Page 1

Filosofia preclasică greacă fragmente din textele presocraticilor


Tehnoredactor: Paulina lvănuş

© 2006 Editura Paideia str. Tudor Arghezi, nr. 15, sector 2 71216 Bucureşti, România tel.: (+4021)316.82.08; 316.82.10 fax: (+4021)316.82.21

(10)973-596-357-4 ISBN (13)973-596-357-6 ISBN


Filosofia preclasică greacă fr agme nt e din textele presocraticilor

selecţia textelor: prof.dr. Ion Bănşoiu

Pai dela


Referinţe orfice - fragmente

A) VIAŢA ŞI l.

OPERA *

SUID. 'Op<pEU� AE$i]8p<ov 'tWV EV 8patKT(l (7t6Â.u;

&

E<Jnv urro 'tfjt

11tEpio:t), uio� Oiaypou KO:t Ko:Â.Â.t07tT(�· 6 & Oto:ypo� 1tE111t't� Jiv arro " A'tÂ.O:V'tO�, KO:'ta 'AÂ.KOOVT(V lllO:V 'tWV 9uyo:'tf.pmv mho\l.

l . Lex Suda : Orfeu , originar din Leibethra, oraş al Traciei situat la sud de Pieria, este fiu l lui Oiagros şi al Calliope i. 2. ALCAEUS fr. 80 Diehl. 1:0 yap EllllOPilEVOV 'Op<<pEU� E�ta<JOE'tO V . s.> nap<p>o:t� ăvOpE<Jl 'tOÎ� YElVO<jlEVOl<Jl V aavo:'tOV

<pUyT(V>, o:i nav't>o:t a6<p� Jit KO:t <ppf.m nuKvo:<tm KEKU<JilEVO�>, vi]mo�, no:pa 110îpo:v Aio� ouoc 'tPÎ<XE� EppUEV>.

2. ALCEU, fr. 80, Diehl. Plin de sfidare, Orfeu încălca vointa Soarte i , înde mnându-i pe oamenii c a re se născuseră pe pământ să fugă de moarte.

3. AESCHYL, Ag. 1 629. 'Op<pEi & yÂ.OO<JO:V 'tTtV evo:vno:v EXEl�' 6 llEV yap JiyE nav1: ' ano <p9oyyfj� xo:pât ... •

Traducerile fragmentelor aparţin Feliciei Ştef.


6

3. ESC HIL Agam. 1 629 . Vorba ta este cu totul alta decât cea a lui Orfeu; căci el toate le îndupleca, stăpânindu-le prin farmecul glasului său.

4. PAUS. X 30, 6 (Polygnots Unterweltsbild) anoi3A.t1Jfavtt oc au9t<; E<; 'tU K(mo 'tij<; ypmpij<; ecrnv E<pE�ij<; flE'tU 'tOV fllhpoKA.ov oia E1tl A.O<pou 'tt

vQ<; 'Op<pe\J<; KU�Of!EVO<;, E<ptilt'tE'tat OC Kat 'tijt Upt<J'tEpât Kt9Upa<;, 'tijt

oc hEj)at xetpl. i"tta<; KA.rovE<; eicrtv oov ljfUUet, npocravaKEKAt'tat OE 'tOOt &vOp<ot· 'to oc ăA.cro<; eotKev eivat 'tij<; flepcre<p6vl]<;. !:vea atyetpm Kal. i'tf.at �T]t 'tijt 'Of!ftpou [K 509 ] 1tE<pUKamv. 't:,A.A.T]VtKOV oc 'tO crxfif!U E<J'tt 'tOOt 'Op<pEÎ Kat OU'tE iJ EcraTj<; ome E7tt9T]f1a E<JTIV E1tt 'tijt KE<paA.ijt 8patKtOV.

4. PAUSANIAS X, 30, 6. (tabloul Infernului. opera lui Polygnotos) . . . . dacă îti arunci din nou privirea spre partea de jos a tabloului. ti se arată, imediat după Patrocle, Orfeu, aşezat pe un fel de colină; cu mâna stângă tine chitara, iar cu cealaltă mână atinge muguri de salc ie, rezemându-se de arbore; pare să fie dumbrava Persephonei, crâng în care au crescut plopi şi sălcii. după câte mărturiseşte Homer ( Odiseea X, 509) . Orfeu are înfătişarea exterioară a unu i grec şi nici îmbrăcămintea, nici ceea ce-i acoperă capul nu sunt de obârşie tracă. 6. EURIP. Ale. 357 ei o' 'Op<pEW<; f!Ot yA.rocrcra Kat llEAO<; 1tapfiv, Wcr't' fl KOpT]V �TtflT]'tpO<; fl KelVTJ<; 1tO<JtV Uflvotat KTJA.ftcrav'ta cr' e� "Atoou A.al3eîv, Ka'tfiA.9ov ăv. (Vgl. oben A 3 ; Med. 543)

6. EURIPIDE, Alcesta 357. Limba şi glasul lui O rfeu de mi-ar fi fost date , 1 lnvocând cu ele pe fiica Demetrei. ori pe/ Sotul ei, în Infern aş fi coborât după tine.


7 7. - 962

eyoo Kat OUl JlOUcrm; xal. JlE'tapmoc; Tjt�a xal. 7tAEicrtwv CX\jiCxJ.lEvoc; A.6ywv

965

xpdcrcrov oooev 'Avayxac; �upov, oUBE n �apJ.laKov 8pijtcrcrmc; ev cravimv, tUc; 'O�Eia KU'tEypa\jiEV

970

yfjpuc;, ouo' ooa $oîj3oc; 'AcrKÂ.111ttUOatc; EOwKE �PJ.laKa noA.un6vmc; a vn'tEJ.lcOV jlpotoîm v.

7 . - 962: Călătorit-am pe la M uze/M -am înăltat în sfere­ nalte,/Am cunoscut mai multe sfaturi,/Dar n-a m găsit nimic mai tare decât Destinul; leac, nici unul 1 În trace legi de-Orfeu­ ntoc mite./ Nici cu ce ierburi P hoibos însuşi 1 Pe Asclepiazi îi dăruise 1 Ca leac la multe suferinte 1 Ce-ndură-ntruna muritorii. 9. EURIP. Cyc l. 646 aA.A.' oio' E1tOltOftV 'Op<pf.wc; ayae+tv navu, 00<; aut6Jlatov tov ooA.Ov de; 'tO xpaviov <J'tElXOv9' txpCx7t'tEtv 'tOV JlOV001ta 7tUÎOa yflc;.

9. - Cic/opu/ 646. Dar cunosc o grozavă incantatie de-Orfeu născocită: 1 Cum o tortă aprinsă sări de la sine în capul 1 Cu­ un singur ochi al fiului Gliei şi-ndată în plin îl atinse. 1 0 . (-)Rhes. 943 (Muse, Mutter des Rhesos, zu Athene) J.lU<J'tTIPlOlV

'tE 'tOOV anoppij'tWV �v{xc;

eoEt�Ev ·o�EUs, autavE\jlwc; vExpou tooo' ov xataK'tEivnc; <ri>· Moucraî6v 'tE cr6v crEJ.lvov 1t0A.i't11v xam nA.Eîcrtov ăvop' eva EA96V'ta <l>oîjloc; cruyyovoi t' itcrxflcraJ.lEV.


8

1 0 . - Rhesos 943 (Vorbeşte mama lui Rhesos, adresându-se

Atenei) : Orfeu, ce-i rudă cu omul ucis de tine, ne-a arătat cum să sărbătorim cu torţe aprinse tăinuitele misterii. Şi pe Musaios, al tău ilustru cetătean, bărbat care printre oameni a călătorit cel mai mult, Phoibos şi noi, rudele lui de sânge, tot noi l-am deprins cu aceste învătături. 1 1 . ARISTOFAN. Ran. 1 032 'Op<pE� J-LEV yap 'tEÂ.E'ta<; 8' ftJ-Lîv Ka'tlilin!;E cp6vwv

't,

antxmBat, Mo"OOa îo<; �r t!;aKEcrEt<; 'tE voowv Kai XPTJ<!J-Lo'6<;.

1 1 . ARISTOFAN, Broaştele 1 032: Ceremonii de initiere-n misteriile sfinte Ne-a arătat Orfeu, şi cum de crime Să ne ferim ; Musaios, leacuri tămăduitoare De boli şi ce anume sunt oracolele. 1 2 . - Av. 693 (Chor der V6gel) Xao<; �v Kat NU!; "bpEjXJ<; 'tE J-LEÂ.av np6:l'tov Kai Tap'tapo EUpU<;.

n; 8' ooo' 'Mtp ooo' OUpavO<; �v· "bp$0'1.><; 8' EV cX1tEtpom KOÂ.7t0t<; nK'tEt 7tpo:mmov U7tT)VEJ-LtOV Nul; ti J-LEÂUV01t'tEpO<; OOtOV, ti; oii 7tEpt'tEÂÂOJ-LEVat<; Wpat<; E�Âacr"tEv "bpw<; 6 7to8nv6<; <!'ttÂ.�(J)V VOO'tOV 7t'tEpUYOtV Xp'OOUÎV, ElKOO<; cXVEJ-LCOKEcrt 8ivat<;. OU'to<; 8E XliEt 1t'tEpOEV'tt f-Ltyd<; vuxiwt Ka'ta Tap'tapov EUpUV EVEO't'tE'OOEV ytvo<; TtJ-LE'tEpOV Kal. 7tpOO'tOV avfryayEv Ei<; <pW<;. 7tpO'tEpOV 8' OUK �V ytvo<; a8ava't(J)V, 7tptV "J:.p<o<; !;uvtJ-LEt/;Ev a7taV'ta·


9 �'llllllElYV'll�-tEvWV o' E'tEpwV E'tEpotc; YEVEt' OUpavoc; 'wKEav6c; 'tE Kat rft 7t<Xv'tWV 'tE 9EOOV JlUKUpwV yf.v� ă<p8ttOV.

12.

-

Păsările 693 (Corul păsărilor) :

C haos era la-nceput şi Noapte şi Erebu l cel negru , Şi Tartarul cel încăpător: nu erau deocamdată Pământul. Nici Aer şi Cer; dar, în sânul fără sfârşit al Erebului. Noaptea cu negrele-i aripi naşte un ou, de vânturi Purtat, din care sorocul aduse pe lume pe Eros, Cu două aripi de aur strălucitoare pe spate, Ca ale vântului repezi vârtejuri. Acesta se-uni cu C haosul înaripat, la vreme de noapte, În largul Tartor şi neamului nostru naştere dete, Scotându-1 primu-n lumină. Vita zeilor nemuritori nu fusese-nainte ca Eros Să se unească cu toate. Da r, după ce se uniră Unele cu celelalte, de îndat' se născură Cerul, Oceanul, Pământul şi neamul nepieritor al Tuturor zeilor prea fericiti. 1 3a. OLYM PIODOR. b. Phot. bibl. c. 80. 6 1 a 3 1 (Oasis) tauTIJv KaA.Eî: 'Hp60ot� [III 26] '�-taKiipwv vflcrouc;', 'Hp6&opos & 6 titv 'Op<pt.wc; Kal. Mo'll<Taiou cruyypâljlac; icrtopiav cl>ataKioa ta'ÎltT]V KaAEl.

1 3 a. OLYMPIODOROS 11, la PHOTIOS, Bib/. c. 80. 6 1 A 3 1 (Oasis) . Această insulă, mentionată de Herodot (III, 26) , este una din Insulele Fericitilor. Herodoros care a compus istoria lui Orfeu şi cea a lui Musaios, o numeşte Phaiakis.


1o 1 4 b. ISOCR. XI 38

'tow{nou� OE A.oyou� rtEpt mhc'ii v 1:c'ii v 9Ec'ii v

EipftKaow (na m lich die Dic hter), OtO'U� ou&l.� âv 1tEpt 'tWV EX9pc'ii v Et1tEtV 'tOAflTt<JELEV' OU yap flOVOV KA01t� Kat flOLXELa� Kat rtap' av9pomot� 911'tEÎa� aU'tOt� rovEiotcrav, aA.A.a Kat Ttai&ov �procrEt� Kat Tta'tEpoov EK'tOflU� Kat flll'tEpoo v OE<JflO� Kat 1t0AAU� &AA.a� aVOf!Îa� Ka't' au'tc'ii V €A.oyortoi 11cra v.

1 4 b. ISOC RATE XI, 38 . Astfel de poveşti au istorisit (poetii) despre zeii înşişi, cum nimeni n-ar îndrăzni să rostească nici despre duşmani; căci ei le-au reproşat zeilor nu numai răpiri, adultere şi primirea de plocoane de la oameni dar şi că s-ar fi înfruptat din carnea propriilor copii, că şi-ar fi scopit părintii, că şi-ar fi aruncat în la nturi mamele şi multe a lte fă rădelegi, născocite pe sea ma lor. Orfeu, care s-a ataşat cel mai mult de aceste poveşti, a sfârşit din viată sfâşiat de femei. 1 5. DIOD. V 64, 4 EVtOt o' imopofutv, rov E<J'tt Kat "I::<po� (FGrHist. 70 F 1 04 11 68), 1:ou� lOai.o� �aKT6A.o� yEvEcr9at flEV Ka'ta 'tJlV "Io11v 'tJlV €v «llpuyi.at, 15ta�fjvat OE flE'ta Muyoovo� Ei� 'tJlV I::ilpffirt11v· imap�aV'ta� OE y6111:a� E1tt't110EOOat 1:� 'tE E1tOOt� Kat 'tEAE'ta� Kat fl'U<J'tftpta, Kat 1tEpt �af!o9patK11V Ota'tptljlav'ta� ou flE'tpioo� €v 'to{not� EKrtA.ft't'tEtv 1:0� €rxoopi.o�· Ka9' ov 1511 XP6vov Kal. 'tov 'Op<pfa, q>Um:t Ota<popoot KEXDpllYllflEVov rtpo� rtoi11crtv Kat flEA.ootoiav, f!aBll'tT!v yEvEcr9at 1:o'lnoov Kal. rtpc'ii 'tov Ei� 'tO� "i:: AATIVa� �EVEYKELV 'tEAE'ta� Kat fl'U<J'tftpta.

1 5 . DIODOR, V 64. Unii, printre care se numără şi Ephoros (FGrHist. 70 F, 1 04 , 11, 68) , povestesc că Dactylii din Ido s-au născut în preajma muntelui Ido din Frigia, dar că ei au trecut în Europa în frunte cu Mygdon; cum erau magicieni, aceştia sunt cei care au rânduit cântările sacre, ceremoniile de initiere şi misteriile. Tot pe acea vreme şi Orfeu, înzestrat cu deosebită


1 1 înclinare spre poezie şi cântec, a devenit discipolul acestora. El a introdus pentru prima oară la eleni ceremoniile mistice şi misteriile. 1 6. TEOPHR. char. 1 6, 1 1 Kat <hav ev1mvtov tOTtt (der &tmOatJlWV], ttopEumam ttpoc; touc; ovEtpoKpi tac;. ttpoc; touc; JlllvtEtc;. ttpoc; touc; Opvt8ooK01t� epw'ti)crwv nvt 8Eii)y il8Eât EUxE0'8at OEÎ, Kat 'tEÂ.E<rlh]aOjlEVOc; ttpbc; 'tO'Îlc; 'Op<pEO'tEÂ.E<J't� Kata JlfiVa 1tOpEUE0'8at jlE'ta tfic; yuvatKoc; (eav & llil axoÂ.at;Ttt ti yuvij, JlEta tfic; titSTJc;) Kal. tc:Ov ttai3wv. Vg l.

Demosth. d. cor. 1 29. 259. 1 6. TEOFRAST, Caracterele

XVI,

1 1 (Superst�iosul) . Când vede

vreo nălucire în vis, aleargă la tălmăciuitorii de vise, la proroci şi la auguri ca să-iîntrebe cărui zeu sau ze�ă ar trebui să-iîna�e rugăciuni şi, în fiecare lună, merge la orficii care oficiază misteriile să se in�ieze împreună cu sotia lui (dacă cumva sotia nu are timp, pleacă împreună cu doica) şi copiii. Cf. Demostene, Despre coroană 1 29, 259. B. FRAGMENTE VECHI 3. (8). - 400 BC Kat yap afiJla nvEc; q><xmv auto Etvat tfic; \lfUXfic;

(nămlich 'tO <JWf.la], 00<; 'tEBajljlEVT]c; EV tG:n

vi)y

ttap6vn· Kat Ot6n au

'tOUtWt <JTtjlatVEt U UV <JTtjlatVllt ti \IIUXTJ, Kat taU'tllt <rfjjla opa&:; KaÂ.Eîa8at. OoKofut JlEvtot JlOt f.lUÂ.tata ataSat oi UJlq>t 'Op<pta toi'lto to ovo11a 00<; oiKTtv otoooo11c; tfic; \lfuxfi�. iliv oi] i::vEKa oi3wmv, toutov & ttEpijloÂ.ov EXEtV, tva arott;T]tat, OEO'JlW'tllpiou EiK6va. Eivat o\iv tfic; \lfUXfic; 'tOU'tO, W<J1tEp auto OVOjlat;nat, ewc; âv EK'tEt<JTtt ta Oq>EtÂ.OjlEVa, 'ac:Of.!a', Kat ou&v &îv ttapaynv oU& ev ypaJlJla. Vgl. dos Zeugnis des Philolaos (44 B

1 4) Jlaptuptovtm oE: Kat oi ttaÂ.atol. 8wÂ.6yot tE Kat JlavnEc; 00<; ota


12 nvw; n�ropî.a<; a \j/U J(U ... m!lam::p EV o�an tOUtffil (tWl ooo�an) tE9a7ttat.

Vgl. auch 44 B 1 5. 3. PLATON, Craty/os 400 B C. Unii spun că trupul (o&J.w) este " morm â ntul" (ofj�a) sufletului, ca şi c u m acesta ar fi -

îngropat în corpul prezent ; şi, deoarece trupului i se transmit semnificatiile dorite de suflet, şi din acest motiv a fost numit pe bună dreptate sema (ofj�a, " semn ') ; părerea mea este că în special adeptii lui Orfeu i-au dat această denumire, ca şi cum sufletul şi-ar lua pedeapsa pentru cele ce este nevoit să ispăşească, având trupul drept înveliş, ca să se mentină la adăpost, întocmai ca într-o carceră. 5. (3) . - 364 E �î.J3Ârov 6E o �a6ov 1tapE J(OVtat Mouoaî.ou Kai 'Op<pEro<;, LEAEVT]<; tE K:at Mouowv E K:"'(OVWV, W<; <pam, K:a9' a<; 9UT]ltOAOU<Jl 1tEÎ.9oVtE<; ou �6vov i6toota<; aUa Kat ltOAEl<;, 00<; ăpa AOOEl<; tE K:al. K:a9ap�ol. a6tK:T]�(lt(OV 6ta 9U<JtOOV K:al. 1tat6tâ<; i]6ovwv Eiol. �EV Etl !;wmv, Eiot oc K:at tEAEUtf)oaotv, a<; 6T] tEÂEta<; KaÂOU<JlV, aî tWV EKEi 1((l1(00V altOAOOU<JlV i]�â<;, �il SOOavta<; 6E 6nva m::pt�EVEl.

5. - Statul 11, 364 E. Ei înfătişează o multime de cărti despre M usaios şi Orfeu, desemnându-i, după câte pretind, ca urmaşi ai Lunei şi ai Muzelor, drept care aduc jertfe convingându-i nu numai pe particulari, ci şi cetatile, că prin jertfe şi bucuriile unui joc s-ar înfăptui, pentru cei încă în viată, ba chiar şi pentru cei morti, expieri şi purificări de fărădelegi , practici pe care ei le numesc " misterii"; jertfele îi dezleagă pe oameni de nenorocirile de dincolo de viată, căci cumplite chinuri îi aşteaptă pe cei ce nu le aduc. 9. (24) . ARIST. Metaph. A 6. 1 07 1 b 26 Kaî.tot Ei ro<; Atyoumv oi 9EoA6yot oi EK NuK:tO<; YEVVWVtE<; il 00<; oi <pU<JtKOt 'Tjv o�ou navta XPfl�ata'


13 [59 B 11 cpacri, to auto aouvatov. N 4. 1 09 1 b 4 oi & 1totT]tal. o i âpxaîot 'tUU'tT]t O�J.oiwc;, Tit j3amÂ.EUElV Kat ăpxEtV <pacrl.v ou toUc; 7tponouc; o iov NuKta Kat OUpavov f\ Xâoc; f\ roKwv6v, âÂ.Â.fJ. tov dia.

9. ARISTOTEL Metaph. XII, 6, 1 07 1 b 26. Fie că e vorba de ceea ce pretind teologii care fac să se nască toate d in noapte sau de ceea ce spun filosofii naturii (physiologot) toate lucrurile se aflau odată contopite la un loc "(Anaxag. B 1 ) , aşa ceva este cu neputinţă . XIII, 4, 1 09 1 b 4. Poeţii cei vechi sunt însă de acord cu acest punct de vedere când spun că acum domnesc şi cârmuiesc nu primii (zei) , cum ar fi Noaptea, Cerul, Chaosul sau Oceanul, ci Zeus. "

10.

ARIST. Metaph. A 3. 983 b 27 - Eicrl. of. nvec; oî Kat toix;

7taiJ.1tUÂ.aiouc; Kat 1toÂ.il 1tp0 tilc; viiv yEvEcrEWc; Kat 1tponouc; 9EoÂ.oyiJcravmc; oihwc; (wie Thales) o tovtm 1tEpt tf]c; <pooEwc; imoÂ.aj3Eîv· wKwv6v 'tE yap Kat TT]GUv E1tOÎT]crav 'tf]c; yEvEcrEwc; 1tatf.pac; [ s. B 2 ]Kat tov opKov t&v 9E&v iî0wp, 'tt f V KUÂ.OUIJ.EVTJV u1t' aut&v l:tuya t&v 1totT]t&v· 'tliJ.tonatov IJ.Ev yap 'tO 1tpEcrj3U'tU'tOV" OpKoc; & 'tO 'tliJ.lW'tU'tOV ecrnv. Ei IJ.EV ouv U j)Xaia ne; UUT 't ] KUt 1tUÂ.ata 'tEWXTJKEV oucra 1tEpt 'tf]c; <pOOEWc; i] o6�a, tâx' âv ăOT]Â.OV d" [ s. B 1 1 ) .

1 0. -Metaph. 1. 3 , 983 b 27. Există unii care cred că cei foarte de demult, situaţi în timp cu mult îna intea generaţiei prezente, pri m i i care au cercetat o riginea zeilor, au fă cut următoarele supoziţii despre natură : au considerat pe Okeanos şi pe Tethys părinţii originari şi apa, num ită de poeţi Styx, obiectul jurământului zeilor, căci această apă , cea mai vec he, este totodată şi cea mai venerată; iar j u răm ântul pe Styx este considerat cel mai vrednic de cinste. în orice caz, dacă această părere despre natu ră este într-adevăr veche, p ie rd ută în negura timpului, nu se ştie tocmai sigur.


14 1 0a . (26) . ARIST. de gen. anim. B 1 . 734 a 16 iî yap ·wt ăJ.J.a navta yiyvuat 'ta J.lOpta, oiov KapSia 1tÂEUJ.lWV l;nap O<peaA.J.lO<; Kal 'tOOV ăUwv EKamov, iî Eq>�fi<; oomrep Ev toî<; K!XA01)J.lEVot<; 'Opq>Ew<; E1tEmv· EKEÎ yap bJ.J.oiw<; q>TJcrl yiyvmeat to �&tov tfit tou StKtoou nA.oKfit (vg l.

ob. S. 2, 3. 1 3) . 1 O a . - De gen anim. I l , 1 , 734 a 1 6 . . . . aşadar, toate organele corpului se nasc fie deodată, ca de pildă, inima. plămânii, ficatul. ochii şi celelalte câte mai sunt, fie succesiv, cum se s p u n e în aşa-zisele versuri a l e l u i Orfeu : tot a c o l o , de asemenea, se spune că animalul se naşte dintr-o împletitură, ca cea a unei plase . 1 1 (27) - De anima A 5. 4 1 0 b 22 - q>aivEtat yap ta tE q>uta �fiv ou J.lEtEXOV't!X q>opâ<; ooo' ai<JefJcrEW<; Kal 'tOOV �Wl(I)V 1tOAAa Btavotav OUK EXEtV. Ei St n<; Kal tauta napaxwpfJcrEtE Kal 9EÎTJ tov vouv J.lEpo<; n tfi<; IJIUX fi<; . OJ.lOtW<; SE Kat 'tO aicr9T)nK6V, ouB' av oihw A.EyotEv Ka96A.ou 1tEpt 1tac:!T)<; IJIUXfi<; ouBE 1tEpt OATJ<; ouBEJ.llâ<;. 'tOU'tO SE nE1tOv9E K!Xt 6 EV 'tOt<; 'Opq>tKot<; E1tmt KaAOUJ.lEVot<; A.6yo<; · q> T)crt yap n'Jv IJIUXTJV EK tou oA.ou Eimtvm avanvE6vtrov, q>EpOJ.lEVTJV t)1to toov aVEJ.lWV. Dazu Philop. p.

1 86, 24 'AEYOJ.lEvot<;' EinEv, enEtBT) J.lll OOKEt 'Opq>tw<; Ei vat ta E1tTJ, w<; K!Xt autO<; EV 'tOt<; TIEpt (jllAOOOq>ta<; AEYEl ( fr. 7 Rase ) . amou J.lEv yap Eim ta o6yJ.J.ata, tauta oc q>acrtv 'OvoJ.J.aKpttov ev i::nEcrt KatatEtvat.

Vgl. unten c. 1 5 Z 1 . AELIAN. V. H . VIII 6 toov aPXaiwv q>acrl 8patKoov J.lTJStva enicrtacr9at ypaJ.lJ.lata ... i::v9Ev tot Kal noA.J.l&crt A.EyEtv t.tTJSE tov 'Opq>E!X croq>Ov YEYOVEV!Xl 8pâtKa OV't!X, aU' ăA.A.w<; 'tO� J.l'690U<; !XU'tOU KatEIJIEDcreat. tauta 'AvBponwv A.EyEt (Fr. 36 FHG 1 375) . TATIAN 4 1 p. 42. 4 'Opq>E� SE Ka'ta 'tOV autov xp6vov 'HpaKÂEt YEYOVEV, ăUro<; 'tE Kat ta Ei<; autov entq>EpOJ.lEva nacrtv imo 'OvoJ.laKpitou tou 'A91Jvaiou Cjl)V'tE'tax9at YEVOJ.lEVOU K!X'ta 'tTJV TIEtcrtcrtpanBoov apxfJv 1tEpt 'tTJV nEV'tTJKOOtT)v oA.uJ.J.maoo [580 - 577]. tou SE 'Opq>Ew<; Moucrato<; t.ta9TJ'tJÎ<;.


15 1 1 . - De anima, 1, 5, 4 1 0 b 22. Se pare că plantele trăiesc fără să beneficieze de mişcare, ori de simtire şi că multe dintre animale sunt lipsite de cugetare. Dacă, să zicem, cineva le-ar atribui asemenea însuşiri şi ar considera ratiunea drept o parte a sufletului, la fel şi simtirea, tot n-or putea sustine acest lucru, în genera l , despre orice suflet, şi n i c i despre vreun suflet considerat în totalitatea lui. Ac est l ucru s-a p etrecut şi cu învătătura d in aşa-zisele versuri orfice. Aici se spune că sufletul provine din Univers şi pătrunde în corpul celor ce respiră, purtat de vânturi. La aceste " aşa-zisele ", PHILOP. p. 1 86 , 24 spune că el (Aristotel) nu crede că aceste versuri a parţin lui Orfeu, după cum însuşi precizează în Despre filosofie (fr. 7 Rase); dar, de fapt, învătăturile sunt ale lui Orfeu , iar Onomac ritos este cel care le-a pus în versuri. AELIAN, Varia Hist. VIII, 6. Se spune că nici unul dintre vechii traci nu cunoştea literele . . . de aici s-au găsit unii care să indrăznească a sustine că nu s-ar fi născut nici un " întelept " numit Orfeu, de origine tracă, şi că poveştile despre el sunt numai inventii ; acestea le afirmă Androtion (fr. 36 FHG 1, 375) . TATIANOS 4 1 , p. 42, 4. Orfeu a fost contemporan cu Herakles şi, de altfel, cele ce i se atribuie au fost compuse de atenianul Onomacritos, pe vremea guvernării Pe isistratizilor, în jurul olimpiadei a cincizecea (580-577) . M usaios a fost un discipol al lui Orfeu. 12 (28) DAMASC. d. princ. 1 24 (1 3 1 9, 8 Ruelle)

i] & 1tapa 't&t

nept1tU 'tTJ'ttKffil buoiuuot [fr. 1 1 7 Speng .] avayeypaf!f!EVTJ ro� 'tOU 'Opq>EW� ouoa 8eoA.oyi.a 1tâV 'tO VOTJ'tOV EmW1tTJOEV ... U1t0 & 'tfj� NUK'tO� E1t0 lll0U 't0 'tTJV apxftv, a<p' TJ� Kat "Of!TJpO<;, el Kat flTJ OUVfXfi 1tE1tOtTJ'tat 'tTJV yeveaA.oyiav, tO'tlJmv· ou yap a1toOEK'ttov buOftf!oU A.eyov'to� on a1to <i>Keavou Kai T111hlo� ăpxe'tat [Homer Z 302 <i>Keav6v 'tE EIE&v yevrotv Kai flTJ'tEpa TTJihlv]' <paive'tat yap ei&O� Kai 'tTJV NuK'ta f!EYtO'tTJV oihw


16 9E6v, ro<; Kal 'tOV Ma crtjkcr9ut auti]v. 'at;;EtO y&{J JlTJ NUK'tt Bofit U1t09U).lta ptt;;o t' [3 261]. a/..),,'

"OJ.lTJpo<; JlEV Kal au"tO<; UPXEmko U1t0 NUK'tO<;.

'Hmooo<; M )lot OoKEî n:p&tov yEvtcr9ut "to Xao<; icrtop&v tT]v aKataf...TJmov 'tOU VOTJ'tOU Kat itvroJ.lEVTJV 1taVtf.f...ooc; q>OOtV Kf.KATJKEV ut Xaoc;, 'tTJV BE rfjv [1tp<il'tTJV]EKEÎ9Ev n:upayttv ro<; nva CtfJXTJV tfic; OATJ<; YEVtâc; 'tOOV 9EOOV.

d

JlTJ ăpu Xao<; JlEV 'tTJV liEU'tEpaV 't!ÎlV Bueîv liPX&v, rfjv & Kat Taptupov Kat "J::.p<ota to tptnf...ouv VOTJ'tOV, tov ).!Ev "bpro"ta avtl tOU 'tpt'tOU, roc; Kata tmcr"tpoq>T]v 9Eropo"6Jlevov ( "touto y&{J oil'tro<; 6vo).lat;;n Kal 'Opq>E\J<; EV "taîc; 'Pa'l'rotliiutc;) .. . (Vgl. 1 23

=

60 K . (3 1 6, 1 8 R.) EV JlEV "toivuv "taî:c;

q>EpoJ.lEVutc; taUtutc; 'Pa'l'rotliiutc; 'Opq>tKaîc; it 9Eof...oyia ij& ne; Ecrnv " n:tpl to VOTJt6v, flv Kat oi q>tf...6crOq>ot litEpJ.lTJVEOOucrtv, avtl JlEV 'tfic; ).ltâc; t&v of...rov UPXfi<; 'tOV X p6vov n9EV'ttc;, UV'tt & 'tOÎV Butîv Aietpu Kat Xaoc;, avtl & 'tOU ovtoc; an:/...00<; 'tO OOtOV anoJ...oyt1;;6).lEVOt, Kat 'tpia&x "taU'tTJV 1tpOO'tTJV 1tOtoUVtEc;· d<; BE 'tTJV OCU'tEpuV 'tEAtÎ V Tjtot 'tO KOOUJ.lEVOV Kat 'tO Kuov ootov tov 9e6v T1 tov Upyfita Xt't&va T1 tT]v vtq>EATJV, ott EK wutrov EK9p<OOKtt 6 cl>Uv11c;· ăt...J.t..o e y&{J ăt...J.a .. nepl "toti JlEcrou q>tf...ocrOq>ofutv ... 'tTJV & tpt'tTJV 'tOV Mfinv <O<; VOUV, 'tOV 'HptKE7taî:ov ro<; OUVa).ltV, 'tOV cl>UVTJ'ta aut6v <O<; 1tattpu ... totaU'tTJ JlEV it cruviJ9TJ<; 'Opq>tKTJ 9Eof...oyia. ACHILL.

isag. 4 p. 33, 1 7 Maass tT]v & "t�tv. flv BeliooKaJ.lEV t&t crq>atp<ilJ.lan, oi 'Opq>tKOt J...Eyoum napanf...TJ<riav elvut tfit EV "toî:c; ootoî<;· OV yap i:'xn J...6yov 'tO J...Enupov EV 't!Îlt Wt!Îlt, 'tOU'tOV EV 't!Îlt n:avtt 6 oi>pav6c;. l((Xt ro<; E�TJP'tTJ'tut 'tOU oupuvou KUKAO'tEP!Îl<; 6 aiei]p, o\l'troc; 'tOU f...tnupou 6 UJ.lTJV.]

1 2 . DAMASC . , de princ. 1 24 (1, 3 1 9, 8, Ruellle) . Teologia atribuită de peripateticianul Eudemos lui Orfeu (fr. 1 17 Speng .) a trecut sub tăcere tot ce poate fi cunoscut prin ratiune . . . C ă c i ea a făcut c a în ceputul s ă purceadă d i n N oapte , întocmai cum îl stabileşte şi Homer, chiar dacă nu a creat o genealogie continuă . . . Pământul, Tartarul şi Erosul reprezintă triplul inteligibil. Erosul; fiind socotit ca al treilea principiu, ca şi cum ar contempla procesul devenirii (pe acesta aşa îl numeşte


17 Orfeu în Cântecele sale (cf. fr. 60 K) . În Cântecele orfice citate, se află această teologie care priveşte inteligibilul şi pe care filosofii o i nterpretează substituind u n u i singur principiu a l Universului p e Chronos, iar în locul celo rlalte două, Eterul şi Chaosul ; ei admit în locul realului numai existenta oului şi astfel creează această primă triadă; pe cea de-a doua, o săvârşeşte negreşit oul fecundat care zăm isleşte în sine Divinitatea sau Chitonul alb imaculat sau Norul pentru că din acestea tâşneşte Phanes. Cu alte prilejuri ei filosofează despre miez, în moduri diferite . . . A treia triadă este alcătuită din M etis drept ratiune, Erikepaios ca putere, Phanes însuşi ca părinte . . . Aceasta este teologia orfică obişnuită. 13 . (54) DAMASC. 123bis. (1 31 7 , 15 R.) 1) & Kata tov 'Iq>ffivuJlov q>EpoJlEvT] Kat 't:,Â.Â.âvtKOV (naml. 'Op<ptKl) SfoÂ.oyia), Elnk:p Jll) Kat 6 aUtO� ecrttV, ou't� exn. 'illiwp �v. q>T]criv, e� âpxtî� Kat UÂ.TJ , E� �� btây ll 1) Y JÎ, ouo •au •a� âpxa� i>noneEJlEvo� 7tp&•ov, uBcop Kat rilv ... •l)v & •pi'tTJv âpxl)v JlE'ta •a� ooo yEvvTJ9ftvm JlEv eK •ou•wv, u Bat6� q>TJJlt Kat ril�. BpâKov'ta & dvm KEq>aÂ.a� exov'ta npocrnk:q>UKuia� 'taupou Kal. Atov'to�. ev Jlf.croot & 9Eoii npoownov, exnv oc Kat enl. 't&v OOJlWV 7t'tEpâ, ffivoJlâcreat & Xp6vov âyftpaov Kaî 'HpaKÂJÎa 'tOV aU'tOV. cruVEÎVat oc au't&L tl)v 'A vâyKT] V, q>Ucrtv oucrav 'tl)V au'tl)V Kat 'Aopâcr 'tEtaV âcrffiJla'tOV OLwpyutWJlEVT]V ev nav'tt 't&t KOcrJlWL, 't&v ltk:pâtoov au'tOii Eq>a7t'tOJlEvllV. 'taU'tllV Ol Jlal Atymeat 'tl)V 'tphT]V âpxl)v Ka't a 'tl)v oumav Ecr't&crav, 7tÂ.l)v iht âpcrEv6911Âuv au'tl)V Ultk:cr'tftcra'to npO� EVOEL�lV 'tlÎ� 7tâV'tWV YEVVllllKJÎ� ahia�

..

. 6 Xp6vo� ouw� 6 BpâKwv yEvvâ'tat 'tpt7tÂ.JÎV yovftv· Aieepa,

q>T]cri, vo'tEpOV Kal. Xâo� ăltk:tpov Kat 'tphov ent 'tomm� "bpE�o� OflLXÂâJOE� ... âUa JliJv ev tou'tm� 6 Xp6vo� ffitov eyf.vVT]crEv ... Kal. •pi'tov enl. 'tOU'tm� BEov acrffiJla'tOV, 1t'tEpuya� E1tt 't(Î)V OOJlWV EXOV'ta xpucrâ� . 6� EV JlEV 'taÎ� Â.ayoot npoonk:q>UKuia� dxE •aUp<ov KEq>aÂ.a�. enl. & 'tlÎ� KEq>aÂJÎ� OpciKov'ta nk:Â.roptov nav'tofunaî� Jlopq>aî� Br)piwv ivBaU6JlEVov ... Kat ilo' i] 9EoÂ.oyia


18 llpcot6yovov uvu�v eî Kat �ta KaA.eî 7tUvtcov BtataKtopa Kaî. oA.ou tou Koo�ou· 8to xaî. nava Kai.Eîcr9at. ATHENAG. 1 8 p. 20 Schw . . 'Opcptco<; .

& o<; Kat 'ta 6v6�a'ta aut&v (der Gotter) 7tp&to<; ESTJUpEV Kat tU<; YEvEO"Et<; 8tel;fiA.9Ev Kat acra fXCtO"'tot<; TtE1tpaK'taL El1tEV Kat TtEmO"'tEU'tat 1tap' autoî<; UATJeEcrtepov 9 eoA.oyeîv, on Kat 'O�TJpo<; ta 1toUa Kat 7tEpt 9E&v �aA.tcr'ta E1tE'taL, Kat aU'tOU n']v Ttp<il'tTJV ytvemv aut&v El; OOa'tO<; cruvtcrtavtoc; 'ooKeav6c;, ooTtEp ytvmt<; Ttavtmcrt tttuKtat' [3 201 ].

i'jv yap

oocop upxl) Kat' aU'tOV 'tOÎ<; OAot<;, U1t0 & 'tOU OOa'tO<; iA.u<; ICatEO"'tTJ, EK OE EKatEpcov eyevvft9TJ �&tov OpCtiCCOV 1tp001tE!jlUKUÎav excov ICEcpaA.l)v AEOV'tO<;, Ota �EO"OU 8E aut&v 9Eou 1tpOOC01tOV, ovo�a 'HpaKA.fi<; ICaÎ Xp6vo<;. OU'to<; 6 'HpaKA.fi<; EYEVVTJO"EV U1tEp�EyE9E<; rot6v, o O"U�1tATJpoU�EVOV U1t0 13ia<; 'tOU yeyevvTJK6to<; ex 7tapatp$fi<; Ei<; ooo eppayTJ. to �Ev ouv Kata Kopucpl)v autou Oi3pavoc; dvat et eA.Ecr9TJ, to 8E xatco evex9Ev rfj· TtpofiA.9E oe Kat 9E6<; tt<; 8tcrro�ato<;. Oi3pav0<; OE rfjt �tXBEt<; yevvât 9TJA.Eia<; �v KA.co9W Aaxemv "Atpo1tOV, ăvBpa<; 8E 'biCa'tOYXEtpa<; K6t'tOV ruyTJV Bptapecov xat KuxA.co1ta<; Bp6vtTJV xaî. I:tEp01tTJV xaî. "ApYTJV. ou<; Kat 8ftcra<; xatetaptapcocrev, EK7t ecreîcr9at autov u1to t&v 1taiocov 'tfi<; apxfic; �aerov. Oto ICat 6pytcr9Eîcra ti rfj toi><; Tttâva<; EYEVVTJO"E V" KOUpoU<; 8' Oupavicova<; eyEivato 1tO'tVta raîa, ou<; 81) ICat Tttfiva<; E1tÎ.KATJO"tV ICaA.Eoumv, oiSvexa tetcracr9TJv �tyav Oupavov acrtep6evta.

1 3 . DAMASC . , de princ. 1 23 bis, l, 3 1 7 , 1 5 R. (Teologia orfică) înfătişată de Hieronymos şi Hellanikos, dacă nu cumva este vorba despre unul şi acelaşi autor, sună astfel : " La început - zice - era apă şi materie din care s-a constituit pământul, stabilind aceste două principii, adică apa şi pământul. ca primele principii . . . Al treilea principiu s-a născut după aceste două, adică din apă şi din pământ, sub forma unui dragon ce avea crescute capete de taur şi de leu, la mijloc, fată de zeu , pe umeri, aripi şi se numea Chronos, cel fără bătrânete şi totodată Herakles. Mai


19 spune că era însotit de Ananke care avea aceeaşi natură ca incorporala Adrasteia, cea care se extinde asupra Universului în lung şi în lat, atingându-i limitele . Aceasta, după câte cred, este considerată drept al treilea principiu potrivit clasificării . care tine seama de substantă. afară doar că a fost socotită ambigen, cu scopul de a arăta cauza care generează toate lucrurile . . . Ac est d ra g o n , n u m it C h ronos, d ă naştere u n e i t r i p l e descendente: Eterului umed, spune autoru l, C haosului infinit şi celui de al treilea urmaş, după aceştia, numit Erebos, întunecat de neguri . . . în aceste împrejurări, Chronos a zămislit un ou şi, în continuare, a născut, în al trei lea rând, un zeu fără trup, având aripi de aur pe umeri, pe laturi crescute capete de taur, iar pe cap un balaur monstruos, închipuind felurite forme de fiare . . . Această Teologie îl slăveşte drept " Protogonos" şi îl numeşte Zeus, c â r m u i t o r u 1 t u t u r o r 1 u c r u r i 1 o r şi al întregului Univers. De aceea se ma i numeşte şi Pan. 14 ATH ENAG . . leg. 1 8, p. 20, Schwartz. Este vorba de Orfeu . . . pe care până şi Homer îl urmează în multe privinte îndeosebi în privinta zeilor, deoarece şi el stabileşte originea acestora din apă : .. Oceanul ce tuturor izvod se întâmplă să fie"( //iada XIV, 20 1 ) . Căci. după el, a pa era principiul tuturor lucrurilor. Din apă s-a constituit mâlul şi. din amân două , s-a născut o vietate, dragonul cu cap de leu concrescut cu un altul de taur, iar la mij loc , între capete, un chip de zeu, cu numele Herakles şi Chronos. Acest Herakles a dat naştere unui ou extrem de mare. U mplându-se până la refuz oul s-a spart în două, frânt de uriaşa presiune a celui ce 1-a născut. O parte a lui. cea dinspre vârf, a sfârşit prin a deveni Cer, cea de jos, Gaia ; a mai apărut şi o divinitate bicorporală. Cerul, unindu-se cu Gaia, naşte divinităti de sex feminin, pe Clotho, Lachesis şi Atropos; iar ca divinităti masculine pe Gigantii cu 1 00 de brate. Cottos, Gyes, Briareos şi pe Ciclopii Brontes,


20 Steropes şi Arges, pe care, aruncându-i în lanturi, i-a prăvălit în Tartor după ce a aflat că va fi alungat de la domnie de către fiii săi. De aceea, Gaia, mâniindu-se, a dat naştere la Titani :

Geea slăvita născut-a fii de viţă cerească, Care Titani se mai cheamă, cu gândul să se răzbune Pe Cerul cel instelat. 1 5. (t. 22 1 ) . MARM . PAR. FGrHist . 239 A 1 411995<1hp' ou 'Op<pE�

o Oiay pou Kat KaAA.t61t11�> uio� n)v f.autou 7tOtTJ<nv E�EGT)KE, K6pTJ� tE ap1tayr'Jv Kat MulTJ'tpo� sf!'tTJ<nV Kat tov autou<pyT)BEvta autfit cr1t6pov, âv toi&x�E to 7tÂ.fi>9� (?) toov i)1to&�af.Levrov tov Kap1t6v

...

Vgl. Themist.

or. 30 p. 422 Dind . ORPH . ARGON. 26 Mf.LTJtp6� tE 7tÂ.avT)v Kat «f>EpOTipOVTJ� 1-1-Eya 1tEv�. 9EO'f.LOqJ6po� 9' ro� Tjv. 15. Marmora din Poros, FGrHist. 239 A. 14, 11,995. Pe vremea

când fiul lui Oiagros şi al Calliopei a înfătişat în creatia sa Răpirea

Korei şi Căutarea zeiţei Demeter precum şi însăm ântarea făcută cu mâna zeitei . . . . . . . . . (textul este corupt) . Cf. T h e m i s t.,

Orationes 30, p. 422. Dind., ORPH., Argon . 26: rătăcirea Demetrei şi jalea cea mare a Persephonei, rânduitoare de legi, cum a fost ea. 16 (29) APOLLO N . RHOD. 1 494

av 0€ Kat 'Op<pE�

495 Â.atfit UVClO'XOf.LEVO� KtBaptV 1tEtpai;EV UOlOfj�. fîEt&v o' � yaîa Kat OUpaV� TJOE BaÂ.acrcra to 1tpt v E1t' aÂ.Â. TjÂ.Ot<n �-ttfit cruvapT)p6ta �-tap<pfit vEtKEO� E� oÂ.OOi:o OtEKptBEv Uf.Lijlt� EKacrta· i)o' ro� Ef.L1tEOOV aiEv EV ai9Ept tEKI!ClP EXOUO'tV


21

500

ăcrtpa crEÂT(V<XtT( tE Kai TJEÂ.iow KEÂ.Eueot· OUpEU 9' 001; cXVE 'tEtÂE, K<Xt 001; 1tO't<Xf.LOt KEÂUOOV't� autfitcrtV vUf.Lq>T(tcrt K<Xt Ep1tEta 7tavt' EYEVOV'tO. ijet&v o' 001; 7tp&tov 'O<pirov l:.upuv6f!Tt te 'roKmvl.� vt<p6Evt� exov Kpato� OuÂ.uf.L7tOto'

505

00� 'tE �lT(t K<Xt x epcrl.V 6 f.LEV Kp6vrot etK<X9E 'ttf.lfi�, " OE 'PET(t,

E'tEcrOV o' EVt KUf.L<XcrtV 'roKE<XVOÎO' oi 8E tf.ro� f.L<XKap ecrm 8Eoî� Tttfimv ăvacrcrov, o<ppa ZEi>� Ett Ko\ipo;, Ett <ppecrl. vi]ma Eilicili; dtKtaîov vaiecrKEV imo cr1tEo�, oi 8E f.LtV oi11tro 510 'YTt"YEVEE� KuKÂ.ro7tE� eKapwvavto KEpauvrot �povtfit tE crtEpo7tfit tE· ta yap dtl. Kii&>� 61ta�EL.

1 6. APOLLONIOS DIN RHODOS, Argonautice/e 1, 494. În acest timp, divinul Orfeu prinde în mâna stângă lira şi încearcă un cântec. Prinde să cânte, cum Păm ântul, Cerul şi M area , od inioară confundate într-o unică formă , au fost despărţite în două de fu nesta V raj bă ; a po i c â ntă g ra n it a pe ve c i e statorn icită în văzduh pentru lună, celelalte astre, ş i cărările soa relui; formarea muntilor, a fluvi ilor, cu unde clipocind la mişcarea nimfelor, şi a tuturor animalelor câte se târăsc. El mai cântă cum la început Ophyon şi Eurynome, f iica Oceanului, domneau peste vârful înzăpezit al Olimpului, până ce, izgoniti cu forţa, au fost siliti fiecare să lase locul, el, lui Kronos, şi ea, Rheei. Apoi au căzut în valurile Oceanului . Noua pereche a domnit peste fericitii Tita ni atâta vreme cât Zeus era încă copil. Pe atunci gândurile lui erau încă cele ale unui copil nevârstnic. El locuia într-o peşteră din muntele Dikte şi Ciclopii, fiii Pământului, nu-i înarmaseră încă mâinile cu tunetul şi fulgerul, titlul de glorie al lui Zeus. Orfeu astfel a terminat cântecul şi fiecare rămase nemişcat.


22 20. (32f.) . -Thurioi (1. G . XIV 642. Comp. 6) af...t..: C>1t0t<XIl 'JIUXTJ 1tjJOALltT]l � acf...ioto, OE�tov E<l><r<t>9t ii� OEÎ n va m:<puf...ayi-LEVOV di f!CtAa mivta. xaÎpE 1ta9c:Ov to 1tft9TJI-l<X. to 8' 0U1t0) 7tp009(E) E1tE1t6 v9Et�

·

9Eo� EYEVOU E� av9pcimou· Ept<p� E� yâf...a E1tEtE�. X<XÎpE, X<XÎpE, &�uh 68omop<CiiV> AEti-LWV� t(E) iEpou� K<Xt ăf...crw cllEpO'E<povEia�.

20. Plăcuţele de aur de la E/euthema (Creta), sec. 11. î.e.n. B. C . Hell. XVII 1 2 1 , Harrison - Muray, plăcute din Thurioi (IG XIV, 642. Comp . 6) . Sufletul tău când părăsit-a dulcea lumină de soare Ţine-o la dreapta; pe-aici sunt straşnice poze pe toate. Bucură-te ! Şi a ta suferintă îndură . Aceasta Până acum nu-nduraseşi . în zeu din om presc himbat eşti. Ca un ied la lapte ajuns-a i. Bucură-te, deci , Bucură-te! La dreapta străbate paj iştea sfântă Din dumbrava Persephone i. 2 1 . (47) . Ebenda her (Diels, Orphischer Demeterhymnus (Festschr. f. Gomperz) S. 1 ff. Comp. 1 0) . Vgl . oben B 1 5 und lustin. coh. 1 7 (Orph. fr. 48 Kern). 1tpatoy6vcot rflt 1-L<Xtpt E<pTJ K ujlEf...i)ta K 6ppa

·

.. ... l1iJf.LTJtpo� ..... 1tav61tta ZEu ...... . . ..... ....... . . "Hf...tE TI'\ip ou'x Ttâvt' ăcrtTJ vicrmt , o tE NiKa� T]of. Tuxau;; e<pâvTJ� <Kal. of.Lo'li> 1t<XIllliJcrtopt Moipm,


23 'tf}t tm yavvua maivEll; 'tf}t crfjt, KÂ.'U'tE oaîf!ov, &mto'tEtat" 'ttV 1tUV'ta Oaf!acrta, <'tU> 1tUV'ta Kpa'tUV'tU, Ef.LpPOVTIJta & 1tavta· <tU> Moip11<; tÂ.TttEa 1tavt11. f.lll'tEpl Hop f.LEV f.L' ay(E) , Ei vfjcrn<; oio' <il1tOfl.EÎVat>, E1t'ta 'tE vfjcrnv vul;l.v il f1E8' iJfl.f.pav (?) EÂ.tvuEv. E1tTIJf1ap ti.v vfjcrn<; ETtV, ZEu 'OMf.LmE Kat 1tav61tta "AÂ.lE ....... .

21. (Diels, Orphischer Deme terhymnus ( Fests c h r. f . Gomperz) , p. l ş i urm. Comp. 1 0) . Gliei-Mame prim-născute i-a vorbit astfel Tânăra Kybeleia . . . fiica Demetrei . . . o, Zeus atotvăzător . . . , Soare, ca foc treci peste toate cetătile, de când împreună Cu Biruinta şi Întâmplarea şi Moira prea iscusita te-ai arătat. Sub a ta stăpânire, zeitate prea strălucită, Vita-de-vie se-ng raşă surâzătoare. Cui i se supun toate, prin cine prind toate putere, Prin cine se-nflăcărează toate ? Pretutindeni Sortii se cer împliniti. Mamei mele, focule, du-mă, de izbutesc postul să-I tin. Şapte nopti sau (şapte) zile se tine straşnic ajunul. Şapte zile, postit-a m, o Zeus din Olimp Şi soare atotvăzător . . . -


24 MUSAIOS*

A. VIAŢĂ ŞI SCRIERI 1 . SUID. Moucraîo� 'bA.eooivw� E� 'A9TJv&v, uio� 'AvnqnîJ.loU 'tOU buqnÎJ.lOU 'tOU 'bKCjlUV'tOU 'tOU KEpKuWVO�, OV KU'tE1tOAEJ.1TJO'EV o 8TJO'EU�, Kat LEAEVTJ� yuvatK6�. En:on:m6�, J.1U9TJ'tTJ� 'Op<pt�, J.lâAA.ov 8E n:pecrf3u •epo�. ijKJ.la�E yap Ka'ta 'tov 8eu'tEpov KEKpon:a Kat i:'ypmvev Yn:o911Ka� bl>J.16A.mm 't&t ui&t i:'n:TJ. 8' Kat ăHa n:A.Eîcrm.

1 . Lex Suda. Musaios, născut la Eleusis, era din Atena, fiul lui Antiphemos, fiu al lui Euphemos, fiul lui Ekp hantos, fiu al lui Kerkyon, cel biruit de Teseu, şi al soţiei lui Antiphemos, cu numele Selene. A fost poet epic, discipol al lui Orfeu, deşi mult mai în vârstă. Căc i a fost în floarea vârstei pe vremea celui de-al d o i lea Kekrops. A c o m p u s În văţă turi în c h i nate f i u l u i său Eumolpos în 4000 de versuri, precum şi multe alte lucrări . 2. HERM ESIANAX Leontion 1 5 ff. (b. Ath . XIII 597 0). ou J.!TJV ou8' uio� M lÎVTJ� ayEpaO''tOV E9TJKEV Moooaîo� Xaphoov ijpavo� 'Avnon:TJV'

fi

'tE

n:oA.uv J.lOO'tTJtmv 'bA.Eucrîvo� n:apa n:E�av EUUO'J.!OV KpU(jltOOV �Eq>6pEt AOylOOV,

'Papwv 6pyn&vt v6J.1oot 8tan:omvooucra 8lÎJ.1TJ'tpa· yvoocr'ti) 8' Ecrn Kat Ei v 'Ai8TJt.

2. HERMESIANAX, Leon tion 1 5 şi urm. ( la ATHENAIOS, XIII, 597 D) . Nu, nici fiul Lunei, Musaios, conducător al Graţiilor, n-a făcut să *

Trad. fragmentelor aparţine Feliciei Ştef.


25 fie lipsită de cinste, Antiope. Aceasta, la poalele aşezării din Eleusis, făcea auzrt in�iatelor strigătul plin de bucurie al oracolelor tainice, ea, zeloasa slujitoare a zeitei Demeter, cea din câmpia Raros, după datina sacră; cunoscută este Antiope chiar şi în Hades. 3a . SC HOL. la SOFOCLE, Oed . Col. 1 053 nvec; oc �pam Kat tov t:UIJ.OÂ.1tov eilpeîv n)v IJ-UTJO"tv ti}v cruvtEÂ.OUIJ-EVTJV Kat' Evtauwv Ev 't::.Â.Eucrîvt i'1TJIJ-TJ'tpt Kal. K6pTJt. "Av5prov [FGrHist. 10 F 1 3 1 1 63) f.LEV ouv ypâ�pet ou <toutov> tov t:Uf.LOÂ.1tov eilpeîv <n)v> f.LUTJOW, aÂ.Â., &.1to toutou t:Uf.LOÂ.1tov nEfl1ttov yqov6ta · buf.L6Â.1tou y&.p yevecrem Ki]puKa, tou 5E t:ilf.LoÂ.1tov, tou 5e 'Avriq>TJflOV, tou 5E Moucraîov tov 1tOlTJtTJV, tou 5E bUf.LOÂ.1tov tov Kata&i.�avta n)v f.LUTJO"t V Kat iepo�p&.vtTJV yqov6ta.

3a. Scholiile la SOFOCLE, Oed. Col. 1 053. Unii sustin că şi Eu molpos a r fi născo c it cerem o n i a l u l de initiere care se săvârşeşte anual la Eleusis în cinstea Demetrei şi a Korei. Andron (FGrH ist. 1 0, F, 1 3 1 , 1 63) în această privintă . scrie că nu acest Eumolpos ar fi descoperit ceremonialul de initiere. ci cel de-al cincilea descendent al lui Eumolpos; căci din Eumolpos s-a născut Keryx, fiul acestuia a fost Eumolpos, fiul lui Eumolpos a fost Antiphemos, iar fiul lui Antiphemos a fost poetul Musaios, iar Eumolpos, cel care a făcut cunoscute initierile şi a fost preot, este fiul acestuia din urmă. 4. DIOG. proem. 1 3 1tap&. f.LEV 'A9TJvai.otc; yeyove M., nap&.

5E

8TJI3ai.mc; Ai.voc;. Kat tov IJ-EV bUflOÂ.1tOU 1taîoo q>am, 1totfto'm 5E 8wyovi.av Kal. :Eq>aîpav 1tp&tov, q>avm tE E� Evoc; t&. 1t«ivta yivecrem Kal. Eic; tamov &.vaÂ.uecrem [lobon fr. 5 Cr6n.].

4. DIOG. LAE RT. , Prooim. 1, 3 (fr. 5 Cr6nert). La atenieni s-a născut Musaios, la tebani Linos; după câte se spune. Musaios a


26 fost fiul lui Eumolpos , el a compus cel dintâi o Theogonie şi un poem <intitulat> Sfera, sustinând că toate se trag d in Unu şi se descompun tot în el. 7 . SERV. VERG. Aen . VI 667 theologus fuit iste (Musaeus)

post Orpheum et sunt variae de hoc opiniones: nam eum a/ii L unae filium, a/ii Orphei volunt. c uius eum constat fuisse discipulum. nam ad ipsum (d . h . Musaeus) primum carmen scripsit (Orpheus 1 A 1 ) , quod appel/atur C r a t e

r.

7 . S E R V I U S , V E R G . Aen. V I , 667 . Ac est M usa ios a fost teolog . A trăit după O rfeu şi există diferite păreri despre el: unii pretind că este fiul Lunei, altii, al lui Orfeu, al cărui discipol se constată că a fost . Căci în cinstea ac est uia (adică a lui M usaios) a scris (Orfeu 1 A l) primul său poe m , ce se c heamă

Crater.

B) FRAGMENTE DIN THEOGONIA LUI MUSAIOS, CĂ RŢILE 1, Il, III 1 (4 Kern (Rostock 1 898)) . SCHOL. APOLL. Rhod. 111 1 1 79 tv oe tflt y Mo'OOa î� Tttavoypmpiat [?l A.Eyetat 00; Kao11� EK tou �eA.<ptKou E1tOpEUE'tO 1tpOKU9TJYO'IlllEVTJ� mhoot tfj� �o6� .

1 (4 Kern (Rostock, 1 898)) . Schol. la APOLL. DIN RHODOS III.

1 1 79. În cartea a treia a Descrierii Titanilor (2) M usaios spune că regele Cadmos a plecat de la sanctuarul din Delfi călăuzit de o junincă.


27 6 (p. 1 4). CLEM . Str. Vl 25 (11 442, 3 St.) uirto'tEA� yap 'ta htpoov ixpEA.6!lEvot � tlita Ei;iJvE'YJCuv 1CU86.1tEp t:�:uyaiJ.oov o Kup11vuî� ElC Moucruî.ou 'tO

pt ElEcr1tpOO'tWV 13ti3A.iov 6A.61CA.11pov.

1tE

6. CLE M . , Stromat. VI, 25 (11, 442, 3 St.). Sustrăgând în întregime scrierile altora, ca şi cum ar fi fost ale lor proprii, le-au răspândit, aşa cum a procedat Eugamon din Cyrene, care şi-a însuşit în întregime de la Musaios cartea Despre Thesproţi. 1 1 ( 1 3) . - X 5, 6 ecrn oc EV "r.A.A.llcrt 1t0lllcrt�. OVOIJ.U IJ.EV 'tOÎ� E1tEcrlV ecrnv hUJloA.niu , Mooouioot 1\e 'trot 'AvnO<pÎJJlOU npoonowiicrt 'ta E1tll. 1tE1tOlllJlEVOV oi'lv EC!'ttV EV 'tOU'tOt� llooEtl\&v� EV lCotVWt !CUt rfj� dvat 'tO

JlUV'tEÎOV [ZU Delphi] JCUt 'tTJV JlEV xpâv UU'tÎJV, llocrEtl\&vt oc U1t11PE'tllV E� 'ta JlUV'tEUJlu'tu dvut rrup!Coovu. !Cut ou't� exEt 'ta en11· UUTI!CU oc X8ovill� cpoovi] ffiVU'tOV cpa'to Jli'lBoV' crilv 1\e

'tE

llupKoov aJlcpî.noA.o� JCA.moi'l 't.vvacrtyuiou.

1 1 . PAUSANIAS X, 5, 6. Există la eleni un poem cu titlul de Eumolpia; aceste versuri sunt atribuite l u i M usaios, fiul lui Antiphemos. În ele stă scris că oracolul de la Delfi apartine în comun l u i Pose idon şi Geei şi că aceasta din urmă dă şi oracolele. 12 ( 1 5) . PHILOD. de piet. 1 p . 31 G . âA.>A.' 6 ZE�. ro� cpum.>v, 'tTJV JCEcpaA.T]v una 'Hcpuicr'tou 1\tatpEî'tut, JCU'ta 1\e 'tov hilJloA.n<ov il 'tov cruv>8ev'tu <'tUU>'tu 7tO<tll'tiJ>v una lluA.uiJ.ciovo�. SCHOL. PIND. OI. VII

66 ev 'tot� Mooouiou rruA.uJlaoov A.EyE'tUt nA.fi�m 'toi'llno� 'ti]v KEcpaAÎJv, O'tE 'tTJV 'ABllvâv eyevvu.

1 2. PHILOD., De pie t. 1 , p . 3 1 G. Dar, după câte se spune, capul lui Zeus a fost despicat de Hephaistos, potrivit însă lui


28

Eumolpos, sa u acelui poet care a compus Eumolpia, despicat i-a fost de Pala maon . Schol. la P i n d a r , OI . VII , 66. În versurile lui M usaios se spune că Palamaon a izbit capul lui Zeus când acesta a dat naştere zeiţei Atena. 14 (1). - 137, 5 p. 6 1 G. ev f!Ev nmv eK NuKt� KO:t To:ptâpou ÂiyEto:t tU 1tUVtO: , ev ot nmv el; "At&m KO:t AieEpo<;· 6 OE ri]v TttO: VOflO:XtO:V ypci\j/0:<; el; AieEpo<; !plltTtV, 'AKoucriÂo:o<; [8 B 1] o' eK XcioU<; 1tj)O)t0'\) tăUo: · ev & tot<; UV(xtp EpoflEVOt<; Ei<; Moucro:îov ytypo:7tto:t Tcipto:pov Ttp&tov <Ko:t N >uKto: . Vgl. 13, 16 p. 80 G. ev & t&t oEmfp<ot [von Chrysippos llEpt <pucrEw<;J tci tE Ei<; 'Op<pEo: KO:t Moucro:tov O: vmpEpOflEVO: . . . 7tEtpâto:t crUVOtKEtOUV tO:t<; ool;o:t<; o:ut&v. 14, 18 p. 8 1 KUV t&t <O>E<U>t<Ep>Wt

rnamlich llEpt q>OO EW<;] ri]v NUKtO: BEci v !pll<J'tV dvo:t TtpWttO"tllV. 14. PHILOD., De piet. 137, 5 p . 6 1 . La unii autori se spune că din Noapte şi din Tartor se trag toate; la alţii, că din Hades şi din Eter. Autorul care a compus Titanomachia spune că din Eter, iar după Acusilaos toate celelalte s-ar ivi din C haosul primar. În cărţile atribuite lui Musaios stă scris că mai întâi au fost Tartarul şi Noaptea. În cartea a doua a lucrării (lui C hrysippos, Despre natură) , cele puse pe seama lui Orfeu şi a lui Musaios . . . au tendinta de a se conforma opiniilor acestora. Şi în cartea a doua a aceleiaşi lucrări ( Despre natură) spune că Noaptea este cea dintâi zeiţă. 15 (2) . SCHOL. APOLL.

Rhod . III 1 ev OE tot<; Ei<; Moucro:tov

O:vo:q>EpoflEVOt<; ooo icrtopouvto:t yEvEcrEt<; Moucr&v, 7tpm�uttpwv flEV Ko:tu Kp6vov, VEWtEpwv & t&v eK �u)<; Kat MVllflOOUVll<;15 . Schol. la Apol/onios din Rhodos III, 1. În lucrările atribuite

lui Musaios sunt înfăţişate două generaţii de Muze; generaţia Muzelor mai vârstnice, contemporane cu Kronos, şi generaţia M uzelor mai tinere, născute din Zeus şi M nemosyne.


29 1 7 (9) . - 111 1 37 7 't� & 'tmau'ta<; q>av'taoi.a<; (n. 't&v ota'tptXOV'tOOV U<J'tEpooV) 6 M. avaq>Epoj.lEVa<; !pT]O'tV EK 'tOi.i OOKEaVOi.i Ka'ta 'tOV aietpa a7tooj3tvvucreat. 'tO'U<; o€ imo Mo'UO'aiou UO''tEpa<; dpT]j.lEVOU<; 'A7tOÂ.Â.OOVlO<; mBavffi<; j.lapj.laptrya<; etpT]KE.

1 7 . - I I I , 1 3 7 7 . Astfel de a p a r i ţ i i ( a nu m e : a l e stelelor căzătoare) Musaios pretinde că ele se ivesc înă lţându-se din Ocean şi se sting în Eter. Stelele despre care vorbeşte Musaios au fost numite de Apollonios, în mod convingător, " scăpărări de lu mină ".

Imn in cinstea lui Dionysos 1 9a (p. 1 3) . ARISTID. Or. 4 1 (11 330, 1 6 Keil)

'toi><; j.lEv ouv

'tEÂ.tou<; illlvou<; 'tE Kat A6yous 7tEpt tuovooou 'Opq>Eî Kat Moucraioot 7tap&j.lEV Kat 'toî<; apxaiot<; 't&v voj.loBE't&v. Vgl. Pop. Berol. 44, 2 (Beri.

Klassikertexte V 1 ' 8; 1 B 1 5a) <'Opq>E'il<;> evBEo<; YEVOj.lEVO<; <E1tOlT]O'EV

'toix; Uj.lVOU<;>, ou<; oÂ.iya Mo'UO'aîo<; E7ta<VopB<i>cra<; Ka'ttyp>alj!EV.

1 9a . ARISTID . , Orationes 4 1 ( 1 1 , 330, 1 6 Keil) . Prin urmare, să pu nem pe sea ma lu i Orfeu , a lu i Musa ios şi a vec h i lo r legiuitori Imnurile şi povestirile despre zeu l Dionysos. Cf. Pop. Berot. 44, 2 (Beri. Klassikertexte, v. 1 , 8; 1 B, 1 5 a) <Orfeu > , su b puterea inspiraţiei d ivine, a <compus a ce le imnu ri> pe care Musaios le-a aşternut în scris, du pă ce a făcut unele mici îndreptări.

Imn al Lycomizilor către zeiţa Demeter 20 (20) PAUS. IV 1 , 5 1tp&wt o' ouv pamÂ.Eoo'UO'tv tv Tflt xoopat 'taU'tT]t IloÂ.uKaoov 'tE 6 AEÂ.Eyo<; Kat MEO'O'llVTJ yuvT! 'toi.i IloÂ.uKaovo<;.


30 napa 'taU'tllV 't lJV MrocriJvllv 'ta opyta Ko�i �oov 't&v MEyaÂ.oov 8E&v KauKoov

i'jÂ.8Ev E� 'bÂ.EOO"tVOt; 6 KEÂ.ai vou 'tOU <l>Â.Uo'\l. <l>Â.uov oe UU'tOV 'A9llVU Îot Uyoum na î oa d vat rilt;. AuKo�ioott;

6�oÂ.oyEî OE crqnm Kat \)�vot; Moucraiou

Otll8Et t; e� � tl �ll 'tfXX. Vgl. 1 1 3 , 1 6 Anm. 2 1 . 1 4.

1t

20. PAUSANIAS IV, 1 , 5. Aşadar, în această tară, primii regi care au domnit au fost Polykaon, fiul lui Lelex şi al Messenei, sotia lui Polykaon. La această Messene a sosit din Eleusis Caukon, fiul lui Kelainos, fiul lui Phylos, aducând de acolo misteriile Marilor Zei. Atenienii pretind că Phylos însuşi era fiul Geei. Cu această părere concordă şi un imn al lui Musaios, compus pentru preotii Lycomizi, în cinstea zeitei Demeter. Oracole 20a . HEROD. Vll 6 (die Peisistratiden) EXOvtEt; 'Ovo�aKpl'tov ăvBpa 'A9llvai: ov XPT'IO"�oMyov 'tE Kat ota9E't llV Xpllcr�&v 'tffiv Moucrai ou avaj3Ef3i)Kroav [naml. � :E ofua] 'tlJV EX9pllV npoKa 'taÂ.OO�EVOl ESllAa0"9rJ '

yap 'imo 'hmapx ou 'tOU ITEtO"lO"'tpa'tO'\l 6 'Ovo�aKpt'tOt; E� 'A9llVEOOV en' amoq>c:Îl>Wl aÂ.m'>t; 'im:o Aacrou 'tOU 'bp�toVEQt; E�1tOtEwV � 'ta Moooal.ou �6v, <bi; ai Em Ai)�vwt eml<El+tEvat vftcrot llqxx�Ola'tO Kam rit 9aMO"O"llt; .

ow e�i)Â.acrf. �tv 6 "Innapxot; np6-repov XPE6�Evat; 'ta �6.Â.tcrm . Vgl. 1 A 1b.

20a . H E RO D OT VII. 6 . ( Pe isistrat i z i i) l u â n du-1 c u e i pe Onomac ritos, bă rbat din Atena , interpret a l oracolelor şi rânduitor al Oracolelor lui M usaios, au venit (la Susa) . după ce s-au împăcat cu acesta; căci Onomacritos fusese izgonit din Atena de către Hipparchos, fiul lui Peisistratos, când a fost prins şi dovedit de Lasos din Hermione că a introdus în colectia lui Musaios un oracol care prevestea disparitia sub apa mării a insulelor din vecin ătatea Lemnos u l u i . Din ace astă pricină îl alun gase H ipparchos, deşi mai înainte fuseseră foarte buni prieteni.


31 2 1 ( 1 7). -VIII 96 (Schlac ht bei Salamis) t&v 0€ vaumi.wv n:oi..Aa

1moA.ajXOv ăVEJlO<; ZEqrq>o<; ăpEpE tfi<; 'AtnKfi<; E7tt tl]v i]t6va ti]v x:aA.EoJlEVllV KwA.uxoo.

futE an:on:A.ficrat 'tOV XPTJ<!JlOV 'tOV 'tE ăA.A.ov n:avta 'tOV 1tEpt tfi<;

vuuJlaxi.a<; ta'lltTJ<; EipTJJlEvov BUKtot Kal. Moooai.wt Kaî KtA.. (folgt der

Spruch des Lysistratos). 2 1 . - VIII, 96. (Bătălia de la Salamina) , multe rămăşiţe de corăbii, ridicate de Zefir, au fost aruncate pe ţărmul Atticei numit Kolias. În felul acesta s-a împlinit - ca şi toate celelalte oracolul prezis de Bakis şi Musaios despre această bătălie pe mare . . . (urmează oracolul lu i Lysistratos). 22 ( 18) . PAUS. X 9, 1 1

tl]v of: n:A.TJyiJv 'A811vaîot tl]v ev Aiyo<;

n:otaJloî<; ou JlEta toti otKai.ou cruJl�fivai. crqnmv OJloA.oyo\im. n:poooSfivat yap E1tÎ XPTtJl«XcrtV un:o t&v crtpatTJYTJ<!UV'tWV, TuoEa of: dvat Kaî 'A&i.JlCXV'tOV Ot ta o&pa EOE�avto n:apa Aooavopou. Kat E<; U1t00Et�tv toti A.Oyou :E$uAATJ<; 1t«XpEXOV'tat 'tOV XPTJ<!JlOV XPTJ<!JlOOV Jl VTJJlOVEUO'OOt

000

ta of: EtEpa EK Moooaiou

o

Kat yap 'ASTJvaimmv EnEpXEtat ăypto<; OJ.l�po<; tlYEJ.16vwv KaKOt'ltt, n:apaupacri.TJ OE tt<; ecrtat· Tt t(E) aA.t<; lJJlU<!OOOt n:6A.tv, tEi.crooot of: n:otvftv.

22. PAUSANIAS X, 9, 1 1 . Atenienii sunt de acord că eşecul de la Aigos Potamoi s-a întâmplat în urma unor tertipuri, căci au fost trădaţi pentru bani de către comandanţii lor. Într-adevăr, Tydeus şi Adeimantos par să fi primit daruri de la Lysandros. Ca dovadă a acestei afirmaţii ei citează oracolul Sybillei . . . ; alte oracole le amintesc du pă culegerea lu i Musaios: Peste atenieni furtună cu mplită sosi-va , Din răutatea capilor lor; dar veni-va şi o mângâiere: Aceştia crunt ru ina-vor cetatea; dar vina şi-o vor ispăşi.


Referinţe homerice şi hesiodice - fragmente

A. SCRIERI 1 . P H I LIPP. Epin o m . 990 A croqH:o'ta 'tov avâyKT] 'tov âÂ.TJEI&c; acr'tpov6�ov El Vat, � Tj 'tOV !CaEI' 'Hcriooov acr'tpovo�OUV'ta Kat 1t1ÎV'tac; 'toi>c; 'tOtOUV'toc; oiov o oo �âc; 'tE !Cat ava'tOÂ.ac; E1tEalCE��EVOV, aÂ.Â.a lC'tÂ.. 1 . P H I LI P POS Epinomis 990A. E n ecesa r ca adevăratu l astronom să fie cât se poate de învătat, nu în felul celui ce vorbeşte despre aştri ca Hesiod şi al celor de a c est s o i , considerând doar apusu ri ş i răsă rituri, ci etc.

2. CALLIM . ep. 27 'Hcrt6oou 'tO 't' aEtcr�a Kat

o 'tp61toc;· ou 'tOV amo&v

ecrxa'tOV, â}..}.. ' OlCVEw �" 'tO �EÂ.tXpO'ta'tOV 't<ÎlV EJtE(J)V

o I:oÂ.EUc; cl1tE�â�CX'tO' xai.pE'tE Â.E1t'tat

pftcrw;, 'ApJÎ'tOU aUV'tOVoc; aypu1tÎT].

2. CALLIMACHOS Epigrama 27 E atât poezia lu i Hesiod cât şi felul lu i de a scrie. Nu pe ultimul dintre aezi 1-a urmat poetul solian eL aş cuteza să spun că s-a modelat după tot ce a fost mai ales în poezia epică. Slavă vouă, rostiri iscusite, rodul veghei încordate a poetulu i Aretos.


34 3. PLUT. Pyth. or. 1 8. 402 F. . Ev Jlbpm� n:p6tepov [als Aristarch u.a. 1 booo�ou Kal. 'Hm6oou Kal. eaA.ou [ 1 1 B 1 J ypw:pov@v. . .

3. PLUTARH De Pythiae oracu/is, 1 8 . 402 F. . . Eudoxos, Hesiod şi Tha les fiind cei care au scris mai întâi în versuri . .

B. FRA GMENTE 1 ( 1 77 Rzach ( 1 908)) . ATH E N . XI 49 1 CD (aus Asklepiades v. Myrlea) KUl 6 tftV d� 'Hcriooov 8E avmpEpoJlEVTJV n:mtîcra� 'AcrtpoVOJlÎUV aid fiEAEtMa� auta� AEYEL' ta� 8E �potol. KaA.toum rr eA.Et®a�.

1 . ATHENAIOS XI 49 1 CD [După Asclepiades din Myrlea, cf. Diels] . Iar cel care a alcătuit Ştiinţa despre Aştri, atribu ită lui Hesiod, spune că Peleiadele acestea sunt veşnice: Cele pe care muritorii le numesc Peleiade. 2

( 1 78) . - Kal. n:aA.tv· xnJleptat Buvoum rreA.Eta&�.

2. / 1 78/. - Şi din nou : Se scufundă iernaticele Peleiade. 3

( 1 79) . - Kat 1tllAtv' tflll� an:oKpun:toum rr eA.Eta&�

.

3. / 1 79/ - Şi din nou : Atunci se ascund Peleiadele. 4. PLIN. N . H . XVIII 2 1 3 occasum matutinum Vergiliarum H. (nam huius quoque nomine exstat Astrologia) tradidit fieri, cum


35

aequinoctium autumni conficeretur: Thales ( 1 1 A 1 8) XXV die ab aequinoctio. 4. PLINIUS Naturalis Historia XVIII 2 1 3 Hesiod (căci sub numele său există de asemenea o Ştiin(ă a aştri/ar) a transmisînvătătura cum că apusul matinal al Pleiadelor are loc atunc i când se produce echinoxul de toamnă , Thales la 25 zile după echinox. 5.

( 1 80) . SC H O L . ARAT. 1 72 (2-4 ebend. 254 'H . ev ti]t

acrtptKf]t autou �î.�A.mt) 'H. yap <pl]crt 1tEpi aut&v [Hyaden]· Wf!<pat Xapî.tEcrcrtv Of!Otat ct>mcr'l>A.TJ i)oc Kopmvi� eucrtf.<pav6<; tE Kllita ct>au:O

a· Î.f.LEPOE<J(J(X KCXt l:OOWpTJ tCXVU1tE1tAO�,

� Yaoo� KCXAEOU<JtV E1tt xaovi <puA.' av9pci:mmv.

5. SCHOLII LA ARATOS 1 72 (2-4 idem 254 Hesiod, în cartea sa despre aştri) . Într-adevăr Hesiod spune despre ele 1 Hyadele, după Diels/ : fecioare asemenea Charitelor, Phaisyle ca şi Coronis, frumos încununata Cleeia, Phaio cea încântătoare, Eudora c u lungu-i peplu , Toate num ite Hyade de-a pământenilor gintă. 6. ( 1 8 1 ) . ( ERATOSTH .) Catast. 1 "ApKtou flf.YUÂ.TJ�. taUtTJV 'Hcrî.o06� <pl]<Jt AUKCXOVO� auyatepa EV 'ApKCXOÎ.at OlKEtV, EAE<J9at 8E f!Eta 'AptEf.LtOO� ti]v 1tEpt 'tU� aftpa� aymyi]v EV 'tOÎ� OpE<Jt 1tOlEÎ<J9at· <p9apEi:crav 8E U1t0 Mo� Eflf!Eîvm Â.avaavoucrav ti]v 9E6v· <pmpa9f]vat OE iScrptEpov E7titoKov lîOTJ oucrav 6<p9Et<JCXV U1t' CXU'tTJ� Â.OOOf.LEVTJV' E<p' Wt 6pytcr9Eîcrav 'tTJV 9EOV U1t09l]pt&crat autftv· Kai OU't(l)� 'tEKEtV ăpK'tOV YEVOflEVl]V 'tOV KAl]9EV'tCX


36 'ApKaOa.

oucrav o' EV t6h OpEt 9T]pEu9fjvat imo ai7t6Â.rov 'ttVWV Kat

7tapa8o9fjvat j.lE'ta 'tOU �pE<pOU<; 'tWt AUKcXOVt" j.LE'ta xp6vov OE nva oo�at EicrEÂ.9EtV Ei<; 'tO 'tOU �to<; ă�atov [iEpOV] ayvoi]cracrav 'tOV VOI!OV. imo Of 'tOU ioiou uiou Ot(I)KOj.LEVT]V Kat 'tWV 'ApKUOrov, Kat avatpEîcr9at j.LEÂ.Â.oucrav ota tov EipTJj.lEvov v611ov 6 ZElx; ota tf]v cruyyevnav mhi]v �EiAEto tcal. EV 'tOt<; ăcrtpot<; auti]v E9T]KEV. "ApK'tOV Of mhi]v OOVOj.LUO"E Ota 'tO cruj.l�E�T]Ko<; autfjt t>Uj.l1ttroj.la. COM M . ARAT. Suppl. 8 p. 574 M 1tEpt touwu [Bootesl J..eyEtat, on 'ApKa<; Ecrtt v 6 <EK> KaÂ.Â.tcrtoii<; Kal. �to<; yEyovffi<; · cOtKT]O"E of: 1tEpt to AUKatov. <p9Eipavto<; autf]v �to<; ou 7tpocr7tot11cra11Evo<; 6 AuKarov tov Ma E�evtsEv, ro<; cp11mv 'H., Kal. to �pe<po<; KataK6'l'a<; 7tape9TJKEv E7tt tf]v tpa7tEsav. (APOLLO D.) bibl. III 1 00 W. lc:Uj.lTJAO<; (fr. 1 4 K . ) Of Kai nvE<; EtEpot Uyoucrt AuKaovt Kat 9uyatepa KaÂ.Â.tcrtoo yEvecr9at· 'H. j.lfV yap mhi]v j.liav dvat twv VUj.lq>wv Af.yn, " Acrto<; [fr. 9 K. ] Of NUK'tEffi<;, lf>EpEKOOT]<; (FGrHist. 3 F 1 57 1 1 00) of: KT]tEro<;. HYGIN. astr. 1 1 1 .

6. /ERATOSTENES/ Catasterismi 1 . (Despre marea Ursă) . Hesiod spune că aceasta, fiică a lui Lycaon, ar locui în Arcadia şi că a fost aleasă împreună cu Artemis să îndrume animalele sălbatice din munti. Sedusă fiind de Zeus, s-a ascuns de zeită. Dar a fost regăsită mai târziu, pe când era în pragul naşterii, fiind văzută îmbăindu-se. Atunci zeita, mâniindu-se, a prefăcut-o într-un animal salbatic; şi astfel aceasta a dat naştere unui urs ce a devenit aşa-numtta arkadă (ursă) . Aflându-se în pădure, a fost vânată de nişte păstori şi dată lui Lycon, împreună cu puişorul ei. După câtva timp a găsit de cuviintă să intre într-un sanctuar al lui Zeus, din necunoaşterea datinei. Urmărttă fiind de propriul ei fiu ca şi de arcadieni şi pe punctul de a fi ucisă din pricina sacrilegiului amintit, Zeus o feri de ei, luând-o pe sus, în amintirea întovărăşirii cu ea, şi-o aşeză printre aştri. O numi Ursă , din pricina întâmplării


37 nefericite de care avusese parte. Coment. la ARATOS Suppl. 8 Despre aceasta 1 Bootes, după Diels/, se spune că de fapt e o Arkas, cel născut din Callisto şi Zeus. Locuia în jurul Lykaionului. După ce Zeus a sedus-o /pe aceea/ Lycao n , fără nici o prefăcătorie, 1-a poftit ca oaspete, cum spune Hesiod, şi a pus pe masă puiul de urs tăiat în bucăti (APOLLODOROS Biblioteca III) Eumelos şi alti câtiva spun că Lycaon a avut drept fiică şi pe Callisto . Hesiod afirmă într-adevăr că ea este una dintre nimfe. pe când Asios spune că e a lui Mykteus iar Ferekyde a lui Keteus.

7

( 1 82) . (ERATOST H . ) cat. 32 'ropirovoc;. toiltov 'H. q>TJcrtV

l:�;upOOÎI.TJc; tfic; Mivrooc; Kat llocmlirovoc; dvat, lio9fJvat oc autrot liropEav, OO'tE

E1tt trov K1.lflU'tOlV 1topEOCcr9at Ka9&.1tEp E1tt tilc; rilc;.

tA.96vta oc

autov Eic; Xiov Mrop01tTJV tilv Oivomrovoc; �tacracr9at oivro9Evta, yv6vta

oc 'tOV Oivo1tirova Kat xaA.E1t&c; EVfYKOV'ta tftV Uj3ptv EK't'Uq>ÎI.&crat autov Kat EK tfic; xcilpac; EK�ÎI.EÎV. tA.96vta & Eic; Ailf.!VOV UÎI.TJ'tEUOV'ta 'Hq>aicrtrot CJ'UflflÎSat, oc; autov tA.Eitcrac; Bi&omv aut&t KTJOOÎI.trova 'tOV autou [oiKEÎOV] OtKE'tTJV, 01t0lt; OOTJYilt [Kat irriltat autou]' ov A.ajhllv E1tt 'tWV OOflOlV Eq>EpE crTJf.!aivovta ·� bOouc;· tA.9ci>v li' E1tt ·� âvatoA.ac; Kal. 'HA.irot crUf.!fltsac; OOKEî {yytacr9ilvat Kal. oihroc; E1tt tov Oivomrova tA9Ei:v 1taÎI.tv, Tiflropiav aut&t Em9ftcrrov· 6 OE imo t&v 1t0Alt&v U1t0 rilv EKEKpumo. U1tEÎI.mcrac; Be ti]v EKEivou �ittTJO"tV â1ti1A.9Ev Eic; Kpitîitv Kal. 1tEpl. tac; 9itpac; BtilYE KUVTJYEtrov tilc; 'AptEfl fltBoc; 1tapoucrTJc; Kat tilc; ATJtouc;, Kal. BoKEî U7tElÎI.ftcracr9at rilc; 7tâV 9TJpiov UVEÎI.EÎV t&v Eltt tilc; rilc; ytyVOflEVOlV' 9'Uf.!ro9Eîcra oc aut&t ril âvilKE crKop7ttOV EUflfYE9TJ, Uq>' ou t&t KEVtprot ltÎI.TJydc; U7t00AE't0' o9EV Bta 'tTJV autou âvopiav EV toîc; ăcrtpotc; UU'tOV E9TJKEV 6 ZEUc; u1to 'Ap'tt f.!ilioc; Kat ATJtOUc; âl;tro9Eic;. 6floiroc; Kat to 9TJpiov 'tOU ElVat flVTJflOCJ'UVOV <UU'tWV> KUt tilc; 7tpa/;EWc;.

7. /ERATOSTENES/ Catasterismi32 (Despre Orion). Hesiod spune că acesta se trage din Euryale, fiica lui Minosşi din Poseidon, precum


38 şi că i s-a făcut darul de-a putea păşi peste valuri ca de pe pământ. Ducându-se la Chios şi ameţindu-se cu băutură, a siluit pe Merope, fiica lui Oinopion, care, aflând de fapta săvârşită şi neîndurând jignirea, 1-a orbit şi 1-a izgonit din ţinutul său. Atunci Orion a mers către Lemnos, rătăcind, şi a întâlnit pe Hefaistos care, îndurându-se de el, i-a dat pe Kedalion, sclavul său, spre a-1 călăuzi. Luându-1 pe acesta, 1-a purtat pe umeri ca să-i arate drumul. În drum spre răsărit, întâlnind pe Helios, pare să se însănătoşească, astfel că merge din nou la Oinopion spre a se răzbuna asupră-i. Acesta însă fusese ascuns de către concetăţenii săi sub pământ. Pierzând nădejdea să-I găsească pe cel căutat, se întoarse în Creta şi întreprinse să istorisească despre isprăvile vânătorilor lui Artemis, de faţă fiind şi Leto , ba păru chiar a se fi lăudat că poate doborî orice sălbăticiune ivită pe pământ. Deoarece Gea se mânie împotrivă-i, trimise asupră-i un scorpion uriaş, care-i aduse moartea prin rana pe care i-o făcu acul. Datorită destoiniciei sale, Zeus 1-a aşezat în rândul aştrilor, cinstit fiind de Artemis şi Leto; de asemenea animalul sălbatic aminteşte de existenţa şi de isprava lui. 8.

( 1 83) . DIODOR. IV 85, 4 (Meerenge v. Messina) i:vtot oE:

Myoum crEtcrJ.J.OOV J.J.EYUA(l)V YEVOJ.J.EV(l)V otappayfjvat 'tOV auxtva 'tfj� TJ1tElpo'l.l Kat yEvecrflat 'tOV 1tOp9J.J.OV, OtEtpyOOOll� 'tfj� eaA.acrcrll� 'tllV lî1tEl.j)OV a1to 'tfj� v{Jcrou. 'H. OE 0 1tOtll'ti!� Qlllcrt 'tOUVaV'ttOV, ava1tE1t'taJ.J.EVO'I.l 'tOU 1tEA.ayo� 'mpimva 1tpoo xoocrat 'to Ka'ta 'ti]v IlEA.mpiea KEtJ.J.Evov aKpm't{Jpwv Kat 'to 'tEJ.lEVO� 'tOU IlooEtOOOVO� Ka'tacrKEuUcrat, 'ttJ.J.WJ.J.EVOV i:mo 'tOOV EYXffiPtOOV otacpEpOV't�. 'taU'ta OE ota1tpa1;6.J.J.EVOV Ei� �:Uj3mav J.lE'tavacr'tfjVat KUKEÎ Ka'tOtKfjcrat· ota oc 'ti]v 061;av EV 'tOÎ� Ka't' o\Jpavov ăcr'tpot� Ka'taptBJ.J.llBEV'ta 't'l.lXEÎV aflaVU'tO'I.l J.J.VTJJ.lll�·

8. DIODOR DIN SICILIA IV 85, 4 1 Strâmtoarea Messinei, după D i e l s/ U n i i spun c ă , în u rm a u n o r m a ri cutre m u re , istm ul


39 continentului s-a prăbuşit, făcînd să se ivească bratul d e mare prin separarea continentului de insulă . Poetul Hesiod însă afirmă dimpotrivă că, din cauza revărsă rii mării, O rion a înă ltat promontoriu! aşezat la Peloris, înj g h e bîn d astfel teritoriul consacrat lui Poseidon, care este constituit de către localnici în c hip deosebit. După ce a săvârşit acestea , s-a strămutat în Eubeea şi a locuit acolo. Spre slava sa , este rânduit printre aştrii cereşti, având parte de o amintire veşnică .

PHEREKYDES

A

VIAŢA ŞI SCRIERILE

1 . DIOG. 1 1 1 6 ff. <kpEKOOTJs B<iP'I.lOS .EuptQS, Kaaci <pflcnv 'AA.E�avopos ev .!ltaooxaîs [fr. 1 39 FHG III 240], IItttaKoil otaKi]KoEv toilt6v <pflcn .

ElE67tOJl1tQS [FGrHist. 1 1 5 F 7 1 11 550 vgl. A 6] 1tp&tov 1tEpl. <pOOEWs Kal. <"(EVE<!EOOS> 8EOOV ypâljlat. 1tOÂ.Â.a OE K<Xt 8aUJlUCHa AiyEtat 1tEpt autoil· Kal. yap 1ta.pa tov aiywA.ov tfis .EaJlou 7tEpt7ta.toilvta. Ka.l. va.ilv ouptoOpOJlOOOO.V io6vta. El1tEÎV Ws ou JlEta 1tOAU KO.tO.OOOEta.t' KO.t EV &pSaA.Jloîs a.utoil Ka.taBilva.t. Ka.l. avtJlfleEvtos EK <ppf.a.tos iîBatos m6vta 7tpOEt1tEîv, ffis Eis tpi.tflv iJJlf.pa.v Ecrotto crEtcrJ.16�. Kal. yEvt.creat. [. J ( 1 2 1 ) ..

yt.yovE Of. Kata t"iJv 1tEVtTJKOOtTJV Ka.l. evatflV oA.uJlmaBa (544 - 4 1 ). Folgt

brief an Thales. 1 . DIOG. LAERT. 1, 1 1 6 şi urm . Pherekydes din Syros, fiul lui Babys, după cum spune Alexandros în Succesiunea filosofilor, a fost elevul lui Pittacos (fr. 1 39 FHG I I I , 240) . Theopompos (FGrHist. 1 1 5, F, 7 1 , 11, 550) spune că acesta a scris cel dintâi despre natură şi zei. Se relatează multe lucruri minunate despre


40 el; între altele că, plim bând u-se pe ţărmul insulei Sa mos şi văzând o corabie ce plutea sub un vânt prielnic, ar fi zis că nu peste mult timp se va scufunda; şi într-adevăr, aceasta s-a şi scufundat chiar sub ochii lui; de asemenea, bând apa scoasă dintr-o fântână a prezis că peste două zile va avea loc un cutremur şi aşa a şi fost. Se păstrează o carte de la Syrosian care consemnează astfel din ce provine începutul (lum ii) : Zas şi C hronos . . . (B 1 ); s-a păstrat şi cadranul solar din insula Syros (cf. Schol. la Odiseea XV, 404) . Urmează epigrama lui Diogenes. ( 1 2 1 ) A trăit în timpul celei de a 59-a olimpiade. 2. SUID. cl>EpEKOOTJ<; Mlluo<; LUpta<; (Eon oc vijoo<; f.Lta tâlv KuKA.aowv iJ L\lpa 7tATJoiov �ftA.ou) · yeyovE oc Kata tov AuO&v l3am.A.Ea 'AA.uattTJV, c:O<; ouyxpoveîv toî<; � CJO<poî<; Kat tEtEX8at 7tEpt t1lv f.LE 6A.uf.Lmaoo [600-

597]. OtoaxBfivat oc U7t' autou nuaay6pav A.Oyo<;, autov oc OUK EOXTJKEvat KaBTJrTJtftv, &.A.A.' E:autov aoKijoat KtTJOUf.LEvov ta ct>otviKwv &.7t6Kpu<pa �t�A.ia. [ ... ] Kat 7tpâltov tov 1tEpt tfi<; f.LEtEf.LIJIUXcOOEW<; A.6yov dcrTJyftcracrBat. E�TJA.ot'\met oc t1lv E>aA.TJtO<; �av. Kat tEA.Eutât i>1to 7tA.ft9oU<; <pBEtpâJv. [ . . . ] E<J'tt oc anavta a cruveypaljiE tauta · 'c7t'tUf.LUXO<; Titot E>EoKpacria fi E>wyovia. f.crn of. E>EoA.oyia E:v �$A.iot<; t [?] f.xoucra 9Erov yevecrtv Kat otaooxa<;.

2. Lex. Suda. Pherekydes syrianul (se află o insulă în Ciclade, Syra , vecină cu Delos) fiul lui Babys. s-a născut în timpul regelui Alyattes al lydienilor, încât este contemporan cu cei şapte înţelepţi şi a fost plasat în jurul celei de a 45-a olimpiade (600-597 î. e . n .) . Se spune că Pythagoras a fost instruit de acesta, dar că Pherekydes nu a avut nici un profesor, ci s-a străduit să se instru iască singur, deţinând cărţile apocrife ale fenicienilor . . . Se


41 mai spune că tot el a introdus cel dintâi teoria cu privire la metempsihoză . Pherekydes a rivalizat, prin învătătura sa , cu Thales. Lucra rea c a re a notat toate a c estea <se numeşte> Heptam ychos (Genunea cu şapte abisuri) sau Theokrasia (Amestecul neamurilor de zei) sau Theogonia. Există şi o Teologie în 1 0 (?) cărţi, care tratează despre naşterea şi succesiunea zeilor. 5. ( 1 0 Kern) CIC. Tuse. 1 1 6, 38 itaque credo equidem etiam alias tot saeculis, sed quod litteris exstet, Ph. Syrius primum dixit animos esse hominum sempiternos, antiquus sane; fuit enim

mea regnante gentili (SeNius Tullius 578-535) . Aus Poseidonios wie n. 6. APONIUS In Canticum Canticorum (ed. Bottino et Martini Rom 1 843) v p. 95 sq. zu Cont . 3, 5 In priore enim " fi/fiarum Jerusa/em adiuratione caprearum e t cervorum " personas Tha/esianae et Ferecidensis philosophiae intellegi diximus . . . de quibus Thales nomine initium omnium rerum aquam in suo esse dogmate pronuntiavit, et inde omnia facta subsistere ab in viso et magno. causam vero mo tus aquae spiritum insidentem confirmat, simulque geometricam artem perspicaci sensu prior invenit, per quam suspicatus est unum rerum omnium creatorem. Ferecides autem vocabula animam hominis prior omnibus immortalem auditoribus suis tradidisse docetur. et eam esse vitam corporis et unum nobis de coe/o spiritum, alterum credidit terrenis seminibus comparatum. deorum vero naturam et originem ante omnes descripsit. quod opus multum religioni n ostrae c on ferre proba tur, ut n o verit turpiter n atos turpiorem que vitam duxisse, dedecorosius mortuos quos idolatriae cu/tor deos affirmat. 5. ( 1 0 Kern .) C ICERO, Tuse. 1 , 1 6, 38. Aşadar, cred într-adevăr că şi altii au spus acest lucru timp de atâtea veacuri, dar ceea


42 c e s-a tra nsmis prin trad itie l iterară şi anume c ă sufletele oamenilor sunt veşnice, a spus-o prima oară Pherekydes din Syros, (Pherekydes) cel vechi. de bună seamă, căci a trăit pe când domnea purtătorul aceluiaşi nume ca al meu (Servius Tullius, 578-535 î.e . n.) . APONIUS, la Cântarea cân tări/ar (ed. Bottino. şi Martini. Roma, 1 843) . V, p . 95 şi urm. la Cont. 3, 5. În cartea precedentă a m spec ificat că prin <<depu nerea de jurământ pe căprioare şi pe cerbi, fiice ale Ierusalimulu i)) se înţelege întruchiparea învăţăturilor filosofice ale lui Thales şi P herekydes . . . Pherekydes era încred inţat că avem un spirit celest şi un al doilea plămădit d in seminte telurice. Într-adevăr, a descris îna intea tuturor natura şi originea zeilor. Ştiut este că această lucrare are mare importantă pentru religia noastră, de vreme ce recunoaşte că zeii s-au născut în mod ruşinos, au dus o viaţă şi mai ruşinoasă încă şi că cei pe care idolatrul TI considera zei au murit în chipul cel mai infamant. 7. ARIST. Metaph. N 4 1 09 1 b 8 (s. 1 B 9) rm:l. o'l ye !!EI!EtYI!EVOl au-r&v [der Theologen] Kal. 'tWl I!Tt !lu9tK&<; U1tUV'tU A.Eynv oiov <l>. KUl 1::-repoi. nve<; -ro yewfjcrav 7tp&-rov ăpm-rov neEacrt [namlich Zeus) Kal oi Mayot.

7. ARISTOTEL Metaph. 4, 1 09 1 b 8. Când unii dintre aceşti teologi au început să se influenteze reciproc şi să nu le mai redea pe toate în chip mitic, ca Pherekydes, de pildă, s-au găsit şi alţii care să considere că primul creator (adică Zeus) este supremul Bine, aşa cum cred Magii. la. PLOTIN. VI 9 OOcr'tE 1:&v apxai.rov oi I!UAtcr'ta cruv'tacrcr61!EVOL 'tOÎ<; nueay6pou Kal. 'tWV !!E't' aU'tOV, KUt <l>EpEK'UOOU OE, ltEpl 'taU'tTJV Ecrxov 'tftV Cj)UcrtV (namlich

'tO aiowv Kal. VOTJ'tOV EV). aU' oi I!EV

E�Etpyacrav-ro EV 'tOÎ<; ain&v AO"{Ol<;, oi. 8€ OUK EV A.6yot<;, aU' EV aypa<pot<; cruvoucri.at<; il oA.ro<; a<peicrav.


43 7 a . PLOTIN VI, 1 , 9 . Astfel, unii dintre cei vechi, foarte apropiati de ucenicii lui Pythagoras şi unii din cei de după acesta, cât şi discipolii lui Pherekydes, aveau intense preocu pări despre această natură (înteleasă ca Unul etern şi cognosc ibil). 8. DAMASC. de princ . 1 24b (1 321 R. aus Eudemos fr. 1 1 7] <l>EpEKU811� BE 6 I:upt� Z<ivra 1-LEV dvat âd Kat Xp6vov Kat xeovîav ta� tptî� 7tpona� âpx� ... tov & Xp6vov 7totficrat EK toi.i y6vou f.autoi.i 1ti.ip Kat 1tVEU1-LU Kat u&op . . . , E� c:i:Jv EV ttEVtE 1-LUXOÎ� 8t11tp111-LEV(J)V 1t0AÂ:t1v ăA.A.11v yEveav crucrtfivat SE&v, ti]v 1tEVtEI-luxov KaA.oui-LEVTIV, tautov & tO"� El1tEÎV, 1tEVtEKOOi-LOV.

8.

DAMASCIUS, de principiis 1 24 b (1 32 1 R. din Eudemos,

fr. 1 1 7) . Pherekydes d in Syros <spune că> Zas. C hronos şi Chthonia sunt dintotdeauna primele trei principii ; . . . că Chronos a făcut din propria-i sământă focul, mişcarea aerului şi apa . . . , din care, despărtite în c i n c i

a b i s u r i, s-a constituit o

generatie întinsă de zei, numită " generatia celor cinci abisuri", ceea ce poate însemna acelaşi lucru cu " pentacosmosul ". Cf. B l . 9. PROB. ad. Verg. Buc. 6, 3 1 (App . Serv. ed. Hagen p. 343, 1 8) consentit et Ph. sed diversa affert elementa: Zfiva inquit Kat xeova Kat Kp6vov, ignem ac terram et tempus significans, et esse

aethera qui regat, terram quae regatur, tempus in quo universa pars moderetur. HERMIAS irr. 1 2 (D. 654)

lll.

1-LEV âpxa� dvat A.Eywv

Zfiva Kat X6ovî11v Kat Kp6vov· Zfiva 1-LEV tov aieEpa, X6ovî11v & ti]v yfiv, Kp6vov oc tov xp6vov, 6 1-LEV aiei]p to 1t010i.iv, T] oc yfi to 1tOOXOU, 6 oc xp6vo� Ev rot ta ytv611eva. LYD. de mens. IV 3 "HA.w� aut� [namlich

ZE�l Kata lllEpeKoo11v.


44 9. PR08US, ad Verg. Buc. 6 , 3 1 . De aceeaşi părere este şi P herekydes, dar propune elemente diferite; el spune: Zas şi Chthonia şi Cronos, întelegând focul, pământul şi timpul. Eterul este cel ce stăpâneşte, pământul, cel ce este stăpânit, iar timpul, cel în care îşi găseşte rânduiala orice parte a lumii. HERMIAS,

lrrisio gentilium phi/osophorum 1 2 (D. 654) . Pherekydes spune că principiile sunt Zas şi Chthonia şi Cronos : Zas este văzduhu l, Chthonia pământul, Cronos este timpul ; văzduhul este cel ce actionează , pământul. cel ce suportă actiunea , iar timpul elementu l în care se desfăşoară toate cele câte se petrec. IOAN NES LYDUS, de mensibus IV 3. S o a r e 1 e î n s u ş i (este Zeus) , după Pherekydes. 1 0 . SEXT. P. Hyp. 111 30

<1>.

f!Ev yap o 'Euptos yfiv eî1te tilv 1tiXV't(ov

d vat âpxiJv. 1 O. SEXTUS EM PIRICUS, Pyrrhon. Hyp. III. 30 . Pherekydes din Syros spune că pământul este principiul tuturor lucrurilor.

1 1 . MAX. TYR. X p. 1 74 R.

aA.A.a Kat 'tOU 'Eupiou 'tJlV 1t0tTJ<nV

crK61tEt Kat tov Zfjva Kat ti)v X9oviTJV Kal. tov EV touwt<;' "J:.pona, Kat ' 'tJlV ()(ptoVEOO<; ytvemv Kat 'tJlV 8Eoov f!UXTJV [B 4] Kat 'tO Bfvlipov Kat 'tOV nE1tAOV [B 2].

MAXIMOS DIN TYR X, p. 1 74 Reiske. Dar examinează cu grijă şi c reatia filosofului din Syros, şi pe Zas şi pe Chthonia şi de asemenea pe Eros, şi n a ş t e r e a 1 u i O p h i o n e u s şi lupta zeilor (8 4) şi " p o m u l " şi " p e p 1 o s'�ul (8 2) . 1 1.


45 B . FRAGMENTE 1 ( 1 Kern de Orpheicett. theogon. p. 84) . DIOG. 1 1 1 9 (s. 1 44, 7) Zâs f!EV Kai Xp6vos iicrav aci Kai X9ovirr X9oviT)t oc ăvofia eyeveto rn. btewiJ au'tJÎt Zâs rnv rtpas otooî. Vgl. HEROD. 1t. fiov. Â.E�. p. 6, 1 s KUl yap Zis KUl ill'Jv KUl ilTJV KUl Zas 1tapU <IIEpEKUOT)t KU'tU KiVT)O'tV iOiav. Vgl . A 8.

(1 Kern , de Orphei cett. theogon. p . 84) . DIOG. LAERT. 1 , 1 1 9. Zas şi C hronos şi Chthonia existau dintotdeauna : dar Chthoniei i s-a dat numele rn ( Ge) de vreme ce Zas i-a dat acesteia în dar pământu l. Cf. HERODIAN 11. p. 6, 1 5. Căci e şi �lis şi Zl'Jv şi lll'Jv şi Ztis la Pherekydes, după inflexiunea proprie. Cf. A 8. l a . AC HILL. Isag . 3 (3 1 . 28 Maass) eaA.ils oc 6 MtA.l'Jmos Kai ll>. 6 l:UptQS apxi]v 'tOOV OAWV 1:0 oowp U!piO''tUV'tat, o oi] KUl Xaos KUAEÎ 6 Il>., ros ElKOs 'tOU'tO EKAE�Ufl.EYQS 7tapa 'tOU 'Hcrt6oou OU't(l) Â.E)'OV'tQS [Th. 1 1 6] 'fitot f!Ev 7tp<Oncrta Xaos ytveto'.

1 a. ACHILL., /sagoge (in A rati Phaen.) 3 (3 1 . 28 Maass) . Dar Tha les din Milet şi Pherekydes din Syros consideră principiul tuturor lucrurilor apa, pe care Pherekydes o numeşte şi Xaos (Chaos) , luând aceasta, după cum se pare, de la Hesiod, care spune ( Theog. 1 1 6) : " Într-adevăr, Chaosul s-a născut cel dintâi ". 2 (4) . GRENFELL-HUNT GREEK PAPYR. Ser. 11 n . 1 1 p. 23 aut&t . . . <pâ�. CLE M . Str. VI 9 (11 428, 1 9 St.)

auei.s tE 'Of!l'Jpou E1tt tils

fJ<patO''tO'tEUK'tOU U0'7ti.Oos El1tOV'tOs' 'ev fl.EV yaîav E'tEU�', EV o' oupav6v, EV oE 9UA.acrcrav· EV o' En9Et 1tO'tUf!OÎO f!Eya craEvos OOKEavoîo' [l: 483, 607] Il>.

6 l:uptQS Â.Eyet· ZUs ... orofiata'. VI 53 (11 459, 4) aus lsodoros . . . 'Lva

fili9wcrt n ecrnv il u1t6mepos Bpiis Kai to e1t' ai>'tilt 1tE1totKtAf!Evov <pâpos.


46 n:avta Q(j(l el>. aA.Â:rwopiJcra� EBEOAOCj)ll(jEV A.a�oov an:o tfi� 'tOU XaJl 1t't0q>ll'tEOO� 'tTJV \.m68EmV.

col. 1 au>t&t 1tOtOUcrtV ta oird.a n:oA.A.a 'tE Kat Jlf.'YUAU. E1tEt OE tauta E/;EtEAEcrav n:avta Kat XPiJJ.J.ata Kat BEpan:ovta� Kat Bepan:ai.va� Kat tă.A.A.a ooa &î n:avta, En:d 8ft n:avta EtOÎJlU yi.yvuat, 'tOV 'YUJ.l.OV n:otEcrtv. Kan:noft tpi'tll TtJlEPll yi.yvE"tat t&t 'YUJ.l.Wl, 'tO'tE za� 1tOtEÎ q>âpo� J.l.Eya 'tE Kal. KUAOV Kal. EV aut&t n:otKÎAAEt rfjv Kal. 'wy..,vov Kal. ta 'wy11vou Oci:JJ.J.ata . . .

COl. 2 �OUAOJ.l.EV�> yap crEO 'tO� YUJ.l.OU� dvat 'tOU't(J)l � crE nJl&.

m)

OE J.l.Ol xaîpE 'tE Kal. cruvtcrBt. tauta q>amv avaKaA.un:-rfJpta n:p&tov YEvEcrBat· EK 'tOU'tOU Of 6 VOJ.l.O� EYEVE'tO Kal. BEoîm real. avep<On:mmv. ft OE Jll<V a11E$E> tm &sa11<Ev.., Eu to cpâ>p� . . .

2 (4) . GRENFELL-HUNT, Greek Papyr. Seria 11, n . 1 1 , p. 23. " Pentru e l ... , un peplos". CLEMENT, Stromat. VI, 9 (11, 428, 19 St.) . De asemenea, Homer, pomenind despre scutul făcut de Hefaistos (spune) : " pe faţa scutului a făurit pământul, apoi cerul şi marea, a înfăţişat în continuare uriaşa putere a fluviului Okeanos " (lliada XVIII, 483, 607); Pherekydes din Syros spune : " Construiesc . . lăcaşuri . VI, 53 (11, 549, 4) din lsidoros : (ca oamenii ) să înveţe ce este s t e j a r u 1 î n a r i p a t şi m a n t i a brodată ( " peplos ':.ul) de pe acesta, toate câte le-a spus Pherekydes despre divinităţi, prezentându-le în mod alegoric, preluând o atare concepţie de la precizarea lui Cham. col. 1 E i construiesc pentru acesta (Zas) lăcaşuri multe şi mari. După ce le-au terminat pe toate şi au adus lucrurile necesare în locuinţă şi sluj itori şi slujitoare şi toate celelalte câte trebuie, când toate sunt gata, fac căsătoria . Dar, când sosi a treia zi de nuntă, Zas face o mantie mare şi frumoasă şi brodează pe ea imaginea Gaiei şi a lui Ogenos şi lăcaşurile lui Ogenos . . . (Şi Zas aşa vorbi către Chthonia) "

"


47 col. 2. Vrând ca a ta să fie nunta, prin aceasta te cinstesc. Tu , fă-mi bună primire şi uneşte-te prin căsătorie cu mine " . Se spune că atunci pentru prima oară s-au instituit acele daruri care se dau logodnicei în ziua în care îşi descoperă chipul ; din aceasta s-a făcut un obicei şi pentru zei şi pentru oameni. Logodnica , primind cu bunăvoinţă mantia, îi răspunde . . . . 3 (2) PROCL. i n Tim. 32 C; 11 54, 28 Diehl 6 Il!. EÂ.eyev ei<; "bpwta J.le'tCl�e�Â.ft<JB<xt 'tOV !\ia J.lEÂ.Â.OV't(l OTJJ.ltO'UpyelV, O'tt oi] 'tOV ICOOJ.lOV EIC t&v tvavtiwv cruvtcrta<; ei<; OJ.lOÂ.oyiav Kat qnÂ.iav ijyaye Kal. taut6tTJta 7tâcrtv EVE0'1tetp€ JC(ll EV(I)O't V ti]v ot' OÂ.WV OtJÎICOUO'ClV.

3 (2) . PROCLOS, la PLATON, în Tim. 32 C ; 11 , 54, 28 Diehl. Pherekydes spunea că Zeus, având de gând să creieze lumea, s-a presc himbat în Eros, deoarece a condus Universul, după ce 1-a constituit d in lucruri contrare, spre armonie şi înţe legere şi a imp lantat în toate aceeaşi năzuinţă precum şi unitatea care străbate pretutindeni . 4 (3) . ORIG. c. Cels. Vl 42 ( l i 1 1 1 , 1 3 K. ; aus C e Isus) !l>epe!COOTJv 0€ 7tOÂ.Â.&t «lpxm6tepov YEVOJ.levov 'HpaKÂ.Eitou J.lu9o7totel:v crtpateiav crtpateim 1tClp<l'tClTIOJ.lEVTJV JC(ll 'tlÎ<; J.lEV TJ'YeJ.lOVCl Kp6vov <a7to>Otoovm, tft<; EtEpa<; o' 'Oqnovro. 7tpoKÂ.JÎO'et<; 0€ Kal. UJ.ltÂ.Â.a<; mh&v icrtopci:, cruvaftKa<; te mhoi:<; yiyvecrem, tv' 67t6tepot mh&v ei<; tov 'wnvov EJ.lTtEO'WO't, toutoU<; J.lfv eivm VEvtKTJJ.J.fVOUU<;, 'tOU<; o' E�<OOavia<; JC(lt VtlCJÎO'UVia<; 'tOUttU<; EXetV tOV a\Jpav6v. toutou oc tou �ouÂ.JÎJ.lat6<; <pTJO'tv EXE0'9at Kat ta 7tept tou<; Tttâva<; Kat rivavta<; J.lUO'tJÎpta 9roJ.laxel:v a7tayyeÂ.Â.OJ.lEvou<;, Kal. ta 7tap' Aiyu1ttiot<; 1tepl. TU<p&vo<; Kal. "wpou Kal. 'Ocripilio<;. PHILO BYBL. Sanchuniath. (Eus.

P. E. 1 10, 50) 1tClpU lllotviKWV 0€ JC(lt Il!. Â.ajXOv tU<; a<pOpJ.lU<; (vgl. 1 1 A 1 1 1 76, 2 1 7 A 2 144, 1 8) E9eOÂ.6yTJO'e 7tept tou 7tap' mh&t Â.EYOJ.lEvou 'O<pwveoo<; eeou Kal. t&v 'O<pwvtO&v. TERT. de coron. 7 Saturnum Ph.


48

ante omnes refert coronatum, lovem Diodorus (VI 4) post devictos Titanas. PROCL. in Tim. 20 D; 1 77, 1 5 D. 4 (3) .0RIGENES, Con tra Ce/sum VI, 42 (11 , 1 1 1 , 1 3 K . ; din Celsus) . Pherekydes, născut cu mult înainte decât Herac lit, povesteşte că o armată a fost opusă altei armate şi că a fost numit conducător al uneia C r o n o s, iar al celeilalte, O p h i o­ n e u s. Istoriseşte provocările la luptă şi luptele propriu-zise şi că au înc heiat o conventie, conform căreia aceia din ei care aveau să cadă în O g e n o s, să se considere învinşi, iar ceilalti, care i-ar fi prăvălit şi ieşit victorioşi, să ia în stă pânire Cerul . P h e rekydes spune c ă de această hotărâre tin m isteri i le privitoare la Titanii şi la Gigantii care, după cât se povesteşte, au luptat cu zeii, precum şi misteriile de la egipteni, referitoare la Typhon şi Horos şi Osiris. PHILON DIN BABYLOS, Sanchuniath. (EUSEB., P. f. l , 1 0, 50) . Luând de la fenicieni traditia, Pherekydes în istoriile sale despre ze i povesteşte despre zeu l nu mit de el Ophioneus şi despre o p h i o n i z i . 5 (6) ORIG. c . Cels. Vl 42 (11 1 1 2, 20 K . ) Kal. 1ltTJYOUf.lEV6� yE ta 'Of.lTJptKa E7tTJ (A 590 O 1 8) cpTJO't [Celsus] A.6you� Ei vat toii 9Eoii np(>� tt1v UATJV tou� A6you� toii tno� 7tpO� tt1v "Hpav, tou� 1)[_ 7tpO� tt1v UATJV A6you� aivittE0'9at, 00� ăpa E� apxfl� autt1v 7tATJf.lf.lEAW� EXOUO'!XV lltaA.apoov avaA.oyiat� ttO't O'UVEilTJO'E Kat EKOO'f.lTJO'EV 6 9E6�. Kat Ott tOU� nept autt1v OOlf.lOV�, OO'ot i>j}ptcrtai, tOUtO� cX7toppt7ttEÎ KoA.ffi;rov auto� tflt &iipo oo&t. taiita 1)E ta 'Of.liJpou E1tTJ outro VOTJ9Evta tOV II>EpEKUilTJV cpTJcrl.v EipTJKEvat to 'KEiv% llE tfl� floipa� evepatv ecrnv i] taptapiTJ flOÎpa· CjlUACtO'O'OUO't 1)' autt1v 9uyatEpE� BopEOU "Apnmai tE Kat ElUEAA!X' /!:vea ZEU� EKPaAA.Et 9E&v otav tt� �uPptO'TJt'. t&v tOtoUtWV llE CjlTJO'tV EXE0"9at VOTJflCttrov Kat tov [nEpt ] tfl� 'A9TJV� nE7tÂ.ov EV tflt 7tOfl7tflt t&v rrava9TJvairov U7t0 7tCtVtWV 9EropOUflEVOV. IlTJAOUtat yap, CjlTJO'ÎV, an' autoii,


49 ott UJlJÎtwp tt� JCO:t ăxpo:vto� oo:iJlWV bttKpo:tEî 9po:cmvoJlEVWv tâlv YTJYEVWV.

5 (6) .0RIG E N ES, Con tra Celsum V I . 42 (11, 1 1 2 , 20 K . ) Comentând epopeile homerice (//iada 1 , 590 ; //iada XV, 1 8) , (Celsus) spune c ă vorbele lui· lupiter adresate Herei reprezintă cuvântul zeului către materie ; că aceste cuvinte către materie sunt enigmatice, anume că zeul a ad unat-o la un loc şi a înfrumusetat-o modelând-o după anum ite rânduieli, deşi se afla de la început într-o cumplită neorânduială şi că pe demonii din jurul ei, câti erau nesupuşi , pedepsindu-i. i-a prăvălit pe tărâmul acesta. Arată că Pherekydes, având astfel în minte versurile lui Homer, ar fi spus : " sub acest tărâm se află tinutul Tartarului ; pe acesta îl păzesc fiicele lui Boreas (vântul nordic), Harpiile şi Thyella (Furtuna) ; acolo îl a lungă Zeus pe oricare dintre zeii care nu s-ar arăta supus " . 6 (5) PORPH . de antr. Nymph. 3 1 tou :Eupiou <I>EpEKooou 11uxou� KO:t I3Q9po� KO:t avtpo: KO:t 9\Jpo:� KO:t 1t1JÂ.O:� Â.Eyovto� KO:t OUX tOUtWV o:ivtttoJlEvou ta� t&v \jlux&v yEvEcrEt� Ko:l. anoyEvEcrEt� . PROCL. in .

.

Tim. 29 A; 1 333, 28 D. tâlv 1to:Â.o:tâlv ăvtpOv Ko:Â.ouvtwv tov KOOjlov [vgl. A 8 m. Anm. , auch 31 B 1 20] Ko:l. <ppo\jlpav [44 B IS] Ko:l. cr7tJÎÂ.o:tov ... 6 (5) . PORPHYR. , de antr. Nymph. 3 1 . Pherekydes din Syros vorbeşte despre a b i s u r i şi g r o p i şi p e ş t e r i şi u ş i şi p o r t i şi prin aceasta face aluzie la originea şi la viata de după moarte a s u f 1 e t e 1 o r . . . PROCLOS la Platon, în Tim. 29 A ; 1, 333, 28 D. Cei vechi numesc lumea p e ş t e r ă (cf. şi 31 B 1 20) şi închisoare (44 B 1 5) şi grotă . . . 7 (0) PSEUDOGAL. (d. i . PORPHYR. ) ad. Gaurum ed. Kalbfl. (Abh. Beri. Ak. 1 895) S. 34, 26 Kavto:OOo: noA� 6 NoUJll\vto� Ko:l. oi ta�


50 nueay6pou imovoi� E�lTYOlJIJ.EVot, Kat tOV mxpa f!Ev t&t mittrovt [rep. X

621 Al 1UltallOV 'AilEĂ:rrta, napa oc t&t 'Hm6&ot Kal. toî<; 'Opq>tKoî<; TJ'tv LtUya, mxp(x oc t&t «f>Eperi>OTtt tl'Jv hpcn)v em tou <ntEpllato<; EKOCXOflEVOt.

7 (0) . P SE U DOGAL . , (adică PORPHYR. ) , ad Gaurum, ed. Kalbfl. (Abh. Beri. Ak . 1 895) pp . 34, 26. Şi de a ici Numenios în mare măsură cât şi interpretii doctrinei lui Pythagoras acceptă prin traditie existenta râu lui numit de Platon (Rep. X, 62 1 A) Ameles, de către Hesiod şi orfici Styx, iar de către Pherekydes , r ă s p â n d i r e a s e m i n t e i. 8 (9) SC HOL. APOLL. Rhod. 1 645

<1>.

8E <pTtcrtv ott o&pov Elxe

nap(t tOU 'bpllOU 6 Ai8aÂ.t0Tt<; to 'tfJV IJIUXTJV autou oott llEV EV "AtOOU 7tOtE ot EV toî<; imtp 'tfJV yflv t67tot<; dvat. Vgl. c. 1 4, 8 und oben A 5.

8 (9) . SCHOL. APOLL. rhod . 1, 645. Pherekydes spune că A i t h a 1 i d e s primise de la Hermes darul ca sufletul său să fie când în Hades când în tinuturile de deasupra pământulu i .

Cei Şapte Înţelepţi

1 . DIOG. 1 40ff. nepl. oi) toov tnta (&/;tov yap Evtau8a Ka9oÂ.tKOO<; KaKeivrov E7ttllVTtcr9fjvat) Myot q>Epovtat totomot. �a11rov 6 Kup11vaîo<; yqpa<p<O<; nepl. toov <ptA.oo6<prov [FHG IV 277] nâmv tyx:aÂ.Eî, llaÂ.tcrta of: toî<; tma. 'Av�tllEVTt<; 8E <pTtm navt� Em9Ecr8at 7totTtttKfjt· 6 oc �tKaiaPXo<;

[fr. 28 FHG 11 243 vgl. Hermes 27 ( 1 892) 1 20. 1 26] oute crO<poiJ<; oute <ptÂ.OOO<pOU<; <jlllO'tV autoi><; yeyoVEVat, O'UVEtOlJ<; OE ttva<; Kat VO!l09EttKO{J<;. 'ApxettllO<; ot 6 L'UpaKOOOto<; [FHG IV 3 1 8] OlltÂ.iav autoov avayeypa<pE 1tapCt KU'JIEÂ.rot, Tit Kat aut6<; <jlllO't 7taparoxeîv· "b<pOpo<; [FGrHist. 70 F

1 8 1 11 95] oc 1tapCt Kpoicrrot 1tÂ.fJV 9aÂ.ou. <pacrt OE ttVE<; Kat EV navtrovirot


51 KUt EV Kopiv9rot KUt EV �EAqx>îr; cruveA.8Eîv autoUr;.

(41) Ot.aq>O>VoUV'tat 8t

KUt ai U1t<Xpacretr; amc:Ov Kat ăA.A.ou ăA.A.o q>acriv, ror; EKEÎVO [87 B 7]. �v AaKEOatf.1.6vwr; XiA.cov crocpâr;, Or; t6:8' !!�e· 'f.LT]OEV ăyav· Katp<Îlt 7tUV'tU 1tpO<JEcrn KUÂ.a'. crtama�E'tat 8t Kat m:pl. toii apt9f.LOU UU'tc:ÎlV. Aeav8pwr; [fr. 4 FHG 11

336]

f.I.Ev y(xp avtl. KÂ.Eof3ouA.ou Kal. Mucrcovor; Aeroq>avtov ropytaoa

Aejlrowv il 'bq>emov EyKpivet Kal. 'b7ttf.LEVtOTtV tov Kpfita· TIA.atcov OE EV Tipcotay6pat [s. nr. 2] Moocova avtl. Tiept6:v8pou· "bq>opor; [FGrHist. 70 F

1 82 11 95] OE UV'tt Mucrcovor; 'A vaxapm v· oi OE KUt nueay6pav npooypaq>oumv.

�tKUÎapxor; [S.O.] 8t tEcrcrapar; cOf.LOAOYTtf.LEVOUt; Ttf.LÎV

7tUpaoi.&ootv eaA.fiv, Bi.avta, TitttUKOV, LOÂ.COVU.

ăA.A.our; 8t OVOf.I.�Et

i!�. oov EK�acrem tpeîr;, 'AptcrtOOTtf.LOV, TIO:f.l.q>uwv, Xi.A.cova AaKEOatf.L6vwv, KA.e6�ouA.ov, 'Avaxapmv, Tiepiav8pov. i:vtot 7tpootteEamv 'AKoucriÂ.aov

[8 A 1 ] K� il LK�pa 'Apyeîov. (42) "bpf.Lt7t7t0t; 8' EV tc:Ot Tiepl. tc:Ov crmp&v [fr. 8 FHG III 371 E7t'taKai&K6: q>Ttcrtv, oov toUr; E7tta ăAA.our; ăAA.cor; aipeîcrem· E i vm OE LOACOVU, eaA.fiv, TitttaKOV, Biavta, X iA.cova, <Moocovex>, KÂE�ouA.ov, Tiepiav8pov, 'Avaxapmv, 'AKoucri.Aaov, 'b1ttf.LEvi8Ttv

[3 B 1 1 32, 4], Aeffiq>avtov, illEpEKOOTtV (7 A 2a], 'AptcrtOOTtf.I.OV, nueay6pav, Aâcrov Xapf.LUVTIOOU il Lt<JUf.l.�pivou, il ror; 'Aptcrt6�evor; [fr. 52 FHG 11 285], Xap�ivou, 'bpf.1.tovro, 'Ava�ay6pav [59 A 30. 33]. '17t7t6�otor; 8t EV tfit tc:Ov «l>tA.ocr&pcov avaypaq>fit· 'Opq>Ea, Aivov, :WA.cova, Tiepiavopov, 'Avaxapmv, KA.e6�uA.ov, Moocova, 8aA.fiv, Biavta, TitttaK6v, 't:.7tÎXUPf.I.OV

[23 A 6c], Tiu9ay6pav. 1. DIOG. LAE RT. 1, 40. Cu privire la cei şapte întelepti (căci se cuvine să amintim aici, în linii mari şi despre ei) , ni se transmit următoarele informatii. Damon din Cyrena , care a scris Despre filosofi (FHG IV, 277) îi critică pe toti, dar în mod special pe cei şapte întelepti. Anaximenes afirmă că toti s-au preocupat de poezie, iar Dika iarchos (fr. 28 FHG 11, 243 ; vezi " Hermes " 27


52 ( 1 892) 1 20. 1 26) afirmă c ă aceştia n-ou fost nici intelepti şi nici filosofi. ci nişte oameni cu o minte ascutită şi legiuitori. Archetimos din Syracusa (FHG IV 3 1 8) a mentionat o întrunire a lor, la curtea lui Kypselos, la care spunea că ar fi fost şi el de fată . Ephoros însă ( FGrHist. 70 F 1 8 1 11 95) sustine că întrunirea ar fi avut loc la curtea lui Cresus, fără participarea lui Thales. Altii însă spun că ei s-ar fi întrunit atât la Panionion, cât şi la Corint şi la Delfi. Afirmatiile lor sunt în contradictie şi fiecăruia dintre ei i se atribuie când o învătătură, când alta, cum ar fi următoarea (87 B 7) : " A trăit un intelept, C hilon lacedemonianul, care a afirmat urmă toarele : " N imic prea m ult ; toate l uc ru rile bune se adeveresc la vremea lor " . Există contradictii şi cu privire la numărul lor, căci Lendrinos (fr. 4 FHG 1 1 , 336) pune în locul lui Kleobulos şi al lui Myson, pe "

Leophantos, fiul lui Gorgiadas d in Lebedos ori din Efes şi pe cretanul Epimenides. Platon însă , în Protagoras (343 A) îl pune pe Myson în locul lui Periandros, iar Ephoros (FGrHist. 70, F , 1 82 , 11. 95) pe Anacharsis, în locul lui Myson. Altii îl adaugă şi pe Pythagoras. Dikaiarchos ne transmite numele a patru intelepti c a re sunt adm işi de toti : Thales, Bias, P itta cos, Sa lon. E l m e n t i o n ează şi pe a lt i ş a s e , d i ntre c a re a lege t re i , pe Aristodemos, pe Pamphylos, pe lacedemonianul Chilon, pe Kleobulos, Anacharsis şi Periandros ; unii îl adaugă pe Acusilaos (8 A 1 ) , fiul lui Kabas sau Scabros din Argos. (42) Hermippos însă, în lucrarea Despre Înţelepţi , afirmă că înte leptii sunt şaptesprezece la număr, dintre care unii aleg pe cei şapte într-un anume fel, altii în alt fel. Aceştia sunt : Salon, Thales , P itta c o s , Bias , C h i l o n , < M ys o n > , K l e o b u l o s , P e ri a n d ro s , Anacharsis, Acusilaos, Epimenides (3 , B , 1 , 1, 32, 4) , Leophantos, Pherekydes (7, A, 2a) , Aristodemos, Pythagoras, Lasos , fiul lui Charmantides sau al lui Sisymbrinos, sau după Aristoxenes (fr. 52


53 FHG 11, 285) fiul lui Chabrinos din Hermione şi Anaxagoras (59 , A, 30.33) . H ippobotos, în lista filosofilor îi include pe Orfeu, Linos, Solon, Periandros, Anac harsis, Kleobulos, Myson, Thales, Bias, Pittacos, Epicharmos (23, A, 6 c) , pe Pythagoras. 2. P LATO Prot a g . 343 A

toutoov [na m l . t& v qnA.ocr6qloor;

Â.aKoovt1;6vtoov] itv Kal. 8aÂ.ftr; 6 MtÂ.iJcrwr; Kal. TitttaKor; 6 MuttA.T]vaîor; Kal. Biar; 6 TiptTJVEi>r; Kal. E6Â.oov 6 llf.LEtEpor; Kal. K Â.e6�ouÂ.or; 6 Aivowr; Kal. Mucroov 6 XT]veur;, Kal. i:'� Oof.Lor; ev toutotr; eÂ.tyeto Aat(EOatf.L6vwr; XiÂ.oov· oîhot mivter; 1; T]Â.OOtal. Kal. epacrtal. Kal. f.La8T]tal. itcrav tftr; AaKEOatf.LOVt(J)V 7toÂ.ttetar;· Kat Kataf.LU80t ăv ttt; aUtOOV 'tftV CJOqltaV totaUtT]V oucrav, flll f.Lata �paxta a�tof.LVT]f.LOVEUta hacrtoot EipT]f.LEVa. OU'tOl Kal. KOtvftt �UVEÂ.86vter; a7tapxitv tftr; CJOqliar; avEBecrav t&t 'A7t6Â.Â.oovt Eir; tov veoov tov ev dEÂ.qloîr;, ypaljlavter; tai3ta, â Bit 7tavter; Uf.Lvoi3crt, rv&Bt craut6v Kal. MT]OEv ăyav. toi3 Bit i:'veKa tai3ta Â.Eyoo;

O'tt outor; 6 tp67tor; itv t&v 7taÂ.at&v tftr; qllAOCJOqliar;, �paxuÂ.oyia nr; AaKoovtKTJ.

Kal. Bit Kal. toi3 TitttaKoil ioim 7tEptEqlEpEto touto to

'pftf.La EyKOOf.Lta1;6f.LEVOV U1t0 t&v CJOqlOV 'tO xaÂ.E1tOV ecr8A6v Ef.Lf.LEVat.

Charm. 1 64 D ff. crxeoov yap

'tt

i:'yooyE auto toi3t6 qlT]CJfll E ivat

crooqlpoouvT]v to ytyvoocrKetv f.autov Kal. crUf.LqlEpOf.Lat t&t ev dEÂ.qloîr; ava8EV'tl 'tO 'tOtoU'tOV YPUflfla . . 'tO yap rv&Bt crautov Kal. 'tO LOOqlpOVEl .

ECJ'tt f.LEV taUtOV oor; ta ypaf.Lf.LataqlT]crtV Kat eyoo, taxa o' ăv ttr; OtT]8etT] ăÂ.Â.o d vat· o oiJ f!Ot OOKOUcrtV 7ta8eîv Kal. oi ta ucrtepov yplif.Lf.Lata avaBEVtEr; 'tO'tE MT]OEv ăyav Kat 'tO 'byyUT] 7tapa o' ătT].

Kat yap

OU'tOl �Uf.L�OUÂ.ftV c:iniJBTJcrav d vat 'tO rv&Bt craut6v, aÂ.Â.' ou t&v Eicrt6vtoov [i:'vEKEV] u1to toi3 8eoi3 7tp6crpT]crtv· Ei8' tva Oft Kal. crqleîr; fl T]OEV

itttov CJUfl�OUÂ.ar; XPTJCllf.LOUt; ava8E ÎEV' tai3ta ypaljlaVtEr;

av[8ecrav.

