Page 1


EDMUND HUSSERL

Cercetări logice I Prolegomene la logica pură Traducere din gcnnană de BOGDAN OLARU

�u-*t·-:� .

t

HUMANITAS BUCUREŞTI


f( )1\N 1\ l >1{/\<;o�,URESCU .MARUARE ( :,)kqic coordonatâ de <

:RJSTJAN CIOCAN

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României HUSSERL, EDMUND Cercetări logice: prolegomene la logica pură/ EJmum.l Husserl;

traJ.: Bogdan Olaru.

-

Bucure.;; ti: Humaniras, 2007

ISBN 978-973-50-1743-9

1. Olaru, Bogdan

(trad.)

l6

EDMUND IIUSSERI.

LOGISCllf,' UNTLR.5.'UCJiUNGfN:

1. BLJ.: PROLEGOMt:.:,\'A ZUR Rl:'JNI:'N I.OCJK

© Unverandcr·tcrNachdruck dcr zwcitcn hcarh. Aulhge 1Y13 hzw. 1921 Max Niemeycr V crbg Ti.ibingen 1993

© I lUMANITAS, 2007, pentru prezenta versiune rom:\neasci EDITURA I-lUMANITAS

Piata Presei Libere 1, 01370! Bucuresti, România , tcl. 021/317 18 19, fax 021131718 24,

www.humani tas.ro Cumcnzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel. 021/311 23 30, L1x 021/313 50 35, C.P.C.E.- CP 14, Bucureşti e--m,,il: cpp@humanitas.ro www.lihrJriilchumaniti\s.ro


NC)TĂ ASlJPRA TRADUCERII

Textul Cercetărilor logice se află la a şaptea apariţie

Nic n1 ey er, Ti.ibingcn, 1 993 ). Pentru an1 folosit ediţia: Edn1und Husserl; Gesammelte Schriften Bd. 2, hrsg. von Elisabeth

editorială (Max

traducerea de faţă

Stroker, Hatnburg, Meiner, 1992, ediţie ce reia întoctnai: Husserliana XVIII L ogisch e Untersuchungen: 1. Bd.: Prolegomena zur reinen Logik; Text d. 1. u. 2. Aufl./ hrsg . von Elmar Hol enste i n , 1 975. Ed i ţia de referinţă este a d o u a , cea r ev ă zu t ă de Husserl, reeditărilc semna lâ n d de obicei d ifer e nţe l e dintre pritna ediţie, notat i cu A, şi a doua, no tat ă cu B. Tritniterile b lfusscrliana sunt notate cu l-I. f n traducerea de faţă, notele autorului se recunosc dup;'t setnnul: \cele ale traducătorului sunt numerotate astfel :

a,

b,

... , iar

d ife re n ţ ele dintre cele dou ă ediţii sunt indicate prin: 1

'

2

'

. ..


CERCETĂRI LOGICE Primul volun1

Dedicată lui Carl Stumpf, cu admiraţie şi prietenie

AI

B I

1\ Hl B ITI


Prefaţă la prirna ediţie

Cercetările logice

a

căror publicare o încep cu

aceste Prolegomene s-au născut din anutnitc probleme inevitabile ce au în1picdicat în pcnnanenţă şi, în cele din unnă, au întrerupt progresul eforturilor pc care le-an1 dedicat pc parcursul n1ai rnultor ani clarificării

filozofice a niatcinaticii pure. Alături de întrebările le­

gate de originea conceptelor şi a intuiţiilor matematice fundatncntalc, acele eforturi se rcfcrcau În special la problcm_cle dificile ale teoriei �i metodei matcn1atice. Ceea ce ar fi trebuit să par<1uşor de Înţeles şi lin1pede, confonn expunerilor logicii tradiţionale sau ale oricărei logici, indiferent cun1 ar fi fost ca rcfonnată, anume esenţa raţionaLi a ştiinţei deductive, împreună cu unitatea ci fonnală şi tnctodologia ci sitnbolică, 1ni se prezenta obscur

şi problctnatic, atunci când studianl

ştiinţele deductivc de care dispuncrn în realitate. Cu cât Înaintanl n1ai profund cu analiz.1,

cu

atât devcnean1

tnai conştient de faptul că logica tÎ1npurilor noastre nu se ridică la înălţin1ca ştiinţei actuale pc care este chcn1ată să o clarifice. Cercetarea logică aprofundată a arittneticii fonnalc şi a teoriei n1ultiplicităţii, această

di sciplin ă şi n1ctodă

ce tr�nscende toate particularităţile fonnelor sp ec i ale


10

1\ VI B VI

CER< :CI'ARI LOGICF

de nu1nere şi di n1e11siuni, tni-a rezeiV'at dificu ltăţ i spe­ ciale. Ea m-a obligat la consideraţii de un tip fo::trtc ge ner al care se ridicau d c ::t su pra sferei 1nai rcstrânsc a n1atematicii şi care tindcau sp re o teorie genera lă a sisten 1clor deductivc fonnale. /1 Din s eriile de problen1e ce tni se i rnp u ncau în acest context, voi indic::t aici nutn::ti una a nun1 ită . Posi bilitatea vădită a gcncralizărilor, res pe c tiv a transfonnărilor aritnicticii fonnale, prin care devenea p o s ibil ca c::t să d e p ă şeas c ă dotncniul cantitativ, fără tn odi fi c a rea esenţială a caracterului ci teoretic şi a nlc­ t o d o log ici sale calculatoare, 1 tre b u ia să conducă la intuiţia [Einsicht] că clcn1cntul cantitativ nu ap a rţine n i c id e cu n1 e se nţei celei rnai ge ne ra l e a 1naten1aticului sau a "fonnalului" şi a metodei de n a tu ră calculato::tre întetneiată pe ele. Când an1 făcut cunoştinţă apoi, su b forma "logicii tnatematizante", cu o tnate t natic ă lipsită efectiv de cantitate, şi an u n1e ca o di sciplină care are incontestabil o forn1ă şi o tnetodi matetnatic 1, care tratează în p ar t e despre vechile silog i sn1e , în pa rte despre noile fonnc de raţiona1ncnt rătnase necunoscute t rad iţi e i , abia a tu n ci au căp ătat pentru n1ine fonnă problcn1cle Îtnportante de sp re esenţa universală a rna­ temati cului în genere, despre rel aţiil e naturale şi de spre

limitele eventuale stabilite între sistetnclc tnatetnaticii cantitative şi cele ale rri ::tt c tna ticii necantit::ttivc, În spc­ ci::tl, de exemplu, probletna raportului d intre aspectul forn1al al ar i t m et ic ii şi a sp ect u l fonnal al logicii. Odată ajuns aici, a treb u i t desigur să Înaintcz spre problerncle tnai fu nd atnc ntalc cu privire Ia esenţa formei cu n o aş ­ terii În opoziţie cu materia cun o aş t er ii şi cu privire la sensul d i fe renţ e i d int re d ctenninaţ ii, adevăruri şi legi fonnale (pur e ), re sp e ct iv m ate riale .


PREFATĂ

LA

PRIMA

FI>IŢ'IE

11

D ar în problemele l og ici i g e ner al e şi ale teoriei cu­ 111-am văzut in1plicat şi în cu to tul a lt ă d irec ţ ie Plecasem de la convingerea dominantă că psihologia ar fi d isc ipli na pornind de la c are log i ca ştiinţelor d ed uc tive, ca şi logica în genere, ar trebui s ă spere la clarifi­ carea ci filozofică. În consecinţă, cerc et ări le p s ih ol og ice au ocupat un spaţiu foa r t e vast în volutnul întâi (şi s ingu ru l publ icat) al scrierii n1clc Filozofia aritmeticii. Ac e as tă fundan1cntarc psihologică 1! nu a putut niciodată să n1ă mulţumească pc deplin În anutnitc p r iv i n ţ e Acolo unde era vorba de problcn1a originii reprezentărilor matetnatice sau de el ab orare a dctenninată efectiv n oaş teri i

.

­

AVII B Vll

.

psihologic a n1ctodelor practice, contribuţia analizei psihologice îmi părea c l a ră şi edific a toa re Însă irnediat ce se realiza trecerea de la conexiunile p s i h o l o gi c e ale gândirii la u nitatea l o gic ă a conţinutului gândirii ( l a unitatea tcm�ei), continui tatea şi claritatea veritabile nu vo i au să se tnai facă prezente. Prin unnarc, cu atât rnai n1ult rnă îngrij o ra întrebarea princip i al ă despre cum pot să fie con1pati b i lc obiectivitatea t na te tn ati ci i şi a oricărei şt ii nţe în genere cu o J fundan1cntarc ps i ho l o g i că a asp ec telo r logice. Întrucât Întreaga mea mctod5, bazat;i pe convingerile log i cii don1inante, se adâ nc ca pc aceast<i. cale în dificultăţi- n1c to d a de a clarifica ştiinţa dată, din p unct de vedere lo g i c , p ri n a nal ize psi h o l ogi c e --, n1-am văzut astfel nevoit să r e c urg , Într-o măsură c e creştea continuu, la ref lec ţii critice gen eral e despre esen­ ţa logicii şi, 1na i ales, d e sp re rap ort ul dintre subiectivi­ tatea ac tul ui de cunoaştere şi o b iec tiv i tatea conţinutului cunoaşterii. Lăsat fără aj u to r din partea logicii, pes te tot unde aşteptam de l a ca expli ca ţ i i cu privire l a Între­ bări concrete pc care le aş fi adre s at n1ai ales ci, an1 fos t .

-

H7


CERCETĂRI LOGICE

12

AVIII

B VII.l

până la unnă constrâns să la s d eop ar te toate cercetările Inele filozofico-Inatematicc, p â nă ce aş fi r eu şit să câştig o claritate mai sigură în probletnele fundamentale ale teoriei cunoaş terii şi În Înţe l e ge r ea critică a logicii ca ş tii n ţă. Dacă public aceste încercări de refundamentare a logicii pure şi a teoriei cunoaşterii, 'inccrcări ce au rezul­ tat dintr-o tnu ncă d esfă şurată Inai mulţi ani de zile, o fac cu convingerea că ind ep e nd e n ţa cu care mă separ de direcţia l ogică dominantă nu va fi interpretată gre­ şit, ţinând seama de motivele s e rioase ş i obiective ce In-au ghidat. Traseul pe care 1-a urn1at fonnarea tn ca a adus cu sine faptul că, 1 în ceea c e priv e şte convin­ ge ril e tnele fundan1entalc despre logică, rn-a1n înd ep ăr ­ tat cu tnult de oamenii şi op e re le cărora formarea Inca ştiin ţi fic ă !le datorează cel tnai mult ş i rn-a apropiat considerabil, pc de altă p a r t e , de o serie de ce rc etă tori ale căror scrieri nu [fuscsc1n]1 în tnăsură mai î n a in te să le apreciez la v a loa r ea lor şi d e care [ ţinuscrn]2 în consecinţă prea puţin scatna În ti1npul cercetărilor melc. Din păcate, a trebuit să re nu nţ la i n s e ra rea ulterioară a unor tritnitcri b ibliografice şi critice cuprin­ zătoare la c erc et ări înrudite. În ceea c e p riveşte critica deschisă pe care atn adus-o log i cii şi teo r ie i cunoaşterii psihologiste, aş dori să aduc atnintc spusa lui Goethe : "Nu eşti faţă de nitnic n1ai intra n sig e n t cun1 e ş ti faţă de gr eş e lil e de care tocrnai te-ai în dep ă rt a t ."

Halte an dcr Saa le, 2 1 tnai 1 9003 1 A:

[am fost] . [am ţinut]. În A urmează: [prof. dr. E.G. Husserl).

2 A: 3


Prefaţă la ediţia a doua

Î ntrebarea în ce fo nnă trebuie să reeditcz această scriere al cărei tiraj s-a epu izat deja de mai tnulţi ani tni--a provocat nu puţină preocupare. Cercetările logice au fost pentru tninc o operă de deschidere şi de aceea nu un sfârşit, ci un început. După ce s-a terminat tipărirea lor, an1 continuat irncdiat studiile. An1 încercat să dau seatni cu tnai 1narc perfecţiune desp re sensul, n1etoda şi sen1nificaţia filozofică a fcnomenologiei, să u nniresc pc tnai dep arte şi sub toate aspectele ser iile de problctne iniţiate, să identific şi să abordez totodată şi problemele paralele în toate don1eniilc antice şi fenotncnolog icc. Este uşor de Înţeles că, odată cu extin­ derea orizontului vizat în cercetare, odată cu cunoaşterea tnai profundă a "modificărilor" intenţionale ce se raportează unele la altele atât de înşelător, odată cu cunoaşterea structurilor conştiinţei ce se întrepătru nd atât de divers, multe dintre concepţiile obţinute la prin1J. incursiune În noul dotneniu s-au n1odificat. Obscurităţilc rămase au fost clarificate, ambi guităţilc dezvăluite; 1 retnarci izolate, cărora nu le putea fi atribuită la origine vreo iznportanţă specială, au dobândit o setnnificaţie fundatncntală atu nci când s-a trecut la contexte mai largi; pc scurt, peste tot în sfera originară de cercetare au fost realizate nu doar cotnpletări, ci şi

II 8

B IX


14

CE RCETĂRI LOG !CE

rcvalorizări, iar din punctul de vedere al cunoaşterii ce se lărgea şi, în :1cebşi tirnp, câştiga În profunzirnc, dispunerea î'nsăşi a cxpuncrilor se dovedea a nu rnai fi pc deplin potrivită. Î n ce sens şi în ce proporţii s-au realizat aceste progrese şi s-au extins sferele de cercetare arată deja pritna parte recent apărută a scrierii n1ele Idei pentru o fenomenologie purt'i şi o filozofie fenomeno­ logică, care a fos t tipărită în prin11tl volum al scriei

