Page 1


[ACRIMI ลžI SF-1Nลขl


Emil.Ciornn s-a născut la ti aprilie 1911, Ia Răşlnari, unde tatăl său era preot. A făcut studiile liceale in Sibiu la Liceu) Gheorghe LaUi', apoi a urmat cursurile FuculUitii de E'ilozo ne şi Litere din Bucureşti (19�B-1932), înch ate cu o tcifi. despre H. Bergson. După o bursă de studii . în Germani•• (1933-1935), a fost, vrem e de un an {1936-1937), profesor ek filozofie la un liceu din Braşov. Din 1937, RI1 cInd obţine o bursă a statului fl'ancez pentru doctorat (care-i V.l fi pre­ lungită în 1938), şe stabileşte Ia Paris. In România a colaborat Ia "Gindlrea", ,.Vrem!.'::! ", "Floa­ rea de foc", "Calendarul'. ..Uevist.a de filozofic", "Con­ yorbiri literare" ş.a. Din 1947 începe să scrIe lin lfmba francezii. A publicat cinc i cărţi în ţală şi mal bine ele zece' hl Franţa, toate la "Gallimard ". Cartea de debut a obţmut pre­ miul Comitetului pentru prerrlierca scriitorilor 1 incri n,:,­ editat! (1934). Pentru Manual de descompullCrc (t :HO) obtine, m 1950, Premiul "Rlvarol".

ct\

Scrieri: Pe culmile disperărU (Bucureşti, 111;)4 ; 1990) ; eaf'te/J 1Jm4gf.rilor <Bucureşti, 1�36; 1991) ; Schimba.rea l,' taţii G României �Bucureşti, 1936 j 1941; ediţie 1 evăzllt0 1990) ; Lacrimi ,i s'inţi (Bucureşti, 1937) ; Amurgul 10'1' (Sibiu, 1940) J 1ndreptar pătimaş (1940-1945, Inl.'ditM ; Prect. ele elecompositton (Paris, 194 9) ; Syllogismes fi,' l'amertume (Paris, 1952); La tentation d'existcr (Pari:" 1956) ; Histoire et utopi,e (paris, 1960); La chu.te dam lR temp. (Paris, 1964) ; Le mauvais Demiurge (Paris, 1969), D,� Z'inconvenient el'etre ne (Paris, 1973); Ecartelcment (Ptlri.�. 1979): Exercices d'lIdmiratwn (Paris, l!1B:i). A !)etll' �,/ ' IInatMmu (Paris, 1981).

ginduri·

reproduce

Prezenta

editie în

textul apărut

1937, to

EDITURA AUTORULUI


EMIL CIORAN

LACRIMI SI SFINTI "

,

HUMANitAS BVCVRfŞ'ff..

t99J.


R�(hdor:

N[COLA:E VRUBLE,/SCtH

Coperta:

DONE

S:l'A"N

<'

!

� fi:

M.

CIOran ş: Editura {iuffi'1llitas. .,. ISBN 973-28-020J-t

t'19\

--'


Il1cc'l'cnt-am să inteleg de u nde vin lacrimile �i oprit la sfinti. Să fie ci responsabili de strălu­ cirea lor amară? CIne ar şti? Se parc, însă, că la­ fi-am

('rimile sint

urmele

lor. Nu prin sfinţi au intrat ele

ln lume; dar fără ei nu ştiam că plîngem din regre­ tul p.:lradisului. Aş \.Tca să vUd o singură lacrimă in­

ghiţită de pămînt ... Toate apliCă, pe căi necun oscute nouă, în sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfin­ ţii n-au făcut altceva decît să le reabiliteze.

Nu o posibilă o apropiere de sfinţi p1-'in cunoaştere. Numai dnd trezim lac rim il e adormite în .străfundu­ l'ile noastre şi

cunoaştem

prin ele înţelegem cum ci­

neva a putut fi om şi nu mai este.

Sfinţcn a în sine nu c intere�antă, ci numai vietil� sfinţilor; procesul pr in care un om renuntă la- sine

şi

apucă pc căil e sfinţeniei... Dar procesul prin cate

cineva devine hagiograf J A merge pe_urmele sfinti.� lor... a-ţi umezi tălpile prin lacrim ile lor ...

Djclal-eddin-Rumi : "Vocea viorii este zgomotul pe care-l face, dcsehi7.îndu-se, poarta paradisului". Cu ce ar putea n atunci comparat lin suspin de in­

ger?


Ce-i

lui

vom

oarbei care se plînge In poezia poţ trăi aşa CU cerul pe mine" .?

răspunde

Rilke: "nu mai

Oare am mîngîia-o de i-am spune cii nu mai putem trăi cu pămîntul sub noi?

Mulţi sfinţi

dar şi mai

te sfinte

şi-au mărturisit dorinţa de a-şi odihni fruntea pe inima lUi Iisus Tuturora li s-a împlinit dorinţa. Acum înţeleg -

mu l

.

de ce inima MintuitorulUi n-a încetat să bată în c{!l;� două mii, de ani. Doamne I Ţi- a i hrănit inima dlfl.

singele sfinţilor şi-ai imbrăcat-o cu sudoarea ft'unţii

lor I

Lumea se creează in delir, căci totul, în afară <k el, este o î nchipuire .

:.Şi atunci

cum

slniţi lE-gat de Si. Ten'Z& i se revelase ca logodmc aaetist, ca slmbol al unirii lor

si nu te

eare într-o zi, după ce Iisus şi-i dădu un inel·de

divine, aleargă ip curt-ea mînăstiriişi începe a dans.l

înt r- un transport unic, lovind toba, pentru a

surorile la bucurie fi frenezie. In acele clipe

invit". �i-·at;

luati,avintul versurile aeriene şi arzătoare ca echivo­

cul divin al extazului : 7

Vivo sin vivir in mi Porque

tal viclcJ

espero

Que m'ltero porque--no muero'''J

La virsta de şase ani citeşte vieţile martinlor şi

inima ei găseşt e unicul1"ăspuns

'in

strigătul repetat :

"Veşnicie, veşnicie Jil Atunci s-a hotătit să se duc;i

la mauri, sA-i cGflverteascA şi.;să-şi rişte sigur viata

Dorinţa nu şi-a putut-o Indeplini: înflăcărar,ea, însă

l-a crescut şi nici astAzi nu i s-a stins focul din flet, din moment ce trăim din căldura lui .

...

su­


Pentru un sărut vinovat de sfintă, aş aec('pla ciu­ ma

ca un

leagăn'. Ce Tcrcză sau Caterină m-ar Îln­

bJ ăţişa cu tot cerul ?

"Dacă o singură picătură

din

ceea ce simt, spune

Intr�un extaz Sf. Caterina de G en u a, al' cădea în iad,

l-ar transforma pe loc îIi vi.uţa de veci" .

...Şi sufletu l meu care

picăt ră, care, spre

··chimbe ţinta.. .

a-l

aşteaptă atinge,

cu

înfrigurare acea

n-ar

trebui

să-şi

Voi aj unge vreodată CtW. de pur, că nu mă voi pu,,: 1 tca oglindi decit ip lacrimi de sfinţi ?

Curios cum pot exista mai mulţi sfinţi în aceeaşi vreme.

Incerc să-mi

reprezint o întîlnire între ei şi

nu mă ajută nici elanul şi nici imaginaţia. Sf. Te-­ leza, la vîrsta ete 52 ani, celebră. şi admirată, întil­ nindu-se la Medina del Campo cu Sf. Ioan al Crucii l:l vîrstă de 25 de ani, anonim, dar pasion a t ! Mistica E pan iolă este un moment divin al i storiei umane. Dialogul sfinţilor ? L-ar pu tea scrie un Shakespeare ,

cu inimă de·fecioară sau un Dostoevski exilat într-o

Siberie

cerească .

Toată viata voi rătăcI în� preajma

dinţilor ...

Poate Eimeni n-a flicuLJdin muzică 5i din darts

spre Dumnezeu, mai

căi mult decit Djelal-eddin-Rumi,

acest sfint pe care l-au canoniz.at de mult adrrurato­ rii. Intîlnirea lui cu' Chcms-eddin, fan tasty l înţelept,

peregpn anonim, original şi c iud at, pe cît de incult, este de un

s-au inchis

farmec straniu. După ce s-au cunoscut, în locu inţa lui Djelal-eddin: d i n Konia trei

luni de zile, in care timp n-au părăsit-o un moment.

O certitudine irezistibilă mă face să cred că s-a sp'U@


acolo tot. Pt' aCQler vremul'i, o3lT:enii îşi

grădinăl'eau

tainele: Te puteni adre�a cînd voiai unui Dumn,ez(!u '

care îţi ing nJpa suspinc1e în ncantul său. Nemîngih:�­

mai avem cui ne ad res a. Am singurăUiţile muritorilor. Tre­ buie să fi fost hUl1ea asta odată în Dumnezeu. Istoria se impar te în două părţi: aceea în ,care o am enii &e simţeau atrasi În neantul 'vib ra nt al Divinităţii şi as­ tăzi cînd nin'licullumii esţe dcposedat de s uf tul divip. Muzica mi-a dat un curaj prea mare fnţă de�Dum­ nezeu. Iată ce mă instrăi;,cmJă de mislicii orie!'lt:1h ... rea noastr[i cst<, că nu !l.juns să np �,:povcdim

\ "-e:;..'

"

r

L.a judecata de apoi se vor cîntări numai lacrimile.

,

,

lui Iisus

a fost perna creştinilor. Ah ! Cllrlt li înţeleg pe acei m isti ci ce doreau a adormi pe ea ! ... Dar indoielile nu mă pot duce mai departe de um­ br-a initnii Lui! Singurul meu adăpost sînt umbrck cereşti. Inima

Nimeni nu in ţeleg e ,sfinţenia dacă n-a presimţit

că s !mbolul inimii e ste pentru ea echi.­ Inima ca. univers - întinderile ei ca dimensiuni cosmice - e sen su l mai adinc al sfinţe­ niei. Totul se petre�e in inimă, iată ce înseamnă mis­

multă vreme

valentul lumii.

tică şi sfinţenie. Numai că nu trebuie să ne gindim la

inima oampnilor, ci

Îa aceea a sfinţilor.

Sfinţenia este � fiziologie transfigurată; poate şi mai mult: o fiziologie divjnă. Tot ce e

..

care spre cer .

funcţie ca mi5-

Unn d in obsesiile constante ale sfin­

teniei este singele. Importanţa lui nu derivă numai din viziunea cosmică a ţnimii, ci şi din lup ta perma­

neEtă pc care o exercită sfinţii cu el. Căci da c ă sfin­ l:enia este yn triu �_f asupra sîngelui. ea nu-l rţdică •


pe un plan mai

puţin elevat, dup� ce l-a anulat ade­

Sîngele pudiicat aI tU.i IiS�iS eslc b?h; şi-băutura sfinţilor. AstIci capăU\ un se�s pl"Drund ul­ rcnţele terestre.

..O sîng"<?, stngl�lUl M-;ntu��

timele cuvinte ale Cater-inei de Sien:.:

singe 1" Ea însă torului: "

vorbea de

meTlte!� -

Diferenţa dintre mistici şi sfinţi. Primii dmîn n�-

mai la v iz i un ea interioară; cei din urmâ

practic. S finţen i a trage conseci nţele

cial pe

o

realizează

misticii; in spe­

cele etice. Un sfînt este mistic -;

un

mistic

poate să nu fie sfînt. Cal�itatea nu este neapărat un atribu t al misticii ; făl'ă ea nu putem concepe sfinţe-­

ma. M istica şi etica, tran spu se pe un plan supra­ uman; dau na ş tere ht fenomenul tulburător al sfIn­

p

ţeniei. Misticii se com lac într-o senzualitate cereasci

in voluptăţi năs cu t e din tangenţa lor cu bol ţile ; f,U­ mai sfinţii iau greul altora, suferinţele celor necu­

noscuţi şi numa i ei intervin practic. Fată de misticul pur, sfîntul este un om politic. Alături de -acesta. e� e cel mai

activ dintre oameni. Că totuşi vieţile agi.­

tate ale sfinţilor nu sînt propriu-zis biografii, expli­

caţia este in faptul că activitatea lor Se desf{\şoară pe o singură linie; variaţii pe acelaşi motiv; pasiune absolută pe o sin gu ră dimensiune. ;,Misticul este un

om. c are ţi vorbeşte c!e mistentl -

tău pe cînd tu taci". (Nu ştiu cine a tal care a dat ace as t ă definiţie).

,

....... ...

ţost marel.e orien­

La nici o sfîntă cultul inimii lui Iisus nu s-a con·

turat într-o viziune mai a meţi toar e ca la lVIarguerit�

Alacoquc. După ce Iisus i s-a arătat, rnărturisindu.-i.

expansiunca inimii lui, avîta.tul irezistibil al flăcări.·

le)!" sale învăluitoare şi dorinţa de a o s31\":. de la ruinii 9


printr-o avalanşă de graţii, sfinta a�au ga : ",el Îmi '<.'1'U inima m ea, pe care îl rugai s-o_ ia, ceea ce şi .frlCU, şi o puse într-a sa, in care am văzut-o ca un mic atom ce se consum a in acest cu ptor arzător; de unde, seoţînd-o ca o flacără arzăt oare în formă de i nimă, o repuse în lOl!ul de un de o luaqe". Iată' u nde duc consecinţele u ltime ale inimii: In inima lui. Iisus.

Ccr�l este singura limită pentru delirlll inimii . De ce sfinţii se opresc numai în cer? Fiindcă bCintenia este .lt cuvînt pentru acel delir. r

Ochii nu văd nimic. De aceea o inţeleg prea bine

pe Caterina

Emrnclich cînd ne spune că c,t- vede prin sfinţilor. Şi atund cum să mai mult dcdt noi care înregistrăm ori­

inimă! Acesta este văzul nu vadă �i

zontul in percepţii? Oehiul are un cîmp redus; el

vE"de totdeau na din afară. Dar lumea fiind interioară

inimii, introspecţia este singurul proee� de eUl1oa�­

ter e Cimpul vizlwl al inimii ? LumC'a .

plu::.

Dumnezeu

plus neant. Adică tot. Ochiul poate ntăr;,; in inimă tottll e maT/?;

Şi în.

ţelcg şi pe Mechtilda de Magdcburg, pEngîndu-se că

frumuseţea Jl:tmii şi nici sfinţii n-o pot consola, numai Iisus, numai Inim.a lui. Nid mi;-�t;eii şi niei sfinţii n au nevoie de ochi; ei nu pl"iv(:'�;c spre lume. nici

ci

-

De aceea le este inima orgnnul lor vizual...

Frecventarea sfinţilor, ca şi a muzicii

<,nu a biblio­

teeHOI", estedesexualizantă. Instinctel'C îno'p să ser­

În. cal"(' Il'/i�;trlm la sfinţenie dovedim "săniitatC'u" lor. DiJw'\ u natura lă ve�ă

O

altă lume. ln

măsura

a instinctelor se identifică ol'Îzgutalei 10

vi <'I,ii.


Imp3rl.ţia cerurilor se întinde in golurile vitalităţii.

Neutralitatea biologică sau un zer.o vital sînt obiectivele imperialismului ceresc. Cind

viaţa îşi pierde

direcţia ei

firea!lcă

ţşi <:<iută

alta. Astfel se explică -de ce albastrul cerului a {.ost

atîta vreme locul singurei rătăciri valabile...

De ce muzica ne va fi sugînd singele? Acele to­ ' nuri, la care participăm cu toate s.ufletului,

vibraţiile

d ispar în vid împreună cu energia participării noas­ tre. Şi apoi mai există ceva : omul nu poate trăi fără renzemul în spaţiu; pe c1l-re, însă, muzica ni-l anu­ lează (;omplet. Singara artă a consoliirii, şi ea ne deschide mai multe răni decit toatece1clalte... ) _

Am intelege muzica în mod total cînd ne-aBl de-­

poseda de rezistenţele şi inter.vcnţiile că-mii. De aceea este ea calea sonoră a ascezei. I

după Bach ? Nici măcar

după

Se mai poate

IIăndel, a

iubi

cărui despă-

mÎntenire nu este parfum ceresc. Muzica este un

mormînt ele delicii ;

o b eatitudine

care ne

îngroapă.

Sfinţenia ne suge şi ea sî ngele, pe care-l pierdeIlI.I

pe măsura dorinţei noastre de cer. Căi.le aces tui a au fost cutreierate de toate rătăcirile instinctelor. Din

aceste rătăciri s-a nascut cerul...

Dlclal-etldin-Rumi vorbeşte c;1espr� cele cinCi sim­

ţuri ale inimii. Aici e toată gnoseologia misticii. E.x:­

tazul,

ca expresie

supremă a 'Cunoaşterii

mistice?

Toate acele simţuri topite într-o flacări. Doamne, fără tine sînt nebun şi cu tine inncbu� nese

I

De ce vor fi îngerii reci? Fiindcă n-au sex? Se

poate\ D.:Jr şi fiindcă tră.icsc aincoI.o de soare. Iată de

ce ni ci sfmţii n-au sînge colel Nu el, ci durerile le-n­ călzesc inimile. Căci d\lrcrile ne dispensează de soarc� 11


�'Ccea cc-; face pe sfinţi nein'tcresanţi este iubirea de oameni. Vi.rtutea aceasta spune foarte' puţin ,Şl l'ste lipsită de "vh7tuţi" biografice. Dacă-i vorba de iubire, tot Dumnezeu să ne mai scoat ă din banalita­ tate. Tot ce se vede e ste demn �e a îi urit; de aici pleacă avantajele lui Dumnezeu.

Dacă n-ar ex.ista atita iubire în viaţa sfinţilor, ei

singuri ar merita hJ.birea noastră. Absolutul dragoste i ii face incomplcţi. Aceia dintre ei care n-au cunoscut

rătăcirile durerii pentru ele tnşiÎe, ci s-au exercitat 11eintrerllpt în iu bire, sînt afectaţi de o îadoare, pe care nici un reflex eeresc n-o

mai poate anima.

Pie­

tatea şi devoţiunea prin ele însele nu�constituie ex­

Un Francisc de Salcs este pre a mult ),oficial". Pînă şi cel din Assisi nu poate

celenţa sfinţilor. U-1'l sfint

o ascmcn(>a bUnuia!�. Iubirea este locul comun al sfinţilor, De n-ar fi la­ crimile şi su�pincle lor, greu am găsi un. interes sau

scăpa de

aderenţă

la mormţmu} lor de iubir�, /

.

Toţi cei care iubesc cît de puţin sHntple nu pd să nu ne geloŞi pe Iisus. Ce r ost mai are să iubhJJ -1

amanteJe 'altuia,? După atitea cxtaze şi

îmbrăţişărJ,

avea ele sărutul'i pentru noi ? Zimbetul sfintelor eşte nepromiţător, .. Căci Iisus ure in inima lor dreptul primului ocupant. Dacă volttptatea suferinţei n-ar defini secretul sfin­ ţeni�i, aCC::lsta n-ar putea să ne intereseze n ici cît o intrigă politici medievală în nu ştiu care oraş pro­ vincial. Suferinţa este singura biografie a omului' ' cum ar mai

precum voluptatea ei,

a sfintului.

A fi sfint, adică a nu scăp a nici o ocazie in infini­ posibilităţi ce durere. 'Roza de Lima, care s-a născut In America de Sud este un €se pure,. crimele lui snre a j'5pă�j; .

tele

Pizan'o,

12


xemplu de vocaţie pentru durere.

T.j,năr-ă şi frumons[l.,

cum să refuze dorinţa m ame i sale de a c: :scoate în lu , me. Şi atunci a găsit un ,.compromis'·. Pc ' cununa de ilori, ce O poartă pe cap, fixează un ac c:lre-i fnţenpă necontenit fruntea. Astfel îşi satisfac� dorinţa de singurătate in societate. Te ntaţi a lumii Se infringe prin durere. Centura lui Pascal a continu at numai o tr,! diţi e de sfîşieri. (El este, de altfelrun sfint neeanonizaL). ) Pentru cine şi-a infipt acul in cununa de !lori ROZ3 :le Lima ? Aman.tul ceresc a făcut o nouă victim�, Iisus a fos t un Don Juan al durerilqr. ea nu ştia

Sfinţ�nia

negaţia vieţii "'din isteria cerului. Ş: cum Se neagă practic viaţa? Prin luciditate n�intre­ ruptă. De aici, suprimarea aproape completă a som­ " ' nului. Roza de Lima nu d ormea "mai muÎt de două ore pe noapte. inr cî nd somnul începea s-o subj uge, se atîrna de o cruce instalată în camera ei sau îşi menţinea corpul vertical, l egi ndu -şi părul de un cui. este

Sfinţenia est e o nebun ie aparte. Căci pe cînd ne­ bunia muritorllor se epuizea2ă in acţ i u ni inutile şi neverosimile, exlrem de interesante şi de pasionan te, nebunia sfîntă este un efort, conştient de a cîştiga tot. Punîndu-se la întrecere cu Iisus, excesele sfin­ ţUor reprezintă, de obicei, o G olgot ă plus rafinamcnj tele de tortură ale veacuri lor creştine. Cununa de spi ni a l ui Hristos, prin imita�ia sfin­ tilor, a prov ocat mai multe sufeiinţe în om�nire decit nu ştiu cîte boli i nc urabile. Iisus a fost, in tot cazul, boala i nc urabi lă a sfinţi lor. Roza de Lima pur ta sub voal o

cunună de cuie, carc-i provoca răni la cea mal Se spune eă, odată, tatăl său ii atin­

mică mişcare.

sese intîmplător capul ; şi.roaie de singe curgeou dic

rJ\r.aile

născute

din această lo vi re 13

involuntară. AdeS�


ori. sfînta putea fi vlizută cum purta pînă le exte­ nuare o cruce mare pentru a repeoduce cu o uluitoar. intensitate Golgota mp antului ceresc.

Iisus este responsabil de atitea suferinţ e. Conşti­ inţa lui trebui e să fie încărcată, prea incăl'cală, de n-a, mai dat, între timp, sem ne de viaţă. La drept vorbind, el .nic i nu rezistă la comp araţie cu urmaşii tui. Acesto ra pasiune3- lui cerească a devenit un virus. In loc de trandafiri, ne-a făcut cadou o cunună de sp.ini. Nu cun osc o vină mai mare dccît a lui Iisus.

sfinţenie îţi impune apucă atunci do­

Preocuparea îndelungată de

1) convalescenţă

rinţa

de

eîţiva ani. Te

de a-ţi plimba

tristeţile

aitc ccruri,

sub

de a

te iritări sub alt azu r. Infinitul sfinţeniei dezvoltă , Ai vrea să te întinzi intr-o) verdea ţ ă şit să priveşti cerul fără prejudecata prin reacţie, nevoia de spaţiu.

Inălţimilor. Păgînismul est.e adîncimea aparenţelor,

iar sfinţenia, boal a adincimilor.

,

;,Nu pot să fac o diferenţă int re lacrimi şi muzică"

f ulg�rului

(Nietzsche). Cine nu întelege cu

iuţeala

acest lucru, înseamnă că n-a trăit

nic i o clipă in in­

timităţi1e

muzicii. Nu cunosc njmic

în ni'.u·li de mu­

rica lacrimală. Căci ea, plecind de la l'cgrel.Lll paradi­

,ului, dă naştere la semnele acestui

regI et,

la la­

crimi. Caterina de Siena ajunsese să se hrănească numai cu Cuminecătura.

Uşor de făcut1

spate. Extazul distruge

roadele

cînd al

cerul in

I\ămîflLului. Ea sor­

bea cerul in Euharistie. Pentru un\credincios, inîini­

tez.imalul ceresc,

care e Cuminecătura, este mai nutri­

tiv decît alimentele de aici, de

jos. De

ce vor

cere


inălţimile suprimarea mincării ? Şi de ce poeţi, mu"

zi cien i, mistici şi sfinţi vor folosi, in moduri diferite"

asceza ? Foamea voluntară este o calc spre cer ; foa­

o crimă a pămîntului. Intoarce-mi foamea cerească; şi ea v.a avea ca

mea din mizerie,

voi ochii

spre

sprijin direcţ ia inimii.

Sfinţenia ar fi fen omenul cel mai

extraor.dinu

care se poate concepe şi care ar -depăşi pină şi Divi..

n-it�ltea

dacă

obiectivul ei practic

ar

avea o valoat'\'l

efectivă. Este cunoscuti dorinţa pas ionată a tuturor sfinţilor de � prelua suferinţele şi .Hor. Cîte exc1amaţii nu s-ar putea

pă catel e murita­ cita în acest sena

Şi cite explozii de milă infin ită . Obiectiv se reduce ceva din amaruI ,Şi suferinţele altora? In ,afară d.. capacitatea de consolare, efortul sfintitor este ine­

ficace, iar realizările

practice ale iubirii lor nu intrec

dimensiunile unei iluzii monumentale. Nu se poate suferi pentru altul. Multiplicarea c.hinului tău cît ate­

nuează practi c chinul veciriului ? Dacă s fin ţii ar fi i.n

clar

cu acest lucru de nimic, probabil, s-ar

meni politi ci,

Ei

ar

vr ea

J

adică IlU le-ar mai

facă,

fi ruşine de aparente..

si schimbe practic,

să modific"

efectiv. AUeo poziţie politică faţă

de

.meni poli li ci cărora le e ruşine de.

aparenţe.

s�

face oa-

renlitate.

-

Nu

pot modi fica decit aparen ţele . Dar sfinţii sint 030·

pdvează

ei de

m aterie, de

spaţiu

Astfel S�

pentru exerciţiul

lor reiormator. Nu se poate să iubeşti în acelaşi timp

sufe ri nţa şi aparenţele. In privinţa aceasta, sti �ţenî!l

nu e

echivocă.

De viaţă ne leagă vocaţia aparenţelo!'.

Ea ne separă şi rte scapă de sfin;tenie.


�,Ni_ciodată nu simţeam sufcrl.."1ţe cru'e s-o poaib. egala pe aceea de a nu fi suferit destul" (Ivlar6tUerÎt( Marie Alacoque). Formulă clasică pentru aviditate� durerilor. ) ,i"

·-

Nu exi stă stare mai nefeeun dă decit o

tristeţe

do­

moală, această negaţie a inspiraţiei. T6tul depin de­

de nivelul

tristetii, de frecvenţa viQratiilor

ei.

La U11

anumit nivel, ea este poeticâ, la altul, muzicală, iar

în expresi e ultimă, religioasă. Astfel, există tristeţi de poeţi, de muzicieni şi de sfinţi. La poeti şi muzi­ cieni ele pleacă din inimă şi fac ocolul lumii; rein­ torcîndu-se ca ecouri. Tri s teţile sfinţilor p)cacă tot din inimă, dar se opresc in Dumnezeu, împlinindu-se _

dorinţa

secretă a oricărui

sUnt

de a-i

cădea prizonier,

Sub deliciul şi teroarea creştină omul nu aspira decît la un beneficiu : perfecţiunea. Orice i-ai fi ofe­ rit în afară de ea, ar fi fost o' valoare negativă. Pînă pe la Înc eputul secolului al XVIII-lea abl1l1dau "tra­

tate" despre perfecţiunea umană. Aproape to�i oame­ c arc s-au op rit la ll1ijloc în drumul spre sfi nţe­

nii

nie scriau spre consolare un asemenea tratat, incit

l'Îndul perfecţ iunea a fost obsesia sfinti­ lor nereuşiţi. Cei reuşiţi nu se mai preocupau de ea, a'dnd-o. \ Ultimelc secole şi-au �chimbat atitudinea pinl Ia dezafectarc, privind fenomenul perfecţiunii cu toată neincrederea şi cu o nuanţa-evidentl1 de cl!spl'cţ. Pen­ secole de-a

tru omul modern nu există ruşine mai mare deci-t perfecţiunea. Atît

�C! mult şi-a făcut din soartă <>-J�a­

gedie, că, Invingînd regretul paradisului, s-a dispen­ sat

�plicit

d�

aspiratia

perfecţiunii.

au nascut sfinţi, şi oamenii au

HJ

Alte vremuri

fost mîndri de ei.

Noi


u-J mqi putem decît "apl'(c1a". De cite orI credem .'i.-i iubim, nu este mai mult decit o $:Iăbiciune a n025):1, care ni-i �,propie trecător. Ce voce tainică imi ş opteşte ca de s ar afla de â

arte

-

toţi sfinţii pămîntului şi

inimile lor ar fi flă­ cer ,.şi pămînt, iar.de ceâlaltă,

:iri ,şerpuind intre ncrcli1cnit între imbecilitate

şi

melancolie,

Nero,

deşerta inima ultimu­ lui? Mai vastă a fost plictiseala lui Nero, decît şetea de ('el' a creştinilor. Pînă şi incendiul Romei i-a pă­ m.părat trist şi nebun, mi-aş

rut 'banaJ. Plictiseala na5te nebunia sau dimpotrjvă ? Nero a fost un melancolic. Altcum de _ce ar fi iubit muzica ? Este înduioşător destinul acestui om, pe ca­ ,'(-1 batjocon:şJe o lume întreagă, uitîndu-i singura �J marea lui scuză, Ura.

Cînd iti

incepi vi.aţa cu smtimmtul

morţii, ajungi

!,a-ţi pa:ă inaintarea în timp un drum spre naştere, un curs

a rcbours. Este ca un proces de rectştigare

ei de refaC'ere a etapelor vieţii:"' Mori, t.răieşti, sureti ei 'te naşti, ur' fi momentele acestei evo l uţii răstur­ nate, Sau

este

o altă viaţă eare se na5te pe ruinele

morţii? Să simţ:iadică nevoia să iubeş ti, să sureri,şi !:::1 inviezj, după ce al cu noscut moar{c>a in tine. Nu există altă v�ată, decit du pă ,ce-ai trecut prin moarte.

De aceeu. sînt transfigUl'ările �t.it ă<: rare.

SfintH trăkEe t.n flăcări; î'nttJcpţii, aWtu,ri "

de ele.,

Beethoven rezistă prea mult la tcntnt llie tristetii. Această asceză mi-l face uneori străin. Chop i n sau ' Schumann sint, in comparaţie cu cJ, nişte votuptuoşi si tristetii: Beethoven pa re mindr-i:l. de triumful voin­ ţei în fu'pi,ă cu ea. El a cunOSC1.it �ai des disperarea, /

27


acest orgoli� rlinit al voinţei in Idptă cu lumea. Şi a mai cunoscut "umbra morţii pe pleoape", de care vor­ beşte Iov. Parcă tot mai bine era fără sfinţi. Ne-am. Ii văzut.

atunci fiecare de treburile noastre şi eram veseli de

imperfectiune. Prczen ţ a lor, însă, creează con'lplexe de inferi()rita te, dispreţ şi invidii nefolositoare. Lu­ mea sfinţilor e�te o, otI1lvă cerească, a cărei viru­ crcşte pe măsura

lenţă

singurătăţilor

noas t re. Nu

ne-au corup t ei, arătîndu-ne prin exemplu că dure­

rile ajung şi duc undeva ? Eram obişnui ţi să suferltn

n t

fără scop, pierduţi in i u ilităţile

p

durerii şi să

ne

oglindim în pro riile insîngerări. Nu trebuie sl1 fim,

insă,

pr�a

. Mai

trişti ; căci durerile nu duc numai la cer.,

mult

4 co1

decit toate celelalte sentimente, dezola

rea stabileşte o corespondenţă între fi inţ a

noastr㠺�

-cadrul exterior. Atît de mult cere ea un peisaj respondent, încî t, la

nevoie,

îl creează.

ru

a turna

cheamă frumuseţea numai pent

o nre .;i

Dez l

.

vidul în,

ea. Pustiul sufletului este atît de mare şi progreSiune.. ..

si n

e

t n :1' .

lui atît de inexorabilă, că nu e po b ă

o r zis e

cotropirii lui neîndurătoare. Ce-ar mai

rămîne cii"

omri

paradis, văzut din centrul unei dez

de fericiri .

Cine nu iubeşte (natura

sj

nu

? Un cimitf )1

iubeşte nici muzk::1

iar acele p e i a e, ce nu ne trezesc reprezen tăr i ma

p ot fi amintiri. Cel ce n-a rătăcit transpOI' tat şi melant: olic prin parcuri nu va inţelege gra­ pa mozartiană. Inserări grave făFă Brahms? Sal zicale, nu

monumentalul naturii fără Beethoven?

un

Muzica a

caracter cosmic. FărA drag oste de natură ne lip

seşte b�za pasiun

ii muzicale. 18

)

)


o ploaie de tran­ ;,La moartea mea voi lăs dafiri" (SI. Teresa de. blsleux) "Trandafir, care răspîndeşti un miros de sfîntă goală" (R.M. Rilke). -

Adieri funebre în grnţi� mozartia{1ă... Cine nu le descoperă nu ştie că gr aţ ia este un triumf asupra tris­ teţii şi că nu există, în fond, decît graţie mclanco­ Jică. Un andante mozartian nu ne invită totdea­ una la fericire. Concertul în la major penh'u pian şi orchestră este un exemplu. Va fi avu) Mozart un su­ flet rn la major, dar cu ispitiriIe comtante ale mino­ ruluL

Aş vrea ca adevărurile să fie purtate pe armonii echivalentul sonor al parfumului de r'oze. Cum ele, insă, n-a\} nici o tonalitate şi nici o

mozartiene, pe

r.e7onanţă pot fi primite şi aşa reci, cum sînt, in'

\,r-un suflet pustiu.

... Şi apoi adevărurile ar trebui să fie uşoare, să nu dntărească lucrurile, pentru a nu ne mai cădea ca 'lreutăţi in inimă. -

�loartea n-are un sens decit la

oamenii care au iupasionat viaţa. Să mori, insă, fără să ai de ce si 1 e separi ?! Dctnşarca este atit negaţia vieţii, cît şi ;j morţii. Cine a învins frica de moarte Q invins şi vla�a. Căci ea nu este decit alt cuvînt pentru această bIt

fiică. :'{umai bogaţii

smlt

moartea; săracii

o

aşteaptă;

mei un cerşetor n-a murit. Numai proprietarii mor. n

Agonia săracilor este un pat de flori, faţă de cea bogaţilor. Dacă ar aduna cineva in sin e toate te­

r,;cdle şi agonille palatelor, acea persoană aJ:' fi Moar� t.ca. A muri în lux este a muri de. nenumărate ori.

Cerşetorii

nu se

I

sting in pat şi de 19-

ace ea nu mor.


Nu se

moare d-::�dt or1ZQ4t�1. in

acea

indeţungatil

preparare în care> mO:lrlcn se pt'Clffige pe viaţă. Cind nu eşti lega t G.c un

ce regretc ai

putea

spaţiu şi a\'�a

d!= amintirile inerentt�:,

i-!1 ceasurile din U1"m�:

S-ar putea Cll ccrşetorii

să-şi fi ales s oarta, pent�ll cunoască nici chinurite agoniei legate de ele! Rătăcitori la suprafaţ3 vieţii, ei rămî� vagabonzi In supmfaţa morţE . ca,

neavînd regrete. să nu

• �..•ş .

"

\

j :Ana Magdalena E:-.ch ne

sp une in

/

a sa Cronică Il

familiei că J ohann Sebastian Bach manifesta

spiraţie

g

deoseb ită de cîte ori se apleca asupra temeÎ

morţii şi

motiv frecyent de g:tndire. şt ţără această mărturie şti am că sursele- subltmului la Bach si nt meditaţia morţii şi ri.ostalgia cerului. Mo­ zart nu are nici una, nici cealaltă. De aceea muzic'} lui poate fi divină; in nici un caz, sublimă. �u �LI' nosc un muzi c ian mai a-cosm ic c1ec'il M07.nl't. că ea i-a fost un

Există o întreagf\ gamă a meluncolici : incep.;! prh. şi peisaj şi s fî rşeşte in dangăt de clopot spart in su flet . De nici. gusti'll difel'it nI lacrimilof'.

suris

Cit

-timp a

compus "lVlcsslas", lHindel s - a sirnţit.

transpus in c er . El însuşi a

mărtu�lsit că,

numai dupf�

a terminat-o, şi-a dat seama că trăieşte pe p:1. mint. Şi, cu toate acestea, in comparaţie cu Bach. ce

Handel este în lume. Ceea ce la Bach e divin, 1::1

Hăndel este erok Amploa1'ea te1'estră �ste nota

cifică

zenle. în toată opera lui : � transfigurare din Elanurile în imanenţă se dilată C3.re

sp.::­

hăndeliană, Reflexele c eru lui sint, toţuşi, prc·

asociază co�micu� cu

pînă la

transccndentul"

20

o

afarii vibra.tie�

,... '


Bach uneşte un dr�1nalisll1 de Grunewald cu o in­ de Holbein ; Hăndcl masivitatea şi H­ neaml lui DureI' cu Indr.1zneala de viziune a lui Bal­ ciung-Gden. Mozart este un Boticelli cu mai multă melancplle. ,.Primav{"rn:' cu o rouă, care ar putea ţi

ferioritate

-

lacrimi ... f

viaţă iţi dai seama că nimic n� în amintire. Este ca şi cum am

, Cu cit îpaintczi in

�nve!i,

ci regresezi

imita o lume pe care

am tl'ăit-o cîn d va. Nu

cîştigăm

nimic, ci ne reciştigăm. Identitatea cu noi înşine este

o evoluţie întoarsă. Astfel se naşte bănuiala UD.ei '\t;eţi, care a precedat accidentul individuaţiei. Fiinta Qoastl'ă imită

u

o viziune primordială.

at nci sensul metafizic

este fiinta

ai

Care

să fie

existentei sfinţilor ?

N:u

lor hllburută de o amintire imemorială,

C:ll'e QU. poate fi altceva decît apropierea imediată a Divinităţii, într-ttn paradis neîndoielnic ? Să păs­ treze ei in ascunzişudle memoriei figllra Divini-

vţ" l·a 11 ?

/

Sfinţii imită' pe

J;)llmnc"w sub impcdul incon­

ftient al întîiei amintiri.

Pentru fiecare om Dumne::eu este Întîia cmintire.

Dar cum regresiune a în memorie este un efort ire�­ lizabif pentru muritorul de- rind, sfintii o îndepU'" ncic f�ră ca să ['1t"dcagă tO{dC31..l C a sensul străduin� 'elor lor.

Medit,atia sfinţilor fste pdzonieratul In Prlr!13

amintire. La limita absol1..1tă a memoriei

Divini�te3.

se aşază

Acel conţinut /de marg ine Ise moşteneşte

din fiintă în fiintă, de la dobitoacele paradisului pînă la , noi. Nu ajungi la întîia amintir(', decit sarind

pesteI continutul actual al mcmol"Îei, peste contributiile timpului. Pentru ce aproape toti nebunii vorbesc de Dumnezeu sau se cred chiar ? Pierzind ('on21


iinutm

actual al memoriei, fiinţa lor nu mai păs­ trează -decît strAfundurile ei, limItele origin�re ale amintirii. Este acelaşi caz �u betia. Omul se i mba Hi ca să..şi adu'Că aminte, de Dumnezeu ,; poate tot (�f� .aceea innebuneşte. Iar că devine sfînt, a face sigur pe ntru �ceasta.

Nu

se

poate crede ceva precis şi hotărît despre

.sfinti. Ei reprcz�ntă un absolut, de care nu e- bin'� nici să ne ataşăm, dar nici să-I refuzăm. Orice atitu­ dine ne -condanmă. Fiind -ctl sfinţii, ne-am pierd u t

rău cu ab sol u­ tul. Pare că iot eram mai liberi, de n-ar fi existat eL De 'CÎte îndoieli n-am fi fost crUţati I Ce ni i-o ft aruncat înaint� pe cărările vieţii ? In zadar am in. cerca să uităn'i Durerea.

viaţa, iiind împotriva 19r, ne...am pus

Orga nu în c ap e in marginile inimii. Căci ea

nu

exprimă n umai neliniştea spaţiului, ci şi f reamătul lăuntric al lui Dumnezeu. Or, acesta depăşeşte inima. Orga este instrumentul care ne face mai sensibilă depărtarea lui Dtlmnezeu de noi. De aceea in vibra­ ţiile ei ne autodivinizăm, pentru a ne putea apropia ' In acest mod de el, in el. Orice am vrea, capătul tristeţi10r şi al sfîşierilor m' poate fi altul decit : leşinu1 tn Divinitate. Trebuie, ericum, să ne pierdem şi noi In cineva .. : /

Iov, lamentaţiile cosmice ale orgii şi sălciile plÎ g. ,itoare. . . Răni deschise ale naturii şi ale sufletulu , . ii inima omeneaScă - rana deschisă a lui Dumn-'.' · zeu.

Orice ' fel de extaz suplineşte sexualitatea. Ea n -ar

avea nici un sens

fără mediocritatea fiinţelor. D.,: cum acestea n-au altă cale de a ieşi din ele in�c1e, 22


l€-XH.alitaiea le salvea:âi t€mporar d i n animalitate. Actul sexual îşi dql㺀?te la orice fi inÎă semnifica­ pa biologică. El cslp u n trium.J asupra u niniulităţii. Căci sexualitalea e singura poartă spre cer din toată biţ)logia. Sfinţii nu sînt a-s€'xuali , ci trans-sexuali. Ei

mai au nevoie de "revcl aţi:ile " scxualit5ţii. A

fi

nu

sfînt

nu înseamnă CI l e:;,i mereu afară din: tine ? Ce ar mai

putea adcLuaa a t u '1ci sexualitatea ? Transporturile ex­ ţatice ale sfinţilor fac palide convulsiile sexuale.

Din toate epocilE' istorice, n-aş putea munci ca su­ netul îrnpăcat decît ca sclav, pe vremea cînd fa.-aonii lnălţau piram id cle. Să riclici la lespezi $ub IQvitw'i de bici, dar să le vezi î nC\IDUnate de veşnicie şi să simţi vid\ l l ce ',f' mişte în jurul piramidelor, din de­ zertan'a timpului ! U l t iraul sclav egiptean era mai aproape de veşni cie cJcd't oricare filozof at Occiden­ tului. Egiptemi trăinu în ext azul soarelui şi al morţii. Ppntl'u noi cC'rul n dt'\'enit p i atră de mormînt ! Lu­ ,n e'D modernă :l fost atinsă, pîn ă la blestem, de se­ ducţia lut:"t'unlol' fi n ; te. Iubesc sfintele pentru naivitatea pasionată care im­ pnul1ută figmii lo� o expresie de ardoare copilă­ re,1scă şi de chin gmtujt. Ochi, ce rămân veşnic tntre­ deschişi pentru ca pleoapele să apere misternI Iăun­ t ric de indiscn�ţHle chu1Ului exteriDr izîmbet medita­ tiv, acordat subîn telesului pirivirii ; buze, de un roşu iluminat de azur ; paloare d� mîini, indreptate spre alte îmbrătişări şi ace l albastru serafic in care Rafae1 fmbracă sfin tele, ext ras din nuanţele inimii lor. Cum o să deschidă ele ochii spre lume ? Căci doar

ne-au repetat-o toate eu

că nu stau "achi în ochi" decit

Iisus...

23


Extazul închide ochii ; în el eşti CCC:l ce vezi. De dbpen�eaz[l el de privire. Bernini a î�eles,acest lucru, c'înd ne-a prezentat o SI. Tereză in tr.ansport eJdatic, -cu oehii într-o întredeschiqcre imperceptibilă,

aceea

Acelaşi lllct'u şi cu portretul lui Francisc din Assisi,

cătuia Zurburan, pictor neîntrecut ' de pasiuni ce­ reşti, i-a dat un contur pe care nu-l merita echilibru�

supranatural al acestui sfînt.

J!lozart mă face să regret eroarea lui Adam, JjJ••.

Voi ajunge vreodată să -nu mai citez pc nimeni it, afară de Dumnezeu ? Oamenii şi chiar sfmţii n-â•.L nu.me. Numai Dumnezeu poartă unuL Dar - ce şt1tr.

mai mnlt d.espre- el) decît că e capul deznădejdilor '! Dumnezeu este o disperare care începe unde s��t:ş<e'3C

toate celelalte. Numai p a ra dis ul sau marea m-ar putea dispcn." l -'

de fll uzică,

Cele

mai mari regrete mi le-au provocat visuriil�

de fel'idre

: Boticelli, Clau de Lorrain, . l\lolart,

g

W.J.t­

teau -şi COI"OL Fost-am prea slab pre ătit pentru fe� ricire ?

Sau ' am

ce meluncoliile cu nosc ut numai �

preced şi t r i steţ il e ce îi urmeaz ă ?

Fericirea este o pauză fermecătoare. pe bănuit-o În

�are--

an'I

meditaţiile pas to)' ale ale m uzicii ser::��­

dc�

lului al XVIII-lea. Nu pot vorbi despn.!:Jerlcire

t:ît dm aHzite.

Şi

o

îţi 1ri�teţi1c .

aruncă. in suflet

umbre de mÎnă::;Hd.. 1

,

"

prin acestef} începi să-i înţelegi pe stmţi .. . Odeit a,:,

vrea

să lle în9<!tească pînă

24

la !llarginilc

a:narului, ci


nu

pot J şi astfel ne la.s ă in c!['um, pe la mijlocul

amărăciunilor şi al căinţei. Inin�a lor are altă încE­

nare, fiind cu axa, în Dumnezeu. A noastră îşi caută '

un sprij in într':: u n infinit de dezolare, încli nîndu-se plnă la ameţeală.

După atî tea declaratii C'dre sfinţii

le-au

pasionate de dragoste, pe

făcut lui D umnezc>u, ce am mai pu­

tea adituga p entr u a nu fi epigoni ? Absurdităţi ? D3.r

ci

n-au evitat nici una pentru a-şi exprima

ces de iubil'C'. Un

un ex­ exemplu di11 mii. Domit'licana din

Toss, Mez7:i Sidwib r i n :

"Doamne dacă ai fi Mczzi

Sidwibrlll �i eu Dumnezeu, aş vrea ca-tu

să fii Dum­

nezeu şi cu Mezzi Sidwibrin".

Cine nu-l poate iubi pînă la absurd, n-are nici

un

ros t să se mai încurce 'Cu eL Cînd vorbeşti de Dum­

nezeu

numai

pentru a fi n1:1i puţin singur în nimic,

el nu este mai mult

d ecît o inv enţie sau un pretext

singurătăţii. Sfin ţii au putut fi trişti pent7'u Dum� nezeu ; nouă nu ne poate fi mpi mult de un debuşeu

al

al tristeţilor. Alţii -i-au purtat veneraţie ; imposibil de a-i arătu mai

mult decît interes,

Cînd citeşti aceste

exclama ţii ale SI. Caterina de

Siena : "Tu, o, a bi s de ca rit ate, pare că dev"ii nebun

de creaturile tale, ca şi cum n-ai pu tea trăi fără ele, deşi eşH Dumnezeu( nostru. 0, Tată etern, o, foc, o, abis d� caritate, o, frumuseţe e tern ă , o, înţelepciune eternă, 0 , î ndu!'ure et e rn ă, o, speranţă, o, refugiu al păcătoşilor, 0, g enero zi t ate neîntrecută, o, bine e lern

şi

- rămîi înmărmurit de inexplicabi l şi-ţi pare bine că acest exces ' te _ scuteşte/l e vreo declaraţie o arecare . Nu se mai puate

infinit, 0, N<:'bun de iubire ! "

adăuga nimic, în afară de reg re t ul de a nu putea ut1 . Divinitatea cu o pasiun e egală ac este i iubiri. /'

t

25


De n-ar fi fost boli in lume, n-ar fi apărut- nici un sfînt. CăCi n-a existat \pină acum nici unul "sănătosu• Sfinţenia este înălţimea astraIă a bolii, fosf-orescenţa transcendentă a putl!egaiului.

Bolile au a propia t cerul de p ămî n t. Fără ele, nu

ştiau unul de altul. Nevoia t;ll ingîicrii 11 m ers mai de­ parte decît boala şi la intersecţia cerului cu pămîntul !il

dat naştere sfinţeniei. Incerc să-mi reprezint

o

lume fără spaţiu şi nu

făsesc d ecî t o inimă de sfint.