2. PLATON . Protagoras 343 A. Printre aceştia (simpatizanti ai modului de viată din Laconia), erau Thales din Milet, Pittacos din


54 Mytilene, Bias din Priene, Salon a l nostru, Kleobulos din Lindos, Myson din Chenai ş i , se spunea şi de u n a l şaptelea , C hilon din Lacedemonia. Aceştia erau toti discipoli zeloşi şi iubitori ai modului de viată lacedemonian. Oricine îşi poate da seama despre felul învătăturii lor, luând în considerare învătăturile concise şi vrednice de amintit, rostite de fiecare, atunci când s-au adunat la templul de la Delfi, spre a-i închina lui Apolion ofrandaîntelepciunii lor şi când au gravat acolo acele învătăminte pe care toti le preamăresc : " Cunoaşte-te pe tine însuti " şi " Nimic prea mult " . Afirm acest lucru fiindcă acesta era modul de a filosofa al celor vechi : o concizie laconică. Lui Pittacos i se atribuie zicala aceea răspândită pe care o laudă înteleptii : " e greu să fii virtuos până la capăt ". Charm. 1 64 D şi urm. Într-un chip oarecare, spun eu, tocmai acest lucru reprezintă întelepciunea : a se cunoaşte pe sine şi sunt de acord cu acela care a pus o asemenea inscriptie pe frontispiciul templului de la Delfi . . . Iar " Cunoaşte-te pe tine însuti " şi " Fii întelept" sunt unul şi acelaşi lucru, aşa cum o arată inscriptia şi cum o sustin şi eu. S-ar putea totuşi ca unii să creadă altfel ; aşa cum s-au petrecut lucrurile, după cum ni se pare, cu aceia care au aşezat ulterior celelalte inscriptii, şi anume " Nimic prea mult " şi " Chezăşia întovărăşeşte nenorocirea ". Ei îşi închipuiau că " a te cunoaşte pe tine însuti " este un sfat, şi nu cuvântul cu care zeul întâmpina pe cei ce păşeau în sanctuar. Pentru ca şi ei, la rândul lor, să întocmească inscriptii nu mai putin folositoare, le-au gravat pe acestea. 3. STOB. 111 1 , 1 72 �11f!l'ltptou cilaÂ.llP� T&v ema mxp&v anO<p�Yilata. 3. STOBAIOS I II . 1 - 1 72. Maximele celor şapte intelepti. după Demetrios din Phaleron. a. KLEOBU LOS DIN LINDOS, FIUL LUI EVAGORAS, A SPUS : 1 . IJ.Etpov ăptcrtov. 2. natepa oEî aioEîcrem. 3. Eu to cr&IJ.a EXEtv Kat 'tTJV \lfUXJÎV. 4. cptATJKOOV ElVUt KUl iJ.TJ 1tOÂ.UÂ.aÂ.OV. 5 . 1tOÂ.UIJ.a9fi ij CtiJ.a9fi.


55 6. yÂiiJcrcrav E\)cpTUJ.OV KEK'tftcr9at. 7. apt:'tft� OtKEÎOV, Karia� CxAAO'tptOV. 8. aOtKiav IJ.tcrt:îv, t:ucrej3t:tav cpuA.acrcrt:tV. 9. 1t0At'tat� 'ta j3eA.ncr'ta crUIJ.j30UAEUEtV. 1 0 . iJoovft� Kpa'tEÎV. 1 ! . j3iat IJ.TIOEV 1tpCx't'tEtV. 12. 'tEKva 1tatOEUEtV. 1 3 . 'tUXTit d5xm9at. 14. exepa� OtaA.ut:tv. 1 5. 'tOV 'tOU OtliJ.OU txepov 7tOAEIJ.tOV vo�J.il;nv. 16. yuvmKt J.ll) llaxecr9at

IJ.TIOE ă.yav cppoveîv

aA.A.o'tpimv 1tapOV't(t)V" 'tO IJ.EV yap ă.vmav, 'tO OE IJ.UViav ouva'tat 1tapexnv.

1 7. oiKE'ta� 7tap' olvov llfJ KoA.al;t:tv· Ei oc IJ.tl. oo�t:� 7tapotveîv. 1 8 . yaiJ.t:îv EK 'tâlv 61J.oimv· eav yap EK 'tâlv Kpt:tn6vmv, &cr7t6'ta�. ou cruyyeveî� K'ti]crllt. 1 9. llfJ E7ttyt:A.âv 'tâlt crKci>7twvn· a7tt:X9iJ� yap Ecrllt 'tot� crKci>7t'tOIJ.EvOt�. 20. t:u7topoiiv'ta llfJ imepi]cpavov dvm, a7topouv'ta llfJ 'ta7tt:tvoucr9at.

1. Măsura este lucrul cel mai bun. 2 . Se c uvine să-ti respecti părintele. 3. Păstrează-ti trupul şi m i ntea sănătoase. 4. Să-ti placă să asculti multe , dar să nu spui multe. 5. Fii mai degrabă mult ştiutor decât neştiutor. 6. Să-ti fie vorba plină de bunăvointă. 7 . Fii prieten al virtutii şi stră in de răutate. 8. Urăşte nedreptatea şi cultivă pietatea. 9. Con cetătenilor tăi dă-le sfaturile cele mai bune. 1 0. Domină plăcerea. 1 1 . Nu face nimic din silă. 1 2. Educă-ti copiii. 1 3 . Roagă-te sortii. 1 4. Pune capăt duşm ăniilor. 1 5. Consideră drept vrăj maş pe cel ce este vrăj maşul poporului. 1 6. Să nu te sfădeşti cu nevasta în fata străinilor şi nici să-i arăti o atentie prea mare ; una d e notă prost ie , c e a l a ltă poate părea n e b u n i e . 1 7 . N u pedepsi pe sclavi când sunt băuti, căci astfel vei apărea tu însuti băut. 1 8 . Căsătoreşte-te cu cineva de rangul tău, căci dacă vei lua o nevastă dintr-o fa milie mai bună, vei dobândi tu însuti stăpân i . 1 9. Nu râde alături de cel ce ia pe a ltii în batjocură, căci vei aj unge urât de cei batjocoriti. 20. N u te mândri când îti merge bine şi nu te u m ili când te afli la strâmtoare . " "


56 b . SOLON ATEN IANUL FIUL LUI EXEKESTIDES, A SPUS: 1 . JlTJOEv ăyav. 2. x:ptt�� JlTt x:aGr]cro· Ei 8E JlTJ, t&t ATJq>eEvn txepo� EcrTJt. 3 . f]8ov�v q>EUyE, iln� Â.ll1tTJV 'ttK'tEt. 4. q>uÂ.acrcre tp(mou x:aÂ.ox:ayaetav opx:ou 7ttcrtotf.pav. 5 . crq>payi1;;ou 'tOU� JlEV A.6you� crtyfit, 't�V OE my�v KatpWt. 6. JlTt \j/EOOOU, &.Al..' &.A.T]9EuE. 7. ta crnouOaîa JlEAE'ta. 8. 'tWV yovEo>v JlTt AEYE OtKO:tO'tEpa. 9. q>iA.o� JlTt taxu K'tW, o� o' av K'tTJcrTJt, Jl� taxu &.noooriJ.J.a1;;e. 1 o. ăPXEcrBat JlaSWv fJ.PXetv tmmiJcrTJt. 1 1 . Eileuvav E'tEpo� &.�tWV OtOOVat x:al. auto� U7tEXE. 1 2. crUJl�OUAEUE Jl� 'ta il8tcr'ta, &.AA.a ta �f.A.ncrm 'tOÎ� 7tOAttO:t�. 1 3 . JlTt epacruvou. 1 4. Jl� KO:KOÎ� OJltAEt. 1 5 . XPW 'tOl� 9EOl�. 1 6. q>tAO� EUcr�Et. 17. 6 av <Jl�> lOTJtcr, JlTt Af.yE. 1 8. El� mya. 19. 'tOÎ� crEaU'tO'U 1tpâ0� tcr9t. 20. ta Uq>O:Vfj 'tOl� qlO:VEpoÎ� tEKJlaipou.

1 . " Nimic prea m ult. 2. Nu te ridica în chip de judecător, căci vei ajunge urât de cel osândit. 3. Fereşte-te de plăcerea c a re aduce mâhn ire. 4. Să ai mai degrabă în credere în nob letea ca racteru lui decât în jurământ . 5. Pune capăt discutiilor prin tăcere, iar tăcerii prin sesizarea c lipe i prielnice. 6. Nu m i nti, ci spune adevăru l . 7. P reoc upă-te de lu cruri importante. 8. Nu te arăta ma i drept decât părintii tăi. 9. Nu-ti face prea repede prieteni , iar pe cei pe care i-a i dobândit nu-i renega prea repede. 1 0 . Dacă vei învăta să te supui, vei învăta şi să condu ci. 1 1 . Dacă ai în vedere că altii trebuie să dea socoteală, supune-te şi tu. 1 2 . Nu da concetătenilor tăi sfaturile cele mai plăcute, ci pe cele mai folositoare. 1 3. Să nu fii insolent. 1 4 . Nu te întovărăşi cu oamenii răi. 1 5. C insteşte pe zei. 1 6. Să-ti stimezi prietenii. 1 7 . Nu spune ceea ce ai văzut. 1 8 Dacă ai văzut ceva, tac i . 1 9 . Fii blând cu ai tă i . 20. Dovedeşte cele nevăzute prin cele văzute.


57 c. CHILON lACEDEMONIANUL, FIUL LUI DAMAGETOS, A SPUS: 1. yv&!h O'U'U'tOV. 2. mvoov JlTJ 1tOÂ.A.a Â.UÂEt· aJletp'tl'JcrEt yap. 3. JlTJ anEiÂ.Et •oîs EÂ.Eu9tpotS· ou yap 3ixawv. 4. Jlll xaxoÂ.oyEt •o\Js 7tÂ.T)criov· ei & Jlit, axoooT)t, Eq>' ois Â.unTJ9ftcrTJt. 5. Enl. •a 3�::înva •oov q>iAwv �paocoos nopeoou, Em & •as a•uxias •axtw�. 6. râJlous EU'tEÂ.Eîs nowu. 1. •ov 'tE'tEÂ.EU'tT)KO'tet JlCtKâpt�E. 8. 7tpEcr�U'tEpov cr�ou. 9. 'tOV 'ta aÂ.Â.6'tpta 1tEpteypa�OJlEVOV Jlte!Et. 10. �T)Jltav aipou JlâÂ.Â.OV fi KEpOO� aicrxp6v· 'tO JlEV yap âna� Â.unftcrEt, 'tO 3e ad. I l . 't&t 3ucr'tuxouvn Jlll EmyeÂ.a. 1 2. 'tpetXU� iOv ilcruxov creamov oopqE, 01tWs crE aicrxuvooV'tat JlâÂ.Â.ov fi q>ojl&v•at. 13. •fis iliia� oirias npoo'tâ'tEt. 14. it yÂ.&crcrâ crou JlTJ 7tpo'tpEXE'too 'tOU vou. 1 5 . 9'UJ.loi'i KpU'tEt. 1 6. JlTJ E7tt9UJ.1Et a3'6va'ta. 17. Ev O&Ot Jlll crnEOOE npoâyEtv. 1 8 . JlTJOC 'tTJV XEîpa KtVEîv· JlCtvtxov yâp. 1 9. VOJ.lot� 1tEt9ou. 20. a3tKOUJlEVQS 3taÂ.Â.âcrcrou, uj3pt�OJlEVOs 'ttJlc:opoU.

1 . " Cunoaşte-te pe tine însuti. 2. Când bei să nu vorbeşti prea mult, căci o să greşeşt i. 3. Nu ameninta pe oamenii liberi , căci este o faptă nedreaptă. 4. Nu defă ima pe semenul tău, căci vei auzi lucruri ce te vor întrista. 5. N u alerga grăbit la ospetele prietenilor, dar zoreşte-te când aceştia se află la necaz. 6. Să-ti faci o nuntă modestă. 7. Pe om să-I fericeşti numai după ce a murit. 8. Respectă pe cel mai în vârstă. 9. Urăşte pe cel ce se amestecă în treburile altora . 1 0. Preferă paguba în locul unui câştig ruşinos, una te va supăra o singura dată, al doilea totdeauna . 1 1 . Nu râde de nenorocirea altuia . 1 2. Dacă a i cumva o fire aspră, poartă-te cu blândete , ca să inspiri mai degrabă respect decât teamă . 1 3 . Fă ord ine în propria-ti gospodărie. 1 4. Să nu îngădui gurii s-o ia îna intea mintii. 1 5. Stăpâneşte-ti mânia. 1 6. Nu dori ceea ce nu este posibil. 1 7. La drum nu te grăbi s-o iei îna intea (altora) . 1 8 . N ici nu gesticula, căci este un semn de sminteală . 1 9. Supune-te


58 legilor. 20. Dacă a i fost nedreptătit, împacă-te, iar daca ai fost jignit, răzbună-te ". d. THALES DI N M ILET, FIUL LU I EXAMYAS, A SPUS : 1 . tyyfu., 1tapa o' ăta. 2. cpiA.oov 1tap0Vt(J)V Kal U1tOVtOOV IJ.EilVTJ<JO. 3 . Ilit tl)v O'Jfl.V KaA.A.oom�ou. &.A.A.' tv to1� f.mtTJOE\Jf,J.amv tmlt KaA.�. 4. llTt 1tA.outet KaK&�. 5. llll (jE Otal3aA.A.Et(J) My� TtjJO� to� mcrtEOO� KEKOtvOOVTJKOta�. 6. KOAfXKEUEtV yovEl� llTt OKVEt. 7 . llTt Ttat� otxou to cpauA.ov. 8. o'lo� av f.pavou� EVEYKTJt� tOl� yovdkn, tOtoUtOU� auto� tv t&t yi]pat Ttap&. t&v tEKVOOV 1tpoo8Exou. 9. XfXAE1tOV to f.autov yvrovat. 10. f\otcrtov ou f.mEhliJ.El� tUXEÎV. 1 1 . avtapav &.pyia. 1 2 . 13A.al3ep0v aKpacria. 1 3 . 13api> U1tat0Eucrta.

14. OlOa<JKE KfXL IJ.UV9aVE tO ă�J,EtVOV. 1 5 . UpyO� IJ.Tt tffilt, IJ.TJO' UV 1tAOutfjt�. 16. KaKa EV OtKOOt KpU1ttE. 17. cp8ovou IJ.CtAAoV il oiKtipou. 18. IJ.Etpoot xpro. 1 9 . llTJ 1tftm Tttcrteue. 20. ăpxoov KO<riJ.Et creaut6v.

1 . " Chezăşia este tovarăşa nenorocirii. 2. Adu-ti aminte de prieteni, fie că sunt de fată, fie că sunt absenti. 3 . Să nu te preocupe înfătişarea , ci comportarea. 4. Nu te îmbogăti pe căi nedrepte. 5. Cuvântul tău să nu te înjosească în ochii acelora cu care te-ai legat prin jurământ. 6. Nu ezita în a-ti măguli părintii. 7 . Nu considera răul ca venind de la tatăl tău . 8. Ajutorul pe care-I vei da părintilor tăi, 11 vei primi tu , la bătrânete, de la copiii tăi. 9. Este un lucru anevoios să te cunoşti pe tine. 1 0. Este foarte plăcut să obtii ceea ce doreşti. 1 1 . lnactivitatea este plictisitoare. 12. Lipsa de stăpânire este vătămătoare. 1 3. Este o povară să fii necioplit. 1 4 . Deprinde-te şi tu şi deprinde-i şi pe ceilalti cu ceea ce este mai bun. 1 5. Nu fii inactiv, chiar dacă eşti bogat. 1 6. Nu dezvălui lu crurile urâte din casa ta. 1 7. Să fii mai curând invidiat decât compătimit. 1 8 . Păstrează măsura. 1 9. Nu te încrede în oricine. 20. Dacă eşti în fruntea lu crurilor, pu ne ordine în viata ta ".


59 e . PITTACOS DIN LESBOS, FIUL LUI Yppa, A SPUS : 1 . lmtpov yvâl9t. 2 . i:l f-LEÎ,Â.Etl; 1tOtEÎV, f-llt Â.EyE· ci1totUXWV yap KatayEÂ.acr9fJCJllt. 3. toî� E7tttll&:iot� xp&. 4. ooa VEf-LECJâ� tâlt 1tÂ.11CJLOV, a'I'Jt� f-llt 1tOtEt. 5. cmpayouvta f-llt OVEtOt�E' E1tt yap tOUtOl� VEf-LECJt� 9Eâlv KâS"tat. 6. 1tapaKata9f)Ka� a7t6�. 7. clVEXOU tl1t0 tWV 1tÂ.11CJtOV f-LtKpa EÂ.atto\Jf-LEV�. 8. tOV cpiÂ.ov KaK� f-LTJ AEYE f-L",' Eii tOV ex9p6v· acruÂ.Â.6ytcrtov yap to tOtOUtOV. 9. &:tvov cruvt&:îv to f-LEÂ.Â.OV, ampa'AE� to YEVOf-LEVOV. 10. mcrtov yfl, ămcrtov eâÂ.acrcra. I l . ă1tÂ.llCJtov KE1tpOo<;. 1 2. Ktflcrat 1ota. 1 3 . 9Epa1tEUE EOOEj3EtaV, 1tatOEiav, crwcppoouv"v, cpp6v"mv, aÂ.ft9Etav, 1ttCJttV, Ef-L1tEtpiav, emoES,t6t"ta, EtatpEiav, E1ttf-LEÂ.Etav, OtKOVOf-Ltav, tEXVllV.

1 . " Sesizează momentul prielnic. 2. Nu destăinu i ceea ce ai de gând să între prinzi ; căci dacă nu vei reuşi, va râde lumea de tine. 3. la pildă de la prieteni. 4. Nu săvârşi lucru rile pe care le dezaprobi la cei c e-ti sunt a proape. 5. Nu -l o c ă rî pe netrebnic ; căci pe lângă toate asupra lu i apasă şi pedeapsa zeilor. 6. Restituie bunurile în cred intate . 7 . Înd ură paguba măru ntă ce vine de la cei apropiati. 8. Nu vorbi de rău pe prieteni şi nici pe duşman de bine, căci este o faptă nechibzuită. 9. E mare lucru să cunoşti viitorul; trecutul este sigur. 1 0. Pământul îti dă încredere, în timp ce marea inspiră nesigurantă. 1 1 . Câştigul este inseparabil. 1 2. Fii stăpân pe ceea ceîti apartine. 1 3 . Cultivă prietenia, instructiu n e a , cu m inte n i a , j udecat a , adevăru l , încrederea, priceperea, tovărăşia , ordinea, meseria ". f. BIAS DIN PRIENE, FIUL LUI TEUTAMIDAS, A SPUS : 1 . oi 1tÂ.EÎCJtot av9pW1t0t KCXKoi. 2. Ei<; Kâtompov, t:cp", Ef-l�Â.E\jlaVta oEÎ, Ei f-LEV KaM<; cpaiv11t, KaÂ.a 7totEîv· Ei re aicrxp6<;, to til<; cpooEw<; EÂ.Â.tnE<; owp9ooo9at tflt KCXÂ.OKaya9iat. 3. �paocoo<; EYXElpEt' ou o' âv


60 ăp!;Ttt. ota!kllawu. 4. 11icrtt to -caxu A.aÂ.Eiv, 11il aflcip-cTtt�· flE"tcivma yap c:h:oÂ.ou8Ei. 5. !litt' EuftBTt� tcr9t flTttE KaKoft9TJ�. 6. ruppoouv11v llTJ TtpOOotxou. 7. <ppOVTtcrtV aycirta. 8. 1tEpt 9EWV '"J..i.yE, W� Eimv. 9. VOEt 'tO rtpa't'tOflEVOV. 1 0. ă.KouE rcoÂ.Â.a. 1 1 . Â.aÂ.Et Kai.pta. 1 2. rtEvTt� oov rcÂ.oucri.ot� lllJ Ertt"ti.fla, 11v 11i] flEya ffi<pEÂ.fit�. 1 3 . &..vei!;tov ă.vOpa 11i] Ertai.vtt ota rtÂ.outov. 1 4. rtEi.cra� Â.a�E, !llJ �tamXflEV�. 1 5 . o n âv &..ya90v rtpcicrcrTtt� 9Eo�. j.llJ crmutov ai nro. 1 6. Ktficrat Ev flEV vE6tTtn EUrtpa!;i.av, Ev & trot yftpat cro<pi.av. 1 7. i:!;tt� i:pyo:n j.LVTtllTtV, Katprot EuÂ.ci�ttav, tp6mot yEvvat6tTtta, rc6vmt EyKpci-cttav, <p6�mt EOO�Etav, rtÂ.outmt <ptÂ.i.av, A6ymt rtEt9W, crtyfit KOcrflOV, YVWj.LTtt OtKUtOOUVTtV, tOÂ.fllll &..vopEi.av, rcpcii;Et ouvacr-cEi.av, OOSTtt TtYEflOvlUV.

1 . " Majoritatea oamenilor sunt răi. 2. Să te priveşti în oglindă şi dacă arăti frumos, să săvârşeşti lucruri frumoase, iar dacă arăti urât să completezi prin fapte frumoase defectele naturii. 3. Apucă-te cu greu de un lu cru, dar odată ce te-ai apucat, tine-te stăru itor de el. 4. Detestă vorbirea grăbită ca să nu greşeşti ; căci urmează că inta. 5. Să nu îngădui sminteala. 7. Î n d ră geşte cu m inten i a . 8 . Recu noaşte că ze i i exist ă . 9 . Reflectează asu pra faptei tale. 1 0. Ascultă multe. 1 1 . Spune ceea ce este potrivit şi prielnic. 12. Dacă eşti sărac, nu adu ce mustrări celor bogati. în afară de cazul când acestea sunt de un mare folos. 1 3. Pe omul nevrednic nu-l lăuda pentru bogătia lu i. 1 4. Obtine lu crurile prin convingere, nu prin constrângere. 1 5 . Faptele bu ne săvârşite să le atribu i zeilor, nu tie. 1 6. În tinerete fă-t i proviz i i de fapte bu n e iar la bătrâ nete de întelepciune. 1 7 . La lucru să ai tinere de minte, la momentu l potrivit prevedere, în privinta caracterulu i demnitate, în ceasul trudei stăpânire de sine, în momente de teamă încredere în zeL la bogătie prietenie ; cuvântului dă-i forta convingerii, tăcerii tâlc, judecătii dreptate, îndrăznelii curaj , actiu nii tărie, strălucirii prestigiu ".


61 g. PERIAN DROS DIN CORINT, FIUL LU I KYPSE LOS, A SPUS : 1 . J.lEAeta 'tO 1tâV. 2. KaA.Ov i!cruxia. 3. emcr<paA.E� 1tj)Cl1tE'tEla. 4. KEpOO� aicrXj)Ov. 5. *qrooe� Ka'tTJyopia. 6. OTJJ.lOKpa'tia Kj)EÎ't'tov wpavvio�. 7 . a i f!EV i]oovat 9VTJ'tat, ai ()' apua1 cieâva'tot. 8. E'll'tUXCÎ:IV f!EV f!E'tpto� \:cret, a'tuxwv oc <ppOVlJ.lO�. 9. <pEtOOf!Evov KpEÎ't'tov ciTto9avEîv f\ �oov'ta EVOEîcr9at. 1 0. O'Ea'll'tOV ăl;,wv 1tapaO'KEUa�E 'tCÎ:IV yoveoov. 1 1 . �CÎ:IV f!EV E1tatvou, a1to9avwv OE f!aKap�ou. 12. <piA.ot� ElJ'tUXOUm Kat Ct'tUXOUmV 6 ml't� rcret. 13. o âv EKwv 6J.J.oA.oyftO'TJt�. <Ota'tftpet>· 1tOVTJpOV qap 'to> 1tapal3fjvm. 14. A.Oywv a1toppft1:oov eK<popav f!Tt 1towu. 1 5 . A.otoopou � 1:axu <piA.o� ecr6f!Evo�. 1 6. 1:oî� f!Ev v6f!m� 1taA.awî� xpw, 1:oî� oc o'l'ot� 1tpoo<pciTm�. 17. J.lft f!6vov 1:0� af!ap'tavov'ta� K6A.a�e. ciA.A.a Ka1 1:o� f!EAAOV'ta� KOOAUE. 1 8 . OUO''tUXWV KpU1t'tE, 'îva f!Tt 'tO� exepou� E\J<ppCtVTJl�.

1. Cercetează totul. 2. Tihna este un lucru bun . 3. Graba este nesigură. 4. Câştigul este ruşinos. 5. O învinuire a firi i. 6. Democratia este mai bu nă decât tirania. 7. Plăcerile sunt "

pieritoare iar virtutile nepieritoare. 8. Fii cumpătat în fericire şi întelept în nefericire. 9. E mai bine să fac i economii decât să trăieşti în lipsuri. 1 O. Pregăteşte-te să fii demn de părintii tăi . 1 1 . Cât timp trăieşti lumea să te lau de iar după ce ai murit să te fericească . 1 2 . Poa rtă-te la fel cu prietenii fie că sunt fericiti, fie că sunt nefericiti. 1 3 . Păstrează lucrul la care ai consimtit de bu năvoie, căci e rău să-I nesocoteşti. 1 4. Lucrurile secrete nu le da în vileag. 1 5. Să mustri în aşa fel încât să devii mai degrabă prieten. 1 6. Foloseşte-te de legi vechi şi de mâncăruri proaspete. 1 7 . Nu nu mai să- i pedepseşti pe cei ce greşesc, dar şi să-i împiedici pe cei ce su nt pe punctul de a greşi. 1 8 . Ascu nde-ti nefericirea ca să nu producă bucurie duşmanilor ".


62

TH ALES

A) VIAŢA ŞI ÎNVĂ ŢĂTURA

'

1 . DIOGENES LAERTIUS 1 22-44 . (22) 'Hv toiwv 6 eaA.fic;, Wc; jlEv Hp6ootoc; [1 1 70] Kal. do\iptc; [FGrH ist. 76 F 74 11 1 55] Kal. dfljl6Kptt6c;

[68 B 1 1 5 a] c:pam, Ttatpoc; jlEV 'tJ;art'6ou, f!lltpOc; oE. KA.€oPouA.iv11c;. EK t&v 8fiA.to&v, ot Eicn .PoivtKEc;, EUyEvecrtatm t&v a1to Kaortou Kat 'Ayi]vopoc;.

(<i'iv oE. t&v E.Ttta croc:p&v,> Ka8a Kal. nA.atwv [Protag . 343

A] c:pflcri· Kat 7tp&toc; croc:poc; ci:Jvojlacr811 ăpxovtoc; 'Aei]vrpt dajlacriou [582/1 ], Ka8' ov Kat oi E1tta croc:pol. EKAT]8f1crav, ooc; c:pflcrt dflf!iltptoc; 6 cVUAflpEuc; EV tfit t&v 'Apx6vtoov avaypac:pfit [FGrH ist . 228 F 1 11 960]). E1t0Attoypac:pi]8fl Of EV M tA.i]toot OtE �A.SE cruv NEiÂ.EOOt EKTtEcr6vtt IPotVlKflc;· ,

wc; o' oi TtÂ.Eiouc; c:pacriv, i8ayEvT]c; MtA.i]moc; �V Kal. ytvouc; AUf!1tpou.

(23) jlEta oE. ta TtoA.tttKa tfic; c:pumKfic; eytvEto 8Ewpiac;. Kal. Kata nvac; jlEV cruyypajlf!U KUtEAUtEV OOOEV' i] yap Eic; autov avac:pEpOjlEVfl NauttKTJ acrtpoA.oyia IPWKO'U AtyEtat Eivat tOU LajllO'U [C . 5. V. î. a . s. 1 1 B 1 ] . KaA.Aijlaxoc; o' autov oi&v Ei>pEtTJV tfic; ăpKtO'U tfic; f!lKpâc; A.eywv EV toîc; 'Ia11Pmc; [fr. 94 11 259 Schneid. ; s. A 3a] outwc;· 'Kal. tfic; llrtll�llc; ' .PoivtKEc; , Kata ttvac; OE f!OVa Mo cruveypaljiE 0Ept tpo7tfic; Kat 000

'lcrfljlEpiac; [B 3], ta ăA.A.' aKataA.fiTtta Eivm OoKtjlacrac;. ooKEî oE. Kata tt vac; 7tp&toc; acrtpoA.oyfjcrat Kat i]A.taKac; EKAElljiEtc; Kat tpo7tac; 1tpOEt1tE Î V , mc; c:pflcrtV t:U Oflf!Oc; [fr. 94 Speng.] EV tfit 1tEpt t&v 'AcrtpoA.oyo'UjlEVWV icrtopiat· o8Ev autov Kat ::Xvoc:pavflc; [2 1 B 1 9 ] Kat 'Hp60otoc; [1 74] Sa'Uf!a�Et. f!Uptupd o' am&t Kat 'HpaKAEltDc; [22 B 38] Kat dfljlOKpttoc; [68 B 1 1 5 a] .

(24) EVlOl OE Kat autov 1tpWtOV Et1tEÎV c:pamv aeavatouc; t(xc; lji'Uxac;· oov ecrtt XmpiA.oc; 6 1tOtfltilc; [p. 1 82 Naeke].

7tp&toc; BE Kal. ti]v c'mo


63 'tpo7tft<; E1tt 'tpom1v mxpooov EUpEV, KCXt 7tp(i)'to<; 'tO 'tOU ilAiou �yE9o<; <'tOU llÂ.taKoii KUKÂ.ou Wcr1tEp Kcxt 'to 'tfj<; crEÂ.JlVTJ<; IJ.EYE9o<;> 'toii crEÂ.T]vaiou tmcxKomocr'tov Kcxl. EiKoo'tov IJ.Epo<; a1tE�pJ1vcx'to Kcx'ta nva<;.

7tp&'to<; &

KCXt 'tTJV ucr'ta'tT]V lliJ.Epcxv 'tOU j.J.T]VO<; 'tptcxKa&x Ei1tEV. 7tp(i)'to<; OE lCCXt 1tEpt <pUcrEOJ<; btEÂ.EXSTJ, 00<; nvE<;. 'Aptcr'to'tEÂ.TJ<; [de anima A 2. 405 a 1 9] bE Kcxl. 'I1t1tia<; [85 B 71 <pacrl.v au'tov Kat 'tot<; Ct\j/UXOt<; IJ.E'tCXbtb6vm \j/UXfi<;, 'tEKIJ.CXtp6j.J.Evov EK 'tfj<; Â.t8ou 'tfj<; IJ.CXYVJl'tlbO<; KCXt 'tOU ftAEK'tpOU.

1tCXpa 'tE AiyU1t'ttOOV

yEWIJ.E'tpEtv 1J.CX86v'ta <pTJcrt IlcxiJ.<ptÂ.TJ [fr. 1 FHG 1 1 1 520] 7tpoo'tov KCX'tcxypa\jlcxt KUKÂ.OU 'tO 'tpi.yoovov 6p8oyrovtov lCCXt eucrcxt 13oiiv. (25) oi OE Ilu8cxy6pcxv <pacri.v, &v ecrnv 'A7toU6bffipo<; 6 Â.oytcrnK6<; [vgl. Diog . VIII 1 2 ] (ou'to<; .

1tp01lYCXYEV E1tt 1tÂ.Etcr'tOV, a (j)T]<Jl KcxÂ.Â.tiJ.CXXO<; EV 'tOt<;

'laj.J.j30t<; [S . A

3a] J:�:i5<popj3ov EilpEtV 'tov <I>pi>ya oiov 'crKCXÂ.T]va Kat 'tpi.yoovcx' Kcxt oocx ypcxj.J.j.J.lKfj<; EXE'tcxt 8Eoopia<;.) bOKEt bE KCXt EV 'tOt<; 1tOÂ.l 'tlKOt<; aptcr'tcx j3Ej3ouÂ.Eiicr8at. Kpoi.crou yoiiv 1tEIJ.\j/CXV'tO<; 1tpO<; M tÂ.T]cri.ou<; E7tt crUIJ.IJ.CXXtCXt EKroÂ.ucrEv· 01tEp Ki>pou Kpcx'tJlcrcxvw<; ecroocrE 'tTJV 1t6Â.tv.

KCXt cxu'to<; Of.

<pTJmv, ro<; 'HpcxKÂ.EibTJ<; [Ponticus fr. 47 Voss] icr'topEt, IJ.OVJlPTJ au'tov yqovf.vm KCXt ibtacr'tJlV.

(26) Evtm bE KCXt Yfillcxt cxu'tov Kcxt Ki>j3tcr9ov

uiov crxEtV' oi bE ayCXj.J.OV j.J.EtVCXl, Tit<; bE abEÂ.<pfj<; 'tOV uiov 8Ecr8cxt. O'tE Kal. epw'tT]SEv'ta, bta 'ti. ou 'tEKvo7totEt, 'bta <ptÂ.o'tEKvi.cxv' Ei1tEtv.

Kal.

Af.youcrtV O'tt Tit<; Il T]'tpo<; avcxylCa�oi>crT]<; CXU'tOV YlliJ.CXl EÂ.EyEV 'oubE1t(l) Kcxtp6<;', Eim E1tElblJ 7tcxpJli3TJcrEv EYKEtiJ.EVTJ<; EL1tEtv 'ouKE'tl Kcxtp6<;'. <pT]crtv be Kal. 'IEpffi vullo<; 6 'P6bto<; ev 'toot bEu'tf.pwt Toov cr7topabTJv uTtoiJ. VTJIJ.a'toov

[fr. 8 Hiller], on j3oUÂ.6j.J.EVO<; &îl;cxt ·atblOV Eivcxt 1tÂ.OU'tEtV, <papâ<; EÂ.CXlOOV IJ.EÂ.Â.oi>crTJ<; ecrEcr8m, 7tpovoncra<; EIJ.tcr8rocrcx'to 'ta EÂ.cxwupyEta Kat 1taiJ.1tÂ.Etcr'tcx cruvE îÂ.E XPJliJ.CX'ta.

(27) âpxiJv bE 'tOOV 1tav'toov U&op U1tEcr'tJlcra'to, Kcxt 'tOV KOcriJ.OV EIJ.\j/UXOV KCXt Oalj.J.OV(l)V 1tÂ.JlpT]. 'ta<; 'tE oopcx<; 'tOU EVlCXU'tOU <pamv amov EUpEÎV lCCXt Ei<; 'tplCXKootCX<; E�JlKOV'tCX rtEV'tE lliJ.Epcx<; btEÂ.EtV. oU&l.<; oc cxu'toii KaSTJyncra'tO, 7tÂ.TJV on Ei<; Atyumov eÂ.800v 'toi<; iEpEiim cruvbthpt\j/EV. 6 oc 'IEpffivullo<; [fr. 2 1 Hill.] Kat EKIJ.E'tpfjcrai. q>T]mv cxu'tov


64 tac; 1tUpaj..L i&xc; EJ( tfic; <Jl(tâc;, 1tapaTI(pt'Jcravta O'tE i]j..LÎ V icroj..leyEBTJc; ecrn V. ouvej3iro oe Kat E>pacruj3ouÂ.rot t6n MtÂ.TJcrirov mpavvrot, KaBU <pTJOt Mtv'6TJc;

[FHG 11 335, 3]. tu & 1tEpt tov tpi1to&x <paVEpa tov ei>peeEvta imo toov aÂ.terov Kat ota1tEj..L<p8evta toîc; crO<pOîc; imo tou OTJj..lOU toov MtÂ.TJcrirov.

(28) <pacrt yap IrovtKoUc; nvac; VEaVt(fl(O'Ut; I3QÂ.ov ayopacrat 1tapU MtÂ.TJolroV '

aÂ.tEOOV. avacr7tacrefvtoc; oc 'tOU tpt1to0oc; Uj..l<ptof3t1't11atc; Jiv, Eroc; oi MtÂ.T'Jmot 1':7tqt1J1av Eic; �EÂ.<pouc;· Kat 6 BEoc; l':xpTJcrev oil'troc;· EKyove MtÂ.T'Jtou, tpi7toaoc; 7tEpt cf>oî�ov eprotâtc;; ne; OO<plTJl 1tUV'tOOV 1tpootoc;, 'tOUtOU tpt7to0 aoooo. '

oti5oUmv ouv E>aÂ.fit· 6 oc ăUrot Kat ăUoc; ăÂ.Â.rot t':roc; LOÂ.rovoc;· 6 oc E{j)TJ <JO<ptat 7tp(Otov et vat 'tOV BEbv Kat UxE<J'tEtÂ.EV etc; �EÂ.<poUc;.

ta\ita OlJ 6

KaÂ.Â.il-laxoc; ev wîc; 1Uj..L�tc; ăUroc; iowpeî, 7tapU Matav()piou [fr. 3 FHG 11

335] Aal3ffiv tou MtÂ.TJcriou. BaBuKAfu yap ttva 'ApKUOO <ptUÂ.TJV KataÂ.t1tEÎV Kat Em(fl(fjljlat '15ouvat 'tOOV cra<pOOv OVTJ'îcrtrot' [S. A 3a V. 1 32]. E008TJ oi] E>aÂ.fit Kat Katu 7tepio0ov 7tUÂ.tv E>aAfit·

( 2 9 ) 6 oe toot MOuj..L E î

'A7t6Â.Â.rovt a7tfutetÂ.EV Eimov Wt(l) Katu tOV KaUij..laxov rtr. 95, 11 260 Schn.]· E>aÂ.fic; j..LE 'tOOt j..LEOEUV'tt NEtÂ.E(I) OTJj..lOU

OtOrool, 'tOU'tO otc; Â.ajXOv aptcrtEÎOV. to oe 7tEI;ov oihroc; EXEt' E>aAfie; 'J:.Saj..loou MtÂ.T'Jmoc; 'A7toÂ.Â.rovt �EA.<ptvirot '

'bAÂ.TJVOOV aptcrtEÎOV Otc; AalkOv'.

6 Oe 1tEptEVEYKOOV 'tlJV <p tUÂ.TJ V 'tOU

BaBuKÂ.Eouc; 7taîc; E>upirov EKaÂ.EÎ'tO, KaBa <pTJcrtV "bÂ.Eumc; EV 'tOOt nept

'AxtAMroc; [FGrHist. 55 F 1 1 296]

Kat 'AAe�rov 6 Muvotoc; ev evatrot

MuBtKoov [FGrHist. 25 F 1 1 1 89].

bUOo�oc; o' 6 K viotoc; Kat boovBTJc; 6 MtÂ.T'Jm6c; [FHG III 2"] <pacrt 'tOOV K poicro u nvu <ptÂ.rov Â.�EÎV 1tapU tou �acrtÂ.Eroc; 1tott'Jptov xpucrouv, o1troc; 1500t toot cra<pro tatrot toov 'bAÂ.T)vrov· tov oe 15ouvat E>aÂ.fit, Kat 7tEptEÂ.BEîv

Eic; XiÂ.rova.

(30) OV 1tUV8avecr8at 'tOU nueiou, ne; autou cra<p<Otepoc;·

Kat tov avemeîv Mucrrova, 7tept ou AE�Oj..LEV. (toutov oi 1tEpt tov bi50o�ov


65 avtl. KM:J3o'Î>Â.O'U ttEIEam, IlÂ.<ltWV [Protag . 343 Al o' avtl. IlEpUlVOpo'U.) 7tepl. autou oi] tUOE UVEÎ1tEV

o Il'Îl91.o�·

Oitaî6v nva qrruu Moowv(a) evl. X11vl. yEvEaSat croii JlâÂ.Â.ov ttpmri&crmv UpTJp6ta 1tEUKaÂ.tJlTJlcrtV.

o OE Epwtflcra� �V 'Avaxapcrt<;. �a"tJlaxo� o' o IlÂ.atWVlK� [FGrH ist. 65 F 6

11

1 6] Kal. KÂ.EapX� [fr. 44 C FHG 11 3 1 7] <ptaÂ.TJV attocrtaÂ.fjvat

imo Kpoicrou fltttaK&t Kaî oiltw 7teptEVEX8flvat. "AVOpwV o' EV t&l TittOOl [fr. 1 FHG 11 34 7] 'ApyEio� ă8Â.OV UpEtfj� t&t crO<pWtatwt t&v 'J::Â.Â.flvwv tpi1talia 8Eîvm· Kptefjvat & 'Aptcrt60TJJlOV LttapttatTJV, ov ttapaxwpflcrat XiÂ.WVl. (3 1 ) JlEJlVTJtat toti 'AptcrtOOTJJlOU Kal. 'Ahaia� [fr. 1 O 1 Diehl] oiltw�· &<; y(xp oij ttot' 'AptcrtOOUJlOV <pacr' OUK U1tUÂ.aJlvov EV L1tUptat Â.OyOV El1tEÎV" XPilJlat' avflp, 1tEVlXpO� o' oood� 1tEÂ.Et' E<JÂ.O�. EVlOl OE <pacrtv imo IlEplUVOpo'U epacru�o'Î>Â.Wl t&t MtÂ.TJcriwv tupavvwt 1tÂ.OÎOV EJl<pOptov attocrtaÂ.fjvm· tOU OE 1tEpl. tl']v Konav 8aÂ.acrcrav vauayijcravto� OOtEpov EilpE8fjvat ttp6� aÂ.tEwV tov tpittolia. <l>avootK�

[fr. 4 FHG IV 473] oe 7tepi tl']v 'AS..,vaiwv SUÂ.acrcrav EllpE8fjvat Kal. avEvExEIEvta Ei� ăcrtu yEVOJlEVTJ� EKKÂ.TJ<ria� Biavn 7tEJl<p8fivm· (3 2) ota ti & , ev t&t 1tepl. Biavt� [1 82] A.t�oJlEV. ăÂ.Â.Ol <pU<JlV TJ<jlat<JtOtE'UKtOV EÎVat UUtOV KUl OoefjVUl 1tp0� tOU 8Eo\i IlEÂ.om YUJlOUVtl' aOOi� tE Ei� MEVEÂ.aov EÂ.8EÎV KUÎ cruv tfjt 't:.Â.EVTJl apttaaSEvta imo 'AÂ.E�avlipou pt<pfjvm Ei� tl']v Konav 8aÂ.acrcrav ttp� tfj� AaKaivTJ�, Eitto'Îlo"TJ� on 1tEplJlUXTJtO� i:crtat. xp6vwt ot AE�Eoiwv nv&v aut6et ypî<pav WVTJ<lUJlEVWV KUtUÂ.TJ<p8fjvat KUÎ tOV tpi1to0a, JlUXOJlEVWV

& ttpo� tou� aÂ.lEa� yEvEaSat tl']v ăvoOOv i:w� tfj� K&· Kal. � ouoev fîvutov, toi� M tÂ.TJ<JtOl� JlTJtp01tOÂ.El OU<JTJl JlTJVUO'U<JlV. oi o' EttEtOT] otattpE�EOOJlEVot ijÂ.oyouvto, ttp� tou� Ko:nou� ttOÂ.EJlofut. Kal. ttoU&v EKatEpw8Ev mttt6vtwv EK7tt7ttEt XPTJ<lJlO� oouvm t&t cro<pwtatwt· Kaî


66 aJJ.<p6n:pot cruvfttvecrav E>aÂfjt. (33) 6 ot J.lE'ta 1:i]v m:pio&>v 1:&t �tOUJ.lEÎ n9TJmV 'An6Umvt. Krotot<; J.lEV ouv 'tOU'tOV EXpiJcr9TJ 'tOV 'tp07tov· ou np61:Epov Âtl�Et VEÎlW<; MEp6nmv Kaî 'lrovmv, npl.v 'tpinoi5a XPUO"Ewv, ov "Hpmcr1:oc; 13aAE n6v1:mt, ElC 1t0Ato<; m3J.l\jfTJ'tE lC(lt E<; OOJ.lOV avop(>c; tlCTJ'tat, Bc; mxpoc; tit •a

1:

'

e6V'ta 1:a 1:' ecrcr6JJ.Eva np6 •· e6v1:a.

MtÂTJcriot<; ot· EKyovE MtAi]'to\l, 1:pi1to00<; 7tEpt clloîj3ov epm'tâtc;; Kat ffi<; 7tpOElpTJ't<lt. Kat 1:6& J.lEV ou1:mc;. "�c.pwnnoc; o' tv 1:oîc; Bimc; [fr. 1 2 FHG III 39] Eic; 1:ou1:ov av(l(ptpn 1:0 ÂEYOJ.lEVOV un6 nvmv 1tEpt :UOKpa'touc;. Ecp<XO"KE yap, cpacri, 'tpt&v 'tOU'tOOV EVEK(l XUptV EXEtV 'tfjt TUXTJt' npOO'tOV f.lEV on ăvepolt(l)c; EYEVOJ.lTJV K<lt ou 9TJpiov, Eha O'tt avi]p K<lt ou yuvi], 'tpl'tOV on "hAATJV lC(lt ou j3ap13apoc;. (34) AEYE'tat o' ayOJ.lEVO<; U1t0 ypaoc; EK 'tfj<; oiKiac;, tva 'ta ăcr'tpa

KmavoiJcrTJt, Eic; j36epov EJ.l1tEO"Eîv Kat au1:&t avmJJ.ro�avn cpavm 1:i]v ypauv· 'cru yap, & E>aÂfi, 1:a tv nool.v oo ouvaJJ.Evoc; i&îv •a tnl. 1:ou oilpavou OtEt yvrocrecrem;' oi& o' <lU'tOV UO"'tp0VOJ.lOUJ.lEVOV K<lt TtJ.lffiV, K<lt EV 'tOÎ<; :EiUotc;

[fr. 23 D . ] enatvEî au1:ov Atymv·

oi6v e· E.ma E>aÂ!J't<l crocp&v crocpov acr'tpov6JJ.TJJ.l<l. 'ta ot yqpaJJ.JJ.fva un' amou cpTJm A6!3mv 6 'ApyEÎo<; [fr. 8 Cron.] Ei<; E'tTJ 'tEtVEtV Ot<lKOm<l. emyqpacpeat o' (lU'tOU E1tt 'tfj<; EiK6voc; 'tOOE' 1:6voE E>aÂfiv MiATJ'to<; 'lac; 9pE\jlacr' avt&t�Ev acr'tpoÂoymv nav1:mv npecrj3u1:a1:ov crocpiat. (35) 1:&v 'tE atOOJJ.Evmv au1:ou 1:a& Eivm·

ou 'tt 'ta 1tOÂÂa E1tTJ cppoVtJ.lTJV a7tEcpi]va'to o�av· i!.v n J.lU'tE\lE crocp6v,


67 ev n Keovov aipoii· Â:UcrEt� yap avOp&v JCW'tÎ.Â.<OV yÂ.oocra� anepa V'tOÂ.OyOU�. q>EpE'tat oc !Cat U7taq>eEyf.La'ta amoii 'tME' 1tpEcrjl6'ta'tOV 'tWV OV't(J)V 9E6�· ayEVll'tOV yap. JCUÂ.Â.tcr'tOV lCOOfl�' 1t0lllf.La yap EIEoii. f!Eytcr'tOV 't01to�· ă1taV'ta yap XWpEt. 'tUXtcr'tOV vo�· ota 7taV'to� yap 'tpEXEt. icrxup(l'ta'tOv avâyJCll' !Cpa'tEt yap OOV't(J)V. croq>Ol'ta'tOV xp6vo� . âveupi.crJCEt yap 7tâv'ta. ouocv Elpll 'tOV eâvawv otaq>epetv wii �fiv· 'cru o\iv' Eq>ll n� 'ota 'tÎ. OUJC U7to9vi]t(Jl(Et�'; 'ă'tt', Eq>ll. 'ouocv otaq>Epet'.

(36) 1tp0� 'tOV 1t'\l(}Of.LEVOV 'tÎ.

1tpO'tepov yey6vot, vu� il Ttf!Epa, 'it vu�' Eq>ll 'f.Ltât Ttf!Epat 7tpâ'tepov'. i(p<i:l'tllcrE n� au't6v, Ei Â.f]8ot 8eou� ăv8pw1t� aot!Cc'i'IV' 'aÂ.Â., OUOC otavoOUf.LEVO�' Eq>ll. 1tp0� 'tOV f!OtXOV EpOf.LEVOV, Ei Of.LOOEtE f.ltl f!Ef.LOLXEUJCEVat, 'ou xeî:pov' Eq>ll 'f.Lmxei.a� EmopJCi.a'. Epw't118d� 'ti oooKoÂ.ov, Eq>ll ''to E:amov yv&vat'· 'ti

oc EiiKoÂ.ov, ''to ăÂ.Â.<Ot 'i.moeecrem'· 'ti i\otcr'tov, ''to Em'tuyxâvetv'· 'ti 'to

9Eî:ov, ''to f.liJ'tE apxJ1v EXOV f.liJ'tE 'tEÂ.EU'ti]v'. 'tÎ. OC JCatvov Elll 'tEEIEaf.LEVO�, Eq>ll' 'yepov'ta 'tupavvov'.

mo� ăv n� âruxi.av Pâ,tma q>Epot, 'Ei 'tou�

EX9pou� xeî:pov 1tpâcrcrov'ta� j3Â.e1tot'. mo� âv ăptcrm !Cat otJCat6'ta'ta j3tooatf.LEV, 'Eav â 'tOl� ăÂ.Â.Ot� E1ttnf!Wf.LEV, aU'tOt fltl OpWf!E v'· (37) 'tl� EUOatf.LWV, '6 'tO f.LEV cr&f.La uyti]�. 'ttlV oc \!fUXtlV EtÎ1top�. 'ttlv oc q>OOLV eu7tai.oeu't�'. q>i.Â.wv nap6v'twv JCat â7t6v'twv f!Ef.Lvficr9ai q>11m· f.Ltl 'ttl v O\jftV JCaÂ.Â.w7ti�ecr9at, âÂ.Â.a 'tOl� E1tt'tllOEUf.Lacrtv dvat JCaÂ.âv. 'fltl 1tÂ.OU'tEt' q>llcri 'KaJC� f.LllOC otaj3aÂ.Â.E'tW cre Aâyo� 1t� 'tou� 1ticr'tE� KEJCOtVWV11K6'ta�'. 'o� âv Epâvo� EicrevEYKllt�' q>11cri 'wl� yoveootv, 'tO� au'to� 7tpoo&xou Kat 1tapa 'tWV 'tEJCVWV'. 'tOV NElÂ.OV ElltE 1tÂ.118UetV âvaK01t'tOf.LEVWV 'tWV EUf.Lâ'twv u7t0 't&v E'tllcriwv Evavnwv oV'twv. q>llcrt o' 'A7tOÂ.Â.OOwpO� EV 'tOt� XpovtJCOt� [FGHist. 244 F 28 11 1 028] yeyevficr9at au'tov Ka'ta 'tO 1tpW'tOV E't� 'tfi� 'tptaJCoo'tfj� 1tEf.l1t'tll� [EVâ'tll�?] OÂ.Uf.L1tt00o� [640].

(38) E'tEÂ.EU'tll(jf o' E'tWV f:j30of.Li]KOV'ta OK'tcO (ij, ro�

:UOmKpâ'tll� [fr. 10 FG H IV 50 1 ] q>11criv, Evevi]Kov'ta)· 'tEÂ.EU'tfjcrat yap E7tt 'tfj� 1tEV't11JCOO'tfj� 6yo611� oÂ.uf.Lmâoo� [548- 5], yeyov6'ta Ka'ta Kpolcrov, &t Ka l. 'tOV " AÂ.u v u7tocrxecr8at ăveu yeq>upa� 1tepâcra t, 'to peî: Spov 7tapa'tpE\jfav'ta [546, v. î. a. s. după A 6].


68 yqovam oc Kat ăÂ.ot 8aÂ.ai:, Ka8a <pTJm l1TJ�it•pt� 6 Mayvl]� ev toi:� ·o�ffivu�ot�. nf.vn:· pfttffip KaÂ.Â.anavo� KaK6�TJÂ.o�· �ffiypa<po� LtKuWVt� �qaÂ.o<puft�· 'tph� cipxai:o� navu KU'tCx 'Hcriooov Kat "O�T]pov Kat AuKoupyov· ('tE'tap't� ou �E�VT]'tat l1o'Gpt� ev t&t llEpt �ffiypa<pi!ll;

[FGrH ist. 76 F 3 1 11 1 47]· nf.�nto� vEo:mpo�. ă�o�o�. ou �VT]�OVEUEt l1tovum� ev KpmKot�). (39) 6 �- ouv cro� E'tEÂ.EU'tT]<JEV ayoova Sffil�EV� yu�vtKOV UnO KaU�a'tO� Kat Ol1j10U� Kat acr8EvEia�.

iîOTJ yl]pat6�.

'tE

Kat mhou

emyf.ypantat t&t �vft�an [Anth. Pal . VII 84]' ii OÂ.iyov 'tOOC crâ�a - 'tO OE KAEO� oupavo�aK� •w noÂ.U<ppovticr<ffi •ou•o eaATJ•o� opT]. i!.crn Kat nap' i]�Iv � autov ev t&t npcî>tffit t&v 'J::.mypa��atffiv il na��E'tPffit tooE to emypa11�a [Anth. Pal. VII 85]' YUf.l.vtKOV au not ayoova 8Ero�EVOV, 'HEÂ.tE ZEu, tov croq>Ov ăv&pa 8aÂ.fiv ilPnaaa� EK crtaoiou. aiVE(J) om �tV eyyU<; anftyayE�' ii y(xp 6 npf.crJlu� OUKE8' 6pâv ano yfi� Ct<J'tEpa� i]ouva'tO. (40)

'tOU'tOU f(J'ttV 'tO rv&St craU'tOV, onEp 'Avncr8EVT]� EV 'tat�

l1taooxai� [FHG I II 1 82*] cfll]�ov6T]� dvm <pl]mv, e�townmftcracrem oc auto XiÂ.ffiva.

Das folgende (40-42) s.c. 1 0 , 1 . <pf.pov<m oc ml. <ou eaÂ.ou Entcr'toÂ.at atoc (43. 44 ). 1 . DIOG. LAERT. 1 , 22-44 (22) Avea , aşa dar Tha les, după cum spun Herodot (1 1 70) , p uris ( FGrH ist . 76, F, 74, 1 1 , 1 55) şi Democrit (68 , B, 1 1 5 a) de tată pe Examyas şi de mamă pe Kleobulina d in neamul Thelizi lor, care sunt fen i c ieni de viţă nobilă, coborâtori din Cad mos ş i Age nor. Aşa cum afirmă Platon (Protagoras 343 A) e ra considerat < printre cei şapte înţelepţi>. A fost cel d intâi om numit " înţelept ", pe vremea


69 c â n d e ra a r ho nte la Ate n a Da m a s i o s ş i c â n d a u fost nomina lizati şi cei şapte inte lepti , aşa cum afirmă Demetrios din Phaleron , în lista a rhont ilor (FGrH ist . 228 , F. 1 , 1 1 , 960) . A fost înscris în listele cetăteneşti din M i let, atunci când a sosit acolo împ reună cu Neileos, izgonit d in Fenicia ; aşa cum sustin cei mai multi. era localnic din M ilet şi făcea parte dintr-o familie i l ustră. După c e s-a ocupat u n t i m p de t reb urile politice, s-a dedat cercetă rii naturi i . După unii, n-or fi lăsat nici o scrirere, căci As trologia Nautică, atribuită lui, se spune că este o - p e ra l u i P ho k o s d i n S a m o s . C a l l i m a c h o s îl recunoaşte pe Thales ca descope ritor al Ursei M i ci, spunând astfel în /ambii săi (fr. 94, IL 259, Sc hneid . ; vezi A 3 a) : " şi a carului . . . fen icienii " ; după a ltii , ar fi scris numai două lucrări Despre Solstiţii şi Despre Echinocţii (B 3) , considerând ca inabordabile celelalte fenomene cereşt i . Se pare, după alt i i . c ă el c e l d intâi s - a ocu pat de astrono m ie şi a prezis ec lipsele de soare şi solstit iile, aşa cum afirmă E udemos (fr. 94 Speng .) în Istoria Astronomiei. De aceea pe el îl adm ira u şi Xenofan (fr. B 1 9) şi H e rodot (1 74) , şi Heraclit (fr. B 36) şi Democrit (fr. B 1 1 5 a) . (24) Unii afirmă că Thales ar fi cel dintâi care a sustinut că sufletele sunt nemuritoare. Printre aceştia se numără şi poetul Choirilos (p. 1 82 Naeke) . Tot el cel dintâi ar fi descoperit drumul soarelui de la un solstitiu la celălalt şi tot eL pentru prima oară, după unele mărturii, a arătat că <lătimea soarelui raportată la ciclul parcurs pe cer precum şi lătimea lunii >, fată de aceeaşi circumferintă, reprezintă a şaptea suta douăzecea parte. El cel dintâi a numit cu numele de " triakas " ultima zi a lunii. Tot eL aşa cum spun unii, a fost cel dintâi care a tratat despre natură. ARISTOTEL ( De anima A 2. 405 a 1 9) şi H IPPIAS (85 B 7) afirmă despre Thales că ar fi atribuit suflet şi lu crurilor neînsufletite,


70

făcând dovada cu ajutorul pietrei magnetice şi a chihlimbarului. Învătând de la egipteni geometria, aşa cum spune Pamfila (fr. 1 FHG, III, 520) , Thales a fost cel care ar fi înscris pentru prima dată triunghiul dreptunghic într-un cerc şi în urma acestui fapt ar fi adus zeilor ca jertfă un bou. (25) Sunt însă altii care spun că Pyt hagoras ar fi făcut ac est lucru ; printre aceştia se află Apollodoros, calculatorul (cf. DIOG. VIII, 1 2) (Thales este de asemenea acela care a dezvoltat lucrurile pe care Callimachos în /ambii săi (vezi A 3 a) i le atribuie frigianului Euphorbos, ca, de pildă, triunghiul scalen şi tot ce are contingentă cu geometria teoretică) . Se pare că Thales a dat sfaturi excelente în chestiuni politice. Atunci cînd Cresus a trimis soli milesienilor, cerându-le aliante, Thales i-a oprit pe milesieni de la această aliantă şi, întâmplându-se ca Cyrus să iasă învingător, Tha les a salvat cetatea. După cum narează Herakleides Ponticus (fr. 47 Voss) , Thales a fost un om singuratic şi un izolat. (26) Zic unii că s-ar fi căsătorit şi că ar fi avut un fiu, anume pe Kybisthos ; altii spun că ar fi rămas burlac şi că a adoptat fiul surorii lui. Se spune că atunci când a fost întrebat de ce nu face copii, el ar fi răspuns : " din iubire tată de copii . Se mai povesteşte că, la insistentele ma mai sale de a-1 căsători, răspunse : " nu este încă timpul " , iar apoi, după ce a trecut de tinerete , " acum nu mai este timpul " . Hieronymos din Rhodos, în cartea a doua a lucrării sale Comentarii Împrăştiate (fr. 8, Hiller) , spune că Thales voind să demonstreze ce uşor este să te îmbogăteşti, şi, prevăzând o bogată recoltă de măsline, a închiriat prese de untdelemn şi a adunat foarte "

multi bani. (27) Tha les a afirmat că obârşia tutucor lucrurilor este apa şi că lumea este însufletită şi plină de zei. Despre el se spune că a descoperit anotimpurile şi că le-a împărţit în trei sute şaizeci şi cinci de zile.


71 El nu a avut nici un îndrumător, în afară de preotii egipteni, c u care a ve n it în contact când a sosit la e i în tară, iar Hieronymos (fr. 21 H illler) afirmă ca a procedat la măsurarea piramidelor tinând seama de umbra lor şi observând momentul când umbra noastră este egală cu înăltimea noastră. El a trăit în relatii strânse cu Tha rasybulos, tiranul Miletului, aşa cum spune Minyes (FHG 11, 335, 3) . Lucrurile cunoscute referitoare la tripodul găsit de pescari şi trimis rând pe rând " înteleptilor " de către poporul din Milet, sunt acestea: (28) Se zice că nişte tineri din lonia cumpăraseră o plasă de la nişte pescari milesieni şi că scotând din apa mării un tripod, s-a iscat o ceartă care a durat până când m ilesienii au trimis soli la Delfi şi când zeul dădu următorul oracol: Tu mlădită din Milet , pe Phoibos îl întrebi Cine să fie stă pân tripodului ? Zeul îti răspunde: Cel dintre voi ce s-arată primul ca intelepciune. Aceştia dădură aşadar tripodul lui Thales ; la rândul lui, acesta îl dădu altuia şi aşa mai departe, până când tripodul ajunse la Salon. Acesta însă declară că zeul este cel mai întelept şi trimise tripodul la Delfi. HERMIPPOS în Vieţi (fr. 1 2 FHG III, 39) atribuie lui Thales o vorbă, spusă de altii privitor la Socrate. Se zice că el era recunoscător fată de soartă din pricina a trei lucruri : întâi, fiindcă, spunea el, m-am născut om şi nu animal, apoi fiindcă sunt bărbat şi nu femeie, şi în al treilea rând, fiindcă sunt elen şi nu barbar. (34) Se povesteşte că odată , plecând de acasă , condus de o bătrână, cu intentia de a contempla stelele, a căzutîntr-o groapă şi că atunci când el a strigat, bătrâna i-ar fi spus : " cum vrei să ştii ce se află în cer, Thales, tu, care nu eşti în stare să vezi ceea ce se află în fata ta? " . Timon îl recunoaşte şi el ca astronom şi-l laudă


72 în ai săi Si/loi ( fr. 23 D) , vorbind despre el astfel : Ce mare astronom este Thales printre cei şapte întelepti! Lobon din Argos afirmă că lucrările filosofului, redactate în versuri, ating numărul de două sute şi că pe statuia lui se află următoarea inscriptie : Pe acest Thales din Miletul ionian 1-a crescut şi 1-a arătat ca pe astro nomul cel m a i vest it , datorită întelepciunii sale. (35) Printre dictoanele lui Thales care circulă încă şi acum sunt următoarele : " Vorbăria multă nu este o dovadă de minte înteleaptă". " Ascute-ti mintea ". " Preferă binele , vei închide cu aceasta gurile celor flecar'l". 1 se mai atribuie şi următoarele dictoane: " Dintre toate câte există, divinitatea este cea mai veche, c ă c i ea este n e n ă s c u t ă . U n ivers u l , c e a m a i f r u m oasă podoabă, căci este opera divinitătii. Cel mai mare este spatiul, căci el cuprinde totul. Lucrul cel mai rapid este gândul, căci el aleargă peste tot. Lucrul cel mai puternic este necesitatea, căci ea stăpâneşte totul. Cel mai întelept lucru este timpul, căci el dă la iveală totul ". Thales spunea că moartea nu se deosebeşte deloc de viată . Când c ineva 1-a întrebat: " Tu , atunci , de ce nu mori? " , el a răspuns : " - Fiindcă nu există nici o deosebire ". (36) Când cineva i-a pus întrebarea : " Ce a fost mai întâi, noa ptea ori ziua? " , el a răspuns : - " Noaptea este înaintea unei singure zile ". Iar când c ineva l-a întrebat dacă un om care săvârşeşte o nedreptate se poate ascunde de zei, el a răspuns : " N ici chiar atunci când pune la cale ceva rău ". Unui bărbat adulterin, care i-a pus întrebarea dacă ar putea să jure că n-a săvârşit


73 adulterul, el i-a răspuns : " Jurământul fals n u este mai rău decât adulterul " . Când a fost întrebat ce lucru este d ific il, el a răspuns : "A te cunoaşte pe tine însuţi ". " Ce este mai uşor? "­ .. A da un sfat a lt u i a ". " Ce l u c ru este m a i p l ă c u t ? " " Succesul ". " Ce este d ivinul? " " Ceea ce nu are nici început şi nici sfârşit ". Întrebat fiind care este luc rul cel mai neobişnuit pe care 1-a văzut, a răspuns : " Un tiran bătrân ". " În ce chip a r putea îndura cineva o nenorocire în modul cel m a i uşor? " " În cazul când ar vedea pe duşmanii lui şi mai nenorociţi " . " Cum am putea trăi o viaţă cât mai bună şi mai dreaptă ? " " în cazul când n-am săvârşi noi înşine lucrurile pe care le condamnăm văzându-le la alţii". (37) " Cine este fericit? " " Cel ce este sănătos la trup , înzestrat la minte şi are un caracter educat ". Afirma că Nilul îşi umflă apele din pricina vânturilor

ete s i e n e ,

c a re

bat

din

direcţie

o p usă .

APOLLODOROS, în Chronika (FGrHist. 244, F, 28, 11, 1 028) spune că Thales s-a născut în primul an al olimpiadei a treizeci şi cincea (a noua?) (640 î. e. n.) , (38) că a murit la 78 de ani (sau cum afirmă Sosicrates (fr. 1 0 FHG IV, 50 1 ) la nouăzec i de ani) . S-a stins din viaţă pe vremea celei de a 58 a olimpiade (548545 î. e.n.) şi a grăit pe vremea lui Cresus, căruia i-a făgăduit să-I treacă peste râul Halys fără pod, abătând cursul apei (546 î. e . n .) . (40) Şi această cugetare aparţine lui Thales : " Cunoaşte-te pe tine însuti ", despre care ANTISTHENES în Succesiuni (FHG III. 1 82) spune că aparţine Phemonoei, şi că de la ea şi-a însuşit-o Chilon. Pe seama lui Thales sunt puse şi aceste scrisori (43, 44) .

2.

SU IDAS (Z. 25-30 aus Hesychios Onomatologos, Z. 3 1 -S.

73, 2 aus A l) 8aÂ.fJc; 'J:.�af!oou Kat KÂ.Eo�ouÂ.iVllc; MtÂ.fimoc;, ooc;

oo


74

'Hp68ot� [S. 1 1 A 4] <I>oîvtl;, yqovcî:Jc; 1tp0 Kpoicrou E1tt tijc; Â.E 6A.Uf11ttUOoc; [640- 637], Kata 8t <I>A.tyovta yvoop11;6f!Evoc; iiOTJ Enl. tflc; � [752- 749]. EYpct'JfE

1tEpl. f!Etecî:Jprov Ev E1tEO't [vgl. B l ], Tiepl. ÎO'TJf!Epiac; [B 4] Kal. ăA.A.a 1t0Â.Â.a. E'teA.fu'tTJcrE OE 'YTJpcttoc; 8ECÎlf1Evoc; yuf!vtKov &.y&va, mA.TJ8El.c; OE imo toi.\ oxA.ou K<Xl EKÂ.ufldc;, imo toi.\ K<XUfl<X'toc;. np&t� 8t E>aA.flc; to toi.\ O'O<j)Oi.'i EO'XEV ovof!a Kal. np&t� 'tl'tv 'JfUXTJV dnev &.eavatov EKAEÎ'JfEtc; tE Kal. tO'TJf!Epiac; KatEÎA.TJcpEv.

&.nO<jl8Eyf1ata

OE autoi.\ 1tAEÎO''ta K<Xl 'tO 8puÂ.Â.OUf1EVOV 'yv&8t craut6v'. 'tO yap 'eyyua, 1tUpct o' ăta' XiA.cov6c; EO''tt flâA.A.ov t0l01tOtTJO'<Xf1EVOU auto K<Xl 'tO 'f.LTJOEv

ăyav' [vgl. Cedren. 1 275

,

1 4].

E>aA.ijc; 6 cpumKoc; cptÂ.OOO<jloc; enl. L\apeiou (!) npoetmov 'tl'tv toi.\ ilA.iou

EKAEt\jftV.

2. Lex. Suda (rând 25-30 din H ESYC HIOS, Onomatologos, rând. 3 1 , p. 73 , 2 din A 1 ) . Thales a fost primu l om care a căpătat nu mele de " intelept " şi tot el a fost cel dintâi care a afirmat că sufletul este nemuritor şi care s-a preocupat de eclipse şi echinoctii. Dictoanele lui sunt multe şi, printre acestea , cel mai răspândit este dictonul " Cunoaşte-te pe tine însuti . Dictonul este mai degrabă al lui Chilon, care şi 1-a însuşit, ca şi dictonul " n imic peste măsură ", cf. Cedren, 1. 275, 1 4) . Thales, filosof a l naturii, a prezis o eclipsă de soare pe vremea lui Darius. 3. SCHOL. PLATONIS in remp. 600 A (din Hesych)

E>aA.flc;

'bs<Xf!UOU MtA.ll crtoc;, <I>oîvtl; OE Ka8' 'Hp68otov [S. 1 1 A 4]. outoc; 1tprotoc; cî:Jvof1acr8TJ crO<jl6c;. EUpE y(xp tov fjA.wv EKAEÎ1tEtv El; imoOpof!ilc; creA.i)vTJc;

K<Xl fllKpCxV ăpK'tOV autoc; EYVCO K<Xl t<'xc; tponac; 1tprotoc; 'bA.A.i)vcov K<Xl 1tEpt f!f'YE8ouc; ilA.iou Kal. cpooecoc;. &.A.M Kal. ă'Jfuxa 'JfUXTJV EXEtv 6ncocroi.\v EK tflc; fl<XyYlÎttOoc; Kat toi.\ llÂfK'tpoU. CxpXTJV 8t 'tOOV O''tOtXEtCOV 'tO UOcop. tov


75 & KOOJ-lOV EJ-lljluxov i:cpTJ Kal. OO.tJ-l6voov ltÂ.TJpTJ. tJtat&\lar] tv Aiyumoot imo 1:&v U:pfu>v. wuwu 1:0 'yv&et cram6v'. tu:A.EU1:TJ<JE & J-lOVTJPTJ<; YTJpato<; YUJ-lVtKov &.y&va 9EWJ-lEVo<; u1to KUUJ-lU1:0<; EKÂ.u8Ei<;.

3. Scho/. PLATONIS in remp. 600 A (din Hesych). Thales din Milet. fiul lui Examyas, fenician după spusele lui Herodot. el cel dintâi a fost numit înţelept. A descoperit că soarele dispare din pricina lunii , care se intercalează. şi a descoperit Ursa Mică şi solstiţiile; el, cel d intâi dintre greci a vorbit despre mărimea soarelui şi despre natură şi a afirmat că şi lucrurile neînsufleţite au un suflet , prin analogie cu magnetul şi electronul. Principiul lucrurilor, a spus el. este apa iar lumea este însufleţită şi plină de da imon i . A fost instruit de preoti în Egipt . Lui îi a parţine dictonul " Cunoaşte-te pe tine însuţi ". A murit izolat şi bătrân, în timp ce asista la un concurs gimnic, epuizat de arşiţă. 3a . CALLIMAC H . Iamb. (fr. 94 (s. oben 1 67, 1 8. 68, 1 6) + Pop. Oxyrh. VII 33 vgl . Pfeiffer Cal/imachi trag. nuper rep. S 43 ff.) Thyrion. der Sohn des Arkaders Bathykles, hot den Auftra g, den van seinem Vater hinterlassenen Pokal dem Weisesten zu Obergeben: EltÂ.EU<JEV E<; MÎÂ.TJ1:0V' �V yâ.p iJ VÎKTJ E>â.Â.TJ1:Q<;, o<; 1:' Tjv 1:Cl.AÂ.a OE�tO<; YVOOJ-l TJV

P. O. 1 1 9 Kat 1:fj<; clJ-l�TJ<; tMye1:o cr1:a9J-lftcracr9at 1 20 1:01J<; fx<J1:EpÎcrKOU<;, Tjt ltAEOUcrt «llot VlKE<;. EUpEV o' 6 1tpOU<JEÂ.TJVD<; aimoot m1:1:TJ1 tv 1:oii litOUJ-lEO<; 1:ov yf.pov1:a KOOVJÎtOOl �UOV1:U n']v yfjv Kat ypâcpona 1:0 crxfiJ-la, 1:0i>l;Eiip' 6 <l>ptJl; J:o;ucpop�o<;. 001:1<; fxV9pWltOOV

1 25

1:piyoova KUt <JKUÂ.TJVU ltp001:0<; eypaljiE

Kat KUKÂ.ov EÂ.<tKa (?)> KitoiOO.�e VTJ<l1:EUEtv


76 'tOOV Ejl!tVEOV't<OV' oi o' ăp' oux U1t1ÎKO'\)(JaV, ou !tiXV'tE�. aU' oU<; ElXEV <OihEpO� OOljl<OV>. 1tpo� Oft jltV &o' E!fJTJ<:fE <Jtaî� j3a8uKÂ.TJt�>· 'f.KEtvo touMxpuaov El; <Ejlou liE�at>, oul.!<'>� Jtati]p E!fJEîto twu qpW!v ăyxt> oouvat, -ci� UjlE<Ov t&v aoqJ<&v 6vi]lato�> 'tOOV Elt'tfx, Ki]yffi CfOl Otliwjl' <aptcrtfjtov>'. E>aÂ.fj� oc t&t aKt1tWVl 'tOOOU<qJ� \j/ft<:fU�> 1 35 Kal. 'ti]v UJtftVTJV ti]tEpTJt <Aal3oov XEtpb E�EÎ!tE' 'tl)v oomv jlEV <OUK eywy' ă�w>, <:fU 0' E<i 'tOK>EOOVO� jlTJ AO<yOU� fx'tljlfx�El�> BiTJ�

. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3a. CALLIMAC H . , Iamb. (fr. 94 + Pop. Oxyrh. VII. 33, cf. Pfeiffer, Callimachi frag. nuper rep . , p . 43 şi urm .) (Thyrion, fiul arcadianului Bathycles, a primit din partea tatălui său însărcinarea să transmită " celui mai întelept " cupa lăsată moştenire ) : el a pornit pe mare spre M ilet. Căci lui Thales îi revenea premiul; era doar învătat în toate şi s-a priceput să determine constelatie Carului Mic, ce stă călăuză pe mare corăbierilor fenicieni. Ajutat de noroc, arcadianul l-a găsit pe bătrân în templul de la Didyma, scrijelind pământul cu rigla şi desenând figura descoperită de frigianul Euphorbos, care cel dintâi d intre oameni a desenat triunghiuri scalene şi cercuri şi care a propovăduit obtinerea de la hrana cu carne. Pe el i-au urmat nu toti, ci doar aceia ce erau stăpân�i de un <daimon rău>. <Fiul lui Bathycles> a vorbit astfel : " Această cupă de aur masiv . . . m-a însărcinat al meu părinte . . . s-o dăruiesc celui mai ales dintre cei şapte filosofi . . . Şi e u ti-o dăru iesc tie ". Atu n c i Tha les lovi cu bastonul în pământ şi , apucându-şi bărbia cu mâna . spuse : " Darul acesta nu-l voi primi dacă cumva tu nu cinsteşti cuvintele părintelui tău . . . .


77 4. HE RODOT. 1 1 70 XPTJ<HTt OE Kat 1tptv fi Ota<p8apfjvat 'IooviTJv eaw avo� MtÂ.TJai.OU f.'YEVEtO [SC. it YVcOJlTJ], to UVEKa8Ev yf.v� EOVto� «<>oiVtK�. o� EKEÂ.EUE Ev j3ouÂ.Euti)pwv "loova� EKtfja8at, to OE Eivat EV TEoot (Teoov yap Jlf.crov Eivat looviTJ�). ta� ot ă.Â.Â.a� 1tOÂ.ta� oiKEOJlEva� JlTJOEV Tjcrcrov VOJlt�Ecr8at Kata1tEp Ei OfiJlOt EiEv. Vgl. 1 1 46 Mtv6at & 'OpxoJ.J.f.vwi (j(pt [den kolonisierenden loniern) avaJlEJlEixatat Kat KaOJlEÎOt.

4. HERODOT 1, 1 70. Statul dat de milesianul Thales, cel ce cobora din neam de tenicieni, înainte ca lonia să cadă sub jug, s-a dovedit folositor ; într-adevăr, el a povătuit pe ionieni să tie reprezentati printr-un singur senat, iar acesta să aibă sediul la Teos (Teos-ul atlându se în centrul loniei) iar cetătile celelalte, împreună cu locuitorii lor, să nu se considere mai prejos de demos-uri . Ct. 1, 1 46. 5. -1 74 (Krieg zwischen Alyattes und Kyaxares) otmpf.po"OOt oc crq>t E1t' tcrTJ� tov nOÂ.EJlOV tolt EKtOJt EtEt cruJlj30Â.fi� yEVOJlEVTJ� cruviJvEtKE, fficrtE tfi� JlCtXTJ� cruvEcrtECÎl<iTJ� titv itJlEPTJV E�a1tiVTJ� vuKta yEvecr9at

[Sonnentinsternis 28. Mai 585]. tftv & JlEtaUayftv tautlJv til� itJlEpTJ� 8aÂ.fi� 6 MtÂ.iJcrw� toîm "Iwm 1tpOTJYOpE\)(jE E<iEcr8at, oupov 1tpoSEJlEVO� EVtautov toiitov, EV t&t ol) Kat EYEVEtO it JlEtaj3oÂ.iJ. CLE M . Strom . 1 65

(11 41 St.) 8aÂ.ilv

OE l::'iîOTJJlO�

[fr. 94 Sp. v. î. a . s. 2 1 B 1 9] ev taî�

'AcrtpoÂ.oytKaî� icrtopiat� tftv yEVOJlEVTJV EKÂ.EtljltV toii itAiou 1tpoEt1tEÎV <j>TJ<it, Ka9' O� Xp0VO� <iUVTlljiUV Jlă.XTJV npO� UÂ.Â.tlÂ.OU� MilOoi tE Kat Aoool. j3amÂ.Euovt� Kua�apou� JlEV toii 'Acrwayou� 1tatp� MiJooov, ,AÂ.Â.attou OE toii Kpoicrou AOO&v . . . Eicrt OE oi xp6vot UJlq>t tftv V OÂ.UJl1ttCt0a

[580- 77] (dos letze aus Tatian 4 1 1tEpt tfi� t&v E1tta crO<j>&v itAtKia� avayp<iljiOJlEV' toii yap 1tpEcrj31ltCtt01l tOOV 1tpOEtpTJJlEVOlV 8CtÂ.TJtO� YEVOJlEVOU 1tEpt titv 1tEVtTJKootftv oÂ.uJlmaoo . . . EUSEB. Chron. a) Sync. e. MtÂ.fJcrt� EKÂ.Etljltv itAiou crUJl1tacrav 1tpOEÎ1tEv. Arm . OI. 49, 2 (583) . b) OI. 50


78 (580/77) Cyrill. c . lui. 1 p . 1 3 E . c) (H ieron.) solis facta defectio, cum futuram eam Thales an te dixisset . . . Alyattes et Astyages dimicaverunt a . Abr. 1 432 (585 a . Chr. ) . CIC. de div. 1 49, 1 1 2 primus defectionem solis, quae Astyage regnante facta est, praedixisse fertur. P LI N . N . H . 1 1 53 apud Graecos autem

inves tigavit (se. defectus rat ionem) primus omnium Thales Milesius olympiadis XLVIII anno quarto (585/4 a . C hr.) praedicto solis defectu, qui Alyatte rege factus est urbis conditae CLXX. 5. 1. 74. (Războiul dintre Alyattes şi Cyaxares). În al şaselea an de la izbucnirea războiului, când nici unii nici altii nu erau -

în v i n g ă t o r i , s-a în tâmplat ca în toiul bătă l i e i ziua să se presch imbe îndată în noapte (Eclipsa de soare din 28 mai 585 î. e. n. - Diels) . Thales din Milet le prezisese ionienilor această întunecare a soarelui şi dăduse ca termen tocmai anul în care s-a şi petrecut. CLEM. Stromat. 1, 65 (11, 4 1 St.). Eudemos (fr. 94 Sp .) afirmă în Istoria Astrologiei, că Thales a prezis eclipsa de soare în timpul când mezii se luptau cu lydienii, pe vremea când Cyaxares, tatăl lui Astyages, domnea peste mezi, iar Alyattes, tatăl lui Cresus peste lydieni . . . cam în jurul olimpiadei a 50-a (580-77 î.e .n. ) . Vom face o mentiune cu privire la vârsta celor şapte: cel mai în vârstă dintre cei amintiti mai sus, Thales, a trăit în jurul olimpiadei a cincizecea . . . 6 . H EROD. 1 75 oor; OE amKE'tO E1tt 'tOV "AA.uv 1tO't«JlOV 6 Kpoîcror;, 'tO EV8EUtEV, oor; JlEv EYW Aiyoo, Kata tar; EOUcrar; YEq>Upar; OtE13$acrE 'tOV crtpatov, oor; OE 6 1toUor; A.6yor; 'cUftvoov, 8aA.fir; oi 6 MtA.ftcrwr; 8tEj3\j3acrE. a7toptovtor; yap Kpoicrou, OKffit; oi 8tal3ftcrEtat tov TtO't«JlOV 6 crtpat6r; ... , AEYE'tat 1tapE6vta 'tOV 8aA.fiv EV t6h crtpato1tf8oot Ttotficrat aut&t 'tOV 1tO't«JlOV E� aptO'tEpfir; xnpor; ptovta 'tOU crtpawu Kat EK &�tfir; PfttV, Ttmficrm 8E c'OOE· ăvoo9Ev wu crtpa7to1tfoou ap�aJlEvov 8toopuxa l3aeEav


79 6poo<JEtV ciyovta JlTtVOElOCa, OlCOO<; av tO <Jtpat61tEOoV UipUJ.lEVOV !CUta v<inou A.aj3m, taUtT]t Kata tl)v otropuxa EKtpa1t6JlEV� EK t&v apxaiwv pEEBpwv, !Cat alin<; 1tapaJ.lEti36JlEVO<; to <Jtpat67t:EOOV E<; ta apxaîa eoj3âA.A.ot.

ro<JtE e1tEitE Kat eoxio811 tâXt<Jta o 1tota)l6<;, UJ.l<pOtEpTtt

otaj3ato<; eyevEto.

6. - 1 , 75. Atunci când Cresus a aj uns la fluviul Halys, după părerea mea , el şi-a trecut oastea pe podurile existente. Grecii însă au răspândit vestea că Thales d in Milet a făcut ca oştile să treacă fluviul, căci Cresus se afla în mare încurcătură neşti ind în ce chip armata ar fi putut trece fluviul. .. ; se spune că Thales, care era de fată în tabără, a izbutit să facă în aşa fel ca fluviul ce curgea în stânga armatei să curgă în dreapta ei. . . Şi el a procedat astfel : a pus să se sape un şant adânc, într-un loc situat mai sus de tabără, în formă de semilună, astfel în cât locul în care era aşezată tabăra să fie ocolit prin partea de sud. în şantul săpat a abătut o parte din apele vechii albii şi, îndată după depăşirea locului de cantonare, a readus apele în vechea lor matcă. În acest chip a despărtit fluviul în două brate ce puteau fi trecute cu uşurintă prin vad . 7.

EUSEB. Chron. a ) bei Cyrill. c. lul. 1 p. 1 2 tptaKootilt xEJ.l1t'tllt

6A.uJ.ln:tâot [640- 37] E>. MtA.{Jcno<; n:p&to<; cpumKo<; <ptÂ.ooa<po<; yEVE<JBat A.tyEtat, 1tapatEiva<JBat 0€ tl)v �wl)v autoi.l cpamV EOO<; 1tEVtTtlCOOtll<; OyOOTt<; oÂ.. [548- 51; b) H ieron. OI. 35, 1 (640) (Armen . OI . 35, 2 (639)) Th.

Milesius Examyis filius primus physicus philosophus agnoscitur (falsch , richtig nascitur) , quem aiunt vixisse usque ad LV I I I olympiadem. ABULFARAGIUS p. 33 Pococke: tradit Cyril/us in libro suo quo respondet luliano . . . fuisse Thaletem ante initium regni Nebuchadnesaris XXVI I I annis. dicit autem Porphyrius floruisse Thaletem post Nebuchadnesarem CXXIII annis (589-


80 6?). Vgl. H ieron. ed. Helm 1 1 275. 7. EUSEB. , Chron. a) la Cyrill. , Contra lulian. 1 , p. 12. Se spune că cel dintâi filosof al naturii a fost Thales din Milet, că şi-a petrecut viaţa - după cât se vorbeşte - până în olimpiada a 58-a (548 - 5 î. e . n. ) ; b) H I ERON . , 0/. 35, 1 (640) (Armen. 0/. 35, 2 (639) ) : Thales din M ilet, fiul lui Examyas, este recunoscut ca fiind cel dintâi filosof despre care se spune că a trăit până la olimpiada a 58-a. 9.

PLATO Theaet. 1 74 A c001tEp Kat 8a/"fiv acrtpOVOJ.lOUV'ta,

&

0E6&opE, Kat ăvro �H.rrovta, rrEcr6vta Eil; q>peap, E>pâttta ttl; EJ..LJ.E.L A:i)� Kat X«pÎEcrcra 8Epa1tatVt� cX1tO<JKUI\1fUt AEyEtat, ro� ta J..LEV EV oupavoot 1tpO!hJJ..L OÎ:'tO ElOCVat, ta o' omcr8Ev UU'tOU Kat rrapa 1t00a� Aaveăvot UU'tOV.

9. PLATON , Theait. 1 74 A. Se spune, Theodoros, că o slujnică glumeaţă şi plăcută, de prin părţile Traciei, zărindu-1 pe Thales cu ochii pironiţi asupra cerului şi cercetând stelele, cum acesta căzu într-un puţ , îşi bătu joc de el, zicându-i că este dornic să ştie ce se întâmplă în cer, deşi nu este în stare să vadă ceea ce se află în fata lui, la pic ioarele lui. 1 O . ARISTOT. Pol. A. 1 1 1 259 a 6 mhta yap cixpEAtJ..La taut' ecrtl. 'tOÎ� TIJ..LWm tl')v XPllJ..L«'tt<JttKflv, otov Kat 'tO eaAtro 'tOU MtAllcrlOU. 'tOU'tO yăp ecrn KataVOllJ..LcX

'tt

XPllJ..l«'tt<J'ttKOV' cXA},,' EKEÎVOOt J..lfv Ota tl')v crOq>iav

1tpOOcX1t't0Ucrt, wyxavEt Of Kae6A.ou

'tt

ăv. OVEt0t�6vtrov y(xp aut&t Ota tl')v

1tEVÎav � avroq>EAO� tfi� q>tAOOOq>t� 00011�, Katavoflcravta q>amv autov EAatWV q>OpCxV E<iOJ..LEVllV EK tii� acrtpoA.oyia�, E'tt XEtJ..LWV� OV't� EU1t0pl'Jcravta XPllJ..LcXtrov 6A.iyrov !lppaj3Wva� otaBouvat t&v EAatO'\lj))'EtroV t&v t' ev MtAfltrot Kat Xirot mivtrov, 6/"iyou J..LtmKooUJ..LEVOV at' OOOEVO� err$aA.A.ovt�. E1tEtOTJ o' 6 Kat� TJKE, rroUwv �ll'tOUJ..LEVOOV UJ..La Kat fl;aiq>Vll�. EKJ..Ltcr9ouvta âv 'tp01tOV fd3ouA.Eto, rroA.A.a XPfiJ..Lata cruA,Ai.l;avta em&î�at, O'tt patot6v ecrn 1tAOU'tEÎV 'tOl� q>tA.ocr6q>ot�, âv �ouA.rovtat, a/"/"' ou tout' E<J'tt 1tEpt i3 crrrou&i�oumv. Vgl. oben 1 68, 24. Cic. div. 1 49, 1 1 1 .


81 1 0 . ARISTOTEL, Palit. 1, 11, 1 259 a 6. Toate aceste date sunt folositoare celor ce pun pret pe arta de a te îmbogăti. Un astfel de caz este şi cel al lui Thales din Milet. Este vorba de o operatie bănească ce i se atribuie, din cauza faimei pe care o dobândise prin întelepc iunea sa şi c a re reprezintă un principiu cu o aplicabilitate genera lă. Cum oamenii îl c riticau pe Thales, reproşându-i sărăcia şi spunându-i că filosofia este o îndeletnicire nefolositoare, Thales şi-a dat seama, pe baza calculelor sale astrologice, că se va produce o recoltă abundentă de măsline şi, chiar din timpul iernii, dispunând de o sumă de bani a închiriat toate presele de ulei existente atât în Milet cât şi la Chios, fără ca nimeni să-I concureze . Când a sosit momentul recoltei şi când toată lumea căuta de zor prese, Thales le-a reînchiriat pe cele arvun ite de el, în conditiile în care dorea. Realizând o sumă importantă de bani, a dovedit că pentru filosofi este uşor să se îmbogătească, dacă doresc acest lucru, dar că nu acesta este telul urmărit de ei. Cf. CIC . , de div. 1, 49, III. 1 1 . PROCL. in Eucl. 65, 3 Friedl. (Eudemos rECilflE'tptKTJ icr'topia fr. 84 Speng.] c001tEp ouv 1tapU 'toîr; <I>oivt�tv ou't 'tar; Efl1tOptiar; l((lt 'tU cruvanayf!a'ta 'tl)v llpxl)v V..aj3Ev it 'twv apt9f!wv aKp$f)r; yvwmr;, o15'too ol) Kaî 1tap' Aiyumimr; it YEWflE'tpia Ota 'tl)v ELPllflEVT(V ahiav EUpll'tat. E>. OE 1tpW'tOV Eir; AtyU7t'tOV EÂ.9rov flETIÎY<lYEV tir; 'tTJV 'hÂ.Â.aOa 'tlJV eewpiav

't<l1J'tllV l((lt 1tOÂ.Â.a flEV au'tor; EUpEV, 1tOÂ.Â.CÎlV OE 'tar; apxar; 'toîr; flE't' <lU'tOV i.xpmi]cra'to 'toîr; f!Ev Ka9oÂ.tKonepov E7ttj3aÂ.Â.oov, 'toîr; 1iE aicrellnKOO'tEpov.

PLUT. Sol. 2 Kat E>aAilv 1iE <pamv Ef.17topim XPiJcracrem Kat '17t1tOKpCt'tllV [C. 42] 'tov fl<X91lfl<l'tlK6v, Kat ITÂ.a'toovt 'tfjr; a7toOllfliar; €<p6owv EÂ.aiou

nvbr; €v Aiyumoot otaetmv yevecr9at. de ls. et Osir. 34 otov'tm oe Kal. "OflllPOV c001tEp E>aÂ.fi fl<le6V't<l 7tap' Aiyu7t'tt(OV uliwp CtPXTJV Ct1tCtV'tWV l((lt YEVEO'lV neecreat. IOSE PH. c. Ap. 1 2

aÂ.Â.a flTJV l((ll 'toi><; 1tEpt 'tCÎlV

oi>pavioov 'tE Kaî etioov 7tpcO'tour; 7tap' "hAÂ.llcrt <ptÂ.ocro<pi]craV'tar; oiov


82 <l>EpEKtlC511V tE tOV LUptov [C. 7]

Kat nuaay6pav Kat eaA-"ta 1tUVtEc;

O"UJ..upoov� OJloA.oyofutv Aiyu1tnrov Kat XaA-8aiwv YEVOJlEVouc; JlU811tCtc; 6A.iya cruyypU'Ifat Kat taUta toîc; "nA-A-llO"tV ElVat bOKEÎ 1tUVtWV apxat6tata Kat JlOAtc; auta mcrtEOOOOl.V im' EKetV(J)V yEypU<pBat. A ETIUS

de plac. 1 3, 1 (Dox. 276) <ptAOOO<plJcrac; EV Aiyu7ttWt 1;A-8Ev tic; MtA-lltoV 7tpEcr�utEpoc;. IAM BL. V. Pyt h a g . 1 2 7tpoEtpE'Ifato [Thales den Pythagoras] Etc; Atyu7ttov 8ta7tA.efuat Kat toîc; tv MEJl<pt8t Kat tnoo1t6A.tt JlUAt<Jta O"UJl�aA.eîv iepefut· 1tap{x yap EKEtV(J)V Kaî eautov E<poobtucrBat tauta, 8t' a cro<pQc; 1tapa toîc; 1tOAAoîc; VOJltsEtat.

11.

P R O C L . , in Eucl. 65, 3 F r i e d l . ( E U DE M O S , Is toria

geometriei, fr. 84 Speng.) . Aşa cum cunoaşterea exactă a numerelor a luat naştere la fenicieni, datorită comerţului şi tranzactiilor băneşti, tot aşa s-a născut şi geometria la egipten i, din cauza mai sus mentionată. Ducându-se în Egipt, Thales a introdus cel dintâi această ştiintă în Grecia. El a făcut multe descoperiri şi a explicat celor din preajma lui principiile pe care se bazau, prezentându-le pe unele la modul general, iar pe altele în mod mai concret. PLUT. Sol. 2 . Se spune că şi Thales s­ a înd e l et n i c it cu negot u l , aseme nea matematic i a n u l u i H ippocrates, iar Platon a vândut untdelemn în Egipt, ca s ă aibă de c heltuială pentru drum. FLAVIUS IOSEPHUS, Contra lui Apion 1 , 2 . Tot i , în unani mitate, c red că fi losof i i greci care s-a u preocu pat de feno menele cereşti şi de zei, asemenea lui Pherekydes d in Syros (c. 7) , Pythagoras şi Thales, au fost discipoli ai egiptenilor şi ai chaldeenilor şi că au scris foarte putin . Grec ii a u c redinta că aceste opere sunt cele mai vech i , dar se îndoiesc că ar fi fost compuse de aceştia . A ET. , de plac. 1 , 3, 1 (Dox. 276) . După ce s-a îndeletnicit cu filosofia în Egipt, (Thales) a venit la M ilet, când era ma i în vârstă . IAM BLICH., Vita Pythag. 1 2 . El i-a povătuit pe (Pythagoras) să meargă spre mare în Egipt


83 şi să intre în legătură cu preotii din Memfis ş i Diospolis. De la aceştia şi-a dobândit el cunoştinţele, datorită căro ra este considerat de multi ca înţelept. 1 1 a . HIMER. 30 Cod. Neap. (Schenkl Herm. 46, 1 9 1 1 , 420) �t& f!Ev '0A.Ufi7ttam 'tl)v 'IEp<ovoc; oo�av np(Jc; A.upav 6 nivoapoc;· �t& o€ 6 'AvaKpEWV 'tl)V ilOAUKpU'tO\Jt; 'tUXTJV LaJ.LiWV 'tfjt 8Eât 7tt1J.1tO"OOUV ifpa· KUl .

'AA.Kaî� EV rotliaîc; EiXE E>aA.fjv, O'tE Kal. AOOjloc; 1tUVTJ'YUptv

000

1 1 a . HIM ER. 30, Cod. Neap. (Schenkl, " Hermes ", 46 , 1 9 1 1 420) . La Olympia, Pindar a cântat acompaniat de liră gloria lui H ieron; Anacreon a cântat soarta lui Polycrates din Samos, sacrificând jertfe divinităţii , şi Alceu , în Ode a cântat pe Thales, în timp ce Lesbosul era în sărbătoare 0 0 .

1 2 . Aristot. Metaphys. A 3 . 983b 6 'tOOV ol) 1tpOO'tOV qnAOOO<pT]O"UV'tWV oi nA.Eîcr'tot 'tac; EV ilA.TJc; d&t fi6vac; c:Oti]Eh"(crav apxi.tc; Eivat nav'twv· E� ou yap ecrnv anav'ta 'ta ov'ta Kal. El; ou yiyVE'tat npro'tou Kal. Eic; o cp8EipE'tat 'tEAE\l'tUÎOV, 'tfjc; f!EV oOOiac; U1tOfiEVoOOT]c; 'toîc; OE na8Em IJ.E'taj3aUoooT]c;. 'tO"U'tO O"'tOlXEÎOV KUÎ 'tUU'tT]V UPXTJV cpamv Elvat 'tOOV OV'tWV, Kat oti.t 'tOiho OU'tE yiyvE0"8at OOOEV OtOV'tUl OU't' an6AA."008at, c:Oc; 'tfjc; 'tOlUU'tT]c; Cj)OOEWc; c:XEl. crwt�OfiEVTJc;

000

( 17) OEÎ yap Ei vai nva cp1lmv il f!LUV nA.Eiouc; fitâc;, E�

&v yiyvE'tat 'tă.A.A.a crwt�OfiEVTJc; EKEtvT]c;. 'tO fiEV'tOt nA.fj� Kal. 'tO Ei� 'tfjc; 'tota&11c; ciPXfjc; ou 'to au'to nllv'tEt; A.Eyoumv, ciAA.a E>aA.fjc; fiEV 6 'tfjc; 'totau'tT]c; apxmoc; cptAOO"cxpiac; Uliwp Eivat IP1101V (OlO Kat 'tl)v yfjv Ecp' Ulia'toc; a1tEcpaiVE'tO Ei vat), A.ajloov tcrwc; 'tl)v U1t0AlliJilV 'tUU'tT]V EK 'tOU OOV'tWV 6pâv 'tl)v 'tpcxpl)v i>ypav oooav KUÎ UU'tO 'tO 9EPfiOV EK 'tOU'tO\l 'Yl'YVOfiEVOV KUt 'tOU'tWl �âlv ('tO o' � ou yiyvE'tUl, 'tom' EO"'tlV apxl) 1tUV'tWV), Ota 'tE ol) 'tOU'tO 'tl)v U1tOAT]Ijl lV A.ajloov 'tUU'tT]V KUl Ota 'tO 1tUV'tWV 'ta 0"7ttpfia'ta 'tl)V cp1lmv i>ypav EXElV" 'tO o' u&op apxl) 'tfjc; cpooEc:Oc; EO"'tl wîc; i>ypoîc;.

Eicrl. OE nvEc; oî Kal. wuc;

7tUfi7tUA.aiouc; Kal. noA.u 7tpO 'tfjc; vuv yEVEO"EWc; Kal. npc:Owuc; 8EoA.oyi]crav'tac; ou'twc; oi:ov'tat 1tEpl. 'tfjc; cpooEwc; i>noA.aj3Eîv· 'wKwv6v 'tE yi.tp Kal. T118Uv


84 enobpav 'tfi� yEvEon� na'tEpa� [Ham. 3 20 1 ] Kat tov ăpKov t&v 9E&v U&op, tl)v KaAOUflEVllV un' am&v LtUya t&v 1t0trtt&v ro 37 u. a. ]· ttJ.UWtatov f.LEV yap to 7tpEcrf3'6tatov, opKO� OE to ttJ.HOtat6v rottv. Vgl. 1 B 10.

1 2. ARISTOTEL, Metaphys. 1, 3, 983 b 6. Dintre toti cei care s-a u o c u pat m a i înt â i de f i losof i e , c e i mai m u lt i au fost în c red intati că princ i p iile tuturor lucru rilor se află în cauze materiale. De unde există toate şi de unde provin mai întâi şi în ce sfârşit îşi găsesc pieirea - în vreme ce substanta persistă în c iuda schimbărilor suferite - aceasta, spune el, este elementu l şi totodată principiul lucrurilor. De aceea, consideră că nimic nu se naşte <din nimic>, nici nu piere, de vreme ce o asemenea substantă rămâne veşnică . . . ( 1 7) Într-adevăr, trebuie să existe o anume substantă, tie una singură, tie mai multe decât una singură , din care se nasc celelalte, în vreme ce ea rămâne eternă . Totuşi, despre cantitatea şi întătişarea unui asemenea elem ent primord i a l nu toti spun a c e laşi l ucru , ci Thales, întemeietoru l acestui mod de a filosofa , sustine că el este apa ( c a a t a re d e m o n stra că p ă m â n t u l p l u t e şte pe a p ă ) , formulând , desigur, această ipoteză în urma observat iei că hrana tuturor vietuitoarelor este umedă şi că însăşi căldura se iveşte şi se mentine din apă (căci ceea ce le dă naştere, acela este principiul tuturor). Prin urmare , adoptând această ipoteză şi t inând seama că semintele tuturor lucrurilor au o natură umedă (conclude) că apa este principiul substantei lu crurilor umede. Există însă şi părerea că cei care au trăit foarte de demult, cu mult înaintea generatiei noastre, cei care a u f ă c u t p r i m e l e spe c u l a t i i t e o l o g i c e , tot a c e a sta p resupuneau că este (substanta) natu r i i . E i îi făceau pe Okeanos şi Tethys părintii naturii (Hom er, //iada XIV 20 1 ) iar j urământul zeilor se făcea pe apă, şi anume pe acea apă


85 denumită de poeti Styx (//iada XI/, 3 7 ş i urm.); cum tot ceea ce este vechi este extrem de pretios, j urământul <pe Styx> este la rândul lui foarte pretu it. 1 3 . SIMPL. Phys. 23 , 2 1 (Theophrast Phys. Opin . fr. 1 . Doxogr. 475, 1 ) 1<ÎIV 0€ IJ.ÎUV Kat Kl.VO'UIJ.EVTJV Af.'}'OV1WV 1i]v UpXftV, O� Kat <p'OOLKO� ioieo<; KaÂ.eî [Aristoteles], oi J.LEV m:JtEpacriJ.EVTJV m)li(v <pamv, ffimu:p e. IJ.Ev ·�salloou Mtl..itcrw� Kal. "Imtwv [C. 38], � OOKEî Kal. ă8E� yqovevat, oowp EÂ.Eyov li]v lipxi]v fX 1<ÎIV <patVOIJ.EV(J)V Ka1a li]v atcrGrtcrtv Ei� 10U10 1tpoax8EV1E�' Kat yap 10 8Ep1J.OV 1<Îit uyp&t �fit Kat 1a VEKpOUIJ.EVa snpaiVE1at Kal. 1a (J1tEpiJ.a1a 1tCXV1(J)V Uypa Kal. iJ 1po<pi] 1tâcra X'IJÂ.cOOTJ�' el; ou OE ecrnv EK(X(JŢ(X, 10U1(J)l Kal. 1pE<pEcr0at 1tE<p'IJKE' 10 0€ u&op apxn 1fj� Uy� <pOO� ecrn Kal. (J'IJVEK1lKOV 1tCXV1WV' OtO 1t1XV1WV apxnv U1tEÂ.a�ov ElVat ŢQ OOwp Kat 1i]v yfjv E<p' u&n� am:<pi(vav10 KEîcr8at. 45 8, 23 oi IJ.EV ev n cr10tXEîov u1ton8ev1� 10U10 ăm:tpov EÂ.Eyov 1<Îit IJ.EYE8Et, 001tEp

e. J.LEV oowp. SERV. ad. Aen. XI 1 86 (11 497, 3 1 ) apud varias gentes

diversa fuerunt genera sepu/turae, inde est quod a/ii obruntur. a/ii exuruntur . . . Tha/es vero, qui confirmat omnia ex umore creari, dicit obruenda corpora, ut possin t in umorem resa/vi. 1 3 . SIMPLICIUS, Phys. 23, 2 1 (TEOFRAST. Phys. opin. fr. 1 . Doxogr. 475, 1 ) Dintre cei ce sustin că principiul este unic şi în mişcare, filosofii pe care el (Aristotel) îi numeşte în particular şi " physiologi " - unii spun că acest principiu este limitat, ca de pildă Thales, fiul lui Examyas din Milet, şi Hippon - acesta din urmă părând să fi fost şi ateu ei sustineau că principiul (lucrurilor) este apa, aj ungând la această opinie în urma observati ilor empirice. (După părerea lor) caldul se mentine prin umiditate, iar tot ce este mort se usucă; semintele tuturor lucrurilor sunt umede şi tot ce reprezintă hrană musteşte. De acolo de unde provin toate - de acolo se hrănesc; cum apa este principiul naturii umede, le


86 înglobează pe toate. Prin urmare, ei considerau apa ca principiul tuturor lucrurilor şi demonstrau că pământul este aşezat pe apă. 458, 23. Alţii, presupunând (existenţa) unui singur element, I-au denumit apeiron ca mărime, aşa cum susţinea şi Thales despre apă. SERVIUS, Coment. la Eneida XI, 1 86 (11, 497 , 3 1 ) : la diferite popoare s-au ivit d iverse feluri de înmormântare ; de aici se şi trage că unii sunt înhumati, alţii a rşi pe rug . . . Thales însă , care sustine că toate s-au ivit din elementul umed, spune că trupurile se cuvin în mormântate, pentru a putea să se resoarbă în elementul naturii. 13 a. A ET. 1 1 7 , 1 (D. 3 1 5) e. Kal. oi a7t' mhou Kpam:v; Eivm 't� 'tOOV O''totXEtwV �i�Et� Ka't' aUoioxnv.

1 3 a. A ET. 1, 1 7, 1 (D. 3 1 5) Thales şi discipolii săi (sustin) că amestecurile prin transmutare sunt amestecuri ale elementelor primordiale. 1 3b . -11 l , 2 (D. 327) e. Kal. oi a7t' mhou EVa 'tOV KOO�OV. 1 3b . -11 1 , 2 (D. 327) Thales şi discipolii să i (susţin) că Universul este unu. 1 4. ARIST. de caelo B 1 3. 294a 28 oi o' E<p' uoa1:o� KEtcrEim [sc . 'tTJV yfiv]. 'tOU'tOV yap apxmo't<X'tOV 1tapEtATJ(j)<XJlEV 'tOV Myov, i:îv (j)<XO'tV Ei1tEtV E>aA.fiv 'tOV MtATJO'WV ro� 8ta 'tO 1tAOl'tTJV dvat �EVO'\.lO'<XV 000'1tEp �uA.ov ii n 'tOWU'tOV E'tEpOV (Kal. yap 'tOU'trov E7t' Mpo� �Ev ouEIEv nE<pUKE �EVEtV, aA'A.' E<p' u8a'to�) . 000'1tEp ou 'tOV <XU'tOV Myov OV'ta 1tEpt 'tfic; yfi� Kal 'tOU u8a'to� 'tOU oxouvw� 'tTJV yfiv. SIMPL. de caei. 522, 1 4 E>aA.ou 'tOU MtAllO'tO'\.l 'ttEillO'tV [n. oo �av] E<p' u&noc; A.Eyov'tO� OXEtcrEiat 'tTJV yfiv

000'1tEp �UAOV il ăAA.o 'tt 'tOOV E1ttVTJXEO'Eiat 'tOOt u&nt 1tE(j)'\.lKQ't(J)V. 7tp0c; 't<XU'tllV OE 'tTJV 86�av 6 'AptO''tO'tEAll� avnA.Eyn JlâÂ.A.ov lO'� E1ttKpa'toooav


87 oux to Kat 1tap' Aiyu7ttiou; oiltw� ev f.iU9ou OXTJf.iUtt Hyecr9at Kat tov eaA.t;v lO"(J)� EKEt9ev tOV A.6yov KEKOf.itKEVUt. Vgl. Plut. de ls. et Osir.

34 p. 3 1 4c . 1 4 . ARISTOTE L, de cae/o B 1 3 . 294 a 28 . Unii (sustin) că (pământul) este aşezat pe apă. Aceasta este versiunea cea mai veche, primită prin traditie, pe care se spune că a formulat-o Thales din M ilet, şi anume că prin plutire pământul rămâne la suprafată ca o bucată de lemn sau ceva asemănător (căci nimic din ce există nu este cu putintă să se mentină în aer, ci numai pe apă) - ca şi cum n-ar fi acelaşi logos cu privire la pământ şi la apa sustinătoare a pământului. SI MPLICI US, de caelo 522, 1 4. S-a emis (părerea) că Thales din Milet ar fi acela care a spus că pământul pluteşte pe apă întocmai unei bucăti de lemn sau indiferent ce altceva din cele ce pot fi purtate de apă. Împotriva acestei păreri, Aristotel arată că o atare conceptie s-a răspândit mai degrabă datorită faptului că egiptenii au propagat-o, sub forma unui mit, iar Thales , la rândul lui, de acolo a preluat povestea . Cf. PLUTARH, de /s. et Osir. 34, 3 1 4 c. 1 5 . SEN ECA Nat. Quaest. III 14 p. 1 06, 9 Gercke Tha/e tis inepta sententia est. ait enim terrarum orbem aqua sustineri et vehi more navigii mobilitateque eius fluctuare tune cum dicitur tremere. non est ergo mirum, si abundat humor ad f/umina profundenda, cum mundus in humore sit totus. A ET. III 1 1 , 1 (D. 377) oi ci1to 6ciA.eoo riJv yf]v f.iEOT]V. 1 5. SENECA, Nat. Quaest. III 1 4, p. 1 06, 9 Gercke. Părerea lui Thales este o prost ie. El spune că discul pământului este sustinut de apă şi că pluteşte întocmai corăbiilor, că datorită mobilitătii lui se leagănă pe valuri atunci când se spune că se cutremură.


88 Nu-i nici o m irare aşadar, dacă există d in abundentă mediu lichid pentru a alimenta curgerea fluviilor, dacă întreaga lume se află în mediu lichid. AET. III , l . 1 (D. 377) Discipolii lui Thales (sustin) că pământul se află la mij loc. 1 6 . H E RO D . 11 20 (Ans i c ht e n der G r i e c h e n O b e r d i e Nilschwelle) t&v i] EtEPTl f.LEV A.Eyet to� Etllcri.ac; avtf.Louc; dvm aiti.ouc; 7tÂ.lleDEtv tov 7tOt!Xf.LOV KroÂ.oovtac; Ee; BliÂ.acrouv Exptnv tov Nei:Â.ov ... AE T. IV 1 ' 1 e. to� Etllcriac; clVEf.LOUc; OtEt!Xt 7tvEOVtac; tfit Aiy\mtrot avtt7tp000)7tOU E1t!Xi.petv tOU NEtÂ.OU tov 011\:0V c'ita tO t<'xc; EKpoCxc; !XUtOU tfit 1tapmc'ii]crn tou avttlt!Xpi]Kovtoc; JtEÂ.ciyouc; avaK67ttecr9c:xt. Vgl. Dox.

384. 226 ff. 1 6. H E RODOT 11, 20 (Păreri ale grecilor despre revărsarea Nilului) . . . o altă părere sustine că vânturile etesiene (anuale) sunt cauza revărsărilor fluviului Nil, împiedicat cu acel prilej să se verse în mare . . . . A ET. IV, 1 , 1 . Thales consideră că vânturi le etesiene, care suflă în Egipt în directia contrară gurilor Nilului, provoacă umflarea fluviului, deoarece îm piedică scurgerea apelor care cresc în marea învolburată ce-i stă în faţă. 17. DERCYWDES ap. Theon. astr. 1 98, 14 H. t:�:oolloc; ll [fr. 94 Sp.J icrtopci EV taie; 'AmpoÂ.oyimc;, (m Oivoltili11c; [C . 4 1 , 7] rupe 7tp&toc; ti]v taU �rotOt!XKOU �romv K!Xt tf)v toU f.LEYciÂ.OU EVt!XUtoU ltEpicrtamv, e. OE l]Â.iou EKÂ.EtljltV K!Xt ti]v K!Xta t<'xc; tpaOOc; !XUtoU 7t€ploOoV, � oUK t<Jll ael. cru�ivu.

1 7 . DERKYLLI DES, apud. Theon. astr. 1 98, 1 4 H . Eudemos (fr. 94 Sp.) povesteşte în Astrologia sa că Oinopides (c. 4 1 , 7) ar fi fost primul descoperitor al înc linării zodiacului precum şi al poziţiei " marelui an " iar Thales a lămurit eclipsa soarelui şi mersul circular al astrului în conformitate cu solstiţiile, mers care nu se petrece cu regularitate aidoma.


89 1 7a. A ET. 11 1 3, 1 (D. 34 1 ) e. yEc:OOTJ JlEv, EJl1tUpa 8E: ta ăcr-rpa. 20. 9 (D. 349) El. ywEilifi tov f\A.tov. 24, 1 (D. 353) El. 1tpâlto� Eq>TJ EKAEt1tEtV tOV f\A.tov tii� CJEATJVTJ� autov U1tEPXOJlEVTJ� Kata Ka9Etov, OUCJT]� q>OOEt YEcOOo�. �AE7tECJ9at & tOUtO KUt07ttptK� U7tOtteEJlEVOV t6h 8tCJK(J)t.

1 7 a. AET. li, 1 3, 1 (D. 34 1 ) . Thales (crede) că unii aştri sunt asemenea pământului iar altii vâlvătaie de foc . 20, 9 (D 349) Thales consideră că soarele are o formă asemănătoare cu cea a pământului. 24, 1 (D. 353) Thales a spus cel dintâi că soarele intră în eclipsă atunci când luna îi acoperă strălucirea, trecând drept prin tata lui. Luna este de aceeaşi natură ca pământul. Fenomenul apare vederii în sens contrar, întocmai ca atunci când ceva este aşezat în spatele unui disc. 1 7b. -11 2 1 , 5 (D. 358) El. 7tp&to� E<pTJ u7t0 tou iJA.iou <poofiSm9at tf]v CJEAEVTJV.

1 7 b. - 1 1 , 2 1 , 5 (D. 358) Thales a spus cel dintâi că luna este luminată de soare. 18. PLIN . N. H. XVIII 2 1 3 occasum matutinum Vergiliarum Hesiodus (nam huius quoque nomine exstat Astrologia (c. 4) ) tradidit fieri, cum aequinoctium autumni conficeretur, Tha/es XXV. die ab aequinoctio. Vgl. 1 1 B 1 . 2. 1 2 A 20. 1 8 . PLI N I U S , N. H. XV I I I , 2 1 3 . Hesiod (căci şi sub numele acestuia există o Astrologie) a transmis că apusul Pleiadelor din faptul diminetii se petrece odată cu echinoctiul de toamnă. Thales, însă , în a douăzeci şi c incea zi de la echinoctiu. 1 9. APULE IUS Fior. 18 p. 37, 10 Helm Th. Milesius ex septem illis sapien tiae mem oratis viris facile prae c ip uus (enim geometriae penes Graios primus repertor et naturae certissimus


90

explorator e t astrorum peritissimus contemplator) maximas res parvis lineis repperit: temporum ambitus, ventorum flatus, stel/arum meatus, tonitruum sonora miracula, siderum obliqua curricula, solis annua reverticula : idem lunae ve/ nascentis incrementa ve/ senescentis dispendia vei deliquentis obstiticula. idem sane iam proclivi senectute divinam rationem de sote commentus est, quam equidem non didici moda, verum etiam experiundo comprobavi, quoties sol magnitudine sua circu/um quem permeat metiatur. id a se recens inventum Th. memoratur edocuisse Mandrolytum Prienensem, qui nava e t inopinata cognitione impendio delectatus optares iussit quantam vellet mercedem sibi pro fanta documenta rependi: satis ' inquit mihi fuerit mercedis ' Th. sapiens, si id quod a me didicisti cum proferre ad quosdam coeperis, tibi non adsciveris, sed eius inventi me potius quam alium repertorem praedicaris ' Vgl. J ulian Or. III 1 62, 2 Hertl. tpo11tvou yap nv�. imtp &v Ella9Ev cmooov nva XPTJ KatajlaA.EîV lltcr96v· '61loA.oy&v', Eq>TJ (Thales), 'to nap' ·

·

·

.

Ttllffiv 11aBEîv t'i]v a!;iav TtllÎV EKttcrEt�·.

1 9 . APULE IUS, Fior. 1 8, p . 3 7 , 1 0 Helm. Thales d in M ilet, neîndoielnic cel mai de seamă dintre cei şapte întelepti mai sus amintiti (căci el cel dintâi a pus bazele geometriei la greci, a fost un foarte serios cercetător al fenomenelor naturale şi un foarte priceput observator al aştrilor), a descoperit lucruri de cea mai m a re im portantă, pe care le-a redat în câteva rânduri: succesiunea anotimpurilor, suflul vânturilor, drumurile stelelor, uimitoarele bubuituri ale tunetelor, orbitele înclinate ale aştrilor, ciclurile anuale ale soarelui. De asemenea, fazele lunii în creştere sau în descreştere, ce obstacole o fac să-şi piardă luminozitatea. Cu a c eeaşi pătrundere a med itat , deşi ajuns la adâncă bătrânete. despre ratiunea divină a mersului soarelui, lucru pe


91 care eu nu numai că l-am învătat , dar l-am şi verificat prin experimentare, şi anume de câte ori parcurge soarele, cu mărimea sa, orbita pe care o urmează, mergând mereu înainte. Traditia pretinde că Thales i-a comunicat lui Mandrolytos din Priene această ultimă descoperire a sa. Acesta, încântat de interesul prezentat de noua şi surprinzătoarea descoperire, i-a oferit orice răsplată ar fi dorit, indiferent de sumă, în schimbul unei demonstratii de asemenea importantă. La care, Thales, inteleptul, i-a spus : " ca răsplată mi-ar fi de ajuns dacă cele ce-ai învătat de la mine, când vei începe să le expui şi tu altora, nu ti le vei atribui ca o descoperire proprie, ci vei mărturisi că eu sunt cel ce le-a găsit, şi nu altul ". Cf. IULIANUS, Or. III, 1 62, 2 Hertl. Întrebându-1 cineva ce pretentii băneşti are cu privire la o lectie dată, (T hales) i-a spus : " cu mărturisirea că cele învătate vin de la mine, m-ai răsplăti exact cât trebuie".

20.

PROCL. in Eucl. 1 57 , 1 0 Friedl. (aus Eudem) to j.!Ev ouv

otxotoj.!Eîcr9at tov KUKÂ.ov i:mo tfi\; litaj.!Etpou np&tov 8aÂ.fiv EKEîvov âno&î�ai q>acrtv.

250, 20 t&t j.!EV ouv 8aÂ.fit t&t naÂ.at&t noÂ.Â.&v tE

ăUwv EilpEcrEOO\; evEKa Kat toU& toi.l 8Ewpi!llat0\; xapt\;. MyEtat yap liit 1tpOOtO\; EKEÎVO\; emcrtficrat K<lt El1tEÎV, W\; ăpa 1taVtO\; icrOOKEÂ.Oi.J\; ai 1tp0\; tfit �acrEt ywviat tcrat dcrtv, apxatKWtEpov OE tel\; 'tcra<;' Oj.!Ota<; npooEtpr]KEVat. 299, 1 toi.lto toivuv to 9EWpT]jl<l &iKYumv, ott ooo EUElEt&v UÂ.Â.i!Â.<l\; tEjlvoucr&v ai Kata KOpuq>'ftv ywviat tcrat EicriV, EUpT]jlEVOV j.!EV, 00<;

q>T]mv l::OT] O j.!Q\;, imo E>aÂ.oi.l npcirrou. 352, 14 l:�:OOT]jlo<; fi ev taî<; rEwj.!EtptKaî<; icrtopiat<; [fr. 87) Ei<; E>aÂ.fiv toi.lto âvayet to 9E<Î:Ipl]jla (ldentităt der

Dreiecke, wenn sie eine Seite und die beiden anliegenden Winkel gleich haben) . titv yap t&v ev 9aMttT]t nÂ.oiwv ân6atamv lit' ou tp6nou q>UcrlV amov OCtKvUV<lt, tOUtWt 1tpOOXPficr9at q>T]crtV avayKaÎOV.

20. PROCLOS, in Euclid. 1 57, 1 0 Friedl. (din Eudemos). Se spune că Thales a demonstrat pentru prima oară că cercul este divizat


92 în părţi egale d e către diametru. 250, 20. Lui Thales, ajuns la vârsta bătrânefii, datorită faptului că descoperise multe altele, i se atribuie şi formularea următoarei teoreme. El este indicat ca primul (fnvătat) care a ştiut şi a arătat că unghiurile de la baza oricărui triunghi isoscel sunt egale, folosind într-o manieră mai veche cuvântul " egale " pentru identice . 299, 1. Acum, această teoremă este astfel formulată : două drepte care se întretaie formează la vârf unghiuri egale. Ea a fost descoperită, după mărturia lui Eudemos, cel dintâi de Thales. 352, 1 4. EUDEMOS, în Istoria geometriei (fr. 87) , ridică

îh

timp atribuirea acestei teoreme până la Thales, căci

distanta corăbiilor pe mare este calculată prin acel mod pe care 1-a arătat el, ceea ce, spune Eudemos, presupune negreşit folosirea în practică a teoremei.

2 1 . PLIN. N. H. XXXVI 82 mensuram altitudinis earum (scil. pyra m i d u m ) deprehendere in venit Th. Milesius umbram metiendo qua hora par esse corpori so/et (vgl. oben 1 68, 32). PLUT. Conv. VII sap. 2. p. 1 47 A 't:ftV l)aK't:TJpiav cm'tcrac; E1tt 1:&t Tttpan 1:ijc; mctâc; ilv T) 1tup<XJ.ltc; E1toi.Et, YEVOflEVCOV 't:fjt E7tacpfjt 1:ijc; UK't:îvoc; oueîv 'tptyrovcov e&t�ac; (Th . ist angeredet), ov T) crKta 1tpOc; 't:ftV mctav 'A6yov EÎXE, 't:ftV 1rupUJ.1tOa 1tp0t; 't:ftv BaK't:T]ptav EXOOOUV.

2 1 . PLINIUS, N.H. XXXVI, 82. Se spune că măsura înălfimii (piramidelor) a fost stabilită de Thales din Milet, care a măsurat umbra aruncată de un corp, atunci când umbra este egală cu înălfimera corpului. PLUTARH , Banchetul VII, 2, 1 47 A (Un personaj se adresează lui Thales) : " după ce-ai aşezat toiagul la capătul umbrei aruncate de piramidă, ai arătat că prin căderea razei de lumină s au format două triunghiuri ; raportul existent între o umbră şi cealaltă era identic cu cel dintre piramidă şi toiag ".


93 22.

ARIST. de anima A 5 . 4 1 1 a 7 Kal. t v tc:Ot oÂ.oot oc nv� autitv

[SC . ti]v 'lfUXTJV] IJ.EIJ.EÎX8ai <pamv, o8Ev tcroo� K<lt E>. ciniJ8TJ mivta 1tÂ.TJpTJ

8Ec:Ov Eivat. Vgl. PLATO Legg. X 899 B. AR. ebend . A 2. 405 a 1 9 EOtlCE OE lC<lt E> . , ES rov a1tOIJ.VTJIJ.OVEUO\lO't,

lC

tv TJtt lCOV tt ti]v 'lfUXftV

U7tOÂ.aj3E\:v, Et1tEp tOV Â.i.Sov [Magnetstein] E<pTJ 'lfUXftV EXEtV on tOV crtOTJpOV KtVE Î.

22. ARISTOTEL de anima 1 , 5, 4 1 1 a 7. Sunt şi unii care sustin că (sufletul) este amestecat în tot, de unde, eventual, şi Thales a socotit că toate sunt pline de zei . Cf. PLATON , Legile X, 899 B. ARISTOTEL, ibidem 1. 2, 405 a 1 9. Pe cât se crede, din cele ce se amintesc prin traditie, şi Thales a conceput sufletul ca fiind în mişcare, dacă într-adevăr spunea că piatra magnetică posedă suflet, deoarece mişca fieru l. 22a. A ET. IV, 2, 1 (Dox. 386 a, 1 O) E>aA.fi� a1tE<pijvato 1tpc:îlto� titv 'l'uxitv <pootv aEtJCi.v11tov il autoJCi.v11tov. Vg l. 24 A 1 2. 22 a. AET. IV, 2, 1 (Dox. 386 a, 1 0). Thales a arătat cel dintii că sufletul are o natură veşnic mobilă sau autodinamică. 23 . A ET. 1 7, 1 1 (D. 30 1 ) E>. vouv tou KOOIJ.OU tov 8E6v, to oc 1tâv e11'1'uxov a11a Kal. oot11ovwv 7tA.fiPE�· otiJ!CEtv oe Kal. oux tou crtotxEtc:OOo� i>ypou OUV<liJ.tV 8Eiav lCtVTJn!Ci]v autoi.l. CIC. d. deor. n. 1 1 0, 25 Th.

enim Milesius qui primus de talibus rebus quaesivit, aquam dixit esse initium rerum, deum autem eam mentem, quae ex aqua cuncta fingeret. 23. A ET. I . 7 , 1 1 (Dox. 30 1 ) . Thales consideră divinitatea drept raţiunea Universului , totodată ansamblul Un iversului ca fiind însufletit şi plin de demoni: prin mijlocirea umedulu i , care se află în toate elementele, forţa mişcării d ivine a Universului pătrunde peste tot. CICERO, de deor. natura 1 , 1 0, 25. Thales din Milet, care a cercetat pentru prima oară astfel de lucruri,


94 a spus că a pa este principiul lucrurilor, că d ivinitatea este acea rati une care le-a plăsmuit pe toate din apă . B . FRAGMENTE ÎNDOIELNICE 8AAOY NA YTIKH ALTPOAOnA / Astrologia Nautică l . DIOG. 1 23 (vgl. 1 67, 1 7) . SUID. (vgl. 1 72, 28) . SIM PL. Phys.

23, 29 8. OE np&toc; napaocootcn tT!v 7tEpl qnxmoc; icrtopiav toîc; "J::UT]crtv [xq>flvm, noÂ.Â.&v J-LEV Kat ăÂ.Â.cov npoyqov6trov, cOc; Kat t&t 8wq>p6.crtrot

[Phys . Opin. 1 , D 475] OOKEÎ, autoc; OE 7tOÂ.U OtEVfYKOOV EKdvrov chc; U7t0Kp1njlat navtac; touc; 7tpo autoii. Â.EyEtat OE EV ypaq>aîc; J-LT]OEV KataÂ.t1tEÎV 7tÂ.tlV tflc; KaÂ.OUJ-LEVT]c; N a

'\) 't

t K fl c; acrtpoÂ.oyiac;. Plut.

Pyth. or. 1 8 . 402 E np6tEpov J-LEV EV notiJJ-Lamv E�Eq>Epov oi q>tÂ.ooaq>ot ta ooyJ-Lata Kat touc; Â.oyouc; rocr1tEp 'Opq>Ei>c; [C. 1 ] Kat 'Hmoooc; [VQI. C . 4] Kal TiapJ-LEVtOTJc; [28 A 1 5 ] Kat 3Evaq>6:vT)c; [ 2 1 A 1 8] !Cat 'bJ-L7tEOOKÂ.flc;

[2 1 A 25] Kat 8aÂ.flc; . . . ooo' acrtpoÂ.oyiav a�otf.pav E1t0tT]crav oi 1tEpt 'Apicrtapxov Kat TtJ-L6xaptv Kat 'ApicrtuÂ.Â.ov Kat "InnaPXov KataÂ.oyaOTJV ypaq>ovtEc;, Ev J-LEtpotc; np6tEpov J::uoo�ou Kat 'Hcrt6oou Kat 8aÂ.oii ypaq>6vtrov, d YE 8. E1t0tT]C!EV chc; UÂ.T]e&c; Ei7tEÎV < tt'lv > Eic; autov avaq>EpOJ-LEVT]V 'AcrtpoÂ.oyiav. Vg l. A 1 8-20.

1 . DIOG. LA E RT. 1, 23 ; Lex. Suda ; SIM PL. , Phys. 23, 29. Thales, cel d intâi - sustine traditia - a dezvăluit grecilor ştiinta despre natură , aşa cum este şi opinia lui Teofrast (Phys. opin. 1 , Dox. 475) . El însă se deosebeşte mult de aceştia, până într-acolo că-i lasă în umbră pe toti cei dinaintea lui. Se zice că n-or fi lăsat nici o operă scrisă, afară de Astrologia Nautică. PLUTARH , Pyth. or. 1 8, 402 E . Mai înainte vreme filosofii îşi expuneau doctrina, aşa cum a făcut Orfeu, sub înfătişarea unor poeme. Acelaşi lucru se poate spune despre Hesiod, Parmenides, Xenofan,


95 Empedocles ş i Thales . . . Faimă a u adus ştiintei astrologice şi discipolii lui Aristarh, ai lui Timoharis, Aristyllos şi H ipparchos, prin scrierile lor în proză, în vreme ce Eudoxos, Hesiod şi Thales au scris poeme în versuri, dacă într-adevăr Thales a compus, ca să zicem aşa, Astro/ogia care i se atribuie.

2. SCHOL. ARAT. 1 72 p. 369, 24 (Hyaden) 8aÂ.fi� IJ.Ev ouv ouo auta� El1tEV Eivat, ti]v IJ.E �OpElOV ti]v oev VO'tlOV.

2. Schol. ARAT. 1 72, p. 369 24. (Hyadele) Tha les pretinde că sunt două , una nordică şi alta sudică. TibPI APXQN AB / Despre Principii 1, 11 3. GALEN. in Hipp. de hum. 1 1 (xvi 37 K .) 8. IJ.Ev d1tEfJ Kat EK wu iS&xt6� !pT]O't <JU VEcrtavat navta, aÂ.Â.' OIJ.(J)� KUl 'tOU'tO �OUÂ.E'tat [SC. f.LE't�aÂ.Â.EtV El� ăÂ.Â.T]Â.a ta <J'tOtXEÎa). ăiJ.EtVOV OE Kat UUtOU ti]V Pficrtv

npoo9Eîvat EK 'tOU OEutEpou TIEpt 'tWV apx&v exoucrav rooc n�· 'ta IJ.EV ouv 1tOÂ.U8pUÂ.T]'tU 'tE'ttapa, rov 'tO 7tp&tov Eivat oorop !pUIJ.EV Kat cbcravd IJ.O VOV <J'tOtXEÎOV 'tÎ8EIJ.EV, 1tp0� cruyKptcrtV 'tE KUt m'I'Yvucrtv KUl <JU<J'tUO'tV t&v tyKooiJ.irov np� ăÂ.Â.TJÂ.a cruyKEpavvutat. n&� oc, fîoTJ Â.EÂ.EKtat iJilîv tv tân nprotrot.

'

3. GALENUS, In Hipp. de humoribus 1, 1 (XVI, 37 K) . Thales, deşi spune că toate se alcătuiesc din apă , sustine de asemenea şi acest lucru (anume că elementele se prefac unele în altele) . Dar e mai bine să-i dăm cuvântul. citind din cartea a doua Despre Principii unde se află scris cam aşa : " cele patru mult discutate elemente, dintre care afirmăm că primul este apa şi într-un anume fel îl considerăm drept element unic, se amestecă laolaltă în vederea unirii. combinării şi constituirii lucrurilor din cosmos. Cum, de altfel, am spus-o şi în prima parte ".


96 OI:::.PI TPOOHL OhPI ILHMI:::.PIAL /

Despre Solstitii. Despre Echinoctiu

4. DIOG. 1 23 (vgl. 1 67, 20) Ka'ta nvac; of: Jl6va ouo cruvtypaljfE 0Ept 'tp07tfi<; Kat lcrTJJlEpiac;, 'ta ăA.t..: aKma'A.rpt'ta dvat OoKtJlCtOW;. Vgl. SUID.

ob. 1 72, 32.

4. DIOG. LA E RT. 1, 23. Conform unor păreri , Thales n-or fi scris decât două lucrări: Despre Solstiţiu şi Despre Echinocţiu, celelalte considerându-le fenomene peste putintă de a fi întelese.

ANAXIMANDRU

A) VIAŢA ŞI OPERA

1.

DIOG. 11 1 -2. ( 1 ) 'Ava�tJlavBpoc; npa�taoou Mt'A.itmoc;. ou'to<;

Eq><XOKEV CxPXJlV K<Xt O'tOlXEÎOV 'tO ă 1t E t p o V, ou owpi�mv &Epa il uomp il ă'A.'A.o n. K<Xt 'ta JlEV JlEPTJ JlE'taj3a'A.'A.Etv, 'tO Of 1tâv CxJlE'tCtflATJ'tOV Ei vat. Jlf<JTJV 'tE 'tJlv yfiv KEîcreat KEV'tpou 'tal;tv EnEXOU<J<XV, oooav <Jq>atpoEtOfi ('ti) V

'tE

<JEA ftVTJV ljfEOOoq>afi K<Xt Cx1t0 1)/...iou q>W't�Ecreat, a'A.Aa K<Xt 'tOV

fj'A.wv ouK E'Aanova 'tfj<; yfjc; Kat KaEkxpona'tov 1ti)p). EUpEv of: Kat yvmJlova 7tp&'to<; Kat EO'tl]OEV E1tt 'toov OKt09i]pmv EV AaKEOaÎJlOVt, KaeCt q>TJm «<laflmpîvoc; EV nav'toOa7tfit icr'topim [fr. 27

FHG III 58 1 ], 'tp01tCt<; 'tE Kal l<JT]flEpiac; <JT]fl<XÎ VOV't(X Kal oopOOK01tEÎ<X (2) K<XL yfi<; K<Xt EkxACt<J<JT]<; 1tEpÎJlE'tpD V 1tpro'to<; eypaljfEV,

a'A.Aa Kal crq>aîpav K<X'tEOKEU<XOE. Vgl. A 6. 'toov of: apEcrK6v'tmv au'toot 7tE1tOÎTJ't<Xt KEq>a'A.atooOTJ 'tl)v eK9Emv, i'it 1tou 1tEptE't'llXEV Kat 'A1to'A.A6&opoc; 6 'A9T]vaîoc;· 6<; Kal q>TJcrtV ainov Ev 'toîc; XpovtKoî<; [FGrH ist . 244 F 29 11 1 028] 'toot OEU'tEpmt hn 'tfj<;


97 m:v'tl'lKOO"'tfj<; 6yoo11<; 61..Uj.lmciOo<; [547/6] E't&v Elvat El; ftKov'ta 'tEHcipwv Kat j.J.E't' 6A.i.yov 'tEAEU'tfjcrat (UKj.lcicranci 1t11 j.lUAtcr'ta Ka'tu IloAUKpU'tll 'tOV !:cij..LOU 'tUpavvov).

('touwu cpacrt v ătoov'to<; Ka'tayEA.cicra 'tu 1tat8cipta, 'tov oe j.lae6v'ta cpcivat 'l3t.A.nov ouv i]j.l îv atcr'tEOv Otu 'tU 1tatoopta'.) ytvovE oe Kat ăi.Ao<; 'Avasi.Jlavopo<; icrwptKo<; Kat mho<; MtA.'ÎJcrto<; 'tfit 'Iciot yqpacpcil<; [58 C 6].