IlY

jahrbuch fur Philosopbie und phănomenologische Forschung (1913 ), J iar publicarea în curând a cel or două

volun1c În curs de apariţie va arăta acest lucru şi n1ai bine. An1 nutr it la început speranţa că mi-ar sta în putinţă, după ce aş fi descoperit şi investigat în profunzin1c problcn1atica radicaLi a fcnotncnologi c i pure şi a filozofici fcnornenologicc, să ofer o s c rie de expuneri sistcn1atice care ar fi făcut inutilă republicarea operei rnai vechi, prin aceea că substanţa ci, ce nu a fost nicidecun1 aban­ donată, odată pu rificată şi structurată convenab il, ar fi fost pusă adecvat în v alo a r e, În întreg ansatnblul, prin aceste expuneri. În realizarea acestui gând a intervenit o rezervă serioasă. La anvergura şi dificultatea acestor cercetări -- care erau, desigu r, deja efectu ate in concreta, d a r care n1ai trebuiau să fie annonizatc cu textul, iar în cea nui n1arc parte să fie expuse într-o forn1ă nouă, ba chiar să fie în1bunătăţitc în punctele tnai dificile - realizarea acestei intenţii trebuia să necesite încă n1ulţi ani. Astfel că n1-an1 decis să concep mai întâi "Ideile" . Ele trebuiau să ofere o reprezentare generală şi totuşi bogată În conţinu t despre noua fenon1cnologie (întrucât se sprijină în totalitate pc o n1uncă realizată efectiv): o reprezentare despre n1etoda ci, despre problcnutica ci sisten1atică, despre funcţia


PREfAŢĂ LA EDITIA A I>OU/\

15

ci, care constă în facilitarea unei filozofii riguros stiin­ ţificc, dar şi în aducerea psihologiei en1piri � e la st�diul unei teorii raţionale. Î nsă dupt'i aceasta, trebuiau să fie reeditate in1ed iat Cercet,irile logice, ) şi anunw într-o fonnă În1bunităţită, care, adu să pc cât posibil în concordanţă cu punctul de vedere al 1deilor, �r putea să-1 ajute pc cititor să se introducă într-o tnodalitatc de cercetare cun1 este cea din fcnc)lnenologia şi tcori:1 cunoaş terii veritabile. Căci, dacă aceste cercetări erau recep tate ca utile de către cei interesaţi de fcno­ tncnologic, faptu1 se exp l ică prin aceea că ele nu oferă doar un progran1 (nici n1ăcar unul schiţat în acea nunieră an1b iţioasă, cun1 sunt acele progratne cu care filozofia este din plin înzestrată), ci şi tentative de cercetare fundatnentală a lucrurilor sesizate si i ntuite ' nen1ijlocit, cercetare ce trebuie realizată în tnod autentic; faptul că aceste cercetări erau considerate utile se tnai explică şi p r in aceea că, chiar şi acolo unde procedează critic, ele nu se pierd în discuţii asup ra punctelor de vedere, ci lasă mai degrabă lucrurile însele şi n1unca__ ce-şi face un obiect din ele să aib�'i ultitnul cu\'ânt. In ce priveşte rezultatele la care conduc, 1deile trebuiau să se sprijine pe rezultatele din Cercetările logice: dacă cititorul se ocupase în acestea din unnă cu o grupă de problen1e fundatnentalc, procedând la o cercetare explicită a lor, 1 atunci 1deile p uteau să- i fie de folos pentru a-l face să progreseze continuu şi de sine stătător, dată fiind n1odalitatea lor de a clarifica n1etoda în u ltin1clc sale origini, de a schiţa structurile p rincip:1le al e conştiinţei pure şi de a prezenta sistematic proble&ncle de studiat ce apar aici. Realizarea prin1ei părţi a planului n1eu a fost rel ativ uşoară şi, chiar dacă amploarea neaşteptată a pritndor două cărţi ale 1deilor, proiectate într-o singură tnişcare

Bx

I-I 1 0


CERCETĂRI LOGICE

( carţi care erau de o in1portanţă esenţială pen tru scopurile melc), a neccsitat divizarea scrierii În titnpul tipăririi, primul volum putea în cele din unnă să fie suficient pentru n1on1cnt. Mul t tnai tnare a fo st dificultatea ce a intervenit în realizarea celei ce-a doua intenţii a planului n1cu. Cei care cunosc cele două scri­ eri observă itnediat imposibilitatea de a ridica vechea lucrare, în totalitat e, la nive lul 1deilor. Aceasta ar fi în­ scnlna t o rescriere În întregime a op erei o amânare ad kalendas Graecas. Pc de altă parte, a renunţa în totalitate la revizuire şi a retipări p ur şi sin1plu rnccanic vechea scriere în1i apărea, având în vedere acele scopuri ce justifica u reeditarea, tnai degrabă cotnod decât con­ ştiincios. Îmi este oare pernus să induc în eroare cititorii încă o dată, 1 trccându-i prin toate inadvertenţele, ezi­ tări l e, propriile-mi dezacorduri, ca re, oricât de greu de evitat şi oricât de scuzabile ar fi fost la pritna ediţie a unei astfel de scrieri, ar fi îngreunat inutil sesizarea clară a esenţialulu i? Nu În1i răn1ânea atunci decât să încerc să găsesc o calc de mijloc şi, În acelaşi titnp, să tnă sacrific oarecun1 pe n1ine însutni. Căci asta înscrnna să îngădui anurnitc neclarităţi, ba chiar erori, ce ţine au de stilul u nitar al scrierii. Pentru revizuirea scrierii, unnătoarcle principii au fost hotărâtoarc : 1 . Să nu las nimic spre reeditarc de care nu putean1 să fiu pe deplin convins că ar fi un lucru den1n de un studiu rigu ros. Î n această privin ţă, puteau deci să ră­ tnână chiar şi unele erori izolate, dacă putean1 să le con­ sider ca un nivel preliminar firesc pentru u n adevăr care valorifica ceea ce era bun în ele. Puteatn în acest context să spun că cititorii care vin dinspre tnarile -

B XI


PREFATĂ LA EDITIA A UOU A

17

direcţii filozofice ale p rezentulu i - direcţii ce sunt în esenţă aceleaşi ca şi cele din deceniul în care a apăru t scrierea- vor avea Inai întâi acces doar la anutnitc trepte p relin1inare ale fenornenolo g ici, respectiv logicii, cun1 s-a întârnplat altă dată cu autorul însuşi. Abia atunci când vor fi câştigat o stăpânire sigură 1 a rnodalităţii fcno­ li Il n1cnologice de cercetare, vor recunoaşte sctnnificaţia fundan1cntală a anurnitor distincţii, care puteau să pară nui înainte că sunt doar nuanţe nesernnificative. 2. Să Îtnbunătăţesc to t ceea ce poate fi îrnbunătăţit, fiiră să schin1b din tcnJClie desfăşurarea şi stilul vechii scrieri; să exprirn înainte de toate, peste tot şi în nu­ niera cea rnai categorică, noile n1otive ideatice ce-şi fac apariţia în această scriere, n1otive care erau Însă, în prirna ediţie, când indicate tranşant, când cs tornpate de către un au tor, pentru început, încă nesigur şt ezitant. 3 . Să adu c cititoru l, p c parcursul expunerilo r, p rogresiv, la un nivel de ans�unblu relativ crescut al înţelegerii, urmând aici natura proprie o riginară a scrierii. T rcGuic să ne atnÎntinl aici el. scriere� era un lanţ de cercetd]-I: legate sistenutic şi nu, la drept vor­ bind, o carte 1 sau o operă în sensul literar al cuvântului. li XH Există aici o rnişcarc ascendenti continua de la un nivel inferior la unul rnai ridicat, o nn1ncă ce progresează sp re intu iţii lo gice şi fenotnenologice rncreu noi, care nu lasă coruplet neatinse intuiţiile câştigate anterior. Se detascază straturi fenornenologice tnercu noi, care code�crn1ină n1aniera de a le con�cpe pe cele anterioare. Acest caracter al vechii scrieri a făcut să apară ca p osibilă o n1odalitate de revizuire care edifică cititorul în tnod conştient, şi anun1e în aşa fel încât În u ltima Cercetare să fie atins, În esenţă, nivelul 1deilor, scriere în care neclarităţile şi insuficienţele acceptate mat


lb

CERCETĂRI LOGICE

înainte unnau să ap ară clarificate la modul eviden t

[ einsicbtig].

I1

B

12

XIIJ

An1 p ro cedat prin unnare în spi ri tul acestor prin­ cip ii şi, pentru început, în ceea ce priveşte cele două părţi editate până acum ( Prolegomene şi prima parte a volumului al doilea), am irnprcsia că imensele eforturi depus e nu au fost risipite inutil. A trebuit desigur fie să co mpletez, fie să îndepărtez sau să rcscriu când p ropo z iţii izolate, când întregi paragrafe şi capitole. Conţinutul de idei a devenit n1ai d e ns şi mai bogat în ceea ce priveşte extensiunea lui, î n tre a g a dimensiune a scrierii - în special pentru volumul al doilea - a crescut inevitabil, fap t pentru care acest vohun a trebuit să fie divizat, deşi arn r enu nţ at la orice adăuga re a comentariilor critice secundare. Î n ceea ce p riveşte Cercetările considerate separat şi noua lor formă, 1 ar fi de spus următoarele: Prolego­ mene la logica pură sunt, în ce priveşte conţinutul lor esenţial, o simplă redactare a două scrii cotnplcnlentare de prelegeri pe care le-arn ţinut în Hallc, în vara şi toamna anului 1896. D e aici vine caracterul mai viu al expunerii, lucru care a fost profitabil pentru efectul urn1ărit p r i n expunerea lor. Scrierea forn1ează u n în­ treg unitar şi d i n punct u l de vedere al ideilor, as tfel că atn considerat că nu trebuie să o revizuiesc radical. Pe de altă parte, an1 găsit p osibilitatea să realizez multe îmbunătăţiri considerabile ale expunerii, începând aproximativ de la mijloc u l scrierii, să climin ero rile, să p rezi nt punc t ele importante într-o lun1ină mai clară. Desigur, unele insuficicnţe, în parte foarte import ante - precum l co n cep tul de " adevăr în sine", orientat rnult prea unilateral spre acele verite de raison


PREFATĂ LA El>ITf A

A I>OU A

19

trebuiau să fie menţinute, întrucât aparţin nivelului u nitar al scrierii. Cea de-a şasea Cercetare (care este acutn p arte a a doua a volutnului al doi le a) aduce în această p r iv i nţă c l ar ifi c ă ri le ne ces a re Nu mi s-a p ăru t deloc convenabil să încarc controversa asupra psiholo gistnului cu noi critici, sau chiar cu răspunsuri la critică (care nu ar fi furnizat de altfel nici cea tnai mică noutate ideatiei). Tr e b ui e să su bl iniez în n1od exp res relaţ i a pe care o arc această s crie re din anul 1899�·:, care a fost doar reînnoită în punctele es e nţi ale , tocmai cu această dată. După apariţia ci, câţiva dintre autorii pe c a r e i-an1 avut în vedere ca reprezentanţi ai psihologismului (logic) şi-au schin1bat în mod e s en ţi al poziţia. De cxctnplu, Th. L ipp s din scrierile sale de după 1902, extrem de i n1po rtan tc ş i originale, n u mai este nicidecun1 acelaşi cu cel pc care îl c i te z aici. Alţi autori au căutat între timp să-şi întemciezc p c al te căi p oz i ţia lor psihologis tă, şi nici acest fapt nu este de i gno r a t, întrucât expunerea n1ca nu tine cont de aceste schin1bări. In cee a ce p rive ş te volumul al doiletl al noii ediţii, Introducerea şovăitoare, care a devenit atât de puţin adecvată s e nsului es e n ţ i a l şi n1e to d c i cercetărilor realizate efect iv, a fost radical revizu ită. An1 rcsin1 ţ i t lipsurile ci imediat după p u bl icar e şi atn g ă s i t curând ocazia (într-o recenzie în Archiv. f system. Philos.) vol. XI, 1903, pp. 397 şi urn1.) j să aduc obiec ţii prop riei tnc lc caracteri z ăr i g r eş ite a fcnon1cnol ogici ca p s ihol o g ic dcsc r ip tivă . Câteva p u ncte p ri ncip i al e de însetnnătatc .

,., Tip.'lrirca scrierii l'rolcgomene (fără prcfaţ5) na deja încheiat.\ în noiembrie 1 8 99. C/ semnalarea mc.:t cditoriaL'l din Vierlc(jahrsschr. f wiss. Philosophie, 1900, pp. 512 �i urm.