Sint

oa m e ni

care

şi-au stilizat

aceştia a muri este o chestiune de

moartea.

Pentru

formă. Dar moar\

tea este materie şi groază. De aceea nu se poate muri

elegant

fără

faci ocol m'}l'ţii.

De ce oamenii graşi şi înalţi, cu dimensiuni de cclos

uman,

afectaţi odată de fpiaa de moarte oferă

spectacol, sinistru. şi

materie

d�sc\.lra:jant ?

moartea îşi găseştf'" un leagăn

mai plăcu t, iar groaza,

UL

un

Fiindcă în alita mai sigur şi

mind proportiile mat eriei,

se intensifică de di mensiunile

ei. De cîte ori md gîn­

desc la frica enGJrm�l de moarte la Tolstoi incep

inţeleg presentimmlul morţii la elefanţi.

J..i mita fiec ăr ei dureri este o d u rere . şi mai mare.

!mpăcarea cu moar�ea au i nc e rcat-o OaIn('nH· n u­

mai pentru

evitarea

fricii de moarte. Fără această

un

rost să mai mori. Căt>i moat·..

acord

Cli moartea, este atituclinea

frică n-are, însă, nici

tea există numai in ea şi. pdn ca. Inţelepciunea, eare

le naşte dintr-un

cea

mai superficială

în

faţa lucrurilor ul time. Pînă

şi


un Montaigne a fost )

infectat ,:de ea. Altcmn ;nu '-ar acceptarea ·inevitabi-

expiica de :ce S"e mîndreşte cu

lului.

Cine in vinge frica se poate -crede nemuritor ; cine

o-o arc, este. Fiinţele, poate, dispăreau .şi in

paradis, ele. oecunoscînd :în nici:o f�ă JEama de moarte. n�avea ui ocazia să moară niciodată. Frica este .

el ar

HlOnrtc de fiecare clipă. Fiinţele ce n-o cunosc sbâ C:l păsările c erului : îşi cit esc destinul in azur.

După Shakespeare sau Dostoievski nu mai put�

fi în1elepţi. Oamenii şi-au regăsit prin e i durerile şi au început, ren egî ndu - şi întîia amintire" să ne , min­

dri de pierderea paradisului.

Obiectiv, toţi muritorii sint in fiecare clipă egal apropiaţi de moarte. Nu es te nici unul care şă nu se poată

s ti nge

în orice moment. Stlbiectiv - şi nUl'Jlat

aşa importă - unii sînt apropiaţi pină la identitate,

pe cînd alţii n-au intîlnit� niciodată. Moartea obi­

ectivă, din afară la un Rilke, nu mai are nici o sem­

nificaţie. Tot aşa la Novalis. Dar, in definitiv, există prtet ('a re să fi murit numRi odată.

nu

Ceea ce îi deosebeşte pc oameni de stinţi nu este orientar�a faţă de cer, ci atitudinea faţă de corp. C. rul nu-1 are nici un om, dar cO'rp are orice sfînt. Este,

pentru oameni, corpul o probleml ? In atit cit sin' bolnavi, da. Incolo, şi-l tiriie cu inconşti enţă. IA

sfinţen ie, I

însă, el este o obsesie constantă.

Exta zul este

un

salt� infinit peste corp. Cîte mărtu­

risiri n-am putea cit a, din care răsare cu zdrobitoare

depăşirea

o evidenţi

co mpletă a corpului 1

Con·

fesiunile sfinţilor nu sînt decit etapele unor conşti inţe

în luptă cu corpul şi infrîngerea lui finală. Dar

nu

acest conflict este revelator, deoarece, fiind intenţio­

nat, el este lipsit de dramatism, ci f"egăeirca corpulA4


Sint transporturi mistice care uneori au o l ungă dll­ rată, ţin zile întregL r

Sunetul,

într-o ,pcn11ancnt�t

în cordare, şi fiinţa, jeşind din sine pe urmele sllflc� tului, uită de aderenţa lor la tl'UP. Inăcările interi ­

oare �ubtilizează în 'aşa măsu ră rezistcnţclc fi7.ie(' lnei.t din fiinţă nu m ai rămîne decît imaterialitatea extazului. Incetîpd înalta frecvenţă a transporturilor ex{atice, î.n ce pe revenil"ea la datele comune, Cli mi­ r�1rca de a regăsi un COI'I? pe cUl'e-l uit::t�CI To\ i si:inţit se plîng de l'cgăsi l'l't1 enl'pullll. adică (l t' pl'i\bw�il\�a d i n " c

ex taz.

'-

_

Pe la 24 dc -uni Crbtini.l EbncL' avu u n

nI'

vi,;

(·ttl'e

nu

,p!)aie lăsa jndifl't'enţi. Deveni se amune gt'U" id�t,

altul decit Iisus I-Il'istos. 'Şi bu .;u­ ei era atît de mare şi.de nemăsurată; înd l n i l f:'kc.\ nici o I�işcare care ar Ii putut vătăma s{m;\ tatca (ji­ rar pruneul nu era

d.u

'Vinului prunc. După un timp, născîndu-1 r{\rlt dul'l:i'i, l- a l u at

pe braţe şi

s-a ,dus cu el in mijlocul mukil o,',

spunîndu-le : "BucUl'aţi-vă impreună cu mine ; nu

mai

pot să vă ascund mai multă vreme bucul'ia mea,

am eonccput pc Jisus şi

l-am născue'.

p ru ncu l.

Şi

le-a arătai

N enorocirea Cl'istinei este că s-a deşteptat dinte-un asemenea vis. Dacă s- ar fi putut stinge pe 100, ar fi

fericiri ce nu le-au cunoscut ţcmcilc. Ea n-a -conceput un vis de maic�, ci de sfin1;rt. Visul

murit' în

el este ascuns În inima vide de Dumnezeu.

tuhu'or sfintclOl', fUllţ.e gra­

, Cristina Ebner a trăit de la 1 277 la 1 355. Evul mc­ d.:u îl avca Jn pîntece pe Dumnezeu.

Într-o duminică, El se adresează Cl'ist i n e i : "Vin

til�1? ca

la

unul c re e mort d e iu b i re. Vin la ti�e cu do-

23


unui mire la pafu: mÎl'csei" . In _asemenea qondiţii este p l ăc ut a fi Dun:mcI.Nl .şi mai plăcut a fi I �,aleasa" Lui... tintele

;,SentimenLul de

â fi tot şi e videnţa de a nu

mic" (Panl Valery). Iată o concluzle de poet , tarie penlru cel ce a frecventat sfinţii.

fi ni.­

oblio-:;r;. b

CerşetOl ia nu ebte u n re.wltat al mizeriei. Jnlr'-lIn stat perfect ar fi tot atîţi cerşetori, cît în oricare st�lt istori c . Cerşetorul profesional este lin aspect constant al vieţii. A tî ta vreme cît vor exista răspîntii, porţi şt milă el va apărea d in nimic. Cerşeto ru l este parfu­ muJ r�&pJntiilor, senzaţia tuturor i n trări lo r şi salva� rea tuturor miloşilor. Fără. el mila s-ar dilata ca un vid în conştiinţă şi neputîttdu-se "plasa" nicăieti at' da naştere la un vîrtej de insatis!,acţie, Se prea poate ca- mUa să fi creat ce rş eto ria StiU, în cazul cel mai bun s,.·au n ă sc u t deodată. Injustiţia social:l scoate la supra� faţă numai �C'rşetori ocazio nal i, care n-au "chemare"', în cerş i t. ci fii n d nişte 5ăraci ccizltţi. Cerşdorul din instinct este o fiin1ă pe care n-o poate inţelege ni.­ meni, ' iar m iloşii nu numai că nu-l înţeleg; dar le II chiar fri.că de el. De-aş fi c el'şeior, n-aş putea prim� obolul fied'truia. D a r aici consislă sublimul cerşcio­ rulu i, el primeşte de la o7·icine. Pentm el omul care dă, individ ual, n-are nici o impQrtanţă, fiindc ă nu-l interesează decît triclinarea corpului, c.omplimentul pe care fwce darnic îl face în faţa lui. Orgoliul său este curba ce o d escr ie dispreţul no s t ru . Cu !;ît ne în�

clinăm mai mult din dispreţ spre a-i m-unca b an ul, cu atît ii strălucesc ochii mai m u lt. Un cerşetor ar fi mai feri cit

r ul

lui

dacă 'a t unc i i-am da O palmă ; ca este singu­ contact cu omul. De ce n u voi fi avind \'ocaţri!

de cerşetor ?

Cu ad e văr at, cerşelQrii se nasc... _

29


Cine citC'şte cu o necuviinţă inspirată confesiunile sfintelor nu-şi poate asc und e impresia că Iisus a fost I trimis in lume mai puţin pentru răscumpărarea şi mîntuirea ţ)<"lmenilor, cît pentru consolarea acelor inimi de femei neim plinite în iubire. Nu se pot face interpretări tcrre li tern� cu sfinţii, daI' pare evident

că un amunt pămîntesc de s-ar fi interpus între lu­

mina lui. Iisus şi inima unei sfinte, Mîntuitorul rămî­ nea un simplu mem bru al Trinităţii.

Iisus a fost amantul ofido l al sfintelor. Ele n-au

riscat nimic rnărturL'iindu-i tot ce aveau pe inim-ă o;i

n u s-:-au expus nici unei primejdii în excesul lor de indiscreţii. Dorinţa de iubire a sfintelor ar fi născut 4

un pustiu lăuntric fără ol11niprezenţa erosului divin,

inmiresmîndu-le dOMlld]e şi slăbiciunile.

Inimi le lipsite de iubire pămîntească sî �t reazem ul

�i odihna lui Iisus. ' In ele a poposit el de două mii

de

ani,

alintat de graţii,

pe ('(we nu lf' bănu i:l in statI ] .

Din iesl e in inimi de sfinte ! Asta nu-i o usccnsiune

omenească ... Sint ca un A n teu al disperării. Orke contact cu pămîntul mi-o mi"treşte. Ah ! De-aş Butea să adorm in Dumnezeu pentru a-mi muri mie I Singura uitare va lăsa

este

somnul în Divinitate. Cînd îşi

Dumnezeu peste mine pkoapa ?

Mechtilda de Magdeburg aduc

clntecele mele : ele

tii,. mai

adînci decît mările,

vaste decit aerul.

-

către

Dumnezeu : "Iţi

sint mai sublime decit mun­

mai inalte decît norii. mai

Cum se numeşte acest cintec ?

Dorinţa inimii mele. Am

răpit-o

lumii. M-am ferit de

.. ine insumi. Am răpit-o intagii creaturi. Acum JIU

30


pul

pot s� mai port. Unde 5-0 pun ! Nu trebuie u dorinţa inimii tale decit in inima mea". De mult am

ştiut că

singurul comentar

Doamne, voi

la

sfinţi sint lacrimile..:

poarta iad ulm şi-ţi vol aduna umbrele I.ţ\ mele. Sau tu nu eşti ·decit o eroare .. w­ cu lege lacrimile de la

şi-mi voi face Clll 'b în ele amurgurile

mii, precum lumea a m inţii ?

Apariţia lui Dumne7..eu coincide cu intii u l

8!! singurătate. In golul unui fior şi- a

fr�t făcut El loe, În­

cit mfinitul divin -este identic tuturor momentelor d e singurătate, pe care le-au indurat fi i nţ ele. Nu creq-e nimeni în Dumnezeu decî t pentru ?-

monologul chinuitor al singurătăţii.

Ne-am

a evita putea

adresa altcuiva ? El p are bucuro::; de orice di�log şi nu se su p ără că l-am ales p ret e xt teatral al mî hn irilor solitar�. Singurătatea fără D�m1l1ezel.l este nebunie curatA. tn El măcar ne plasăm rătăcirile şi ne vi nd ec �m astfel mintea şi. inima. Un fel de paratrăsn.et. Căci Dura­ neZel,.l est<, bun condllclitor de mihniri şi deznădejcR; Dostoievski a

fost

)

ulUmul om ca re a incerca t si

s al vez e paradisul. Dar el n-a reuşit dE-eit să creeze o mai mare sl ăbici u ne pentru p răbu şir i,

dind astfel

lo vitÎl r a de g r a ţie paradisului şi a spir a ţiei noastre -

spre el.

Tot aşa , Dostoievski a fost ultimul care a întrezărit

cunoaşterea lui Adam di na i nte de păcat. /

El

n-a

reuşit, însă, de cît s ă ne dea un gust vol u p t uos pentru

păcatele acestei lumi.

In zadar am încerc a să facem din DostOievski un sfint. N-am reuşi. Dar nu văd nici un sfînt care n-�

fi mindru să-i dezlege cu rel ele încăltămintei.

31


Marele noroc al lui Iisus, este că a murit tînăr. De lI'ăia vreo şaizeci de ani, în lo cul crucii, scda mc­ morii. Şi astăzi suflam praful de pe un fiu al lui Dumnezeu fără noroc. Cea mai compromisă persoană d in istorie este 10-: lif, tatăl lui Iisus. Creştinii l-au aruncat pe o linie moartă şi l-au făcut de risul bărbaţilor. De-ar fi spus d o singură dată adcvărul, fiul ar fi rămas un evreu obscur. Triumful creştinismului fşi are ori gine;l in Upsa de orgoliu a unei virilităţi. Imaculata CQpcep­ tiune ple..1că din pictatea u nei lumi intregi şi din la� �jtatea unui bărbat.


M-t:m ataşat de aparenţe cind mi-am dat seama că nu există absolut decît în renunţare.

Nmnai b ord clul sau o lacrimă de inger ne 6căpa vremelnic de teroarea morţii.

pot

Evul -mcd:u a cunoscut o întreagă t ehn ic ă de a naşte bcrimi, dovezi nle pasiunii şi ale ardorn. Se sptmcau . rugăciuni şi se executau practici pentru a cîştiga Hd�,rul lacrimilor". Pînă şi Toma d'Aquino se pare a' Îi ('u n oscu.t acest dar, considerat ca o cale efectivă de El iubi pe Dumnezeu. Formulele abundau, prin cure el era implorat. Să nu fi fost evul mediu sătul de lacdmi ? Şiroaie le lui nici azi nu s-au us­ cat..., iar gemetele se percep şi astăzi de un auz des­ chis durerii. Sfîntul Dominique, care a avut într-o largă �ăsură acest dar, scotea astfel de suspine In rugă ciun il e din n o apte, încît ceilalţi .fraţi se trezeau şi-l urmau în plîns. a

Evul mediu

a ispăşit

păcatul lui Adam. Numai aşa

fost posibilă Renaşterea. Cu

o zi Inainte

de convertirea sa, Francisc din

Assisi mergea plingind pe drumuri,

bolnav, un om il întreabă

:

şi,

�,Ce ai frate ?

33

crezîndu-l -

Ah, răs�


punse el, ar trebui s� străbat astfel Universul fără nici o ruşine, plingind pătimirea Mîntuitorului meu " . ' Evul mediu ne aă dreptul să iubim l u cruri le tre­ că toa re. Istoria lui divină a epuizat conţinutul veş­ niciei.

creş ti n ismul nu este d ecît o criză de lacrim i a omenirii, din care n u ne-a u mai rămas decît u rm ele .

Intreg

sărate şi amare.

Pe la sfîrşitul evului mediu apăreau cărţi a no nime cu titlul : "Arta de a muri " . S u (!ccsul lor era n emai­ pomenit. Ar mai mişca pe CI neva astăzi o ast>meneu

carte ?

Ceea ce ne separă pe noi de evul med i u şi de anti­ chit at e este că am devenit incapabili să ne pregătim.

i n t r- un fel

oarecare, de moarte. Nimeni nu-şi m::u îngrijeşte şi nu mai cultiv ă moartea în el, care se întîmplă peste el.

Anticii ştiau să moa ră. Cu ei a apărut in lume dis­ preţul pentru moarte. Dar un dispreţ din cunoaştere. A te ri di ca interior la un nivel superior morţii a f ost idealul constant al inţelepciunii lor. Pentru noi moartea este o su?'p1'iză dureroasă şi î nspăimîn ­ tătoar(! De aicl, fr i ca şi dran�atismul. Nici un an ti c n- a fost surprins de ea, şi astfel şi-au pe r m is un surî5. h apropierea ei, de care nu ne p utem decit mira El s-au lăsat convinşi de in€"vitabilul morţii in aşa măsură în cît şi-au construit o întreagă artă de a muri, care, oricît am cunoaşte-o, nu ne poate fi de nici un folos. Evul mediu a tr ăit într-o intimitate mai dramatică

cu moartea decît antichitatea. Ceea ce îl apropie de ea şi îl separă de noi este credinţa într-un complex de mijloace, într-o sumă de preparative şi de pro34


cedee, ca re ne asigură Q moar te mai organic� şi mal

reuşită. El a cunoscut sen timentul morţii cu o inten­ sitate uni că. Dar prin med itaţi e şi o artă specifică a dispus-o în ţesătura intimă a fiinţei. Astfel, oame­ nii mureau legal, dupii o formă, du pă un paragraf al lor. Pentru noi ea nu înseamnă mai mult de o hăr­ ţui al ă infinit pmibilă, de care am vrea să scăpăaa cumv:.\ şi, neputînd, ne consolăm în fl'ică. Nu cred să fi existat in anti ch ita te şi in ev ul mediu un sin­ gur om C<1re să fi vrut să tragă chiuI morţii, să-i scape pc porţi-necunoscu te, exa sperat şi plictisit de ea. Un călugăr medieval sau un inţelept a n tic din a

nu

avea încotro

îşi făcea, imaginînd, o artă întreagă

a lepădării de l ume, o temă constantă de meditaţie şi de experienţă. Noi

am vr ea

ca

să murim fără să exis te

moarte.

Nu se poate gindi decît orizontal. Este aproape im­ posi bi l să concepi eternitatea în poz i ţi a verticală. Animalul se va fi ridicat la rangul de om in momen­ tul trecerii de la orizontal la vertical, d a r conştiinţa nu s-a născut decît in cli p ele de libertate şi de lene, orizontal e prin excelenţă . Cînd stai î n ti ns, cu ochil fixaţi asupra cerului sau a unui punct oarecare, se­ paraţi a dintre tine şi lume deschide un gol, fără de care nu e posibilă conştiinţa. Nici un gînd nu se naşte in mers ; de aceea,' imobilita tea orizontală este con­ diţi a indispensabilă a meditaţiei. Este adevărat el aşa nu se nasc gînduri vesele. Dar meditaţia este ex­ presia neparticipării şi, ca atare; n-are nici o tole­

Tanţii.

pentru fiinţă. Istoria este un rezultat al ver�

ticalei, precum neantul al orizontalei.

Biserica a privit

totdeauna

cu

multă prudenţi 01

rezerv� revelaţiile private ale"sfinţilor, acele adiel

35

./


In care îl amestecau pe Dumnezeu cu intimităţile şi

circumstanţele vieţii lor. Nu sîn t acestea, însă, cele mai sincere şi mai apropiate nouă ? Viziunile cereşti necontrolate au o naivitate savuroasă. Astfel, Iisus numeşte pe Angc1a de Foligno după diminutivul său : Lella şi-i arată toate rănile şi loviturile primite, zi­ cindu-i : "Toate acestea pentru tine". Sau tot el, spunîndu-i 1\1argaretei de Cortona : "Pe pămîn t nu există nim eni să-I iubesc mai mult decît pe tine". E drept că acestea nu sînt revelaţii oficiale ; ele sint însă nebuniile delicioase ale sfinţeniei.

N u-i şopteşte Iisus într-o zi Angelei : "Iubita mea din toţi sfinţii paradisului" ? Revelaţia e privată cu adevărat ; în nici un fel nu ne putem amesteca, fără s5 trezim o geJgzie divină. ---

Existenţa sfinţilor este o suspendare neîntreruptă a

timpulu i . De aceea îi putem înţelege numai în sl�i­

bici unile noastre pentru veşnicie. După Jacques de Voragine, una din funcţi ile in­ gerilor estc s;1 întipJ.rească in sufletul

oamentlnr

aminti rea suferi �ţelor lui Iisus. Şi eu care-i credeam agenţii uitări i cereşti...

Mcchtilda de Magdcburg şi-a insemnat revelati ile pe aripi de îngeri. lnflăcărarea ci îmi dă un gusl d�

autodistrugere, că m-aş vrea răspîndit in nemărginit ca

o

spumă de stele.

Sfintele astea mi-au ascuns sufletul sub p('�e1e aştrilor. Şi aş vrea să plîng din acele inălţum ia inima lor.. : "ea

36

'


D:.:.Ir.nczeu ne-a exploat.at toate complexele de in­ ferioritate, începînd cu acela de a r. u ne crede Dum� nezei . ;;: .. Şi

cătt e

vei

suf!ct

fi sărut3t cu

spi ri tul

(Dumnezeu în dialogUl ile Meehtildei de 1\1agdeburg) . meu"

Iatii, în fine, rezervă şi decenţă în erotica divină,

o

cO>1ştHnţă

se măsosră d u p ă dilatJ.rea ei cosmică.

Daca mui ai' margini în lume,

aplecat ai rămaş undeva la inceputul drumului, J nfrî nt pe cărările cosmice, Acel le n -a epuizat lumeGi in zbnierile l ui lduntrice nu va după, ce ţi-ai

spiri tul asupra 'Ci, înseamnă că ,

aJungl.� mc!oaa .... tV a 1 a D umnezeu, La l'HUl' ta d 1' lalarll cosmice a conştiinţei se pbsenză El. Cînd mn înghiţit lumea şi 8:11 rămas s;nguri, mindri de orgoliul nos­ tru, D umnezeu aţ3fc d<? după paravanul Nimicului v lSr:,' . '1'�re. ca o ul. ,.t.l' mu "

v

"

CrcştL1ismul este mult prea pr-o!und ca să mai poat ă d�linui, �ecoZcl8 lui sînt numărale, Cum de a pu tut' omul să rezis.te atîta vreme la atîtea probleme ultime, EC'l'vlte în m o d oficial ? Ameţelile rar� ale individului DU devenit l eligie de stat. Că omul nu s-a descompus complet de_adîncimile crcş tinismului imi pare sin gur a probă pentru vocaţia metafizică a acest ui a;nirnal. El, însu, nu m ai poate suporta teroarea probleme-: lor ultime. Creştini smul a legalizat ncliniştile şi l-a ţinut ,sub presiune, încit o d estind ere de cît�va mii de ani va reimprospăt.a fiinţa pustii tă de invazia atî-. tor ceruri Creştinismul - o adevărată avalan şă de in discreţii metafizice - a intr odus moartea, suferinţa, pe Iisus şi pe Dumnezeu in treburile de fiecare zi ale oame� .

3'7


nilor, in politic ă, în aface r i, in cîştiguri şi în pierderi.

aici s- au născut crize de conştiinţă, unele peste altele, într-o adevărată arhitectură de disperări. Demonul s-a încuibat in bani, in sexualitate, în iu­ bire. Atîta tulburar e a adus el genului uman, că de aici incolo superficialitatca poate fi declarată o vir­ tute fără ni ci un risc . Demonul creştin ne-a fixat tuturora o cruce in inimă, pe care n-o putem răs­ turna decît spînzurîn �u-ne de ea, pentru a ispii,?i, printr-un sacrificiu creştin , creştinismul însu�i. Şi în zadar ne-am desţeleni d in el, căci nu vom reuşi să-i ui tă m decorul, adică pe sfinţi. El ni.-i va trimite -după ce-l vom fi u ri t - să ne iasă inainte şi să ne urmărească, şi cînd vom fi mai siguri ci am uitat acele pătimiri - ce şi-au întins otrava peste veacuri - ne vom impiedica dE' sfinţi şi cadavrul ne va cădea In braţele lor.

De

La urma urmei, ne-am fi mulţumit să rămînem oameni. Dar ne- am pomenit creştini. Putea-vom

face drumul înapoi ?

Nu aşa am î nţeles noi să ne intrecem umanitatea 1

Creştinismul a făcut prea multă propagandă pen­ tru un Dumnereu, pentru a ne mai fi îngăduită vreo speranţă ! Cînd vom da lupta decisivă cu �egiunile lui de ingeri şi de sfinţi, va fi un măcel fără p e reche In istorie. Va curge singe in priviri.

Şi vom alc�tui toate tainele noastre din momentul de ingeri şi de sfinţi I \

De la Renaştere încoace, nici un om n-a cunoscut

resemnarea. Aici consistă tot nimbul tr ag ic al omului

modern. Anticii se i mpăcau cu soarta. Nici un om modern nu a coborît pînă la această concesie. Nici dispreţul pentru soartă nu ne est e cunoscut. Căci 38


sîntem prea puţin" înţelepţi pentru a nu o iubi cu o su ferinţ.l nesfîrşită. A nticii nu făceau caz de durerile 101". Acesta nu este, însă, cazul nostru,

care ne răzvrătim cu toate

dllJ"t'rile Î mpotriva lor înşile. Ingerii văd totul, dar DU ştiu nimic. Nişte analfa­

beţi

ai perfecţiunii. N-au avut nici măcar curiozitate3

să asculte tentaţiile şarpel\li sau să-I întrebe pe Adam de cauzele eliminării sale. Ce bine le-ar

fi

stat, totuşi,

aUitu ri de om ! Acei d intre ei care au căzut s-au pră­ buşit individual, ca trădători. Neamul lor a răm::: s,

Însil, sil'ăin ispitelor. El ne mai poate veghea, fără să ne �ntdeagă.

Cînd

eram împreună în Dumnezeu,

nici noi nu inţelegeam

nimic.

Acum cel puţin îi

pricepem pe îngeri prin amintire şi prin speranţa und rcîntoarceri. Ei ne-qr înţelege în măsura pre­ simţirilor de cădere. Avea-le-vor ? Nu-l iert pe acel ingc::; r cu sabia că nu s-a luat dupâ Adam spre a-şi reabilita neamul prin dezertare. De altcum, căderea lui Ih1:lm este singurul act istoric al paradisului. Adesea mă întreb de ce vor fi instituit sfinţii cultul fngedlor cînd se concurează în gloria cerească ? Este, desigur, o greşeală poli i ică, o lipsă de tact surprin­

zăJoare. Doar 101· li se deschid porţile şi fără inter­ venţia îngerilor ! S-ar putea ca sfinţii să nu fie decît ingeri căzuţi care şi-au recîştigat graţia. Paradisul, fiindu-le o amintire mai recentă, şi-l reprezintă cu mai multă intensitate, şi-I doresc cu o înflăcărare mai aprigă. Fi-va aceasta baza nspiraţiei lor paradiziace ? Ei nu par a

fi

decît îngeri care

�i, ca atare, cunoaşterea.

39

au

cunoscut durerea


Preocuparea de sfinţenie : combaterea

boală.

bolii

pri...

Cînd melodiile ne copleşesc într-o invazie de fe­ ricire dlll croasă, am vrea o moarte pnrfumată.

Sfinth

au atîta muzică în ei, incît s-o opună disoluţiei corpu­

lui. Cadavrul lor nu miroase. Voi avea atîta muzic3 in mine ca să nu mor niciodată ? Sînt menucte, după care riu mai 'poţi putrezi.

Numai

fericirile muzicale imi dau senzaţia de ne·

murirf\ Acele zile senine in care inima ia culoarea ceruh'!i şi-n care renasc extaze sonore cu amintiri de dincolo de orizont 1 In zadar ai mai căuta atunci la­ crimi pentru timp.

o inimă fără muzică este ca o frumuseţe fără

me­

lancoli c. Vinul i-a apropiat pe oameni mai mult de Dum­ nezeu decît teologia. De multă vreme beţivii trişti - există alţii ? - i-au compromis pe schimnici...

Singurătăţile dulci ale fuzia între cer şi pămînt.

muzicii ! Sau despre con­

Int r-unul din extazele sale, Caterinci de Siena i-a apărut

Iisus,

care,

�schizîndu-i

partea

stîng;"l.

i-a luat inima. Şi zile întregi repeta ea t utu rora C[4

trăieşte fără inimă, încredinţîndu-i pe cd care sus­

ţineau această imposibilitate că unui

Dumnezeu

tot ul

e posibil. Dar odată, pe cind se ruga singură într-r. capelă, o lumină din cer se apropie şi în ca se profiL El, cu o inimă în mîn�. Ea căzu tremurînd la

Iisus se apropie şi, deschizîndu-i

40

pămîm

din nou partt:d


stingă, îi puse înăuntr u inima ce o ţ i nea în mîini şi-i spuse : "Vezi, prea scumpă fetiţă, precum ţi-am luat

tn altă zi inima ta, aşa-ţi dau acum inima mea cu care să trăieşti de aici înainte".

Sînt de un farmec mi şcător căderile şi leşinurile sf mţilor. Ele dovedesc că re velaţ i ile nu pot fi primite vertical, că nu putem sta în piciom'e

in faţa unor

de7.văluiri ultime. Toate leşi nu ri le provoacă o volup­

tate sfîşietoare, încît, între a cădea şi a nu cădea; un om, care se cunoaşte puţin în bucuriile n egative, nu

se poate hotărî aşa de uşor.

Weinmger spunea că epilepsia _este ultima singură­ tate a criminalului. Nem ai avî n d nici O legă t u ră cu lumea, nu-i mai rămîne �ecît prăbuşirea.

a

Leşinul sfi n ţilor presupune nu mai puţin o ru�re legăturilor cu lumea,- Şi a stf el se prăbuşesc ei în

cer . . .

Ajungi la un moment dat în via ţ ă cind toate le pui in lcgi't tură c u Dumnezeu. Restul este prea puţin. întîmplă, zeu

in�ă,

Se

uneori să te apu ce teama_că Dumne­

ar pu!ca să nu mai fie

actual

şi atunci ţi se pare

toată raportarea la el fără nici un folos, Provizoratul pl'incipiului ultim

conştiinţă

-

absurd ca idee, dar prezent in

te umple de o nel inişte ciudată. Să fie

Dumnezeu o simplă modă a sufletului,

o pasiune

trecătoare a istoriei ?

Unii oameni îşi mai pun problema dacă viaţa are s:m n-are un sens.

o;; t i d<lcft

e

In realitate. toLul se reduce la

a

suportabilă sau nu. {ll oblemele încetează

ş; in�ep ho târirile. 41


Marele avantnj al lui Dumnezeu este că despre el s(' poate

gî ndi

orice.

Cu cit legi gîndurile mai puţin

le laşi in voia contl'adicţiei, cu atit l'işti să te apro­ p;i mai mult de, c1dcvrtr. Dumnezeu profită după

yl

pcrîferiile logicii.

Sh akespe::u'c şi Do� toif'vsk i îţi lăsa în suflet un : « ceh de a nu fi sfînt sau criminal. Cele dou ă forme a l e autud istn:gcrii... rq�l'et chinu i tol

Sfinţii nu ştiu l.l.rte:- Atunci de ce sc ri u aşa de fru­ '? SCt ne m: mJ.i i nspiraţia de vină ? Fapt este că Uşor să I I ,.l U stn de cîte OrI descriu pe Dumnezeu. �C! li din şopti i". el' lU cehca în gura lui. Operele lor a u o s im p l i t a t e sl,lpl'aomenească. Dar, nedescriind pă­ m m tul, ei nu pot [j nurniţi s c riitori Lumea nu i ac­ C( 'ptă ca atare, fiindcJ nu se poat e regăsi in ei.

mI) ;

-

.

Nu p o ţ i cunoaste un om decît după nivelul la care

l'idlcat muzica in sufletu l lui. Dar, cum nu mă in! crescază decit cei inundaţi de ea, mă dispensez de cuno:1şlerca oamenilor. Există su flete muzicale care n-au educaţie şi cul­ tură muzicală. Ceea ce în seamnă că ne naştem cu o sumă de vibraţii pe ca re le pun în valoare tristeţi1e noastl;e. Pudăm toa tă muzica pe care n-am auz it o in decursul vieţii, dar care zace pe slrăfundurile me­ moriei. Tot ce c muz i cal in noi este o chestiune de amintire. Pe cînd nu aJeam nU.me va fi trebuit să fi auzit tot. Nu ex i s tă muzică fără amintirea paradisu-

s-a

-

'

lui şi a căderii.

\

Totul a fost cîndva. De aceea îmi pare viaţa o undu­ ire fără substrat şi o legănare fără substanţă. Lumea nu se repetă ; dar pare că trăim în resfrtngerile unei �. '�.,. .


lumi trecute. căreia-i depănăm ecouril e întîrziate. ' Memoria nu este numai un argument impotriva , timpului, ci şi a aceste i lumi. Ea ne des cop eră confuz

lumile probabile ale trecutului, cu încoronarea para­

disului. Pe străfundudle memOI iei se elaborează re' gretele. Regresiunea in memorie te face n1C'bfizician ; răs­

fătul în începuturile ei, sfi nt. Se ştie ce răspundeau sCinteIe CÎ '1d părinţii lor le

t:ereau să se mărite : ele nu pot. deoarece au făcut

� ili Iisus promisiune solemnă de R-l inchlÎ1::l fecioria. Că eJ. n- a merital atîtea renunţări şi .a tît ea nebumi este unul dintre l ucru rile cele mal adevărate şi mai s fîşiOetoa re . Cînd mă gîndesc la infinitul de tort ur ă şi de suferinţă, de care a dat dovadă }!I,�rversitatea trnns­ cendent ă a sfintelor. dr ama anUc{i a lui Iisus n u imi pare mai mult decît tristă. Catapete.lsma s-a sfîşiat

şi s-a prăbuşit in sufletul sfin telo r �i piroanele ac€'­ lea au perforat inima lor o viaţă int rc agă, iar nu ci­ teva ceasuri de sfîşiere pe o colină. Suferinţele sfin­

telor mă ob l igă să fiu ned rept cu Iisus. Suprema ne­

îndurare nu putea fi alta, decît să ne lase moştenire

pete de sînge pe o cruce. Hotărît lucru ! Nu i-aş dc:''l.­ lega curelele încălţămintelor lui.

Vor vorbi sfintele de gustul crucii, dar de ce nu

sînt sincere şi nu vorbesc de otrava ei ? O văd pe Magdalena de Pazzi, nobilă, superbă şi încîntătoare. încarcerlndu-se, sub blestemul unei inspiraţii divine.

într-o

o

minăstire şi agăţîndu-se de �ruce ca con­ damnată, in momentele de gol sufletesc şi de tenta ­

ţie satanicl. Atîtea tinereţi răstignite, din isteria VE'Ş­

ni ciei , născute sub exemplul

ceresc al

\lnui semi­

DumnezeU ! Iisus trebuie să aibă conştiinţa lncărca tă, dacă are o cit de mică responsabilitate in faţa sufe-

43


rinţelor. Din chinul inuman al sfintelor vor rbări

odată

cruci grele, negre şi roşii, c are se vor năpusti

]a o Judecată din urmă pentru a sancţ ion a pe Fiul risipitor de Dureri. Dacă toate clipele, c.arc nu sînt extaz, ar fi indife­

rente şi nesemnifktive, ce dar neîntrecut ar fi sfin­ ţenia

!

Dar el� nu sint numai g6ale, ci au o amără­

ciune rece şi continuă care seacă sufletul in capabil de iubire.

şi-l face

Uscăciunea sufletească este o

expres ie care revine neîncetat in descrierile pe c&re le bc sfinţii despre aspectul obscur al condiţ

fei

lor.

In as tfel de stări cer ci graţiile ca o el iberare. In­

vocarea , dra g ostei este o obsesie de cîte ori le e su­ fletul uscat.

Şi să fie el astfel

numai din absenţa

?

Sfinţii se înşală cînd pun in sarcina unui vid

decît ca

o anexă a cerului. Dac':'ar şti că în usc ăciu­

iubi:t;ii

de iubire pustiul lor lăuntric. Ei nu cunOsc fiziologia nea sufletului plătesc vibraţiile extazului, de cite ori

nu i-ar apuc a o la",itate

în faţa lui Dumnezeu, de

cite ori n-ar evita rev e derile I Nu văd în jurul extazu­ lui decît dărîmături. Căci atîta timp cît sîntem in el nu

a amintiri imemoriale.

sîntem

unei

în noi, i r fiinţa noastră nu este decit

ruina

mul

regi­

Sfinta Ade lgund

a

,

I

care descinde din n e a

lor frunei, a dat dovezi din prima tinereţe de o voca­

ţie cerească. Pe cînd era pierdută odată într-o medi­ taţie, o voce îi şopti : "Nu-ţi căuta alt decît pe �,

mir�,

fiul lui Dumnezeu". Cuvintele i-au fost fatale, căc'i

din acea clipă a căzut pradă lui Iisus. La virsta de 1 3 ani fiul regelui Angliei o cere in căsătorie. Ea re­

fuză, spunind cii inima ei intreagă aparţi ne unui 10-

44


godoic care Întrece în fru mu se ţe şi bogă ţie pe toţi fiii pămîntul ui. Insis t enţe le părinţilor răml n fără rezultat, căci ea preferă să moară decît să-şi pi ardă fecioria promisă Don Juanului ceresc. Murindu-i pă­ rinţii, ea rămîne şi mai fermă in hotărîre. Cum prin­ tul n-a renunţat la cererea în căsătorie, Adelgunda fugi din castelul părintesc spre o mînăstire. Aj ungi nd la un fluviu. pe care nu-l putea t rec e, văzu deodată . pe prinţ cu suita apropi1ndu-se pentru a o lua cu el. Pe loc, protecţia unui înger o aj ută să treacă apa. Şi sfîrşi în mînăstire, această- victimă regală a lui Itsus. ' Drama aceasta, petrec u t ă in secol ul al şap telea, nu este nici unică şi nici extraordinară. Ea ne arată că orice sfîntă este o Ofelie cu mai multă pasiune, căci Iis u s nu este amantul dezabuzat care e Ha mlet . Sau să mai amintim de SI. împărăteasă Kunigunda, care,' în ziua nunţii, jură împreună cu sotul ei o cas­ tltafe pînă la moarte ? In palate Iisus a introdus un pustiu mai mare decît în bordeie. Cu cît mă apropii mai mult de sfinţi, cu atit mă l ndepă dc'z mai mul t de el, iar în momentul în care \'oi avea renl1'u sfi nte depl ina compătimire umană îl vui urî. Pascal este un sti nt fără temperament. Marele merit al lui Nietzsche este că s- a ştiut apăra la timp dc sfinţ.enie. Ce s-ar fi al(>s de el dacă dădea d ru m slobod pornirilor lui fireşti ? - Un Pascal -cu toate n ebu n i ile sfinţilor în plus.

Eşti siinătos atîtR vreme cît crezi în fi l ozofic ; cind începi , însă, a gindi apare boala. a

Toate 1;1Ul'ile COlwcrt iri au la bază revelaţia subită deşet't[\�lUnii Vieţii. ŞI n im ic nu este mai mişc ător şi 45


de o mai fascinantă cuh'emural'e ca ace astă stl'ăful­ gerare nea5tcptată u vidului existenţei, Rance a re­ format o rd in ul trapiştilor, d ppă ce şi-a găSit într-o zi, in mod cu totul neaşteptat, iubita moartă. Peni­ tcnţcle c:...ccsive ale Sfin tei Margareta de Codona Î5i află odgmea într-un fi 00' <U1dlog. De ani d� zi l e fugise de la pări nţi cu un amant din familie de nobili. Ple­ cînd acesta pe mai mullJ v n:,mc dr acasă, in zi ua Îl) care trebuia să se Întoareă Margareta îi iese inainte. La un mom e nt dat cîinel e l u i sc repede asupra ei, ii sfîşie hainele, fugi nd apoi spre un loc a cop eri t cu lem ne, unde zăcea stăpînul lui s fîr tecat şi d escom ­ pus, ce fusese asasinat şi apoi ascu ns chiar în ziua plccăl'ii. " U n de va fi suf letul lui" se intrebă ea in fata acestui specta<..'OI , şi d urerea care o invadeClză ii schimbă pe loc cursul vietii. Re-muşcarea o d uce pin;:" la limita ispăşirii. In fiecare zi se tortu rea ză pînă la singe, încît leşinul pare finalitatea de fiece cl ipă a acestei preanenorocite sfinte, Revelaţia deşertăciunii lmnH se petrece la a l ţi sfi n ţi Intr-un m od mai puţin dramatic, dar într-o continui­ tate neîntreruptă. Ei dispun de o inspiraţie specJală pentru deşertăciune, căci au un suf let de Psalm ist cu mai multe îndulciri ce reş t i.

Toţi sfinţii sint bolnavi, dar - din fericire - nu toţi bolnavii sint sfinţi. lată de ce i nc etare a suferinţe­ lor se explici in sfinţenie cn o absenţa a g eaţiei. Boala întreţine graţia, căci ea este alimentul indispen­ sabil ce hrăneşte pa siu nile pentru o altă lume. Prin boală ii înţelegem pe sfi nţ i, iar ei, prin ea, cerul. Nu la toţi boala este o cunoaştC're de gt>ad ul ultim. Pen­ tru muri tori ea este o cunoaştere mediată. Cerul seAm ne obligă la mai multe intri stări dedt cel cenuşiu, căci ne pune în faţa prea multor speranţe


la care n-avem curaj ul, pe cînd ul timul ne ingroapA

fără alternative. Seninăţ.ăţi1e sînt o culoare balsa­

m i că

pentru melancolii, ele fiind neutre Divinităţii.

Cînd, insă, chemările lu i Dumnezeu străpung azurul, am vrea nori grei şi ce n uşii

tatea de a fi

care să ne acorde liber­

păr ăsi ţi fără ieşire.

trăim sub nici un cer ?

Putea-vom să nu mai

Lipsa noastră de o rgoliu compromite moartea. Creş­

tinismul sau nu ş ti u cine ne-a i n v ăţa t să în chidem ochii

-

să avem ochii plecaţi

-

ca moartea să ne

gibească paşnici şi supu�i. O educaţie de două mi­

lenii ne-a obişnuit cu o mo a rte cuminte şi aş ez ată, modestă şi si gu ră. Murim in jos. Şi astfel n-avem cu raj ul să ne pi r on im În clipele din urmă ochii in

soare.

De nu vom uni eleganţ ele unui efcb atenian cu pa­

s i u nil e unui conchistador, n e aşteaptă şi pe noi ace­

eaşi

moarte

gravitaţională,

st i ngi ndu -ne

umbra

pleoapelor. A muri cu muş ch i i încordaţi, as emen ea

unui alergător in aşteptarea semn aluiui ,

cu

capul

înapoi, pentru a brava spaţi ul şi a înv inge moartea în orgoli u l şi iluzia fo rţ ei ! Visez ades ea la o moarte indiscretă, in văzul întindel'ilor şi al depărtănlor I

Dintre fiinţe,

Totdeauna sînt

sfinţii

mor

m ai

puţin

singu ri.

asistaţi fie de Iis us, fle de înger i. Ei,

care caută atit de mult singurătatea, işi dau duhul în public. Şi atunci cum să n u - mi pară mai amar,

infinit mai am ar destinul unui anonim oarecare, li p­

;1t de asistenţe pă min tene şi n ep ămîn t ene, a unui

om care se stinge fără laşităţile

dialogului ! Sfinţii

s-au dat în primire de cîte ori, li s-a 'apropi at sfîr­

şitul şi s-au l iniş tit,

siguri

de...Elestinaţie. Dar to ţ i cei-:

47


Jalţi, l�pl"a eternă a pămîntului, CU och i i pierdu�i îr. � isip şi sufletul risipit c a el , ce fac ci de mai pot ffimi fără răco are::! 11ici unei n ă dej di ./ Şi cînd m;i · gîndes c la toate agoniile a c estui pămînt, la toaLe mol'­ tile st:b umbre C;i lumini, Liră mîngîierile cIarobscu­

cu

r.li se p are că sînt suflete, care nu vor putea fi ridicate de toate cohortele înr�erllor, con­ dnmnnf<> sub greutatea lor 'a nu pute::! Hmi la Jude­ cată, fixate în ÎnI"n&rmurirea propriului blestem ! Căci nu se pot mîntui decit su fle tele u.şoare : sub co.re nu se rup aripi12 îngerilor.

rului, atunci

nu f�c deosebi.re intre sfinţii se nasc fii cei care devin. Una este a ",edea b­ mina nIci încărcat c!e graţii şi alta e a le plb�ti scump,

De obj(!ci, oam€-nii

care

cîte una. S fi nţeni a Înnăscutf: este co­ rnodă şi fără răsp undere ; sfintul este un biet instru­ ment de graţii, un organ inconştient al perfecţiunii. l\;lă îngrozesc, însă, cînd m ă gîr.desc la sfinţii fă1'ă talent, care au muncit pentru graţiile cerului, sfin­ ţenia plătită cu su do ar e a corpu l u i şi a sufletul u i . Aceştia sînt ce i mai mulţi ; ei datoresc ab30lut to tu l sufel'Îl1ţei ; ceilalţi, - privilegiaţii - adevdrati propri­ ebri ai azurului - nu trec peste o înclin are spre du­ rere şi nici n-o valo rifi că mai mult ca un pretext. Talentu l pentru sfinţenie te furişează printre sufe­ rinţe. Majontatea sfinţilor, tnsă, s-au aş ez a t de-a curmezişul lor şi astfel nu există durere să nu-i fi izbit şi să nu-i fi călcat. Exemple ? Dar po ate oamenii au drept a te dnd nu le ma i cîntăresc durerile, atribuindu-Ie tuturora un

a ciştiga una

mel'it egal de suferinţă. -

Pină şi sfinţii să fi cunoscut voinţa

de doIrtinare,

să existe adică un imperialism in lumea lor ? Nimic

.

48


n13i evic!cnt pentru cine întelege deplas:.lrca obiec­ tivelor. re cînd noi ne exaspcrăm forţa in lupta pen­ tru " bunurile trecătoare", o rgoliul lor c peea mare pmtru a nu dori o lovi tură definitivă, o posesie inte ­ grală. Spaţiul în c are se exercită imperialişmul sfin­ ţilor este cerul şi armele de cu cerire, suferinţele. D ac i! Dum11ezcu n-ar fi o restricţie pentru cl an u l lor, sfiaţii s-ur concura în înălţimi şi fiecare ac vorbi în Di)mele altd întinderi. Omul rămîl';.e totdeauna pro­ 'Pl'i.c tw'. De ac�astl rncdiocrito.te n-nu scăpat nici măcar di>1 l i i . NebunEle lor au parcelat inegal cerul, dnpă mîndria miirturi;;;itii sau nemiirtu e1s itu a s u­ fcdnţc1or. Ei au deplasat vertical ooiectivLtl impe­ l'iallsl:1l.'.h.lÎ, adică au ridicat pălnîntul pll.lU la S"1�­ prcma lm ulj<irenţă, la. cer - spaţiul voinţei lor de

lTu.lxl.ni tlitînd tot n e putem amina cu :.ldevli.rut. Sl�bL'cn memoriei ne c.cscopertl toaLi lumea C:lre a pr0�edat til"npu1. Ne. dcziategrăm din el prin vidul progre:;iv nI memoriei, prin lichidarea rezervelor

şi

a conţinu:urilor temporale. De ce în nopţile albe ne revin, alătUl�i de t ero d anccsil'ale, lumi pe care nu

ştim Sr.1 le fi trăiţ, dur care sînt ca surprize ale

tirilor ? Nop ţile

amin­

nu numai că nu li chid eaz ă conţi­ nutul actual al memoriei (al istoriei noastre), du clc parcurti drumul întors al timpului. Insomniile

fac regl'esinnea originară şi ne transpun in antici­

pările incFviduaţiei. Subţiind timpul pînă la iluzie, ele ne eva c uează din temporalitate şi ne obligă la ultimele amintiri, adică la intîiele. In dizolvarea insomnii1or ne-am uzat antecedentele şi ne-am epui zat pe intreg trecutul nostru. Şi nu ni se muzicală a

pare

atunci că am

murit cu tot timpul ? 49

'


li

Un Qm este cu atit mai aproape de mistică, cu cît

�ispare mai mult timpu l din m<:>-morie.