1 . DIOG. LAE RT. IL 1 � . ( 1 ) Anaximandros din Milet , fiul lui Praxiades; a sustinut că apeiro�ul este obârşia şi elementul primordial, fără să specifice însă dacă este aer, apă sau altceva; a sustinut că părţile se schimbă, dar ceea ce se prezintă ca întreg rămâne imuabil, că pământul se află în mij locul Universului, detinând centrul . (Acesta are forma unei sfere . Luna are o strălucire falsă, deoarece primeşte lumina de la soare, iar soarele nu este mai mic decât pământul şi este un foc deosebit de pur.) El, cel dintâi, a inventat gnomonul şi, în conformitate c u afirmatia l u i Favorinus din lucrarea sa Istorii variate (fr. 2 7 , FHG III, 58 1 ) , 1-a aşezat pe cadra nele solare din Sparta; a explicat în acelaşi timp solstitiile şi echinoctiile şi a construit instrumente pentru măsurarea timpului. (2) El, cel dintâi a făcut o hartă a pământului şi a mării şi a construit o sferă cerească. A făcut o expunere generală a Opiniilor sale pe care, întâmplător, a consultat-o şi Apollodoros din Atena. Acest Apol lodoros în Chronika ( FG r H ist . 244 , F, 29, 1 1 . 1 028) s p u n e despre Anaximandros că în anul al doilea al olimpiadei a 58-a (547/6) era de 64 de ani şi că, după scurt timp, a decedat. (Ar fi fost în floarea vârstei cam pe vremea lui Polycrates, tiranul din Samos) . 2.

SUIDAS 'A. Ilpa!;uxoou MtA.'Îl<Jto<; cptA.ooocpo<; cruyyEvit<; Kat

llaBrt'tft<; Kat otciooxo<; EXXATl't o<;. 1tp&'to<; i5E icrllj.lEpiav EUpE Kat 'tpo1tc'l<;


98 Kat ropoÂ.oyeîa, Kat ri]v yfjv ev IJ.Ecrat'ta'tan KEîcr9at.

yvoo�J.ova

'tE

Eicnhaye Kaî oÂ.oo<; yEOOIJ.E'tpia<; imo'tU1t(J)crtV t:onl;ev. t:ypaljiE nep1 qr6creoo<;, rfj<; m:pio&ov Kaî 0Ept 'tOOV U1tÂ.av&v Kat :E<paîpav Kat ă.Ua nva.

2. Lex Suda. Anaximandros, fiul lui Praxiades, filosoful d in Milet, de aceeaşi obârşie, discipolul şi urmaşul lui Thales; el a fost primul care a descoperit echinoctiul, solstitiile şi instrumentele pentru măsurarea timpului şi a afirmat că pământul se află în centrul Universului; a născocit gnomonul şi a făcut o expunere succintă a geometriei. A scris Despre natură, Înconjurul lumii, Despre stele fixe, Despre sfera (celestă J şi alte câteva lucruri. AEL. V. H. III 1 7 Kat 'A. of. i]yi]cra1:o 1:fj<; E<; 'A7toÂ.Â.ooviav (am 3. Pontos) EK MtÂ.T'j'tou a7totKia<;.

3. AELIAN . , V.H . , III 1 7. Anaximandros a fost conducătorul colonilor care au plecat din Milet spre Apollonia din Pont. 4. EUS. P. E. X 14, 1 1 E>aJ..ou of. yive1:at aKoucr1:i]<; 'A., npal;taoou IJ.EV 1taî<;, yevo<; of. Kat au1:o<; MtÂ.T'jcrto<;. ou1:o<; 1tp&1:o<; yvoo�J.ova<; Ka'tEO"KEUaO"E 7tpO<; otayvoomv 1:po1t&v

'tE

T,J..iou Kai Xj)Ovoov Kat rop&v Kat

iO"TJIJ.Epia<; (V. î. a . . s HERODOT. 11 1 09 7t6Â.ov IJ.EV y(xp Kai yvooj..lova Kat 'tU ouro&Ka IJ.EPEa 'tfj<; TJj..lEpTJ<; 1tapCx Baj3UA(J)vt(J)V E!J.a9ov oi "J::AÂ.TJVE<;).

4. EUSE BIOS, P. E. X 14, 1 1 . Anaximandros, fiul lui Praxiades, şi el de neam din Milet, 1-a audiat pe Thales ; el cel dintâi a construit un cadran so lar pentru indicarea solstitiilor, a perioadelor de timp, a anotimpurilor şi a echinoctiilor (cf. H ERODOT, II, 1 09: grecii au luat c unoştintă despre cadranul solar, despre gnomon şi cele 1 2 diviziuni ale zilei, de la babilonieni). 5. PLIN. N. H . 11 31 obliquitatem eius ( s e . z o d i a c i ) intellexisse, hac est rerum foris aperuisse, A. Milesius traditur


99

primus o/ympiade quinquagesima octava (548-545) , signa deinde in eo Cleostratus, et prima arie fis ac sagittari (6 B 2) , sphaeram ipsam ante multa Atlas. 5. PLIN IUS, N.H. 1 1 3 1 . Se spune că Anaximandros din M ilet a constatat o înclinare (a zodiacului) şi a adus-o la cunoştinţă , el, cel dintâi, în timpul olimpiadei a 58-a (548-545) , apoi Kleostratos a descoperit constelaţiile din zod iac, mai întâi pe cele ale Berbecului şi Săg etăto rului (6 B 2) ; Atlas, c u m u lt îna i nte descoperise însăşi revolutia planetelor. 5a . CIC. de d iv. 1 50, 1 1 2 ab Anaximandro physico moniti Lacedaemonii sunt, ut urbem et tecta linquerent armatique in agro excubarent, quod terrae motus instaret, fum cum et urbs

tota corruit et monte Taygeto extrema montis quasi puppis avolsa est. Vgl. Plin. N . H . 11 1 9 1 und 1 2 A 28. 5 a. C I C . , de div. 1, 50, 1 1 2. Spartan i i au fost sfătuiţ i de Anaximandros, filosoful cercetător a l naturii, să-şi părăsească casele şi cetatea şi să se ducă să se aşeze inarmati pe ogoare, cu tot ce aveau, fiind că-i amen inta un c utremur de pământ, a t u n c i c â n d c etatea toată s-a prăbuşit şi c â n d v â r f u l Taigetului s-a desprins ca o pupă d e corabie. C f . PLIN . , N.H. 11, 1 9 1 şi 12 A 28 .

6.

AGATHEMER. I l (aus Eratosthenes) 'A. o MtA:r'JOw; aKoucrri]�

ea.A.Eo:J 1tproto� EtOAj.LlliJE ti]v OtKOUj.LEVTtV EV 1ttV<X.Kl yplhj!at' j.LE9' ov 'J:.Kataîo� o MtA.i]mo� ( FGrHist . 1 T 1 2a 1 3) avi]p 1tOAU7tA.avi]� OtTtKpijkocrEV, cOatE aauj.Lacrafivat to 7tpâyj.La. STRABO 1 p. 7 to� 1tp<Î>t0� j.LE9' "Oj.LTtpDV OUO ljllliJlV '�patooaEVTt �, 'Ava�Îj.L<X.VOpOV tE 8a.A.ou YEYOVO't<X. yv<Îlptj.LOV Kat JtoA.it11v Kal. ·�Kataiov tov MtA.i]crwv (FGrHist. ebd . T 1 1


1 00 b)· 'tOV IJ.EV o\iv ex&ruvat 1tp{i)tov YEOYYp<X<ptKOV lttVUKU, 'tOV & 'txataîov KataÂt1tEÎV ypâiJ.IJ.U 1tt<J'tOUIJ.EVOV EKEtVO'U Eivat EK tfj� CXAAll� autou ypa<pfj�.

6. AGATHEMEROS 1, 1 (din Eratosthenes) . Anaximandros din Milet, cel ce 1-a audiat pe Thales, a fost cel dintâi care a cutezat să facă o hartă a pământului locuit ; după acesta , Hekataios din Milet (FGr H ist. 1 , T, 12 a, 1, 3) , bărbat care umblase mult prin lume, a desăvârşit l ucrarea, încât aceasta a devenit obiect de admiratie. STRABON 1, p. 7 . Primii doi după Homer, Eratosthenes îi numeşte pe Anaximandros, prietenul şi concetăteanul lui Thales şi pe Hekataios din Milet (FGrHist. 1 , T 1 1 b) . Primul a publicat cea dintâi hartă geografică, iar Hekataios a lăsat o schită considerată că este a lui Anaximandros, pe baza altei scrieri a lui.

7 . TH EMIST. ar. 36 p. 3 1 7 eeâppll<JE 1tpOO'tO� OOV l<liJ.EV 'bÂÂf]vwv Myov ei;EvEyKEîv 1tEpt <pOOE� cruyyqp<XIJ.IJ.EVov.

7. THEMIST. , ar. 36, p. 3 1 7 . După câte ştim, Anaximandros a fost cel dintâi dintre eleni, care a cutezat să dea la iveală un tratat intitulat Despre natură. 8. OlOG. VIII 70 �t6&op� 8' 6 't<pEcrto� 1tEpt 'Avast�J.âv8pou ypâ<pwv <p11mv, on toutov e1;llÂWKEt [Empedokles] tp<XytKov acrK&v tii<pov Kat <lEIJ.Vi]V clVUÂU�OOV E<J8fjta.

8 . OlOG. lA E RT. V I I I , 70. Diodor din Efes, scriind despre Anaximandros, spune că (Empedocles) 1-a imitatîn manifestarea unei trufii teatrale şi în purtarea de veşminte somptuoase. 9. SIMPLIC. Phys. 24, 1 3 (Z. 3 - 8 aus Theophrasts Phys. Opin fr. 2 Dox. 476).


1o1 1&v & ev Kal. KlvoUfJ.tvov Kat ănEt.pOv 'AF:y6v.rov 'A. llEV Ilpa�uioou MtA.itmoc; E>aA.ou YEVOilEVoc; ouiooxoc; lCUl llaGrt•l); u p X it V 1E Kal. (!10lXEÎOV ElplllCE 1 ro V

O V 1 ro V 1 6 ă 1t E l p O V, 1tp&1oc; 10U10 10UVOilU lCOill<JU� ·fi� UPXfi�. 'Ai.yn o' au't1'!v Ilft1E � Ilft1E ăUo 1l 100V lCUAOUilEV(J)V EtVat (JŢOlXEi.rov, aU' E1EpaV nvu qn)mv ănEt.pOV, E� �� ă1taV1a� ylVEcr9at 10-ll<; oilpavoil<; lCUl •oil<; EV auwî� lCOOilO�' E� rov & ... Ţ�lV [B 1 ], 1tOll11llC(J)1Epol� OU10)� OVOilamv ama 'Ai.yrov. ofiA.ov & on 1TJV Ei� ăA.Â.llAU llE1aj3oA.i]v 100V 1E1-uiprov cr•mxEi.rov o&oc; SEacriX!lEvo� oUK i#rocrEv Ev n 1oilwv U1tOKEtllEVOV 1totficrat, una n ăA.A.o 1tapu 1UU1U' oiho� OE OUlC UAAOlOUilEVOU 10U (J10lXEloU 1TJV YEVEcrtV 1tOlEÎ, aU' U1t01CplVOilEV(J)V 100V evavnrov OUl •fi� utoiou Klvitcr�. oto Kal. 1oî� 11Ept 'Av�ay6pav 1ou1ov 6 'Aptcr101EA11� cruve1a�Ev. 1 50, 24 evavn61111� oe Eim 8Ep116v, \jiUXpOV, �11p6v, -byp6v, Kal. 1el ăUa. Vgl. ARISTOT. Phys. A 4. 1 87 a 20 oi o' EK 1ou evo� evoooa� Ţel� EVUV1l01111U� EKKpivEmlat, Wcr11Ep 'Ava�illavlipO<; <pll<Jl lCUl OOOl o' EV Kal. 1tOA.Â.el <pacrtv dvm, rocrnEp 'cll1!EOOKA.tl� Kal. 'Ava�ay6pa�. EK 1ou llElYilU'toc; yelp Kal. o&m ElClCpivoum 1ăA.A.a.

9. SIMPLIC., Phys. 24, 1 3 (TEOFRAST, Phys. Opin., tr. 2 Dox. 476). Din numărul învătatilor care afirmau că principiul lucrurilor este unul, aflat în mişcare şi nedeterminat, Anaximandros din Milet, fiul lui Praxiades, urmaşul şi discipolul lui Thales, a afirmat că principiul şi elementul constitutiv al lucrurilor este apeiron-ul şi el a fost primul care a folosit acest termen pentru arche (principiu). Această arche, afirmă el, nu este nici apa, nici vreunul d in aşa-numitele elemente, ci o altă substantă (<poot�) . apeiron, din care-şi trag obârşia toate cerurile şi lumile cuprinse în ele: D e a c o 1 o d e u n d e . . . t i m p u 1 u i (B 1 ) exprimându-se în termeni mai poetici. Este cert că Anaximandros, în urma observat iei tăcute că cele patru elemente se preschimbă unele în altele , a refuzat să admită pe vreunul dintre ele ca substrat material, acceptând altceva, dincolo de ele; pe de altă parte,


1 02 el nu face naşterea dependentă de transformarea elementului, ci de desprinderea contrariilor, datorită mişcării eterne. De aceea, Aristotel 1-a şi clasificat printre cei ce sunt de aceeaşi părere cu Anaxagoras. 1 50, 24. Contrariile sunt caldul şi recele, uscatul şi u medul şi celelalte. Cf. ARISTOTEL Phys. A, 4, 1 87 a 20. Ceilalţi, desprind contrariile inerent din Unu, aşa cum susţin Anaximandros şi toţi aceia care afirmă că există Unu şi Multiplu, ca de pildă, Empedocles şi Anaxagoras, căci şi ei desprind pe toate celela lte din amestec . 9a

S I M PL. Phys. 1 54, 1 4 Kal. 8E6<ppacrt�

Of.

tov ' Ava�ay6pav Eic;

tov 'A vaŞf!a vlipov m.>V<Oe&v Kal. oihwc; EKÂ.af113avEt ta i.Jno 'A va�ay6pou ÂE'YOflEV(l, OOc; ouvacr{kn fll<lV ainov q>OOtV AiyEtv to UltOKElflEVOV' ypaq>Et OE outwc; EV tfit «l>uc:nxfjt icrtopîm (fr. 4 D . 479)· oi\tw f!EV oUV Â.af113av6vtwv '

OO�EtEV av ltOtEÎV tUc; f!EV UÂ.tKa<; (tpxac; UltEipouc;. WcrltEp dpT)tat tl)v Of. ,

tfjc; KtvlJcrEwc; Kal. tfi<; yEvEcrEwc; aitiav f!Îav.

Ei OE ne; tl)v f!Î.�tv t&v

(mavtwv UltOÂ.Uj3ot flÎ.<lV dvat q>umv a6ptcrtov l((lt Kat' Ei� Kal. Kata f1EYE9o<;, OltEp av OO�EtE j3ouÂ.Ecr8at AiyEtv, <!'Uf1j3aÎVEt 000 tac; (tpxUc; aut&t AiyEtv tiJ v tE toi.\ aJtEipou q>ootv Kal. tov voi.\v, WcrtE navtwc; q>aivEtat ta <!Wfl<lttKa crtOtXEÎa lt<lp<lltÂ.T)crÎ.wc; ltOtWV 'Av�tf!UVOpwt. '

9 a. SIMPL., Phys. 1 54, 14. De asemenea, Teofrast consideră pe Anaxagoras ca având o poziţie foarte apropiată de Anaximandros şi interpretează în acest sens afirmaţia lui Anaxagoras, anume că substratul poate fi înţeles ca o natură unică. În Opiniile cercetătorilor naturii, el scrie în chipul următor (fr. 4, D. 479): " Dând lucrurilor o asemenea interpretare, s-ar părea că ei consideră principiile materiale ca nemărginite, cum s-a mai spus, iar cauza mişcării şi a genezei una şi aceeaşi. Dacă cineva ar presupune că amestecul tuturor lucrurilor reprezintă un singur substrat, nedeterminat şi ca formă şi ca mărime - ceea


1 03

ce pare că într-adevăr vrea să spună - rezultă că el invocă două principii, substanta apeiron-ului şi intelectul; în acest chip, cu privire la elementele corporale, s-ar părea că procedează în chip foarte apropiat de Anaximandros". lO

(PLUT.) Strom. 2 (D. 579; aus Theofrast)

f1E9' ov [Thales]

'Ava�tfJ.CXVOpoV eaA.TJtO<; E'taîpov YEVOflEVOV to ăm:tpov <pavat TI]v nâcrav ai.ti.av EXElV til<; tOU 1tCXVtO<; YEVE<mlx; tE KCXt <p9opâ<;, � ou oi] <pTJcrt tou<; tE oupavoi><; U1tOKEKpi.crem Kal. Kae6A.ou toi><; anavta<; U1tEtpOU<; ovta<; KO<Jf!OU<;.

anE<pi]vato oc TI]v <p9opav yi.vecrem 11:al. noA.u np6tEpov tl'jv

YEVEcrtV E� U1tEÎpou ai&vo<; UVCXK'UKAO'Uf!EVffiV 1tUVtffiV aut&v.

{maPXElV

OE <pll<Jl tOOl fl.EV crxiJfl.CXtl tl'jv yf]v K'UAlVOpoEtOf], EXElV OE tocroutov jla9o<; ocrov âv ElTJ tpi.tov npO<; to nA.ato<;. 9Epf!OU

tE

<pTJ<Jt OE to Eli: tOU atoi.ou y6Vtf10V

Kal. 'JfUXpoU Kata tflv yEvEmv tou& tou KO<Jfl.OU anoKptef]vm

Kal. nva Eli: tOUtO'U <pA.oyo<; cr<paîpav 1tEpt<puf]vm tOOl 1tEpt TI]v yf]v UEpl ro<; tOOl OEVOpcol <p A. o l 6 v· Tjcrnvo<; anoppayEÎ<JTJ<; KCXt EL<; tlVa<; U1tOKAEtcr9Ei.<JTJ<; KUKAOU<; {mootf]vat tOV fjA.wv Kal. tflv <JEATJVTJV Kal. toi><; acrtEpa<;. Etl <pTJcrlV, Otl Kat' UPXU<; E� UAAOElOOOV �rotrov o ăv9pro1to<; EyEvviJ9TJ, Eli: tOU ta flEV MAa ot' fCX'UtWV tCXXU vEf1Ecr9at, 1-!0VOV OC tOV ă.v9pro1tOV 1tOAUXpoVÎOU &îcr9at tt9TJVTJ<JEffi<;'

010 Kal. Kat' apxll<; OUK ăv 1tOtE tOlOUtOV ovta

lltacrroef]vat. 1 0 . (PLUT.) Stromat. 2 (D . 579 ; din Teofrast) . Anaximandros, legat de (Thales) prin prietenie, a afir mat că apeiron-ul este cauza oricărei naşteri şi pieiri, din care - spune el - s-au desprins cerurile, în general toate lum ile infinite . El a demonstrat că pieirea şi, cu mult înaintea acesteia, naşterea, îşi trag obârşia din eternitatea infinită, învârtindu se toate în cerc . Afirmă că pământul este de formă cilindrică, că înăltimea lui ar reprezenta o t reime din lăt i m e . Sp une, de asemenea, că forta c a re generează dintotdeauna căldura şi frigul, s-a diferentiat în


1 04 procesul de naştere al acestei lumi şi alcătuieşte la periferia ei o sferă de foc, care înconjură atmosfera din jurul pământului, întocmai scoartei care cuprinde tulpina copacului. Soarele, luna şi stelele s-au format după ce sfera de foc s-a rupt în bucăţi iar focul a fost prins într-o serie de inele. De asemenea , susţine că omul s-a născut dintru început din vieţuitoare de altă specie. Ideea aceasta o sprij ină pe faptul că progeniturile altor animale curând după ce s-au născut se hrănesc singure, prin mijloace proprii, în timp ce numai omul pretinde o îngrij ire îndelungată. De aceea , aşa fiind lucrurile, o mul nu s-ar fi putut păstra în viaţă de la început. 11.

H I P POL. Ref. 1 6, 1 -7 (D. 559 W. 1 0) . ( 1 ) eaA.oii 1:oivuv

'Ava�tf.l!lVOpo<; yiVE't:at aK:pOO'tTJ<;. 'A. Ilpa�uioou MtA.l'Jmos· OU't:O<; (xpxt']v E<pTJ 't:OOV QV'[(J)V <pumv nva 't:OU Cx1tEtpou, &, ii<; yivEoem 'toi><; oupavoi><; l((lt 'tOV EV UU't:OÎ<; KOOf.lOV. 't:UU't:TJV o' aiotov Eivm l((lt ayi]pro [B 2 1, ilv l((lt 7tâv'ta<; 7tEptEXElV 't:OU<; KOOf.lOU<;. AiyEl OE xp6vov <O<; ffiptcrf.lEvTJ<; 'tfi<; YEvECJEffi<; l((lt 't:fi<; oooia<; l((lt 'tfi<; crEiopâ<;.

(2) OU't:O<; f.lEV (xpxt']v KUÎ

cr't:OtXEîov dpTJKE 't:OOV ăv1:rov 1:0 ănEtpov, npOO'to<; 't:OUVOf.lU Ka'Aicra<; 'tfi<; (xpxfi<;. 7tpO<; OE 't:OU't:(J)t KtVTJcrlV aiotov Eivat, EV iit CJUf.liJatvEt yivEoeat 1:ou<; oi.lpavou<;. (3) 1:i]v 1\E yfiv Eivm f.lE't:Eropov i:mo f.lTJOEvo<; Kpa't:OUf.lEVTJV, f.lEVOucrav OE Ota 't:tlV Of.lOt!lV 7tâV't:(J)V Cx7tOcr't:amv.

't:O OE crxfif.lU UU'tfi<;

yup6v, cr1:poyyuA.ov, riovt A.i8rot 7tapmrA.ftcrtov [B 5 ]· 't:WV 1\E em1tEI\rov <i:Jt f.lEV Emj3EI3TJK!lf.lEV, o OE avn9E't:OV ll7tCxpXEt.

(4) 'tU OE ăcr'tpa yivEoeat

KUKAOV 7tUpO<;, Cx7tOKpteEV't:a 't:OU l((l'[U 'tOV KOCJf.lOV 7tUp6<;, 7tEptATJ<peEV't:a o' imo aEpo<;. bmvoo<; o' U7t�(lt 7t0poU<; nva<; UUAcOOEt<;, KaB' oU<; <p!ltVE't:!ll 1:a ăcr1:pa· oto Kal. em<ppacrcrof.tEvrov 1:&v EK7tvo&v 'ta<; EKAEt\j/Et<; yivEo(}at. (5) 't:t']v oe crEATJVTJV 7to't:E f.lEV 7tATJpoUf.lEVTJV <paivmBm, 7tO't:E oe f.lEtoUf.lEVTJV napa 1:i]v 1:&v n6prov Em<ppa�tV il ăvm�tV. Etvm 1\E 1:ov KUKA.ov 1:oii i]A.iou E1t't:(ll((ltElKOO!l1tA!lcrt0V(l * * * 'tfj<; crEATJVTJ<;, K:al. avro't:â't:ro f.lEV Eivat 'tOV f\A.tov, * * * l((l'[(J)'t:â't:ro OE 't:OU<; 't:OOV Cx1tAUVOOV * * * acr't:Eprov KUK:AOU<;'


1 05 (6) 'tU Oi: !;cî:na yiVE0"8at <El; uypou> E�!X'tJlti;OJlEVO\l U1t0 'tOU l]Âiou. Oi:

'tOV

ăv9pw7tov e'tf.po:n !;ootwt yqovevm, 'tOU'tecrn ixSUt, 7tapa7tÂ.lÎmov Ka't'

apxa�.

(7) ave11ou� of. yi vmeat 't&v A.t:7t'to'ta'twv a't11rov 'tou aepo�

U7tOKptVOJlEvWV K!Xt iS'tav a9potcre&m KtVOUJlEVWV, UE'tOU� OE EK 'tii� U'tJlÎOo� 'tf]� EK yt;� u�p' fjA.wv avaOtOOJlEVTJ�· UO"'tp!X7tCx� &, ihav ăVEJl� EJl1tÎ1t'tWV Ottcr'tât 't� VE!pEA.a�. o'iho� EYEVE'tO Ka'ta EO"'tO� 'tpi'tov 'tf]� 'tEO"O"!Xp<XKOO'tf]� &mepa� oA.UJlmao� [610].

1 1 . H IPPOL. , Ref. 1, 6, 1-l (D. 559 W. 1 0). 1 . Anaximandros Milesianul, fiul lui Praxiades, 1-a audiat pe T hales. El a afirmat că principiul lucrurilor este o substantă infinită din care îşi trag începutul cerurile şi lumea cuprinsă în ele. Această natură este veşnică , nu îmbătrâneşte ( B 2) şi cuprinde în ea toate lumile. El vorbeşte despre timp, în sensul că naşterea, existenta şi pieirea ar fi determinate. 2. El a afirmat că apeiron-ul este începutul şi elementul primordial al lucrurilor, fiind primul care a intrebuintat termenul pentru elementul primordial; pe lângă acestea, a mai spus că mişcarea este veşnică şi că înlăuntrul ei se nasc cerurile. 3. Pământul se află în stare de suspensie şi nu este sustinut de nimic, ci se mentine pe locul lui, datorită faptului că este în egală măsură depărtat de toate. Forma pământului este curbată şi rotunj ită, asemenea unei coloane de piatră (B 5) . Noi păşim pe una din suprafeţele de bază, iar cealaltă se află de cea laltă parte. 4. Astrele s-au născut sub forma unui ine l de foc ; ele s-au desprins din focul cosmic şi sunt împresurate de aer. Pe dinăuntru! inelului se găsesc nişte deschizături, ca nişte răsuflători, întocmai orificiilor la flaut, prin care ne apar astrele ; atunci când orificiile se astupă, se produc eclipsele . 5. 1ar luna a pare uneori plină, iar alteori în scădere, în functie de deschizături, dacă sunt astupate ori nu. Cu privire la ciclul soarelui zicea că este de douăzeci şi şapte de ori mai


1 06 mare *** fată de al pământului şi de optsprezece ori mai mare*** decât al lunii. C iclul soarelui se află în punctul cel mai înăltat, ciclurile stelelor fixe fiind cele mai coborâte. 6. Animalele s-au născut din <umezeala> evaporată de căldura soarelui. Omul, la naştere, era asemenea unei alte vietuitoare, adică asemenea unui peşte. 7. Vânturile se produc din straturile de aer cele mai uşoare ale văzduhului, ce se desprind şi intră în mişcare atunci când se îngrămădesc laolaltă ; ploile în schimb iau naştere din exhalatia de aer ridicată de soare din pământ. Fulgerele se p r o d u c at u n c i c â n d vântul despică n o r i i în năvala l u i . Anaximandros s-a născut în anul al treilea al olimpiadei 42 ( 6 1 0) . 12.

HERM. lrris. 1 0 (D. 653)

6 noA.iTIJr; autou (al lui Thales) 'A.

tOU {yypou npmf3ut€pav UPXftV Ei Vat A.Eyn tftV aU5tov KÎVllcrtV Kat taUtllt ta JlEv yEvvâcr9cn ta 0€ cp9Eipm9at. 1 2 . HERM . , lrris. 1 0 (D. 653). Concetăteanul acestuia (al lui

Thales), Anaximandros, afirmă că un principiu mai vechi decât umiditatea este mişcarea veşnică şi că prin ea unele lucruri se nasc şi altele pier. CIC. Ac. pr. ll 37, 1 1 8 is enim (Anaximander) infinitatem naturae dixit esse, e qua omnia gignerentur. Vgl. (Arist.) de MXG 2, 1 0 . 975 b 2 1 (30 A 5) . 1 3.

1 3 . CIC., A cad. pr. 11, 37, 1 1 8 . Căci acesta (Anaximandros) a spus că există o nemărginire a naturii, din care s-ar naşte toate. 14.

AET. de plac. 1 3, 3 (D. 277)

'Ava�iJlavOpor; oe npa�taoou

MtA.i]crtOr; <pllm t&v ăvtoov apxitv dvat to ă1tEtpOV' EK y(xp toUtOU navta yiyvm9at Kat Eir; tomo 7tavta cp9EipEcr9at. OtO Kat yEvvâcr9at a1tEtpo'\lt;


1 07

KOOj.J.O� Kal. 7taÂ.tv q>BEipEcreat Ei� to � ou yi:yvEcr8at. AtyEt youv lit6tt a1tEpavt6v f.crnv, tva 1-lllOCY EAÂ.El1tlll i] YEVEm� i] txptcrtaj..I.EYll . Uj.J.aptavfl & OUt� 1-LTI Atywv n ecrn to ă1tftpOV, 1tOtEpOV aip ecrnv il OOwp il yfl il ăUa nva <TOOjlata. cijlaptavfl ouv tl)v j.J.EV UAllY amxpatYOj.J.EV�, to & 1tOlOUV atttov avatp&v. to yap ă1tftpOV oi>&v ăUo il UAll ecrti.v · ou ouvatat & i] ilAll dvat EVEpyEta, f.av 1-LTI to 1tmouv imoKElltat. Vgl. Arist. Phys. r 7. 207 b 35 ro� UAll to ă1tftpOV f.crnv atttov, Kat on to j.J.EV dvat aut&t

crtEp"m� to & Ka6' aiYto u7toKEtj.J.EVov to cruvEXE� Kal. aicr611t6v. qxxi.vovtat .

& Kat oi ăAAOl 1tUVt� � UAlll XpWj.J.EVOl t&t a1tfipwt· OtO Kat ăt01tOV to 1tfPtEXElV 1tOlfÎV auto aUa 1-LTI 1tEplEXOjlfVOV. 8. 208a 8 OUtf yap 'iva... 14. A ET., de plac. 1, 3, 3 (D. 277). Anaximandros din Milet, fiul

lui Praxiades, afirmă că principiul de bază al lucru rilor ar ti apeiro�u l ; căci toate din acestea se nasc şi toate în acesta pier ; de aceea se şi nasc lumi infinite şi pier din nou în ceea ce le-a dat naşterea. El afirmă deci că scopul nemărginirii este ca procesul de naştere să nu înceteze deloc. Dar el greşeşte, deoarece nu arată ce înseamnă apeiro�ul, dacă este cumva aer, apă, pământ sau vreo altă realitate corporală. Greşeşte, deci, atunci când pune în joc materia , dar suprimă cauza eficientă . Într-adevăr, apeiro�ul nu este nimic a ltceva decât materie, iar materia nu poate trece în act, dacă nu are la bază cauza eficientă. Ct. ARISTOTEL Phys. r, 7, 207 b 35. Apeiro�ul ca materie, este o cauză, esenta lui este privatiunea, iar substratul reprezintă ceea ce e continuu şi perceptibil. Toti ceilalti, pe cât se pare, se referă la apeiron cu întelesul de materie ; de aceea este fără sens să se tacă d in infinit ceva care include şi nu ceva care este inclus.

1 5 . ARIST. Phys. r 4. 203 b 6 a7tavta yap il «iPXii il e� apxfl�, toti & a1tfipou OUK ecrnv apxir Elll yap av autou nEpa�. en & Kat UyEYlltOV


1 08

Kat ă<p9aptov � ilpxit tt<; oooa· t6 tE yap YEVOJ.iEVOV avayKTJ ttA.oc; A.aj3eîv, Kat tEA.Euti] 7tCt<JTJ<; E<Jtt <p8opâc;. ot.O KaeCtn:Ep A.Eyof.J.EV, ou taUtTJ<; llpxft, aU' aUtTJ t&v ăA.'Amv Eivat OOKEÎ Kat 1t€ptEXEtv ă7tavta Kat 1tUVta K'Uj3Epvâv, ffi<; <pa<JtV O<JOt f.J.TJ 1t0to00t 7tapa tO tX1tEtpOV tXAAa<; aitia<; OlOV VOtiV

[Anaxagoras] fi <ptA.iav [Empedokles]. Kat totit' dvat

to

9Eîov· a 8 a

V a t O V yap Kat avroA.EBpov [8 3], ffic; <pTJ<JtV 6 'Ava�tJ.iaVOpoc; Kai oi 1tAEÎ<JtOt t&v <pucrtoA.âyrov.

toti o' dvai tt ă7tEtpov i] mcrttc; EK rrtvtE

J.J.UA.tcrt' av <JUJ.J.Ilaivot crK01tOOOtV, EK tE toti xp6vou (outoc; yap ă1tEtpoc;) Kat EK tfjc; Ev toîc; J.iEYEEIEcrt OtatpE<JE<O<; (Xp!ÎlVtat yap oi J.J.aBTJJ.J.attKOt t&t ă1tEtprot), Ett t&t outroc; av f.J.OV<O<; f.J.TJ imoA.Et7tEtV yEVE<JtV Kat <pSopav, Ei tX7tEtpov ElTJ o9Ev a<patpEîtat tO ytyVOJ.iEVOV. Ett t&t t6 1tE7tEpa<Jf.J.Evov ad 7tpâc; tt nEpatVEtV, roatE aVUYKTJ J.iTJOEV ElVat rrtpac;, ri ad nEpatVEtV avayKTJ EtEpov 1tpO<; EtEpov. f.J.CtAt<Jta OE Kat KuptrotatOV, o ti]v KOtVTJV 1tOtEÎ a7topiav 1tâmv· ota yc'xp to EV tfjt voi)crn J.iTJ imoA.Ei7tEtv Kai 6 aptSJ.ioc; ooKEî ă1tEtpo<; dvat roi ta J.J.aBTJJ.J.attKa J.iEYEBTJ Kat to �<O toti o\Jpavoti· ă1tEipou o' ovto<; toti E�<O, Kat cr&J.J.a ă1tEtpov dvat OOKEÎ Kal. KOOJ.!Ot.

1 5 . ARISTOTEL, Phys. r. 4, 203 b 6. Orice lucru se înfătişează sau ca un principiu, sau rezultă dintr-un principiu, dar apeiro�ul nu are un principiu anterior lui, deoarece acesta ar constitui pentru el o mărginire. Pe lângă aceasta, apeiron-ul fiind un princ ipiu este nenăsc ut şi nepieritor. Într-adevăr, orice lucru născut este obligat să aibă un sfârşit şi există un sfârşit pentru orice proces de pieire. De aceea, aşa cum spunem noi, nu există un principiu al apeiro�ului, el fiind principiul celorlalte lucruri. cuprinzând totul şi conducând totul, aşa cum sustin toti aceia care nu admit alte cauze, în afară de apeiron. cum ar fi " ra t i u n e a " (Anaxag o ras) sau .. p ri et e n i a "( E m pedoc les) . Apeiro�ul este divinul. El este n e m u r i t o r şi n e p i e r i t o r (B 3) , aşa cum afirmă Anaximandros şi cei mai multi dintre cercetătorii naturii. Convingerea că există ceva infinit se iveşte la cercetători mai ales în virtutea a cinci temeiuri : pe temeiul timpului (că ci


1 09

acesta este nemărginit), apoi pe cel al diviziunii, în cazul mărimilor (căci matematicienii folosesc notiunea de " infinit '), mai departe, prin faptul că numai în acest fel n-ar înceta naşterea şi pieirea, anume, dacă (admitem că) este " infinit " (ci1tEtpav) cel din care se desprinde ceea ce se naşte; de ase menea, ceea ce se prezintă limitat este întotdeauna limitat în raport cu un anume lucru, astfel încât este necesar să nu existe nici o limită , dacă negreşit trebuie ca un lucru să se limiteze totdeauna fată de un altul ; cel mai important argument, care totodată pricinuieşte tuturor nedumerire, se sprijină însă pe faptul că în gând ire nu intervine nici o delimitare , că număru l pare infinit, la fel cu mărimile matematice şi cu ceea ce este exterior cerului. Fiindcă lumea exterioară este infinită, materia corporală şi lucrurile par a fi şi ele " infinit " (<'i1tEtpov). 1 6. ALEX. Metaph . 60, 8 npooE811KE of. tfit icrtopiat Kal. ti)v 'Ava�tJ.J.UVOpoU OO�CXV, O<; UpXTJV E8Eto tTJV J.lEtCX�U qn)mv UEpO<; tE KCXt 1tUp6<;, il aepo<; tE Kal. U&xto<;· J.tyEtat y(ql aJ.l<po!Epw<;, falsch aus Arist.

de caelo r 3. 303 b 1 2 Metaph . A 7. 988 a 30 u. a. St. erschlossen ; dagegen Phys. A 4. 1 87 a 12 oi J.lEv yap i!.v nmftcravtE<; to ov cr&J.la to U1tOKElJ.lEVOV il t&v tpt&v tt il ăA.A.o o ecrn 1tupo<; J.lEV 1tUKVOtEpov UEpo<; Of.

A.Ent6tEpov, tăA.A.a yEvv&m nuKv6tlltt Kal. J.lCXVOtlltt noA.A.a nowuvtE<;

... 20

oi of. EK tou E.vo<; evoooa<; tix<; evavn6tllta<; EKKpivmeat, oocrnEp

'Ava�tJ.lCXVOpO<; <pllcrt. 5. 204 b 22 aUa J.lltV ouoc Ev KCXt anA.ouv Eivat evocxEtat to ănEtpov cr&J.la, outE 00<; A.Eyoucri nvE<; [Anaximander, s.

Simpl. z. d. St.] to napix ta crtOtXEÎCX, E� ou taiita YEVVWcrtV, oile' anA.&<;. Eicr\. yap ttVE<; Ol tomo 1t0t0Ucrt to ă1tEtpov, &.AA.' OUK aepa il oowp, 00<; J.llt tăAA.a <p8Eiplltat U1t0 tOU ănEipou aut&v· exoucrt yap 1tpO<; ăAAllACX evavtiwcrtv, o iov 6 J.lEV &.i)p lj!Uxp6<;, to o' UOwp ilyp6v, tO Of. 1tUp 8EpJ.l6v· oov Ei Tiv EV U1tEtpOV, E<p!lapto âv iloll tăAA.a· vuv o' EtEpoV Ei vai <pacrt, E� ou taiita. Vgl. Metaph. A 2 ( 59 A 6 1 ) .


1 1o 1 6. ALEX . , Metaph. 60, 8 a adăugat la schita sa istorică opinia lui Anaximandros, cel ce a stabilit ca principiu o natură intermediară între aer şi foc ori între aer şi apă , deoarece se spune că a sustinut amândouă aceste lucruri. (Diels : fals dedus din ARISTOT. , de cae/o, r. 3, 303 b 1 2 . Metaph. 1. 7, 988 a 30 şi alte locuri ; d impotrivă, Phys. 1, 4, 1 8 7 a 1 2) . Într-adevăr, unii, punând la baza existentei corporale un singur substrat sau ceva din cele trei, sau altceva care se prezintă mai dens decât focul, dar mai uşor decât aerul, spun că aşa se nasc multe alte lucruri, prin condensare sau rarefiere . . . 20. După opinia altora, din acel Unu care le cuprinde, apar prin d iviziune contra riile existe nte, aşa cum afirmă Anaximandros. 5, 204 b 22. Dar apeiron-ul nu poate fi conceput ca un corp, unu şi simplu nici cum spun unii (Anaximandros, vezi SIMPL., loc .. cit.) , ca ceva ce este în afara elementelor primordiale, ceva din care să se fi născut acestea, şi nici că există pur şi simplu. Unii consideră astfel apeiron-ul şi nu ca aer sau apă, aşa încât celela lte (elemente) să nu dispară în fata propriului lor infinit. Într-adevăr, ele se află în contradictie între ele, cum este, de pildă, aerul, care este rece, apa care este umedă, focul care este cald. Dar în ipoteza existentei unui apeiron propriu, toate ar dispărea odată cu celelalte lucruri. Însă ei sustin că există un alt apeiron din care se nasc acestea . 1 7 . AUGUSTIN . C . D. VIII 2 non enim ex una re sicut Tha/es ex umore, sed ex suis propriis principiis quasque res nasci putavit. quae rerum principia singularum esse credidit infinita, e t innumerabiles mundos gignere et quaecumque in eis oriuntur: eosque mundos moda dissolvi moda iterum gigni existimavit, quanta quisque aetate sua manere potuerit, nec ipse a/iquid diviniae menti in his rerum operibus tribuens. SIM PL. de caelo


111 6 1 5 , 1 3 'A. oc 8aÂ.OU 1tOÂ.ltT]� Kat E'taîpo� . . . ă:rtEtpov oc 1tpGn� uJtteuo, \'va EXT]t xpiicr9at npO<; 't� YEVEO"Et� ciq>96v�· KUl KOOf.J.O� oc ci:JtEtpoU� OU't� KUl EKUO"'tOV 'tWV KOOf.J.OV E� ă:JtEtpOU 'tOU 'tOtO{l'tOU O"'tOtXELOU UrtE9E'tO ro� OOKEÎ A E T. 1. 7 ' 1 2 (D. 302) 'A. U:rtE(jlTJVU'tO 'tOU� U:JtEtpO� oupavou� 9Eou�. CIC. d. nat. d . 1 1 0, 25 Anaximandri autem opinia est

nativos esse deos /ongis intervallis orientis occidentisque, eosque innumerabilis esse mundos. sed nos deum nisi sempitemum intellegere qui possumus? A ET. 11, 1 , 3 (0. 327) 'A., 'Ava�tf.J.EVTJ�, 'APXEÂ.ao�. 3Evocpav'%, dtOYEVTJ�, AEUKmno�. dTJf.J.OKpt'to�. 'bmKoupo� U1tEÎj)O� KOOf.J.OU� EV 'tWt U1tElpOOt KU'tU rtâcrav 1tEptayooyi)v se. yivmem KUt cp9EtpE0"9at. ib. 8 (D 329) 'tWV ci:rtEipo� U1tO(jlT]VUf.J.EV(l)V 'tOU� KOOf.J.O� 'A. 'tO lO"OV UU'tO� UnEXEtV UÂ.Â.TJÂ.OOV. 4, 6 (D. 33 1 ) 'A. .... q>9ap'tOV 'tOV KOO"f.J.ov. Simpl. Phys. 1 1 2 1 . 5 oi f.J.EV yilp cinEipou� 'tWt nÂ.i)9Et 'tou� KOO"f.J.O� U1t09Ef.J.EVOt, � oi :rtEpt 'A. Kal. AEUKt1t1tov Kal. dTJf.J.OKpt'tOV Kal. OO'tEpov oi rtEpl. 'bmKoupov, ytvof.J.evo� au'to� Kal. cp9Etpof.J.evo� u1tE9Ev'to en' ărtEtpov, ăÂ.Â.oov f.J.Ev ciE\. ytVOf.J.EVOOV ăÂ.Â.oov oc cp9Etpof.J.EVOOV Kal. 'tftV KivT]mv ciiowv eÂ.Eyov· ăvEu yap Ktvi)crEOO� ouK ecrn yevEm� il cp9opa.

1 7. AUGUSTIN, De Civit. Dei VIII, 2. Acesta socotea că fiecare lucru se naşte nu dintr-unul singur, cum sustinea Thales, de pildă, dintr-un element umed, ci din propriile sale principii, iar despre aceste principii ale fiecărui lucru în parte , el credea că sunt infinite, că există lumi nenumărate şi că toate lucrurile se ivesc înlăuntrul lor, iar despre aceste lumi afirma că ele pier şi renasc, proportional cu durata de timp hărăzită fiecăreia, fără să atribuie ceva din domeniul ratiunii divine în creatia acestor lucruri. SIMPLICIUS, De cae/o 6 1 5, 1 3 . . , a fost cel dintâi filosof care a introdus notiunea de apeiron spre a se folosi din plin (de această notiune în explicarea) naşterii lucrurilor. Acesta a mai afirmat că lumile sunt infinit de multe şi, precum se pare, presupunea că fiecare din aceste lumi îşi are obârşia într-un astfel de element .


1 12 infinit. AET. 1, 7, 1 2 (0. 302) . Anaximandros a sustinut că cerurile infinite sunt zei . CIC, de nat. deor. 1, 1 O, 25. Opinia lui Anaximandros este că zeii îşi au începutul şi pieirea la mari intervale de timp şi că ei reprezintă lumi fără număr. Dar putem noi oare să concepem divinitatea într-alt mod decât veşnică ? AET. , de plac. ll, 1 , 3 (0. 327). Potrivit lui Anaximandros, Anaximenes, Archelaos, Xenofan, Diogenes, Leucippos, Democrit, Epicur, lumile, infinite ca număr, se nasc şi pier, în functie de fiecare ciclu cosmic, în sânul nemărginitului. eb. 8. (D. 329). în numărul acelora care au arătat că lumile sunt infinit de multe, Anaximandros afirmă că acestea se află la o egală depărtare unele de altele. 4, 6. (D. 33 1 ) . Anaximandros . . . Universul este pieritor. SIMPL. , Phys. 1 1 2 1 , 5. Unii, presupunând că lumile sunt infinite ca număr, cum sunt de exemplu, discipolii lui Anaximandros, Leucippos, Democrit şi, mai târziu, ai lui Epicur, mai presupuneau că acestea se nasc şi pier în nemărginit, unele făcându-şi statomic apar�ia, altele pierind, iar despre m�care spuneau că e veşnică ; într-adevăr, fără de m�care nu există naştere ori pieire. 1 7a. A ET. 11 1 1 , 5 (D. 340) 'A. EK 9Epf.ioi3 Kal. 'Jfuxpou fltYfl<X't� [se . t:ivat 'tov o'\)pavov].

1 7 . a. A E T. 11, 1 1 , 5. (D. 340) . Anaximandros (crede că cerul) este alcătuit d intr-un amestec de cald şi rece. 1 8.

AE T. 11 1 3, 7 (D. 342) . 'A. [SC. 'ta ăcr'tpa eivat] mAJÎfl<X't<X

ât� 'tpoxo�::tof\, 1tu� Efl1tA.ea, Ka'ta n flepo<; a1to cr'tof.!irov EK1tveov'ta q>A6yacr. 1 5 , 6 (D. 345) 'A. Kat MTJ'tpOOw� 6 Xio<; Kat Kpa'tTJ<; avro'ta'tro flEV 1t!XV'trov 'tov iiA.wv 'tt:'tâX9at, fle't' a\>'tov oc 'tftV crt:AJÎVTJV, i:mo & a\>'toil<; 'ta a1tA.vf\ 't<Îlv ămpwv Kal. 'toi><; 1tA.avTJ't<X<;.

1 6, 5 (D. 345) 'A. i:mo 't<Îlv

KuKA.rov Kal. crq>atprov , eq>' oov fKacr't� [se. acr'tl'tpl �EIJTJKe, q>epecrem [se. 'tOiJ<; acr'tfpa<;].


1 13 1 8 . AET. 11, 1 3, 7 (D. 342) . Anaximandros sustine că (astrele) reprezintă condensări de aer, cu aspectul unui cerc inelar, plin de foc, din ale cărui orificii, aflate într-o anumită parte, ies flăcări. 1 5, 6 (D. 345) . Anaximandros şi Metrodoros din Chios şi Crates susţin că soarele este aşezat mai sus decât toate astrele, că după soare se situează luna şi dedesubtul acesteia stelele şi planetele. 1 6 , 5 (D. 345) . Anaximandros afirmă că (stelele) sunt purtate pe inelele şi sferele pe care a păşit (fiecare stea) . 1 9 . SI MPL. de caelo 47 1 , 1 'taii'ta ouv, q>TJcrî.v [Arist . 29 1 a 29], 'e11: 't&v nEpl. acr'tpoÂ.oyiav 8EwpEicr9ro'.

11:al. yap EKEî 1tEpl. 'tfi<; 'tal;EW<; 't&v

nÂ.UVWf!EVWV K:Ut nEpt flE-yE8&v Kal. anOO''tTJfla'troV anoOEOEtK'tat 'Ava�tf!âvopou 1tp<iYrou 'tOV 1tEpt f!EYE8&v K:Ut a1tOO'tllf!a'trov Â.OyOV EllpTJKO'tO<;, wc; I.:UOTJf!O<; [fr. 95 Sp . ] icrwpEÎ 'tftV 'tii<; 8EO'EW<; 'ta�tV Ei<; 't01J<; Tiu8ayopEimuc; npW'tOU<; avaq>EproV.

'ta OE f!EYE8TJ K:al. 'ta anOO''tllflU'tU

llÂ.ÎO'\J Kal. O'EÂ.llVTJ<; flEXPl viiv EYV(OO''tUl ano 't&V EKÂ.ElljiEWV 'tftv aq>Opfl ftV 'tii<; KU'taÂ.lliJIEW<; Â.aj36V'tU, K:Ut ElKO<; Tjv 'tUU'ta K:Ut 'tOV 'AVUStf!UVOpO'\J EUpTJKEVat, Kal. 'bpf!OU OE Kal. 'Aq>pooi 'tTJ<; ano 'tii<; npo<; 't01houc; flE'tan<XfJUPoÂ.ii<;.

1 9. SIMPL., De cae/o 47 l , l . Aceste lucruri, a spus (ARIST. 29 1 a 29) , trebuie să fie luate în considerare, după aceia care se preocupă de astronomie. Căci acolo (în scrierile lor) s-au dat indicaţii cu privire la ordinea stelelor mişcătoare (planetele) , ca şi la mări m ile şi d istanţe le d intre e l e . Anax i m a n d ros a descoperit cel d intâi raportul mărimilor şi distanţelor d intre planete, aşa cum spune Eudemos (fr. 95 Sp . l , care atribuie vechilor pythagorici stabilirea poziţiei lor. Până acum , mărimea precum şi distanţele soarelui şi ale lunii se stabileau luându-se ca punct de plecare eclipsele, tinându-se seama de momentul ieşirii din e c l i psă ; şi pare verosi m i l ca a cestea să fi fost


1 14 descoperite tot de Anaximandros, ca şi mărimea planetelor Marte şi Venus, după sc himbarea pozitiei lor fată de acelea (soarele şi luna) . 20 . PLIN. N . H . XVIII 2 1 3 occasum matutinum Vergiliarum Hesiodus . . . tradidit fieri, cum aequinoctium autumni conficeretur, Thales XXV. die ab aequinoctio (vgl. 1 1 A 1 8) , Anaximander XXXI . 20. PLI N . , N.H. XVIII, 2 1 3 . Potrivit traditiei . . . după Hesiod, apusul matina l al pleiadelor se produce odată cu echinoctiul de toamnă ; după Thales la 25 de zile mai târziu de echinoctiu, iar după Anaximandros, la 3 1 de zile. 2 1 . ACHILL. ls. 19 (46, 20 M aus Poseidonios) nv�

0€,

&v ton

Kat 'A., <paol. 1tEJl1tEtv autov [n. tOV fjÂ.tov] tO <pâl� oxfiJla EXOVta t p o X o u. Ol01tEp yap EV tâlt tpoxrot KOtÂ.TJ EOttV i] 1tÂ.ftJlVTJ, EXEL 0€ a1t' autfi� avatEtaJlEVa� t� KVTJJlÎOa� 1tpb� tl']v E/;wSEV tfi� Ulj!ÎOo� 1tEpt<popav, OUt<O Kat autov U1t0 KOtÂ.OU tO cp&� EKnfJl1tOVta tl']v avatamv tâlv UKTIV<OV ttvE� OE [vielmehr derselbe A.] cb� a1to oaÂ.m'Y'Y� EK KoiÂ.ou t61tou Kal. otEvoil EKnEJl1tEtv autov tO <p� Wo1tEp tpTJOtfipa�. A ET. 11 20, 1 (D. 348) 'A. [SC. tOV fjÂ.toV] 1tOtEÎ09m Kat E/;ro9Ev auta� KUKÂ.OOt <protÎ�ELV.

KUKÂ.OV Elvat OKt<OKatEtKOOa1tÂ.amova tfi� yfj�. UpJlatEÎOOt t p o X ro t napa1tÂ.i]mov, ti]v alj!î&x fxovta KOÎÂ.TJV, 1tÂ.ftpTJ 1t�, Kata n JlEpO� EK<paivouoav ota OtOJlÎOU to 1tUp Ol01tEp OLCx 1t p 11 o t fi p o �

a u Â. o u.

Kat tOUt ' Ei Vat tOV fjÂ.toV. 2 1 , 1 (D, 35 1 ) 'A. tOV JlEV fjÂ.toV tOOV Et vat tfit yfjt, tOV OE KUKÂ.OV, a<p' ou tl']v EK1tVOTJV EXEL Kal. ixp' ou 1tEpt<pEpEtat, f.1ttaKatELKOOa1tÂ.amoo tfi� yfj�. 24, 2 (D. 354) 'A. [se. yiyvm9m tl']v EKÂ.Etlj!tv i]Â.iou] tou OtOJlÎOU tfi� tou 1tup� EK1tvofj� a1toKÂ.EtoJlEVOU.

2 1 . ACH I LL. , lsagoge 1 9 (46, 20 M . din Poseidonios) . Unii filosofi, în numărul cărora se situează şi Anaximandros, afirmă


1 15 că (soarele) este emitător de lumină şi că are forma unei r o t i. Căci asemenea rotii care are butucul găurit şi spite ce se întind spre cercul exterior al rotii, aşa şi soarele, răspândindu-şi lumina din gaura butucului face ca razele să tâşnească şi să lumineze în afară , de jur-împrejur. După unii (foarte probabil acelaşi Anaximandros, Diels) soarele trimite lumina ca dintr-o trompetă, dintr-un loc concav şi îngust, întocmai trombelor aeriene . A E T. 1 1 , 20, 1 (D. 348) . Anaximandros sustine că (soarele) este de 28 de ori ma i mare ca pământu l, că este asemenea unei r o t i de c a r , având interiorul plin de foc, că focul este vizibil dintr-o parte răzbind (în trombă) printr-un orificiu de toale. Acesta este soarele. 2 1 , 1 (D. 35 1 ) . Anaximandros afirmă că soarele este egal (ca mărime) cu pământul dar că cercul de pe care are loc exhalatia focului şi care se învârteşte , este de 27 de ori mai mare ca pământul. 24 , 2 (D. 354) Anaximandros afirmă că (eclipsa de soare se produce) atunci când se astupă orificiul prin care este exahalat focul. 22.

AE T. 11 25, 1 (D. 355) 'A. [se. n)v crEAEVT(V] Kl:nd.ov dvat

EVVECXKatOEKU1tÂ.acriova 'tflc; yflc;, OJlOlOV apjlU'tEl(l)t <'tpox&t> KOlÂ.T(V EXOV'tt 'tflV Ct\jfÎOa KUl 1tup0t; 1tÂ.lÎPll Ka8a1tEp 'tOV 'tOU TtÂ.tO'U, KEljlEVOV Â.O�OV, ooc; KaKEÎVOV, EXOV'ta jltUV EK1tvoi)v otov 1tPllO''tflpoc; auA6v. Ka'ta 'tac; 1ponac; 1ou 1poxou. t<iwv aU'tftV EXEtv q>&c;.

EKÂ.El1tEtV &

28, 1 (0. 358) 'A. 3Ev()(jlaVT(c;, Bitpwcroc;

29, 1 (0. 359) A [SC. EKÂ.Et1tEtV 'tftV O'EÂ.TtVT(V] 'tOU '

.

crw11iou 1ou nEpl. 1ov 1poxov entq>panoJlEvou.

22. A ET. 1 1 25, 1 (D. 355) . Anaximandros sustine că cercul (lumii) este de 19 ori mai mare decât pământul, fiind asemănător unei <roti> de car, cu interiorul plin de foc la fel cu cercul soarelui; este aşezat oblic, ca şi cel al soarelui, producând o singură exhalatie ca printr-un orific iu de toale. Ea se întunecă datorită


1 16 mişcării de r o t a ţ i e . 28, 1 (D. 358) . Anaximandros, Xenofan şi Berosos au afirmat că are o lumină proprie. 29, 1 (D. 359) . Anaximandros zice că (luna intră în eclipsă) atunci când se astupă orificiul de pe cercul roţii. 23 .

-III 3, 1 (D. 367) 1tEpt 13povtiÎIV acrtpa1t1Îlv KEpauv&v 1tpTJO't{]poov

tE Kat tuq>ffivoov. 'A. EK tOU 1tVEUf.tatO� tautt 1tllvta O''Uf.ll3aivnv· otav yap 1tEptA.lJq>8Ev veq>Et 1taXEî 13tamxf!EVOV EK1tEO'TJt tfit AE1ttOf!EpEiat Kat KOuqx)tTJtt, t68' li f!EV pfi�t� tov 1jl6q>ov, li OE OtacrtoA.� 1tapa �v f!EA.aviav

SE N E C . Nat. Q u . 11 1 8 Anaximandrus omnia ad spiritum retu/it. tonitrua, inquit, sunt tou veq>ou� tov Otauyacrf!ov a1totEA.Eî.

nubis ictae sonus. quare inaequalia sunt? quia et ipse spiritus inaeqau/is est. quare et sereno tonat? quia tune quoque per crassum et scissum aera spiritus prasi/it. at quare aliquando non fulgurat et tonat? quia spiritus infirmiar non va/uit in flammam, in sonum va/uit. quid est ergo ipsa fulguratio? aeris diducentis se corruentisque iactatio /anguidum ignem nec exiturum aperiens. quid est fulmen? acrioris densiorisque spiritus cursus. 23. A ET. III, 3 , 1 (D. 367) . Despre fulgere, trăsnete, trombe şi furtuni, Anaximandros susţine că toate acestea se produc din pricina suflării vântului; căci, dacă vântul este prins de un nor gros, desprinderea sa violentă, datorită subtilităţii şi ponderii sale extrem de reduse , produce tunetul, iar despărţirea (de masa norului) dă naştere unei străluciri luminoase, prin contrast cu întunecimea norilor. SEN ECA, Nat. Quaest. 11, 1 8 . Anaximandros atribuia totul suflului aerului. Cu privire la tunete, spunea că sunt zgomotele produse de un nor izbit (de vânt) . Dar, prin ce sunt ele deosebite? Datorită faptului că însuşi suflul este deosebit. De ce tună din senin? Fiindcă şi atunci suflul îşi face drum prin aerul dens şi sfâşiat. De ce uneori nu fulgeră şi totuşi tună ?


1 17 Fiindcă suflul mai slab n-a reuşit să producă flacăra, ci numai sunetul. Ce este deci străfulgerarea în sine? Tremurul aerului ce devine tot mai rar şi se ridică, producând o văpaie mai slabă, ce nu poate răzb i. Ce este fulgerul? Traiectoria unui suflu mai energic şi mai dens. 24. -III 7, 1 (D. 374) 'A. ăvqwv dvat poow Mpo<; t&v AE1t'tot1i'trov EV am&t, Kat Uypo'tCl'tCOV imo 'tOU ftA.iou KlVOUJ.lEV(I)V il 'tT]KOJ.lEvWV.

24. -III 7, 1 (D. 374) . Anaximandros afirmă că vântul este un curent al aerului produs de părţile cele mai uşoare şi mai umede ale acestuia, puse în mişcare sau evaporate de soare. 25. Em1tE&ov

- III 1 0 , 2 (D. 376) 'A. A.i!lrot KÎOVL 'tTJV 'YTJV 7tpoO'q>EpfJ [B 5]' 'tOOV [s. A 1 1 , 3].

* * *

25. - III, 1 0, 2 (D. 276) . Anaximandros spune că pământul este asemenea unei coloane de piatră (B 5) ; suprafetele de bază * (vezi A 1 1 , 3) . ..

26.

ARIST. de caelo B 1 3 . 295 b 1 0

Eicrl. M 'ttvE<; oi: ota •iJv

OJ.lOlO'tT]'tCx q>acrtv aU'tfJV [se. yfJv] J.lEVEtV, 000'1tEp 'tOOV apxairov 'A. . J.lâA.A.ov J.lEV yap ouee v ăvro il K(Xt(l) il Ei<; 'tCx 1tAayta q>EpE0'9at 7tpocri]KEL 1:0 E1tt 'tOU J.lEO'OU lOpUJ.lEVOV Kat OJ.lOÎW<; 7tpo<; 'tCx EO'XU'ta exov· ă).la o' CxOOVU'tOV Ei<; 'tavavna 1totEÎ0'9at 'tijv KÎVT]O'LV, rocr't' E� CxVCt-yKT]<; J.lEVELV. THEO SMYRN.

p. 1 98, 1 8 Hill. (aus Derk.) (Eudem fr. 94 Speng.) 'A. oe ăn it yfJ J.lE'ttropo<;· Kal. KtvEî'tat 7tEpt 1:0 1:ou KOOJ.lOU J.lEcrov.

26. ARIST. , De caeio B 1 3, 295 b 1 O. Sunt unii ce sustin că (pământul) stă pe loc, datorită distantelor egale fată de rest, cum opinează dintre cei vec h i Anaximandros. Într-adevăr,


1 18 pentru ceea ce se află plasat în centru şi este raportat în chip egal fată de extremităti, nu se cuvine să se mişte fie în sus, fie în jos, fie într-o parte. Totodată , îi este imposibil să se mişte în d irectii contrare, astfel încât , în mod necesar, stă pe loc. THEO SMYRN . , p . 1 98 , 1 8 H i l l ( d i n D e r k y l lid es) . ( E u de m . fr. 9 4 Speng . ) Anaximandros însă spune c ă pământul este suspendatîn văzduh şi că se află în centrul Universului. 27.

ARIST. Meteor. B 1 . 353 b 6 dvat y(xp to np&tov {yyp(>v

ănavta tov nepl. ti]v yfiv t6nov, imo 0€ tou i!Aiou �T]patv6f.LEvov to f.LEV otatf.Licrav 7tVEUf.Lata Kal. tpom'xc; i!Aiou Kal. crEÂ.EvTJc; <pacrl. noteîv, to 0€ Â.Et<paEv 8aÂ.attav dvm· oto Kal. eÂ.attro yivm8at �TJpatvoJ.!EVTJV otovtat Kal. tEÂ.oc; ecroo8ai note nâcrav �TJpav. ALEX. z. d. St. 67 , 3 oi J.!EV y(xp UUtOOV il1toÂ.Etf.Lf.LU Â.EyoootV El Vat ti] V 8aÂ.UO'O'UV tfic; 1tp<Î>tT]c; i>ypOtTJtOc;· i>ypou yap ovtoc; tOU 1tEpt tTjv yfiv tonou Kă1tEtta to f.LEV tt tfic; UypOtT]toc; U7t0 tOU i!Aiou E�UtJ.!t�EO'Sat Kal. yivm8at 1tVEUJ.!ata

tE

E� autou Kal.

tpo1tl'xc; i!Aiou tE Kal. O'EÂ.TJVTJc; roc; ou'x tac; UtJ.!ioac; tautac; Kal. tac; ava8uJ.!tUO'Etc; KUKElVOOV tac; tpo7tl'xc; 1t0t0Uf.LEVOOV, Ev8a ii taUtT]c; autoîc; xopTJytU yivetat, 1tEpl. tauta tpE1tOf.LEvOOV' to OE

n

autfic; U7tOÂ.Et<paEV EV

toîc; KoiÂ.mc; tfic; yfic; t6nmc; 8aÂ.acrcrav dvat· oto Kal. EÂ.attro yivecr8m �TJpatVOJ.!EVTJV E:Kacrtote i>no tou i!Aiou Kal. tEÂ.oc; ecrm8ai note �TJpav· taUtTJc; tfic; o6�TJc; eyEvEto, ffic; icrtopEî 0E6<ppacrtoc; [Phys. opin. fr. 23 D.

494], 'Ava�iJ.!avOp6c; tE Kal. �tOYEVTJc;. A ET. III 1 6, 1 (D. 38 1 ) 'A. ti]v 8<iÂ.acrcrav <pTJcrtv dvcu tfic; 7tp<Î>tTJc; {yypacriac; Â.et\jlavov, Tic; to J.!EV nÂ.Eîov J.!Epoc; avE�i]pavE to ni)p, to of. i>noÂ.Et<peEv ota ti]v EKKaumv J.!EtE�aÂ.Ev.

27. ARISTOTEL, Meteor. B 1 , 353 b 6 . Tot spatiul d in jurul pământului era lichid la început. Apoi, uscându-se, datorită soarelui, se spune că pe de o parte a declanşat prin evaporare vânturile, cât şi solstitiile soarelui şi ale lunii, iar pe de altă parte, apa care a mai rămas a constituit marea. De aceea, unii cred


1 19 că marea scade prin uscare şi că în cele din urmă ea va seca în întregime. ALEX. Ia acest loc . St. 67, 3. Unii dintre aceştia sustin că marea este o rămăşită din întinderea initială de apă. Dacă admitem că spatiul din jurul pământului a fost lichid şi că ulterior o parte din umiditate s-a evaporat, datorită soarelui, producând deopotrivă vânturi cât şi solstitiile soarelui şi ale lunii, (e verosimil) să credem că solstitiile acelor (astre) se produc prin aceste evaporări şi exhalatii ; de aici rezultă o abundentă de umezeală prin învârtirea (vaporilor) în jurul lor ; o altă parte a umezelii, care a rămas în locurile scobite ale pământului, ar fi marea. Aceasta face ca marea să scadă treptat, fiind de fiecare dată uscată de soare, pentru ca în cele d in urmă să sece definitiv. Aşa cum povesteşte Teofrast, (Phys. opin. fr. 23 D. 494) această părere au împărtăşit-o Anaximandros şi Diogenes. A ET. III 1 6, 1 (D. 38 1 ) Anaximandros afirmă că marea este o rămăşită a primei um idităti. cea mai mare parte a acesteia fiind secată de foc, iar partea rămasă supusă schimbării din pricina în călzirii . 2 8 . AMM IAN. XVII, 7 , 1 2 (Erdbeben, vgl. A 5a) Anaximander ait arescentem nimia aestuum siccitate out post madores imbrium terram rimas pondere grandiores, quas penetrat supemus aer violentus et nimius, ac per eas vehementi spiritu quassatam cieri propriis sedibus. qua de causa tremores huius modi vaporatis temporibus out nimia aquarum cae/es tium s upe rfusione contingun t. ideoque Nep tun um , ume n tis substantiae potestatem. Ennosigaeon et Sisich tona poetae veteres et theo/ogi nuncuparunt. 28. AMMIAN. XVII, 7, 1 2 (vezi A 5a). Anaximandros afirmă că pământul devenit dur, fie din cauza uscăciunii exagerate a căldurilor, fie din cauza umiditătii ploilor, face să apară mari


1 20 c ră pături, în care pătrunde cu violentă aerul de deasupra . Deoarece este zguduit de tăria suflului pătruns prin crăpături, pământul se deplasează din pozitia sa. Din această cauză se iscă cutremurele, prin evaporări sau prin revărsări exagerate de ape, căzute din cer, astfel că vechii poeti şi teologi I-au numit pe Neptun, stăpânul elementului umed, Ennosigaios şi Sisichthon . 29 .

A ET. IV, 3, 2 (D. 387 not.) 'Av�tf.LEV11� of. Kal. 'Ava�if.Lav()p�

Kat 'Ava�ay6pa� Kat 'APXEÂ.ao� aep<0011 'tfi� '!fUXfi� 'ttlV qnxnv Eipi]Kamv.

29. AET. IV, 3 , 2 ( D . 3 8 7) . Anaxime nes, Anaximandros, Anaxagoras şi Archelaos au afirmat că natura sufletului este aerul. 30 .

- V 1 9, 4 (D. 430). 'A. EV i>yp&t 'YEVVJ19fivat 'ta 1tpffi'ta sâna

<pÂ.otoî� 1tEptEXOf.LEVa uKavarO&cn, 7tpoj3atvo'6ar]� oc 'tfi� i]hria� U1toj3aivEtv E1tt 'tO �llpO'tEpov Kat 1tEptpj)ll'YV'Uf.LEVO'U 'tOU <pAOtoU E1t' 6Uyov xp6vov f.LE'taj3tâ>vat.

CENSORI N .

4, 7 A. Milesius videri sibi ex aqua

terraque calefactis exortos esse sive pisces seu piscibus simillima anima/ia : in his homines concrevisse fetusque ad pubertatem intus retentos: tune demum ruptis i/lis viros mu/ieresque qui iam se alere possent processisse. PLUT. Sym p. VIII 8, 4 p. 730 E oi o' a<p' "cAÂ.JlVO� 'tOU 1taA.atou Kat 1ta'tp<l'YEVEt(J)t nocrEt&îlVt auoucnv, EK 'tfj� i>ypa� 'tOV ăv9pco1tOV oooi� <pUVat oo�aV'tE� ci>l; Kat :::'6pot· OtO Kat crfl3ov'tat 'tOV ixauv ro� 6f.LO'YEVfj Kat <JUV'tpO<pOV E1ttEtKE<J'tEpov 'Ava�tf.LUVOpou <ptAO<JO<pOUV't�' ou yap EV 'tOÎ� atl'tOÎ� EKEÎVO� ix� Kat uv9pol1tO'U�, UÂ.Â., EV ix9ootv E'Y'YEVE<J9at 'tO 1tpffi'tOV uv9pro1tO'U� U1tO<patVE'tat 1\Ut 'tpa<pEV'ta�, mcr1tEp oi yaA.EOt, Kat YEVOf.LEVOU<; iKavou� EU'U'tOÎ� po"9Eîv EKj3fjvat 'tJlVtKau'ta Kal. yfi� A.aj3Ecr9at. Ka9U7tEp ouv 'tO 1tUp 'ttlV UÂ.JlV, � �� uvi]<pS", flll'tEpa Kat 7ta'tfpa oooav fjcr9tEV, ro� 6 'tOV Ki]uK� 'Yclf.LOV Ei� 'ta 'Hm6&m [fr. 1 58 Rz. 2] 1tUpEf.Lj3UÂ.WV EtpJlKEV, OU't� 6 'A. 'tOOV uv9pol1tCOV 1ta'tEpa Kat flll'tEpa KOtVOV U1tO<pTJVU� 'tOV ixauv otfl3aA.E 1t� 'ttlV pp&cnv.


121 30. -V. 1 9, 4 (D. 430) . Anaximandros sustine că cele dintâi animale s-au născut în apă, fiind înfăşurate în nişte c a r a p a c e cu tepi şi că prin înaintarea în vârstă au ieşit pe uscat, unde, după ce li s-a crăpat c a r a p a c e a de jur împrejur, după o scurtă trecere de timp şi-au modificat felul de viată. CENSORI N. 4, 7. Anaximandros din Milet crede că din a pa a mestecată cu pământ şi s u p usă în c ă lz i r i i a u i e ş it peşti s a u a n i m a l e asemănătoare cu peştii. Oamenii s-ar f i dezvoltat înlăuntrul acestor animale , foetus-ul fiind retinut acolo, înăuntru, pentru maturizare. Atunci când foetus-urile s-au desprins, d in e le au ieşit bărbati şi femei, în stare să se hrănească singuri. PLUT. , Symp. VIII 8, 4, p. 730 E . Cei ce descind din Hellen cel de demult, au credinta, ca şi sirienii, că omul s-a născut din apă şi aduc jertfe strămoşului lor, Poseidon. De aceea ei aduc cinstire peştelui, ca având înrudire cu ei şi ca unul care i-a crescut, filosofând într-un fel mai cuminte decât Anaximandros. Căci acesta afirma că peştii şi oa men ii nu s-au născut în aceleaşi medii, ci că oamenii s-au născut, hrănit şi dezvoltat mai întâi înăuntrul peştilor şi, după ce au crescut acolo mari, la fel cu rechin ii, şi au devenit apti să se ajute singuri, numai atunci au ieşit dinăuntru! lor şi au adoptat o viată terestră . După cum focul consumă lemnul din care s-a aprins, care-i este mamă şi tată în acelaşi timp - aşa cum a afirmat acela care a introdus poemul cu căsătoria lui Keyx în operele lui Hesiod (fr. 1 58 Rzach ) - tot astfel Anaximandros a numit peştele tată şi mamă al oameni lor, excluzându-1 de la mâncare.

B. FRAGMENTE 1 . SIM PLIC . Phys. 24, 1 3 ( vgl. A 9 ) 'A . ... O:pxl)v . . . . etpT)KE 'tWv OV'tWV 'tO ă1tEtpOV ... . E� oov oc i] )'EVEcri<; ecrn 'tOt<; OUm, KC::ll 'tftV <p8opav


1 22 Eit; tcti.ita ytVEcrllat K<Xta tO XPE<OV. Otoovat y(xp ama OiKTJV K<Xt ticrtv aÂ.Â:IlÂ.Ott; tfit; UOtKiat; Kata tf)v tOU XpOVOU tâl;tv.

1 . SIM PL. . Phys. 24. 1 3 (cf. A 9) . Anaximandros a afirmat că " începutul lucrurilor este apeiron-ul . . . De acolo de unde se produce naşterea lucrurilor. tot de acolo le vine şi pieirea, potrivit cu necesitatea. căci ele trebuie să dea socoteală unele altora. pentru nedreptatea făcută, potrivit cu rânduia la timpului ", exprimându se astfel în termeni poetici. 2. HIPPOL. Ref. 1 6, 1 (vgl. A 1 1 ) t<X1JtTJV (SC. cpootv nva tou a7tEipou) UtOtOV El Vat K<Xt ayi]p<O.

2. HYPPOL.. Ref. 1 . 6, 1 . Această (natură a apeiron-ului) este veşnică şi " fără bătrânete ". 3. ARIST. Phys. r 4 203b 1 3 (vgl. A 1 5 ) aElavatov ... Kal. avroÂ.EElpov (to ă1tnpov

=

to ElEîov).

3. ARIST. , Phys. III, 4. 203b 1 3. Nemuritor . . . şi nepieritor (este apeiron-ul = divinul) 4. B 3 1 ].

AET. II, 20, 1 (vgl. A 2 1 1 87, 1 3. 2 1 ) npTJcrtfipot; auJ..6t; [vgl. 22

4. A ET. 11, 20, 1 (vezi A 2 1 . 1. 87. 1 3, 2 1 ) . orificiu (prin care trece) un suflu vij elios (cf. 22 B 3 1 ) . 5 . - III 1 0 , 2 ( vgl. A 1 1 . 25 1 1 84, 8 . 87, 3 7) J..iEl<Ot Kiovt ti"(v yfjv 7tpocrcpEpfj.

5. A ET. III, 1 0 , 2 (cf . A. 1 1 . 25. 1 1 . 84. 8. 87. 37) . Pământul este asemenea " unei coloane de piatră ".


1 23 C) ÎNDOIELNICE SCHOL. DIONYS. THRAC . p. 1 83, 1 H ilg. tâJv cnmxeiwv d.>petl)v ăAA.m tE Kal. "J::q>opo<; tv &uttpwt [FGrHist. 70 F 1 05 11 68] KâOJlov q>acriv, oi oc oux eupeti)v, tii<; oc IPotviKwv EUpE<JEW<; 7tp0<; ft!lâ:<; ouiKtopov yqevfla8at . . . Il u86owpo<; OE .. . âavaov jlE'tUKOJl iaat auta q>a<Jtv· EmJlaptupoiicn toutot<; Kal. oi MtA.T]cnaKol. auyypaq>Eî:<; 'AvasiJlavopo<; Kat dlOVU<JtO<; KUt 't:.Kataîo<; [FGrHist. 1 F 20 1 1 2], ou<; Kat 'A1toA.A.60wpo<; Ev NeâJv KataA.Oywt [FGrHist. 244 F 1 65 11 1 092] napati8Etm.

Scho/. DIONYS. THRAC . , p. 1 83 , l . Altii, cum ar fi de pildă , Ephoros, în cartea a doua (FGrHist. 70, F, 1 05, 11 68) , consideră ca descoperitor al alfabetului pe Cad mos, în timp ce altii spun că nu este născocitorul, ci ne-a transmis doar inventie fenicienilor . . . dar Pythodoros afirmă că . . . Da naos a r f i transmis acestea. Aceste lucruri le mărturisesc şi scriitorii din Milet, Anaximandros, Dionysios şi Hekataios (FGrH ist . l , F, 20, 1, 1 2) , pe care-i înfătişează şi Apollodoros în listele privind pe scriitorii cei noi (FGrHist. 244. F, 1 65, 11, 1 092) .

ANAXI MENE

A) VIAŢA ŞI ÎNVĂ ŢĂ TURA 1 . DIOG. 1 1 3 . 'AvastJlEvTJ<; t:.upua tpatou M tA.i)aw<; fjKouaev 'Aval;tjlUVOpoU, EVlOt OE Kat IlapjlEvtOoU q>a<JtV UKOOOUl aut6v. OU'to<; apxiJv a.Epa Et1tEV KUt 'tO ă1tEtpOV. KlVEÎa8at OE ta ăatpa oux U1t0 yflv, aUa 1tepl. yflv. KEXPT]'tat 'tE AESEL 'IâOt a1tA.flt Kat a1tEpltt(J)l. Kat YEYEVTJ'tat JlEV, Ka8ti q>TJ<JtV 'A7toA.A.60wpo<; [FGrHist. 244 F 66 11 1 039], 1tEpl. tl)v I:ap&wv UA(J)<JlV, E'tEAEU'tT]<JE OE tflt �TJKO<Jtiit tpt'tT]l OAUJlffiMl [528/5].


1 24 yq6vacrt oc Kal. ăA.A.ot Boo Aaf.LIJiaKllvoi,

p�1:cop Kal. icr'toptK6c;, âc;

aBEA.<pfic; uioc; iiv 1:oil p�1:opoc; 1:oil 1:ac; 'AA.E�avBpou ltp<i�nc; yqpa<p6mc;.

Folgen zwei gefalschte Briefe an Pythagoras. 1 . DIOG. LA E RT. 1 1 , 3. Anaximenes din Milet, fiul lui Eurystratos, a audiat învăţătura lui Anaximandros; unii spun că I-ar fi audiat şi pe Parmenides. El a sustinut că obârşia lucrurilor este aerul şi apeiro�ul (ă7tEtpov) . că stelele nu se mişcă pe sub pământ, ci în jurul pământului. În scrierile lui a întrebuinţat d ialectul ionic , scriind într-o limbă simplă şi nemeşteşugită . După spusele lui Apollodoros (FGrHist. 244, F, 66, 11, 1 039) . s-a născut pe vremea cuceririi Sardesului şi a murit în tim pul olimpiadei a şaizeci şi treia (528/5) . Au existat şi alti doi bărbaţi , originari din Lampsakos, cu numele de Anaximenes, unul retor şi altul istoric, acesta din urmă fiul surorii retorului şi care a scris Faptele de vitejie ale lui Alexandru cel Mare. 2. SUI DAS 'Ava�tf.LEVllc; t:upucr1:pa1:ou MtA.�moc; <ptA.ooo<poc;. f.Lalh]'ti)c; Kat Buroo�oc; 'Ava�tf.LaVBpou 'tOU MlAll<JtOU, oi BE Kal. napf.LEviBou e<pacrav. yeyovEv (ev 1:fjt vE 6A.uf.LmMt [560/57]) ev 1:fjt :Eap&wv aA.c:OOn , ihE Kilpoc; 6 DEpcrllc; Kpoicrov Ka9EiA.Ev [546/5].

2. Lex. Suda. Filosoful Anaximenes din Milet, fiul lui Eurystratos, a fost discipolul şi succesorul lui Anaximandros din Milet; unii spun că a fost şi discipol al lui Parmenides. El s-a născut în cursul olimpiadei a 55-a (560/57) , pe vremea cuceririi Sardesului, atunci când Cyrus, regele perşilor, 1-a capturat pe Cresus (546/5) . 3. EUSEB. Chron. 'Ava�tf.LEVllc; <pumKoc; tyvwp\l;E'to oi. 55. 4 (?) (557 1 6; 55, 1 : Regierungsantritt des Kyros vgl. 1 1 02. 11 298. 30 1 f. Helm .) .


1 25 3 . E USEB. , Chron. Anaximenes, c e l c e s-a ocupat c u cercetarea naturii, era cunoscut în c ursul olimpiadei a 55-a , 4 (?) (557 /56 ; 55, l ) . 4. ARIST. Metaphys. A 3 . 984a 5 'A &: aepa Kal. L\toyEvTJ<; 1tpâtEpov ooato<; [Thales] K:at llUÂ.tcrt' apxitv tt9Eacrt tCÎlV cl1tÂ.CÎlV (j(J)IlUtWV. Vgl. Aet. 1 3, 4 ( 1 3 B 2) . 4. ARIST. , Metaph. , 1, 3, 984 a 5. Anaximenes şi Diogenes stabilesc că aerul este anterior a pei şi-1 consideră pe acesta drept principiu al corpurilor simple. Vezi AET. , 1, 3, 4 ( 1 3, B 2). 5.

SIMPL. Phys. 24, 26 (Theophr. Phys. Opin. fr. 2. D. 476) . 'A.

&: t:upootpatou MtÂ.f]mo<;, etaîpo<; yEyovoo<; 'Avaslllav15pou, 11iav llEv Kat a'\:rro<; tftV U1tOKEL!lEVTJV qr(xn V !Cat ăTtEtpOV lpTJffiV c:007tEp EKEÎVQ<;, OUK aoptcrtov &: c001tEp EKEÎVQ<;, aÂ.Â.a ffiptcrllEVTJV, atpa AE-ywv autf]v· Otaq>EpEtV &: llUVO'tTJTI !CUt 1tUKVOtTJtl Kata ta<; OOOta<;.

K:at Up<XtOUilEVOV llEV 1tUp yi. VEcr9at,

1tUKVOUilfVOV &: ăvEilOV, Eita vEqJO<;, i::n &: llâÂ.Â.ov il&op, Eita yfjv, dta Â.t9ou<;, ta &: ăA'A.a ElC tOUtWV. riVTJmV &: Kat OUtD<; ai.owv 1tOtEÎ, ot' f\v Kat ti)v llEtaj3oÂ.ftV yi.vecr9at. 22, 9 emcrtfjcrat &: xpf], Ott ăA'A.o llEV f(j'tt to Kata 7tÂ.fi9o<; ă1tEtpOV KUt 1tE1tEp<XcrllEVOV, O tot<; 1tOAAix<; Â.Eyoum tix<; apxa<; OllCEÎOV î'jv, ăÂ.Â.O re tO Kata !1EYE9o<; ă1tEtpOV fj 1tE7tEpacrllEVOV, 01tEp .. !CUt .

7tpO<; 'AvasillaVOpoV K:al. ,Ava1;t!1EVTJV clPilO�El, EV llEV ă1tEtpOV &: tCÎll llEYE9Et to crtmxEîov il7to9qtEvou<;.

149, 32 e1tl. y&.p toutou 116vou [Anaximenes]

eWq>pacrto<; EV tfit 'Icrtopi.at [fr. 2 Dox. 477] titv llUVWcrtV EtpTJKE !Cat 7tUKvwmv, ofjÂ.ov &: O><; Kat oi ăÂ.Â.m tfit 11av6tTJtt Kat 7tUKVO'tTJTI EXPCÎJVto.

5. SIM PL. , Phys. 24, 26 (Teofrast, Phys. op. fr. 2, D . 476) . Anaximenes din Milet, fiul lui Eurystratos, cel care a fost discipolul lui Anaximandros, a afirmat şi el că lucrurile au un substrat unic şi infinit (ă1tEtpav) , ca şi Anaximandros, dar nu indefinit


1 26 (a6ptcrtov) cum a afirmat acesta, ci definit, numindu-1 aer ; acesta

diferă după gradul de rarefiere şi comprimare de la o substantă la alta. Când se rarefiază devine foc , iar când se comprimă se transformă în aer, apoi în nor şi mai departe în apă, apoi în pământ, în pietre şi în celelalte lucruri care sunt formate din acestea. Şi acesta (Anaximenes) consideră mişcarea ca fiind veşnică şi că datorită ei are loc devenirea. 22, 9 . Trebuie ştiut că un lucru este infinitul şi finitul, pe bază de plura litate, care este propriu celor ce afirmă pluralitatea principiilor, şi alta este infinitul şi finitul ca mărime, care . . . se potriveşte cu ceea ce spun Anaximandros şi Anaximenes, care presupun că elementul primordial e unic, dar infinit ca mărime, 1 49, 32. Teofrast, în lucrarea sa Istorii (fr. 2, Dox. 477) a atribuit numai lui (Anaximenes) rarefierea şi comprimarea; totuşi este evident că şi altii au admis rarefierea şi comprimarea. 6.

(PLUT.) Strom. 3 (D. 579) . 'Ava�tf.LEVTJV

8E <pam ti]v

tc:Ov oA-rov

apxi]v tov lifpa Ei7tEÎV Kat 'tOU'tOV dvat tc:Ot f.LEV f.LtyE8et ă1tEtpov, taî<; OE 7ttpt mhov ltot6tT)<nV <bptcrf.Levov· y�:vvâcr8at te mivta Katci nva m)Kvrocrtv 'tOU'tO'I> Kat ltiXAlV apai.rocrtv. 'tTJV YE f.lilV KtVT)crtV E� aic:Ovo<; imapxetv' mAO'I>f.LEVO'I> OE tou lifpo<; ltpWtT)V yeyevfjcr8at A-Eyet ti]v yfiv ltAateîav f!CtAa' OlO Kat Kata A-6yov auti]v E lt o X E î cr 8 a l 'tWl lifpt· Kat tov TjA-wv Kal. ti]v cr�:A-i]vT)v Kal. ta A-oma ăcrtpa ti]v apxi]v tfi<; y�:vecrero<; EXEtV EK Yfi<;. cma<pai.vetat youv 'tOV TjA-wv yfiv, Ota Of ti]v O�Eîav KtVT)<HV Kat f.LcXA' tKavâJ<; 8epf.Ll']V taU'tT)V KaUmV A_a�EÎV.

6. (PLUT. ) , Stromat. 3 (D. 579). Se spune că Anaximenes a afirmat că aerul este principiul tuturor lucrurilor şi că acesta este nelimitat ca mărime, însă definit în ceea ce priveşte calităfile sale specifice. Anaximenes a afirmat că toate iau naştere prin condensarea şi rarefierea aerului şi că mişcarea există de la


1 27 începutul veacurilor. Din pricina densificării aerului. el spune că s-a născut mai întâi pământul, care este foa rte plat; de aici. şi în mod logic, rezultă că e s t e p u r t a t de aer. Soarele, luna şi celelalte stele îşi au începutul naşterii din pământ; el înfătişează, aşadar, soarele (ca fiind) pământ, devenit incandescent d in cauza mişcării puternice şi a căldurii deosebit de mari. 7.

HIPPOL. Ref. 1 7 (D 560 W. 1 1 ) .

( 1 ) 'A. oc K<Xt auto� oov

MtÂ.ficrtoc;, ui� o' t.upucrtpatou, atpa ci7tEtpOV EcpTJ n)v apxi]v dvat, El; ou ta ytv6�EV<X K<Xt ta yqov6ta K<Xt ta E<JO�EV<X K<Xt ero� K<Xl 9Eîa yivECJ9a.t, ta oc J..mm EK t&v tomou â1toy6vwv. (2) to oc doo� tou ătpo� towutov· otav fllv (ţtaAO.ltato� i'jt, O\j!Et cXOTJÂ.Ov, OTJÂ.0009a.t & t&t \jJUXpWt K<Xt 9Ep�&t K<Xt ullt VOtEp&t K<Xl tffit KtVOUIJiVWt. KtVEÎcr9a.t 0C aEi· OU yap �Etc:xj3clAÂ.EtV OO<X �Etc:xf3âÂ.Â.Et, El �TJ KtVOÎtO.

(3) 1tUKV01J�EVOV yap K<Xt clpatoU�EVOV

otâcpopov cpaivm9a.t· ătav yap Ei� to cipat6tepov OtaXueftt, 7tUp yivecr9a.t, âvE�ou� OE 7tcXÂ.tv Etvat âEpa 7tUKV01J�evov, El; âEpo� <Ob vEcpo� cl1tOtEÂ.Eîa9a.t K<Xta n)v mÂ.T]crtV, Etl OE 1-J.âÂ.Â.oV U&op, Em 1tÂ.EÎOV 1tUKVWeEvta yflv Kal. Ei� to �âl..tcrta 7tUKv6tatov J..i8o�.

c:OOte ta KUpUÎ:ltata tfl�

yevEcre� Evavtia eivat, 9Ep�6v te Kal. \jJUXpOV. (4) n)v oc yflv 7tÂ.ateîav dvat E7t' âEpoc; oxou�EVTJV, 6�oi� OE Kat fll..tov Kat crEÂ.tlVTJV Kat ta ă.Â.Â.a ăcrtpa 7tâvta 1tUplva ovta E 1t o X E î cr a a t t&t âEpt Ota 7tÂ.âtoc;.

( 5)

yqovEvat ot ta ăcrtpa EK yfl� ota to ti]v iK�âOa EK taUtTJ� âvicrtacr9a.t, i'j� cipawu!JivTJ� to 7tUp yiVEcrBat, EK & tou � �Etewptl;o�Evou to� âcrtEpa� cruvicrtacr9a.t.

ei vat oc Kal. yeoo&t� cpooe� Ev t&t t67twt t&v âcrtEp<ov

cru�7tEptcpepo�Eva� EKeivm�. (6) ou Ktveîcr9a.t & imo yflv ta ămpa J..Eyet, Ka� etepot imetÂ.ficpacrtv, âi..Acl. 1tEpt yflv, c:001tepd 7tEpt ti]v i]�Ettpav KEcp<XÂ.TJV crtpEcpEtat to 1t t Â. t o V. KpU7ttECJ9a.t

tE

tOV flÂ.toV OUX imo yflv

yev6�evov, âJ..J..' imo t&v tfl� yfl� U\jJTJÂ.otEpffiv �Ep&v mcE7t6�evov Kal. ota ti]v 7tÂ.Ei.ova �&v autoU yevo�EVTJV â7t6crtacrtv. ta OE ăcrtpa �i] 9Ep�aivetv Ota to �f!Koc; tfl� cl1tocrtâcrew�.

(7) clVE�O� oc yevvâcr9a.t, otav i'\t

1tE1tUKVWilEVO� 6 âi]p Kat c:OOele .� cpEpTJtat(?)· cruVEÂ.BOvta oc Kal. E7tt 7tÂ.Eîov


1 28 naxuveEvta VE!Jlll YEVVâo"9at l((Xt outco:; E� OOwp �Etaj3aA.A..etv. xaA.a�av &E: yivecr9at, O'tUV UnO WV VE<p(i)V 'tO OOwp KU'tU!jlepO�EVOV nayfit· XtOVa bf, OtaV mha tauta f.vuyp6tepa ovta nfi�tv ÂUjlT)t.

(8) acrtpmtijv &' ihav ta

VE!JlTJ &ncrtfitat �iat nvEu�atrov· toutrov yap &ncrta�evrov A.a�npav xal.

nup<i>OT) yivecr9at tTjv a\ryi]v. iptv oc y�:vvâcr9at tc:Ov TJÂ.Laxc:Ov a\ryc:Ov Ei� c:XEpa cruv�:crtc:Ota mntooooov. imo Gepjlacria� xal. \ji�Eco:;.

cr�ov oc tfi� yfi� f.m nA.eîov aUowu�ev11�

crn

(9)

tauta �ev ouv Ava�L�EVTJ�. '

outo�

fîx�acrE nepl. Et� npc:Otov tfi� nEV'tTJKOOtfi� 6yoo11� 6A.u�m� [548/7]. 7. HIPPOL., Ref. 1, 7 (D. 560 W. 1 1 ) . ( 1 ) Anaximenes, care era şi el milesian de neam, fiul lui Eurystratos, a făcut afirmatia că

aerul, care este apeiron (ăn�:tpov) , stă la obârşia lucrurilor, din care se nasc toate cele ce există , cele care au existat şi vor exista, şi zeii şi lucrurile divine, iar ce lelalte îşi iau începutul din acestea . (2) Element caracteristic pentru aer este următorul : atunci când este foarte liniştit nu poate fi sesizat cu ochiul, dar se face simtit prin frig , prin căldură , umezeală şi mişcare ; el se mişcă continuu, căci dacă aerul nu s-ar mişca, atunci lucrurile care sunt schimbătoare nu s-ar preface nici ele. (3) Când aerul devine mai dens sau se rarefiază , înfătişarea lui este diferită. Atunci când se împrăştie datorită rarefierii, se transformă în foc. Pe de altă parte, devenind ma i dens, produce vânturile. Prin-tr­ o densificare mai mare se formează norul. Apoi, tot din aer, prin-tr-o condensare sporită , apare apa, a po i pământul, iar printr-o condensare maximă iau naştere pietrele. În acest chip contrariile principale în procesul devenirii sunt căldura şi frigul. (4) Pământul este plat şi purtat de aer; de asemenea, soarele, luna şi toti ceilalti aştri, fiind toti de foc , sunt purtati de aer din cauza formei lor plate. (5) Aştrii s-au născut din pământ , fiindcă umezeala pământului s-a ridicat în sus şi rărindu-se a devenit foc , iar focul înăltându-se s-au constituit aştrii. Dar în spatiul


1 29 stelelor există şi corpuri cereşti având natura pământului şi care se află în mişcare împreună cu ele. (6) El afirmă că astrele nu se m işcă sub pământ. aşa cum a u pres u p us a l t i i . c i în jurul pământulu i. aşa cum s-ar învârti o tichie în jurul capului nostru. Soarele se asc unde nu datorită faptului că ajunge sub pământ. ci fiindcă este acoperit de regiunile înalte ale pământului şi datorită distantei mari dintre noi şi el. iar stelele nu încălzesc din cauza depărtării. a distantei colosale la care se află fată de noi. (7) Vânturile se produc atunci când aerul se condensează şi când, împ ins fiind, se pune în mişcare (?) . Condensându-se şi îngroşându-se mai mult, dă naştere norilor şi astfel se preface în apă; grindina se produce atunci când apa care cade din nori îngheată. Zăpada se produce atunci când norii, căpătând o mare cantitate de umezeală, îngheată. (8) Fulgerul se produce atunci când intervine o rupere a norilor datorită violentei vântu rilor. Atu nci când norii se sepa ră , se naşte o lum ină strălucitoare de natura focului. Curcubeul se produce atunci când razele solare cad peste aerul adunat la un loc. Cutremurul se produce atunci când pământul este supus unor schimbări mai mari din pricina căldurii şi a frigului. (9) Aceste idei le sustine Anaximenes. E l a fost în apogeul vietii în j uru l anului întâi al celei de a 58-a olimpiade (548/7) . 8. HERM IAS lrris. 7 (D. 653) E1tEtoav oc iyyftcrroJlat o6yJla EXEtv aKÎ.vrrcov, 'A. imoA.ajXOv avnKEKpayEv . a'A.A' EYOO croi <pl]Jll' to JtâV Ecrnv O aftp, Kat OUtoc; Jt'UKVOUJlEVOc; Kat <J'UVl<J'tUJlEVOc; UOrop Kat yfj yiVE'tat, apa toUJlEVoc; OE Kat OtUXEOJlEVoc; aifh'lp Kat 1tUp, de; oc tf)v auto\i <pUcrtV

EJtaVtOOV âftp· âpatro9Etc; OE Kat Jt'UKV(J)ElEtc; (?), <pl]crtV, e!;ai..AâcrcrEtat.

8. HERMIAS. lrrisio gentilium philosophorum 7 (D. 653). Ori de câte ori aş socoti că am pus stăpânire pe o doctrină statică,


1 30 Anaximenes luând cuvântul ar striga: totuşi. eu sustin că Universul este aer şi că acesta condensându-se şi închegându-se devine apă şi pământ, iar reve n i nd la natu ra prefaceri i ", spune el,

rărindu-se şi răsfirându-se, eter şi foc şi, lui proprie , devine iar aer ". " Este supus " rărit fiind şi îndesit (?) ".

9. CIC. Acad. 11 37, 1 1 8 (nach Anaximander) post eius auditor Anaximenes infinitum aera, sed ea, quae ex eo orerentur, definita: gigni autem terram, aquam, ignem, fum ex iis omnia. 9. C I C . , Acad. 1 1 , 37, 1 1 8 . După acesta (Anaximandros) , discipolul acestuia , Anaximenes a afirmat că aerul este infinit iar că toate câte se nasc din el sunt definite; se nasc, într-adevăr, pământul, apa, focul şi din ele totul. 1 O. CIC. de nat. d. 1 1 O, 26 post A. aera deum sfatuit eumque

gigni esseque immensum et infinitum et semper in motu, quasi out aer sine ulla forma deus esse possit, cum praesertim deum non moda aliqua, sed pulcherrima specie deceat esse, out non omne quod ortum sit mortalitas consequatur. (Folgt 59 A 48.) AUGUSTIN . C. D. Vlll 2 iste (Anaximander) Anaximenen discipu/um et successorem reliquit, qui omnes rerum causas aeri infinito dedit, nec deos negavit out tacutt : non famen ab ipsis aerem factum, sed ipsos ex aere ortos credidit. AET. 1 7, 1 3 (D. 302) 'A. tov «ifpa (naml. SWv dvat)' &î 8' UJI:a1(00CtV E1n t&v oiltm; ÂE'yO�V(I)V 't� ev8tTJKoOO� toî� crtotXEiot� il toî� crWj.J.am 8uvcqm�. Vgl . 11 l , 3 (1 86, 1 6). 1 0. CIC . , De nat. deor. 1, 10, 26. După aceea, Anaximenes a sustinut că aerul este divinitate, că el se naşte şi că este imens, infinit şi veşnic în mişcare , ca şi cum aerul, fără nici o formă, ar putea fi o divinitate, mai ales că divinitatea se cade să a ibă nu numa i o formă oarecare, ci una foarte frumoasă, sau ca şi cum n-ar urma moarte după orice lucru care s-a


131 născut. AUG . , De civit. Oei VII I , 2. (Anaximandros) a lăsat pe Anaximenes ca discipol şi urmaş care a atribuit toate cauzele lucrurilor aerului infinit şi care n-a negat pe zei şi n-a păstrat tăcere în privinta lor. Anaximenes a exprimat totuşi părerea că nu zeii au creat aerul, ci că aerul este acela din care se nasc zeii . A ET. , 1, 7, 1 3 (D. 302). După Anax imenes aerul (este divinitatea) . Cu privire la aceştia care vorbesc astfel , trebuie înteles că există forte care străbat prin elemente şi corpuri. Cf. 11, 1 , 3, (1, 86, 1 6) . 11.

SIMPL. Phys. 1 1 2 1 , 1 2 yev11tov ot Kal. <p8aptov tov Eva KOOJlOV

1tOlOOOlV, OOOl ad JlEV <pa<nv dvat KOOJlOV, ou JlTJV tOV autov cret, aÂ.Â.a ăÂ.Â.otE ăÂ.Â.OV ytVOJlEVOV Kata nvm; XPOVOOV m:pt600US, W� 'Ava�lJlEVTI� tE Kat 'HpaKÂ.EltO� Kat dlOYEVTI� Kat UcrtEpov oi a1tO tii� I:t� [S. oben

1 2 A 1 7 1 86, 2 1 ]. 1 1 . SIMPL. , Phys. 1 1 2 1 , 1 2. Cei ce sustin că Universul este veşnic admit un singur Univers, născut şi pieritor, nu totdeauna acelaşi, ci devenind mereu altul, conform cu anumite perioade de timp, aşa cum opinează Anaximenes, Heraclit, Diogenes şi mai târziu stoicii. A ET.

I l 2 , 4 (D. 329 b not.) Kal. oi JlEV JlUÂ.on� [vgl. 1 86, 1 9] . oi ot tpoxou oiKTIV 1tEptotveîoem [Anaximadru s. 1 2 A 2 1 ) , nămlich tov KOOJlov.

12.

1 2 . A ET. 11, 2, 4, (D. 329 b) . Unii sustin că Universul se învârteşte în chip de moară , altii în chip de roată (Anaximandros) . 1 3.-11 1 1 , 1 (D. 339) 'A. KUt TiapJlEVtOTI� [28 A 37] tiJv m:pt<popav tiJv El;,oota'too tfi� 'Yfi� dvat tOV oupav6v.


1 32 1 3. AET. Il, 1 1 , 1 (D. 339) . Anaximenes şi Parmenides (28, A, 37) sustin că cel mai îndepărtat de pământ este cerul. 14. A ET. 11 1 3, 1 O (D. 342) 1tEptEXElV &

nva

'A. 7rupÎVTJV JlEV ti]v c:p\Jmv toov ăcrtprov,

Kat YEWOTJ cr<OJlU'ta O'UJl1tEplc:pEpOJlEVa 'tOU'tOl� aopata.

Ebenda 1 4, 3 (D. 344) 'A. fjA.cov oiKTJV Kata1tE1tTJ'YEVat ta ăcrtpa t&t KpUO'taUoEtOEî .

i:vwt [?] oc 1tEtaA.a dvat 1tUptVa Wcr1tEp �coypac:pi]Jlata.

1 6, 6 (D. 346) 'A. oux il1to yîlv, aA.A.a 1tEpt auti]v crttc:pecr9at to� acrt[pa�.

AR IST. M eteor. B 1 . 354 a 28 1tOAA01)� 1tEt0'9fivat 'tWV apxaicov JlE'tECOpoA.Oycov 'tOV fjA.tov JlTJ c:pEpE0'9at U1t0 yfiv, aA.A.a 1tEpt 'tTJV yfjv Kat 'tOV 't01tOV 'tOU'tOV, ac:pavi�EO'Sat OE Kat 1tOlEÎV VUKta Ota 'tO U\jlllATJV dvat 1tp0� ăpKtov tl']v yfjv. AET. 11 1 9, l . 2 (D. 347) ITA.citcov ta� E1tl0'11JlaO'Î� t�

tE

9Eptv� Kal. ta� XEtJleptVa� Kata ·� toov ămprov EmtoA.� tE Kal. OUO'Jl� yivm9at . 'A. OE Ota JlEV tama Jll']OEV tomcov, om OE 'tOV fjA.wv JlOVOV .

14. A ET. , 1 1 , 1 3 , 1 0 (D. 342) . Anaximenes sustine că stelele sunt de natură ignee, dar că unele corpuri având consistenta pământului sunt risipite de jur împrejurul lor şi se învârtesc odată cu ele, rămânând invizibile. 1 4, 3 (D. 344) . Anaximenes spune că stelele sunt fixate ca nişte cuie pe firmamentul cristalin, iar altii (?) că sunt nişte petale de foc, asemenea unor desene. 1 6, 6 (D. 346) . Anaximenes (sustine) că stelele se învârtesc nu sub pământ, ci în jurul pământului. ARIST. , Meteor. B 1 354 a 28. (Anaximenes spune) că multi dintre vechii cercetători ai fenomenelor cereşti erau încredintati că soarele nu se învârteşte pe sub pământ, ci în jurul lui, şi că în acest chip dispare şi se face noapte, fiindcă spre Ursă (nord) pământul este înalt. AET. , 11 1 9, 1 . 2, (D. 347) . Platon afirmă că semnele vremii, atât cele de vară cât şi cele de iarnă, se produc în functie de răsăritul şi apusul stelelor. Anaximenes a sustinut că nimic din acestea nu se produc din cauza stelelor, ci numai din cauza soarelui.


1 33 1 4 a. PLI N . N . H. 11 1 86 sic tit ut varia /ucis incrementa in Meroe /ongissimus dies XII horas aequinoctialis et octo partis unius horae colligat, Alexandriae vero XIII horas, in Italia XV , in Britannia XVII . . . 1 87 umbrarum hanc rationem et quam vacant gnomonicen invenit A. Milesius, Anaximandri, de quo diximus (1 2 A 5) , discipulus, primusque horologium quod appellan t sciothericon Lacedaemone ostendit. Vgl. 1 8 1 , 1 3 . 1 4 a. PLI N . , N.H. IL 1 86. AstfeL s-a întâmplat că din cauza intensitătii variate a luminii, în Meroe, ziua să acumuleze 1 2 ore din echinoctiu şi opt părti d intr-o singură o ră. La Alexandrias însă, 14 ore, în Italia 1 5, în Britannia 1 7 . . . 1 87 . Această proportie a umbrelor, care este denumită " gnomonică " a descoperit-o Anaximenes din M ilet, discipolul lui Anaximandros, despre care am vorbit ( 1 2 A 5) şi el cel dintâi a aşezat un cadran solar în Lacedemonia , pe care-I nu meşte sciotherikos (prinzător de u mbre) . 1 5 . AET. 11 20, 2 (D. 348) 'A. m)ptvov i.mCtpxuv 'tOv ilAwv a1!Eq>l'jvato. 22, l (0. 352) 'A. 1tAati>v 001; nitaAov 'tOv ilAwv. 23, l (O. 352) 'A. imo 1!Em>1(\I(J)j.ltvou clfpo.:; l((Xl avm'\mou fl;we6j..�Eva ta ăcrtpa � tp07tiu; 1tOtEiaflat.

1 5. A ET. 11, 20, 2 (D. 348) Anaximenes a afirmat că soarele este de natură ignee. 22, 1 (D. 352) Anaximenes a afirmat că soarele este lat ca o p e t a 1 ă. 23, 1 (D. 352) . Anaximenes sustine că la solstitiu stelele sunt respinse din cauza aerului devenit dens şi a rezistentei acestuia. 16.

THEO SMYRN . p. 1 98, 1 4 H ill. (aus Derkyllides) �c.ooru.to<; icrtopEî ev taî� 'AcrtpoAoyî.at� [fr. 94 Sp.], ott OivmtÎ.OTJ� [C . 4 1 , 7] EUpe 1tpOO't�, 'Ava�tjlEVTJ� oc on il <rEÂTJVTJ EK 'tO'Îi i]Aiou EXEt 'tO q>� l((Xl tiva EKÂEt1tEl 'tp01tOV. AET. 11 25, 2 (D. 356) 'A. 1tuptVTJV 'tTJV <rEATJVTJV.


1 34 1 6. THEO SMYRN . , p. 1 98, 1 4 Hill. (din Derkyllides). Eudemos povesteşte în Astro/ogie (fr. 94 Sp .) că Anaxime nes a descoperit primul că Juna îşi are lumina de la soare şi modul cum ea intră în eclipsă . 1 7.

A ET. III 3, 2 (D. 368, nach Anaximand. 1 2 A 23) 'Ava�tf.LEVTJ�

't(Xll'tCt 'tOU'tffit (1tEpt ppov'tOOV K'tA.) 1tpocrned� 1:0 E1tt 'tfj� eaMcrcrT]�. fin� crxtsOj.lEVT] 'tCXÎ� K001t(Xt� 1tapacrnAj3Et. 4, 1 (D. 370) 'A. VE!pT] j.lEV yivEcr9at 1taxuv9EV1:0� E1tt 1tAEÎOV 'tOU �. j.lâ.AAOV o' EmcruvaxeEvto� EK9A$Ecr8at 'tOU� ollPpo�. xaAasav &, E1tEtOOV 1:0 KCX'tCX!pEpOj.lEVOV UOrop Ttayfjt, Xt6va o' ihav <11lj.l1tEptATJ<p9fjt n 'tOOt uypoot 1tVE1lj.lCX'ttKOV.

1 7 . A ET. III, 3 , 2, (D. 368) Anaximenes gândeşte la fel cu acesta (adică cu Anaximandros) , (cu privire la trăsnet etc .) dar adaugă ceea ce se întâmplă cu marea: când aceasta este spintecată de vâsle, stră luceşte . 4, 1 (D. 370) Anaximenes spune că norii se produc atunci când aerul se comprimă tot mai m ult; condensându-se şi mai mult, încep să cadă ploi; grindina se formează de câte ori îngheaţă apa ce cade, iar ză pada , atunci când o infimă cantitate de aer este învăluită de umezeală. 1 8. - III 5, 1 o (D. 373) 'A. iptv yiVEcrSat Ka't' auyacrj.lOV i]Aiou 1tp0� VE<pEt 1t1lKVOOt l((Xl 1tCXXEÎ KCXt j.lEACXvt 1tapCt 1:0 j.li] ouvacrSat 1:� âK'tÎVCX� Ei� 1:0 1tEpav OtaK61ttEtV tmcruvtcrtaj.leva� autoot. SCHOL. ARAT. p. 5 1 5, 27

M. (aus Poseidonios) 1:i]v iptv 'A. <pTJcrt yivEcrSat, i]viKa âv tm1tEcrromv ai 1:oil i]Ai.ou auyal. Ei� 1tCXXUV Kat 1t1lKVOV 'tOV âEpa.

o9Ev 1:0 npO'tEpOV

a1noil 1:oil i]Ai.ou <potvtKoilv <pai.vEtat, otaKatOj.lEVov 'i>1to 1:oov âKnvrov, 1:0 OE j.lEACXV, KCX1:CXKpa1:0Uj.lEVOV tl1t0 'tfj� Uyp6'tT]'t�. KCXt WK'tO� OE <pT]crt ylVEcr8at 1:i]v iptv â1to tfi� crEATJVTJ�. â;A..;A..' ou TtOAAaKt� ota w llTJ TtavcrEAT]vov Eivm Ota 1t(XV't� l((Xt âcr9EvE<J1:EpOV au'ti]v � EXEtV 'tOU i]Ai.ou.


1 35 1 8. - III, 5, 1 0 (D. 373) . Anaximenes afirmă despre curcubeu că se naşte din reflectarea razelor de soare de către un nor comprimat, dens şi negru, prin faptul că razele concentrate asupra lui nu pot răzbi prin el. Schol. ARAT. p. 5 1 5, 27 Maas (din Poseidonios). Anaximenes afirmă despre c urcubeu că el se produce datorită reflectării soarelui de către un nor comprimat, dens şi negru. De aceea, partea de aer care se găseşte mai aproape de soare apare pu rpurie , fiind în cinsă de raze le acestuia, iar culoarea întunecată apare în partea în care domină umiditatea. El sustine că în timpul noptii curcubeul se produce din lună , iar lumina acesteia este mai slabă decât a soarelui. 1 9. GALE N . in Hipp. de hum. III XVI 395 K. (mittelbar aus Poseidon ios) 'A. oc uoow� Kat atp� yivm8at to� âvtlloU<; jlouA.ctat Kat [tfitl pullllt ttvt âyvootmt jltai� q>Epm9at Kat taxuna � ta 1tt11va 7tEtEcr8at.

1 9. GALENOS, in Hippocratis de humoribus III, XVI, 395 K (din Pose idonios) . Anaximenes stabileşte că vânturile se nasc din apă şi aer, şi, printr-un elan de neînteles pentru noi, ele sunt mânate cu violentă, foarte repede, la fel cu zborul păsărilor. 20 . A ET. III 1 0 , 3 (D. 377) 'A. tpa7te�oetofi [namlich tt1v yfiv]. ARISTOT. de caelo. B 1 3 . 294 b 1 3 'A. oc Kat 'Ava�ay6pa� Kat �llllOKpttO� tO 7tÂ.âto� atttOV Eivai q>acrt tOU llEVEtV auti(v· OU yap tEilVEtV, aU' Effi1tOlllUtl�EtV tOV âtpa tOV KâtmBEv, 01tEp q>aivetat ta 7tÂ.ât� EXOVta

t&v crm11âtmv 7totEiv· tailta yap Kat 1tp6<; tou� âvellOU<; EXEt O'OOKtvi(tm� Ota tt1v âvtEpEtcrtV. tauto ot1 tOUtO 1tOtEÎV t&t 7tÂ.âtEt q>acrt tt1v yfjv 1tp0� tOV U1tOKElllEVOV âtpa. tOV o' OUK EXOVta tOU llEtacrtfjvat t67tov tKUVOV aep6ov t&t Kâtm9EV T]pqtEÎV, Wcr1tEp to EV tai� KÂ.E\j/UOpal� UOmp. AET. III

1 5, 8 (D. 380) 'A. ota to 7tAâto� E7toxeicr8at t&t âtpt.


1 36 20. AET. III, 1 0, 3 (D. 377). Anaximenes susţine că (pământul) a re forma unei mese . ARISTOTEL De cae/o B 1 3, 294 b 1 3. Anaximenes, Anaxagoras şi Democrit afirmă că lăţimea lui constituie cauza pentru care pământulîşi păstrează poziţia, căci el nu despică, ci apasă, asemenea unui capac, aerul aflat sub el, aşa cum se vede că face orice corp plat. Astfel de corpuri sunt şi greu de mişcat, f ie şi prin forţa vântu rilor din cauza rezistenţei ce-o opun. Acelaşi lucru, spun ei, îl face şi pământul cu aerul de sub el. Aerul acesta nemaiavând loc suficient pentru a-şi schimba poziţia, stă pe loc, comprimat în jos, la fel cu apa d i n clepsidră. A E T. I I I 1 5, 8 (D. 380) . Anaxi menes spune că pământul, din cauza lăţimii sale, este s u s t i n u t de aer. 21 .

ARISTOT. Meteor. B 7. 365 b 6. 'A. oc <pl'lm �pEXOfli�VTJV ti]v yijv

x:al. �rpatvollEVllV ftyvooeat x:al. i:m:o tou'tOlv t&v anoppl'lyvUflEvmv KoAmv&v Ellm1tt6vtrov m:imSat· OtO Kat yiyvrn8at t� m:tcrllO� EV tE totc; auxllotc; Kat nW..tv EV tate; i:m:Epo�piatc;· EV

tE

yap toîc; auxlloîc;, Wcr1tEp EtplltUl,

�T}XllVO!lfVTJV pf!yvoo9at Kal. u1t0 t&v UOO'tOlV i:m:Ep'IJ'YpatVOilEVllV OtamlttElV.

Vgl. AET. III, 1 5, 3 (D. 379) ; SEN EC. Nat. Qu. VI 10 şi 1 2 A 28 (1 88, 22) . 2 1 . ARISTOTEL Meteor. B 7. 365 b 6. Anaximenes afirmă că pământu l udat (de ploi) şi (apoi) uscat se crapă şi se nasc cutremure din pricina denivelărilor care se prăvălesc ; aceasta este cauza care determină seismele în perioadele de secetă şi de asemenea în perioadele de mare umiditate. Căci în timpul secetelor, aşa cum s-a spus, pământul. uscându-se, crapă, şi din pricina umezelii excesive se prăbuşeşte. 22. GALEN. in Hipp. d. nat. h. XV 25 K. aus Sabinos outE yap 1tUil1taV !XEpa /..tym tov ăv9pomov c001tEp 'A. ...


1 37 22. GALENOS, in Hippocratis de natura hominum XV, 25 K (d in Sabinos) . Eu nu afirm deopotrivă cu Anaximenes că omul este din aer, în întregime . . . 23 .

PH ILOPON. d e anima 9 , 9 Hayd . oi of: aepiav [namlich tT]v wuxitvl ro� 'A. Kal. ttve� t&v EtcotK&v. Vg l. 87, 2 aus Ar. d. an. A 2. 405a 2 1 . Vgl. B 2; AET. IV 3, 2; Plato Phaedo p. 96 B. 23. PHILOPO N . , de anima 9, 9 Hayd. U nii spun că (sufletul) este de natura aerului, cum afirmă Anaximenes şi câtiva dintre stoici . Cf. şi AET. IV, 3, 2, ; PLATON , Phaidon 96 B.

B. FRA GMENTE 1 . PLUT. de prim. frig . 7, 947 F i1 Ka8a1tEp 'A. 6 1taA.au)� ooteto, llTttE to \JI'IlXpOV EV oucriat llTttE tO 0Ep1J.OV â1tOAEt1tCOIJ.EV, âAA&. 1tâ9rt KOtVâ tfj� UAT)� emytyYOIJ.EVa taî� IJ.Etaj}oA.aî�· to yap <J'OOtEAAOIJ.EVOV autfj� Kal. 1t'\l!CVOUIJ.EVOV wuxpov Eivat <pT)crt, to o' âpatov Kal. to X a A a p o V (OUtCO 1[(0� OVOIJ.âcra� !Cal. t&t Pitllatt) 9Ep1J.6V. oOEv OU!C â1tEtK6tco� A.Eymeau tO !Cal. 9Ep1J.U t6v iivepco1tov EK tOU crt61J.at� Kal. wuxpa IJ.EOtEvat . \JIUXEtat yap " 1tVOTJ 1ttEcr9Eîcra Kal. 1t'\llCVweeîcra toî� XEÎAEcrtV, âVEtiJ.EVO'\l of: tOU crt61J.ato� EK1tt1ttoucra yiyvetat 9Ep1J.ov {mo IJ.av6tT)to�. toilto IJ.EV ouv âyv6T)IJ.a 1tOtEÎtat tou âvBpO� 6 'AptcrtotEATJ� [Probl. 34, 7 . 964a 1 0?]' âvEtiJ.EVO'\l yap tOU crt61J.ato� EK1tVE îcrOat to 0Ep1J.OV El; TJIJ.WV aut&v, otav Of: cr"OOtpE\JiaVtE� ta XEÎAT) <pucri)crcoiJ.EV, ou tOV el; TJIJ.WV, âA.A.a tOV âEpa tOV 1tp0 tOU crt6j.J.O.t0� wOEîcrOat \JI'IlXpOV ăvto. !CO.l 1tpo<lEIJ.m1ttEtV. Vg l. A 5 1 9 1 , 23.

1 . PLUT. , de prim. frig. 7, 947 F. Sau, aşa cum credea Anaximenes cel de demult, să nu considerăm nici recele ca substantă şi nici caldul, ci ca stări comune ale materiei, ce a par datorită schimbărilor. Căci Anaximenes spune că acel ceva din materie


1 38 care se contractă şi se comprimă este recele iar ceea ce se prezintă rarefiat (apat6v) şi d e s t i n s (aşa numeşte el lucrurile cu propriile sale cuvinte) este caldul. De aceea, nu în chip nepotrivit afirmă el că omul suflă pe gură şi cald şi rece. Suflarea se răceşte dacă este presată şi comprimată cu buzele , iar dacă se lasă gura liber deschisă ea exhală căldură , datorită răririi produse. PS. ARISTOTEL (Probl. 34, 7. 964 a 1 0?) . . . căci atunci când răsuflăm uşor, iese din noi caldul (w 9Ept.16v), dar atunci când suflăm strângând buzele, noi nu dăm afară aerul din noi, ci (lovim) aerul din faţa gurii, care, rece fiind, este împins şi izbit din plin.

2. A ET. 1 3, 4 (D. 278) 'A. c1lpootpa1:ou MtÂ.TJO't� âpxf)v t&v ovtoov atpa CUtE<pTJV!ltO' ElC y(xp tOUtOU 1tUVt(l yiyvmeat !CUt Ei� autov 1tUÂ.tV UVUÂ.UEcr9at. 'oiov i( \jfUXTJ, <pTJO'ÎV, i( fiflEtEpa al')p OOOU 0'1JY1CpatEt fiflâ�, !Cat oÂ.ov tov 1Coo11ov 1tveu11a !Cat af)p 1tepttxn' (Myetm ot cruvoow11oo� af)p !CUt 1tVEUfl!l ) . UflaptaVEt OE !CUt omo� [vgl. 1 2 A 1 4] E� U1tÂ.OU !CUt flOVOEtOOU� UE� !CUt 1tVEUfl!l1:0� OO!CWV O'UVE0'1:UV!lt ta /;&ta· aouvatov yap UpXTJV fll!lV tl')v UÂ.TJV t&v OVtOOV U1tOO'tfivat, aÂ.Â.a !CUt 1:0 1tOtoUV a!ttov XPtl i.>1toneEvm· o iov (ipyup� ouJC UplCEt 1tpO� to ElC1tOOflU yevE0'9at, Eav lltl to 1tmouv Tit, toutEcrttv o apyupo1C61to�· ofloioo� !Cat E1tt tou xaAKou lC(lt tOU �UÂ.OU !CUt tfi� ... ăÂ.Â.TJ� UÂ.TJ�.

2. A ET. 1. 3, 4, (D. 278). Anaximenes din Milet, fiul lui Eurystratos, a arătat că aerul este originea tuturor lucrurilor ; căci din el se produc toate şi din nou în el se absorb. P r e c u m s u f 1 e t u 1 n o s t r u , zice el, c a r e e s t e a e r. n e s t ă p â n e ş t e p e n o i, ta t a s t f e 1 ş i î n t r e g u 1 U n i v e r s e s t e c u p r i n s d e s u f 1 a r e ş i a e r (aer şi suflare sunt întrebuinţate ca sinonime). Greşeşte însă şi el (cf. 12 A 1 4) socotind că vieţuitoarele sunt alcătuite din aer simplu şi unic ca înfătişare şi din suflu. Căci este cu neputinţă ca materia să fie singurul principiu al lucrurilor şi trebuie să ne imaginăm că există o cauză eficientă care le


1 39 alcătuieşte, tot aşa cum nu este suficient că există argintul pentru o cupă, dacă nu există făuritorul cupei, adică argintarul. Tot astfel se petrec lucrurile şi cu privire la bronz, la lemn şi la restul materiei. 2a. - 1 1 22, 1 ( vg l. A 1 5. 14 1 93 , 4 1 . 26 ) nA.atuv � ltttaA.ov t6v f\A.wv.

Vg l. auch mA.iov A 7, ijA.ot A 1 4, E7tOXEîcr8at A 6. 7 . 20. 2 a. - 11 22, 1 (cf . A 1 5, 1 4 , L 93, 4 1 . 26) . Soarele este plat, asemenea unei p e t a 1 e. C . FALSIFICĂ RI 3. OLYMPIODOR. de arte sacra lapidis philosophorum c . 25 (Berthelot Coli. Alchym . gr. 1 2 p. 83, 7) jliav oe Kuvouj!EVT]v ănEtpov ăpxl)v 1tCtV't(I)V t&v OV't(I)V oo�â/;Et 'A. tov âEpa. AEYEt yap oihroc;· 'eyyUc; ecrnv o âl)p 'tOU âcrrojlâtou· Kal. O'tt Kat' t:Kpotav 'tOU'tO'\l ytVOjlE9a, âvâyKT] aut6v Kai cX7tEtpOV Eivat Kat 7tAOUcrtOV ota to jlT]OE1tO'tE EKAEÎ1tEtv'.

3. OLYMPIODOR. De arte sacra lapidis philosophorum C 25 (Berthelot Coli. Alchym . gr. L 2 p. 83, 7).

Anaximenes

sustine că există un principiu al tuturor lucrurilor, infinit şi în mişcare: aerul. El îl defineşte astfel: aerul este apropiat de incorpora! şi fiindcă noi ne naşte m prin revărsarea acestuia, este necesar ca aerul să fie infinit şi abundent. pentru a nu dispare vreodată .


Pythagora

şi

pythagoricien i i

A ) VIA[A l . HEROD. 11 1 23

np&tot oc 1cal. t6v<iE tov 'A.Oyov Aiyimnoi Eicn oi

El1tOV't� � avepomou \jfUXTt aeavat6c; E<J'tl, 'tOU <JOOI!a'toc; <ie Katmpeivovtoc; Ee; ăJ...A.o �&tOV aiEI. YlvOilfVOV E<JbUE'tat, EWV oc navm 1tEptEÂ.911l ta XEJXiUÎa Kat ta eaA.acrcna Kat ta 1tE'tElva, aunc; Ee; avepomou <JWI!U YLVOI!EVOV E<J<iUVELV, ti)v 1tEplTJA1.l01V <ie autfit yivm9at EV tpl<JXlAtot<n E'tE01. 'tOU'tWl 'tWl 'A.Oywt Eicrl. Ol 'bUT]vwv EXPTJ<lUV'tO, oi I!Ev npOtEpOV oi oc OOtEpOV, roc; i<iiwt E:wm&v Eovn· t&v Eyro Ei<iWc; ta ouv611ata ou yp<lqxo. II 8 1 ou I!Evtot te; yE ta ipa [der Ăgypter] EmpEj)Etm Eipivw ouoc cruyKataellmEtai mpt·

ou yap omov· OI!OÂ.OYE01.l01 oc muta 'tOÎ01 'Op<ptKOÎ01 KUÂ.EOI!EVot01

KUl BaJ<XtKOÎ<Jl, EOUcn oc Aiyumimcn [vgl. 1 96, 1 7] , Kat nueayopEiotm· oooe yap toutwv t&v 6pyiwv llEtEXOvta 0m6v Ecrn Ev EtptvEOl<n Etlla<n 9aq>9fivm. E<J'tl oc 1tEpt aut&v ip6c; A.6yoc; Â.EYOI!EVoc;.

1 . HERO DOT, Istorii 1 1 , 1 23. Tot egiptenii sunt aceia care vorbesc prim ii despre această învăţătură: <anume că> sufletul omului este nemuritor şi că odată cu pieirea trupului el intră în a ltă vietate , care se naşte întruna din nou . Iar după ce s-a perindat, trecând pe rând prin toate animalele, - cele de uscat, cele d in mare şi cele într-aripate -, intră din nou în trupul unui om care se naşte. Şi această peregrinare ciclică a sufletului se petrece într-un răstimp de trei mii de ani. De această învăţătură s-au folosit unii dintre grec i -fie mai înainte , fie mai târziu -ca şi cum ar fi fost a lor proprie. Numele acestora le cunosc, dar nu m-apuc să le scriu aici.


141 1 1 , 8 1 . . . În lăcaşurile sfinte (egiptenii) nu poartă straie de lână

- când intră la slujbe şi nici nu se îngroapă cu asemenea veşminte, căci este o nec urăţenie. În această privinţă se potrivesc aidoma cu aşa-numitele practici orfice şi cu cele bacchice - care de fapt sunt tot egiptene (comp. 1, 96, 1 7) precum şi cu cele pythagoreice. Căci nu îngăduie legea sfântă să fie îngropat cu veşminte de lână cel care a fost părtaş la aceste misterii. Iar despre acestea există ceea ce se cheamă un " discurs sacru ". 2. - IV 95 ro� OE eyffi nuveCtvOJ-LUt 'tOOV 'tOV 't:,A,/.;ftcrnovtov oi.KEOV't(J)V 'tc)..A.flvoov

Kat TI6vtov, 'tOV WAJ-lO�tV 'tOU'tOV rovta &vepoonov Oo'UAEU<Jat EV

LUJ-lOOt, Oo'UAEOOat OE nueay6pTJt 'tOOt MVTJ<JUPXOU.

2. HERODOT IV, 95. După cum am aflat eu de la elenii care locuiesc pe meleagurile Helespontului şi a le Pontului , acest Zamolxis, care era un om (ca toti oamen ii) , a slujit în robie la Samos, fiind robul lui Pythagoras, fiul lui M nesarchos9 . 3. DIOG. VIII 8

cpTJcrt 8E Kat 'Aptcrt6�evo� [fr. 2 FHG 11 272] ta

1tAEÎcrta toov it9tKOOV Oo"(J-lU'tOOV Aaf3eîv tov Tiu8ay6pav napU E>EJ-LtcrtOKAEia� tii� Ev �eA.cpoî�.

3. DIOG. LAE RT. VIII, 8. Spune şi Aristoxenos (fr. 1 5 Wehrli) că Pythagoras pre luase maj oritatea preceptelor etice de la Themistoc leea, preoteasa din Delfi. 4. ISOCR. Bus. 28 Tiu8ay6pa� 6 :EaJ-Lto� . . . acptKOJ-lEV� Ei� Atyuntov Kal. J-La9TJtT]� EKetV(J)V [der Ăgypter] yev6J-LEV� tflv t' &A.A.TJv cptA.ooCKpiav 7tpâl1:� Ei� 'tO� "t:,A.f..TJVU� EKOJ-Lt<JE Kat pa 1tEpt ta� eucria� Kat ta� aytcrtEia� ta� EV 'tOÎ� iEpoî� emcpaVE<JtEpoV 'tOOV &A.A.oov ecrnou&acrEv


1 42 TtYOUJ.lEV� , Ei KUl J.lfiOCV aut&t Bux tUUtU 7tAEOV yiyvotto 7tUpU t&v 8E&v, &J... 'A.'

ouv mxpa YE tOt<; uvepomot<; EK tOUtOOV J.l.UÂ.tcrt' EUBoKlJ.lTJO"ElV. 29

07tEp aut&t Kaî cruvtllrt. toooutov y(xp Eoool;im toi><; ă'A.Ao-u<; i>7tEpEj3a'AEv, Wcr1:E KUl 'tOU<; VEOl'tEpoU<; U7tUV'tU<; em9UJ.1EÎ V UU'tOU J.1U9flta<; Ei vm, KUl toi><; 7tpEcr�u'tEpou<; �Btov 6pâv toi><; 1taîBa<; toi><; ai>t&v EK:Eivoo t cruyytyVOJ.lEVOU<; fi 1:&v oiKEioov emJ.lEÂ.OUJ.lEVOU<;. K«Xt 'tOU'tOt<; oux oi6v 1:' umcr'tEîv · E:n yap K:al. vuv 1:ou<; 7tpocr7totoUJ.1EVo-u<; eKEivou J.1U9fl'ta<; dvm J.lâÂ.Â.ov my&V'tU<; 9aUJ.1U�OUO"lV fi 'tOi)<; E1tl 't6:ll Atynv J.lEYlO"'tllV oo�av EXOV'tU<;.

4. ISOCRATE, Busiris 28. Pythagoras din Samos . . . sosind în Eg ipt şi devenind acolo discipolul (egiptenilor) , a introdus primul în E l a da c e l e l a lte învătătu r i a le f i losof i e i şi preceptele referitoare la jertfe şi la riturile care se săvârşesc în timpul ceremoniilor religioase, arătând mai mult zel decât toti ceilalti. deoarece socotea că deşi n-or câştiga n ici un fel de foloase din partea zeilor, măcar printre oameni va dobândi cea mai mare faimă de pe urma unor asemenea strădanii. 29 Ceea ce, de fapt, i s-a chiar întâmplat. Căci într-atât i-a depăşit prin bunul să u renume pe ceilalti învătati, încât până şi tinerii râvneau cu totii să devină discipolii să i , iar bătrânii îşi priveau copiii cu mai multă plăcere, ori de câte ori aceştia începeau să-I frecventeze, decât atunci când îşi vedeau de treburile casnice. Şi nu este cu put inta să nu dăm c rezare acestor fapte . Căci până în zilele noastre cei care trec drept disc ipolii lui sunt mai adm irati în tăcerea lor 15 decât cei care obtin gloria cea mai aleasă prin cuvântări. 5. DIOG. Vlll 56 (0. A. 11 1 56 b 6 Sauppe) 'A'A.KtOOJ.lU<; B' ev 1:&t IPUO"tK&t [vgl. 3 1 A l , 56] <pTtm . .. tov oc [Empedokles] 'Ava�ay6pou OlUKOOOUl KUl nueay6pou KUl 'tOU J.l.EV n'tv O"EJ.lVO'tlltiX �TIAIDcrut 'tOU 'tE


1 43 �iou Kat 'tOU crxru.J.a't�, 'tOU Oi: 'tiJv cpumoÂ.oyiav. ARIST. Rhet. B 23.

1 398 b 9

Kal. ro� 'AÂ.KtooJ.J.a� [0. A 11 1 55 fr. 5. S.], on 1taV'tE� wu�

crocpou� nJ.J.&crtv.

llapwt youv 'ApxiÂ.oxov Kat1tEp �Â.ampTJJ.J.ov ov'ta

'tE'tlJ.lTJKUO"l . . . K<Xt 'l'taÂ.u'ihat llu8ay6pav K<Xt AUJ.l\ji<XKT]VOt 'Ava�ay6pav �Evov ov'ta i:Sa\jlav Kai 'tlJ.l&<nv i:n Kat vuv.

5. DIOG. LAE RT. VIII, 56. Alkidamas, în tratatul său Despre fizică, ne informează . . . că (Empedoc les) asculta ca d isc ipol prelegerile lui Anaxagoras şi pe ale lui Pythagoras. imitând cu râvnă seriozitatea vieţii şi a purtărilor acestu ia, iar pe de a ltă parte doctrina celui d intâi despre natură. ARISTOTEL Retorica 1 1 . 23 . 1 398 b 9. Şi după cum ne spune Alkidamas, toti oamenii îi cinstesc pe înţe lepţ i . În orice caz parienii I-au c instit pe Archilochos. deşi era un defăimător ( . . . ) . Iar italic ii I-au cinstit pe Pyt h a g o ras şi c etăţe n i i d i n L a m p sa k o s i - a u f ă c u t îngropăciune cu onoruri lui Anaxagoras, deşi era stră in . Şi până astăzi le mai arată încă cinstire. 6. DIOG. IX 38 ooKEt ot ( Demokrit), cpTJcriv 6 epacruÂ.o�. �TJÂ.W'tTJ� yqovtvau 'tOOV nueayoptKOOV' UÂ.Â.a K<Xt UU'tOU nueay6pou J.lEJ.lVT]'tat eauJ.J.a�wv au'tov tv 'toot 6J.J.oovuJ.J.oot cruyypaJ.J.J.J.<X'tt (namlich nueay6pTJ�

cap. 46 ; vgl . 68 A 33. B 1 1 ) . 1taV'ta oe ooKEi:v 1tapa 'tou'tou Â.a�Eîv Kat UU'tOU o' âv UKT]KOEVat, Ei J.lTJ 'tU 'tOOV xp6vwv EJ.lUXE'tO . 1tUV't(J)� J.lEV'tOl 'tOOV nueayoptKOOV 'tlVO� UKOUO"Ul Cj>T]O"lV UU'tOV rÂ.aUKO� 6 'PT]yîvo� Ka'ta 'tOU� UU'tOU� xp6vou� UU'tOOl yqovoo�. Porph. V. P. 3 �oupt� o' 6 l:aJ.J.w� tv OEU'tEpoot 't&v "wpwv [ FGrH ist. 76 F 23 11 1 45]

1taî oa 't,

UU'tOU (des Pythagoras) avaypaq>El 'ApÎJ.lVT]O"'tOV K<Xt OtOUO"KUÂ.OV Cj>T]O"l YEVE0"9at �T]J.lOKpi'tou.