1 I 1.3


.!0

B XlV

CERCFTĂRI LOGICE

îşi află deja acolo, în puţine cuvinte, o tratare precisă. l)escrierea psihologică efectuată în experienţa internă apare pusă pc picior de egalitate cu descrierea efectuată în experienţa externă a proceselor naturii exterioare; pe de altă parte, ea este pusă în opoziţie cu descrierea fenon1enologică, în care toate interpretările transcendentc ale datelor itnanente 1 , chiar şi acelea Înţelese ca ,,stări şi activităţi psihice" ale eului real, rămâneau în totalitate excluse. Descrierile fenomenologiei, se sp une acolo (p. 399 ) , "nu privesc trăirile sau clasele de trăiri ale persoanelor etnpirice; c ăc i despre persoane, [ ... ] de­ spre trăirile rnele sau ale altora, fcnon1enologia nu ştie şi nu presupune nin1ic; ea nu pune întrebări despre astfel de lucru ri, nu încearcă să ajungă la nici o determinare, nu face nici o ipoteză." l) epli na clarit ate rcflexivă despre esenţa fc n o tncno lo giei , pe care an1 câştigat-o în aceşti ani şi în cei care au unnat şi care 111-a condus progresiv la teoria sistctnatică despre ,,reducţiile fenotnenologice" (cf 1 dei 1, secţiunea <l doua), s-;1 dovedit utilă atât pentru rescrierea introducerii cât şi pentru textul tuturor cercet�trilor ce unn ea ză, iar în această privinţă, întreaga scriere a fost adusă la un nivel de claritate considerabil nui înalt. Dintre cele cinci Cercetări ce alcătuiesc prîrna parte a volumului al doilea, prin1a Cercetare, intitulată "Ex­ presie şi sen1nificaţie" , păstrează chiar şi în noua ediţie caracterul ei "exclusiv pregătitor" . Ea dă de gân­ dit, ca orientează privirea d ebutantului În fcno­ n1enologic către prin1ele p r oblcn1 c, deja foarte dificile, ale conştiinţei s crnnificaţiei, fără să satisfacă însă în totalitate sarcinile pc care le ridică. Felul în care tratează problcrna sctnnificaţiilor ocazionale (de care ţin p ână


I'REFATÂ LA EDITIA A DOUA

21

b u rn1ă, dacă privin1 n1ai atent, sem nificaţiile tuturor predicaţiilor ctn p iricc) este un tur de forţă - conse­ cinţa necesară a concepţiei itnpcrfecte despre esenţa "adevărului în sine" în Prolegomerze. Mai an1intitn o altă lipsă a acestei cercetări, lipsă care nu devine con1prehcnsibilă şi nu este corectată decât la sfârşitul volu tnului, anun1e fap tul că încă nu se ţine cont de distincţia şi paralclistnul dintre "noetic" şi "no­ cmatic" (diferenţă despre al cărei rol fundamental pen­ tru toate domeniile conştiinţei oferă explicaţii cotnplete abia Ideile, 1 dar care se face dej a prezentă în n1u ltc explicaţii izolate din ultin1cle Cercetări ale vechii scrieri). Din această cauză, nu se detaşează încă nici an1biguitatca fundan1cntală a "sen1nificaţici" ca idee. 1 Se pune accent unilateral pc conceptul noctic de semnificaţie, în tin1p ce În rnai nntlte locuri importante s-ar potrivi excelent conccptul noematic. A doua Cercetare, despre "U nitatca ideală a speciei şi teoriile moderne ale abstracţiei " , avea un nu1nit cara c t e r Încheiat în ceea ce priveşte stilul, dar şi litni­ tarea ci, caracter care nu făcea să fie dezirab ilă o re-· s t ructu r are radicală, deşi rătnâneau de dorit tn u lte îm b u nătăţiri individuale. Rătnân Încă nedisc utatc di versele tipuri de "idei" ce trebuiau tetneinic dife­ renţiate, cărora le corespund desigur divers e tipuri de "ideaţii", care trebuie şi ele să fie, la fel de tetneinic, diferenţiate. Î n această Ce rcetare, este vorba nu n1ai de faptul de a învăţa să vedcn1 idei într-un tip , rep re­ zentat de exen1plu prin ideea de "roşu", şi să înţclcgenl cu claritate esenţa u nei astfel de "vederi". La o revizuire radicală a fost supusă a treia Cerce­ tarc, "Asup ra teoriei despre Întreg şi parte'', deşi aici

I-I 14

B XV


J.J.

CERCETĂRI LOGICE

nu a fost necesar să realizez nici un con1pron1is mai puţin n1ulţumitor, nici o rectificare sau aprofundarc ulterioare. Aici a fost vorba doar de a obţine o mai mare eficacitate pentru sensul p rop riu al acestei Cercetări şi pentru rezultatele sale care, în opi nia n1ca, sunt impor­ tante şi de a îndepărta dn1 expunere multiplele imper­ fecţiuni. Am impresia că această cercetare a fost mult prea puţin citită. Ea n1i-a fost mie însumi de un mare ajutor, după cum este desigur şi o presupoziţie esenţială p entru deplina înţelegere a Cercetărilor următoare. La fel stau lucrurile şi cu cea de-a patra Cercetare, "Despre diferenţa dintre semnificaţiile autonome şi cele ncautonon1e şi despre ideea unei gramatici pure". Punc­ tul meu de vedere nu s-a schin1bat nici aici. Textul a fost supus, pc lângă îmbunătăţiri, şi la mai multe Îtn­ bogăţiri ale conţinutului, ce trimit în avans la pub licaţii viitoare, extrase din prelegerile mele de logică. Revizu iri dras tice a trebuit să suporte a cincea Cercetare, "l)esprc trăirile intenţi onalc şi « conţi­ nuturi le >> lor". Aici sunt abordate problcn1c cardinale ale fcno n1enologiei (în special ale teoriei fenome­ II 1 5 llXVI nologice a judecăţii), 11 iar cu privire la aceste probleme an1 p utut să obţin u n nivel de claritate şi înţelegere considerabil n1ai înalt, fără să trebuiască să modific structura şi conţinutul esenţial al Cercetării. Nu mai sunt de acord cu contestarea eului p ur; las totuşi în continuare analizele respective, într-o configuraţie mai redusă şi îmbunătăţită din punct de vedere formal, ca substrat p entru i nteresantclc discuţii p olemice ale lui P. Natorp (cf noua lui scriere Allgemeine Psycho­ logie, vol. I, 1912). Am suprimat eon1plet n1ult-citatul paragraf 7, "Del in1itarea reciprocă a psihologiei şi a


PREfATĂ LA EDITIA A DOUA

23

ştiinţei naturii", care nu este prea clar şi total inutil în acel context. Arn fost poate prea conservator, prin fap­ tul că am păstrat termenul eminamente nepotrivit de "reprezentare nominală", aşa cutn am ezitat în gene­ ral să tnodific vechea terminologie a scrierii. Pentru partea a doua a volumului al doilea este progratnată revizuirea celei de-a şasea Cercetări, care se află sub tipar, cea mai importantă Cercetare din punct de vedere fenomenologic. M -am convins curând că nu voi ajunge la un bun sfârşit dac.:1. Încerc să rescriu vechiul ci conţinut, urmând vechea expunere, paragraf cu paragraf. Chiar şi nun1ai conţinutul ei problematic trebu ie să rătnână, într-adevăr, determinant; Însă arn progresat considerabil în ce priveşte acest conţinut şi nu mai doresc --În spiritul "princ p iilor" tnele - să mă angajez aici în comp ro misuri. In consecinţă, am procedat foarte liber şi, pentru a studia ştiinţific marile teme tratate itnperfcct în pritna ediţie, am introdus scrii Întregi de capitole noi, care au făcut să crească dimen­ siunile acestei Cercetăt-i într-o proporţie considerabilă. Ca şi în Prolegomene, nici în al doilea volum (cu o n1ică excepţie În a patra Cercetare) nu am mai ţinut seama de multe dintre criticile care, cum trebuie să constat din păcate, se bazează aproape exclusiv pe neîn­ ţelegeri ale sensului expunerilor melc. Din acest tnotiv, am considerat mai util să discut într-o forn1ă n1ai generală neînţelegerile tipice cu care s-au confruntat proiectele mele filozofice şi clasificarea istorică a acestor neînţelegeri, 1 şi anume la sfârşitul volumului al doilea, ca un fel de postfaţă. Cititorul ar face bine să arunce o privire pe aceas tă anexă, imediat după ce a citit Prolegomene, pentru a se proteja la timp faţă de astfel de neînţelegeri ce apar, se parc, de la sine. 1

B XVII

I-I 1 6


CERCETARI LOGiCE

24

Acestei scrieri i-a fost a d ă ugat un index detaliat, redactat cu tnare gt·ijă de dl student Rudolf Clemens. În general, trebuie să n1ulţu1nesc călduros tuturor celor care mi-au adus un ajutor prietenesc. Mulţumesc în prin1ul rând dlui Priv.-Doz. dr. Adolf Reinach, care mi-a stat alături de doi ani de zile, cu entuziasm şi competenţă, de când am început să reflectez mai serios la posibilitatea unei noi redactări a acestei scrieri. Eforturile cerute de corectu ră au fost considerabil uşu­ rate prin colaborarea devotată a dlui dr. Hans Lipps şi a dlui student J ean t�Iering.

Găttingen, octon1bric 1.913.

E.

1-Iusserl


Prin1u l [vohun] 1 PROLEGOI\.1ENE LA LOGICA PURĂ

1 A: [partcl

H 17 1 B 1

A


1ntroducere

§ 1. Controversa cu privire la definiţia logicii şi la conţinutul esenţial al teoriilor sale "Don1neşte o di ver genţă de opinii la fel de n1are în leg ătură cu d efi niţi a logicii, ca şi în ceea ce p riveşte nio­ dalitatea însăşi de tratare a ace s t ei ştiinţe. Era firesc să ne aşteptănl la aceasta în cazul unui obiect în privinţa căruia cei mai n1ulţi autori s-au servit de aceleaş i cu­ vinte d o ar ca să exp r i tne idei diferite."�·: Au trecut 1nai tnulte de cenii de când J. St. Mill a in tr odu s prin aceste propoziţii valoroasa sa lucrare de logică, iar gând i t o ri îns etn naţi , aici, ca şi dincolo de Canalul Mânecii, au dedicat logici i forţele lor cele tnai bune şi au îmbogăţit pennanent bibl i ografi a ei cu noi exp u n er i; dar chiar şi as tăz i aceste propoziţii pot servi drep t ilus tra re po trivi tă a si tu aţiei în care se află ştiinţa logicii, chi ar şi astăzi suntem foarte departe de un consens general cu pri­ v ire la definiţia logicii şi la co nţ inutu l teoriilor sale e s enţi al e . Nu în sensul că logica de astăzi ar oferi ace­ e aş i i rn a gin e ca logica de la mij locul secolului. Dintre cele trei direcţii principale pc care le găsirn în logică, ·:; J. St. MiH, Logica, Introducere, §

traducerea lui Gomperz).

1 (textul german

rcdat în


28

i\4 54 H20

PROLECOJ\'lEN 1:_ Li\ LOC ICI\ PURĂ

direcţia psihologică, cea forn1ală şi cea nlctafizică, prirna direc ţie a dobândit, îndeosebi sub influenţa acelui gânditor deosebit, o supren1aţic decisivă în ceea ce pri­ veşte nu rnăru l şi itnportanţa reprezentanţilor ci. Dar cclcbltc două direcţii se p ropagă p c tnai departe, problctnclc de principiu controversate 1! ce se reflectă în diferitele definiţii ale logicii au răn1as controversate, iar în ceea ce p riveşte conţinu tu l teoretic 1 al cxpunerilor sistcnuticc este încă valabil, ba chiar într-o n1ăsu ră spo rită, că au tori diferiţi se servesc pur şi sirnplu de aceleaşi cuvinte pentru a exp rinu i dei diferite. Iar aceasta este valabil nu nun1ai În legătu ră cu expuncrile ce p rovin din tabere diferite. Tabăra în care întâln in1 cea n1ai nurc activi tate, cea a logicii psihologice, ne arată o unitate a convingerii numai cu privire la deli­ rnitarca disciplinei, la scopurile şi n1etodclc sale esenţiale; dar cu greu va fi acuzată de exagerare folosirea expresiei bellu1n onzru:urn cont�â ornnc!> cu referire la teoriile expuse şi mai ales cu referire b intcrprct�l.rilc contra­ dictorii ale fonnulclor şi teoriilor livrate din trecut. Zadarnică ar fi încercarea de a dclitnita o sutnă de p ro­ poziţii sau teo rii obiective pc care lc-an1 p utea consi­ dera structu ra de nczdruncinat a ştiinţei logicii 111 ep oca noastră şi n1oştcnirea ei p entru viitor.

§ 2. Ncccsittltca unei dezbateri reînnoite asupra problen1elor de principiu Dată fiind această situaţie a ştiinţei ce nu p crn1ite să separăn1 convingerea individuală de adevărul ce se Îtnpune În rnod universal, întoarcerea la problcn1ele de principiu răn1ânc o sarcină ce trebuie abordată din nou,


1

NTRODUCU\E

29

Acest lucru pare să fie valabil cu precădere pentru problctncle ce joacă un rol detenninant în d isp u ta dintre diferitele direcţii în logică, iar p rin aceasta şi în dispu ta despre delitnitarea corectă a dotneniului logicii. Într-adevăr, toctnai interesul p en tru aceste întrebări s-a răcit vizibil î n ultirncle decenii. După atacurile strălucite al e lu i l\1il1 În1potriva l ogicii lui Han1ilton şi după cercetările logice nu n1ai pu ţin celebre ale lu i Trendelenburg, deşi nu tot atât de fructuoase, se părea că aceste întrebări a u fost în n1arc pa r te rezolvate. În consecinţă, atunci când 1 direcţia A 5 psihologistă în logică şi-a câştigat su p rcn1aţia, odată cu rnarcle avânt al studiilor psi holo gi ce, 1 to ate efor- B 5 t u r i l e s-au concentrat exclusiv asup ra dezvoltării aces tei discipline pe toate planurile, potrivit cu prin­ cipiile acceptate ca v al abil e Între titnp, toctnai Înlprejurarea că atât de nntlte tentative de a aduce logica pe calca sigură a u n ei ştiinţe, tentative venind din partea unor gâ nd ito ri importanţi, au fost lipsite de un succes decisiv / face totuşi să se nască bănuiab că scopurile f 1 2 J unnărite nu au fost clat- ificate în tnă s u ra în care ar fi fost necesar pentru o cercetare ft-uctuoasă. Conceperea scopurilor unei ştiin ţe îşi află însă ex­ presia în definiţia acesteia. Desigur, nu putern Îtnpăr­ tăşi părerea că elaborarea cu s ucces a unei discipline ar t re bu i să fie precedată de o detcnninarc conceptuală adecvată a dotneniului ei. Definiţiile unei ştiinţe reflectă etapele d e zvo ltăr ii sale; odată cu ştiinţa progresează şi cunoaşterea ce rezultă din ea, despre caracterul con­ cep tual al o bi e �t c lor ci, despre delirnitarea şi situarea dotneniului ci. Intre titnp, gradul de adecvare a defini­ ţiilor, respectiv gradul de adecvare a concep ţiilor neîncetat.