Paradisul nu este posibll fără o boală a memoriei

Cu cît aceasta este mai proaspătă şi mai sănăto a s ă

,

cu atit "aderă" mai mult la lume. Arheologia me­

moriei ne descoperă documente

pentru

alte

lumi,

cu preţ ul acesteia. Astfel de amintiri nu sînt "prac ­ tice". Căci. în adevăr, la CE> ne-ar servi regret ul pa­ rad is ului ? Să-mi fac cuib într o inimă dE' sfîntă '? IvlJ-e ti'nm:; de inccnd;ul cerului. -

Cind mă gîndesc la nopţi, la atitea singurăielţi in

nopţi şi la atîtea dureri în singurătăţi, mă apucă

dor de pr i b eg ie pe drumu ri nebătute de sfinţi

tiP

in­ u-eotro, incotro ? Există abisuri şi în afară de suflet... . Trebuie să mai fi t ră it alte vieti. De unde alkl;m ţatita groază ? Existenţele anterioare sint singura

justificare a terorii. Numai orientalii s-au priceput

in suflet. Ne-am precedat

şi

ne vom urma. De

ce

oare noi modernii ne-am suprimat rătăcirile, {ldmi'� ţîndu-ne o singură oară ? De fiecare dată ispăşim (1 0 -

venirea infinită. Atins-am maximum de team[l '? :Nc

Incheiem existenţele numai la capătul terorii. /'

Toată devenirea nu este decit un suspin

co�mlC.

'Noi inşine nu sintem decit nişte răni ale firii,

l :1 r

Dumnezeu u n Toma Necredinciosul. -

Sfinţii

nu ştiu nimic pe Ungă filozofi, deşi

stiu

raţă de Aristot, orice sfint este un analfabet. Ce face atunci să credem

cA de Si)

la ultimul

tot. nn

am incăţa


mai mult ? Toţi filozofii

,nu cintăresc cît un sfint. Inima lor nu depăşeşte întinderea punctului şi ca aUtrc unde nc-am refugia după irezolvabilul atîtor lntrcbări ? Toată filozofia e fă1'ă răspuns. Faţă de ea., sfinţenia este o ştiinţ ă exttctă. Căci ne dă răspunsuri pozitive şi pl'ecise la înu'ooările la care filozofia n-a avut curajul să se ri4ice. Metode sfinţeniei este du­ n�rea şi scopul ci - Dumnezeu. Nefiind practică şi nici comodll, oamenii o îndepărtcază in domeniul fantu,>ticului şi o adoră de la distanţă. Filozofia o ţin ei aproape, pentru a o putea dispreţui, i ar pe filo­ :loCi îi respectă cu indifel·cnţă. Şi aici muritorii do­ vedesc inteligenţă. Căci tot ce e valabil în filozofie se reduce la împrumuturile din religie şi la apelu­ rile mistice. Prin ea însăşi nu dovedeşte nimic, cI! intreaga cultură. Filozofii au sîngele rece. Nu există căldură decit in preajma lui Dumnezeu. pe aceea tot ce e Sib('rie în sunetul nostru îi cere pe sfinţi. Ni mic mai uşor decît a lepăda ered ităţile filozo­ fice, fiindcă rădăcinile filozofice nu t" ec mai de­ parte de nesigUl'anţele noastre, pe c"md ale sfinţilor întrec şi suferinţele. Putea-voi să-i uit vreodată ? Se pare că există o mcmorie specială pentru ei. - Ul­ timul curaj al filo7ofiei este scepticismu.l. Peste el nl\ l'E'cunoaşte decît haosul . E foarte adevărat că liber­ tatea de spirit, pe care au atins-o scepticii greci, poak trezi gelozia mi<;ticii, dar această inflorirc unică a fost compromisă de vulgaritatea relativismuluÎ' modem, "ştiinţific". De altfel, 'Ştiinţa nu este decît o sllmă de indoieli vulgare pentTu o prostie cultivată. Nu există ştiinţă decît l a antipodul spiritului. Un filozof se salvează de la lllEdiocL'itate numai prin s<..-epticism sau m istică. aceste două forme de disperare în faţa cunoaşte1·ii. Mistica este o evadare

51


dm cunoaştere, iar scepticismul o c unoaş tere gr'd ')peran �ă. In amîn dou ă felurile lumea nu este o so ­

luţie.

Singurii oameni pe care îi invidiez sî nt confesorii şi biograf ii sfintelor, ca să nu mai vprbh1) de "secre ­ tarii" lor, Dacă. am şti tot ce n-au sp u s Petru OlaCsson des pre Sfînta Brigitta, Heinrich de Halle d esp re M e ch ti lda de Magde b u rg, Raymond de Capua despre Caterina de Sicna, fratele Arnold despre Angela de Fo1igno; Ioan de Marienwerder despre preafericita Dorotea de Montau, Brentano despl'e Caterina Emmerich, etc., etc., am fi la CUl'ent cu toa te secre­ tele inimii şi cu atîtea de t al ii nepermise, care ar face şi mai s tran i u nimbul sfinţeniei. Să poţi sta lîngă sfinte în moml"ntele lor de îndoială, &ă te încînte ­

chinul lor într-un sadism al pPl'fecÎ,iunii ! Şi

te

bucuri că nu l e poţi îndulci amaruI şi d in lacr i mile lot· să-ţi faci SUl se d e vo lu p tă ţ i ! Sau să poţ i fi cr o n icar ul unei mi năstiri, să Idei marginnlii la toate is teri ile, să ţ ii jU1'l1alul tu t uror crizelor şi il umină rilor, împurpurîndu - ţ i p a l or i l e de sfişierile sfintelor în devenire ! Adesea m-am vi&at cron ica rul acestor prăbuşiri întl e c er şi p ă m î n t, in­ timul arşilc10r inimii şi istoricul insomniilor lui Dum­

nezeu. Diodata degli Ademari şi Diana numele lor s-nu rid i cat la cer.

d'Andolo

prin

Pietatea adaugă fl'u­

museţii numel ui un parfum transcendent. Nu mele sfintelor. îmi dau un gust senzual al al to r lum i. iar atitea preaje1'icite îşi justifică ntributul supralu mesc numai prin rezonanta numcluL 52


a acordat ti tlul ue sfîntă nu'; cîtorva femei. - Misoginia şi zg'ircenia ei mă obligă la mai multă generozitate. Orke femeie care plînge lacrimi de iubire in singură t a te este sfîntă. Ce n-a înţeles biserica niciod ată ? Că sfintele sin t plă­ mă�it�,dil1 lacrimile lui Dumne::eu. Biserica a gre�it cind

mai

Platon este dezamăgit că nici un poe t n -a cintat spaţiul care se î nti nde c:easup:'a cerului şi că nimeni nu-l va putea cînta vreodată cum treb uie. Cum adicA, aşa de străin să fi fost Platon de muziceI. ? Atunci de unde ştie că delirul este una din cele mai mari bine­ faceri ale omului ? Să-i fi scăpat l'-.tlmui această afir­

maţie ? Se prea poate, căci el îr..:;u�i Fedru că-i şo�tesc zeii.

ne

spune in

ca să mai silferim altcum decit cu inutilitate şi satanism. Or ice poezie din Baudelaire spune omului modern mai m.ult decî t excesele su­ biime ale sfinţ i lor Abandonîndu-ne dezolării ca unu i dans sau unei J:eţii, c um ne-ar m�i interesa o ' scară a perfeciiunii prin durere ? Omu t modern nu este la antipodul sfinţilor prin superficiali­ tate, ci prin incontrolabilul şi irczolvabilul condh ţiei sale, prin complacerea într-un dezmăţ tragic şi Este impol!ibil

.

prin lunecarea în lumea unor decepţii veşnic reinno­ ite. A nu opune

rezistenţă ţie însuţi, iată unde a dus lipsa de educaţie în selecţia tristeţilor. Dacă Dumne­ zeu ni se descoperă prin senzaţii cu atît mai bine ;

nu mai suferim disciplina i�umană a revelaţiei. Sfinţii

sînt iremediabil inactuali şi numai din disp reţ pentru devenire se m a i poate interesa cineva de ei. 53


Dintre filozofi nu SInt interesanţi decît cei care ne-; maiavînd ce gindi , s-au apucat să caute fericirea. Astfel apar filozofiile de amurg, mai mingîietoare decît rehgiile, f i in dcă ne s co t de sub orice control. O oboseală dulce t ranspiră din ele, şi astfel te odihneşti ca î ntr- un leagărr blind de îndoieli. Cu Epi cur iţi adiază gîndurile în umbre de palmi eri şi cerul pare un evan tai c;e în.treţine prospeţimea îndoielilo r. Filo­ zofii de amurg - p re a / plini de umbre pentru a mai crede în ce'va - te leagănă ca o mare, care ţi-a re­ fuzat inccu l. Zîmbetul lor îţi schiţează un igi enic : totul este permis, atît de necesar după intoxicaţii1e şi restricţiIle sfinţilor. Acele îndoieli aromate şi În­ văluitoare, ('Ind de fericire am dOI; să murim la um­ bra unui zîmbet ! Socrate, cu tot dcmo;ml său, şi Ari stot, cu toati enciclopedia sa, sînt mai neinteresanţi decit ulti­ mul sceptic de la sfîrşit,uI lumii greco-romane, care din asfinţitul s ău îşi întindea umbrele neincrcderii peste toată lumea de gîndire a antichităţii. Era uşor sA fii un Sacrate, un Democrit şi chiar un Heraclit. Iti trebuia nurri"'ai geniu, căci procesul gindirii elen1! te obli ga la o formă anumită de originalitate, după o logică s p ecifi că a evoluţiei problemelor. Acestea te cereau şi dacă aveai geniu le rezolvai, fiindcă n-a­ veai Încotro. Apoi altul venea la rind, născut în alte probleme, care nu erau ale lui. Dar cînd ele s-au terminat la ce se mai putea apl ica spiritul genial ? Scepticismul este mirarea geniali. tăţii in faţa vidului problemelor şi, desigur, şi a rea­ litătii. Numai anticii au ştiut sA fie sceptici. Şi dintre ace aş tia numai cei de la încrucişarea alexandrină. Ei a u şvut stil în indoieli. Cum se aplecau tomnatio asupra lum ii tntr-o expresie de fericire de2:abu­ zat�, cu o neparticipare caldă, fAră resentiment, , 54


cn

într-o

atingere

făl'ă

mul - umbră delicată

consecinţe !

a spiritului

tuturor asfinţiturilor de cultură -

şi a

Scepticis­

a

înflol'ire

împrumutat

conceptelor o poezie gratuită şi un diletantism cu­ ceritor în contactul cu lucrurile mari. De aceea,

in

umbra lui sîntem învăluiţi din două părţi de o cer­ nirc caJmă, străbătută de mici

tresăl'il'i

de lumină.

Un sceptic grec, avînd în ul'mă' toată gî ndirea an­ tică şi asediat de religiile orientale în plină invazie, spre ce să se mai hotărască într-o lume de divergenţe

egal de justificate ? Astfel se n aşte pl ăcerea rătăci­ rii printre idei şi lumi, caracteristică epocllor alexan­

drine. l11tr-o viaţă sirăbaţ:i şi epuizezi secole sau chiar milenii de istorie. Tn acelaşi suflet coexistă Homer

';;1 Epicur, religie pcrsană �i mesianism iudaic. Un ec!ectism plin de bucurie orgolioasă pentru exten­ siile sufletului şi de o decepţie dureroasă pentru ză­ dărniciile culturii. Alexandrinismul este un parad is de amă1'ăciuni. Filozofia este un corectiv impotriva tristeţii. Şi mai sînt oameni care mai cred în profunzim.ea filo­ zofiei

..•

Singurul merit al filozofilor este că s-au ruşinat

Platon şi Nietzsche fac ex­ s-au ruşinat totdeauna. Primul a vrut si ne scoată din lume, iar al doilea din noi Inşine. PInA şi sfinţii ar avea ceva de învăţat de la ei. Astfel s-a uneori că sint oamefli.

cepţie : ei

salvat onoarea fflozofiei.


Ceea ce-i fa.ce pe sfinţi antipatici este bunătatt'et, decolorare afectivă împreunată cu o emasculul'C ge· nerală a fiin ţei. De eîte prosternări n-am fi capabi li în faţa lor, dacă n-ar suIel'i de această indifm'cntă supremă, c a re primeşte totul, fiindcă nu aderă la n ici o eroar e tem pn rală ! De-i voi mai frecventa mult. voi fi si lit S.l refac, prin reacţie, tot proce�ul de rcîn· tom'cere SPI'(' om. Şi a tun ci voi elimina toate contri­ buţiile singUl'ătăţ:ii, toate piscurile înălţate din re ­ grete şi tristeţi, pentru ca, redevenind omul de tot­ dNll lna, sti Ll Jt că am plîns vreodată cu s fi n t ii...

Cl{�area lUl lll j nu-şi are aUd explicaţ.ie în afarrl de fnca de singurătate a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, rostul no,,;it LI, al ereaturilor, nu este altul decît a-l distm pe Creator. Bieţi m ăs că ri ci ai ab�ol utL1 lui . U!· tăm Cd trăim dmme pentru plictiselile unui spectator, ale cărui aplauze n-au ajuns încă la urechea Vl eunlli muritor. ŞI D umnezeu pare atit de apăsat de chin ul singul'iităt il, cii şi-a invcntat sfinţii - prcLexte de dialog - pentru a-şi descărca povm'a izo}[lriL C I!îC vrea să fadi din sfinţi mai mult decît nişte ('onft.'sot : ai lui exag('rează nepermis. Ascultă şi ei ni�d (' �pr,_ vedanii, din care indiscreţiile unora ne-au pet'l11l::, I:'ij 56


bănuim ce mare e singurătatea Atotputernicului de-l mistuie o atît de mare sete d e iubire Mă simt demn in faţa lui Dumnezeu numai opu­ nindu-i alte singurătăţi. Fără acestea n-aş fi decit un măscărici în plus. Şi dacă nu mă cred demn să respir fără tristeţe, cum aş privi spre Dumnezeu fă ră .

singurătate ? Doamne, nu mă mai tem că voi dispărea, căci nu· mai tu rodeşti in singurătăţi şi pe tulpina ta îmi voi altoi lacrimile ! Sînt inimi în care nici Dumnezeu nu poate privi fără să-şi piardă ino cenţa Tristeţile au început din­ coace de creaţie, iar Dumnezeu n-a pătruns , atît de adînc în l ume ; căci şi-ar fi pu t ut menţine echilibrul in faţa inimii omeneşti ? , Doamne, se va stinge soarele, dar ce oc eane vei re· vărsa peste flăcările inimii ? Cine mai crede că se mai poa te muri h-n cunoscut anumite d ureri şi singurătăţi. ImposibjlitatC'u de a descrie inevitabilul nemuririi... .

Se spun e că sfinţilor n u le miroase radavr u] ... 0_ dovadă în plus pentru inaderenţa lor la această lume. Sfintele chiar ar răspî ndi parfuml.tri. Există în aer mi resm e, care se lasă pe creier şi care ne transpun ca o agonie de sfîntă. Ah, de cîte ori n-am închis pleoape de sfinte ! Fericit'ca noastră, a modernilol', este că ne-am des­ coperit i nfE'ţ'nul. în suflet. Unde am fi aj uns cu repre­ zentarea l ui exterioară şi "istorică" ? Două mii de ani de frică ne-ar fi spînzurat de no i insine Cînd ci-. \ . teşti descriere a j udecăţii de apoi a Sfintei Hildegarda urăşti toate raiurile şi iadurile şi nu poţi să-ţi stăpî­ neşti buc uri a transpo ziţiei lor subiective. Psihologia 51

r


este salvarea şi superficialitatea noast-ră. Altidatli, lumea s-a n ăscut dintr-un că;.'woJ; ili e diavol {viziu­ nl:'a creştină). Pentru noi, a(!cidentul lumii nu este mal mUl t de 'o eroare. . . psi hologică. Ca mUZIca nU,esle În nici ;lfl fel ele esent.. ă unllană, . , doveCli mai mult decît <.ă niciodată nu mi-a tr("zit rcpl'('zentarca in fern ului ? Nici mflcar marşunle funchn.'. Infernul este o actualitate ; ceea ce in�amflă eă nu ne putem aminti decit de ptlradis. DaC'd am fi cu noscut In trccu tul nost ru nnemorial infernul. nu ne-am atni n 1 i dt� el cu su spi n e d'.! �ei ';li regr('tel� noas­ tre n - ,�' vorbi de un infern pif'r:dl�t ?

Ct>- at'

MUi'iea este o arheologic a memClriei. Şi săpăturile de:':copet�ă în ni c i un un�; hcl' un i nfern ce ar pre­

el n u

c(� d � (.llu i n 1:! r-He.

l;� C� c J ()rL ul'ile noustl e l'ih�'în zadarnice de cite ori încercăm să spargem m:.l.terin Clll'e ne înăbuşe fr�­ mClte extatiee ? Nu este voinţă pe pămînt care să înduplece rezistenţa malel'id. dat" cîteva adieeri me­ lodice risipite in spaţiu şi bmg(�nţiale sufletului o topc"c ca un foc subit, venit din lOo1 l e dcpărtilrile. Şi totul se desf:ace at unci in noi, c"'lci materia nu ponte rezista atingerilol' muzicale. Incepi să ştii ce e singul'ălaif'u cînrl auzi f-ăc0rea lucruri lor. I ti dai atunci seama e l: 11l fiecare obiect in

îşi ar,c respiraţia lui, s(,��l' e,tu1 0,10rt în piatră şi deşteptat in plantă, ritmul tainic sau vădit ;lI în­ tregii firi. Misterul cil.Klat al sin(;tw:ltIlţii derivtl din faptul -că pentru ea nu e..xisti fiin ţe ncîn:mfleţite. Toate obiectele îşi au un gr.ai pc car� înţelegerea non<>­ tl'ă il descifr-ează în tăcet:'Î1e făr� -de pel'echc.. Siml,-u­ parte

r�tătile arzătoare în care tot -e Viflţă.� Spiritul elDar-


me şi vi s eaz ă in naturâ. Aş vre a să tălmăcesc visele pl:mtelor.�. Şi umbrele au viaţa lor netălmăcită. Prea p uţini poeţi au existat in omenire. Atitea obiecte au rămu închise in ele însele, străine de propnul lo� inţeles. Cine-ar pute a sA le salveze printr-un cîmp de si ngu­ răta'.;e iden tic lumii

?

In afară de mat erie, totul este muzică. Insuşi Du� nezeu nu pare a fi decit o halu cinaţie sonoră. De cite ori timpul este suspendat, iar c o nştiin ţ a se epuizează în percepţia sp aţ iu'lui, o d is poziţi e el.?aticl pune stăpînire pe noi şi atunci "inmărmurirea lucru­ ! 1101' anulează amintirile într-o clipă veşnică. Pri­ veşti spre tot şi to tul nu p are decît o aşte ptare inutilA şf fără de sfîrşit, in aşa măs ură spaţiul s-a fixat in sufletul nostru. Şi atu nci ne încearcă singurul dor, d orul după alte inmărmuriri. Căci t entaţiile spaţiu­ lui sînt un freamăt d upă imobilităţi.

Parcă am ridicat to a.t e les pezile piramidelor egip­ tene, aşa mă apasă aces t blestem pe care oameni i il

numesc veşnici e, otravă a tinereţii şi mîngiiere pen­ tru inimi descompuse. " S ănă tatea" unui om se recu­ noaşte după rezistenţa la veşnicie, după ura şi înver­ şunarea impot riva ei. "Boala" sfinţ ilor nu este decit nonrezistenţa la veşn ici e. Cînd vidul timpului dă naştere eternităţli, ne pu­ tem măcar ap ri nde intr-un curaj religios. Vid a rea tempora1ităţii - fie în plictiseăIA, fie in groază ne aruncă într-un neant vibrant care este plin de pl'omisi_l,!ni . Dar cind veşnici a se desp ri nde din per­ spe �tiva înti.nderilor, sîn tem o Sahară fără oaze şi fără dune care să ne îngroape. 59


Nici un sfînt n-a descifrat veşmcIa din $aţiu. Ce-ar căuta ei in intinderile din afară ? Nu este doar fntîiul pas spre sfinţenie, deşertul lăuntric ? Dumnezeu aterizează în golurile suflcte';ti. La ori­ zontul deşertului lăuntric trage el cu cOo.lda ochiului. Căci nUl11l'i'ezeu, ca şi roala, se incuibă în locul celei mai mici rezistenţe. O fiinţă armonioasă nu poate crede în Dunmezeu. Lepra asta de criminnJi, de sfinti şi de săr::lCi l-aU i,lansat" pentru uZul <lIr.,ărăciunii lor.

�':;nt clipe cînd fi�rbe j!1 mine o ură cosmică impo­ triva tuturor "agenţilcl''' unei alte lumi, pe cal'e nu ştiu la ce chinuri i-a5 supune ca să mîntuiesc aparen­ ţc!e. Ce convinger e tainică şi dureroasă imi spune re­ petat şi irezistibil că, de aş trăi" printre sfinţi, aş as­ cuade un pumnul ? Să eu mărturisesc că mi-ar face plăcere o noapte a Sfintului Bartolomeu printre in­ geri ? Nu m-ar speria nici petele de singe plecate din­ tr-o inimă de sfîntă. Pe toţi agenţii dczcrţiunii din lume i-aş spînzura de limbă şi i-aş lăsa să cadă într-un leugăn de crini. Cum de l1-avem atîta prudentă, incit să suprimăm în' faşă orice vocaţie supramlturală şi să inchidem pe veci toate ferestrele inimii deschise spre altă lume ? Nu există deliciu mai amar ,şi încîntare mai sfîşictoare decît în slăbiciunea noastră pentru ea, Este ca o iubire disperată, in care îngropăm f1'i.­ cări şi lacrimi ş i coborîm în nopţi pentru a ne mîngîia cu intuneric. Cine a descoperit blestemLl} fascinator al altor orizonturi, acela, nevrînd să se m8.rginească numai cu cerul, sacrifică lume şi tot pentru supre­ mele înşelăciuni ale unui azur imemorial. Cum să nu-i urăşti pe ingeri, pe sfinţi, pe Dumne­ zeu şi pe toată şleahta paradisului care întreţin şi pro­ voacă o sete bolnăvicioasă după alte umbre şi lumini. după alte adăposturi şi ispita 1 1 Va veni o vreme cind 60


mă va cuprinde ruşinea de p asiunile mele c�reşti. d.�

lcşinul reli gi os care

e ş!in teni a Ş I de

senzualitate.!

transcendentă care e mistica. Cerul mă {'xaspcccaztl

iar, fn forma lui creş tină , mă iri tă. Orice d<.>-lir

la el,

ajung'!

ca apoi să se reÎn toarc.1 decepţionat. Cum de

nu s-au m ai terminat odată crizele rcligioas<> în ome­ nire

? Pînă

cînd va mai profita Dumnezeu de atîtc.:a

semne de întrebare ? Cît ne vor mai pl k: t i s i chesti u ­

n ile ultime ? Unde sînt parfumul'ile îmbătătoare să

uit atî tea irezolvabile şi să-mi ador m in ima l a adă­ postul u mbrelor

? Şi unde- i otrava care, spulberînd

am inti ri l e, să-mi aj u te să fug din Dumnezeu ?

Acele torente de bucurie pentru care reg re tăm cii

n-avem lacrimi. . . Dacă există aH crit eriu pentru adin­ it cimea bucuriilor şi a du rer il or. . .. Lacrima este cr e­ riul adevă1'ultti în lum{'a sentimentelor. Ea

nu

în­

seamnă, însă, plîns. E x is t ă o di sp oz i ţ ie spre lacrimi şi

cnre se exprimă într-o avalanşă internă. Cine în viaţa

sa a vărsat în afară o si ng u ră lacrimă nu le cunoaşte

nici su rs a şi nici adincimea. De unde pleacă şi pînă

unde ajung elco nu este mister ochilor uscaţi. Sînt

iniţiaţi în lacrimi. care n-au plîns

efectiv

n ici od a tă.

Aceştia se străduif'sc, totuşi, S�l nu fie autorii unui

înec cosmic . . .

Paroxismul bucur iei este tot aşa de periculos lu­

mii ca şi a�ela al du r eri i . Căci lacrimile ei n ey ăr sate,

vrînd să încunune fi inţele în ro un, le-ar îmbrăţişa

pînă

la Înec.

Senzaţia ciudată a singurăUiţii : pare că se

valuri

aduf,ă

peste valuri şi se r i di că peste bari erele fiin tei

noastre şi team a că nu vom mai put ea opri fluxul,

emanî nd din fundurile de mare ale singurătăţii.:�

Cine n-a fr ecventat poeţii nU ştie ce e iresponsabi­ Etatea şi ni ci dezmăţul spiri tu l ui . De cîte ori iţi

Il


"pierzi" vremea cu poezii, de atitea ori

simţi

că totul

pe1·mi�·. Căci poeţii iţi inspiră regrete absurde şi , mon_struoase : iti pare rău, citindu-i, că nu e5ti un cîine cu aripi de înger ca să veghezi asasin murib)'rii ; că nu mori ca elefaI}ţii sau că nu eşti un dinvol 1'0m<tnţios. Ncdînd soco te al ă de nimic. fiindcă nu se adl'esează -nimănui (decît lui insu,?i.), poetul se Wen­ tifică olldulaţi iIor lui sufleteşt i. Iubesc poeţii, fiindeă nu ajung şi nu vor să ajungă la nimic. Poezia lot' nu duc(- nicăieri. Atîta inutilitate în armonie ! Este un mare blestem a-i inţelege. !n\"cţi prin ci să nu mai ai, ce pierde. e

Dacă se poate găsi ceva mai mîngîietor decît poe­ %ia sfin�ilor ! Parcă faci drumul întors al unei raze, p entru a te siirşi la o periferie de stele ! Un indefinit ascensional împrumută poeziei sfinţilor

caracterul

unei fintîni săritoare ce-ţi risipeşte stropii în in i m ă

.

Adresîndu-se cuiva, ei işi limitează fatal geniul poe­ tic de prezenţa lui Dumnezeu. Freamătele de sfinţe­ nie fără Dumnezeu sînt

însuşi indcflnitul

poeziei.

De-ar fi ştiut sfinţii elt pierd efuziuni1e lor lirice prin

apelul la Divinitate ar fi renunţat la sfinţenie şi s-ar fi făcut poeţi. In lume s-ar fi înregistrat mai puţine ocazii de mîngîiere, dar, in schimb, ne-am fi simţit

mai liberi şi mai iresponsabili. Sfinţenia nu cunoaşte decît libertatea în Dumnezeu. Dar murltorii nu pot fi puşi in posesia unui fannec, în afară de destrăbă­ Iarea poetici. V"lZiunile srmtelor sint uneori atit de somptuoase,

!nelt lnc1inî

a crede că

ele au adus in sfinţenie toati

feminitatea cu plusul înclntător de vanităţi.

;,lmpooobi rea sufletului" din vizhmea Sfintei Ca­

teciua de Ricci este o transpo:dţic !;irnb()lică a spJen­

dorilor pămînteşti, o proiecţie in culori orbitoar'E! a stl'ălucil·ilor efemere, în care se complace

12

deşC'ţ1.ăciu-


nea

oricăre i femei fermecătoare. La 3 mai 1 542, Cate­ in a, într-o exaltare divină, se vede înconjurată de o s um ă de sfmţi. SI. Toma d'Aquino, SI. Marta, Sf. Cateri n a de Siena, Si. Maria Magdalena şi Sf. Agnes Cdre o împodobesc cu cele mai preţioase obiecte, o Îm­ bracă in perle şi o stropesc cu parfumuri şi arome. Ca­ here, manta de purpură, centură în ('\fluri dH\,rite, p ietre ra r e - toate simboli:1'1nd virtUţI de ordin su­ perior şi inf eri.or. Flori de paradis i se &pulberă pe git ca simb,)J al dorintelor pure, iar cununa de ţerle imeamn ă vi .. tuţi rare şi sfinte. Astfel gM11 ă cu suita de sfinţi apar(> în rut[! lui' Iisus, care o îmbrăţişează şi o sărută. strÎr�i�l.nd-o h\ l

i nima lui.

Si. Magdalena ele Pazzi

şi

<>

Sf. 'l'el'C'zH . au

lut vi­

ziuni asemunătoare.- Cea din u rm ă era îmbrăcată ir.­

tr-ul\ asemenea transport, cu o manta alb.i şi invălut­

t/)are ca

o aur<:: oIă. Fecioara Maria o încredinţează

este cur ăţi t ă

de păcate. Şi rămasă singură,

ea

el

cad�

1'ictimă une i c�msolări inexprimabile. Ce vertigii de '

lumină au trebuit să fie in sfinte de s-au putut pro­ iecta atît de somp tuos I Dacă

adevărul n-ar

fi plictisitor, ştiinţa

ar

fi scos

pe Dumnezeu de mult din circulaţie. D':l!' atît D um­

nezeu, cît şi sfinţii sînt ocazii de ucigătoare.

a scăpa

banalităţli lui

Sfinta Tereza este un alt cuvînt pentru

inimă. " '-

"Fiica mea, am ales sufletul tău pentru a-mi fi un cer de odihnă pe pămînt şi inima ta

va fi

un

tron de delicii dragostei mele divine". (Iisus către , Margareta-Maria. ) Şi aceasta, adăugînd : "De atunci, totul era liniştit inlăuntrul meu şi mă � -' meam să tulbur odihna Mintuitorului meu"

62


Sau

viziunea Sfint ei

McchtiIda,

prostcrnin-

du-se in faţa rănilor lui Ii sus, dar mai cu seamă în

faţa rănii in imi i, care era

du-i :

"Intră şi parcurge

deschisă. Şi I isus zicîn­

lungimea şi IăţinlC:.l dunmezeieş­

tei mele inimi. Lungimea sa este iu birea �i- dorin ta

eternă a mîntuirii tale, pe c are am avut-o din veşni­ cie. Parcurge această lungime şi lăţime, care sînt ale talc, ţie-ţi apa rţ in e tot b�l. el e pe c::1re-l vei găsi in

Inima mca ". prea poate ca sHnţenia să mă in icreseze pen­ tnl delirul de grando�1re ce se ascunde în dosul acestor suavită ţi , pentru avîntul monumental mas­ cat de umilinţă, pentru voinţa de putere pulsind sub bunătat e. Clci sfinţii şi-au exploatat deficien­ ţele cu o măiestrie supranatura1ă. Megalomania lor este, însă, nedefinibil:1, stranie şi tulburatoare. Fi­ inţe care n u pot locui dccît în inima lu i Iisus şi nu pot conversa decit cu Dumnezeu mai p o t fi crezute învinse ? De unde, totuşi, compătimirea pentru sfinţi, compătimirea noastră n0mărturisită ? A .crede in ei, nu se mai poate. Le admirăm doar iluziile. De aici pleacă acea comptitimire . . . Se

putea prccua

e clipa în care apare paradisul la suprafaţa conştiinţei ? Este un frea­ măt multiplicat in ungherele noastre, care risipeşte toate rezistenţe le şi inten:;ifică un tremur ascuns, c ir culind in sînge, în nervi şi apoi în arbori, in pie­ tre, pentru a se pierde în aer cu miresmele şi r� gretele. O slăbiciune a tutu ror organelor şi o sub­ tilizare bolnăvicioasă a ţesuturilor dez.voltă un leşin intern, ameninţător şi difuz, de o voluptate prelun­ git ă. chinuitoare ca o absurditate plăcută. Culori Cine a r

_

c are

64


llebAnuite, nuanţe neintrezărite �pătl un relief orWtor, răsăl'ind din văgăunile unei memorii străine.

�ia, atinsi de extaz, pare a se desfăşura pe fondul unei lumini tremurătoare şi totul vlbreazl

intp.o strălucire nef"U'eascA, ale cărei ispithi te invitA la convulsiunl aeriene, la gesturi de ere­ mit sau la implorări de amant. Privirea suferi de prezenţa stelelor, a azurului sau a zăpezU. Ofensa atit8r imaterlalităţi I Şi atunci se degajeazA din ameţelile creierului, din golurile mUni1or, din tre, pidaţia invizibilă a organelor im aginea paradisului, dsipitA prin ascunzişurile materiei. Se pare ci pa­ radisul nu este numaI intiia amintire a individu­ adică cea mal grea de reţinut -, ci şi a ma­ lui teriei. -

Vibraţia absolută, cresc ută pe un gol, şi extazul pe o disoluţie sint condiţiile actualizărti paradisului. Şi O Inactualitate egală in viaţă. Numai Intrucit cu adevărat.

iti

duci

existenţa in

dinSi trăieşti

Toate voluptăţile pămîntului nu pot

echivala in­ de fericire, care urmează marilor nefericiri. Pe acest punct coincid cu toţi sfinţii. Imposibilitatea dş a mai fi pesimist după ce ai gus­ tat toată suferinţa...

finitul trecător

In ce fel aU căzut îngerii, modul prin care a apă­ rut tragicul in serafism nu poate fi d eterminat prin analogie cu prăbuşi rile oamenilor. Noi cădem, f1indcă ne uzăm in prea mul tă individualizare, ne Indoim s1:1b blestemul individuaţiei ; Ingerii, fi!ndcl nu inai pot suferi atîta perfecţiune inc:oloră. Plicti­ seala de paradis, exasperarea de inocenţă şi curio85


�itatm vicioasă a cunoaşterii toatnă o nelinişte in 5\1flet, care nu este decit o s€'te de pi'nnînt. Pe cînd omul E'ste chinuit de regretul paradisului, ingcrii Itufcrli de nostalgia lumii. CUpele ckmte, consecutive m adlur descompuneIi, ne provoacă părerea de rău ci nu sintem îngeri. Şi numai atunci îi în ţeleoem. In mod fi resc, n-a exis­ tat o singură fiinţă care să regl.·de cii nu e inger. Drojdia omenirii mte mai iubitZt decît ac este fic�i­ .uni ale înclinărilor noastre cereşti. Cînd începi să-i inţe!egi, ai ajuns la capi tol ul inter.l.is al biografiei tale. Conştiinţa c:Jxe-i generează este mai t.urmen­ tată, decît asediată de vicii. Nu se poate s pune ceva precis şi dar dCSP1"C ei, în afm"t'l de faptul că sînt un ariltător al nivelului unei tragedii. Nu poţi CObOli mai jos de regiunea în care îşi fac ei apariţia la orizontul eonştiinţei. t Cu cît un 0111 este mai "s<lnătos" cu atît se fereşte mai mult de tent.aţia ingerilor şi Îl'llătură groaza din care se nasc-, ca o compcns::t �ie iJuzorie. Apari­ ţia lor oste identică limitelor du:1l'rii no astre •

Nu s-a remarcat apronpe deloc momentul în care

sfinţii

se pt.ng eu

nu mai pot gînd.i.

indistinc�itmctl toială a conceptelor

�-a

vorbit de

extaz, dar nu de acel indefin it al suIletulul, care, fără să se ridice la flăd'tri le c:'xtatice, s tmpendă totuşi gîndirea propriu-zisă. Ace"lt vag sufletesc mi-i apropie mult pe sfinti şi filru el nu ştiu duca-şi cui 0.'-:;U a mărturisi 9 slăbiciune pentru ei. Că inc�md.csccnta extn... "Ului anu�ează activitatea intelectuală se intelege de la În

sine, dar că în ru<;colirea surdă a v�gului sufletesc nu mai putem dIstinge nimic în afară de un vis

fără fir este mai greu de _cestea, nu

se

conceput.

Şi,

cu toatl:'

mai poate deosebi nimic in aceste

66


senzaţii de animal rănit. De CÎte ori ilm făcut apel la filozofie si4 umple astfel de momente n-am

reuşit. pe

iar

Căci

filozofii

fac

disţincţii

mai

departe,

noi ne lasă in drum fără sprijin,

încît de

e

frica naufragiului ne agăţăm de aceste epav se cheamă siinţi.

car�

u

Nu este dest lă suferinţă în lume ? Pare-se "ă după sfinţenie. Căci nlteumva de ce şi-ar fi

ntL,

irimulţit

sfinţii chinurile pînă la absurd şi şi-ar fi

inventat metode criminale de autotor t ură ? Nu e­

xistă sfinţenie fără voluptatea durerii şi fără un ra­

finament pervers al chi nului Nu ştii ap recia seni­ .

nătăţile decit

după

de ei, cerul nu

ce ai

mai

c

frecventat sfinţii. Exasperat deform at

de .prisma unei

lacrimi. O perversiune fără pereche Ctlte sfinţenia. Un viciu al cerului. Oare

cum au abandonat sfintii

fără

regret fer,i-=­

c:: irile pi'uninteşti ? N-au observat ei în lumea asta

sublunară zile de o iericire . atît de vastă, încît siJl.­

noastre n-au curaj ul să le îmbrăl.işeze ? De ce aijta neparticipare într-un cadru de splen dori ? Greu am găsi fiinte mai nepregătite pcnt rl,1 gurăiăţile

­

lericire.

Dcliciile cereşti sînt

substitutul

unei incapacităti

organice de a gusta :Mlcrurile tredltoa,"e. N.ţl. l� iert sfinţilor

de

de

a

se fi la,nsat într-o aventură

at�t

mare fără să cunoască acele clipe de · pleni.­

tudine a vremelnic'ici, cînd ne răsare soarele pe ce­

rul gurii şi plimînţul ni se zvîrcolcşte la picioare. Şi nu le

iert

că dIn risipa lor

de

lacdmi n-au gii�it

una ca recunoş tinţ(l lucrurilor trcciltoare. Sint clipe în care agonia unui vierme

un reazem

mai

slgur

i m i pare

decit toate ccrurile. Oricit ar

vrea sfinţii, ci nu mă pot desprunîntcni pînă la pier..

07


i!erca amintirii

pămintuluL Şi nu o

amintire zdrobeşte De cite ori mi

de

pămint,

dati

aceastI

nostalgiile cereşti.

apucă setea pasionată şi .iatensl

de tot ceea ce se naşte şi moare, iuti·...

Dumnezeu -este aruncat pe nu uitării. Tot ce este tn mine pămînt şi trecător se opune cu ultimă - rezistenţă prezenţei divine. Şi de cîte ori aud şoaptele vre­ melniciei, fi ascund pe Dumnezeu de ura mea. La­ şităţi, născute din veşnide, mă fac să-I cruf. Dat mă gindesc la răzbunarea lucrurilor trecătoare şi bucurie spontani

ştiu al cîtelea plan al

Cremur pentru El Fără această presimţire a 110pţii, Ecu, viata este un amurg v€Sel Cînd n-ar mai rămîne mînt, 'lacrimile sfinţilor ce ar Impînzi straturile o alti lume din lumină

C:lre

e Dw;nne­

nimic din cer şi din pa­ ar supravieţui ca o rouă, de aer. S-ar l1aşte, astfel, şi din lacrimi, in C3re am

putea să ne vindecăm toate amintirile. Acordurile muzicale trezesc viziuni cereşti tutu­

ror sufletelor mistice. Extazul este precedat totdea­ una de o dispoziţie muzicală sau poate fi provocat de un acord obiectiv. Astfel, Marinna lui rlSUa, din

Quito, In urma

invitaţiei unei

venită in vizitli, Inc epu

prietc�e, PetronilIa,

să cinte

primele acorduri, c ade in extaz

ochii fL'"{aţi

chitară. Dup5

oră intreagi, CU

spre cer. ncvenindu-şi, suspină : "Ah,

scumpă Petroni1la, cite

crimile

o

la

o podidiră.

lu.crmi sint in

cer

1". Şi la­

Extazul es te suprem:! posibllitate de muzicii a omului. Dincolo de el nu mai există nLrnie. De ac�a este şi fenomenul cel mai rar pe care-l intilnim la oameni. Pină şi la sfinţi el este o excepţie.

68


Acel ce nu cunoaşte dezgustul de sfinţi este uneori o ură, susţi­

pierdut. Dacă nu m-aI' apuca

nută de scîrbă, Impotriva acestui doliu al inimii este sfiI'lţenia, nici lepră n-ar putea fi numitA boala căreia i-aş fi �lzut pradă. Tot farmecul vieţii

care

in vi.. nu

epuizează într-o legănare plină de uiLllre, sul uriei seninătăţi melancolice ; dar s inţen ia se

f

este decît

sistcmatizarea unei insomnii O veghe Păzesc sfinţii somnul lumii sau ii tin Dumnezeu ? Nu ştiu ; dar atît reiese sigur din mărturisiri şi din viaţa lor că suprima­ rea completă a som n'ului este ambiţia lor constantI. Petru de Alcantara, pe care Terasa d'Avilla l-a recunoscut din viaţă ca sfînt, n-a dormit in decurs de 40- ani mai mult de o Ol'ă şi j umătate pe noapte. Foamea şi insomnia voluntară sînt conditli indis­

capăt. de udt lui fără

pensabile sfinţeniei

... Uneori, toţi sfintii

laolaltă nu fac cU un pre­

sentiment erotic în înserări,

iar

alteori toate ex­

tazele lor nu echivalează tncîntarea unei

tttţt păgfne. Cine ştie dac ă toată sfinţenia deCit

o

perfecţiune

in

ordinea

singură­

nu

negativă I

este

Iu­

besc prea mult lucrurile care se nasc şi mor, pentru a mă inţelege prea bine cu ea. O rezervă de sănătate 61


imi instrainează' cerul şi, deşi cunosc bolile ce sc tra­

tează doar cu Dumnezeu, palbtivcJe piimintenc mă

seduc cu o atrac ţie chinuitoare. Din moment m D-am darul bucuriilor şi <Iul'crilor insuportabile, care aruncau pe Teresa d'Avilla sau pe Angela ci;) Foligno la pămînt, intr-o crispnţie IăJ'ă pereche, n-am dreptul Stl m� despămîntenesc. A fi sc1nătos, adică a putea vorbi vCi·tical despre Dumnezeu, a nu cădea la lindul lui. Doaml1C, scump se pli'tteşte sănl\tatca ! Şi de cîte ori mă gîndesc la �sprde singurăt.'W sublunare, umbre de mînăstiri se profilează pe cenu­ şiul de';ierttirilor, şi încerc să lUÎ.cleg după-amiezile dumlnicilor în mîn.1sUri, pauzd(' triste ale pietăţii, plictiselile cernHe şi prelungite sau a-;;teptările fără speranţă. Pasiun ea singurătăţii, care dă naştcl'o "absolutului mîn�sth-esc", setei devornnte de Il-ţi ingropa sufle tul în Dumnezeu, creşte cu dezola­ rea cadrului. Şi văd priviri frînte 'in umbre de ziduri, inimi fără tentaţii, tristeti fără muzică. Dis­ perarea născută Între un deşer t implacabil şi tIn cer imobil a dus la biciuirea erînccn:i a sfinţeniei. " Ariditatca conştlinţei" de cm'c se plîng sfinţii este echivalentul psihic al deşcrtului cxteI'ior. Revelaţia initlală a oricăl'ei mînăstiri : totul ff>te nimic. Aşa Incepe orice mistică. De la nimic la Dumnezeu nu este nici măcar un pas. Căci DLlmnczeu este expre­ sia pozitivă a nimicului. Cine nu presimLe ce trebuie s� !le ral'eficrca aerului Într-o mîni'\stire şi evacuarea timpului într-o celulă în zadar va incerca să inţC'1engu vrcodată ten· taţia singurătăţii, a lui Dumnezeu sau a disperării. Şi mă gîndesc în special la mînăstirile spaniole, În care şi-au adilpostit atîţia regi mclancolii1e şi şi-au ţngrijit nebuniile atîţia sfinţi. SparJa este simbolul •

..

'10


deşertului Jlcmilos nl sufletului, al dczolării cu par­ fum divin, al căldurilor maxime ale 'inimii. Fără ea, am atribui ,mal putină nebunie sfinţilor şi specta­ colul vieţii lor ne-ar dezabuza ca bunătate şi fa­ doare. Meritul Spaniei nu este numai în a Ci sal­ vat abs urdul în lumc, ci şi in a fi arătat că te.npe­ ratura normală a omului eote nehunia. De aceea, nimic mai firesc decît sfin ţii la acest popor care a suprimat distanţa dintre cer şi pămînt. Dacă D\4'1l.­ nczcu ar

fi ciclop,

Spania i·ar servi de ochi.

Trebuie să te gîndeşti zi şi noapte la DumnczC\.l, pentru a-l uza, a-l tennina în tine .'\tiln vreme ��.t el va rezista la b:malitate trăieşti sllb imperiul lui fără putinţă de scăpare. N:u n;:; putem elibera de e1� decit chemîndu-i cu insistenţă prezenţa, pentru :8 ne obosi şi a-l face superfluu. Continuitatea unei obsesii consumă cu timpul conţinutul ci. Insişteqta .

cu care Dumnezeu se instal ează în spaţiul nostru interior il va arl.ll1Ca pe linia moartă. Căci va veni o vreme cînd el se va fi copt în g.rădinile singurăU'\­ ţilor noastre şi atunci va cădea, ca un fruct putred, pe fundul atîtor dcznudejdi. Pîl1ă atunci, el este intervalul dintre bi:i.ti:iile inimii...

Sînt lacrimi care sfrcdelesc pămîntul şi răsar ca aştrii pe alte tărimuri. Cine ne-a fi plîns stelele noastre ? Dar eu îmi caut laorimile pe intunericul altor cerw'i. ..

Ceea ce a adu& nou. creştinismul în lu me nu este iubirea, nici pi:icatul, nici pe Dumnezeu şi nici măcar pe îngeri. Toate au fost inuinte şi oamenii au .trăit şi au murit cu ele. Dar ei n-nu trăit şi n-şu murit cu voHtptatea de a muri. Sub toate in�ile

nici


�ŞtiniSll1ul s-a in-:ita1.at ca un spin. Şi ele s-au.. <Ii.:

Jatat de cîte ori intepăturile lui nu le atingea: mar­ ginile. petele roşii au fost totdeauna deUciul

Căci

ascuns al creştinismului, şi martirii lui n·au făeut decît să transfigureze cosmosul intr-o mare de singe.

Ei au plîns lacrhni roşii, ca tot creştinismul de altfel. Sinistrul infrînge sublimul in această religie de amur­ guri Incendiare.

Alte religii au conceput fericirea unei stingen lente ; creştinismul a f ăcut din moarte o sămînţă, iar din viaţă. rădăcinile ei. Dacă mai există remediu Impotriva acestEti morţi gcrminative, impotriva vieţti acestei morţi ..•

Nimeni nu va pricepe vreodată de ce fiinţe atît cum au fost sfinţii, au putut să rup! cu toate formele vicţ1i şi să înceapă a reforma lumea 1n ciuda tuturor adversităţilor - dacă nu se va gindi la inspiraţia transcendentă a tuturor profeţilor. Frantisc din Assisi a purces la întemeierea ordinului du după ce i-a poruncit o voce in timpul ruglkiunii : "Pleacă şi ,refă casa mea dărîmată". Cît datoreşte biserica acestei inchipuiri I ae simple,

Toţi sfinţii cu elan reformator au pornit la drum In urma unor porunci divine, comuniCate direct sau mijlocite de Ingeri. Altcum nu se poate eA.rplk..a atIt curaj, aUta renunţare, atita- nebunie. Ei se cl'edeau Jncrcdinţaţi de Dwnnczeu cu o m isiune a cărei rea­ lizare era datorie şi a cărei n€indcplinil'e - p.ieat.

unul n-ar fi plecat la drum ; ar fi cedat unei laşităţi inevitabile. Dar cu şoap­ lele Ingerului proaspc� in urechi ce obstacol t..'Ste Din înde mn propriu nici

AU

Fea mare ?

.