'tOV o' 'ApÎJ.lVT]O"'tOV KU'tEÂ.96V't' U1t0 'tfi�

cpuyfi� X<XÂ.KOUV ava9T]J.l<X 'tOOl iEpoot 'tfi� "Hpa� avaeEi:vat 'tTJV OlUJ.lE'tpov i:xov tyyu� ouo 1tTJXEWv, ou E1tiypawa ilv tyyqpaJ.J.J.J.Evov 't6oE· '

nueay6pEw cpiA� uio� 'ApiJ.J.VTJcr't6� Il avt9T]KE 1toÂ.Â.a� E�Eup<ilv Eivi A6ym� crocpia�.


1 44 tomo ()' UVEAOVta Ltf!OV tOV UpflOVlKOV Kat tOV Kav6va O"q>Etq:>tO"UflEVOV E�EVEYKEÎ V ooc; tOWV. Ei vat f!EV ouv E7ttU tUc; avayeypaf!f!Evac; croq>\.ac;, ota & ti)v f!\.av, ilv I:îf!oc; ixpe\.A.Eto, cruva�pavtcr9fivat Kat tac; ăA.A.ac; tac; EV t&t ava9tlf!att YEYp<XflflEVac;.

6. DIOG. LAERT. IX, 38. <Democrit>, spune Thrasylos, a fost, pare se, un adept al pythagoricilor, ba chiar şi aminteşte de Pyt h a g o ras , a d m irându-1 în tr-o scriere cu acelaşi n u m e (intitulată Pythagoras, cf. Democrit, A 33, B 1 . 1 ) . S-ar părea că toate ide ile le-ar fi luat de la el şi, dacă nu s-ar împotrivi cronologia, ar putea fi socotit d iscipolul acestuia. în orice caz, Glaukos din Rheg ion , care era un contemporan al său, spune că a fost instruit de unul dintre pyt hagoric i. PORPHYRIOS, Viaţa lui Pythagoras 3 Iar Du ris din Samos24 , în cartea a doua a scrierii sale intitulată Anale ( FGrH ist . 76, F, 23, 1 1 , 1 45) consemnează pe un fiu <al lui Pythagoras>, pe nume Arimnestos, şi ne spune că a fost învătătorul lui Democrit. Arimnestos deci, întorcându-se din exil, consacră în templul Herei un dar votiv de aramă, cu un diametru de a proape doi coti. Şi era gravată pe acest dar următoarea epigramă: M-a consacrat Arimnestos, fiul iubit al lui Pythagoras, Fiindcă el a izvodit multe <a rte> întelepte între proportiile muzicale. Ac est dar votiv a fost furat de Simos, armonic ianu l , iar acesta , după ce şi-a însuşit formula monocordului. a dat-o în vileag ca şi cum ar fi fost a lui proprie. Şi erau consemnate în epigramă şapte a rte (sau .. raporturi întelepte') , însă din cauza uneia singure, pe care o înlăturase Simos, au d ispărut şi celela lte înscrise pe darul votiv.


1 45 6a . PROCL. in Eucl. 65, 1 1 Fr. (după Eudem fr. 84; nach 1 1 A

11

;

vgl. 85 B 1 2) J..lEta oe toutov (Thales) MaJ..LEpKQS

o

:E'tTJmx6pou tou

1t0t T]'tOU aOEÂ.<pO� 00� E<pa\jfaJ..l E VO� 'tlÎ� 1tEpt YECiiJ..l E'tpiav (j1tOUOlÎ� J..l VT]J..lOVEUEÎat

000

E1tl OE 'tOU'tOt� rr. 'tlJV 1tEpt mhi]v <ptÂ.ocro<pi.av Ei� crxf!J..la

Jtat&ia� EÂ.EueEpou J..lE'tEcrtT]crEv ăvw8€v 't� aPXa� mhfl� tmcrK01tOUJ..lEV� Kat au� Kat VOEJXO� 'ta SEwpiJJ..la'ta OtEpEUVOOJ..lEV�, o� oi] Kat 'tTJV 'tWV ava Â.oyov npayJ..lU'tEtUV Kat 'ti]v 'tWV KocrJ..ltKWV (jXT]J..la'tCiiV crucrtam V aVEUpEV.

6 a. PROCLOS, Comentarii la Euclid 65, 1 1 Friedl. (din Eu de mos fr. 84; după 1 1 , A 1 1 ; cf. 85 B 1 2) . După acesta (i.e. Thales) , este amintit Mamercos, fratele poetului Stesichoros, ca unul care s-a apucat de studiul geometriei . . . Adăugând la strădaniile a c estora studiile sale, Pyt hag oras a tra nsformat filosofia referitoare la geometrie, pentru a-i da configuratia unei educatii liberale, examinând principiile ei de bază , cercetând rational şi abstract teoremele acestei ştiinte. El, de fapt, descoperise şi teoria numerelor irationale (sau a proportiilor) şi constructia figurilor cosmice. 7.

ARISTOT. Metaph. A 5 986 a 29

Kal. yap tyEvEto ti]v

TJÂ.triav 'AÂ.KJ..lUlCiiV <VEO�> E1tt 'YEpOV'tt nu8ay6pat. Aus des Aristoteles

Buch ITEpl. tffiv n uaayopEiwv (fr. 1 9 1 Rose) sta m mt die erste Aufzeichnung der Pythagoraslegende. Excerpt bei APOLLON m i r. 6 wutot� ( E p i men ides, Aristeas, Hermotimos, Abaris, Pherekydes) oc tmyEvoJ..lEvo� nueay6pa� MvTJcrapxou uio� to J..lEV 7tpffitov otE1tOVEîto 7tEpt ta J..lUBiJJ..lata Kat to� aptBJ..lo�, ootEpov & notE Kat 'tlÎ� <I>EpEKooou tEpatoJtmia� ouK anEcr'tTJ.

Kal. yap tv MHanovtiwt

nÂ.oiou EicrEpXOJ..lEVou <pop'ti.ov exovto� Kat tffiv napatuxovtwv EUXOJ..lEVWV crwcrtov Ka'tEÂ.SEîv ota tov <poptov E<pmîwm toutov EiJtEtv 'vEKpov toi.vuv <paviJcrEtat UJ..l ÎV cr&J..la ăyov to JtÂ.otov toiito [vgl. Andron. den


1 46 Theopomp ausschreibt nach Porphyr. bei Eus. P. E . x 3, 6]. 1taÂ.tv o' EV KauÂ.coviat, � CJ>TJ<JtV 'Apt<J'tO'tEÂ.TJc;; <1tpou<JT'U.J.T)VE 't�V Â.EUK�V ăpK'tOV. KUt O a'\noc;; 'Apt<J'tOtEÂ.T)c;;> ypa<jlCOV 1tEpt UU'tOU 1tOÂ.Â.a �EV KUt ăÂ.Â.a AEyEt Kat 'tov EV TuppT)viat, <jlT)crlV, OOKVOV'ta �vam�ov O<jltV autO<; OOKVCOV UnEK'tEtvev'.

Kat 't�V ytYo�EVT)V & crtamv toic;; Tiu8ayopEiotc;; 1tpoEt1tEtV

.

oto Kat Eic;; Meta1t6vnov a1tfjpev u1to �T)&voc;; 9EcopT)a:ic;;. Kat u1to wil Kacra 1tO'ta�oil ouxj}aiVCOV aUV ăÂ.Â.Otc;; TjKOU<JE <jl(OV�V �EyaÂ.T]V UnEp ăv9pco1tOV' Tlu9ay6pa, xaîpe' . tooc;; OE 1tap0vtac;; 1tEptOEEîc;; yevecr9at. E<jlUV T] & 1tO'tE Kat EV KpO'tCOVt KUt EV ME'ta1tovncot 'tfjt au'tfjt Tt�Epat KUt Wpat. EV 9Eatpcot OE Ka8i]�v6c;; 1tO'tE e!;avi<J'tU'tO, � <jlT)<JtV 'Apt<J'tO'tEÂ.T)c;;, Kat 'tOV tOtoV �T]pOV 1tapECJlTJVE toîc;; KaBT]�vmc;; � XPU<Joilv. AEL. V. H. 11 26

·

Aristotelis (fr.

1 9 1 ) AEyEt u1t0 'tOOV Kpotcovtat&v 'tOV nu9ay6pav ,A1tOÂ.Â.cova 'y1tE�pEtoV 1tpocrayopEUE<J8at. IV 1 7

Elitoa<JKE n. to\>c;; av8pol1touc;;, O'tt KpEt't'tOVCOV

yeyevT)tat crnEp�atcov il Kata t�v CJlUmV t�v BvT]ti]v. Folgen die oben 1

98, 40 ff. berichteten Beweise.

Kal. MuAA.iav of. tov Kpotcovta'tT)v

UnE�VT]<JEV, O'tt Miliac;; 6 ropliiou E<J'ttV 6 <t>pu!;, Kat tOV UE'tOV OE 'tOV Â.EUKOV KUtE\IfT)<JEV U7to�Eivavm am6v IAMBL. V. P. 3 1 l<J'tOpEÎ liE Kat 'Aptcr'tO'tEATJc;; .

EV 'toîc;; TIEpt tfjc;; nueayoptKfjc;; <jltÂ.OOO<jliac;; [fr. 1 92] litaipEcriv nva 'tOtav& U1t0 'tOOV avlip&v EV toîc;; 1tUVU a1towfltatc;; Ota<jlUAU't'tE<J9at 'tOil Â.oytKOil ·

�ffitou to �f.v ecrn 9E6c;; , to & ăv8pco1toc;;, to & otov Ou8ay6pac;;.

7. ARISTOTEL, Metaph. I(A), 5, 986 a 29. Se pare că şi Alkmaion din Crotona şi-a însuşit această conceptie, fie că a împrumutat acest fel de a vedea de la pythagorici, fie că discipolii lui Pythagoras au preluat teoria de la dânsul; căci tineretea lui Alkmaion a coincis cu vremea când Pythagoras era bătrân. APOLLONIOS, Mirabilia 6 (Prima consemnare a legendei lui Pythagoras p reluată sub formă de excerpt din ca rtea lui Aristotel, Despre Pythagorei, fr. 191 Rose) . Venind după aceştia (după Epimenides, Aristeas, Hermotimos, Abaris, Pherekydes) , Pythagoras, fiul lui Mnesarchos s-a ostenit mai întâi cu ştiintele -


1 47 îndeosebi cu învătătura despre numere. Iar mai târziu n-a fost stră in n i c i de m eşteşugurile l u i P herekydes referitoare la miracole. Căci odată , cum intra în rada Metapont-ului o navă încărcată cu mărfuri. în timp ce oamenii care se aflau de fată se rugau să acosteze t e a f ă r ă din pricina încărcăturii. stând Pythagoras în fata lor le-a spus: ..în adevăr o să se arate că această navă duce trupul unui mort ". Şi apoi, iarăşi, în Caulonia, <precum ne spune Aristotel. a tălmăcit semnele, prevestind ursoaica cea albă>. <Acelaşi filosof> , printre attele multe pe care le scrie despre el, mentionează că " în Etruria a ucis un şarpe cu muşcătură mortală, muşcându-1 el însuşi". Şi le-a mai prevestit pythagoricilor răscoala împotriva sectei. În urma răzvrătirii (Pythagoras) se îndepărtă, fugind din Metapont, fără să-I vadă nimeni. Şi cum trecea prin vad, sub malul fluviului Kasa, dimpreună cu a�ii, auzi glas mare, mai presus de puterea unui om: " Bucură-te, Pythagoras". Iar cei de fată s-au speriat foarte. Şi odată se ivi în acelaşi timp, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, în Crotona şi în Metapont. Iar attădată, când se afla la teatru, s-a ridicat brusc, precum relatează Aristotel. şi a lăsat să se arate, celor din preajmă, coapsa lui. care era de aur. AEL. , Varia Historia 11, 26. Aristotel. (fr. 1 9 1 ) ne spune că Pythagoras era numit de către crotoniati Apolion Hyperboreanul. IV, 1 7 . Pythagoras TI învată pe oameni că el s-a născut din sământa unor făpturi mai puternice mai presus de firea cea muritoare. (Urmează mărturiile din pasajul excerptat mai înainte c u privire l a d iferitele aparitii minunate.) Şi lui Myllias c rotoniatui TI aminti că este Midas frigianul, fiul lui Gordios şi mângâie vulturul alb pe care 1-a lăsat să se apropie de el. IAMBLICHOS, Viaţa lui Pythagoras 3 1


1 48 Ne info rm ează Aristote l , în cele scrise Despre filosofia pythagorică, precum că bărbatii din secta lor păstrează printre cele mai secrete învătături următoarea diviziune: în alcătuirea fiintei rationale o parte anume fiintează ca divinitate , alta ca om şi alta în felul lui Pythagoras. 8. CLE M . AL. Strom. 1 62 (11 39, 1 7 St.)

Ilu8ay6pac; �-ti:v ouv

Mvrtmxpxou LC�IJ.tac;, &c; q>rtmv '17m6j3o'toc;, Wc; oi: 'Apt<J'tO�Evoc; EV 'tâll Ilu8ay6pou �icot [fr. i FHG 11 272] x:ai 'Apicr'tapxoc; ['Aptcr'to'tEÂTtc; Preller,

fr. 1 90 Rase] x:ai 8E6no�-tnoc; [FGrHist. 1 1 5 F 72 11 550] TupprtvOc; Jiv, ooc; NEav8rtc; [FGrHist. 84 F 29 11 1 98] I:{Jpwc; fi T{Jpwc;. OOcr'tE Eivm x:a'tâ 'toUc; nÂEtcr'touc; 'tov Il'U8ay6pav �apj3apov 'to yevoc;. DIOG. VIII 1 ooc;

Oi:

'Apt<J't�Evoc;, TupprtvOc; ano IJ.lâc; 'tOOV vflcrcov (ic; ecrxov 'A9rtvaîot TupprtvoUc; f.x:�A6vwc; [lemnos, vgl. Neanthes b. Porph. V. P. 2] . DIOG. 1 1 1 8 'Apt<J't�Evoc; o' EV 'tOOl IlEpi Il'U8ay6pou J((Xt 'tOOv yvcoptiJ.COV CXU'tOU [O. o. fr.

3] q>rtm VO<JT)OUV't(X amov [Pherekydes 7 A 1 ] uno Il'U8ay6pou 'taq>fjvm EV �ijACOl. PORPHYR. V. P. 9 yEyov6'ta o' E'tOOV 'tE<J<JCXpUKOV'ta q>rtmV 6 'Aptcrm�Evoc; [a. O. fr. 4] x:ai 6prov'ta 'tftv 'tou IloÂux:pa'touc; 't\l)(XVVt&x (J'IJV'tOVCO'tEpav oooav, OO<J'tE KaAOOc; EXElV EÂE'UaEpcot avopi 'tTJV E1tl<J't(Xcrt(XV 'tE x:ai OE<JnO'tElfXV [IJ.TJ] unOIJ.EVElV, ou'tcoc; ol') 'tTJV Eic; 'I'taÂiav ănapmv nmijcracr8at. THEOL. ARITHM . (aus Anatolios) p. 40 Ast 'AvBpox:oortc; oi: 6 Ilu8ayoptx:oc; 6 IlEpt 'toov <J'UIJ.�OÂcov ypa\jfac; x:ai b�ouÂiortc; 6 Il'U8ayoptx:oc; x:ai 'Aptcr't6�Evoc; x:aoo 17tn6�'toc; x:al. NEav8rtc; oi <nb x:a'tâ 'tOV ăvopa avaypa\jfCXV'tEc; mc; E'tE<Jl 'tâc; IJ.E'tEIJ.\ji'UXOO<JElc; 'tac; mhoot <J'Uj.l��rtx:uiac; f.q>acrav yEyovevm. IJ.E'tâ 'tocrau'ta youv E'tll Eic; naÂtyyEvecriav EÂ8Etv Il'U8ay6pav x:al. avasflcrat OOcrCXVEl iJ.E't 'tTJV npOO'tllV avax:ux:Âcomv x:al. f.navooov 'tOU ano E� \ji 'UXOYOVlKOU KU�O'U , 'tOU o' (XU'tOU x:ai anoKCX'ta<J't(X'tllCOU Otâ 'tO crq>atplKOV, Wc; oc x:al. ăAATtV Olâ 'tOU'tCOV avasrtmV f.crxE· ilit x:ai cru�J.q>eoVEî 'to r.Uq>6pl3ou 'tTJV 'l'uxl'Jv f.crXTtx:ilvm x:a'ta yE 'touc; xp6vouc;· q> yâp x:al. tl:i E'tll f.yyt<J't(X ano 'tOOV TpcotKOOV t<J'tDpEÎ'tat IJ.EXPl Sfvaq>avouc; 'tOU q>'IJ<JlKoU x:ai 'tOOV 'AvaKpEOV't6c; 'tE x:al. IloÂ'UKpU'to'Uc; XpOVCOV x:al. 'tf]c; uno 'Apnayou 'tOU Mijoou 'loovcov noÂtapriac; x:ai avacr'tacrecoc;, fiv


1 49 cllroK:Eî� qruy6vtE� MacrcraÂ.iav ootK'fi<Jav· nâm yap tomo� 6fi6xpov� 6 Il.· imo Kaj.L�fuou youv icrtopEîtat At')'U1ttov EÂ.6vto� <JUVT)tXf.lUÂ.roticr&:n EKEî

<JUVOtatp$roV 'tOÎ� i.EpEU<Jt, K:Ut E� Ba�UÂ..&VU f!EtEÂ.8ci>v 't� �ptK:cX� tEÂ.Eta� f.lU'fl9f]vm, otE Kaf.l�U<J'fl� tf]t IloÂ.uK:patou� f.lEXPt tupavviot <J'\JVEXPOVEt, llV q>EU')'(I)V Ei� At')'U1tptov j.LEtf]Â.9E Ilu9ay6pa�. Ot� OUV Uq>atpE9El<J'fl� tf]� 1tEptOOo'\J (tout' E<J'tt ol.� t&v m� et&v) Â.Ot1tcX ylVE'tat ta toti �iou amou �. DIOG. Vlll 4 toiit6v [Pythagoras] q>'fi<Jtv 'HpaK:Â.EW'fl� 6 IlovnK:� [fr. 37 Voss, v. î. a . s. 7 B 8] 1tEpt aiYrou ta& Myetv, w� El'fl no'tE yeyovoo� Ai9aAili� K:al. 'l:.pj.Loii ui� voj.ltcr9Eirr tov &E 'l:.pf.lf]V EiJtEîv aut&t EAEcr9at o 'tt âv �OUÂ.'fl'tat 1tÂ.ftV a9avacria�. aiti]cracr9at ouv �&vta K:al. tEÂ.Eut&vta f.lVilf.l'fiV EXEtV t&v <J'\Jj.L�tv6vtrov. ev f!EV ouv tf]t �rof]t 1tUV't(I)V Otaj.lV'flj.lOVEOOat' E1tEt & a1t09<lvot, 't'flpf]crm ti}v auti}v f.lVilf.l'fiV. xp6vrot o' OOtEpoV Ei� J.c:&popllov EÂ.9Eîv K:Clt imo MEVEÂ.Ero tproef]vm. 6 o' l:iÎ<p� EÂ.E')'EV, � AiSaÂ.tO'fl� notE yq6vot, K:al. ott nap' 'l:.pf!OU to O&pov Â.�ot K:at ti}v tf]� ljiUXfJ� 1tEpt1tOÂ.'fi<JtV, � 1tEptE1tOÂ.iJS'fl K:Ut Ei� ooa q>Uta K:Ut �&ta 1tapE')'EVE'tO K:at ooa it \ji'\JXll EV t&t "AtO'fiL E7ta9E K:Ut ai Â.omal. tiva ll1tOfiEVOU<JtV. (5) E1tEt0i} & l:.iî<popll� anoeavm, j.LE'ta�f]vat ti}v \ji'\JXllV a'ÎltOU Ei� 'J:.pj.LO'ttj.LOV, � K:Ul aut� mcrttv SEÂ.rov &ouvm E1tavf]A9Ev Ei� �pani� K:Clt El<JEÂ.9Wv Ei� 'tO 'tOU 'An6Urov� i.Ep6v enE&t.I;Ev ilv MEVEÂ.a� avE9'fiK:EV acrmfu (E!p'fl ')'Up aut6v, Ot' UnE1tÂ.Et EK: Tpoia�. ava9Eîvm t&t 'A7t6Urovt 'tftV acrmfu) 0La<JE<J'fl1tUÎUV fjO'fl, f!OVOV & Otaf!Evov 'tO eA.apavnvov np6crronov. E1tELOft & 'l:.pf!O'ttj.l� a1tE9avE, ')'EVE<JSat n6ppov 'tOV di]AtoV aÂ.tfu· K:al. navta nUÂ.LV llVllf.lOVEUELV, � np6cr9Ev AiSaÂtO'fl�, Eit' J:.iî<po��. Eita 'J:.pj.LO'ttfi�. Eita Il� yevotto. E1tEtOft &E flUppo� aneSavE, ')'EVE<J9at rrueay6pav K:al. navtrov t&v Etp'flf.lEvrov f.lEvf]crSat.

des P. s. 7 A 1

-

Pherekydes Lehrer

7a .

8. CLEMENT D I N ALEXAN DRIA. Stromat. 1. 62 (11, 39, 1 7 St . ) . Pythagoras, fiul lui Mnesarchos, era deci din Samos, după cum spune Hippobotos; dar după cum ne intormează Aristoxenos, în scrierea sa despre Viata lui Pythagoras (fr. 1 FHG 11. 272) . la tel


1 50 ca Aristarh (sau Aristotel - fr. 1 90 Rase) şi Theopomp (FGrHist. 1 1 5, F, 72, 11, 550) era etrusc. Însă după Neanthes (FGrHist. 84, F, 29, 1 1 , 1 98) era fie sirian, fie din Tyr. Astfel încât, după majoritatea autorilor, Pythagoras era de neam barbar. DIOG. LAERT. VII I, 1 . Însă , potrivit lui Aristoxenos, era etrusc, de obârşie din una din insulele pe care le-au stăpânit atenienii, după ce izgoniseră pe etrusci (lemnos -cont. N e a n t h e s la PORPHYRIOS, Viaţa lui Pythagoras 2) . DIOG. LAE RT. 1, 1 1 8 . Însă în scrierea sa Despre

Pythagoras şi discipolii săi, Aristoxenos (fr. 3) afirmă că el (Pherekydes) , murind, după ce fusese bolnav, a fost îngropat de Pyt h a g o ra s la Delos . P O R P H Y R I O S , Despre viaţa lui pythagoras 9. Şi ne mai spune Aristoxenos (cf. supra fr. 4) că fiind Pythagorasîn vârstă de patruzeci de ani şi văzând că tirania lui Polycrates se întărea peste măsură --ostfel încât un bărbat liber nu mai putea suporta autoritatea de stat şi despotismul ei -o ridicat ancora, îndreptându-se spre Italia. T H E O L . ARITHM . , (din Anatolios) p. 40 Ast . Androkydes pytha go re ic u l , cel care a scris lucra rea Despre simboluri, E u b u l i d e s , tot u n pyt ha gori c , Aristoxe nos, H i ppo botos şi Neanthes -care au consemnat elementele traditiei referitoare la acest bărbat - ne spune că metempsihozele întâ mplate filosofului se petrecură în decurs de 2 1 6 ani. După ce a trecut acest număr de ani, Pythagoras ajunse la palingeneză şi a retrăit ca şi cum, după cea dintâi rotatie a cic lului şi întoarcere a cubului numă rului şase, psihogonic, (fiind acesta capabil de a reve n i la pozitia i n itială în virtutea naturii sale sferice, prin asemenea potriviri, e l ar fi obtinut a ltă perioadă a viet i i regenerate. Cu această mărturie concordă ş i afirmatia c ă e l căpătase într-o vreme sufletul lui Euphorbos. Efectiv, după cercetările istorice, sunt 5 1 4 ani de la evenimentele războ iului traian până la epoca lui Xenofan filosoful naturii (fiziologul) , a lui


151 Anacreon şi a lui Polycrates, când s-a petrecut şi răzvrătirea ionienilor asediati de Harpagos Medul, fugind atunci din această împresurare foceenii pribegi care întemeiară Massalia. Deci, Pythagoras era contemporan cu toti aceştia . Se mai povesteşte că după ce Ca mbyses cucerise Egiptul, Pythagoras fusese luat prizonier acolo, pe când tocmai îi frecventa pe sacerdoti. Şi mutându-se apoi la Babilon, a fost initiat în misteriile barbare la vremea când domnia lui Cambyses coincidea cu tirania lui Polycrates, de care fug ise filosoful şi trecuse în Egipt. Dacă vom scăpa aşadar de două ori numărul de ani al acestui ciclu (ceea ce înseamnă de două ori 2 1 6 ani), ne mai rămân 82 de ani pentru durata vieţii sale . DIOG. LAERT. VIII, 4 Heraklides Ponticul (fr. 37 Voss, cf. şi P herekydes 7, B 8) ne spune că ac esta (Pythagoras) povestea despre el următoarele: cum că ar fi de obârşie (prin naştere) , un Aithalid şi era socotit fiul lui Hermes. l­ a spus deci Hermes să aleagă orice şi-ar dori, în afară de nemurire. El atunci i-a cerut ca atât în timpul vieţii, cât şi după ce s-ar fi săvârşit, să poată păstra memoria celor întâmplate. Astfel, cât era încă în viaţă putea să-şi aducă a minte de toate, iar după moarte la fel a păstrat aceeaşi amintire. Ceva mai târziu, sufletul lui a intrat în trupul lui Euphorbos, care a fost rănit de Me nela u. Iar E u phorbos spunea că fusese câ ndva u n Aithalid ş i c ă darul său îl primise d e l a Hermes. Povestea ciclului migraţiilor sale: cum se reîncarnase, în ce plante şi în ce animale intrase, câte pătimise sufletul lui în Hades şi toate întâmplările, câte le mai aşteaptă pe celelalte suflete <în metempsihoză>. (5) După ce a murit Euphorbos, sufletul lui s-a mutat în trupul lui Hermotimos, care, dorind şi el să dea mărturie (că fusese însuşi Euphorbos) s-a întors la Branhizi. Şi mergând la sanctuarul lui Apolion, arătă acolo scutul consacrat de Menelau (căci , după cum spunea el, când plecase acest erou de la Troia, pentru a


1 52 naviga spre casă , îşi consacrase scutul lui Apolion). Iar acum era deja putred: rămăsese din acel scut numai îmbrăcămintea de fildeş. După ce a murit Hermotimos, a renăscut în persoana lui Pyrrhos, un pescar din Delos. Şi din nou îşi amintea de toate: c u m fusese m a i îna i nte A i t h a l i d u l , apoi E u p horbos, a po i Hermotimos, p e urmă Pyrrhos. Iar după c e a murit Pyrrhos, se născu Pythagoras, care-şi amintea de toate cele mentionate aici. (Pentru P h e r e k y d e s, maestru al lui Pythagoras, vezi şi 7A, 1 -7 a DK) . Ba. PORPHYR. V. Pyth. 1 8

End oe tfic; 'ItaÂ.iac; EnE�TJ Kat Ev

Kp6trovt EYEVE'tO, <pT]O'lV 6 �tKaiapxoc; [fr. 20 FHG 1 1 244], ooc; avOpoc; a<ptKOJlEVO'U noÂ.unÂ.avou 'tE KC:Xt nq>t't'tOU KC:Xt Kata ti]v ioiav <pOOlV UrtO 'tfic; tUXTJc; Eu KEXOPTJYTJJlEvou (ti]v tE yap ioeav dvm EÂ.EueEptov Kal. JlEyav xaptv tE nÂ.EicrtTJv Kal. KOOJlov Enl. tE tfic; <provfic; Kal. tou ijaouc; Kal. Ent tffiv ăUrov (mavtrov EXELV), outroc; Ot9Eîvat ti]v Kpotrovtatffiv n6A.t V, rocrt' End 'tO tffiv YEPOV't(I)V apxEl:ov Elvuxay<ilyT]crEv noA.A.atcal. KaA.a otaÂ.EX9Eic;, toîc; veme; naA.tv i]�T]nKUc; Enmi]crato napmvecrnc; una tffiv <lpx6vtrov KEA.E'009dc;· JlEta oc tauta toîc; nmcriv EK tffiv otoa(jl(aÂ.Eirov a9p6mc; (j'I)VEA9oUmV' El'tC:X taîc; yuvatŞ KC:Xt YUVatKWV cruA.A.oyoc; C:XU'tffit KC:X'tEcrKEOOcrST]. ( 1 9) YEVOJlEV(I)V oc 'tOU't(I)V JlEYUAT] nepl. C:XU'tOU T]�i]9T] oo�a. KC:Xt noA.A.ouc; JlEV EAC:X�EV E� autfic; 'tfic; n6Â.Eroc; OJllAT]tUc; ou JlOVOV ăvOpc:xc; aA.A.a KC:Xt yuvaîKac;, oov Jltâc; YE ewvouc; KC:Xt o�oi]9T] 'tOUVOJlC:X, noA.A.ouc; o' ano tfic; crUVEyyuc; �apj3Ctpo'U XWpac; �acrtÂ.E îc; 'tE KC:Xt OUvacrtac;. a

JlEV ouv EAEYE toîc; cruvoumv, ouoc de; EXEl <ppacrat ��airoc;· KC:Xt yap

ouo' i] tuxoucra Tjv nap' autoîc; (jt(l)ni].

JlnA.tcrta �-tEvtot yvroptJla napa

nâcrtv EYEVE'tO npffitov JlEV OOc; ae<lvatov dvai <pT]crt ti]v \jJUXiJV, dta JlEt�aA.A.o'\)(jav de; ăU..a yEvTJ �rotrov, npac; oc toutmc; ott Kata rtEpt6oouc; nvac; ta YEVOJlEVU notE naA.tv yivE'tat, VEOV o' ouocv anA.ffic; E(j'tt KC:Xt O'tl navta ta ytv6JlEva EJl'l'uxa oJloyEvfi &î voJli�Etv. <paivEtm yap de; ti]v 't::, A.A.a&x ta o6y�-tata rtpffitoc; KOJltcrat 'tC:XU'ta Ilu9ay6pac;.


1 53 8 a . P O R PH Y R IOS, Viaţa lui Pythag oras 1 8 . Ne spune Dikaiarchos (fr. 29 FHG 11, 244) , cum că ajungând Pythagoras în Italia şi stabilindu-se la Crotona , se doved ise a fi un bărbat călătorit, foarte ales, bine înzestrat de soartă în privinta făpturii s a l e : era îna l t , avea în fătişarea u n u i om l i b e r, cu totu l fermecător, pe deplin armonios (prin voce, prin purtări le lui, prin toate celelalte) . Astfel de sentimente izbutise el să inspire c etăţ i i c roto n i a t i l o r în c â t , d u p ă ce c â şt i g a se ( p r i n " psyc hagogie '1 sufletele bătrânilor c are alcătuiau sfatul, rostind multe şi frumoase cuvântări, la îndemnul arhontilor a mai compus şi pentru tineri discursuri de îndreptare (pareneze) , potrivite suflete lor a d o lescent e , şi a p o i a c u v â ntat d e asemenea pentru copii, care s e strângeau d e prin şcoli, în număr mare, şi, tot la fel, vorbi pentru femei, care se adunaseră şi ele ca să-I asculte . ( 1 9) Iar după ce se întâmplară acestea, faima învăţătu rii sale a crescut considerabil şi a făcut multi adepti , fie în această cetate -nu numai bărbati, ci şi femei ( n u m e l e u n e i a s i n g u re d i ntre e l e , T h e a n 6 , c ă p ă t â n d pretutindeni răspândire) , fie c hiar în tin utu l barbar învecinat, de unde veniră să-I asculte multi regi şi stăpânitori. Ce spunea disc ipolilor care intrau în relatii cu dânsul nu ar putea nimeni să arate în mod sigur; căci în cercurile lor tăcerea nu rămânea la voia întâ mplări i . În orice caz dintre cele mai cunoscute de toti era învătătura potrivit căreia sufletul este, după cum spune el, nemuritor iar apoi trece în ate specii de vietuitoare. Pe lângă acestea mai sustinea că cele întâmp late se vor întâmpla cândva iarăşi, potrivit unor perioade ciclice, şi că în mod nemij locit nimic nu este nou; că toate făpturile însufletite trebuie să le considerăm fiinte pe care le uneşte înrudirea. În mod evident aceste opinii Pythagoras le-a introdus cel dintâi în Elada .


1 54 9.

-

6 m:pl. Tii� ot&xrncaA.i.a.c; autou [Pythag .J oi 1tM:i.o� ta !J.Ev t&v

IJ.U9TJIJ.attK&v KaAOUIJ.Ev<ov E1ttO'tTJIJ.WV 7tap' Aiyu1tti.wv tE Kal. XaA.&xi.wv Kat cllotvtKWV qxxcrl.V EKIJ.a9Eîv· yEWIJ.Etpi.a� IJ.EV yap EK 7taA.at&v xp6vwv Em1J.EATJ8f!vat Aiyu1tti.o�. ta OE 1tEpt aptSIJ.o� tE Kat A.oytUIJ.OU� clloivuca�. XaA.&xi.o� OE ta 1tEpt tov OUpaVOV 9EwpT]1J.ata· m:pl. t� t&v 9E&v aytutda� Kal. ta A.ot1ta t&v 7tEpl. tov Pi.ov tmtTJOEUIJ.atwv 7tapa t&v Maywv <pacrl. otaKoucrat tE Kal. A.aPEîv. Kat tauta f.LEV crxEoov 1toA.A.o� tmytyvrixrKEtv ota to yqpa<p9at tv il7tOf.LVTJf.Lautv, ta oc A.oma t&v tmtTJOEUf.Latwv �ttov ELVat yv<Optf.LU 1tATJV tOUUUtTJt YE ayvEiat <pTJUtV boo�o� tv tilt El300f.LTJt '

til� rr,� 1tEpt68ou [fr. 36 Gisinger Stoice a VI 1 1 9] KEPXilcrSat Kal. tilt 1tEpt tOU� <pOVOU� <puyflt Kat <pOVEOOVtWV, ro� llll IJ.OVOV t&v Ef.L\j/UXWV UltEXEU9at, aHa Kat f.LUYEtpOt� Kat 9TJpatopm f.LTJOE1tOtE 1tATJUtlll;EtV.

STRAB. XV 7 1 6 (aus Onesikritos fr. 1 0 M OII.] Et1t6vt� o' [Ka lanos] Ott Kat Ilu8ay6pa� totauta rAskese] A.tyot KEAEUOt tE EJ.l\j/UXWV a7tEXEU8at KtA.. DIOG . VIII 20 Sooi.at� tE txpflto li'l'uxm�. oi & <pamv, o tt

aMKtoput f.LOVOV Kat tpi.<pot� yaA.a8TJvoî� Kat toî� A.qof.LEvOt�

a1taA.i.at�, ijKtuta oc apvamv. o yE f.LTJV 'Aptcrt6�Ev� [fr. 7 FHG 11 273] 1tUVta IJ.EV ta ăA.A.a uuy�WpEÎV autov tu8i.Etv EIJ.'l'Uxa. IJ.OVOV o' aittxmeat poo� apotil� Kal. Kptou. GELL. IV 1 1 . 1 opinia vetus falsa occupavit

e t convaluit Pythagoram philosophum non esitavisse ex animalibus. item abstinuisse fabula quem Graeci KUaf.Lov appellant. 2. ex hac opinione Callimachus poeta scripsit ( fr. 1 28) Kal. KUUIJ.WV ă1to XEîpa� EXEtV avt&vto� t&utou, Kayro, Ilu8ay6pa� ro� tK:EM:uE, A.Eyw. 4. Sed Aristoxenus musicus. vir litterarum veterum diligentissimus. Aristoteli phi/osophi auditor. in fibra quem de Pythagora reliquit (a. 0) . nul/o saepius legumento Pythagoram dicit usum quam fabis, quoniam is cibus et subduceret sensim alvum et levigaret. 5. verba ipsa Aristoxeni ( fr. 7 FHG 11 273) subscripsi : IT. oc t&v &mpi.wv IJ.aA.tuta tov KUaf.LOV tOorif.LacrEv· M:tavttK6v tE yap dvat Kat OtUXWPTJttKOV' OtO Kat f.LUAtuta KEXPTJtUt aut&t. 6. porcu/is quoque minuscu/is et haedis tenerioribus victitasse idem ,


1 55

Aristoxenus referi. 7. quam rem videtur cognovisse e Xenophilo Pythagorico familiari suo et ex quibusdam aliis natu maioribus, qui ab ae tate Pythagorae <haud tantum aberant> . . . 1 2 . 'AptcrtotEÂ.T)r; [fr. 1 94] 8E !lfitpa� Kat KapOÎa� Kat aKaÂ.fiq>TJ� Kat towutwv ttv&v ăAA.wv U1tEXEcr9ai q>T]crtY 'tOU� nueayoptKO�, xpficr6at OE 'tOÎ� ăAA.ot�. Vgl. c. 52.

9. PORPHYR . , ibidem 6. Despre învăţătura lui ( Pythagoras) cei mai multi autori ne spun că elementele şt iinţelor num ite matematice le-a învăţat de la egipteni, chaldei şi fen icieni. Căci egiptenii se ocupau de geometrie din vremuri străvechi; fenic ienii cultivau ştiinţa despre numere şi calcule iar chaldeii teori ile despre cer. Notiunile cu privire la c eremoniile sacre închinate zeilor şi celelalte practici apl icate în viaţă , ei ne spun că le-ar f i auzit şi le-ar fi preluat de la magi. Şi notiunile de cult le cunosc destul de mulţi, fiindcă sunt consemnate în scris, dar restul preceptelor sunt mai puţin cunoscute; în afară doar de menţiunea făcută la Eudoxos în cartea a şaptea din Ocolul pământului (fr. 36 G i s i n g e r, Elemente VI, 1 1 9) , unde se spune că el dădea dovadă de o neprihănire atât de mare şi de o repulsie atât de considerabilă pentru vărsarea de sânge şi pentru cei care varsă sângele, încât nu numai că se obţinea de la c onsumarea ce lor însufleţite , dar nici măca r n u se a p ro p i a vreodată de b u c ă t a ri s a u de v â n ă to r i . STRABON XV, 7 1 6 (din Onesi kritos, fr. 1 O M OII.) . . . . Ş i spunea (Kalanos) că şi Pythagoras vorbea despre asemenea lucruri (despre asceză) şi recomanda obţinerea de la consu marea celor însufleţite . . . DIOG. LAE RT. VIII, 20. Ş i aducea ofrande numai din cele neînsufleţite; iar unii spun că folosea la jertfe doar cocoşii sau iezii neînţărcaţi ş i aşa-n u m iţ i i p u r c e i d e l a p t e , d a r


1 56 nicidecum mieii. Însă Aristoxenos (fr. 7, FHG 1 1 , 273) ne spune că e l în găduia să m ă n â n c i d i n toate celela lte a n i m a l e , recomandând numai s ă te obtii d e l a ca rnea boulu i care trage la jug şi a berbecului. AULUS GELLUS, Nopţile attice IV, 1 1 . 1 . S-a răspândit şi a căpătat crezare o veche părere greşită, potrivit căreia filosoful Pythagoras nu obişnuia să mănânce din carnea de animal. De asemenea că el se abtinea să consume bobul78 pe care grecii îl numesc kyamos. 2. Acordând crezare acestei opinii, poetul Callimachos (fr. 1 28) a scris:

Să nu te-atingi de-a bobului grăunte indigeste; Cum indemna Pythagoras, la fel zic eu! 4. Dar muzicianul Aristoxenos (fr. 25 Wehrli) , un bărbat foarte priceput în probleme de literatură veche, discipolul filosofiei lui Aristotel, în cartea pe care ne-a lăsat-o despre Pythagoras ne spune că filosoful de nici o altă legumă nu se folosea mai des decât de bob , fiindcă acest aliment goleşte pe nesimtite stomacul şi-1 uşurează. 5. Am copiat mai jos înseşi cuvintele lui Aristoxenos ( fr. 7 , F H G 1 1 , 2 73) : " D i n t re toate l e g u m e l e , Pythago ras c e l mai m u lt aprec ia b o b u l , deoarece uşura d igestia şi era laxativ; din această cauză îl folosea foarte des". 6 . A c e l a ş i Aristoxenos m a i mention e aza că m â n c a de ase menea purcei de lapte şi carnea de ied fragedă. 7. Se pare că obtinuse această informatie de la Xenophilos, un pythagoric, prieten al său , şi de la alti oamen i d intre cei mai în vârstă , care nu se aflau prea departe de vremea lui Pythagoras < . . . > 1 2 . Aristotel (fr. 1 94, citat de Plutarh , Mara/ia VII) n e informeaza că pythagoricii s e obtineau s ă consume uterul şi inima, iar dintre peşti, urzica de mare şi alte alimente de acest soi. Însă că ei mâncau din toate celelalte (cont. şi DK 52) .


1 57

1 O.

PLAT. de re p . x 600 A

&J,J..a oi]

Ei Jli] OTtJloaim, ioim 'ttal. v

ilYEJlOOV 7tatOEiac; au'toc; �&v AEYE'ta t "OJlllPOc; YEVE08a t, Ot ElCEÎVOV ityamov enl. auvouaim Kal. wîc; ua'tEpatc; 6o6v uva napEOoaav �iou '0Jll1Ptldtv, c00 1tEp Tiu8ay6pac; au't6c; 'tE Otaq>EpOV't(J)c; E1tt 't01hrot i}ya ni]811 , Kat oi ila'tEpot eu Kat viiv nueay6pEtov 'tp6nov enovoJ.J.a�ov'tEc; 'toii

�iou Btaq>avEîc; 1t11 OoKoiiatv dvat ev 'toîc; ăA.A.atc; ;

DIOG. VIII 45

TjKJla�E oe (Pythagoras) Kal. Kam "ti]v E�llKOa"ti]v oAUJl7ttaoa [540-

537], Kat au'toii 'tO aua't11Jla OtEJlEVE JlEXPt yEvE&v EvvEa i] Kat OEKa. 46. 'tEAEU'taîot yi:J.p EYE vO V'tO 'tcOV nueayopEt(J)V, oile; Kat 'AptO'tO�Evoc;

[fr. 1 2 FHG 11 275] ElOE, 3Ev6q>tA6c; 'tE 6 XaAKtOEuc; (mo epatKllc; Kat <l>av'trov 6 <l>A.taatoc; Kat 't.XEKpU'tllc; Kat dtoKA.îic; Kat TioAUJlvaa'toc; <l>A.taatot Kat au't oi.

fiaav o' aKpoa 'tat <l>tAOÂUOU Kat l:UpU'tOU 'tcOV

Tapav'tivrov.

1 0 . PLATON , Statul X, 600 A. Aşadar, nu se spune oare că Homer, în timpul vietii sale, chiar de n-a făcut-o public, măcar în particular a fost el însuşi călăuza educatiei unor oameni care-I înd răgeau pentru că li se îngăduia să-i stea în preajmă şi care au lăsat urmaşilor o anumită cale homerică de viată , tot aşa cum Pythagoras era deosebit de îndrăgit el însuşi pentru această men ire şi, până în zilele noastre, urmaşii lui, care numesc " pythagoric " un anumit fel de viată, oare n-ou ajuns ei cu totul deosebiti printre ceilalti oameni? DIOG. LAERT. VIII, 45 Era (Pythagoras) în floarea vârstei la vremea celei de-a 60-a oli mpiade (540-537 î. e . n . ) ; iar aşezământul şcolii sale a dăruit până într-a noua sau a zecea generatie . 46. Ultimii pythagorei au fost cei pe care i-a mai apucat şi Aristoxenos (fr. 1 2, FHG 1 1 , 275) : Xenophilos din Chalkis­ ul trac ic, Phanton din Phlius, Echekrates, Diocles şi Polymnastos tot din Phlius. Erau aceştia discipolii lui Philolaos şi E urytos, pythagorei din Torent.


1 58 1 1 . HIPPOL. Ref. 1 2, 1 2 (Dox. 557) �t6&opo; & 6 'l.:pE'tptEU; Kal. 'Apto't61;rux; 6 JlOOOtK0; qxxm 1tfD; Zi:xpXu:xv rov XWl'nîov FAT]AUE\ffi Hu!ktyqxxv.

1 1 . H IPPOLYTOS, Refutatio 1 , 2, 1 2 (D. 557). Diodor din Eretria şi Aristoxenos muzicianul (fr. 1 3 Wehrli) spun că Pythagoras a mers la Z a r a t a s chaldeul (Zarathustra) . 12.

DIOG. VIII 1 4

Kal. 7tp&1:ov [Pyth.] Ei<; 'tOU<; "t.A.A.T]va<; JlE'tpa

Kat cr1:a9Jla EicrT]yi)cracrSat, Ka86: <pT]<nV 'Aptcr't6�Evo<; 6 Jl0001.K6<; (fr. 1 O

FHG 11 274) . Porph. V. P. 22 1tpoofjA.8ov o' a\:mot, m<; <pT]crtV 'AptcrtO�EVO<; [fr. 5 FHG 11 273 ], Kat ÂEUKavol. Kat Mmcramot Kat nEuKE'ttOt Kat 'ProJlaîot. Vgl. lambl. V. P. 24 1 .

1 2 . DIOG. LAERT. VIII, 1 4. Şi cel dintâi (Pythagoras) ar fi introdus la greci unitătile de măsură (pentru lungime) şi cele de greutate (unitătile ponderale) , după cum afirmă Aristoxenos muzicianul (fr. 24 Wehrli) . PORPHYRIOS, V. P. 22. Şi au început să-I frecventeze lucanii, messapii, peucetii şi romanii (cf. şi IAMBL., V.P. 24 1 ) .

13.

PORPH . V. P. 4 aA.Âot o' EK Elmvou<; 'tfj<; nuawvaK'tO<; 'tO yevo<;

Kpi)crcrT]<; uiov TT]A.auyfj nuSay6pou avaypa<po001. Kat !hlym(pa Muîav

[vgl. 58 A geg. End.], oi & Kal. 'Aptyvro'tT]V (tOv Kal. cruyypUJlJla'ta Ilu9ay6pEta crrot�Ecr9at). TiJlatO<; [fr. 78 FHG 1 2 1 1 ] 8' icr'topEÎ 'tlJV Ilu9ay6pou 8uya1:Epa Kat Jtap9Evov oiicrav ftyEîcrSat 1:ci'Jv JtapaEvwv ev Kp6'tWvt Kat yuvaî:Ka 'tWV yuvatKWV. 'tlJV o' oiKiav �TJJlT]'tpo<; iEpC>v JtOtfjcrat 1:0'\J<; Kpo'twvta'ta<;. 'tOV ot <!'tEVWJtOV KaA.Eîv MoucrEÎOV. Vg l. DIOG. VIII

1 5 . lambl. V. P. 1 70 yi]Jlav'ta & 'ti]v '}'EVVT]BEîcrav mhci'Jt !hlymtpa, JlE'ta 'taU'ta oc MEV(Ovt 'tWt KpO't(OVtU'tT]t cruvotKi]cracrav, ayayEÎV oihw<; Wcr'tE JtapBEvov JlEV oooav ftyEî:cr9at 'tWV XopWV, yuvaîKa OC '}'EVOJlEVT]V ltpW'tT]V Jtpomevat 1:oî<; lkoJloî<;· 1:oU; 8t ME'taJtovnvoU<; 8ta JlvTJJlll<; rxoV'ta<; i:n 'tOV Ilu9ay6pav Kat JlE'tU 'tOU<; auwu xp6vou<; 'tlJV f!EV oiKiav aU'tOU


1 59 Ai}f!TI'tpor; U:pOv tt:Atom, tov oc ott:vwltbv Mouot:îov. IUSTIN 20, 4 (aus

Tima ios) Pythagoras cum annos viginti Crotonae egisse t,

Metapontum emigravit ibique decessit: cuius tan ta admiratia fuit ut ex domo eius templum facerent. V. C ic . d . fin . V, 2, 4. PAP. HERC. 1 788 (Coli . alt. VI II fr. 4; Cronert Kolotes u. Mened. S 1 47 <ev oc KpitTitt Katt:A.Srov tir; to 'I&xîov ă>v<t>pov <... > Kat ta ncpi SE<&v . . . EV> cmoppi}totr; <f!<XecOV anfipt:v> tir; Kp6twva <K<Xt K<XtEOtpEijiEV bvt:vi}Kovta <i!tTJ Ptou r; Kat eta>q>TJ ev M t:ta<novtiwt [ nă m l .

Pythagoras]. 1 3. PORPHYRIOS, Vita P. 4. Iar altii mai consemnează odraslele care i s-au născut din Thean6, fiica lui Pythonax după neam o cretană: Telauges al lui Pythagoras şi o fiică, Myia . Iar după unii <ar mai fi fost şi> Arignote (s-ar ti păstrat chiar de la ele scrieri pythagoreice) . Timaios (FHG 566 F, 1 3 1 } relatează în istoria lui, că ea, nefiind încă mă ritată, conducea c orul fecioarelor din Crotona la vremea fecioriei, iar când s-a căsătorit - corul femeilor şi că locuinta <filosofului> au închinat-o crotoniatii Demetrei, numind porticul ei " locaşul Muzelor". (Compară de asemenea DIOG. LAERT. VIII, 1 5) . IAMBLICHOS,

V.

P. 1 70. Spoun oamenii că

însuşi Pythagoras nu era mai putin admirat pentru buna sa rânduială fam ilială decât pentru filosofie. Căci după ce se căsătorise, pe fiica lui ce i s-a născut, şi care s-a măritat apoi cu Menon crotoniatul, a îndrumat-o în aşa fel încât la vremea fecioriei conducea corurile. Şi odată ce ajunse femeie măritată se apropia de altare cea dintâi. Iar cetătenii oraşului Metapont păstrând vie amintirea lui Pythagoras chiar şi în vremea ce urmă după anii vietii sale , sfintindu-i casa au făcut din ea templul Demetrei, iar din portic Museion. IUSTINUS 20, 4 (informatie luată din Timaios) .


1 60 Pythagoras, după ce a petrecut douăzeci de ani la Crotona, em igră la Metapont şi acolo se petrecu din viată. O admiratie atât de mare 1-a înconjurat în acel oraş, încât locuitorii au făcut din casa lui un templu (cf. Cicero, De finibus V, 2, 4) . PAPYRUS H ERCULANE NSIS 1 788 (Coli. alt. VIII fr. 4) . Şi mergând apoi în Creta, (Pythagoras) cercetă peştera muntelui Ido < . . . >, iar după ce învătă doctrina despre zei cuprinsă în preceptele secrete, plecă mai departe la Crotona. Muri după ce a trăit nouăzeci de ani şi fu îngropat la Metapont.

1 4 . DIOD. XII 9, 2 ff. (Ephoros ?) yev6f!Evoc; DE 1tap' au'tot<; (Sybariten] Dllf!Uyooyo<; TfiÂ.u<; Kat KU'tllYop&v 'tOOV flfYt<r'tWV avDp&v E1tEtcrE 'tOU<; Eupapi'tac; qmyaDEooat 'tOU<; E\mopw'tcr'touc; 'toov 1tOÂ.t'toov 1t€V'taKocriouc; Kat 'ta<; oucriac; UU'tOOV DllflEUcrat (3) 'tOOV oc qmyu8wv .

1tapEÂ.80V't(I)V Ei<; Kp6'tWVU l((Xt KU'taqmy6V't(I)V E1tl 'tOU<; Ei<; 'tTJV ayopav Prof.Lo'\)<;, 6 f.LEV TfiÂ.u<; E�E1tEfl'lfE 1tpmPEu'ta<; 1tpoc; 'touc; Kpo'trovtcr'ta<;. oi<; i'jv 1tpocr'tE'tUYflEVov il 1o'i><; qmyuDa<; EKoouvm il 1t6Â.Ef.LOV 1tpocr&xm9at. ( 4) cruvax9Et<rll<; oc EKKÂ.llcria<; Kal. 1tpo'tE9Eicrll<; PouÂ. fie;, 1tO'tEpov XPTJ 'tou<; iKE'ta<; EKDou vat 'tot<; Eupapi'tat<; il 1tOÂ.Ef.Lov U1tof.LE'ivm 1tpo<; Duva'tro'tEPOU<;. a1topOUflEVll<; 'tE 'tfj<; cruyKÂ.fl'tou Kai 'tOU DTJflOU, 'tO f.LEV 1tpOO'tOV Epp€1tE 'tat<; yvrof.Lat<; 'tO 1tÂ.fj9o<; 1tpO<; 'tTJV cX1tODOOtV 'tOOV tKE'tOOV Dta 'tov 1tOÂ.E fl O V .

f.LE'ta DE 'tail'ta Tiu9ay6pou 1ou <p tÂ.ocr6<pou

<rUf!PouÂ.Eucra V'tO<; crrot�EtV 'tOU<; iKE'ta<;. flE'tE1tEcrOV 'tUt<; YVOOf.Lat<; KUl 'tov 1toÂ.Ef.Lov u1tEp 'tf\<; 1oov i KE'toov crro'tllpiac; a vEiÂ.ov'to.

cs)

cr'tpa't'E'\Jcruv'trov D' f.1t' au'touc; 'toov Eupapt'toov 'tptuKov'ta f!Uptucrtv cXV'tE'tUX9llcrav oi KpO't(J)Vtâ'tat DEKa fl'Uptcrcrt MiÂ.rovoc; 'tOU a9Â.ll't0U i(youf!Evou Kal. Dta 1i]v u1tEpPoÂ.i]v 'tfi<; wu crrof.La'to<; Wflll<; 1tpro1ou 'tpE'IfUflEvOU 'tO'\)<; Ka9' UU'tOV 't'E't'UYflEvO'IJ<;. (6) 6 yap avi]p OU't'G<; �UKt<; '0Â.Ufl1tta VEVtKllK00<; Kat 'tTJV cXÂ.KTJV cXKOAO'IJ9ov EX(J)V 'tfjt KU'ta 'tO <rOOflU <pOOEt Â.EYE'tat 1tpO<; 'tTJV f.LUXTIV cX1tUV'tfjcrat KU'tEcr'tE<paVrof.LEVO<; flEV 'tot<; 'OÂ.uf.LmKot<; cr'tE<puvmc;. DtE<rKEUU<rf.LEVO<; DE Ei<; 'HpaK:Atouc; crKEui]v


161 A.wvtf]t Ktd pomiA.o:n· atnov &e YEVOf.LEVOV -efi� vi.Kll� 9auf.Lacr9f!vat 1tapâ -coi:� 7toA.i1:at�. ( 10, 1 ) -c&v oc Kpo-colVta-c&v &ui n)v 6pyl]v l;wypEi:v f.LEV

f.LTIOCVU �OUA119EV'tWV, mivm� bE KU'tâ n)v q>Uyl]v 'tOU� {mo7tEcrOV'tU� Cx7tOK'tElVOV'tWV Ol 7tAEtO� KU'tEK07tllO"UV' 'tTJV bE 7tOAlV bl1Îp1tacrav KUt 7tav-cEA.oo� EPllf.LOV E1toi11crav [5 1 0]. Vgl. lambl. V. P. 260 -cou� -cpuiKov-ca f!Uptruiwv 7tEpt -cov TE-cpaEv-ca [TpO:Ev-ca Bentley n . Diod. XII 22. 1 ] 7tEplyE VOf.lEVOU�.

1 4. DIODOR DIN SICILIA XII, 9. (Pasaj u l ar putea fi preluat < d i n E p h o ro s ? > I st o r i c u l p rez intă situatia g e og r a f i c ă şi economică a cetătii Sybaris) . (2) lvindu-se la ei un cond ucător al mult imilor (demagog) Telys, acuză în public pe c ei mai de vază bărbati şi convinse pe sybariti să exileze cinci sute de cetăteni foarte înstăriti şi să le treacă averile în patrimoniul obştei . (3) Iar exilatii ajungând la Crotona s-au refugiat lângă altarele din agora. Telys a trimis atunci soli crotoniatilor, pentru a le porunci să-i predea pe fugari, căci altminteri îi aştepta războiul. (4) Fiind convocată deci adunarea poporului pentru a se hotărî dacă fugarii trebuie predati celor din Sybaris sa u de-ar fi cu putintă să înfrunte cu război un duşman mai puternic, sfatul şi poporul intraseră într-o mare încurcătură. Şi mai întâi părerile multimiiînclinau spre dec izia de a preda pe suplicanti. de teama războiulu i . Însă , după aceea, când i-a sfăt u it Pythagoras filosoful . să-i salveze pe suplicant i . poporul şi-a mutat gândul şi a decretat război pentru salvarea celor care ceruseră azil. 1 5.

DIOG. 1 1 46 -cou-cwt [Sokrates] n�, KaeO: q>llcrtv 'Aptcr-co'tEA.ll� ev -cpi.-cwt OEpt -cotllnKf!� [fr. 75], Eq>tÂ.oviKEt 'Av-ci.A.oxo� AJÎf!Vto� Kal. 'Avnq>G:Jv 6 'tEp<X'tOOK07tO� [86 A 1 . 5], 00� nueay6pat KuA.wv fs. z 1 7] KUl 'Ova-ca� [5 8 A].


1 62 1 5. OlOG . LAERT. II, 46. Îl duşmăneauîn vreun fel şi (pe Socrate) amatorii de gâlceavă, precum zice Aristotel în cartea a treia a Poe ticii, un Antilochos din Lemnos şi un Antiphon, tâlcuitor profetic de semne (86, A, 1 . 5) , la fel cum i-au fost duşmani lui Pythagoras - Kylon şi Onatas. 1 6.

IAMBL. V. P. 248 ff. on JlEV ouv cm6v1:� nu9ay6pou eytvE'to

i] bttJ3ouA.1'! . 1tav1:E<; cruvoJloA.oyoucrt, otaq>Epovnu OE 7tEpt 'tfi<; 1:61:E a1to011Jliac;, oi JlEV 7tpO<; ll>EpEKOOTIV 1:ov I:uptov, oi & de; ME'ta7t6vnov Atyov'tE<; U1tOOE011Jl11KEVat 'tOV Tiu9ay6pav.

ai OE ahiat 'tfi<; emJ3ouA.fi<;

1tAEtOVE<; Atyov'tat, Jlta JlEV {mo "COOV KuA.wvEiwv AE'YOJlEVWV av8p&v "COta& YEVOJlEVTI.

KuA.wv avt'tp Kp01:00VtU't11<; YEVEt JlEV Kat o6�11t Kat 1tAOU't())t

1tp001:EUwV "CWV 1t0At"CWV, ăAA.wc; OE xaA.E1t6<; ne; Kat J3iato<; Kat 9opuJ3<0011<; Kat 'tupavvtKo<; 1:0 ijeoc; 1tâ.crav 7tpo9uJliav 7tapacrx6JlEvoc; 7tpo<; 1:0 KOtVWVfiO'at "COU Tiu9ayopEÎOU J3iou Kat 1tpOO'EA9mv 1tp0<; a\nov 'tOV TIu9ay6pav ilOTI 1tpEO'J3U't11V OV'ta U1tEOOKlJlUcr911 ou:X 'ta<; 1tpoEtP11JlEVa<; ahia<;. (249) yEVOJlEvOU OE 'tOU'tou 7tOAEJlOV icrxup(Jv 1lpa1:o Kat a\nO<; Kat oi �piA.m mhou 1tpO<; au1:6v 'tE 1:ov nueay6pav Kat 'tOU<; E'taipouc;, Kat ou1:oo crq>oOpa ne; EyEVE'to Kat ăKpa't� i] q>tA.onJlia au1:ou 'tE 1:ou KuA.wvoc; Kat 1:&v JlE't' EKEivou 'tE'ta'YJlEVWV, cOcr'tE Ota'tEÎVat JlEXPt 1:&v 'tEA.Emaiwv Tiu9ayopEiwv. 6 JlEV oiiv nueay6pac; Ota 'taU'tl'lV 'tftV ahiav a7tfiA9Ev de; 1:0 ME'ta7t6vnov KUKEÎ AtyE'tat Ka'taO''tpE1jlat 'tOV J3iov. oi oc KuÂ.OlVEtOt AE)'OJlEVot OtE'tEAOUV 1tp0<; nueayopEiouc; O''t acrta�OV"CE<; Kat Jtâ.crav EVOEtKVUJlEVOt OUO'JlEVEtaV. aA.A.' OJlW<; E1tEKpa'tEt JlEXPt nvoc; i] "COOV TiuEiayopEioov KaA.oKayaeia Kat i] 'tWV 1t6A.Eoov au1:&v J3ouA.TIO't<;, Wcr'tE {m' EKEivwv oiKoVOJlEîcr9at J3ouA.Ecr9at 'ta 7tEpt 1:ac; 1toA.t1:Eiac;. 1:f.A.oc; OE de; "COO'OU"COV E1tEJ3ouAE'I)(}'aV 'tOt<; avopacrtv, Wcr"CE EV 'tfit MiA.wvo<; oiKiat EV Kpo'tOOVt O'UVEOpEUOV't()) V 'tWV nueayopEiwv Kat J3ouA.EUOJlEVWV 1tEpt 1tOAt'ttKWV 1tpct'YJlU'tWV \xpa1jlaV'tE<; 'tftV OtKiav Ka'tEKa'l)(}'aV "COU<; ăvOpa<; 7tAftV OUEÎV, 'ApXt1t1tOU 'tE Kat AUO"tOoc;· Eilpwcr'to'ta'tot Ot�E1taicrav1:o f.�w 1tW<;.

ou'tot oc vE<ina'tot ov'tE<; Kat

(250)

YEVOJlEVOU OE 'tOU'tou Kat


1 63 'A6yov ooof.va notTJO"af-LEVWV t&v nOAEWV nept toi.i O"Uf-LjlaV't� mi9ou� EnaooaV'tO til� E1tlf-LEÂEia� oi nu9ay6peLOL O"UVEjlTJ OE toi.ito ot' af-Lq>OtEpCXI; tci� ahia�, oui tE ti]v OÂtywpiav t&v n6'Aewv (toi.i tOLOUtOU ycip Kat tTJALKomou yEVOf-LEvou na9ou� ou&f-Liav emcrtpOijlTJV enmiJcravto) oui tE ti]v cmro'Aetav t&v ftYEf-LOVLKwtatwv avOp&v. t&v 8E ouo t&v neptcrw9Evtwv Uf-Lq>Otf.pwv Tapavtivwv ovtwv b f-LEV "Apxmno� civEXWPTJO"EV ei� Tcipavta, b 8E Afut� f-LtcriJcr� ti]v b'Atywpiav anflpEv ei� ti]v '�.:.Uaoo Kat ev 'Axaîat 0LEtptj3e tflt nE'AonOVVTJO"LaKflt, E1tELta ei� E>Tj�a� f-LEt(I)LlctO"ato crnooofl� tLV� YEVOf-LEVTJ�· ounep EYEVEtO 'hnaf-LELVOOVI:ia� aKpoati]� Kat natEpa t6v Ai.icrtv EKaÂEcrEv. && Kat tov �iov Katf.crtpE\j/EV.

(25 1 ) oi l:iE Âotnol. t&v

nu9ayopeiwv a9potcr9EVtE� ei� to 'Pftywv EKet 0LEtp$ov f-LEt' aUiJ'Awv. npot6vt� OE toi.i xp6vou Kat t&v noÂttEUf-Latwv Ent to XEîpov npo�tv6Vt(I)V anEcrtTJcrav tfl� 'lta'Aia� n'AiJv 'APXinnou toi.i Tapavtivou.

Tjcrav l:iE oi

crnOOOaLOtatOL <l>civtWV tE Kat 'hXEKpatTJ� Kat noÂUf-LVaO"t� Kat dLOKÂfl� cllÂUlO"LOL, 3ev6q>t'A� l:iE XaÂKt&ix; tOOV ano 8pciLKTJ� XaÂKtl:iEwv. E(jlUAal;av f-LEV ouv tci el; apxfl� ij9TJ Kal. tci f-La9iJf-Lata Kaitot EKÂmoooTJ� tfl� aipEcrEw�, ew� EUyEv� it<pavia9TJcrav. tai.ita f-LEV ouv 'Aptcrtâi;Evo� [fr. 1 1 FHG 11

274] l:itTJYEÎtat. NtKOf-Lax� l:iE

l:iE

tci f-LEv ăA'Aa cruvof-LoÂoyEî toutot�, napci

ti]v anoOTif-Ltav nu9ay6pou ljlTJO"t yeyovf.vat ti"Jv En$ou'Ai]v taUtTIV KtÂ.

[Vg l. 44 A 4 a şi c . 46]. PORPHYR. V. P. 56 L1tKai.apx� [fr. 3 1 FHG 11

245] OC Kal. oi aKp$EO"tEpOL Kat tOV nu9ay6pav q>aO"tV napeîvat tflt en$ou'Aflt. POLYB.

11 38, 1 0 ff. tci f-LEV ouv tfl� npoatpf.crew� ml. to tfl�

no'AttEia� il:li.wf-La to vi.iv eipTJf-LEVov Kat np6tEpov \mflpXE napci toî� 'Axawî�. ..

(39, 1) Ka9' o� ycip Katpoix; ev toî� Katci ti]v 'Ita'Aiav

t6not� Katci ti]v f-LEyaÂTJV 'J.:.Ucil:ia t6tE npocrayopeUOf-LEVTJV EVE1tpTJO"av tci O"UVEI:ipta tOOV nu9ayopEioov, (2) f-LEtU tai.ita YLVOf-lEVOU KLVTJf-Lato� OÂOOXEpoi.i� nept t� noÂLtEta� (onep eiK6�, � âv tOOV npWtWV avl:iprov ES EKacrtTJ� n6'Aew� outw napa'A6y� l:itaq>9apEvtoov) (3) cruvEI311 tci� Kat' EKeivo� toix; t6no� 'cAATJVtKci� n6'AEt� avanÂTicr9fivat q>Ovou Kal. crtcicrew� Kal. navtoOanfl� tapaxfl�. (4) EV oi� Katpoî�. ano t&v nÂEtO"t(I)V f-LEpOOV


1 64 tfi� 'cAA.cioo<; 7tpEcrj3eu6vtoov f.1tt ta� otaA.ucrn�. 'Axawi:� mi tfit toutoov Jtt(J'tEt cruvexpi]cravto 1tpo� titv 't<ÎlV ltUpOV'tOOV KUK<ÎlV E�ayooyi]v.

l 6 . 1AMBL. , V. P. 248 şi urm. Precum că s-a urzit o conspiratie, în vreme ce Pythagoras era plecat, toti autorii sunt de acord. Însă părerile lor se deosebesc în ceea ce priveşte locul unde s-a călătorit, unii afirmând că s-a refugiat la Pherekydes din Syros, altii la Metapont. Referitor la împrejurările complotului, potrivit acestor spuse distingem mai multe cauze. Una din ele pune cele petrecute în seama bărbat ilor d in partida lui Kylon. Iar întâmplările s-au desfăşurat cam în felul acesta . Kylon era un bărbat din Crotona, cu faimă şi avere, un cetătean de frunte. Altminteri însă era de nesuferit: om silnic, ce căuta gâlceavă, fire de tiran, îşi arătase toată străduinta pentru a fi admis în comunitatea pythagoreică şi venind chiar în preajma lui Pythagoras, elînsuşi deja bătrân, acesta 1-a respins, dovedindu-1 nepotrivit, din motivele arătate mai sus. (249) După ce s-a întâmplat acest incident, porniră un război amarnic - el şi prietenii lui - împotriva lui Pythagoras şi a tovarăşilor săi. Într-atât de vajnică şi de neîmpăcată invidie se aprinsese la Kylon şi la cei rându�i în jurul său încât avea să dureze până la cei din urmă pythagorei. Aşadar, din această cauză Pythagoras a plecat la Metapont şi acolo, zice-se, îşi află sfârşit ul. iar aşa-numitii partizani ai lui Kylon îşi petreceau vremea urzind vrajba împotriva pythagoreilor şi arătându-le în orice clipă duşmănie. Cu toate acestea, până la o vreme, se dovedise mai putemică frumusetea morală şi vrednicia (ka/okagathia) pythagoreilor, deopotrivă cu vrerea cetătilor înseşi de a le încredinta cârmuirea treburilor obşteşti. Dar, în cele din urmă , atât de mult uneltiră duşmanii împotriva bărbatilor din acea sectă, încât într-o bună zi, când se aşezară pythagoreii la sfat, pentru chestiuni politice, în casa lui M ilon, la Crotona, dădură foc locuintei şi îi arseră de vii pe cei


1 65 adunati acolo, în afară de Archippos şi de Lysis, care au scăpat cu viată. Aceştia doi, fiind cei mai tineri şi în putere , izbutiră cumva să-şi croiască drum în afară. (250) Iar după cele petrecute, deoarece n-ou făcut caz cetătile pentru năpasta care-i lovise, pythagoreii au încetat să le poarte de grijă. S-au nimerit aşa lucrurile din două motive: pe de o parte , a fost de vină chiar nepăsarea cetătilor, căci deşi se petrecuse o nenorocire atât de cumplită n-ou luat nici o măsură, pe de alta, s-a ajuns aici din cauza pieirii bărbatilor celor mai inzestrati pentru conducere. Dintre cei doi care scăpaseră teferi, amândoi tarentini, Archippos s-a retras în Torent, iar Lysis, care nu s-a împăcat cu nepăsarea cetătenilor, se duse în Elada şi acolo zăbovea în Achaia Peloponesului. Ulterior s-a mutat la Theba, unde s-a bucurat întrucâtva de trecere. Discipolul său a fost Epaminondas, care-I numea pe Lysis " tată". Acolo deci şi-a făcut vea cul până la moarte. (25 1 ) Restul pythagoreilor se adunară cu totii la Rhegion, unde-şi petreceau zilele între ei. Dar, pe măsură ce a trecut timpul, rânduielile politice îndreptându-se doar spre mai rău, au început şi ei să părăsească Italia, cu exceptia lui Archippos (sau Archytas?) din Torent. Cei mai vrednici dintre aceştia erau Phanton , Echekrates, Polymnastos şi Diokles din Philus, Xenophilos din peninsula Chalcidica a Traciei. Au păzit aceştia normele de viaţă şi principiile doctrinei primordiale, deşi secta lor îşi încetase activitatea, trăind astfel până ce au dispărut cu noblete. Toate acestea le povesteşte Aristoxenos (fr. 1 1 , FHG 11, 274) . Nicomachos este de acord cu faptele înfătişate, relatarea sa deosebindu-se numai întru cât, după el, conspiratia s-a petre cut după ce Pythag oras plecase în c ă lătorie . PORPHYRIOS,

V P.

56. Dikaiarchos şi alti autori care au dat

dovadă de scrupulozitate mai mare, spun că Pythagoras se afla la Crotona când s-a urzit conspiratia. POLYBIOS 1 1 , 38, l O şi


1 66 urm. Princip iile de guvernare şi acest specific al constitutiei despre care am vorbit acum existau şi mai înainte la cetătenii din Achaia . . . (39) Căc i . tocmai la vremea în care incend iaseră în acel tinut al Italiei numit Grecia Mare sediile pythagoreilor, iscându-se după aceea pretutindeni răscoale prin oraşe (aşa cum era de aşteptat. fiindcă pieriseră din fiecare cetate pe neaşteptate oameni de frunte) . lucrurile ajunseseră până într­ acolo încât cetătile greceşti din partea locului erau pline de omoruri. de zavistie şi de tot felul de tulburări. În asemenea împrej ură ri s-au trimis de pretutindeni din Elada soli care să readucă pacea , dar acestea pentru stârpirea razelor s-au bizuit pe ac heeni şi pe încrederea de care se bucurau ei <printre ceilalti greci>. B) ÎNVĂ ŢĂ TURA. OPERA

1 7 . PH ILOD. de piet. p . 66, 4 b 3 Gomp. nueay6pou o' a\rcou ye OOOEV <pam 'ttVE<; ElVat tWV UVU<pEpOJ.!EvOlV ltapa <ta tpia fXEtVa �t�Â.ta?>. IAMBL. V. P. 1 99 (verm. aus Aristoxenos] eauJ.lâ�etat oe Kat tfj<; <pUÂ.aKfj<; aKp$eta· EV yap tooautat<; YEVEat<; EtWV oood<; ou9Evi <paivetat tWV nueayopEiwv UltOJ.l V11J.1atoov 1tEpttEtEUX00<; 7tpO tfj<; <l>tÂ.oA.âou TJAlKta<;, aU' OUtO<; 7tpWtO<; t�i]vqKE ta 9pUAOUJ.1EVa tauta tpia �$A.ia, a Atyetat Mwv o l:upaKOUmo<; EKatov JlVWV 7tpÎ.acr9at nA.âtoovo<; KEAEOOavto<;. Ei<; ltEvtav nva J.lEYâAllV tE Kat icrxupav U<plKOJlEVOU tOU <l>tA.oA.âou, EltElOTJ Kat auto<; Tjv UltO cruyyevd.a<; t&v nueayopd.wv, Kat ota tOUtO J.!EttA.a�E t&v �$A.iwv. Vgl. 44 A 1 (cap. 85) . c. 1 8, 4.

1 7 . PH ILODEM. De pietate p. 66, 4 b 3 Gomp. Unii spun că nu există ni mic păstrat <în scris> de la Pythagoras el însuşi. dintre operele care i se atribuie , în afară de <acele trei cărti ?>. IAMBLIC HOS, V. P. 199 (probabil din Aristoxenos) . Se adm iră străşnicia cu ca re au păzit <secretul scrieri lor> . Căci de-a


1 67 lungul unei succesiuni de atâtea generatii se vede clar că nimeni nu a dat peste comentari ile pythagoreilor, mai înainte de epoca lui Phi lolaos. Ci numai acesta, prim u l , a scos la iveală cele trei cărti despre care se face atâta caz. Se spune că Dion din Syracusa le-ar fi cumpărat la îndemnul lui Platon, pentru o sută de mine, după ce P hilolaos ajunsese într-o mare şi cumplită sărăcie. Dar întrucât era el însuşi rubedenie c u cineva d i n secta pythagoreilor intrase în stăpân irea cărtilor. 18.

IOSEPH. c. Ap. 1 1 63 autoil [Pyth.) JlEY ouv ouocv 6JloA.oyEîtat

auyypaJlJlU, 1t0AA0t 8E ta 1tEpt autov icrtopTJKUO'l, Kal. tOUtWV E1tl0'11JlOtat6t; ecrttv "l:.pJlt1t7tot; (vgl. 1 1 A 1 1 . c . 1 9, 2) . PLUT. Alex. fort. 1 4 p. 328 ouoc nueay6pat; i:ypaljiEV ou&v OOOE LWKpCttT]t; ou& 'ApKEO'Î.A.aot; OUtE KapvEaOllt;. GAL. de plac. Hipp. et Plat. 459 MOII .

flooEL&ilvwt; OE

Kal. nueay6pav <pllcriv (năml. er habe bereits die P latonische

Psychologie vertreten) , auwil JlEV toil nueay6pou O'U'Y'YPUJlJlUtOt; OOOEvOt; Eit; iJJlât; OtUO'WtSOJlEVOU, tEKJlUtpOJlEYOt; oc el; cliv EVtOt t&v JlU61lt&v autou yEypa<pacrtv. Vgl. in Hipp. de nat. ham. XV 67 K.

18. IOSEPHUS FLAVIUS, Contra Apionem 1 , 1 63. Prin consens general se admite că nu există nici o scriere <păstrată direct de la Pythagoras>. Multi au cercetat ştirile transm ise despre doctrina sa, iar printre aceştia cel mai însemnat este Hermippos (cf. 1 1 , A, 1 1 c 1 9, 2 DK) . PLUTARC H . , Alex. fort. 1, 4, p. 328. Pythagoras nu a scris nimic, precum nimic n-ou scris nici Socrate, n i c i Arc hes i l a o s , n i c i C a r ne a des . GALE N U S , De placitis

Hippocratis et Platonis 459 M O I I . Pose idonios spune c ă şi Pythagoras (ar fi elaborat deja o psihologie de tip platonic) < ... > dar întrucât n-a fost salvată nici o scriere a sa care să ajungă până la noi, el face deductii,judecând astfel după lectura celor scrise de unii elevi ai aceluia.


1 68 19.

DIOG. VIII 6

EVtOt JlEV oi'iv ITu9ay6pav JlT)OE i::v KataÂtTtEîv

<ri>yypaJlJla <pam (Ota7tai�ovn:�. 'HpliKA.ettot; youv o <p'OO'tKo� [22 B 1 291 JlOVovouxl. KEKpayE Kai q>TJO't' 'IIu9ay6pT)� MvT)crapxou icrtopiT)v ijcrKTJO'EV uv8pomrov JlaÂtO'tCL 1tavtrov.

Kat EKÂ�aJlEVOt; ta'Îltat; tl'xt; cruyypa<pat;

E1tOtTJO'!ltO EaUtOU O'O<ptT)V, 1tOAUJla8EiT)V, KaKOtEXVlVT)'. OUt(J) o' El1tEV, E7tEtOTJ1tEp Evapx6J.!Ev� o ITu9ay6pat; tou «l>UO'I.Kou cruyypaf.!Jlat� ÂEyEt roOE' 'ou JlU tOV uepa, tOV uva1tVE(J), ou JlU to oorop, to mvro, ou Kot' Otcrro voyov 1tEpt tou A6you tou&'. yeypa7ttat oc t&t ITu9ay6pat cruyypaJlJlata tpia, rrailiEuttK6v, IToÂtnK6v, cl>UO'I.K6v.) (7) to oc q>EpOJlEvov W<; rrueay6pou Aooto6� Ecrtt tou Tapavtivou ITu8ayoptKou <puy6vto� Eit; 0f!l3at; Kat 't7t!lJlEtVOVOa Ka8T)yT)craJlEVOU [Vg l. C . 46]. q>T)crt o' 'HpaKÂEtOT)t; o tOU fupamrovo� Ev tfit Lrotirovot; E7tttoJlfit [fr. 9 FHG III 1 69]

yEypa<pevm

autov Kat ITEpt tOU OAOU EV E1tEcrtV, OE'ÎltEpOV tOV 'IEpov ÂOyOV, ou .., UpXTJ ' '& VEOt, una crEj3Ecr8E JlE8' i]cruxia� ta& 1tavta . tpitov ITEpt 'lfUXfit; . tEtaptov ITEpt EucrEI}Eia�. 7tEJl7ttov 'HAo9aAfj tov 'bmXUpJlOU tou Kooou 7tatEpa [vgl . 23 A 3. 8], EKtov Kp6trova Kat ăAÂou�. tov oc MucrttKov A6yov 'l1t1tacrou q>T)crtv Etvat, yqpaJlJlEVov E7tt Btaj3oAfjt ITu8ay6pou [vg l.

c. 1 8]. 7tOÂÂu� Be Kat imo "Acrtrovo� tou Kpotrovtatou ypaq>Evta� uvatE8fjvat Ilu9ay6pat.

1 9. DIOG. LAERT. VIII, 6. Ci unii spun că Pyt hag oras nu a lăsat n i c i o lucrare scrisă. (Dar de fa pt iau lucru rile în glumă. C ă c i , măcar Hera c lit, filosoful naturii , mai că nu strigă <cu indignare> când spune: " Pythagoras, fiul lui Mnesarchos, arată râvnă pentru cercetare mai mult decât toti ceilalti oameni şi, a dunându-şi aceste scrieri într-o culegere, şi-a făurit din ele o in te lepc i u ne proprie - o m u lt i m e de c u noşti nte, u n ră u meşteşug ". S-a rostit astfel deoarece Pyt hagoras începe scrierea sa Despre natură 1 1 6 în felul următor: " Nu! pe aerul pe care îl respir eu, pe apa ce o beau, nu voi răbda vreo


1 69 critică împot riva tratatu l u i a cesta ". Au fost atribuite l u i •

, , •

.

,

.

.

, "

,

••

, ,

,, Carte pentru educatie, Despre politică,

Cartea naturit) . (7) Iar ceea ce s-a transmis sub numele său, de fapt ne vine de la tarentinul Lysis, u n pythagoric exilat la T h e b a , u n d e a fost învătăto r u l lui E p a m i n o n d a s . D o a r Herakleides, fiul l u i Sarapion, n e spune în a l său Rezumat al

operei lui Sotion (fr. 9 FHG III, 1 69) că Pythagoras a mai scris o lucrare în hexametri Despre Univers şi un a l do ilea poe m ,

Discursul sacru (Hieros logos) - al cărui început sună astfel: " 0, vo i tineri, venerati cu tăcerea toate acestea! " - apoi a treia operă Despre s ufle t, a patra Despre e vlavie, a c i n c e a He/otha/es - titlurile fiind puse după numele p e care-I purta tatăl lui Epicharmos din Cos - a şasea, Crotona şi altele încă . Cât priveşte Discursul mistic ne spune că este al lui Hippasos, fiind scris pentru a-1 calomnia pe Pythagoras. De altfel, multe opere scrise de Aston crotoniatul au fost atribuite lui Pythagoras.

20 . - IX 23 (Parmenides) OOKEÎ 7tpW'tO� 1tEq><OpUKEVat tOV autov dvat "bcr7tEpov Kat <Polmp6pov [28 A 1 cap. 23] ... ' oî OE rrueay6pav.

20. DIOG. LAERT. IX, 23. (Parmenides) , pare-se, a observat cel dintâi că luceafărul de seară şi ce/ de dimineată sunt una şi aceeaşi stea (28, A,

l,

23) < . . >, iar altii atribuie lui Pythagoras .

această descoperire .

2 1 . A ET. 11 1(

l,

1 (D. 327, 8) rr. 7tp&to� OOVOj..LU<JE tl)v t&v oA.rov 1tEpwxl)v

6 cr 1-l o V EK tfl� EV aut&t 't�E<O�.

2 1 . A ET. IL l , 1 . Pythagoras, cel d intâi, a numit cuprinderea tuturor lucrurilor k o s m o s, de pe urma rânduielii ce domneşte în alcătuirea sa.


1 70 C) ELEMENTE ALE DOCTRINEI ANONIME A VECHIULUI PYTHAGORISM

Secţiunea 58 B. 1 a. OlOG. Vlll 24 q>Ttcrt M Kcd 6 ·AÂ.E�avopoc; ev taîc; toov «<>tA.oo6qxov otaooxaîc; [fr. 1 40 FHG III 240] Kat tauta EUpTtKEVat EV nueayoptKOÎ<; imoiJYr'U.tacrtv· (25) UPXTJV IJ.EV toov a7tavtrov IJ.OVUOa, EK M til<; IJ.OVOOD<; a6ptcrtov OOOOa wc; av UATtV tilt IJ.OVOOt aition OV'tt {mootilvat, EK OE til<; IJ.OVOOD<; Kat til<; aopicrtou ouaooc; touc; apt91J.O\l<;, EK OE tWV apt91J.OOV ta O'TIIJ.EÎa, EK OE to&rov tac; ypaiJ.IJ.Ii<;, � tOv ta Em1tEOa crxiJIJ.ata, EK OE tWV E1tt1tEO(J)V ta O'tEpEa crxiJIJ.ata, EK OE to&rov ta aicr9Ttta O'WIJ.ata, tOv Kat ta O'tOtXEÎa Eivat tEttapa, ni)p, UOrop, rilv. atpa, a IJ.E'tajlaA.A.Etv Kat 'tpE1tE0'9at ot' oA.rov. Kat yiyvecr9at � mhwv KOOIJ.OV EIJ.\JIUXOV, voep6v, Q'(patOpetoil, IJ.EO'TtV 7tEptEXOV'ta 'tTJV YllV Kat auti]v crcpatponoil Kat 1tEptOtKOUIJ.EVTtv· (26) dvm oe Kat avn1to8ac; Kat ta lillîv Katro EKEivmc; &vro. icr61J.Otpa

'tE

Eivat EV toot KOOIJ.ffit q>W<; Kat crK6to<; Kat 9Ep1J.OV Kal.

wuxpov Kat �TtPOV Kat i>yp6v, tOv Kat' EmKpUtEtav 9Ep1J.OU IJ.EV etpoc; yiyvecreat, wuxpou OE XEtiJ.OOVa <�TtPOU o' Eap Kat iYypou cpetv67tropov>. Eav oe icroiJ.Otpilt, ta KaUtcrta dvat -rou Etouc;, ou -ro IJ.EV eciA.A.ov eap UytEtv6v, '[0 OE q>eivov q>9tV67tropoV VOO'EpOV. aUa Kat til<; liiJ.Epa<; eciU.nv IJ.EV 'tTJV Effi, q>eivnv OE 'tTJV EO'nEpaV, o9Ev Kat VOO'EpW'tEpov dvat. 'tOV 'tE 1tEpt tilv rilv aieEpa ăO'EtO'tOV Kat VOO'EpOV Kat ta EV autoot 1tUV'ta 9VTt'tU, 'tOV OE avrotcitro aEtKLVTtt6v tE Eivat Kat Ka9ap(>v Kal. i>yu'i, Kat 1tav-ra ta EV aUtWt aecivata Kat Ota 'tOU'tO 9Eîa. (27) TlAlOV 'tE Kat O'EAi]VTtV Kat toi><; &A.A.ouc; UO'tEpa<; dvat eeouc;· EmKpa'tEÎ yap '[O 9Ep1J.OV EV autoîc;, 01tEp EO'n �roilc; atnov. ti]v 'tE O'EAi]VTtV AUIJ.1tE0'9at i>q>' i]A.iou. Kat avepomrot dvm 7tp0c; 9Eoi>c; cruyytvnav Kata to IJ.Etixnv &v{)pro1tov {)epiJ.o'G· oto Kat 1tpOVOEiffilat 'tOV erov liiJ.WV. ELIJ.apiJ.EVTtV 'tE 'tWV oA.rov Kat Ka'ta IJ.EpO<; ainav dvat til<; OtOtKi]O'Ero<;. oti]KEtV 'tE U1t0 'tOU i]A.iou UKtîva Ota 'tOU


171 uie€por; 'toii 'tE 'l'uxpoii Kut nuxeor; (KuA.ofut OE 'tov llEv Oipu '1' u x p o v uieEpu, 'ti]V & EhiA.ucrouv K<lt 'tO uyp(Jv nuxuv uieepu). 't<lU'tT]V & 'ti]V aK'tÎV<l K<ll Ei<; �Ev6T] OUEcr6ut K<ll OtU 'tOU'tO �(J)()notEÎV nav't<l. (28) K<ll �îlv llEV naV'tu oou llE'tEXEt 'toii 6Ep11oii (oto Kut 'tu q>'U'tU �âltu Eivm), 'I'UXi]v llEV'tot 11i] EXEtv nav'tu. dvm & 'ti]V 'I'UXiJv an6crnucr11u uieEpor; K<lt 'tOU 6EpllOU KUL 'tOU \jiUXpoii 't!Îlt <'tE> <1'\JilllE'tEXEtV \jiUXpOii uieEpo<; Ot<lcpEpEtV 'I''Uxi]v �COJÎ<;. aeâVU'tOV 'tE Eivm <lll'tllV, EltEtOi]ltEp K<lt 'tO acp' OUltEp anEcrlt<l<J't(lt aeavU'tOV ['tE] Ecr'tt. 'tU & �!Îlt<l yEvvâcrSut E� aAA.i]A.cov ano crltEpllU't(J)V, 'ti]v OE EK Yfi<; YEVEcrtV aOUV<l'tOV Uq>icr'tuo6ut.

'tO &

onepwx d V<lt cr'tuy6vu EYKEcpaA.ou ltEPtEXOOOUV EV E<l'U'tJÎt 6Epll0V a'tllOV" 't<lU'tT]<; & npoocpEpollEVT]<;; 'tJÎt llTl'tp<lt ano llEV 'tOU EYKEq>UÂ.O'U ixoopu KUL UypOV K<lt <ltll<l npo"îEcr6Ut, E� ffiv crapKU<; 'tE K<lt VEiipu K<lt exnâ K<lt 'tpixur; K<lt 'tO OAOV cruvimucrSut cr!Îlll<l, anO & 'tOU a'tllOU 'I'UXiJV K<ll utcr6T]crtv. (29) 110pcpoiicr6ut OE 'tO llEV npâl'tov nuyEv Ev llllEPut<; 'tecrcrupaKov'tu, KU'tu & 'toi><; 'tJÎ<; ixp11oviur; A.6your; ev En'tu il evveu il ohu 'to nA.Eî:cr'tov llTJcrl. 'tEÂ.EtcoSEv anoKu"îcrKEcrSut 'to �pecpor;. EXEtv & ev uil'tâlt naY'tu<; 'toi><; A.6your; 'tfi<; �coîlr;, ffiv Eipo11Evcov cruvtxecreut KU'tU 'tOU<; PlÎ<; ClpllOVt<l<; A.6your; EKOO't(J)V EV 'tE't<lYilEVot<; K<ltpot<; emytVOilEVCOV. 'ti]v 'tE ui:oST]mv Kotvâl<;, Kul. Ka't' door; 'ti]v ăpumv, a't116v nvu ăyuv EtV<lt 6Epll0V, K<lt OtU 'tOU'tOV AEYE't<lt ot' aepor; opâv K<lt ot' UOU'tor;· aY'tepEi&crSut yup 'tO 6Epll0V ano 'tOU \jiUXpoii, EnEi 'tot, Ei 'I''UXpO<; Tjv 6 EV 'tOt<; Ollll<lcrtV a'tllO<;, OtEtcr'ti]KEt av <O'IJOCV> npO<; 'tOV OllOtOV âtpu· viiv & E<J'ttV EV oir; liA.iou nuA.ur; KUÂ.EÎ 'tOi><; 6cp!luAilOU<;" 'tU o' UU'tU K<lt nept 'tfi<; aKOJÎ<; K<lt 't!ÎlV Â.Otlt!ÎlV uicrei]oECOV Oorll<lTI�Et. (30) 'ti]v o' avepomou 'I''Uxi]v OtT]tpficr!lut 'tptxîl, et<; 'tE voiiv K<lt cpptvur; K<lt eu116v. voiiv llEV ouv K<lt SullOV dvut K<lt EV 'tOL<; ăA.A.ot<; �O>tot<;, cpptvur; & llOVOV EV avepomcot. Eivm & 'ti]v âpxilv 'tii<; 'I''UXfi<; anO KupOiur; llEXPl<; EyKEcpaA.ou, K<lt 'tO llEV ev 'tfit K<XpOiut 11tpor; uu'tfi<; unapxetv eu116v, cpptvur; & K<lt voiiv 'tu ev 't!Îlt EyKEcpaA.cot. cr'tuy6vur; 8' d V<lt ano 'tOU'tCOV 'tU<; uicrei]cretr;· K<lt 'tO llEV cpp6vtllOV aeâvu'tOV, 'tU OE Â.OtltU 6VT]'tU. 'tpEcpEcr6ui 'tE 'ti]V 'I''Uxi]v ano 'tOU <ltll<l'tO<;" 'toi><; OE A.6your; \ji'UXJÎ<; aVEilOU<; Eivut. a6pU'tOV o' dvut UU'ti]V


1 72 KUt 'tOil<; Myouc;, btd KUt 6 aie�p aopa'toc;.

( 3 1 ) OE(jf.HX 'tE dvm 'tflc;

IJIUXflc; 'tac; <pA.EJhc; KUt 'tac; ap'tllpÎ.ac; KUt 'ta VEUpa. ()'tav o' icrX{lTJl KUt Ka9' a1YrJlv YEVOJlfVll i]pEJlflt, OEcrJla yî.yvEmlat au'tflc; 1:0\Jc; A.6youc; K:at 'ta epya. EKpt<p9eîmiv 'tE au1:�v bd yflc; nA.a�Ecr9at ev 1:&1 <lfpt OJlOÎ.av 1:&1 crWJlU'tt. 'tOV OE 'i:,pJlflV 'tUJlÎ.UV dvm 'tWV IJIUXWV Kat ota 'tOU'tO IToJlnEa A.fyecr9at KUt rruA.aîov KUt Xe6vtov, E1tElOTJ1tEP OU'toc; KUt eicrnEJl1tEl ano 'tWV (j(OJlU'tWV 'taljluxac; an6 'tE yflc; KUt EK 9aA.U't'tllc;· KUt ăyEmlat 'tac; JlEV KaSapac; enl. 'tOV Uljlt(j'tOV, 't(xc; OE aKa9Up'touc; JlTJ'tE EKEÎ.vmc; 1tEAU�EtV JlTJ'tE aA.A.iJA.mc;, 0Etcr9at o' EV UppTJK'tOtc; &crJlol:c; ll1t0 't::ptVUwV. (32) dvaî. 'tE nana 1:ov <lfpa 1Jfux&v EJlnA.ewv· Kal. 1:ou'touc; 1:oil<; O!lî.Jlovac; 'tE Kal. ijpwac; VOJlÎ.�Emlat KUt l)1t0 'tOU'tWV nEJlnEcr9at av9p6:Jnmc; 'tO{Jc; 'tE OVEÎ.po'\lt; KUt 'ta crTJJlEÎU v6cro'\l

'tE

Kat <{yyteî.ac;, KUl.> OU JlOVOV av9p6:Jnotc;, aA.A.a

KUt npoj3U'tOtc; Kat 'totc; ăA.A.mc; K'tiJVEcrtV. de; 'tE 'tOU'tOUc; yiyvEcr9at 'tO{Jc; 'tE Ka9apJloil<; Kal. ano'tpomacrJlouc; JlUV'ttKTJV 'tE nâcrav Kat KATJoovac; Kat 'ta OJlOtU. Jlfytcr'tOV Of <pTJcrt 'tWV EV avepWnotc; dvm 't�V IJIUX�V nEîcrat enl. 'tO ayaeov il Em 'tO KUKOV. EUOalJlOVElV 'tE avepronouc;, O'tav aya!hl IJI'UX� 7tpOO'YEV11'tat, JlTJOEnO'tE oE i]peJlEÎV JlTJOE 1:ov au1:ov poov Kpa't:Eîv. (33) opKt6v 'tE dvat 'tO OÎ.KUtoV, KUt ota 'tOU'tO Ma opKtoV A.f.yecr9at. 'tfJv 'tE ăpE�V clpJlOVÎ.UV dvm KUt �V VyÎ.EtUV Kal. 'tO aya90v unav KUt 'tOV 9E6v· 010 Kal. Ka9' apJlOVÎ.UV (j'\JVEcr'tUVat 'ta oA.a. <ptA.i.av 'tE dvm EVapJlOVLOV icr6'tTJ'tU. 'ttJlac; 9eot:c; OELV VOJlÎ.�EtV KUt ijpwm Il� 't(xc; tcrac;, aA.A.a 9eoîc; JlEV ad JlE't' E\J<pTJJlÎ.ac; AEUXHJlOVOUV'tac; KUt CtyYEUOV'tac;, ijpwm OE ano Jlf(jO'\J TJJlEpac;· 't�V OE ayvEiav dvm ota KU9apJl&V KUt AO'U'tp&v Kal. 1tEptppaV'tTJpÎ.WV KUt ota 'tOU UU'tOV KU9UpEUEtV ano 'tE KTJOoUc; KUt AEXO'Uc; KUt JltUcrJla'toc; 7taV'toc;, KUt anEXEcr9at j3pw1:&v 9vTJcrEtotWV 'tE KpEWV KUt 'tptyA.&v KUt JlEAUVOUpwV KUt rot&v KUt 'tWV OOto'tOKWV [il �WtWV] l<Ut KOOJlWV Kal. 1:&v ăA.A.wv oov napaKEA.euonm Kal. oi 1:Cxc; 'tEAE'tac; ev 1:ot:c; iepot:c; em'tEA.ouv'tEc;.


1 73 DIOG. LAE RT. VIII, 24 Spune şi Alexandros, în cartea sa Succesiunile filosofilor, că a găsit în comentariile pythagoreice următoarele învătături: (25) Principiul tuturor lucrurilor este unitatea, iar din această unitate provine doimea nedefinită, servind ca suport material un itătii care este cauza. Din unitate şi din doimea nedefinită se trag numerele, din numere punctele, din puncte liniile, din linii figurile plane, din figurile plane figurile solide, din figurile solide corpurile sensibile ale căror elemente sunt patru la număr: focul, apa, pământul şi aerul. Acestea se transformă şi trec pe rând prin toate lucrurile. Astfel se naşte din ele Universul (Kosmos) însufletit, înzestrat cu ratiune, sferic şi cuprinzând la mij loc pământul; de asemenea ceea ce la noi e jos, în dreptul antipozilor e sus. Se repartizează în mod egal în Un ivers lum ina şi întunericul, fierbinteala şi frigul, uscăciunea şi umezeala. Dintre acestea , dacă predomină căldura este vară, când biruie frigul e iarnă, predominând uscăc iunea e prim ăvară , în sfâ rşit , biruind u m eze a l a , e toa m n ă t â rz i e . Dacă toate a c estea s e cumpănesc în mod egal, (ec hilibrându-se) , avem cele m a i bune perioade a l e anului, dintre care primăvara înfloritoare este sănătoasă, iar pieirea o aduce toa mna, purtătoare de boli. Tot la fel se petrece ziua: dă în floare dimineata şi piere odată cu întunericul. De unde şi vremea d in a murg e mai nesănătoasă. Aerul din jurul pământului este neclintit şi aducător de boli. De aceea, tot ce se află în acest aer e muritor. Dar văzduhul cel mai de sus este mereu în mişcare, pur şi sănătos; iar toate din cuprinsul lui sunt fără de moarte şi, din această pricină, divine. (27) Soarele şi luna dimpreună cu celela lte astre sunt zei; căci în ele predomină căldura, iar aceasta e cauza vietii . Luna e luminată de soare şi omul se înrudeşte cu zeii,


1 74 întrucât are parte ca om de căldură; de aceea zeii priveghează pe oameni cu gândul. Destinul este cauza rânduielii tuturor lucrurilor şi în parte <a fiecărui lucru> . Raza soarelui pătrunde prin " eter", care este rece şi dens (căci ei numesc aerul " eter rece ", iar marea şi umezeala " eter dens'). Şi această rază se cufundă până în adâncuri şi astfel dă viată tuturor lucrurilor. (28) Deci toate câte au parte de căldură trăiesc; de aceea plantele sunt fiinte vii , dar nu toate au suflet. Acesta este o frântură desprinsă din eter, formată şi din căldură şi din răceală, fiindcă partic ipă şi la eterul rece . Sufletul se deosebeşte de viat ă . El este nemuritor, întrucât e desprins din ceva de asemenea nemuritor. Fiintele vii se zămislesc una din alta prin sământă. Naşterea spontană din pă mânt nu există . Sământa este un cheag picurat din creier şi contine în el un suflu cald. Cheagul acesta , introdus în uter, aduce din creier un zer, umezeală şi sânge , din care se formează carnea, nervii, oasele, părul şi toate părtile corpului, pe când sufletul şi simtirea se plămădesc din acel suflu. (29) După ce mai întâi se coagulează picătura, ea capătă formă în a proape patruzeci de zile şi, potrivit legilor armoniei, copilul deplin dezvoltat e adus pe lume în şapte, nouă sau zece luni. Are în el toate proportiile care alcătuiesc viata şi acestea, legate într-o serie continuă, se tin laolaltă, potrivit ratiunilor armon iei, fiecare făcându-şi aparitia la intervale regulate. Senzatia , în general, şi vederea, în specia l, ar fi un suflu neobişnuit de cald. De aceea se spune că se vede prin aer şi prin apă, fiindcă eterul cald este combătut cu cel rece. Căci de-ar fi fost rece suflul din organele văzului, nu şi-ar fi p ă strat în tru n i mic deose b i rea , înt â l n i nd u-se cu aerul asemănător. Există chiar pasaje în care Pythagoras numeşte ochii " port ile soarelui ". Părerile lui sunt aceleaşi în ceea ce priveşte auzul şi cele lalte simturi. (30) Pythagoras mai spune că


1 75 sufletul omului se împarte în trei: raţiunea (nous) , mintea (phrenes) şi pasiunea (thymos) . Raţiune şi pasiune au şi ce lelalte animale, dar minte numai omul. Principiul sufletului fiinţează din dreptul inimii şi se întinde până la creier. Partea care se află în inimă este pasiunea, iar părţile care sălăşluiesc în creier sunt mintea şi raţiunea. Simţurile sunt stropii care picură din acestea. Elementul mental este nemuritor, iar toate celelalte muritoare. Sufletul se hrăneşte din sânge; facultăţile sufleteşti sunt adieri ca de vânt, căci şi sufletul şi facultăţile sale sunt nevăzute, de vreme ce şi eterul e nevăzut. (3 1 ) Vinele, arterele şi nervii alcătuiesc legăturile sufletului. Dar când sufletul prinde vigoare şi stă în repaos, concentrat în sinea sa , atunci vorbele şi actele devin legăturile sale. Expulzat pe pământ, el rătăceşte prin aer, asemănător trupului. Hermes este vistiernicul sufletelor, fiind numit din această cauză Însoţitorul ", Portarul " şi Subpământea nul ". Căci e l " " " călăuzeşte sufletele desprinse d e trupuri, atât p e uscat cât şi pe mare. Pe cele curate le duce în tărâmul cel mai de sus, iar celor impure nu le îngăduie să se apropie între ele, ci sunt legate de către Erinyii cu lanturi ce nu se pot frânge. (32) Tot văzduhul e plin de sufletele, ce se cheamă daimoni sau eroi, care trimit oamenilor visele, semnele de boală şi de sănătate. Şi nu le trimit numai oamenilor, ci de asemenea şi oilor şi tuturor vitelor; la ei (daimonil) se referă riturile de purificare şi cele apotropaice, întreaga divinaţie, glasurile prevestitoare şi toate celelalte de acelaşi fel. Iar o preocupare de frunte între cele omeneşti este să îndemni sufletul spre bine sau spre rău . Sunt fericiţi oamenii câd e sădit în făptura lor un suflet bun, dar acesta nu stă niciodată în repaos . . . şi nu predomină mereu acelaşi curs. (33) Ceea ce este drept are putere de jurământ şi de aceea lui Zeus i se spune Zeus, (temei) al jurămintelor". Iar virtutea este " armonie, la tel ca sănătatea, la fel ca binele - sub orice formă


1 76 s-ar găsi - la fel ca divinitatea. Din această cauză toate sunt alcătuite potrivit legilor armoniei. Prietenia rezultă şi ea dintr-un raport armonie al egalitătii. Nu trebuie acordate cinstiri egale zeilor şi eroilor. Să venerăm totdeauna zeii cu tăcere religioasă, înveşmântati în alb şi aducându-le prinos. Iar pentru eroi să tinem ceremonii numai de la miezul zilei înco lo. Curătenia sufletească se obtine prin purificări, prin băi rituale şi lustratii, prin ablutiuni după o slujbă funebră, după ridicarea din patul nuptial, după orice atingere impură (miasma) şi prin obtinerea de la carnea ani malelor moa rte, de la roşioare, m rene de mare, ouă şi a n i m a le ieşite din ouă , nemâncând bobul şi practicând celelalte abtineri prescrise de cei care oficiază riturile de initiere în slujbele sacre.

4. ARISTOT. Metaph. A 5. 985 b 23 Ev &: toutot� Kat 7tpO toutrov ( Le u k ippos und Demokritos) oi KaA.oullEvot Tiu 8ay6pno t t&v llaBTJllUtrov <hJIUllEVOt 7tp&tm tauta 7tpoflyayov, Kat EvtpacpevtE� EV

autOl� ta� tOUtWV arxa� t&v OVtWV apxa� onf!8TJcrav dvat 1tUVtWV. E1tEt BE. tomrov oi apt8llOl <pUcrEt 7tp&tot, EV OE tOl� apt8llO l� EOOKO'\JV 8Eropdv Oll otcOllata 7toA.A.a tOl� oum Kat ytyVOllEVot�. llâAAOV il EV 1t1lpt Kat yfit Kat i.>Batt, Ott to llEV totovBt t&v apt8!lcOV 7tU8o� BtKatOOUVTJ, tO BE. totovBt \j/UXTt Kat vo�. EtEpOV OE KatpO� Kat t&v ăA.A.rov ro� EÎ1tEÎV

EKacrtov OllOtW� Ett BE. t&v apllOVlcOV EV apt8llOl� OpcOVtE� ta 7tU8TJ Kat .

tou� A.6you�. E7td Bit ta llEV ăUa tol� aptBllOl� E<paivEto tl)v cpumv Uq>WllOtcOcr8at 7tâcrav, oi B' apt8llO l 1tU(jTJ� tfj� <pUcrEro� 1tpc0t01, ta t&v apt8llcOV crtotXEla t&v OVtWV crtOtXEta 1tUVtWV U7tEAa�ov dvat, Kat tOV OAOV oupavov UpllOtav dvat Kat apt8ll6v· Kal. ocra dxov OllOAoYOUllEVa BEtKvUVat EV tE tOl� apt8llOl � Kat tal� apllOViat� 1tp0� ta tOU oi>pavou mi8TJ Kat llEPTJ Kat 7tp0� tl)v OATJV BtaKO(jllTJ(jlV, tauta cruvuyovtE�

E<pflpllottov. Kav d ti 1tou BtEAEt7tE, 7tpocrqA.ixovto tou cruvnpollEVTJV 1tâcrav autol� dvat tl)v 7tpayllatEiav. 'Atyro B' olov, E1tEtB1) teA.nov i]


1 77 8EKat; dvat 8oKEt Kat Jtâcrav 1tEptEtÂ.TJ<pEvat ti]v t&v cipt8Jl&v <p'Îlcrtv, Kat ta <pEpOJlEVa Kata tOV oupavov OEKa JlEV dvai <pacrtv, OVt(I)V 8t evvea Jl6vov t&v <pavEp&v 8ta toiito 8EKâtTJV ti]v civnxeova nowiimv. 8ubptcrtat oc 1tEpt tOUtWV EV EtEpOtt; TtJl îv aKpt�EcrtEpov. ALEX. z. d. St .

S 4 1 , 1 Â.EyEt oc 1tEpt toutwv Kat ev tott; ITEpt o1Jpavoii [S. 58 B 37] Kat EV taît; t&v rrueayoptK&v 86�att; UKp$ecrtEpov. 75, 1 5 tfit; oc tâ�EWt; tfit; EV t&t oupav&t, flv E7tOtoUVtO t&v cipt8f.L&V oi rrueay6pEtot, JlVTJJlOVEUEt EV t&t 8EUtEpWt ITEpt tfit; rrueayoptK&v 86�% · (ARISTOT.)

M . Mor. A 1 . 1 1 82 a 1 1 7tprotot; JlEV ouv EVEXELPTJOE rrueay6pat; 7tEpt cipEtfit; EinEiv, ouK operot; &· tat; yap apEtat; Eit; toilt; cipt8Jloilt; civâywv OUK oiKEiav t&v cipEt&v ti]v 8Ewpiav E7t0tEtto· ou yâp ecrttv it 8tKUtOOUVTJ cipt8f.Lot; icrâKtt; tcrot;. ARISTOT. M eta ph. M 3 . 1 0 78 b 2 1 oi 8t rrueay6pEtOt 7tp6tEpov 7tEpi ttV(I)V OÂ.iywv, oov tOUt; Myout; Eit; toilt; cipt8JlOUt; civfjmov, oiov ti ecrtt KatpOt; il to 8iKatov il yâJlOt;, EKEtVOt;

[Demokrit] 8' EuMywt; e�frtEt to ti ecrttv. Eth . Nic. E 8. 1 1 32 b 2 1 80KEÎ 8E ttcrt Kat to civtt7tE7tov80t; dvat (mÂ.&t; 8iKatOV, 0007tEp oi rrueay6pEt0t E<pacrav· c:Opi�ovto yap ânÂ.&t; tO 8iKatov tO civtt7tE7tOVS0t; ăUwt. Zur âpf.Lovia KOOJlOU vg l. auch SEXT. adv. math. VII 95 ff.

ARISTOTEL Metaph. 1 (A), 5, 985 b 23 . Printre aceşti filosofi (şi mai înainte c h iar de ei), aşa-numitii " pythagorei ", care se înde l e t n i c e a u cu m a t e m at i c a , f ă c us e ră c e i d i n t â i să propăşească studiile acestea şi, întrucât erau educati în spiritul lor, au considerat că principiile matematicii sunt principii ale tuturor lucruri lor ex istente. Şi cum în stu d i i l e matemat i c e numerele ocupă , în mod natural, primul loc, iar lor li s e părea c ă în numere contemplă multe asemenări cu lucrurile ce fiintează <permanent> şi cu cele aflate în devenire - mai mulre decât ar fi găsit în elementele Foc , Pământ şi Apă - deoarece pentru ei o anu mită modificare a numerelor însemna " dreptatea ", cutare însemna " sufletul " şi ratiunea, cutare " prilejul potrivit " şi aşa mai departe - fiind exprimabilă numeric oricare altă stare a


1 78 lucrurilor - observând pe deasupra că şi modificările de sunete şi raporturile armoniei muzicale sunt exprimate prin numere, iar apoi celelalte lucruri arătându-şi la fel toată firea lor printr-o asemănare ce ia chipul numerelor, aceste numere dovedindu­ se cele d intâi principii ale întregii naturi. au ajuns la presupunerea că ele mentele nu merelor sunt <implicit> elementele tuturor lucrurilor şi cerul întreg este armonie şi număr. Şi câte alte potriviri se pricepeau să dea la iveală, pentru a raporta proprietătile numerelor şi ale scării armonice atât la diferite atribute şi părti ale cerului cât şi la întocmirea Universului. adunându-le pe toate acestea laolaltă, le alcătuiră într-un sistem. Iar dacă se ivea o lacună undeva, râvneau cu tot dinadinsul să facă un adaos, pentru ca întreaga lor teorie să rămână bine închegată. Aşa de pildă, întrucât z e c e <decada> era considerat un număr perfect, care cuprinde natura întreagă a numerelor, ei afirmă că şi corpurile ce se mişcă prin ceruri sunt zece, dar fiind numai nouă cele vizibile, din acest motiv ei născocesc al zecelea corp, numit a n t i h t o n (" Anti-pământ') . Despre aceste probleme am stabilit ce trebuie inteles cu mai multă precizie în altă parte < . . . > . 986 a 1 5 (DK 58 B 5) . Se vede aşadar că şi aceşti gânditori consideră numărul atât ca principiu, cât şi ca materie pentru lucruri. modelând accidentele suferite de acestea şi stările lor permanente . Drept elemente ale numărului ei socot perechea şi neperechea, iar dintre acestea primul este infinit, celălalt finit. U nitatea provine din amândouă elementele (căci este şi pereche şi nepereche), iar numărul din unitate. De altfel, după cum s-a spus, cerul întreg înseamnă pentru ei numere. Altii apoi, care fac parte din aceeaşi şcoală, spun că există zece principii. orânduite după înrudirea lor: finitul şi infinitul, neperechea şi perechea, u nul şi pluralitatea, dreapta şi stânga, masculin şi feminin, repaos şi mişcare, plan (drept) şi curb, lumină şi întuneric, bun şi rău, pătrat şi oblong < . . . > Acest fel de a orândui principiile


1 79 1-a conceput pa re-se şi Alkma ion din Croton a , fie că el îl împrumutase de la gânditorii aceia, fie c ă şi-au însuşit e i conceptia lui. Pythagoreii au arătat în mod lămurit câte ş i c e fel sunt aceste contrarii. (986 b) Aşadar, putem lua d in ambele doctrine ale acestora numai atâta : că opozitiile <grupurile de contrarii> sunt principii ale lucrurilor existente. Dar câte şi de ce fel su nt aceste principii nu aflăm decât de la una din şcoli (a pythagoreilor de obedientă strictă) . Cum pot fi însă raportate la cauze le arătate princ ipiile nu reiese în mod artic ulat din en untarea lor. S-ar părea totuşi că ei orânduiesc asemenea elemente în domeniul materiei, întrucât afirmă că substanta lucrurilor se compune şi se plăsmuieşte din acestea ca din părti ale lor imanente. Cele spuse până acum sunt suficiente ca să ne putem da seama de felul de a gândi al acestor fi losofi vec hi care au admis pluralitatea elementelor naturii. Există însă unii care au conceput Universul ca o natură unică , dar nu toti în acelaşi fel, nici ca frumusete a gândirii, nici în ce priveşte natura lucrurilor. Dar pentru cerceta rea cauzelor de care ne ocupăm aici, discutia privitoare la părerile lor nu are nici un rost . Căci nu procedează precum unii dintre filosofii naturii, care, după ce au stabilit că Fiinta este Unul, o generează totodată din Unitate, ca dintr-o materie. Ci altfel spun ei: pe când filosofii naturii adaugă mişcarea, făcând să se nască astfel Universul, aceştia sustin că el este imobil. ARISTOTEL Magna Moralia A (1), 1 1 82 a 1 1 . Cel dintâi Pythagorasse apucă să vorbească despre virtute. Dar nu <a enuntat> corect <conceptul>. Căci raportând la numere virtutile nu făcea un studiu aplicabil virtutii ffindcă dreptatea nu este un număr pătrat. Cf. de asemenea Eth. Nicom. E(V) , 8, 1 1 32 b 2 1 . U nora li se pare că tratam entul retributiv este în mod absolut d r e p t u 1, aşa cum au sustinut pythagoreii. Fi indcă ei detineau simplu d r e p t u 1 ca fiind o re tribuire proportională cu altceva. ARISTOTEL Metaph. XIII (M),


1 80 4, 1 078 b 2 1 . Socrate se ocupa cu studiul virtutilor morale şi căuta - cel dintâi - să dea definiţii generale cu privire la ele.

Căci dintre filosofii naturii numai Democrit ati nsese puţin <un asemenea domeniu> şi definise oarecum caldul şi recele. Iar mai înainte, pythagoreii nu trataseră decât probleme referitoare la câteva lucruri, ale căror definiţii le reduceau la numere, cum se întâmplă de pildă cu ocazia, c u dreptatea sau cu căsătoria. Dar <Socrate> în chip firesc a căutat să afle ce ar fi esenta.

6. ARISTOT. Eth . Nic. A 4. 1 096 b 5 7tt8uvci:rtEpov o' EOlXUcrtV oi nuSuy6pEtot ÂtyEtv 7tEpt atrtOU, neEv·tEI; EV tiît 'tOOV ayaa&v O''Ucr'totXtat 'tO EV.

ARISTOTEL, Etica Nicomahică A 4, 1 096 b 5. Pythagoreii se rostesc despre această problemă în mod mai convingător, aşezând Unitatea (,, Unul ') în acelaşi rând cu cele bune înrudite primord ial. 7.

-

Eth. Nic. B 5. 1 1 06 b 29 'tO yap Ka!COV 'tOU a7tEipou, � oi

llu8ay6pEtot ELKa�ov, 'tO o' ayaBOv 'tOU 7tE7tEpaO'f!EVOU.

ARISTOTEL Et. Nic. 1 1 , 5, 1 1 06 b 29. Răul ţine de nemărginire (infinit sau " nelim itat ') , aşa cum presupuneau în reprezentările lor pythagoreii, pe câtă vreme binele ţine de finit.

8. - Metaph. A 5. 987 a 9 f!EXPt !lEV oi'iv t&v 'JtaA.tK&v Kat xwpl.<; EKEivwv !lGpUXOHEpov Eip{JKamv oi ăUot 1tEpt aut&v, 1tATJV, c001tEp El1t0f!EV, oooîv ahiatv tUYXavoum KEXPllllEVot, Kat toutwv ti]v Etepav oi !lfv f!iav oi OE ouo 7t0to00t, tl']v o9Ev it KLVT]m<;· oi OE nueay6pEtot ouo !lEV ta<; cipxU<; Kata 'tOV autov Eip{JKam 'tp01tOV, 'tOO'OU'tOV OE 'tpooEnEEIEO'aV, o Kat tOt6v EO''ttV aut&v, O'tt 'tO 1tE1tEpaO'f!EVOV Kat 'tO ă1tEtpov !Cat 'tO EV oux EtEpa<;


181 nv� om19rJcrav dvat qrooets. oiov 1riip il yfiv ii n totoiitov E'tEpOV, &J...J..: auto 'tO ă1tEtpOV l((Xl a&o to EV oumav dvat tOU'UOV oov K:CX'tl]yopoilvtm· Oto K:CXl aptSj.tov dvat tl]v oumav CUtUVtOlV. m:pi tE tOUtOlV ouv 'tOUtOV anEqrr'J vavw tov tp61tov, K:al. m:pl. toii ti ecrnv ijp!;avto IJ.EV Aiynv K:al. opi.�EO"Elat, Âi.av o' U1tÂ.&s E1tpaY1J.CXtEffiTJO"CXV. cbpi�ovt6

tE

yO:p E1tt1tOÂ.CXtOls,

K:CXt un 1tpWtOlt tl1tCtp�EtEV O ÂEX8Ets opQS, toilt' EtVCXt tftV OUO"tCXV tOU 1tpUYIJ.CXtOs EVOIJ.�OV, c001tEp El ns OlOttO tCXUtOV dvat Ot1tÂ.UO"toV K:al. tftV ouillia, Ot6n 1tp&tov UnCtpXEt toîs oucrl. to Ot1tÂ.CtmOV. UÂ.Â.' ou tmhov EO"'ttV rcroos to dvm Ot1tÂ.amoot K:al. oooot. Ei 0€ 111'1. 1toUa to ev ecrwt, o KaKEivms cruvEjlmvEv. Vgl. ebend. B 5. 1002a 8.

ARISTOTEL, Metaph. 1 (A), 5, 987 a 9- 1 7 . Până la filosofii italiei şi (apoi, ulterior) , lăsând deoparte pe a c eşti a , c e i l a l t i f i losofi au t ratat c a m n e c l a r prob l e ma principiilor. Atâta doar, că şi ei se folosesc, după cum am spus, numai de două cauze <în doctrina lor> . Iar pe aceea din care provine mişcarea, unii o consideră unică, altii dublă . Tot în acelaşi fel şi pythagoreii au afirmat că există două principii. Dar, au adăugat - în aceasta constă particularitatea gândirii lor că există Finitul (şi Unitatea) şi Infinitul (apeiron) , pe care nu le­ au considerat ca nişte naturi aparte - cum ar fi Foc ul, Pământul sau altceva de acelaşi gen - ci însăşi n e m ă r g i n i r e a (infin itul) şi însăşi u n i t a t e a sunt substanta lucrurilor, cărora li se adaugă ca predicat. De aceea numărul este substanta tuturor lucrurilor. Aşa s-au rostit deci în problema care ne preocupă, începând să vorbească despre c eea ce există şi să dea definitii. Dar au procedat foarte simplist în expunere, venind cu definitii superficiale. Astfel, de pildă , primul număr căruia i se potrivea o determinare dată de ei îl considerau substanta lucrului determ inabil <cu care fusese pus în raport? Ca şi cum ar socoti cineva că dublul şi notiunea de " doi " (dyada sau " doimea ')


1 82 ar fi unul şi ace laşi lucru. fiindcă notiunea de dublu este inerentă mai întâi numărului doi . Dar nu este ace laşi lucru a fi dublu sau a fi doi. Altfel. Unul (unitatea) va fi pluralitate, ceea ce li s-a întâmplat c hiar (pythagoreilor) acelora dezorientati de false reprezentări numerice.

9. M 6. 1 080b 1 6 Ktd oi rrueay6pEtol o' Eva, tov JlU911JlU'ttKOV [namlich apt9Jl6V], 1tÂ:r)v ou KEXWPlO"JlEVOV a'A'A' EK 'tOU'tOU 't� aicr9Tlta� -

oucria� O"UVEO"tavat cpacri.v. 'tOV y(xp OÂOV OUpaVOV KatacrKEuat;;oumv El; apt9JlOOV, 1tÂTJV ou JlOVUOtKOOV, aÂÂfJ. 't� llOVaOa� U1tOÂaJlPavoumv EXEtV JlEYE9o�· 01t(J)� oc to 1tpOO'tOV EV O"UVEO"'tTJ exov JlEYE9o�, U1topEÎV EOtKacrt V.

ARISTOTE L, Metaph. XIII ( M) , 6, 1 080 b 1 6. Iar pythagoreii sustin şi ei că singurul număr este cel matematic, numai că, <în doctrina lor> nu este separat de lucruri. ci substante le sensibile sunt alcătuite din acesta. Construiesc Universul ( cerul') întreg din numere - dar nu din unităti (monades) abstracte, - căci, aşa "

cum presupun ei, unitătile au întindere (mărime spatială) . Pe cât se pare nu găsesc o ieşire pentru a explica în ce fel s-a alcătuit unu/ primordial (hen proton) înzestrat cu mărime. Alt gânditor sustine că numărul primordial ar fi unul ideal, iar altii că numărul ideal este identic cu cel matematic. Tot aşa de împărţite sunt şi părerile privitoare la lungimi, suprafete şi figuri solide. Unii socot mărimile matematice ca fiind deosebite de cele care vin după Idei. Dintre cei care sustin astfel de teorii, unii recunosc m ă r i m ile matematice. dar considerate n u m a i sub ra port matematic. Aşa procedează cei care nu fac din numere idei şi, dealtfel. nici nu admit existenta Ideilor. Altii admit mărimile matematice. dar nu le iau în sens matematic. Căci. după ei, nu orice mărime se divide în mărimi şi nu orice fel de unităti pot fi o dualitate (dyas) . Aşadar pleacă de la postulatul că numerele


1 83 se alcătuiesc din unităti (monadikoi arithmol) toti cei care afirmă că Unul este element şi principiu al celor existente, în afară de pyt hagore i , c a re , d u pă c u m spunea m îna inte, a t r i b u i e numerelor mărime.

1 0 . ARISTOT. Metaph. M 8 . 1 083 b 8

6 oe t&v nuaayopEiwv

tp6no<; tftt 11EV O attou<; E:xn ouaxEpEia<; t&v ElpTJ11Evwv, tiit oc ioia<; ..

E-t:epa<;. to 11ev ya.p 11it xwptcnov nolEîv tov apta11ov acpatpEîtm no'A'Aa t(Î)V Ct01JVUtWV' tO OC ta <JOOI!Uta El; Ctpt9!1ffiV Eivat <J1JYKEl11EVU, KUt tOV Ctpt9110V to\itov Eivat 11USTJ11UtlKOV, aouvat6v ecrnv.

OUtE yap Ut011U

11E1E9TJ 'A.Eynv CtÂ.TJaE<;· d 9' on I1UÂ.tata to\itov EXEl tov tp6nov, oux ai' yE 110Va&<; 11EYE9o<; EXO'OOlV. 11EYE9o<; o' el; MlUlpEtWV cruyKEÎcr9at Jtffi<; ouvat6v; aUa 11TJV o y' apt911TJtlKO<; apt9110<; 110VU0tK6<; ecrnv. eKEÎVOt oc tov apt9!1ov ta ovta 'A.Eyoumv· ta yo\iv 9EWpi!l1ata npocramoum toî<; <JOOI!U<JtV 00<; el; eKEivwv OVt(l)V t&v apt911ffiV.

ARISTO T E L Me taph. X I I I , 8 , 1 083 b 8 . M o d a l itatea de explicare din doctrina pythagoreilor într-o anumită privintă comportă dificultăti mai m ici decât cele ment ionate mai îna inte, dar din alt punct de vedere implică dificultăti de natură d iferite , care- i sunt propri i . Să concepi n u mărul ca fiind nesepa rat <de lucruri> supri m ă m u lte d i n consec i n te l e im posibile, însă , p e de a ltă parte , a consid era corpurile c o m p u se d i n n u m e re , i a r n u m ă r u l a c esta ca f i i n d c e l matematic este ceva i m posib i l . C ă c i n u este ad evărată afirmatia că există mărimi spatiale indivizibile (atoma) şi c hiar dacă s-ar întâlni cât de multe mărimi de acest fel, măcar unitătile în mod cert nu au mărime. Cum ar fi atunci posibilă existenta unei mărimi compuse din <elemente> indivizibile? Cel putin numărul aritmet ic, luat ca atare, implică unităti abstracte. Dar pentru pyt hagorei numărul înseamnă lucruri


1 84 c u ex istentă < re a l ă > . E i a p l ic ă d e c i enunturi te o ret ice corpurilor, ca şi cum ar fi alcătuite din acele numere. 1 1 . A 7 . 1 072b 30 ooot OE tJ1tOA<Xf.ll3ciV0001.V, c001tEp oi nu9ay6pEt0t -

.

Kat :E7tEooumoc;, to KciA.A.tcrtov Kat ăptcrtov f.Llt tv cipxfit El vm, oux to Kat trov qmtrov Kat trov �rouov tac; apxcXc; atna f.LEV dvm, to oE KaA.ov Kat tEA.Etov tv toîc; EK toutoov, ouK 6p9&c; otovtat.

ARISTOTEL, Metaph. XII (A) , 7 , 1 072 b 30 . Cât priveşte pe aceia care socot precum şi pythagorei i şi Speusippos, că Frumosul cel mai presus şi Binele suprem nu există în obârşia lucrurilor, întrucât principiile plante lor şi animalelor sunt cauzele, dar Frumosul şi Desăvârşitul se află în cele care derivă din a c este < p r i n c i p i i > , e i nu-şi formează o pă rere c o rectă <j udecând astfel>. 1 2. -A 6. 987 b 1 O tl)v oc f.LE8E�tv touvof.La f.LOVov f.LEtE�aA.Ev [Platon]. oi f.LEV yap nueay6pEtot f.Llf.LTJO'Et ta ovta <p!XO'tV ElVat trov apt9f.Lrov, ITA.citoov OE f.LE9E�Et. tl)v f.LEVtOt 'YE f.LE9E�tv il tl)v f.LÎflT)O'tV Tine; av ElT) trov Eiorov, acpdcrav EV lCOtVOOt �T)tEÎV.

ARISTOTEL, Metaph. 1 (A), 6, 987 b. Deoarece pythagore ii spun că lucrurile existente fiinţează prin imitarea <mimesis> n u merelor, P l aton < a f i r m ă c ă există> p r i n p a rt i c i p a r e , transformând doar termenul. Însă problema d e a preciza c e a r fi participarea s a u imitarea Ideilor au lăsat s-o cerceteze îndeobşte altcineva. 1 3 . -A 6. 987b 22 to f.!Evtot yE EV ofuîav dvat, Kat flll EtEp6v yf. n ov A.EyEcr9at Ev, 7tapa7tA.TJmooc; toîc; nueayopdotc; iiA.EyE [Platon] Kat to toUc; apt9f.!OUc; aitîouc; Ei Vat toîc; aA.A.otc; tfic; oumac; rocrautooc; EKEÎvotc;.


1 85 'tO oc UV'tl 'tOU arrt:ipou � EV� ouaoa 1totfiom, 'tO oc ă1tEtpOV EK 1-LfYUÂ.OU Kal. 1-LtKpou, tout' rowv· Kal. en 6 1-LEV to� apt8!lo� 7tapU ta aicrOT(ta, oi o' apt8!lo� dvai cpacnv aU'tU 'tU 1tpUY!!U'ta, Kat 'tU !!UihJ!la'ttKU 1-LE'ta�u toutoov ou neEacnv. 'tO 1-LEV ouv 'tO ev Kal. tou<; apt8�-LOU<; 1tapU tu 1tpUY!lU'ta 1totficrat, Kat 1-LTJ OOcr1tEp oi Ilu8ay6pEtot, Kal. i] tc:iiv Eiorov Eicrayooyi] otu 'tTJV ev 'tOt<; Â.oyot<; eyEVE'tO O"KE\jltV (oi yap 1tpO'tEpot OtaÂ.EK'ttKlÎ<; ou 1-LE'tEÎ:XOV) K'tÂ..

ARISTOTEL, Metaph . 1 (A) , 6, 987 b 22. Totuşi el, (Platon! , spunea, potrivindu-se aici cu pythagoreii, că Unul este substanta şi că nu se dă predicatul " unu " pentru nimic altceva. La tel se apropie de pythagorei când spune că numerele sunt cauzele existentei reale a celorlalte lucruri. Dar este proprie doctrinei sale enuntarea potrivit căreia în loc să considere Infinitul (apeiron) o unitate, ia ca premisă d y a d a şi construieşte Infinitul din cele două entităţi: M a r e 1 e şi M i c u 1. De asemenea, el socoteşte că numerele au existenţă în sine, pe lângă lucrurile sensibile (separat de ele) , pe când pythagoreii susţin că numere sunt lucrurile înseşi şi nu consideră obiectele matematice ca ceva intermediar între ideea de număr şi acestea (lucrurile sensibile) . Aşadar la înc heierea că Unul şi Numerele fiinţează separat de lucruri, deci nu aşa cum susţineau pythagore ii, el (Platon) , ajunsese odată cu introducerea " Ideilor " în sistemul său , prin reflexia cuprinsă în raţionamente log ice, întrucât predecesorii săi nu recurgeau la dialectică.

14. TH EOPHR. M etaph. 33 p. Xla 27

Usener (Ross-Fobes)

IlÂ.U'tOlV oc Kat oi Ilu8ay6pEtOt 1-LUKpuv 'tTJV U1tOO'taO"tV em<vofJcraV'tE<; 'tc:iiV llpx&v OlOV'tat 'tO EV> llli!EÎ0"8at y' e8EÂ.EtV U1tUV'ta. KUt'tOt Ka8U1tEp avnemiv nva 1tOtoUcnV til<; aoptO"'tOU OUUOO<; Kat 'tOU E:v6<;, ev ilt Kat 'tO


1 86 ă7tEtpov Kat 1:0 ă1:aK1:ov Kat 1tâcra Wc; d1ttîv UJlOpq>ta Ka9' aim'Jv. oÂ.w� oux ot6v 'tE ăvEU 'tUU'tT]� 'tlJV 'tOU OÂ.OU <pumv [namlich Eivm1. aU' oiov icrOJlOtpEÎV f\ Kat U7tEpEXEtV tfj� EtEpa� f\ Kat ta� !lpxa� evavna�. OtO Kat OUOE 'tOV 9E6v, OOot tân 9Erot 'tl]v aiti.av avamoumv, ouvacr9at 7tavt' Ei� 1:0 ăptcr'tOV ăyEtV, aÂ.Â.' El1tEp, E<p' ooov EVOEXE'tat.

TEOFRAST, Metaph. 33, p . XI a 27. Platon şi pythagoreii, observând o mare distantă între principii <şi domeniul realitătii>, consideră că toate lucrurile tind să imite (să refacă mimetic) U n u 1. Oricum ar fi, ei concep un fel de antiteză între d u a 1 i t a t e a nemărginită şi u n i t a t e, <antiteză> în care intră atât nemărginirea ( apeiron) , cât şi ceea ce fiintează neorânduit (atakton) şi, ca să zicem aşa, tot ceea ce este inform în sine. Fără această <opozitie antitetică> nu poate subzista natura î n t r e g u 1 u i, ci este verosimil să credem că el echil ibrează e lementele, fie că predomină asupra celeilalte năzuinte <de dislocare a părtilor>, fie că se cumpănesc principiile contrare. Din această pricină nici chiar divinitatea (pentru cei care leagă cauza lucrurilor de divinitate) nu este în stare să le îndrume pe toate spre binele suprem, ci atunci când reuşeşte, <aceasta> se întâmplă numai în măsura posibilului.