.


JO

PROLEGOMENE LA LOGICA PURĂ

despre dotneniul ci, reliefate prin acele definiţii, au de ascrncnea un efect retroactiv asupra dezvoltării ştiinţei înseşi, iar acest efect retroactiv poate fi de o influenţă când n1ai redusă, când foarte pronunţată pentru procesul de dezvoltare a ştiinţei, în funcţie de direcţia în care definiţiile se îndepărtează de adevăr. Don1eniul unei ştiinţe este o unitate închisă obiectiv; nu stă la bunul nostru plac să delimităm domenii ale adevărului unde şi cun1 dorin1. In1periul adevărului se divizează în rnod obiectiv în don1cnii; În funcţie de aceste unităţi obiective trebuie să se orienteze cercetările şi să se organizeze în ştiinţe. Există o ştiinţă a numerelor, o ştiinţă a figurilor geornetrice, una a regnului anin1al etc., însă nu există ştiinţe distincte despre nu1nerelc Ar> prirne, trapeze, Ici, 1 nici despre toate acestea luate În1prcună. Astfel, acolo unde o grupă de cunoştinţe şi probleme ce se impun ca fiind interdependente con­ duce la constituirea unei ştiinţe, inadecvarea delimitării poate consta pur şi simplu în faptul că sfera dorneniuB 6 lui 1 a fost concepută pentru rnornent într-o manieră prea limitată, prin raportare la ceea ce este dat, că înlănţuirea raporturilor de întemeiere depăşeşte donle­ niul considerat şi se concentrează astfel, penttu a fonna o unitate sistematic închisă, abia într-u n dotneniu mai vast. O astfel de lirnitare a orizontului nu influenţează neapărat negativ progresul înfloritor al ştiinţei. Este posibil ca interesul teoretic să fie satisfăcut mai întâi I-I 22 în sfera mai restrânsă, este posibil ca munca j ce poate fi desfăşurată aici, fără să ne ocupăm de ratnificaţiile logice mai profunde şi rnai largi, să fie, într-adevăr, ceea ce este rnai înainte de toate necesar. Infinit n1ai periculoasă este însă o altă inlperfecţi­ une în dclin1Îtarea domeniului, anume amestecarea


I N TRO D U C E R E

31

donzeniilor, tnix tu ra lucrurilor eterogene într-un dome­ niu cu o p ret insă unitate, mai ales dacă aceasta se bazea­ ză p e o int e rp re tare t o tal gr eşi tă a o b i ecte l or a d i ro r cercetare trebuie să constituie sco pul es e nţial al şt i inţei vizate. Dacă o astfel de J.u::-ră�acrL� el� ăÂÂo ytvo� nu este remarcati, c a p o at e s ă at ra gă după sine cde n1ai nocive cons ec i nţe : fixarea unor s cop u ri nepotrivite ; p roce da re a după n1ctode princ ipial a b su rd e , întrucât sunt incon1ensurabile cu adevăratele o b iec t e ale disci­ plinei ; amestecarea nivelurilor logice în aşa 1nă sură încât principiile şi teoriile cu adevărat fundatnental c

s e p ierd p r in t re raţionamente c u to tul străine, a d esea sub d egh izăr ilc cele mai biza re, ca tnomente aparent se­

cundare sau consecinţe incidcntale etc. Aceste pe ricole sunt c o n s i de ra b ile ma i al e s p e n tr u ş tiinţ e l e filozofice, şi de a ce e a întrebarea despre sfera şi li n1 i t elc lor arc o însemnăta te incomparabil mai n1 a rc pentru dezvol­ tarea eficientă a acest o r ştiinţe decât pentru ştiinţele atât de mult avantaj atc - 1 referitoare la natura ex t cr io a ră, unde d erul a rca exper ien ţelo r noastre ne itnpunc scparăr i între domenii în i nteriorul c ăr o ra es te posib i l ă, cel p uţi n, identificarea provizorie a cerce tă ri i fruc­ tuoase. Î n special cu privire la logică a formulat Kant c eleb ra sentinţă, pe care ne-o însuşim şi noi aici : "Nu avem o sp ori re, ci o def ormare a ştiinţelor atunci când facen1 ca g raniţele lor să se întrcpătrundă." 1 Cercetarea ce urme a z ă speră cu adevărat să arate că lo gica de p ână acum, şi tn ai ales lo gic a de as tăzi, întemeiată psihologic, este expusă aproape fără ex c epţie p eri c olelo r pc care t oc ma i le-am discutat, şi că, p rin interpre tare a greşită a bazelor t e o r e t i ce şi p rin ;llncstccarca dotncniilor ce a re z u ltat de aici, p ro gresul în cunoaşterea l o gică a fo st împ i e d ic a t în tnod covârşitor.

A 7

B 7


PR O L E G O M E N E L A r: o c l CA PURĂ

32

§ 3. Problemele aflate în controversă. Calea de urnJat Controversele tradiţionale legate de definirea logicii sunt următoarele : j L Dacă logj ca este o discip lină teoretică sau una practică ( o "artă sau tehnică" [Kunstlebrc·1] ). 2 . Dacă este o ştiinţă independentă de alte ştiinţe şi în special faţă de psihologic şi n1etafizică. 3. Dacă este o disciplină fonnală, sau, cun1 se obiş­ nuieşte să s e spună, dacă arc de-a face cu "forma pură a cu n oaşte r i i " sau trebuie să ia în consid erare şi "n1atcria'' ci. 4. Dacă arc caracterul unei discipline apriorice şi dc­ Inons trative sau cel al unei discip l ine empirice ş i inductivc. Toate aceste controverse sunt atât de intin1 corelate, încât a lua o poziţie în ce priveşte una din ele contli­ ţionează sau influenţează e fec t iv , cel pu ţin până la un anutnit grad, poziţia astunat<l. în celelalte. De fapt, nu sunt aici decât dou ă partide. Unii su sţi n el. logica este A :;; o discip lină teo retică, independ entă de psihologic, şi j totodată o discipl ină forn1ală şi detnonstrativă. Pen­ tru ceilalţi, ea este o tehnică [ Kunstlehre] dependentă

I I 23

mai în s e a m n ă ş i " te hnolo g i c " . l Iu ssc r l arc în ve­ sensu l modem cu care s-a afirmat logica, în o p oz iţi e cu direcţia tradiţională : l ogi ca înţeleasă ca o �tiinţa a aplicării u nor reguli pr.1cticc, deci o a r t ă sau o teh nică ( acesta este şi mot ivu l pentru care am tradu s un cuvânt pri ntr-o si nta g mă). C h ris t o ph Sigwart red u cea p roblema lo g icii la găsi rea acelor re gu l i care ne fac să fim în posesia propozi­ ţiilor sigure şi cu va l oa re generală. Rezolvarea ace s te i chestiuni va fur­ niza o tehn ică (Krmstlehre) a gândirii, c a re ne- ar îndruma cum să ajun­ gem la p ropo:�.iţi.ilc d orite. Si.gwart inţelege prin logică propriu-zis aceasta teh nică (Lo,r?, ik, 1 873 - 1 878).

" "Kunstlehre"

dere


I N ·I· R O l ) UC E R I ·:

33

de psihologie, drept pentru care es te exclus de la sine că ar avea caracterul unei discipline fornulc şi detnon­ strativc, în sensul aritn1cticii, care serveşte ca n1odcl pentru tabăra opusă. Î ntrucât nu intcnţionăn1 de fapt să participăn1 la aceste dispute tradiţionale, ci 1nai degrabă să clarificăn1 diferenţele principiale ce se n1anifestă p rin ele, i ar În final, 1 să clarificăn1 scopurile fundatncntale ale unei lo- B H gici pure, von1 unna calca u rn1ătoare : luăn1 ca punct de plecare definirea logicii ca tehnică [Kunstlehre] definiţie care este în prezent aproape unanitn acceptată -- şi fixăm sensul şi lcgitin1itatca ci. La aceasta se adaugă firesc întrebarea desp re bazele teoretice ale acestei discipline şi mai ales despre relaţia ci cu psihologia. Această întrebare se suprapune în escnţ�1 - dacă nu În totalitate, cel puţin În partea sa principală - c u întrebarea cardinală a teoriei cunoaşterii c u privire l a obiectivitatea cunoaşterii. Rezultatul cercetării noastre în această chestiune va fi să dclirnităn1 o nouă ştiinţă pur teoretică, ştiinţ;1 ce constituie fundan1entul ccl 1nai i n1p ortant pentru o rice tehnică [Kunstlchre] a cunoaş-· terii ştiinţifice şi care posed {l cuacteru] unei ştiinţe aprioricc şi pur 1 dctnons trativc. Ea este acea ştiinţă pc H 2 4 care au avu t-o În vedere Kant şi ceilalţi reprezentanţi ai u nei logici "forn1ale" sau "pure" , dar care nu a fost co rect înţeleasă şi detcrn1inată în ceea ce priveşte conţinutul şi sfera ci. Ca ultin1 câştig al acestor reflecţii, va rezulta o idee clar contu rată d espre conţinu tul esenţial al disciplinei În ches tiune, fapt prin care este dată de la sine şi o p o ziţie clară În l egătură c u controversele forn1u late. -


CAPITOLUL I

Logica înţeleasă ca disciplină normativă

[ 1 25 A9 B9

şi în spe cial ca disciplină practică

§ 4. 1rnperfecţiunea teoretică a ştiinţelor particulare Experienţa de zi cu zi ne arată că tnăiestria cu care un artist stăpâneşte n1ateria sa şi j udecata hotărâtă şi adesea corectă cu care el evaluează operele artei sale se bazează nun1ai în tnod excepţional pc o cunoaştere teoretică a legilor ce prescriu, în decursul activităţilor practice, orientarea şi dispunerea acestora, legi ce dc­ ternlină totodată standardele valorice după care trebuie evaluată desăvârşirea sau nedesăvârşirea operei înche­ iate. De regulă, nu artistul care se exersează în arta sa este acela în stare să ofere date corecte despre princi­ piile artei sale. El nu creează după principii şi nu valo­ rizează după principii. Atunci când creează, el se lasă condus de spontaneitatea interio:uă a facultăţilor sale annonios cultivate, iar atunci când face o judecată valorică, el este ghidat de inspiraţia şi sin1ţul său artistic, forn1ate cu fineţe. Dar lucrurile: stau aşa nu nun1ai În artele frutnoase, la care ne putcn1 gândi în pritnă instanţă, ci şi în cazul artelor în genere, luând acest concept în sensul cel tnai larg cu putinţă. La fel se întân1plă şi cu activităţile creaţiei ştiinţifice şi cu evalua­ rea teoretică a rezultatelor sale, a înterncicrii ştiinţifice a faptelor, ) legilor, teoriilor. Chiar şi n1atcrnaticianul,

A 10


I' R O L E G O M E I\i f. LA L O C I C A P U R Ă

) (1 li 1 0

1 1 26

/ fi zicianul sau astronotnul nu a u nevoie s ă intuiască [ Einsicht] ultimele tctnciuri ale faptelor lor pentru a duce la îndeplinire activităţile ştiinţifice, nici tnăcar În cazul celor tnai itnportantc, şi, deşi rezultatele obţinute posedă pentru ci şi pentru alţii puterea convingerii raţionale, ei nu p o t ridica totuşi pretenţia 1 de a fi dovedit peste tot prcn1isele ultin1c ale raţionatncntelor lor şi de a fi investigat principiile pc care se bazează validi­ tatea n1etodelor lor. Aici se află cauza pentru starea itnpcrfectă a tuturor ştiinţelor. Aven1 a ici în vedere nu doar incotnplctitudinea cu care ele cercetează adevă­ rurile dotneniilor lor, ci lipsa de claritate internă şi de raţionalitate pc care trebuie să le pretinden1 de la ele, independent de dezvoltarea ştiinţei. În această privinţă, nici tnatenutica, cea tnai avansată dintre toate ştiinţele, nu poate pretinde o poziţie privilegiată. Sub 1nultc aspecte, ea este considerată încă idealul oricărei ştiinţe În genere ; dar cât de puţin este ca în realitate aceasta ne arată vechile controverse despre principiile geome­ triei, încă nerezolvate [în n1od definitiv] 1, cun1 sunt controversele despre tcn1ciurile [lcgitin1e]2 ale n1etodei Îtnaginarilor. Aceiaşi cercetători, care utilizează cu neegalată măiestrie tninunatelc rnetode ale rnatetnaticii şi pe care le Îtnbogăţesc cu altele noi, se arată adesea total neputincioşi să dea explicaţi-i suficiente pentru validitatea logici a acestor metode şi pentru litnitele aplicării lor legitin1e. Deşi ştiinţele au ajuns acun1 la n1aturitatc, în ciuda acestor lipsuri, şi ne-au aju tat să dotninănl natura într-o proporţie niciodată bănuită îna­ inte, ele nu pot totuşi să satisfacă exigenţele noastre 1 Completare

2

în B .

A : ilc gitimatoarc].