E nefericirea noastră, a nmritorilor de rind de 8 IN avea aUta febră pentru a ne proiecta in &ţarA


pretexte de absolut. Vorbe nu se aud in calmul gin­ durilor .fi Ingerii sint muti lîngă w'eChi fări ma", lotUL Cind ai prea multi muzică In

Şi

� spaţiul c1nti.

dacă Dumnezeu işi amestecă glasul, cine

Oti de pleacă el din spaţiu sau

din

ar mal

inimă I

Ceea ce ml-l lnst:ri1neazA pe Francisc din Assisl este perfecţiunea lui excesivă. Nu-i gAsesc goluri Inspre care să arunc punţi. Cine imi spune că alţi sfinţi au incercat in viaţa lor regretul umanităţii lor pierdute Oi ciuda pe o perfecţiune nefolositoare, stră­ inl, 1nsă, abuzulul de absolut a lui Francisc ? Nu ştiu cum să-i iert perfecţiunea. Pare, totuşi, că găsit o scuză. Cind in amurgul vieţii sale era

am

aproape să orbească, medicii au găsit cauza : excesuJ de lacrimi

..•

De cite ori cit�ti viata martirilor, a sfinţilor, a lui Nietzsche sau a lui Dostoievski simţi nevoia spînzuri carnea de stele, să păşeşti sub noPii şi să-ţi sfărimi membrele de un vis de intuneric.

să-ţi

Un tremur de bucurie te cuprinde apoi

extaz crepuscular

şi Intr-un

îmbraci a.'1trii cu un nimb de

sus­

pine.

Recunoşti gradul de pierzanie al unui om

dupl

reacţia in faţa "crcaturii"� Unii se desfntă în sen­ timentul nimicniciei creaturale i alţii se acceptă

cu

reseMnare, pentru ca o parte infimă să sufere pîni la deznădejde.

Aceştia din un1lă

sînt sfinţii. Ei par

a-şi fi canalizut toată ura, pe care tl-au putut-o in�

vinge, impotriva "crcaturii". Sfinţenia nu este, in

ţ-ond, decît

depăşirea conditiei creaturale. Dorm�a de

73


Il

fr in Dumnezeu nu

ali'ituri ...

sau

sub

se

mai potriveşte cU existenţa

el. ce defineşte

căderea

creatudi

Şi dad"l nu pot trăi, aş vrea măcar să mor

Dumnezeu. Sau să le im pac pe amîndouă, să îngrop de viu în El.

in

mA

Acel crescendo muzical, ce pune stăpînire pe tine

ceasuri intregi, cînd notele par a se îlld.ileca într-o

gamă incendiară; semnificîl1d dizolvarea sufletului

şi clilatarea lui în lr-o variatie asccndentă, sfîrşeşte

pare-se în tr-o ultimă notă, care

-

limUă a muzicii

-:- ne leagă de D.umnezeu. L(}agănul acestuia este la capătul vibratiilor noastre. Cînd epuizihn un motiv

melodic pînă la ultima rezervă a posibilităţilor lui, vidul ce cre.�te în loc nu este decit lipsa de margini a lui Dumnezeu. Nimic nu este mai propriu a

ne

revela divinitatea la frontierele avintului sonor ca muliiplicarea intc:mă - prin aminti1'c

fugi

-

a unei

de Bach. Cînd ne revine în mcmorie motivul

şi feb,r a ei ascensională, atunci ore întrcgi

lunecăm

s re

aruncăm

p

o

zonă de note Iinale, din care

ne

drept in braţele lui Dumnezeu. Muzica este emanaţia

uii1mă a

;

universului, precum Du nnezcu csle' emona­

tia ultimă a muzicii.

Sînt ca o mare ce-şi retrage apele pentru a face

loc lui Dumnezeu. Imperialismul divin este rcflu."'{ul omului.

Oceanale şi mările sint lacrima vărsată de Dum­

nezeu sub impresia singurătăţii materiei. misterio..1Să

Nevoia

a întinderilor marine şi ispita inecului

tn imensitate, ca un lo�ol spre Dumnezeu prin la­

crIma lui ...

Cine nu simte nevoia de a plinge sub toate lele şi pe toate mările nu

cunoaşte

'14

ste­

vccinuLăţi1e tul·


buri nle Divinităţii, singuriitatca care una

şi mai mure.

ne

s ileşte la

Dczintegrarea din lume, Cără refugiul in Dum­ nezeu, nu poate duce decît la cinism şi dezabuzare. Cine nu e poet pentru a-şi lC'găna dezmăţul este condamnat la o veghe incurabilă. Fără Dumnezeu totul e noapte, iar cu El lumina nu mai c folositoare. Viaţa

pierde tot atit prin

Nu-mi

văd

absenţa sau prezenţa lui.

decit umbra In Dumnezcu. Cu cit mă

fug de

apropii de el, ca se interpune între noi şi

Dumnezeu din propria mea frică.

Dispteţuiesc pe cre�tini, fiindcă pot iubi oamenii de ftprcape. Fără deliciile izolării, n-aş putea ie110 nid un U1w·itor. O greată de o�uneni mi-a revelat Bl1nţii, care au m ar ea SCU7.ă de a fi' iubit mai mult iubirea decît pe oameni. Trebuie să fii orb pentru '

a putea vor�Ji desprc iubi rea de

oameni in societate.

NWllai în Sahnra aş putea rcdescoperi viaţa intre patru ochi ; ce mi-al'

Am văzut

dragostea.

mai spune

privu'ilc I rcct,torilor ? O

;tndil'c este cu atît mai vie, cu cît 1�i încoronează

mai mult efortul in irezolvabile. Neexistînd solu�le

pentru

nici o pl'oblemli şi nici o ieşire la nici o situ­ aţie, eşti rCl!us a tc învîrti pe loc illir-o.. !nfundătură.

Gîndurile alimentate di n

dtU'Cri şi amărItciuni iau

forma apol'Hlor, neest clarO'll:lCUr al gindirii. Suma

irezolvabil c aruncă o umbră trl'mur[l.tonre asupra lucrurilor şi împrumută gîndirii seriozitatea incu­ de

rabilă a a1l1U1'gului. Peste tot nu existli soluţii, ci numai

laşităţi.

Am de partea mea toate asrin�iturilQ.

'5


tntre

pasiunea pentru extaz şi

Invirte intreaga misticA. Cine nu

oroarea de vid

se

cunoaşte pe una

nu cunoaşte nici pe cealaltă. Ca să ajungi

la ele trebuie, insă, sii fi eliminat din tine toate elementele expenenţei sensibile, toate achiziţiile d�venirii care Iftgreunează şi diferenţiază -inutil individualitatea, si fi rămas pur de obiecte. Calea spre extaz şi expe­ rienţa vidului presupun un efort de tabula rasa, o 8trAduiilţă spre un alb psihic, spre un incolor in care se pot comunica vibraţii fără tangenţe materiale. Cind sufletul este matur pentru un gol durabil şi fecund, rcversibU p!=in voinţă sau chiar automat, in­ seamnă că s-a înălţat pînă la nivelul unei eliminări totale a lumii. Dilnensiunile conştiinţei se dilată dincolo de marginile cosmice, incit extazul şi vidul lasă in urmă orice imediat al experienţ.ci. Depo� darea completă a conştiinţei de imagin,i este con­ diţia indi spensabilă a fiof urilo r extatice fi a tresl­ ririlor în vid. Nu mai vezi nimic in afară de nimic. Iar acesta este totul. Extazul eate o plenitudine in vid, o prezenţă totală, dar fără obiecte. Un vid plin., iată nedefinibilul său. Un fior cop leşi tor de fiinţă care străba te neantul. O invazie de este intr-un ;vag absolut. Vidul est e condiţia extazului, prccmn ex­

tazul

este co ndiţia vidului. Excesul pozitiv al sufle­

tului umple un gol imens ; excesul

negativ il dilată.

CA vidul sufletesc este un amar infinit şI extazul () bucurie infinită, diferenţa de tonalitate afec­ tiv ă nu dov-cdeşte nimic pentru

un

ireductibil al

lor. Atit unul cît şi altul definesc o condiţie de limită a

fiinţei.

In

şi invers. prezenţa extatică, cit şi absenţa vidului

extaz în vid Atit

presupun, incit mistiC'.l1 prin excelenţă) lunecă din

aşa măsură se

(el insuşi fiinţă d� limită

total individuaţia. De aceea, în ele ţi se pare că

'16

neagA

epu1-


zezi sensul 1l1fllii, deşi nu ştii concret nimic. Neu­ tralitatea faţă de obiecte, deza!ectarea de lumea materială te al'Uncă In golul sfîşietor sau p1anant al acestor corelative ultime. Tentaţia misticii e ste pen­

dulaţia intre un gol plin şi un gol veritabil Slăbiciunile pentru absolut iţi dau gustul auto­ dlstrug-erii. Şi atunci iţi apare deodatA In minte imaginea mInăstirii şi a bordelului "C elule" de-o parte şi de alta. Femei, tot aşa. Dezgustul de viaţA creşte atit in umbra curvelor, cît şi a sfintelor. De ce uneori viaţa pare mai nesemnificativA de­ cit o inmo�ntare de sinucigaş ? Şi de ce aRidatA umbreşte paradisul, că cerul este ca un spin in su­ flet ?

este un nct pozitiv de afirmare, ci rez�ltatul unei lnverşunm lmpot:iva existenţei. Ca sA te apropii de el, trebuie 'sA fi pier­ Ataşarea de Dumnezeu nu

dut gustul pentru devenire în aşa măsură, incit cli­

pele să

se

proiecteze

ca

tentaţii inf.ernale. Acel "ape­

tito de Dios", de Care vorbeşte Sf. Ioan al

Crucii,

este, in pIimul rind, o negaţie a existenţei şi numai act final o afirmare. A te purifica de toţ ceea ce nu e Dumnezeu înseamnă a elimina lumea din con­ ştiinţă. Pentru cine suportă Cu dezamligire umbrele fU-ii acceptarea integrală a lui Dumnezeu nu poate fi decît nihilism, iar cel ce aderA organic la lume ar ca

un acces de dcmenţl..; Prezenţa lui "apetito de Dios," gradul lui de In. tensitate dovedeşte nivelul dezîncadrării noastre In fire. De cite ori te gindeşti instinctiv la Dumnezeu) trebui să considere credinţa

de atitea oIi mărturiseşti o deficienţă a

instinctului. a! Divf...

Punctul nul al vitalităţii este rezemul ideal

niUifii. Apetitul ceresc şi pofta de Dumnezeu se nasa


pc ruina

tuturor apetiturilor

vitale şi a

poftelor

pumîntene. După ce simţurile noastre nu mai reac­

ţionează la obiecte,

la ce s-ar

mai putea aplica

ele ? Devin nişte trestii spre a mtlri golul acelui vid buprem supranumit Dumnezeu. Mistica spaniolă este b irupţi e a absolutului

in

istoric. O epoci'i în care extazul devenise banal, de-n­ dată ce trecuse în teorie, şi Dumnezeu se

mvăţa dupA

o didactică a inimii nemaiîntîlnită. O perloaPă car­ diolo);ică a devenirii. Mistica e nimbul oricărei cul­ turi, justifical'CfI ei ul timă. De aceea este ca dincolo

de cultură, ca de nltculll şi muzica.

Toţi nibillştii s-au războit cu Dum nezeu. O probă în plus pentru \'cclnătatea lui cu nimicul. După ce ai călcat totul, nu-ţi mai rămîne de zdrobit

decit

această ultimă rezervă a neantului. �

Dintre toate fenomenele "culturii" moderne, nihi­

lismul rus seamănă mai mult cu mistica spaniolă. Se mişcă la aceeaşi înălţime şi in aceeaşi ardoai'e,

cu

diferenţa ncimporlantă că unii ţin crucea în mînă, pe cînd ceilalţi - bombe. Oamenii vorbesc despre Dumnezeu nu numai pen­

tru a-şi "plasa" demenţa, ci şi pentru a o masca. Atîta vreme cit te ocupi de

El; ai 8cu-::ă pentru toatQ

tris­

tetile şi singurătăţile. Cum nu-i mai pronunţi nu­ mele, ţi se demască goliciunea nebuniei. Dumne�eu ? O demenţă oficială.

De cîte ori oboseala de lume ia formă religioasă, Du'mnezeu este ca o mare, căreia ne abandonăm tm a ne uita de noi ' înşine. un refugiu de

Sc\.lfundarca

pon

..

in cI este

propriu rioastră individualitate. Imer�


siunea în

abisul divin ne scapă de ispita

proprii.

Iar

e..�istcntei

altăclatl't îl dC'scoperim ca o zonă luminoasă la

capătul unei rcgJ.'esiuni lăun tri ce, mai redusă, căci, găsindu-l

în noi,

9onsolarea dispunem

e mult

intr--en

anumit fel- de el, Avem atunci un drept asupra lui,

căci asentiIl1cntul ce i-l dăm nu depăşeşte siunile unei iluzii.

dimell�

Dumnezeu ca o mare şi Dumnezeu ca o zonă lu·

minoasă constitui e o

alternanţă

în exp erienţa noastră

divină, Intr-un caz, ca şi în ceUilalt, singurul scop este uitarea, uitarea iremediabilă.

Cind asculţi pe Bach vezi

cum se infirilxi Dumne­ de Divinitate.

zeu. Căci muzica lui este generatoare

O viziune pl as tică a fiinţei divine ţi se desfăşom.'ă în f aţă şi creşte Dumnezeu sub ochii tăi.

Du.pă un oratoriu, o cantată sau o "pasiune" tre­ buie

existe Dumnezeu. Altcum, toată muzica lui

Bach este o iluzie sfîşietoare, ea fiind mult prea ne�

definibilă pentru

a o degrada într-un deliciu estetie.

Ce va fi fost pe \Tremuri prin ceruri nu se ştie. Doar

de la Bach încoace există Dumnezeu..: ;.. Şi cînd te gîndeşti pierdut zilele şi

pentru

bil :

existenta

nopţile

atiţia te o logi şi mozofi şi-nu

in căutarea

argumentelor

lui, uitînd singurul argument vala­

Bach.

Prin tristeţi cazi prizonier lui Dumnezeu. Şi ast-­

fel aj ungi sl't nu te mai mingîie nimic

moartea în el Aş vrea să mă

in

afară �

topesc intr-o lacrimă şi-n ea sii-şi

opren scă soarele razele şi să pling la capătul lumi�

nii...

70


Imposibil de a găsl gindirii alt rost, decit areta de a te consola că nu eşti Dumnezeu. Şi ca să răzbuni scest regret, măreşti golul lăuntric, Intinzi la ne,,: -sfkşit leagănul divin. Cu ctt mă gindesc mai mult la Dumnezeu, cu atU Ifn.t mai puţin. Apropierea de el este moartea cre­ aturU ; pierderea in el, suprimarea individuaţieL Cu cit urei mai mult pe o scară divină, cu atit dimi­ nuezi In, fiintă, iar in pragul ,lui Dumnezeu încetezi a fi. Astfel, cI nu este mal mult decît o protecţie a -

"setei de r�paos ". Ideea de D u mneze u este cea mai practică şi ceu mat

periculoasă idee din cite s-au conceput

vreodată. Pe

ea se salvează şi. pe ea se prăbuşeşte omenirea.

"Absolutul" este o prezenţă dizolvantă in singe.

Leucemia e grădina in care înfloreşte Dwnnezeu...

))�ă ce sfinţii nu te�r mai interesa. ei n-ar putea dispărea din conştiinţă făt>ă să-ţi Iose anumite urme.

Şi intîia-şi cea mai gravă est� Dumnezeu. Cu ett sfinţii

se

retrag mai mult din cimpul conştiinţei,

cu

atit

Urma lor cuprinde o intindere mai vastă. Căci Dum­ nezeu

este drojdia ce se alege după ce

ai filh'at sUn-

�nia. , In zadar am incerca să-i lichidăm total pe sfin'. Ei ne lasă pc Dumnezeu, ca albina acul. Sau depun

prin mlaştinile conştiinţei toxinele d in care se naşte

ImpărAţia cerurilor... Oare de ce ne aducem aminte atit de rar de clni­

cii greci ? Să nu fi observat nimeni că ei au ştiut tot şi ci au tras toate consecinţele acelor indiscreţii su­ preme ? I-a trebuit omenirii mai bine de o mie de ani


ca sl-şi- recîştige naivitatea şi ignoranta� virtuţi dis­ preţuite de c1nicL Pare-se, insă, că ne-am îndepărtat de eopilărie şi că Incepem să ne scăldăm in apele cunoaşterii . Luciditatea omului modem se afirmi

din clipa în care un singur individ şe gîndeşte fa­

fi.i1activ la cinici.

Descartes este, ca şi

Homer, un copil

faţă de ei. Modernii n-au continuat problemele antice,

ci şi-au trăit tinereţea spirituală fără oboselile - vreau să zic, lucidităţile - lumii greco-romane.

ca şi ultimul cinic de la sfîrşitul acestei lumi ştia mai mult decit un filozof mare din

Ultimul sceptic

aurora modernităţii . Cind ai în spate o tradiţie de gindire multiseculară, îndoielUe iţi par aştri ai spi­ ritului. O arhitectură de lipsă de soluţii construieşte atunci scepticismul, iar cinismul o sfărimA de un su­ flet cu tremurătoare palori. Cunoaşterea necruţă­ toare. implacabilă cu orice inşeIăciuni, nu e posibili dectt eu otravă pe retină. Eşti predestinat.cunoaşterii, ca şi naivităţii. întîia este un fenomen de amurg., cu toate tristcţile lui i a doua - de auroră, cu neînlătu­ ratele melancolii. Cinicii au fost maeştri in irezolvabile Pare mai practic a-i uita. Căci lipsa lor de sfială in faţa cunoaş­ terii iţi trezeşte imaginea unor setoşi de boli incura­

bile. Probă sigură că sfinţenia este o boală : de cite ori te simţi "bine" iţi pare ininteligibilă şi monstruoasi, o invenţie zănatică şi neverosimil ă. Sănătatea este cea mai bună armă impotriva religiei. In "mens sana4C fi In "corpore sano" nu va putea descoperi nimeni cel mai mic freamăt religios ; de adieri misti ce să nu

mai vorbim. Propagandă antireligioasă nu se poate face efectiv decit cu un elixir al tuturor bolilor. Cu .,idealuri" nu 81


ee combate religia,

tl1rindu-i doar -

Sfinţenia

cel

pozitia.

-

mai exclusiv materialism în_o

limita inspre Dumne%ou

a religiei

reprezintă ultimele roade alo bolii . Creştinism'.,}

a ştiut bIne valorl:f:ica plăgile omenh'li . De ar fi sub­ stituit împur.:'tţiei cerurilor igiena, în zadar am căuta

yreun sfînt de la Hristos încoace...

De cît e ori mă apucă slăbicil1niI.:> pentru sfinţi este

('a o intoxicare sau ca procesul df' incubaţie a unei boli. Nimic nu este

mai

astenlc doeit sfinţenia. Prin

ce perv�r3iunc fi soartei vor .fi

comande

ajt1ns oamenii

să re­

exemplul sfinţilor ? Ce confuzie i-a introdus

pe acec;ti eonlpiitori în pedagogie ? Şi oare cum de nu s-a observat că

imitaţia

lor este sfîrşitul pămîn­

dove­ deşte gioadul de neprielnicie in lume a unui om. Cînd aceluia, nu n umai inima, dar şi instinctele i s-au des­ t ulu i şi devastarea v ieţii ? Pasiunea pontru

chis spre

cer, cu greu

soare.

îşi

mai gii"eşle o

ei

ident itate sub

în;:eleg Cllln un Plotin sau un Ed.;.hart pot fi atit multmnlţi în dispreţul lor Iaţ{i <.1(' timp şi mai cu

Nu de

seamă cum <le n-au 'i'egretul lui în nlci un fel. Dru­

mul

m i s ticii (' UŞ()l'

dacă eternitntetl este priviili ca

unicul climat al ;'Ilfle tului. Ceea

ce îl

doa re pe mis­

tic nu este că unmcă ultimele legaturi temporale, ci

că nu rellşeşte �{I le arunce pe tl)ato şi pentru tot­ df>3Una. Bucuria 111i este triumiul asupra temporal1tilţii. Acel lll i stic care nu- cunoaşte frecvent o ast­ fel de bucU1:'ie este nerealizat, condamnat la jumă­ tăţi de drum. Crit(\riul de difcren�icl'e a misticii au· tenLice de (�ea imped ectă este neeesui la bucuria fi­

nală. Cazul atîtor mistici

nern1izaţl

să fie un regret

ascuns, dar co ns t ant, după temporalitate ? Acei care

au vocatie pentru extaz, dar nu pot accepta deşerta,,: 82


rea

timpUlui ca ade\'ărata viaţă, dilJulcsC' intre mIS­

tică şi istorie, pe la marginile omului şi pe la perife­ rlile lui Dumnezeu.

Oroarea de timp şi in consecintă - de multi­ plicitate exp1i�ă de ce chinul misticlll ui este : diS­ tincţia. Obiectivul lui final rumine nediferenţjerea facultăţilor, illdiviziunea lor în exta��. Voinţă, inţe­ legere, sensibilitate sînt depăşite în tremurul de bu­ curie ce încoronează contemplaţia. ToaUi mistica se construieşte pe sentimente, pentru a le Uanscende -

apoi în extaz. Dispar toate obiectele impl'eună cu funcţiunile sufleteşti, aplicate lor. !nfrîngerca indi­ viduaţiei este secretul misticli, ca şi ul muzicii sau

eroticii ...Imposibilitatea de a nu găsi o vibraţie funebră :, veşnicit�i. (Distanţa mea de mistică). Viaţa în Dumnezeu este monrtea creaturii. Nu rămîi singur cu el, ci în' cI. După ce ai lichidat toată lumea, te pomeneşti în faţa lui. Este ultima sepa­ raţie. Avîntul mistic înfrînge .şi acest dualism. Etapa finală : pierderea în imensitatea divintl. sr. Ioan al Crucii a definit misterios această condiţie : 80leclarJ en Dios (singurătate în Dumnezeu). Dar la el, ca In toţi misticii, unirea singurătăţii omului cu deşert ul

infinit al lui Dumnezeu este un deliciu inexprimabil care anunţă identW:icarea lor completă. Ce se întîm­ plă cu misticul în aventura lui divină, ce fdee el in Dl..lmnez..eu, noi nu mai' putem şti dln moment ce ni'CÎ el nu ne poate splmc. Confesiunile lor ne fac să cre­ deni eli, risipindu-se prin atributC'le Divinităţii, ei înşişi devin DunU1czeu, încît ne scapă de sub con­ trol şi se StlstrDg urmăririi. Important este că odată misticul ajuns in El, sfîrşeşte bine, Este -o singuI'ă­ tate voluptuoasă şi îmbătătoare. Mort pentru lume, el renaşte in D'lm1nezeu ca Dumnezeu.

83


Dacă ar exista

un ncces

direct

bucuria mistic!, fără a Ii silit -si par­ la

la jubilarea In Divinitate curgi drumul spinos al expcl'ienţei intregi şi- toate antecedentele chinuitoare ale extaZ\lltu -, atunci solutia supraterestl'ă a fericirii ar fi la îndemina 0ri­ cui. Cum un astfel de acces nu există, sintem eon­ damnatt a urca o scară, fără a-i atinge vreodati ul::, tima treaptă.

AlAturi de "singurătatea In Dumnezeu" a - misti­ cHor se contureazA o altA singurătate, care nu e in fond decit o păTăsire in EL A te simţi adicA izolat. stingher prin Sahara divin li. Astfel de singurAt�ţi

nasc tn pasiunile mistice fără o aderentli ultimA la Dumnezeu. Orice ai fe.cc nu poti reinvia in el şi nu

te simţi acasă în intel'iorul lui.

Unul dintre modurile de a-i uita pe

sfinţi

este plic­

tiseala de Divinitate. Atunci tot ee o tulburare reli­ gioasă a scos la suprafaţă - de la paradis la apoca­ lips - pare a fi produsul unei oboscU nesemnifica.­ tive sau a unei rătăciri zadarnice. Odată Dwnnezeu

Sfintii Btn1 sfărîma. tem­ La dărimări e bL."'le

"uzat", se macină tot ce cI a incoronat.

numai un stUp

la

templul lui. De l-am

plul se zdruncină ; dar numai atît. să incepem cu turnul Scăpaţi de Dumnezeu, cine ne mai stă în cale ? Sub ruinele lui gem îngerii şi sfinţii. hni pot reprezenta Himalaya ca o salcie pBngă­

teare, dar ce greu îmi suportă uneori mintea ima­ unui om ce iubeşte pe Dumnezeu I Cum S{­ întîmplă acest lucru, numai Dumnezeu insuşi va şti, iar ce rost are o astfel de iubire, desigur, nici el Se poate iubi un deşert fără oaze ? De nu s-ar auzi prin

ginea

intinderile lui părAginite cîteva llcorduli pierdute de orgă, el n-ar fi mai mult de un cavou pentru vag3bonzi transcendenţi.


])eQ:intoxicarea de sfinte este lucrul 00 mai grea, deoarece, re:(uzÎnd toate vacuităţile existenţei 101", nu ne putem sustrage farmecului lor divin. Şi dac-am reuşi sA trecem şi peste acesta. mai rămJne şi atuftd un farmec echivoc, de care nu ne putem dispens.a fădi sA deviem de la pendulaţiile vieţii noastre. Eslo In candoarea sfintelor o solemnitate care te imbie să-ţi răcoreşti inima in potire., iar zimbetul lor este invAluit In parfumuri ce ne anli.l1tcsc de culori t� trez!rite în alte vieţi. Cu Dl.lmnczeu este uşor de tenninat, cînd te-ai sătu1'at de el. Impotriva lui nu există decît un argument, dar acela definitiv 1 dezgustul. Greu am putea să ne educăm în scir­ ba de sfinte, de-ndată ce le-run supt otraYQ din la­ crimi şi ne-am făcut din amantl lor o lume de dcli­ cii. N-am luat greul sfintelor ' ? Şi n-au plins ele In noi, ca, prin n au fragiu l nostru, să le evităm Inecu1 7 De mult ar fi di spăru t sfintele

de şi-ar fi schimbat

direcţia lacrimllor

...

Ultima treaptă a nihilismulur este absorbţia In Dumnezeu Ea pecetluieşte lumea, iremediabil, ca un .

joc de umbre. Dar sint ierni şi feţrii in ierni

şi prl­

vaste, cu suspine doigropate de aurori, care o umbră. Dacă pustiul inimii se refugiază într-o laşitate metafizică, plenitudinea na­ măveri

fac

din Dumnezeu

turii n converteşte intr-o aparenţli. Ori ce-am face,

nu este mai mult de o dezerţi� -ante­ logică a tristeţii noastre. Dacă păginii au it.lbit cu adevărat natura, pentru ce vol" fi construit peste urnfuh'ile ei o incureătllFl de zei, pentru ce au dublat şi au derivat realitatea 7 GrecH rr-au făcut altceva d�c'lt să pNve48că natura. De-ar fi iubit-o, nu i-ar fi plasat misterul în transDumnezeu


cendenţă. Orice formă de religie •

este o

deposedare

naturii.

Nimic nu "înfloreşte" in DUn1l1e7,('u. Este un te­ ren sterp ce se îngraşă din oftah.lrile ptullîntului. Pa intinderile lui cresc ' spini, llorile de dincolo ale În­ frîngerilor de aici. Dumnezeu este un fiOr pur, crescut elin tonte de­ fe11;urile spaţiului şi ale sufletului, spre a le com­ pleta în sensul infinitului... Aceasta este "singură­ tatea in Dumn0�eu" , de care in zad�r am vorbi mistici1or. Căci {!i nu ne-ar înţelege. Ce ştiu ci de tragedia care incepe numai în preajma lui Dumnezeu, de conştiinţa unei rătăciri escnţtu] e care ne tortu-

rează la picioarele l.ui ? Orice sflnt sau mistic pun

punct după intrarea în Dumnezeu şi se abandonea­ Nu mai doresc nimic decît să se menţină In această mîngîietoare in­ ză erotic acestui sfîrşit triurnlăt.or.

fund�tură. Totul s-a sfîrşit. Şi cum ci incep cu nean­ tul şi

termir.ă cu

Dumnezeu, de ce s-ar teme de o

revenire imposibilă I După Dumnezeu nu mai există decit doar Dumnezeu. In orice

el dai. Şi a�tfel gustă ei

parte ai lua-o, tot de

prezenţa in posibile.

Divinitate ca

un capăt al t.uturor ciclurilor

Su-i mai ll'C'zim din beatitudlnea divină ? Ce rost mal avea ? Şi apoi ei n-ar inick:;e cum pentru alţii "succesul" lor nu dovodeşto nimic. Cînd tl'eci prin D';lnmezcu, nu se poate sll nu luJi sfinţii în urmă. Toţi - cu mistici cu toL - se închinA la pI­ cioarele lui şi uită de un drum ce-ar continua un­ deva departe.. . Nu-i iert nici unuia de a nu se fi in­ trebat : ce începe după Dumnezeu ? Ar fi descoperit probabil o mU:lică şi cu ea lacrimi, din C�ll'e se înalţă .. crini ar

.••

88


Sl�t c1ipe ele \Hl :Cl�cnmăt; attt de subtil, incit ah­ !;olut' tot (,� ne endc sub simţuri ne scoate din timp. r n [:l'l;!aga 1'( alltntc f HE'(; atunci o coaspil'uf;i€' impotri­ \'a tcmpoi'aliUl ţii. L11 l'jcisaj tem şi o caierind\ ne l;aHă din ea ca o mnintire din paradis &nu o melanco­ l ic gl'atioasă de menuet. Luneca1'ca din timp este p,'eccdată de o toph'c lăuntrică a or'ganelor şi de lin fior moleşi.tor 'in sînge,. care ne' arată ce le-. gătură strînsţ\ c:xistfi între

fiziologic şi Îllccput prin cîteva incxplicabilc ale timpului,

ciudate

şi

eternitate.

fi

EşLe destul .să

suspendări pentru

ca

echilibrul instabil Înt\'e temporalitate şi e lernitate si te

treacă dintr-una înti�-alta.

Pc negaţia sfintilor creşte un dezmăţ

fără sfirşit.

Orice capriciu se mr�rcşte, susţinut de o

adevărat'

pasiune penil'u arbitrar. Ceea ce face convieţuirea

cu el atît de Il( plăcută şi de iritantă este că prezenţa

lor nu permite

nimic,

Cu cît eşti mai �proupe de

sfinţi,

cu atit ţi se pare că nu mai ai ce face, ce distruge şi ce incepe. Totul este altcum în sfintenie, totul este neîngăduite De aceea. liehidării ei îi urmează un sen­ timent de libertate şi deviza anarhică : totul este permis. Lumea în care pluteşti, după ce te-ai . tnde­ purtat de

sf�nţi,

nu poate

fi

comparată

decît cu

aceea a unui criminal după ispăşire. Toate lucrurile

işi schimbă aspectul, conturul şi inţelesul. O senzaţ ie

de il:esponsabilitato, intensă pînă la chin, te scoate din

relaţiile cu obiectele şi te face indiferent la crea.:;

la Creator. Vidul care succede contac­ SfUlţii este mai mîngîietor decit cel care-l

turi, ca şi

tului cu

precede. In "ghearele" lor nu cazi aşa UşOF� Odată

scfipat, o iei rama pl'ln lume, dornk de a-ţi ascuad" obsesiile cerului şi setos de prim uverile ce infloresc pe ruinele

sfinţilor.

8'1·


ToatA viaţa nu .este in fond decit O serie de. 01>: sesii ce trebui e lichidate. Ne hrănim cîtăva vreme din ele, pini ne scîrbim şi apoi facem toate sforţA­ rile pentru a le elimina. Conţinutul existenţei noas­ tre este o substituţie continuă de obsesii, la eare aderănl cu o mai mare sau mai mică intensitate. Cele In care am turnat pasiune constituie amintirile şi culmile prin care ne descurcăm in trecut. Iubirea, moartea, Dumnezeu sau sfinţenia, ce sint ele daci nu obsesii reversibile ? Căci din moment ce nu le putem extirpa in conştiinţă, reziduul germinează şi reface cu timpul conţinutul obsesici. In vidul lichi­ dării renaşte o pulsaţie nouă, forma avind latenţa continuă. Viaţa, însăşi, ce este dacă nu o obsesie CU Q reversibilitate mai mare ? Dumnezeu, moartea, sfin­ ţenia, iubirea, etc. sint obsesii circumstantiale ; nu­ mai viaţa-este o obsesie periodid •••

Ratiunea ultimă a ascezei ? Ea nu este decit o pro­ bA In plus pentru devitalizarea din care se naşte Dunmczeu şi pentru vidul 1ui esenţial Carnea redusi la un principiu de incxistenţlt ; singele circulind in­ tr-un ritm lent pîni la stagnare ; respiraţia prelun­ gitl şi adaptatA unui vis coslIlÎc. In membre uscate care l ngAduie doar căldura abstractă a nervilor ; tn organe despuiate de suflu vital ; In vine albite de ifnge aici zace Dumnezeu.. Tot ce e fruct, izvor şi sAmintA este duşmanul lui. Cu cit murim mai mult In carne şI in timp, cu atît sIntem mai aproape de el. Asceza este negaţia biologiei. O sumli de practici pentru a atinge un minus vital şi o neutralitate ab­ solutA in existenţă. Ascetul ştie cA, atîta vreme cit -

grăunte de dorinţă, o minimA ad� renţă la lume, rezistenţa la Dumnezeu este Inei UD obstacol efectiv. De aceea suprimA el farmecul SDn"!

lIInai rămlne in el


8ibll şi

orice soluţie sub soare.

_8scet toată lumea asta

Ce este pen tru un

? O lumină ruginită, care

se

propagă in inimi şi le macină, într-o ruină lentă şi necruţătoare. Şi cind descoperi un farmec minim lucrurilor de aici, atunci Dumnezeu . pare o rugină care le " mă­ Dincă" sau oîgrasie a firii sau un putregai in inte­ riorul s tîncilor _

•..

..•

Asceza este un mod de a face lot! l u i Dumnezeu

-inlăuntrul fiinţei noastre. Procedeul e simplu şi s1-

gur

: secătuirea

nemiloasă

zarea ultimelor resurse

.a

tuturor energiilor, epui­ pofte­

sensibile, devastarea

lor, pentru ca un eros transcendent să impreune antul individual cu neantul divin.

ne­

Este greu să te lămureşti CU plus-ul care-l aduce lume. Căci fără sufletul omenesc el • indUerenţă pură, iar cu acest suflet nu pare a se sim­ ti prea bine. Neliniştile umane il trezesc din som­ u de veci, lncît Dumnezeu nu şi-a găsit un duş­ man mai înverşunat decît sufletul omenesc, a cărei Dunmezeu în

primejdie n-a simţit-o in inconştienţa Cl'caţiunii.

Insel'ţiunea omului in devenirea universală este o iguduitură cosmică, ale cărei ecouri constituie coş­ marul divin. Căci omul este un plus paradoxal in nu­ tură, tot atît de dţ>parte de accnst3, cît şi de Divi­ nitate. De cînd cu apnriţia conştiinţei s-au. schlmba1

rostul'ilc in cer şi pc pii.."l1înt. Şi Dumnezeu a aparut In jUl,t::l lui l umină : un Itimic în plus.


" Aşa mi-am Închipuit tQtdeauna un mUZlCIan : un om care

a'lLde prin

toate ' simţurHe.

A doua soţie 8

lui Bach, Ana Magdalena, înseamnă în cronica sa impresia tulburătoare ce i-a făcut40 odrli divL"'lului său soţ : ochi cure ascultau. Bach pel:cepea sonor. Şi nu crcd să

tfi

avut cu Dumnezcu altă relaţie decît

auditivă. Extazul mistic propriu-7.is cste vizual, fi­ indeă inundaţla de luminli absoarbe toate celelalte activităţi alo simturilor. Decit, raza vizunIA pleacă din cîmpul luminos al inimii 'şi ochii îşi schimbă

rectia.

di;'

Tot Ana Magdalena : , ,,,Am intrat odată neaştep­

tat in odaie pe cind el scria solo de alt ,.Ah Golgotha" din Mathauspassiol1. Cît 1TI-a tulburat cînd am vă­ zut faţ a lui, do obicei atît de calma şi de un roşu atît de proaspăt, cenuşie şi năpădi1:ă de lacrimi I El nu m-a observat, m-am 'furişat 'incet urmă şi m-am a�czat pe treapt.a din

faţn

uşii sale şi am plins şi

cu".

Dacă ar dispărea muzica, toate bucuriile şi dure­ rl 1e pihnîntului n-ar putea stoarce o lacrimă

celei izvorite din" ea.

Badl

de

esenţa

este agentul direct al dcspămintcnirii. E

.ntîta traIlSCcl1.denţă în cîte o

vibrf1 ţic

de violă, pare

di se presară zăpadă pe ini.."lli de îngeri...

90


In Bach nu există "sentiment�lI,

ci

numai lumea

fi Dumnezeu legate printr-o scară de lacrimi, pe care urcă alte lacrimi.

.•

avut

Paradisul n-a

decit un defect : acela

de

a

nu fi c unoscut lacrimile. Defect de altcum şi al lui

Dumnezeu. Uşor a fost încălcat de om, prin renUll -

tarea la paradis

..

.

Sfinţii pling .. şi eu le comentez lacrimile. .

ne-a mai r[mlUg

:

Atît

l3{l "scriem" despre ele. Toate la­

crimile au f0st plînse.

Bach cUca dp preferinţă din două curti, scrise de

nişte autori ncimpOl'tanţi ai epocii. Una se numea : Tim.p şi etcmitetLe, it1r cealal tă : A8t�1}ra lacrimUol' lui Iisus. Aceste două titluri sînt exegeza muzicii lui, 8 mîngîierilor niiscule diB ca, <.hu· lUui cu seam.:! a nemîngîierilm'. Bach este totul. Şi ce este acest tot ? Dumnezeu Însuşi. Fiindcă în Bach nu este nimic care să nu fie Dumnezeu. Pantcisll1ul, fără justificările

muzicii, eSLe Ull llonSCllS. Intre

inlWli

oamenii bolnavi

de VC?nIelC şi între

cei

există o prăpastie mai mure decît între un

inger şi o broască. Otlată căzut în veşnicie, toate lu­

te mai pot seontc dintr-o um­ sfiirlmă razele. Şi nimiC' Il ll este mai durerv3 <1eelt s:i te pOIllel1eşti, di'l pltkuiele înşelă­ ciuni ale timpului, dtl'cct in mijl.)(!1.]] veşniciei. O sur­ priză continuă şi o cădere ·invoJ.untm.'ă. Saltul in minile pămînt·ului nu

bră, de care

se

eternitate este fenomenul care-Î dosparte pe oameni

in două specii, escnţial il'cdur:tibile. Cine nu-l cu­

noaşte particip� încă la prostia sl'întă il paradisului, iar cine l-u c..,nsumat

este în timp este

joacă fothal

cu

cerul. Tot ce

Înşelăciune, ial' vcşllicia nu este

decit această COllatutare.

01


Poeţii s-au interesat de sfinţi numai intrucit aceş­ tia. alat interesanţi. Şi in afară de nevoia alternantă a consolării, greu am mai găsi un al treilea mo­ tiv interesului pentru ei. Ce-ar fi sfinţii fără ne­ bunia lor ? Creştini Decît că nebunia sfinţilor n-are graţia de iresponsabilitate, care face absurdul poeti­

lor atit de fermecător. Pentru un geniu absolutul co­ incide unui demon lăuntric ; sfîntul fi pl asează nu nu..

mai in afară, dar dincolo, la o distantă infinită de ab. solutul psihologic al genialităţii. Un sfint ar fi in­ comparabil mai interesant decit un poet, dacă actele vieţii lui nu le-ar raporta la nimic, dacă ar face ab.

stracţie fn iubire de Dumnezeu. S:Cintenia ca inuti­

litate a inimii. Dar ea nu este, din păcate, decit un utilUarism transcendent. Cum aş iubi imposibilitatea psihologică a unei lumi de sfinţi stricaţi, de Ingeri

golani, de Dumnezei grosolan i . r Sau nu este decit

regretul du pă lumea de toate zilele ?

Sfinţii sint mai banaJi decit poeţii, deşi fac fapte

mai extraordinare decît ei. A fi nebun In

numele

a

ceva nu e mare lucru. Nu apele ază toţi s:Cinţii la iu­

b ire şi la suferinţă pentru a-şi scuza nebuniile ? Poe­ fii nu fac apel la nimic şi la nimeni. In detaşnrea cea

mai mare, un sfint este un cetăţean faţă de un poet In cea mai vulgară imprejurare. Inaderenţa genială la lume este mai sfişietoare . Şi astfel hazardul este singurul răspuns demonului int.erior. Un Baudelaire rivalizea?ă cu Sf. Ioan al Crucii şi un sfint In germene ca Rilke cu nu importă care sfînt. Şi ctnd te gind€.şti că Rilke er a cît pe aci să rateze in &finţenie t . Genialitatea este o t.ragcc1ie fără cri terii şi făd

scrupul. Faţă de

ea, sfinţenia este o tragedie in for­ mulă, sigură şi practică. Totuşi amîndUl'6l'a le stă la bază o pornire secretă de autodistrugere. Cine nu

92


discerne In dosul tuturor fet'melor de limitl ale spiri­ tulu.i o astfel de pornire nu înţelege nimic d.ia ds­ cudle acestuia. Memoria ce devine activi după ce timpul nu..' mai este cadru şi dimensiune... Ea n-are legătllr. cu experienta propriu-zisă a eternităţii, care este. auspendarea radicală a temporalităţii şi introducerea Imei alte ordini de existenţă, ci prelungeşte funcţiile memoriei dincolo de granitele timpului. Experienţa eternităţii este actualitate ; se întîmplă acum sau ori­ cind, fără să vizeze retrospectiv viaţa noastrA. Sar din timp şi atît ; nu e nevoie să-mi amintesc de ni­ mic. Dar cînd este în joc trecutul nostru es�nţia.lJ eter­ nitatea care precede timpul şi nu cea tn care sărim alături de el, amintirile pretcmporalc sînt singurele care ne pun acel trecut la îndemînă. Este -o altă me­ morie, somnolentă şi adîncă, pe care () trezim rari fi­ indcă vidare� de temporalitate este numai o condiţie In cele multe. Regresiunea ei originară Incepe de la primele zvicniri ale timpului înapoi înspre Dumne­ uu, limita superioară a amintirilor. Este memoria inteligibilă. Memoria sfinţilor... Un om sănătos nu-şi aduce aminte de nimic. C'u cit 'Un organism îşi sen,sibilizcază ţesuturile pînA la tremUt', cu atit amintirile au o vivacitate mai mare.

Rezistenţa materiei este s:Cărîmată, debordInd un flu­ viu subteran, în care se scaldă întreg trecutul nostru. S,inătatea este un înveliş al timpului, un cavou al amintirilor. Ea ne îngroapă trecutul şi. ne asigură o pl'eZentă nesemnificativă. Orice amint!re este un simptom maladiv. Viata ea stare pură, fenomenul biologic ne.f�si:J:icatJ este actu­ alitate absolută De cîte ori lunecăm pc panta amin­ tirilor, de atitea ori suferim din cauza vieţii. Memo­ ria este negaţia instinctului, iar hipcru'ofia ei :'"


boală incurabilă. Romantismul, in esenţă, nu este d� cit abuz de memorie. Novalis, Chopin sau Schumann. au .fost prea bolnavi pentru a nu :Ci victimele 'me­ moriei. A învinge timpul în timp este secretul şi pa­ radoxul inYolziei de amintiri. Toi ce-am trăit in tem. poralitate şi tinde să moară în ea . este reînviat in re­ gresiunea temporalli. Memoriei inteligibile i se opune memoria temporală. Cea dintîi ne duce -spre Dumne­ zeu şi paradis, a doua nu mai departe de melancolii şi regrete. Totul a mai fost cîndva, este o şoapHi care se dilată in convingere de cîte ori tt>roarea sau frumuseţea

zilelor ne înfioură pînă la insuportabil. Atunci toate percepţiile par amintiri, a căror ayalanşă n-o putem stăpîni, iar prezentul se sufocă sub presiunea aceJ�i lavine, care e trecutul. Anularea prezentului in nă. pudirea amintirilor împrumută vieţii un caracter de irealitate şi tie vis inutil. Este o veşnicie de umbre tllafane, o nemurire de amurguri, o înmărmurire de fantome. nu t..ste altă calitate a devenirii, ci ne­ g<lţia ei. Atît de mult se modifică tonalitatea şi încli. narea sufletului nostru de cîte ori realizăm accesul etetniiăţ.li, 11,1Cît -argumentul psihologic de�ine centrat in stabilirea ireductibllităţii devenirii şi a veşniciei. Omul este intr-un fel cînd trăieşte în trecerea lucru- j rilor şi intr-alt fel cînd "trăieşte" dincolo de trec�re. şi de lucruri. Sînt doi oameni în el. Căci ac� sta �. re-:. -Eternitatea

zultatul luptei diHtre veşnicie şi devenire în f�ta: omenească : o împarte în două şl-i fixează in ambele' jumătăţi cîie un centru de greutate. Din această dcz�' binare se naştc ireparabilul uman.

94


Omenirea s-a dispensat de Dumnezeu de cind i�a răpit atributele de persoană.

Incercind

să asigure

Atotputcmi.cului un domeniu de influenţă mai mare,

l-a

scos, făl'tl voia

ei,

din imcc1iaLul viziunii noastre.

Cui să ne mai adresăm, dacă el nu

este

o persoană

care să ne înţ�lengă şi să ne ruspundă ? Mărindu-i-se

intinderea pe suprafaţa totului, Duml1c�eu este pre­

tutindeni şi nicăieri. Astăzi

el nu c mai mult decît

un

nicăieri univcrsal şi nici credinţa llUU8W:ă mai mult ca

un vag fără sfîrşit. Pentru cine Dl.lmn('zeu nu este o

personnă, pentru :1c(�la nu exisUi Dumnezeu. limita­ rea aureroasă în marginile personalităţii ni-1 făcea atit de aproape şi atît de necesar. Ne înţelegeam cu el �i-l iertanl pentru toate tucerile lui.. Şi acum să ne m:.ti căţărăm pc un fulg ? Căci toată subst..'1nţa divinrl s-a risipit,

s-a

măcinat prin amărăciunilc noastre,

incit

Dumnezeu atîrnă spînzurat în nu ştiu ce colţ de sin� gurătate a inimii.

Cu cît am vrut a-i da proporţii mai mori, cu atU

ni l-am înstrăinat. şi umil, în

De

ce nu-l vom fi lăsat noi, mic

modestia lui . cerească şi l-am fnlsificat sub orgoliu nemăsurat ? Niciodată n-a fost

indemnul un::i

mai puţin actual ca acum cînd e totul. Iram

Jnc:'r­

eat de caHtăti prea multe, ca să putem să nu mni cre­

dem. Nu poţi trăi nesfîrşit în mu�ici1, pentru a-I salva

pe veci. E înfiorător ce puţin a mai rămas din Dum­ nezeu ! Ne-am pr.hnit pedeapsa, fiind prea ge!lel'oşi cu

el. Acel ce l-a pierdut ca persoană, nu-l va mai rc­ l-ar căuta în alte forme de iluzii.