1 5. A ET. 1 3, 8 (D. 280) Tiu9ay6pa� Mvflcrapxou DXJltO� 7tp&t� <ptÂ.ooO<piav toutwt 1:6Jt pi(Jlan 7tpocrayopEucra� !lpxa� toilc; apt9Jloilc; Kat ta� cruJlJlEtpia� t� ev toutm�. � Kal. apJlovia� KaÂ.Eî, ta ot es aJl<patEpwv cruv9Eta crtotXEîa, KaÂ.OUJlEVa OE YEWJlE'tptKU. 7tUAtV OE 'tl]v JlOVaoa Kat 'tTJV a6ptcrtov OUUOa Ev taî� apxaî�. (J7tE00Et OE autrot 'tWV !lpxrov T] JlEV E1tl 1:0 1totfl'ttlCOV atnov Kat dOtlCOV, 07tEp ecrtl. vo� 6 9E6�. T] OE E1tl 1:0 7ta9flTIKOV 'tE Kat UÂ.tKOV, 01tEp ecrtl.v 6 6pato� lCOOJlO�. dvm OE 'tTJV <pOOtV tou apt9JloU &Ka. JlEXPt yap trov OEKa 7tavtE� "bAÂ.flVE�. 7tavtE� !Xtpf3apot apt9JlOUm V, e<p' a EÂ.96V'tE� 7tUÂ.tv ava7toOOUcrtv E1tl 'tl]v JlOVaOa. Kat 'tWV


1 87 oe��:a miA.tv, <pTJcriv, i] ouvajli� ecrnv Ev toî� 'tEcrcrapcrt Kat 'tfit tEtpaot. to Of: <XltlOV' El 'tl� CUtO 'tTJ� jlOVclOa� [avmto&i>V] K<X'tU np6craecrtV n9E:t11 'tOUs

aptflj.J.OU; ăx.pt t&v tecrcraprov 1tpoEA.8<0v EK1tA11p<00El 'tOV <'tWV> OCK<X apt8j.J.OV' eav o[ uJtepj3aA.Tit n� tov 'tfi� tetpaoo� . Kal. t&v oeKa UltEpEKJtEcrEîtm· oiov d tt� 8ei11 ev K:al. ouo 1tpocr8Ei11 K:al. tpia ��:al. toutot� 'tEcrcrapa, tov t&v oeK:a EK:ltA.llProcrEl apte11ov. &crte o aptSj.J.o� ��:ata 11Ev 11ovaoo ev toi� otKa, K<X'tfx OE OUV<XjltV EV 'tOÎ� tecrcrapcrt. OlO K<Xl EltE<p8eyyovto oi nueay6petot � jlqicrtou opKOU OV'tO� til� 'tE'tpUOO� [Pyth. vers. fr. 4

Nauck (hinter lambl. V. P. p. 229)]· ou j.J.U 'tOV UjlE'tEp<Xl KE<p<XÂ.ât lt<XpaOOV't<X 'tE'tp<lK'tUV 1tayav aevaou <pucreoo� i�oojla t' exoucrav. Kal. iJ iJ!lEtepa wuxiJ. <pllcriv, EK tetp<ioo� cr,)yKEttat. d vm yfJ.p vouv bttcrtl'Jj.J.TIV oo�av atcr81lcrtv, El; ffiv Jtâcra tEXVTI K<Xt ElttcrtTJjlll K:<Xt autol. A.oyt��:oi Ecrj.J.Ev ��:tA.. Vgl. 44 A 1 3; THEO S. 97, 1 4 Hill ; SEXT. adv. math. VII 94ff. nebst Parallelstellen.

A ET. 1, 3, 8 (D. 280) . Pythagoras, fiul lui Mnesarchos, de fel din Samos, primul care a denumit cu acest termen f i 1 o s o f i a, <numind totodată> p r i n c i p i i n u m e r e 1 e şi s i m e t r i i 1 e din cuprinsul acestora, cărora le mai spune şi armonii, cele rezultate din acestea două fiind e 1 e m e n t e 1 e c o m p u s e numite şi g e o m e t r i c e. Distinge apoi d y a d a nelim itată . Pentru el unul dintre principii tinde în directia unei cauze eficiente (poietikon aition) şi formative (eidikon) , divinitatea identificându-se de aceea cu inteligenta. Celălalt principiu tinde spre o realizare sensibilă în substanta materială, identificându-se cu lumea (kosmos) vizibilă. Afirmă că decada e natura numărului, întrucât până la zece numără toti elenii, la fel ca toti barbarii şi ajungând acolo se întorc iar înapoi la unitate. Mai spune de asemenea


1 88 c ă V i rt u a l itatea ( dynamis) n u mărului zece se găseşte în n umărul patru şi în tetradă. Pricina este u rmătoarea : dacă cineva (pornind tocmai) de la unitate ar pune la rând toate numerele până la patru însumate unul după a ltuL înaintând va îm p l i n i n u mă ru l celor zece ( u n itătil . Dacă depăşeşte număru l tetradei, va trece dincolo de zece. Acesta (zece) se obtine numai dacă ia cineva pe u n u şi adaugă pe d o i, la care mai pune pe t r e i, adăugând apoi acestora un p a t r u , până ce va îm plini numărul z e c e . Aşadar, sub raportul

monadei (al unitătilor) numărul fiintează în z e c e, dar sub raport virtual este cuprins în p a t r u. Din a ceastă cauză pythagoreii invocau t e t r a d a ca fiind cel mai mare jurământ ( Pyth vers. fr. 4 Nauck; IAMBL . , V P. , p . 229) . .

Da! <Jur> pe cel ce-a dăruit seminţiei noastre t e t r a k t y s-ul Număr ce cuprinde izvorul şi rădăcina veşnic curgătoarei naturi. Şi sufletul nostru , spune e l , se a lcătu ieşte din tetra dă. Deoarece el este i n t e 1 i g e n t ă , ş t i i n t ă , opinie (doxa) şi simtire , iar noi înşine suntem inzestrati cu judecată discursivă (logikot) , etc. etc. (Compară 44 A, 1 3, D K; Theo S. 97, 14 Hill.; SEXTUS EM PIRICUS, Adv. math. VII, 94 şi urm . cu multe alte locuri paralele) . 1 6. (ARISTOT.) Probl. 1 5, 3. 9 1 0 b 36 Ober die Dekas il on EV 8flm âvaA.oyiau; thtcxper; Kuflucot âptEl�ot U1tOtEAOUVt!Xl, f.l; rov <p!XO'lV âptEl�&v oi TI u9ay6petot to nâv cruvecrtâvm.

ARISTOTEL, Probl. 1 5, 3. 9 1 0 b 36. ( . . . Despre decadă . . . ) sau că patru nu mere c ubice se îm p l inesc în zece analogii (pro g resii) - n u m e re d i n c a re pythagoreii spun că este alcătuit întregul (Univers) .


1 89 1 7 . ARISTOT. de caelo A l . 268 a l O Ku8rmEp yap cpum Kut oi I1u8ayopEtot, 1:0 7tâV !CUt 'tU 1tllV'tU 'tOÎ<; 'tptcrtV ffiptcr'tat' 'tEÂ.EU'tll yap !CUt IJ.Ecrov Kut apyiJ 1:ov apt81J.OV EXH 1:ov 1:ou nuv1:o<;, 'tUU'tU oc 1:ov 'ti!<; 1:pui0o<;.

ARISTOTEL, Despre cer 1 (A), l . 268 a 1 0. După cum spun şi pythagoreii, ( to pan) şi toate lucrurile ( ta panta) sunt defin ite de cele trei <notiuni>; căci s f â r ş i­ t u 1, m i j 1 o c u 1 şi î n c e p u t u 1 au numărul întregului, acestea însă <alcătuiesc> numărul t r i a d e i .

1 8. EUDEM . fr. 83 (Porph. z. Ptol. Harm. 1 7 p . 1 1 5, 4 DOr.) Ev 1:&t npomot tii<; 'Apt81J.TJ'tt1Cfi<; icr1:opiu<; Â.Eyrov 1tEpt 'tWV I1u8ayopcirov 'tUU'tt Ku'ta AEI;tv· 'i!n O€ 1:oU<; 1:&v 'tpt&v cru�J.cprovt&v Â.oyoU<; 1:ou TE ota Tccrcrllprov !CUt 'tOU oux 7tEV'tE !CUt 'tOU oux 7ta0"WV on O"UIJ.�E�TJKEV EV 1tpO)'tOL<; ll1tUpxHV 1:oî<; Evvtu· � yap Kut y Kut o yivE'tm Evvtu'.

EUDEMOS fr. 83 (din PORPHYRIOS, Comentariu la Pfol. Harm. i, 7, p. 1 1 5, 4 DOr.) . În prima carte a Istoriei aritmeticii, vorbind despre pythagorei, spune cuvânt cu cuvânt cele ce urmează: " raporturile celor trei consonante - cvartă, cvintă şi " d i a p a s o n " (octava) ­ se găsesc în primele nouă numere. Căci 2 cu 3 şi cu 4 fac 9.

1 9 . PROCL. in Eucl. 1 47 p. 426, 6 Fr. (Ev 1:oî<; 6p8oyroviot<; 'tptywvot<; 1:0 ano tii<; 'tllV 6p8ilv yroviuv U7tO'tElVOOOTJ<; 7tÂ.EUpâ<; 'tE'tpayrovov tcrov

Ecrn 1:oî<; ano 1:&v 1:i!v 6p8iJv yroviuv ncptexoucrwv nÂ.Eup&v 'tE'tpayrovot<;) t 1:&v j.!EV icr1:opcîv 1:a apxuîu �uÂ.ojlevrov aKouov'tu<; 1:0 8EWpTJIJ.U 'tOU'to Ei<; I1u8ay6pav avu1tEj.i7tOv'trov i!mtv EilpEîv Kul. �u8mEîv Â.Eyov1:rov u'inov E1tt 'tlÎl EUpEO"E l.

PROCLOS, Comentarii la Euclid 1, 47, p. 426 6 Fr. În triunghiurile dreptunghice pătratul construit pe latura ce subîntinde unghiul drept (hypotenusa) este egal cu pătratele construite pe laturile care cuprind aceste unghiuri (catetele) .


1 90 20.

-

in Eucl.

1

44 p. 4 1 9, 1 5 (7tap(x ti]v oo9Eîcrav E1>9Eîav t&t

ooeEvtt tptyrovo:n tcrov 1tap!XAATJAO'YpaJljlOV 7tapaJkxA.Ei:v Ev ycoviat, fi ecrttv tcrTJ tfit oo9EicrTJt ycoviat Ei>euypajljlCOt) Ecrtt JlEV (xpxaîa, <pacrl. V oi 1tEpt 'tOV l:�:OOTJf.LOV [fr. 89 Speng.], Kal. tii<; 'tOOV nueayopEicov flOUcrTJc; EUp�f.Lata ta\ita fi 'tE 7tapal3oA.i] 'tOOV xcopicov Kal. i] U1tEpj3oA.i] Kal. i] EAAEtljlt<;.

PROCLOS, ibidem 1, 44, p. 4 1 9, 1 5. A construi la o dreaptă dată un paralelogram egal unui triunghi dat, într-un unghi rectiliniu dat. Acestea , spun cei din şcoala lui Eudemos (fr. 89 Spengel), sunt vechi descoperiri ale muzei pythagoreilor şi - la fel - dintre locurile geometrice, p a r a b o 1 a ,

h i p e r b o 1 a şi e 1 i p s a .

2 1 . PROCL. in Euclid. 1 32 p. 379, 2 (7tavto<; tptyrovou f.Ltâ:c; toov 1tAEupOOV 1tpOOEKf3ATJ9EtcrTJ<; i] EKtO<; ycovia oool. taîc; EVtoc; Kat U1tEVavtiov tcrTJ ecrti, Kal. ai EvtO<; 'tOU tptyrovou tpEîc; ycoviat oucrl.v 6peaîc; tcrat Eic:riV) l:::UOTJf.LO<; OE 6 nEpt1tatTJTI KO<; [fr. 88 Spen g 'l Ei<; toi><; nu!layopEiouc; ava1tt f.L1tEt ti]v tOOOE tOU 8ECOpEf.Lato<; Ei)pEmv, Ott tpiycovov anav oool.v 6p9aîc; tcra<; EXEt ta<; evtoc; ycoviac; Kat OEtKVUVat <pTJcrl.v autouc; OUtCO to 1tpOKEljlEVOV' Ecrtco tpiycovov to A B r. Kat �xaco Ota tOU A tfit B r 7tapaA.A.TJA.oc; i] Ll b. €1tEl. ouv 1tapaA.A.11A.oi Eimv ai B r

Ll b, Kal. ai

evaA.A.a� tcrat Eicrtv· tcrTJ ăpa i] JlEV i>1to Ll A B tfit imo A B r, i] oc i>1to b A r tfit U1to A r B. Kotvi] 1tpOOKEicr8co i] <imo> B A r, ai ăpa U1to Ll A B B A r r A b, tomtcrnv ai U1t0 Ll A B B A b, tOUtEcrttv ai ooo op{lal.

tcrat Eicrl. taîc; tau A B r tptyrovou tpun ycoviatc;. tptyrovou ouo 6p8aî<; Eicrtv rcrm' .

ai ăpa tpEîc; tou

PROCLOS, ibidem 1 , 32, p. 379, 2. Prelungind u-se o latură a oricărui triunghi dat, unghiul extern <care se formează astfel> este egal cu cele două unghiuri opuse, iar cele trei unghiuri interne ale triunghiului sunt egale cu două unghiuri drepte. E udemos peripateticul (fr. 88 Speng.) atribuie descoperirea


1 91 teoremei acesteia pythagoreilor <enuntul potrivit căruia> orice triunghi are unghiurile interne egale cu două unghiuri drepte -şi sustine că ei de monstrează în felul acesta enuntul propus: fie triunghiul ABC, iar prin A să se ducă dreapta DE , paralelă cu latura BC . Deoarece dreptele BC şi DE sunt paralele, unghiurile alterne interne sunt egale . Deci unghiul DAB este ega l cu ABC, iar unghiul EAC este egal cu ACB. Fie unghiul BAC comun. Ca atare unghiurile DAB, BAC şi CAE, adică cele cuprinse sub DAB, BAC, însumând două unghiuri drepte, sunt egale cu cele trei unghiuri ale triunghiului ABC. Deci toate trei unghiurile unui triunghi sunt egale cu două unghiuri drepte.

22. ARISTOT. Metaphys. A 8. 989 b 29 oi IJ.EV ouv KaÂ.oUIJ.EVot rruaayopEtot taîs IJ.EV CxPXaîs Kal. toîs crtOtXEÎ.Ots EKt01t(l)tEpots xp&vtat

t&v qmmoA..&yoov (to () atnov on 1tapEÂ.a�ov autas OUK � aicr6r]t&v· ta '

yap 1J.a9T]1J.attKa tCÎlV OVt(I)V ăvEU Ktvitm:ros ecrnv, E�(l) tCÎlV 1tEpl. ti)v

acrtpoÂ.oyiav) OtaÂ.Eyovtat IJ.EVtot Kal. npayiJ.atEOOVtat 1tEpl. qrooEOOs mxvta· ,

yevv&cri tE yap tov o1>pav6v, Kal. nepl. ta toutou IJ.EpTJ Kal. ta mi9TJ Kal. ta i:pya otatTJpoikn to cru11�aîvov. Kal. tas ixPXas Kal. ta atna Eis taiita KatavaÂ.icrKOUcrtV, ros OIJ.OÂ.oyotîVtEs toîs ăÂ.Â.Ots qmmoÂ.oyms on t6 'YE

ov toi>t' Ecrtiv ocrov aicr9T]t6v Ecrtt Kal. 1tEptEtÂ.TJq>EV 6 KaÂ.OUflEVOs oupav6s. tas ()' aitias Kat tas apxas, OOIJ1tEp El1tOflEV, tKavas Â.EyOUIJtV E1taVa�f)Vat Kal. enl. ta avootepoo t&v ovtoov, Kal. IJ.â.Â.Â.ov il toîs nEpl. q>ooeoos Â.oyms apf.Lottoooas. EK tivos flEVtm tp6nou riv11ms ecrtat nf.patos Kal. aJtEîpou flOVOV U1tOKEtflEV(I)V Kal. 1tEptttOU Kal. (xptiou, ou9Ev Â.Eyoumv, il n&s ouvatov ăveu Ktvitcreoos Kal. IJ.Eta�oÂ.fJs yEvEcrtv ei vat Kal. q>9opav il ta t&v q>EpoflEV(I)V Ep-ya Kata tOV oupav6v. Ett & EltE OOtTJ ttS autoîs EK tOUt(I)V Eivat to IJ.EYE9os dte &tx9EiTJ totîto, OflOOS tiva tp6nov ecrtat ta flEV KO\îq>a ta & �apos exovta tCÎlV IJOlflCxtOlV; E� rov yap U1tott9Evtat Kal. Â.EyoucrtV, OUaEV flâ.Â.Â.OV 1tEpt tCÎlV 1J.a9T]1J.attKCÎlV Â.Eyoucrt IJOlflCxt(ţJV il 1tEpt

t&v aicr9T]t&v· oto nEpl. nup6s il riîs il t&v ăÂ.Â.oov t&v towutoov croof.Latoov


1 92 ouo' 6nouv ElpTtKUO"tV, Ct'tE ouElEv 1tEpt 'tOOV aicr9TI't00V OiJlat Aiyovn:� tOtoV. E'tt Of ltOO� OEÎ A.aJ3EÎv attta JlfV dvat 'tU 'tOU apt9JlOU 1tCt9ll Kat 'tOV apt9JlOV 'tOOV Kata 'tOV oupavov OV't(i)V Kat ytyVOJlEV(i)V Kat f� cipxfi� Kat vuv, apt9JlOV o' aAA.ov Jlll9Eva dvat napa tov Ctpt9JlOV to'Gtov E� ou 0"'\lVEO"'tTIKEV 6 KOOJl�; ihav ycip EV 't(l)tOt JlfV 'tOOt JlEpEt oo�a Kat <'tOAJlU, EV 't(i)tOt Ob KUtpO� autoî� Tit, JllKpOV Of ăvro!lEv il l((ltro!JEV aotKia Kat Kpim� fi Jll�t�, an6&t�tV Of AEyromV on 'tOU't(i)V 'v EKUO"'tOV apt9JlO� EO"'tt, O"UJll3aivEt Of Kata 'tOU'tOV 'tOV 'tOltOV Tl011 1tAfj9o� dvat 'tOOV 0"'\lVtO"'tUJlEVrov JlE-yE9&V ota 'tO ta Jta911 tauta aKOAO'U9Eîv 'tOl� 't01t0t� EKUO"'tot�, ltO'tEpOV OU'tO� 6 aut6� Ecrnv Ctpt9JlO� 6 EV 'tOOt o'l)pavrot, ov &î A.aJ3Eîv on 'tOU't(i)V EKacrt6v tcrnv, fi napa toutov ăAA.�; Vg l. N 3. 1 090 a 20.

Metaph. 1 (A) 8, 989 b 29-990 a. Iar cei care se numesc pythagorei operează cu principii şi elemente mai neobişnuite decât cele pe care le deosebeau primii filosofi ai naturii. Pricina unei asemenea situaţi i se datoreşte fa ptului că au preluat principiile din afara domeniului sensibil, deoarece Obiectelor matematice le lipseşte mişcarea (şi fac excepţie numai cele din domeniul astronomiei) . Totuşi. ei discută şi studiază tot ceea ce se referă la natură . Într-adevăr. doctrina lor se ocupă de geneza Cerului şi supun observaţiei părţile sale: ce se întâmplă cu ele. ce acţiuni suferă şi cum lucrează <părţile acestea constitutive> . Folosesc principiile şi cauzele pentru a explica exclusiv asemenea fenomene. ca şi cum ar fi de acord cu ceilalţi filosofi ai naturii cum că există numai ceea ce cade sub simţuri şi este cuprins de aşa-numitul Cer. Dar aceste cauze şi principii ei susţin, aşa cum am spus. că sunt capabile să se ridice şi până la lucrurile suprasensibile, fiind mai potrivite pentru explicarea lor decât pentru discursurile referitoare la natură . . . Ş i apoi cum a r trebui să luăm drept o explicaţie coerentă ideea că modificările numărului. la fel cu numărul însuşi. ar fi cauzele celor ce fiinţează şi se întâmplă în ceruri. de la primele începuturi


1 93 până astăzi, fără să existe vreun alt număr în afară de acesta din care se a lcătuieşte U niversu l (kosmos) ? Când potrivit învăţăturii lor, într-o anum ită regiune <a U niversului> s-ar afla opinia şi cutezanta, în alta ocazia (Kairos, momentul " critic " sau " oportun ') , iar ceva mai sus, ori ceva mai jos , nedreptatea şi d e s p ă rţ i re a s a u a m estec u l , d a c ă ne-ar d e m o n st ra configuraţia lor, spunând că fiecare din acestea este un număr şi că se întâmplă să fie de pe acum în aceste locuri o pluralitate de mărimi compuse, deoarece însuşirile numerice din alcătuirea lor merg împreună cu fiecare grup de locuri - <dacă lucrurile stau astfel>, atunci oare a c e s t n u m ă r aflător în cer este el a c e laşi c u n u m ă ru l pe c a re l-a m luat drept <înfăţişare particulară> pentru fiecare din cele <situate în Univers> sau mai există un altul în afară de acesta?

23.

-

z 2. 1 028 b 1 6 OoJCEî oc nm ta toi.i crroJ.latoc; 7tFpata, oiov

emqKivEUx JCat ypaJ.lJ.lTJ JCat crnyJ.liJ JCat JlO�, dvm oOOiat, JCat Jl&A.A.ov f\ to cr&j.J.a JCat to O'tfPOOV. E.n mxpa tl':t aicr9Tyta oi f.�Ev oUJC otovtcn dvat oueEv totoi.itov, oi oc 1tM:iro JCat JlâA.ÂOv ovta mota c007tEp TIAâtrov tâ t' ElOfi JCtÂ.

ARISTOTEL, Metaph. VII (Z) , 2. 1 028 b 1 6. Unii sunt de părere că limitele corpurilor, adică suprafaţa, linia , punctul şi unitatea ­ sunt substante şi c hiar într-un grad mai mare decât corpul sau volumul (" solidui 'J .

24. - N 3 . 1 090 b 5 Eicrt ot nv� Ot ElC tOU 1tEpata dvm !Cat ecrxata ti]v O''tt'YJ.lTJV JlEV ypaJ.lJ.lf\<;, taU'tfiV o' E1tt1tEOOU, toi.ito OC'tOU O'tf{)EOU, OlOV'tat dvm civâYJCTtV totauta<; qJOOEt<; dvm.

ARISTOTEL Metaph. XIV (N) , 3, 1 090 b 5. Unii gânditori, pornind de la observaţia că punctul este limita şi extremitatea liniei,


1 94 aceasta la rândul ei este limita suprafetei, iar suprafata este limita volumului (a corpului " solid') , consideră că trebuie să existe " fiinte " (obiecte a le firii) de acest soi. 25. -z 1 1 . 1 036 b 8 iuropofut nv� fioTJ Kal. E1tl. wu KuKÂ.ou Kal. tou tptycOVOU, � OU 1tpOO'ijKOV ypajljl<XÎ� opîl;m9at K<Xl tâll O'UVEXEÎ, aÂÂ.a 1tUV't<X 't<XU't<X OjlOt� AiyEcr9at cOO'<XVEl O'UpKE� il OO'tâ 'tOU av9pW1tOU K<Xl X<XAKO� K<Xl A.i.9o� 'tOU UVOplUV'tO�. K<Xl avayoUO'l 1tllV't<X Ei� toUc; iipt9jlou�, K<Xl yp<Xjljlij� 'tOV IJJyov tov 'tWV 000 dvai. lp(lO'lV.

ARISTOTE L Metaph. VII (Z) l l , 1 036 b 8. Însă de vreme ce lucrul acesta pare a fi cu putintă, doar că nu este limpede în ce cazuri anume, unii cugetători sunt nedumeriti chiar cu privire la cerc şi la triunghi, socotind că nu se cuvine să le definim prin linii şi prin continuu , ci trebuie să le considerăm aşa cum se vorbeşte despre carnea şi oasele unui om sau despre arama şi piatra unei statui; ca atare pe toate le reduc la numere, afirmând că definitia liniei rezultă din notiunea de d o i. Cât despre cei care sustin existenta Ideilor, unii spun că d y a d a este linia în sine, a ltii spun că se suprapune Ideii de linie, căci <în opinia platonicienilor> la unele lucruri Ideea se confundă cu exemplarul concret în care se întruchipează ea (aşa cum se întâmplă cu d y a d a şi cu Ideea d y a d e i) , dar această <suprapunere> nu este valabilă şi pentru linie. De aici rezultă că o singură Idee va fi Ideea mai multor lucruri, care, în mod vădit, sub raportul spec iei, rămân diferite (cum sunt d y a d a şi Ideea d y a d e i) . La rezultatul acesta ajung şi pythagoreii. Mai urmează că putem concepe o singură Idee în sine a celorlalte Idei, ceea ce însea mnă că celelalte <întelesuri> nu fiintează ca Idei şi astfel toate lucrurile vor fi reduse la o singură unitate.


1 95 26. -N 3. 1 09 1 a 1 3 oi IJ.EV ouv Ilu9uy6pEtot TtOtEpOV OU 7tOtoOOtV ll 7t0to00t 'YEVEcrtV, oul:lEv &î 8tcrtal;EtV' qxxv� yap AEyoumv Wc; tOU EVOt; crucrta9btot;, dt' ti; tm1tEOO:Iv dt' EK Xj)Otât; dt' EK O'nEpiJ.atot; dt' El; c:Ov anopofutv Et7tEÎV, E'i>aUt; to E"Y"YtO'ta tOU U7tElpoU Ott EtAKEtO Kat E7tEpatVE'tO {mo tOU 1tEpUtot;. au.: E7tEt81)

KOO'IJ.07t0to00t Kat qlUO'tKWt; jX>uA.ovtat

A.EyEtv, 8i.Katov auto\\t; EI;Etal;Etv tfit 1tEpt qlOOEffit;, EK 8E tfit; vuv UqlEtVat 1J.E900ou · ... tou IJ.EV ouv 7tEptttoil 'YEVEO'tV ou <Pamv, ffit; 8fiA.ov on tou aptiou OOOTJt; yEvEO'Wlt;.

ARISTOTEL. Metaph. XIV (N) , 3, 1 09 1 a 1 3. De asemenea este absurd să atribuim unor lucruri veşnice principiul generării. Sau, ma i d e g ra b ă , este ceva i m pos i b i l . Î n p r ivinta o p i n i e i pythagoreilorîn această problemă - dacă atribuie sau n u celor veşnice generarea - nu trebuie să existe nici o îndoială . Căci ei ne spun limpede că după ce s-a format Unul, fie din planuri , tie dintr-o supratată . tie din sământă sau din altele, pe care nu sunt capabili să le precizeze, îndată partea cea mai învecinată cu nemărginirea ( apeiron, infinitu l ') înc e p u să tie atrasă ş i " hotărn icită d e către finit (peras, " limita 1 .

28 . ARISTOT. Phys. r 4 . 203 a 1 navtEt; yap oi ooKouvtet;, al;toA.6yrot; il<P9at tfit; tOtaUtT]t; !ptAOO'Oqltat; 7tE7tOt T]Vtat AOyOV 7tEpt tOU a7tElpoU KUl navtEt; ffit; apxflv nva ttaEam t&v ovtoov, oi IJ.EV c007tEp Ilu9ay6petot Kai Il'A.atoov Ka9' ai>t6, oux Wc; O'UIJ.I3EI3TJKOt; ttVt EtEpoot, a'A.A.' oucriav auto OV to ă7tEtpav. n'A.l)v oi IJ.EV Ilu9ay6petot tv toît; aicr9T]toît; (ou yap xoopunov 7tOtoOOtV tOV apt91J.OV), KUl ElVat to ESOO tOU oupavou ă1tEtpov . . KUl oi IJ.Ev to ănEtpov dvat to ăpnov· touto yap tva7tO'A.a1J.I3av61J.Evov Kai i>no toil 1tEptttOU 7tEpatVOIJ.EVOV 7trtpEXEtV tOÎt;, OUat tl)v ă1tEtpiav· O'TJIJ.EÎOV 8' ElVat tOUtOU to crwj3aîvov E7tl t&v apt91J.OOV' 1tEpttt9E1J.EVOOV yap t&v yYOOIJ.OV(J)V 7tEpl to EV KUl xoopit; OtE IJ.EV ă'A.Ao ad ytyvEcr9at to doot;, OtE 8E

i::v . Vgl. Plut. (?) Stob. Ecl. 1 pr. 1 O p. 22, 1 6 W. tfit IJ.ova8t t&v


1 96 E<pe/;ij<; 1tEpt<m&v "(VWJlOV(I)V 1tEptn9EJlEvWV 6 "(lVOJlEVO<; aEi 'tEtpaywv6<; eon· 'tOOV oc aptiwv OJlOUo<; 1tEpttt9E)lf.vwv EtEpOJlftKEt<; Kal. ăvtoot 1tiXv'tE<; cmojhivoumv, too<; of. ioaKt<; oU&i<;. SIMPL. Phys. (z. d. St.) 455, 20 OU'tot [die Pythagoreer] 'tO ă1tEtpov 'tOV ăpttoV apt8JlOV EAE"(OV oul. 'tO 1tâv JlEV ăpnov, oo<; <pamv oi E�llî'TJtai, Ei<; toa OtatpEioSat, to of. Ei<; toa otmpoUJlEVov ă1tEtpov Kata tT,v otxoto)liav· it yap Ei<; toa Kal. TJJlÎOTJ OtaipEm<; E7t' ă1tEtpov· 'tO oc 1tEpt't'tOV 7tpOOtESEv 1tEpatVEt aut6· l((I)AUEt yap UU'tOU tr,v Ei<; ta toa OtaipEmV . . . oijA.ov O'tt OUK E7t' apt8JlOOV aA"A.' E1tl. JlE"fEe&v A.aJlj3avoum tr,v e1t' ă7tEtpov tOJlft V.

ARISTOTE L Fizica III (G), 4, 203 a 1 şi urm. Toti cei care s-au învrednicit să fie mentionati pentru opiniile lor în acest domeniu al filosofiei desc hid o discutie despre infinit (apeiron) şi cu totii iau drept premisă împrej urarea că este un principiu al celor existente. Iar unii, cum ar fi pythagoreii şi Platon, consideră infinitul un principiu în sine, nu ca un accident pe lângă altceva, ci ca fiind el însuşi o substantă . Numai că pythagoreii îl aşază în rândul obiectelor sensibile (căci nu fac din număr o însuşire separabilă) şi sustin că ceea ce fiintează în afara cerului este infinit < . . . > Iar unii afirmă că finitul este <elementul> pereche (par) . Căci tocmai acest principiu par, dacă este inclus şi d e l i m itat de către <elementul> impar, conferă lu crurilor existente nemărginirea. O indicatie în acest sens ne-o dă ceea ce se întâmplă cu numerele. Căci dacă punem de fiecare dată g n o m o n i i fie în jurul unitătiL fie în afara ei, în una din constructii obtinem o figură mereu diferită, în cealaltă mereu aceeaşi <figură>. Platon însă consideră că există două infinituri: unul mare şi unul mic. Cf. şi STOBAIOS, Eclogae Physicae (compilat probabil după Plutarh şi Aetios - respectiv Celsus 1 . , pr. 10, p. 22, 1 6) :


1 97 Gnomonii d i n nu mere impare adăugând u-se pe rând unitătii, <prin acest procedeu> va rezulta m ereu o figură

tetragonală: iar adăugându-se la fel gnomonii cu număr par în jurul unitătii, toate figurile ies inegale, cu două dintre laturi de lungimi diferite, nici una neîncadrându-se în mod egal, cu laturi echidistante. (Un comentariu analog şi la SIMPUCIUS, In Aristotelis Physica Commentaria 455, 20 referitor la pasajul aristotelic de mai sus) : -

Aceştia (pythagoreil) numeau infinitul număr pereche, fiindcă - aşa cum spun interpretii - " orice <lucru> pereche (pm) se divide în părti egale, iar ceea ce se împarte în raporturi egale este infinit în privinta dichotomiei. Căci despărtirea în jumătăti egale t i nde spre infinit, pe c âtă vreme p r i n c i p i u l im par, adăugându-se nemărginirii (infinite) , împiedică diviziunea ei în părti egale ". În felul acesta ei raportează nemărginirea la paritate ( la conceptul de număr pereche) în functie de împărtirea ei în jumătăti. De unde reiese clar că ei nu iau sectionarea la infinit sub forma unor raporturi între numere, ci se referă la mărimi. Însă Aristotel nu consideră de fel îrnpărtirea în jumătăţi drept un criteriu determinat pentru definirea infinitului. 29. -r 5. 204 a 29 Kata cruf.L!kllrJK(x; ăpa un:apxn to ă1t€tpov. rlA.'A.' Ei oiStm<; Elpll'tat on OUK EVOEXE'tat amo Â.EyttV apxi]v, &.'A.'A.' EKEÎVO on .

m>f.LjlEj3T]KEV, 'tOV fi.Epa fi 'tO ăpnov. Wcr'tE ft't01t00<; âv ft1tat:patVOtV'tO oi

'A.Eyovttc; oiStooc; roa1t€p oi Tiu9ay6pEwi. <paatv· Uf.La yap oOOi.av n:owfut to ăn:Etpov Kat f!Epi.1;oumv.

ARISTOTEL. Fizica III (G), 204 a 29. Infinitul există deci ca atribut. Însă, dacă este astfel precum s-a spus, el nu poate fi numit principiu, ci numai acel lucru căruia infinitul îi este atribuit: cum ar fi aerul sau perechea (ceva par) . Astfel încât se dovedeşte


1 98

absurdă părerea celor care sunt de acord cu pythagoreii. Căci ei fac din acest infinit o substantă şi totodată îl divizează . 30. -�. 6. 2 1 3 b 22 Etvat o' Eq>acrav KCXt oi Ilu9ay6petOt KEVOV, KCXt

E1tEt<JtEVat mh&t 'tC:Îit oilpav&t EK toi.i cmEipou 1tVEi.iJ.in 'tE ro� ava1tVEOV'tt KCXt 'tO KEVOV, o OtOpil;Et 't� qn)ou�. ro� OV'tO� toi.i KEVOi.i xwptcrJ.iOU 'ttV� 'tWV EcpEI;il� KCXt [tft�] Otopi.<JE(l)�' KCXt toi.it' EtVCXt 1tpW'tOV EV 'tOÎ� apt!lJ.ioî�· 'tO yap KEVOV owpil;Etv ri]v cpumv CXU'tOOV. STOB. Ecl. 1 1 8. 1 c (D. 3 1 6)

nach der Aristotelesstelle ev ot t& Ilepl. tft� Ilu9ay6pou cptÂ.ocrocpia� rtpcO'tffit [fr. 20 1 Rose] ypacpEt 'tOV J.iEV oupavov dvat eva, E1tEtcrayEcr9at

& EK toi.i ăJtEipou xp6vov 'tE KCXt rtvoi]v KCXt 'tO KEVOV, o OtOpt�Et EKMt(l)V ta� x� aEi. ARISTOT. de caelo B 2. 284 b 6 eJtEilii] oe nve� Eimv

Ot cpCX<JtV etVCXt

'tt

OEStOV KCXt aptcrtEpOV 'tOU oupavoi.i, Ka9artEp Ol

KCXÂ.oUJ.iEVOt Ilu9ay6pewt (EKEtV(l)V yc:Xp OU't� 6 A.6y� ecrti.v) K'tA. SIMPL.

z. d. St. 386, 20 to yoi.iv &!;tov Kat ăvffi Kat EJ.irtpoo9Ev Kat c:Xyaeov EKaAOUV, 'tO OE c:Xptcr'tepOV KCXt Ka't(l) KCXt 01ttcr9Ev Kat KCXKOV eA.Eyov, � aut�' Aptcr'tO'tEATJ� icrt6pTJcrEv EV tftt 'tOOV Ilueayopeio t� c:XpmKOV't(l)V cruvayffiyftt [fr. 200 R.].

ARISTOTEL, Fizica IV, 6, 2 1 3 b 22. Pythagoreii, de ase menea, sustineau că există vidul şi că intră în Univers (în " cer') , din nemărginire (apeiron) , ca şi cum I-ar absorbi cerul, ca un suflu. Vidul delimitează naturile lucrurilor, fiind un factor despărtitor şi o delimitare a celor aflate în serie. Şi această proprietate se găseşte mai întâi în numere. Căci vidul delimitează (,, distinge') natura lor. STOBAIOS, F/orilegiu 1 , 1 8, 1 c. în prima carte a lucrării

Despre filosofia lui Pythagoras, el scrie că Universul este Unul şi că din ne mărginire sunt aduse în cuprinsul său Timpul, Suflarea şi Vidul, care delimitează totdeauna locurile <d iferitelor serii de lucruri>. ARISTOTEL, Despre cer 1 1 (B), 2, 284 b 6. De vreme ce sustin unii, există ceva 1 a d r e a p t a şi 1 a s t â n g a cerului, aşa


1 99

cum afirmă cei numiti pythagorei (căci a lor este această enunţare) < . . . > SIM PLICIUS (în comentariu la acest pasaj) (386, 20). Aşadar, ceea ce vine la dreapta , în sus şi în fată căpăta la ei denumirea de " bine ", iar ceea ce vine în j os şi înapoi ziceau că este răul, precum ne informează însuşi Aristotel (fr. 200 R.). 3 1 . ARISTOT. de caelo B 2. 285 a 1 O Bto Kal. t&v rrueayopdoov ăv tu;

SauJ.lacrnEv ott Mo Jlova� taut<ll; apxa� f.'AE.yov, to BEI;tov Kal. to

aptcrtEp6v, ta� BE 'tEttapa� [namlich ăvoo, Katoo, EJ.17tpooeEv, ămm!Ev] 1t<lpEÂ.t1tOV oueEv f(ttOV KUpi� oooa�. b 22 bfjÂ.OV toivuv Ott b U!p(lVft�

1tOÂ.� ecrn tO ăvoo. Kat oi JlEV EKEl OtKOUVtE� EV t&t ăvoo Eimv TtJ.ltcr<patptOJt Kal. npo� toi� &l;wi�, TtJ.lEt� B' ev t&t Katoo Kal. 7tp� toi� aptcrtq>oi�, Evavtioo� il 00<; oi ITu9ay6pnot Â.Eyoumv· EKElVot yap TtJ.lâ� avoo tE 1t0t0Ucrt Kat Ev &l;t&t JlEpn, to� B' EKEÎ Katoo Kal. ev t&t aptcrtEp&t. SIM PL. z.

d. St. 392, 1 8 ro� amo� EV t&t &utEpffit tfi� cruvayooyfi� t&v rrueayoptKWV icrtopEi, toi3 oÂ.ou o\Jpavoi3 to JlEV ăvoo Myoumv dvm, to & Katoo, Kal. to J.!Ev Katoo toi3 o\Jpavoi3 &!;tov dvm, to & ăvoo aptcrtEpbv Kal. iJJ.lâ� ev t&t Katoo [ avoo verbessert Alexander richtig ebenda 392, 24] dvm.

ARISTOTEL, Despre cer285 a 1 O. De aceea s-ar putea minuna cineva de pythagorei, fiindcă vorbesc doar despre aceste două principii şi anume <ceea ce vine la> d r e a p t a şi <ceea ce vine la> s t â n g a, dar au lăsat de o parte cele patru regiuni, - şi anume: cerul de sus, cel de jos, cel din fată şi cel dindărăt, deşi acestea nu sunt părţi mai puţin însemnate . Este clar deci că polul invizibil este cel de sus. Iar <făpturile> ce locuiesc a c o 1 o se află în emisfera de sus şi lângă cei de la dreapta, pe câtă vreme noi ne aflăm în emisfera de jos, lângă cei de la stânga; tocmai contrariul celor afirmate de pythagorei. Căci ei ne fac să locuim <regiunea de> sus şi în partea dreaptă, iar pe cei de acolo îi situează în partea de jos şi la stânga . SIMPLICIUS (în


200

comentariul la acest pasaj) Aşa cum ne informează el însuşi (i.e. A r istotel) , în a d o u a c a rte a c ul e g e r i i sale de Opinii

pythagoreice, aceştia spun că există o parte de sus a cerului întreg şi o parte de jos. Partea de jos a cerului este la dreapta, cea de sus fiind la stânga, iar noi suntem în regiunea de sus. 32 . E UDEM . Phys. fr. 27 (Simpl. Ph. 43 1 , 1 3 nach 47 A 23] to oc

a6pta'tOV JCaMi'l<; Em 'tl)v JCi.VllatV oi Ilul:kx:y6pEtOt !Cat 6 IlA.atoov tm<ptpoumV (ou yap ol) ăA.A.oc; YE oooEî<; 7tEf't amf)c; dpllKEv)· a.ua yap aoptata a OUIC fun, !CUt 'tO a'tEÂ.t<; ol) Kat 'tO 1-lll ov· yiVE'tat yap, '(tVO!-LEVOV BE OUK ean.

EU DE MOS (apud SI MPLICIUS, Ph. 43 1 , 1 3) , fr. 27. Ceea ce este nedelimitat (aoriston) pythagoreii şi Platon TI pun în legătură - printr-o frumoasă asociaţie - cu mişcarea (căc i nimeni altcineva nu a mai vorbit despre ea). Însă nedelimitate sunt cele care nu există (încă), aşadar şi nedesăvârşitul, la fel şi ceea ce nu fiinţează; căci <toate acestea> " devin ", dar tocmai devenind nu există <încă> . 33. ARISTOT. Phys. â 1 0. 2 1 8 a 33 oi 1-LEV yap tl)v tou oA.ou JCtVT)atV

Ei vai qxxmv [namlich 'tOV xp6vov], oi OE tl)v a<paîpav au'tl)v. AE T. 1 2 1 ' 1 (D. 3 1 8) IluBay6pa<; tov J(pOVOV tl)v aqxxîpav 'tOU 1tEplEJ(OV'tD<; dvat.

ARISTOTEL, Fizica IV (D) , 1 0 , 2 1 8 a 35-2 1 8 b 20. Unii spun că timpul este mişcarea întregului (Univers) , alţii că este însăşi sfera. AET. I , 2 1 , 1 (D. 3 1 8) . Pythagoras afirmă că timpul este sfera ce cuprinde (Universul) . 34. EUDEM . Phys. B III fr. 5 1 (Simpl . Ph. 732, 26) 6 BE auto<; xp6voc;

1t6tEpoV yiVE'tat oxmEp EVtOi <pamv fi ou, anopiJaEtEV ăv ne; ... Ei ot 'tt<;


20 1

1ttO""CEtlO"EtE "COl� nueayopEiot�, OOO""CE 1tCtÂ.tV "Ca a'lha apt8Jl&l, JCayw JluSoA.oyi!crw 10 aj3oiov €xwv UJltV KaSr]JlEVOt� oihw, Kat 1:a ăA.A.a 7taV"Ca 6J.10l� E�El, teat "COV xp6vov EUÂ.oy6v EO""Cl "COV atl"COV dvat. JlUÎ<; yap !Cat tii<; au'tfi<; !Clvi!crew<;, 6Jlo� & teat 1toA.A.&v 1:&v au1:&v •o 7tp6upov teat OO"CEpov V teat "CUU"COV, !Cat 6 "COU"CWV oi] apt8J.16<;· 1tCtV"CU ăpa "CU UU"Ca, Wcr"CE !Cat 6 xp6vo<;.

EUDE MOS, fr. 5 1 , apud Simplicius, Phys. 732, 26. Ar putea cineva să stea la îndoială dacă timpul în devenirea sa este acelaşi, cum sustin unii sau dacă nu <ar fi identic>, mai ales atunci când s­ ar încrede în pythagorei. De s-ar nimeri în aşa fel încât să revină (mereu) aceleaşi întâmplări după număr şi eu atunci voi cuvânta din nou cu bagheta în mână pentru voi cei aşezaţi la fel în jurul meu -cum sunteti acum -şi celelalte vor fi asemenea, rânduite în acelaşi chip, toate aşa cum

se

află în prezent şi se va considera

cu temei că t i m p u 1 e s t e acelaşi. Căci mişcarea fiind singură şi aceeaşi, ceea ce vine mai înainte şi ceea ce vine ulterior, din multele întâmplări identice, nu este decât unul şi acelaşi lucru şi există un număr al acestora. Toate deci sunt aceleaşi, astfel încât şi timpul (este identic întru totul cu sine însuşi) . 35. ARISTOT. de caelo B 9. 290 b 1 2 qxxvep6v o' EJC "COU"CWv, on

teat 10 <pavat yivecr8at <pEpoJltvwv [namlich 1&v ăcr1:pwv] (xpf.Loviav, W<; O"UJlqxOVWV ytVOJlEVWV "CWV \jlâ<pWV, !COJl\jiW<; JlEV ElpTt"Cat !CUt 1tEpt"C"Cffi<; UnO "CWV El1tOV"CWV, ou JlTJV oihw<; EXEl "CCtATteE<;. 001CEl yap ncrtv avayJCaiov dvat, "CllAtJCOU"CWV <pEpoJlEVWV O"WJlCt"CWV yiyvecr8at \jiOpOV, E7tet JCat 1&v 7tap' llJlÎV omE "CO'IJ<; OyteOU<; EXOV"CWV tO"OU<; OU"CE "COto&wt "CCtXEl <pEpoJlEVWV" fiA.iou & teat O"EAEVTt<;, En "CE "COOOU"CWV 10 7tÂ.ii8o<; ăcr1pwv JCal. 10 JlEYE8o<; <pEpOJlEvWV "COOl "CCtXEl "COlUU"CllV <popav, aOUVU"COV JlTJ yiyvEcr8at \jiOpov aJli!xav6v nva "CO JlEYE8o<;. U7toeEJlEVOl OE "CUU"Ca !CUt "CU<; "CUXU'tfi"Ca<; EtC


202

1:&v <l1too'taaEwv EXEtv 1:0� 1:&v O"UIJ.q>O>Vt&v A6you�. evap�J.6vt6v q>am yiyvtmlat 'ti)v q>Wvi]v q>EpOJlEVWV KtllCAO:lt 'tWV ămpwv. E1tEl o' ăA.oyov EOOKEt 'tO Ili] O"'UV<XKOUEtV il!lâs 'tii� q>WVJÎ� 't(XU'tTI�. arnov 'tOU'tO'U !p(XO"lV d Vat 'tO ytyvo�J.Evo� EuGU� i:mapxnv 1:ov woq>av, mcr'tE !!il ouioT]A.ov dvat npa� 1:i]v evavriav myr'tv· npb� ăA.A.T]A.a yap q>WVJÎ� Kal. myil� dvat 'ti)v ouiyvwmv, Wcr'tE K<X9a7ttp 'tOl� X<XAKOW1t0� ou'X cruvft6Etav OOOEV OoKEl Otaq>EpEtV, Kat 'tOl� avept:îmo� 1:amo cru�J.Ilaivttv. ALEX. Metaphys. 75, 1 5 'tJÎ� OE 'ta!;� 'tii� EV 'tWt oupav&t, ilv E1tOWUV'tO 'tWV apt91J.&V oi nueayopEtot, IJ.VTtiJ.OVEun [Ar.] tv 1:&t &mepwt Titpl. n;� nueayoptK&v oo�TI� [fr. 202

Rase) . Uber die 1:a�� acr1:epwv vgl. auc h 58 B 22. , ferner E udem. fr. 95 (oben 12 A 1 9) . ARISTOTEL. Despre cer 11 (B) 9, 290 b 1 2 . Din toate acestea reiese că teoria după care a rmonia se naşte odată cu mişcările astrelor (arin ceruri) , iscându-se sunetele în consonanţăs, deşi a fost enunţată cu ingeniozitate şi eleganţă, nu este adevărată ­ aşa cum stau lucrurile. Dar unora li se pare o necesitate să se producă sunetul când se rotesc atât de mari corpuri cereşti, de vreme ce există şi unul al corpurilor din regiunea noastră care nu au mase comparabile şi nici nu se deplasează cu o repeziciune la fel de mare. Cu atât mai mult, rotindu-se cu asemenea iuţeală, soarele şi luna, odată cu celelalte astre , atât de numeroase şi atât de mari. este cu neputinţă să nu se işte o rumoare de o intensitate neînchipuită. Bizuindu-se pe acest rationament şi socotind că vitezele corpurilor cereşti, <deduse> din eva lua rea distanţelor <ac estora> , se află în ac eleaşi raporturi cu inteNalele de consonanţă, ei spun că se produce un sunet a r m o n ios când se rotesc astrele pe orbita lor. Deoarece însă li se pare ilogic să nu auzim în acelaşi timp tonalităţile armoniei. sustin pentru a lămuri cauza fenomenului.


203 cum că sunetul acesta se află în auzul nostru de îndată ce ne naştem, astfel încât nu poate fi deosebit de tăcere -fenomenul opus - de vreme ce sunetele şi tăcerea se d isting între ele numai prin contrastul care le opune. Ca atare, întocmai precum li se pare bronzarilor, de pe urma deprinderii cu zgomotul de ciocane, că nu se mai distinge tăcerea, la fel se întâmplă şi cu oa men i i . (Cf. de ase menea ALEXA N DROS, Comentariul la

Metafizica lui Aristotel ( 75, 1 5)) : Aminteşte Aristotel (fr. 202 Rase) în a doua carte " Despre opiniile filosofilor pythagorei " de ordinea ce domneşte în ceruri, pe care o întocmeau din numere. (Referitor la " ordinea " (taxis) cerească, vezi de asemenea teoria lui Eudemos, derivată din Anaximandros - 1 2, A, 1 9, DK) 36. A E T. 11 29, 4 (D. 360)

t&v nuea:yopdoov ttvE<; Kata ti]v

'AptcrtotEÂEtoV icrtopiav Kat tl'Jv ClltÂi1t1toU toi> '01touvtiou am'xpamv avtauyeiat Kat avtuppa�Et tOtE fl,Ev tij<; Yii<;, tOtE oc tii<; avtix9ovo<;

[namlich EKÂEt1tEtV ti]v O"EÂllVT]V]. tWV

fi

VEOltEpooV dai ttVE<; oi<; EOoSE

Kat' EffiVEJlT]O"tV <pÂoy(x; Kata JltKpOV E�a1ttOJlEVT1<; tEtayJ.1Evoo<; EOO<; av ti]v tEÂEiav 1taVO"EÂT]VOV U1to&'i'>t, Kat 1tUÂ.tV avaÂOyffi<; JlELOUJlEVT]<; JlEXPt tii<; cruv60ou, Ka9' fiv tEÂEioo<; crpEwutat.

AET. 1 1 , 29, 4 (D. 360) . Unii pythagorei - potrivit cercetării aristotelice şi după cum declară Philippos din Opus - arătau că <eclipsa de lună> se întâmplă din cauza reflectării lum inii şi a interpunerii unui corp ceresc, acesta fiind o dată pământul şi altă dată Anti-pământu l. Dar, dintre cei mai recenti. unii sustin părerea potrivit căreia <fenomenul are loc> după cum se propagă focul <d in lună>: se aprinde putin c âte putin după o anumită rânduială, până ce ne dă stră lucirea de lună plină, iar


204

apoi, 1n mod analogic, văpaia lui se micşorează până la conjunctia <corpurilor cereşti> , când se stinge totul. 3 7 . ARISTOT. de caelo B 1 3. 293 a 1 8 (vgl. 44 A 1 6. 1 7) -rcî.Jv

nA.eicr-rwv enl. -rou JlEcrou KEtcrSat A.ey6v-rwv [namlich -ri]v yiiv] . . . evav-r� oi 1tEpt -ri]v '1-raÂ.iav, KaÂ.OUJlEVOt oc Ihfuy6pEtot Â.Eyoumv· enl. JlEV y(xp 'tOU jlE<JOU 7tUp Eivai <pam, 'tfJV OE YlÎV V 'tCÎ.lV ăcr-rpwv oooav KUKÂ.Wt q>EpDjlEVT)V 1tEpt 'tO jlEcrOV VUK'ta 'tE Kal. lJjlEpaV 1tOtElV. En o' evavnav ăÂ.Â.T)V 'taU'tT)t Ka'taOlCEOO�oum YlÎV, ilv av-rixBova OVOjla KaÂ.OOOlV, ou 7tpO<; 'tU q>atVOjlEVa 'tO� Â.oyoU<; Kat 'tU<; ainar; �T)'tOUV'tE<;, aÂ.Â.U 7tp6r;

nvar; Â.OyOU<; Kal. OO!;ar; autcî.Jv 'tU <patVOjlEVa 1tpOO'EÂ.KOV'tE<; Kal. 1tElfXOjlEVOt cruyKOOjlElV. 1tOÂ.Â.Ot<; o' âv Kal. hEpot<; cruvoo!;EtE llTJ OElV 'tiit Y1Ît 'tfJV 'tOU 11E<JOU xri>pav cl7to0tOOVat, 'tO mcr'tOV OUK EK 'tCÎ.lV <patvOjlEV(J)V a9pofutv aÂ.Â.U jlâÂ.Â.ov EK 'tCÎ.lV A6ywv. 'tCÎ.lt y(xp 'ttjltW'tCt't(J)t OtOV'tat 7tpooJlKEtV 'tfJV 'ttjltW'tCt'tT)V U1tCtpxEtV xoopav, Ei vat OE 1tUp jlEV Y1Î<; 'ttjltOO'tEpOV, 'tO OE 1tEpar; 'tCÎ.lV jlEta!;u, 'tO o' ecrxa-rov Kal. 'tO jlE<JOV 7tEpar;. b 1 En o' Ot YE Tiu9ay6pEtOt Kal. Otu -ro JlCtÂ.tcr-ra 1tpOO'JlKEtv q>uÂ.ci-r'tEcrSat -ro KUptril-ra-rov -rou nav-r6r;· 'tO OE jlEcrov Eivat 'tOtoU'tOV' o dtor; q>UÂ.aKi]v OVOjl�OUcrt, 'tO 'taU'tT)V exov 'tfJV xoopav 7tUp, rocr1tEp 'tO jlE<JOV ft7tÂ.CÎ.l<; AEYOJlEVOV Kal. 'tO 'tOU JlEYEBoU<; 11Ecrov Kal. -rou npciyjla'to<; âv jlEcrov Kal. •ilr; q>OOEW<;. Kahot KaacinEp ev -rol:r; �rototr; ou -rau-rov -ro -rou �oowu Kal. -rou croo11a•or; 11ecrov, oil-rwr; U1tOÂ.T)1t'tEOV jlâÂ.Â.OV Kal. 7tEpl. 'tOV OÂ.OV oupav6v. SIMPL. z.d. St. 5 1 1 ' 26 EV jlEV 'tCÎ.lt jlE<J(J)t 'toU nav-ror; 7tUp Eivai q>acrt, 1tEpt ft 'tO 11E<JOV 'ti]v avnxBova q>EpEcrSai <pacrt yfJv oooav Kat ami]v, avnxBova OE KaÂ.OUI!EVT)V OtU 'tO El; evavnar; 'titi & 'tlÎt yfJt Eivat, jlE'tU OE 'ti]v avnxBova iJ Y1Î iiOE (jlEpDJlEVT) Kal. au-ri] 1tEpt 'tO j.J.E<JOV' j.J.E'tU OE 'tlJV yfJv iJ crEÂ.JlVT)' OU't(J) y(xp au-ror; EV 'tCÎ.lt TIEpl. 'tCÎ.lV nuaayoptKCÎ.lV icr'tOpE [Arist. fr. 204 Rase]· 'tfJV OE yfJv cOr; EV 'tCÎ.lV ăcr-rpwv oucrav

Kt

VOUjlEVT)V 1tEpt 'tO jlE<JOV Ka'tU 'tfJV npor; 'tOV TlÂ.toV CJXEcrtV

VUK'ta Kat TJI!EpaV 1tOtElV. iJ OE avnxBwv KLVOUI!EVT) 1tEpt 'tO jlE<JOV Kal. E1tOJlEVT) •ilt Y1Ît 'taU'tT)t oux opâ'tat 'uq>' TJJlCÎ.lV OtU 'tO emnpoo9EtV 'i]j.ltV aEI. -ro 'tii<; yfJr; cr&Jla ... oi ft yYTJcrtril-rEpov au-rcî.Jv JlE'tacrxov'tE<; niip JlEV ev -r&t


205 J.lEO"Wt Af.yo1.JO"t tt']v OTJJ.!toupyuci]v ouvaJ.!tV tt']v E1C J.lEO"OU 1tâcrav tt']v y!lv �wwyovoooav Kat 'tO U1U::'lf'UYJ.1EVOV am� avaaCtA.1tO'UO"a v· 010 oi J.!EV ZTJV<'x; m)pyov auto 1CaA.ofutv, ro<; auto<; EV toî<; llu9ayopt1COÎ<; icrt6pTJO"EV, oi 8E Ato<; cpuA.aKTjv, ffi<; Ev toutot<;, oi 8E Ato<; 9p6vov, ffi<; ăA.A.ot cpacriv. ăcrtpov OE ti]v y!lv eA.Eyov ro<; opyavov Kat autt']v XP<)vou· TJJ.!EpOOV yap Ecrnv ailtTJ Kal. VU1Ct&v aitia· TJJ.!Epav J.!EV yap 1toteî to 1tp(x; t&t i]A.iwt J.!Epo<; 1CataAaJ.11tOJ.1EVTJ, VUlC'ta OE 1Cata 'tOV lCOOVOV til<; ytVOJ.lEVTJ<; a1t' autil<; (J1Ctâ<;. avtix!lova OE ti]v O"EAllVTJV E1CUAO'UV oi nueay6petot, O'xmep 1Cat ai9Epiav y!lv.

ARISTOTEL Despre cer 11 (B), 1 3 , 293 a 18 . Pe câtă vreme cea mai mare parte a oamenilor spun că <pământul> este aşezat în mijlocul universului < . . . >, filosofii din Ita lia, cei numiţi pythagorei, susţin teoria contrară. Ei spun că în centru ( " la mijloc ') este focul, iar pământul fiind unul dintre aştri face <să se perinde> ziua şi noaptea prin deplasarea sa circulară. Mai întocmesc <în teoria lor> şi alt pământ, care se află în poz�ie opusă fata de al nostru şi TI numesc " Anti-pământ ", întrucât ei nu caută să pună de acord teoriile şi cauzele cu fenomenele cereşti, c i , mai degrabă, prin raportarea fenomenelor la unele teorii şi opinii ale lor în cearcă să le armo nizeze cosmic, <acordându-le c u gândirea teoretică>. Numeroşi a � i <cercetători> nu ar f i totuşi de aceeaşi părere, nevrând să dea pământului poziţia centrală şi neacordând crezare observării fenomenelor, ci moi degrabă sprijinindu-se pe cele deduse din teorii. Căci, aşa cum socotesc ei, se cuvine lucrului cel mai preţuit locul cel mai de preţ; iar focul este mai preţios decât pământul, la fel cum limita este mai preţioasă decât ceea ce se află în poziţie intermediară . Or, marginea exterioară (" circumferinţa ') şi centrul (" mijlocul ') sunt limite. Judecând astfel analogic, ei consideră că nu pământul se află în centrul sferei, ci mai degrabă focul. (b) Mai aduc încă


206 pythagoreii şi alt argument, dedus din credinta lor că cel mai de frunte loc al întregului Univers se cuvine să fie vegheat. Şi acesta e tocmai centrul, pe care-I numesc " veghea lui Zeus ", un loc în care se află focul, termenul centru fiind folosit de ei în mod absolut, ca şi cum centrul unei figuri geometrice ar fi totodată şi al unui lucru din natură. Totuşi, precum se întâmplă şi la vietuitoare, la care nu este acelaşi mijlocul trupului şi centrul vietii, mai degrabă astfel trebuie să concepem cerul întreg <sub raportul ierarhiei părtilor>. SIMPUCIUS, De cae/o 5 1 1 , 26. În centrul Universului spun că este focul, iar în jurul centrului se roteşte A n t i-p ă m â n t u 1, fiind el însuşi un pământ şi numindu-se astfel deoarece fiintează ca ceva opus acestui pământ (al nostru) . Iar după Anti-pământ vine pământul nostru, rotindu-se de asemenea în jurul centrului; după pământ vine luna. Căci aşa ne informează însuşi <Aristotel> în lu crarea sa Despre pythagoric ien i " (Arist. fr. 204 Rose) . " Pământul, (arată el), fiind unul dintre astre, mişcându-se în jurul centrului, face să apară ziua şi noaptea, în functie de pozitia sa fată de soare. Iar Anti-pământul, cum se mişcă în jurul centrului pe urmele acestui pământ, nu este văzut de noi, fiindcă se interpune mereu vederi noastre massa pământului (care-i stă în cale) . . . Întemeindu-se aşadar pe rationamentul că decada este număru l desăvârşit au vrut s-aducă până la zece n umărul corpurilor care gravitează în cerc. Astfel, zice filosoful, după ce au stabilit că sfera stelelor fixe ar fi una singură, iar planetele ar fi şapte, apoi venind pământul nostru, au împlinit decada cu Anti­ pământul. Aşa a expus însuşi Aristotel doctrina pythagoreilor. Dar cei care se tineau în mod mai autentic de învătăturile sectei consideră focul, situat în mij locul <întregului Un ivers> forta dem iurgică dătătoare de viată care în că lzeşte din centru părtile mai reci ale pământului. De aceea unii îl numesc " Turnul lui Zeus " - aşa cum a consemnat însuşi Aristotel în


207 (cartea) " Despre pythagoricieni"- i a r altii " Veg hea l u i Zeus", cum spune filosoful în acest pasaj. În sfârşit, îl mai numesc unii " Tronul lui Zeus", aşa cum ne informeaza a lte izvoare. Şi mai ziceau că pământul este un astru, întrucât trebuie socotit şi el un instru ment <de producere> a timpului: fiindcă toc mai aceasta este cauza care determină zilele şi noptile. Face (să răsară) ziua, fiind luminată regiunea care priveşte soarele; iar noaptea , se întinde după cum apare conul de umbră ce se desprinde în urma sa. Iar unii pythagorei dădeau numele de Anti-pământ lunei, tot aşa cum i se mai spune pământului " cel eteric". 37a. ARISTOT. de caelo B 1 3 . 293 b 1 8

ooot IJ.EV IJ.llO' E1tl. toti

IJ.EOOU KEîoeai <pamv autftv [namlich 'tTJV yfiv], KtVEÎ<J9m KUKA.cot 7tept 'tO IJ.EOOV, ou JlOVOV OE taU'tllV, aUa Kat 'tTJV avtix9ova.

ARISTOTEL, Despre cer 11 (B), 1 3, 293 b 1 5. Aşadar, despre pozitia pământului unii au această părere, la fel în legătură cu repaosul sau mişcarea lui. Însă nu concep toti în acelaşi mod fenomenele. Ci <învătatii aceia>, c âfi afirmă că pământul este aşezat în centrul Universului, sustin că se mişcă în cerc împrejurul centrului şi nu numai acesta, dar şi Anti-pământul, aşa c um s-a spus mai îna inte (cf. şi ARISTOTEL, Meteorol. A, 8345 a 1 3) . 37c. A ET. I I I 1 ' 2 (D. 364) t&v rruaayopEicov oi llEV E<pa<Jav Ct<J'tEpO<; dvm ouxKaumv [die M ilchstrasse] EK7tE<J6vto<; JlEV a1to tfi<; ioia<; EOpa<;. Ot' ou oc 1tEptE0pallE xcopiou KUKA.otepffi<; auto 1tEpt<pAE�avto<; E1tt toti Kata q,af.aovta Ell7tpllOJlo\i· oi oE tov iJA.taKov ta'6'tllt <paol. Kat' &.pxa<; yEyovf.vm Op6�-tov. nw<; OE Kato7ttptKi)v Eivm <pavtacriav toti iJA.iou tU<; auya<; 7tp0<; 'tOV OUpaVOV avaKA.ffivto<;. 01tEp KCx1tt tfi<; tptOo<; E1tt t&v VE<pffiv OUIJ.j}atVEL


208

A E T. III,

1, 2

(0. 364). Unii dintre pythagorei au spus că <dâra

lăsată de Calea Lactee> reprezintă combustia definitivă a unui astru, după ce ar fi căzut din aşezarea sa. Iar locul pe unde s-a prăbuşit mistuindu-se într-o mişcare circulară <păstrează dâra lui> în urma unei învăpăieri, precum a fost şi arderea lui Paheton. Unii însă mai sustin că pe acolo trecuse la început cursul soarelui. Altii mai presupun în sfârşit că este o imagine provenită din reflectarea soarelui care-şi frânge razele <. . . > de bolta cerească , întocmai ca în oglindă, aşa cum arată şi curcubeul, prin reflexia luminii solare pe norii cereşti. (Cf. de asemenea fragm. 4 1 , l O DK din Oinopides ---Bu referirile din Meteoro/. A, 8, 345 a 1 3) . 38. ARISTOT. d e caelo r 1 . 300 a 1 4 'to o' au'to cruJl!laivEt 1eal.

'tOÎ� E� apt9Jlc:ÎlV cruvn9Eîm 'tOV o\Jpav6v· EVlOl yap 'tTJV qrumV E� apt9Jlc:ÎlV cruvtcr'tâ:mv, OO<HtEp 'tc:ÎlV rruaayopEiwv 'tlVE�. 'ta JlEv yap q>ucrtJCa q>ClLVE'tCll sa� EX,OV'tCl KCll KOuq>6'tll'tCl, 't� & JlOV� OU'tE crc:ÎlJlCl 1tOlEÎV oi6v 'tE cruvnSEJlEVa� ou'tE jlap� EX,Etv.

ARISTOTEL Despre cer III, 1 , 300 a 1 4. Deci corpurile naturale comportă în mod evident greutate şi uşurintă, dar unitătile care ar fi compuse nu pot nici să alcătuiască un corp, nici să posede g reutate. 39. - de anima A 3. 407 b 20

oi & Jl6vov emx.EiflOilm 'A.tyEtv

1toî6v n i] 'JIUX.i!, 1tEpt & 'tOU �OJlEVOU crroJla'to� oueEv E'tl 1tp000topi�oumv, oxmEp ev&x6JlEvov Ka'ta 'tOU� rruaayoptKo� JlU9o� 'ti]v 'tux.oooav 'Vux.iJv Ei� 'to mx.ov evo'6Ecr9at crc:ÎlJla.

ARISTOTEL, De anima 1 (A) , 3, 407 b 20. Iar unii se încumetă numai să spună ce fel de lucru este sufletul, însă nu precizează deloc definitiile referitoare la trupul care-I primeşte. Ca şi cum ar


209 fi cu putintă, după miturile pythagoreice, ca orice suflet, la întâmplare, să intre în orice trup. 40. -A 2. 404 a 16 €om: OE Kai to 1tapU t&v Il'lfuyopEUoV ÂEYOilEVOV n'Jv aUtftV EXEtV ouivatav· Eq>aaav yap nv� aut&v 'lfUXftV Eivat ta EV t&t Mpt soollata, oi oc to tauta JCtvouv. 1tEfJl OE to\rtwv dpT]tat, ot6n <J'UVEXWt; q>aÎVEtat !CtVOUilEVa, JCâV Tjt VT]VEilÎa 1taVtEA:fic;.

ARISTOTEL, De anima 1 (A), 2, 404 a , 1 6. s-ar părea că şi cele transmise prin spusele pythagoreilor contin aceeaşi idee . Căci unii din şcoala lor spuneau că sufletul e alcătuit din firele unei pulberi împrăştiate prin văzduh; alt ii (afirmau) că este ceea ce pune în mişcare (pulberea) . Vorbeau despre aceste ( " fire ') deoarece se vede neîndoios cum se mişcă neîncetat, chiar dacă vântul ar lipsi cu desăvârşire.

4 1 . - Pol it. e 5. 1 340 b 1 8 oto 1toA.A.oi qxxm t&v aaq>&v oi llEv CxpllOVÎav dvat tftV 'lf'UXJÎV, oi o' EXEtV CxpllOVÎav. Vg l. de anima A 4. 407 b 27 ( 44 A 23) . -Politica VIII (B) , 5, 1 340 b 1 8. Din această cauză multi intelepti spun că sufletul este armonie iar altii că ar fi înzestrat cu armonie. 42. - de sens. 3. 439 a 30 to yap xp&lla il ev t&t 7ttpati eanv il Jttpac; OtO !Cai oi II'Ifuy6pEtot tftV E1ttq>avnav X p o t a V E!CUAO'UV. .

ARISTOTEL De sensu 3, 439 a 30. Iar culoarea ori este cuprinsă în limită (peras) , ori este însăşi limita. Din această cauză pythagoreii numeau suprafaţa " culoare".

43 . - 5. 445 a 1 6 6 & A.6youm nvEc; t&v II'IfuyopEiwv ouJC eanv d)A.oyov· tpEq>mBat yap q>amv €vta �&ta tate; OOf.!aîc;. Vgl. Diog. IX 43

und 68 A 28. 29.


210 ARISTOT E L, De sensu 5, 445 a 1 6. Ceea ce spun anumiti pythagorei nu este întemeiat rational: sustin anume că unele vietuitoare se hrănesc doar cu mirosuri (cf. Diogenes Laertios IX, 43 şi Democ rit 68 A, 28, 29, DK) . Sectiunea 58 C 2. PORPH . V. P. 41 [},EyE fi nva JCCXt iJ.'OO't& tK: t tp6100lt cruiJ.j}OÂ.tJC<îţ,

ii

ol) E1tt 1t'Ai.ov 'AptcrtOtEÂ.TJ� [fr. 1 96 Rase] avf.ypa\jiEV, oiov O'tt tl)v eaÂ.attav IJ.EV EJCâÂEt dvat OO!CpOOV, t� OE ăpKtouc; 'pfu� XEÎ�, tl)v & ITÂ.Etaoo Moucroov Â.UpaV, to� OE 1tAaVi!t� JCUVCX� til� IlEpcrEqKJVTJ�, tOV o' EJC XCXA!COU 1CpO'IlOI..Iivou ytvâj.J.Evov fixov qxovl)v dvai n� t&v Oaq.LOVOlV EVCX1tEtÂ.TJIJ.IJ.EVTJV t&t xaAJCoot. AEL. V. H . IV 1 7 EÂEYE BE \Epffitatov dvat to ttl� IJ.CXÂ.aXTJ� <puAA.ov.

f.Â.EyE BE on mivtoov croqxi:ltatov b apt81J.�. &u� BE b toi�

1tpliy1J.am ta ov61J.ata eEIJ.EV�. Kal. tov crmiJ.ov EYf-vmA6yEt ouoev ăAÂ.o dvat fi cruvo&lv tOOV tESvEWt(I)V, il OE ip� Eq>Ucr!CEV � a1Yyl) tOU 1)Aiou Ecrtl. JCal. b 7toÂ.Â.aJCt� EIJ.mmoov toi� cixJl.v îix� qxovl) t&v KpEttt6voov.

PORPHYRIOS, V. P. 4 1 . Rostea unele învătături într-o formă figurat-simbolică şi mistică, iar pe acestea le-a consemnat pe larg Aristotel (fr. 1 96 Rase) . De pildă, faptul că marea o numea lacrimă şi constelatia Urselor - mâinile Rheei", iar Pleiade le se " numeau " lira muzelor", plantele " câinii Persephonei ", sunetul iscat de lovirea bronzului era un glas al unuia dintre daimoni, închis în aramă . AELIAN., Varia Historia IV, 1 7 . Zicea că cel mai sfânt (lucru , d intre plante) este frunza de nalbă. Iar dintre toate numărul este cel mai întelept lucru; în al doilea rând cel care a pus n ume lucruri lor. Iar despre c ut remur, stabilind obârşia (fenomenelor) , obişnuia să spună că nu este altceva decât o întâ lnire a celor care tocmai a u murit; apoi că i risu l (din a lcătuirea) ochiului este lumina soarelui şi răsunetul care se


21 1

repercutează în urechi de mai multe ori este un glas al <daimorr ilor> mai puternic. 4. IAMBL. V. P. 82 - 86 i:crn OE ti JlEV toov 00\o"OOJlanxoov cpV...omxpia

'AKOOOJlata ava7t6&t1Cta xal. ăvEU A.fryou, on OUt(l)� Ttp<lKtEOV, Kal. taA.A.a, ooa 1tap' EKEtVOU t4>PEGrt. tauta 1tEtpOOVtat maqmM:lttEtV ro� 9EÎa ocryJlata, autol. 8E 7tap' autoov OUtE Ai:yEtV 1tp001tOtOUVtat OUtE AEKtEOV dvat, ai..Aa xal. ai>t&v U1tOAaJll3avo"OOt touto� EXEtV j3EA.ncrta � cpp6v11mv, o'lnvE� 1tAEtcrta 'AKOOOJlata roxov. Ttavta 8E ta out� <Ka'AouJlEVa> 'AKOOOJlata Ottltplltat Ei� tpia Et011' ta JlEV yap autoov ti ecrn <lllJlaivEt, ta 8E ti JlCtAtcrta, ta OE ti &î TtpCtttEtV il Jlll TtpCtttEtV. ta JlEV ouv ti ecrn tota"Uta, OlOV ti ecrnv ai JlalCCtpwV vfjo"ot; ijA.� xai <JEATlVll· ti ecrn to EV dEÂ.cpOÎ� JlaVtEîov; tEtpaKt�· 01tEp ecrtl.v ti apJlovia, ev �t ai 3EtptjVE�. ta OE ti JlaA.tcrta, oiov ti to Otxat6tatov; 9'6Etv. ti to crocp<Î>tatov; apt9Jl�. &'6tEpov 6E 6 tot� 7tpCtyJlam ta 6v6Jlata eEJlEV�. ti crocp<Î>tatov toov 7tap' tiJlîv; iatptKtl.

ti lCCtAAt<Jtov; apJlOVta. ti xpattcrtov; yvroJlll · ti ăptcrtov; EOOatJlOvta. ti OE UAT(eEcrtatov I..EyEtat; on 1tOV11pDl oi av9pomot. Oto Kal.

1tOtTttT!v '11t1toOOJlaVta cpamv E1tatvf.crat autov tov LaAaJltVtOV, � E1tOiTJO'EV" & 9Eîot, Tt69Ev ecrtt, Tt69Ev towio' eytvm9E; ăv9pwTtot, Tt69Ev E<JtE, 1t69Ev xaxol. &o' eytvm9E;

(83) tama Kat totauta ecrn ta toutou tou ytvou� 'AKoUcrJlata· EKacrtov yap tOOV tOtoUt(I)V JlCtAtcrta ti E<JttV. E<J'!t o' autT( ti autT! ttjt tOOV E1tta crocptcrtoov AEYOJlEVT(t crocpiat.

Kal. yap ElCEÎVOt El;i!touv ou ti ecrn

taya96v, aA.A.a ti JlCtAtcrta; OOOE ti to xaA.ETt6v, aA.A.a ti t6 xaA.ETtrotatov; Ott to autov yvoovai ecrnv· OOOE ti to patOtOV, ai..Aa ti to (lâtcrtov; on to E9Et xptjcr9at. ttjt totaUtT(t yap crocpiat JlEtT(KOAouGrtxf.vat EOtlCE ta totauta UlCoOOJlata· 1tpOtEpot yap OUtOt Tiu9ay6pou eytvovto. ta OE ti 1tpaxttov il ou 1tpaKtEOV tOOV 'AKOU<lJlCtt(I)V tota"Uta Ecrttv, oiov ott OEÎ tEKVo7totEîcr9ae &î yap avnKataA.tTtEîv tou� 9Epa7tEoovta� tov 9E6v· il


212

on &î tov oE!;to v imooEîaeat 1tp6tEpov, 11 an ou oEî ta� M:wq>Opo�

jXxoi�E lV 600 U<;, oooe E� 1tEptpp<xvn'ynov EJ.il3a1ttELV, oU& EV jXxA.avEiwt A.oUroeat. ăOTJA.ov yap tv mim toutOL�, Ei Ka9apEooumv oi KOtvwvouvtE�.

(84) Kai ăA.A.a ta&. q>opti.ov J.ill cruyKa9atpEîv· ou yap &î ahwv yivm9at tou J.ill 7tovEîv· 0"'\lvavatteEvat M. XP'IJO"OV EXOOOTJL J.ill 1tATJO"ta�Etv E1tt tEKV07tOtiat. J.ill AiyEtv avEu q>Wt6�. 0"1tEv&tv toî� 9Eoî� Kata to oU<; tft� KUAtKO� oimvou EVEKEV Kai o� J.ill a7t0 tOU autou 1tÎVTJtat. EV OaKt'llAt(J)l J.iTJ q>EpEtV O"TJJ.iEÎOV 9Eoi) EtKOVa, O� J.iTJ J.ita tVTJtat· ăyaA.J.J.a yap, 01tEp & î q>poupftcrat ev t&t oi:KWt. yuva îKa ou &î OtOOKEtv tiJv autou, iKEtt� yap· ow Kai aq>' rotia� ay6J.J.E9a, Kai iJ A.ftw� ota OEI;tâ� . J.J.TJ& aM:Ktpu6va Â.EUKOV <6'6Etv>· iKEtTJ� yap <Kai> iEpO� tOU MTJV6� · 010 Kat O"TJJ.iatVO'IJO"tV

ro p av .

(85)

Kai O"UJ.ii30'IlAEUElV J.iTJOEV 7ta pa tO 13E A.ttcrt o v t&t

O"UJ.iiJOUÂ.E'IlOJ.iEVWt" lEpOV yap O"'llJ.iiJoUA.JÎ. aya9ov oi 1t6v01, ai OC TJOoVat

EK 1tavtOc; tp67tou KaK6v· e1ti KoA.acrEt yap tA.96v� &î KoA.acr9ftvat. 9'6Etv XPTJ avu1t60TJ"tOV Kai 1t� ta iEp«l 1tpOO"lEVat.

Ei� lEpOV ou OEÎ

eKtpE7tEaeat· ou yap 7tapEpYov &î 7tOLEîcr9at tov 9E6v. u7tOJ.J.Evovta Kai

EXOVta tpauJ.J.ata EV t&t EJ.i1tpoo9Ev tEAEutftcrat aya96v, evavti� OE evavtiov. Ei� J.iOVa t&v �OOt(J)V OUl( ElO"EPXE"tat av9p001tO'Il ljl'llX TJ, oi� eEJ.i t�

ecrn tu9ftvat· ota touto t&v 9'\lO"ÎJ.iWV XPTJ ecr9iEtv J.J.ovov (oi� âv to ecreiEtv Ka9JÎKTJt), ăA.A.ou oc J.iTJOEVO� �0010'\l. ta J.iEV ouv tOtauta t&v 'AKO'IlO"J.iatWV

ron, ta oc 1tÂ.EÎO"tOV EXOVta J.iTtKO� 1tEpi

tE

9'\JO"i�. KaO'

ElCaO"tO'\l� toi>�

Katpou� 1t&� xpiJ 1tOtEîcr9at, ta� tE ăA.A.� *** Kai 1tEpi J.J.EtOLKJÎcrE� tft� evtEOOEv, Kai 1tEpi t� taq>� � &î Kata9a7ttE0"9at. (86) bt' tviwv J.J.EV ouv emAiyEtat

<"tO Otel> ti &î, oiov Otl &î tEKV01t0tEtaeat EvEKa tOU

Ka"taAl1tEÎV EtEpOV av9' Ea'\ltOU 9E&v 9Epa1tEUtJÎV" "tOÎ� OE OOOEl� A.Qy� 1tpOO"EO"n. Kai Evta J.iEV t&v E1tlÂ.EYOJ.iEV(J)V oo!;Et 1tp001tEq>'llKEVat Ct1tapti, EVta OE 1t6ppw, oiov 1tEpl "tOU "tOV ăptov J.ill Kataywvat, on 7tp0� tfJV EV atOo'\l KptO"lV OU O"'llJ.iq>EpEl. ai 0E 1tpOO"tteEJ.iEVat EtKOtoA.oyiat 1tEpl "tWV

tOlOUt(J)V OUl( Eicri Tiu9ayoptKai, aA.A.' eviwv E!;w9Ev EffiO"Oq>l�OJ.iEV(J)V Kai 1tEtpwJ.J.Evwv 7tpooamEtv Eix6ta A.Oyov, oiov Kai 7tEpt tau vuv A.EX9E vto�. ota ti ou &î Kataywvat tov ăptov. oi J.iEV yap q>amv, on ou oEî tov


213 cruvayovta OtaÎI:UEtV' 'tO yap apxaîov 13apfkxptK&� 1tUV'tE� E1tt Eva ăptov cruvi]ttcrav oi <pÎÎI.ot· oi o' O'tt ou &:î oimvov 1t0tttcr9at 'tOtOU'tOV CtpxOIJ.EVOV Katayv6vta Kal. cruvtp$ovta.

IAMBLICHOS, De vita pythagorica (82-86) . Filosofia sectei acusmaticilor este alcătuită din acusmate (" precepte de ascultare ') n ede monstra b ile şi în afara u n u i logos (fără discursivitate) , învătându-i pe oameni cum că astfel trebuie să actioneze şi arătând u-le de ase menea ce lela lte, câte se păstrau din spusa lui. Pe acestea înc earcă să le respecte întocmai ca pe nişte credinte divine, înşişi <adeptii> prefăcându­ se că n-ou venit de la e i spusele şi trebuie rostite astfel , considerând înadins că din rândurile lor se poartă c u cea mai înaltă cumintenie numai aceia care au ştiut să tină cele mai multe acusmate. Deci toate cele care se cheamă " învătăturile de ascultare " (akusmata) se împart în trei specii: unele tâlcuiesc ce este (un anumit semn) , altele ce este mai presus, altele ce trebuie să faci sau să nu faci. Deci se includ între acelea care te învată " ce este", pi ldele de a cest fel: ce sunt Insulele Fericitilor? (Tâlcul): Soarele şi luna. Ce este oracolul din Delfi? Tetraktys-ul, cel care înseamnă tocmai armonie, în care se află şi Sirenele. Apoi, dintre cele care sunt mai presus avem tâlcuri . de felul acesta: care ar fi lucrul cel mai drept? Să oficiezi un ritual de jertfire. Cea mai înaltă întelepciune? Numărul şi în al doilea rând cel care a dat nume lucrurilor. Dar cea mai iscusită întelepciune de la noi? Medicina. Cel mai frumos lucru? Armonia. Cel mai puternic lucru? Chibzuinta ( gnome) . Cel mai bun? Fericirea (eudaimonia) . Care ar fi spusa cea mai adevărată? Că oamenii sunt ticăloşi. Din această cauză sustin că el însuşi (Pythagoras) lăudase pe H ippodamos, poetul din Salamina (sau din Samos) , care făcuse următoarele versuri:


214 O, divinităţi de unde sunteţi? cum de-aţi ajuns asemenea făpturi? Oamni, voi de unde sunteţi? cum aţi ajuns aşa de răi? Ac estea sunt ac usmatele ş i c a m d e a c est gen este în văţătura lor. C ă c i f i e c a re d i n exemp lele de a cest fel semnifică ce este m a i presus şi această înţe lepciune se identifică întocmai cu sofia celor şapte înţelepţi. Căci şi aceia nu căutau ce este binele, ci doar care ar fi cel mai presus (bine) ; la fel nu (se întrebau) ce este dificultatea. ci se întrebau: care ar fi lucrul cel mai dificil? (Răspuns) Cunoaşterea de sine" " şi nu se întrebau ce înseamnă un lucru lesnicios, ci anume: care ar fi cel mai lesnicios? "Să recurgi la deprindere". O înţelepciune de acest fel urmau şi acusmatele înfăţişate. Căci asemenea cuvinte deveniseră cele dintâi (atribuite) lui Pythagoras. Cât priveşte acele acusmate referitoare la ce trebuie să faci şi ce nu trebuie făcut, e le se înfăţişează în felul acesta. De pildă " trebuie să faci copii", fiindcă trebuie să laşi după tine slujitori ai divinităţii. Sau: .. trebuie să te încalţi mai întâi cu dreptul ". Sau: nu se cade să umbli pe drumuri bătute de norod, nici să te speli cu apa dintr-un vas de lustraţii sau să te scalzi în baia publică. Căci în toate aceste împrejurări nu se ştie neîndoios dacă cei care se folosesc în comun (de apă sau de drumuri) păstrează curăţenia . (84) lată şi alte acusmate. Să nu ajuţi pe unul care descarcă povara . Fiindcă nu trebuie să fii tu cauza lipsei de trudă, ci se cade să pui umărul pentru a încărca povara. Să nu te apropii de o femeie care poartă aur, pentru a face copii cu ea. Să nu vorbeşti fără lumină. S-aduci zeilor libatii (vărsând prinosul) în dreptul toartei vasului, pentru a fi de bun augur şi ca să nu se bea din aceeaşi margine . Să nu porţi c hipul zeitătii însemnat pe inel, ca să nu se pângărească; căci este un odor


215 venerabil, care trebuie păstratîn casă. Nu trebuie să-ti prigoneşti cumva sotia, căci este rugătoare (sacră) ; de aceea o aducem de la vatra căminului şi este luată cu dreapta . De asemenea, să nu jertfeşti cocoşul alb, căci este rugător, consacrat Lunii; de aceea tocmai vesteşte ora. (85) Şi să nu dai nici un sfat care nu ar fi doar spre binele celui sfătuit; căci este sacră sfătuirea. Sunt bune trudele, iar plăcerile de orice fel sunt un rău. Căci trebuie să fie mustrati (pedepsiti) , cei care vin pentru pedeapsă. Descult trebuie s-aduci jertfă şi să te apropii de cele sfinte. Nu trebuie să te întorci din drum când mergi la te mplu, fiindcă nu se cuvine să fac i din zeitate o îndeletnicire lăturalnică. Este bine să sfârşeşti ca unul ce rabdă , primind rănile în fată, iar dacă vei face altfel <soarta> iti va fi potrivnică. Sufletul omului nu intră în acele vietuitoare din care, după datină, se aduc jertfele. De aceea le este îngăduit să mănânce doar carnea unor animale de jertfă (<acelora> cărora li se cuvine să mănânce (carne) ) , dar să n u guste carnea nici unui alt animal. Aşa sunt (lăsate) unele acusmate. Iar cele care au o cuprindere mai mare se referă la sacrificii: o caziile în care trebuie făc ute şi toate celela lte ( . . . ) . Se mai referă la strămutarea (suflete lor) din această lume şi la îngropăciune --Bum trebuie să te îngropi. (86) La unele precepte se adaugă din ce cauză t rebuie <să procedezi într-un anumit fel>. Aşa de pildă: că trebuie să fac1 copii, ca să laşi în locul tău un alt slujitor al zeului. Dar pentru anumite precepte nu se mai dă nici o explicatie. Şi u nele tălmăciri adăugate vor da impresia că se contopesc îndată cu fapta; altele tintesc mai departe, aşa cum se întâmplă cu interdictia de a frânge pâinea, stipulată fiindcă n-or fi de folos pentru judecata din Hades. Iar tălmăcirile adăugate pentru a se obtine un sens verosimil în legătură cu asemenea precepte nu sunt pythagoreice, ci reprezintă sofismele unora care fac speculatii


216

din afară şi încearcă să adauge o explicatie apropiată de adevăr, cum ar fi cea referitoare la interdictia formulată chiar acum (fn cele de mai sus) : de ce nu trebuie să frângem pâinea . Căci unii mai spun şi altfel: a fost lăsată interdictia fiindcă cel care adună oamenii nu trebuie să " împrăştie" adunarea. Deoarece, în vechime, după obiceiul barbar, toti tovarăşii <unei confrerii> se adunau în jurul unei singure pâini. Iar a� ii pretind că nu trebuie să facă un asemenea gest prevestitor cel care la început frânge pâinea şi o fărâm�ează împreună cu ceila�i. Iar dintre figurile solide Pythagoras considera că cea mai frumoasă este s f e r a, dintre suprafete le <plane> c e r c u 1. Şi bătrânetea poate fi asemuită cu cele care se află în scădere; dimpotrivă, tineretea şi creşterea formei, boala distrugerea ei. Despre sare zicea că trebuie pusă pe masă, pentru a ne aminti de ce este drept; fiindcă sarea conservă tot ceea ce primeşte şi ia naştere din cele mai curate (elemente) : soarele şi marea. (36) Alexandros afirmă că toate acestea le-a găsit el în Comentariile pythagoreice, cele care urmează <mai departe> după ele, fiind aflate de Aristotel.

5. (ARISTOT.J Oec. A 4. 1 344 a 8

np&tov JlEv ouv v6Jlot npoc;

yuvo:ÎKO: KO:t 'tO lltl ciBtKEÎV' OU'tOO<; ycip civ ooo' o:iJtO<; ciBtKOÎ'tO. toue' txpT]yEîto:t oc [o] Ko:l. 6 KotvO<; v6Jlo<;, Ko:8a1tEp oi Ilu8o:y6pewt A.tyoumv, cocmep iKEnv KO:t ciq>' ecrtio:<; TJYJ.lEVTJV ci><; fjncrto: &îv [OOKEîv] ciBtKEîv.

ARISTOTEL, Tratat despre economie 1 (A), 4, 1 344 a 8. Mai întâ i deci sunt legile referitoare la sot ie şi a n ume (principiul) de a nu-i face nedreptate, căci astfel nici bărbatul nu va fi îndreptătit el însuşi. Acest (principiu) îl arată şi legea statornic ită în deobşte , precum afirmă pyt hagore i i : .. ca o rugătoare, cum este cea condusă (în mod solemn) de la vatră , cât mai putin trebuie nedreptătită sotia.


217 6. IAMBL. Protr. 2 1 (p. 1 06, 1 8 Pist.) Ecnw

M

ta <ppao9TJCJOJlEva

:E'6Jll3oAa muta· a. Ei� iEpov a1ttoov 7tpooKwfjoat, JlTJC>f.v ăAAo JlEta�u 13tWtl1COV Jli]tE AEYE Jli]tE 1tpâttE. p. oe>ou 1t1XpEpyov OUtE EtCJltEOV Ei� iEp(>v OUtE 1tpOCJ1C\lVTJtEOV to 1taprmav, ou()' Ei 1tp0� taî� 9upat� autat� 7taptoov yevow. y. avu1t6BTJto� 9uE !Cat 7tpooKuvEt. B. ta� AEw<p6pou� OOOU� EJCK:A.i.vwv C>ta tOOV Cttpa1t&v I3QC>t�E. _E. JlEAaVOUpo\l CtnEXO\l' X9oVÎWV yap ton 9Erov. �· yAroCJCJTJ� 1tp(> t&v ăAA.wv 1CpatEt 9EOî� E:7t6JlEvo�. � · CtVEJlWV 1tVEOVtWV tftV 'Hxoo 1tpOCJ1CUVEt. n. 1tUp JlUXUtpTJl Jlft CJlCUAEUE. 9. 6�i()a Ct1t0 CJEUUtOU Ct1tOCJtpE<pE 1tâCJav.

l.

avC>pt E1tavan9EJlEVWl JlEV

<poptiov CJUVE1tatpE, Jl Tt CJUy1Ca9aipEt ()f. Ct1tOtt9EJlEVWt.

ta. Ei� JlEV

im6BTJCJtv tov BE�tov 1t6C>a 1tpo1tapEXE, Ei� ()f. 1toOOVl1ttpov tov EUWVUJlOV. tl3. 1tEpt Tiu9ayopEiwv ăvEu <pwto� JlTt AUAEL. ty. �uyov JlTt tl1tEpj3atvE. te>. a7toC>l1Jl&v tfi� oiKEia� JlTt t7ttotpe<pou, 'bptvuE� yap JlEtepxovtat. tE. 1tp0� fîAlOV tEtpaJlJlEVO� Jlft oupEt. t�. OOtC>i.wt 9â1COV Jlft Ct1tOflUCJCJE. t�. CtAE1Ctpu6va tpE<pE JlEV, JlTt 9UE C>E. MTJVt yap !CUt 'HA.iwt 1CU9tEpwtat. tTJ. E1tt xoi.VtlCl Jl Tt 1CU9E�O\l. t9. YUJl\j/OOVUXOV JlTJC>Ev 1tUpUtpE<pE. lC. EV oC>âlt JlTt oxi�E. !CU. XEAtB6va OtlCtat JlTt <>Exou. 1Cj3. C>alCtUAlOV JlTt <pOpEl. Ky. 9EOu t'67tov JlTt tmyAU<pE 15aKtuAi.wt. Kl5. 1tapa Auxvov JlTt too7ttpi�ou. !CE. 1tEpt 9EOOV JlfJ9Ev 9aUJlUCJtOV Ct1ttCJtEl JlTJBE 1tEpt 9Eiwv 15oyJlatwv. lC�. acrxE'twt YEAWtl JlTt EXECJ9at. lC�. 1tapa 9ucriat JlTt 6vuxi�ou. lCTJ. BE�tav JlTt 1tUVtt pcxtl5iw� EJll3aAA.E. 1C9. CJtpwJlatWV avaCJta� CJUVEAtCJCJE auta !Cat tov t67tov ouvot6pvuE. A. Kap()iav JlTJ tproyE. Aa. EYlCE<paAov JlTJ ECJ9tE. Aj3. Ct1t01CUpJlatWV O'OOV !CUt Ct1tOVUXtO'JlUtWV 1CUtU1tt\lE. Ay. Epu9îvov JlTJ 1tpOO'AUJlj3UVOU. Al5. XUtpa� lXVO� Ct1t0 CJ1tOI5ou a<paVt�E. AE. XPUCJOV EXOUCJTJt JlTJ 1tATJCJta�E E1tt tE1CV01tOttat. A�. tp01ttJlU to crxfiJla 1Cat l3fiJla tou 'oxfiJla !Cat tptroj3oAov'. A�. lCUaJlWV a1texou. ATJ. JlOAOXTJV E1tt<p'6tEUE JlEV, JlTJ Ecr9tE oe. A9. EJl'l'uxwv a1texou. (Andere Symbole

bei lambl. V. P. 1 09. 1 52- 1 56. DIOG. Vlll 1 7- 1 9 . Hippol. Ref . VI 25-27 . s. zu 1 462, 3 7) .


218 IAMBLICHOS, Protrepticul 2 1 (p. 1 06, 1 8 Pist.) . Acestea să fie regulile (simbolurile) la care trebuie să cugetăm:

( 1 ) Dacă ai ieşit pentru a merge într-un templu mai întâi să te închini şi pe drum (între timp) să nu spui şi să nu faci nimic din cele obişnuite în viata de fiecare zi. (2) În timpul unei călătorii nu trebuie să intri într-un templu, nici să te închini defel, chiar de te-ai afla în trecere prin tata portilor. (3) S-aduci jertfele şi să te înc hini descult. (4) Să te abati din largul drumurilor (mari) şi să umbli pe cărărui (înguste). (5) Să te obtii de (a mânca) din peştele cu coada neagră (Oblata melanura) , căci este privegheat de zei htonieni. (6) Urmează divinitătile şi stăpâneşte-ti limba mai înainte de toate (celelalte). (7) Să te înc hini venerând vuietul când suflă vânt urile. (8) Să nu zădăreşti focul cu o sabie. (9) Îndepărtează de tine orice fel de substantă acidă. ( 1 0) Dă o mână de ajutor unui om ce încarcă povara, dar nu ajuta pe cel care o pune jos. ( 1 1 ) Când te încalti, leagă mai întâi sandala pe dreptul, iar la spălarea picioarelor începe cu stângul. ( 1 2) Nu vorbi despre subiecte pythagoreice fără lumină. ( 1 3) Să nu calci peste un jug. ( 1 4) Când ai plecat de acasă (în călătorie) să nu priveşti înapoi, căci se iau Erinyile (Furiile) după tine. ( 1 5) Nu u rina cu fata spre soare. ( 1 6) Să nu ştergi scaunul cu surcele de pin. ( 1 7) Creşte un cocoş, dar nu pentru sacrificii, căci este consacrat lunii şi soarelui. ( 1 8) Să nu te aşezi pe banita <de grâne> (choinix) .


219 ( 1 9) Nu hrăni pe lângă tine o <pasăre> răpitoare. (20) La drum să nu spargi lemne. (2 1 ) Nu primi rândunica sub streaşina casei, ca să nu-şi facă la tine cuib. (22) Să nu porţi inel. (23) Nu grava pe un inel portretul unui zeu. (24) Să nu te uiti în oglindă la lumina opaitului. (25) Nu te arăta neîncrezător fată de vreo minune zeiască sau când e vorba despre hotărârile d ivine. (26) Nu te lăsa cuprins de o veselie nestăpânită. (27) În timpul unui sacrificiu să nu-ti tai unghiile. (28) Să nu-ti dai dreapta oricui prea uşor. (29) Când te scoli din pat strânge aşternutul şi netezeşte locul (i'n care ai stat întins) . (30) Nu mânca inimă de animal. (3 1 ) Nu mânca (de asemenea) creier. (32) Scuipă deasupra firelor tunse din părul tău şi peste rămăşitele unghiilor tale tăiate. (33) Să nu mănânci plătică. (34) Nu lăsa în cenuşă vreo urmă întipărită de oală . (35) Nu te a propia pentru împreunare de o femeie care poartă vreo podoabă de aur. (36) Să pretuieşti mai mult haina şi tribuna oratorului mai degrabă decât haina şi simbria de trei aboli. (37) Să te obtii de la grăuntele de bob. (38) Sădeşte floarea de nalbă , dar fereşte-te s-o mănânc i. (39) Abtine-te de a mânca din carnea făpturilor vii.


220 D) AUTORI DIN ŞCOALA VECHIULUI PYTHAGORISM

KERKOPS

CIC. de n. deor. 1 38, 1 07 Orpheum poetam docetAristoteles (fr. 7) numquam fuisse et hac Orphicum carmen Pythagorei ferunt cuiusdam fuisse Cercopis. CLEM. Str. 1 1 3 1 (118 1 , 1 1 Stahl). l::.my!\vE<; <iE EV ŢOl<; JlEpi ŢT)<; El<; 'Op<p!\a <UVUipEpOJ.LEVT)<;> 7tOlftcrEW<; K!\pKwno<; Eivat AiyEt mu Jlu8ayopEiou TI]V Et<; "At<iou KUŢapamv Kat mv 1Ep6v A6yov (avy. LXTJPHPŢI':V &cr IlljiTI]ayopacr, cr. 36 B 2], wv <iE 111\n'Aov Kat m <l>ucrtKa NpovŢivou [X- 1 7].

m�.

cr.q.. 'Op<pEU<;. IEpou<; A6you<;

Ev paljlwt<iiat<; KO. Aiyovmt <iE Eivat E>wyvftwu wu E>wcra'Aou, oi <iE K!\pKwno<; ŢOU Jlu8ayopEiou. moG. u 46 (s. ros, io ff.) Kat K!\pKW'I' 'Hcrt6<iwt

t;;wvn (nami. tq>i.A.oviKE-ij. Wohl ein anderer, namlich Kerkops von

Milet, dem man, wie Hesiod, dos Gedicht Aigimios zuschrieb; vgl. Kinkel Epic, Graec. trag. S. 82 ff. , Rzach fr. 1 902. CICERO, De natura deorum 1, 38, 1 07 . Aristotel (fragm. n-a existat niciodată Orfeu şi aşa-numitul "Poem orfic ";

5) a rat c

martorii tra d iţiei spun c-a r fi opera u n u i anumit Kerkops. pythagoreul. CLEM-ENT. Stromat. 1, 1 31 (11, 81 , 11 Stâhl.). Epigenes, în că�ile "Despre poezia care i se atribuie lui Orfeu ", spune că apa�in lui Kerkops pythagoreul "Coborârea în Hades" şi Discursul sacru ", pe cât vreme " Peplos "-ul şi "Fizica" sunt de Brontinos. SUDA s.v. "Discursurile sacre în 24 de cânturi sunt atribuite lui Theognetes din Thesalia, după a�iL TI apa�in lui Kerkops pythagoreul. DIOG. LAERT. 11, 46.

Şi Kerkops a fost rival şi contemporan cu Hesiod.


22 1

PETRON

PLUT. de defect. or.

22 p. 422 B tpeî� Kui 6y&rrJKovtu Kul EKutov

Ei vm (n. KOcrJlOU<;] (j'\)VtEtUYJlEVOU<; !Cuta crxfiJlU tptycovoEtOE�, ou nÂEupav EKcicrtl]V r!;i]Kovtu KocrJlOU� EXEtV. tpt&v OE t&v Â.om&v EKucrtov ilipfuem !CUta ycoviav, cimtEcnnt oc tOU� Eq>ESfi� ciUf]Â.eov citpEJlU 1tEptt6vtu� oxmEp EV xopeim.

23 p. 422 D EAEYXEt o' uutov 6 t&v lCO(jJl(OV cipt9Jl� OUK ffiv

Aiyuntt� OUOE 'lvoo� CtÂ.Aa �coptEU� ano :Et!CEÂ.i�. av0p6� 'IJlEpatOU tOUVOJlU IlEtpcovo�· UUtOU JlEV ElCElVOU �t�Â.tOtoV oUlC avEyvcov ouoc oioo Otacrcot�oJlEVov, "lnntx; oc 6 'Pmîv�. ou JlEJlVJ1tat ct><xviu� 6 'bpEcrt� [fr.

22

FHG 11

300], icrtopet o61;uv Eivat tUUtl]V IlEtpwv� !CUt Â.OyOV, 00<;

ElCUtOV !CUt 6yooi]KOVtU !CUt tpEt� lCOOJlOU<; ovtu�. Ct1ttOJlEVOU� o' aÂ.Â.f]Â.cov ' Kuta crtotXEîov, o n OE tout' i:crtt to 'Kuta crtotxEiov cintm9m , IliJ npoootucrmp&v JlllO' ăU11v ttva m9av6tl]tu npoocintcov. PLUTARCH . , De defectu oraculorum

22, p. 422 B. Spunea

(străinul) că lunile nu sunt nenumărate, nici una sau cinci la număr, ci o sută optzeci şi trei, dispuse în figura unui triunghi, cu şaizeci de lumi pe fiecare latură. Din restul de trei lumi mai este aşezată câte una în dreptul fiecărui unghi şi se cuprind astfel într-un şir, una după cealaltă, rotindu-se liniştit ca în cercul horei. (la începutul capitolului următor personajele dialogului se arată uimite de faptul că " străinul" are atâtea cunoştinte, ca şi cum ar fi " furat de pretutindeni" opinii ale oamenilor şi tot felul de teorii despre care aflaseîn rătăcirile sale. Existau dealtfel indicii pentru a-1 recunoaşte ca grec " plin de muza culturii elenice".)

23 . p. 422 D - Îl mai dovedeau (ca nebarbar, înzestrat cu întelepciunea grecească şi) notiunile despre numărul lumilor, (o conceptie) care nu vine din Egipt, nici de pe tărâmul lndiei, ci


222 este doriană, din Sicilia, fiind a unui om din Himera, numit Pe t r o n; n-am citit cărticica sa şi nu ştiu dacă a fost salvată pentru posteritate. Dar H ippias din Rhegion, de care aminteşte Phanias din Eresos, ne atestă prin mărturia sa că această conceptie ar fi a pa rt in ut lui Petro n, la fel ca rationamentul cu privire la existenta celor o sută optzeci şi trei de lumi, dispuse îo şir, una lângă alta. Ce ar fi " a dispune în şir" nu explică şi nici nu adaugă vreo argumentare pentru a întări demonstratia cu temeiul convingerii.

BRO(N)TI N OS

1 . IAMBL. V. P. 267 p. 1 89, 5 Nauck MEtmtovtîvm Bpovtîvcx; xA.t. p. 194, 2 0Eavro yuviJ toii MEtanovtivou Bpovrivou. 132 p. 96 np0c; �Etvwvro yap tiJv Bpovtivou yuvaîxa, t&v II'\fuyopdwv ev6�. oooav aoqrr'Jv tE KUL 1tEptttilv tiJv IJiuxftv, Ti� tan xal. to xaA.ov xal. XEp$6TJtov PflJ.La to ti!v yuvaîxa OEÎV e&:tv a'llertJ.LEpOV UVt<JtUJ.LEVTJV ano toii Eautfi� avop6�. o ttVE� Ei� 8mvro avacpepouat, npOc; OTJ tUUtT]V mxpEAaouaa� ta� t&v Kpotwvtat&v yuvaîxa� napaxai..Eaat 1tEpL toii <J'llJ.L1tEÎ<Jat tov Il'll6ay6pav OtaA.q9fivat 1tEpl tfi� npOc; am� awcppoo'Î>VTJ� toî� UVOpUmV aut&v KtA.

DIOG. VIII 42 Tjv oc t&t Ilu9ay6pat xal. yuvft, 0Eavro ovoJ.La, Bpovtivou toii Kpotwvuitou 9'uylltTJP· oi &, yuvaîxa J.!Ev dvat Bpovtivou, J.La9fttptav oc Ilu9ay6pou, Tiv aut&t xal. 9uyatT]p �UJ.LW, 00� tfit npb� "Innaaov.

!pT]m

Afut� EV tmatoA.fit

1 . IAMBL. , V. P. 267, p. 144, 1 Deubner «Pythagorei» d in Metapont: Brontinos etc. (p. 146- 1 47). Theano, sotia lui Brontinos din Metapont. ( 1 32 p. 75, l ) . Se spune că sotiile cetătenilor din Crotona mergeau la Deinono , sotia lui Brontinos, unul d intre


223 pythagorei, femeie înţeleaptă şi cu suflet ales - de la care a rămas vorba frumoasă , vestită în toate, cum că " femeia trebuie să aducă jertfă îndată ce se ridică de lângă bărbatul ei, când se arată dimineata", cugetare atribuită de unii lui Theano. Mergând aşadar odată la ea nevestele crotoniaţilor, i-au cerut să le ajute, pentru a-1 convinge pe Pythagoras să stea de vorbă cu bărbaţii lor despre buna-cuviinţă ce trebuie s-o păstreze faţă de e le . . .

2. DIOG. V I I I 83 Alkmaion beginnt seine Sc hrift (24 B 1 ) : 'AA.Jq.uxirov Kpotoovn'ttTJ<; tâ&: EÂ.f:�E Tietpi.9ou uiO<; Bponvoot Kal AEovn Kal Ba9UA.A.oot · 1tEpt t&v ci<pavtrov KtA.

2. DIOG. LA E RT. VIII. 83 (Începutul cărţii lui Alkmaion, redat la acest filosof, fr. 1 , p. 393) . Alkmaion din Crotona a spus acestea lui Brontinos. Leon şi Batylos: despre cele nevăzute . . . etc. (DK 24 B 1).

3 . -VIII 55 tftV yap 1tEpUpEpOJlEVTJV ro<; TTJA.auyou<; E1ttcrtoA.i(v, Ott tE JlEtECJXEV [Empedokles] 'l7tmxcrou Kal. Bpoti.vou, Jllt d vat a�t61ttcrtOV. 3. DIOG. LAERT. VIII, 55. Scrisoarea care circulă sub numele lui Te lagues, unde se spune că <<Empedocles>> ar fi urmat învăţătura lui H ippasos şi a lui Brontinos, nu merită să i se dea crezare.

4. SUID. s.v. 'Op<pe\J<; [1 A 1] TIE7tA.ov Kal. �iKtuov· Kal. tauta Zoo1t\Jpou tou 'HpaKM:rotou, oi of: Bpoti.vou ... Kal. CllucrtKa, â Bpotivou cpacriv.

CLEM. Str. 1 1 3 1 . (11 8 1 . 1 3 St .) (vgl. 1 1 06, 2) tov of: nt1tA.ov Kal. ta CllumKa (Schriften des Orpheus ) Bpovtivou.


224 4. SU DA (s.v. Orfeu) ,. Peplul" şi ,. Năvodul" şi aceste scrieri sunt ale lui Zopyros din Herakleea. După alţii sunt de Brontinos « . . . >>. Iar Fizica se spune că este a lui Brontinos. CLE M . , Stromat. l, 1 3 1 (11, 8 1 , 1 3 Stăbl.) . Însă ,. Peplul " şi ,. Fizica " sunt de Brontinos (cf. Kerkops, p. 1 6 1 ) .

5 . IAMBL. d . comm. math. se 8 p . 34, 20 Festa 8t6nw Kal. Bpmîvoc; EV 't<Îlt IlEpt VOU Kat Otavoiac; xwpi�wv a\:rta an' aUl'IA.wv ·Hioe A.Eyn. Zitate aus der gefălsc hten Schrift auch Syria n .

Metaph. p . 926 a 2 und ofters (Ps. Alex. Met. 82 1 , 34 Hayd.) ; Stob. b. Phot. bibl. 1 1 4 a 29.

5. IAMBL. , De comm. math. se. 8, p. 34, 20 Festa. De aceea şi Brontinos, intitulând cartea sa Despre minte şi despre gândire, face o distinctie între aceste două concepte.

H IPPASOS

VIAŢA 1 . D I O G . V I I I 84 " I n n a cr o c; M n a n o v t î v o c; K a t autoc; rrueayoptK6c;. EcpTJ OE xp6vov oopt<J)lEVOV d vat tfic; 'tOU KO<J)l01> JlEta�oA.fic; Kal. nenepacrJlEVOV E ivat to nâ:v Kat anKtVTJ'tOV [aus

Theophrast, vgl . n . 7). cpTJ<Jl 8' autov �TJJll'ltptoc; EV 'OJlEVU)lotc; JlTJOEV KataA.tm:îv <JUyypaJlJlU. yey6vam 8E "Innacrot ooo, o&6c; tE Kat Etepoc; yqpa<p<Oc; F-v nEvtE �t�A.i01c; AaKcOV(J)V 1t0Atteiav. ftV 8E Kat autoc; AUK(J)V. 1 . DIOG. LA E RT. VIII, 84. H ippasos din Metapont, el însuşi un pythagoric. Spunea că există un timp determinat al transformării


225 întregului Kosmos şi că Un iversul este limitat ş i în perpetuă mişcare. (Informaţia derivată probabil din Teofrast - cf. mai departe fr. 7) . Demetrios, în lucrarea intitulată Omonimii, spune că n-a lăsat nici o scriere. Au fost de fapt doi Hippasos: acesta şi un altul care a scris Constituţia laconienilor, în c inci cărţi. E ra şi el un laconian. la. SUID. s. V. 'HpaKA.EttO� [22 A 1 a] . . . ttvE� OE amov Eqxu:mv OtaKOOOat 3EvoqJavouc; Kai 'lmtacrou toil rruaayopEtOU.

1 a. Lex. SUDA (s. v. Heraclit) « . . . » Spun anumiţi autori că

fusese un discipol al lui Xenofan şi al lui Hippasos, pythagoreul (cf. 22, A la DK) .

2 . IAMBL. V. Pyt h. 267 p. 1 90, 1 1 N . !:u�apîtat MEtco7to�, l1t1tacr� KtA.

81 [aus Nikomachos]

&00

yap �v rEVll Kal tffiv JlEtaXEtpt�o!Jivcov

auti]v [Pythagoreische Philosophie], oi f!EV aKOU<Jf!attKOl, oi OE f!aBT(f!attKoi. toutcovl Of. oi f!EV f!a9ri!lattKol ci:J!loAoyoilvto Ilu9ay�EtOt dvoo imo t&v ttEpcov, t� Of. aKoucrllattKOil<; ootot o-Ux chf!oA6youv, o\JOE ti]v npawatEiav aut&v dvat Ilu9ay6JX>U, IXAA.' '17t7tacrou· tOV OE "I7t7ta<JOV oi f!EV KpotcoVtCt'tTJV <pamv, oi OE MEta7tOvtÎVOV. Porph. V. P. 36 ooa "{E fltlV toî� npomofut OtEAE"{EtO [Pythagoras], f\ ol.El;o&tl®:; f\ cru�AtK� 7tapTÎtVEt. 37 OtttOV yap �V amoil tii<; OtOa<JKaAl� to crxflf!a. Kat t&v 1tp001.6vtcov oi f!EV EKaAoilvto f!aBT(f!attKOl, oi o' UKOU<Jf!attKOi. Kat f!aBT(f!UttKOt f!EV oi tov 7tEpttt6t�::pov Kal rrpO; llKp\j3Etav ota1tE7tOV11!Jivov tii<; Emcrtilwl� A6yov EKf!E!la9T(K6�. UKOU<Jf!attKOt o' oi f!OV� t� KE<paAatci:IOEt� imo9rlro� tffiv ypaf1f!atcov ăvEU aKp$1::� OtTfY� U101KOot�.

2. IAMBLICHOS, <I> V. P.<D> 267, p. 1 44, 20 Deubn. (Catalogul pythagoricilor) . Sybariţi: Metopos, Hippasos etc. IAMBL. 81 (din Nicomachos) .


226 Căci erau două categorii de adepti care se îndeletniceau cu doctrina . . . (Urmează textul dat în PYTHAGORAS, Elementele doctrinei anonime, fr. 89) . PORPHYRIOS, <1> V. P.<D> 36-37. Învătăturile răspândite în dialogurile cu ascultătorii săi «Pythagoras» le formula fie pe larg, fie în vorbire simbolică . Existau două forme ale învătăturii lui : un grup de discipoli primea numele de " matematici ", iar celălalt purta numele de " acusmatici ". " Matematicii " erau aceia care învătaseră o expunere amănuntită, pe larg şi cu precizie, a cunoştintelor, " acusmaticii " find cei care ascultaseră numai prece pte le grupate pe capitole, strânse pe scurt , fără expunerea lor mai precisă.

3. DIOG. VIII 7 (s. ob. 1 1 05, 1 9) tov oc M'oottKov A6yov [des Pythagoras] 'htmicrou q>TJcrl dvCXl yEypaj.lfJ.EVOV Em ou:xj3oJ.:f)t nuaay6pou. 3. DIOG. LAE RT. VII I, 7 (Heraklides Lembos) spune că Discursul despre misterii era de H i p pasos , care I-ar fi sc ris pentru defăimarea lui Pythagoras.

4. IAMBL. V. P. 88 u nd de c. math. se. 25 m:pl. o' 'Imtacrou Atyoumv, ro� flv j.LEV Ţ(Î)V nuaayopEiwv, litc'x OE 'tO Ef,EVEyKEÎV Kat ypaljlacrSat 7tpâlt� crq>aîpav ti]v EK tffiv owoeKa 1tEVtayrovwv an6Â.otto Kata 8aÂ.attav � acrej3ftcra�, oosav OE Mj3ot ro� EUpWV, Eivat OE navta 'EKEÎVOU toi.i av0p6�'. npocrayopEOOUUcrt yap OU't(J) 'tOV nueay6pav Kat ou KaÂ.oi.icrtv ov6j.tatt. enrowKE oe ta j.L<Xeftj.Lata, E1tEt El;TJvEXflTJcrav, <Kata nâcrav ti]v 't::M.aoo, Kat np&tot 'tOOV 'tO'tE j.la8TJj.lattKOOV EVOj.licreTJcrav> otcrcrol. 1tj:X)(iyovtE " j.LUÂ.tcrta ee60wp6� 'tE 6 KupTJV<XÎ� [C. 43] Kat I1t1tOKpCt'tTJ� 6 Xîo� [C. 42].

Â.Eyoum OE oi nueay6pewt ESEVTJVEX8CXl yEWj.lEtpiav oiltw�· anojlaÂ.EtV ttva ti]v oooiav wv nueayopeiwv, � OE toi.it' i)tUXTJ<iE, oo8flvat autffit XPTJj.laticracrSat ano YEWj.lEtpia�. V.P. 246 'tOV yoi.iv 1tpOO'tOV EKq>ftvavta


227 ri]v tfic; O"'l.lfl�Etpiac; xal acru��tpiac; qrootv toîc; ava�iotc; �E'tEXEtV trov A.6yrov outroc; <pacrlv Ct1tOO"'t'IYYTJ9fiVat, ci>c; �il �6vov EK tfic; Kotvfic; cruvoucriac; xal OtUitTJc; �optmlfivm, f:JX)..i:J. Kal tac:pov autoti KataO"KEuamlfivat ci>c; Ofjta Ct1totXO�EVOU EK toti �Et' av9p<07tffiV �iou toti 1tO'tE E'taipou YEVO�EVOU. 247 oi OE <pam xal 'tO Oat�6vtov VE�EO"fjO"at toîc; E�ci><popa ta rrueay6pou

1tOtTJO"U�Evotc;. <p9apfivat yap ci>c; acr�flcravta EV 9aA.aO"O"TJt 'tOV OTJAOOcravta ri]v toti Eixocrayci>vou O"UO"tamv, totito o' ftV lieOEKUEOpoV, EV tffiv JtEV'tE A.qo�vrov O"tEpEffiv O"XTJ�atrov, Eic; cr<paîpav EK'tEtvm9at. EVtot oc tov 1tEpl tfic; aA.oyiac; Kal tfic; OOu��Etpiac; �Et1t0Vta totito Jta9eîv E�av. CLEM. Strom . V 58 (Il 364, 2 7 St .) <pacrl yotiv "l7t7tapxov (SiC) 'tOV rrueay6pEtoV aitiav EXOV'ta ypawamlat ta toti rrueay6pou cra<pffic; E�EA.aEifivm tfic; otatpt�fic; xal crtJÎATJV E7t' a'l>trot yEvEcr9at oia VEKpffit.

4. IAM BL. , V. P. 88, De comun. math. se. 25 Despre Hip pasos se povesteşte c ă fusese u n u l d i ntre pyt hagore i , însă fiindcă divulgase cel d intâi «solutia în» pro b l e m a c o n st r u c t i e i u n e i sfere în c are s e însc r i u douăsprezece pentagoane şi-ar f i găsit pieirea în mare, ca unul care făptuise o fărădelege (un sacrilegiu) . Totuşi, el a păstrat gloria acestei inventii, deşi toate erau ale " acelui bărbat ". Căci astfel îl poreclesc ei pe Pythagoras şi nu obişnuiesc să-i dea numele. El dăduse în vileag aceste învătături matematice care se răspândiseră în toată E la da şi primii doi matematicieni dintre cei mai vest�i de atunci le-au dezvoltat în cel mai înalt grad: Theodoros din Cyrene şi Hippocrates din Chios. Apoi pythagoreii mai spun că geometria a fost propagată în felul acesta: unul dintre pythagoreiîşi pierduse avutul şi din această cauză, pentru a-1 despăgubi de necazul său, i-au acordat dreptul să-şi obtină agonisita de pe urma geometriei. - V. P. 246. Cel care a dezvăluit primul natura mărimilor co mensurabile şi a celor incomensurabile unor asc ultători


228 nedemni de a se împărtăşi din asemenea cunoştinte, se spune că şi-ar fi atras un resentiment atât de mare, încât nu a fost nu mai exclus din comunitate şi de la mesele obştei, dar i-a fost chiar durat un mormânt, ca şi cum cel care fusese odată un tovarăş al celorlalti discipoli acum ar fi încetat cu adevărat să mai trăiască . (247) Altii spun că se mâniase chiar şi divinitatea împotriva celor care divulgau învătătura lui Pythagoras. Căci ar fi pierit ca un făptaş de sacrilegii omul care dezvăluise cum se înscrie în sferă eikosago�ul, adică dodecaedrul, una din cele cinci figuri numite " solide ". Totuşi, unii relatează acelaşi lucru despre omul care ar fi divulgat doctrina irationalelor şi a celor incomensurabile. CLEM E NT, Stromat. V, 58 ( 1 1 , 36Ll, 27 St) . Se povesteşte că pythagoreul Hipparchos (probabil eroare pentru Hippasos) ar fi fost exclus din comunitate şi că i-au înăltat o stelă funerară, cum se obişnuieşte pentru un mort.

5. IAM BL. V. P. 257 'ta JlEV 'totaiYt:a, KaBilnq> 'tpocînov [cap. 255], em 'tOOOU'tOV EÂ.UltEt Kotv&c; â1taV'tUI; E<p' ocrov EOOpCOV Uliâl;oV'tUI; Ev UU'toîc; 'toi>c; crUJl1tE1tatOCUJlEVOUc; ... apxov'tCOV OE 'tOU'tCOV [naml. 'tffiV crunevffiv] 'tftc; Otacr'tacrEWc; E'tOt)lCOc; oi Â.Ot1t0t 1tpOOEm1t'tOV Eic; 'ti]V ex8pav, " Kat Â.EYOV't(l)V el; aiYt&v 't(Î)V XtÂ.icov Innacrou KUt Lno&ilpou Kat eeayouc; untp 'tau nav'tac; Kotvcoveîv 'tffiv apxrov Kal. 'tftc; EKKÂ.Ttcriac; Kat 8toovat 'tac; e\JeUvac; 'toi>c; ăpxovmc; Ev 'toîc; EK nav'tcov Â.axofutv, evaV'ttOUJlEVcov OE 'tffiv nueayopEicov 'AÂ.KtJlaxou Kat dEtVapxou tCaro Mt'tcovoc; Kat dTtJlOKJÎOO"Uc; [C . 19] Kat OtaKCOÂ.OOV'tCOV 'ti]v nU'tptav 1tOÂ.t'tEÎav JliJ Ka'taÂ.UetV EKpa'f11crav oi 'tffit 1tÂ.JÎ8Et cruvTtyopouv'tEc;.

JlE'ta OE 'taii'ta cruveÂ.86v'tcov

'tffiv 1t0Â.Â.&V OtEÂ.OJlEVOL 't(xc; OTtJlTtYopiac; KU'tTtYOpouv nvEc; au'tffiv EK 'tffiv PTt't6pcov, KuÂ.COv Kal. Nivcov raus der Erzah lung des Apollonios].

5. IAMBL, V. P. 257 (Din Appolonios, Mirabilia) . Lucrurile relatate mai înainte erau cu atât mai dureroase pentru obşte, cu cât


229 vedeau toti că discipolii îşi dau viata în seama lor « ... » . Odată ce au început părintii şi rudele această răzvrătire, ceila�i (discipoli) au ajuns şi ei să-şi arate pe fată duşmănia şi, dintre aceştia, - care erau cam o mie la număr - Hippasos, Diodor şi Theages, vorbind pentru ei, au început să sustină că toti puteau să ia parte la magistraturile publice şi la adunări şi că magistratii ar fi trebuit să dea seama pentru functiile lor în fata obştei celor aleşi de întreg norodul prin tragere la sorti. Acestora li se împotriveau pythagoreii Alkimachos, Deinarchos, Neton şi Demokedes, care sustineau că nu trebuia desfiintată constitutia primită din strămoşi. Au învins cei care se aflau de partea mu�imii. Atunci, fiind convocată o adunare a poporului, luară cuvântul doi oratori - şi anume Kylon şi Ninon, care au formulat acuzatia împotriva sectei.

6. C A E L . A u re l . a c u t . pass. 1 1 aiunt lppal/um (so) Pythagoricum philosophum interroga tum quid agere t respondise: ' nondum nihil ; nondum quidem mihi invidetu( 6. CAELIUS AURELIANUS, Acut. pass 1 , 1 . Se povesteşte că i s-a pus lui lppallus (Hippasos) , filosof pythagoric, întrebarea " ce făcea ". Iar el ar fi răspuns: " Nimica deocamdată; căci nu mă invidiază deocamdată nimeni ".

ÎNVĂ ŢĂ TURA

7. ARIST. Metaph. A 3. 984 a 7 "1. O€ 1ti3p 6 Meta1tov1:îv� Kai 'Hp6:KA.et't� 6 '�cptmo�. SIMPL. Phys. 23, 33 (D. 475; Theophr. Phys. Opin. fr. 1 ) "1. O€ 6 ME'ta7tov'tîvo� Kai 'Hp6:KA.et1:� 6 ·�q>Em� [22 A 6] Ev Kai oihot Kai

vm'>llEvov Kai 1tE7tq:x:tcrllfvov, clA.A.a 1ti3p E7tOÎTJcrav 'tftV

1(1

&pxt'tv Kai EK 7tUpO� 7totofut 'ta ăv1:a 7tUKvcixret Kai 11avcixrn Kai OtaÎI:6oum


230 :n:aÂ.tV Eic; :n:iip wc; tUll'tTJc; lllâc; OOOTJc; qrl><n:wc; tîlc; lJ:n:OKElllEYTJc;. A ET. 1 5,

5 ( D. 292)

"1. Of: b Meta:n:ovtîvoc; Kat 'HpaKÂ.Ettoc; b BÂ.ucroovoc; b

'J:.q>tmoc; V Eivat to :n:âv liEllciVT}tOV KUl 1tE1tEpUO"IlEYOV, avx+Iv OE to :n:\ip E<JXTJKEVUl.

7. ARISTOTEL Metaph. A 3, 984 a 7. Hippasos din Metapont şi Heraclit din Efes «iau dept principiu» focul. SIMPLICIUS, In

Physicam p. 23, 33 (din Teofrast) . Hippasos din M etapont şi Heraclit din Efes au admis şi ei existenta unui singur Univers care se află în mişcare şi este limitat, dar au luat ca principiu focul şi din foc ei generează lucrurile existente, prin condensare şi prin rarefactie, iar apoi din nou le destramă în foc, acesta fiind după ei singurul substrat <<al devenirii tuturor lucrurilor d in natură>> . A ET. 1 , 5, 5 (D. 292) H ippasos d i n Metapont ş i Heraclit din Efes, fiul lui Blyson, au sustinut că întregul Univers este unul, mereu în mişcare şi limitat, ia r principiul său este focul. 1 . 3, 1 1 , (D. 283) Heraclit şi Hippasos din Metapont adoptă drept principiu al tuturor lucrurilot focul. Căci din foc, afirmă ei, iau naştere toate şi toate sfârşesc în foc.

8. CLE M . Protr. 5, 64 s. 49, 3 Stahlin to :n:\ip arov lJ:n:ElÂ.llq>UtOV 1.

tE

"

b Meta:n:ovtivoc; Kat b 'J:.q>Ecrtoc; 'HpaKÂ.Ettoc;.

8. CLEMENT, Protr. 5, 64, p. 49, 3 (Stahl). Au considerat o divinitate focul, atât Hippasos din Metapont, cât şi Heraclit din Efes.

9. A ET. IV 3, 4 (D. 388) TiapllEvi.oTJc; Kat "I. Kal. 'Hpadmoc; :n:uproOTJ [naml. tf(v wuxflv]. TERTULL. de anima 5 Hipparchus (so) et Heraclitus ex igni.


23 1 9. AET. IV, 3, 4 (D . 388) Parmenides, Hippasos şi Heraclit sustin că sufletul a re natura foc u l u i . TERTULLIAN U S , De anima 5 Hipparchos şi Heraclit derivă sufletul din foc .

1 0. CLAUDIAN. MAM . d e anim. 11 7 Hippon (so) Metapontinus ex eadem schola Pythagorae praemissis pro statu sententiae suae insolubilibus argumentis de anima sic prornuntiat · 1 o n g e a l i u d a n i m a, a l i u d c o rp u s e s t, q u a e c o r p o r e e t t o rp e n t e vi g e te t c a e c o v i d e t e t m o r t u o v i v i t' , unde autem, hac est quo principio, nescire se dicit (wie n. 1 1 aus einer gefalschten neupyth. Schrift) .

1 0. CLAUDIANUS MAMERTUS, De anima 11, 7 . Hippon din Metapont, care tine de aceeaşi şcoală a lui Pythagoras, după ce a înfătişat unele arg umente de necomb ătut, pentru a demonstra părerile sale despre suflet, se rosteşte în felul u rmător: " Cu totul altceva este sufletul, altceva este trupul; deoarece sufletul, chiar şi într-un trup amortit are vlagă, chiar şi în cel orb vede , c hi a r şi în c e l mort tră ieşte ". Dar de u n d e v i n e <<rationamentul său>>, adică din c e principiu deduce astfel, spune că n-ar şti să arate. 1 1 . IAMBL. de anima bei Stob. Ecl. 1 49, 32 p. 364, 8 W. aUa Kal. tofuov [naml. tov aptEţt,6v] a1t� J.!Ev om� i!.vwt t&v O'lfuyopdwv tftt 'I'UXfit O'Uvapfl<i;O'OOtV. ID; o' amolciVTJ'WV 3EvoKp(t�, ffi,; OE ").jyymr" nEptEX01.lOUV <qruxitv?> Mo&pato; 6 nueay6pno;. ro; oc K p t t t K o v ou

K o cr f.L o u p y

e E o u o p y a V o V "1. 6 UKO'IJO'f.LUttKCx; t&v nueayope\rov. IAMBL.

Nicom. arithm. 1 0, 20 Pistelli oi oc 1tEpt "I1t1tacrov &.KOOOf.LattKol. &ptSf.Lov El1tOV 1tapUOEtYf.LU npWtOV KOOf.L01tOt� KUt 1taAtV KptnKOV KOOJ!otlp'YOU 9rou ()pyavov. Vgl. Syr. in Ar. metaph.

902 a 3 1 Us.


232 1 1 . IAMBL., De anima (citat la Stob. Ecl. l, 49, 32, p. 364, 8 W) . Unii dintre pythagorei fac să corespundă sufletul numărului în m o d a b s o l u t ( s i m p l u ) . Î n s c h im b Xenocrates îl f a c e să corespundă numărului întrucât se mişcă el însuşi, iar pythagoricul Moderatus întrucât el c ontine raporturi armonice, iar Hippasos, un acusmatic dintre pythagorei <<îl consideră astfel>> întrucât este un instrument al j udecătii zeului creator al Universului. IAM BL. , In Nicom. arithm. 1 0, 20 Pistelli. Acusmaticii din şcoala lui H ip pasos numeau numărul " prima paradigmă a creat iei Universului ". Şi alteori " un instrument al judecătii unui zeu c reator al Universu lui ". SYRIANUS, In Aristotelis metaph. 1 080 b 1 6 (p. 1 23, 7, Kroll). Hippasos şi toti acusmaticii sustin neapărat că numărul este " instrumentul judecătii zeului creator al Universului " şi " paradigma creatiei ". 1 2 . SC HOL. PLAT. Phaed. 1 08 D rl..auKou tEXVT(] il E1tt t&v l.l.TJ patoi.w� Katepya�ol.l.Evwv il E1tt t&v 1tavu E1ttl.l.EA&� Kat Evtexvw� Eipya<JI.l.Evwv. "1. yap tt� KatEcrKeuacre xaA.Kou� tEttapa� oicrKou� outw�. roatE ta� l.l.EV OtCXI.l.EtPOU� aut&v taa� imapxEtv, to OE tOU 7tpwtou oiaKou 7taxo� E1titpttov l.l.EV Ei vat tou oeutepou, iJI.l.t6A.wv of. tou tpi tou, ot7tA.acrtov of. tou tetaptou, Kpouo1.1.evou� of. toutou� E1tttEAEÎV OUI.l.q>Wviav tt va. KCXt AEyEtCXt rA.a.UKOV io6vta tOU� E1tt tWV OlO"KWV <pa6yyou� 1tpWtOV EYXEtpiiaat ot' aut&v XEtpoupyEÎV, KCXt a1t0 taUtT(� tii� 1tpClYI.l.CXtEia� Ett KCXt vuv A.eyecr9at tl']v KCXAOUI.l.EVT(V rA.aUKOU tEXVTJV. l.l.EI.l.VTJtat OE tOUtOU 'Aptcrt61;evo� EV t&t IlEpt tii� 1.1.oumKii� aKpoaaew� [fr. 77 FHG 11 2881 Ka.t NtKoKA.ii� Ev t&t nepl. 9ewpia� (vg l . Zenob . 11 9 1 ) . Vgl. Eus. c. Mare. XXIV 746 M igne EtEpo� OE tl']v E1t' iiKpov l.l.OUOtKii� E1.1.1tEtpiav l.l.Clptupftaa� t&t rA.a.UK(J)t tou� Ka.ta.crKeua.craEvta.� im' a.utou oicrKou� xa.A.Kou� q>TJat tEttapa� 1tpo� to Elll.l.EAii ttva. <ota> tii� Kpoucrew� tl']v OUI.l.q>Wviav t&v <p96yywv Cl1tOtEAEÎV .


233 1 2. SCHOLIA AD PLATONEM, Phaed. 1 08 D (Despre expresia .. meşteşugul lui Glau kos ') . Adică meşteşugul acelor lucrări c e nu pot f i executate uşor sau al migalei celor lucrate cu râvnă şi cu măiestrie . <<Se spune astfel>> deoarece un anume H ippasos confectionase patru discuri de bronz. în aşa fel încât diametrele acestora să fie egale. dar grosimea celui dintâi o măsura fată de al doilea cât un întreg şi o treime. fată de al treilea o dată şi jumătate , fată de al patrulea de două ori mai mare. iarîn aceste condiţii dacă erau lovite (discurile) făceau să răsune de fiecare dată un acord muzical. 1 3 . THEO SMYRN. p. 59, 4 Hill. 1:au1:a� & 1:� cru�J.<pmvia� oi IJ.EV (mo l3ap&v rJSiouv Â.a�J.I3avEtV, oi SE a1to IJ.EYEOOJV oi OC a1to l(l.VTJcrEffiV KUt apt9Jloov oi & a1to ayydrov [Kal. IJ.EYE900V]. Aâcr� & o 'tpiJ.tOVE�. � q>acrt, KUt oi 1tEpt 'tOV ME'tU1tOV'tÎVOV "l7t1tUO"OV llu9ayoptKOV ăvSpa

cruvE1tEcr9at 1:00v l(l.vftcrerov 1:a 'tUXfl Kal. 1:� l31:aSmfj1:a� St' wv ai OUIJ.<p<Ovtat *** Ev apt91J.OÎ� fryOUIJ.EV� Â.oyou� 'tOtOU'tOU� EAUIJ.j3aVEV E1t' ayydrov· tO"(J)V yap QV't(J)V Kal. OIJ.OÎ(J)V 1tUV't(J)V 'tOOV ayyeirov 1:0 IJ.EV KEVOV Eacra�. 1:0 & fl�J.tcru irypou <1tÂ.flpcOOU9 E\j!Oq>Et EKa't:Eprot Kal. au1:&t iJ Sta 1tacroov ,

a7teSilio'tO O"UIJ.q>OOvia· 9a1:EpOV SE mXÂ.tV 'tOOV ayydrov KEVOV EOOV E� 9a'tEpOV 'tOOV 'tEcrcraprov IJ.Ep<Î)V 1:0 ev EvEXEE. Kal. KpoOOUV'tt amoot iJ Sta 't:Ecrcraprov O"UIJ.<p<Ovta a1tEStOO'tO, iJ oc Sta 1tEV'tE, <O'tE> ev Il� 'tOOV 'tptOOV O"UVE1tÂ.T]pou OUO"fl� 'tfj� KEVWcrE� 7tpOc; TftV E'ttpav EV IJ.EV 'tfjt Sta mcroov ro� 13 1tp� ev, Ev oc 1:00 Sta Tttv1:e � y 1t� 13, Ev & 1:&t Sta 1:ecrcraprov � S 7tp0� y.