LOG I CA l NTELEASĂ CA

l>\SCll'LlNĂ NOR M ATIVĂ

37

teoretice. Ele n u sunt teorii clare c a lutnina zilei, în care fu ncţia tu turor conceptelor şi propoziţiilor este în întregime con1p rehensibilă, în care toate p resupo­ ziţiile sunt exact analizate şi, prin aceasta, întregul este ridicat deasupra oricărei îndoieli teoretice. I l

A ll

I3 1 1

§ 5. Completarea teoretică a ştiinţelorparticulare prin metafizică şi teoria ştiinţei [Wissenschaftslehre} Ca să atingen1 acest scop teoretic este necesară pentru început, cun1 este aproape general acceptat, o clasă de cercetări ce ţin de in1pcriul m etafizicii. Sarcina acestora este de a fixa şi de a investiga presu­ poziţiile de naturi n1etafizici, presupoziţii neexanlinatc, cel 1nai adesea chiar nerctnarcate, şi care sunt totuşi atât de itnportante, 1 prcsupoziţii ce stau la baza tuturor ştiinţelor, cel puţin la baza celor care tratează despre lutnca reală. Astfel de presupoziţii sunt, spre cxctnplu, că existi o lun1e exterioară ce se întinde în spaţiu şi titnp, u nde spaţiul arc caracterul nutcnutic al u nei n1ultiplicităţi euclidiene triditnensionale, tiin­ pul -- caracterul unei tnultiplicităţi ortoidice unidinlen­ sionale ; că orice devenire se supune legii cauzalităţii etc. Astăzi se obişnuieşte ca aceste prcsupoziţii, ce ţin exclusiv de don1eniul filozofiei prin1c a lui Aristotel, să fie dcsetnnate, destul de nepotrivit, ca presupoziţii episternologice. Această fundare n1etafizică nu este însă suficientă pentru a fi atinsă desăvârşirea teoretică dorită pentru ştiinţele particulare ; ca priveş te oricurn nun1ai ştiinţele care au de-a face cu lutnea reală, dar nu toate au de-a face cu această lun1e reală, cu siguranţă nu ştiinţele

H 27


P R O I . E G O M E N E LA L O G I C A P U R Ă

B 12

A 12

n1atcn1aticc pure, ale căror obiecte sunt nun1crele, nlul­ tiplicităţile şi altele ascn1cnca, obiecte ce sunt gânditc independent de ceea ce există sau nu în mod real şi ca sin1ple suportu ri ale unor determinaţii pur ideale. Altfel stau lucrurile cu o a doua clasă de cercetări, ale căror clarificări teoretice constituie deopotrivă un postulat indispensabil al năzuinţei noastre spre cunoaş­ tere ; ele se referă la toate ştiinţele în acelaşi n1od, deoa­ rec e, n1ai pc scurt, ele tri1nit la ceea ce face ca ştiinţele să fie în genere ştiinţe. Prin aceasta, este conturat însă don1cniul unei noi şi, cun1 se va arăta in1ediat, cotnplcxc disciplin e , al cărei elen1cnt spe cific 1 este să fie o ştiinţă despre 1 ştiinţă şi care, tocmai d e aceea, a r trebu i să fie nun1ită, în sensul cel mai pregnant, teorie a ştiinţei [Wissenschaftslehre].

§ 6. Posibilita tea şi în drep tăţirea unei logici ca teorie a ştiinţei Posibilitatea şi îndrep tăţirea u nei astfel de disci­ pline - în sensul unei discipline normative şi practice, sens ce reiese din ideea de ştiinţă pot fi înten1eiatc prin u rn1ă toarea argun1cn tarc. Ştiinţa ţinteş t e, aşa cutn spune şi nun1elc, la un "a şti", la un act de cunoaştere. Însă nu ca şi cun1 ar fi ca însăşi o sumă sau o ţesătură a u nor acte de cu noaştere. Ştii nţa există obiectiv numai p rin literatura sa, ca arc o existenţă proprie nutnai în forn1a operelor scrise, 1 chi a r dacă această existenţa a ci rămâne legată în nlul­ tiple feluri de 0 1n şi de activităţile sale intelectuale ; ea se propagă în această formă de-a lungul secolelor şi supravieţuieşte indivizilor, generaţiilor şi naţiunilor. Ea -

I I 2S


1

( >C I C A ÎNŢELEAS Ă CA D I SCI PI .TNĂ NORM ATI V Ă

39

reprezintă astfel o sumă de evenimente exterioare, care, provenind din acte de cunoaştere ale mai rnultor indivizi, se pot transforma din nou în acte identice ale altor nenumărati indivizi, într-un mod usor de întcles, dar care nu poate fi descris cu exactitate fără a apela la detalii. În ceea ce ne priveşte, este suficient aici să spunen1 că ştiinţa pune la dispoziţie, respectiv trebuie să pună la dispoziţie, anumite condiţii prclitninare care să înlesnească producerea actelor de cunoaştere, trebuie să ofere posibilităţi reale de cunoaştere a căror realizare să poată fi considerată de către omul "norn1al" , respec­ tiv "corespunzător înzestrat" şi în condiţii "normale" cunoscute, ca un scop tangibil al voinţei sale. În acest sens, aşadar, ţinteşte ştiinţa spre cunoaştere. Î nsă noi posedărn adevărul în cunoaştere. În cunoaş­ terea actuală, la care suntem până la u nnă obligaţi să recu rgem, noi posedărn adevărul ca obiect al unei ju­ decăţi corecte. Dar numai acest lucru nu este de ajuns ; căci nu orice judecată corectă, nu orice afinnare sau negare a unei stări de fapt, afirn1are sau negare care sunt În acord cu adevărul, 1 este şi o cunoaştere despre 1 exis­ tenţa sau nonexistenţa acelei stări de fap t. Pentru a fi o cunoastere, dacă este vorba de cunoastere în sensul ccl tnai restrâns şi n1ai riguros al cuvântu lui, este necesară n1ai degrabă evidenţa, certitudinea clară ca lun1ina zilei că este ceea ce am adtnis că este sau că nu este ceea ce an1 negat ; o certitudine pe care trebuie să o diferen­ ţiem într-un mod cunoscut de convingerea oarb ă, de opinia vagă, oricât de ferm hotărâtă ar fi aceasta, dacă nu vrem să eşuăm în dificultăţile scepticismului extrem. Dar vorbirea comună nu rămâne cantonată la acest concep t riguros de cunoaştere. Vorbim, spre exemplu, '

,

'

'

'

B 13 A lJ


P R O L E G O.tvl E N E l . A

40

H 29

LOGICA

PURĂ

despre un act de cunoaştere chiar şi acolo unde, la jude­ cata cxprin1ată, se ataşează totodată amintirea clară că an1 expr i m at tnai den1ult o j udecată identică În conţinut cu prin1a, dar Însoţită de evidenţă, şi nui a l es acolo unde amintirea se referă şi la un ra ţionatn ent cu carac­ ter dcrnonstrativ, din care p rovine evidenţa şi pe care aven1 certitud inea că-I putern reproduce În1prcună cu această evidenţă. ( "Ştiu că teorema lui Pitagora [este adevărată] 1 - 1 p ot să o den1onstrcz" ; în locu l ultimei p ropo z iţii se poate spune desigur şi : - "dar am uitat demonstraţia. " ) Astfel, noi Înţelegem în genere conceptul de cunoaş­ tere într-un sens rnai larg, totuşi nu chiar atât de inl­ precis ; îl distingetn de opiniile lipsite de ten1ci şi ne rap ort ă rn în acest con text la un oarecare "criteriu " al [cxi stenţc i F s t ări-i d e fap t p resup use, r espectiv al co rectitud i nii jud e c ă ţ i i expri mate. Ccl rnai desăvârşit criteriu al corectitudinii este evidenţa, ca rep rezintă pentru noi mo(_blitatc�l de a deveni ncrnijlocit conş ti enţi de adevărul însuşi. Î n tnajoritatca covârşitoarc a cazu­ rilor, noi ducern lipsă de această cunoaştere absolută a adevărului ; În locul ci (dacă ne gândin1 doar la funcţia n1cn1oriei în e x c n1 p lclc p recedente ), ne servin1 de evidenţa probabilităţii tnai Înalte sau n1a i scăzute a stării de fapt, la care vit1c să se adauge judecata exprinută fcnn, pentru un anurnit grad "însctnnat" al p robabi l ită ţ ii E vid enţa p robabilităţii unei 1 stări d e fapt A nu întcn1eiază ce-i drept evidenţa adevărulu i ci, 1 dar Întc­ Ineiază acele cstitnări con1parativc şi evidente în baza -

A 14 H 14

.

1 A:

2

[arc loc] .

A : [adcvăru lu i1.


LOC I CA ÎN"fELEASA CA DISC I P L I N Ă N O RM A TIVĂ

41

cJ.rora reu ş i tn

si distin g e m ipotezele, opiniile, supozi­ �iile raţionale de cele ne ra ţi o n ale , pc cele n1ai bine întemei a te de cele tnai prost întctnciate, în fu ncţie de valorile lor de probabilitate pozitive sau negative. Ast­ fel, în ultitnă in stanţă , fiecar e cunoşt i nţă autentică şi, în speci a l, fiecare cunoştinţă ştiinţifi c ă se sprijină pe evidenţă, i a r con c eptu l de cunoaştere se înti nde până unde se întinde şi evidenţa. Cu toate acestea, dăinuie înca o dualitate în concep­ tul de ş tii n ţă (sau, ceea ce arc ac elaşi sens pentru noi, în concep t ul de cunoaştere). În sensul cel n1ai restrâns al cuvântului, cuno aşte rea es t e evidenţa că o arnnnită stare de fap t [există sau nu ex istă] 1 ; de exen1plu, că S este sau nu P ; astfel, evidenţa că o antunită stare de fapt e s t e p r oba bilă într-un anutnit g r ad sau altul, p r i n ra­ portare la faptul că este în acest fel, este de asemenea o cunoaştere În sensul ccl tnai restrâns al cuvântului ; d itnpotr ivă, dacă ne referitn la re xistcnţa]2 stării de fapt îns e şi (şi nu a p ro babilită ţii sale ), se p oate vorbi aici d e spre o cunoa ş ter e într-un alt sens, tnai la rg , al cu v ân tului. Î n ac e st ultin1 sens, se vorbeşte, 1 în c o rcspon dcnţă cu gradele de probabilitate, d espre o întindere când mai tnare când tnai redus�1 a cu n oaşteri i, iar cu noaş terea luată în sensul ccl tnai pregnant al cuvântului ­ evi d e n ţa că S este P - este l i tn i ta i d eal ă , absolu t fixă, de care probabilităţile lui S de a fi P se ap ro pie a s i tn p totic în ordinea lor asce nd entă . 3 Conceptu lui de ştiinţă şi sarcinii sale le aparţin e acutn mai rnult decât sitnpla cunoaştere. Atunci când 1 A: [ este sau

2

3

n u valabilăJ. [ valabilitat<.�a l Î n A, para?; raful se incheie

A:

cu

o

lini<.�

Jc p auzA.

H 30


l ' I\ U l . L C U M L N L LA l . O ( ; [ < : t\ P U R Ă

·1 .'

t ra i n 1 �i recunoaştem ca prezente percepţii interne, izo­ late sau grupate, avcn1 de-a face cu o cunoaştere, dar suntcn1 încă departe de a avea o ştiinţă. Şi la fel se întâtnplă cu grupe de acte de cunoaştere în genere ce nu au relaţii unele cu altele. Fără îndoială, ştiinţa vrea să ne ofere o varietate a cunoaşterii, însă nu [doar o simpla1 1 varietate. Ascn1ănarea factuală nu creează încă unitatea caracteristică pc care ştiinţa o aduce în sfera varictăţii cunoaşterii. Dacă atu dispune de o gruA 15 pă de 1 cunoştinţe izolate din domeniul chitnici, aceas­ ta nu ne-ar îndreptăţi cu siguranţă să vorb itn despre B 1 5 o ştiinţă a chimiei. ! Evident, este nevoie d e ceva în plus, anun1e de o conexiune sistematică în sens teoretic, iar aceasta constă în fundarea cunoaşterii, precum şi în legătura şi ord inea din succesiunea fundamcntelor. Prin unnarc, în esenţa ştiinţei intră unitatea conexiu­ nii Întemcicrilor în care, odată cu cunoştinţele sinb'Ltlarc, întcrncierilc înseşi capătă o unitate sistematică, iar cu acestea. şi cotnplcxclc n1ai înalte de Întcn1cicri pc care le nun1in1 teorii. Scopul ştiinţei este de a mijloci nu doar cunoaşterea pur şi simplu, ci cunoaştere în acea canti­ tate şi fonnă ce corespund cât n1ai desăvârşit cu putinţă celor nui înalte dintre scopurile noastre teoretice. Dacă forma sistematică ni se arată a fi cea n1ai pură încarnare a ideii de cunoaştere şi dacă năzuim la ca din punct de vedere practic, faptul acesta nu cxprin1ă ceva de genul unei trăsături pur estetice a natu rii noastre. Ştiinţa nu vrea şi nu arc voie să fie câmpul u nui joc arhitectonic. Sistematicitatca ce aparţine ştiinţei desigur, ştiinţei autentice şi veritabile - nu o invcntă1n 1

În A

nu

este cursiv.


1 (

> C T C:A

ÎNŢELEASĂ CA U I SC! PUNĂ NORM ATI VĂ

43

noi, ci se află în lucruri, unde 1 pur şi simplu o întâlnim, dcscopcri tn . Ştiinţa îşi prop une să fie tnij locul de a c u ceri pentru cunoaşterea noastră in1p eriu l adevăru l u i, şi anume în proporţia cea mai mare cu putinţă ; d ar imp eriul adevărului nu este un haos ncordonat, în el domneşte unitatea lcgităţii ; rezultă că şi cercetarea .� i expun erea adevărurilor trebuie să fie sistematice, ele trebuie să r eflecte conexiunile sistematice ale adevărurilor şi să le folosească t o todată ca pc o scară graduală a progresului, astfel încât, pornind de la cunoaşterea dată sau care este deja dobândită, să putcn1 să pătrundenl în re giuni tot tnai înalte ale irnpcriului adevărului. Ştiinţa nu se poate lipsi de [această utilă scală gra­ duală] 1 . Evidenţa pc care se bazează p â n ă la urmă toată c unoaşt e rea nu este un adaos natural ce survine odată cu simpla r epreze n ta re / a s tă rii de fapt, fără acele activ i tăţ i n1ctodicc ş i artificiale. J Altfel, oatncnii n u a r fi a juns niciodată să construiască ştiinţe. Elaborările n1 ctodologicc îşi pierd sensul acolo u n de succesul este asigurat odată cu intenţ i a . La ce bun să cercetezi ra­ p ortu r ile de întemcicrc şi să construieş t i dovezi, dacă acccdem la adevăr devenind nc tn i j l o cit co n ştien ţ i de el? În realitate, ev iden ţ a, r espectiv absurditatca c a r e n1archcază starea d e fapt reprezentată ca [existând_F , respectiv ca [neexistând]3 ( la fel cu p rivire la p ro bab i litate sau nonprobabilitatc), survin nctnij loci t numai la o grupă relativ foarte rcstrânsă de stări de fapt p ri­ nlitivc ; nenumărate propoziţii adevărate le sesizăn1 ca adevăruri nutnai atunci când sunt "întcn1ciatc" metodic,

H -' 1

o

1 A : [acC'sle u tile scări gradual<.:] .

2 3

[ adrvăr]. A: [falsitate].