=âBi niciodatii, Qricît

Am voit sii-i srlrim

in

ajutor �i n-am reuşit decit

81-1 pierdem. F!'lră teamă şi dragoste, el este Inghitit de gelozia umană. Şi astfel, vrînd sti reparăm o eroare cosmică,

am disu'us singura

9D

eroare preţioasă. .-


Destinul istoric aI omului nu este altul decit sl1 duci ideea de Dumnezeu.pină la capăt. Epuizind toate posibilităţile experienţei divine, complădndu-se in toate. formele de Dumnezeu, el va ajunge fatal \la sctrba de absolut şi la saţietatea de neconc:liji�t, dupi care va respira apoi In libertate. Este o uedefi­ nibili nefericire in lupta Impotriva unui Dumnezeu care fi-a găsit un ultim refugiu in ctteva umbre ale sunetului nostru, o nefericire care creşte din teama secretă de a-l evacua. Ai vrea adică si consumi ul­ timele resturi ale lui Dumnezeu ca si te poţi desfăta netulburat in libertatea consecutivl1 acestei lichidări. Ce

voluptate dacă ai ajunge la un moment, cind în

nici un fel prezenţa divină n-ar mai fi posibUă I Pier­

zînd contactul personal cu un Dumnezeu ca persoan� nu-ti mai rămîne decît să cultivi dorinţa unei descă­ tuşări infinite. Teama rămîne obsedantă că el ,i-ar putea scoate capul atunci cînd ne credem mai liberi, că nu sintem stăpîni pe surprizele singurătăţii ,i cA s-ar putea ascunde multă vreme in dosul cine ştie cărei tristeţi. De aceea, lupta cu el pretinde o stra­ tegie din cele mai iscusite, pentru ca inamicul sA nu profite de vreo slăbiciune finală şi să-şi recucerească poziţiile.

AbBU1'dul şi ultimul, iată cele dou! elemente din a c5ror proporţionalizare se naşte adîncimea echivoci a religiei. Căci ea nu este decit un surls peste un non­

cosmi c,

parlum final peste o ondulaţie � ni­ aceea, cînd religia nu mai are nici UD argument recurge la lacrimi. Doar ele mai ţin echi­ librul universului şi mai susţin pe ,Dumnezeu In fi­ inţA. Cind se vor termina, va dispărea şi regretul după El. sens

un

micnicie. De

96


Slnt clipe care nasc instinctiv imaginea minăstirii. Ai vrea atunci să depui armele şi să-ţi sapi mormîn­ tul alături de Dumnezeu. Tot vidul minAstirUor se adună şt prosperă în suflet şi ţi se încuibă in ţesuturi singurltăţile tuturor sfinţilor sau te impietreşti în deznădejdea unui ascet ce descoperă la sfîrşitul vie­ tii inutilitatea renunţării. In astfel de clipe redevin actuali sfinţii şi nu ţi-e ruşine de imbrAţişărlle lor. Şi insăşi iubirea primeşte o gravitate pe care a pierdut-o prin parada creştină. Curios ce obositoare este ideea asta de Dumnezeu I O neurastenie organică, fatalA. Prezenţa ei in conşti­ inţă este un surmenaj continuu, o febră ascunsA şi epuizantă, un principiu distructiv. Toţi sclavii din imperiul acestei idei se consumA precoce. Te miri că atîţia mistici şi atîţia sfinţi au ajuns la bătrineţe cu obsesia neîntreruptă a Divinităţii. Să-ţi suprimi şi somnul pentru a te putea gindi mai mult la ea şi a o iubi I Ştim, insă, prea bine că nu le mai miroase cadavrul, fiindcA n-are ce să se mai des­ compună : s-au ...redus la elementele compoziţiei lor

primordiale, au devenit asemenea lui Dumnezeu. Şi inseamnă decît deficienţa maximă In fiinţă.

asta nu

Creatorii nu pot fi religioşi. Ca să crezi iţi trebuie o pasivitate completA faţA de lume şi o furie nestă­ pînitl pentru tot ce nu e ea. Atun,ci cind te angaj ezi In creaţie, pierzi distanţa de valorile vieţii şi te asi­ milezi lor. Un om care vrea să creadA nu trebuie s11 facă nimic. Nici un om activ Il-a crezut efectiv în

Dumnezeu. Şi n-a crezut, fiindcA, n-a avut timp. Căci pentru a crede nu trebuie si pierzi o singuri clipA In afarl 'de Dumnezeu. Intre viaţA şi credinţl este o prâpastie insurmontabilA. Sinuciderea cea mal lueidă l'


,i mai dispreţuitoare este o afirmare

a vieţii faţ� de act elementar de credinţă. Valorile l'eligioase îşi �xtrag substanţa din inaderenţa la vinţă. un

-In fond, nu "există" decît Dumnezeu şi cu mine, şi

poate încă vreo cîteva iluzii. D:.lr tt�cerea lui ne in­ firmă pe amîndoi. Se prea poate ca nimic să nu fi existat niciodattt Pot muri cu conştiinţa implIcată, fiindcă nu mai aştept nimic de la El. Intîlnirea noastră ne-a izolat ei mai tare. Cum orice existenţu este o dovadă în plus pentru neantul lui Dumnezeu, prez.enţn mea a adău­ gat o toamn ă bătrîneţii lui. Sînt experienţe umane, care îl fac şi pe el mai matur. Cîţi înţeleg prăbuşirea din prăpastia divină intJ.'-o o muzică n-a intonat pînii acilm despărţi1'ea de Dumnezeu. . .

prăpastie şi mai mare ? Nici

Totul făril Dumnezeu este neant nu e decît neaniul suprem.

j

iur

Dumnezeu

Spiritul metafizic nu se do't;cdl;şte creator, decE depăşind problemele intermediare. Şi care sînt aces­ tea ? Care nu intră în capitolul finn.l al unei metafi­ zici. Iar acesi C<.'1pitol traiează exclusiv despre Dum­ nezeu. Este de mirare cum spiritul metafizic se mai poate aplica asupra vreunui obiect în afară de El. Şi nu numai metafizica, ,dar orice om care a auzit de Dumnezeu nu trebu ie să se mai coboare la alte pro­ bleme . Ce e drept, toţi gînditorii fnc cerc în jurul lui ; dar cîţi gîndesc în interiorul lui ? ImaIl€nţa umană In transcendenţa divină este singurul mod de a salva gîndirea. Individul nu poate deveni centru metafizic fără iluzia subsLanţialităţii divine. Odată ajuns în

98


Dmmlczeu, construieşte pe el, peste el. Numai asUel devine

exteri01'

omului ; altcum murim sub el.

Cîteodată parcă

îţi

pare rău de a nu te teme in

nici un fel de Dumnezeu. Măcar de-ar renaşte tiorul ancestral in faţa nectmoscutului, panica biologică în

indescifrabilul nnturii ! Dar cu distanţa de el, cad temerile una după, alta. Ţi-ai luat o powtră de pe su­ flet, iar golul născut nu mai generează frica fecundă de absolut. Sau de s-ar putea rostogoli peste noi, ce plăcere să fii turtit de Dumnezeu I Adesea am visat la o disarmonie a Sfcl'clor, printre care ar funeca din inălţimi, dinamitat de orgoliul uman, AtOtputCli.lic\11 cu ceata lui. Nu este puţin lucru să�ţi dt.li ultima su­ flare sub cadavrul celui fără început. Cu cît îţi controlezi sentimentele mai

putin,

cu

etit

ele te îndepărtează mai mult de viaţă. Nu inerţia, ci

paroxismul este tendinţa lor. Şi paroxismul tuturor sentimentelor, maximumul realizabil de intensitate, te scoate din tine, din fire şi din tot. Ciici toate senti­

mentele în expresia lor ulti.mă ne mărgincsc cu Dum­ neze6.)O iubire. o suferinţă, un dezgust, etc. în inten­ sitatea ma..-..:irnă îşi au limita în limita divină. De aceea, delirul este cu atit mai complex cu cît işi detennină conţinutul într-o prezenţă ccrenscă. Fără variaţiile pe o temă transc�ndenti1, delirul este patologie purii. Instalarea Divinităţii în centrul lui ii dă caracter de cunoaştere şi îl salvează ca o incoro­ nare a spiritulni. Delirul şi cu Dumnc�eu se sprijină unul pe altul. Pe cind extazul este pn;giitit şi siste­ matizează, dincolo de> categorii, o experienţă divinii, o conştiinţ-ă delirantă este iresponsabilă şi nedirij aiii. Delirul ? O anticipaţie extatică sau un extaz incom­ plet. O treaptii în experienţa divlnl\. Subiectiv şi ca�

99


pricios, delirul mistic - şi numai aceast a importA

este un contact cu Dumnezeu prin febră imagi­ natiVă: Valoarea lui ontologică este mult mai redusă decit a extazului. In schimb frecvenţa lui îi atri­ buie o intimitate cu Divinit atea pe care n-o. mai �sim in alte forme de aspiraţie cerească. Se pare că Dumnezeu profită de toate momentele de delir ' pentru a ne aminti p1'ezenţa. Cu stările sufleteşti

-

normale n-are nici up punct de contact. Dezechili­

brul organic deschide o fereastră spre el O inimă

m lmă este ferecată pentru cer, iar gînd urile dulci şi liniştite sint zăvoQ1'e pe care nu le p oate sparge.

Nu cred să fi existat vreun tnţelepf care si fi priceput cev a , din drama lui Dumnezeu. Inţelegerea acesteia nu duce la înţelepciune, ci la nebunie. De­ cazi in inţclepciune cind te pui In acord cu ritmul

universal, cu forţele cosmice, cu mersul natural al

lucnu'ilor. Ştii toate, te pui la rind cu toate. Şi ni­ mic mai mult. Inţ.elepţii laolaltă nu pot echivala un blestem al regelui Lear sau o rătăcire a lui Ivan Karamazov, Stoidsmul, ca justificare practică şi teoretică a inţelepciunii, este tot ce se poate gindi

m ai plat şi comod. Există vreun viciu mai mare al . spiritului decît res'.)mnarea ?

Dezac01'dul cu lucrurile este semnul evident al

vitalităţii spirituale. Şi el triumfă in dezacordul ) r

su-

prem cu Dumnezeu. Dacă ai ajunge la o împăcare,

n-ai mai trăi tu, ci te-ar trăi el. Atîta vreme cît ne

asimilăm lui, nu existăm, iar cînd i ne opunem, n-are rost să mai existăm.

De-aş fi obosit de viaţă, Dumnezeu f!r fi sin· gw::a soluţie practică şi definitivă ; dar cîtă vreme mai inmuguresc deznăd€'jdi, nu pot să-i dau pace.

100


Cîtoodată văd aşa izolarea omului : un peisaj de iarnă ; zăp ada ca o ingenuitate m3terializată ; o tdcere albă ; o brumă uşoal'ă, mlIrgi­ nL."'ld întinderile ;

şi omul descătuşîndu-şi revol ta, fără adercnţe la

peisaj , străin în n atu ră, exilat între fulgi. Destinul lui Dumnezeu este să

inţeles, ca şi

aI-

se sfîrşească ne­

creaturilor, de ultfel. Şi totuşi sint

siguranţa,--chi­ uneori" că nu mai avem

unii care îl înteleg. De unde ar izvorî nuitoare, care ne cuprinde

unde progre3a în el ? Acele sfîrşeli

în

nopţi

fără

început, cînd pare că l-am sJîrşit in gînd şi in re­ muşcărL. Şi cînd te gîndeşti ce tirziu il descoperim fie&tre, ce vid de cugetare in absenţa lui ! Cînd eşti atent la Dumnezeu ţi se pare că totdeauna te-ai gîndit la el, că nu mai există nimic. .. Numai gîn­ dîndu-l fără milă pină la capăt, asediindu-i toate sillgurătătile, putem ieşi îmbogăţiţi .din dezacordul cu eL De vom rămîne la mijlocul drumului, el n-a reuşit să ne fie decît o ratare în plus.

Nu este revelutor că oamenii neutri problemelor divinităţii dovedesc o inocenţă blîndă şi graţioasă, pe care nu poţi să n-o invidiezi sau să n-o regreţi dacă te-a inveninat ş8l-pcle cunoaşterii ? Cu cit eşti mai mult preocupat de Dumnezeu, cu atît ti-ai pierdut mai mult nevinovăţia în para(iis nimeni n-auzise de el ; numlii starea de cădere a dat naş­ tere chinului divin al muritDrului Fără o viR4 nu este posibilă conştiinţa existenţei divine. De aceea, greu ,aIn descoperi un Dumnezeu Intr-o cODitilntl nefrămintată de păcat. Fiinta neturmentati de Dumnezeu trăieşte Ilaiv. lntr-G nevinovăţie cosmică. Gîndul di1'"iRităţii tul­ buri armonia firii şi trezeşte m\lI'itoru1 din uitare3 •

.


primordială

ce preltmgeşte par�disu1. Şi cind omul nu-şi mai nmi�tcşte paradisul, înscelmnă că a intrat in at ingere cu Du mnezeu . Şi coşmarul a inceput. Contactul divin îţi anulează nevinovăţia şi prin faptul cu te ames teci oarecum în treburile lui Dum­ nezeu, de cîtc ori te preocupi de el. "Cine-l vede pe Dumnezeu mO:lre". Intinderile infernale ale Divini­ tăţii Perspectiva lor este tulburătoare ca un viciu Oamenii îl cred prea superficial de l-au incărcat de ...

.

virtuţi. ,

I

Teologia cste negaţia lui

Dumnezeu.

Ideea ab­

surdă de a umbla după argumente pentru a-i proba

existenţa presupune atîta sărăci e interioară, incît este o evidenţă strivitoare că toate tratatele de te­ ologie laolaltă nu fac cît o exclamaţie a Sfintei Te­ reza. De cînd exic;tă teologi e şi pîllă astăzi nici o conştiinţli n-a cfipătat o certitudin e in plus şi nu şi-a organizat

în

nici un chip îndoielile. Cu

nezeu lucrurile se desfăş oară mai simplu :

meneşti cind te aşteptai mai

Dum­

te

po­

puţin în mijlocul lu i.

,Aici începe momentul dureros şi complicat ; teolo­ gia a r'dmas în urmă, căci ea nu este decit modul de a crede al ateilor. Cea mai proastă bîiguială mis­ tică este mai aproape de Dumnezeu decît Summa

teologica, şi rugăciunea improvizată a

unui

copil

oferă o mai mare garanţie ontologică decit toate sinoadele ecumenice. Fără confesiunile mistice, re­ ligia, şi cu ea biserica, n-ar fi mai interesante decit cine ştie ce problemă de economi c şi finanţe : evo­

luţia salariului Bau impozitelor. Tot ce e instituţie

şi teorie nu mai e viaţă. Biserica şi teologia au asi­ gurat o agonie durabilă lui Dumr�zcu. Sau poate .

l-au

imbălsămat de

yiaţă, de cite ori

a

mult.

vrut.

Numai mistica

,�

i-a dat


Teologia ar avea valoare cînd ar fi posibilă o re­ laţie teoretică cu Divinitatea. Este, Însă, mult mai uşor de găsit una fiziologică. Precum, într-un de­ zustl'U al tuturor convingerilor, pofta de mîncare ne susţi ne mai repede decit sfintii, tot astfel o in­ comoditate organică ne poate apropia de Dumnezeu mai mult decît toate construcţiile abstracte ale te­ ologiei. Acea sClvitoare, care spunea că nu crede in D umnezeu dec1t cînd o dor dinţii, i-a f�'ic ut de rîs pe teologi. "Atributele" lu i D mnn ezeu ? Depinde dc d i spoz i­ ţia noasţră şi de împrejurări. Cînd sîntem gcneroşi şi bine dispuşi, îl încurcăm de atribute pe care de- abia le poate suporta. Fără scrupul şi rezervă plasăm în el întreg conţinutul Ol�go1iului nostru. Astfel aj ungem la concepţia atributelor "infinite". Dar sînt amărikluni in care îi retragem' dreptul de a fi. Un zero de atribute. Nu sintem totdeauna atît de inconştienţi , încît să proiectăm substanţial o Divinitate iluzorle ! Sau ţi se pnre uneori că ştii totul. Atunci ce ne­ voie de inteligibHitate ar mai satisface El ? Sau ' cînd ţi se pare că nu ştii nimic, de ce să mai adaugi

o ignoranţă ? Prea de multe ori prezenţa divină e superfluă. Fără o tristeţe intrebjitoare, nu pot bă-, ' nui ce-ar face acel Dumnezeu... în locul teol ogiei am putea plMa ceea ce nu ştiu care poet numea "ştiinţa lacdmilor". O ştiinţă cu nrgumente dir ecte şi cu o metodă imediată. Astfel sa lârgeşte domeniul religiei şi-şi întinde' cîmpul {"i vast de nonsens consolator. I

şi mai tulburător decit sit te gîndeşti la Dumnezeu in braţele unei �emei Nimic nu este mai plăcut

103


pierdute. . . Şi imi vine--n minte Barres

in

parlament

spunînd unui . prieten : "Aş vrea să trăiesc intr-un Escurial de vise". Dacă s-a exprimat vreodată mai drastic o contradicţie sau un incomensurabil intre realităţi. ..

Greu am concepe o detaşare mai mare decit aceea rezultată din prezenţa divină in vulgaritate ! Este nesemnificativ să te gîndeşti la Dumnezeul după o pagină de mistică sau după un oratoriu. Dar să te întilneşti cu el la colţ de stradă, să-ţi iasă inainte cu femeile de rînd ! Ah ! Cum renaşte vidul şi sin­ gurătatea şi Dumnezeu I Mingiierile apocalipt ice ale Curvei celei Mari m-aI' face doar să-I uit I Regretul de a nu fi tălmaciul singuriităţilor lui

Dumnezeu; de a nu fi orgă inima...

Nu odată înţ eleg pînă la sfîş iere cum au existat

oameni "nebuni de Dumnezeu", care

i-au

sacrifi­

cat tot, in primul rînd mintea, şi au iubit pină la

oroare sărăcia, refuzînd întunericul ca un confort, ş.i au adorat nebunia pentru irifinita ei izolare. Şi nu odată iJ:ltrezăresc cum se poate muri pentru el, ce jertfe poţi

face acestui absurd monumental, ne­

iipsit de o crîncenă dramă. Toate senzatiile care însoţesc pasiunea pentru Dumnezeu seamănă sur­ prinzător cu voluptăţile şi chinurile a mor oase. Căci

multiplicată în sine este erotica divioo. Un amestec de intoxicare cerească şi de amor � mantie exală in nedefinit parfumul dizolvant al credinţei. O dezagregare in trup şi in suflet. De �i<:i o tortură

o aspiraţie imaterială spre moarte. Cine ş�ie ? Spre a scăpa de Dumnezeu sau spre a mmi in d. Este

ceva putred in ideea de Dumnezeu 1


De-ar fi credinţa un leagAn cald, s-ar mai naşte vreun exces şi-am mai cunoa�te nebuniile fâră nume ce·o insoţesc ? A fi înşelat de Du.mnezeu. I Decepţiile

amorului ceresc, trădările repetate ale Amantulul suprem , întrec dramele erosului terestru I AlI pre­ fera să am o mie de inimi de cavaleri medievali nefericiţi tn dragoste decît una cu flăcările lingă indiferenta Divinităţii.

tur na tărlile {

Cruntă

răs­

răzbunare va

Prea puţini poeţi cunosc genealogia lacrimilor; Căci de-ar cunoaşte-o, n-ar mai zice : eu., ci Dum­

nezeu..

Nu că el ar ft izvorul lacrimilor

-

ochii lui

sint umeziti doar de răsuflarea muritorilor

-,

ci

noi nu putem pUnge decit In el

Toate

ale

lacrimile ce ' cW"g din Dumnezeu sInt

noastre. Sfinţii n-au nevoie să ştie lucrul acesta.

Cit despre Dumnezeu, el nu trebuie să afie că sint muritori care aburesc stelele. S-ar

teme

şi in tre­

mW"Ul lui ar scutura lacrimile, şi-am pieri pria mare... Aş vrea să.

Jiu

tn

pro-

.L

o floare pentru a nu şti de Dum­

nezeu sau Satana pentru a-l dispreţui. Dar să mă

chinui

cu ură şi CU iubire in preajma lui, intr-un

leşin ceresc lipsit de

taină ?! Obsesia divină eva­

cuează iubirea terestră, încît Dumnezeu trebuie si conteze mai mult

pe răzbunarea femeilor iubite.

Dimpotrivă, cu cit femeia ocupă inima noastră, cu atit el este aruncat mai spre periferie. Nu poţi iubi

in acelaşi timp cu pasiune o femei e şi pe Dumnezeu.

Amestecul celor două erotici ireductibile creeaz ă d

pendulaţie

interminabilă.

O femeie ne poate scăpa

de Dumnezeu, precum Dumnezeu de toate femeile.

lM

ne

poate

scăpa


Orice

revoltă se

indreaptă

împotliva

CreaţieL

Gestul cel mai mic de nesupunere faţă de fire corn·

promite ordinea universală, pe care o acceptă sela· vii Creatorului. Nu se poate să fii cu Dumnezeu şi impotriva operei lui ; dar poţi, din dragoste pentru el, să uiţi Creaţia şi chiar s-o dispreţuieşti. Acesta e sensul det.aşării de lume a credinţei.

In numele Creatorului nu te poţi răzvrăti nici măcar impotriva păcatului. Căci pentru Reacţiona­

rul suprem singurul păcat este anarhia, acest ptQoo test împotriva ordinii iniţiale. Dumn ezeu pedepseşte

fără milă revolta împotriva răului. Eleatismul

di­

vin este piedică dcmiurgiei omului. Orice r.1zvrătirc este

ateistă.

Inaderenţa la un

infinitezimal al creaţiei este o dezintegrare din in·

finitul divin. Anarhia n-a intrat in planul Creaţi­ unii. Ştim doar foarte bine că în paradis se lăfăiau numai dobitoace. Cînd Ulla din ele n-a mai accep­ tat această condiţie, a renunţat . la fericire . şi

s�a

făcut om. Pc această răzvr.1tire iniţială s-a construit întreagă istoria. Şi pînă astăzi orice ră:wrătire indreaptă împotriva lui Dumnezeu...

se

Odată tot se va prăbuşi şandramaua accstei lumi. In ce fel, nimeni n-o ştie. Şi este, la urma urmelor, indiferent. aici din moment ce to tul n-are nici o calitate şi viaţa este o piruetă în vid, începutul ca

şi sfîrşitul nu doyedcsc nimic. O clipă imensă ca un cavou universal. Şi Dumnezeu ? Piatră de monnînt,

boltă� peste nimicul nostru sau păstor al unei turme ingheţate. , ... Şi dacă încerc să văd prin

ce mi l mai apro­ -

pii, este un val de milă ce se ridică. spre înălţimile

lui părăsite. Ai vrea să faci ceva pentru acest Dum· nezeu stingher, cer nit şi amărît ; să mîngîi vidul '-'

106


metafizic,

să spulberi ceaţa de pe uCc:lstă Siberie

cerească.

Mila pentru Dumnezeu este ultim a singurătate a

creaturii.

Se prea poate c� rostul omulgi sti nu

fie

altul

decît să se gîndească la Dumnezeu. De-ar putea să-I ignore sau să-I iubească, ar fi salvat.

Căci

el

nu

este o incomoditute decît pentru gîndire. Te-ai apu­

cat să-I d escoşi ? Eşti pierdut. Dar chiar acesta pare

a fi rostul omului : să-I descoase. Nu e de mirare că in scurt timp nu s-a mai ales nimic de el. Dum ... nezeu va rezista la multe ; in faţa gîndului işi pierde

substanţa. Şi acei filozofi CU1'e ii atribuiau gîndire in.finită ... O haină veche, atît a mai rămas din Di­ vinitate -/:;i pe care o îmbraci fiindcti n-ai alta. Ce sărăcie I Istoria omenească este, în fond, o era...nă divLl1ă. Căci Dunmezeu nu numai că e runestccat, dar suferă paralel şi cu intensitate in.fin it mai mare procesul de creaţie şi de devastare ce defineşte viaţa. O ne­ fericire în comun şi care - date fiind dimensiunile fi va consuma poate inaintea noasLr-J.. Solidari­ tatea intr-un blestem de existenţă explică de ce

-

orice ironie la a dresa

lui

se

intoarce

împotriva

noastră. ln doiclile de Dunm ezeu sînt i den tice auto­

ironiei. Cine mai mult decit mul'itorii au sufelit col

el nu este ceea

ce trebuia să fie ?

Asemenea unui castel scoţian parc viaţa, de cîte ori găseşti obiecţii

impotriva Cl'C'atorului.

Fiecare

din ele măreşt e singurătatea şi reduc pe Dumnezeu

la formule absurde. Dar despre el nu

se poate gindi

decît unde paradoxul se neagă pe sine in nbsurdi­ tate... 1 07


Uneori este atit de uşor să-I ' tălmăceşti pe

Dum­

nezeu, că e suficientă o cît de slabă atentie la o pulsaţie lăuntrică. De unde derivă atîta fimiliari.tate şi a.tit vid de mister in rara experienţă a accesibi... lului divin, cind nici o adiere extatică nu ne invă­ lu ieş te ? Orice fonnă de Dumnezeu este autobiografică. Nil numai că purcede din tine, ci te şi tălmăceşti in ea. Este o viziune- dublă a introspecţiei, care ne des­ coperă viaţa sufletului ca eu şi ca Dumnezeu. Te

vezi în el şi el se vede in tine. Viziunea interioari separă toate elementele prin care nu aparţin('m lumU şi le concentrează într-o fascie de lumină asimiIabilă principiului divin ; de cealaltă parte ne izolează ca lu.me, incit coexistenţa rezultată din a­ ceastă discrepanţă a viziunii împrumută contactului cu Dumnezeu o familiaritate unică. Va putea ducE' Dumnezeu toate lipsurile mele ? Va putea el să se urnească sub povara atitor tris­ teţi ? Mă Inteleg bine numai 'prin imaginea mea despre eL Cunoaşterea de sine numai aşa are un rezultat şi un sens. Cine nu se gîndeşte la el, rămine străin sie insuşi. Căci Dumnezeu e singura cale de autocu­ noaştere, iar Istoria universală - descrierea for­ me�or lui. Meditaţia muzicalli să fie prototipul gindirii la genere. Oare a unnărit vreun filozof un motiv pinA

la <;apiU, pină la epuizare şi plnă la limita lui, aşa face un Bach sau un Beethoven ? Gîndire exha­ ustivă există numai in muzică. După cel mai pro. Itmzi cugetători, simţi .nevoia s...o iei de ta Inceput. Numai muzica � răspunsuri definitive. Undo s-a aj uns după atitea meditatU asupra lui Dwnnezeu r .cum


Să.

se repete a{!elca.�i evidenţe, argumenţe şi ab­ surdităţi. Nu ştim ce au gindit cei mai singuri des­ pre el ; dar tot ce cunoaştem nu echivalează un acord de ot'gă. Se pare că prin gindire nu se p«?ate �

epuiza un motiv

şi că pe tema lui Dumnezeu există variaţiuni infinite. De la Iov pînă Ia Rilke nu s-a putut sf.ărima prin cuvint crusta care n insensibi ­

UzeazA şi-l face refractar formulelor inexorabile

.

Gîndirea şi poezia l-au intimidat ; dar n-au lichidat nici un mister din jurul lui. Şi, am reuşit astfel să-I Ingropăm cu toate ta,inele. O aventură halucinantă, In primul rind a lui Dumnezeu şi apoi a noastră. .

Eroismul presupune voluptai� de

-

autodistrugere

in )lume. Sacrificiu in imanenţă. O tragedie car!?, individuaţia., rămIne in limitele ei. Dintre toate fiinţele, eroul gindeşte mai puţin asupra mor­ ţii. Dar există oaTe o fiinţl care să aibă o aspiraţie ineonştientă spre moarte mai mare decit el ? Acest

n�gind

paradox aparent defineşte condiţia eroului. Volup.:

tatea de a muri flră a avea sentimentul mortii.

' OriC-e gind este o bunlvoinţl dispreţuitoare faţă

de viaţă. Cind ştii ce e viaţa sau moartea, cine te;'ar putea convinge dt ele merit4 sacrificiul ? Eroismul este o afirmaţie absolutA, construită pe d'ividuaţiei.

negaţIa in­

Dacă ai gindit moartea piuă la capăt, nu te mai poţi abandona ei, căci iluzia de viaţă ce ţi-a mai rămas nu mai justifică renunţarea eroici. Intr-ade­

văr, la

ce

ai mai putea renunţa ? Eroismul nu

se

ridici pe sacrificiul unui neant vital. Spiritul este prin sine o renunţare. Ce sens ar avea o a doua re­ nunţare prin eroism ? Nu este caracteristic că pro­ fu\'-iune de eroi intilnim !n aurora culturilor,

in

epoci

gotice sau prehomerice ? Oamenii, ncct1nos<'înd chi-


nul spiritului, cum şi-ar satisface gustul rcnunţJirii fuâi. dcrivativul eroic ? Intrc divin şi eroic nu există nici o legătură. Căci Dumnc.lcu n-m'e nici un atribut de erou. Rellun­ �are ? Dur Iisus este erou numai în măsura in care e om. Prin ceea ce c divin se inspiră dintr-o laşitate supraltuncască. Tot cc e sublim în căderea crea­ turii derivă din erois111. Dumnezeirea nu este decît aniip_oclul lui. Eroicul nu e mai puţin refractar divinului. Im�­ nenţa lui conturează cîmpul acţiuiÎii în dimensiWlile lU.mii. Beethoven l-a . eliminat pe Dumnezeu din muzică, din cauza prcdominării elementului eroic. Pinii la el ea exprima un regret plin de pnrfum ceresc. Năvala eroică a lui Beethoven a laic4:at transccndelltul într-o drrună umană. Nu cunosc el muzică mni politică decît a lui. Un triumf asupra lumii. dar nu d'lncolo de ea. Dincolo de lume ? :Our Beethoven 11-0. avut un singur moment regretul pa­ �

radisului...

Meditaţia asupra Dumnezeirii te face insensibil la titanismul uman. Ce rost mai are protestul omu­

lui în natură, cînd bănuieşti prea bine indiferenţa infinită a lui Dumnezeu şi neputinţa lui .fără mar­ gini ? Să nu potI fi erou decit în faţa oamenilor !atil de Ce eroismul nu cete mai mult decît un sun­ p!u gest. Soi mori, adicH, neînţeles de DtID1nezeu. Această nemîngîierc e unul din argumentcle nemu ririi. ...

­

, Ce amărăciune să-ti dai seama că sînt oameni care b:fi.csc fără pcisujc dezolante ! De cite ori nu te Qlictisesc fadoarea azul'ului şi contuntrile clare ia cîmpii cuminţi, cu văi liniştite şi arbori primitori, Ctiră îU1bierilc apusului ! Un cer fără întrebări şi 1 10


o naturli ce

nu aşteaptă un răspuns ! Şi atunci mă ce-aş face fără peisajul ola11dez, fără Salo­ mon şi Iruwb Ruys dael suu Acrt van del' Neer ? Oricare din peis aj cle lor îţi trezeşte toate melanco­ liile, to ate vi sele legate de nori şi de culori cre­ pusculare sau de adicri marine. Un cer greu şi vast, cu nori ca suspine materializate ; intinderi vaga­ bonde, născute pentru a invălui singuriităţile sau comentarii fizice la infinitul melancolici. Un cer ca o boltă unei inimi dezolate... Pardi toate singură­ tăţi1e au purces spre înălţimi şi s-nu oprit în drum ca tristeţea muritorilor să se mingîie in contemplu­ rea lor. Singurul cer ce te poate dispensa de mare şi care te invită să mori frumos şi nefericit Sub un cer ce nu permite gindul fură vis se tn­ tind ape ce n-au tr ăi t niciodată: îns uşi furtuna nu-ţi dă impresia de viaţă. Ape stătătoare, cărora arborii le păzesc tă cerea şi care tăin ui esc intr-un luciu 1..'1tunecos toate ondulaţii1e arborilor şi toate răspun­ surile cerului. Lucrurile îngroapă o tainli, care ar putea să nu fie decit cea a intinderilor, şi se retrag in ele, con­ curind la un mister general, de melancolie şi uitare. Căci infinitul peisajulu� olnndez te face să crezi că natura şi-a uitat de ea însăşi intr-o mirare cos-­ mică şi misterionsă. Arbori, ape care sint izolate sau uneori inghcsuite sub un cer prea mare faţă de micimea lor, într-un contrast dcprimant ; animale care nu pasc iarba, ci nesfîrşirca ; oameni care nu merg nicăieri, ci aşteaptă sub faldurile de umbră ce imbracă firea - toţi şi toate participă la o lume vastă, în care lumina s-a oprit, mărind un mister, prea învăluitor pentru a fi dureros. Ceea ce Vcr­ meer van DeUt, maestl'U al intimitii ţii, al tilccrilor con!idenţiale, ne- a prezentat in om pOl'trc1ului sau

intreb

.••

111


a interiorului, sensibllizînd tăcerUe făl'ă L'm dar­ ooscur de mari dimensiuni, utilizînd notaţii deliCl:lte ;şi atenuînd parfumul de singurătate printr-o atmo­

mai mult familiară, cnsnică. Iakob Ruysdael pictor - atr buie spaţiului nes'rirşit, .incit .sensibilizarea tăcerii ia proporţ:ii într-un clarobscur

sferă

-

i

poet decît

monumental. Auzi tăcerea apus-urilo!" - acesta El farmecul de dezolare al peisajului olandez, la care se mai adaugă o vibraţie de vremelnicie, fără .de -care melancolia n-are nici o poezie.

şi Spania (intre Dostoievski şi El Greco ). -'firi gravide .de Dumnezeu. M:ai sînt şi altele, dar ele nu-l poariă in măruntaie" ci se mulţumesc a-l cunoaşte. .Rostul UlUli popor in lume este să reveleze :măcar 'Dumnezeu

un

pendulează

intre

Rusia

atribut al lui Dumnezeu, să ni-l prezinte intr-D

altă lumină sau intr-altă umbră, să ne descopere

'qna din feţele lui ascunse.

Viaţa unui

popor tr.ebuie

să diminueze puterea Atotputernicului, reducindl.hi

din mister.

Şi �cesta nu poate fi r-edus, dOO1"'t

rea­

lizmd în devenire o parte dia calităiţile secrete ale

Div!nităţii.

mii de -ani de · istorie tnseamnă o uiTA puterii şi autorJtăţii lui. Popoarele s-au tIltr.eeut 111 a-l face eunosctrt, nebănuind ee Tău nmre ti fioeau. Dacă toale ţărne semănau Rusiei şi Spa­

Cele citeva

-serioasă 8

.mei, astăzi era epuizat. Ateismul TUS şi spaniol -este i.nspirai- de Cel -de Sus : teama că -setea ,.devorantii a acestor demenţi cereşti i-ar putea răpi nim'buL; PriR .ateism Dumnezeu se api\râ pe -sine 1Dsuşi de ta- mmiclrea priB eredtnţă. Divimrl Pirinte !şi tIn­ tn-iţişeazA fiii, pe atei... Indiferellţa !or 'B tasA si

'tr&fteZe intl'-un

4ucklităţii.

mfimt piăpăSti'Os 'tie c:illtntl.

-nule


DupA Greco, te-ntrebi ce rost a mai avut pasiu. in pictură ? A fost cineva mai aproape de Dunmezeu prin linii şi culori ? Şi Dumnezeu in­ suşi fost-a cîndva mai asediat de figuri umane, cu () insisten$ă mai agresivă ? Ovalu.l nu este la Greco produsul unei deficienţe optice, ci fOffil a pe care o ia figura omenească ţuguiată spre Dumnezeu. Fata tntoarsă şi cri spată in direcţia cerului s-a lun­ git.de parcă lunecă într-o verticală, al cărei capăt de sus sfîrşeşte in Dumnezeu, precum cel de jos. începe in inima omenească. Puţină nebunie în plus şi Greco nea �ă

ne-ar fi prezentat linii

şi noi

am

de foc între cer şi pămint -

fi recunoscut

uşor

în tremurul lor siD.;}-

. boluri omeneşti. Spania este o flacără pentru noi, dar pentru Dumnezeu, un incendiu. S-au împreunnt prin foc deşerturile pămîntului cu ale cerului. Rusia cu Siberia intreagă arde în1prcună cu Spania �i cu Dumnezeu.

.

Rusul sau spaniolul cel mai sceptic este mai pa­ sionat de Dumnezeu, decît oricare metafizician ga'· mall. Toi. clarobscurul picturii olandeze nu echWa­ lează intensitatea dramatică. din umbra arzătoare a unui . tablou de Greco sau de Zurbaran. Amîndoi ne-au prezentat un Si. Francisc din Assisi. Un ita­ lian văzut (le doi spanioli Nimeni n-a apropiat Italia mai mult de cer decît accşti doi iberlci. Orice sfinţeni� e&te mai mult sau mai puţin spaniolă. Acestui popor îi stă bine cînd- e boln av, n "prinde" �plirăţia cerurilor.. . Clarobscurul oiandez, eu tot misterul lui vast, este străin şi departe de Dumnezeu. T�t ee vrei despre viaţă, nimic dcspre el. Se prea poate ci • pasiune divină ar fi eompromia poezia acele! me­ laneoUi şi se prea poate ca melnncolia si .fie refrae-­ tară absolutului. Pe Dumnezeu U tntc�gi in tristeti

ua


grave, în deznădejdi, în

singlll'ătăţi

furioase ; mclancolia este o nesfirşire

incurabile

şi

imanentă, un

vag tremurător şi balsamic, fădi un corectiv al altei

lumi.

Deosebirea dintre Spania şi Olanda este in come n ­

surabilul dintr€' disperare

şi

melancolie. însuşi Rem­

brandt ne invită să ne od ihnim în umbre şi c1arob­

scurul sliu nu e decit un leagăn în care mur

fUră

revol tă, fiin�lcă am trăit fură chin. 'fot Rembrandt

nu este decît

aşteptarea bătrîneţii. De aceea, greu

am găsi un artist mai reflexiv şi mai impăcat. Faţă

de Renaşterea italiană el este un

apocaliptic,

iar

faţă de spanioli - un gînditor calm şi interiorizat.

Dintre oJandezi numai el' l-a înţeles pe Dunme­

zeu. ( Aici să consiste expl i caţ ia de

ce el

a pictat

relativ puţine p eisaj e ?) Dar Dumnc>zcul lui nu este

o prezenţă care deformează lucruril e pină la de-fi­ gurarea lor ( Gre� ), ci se

degajează

din

mistenLl

umbrelor, ca o germina ţie impalpnbilă , clarobscu­

rului. Omul şopte�te cu el într-o pietate adincă, dar reţinuw. O blîndeţe renexivă şi o abandonare

dis­

ranjeze prea mult. Ce noroc că Rcmbl'andt este

des­

cretă îi înviiluic pe amîndoi, de frică să nu se de­ tul de poet, pentru ca să nu decadă în înţelepciune,

această nenorocire a Olandei, carc a scos-o din torie !

is­

de apropierea fi de cit ardoarea şi maximum unui sufle t nu poate fi deter­

Existii olt criteriu al artei În afar.l de cer ? Dacă n-ar

de tensiune, nivelul

minat fără raportarea la o pasiune absolută. Decit, acest criteriu Rusia,

şi

ne condamnă la

nemîngîiere.

Căci

mai ales Spania, ne arată Ci'l niciodată nu

sintem prea aproap e de Dumnezeu, pentru a avea

lIreptul să fim atei

..•


După toate ideile maIi ar

semn de exclamaţie,

precum

trebui

împlîntat

scheletul

un

trmis­

pe

formatoarc electdce. Atîta irealitate mă obligă să simbolizez procesul universal printr- un etc. plasat

in umbra uliui imens

zero.

�� fie totul aşa de lipsit de conţi nut

? Să s� fi

oprit lumea dintru inc eput ? De cite ori cerul cîştig siguranţa neplăcută : nu există Timpul este

o alinare.

privesc

istorie.

înfringe

Dar conştiinţa

timpul. Şi în viaţă greu am găsi o terapeutică valabill conştiinţei. Toţ ce neagă timpul este boală. C�a ce

e mai pur şi mai săn ăto s în viaţă nu c decît o apote­ oză a vr emclniţiei. - Eternitatea este p utregai la

înaltă temperatură, iar omul - un hoit, d escompus

pe cadavrul lui Dumnezeu. Se poate iubi alt.ă muzică decit aceea care exprimi. absenta omului in lume ? Pină şi funcţia esenţ ială a

gîndirii nu este decît meditaţia accstei

absenţe.

Căci într-atît, întrucît fiinţa umană este prezentă

în lume, ea nu reprezintă un plus difere nţial

care

s-o , ·individualizeze. Absenţa ii dă,

pro­

eminenţă

dureroasă,

care se poate

insă,

o

atenua

reverie, prin tristeţe necontrolată. Este mai

prin

mult

decît revela tor că o a semenea absentă plină de visuri este neutră divinită�ii, a cărei expeIicnţă constituie o

1latură aparte, un gcn specific. Sînt atîţia oameni

care gîndesc şi viscază, şi n-ajung, totuşi, nicioda tă ,

la Dumn ezeu sau la ideea luţ. O tristeţe care nu în­ chide in SUle ncccsitatea mingîieril nu va realiza

experienţa religioas,l. niciodată . De aceea, muz iciepii­ poeţ�, adică acei ce se sa tis:r�c cu triste-ţen rămîn străini de D um nezeu .

tonalitate spc.dfi eă a tristeţii.

115

-

în 8i�,

AbsohltU.l

este o


Deosebirea

enormă dintre Dumnezeu şi ideea de

Dumnezeu a făcut-o Pascal, diferenţiind pe Dum­ nezeul lui Iov şi Abraham de cel al savanţilor şi filozofilor. Ar trebui eompletată cu deosebirea dintr� Bach şi tot restul muzicii, dintre Tereza d'Avi11'a şi tot restul sfinţeniei sau dintre Rilke şi tot restul

poeziei.

0!'8a, cello şi flautul trezesc în noi înclinăIj ftn­ auibiJare şi nostalgice după alte hnni.

Orga - te inti1neşti cu Dumnezeu la marginea

spaţiului.

CeDo - prin grădini de toamnă sau la capătul unei străzi inguste dintr-un oraş vechi ; iar flautul te apropie de el sub un cireş ce-şi scutură noril� in

adierile primăverii.

Orga este o cosmogonie de lacrimi. De aicil rezo­ metafizică pe care in flaut "şi in ccllo n-o in­ tilnim decit în expresie lirică şi într-un tremur n0s:­ talgic infinit subtil, izvorite din fiorurile transcen� dente ale inimii In �rgă se autointerpretează -absolu­ tul fără intermediul sufletului omenesc Iată de ee este ea instrumentul cel mai puţin uman şi impresia stranie cA nici un om n-a cintat cindva la el ! Dim­ potrivă, in cello şi flaut apar toate slăbiciunile ome­ neşti, transfigurate de un regret nepămînte8c. Cind in zile de lucru intri întîmplător într-o bise­ rici o priveşti indiferent şi deodată eşti surprins de acord1,lri de orgă ; sau in înserări, dintr o casA afu­ mati şi neinsemnată te reţin meditaţiUe unui ceno qaU după-amieze vaste cit melancolla in care se risi­ pesc suspinele unui flaut - mai poţi atunci adă.uga bingurătăţii ceva ce să nu fie Dumnczc>u ? n anţa

.

.

-

116


Dinamismul in artă este de două feluri : imanent culorile ard vertical. Şi la Van Gogh obiectele sînt flăcări ş� cu­ lorile ard. Dar orizontal, împrăştiate in spaţiu. Van Gogh este un Grcco fără Dtunnezeu ; un Greco fără cer. tn artă, centrul de gravitate explici, dacă nu struc­ tura formală şi stilurile, in tot cazul atmosfera interioară. Pentru Greco, lumea este o avalanşă cosmică inspre Dumnezeu ; ea vrea să cadă in el, In centrul ei gravitaţional, pe cind pentru Van Gogh avalanşa cosmică îşi are centrul in haosul ei intern. Materia se pr�buşeşte cu furie in sine, in cascadele propriului abis. Acesta este dinamismul imanent. şi transcendent. în Greco figurne şi


Scirba, ce te invaclează la spectacolul devenirii 0meneşti, te obligă să renunţi şi să te pUlifici de "sen­ timente" . Ele sînt sursa adercnţe10r stupide, a acelui ,�da 1" pe care îl strigă inima

rcalitUţil

impotriva

tuturor evidenţelor. Furia îţi dă "accese" de sfin­

ţ\"?nie laică Adică o inaderenţă totală, fărA ,.ieşirea" lui Dumnezeu. Şi in astfel de "a�cese" spirit\1l Dlt-ii pare decît strădania de a-ţi conCepe propriul epitaf, .

Inceput prin întîiul act de gîndire şi sfirşit prin ulti­

mul suspin. Să trăieşti adică toată viaţa ca o varia� ţiune pe motivul "aici zace"... E..-'dstă atjţl oameni care, de-ar fi sinceri cu ei înşişi,

ar

pune cruce gindurilor şi şi-ar împreuna mîinile

in rugăciune, această răstignirc a inteligenţei

din

teaJ:?la de singurătate.. : Viaţa nu este decît o absurditate . legală. Permisă. ..

Acceptată.

Datoria unui om singur este să fie şi mai singur.

Oboseala în umbra minăstirii şi imensitatea

vidu­

lui intinsă in ţesuturi, o tristeţe surdă şi o m elanco.­

lie

fără elocvenţă năşteau in sufletul călugărilor acel

care evul mediu l-a numit acedia. eleatie, rezultat din pustiul inimU

gol �nastircsc, pe

Este un dezgust

Oi inmmmurirea

1l11l1ii, un spleen religios. Nu o pllc118


tiseală de, ci din Dumnezeu, care pare a se fi lăsat peste singuratici cu toate dcşerturile lui. Accdia sint toate adevărurile după-amiezilor de dumin�că in tăcerea apăsătoare a mînăstirilor şi tot ce nu este vibrant în Dumnc;;zeu. Sufletul lui Daudelaire tn evul mediu.

Extazul, in priincl<'! lţli avînturi , tşi creează un pei­ saj divin, o idea1itatc pastoraHl, ridicatU în acorduri mistice ; dezgustul clentic al a cediei desfigurează pei­ sajul pînă la fantomal şi, răpind orice sevă fhii, in­ troduce o fadoare în existenţă, din exces metafizic. O plictiseală plină del venin, pe care numa i blestemul nostru de murltoli fării har o mai poate i nţelege. Acedia modernă nu mai este singurătatea · nlÎl1ăs­

tircască

-

deşi fiecare purtăm o mînăstire tn su.. spaima de ineficienţa unui Dum­

flet -, ci vidul şi

nezeu părăginit. E drept, există şi în spleenul călugăresc o păl'ăgi..: nire a cerului, dar ea este atenuată prin aşteptarea unei ·plenitudini viitoare şi prin toate promisiunile unui e}..1;az pcl>sibil. Dumnezeu este ; chiar atunci cînd e tern, ' nemingîitor sau absent. Aeedia noastră îl transformă intr-o împodobire a indoielilor. In orice scepticism absolutul are un caracter ornamentaL Este indiferent ce mod de distrugere îţi alegi.

Unul

se ingroapă într-o bibliotecQ, altul într-o cir­

ciumă. Rezultatul este acelaşi. Modul de autodistru­

gere dovedeşte ceva numai pentru

felul unui om.

Spune-mi cum vrei să te prăbuşeşti, lea să-ţi s�')un

cine eşti. Amcti, spune-mi cu ce-ţi umpli singurăta­ tea : cu cărţi, femei, ambiţii. La toate p unctul de ple­

cm'e este plictiseala şi cel de ajungcre, distrugerea.

Că unul se vrea. risipit în fîşii de azur, iar altul In

tandrete

ClI

viermii, ce dovedeşte pentru blestemul.

119


traiectoriei umane ? Simbolul soartei noastl"e ? Un cer impinzit de viermi. De la Baudelaire am invăţat că viermii n-au nici ochi şi nici urechi. Nu m-am gindit la asta. Nu m-am gîndit că viaţa. nu e decit un extaz al viennilor-în S0are. Fericirea ? Un menuet de viermi.