1 3 . TH EO SMYRNAEUS, p. 59, 4 Hiller. Unii s-au gândit să obţină acorduri de acest fel prin raporturile de greutate (în cadrul experimentului de percuţie); altii folosind, mărimi variabile, alţii <<stabilind>> numere <<deduse>> din vibraţii; alţ ii prin obiecte concave. După cum se povesteşte, Lasos din Hermione şi apoi


234 şcoala grupată în jurul lui H ippasos din Metapont, bă rbat «de obedientă>> pythagoreică, u rmează criteriul vibratiilor lente sau rapide, -<<mişcări>> prin care se produc şi consonantele << . . . >>. socotind aşadar că asemenea raporturi se regăsesc în nu mere, luau vase (pentru experimentare). Deci, lucrând cu două vase de dimensiuni egale şi cu aceeaşi formă, lăsau pe unul gol şi u mpleau pe celălalt până la jumătate c u apă . Lovindu-le pe amândouă obtineau acordul de octavă; apoi din nou, lăsând unul gol, umpleau numai a patra parte din celălalt şi, lovindu-le, se producea un acord de cvartă; în sfârşit obtineau şi acordul de cvintă, când umpleau numai a treia parte. Astfel răsunetul părtilor vide, comparat cu răsunetul celuilalt vas dădea raportul 2 : 1 în consonanta (acordul) de octavă, 3 : 2 în consonanta de cvintă, 4 : 3 în consonanta de cvartă.

14. BO ETH. lnst. mus. 11 1 0 (aus Nikomachos) sed Eubulides (vgl. 1 99, 27) atque Hipassus alium consonantiarum ordinem ponunt. aiunt enim multiplicitatis augmenta superparticularitatis deminutioni rato ordine respondere. itaque non posse esse dup/um praeter dimidium nec triplum praeter tertiam partem. quoniam igitur sit dup/um, ex eo diapason consonantiam reddi, quoniam vero sit dimidium, ex eo quasi contrarium divisionem sesquia/teram, id est diapente, effici proportionem. quibus mixtis, scilicet diapason ac diapente, trip/icem procreari, quae utramque contineat symphoniam. sed rursus triptici partem tertiam contraria divisione partiri, ex qua rursus diatessaron symphonia nascetur. triplicem vero atque sesquitertium iunctos quadrupiam comparationem proportionis efficere. unde tit, ut ex diapason ac diapente, quae est una consonantia, et diatessaron una concinentia coniungatur, quae in quadruplo consistens bis diapason nomen accepit. secundum hoc


235

quoque hic ordo est: diapason, diapente, diapason ac d

la

p

e

rt

1 e

,

d

la

te

e 1 1

ro

"

,

b

le

d

la

p

a

s o

n

,

1 4. BOETH IUS, lnst. mus. 11, 1 9, p. 250 (din Nico mac hos) . Dar Eubulides şi H ippasos stabilesc altă ordine a c unoştintelor. E i pornesc de l a principiul c ă orice augmentare adusă raportului de multiplicitate corespunde unei scăderi din seria " e p i m o r i c ă " (superparticularitas) , în virtutea unei legi constante. Aşa se face că nu poate să existe dublul fără să-i corespundă o jumătate, nici triplu! fără să existe a treia parte . Deci, dacă r a p o r t u l e d u b l u s e o b t i n e a c o r d u l d e o c t a vă ( s a u " consonanta " d i a p a s o n 2 : l ) ; dacă l u ă m însă raportul înj umătătit -şi anume inversul celui precedent ( 1 : 2) -se obtine (ca relatie .. epimorică '1 un acord de cvintă ( " consonanta

diapente" 3 : 2) . dacă se unesc acestea -respectiv octava şi cvinta - se obtine un raport proportional triplu care contine am bele acorduri. Apoi iarăşi a treia parte (" terta '1 rezultă dintr-o diviziune a proportiei triple, dacă inversăm ra portul 1 , 1 : 3) ; de unde, la rândul său , se va naşte acordul de cvartă (" consonanta " diatesaron 4 : 3) . Unind (deci obtinem 3

:

mai departe proportia triplă şi cvarta se formează raportul proportional cvadruplu. Şi astfel se face că în u rma contopirii octavei şi a cvintei -care formează deja împreună o singură consona nţă - c u un acord adăugat, de cvartă , rezultă o singură potrivire de sunete care, constând ea însăşi d i n raportul cvadruplu, primeşte denumirea de .. dublă octavă " (4 : 1 , bis d iapason) . Şi astfel, potrivit chiar doctrinei lor, aceasta este ordinea : octavă (diapason) , cvintă, (diapente) , octavă şi cvintă (diapason şi diapente) , cvartă dublă octavă (bis

diapason) .


236 1 5. IAMBL. in Nic. p. 1 09, 19 Pist. 116vat 0€ to 7taÂ.atov tpeî<; Tjaav lJ.EOOtTJtE<; E7tt Ilu9ay6pou Kat trov Kat' autov lJ.U9T]lJ.UtlKOOV, a p t 9 Il TJ t t K i) tE Kat it y

E

co 11 E t p t K it Kat it 7totE lJ.EV uJtEvavtl.a. Â.EYOllEvTJ tfit

tUSEt tpitTJ, u1to 0€ trov 7tEpt 'Apxutav [47 B 2] aiiet<; Kal. "l7tJtaaov c'xpJ..tovtKit 11EtaKÂ.T]9Eîaa ... aÂÂ.ayEVto<; BE to\i OVOllato<; oi 11Eta ta\ita 1tEpt l:�:ooosov lJ.a9TJllattKOt ăÂ.Â.U<; tpEt<; 7tpooaVEUpOVtE<; llE<lOtT]tU<; titv tEtUptT]V iBico<; U7tEvavtiav EKâÂ.mav, ... . tU<; 0€ Â.oma<; Boo a1tAW<; K:ata titv tliStv 7tpOOTJY6pEuaav nElJ.7ttTJV tE Kal. h:tTJV. Vg l. S. 1 1 3, 1 6. 1 1 6, 1 Pist.

1 5. IAM BL. , In Nicomachi Arithmeticam 1 00, 9 Pistei ii. În vec hime era u numai trei medietăti (med ii proportionale) . în vremea lui Pythagoras şi a matematicienilor din şcoala sa: cea aritmetică, cea geometrică şi a treia din această serie, numită pe atunci subcontrarie, dar desemnată ulterior cu denumirea de medie armonică de şcolile lui Archytas şi Hippasos « . . » . .

După ce a fost schimbat astfel numele acesta, cei din epoca ulterioară - matematicienii din şcoala lui Eudoxos - descoperind a ltre trei med ietăti au desemnat cu un termen propriu de " subcontrarie " (opusă) pe a patra, iar pe celelalte două le-au denumit pur şi simplu, în ordinea în care veneau, .. a cincea " şi .. a şasea " .

KALLIPHON ŞI DEMOKEDES

1 . HERODOT. III 1 25 IloAuKpâtTJ<; 0€ JtâaTJ<; au11l3ouAiTJ<; aÂ.oyi)aa<; E7tÂ.EE 7tapa tov 'Opoitw âlJ.a ay6lJ.EVo<; ăAAou<; tE 7tOÂ.Ao'i><; trov f.taîpcov, Ev 0€ Bit Kat �TJlJ.OKi)&a tov KaÂ.Â.uprovto<; Kpotcovti)tT]v ăvBpa iTJtp6v

u:

E6vta Kal. titv tEXVTJV aOKEovta ăpwta trov Kat' Ecout6v. 1 29 tfit 0€ Bit 6yB6TJt itllEpTJt exovti oi [Dareios] <pÂ.aupco<; oia Bit 7tapaKm)aa<; tt<;


237 7tp6tEpov i:n E v Eapoun tou K potroviTJtEro dTJJ.lOKJÎOEO<; tl]v tEXVTJV EcrayyfA.'Mt t& dapEirot· 6 BE ăynv jltv ti]v taxicr'tTJV 7tap' Eroutov EKEÂR.ucrE. 'tOV OE ril<; El;EUpoV EV toîm 'OpottE<O UVOpa1tOOotm OKOU oi] U1tTJjlEATJjlEVOV 7tapfiyov E<; JlEcrov . .. 1 30 JlEta oc oo<; oi EltEtpE\j/E 'cA.A.TJvtKoîm ii)Jlam XPEOOJlEvo<; Kai f\ma JlEta ta icrxupa 7rpooayrov futvou tE Jltv A.anavnv E1t0tEt Kai EV XPOV<Ot 6A.iyrot irytfu Jll V EOV'ta a1tE&l;,E OUOaJlU En EA7til;ovta UpTI1tOUV EcrE<J9at. O<OpEÎ'tat oi) JllV JlE'tU tauta 6 dapEÎO<; m:OE<Ov xpucrE<OV ouo �EUyEm" 6 OE JltV E1tetpE't0, El oi omA.i)mov 'tO KUKOV EmtTJI'iE<; vEJlEt, O'tt

JltV uytta E1tOtTJC5E. Die Gemahlinnen des Dareios beschenkten

ihn darauf auf dessen Geheil3 so reichlich , oo<; toU<; 1i1t0mmovta<; a1to t&v <ptaA.trov crtatfipa<; E1tOJlEVo<; 6 oiKE'tTJ<;, t&t O"IJVOJ.la Tjv Eritrov

(Quelle Herodots?). UVEAEYE'tO Kal. oi XPfiJla 1t0AAOV 'tt xpucrou (jUVEAEX9Tt · 1 3 1 6 OE d. OU'to<; 00& EK Kp6trovo<; amyJlEVO<; IToAUKpU'tEt OOJllATJCJE. 7tatpl. cruVEtXE'tO EV tfit Kp6tc:ovt 6pyi]v xa'M7t&t. 'tOUtOV E1tet'tE o\>K EOuvato <pEpEtv, U7tOAt7tffiv otXEto E<; Alytvav. KatacrtU<; oc E<; taUtTJV 7tpmtrot EtEt U7tEpEI}aA.Eto toi><; ăA.A.ou<; iTJtpo\:J<;, UcrKEUlÎ<; m:p Effiv Kal. EX<OV OUOEV t&v ooa m:pl. 'tTJV 'tEXVTJV Ecrtl. EpyaA.i)ta. Kal. JltV &u'tEprot EtEt taA.avtou Aiytvfitat OTJJlOOlTJt Jltcr!louvtat, tpiton OE EtEt 'A9TJvaîot ixatov JlVEroV, 'tE'tUp't<Ot OE E'tEt ITOAUKpU'tTJ<; ou&v taA.avtrov. oihro JlEV amKE'tO E<; 'tTJV LUJlOV Kal. a1t0 'tOU'tOU 'tOU UVOpO<; OUK iîKtcrta Kpotrovtfitat iTJtpol. EUOoKtJlTJcrav. EYEVEto yap c:Ov touto otE 1tpffitot JlEV KpOtrovtfitat lTJ'tpot EAEYOV'tO ava 'tTJV 'cA.Aal:ia Elvat, OEU'tEpot OE KupTJYaÎOt. Heilung

der Atossa (Brustgeschwur; vgl. Timaios unten n. 2a S. 1 1 2 , 9). Flucht nach Torent und Kroton 1 33 ff. 1 37 too6voE JlEvtot EVEtEiAat6 cr<pt [den persischen Begleitern] d. avayOJlEVotm, KEAEUroV El1tEÎV cr<pm<; dapEi.on, on UpJlOO'tat 'tTJV MiA.rovo<; euyatEpa d. yuvaîKU" 'tOU yap oi] 7taA.atcr'tE<O M iA.rovo<; [S.C . 14, 1 2. 1 3. 15] Tjv OUVOJla 1tOAAOV 7tapU l3amA.Et. Kata BE tout6 JlOt l:ioKEî cr1tEfuat tov yaJlOV tomov tEA.Ecra<; XPlÎJlata JlEyaA.a dTJJlOKJÎOTJ<;, i:va <pavfit 1tpO<; dapEiou Effiv Kal. EV tfit Eroutou OOKtJlo<;. Demokedes in der Reihe der Pythagoreer, sein

lod durch T h eages in P lata i a i ( Demos in K roto n?) n a c h


238 Apollonios IMABL. V . P . 257. 26 1 (s. o b . 1 1 08 , 34 ff.). Die Familie scheint weiter gebiOht zu ha ben. Vgl. lnschr. aus Abydos MoooEi.ov te.

j3$Â.. II 2. 3 ( 1 878) I:. 13 8a!lmn'toTJ� BÂ.oowv� Kp01:wvia'tll� ·

1 . HE RODOT III, 1 25 Polycrates, fără să mai tină seama de vreun sfat, se duse pe mare la Oroites, luând cu sine totodată şi o multime de însotitori, între care se afla şi Demokedes, fiul lui Calliphon, un medic, bărbat priceput, care îşi exercita meseria mai bine decât toti ceilalti din vremea lui « . . . » ( 1 29) . . . Iar după câtva timp se întâmplă ca regele Darius, gonind la vânătoare, să-şi sucească piciorul când a sărit de pe cal. Şi-a scrântit c hiar atât de tare glezna, că osul ieşise din a rt ic ulatiile lui. Socotind, aşadar, c ă are în primul rând la în d e m â n ă e g i pt e n i , d i ntre a c e i a c a re t r e c e a u d rept cunoscători de frunte în ale medicinei, se folosi mai întâi de priceperea lor. Dar aceşt ia se apucaseră să-i smucească piciorul şi tratându-1 astfel, c u violentă, i au făcut mai mult rău . Vreme d e şapte zile ş i d e şapte nopti se chinui atunci Darius, covârşit de acele dureri; iar în a opta zi, cum o ducea foarte rău, cineva (din preaj ma lui) care auzise mai de mult vorbindu se la Sardes despre arta lui Demokedes din Crotona, i-a dat de ştire regelui. Darius porunci să fie adus cât mai degrabă înaintea sa. Îl găsiră atunci printre sclavii lui Oroites şi, aşa cum se afla cu totul neîngrij it , a fost adus la curte în tata regelui, târându-şi lanturile cu obezile prinse de picioare , acoperit de zdrente . ( 1 30) Întătişându-se înaintea tuturor, Darius 1-a întrebat dacă ştia meşteşugul vindecării. Nu-i răspunde însă grecul, de teamă ca nu cumva, dându-se pe sine în vileag , să nu mai fie lăsat deloc să se întoarcă în Elada . S-a vădit cu toate acestea pentru D a r i u s că o m u l se p refă c e a c u meşte ş u g , deşi


239 cunoştea <<medic ina>> , şi a poruncit ce lor care îl aduseseră să mai pună lângă el bice şi tăruşi pentru cazne. Atunci grecul dădu adevărul în vileag, spunând că nu ştie cu de-amănuntul, dar că se pricepe întrucâtva la vindecări, fiindcă mai înainte avusese de-a fa ce cu un medic. Drept c a re Darius i se încredintă şi Demokedes 1-a tratat cu leacurile greceşti: după remedii puternice, i-a administrat remedii liniştitoare, 1-a făcut să-şi redobândească somnul şi în putină vreme îl asigură că i­ a revenit să nătatea, deşi re ge le nu mai spera să mai fie vreodată cu piciorul zdravăn. De aceea Darius 1-a răsplătit dăruindu-i două perechi de obez i de a u r. Drept c a re 1-a întrebat Demokedes dacă înadins îl răsplăteşte cu un rău îndoit de mare, fiindcă îl făcuse sănătos. Plăcându-i acest c uvânt lui Darius, 1-a trimis de acolo, să meargă la sot iile sa le. Şi ducându1 acolo eunucii (împărăteşti) , le-au spus femeilor că acesta este omul care salvase viata regelui. (Medicul este răsplătit cu talgere pline cu aur, în cantităti atât de mari că până şi sluga sa , Skiton, adunând staterii ce se risipeau pe pământ, a strâns o avere în urma stăpânului său.) ( 1 3 1 ) Demokedes, venit de la Crotona, a făcut cunoştintă cu Polycrates în felul următor: trăise la Crotona cu tatăl său, om aspru şi sever. Fiindcă nu a putut să-I mai rabde, părăsindu-1, s-a dus la Egina. După ce se stabili acolo, încă din primul an întrecu pe toti ceilalti medici, deşi nu avea cu sine nici un fel de uneattă, lipsindu-i toate cele trebuincioase pentru arta medicală. În al doilea an totuşi, eginetii îl iau cu simbrie, să le fie medicul de obşte, pentru un talant; în al treilea an îl cheamă atenienii, cu simbria de o sută de mine, iar în al patrulea Polycrates, plătindu-1 cu doi talanti. Astfel deci ajunsese la Samos, şi de la bărbatul acesta li s-a dus vestea cu deosebire medicilor din Crotona . Căci p e atunci, l a vremea când s e petreceau întâmplările c u


240 Demokedes, se spunea că medicii crotoniaţi erau cei dintâi de prin Elada, iar în al doilea rând veneau cei din Cyrene « . . . >>. (Se mai istoriseşte mai departe cum a fost vindecată soţia lui Darius, Atossa , episod urmat , în capitolele 1 33 şi urm., de relatarea fugii medicului în Torent, apoiînapoiîn Crotona, propria sa patrie.) ( 1 37) Iar când ajunseră la larg «perşii care fuseseră trimişi să-I aducă înapoi>> , le-a dat însărcinarea să-i spună lui Darius că el se însurase cu fata lui M ilon; căci se bucura de multă preţuire la rege numele luptătorului acesta, Milon. Şi, după cum cred eu, Demokedes tocmai înadins grăbise nunta, cheltuind pe deasupra o mulţime de bani, doar ca să-i arate lui Darius că şi la el acasă era un om foarte vestit. 2. SUID. �llj.l.OtCJ't<illc; KaUu:p&vtoc; iEperoc; tv Kviorot YEVOj.l.Evou 'AcrKA.11mou, Kpotrovta'tllc; iatp6c;. &; tv AiyiVllt iatpEucre tE Kal. EY11f.LE, Kal. noA.m:patllV tOV LCtj.l.OU tUpaWOV iatpEucrEv E1tt xpucriou taA.avtatc; OUO, Kat tl1t0 �apEtOU tOU llEpcrou j.l.EtEnEj.l.q>811 Kat cruvqEVE'tO aut6it xp6vov iKav6v· Eypa\jiEV iatptKOV 13$/..iov.

2. SUDA Demokedes, fiul lui Calliphon, preot al lui Asklepios la Cnidos. A fost medic la Egina, practicând acolo arta medicală, unde s-a şi căsătorit. Apoi a fost medicul tiranului Polycrates, pentru o simbrie de doi talanţi, şi chemat fiind de către Darius, regele perşilor, a stat cu el, <<pentru îngrijiri>>, o vreme destul de îndelungată. A scris o carte de medicină. 2c. HIMER. cod. Neapol. (Schenkl Herm. 46, 1 9 1 1 , 426) qxxoi. ot Kat �11j.l.OKE<illv EKEîvov tov KpotroVta'tllV , 'tOv 1qXÎ)tov iatpttdJv 'cA.Aafu 1tapa �apouc; KOj.l.tcravta, j.l.EtCt WOO'a Kat MftOOuc; 1tapCt Uu{lay6pav cpot'tl'tcravta 1tAEOV tOV oAilov ttîc; EKEtVOU crocpiac; il ta j3acri.AEta eauj.l.acrat XPl'lllata.


24 1 2 c. HIMER. cod Neapol. (Schenkl, " Hermes ", 46, 1 9 1 1 , p. 426) . Se spune că şi vest itu l Demo kedes d in C roto n a , care adusese cel dintâi la barbari medicina greacă, umblând la şcoala lui Pythagoras, după ce fusese la Susa şi pe la mezi, intrând în cercul d iscipolilor lui Pythagoras, mai mult admiră bogătia intelepciunii aceluia decât averile regelui. 3. STOB. Fior. 1 1 6, 45 M. dTJf.LoKftoo-u<;. aUC,avof.LEvou "tou mof.La't� cruvm)!;,ov'tat <K:al. ai> <ppEvEc;, YTJpUcrKOV'toc; Oi: <ruyyTJpa<11WOOt Kal. Eic; 'ta npiJyf.La'ta Ttav'ta af.LJ3Â.uvov'tat aus Herod. III 1 34 otaaxBEîcra imo 'tOU dTJf.LOKft&oc; it "A'toocra npooE<pEpE [v 'tftt Koi'tT]t dapEÎon A6yov 'tOtov& ... 'vuv yap ăv n Kal. a1toOE!;aw qryov, Eroc; v[oc; Ele; ftÂ.tKÎTJV. aUC,of.LEVrot yap 1&t croof.Lan ... 1tavm a"taf.LJ3Â.uvov'tat'. Vgl. Lucret. III 445 Diels.

3 . STOB . , Fior. IV, 50, 80. 8 1 ( H e nse) . « Do ctrina lui» Demokedes. Odată cu creşterea trupului, dimpreună sporesc şi facultătile mintale, iar pe măsură ce îmbătrâneşte un trup ce îmbătrâneşte un trup omenesc, odată cu elîmbătrâneşte mintea şi se

tocesc facultătile pentru orice lucrare. (Din HERODOT III, 1 34) Învătată de Demokedes, Atossa . în timp

ce se afla în pat lângă Darius. rosti cam astfel de cuvinte: " . . . Să te arăti acum vrednic printr-un lucru de ispravă, cât mai eşti încă la vârsta tineretelor; fiindcă mai târziu, odată cu c reşterea trupului . . . se tocesc facultătile «mintale». Cf. Lucretius III. 445.

PARM(EN)ISKOS

1 . IAMBL. V. P. 267 ME'ta7tov'tîvot Bpov'tîvoc;, ITapf.LÎcrKoc; [so die Hs.], 'Opm'taaac;, A.Erov K'tÂ.. Vgl. 58 A.


242 1 . IAM BL., V. P. 267 (Catalogul pythagoreilor) Din Metapont: Brontinos, Parmenikos, Orestadas, Leon etc. (cf. DK 58 A) 2. DIOG. IX 20 OOKEî oc [Xenophanes, s. 1 1 1 4, 1 0] 1tE7tpâcr9at U1t0 <*Kat Â.EA:OOElat UnO> t&v nuaayoptKOOV TlapJ.LEVÎ.crKO'U Kat 'OpEcrtciOO'll.

2. Diog. LAE RT. IX, 20 Se pare că Xenofan (vezi DK 2 1 A) ar fi fost vândut «şi a p o i ră s c u m p ă r a t > > de pyt h a g o r i c i i P a r m e n i sk o s ş i Orestadas. 3. ATHEN . XIV 6 1 4 A Ilapf.LEVicrK� (so die Hs.) oe 6 MEtanovtîvo�. &<; <pTJcrtv Eiif.Lo� ev E dTJÂ.tfili� [fr. 8 FHG IV 493], Kal. yevEt Kal. nÂ.outo:n 7tpWtEuwv Ei� Tpoq>Wviou Katajla� Kal. aVEÂ.Elffiv ouK Ett yEÂ.âv eouvato. Kal. XPTJ<!tTJPta�Of.LEVWt 1tEpl. toutou 'rl Il'UElia E<pTJ' dpTJt f.L, Uf.L<pl. yeÂ.Wt�. uf.LEiAtXE, f.LEtÂ.txiow· OOl<!Et crot f.LrltTJP OtKOt' tl)v ESOXU tÎE. EÂ.1tt�(J)V o' âv E1tUVEÂ.ElT)t Ei� tl)v 1tatpioa YEAU<!Et V, 00� <oi> OUOEV Tjv nÂ.eov, oi6f.LEVO� ESTJ1tatiicr9at EPXEtai notE Kata tUXTJV Ei� diiÂ.ov· Kal. nâvta ta Kata tl)v viicrov Elauf.Lâ�wv TjÂ.ElEv Kal. Ei� to AT)t&wv, vof.Li�wv tii� 'An6Hwvo� f.LTJtpo� ăÂ.ayf.Lâ tt ElEwpt1crEtv cil;t6Â.oyov· iowv o' auto I;UAOV OV df.LOp<pov napaool;w� eyeÂ.acrEV. Kat tOV toii 9EOii XPTJ<!f.LOV cruf.Lj3aÂ.oov Kat tii� cippwcrtia� cinaHayd� f.LEYaÂ.Wcrtl. tl)v ElEov etif.LTJcrEv. Inventar des Artemistempels zu Delos I G XI 2, 1 6 1 B l7

p. 49 vgl. p. 54 Kpatl)p cipyupoii�. ov civeEITJKE Ilapf.LÎ.crKo�. ohl)v

rxxxxrrdd.

3. ATHEN. XIV, 6 1 4 A. Parmeniskos din Metapont, după cum povesteşte Semos în a cincea carte a Deliadelor sale (FHG 396


243 F l OL un cetăţean de frunte, prin naştere şi prin avere, după ce coborâse în peştera lui Trofonios şi apoi venise înapoi de acolo, nu mai era în stare să râdă. Iar Pythia, consultată de el <<pentru acest beteşug>>, se rosti astfel: Mă-ntrebi de râsul cel dulce, tu văduvit de orice dulceaţă; Maica ti-I va dărui, acasă: mai presus de toate s-o cinsteşti. întorcându-se la el în patrie , c u nădejdea să mai râdă cândva , deoarece nu se întâmplă după cum aştepta, crezu că fusese amăgit . Dar într-o bună zi, nimerindu-se la Delos dintr-un noroc anume . . . - şi adm irând toate cele aflătoare d in ostrov, intră şi în templul Latonei, socotind să vadă vreo statuie închinată maicii lui Apolion, vrednică de laudă . Dar cum zărise numai o bucată de lemn informă, izbucni pe neaşteptate într­ un hohot de râs. Înţelese atunci prevesti rea zeului şi dezbărându­ se astfel de boala sa, închină rituri măreţe de c instire zeiţei. INVENTARUL templulu i zeiţei Artemis la Delos (I.G. XI, 2, 1 6 1 B 1 7 , p. 49) . Un krater de argint, dar votiv închinat de Parmen iskos în greutate de 9572 drahme.

IKKOS

1 . PLATO. Protag. 3 1 6 D Eyci:J OE ti]v crO<ptcrnJdtv ttxv11v <i>llJ.lt JlEV dvat 1tCXACXUXv, 1:0� OE JlE'taXEIPtsOJ.lEVOU� auti]v t&v 1tCXAat&v av(ip&v <pOjlOUJ.lEVO� 'tO E7taXeE� autfi� npO<JXllJ.lCX 1t0tEtmlat lC(Xl 1tp01CaAU1t'tEa6at, to� JlEV 1t0i11mv oiov "OJ.lllp6v tE Kai 'Hmooov Kai :EtJl<oviollv. to� oc au 'tEÂE'ta� 'tE lCCXt XPll<lJ.lffitOia� 'tO� UJ.l<j)l 'tE 'Op<pta lCCXt Moucraîov,


244 EVto� & nva� fjta9!111at Kat )'UilVUattri]v OtOV "IKKO� tE O Tapa:vtrov� Kat o vuv Ett c:Ov ou&v� i\ttwv <JQ(pta'tl']� 'Hp60tK� o k11At>f.ll>ptav6�.

1 . PLATON, Protagoras 3 1 6 D . E u - în ceea ce mă priveşte sustin că arta sofisticii e străveche; dar oamenii aceia din vechime care o mânuiau o ascunseră îndărătul unei aparente izvodite anume, temându-se de latura ei ticăloasă. Şi unii au învăluit-o în straiele poeziei, cum se vede la Homer, Hesiod şi Simonide, altii în rituri şi oracole, ca la Orfeu, la Musaios şi la urmaşii lor. Iar altii. după cum am aflat eu, ar fi dat meşteşugului acesta forma gimnasticii, cum a făcut lkkos din Torent şi cel care în zilele noastre nu este mai prejos decât nimeni, Herodicos d in Selymbria. 2. -de legg. VIII 839. 840 cip' ouv ouK tai!Ev tov Tapa:vtîvov 'fll(](Qv UKOftt om tOV 'OÂ.t>ll7riaai tE ay&va Kat tai><; W..wu;, ci><; oul. q>tÂ.ovuciav Kat tEXV11V Kat to I!EtU 'tOU aoxppoVEÎV avlipEîov EV tftt ljiUXftt KEKt11!1Ev�. ci><; ' Â.Oy�. OU'tE 'ttvO� 7t0mO'tE yuvatK� i\-oota ooo au na� EV OÂ.llt tftt tii�

aaKJÎ<fEO><; liKilftt ; PAUS. VI 1 0, 5

'�1. oc o

NtKomtoo Tapa:vtî� t6v tE

'OA\lllffiKOV atEq>aVOV ECJXEV rnl. 7tEvtU8Â.Wt Kat OOtEpoV Y1Jf.LYaatl)� ăpta� Â.tyEtat t&v ap�amou yevtmlat. STEPH . Byz. s.v. Tlipa� : "1. o tapa:vtî� ia� enl. � o� [?] OÂ.1Jilm6&x;· !lEilvll'tat w&ou Kat IlAitwv tv Ilpotay6pat.

EUSTATH . z. Ham. p. 6 1 0, 28 ( aus Steph. und d. Paromiencorpus] "1. 01tEp ron JCUptOV OVOI!U aaq>oii iatpoii 'PTwivou ES ou 7tapol!lia 'to OEÎ7tVOV lta:ou' ota to Ei>u:AE� tii<; EKEivou �w�. Z. Dionys. Per. 376 OOEv

"

1.

"

ijv o

Tapa:vtîvo� iat�, &; em Piou EuteA.Eiat EÎI; 7tapol!liav KEîtat tl)v Atyoooav ' "IKKOU &învov' eni wv anEpitw� &mva6vtwv.

2. - Legi VIII, 839-840 Oare nu ştim noi prea bine, din câte am auzit, că l kkos din Torent în timpul întrecerilor o l i mpice ş i la celelalte joc uri


245 atletice, fiind el plin de râvnă pentru victorii şi pentru arta sa, dobândind pe deasupra şi cum intenia odată cu bărbătia, sădite în sufletul său, nu se atingea de nici o femeie şi de nici un bărbat, în tot răstimpul exerc itiilor (de antrenament)? PAUS. VI, 1 0,5 lk kos, fiul lui Nikolaides, din Torent, obtinu coroana olimp ică la pentatlon şi, u lterior, deveni cel mai bun gimnast al vremii sale. STEPH. BYZ. (s.v. Taras) lkkos din Torent, medicul, a trăit cam în vremea olimpiadei a 77-a; de el aminteşte şi Platon în Protagoras. EUSTAT H . , ad Hom. p. 6 1 0 , 28 . 1kkos este un nume propriu al unui medic întelept din Rhegion, de unde vine rostirea " un prânz al lui l kkos ", care a rămas de pe urma sobrietătii felului său de trai.

- ad Dionys, Per. 376 (Geogr. Graeci min. 11, p. 285) De acolo era lkkos, acel medic din Torent, care, din cauza felului său sobru de trai, a rămas în acel proverb care glăsuieşte despre " un prânz al lui lkkos " referindu-se la cei care prânzesc fără nici un fel de prisosuri.

PARON

ARIST. Phys. D 1 3 . 222b 1 7 oi IJ.EV oo<p<Î:rtatov f.'Aeyov (se. tov xp6vov], 6 ot ITu9ay6pno<; ITaprov «l1J.a9eotatov, on Kat em'Aav9avovtat EV tOUtOlt, Âeywv 6p96tepov. SIM PL. z.d. St . 754, 9 outo<; ot EOtKEV dvat, ou Kat t::OOTJIJ.O<; [fr. 62 Sp.J avwvi>�J.w<; EIJ.v�o9TJ 'Aeywv ev 'O'Au�J.mat LtiJ.WVtOO\l tOV xp6vov E1tatVOUVtO<; W<; m:xpootatov, d1tEp EV aut&t ai 1J.a9�0'Et<; ytVOVtat Kat ai UVaiJ.V�O'Et<;, 7tap0Vta ttVU tOOV fi1tEÎV 'ti OC, oo LtiJ.WVtOTJ, oUK E7ttÂav9av61J.E9a IJ.EVtot ev t&t XPOVWt; '


246 ARISTOTEL Fizica (IV), 1 3 . 222 b 1 7 . (Orice schimbare prin firea lucrurilor înseamnă desfiintare; cu timpul se generează totul şi se distruge) . Unii a u n u m it timpul " cel mai întelept " (element) , dar pythagoreul Paran, gândind mai corect, îi zicea " cel foarte neînvătat ", fiindcă în desfăşurarea lui oamenii uită . SIMPL. (comentariu la acest loc, 754,9) . Acesta pare să fie cel amintit de Eudemos, fără să-i dea numele atunci când ne povesteşte cum se apucase, la Olympia, Simonide să laude timpul, ca fiind " cel mai întelept, întrucât învăţăturile şi aducerile aminte se ivesc la timp ", iar unul dintre cei care gândeau cuîntelepciune a exclamat: " Dar, Simonide, nu dăm, noi uitării «toate» la fel, în timp? "

MENESTOR

1 . IAMBL. V. P. 267 p. 1 90, 1 1 N (58 A) :Euj)apî:tat Metron:o�. 'In:n:acr�. Tip61;ev�. t:oovwp, Aeaval;, Mevecrtrop KtA..

1 . IAMBL. , V.P. 267 , p. 1 90, 1 1 N . (58 A) Sybaritii Metopos, Hippasos, Proxenos, Euanor, Leneax, Menestor etc . . 2 . THEOPR. H. pl. 1 2 , 3 to JlEV ouv irypbv <pavep6v, o lii! KaA.oucri. 1t 6 V, cOOn:Ep Kat M., oi oc EV tOl� ăA.A.o� JlEV

tl.VE� an:A.&<; EV ăn:acrtv 6

avroVUJl�. EV oc tl.O'tV 6n:ov Kat EV ăAA.o� OOKpoov.

2. TEOFRAST, H. pl. 1, 2, 3 . Umedul, aşadar, este evident; unii îl n umesc în toate ocaziile, s i m p l u , sevă, c u m obişnu ieşte Menestor, altii însă, în unele cazuri, îl semnalează fără a-1 numi; în alte cazuri îi zic sevă, iar în altele, lacrimă.


247 3. - v. 9, 6 nupeîa oc ytVE'tat JlEV EK noA.Âiilv, ăptcs'ta &, � <pTJCSt M., EK

1(

t 't 't o i)· trqtcs'ta yap Kat 1tAEÎCS'tOV avmtvEÎ.

3. -V, 9, 6 lasea provine din multe esente de lemn, cea mai bună însă , cum spune Menestor, provine din lemn de iederă, pentru că se aprinde repede şi tine foarte mult. 3a. -v. 3, 4 ErepJlOV oc Kat Kt't't� Kat OO<pVT) Kat oA.m; E� rov 'ta 1t1.lpEÎa ytVE'tat. M. 8t <pTJCStV Kat CS

1.l

K Ct Jl t V O V.

3.a. - V, 3, 4. Sunt de esentă .. caldă " şi iedera şi dafinul şi, în general. toti arborii din care provine iasca. Menestor zice că şi dudul. 4. -de caus. pl. 1 1 7, 3 i] JlEV ouv 'tf!t; csuKaJlivou [năml. au�TJcstt;l Ota 'tOU'tO nproi'at;. cOt; oc M. <pTJcstV, t1 JlEV �ACtCS'tTJCStt; amfit; 0\jlta Ota 'tftV \jiUXpO'tTJ'ta 'tOU 't01t01.l, it oc nE\jltt; t' aXEÎa Ota 'tftV acseEvEtav.

4. Caus. pl. 1. 1 7, 3. Dezvoltarea dudului. din această cauză este timpurie. Iar după cum spune Menestor, c reşterea lui întârzie, din cauza temperaturii reci a locului. dar coacerea fructelor este timpurie, datorită terenului slab. 5. - 2 1 , 5 J.!ta JlEV ouv ahia ÂiyE'tat 'tOOV 9EpJ.!OOV Kat \jiUXpWV tl Eit; 'tO KCtp7ttJlOV avayoucsa Kat ăKap1tOV, ci><; t&v JlEV 9EPJ.!&V KapmJlWV OV't(J)V <t&v oe 'JIUXpWV aKapnoov>, Kaeftnep Kat E7tt t&v �cOt(J)V t&v yovtJlWV Kal. ay6voov Kat t&v �(J)tO'tOK(J)V Kat 0)t0't0K(J)V. E 't t p a o' i] Ka'ta tCtt; XcOpat;, oiov <9EpJ.!Ctt; il> \jluxpftt; · 'ta yap EVavtia EV 'taît; tvavnatt; ouvacs9at otaJltvetv, ta JlEv eepJla tv taîr; 'Jiuxpaît;, ta oc 'Jiuxpa tv mîr; 9EPJ.!aîr;. oihw yap eu9'\Js Kal. 'tftV <pootv yevvâv ci><; imo J.!Ev tou OJ.!Otou <p9EtpOJlEVWV ota titv imep�o;l.:r'Jv, imo oc tou tvavnou csoot�OJ.!Evoov otov EUKpacsiat;


248 nvo� ytVOflEVTI�' Wcr7tep KUt 't.f!7reOOKI..fi� [3 1 A 73] 1..EyEt 7rept 'tOOV �OOLOOV' ta yap iJ1tEp1tupa 'tl'tv <pl>mv ăyetv e� to ilyp6v.

oc tautlJt tfit oo�lJt Kat

M. ou fl6vov Eltt (6) cruvTIKol..ouGTJKe oc tautTit 06�111 Kat M. ou f!6vov Eltt 'tOOV �OOl(l)V, aUa KUt Eltl 'tOOV <pU'tOOV. flEpf!O'tU'tU yap Eivai <pl)CH ta f!al..una evuypa oiov crxotvov, Kfxl..uf!OV, KU7retpov· ot' 6 KUt UltO 'tOOV XElf!OOV(l)V OUK EK7ti]yvoo8a.t· KUt 'tOOV ai..A.oov ocru flUI..t<J'tU EV 'tOt� \j/Uxpot� ouvacr9at OLUf!EVElV, oiov tl..a'tTJV, 7reUKTIV, KEOpov, ăpKEU9ov, Ktn6v. Eltt touwu yap ouoc tiJv Xt6va tfit 8Epf!6tTin Emf!EVEtv. en ot (Jl(o/..tov dvm ota tiJv EV'tEptWVTJV 8Epf!TJV oooav KUt OLU<J'tpE<pEtV.

(7) 't p i 't TI V o' ai'tiav I..EyEt

'tOU 1tpWiJ3A.acrtfi KUt 1tpwtKaplta Eivat· <pOOEt yap KUt 6 OltO� UU'tOt� rov 8Epfl0� KUt �/..U(J'tUVEtV 1tpw'f ltOlEt KUt ltE't'tElV 'tO� KapltO�. <JTiflEÎOV OC ltOlEt Kal. 'tOU't'tOU tOV Kt't'tOV KUt EtEp'ăna. 't E 't a p 't TI oc i] 'tOOV aet<pul..l..oov · ota yap 8EpflO'tTI'tU KUt 'taU'ta OtE'tat OtUtTipEtV, ta OE Ev&im toutou <pui..A.o�oi..E tv. 1t p o cr E 1t

1

A. E y E t oc tot� eipTJflEVot� Kat ta

'totUUtU <Jl)f!ElOUflEVO�, on ta ltupEtU ăptcr'ta KUt Kal..l.t. <J'tU EKltUpGU'tat ta EK t&v tvUOp<ov oo� ta eyytcrta wu 1tupa� ovta taxtcrta EKltupouf!eva.

5. - 2 1 . 5. Una din cauzele provenite din cele calde şi din cele reci se spune că este aceea care provoacă rodul sau lipsa de rod, pentru că cele calde sunt roditoare, iar cele reci, neroditoare, după cum şi în cazul animalelor, unele sunt fecunde, altele sterpe, unele nasc pui vii, altele se inmultesc prin ouă. A doua cauză este aceea care priveşte terenurile, de pildă cele calde sau cele reci, pentru că fiinte de natură opusă pot trăi în terenuri potrivnice lor, astfel, cele calde în locuri rec i, şi cele reci în locuri calde. Căci aşa le naşte natura spontan, ca şi când similarul le-ar distruge, din cauza excesului, şi, di mpotrivă, ar fi salvate de contrariul lor, ca şi cum în acest fel s-a r crea un echilibru . Aşa spune şi Empedocles (3 1 , A, 73) în legătură cu animalele; cele care au în natura lor un surplus de foc tind spre umed . (6) Această părere a împărtăşit-o şi Menestor, nu numai în privinta animalelor, ci şi a plantelor. Căc i plantele cele


249 mai " calde ", zice el, sunt în special cele ce trăiesc în apă, ca, de pildă, stuful, trestia, căprişoru l , din care cauză e le nu îngheată iarna; şi cele ce îndeosebi pot trăi în frig sunt, printre alte le , pinul, bradul, cedrul, ienuperul, iedera. Pe iederă nici zăpada nu se mentine din cauza căldurii. Ea îşi strâmbă trunchiul din pricina naturii ei interioare, care este caldă şi se încolăceşte. (7) A treia cauză, zice el, este cea a înmuguririi şi a coacerii timpurii, căci şi seva , dacă este caldă de la natură, face să crească şi să se coacă fructele devreme. Dovadă a acestui fapt, iedera şi altele de acest fel. A patra cauză este cea a plantelor cu frunze permanente: căci tot din cauza căldurii, crede acesta unele plante îşi păstrează frunzele, iar altora, din lipsa căldurii, le cad. El mai adaugă la cele spuse până aci şi următoarele observatii, anume că iasca cea mai bună şi care arde cel mai bine este cea provenită d in esente lemnoase acvatice, ca fiind cele mai apropiate de elementul foc . 6 . THEOPHR. d. caus. pl. 11 4, 3 it oe 1t i E t p a [năml. Yill mij..L1tav ou&vt �Uj..L<pEpEt <put&t· �TJpaivEt yap j..LCLÂ.Â.OV 'tOU OCOV't�, c001tEp !Cat M. <pTJ<ri. 'totaU'tTJV �VEivm 'tllv 1t Â. u v 't p i li a, )(p&j..La li' imoÂ.EUJCov. Vg l.

a. 0. 11 4, 5. 6. TEOFR., Caus. pl. 11, 4, 3. Iar (pământul) gras nu prieşte deloc nici unei plante, pentru că o usucă mai mult decât trebuie, după cum spune şi Menestor. Aşa este pământul alcalin, albicios la culoare. 7. -VI, 3, 5 Kat E:n oe JC<X'ta 'tO j..Lâ'A.'A.ov JCat ll't'tOV ai lita<popai [năml. 't&v XUJ.U'Ov]. lito JCat oi 6j..L oyEvEî� 1t'A.Eiou� otov aoo'tl'Jpoi, 'A.mapoi, mKpoi, yÂ.UlCEÎ�. 09EV !Cat oi 1t a Â. a t O t 't W V <p U O' t O Â. O 'Y 00 V a1tELpo� E'tHlEv'to 'tOU� XUj..LOU�, c001tEp !Cat Mevecr'toop · 61toia yap ăv n� it j..LÎ�t� Kat it crilw� yEVTJ'tat 'tou irypou Ej..L<pU'tOU, woto\i'tov Eivm Kat 'tov xu!-L6v.


250 7. -VI, 3, 5. Mai sunt apoi şi deosebirile mai mult sau mai putin a d ân c i a l e sevel o r. De a c e e a sevele de prove n i entă asemănătoare sunt mai numeroase, ca de pildă, cele acre, grase, amare, dulci . De aici şi naturaliştii vechi ca Menestor, considerau că sevele sunt infinite, căci, aşa cum va fi combinatia şi fermentatia umorii d in interiorul plantei, aşa-i va fi şi seva.

XUTHOS

ARISTOT. Phys .1. 9. 2 1 6 b 22 Eicrl. .

oe

nvE<; oî oux toti �J.avoii Kat

7tUJcvoii otovtat <paVEpOV dvat on ron KEvov. Ei IJ.EV y&.p IJ.tl ecrn �J.avov Kat TruKvov, ouoc cruvtivat Kal. mÂ.Eîcr9at oiov tE. Ei oc toiito lltl ElTJ, f\ oA.w<; KtVTJm<; ouK f.crtat 1) K u Il a v E î t o o A. o v, romtEp E<pTJ 3o00o<;.

SIMPL. z.d. St. 683, 24 X. b Ilu9ayoptK{x;, toi><; ai-yuxA.oU; imfpxEttat Vgl. .

IAMBL. V.P. 267 (c. 58 A) Kpcrtwvtâtat

...

Ti�J.ato<;, BoOOo:; [3::rOOJ<; ?] und

36 A 1 1 377, 1 7 (?) . ARISL Fizica I I I . 9, 2 1 6 b 22. Unii cred că din " rar " şi din dens " reiese limpede <<faptul>> că există vid . Căci. dacă

" nu există " rar " şi " dens ", nu e cu putintă ca <<lucrurile>> să se c onstitu ie prin strângerea şi în grămădirea la un loc <<a part iculelor> > . Dacă n-or fi aşa ceva, atunci în general, nu va exista n m işcare, sau intregul se va umfla, cum spunea Xuthos. SIMPL. , la acest loc St. 683, 24 Xuthos, pythagoreicul (zice că întregul) se va revărsa şi se va extinde şi mai mult, aşa cum se revarsă marea peste tărmuri prin valuri . Cf. IAMBL., V. P 267 ( c . 5 8 A ) Locuitori ai Crotonei . . . Timaios, Buthos (Xuthos?) V. şi DK 36, A 1, 1 . 377, 1 7 (?).


25 1

BO"iDAS SCHOL. ARISTOPH. vulg . ad Nub. 96 1tp6'rcov jlEV yap diqnA.� [der lambograph PLG 11 504 Bergk]

Eic; Boî8av 1:ov qnA6u01pov

6A6KATUXJV O"'.lVE'tai;E Jtoirum. 8t ' oii Kat Ei<; 8ouA.dav EpU7taivE'tO 6 qnA.6mxprn;.

ou 8ta 1:ou'to 8E txBpoc; Tjv.

E7tEt'ta bU1toA.u;, Ei Kat 8t '

6Aiyrov Ej.1Vf(0'8ll I:roKpU'tOU<;, jlâAAov fi 'AptO''tO<pUVll<; EV oAat<; 'taîc; NE<pEAat<; amou Kaef(\Jfa'to.

SCHOL., ARISTOPH . , vulg. ad. Nub . , 96. Căc i mai întâi Diphilos (iambograful PLG 11, 504, Bergk) a compus la adresa filosofului Bo'ldas un poem întreg, în care filosoful era insultat de a fi căzut în sclavie. Dar, din această cauză, el nu era urât de lume. După aceea, Eupolis, c hiar dacă în putine cuvinte a amintit de Socrate, s-a legat totuşi de el mai mult decât «a făcut-o» Aristofan în toată comedia sa Norii.

HERAKLEITOS

A. VIAŢA ŞI ÎNVĂ ŢĂTURA

VIAŢA 1 . DIOG. IX 1 - 1 7 ( 1 ) 'Hpadm� BA6urovoc; Tj, roc; n VE<;, 'HpaKOOV't� 't-<pEut�. oihoc; fiKllasE jlEV Ka'ta 'tl)v tva'tllV Kat ESTIKOO'tftV 6A.Ujlma8a [504- 501]. jlEyaA.(xpprov 8E YEYOVE 7tap' ovnvaouv !Cat ll1tEjXl1t'tll<;. cOc; !Cat EK 'tOU 0'\l'Y'Ypftjljla't<X; autou 8fiA.ov, EV cOt <flllO't '7toAUjla8ill . . . 'bKa'taîov' [B 40]. Eivm yap 'itv 1:0 uO<pOv ... 7taV'trov' [B 4 1 ]. '1:6v' 'tE "'Oilllpov' E<paO'lCEV ... Of.Loiroc;' [B 42]. (2) EAEYE 8E Kat '{îj3ptv ... 7tUKpai'f(v' [B 43] Kat 11-axeuem '


252 ... u:ixEO�' [B 44]. Ka9<imEtat & Kat t&v 'tpecri.cov tn\. t&t tov f.taîpov f.KjlaA.Eîv 'bpj.i6&opov, tv oî� <pTimv· '�tov ... jlEt' ăÂ.ÎUJ)v' [B 121]. a/;toUjlEV�

& Kat VOjlOU� BEÎVat 1t� aut&v imEpeî& oux to TjOTI KEKpatilmlat tilt 1t0Vru:>fu 1tOÂ.ttEtat tftV 1tOÂ.tV. (3) avaxcopl)aa� OC d� tO tepOV tll� 'Aptf.jlt� jlEta tWV 1tatoCOV TJO"tpayaÂ.tSEV' 1tEplO"tUVtCOV o' aUtOV tWV 'b<pEOlcoV, 'ti, ro KUKtOtOt, 8aUjl�Eu:;' El1tEV' 'il ou KpEÎttov tOUtO 1tOtEÎV il jlE8' UjlOOV 1tOÂ.ttE-6Ecr8at;' Kat tt'A.o� jltcrav8pcom'Ja� Kat EKtatfJa� tv toî� ăpEm OtTittâto, noa� crttOUjlEVO� Kat jlotava�.

Kat jlEVtOt Kat Ota tOUtO

1tEpttpa1tEt� d� U&pov Katil'A.BEv E� ăcrtu Kat t&v iatp&v aivtyjlatcoO� E1tuveavuo, Ei 0\Jvmvto � E1t0jlj3p� auxjlov 1totilcrm· t&v & llTl cruvtt vtcov, aUtOV Ei� jlo\JatacrtV Katop\J�a� tilt tWV jloA.itCOV aÂ.tat il'A.1ttO"EV �atjllcrBlÎ<JEmlat. ouocv & av\Jcov ooo' out� EtEAEUta Pto� EtTI f#JKOVta.

(Folgt Epigramm des Laertios.).

(4)"bpj.im� (FHG 111 42 fr. 28) ot

<pTiffi 'A.tynv ai>tov toî� iatpoî�, d n� ouvatat ta EVtEpa KEtVcOOa� <tO> UypOV E�Epâcrm· a1tEtOOVtCOV & 8Eîvat autov d� tOV fî'A.tov Kat KEAEUELV to� 1taîoa� jlo'A.itot� Kata1tÂ.UttEtV' oiltco ol) KatatELVOjlEVOV OEutEpaîov tEAEutilcrat Kat 8a<p8ilvat tv tlll ayopât. NEUVBTJ� o' 6 Kul;tKTIVO� (FGrHist.

84 F 25 11 1 97) <pTIO"t llTl OUVTI8tvta autov anoonacrat ta j36'A.tta jlEÎVat Kat Ota tl)v jlEtajlo'A.l)v ayvoTiaEVta KUv6j3pcotov yEvtcrBat. (5) ytyovE & Sauj.ilicrto� EK naiBcov, otE Kat vt� &v E<pacrKE jlTIOEv EiOtvm, tEAEt� jlEVtot YEVOjlEV� 1tUVta tyvcoKtvat. TjKOU<JE tE oU&v�, a'A.'A.' autov E<pTI OtsfJcramlat [B 101] Kat jla8Eîv 1tUVta nap' eautou. dpTIKEvat nva� E'Lva<pavo� a\ltov aKTIKoEVat' Â.EyELV

I.<oticov ot <pTicrtV 'tE

'Apicrtcova EV

t&t TIEpt 'HpaKAEttOU Kat tOV U&pov autov BEpa1tEU8ilvat, U1t08aVEÎV o' ăÂ.Â.Tit VOOCOt' tOUtO OC Kat '11t1t0j30t� <pTiffi. tO OC <pEpOjlEVOV aUtOU jltjlÂ.tOV Ecrti jlEV anO tOU cruvtxovto� TIEpt <pOOECO�, OUltpTitat OE Ei� tpEÎ� 'A.Oyou�, EL� tE tOV 1tEpt tOU navto� Kat 1tOÂ.tnKOV Kat BEoÂ.OytKOV.

(6) avtBTIKE o'

auto Ei� to til� 'AptEjl� iEp6v, � jlEV ttVE�, f.mtTIOEUcr� aaa<pEOtEpOV ypa\jlat, on� oi ouv«ijlEVOt <jlOVot> npooiotEV ai>t&t Kat llTl EK tou OTijlOOOOU� EUKata<ppOVTitov Tit. toutov ot Kal. 6 Tijlcov [fr. 43 D.] unoypaq>Et Hycov· 'toî� o' EVt KOKKUcrtl)� ox'A.o'A.oioopo� 'HpaKÂ.EttO� aivtKtl)�


253

âv6poucrE'. 8E6<ppacr't� M <f>ll<JtV urro I!EÂ.UYXOÂ.ia� 'tâ I!EV iJ!lt'tEÂ.fj, 'tel oc ăÂ.Â.O'tE elÂ.Â.<O� EXOV'tU ypaljlat. Cflli!EÎOV o' amou 'tfj� llEYUÂ.O<ppOOUVll� 'A vncretv11� <pll<Jtv tv �taooxaî� (FHG III 1 82*) · tqoopfjcrat yap 'tCtOEÂ.<p6it 'tfj� j3amÂ.Eia�. 'tOOUmllV OE oo�av E<JXE 'tO crU'Y'YP<lllllU, 00� KUt ai.pE'tt<J't� ân' au'tou yEvecr8at 'toi><; KÂ.ll!ltv'ta� 'HpaKÂ.Et'tEiou�.

(7) EOOKEt oc au't6it Ka9oÂ.tK� I!EV 'tooE· EK nup(Jc; 'tel mxv'ta <JUVE'tâvat Kat E� 'tOU'tO âvaÂ.um8at· nâv'ta oc yivm9at Ka9' Eli!UPI!EVllV Kat Otel 'tfj� EVUV'ttO'tpo7tfj� iJp!!Ocreat 'tel OV'tU" KUt 7tCXv'tU IJIUXWV Ei Vat KUt Oat!!OV(OV nÂ.f1Pll· dpllKE oc Kal. 1tEpt 't6iv tv KOO!lrot cruvtcr'tai!Evrov nav'trov na96iv, on 'tE 6 �Â.t6� tcrn 'to 1!EYE9oc; o toc; <paivE'tat. (AEYE'tat oc Kal. · ' wuxfi� . . . EXEt' fB 45].

'ttlV 'tE OtllCftV LEpelV vooov [B 46] EÂ.EYE KUt 'tftV opamv

IJIEU&cr8at. Â.UJ.l7t� 'tE Evio'tE tv 't6it cruyyp�11an Kat cra<p� EKf36.Â.Â.Et, Wcr'tE Kat 'tOV Vro9E<J'tU'tOV PatOi� yv6ivat Kat oiap11a IJIUXfi� Aa.j3Eîv· � 'tE llfJaXU'tll� KUt 'tO �apoc; 'tfj� EpllllVEiac; CtcrU-yKpt'tOV.) (8) Kat 'tel E7tt i!Epouc;

oc au't6it t'OO' EXEt 't6iv ooylla'trov· ni)p Eivat cr'tOtXEîov Kal. 7tup0� IÎ!lo$itv 'tel nav'ta [B 90], apat<Ocrn Kal. nuKV<OOn ['tel] ytv61!Eva· craq>Wc; M oooEv EKn9uat. yivEcr9ai 'tE nav'ta Ka't' EVaVttO'tll'tU KUt EÎV 'tel oÂ.a 1tO'tai!OU OiKllV (vgl. B 1 2. 9 1 ) , 7tE7tEpav9at 'tE 'to nâv Kal. Eva dvat Kocrllov· yEvvâcr9at 'tE au't6v EK nupo� Kal. naÂ.tv EKnupoucr9at Ka'ta nva� 1tEpt60ou� tvaÂ.Â.el� 'tov crUf.17tUV'ta aiwva· 'tOU'to oc yivEcr9at Ka9' Ei!laPflEVllV. 't6iv oc Evavnrov 'to f.!Ev E7tt titv yeVEmv ăyov KaÂ.Eîcr9at n6Â.EI!OV Kaî EptV [B 801. 'tO o' E7tt tftV EK7tUpromV OI!OÂ.Oyiav Kat dpf1VllV, Kat 'tftV I!Et�OÂ.ftV ooov ăvro Katro, 'tOV 'tE KOCfi!OV yivm9at Ka't' autf1v. (9) 7tUKVOUI!EVOV yap 'tO 7tUp �uypaivEcr9at cruvtcr'tai!EVOV 'tE ytVEcr9at OOrop, 1tll'YVU1!EVOV OE 'tO oooop E� yfjv 'tpE7tE<J9at· KUt 'taU'tllV 6oov E7tt 'tO Ka'tro dvat. 7taÂ.tV 'tE au 'tftv yfjv XEîcr9at, � �� 'to \JOrop yivEcr9at, EK oc 'tou'tou 'tel Â.Oma, crxEoov nav'ta tnl. 'tftV âvaeu11iamv âvayrov 'tftv âno 'tfj� 8aÂ.au..,�· aiîtll M tcrnv

i] E7tt 'to ăvro 600�. yiVEcr9at oc âva9u!!ta&cr âno 'tE yfj� Kat 9aÂ.6.'ttll� .

� I!EV Â.a1!7t1t� Kat Kaeap6c;. a� OE CfKO'tEtva�. aiî!;Ecr9at OE to I!EV 1tUp uno 't6iv Â.allnp6iv, 'to oc ilyp(Jv uno 't6iv heprov. 'to M TtEpttxov 6noî6v tcrnv ou 011Â.oî·

dvat I!EV'tot tv au't6it crKa<pa� ETtEcr'tpalli!Evac; Ka'tel


254 lWtÂ.OV n:pac; illlâc;, EV aic; aepmsOjlEvac; tac; Â.Ujl7tpac; ava9Ujltcicrnc; a7tO'tEÂ.ElV <pÂ.oyac;, â.c; dvat ta ăcrtpa.

( 10) Â.Ujl1tpO'tU'tllV OC dvat 'tlJV

'tOU llAtOU <pÂ.Oya !CUt 9EpjlotU'tll V. ta jlEV yap ăÂ.Â.a ăcrtpa 7tÂ.EtOV ănEXEtV a7t0 Ytîc; Kat otil 'tOU'tO TittOV Â.Ujl7tEtV Kat 9aÂ.7tEtV, ti]v OE <JEÂ.JÎVllV 7tpO<JyEto'tEpaV oucrav lllJ OW 'tOU Ka9apou <pEpecr9at 't07tOU. 'tOV jlEV'tot ijhov EV Otauyti: Kat ajltyti: lCEtcr9at !Cat <JUjljlEtpov a<p' lljlWV EXEtV otcicr'tlllla· totyciptot llâÂ.Â.ov 9EpjlaivEtv tE Kat <pwti.sEtv.

EKÂ.Ein:Etv tE

fjÂ.toV !Cat <JEÂ.JÎVllV ăvw crtpE!pOjlEvWV tffiV <JlCU<pffiv· to{Jc; 'tE Kata jl!ÎVU tf1c; <JEÂ.JÎVllc; <JXllllU'tt<JjlOUc; yivE<J9at crtpE<pOjlEVllc; EV auttît JCata jltKpov ttîc; crKci<pllc;. i111epav tE Kat vuKta yivEcr9at Kat lltîvac; Kat cllpac; EtEiouc; Kat Evtamouc; ilEtouc; tE Kat n:VEujlata Kat ta toutmc; ăjlota Kata tac; Ota<p6pouc; ava9ujltUcrEtc;.

(11)

ti]v jlEv yap Â.ajl7tpUV ava9ujliamV

<pÂ.oyw9Ei:crav EV t&t JCUJCÂ.Wt tou llÂ.iou iljlEpav n:otEi:v, ti]v Of: Evavti.av En:tKpatJÎcracrav vuJCta an:otEÂ.Ei:v· JCat EK jlEV tou Â.ajln:pou to 9EpjlOV au�ojlEvov eEpoc; 1tOtEtv, EJC Of: tou <JlCOtEtvou to ilypav n:Â.Eov�ov XEtjl&va an:EpYcisEcr9at. aKoÂ.oU9wc; oE toU'totc; Kat 1tEpt t&v ăUwv ainoÂ.oyEi:. 1tEpt OE ttîc; rtîc; OOOEV a1tO<paivEtat n:oia tic; E<J'ttV, aU' ouoc 1tEpt t&v <JlCa<pffiv . Kat tauta jlEV Tiv aut&t ta OOKOUV'ta. ta OE 1tEpt l:wJCpcitouc; !Cat acra EV'tUXOOV t&t cruyypcijljlU'tt El1t0t, Kojlicravtoc; hupmioou, Ka9a <pllmv 'Apicrtwv, Ev t&t 7tEpt l:wKpcitouc; EiPJÎKajlEV (s. A 4) . ( 12) (l:EÂ.EuKoc; llEVtot <pllcrtv 6 ypajljlattKOc; (fehlt

FHG III 500) Kp6twva nva icrtopEi:v EV t&t KataKoÂ.ull�llttît Kpcitlltci nva 7tp&tov Eic; ti]v 'J:.Uaoa KOjltcrat to �$A.iov). Kat Ein:Ei:v �llÂ.iou

nvoc; &îcr9at lCOÂ.Ujl�ll'tOU, Oc; OUK an:on:vtyJÎcrEtat EV aut&t. Emypa<poum Of: aut&t oi jlEV Moucrac;, oi Of: TIEpt <pooEwc;, �t600toc; Of:

ăÂ.Â.ot yv&jlov' iJe&v, tp6n:ou l(Q<JjlOV Eva t&v �Ujl1tUV'tWV. <pacrt o' autov Epw'tlleE Vta, Ota ti. mwn:ât, <pcivat '\V UjlE i:c; Â.aÂ.f1tt'. E7t0911<JE Of: autou Kat �apEîoc; jlE'ta<JXEÎV Kat i::ypaljiEV OOOE 7tp0c; aut6v.

Folgt


255 cap. l 3- 1 4 ein Brief des Dareios (attisch) und H eraklits Antwort (ionisch), die wie die Obrigen sieben (Hercher Epistologr. 280 ff.) nach Diels den Abdruck nicht lohnen. ( 1 5) 'tOlOU'to<; jlEV avr'!p !Cat � 13amA.Ea. �lljltl'tpto; oc !pllatV EV 'tOt� 'OjlOOVOjlOt� JCat 'AB11vai.oov a\l'tov U7tEpq>povfluat, 061;av t:xov'ta 1tUjl1tAEiu'tllV, lCU'tUq>pOVO'ÎljlEVOV 'tE iJ1to 't(Î)V 't::.q>EUlooV EAEuBat jlMÂ.oV 'ta OtlCEta.

jlEjlVll'tat amou Kat o IOOĂllpE� �lllltl'tptO� EV 'tflt UolCpU'tOUS

a1toA.oyiat (FGrHist. 228 F 40 11 970) . 7tA.Etcr'toi. 'tE Eimv ooot ESTt'YllV'tat amoii w cr'Îlyypa:jljlU' JCat yap 'Avnaetv11� !Cat 'Hpa:KAEW11� o TiovnKor; (p.

88 Voss), KA.Eav811u 'tE Kal. Dpai:� JCAllBEt� 'Hpa:JCA.Etncr'tftr;, NtJCOjltlbllt;

'tE

o

I:'tootJC�, 7tp0r; BE Tia'OOaviar; o

JCat Mov'ÎJO'to;· 1:&v OE ypa:jljlanJC&v

�t6001:o;, or; ali !p1101 1tEpt q>'ÎJUEID; dvat 1:0 U'Îlyypa:jljlU, &.A.A.a 1tEpt 1t0A.ndar;, 1:a fi€ 1tEpt cp'ÎlO'Eoor; ev 7tapabEiyjla'to; Et&t JCEîuBat.

( 1 6) lqxi>vujlo; oc

q>llm (fr. 23 Hiller) JCat I:l('l){li:vov 1:ov 1:&v lall!Xov 1tOtllnlV (vgl. C 3) eml3aA.EuBat 1:ov eJCEivou A.6yov Bta j.!E1:pou e!Cj3aA.A.Etv. 1toA.A.a 1:' rir; au1:ov emypCtjljla'ta cplipuat, &.1:ap Bl) JCat 1:6& (Anth. P. VII 1 28) · 'HpalCAEt'to; eyoo· TI Il' ăvoo ICU't(J) EAlCE't' ăjlO'OOOt; oux UjlÎV E1tOVOUV, 'toi:r; o' Ejl' EmU'tUjlEVotr;. Ei� EjlOt ăvBpoo1to� 'tptUjl'Îlptot, oi o' &.vaptBjlot ou&ir;. 'taU't' auO& !Cat 1tap&. IPEpq>EcpOVllt. JCat ăA.i..o 'tot6voE (Anth. P. IX 540) · jlTJ 1:ax� 'HpaJCAEt'tOU E7t' Ojl<paA.Ov EtA.EE PU!lA.ov 'tOUcpEO'tOU' jlUAa 'tOt oool3a'to<; a'tpa:m'tot;. opcpvf) !Cat O'ICO'tOt; EO''ttV &.A.rtjl1tE'tOV' ilv OE O'E jlOO'tllt; Eiuayay11t, cpavEpoii A.ajl7tp61:Ep' tiEA.iou. ( 1 7) yq6vam o 'HpalCAEt'tot TtEV'tE' 1tp(Î)'to<; amor; OU'to<;' OC'ÎJ'tEpo; 7totll'tTJt; A.uptK6r;, ou eun 1:&v owoEJCa Bwv EYJCCÎljlwv· 1:pi'tor; eA.EyEiar; 1tOtll'tTJ� 'AA.t!CapvacruE�. Eir; OV KaA.A.ijlaxo; 1tE1t0llllCEV omoor;· 'Et 1tE nr;


256 ... j3aA.e i ' (epigr. 2 W i l . ) · tE-tapto� AEcrj3w� icrtopiav yqpaq>w� MaKEOOVLKlÎv· nEjl7tto� cr1tot>OoyeA.ow� a1to Kt9aponoia� jlEtai3EI311KW� Ei� to Eioo�. 1 . DIOG. LAERT. IX, 1 - 1 7. ( l ) Heraclit, fiul lui Bloson, sau, după

unii, fiul lui Heracon, era din Efes. A atins vârsta maturitătii în cea de-a şaizeci şi noua olimpiadă (540-§01 î.e . n . ) . S-a dovedit plin de trufie şi dispret ca nimeni altu l, după cum reiese şi din scrierea sa în care spune: (urmează fragmentele 40, 4 1 , 42, 43, 44) . A mustrat pe efesieni, care-I exilaseră pe prietenul său Hermodor, cu aceste c uvinte: (urmează fragmentul 1 2 1 ) . Socotit demn de concetătenii săi să redacteze legi, n-a primit această cinste, deoarece oraşul se afla încă d ina inte vre me pra dă unei constitutii corupte. (3) Retrăgându-se la templul zeitei Artemis juca arşi ce cu copiii, când se văzu înconjurat de efesieni. " De ce vă minunatL oameni răi, le spuse, oare nu-i mai nimerit ce fac, decât să mă ocup de treburi obşteşti alături de voi? ". în cele din urmă, plin de ură pentru semenii săi, se duse de unul singur în munti unde începu să-şi petreacă viata hrănindu-se cu ierburi şi c u rădăcin i . Dar, cum după un astfel de trai s-a îmbolnăvit de hydropisie, coborî spre oraş şi ispiti medicii prin enigma dacă sunt în stare dintr-un potop să facă uscat; doctorii însă nu I-au inteles şi atunci s-a înfundat într-un grajd cu nădejdea că prin căldura bălegarului apa se va evapora. Neizbutind nimic nici pe această cale, s-a sfârşit din viată în vârstă de şaizeci de ani (urmează epigrama lui Diogenes Laertios despre moartea lui Heraclit) . (4) Hermippos (FHG III, 42, fr. 28) , pe de altă parte sustine că Heraclit a întrebat medic ii dacă cineva poate să-i scoată apa prin golirea intestinelor. Medicii au răspuns negativ. Atunci el se aşeză la soare şi porunci unor copii să-I acopere cu bălegar. Astfel întins la pământ s-a sfârşit în ziua următoare şi a


257 fost înmormântat în Agora. Neanthes din Cyzic (FGrHist. 84, F, 25, 1 1 , 1 97) afirmă însă că în neputinţă de a împrăştia singur bălegarul. Heraclit a rămasîngropat sub el, şi - de nerecunoscut prin schimbarea ce o suferise - a fost sfâşiat de câini. (5) Încă din copilărie a stârnit mirare: ca adolescent, susţinea că nu ştie nimic, iar ca om matur că le ştie temeinic pe toate. Nu a fost discipolul nimănui, ci pretindea că s-a certat pe sine însuşi (fr. 1 0 1 ) şi că toate le-a învăţat de la sine însuşi. Sotion, dimpotrivă, după unele mărturii, afirmă că Heraclit 1-a audiat pe Xenofan, ia r Ariston, în lucrarea sa , Despre Heraclit, susţine că filosoful s­ a vindecat de hydropisie şi că a mu rit de o altă boală; aşa zice şi Hippobotos. Îi este atribuită o operă intitulată, după principalul ei conţinut, Despre natură; ea se împarte în trei cărţi: Despre univers, Politica şi Teologia. (6) Heraclit a depus lucrarea în templul zeiţei Artemis. După unii, el şi-a dat toată osteneala s-o scrie cât mai obscur, cu intenţia ca de conţinutul ei să se apropie <<numai» cei capabili - şi ca nu cumva printr-un stil mai lesne de înţeles, să ajungă batjocura lumii. Şi Timon îl descrie pe Heraclit (fr. 43 Dl spunând: .. printre ei s-a înă lţat cu strigătul său pătrunzător cel ce a hulit mulţimea , enigmaticul Heracl it". Teofrast atribuie melancoliei faptul că anumite lucruri le-a scris doar pe jumătate iar altele fără consecvenţă în gân dire. Antisthenes citează o dovadă a generozităţii sufleteşti a lui Heraclit în lucrarea sa despre Succesiuni ( FHG III, 1 82) : filosoful a renunţatîn favoarea fratelui său la funcţia de basileu. Cartea lui s-a bucurat de o atare faimă încât după el s-a ivit o adevărată şcoală, aşa-numiţii .. heraclitici ". (7) În linii mari, doctrina lui este următoarea: toate se alcătuiesc din foc şi în foc se risipesc; toate se ivesc după voia soartei şi cele ce există concordă prin preschimbarea în contrarii; totul e plin de duhuri şi demoni. A vorbit de asemenea despre toate fenomenele câte se


258 petrec pe lume şi a spus că soarele are întocmai mărimea câtă pare. (Cunoscut este şi d i c t o n u 1... (fr. 45) . Numea opinia pers o n a l ă b o a l a sa c ră ( fr. 46) şi ve d e re a , înşe l ă c i u ne . Câteodată, se exprimă limpede şi pe înţeles, aşa încât până şi un cititor cu o minte mai puţin ascuţită îl înţelege cu uşurinţă, încercând un sentiment de înălţare sufletească . Concizia şi tonul plin de gravitate al modului său de exprimare nu găsesc termen de comparaţie). (8) lată acum care sunt învăţăturile lui Heraclit luate pe categorii: focul este elementul primordial şi toate rezultă din transformă riie focului (fr. 90) , alcătuindu-se pe calea rarefierii şi a condensării lui; în chip lămurit însă nu dă nici o explicaţie. Toate se nasc din opoziţia contrariilor şi în întregimea lor curg asemenea unui râu (cf. fr. 1 2, 9 1 ) . Universul este l imitat şi lumea este una. Ea se naşte din foc şi iarăşi cade pradă focului la intervale anumite; această alternantă se repetă în veci şi se îm pl ineşte c onform ursitei. Acea latură a contrariilor care provoacă geneza este numit război" şi " ceartă " (fr. 80) iar " cea laltă , care provoacă incendiul universal, " concordie " şi " pace". Deplasarea este " calea care urcă şi coboară " iar lumea se naşte datorită mişcării. (9) Prin condensare focul trece spre starea lichidă iar când devine consistent, apare apa; când apa se solidifică, se transformă în pământ; aceasta este calea care coboară. Apoi, pământul începe iarăşi să curgă şi din pământ apare apa, iar din apă celelalte; (în acest fel) Heraclit reduce aproape toate la exhalaţia care se desprinde de pe întinsul mării; aceasta este calea care urcă. Exhalaţiile se ridică atât de pe suprafata pământului cât şi a mării; unele sunt strălucttoare şi transparente, altele însă sunt întunecate. Focul îşi măreşte volumul din exhalaţiile limpezi, iar u mezeala din cele întunecate. Cât despre bolta cerului, care este natura ei, acest lucru nu-l lămureşte. Totuşi, (după Heraclit), pe boltă se află nişte


259 bazine întoarse spre noi cu gura în jos, în care se strâng grămadă exhalatiile strălucitoare şi se produc flăcări; aceste bazine sunt astrele. ( 1 0) Flacăra soarelui este cea mai strălucitoare şi cea mai fierbinte. Celelalte astre sunt mai îndepărtate de pământ şi din această cauză luminează şi încălzesc mai putin. Luna, mai apropiată de pământ, nu se mişcă într-o zonă pură. Dimpotrivă, soarele se află într-o zonă transparentă şi curată, iar distanta care-I separă de noi este tocmai c ea nimerită; iată de ce încălzeşte şi luminează ceva mai mult. Eclipsele de lună şi de soare se produc prin răsturnarea cu gura în sus a bazinelor respective. Fazele lunii din fiecare lună rezultă din învârtirea treptată a bazinului ei în jurul lui însuşi. Ziua şi noaptea , lunile, anotimpurile şi anii, ploile şi vânturile, precum şi a lte fenomene asemănătoare , se nasc în conformitate cu diferitele exhalati i. ( 1 1 ) Când exhalatia stră lucitoare se a prinde în cavitatea circulară a soarelui, se face ziuă, când exhalatia potrivnică se dovedeşte mai puternică, se face noa pte . Prin creşterea căldurii care se degajează din exhalatia strălucitoare ia naştere vara, iar când umiditatea provenită din exhalatia întunecoasă sporeşte, apare iarna. în chip asemănător explică el şi cauzele altor fenomene. Despre pământ, în schimb, nu dă nici o lămurire cum este, şi nici despre bazine. Acestea sunt părerile lui. C ât despre Socrate şi cele ce ar f i spus când a luat cunoştintă de lucrarea lui Heraclit pe care i-a adus-o Euripide, după câte pretinde Ariston, am vorbit în pasajul referitor la Socrate (vezi A 4) . ( 1 2) (lată ce sustine gramaticul Seleucos (lipseşte FHG I I I , 500) : un oarecare C roton , în lucrarea sa Scufundătorul, povesteşte că un anume Crates a adus pentru prima oară cartea lui Heraclit în Elada), adăugând că într-adevăr trebuie să fii un scufundător din Delos dacă nu vrei să te îneci în ea. Unii îi dau drept titlu Muzele, alt iL Despre natură, în timp ce


260 Diodot o numeşte Cârmă sigură pen tru atingerea scopului in viaţă. Altii o intitulează Îndreptar al moravurilor, iar altii, Unica

regulă de viaţă pentru toţi. Se spune că, fiind întrebat de ce tace, a răspuns: " ca să flecăriti voi". Regele Darius a dorit din toată inima să stea de vorbă cu el şi i-a scris astfel: (urmează scrisorile apocrife ale lui Darius şi Heraclit) . ( 1 5) lată atitudinea luată de acest bărbat deosebit, tată de un rege. Demetrios, în tratatul să u Despre omonime mărturiseşte că filosoful arăta nepăsare chiar fată de atenieni, printre care se bucura de un renume neobişnuit, şi că, deşi nu era pretuit de efesieni, prefera totuşi melea g urile patriei sale. Şi Demetrios din P h a leron aminteşte de Heraclit în Apo/ogia lui Socrate (FGrHist, 228, F, 40, 1 1 , 970) . Foarte num eroşi su nt aceia c a re i-au c o mentat lucrarea: printre altii Antisthenes şi Herakleides din Pont, Cleantes şi Sphairos sto i c u l , apoi Pausanias, poreclit Heraclitea nul; Nicomedes şi Dionysios; dintre gramatic i, Diodot, care sustine că lucrarea lui Heraclit nu se ocupă cu probleme despre natură , ci cu probleme de politică , iar pasajele referitoare la natură se găsesc doar ca exemplificări. ( 1 6) H ieronymos pretinde (fr. 23 Hiller) că iambograful Skythinios a făcut încercarea să transpună în versuri doctrina lui Heraclit. Multe sunt epigramele care i-au fost adresate, între a ltele şi următoarea (Anthologia Pa/afina V I I , 1 28) : " E u sunt Herac l it; de c e , oame n i n epriceputi în meşteşugul M uzelor, mă suciti în sus şi în jos? Nu pentru voi trudi­ t-am, ci pentru cei care mă înteleg. Un singur om face pentru mine cât treizeci de mii iar mu�imile nesfârşite nu înseamnă nimic. lată ce sustin cu tărie, fie şi în tata Persephonei ". Citez şi această epigramă (Anthologia Pa/a tina IX, 540) : Nu te grăbi să desfăşori " în pripă cartea lui Heraclit din Efes, căci nespus de grea este cărarea ce o ai de străbătut. N-ai să dai decât de obscuritate şi de un întuneric în care nu licăreşte nici o lumină. Dacă însă te


26 1 conduce un i n itiat, cartea devine m a i l u m i n oasă decât strălucirea soarelui". ( 1 7) Au existat cinci Heraclit. Primul este chiar acesta; a l doilea, u n poet liric d e l a care ne-a rămas u n elogiu al celor doisprezece zei; al treilea, un poet elegiac din Halicarnas, pentru care Callimachos a compus această epigramă (epigr. 2 Wil.); al patrulea este un lesbian care a scris o istorie a Macedoniei; al cincilea, un umorist care a trecut la acest gen după ce a fost cithared.

1 a. SUID· 'HpâKÂ.Etto� BÂ.6crrovo� il Bautropo�. oi ot 'Hpa��:îvo�. 't:,cpem�. cptÂ.ooocp� cpOO'tK6�. a� em::��:M9r! LKotetv�. outo� Ef.La9TltEOO'Ev oooEvt t&v cptÂ.oo6cprov, cpfuEt ot ��:al. Emf.LEÂ.Ei.at i]crKft9r(. out� i>Op<omooa� OUK EVEOtOoU toî� iatpoî� i']tm::p el3oUÂ.OVtO 9Epa1tEOCtV aut6v, &.U' auto� 13oÂI3tt(t)t xpicra� OÂ.OV E.autov dacrE �11pav9ijvat tOUtO U1t0 t&t i]Â.irot, K(Xt KElf.LEVOV amov KUVE� 1tpocrEÂ.9ofuat OtEcr7tacrav. oi OE l'if.Lf.LOOl xrocretvta cpacrl.v U7t09aVEÎV.

tlvE� OE autov E<pacrav Ol(XKOOOat E:Evocpâvou� K(Xt

'l7t1t«:Xcrou tOU nueayopEÎOU.

i']v ot Em tij<;_.m._oÂ.Uf.LmâOo� [504- 1 ] E1tt

L'iapEiou tOU 'Ycrt007tOU, Kat Eypa\jfE 1tOÂ.Â.a 1tOlTJtlKOO�.

1 a. LEX. SUDA. Heraclit, fiul lui Bloson sau al lui Bautor, după unii, al lui Heracin, era un efesian, filosof al naturii (cpum��:�) poreclit Obscurul. El n-a fost discipolul nici unuia dintre filosofi, ci singur a pătruns tainele învătăturii prin talentul şi hărnicia sa neobosită. Îmbolnăvindu-se de hydropisie, nu s-a dat pe mâna doctorilor care voiau să-I vindece, aşa cum credeau ei, ci, acoperindu-se în întregime cu gunoi, aşteaptă ca gunoiul să se usuce la soare; pe când zăcea, câinii, care-i dădeau târcoa le, I-au sfâşiat în bucăti. După o altă variantă ar fi murit sub nisipul pe care-I îngrămădise deasupră-i. Unii totuşi spun că i-a audiat pe Xenofan şi pe Hippasos pythagoricul. El a atins vârsta maturitătii în cea


262 de-a şaizeci şi noua olimpiadă (504-50 1 î. e.n.) sub Darius, fiul lui Hystaspes, şi a scris multe opere într-un stil poetic. 2. STRABO XIV 3 p. 632, 633 ăpţ,m & <pl]mv (Pherekydes FGrHist 3 F 1 55 1 99) "AVOpoKÂ.OV tf]c; 'tWV 1rovwv anouciac;, ixm:pov tf]c; AioÂ.tKf]c;. uiov yvfJmov K63pou wii 'A6l]v&v j3amA.Ewc;, yEvEa6at & toiitov 'I::.tpeGou KnG'tl]V. ot61tEp tb j3aai.Â.Etov 't&v lrovwv EKEî (j'\)(j'tf]vat cpam, Kal en viiv oi EK 'tO'Îi yevouc; OVOjllil;;OV't<Xt j3amAEîc; exoV'tEc; nvac; 'ttjl<lc;. nporopiav

'tE

EV ay&m Kal 1top<pUpaV EmGl]jlOV 'tO'Îi j3amÂ.tKOi.i yevouc;, GKl1t(J)VU avtl GKf!1t'tpou, Kal ta i.qXl tf]c; 't.Â.Eumviac; �i!J.ll'l"tpoc;- Vgl. 1 1 4 1 , 7.

2. STRABON XIV, 3, p. 632 (Pherekydes din Leros, FGrHist. 3, F, 1 55, 1 , 99) spune că Androclos, fiul legitim al lui Codros, regele atenienilor, a fost initiatorul colonizării ionice, mai târzie decât cea eolică , şi totodată ctitorul Efesului. lată de ce se povesteşte că aici a fost întemeiat oraşul de scaun al ionienilor; şi astăzi încă coborâtorii din acest neam sunt numiti basilei şi se bucură de anumite cinstiri, dreptul de proedrie la jocurile publice, haina muiată în purpură ca semn distinctiv al unui neam de basilei, un baston în loc de sceptru şi dreptul de participare la sărbătorile zeitei Demeter din Eleusis. 3. CLE M . Strom. l 65 (11 4 1 , 1 9 St.) 'H. yap 6 BÂ.oowvoc; MEÂ.ayK6jlav 'tOV 'tUpaVVOV E1tEtGEV anoaEcreext ti)v ăpxf!v.

oiitoc; j3amAfu �UpEÎOV

napaKaÂ.oi.ivta fjKEtv de; llepaac; ilnEpEî&v.

3. CLEMENS, Stromat. l , 65 (11, 4 1 , 1 9 St.) . Heraclit, fiul lui Blyson, 1-a convins pe tiranul Melancomas să renunte la conducere. Nu a luat în seamă invitatia regelui Darius de a veni în Persia . 3 a . STRABO . XIV 2 5 p. 642

ăv()pEc; o ' a�t6Aoym yq6vamv Ev


263 autfit [EpheSOS] t&v JlEV 1t!XAatroV 'H.

te

o

LKOtf.lVO� K!XAO"IlJlEVO� K!Xt

'bpJlOOropo�. 1tEpt ou o auto� <pTJ<ll. V 'ăl;tov ... ăA.A.rov' [B 1 21 ]. OolCEl 8' OUt� âvt)p v6Jlou� nv� 'ProJlaio� crvyypâljlat. PLIN. H. n. XXXIV 2 1 fuit et Hermodori Ephesii (năml . statua) in comitio, /egum quas

o

decemviri scribebant interpretis, publice dicata. 3 a. STRABON XIV, 25, p. 642. În acest oraş (Efesul) au trăit bărbati vestiti: printre cei din vechime se numără Heraclit cel Obscur precum şi Hermodor, despre care acelaşi (Heraclit) spune: (urmează fr. 1 2 1 ). Acest H ermodor se pare că a întocmit unele legi pentru romani. PLIN IUS, Historia naturalis XXXIV, 2 1 . În locul unde se tinea adunarea poporului (comitium), se afla şi o (statuie) a lui Hermodor - cel care a tălmăcit legile pe care le scriau decemvirii - ridicată pe cheltuiala publică. 3b. THEM IST.

1t .

âpetfi� p. 40 (Rh. M us. 27, 1 872, 456 f.). Die

Ephesier waren an Wohlleben und VergnOgen gewohnt, als aber gegen sie Krieg sich erhob , versetze eine U mschliessung der Perser ihre Stadt in Belagerung. Sie aber vergnOgten sich auch so nac h i hrer Gewohnheit. Es fingen aber die Lebensmittel an in der Stadt zu mangeln. Als der Hunger stark auf ihnen lastete, versammelten sich die Stădter. um zu beraten was zu tun sei, dass der Lebensunterhalt n icht fehle; aber zu raten, dass sie ihr Wohlleben einschrănken mOssten, wagte keiner. Als sie darOber a l le versa m m elt w a re n , n a h m e i n M a n n n a m e ns H . GerstengrOtze, mischte sie mit Wasser und ass sie unter ihnen sitzend, und dies war eine stillschweigende Lehre dem ganzen Volk. Es sagt d ie Geschichte, dass die E phesier sofort ihre Zurechtweisung merkten und keiner anderen Zurechtweisung bedurften, sondern fortgingen, indem sie tatsăc hlich gesehen


264 hatten, dass sie etwas am Wohlleben mindern mussten, damit die Speise nicht abnehme. Als aber ihre Feinde h6rten, dass sie gelernt hatten, ordnungsmassig zu leben, und d ie Mahlzeit nach des H erakleitos Rate hielten, brachen sie von der Stadt out, und wa hrend sie Sieger waren durch die Waffen, raumten sie dos Feld vor der Grutze des Herakleitos. PLUT. de ga rr. 1 7 p. 5 1 1 B oi OE crulljloÂ.uc&c; ăveu <provfjc; â oeî <pp6:�ovtec; oinc E1tat voiivtat JCat 9aull�OVtat Ota<pepOVtWc;; wc; 'H. Ct�lOUVt(I)V autov' t&v 1tOÂ.tt&v yvffilll]V tl

v' El1tEÎV 1tEpt 01-!0VOiac;, avajlac; Ent to llfilla !CUt Â.ajloov \j/Ul(pOU JCUÂ.t!Ca

JCat t&v aÂ.<pitrov Emn6:crac; Kat t&t yÂ.fJxrovt JCtvfJcrac; EJC1ttoov anfjÂ.9Ev, EVOE�UilEvoc; autoîc;, Otl to toîc; tuxoiimv Ctp!CEÎcr9at !Cat Ilfi &îcrtlat t&v noÂ.uteÂ.&v tv Ei.piJvTJt JCat 611ovoiat Otatl]pEî tixc; 1tâÂ.etc;. Vg l. Schol.

Hom. BT z. K 1 49. 3 b. THEM ISTIOS, Despre virtute p. 40 (" Rh. Mus . " 27, 1 872, 456 şi urm.) . Efesienii erau obişnuiti să trăiască în belşug şi desfătare , dar, când li s-a declarat război , oraşul lor înconjurat de perşi a fost adus în stare de asediu. Ei însă, după obiceiul lor, îşi duceau înainte viata de plăceri. Alimentele începură să lipsească în oraş. Când foamea îi încolti, locuitorii oraşului se adunară la sfat ca să hotărască ce-i de făcut ca mij loacele de tra i să nu le lipsească; dar nimeni nu îndrăzni să propună o îngrădire a bunului trai ce-l duceau. Pe când toti se găseau astfel întruniti, un om cu numele de Heraclit luă făină de orz, o amestecă cu apă , şi, aşezat în mij locul lor, mâncă terciul, dând astfel întregului popor, pe tăcute, o lectie. Povestea spune că efesienii au înteles pe dată mustrarea şi că nu a mai fost nevoie de alta; ei s-au răspândit pe la casele lor, pătrunşi de adevărul că trebuiau să mai reducă ceva d in bunul lor trai, dacă voiau ca hrana să nu le lipsească. Când duşmanii lor auziră că au învătat să trăiască ordonat


265

şi că îşi iau prânzul după sfatul lui Heraclit, s-au îndepărtat de oraş şi. cu toate că erau învingători pe calea armelor, s-au retras în fata terciului lui Heraclit. PLUTARCH . , De garrulitate 1 7 , p. 5 1 1 B. Cei care prin simboluri exprimă ce au de spus. fără a scoate nici un cuvânt, nu sunt oare de lăudat şi de admirat în chip deosebit? Astfel, Heraclit, fiind rugat de concetătenii săi să formuleze o părere despre concordie, s-a urcat pe o tribună şi a luat o cupă cu apă rece în care a scuturat făină de orz; apoi a amestecat continutul cu un fir de busuioc, 1-a băut şi a plecat. Filosoful le-a dovedit limpede că faptul de a te multumi cu ce ai la îndemână şi a nu duce dorul lucrurilor scumpe mentine oraşele în pace şi concordie. Cf. SCHOL. Homerice. BT la //iada X, 1 49.

OPERA 4. ARIST. Rhet. r 5. 1 407 b 1 1 i:SA.roc; Of. oEî Eoovayvrocrtov dvat to ytypaJlJlEVOV Kat Etxppacrtov· i:crnv OE tO auto· onep oi 1tOAAOt cruvOEcrJlOl <Exoumv, oi o' 6A.iyot> OUK exoumv ouo' a JlTJ patOlOV Otacrti�at c001tEp ta 'HpaKA.titou.

ta yap 'HpaKA.titou otacrt�m E:pyov ota to &o"A.ov

ttVat, 1tOtEpOOl 1tpOOKEttat, t&t OOtEpOV fj tOOl 1tpOttpoV, oiov EV tfit clpxfjt autou tou cruyypaJlJlato<;· q>T]crt yap 'tou A.oyou touo' eovtoc; ad �UVEtot ăv9prorrot yiyvovtat' [B 1], ăOT]AOV yap to ad rrpbc; 1tOtEpoll <OCÎ> Otacrti�at. DE M ETR. 1 92

to Of. craq>tc; ev rrA.EiocrlV' rrp&ta JlEv ev toîc; K'llp iotc;,

E1tttta EV toîc; cr'UVOEOCJlEVotc;· tO OE acruv&tov Kat OtaAEA'IlJlEVOV i:SA.ov acraq>tc; rrâ.v· ăOT]A.o<; yap it EKacrtO'Il KWAO'Il «ipxi] Ota ti]v A.futv, c001tEp ta 'HpaKA.titou· Kat yap tauta crKotnva 1tOtEî to rrA.tîcrtov it A.umc;. DIOG. 11 22 q>acrt o' I::.UptrrtOT]V aut&t (Sokrates) oovta t0 llpaKA.titou crUyypaJlJla EpE<rtlat 'ti OoKEî'; tOV OE q>avat ·a JlEV cruvfjKa, yEvvaîa· OiJlat OE Kat a JlTJ cruvfjJCa· rrA.Tjv 8T]A.iou ye nvoc; &îtat KOA'IlJl�T]tou'.


266 4. ARISTOTEL Rethorica lll, 5, 1 407 b 1 1 . Trebuie neapărat ca ceea ce scriem să se poată citi şi rosti cu uşurinţă , ceea ce în fond este unul şi acelaşi lucru. Această calitate <<o au>> textele cu multe cuvinte de legătură şi nu a pare (în textele cu puţine cuvinte de legătură) şi nici în cele în care punctuaţia este greu de stabilit, c um este, de pildă , opera lui Heraclit. A stabili punctuaţia la scrierile lui Heraclit e o adevărată trudă; n-oi cum să te lămureşti căruia din cuvinte îi este ataşat un altul. celui următor, sau celui din faţă? lată, de exemplu, începutul operei sale: tOU A.6you tooo' rovto<;, fu:l. a�UVEtOt ăvepomot yî.yvovtat (fr. l ) . Este cu totul neclar la care din cuvinte trebuie raportat adverbul fu:l. prin punctuaţie. DEM ETRIOS, De Elocutione 1 92. Limpezimea

expresiei se poate obţine pe mai multe căi: mai întâi. dacă cuvintele îşi păstrează sensul lor propriu şi apoi prin legăturile dintre cuvinte; stilul asyndetic şi dezlânat este întru totul obscur; căci, întocmai ca în scrierile lui Heraclit. prin lipsa de legătură sintactică, nu se distinge care este începutul fiecărui membru dintr-o frază. Cel mai adesea, lipsa de legătură face ca frazele să fie obscure . DIOG. LA E RT. 1 1 , 22: se spune că Euripide , înmânându-i lui (Socrate) opera lui Heraclit, 1-a întrebat: .. ce părere ai? " Iar Socrate a răspuns: .. cele ce am înţeles sunt excelente; c red că la fel sunt şi cele pe care nu le-am înţeles; afară dacă nu este nevoie de un scufundător din Delos " (ca să le înţelegi).

ÎNVĂ ŢĂ TURA 5. ARIST. Metaph. A 3. 984 a 7 (s. c . 1 8, 7 1 1 09, 5) . SIMPL. Phys. 23, 33 (aus Theophr. Phys. Opin. fr. 1 , D. 475) "hmacro<; oc 6 MEtmtovtîvo<; (c . 1 8 , 7) Kal. 'H. 6 't::cpemo<; f.v Kal. o\itot Kal. KtVOUj.lEVov Kal. 1tE7tGpa<Jj.lEVOV, aA.A.a. 1tiip E1t0tflcrav ti(v llpxftv, Kal. EK 7tupO<; 1tOtoUcrt


267 ta ovta 1tUKVCOO"Et Kat llavoom:t Kat OtaÂ:Uo'OOI. 1t(XÂ.tV E� 1ti.ip, � taUtll� 111� OOOll� qn)m:co� tfi� imoKEtllEVll�· 7tup0� yap a11ot�i]v dvai !pllOW 'H. mivta. 1t01EÎ OE Kal. tru;tv ttva Kat xpovov 00pl0"11EVOV tfi� tOU K00110U 11Et�oÂ.fi� Kata ttVa EtllapllEVllV aVUYKllV. AET. 1, 3, 1 1 (D. 283) 'H. Kat "I1t1tacr� 6 Meta1t0vtîv� <lpxi]v t&v a7tavtcov to 7ti.ip. EK � yap ta 7tavta yivecr9at Kal. Ei� 1tiip 7tavta tEÂ.Eutâ v Â.Eyoum . toutou OE KataO"�EVVUilEVOU K00"1101t01EÎ0"9at ta 1tUVta · 1tpW"tOV 11EV yap "tO 7taXU11EPEO""tatov amo O"UO""tEÂ.Â.OilEVOV yfi yiyvetat, E1tElta avaxaÂ.WilEVllV autoii Ei� "tTJV yfiv U1t0 "tOU 1t� cpUO"Et OOwp a1tO"tEÂ.Etcr9at, ava9ullt0011EVOV & ăEpa yiyvecr9at. 7taÂ.tv oe tov KOOilov Kal. ta crcll!lata 1tavta u1to tou

1tU� avaÂ.ooo9at EV tfit EK1tupOOO"El. Vgl. 5, 5, 1 1 09, 1 0. GAL. de

elem. sec. H ipp. 1 4 (1 443 K . 23, 1 Helmr.) ot tE -ro 1ti.ip [namlich cr-rmxeîov Ei7tovt�l ci>crautco� EK toii cruVtov 11ev Kal. 1tU1CVOU11Evov ăEpa yiyvecr9at, 1taeGv o' Ett 11âUov toiito Kal. crcpo()pOn:pov 7ttÂ.lleEv U&op, tm 1tÂ.EÎO""tOV & 1tU1CVweEV yfiv U1tO"tEÂ.Etcr9at, O"UÂ.Â.oyi�ovtat Kat autol. toiit' dvat to O""tOtXEÎOV.

5. ARISTOTEL Metaph. 1, 3, 984 a 7 (c. 1 8 , 7, 1, 1 09, 5) . SIMPL., Phys. 23, 33 (din TEOFRAST, Phys. Opin. , fr. 1 , D . 4 75) . Hippasos din Metapont (c. 1 8, 7) şi Heraclit din Efes, admit şi ei existenta unui principiu unic , mobil şi lim itat, dar consid eră focu l ca acest principiu şi explică devenirea lucru rilor din foc prin con densare ş i ra refiere precum tot la foc le readuc prin descompunere , ca şi când acest elem ent din natură a r fi unicul care stă la baza deven irii. Heraclit afirmă că toate sunt un rezultat al transformării focului. El vorbeşte despre o anumită ordine şi despre o perioadă limitată în transformarea lumii, conform hotărârilor de neînlăturat ale soa rtei. A ET 1, 3 , 1 1 ( D , 283) Hera clit şi Hippasos d i n metapont consideră focul ca principiu a l tuturor lucru rilor; din foc , susţin ei, se nasc toate lucrurile şi în foc se sfârşesc . Când focul se st inge , în lume se


268 a l cătuiesc toate câte sunt; mai întâi, partea mai densă a focului, tot strângând u-se laolaltă , devine pământ, apoi, când pământul se d ilată, prin actiunea focului, Heraclit spune că apare apa, iar din exha lat i ile de pe suprafata apei se iveşte a e ru l . Şi iarăşi lumea şi toate corpurile cad pradă focului în incendiul universa l. Cf. 5, 5, L 1 09 , 1 0 . GALENOS, De elem. sec. Hipp. 1 , 4 (1, 443 K. 23 1 Helmr.). Acei care (consideră focul un ele ment primordial) - dacă admit că din strângerea şi îngroşarea focului se naşte aerul, că supus din ce în ce mai mult acestei actiuni, cu o vigoare sporită, apare apa şi că la cel mai înalt grad de îngroşare devine pământ -toti aceştia sunt de acord că focul este elementul (primordial). 6. PLAT. Cratyl. p. 402 A Â.EyEt 1tOU HpaKÂ.Ett� on 1tllVta xwpEÎ '

Kat OUOEV IJ.EVEl Kat 1tOtaj.tOU pofit cX1tElKilSWV ta ovta AtyEt ro� ol.� E� tOV autov 1tOtaj.tOV OUK âv E!J.Ilatll� (vgl. B 9 1 . 1 2) A ET. 1 23, 7 (0. 320) 'H. o

ftpEj.tiav IJ.EV Kat O'tamv EK t&v OÂ.WV avf!tpEt' EO'tl yap tOUtO t&v VEKpWV' KlV1101V OE toî� 7tâ.O'tV cX1tEOtOoU, aiOwv IJ.EV toî� atoiot�, <p9apri!v OE toî� <p9aptoî�.

6. PLATON , Cratylos 402 A Heraclit spune undeva că toate sunt trecătoare, că nimic nu rămâne, şi asemănând existenta unui fluviu care curge, sustine că e cu neputintă să te cufunzi de două ori în acelaşi fluviu. AET. L 23, 7. (0. 320) Heraclit suprimă din Univers repausul şi stabilitatea. Această stare este caracteristică numai mortilor. El atribuie tuturor lucrurilor mişcarea, eternă pentru cele eterne, pieritoare pentru cele care pier. 7 . ARIST. Metaph. r 3. 1 005 b 23 aouvatov y(xp 6vnvouv tautov 'i.moÂ.aj.tj}UVEtV Eivat Kat IJ.Tt EtVat, Ka9a7tEp ttVE� otovtat ÂE'YEtV 'HpaKÂ.EttOV.


269 7. ARISTOT EL Metaph. III, 3, 1 005 b 23. Este peste putintă să admitem că acelaşi lucru există şi nu există , aşa cum unii cred că a sustinut Heraclit. 8.

AET. 1 7. 22 (D. 303) 'H. 'tO 1tEpt00t1(0V 1tUp ailhov [na mlich

dvat 9E6v 1, Eill<XPI!EVT(V & "A6yov EK tfj� evavnOOpollia� OT(I!t01.JIYYO V t&v i:îvtwv (vgl. 1 1 4 1 , 1 0) . 1 , 27, 1 (D. 322 nach Theophrast) 'H. mxvta Ka9' Eill<XPI!EvT(V, n']v OE auti]v U1tCtpxHV K!lt UVU"fKT(V. 28, 1 (D. 323

nach Poseidonios) 'H. oOOiav Eil!apVEVT(� a7tEp<XivEto "A6yov tov oux oucria� 'tOU 1t!lV'tO� OtllKOV't!l. !lU'tT( o' EO'tl 'tO aieepwv O'WI!!l, O'rtEpll!l tfi� tou 7tavto� yEvEcrEW� Kat 7tEpt60ou !!Etpov 'tE't<X"fllEVT(�. Vgl. c . 1 8, 8.

8. AET. 1, 7 . 22 (D. 303) Heraclit pretinde că focul etern care revine la intervale fixe (este divinitatea) , şi că soarta este logos-ul, demiurgul lucrurilor apărute prin ciocnirea contrariilor (cf. 1, 1 4 1 , 1 0) . 1, 27, 1 (D. 322 după Teofrast) . Heraclit afirmă că toate se petrec conform soartei care este unul şi ace laşi luc ru c u necesitatea. 28, 1 (D. 323 după Poseidonios) Heraclit demonstra că esenta ursitei este /ogo.Y-ul care pătrunde substanta Universului. Ursita este un corp de natură eterică , sământa genezei universale şi măsura unei perioade stabilite. Cf. Hippasos, B 13. 9. ARIST. de port. anim . A 5. 645 a 1 7 Kaeci7tEp 'H. AtyEtat npo� 'tO� !;evo� El1tEÎV 'tO� �0'\JAOI!EVO� EV't'UXEÎV aut&t, Ol E1tEtOTJ 1tpOOlOV'tE� Eioov !lU'tOV 9EpOilEVOV 7tp� 'tWt Î1tVWt EO''tT(O'!lV (EKEAE'UE yap auto� EtmEV!lt Sappouvta� · dvat yap Kai EV'taOOa ero�). oiîtw K!lt npO� 'tTJV �i]tT)O'tV 7tEpt [xacrtou t&v �cînwv 7tpootf.vat OEÎ llll O'UO'W7tOU1!EVOV, oo� EV a1tamv i:îvt� nv� <p'UO'tKOU Kat Ka"Aou.

9. ARISTOTEL, De partibus animalium 1 , 5, 645 a 1 7 . După cum se povesteşte, Heraclit s-a adresat c u bunăvointă străinilor dornici să-I cunoască. Aceşti oameni, intrând în casă, s-au sfiit


270 să înainteze când I-au văzutîncălzindu-se lângă cămin; (atunci el i-a poftit să se apropie fără tea mă, spunând că şi în acel loc se află zei); tot aşa , în cercetarea fiecărei fiinte, trebuie să procedezi fără şovăieli, ca şi când în toate există o parte naturală şi frumoasă. 1 0. PLATO Soph. 242 D 'Iâ&� ... Kal. l:tKEÂ.tKal. nvE� ... Mooom [Heraklit und Empedokles] �UVEVOT]<JUV, on ... âmpaÂ.EO'tatov ... AE"(ElV, oo� to ov 7toÂ.Â.a tE Kal. ev fcrnv, fxSpat oe Kal. <ptAim cruvexEtat. 'ota<pEpOIJ.EVOV yap ad �UlJ.<pEpE'tat', <pacrl.v ai 0'\lV'tOVOOtEpat 'tWV Mo\lO'WV

[B 1 0], ai OE lJ.aÂ.aKWtEpal 'tO IJ.EV

ad

taOO" oihw� EXELV EXclÂ.acrav, EV

lJ.EpEt ft totE IJ.EV Etvai <pam to tâv x:al. <piÂ.ov im' 'A<ppoOitT]�, totE ft 7t0Â.Aa x:al. 7tOÂ.ElJ.lOV auto aut&t Ota NEÎK� n [3 1 B 17]. - ARIST. de caelo A 1 0 . 279 b 1 2 "fEVOIJ.Evov IJ.Ev ouv ânavtE� Eivai <pamv [nămlich tOV oupav6v], cXÂ.Aa "(EVOIJ.EVOV oi IJ.EV âiotov, oi OE <p8apîov 007tEp 6nouv ăUo t&v <ptX:JEt cruVtcrtalJ.EVrov, oi ft EvaU� 6tE IJ.Ev out� 6'tE ft ăÂ.Â.� EXEtv <pEIELpOIJ.Evov x:al. tomo aEi. otatEÂ.Eîv oiltro�. Wcr7tEp 't:.1J.7tEOoKÂ.fi� 6 'Ax:payavtîv� x:al. 'H. 6 't:.<pEO'l�. Phys. r 5. 205a 3 Wcr7tEp 'H. <pT]O'lV a1t:avîa yivE08ai 7tOtE 7t:Up. SI MPLIC. de Caei. 94,4 Heib. x:al. 'H. ft 7to'tE IJ.Ev EK7tupo008at AE"(Et tov KOOIJ.OV, 7tOtE ft EK tou 1tUpb� cruvicrtacr8at miÂ.tV autov x:atâ nva� xp6vou 7tEplOOO� EV oi� <pl]O'l 'IJ.E'tpa cX7t'tOIJ.EV� x:al. IJ.E'tpa crj3EVWIJ.EV�· [B 30]. ta'lrtT]� oe tfi� O�T]� ilcrtepov E"(Evovto x:al. oi l:tWlKOi. Vgl. B 3 1 . AET. 11 1 . 2 (D. 327) 'H ... . eva 'tOV KOO'IJ.OV. 4, 3

(D. 33 1 ) 'H. ou x:ata xp6vov Eivat "(EVT]'tOV 'tOV KOOIJ.OV, aUa Kat' E7tivowv. 1 1 , 4 (D. 340) llaplJ.EvtOT]� 'H . . . m)ptvov Eivat tov oilpav6v. .

1 0. PLATON, <I>Sofistui<D> 242 D-E. Mai târziu , . . . anumite <I> Muze<D> ioniene şi siciliene (Heraclit şi Empedoc les) s-au g ândit că cel mai sigur e să îmbini cele două teze şi să spui: existenta este totodată multiplă şi una , c oeziunea fiindu-i asigurată prin u ră şi iubire , căci, sustin Muzele mai hotărâte,


27 1 " " d i s c o r d a n ţ e l e întot d e a u n a se a c o r d ă . M u ze l e m a i şovă ielnice se arată mai puţin riguroase c u privire la concepţia că " acestea aşa rămân pe vecie "; în a lternanta pe care o ad mit, U n iversul este când unul şi plin de i u b i re datorită Afroditei, când multiplu şi vrăj maş lui însuşi prin acţiunea nu ştiu cărei vrajbe. ARISTOTEL, <I>Oe cae/.<D> 1. 10, 279 b 1 2 . Toţi afirmă că (cerul) s-a născut, însă unii (sunt de părere) că s-a născut ca ceva veşnic, iar alţii ca ceva pieritor, întoc mai ca orice alt lucru din cele alcătuite de natură . Alţii, -c u m ar fi, de p i l d ă , Empedocles d i n Agrigent ş i Heraclit d i n Efes -susţin c ă cerul este supus pieirii la anumite intervale, fie într-un fel, fie în altul şi că acest proces continuă veşnic. <I>Phys.<D> III. 5, 205 a 3. Aşa cum susţine Heraclit că la un moment dat toate devin foc . SIMPL. , <I>Oe ca/ea<D>94, 4 Heib. Şi Heraclit spune că lumea, ba se aprinde în incendiul universa l, ba se reconstituie iarăşi din foc, după anumite perioade de timp, în care , zice el, " după măsură se aprinde şi după măsură se stinge " (fr. 30) . Ulterior, filosofii stoici şi-au însuşit această părere. Cf. fr. 3 1 . AET. 11, 1 , 2. (D. 327). Heraclit (pretinde) că lumea este una. 4 , 3 (D. 33 1 ) Heraclit (pretinde) că lumea n u s-a constituit după capriciu! timpului, c i conform unui plan bine chibzuit. 1 1 , 4 (D. 340) Parmenides şi Heraclit (susţin) că cerul este alcătuit din foc. 1 1 . -11, 1 3, 8 (D. 342)

17, 4

( D . 346) 'H..

IlapJ..u:viOTJ�

Kal. 'H.. mA.itJ.!ata 1t'Up0� ta ăcrtpa

. .. tpE(j)Ecr9at tou� acrtEpa� .

h

..

tft� a1to yft�

ava9uJ.!taO"Ero�..

1 1 . A E T. 1 1 , 1 3, 8 (D. 342) Parmenides şi H erac l it susţin că astrele sunt îngrămădiri de foc. 1 7 , 4 (D. 346) Heraclit (spune) că astrele se întreţin din exhalaţia care se desprinde de pe pământ.


272 1 2 . - 1 1 20, 1 6 (D. 35 1 ) ' H. ... ăvalllla voEjJOv to EK 9aÂ.at'tT]<; Eivat tov flÂ.wv. 22, 2 (D. 352) crKaq>OEilifJ, u1t6Kuptov. 24, 3 (D. 354) -

-

(yivEcr9at titv eKÂ.Et\jltV) Kata titv toti crKa<pOEtoo\i<; crtpo<pftv, rocrtE to llEV KoîÂ.ov ăvro yiyvecr9at, to OE Kuptov Katro 7tp0<; titv TtllEt[pav O\jltV. - 27,

2 (0. 358) 'H. crKa<pOEtOfl ('tftV crEÂ.TtVTJV). -

28, 6 (D. 359) 'H. tautov

1tE1tOV9EVat 'tOV TlÂ.lOV Kat 'tftV CJEÂ.TtVT]V. crKa<pOEtOEt<; yexp ovta<; 'tOÎ<; crx'ftllacrt toil<; acrt[pa<;, OEXOilEVO'IJ<; tix<; U1t0 til<; ilypâ<; ava9ullt<icrEro<; auyci<;, <protU�Ecr9at 1tpO<; tftV <pavtamav, Â.all1tp0'tEpov llEV 'tOV flÂ.wv· EV Ka9apro'tEprot y(xp liEpt <pepecr9at · titv OE crEÂ.TtVTJV ev 9oArotEprot' oux to\ito Kat allaupo'tEpav <paivEcr9at. - 29, 3 'H ... . (EKÂ.Et1tEtv titv crEAEVTJV) Kata 'tftV 'tOU CJKa<pOElOO\i<; CJ'tpo<pftV Kat tix<; 1tEpllCÂ.tcrEt<;.

1 2 . A E T. 1 1 , 20, 1 6 (D. 35 1 ) Herac lit spune că soarele este o fă clie dotată cu ratiune; şi că iese din mare. AET. 1 1 , 22, 2 (D. 352) Forma lui este aceea a unui bazin c oncav, putin bombat. AET. Il, 24 , 3 (D. 354) H era clit afirmă că (eclipsa se produce) atunci când c orpu l în formă de bazin se răsuceşte în aşa fel înc ât partea scobită se întoarce cu fata în sus, iar partea convexă c u fata în jos, expusă vederii noastre. AET. I l , 2 7 , 2 (D. 358) Heraclit spune că (luna) are forma unui bazin. AET. I l , 28, 6 (D. 359) H eraclit afirmă că a celaşi l ucru s-a întâmplat şi cu soarele şi cu luna . Aceste astre , având de fapt forma unor bazine, îşi primesc razele de la exhalatia umedă şi devin focare luminoase . Lum ina soarelui este mai stră lucitoare, căci acest astru se mişcă într-o zonă cu un aer mai tulb ure, apare mai obscură . AET. 1 1 , 29, 3. H erac l it sust ine că (fazele lunii) sunt în ra port cu învârtirea bazin ului ei şi c u înc li natiile ce le suferă. 1 3. A ET. 11 32, 3 (D. 364) 'H. EK 1-1upirov 6KtaKocrirov Evtaut&v ftÂ.taK&v (tov llEyav evtamov Eivat). (Vgl. Censorin. 1 8, 1 0 hic annus etiam


273

heliacos a quisbusdam dicitw; e t ab aliis (Heraklir?) 9wu tvuxu't6� .

. . ( 1 1 ) hun c A ristarchus putavit annorum verten tium 1 1

CCCCLXXXIIII . . . , H . e t Linus X DCCC. 1 3 . AET. 11, 32, 3 (D. 364) După H e ra clit ( m a rele an) se compune din 1 O 800 de ani solari. Cf. CENSORIN US 1 8, 1 O, acest an este denumit de unii şi heliac şi de către a lfii (de Heraclit?) 9Eou tvw.m6� (anul zeului) . . ( 1 1 ) după evaluarea lui Aristarh, acest .

an este constituit din 1 484 de ani solari . . . după cea a lui Heraclit şi Linus, din 1 0 800 de ani solari. 1 4. -III 3, 9 (D. 369) 'H. l}pov'tJlv !!EV Ka'tu O"'l)(J'tpoqlU� avewov Kat vccp&v !CUt Efl1t'tcOIJEiţ 1tVE\lf.LU'tOOV El� 'tU VEq>T(, acr'tpaml� oc ICU'tU 'tU� 'tWV 9\lf.LtOOf.LEvOOV tl;a'JIEt�, npT(cr'tfjpa� oc Ka'tu vccp&v Ef.L7tpijcrEt� !Cat crl3ecrn�.

1 4. A ET. III, 3, 9 (D. 369) Heraclit spune că tunetul se produce în urma aglomerării de curenti şi de nori şi a ciocnirii puternice între vânturi şi nori; fulgerele, la rândul lor, sunt un rezultat al aprinderii exhalaf iilor umede, iar perdele le de fulgere sunt provocate de aprinderea şi stingerea norilor. 1 4 a. NICAN D. Alex. 1 7 1 ff. (vgl. B 84) !CUt 'tE crU y' ayAEUKT(V l}a\j/Uiţ iOEV'tU SIXA.acrcrav, ijv

'tE

Kat U'tf.LEUEtv avef.Lotţ 7t6pEv 'cvvooiyaw�

cruv 7tUpi. Kat yup OTJ 'tO 1tVOUÎ� cruVOpaflVU'tat ex9fxxî� 7tUp f.!Ev UEt�OOOV !CUt UXUVE'tOV ihpEcrEV oooop apyEcr'ta�, !Cai p il 1-LEV UlCOOflijmcra, q>tA.opyi]�


274 &cmo�Et VTJOOV 'tE Kat Ej.up9op€cov ait;11&v, UATJ o' EX9oj..LEVOto 1rllp0c; KU'ta SEow'>v UKOUEt. Schol. a'tj..LE&tv & oouA.E&tv, u7toKEîaem· chj..LtvEc; yap oi oouA.ol" on & OOUAEUEl it eaA.acrcra Kat 'tO 1tUp UVEj..LOtc;, KU'ta 9Eîov VOj..LOV OTJAoVO'tl, 'tOU'tO & Kat 'H. Kat MEVEKpCtîTtc; dpTJKEV. c:Xpytcr'taTJ : oiovd 1:ouc; âvtj..Louc;. âXUVE'tov & 'to 1tOAUXU'tov · 'to yixp a Em'tanKov Ecrnv. EKri9Ecr8m ouv IJouAE'tUl Ota 'tOU't(J)V KUL 'H., on 1tclV'tU EVUV'tia âAA.fiA.otc; Ecr'tÎ. Kat' UU'tOV ... 0Ecr1tO�El VTJOOV . 'tfit yixp eaA.âcrcrTJl U1tOKElV'tat 'ta 1tAoia, 'tOOl oc 1tUpl it UATJ. Ej..LcpEloptwv o' ait;TJOOV" 'tOOV EV ElaA.âcrcrTtt cpSEtpaj..LEvWV.

1 4 a. NICANDROS, <I>Aiexipharmaca<D> 1 7 1 şi urm . : " Şi tu te-ai scăldat în apele sărate ale mării de culoarea violetei, ma rea pe care Ennosigaios a hărăzit-o să robească vânturilor împreună cu focul. Căci pe de o parte , prin suflările vrăjmaşe, focul cel veşnic viu este potolit, iar apa nesfârşită se teme de vânturile care alungă norii; pe de alta însă, când uraganul dezlănţuit pe mare pune stăpânire pe corăbii şi pe vieţuitoarele care pier înecate, materia ascultă de legea focului distrugător". SCHOL. â'tj..LEUElv înseamnă " a fi sclav ", " a te supune "; â'tj..LEVEc; sunt sclavii; că marea şi focul, evident după o lege divină, sunt robii vânturi lor, acest lucru I-au spus şi Heraclit şi Menecrates . . . . Aşadar, în acest chip, ş i Heraclit vrea să demonstreze că, după câte crede, toate lucrurile se opun (evavria) în sine unul altuia; &cr1t6�Et v11oov: corăbiile devin prada mării iar materia lemnoasă prada focului; Ej..LcpEloptwv o' ait;11&v : " cele ce pier în mare ". 1 5 . ARIST. de anima A 2. 405 a 24 Kat 'H. oc 'tftv ixpxiJv dvm cp11m 'lfUXTJV (wie Diogenes 64 A 20), d1tEp 'tTJV âvaEluj..L iamv [B 1 2], � ilc; 1:ciAA.a cruvicr'tTJmv. MACROB. S. Scip. 1 4, 1 9 (animam) H . physicus scintillam stel/aris essentiae. AET. IV 3, 1 2 (D. 389) 'H. 'tTJV j..LEV 1:ou KO<Jj..LOU \jiUXTJV âvaEluj..LÎilln V EK 'tOOV EV au't&t i>yp&v, 'tftv OE EV 'toîc; �ffitotc; cl1t0 'riie; EK'tOc; Kat 'riie; Ev au'toîc; âvaEluj..LtâcrEwc;, Oj..LoyEvfl. Vgl . B 1 2. (Vgl. c. 1 8, 9).


275 1 5. ARISTOTEL, <I>De anima<D> 1 , 2 , 405 a 24. Şi Herac lit sustine (ca şi DIOGENES 64 A 20) că sufletul - în calitatea sa de exhalatie (fr. 1 2) din care se alcătuiesc toate celelalte - este principiul lucrurilor. MACROBIUS, <I>Somnium Scipionis<D> 14, 1 9 (Sufletul) , după Heraclit, filosof al naturii (<l>physicus<D>) , este o scânteie de esentă stelară. A ET. IV, 3, 1 2 (D. 389). Heraclit pretinde că sufletul lumii reprezintă o e x h a 1 a t i e a locurilor umede care se află într-însa, în timp ce, dimpotrivă, sufletul vietuitoarelor reprezintă o îmbinare a e x h a 1 a t i e i care provine din exterior, cu cea care provine d in interior, ultima identică cu prima. Cf. fr. 1 2. (Cf. H ippasos, 9) . 1 6. SEXT. adv. math. Vll 1 26 ft. ( 1 26) 6 fi 'HpalCA.Et'to:;, Em:l. miA.tv EOOKEt &ool.v <Opyav&oeoo 6 ăvepomo� � 'tl)v 't� W.."Jl8Eiac; yv&mv, aia9i]au 'tE K<Xl A6yon, 'tOUtWV 'tl)v .q.LEV> atcrOrjmV n:apan:A"Jl(riwc; 'tOt� 1tpOEljJI])lEVotc; qrootKoîc;. ămcnov dvat VEVOfllKEV, 'tOV re A6yov im:onSE'tat Kpt'tTptOV. iJJ.J.a . 'tl)v f.LEV atmhptv f:'Ai:tXEt Atywv Ka'ta Afl;tv 'KaKOt ... f:x6vwv' [B 107], 01tEp tcrov Tjv 't&t 'jktpl3{xpcov f:crn wux&v 'tat� â.A6yotc; aia9i]arot mcr'tE'6Etv'. ( 1 27) 'tov oc A6yov Kpt'tl)v � ăAT]SEiac; â.1UXpO.tVE't<Xt 01) 'tov On:owv&]n:O'tE, WJ...a . 'tOV KotvOV Kat 8Eîov. TI� o' oonv omo:;, 0'\lV'tOf.lWc; un:o&tK'tfov· ilpfcrKEt yap 't&t qmm.K&t 'to 1tfPtEXOV �fl� AoytK6v 'tE âv Kat <ppEvfprc;. (1 28) Efl<patVEt oc 1:0 wtOi.\'to n:oA.u n:pOOeEv · "OJ.t� [cr 163] Ein:Wv· 1:oîo:; y&.p v6o:; f:crnv f:mxeovioov â.vepffi1t(l)v, oiov f:n:' Tif.Lap ăyl]tcrt n:a'tl)p â.vOp&v

'tE

SE&v 'tE.

Kal. 'ApxiA.oxo:; [fr. 68 D.J & <pTJO'l. 1:oilc; â.vepomo� 'tOtaii'ta <ppovEîv '6n:OtTJV ZEiJc; f:<p' llflfpl]V ăyn'. Elpl]'tat OC Kat 'tOOt bUptn:lOTJt [Troad. 885] 'to au1:6· oonc; <n:o't'> Ei cru O'OO't6n:acr1:o:; Eim.&îv ZE�, Eh' â.vayKT] <pooEOc; El'tE voiic; �po'tOOV, E1tEuSUfll]V O'E.


276

( 1 29) 'tOU1:0V ouv 'tOV 8Etov /...6yov Ka9' 'HpaKAEt'tOV ot' ava7tvof\<; amiaavtE<; voEpol. ytVOilE9a, Kal. Ev llEV U1tVOt<; ATJ9atot, Kata OE EyEpmv 7taÂ.tv Ellq>povE<;' tv yap tot<; il7tvot<; Iluaavtcov t&v aiaSTJttK&v 1t6pcov xcopi�E'tat tii<; 1tp0<; 'tO 1tEplixov <JUilq>UÎa<; 6 EV Ttll tv voii<;, llOVTJ<; tii<; Kata ava7tvoiJv 7tpooq>OOEW<; acot�OilEVTJ<; oiovd nvo<; pi�TJ<;, xcopta9Ei<; 'tE a1tOj3âAAEt ilv 1tpO'tEpoV EixE llVTJilOVtKTJV OUValltV' ( 130) EV Of EYPTI'YOpaEt 1taAtV Ota t&v aiaSTJ'ttKWV 7t6pcov 001tEp oui 'ttVCOV eupiOcov 1tp0Klllj!a<; Kai. t&t 7tEptexovn aulljlaAoov Â.oytKTJV tvouEtat ouvalltv.

ov1tep ouv

'tp01tOV oi ăv9paKE<; 1tÂ.TJmâaavtE<; t&t 1tupt !Cat' aÂ.Â.oicomv Otâ1tupot yivovtat, xcopta9EV'tE<; oc aptwuvtat, OU'tCO Kai. it Eml;Evco9Etaa tot<; itllE'tEpOt<; <JCOilamv a7t0 toii 1tEptEXOV'tG<; llOtpa Kata llEV tov xcopt<JilOV <JXEOOV ăAoyo<; yi VE'tat, Ka'ta OC 'tTJV OtU t&v 1tÂ.Et<J'tCOV 1t0p<OV <J'Illlq>UmV 61lOt0EtOi]<; t&t OAcot Kaeiata'tat. ( 1 3 1) 'tOU'tOV oi] 'tOV KOtVOV Â.oyov !Cai. 9EtOV Kai. OU Kata llE'tOXi]V ytVOilE9a ÂOytKOt, Kpt'tTJptOV ClÂ.TJ9Eia<; q>TJ<JtV 6 'H. · o8Ev 'tO llEV KOtVfjt mim q>atVOilEVOV, toiit' ElVat mat6v (t&t KOtV&t y(xp Kai. 9Eicot Âoycot Âall�âvuat) , to ot nvt 116vcot 7tpoo7ti7ttov ămatov imapxnv ota tiJv tvavtiav ainav.

( 13 2) tvapx61lEvo<; youv t&v ilEpi.

q>OOEW<; 6 1tpoEtpTJtlEVG<; avijp Kat 'tp01tOV 'ttVU OEtKVU<; 'tO 1tEptEXOV q>TJal' 'A6you ... EmÂ.aveâvovtat' [B l ]. ( 13 3) ota toutcov yap Pllt&<; 7tapaatiJaa<; O'tt Kata llEtoxi]v 'tOU eEiou AOyOU 7tâvta 1tpCl't1:01lEV 'tE !Cat VOOUilEV 6Aiya 1tpo<JOtEÂ9oov Emq>EpEt 'oto . . . q>pOVTJmv' [B 2]. it o' E<J'ttV OUl( ăÂ.Â.o 'tt

aÂ.A' ESTJyTJat<; 'tOU 'tp01tOU tf\<; 'tOU 7taVtO<; OtOtiCTJ<JEW<;. OtO Ka9' o 'tt

âv autoii tii<; llVTJilll<; KatvcoviJacollEV, aÂ.TJ8EuollEV, â ot âv iotâacollEV, tJ1Euo61lE9a. ( 1 34) viiv yap PT'It6tata Kai. tv toutot<; tov Katvov Â.oyov Kpt'tTJptOV a1toq>aiVE'tat, Kai. 'tU llEV KOtviit CjlTJffi q>atVOilEVa 1tt<J'tU oo<; âv t&t Kotv&t Kptv61lEva A6ycot, ta oc Kat' ioiav EKamcot tJIEuoii. VIII 286 Kai. lliJV PTJt&<; 6 'H. CjlTJffi 'tO lliJ dvat ÂoytKOV tov ăv9pco7tov, llOVOV o' 'imapxnv q>pEviipE<; to 1tEptexov (s. Vll 1 27) . Danac h APOLL . Tya n .

E p . 1 8 'H . 6 cpumKo<; ăAoyov dvat Kata q>umv Eq>TJ<JE tov ăvepco7tov (

=

H eracl. fr. 1 33 Byw .) .


277 1 6. SEXTUS EM PIRICUS, <I>Adv. math.<D> VII, 1 26 ş i urm . ( 1 26) . Heraclit, deoarece şi el era convins că omul este înzestrat cu două organe pentru cunoaşterea adevărului şi anume simturile şi ratiunea (wyoc) din acestea două , întocmai ca şi filosofii naturii (<puouoi) despre c a re am vorbit m a i sus ( E m pedo c les şi Democrit) . a considerat senzatia nedemnă de crezare, iar ratiunea (wy�) a luat-o drept criteriu al adevărului. El merge până la respingerea senzatiei spunând textual: (urmează fr. 1 07) ceea ce înseamnă: .. este caracteristica sufletelor barbare să se în c readă în s i mt u ri le l i psite de rati u n e ". ( 1 27 ) Apo i , demonstrează că ratiunea (Â.oyo<;) este arbitrul adevărului. dar nu orice ratiune, ci numai cea comună tuturor, de esentă divină. Acum trebuie să arătăm pe scurt ce reprezintă aceasta. Filosoful naturii (care a fost Heraclit) se străduieşte să arate că tot ce ne înconjoară este pătruns de <1>/ogos<D> şi de inteligentă. ( 1 28) Dar H o m er, cu m u lt în a i ntea l u i , a a rătat a c e l a ş i lucru (<I> Odiseea<D> XVIII, 1 63) când a spus: " M intea oamenilor care trăiesc pe acest pământ este întocmai cum o conduce tatăl oamenilor şi al zeilor, zi de zi. " Archilochos, la rândul lui (fr. 68 D.) . spune că oamenii aşa gândesc " după cum le hărăzeşte Zeus de la o zi la alta ". Acelaşi lucru il găsim exprimat şi la Euripide (<I>Troad<D>. 885) : " Oric ine-ai fi tu Zeus, greu de pătruns, Fie necesitate a naturii, fie minte a muritorilor, Către tine îmi înalt ruga ". ( 1 29). După Herac lit, aşadar, devenim inteligenti, dacă sorbim prin inspiratie această ratiune divină; în vreme ce în somn ne pierdem memoria, la deşteptare devenim din nou pe deplin conşt ienti. Într-adevăr, în timpul somnului. că ile prin care


278 percepem sunt închise, iar inteligenta (vou�) care se află în noi este tă iată de contactul c u exteriorul; comparabilă cu o rădăcină, nu păstrează decât un singur tir de legătură cu exterioruL prin mijlocirea respiratiei. Astfel separată, inteligenta (6 vou�) îşi pierde capacitatea aducerii am inte pe care o avea mai înainte. ( 1 30) În c ursul deşteptării, inteligenta se strecoară iarăşi prin căile simţurilor. aşa cum ar pătrunde prin nişte portite şi, luând contact cu mediul înconjurător. îşi redobândeşte capacitatea de a raţiona (Â.o')'l.KJl ouvaJ..n� ). În acelaşi chip în care că rbunii apropiati de toc devin incandescenti. ca urmare a sc himbării suferite, şi, dimpotrivă. se sting când sunt îndepărtaţi de toc. tot aşa şi acea parte a mediului înconj urător. găzduită în trupurile noastre. în cond iţiile unei separări, devine a proape neputincioasă să mai raţioneze (ăÂ.oy�); dar, contopindu-se (cu medfiul înconjurător) , prin nenumărate căi, devine identică cu " Totul ". ( 1 3 1 ) Această ratiune comună tuturor şi divină, din care, d a c ă ne îm părt ă ş i m , su nte m în stare să ration ă m , este considerată de Heraclit drept criteriu al adevărului. De unde se poate conclude că ceea ce este evident pentru toti în comun este totodată şi demn de înc redere (căci ţine de raţiunea comună şi divină), iar ceea ce, din contra. i se pare unuia singur, nu m erită creza re. pentru motivul opus. ( 1 32) Într-adevă r, filosoful pomenit de noi, la începutul lucrării sale, < I> Despre Natură < D > , d u p ă ce e x p l i c ă într- u n a n u m e t e l m e d i u l înconjurător, zice: (urmează tr. 1 ) . ( 1 33) După c e a arătat prin aceste afirmaţii cât se poate de lămurit că noi săvârşim şi cunoaştem totul prin participarea la raţiunea divină -puţin mai departe adaugă: (urmează tr. 2) . Aceasta nu reprezintă altceva decât o explicaţie a chipului în care este guvernat universul. Prin urmare, în măsura în care participăm la acest proces prin mij locirea memoriei, nu greşim; dimpotrivă. ne înşelăm în măsura


279 în care n e închistăm în opiniile noastre personale. ( 1 34) Aşadar, prin aceste argumente, Heraclit demonstrează în modul cel mai convingător că raţiunea comună (6 Kmvovc; A.6yoc;) este singurul criteriu de urmat şi că n u m a i lucrurile c a re ni se înfăţişează tuturor sunt demne de crezare, pentru că ele sunt trecute prin prisma raţiunii comune, în timp ce acele lucruri care apar fiecăruia în parte, sunt false. VIII, 286 Heraclit afirmă cu toată convingerea că la origine omul nu este înzestrat cu raţiune şi că singur mediul înconjurător posedă capacitatea de a gândi. 1 7 . A ET IV 7, 2 (D. 392) <'H. ăql8aptov Elvm tl'tv 1j!UXftv>· E/;tofuav yap Eic; tftV tOU 1tavt0c; ljl'\lXftV avaxropEîV 1tp0c; to 6J.LOYEVEc;.

1 7. AET. IV, 7, 2 (D. 392) «După Heraclit, sufletul este nepieritor>>; căci ieşind din noi şi contopindu-se cu sufletul Universului, el se reintoarce spre ceea ce s-a născut odată cu el. 1 8. -V. 23 (D. 434) li. roi oi :EwtKOt ăpxoo8at to\Jc; mep6mcroc; tilc; tEA.Elim]toc; 1tEpt tl'tv &mepav Ej300J.La&x, 1tEpt fiv 6 0'7ttţlJ.LanKOc; KtVEîtm. CwOc;. 1 8. AET. V. 23 (D. 434) Heraclit şi stoicii afirmă că omul începe să se desăvârşească abia spre pa isprezece ani, atunc i când sperma începe să devină activă. 1 9. (fr. 87 - 89 Byw.) . PLUT. def. arac. 1 1 . 4 1 5 E oi J.LEV 'i(ll<Ovtoov' avaytyvffimcovtec; [bei Hesiod. fr. 1 7 1 ' 2 Rz. 2] EtTJ tptâKOVta 1t0to00t tftV

y E V E a V Ka8''HpâKÂ.EttOV, EV rot XP6voot yEvv&vta 1trtpEXEt tOV El; autoi'i YEYEVVflJ.LEvov 6 yEwftcrac;. Philo. fr. Harris (Cambr. 1 886) p. 20 ouvatov ev tptaKootoot EtEt tov ăv9pomov 1tâ1t1tov yEvEcr9at, i(jlâv J.LEV 1tEpt tl'tv trocrEpOOKm.OEKaEtft i(A.tKiav, tv Tit cr1tcipEt, to & cr1t(Xţ'tv tvmmou yEvOJ.LEvov 1tâ.A.tv 1tEVtEKat&xâtoot EtEt to OJ.Lowv t':autoot yEvvâv. Vgl. CENSORIN.