A:

A

16

B l (,


PROLEGOMENE LA LOG ICA P U RĂ

44

H 32

A 17

adică, în aceste cazuri, chiar dacă survine o decizie luată printr-o judecată, totuşi, dacă ne raportăn1 exclusiv la conţinutul ideatic al propoziţiei, evidenţa nu survine ; însă, prcsupunând anun1ite condiţii normale, survin amândouă concon1itcnt de îndată ce pornitn de la anutnitc cunoştinţe şi unnăn1 apoi o anun1Îtă succesi­ une a ideilor spre propoziţia vizată. Pentru aceeaşi p ro­ poziţie, este posibil să existe multiple căi de Întemcicre, unele plecând de la anun1itc cunoştinţe, altele pornind de la alte cu noştinţe ; dar caracteristică şi esenţială este împrejurarea J c1 există tnultiplicităţi infinite de adevăruri care nu ar putea fi niciodată transfonnate într-o cunoaş­ tere fără procedee tnctodicc de acest tip. Şi că lucrurile stau astfel Încât aven1 nevoie de întc­ nleicri pentru a trece dincolo de ceea ce este netnijlocit evident şi, de aceea, trivial în cunoştinţele noastre, în cunoaştere în genere, faptul acesta face nu nutnai ca ştiinţele să fie posibiJe şi necesare, ci, odată cu ştiinţele, şi o teorie a ştiinţei [ \Vissenschaftslehre J, o logică. I)acă toate ştiinţele p roccdeaz�l. n1etodic în căutarea adevă­ rului, atunci toate folosesc tnijloacc auxiliare n1ai n1ult sau mai puţin artificiale, pentru a face cunoscute ade­ văruri, respectiv probabilităţi, care ar fi rătnas altfel ascunse, şi pentru a folosi ceea ce este evident 1 sau deja stgur ca tnstrument pentru a aungc ceea ce este 1na1 îndepărtat, ceea ce nu poate fi atins decât p c căi m ij loci te : J considerarea cOinparativă a acestor instrutnente n1ctodologice în care s-au înn1agazinat concepţiile şi experienţele a nenurnărate generaţii de cercetători ar trebui atunci să ne livreze 1nijloacele de a stabili nonne generale pentru astfel de metode şi, de asctnenca, .

.

.

.

-

B 17


I l

) (; ! CA

îNTELEASĂ CA

UISCII' T . I N Ă NORl\tAT!VĂ

45

i nclusiv reguli pentru construirea lor ingenioasă, în funcţie de diferitele clase de cazuri. J

7. Continrtare. Cele mai importante trei caracteristici ale întemeierilor

Să încercătn să pătrundem ceva n1ai adânc în această problernă, să vedezn care sunt caracteristicile cele tnai in1portante ale acestor remarcabile procese ale gândirii pe care le ntunim înten1eieri. Pentru a reliefa o primă caracteristică, putezn spune că ele au, în ceea ce priveşte sen1nificaţia lor, caracterul unor structuri fixe. Ca să ajungen1 la o cunoştinţă anu­ nlită, spre exernplu aceea a teoremei lui Pitagora, nu puten1 -- d acă vrem ca evidenţa propoziţiei de întc­ nleiat să facă cu adevărat lumină, deci ca Înterneierea să fie cu adevărat o întemeiere - să alegem după bunul plac un punct de plecare oarecare dintre cu noştinţele date ne1nijlocit, nici nu avem voie ca, în desfăşurarea ulterioară, să inscrăn1 sau să elitninăn1 arbi trar el e­ tnente de raţionament. Remarcărn irnediat o a doua caracteris tică. La o p rimă reflecţie, adică înainte de exan1inarea cotnparativă a exetnplclor de întetneieri ce ne pat-vin în abun­ denţă de peste tot, ne-atn putea imagina că fiecare înten1eiere 1 este cotnplet unică în felul ei, după conţinut şi formă. O toană a naturii - să considerăm pentru început această idee ca una posibilă - ar fi putut să clădească constituţia noastră mentală atât de îndărătnic încât felul nostru de a vorbi despre multiple fo rm e de întemeiere care ne este astăzi atât de familiar ar fi lipsit de orice sens, iar prin compararea unor întcn1eieri

I I 33


I ' R O U·. G O M E N E LA L O G I CA P URĂ

:\ 1 s

n 1 �i

o.uccarc n-a n1 face altceva decât să constatătn doar acest aspect con1un : o p ropoziţie S, care este pentru sine lipsiti de evidenţă, capătă caracterul evidenţei 1 dacă intră în corelaţie cu anun1itc cunoştinţe P1 P2 . . . ce-i sunt ataşate odată pentru totdeauna, fără nici o lege raţionaL i . 1 !)ar lucrurile nu stau aşa. Nu un capriciu orb a strâns laolaltă o surnă oarecare de adevăruri P1 P2 . . . S şi a organizat apoi rnintea utnană în aşa fel încât ca trcbu ie să lege inevitabil ( respectiv în condiţii "nonnale" ) cunoştinţa despre S de cunoştinţele despre P1 P2 . . . Nu există nici n1ăcar un caz în care să se întâ1nple aşa . Nici bunul plac, nici hazardul nu sunt cele care stăpânesc asupra raporturilor de întemeiere, ci raţiunea şi ordinea, iar aceasta însean1nă : legea care stabileşte regula. Nici nu este nevoie de Inul te exetnple pentru a ilustra acest fapt. Dacă într-o problen1ă tnate­ nlatică, ce se referă la un anumit triunghi ABC, aplicăm principiul "un triunghi echilateral este echiunghiular", realizăm în acest fel o întemeiere, care sună explicit astfel : Fiecare triunghi echilateral este echiu n ghiular , triunghiul ABC este cchilateral, deci triunghiul ABC este echiunghiular. S ă dătn un exen1plu de înten1eiere şi din aritn1etică : orice nun1ăr zecimal cu cifra finală pară este un nun1ăr par, 364 este un nu1năr zecin1al cu cifra finaLi pară, deci nutnărul 364 este un nutnăr p ar. R e1narcăn1 in1ediat că aceste Întetneieri au ceva În cotnun, o constituţie interioară asetnănătoarc, pe care o exprin1ărn lin1pede prin "forma silogistică" : Fiecare A este B, X este A, deci X este B. Dar nu nun1ai aceste douăînterneicri au această fonnă asemănătoare, ci nenu­ rnărate altele . .Mai n1ult : Forn1a silogistică reprezintă un concept de clase sub care stă infinita tnultiplicitate


LOG I CA î'NŢELEASA CA DISC I I'I I NA NORMATIVA

47

de conexiuni dintre propoziţii, conexiuni cu o consti­ tuţie clar conturată prin acea fonnă. Există totodată legea ap r i or i că ce spune că orice pretinsă înten1eicre, c e decurge în confonnitate cu .:tcca fonnă, este efectiv una corectă, p resu p un â n d că porneşte nu1nai de la p re­ tnise adevărate. Iar acest lucru este general valabil. Acolo unde 'i nai ntănl sp re cunoştinţe noi întctneindu-le pc altele date, j procedeului de întemeiere îi este inerenta o anutnită forn1ă comună lui şi altor nenun1ărate întctneieri, formă ce stă într-o anun1ită 1 relaţie cu o lege generală ce pcnnitc ca toate aceste întcn1cieri particulare s ă fie jus­ tificate dintr-o dată. 1 Faptul cel tnai rcnurcabil cu putinţă este că nici o întetncicrc n u este izolată. N ici una nu leagă cunoştinţe de alte cunoştinţe fără să facă tnanifest u n anun1it tip de intetneiere -- fie în ceea ce p riveşte tnodu l exterior al legăturii, fie în ce priveşte acest tnod ş i totodată modul d e construcţie internă a p ropoziţiilo r luate separat -, tip de înterneiere care, odată fonnubt în concep te generale, conduce imediat la o lege generală ce priveşte o i nfinitate de întetncicri posibile. Î n fine, să rclieLhn o a treia caracteristică dcn1nă de luat În seatnă. Î nt r - o prin1ă instanţă, ad1 că inainte de cotnpararca înterneierilor specifice diferitelor ş tii nţe, s-ar putea crede că fonnele de Înten1eicrc sunt legate de don1cniilc de cunoaştere. Chiar dacă întetneierile nu s-ar schirnba odată cu clasele de obiecte cărora le apar­ ţin, s-ar putea totuşi ca ele să se diferenţieze net după anurnite concepte de clase foarte generale, de genul celor care dclitnitcază domeniile ştiinţelor. Să fie oare astfel î nc â t să n u existe vreo fonnă de înteineierc

1 1 Si

A 19 B 10


I'R O L E G O M E NE LA L O G I C A P U R Ă

48

comu nă pentru două ştiinţe, de exemplu pentru nlate­ rnatică şi chimie ? Ci lucrurile nu stau nici pc departe aşa a arătat deja exen1plul de n1ai sus. Nu există ştiinţă în care legile să nu se aplice la cazurile singulare, deci în care nu să nu apară în mod repetat raţionamente de fonna care ne serveşte ca exen1plu. Lucru valabil de altfel pentru multe tipuri de raţionarnent. Von1 vedea chiar că suntem îndreptăţiţi să spunem că toate celelalte tipuri de raţion�unent pot fi generalizate în aşa grad, pot fi concepute atât de "pur", încât devin indepen­ dente de orice relaţie esenţială cu un domeniu de cunoaş­ tere dclirnitat concret.

§ 8. Relaţia dintre caracteristicile întemeierilor şi posibilitatea ştiinţez� respectiv a teoriei de�pre ştiinţă

A 20 I 1 35

B 20

Aceste caracteristici ale înterneierilor, a căror pro­ prietate specială nu este retnarcată deoarece suntem prea puţin dispuşi Il să problematizănl ceea ce ţine de cotidi­ an, stau într-o relaţie n1anifestă ) cu posibilitatea ştiin­ ţei şi, mai departe, cu p osibilitatea unei teorii a ştiinţei. Ca să existe această relaţie, nu este suficient faptul că există întcmeieri. Dacă ar fi lipsite de fonnă şi lege, dacă nu ar exista [acest adevăr] ' fundan1ental că tuturor înten1eierilor le este inerentă o anurnită "formă" tipică pentru o clasă întreagă de raţionan1ente, şi nu doar caracteristică raţionarnentului în faţa căruia ne aflăn1 hic et nunc (mai sin1plu sau n1ai complicat), dacă nu ar exista totodată adevărul după care corectitudinea raţionanlentelor acestei întregi clase este garantată 1

A: [adevărul] .


LOGICA fNTELEASĂ CA DISC I P L I N Ă

NOIUvlATlVĂ

49

toctnai prin fonna lor, dacă ar fi valabil în toate acestea mai degrabă contrariul, atunci nu ar mai exista nici o ştiinţă. Nu ar tnai avea sens s ă vorGin1 despre n1etodă, despre un p rogres rcglen1cntat sistematic ce înaintează de la o cunoştinţă la altă cunoştinţă -- orice progres ar fi întâtnplător. Atunci, propoziţiile P1 P2 , capabile să confere evidenţă p ropo7Jiţiei S, s-ar întâlni la un tnon1ent dat întâmp lător în conştiinţa noastră şi evi ­ denţa a r produce c u adevărat lun1ină. N u a r tnai fi posibil ca, pornind de la o întetneiere care a avut dej a loc, să învăţănl cât de puţin p entru viitor, în legătură cu în tetneicri noi, cu o n1atcric nouă ; căci niCI o întetneiere nu ar mai avea ceva exemplar pentru o alta, n ici una nu ar n1aÎ încorpora în sine un tip, astfel că n ici o grupă de judecăţi, gândită ca s istetn de pretnise, nu ar mai avea ceva tipic în sine, care ar putea să ne facă să acceptătn uneori, în cazuri noi, cu totul alte ,,n1aterii" (fără a le evidenţia din punct de vedere conceptual şi fără recurs la "forn1a de raţionatnent" explicită) şi care1 să faciliteze câştigarea unei cunoştinţe noi. Nu ar n1ai avea sens să căutan1 vreo dovadă pentru o propoziţie dată. Cun1 an1 n1ai putea de altfel să o facen1 ? Să exan1inăn1 toate grupele posibile de propo­ ziţii ca să veden1 dacă pot fi folosite ca premise pentru propoziţia dată ? Cel inteligent nu ar avea aici nici un avantaj faţă de cel mai prost şi este probletnatic dacă ar n1ai avea în genere vreun avantaj esenţial faţă de el. O in1aginaţie bogată, o j n1emorie cuprinzătoare, capa- A 2 1 citatea unei atenţii concentrate 1 ş i altele asemenea sunt H 36 lucruri frun1oase, dar câştigă sen1nificaţie intelectuală • . •

1 În

A urmează :

[ , conform legilor asocierii de idei, ] .