Ţi-ai Intins oglinda dnd intre tine şi

moarte

se

mai interpune distanţa unei inchipuiri ? 'fi-ai in­

trebat ochii atunci, ·mai nemArmuriţi decit două pl­ ramide ? Privindu-i, inţeles-ai cA nu poţi muri ? Pupllele dilatate de o groază invinsA îşi pierd ris­ punsurile şi intrebArile. Şi atpnci se naşte o certitu� dine din imobilitatea lor, o certitudine comunicată corpului şi pulsului, ciudaţă şi tonică In misterul .ei lapidar : nu poţi muri. Este tăcere" ochilor care ne asigurli privirea spre propriii noştri ochi, calmul egip­ tean al visului in teroarea ll'lorţii. De cite- ori te apuci frica de moarte, priveşte-te in oglindă, intrea­ bă-ţi ochii şi vei Inţelege de ce nu poţi muri, de ce nu poţi muri niciodată. Ei ,tiu totul. Căci ochii au pete de neant, ce ne .asigură c:,ă nu se mai poate tn­ tîţIlpla nimic. Un popor intră în deeadenţă- cirid Incepe să se plic­ Atîta vreme cit nu-şi uzează posibilitlţile devenirii lui este activ in mod automQt, sub teroarea propriilor valori şi conţinuturi. Prea multă mărire şi glorie dă naştere la o oboseală reflexivA, baza fatală a plictiselii. Amurgul unui popor este identic unui maximum de luciditate colectivă. Instinctele care au creat "faptele istorice" şi gloria legată de ele îşi pierd rezistenţa, iar pe ruina lor apare plictiseala. EnglezU sint un popor de piraţi, care, după ce-au jefuit lumea, au inceput să se plictisească. Excesul tiseascA.

120


de barbarie accelerează epuizarea vitală şi nc.lgă gus­ tul pentru viaţă în culmile vitalităţii. Romanii n-au dispărut de pe fata pămîntului în urma invaziilor barbare şi nici .din cauza virusului creştin, ci un virus mult mai compl icat, lăuntric şi fatal, l-a rui nat in sîmbure : plictiseala. Ei au început să aibA timp, pe care nu l-au mai putut umple cu nimic. Timpul liber este un blestem suportabil unui gin­ ditoJ:, dar este un chin unic pelltl'U un popor. Ce !n­ seamnă timp liber, dacă nu durată ffirii conţinut, lip­ sită de substanţă ? Vidarea tempol'alităţii este nota caracteristică a plic1iselii. ..

Aurora cunoaş te idealuri ; amurgul, numai idei, iar in locul pasiunii apare n�voia distracţiei. Curba descendentă a soartei unui popor este reperabilA prin variaţiile de intensitate ale plictiş elii Decadenţa in­ cepe. Iremedi abilă, sinistră. Căci intoxicarea prin Vi­ rosul saturni an este fatală oricărui organism. P�poa­ rele mor fără scăpare, ca şi individul izolat ce lincezeşte, savurîndu-şi buimăcit sau rece agonia. .

Prin epicureism şi stoicism, Gr ec ia a incercat si , J tămăduiască acest "mal du ,siecle" specific tuturor apusurilol" istorice. Simple pallative, ca şi abundenta de religii a sincretism ului alexandrin. "Răul" a fost acoperit, falsificat sau deviat fără să-i anuleze vi­ rulenţa subterană. Plictiseala intră în sînge sau chiar pleacă din el. Unui popor sare a avut totul incepe să-! fie "urît", întocmai ca unui indi vi d cure a "trăit� prea mult sau "ştie" totul. Şi CE' poţi fuec ca sA

extirpi urItul din singe ? Toate IC'gi u n ile în chipuite ale îngerilor nu m�:ti pot înviora sufle tele> atinse de sci rba consecutivă cunou�terii şi satul"aţiei. Nu existA decit plictiseala orgunică, adică dezgustul căl'l1ii de propriile ei îndcstulări ; iar cînd se dilată la un senti1 21


ment de \iaţă sau la o viziune nemiloasă plictiseala ne dovedeşte cită carne există in spirit. Cu plictiseala apare neîndestularea in lume, iar universul se transformă într-o după-amiază de du­ minică. Intre plictiseala care mi�oase a pămînt a ruşilor

şi aceea parfumată a saloanelor �ngleze sau franceze

deosebirile sint mai mici decît par, ct1ci la amîn�ou� sursa este aceeaşi : inaderenţa singelui la lume. Că ea se exprimă în melodii tărăgănate, in suspine telu­ dce sau, dimpotrivă, prin graţia inutilă a inteligenţei, diferenţierea pl�iveşte numai rafinamentul, dar nu esenţa. Plictiseala în orice formă nu-şi · are· la bază ondulaţia gratuită a inimii, şi, fie ea telurică, fie spirituală, o antinomie organică îi asigură "secreţia". neliniştitoare, toxinele ei corosive. De aceea, nu este plictiseală care să nu ne reveleze două hlcruri : corpul nostru şi vidul lumii. Ficatul absoarbe razele, rinic�ii despoaie verdcţurile, iar stelele putrezesc în gingii. Păcatul capital al cunoaşterH este cu a Inceput să vadă dincolo de IWlle, adică dincolo de rezistenţele creierului. Ce fel de celule se vor fi adaptat ceru­ lui, din moment ce în planul naturii n-au fost pre­ văzute asemenea excrescenţe ? Ncprcvederile na­ tmii i-au obligat pe muritori să transforme inima in organ al cerului. Şi astfel am intrat in ilogicul abso­ lut şi universul a fugit de sub control. Imposibil de a iubi pe Dumnezeu altcum decît u1'Îndu-1 ! Cine n-arc emoţia absolutului cu mÎl").a pe numnal nu bănuieşte nimic .din teroarea metafizică a conştiinţei. Ateu şi credincioşii sînt nişte proşti cumsecade, care s-au aranjat practIc in treburile ul�

1 22


Urne. Inferioritatea unei conş tiinţe metafizice se mă­ soară după nezeu

intTcbarea :

? Acel ce crede

există sau nu există Dum­

că aceasta

este întrebarea, este

un inconştient ridicol. ,Dacă exisLu Dumnezeu sau

nu ? Ce contează acest lucru I Doar ştim că el există mai mult cînd n-avem nici un motiv să-I recunoaştem şi că unei nelinişti pure ii este indiferent că undeva se află un Dumnezeu oarecare. O ctmoaştere care ar epuiza lumile şi ne-ar dovedi inexistenţa lui î ntr-un proces-verbal cosmic n-ar putea suprima furia

amestec de luciditate şi demenţă - care şi-l creează

spre a-şi îndestula iubirea şi mai cu seamă ura. Dum­ nezeu este o funcţie sau un moment

ce

defineşte

viaţa noastril în pragul autodistrugcrii. Că nu există

sau că este .prea puţin ? ! Ce importă, dacă prin el

luciditatea se echilibrează cu

furia imbrăţişîndu-1 criminal I

demenţa

şi ne răcorim

,

Plictiseala este forma cea mai demcntară de sus­ pendare

a

timpului, pre cum exta7.Ul este ultima şi

cea mai complicată. De cîte ori ne plictisim se opreşte timpul în ţesuturi ; uneori ii auzim vurăm cu chin tăcerea. ceas care sUi şi care

oprirea

şi-i sa­

Organismul est.e atunci un

ştie că

stă. In orice plictiseaHi

există conştiinţa stagnării temp oral e, cu atît mai mult cu cît din ce ne plictislm mai lnlllt, din aceea sin­ tem mai puţin inconştienţi. In

potmţarea

con'1tiin­

tei - şi ca atare a izolării noastrc în lume - plic­ tiseala este întîia treaptă ; pe ca se

ridică

şi se

consolidează singurl'ltatea spiritului. Toate bolile se bazea7.ă - mai mult sau mai puiin - pe afecţiuni parţiale şi, ca atare, remediabile. Cuci bolile îşi au locul lor, locul celei mai mici rezistenţe, unde se

incuibti ca intr-un spaţiu predestinat. Dar care este 1 23


spaţiul plictiselii ? Unde e locul ei natural ? Trebuie să fie în toate organele, în intimitatea tuturor mem­ brelor, vacu ităţi ce ne aduc am inte de peşteli sub­ terane. Mai mul t. Trebuie să fie in fiecaI e celulă a corpului un�g()l infinitezimal, peşteri ale primelor elemente şi vacuităţi ale irlnţei noastre, care consti­ tuie un spaţiu vid ce tinde să se dilate şi să cîştige teren. Atîta vreme cit acest spaţiu rămîne indife­ rent, nu ştim ce e plict1sealfl. Dar clrid el devine agre­ siv, o oboseală: totală incinge or.ganismul, Mult mai gravă decit cangrena particulară

a

fi ecărei boli. Plic­

tiseala, aceea care a prins teren şi-şi intinde Elomni a

pe intreaga fiinţ ă, priveşte

cu

dispreţ

şi bunăvoinţă

cancerul. In numele şi sub teroarea ei, părăses c oa­

menii

căminul

şi

moartea

agreabilă

el şi se avîntă în lume spre a muri

legată

undeva

de

fără aco­

periş şi fără lacrimi ; adolescenţii se gindes c Ia si­

nucideri in zile infinite de primăvară,

iar scrvitoarele

fără amanţi se lamentează duminicile, de parcă inima

lor e un cimitir în care morţii nu pot dormi. Din plictiseala aceea organică şi esenţială, fără cauză sau

cu

�a îndepărtată, fără

obiect, în

afar� de un vag

prelungit in fiecare clipă ş.i inmulţj.t de fiece per­ cepţie, se naşte îndoiala şi pasiunea, dezagregarea spiritUlui. sau autodistrugerea eroică. Toată viaţa nu este decît o soluţie a plictiselii . Incerci adică să te salvezi

din

ea.

Me1ancolia, tristeţea,

disperarea,

şi �azul se rpmifici din trunchi� masiv al pUet1selii . de aici, nediferenţierea şi originarul aces. teia. Există flori ale melaneoUei şi tristeţii ; îmi place si mA glndesc la răd4ciAi, cind e vorba de ;pUctiseali. Cu, aUt mai mult cu cît ea şi este întiia treaptă a dez.

groaza

ridkinării din lume.


Cu cît ne plictisi m mai adînc, cu atit uităm punc­ tul initial, motivul, cauza Astfel, orice plictiseală adîncă sfîrşeşte prin a deveni stare în sine şi, scoţia­ du ne din lupta cu obiectele, ne plasează' in faţa ei, iacit oamenii se mai împru.·t după modul in care se plictisesc şi încearcă să se s atveze din plictiseală. Cu toate acestea, ea nu este o problemă religioasă. Sint, doar, atîţia oameni care se plictisesc toată viaţa fără să � ajuns la Dumnezeu I Ei acceptă starea aceasta şi, Aeevadînd 'din ea, nu pot ajunge la cons eci nţele ul­ time ale plictiselii, .adică la exasperarea finală în lume. care introdu ce o dimensiune metafizică in urî tul exis· tenţei. Dar ajunsă nici, pli ctise ala s-a negat pe sine ' insăşi şi s-a depăşit in absolut. .

o culoare este o stare de suflet. Intr-o sensibilitate

lluanţată şi excitabilă toate culorile inspiră tonalităţi încit putem traduce viaţa sufletească într-o gamă cromatică. Pe atiţia oameni ii lasă indiferenţi un amurg ; dacii, însă, pe unii ii scoate din ei înşişi, fap­ tul se dato reşJ.e numai dispoziţiei în care te transpune UD anumit gen de culori. într-o lume de lumină pură, viaţa sufletească ar fi omog�nă şi ar avea o singUră dimensiune. Abse�ţei obiective de culoare i-ar cores punde un alb psihic. Eterogenitatea sufletească ar fi invinsă şi am asista fie la un extaz continuu, fie la un zero afectiv. afective,

­

Culoarea este suferinţa luminii, a spus Goethe. Dar a noastră ? Nu suferim noi cu toate culorile .? Şi nu este uneori a spirati a spre lumina fără obiecte a extazului o dezerţiune din mr€'jclc cromatice, din culori ca expresii ale acestei lumi ? Totul in viaţă este să te ştii plictis i csenpal. Ne­ norocirea este că aproape toţi oamenii rămîn la supra1 25


faţa plictis elii .

Se cere mult stil pentru a vieţui

urîtul substanţial. Doar atunci inţclegi de ce sînt

fiinţe care ar vrea sU epulzeze toate singurătăţile generatoare de lacrimi. Pentru e�e, ce este viitorul ? To&te lacrimile ncplînse, tQ,ate picăturile germina1e de durere.

Sufletul oamenilor care au fost tUl"mentaţi de Dum­ nezeu seamănă une i

primăveri de vieti. încep ade­

vărate decadenţe florale, dezgusturi parfumate, mu..

guri infectaţi. O înflorire de

apus ca o curbă melan­ timidit a Speranţei. tn zadar ai vrea să te mai afli undeva, căci nu mai poţi fi decît dea8t�prqj deasupra totului şi n Imicului. îi înţelegi a tunci pe un sfint şa ntaj i st ca Uon Eloy sau pe un creştin anU­ creştin ca Nietzsche. Sau iţi pare rău că nu eşti un Iuda ca să poţi trăda un Dumnezeu şi Să cunoşti re­ muşcar ea, Şi-i inv idi ezi pe toţi exilaţii pi'lmîntului, deşi universul nu este decît o Sf. Elenă. Invo ci toate s ingurătăţile oceanelor, deşi lacrimile sînt o conso­ lare mai directă şi mai eficace. Nevoia asta 4e, a te îneca, pasiu n ea fără-fundului, după ce te-ai înălţat deasupra fiinţei şi a nefiinţei ! Şi atunci e mai mult decît banal, de ce ape nesfîrşite te cheamă şi te aş­ teaptă de cîte ori te ridici deasupra lui Dumnezeu. Remuşcarea este flacăra neagră a i nimii . Şi pe ea n-o putem stinge decît sub oceane şi mări. Căci re­ muşcarea pleacă din toate clipele în care am fost deasupra şi În care n-am plîns sub Dumnezeu... � ! Ce nemilos am dezertat din umbra lui ! în lume ' nu mai este răcoare şi incendiul se propagă în flăcări ne­ gre, invizibile in nopţi. Inţeleg groaza lui Macbeth: colic ă şi

De mult au plecat pădurile...

Creş tinii au vorbit prea mult de agonia

sufletului:

Construit-au biserici n�unai pentru a nu se sufoca ?

'� :' ? ,� 1 26


Se prea poate

al terorii

ca

biserica să nu fie decît un mormInt

..•

Nevoia de a profana toat€ mormintele, de a da viaţă

cimitirelor într-un apocali ps primiivăratec de sicrie�

Există numai viaţă, in ciuda absolutului morţii I Asta

o ştiu ţăranii care

se

impretmă în cimitirj o:Censînd

prin suspine tăcerea agresivă a l1101'ţii. Ce transfigu­ rată e sexualitatea pe o lesperle de mormînt ! In cu­

rînd se vor găsi femei

pe a1ej]e dn1itirului 'Şi vom

avea ocazia să protestăm împotriva morţii cu SPUn13 unui ţap de bere ...

,

Cind nu te m ai interesează nimic, Beethoven nu-ţi

pare decît o sumă de tristeţi politice. Attmci Brahms îti este mai apro:lpc, fiindcă ure mai puţin orgoliu

in tristeţe şi prin aceasta se abandollem:ă cu pietate

reveriei.

Deznădejdea energică a lui Beethoven te obligă' s11

faci planuri de viaţă şi mar�urile lui funebre sint

murguri intăritoare.

O

muzică to nică,

� eroi13Ul

imanent, ce stimulează pasiunea pentru apal'enţe mo­

numentale. Ce puţin iţi spune Beethoven in clipe de mar e detaşare ! Nu există ni ci măcar aluzie , la Dumnezeu in singurătăţile sale. Fără

geniu

muzical

el nu putea fi "decit un tribun oarecare sau un hamal într-un port olandez ... Cum pot muri oamenii vara şi cum de există cimi­

tire in

so are ? Ideea de nemurire s-a nuscut sub

cerul

vast nI sud ului, fiindcă soarele este bingura negaţie a

mortii. Nu se poate stabili cu nici un Id de prcciziune cInd a�teptarea

Judec(/,Îii de apoi detcl'minâ conţinutul fIe127


cărei clipe. In banalităţi apăsătoare, in

gesturile

cele

mai inexpresive şi in furii vulgare, in cîrciumă mai

mult decît tn biserică te pom�neşti \cutremurat de o �oţie finală, care se prelungeşte ce�suri şi zile şi Invlluie timpul intr-un echivoc, de răscolire tristă şi voluptuoasă. Să poţi vorbi ore intregi cu oameni

ce-i dispreţuieşti despre lucruri vesele şi indiferente şi ei să nu lntrevadă deloc ce aproape eşti de Jude­ cata din unnă, cît eşti de pierdut pentru lume şi cite chemări de sfîrşit te agită ! Cine nu bănuieşte ce in.. seamnă aşteptarea de fiecare clipă a Judecăţii este prea timid cu Dumnezeu şi incapabil de această ul.. timă provocare. Nevoia unei răfuieli definitive cu

patronul prostiei cosmice ' naşte in suflet această aş.. teptare ciudată. Şi poate şi dorinţa de a nu muri Inainte de a călca sentinţa Unuia -care, după ee a creat o lume mediocră şi superfluă, găseşte de cun.. Jn1i că o mai poate şi cîntări.

Nu trebuie să fii creştin pentru a te cutremura

de Judecata de apoi sau pentru a o Inţelege. Creşti..

nismul

a exploatat

numai

o temere şi

o

nelinişte

omenească, scoţînd maximum de profit pentru o di­ vinitate care

şi-a aliat, "laş şi fări scrupul, teroarea.

Judecata de apoi apare in

conştiinţă precum Dum­

nezeu. păcatul sau ingerii. Un �t ; ce e drepl;. nedeterminabil şi imprevizibil, dar nu mai putin un

mişti cu o frică dis.. trezeşti cu o piedică noul. Judecata de apoi ? Ei şi t ? Vl7ea Dumnezeu si ne mai omoare inci odată ? Nu te speria, DuD'llUt, că 1\U ne plictisiIn In morminte r Singurul argument �potriva nemurirll este pU� � .Din aceasta p1eacl, de altfel, tHte '1I9� weţil, toaţ.e � defawrablle 'C!xistenţeL stadiu al neliniştii. Credeai că te preţuitoare prin absolut, clnd te

la .


Caut pe acel esM. Şi cercetarea mea n-are obiect Judecata de apoi cu flor� la butonieră I

Haideţi l a

Ascult tăcerea şi nu-i pot înăbuşi glasul : totul s-a sfîrşit. Sînt vorbele cu care s-a inceput lumea, căci doar tăcerea o precede. .. interes stl suprime Tăce­ rea, fiindcă nu vrea să cruţe nici viat a. Dar ascul­ taţi-o ! tn tăcere nu mai există fiinţă. Doar lacrimile se întrec cu IIimal aya. . . Dumnezeu n-are nici un

Totul este frivol - chiar şi ideea de Dumnezeu faţă de Judecata de apoi. Ajuns ode:tă aici; ţi-e ru­ şine de tot ce nu aparţine sfîrşitului. Şi nu este tul­ burător că ideea Judecăţii din urmă se n aşte p�imă­ vara ? Este drept că în acest anotimp apare nostalgi a morţii la poeţi şi că Judecata nu e decî t echivalentul religios al acestei nostalgii. . . Creştinismul a concepu t

Judecata de apoi ca sensul o dată oarecare se vor cîntări des­ tinele şi succesi unea temporală se va totaliza într-o actualitate implacabilă. Toate fiinţele se vor prezenta ca să dea o socoteală. După ce Dumnezeu a găsit că s-au perindat destule, convoacă i storia întreagă . Se ţine şedinţă cu devenirea, vreau s ă spun cu ci­ mitire le.. . Deşi ideea Judecăţii de apoi este absolut ininteli­ gibi1ă şi o provocare făţişă oricărei înţeleg�ri, ea con­ sti tui e o catego ric neces a ră de explicaţie a nimicu­ lui nostru. Fie în formă religioasă, fie profană, reprezentarea unei rezolvări finale a istoriei este con­ stitutivă spiritului. Astfel ia caracter de destin ideea cea mai absurdă ... final al istoriei. La

1 29


Via.ţa 'Îmi pare un prete:xt frivol

[!>antdisu1ui. Ironia eaTe

'O

f-aţă de "fluzia

desfigurcază nemilo'5 se

l nduioşează în faţa acestuia. Să fie Paradisul o iic­

tiunemai ro dnică decit vi ai a ?

Ironia este un exerciţiu al ne serio zit ăţii metaDiice: Eul converteşte lumea in neant, pentru că ironia nu-ţi dă senzâţii de putere decit cind nu mai există nimîc.

Rerspectiva ironică este un subterfugiu al delirului de grandoare. Eul devine tot, pentru a-şi consola ine­

Ironia se ridică la seriozitate metafizică atunci cind sfîrşeşte in viziunea implacabilă a nimi­ cului. Tragicul este stad iul ultim al ironiei. Kistenţa.

Toate 1ucrllrile s-au

oprit in frunte

cu Dumnezeu ...

Aşa trebuie sA fi fost in"ainie de Creaţie. Numai bă­ tăile inimii ne mai aduc aminte că a fost dndva un Timp ... Rostul lor nu este de or-din

fiziologic, 'Ci

meta­

fizic : marcarea timpului. Doar prin inimă ştim că S�

schimbă ceva, căci fără acest

organ al devenirii am fi

incremenit de mult într-un extaz pus tiu. Palpitaţii1e

revelează o agonie temporală, zvîrcolirile lupta lui �u fiinţele. Excesul unei riimici cardiace izolează temporaliiatea în existenţă, indt

lnt-ense ne timpului,

autcmomia timpului măreşte numai inadcrenţa noas\

tră

la fiinţă .

care {)

Inima ne

"Simţim

descoperă

timpul ; inima pe

şi mai cu seamă o gindim. -Cine nu

ştie ca o are (şi aşa se defineşte ecllilibrul organic) nu ştie că există Timp şi de acee a trăi eşte

Doar

frenezia ei ne scoate .ain

ne-au ..aruncat' din paradis ; am 'Căzut în Cunoaştere. . \ ...\

a.30

în timp. el. Cadenţele inimii

le-.am priceput sensul

ş.i


Uma- din sursele nefericirii este că inăbuşim pt'ca multe: dorinţe criminale. Dacă am da drumul inatinc­ tulUi distructiv, de' cîte "complexe" n-am fi seiql1aţi !

Şi: de cip indivizi t

_

Dezgustul de oameni izvfJl'ăşte din r�fulal'e& p01.:·­ nirilor criminal�. Ce deschişi am fi umani tă1ii, dacă am fi putut sancţiona pe loc pe toţi ce au intrat in sfera seil'bei şi a urii noastre ! Fiinţele ce nu l-e-am onlorl't le purtăm cadaVJ1ele in suflet şi exalările des­ eempunerii alcătuiese mizantropia. ·

Fiecare- om este

un

călău ratat.

spunea ci plictiseala este modul de a fi al bogaţilor. Este drept că săracii nu se plic­

C1neva

săl:aei

tisesc. Dar cum rămîne

cu deznă4ejdea, acest climat moral al sărăciei 1 Lumea se imparte. in proJlrietari şi ceJ:şetori. Săracii fiind la m ijlec, ei constit,1.Lie et€r­ J,l i tatea faGIă a istoriei. Cerşetorii sint tQt aşa de mari rcacţionul'i ca şi proprietarii. Nici unul din ei nu doreşte schimbare sau progres. Numai săracii se stră­ (rJiesc şi poartă greul. FărIi ei n-ar exista societate. Căci proprietarii sint bestii, iar ccrşetorii nu vor ni­ mre. ne n-ar exista săraci, ideea de cetăţean n-ar avea nici;

un cooţinut Anemia !Qr hrăneşte statul, spermr­ �ele 1�1r sint vi.n�le societăţii şi deznădejdea lor- singele istoriei. Praprietarii şf cerşetorii sfnt paraziţif Veş­

niciJ.or s�\rad.

Există nesfirşite soluţii impotriva mizeriei ; nici împotriva sărăciei. Aşa s-a născut omenirea asta :. €� cîţiva. bogaţi, cu cîţiva cerşetorl şi cu toV una.

s.ii:racii. ------

?" ,


Pasiunea absolutului intr-un suflet sceptic ! Un inger altoit pe un lepros. Tot ce nu e Dumnezeu sau vierme este hibrid. Căci, din moment ce nu poţi fi

paznic al infinitului, n-are alt rost decît să paşti ca­ davre. Ne-am vindeca uşor ne-divinitatea dac-am pu,,: tea roade măcar din inimile sfintelor

!

Sint zile de primăvară atîţ de dizolvante, cu un vint cald şi dcprimant, cînd ţi se pare că toţi bolnavii vor muri pînă în amurg, iar oamenii sănătoşi vor supravieţui spectrali şi visători, grăbiţi prin ireali ­

tate şi căutîndu-se pe lîngă ziduri, pipăindu-se spre a se recunoaşte şi speIiindu-se de a nu se regăsi. In astfel de zile ţi-aduci aminte de un nume uitat de

fată, care nu ţi-a spus nimic in adolescenţă, dar care acum te subjugă printr-o vrajă chinuitoare şi devii melancolic pe o inutilitat!!. Sau bolile din trecut !şi

arată faţa şi ieşi in soare cu o mîndrie funebră şi te oferi razelor ca un spital. Şi natura însăşi este o boală. Anotimp senzual şi sfîşietor, in care incerci să iubeşti şi să mori... Dacă mc1aneolia este o boală, ea n-are leac atîta vreme cît sînt primăveri. Căutat-au poeţii Italia pen­ tru a-şi vindeca acest viciu saturnian ? Contrariul este infinit mai probabil. Ei au alergat după primă­ vara incurabilă a Italiei pentru a"se sfîrşi de me­

lancolie, pentru a expira în cadrul predestinat al sus­ pinelor. Veneţia nu este o realitate istorică, ci există de la întHă mel ancolie, ca o

funcţie

a acesteia - oraş

lacrimal generat de un infinit de indoială şi vis.

1 32


Mă gîndesc la o hermeneutică

a

lacrimilor, care ar

Incerca să le descopere izvoarele, dar şi toate inter­ pretările posibile. l..a ce s-ar ajunge ? Am pricepe toate culmile istoriei umane şi ne-am putea dispensa de "evenimente", ştiind totul.

Am şti adică de cite

ori, in decursul vremurilOl', omul a iC'jit din sine în­ suşi şi pînă unde s-a ridicat în această depăşire. La­ crimile dau un caracter de eternitate devcnirii ; o sal­ vează. Şi războiul ce-ar fi fără ele ? Lacrimile trans­ figurează crima şi justifică totul. Interpretarea lor e cheia procesului universal. Rostul unei astfel de her­ meneutici este să ne descurce pe dimensiunile care se

intind între extaz şi blestem.

Nu odată simţi nevoia de a muri de foame şi - te

intrebi zadarnic de unde pleacă această pornire de autodistrugere. Te-ai vrea umilit şi părăsit, călcat în picioare şi mîngîiat de scuipatul trecătorilor, tîrit prin gunoaie şi dîndu-ţi duhul Între tîrîtoare. Dar semenii sînt atît de necruţători, încît nu-ţi permit libertatea de a muri d e foame. Cînd te-ai crede în pragul eli­ berării, te pomeneşti cu buzele umezite de interven­ ţiile indiscrete ale milei. Societatea te obligă să n-ai nimic ; dar îţi interzice să crăpi. Şi astfel te apucă teama că n-o să ai nici o ocazie să plesneşti..:

A nu mai voi să ai nimic şi a continua să combaţi foamea este un nonsens revoltător, o contradicţie stupidă şi o absenţă elementară în interpretarea

ma­

rilor consecvenţe. Cînd nu-ţi mai trebuie nimic, eşti obligat să devii hoit. Iti organizezi atunci inaniţia 'ca un grădinar al vidului stomacal. Plivcşii corpul de

133


toate buruie ni1e� vreau să spun de tot ce este. Şi aş­ tepţi" aştepţi cu nerăbdare... să mori de foame. ... Uneod aşa incepe sfinţenia.

Ceea ce mă separă de viaţă şi de tot este o bănu­

ială plini'! de groază că D um nezeu 'ar putea fi o pro­

blemă de a doua mînă. Şi această îndoi...'llă - lueidă pină la demenţă - îţi încrucişează braţele : ce se mai poate face ? Frivolitatea existenţei să fi at ins pînă şi pe Dum­ nezeu ? Boala inesenţialului să fi afectat esenţa '1 De multă vreme s-a corupt substanţa divină, de-i punem la îndoială sănătatea şi virtutea. Dumnezeu nu mai e prezent ; nici fulgere şi nici blesteme riu 'mai in­ viorează tăriile. Prin ce ospiciu îşi odihneşte bătrî ­ neţile ? Am in ţeles : un Absolut care se cruţă. O lume carE! n-a fost denmă decît de o D ivinitate de­ crepită. Ştiu prea bine că nimic n-are "obiect" sau "cauză".

sufleteşti ' condiţionate ? Dar de cine ? De l ume ? Dar ea nu există decît pentru servitori. Şi viaţa este o realit.-ue doar pentru oamenii dintr-o bu­ cată, inchinători inc0D.'iti(lnţi ai veşnicei prostii. Stări

Cînd suferi sub soare nu-ţi. rămîne ceva mai bun de făcut decît să Imparţi mîngîieri Dar ce poate fi mai ciudat decît necesitatea consolării cu cît eşti mai risipitor în mîngîieri ? Cu cît ai indulci t 'ma i multe

destine, cu atit t� apasă dorinţa

incur aj ărilor şi

nmbetelor tandre. Singurătatea profeţilor este haps

El

Un

vibrant.

Toate clopotele te cheamă la Judecata d-e apoI. De' aceea turnurile sînt un protest impotriva vietii I�


mijlochl aresteia. Ele anunţă sfîrşitul de vreo două mii de ani, încărcînd de atîta solemnitate agonia la

care ne invită creştinismul. Cînd, însă, dangătele se

nasc în tine înseamnă că eşti copt pentru Judecată, iar cînd inima ţi-e un clopot spart sentinţa e dată ire­ vocabil.

Două lucruri la care nu se poate rezista : muzica

Bach

lui

şi lamentaţiile scrvitoarelor în înscrări tă­

cute şi imobile .; .

Cit timp nu auzi tăeerea şi nu savurezi m uzica sin­ gurălăţii rămîi străin misticii. "Armonia sferelol" � este o banalitate numai pentru proşti şi filozofi ; pen­

tru mistici e -totul. Şi cînd spaţiul devine astral şi

stelele lumînări la căpătîiul lacrimilor, mori in fIau­

te cu

de îngeri.

Cei mai wnil

creştin are momente în

care

vorbeşte

Dumnezeu, de la egal la egal. De n-ar permite şi

religia astfel de satisfactii de orgoliu, omul ar plesni,

sub

înăbuşirea virtuţii lui esenţiale. De acee.a, ateis­

mul flatează libertatea umană, c�ci,

vorbind

de sus

cu Dumnezeu, ridică orgoliul la rang demiurgic. Cine

n-a di spreţuit niciodată principiul suprem este

des tinat sclaviei. Sîntem noi

cu adevărat numai in

mIsura în care îl umilim. Dumnezeul

in�r-un cer subteran...

Tristeţea

pre­

meu trăieşte

neroniană ce n-o îmblînzeşti prin nici un

ajutor omenesc ... O catastrofă a naturii sau specta

­

unui incendiu să mai anime doar un interes de­ funct. Distanţa absolută de muritori îţi contureazn demenţa semnificativă a lui Nero, ca o imagine rec()lul

135


vcrsibUă a tristeţii şi face din intoxicarea mclahco­ lică a împflraţilor un ref ugiu şi o co nsolare sufletelor

rănite. Cinc

nu l!

natural fericit, nu poa te cunoaşte decit

fericirea consccutivă crizelor ee disperare. Se naşte din agonia inimii o euforie care Întrece în intensitate

visurile pastorale şi gratioase,

un avint cosmic de Atunci nu

putere peste materia grea a decepţiilor.

mai llştcpţi nimic de la orgă şi

nici

stelelor sau de la tăcerea spaţiului.

de la depiirtarea Mi-e frică de o

fericire insuportabilă, căreia i-aş cădea victimă

şi

care, răzbunînd un trecut de groază. m-aI' răzbuna pe fiinţă. Meritul cl'cştinismului fat ă de înţelepciunea consistă în

a fi depreciat resemnai'ca

antică

prin iubirC'u

suf erinţei . Din punct de vedcre crcştin, un lepros care-ş i iubeşte lepra e superior unuia care-o acceptă ;

un muribund înflăcărat unuia împăcat ; o deznădejde unei înţelegeri... Prin legitimarea febrci , creştinis� mul a adăugat lumii o calitate de emoţie , pe care n-o

avea în contemplaţia antică. Sfinţenia a fost conse­ cinţa imediată a acestei leg itimări. Temp cratura lan­ sată de Iisus este singura favorabilă unei "culturi" de sfinţi.

A făcut apologia

suferinţei şi tennometrul a

trecut de 40e• Creştinismul a ridicat temperatura omului, ca accsta să nu mai diferenţieze percep ţia de vis. După 40° împărăţia cerurilor devine singura per­ cepţie. Judecata de apoi ? O chestiune de termometru.

La tempcratu ra normală nu descope rim decît pă­ mîntul . 36° ? Ce poţi face decît să-ti controlezi ilu­

ziile ? ! Ocupaţia fadă a adevărului . . . 1 36


: .. De aceea nu există cunoaştere

in

sens de absolut

.fără boală. Dar oamenii sînt prea puţin recunoscă­ tori. S-a gîndit cineva 5ă ridice un monument tu­ berculozei, ca si'� nu amintesc de sifilis, epilepsie �i de toate c0lclalte, de melancolie, de plictiseală sau de tdstetc ?

Fără aceste incomoditi'lţi esenţiale fil·­

ceam coneurenţă oilor ... Sursa istOI;iei

mai în al doilea rînd păcatul.

? Doala şi nu­

Cerul a Iost privit întîia oară de întîilll om bolnav.

Şi aşa s-a întîmplat cu tot ce nu e na tw·ă.

Scoateţi oftica di..n istorie şi veţi pierde toate ade­ vărurile poeziei

-

singurele, de altfel. Conştiinţa fi

aprlrut cu prima izolare de viaţă, pe care a făcul-o boala. Totul este, însă, a şti stăpîni o boală, a deveni prin ea ture şi periculos, a nu fi "bolniivicios" . Şi prin ea

să fii contagios

; dar cu spi1itul...

Mai bine este să suferi fără conştiinţa bolii : să pot] fi adică perfect sănătos pentru tine.

Cînd, însă, nu

suferi de o boală precisă, ci de toate cons ecinţel e bo-

111 01', dar care ar putea să fie şi presimţirile lor ? ! ..

Este un incendiu sub conştiinţă, care-ţi

o viziune

de absolut. o sfrunlare patetidl şi o voluptate de îne( astral. Iubesc numai popoarele de astronomi.

Caldceni

Mirieni, egipteni, precolumbicni, etc... care din sili· bi.ciul1e pentru cer n-au ţinut să facă istoric. Este, dt altfel, sinr,urn lor scuză. l1qmici'l arc dreptul s�i

Un popor cu pasiune astro·

nu

fie imperiulist. Acela, însă

curc nu priveşte în sus şi nu iubeşte cuceririle

nu

t1"("

Imie sâ trăiaRC[�. Intre stele şi r[l�boi, iată deci�iE iniţiah\ a unui neam ! Căci n-are rost să mori deci1 pC' cimpul de luptă sau sub vraja unul astru. 1 37


In echilibrul organic sîntem Ia acelaşi nivel cu lu­ mea.

Şi de aceea nici nu sîntem. Căutarea suferinţei rînd, dintr-o dorinţă de a scăpa din

pleacă, in primul

lumea obiectelor,

iar asceza,

ducînd

la paroxism

această dorinţă, exprimă limita aspiraţiei spre unici­ tate. Umbli dup

y:Iurere pentru a nu mai fi la acelaşi

nivel cU lumea. pentru a fi tu. Autotortura este exas­ perarea subiectivităţii. Vrei să fii conştient în fiecare clipă, să nu te

'Uiti

nici în somn, încît baza ascetică a

misticii nu înseamnă decît o sistematizare a insomniei

şi a inaniţici. Sfîşie rile drăceşti ale unui Susor des­

crise cu un exces îngrozitor de amănunte, ţintcsc în­

spre veghea continuă şi luciditatea însîngerată, ca şi cum misticului i-ar fi fridi de surpriza unei absenţe

de dureri

cu dezerţiunea fatală a lui Dumnezeu.

Cînd ai gustat din plin suferinţele pe o întreagă perioadă de viaJă,

nu t� n1ai poţi

dispensa de ele.

Suspini după un chin care să te învioreze din odihna existenţei şi să-ţi infecieze balsamul neştiinţei. Fără sufednţă viaţa Alacoque.

spuţl.ea Marie

nu este suportabilă,

Şi este greu să n-o înţelegi ...

Acele suferinţe pline de graţii --. şi suferinţele fură

graţii sînt plăgi sinis tre ""'::: în care

t-oaie

aproape şi in primul rind cerul...

ti

se

par

Durerea a frînt identitatea naturii. !ll.:liniC' de a o

cunoaşte cu toţii

eram

natu1·ă. Căci eram în rind

cu

existenţa. Dar durerea ne-a pus'la pas cu Dumnezeu.,. ' Această concordanţă finală determină străduintcJ� ascczci. Este in sînge şi în carne

o rezistentii

ciudată b

principiul divin. Asceza n-are alt rost decît să su­ prime- direcţiile spre imanenţă, care, prin singe 5i carne, ne leagă (le lume. Şi ast-fel iau şi ele sensul unic al inimii : prdbuşirea ÎR Aboolut.


Cîţi întrevăd că sînt fiinţe

bare trăiesc ani de-a

rindul cu senti mentul că se apropie de o -convertire

gravă şi hotărîtoare ce va schimba ritmt1l şi mersul c,f}smi:c ? O convertire inspre ce ? Greu de spus_o Şi

aşteptarea

tremurindă, de () intchsitatc plină nu ştii nici cind şi nici cum vei intra

devine

de emoţii, căci

în transformarea nemiloasă.

De cîte ori purtăm în

noi '.o conve.rtire germinală,

nedeclarată sintem în

panica in�xprimabilă ce ne apucă la presimţirea in­ cendiilor in lunile cu secetă la sate.

dar ele zac ani �i � nni rntr o -p repa rare lentă şi misterioasă. 1nregistrăm Toate conve:riirile sint subite,

numai izbucnirea, declanşarea evidentă ; în realitate, ca

nu

este decît

o dată. Ţi

se arată Dunmczeu şi crez�

(".1 de atunci începe viaţa nouă.

Te crezi convert it

!-.ubit. tn realitate, l-ai purtat de la întîia plictiseală

de lume. Apucăm pe drumul convertidi de la prima insatisfactie esenţială de viaţă. Gu cî t ne împovărăm mai mult cu Dumnezeu, cu atît momentul declanşărli, tiata converslunii este mai aproape.

Viziunile sînt

proiec1H subite ale unor germinaţii îndelungate. In­

cl.lba(itl bolii divine ţine mult ; căci, asemenea puro­ l Lllul. Vumnczeu se adună greu. Rana, însă, se sparge cu timpul. Şi atunei avem collversiunea. Iar cind rau:", nu se' sparge,

purtăm o trava in organism, um­

blind pintl la capătul zilelor nu ni s-a arii.tat,

vertire

fiindcă s-a

cu un Dunmezeu care

dospit în noi, intr-o con­

gt:xminală şi nereuşită.

A

nu avea

viziuni,

adică a nu te putea scăpd de Dumnezeu ! Cind l-ai

proicdut în afara eşti liber, ai scăpat de sarcină. Dar cina nu l-nl născut, cind nu-l poţi naşte :geme în tine şi rişti 5�i mori dintr-o sarcină imposibilă. Fiecare sintem gravizi de Dumnezeu. Dar cîţi· nu murim din 1 39


a nu-l pute a scoate la lumină ? Conversiunea estc o

Sa'/·ci1kl. dusil la bun sfîrşit.

Vî1'Sta. inoccnţ ei n lui Reynolds

îti

arată că viaţa

n-ar fi avut decît o şansă : eternizarea copilăriei, CII cît

priveşti

tabloul

pictorului englez,

cu atît îţi

dai seama că am intrat cu toţii intr-o rutare fa­

tală şi necruţătoare, că nu există decît o ratare : .

a nu mai fi copil. Paradisul este o proiectare in tre­ cutul imemorial a unui stadiu al vieţii noastre şi o consolare de pi erdere a copilăriei. Şi apoi acen mînii .

delicată şi transparentă pe care

o ţin e

micuţul

la

piept, ca pentru 'a se apăra de lumc şi a-şi feri cu <'!Pudoare fericirea ! Să fi înţeles

acest

Sau och ii lui puţin dila taţi

nolds ?

lucru Rcy­

şi u mbriţi

exprime o spaimă vagă de ce /' p'icrder e aşteaptă

trăind ?

Ce alt sens

poate

mare

il

să aibă ne­

miirmurirea lui spiritualizată ca de o aluzie tristă ?

I n clinarea aproape imperceptibilă a capului şi buclele

.

care

îi

11ll1bresc fruntea într-un indefinit reflehiv, ne

fac să înţelegem toată melancolia fericirii, pornită dintr-o certitudine negîndită a vl'E'melnkiei oricărui

paradis. Copiii ca $i amanţii presimt limitele fericirii şi această p r esimţire adaugă o umbră gînditoare 'in­ conştienţei paruditiaeE'. Am iubit totdeauna lacrimile, inocenta şi nihilis­ mul. Pe fiinţele c;:.re ştiu totul şi pe cele Cnl-e nu ştiu

nimic.

Pc mtaţi şi

pe copli.

Dc ce vor fi adolescentii: atît de greţoşi şi de scîr­ boşi ? Fiindcă încep să biinuiuscă totul şi ştiinţa lor J'ămîne o bănuiaUl plină de îndoieli şi iluzii. In fond, ei n u ştiu nimic şi nu sint interesanţi

1 40

decît pentru


psihologie. Pierduţi

într-o

reverie

nesubstanţială,

feminină, fără consecinţe, ef trebuie trataţi brutal

şi distant, pentru ca singuri, fără concursul nimănui, sfi se descurce prin desişurile vieţii. Adolescenţa este o vîrstă intermediarii, ea mijlocind imediatul paradi­

p

ziac al co ilăriei cu mediatul infernal ar ratării (care

n-a1'e nici o legătură cu bătrîneţea). Ratarea este un paroxism al lucidităţii ; lumea devine transparentă ochiului implacabil al ratatului, sensibilitiiţii lui to­ cite şi inaderente.

Un

ratat ştie totul, chiar dacă e

incult. Căci, văzînd prin lucruri, în nebunia lui radio­ scopică anulează tot ce e fiinţă. Ratatul este un La Rochefoucauld fără geniu. Pentru el viaţa nu mai are nici un secret, nici un mister, 1..'11' scducţia culturii nu e decit o transfigurare a imbcci1ităţii.

Să existe in

pictură un antipod al Vir&tei inocente, să existe oare un Reynolds al ratării ? Pictorii bătrîneţii sînt departe de a fi înţeles pro­ blema. Bătrînii nu sînt rataţi, ci nişte indiferenţi amă­ rîţi şi nesemnificativi, dar mai interesanţi,

totuşi,

decit tinerii, a căror nefericire nu trebuie să ne spe­ rie, ci să încercăm a o intensifica. Ratarea poate să apară după 25 ani, vîrsta la care începe răspunderea în fata propriului tău destin. Cînd nu realizezi ni­ mic din c�emările imperativului tă� ideal, cînd de: vie:d de la destinaţia ta primordială, decăderea con­ tinuă, te plasează într-o distanţă de viaţă care fri­ zează o idioţenie inspirată. Ratarea nu apare decIt pe ruina unor mari ambiţii şi aspiraţii. Cine nu şi-a

pus

în viaţă insistent şi dureros

alternativa : aut

Cezar, aut nihil, nu este un,ratat. Trebuie să fii vic­ tima uBni orgoliu infinit. Dacă n-ai aspirat nitate, nu cunoşti limita

superioară

141

a

la

rati'lrii.

Divi­ Din


lupta cu Dumnezeu se recrutcază rataţii clasici, iar infdngerca a ceasta îl defineşte pe om in genere ca ratat. Este o chestiune de destin, iar nu de carieră. Unul se crede ratat, fiindcă n-a ajuns primar ; altul, Ei sînt, de fapt, la limita h'l.ferioară a ra­ tării, căci au căzut în lupta cu oamenii, iar nu cu bogat, etc

...

Dumnezeu.


Singurătatea m-a [{lcut totdeauna contemporan morţilor" (Barres). Cum adică : nu exi stă viaţă în sin­ gurătate ? Numai eternitate. . . •.

Cocoşul î n vară

temă ...

dupii-mniazu unei duminid d e primă­

O

tăcere

ca după J udecata ele apo ... şi ,

i

subit şi fără cruţare moartea cosmică. Poate că la Judecată ne vom trezi după ce ne va fi strigat în ureche un cocoş ca acesta, alergînd din cavou in cavou cu vestire un cucurigu ce o spintecă, evidenţiin<;l

sumbră ...

fi pOt:t, nu l-aş lăsa pe Nero nel"ăzbunul. A,? şti cu ce să scriu despre melancolia împăraţilor ne­ De-aş

buni

şi mai

cu

nu l-au vrut

seamă despre a unuia pe care oamenii agonie de imperiu fără

decît obez. .. O

.

un Ncro este lipsită de stil, iar o decadenţă - de

frumuseţe. Istoricii n-au înţeles că împăratul nebun şi trist este o floare necesară amurgului unperial, că parfumul ei otrăvitor este singurul respirabil in J,ml­

ce ştiu istoricii despre viciu şi crimă ca fructe ale tristeţii. Cei ce au luat a.ct de tri st eţe a neroniană n,u mai pot fi decit poeţi.

brele sfîrşitului. De altcum,

(��;��r�"�:l��


Dostoievsld este nedl'ep t cu Raskolni1tov ; il face să se prăbuşească pe un adevăr. Căci distincţia intre oameni, împărţirea. lor în două categorii, care moti­ vează teoretic crima, e un adevăr ce nu poate fi tă­ găduit. De o parte este mulţimea, care trăieşte după

legi mecanice, automatizată şi cu nici tm drept care să depăşească limitele naturii. De cealaltă parte, cei cîţiva cărora totul le e permis, fiindcă ei spală, prin tragedia şi tensiunea vieţii lor,

mediocritatea existenţei.

ruşin ea

naturii �i

Punctul de plecare a lui Raskolnikov este just.

Atunci de ce merge el spre ruină ? Să-i fi fost frică lui Dostoievski de un om

care a

consecinţele

principiului său ? Dar

văzu t moartea nu se mai

gîndeşte la

consecinţe. Să se fi convins de eroarea lui ? Sau Ras­

kolnikov se pr ăbu şeşte, fiindcă vede că nu aparţine celor puţini ? Un om, însă, care ajunge să gîn dească pînă la capăt

distincţia ....aceasta se poate să nu mai fie un chemat ? Se poate, adică, să nu-i fi e

oameni sînt "insecte".

tottd îngăduit

De acord.

remuşcarea ca U1TI1are a crimei ?

? Ceilalţi

Dar atunci de ce

Ruina

lui naskohli­

kov este o laşitate a lui Dostoievski. Spectacol demn de Shakespeare

sau Dostoievski :

un sfint criminal Este o halucinaţie volt'ptuoasă să-ţi

închipui nimbul unui sfînt cu pumnalul în mînă. O fiinţă realizînd un trăsnet inuman şi ultimul paradox

al

posibilului. Se poate

captivantă ?

imagina o ambivalenţă mai

A omorî cu munele lui Dumnezeu pe

buze şi cu toat e inundaţiile de dragoste. Viaţa nu merită nici

implinite ;

un

interes pentr u tipurile

ei

monştrii sint singurele probleme rue lui

Dumnezeu.