280 1 7, 2 saeculum est spatium vitae humanae /ongissimum partu et marte definitum. quare qui annos triginta saecu/um putarunt multum videntur errasse. hac enim tempus g e n e a n vocari Heraclff'us auctor est, quia o r b i s a e t a t i s i n e o sit spatio: orbem autem vocat a e t a t i s, dum natura ab sementi humana ad sementim revertitur. Missverstanden bei JOH . LYDUS de mens. III 1 4 69€v o\nc ano 0'1C01tOU 'H. YEVEUV 'tOV j.LTJV<l KCXÂ.Et. 1 9. (fr. 87-89 Bywater) PLUTARCH., <I>De defectu oraculorum 1 1 , 4 1 5 E . Cei care citesc lectiunea " jkOvtwv " (la Hesiod, fr. 1 7 1 , 2 Rzach2) consideră o generatie tot la treizeci de ani după cum sustine şi Heraclit; la această etate e posibil ca părintele să aibă un fiu capabil să procreeze. PHILO. fr. Harris (Cambridge, 1 886) , p. 20. La treizeci de ani este cu putintă ca omul să fie bunic, ceea ce înseamnă că pubertatea începe cam pe la paisprezece ani, perioadă în care omul poate să procreeze, iar fătul care se naşte după un an este, la rândul lui, în stare să genereze o fiintă asemănătoare. Cf. CENSORINUS 1 7, 2. O generatie echivalează cu cea mai lungă durată a vietii omeneşti, limitată de naştere şi de moarte. În consecintă, cei care au redus generatia la o perioadă de treizeci de ani, se pare că greşesc adânc . O asemenea perioadă este denumită de Heraclit yEvEa, deoarece ciclul vietii este cuprins în acest răstimp; el vorbeşte despre ciclul vietii <tinând seama de intervalul) în care natura omenească ajunge iarăşi să procreeze. Pasaj neinteles de loannes Lydus, <I>De mensibus<D> III, 1 4: de unde, nu fără noimă , Heraclit numeşte luna o " generatie ". 20. C HALCID. c. 251 p. 284, 1 0 Wrob. (wahrsch. aus dem Timaios comm. des Poseidonios.) H. vero consentientibus Stoicis rationem nostram cum divina ratione conec tit regente ac


28 1

moderante mundana: propter inseparabilem comitatum consciam decreti rationabilis factam quiescentibus animis ape sensuum futura denuntiare. ex quo fieri, ut adpareant imagines ignotorum /ocorum simulacraque hominum tam viventium quam mortuorum. idemque adserit divinationis usum et praemoneri meritos instruentibus divinis potestatibus. 20. CHALCIDIUS. c . 25 1 , p . 284, 1 O Wrob. (probabil după <I> Comentaru/ la Timaios<D> al lui Poseidonios). Heraclit, ale cărui păreri sunt împărtăşite de stoici, face o legătură între ratiunea noastră şi ratiunea divină care diriguieşte şi guvernează cele ce se petrec pe lume: datorită acestei uniuni inseparabile, ratiunea noastră este în măsură să cunoască hotărârile ratiunii divine şi, în somn, prin mij locirea simturilor, ea ne dezvăluie cele viitoare. De unde se întâmplă că în fata ochilor noştri apar imagini ale unor locuri necunoscute şi figuri ale unor oameni vii sau morti. Acelaşi filosof apreciază arta divinatiei şi admite că cei ce merită sunt preveniti de puterile divine care-i înştiintează. 2 1 . CLEM. Strom. 11 1 30 (11 1 84, 6 St.) 'Ava�ay6pav J.LEV yap 'tov KA.a�oJ.LEVtov 'tTJV 9Eropiav q>avm wG �iou 'tEAo� dvm x:al. n']v a1to 'taU'tTJ� EA.Eu9Epiav A.Eyoumv, 'Hpax:A.En6v 'tE 'tOV 't.q>Emov n']v EOOpE<J'tTJ<TIV.

2 1 . CLEMENS, <I>Stromaf<D> 11, 1 30 (11, 1 84, 6 St.) . Anaxagoras din Klazomene afirmă că scopul vietii este meditatia şi libertatea care rezultă din contemplare, iar Heraclit din Efes, satisfactia. 22. (43 B.) . EUDEM. Eth. H 1t0ti)cravn 'ci>� Ept� EK

'tE

l.

1 235 a 25 x:al. 'H. emnJ.Laî 't6Jt

9E6Jv x:al. avepomrov U1t0Aot'to' ['E 107]" ou yap âv

dvm a p J.L o V i a V J.LTJ OV'tO� O�EO� Kat �apto� ooot 'ta �&ta ăvEU ei)A.E� ��:al. ăppEv� evanirov ov'toov. SI MPL. Cat. 4 1 2 . 26 Kalbfl . fOgt

dem Homerverse zu oixi)crEcrSat yap q>TJ<n 1tana. NUMEN. fr. 1 6


282 Thedinga (bei C halcid. c . 297) Numenius laudat Herac/itum reprehende n tem Home rum qui op taverit in teritum ac vastitaten malis vitae, quod non inte/ligeret mundum sibi de/eri placere, siquidem si/va, quae malorum fons est, exterminaretur. Vgl. Plut. de lside 48 p. 370. 22. (fr. 43) . ARISTOTEL <I>Etica Eudemică<D> VII, l , 1 235 a 25. Heraclit critica pe autorul acestui stih: " aşa ca lupta să piară şi dintre zei şi dintre oameni"(<l>//iada<D> XVIII, 1 07); a r m o n i e n-ar exista dacă n-ar fi ascutitul şi gravul, şi nici fiintele vii fără opozitia între femelă şi mascu l . SIM PL., <I>Cat. <D> 4 1 2 . 26 Kalbfl . a propie versul lui Homer de: " spune că toate vor t rece ". N U M E N I OS, fr. 1 6 Thedinga (la C ha l cidius, c. 297) . N umen ios îl laudă pe Hera c l it că 1-a crit icat pe Home r. p o e t u l d o r e a p i e i re a ş i d is t r u g erea r e l e l o r d i n v i a t ă , neîntelegând că lumea s-ar d ist ruge singură dacă materia, care este izvorul relelor, ar fi înlăturată. Cf. PLUTARCH., <l>de lside<D> 48, p . 370. 23. ( 1 4 B.) . POLYB. IV 40 OUK av En 1tpE1tOV EtTJ 1tOlTJ'tUÎt; KUt JlUSoypaq>mt; XPfiCJ9at JlUp'tUCJt 70Cpt 'tOOV ayVOOUJlEVOOV, 010Cp oi 1tp0 TtJlOOV 70Cpt 'tOOV 1tÂ.EtCJ'tOOV, amCJ'tO\lt; CtJl<ptCJjlTJ'tOUJlEVOOV 1tUpEXOJlEVOt j3Ejlatrotixt; Katix tov 'HpaKA.mov. Vgl. B 40. 42. 56. 57. 1 0Ll .

23 . (fr. 1 4) . POLYBIOS IV, 40 . N-ar trebui ca asupra lucrurilor pe care le ig norăm să ne sprij inim pe mărturiile poetilor şi mitog rafilor - aşa cum făceau înaintaşii noştri în majoritatea cazurilor, aducând în problemele controversate, aşa c um afirmă Heraclit, chezăşia unor oameni în care nu poti avea încredere. Cf. fr. 40, 42, 56, 57, 1 04.


283

B. FRAGMENTE Heraclit. Despre natură l.

SEXT. adv. math. VII 1 32 (Vgl. A 4. 1 6. B 5 1 ) toi'>

oc

'A.6you

tooo' t6vtoc; âd âl;uvuot yivovtm ăvepomm Kai xpOOe�:v il âKofuat Kai âKo1xmvtE<; to 1tp&tov· ytVOIJ.EVoov yâp 7tavtoov Kata tov 'A.6yov tov& Ct1tEtj)Ot01V EOtK<l01, 1tEtpcOIJ.EVOt lC<ll EnEOOV K<lt EpyOOV tOtoUtOOV, OKOtOOV tyffi Otl]yEi'>IJ.at Kata qrootv otatj)Eoov EKacrtov Kai <ppâ�oov oKoo<; i:xn. toV<; oc ăA.A.oU<; âvepomoU<; 'A.aveâvn oJCooa tyEp{3Evtt:<; 7totofutv, OK000'1tEp oKooa EiSoovtE<; tmA.aveâvovtat.

1 . SEXTUS EMPIRICUS, Adv. math. VII, 1 32. Oamenii se arată neputinc ioşi să pătrundă sensul acestui logos care există dintotdeauna, fie înainte, fie de îndată ce au auzit despre el; deşi toate se petrec pe potriva acestui logos, oamenii seamănă cu nişte nepriceputi când fac pe pricepuţii în asemenea cuvinte şi lucruri ca acelea pe care le descriu eu, divizând fiecare lucru după natura lui şi arătându-i alcătuirea. Dar ceilalti oameni nu-şi dau seama de ceea ce fac atunci când sunt treji, întocmai cum uită de cele ce se întâmplă în somn. 2. SEXT. VII 1 33 (vgl. 1 1 48, 26) oto &î E7tEcr9at t&t <!;uv&t, toutecrtt trot> KOtVrot · SUVO<; yap O KOt VO<;. tOU Aâyou o' EOVtoc; SUVOU �c00U01V Ol 1tOAAOt ro<; ioiav EXOVtE<; <pp6 VT]01V. 2. SEXTUS EMPIRICUS, adv. math. VII, 1 33. De aceea, datoria noastră este să ne orientăm după ceea ce este comun (!;uv6<;). Cu toate acestea, deşi logos-ul este comun, cei multi trăiesc ca şi când ar avea doar gândirea (<pp6vl]crt<;) lor proprie. 3. A ET. 11 2 1 . 4 (D. 35 1 , 20) (1tEpi IJ.EYE9ou<; i]'A.iou) Eupo<; 1tooo<; av9p001tEtOU.


284 3. AET. 1 1 , 2 1 , 4. (relativ la mărimea soarelui) : lăţimea unui picior omenesc. 4. ALBERTUS M. de veget. Vl 40 1 p. 545 Meyer H d ixit quod Si felicitas esset in delectationibus corporis, boves felices diceremus, cum inveniant orobum ad comedendum. 4. ALBERTUS MAGNUS, De vegetatione VI, 40 1 , p. 545 (Meyer) . Dacă fericirea ar sta în desfătările trupului, am spune că boii sunt fericiti când găsesc să mănânce măzăriche. 5. ARISTOCRITUS Theosophia 68 (Buresch Klaros S. 1 1 8) , ORIG. c. CELS. VII 62 KaBaipovtat o' ăA.Â.rot CXtjlCXtt jltatVOjlEVOt oiov El tt� Ei� 1tT]AOV Ejl� 1tT]A.&t a7tovil;;att0. jlCXÎVEcrBat o' av OOKOÎT], El tt� autov av9Erimoov E7tt(jlplicratt0 OUt(J) 1tOtEoVtCX.

KCXt toî� ayaA.jlCXcrt oc

touttmmv EiSxovtat, 6Koîov E1 t� OOjlOtcrt A.EcrxTJvEuootto, ou tt ytv<ÎlcrKoov 9fo� 000' iîfXOO� OtttvE� Etcrt.

5. ARISTOCRITOS, Theosophia 68; ORIGENES, Contra Ce/sum VII, 62. Cei mânjifi de sânge se purifică cu alt sânge, întocmai cum cel coborât în mocirlă s-ar curăţa cu noroi. Cine I-ar surprinde făcând aşa ceva, I-ar socoti nebun. Şi totuşi, (oamenii) continuă să înalte rugi acestor chipuri (de zeD , întocmai cum cineva s-ar adresa peretilor, fără să ştie ce sunt în realitate zeii şi eroii. 6.

ARISTOTELES Meteor. B 2 355a 1 3 (vgl. 68 B 1 58) 6 iîA.t� ou

jlOVOV, KCXIhnfP 6 'H. t:pT]crt, vE� E<p' i]jlfpT]t rotiv, a'AX aet VE� cruvexii'J<;.

6. ARISTOTEL, Meteorologica 11, 2, 355 a 1 3 (cf. Democrit B, 1 58) . Soarele nu numai că " este în fiecare zi nou ", aşa cum afirmă Heraclit, dar este mereu nou.


285 7.

- de sensu 5. 443a 23 Ei mivta ta ovta Ka7rVo� yEvotto,

ptvE� âv OtayvoîEv.

7. ARISTOTEL De sensu 5, 443 a 23. Dacă toate câte sunt ar deveni fum, nările le-ar putea recunoaşte . 8. - Eth. Nic. e 2 . 1 1 55 b 4 'H. 'tO avtîţouv cruf!t:pEpoV JCal. EIC t&v Otat:pEpOV't(J)V KaÂ.Â.tO''tllV apJ.lOVtav [Kat mivta JCat' EptV yiVE0'9at

=

B 80].

8. ARISTOTEL Etica Nicomahică VIII, 2, 1 1 55 b 4. Cele opuse se acordă şi din cele discordante rezultă cea mai frumoasă armonie (toate se nasc din luptă). 9. - - K 5. 1 1 76 a 7 EtEpa yap t7t1t0'\l i]Oovit JCat ICUVO� JCat av9pffi1to'\l, Ka!lâ1tEp 'H. !pllO'tV ovo� cruwat âv EAE0'9at flâ:Â.Â.OV il xpoo6v· fll'itov yap '

XPOOOU tpot:pft OVOt�.

9. ARISTOTEL Etica Nicomahică K , 5, 1 1 76 a 7. Alta este plăcerea calului, alta a câinelui, alta a omului, aşa cum afirmă şi Heraclit, anume că " măgarii preferă paie fată de aur"; căci pentru măgari nutretul este mai de pret decât aurul. 1 O. (Arist.) de mundo 5. 396 b 7 rcr� l'it t&v tvavtioov il c:poo� yÂ.tXEtat Kal. EK to{Jtoov a7totEÂ.Eî to cruf!c:poovov, ouJC EK t&v of!oioov· <lxmEp af!EÂ.Et to ăppEv cruvi]yayE 7tp0� to BfiÂ.u Kal. oux EKCttEpoV 7tp0� to of16c:puÂ.ov Kal. 'tftv 7tJXÎlt11V 6f16votav l'ita t&v tvavtioov cruvfJIJ1EV, ou l'ita t&v of!oioov.

EOtlCE oc Kal. il 'tEXVll 'tTJV qJUmV fllflO'\lflEVll tomo 1tOtEÎV' soorpac:pia f!EV yap Â.EUJC(Î')V 'tE JCal. f!EÂ.avoov roxp&v 'tE JCal. Epuep&v XPOOf!atoov EyJCEpaO"af!EVll qJUO'Et� ta� EtlCOV� 'tOÎ� 1tp011YOUf!EVOt� U1tE'tEÂ.EO'E cruf!qxOVO� f!OUO'tJClt .

oc O�EÎ� afLa Kal. 13apEÎ� f!aKpoU� 'tE Kal. �paXEÎ� c:p96yyou� f!E\.Sacra EV Otac:p6pot� c:poovaî� f!tav a1tEtEÂ.EO'EV Ctpf!oviav, ypaf!f!aniCft & EK t:pOOVllEVtoov


286 KUÎ u<p<Ovrov Yp<Xf.lllU't(l)V KpâO"tV 1tOlTJO"UfJ.EVTJ 'tl)V OÂ.TJV 'tEXVTJV U7t' Utl'tWV O"UVE.Cr'tllO"U'tO. 'taino OC 'tO"lrtO Tjv KUÎ 'tO 7tap{x 'tWl O"KO'tElVWl ÂEYOflEVOV 'HpaKÂ.Et't(l)l" O"UVU\jflE� OÂ.a KUÎ oux OÂ.U, O"Uflq>EpOflEVOV OtUq>EpOflEVOV, cruvât&lv Otât&>v, Kaî EK 7tUV'trov €v Kaî El; f.v6� 1tuvm. Vgl. Plata Sophist.

242 D (A 1 0. 3 1 A 29). 1 0. PSEU DO-ARISTOTEL. De mundo 5, 396 b 7. Natura, la rândul ei, năzu ieşte spre contrarii; prin ele şi nu prin cele asemănătoare, înfăptuieşte ea concordanta; aşa, de pildă , a împerecheat partea bărbătească cu cea femeiască şi nu pe fiecare din ele cu partea de acelaşi sex: cea dintâi concordie a săvârşit-o prin unirea contrariilor, nu prin cele de acelaşi fel; pe cât se pare şi arta, imitând natura, săvârşeşte acest lucru; pictura, prin amestecul culorilor alb-negru, glaben-roşu, dă la iveală tot felul de chipuri concordante cu modelele; muzica, contopind laolaltă pe d iferrte voci sunetele înalte cu cele joase, sunetele lungi cu cele scurte, realizează o unică armonie; arta scrisului, d in îmbinarea vocalelor şi a consoanelor şi-a construit întreg m eşteşugul pe a cest proc edeu. Ac eeaşi idee era implicată şi în spusele obscurului Heraclit: " conexiuni sunt întregul cu neîntregul, concordantul cu discordantul, consonanta cu disonanta; din toate unu şi din unu toate " Cf. PLATON, Sophist. 242 D EMPED. A 29. =

11.

(ARIST.) de mundo 6 p. 40 1 a 8 't&v 'tE sootrov 'tU 'tE ăypta

KUÎ fif.lepa 'tU 'tE EV UEpl KUÎ E1tt yfj� KUt EV oocm PooKOf!EVU yivE'tUl

'tE

Kal. UKflUSEl Kaî q>flE\.pE'tat 'toî� 'toil 9Eoil 7tEte6f!Eva 9Ecrf!oî�· 1tâv ylip Ep1tE'tOV 1tÂ.TJYfit VEflE'tat, O); lj)TJffiV 'HpâKÂ.El'tO�.

1 1 . PSEU DO-ARISTOTEL, De mundo 6, p. 40 1 a 8. Animalele sălbatice cât şi cele domestice, lighioanele care trăiesc în aer,


287 p e pământ ş i în apă se ivesc , cresc ş i pier după rânduielile divine . Căci " orice târâtoare este mânată spre hrană de bici ", aşa cum se exprimă Heraclit. 1 2.

ARIUS. DID. ap. Eus. P. E. XV 20 (0. 4 7 1 , 1 )

Zftvwv ti"(v

\11\)Xi"(V AfyEt aio6ll'ttKi"(V avalh.>�iacrtv, Ka9a7tEp 'H. · l3ouA.6�EVO� yap E�!pavicrat, on ai 'JfUXat avalh>�tcO�EVat VOEp<Xt uEl yivov'tat, ElKacrEV ain� toî� 1tO'ta�oî� Aiywv ou't�' 7tO't�oîm toîmv a\noîmv E�j3aivoumv E'tEp<X Kat E'tEp<X OOa'ta EmppE Î' Kat 'JfUxal Of. arro 'tOOV UypOOV avalh>�tOOV'tat (?) [vgl. B 49a. 9 1 und A 6. 1 5].

1 2 . ARIUS DIDYMUS, apud EUSEBIUM Praeparatio Evange/ica XV, 20. Zenon pretinde, ca şi Heraclit, că sufletul este o exhalaţie dotată cu sensibilitate. Dornic să demonstreze că sufletele, reprezentând exhalaţii, sunt întotdeauna înzestrate cu raţiune, le aseamănă unor râuri, spunând aşa: " pe cei care coboară în aceleaşi râuri îi scaldă mereu alte şi alte unde, iar sufletele sunt exhalaţii ale umezelii " (?) (cf. B, 49 A 91 şi A, 6, 1 5) . 1 3.

ATHEN. v. p . 1 78 F OEÎ yap 'tov xapiEv'ta �tl'tE (n11tâv �TJ'tE

(O l X a i p E l V Ka9' 'HpaKÂ.Et'tOV. (Vgl. B 9) . CLEM. Strom. 1 2 (11 4, 3 St.) ilE� l3opj36pwt fjoovmt �âA.A.ov 11 Ka9apoot

aux�EÎV �tl'tE 13 o p 13 6 p

ooan. (Vgl. B 37. 68 B 1 47. Plotin. I l , 6. Aegypt. Ostrakon 1 23 1 9

Wilamowitz Beri. Sitz. Ber. 1 9 1 8, 743, 1 2) . 1 3. ATHENAIOS, Deipnosophistae V, p . 1 78 F. Omul cu bun-simt nu trebuie să fie murdar, nici să miroase, nici " să se desfete în mocirlă ". CLEME NS, Stromat. 1, 2. Porcii se desfată mai degrabă în mocirlă decât în apă curată (cf. B 37, DEM. B 1 47. Plotin 1, 1 , 6. Aegypt.Ostrakon 1 23 1 9 Wilamowitz , Beri. Sitz. Ber. 1 9 1 8 , 743, 1 2) .


288 14.

CLEM . Protr. 22 (p. 1 6, 24 St.)

nm ol) f.Lavteuetat 'H. o

'b<pE<no�; WKn1t6A.ot1;, f.Lilyou;, jXXKXOt�, A.i]vau;, f.LUO'tat�· tOUtOt� anetA.eî ta f!Eta eavatov, tOUtOt� f.LaV'tEUE'tat to 1tUp' ta yap VOf.ltl;;Of.LEVa Kat' av9po:mmx; f.l'OOtTJpta aVtEp<OO'tl f.LUEUVtat.

1 4. C LEMENS, Protrepticos 22. Cui proroceşte Heraclit d in Efes? " Noctambulilor, magilor, participantilor la bacchanalii, menadelor şi initiatilor în m isterii ". Pe aceştia îi amenintă cu pedeapsa după moarte, lor le proroceşte focul; " căci la misterii, aşa cum acestea au intrat în obiceiurile oamenilor, initierea este practicată în chip nelegiuit ". 1 5.

- 34 (p. 26, 6)

ei f.lit yap Lhovoorot nof.Lnitv E1t0wiivto Kal.

Of.LVEOV ătcrf.La ailioiotmv, avat&crtata etpyacrt' ăv· OJ\l'tO� OE 'AiliTJ� Kat �tov'OO�, otewt f.Laivovtat Kat ATJVatl;;o'OOtv.

1 5. CLEME NS, Proprepticos 34. Dacă (oamenii) n-ar tine procesiunea în cinstea lui Dionysos şi nu acestuia i-arînă�a imnul închinat Phalllos-ului, ar săvârşi cea mai ruşinoasă dintre fapte. Dar Hades este unul şi acelaşi cu Dionysos, în cinstea căruia delirează ei şi sărbătoresc Leneenele! 1 6.

CLEM . Paedag. II 99 (1 2 1 6, 28 St.) A.i]cretat f!Ev yap 1crropo

aicrSTJtov (jl<Îl� tu;, to OE VOTJtOV aouvat6v EO'TIV il 00� (jJTJ<nV 'H.· to f!Tt ,

OUVOV 1tOtE 1t1Îl� ăv TI� A.a90t;

1 6. CLEME NS, Paedagogicos 11, 99 (1, 2 1 6, 28 St .). Unui om i-ar putea rămâne ascunsă lumina simturilor, dar nicidecum cea a ratiunii, sau, aşa cum afirmă Heraclit: " cum poate cineva să piardă din vedere ceea ce nu apune niciodată? "


289 1 7 . - Strom. 11 8 (11 1 1 7, 1 St) . ou yap cppovEoum touxuta noÂ.Â.ot, oKooot EyKupeucrtv, ou8E f.LU96vte<; ytvrocrKoumv, eroutoîm 8E: OoKEoucrt.

1 7 . CLEMENS, Stromat. 11, 8 (li, 1 1 7 , 1 St.). Multi nu cugetă la asemenea lucruri. oricânt s-ar ciocni de ele şi, când deschid ochii asupra lor, nu le pătrund tâlcul. ci doar şi le închipuie. 1 8 . -11 1 7 (11 1 2 1 , 24) Eav f.Lil EÂ.1tT)tat, avEÂ.mcrtov ouK E�eupftcrn, ave�epEUVTJ'tOV eov Kat ănopov. (Vgl. B 27).

1 8 . CLEMENS, Stromat. 11, 1 7 (11, 1 2 1 . 24) . Dacă nu va trage nădejde, nu va descoperi ceea ce n-a nădăjduit, acest lucru fiind de negăsit şi inaccesibil. 1 9 . - 11 24 (11 1 26, 5) amcrtOU<; dvat nva<; Emcrt'Îl<p<OV 'H. cpTJcrtV' UKOOOat OUK Emcrtâf.LEVot ooo' EinEÎV.

1 9. CLEMENS, Stromat. 11, 24 (11, 1 26, 5). Plin de dojană, Heraclit spune că pe unii nu trebuie să-i crezi: .. aceştia nu sunt în stare nici să asculte. nici să vorbească ". 20. - III 14 (11 20 1 . 23) 'H. youv Kari�rov <patVE'tat ti]v yEvmtv, E1tet8av cpi]t· yEVOf.LEVOt �ronv E9EÂ.oum f.L6pou<; t' exnv, f.LâÂ.Â.ov 8E avanaumeat, Kat naîoo<; KataÂ.Et1t0001 f.LOpOU<; YEVEcr9at.

20. CLEMENS. Stromat. III. 14 (11. 20 1 , 23) . Pe cât se pare, H e ra c l i t consideră naştere a drept o nenorocire atunci când spune: .. odată născuti. oamenii vor să trăiască şi să-şi împlinească menirea mortii sau , mai bine spus, să-şi găsească odihna; şi în urma lor lasă copii. meniti şi ei mortii ".


290 21 .

CLE M . Strom. III 21 (11 205, 7) ouxl. Kat 'H. 9âvatov -nlv

yevEmv KaÂEî ... EV oi� <p11m· 9âvat6� ecrnv OKooa EyEp9Evt� OpEOIJ.EV, 6Kooa oc Ei>Oovt� U1tVO�.

2 1 . C LEME NS, Stromat. III, 2 1 (11, 205, 7). Oare Heraclit nu numeşte naşterea moarte ... în pasajul în care spune: " toate câte le vedem când suntem treji înseamnă moarte, iar câte ni se arată în timp ce dormim, somn? " 22.

-IV 4 (11 249, 23) XP'OOOV yap oi ot!;i!IJ.EVOt yi\v 7tOÂÂT)v opfucro'OOt

Kat El.lpt(jl(O'OOtV OÂtyov.

22. CLEMENS, Stromat. IV, 4 (IL 249, 23) . Căutătorii de aur sapă mult şi găsesc putin. 23.

- 1 0 (11 252 , 25) MKll� OVOIJ.a OUK av flt&crav, Ei tauta llil Tjv.

23. CLEM E NS, Stromat. IV, 10 (11, 252, 25) . (Oamenii) n-ar cu noaşte numele dreptătii dacă n-or exista aceste lucruri. 24 .

- 1 6 (11 255, 30) Opllt<pâtou� 9Eol. tt1J.&<n Kat ăv9pomot.

24. CLE M E NS, Stromat. IV, 1 6 (11, 255, 30) . Pe cei căzuti în luptă TI cinstesc şi zeii şi oamenii. 25. -50 ( 1 1 27 1 , 3) IJ.Opot yap IJ.E�ovE� IJ.E�ova� 11oipa� J.,ayxâvo'OOt. 25. CLEME NS, Stromat. IV, 50 (11, 27 1 , 3). Cu cât moartea e mai glorioasă, cu atât e mai mare cinstirea.


29 1 26. - 1 43 (11 3 1 0, 2 1 ) ăv9pomor; EV EU<ppOVllt <paor; amtE't(Xt EU\lt&t [imoeavrov] anocrj)ecr9dr; O'lfEtt;, �&v OE ClntEtat tE9VErotor; d)ooov, [anooj)m9dr; O'lfEtr;]. EYP11YopcOt; antEtat EOOovtor;.

26. CLEME NS, Stromat. IV, 1 43 (Il, 3 1 0, 2 1 ) . Omul, atunci când închide ochii (când moare), îşi aprinde o candelă în noapte . în viată, când doarme (când închide ochiD atinge starea mortii; treaz fiind, atinge starea celui ce doarme. 27 - 1 46 (li 3 1 2, 1 5) av9p0:mour; JlEvEt ano9av6vtar; acrcra OUlC o

EÂ.1t0Vtat OOOE OOlCEO\lffiV.

27. CLEMENS, Stromat. IV, 1 46 (11, 3 1 2, 1 5). Pe oameni îi aşteaptă după moarte lucruri la care nu trag nădejde şi pe care n ici nu şi le închipuie. 28. - v. 9 (11 33 1 , 20)

ooJCEovta yap 6 ooKtJlOl'tator; ytvrocrJCEt,

<pUÂ.U<J<JEt' !CUt JlEVtOt !CUt �tlCll teataÂ.JÎ'IfEtat 'lfEOOWV tElCtOVUI; !CUt JlUptupw;.

28. CLEM ENS, Stromat. v, 9 (11, 33 1 , 20). Ceea ce constată şi apără omul cel mai vrednic de crezare, nu-i decât părere personală; şi totuşi Dreptatea va pune mâna pe plăsmuitorii de minciuni şi pe martorii lor. 29.

- 60 (11 366, 1 1 ) ( nach B 1 04 ) vgl. IV 50 (11 27 1 , 1 7)

aipEUVtat yap EV avtl. (mavtoov oi ăptcrtot, lCÂ.Eor; UEVUOV 9V11t&v· oi OE 1tOÂ.Â.ot lCElCOpllVtat OlC(O(J1tEp lCtJÎVEa.

29. CLEMENS, Stromat. v, 60 (Il, 366, 1 1 ) (după B 1 04) cf. IV, 50. Oamenii superiori preferă un singur lucru tuturor ce lorlalte: gloria


292 veşnică fată de cele trecătoare; cei multi, însă, se multumesc să se ghiftuiască întocmai ca vitele. 30 .

- 1 05 (11 396, 1 0) (Piut. d. anim. 5 p. 1 0 l 4 A) K<'>of.tov 't6v&, wv

. Tiv aEi Kat amov UmXV'tWV, OUtE 114; ElE&v OUtE avl\><01tCilV E1tOtlpEV, a/J.' E<mv lCUt fumt 1riip UE\l;(I)()V, U1t'tOJlEVOV JlEtpa Kat a1tOOj3EVvUjlEVOV JlE'tpa.

30 . CLEME NS, Stromat. v, 1 05 (11, 396, 1 0) (PLUT., d. anim. 5, p. 1 0 1 4 A) . Această lume, aceeaşi pentru toti, n-a făurit-o nici vreunul din zei , nici vreunul din oameni. Ea a fost întotdeauna, este şi va fi un foc veşnic viu, care după măsură se aprinde şi după măsură se stinge. 31.

CLE M . Strom. v 1 05 (li 396, 1 3) ( nach 30) on oE Kat

YEVTJ'tOV Kat q>{lap10V dvat rooyvansEV, JlTJVUEt 'tU E1tt<pEpOjlEVU' mlp� 'tpomxl. 1tpOO'tOV aaA.acrcra, eaA.acrcrTJ<; OE ŢQ jlEV ii!lt<J\l yij, ŢQ OE ii!lt<Jl.l 1tpTJ<J'tftp. ouvajlEt yap A.EyEt on 10 1t'\lp imo 1ou otatKo'ilv'to<; A.6you Kal.

8EO'il 'ta

<J

Ujl1tUVta ot' aepo<; tpE1tE'tat Ei<; i>ypov 10 ro<; <J1tEpjla 11Î<;

otaKOOjlftcrEW<;, a KUAEÎ eaA.acrcrav, EK OE 'tOU'tO\l au6t<; yivE<J'tat yij lCUt

OUpaVO<; Kat 'tU Ejl1tEptEXOJlEVa.

01tCil<; OE 1tUAtV ava'A.ajl�UVE'tat Kat

EK1tUpO'Îl'tat, cracp&<; ota 'tOU'tOlV OTJAOÎ' [23] <Yii> 9CtA.acrcra OtUXEE'tat, Kat JlE'tpEE'tat d<; 'tOV au1ov A.6yov, oKoîo<; np008Ev fiv il yEvecr8at yij.

3 1 . C L E M E N S , Stromat. v , 1 05 ( 1 1 , 396, 1 3) ( d u p ă 30) . Transformările focului: mai întâi mare, din mare,jumătate devine " pământ, jumătate vârtej de foc ". într-adevăr, el sustine că focul, sub actiunea logos-ul, divinitate care le gospodăreşte pe toate, este preschimbat, prin intermediul aerului, în apă, care e întocmai un germene al ordinii universale, şi pe care Heraclit o numeşte mare. Din aceasta se ivesc iară� pământul şi cerul şi tot ce se găseşte între ele . El expune apoi lămurit felul în care are loc revenirea şi incendiul universa l: (pământul) se îm prăştie "


293 devenind mare şi, conform proporţiei logos-ului, îşi mentine măsura pe care o avea mai înainte de a fi devenit pământ ". 32.

- 1 1 6 (li 404, 1) EV 'tO crO<pOv f!O'Gvov MyEcr9at oux xal. EeEÂ.Et

ZTJVO<; ovof!a.

32. CLEMENS, Stromat. v, 1 1 6 (IL 404, 1 ) . Unul, singurul înte lept, doreşte ş i n u doreşte să fie chemat cu numele de Zeus. 33.

- VOflo<; xal. �ouÂ.f\t TtEt9m9at b6<;.

33. CLEME NS, Stromat. v, 1 1 6. Lege înseamnă şi atunci când dai ascultare unuia singur. 34.

. . . aţuvE'tOt UKOUO'<XV'tE<; KOO!pOÎ<JlV EOtKaO't' cpan<; aU'tOÎO'tV

fl<Xp't'UpEÎ mxpEOV'ta<; am:îvat.

34. CLEME NS, Stromat. v, 1 1 6. Se arată lipsiti de intelegere, chiar dacă ascultă , aidoma surzilor; după cum spune proverbul, deşi sunt de fată, se află departe. 35.

- 141 (li 42 1 , 4) XPTJ yap EU f!UÂ.a 1t0Â.Â.c:ilv tcr'top� <ptÂ.ocr6cpo�

ăvOpa<; dvat Ka9' 'HpaKÂ.Et'tOV.

35. CLEMENS, Stromat. v, 141 (IL 42 1 , 4). După Heracltt, iubttorii de intelepciune trebuie să se informeze asupra unei sumedenii de lucruri. 36.

(68) .

-

VI 1 6 (11 435, 25) 'lfUJ(fjtmv 9ava'to<; iS&op yEvEcr9at,

ooan BE a«va'to<; yfjv YEVEcr9at, EK yf\<; BE u&op ylVE'tat, tţ OOa'tG<; OE 'lfUJ(TJ. [Vgl. B 76].


294 36. C LEMENS, Stromat. VL 16 (11, 435, 25). Pentru suflete, a deveni apă înseamnă moarte, iar pentru apă înseamnă moarte a deveni pământ. Apa, totuşi, ia naştere în pământ , iar sufletul din apă. 37. (53) COLU M E LLA VIII 4 si modo credim us Ephesio Heracleto qui ait sues caeno (vgl. B 1 3) , cohortales aves pulvere

ve/ cinere /avari. 37. COLUMELLA VIII, 4. Dacă cumva dăm crezare lui Heraclit din Efes, porc ii se scalda în noroi, păsările de curte în praf sau " cenuşă ". 38.

(33) DIOG. 1 23 ( 1 1 A 1 Thales) &m:î & Kata nvas 1tp&tos

acrtpoÂ.oyftcrat ... flCXjYC'llpEÎ o' aut&t KCXt 'H. KCXt �llflOKpt'tOs.

38. DIOG. LAE . L 23 . După părerea unora , Thales a fost " cel dintâi cercetător al astre lor ". . . în această privintă stau mărturie afirmatiile lui Heraclit şi Democrit. 39.

( 1 1 2) .

DIOG. 1 88 ev Tipu'lvllt Bias eyf.veto 6 TeutilflEW, ou nÂ.eî.wv Â.oy� f\ t&v W..Â.wv. [Vgl. B 1 04]. 39. DIOG. LAERT. L 88. Bias, fiul lui Teutames, s-a născut la Priene . Despre el s-a vorbit mai mult decât despre altii (cf. B 1 04) . 40.

( 1 6) - IX 1 (s. A. 1

1

1 40 , 2 ; vgl. ATHEN. Xll l 6 1 0 B) 1tOÂ.Uf.1a8i11

v6ov EXEtV ou 0\000KE\' 'Hcri.oaov yap av Eotoa!;E KCXt Tiu8ay6p11V aiitis :::J:vO<paVEil

u:

Kal. 'l:.Kataîov.

40. DIOG. LA E RT. IX, 1 .

tE


295 Multimea cunoştintelor nu te învată să ai minte; altfel i-ar fi învătat pe Hesiod şi pe Pythagoras, de asemenea pe Xenofan şi pe Hekataios. 41 .

( 1 9) . - ( ref. la 40) �:îvm y(xp Ev to mxp6v, Emcrtacram yvro�TJV,

otET] EKuj3EpVT]<rE 7tavta oux mhtrov.

4 1 . DIOG. LA E RT. IX, 1 . întelepciunea este un singur lucru: să ai capacitatea de a cunoaşte ceea ce cârmuieşte toate (lucrurile) prin mijlocirea tuturor (lucrurilor). 42.

( 1 1 9) . - t6v tE "O�T]pov ecpacrKEV ă�tOV EK t&v ayoovrov

EKPaA.A.maat Kat a7t�m9at Kal. 'APXiA.oxov 6�oi� [vgl. A 22 B 56].

42. DIOG . lAERT. IX, 1 . (Heraclit) . . . spunea că Homer ar fi merttul să fie izgonit din întrecerile poetice şi bătut cu vergile. La fel şi Archilochos (cf. A 22, B 56) . 43 .

( 1 03). -2 Uf3ptv XPTJ <JP�:vv6vat �âA.A.ov il 1tupKa �ftv.

43 . DIOG. LAE RT. IX, 2. Depăşirea conduitei cuvenite (Uf3ptr;) trebuie înăbuşită mai degrabă decât un incendiu. 44.

( 1 00) . - �axmBat XPTJ tOV ofi�ov tl1tEp toil v6�ou OKOlcr1tEp

tdxwr;.

44. DIOG . lA E RT. IX, 2. Poporul trebuie să lupte pentru legile (cetătii) întocmai ca pentru zidurile (acesteia) . 45. ( 7 1 ) . - 7 'lfUXilt; 7tdpata i.rov ouK âv E�dlpo w , 1tâcrav E1tt7topEu6��:vor; 6oov· oihro paauv A.6yov EXH.


296 45. DIOG. LA E RT. IX, 7 . Cercetând hotarele sufletu lui, n-o i putea să le găseşti, oricare ar fi cărarea pe care ai merge. Atât de adânc logos are. 46 .

( 1 32) . - 'ttlV 'tE Olfl<HV iepav v6crov

D..qE

Kat 'tftV opamV

\jfEU&crSat.

46. DIOG. LAERT. IX, 7. (Heraclit) numea opinia personală

boala sacră, iar vederea înşelăciune.

47 . DIOG. LA E RT. IX, 73. Să nu ne pronuntăm la întâmplare asupra lucrurilor însemnate. 48.

(66) . - ETYM . GEN. Pio�: 't&t ouv 't6!;wt OVOIJ.a pio�, epyov oc

eava'to�. [Vg l. C 2, 2 1 ].

48. Etymologicum generale: viată (pio�): numerele arcului este, aşadar, viată (pio�), dar actiunea sa înseamnă moarte (cf. c 2, 2 1 ) .

49 .

( 1 1 3) .

GALE N . de dign . puls. VIII 7 73 K . (SYMMAC H .

Ep. I X 1 1 5, THEOD. PRODR. E p . p. 20) Ei� Ef.Lol. f.LUptot, tav <'iptcr't� Tit. [Vgl. 68 B 98. 302 a]. 49. GALENOS, De dign. puls. VIII, 733 K (SYMMACH Ep. IX, 1 1 5, THEODOROS PRODROMOS, Ep. p. 20) . Unul singur face în cohii mei cât zece mii, dacă este cel mai bun (cf. DEM. B 98 şi 302 a = SENEC., Epist. 7, 1 0) .


297 49 a (8 1 ) . H ERACLIT. Alleg. 24 (după 62) 1toto:J.Lot<; tot<; o:'i>toî<; EJlj3o:tVOJlEV tE 'KO:t OU'K EJllhtVOJlEV, ElJlEV tE 'KO:t OU'K ElJlEV. [Vgl. B 1 2].

49 a. HERACLEITOS. A llegoriae 24 (după 62) Coborâm şi nu coborâm în aceleaşi ape curgătoare, suntem şi nu suntem. 50

( 1 ) . HIPPOL. Refut. IX 9 'H. JlEV o\iv qn101v Eivo:t to 1tâv oto:tpEtov

croto:ipEtOV, YEVTJtOV ayEVlltOV, 9vlltOV aaâvo:tov, Ahyov o:i&vo:, 1to:tepo: ui6v, 9Eov oiKo:tov· 'o'i>" EJloii, ăA)....a toii f...6. you aKououvto:<; OJlO'A.oyEîv

crO<p6v ecrttv EV mxvta Eivat' o 'H. t:pllcrt. 50. H IPPOLYTOS, Refutationes IX, 9.

Heraclit, aşadar, spune că există întregul (to 1tâv) divizat­ nedivizat , născut-nenăscut. muritor-nemuritor, logos-veşnicie, tată-fiu, d ivinitate-dreptate . " Dându-mi nu mie ascultare, ci logos-ului, întelept este să cădeti de acord că toate sunt una ". Aceasta o spune Heraclit. 51

(45; vgl. 56) . HIPPOL. IX 9 (după B 50) Kat on touto o'i>K

i:cram mivtE<; oooe OJlo'A.oyoumv, emJ.LEJlq>Etat ro& 1tro<;· ou �uvtâmv oKro<; Otaq>EpOJlEvov erout&t OJlo'A.oytEt· 1ta'A.ivtpo1to<; Ctpj.wvi11 oKrocr1tEp t�ou Kai 'A.up11<;. (Folgt. B 1 .)

5 1 . HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 9 (după B 50). Deoarece cu totii nu ştiu ce este acest lucru şi nici nu cad de acord asupra lui, (Heraclit) îi mustră în felul următor: " ei nu înteleg c um cele discordante se acordă; există o armonie a tensiunilor opuse ca de pildă la arc şi la liră". 52 .

(79) . -aimv 1tat<; ecrtt 1tail;rov, 1tEcrcrel>rov· 1to:tOO<; i] j3o:m'A.11t11.


298 52. H IPPOLYTOS, Refutationes IX, 9. Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu pietrele de joc; este domnia unui copil. 53. (44) . ITOÂ.Ejl� 1tUVtOlV jlEV 1tatitp E<Jtl, 1tUVtOlV OE l}acrtÂ.EU�, Kat to� jlf.v SEo� EOCl�E tOU� OE avepomo�. to� jlEV OOUÂ.OU� E1tOtTJ<JE to� bE EÂ.Eu8epou�. -

53. H IPPOLYTOS, Refutationes IX, 9. Războiul este părintele tuturor, regele tuturor; datorită lui unii apar zei, alţii oameni, pe unii îi face sclavi, pe alţii liberi. 54 .

(47) . - apjlOvtTJ aqxxvij� q>aVEpft� KpEtttOlV.

54. H IPPOLYTOS, Refutationes IX, 9. Armonia invizibilă este mai puternică decât cea vizibilă.

55. HI PPOLYTOS, Refutationes IX, 9. Eu prefer cele ce pot fi văzute, auzite, învăţate. 56 . (47 Anm.) . -E�TJ1tatlJvtm, q>TJmv, oi ăv8pco1tot 1tpO� tt1v yv&mv twv q>aVEpcOV 1t<lp<l1tÂ.TJcrt� 'Ojli)prol, � EYEVEto twv 't.Ui)vrov <JOq>WtEp� 1tavtrov. EKEîv6v tE yap 1taî&E� q>SEîpa� KataKtEivovtES �111tat11crav Et1tOVtES' ooa ElOojlEV Kat EÂ.ajlOjlEV, taiha a1tOÂ.Et1tOjlEV, ooa bE OUtE ElOojlEV om' EÂ.ajlojlEV, talita qJEpOjlEV. 56. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 9. (Heraclit) spune: oamenii se înşeală în privinta cunoaşterii lucrurilor vizibile, întocmai ca Homer care a fost cel mai înţelept dintre toţi elen ii. Căci şi pe el I-au păcălit nişte copii care-şi omorau păduchii, atunci când i­ au spus: ceea ce vedem şi prindem, lăsăm în urma noastră; ceea ce nu vedem şi nu prindem, ducem cu noi.


299 57. (35) . -IX 1 0 otoom<aA.� 0€ nA.Eicrtoov 'Hcrioo�· toiitov emcrtavtat 1tAEÎ<Jta Ei&Vat, oottc; ilJ.lEPT(V Kat EUqlpOVT(V OUK EytV(J)Ol(EV' E<Jtt yap EV.

[V. B 1 06]. 57. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0. învăţătorul celor mai multi rămâne Hesiod. Toti TI socot izvor de învăţături, el care n-a înţeles ce înseamnă ziua şi noaptea: doar sunt una (Cf. B 1 06) . 58 . (57, 58) . - Kat aya9ov Kat KUKOV [naml. EV E<JttV].

oi youv

iatpoi, <pT(crtv 6 'H., tEJ.lVOvtec;, Kaiovtec;, mivtT(t jxmavil;;ovtec; KaK&c; toUc; appoocrtouvtac;, E1tattEOVtat J.lT(OCV �tOt J.ltcr90v A.aJ.ljlclVEtV napa tâlv Cxppoo<JtOUVtOOV, tauta Epya�OJ.lEVOt, ta ayae0: Kat tac; v6crouc;.

58. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0. Binele şi răul (sunt unul şi acelaşi lucru). " Medicii. prin urmare, spune Heraclit, c ând taie, ard şi chinuiesc în chip şi fel pe suferinzi. le mai cer şi o răsplată, pe care însă nu o merită câtuşi de puţin, căci săvârşesc aceeaşi operă ca şi boala ". 59. (50) . HIPPOL. IX, 1 0 yva<prioot bOOc; E'Îl9Eîa Kat m<oA.u1 (i] tou 6pyavou tou KaA.ouJ.lEVou KoxA.iou ev tâlt yva<peioot 1t:Eptcrtpo<pi) eU9Eîa Kal. m<oA.tir ăvoo yO:p OJ.lOU Kal. KUKAoot 1tEptEpXEtat) J.llU roti, <pT(crt, Kal. i] auti).

59. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0. Calea şurubului de la " piuă, totodată dreaptă şi răsucită ", (invârtirea acelui instrument de la piuă care se numeşte spirală este dreaptă şi răsucită, căci concomitent se învârte în sus şi în cerc), este, după Heraclit, .. una şi aceeaşi ". 60. (69) . -oooc; ăvoo KcltOO J.llU Kat OO'UtTJ. 60. H IPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0.

Drumul în sus şi în jos este unul şi acelaşi.


300 6 1 . ( 52) . - SâA.acrcra iî&op x:a8ap<i>'ta'tov x:al. IJ.t!lpro'ta'tov, ixaum IJ.Ev 1tO'tl.j.LOV K!lt crco'ti)ptOV, av8pcîmo� OE ă1tO'tOV K!lt 6/..ESpwv.

6 1 . H IPOLLYTOS, Refutationes iX, 1 0. Marea: iată o apă foarte pură şi foarte impură; bună de băut pentru peşti, ea le asigură viata; de nebăut pentru oameni, ea îi ucide. 62. (67) .

-

aeava'tot 8VTt'tOÎ, 8VTt'tOt aeava'tot, �WV't� 'tOV EKEÎVCOV

Sâva'tov, 'tOV & E!a::ivcov l3iov 'tE8vECÎ:l'tE<;.

62 . H I P POLYTOS, Refutationes IX, 1 O. Nemu ritori- muritori: muritori-nemuritori. Viata unora este moartea celorla lti. iar viata acestora - moartea celor d intâi. 63. ( 1 23) . -'Ai:yEt & x:al. crapKOc; avacr'tacrtv 't!lUtTJ<; <'tfic;> <paVEpâ.c;, tv fit YE"fEVitiJ.eBa, K!lt 'tOV arov oi& roUtTJ<; tilc; avacr'tUaECO<; ahtov oiî'tcoc; ')..J;ycov·

Ev8a o' EOV'tl. E1t!lvtcr'tacr8at K!lt qn)A.aKa<; yiVEa8at E)'fj)'ri. �cOV't(J)V K!ll VEKp(Î)V. Ai:yn & x:al. 'toti KOOj.Lou x:pimv x:al. mV'tcov 'tcî:Jv tv oohoot ou'x �· 64 yivecr8at 'A.Eycov OU'tcoc; · 'tU oE 1tUV't!l oiaKÎ�Et Kepauv6oc; [28], 'tOU'tEa'tl. K!l'tEuS'ÎlVEt, Kepauv6v 'tO 1t\ip f...f.ycov 'tO aiffivwv. A.Eyet oe K!lt q>p6Vtj.LOV 'tOU'tO EiV!lt 'tO 1tUp K!ll 'riie; OlOtKTtaECO<; 'tWV 65 iîf...cov !lt'ttOV' wf...Eî oc amo XPTt<!IJ.oo'ÎlVTtV K!lt K6pov [24]' XPTI<!jlOO'ÎlVTt Of.

tcrnv fJ omx:6cr1J.Ttmc; Ka't' au't6v, fJ oc tx:m)poxnc; 66

x:6fn;. mXV't!l y<Xp, <pTJOi., w 1rilp E1tEÂ1lOV KptVEÎ K!ll K!l't!lATJ\j/E't!lt [26].

63-64. H IPPOLYTIS, Refutationes IX, 1 0. (Heraclit) vorbeşte şi despre o reînviere a cărnii, a cărnii pe care o vedem, în care ne-am născut, şi ştie că divinitatea este cauza acestei reînvieri, spunând aşa: s-au înăltat înaintea aceluia care se află acolo şi " au devenit paznici neadormiti ai celor vii şi ai celor morti ". El adaugă că are loc o judecată a lumii şi a tuturor lucrurilor din ea prin mijlocirea foculu i , spunând următoarele: " fulgerul le


30 1 cârmuieşte, adică le diriguieşte, prin fulger înfelegând focul veşnic ". În continuare pretinde că acest foc este înzestrat cu inteligentă, fiind cauza care gospodăreşte totul în lume. 65-66. Îl numeşte lipsă şi prisos ". Lipsa, după Heraclit, este " formarea lumii, iar prisosul, incendiul universal. Căci pe toate, " afirmă el, focul, la venirea sol le va judeca şi le va mistui ". 67

(36) . 6 9Eor; TtJlEPTJ E'lxpp6VTJ, XEtJlWV 9Epor; , n6A.EJlOt; EipiJVTJ, K6por;

A.tJl6r; (tavav'ti.a anavta· autor; 6 vour;), aA.A.otautm oe oJC(I)0'1tEp <7t'\ip>, 6n6tav crUJlJlt'Yfit 9u<OJlacrtv, 6voJlal;Etat JCa9' T]oovT]v eKacrtou.

67. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0 . Divinitatea este zi şi noapte , iarnă-va r ă , război-pace, sătura re-foa me (toate acestea sunt contrarii; ea însă e spirit) dar îşi schimbă înfăfişarea întocmai <<ca focul>> care, alimentat fiind cu mirodenii, este numit de fiecare dată după parfumul fiecăreia. 67 a (0) . HISDOSUS Scholasticus ad Chalcid. Plat. Tim. (cod. Paris. 1 . 8624 s. XII f. 2) ita vitalis color a sale procedens omnibus quae vivunt vitam subministrat. cui sententiae Heraclitus adquiescens optimam similitudinem dat de aranea ad animam, de te/a araneae ad corpus. sic<ut> aranea, ait, stans in medio te/ae sentit, quam cita musca aliquem filum suum corrumpit itaque illuc celeriter currit quasi de fiii persectione dolens, sic hominis anima aliqua parte corporis laesa illuc festine meat quasi impatiens laesionis corporis, cui firme et proportionaliter iuncta est. 67 a. HISDOSUS, Scholasticus ad Cha/cid. PlATON, Timaios (cod. Parisinus 1 . 8624 s. , XII, f. 2). Căldura vitală pornind de la Soare dă viafă tuturor fiinfelor. Heraclit, de acord cu această părere, observă o admirabilă asemănare între suflet şi păianjen, între trup şi pânza păianjenului. El spune: " întocmai cum păianjenul aflatîn mijlocul pânzei simte


302 de îndată că o muscă i-a rupt unul din fire şi, prin urmare, aleargă iute într-acolo parcă plin de părere de rău pentru firul rupt, tot aşa şi sufletul omului , dacă o parte a trupului este rănită, grăbeşte într-acolo, neliniştit oarecum de vătămarea trupului de care este legat în chip trainic şi după o anumită măsură ". 68

( 1 29) . lAM BL. de myst. 1 1 1 Kal. oux touto EiK6toor; autu

ăKro 'H. npooEî1tEv ror; El;,aKm6�va tu &tVu Kal. tur; 'lluxl'tr; e�avtEtr; (mEp"{a/;6JlEVa toov ev ritt yEvEou O'UJl<popâlv.

68. l a m bl ic hos, De m ysteriis 1, 1 1 . De a c eea, pe bună dreptate le numea Heraclit leacuri, deoarece aveau menirea să vestească de rele şi să mântuiască sufletele de păcatele din naştere. 69

( 1 28) . - v. 15 9umcilv toivuv ti!h]Jlt oma do11

U1tOKEKa8ap)lEvoov 1tavtanamv UVlpW1tOOV, oia E<p' evOr; ăv

·

ta JlEV toov 1tO'tE

'YEVOl'tO

0'1tavtiD;, oor; <pllmV 'H., fi 'tlV(I)V 6/..iyoov EOOpt9JlJÎWV avOj:xi)v· tel o' EVUAa K'tA.

69. IAMBLICHOS, De mysteriis V, 1 5. Jertfele le c lasifică în două categorii: unele săvârşite de oameni pe deplin purificati, cum se întâmplă ici şi colo cu câte unul, aşa cum spune Heraclit, sau de putine persoane, pe care le poti uşor număra. 70

(79 Anm.) . - de anima (Stob. Ecl. 11 l , 1 6) 1t6croot ot1 ouv

I3EA.nov 'H. naiBoov aa\Jp)lata VEVOJllKEV dvm ta avtpffimva O�UO'JlCl'tCl.

70. IAMBLICHOS, De anima (STOB., Ee/. 11, l , 1 6) . Cu cât mai bine a socotit Heraclit părerile omeneşti doar jocuri de copii ".


303 71.

(73 Anm.) . MARC. ANTON. IV. 46 (după 76) llEilvfiaEiat 8E

Kat 'tOU EmA.a\&VOilEOU ilt it oOO<; ăyn.

7 1 . MARCUS AURELIUS IV, 46 (după 76) . Trebuie să ne gândim şi la omul care uită unde duce drumul ". " 72. (93) . - c:in llUA.tcrta OtT]VEKc'Oc; O!ltAQU(jt A.Oyon 'tOOt ta oA.a OtOtKouvn, toutrot Ota<pEpovtm, Kat oic; Ka9' tlllEpav E-yKupoum, tauta autoîc; SEVa q>aiVE'tat. 7 2 . M A R C U S A U R E L I U S I V, 46. O a m e n i i , deşi sunt în neîntreruptă comunicare cu Logos-ul, care le gospodăreşte pe toate, se află în discordantă cu acesta, iar lucrurile de care se lovesc zilnic, le apar străine. 7 3 (94) - ou &î oxnrep Ka9Eooovtac; 1tOtEÎV Kat AE"(EtV' Kat yap Kat 'tO'tE OoKOUilEV 1tOEÎV Kat f..Eynv. 73. MARCUS AURELIUS IV, 46. Nu trebuie să ne purtăm şi să vorbim ca cei ce dorm "; căci " şi atunci ni se pare că actionăm şi vorbim. 74. (97 Anm.) . - ou &î <ffic;> 1taîooc; toKEwvrov, tout' t:crn Kata 1jltA.6v· Kae6n 7tapnA.i(cpallEV. 74. MARCUS AURELIUS IV, 46. Nu trebuie să ne purtăm «ca» nişte copii ai părintilor noştri ", adică simplu spus, aşa cum am " apucat din familie. 7 5 (90) MARC. ANTON. VI 42 touc; Ka9EuOovtac; oi !lat o 'H. tpyatac; Eivm A.EyEt Kcd cruVEpyoUc; tc'Ov Ev tc'Ot KOO!lrot ytvo11tvrov. 75. MARCUS AURELIUS VI , 42. Am impresia că Heraclit nu meşte pe cei ce dorm făuritorii " şi colaboratorii celor ce se petrec în lume ".


304 76

(25) . MAXIM. TYR. Xll 4 p . 489 (după B 60. 62) �ftt nup 1:ov

yf}� 9<iva'tOV KClt Uftp �ftt 'tOV 1t1.lp0� 9<iva'tOV, u&op �ftt 'tOV Ufpo� 9<iva'tOV, yft 'tOV OOa't�. PLUT. de E 1 8. 392 c 1tup0� eava't� !ltpt YEVE�. l((lt eavato� il&m yEvm�. (Vgl. de primo. frig. 1 0. 949 A). MARC.

at�

IV 46 (Pentru B 7 1 ) atpa

O'tl

yft� eava't� il&op YEvEcr8at KClt OOCl'tO� 8âva't0�

yEvEcrtkn Kat a€po� 7tUp Kat i:'�naA.tv.

76. MAXI M US DIN TYR X I I , 4, p. 489 (după B 60.62) . Focul trăieşte moartea pământului şi aerul trăieşte moartea focului; apa tră i eşte moartea aerului şi pământul pe cea a apei. PLUTARCH . , De E apud Delphos 1 8, 392 C. Moartea focului; naşterea aerului; moartea aerului, naşterea apei (cf. de primo frig. 1 O. 949A) . MARCUS AURELIUS IV, 46 (înainte de B 7 1 ) . Moartea pământului înseamnă naşterea apei, moartea apei înseamnă ivirea aerului, (moartea) aerului înseamnă foc şi invers. 77

(72) . NUMEN. FR. 35 Thedinga (de Porphyr. antr. nymph.

1 0) o8EV KClt 'HpaKÂEl'tOV 'JIUXfttcrt <pâvat 'tEp\jltV f\ Sâvatov uypf}tcrt YEVEcr8at. 'tEp\jflV OE dvat mhaî� 'tftv Ei� YEVEcrlV 1t'tWcrtV. aA.A.axou OE <pâvm �ftv ii�� tov EKEivrov eâvatov Kat �ftv EKEiva� tov ii�E'tEpOV eâvatov [B 62].

7 7 . N U M E N IOS, fr. 35 Thedinga ( PORPHYRIOS, De an tro nympharum 1 0) . Heraclit spune că pentru suflete înseamnă sau " desfătare sau moarte să devină umede ". De desfătare au parte când se nasc. În altă parte Heraclit sustine că noi trăim moartea " lor (a sufletelor) iar ele (sufletele) trăiesc moartea noastră ". 78

(96) . ORIG. c . Cels. VI 1 2 (11 82, 23 Koetschau) (79. 80

după Celsus) il� yap av8pci>7tElOV �EV OUK EXEl yvm��. 8Eiov OE EXEl.


305 78. ORIGE NES, Contra Celsum VI, 1 2. Convingerile nu tin de firea omenească , ci de cea divină. 79 n:u

(97) . -(după 78) civitp vt1mo� ilKoOOE np(l� Oatf.LOVO� oKcoon:Ep

î� n:p(>� civ0p6�.

79. ORIGE NES, Contra Ce/sum Vi, 1 2 (după 78) . Fată de divinitate omul matur apare a fi nevârstnic, aşa ca un copil tată de un om matur. 80

(62) . -VI 42 (11 1 1 1 , 1 1 Koetschau) Etocvat OE XPiJ 'tov 1tOAEf.LOV

EOV'ta �uv6v, Kat OtlCT]V Eptv, Kat ytVOf.LEVa miv'ta Ka't' Eptv Kat XpEOOV.

80 . ORIGE NES, Contra Celsum VI, 42. Trebuie să se ştie că războiul este comun, că dreptatea este luptă şi că toate se nasc din luptă şi necesitate. (vgl. 1 38) . P HILODE M. Rhet. 1 C 57. 62. S 351 . 354 Sudh. 81 (aus d . Stoiker Diogenes) i] OE 'trov f'rrl't6prov Eicraywyi] mxv'ta 'ta BEwpi!f.Lata np(l� wirr' EXEt 'tEivona Kat Ka'ta 'tov 'HpaKAEt'tov Kon:i&ov EO''ttv UpXTJYO�. SCHOL. in Eur. Hec. 1 3 1

Kom&x� 't� 'A.Oyoov 'texva�

E:A.Eyov ăAA.m 'tE Kal. o Tif.Lat<><; o'ihoo� ypa<p<Ov (FHG IV p. 640 b)· 'rocr'tE Kal. q>aiVEc:rllat f.lil 'tOV llu9ay6pav EilpE'ti]v ăv'ta 't<Îlv ciA.TJ9tvrov KomSoov f.LTJOE 'tOV ixp' 'HpaKAEt'tOU Ka'tTJyopOUf.LEVOV, ciAA,' ainov 'tOV 'HpaKAEt'tOV ElVat 'tOV ciA.a�OVEOOf.LEVOV'.

8 1 . PHILODE MOS, Rhetorica 1, c . 57, 62. Toate principii le învătăturii retorilor tind spre acest lucru şi, după părerea lui Heraclit, această învătătură este cea care îndrumă cutitele de sacrificiu ". " Scholia la EURIPIDE , Hecuba 1 3 1 . printre altii. şi Timaios (FHG Muller, IV, p. 640) numea tratatele de retorică " cutite de sacrificiu ", scriind


306 următoarele: pe cât se pare nu Pythagoras a fost inventatorul adevăratelor cutite de sacrificiu şi nici cel acuzat de Heraclit, ci însuşi Heraclit este un limbut lăudăros. 82

(99) . - PLATO. Hipp. maior 289A mefJKwv 6 KâÂ.A.w'to; aicrx,n;

avSpffinwv YEVEl crulll3âA.A.av.

82 . P LAT O N , Hippias Maior 289A . Cea m a i frumoasă maimuţă, comparată cu omul, este urâtă. 83 (98) . -B av8pCÎ:l1tWV O O'oq>ctrra't� 1tpO<; 9Eov mltrJK� q>OVEÎ'tal Kat cro<pim Kat KâÂ.A.El Kat 'tOÎ<; ăÂ.A.Ol<; nâmv.

83. PLATON , Hippias Maior 289 B. Omul cel mai înţelept, compara t cu divi nitatea, va părea o mai muţă în privinta înţelepciunii, frumuseţii şi în toate celelalte. 84 a (83) . PLOTIN. Enn. IV 8, 1 (n. B. 60) IJ.E'tapj3ânov avcmauE'tm. 84 a. PLOTIN, Enneade IV, 8, 1 . Transformându-se, îşi află odihna. 84 b (82) .

-

KCtiJ.a't6.; EO''tl 'tOÎ<; mhoî<; IJ.OX9eîv Kat ăpxEcrEkn.

84 b. PLOTIN, Enneade IV, 8, 1 . E un chin să trudeşti mereu şi să dai ascultare aceloraşi (stăpâni). 85

( 1 05) . PLUT. Corioi. 22 8UIJ.c0l IJ.CtXEcr8m xaA.E7t6v· o y(xp av

eEAT)l, 'l'llXTJ<; OOVEÎ'tal.

85. PLUTARCH, Coriolanus 22. E greu să lupti împotriva inimii, căci tot ce doreşte se cumpără cu pretul sufletului.


307 86

( 1 1 6) . -38 aUa tOOV JlEV 9EtroV ta 1tOAAa, Ka9' 'HpaKAEttOV,

&.mcrttflt otaqmyyavn Jlll ytyvclxnre0'9at.

86. PLUTARCH, Coriolanus 22. M ulte din cele divine, după Heraclit, scapă cunoaşteri i noastre din lipsă de credinfă. 87.

( 1 1 7) . - de aud. 7 p. 41 A J3A.ffi; ăv9pom� E1tt 7tavtl. A.Oyon

E1ttOij0'9at cptA.Eî.

87. PLUTARC H , De audiendis poe tis 7, p. 4 1 A . O m u l u i prostănac îi place s ă stea gură-cască l a orice vorbă. 88.

(78) . - cons. ad Apoll. 10 p. 1 06 E taut6 t' i:vt �oov Kal.

tE9vflKO<; Kat [tol E'YPfl'Yop0<; Kat Ka9EOOoV Kat vEOV Kat npat6v· ta& yap JlEta7tm6vta EKEîva EO'tt KaKEîva 1t6.A.tv JlEta1tEcr6vta taiita. [V.

Sext. P. H . III 230]. 88. PLUTARCH , Consolatio ad Apol/onium 1 0, p. 1 06 E. C ă unul şi acelaşi lucru coexistă în n o i : viata şi moartea, veghea şi somnul, tineretea şi bătrânetea; ultimele presc himbându-se, devin primele, iar primele, la rândul lor, printr-o nouă schimbare, devin ultimele (cf. SEXTUS, P. H. III. 230) . 89.

(95) . - de superst. 3 p. 1 66. C 6 'H. cpflm toî<; E'YPll'YopOOtv

E:va Kat Kotvov KOOJlOV dvm, toov of. KOtJlWJlEVWV EKacrtov Ei<; tOtov a1tootpEcpm9at.

89. PLUTARCH , De superstitione 3, p. 1 66 C. Heraclit spune că, .. pentru oamenii treji, există o singură lume, comună tuturor"; dar că în somn fiecare se îndreaptă spre propria lui lume.


308 90 .

(22) .

-

de E 8 p. 388 E 7tup� te âvtaJlotllil ta 7t(Xvta Kal. 1ti)p

(mavtwv oKoxmep XPucrou XPitJlata Kat XPTJJ.!<ltwv XPucr6r;.

90. PLUTARCH, De E apud Delphos 8, p. 388 E . Toate s e preschimbă în egală măsură cu focul ş i focul c u toate - aşa c u m mărfurile s e schimbă pe a u r şi aurul p e mărfuri. 91

(4 1 . 40) . - 1 8 p. 392 B 7tOtllJlâll yap OUl( EO'ttV EJl�flvat ol.r; tâlt autâlt Ka9' 'HpaKÂ.attov [V. Plat. Cratyl. 402 A 22 A 6. Aristot . Metaph. r 5. 1 0 1 0 a 1 2 c . 65, 4. - 22 B 1 2. 49a] ooot evTJTiir; oUcriar; ol.r; U'lfll0'9at Kata El;tv <tiîr; autflr;>· âU' O�UtTJtt Kllt tUXEt J.!Etll�Â.flr; =

O'Ki.OVTJO't Kllt 7tUÂ.tV cruvayet (JlâÂ.Â.ov OE ou& 7tUÂ.tV 000 UO'tEpov, ttÂ.Â., UJlll cruvicrtatat Kat â7toÂ.EÎ1tEt) Kat 7tpOcrEtcrt Kat ă7tEtcrt.

9 1 . PLUTARCH., De E apud Delphos 1 8, p . 392 B. Nu ne putem scufunda de două ori în acelaşi râu, după Heraclit (cf. PLATON, Craty/os 402 A; ARISTOTEL, Metaph. III. 5, 1 0 1 0 A, 1 2, c. 65, 4) şi nici atinge de două ori substanta pieritoare într-o stare identică <<cu sine însăşi>>; ci, prin avântul şi prin iuteala transformării, ea se dispersează şi iarăşi se comprimă (mai precis zis, nici din nou, nici mai târziu, ci concomitent se strânge şi se relaxează), se apropie şi se îndepărtează. 92 .

( 1 2) . PLUT. de Pyth. or. 6. p. 397 A 0Ux Opâtr; . . , ocr11v xaptv

EXEL ta :Ea7t(ptKa !JiÂ.TJ, KTJÂ.oiivta Kat KataeEÂ.yovta toUr; âKpOWJ.!Evour;; :Ei�uÂ.Â.a ot JllltVOJlEVWt crt6J.!att Ka9' 'HpaKÂ.Et tov âyUacrta Kat âKaÂ.Â.mmcrta Kat âJl'l}ptcrta q>GeyyoJlEVTJ XtÂ.iwv et&v e�tKveîtat tflt !p<I)Vflt Ota tov 9E6v.

92. PLUTARCH, De Pythiae oracu/is 6, p. 397 A. Nu vezi cât farmec au poemele safice, care încântă şi transportă pe ascultători? După Hera c l it, Sibyla, prin gura ei delirantă , "


309 profeteşte lucruri care nu provoacă râsul, neînfrumusetate de podoabe ori de miresme, iar prin vocea ei, atâtată de zeu, străbare o mie de ani ". 93 .

( 1 1 ) . - 1 8 p. 404 D o ăva�. ou to JlavtEî6v Ecrtt to EV �EÂ.<poîc;,

outE Â.EYEt outE KpU7ttEt aÂ.Â.a O'TJJlaivEt.

93. PLUTARCH., De Pythiae oracu/is 2 1 , p. 404 D. Stăpân, al cărui oracol se află la Delfi , nici nu vorbeşte, nic i nu tăinuieşte nimic, ci se exprimă numai prin semne. 94. (29) . - de exil. 1 1 p. 604 A "HÂ.to<; yfl.p oux unEpjlf!m:tm JlEtpa· Ei Oi: Jl�. 'bptVUE<; JltV �iKTJ<; EmKoupm E�EUp�oumv.

94. PLUTARCH., De exilio, 1 1 , p. 604 A. Soarele nu-şi va depăşi măsura; altfel Erinyile . ajutoarele dreptăţii, I-ar descoperi. 95.

( 1 08) .

KpuntEtv, fpyov Oi:

- Sympos. III pr. 1 p.

F &.Jla9iTJv yfl.p ăJlEtvov EV UVEO'Et Kat nap' oivov. STOB. Fior. 1 1 75 KpuntEtV 644

&.JlaaiTJV Kpecrcrov il E<; ta JlEcrov <pfpEt v.

95. PLUTARCH, Symposion III. p. 1 644 F. E mai bine să-ti ascunzi slăbic iunea minţii. Dar e greu (să te controlezi) când nu te supraveghezi sau be i un pahar de vin . STOBAIOS, Florilegium 1 , 1 75. Este preferabil să-ti ascunzi nepriceperea, decât s ă o dezvălui în ochii tuturor. 96. (85) . - IV 4, 3. p. 669A VElCUE<; yap K07tptWV EKf3Â.TJtOtEpOt. 96. PLUTARCH, Symposion IV, 4, 3, p. 669 A. C a d a v r e le a r t r e b u i a r u n c a te m a i r e p e d e d e c ât gunoiul.


310 97.

( 1 1 5) . -an seni resp. 7 p. 787 C Kuve<; yap KatajXx'i)l;oucrtv

rov t'iv f.ltl ytvoomcrocrt.

97 . PLUTARCH , An seni republica gerenda sit 7, p. 787 C . Câinii latră l a c e i p e care nu-i cunosc. 98.

(38) . - fac. lun. 28 p. 943 E ai lji'IJX!Xt OOf.L&Vtat Ka9'

'AtOTJV.

98. PLUTARCH, De facie in orbe /unae 28, p. 943 E . Sufletele în Hades simt mirosurile. 99 .

(3 1 ) . - aqu . et ign. comp. 7 p. 957 A ; vgl. de fort. 3 98 C

ei f.lll f\Â.to<; i'tv. EVEKa t&v ăUrov ăotpwv ElxppOVTJ t'iv i'tv.

99. PLUTARCH, Aquae et ignis comparatio 7, p. 957 A (cf. De fort. 3, p . 98 C) . Dacă n-or exista Soarele ar fi noapte, cu toată existenta celorlalti aştri. 1 00. (34) . - Qu . Plat. 8, 4 p. 1 007 D . . nept6omx; .

·

&v 6 f\Â.to<;

EmOtcltT]<; c:Ov K!Xt crKOnO<; 6pîl;;etv K!Xl j}p<xj3e1letv K!Xl ava&tKVUVat K!Xt avacpaivetV f.1epaj30Â.U<; K!Xl OOpa<; !Xt mvta cpipoucrt Ka9' 'HpaKÂ.ettoV KtÂ..

1 00. PLUTARCH, QUAEST/ONES PLATONICAE 8, 4, p. 1 007 D. Soarele, stă pân şi supraveghetor al perioadelor c iclice ale timpului. delimitează . d iriguieşte, pune în evidentă şi indică schimbările lor, precum şi anotimpurile " care aduc toate ". 1 0 1 . (80) . - adv. Colot. 20. 1 1 1 8 c rot�T]Oclf.LT]V Ef.1EOOut6v. 1 0 1 . PLUTARCH, Adversus Coloten 20, 1 1 1 8 C. M-am căutat pe mine însumi.


31 1 1 0 1 a. ( 1 5) . POLYB. XII 27

oUEîv yap ovtrov Kata qnxnv <OOavEi

tlV(l)V OpyCtVOOV TJJ-LÎV, oi<; 7tCtVta 7tUV8cxVOJ-LE9a ICCXl 1tOAU1tfXXYJ-LOVOUJ-LEV, aJCofjc; ICCXl 6pacrEro<;. UATJ9tvrotEpa<; o' OU<TTJ<; ou J-Lt!Cprot tfi<; Opa<TEOO<; JCata tov 'HpaKAEttov· 6<p8cxA.J-Lol yap toov rotrov a1Cp$EcrtEpot J-lCtptupE<;.

1 0 1 a. POLYBIOS XII, 27 . Ochii sunt martori mai siguri decât urechile. 1 02. (6 1 ) . PORPHYR. L\ 4 (1 69' 6 Schr.) toot J-LEV 9Eoot ICCXAU navta !Cal ayaea ICCXl oixata, ăv9p<o7tot OE â J-LăV ăOtJCa tl1tEtATJ<pamv â OE oixata.

1 02. PORPHYRIOS, Quaestiones Homericae, la //iada IV, 4. Pentru d ivinitate , toate sunt fru moase, bune şi d repte; oamenii însă consideră că unele sunt drepte, altele nedrepte. 1 03 . (70) . PORPHYR. X 200 (1 1 90 Schr.)

�uvov yap <lpxl) JCat

mpac; t1tt 1CUJCA.ou 1tEpt<pEpEiac; rvg 1. 1 1 64 , 3, 1 8 7, 23 f.].

1 03. PORPHYRIOS, Quaestiones Homericae, la //iada XIV, 200. Tot unul este începutul şi sfârşitul unei circumferinte. 1 04. ( 1 1 1 a) . PROCL. in Ale. 1 p. 525, 2 1 ( 1 864)

tic; yc'Xp autoov

v6oc; il <ppi]v ; OTJJ-LOOV aotooîm 7tEt9ovtat ICCXl OtOacrJCUArot XPEtOOVtat OJ-LtA(l)t OUIC EiootE<; Otl 'oi 1t0AA0l ICCXICOt, 6A.iyot OE aya9ol' [vgl. Bias c. 1 0 a 3 $].

1 04. PROC LOS, In Alcibiadem 1, p. 525, 2 1 . Care e de fapt ratiunea şi mintea lor? Dau ascultare aezilor populari, iar ca dascăl îşi iau multimea , fără să ştie că cei multi sunt răi şi putini sunt oameni buni. 1 05. ( 1 1 9 Anm.) SCHOL. HOM. AT pînă la I: 25 1 ("hKtopt o' i;Ev ttaîpo<;, [naml. ITOUAuOOJ-La<;], ifjt o' EV VUKtl yf.vovto).

'H. EVtEOOEv


312 acrtpoA6yov <jlllCJl tOV "0�11POV Kat EV oi� <pllcrt '1-Loîpav o' ou nva <jllli-Ll 1tf.<p'IYY!-LEVOV E�!-LEVat avOp&v' KtÂ..

1 05. Scholia Homerica, A T la //iada XVIII, 25 1 . E ra tovarăşul l u i Hectar, căci se născuseră în aceeaşi " noapte ". După acest vers şi după acel pasaj în care afirmă: nici unul d intre oameni, spun eu, nu a scăpat de soarta ce-i " este hărăzită ", Heraclit î1 numeşte pe Homer un astrolog. Şi în cele ce spune: afirm că nici un muritor n-a scăpat de soarta " ce-l aşteaptă ". 1 06. ( 1 20) . PLUT. Camill. 1 9 70Cpt o' iJI-LEp<i)v rt1t0<ppa&ov ettE XPTt ti.9Ecr9ai nva� EltE 6pEI(i); 'HpaKÂ.EttO� E1tE1tÂ.11�EV 'Hcn60oot ta� 1-LEV aya� 1t0to'l.ljlEVOOt, ta� OE <p<XUÂ.a� [Opp. 765ff.], Wc; ayvoouvn <pOOtV TJI-LEpa� am'm11� 1-Liav oooav, htpoo9t otllnOplltat (vgl. B 40. 57) . SENECA Ep.

12, 7 unus dies par omni est. 1 06. PLUTARCH , Cami//us 1 9. Heraclit îi reproşa lui Hesiod" pentru care anum ite zile sunt bune iar altele rele, " faptul de a ignora că natura oricărei zile este u na şi aceeaşi ". SENECA Epistole 1 2, 7. Fiecare zi este la fel cu toate celelalte. 1 0 7 . (4) . SEXT. EMP. Vll l 26 KaKOl i-L� avepomOtcnV O<pBaÂ.!-LOl Kat &ta jlapj)apous \jfUX� exovtoov [vg l. A 1 6 1 1 47, 30 ff. ; B l O J a]. 1 07. SEXTUS EMPIRICUS VII, 1 26. Ochii şi urechile sunt răi martori pentru oamenii care au suflete barbare. 1 08 . ( 1 8) . STOB. Fior. 1 1 74 Hense 'HpaKÂ.Eitou. oKoooov J..6yous f\Koucra, oU&l.� a<ptKVEÎtat E� tOUtO, WotE ytvffimcEtV Otl crO<pâv ecrtt 1tUVt(J)V KEXooptcr!-Lf.vov.


313 1 08. STOBAIOS, F/ori/egium L 1 74. Dintre toti câti le-am ascultat cuvântul, nici unul nu a aj uns să înteleagă că întelepciunea este ceva separat de toate. 1 09. ( 1 08)

=

B 95.

1 09. (În ultimele editii Diels-Kranz acest fragment a fost ataşat la fr. 95) . 1 1 o' ( 1 04 a) ' - 1 76 avep<imOt� ytVE<J9at CJl(Q(j(l 90..oumV Ot)l( clJlEtvov [vg l. B 85]. 1 1 1 ' ( 1 04b) ' - 1 7 7 voi.km� iryu;Î.llV EltOÎ.l1CJEV ftOi> Kat aya96v' AtJlO� K6pov' KUJlCX'tO� a vrmaum V.

1 1 0 - 1 1 1 . STOBAIOS, F/ori/egium, L 1 76 +7 7 . Pentru oameni nu e cel mai b u n lucru s ă li s e împlinească toate dorintele. Boala face ca sănătatea să fie dulce şi plăcută, foamea (face aşijderea) săturarea, iar osteneala odihna. 1 1 2. ( 1 07) . STOB. Fior. 1 1 78 croxppovEiv apE'tft JlEytcr'tll. Kai cra<pÎ.ll aA.11BEa AiyEtv Kai 1totEtv Kata <pootv E1tCXtovta�.

1 1 2. STOBAIOS, Florilegium 1, 1 78. O judecată sănătoasă este cea mai mare virtute iar întelepciune înseamnă ca în vorbă şi în faptă să te conformezi adevărului, dând ascultare naturii lucrurilor. 1 1 3 . (9 1 ) . - 1 79 �uv6v tcrn 1tâm to <ppov&tv. 1 1 3. STOBAIOS, Florilegium 1, 1 79. O j udecată sănătoasă este comună tuturor.


314 1 1 4. (9 1 b) . 1 79 �uv v6o:n Atyovtac; ioxupi�eaem XPtl t&t �uv&t 7tâvtrov, oKC00 1t€p v6�rot 1t6A.tc;, Kal. 1toA.u icrxupot€pwc;.

tpE<povtm yap

7tâv-rec; oi av9p0>7tElOl VO�Ol tl1t0 Evoc; 'tOU 9Eiou· Kpa'tEÎ yap 'tOO'OU'tOV 6K6crov f.eEA.Et Kal. f.�apKEî 7tâm Kal. 1t€ptyivEtat.

1 14. STOBAIOS, Florilegium 1, 1 79. Cei care doresc să vorbească în mod rational trebuie să se sprijine pe ceea ce este comun tuturor (lucrurilor) , aşa cum se sprij ină cetatea pe lege, ba chiar în chip şi mai temeinic; într-adevăr, toate legile omeneşti se nutresc din unica lege divină , căci aceasta are atâta putere cât vrea să aibă şi ajunge pentru toti, fără să se epuizeze vreodată. 1 1 5 . (0) . - 1 80 a \JIUXftc; f.crn A.Oyoc; t.amov aiîl;wv. 1 1 5. STOBAIOS, Florilegium L 1 80 A. Logos-ul este propriu sufletului; el se sporeşte pe sine însuşi. 1 1 6. ( 1 06) .

-

V 6 av9pol1tOlO'l 1tCXO'l �'tEO''tl ytVWcrKElV EwU'tOix; KCXl

O'W<ppOVEÎV.

1 1 6. STOBAIOS, Florilegium V, 6. Fiecare om este în stare să se cunoască pe sine însuşi şi să aibă o dreaptă judecată. 1 1 7 (73) o

o

-

7 avl'Jp OKO'tCXV �E9ucreftt, ăyum imo 1tat00c; avftPou

mpaA.Â.6J.lEvoc;, ouK f.1tairov OKll jla.iVEt, iYypl'Jv tl'Jv \JIUXTJV i:xwv. [ vgl. B 7 1 ?].

1 1 7 . STOBAIOS, F/orilegium V, 7. Un bărbat, când se îmbată , este condus d e un copil nevârstnic; el s e clatină ş i nu observă încotro merge, deoarece sufletul TI este umed (cf. B 7 1 ?) . 1 1 8 . (74--76) . - 8 aUyl'J �llPtl \JIUXtl croqxotâ'tT] KCXt UpLO''tTJ oder vielmehr : au11 \JIUXTJ croqxota'tTJ Kal. <lpicrt11.


315 1 1 8. STOBAIOS, Florilegium V, 8. Sufletul uscat este cel mai întelept şi cel mai bun. 1 1 9 . ( 1 2 1 ) . IV 40, 23 'H. Ec:pll � ii9oc; avepW7t(l)t OatJlroV. 1 1 9. STOBAIOS, Flori/egium IV, 40, 23. Heraclit spune: caracterul este demonul omului. 1 20. (30) . STRABO . 1 6 p. 3 j3EÂ:nov o' 'H. Kat OJlllPlK(I)'tEp� OJlOl� avtl. 'tO'U UpK'ttKOU 'tTJV ăpKtOV OVOJlâl;rov· iioU<; Kat ecrntpru; 'tEpJlU'ta iJ ăpKt<X; Kat avtiov tilc; ăpKtOU olipoc; aiflpiou �t6c;. 6 yap apKttK6c; Ecrtt OUcrE� Kat avatoÂ.ilc; ăpoc;, oux iJ ăpKtoc;.

1 20. STRABON, Geografia 1 , 6, p. 3. Mai bine Heraclit şi, de ase menea , mai a proape de stilul ho meric , când numeşte (conste latia) în loc de " Arctică ", " U rsa ". " Granita d i ntre dimineată şi seară este Ursa şi, în fata Ursei, piatra de hotar a sclipitorului Zeus "; căci constelatia " Arctică ", de fapt, este piatra despărfitoare între apus şi răsărit , nu " Ursa ". 1 2 1 . ( 1 14) .

STRABO XIV 25 p. 642; OlOG. IX 2 ( s. 1 1 40, 5)

ă/;tav 'bc:pEcrtatc; iJllllOOV amxy�acr9at rcâm Kat toîc; avi]�otc; tl']v rc6Â.tv KataÂ.tTCEÎV, Ot'ttVEc; 'bpJlOOropDV ăv<ipa EroU'tOOV ovi]tcrtov E�Ej3aÂ.Ov c:pavtEc;· TJJlffoV JlllOE Eic; 6vi]tcrtoc; ecrtro, Ei OE JlTJ, ăÂ.Â.ll

'tE

Kat JlEt' ăÂ.Â.rov.

1 2 1 . STRABON, Geografia XIV, 25, p . 642; OlOG. LAERT. IX, 2. Bine ar face efesienii dacă s-ar spânzura cu totii şi a r încredinta cetatea în mâ inile celor nevârstnic i , ei, care I-au izgonit pe Hermodoros, cel mai vrednic din mijlocul lor, spunând: " printre


316 noi să nu fie unul cel mai vredn ic, iar dacă este, să plece unde o şti şi să se adune cu alţii ". 1 22 . (9) SUID. s. V. o

cXYJ(tjla'tEÎV şi a�.uptcrjla'tEÎV: arxtjlacrtl]V

'HpaKÂ.Et't�.

1 22. LEXICONUL SUDA <cuvântul> a-yxtj3a'tEîv şi UJ-L<jltcrjla'tEîv: Apropiere ". " 1 23 . ( 1 0) . THEMIST. O r. 5 p . 69 .

<Pilcrt� of. Ka8' 'HpaKÂ.Et'tov

KpU7t'tEcr8at <jltÂ.EÎ.

1 23 . T H E M ISTIOS, Orationes 5, 69 . După Heraclit, naturii (lucrurilor) îi place să rămână ascunsă. 1 24. (46 Anm.) . TH EOPHR. Metaphys. 1 5 p. 7 a 10

Usen.

ăÂ.fY'(OV & KUKEÎVO OO�EtEV ăv, Ei o J-LEV o� oilpavo� K!Xl EK!XO"'t!X 'tOOV J-LEp<ÎlV a7tav't' EV 't�Et Kat J..&ycot, Kat J-Lopcpaî� Kat &>vaJ-LEmv Kat m:pt60ou;, ttv & 'tai� aPXaî� J-LTJaEv 'towu'tov, aJ..J..' <OOJtEP crapJ-La EiKft KEXUJ-Levcov o KaÂ.Â.tcr't�. <jll]crtv 'HpaKÂ.Et't�, [o] K6crJ-Lo�.

1 24. TEOFRAST, Metaph. 1 5, 7 A, 1 0 Usener. Ar putea părea iraţională şi această idee, anume că întreg cerul şi toate părţile considerate laolaltă se află rânduite după ordine şi logos, după forme, patente şi cicluri, în vreme ce la început nu exista nimic asemănător, ci aşa c u m se exprimă Heraclit, " c ea mai frumoasă lume este ca o grămadă aruncată la întâmplare ". 1 25. (84) . - de vertig. 9 Kat o KUKEffiv oticr'ta'tat <J-Lit> KtvoilJ-LEvo�. 1 25 . T E O F RAST, De vertiginibus 9. P â n ă şi ciceonul se descompune dacă nu e agitat.


317 1 25a. (0) . TZETZES ad Aristoph. Plut . 88 (Ambr., Paris.) tlXpA.ov OE tOV nA.oiitov 1tOU:Î ro<; OUK apetft<;, x:ax:i<x<; & 1tap<xtti.ou.

o9tv x:al. 'H.

o 'f:o.<pEO'tO<; clpOOj..LEVO<; 'f:o.<pEO'tOt<;, OUK E1tEUXOj..L EVO<;' 1-LTJ E1ttÂ.t1tOt Uj..L â<; 1tÂ.Oiito<;, E<pTt, 'f:o.<pEO'tOt, tv' E�EAEYXOtcr9E 1tOVTtPEOOj..LEVOt.

1 25 a. TZETZES, la ARISTOFAN, Plut. 88 (Ambrosianus. Parisinus) . Pe Plutos11 tace orb, fără legătură cu virtutea, ţinând de răutatea complice. De aici şi Heraclit din Efes, prelucrându-i pe etesieni, nu rugându-se de ei, le zise: " De nu v-ar părăsi nicicând bogăţia, etesieni, ca să se dovedească cât de răi sunteţi ". 1 26. (39) . -schol. ad. exeg. 11 p. 1 26 Herm. ta 'I'UXPcl 9Epetm, Eltpj..LOV 'lfUXEtat, irypav afutVEtat, Kap<paÂ.Eov voti.�Etat.

1 26. TZETZES, Scholia ad exegesin 11, p. 1 26 Herm. Ce este rece se încălzeşte, ce este cald se răceşte, ce este umed se usucă, ce este uscat se umezeşte.

FRAGMENTE ÎNDOIELNICE. TEXTE INCERTE, FALSE SAU FALSIFICATE 1 26a . (0) . ANATOL. de decade p . 36 Heiberg (Annales d' histoire. Congres de Paris 1 90 1 . 5. section) x:ata A.Oyov oc cilpEwv crui-LI36A.A.Etat i:ll&>!-Lci<; x:ata creA.llvnv.

otatpeîtat oc x:ata tel<;

ăpx:tou<;, a9av<ltOU MVTJI-LTJ<; O'llj..LELW.

1 26a. ANATOLIOS, De decade p. 36 Heiberg. Potrivit logo� ului anotimpurilor, câtimea de şapte este socotită după fazele lunii, este delimitată după poziţia Urselor, a mbele constelatii (fiind) semne ale a mintirii nemuritoare.


319 1 29. ( 1 7) . DIOG. VII I 6 Ilu9ay6p11� MVllcrapxou icrtoptT)v TlcrKT)CfEV av9p0:mwv �aA.tcrta 1tUVtWV Kai EKAE�U�EV� tauta� ta� cruyypacpa� ETtOt�crato Eautou crocpiT)V, 7tOAu�aetT)V, KaKotE�viT)V.

1 29. DIOG . LA E RT. VIII, 6. Pythagoras, fiul lui Mnesarchos, cel mai asiduu cercetător dintre toti oamenii, după ce şi-a însuşit cu chibzuială aceste scrieri, şi-a întocmit propria lui doctrină; grămadă de cunoştinte: înşelătorie meşteşugită. 1 30. (0) . GNOMOL. Monac. lat. 1 1 9 (Caecil. Balb. Wolfflin p . 1 8 ) non convenit ridicu/um esse ita , u t ridicu/us ipse videaris. Heraclitus dixit. 1 30. Gnomologia Monacalis Latina 1 , 1 9. " " N u e bine să fii atât de glumet, încât să devii ridicol , a zis Heraclit. 1 3 1 . ( 1 34) . -Paris . ed. Sterb . 6 ot yE 'H. f.A.qE tl)v otT)mv xpoKo7tfi� EYK01t� V.

1 3 1 . Gnomologia Parisina (Sternbach) , 209. Heraclit a spus că înfumurarea este o piedică pentru mersul înainte. 1 32. (0) . - Vatic. 743 n. 3 1 2 Sternb . t�at 9EoU; Kai av9pomo� KataOouA.ouvtat.

1 32. Gnomotogium Vaticanum (Sternbach) , 3 1 2. Onorurile înrobesc pe zei şi pe oamen i. 1 33. (0) . - 3 1 3 ăv9pw1t0t KaKoi UAT)9tvoov avtiOtlCOt. 1 33. Gnomo/ogium Vaticanum (Stern bach), 3 1 3. Oamenii răi sunt adversarii iubitorilor de adevăr.


318 1 26b. (0) . ANONYM. IN PLAT. Theaet. (Beri. Klassikert. 2 ) 7 1 , 1 2 la p. 1 52 E (23 A 6) 't.mxapll� 6 <6l!tĂ:r'J>ooo; 'toîc; nuaa<"fopEiotc;> ăJ. Aa. ..

't<t> nva E<mVEVOT"J>KEV O<EtV>ix 't<.6v

u:

nEpi 'to>u a�D<l!Evou Myou>.

t<p<:>O<EUE:t liE Ka'ta 'to> 'Hpa«I...Ei.'tou> 'ăA.Aw.:; ă<AAo c:Xel. aU/;E>'tat 7tp(x; o <civ Ttl EAAt>Tttc;'. Ei oi>v <llTJ&tc;> <rcaUD'tat <j)Ewv Kat aÂ>ÎI.<Cl't>'tWV <'tO d&J<;, ai> Oootal ăAA<O'tE ăAAat> ytVOV'tat <Ka'ta O'UV>EXfi pumv.

1 26 b . ANONYMOS, la PLATON , Theait. 7 1 , 1 2 , la 1 52 E . Epimarchos . . . cercetează acest domeniu urmând spusele lui Heraclit: " mereu una creşte într-un fel, alta în alt fel, fiecare după cum simte nevoia . Dat fiind că nimeni nu se opreşte în evolutie şi îşi sc himbă mereu înfătişarea, şi substanta devine mereu alta, într-o curgere fără de sfârşit ". 1 27. (0) . ARISTOCRITUS Theos. 69 (pînă la B 5)

6 au't� 7tpO<;

Aiyu7tnouc; Eqnr Ei E!Eoi Eimv, iva n BpTJVEÎ'tE au'touc;; Ei OE BpTJVEÎ'tE aU'tOU<;, llTJKE'tl 'tomouc; fJyEÎcrEIE Brouc;.

1 27 . ARISTO C RITOS, Theosophia 69 (după B 5) . Acelaşi (Heraclit) spunea egiptenilor: " dacă există zei, pentru ce-i plângeti? Iar de-i plângeti, atunci nu-i mai socotiti zei ! " 1 28 . (0) . - 74 on 6 'HpaKÂEL't� Op<Ov 'tOU<; "t.AA.TJvac; ytpa 'toîc; oaillO<JtV a7tOVEllOV'ta<; Et1tEV' Oatl!OV(l)V ayaÂllaatv EtlXOV'tal OUK aKoooumv, &cr7tEp aKOOOEtV, OUK a7toOtOoUmv, &crnEp OUK a7tat'tOÎEV.

1 28 . ARISTOCRITOS, Theosophia 74. Heraclit, văzându-i pe greci cum împărţeau prinoase demonilor, a spus: " înaltă rugi statuilor de daimoni care nu aud, ca şi când ar putea auzi, care nu dau nimic <<ca şi când ar putea da>>, <<care nu cer nimic, ca şi când>> ar putea cere ".


320 1 34. ( 1 35) . - 3 1 4

tiJv Ttatoeiav i:: t epov iiAtov d vat to îc;

1tE1tatOCUllEvotc;.

1 34. Gnomologium Vaticanum (Sternbach), 3 1 4. Educatia este, pentru cei care au primit-o, ca un al doilea soare. 1 35. ( 1 37) . -3 1 5 cruvtollwt6:tTtV ooov iO::A.eyev eic; euoo�iav to yevtcrSat 6:ya96v.

1 35. Gnomologium Vaticanum (Sternbach) , 3 1 5. (Heraclit) spunea că cel mai scurt drum spre renume este acela al bunătătii. 1 36 . (0) . SCHOL. EPICTET. BO DL. p. LXXI Scheukl I:XTtEVKÂ. 'HpaKÂ.Ettou· \j/UXai UpTttq>atOt Ka9epci>tepat (OEXt) ij EVi VOOOOtc;.

1 36. Schol. EPICTET. , Bodl . , p . LXXI (Schenkl). Sufletele celor căzuti pe câmpul de luptă sunt mai pure decât ale celor doborâti de boală. 1 37. (63) . STOB. Ecl. l 5, 1 5 p. 78. 1 1 (după Aet. l 27 1 s. 22 A 8) ypa<pet youv 'ecrn yap eillaplltva TtO:vtwc; ...

1 37. STOBAIOS, Eclogae 1 , 5, 1 5, p. 78, 1 1 . (Herac lit) scrie: negreşit, există hotărâri ale soartei . . . 1 38. (0) . COD. PARIS. 1 630 s . XIV f . 1 9 1 r 'HpaKÂ.eitou <p1Aoo6<pou Kata tou J3iou. Tioi11v ne; )3t6toto t6:llot tpi)3ov KtÂ.. Anth. Pal. IX 359. Stob. FI. 98, 57 Posidipp. Ep. 2 1 p . 79 Schott. =

=

1 38 . (0) Cod. Parisinus, 1 630, XIV, f. 1 91 : Despre viata filosofului Heraclit: Anthologia Pa/afina IX, 359. STOBAIOS IV, 34, 57 Poseidippus, Epigr. 2 1 , p. 79 Schott. =

=


32 1 1 39 . (0) . CATAL. CODD. ASTROL. G RA E C . IV 32 V I I 1 06 'HpmcAEÎ'tOU <ptA.ocr&pou. 't7tElOTJ <pacrt nv� E� clpX� KEîcr9at 'ta ăcr'tpa . . . IJ.EXptc; ou tetA.Et 6 7totitcrac; ain6v.

1 39. (0) Cota/. Codd. Astrol. Graec. IV, 32, VII , 1 06: Lucrarea filosofului Heraclit Despre originea stelelor. Deoarece unii spun că la origini se află stelele . . . până când vrea cel ce le-a făurit ". ,.

PARMEN IDES

A

VIAŢA ŞI ÎNVĂ ŢĂTURA

VIAŢA l . DIOGENES IX 2 1 -23 . (2 1 ) 3EvO<pâvouc; Of. otitKoucrE ITapiJ.EvtOllc;

nup11'toc; 'tA.fâ'tl'lc; ('toi.i'tov eW<ppacr1:oc; tv 'tfJt 'tm'toiJ.fit (Phys. Opin. fr.

6a . D. 482, 1 4) 'Ava�tiJ.âVOpOU <pll<JtV UlCOOOat). OIJ.wc; o' ouv aKoooac; Kat 3EvO<pâvouc; ouK JiKoA.oU911<JEV au'toot. EKotVOOVll<JE Of. Kat 'AIJ.Etvicu �wxai'ta 'tân ITu9ayoptKoot, cOc; E<pll funcov, avOpt 1tEV11'tl IJ.EV, KaA.oot Oi: Kat aya9Wt. cOl Kat IJ.âAAoV i(KOAO� Kat U7t09aVOV'toc; llpWlOV iOpfua'tO ytvouc; 'tE imâpxwv AUIJ.7tpOU l((Xt 7tAOU'tOU, 1C(Xt {m' 'AIJ.El viou, aA.A.' o'l)x ll1t0 E.fVO<pâVOUt; Eic; Jicruxiav 7tpOE'tpâ7t11. 7tp6}1:oc; 0E o\i'toc; 'tTJV yfjv a7ttpatVE <:r<patpoEtOfj Kat tv IJ.E<rWt KEîcr9at. Mo 'tE Eîvat <:r'tOtXEÎa, 7t\ip Kat yfjv, Kat 'tO IJ.EV 0111J.l0Upyo\i 'tâ�tv EXElV, 'l:T]v OE UAllc;. (22) ytvmiv 'tE av9pffi7tWV t� JiA.iou 7tp6}1:ov yEvtcrSat· au1:ov [?) oc {mapxEtv 1:0 9Ep1J.oV Kat 'to 'lfUXpOV, t� wv 'ta 1tâv1:a cruvm1:âvat. Kat 'l:T]v 'I'UXTJV Kat 'tov vo\iv 1:amov Eivcu, KaSU IJ.EIJ.Vll'tat 1C(Xl eE&ppacr'toc; EV 'toîc; cllumKoîc; rfr. 6 a. D. 483, 2], 7tâV'tWV <JXEOOV E1C'tl9t1J.EVoc; 'ta oowa'ta. OtcrcrftV 'tE E<pll 'l:T]v <plAO<JO<piav, 'l:T]v IJ.EV Ka'ta aA.it9Etav, 'tTJV oc lC(X'tU o6�av. OlO Kat <pllcrl 7tou· 'xpEro . . . .


322 UATJeiJc;' [B l , 28- 30]. l((lt u1noc; OE ou'x 1t0tT)f.Ult(I)V <ptAOOO<pEÎ, KIX8a1tEp 'Hcri.oo6c;

-re

Kut 3Eva<pavTJc; Kat 'I:.JlnEOOKA.ftc;.

Kpt'ti!ptov Oi: 'tov A.6yov

dJtE· •�le; -re uicreiJcrEtc; Jltl aKpl.j3eîc; imapxEtv. <pT)crt yoi.lv· 'JlTJOE ... f.A.e-yxov'

[Bl , 34 - 36]. (23) ow Kal. JtEpt au'toi.l <pT)mv 6 TiJlrov· [fr. 44 D.] IlCXpJlEVWoU 'tE j)tT)V JlE-yiXÂ.()(ppovoc; OU 1tOAUOol;,OV, Oc; ' U1t0 lp(XV'tUO"ioc; U1tU'tTJc; UVEVEÎKIX'tO vwcrEtc;. eic; 'toi.l'tov KUt IIA.a'trov 'tov otaA.oyov yEypa<pE 'IIapJlEVÎOTJv' emypaljfac; 'il JtEpi i&oov'. fjKJla�e & Ka'ta 'ti]v eva•TJv Kal. e/;TJKocr•i]v oA.uJlmaoa [504

- 501]. Kat OoKEî 1tpcO'toc; 7tE<p<opaKEVat 'tov uu'tov dvm "t:.cr1tEpov Kat <Procr<p6pov, 001; <pTJm 1Pcxj3ropîvoc; ev nEJl7t'trot 'A7tOJlVTJJlOVEUJlU'trov (oi Oi: Ilu8ay6pav)· KaA.A.iJlaxoc; & <pT)O"t Jltl dvm au'toi.l 'tO 7tOtT)JliX. AEYE'tat Oi: I((Xt

VOJlouc; 9Eîvat 'toic; 1t0Al'tatc;, roc; <pT)m L1tEUO"t1t7toc; EV 'tcOt IlEpt

<ptA.oo6qKov. Kat 7tpcO•oc; epro'tftcrat 'tOV 'AxtA.A.Ea A.6yov, fix; lllaJ3ropîvoc; ev IlaV'tooanftt icrwpiat [fr. 1 4 FHG I I I 579]. yEyovE of. Kal. E'tepoc; flaPJlEVtoTJc;, -rl•rop •exvoypa<poc;.

1 . DIOG. LA E RT. IX 2 1 �3 (2 1 ) Auditor al lui Xenofan a fost Parmenides, fiul lui Pyres, din Elea (Teofrast, în Prescurtare (= Phys. Opin. fr. 6a , D. 482, 1 4) , pretinde că I-ar fi ascultat pe Anaximandros) . Dar şi de 1-a ascultat pe Xenofa n, învătătura nu i-a urmat-o. După spusa lui Sotion, a fost prieten cu Ameinias, fiul lui Diochaites, pythagoricul, om sărac, dar distins. De aceea i-a şi urmat învătătura şi, după moarte, i-a ridicat o capelă, -Ele neamul lui fiind nobil şi bogat. Către viata contemplativă s-a îndreptat sub înrâurirea lui Ameinias, nu a lui Xenofan. Parmenides, cel dintâi, a arătat că pământul e sferic şi aşezat în mUiocul Universului; că elementele primordiale sunt două focul şi pământul -şi că unu ! îndeplineşte functiunea de creator, iar celălalt de materie; (22) că dintru început, oamenii s-au născut din nămol şi că în ei se întâlnesc caldul şi recele, din care


323 toate sunt alcătuite . (Mai spunea iarăşi) că sufletul şi inteligenta sunt unul şi acelaşi lucru, cum aminteşte şi Teofrast în cărţile-i de

Fizică (fr. 6 a. D. 483, 2) , unde înşiră mai mutt sau mai putin părerile tuturor. Despre filosofie zicea că e de două feluri: una, după adevăr, alta, după părere. De aceea şi spune undeva: " trebuie să te pătrunzi . . . " (8 1 , 28-30) . El însuşi îşi înfătişează învătătura în versuri, ca Hesiod şi Xenofan şi Empedocles. Criteriul adevărului era pentru el ratiunea; despre senzatii zicea că-s înşelătoare. Chiar şi spune: " nici deprindere . . . " (8 7, 3-&) . (23) D e aceea şi T imon zice despre e l (fr. 44 D.): Tăria singuratică a lui Parmenides cel cu gânduri măreţe, care a abătut cugetele de la înşelăciunea închipuirilor. în cinstea lui a scris şi Platon dialogul intitulat Parmenidessau Despre idei. Înflorea către cea de-a 60-a olimpiadă (504-50 1 î.e.n.). Pare să fi fost cel dintâi care a observat că luceafărul de zi şi luceafărul de seară sunt unul şi acelaşi, după spusele lui Favorinus în c a rtea a V-a a Memorabile/ar; a lt i i c red că Pythagoras, dar Callimachos pretinde că poemul n-or fi de el. Se mai zice că ar fi dat şi legi concetăţenilor săi, după afirmaţia lui Speusippos în cartea Despre filosofi, şi că cel dintâi ar fi pus în discutie rationamentul lui Achille, cum spune Favorinus în Istoria Generală (fr. 1 4, FGH III, 579) . A mai fost şi un alt Parmenides, retor, care a scris lucrări de specialitate. 2. SUIDAS TiapjlEvi.lirt� n6prrr� 't,A.Ea'tll� cptwmxp�. jla9rrn1� yEyov� &vocpavo� toil KoÂ.ocpcoviou, ro� oE: 0E6cppacrto� 'Ava�tjlavopou toil MtÂ.llcriou. autoil OE: OtUOoJ(ot F:yf.vovto 'cf11tEOoKÂ.fi�

tE

6 Kat cptÂ.OOO(j)�

Kai iatpO� Kat Zftvcov 6 't,A.Eatll�· i:ypaljiE OE cpumoÂ.oyiav ot' Em'Ov Kai ă.Â.Â.a ttva KataÂ.oyao11v, ffiv jlEf!Vlltat TIÂ.atcov (Soph. 237 A vgl . 8 7)

(aus Diog. abges. vom Schlupatz, dessen erster Teil wo hl aus Lobon vgl . fr. 1 8 Crem.).


324 2. LEX. SUDA Parmenides, fiul lui Pyres, filosof eleat, elev al lui Xenofan din Colofon; după Teofrast, al lui Anaximandros d in Milet. A avut ca elevi pe Empedocles, filosof şi medic, şi pe Zenon din Elea. A scris despre natură, în versuri, şi alte lucrări în proză, amintite de Platon (Soph. 237 A. Comp. B 7) . 3 . OlOG. 11 3 'A va!;t)lEVTI� bi>pucr1:pawu MtÂ.Ecrto�. ijx:oucrev 'Ava!;t)lCtVOpoU, EVlOt oc x:al. Ilap)lEVlOOU <pacrl.V ax:oooat aU'tOV (vgl. A 1

1 2 1 7, 23). 3. OlOG. LA E RT. 11, 3. Anaximenes din Milet, fiul lui Eurystratos, auditor al lui Anaximandros; unii pretind că I-ar fi ascultat şi pe Parmenides. 4. IAMBLICHUS V. Pyht. 1 66 (aus N ikomachos) x:al. 1tf:Pt 1:oov <pUO'lKOOV OOOt nva )lVEtaV 1tE1tOÎTIV'tat, npOO'tOV '!:.)l1tEOOKAEa x:al. Ilapf.LEVÎOTIV 1:ov 'cÂ.Ea'tTIV 7tpo<pep6f.Levot 1:unavoumv (um den E influss des

Pythagoras out die Kultur ltaliens zu erweisen). PROCLUS in Parm. 1 p. 6 1 9, 4 (Caus. Par. 1 864) 'tUU'tll� o' oiiv 01tEp El1t0f.LEV 'tfl� Eop'tfl� 00011� <i<pix:ov1:o Ilapf.LEVÎOTI� x:al. Zfivwv 'A9fiva�E, OtOâO'KaÂ.� f.LEV 6 Il. wv f.LU911Ut� o' 6 Zfivwv. I:.Â.Eâ'tat o' c'i)l<pro x:al. ou 'tOU'tO f.LOVOV, aÂ.Â.a x:al. 1:ou I1u9ayopucou OtOOO'KaÂ.Eiou fiE'taA.ajX>v'tE, x:aaCt7tEp 1tou x:al. NtK6fiax� icr1:6p11crev. PHOT. Bibl. c. 249 (VITA Pyth.) p. 439 a 36 Zfivwva x:al. Ilap)lEVlOTIV 1:oil<; '!:.Â.E<ha�· x:al. oiiwt oc 'tfl� I1u9ayopEiou �av ota'tp$fl�.

4. IAMBLIC HOS, Vita Pyth. 1 66 (din N icomac hos) . . . câţi vo rbesc în vreun fe l de ştiinţele naturii sunt de acord să pomenească în primu l rând pe E mpedocles şi pe Parmenides eleatul. P ROCLOS, in Parmen. 1, p. 6 1 9, 4 (Cousin, Paris, 1 864) . în t i m p u l să rbătorii de care a fost vorba a u sosit la Atena Parmenides şi Zenon - unul învăţător, altul învăţăcel - amândoi


325 eleati, şi nu numai atât, dar şi membri ai şcolii pythagorice, cum o spune undeva Nicomachos. PHOTIOS, Bibl., c. 249 ( Vita Pyth.) p. 439a 36 . . . pe eleatii Zenon şi Parmenides: şi aceştia adepti ai învătăturii pythagorice. 5. PLATO. Theaet. 1 83 E IT. oc !-LOt (Sokrteaes] <paivt::uxt to toii '0!-Lftpou aiooi:6<; tE !-LOt dvat cX!-L!X &:tvQ<;

u:·

GUV1tpOOE!-LE�a yap oiJ 'tiÎlt

avOpl mivu vto<; navu 7tpEcrj3U'tT]t K!XL I-Lot E<pcXVTI �alkl<; n EXEtV 1t!XV'tcX1t!Xcrt )'EVV!XÎ:OV.

Sophist. 2 1 7 c ot' Epom'J(jEO)V, ol6v 1tO'tE K!XL IT!Xp!-LEvWTit

XIJOli-LEvOlt K!XL otfl;t6vn A.6you<; 1t!XYJCcXAQU<; m:xpEYEV�TIV Eyro vto<; wv EKEtVOU 1-L«iA.a oiJ t6'tE ovto<; 7tpEcrj3utou. PARM. 1 27 A E<pTI OE oiJ 6 'Avncp&v A.EyEtv 'tOV rrueo&opov on acpiKOtV'tO 1tO'tE Ei<; rrava9t'Jvma 'tCx 1-LEyaA.a Zftvoov 'tE Kal rr. · tov 1-LEv ouv IT!XfJ1-LEvi011v Eu 1-LaA.a oiJ 7tpEcrj3u'tT]v Ei vm crcp60pa noA.t6v, mA.Ov fi Kaya90v tiJv ovtv 1tEpl E'tT] !-LaA.tcrw nEV'tE Kal El;itKovta· Zftvoova

OE E'Y'Y'Uc. Et&v 'tE't'tapcXKOV'ta 'tO'tE Eivm, E"l>i-LTtKTI OE Kat xapiEvta i&:i:v· Kat A.EymEiat mhov 7tatOtKa toii IT!Xpi-LEvtoou yqovtvat. KataA.uEtv OE a'iYto'Uc. E!p11 1tapCx 'tCÎit ITueo&Opoot EK'tO<; 'tEtXOU<; EV KEp!X!-LEtK&t· oi: oiJ K!Xt WptKEcr6at 'tOV 'tE l:OOKpcX'tll K!Xt aAA.ou<; 'ttVCx<; 1-LE't' a'iYtoii 1tOAAOU<;, Em9U!-LOUV't!X<; aKoiicrm t&v toii Zftvoovo<; 'YfJ!XI-LI-Latoov· t6'tE yap mha 7tp&tov im' EKEivoov KO!-Lt<J9îlvat· :EooKpa'tT] & dvat t6tE crcp60pa vtov [vgl. Procl. z.d. St. 684, 2 1 ]. Dagegen : ATHEN. XI 505 F ITap!-LEvioTit 1-LEV y(xp Kal. EA.9Ei:v Ei<; A6yoU<; tov toii ITA.atoovo<; :EooKpa'tT]v !-L6A.t<; t1 i]A.ucia cruyxoopEi:, oux cb<; Kal towuwu<; dmoi:v fi aKoiicrat A.6you<;. to OE navtoov O'XE'tAtootatov Kal <\jiEuOCO''t!X'tOV> 'tO Einriv Oil&:!-Ltâ<; K!X'tE1tEtyoUO'l]<; XfJEL!X<; on 1tOOOtKCx yq6vot toii IT!XfJi-LEVioou Zftvoov 6 noA.itTI<; amoii. (MACROB. Sat. 1 1 , 5) . DIOG .

IX 25 Zftvoov 'bAffitTI<;- toiitov 'AnoU6&op6<; <pTicrtV dvat EV XpovtKoi:<; [FGrHist. 244 F 30 11 1 028] [IIUpTI'tO<; tov OE ITapi-LEVtOTIV] cpucrEt !-LEV TEAEU'tay6pou, etcrEt OE IT!Xp!-LEvlOOU ... 6 oiJ Zftvoov OtaKTtKOE IT!XfJI-LEvtOOU K!Xt ytyovEv !XU'tOU 1t!XtOtKa.

5. PLATON , Theaet. 1 83 E . Mie (vorbeşte Socrate) , Parmenides îm i apare, cum zice Homer, totodată venerabil şi temut; am


326 putut într-adevăr să-I cunosc - când eram tânăr tare, iar el tare bătrân - şi mi s-a părut înzestrat cu o profunzime cu totul neobişnuită. Sophist. 2 1 7 C. Pe calea întrebărilor, de care se slujea şi Parmenides în frumoasele-i demonstratii. cum am avut prilejul să văd într-o vreme când eram tânăr, iar el foarte bătrân. Parm. 1 27 A Zicea dar Antiphon că Pythodoros ar fi povestit cum au venit odată, la sărbătoarea Marilor Panatenee, Zenon şi Parmenides; Parmenides, destul de bătrân şi cărunt tare, dar distins la înfăţişare,- cam vreo şaizeci şi cinci de ani; Zenon, care atunci se apropia de patruzeci, bine făcut şi plăcut la vedere: se zicea de el că ar fi fost iu b itul lui Parmenides. Spunea că au tras la Pythodoros, dincolo de ziduri. în părtile Ceramicului. Acolo au venit Socrate şi. cu el, alţii multi . doritori să ia cunoştinţă de scrise le lui Zenon, atunci pentru întâia oară aduse la Atena; Socrate ar fi fost pe vremea aceea foarte tânăr (cf. cam. lui Procl. la acest loc , p . 684, 2 1 ) . AT HEN. XI, 505 F. Abia dacă vârsta îngăduie ca platonicul Soc rate să fi stat de vorbă cu Parmenides, necum să fi ascultat ori purtat cu el discuţii ca acelea . Ce e însă mai grav şi mai neadevărat decât toate e când, fără nici o nevoie, pretinde că Zenon, concetăţeanul lui Parmenides, ar fi fost iubitul acestuia. (MACROB., Sat. 1. 1 . 5) . DIOG. LAERT. IX, 25. Zenon din Elea. Despre acesta, în Cronica sa (FGrHist. 244 F, 30, 1 1 . 1 028) . Apollodoro s pretinde că ar fi fost fec i o r a l l u i Teleutagoras, adoptat de Parmenides . . . Zenon a urmat învăţătura lui Parmenides şi a fost iubitul lui. 6. ARISTOT. Metaph. A 5 986 b 22 o yap Il. toutou AiyEtat yEvf.aeat J.La9rJtt'l<; [des Xenophanes; vgl. 2 1 A 30].

6. ARISTOTEL, Metaph. A 5, 986 b 22. Se zice că Parmenides ar fi fost elevul acestuia ( al lui Xenofan; cf. Xenof. , fr. A 30) .


327 7. ALEX. in Metaphys. A 3 984 b 3 p. 3 1 , 7 Hayd. 1tEpt DapJ-LEvioou Kat ti]� 00�11� mhoii K<Xt 0E{xppacrt� ev t&t 1tp<iltoot nepl. t&v qmmK&v [fr.

6 D. 482, 5] OUtOO� f...t:yn· 'toutoot OE emyEVOJ-lEV� n. llUpT(t� 6 'bf...EatT(cr' (f...tyn & [Kal.J E.Evoq>avT(v)' e1t' aJ-Lcpotf.pa� T;f...BE ta� ooo�. Kal. yap O><; aUit6v E<!tt tO 7tâV a1toq>UtVEtat K<Xt yEVEcrtV a1to0t00 Vat 1tEtpâtat t&v ăvtoov, oux OJ-lOtOO� 1tEpt aJ-L<pOtEpoov oo�ru;;oov, af...f...U. Kat' af...fJ8Etav J-LEV EV to 1tâV K<Xt ayEVT(tOV K<Xt crcpatpoEtO� l)1t0AUJ-LP6.voov, KUta OO!;av OE t&v 1t0f...f..& . v d� tO yEvEcrtv a1tOOOiivm t&v cpatVOJ-lfVOOV ooo 1tOtiDV t� apxa�. 1tiip Kat yf(v, to J-LEV O><; uf...T(v to oe O><; atttov Kat 7totoiiv.' SIMPL. Phys.

22, 27 . . . 3EvocpavT(v tov Kof...ocp<Ovtov, tov DapJ-LEviliou 1'\toocrKaf...ov (aus Theophr.). 7 . ALEX . In Metaph. A 3, 984 b 3, p. 3 1 , 7 Hayd . Despre Parmenides şi doctrina sa, Teofrast scrie şi el în prima din cărţile Desore natură (fr. 6 D. 482, 5) : " venit în u rma lui (e vorba de Xenofan) , Parmen ides , fiul lui Pyres, eleatul, a u mb lat pe amândouă aceste căi. Într-adevăr, nu se mulţumeşte să susţină că Totul e veşnic, dar încearcă să dea şi un început celor existente, fireşte considerând problema din puncte de vedere diferite: potrivit adevărului, susţinând că Totul e Unu, increat şi sferic , potrivit părerii celor mulţi, a d m iţând două principii suscepti b i l e să ex p l i c e o r i g inea fe n o m e n e l o r, - fo c u l ş i pământul. -unul ca materie, altul ca pricină şi agent ". SIM PL., Phys. 22, 27 ... Xenofan din Colofon, învăţătorul lui Parmenides (după Teofrast) . .

8. SIM PL. Phys. 28, 4 (Theophr. Phys. Opin. fr. 8. D. 483, 1 1 ) ÂEUKt1t1tO� OE 6 'bf...EatT(� il Mtf...f!mo� (aJ-LcpotfJp� yap f...fyetm 1tEpt autoii) Kotvoovflcra� DapJ-LEVWT(t tf(� cptf...ooo cpia� ou tl]v autl]v ep6,otcrE DapJ-LEvtOT(t KUt E.Evoq>aVEt 1tEpt t&v ăvtoov ooov, af...f.'.. w� OOKEÎ tl]v evavtiav. EKEtVOOV yap Ev Kal. ariVT(tov Kal. ayf.VT(tov Kal. 1tE1tepacrJ-Ltvov 1t0touvtoov to 1tâv


328 Kat to 1-Llt OV IJ.llOE �lltEÎV cruyxcopouvtcov OUtO<; cl1tEtpa Kat ad l(I.VOUIJ.EVa ll1tE9Uo crtotXEÎa tii<; atO!J.OU<;.

8. SIM PL. , Phys. 28, 4 (Theophr., Phys. Opin. fr. 8, D. 483, 1 1 ) . Leucippos eleatul sau milesianul (informatiile despre e l sunt în amândouă felurile), măcar că s-a împărtăşit din învătătura lui Parmenides, n-a urmat în metafizică calea acestuia şi pe a lui Xenofan, ci, pe cât se pare, o cale opusă. Într-adevăr, câtă vreme cei doi gândeau că Totul e Unu, nemişcat, increat şi mărginit, şi erau de acord că nefiinta nu poate fi nici măcar obiect de cercetare, el postula existenta atomilor, elemente infinite la număr şi în veşn ică mişcare. 9. DIOG. VIII 55

b OE 8e6<ppacrto<; [Phys. Op. fr. 3 D. 477)

Ilap!J.EVWoU <pJlai. �JlÂ.COtijv autov (Empedokles) YEVE<J9at KUl !J.l!J.lltTtV ev toi:<; nou'J�J.amv· x:al. yap ex:ei:vov ev E7tE<Jt tov 1tEpt <pOOEco<; E�EVEYKEi:v A.Oyov.

9. DIOG. lAE RT. VIII, 55. Teofrast (Phys. Op. , fr. 3 D. 477) spune despre el (e vorba de Empedocles) că ar fi fost emul al lui

Parmenides şi imitator al acestuia în compunerile lui poetice; se ştie, într-adevăr, că şi el şi-a expus în versuri învătătura despre natură . 10. SIM PL. Phys. 25, 1 9 't.!J.7tEOox:A.fl<; b 'Ax:payavti:vo<; ou noA.u x:at6mv toii 'A�ay6pou yqovOO<; . naweviliou oc �JlÂ.COtTt<; x:at 1tÂ.ll<JlacrtiJ<; x:al. Ett IJ.âA.A.ov t&v Ilu9ayopdcov (aus Theophr. vgl. n. 9) .

1 0. SIM PL. , Phys. 25, 1 9 . Empedocles din Agrigent, care a trăit nu mult după Anaxagoras, a fost emulul şi apropiatul lui Parmenides, şi încă şi mai mult al pythagoreilor (din Teofrast, cf. fr. 9) .


329 1 1 . EUSEB. Chron. a) Hieron. 'bJ.L7tEOOKA.fi� Kat n. cpumKot qnA.ooocpot EYV(J)Pt�ovto z. J. Abr. 1 56 1 ; arm. OI. 8 1 , 1 (456) . b) totE Kat 6llJ.LOKpt� 'AI30l1Pttll� cpumKo� cptA.oo� Eyvoop�eto Kat 'bJ.LnEiioKA.fi� 6 'Ax:payavtîvo� Z�voov tE Kat n. oi qnA.OcrocpOt Kat hmOKpCttll� K&t� arm. H ier. z. J . '

Abr. 1 58 1 (436) . Vg l. CHRON IC. H ENZEN. (lnscr. Sic . e t It. ( I G XIV) 1 29 7 , 30) zw isc hen Xerxes und d. Peloponn. Krieg ; Zahl unkenntlich : acp o u LffiKpUtll� 6 qnA.6crocp� Kat 'HpaKAEltO� 6 hptm� '

Kat 'Ava�ay6pa� Kat n. Kat Z�voov Etll ..

.

1 1 . E U S E B . , Chron . : a ) H i ero n y m o s . E m pe d o c l es ş i Parmenides, filosofi ai naturii, ajung l a notorietate (la anul de

la Abraham 7 56 7 : versiunea armeană olimpiada 8 7 , 7 (456 î. e . n.)) : b) în vremea aceea se fac cunoscuti Democrit din Abdera, filosof naturalist, apoi filosofii Empedocles din Agrigent, Zenon şi Parmenides şi Hippocrates din Chios (Hieronym vers. arm. la anul de la Abraham 158 1 (436 Î. e.n.)) . Cf. CHRONIC. HENZEN (lnscr. Sici/iae et lta/iae (IG XIV) 1297, 30) , Între Xerxes şi

războiul peloponesiac: anul nu se poate citt. de când au trăit fi losoful Socrate şi Heraclit din Efes şi Anaxagoras şi Parmenides şi Zenon, ani . . . 1 2. STRABO Vl 1 . p . 252 KCtJl'JIUVtt o' ăA.A.o� (j'\JVEX'rl� KOÎ-..1t� EV on 7t6A.�. fiv oi J.LE V Kttcravte� <llmKatEÎ� YEA.llV, oi OE "bA.llV ana K�Vll� .

nv6�. oi OE viiv 'c.A.Eav OVOJ.LU�oumv, � Tj� n. Kat Z�V(J)V EYEVOVtO ăvOpE� nueayopEtot. OoKEÎ OE J.!Ot Kat ot' EKEÎVO� Kat Ett 1tpOtEpov EllVOJ.Ll19f!Vat

(vgl. A 1 1 2 1 8, 1 8) . PLUTARCH . adv. Col. 32 p . 1 1 26 A n. ot titv f.autoii natpioo OtEKocrJ.LllcrE VOJ.LO� apicrtm�. OOo'tE ta� llpx� Ka9' i::Kacrtov Evtautov E�opKoiiv tou� noA.ît� EJ.LJ.LEVEîv toî� llapJ.LEvioou v6J.Lot�.

1 2. STRABON VI, 1 . p. 252. După ce coteşti , urmează îndată un alt golf cu un oraş căruia foceen ii, care I-au întemeiat, îi zic


330 lele , alţii Ele, după numele unui izvor, iar contemporanii Elea , de unde sunt de fel pythagoricii Parmenides şi Zenon. Mulţum ită lor, şi chiar şi înainte, oraşul pare să fi fost bine cârmuit (cf. A 1 ) . PLUTARCH . , A dv. Col. 32 p. 1 1 26 A . Parmenides şi-a rânduit patria cu legi atât de bune, încât până la o vreme, în fiece an, cetăţenii jurau să păstreze legile lui Parmenides.

Poezia (cf. fr. A 7, 2) 1 3 . DIOG. 1 1 6 oi oc [SC . 1CCltEÂ.l1tOV] ava EV <JUyyjXXI·li·J.(l' MEÂ.tcrcro�, Il . , 'Ava!;ay6pa�.

1 3 . DIOG. LAE RT. 1, 1 6. Alţii (au lăsat după el) câte o singură operă: Melissos, Parmenides, Anaxagoras. 1 4 . SIMPL. de caelo 556, 25 il crunpaiJ.IJ.CXta JC(ll MeÂ.lcrcr� JC(lt Il.

an

IIEfJl. <pooEm<; E1tEypa�pov ta

.. . JC(ll IJ.EVtOl ou 1tEpl tOOV U1tEp

�pumv IJ.OVOV, aÂ.Â.a K:Cll 1tEpl. tOOV lp\lcrtlCOOV EV autoî� toî� ml'Y'YPUIJ.IJ.Clcrl oteUyovto 11:al. ota touto 1crm<; ou napl]ttouvto IlEpl. �pucrEro� Emypa�petv.

1 4 . SIMPL. , De caelo 556, 25 . . . sau pentru că şi Melissos şi Parmenides şi-au intitulat operele Despre natură . . . Totuşi , în aceste opere, n-ou tratat numai despre lucrurile supranaturale, ci şi despre cele din natură, motiv pentru care poate nici n-ou şovăit să le intituleze Despre natură. 1 5. PLUTARCH. quomodo adul. poet. aud. deb. 2 p . 1 6 C ta o' 'I::.IJ.1tE001CÂ.EO\l� E1tT] JC(ll Ilapj.!EVtOO\l !Cal 8T]ptaJCa NtJCavopou K:(ll rvc:oj.!OÂ.oytat 8E6yvtoo� Â.Oyot Eicrl. JCEXPTJilEVOl 7tapU 1tOLT]'tl1Cij� cO<J1tEp OXTJIJ.CX tov oyJCov JCal. to j.!Etpov, 1va to ltEI;,ov otaqr6ywcrtv. (Vgl. 1 1 B 1 1

80, 1 0) .


33 1 1 5. PLUTARCH., Quomodo adu/. poet. aud. deb. 2, p. 1 6 C . Poemele l u i Empedocles ş i Parmenides, ori Cartea Fiare/or a lui N i kandros, ori Pove ţe/e lui Theognis su nt c om p u n eri c e împrumută de l a poezie metrul ş i gravitatea, pentru a evita exprimarea în proză (cf. Plut., De Pythiae oracu/is 1 5, 402 E) . 1 6. -de audiendo 1 3 p. 45 A JlEj.J.\IfaltO o' ăv ne; 'APXlAQxOU JlEV tl)v im69Emv, TiapiJ.EvlOOU OE tl)v crnxmtoi.av, «ffrolCUA.ltOOU OE tl)v EUtEAtl.IXV, bupuci.oou oe tl)v A.aA.uxv, I:cxpmcA.Eouc; oe tT!v avooJlaA.iav. Vgl. 2 1 A 25f.

(1 1 1 6, 1 3 ff). 1 6. PLUTARCH., De audiendo 1 3, p. 45 A. Lui Archilochos i s­ ar putea i mputa subiectul, lui P a rmenides ve rsificatia, lui Phokylides vulgaritatea, lui Euripide prolixitatea, lui Sofocle inegalitatea . . . (Cf. Xenof., fr. A 25) . 1 7 . - PROCL. in Tim. 1 345, 1 2 Diehl 6

6E

yE TI. Kaitm ota 1toi.Tptv

acra<pT!c; rov OJlooc; 1Cat amoc; tauta EV0EllCVUJlEV6c; <pT)<nV.

1 7. PROCL., In Tim. 1. 345, 12 Diehl. Parmenides, cu toate că obscur din pricina întrebuintării versului, sustine şi el aceleaşi lucruri . . . 1 8 . - i n Parm . 1 p. 665, 1 7 autoc; 6 n. EV tf(l 1tOltlaEl' 1Cattm Ot' auto ofptou to 1tOU]tl1COV EiOOc; xPi10'9al JlEta<popaîc; OVOJlUtOOV Kaî O'XTJJla<n Kaî tpo1t1Xîc; o<pEiA.oov oJlooc; to aKaA.A.<Omcrtov Kai i.crxvov Kat Ka9c:xpov EiOOc; tf(c; a7tayyEA.iac; i]cr7tacrato. Ol]A.oî oe touto EV toîc; tmoutmc; (zitiert

werden B 8, 25. 5. 44. 45) Kal ltâv o tl ăA.A.o tOlOUtOV' roatE JlâA.A.ov 1tE�ov EiVIXl 001CEÎV � 1t0ll]tl1COV <tov> A.6yov.

1 8. PROCL., Parm. 1 , p. 665. 1 7 . . . Parmenidesînsuşi în poemul lui. Deşi obligat de forma poetică adoptată săîntrebuinteze metafore,


332 figuri de stil şi " tropi", şi-a ales totuşi un mod de expunere neîmpodobit, simplu şi pur. Dovadă următoarele pasaje (se citează B 8, 25.5.44.45) şi oricare attul la fel; aşa că expunerea e mai curând a unei compuneri în proză decât a unei poezii.

1 9. SIMPL. Phys. 36, 25 E1tEtOTJ ot Kut 'AptcrtottÂou� EÂE-yxovt� UICO'OOOj..lE9a 't� t&v 7tpO'tEproV CjltAOO(xprov ool;u� !CUt 7tpO toii 'AptcrtotEÂO� b IlÂatrov toiito Cj)UtVE'tUt xot&v JCUt xpb Uj..lq>Otv o tE Il. !CUt 3EvO<pUVll�. icrtrov on t&v Em1tOAatO'tEpOV CIICpoolj.E.l v(I)V OU'tot ICTIOOj..l EVOl 'tO Cj)UlVOj..lEVOV ăt01tOV EV 'tOt� ACryO� UU'tWV OtEÂEYXO'OOlV, uivtyj..lU'troO� Eiro96trov t&v

1tUAUtWV 't� EU'\J'tWV U1tO<pUlVE0"9at YVOOj..lU�.

1 9. SIM PL. , Phys. 36, 25. De vreme ce vom avea prilejul să-I ascultăm pe Aristotel respingând doctrinele primilor filosofi, lucru pe care înaintea lui pare să-I fi făcut Platon şi, înaintea amândurora, Parmen ides şi Xenofan, trebuie avut în vedere că, de dragul unor ascu ltători superficiali, aceştia resping ceea ce pare absurd în teoriile înaintaşilor, ştiut fiind că cei vechi obişnuiau să-şi expună învătătura în chip enig matic .

20. - 1 46, 29 Ei o' 'EUICUICAO'\J O"Cj)Ulpll� EVUAlYIClOV OYJCrot' 'tO EV ov q>Tim [B 8, 43], 1-LTJ 9auj..lUO"TI�· ota yap ti]v xoi11mv Kut j..l'lliliKoii nvo� xupaxtetat xMcrj..luto�. ti o\iv OtECj)EpE toiito EiJtEt:v il ro� 'OpqJE� (fr. 70,

2 Kern) dxEv 'cl>Ebv apy'llq>eov'; MENANDER (richtiger GENETH LIOS) Rhet. 1 2, 2 Cjl'OOtKot [SC . iij..l vot] oe bxoiou� oi JtEpt Ilapj..lEviollv KUt 't.�.l1tEOoKÂEa E1toi11cruv (vgl. 3 1 A 23) . Ebend 1 5, 2 Eicrtv ot towiitot, .

otuv 'Ax6Urov� Uj..lVOV ÂEyovt� llÂtOV uutov dvat CjlUO"JCroj..lEV KUt 1tEpt 'tOU llÂlO'\J tii� Cj)UO"E(I)� OtUÂE'YOOj..lE9a !CUt 1tEpt "Hpu� on aftp, !CUt ZE� 'tO

9Epj..l6 v· oi yap towiitot Uj..lVOt Cj)UmoÂoytJCoi. KUt xp&vtut ot t&t totoutrot tp01t(l)l Il. 'tE !CUt 't.j..lJtEOOICÂfi� U!Cplj}&i; ... Il. j..lEV yap ICUt 't.j..lJtEOOICÂfi�

ESTIYoiivtut, IIÂatrov ot Ev Ppaxmatm� avul-ltl-lvr'JtO"ICEt.


333 20. SIMPL., Phys. 1 46, 29. Dacă despre fiinta unică zice că e asemenea massei bine rotunjite a sferei" (B 8 43) nu-i cazul să " ne mirăm: forma poetică îl face să folosească şi câte o imagine mitică . E poate vreo deosebire între a te exprima astfel sau a vorbi ca Orfeu (fr. 70, 2 Kern) de " oul imaculat '? - M E NANDER (mai curând GENETHLIOSL Rhet. 1, 2, 2 (cântun) despre natură, ca acele co mpuse de Parmenides, E mpedo cles şi cei din preaj ma lor. lbid. 1 , 5, 2 (cântun) de felul acesta avem atunci când, înăltând un imn lui Apolion, zicem de el că e soarele şi vorbim de natura soarelui; sau despre Hera, că e aerul, sau de Zeus că e dogoarea. Asemenea cânturi tin de ştiinta naturii. De modul acesta de exprimare se slujesc mai ales Parmenides şi Empedocles . . . Căci Parmenides şi Empedocles răstălmăcesc, Platon aminteşte în câteva cuvinte.