50 B 21

PR O L E G O M E N E L A L O G I CA P URĂ

numai în cazul unei J fiinţe cugetătoare, ale cărei înte­ meieri şi descoperiri sunt guvernate de forme legice. Căci este universal valabil că într-o complexitate psi­ hică oarecare nu doar elementele, ci şi formele în care ele se înlănţuiesc exercită o acţiune asociativă, respectiv reproductivă. Forma ideilor şi a conexiunilor dintre ideile noastre teoretice se poate dovedi astfel folosi­ toare. Aşa cum, spre exemplu, forma anutnitor premise permite concluziei implicate să rezulte cu surprinză­ toare uşurinţă, deoarece am reuşit 1nai înainte să efec­ tuăm raţionamente de aceeaşi formă, tot aşa forma unei propoziţii de demonstrat poate să aducă aminte de anu­ mite forme de întemeiere care au făcut să rezulte mai înainte concluzii cu o formă asemănătoare. Chiar dacă nu este o amintire clară sau propriu-zis an1intire, este totuşi un analogon pentru aceasta, o amintire întrucâtva !atentă, o "excitaţie inconştientă" (în sensul folosit de B. Erdnunn) : în orice caz, este ceva care se arată extretn de folositor pentru obţinerea mai uşoară a construc­ ţiilor demonstrative (şi nu numai În domeniile unde don1ină acele argumenta in forma, ca în matetnatică ). Gânditorul exersat găseşte demonstraţii n1ai uşor decât cel neexersat. De ce stau lucrurile astfel ? Deoarece tipurile de demonstraţie i s-au întipărit în memorie, prin experienţă multiplă, tot mai profund şi, de aceea, ele trebuie să fie p entru el tnult mai eficiente şi mai determinante pentru orientarea ideilor sale. Într-o anu­ mită măsură, gândirea ştiinţifică de un tip oarecare serveşte gândirii ştiinţifice în genere ; dar pc lângă aceasta, este adevărat că, într-o oarecare măsură şi pro­ porţie, gândirea n1aten1atică predispune În special pen-


1

OG I CA ÎNŢELEASĂ CA DISCIPLIN Ă NORMATIVĂ

51

t ru problemele matematice, cea fizică în special pentru cele fizice etc. Prima se bazează pc existenţa unor forme tipice care sunt comune tuturor ştiinţelor, ultima se bazează pe existenţa altor forme (care pot fi carac­ terizate eventual d rept complicaţii cu o configuraţie determinată ale acelor prin1e forme), iar aceste forme au relaţia lor specială cu caracterul special al ştiinţelor particulare. 1 Î nsuşirile spiritului ştiinţific, ale intu iţiei �i ale divinaţiei anticipative sunt astfel intim corelate. Vorbim despre un spirit [Takt] şi un simţ [Blick] filologic, despre unul matematic etc. 1 Şi cine le posedă ? Filologul, respectiv matetnaticianul şcolit prin exerciţii de-a lungul multor ani de zile etc. În natura generală a obiectelor fiecărui domeniu se înrădăcinează anumite 1 forn1e de conexiuni obiective, iar acestea determină la rândul lor caracteristicile tipice ale formelor de înte­ rneiere ce predomină chiar în acel domeniu. Î n aceasta rezidă ten1eiul pentru supoziţiile ştiinţifice pe care le avansăm. Toate exan1inările, invenţiile şi descoperirile se bazează astfel pe legităţi ale formei. Dacă, ţinând cont de toate acestea, forma supusă regulii este cea care face cu putinţă existenţa ştiinţelor, tot astfel, independenţa într-o proporţie mare a formei faţă de domeniul cunoaşterii face cu putinţă, pe de altă parte, existenţa unei teorii a ştiinţei. Dacă nu ar fi vala­ bilă această independenţă, atunci nu ar exista decât logici repartizate una câte una corespunzător ştiinţelor particulare, nu însă şi logica generală. Î ntr-adevăr, amândouă tipurile de cercetări sunt necesare : avem nevoie de cercetări ce ţin de teoria ştiinţei, care privesc deopotrivă toate ştiinţele, şi, ca o completare a aces­ tora, de cercetări speciale, care privesc teoria şi metoda

A 22

n 22

I I 37


52

P R O L t C O M E N E L A L O G I C A P UR Ă

ştiinţelor particulare şi încearcă să investigheze ceea ce este caracteristic fiecăreia. Astfel că evidenţierea ac e l o r particularităţi ce au re­ zultat prin considerarea cotnparativă a întetneicrilor nu a fost lipsită de folos în a proiecta o anU Jnită lumi nă asupra disciplinei noastre, asupra logicii în sensul de teorie a ştiinţei.

§ 9. Procedeele rnetodice în ştiinţe sunt fn parte înterneieri, în parte proceduri auxiliare pentru întemeieri A

23

B 23

II 38

Mai sunt însă necesare câteva cotnplctări, mai întâi cu privire la litnitarea noastră la Întezneieri ce 1 nu epui­ zează totuşi conceptul de procedeu n1ctodic. Î ntenle­ ierilor le revine însă o sen1 nificaţie centrală, care va justifica litnitarea noastră provizorie. 1 De fapt, se poate spune că toate tnetodcle ştiinţifice, care nu au ele Însele caracterul unor întctneieri reale (fie că sunt sitnple, fie tnai cotnplicate ), sunt sau abre­ vieri şi surogate ale înten1eicrilor în vederea econo1niei gândirii, care, după ce au prin1it o dată pentru totdea­ u na sens şi valoare prin întetneieri, posedă ce-i drept, în cursul folosirii lor practice, funcţia înterneierilor, dar n u şi sen1nificaţia ideatică n1anifestă a unor întenleieri ; sau 1 reprezintă proceduri auxiliare tnai n1ult sau n1ai pu ţin cotnplicate, care servesc la a pregăti, a înlesni, a consolida sau a face posibile întetneierile vii­ toare şi care, din nou, nu pot pretinde o setnnificaţie echivalentă cu aceste procese ştiinţifice fundarnentale, o sen1nificaţie independentă de ele.


l

UG ICA

ÎNŢELEASĂ

CA

DISCIPLINĂ NO RMATIVĂ

53

O cerinţă prelin1inară in1portantă pentru soliditatea

întctncicrilor în genere este de exemplu - ca să trccen1 la a doua grupă de metode arnintită - aceea ca ideile să se exprirnc într-o manieră adecvată prin n1ijlocirea u nor semne bine disccrnab ilc şi univoce. Limba oferă gânditorului, pentru a-şi exprin1a ideile, un sistem de scn1ne utilizabil la o scară largă, dar, deşi nin1eni nu se poate lipsi de acesta, el nu reprezintă totuşi decât u n instrument extren1 de i n1p crfect pentru cercetarea rigu roasă. Sunt b ine-cunoscute influenţele nefaste ale expresiilor echivoce asupra validităţii raţionan1entclor. Prin u nnarc, ccrcetătorul prudent nu trebuie să folo­ sească limbajul fără a lua precauţii tehnice, el trebuie să definească termenii folosiţi, atât timp cât nu sunt u nivoci şi le lipseşte o sen1nificaţie precisă. Astfel, definiţia nominală este u n p rocedeu metodic auxiliar n1enit să consolidezc întcn1eicrile, aceste procedee ce sunt originar şi propriu-zis teoretice. J La fel stau lu crurile şi cu nomenclatura. Simboluri scurte şi caracteristice pentru conceptele n1ai În1portante şi care revin frecvent - pentru a an1inti ntunai acest aspect - sunt necesare peste tot acolo unde aceste concepte s-ar exprin1a altfel foarte complicat, dacă ne lirnitărn la fondul originar de expresii deja defi nite ; J căci expresiile con1plicate, in1bricate repetat unele în altele, îngreunează operaţiile de întemcicre sau le fac chiar ircalizabilc. Din puncte de vedere asemănătoare poate fi consi­ derată şi metoda clasificării etc. Excrnple pentru prz:ma grupă de metode ne oferă metodele algorhmt:ce, extrem de productive, a căror funcţie caracteristică este de a ne scuti, pe cât de nllllt

A 24

B 24


54

H

39

A 25

B 25

PROL E G O M EN E L A LO G I CA P U RĂ

posibil, de munca intelectuală propriu-zis dcductivă, printr-o dispunere artificială de operaţii mecanice cu semne sensibile. Oricât de minunate ar fi aceste metode, 1 ele îşi extrag sensul şi întemeierea doar din esenţa gân­ dirii întemeietoare. Tot aici intră şi metodele mecanice în sens literal - să ne gândim la aparatele pentru integrarea mecanică, la maşinile de calcul etc. -, apoi procedeele metodice pentru stabilirea judecăţilor de experienţă valabile obiectiv, cum sunt variatele metode pentru determinarea poziţiei unei stele, pentru deter­ minarea unei rezistenţe electrice, a unei mase inerţiale, a unui coeficient de refracţie, a constantei gravitaţio­ nale etc. Fiecare dintre aceste metode reprezintă o sumă de măsuri şi dispoziţii, a căror alegere şi aranjare este dctcrn1inată printr-o conexiune a întemeicrilor care den1onstrcază în genere că un procedeu de acest fel - aplicat chiar orbeşte - trebuie să livreze în mod necesar o judecată particulară valabilă obiectiv. Sunt de aju ns aceste exemple. Este clar că fiecare p rogres real al cunoaşterii se realizează prin înteme­ iere ; la aceasta se raportează aşadar toate dispoziţiile şi artificiile metodicc despre care tratează logica, în afară de întcmcicri. Ele datorează de asetnenea 1 acestei re­ laţii pc care o au cu înten1eierea caracterul lor tipic, care ţine esenţial de ideea de metodă. Datorită acestui ca­ racter tipic şi-au găsit, de altfel, locul în consideraţiile paragrafulu i precedent. 1 § 1 O. 1 deile de teorie şi ştiinţă ca probleme ale teoriei ştiinţei Este Însă necesară încă o completare. Desigu r, teoria ştiinţei, aşa cun1 se prezintă aici, nu are de-a face


LOGICA

ÎNTELEASĂ CA DISCIPLINĂ NORMATIVĂ

55

numai cu cercetarea formelor şi a legităţii întemeierilor izolate (şi a procedurilor auxiliare ce li se alătură ). Î ntemeieri i zolate găsim b ineînţeles şi în afara ştiinţei, şi este astfel clar că întemeieri izolate - şi cu atât mai puţin o sumă de întemeieri adunate În grabă - nu con­ stituie încă o ştiinţă. Pentru aceasta e necesară, cum am spus mai sus, o anumită unitate a conexiunii înteme­ icrilor, o anumită unitate în ordonarea lor ierarhică ; iar această formă a unităţii are ea însăşi 1 o mare importanţă tcleologică pentru atingerea celui mai Înalt scop al cunoaşterii, spre care tind toate ştiinţele ; forma unităţii are rolul de a ne sprijini pe cât posibil în cer­ cetarea adevărului - dar nu în cercetarea adevărurilor izolate, ci a imperiului adevărului, respectiv a regiunilor naturale în care el se împarte. Sarcina teoriei ştiinţei va fi atunci şi aceea de a trata despre ştiinţe ca unităţi sistematice, de o anumită na­ tură sau alta, cu alte cuvinte despre ceea ce le carac­ terizează ca ştiinţe sub aspectul formei, despre ceea ce determină delimitarea lor reciprocă, împărţirea lor intrinsecă în domenii, în teorii relativ închise, despre care sunt speciile sau forn1ele lor, conform diferenţelor esenţiale etc.a S u nt concepu te astfel şi sarcinile logicii în accepţiunea sa nouă de teorie a ştii n ţei, sarcini pc care Husserl le va detalia Ia finele volu mului 1 din Cercetări logice : cap. 1 1 , " Ideea logicii pure". Prima clasă de probleme ce fac ob iectu l log i c ii pure priveşte fi xa rea şi eluci­ darea conceptelor primitive ce fac posibilă c o nexiunea cu noştinţelor din punct de vedere o biectiv, în parti c ular conexiunea teoretică ( cate­ goriile semnificaţiei : concept, propoziţie, adevăr, formele elementare ale conexiunilor; categoriile obiective formale : obiect, stare de fapt, u nitate, p l u r alitate, număr, rela ţ ie etc . ) (§ 67). A doua c lasă d e prob l eme trimite l a legile ş i teori ile c e s e întemeiază p c aceste categorii a

H 40


PROLE G O M E N E L A L O G l CA PURĂ

56

Putem să subordonăm deopotrivă această ţesătură

A 26

B

26

sistematică de întemeieri conceptului de n1etodă ş i să atribu i m astfel teoriei ştii nţei nu numai sarcina de a trata d es p re n1etodele de cunoaştere ce intervin în ştiinţe, 1 ci şi despre cele ce se numesc ele însele ştiinţe. Ei îi revine nu numai sarcina de a distinge între înte­ meierile valabile şi cele care nu sunt valabile, ci şi între teoriile s) i stiintele valabile si ) ' , cele care nu sunt valabile. Evident, sarcina ce-i revine astfel nu este 1 independentă de cea precedentă , ea presupune Într-o proporţie considerabilă rezolvarea ei prealabilă, întrucât cerce­ tarea ştiinţelor ca unităţ i sistetnatice nu este de conce­ put fără cercetarea prealabilă a Înten1eierilor. Î n orice caz, amândouă sunt cuprinse în conceptul unei ştiinţe despre ş tiinţă ca atare.

§ 1 1 . Logica sau teoria despre ştiinţă ca disciplină normativă şi ca artă sau tehnică f Kunstlehre} D in ceea ce atn discuta t până acun1, rezu ltă că logi­ ca - în sensul aflat aici în discutie, al u nei teorii a stiintei , ' , - este o disciplină normativă. Ş tii n ţele sunt creaţii ale spiritului care sunt orientate spre un anutnit scop şi care trebuie de aceea să fie judecate în funcţie de acest scop. La fel stau lucrurile deopotrivă pentru teorii, Înte­ n1 cie ri şi, în genere, pentru tot ceea ce numin1 n1etodă. (silo g istica, teoria p ur ă a pl uralităţii, teoria pură a nu merelor etc .). (§ 6 8 ) A treia clasă de probleme ia în considerare speciile s a u formele ese n ţiale ale teoriilo r : teoria formel or pos i bile d e teorie. Aceast a se

ocupă cu conceptele şi legi l e ese n ţi a l e ce aparţin consti tutiv ideii de teorie, J ar va căuta şi conceptele multiple d e teorii pos i b i le, de forme pure de teo ri e,

( § 6 9).

rezultând

as tfel

o

teorie pu ră

a mu

ltiplicităţi l or.