1 44


Viziunea dinamică a vieţii, a curgerii şi a

mobili­

tăţii, a direcţiei şi a avintului ei aSCensional pleacil dintr-o euforie domoală, dintr-o

căldură temperatâ

a fiinţei noastre. Ritmăm deodată

cu natura şi 11e

măsurăm reciproc trecerea, fără regretc şi cu o par­ ticipare blîndă. Entuziasmul ne face receptivi deve­ nirii. Dimpotrivă, tristeţea are virtuţi eleate. Distanţa

d e lume nu este, în cazul ei, decît distanţa lumii de timp. Nimic nu se schimbă în triste�e ; toate lucru­

ril e par zăpăcite şi mirate ca după Creaţie. Au ieşit

dintr-un mister, care nu mai e prezent

printre el e.

Tristeţea revelează viaţa ca un !el de orînduire mi­ nerală, s.tatică şi rece. Şi,

de fapt,

tristeţii viaţa "clistalizează". Iar

la temperatura

în demenţă

- ul­

tima consecinta a tristeţii - devine o g eome trie în flăcări. Un nebun este demn de singurătatea mentală nu­ mai întrucît se "gîlldeşte" la Dumnezeu. Mania divină este suprema lui scuză. mintuite în bloc

Ospiciile de alienaţi vor

la marea Judecată ;

fi

căci in ele

Dumnezeu a fost pomenit mai des ca în biserici. Gin­ direa "interioară" a nebunului, pierderea contactului exterior cu lumea, imposibilitatea de a mai comu­

nica îl pun in faţa lui Dumnezeu sau - la limită în locul

h�.

Interiorizarea me�tală este o priză di­ rectă pe Divinitate, ştiut fiind că aceasta nu este ac­ cesibilă

decît prin ruperea legăturilor cu firea. elI

cît nebun ia este mai gravă şi mai adîncă şi cu . rezonanţa ei se intinde spre zonele imemoriale

cit ale

sufletului, cu atît se instaurează ea mai mult în cen­

trul fiinţei divine. Cînd printr-o catastrofă mentală şi re!uzi un ,

intorci spatele tuturor senmificaţiilor

.

sens naturii şi omului, Dumnezeu este singura pre­ zenţă care poate să umple izolarea incurabilă a de-

1 45


menţei. Religia este un mod de a fructifica nebunia latenţă, iar bisericile Sl"nt ospicii necompromiţătoare. Ele îngrădesc elal'lurile singulare ale muritorilo r, le­ galizează porţiile de otravă transcendentă şi opresc astfel transformarea lumii într-o

casă de sănătate.

Meritul religiei este de a fi ştiut să dea o direcţie ne­ buniei, de a o fi administrat în folosul comunităţii şi

de a fi bătut monedă din Dumne zeu. De nu interve­ nea ea la timp u �tituţii şi cu rituri, unde eram

c

astăzi ? Condamnath inocenta lui Nero, îl dispreţuiam

pentru puritate, şi zîmbetul nostru de o demenţă lucidă îl privea ca pe un drăgălaş nevinovat.

S-ar p tea ca melancolia să fie un viciu, fiindcă e prea multă cunoaştere in ea. Şi dacă există un re­ mediu ai' disperării în credinţă, în politică, în forţă, in excese mistice sau bestiale - este imposibil de

găsit vibraţiei ei prelungi, dar atenuate. Mijloace tari ? Sînt ineficace delicateţei ei. Doar parfumuri adormitoare, care s-o răsfeţe-n întinderi mătăsoase

sau ţărmuri marine cu albastru Ireal şi e anesccnt. Acestui rău voluptuos al sîngelui ii trebuie amurguri

leneşe şi aurore f::mtomale. Natura nu este melanco­ liei decit o desfătare de vicii. Durer a înţeles adîncimea acestui rău. In Melan­

cholia sa îngerul satumian îşi pierde

privirea prin

rănile Infinitului. Răni din care nu curge sînge... Căci

paloarea lumii este singele alb al melancoliei... Este o "regulă" generală printre sfinţi ca, de ori îşi aduc aminte de revelaţia

cîte

principală a vieţii

lor, să-i podidească lacrimile... N-au plîns îndeaj uns atunci ? Sau regretul că i-au supravţeţuit... Căci după

revelaţia fun damentală,

să-ţi vindeci

ori ce-.ai face nu mai poţi

superfluitatea.

1 46

Ignaţiu de Loyola, în


timpul unei procesiuni, a avut intuiţia

revelatoare a

Sfintei Treimi. Era suficient mai tîrziu să-şi amin­

tească de acei moment, pentru ca şiroaiele de lacrimi

să-I inunde. Turma, indivizii statistici ai istorici nu cunosc un

atunci

-

o fericire supraomenească, pe

care se axează toată viaţa. Sfinţii măsoară procesul istoric după alte criterii O întrezărire extatică li se .

pare mai grea ca importanţă toate războaiele.

Singurul lor

şi semnificaţie

decit

"eveniment istol'ic"

este revelaţia, care suspendă, insă, istoria... Mistica i-a atribuit numai lui DuITh""lezeu w'eptul

de a spune : "Eu". Nouă ce ne mai I"dmi ne atunci ? Să vorbim la plural ?

uitasem că

la

Ştiam că trăim

singuri, dar

Judecată-vom fi condamnaţi in masă.

Iată-mă, Doamne, cu stau aici şi aştept să vin Cll toţii, să ne judeci. Căci tu n-ai curajul să ne privc5li

singurătăţile în faţă. o melancolie nu se poate îndulci decît prin alta ... poeţi ? Infinitul lor de venin

Şi altmci ce-aş îace fără

este o oază În deşertul vieţii

munţii în inimă sau

Mi s-au rosrogolit

stînci colţuroase

intre gînduri ? Dunmezeule !

s-au pironit

Opreşte-ţi

natura cel

nu ţi-ai făcut muritorii pe măsura mărimilor ei. Sau

tu nu

ştii cum se r epa ră butoaie în creier şi grooza

mărită de ecouri sparte ? Nu pot muri Înainte de a fi omorît totul în mine. Cu o conştiinţă de criminal cosmic aş avea o

satis­

facţie deplină şi o remuşcare totală. Nimic nu m-ar

mai putea lega de lume, de victima mea...

Singur, n-aş

mai avea nevoie de singurătate şi de ,mine. Nu poţi

supravieţui un vierme lamentaţiile spaţiului, voi

muri cu gindul că ţi-ru.' putea

măcar. Voi omori în mine

147


sfărîma orga cosmică şi lacrimile l'ăslrîngă un soare muribund !

Aspiratia

veg-etală ce se naşte

a mel.nncoli ci ...

inghcţate să

din

--

corupţia subtilă

Am fost cindva natm'ă, căci nostalgia de pe vremea

mă poartă înapoi ca o reminiscenţă

CÎnd

nu

eram una cu florile, apele şi mWlţii. Oboseala

de conştiinţă te face scafandru in nesiîrştiul oceanic

al s unetului, şi te descoperi deodată în mijlocul unei

vegetaţii care nu e decit imaginea pr imordială a unui contact de odinioară cu lumea. Toate reminiscenţele se învirt în j urul paradisu � lui. Acesta e singw'ul obiect al lui anamnesis. Platon n-a f6cut precizarea. Să-i fi lipsit curaj ul ? Noi avem faţă de el pova ra a peste două mii de a ni de regrete - ce zic ? -, sîntem chiar maeştri în ele şi sîntem mai incercaţi, mai învechiţi în relele cunoaşterii.

A

nu mai putea gîndi decît în gamă Iunebră.

Neu­

tru fiind - sau vesel şi seniu -, devii opac pentru orice. "Săn�ltatca" face abstracţie de ceea ce

e

i

ma

intim şi mai profund in noi. Gîndurile se ridică ase­ menea aburilor de cîte ori apar nori i tristetii la ori­

zont, iar cînd eşti beat mort de amărăciune nu mai

există zăgazuri gindirii. Freamăt funebru în ţesuturi, horcăit cosmic în oase, păduri care ard în sînge... Doliul inimii e si ngurul imbold spre gînduri .

Tristeţea asta de şacal. .. Doamne, ce departe mai eşti

de veninul apocaliptic al fiilor tăi

I

N-auzi cum troznesc oasele în sicrie ?

Şgomotul

prevestitor al apropiatei Ju d ecăţi ... Mormintele pund inainte de vreme

la

chem�rile veşniciei .

altfel, noi, viii, ne-am făcut de mult Judecata.

1'48

răs­

De


Greu aş găsi un mistic

care să-şi fi distrus cu

atîta desăvîrşirc instinctul creatural ca Eckhart. lna­ derenţ,u totală la făpturi il duce la acea Abgeschicdcn­ heit, la detaşarea de fire, condiţie.primordială .3 ata­ şării de Dumnezeu. Intre viaţă şi eternitate,

el

sacri­

fică fără îndoieli întîia şi verifică teoretic şi practic autonomia

dureroasă a acestor termeni. Unde este

viaţă nu este veşnicie

şi invers.

Eternitate vie ?

Contradictio in adiecto. De ce vor fi simţit oamenii nevoia să mai adauge ceva Ecleziastului, cînd în el este totul ? Mai mult.

Tot ce nu e in el este eroare. "Şi atunci mi�am în­

!

tors nima spre deznădejde". Spre ce '! Spre Adevăr. ... "Intru înmulţirea înţelepciunii stă spor de amă­ răciune şi cine-şi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte su­ ferinţa". Ecleziastul este o revelaţie provocatoare de ade­ văruri, cărora viaţa le rezistă cu o furie deznădăj­ duită. Ce apără tăciunilor.

ca ?

Dcşertăciunile de ştiinţa deşer­

Vidul convalescenţilor pleacă din absenţa de dramă a sănătăţii. Un corp "vindecat" după boli îndelungi ne obligă la o plictiseală durabilă, veninoasă, carnală. Refluxul fiecărei dureri lasă un gol în suflet, ce nu-l putem umple cu nimic.

Medicii ne amînă moartea

pentru a ne abandona uneia şi mai groaznice, fiindcă e elementară şi viscerală,

Poţi dispreţui

plictiseala

numai cînd suferi ; dar atunci cînd ai căzut pradă de­ pravării ei incurabile, boala iţi pare o distracţie. Plictiseala este o melancolie fără vibraţie, precum deznădejdea o plictiseaJă

in

I

flăcări. Toate pleacă din

demonul neinteresului pentru viaţă. Ce să mai faci

149


cind totul e prea puţin, în frunte cu Dumnezeu ? Ce-ti mai răm'ine decit să-ţi meditezi plictiseala ? Şi asta e tristeţea. Ceasuri blestemate in care şi un marş funebru pare banal .. . Am gîndit toate amurgurile şi n=am renăscut cu dimineţile. Soarele aşteaptă virgin în faţa vieţii. Fi-voi demn de un aşa dar, putea-voi îmbrăţişa astru! căruia nu i-am răpit nici o rază ? Jmposibil de a găsi o mingiiere dezo11irii de a nu {i poet... Este singura dezolare cu "obiect". Şi dacă na te-ai niiscut poet, măcar de-ai crede cu talent Îtl

Dumnezeu ! Dar şi credinţa-i înnăscută, ca, de alt.cum, tot ce facem. Fatalitatea lăuntrică ne mînă şi în gesturile cele mai capricioase. Pînă şi cravata ne-o alege Dum­

nezeu din veacul veacw'ilor, iar lumea a murit înainte de a se naşte. Nu există "convertiri". Sf. Pavel a crezut totdca.. tina. Ce mai rămîne din "voia întîmplării" ? Hazar­ elul lumii cu neces,itatea lui inter�ă, care ne alcătu­ ie5te destinul. Noi ispăşim prin determ.inism capri­ ciul existenţei. Omul crede că trăieşte in voia valurilor. El uită neîncetat marea. Valurile Fatalităţii. Poezia s-a născut la marginea mării ; nici în ora,?" de şe� şi nici de munte. Este oare o probă mai sigl.ră pent ru faptul că nu cxi&tă o mare veselă... se naşte "din senin"... Singura, de alt­ Ea este echivocă asemenea unei îmnuguriri sumbre - şi generează o muzică de flaut trist şi aiurit. In camere tăcute de hotel sau pe străzi înguste ale unui oraş vechi ea creşte şi ne vc­ !'ÎCică dezrădăcinarea. Atunci simţi nevoia să te pierzi Teama

ce

fel, şi cea mai întunecată.

150


in s6nete medievale şi-n paturi adînci să refaci tris­ teţi uitate. Teama nu e "psihologică" şi nu aparţine decît în ultimul rind aşa-numitului suflet. In ea răsună chi­ nurile individuaţiei, lupta de demult a haosului cu forma. Nu pot uita clipele in care mJlteria rezista lui Dunmezeu... Cine răstoarnă brazde în creier, cine ară şi grapu prin gindurile noastre, de ne vin în minte toţi crimi­ nalii pămîntului ? Căci groaza nu meditc:;Wi decit crima, tristeţile înecate în sînge. Ingeri cu barda în

mînă - convoi ceresc şi criminal -, de voi ar avea nevoie inima mea, dac-ali fi aievea, dincolo de Uln:t­ l'ăciIJl1ile mele ! Inaderenţa la viaţă creează un gust pentru geome­ trie. Incepem să vedem totul în forme fL"'{e, în linii ingheţate, în contururi moarte. Cind nu mai ai bucu­ ria din care se alimentează Devenirea, moare totl..tl În simetrii. Ceea ce s-a numit "geometrismul"' atîtor "­ forme de nebunie, ar putea să fie, exagerarea acestei dispoziţii spre imobilitate din orice depresiunC'. ' Gustul pentru forme trădează o slăbiciune secretă pentru moarte. Cu cît eşti mai trist, cu atit lucrurile stau, iar la temperatura cea mai scăzută a tristeţii ele îngheaţă. Depresltmile insensibilizează optica la viaţă, inima devine o transparenţă rece de mineral, iar vinele goale îngroapă ecom:i de crivăţ. :'

De ce-ţi vine să te sfîşii de cite ori te apucă un acces de dragoste pentru viaţă ? De ce atîta patimă după sînge cînd ţi se lumină inima ? Să nu reziste " celula'� la fericire ? Aşa începe crima şi sfinţenia.

151'


"Suferinţa ? (Do<;toievski).

Dar

este singura cauză a

conştiinţei"

Oa men ii ar trebui imparţiţi

categorii : cei ce

în două înţeleg şi cei ce nu înţeleg acest

l ucru.

Dorinţa de

a muri este o melodic fără capăt. In s-o înăbuşim, u"I:întul ci interminabil se susţine din nesfîrşitul morţii. Nu-ti poţi identi­ fica muzica, nu te de scurci între ,"alurl sonore, deli­ cate şi duioasc '? Nu ştii ce cîntă in tine ? Este melo­ din infinită a morţii, ce se desfăşoară sub toate celelalte aparenţe, d'trora le găseşti un nume ca să le po1i uita mai uşor. Cînt! ai descoperit-o. o pă strez i anonimă, fUndcă n-o să poţi uita prezenţa eternă şi H scuns i'l a cîntecului de sfîrşit cure i ncepe în clipa naşterii. Cîţi au ureche pentru substratul muzical permanent ? Şi cine bUnllieşte lcgiinărilc de vis me­ lodic ce pn�ced inima şi lacrimile ?

zadar încerdim

Prea des mi-am vindecat aparenţele prin moarte.

Ea este, ce-i drep t, un elixir al timpului, d'lci te mintuie de toate bolile legate de vremelnicie. De altă parte, timpul pste numai un paliativ împotriva mor1"ii, pe- cî nd aceasta a descoperit "piatra filozofală". - Timpul este numai un cadru pentru soluţii ; monrtea esic soluţia însăşi. La orice grad de cultură şi de oricî te subtilităţi �i fi capabil, dacă nu te gîndeşti intens la moarte rămîi un inconştient. Un mf:lre matematici::m - şi care este nWl1ru atît - e mult inferior unui ţăr�m, care suferă primitiv pe chestiunile ultime. In general, ştiinţa a îndobitocit oamenii prin reducerea conştiinţei meta­ fizice. Cînd s-ar putea

spune 1 52

la

un moment dat al


construcţii lo r matematice cuvîntul : moorte,

atunci

pentru inutilităţi1e acestei ştiinţe ' Dar ea este recomandată chiar pentru fi uita teroarea cosmică. Oamenii de ştiinţii sînt nişte copii bătrîni, care nu trebuie luaţi in serios. decît în momentele "ce­ tă1eneşti" ale vieţii. Universul nu merge sp re for­ aş

abandona totul

mulă. ci spre poezie.


Cîtă vreme umbli pe străzi, parcă lucrurile tot mai exista. Dar cînd priveşti pe fereastră

ar

- pe orice

fereastră - totul devine ireal. Oameni, arbori, ani. male conspiră în nefiinţă. Şi oare cum transparenţa geamului ne poate separa în aşa măsură de viaţă ? Fereastra care ne deschide spre lume ne îndepărtează, în fond, mai mult decît zidul unei închisori. Uitin­ du-te la viaţă, începi s-o uiţi. De aceea, in orice ca­ fenea istoria e ridicolă. Ce se petrece afară, dincolo de geam, n-are sens şi realitate. Orice privire îşi pierde cu timpul aderenţa la viaţă şi ochiul ajunge uil factor de irealitate. Cu cît vezi mai niult, cu atît te îl1străinczi de fiinţă, incît ajungi la sfîrşit să nu mai deosebeşti decît nimicul exterior de cadavrul lui Dumnezeu din inimă. Va veni o vreme cînd viermii vor visa pe' oasele mele... (Teroare care pare o amintire. Se mişcă cimi· tirele în suflei). ,

Schopenhauer susţine că, de-am bate la lespedea mormintelor pentru a oferi mortilor viaţa, ar refuz:) 1 54


cu toţij. Cred, dimpotrivă, că de bucurie ar muri incă odată. _ Toate gîndurile, care mă separă de viaţă, mă in­ nebunesc. Veşnicia ? A fi îngropat de viu ... Cu cit îi citesc pe pesimişti, cu atît iubesc viaţa mai mult. După lectura lui Schopenhauer, îmi pare rău că nu-s logodnic. A spune că în iubirea lui Ion pentru Mărie nu este decît genul speţei, care creează iluzii individuale şi se foloseşte de fiinţe ca de instrumente, înseamnă a degrada cu ceva absolutul interior, psihologic ? Iluzia lui Ion şi a Măriei ? Dar nu există nimic peste ea. Asta-i totul. Schopenhauer are dreptate să susţină c3 \'iaţa-i un vis. Dar cade într-o gravă inconsecvenţă, dnd, in loc să încurajeze iluziile, le demască, dîn­ du-ne să înţelegem c-ar exista ceva în afară de ele. Totul este înşelăciune, amară şi dulce. Se vede că rea­ lHate sau adevăr n-a putut să fie. De pesimism ne vindecăm numai in extaz. Dacă viaţa ar fi o realitate, cine ar putea-o su­ porta ? Ca vis, ea este un amestec de farmec şi te­ roare, căruia ne abandonăm cu o destdilIfarc parfu­ mată. - Spiritul este Un coşmar al naturii. Lumina nu este subiect de poezie. Soarelui poti &ă-i fii cel mult recunoscător, dar să-l cînţi ? Egiptenii l-au transformat in zeitate, căci altcum nu-i puteau face imnuri Lumina este lipsită de discreţie ş.i inti­ mitate. Cînd eşti nefericit, e de-a dreptul provoc<'1toare. Soarele descrie o curbă a fericirii ; dar poezie nu există decit în zori şi în asfinţit. Un amiaz Jll'o­ fund şi definitiv ? Ca şi cum ar fi posibilă inspirnţiu în plenitudine ! 155


. . .Şi apoi numai in zori şi-n asfinţit cad razele pa direcţia inimii. Nu sînt destul de invcch:it în fericire pentru a iubi soarele ! De cînd am început să pierd loate..n jurul meu şi ]ucru după lucru să dispară în avîntul infinit al vi­ dului ? Incepi prin a face abstracţie de obiect şi sfir­ şeşti prin abstracţie de lume. Acesta c drumul gîn­ dirii. Muzica singurii poate deveni substanţă in vidul �bsolut şi t01;l-te mările se retrag ca să iacă pat lacri­ milor. Cu un Dumnezeu cerşetor aş vrea să umblu de mină, doar am descoperi împreună vreo lume cu otrăvuri mai dulci. Prin asta, am rătăcit destul cu umbra Domnului înainte. Acuma-l vreau la dreapta, căci fără el nu mai pot face un pas in frica fără de tnceput a firii. - Vino, Doamne, căci împreună co.' l linda-vom pădurile-şi deşerturile şi vom găsi undeva o �ttncă miloasă, care să se surpe pe noi şi să ne fi­ xeze In tăcerea de care te-ai temut tu în începuturi ! Să mori mînă in mînă cu Dumnezeu... , să plî ngi dupa Judecata- din urmă... ·

price peisaj te sCOate din timp, şi natura, în gencre, nu e decit o dezerţiune din temporalitate. De aici, senzaţia. stranie, de un indefinibil chinuitor şi plăcut, că nimic n-a fost niciodată, de cîte oli ne abando­ năm acestui vis al materiei, care e natura. Priviţi un arbore într-o zi imobnă cu soare şi cind " frunzele par broderii a1e unei inimi în primăvară şl veţi Inţelege că toate problcmele devin fade în faţ'l creşterii indiferente a naturii, a inconştienţ-ei ei, în afară de care totul c durere, blestem şi spirit. Sau 1 56


cind ai norocul şi nenorocul să priveşti zilnic un brad ce se înalţă in faţa casei ca o W.giiduire şi o demon­ straţie a vieţii împotriva ei însăşi, inutilitatea efor­ tului îţi apare zdrobitoare, şi ai vrea să te subjuge viat-n fără de nume a naturii. Cine n-a invidiat nici­ odată plantele, nu ştie ce Înseamnă teroarea COl1� ştiinţei. Slăbiciunea pentru natură pleacă din oroarca de conştiinţă. Spiritul nu-ţi mai spune nimic şi iubeşti atunci lipsa de întrebări şi de răspunsuri ale plantei. Omul a tras "chiulul " naturii. In măsura în care a reuşit s-a desorbitat din viaţă!... iar tragedia lui se epuizează in plusul adăugat naturii. Fuga dintre do­ bitoacele eterne ale lui Dumnezeu i-a creat o dis­ tanţă de viaţă, pe care în zadar Încearcă s-o învingă prin aspirţia spre inconştienţa originară. Spre ce ni se înclină inimile in dragostea de natură ? Spre som­ nul ei. Nevoia de a uita teroarea... Şi somnul naturii este legănarea primordială, voluptatea indiviziunii, iresponsbilitatea cerului sau fericirea de a nu şti ni­ mic. Printre flori şi arbori cunoaşterea e un păcat ; sub un azur vesel, un atentat. De la Adam şi pînă la Baudelaire sau Dostoievski omul n-a făcut decît să inregistreze censeciilţele · catastrofale ale plusului adăugat naturii. In planul Creaţi unii spiritul n-a fost luat in combinaţie. Dragostea de natură nu e în fond decît regretul ei. Cu cit cineva trăieşte într-un grad de conştiinţă mai redus, cu atît o iubeşte mai puţin. Despre părere de rău nu poate fi vorba, căci acela este natură perver-' tită imperceptibil. Un inconştient nu remarcă peisa­ jul, fiindcă nu se poate disocia de el. Şi aşa orice om fericit. Ce să caute el în natur'd ? Dar el n-are nevoie de regusire. Proştii şi fericiţii nu descind din Adam... 157


Nietzsche sptme undeva :

"Ar căutat e6a mai grea

povară şi atunci te-ai găsit pe tine

însuţi". Iubese .

natura cei ce înţeleg şi simt acest l uc ru. . .

Ceea ce te determil'1ă ca inire

oameni

să faci ceva

esle prezenţ a cfecf;i.vă a timpului. Nu-l poţi lăsa- să se

scurgă pe lîngă tine.

Şi atunci devii aetiv din: C6n..

vingere. Te hotărăşti să iei parte la istO'tie şi 1& un mament dat te poţi pomeni profet. C"me trăieşte in timp trebuie să fie victima lui, fi.lndcă el n.-ar mai fi timp

dacă n-ar

înghiţi şi distruge totul. Nu

uneori nevoia de a-i

face concul'cnţă, de

'simtiln

a ne lua la

intrecere cu el ? Poate aici rezidă ultimele rădăcini

ale autodis.trugerii. 1ncepi

să inţelegi ce

e

veşnieia cind te afli

singur

In faţa naturii. Mediocritatea devenirii iţi pare atunci

crede că germinaţia naturii iţi dă (); impresie de mobilitate şi de dinamism. . procesul ei de creştere nu e seBSibil un

atl'ibut pur

omene sc. In mod greşit

se

imediat ; contemplaţia naturii ne transpune, dimpo:. ttivă, intr-un calm al nimieului, şi tează un caracter de irealitate. Orice pe,isaj mă face un "atunci",

;

să uit

frumuseţea

există

că au fOst odată ; clipe

�apabil de viciul de a fi fericit

in

sau

timp.

un

afec..

"cînd�, am,

fost

Natura

nu

un amestec de paradis şi de Şi niciodată n-am cerut singurătăţilOl! mai mult de o lespede şi un sărat 1!Itrnic n-a fost niciodată, este şoapta care ne min­ poate fi gustată dectt ca

cimitir.

..•

giie în amurguri şi uneori soarele ne-(')! scrie, in, toiul zilei, pe un

insă, toate

infinit albastru. Amurgul'fle ne dezvăluie; echivoeurile vietii şi agonia falsă a orică­

rui a:nnrg este un suprem echivoc. lâA


Frecventarea muritprim -este o insingerare conti­ nu� ; .pentru un om lucid, un cancer al inimii. Cine a &tmblat printre oameni cu ochii .deschişi şi :mai' ;are rezerve ' pentru alte răni n-a .priceput nimic din de­ zastrul uman.

Numai in inăsura in care urăşti

oamenii te poţi considera eliberat. Sînt atîtea alte lucruri care se cer iub�te ! Ce r:ost are să te mai încurci cu ci ! Trebuie l!.rîţi., ca să avem libertatea de a adera la perfecţiuni inutile, la tristeţi de dincolo de timp, la feriCiri supra­

istorice. Este o lipsă. de distincţie şi de gust în orice aderenţă la umanitate. Dezgustul de om te faee 1!ă

iubeşti natura. Aşa apare ea în rolul de consolatQare. nostul ei este să ne in"Chidă rănile, să ne vindece de contactul cu omul. Dezinfcctaţi odată, putem porni -la nlt drum, pe care nu trebuie s-ă ne urmeze nimeni. Ca atare, natura nu este mai mult de un stadiu al le­

pr,dării noastre de lume, precum ilu�ia filozofiei

1'0-

mantice o făcea o etapă a odiseei spiritului. Revenim la natură prin ocolul jsmriei.

ne-am amestecat prin trebllTile

După ce

�venil'ii şi ne-am

degradat în evenimente redescoperim natura, idenB,:.

tatea iniţială pe care am sfărîmnt-o prin delirul de

grandoare al conştiinţei. Ocolul istoriei este plusul -efectiv

al devenirii, care nu fusese luat in planul

creaţiunii. De aceea nimeni

nu

trebuie să-şi

re!uz:e

această aventură. Dacă in natură

ar

exista o simplă prefigUl'aţie de

cunoaştere, ea n-ar trebui să ne mai intereseze. fi­ imică ar inceta să mai fie

ne-am

un

leagăn al uitării. Unde

mai răcori groaza şi drlnul lucklită:ţii ?


Natura te invită la o înmărmurire parfumat li şi ae­ riană, la un e�taz fără lacrimi şi la o "'oluptate cu amintiri de dincolo de lume. Şi astfel nu te mai sim�i

legat de nici un obiect şi nu mai poţi să crezi in nimic ce nu ar fi desprinderea ta,de fire. Adesea iţi doreşti o mare infringere în viaţă, pen­ tru ca să poţi gusta din plin ce rost are natura ca un

cadru de consolări. Din plăcerile exilului nu putem gusta noi muritorii de fiecare zi. Natura răspunde cu (

generozitate regilor şi dictatorilor înfrînţi. Nouă nu ne rămîne decît exiluf In fiin\ă, l ătăcirea în existenţă. '

Nu pot vedea un peisaj fără să simt nevoia să

distrug tot ce e a-cosmic în mine. O nostalgie vege­ tală, regrete telurice mă încovoaie şi aş vrea să fiu plantă, să mor în fiecare zi cu soarele. Avem prea multe

amur guri

in inimă de căutăm natura pentru

umbrele ei. Yia\a are ceva din isteria unui sfir'}it de primă­ vară. Un sicriu spînzurat de stele, o virginitate pu­ tredă, un vi eiu floral. Amestecul acesta de cimitit' şi

paradis.. ; Nu sînt atît de nefericit pentru a fi poet ... , dar nici atit de indiferent pentru a fi filozof. Sînt, însă, destul

de lucid ca să fiu condamnat. ;,Trăiesc din ce alţii mor" (Michelangelo). Nu se

mai poate adăuga nimic despre singurătate... ./

I.umea nu este mai mult de un exerciţiu al tris­

teţii noastre. Avem nevoie să gîndim asupra a ceva. 1 60


Şi

am

uwentat-e

ca

materie a -reÎlexiuniL De aceea

gîndirea nu scapă nici

. .c.'...

o ocazie pentru

a o distruge.

Dorinţa asia de Il merge la fund de �îte ori ne in­

o fericire prea hÎare. .. un ' scafandru al trivialităţii

vadeaz� face c

,

a?e cer,' aspiri spre mahala.

Bucuria extatică t� .-

după

nu imPortă

Ingerii n�c

draci in su­

şi,

�nj,"�l

net şi zinibdul sfintelOl' iţi aproPl

.

nului. ;•. Cînd

�oarclc

demo-

c prea mic pentru atîta feri dre,

strigi

�adarnic după o mare de pdcură, cu valuri neb"re şi ...

fierbinţi. ladul

tăţii ;

şi raiul sînt

o interpretare diferită J. săntl­

numai amestecul lor c boală.

l

'

\

Pc unii oamifu i-a vrut Dumnezeu ,.,cOll.lplcLi".

Şi acestci, pcndulăl'i .

atunci i-a aruncat sub bles ul , Perfecţiunea este. o lepră ineu� mată de roze. De atîtea, ll1.cl'imi pămîntu -

.Universul este calC' spre moarte.

un

. d\pătat

I

\ igJ'asie:

cavou prea mic aspjraţiei muYj ·

.

,

Plictiseala - abs ent a de n uzic � a materiei.

Melancolia - fnuzica inconştientă a sufk tului. Extazul - delirul spiritului.

I

Lacrimil e - muzică sub forma milierici.

optImist provocaior. CWll de n;"a observat el s-a nu numai tot ce este e durere, ...ci şi tot ce--nu este 'J Ci�inul defineşte fiinţa tot atît cît ne": " �-,, I

Buda

Il

fost un

,1

,"

161


fiinţa.

Căci nU

. �xistenţci

putem co ncepe

a

sau

vreo dimensiune -

ncantului - care să nu

a

,$e" prin

suferinţă. Vidul, ce e <lac� nu o aspiraţie neîmplinită spre durere ? Nirvana reprezintă o suferinţă eterică, ..

un gra� mai

spiritualizat de chiu.

O

exis!cnţă, dflr nu de d urere Cuci du· Şi în primul rind pe Dumnezeu. vis_ii suferUlţa ; oamenii se -sfîşie în ea.

fi lH1 minus �e

ferea precede Plant 81e

N ici pi ctreie e decît o

absent� VOate .

totul

nu

.

sînt străii1'e, căci nat'ura în tre agă nu

presimţire de chin.

.

progrcsyl în dur9re ; perIecţhmca chinului său.

Treptele conştiinţei indică

omuI lc încoronează in "

-

'.

Nu,..cred să fi scăpat' nici o oca7.ie de a Ii trist. /' ...

avut

vocaţie- de om.)

T0 9 te vi tă ţile cl'imile. . .

�îng.

Dacă ,femeile n-ar

Omul

şti sti

..

n:a

plîngă

cu ele ar purla �umer� cc1d mai sodomia.

J

ac1 s riou

(Am

dc�it

la­

oricînds dr�stea mari perversiuni,

N-arn simţit că voi r:wri cu adevurut decît în ac·

de iubire pentru vjaţă. Groaza mă leagă mai r.. ult de lume decît lepăqarea aceea misterioasă din lc�;intll în fa ţ u ..viC'ţiL Simţurile );c .lli de::dt pentru a o <lbsorbi şi ne ntlptlclc �tc unjversul prin" toti porii, c�c1e

er\

\'orbc şi ginduri

nmuţesc în tc> jl �rca v,oluptuoasă I a uccstci1?lcnitudini".

.J")e n �l mi�a�\tirî moartea prin toate , nădejdile 1; i hfrîngcril� vieţii, nu-aş cău1.a un capltQJ. în zoologic şi aş dormi cu anim�lc1e .şi cu Dumnezeu în somn'..l!

firi.i • .b1agos16vlt de'hecunoaştere. 1 82

Dar moartea, mo�:u.:..


lege de ea nt.im.ui\UIldor r.3CUl1S. un te­ g.:et vegetal, o incovoiere de plantă mîhnită sau o C9nspiraţie secretă cu ondt4aţiile fuOObre ale nntu� rii ? � Să nu fie cumva orgoliul, m�ndria ucigllşe de a .nu voi să nu ştii că mori ? Cuci de nimi c nu eşti mai Hatat ca de gipdul morţii ; de gînd, nu 'de moarte. tea... Să mă

Atît cît trăiesc pentru nimic în lume n-�ş să ştiu că mor ; dar aştept moartea cn să I blestem în mijlocul ot

renunta

�a a.C(�st

I

,

In toate lucrurile se ascund flăcări, căci groaza des coperă universul ca un tnccrm'l: de incendiu; Dus­ tul -să se frlngii echilJbrul panicii şi armonia fofmalii il terorii, ca munţii să devi}lă sCîntei -şi stel ele, scrum. Şi după astfel de clipe greu ai mai pu.t� găsi in }u­ ;ilot altceva decît o aspiraţie după întinderile deşcr.. " tului. Oroarea de obiecte şi. d,c vie"lăWgenerează infInitul tern al pustiului, � implori. Sahara să-ţi satis­ facă dorul imenş cJe dezolare. Toate deşerlu,dle-.i ti trc,C pe dinainte �I regreţi că pămîntul are prea pu­ ţine. Atunci te gîndeşti la nlţrelarea munţilor, la �co­ pcrirca livezilor şi pădurilor, vis ezi, in mijlocul gră­

}ra pe tăceri

dinilor, Mongblia şi ai pres

ape

mîl

galben

oase de Gobi.

de "China .şi .

prnf

cristaline (l e

din amtirguli fud-

găseau că numa,i .dcşcrtul este Iură , îl comparau î�gcrilor Cu alte eu­ vinte, puritate nu tntîlniIÎ:l de cît unde nu ' există ni­ mic. Fil·ea este afectată de o murdăde esenţială. Ce se intimplă cu � ce nu pot găsi intimitate . decit in Asceţiî creştipi

p.1cat şi de aceea

• .

d<,,/crt, care se gîl1ae.şc la Sahara spre a fi şi ei acasil, ? ' Nisipurile fără margrni şi or!zontul implacabil să-i

mai alinte cu

inţinitul \,

lor de

nI

nemîn�.


_

Este de un fhl'n.1ec straniu să te năp1:idcas 9ft în mij'; lotul und biblioteci, cufundat în lectură abstractă, urmărind flbtlle �;i inutile polchtici .filozofice, t.m dor �wstăpînit de Intinderi dczolante, să trupă pustiul la nu ştiu ce cnpii.QI al logici � AtUnci se întorc toatE' lvcrurilc pţ dps. iar o pl'oQlcmă te �ui in�:rescază doar trnnsf�ratu în ab�)nrditate. Se ţtmes�că, parc�. rocilc C � o[ji.t)âlc, gcol(lgia cu s19il'itul întrMo ava­ s-o domolim. -Este o confuzie, lanşll c�::< n-�d'i1 . veca ,

il'lllllOasfi, ( 'e -t,i tlducc amintc_ de tremurul ,se�al

11\

nostnlgb mOI'ţii. Dl" cî tc ori te invadcaz'ă che­ SnJ�şitului, dor-io ţf im,�ătcare ca··n prima ti­

rnarile

ncrefe tutbură sîngele într-o c<;>rupţle bulnăvicioasă.

�e mC'In)Jrclc îşi. piei-d aderenţa la curp şi în di �ulvarea

ciud::ittl

..

a sîngelui, trupuri goale "de femei

l"Rrllll o voluptate chinuitoare peste o frică unică. l\1o � rtca

în toiu! actiVităţii ci trezeşt:e,.. pdn reacţ;ie, supl'��rnLa .vieţii. Sexualitaie şi moarte se ,.mestecu în ,,:vîr(:olirile lă unh}ce ale agol�ici şi fac r L1ncţia

<'I\n a�e,c;t fenomen un complex iodefinibil de teroare ) 1 '-91uptate, Tn nostalgi a n{o�'ţii triiicşti numai !'de

.1 \ 'J'mii

; centrul de gl'cutqte l-ai schil11b.:.L , in neant.

Du.l\ fără

dori nţa de mo arte omul n-�r

merita gă.,.i

se rezcrve \ln cap;Mspecial printre dobi toace. NUM mGi

întrucît. t înguieşti

lucid şi însînger·'1t dup� COllM

s01i'u'ile înttmericului şi participi cu spÎl" tul la o stinM

g('re nemilpasii te rldid deasupra cclvdaltc -,

forme .

de viaţa şi de oamcni. Moartea es le cadea def'izită a individului ,

Dacă cil1eva care n-ar şti nimic de sC'xu4litnfe ar' auzi, făl'U Bă vad':i, o desfăşururc scxualu. nimic nu l-ar opri tc.Î. c'l.·cadă cii asistă la.. o ag'1nic, in aşa rili1sură se ..u;;�<.).mănă e�terior gest"Ul'ile supreme ale 164


vieţii

cu exprci:3iile morţii. La drept \·Q�'bind, nu Sf' pOqte tă;{udui un caracter funebru sexualit ăţii. Acea rr.guşeală trccăto:lr�, complicitatca cu umbrele, bc�:: t ialttutea st-ranie şi dm-:gu3tul îndoliazu voluptatc<l pentl'u o inimu delicată. Toate lucrurile se amesJcc ă .

tâlgia

mo�tii

Intri ;rdoare 'şi np3-

deosebirea nu 1n�Tcce distanţa unei

anţe. FIăcădle

îşi

schimbă doar culoarea sau,

nll­

mai

bine zis, in dorul de sfîrşit -arzi cu f1�lcări ÎllVizibile.

i

Se întîmplă uneori ca moartca sti se cuib�l'cască in aşa­ măsură in

fiinţă, că panica nu găsc<;:te

mlătura sufocarea. Şi cum

ţi

mijlocul

se a�ază ca '

moară, presiunea ei transformă s.ubit 01'0

talgie. Nu mai poţi rcspira de --avîntul mo

de

a

iatri!Jle in nos-

în

tine

într-o cumplită dczni'tdejde, o îmbrăţişări te îrppreună cu o moarte ppntru a fi dctinitivă. Atunci toate

şi, În loc să te scufunzi

vibraţie plină dc prca ill&i&tentă

povîrnişurile ti se par prea domoale, toate rostogo":

Urile, prea ' uşoare şi prupăstiilc, prea luminoaE:a.

Dorul de moarte este arzător şi cînd e prea intens devin!:' nozitiv, servind mai mult via� decît' toate 'i

\

.

stf-

mulcntelc pc care !eMUU inventat speranţele gmcneşti .

�xcesul a�iraţiei spre s tingere aţîţă orgoliul mai mult decît

gfenă.

pasiunil9. Şi

astfel up�re roua pe can­

\.

Nevoia de n te umili din disprcţ pentrll oameni,

n

ae a te expu e în victimă eternă, în monstru, in

fiată.

..

Ce rost are să consumi o pasiune Intre

ani)fÎale

nereuşitc,

flcacuri bioiogicc

şi

nişte

caricaturi ·

cosmice ? Un om este 'Cu atît mai inferior CU cît siplte

nevoia colaborării,

a

n1Uncii ;,constructive'� tmprl1-

lH�ă, cu cit_ inrt'� strează sau Se

165 �

gîndcşk\ la ex��ţa


,. altuia ". Nu există nimeni, .este- o concluzi� obliga� , tod.c şi lniăritonre şi probabil că nimeni n-a existat n:ic�Qdată . .Imperativul de a fi singur, cumplit de sin­ gur; deşi îl �imt:i de la intillc bîjbîieli aliu-eflexiunii, trdmie re�l izat fără indurarc. in ci]ld� tuturor afec­

rfu e decît un spa� inr v�et�ţlre .p:au fost lăsa1ic

ţi uniJor şi sl:Thiciunilor. Universul

ţiu

penj:ru sil'lgurătate,

de Atotputernic decit pentru a rţe verifica :şi întări­

izolarea. N-ain întilhlt

pe

l

nimeni

niciodată, deşi

mM�m impiedicat de ul'l,.1'brc din lipsă de luciditate ş't abundenţă de înşe�ciuni. . Oam enii eu ca.re ne cer­ lfllU sau

6

ne

iubim mai pot Il rc1 illllţi de

vreo

m.e-:

Nj» -să-mi îmbălsmnez pici 6 amintire - după t1J1.\�i scriitor -, ci voi lăsu să-...putrczeas.că

Gl rie ?

,'orba

dai

repede toate făpt�riIc ' inerestate pc o memorie

gC'Dcroas1...şi care nu mă mai pjlate serVi decit

i<rtolcranţă

şi

refuz. Nu exis1il nimeni ;

�'in

iur umbrele

nrnane n-au seducţia amurgului, pentru . le privi.

'Ti.aţ�-mi dă s�nzatii de hlenă mel�ncolică,;: _ Uneori

ceri

&cerii

o

înmăm1Urire atît de mare,

c:\ te exasperează freamătul gindurilor în mormintele ptonspete. Şi ţi se in tîmplă ca în munţi c.în

se

vîntul

1ini�teştt: şi cu e1 1amenttltiqe br�zi1or, să, .te supere

zgomotul aerian al âripilor de fluture sAu

�lecenlă

graţia

,florilor. ltiQeşti atuneţ depăr1area al:' bastrului de colora şi . t pentru t.ăcerea lui rătăcitoare pentru prostia lui�crafică. Dom:' unul c!in moti� slăbiciunii pentru cer este-şi lipsa' lui de inteligenţă. a

,

_

;.ora Item că aştrii n-au ştiut nimic niciodată. Ducă se poate

bel'uri

!ubj

un- parIum

-

.

_

./

un poet care nu toarnă peste

de -llgonic . . . .şi dacă, in

lG:G

genere,


te, pOţi lega de vreo ;Hnţă care nU'răspîndeşte adh.:)j de amw·g... Mi-aş putea oare aminti de vre(} �a;:1:e in care n-am desluşit nelfumtHrile unor gî.nduri n<1s­ 'cure din plinsuri tainice ? Şi oare-se'poate l'eţine din viaţă vreo

'fi fără

intîmplare, ' fără

sugestille ei Iunebre

fecunditatea

l' I<n

ei de am.2r

dragoste deseinzi

ca intr-Un cavou şi imbr ţjşările n-ali farmec-dedt

noaptea,

in ' zîmbetele

de abanos ale ' femeii. In

aparenţă iubim pcntru a, uita, cind nu

'rond, decit să

facem,

în

urmărim alt gen de nefericiri. Fo1rJ.

misterul de suferinţă, cm'c-l inspiră !emcia atunci

cind ea' crede că ne face ferici�i, iubirea n-ar a�nua nimic din' fadoarca vieţUirii

De ce după o ' l101lr>ie

aVlft nimic de reproşat vic�ii, \ţIl acces de milă pentru cxisten;tă ? Urau a voluptă1-ll � o -eaţgstrof-ă de lUcidit ăţi. ,

de dragoste, În care n-ai te apucă irt Amflet

,

t:

M.1 gîndcsc adescOli la nnarhiştii care, înainte d(� inchid cu tcmei pentru \a neca

lltentat,� se

î

în orgie

ultimele ftderenţe şi ultimele remu.şcăl'i. Sinuciderc[\,

crima, dctaşarca şi toate hotărîrile �e singurătate trezesc ilnaginea femeii., căci ruptura cu ea. exprimă

simbolic renunţarea,. la

zentă în ol:ice'

sfîrşit,

viată.

De

acecă..,eSt�

ma1toră finală w.

ea pre­

actelor

de

izolare. Misoginii, filozofii şi servitorii � din ură, din înţelepciune şi 'prostie

-

au redus femeia

�retcxt al instinctu1y.i şi la

uri

la

un

rol "constructiv''t d�

ge eraţie şi maternitate, cînd n!l la tin desfriu intJfil.

Nu că prin ea n-am satisface tendinţe -pozitivea!e

naturii, ci faptul că, aJături de acestea, ea ne tnso� ţcşte pornirile de 'd� gere" de autodi ger�-cii este cerută · de f.lce

u:u

umbrele ' şi

svu

zvîrcoliri)� noastre

fiu moi zgircit cu dispreţul faţă de .

"

aeeste /


fiinte

car(', puse în fata alternativei : eurve sau sfin­ inc1ul'ă o dr�lm� l)('.'Cl.ll10Scuta -iloui."!. De cîie ori vrem să ,ne p ;et'don, tl' � vltim Edio il adresăm {en1ei't te,

însăşi rni:'''{:l'h ri.li"�irii nu .-este cledt o formu a pier·­ ucrii leguturi� intQriom;e cu ea. Hataţii sint fiinţe ce nu mai pot iubi, fUndcă'c1eficienţefe îi oprc�c în calca

propriei lor clw,m4ţi. Un om complet ' decăz.ut, pe l-ar mai' lega dc IUlTIe zîmbetul mli{l.1alic, al unei servitonrc, e:;te departe de a fi un l'atăt:· Inscllsibili­ tqttca la eh'agostc face C(\IfC'i.lfen1:,U !'c:imitii'dor. _ ' Cel mal ÎJ'Ul11.03 omag:iu pe 6'u·c..cl ,poţi adue�jemeii c'sic sti tt. gîndcştr la ea cind nu mai ai nimic de: pi erdut. Aceh: clipe d e singudHatc earc o revendică imperios pentt'�� a n(' mîngîia de ruptura cu \vi?ţ.â .. � Daciţ fClTJia 1'S-�t� fi Îl, mijlocul l<'Păd1irilor noastrQ.. c1e)\lll1t-, am a,'cu dreptul s-o d1�prE:"ţuim cu milă şi scîrbit A�: a. dric c de \'inu. că·� !'late moartea întrto r ?

care

"..

Senzaţia asta stÎ'anie şi ch;hultoare de curgere a

\'idului în nopţi singure

şh ne�iloasc./.

8c te roare

thcută îmbibă întwlcricul, îmbracă inima şi liwază creierul ? Sau ,

'Par�ă-.

pestq

" J

stîn�i de

întune-

'1

ccndiul ascuns al pumîntutw. . . . Fiecare

noapte esic,

. n univers îri doliu, o măreţIe de Jre­ o Duml�U

i)arabil. Izvorul cosJUie al gr azci purcede din

,f.ură

de

început, cu

tălie. Pc

7.l.ua

prin

jumătate a

� noapten.

�lua c

plina şi

el

care

.