2 1 . - 1 44, 25

Kat El tOH JlTJ OoKW YAtO'XOo�, TtOEro� nv ta ltept tOU

EVO� ovto� E1tT) tOU IlapJ.lEVtOoU JlT)OE 1tOAACx ovta tOÎO'OE toî� U1t0JlvftJ.lam 1tapaypa\jlatJ.1t oui tE tr,v mcrttv t&v i>n' EJ.lOU AEYOJ.lEV(J)V Kat Ota tT,v crmivtv to\i IlapJ.lEVtodou cruyypaJ.lJ.lato�.

2 1 . SIMPL., Phys. 1 44, 25. De nu m-oş teme să apar pisălog, bucuros aş reproduce, între aceste însemnări , versurile nu prea numeroase ale lui Parmenides despre Fiinta unică, atât pentru întărirea celro spuse de mine, cât şi pentru raritatea operei parmenidiene.

ÎNVĂ ŢĂTURA (cf. fr. A 1, 7, 8) PHILOP. in Phys. 65, 23 Vit. <pacrt oc yt::ypa<p8at aut&t (Aristoteles) ioiat �tj3A.iov 1tp0� tl'Jv IlapJ.!EvtOOU oo/;av.


334 PH ILOP., In Phys. 65, 23 Vit. Se zice că acesta (Aristotel) ar fi scris o carte despre doctrina lui Parmenides.

22. (PLUT.) Strom. 5 (Eus. P. E. 1 8, 5 D. 580)

II . & o

't.A.Eil'tTI<;,

huîpo<; &vD<pavouc;, U!J.U j.i.Ev Kul. t&v to{l'tou &X;&v av'tE1toti]auto, UIJ.U oc l((lt n)v EVUVOOV EVEXEÎPllCfEV atamv. uiowv llEV yap 'tO miv l((lt UlClVll'tOV U1t0q><XtVE'tUl [Kul.] !CUta 'tfiV t&v 1tpUYilU'tCOV aA.i]8Etuv· Ei Vut yap Ull'tO <!J.OUVOV !J.OUVOYEVE<;

'tE

.

..

ayEVll'tOV' [B 8, 4]. yevEmv OE 'tOOV Ku9'

i.l1t6All'JILV 'JIEuof] ooKm)V'tcov Etvut. Kul. tcX<; uiaei]aEt<; EKflaA.A.Et EK til<; aA."eeiuc;. lplleft oc on El 'tt 1tUpcX 'tO ov l.l1tUpXEL, toiito OUK ECfttV ăv· to oc llfi ov EV toî<; OAOt<; OUK Eanv. OUtco<; ouv 'tO OV ayEVlltOV U1tOÂ.El1tEL' A.eyEt OE n)v yfiv toii 1tUKvoii Kutuppuevto<; [aepoc;J yeyovevm (aus

Theophr. Phys. Opin. wie im folgenden n. 23. 28 ff.).

22. PLUT. , Stromat. 5 (EUS., P. E. 1, 8, 5, D . 580) . Parmenides eleatul, tovarăş al lui Xe nofan , pe de o parte şi-a însuşit învăţăturile acestuia, pe de a lta a susţinut şi o atitudine contrară. Arată, într-adevăr, că, după adevărata fire a lucrurilor, Totul e veşnic şi nemişcat. " Unu, singur existent . . . şi increat " (B 8, 4) şi că devenirea ar fi de domeniul celor ce par a exista după o falsă credinţă . Exclude senzaţiile din domeniul adevărului. Pretinde că, dacă mai există ceva afară de fiinţă, nu poate fi fiinţă , şi că nefiinta e cu totul inexistentă. În felul acesta ajunge să proclame fiinţa ca increată. Mai spune apoi că pământul ar fi luat naştere pe urma precipitării elementului dens (din Theophr., Phys. Opin. , ca mai jos, fr. 23, 28 şi urm . ) . 23 . HIPPOL. Ref. 1 1 1 (D. 564 w. 1 6) ( 1 ) Kal. yap Kal. rr . t:v 11Ev to miv l.l1tOtl8EtUt aiOtOV tE KUt ayEVlltOV KUt <Jq><XtpoELOE<;

-

oi:JO' umQ<;

EKipEUyCOV tfiV t&v 1tOÂ.Â.&V oo�uv 1tiip A.Eycov KUt xilv ta<; toii 1tUVtO<; ăpxU<;. ti'Iv j.i.Ev yf]v 00<; uA.11v tb oc 1tiip 00<; uhwv Kul. 1towiiv. tov Koa�J.ov


335 E<fJTJ <p9Eipm9at, &t & tp01tO>t, oi:nc d7tEV. (2)

6 autoc; OE d7tEV aiotov

dvat to 7tâv Kal. ou yEVOJlEvov Kat cr<patpOEtoEc; Kal. OJlOtov, ouK fxov oc t01tOV EV eautoot, Kat ariVTJtOV Kat 1tE1tEpacrJlEVOV.

23 . HIPPOL., Ref. 1, 1 1 (D. 564 W. 1 6) . ( 1 ) Doar şi Parmenides afirmă despre Tot că ar fi Unu, veşnic, nenăscut şi sferic, fără să se abată de la părerea celor multi, potrivit căreia focul şi pământul sunt principiile a tot ce există -pă mântul materie, iar focul cauză şi agent. Mai zicea că lumea e sortită pieirii; n-a lămurit însă în ce chip. (2) Tot el a spus că Totul e veşnic, increat, sferic şi omogen - lipsit de spatiu înlăuntru-i, - apoi nemişcat şi mărginit. 24.

ARIST. Metaph. A 5 986 b 1 8 TI. JlEV yap fotKE tou Kata tov

Â.oyov evoc; U1ttEcr9at KtÂ.. (vgl. 1 1 2 1 ' 1 3). b 2 7 TI. OE JlCtÂ.Â.OV �AE1tOOV foucE 1tou 'A.EyEtv. 7tapa yap to ov to JlTI ov oooEv a�toov Eivat, E� avliYJCTJc; EV OtEtat dvat tO OV Kat ăÂ.Â.O ouocv ... UVUYJCU�OJlEVoc; o' UKOÂ.oU!Eiv toi:c; <patVOJlEVo<; Kal. to i::v JlEV Kata tov A6yov, 7tÂ.Etro & Kata tl)v a!cr9TJ<nv im:oÂ.aJl�aVOOV dvat,

000 tCtc; aitiac; Kat OUO tCtc; apxac; 1taÂ.tV TI9TJcrt,

9EpJlOV Kal. 'l'uxp6v, oiov tup Kal. yfjv 'Atyoov.

toutrov oE Kata JlEV to ov

to 9EpJlov tattEt, 9atEpov oc Kata to Jltl ov [ vgl. Alex. z. d. St. p. 45, 2]. r 5. 1010a 1

1tEpt tOOV OVtOOV JlEV tftV aÂ.ft9Etav f(jl(Q1tOUV, ta o' ovta

ll1tEÂ.�ov dvat ta ai.cr9T]ta JlOVOV.

24. ARISTOTEL Metaph. A, 5, 986 b 1 8 . Parmenides pare să fi aj uns la conceptia unitătii potrivit ratiunii. - b 27 . . Parmenides pare a vorbi cu o viziune oarecum mai limpede a lucrurilor. Într-adevăr, pornind de la ideea că -în afara fiintei -nefiinta nu-i nimic, aj unge să creadă în c hip necesar că fiinta e una şi altceva nimic . . . Constrâns să ţină însă seamă de aparente şi să admită că unitatea există după ratiune, iar pluralitatea după .


336 datele simturilor, e adus să sustină existenta a două cauze şi a două principii, caldul şi recele, -cum s-ar zice focul şi pământul. Din acestea, caldul îl pune în rândul fiintei, pe celălalt în rândul nefiintei. G, 5, 1 0 1 0 a 1 . Aceştia căutau adevărul în privinta celor existente, dar ca existente admiteau numai pe cele sensibile.

25.

ARISTOT. de caelo r 1 . 298 b 14

oi �v yap am&v oA.�

civEÎAOV yevEcrtV JC(Xt q>Bopav· ouBEv yap OU'tE yi.yvmBai q>amv OU'tE q>BEi.pEcrBat 't&v ov'twv, ciA.A.a j.J.6vov ooKEîv ft!lîv, o Iov oi 1tEpl. MeA.tcrcr6v 'tE Kal. Ilapj.J.EvWT]V, o� Ei Kal. 'taÂ.Aa A.Eyo'OOt KaA.ax;, ciAA.' ou q>'OOtKciis yE &î VOjltO'<Xt AEYELV' 'tO yap dvat ăua 'tOOV OV't(J)V ciyEVT]'t<X lC<Xt o'A.� ciKiVT]'ta j.J.âU6v f.cr'ttv hepac; Kal. 7tpmepac; il 'tfic; qnlO'tKfic; crKEIJIE�. EKEÎVOt BE: Bta 'tO jll]fiEv j.J.EV ă'A.'A.o 1tapa t' l)v 'tOOV aiO'Bl]'tOOV oucri.av ll1tOAajljlaVEtV ElVat, 'tOtatnac; fie nvac; vofjcrat 7tpOO'tOt q>OOEtc;.

El1tEp

Ecr't<Xt ne; yv&mc; il <pp6vl]O'tc;, omw jlE'ti)VEYJC<XV E1tt 't<XU't(X 't01Jc; ElCEÎBEV 'A.6youc; .

25. ARISTOTEL De cae/o G , 1 , 298 b 1 4. Dintre ei, unii tăgăduiesc cu totul naşterea şi pieirea; sustin, într-adevăr, că, din câte există, nimic nu se naşte şi nimic nu piere, -ci numai ni se pare, -cum fac adeptii lui Melissos şi ai lui Parmenides, care, de şi vorbesc cu rost în alte privinte. n-o fac, trebuie să credem, ca naturalişti, de vreme ce a pretinde că unele fiinte ar fi nenăscute şi cu totul ne mişcate t ine de o mental itate a lta decât a naturalist ului şi anterioară ei. De gen. et corr. A 8, 325 a 13. Pornind de la un fel de judecată ce nu tine seamă de senzatie şi o dispretuieşte, cu convingerea că cea care trebuie urmată e ratiunea, unii (filosofi) sustin că Totul e Unu, nemişcat şi nemărginit, - pentru că o margine s-ar mărgini cu vidul. În felul acesta , şi pentru astfel de consideratii. s-au exprimat unii despre adevăr.


337 Şi, nici vorbă, potrivit desfăşurării rationamentului. lucrurile ar putea părea aşa; tinând însă seamă de lucruri, a crede astfel e aproape o nebunie. (Philopon în acest punct. 1 57 , 27: .. mustră pe adeptii lui Parmenides pentru că socoteau că nu trebuie tinut seamă câtuşi de putin de evidenta lucrurilor, ci numai de înlăntuirea argumentelor') .

26. PLATO Theaet. 1 8 1 A f.av re o i 'tOU OAOU O''tacrt&'tat âA.TJSEO''tEpa Aiynv &nc&crt, <pEu/;01J.E8a 7tap' auto� â7t' au 'tWV 'tU âKtVTJ'ta lCtVOUV'tffiV.

SEXT. adv. math. X 46 llrl Eivm 8t [se. tr1v KiVTJcnvJ oi 1repi napiJ.EvWTJV Kai Mf.A.tcrcrov, oile; o 'AptcrtotEA.TJc; (in einem seiner D ia loge mit Anspielung auf die Platonische Stelle) 'crtacru:il'tac; u: Kai â<pumxouc;' lCEKÂTJKEv, crtacru:il'tac; IJ.EV âm) tfic; crtâcrEroc;, âq>UoiJCouc; 8t on <iPXr1 lCtvrlcrEOOc; f.crnv i] <pucnc;. ilv <iVEîA.ov <paiJ.EVot 11TJOi:v 1CtVEîcr9at.

26. PLATON, Theaet. 1 8 1 A. Iar de ni se va părea că e mai mult adevăr în spusele celor pentru care Totul stă în loc, vom trece de partea lor, părăsind pe cei ce pun în mişcare până şi lucrurile nemişcate. SEXT., Adv. math. X, 46. Pretind că nu există (m işcare) adeptii lui Par men ides şi ai lui Me lissos , pe care Aristotel Untr-unul din dialogii săi, referindu-se la pasajul abia citat din " Theaitetos ') îi numeşte crtacnol'tac; şi â<puoiKouc; : crtacriol'tac; de la crtacnc; ( " oprire în loc'), â<puoiKouc; de la faptul că începutul mişcării e natura (<pumc;) împotriva căreia s-au ridicat pretinzând că nimic nu se m işcă . 27.

ARIST. Phys. r 6, 207a 9

outro yiip 6pt�61J.E!la to oA.ov, ou

IJ.TJSEV ăltEO''ttV O tOV ăv8pro7tOV OAOV il JCtjlOl'tOV. c00'1tEp re 'tO Ka9' ElCaO''tOV outro Kai to Kupiroc; o iov to oA.ov ou IJ.TJOCV f.crnv i:l;ro· ou 8' f.crn v â1toucria El;ro, ou miv o

'tt

âv â7tfit. OAOV 8t Kai 'tEAEtOV il 'tO auto ltftiJ.ltaV il

O'UVEyyuc; 'trlV <pOOlV EO'TIV. 'tEAElOV 8' ourev llrl EXOV 'tEÂoc;· 'tO 8E 'tEA.oc;


338 JtEp<Xs. ou) Pf.A.nov oirrtEOV Oap!J.EVWflV MEA.icrcrou EipflKEVat· 6 IJ.EV yap 1:0 ă1tEtpav oA.ov q>flcriv, 6 OE 1:0 oA.ov 1tE7tEpav9at 'Il E cr cr 6 6 E v

i cr o

1t a A. E s' (B 8, 44) .

27 . ARISTOTEL, Phys. r, 6, 207a 9. Într-adevăr, aşa se defineşte totul: ceva d in care nimic nu lipseşte, cum ar fi un om întreg sau o ladă întreagă. Şi anume atât când e vorba de obiecte particulare, cât şi în înţelesul absolut al cuvântului: acel " tot ", bunăoară, în afară de care nu există nimic; căci lucrul din care ceva există de-sine-stătător nu-i tot, orice ar fi acest ceva. " " Tot", iarăşi, şi " complet sunt ori unul şi acelaşi lucru, ori foarte apropiate ca înţeles. Într-adevăr, nimic nu-i complet, ce nu-i sfârşit; iar sfârşit însemnează margine. lată de ce trebuie să credem că Parmenides a grăit mai bine decât Melissos: pentru acesta nemărginitul e una cu totul, pentru celălalt totul e mărginit, " deopotrivă cumpănit faţă de mij loc " (B 8, 44). 28. SIMPL. Phys. 1 1 5, 1 1 1:ov ilap!J.Eviliou A.6yov, c:Os 6 'A�av8pos icr'topEî, 6 IJ.Ev E>EO<ppacr•os oil•m; EK'ti6E•at Ev 1:&t 7tpc01:oot •ils «PumKfts icr'topt<Xs [Phys. Op. 7 . D. 483) '•o 1tapa 1:0 ov OUK ăv· 1:0 OUK ov ouocv· EV ăpa 1:0 ăv', I:�:OOfl!J.OS OE omm; '•o napa 1:0 OV OUK ăv, ana KCll !J.OVax ffis A.EyE'tat 1:0 ăv· E:v ăpa 1:0 ăv'. 1:ou•o SE Ei IJ.EV &.AA.axou 1t0u yEypaq>Ev oil•ws craq>ffis t:�:OOfl!J.QS, ouK EXW A.Eynv· Ev SE 1:oîs ll>umKoîs (fr. 1 1 Sp.) 1tEpl. Ilap�J.Eviliou 1:a& ypliq>Et., El; wv tcrm; cruvayayEîv 1:0 Elpfl!J.EVOV ouva1:6v· 'n. OE ou lp<XlVE'tat &ucv6Etv on EV 1:0 ăv, OOOE El ns am&t crunwpi]crEtE IJ.Ovax&s AEyE<J9at 1:0 ăv, Ei 1-ltl 1:0 EV 'tOOt n KCl'tflYOpDUIJ.EVOV EKU<J'tO\l Wcr1tEp 1:&v âv6pc:01toov 6 ăv6pw1tQS.

Kal. â7toOtOo!J.EVWV 1:&v A.6ywv Ka6'

EKacr•ov Evu7tâpl;Et 6 •ou onos Myos Ev ă1t<Xmv ds Kal. 6 au•(Js fficr1tEp Kal. 6 1:ou �ci:Jwu Ev 1:oîs �ffiwts. rocr7tEp SE Ei 1tâv1:a Elfl 1:a ăv•a KaA.a Kal. !J.T]eEV Elfl A.aj3Eîv a OUK E<J'tt KctAOV, KaA.a IJ.EV E<J'tat 1tUV'ta, ou IJ.llV EV yE •o KaA.ov ana 1toA.A.a <•o IJ.Ev yap xp&�J.a KaA.ov i:crmt •o oe Em•fJ&u�J.a


339 to oc onoft1totE), oiltoo ot) Kal. ăvta I.J.EV 1tavta Ecrtat, &..U' oux E v ouoc to auto· EtEpov I.J.EV ycrp tO uooop, ăA.A.o OE to 7tUp. flapi.J.EVtOoU I.J.EV ouv <OUK âv> &..yacr8Ei11 tt� &..va�to1ticrtot� uJCoA.ou9ftcravt� A.Oyo� JCal. {mo totoutoov &..1tat118€vt�, a o\S1t(l) t6tE otmacpEîto (omE ycrp to 1toUaxm� EA-EyEv ou&i�, UAACt ITA.atoov nprot� tO Otcrcrov EicrftyayEV' OUtE to Ka8' auto JCal. Katf.t crui.J.�EI311K6�)· cpaivuai tE \mo toutoov otaljfEOOSfjvm. tauta oc EK trov A.Oyoov Kal. EK trov &..vttA.oytrov r9Eoopft811 Kal. to cruA.A.oyU;mem· ou yf.tp cruVEXoopEîto, Ei 1-ltl cpaivotto uvaYJCaîov. oi oc npOtEpoV &..va1to&tKtOO� u1tEcpaivovto'.

28. S I M P L . , Phys. 1 1 5, 1 1 D u p ă spusa l u i Alexa nd ros, rationamentul lui Parmenides e redat de Teofrast în această formă, în cea dintâi carte a Istoriei Naturale (Phys. op. 7, D. 483) : " ce-i afară de fiinţă e nefiintă; nefiinta nu e nimic, fiinta e dar una "; iar de Eudemos: " ce-i afară de fiinţă e nefiintă, despre fiinţă se vorbeşte la singular, fiinta e dar una ". Dacă Eudemos a scris lucrul acesta lămurit în vreun loc, n-aş putea spune; în Fizică (fr. 1 1 Sp.) scrie însă despre Parmenides cele ce urmează, din care ar fi poate cu putintă să se scoată formula amintită: " Parmenides nu pare a fi dovedit că fiinta e una, --chiar admitând cu el că despre fiinţă se vorbeşte la singular, - ci numai că unic e ceea ce se spune despre fiecare lucru sub raportul naturii lui: bunăoară, în cazul oamenilor, omul. Astfel, dacă am considera predicatul fiecărui lucru în parte, am găsi că una şi aceeaşi e în toate ideea fiintei, aşa cum, la animale, una şi aceeaşi e ideea de animal. După cum, prin urmare, dacă toate fiintele ar fi frumoase şi nu s-ar găsi nimic care să nu fie frumos, s-ar chema că frumoase sunt toate, dar nu şi că frumosul e unu, ci multiplu (putând fi frumoasă o culoare, o deprindere sau orice attceva), tot astfel despre lucrurile toate se va putea spune că au fiinfă, dar nu una şi aceeaşi fiinţă: căci una e apa şi alta e focul. Că


340 Parmenides a urmat un rationament nevrednic de crezare şi s-a lăsat amăgit de el, nimeni nu trebuie să se mire, câtă vreme lucrurile acestea nu erau încă bine lămurite (nu se ajunsese să se vorbească de pluralitate, -Platon fiind cel dintâi care a introdus ideea dualitătii. - nici de esentă, nici de accident): tocmai ceea ce pare să-I fi indus în eroare. Asemenea probleme, ca şi arta rationamentului, au ajuns a fi gândite teoretic abia după multe afirmatii şi contraziceri: nimeni, într-adevăr, n-or mai fi admis ceva care, logic, nu i s-ar fi părut necesar. Cei vechi, în schimb, afirmau fără să şi dovedească ".

29. A ET. 1 24, 1 (D. 320) TI. Kat MEA.tcrcro� avr'!tpouv YEVEcrtV Kat q>{lop(xv OUl 'tO VOf.Li.t;Etv 'tO 7tâV alCÎVT]'tOV.

29. AET. 1 , 24, 1 (D. 320) . Parmenides şi Melissos suprimau naşterea şi pieirea , întrucât credeau că totul e nemişcat. 30. AMMON. de interpr. p. 1 33, 1 6 Busse 1tp&tov f.LEV yap, 00<; 6 Tlf.Lat� [p. 27 C] tlf.Lâ� eoiOa�E Kat auto� 6 'Aptcr'tOtEAT]� eeoA.oyrov amxpaivetat Kat 7tpO to{mov 6 TI., OUX 6 7tapcl TIA.atrovt f.LOVOV [p. 1 37 A], aA.A.a Kat 6 EV 'tOl� oiKeio� E1tEcrtV, OUOEV f.crn 1tapcl 'tOl� 9EOl� OU'tE 7tapeA.T]A.� oute f.LEA.A.ov, d ye toutrov f.LEV txatepov ouK ov, to f.LEV ouKEn to & ou1tro, Kat to f.LEV f.LEtallePA.TJK� to OE 7tEq>UK� f.LEtallUUetv, ta OE tmauta tol� ovtro� oiicrt Kal. f.LEtaPoA.iJv ouoE Kat' E7tivmav f.m&xof.I.Evm� 7tpocrapf.L6ttetv af.LiJxavov.

30. AM M O N . , De interpr. , p. 1 38, 1 6 Busse . în primul rând , aşa cum ne-a învătat Timaios (p. 27 C) şi cum arată şi Aristotel, vorbind despre divinitate, iar înaintea tuturor Parmenides, - nu numai al lui P laton (p. 1 37 A) , dar şi acel al propriilor sale versuri ,


34 1 - nu există pentru zei trecut şi viitor, de vreme ce nici unul din acestea n-are fiinfă (unul nu mai e, a ltul nu-i în că; unul e schimbare săvârşită, altul ce va să vie) : ceea ce face că asemenea concepte nu se potrivesc celor c e există cu adevărat şi nu admit nici măcar ideea unei schimbări.

3 1 . AET. 1 7, 26 (D. 303) Il. 'tO aKÎ.VIl'tOV Kat 1tE1tEJXlOJ..lEVov mpatpan&c; [SC . 9Eov Ei Vat].

3 1 . AE T. 1 7, 26 (D. 303) Parmenides zice că sfera ne mişcată şi nemărginită (e divinitatea) . 32. - 1 , 25, 3 (D. 32 1 ) Il. Kat ATtJ..lOKpt'toc; mxV'ta Ka't' avcXYKTJV' 'tijv ail'n'Jv BE dvm ELJ..lUPJ..lEVTIV Kat OtKTJV Kal. 7tp6vmav Kal. KOOJ..l07tat6v.

32 . A E T. 1, 25, 3 (D. 32 1 ) Parmenides şi Democ rit fac să decurgă totul potrivit necesităfii: aceasta e pentru ei şi soartă şi dreptate şi providentă şi făcătoare a Universului. 33. CLEM. Protr. 5, 64 (1 49, 2 St .) Il. BE 6 'bÂ.EatTJc; Seo� EioTTY�oa-ro 7tup Kat yijv.

33. CLEM . , Protr. 5, 64 (1, 49, 2 St.). Parmenides eleatul a introdus ca zei focul şi pământul. 34. PLUT. adv. Colot. 1 3 p. 1 l l 4D 6 o' [Parm .] avatpEî f.!Ev o\&'tf.pav qrumv [se. t&v VOTJ'tOOV Kal. �ao't&v], EKU'tEpat o' U1t00t00� 'tO 1tpooijKOV Eic; J..lEV t�V 'tOU EvOc; Kat ov'toc; i&av n9E'tat 'tO VOTt'tOV, OV f.!Ev O:.; ai.OtoV Kal. ă<p8ap'tOV, EV o' 6J..lOtO'tTJ'tt 7tpOc; UU'tO Kal. 'tOOt J.l� OCXEoilat Ota<popav 1tpooayopEfuac;, etc; Of �V ă'taKtOV Kat q>EpoJ..lEVTJV 'tO aio9r)'tOV, cOV Kat Kpt�ptov i&îv f.onv 'l'IJ..lEV ... i'j'top' [B 1 , 29] 'tou VOTJ'tOU Kal. Ka'ta 'tmrca EXOV'toc; ooautroc; U1t'tOJ..lEVOV 'l'IBE ... UÂTJ9ftc;' [B 1 , 30] Ota to 1tUV'to007tac;


34 2 �E'taj3oA.a� Kat nâfrrJ Kat âvo�ot6tT]ta� &xo�evm� o�tA.Eîv npây�acrt.

SIMPL. Phys. 39, 1 0 oosacrtov ouv Kat Ct1tUtT]AOV tOUtOV KUAEÎ tOV A.Oyov OUX � \jfEuOft Cx1t�, &J...').'. � CtnO 't1); VOTJtft� UAT]8Eîa� Ei� to q>atVO�EVOV Kat ooKouv to aicrfrrJtov EK1tE7ttooK6ta.

Ebend. p. 25., 1 5 Kat t&v

7tE1tEp<Xflfva� (se. CtpX� A.Ey6vtoov] oi !J.Ev 000, 00� rr. EV toî� npO� OOE,av, nUp Kat yftv fi �âAÂ.OV <p&� Kat <JKOt�.

34. PLUT., Adv. Colot. 1 3, p. 1 1 1 40. Acesta (Parmenides) nu tăgăduieşte nici una din cele două naturi (a lucrurilor inteligibile şi a celor părelnice) , ci, dând fiecăreia ce i se cuvine, pune inteligibilul în ideea unitătii şi a fiintei (fiintă, întrucât veşnicăs şi nepieritoare; una, din pricina identitătii cu sine şi pentru că nu suferă variatii), iar sensibilulîn aceea a dezordinii şi a m�cării. Un criteriu al adevărului acestora se poate vedea în versul: " nezdruncinatul suflet al binerotunjitului Adevă r" (B 1 , 29) , care priveşte inteligibilul şi , totodată, şi " părerile muritorilor, în care nu-i credintă adevărată " (B 1 , 30), din pricina atingerii cu lucruri ce încearcă tot soiul de schimbări, de suferinte şi de nepotriviri. SIMPL., Phys. 39, 1 0. Rationamentul acesta îl numeşte .. părelnic" şi înşelător, ca unul ce n-ar fi cu totul mincinos, ci numai căzut din domeniul adevărului inteligibil în acel al sensibilului, aparent şi supus părerii. SIMPL., Phys. 25, 1 5. Din cei ce socot că (elementele) ar fi mărginite la număr unii pomenesc două, ca Parmenides, când vorbeşte despre părere: focul şi pământul sau, mai bine zis. lumina şi întunericul. 35. ARIST.

de gen. et corr. B 3. 330 b 1 3

oi o' Eueu� 0\>o

nowuvtE� oomtEp rr. niip Kat yftv, ta �Etal;u �Eiy�ata nowum toutoov otov atpa Kat U&op. B 9. 336 a 3 E7tEt01) yap nfq>uKEv, ro� q>acrt, to �Ev BEp�ov otaKpivEtv to re \jfUXj)Ov cruvtcrtâvat Kat toov ăUoov EKacrtov t6 !J.Ev noLEîv to oe nâcrxEtv, EK toutoov Atyooot Kai ota toutoov ânavta tiiA.A.a yiyvm9at Kai <p8Eipm9at. CIC. Ac. 11 37, 1 1 8 P. ignem qui


343 moveat, terram quae ab eo formetur (aus Theophr. Phys. Opin.; vg l. 28 A 23]. 35. ARISTOTEL De gen. et corr. B 3, 330 b 1 3. Cei ce nu se sfiesc să sustină existenta a două principii, ca Parmenides focul şi pământul, consideră elementele intermediare ca amestecuri ale acestora, cum ar fi aerul şi apa. - V 9, 336 a 3. De vreme ce, aşa cum pretind ei, caldul are darul să despartă şi recele să unească, iar din celelalte unul e activ şi altul pasiv, ajung să afirme că din acestea şi prin acestea se nasc şi pier toate celelalte. C I C . , A cad. 1 1 , 37, 1 1 8. Pentru Parmenides, focul determină mişcarea, iar pământul e creat de el . . . (după Teofr. Phys. Op. : cf. 28 A 23) .

36. A ET. 11 1 , 2 (D. 327) Il., MEÂ.tO'O'O<; ... EVU 'tOV KOOJlOV. 4, 1 1 (D. 332) :=:EvO<pUVTit;. Il., MeÂ.tO'O'ot; ayEVTJ'tOV Krtl. ailiwv Krtl. ăq>9rtp'tOV 'tOV KOOJlOV.

36. A ET. 11, 1 , 2 (D. 327) Parmenides şi Mel issos pretind că Universul e unul. 4, 1 1 (D. 332) Xenofan, Parmenides, Melissos sustin că Universul e ne născut, veşnic şi nepieritor. 37. - 11 7, 1 (D. 335; vgl. 28 B 1 2) rr. cr'tEq>avar; Elvm 1tEpUtE7tÂ.E'YJlEvar;, E7trtÂ.Â.TJÂ.our;. 'tl)v J.!Ev EK 1:0i'i apatoi'i 'tftV OE EK 1:oi'i 7t'l.lKvoii· JllK't(lr; OE ăHar; eK q>onor; Krtl. O'K61:our; JlE'tul;u •ou1:wv. Kal. 1:0 7tEfJtExov 6E 1tacrar; ,

u:txour; o1xllv cr'tEpri>v im«ipxnv, ixp' on trup<OOllr; cr'tEq>aVTI. Kal. •o JlEcrm•amv 1trtcr&v cr'tEp�::ov, 7tEpl. a ooÂ.tv 7tup<OoTJr; rsc . cr'tEq>avllJ. •oov oc O"'.lJlJltY&v •itv JlEO'rtt'tU'tTJV (macrmr; <apxl'Jv> 'tE Krtl. <ahi.av>

vTJO'EWt; Krtt yEvecrEwr;

Kt

im«ipxnv, fjvnva Krtl. OrttJlOVrt K\lj3Epvf]nv (vgl. B 1 2, 3] Krtt KÂ.TJtOOi'ixov

[B 1 , 141 e7tovoJlCd;n MKTJv 'tE Kal. 'AvayKTJV [B s, 30; 1 0. 6]. Kal. •ilr; JlEV 'Yilr; a7t6KptmV Ei Vrtt 'tOV !lEpa Ota 'tftV �trttopEprtV mhf]r; E�Ct'tJltcraEvm


344 1tÎ.AT]mV, toii Of; 7tupOc; ava7tvoi]v 'tOV ijA.wv K<Xt 'tOV yaA.<XSiav [vgl. B 1 1 , 2] KUKAOV. (Hlj.I.J.UYft o' El; Uj.l!pOÎV dvat 'tTJV <JEATIVT]V, toii t' a[poc; KUt toii 7rup6c;. 1tEpl<Jtavtoc; o' UVCO'tU't(J) 1tUV't(J)V toii aieEpoc; im' UU'tWl 'tO 7tupWOEc; imotayftvat toOO' 01tEp KEKAJÎKUj.I.EV oupav6v, ixp' rin ijOT] ta 1tEpiyna.

CIC. de nat. deor. 1 1 1 , 28 nam P. quidem commenticium

quiddam: coronae simile efficit (otEcpaVY]v appellat), continentem ardorum <ef> /ucis orbem qui cingit cae/um, quem appellat deum : in quo neque figuram divinam neque sensum quisquam suspicari potest. multaque eiusdem <modi> monstra : quippe qui Bellum, qui Discordiam, qui Cupiditatem (B 1 3) ceteraque generis eiusdem ad deum revocat, quae ve/ morbo ve/ somno vei oblivione ve/ vetustate delentur: eademque de sideribus, quae reprehensa in alia iam in hoc omittantur. 37. A ET. 11, 7, 1 (D. 335; cf. 28 B 1 2) . Parmenides zice că ar exista coroane concentrice dispune alternativ, una de element rar, alta de element des; printre ele, altele formate dintr-un amestec de lumină şi întuneric. Ceea ce le cuprinde pe toate, în chip de zid , e solid, având dedesubt o coroană de foc. Dintre cununile făcute din amestec , cea mai din mijloc e pentru toate <<începutul>> şi <<cauza>> mişcării şi a naşterii: de aceea o şi cheamă " divinitate cârmuitoare " (cf. B 1 2, 3) şi " păstrătoare a cheilor" (B 1 , 1 4) , Dreptate şi Necesitate (B 8, 30; 1 0, 6) . Mai spune că aerul ar fi o secretie a pământului, emanată din pricina unei apăsări ma i puternice decât el, şi că soarele şi Calea Laptelui ar fi exhalatii ale focului (B 1 1 , 2) . La rândul ei, luna e un amestec al acestor două elemente, aerul şi focu l. Dedesubtul eterului, care ocupă locul cel mai înalt, e aşezată regiunea de foc căreia i s-a zis " cer "; sub aceasta, ceea ce împresoară pământul. CIC., De nat. deor. 1, 1 1 , 28 . . barem Parmenides, ceva pe de-a-ntregul născocit: un brâu de foc asemenea unei .


345 cununi (îi şi zice crtE<pavl]) şi un cerc de lumină ce încinge cerul, căruia îi dă numele de " zeu " (deus) închipuire în care nu se poate descoperi nici vreun chip divin, nici vreo noimă . Apoi alte asemenea ciudătenii, ca unul pentru care Războiul, Dihonia, Dragostea (8 1 3) şi altele de acelaşi soi au ceva comun cu divinitatea, - porniri pe care le şterg fie boala, fie somnul, fie uitarea, fie vremea . Observatii de acelaşi fel ar fi de făcut şi despre stele; cum însă asemenea c ritici am mai ridicat în legătură cu alt filosof, le las acum la o parte.

38. -11 1 1 , 4 (D. 340) n., 'HpâKÂ..Ett�, Ltpâtrov, Zi]vrov m)ptvov Eivat tov o\Jpav6v. Vgl. 1 1 , 1 oben 1 93, 23.

38. AET. 11, 1 1 , 4 (D. 340) Parmenides, Heraclit, Straton şi Zenon spun că cerul ar fi de foc.

39. -11 1 3 , 8 (D. 342) n. Kat 'HpaKÂ..Ettoc; mA.iJJlata 1t'\Jj)Oc; ta ăcrtpa. 39 . AET. 11, 1 3, 8 (D. 342) Parmenides şi Heraclit spun că stelele ar fi (masse de) foc condensat.

40. ANONYM . BYZANT. ed . Treu p. 52 , 19 (lsag . in Arat. 11 14 p. 3 1 8, 1 5 Maass) K<Xt t&v JlEV c:'utA.av&v t&v <JUV t&t oovn neptaytvrov ta JlEV aKatov6Jlacrta l']Jliv Kat am::piA.1]7tta, ooc; Kat n. o <pumKoc; dP1JKE, ta Of

Kat<OVOfl<X<JflEV<X eroc; EKtOU JlEYE9ouc; xiA.ta Eim Kata "Apatov.

40. ANONYM . BVZANT. , ed. Treu p. 52, 1 9 (lsag. in Arat. 11, 1 4, p. 3 1 8 , 1 5 Maass) . Dintre stelele fixe, ce se învârtesc cu tot Universul, unele, cum a spus şi Parmenides naturalistul, n-ou nume


346 şi nici nu pot fi c unoscute de noi; cele ce au nume, până la mărimea a şasea, sunt în număr de o mie, după Aratos. 40 a. -11 1 5 , 4 (D. 345) Il. 1tp&1:ov !Jlv 'tCt't'tEl 1:ov 'beinov, 'tov mhov 0€ vof.Ltl;Of.LEVOV 'im' a1hou Kal. "l:mrepov, ev 1:Cin ai9Ej)t· f.LE9' ov 1:ov fîA.wv '

ixp' O)l 'tOU<; EV 'tCÎll 1tupc00Cl OO'tEpa<;, 01tEp oupavov KCXAEÎ [B 10, 5].

DIOG. VIII 1 4 (Pythagoras) xpei11:6v 'tE "bo'1tEpOV Kal. <llcomp6pov 1:ov au1:ov EixEîv, &<; <pl]m Ilapf.LEviOT]<;. Vgl . A 1 cap. 23 (1 2 1 8, 1 6) .

40a . A ET. 1 1 , 1 5 , 4 ( D . 345) În eter, Parmenides situează în primul rând Luceafărul de dimineată (Heoos), care pentru el e tot una cu Luceafărul de seară (Hesperos) : pe urmă soarele, sub care situează stelele, în zona de foc pe care o numeşte cer (B 1 0,5) . DIOG. LAE RT. VIII, 1 5 . Cum spune Parmenides, (Pythagoras) a fost cel dintâi care a sustinut că Luceafărul de seară şi Luceafărul de dimineată sunt unul şi acelaşi (cf. A 1 , 23) . 4 1 . - 11 20, 8 (D. 349) Il. Kat MT]'tpOOWpD<; 1tUplVOV UOOpXElV 'tOV iîA.wv.

4 1 . AE T. 11, 20, 8 (D. 349) Parmenides şi Metrodoros zic că soarele ar fi de foc. 42. -11 25, 3 (D. 356) Il. 1t1lptVT]V [SC . dva1 TIJV O"EAeVT]V]. 26, 3 (D. 357) Il. lO"T]V 'tWl i)A.ioll [SC. etVCXl 'tfiV <JEAtlVT]V]'

Kal. yap ax' CXU'tOU

<p<O'til;;E'tCXl. 28, 5 (D. 358) 0a.A.fi<; np&'to<; E<pT] uxo 'toti i)A.iou <p<O'til;;ecr9m. Ilu9ay6pa<;, Ilapf.L ... . Of.LOtffi<;. Vgl. B 2 1 .

42. A ET. 11, 25, 3 (D. 356) Parmenides zice c ă (luna ar fi) de foc. - 26, 2 (D. 357) Parmenides zice că (luna) e egală cu soarele şi luminată de el. -28, 5 (D. 358) Thales cel dintâi a spus că (luna) e luminată de soare. La fel Pythagoras şi Parmenides (cf. B 2 1 ) .


347 43. -11 20, 8 a (D. 349) II. tov ilA.wv Kal. ti]v crEATJVTJV EK toi'l yaA.a�iou l(QlCAO'\l C:lltOKptefjvm, tOV f.LEV a7to tOU apatottpou fll'Yfl<Xt� o oi] 9Epf.LOV, ti]v oc a7to toi'l 7tUKvottpou o1tEp 'lfUXPDV.

43. AE T. 11, 20, 8 a (D. 349) Parmenides sustine că soarele şi luna s-ar fi desprins din Calea Laptelui: unul din a mestecul mai rar, care e caldul, cealaltă dintr-un amestec mai dens, recele. 43a. - III 1 . 4 (D. 365. M ilchstrasse)

II.

to tou TtuKVoi'l �eal. tou

apawG flîyf.La yaA.aKtOEtOE� a7totEA.Ecrat XfJ&f.La.

43a. A ET. III. 1 , 4 (D. 365 Calea Lactee) După Parmenides, amestecul densului cu rarul a r da o culoare asemenea laptelu i.

44 . DIOG. Vlll 48 (Pythagoras) aUa flllV Kat tov oUpc:xvov 7tp&tov 6vof.Lacrat KOOflOV K<Xt ti]v yfiv crtpoyy6A.11v, � oc E>E6q>pacrt� (Phys. Opin. 1 7] Ilapf.LEVtOTJV, ro� oc Zi]vc:ov 'Hcriooov. Vgl. A 1 1 2 1 8, 1 . A ET. m 1 5, 7 (D. 380) Il., l1TJflOKptt� oux to 7t<XVtax69Ev tcrov acpmt&crav [naml. ti]v 'Y'fivl f.LEVEtv tm tfi� icroppoma� ol>K f:xoooav aitiav 8t' ilv OEi'lpo f.LâA.A.ov il EKEtcrE PE'IfEtEV ăv· oux toi'lto f.Lovov f.!Ev KpaoaivEaeat, f.LTJ KtVEtcr9at ot. ANATOL. p. 30 Heib. 7tp� toutot� f:A.Eyov (Pythagoreer) 1tEpl. to f.!Ecrov toov tmm1pc:ov crtotXEiwv KEîcrem nva evaOtKov 8tcmupov Kujlov, ou ti]v flEO"OtTJta tfi� etcr� Kal. "Of.LTJpov Ei&vm A.Eyovta 'toocrov f:vEp9' 'Aiooo ooov oUpc:xv� tcrt' a1to yai11�· [E> 16]. toiKacrt of. Kata yE toi'lto K<XtTJKOAO'\l9r]KEV<Xt tot� I1u9ayoptKOÎ� Ot tE 7tEpt 'bf.L7tEOOKAE<X K<Xt Ilapf.LEvtOllv Kal. crxEoov oi 7tAE îcrtot toov 7taA.at crocpoov, cpaf.LEVot ti]v f.Lova8tKi]v cpumv ecrti� tp67tov tv f.!Ecrc:ot i8puaeat Kal. ou:X to icr6ppo1tov cpuMcrcrnv tl]v autl]v EOpav [daraus THEOL. ARITHM . p . 6 de Falca].

44. DIOG. LAERT. VIII, 48 (Pythagoras) a fost şi cel ce a dat mai întâi cerului numele de kosmos şi a sustinut că pământul e rotund; după Teofrast ( Phys. Op. 1 7) , meritul acesta ar fi al lui Parmenides;


34 8 după Zenon, al lui Hesiod. (cf. fr. A 1 , supra, p. 2 1 4) . AET. III, 1 5, 7 (0. 380) Parmenides şi Oemocrit spun că pământul - depărtat, cum e, din toate părţile în aceeaşi măsură - rămâne în echilibru, neavând motiv să se plece într-o parte mai mult decât în alta; aceasya e şi pricina pentru care se clatină, dar nu se mişcă din loc . ANATOL. . p. 30 Heib . În plus, mai afirmau (pythagoriciD că în mijlocul celor patru elemente s-ar găsi, izolat. un cub de foc, a cărui aşezare centrală pare a o fi cunoscut şi Homer, când zice: .. atât de departe sub Hades, cât e cerul de pământ" (//. VIII, 1 6) . În privinta aceasta, d e părerea pythagoricilor par să fi fost şi adeptii lui Empedocles şi ai lui Parmenides, şi cei mai multi din întelepţii vechi. când sustin că natura monadică ar fi aşezată în mij loc, ca vatra într-o casă, şi că-şi păstrează locul multumită echilibrului (cf. THEOL. ARITHM., p. 6 de Falco) . 44a. STRABO 1 94 q>11cri. Bil o rrooelliwvw<; tf\<; Ei<; 7tEvte �wva<; OtatpEO'E<O<; CtPXTIYOV yevecrEicn IlapfJ.EVlOTIV, a'AJ..: EKEÎVOV flEV O'XEOOV 'tt Ot7tÂ.acrlaV a7tOq>alVEtV 'tO 7tÂ.ato<; tilv OtaKEKUUflEVTIV [tf\<; flE'ta�u 'tWV tpomK&v] imep7tt7ttoUO"av txa'tEprov t&v tpomK&v ei<; to EKtO<; Kai. npO<; taî<; euKpatot<;.

Oaraus Achill. lsag. 3 1 . (67, 27 M .) AE T. III 1 1 , 4

(Oox. 377 a 8) rr. 7tpW'tO<; aq>WptO'E tf\<; YlÎ<; toU<; oiKOUflEVOU<; 't01tOU<; imo

taî<; OUO"i. �wvat<; taî<; tpomKaî<;.

44a. STRABON L 94 Poseidonios afirmă că autorul împărţirii în cinci zone e Parmenides, dar că acesta atribuie zonei toride o lărgime aproximativ dublă, depăşind am ândouă tropicele în exterior şi spre zonele temperate. Cf. ACHILL. , /sag. 3 1 (67, 27 Maass). AET. III. 1 1 , 4 (0. 377 a 8) Parmenides cel dintâi a fixat zonele locuite ale pământului sub cele două cercuri ale tropicelor. 45. MACROB. S. Se. 1 1 4 20 Parmenides ex terra et igne (se. animam esse) . AET. IV 3, 4 (0. 388) rr. & Kai. "I1t1tacro<; 7tUpc0o11. 5, 5 ,


349 (D. 391) rr. ev oÂ.wt toot effipan to ilYE110vtK6v. 5, 12 (D. 392) rr. Kat 'bll:rtt&ncÂ.fi� Kat dTJilOKpttO� 'tUU'tOV vo\iv Kat \j/UXTJV, 1Ca8' o� OOOEV av d11 �ootov ăÂ.oyov Kupiw�.

45. MACROB. , Somn. Scip. 1, 1 4, 20 Parmenides (spune că sufletul e alcătuit) din pă mânt şi foc . AET. IV, 3 , 4 (D. 228) Parmen ides şi Hippasos (au sustinut că sufletul e) de foc . -+V, 5,5 (D. 39 1 ) Parmenides (afirmă) că facultatea conducătoare îşi are locul în întreg pieptu l. IV, 5, 1 2 (D. 392) Parmen ides şi Empedocles şi Democrit spun că inteligenta şi sufletul sunt tot una; după ei, nu există animal cu totul i rational. -

46. THEOPHR. de sensu 1 ff. (D. 499) 1ttpt o' aimli]o"E� ai 11E.v 1tOÂ.Â.at !Cat 1Ca86Â.ou OOI;at ou' dmv· oi llEV yixp 'tOOl OllOiwt 1tOtofutv, oi Of

'tOOl Evavtiwt. rr. llEV !Cat 'b111tt0oKÂ.fj� !Cat ITÂ.atwv 'tOOl OllOLWt, oi Of

:rttpt 'Ava�ay6pav !Cat 'Hpa!CÂ.El'tOV 'tOOl evavtiwt.

(3) rr. 1-lfv yixp OÂ.�

OUOEV alfl<llJtlCEV UÂ.Â.a llOVOV, O'tt oooîv OV'totV crtmxtiov !CUta w \mq:43aÂ.Â.OV

ECf'ttV il yvoo�. eav yixp UtEpUtpllt 'tO BtpllOV il 'tO IJIUXPOV. UÂ.Â.TJV yivmem -nlv Otavotav, j3EÂ.tico OE 1CUt Ka8apontpav -nlv Ota 'tO 8tpll6v· ou lltlV aÂ.Â.a Kat tm)'tTJv lkîmlai nv� crullllEtpia�· ·ro� yap EKacrtott, q>TJCfiv, E:xn ... . v61111a' (B 16). to yixp aicr86.vEcr8at Kat to q>povEI:v � tauto Â.Eyn· oto Kat -nlv llVTJilllV Kal ti]v Â.TJ81lv a1to to\Jtwv yivtmlm ota tfi� KpacrE�· âv o' icra�wcrt tfit lll�El. 1tO'tEpov ECf'tal q>poVEÎV il o\5, !CUt ti� il Ota8Em�. OUOEV E'tt ouî:Jpt!CEV. O'tt OE Kal 'tOOt Evavtiwt 1Ca8' auto 1tOlEl tt)v atcrBTJcrtv, q>avtpOV ev o t� q>TJ01 tov VEKpOV q>roto� 1-lfv Kat 8tp11oii Kat q>rovfi� OUK aicreavEmlm ota -nlv EKÂ.EtiJitV to\i 7tup6�. wuxpo\i oc Kat mw7tfi� Kat toov evavtiwv aicr86.vEcr8at. Kat OÂ.W� OE 7tâv 'tO OV EXEtV nva yvootv. oihw llEV ouv auto� EOtlCEV U1tO'tE11Vtcr8at tfit q>acrtt ta CfUilllaivovta OOOXEPfi ota tt)v il7t6Â.TJIJitv.

46. THEOPHR., De sensu 1 urm . (D. 499) În ce pirveşte senzatia, multe păreri generale (exprimate asupră-t) se reduc la două: unii


350 c red că e produsă de ceva asemănător, altii de contrariu. Parmenides, Empedocles şi Platon sunt pentru similar, adeptii lui Anaxagoras şi Heraclit pentru contrariu . . . (3) În general vorbind, Parmenides n-a precizat nimic, afară de faptul că - două fiind ele mentele - c u noaşterea e dete r m inată de elementul pre c u m pă n itor. Într-adevăr, (pre tinde ef) d u p ă cum precumpăneşte caldul sau recele, gândirea e alta, mai bună şi mai curată fiind cea prilejuită de cald. Şi aceasta însă are nevoie de parecare măsură: " căci ", zice, " după cum de fiecare dată . . . " (B 1 6) . Despre simtire şi despre gândire spune că ar fi acelaşi lucru; de aceea şi amintirea şi uitarea ar fi pricinuite tot de cald şi de rece, potrivit felului cum sunt amestecate; uită însă să precizeze dacă gândirea e posibilă atunci când -în amestec - participarea celor două elemente e egală, şi ce soi de întocmire e aceasta . Că perceptia i se pare posibilă chiar cu contrariul (ca/du/ut) singur, reiese limpede din versurile unde se sustine că, din lipsa focului mortul nu simte lumina, nici căldura, nici sunetele, dar că simte frigul, tăcerea şi celelalte contrarii. Orice fiintă îndeobşte e înzestrată astfel de el cu o facultate conoscitivă. Pe calea aceasta a afirmatiei, pare dar a înlătura Parmenides dificultătile ivite de pe urma conceptiei lui. 46a. AET. v 30, 4 (Dox. 443, 1 2)

II.

ril� yi.vmem mxpa titv toi\

9EpJlOU im6A.€t\jltV.

46a. A ET. V, 30, 4 (D. 443 1 2) Parmenides (zice că) bătrânetea e pricinuită de scăderea elementului cald.

46b. TERTULL. de anima 45 somnum . . . Empedocles (3 1 A 85) et P. refrigerationem. 46b. TERTUL., De anima 45 Pentru Empedocles (fr. A 85) şi Parmenides somnul e răcire.


351 47. AET. IV 9 , 6 (D. 397 b 1 ) rr

.•

'bj.L1tEOOKÂ.ftc;, 'Ava�ay6pac;.

�TJI!OKpttoc;, btixoupoc;, 'HpaKÂ.EtOTJc; napa tac; <1\llli!Etpiac; trov n6prov tac; 11:ata I!Eroc; aicr9flm:tc; yivmeat tou oiKdou t&v aicr9TJt&v E.Ka<rtou E.Ka<JtTJt tvapj.L6ttovtoc;.

47. A E T. IV 9 , 6 ( D . 397 b 1 ) Parmenides, E m pedocles, Anaxagoras sunt produse de o proporţionare a porilor, fiecare din obiectele simtite adaptându-se întocmai fiecărei senzati i. 48. -{?) IV 13, 9. 1 0 (D. 404) "Inmpxoc; aKtîvac; <pTJ<1lV rup' EKatEpo\l trov 6cp9aÂ.j.L&v anotEtVOj.LEvac; toîc; 7tEpamv ailtrov oiovEt XElp&v tnacpaîc; 1tEptKa9amoooac; toîc; EKtoc; CKOj.Lam tl)v cXVti.Â.TJijllV autrov npOc; to OpattKOV avaotoovat. EVtOt Kat rrueay6pav tl)t OO�t taUtTJt <1\lVEmypacpoumv atE ol) j3Ej3a.uotl)v trov lla9TJj.Latrov Kat npbc; tOUt(J)t Ilapj.LEVtOTJV Ej.L<patvovta toiito ota trov nOtTJilatrov.

48. AET. (?) IV, 1 3 9, 1 0 (D. 404) H ipparchos afirmă că din fiecare ochi pornesc raze ale căror extremităti - ase menea atingerii u nor mâini - vin în contact c u corpurile externe şi procură văzu lui perceptia lor. U n i i atribuie p ă re rea şi l u i Pythagoras, ca unui chezaş al acestor învătături. şi p e deasupra şi lui Parmenides, care ar fi înfătişat-o în opera lui poetică . 49. PHILODEM. Rhet. fr. i n c . 3, 7 ( 1 1 1 69 Sudh.) oU& Kata rr. Kat MEÂ.tcrcrov v to nâv Hyovtac; Eivat Kat ota to tac; aicr9JlcrEtc; IJIEu&îc; Eivat. AET. IV 9, 1 (D. 396, 1 2) Ilu8ay6pac;, 'bj.L1tEOoKÂ.ftc; , a:vocpavTJc;, Il. ljiE\lOEÎc; ElVat tac; atcr9ftO'Etc;.

49. PHILODE M . , Rhet. fr. incert. 3, 7 (11 , 1 69 Sudh.) . . . nici cu Parmenides şi Melissos, care spun că totul e Unu şi că de aceea senzatiile sunt înşelătoare. A ET. IV, 9, 1 (D. 396, 1 2) Pythagoras,


352 Empedocles, Xenofan şi Parmenides susţin că senzaţiile sunt înşelătoare. 50. A ET. IV 9, 14 (D. 398) rr., 'ciJ.m:OoKAJÎ� eAAEi\j/Et tpcxpfl� titv ăpE/;tv [SC . yivmBm]. 50. AET. IV, 9, 1 4 (D. 398) . . . după Parmenides şi Empedocles, pofta ar fi pricinuită de lipsa de hrană.

5 1 . CENSORIN. 4, 7. 8 Empedocles . . . tale quiddam confirmat. prima membra singula ex terra quasi praegnate passim edita, deinde coisse et effecisse solidi hominis materiam igni simul et umori permixtam . . . haec eadem opinia etiam in Parmenide Veliensi fuit pauculis exceptis ab Empedocle t dissensis. Vgl. AET. V 1 9, 5 (31 A 72) . 5 1 . CENSORIN., 4, 7, 8 Empedocles . . . susţine şi el cam tot aşa ceva. Din pământul parcă greu, ar fi ieşit la iveală mai întâi membrele izolate, care s-ar fi reunit apoi alcătuind substanta omului întreg, amestec de foc şi de apă . . . Această părere se întâlneşte şi la Parmenides cel din Velia, care, cu excepţia câtorva amănunte, nu se depărtează de Empedocles. Cf. AET. V, 1 9, 5. 52. ARIST. de port. anim. B 2. 648 a 25 evtot yap ta eV'UOpa t&v m:t;&v BEpiJ.OtEpCt q><XO'lV Eivat, Af.yovtE� ro� E7ta.Vl0'0î tit V \j/UXPOtlltU tOU t6n:ou iJ tfl� qrlxm:� am&v 9Ep1J.Ot11�. l((Xt ta ciVatiJ.U t&v EVUÎIJ.WV l((Xt ta 9ftAro t&v app€vwv, otov Il. ta� yuvaîKa� t&v âvOp&v 9Ep1J.OtEp<x� Eivat <pllcrt Kal E'tEflOi nvE�, � ota 'tftv BEp1J.6'tllta Kal n:oA.um�J.oucrm� ytvo�J.tvwv t&v yuvmKEiwv, 'ciJ.m:OoKÂ.JÎ� & touvavtiov.

52. ARISTOT. , De port. anim. 8, 2, 648 a 25 Unii sustin că vieţuitoarele acvatice sunt mai calde decât cele de uscat,


353 pretinzând că propria lor căld ură trebuie să compenseze răceala elementului în care trăiesc, şi tot astfel că animalele lipsite de sânge ar fi mai calde decât cele cu sânge, şi femelele decât masculii. Parmenides, bunăoară, şi altii câtiva afirmă că femeile sunt mai ca lde decât bărbatii şi că acestei călduri, cum şi faptului că au mai mult sânge, s-ar datora menstruatia; Empedocles, tocmai pe dos.

53. A ET. v 7, 2 (D. 4 1 9 nach 3 1 A 8 1 ) n. civncrtp6<proe;· ta fllv 7tp0<; taî<; ăpKtOt<; ăppEva IJÂ.acrtficrat ( to\i yap 7ruKVOU JlEtEXEtV 1tAEtovo<;), taoEnpo<; taî<; JlEO'T]Jl13pi.m<; 9JîM:a 1tapa ti]v cipm6tT]ta. 7, 4 (0. 420) 'Ava!;ay6pm;, n. ta JlEV EK tWV &ţtoov [SC 0'1ttpJ.lata] Kataj3ciA.A.m9at Ei<; o

ta &�ia JlEpTI tfi<; Jliltpa<;. ta o' tK toov ciptcrtepoov Ei<; ta ciptcrtepâ.. Ei o' tvaA.Â.ayEiT] ta tfi<; KataiJoA.fi<;, yivEO'Eiat 9JîM:a. Vgl. ARIST. de gen.

anim. � 1 . 763 b 30 (59 A 1 07) . CENSORIN. 5, 2 igitur semen unde exeat inter sapientiae professores non constat. P. enim fum ex dextris fum e laevis partibus oriri putavit. Vgl. 24 A 1 3.

53. A ET. v, 7 , 2 (D. 4 1 9) Parmenides dimpotrivă: regiun ile nordice prod uc masculi (ca unele înzestrate cu mai mult element dens) , regiunile sudice femeie, din pricina elementului rar. - 7, 4 (D. 420) Anaxagoras şi Parmenides pretind că sământa din dreapta e zvârlită în dreapta uterului şi cea din stânga în stânga . Dacă se schimbă d irectia ejaculării, se naşte parte femeiască. Cf. ARISTOT. , De gen. anim. IV, 1 , 763 b 30. CENSORIN. 5, 2 Dascălii de intelepciune nu sunt lămuriti de unde vine sământa. Parmenides o dată e de părere că se formează în partea dreaptă, o dată în stânga. 54. -v 1 1 , 2 (D. 422) n. otav JlEV ci1to to\i &�to\i JlEpou<; tfi<; JliJtpa<; 6 y6vo<; a7toKpt9fit, toî<; 7tatpciow, ihav oE ci1to to\i ciptcrtEpou, taî<;

JlT]tpâ.mv [SC . OJ.lota ta tEKva yivm9m]. CENSORIN . 6, 8 ceterum


354 Parmenidis sententia est. cum dexterae partes semina dederint, tune filios esse patri consimiles, cum laeve, tune matri. 6, 5 at inter se certare feminas et maris et, penes utrum victoria sit, eius habitum referri auctor est Parmenides. Vgl. LACTANT. de opif. 1 2, 1 2 dispares quoque naturae hac moda fieri putantur: cum forte in laevam uteri partem masculinae stirpis semen inciderit, marem quidem gigni opinatio est, sed quia sit in feminina parte conceptus, aliquid in se habere femineum supra quam decus virile patiatur, ve/ formam insignem ve/ nimium candorem vei corporis levitatem vei artus delicatos vei staturam brevem ve/ vocem gracilem ve/ animum inbecillum ve/ ex his plura. item si partem in dexteram semen feminini generis influxerit, feminam quidem procreari, sed quoniam in masculina parte concep ta sit, habere in se a/iquid virilitatis ultra quam sexus ratia perm ittat, out valida mem bra out imm oderatam longitudinem out fuscum co/orem out hispidam faciem out vultum indecorum out vocem robustam out animum audacem out ex his p/ura (vgl. B 1 8) . 54 . AET. v, 1 1 , 2 (0. 422) Parmenides e de părere c ă atunci

când omul se desprinde din partea dreaptă a uterului (copiii seamănă cu) tatiL atunci când se desprinde d in stânga , cu mamele. Dealtminteri e părerea lui Parmenides că atunci când sământa vine din dreapta, copiii sunt asemenea tatălui, când vine din stânga, asemenea mamei. -6, 5 Parmenides afirmă că între bărbat şi femeie e o luptă şi că (pruncuQ reproduce trăsăturile celui de partea cui e biruinta. Cf . LACTANT., De opif. 1 2, 1 2 . Se crede că firile a mestecate se nasc în acest chip. Când se întâmplă ca sământa bărbătească să cadă în partea stângă a uterului, părerea e că se naşte un bărbat dar că, d in pricină că a fost zămislit în partea femeiască, păstrează în firea


355 lui ceva de femeie, - mai mult decât se potriveşte felului bărbatului: ori o frumusete deosebită, ori prea multă albeaţă, ori debilitate a trupului, ori mădulare gingaşe, ori statura joasă, ori glas subţire, ori suflet moleşit, ori mai m ulte trăsături de felul acesta. Tot astfel, dacă sămânţa femeiască lunecă în partea dreaptă (a uterulut) , se naşte o femeie, dar, întrucât se zăm isleşte în partea hărăzită bărbaţilor, are în ea ceva mai bă rbătesc decât se cade, sau c u loare înc h isă , sau fată păroasă, sau înălţimea prea mare, g las puternic, sau suflet cutezător, sau mai multe trăsături de acestea (cf. B 1 8) .

FRAGMENTE TIAPMI:::.NIL\OY TII:::.PI rl>Y'f.l:::.w'f./ Despre natură

1 ( 1 - 32 Karst. , 1 - 32 Stein .) . 1 - 30 SEXT. vi 1 1 1 ff. o ot yvwptJ.L� autoiJ [des Xenophanes] TI . tOU J.LEV Ool;acrto'\i 'A.6you Kattyvw, <f>llJ.ll ot to'\i acr9EVEÎ<; exovto<; U1tOA:r]\j/Et<;, tov o' f.mcrfllJ.LOvtKOV, tOUtEcrn tOV UOtU1tt(J)tOV, i>1tE9EtO Kpttf]pwv, U1tOOt<i<; Kat tfi<; t&v aicraf]crEWV mcrtEwc;· f.vapx6J.LEV� yo'\iv to'\i TIEpt q)'OOEW<; ypa<pEt tov tp61tov to'\itov· 't1t1tot ...

(anschliel3end aAA.a cru ... A.Ei.1tEtat jetzt B 7, 2-7). Folgt seine Paraphrase cap. 1 1 2 - 1 1 4: f.v tol>tot<; yixp o napJ.LEvtOll<; t1t1touc;

aA.119fJ<;'

J.LEV <f>llffiV aUtOV cpEpEtv ta<; aA.6you<; tfi<; 'l'UXfi<; OpJ.L<i<; tE Kat ăp€�Et<; ( 1 ), Kata OC tJlV 1tOA\><pllJ.LOV OOOV 'tOU OatJ.LOV� 1tOpEUEcr9at tl]v Kata tOV cptAOOO<pOV 'A.6yov 8Ewpiav, oc; A.6y� 1tp01tOJ.l1tOU OatJ.LOV� tp01tOV

E 1t t

ti]v U1tUVtWV OOTIYEÎ yv&mv (2. 3), KOUpa<; o' auto'\i 1tp00ynv tU<; aicraf]crEt<; (5), wv tii<; J.LEV aKo<i<; aivittEtat f.v t&t A.EyEtv 'oowîc; ... KUKA.mc;' (7. 8),

touttcrn toî<; t&v rotwv, ti]v cpwvi]v Ot' wv KataOEXOVtat, ta<; OE op(xcrEt<; 'HA.taoac; Kol>pa<; KEKATIKE (9), OWJ.Lata J.LEV N u K t o <; a1toA.mofuac; (9), 'f.<; <pao<; <OC> CÎlcrUJ.LEVa<;' ( 10) Ota to J.LTJ XffiPt<; <protbc; yivm9at titv XPficrtv aut&v. E1tt OE tT]v

'1t0AU1totvov' f.A.9Eîv L\tKllV Kat exoucrav

'KAllÎOa<;


356 Uf.LOI.j3ou�· ( 1 4), 'tllV OlUVOHXV ampcxÂ.EÎ� EXOOOCXV 'tU� 'tOOV 1tpCX'"fflCXtOJV KcxtcxÂ.ft\jiEt�. fin� cxutov imo&ţcxf.LEVT\ (22)

E7tcxyyEÂ.Â.E'tCXt

ouo

'tCXU'tCX oilicil;EtV 'i)f.LEV UÂ.T\8EÎ� EU1tEteto� U'tpEf.LE� ijwp' (29), 01tEp EO"n 'tO tii� E1tlO"'tTtflll� Uf.LE'tCXKÎVT\'tOV �fif.LCX, E'tEpoV OE ·�pot&v o61;cx� ... UÂ.T\9il�' (30), 'tOUtEO"'tl 'tO EV o6E,T\l KEÎf.LEVOV 1tâv, O'tl Tiv �CXlOV. 28-32 SIMPL.

d. caei. 557 , 20 oi

Of.

ăvOpE� EKEîvot otttiJv im6crmmv imE'tÎ.9Evto, tiJv

f!Ev tou ovtro� ovt� tou VOT\'tOU, tiJv Of. tou ytVOf.LEVOU tou cxicr91"\tou, 01tEp OUK i)E,iouv KCXÂ.EÎV ilv U1t�, aÂ.IJJ.. OoKOUV ilv. OlO 1tEpt 'tO ilv aÂ.ft9wxv dvcxi 'PT\O"l, 1tEpt OE 'tO ytVOf.LEVOV ooE,cxv. Â.EyEt youv 6 TI. 'XPE<ll . . . 1tEpOOV'tcx' (28 ff).

t1t1tot tai f.LE cpEpoumv, ooov t' e1tl. Suf!o� iKavot, ltEfl1tOv, E1tEÎ f.L' E� ooov �ficrcxv 1tOÂ.UcpT\f.LOV ăyooom &xtf.LOV�, il Kcxta mivt' ăcrtll cpEpEt do6tcx cp&tcx· 'tfjt cpfPOf.LT\V" tfit yap f.LE 1toÂ.il<ppcxcrtot <pEpov t1t1tm 5

clpf.LCX 'tl'tCXÎVOOOCXl, KOUpCXl o' OOOV TJYEflOVEOOV. ăE,rov ()' EV XVOÎT\lO"lV lEt crilptyy� autftv cxi96f.LEV� (Ootoî� yap E1tEiyno otvrowîmv KUKÂ.Ot� Uf.L<po'tEpco9Ev), O'tE cr1tEpxoicxto nEfl1tEtV 'HÂ.tao� Koi)pcxt, 1tpoÂ.t1tooom orof.Lcx'ta N uK'to�.

10

Ei� <pao�. ci>craf!Evcxt Kpcitrov ă1to XEpcri. KcxÂ.umpcx�. f:v9cx 1tUÂ.ext NuKt6� 'tE Kcxt "Hf.Lcxt6� dm KEÂ.Eil90Jv, KCXÎ O"� i>1tEp9upov Ufl!pl� EXEt KCXt Â.atv� ouoo�· CXU'tCXl o' cxietpun 1tÂ.fjV'tCXl f.LE"(UÂ.OtO"l 9\lpEtpot�· t&v Of. MKT\ 1toÂ.il1tOtv� EXEt KÂ.T\îo� af.Lol.j3ou�.

15

'tllV Oll 1tCXp!pclf.LEVCXl KOUpcxt f.LCXÂ.CXKOÎO"l Â.O"(OlO"tV 1tEÎO"CXV E1tl!ppcx0COJ�, c:iX; O"!plV �Â.CXVOJ'tOV oxficx U1t'tEpE� OOcrEtE 1tUÂ.EOJV cl1t0" 't(Xt OE 9upE'tpOlV XUO"fl' axcxve� 1tOÎT\O"CXV UVCX1t'tclf.LEVCXt, 1tOÂ.UXUÂ.KO� ăE,ovcx� EV crilptyE,tv Uf!Ol�oov EiAiE,cxcrm,

2D

rof.L<pm� Kal. 1tEp6v11tmv cipry:x)'tE· Tiit ţxy. ot' autErov


357

iSU<; EXOV KOUpal Kat' alla�ttov aplla Kat t7t1tO'll� . Kai. !lE BEa np(xpprov u1tEoc�ato, XEîpa 8E XEtpi. &:�ttEpi]v EAEV, 00&: o' E1t0� cpato Kai. !lE 7tp0mpx)a· 00 25

Koiip' a8avatot<Jl cruvao� i]VtOXOlffiV,

tnno� taî. crE <pepoumv iKavrov illlEtEpov &o, xaîp' ' E1tEl ofu crE llOÎpa KaKi] 7tpoU1tE111tE v&mlat tflvo' OOOV <îi yap an' avepomrov EKtO� 1tUtO'll tcrti.v), a'J-..,1-JJ. 8Eill�

tE

OÎ.KTJ tE. XpEOO oc crE navta 1t'll8ecr8at,

it11Ev 'A"ATJBEÎ.TJ� EUKUKAt� atpE11E� îitop 30

ftOE Ppatoov o6�a�, taî� OUK EVt mcrtt� a"ATJSil�­ aA"A' E111tTJ� Kal. talita llaSilcrwt, ci><; ta OOKOUvta xpflv OOKlll� dvat Ota navt� navta 1tEpOOVta.

1 . 1 -30 SEXT. VII, 1 1 1 şi urm. Discipolul acestuia (a/ lui Xenofan) Parmenides dispreţuia rationamentul de opinie, vreau să spun întemeiat pe reprezentări lipsite de temei, şi lua drept criteriu raţionamentul ştiinţific, cu alte cuvinte fără greş, tăgăduind în acelaşi timp orice crezare senzatiilor. la începutul poemului Despre natură se exprimă în felul următor: " iepele ce mă poartă ... " (v. 1 -30 şi fr. B 8 , 1 -e) . Urmează parafraza lui Sextus, p. 1 1 2+1 4: " în aceste versuri, Parmenides zice că e dus de iepe, adică de pornirile irationale ale sufletului şi de pofte ( l ); că înaintează pe calea lăudată a zeiţei, revine a spune speculaţia întemeiată pe raţionamentul filosofic, care rationament, în chip de divinitate insotitoare, călăuzeşte spre ştiinta universală (2.3); că îl conduc copile, adică senzatiile (5), dintre care pomeneşte auzul, atunci când vorbeşte de " două . . . cercuri " (7.8), altfel spus cercurile urechilor, prin care acestea primesc sunetele; numeşte ochii copile ale soarelui, care părăsesc lăcaşurile Nopţii (9) şi năzuiesc spre lumină ( 1 0) , pentru că folosirea lor nu e cu puti nţă fă ră lumină. Zice că se îndreaptă spre Dreptatea


358

amarnic pedepsitoare, în ale cărei mâini stau chei ce inchid şi deschid ( l 4) , cu alte cuvinte ratiunea înzestrată cu întelegerea sigură a lucrurilor. Primindu-1 (22) , acesta îi spune că-I învată două lucruri: unul, sufletul neinfricat al adevărului lesne de crezut (29) , adică altarul nezdruncinat al ştiintei, altul, părerile muritori/ar . . (30), adică tot ce se bizuie pe părere, care e nesigură. 28-J-2 SIMPL., De caelo 557 , 20 Oamenii aceia admiteau o îndoită ipostază: una a ceea ce există cu adevărat, a inteligibilului. alta a ceea ce devine, a sensibilului. pe care nu se învoiau s-o numească de-a dreptul .. fiintă ", ci .. fiintă aparentă ". De aceea şi spun că de adevăr nu se poate vorbi decât în legătură cu ceea ce există, şi că despre ceea ce devine nu putem avea decât păreri. Zice, într-adevăr, Parmenides: .. Trebuie să înveti a cunoaşte . . . " (v. 28 şi urm.). " lepele ce mă poartă, până unde râvneşte să-mi ajungă sufletu l, mă duceau, în timp ce pe calea mult lăudată mă că lăuzeau zânele, ce îndrumă pe omul ştiutor dincolo de orice aşezare omenească. Pe acolo am fost dus, acolo mă târau cumintile iepe (5) înhămate la car, iar copilele-mi călăuzeau drumul. Strânsă-n buccele, asia scotea un sunet de fluier (de-o parte şi de alta încinsă de apăsarea celor două roti) ori de câte o ri, părăsind lăcaşurile Noptii, copilele Soarelui porneau să mă grăbească ( 1 0) spre lumină, în timp ce cu mâinile îşi ridicau vălurile de pe creştet. Acolo sunt portile ce despart cărările Noptii şi ale Zilei din două părţi prinse între praguri de piatră: cât sunt de-nalte, uşi mari le u mplu golul. uşi ale căror chei ce-nchid şi deschid sunt în mâna Dreptătii a m a rn ic-pedepsitoare. ( 1 5) Pe a c easta , vorbindu-i cu cuvinte blajine, copilele au hotărât-o lesne să tragă în grabă zăvorul portilor; date în lături porţile şi-au căscat larg golul, făcând să se rotească în găurile lor balamalele de .


359 bronz, (20) prinse cu nituri şi cuie. Prin poartă, de-a lungul drumului, copilele au mânat înainte carul şi caii. Pe mine, zeita m-a primit cu drag, mi-a luatîn mâna-i mâna dreaptă şi astfel a grăit, vorbindu-mi: " tinere, care întovărăşit de călăuze nemuritoare (25) ajungi la casa noastră cu iepele ce te poartă, bun venit! Căci n-a fost un ceas rău care te-a îndrumat să păşeşti pe calea aceasta (departe de cărările obişnuite ale oamenilor), ci Legea şi Dreptatea. Cuvine-se acum să cunoşti totul, şi sufletul neînfricat al bine-rotunjitului Adevăr, (30) şi părerile muritorilor, în care nu-i crezare adevărată. Dar şi aceasta ai s-o inveti. cum că părerile trebuiau şi ele să fie în chip verosimil, de vreme ce străbat totul în tot chipul . . . ".

2 (fruher 4) (33 - 40 K., 43 - 50 St.) . PROCL. in Tim . 1 345, 1 8 Diehl (nach B 1 ' 30) K!Xt mxÂ.tV 'Ei <r ... •hap7t6v' K!Xt 'oiîtE ... q>pacrau;'. 3 - 8 SIMPL. Phys. 1 1 6, 25 Ei oc ttr; E7tt9'uf.LEÎ Kat autou tou rrapf.LEvi.&n.> wuwc; J..eyovtoc; aKooom tixc; 7tp0tacrnc;, tl)v f.LEv

to

1t!XpU to OV OUK OV lC!Xt OUOEV Â.EYO'OO!XV, ilnc; i] auti) EO'tt tfil to OV f.Lovax&c; MyEcrElat, E'i.>pi)crEt ev EKEivmc; toîc; E1tEmv· i] f.LEv... q>pacrmc;'. B '

3 schl iesst an. Ei o' ăy' EycOV EpECO, lCOf.LtO'at OE O'U f.LU9oV cllCOOOac;. !Xl1tEp OOot f.LOUVat ot1;;i)m6c; Eicrt voficrat· i] f.LEV o1troc; ecrnv tE Kal. OOc; ouK ecrn lllt dvat, IIEt9ouc; ecrn KeJ..Eueoc; ('AAflSEiflt yap o7tfl&î), 5

i] o' wc; OUlC EO'ttV tE lC!Xt wc; XpEWV EO'tt lllt dvat, t!lv oi) tot q>pUSCO 1t!XV!X7tEueEa Ef.Lf.LEV atap7tOV' outE yap ăv yvoiflc; t6 yE llll eov (ou yap av"OOtov) oiîtE q>pacrmc;.

2 (altădată 4). PROCL. , In Tim. l , 345, 1 8 Diehl (după B 1 , 30) . . . şi iarăşi : .. Haidem, am să-ti spun etc. " şi " Căci nefiinta etc. ". 3 -


360 8 SIM P L . , Phys. 1 1 6, 25 . . . de vrea cineva să asculte aceste propozitiuni chiar de Parmenides, pe cea care proclamă că afară de fiintă nu-i decât nefiintă şi nimic , - ceea ce e tot una cu a spune că se poate vorbi numai de fiintă, - o va găsi în versurile: " una e etc. " (v. 3-8). " . . . Haidem, am să-ti spun (dar tu, ascultându-mi vorba, ia aminte) care sunt singurele căi de cercetare ce pot fi gândite: una, care afirmă că este şi că nu-i chip să nu fie, e calea Convingerii (ce întovărăşeşte Adevărul); (5) cealaltă, care afirmă că nu e şi că trebuie să nu fie, aceasta, ti-o spun, e o cale ce nu poate fi câtuşi de putin cercetată: căci nici de cunoscut n-oi putea cunoaşte ce nu e (pentru că nu-i posibil) , nici să-I exprimi . . . " 3 (fruher 5) ( 40 K., 50 St.) . CLEM. Strom. vi 23 (11 440, 1 2 St.) 'Apunocpav11� Elf>ll 'ouvatat yo.p rcrov t&t Opâv to voEîv' [fr. 69 1 K.] Kal. 7tp0 toutou o 'cA.Eatl'l� rr. 'to yo.p ... Eivm'. PLOTIN. Enn . v 1 , 8 Tl7ttEto fl.EV ouv l((lt rr. 7tp6tEpOV tfJi; tota'6tll� OOSl'l�. Ka900ov E� tauto cruvfjyEv ilv l((lt vouv Kal. to ilv ouK tv toî� aioihltoî� ttieuo.

to yap . . . dvat

'Aiywv KUt UlCÎVlltOV ÂiyEt tOUtO, KcritOt 7tp()<Jtt9d� tO VOEÎV <!WfJ.UttKi]V 7tâcrav lCÎVllffiV E�atp&v a7t' autou. An B 2 anzuschliessen . ... tO yap UUtO VOEÎV E<!tlV tE KUt Eivat.

3 (altădată 5). CLE M . , Stromat. VI, 23 (11, 440, 1 2 St.) Aristofan a spus: " gândul poate face tot atât cât fapta " (fr. 69 1 K.) şi, înaintea lui, eleatul Parmenides: " căci e tot una etc . . . . " PLOTIN,

Enn. v, 1 , 8 Altădată de părerea aceasta a fost şi Parmenides, ca unul ce pune laolaltă fiinta şi gândul, iar fiinta n-o rânduia printre cele sensibile. Când zice : " căci e tot una . . . "întelege că


36 1 e şi nemişcată, măcar că, adăugându-i gândul, îi tăgăduieşte orice mişcare corporală (Se leagă cu B 2) . " " . . . căci e tot una a gândi şi a fi . 4 (fruher 2) ( 89 -92 K . , 37-40 St.) . CLEM. Strom. 5, 1 5 (11 335, 25 St. , nach Emp. ( 3 1 B 1 7 , 2 1 ) ) a'A.'J.JJ. "Kal. rr. Ev trot amou 1totfu..Latt m:pl. tfic; E'A.1tWoc; aivtcrcr611evoc; ta tomma 'A.Eyet· ''A.eoocre ... ' O'l.lVtO'tCt!J.EVov , Em:l. "K<Xl. 6 E'A.1ti!;oov KaeCtm:p 6 7ttO'tEU<ov t6it v6it

opat

ta voT)ta Kal. ta IJ.EÂ.Â.ovta. Ei toivuv cpa!J.Ev n dvat oi"Katov, cpaJ,J.tv ot K<Xl "K<XÂ.6V, aÂ.Â.a K<Xl a'A.ftSf:tav tl Â.E'YOIJ.EV' ouoev OC mlmotE tOOV tOtoUtOOV toîc; o<p8aÂ.IJ.OÎ<; EtOOIJ.EV, aU' ll !J.OVOOl t6it v6it. Â.EOOO'E ()' OIJ.wc; am:6vta v6oot 1tapEOVt<X 13e!Xxiooc;· ou ya.p a1tot!J.it�et to Eov tou Eovtoc; i:xmeat oute cr"Ktova!J.evov 1tavtTJt 1tavtooc; Kata Koo!J.ov OUtE O'UvtO'tCt!J.EVOV.

4 (altădată 2) . CLEM . , Stromat. 5, 1 5 (11 335, 25 st.) Dar şi Parmenides în poe mul său , referin du-se la sperantă zice: " " Priveşte etc. (v. 1 -4), pentru că cine speră, ca şi cine crede, vede cu gândul lucrurile inteligibile şi viitoare. Într-adevăr, aşa cum spunem că există un Drept spunem că există şi un Frumos, ba vorbim şi de un Adevăr: totuşi n-am văzut niciodată cu ochii vreunul din lucrurile acestea , cii numai cu mintea. " Priveşte cu gândul cum lucrurile depărtate sunt totuşi cu adevărat apropiate; căci nu va despărti fiinta de legătura-i cu fiinta, nici de-ar fi pe de-a-ntregul împrăştiată în tot chipul, cu rânduială , nici de-ar fi strânsă laolaltă. 5 (fruher 3) ( 4 1 . 42 K. St.). PROCL. in Parm. 1 p. 708, 1 6 (nach B 8, 25)


362 �uvov of. f!Oi eanv, 6mt69Ev ăpl;rof.Lat· -r69t yap m:Utv t�OflC:U aUBt�.

5 (altădată 3). PROCL., In Parm. 1, p. 708, 1 6 (după B 8, 29) " . . . m i-e tot una, de unde voi începe; căci acolo mă voi întoarce iarăşi ". 6 ( 43 - 5 1 K . , 5 1 - 59 St. ) . SIMPL. Phys. 1 1 7 , 2 (nach B 2) on & it avn<paa� ou auvaÂ.Tt8EOCt, ot' EKEivrov Af.yet "tOOV E1t&v ot' rov �fl<pE"tat "tOÎ� E� "tamo auvayouat "tU UV'ttKelflEVCX" dmov yap 'fun yap Eivat ... <Etpyro' enayet>• 'au-rap ... KEÂ.E�·. 7 8 , 2 flEfl\jfUflEVO� yap ' -roî� -ro ov Kal. -ro f.LTJ ov auf.Lq>Epoumv ev -r&t VOTt"t&t 'oî� . . . -rau1:6v (B 6, 8. 9) Kal. U7tOO"tpE'lfCX� 'tfi� 600\i "tij� 1:0 flTJ ov �Tt"tOOOTt� 'aUa ...

Ot�iJ<n�

VOTtflCX' (B 7, 2), E7tCtyEt 'f.LOUVO� K"tÂ..' (B 8, 1 ft). XPTJ -ro At.yetv 1:0 voeîv -r' eov Eflf.LEvat· i:an yap Etvat, flTtOEV o' OUK funv· "tU a' eyoo <ppU�Ea8at ăvroya. npci:J'tll� yap a' a<p' 600\i -rmn11� ot�itm� <Etpyro>, au-rap E7tEn' U7t0 "tij�, fiv oil jlpo-rol. eioo"t� OOOEV

5

7tÂ.auov-rat, oiKpavot· UflTtXCXVtTt yap ev au-r&v a-rft9Eatv ie\Jvet 7tÂ.CXK"tov v6ov· oi & <popounat Kro<pal. Ofl� "tU<pÂ.Oi -re, -re9Ttn6-re�, ăKpna <p\iÂ.a, oi� -ro nEÂ.Etv "tE Kal. OUK etvat -rau-rov vev6f.Lta"tat Koi> -rau-r6v, nav-rrov & 7tCXÂ.tV"tpon6� ean KEÂ.Eu8o�.

6. SIMPL., Phys. 1 1 7, 2 (după B 2) ... că propoz�iunile contradictorii nu pot fi deopotrivă adevărate, o spune în acele versuri în care mustră pe cei ce identifică contrariile. într-adevăr, după ce zice: " " " căci a fi este . . . (v. 1 -3) , adaugă: " şi apoi încă de la aceea . . . (v. 4-9-) x. 78, 2 După ce mustră pe cei ce, în categoria inteligibilului, pun laolattă fiinta şi nefiinta: " pentru care a fi şi a nu fi e tot una " (v.


363 8-9:) şi după ce-şi abate cititorul de la calea care-şi propune să cerceteze nefiinta: " dar tu abate-ti gândul " (fr. 7, 2) , adaugă: " mai rămâne . . . " (fr. 8, 1 şi urm.) . " Trebuie spus şi gândit că numai fiinta este; căci a fi este <<posibil», dar neantul nu e <<posibil>>: tocmai ceea ce ti-am poruncit să iei aminte. De la această dintâi cale de cercetare te îndepărtez, şi apoi încă de la aceea pe care orbecăiesc muritorii neştiutori, (5) oameni cu două capete: căci în pieptul lor nepriceperea călăuzeşte m intea rătăcită, iar ei sunt purtati ca nişte surzi şi orbi , prostiti, gloată fără judecată, în ochii căreia a fi şi a nu fi e totuna şi nu-i tot una, pentru care în fiece lucru e o cale de întoarcere ". 7. 8 ( 52 - 1 20 K. 60 - 6 1 . 34 - 37; 62 - 1 24 St. ) . 7, 1 - 2 PLATO Soph. 237 A v. î. a . s. 258 D n. oc b J.!Eym;. & Jtuî, Jtutcrtv fJJ.J.îv oootv apx6J.J.Ev6�

'tE

Kut liux 'tEAou� touto altEJ.!apt\lputo, JtE�fit

'tE

&&

EKacr·wtE

Â.Eyoov mt J.!Eta J.!Etpoov· ou y(xp J.!ftltO'tE tom' ouooJ.!fit (so d ie Hss.), <p11mv, dvut J.!Tt onu· aUa ... v611J.1u. ARISTOT. Metaph. N 2, 1 089 a

2 fooC,E y(xp UU'tOÎ� mivt' EO'E0'9at Ev ta OV'tU, umo 'tO OV, Ei J.!Tt n� AOOEt KUt OJ.!OOE j3aOtEÎ'tat t&t napJ.!EVtOOU A6yoot 'ou y(xp . . . EOVtu', aAA' avaYKll dvm to J.!it ov &î�m on fcrnv. 7 , 2 - 7 (fruher l , 33 - 38) SEXT. vll 1 1 4

( nach B 1 1 227 , 39. 228, 1 2 ) Kut EJtl. tEÂEt 7tpooOtucru<pEî to J.!Tt &îv uicref]crEm ltj)ooEXEtV aÂ.Aa tc:Ot AOyOlt. JlTt yfq> O'E, <j)llcrlV, '€� ... P"eevtu'

(7, 3 - 7 , 6 im Text cap. 1 1 1 - ÂEiJtEtut).

eiA}.'

outo� J.!EV Kut uut�. �

EK tc:Ov EipllJ.lEvOOV O'UJ.!<pUVE�. tov ElttO''tllJ.!OVtKOV A6yov Kuv6vu 'tij� EV toî� oumv UA119Eiu� avuyopEOOU� aJtEO''tll tfi� t&v uicreitcrEOOV ElttO''tUO'EOO<;. 8,

1 - 52 SIMPL. Phys. 1 44, 29 (nach 28 A 2 1 ) EXEt oc outcoot ta JlUa "titv 'tOU J.!Tt OV't� avuipEmv· ( 145) 'J.!OUV� ... aKoU<ov'. 8, 1 - 1 4 DERS. 78,

5 (nach B 7, 2) EJtayn 'Jlo'l>v� . . .

JtoAAa J.!aAu' Kut Jtapaliiocoot

AOtltOV 'tel 'tOU KUpioo� OV't� O'llJ.lEÎU' -� ayEVll'tOV . . . 1tEo"mv'. 'tUU'tU Bit 1tEpt 'tOU Kupioo� OV'tO� Uyoov Evapy� UltOOCtKVUO'tV, on ayEVll'tOV 'tOU'tO


364

"CO ov· oihE yap El; ovtcx;· ou yap 1tpOU1tftPXEV ăA.Ao ov· OU"CE EK "COU lli] ovt�· ou& yap E<J"Ct "CO lli] ov. Kat OUl ti oi] "COtE, aJ..)..a lli] Kat 1tpO'tEpOV f\ OOtEpov EYEVEtO; OJ...t..: ou& EK "COU Ttftt llEV OV"C� Ttftt & lli] ovtcx;, � "CO yEV'l"COV yivetat (VEU1tAatOVt<JX'lE Tiop<JtEAAuvy) · ou yap av toti a7tA&<; ovtcx; 7tpoti1tapxot "CO 7tftt llEV ov Ttftt & lli] OV, aUa llEt' auto lxpE<J"CllKE. 3-4 CLEM. Strom. v 1 1 3 (11 402, 8 St.) n. oc . . . roof. 1tw� 1tepl. toti Seou yp&.q>et· '1toA.Aa . . . atpEilE� ito' ayf.v'ltov'. 38 PLATO Theaet. 1 80 D ăA.J...ot au tavavtia "COU"CO� a1tEq>iJvavto 'oiov . . . . OVOI.l' Eivat' Kat ăA.A.a ocra Mf.A.tcrcroi "CE Kat n ap �.tE vioat EVaVttOUilEVOt 7tâ<Jt "CC U "COt� oncrxupiSovtat. 39 vgl. M ELISSOS 30 B B Ei yap ecrn yft Kat U&op ... Kat ta ăAA.a ocra q>acrl.v oi ăvepomot E ivat aA.'lBil · 42 vgl . SIMPL. Phys. 1 47, 13 El1tEp EV ecrn '6�.toii to 1tâv' (5) Kat '7tEtpa� 7tUilatov'. 43-45 PLAT.

Soph. 244 E Ei toivuv OAOV E<JttV Wcr1tEp Kat n. Af.yEt 'mivto9EV . .. tftt f\ tftt', totoiit6v YE ov "CO ov llf<JOV "CE Kat ecrxata EXEt . EUDE M . bei Simpl.

Phys. 1 43, 4 ootE oU& trot oupavrot Eq>a<JilO"C"CEt ta 7tap' autou AEYOilEVa, � n� tl1tOAcxj3EtV 6 hOO'lll� ql'l<JtV (fr. 1 3 Sp.) aKoooavta� "COU 'mivto9Ev

. . . 0-yKWt'· ou yap &.otaipet� 6 OUpaV� , aU' OUOE Ol.l.Oto� crq>aipat, aUa crq>aipa funv it t&v q>OOtK&v aKptPEcrtât'l. 44 ARIST. Phys. 1 6. 207 a

1 5 Pf/...nov Ol'l"CEOV ITapl.l.EvlO'lV MEAl<J<JOU Etp'lKEVat' 6 llEV yap ta ă1tEtpOV oA.ov q>fi<JÎ.V, 6 & to oA.ov 1tE1tEpav9at '�.tecrcr69Ev icro7taA.�'. 50-6 1 SIMPL.

Phys. 38, 28 <JUil1tA'lpWcr� yap tov 1tEpt "COU VO'l"COU A.6yov 6 n. e7tâyEt taun ... 'ev t&t . . . 7tapeAâcr<Jllt'. 50-59 SIMPL. Phys. 30, 1 3 �.tEteA.9c:Ov & a1to trov VO'l"COOV E1tt ta ai<J9llta 6 n. "/îtot a1tO aA'l8Eia�, ffi� aut6� q>'l<JtV, E1tt

oo�av EV oi� Af.yEt 'ev t&t . . . aKol>wv', trov YEVT)"COOV apxa� Kat

auto� <JtotXEtOOOE� l.lfv ti]v npffi"C'lV avn9EmV E8Eto, f\v q>&<; KaAEî Kat (Jl(Ot� <fi> 1tiip Kal. yftv fi 7tuJCVov Kal. apatov f\ tautov Kal. etepov, A.Eywv Eq>�ft� toi� 7tp6tepov 7tapaKEtllEvO� E1tEcrtV '�.topq>� . . . EllPpteE� te'. 52

SIMPL. Phys. 1 47 ' 28 a1ta"C'1AOV KaA.d trov E1t00V tOV KOOI.l.OV tOV 1tEpt ·� jlpotEio� o��- 53-59 SIMPL. Phys. 1 79, 3 1 Kal. yap o\ito� ev tol.� � o6/;av '9EpllOV Kat \jiUXpOV apxa� 1tOtEî· taiita OE 1tp00ayopel>Et 1tUp


365 Kal. yfjv (Arist. p . 1 88a 20 ) Kat q>&� Kal. vUKta iitot mc6to�· 'Atyn y(xp JlEta ta 7tEpt aA.11eda� (p. 1 80) 'J.Lop<pa� ... EJ.lj3pt9t� tE'.

7 8. Primele c inci versuri constituie fragmentul VII; cele şaizeci şi unu de versuri care urmează constituie fragmentul VIII. -

OU yap Jlll1tOtE tOUtO OaJlfit EiVat JlTJ EOVta· aUa cru tfjcro' liq>' ooou o�iJmo� EipyE VOllJlCl JlllOC cr' E9o!; 7t0All7tEip<>V OOOV Kata ti!VOE �tacrew, VO>Jlâv ămco1t0v OJlJlCX Kal. itxiJmcrav aKouiJv Kal. yA.&crcrav, Kpîvat oc A.Oywt 7tOAU011ptv i::A.E-yxov E� EJlE!lEV P"ef.vta. JlOV� o' Ett JlU9o!; OOoÎO A.Ei7tEtat <il<; Ecrttv· tai>tllt o' enl. criJJ.Lat' eam 7tOAAU JlaA.', cb<; ayEVlltOV EOV Kal. avffiA.E9p6v ecrnv, E<Jtt y(xp OUAOJlEÂi� tE Kal. atpEJlE� T]o' atEAE<Jtov· 5

ouoc nat' Tjv ouo' ecrtat, E7tEt wv ecrnv, OJlOU m1v, EV, (J\JVEX�' tiva y(xp ytvvav o�iJcrmt autou; Ttfjt n69Ev (lU�lleEV; ooo' EK JlTJ e6vt� 00(J(JO) cpacrem cr' oooe voEîv· ou y(xp cpatov ouoc vo11t6v ecrnv 07t0>� OUK E<Jtt. ti o' ăv JltV Kal. XPE� Wp<JEV

10

futEpOV il np6cr9Ev, tou JlllOEV� ap�aJlEVov, cpuv; out� il 7tUJltCXV 7tEÂivat XpEcOV ecrnv f1 ouxi. ouoc Ttot' EK JlTJ E6vt� Eq>iJcrEt mcrtt� icrx� yiyvm9ai n nap' aut6· to\l ELVEKEV OUtE YEVEcr9at out' oAA.ucr9at avfjKE MK11 xaA.acracra TtEOlltmv,

15

aH' exn· it OE Kpim� 1tEpl. tOUtO>V EV t&to' ecrtiv· funv f1 OUK ecrnv. KEKpttat o' OUV, Wcr1tEp aVU-yKll. tTJV JlEV eâv av611tOV avcOVUJlOV (ou y(xp aA119iJ� E<JttV 600�). tTJV o' WcrtE 7tEAEtV Kal. Etllt\lflOV Eivat. Tt&� o' âv E7tEtt' a7tOAOttO e6v; m'il� o' ăv KE YEVOtto;


366 20

Ei yap iiyEvt', OUK E<Jt(t), ouo' El 1tOtE JlO..Â.Et E<JE<J9at. tcO� YEVE<J� JlEV a1tE<Jj3E<Jtat Kat c'bt"OOt� oÂ.EBpo�. ou& Otatpu6v E<J'ttV, E7td 1tâv E<J'ttV OJlOÎov· OUOC tt tfit Jlâ:Â.Â.OV, tO KEV dpyat JltV <JUVEXE<J9at, ouoc n XEtpOtEpOV, 7tâ:V o' EJl1tÂ.EOV E<J'ttV EOVtO�.

25

t&t �uvEX� 1tâv tanv· tov yap t6vn JtEA.at;Et. autap UKtVTJtOV JlE-ycXÂ.roV EV JtEipam OEaJlOOV ronv ăVUPXOV ăJta"OOtOV, E7td YEVE� Kat oM:epo� tfiÂ.E JlaA.' E1tMXX8TJaav, a7t&<JE of: man� aÂ.TJeiJ�. tam6v t' tv taut&t tE JlEvov Ka8' rout6 tE KEÎtat

30

xoutm<; EJl7tEOoV aUBt JlEVEt" KpatEpi] yap 'AvayKTJ JtEipat� EV OC<JJlOÎ<JtV EXEt, t6 JltV UJ.l<pt� EEpyEt, ouvEKEv ouK atEÂ.EUtTJtov ta tov eEJl� dvat· E<J'tt yap OUK Em&ut�· [JliJ] EOV o' âv 7tavto� EOCÎtO. tamov o' Eatt VOEÎV tE Kat OUVEKEV E<J'tt VOTJJlU.

35

ou yap ăvEu tau E6vt�, Ev c:Ot JtE<pana!lfvov E<Jttv, EilpiJaE� ta voEîv· oU&v yap <fi> f.anv il f.atat ăAA.o 7tape� tou t6vt�, E1tEt t6 yE Mo îp' E7tEOTJ<JEv ouA.ov aKivTJt6v t' EJlEvat· t&t Jtavt' ovoJl(a) f.atat, ooaa jlpotot Ka'tE9Evto 7tE1tOt96t� Etvat UÂ.TJ8fi,

40

yiyVE<J8at tE KUt OÂ.Â.U<J9at, dvai tE Kat OUXÎ, Kat t67tov aA.A.aaanv ota tE xp6a <pavov aJlEil3nv. autap E1tEt 1tEÎpa� 1tUJlatov' tEtEÂ.EaJlEVOV E<JTI 7tavto9Ev, EUKUKÂ.ou a<paipTJ� f:vaA.i)'Ktov 5-yKoot, Jlma69Ev iaoJtaA.� JtavtTJt· ta yap outE n JlEî�ov

45

oiîtE n 13at6tepov 7tEÂ.Evat XPE6v E<Jtt tfit il tfit. outE yap ouK tov f.an, t6 KEV 1taum JltV iKvEî<J9at Ei� OJlOV, out' EOV E<JttV 01t(l)� ElTJ KEV EOVt� tfit Jlâ:Â.Â.OV tfit o' ijaaov, E1tEt 7tâ:V E<J'ttV ă<JuA.ov· ot yap 7tavto9Ev iaov, OJ.l&� tv JtEipam K\:JpEt.

50

EV t&t aot 1taoo matov A.Oyov it& VOTJJlU


367 af..Upt� aA.11M11�- OOE,a� o' ano 'tOOOE 13po<Eia� f.UXv9aVE, KOOIJ.OV EIJ.WV tntoov aTta'tllAOV aKOUooV.. IJ.Op<p� yap Ka'tt9Ev-ro ouo yvmiJ.a� ovOIJ.USEtv· 'tWV f.LtUV ou xPfffiv E<J'ti.V - EV Olt 1tEnA.aV111J.EVOt Eicriv - . 55

-ravna o' EKpivavw OCIJ.U� Kat mlf.LUt E9EV't0 xoopl.� an' aA.A.i!A.oov, 'tijt f.I.Ev cpA.oyo� aiatpwv nup, ijmov ov, f.I.Ey' [<ipal.ov] EÂacpp6v, toou-r&t miv-rocrE 'tOOU'tOV, 't&t o' E'tEpoot Ilil 'tOOU'tOV" a-rap KaKElVO Kat aU'tO -ravna vUKt aoafj,

00

1tUKt

vov OCIJ.� Ef.L�pt� 'tE.

-r6v crot f.yro ouiKOOIJ.OV EotKo'ta mina cpanl;oo, ro� ou IJ.il no'tE TI� crE 13po-r&v YVOOIJ.ll napEÂU<J<Jllt.

7.8. 7, 1 -2. PLAT. , Soph. 237 A Marele Parmenides, copile, pe când eram şi noi copii, a sustinut lucrul acesta de la început şi până la sfârşit , proclamându-1 când în proză şi când în versuri: " nu, asta nu, cu nici un c hip ", zicea el, să fie cele ce nu sunt; ci tu . . . ". ARISTOT. , Metaph. N , 2, 1 089 a 2 Oamenilor acestora li s-a părut, într-adevăr, că toate fiinţele sunt una, fiinta însăşi, câtă vreme nu se dezleagă şi se dă a ltă soluţie argumentului lui Pa rmenides: " nu, asta nu . . . ", dar că e ra n evoie să se demonstreze că nefiinta există. - 7, 2 -7 (altădată 1 , 33-38) SEXT. VII, 1 1 4 (ca urmare la parafraza citată la fr. 1 ) Spre sfârşit lămureşte că nu trebuie să se ţină seamă de senzaţii, ci de raţiune. Nu cumva, zice, " deprinderea . . . " (v. 7, 3..:;.) . Cum rezultă limpede din cele spuse, chiar şi el, făcând din rationamentul ştiinţific criteriul adevărului în ce priveşte fiinţele, şi-a înturnat mintea de la examenul senzaţiilor. - 8, 1 -52 SIM PL. , Phys. 1 44, 29 (după A 2 1 ) . Astfel se exprimă după ce înlătură nefiinta: ( 1 45) mai rămâne . . . ". - 8, 1 - 1 4 SIMPL. , Phys. 78,5 ( după B 7,2) . . . " continuă: " mai rămâne . . . în număr mare ", după care expune caracteristicile fiinţei absolute: " fiind nenăscută . . . ". Cele spuse


368 despre f i inta absolută d ovedesc l i mpede că aceasta e increată: nu provine, într-adevăr, nici d intr-o fiintă (căci altă fiintă, îna intea ei, n-a fost) , nici din nefiintă (căci nefiinta nu există) . De ce s-a ivit atunci într-un anumit moment, şi nu înainte sau după? -Nu provine însă nici din ceva ce pe de o parte există, pe de alta nu există, cum se nasc cele nenăscute, căci ceea ce pe de o parte există, pe de alta nu există, nu poate să fi existat înaintea fiintei absolute, ci s-a ivit după ea. - 34 CLE M . ,

Stromat. V, 1 1 3 (11, 402, 8 St.) Despre divinitate, Parmenides scrie cam aşa: " multe . . . nec lintit şi nenăscut ". 38 PLAT. , Theaet. 1 80 D . . . altii iarăşi au pretins tocmai contrariul precum: " . . . poartă numele "şi alte câte mai sustin cu înverşunare Melissii şi Parmenizii ce se opu n tuturor acestora. - 39 Cf. Melissos B 8 . dacă există p ă m ântul şi apa . . . şi a lte câte m a i zic oamenii că sunt adevărate . 42 Cf. SIMP L. , Phys. 1 47, 13 de vre me ce unul este " " " laolaltă totul (5) e şi o " ultimă limită . - 43-45 PLAT. , Soph. 244 E . . . dacă, aşa cum zice Parmenides, e întreg " din toate părţile . . . ic i şi colo ", o astfel de fiintă are mijloc şi extremităti. EUDEM . la SIMPL., Phys. 1 43, 4 . încât ceea ce spune el nu se potriveşte nici cerului, cum îşi închipuie unii , după spusa lui Eudemos (fr. 1 3 Sp .), cu gândul la " din toate părţile asemenea . . . ": căci cerul nu e nici indivizibil, nici asemenea unei sfere, ci dintre toate sferele materiale cea mai exactă. -44 ARISTOT. , Phys. G, 6, 207 a 1 5 . . . trebuie s ă c redem c ă Pa rmenides a grăit m a i bine decât Me lissos. într-adevăr, unul zice că totul e nesfârşit, altul că e mărginit, " deopotrivă cumpănit fată de mijloc ". - 50 --6 1 SIMPL., Phys. 38, 28 . . sfârşindu-şi expunerea în j urul intel igib ilului, Parmenides adaugă următoarele: " cu aceasta pun capăt . . ". 50-&9 SIM PL. , Phys. 30, 1 3 . . trecând de la cele inteligibile la cele sensibile, sau, cum zice el, de la adevăr la părere, acolo unde spune: " cu acestea ", Parmenides ia şi el principiile lucrurilor .

.

. .

.

.

.


369 create drept elemente, în raport cu opozitia primordială pe care o numeşte lumină-întuneric, sau foc-pământ, sau des-rar, sau identic-altul, afirmând în continuarea versurilor mai înainte reproduse: " au găsit cu cale să numească două forme . . . ". -52 SIMPL., Phys. 1 47, 28 Înşelătoare numeşte el potriveala cuvintelor despre părerile muritori/ar. 53- 59 SIMPL. , Phys. 1 79, 3 1 . . . . . şi acesta, acolo unde vorbeşte de părere, " pune ca princ ipii caldul şi recele", numindu-le foc şi pământ (Arist . , p. 1 88 a 20) şi .

lumină şi noapte sau întuneric. Căci iată ce zice, după ce a vorbit de adevăr (p. 1 80) " au găsit cu cale să numească după forme etc . . . . " (Fragmentul întreg trebuie pus în legătură cu B 6) . 7. Căci nic icând vreo constrângere nu va putea face să " fie lucrurile ce nu sunt; ci depărtează-ti c ugetul de această cale de cercetare. Nu lăsa nici ca de-a lungul drumului pomenit deprinderea călită în multe încercări să te silească a recurge la ochiul ce nu vede, la urechea plină de vuiet ori la limbă, c i judecă c u mintea încâlc ită pricina d e care ti-am vorbit. 8. Mai rămâne însă să aduc vorba despre calea ce zice că <<fiinta>> este. De-a lungul ei, sunt semne în număr mare cum că, nenăsc ută fiind, aceasta e şi nepie rito a re , întreagă, neclintită şi fă ră capăt: (5) nici nu era. nici nu va fi, de vreme ce e acum laolaltă, una şi neîntreruptă . Ce obârşie i-ai putea găsi? Ce fel şi de unde ar fi putut creşte? căci n-am să te las să spui nici să gândeşti că «s-a putut ivi» din nefiintă: nu se poate, într-adevăr, spune nici gândi că ceea ce nu este <<este>>. Şi-apoi ce nevoie ar fi putut-o face ( 1 0) - ivită din nimic -să se nască mai târziu ori mai devreme? Aşa că trebuie neapărat <<să credem>> că este întru totul, ori că nu este. Şi iarăşi niciodată tăria convingerii nu va incuviinta că din nefiintă se


3 70 poate naşte a lt ceva decât nefiinţă. Din această pric ină, Dreptatea n-a lăsat «Fiinta» nici să se nască nici să piară, slobozind-o din legături, ( 1 5) ci o ţine bine. Hotărârea în această privinţă stă în alternativa: este sau nu este. Hotărât e însă, cum şi trebuie, că, neputând fi nici gândită nici formulată, una din căi să fie lăsată la o parte (căci nu e calea adevărată) şi că ceala ltă care zice este, e şi cea adevărată. Cum ar putea, într-adevăr, să piară ceva care este, cum ar putea să se nască? (20) Căci, de s-a născut, nu este, şi nici de trebuie să fie cândva în viitor. Astfel naşterea se stinge, iar pieirea e vorbă goală. Nici divizibilă nu-i. pentru că e toată la fel: nici unde nu se află un mai mult ori un mai puţin în stare să-i împiedice continuitatea , ci toată e plină de fiinţă. (25) În felul acesta, e în întregime continuă: «înlăuntru-i» fiinţa se mărgineşte cu fiinţa. Ci. nemişcată în hotarele unor cumplite legături, stă fără început n ici sfârşit, de vreme ce Naşterea şi Moartea au fost alungate departe , gonite de convingerea adevărată . Aceeaşi în aceeaşi stare zăbovind , zace în sine (30) şi astfel, neclintită, rămâne locului. Amarnica Nevoie o ţine în strânsoarea hotarului ce-o înconjoară din toate părţile, pentru că nu-i îngăduit ca fiinţa să fie ne isprăvită: astfel se face că nu-i lipseşte nimic; căci de i-ar lipsi ceva, i-ar lipsi totul. E tot una a gândi şi gândul că «ceva» este; (35) doar, fără fi inţa în care e exprimat, nu vei găsi niciodată gândul. Căci nimic nu este, n ici nu va fi, afară de fiinţă, câtă vreme Soarta a constrâns-o să fie întreagă şi nemişcată. Vorbe goale fi-vor dar toate c âte au fost scorn ite de m u ritori cu g â n d u l că-s adevărate: (40) naşterea şi moartea, a fi şi a nu fi, schimbarea loculu i ori a strălucitoarelor c ulori. De vreme ce <<aşa cum am spus>> există un ultim hotar, acesta e împlinit de jur împrejur, asemenea massei unei sfere


371 bine rotunjite, în toate părtile ei deopotrivă cumpănită fată de mijloc . Căci nu-i îngăduit «ca fiinta» să fie ici sau colo cu ceva mai mare (45) sau cu ceva mai mică, câtă vreme nu există nefiinta, care s-o împiedice să ajungă la ceva de aceeaşi natură , iar fiinta nu-i nici ea într-un loc mai multă, într-altul mai putină, ci peste tot neatinsă: ca una care, fiind în aceeaşi măsură în fiece punct, se găseşte în aceeaşi m ăsură pretut indeni înăuntrul marginilor ei. (50) Aci întrerup vorba-mi vrednică de c rezare şi gândul despre adevăr. De-acum, ascultând potriveala înşelătoare a cuvintelor mele, învată să cunoşti părerile muritorilor. Aceştia

au găsit cu cale să numească două forme (dintre care, de una nu era nevoie, - aci stă greşeala lor); (55) au despărtit aparenta în aspectele-i opuse şi i-au dat semne de recunoaştere osebite între ele : de-o parte, cerească vâlvătaie a focului binefăcător, din ca le-afară de uşor, identic cu sine în toate părtile lui (nu însă şi cu altul); de cealaltă, - de capul său, ceva tocmai dimpotrivă: noaptea întu necoasă , deasă şi greoaie la în fătişa re . (60) Această orânduire, întru totul asemenea a pa rente i , t i-o semnalez, pentru ca nicicând să nu te a măgească părerea muritorilor . . . "

9 ( 1 2 1 - 1 24 K. , 1 25- 1 28 St.) . SIMPL. Phys. 1 80, 8 (nach B 8, 59 ) KUt llEt' oÂ.iya 1tUÂ.tV 'autap . . llTtOEV'. Ei 8E 'llTtOE'tEp<Ot llE'tU llTtOEV' KUl ăn apxai ăwpro Kat ăn tvavtiat OTtÂ.outm.

a\nap rm:t8T] 1tUV'tU cpaoc; KUl v\Jl; OVOilUO''tUt Kai ta Kata crcpetEpac; ouvalletc; E1tt toîcri

te

Kat toîc;,

1tâv 1tÂ.EOV EO''tlV OllOU cpaeoc; KUl WKtOc; acpavtou, tO'<OV Ull!pO'tEpOOV, E1ttl OUOC'tEprot llE'tU llTtOEV.


372 9 . SIMPL. , Phys. 1 80, 8 (după B 8 , 59) . . . iar după putin: " după ce . . . alta ". Dacă însă " nimic nu tine de una sau alta ", vrea să spună că amândouă sunt principii şi că sunt contrare. " După ce totul a căpătat numele de lumină şi întuneric iar aceste denum iri - potrivit puterilor fiecăreia - s-au aplicat unui lucru sau altul, totul e deopotrivă plin de lumină şi de nevăzută n oa pte , a m â n d o u ă e g a l e de vreme c e n i m i c n u t i n e <<exclusiv>> de una sau d e alta ". 1 0 ( 1 32 - 1 38 K . , S. 797 St.) . CLE M . Strom. v 1 38 (11 4 1 9, 1 2 St.) aqm:o�EVO� oiiv Em TIJV c:lÂ.TJBft �a8TJ01V (Christi) 6 j)ouÂ.O�EVO� aKOuE't(l) Ilap�EVÎOOU 'tOU 'hAEchou umcrxvouf.llvou 'etO'TJl ... ăcrtpwv'. Vgl. Plut. adv. Col. 1 1 1 4 B (Ober Parmenides) o� YE K<Xl OUXKOO'J.LOV

J.LEV

1tE1tOlTJ't<Xl K<Xl O''tOlXEÎ<X J.LlyY� 'tO Â.<XJ.L7tpOV K<Xl O'KO'tElVOV EK 'tOU't(I)V ta cpatvo�Eva 1tavta Kal. ota toutwv a1totEÂ.Eî · Kaî yap m:pl. yft� dpTJKE 1tOÂ.Â.Cx K<Xl m:pl. OUpaVOU K<Xt i!J..iou K<Xl O'EÂ.i]VTJ� K<Xl YEVEO'lV av8pomov a<pi]YTJ't<Xt' K<Xl OOOEV clppTJ'tOV cOc; avt1p UPX<XÎ� EV <pOOtOÂ.oyl<Xt K<Xl cruv8d� ypa<pJ1v iliiav, OUK aÂ.Â.otpia� 8w<p8opc:'tv, t&v KUplwV 1t<XpftKEV. dcrTJt 8' ai8epiav tE <pUO'lv tat' f.v aiBEpt Jtavta cri]�ata K<Xt K<XB<Xpâs Efuyf.o� i]EÂ.iow J..a�1ta� Ep-y' aiBTJÂ.<X Kal. 6mt68ev f.�eyf.vovto, €pya tE KUKÂ.W1t� m:UO'TJt m:pi<potta creÂ.i]VTJ� 5

K<Xl <pUcrtV, Eilii]crE� & K<Xl OUpaVOV a�<pl.� EXOV't<X i:'v8ev [J.LEV y(xp] i:'<pu

te

K<Xt � �tv ăyooo(a) EnEOTJO'EV 'Ava-yKTJ

m:ipat' EXEtv ăcrtpwv.

1 0 . CLEM . , Stromat. V, 1 38 (11 , 4 1 9, 1 2 St. ) . . . odată ajuns la a devărata învătătură (a l u i C r i stos) , asc u lt e c i n e vrea făgăduielile eleatului Parmenides: " cunoaşte-vei . . . ". Cf. PLUT.,


373

adv. Colot. 1 1 1 4 B. . . Care (Parmenides) elaborând o explicatie a lumii şi amestecând -ca elemente -lumina şi întunericul . face să derive din acestea şi prin acestea toate cele văzute. Aşij deri spune multe despre pământ, despre cer, despre soare şi despre lună, şi lămureşte naşterea oamenilor; ba, ca vechi cercetător în ale naturii, care a compus <<în acest domeniu>> o scriere originală, iar nu o vulgarizare a unor scrieri străine, n-a lăsat netratat nic i unul din subiectele importante. Cunoaşte-vei natura văzduhului şi toate semnele câte sunt " în el şi tainicile căi ale curatei făclii a mândrului soare, şi care li-i obârşia; afla-vei înrâurirea şi firea rătăcitoare a lunii cea cu ochiul rotund; cunoaşte-vei şi cerul atoatecuprinzător, de unde s-a ivit şi ce fel - cârmuindu-1 - Nevoia 1-a legat, ca să păzească hotarele stelelor . . . . "

1 1 ( 1 39 - 1 42 K . , 1 29 - 1 32 St.) . SIMPL. de caei. 559, 20 n. 8E m:pl toov aicr9rrroo v ăp�au9al cpl]ot A.EyEt v· 7t00� yaîa Kat ijÂ.ux; i]8E m:Â.TJVT] aief]p

'tE

�uvo� yct'A.a t' crUpavtov Kal. oÂ.U1!1t�

i:uxato� 1']8' ăutpffiv 8€p�-LOV 1-LEV� Wplli]Gl]uav yiyveuem. Kat 'tOOV 'YlVO�-LEVffiV Kat cp9Etp01!EVffiV 1-LEXPl 'tOOV !!oplffiV toov �WtffiV ti] v ytvemv 7tapa8ibffiut.

1 1 . S I M P L . , De caelo 559 , 20 Despre lucrurile sensib ile, Parmenides zice că începe a spune: " în ce fel p ă m â n t u l şi soa rele şi l u n a şi văzd u h u l atoatecuprinzător ş i Calea Lactee şi depă rtatul O lymp ş i fierbintea tărie a stelelor, au prins a lua fiintă ", - după care înfătişează facerea lucrurilor susceptibile de naştere şi pieire, până la mădularele vietuitoarelor.


374 1 2 ( 1 25 - 1 30 K . , 1 33 - 1 38 St .) . 1 - 3 SIM PL. Phys. 39, 1 2 (nach B 8 ' 6 1 ) J.LE't' oÂ.iya OE mlÂ.lV 1tEpt 'tOOV oudV (J'tOlXElWV dmilv E7tll'YEl Kat

'to 1totTJ'tlKov Mywv ou't� 'ai yap ... Kuj3Epvât'. 2-6 Ebenda 3 1 , 1 0

Kat 7tOlTJ'tlKOV OE ar'tlOV ou (J(J)J.l(l't(J)V J.LOVOV 'tOOV EV 'tftt YEvE<JEl âÂ.Â.Cx Kat âcrooJ.LâWv 't&v 'tlJV YEVEmV cruJ.L1tÂ.TJpoUV't(J)V crrupâx; nap<X.&&oKEv o rr. Mywv· 'ai o' E1tt ... lh'tÂ.u'tEpwt'. 4 Ebenda 34, 1 4 Kat 7tOlTJ'tlKOV at'tlOV EKEÎV� J.LEV f.v Kotvov 'ti)v ev J.LEcroot nâV'toov WpUJ.LEVTJV Kat nâcrTJ<; yEVE<JE� ahiav OatJ.LOVa rilh'tcrtv. Vgl. A 37. ai 'YCxp <J'tEtvO'tEpat 1tÂ.ftV'tO 1tUpO<; âKpTt'tOto, ai o' E1tt 'taÎ<; VUK'tQ<;, J.LE'tCx OE q>Â.oyo<; 'luat aicra· EV OE J.LE<J(J)l 'tOVt(J)V oaiJ.LWV f\ mlV'ta KUjlepvât· nâv'ta yap <f\> crwyEpoîo 'tOKOU Kat J.Lil;to<; ăPXEl, 5

1tEtmoucr' ăpcrEvt efjÂ.u J.Lt'Yftv 't6 't' evav'tiov aun<; ăpcrEv OTJÂ.u'tEpwt.

1 2. 1 -3. SIMPL., Phys. 39, 1 2 (după 8 8, 6 1) Ceva mia departe, după ce vorbeşte din nou de cele două elemente, continuă amintind şi cauza eficientă în chipul următor: căci "<<cununile>> mai înguste . . . "2-6 1bid. 3 1 , 1 O Parmenides a arătat limpede cauza eficientă - nu numai a corpurilor supuse naşterii, dar şi a lucrurilor incorporale, ce determină naşterea acolo unde spune: " cele ce vin după ele . . . " 4 lbid. 34, 1 4 cauză eficientă unică şi comună e, pentru el, zeita ce stă in mijlocul a tot ce există şi care e cauza oricărei naşteri. Cf. A 3 7 . " Căci <<cunun ile>> mai înguste umplutu-s-au cu foc curat, cele ce vin după ele, cu beznă în care se amestecă şi o parte de foc; în mijlocul lor stă zeita ce totul călăuzeşte: pretutindeni cârmuieşte cumplita naştere şi împreunarea mânând femeia să se împerecheze cu bărbatul şi, dimpotrivă, bărbatul cu femeia".


375 1 3 ( 1 3 1 K . , 1 39 St. ) . PLATO Symp. 1 78 B TI . BE t�v ybEmv MyEl '1tprottcrtov ... mxvtoov'. ARISTOT. Metaph . A 4 p. 984 a 23 u1to1ttEucrm: o' ăv n� 'H<riooov np&tov �TJtficrat to towutov, Kăv d t� ăÂ.A.o� ic:poota il E1tt9UJ.!Îav EV tot� oumv E9TJKEV 00� apx�v O tOV Kat TI . . OUtO� yap KatacrKEua!;oov t�v tou 1tavto� ybEmv '7tpci:mcrtov J.!EV, qJTJ<riV, "bpoota . . . 1tavtoov'. PLUT. Amot. 13 p. 756 F 010 TI. J.!Ev amxpaÎVEt tOV "bpoota t&v 'At:ppoOÎtTJ� ic:pyoov npmj)matov Ev tfjt KOOJ.Loyovîat ypat:poov 'npo:mcrtov . . . . oovtoov'. SIMPL. Phys. 39, 1 8 (nach B 1 2, 3) tautTJV (nămlich d .

Daimon) Kat

SE&v aitîav dvaî t:pTJm Myoov 'npoottcrtov . . . 1tavtoov'

KtA. Kai t� wux� 7tEJ.!1tEtv 1totE J.LEV EK tou EJ.Lt:pavou� Ei� to aEt&�. 1tOtE BE avanaAîv qJTJmV. 1tpWtt<JtOV J.!EV "bpoo ta 9E&V J.!TJtîcrato 1tllVtOOV ...

1 3 . P LAT. , Sympos. 1 7 8 B Despre facere, iată ce z i c e Parmenides: " înainte d e toti zeii . . . ". ARISTOT., Me taph. A , 4, 984 a 23 S-ar putea crede că cel dintâi care a căutat aşa ceva a fost Hesiod şi cineva va mai fi făcut din iubire sau dorintă începutul celor ce există , cum face Parmenides. Într-adevăr, expunând facerea Totului, acesta zice: " înainte de toti zeii . . . ". SIM PL., Phys. 39, 1 8 ( după B 12, 3) . . . aceasta e pentru el şi născătoarea zeilor, acolo unde zice: " înainte de toti zeii . . . "şi cea care mână sufletele, când din lumea văzută în c e a nevăzută , când dimpotrivă . . . . Înainte de toti zeii a dat la iveală Iubirea ". " 1 4 ( 1 43 K . , 1 40 St .) . PLUT. adv. Col. 1 5 p. 1 1 1 6 A ouBE yap 6 1tUp J.!� Myoov dvat tOV 1tE1t'OpOJJ.!EVOV crÎOTJpoV 1Î t�V <!EÂ.tlVTJV fjÂ.tOV, aUa Kata TiaptlEVÎOTJV WKttt:paE� 1tEpt yaîav aÂ.OOJ.!EVOV aÂ.AOtptOv t:p� avatpEÎ mofipou XPficrtv 1Î <JEÂ.tlVTJ� qJUmV.


376 1 4 . PLUT., Adv. Colot. 1 5, p . 1 1 1 6 A Nici cel c e refuză fierului înfierbântat calitatea de foc, sau lumii pe acea de soare, făcând din ea, cu Parmenides, o lumină străină, ce luceşte " noaptea, rătăcitoare în jurul pământului ", nu tăgăduieşte folosul fierului ori natura lunii . . . "

1 5 ( 1 44 K . , 1 4 1 St.) . PLUT. de fac . lun. 1 6, 6 p. 929 A 't&v ev o\>pav&t 'tooo{mov w 7tA.ij9o� OV'tWV f!OVTJ q><O't� liÂÂmpiou OEOf!EVTJ 1tEpiEtC:n

(Mond) Ka'ta rr. aid 7tamaivo'l.lO'a 7tp0� a\ry� ftEA.iow.

1 5. PLUT., De fac. /un. 1 6, 6, p. 929 A Din multimea atât de mare a copurilor cereşti, singură <<luna>> se roteşte având nevoie de o lumină străină, după Parmenides: veşnic " cătând " spre razele soarelui ". 1 5a. SCHOL. BASILII 25 ed. Pasquali G6tt. Nac hr. 1 9 1 0 p. 20 1 , 2) . Zu f.av i>1to9ijt� Eam&t U&op Eivm 'to il7tof3EPA.TJf!Evov 'tij� yij�J rr. f.v 'tijt cmxo7tmiat OOa't6ptl;ov d7tEv 'tijv yijv.

1 5 a. SCHOL. BASILII 25, ed. Pasquali, Gătt. Nachr. , 1 9 1 0, p. 20 1 , 2 (la pasajul: " dacă-ti închipui că ceea ce se găseşte sub pământ e apă ') Parmenides, în versurile lui, zice despre pământ că e Înrădăcinat În apă. . . 1 6. ( 1 45 - 1 48 K . , 1 49 - 1 52 St .) . ARISTOT. Metaph. r 5 1 009 b 2 1 vgl. A 46 � y(xp EKâ<n�' EXEt Kpâmv f!EAEwv 7tOAu7tA.âyK'tWV, tro� v6� âv9p6>1totcn 7tapiotatat· to yap aut6


377 Ecrnv om:p q>pOvEEt JlEÂiOOV q>Um<; avepcimatcrtv Kal. 1tâmv K:al. 1tavct: to yap 1tÂiov Ecrn v6TJJla.

1 6. ARISTOT. , Metaph. G 5 1 009 b 2 1 . Cf. A 46 . .. Aşa cum e alcătuit în fiecare amestecul organelor mult-înşelătoare <<ale simturilor», aşa se înfătişează gândul la oameni: căci, la aceştia, ceea ce gândeşte e - în toti şi în fiecare - acelaşi lucru: alcătuirea organelor; ceea ce trece peste, e chiar gândirea ". 1 7. ( 1 49 K., 1 42 St .) . GALEN . in Epid. vl 48 (xvll A 1 002 K.) to JlEvtOt ăppev Ev t&t &�t&t JlEpEt tfi<; Jlfttpa<; l("l)tcrKEcr9at Kat ăA.A.at t&v 1tUAatotatoov avOp&v EipftKamv. 6 JlEV yap n. OUtOO<; Eq>TJ" &�ttEpoîmv JlEV Koupou<;, A.atoîm SE Koupa<;. . .

1 7 . GALE N . , In Epid. VI. 4 8 (XVII , A 1 002 K) Că pruncul d e sex bărbătesc s-ar zămisli în partea dreaptă a uterului, au spus-o şi altii, dintre cei mai vechi. Parmenides se exprimă astfel: ..în partea dreaptă băietii, în partea stângă fetele . . . "

1 8 ( 1 50 - 1 55 K . , 1 43 - 1 48 St .) . 1 - 6 CAEL. AURE LIANUS Morb. chron . iv 9 p . 1 1 6 Sichard. (Bas. 1 529) Parmenides libris quos de natura scripsit, eventu inquit concep tionis molles aliq uando s e u subac tos homines g e n erari. c uius quia graecum est epigramma, et hoc versibus intimabo. /atinos enim ut potui simili modo composui, ne /inguarum ratia misceretur. · f e m i n a . . . s e x u m ' , vuit enim seminum praeter materias esse virtutes (vgl. ouvaJlEt<;, B 9, 2), quae si se ita miscuerint, ut eiusdem corporis faciant unam, congruam sexui generent voluntatem: si autem permixto semine corporeo virtutes separatae permanserin t, utriusque veneris natos adpetentia sequatur.


378

te mina virque simul Veneris cum germina miscent, venis informans diversa ex sanguine virtus temperiem servans bene condita corpora fingit. nam si virtutes permixto semnie pugnent nec faciant unam permixto in corpore, dirae nascentem gemino vexabunt semine sexum. 1 8. 1 -6. CAEL. AURELIANUS, Morb. Chron. IV, 9, p. 1 1 6 Sichard ( Bas . , 1 529) . în c ă rt i l e pe c a r e le-a scris Despre na tură, Parmenides zice că întâmplarea, care-şi are rolul ei în orice zămislire , tace să se nască uneori bărbati moleşiti şi atemeiati. Cum vorba asta o spune într-o poezie greacă, voi reda-o şi eu în versuri . Le-am compus, în latineşte , c ât am putut mai asemănătoare ca formă, ca să nu încurc spiritul celor două limbi: când femeia şi bărbatul . . . ". Părerea lui e dar că sământa, " pe lângă substanta din care e alcătuită, are şi anumite impulsuri (cf. 8uvaf.LE14; în fr. B 9, 2) , care, dacă se amestecă aşa tel încât să dea pentru fiecare corp un singur impuls, au ca rezultat o vointă potrivită cu sexul; dimpotrivă, dacă în amestecul de seminte trupeşti impulsurile rămân despărtite, nou-născutii sunt împinşi de dorinte spre a mândouă sexele. Când femeia şi bărbatul îşi amestecă sământa dragostei, " impulsul care o face să se nască în vine din soiuri de sânge diferite, plăsmuieşte, dacă amestecul e izbuttt, trupuri bine clădite. dacă însă, în sământa amestecată, impulsurile se războiesc fără să se contopească în amestecata alcătuire a trupului, amarnic chinui­ vor copilul nou-născut, din vina îndottei seminte . . . ". 1 9 ( 1 57 - 1 59 K., 1 53 - 1 55 St.) . SIM PL. de caei . 558, 8 mxpa8o� oc ritv t&v aicrSr(t&v 8taJ(OOf.LTJ<nV Em'JYayE 1taÂ.tv· OUt(!) tOt Kata oo�av Eq>U ta& x:ai vuv fum Kat f.LEtE1tEtt' am) tOUOC tEÂ.EUti}croum tp<X<pEvta· toîc; 8' ovof.L' ăv8pro1t0t Kate9Evt' E1ttcrTJf.LOV tx:acrtrot.


379 1 9. SIMPL., De cae/o 558, 8 . . după c e a expus alcătuirea celor sensibile, din nou trece mai departe: " Astfel dar, potrivit părerii, au luat fiintă lucrurile acestea, şi acum sunt şi o dată vor pieri, după ce vor fi c rescut; iar oamenii le-au dat nume, ca să fie semn fiecăruia . . . ". .

FRAGMENTE ÎNDOIELNICE 20. HIPPOL. Ref. v. 8 p. 97, 2 w. ,_wcpa, cp11criv (ein Gnostiker) , i::crtl. ta j.LUcrti)pta ta til<; llEpcrEcp6V11<; Katoo, 1tEpt &v j.LUcrtllPioov Kal. tfi<; 6oou tfi<; ayoucrll<; EKEî OU<111<;

«7tÂ.atEia<; Kat EUpuxropou» Kat

cpEpOOOTI<; tou<; a1toA.ÂUj.LEvou<; E1tt 'tl'tv llEpcrEcpOVTJV OE cpllcrtV .

<

. . > Kat 6 1tOtTl'ttl<; .

autap im' auti)v E<J'ttV atapmto<; 0Kpu6mcra, KOtÂTI, 1tTJAro011<;' il o' i!yi)cracrEiat aptcr'tll ăA.cro<; E<; tj.LEpOEV 7tOÂuttj.li)tou 'Acppo0tt11<;-

20. HIPPOL. , Ref. v, 8, p. 97, 2 W. " Putin lucru (zice un gnostic) sunt misteriile Persephonei subpământene, misterii despre care - ca şi despre calea ce duce acolo, care e largă şi întinsă " şi care poartă pe morti spre Persephona - poetul zice: " sub ea e însă o cărare înfricoşătoare, adâncă, noroioasă; aceasta e cea mai bună <<din câte duc>> spre dumbrava încântătoare a mult-cinstitei Afrodite . . . ".

FRAGMENTE NEADEVĂ RATE 2 1 . AET. 11 30, 4 (D 361 b 24) 1tEpl. Ej.lcpacrw<; crEÂi)v11<;. ota n YEW011<; cpaiVE'tat

..

. n. Ota 'tO 1tapUj.LEj.ltX9at 'tUit 1tEpt au'tl'tv 1tup000Et 'tO

�ocp&&<;· o9Ev 'lfEOOocpaVll 'tOV acr'lipa KUÂEÎ. Vgl. B 1 4 Dos Wort stammt

van Theophrast, s. 59 A 77.


3 80 2 1 . A ET. IL 30, 4 (D. 36 1 b 24) . . . despre înfătişarea lunii, de ce pare pă mântie, - Parmenides zice că e din pricină că în elementul igneu care o înconjoară e amestecat şi elementul întunecos; motiv pentru care o şi numeşte: <<astrU>> cu lumină înşelătoare . . . (cf. B 1 4; epitetul e împrumutat de la Teofrast) . 22. SUIDAS s.v. 001;: A.iav. ITapf.LEvtOllt' 'Sauf.La<riw� ro� ouaava1tEtcrtov' = 1 0 Plata Parm. p. 1 35 A 22. LEX. SUDA s.v. ro� : A.iav . . . Parmenides: " uimitor de anevoie de convins" (= Plat. , Parm. 1 35 A) . 23. -s.v. f.LUKâp<ov vi)crotmv· iJ ixKp67toA.� t&v ev Bownim E>TJil&v 1:0 1taA.m6v, 001; ITapf.LEVtollcr.

23. LEX. SUDA s.v. Insulele Fericiţi/ar, în vec hime citadela oraşului Theba din Beotia, după spusa lui Parmenides. 24 . SUETON IUS (Miller Mei. 4 1 7) TEAXÎVE� . . . tmhou� oi f.LEV SaA.acrcrllc; 7taîoo� <pam, ITapf.LEVWll� o' EIC 'tOOV 'AK'taiwv� ICUvOOV yEv€cr9at flE'tUf.LOp<p<OaEV'tWV l>1t0 dtO� E� av9pomou�.

24. SUETONIUS (Miller, Mei. 4 1 7) Telchini . . . despre aceştia unii zic că ar fi fii ai mării; Parmenides, însă, că ar fi urmaşii câinilor lui Acteon , transformati de Zeus în oameni . . . 25. STOB. Ecl. 1 144 , 1 9 Wachsm. aA.A.' oyE 1tclV'to9EV icroc; K'tA.

=

3 1 B 28.

25. STOB., Ee/. 1, 1 44, 1 9 W. Dar acesta era din toate părţile deopotrivă . . . (= Empedocles, fr. 28 Diels) .


Cuprins

REFERI NŢE O RFICE - fragmente MUSAIOS - fragmente

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

REFERINŢE HOMERICE ŞI HESIODICE - fragmente PHEREKYDES - fragmente

. . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

CEl ŞAPTE ÎNŢELEPŢI - fragmente

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5

24 33 39 50

F I LOSOFIA MILESIANĂ - fragmente THALES

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

ANAXI MANDRU ANAXIMENE

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

PYTHAGORA ŞI PYTHAGORI C I ENI I - fragmente KERKOPS PETRON

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

BRO(N)TINOS HIPPASOS

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

KALLI PHON Ş I DEMOKEDES PARM(EN) ISKOS I KKOS

. . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

PARON

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

MENESTOR XUTHOS BO"iDAS

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . ....

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

H ERAKLEITOS - fragmente PARMENIDES - fragmente

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

62 96

1 23 140 220 221 222 224 236 241 243 245 246 250 251 251 321

Filosofia preclasica greaca  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you