IN' reuşit

lJn p'lan' �'echi I

i

biruit, căci Il rem t să altcrneze

\

înfăptuiască

sit înfrlngă noaptea decît

gi�d. Protestele lui în

-

noaptea

a dat intBa bă-:­

Omului i-a rănras să

ttltor între umbre continuu

pasiune

para­

ln:Îcii1/i

imensitatea p,cagră şi se prăvălesc

clIne

. _

se despic:';; il1

întlal1cdc, chinul Meru­

-

.fi'tră sp c ra nţe şi fără

ul Divinltă�Noi nu

l ml

\

dor-


n. im J?cnti'U a ne odihni, ci r�ntm a uita noaptea"

infinituf i!c 'avcm de răpus. Som,Ilul este o dC7.er1are

(lin fata

'

lui Dumnezeu. Sii fie el un remediu

potriva spa.imei, a spaimei

im ­

?:i111icc df\ UOaptc ? Dar

(;0li>marurile nu sînt decît dcrivative ale unei terori

cOlwtante, căci nu vihăm decît pentru a ne izbăYÎ de ' a11ăsarQ({ unei spaime va&te cît întiln"ricut ViS llrl ,.�lăcutc" ? Iluzii op tic e ale>- tcrol'ii.

FicN1l'e om ihpi!şcşte, de Jn na�,t('r:.c la moarte, pr\-, <;le a nu fi Dumnezeu. De aceea viaţa nu est'<>

ca tul'

decît o conLU1u.\ criză relig\om;ă, f:iLlpcrfidală l a cr('-

'

dmcioşi, zgudt:itoare la �ndo·; c1ni.ci.

Faţă de ceea ce ar fi trcbuit să dev C'nim fiecare

daţa nu este decît un morman de ruine. Trăim În unl-� bra Înfrlng{'l'i!or şi a orgoll� t-ăl{il" Volupt atea pu� terii mărită pma la demenţă nu se poate satisface in aceasUl 'lume, Nu exiştă Rl,aţlu ]?en t ru instinctul de·, miurgic, pentru furia deYvi'antă C�ll:e înghite lumi.

Viaţa are sf'ducţij în delir ÎJ.II care Napoleon par� UJ1 piegat. Ce mni rămîne din 3\'cnt'.Jra lui tcrestri'l î n

ini

fata unui suspin al inf i n i tu lu i snu tu

.faţa mUci

ne­

sfirşii.'e pentru Dumnezeu ? Sînt . , accese" d e mml

căci ea nu

e'ltc

o stnce constant5

-

care te frtc să

plîngi toţul, de la pietre l a Divinitate. Compi'lti@ir(.'u degradeaz.1 absolutul şi umlwclc Rostul rel igiei

� S&.4n<;>

lui.

mlngîie, de

inţei noastre d e putere. Aduugînd

înfrînkerca vo­

alte

lumi

la a

noastră,_ mai ptftem spera în noi c uc eriri şi vidol'ii.

Nevoia de spaţiu ne face religioşi, fl'iea dc·,:.u riu ne lui'tbuşi în margi�le fatale şi blestemate ale ace&1d

l um i De' aceea .

un

suflet mlsik şi imperialist nu

cunoaşte alt duşman deCit pc

\

1 69 -

Dumnezeu. El

re�

trebuie


cucerit, ultima

rezistenţă

a4,eznădcJdiL OCl,atil

cU,z4f. vom respira liberi şi nu vom mai

mllci

în af...ră de noi, înşine.

şi el,

�ăsi prctcxtc

,Mă glnâesc l� li nu văd decît lunbre ; mă gîndesc fa urU"bre şi nu mă văd decî t pc mine. _.

I

-

'.

-

_.-

Cu Dwnnczeu trăim într-un ritm alternant ; ne lm-

p'ărţhn- succesiv puterea 'De aici pleacă două înţele­ ,;·�d 'diferite ale� lumii, car-c nu se poţ împăca in l{icl l:m fc].'-Ni,ci Dumnezeu .şi nici noi nu sîntem dispuşi .

1 •

.1

conCCSll. • •

.......

/

I

/

Uneori- nu poL da ul'C'Btate decît îilozoiilor ocazio-

fllllij'ti, \li'ma/şi ai lui Descartes, care,

pentru a explic-a

p:tporiurile dintre suflet şi corp, admitc�m o interven-� -

ct:"�::)cazion3f1ştii âu rămag, �înst�

Î le divină, la"fiecare a

bl lj1ijlocul drumului. Ei n-au avut mcâ-asta,

sentimentul că lu­

făi:iHntervcllţia de fiecare

inum­

cHpă a ru

n.07,CU, s-ar mvolbur.a de haos, că s-ar'l'isipi 1n bu­ ci',\! şi ar lua-o raz�a pl'in intuneric. Totul trebllie a::orclat ; b�năvoinţa divi.r.ă contribuie tuI acestui eclri.libru.

Dumnezeu se mnesteCtl în ceJ� mai

;i

împrejură , este

de faţă la

la

provL )r'�':

neimportante

incidei1t"cle cele mai ncîn­

lul-?

Cre­

apă, ca şi cînd mor ", ştiu prea bine că lumea

asta

semnate. ..Am plJtea z�bl iil/ă intervent ia dincioşii Cal� îl imploră la fiecare pas

-

cînd beau

nU poate e.."dsta in voi a ci, făra să se distrugă pe Oare ce CW'5 ar

lua /intîmplările dacă

Dumnezeu -

\

loc.

s-ar

retrage în' pasivitatea lui Î!1iţială � Ce-o mai poate : AIci apare orgoliul nostI u în dim n siuni - d:€

salva ? soluţie

c

cOsmică.

170

,/


Cu Dum11 e zeu au poti fi pt.rtaş-, in acelaşi timp, la c , îi poti urma, c}.ll: nq po�i &ta tllături, fiindcii el nu suportă m'j,ndria c1'ea turii şi nici creatura nU-e capabilă de modestie şi rec1..1l1oşti!lţă. Aşa: este făcut olD-u1 : ori se anulenzi'i în Divinitate, ori p JtCovoacă. Dar ,�bun simţ" in prezenţa aosolutu­ putere. 11 poţi inlo u i

A

pomenit pînI1 acum. fi int crima�l lui Dumnezeu es!,e ambiţia constantă a muritorului şi prifl ca se sm.ycază oarecum de la-"" moarte. llostlH nostrll pe -pi'tlllÎnt csie- -5ă nu �căpăm iiid o ocazie de lui nu s-a

a-l săpa.

... Dar ratarea noastra ,

y

,

. 1 . ' " 1 ';; mc:.nen nu C mm sen�ilă � .... .

ca in .mh.terul pendulaţiCi ce ne arunc� de In picioa­

e

rele lui D umne7. u dincolo de

el "Ş.Î

e

din aceste culmi

Este tot incurabilul so art i omeneşti in aceas l ă . . înfrlng�rea cu dcmlurgi{\. Trăim' pe dOLP planuri a căror' întilnire cUi n a-;; t re unui regret plin de fiorud şi-n c are ne p1î�1gem toate ocaziile l?icrdu1.c in drumul spre îţ1dunmezdrc. -

Îlwpoi.

pendulaţic, care alternează

,

e

.

Adcse�-mi vip in minte pu tnicii aceia din Egipt, s

care săpau m ormînt pentru

a plînge la el zi şi noapte. Intrcbaţi de _rostul lacrimUor; ei răspundaau 'că-şi pling sufletul. Să:..ţi -sapi groapa din viaţă şi intre ea şi cer să-ţi verşi aIllărăciuni1e ş i căinţa 1 / In nesf-irşirca deşertului mormîntul este - o Oai�ă. Singurul" loc şi sing�rul sprijin. r�i ţaei 'groapa ca să­ ai un punct sigwr în spaţiu. Şi mori <:a să nu te r-ăUi­ ceşti. - De- ce nu plo1;lă Î11 pus tiu ,1 Ce - rost ar mai avea după lacr4nUe pustnicilor ?

cer, Qoamrt�t dci::ît' .să mă uiţi, iarrtu să decît p�cea urii mele. Aj.un�ti forţele şi

Nu-ţi mai

nu

doreşti

1 7 1,


toarnă balsamurj peste l'ăzvrIltirca 11:1crcaturii, căci slnţ clipe în cădere� noas­ tJ'ă, cih'ora vei etldca victimă iJ;Ilpretmă eu cerul. Cu­ noşti tv pornirile d'c furi e care topesc stînci, ap� gheţari 'şi opresc v a luril e mării înt r-o ncmăr�ll'ire .:rispaLă ? Ura nf'sI:îrşită care face din v i aţă o caJ.; cad ă ;ngh0ţată. . . o Niagudi albă şi tăcută, peisaj de groază şi simbol al crcaLurli. Hnlştco?te-o,

prazni(!ă

a

Ce interes ai mai av�a să răscoleşti cl'unt elp mele amintiri Jau să-ţi împovtirezi memoria cu mine ? Sau ' .ii nevoif' de fiol'uri reci ? Vei ajunge vreodată să-ti

măsori ci1dcl'ca prin gindurile

în nc1ini;;iea

ta su

tql'e l a mine, şi pre­

El'fldul pierzanici tale ? Ciici ştiu pl'ea binc, Doamne, că ( n-ai d�cît un pdcat : gîndul tău l a niine, Şi astfel, întoarce-ţi inima de la cre atură şi salt;ează-te ui tîndu-mă, Eşti prea bii... tdn în fiinţă şi llrca tindr în ură, Dar ura înghite ;.-;cnţa mea

fiinţa

' şi izvoare e "0i. Creator iresponsabil şi

l

nCVirţo­

rostul tău e sii ccrşeşti îndurarea odraslo1or talo r sl�'�{'i sîntem, DOUl1111C !

v�lt,

Ce

fie

dici vreau stl fiu mai slobou în fire - şi n-ai teamă că nu-ti voi face con cesi a vreunei amin­ I iri. Morţi u nul altuia, cino ne-ar .opri să ne facem de cap în acest cimitir fUră cadavre care e vi,;11:a ? Pînă Uliu-mă,

";li st

îrvuril c au dezertat şi-am ,

tf!a, pe (!are -'-.

din neştiinţă

început - numit-o-ai \

v�n�ă.

rlimas singur ll1

divin'\,

moar­

ignorant ftn'ol de

.�ă te lC'gi de lume, a�ta n'cmc eit nu reuşeşti decît să te îndepărtezi. Căci dure­ rea, de-ar'rI"poslbilă in paradis, ! ar �m"cnta şi acolo o --Oricît ai vrea

suferi

(

-

lume. Funcţia de dezintcgrare a suferinţei înfdnge ultime�e rezistenţe ale realului şNe pomcnCîti în Dumnezeu;din abSenţă de ftinţă. Nu odatii s-a spus altă

It

1 72

r'

,

,


că utHn

Hcmo cit va exIsta sn{eri1l.tli. va ,.exista" ' Ş! ce nu s-a ObSC1'vat că tot 'ca- î� r.<:agă �,j că" oLatâ-anulut uc un l'XCU; de \lurcre, ni­ Dumr).czeu. DUl' de

mic n u

l-ai' 'mai-

pute a reface. Negaţia

numele rnţiollalismului, al îndoi<::lilar tei este () aprobare binevoitoare

Didniti:lii

sau indiferen­

f::'ηă de refuzul năflcut

dti'l efel'vcs,Ccnţa unei însîngcd\ri. Scirba de Dumne­

�j�ns

zeu la un om religios,

rinţel. d.etctJlil1ă

al s�fc­

o singul'iitalc' titît de C('plcşitoal C.

că scăpa o lacrimă) - , de-ai- l)t!ea r'

pămîntul, st�'lclG- s-ar

ar răspîndi

�>i in j urul ac�leUa­

crimi ar lnc0pe a�trii Sti St'- înv irtt\

crea, din acel. punct

ar otrăvi întrc��O'

('n r

învineţi, iar soarele

v lumil1u ()Wcoasă şi sfîşicfoarc.

"Omu] ca�e

Iilkl

în sh\cliul

şi l umI noi

S-Ul

iniţial aJ (k;�;n[ldejdli co�m�cc.

urc m�art

JK' inaintc 'in tot JeasullJi!;u ­ <PWG!ricul). 1 c1igli : l.:iaţ.a ca o

ieştci!npuţinnrea d e suflet"

Ullimul

gînd al

nare do suflet. . .

oricărei -

,

împuli -

DumnC'zeu p1'ofită , nu�l1al d upă moarte şi nc obli g[l astfel să nu căutăm grandoau: aim ea. ..

-.

Ct,;,ccl'nicia atîtor singura tici a vrut să ne

inveie

în fiece loc cc rul �ste egal dcpiirtat. de p�l1lînt.

/

� c� inim� omencrţă şi :� pustiu�

Ce' facem a1un i

riie ?

Eram doar

zeu, că

se simte

mJuţall

ca acolose răsfaţa,Dumne­

acasă în acea dczolare

(,celei dezolttd

..•

,

,,

şi

în

spaţiul

'

Nu mrd am de tmpărţit cu nimeni nim�c. Doar, încrl

ie�� Putea-va

el stHni "scoaUl ll�n pieirea dC'l ttldi'tjduirli" .? (Paterieu!). Uni-

'() .sremC', cu Dumne

S�,�etlll

1 73


versul este swnbJ.'u şi misterios ca o plaja 9co�Qnii -ln

împăr­

brUma căreia rn-aş întîlni cu Dwnnczcu să ne

ţim deşerturile...

'

I

Cu cît paradoxele asup.c� Pivinitiltii sînt mai tJ1� fioră1.oarf.', cu atit îi exprimă ' mai

adecvat

esenţa.

de .Dumnezeu (ilozofică. D� altieI, . ÎIl­

Pină şi înjurăturile sînt mai aproQP� decît teologia sau meditat.ia

jw.ăturile, in grad e -diferite, lui, şi

numai lui i ' se l a'dresează. Dc s-a!:' referi la o ameni, ar :fi iremedia-/ _

e;. şi fără co

bil vu lgare, fă..ră inspiPn

pumnezcul

unui

om şi

I

/

nU.

nsecin ţe.

Injuri

omuvAcesta IlU poartă

nici o vină, celei Dumnezeu--" este su rsa iniţi\'llă a pilcntului şi a e.::'Orii. Căderea lui Adam e,

rînd,

un

în primul

dezastru divin şi numai - b:i al doilea rînd

0111 toate posi" , bilitătile lui de imperfecţiune, tot putl'egaiul şi toatu

unul uman. Dtt\nnczeu şi-a plasat in

picrzanin.... Rostul

apariţiei n?hstr:e e salvarca pcrîec­

ţiunii dh�inc. Ceea cc în Atotputernic era " exi st en­ ţă", infecţie temporală, căc}..ere s-a ronalizat in �­ meni, şi Dumnezeu şi-a scăpat Jidul, nof scrvindu-i

ca derivativ, iar el rumînînd gol de orice. � ' Istoria ar fi uh Ptunnczcu în putrefactie, dacă n-am fi fost noi ca să-i spăIăn1 ru.�lnea prin a f( acceptat să fim. Prin viaj4 al1�,scăp,.at absolutul de la cangrenă. ' : .. Şi/de aece

� cind. injul'ă,n, ş,pre cer, o facem- cu

dreptul omului ce po artă povara alt u ia. Dumnezeu b�nuieşle ce se întîmplă cu noi şi, dacă l-a trimis pc

Iisus să n e

CliPe, iar

nu

�reh ...din durer�, â făcut-o

din reU\u';l­

din milă.

S�diu fina] al triste ţii : -nu mai există deosebire

intre Iaclimi şi pietre. Inim<\ devine I

1 74

stîncă, iar.pe


sînge patL."leazfl dlllcu. prin par.adis ?

Doamne.. ! mai ai .

ţ,�ă duptl-viaţă

vre n

u

Joc

,

Tot ce in mine îmi cerc su rC'11 unt la Du..ml1e2'�u. Şi ce nu face om ul p:nttu vi�lă ... 1

a!=lUci � crezi în Dumnezeu din orgoliu. Este .:- dacă nu pltlcUt în tot cazul ,.hnotnbll". De nu te pasionezi de El, să tc o c pi de o UJl1 cni . Dr;r cine poate cuc1ea atît de jos ! Te

-

trebuie

,

Punctul

nul

1,

al cxisfenţei :

teştit un proces-v-61 bal

u

î�i este

tot 'lm& că

ci·

că '"te gîndeşti la Du m ' nezeu. Şi atît eşti de absent, că luc�uril�, sp�r laj,c de ele însele, fug ni'\uce să se rostogoleasci'l in' golul Uiu, să-şi găsească loc în paragina ta fără margine.... Tot ce nu-şi mai află linişte in ' spaţiu se rep e de sl're tine, să geamă

şi să

Îp care

inimi,

le-a

­

moară. Miasme se înaltă

sP" C' tării d in

putrezesc şi 'Stincile.

-- Prea mulţi nu

sau

"răn'ft

schimnici s-{\u plin s că Dumneze u inilţl8 spre plîngere " (patel'icul). N-aş

m de Uşot a concura pustnicia. �. S� să-i pu rtJ\m prin cnfenele

fi crezut că este a

vie sihaştrii printre noi, '

care lasă.in urmă deşcrturile Arabiei. . .

Omul

nu s e poate hotărî între libertate şi fericke:

De o pârte; chinul � infinitul ; tatea

şi siguranţa. El

de-eeallIltă,

mediocri­

e ste un animal prea orgolios

să accepte fericirea şi -prea căzut pentru a o dis­

ca

preţui. Nu

de

este interesant că

inferioritate, o�l)ii

,. fericirea" naşte complexe apucaţi. pe panta ei incer�,. l iS


dul.! s:1 şi-o- scuze la tO:lte

de absenţa

O(!aziiJe ?

Ch1e

Il

m111dru

de stlfcrinţă' ? Jena ce> o f€3În:1t ' n'u­ iaţa suferil.i.zilor nu este decît eXi?l"e­ sia convingcrii că soarta omenească se d1rcl�cnţi aj:â de celelalte pHn durere. , De cli:e ori n-am încerca să devi�lim f�deitl, de lY'J ne-ar fi ruşine ? ! C::ici nu eşti om prin :;\Ui nţă, lui

l'i.torii de !ind în

sau reli�e

artă

fie

-,

-

ca

d prin refuzul

să nu mai vorbirii de moia­

de

a fi fericit, care lncor01�eAză,

prin luciditate, o incapacitate iniţială şi org::m !\.:,'-i de .î:,�ricire a a1l1111alul L�f' it:;pltH <le libertate. ......

1

1IOl;a1iştii şi·au permis n aivi tatea sfl ulcixjeb€.:I.Scâ dbpel:nrea de orgoliu. O privire mai mîhru"tii. desco­

peră uşor în şeludunca ll nd atari deosebi d . �i.parC1"lt.,

p::')nduIăm

Între lips �

de

nMejde şi mîndi-i.:'t

cfxtoure ; în r<:alitatc, nu V 1'C1n s-avem

:->�ntcrn prea ·mînuri. Şi cu

cît

P�'OV1)�

nudejdi; fiindcă

aveny mai puţine,

:r

cu

atit r,l �ltcm mai mîndri, încît clliI,, area' ,?i cu orgo-\ ) i ul crcsc împreună, l1C'.diferenţiabile 'unul ocbl ne-­

Gl":.lţător. Orgoliul

m,l ne

1n nEară şi in tim}) a

pe1'11�'per[tnte,

ciiutarc3

�mor iC.1iri Clfn pr:1pnst�a eului,

i.\r disperarea în treţine o gransI0are- sumbdl,

lf.1ră

de cnre orgol!uJ ar fi un joc meschin s�u o iluzie bol-

Stă în

l1ului

\,

\.

ll,:widonsă.

'putinta

ridice «Jia�a s.eme. asta mă umple de groază j e s-o moi poală supo rta. lilabu5im

fkcărui ins să

sau. Lib0rtatC'a ,

rlrca mare ca ,omul

eu toţii

un

Cuin şi nu bănuill1 ce tulburare 'qo,şte re­

plea mult dorm în supeţ

l'uzul acestei groaznice moştenirl. Vorbim det>pre iubire şi uităm pumnalelc ....\

_

1 76'

,

ce


-�'ivitilc ce ascuF s�bil... Desprind în amăl'ăciun(,<l r t.tec:lrui om gemetele abia �reeptibih.� ale unui Cain npăsat şi nesntisfăcut ... De-ar trC'bui'jspu..;;ite dorin­ 'f>�e de om or şi gîndur c criminal...., tc::-tmiţcle pă­ �

t,

m ntului ar fi prea îngu.,te pentru fiecare şi timpul,

irlfillitui timpului pI'ea scurt pentru uit are şi

muşcare.

re-

.: -/ , care amestecă o

- Nu se poate iubi decît o fiintă Jc1icatcţe bolnăvicioasă cu impulsul .:;p1'c crimă. Sii / tl� r�tnenscă o raj şi s.l te răsfeţi în ab �tor !

"

. -

Nu intcre&..ea�ă

,

dacă există

sau nu ' exisLă

!'1 .

Dttrn--

numai dacii rezisUi. avintului şi sin:;urătăţii noastre. It'Unu o funcţie ' a deznădejdii, el ar conti-

nczeu, ci

,

nlla s::i exIste pentru cei atinşi de a ce� f

rău

.,

incura­

L.il, chi-ur cind am avea probe p1lCcise de8pre ine, xistent-a lui. Şi, la drept vOrbind, orice lucru ser�e;;tc ca orgmTIent pro şi co�lt\ lui. Căci i.ot ce este dez­ minte şi confirmă Divinitatea. In a('ecaşi clipă, blm­

-tqmul şi ru

găCiunea

f;ktite deodată

Ui'fite-, De pot fi ameD:!uţînd şi cu alta

sînt e gal' îndrcp

- cu o

mîn.ă

fnscmnînd o cruce -,' te-ai apropiat pînă la iden ti­

tate d� Echivocul suprCnl ji pari a fi Dumnezeu de cîte q1"Î nu ştii dacă exişJ;i :sau nU. ,

v

De dLc ori sînt t.rist pare că au il1cep t ţesutui.fle ' să !!îndească. O otmvă s-a cuibărit :in :I:iccm·c celuI.1 v

şi

/

un negru apăsător o îmboocă intr-un ...d�1iu stra-

niu: Doala nu este dccîL un paroxism ::H., rcflexivit

�\ii

încep să ştie de ele însele, Ol'� ganeJ c prind conştii nţă şi se izolează de restul cor­ pului. Ne -inşcl':im �Jnd credem că noi ştim ţlc_ agcc� organice. 1'csuturile

".

/

1 77


de fupt, aceBla se oglindeşte , i:l com� boh1av ar insemna o ma­ terie ce şi-a ati.ns trffilsparenţ,a inkgrtl1il, care se ştie pe Sine, ţesu turi lucidc... Numdi in boală vedem ce puţin sîntcm stăpîni pe n oi înşine. Slăbiciunea unUi �rgari il face ipdcpemkl1i ; în schimb, aiirnăm 4e el pînă la pienanic., Boala este o stare-de conştlin1ă Grga�că, o rătăcire. a /spiritului prin ţesuturi. ţlllnca unui organ,

el însuşi. Un corp

Vom asump:'ira \TCodală

i ns Ol11R ia

umbrelor

Ncast:impărul

..adOl�mi-voln cîndva intunericul ?

şi

nop­

� nop ţil6r - prin care respiră mîhni ­ rea \şi ca zn a ...- a săpat şanţuri în care putrcz.csc hoiţil r, al tuturo

..

turile amintirii.

Cînd t otul s-a descompus

dinte -,

apare

,;deodată

-

piriic oase

9i

şi cre­

o lumină puternică ce

&altă deasupra ta 'şi a lumii.

"

te'

FosIorescenţa putre­

gai ului ? Cin�-�r şti-! Căci in invazia asta de fe�icirc

şi lumină,

rirucatţi

pe rui n a groklzei, îmbraci infcrJ

nul în rouă, iar aşlrli' sint tri�ti de a-nu se putea pu-_

­

a in atari lacrimi. Şi toate gr oazcle sint 'prea mici fa l d de această clipă de paradis, în care-l ierţi pe ' ,

rUic

DumnczQu şi te uiţi.

Viata

de unde

�i-a

pe tine

!

drpjdia în mL1(', Altcum n-:lş �t1 d_c înec în ape adînci şi aeei peşti - 'Care mor in exil - in­

scurs

·vine �teama asta

stătute... -Sint c�

, gr6paţi de mlaştini. Orice 'undiţă mi-ar putea pescui I

-

l' n cadavru in inimă. Căci scurului - 1noat1i pe n fi

."

_

omul -

ape moarte şi le

!)lai si$Ur ingh1tit de ele...

1 7& -

erou al clarob...

tulbură

I

pentru


De e'itc Oii caut un �livÎl1� care să rol �umple de

o

mulţnmire durel'oasă, nu găsese decit. ; uiUu·ea.. Să

n�ţi

mni aduci aminte de

tr-o vedere

-nirÎÎiC)li

să te mîngîi il1-

fără memorie ; să priveşti neînţe�esul, dormi cu ochii deschi � spre el, intr·un gOnm: ne­

păsător*!

_

veşnieî1 şi poate da -

O uitare

desfătăLoare pe

care

t110arlea rl1U ne-o şi mai puţin vitl..ţa şi care ne-ar cuprinde ca un vis neîntî1nit de muri­ ' tori. Un paradis ncatin� de fericire. De ce nu coboară ingerii uitării să-mi aţipqasdi spnima şi .să-mi amQrţeascod. pW:Cfile de rău ? Aş yrcCl �ă nu mai ştiu nimic, şi ulitul mă ţine treuz. Din ce plante veninoase mi-aş hrăni inşcl�ciunC3 unui �

\

radis al uitării sau ce miresme m-jll' îmbăta I

lu..-nc fUră)ume ?

intr":o

stoarce aştrU;dacă din ei ar curge � picătura măcar dintr-un balsam al neaduccl'ii ami nte, suh aş . cere o lacriţnă Satanei, dacă otrava ci fi-ar i!t.goni de aici, ciintl'c "Via�ă ,� i moarte ! Forţa

asta absurdă care te face s.1-1 stlinf,iÎ pe .pe o fim1ă 'scumpă in agonie,

Dumnezeu la piept ca

-

să i ceri înnebunit o

ultimă dovadă de dragoste, să-I

turteşti din patimit nemîngiiată "Şi să tămîi cu cada­ vrul l u i

braţe..!

Şi apoi să f'tlgi, să fugi

că o�m9Î1ii or găsi şi pentru el ,

/

111 )1cge18. Leal'

o separaţie a

�lakespeaTe

spiritului

�e

de

de .,nără7iune.

nebunia ca

.Asta e 5ansa nebunilor. Spiritul'ţlor conStruieşte

ah'itu.}'i de tristeţe, mîhnirea

"

de teamă

un sicriu ...

:.'\ou.1

ne

rămîne povara

I •

�căt\lind o lume aparte. , . ... ,

de 's ne sprij ini amitrăciunca ''''' /


pc

spirli

şi spiritul pe '. mrtdiciune... Ne:bunii nu se

intilnesc aproape nic iodaUi cu

gh!nionul luciellţi:\ţii... De-ai asculbt

tristeţea

enseadp ,in mmlţi

şi obosit, rosţog'l)lindu-se

_

.

.- cu ochIi încJlişi

în tillc cMerile

înffihlţind zgomotul pînă dincolo de uproape tie

acgrdurile' de

lor. Despr('

orgii ale

mai cascadel�/""7;. şPŞhakcsp(>arc

zare

facerii

-

� "apIi

-

1$1

ai foGi:

lwnii. ' Nu­

îţi (bu

de cosmogonk. D111 �e se' ridid. o rnuzică

scnzâţ.ii. atît de

brut�l infinită, eri, prins în mrejele el, î l j 'parc Il asiria veşnide la 'începuturile fărtl de sfîrşit âle lumii ...

din

�ti pare rău I:,ă crezi că timpul

s-a

urnit de muli...

... ..... "

.,

Nu-mi plaC' decît Q.ffinep.ii l1iclancolici şi Cl'udi(.i. care

ştiu carte în.... tristeţe şi-şi pot plimba mihnu'ile '

la îndemînă citatii [loţ1 invoca un m�c lln ltUiorist 'francez în­

prin, toţi poeţii. Ce plăcere să ai pentru to ate a măL�ăciunil e, sti

german, un poct indi an sau

de&pămîntcnirUc de ficclll'e zi. . . De ti-a l(tsut natura

chbmare

spl'e

mîlmiri, nu ocoli nim.ic din darul ăsta

zi1natic, nu scăpa nici o ocazie şi vietă1-i.

ue

dezlcgnl'e de lucruri -

:;>-

Citcşte zi �i noapte, r�W.cilld prin spaima vcacu­

rllor, "şi nu uha că lectura suplineşte oricînd o iul Cărţile trebuie înghiţite ca praîu l'lle adormiloarc. Nimeni nu clteşte pentru a şti, ci pentru a uita. :q.ibliot�ilc. ca şi cîrci�1Île, SIlit il'uct4rplictisc1ii. Ce interes:mt si't fii trL � mprejmuit de l1�numă­ rate curţi sau s':-l�ti)lmil�i eruditia prh1 luxul de­ '

!lcnt al mcbncolici, să-ţi scuturi visele cn praful de pc ton�'i vec.hi şi să te ridici spre obîrşia w'itului ele lume, epuizllld istoda şi înşcElclunilc omeneşti ! 1 80


Sîn� fl'eamăie de f�r�clre în nopţI, cm-ora numai strlgăyul le-al' putea pune capăt.. Cu ce ai răspun'de al tcum la trett1ur ul &t01010r ? Căci nu ai ln'crimi pen" t�·u fi�cal e, <.1e<;i Culea lactee nu-i decît o Vale a plin" '

gerU, proiectati! de muritori la poalele lui Dl1�nezeu. /

.

Pasl?al vorbeşte de L"'1finit, dar plasează şi el, după

tradiţie, cădel ca lui Adam acum vreo şase mii dc-iini. ' Asta înseamnă că n-a depăşit ideea infinitului năs­ cut din tCl'o�u'e, cttei de- ar .fi avut o viziLme ijl,ai ex­ '

plicită, u,/or ar fi'găsit că pucatu.l s-a

născut din veacul

veacurilor şi că su rsa ci"'tdel'ii nO::lljtrp ('sic o problem:i

de c05mogoni e.

sil1gnl' în zlle, decit în nopti. fericire imcdiut:ă şi trecătoare, d.e care !1U eşti c�abi1, pe cînd nor:ptca pare a nu se mai isprăvi nicitrctlt:1. S ent im en tul veşniciei este fructul singurătrrţii nocturllC', precum ti lillpul se leagă I E;;;ti totdeauna mai

Soarele te invită la o

de variaţiile şi ne�igurnnţele lumi nii . De cîte ori te

apucă întristarea in după-amieze d? vară cazi poD"presirnţirii că lumina nu e dccltun acci dept în per­

}ecţiunea nopţii şi' un provizorat deşei-t în meditaţia alt6r lumi. Razde nu o timidit ate ce n-o intîlnim dispreţuitor al întunerlc.uIui. , îngăduitor cu vremcJni c a soru:elui şi

in surîsul �plu

Nopţlle te :fac

şi

i

îmbraait incurabilul nocturn

al sufletului

violet reflexiv şi vast, culom'ca di1l zori fl

etcrIle şi iron i ce a nopţii. f

'

sigur�ntci

-

Regretul de a nu fi, plantă,

cine să'-l înduioşezE> dorul'

intr-un

' \�.�_

cine bă-l pliceapă ? Pe

vegetal ? Să

131 -

fii o

fl.��rc


'in care

se îngroapă razele

şi d011P vi&ele pnmîntului

şi ' pe eme s-o culeagă un îngc-r tl'ist, spulbedudu-i pctale1e c� 1.m. suflu \:ald :;;-1 ' nostalgţ� ! ':);&t m ai mult mă' gindesc la Ilori pi:h:ăsitc Şţ la î ng ea?

ticgreţuI

vegetal te'

c1ecît religiile laolaltă.

iti exil. aprop ie mai fOul t de parâdls ParetI toa1c celulele m; refa ce

inapoi, spre somnul naturii, spre Uitare... Ocscinzi pe trep;telc fiinţd talc, e imposibil să nu găseşti undeva departe, în adincime, o zonti \'egc­ talii, care' te cheamă spre odihnă şi alinare. O iI'lt1reagă regiune florală cx-mă miresme delicate, înu­ 'btl-;;ite de rezistenţa materiei şi edificiul spidtului. Este ca/şi cum fiecare �jctiltC: ar fi urcat şI strubi1drumul Dacă

tut

omul

tO:lte treptele naturii,

în fruntea tuturvl',

i:Ocunui1îndu-se pe (<ele �ai multe tunitire: Nun;mi

.

ca p�ntă eşti în par adis Prea de mtVt am ocea.stă treaptă.

trec�lt

de

Cît trebuie să disirugem pel1ttu refa­

cerea p�adisului ! Păcatul nu esle decît imposibilita­

tea uitării.-Starea de cădere, ce deliIlcşte forma de

via.ţă uma nă, este o exasperare bQh'lttivicioasă n conşti\ inţei. Ceea ce nu îMt!�nnă decît posibi'litatea unei fibiţe de a sta alătsTi de Dumnezeu. Plantele se odih­ nesc în el, in uitare eternă. Cu cît eşti mai trea..� - -mai departe, adică, de plantă -, �u atiL eşti mai

aproa� de parădis prin nostalgiC', inr-chinul zilnic al

spiritului te îmrăţeşte, prin reg re t , \

''ţ'<;;:: ' '

cu l m�a vegcţalil.

Greu e c{)rul"\înd se lasn. nşa pe nervi şi-şi tolăncşte­

î n"tindcrile

pe febra şi arşi ţa corpului. Parcă coboară

dcpărtările pe p.u�ctul cel uneori soarele

�ai cald

}!lnre satc1!tul 1 &2

�ăldurii

al

globului.

noastre. Un

-

Şi

in�


ceţ1diu mistuitor pe care nu-l poate po�li

ge

şi-n care simţi nevoia -să bei sin

z�pci.1]e

de şarpe, .. te

înghetat . tării].e de .3e plea c-d: mnsive'şi preves1Jtoare sprc f1ăc;irilc rhooţrc '1 Dumnezeu însuşi ccre viaţă sunului nosb'u arzător' ?' s�alzi in el şi: �ă te scufunzi. A!l

Coboară,

D6ami1e,

şi

nu

intirzia, dacă vrei fHicăl'j ,;>1

nu scrum, căci in curînd se va învîrti cenuşă şi puh·

�e la ecuaterul sufletului. Fiecare om ascunde un

n.9bun: cat·c,

din dc1ri�î i­

tate, transform,ă universul intr-un ospiciu. Aş putea fi părtaşul unei r�ligii după care c ru,�;:n.8

no-a

să mori. Cre ştinismul

flatat prea mult scil'rtl-·

luen1:ele cele Il!ai intime, trallsformind moarts;a in­ tr-o virtute şi un trillmf. Agoni a sufletului cste matul firesc ar creştinului, căci l'I\.ori, mori- în

�cH,­

l'c:DgI�

asta, în care şi DtunnF:teu face demonstraţii d,� mo.:!l'­ te, ca)şi cum n-ar avea destule cadavre şi timl)ul )1.-- :11' -

fi abatol'ul universului Nu, e nici prea

uşor

ce�u.'t ă co�il1uă 'cu

(

!

/

şi nici prca plăcut să te ,ani" În

DUlnl1eZcu. Apucaţ,. însă, pc culca

e

aceasta, un impuls ne1ămurit te îm ping

rezervele şi cl,!msecădeniile.

Superbia

-

peste toaLe a fos t nu­

mită tendi$ de ne atîrnare şi îpgîmfare a cl'eaiurii

faţă de,

Divtrfitaţe. O

ă

dezbinare orgolioa�

care nu '

l1'lai cilnoa5fi nimic din rci3cmnările minore ale "smc'c. ritei cur.setăd b

Christi

Imit,atio

lume

-

-

recomandă

"

"-,_

_

a�Gst Il�eccdl;lr ro lepădării (�e

frîngere a inimii" ca leac nI or­

�re al eului,

goliului. 5tţperbia cste un delir de gr.a.nd

o

\

.

hjperti'of�e

a individuaţiei

183

; pentru I 'flingcrca /

ini-


este pt'e3 mînd:d'i., 'încît u fi şters mii" orice ...âl.bscnti.i . {'omplet pentl:u il - putea st.răluci m:,li tare Dwune,

zeu este idcnhLl ci dc cul"lctenie. Superbia C &om·ta

spune

biogr.afie

-

omulj.li

ca

aclidi, (lcstin

in\dt cine

tl'ag<:Jie, -

la ea se referă,

iresort de nirnicnicii. făvă de c�re n-31':1'1 putcn concepe i[.;toria. In expresia ci, ultimă, superl)ja este substl­ tuirea\ lui Dumnezeu prin ruptă. Cinc a tHut

nu mai p0:1fe

P!llU

om,

o uzur}:Xtrc neîntre­ slllgurătăţii,

In capăt orgoliul

nnXl decît

un

ri�7al

:

pe

DumnE'zeu.

�m1 plirlge în mina celuilalt şi lc­ G[\turile o,.mcnilor" ar Il o căinţă d uio a5 ă ! Despec viatii nu se poate' s cri e (�cît cu un toc muiat în lacrimi. Dacă ,ficcm'(>

Cînd C1"(\zi în Dumnezeu (."ş ti nebun riiră s(t 1n11C­

buneş ti. Este tot nşa. prcc�lln poţi fi bollnY boali1.

ui vreo

/

Tot ce are

fără să

-

adcren�u la

lume

e

trivial.

De aceea n-:1

existat pînă. ucum vreo religie inferioară... Frearriătul 'r'cligios cel mai plimitiv adaugă o adiel'e de subs-

apar�Jclor. , flrlume şi l:.crum ; 'dincolo şi n ean tul �are graţ ie:

gra tIa

lunţialitate

purc

, O m1;lzică stigmatizată de imanCl}ţă , nu poate fi �dccît vUJgară, căci înc91ea�ă să m ai fie un instru­ mcnt de uitnrc. Şi ce dorim să uităm ? Că trtlim În. -

lume�

Xmorţeala

�,

cîno puri a te fi h'c­ într-o veghe , posomorîtă iti rezenu

asta nema1intî1niUi,

zit din morţi şi

.

HH


fl'untea pc mar[�inca slerluluî; aşteptînd su 11.cze umbrele cavoJ.llui şi ale "

'

Pdn gîndire

gindtlluil.

se

lumi-

trcbu.i.a. să-1 1acem pc Dun�nezcu mui fCl'-icil. ' Aşa, l-am lăsat sin�ur, mai singur docit era in începuturi. Pe atunci:" se oglinch:a în proprin lui acum /fJtx�al'C dhl noi il serveşte.> de singurătate ;

oglindă.

După Ecklwrt,

lui

Dumnezeu

repugnă

nu-i

nimic

mrli mul t ca t �npul. Şi nu numai- timpul, ci şi ade­

rcntl\ la tiIlip'"!;�u p1.1ra lui ,.atingl:tc". , Rivna dună vyşnlc1c " hi.i Durnnezcu'- - - şi -{I Itii .l::ekhart - îl, Îl1(kprtrtem:u pîntl şi dq "r.l11'Os111 &.�l.1

gl1stul.!impuh}i ·'.

.

*� '

.

_

.

tbnp :it1searunq vi ală. Şi ast­ (\u întc1(�glm sdrlm � mai mat(? el

In lermenMnoekrni.

fel

ajungem

n<)i

lui Dumnezcu. La ce

rcnunţ�tm '� Ln

t

aparc11 c. Şi rcmm( ar-ei\

atît de grea, fiindcă ele alciHuic&c îrt'săşi

vieţii.

-

'...

Dur există o altă renunt are, infinit

eSfc)

" substanţa ':

� ,a

ma)

s;\-

mistefJ.

oa�ă şi mai rară -dqcît , cle�lipirca. de aceste umbre : renuntarea la absolut, infringerea voluntară şi f ht�"""", _ cic;1ă a tot ..ce e mai esenţin1. Este �lea împotrivirii la bumnezcu, ca să sahzezi tredilor înşelăciunea

r-

adidi subs!unţ; - vieţii.

Plictiseala neliimurit ă

din

ochii copiilor in

după­

amic;�r vide este o presimţl� a infinitului de trudă, ele �arvii şi chin, �cm'e ii aşteaptă tl'ăind. Fiec?Te din 1 05


noi s-a

cutremurat ,�e

vreo două-h-ei ori in

copEl­

de de povnra ce ne-o rezervă timpul şi vom .fi' b.1-

nuit,

desigur, cgva din otrava

"

oprW'.

fructului

ştiam, ipsă, �pînă unde murim, gustînd din el J

De

Copiii mă inJi-oară. Ochii lOT sU1t prea' multe'" pro­

misiuni

de

nefericire.

De

ce vor fi voind. ei să de­

vină "mari" ? Cum le-am e�plica irep�rabi1ul , de­ zerţiunii din copilărie şi strădaniile z.udarnice ale na­

c

şi ? Şi apoi opiii - şi _ nebunii - au privilegiul unui geniu automat, pc

a

-tudi de

redeveni

cg.r:e-l pierd în neannu Iu�idltătii.

beţie, între­ ruptă cînd şi cînd de ' lU�l1ini de îndoială. De-� fi ci î\' clar . cu lucruţ"�le, ar, putea h-.1i mai departe un singur moment ? Cei mai "normali" dintre ci sînt beţi-morţi. Căci ,;trcaz" nu se mai ponte nJci mă, . Toată viaţa oamenilor est� o stare de

car respira. Alcătuirile vieţii sîW; constru�ţii de de-

lir care se aemască sÎllgcros unui ocl1i de veghe.

Cu cît eşti mai normal, cu atit-eşti mai departe

de adevăr şi mai apro ape de viaţă. -

Ce interes

;

blestemat am av� s.ă tulburăm cchi-

lib11fl beţiei sau să. -lămurim deJirul ? .N-am vrea fie­

care să p};!tem fi beţi-morţi de viaţă, pra6,ă gl.'eş0ljlor .delihlllte ? Că ci acestea sînt -singurele arme în <tontra mo�ţii,

îiiipcFcchcată

criminal .cu adevătul.

Oamenii se nasc cu portii diferite de

i

_

defu..

Dis":

tribuţia iniţial ă fiind inegală expl că' variet:ltea con­ ditJilor. Slăbiciunea

peIltrtl

spirit a tulburat anno­

nia primordială a beţiei, pe care incear<>:ă muritorJi

1;,-0

recJşt ige prin toate mijloacele. Spiritul este un gol 1 36


in delirul viepi, un protes t impotri ,"a inşelăc1unilur ac:estda,�..p ra nă in sînul greşelilor vitnJe;- Deţin exis­ tenţei reuşise să ne convingă că 'vl�ta c totu l ; ce-a mhi yenit şi spiritul să n� trezCilSc(\ dlnti'-o eroarey de fond, i1)dispcnsttbnă muriLol'ilor ? , şi

Pc vremea cînd nu oamenilor ":'"

î:1coace - -ea c�'a

muzka se adresa ] ni DlU11riczcu

cum se întîmplă de la Beethoven

n arco ticul

principal .al

unui

mu­

ritor. Deg��adnrea la uman i-a r'clpit fafmecul de de�".,;�

. ptlffi intenire şi a asociat-o cur5ului apal'enţelor. i n

alte vrcmuri, tonurile ne plltenu spune cît c d e sin­ gur Dumnezeu ŞI cu el, noi. In vIori stlspinall arhan- _ ghcli, flnutul tînguia nost algi a :î.ngci'i !or. orga în�l­ ţa spre ccr dczriădcjdi l.i blesteme de s.QJ1 �i. � 'lc:h şi ITh.".rii italieni ai acelui timp nu exprimau " scntt<:. mcn\c", ci servenu ·cerul. IVfu.zica adoi:me� patimile şi pămîntul, iar in locul lor un cahu de contempla­ ţie te ridica peste golurile creatIlJnII, intr-o me1m­ colle divină, străin�\ de dămbni, c1�r nu de regrcte-: Pe acea vreme, uşor îţi puteai da clrmul în Dum­ nezeu, uşor te puteai -&cufl1nda î n el, anestcz'iindu-ţi

astfel �r

umanitatea. trebui interzis oficial să se mărturisească

scris sau

g;ai ultimcle sing�rătăţi.

pr i n

Dar, la drept vor­ folosi această măsul'ă ? Cine p(}"ie ceva din izolarea erîncen5 n făpturii, cînd

bInd, l�ce-ar transmite

buzele şopt€SC irltr-� cadenţă nemiloasă, deschisă . spre depărtări mute : totul s-a isprăvit. Sau cine-ar putea descrie umble1:ul rătăcitor pe lîngă ��dufi de

in nopţi ploioase, ' cu teama" că nu vei mai pier.dlltă ca 'tine, că ultima femeie de sh'adă inOO1ă în cumirlecrrtură;- �ă răul tău su� ora�e vechi,

gi'tsi o fiinţă

1 81


lunar te iuHitm'ă din sînul viet::i�nor '? Cu arn cere

cuiva

ck'cpl

ce

să priceapă De'i.-oi a ce �simţim atlmci

noi, s� ştim că unde­ indifcrenţa tăriiloL" şi , înduplecă îni.ilţiiuile reci '? Nimeni nu se roagă pcn-. ) tru niJ11 ('ni şi doar numai aşa -nopţile ar fi mai îndurătoarc. NevoiaI de a te ruga pentru toată lumea şi eonştiinta că nimeni n-o va face pc�tru tine, Şi mila,_Inii a nesfirşită pentru toţi care n-au nev o i.e de ca, fiindd't n-mi suierit niciodată f . ca să se ronge clne'\'a pentru va în- spaţiu o nigă spintecă

\

r

p�l11;ntului ac a mă b'e posibilităWe lui ? Cînd ştii pl'ea i1�tl'US îI1 viaţă". Oare voi ie1it a

fi calcul..lL prin­

bine că eş1.i un

.

\

-'\

�,Un gînd la Duml1Qzcu face mni lumea" (Catcrrna Emmcrich). Are

mult- decit toată

bhHa

dl'cî)tate

t: fin t.1.

",;',,,-

,.. Vi1f,'a

nu există, inr

moartea

Suferinţa u inventat atit p

e s te o stare

de vis:

e( una, cît şi pe alta spre

a se justifica pe sine; însăŞi. . Numai omul se poate

chinui între o irealitate şi o .

O,,,,,'.."'

lnchi,��.1

�..,;... u. (

I

._

Viata este pre a plină de moarte, pmtru

tea să-i

mat poată adăuga seva. / i:l�

Geme parnd 1ntîile

sul

acest ·gearnăt

al lucrimilor

__

.

,

/

şi -viaţa

se

t

l'evclcază sen­

cu....

"

.

gîndit ea, �jungi să te întrebi După ce te-ai

moar-

în sb.. ăfundurile conş iinţei şi plîng

nm,illtiri. fa

metaf�ic

regret.

\1

ca

exerciţiul unui

_".

,

'

dadi nu

ţi-ai pierdut

mult" la moarte şi numai la

183'

cumva


\TCrllCa cu o minciuni! colo.c:;n!t'\. mOlţii, adevărurile de sub tine nu decît lnşe1iidUil'i."

Fiind

deasupra

pot fi mai mult

Sînt în; mine elemente creştine, prea creştine : cerşcforiei, a dcşertufui şi-'t1ccl?sele demente de mi![t. Expresii diferite ale renunţării. Toxinel� creştine ne-nu Ir\Sat'in sînge otrava unui absolut care ne . t�.l e re;.pira'ţla, dar ftil'U de (�nre nu mai putem

tcntuţil!

trai.

Doar DLUhnc:\CLl FI s�_ roage pcntr u acel, în .care n-m'c ce sti mai moara, .•


TehnQ!e;dactor : - ,

rLORlCA

I'ÂSLARU

Corectori : ELENA STUPAfiU

�lOZOnS

MARICA

Format carte 16/54x84. CoM

tip a r

12

-

. Gomanda 64/10078 Combinat�ul PoHgrafic Bu cureşti ReMANIA I " .

i'relul

: 53

"'-

lei + 2 lel timbru li te-rar

;;;;

60 1e,t


Emil cioran lacrimi si sfinti humanitas (1991)  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you