LOGICA ÎNTLLEASĂ CA IJISCJPLI NĂ NORMATIVĂ

57

Problen1a dacă o şti inţă este într-adevăr ştiinţă, dacă o n1etodă este într-adevăr tnetodă, depinde de faptul dacă 1 ea este conforn1ă scopulu i spre care tinde. Ceea c e revine ştiinţelo r veritabile, valabile, ştiinţelor ca atare, cu alte cuvinte, ceea ce constituie ideea de ştiinţă este ceea ce intenţionează să cerceteze logica, pentru a pu tea astfel tnăsura dacă ştiinţele etnpiricc existente corespund ideii lor, în ce tnăsură se apropie de ca şi prin ce anume se abat de la ea. Logica se anunţă astfel ca ştiinţă nonnativă şi se delitnitează faţă de tnodul de cxatninarc cornparativ al ştiinţelor istorice, care încearcă să înţeleagă şti inţele ca p roduse culturale concrete ale diferitelor epoci, în funcţie de caracteristicile şi elementele lor cotnune tipice, şi să le explice pornind de la circutnstanţcle titnpului . Căci esenţa ştiinţei nornutivc este să întemeiezc principii generale 1 prin care se specifică anurnite criterii, în legătură cu o directivă fundarnentală cu caracter nonnativ - de cxetnplu, o idee sau un scop suprctn -- criterii a căror posesie garantează adecvarca la această directivă, ori ditnpotrivă, livrează o condiţie necesară pentru această adecvare ; l la fel, să întetncieze şi principii înrudite, prin care c avută în vedere situaţia inadccvării sau prin care este enunţată chiar noncxistcnţa unor astfel de situaţii. Nu în sensul că logica ar trebui să ofere criterii generale, p rin care să se spună cum trebuie să fie constituit în genere un obiect ca să corespundă nonnci fu ndatncntalc ; pc cât de puţin indică terapia sin1pto1nc universale, pc atât de puţin oferă o disciplină normativă criterii universale. Ceea ce ne oferă în particular teoria stiintei, ' singu rul lucru pc care ni-l poate oferi, sunt crit � rii spec i a l e. Prin faptul că stabileşte că o anurnită rnctodă sau a l ta, (� c pildă A1 P M2 , se dezvoltă În vederea • • •

I -1 4 1

A 27

B 27


58

l I 42

A 28

P R O LE G O M E N E L A L O G I CA

l'U R Ă

scopului suprern al ştiinţelor ş i p rin raportare la constituţia de facto a spiritu lui utnan s au la orice altceva ar putea intra aici în considera r e, ca enunţă propoziţii de forn1a : orice grupă de activităţi rnentale de tipul af3. . . ce se desfăşoară în forma cornplcxului M 1 (respectiv M2) furnizează un caz de rnetodă corectă ; sau, ceea ce este echivalent : orice procedeu n1etodic (posibil) de fonna M1 ( respectiv M 2 ) este unul corect. Dacă reuşirn să stabilin1 efectiv toate propoziţiile po s ibile şi valabile în sine, de acest tip sau unul înrudit, atunci disciplina nonnativă ar dispune cu siguranţă de regula adecvată pentru orice n1ctodă posibilă în genere, dar şi atunci nurnai sub fonna unor criterii speciale. / Acolo unde nonna funda1nentală este scop s au poate deveni scop, din disciplina normativă rezultă, printr-o extindere intuitivă a sarcinii sale, o artă sau tehnică [Kunstlehre]. La fel stau lucrurile şi aici. Dacă teoria ştiinţei îşi fixează sarcina pennancntă de a cerceta acele condiţii care stau în puterea noastră şi de care depinde realizarea rnetodclor valabile, de a stabili reguli despre curn să procedăm pentru a câştiga rnctodic adevărul, despre cum să dclin1itărn şi să construirn pertinent ştiinţele, 1 în special, despre cu1n să inventăm şi să aplicăm variatele metode ce se anunţă avantajoase şi despre cum trebuie să ne păzirn de greşeli în toate aceste chestiu ni : atunci teoria ştiinţei devine o artă sau

tehnică a ştiinţei [Kunstlehre van der Wissenschaft].

B

28

Evident, ca cupr inde în s ine în întregitne teoria nonnativă a ştiinţei şi, p r in unnare, în virtutea valorii sale neîndoiclnice, este perfect 1 adecvat să extindcnl corespunzător conceptul de logică şi să o definirn în sensul acestei tehnici [Kunstlehre] .


LOGICA ÎNfELEASĂ CA DISCI PLINĂ NO RMATIVĂ

59

§ 12. Definiţiile1 logicii ce reies din cele de rnai sus Definiţia l ogicii ca artă sau tehnică [Kunstlehre] e st e de mult timp foarte popu l a r ă, dar preci zările mai deta­ l i ate lasă în genera l de dorit. Definiţii prccun1 : artă a j udecării [Kunstlehre des Urteilens ], a raţionării, a cu­ noaşterii, a gândirii (l'art de penser) sunt neclare şi, în orice caz, prea lin1itatc. Dacă în ultima definiţie nlcn­ ţionată, folosită chiar şi astăzi, rcs trângen1, spre cxctnplu, s e m nificaţ ia vagă a termenului "a g ândi " la c o n c ep tu l de j u decată c o rec t ă, atunci defi n i ţia va suna astfel : logica este arta judecăţii corecte. Că accast1 defi­ niţie este însă prea limitată, reiese din fa p tul că nu putctn deduce din ca scopul cunoaşterii ştiinţifice. Dacă spuncn1 că scopul gândirii se realizează pc deplin abia în ştiinţă, lucrul acesta este neîndoielnic corect; dar odată cu aceasta adn1item şi că, de fapt, nu gândi rea, res­ pec tiv cunoaşterea, este scopul artei [Kunstlehre] aflate în discuţi e, ci acel lucru pentru care gândirca însăşi este n1 ij loc . 1 Celelalte definiţii sucombă în faţa unor obiecţii ascn1ănitoare. Ele sucon1bă şi în faţa obiccţiei aduse din nou, mai r ec e nt, de către Bergtnann, obiecţie ce spune că de la tehnica [Kunstlehre] unei activităţi oarecare - de ex en1p l u, pictura, cântecul, cchitaţia ar trebui să aşteptăn1 înainte de toate "ca ca să arate ce trebuie făcut pentru ca activitatea respectivă să fie realizată corect, de cx en1p l u, cun1 trebuie să ţ i nen1 şi să mişcăm pendul când pictăn1, cu m să ne folosin1 de piept, gât şi gură atunci când cântăm, 1 cutn să întindem sau să slăbim frâul şi să strângcn1 din coapse când 1 A : [Defi n i ţia] . Mod i fi carea în B cores punde for m u Li.rii tit l u l u i d i n cuprinsul d i n A, ca şi rcctificărilor făcu te primei ediţii.

I I 4 -'

A 2Y


60 B

29

PROLEGOMENE LA LOG lCA PURĂ

călăritn." Î n acest fel, ar intra în dotncniul logicii teorii ce-i sunt total străine.�·: 1 Mai aproape de adevăr stă cu siguranţă defi ni ţia lui Schleiennacher, pentru care logica este o artă sau tehnică a cunoaşterii ştiinţifice. Va trebui atunci să luătn În considerare, în disciplina astfe l delimitată, nu1nai specificitatea cunoaşterii ştiinţifice şi să cercetăm la ce poate ea să servească, în timp ce condiţiile prealabile 1nai înd epărtate ce favorizează în genere realizarea cunoaşterii vor fi lăsate în searna pedagogiei, igienci ş.a. Totuşi, din defi n iţia lui Schleiernuchcr nu reiese foarte clar că acestei arte [Kunstlehre] îi revine şi sarcina de a stabili regulile conform cărora trebuie delimitate şi construite ştiinţele, în timp ce, invers, acest scop inclu­ de pe acela al cunoaşterii ştiinţifice. Contribuţii exce­ lente cu p rivire la delimitarea disciplinei noastre se află în scrierea Wissenschaftslehre a lui Bolzano, dar rnai tnult în cercetările critice prelitninare decât în definiţia pc care el Însuşi o preferă. Această defi niţie su n;1 destul de surprinzător : teoria ştiinţei (sau logica) ar fi "acea ştiinţă care ne învaţă cun1 trebuie să cxpu ncn1 ştiinţele în n1anuale adecvate" .�·,,·, ;'; BERGMANN, Die Gmndprobleme der Logik, 1 895, P· 78 - c�r şi sc r ie re a dr. B . BoLZANO, Wissenschaftslehre (S ulzbac h , 1 8 3 7 ) I., p . 2 4 . "Tine de logică p ro b l c nl<l dacă, spre exemplu, coriand ru! este

un m ijloc pentru în tă ri rea memoriei ? Şi totuşi aşa ar trebui, dacă logica o ars ,-,ttionis formandae, în Î!ltreaga a ccep ţ i u ne a expresiei. " ,."., BoL'ZANO, ibid., l ., p . 7 . l n tr-aLlcvă.r, volu mul a l 1 V -lea a\ scrierii \Vissenschaftslehre este dedicat în mod spec ial sarcinii pc care o enunţă accast<'i defi ni ţ i e . Dar parc ciudat că disciplinele incomparabil mai i mportante c u care se ocupă primele trei volume trebu ie să fie expuse ca si mp l e mijloace auxiliare ale unei tehnici [ Kunstlehr·e] desp re manualele ştiinţifice. Desigur, importanţa acestei sc rieri, care nu a fost mult timp suficient a pre c i a t ă, ba c hiar aproape deloc ft>losită, se sp rijină pc cercetările acestor prime volume .

ar fi


CAPITO L U L II

Disciplinele teoretice ca fun damente pentru disciplinele normative

§ 13. Controversa desp re caracterul practic al logicii Lcgitin1itatea logicii, înţeleasă ca tehnică [Kunst­ lehre], a reicş it cu atâta evidenţă din ultimele noastre

consideraţii, încât trebuie să pară surprinzător că a putut surveni vreo controversă cu privire la acest punct. O logică orientată practic este un postulat irefutabil al tuturor ştiinţelor, iar acestui postulat îi co­ respunde şi faptul că logica a rezultat, din punct de vedere istoric, din raţiunile practice ale funcţionării �tiinţei. Acea st a s-a întâmplat, d upă cum se ştie, în acea epocă n1en1orabilă, când ş ti i nţ a grecească pc punctul de a se naşte se afla în p e r i c o l u l de a sucornba în faţa atacurilor scepticilor şi sub iecti viştilor, iar întregul p rogres al ştiinţelor dep indea de descoperirea u nor criterii obiective ale adevărului care să fie capabile să distru gă aparenţa înşelătoare a dialectîcii sofiste. Dacă logicii i s-a refuzat totuşi caracterul u nei teh­ nici [ Kunstlebre], chiar în n1od r ep e ta t, rnai ales în epoca noastră şi sub influenţ a lui Kant, în tin1p ce, pc de altă parte, a l ţi autori au pus în continuare preţ pe această caracterizare, atunci se pare că disputa nu s-a purtat doar în jurul problemei dacă este posibil să fixăm logicii scopuri practice şi dacă este posibil, în

I l 44

A 30 B .3 0


62

I l 4�

AJ I B 31

P R O L E G O M E N E L A L O G I CA P U RĂ

consecinţă, să o conccpen1 ca pc o tehnică. Kant însuşi este cel care a vorbit despre o logică aplicată, căreia i-ar reveni sarcina să reglen1cnteze folosirea intelectului "în n1ăsura în care se supu ne condiţiilor contingente ale subiectulu i, 1 condiţii ce pot favoriza sau împiedica această folosire"�\ logică de la care putctn de asen1enea în v ă ţa "ce favorizează folosirea corectă a intelectului, i nstrun1cntclc acestuia 1 sau mijloacele 1 de remediere a greşelilor sau erorilor logice".�·· �·· Chiar dacă el nu a vrut să o considere propriu-zis o ştiinţă, la fel ca logica pura�·· �·· �·· , rna i rnu lt, chiar dacă afirmă că ea "nu ar trebui de fap t să se nu rn c ască logică" "..:·�·· �·· , totuşi, fiecare se poate sin1ţi liber să conceapă scopul logicii suficient d e larg, astfel încât ea să cuprindă ş i logica aplicată, deci practică.�·· �·· �":-.·:�·· Se poate eventual discu­ ta - ceea ce s-a Ît1tân1plat, de altfel, din plin - dacă am ,., Crit ica raţiunii pure, I nt rodu cere În l ogica transccndentală, 1 , ultimul p a ra g ra f. ,."., KANT, Logica, Introducere, I I ( W'W1, 1 /arlensteinsche Ausgabe 1 S 67, voi. V I I I , p. l H ). ,.".".' Critica raţiunii pure, loc. cit. ( \VW, voi . I I I . , p . 83 ) . ,., ,."'"'' f_ og ica, loc. cit. ,."."."."., Atu nci când Kant ved e o contradictia in adjecto Într-o logică generală care ar c up r i n d e o parte pra c ti c:i şi res pi n ge, din acest motiv, divizarea logicii în l ogică teoretică şi l o g i c ă practică ( Logica, I n trod ucere, II, su pra 3 ) , fap t u l acesta nu ne împiedică nicidecum să considerii.m că ceea ce el nu meş t e logică aplicată este o logică prac­ tică. O "logică practic;'i ", dacă luăm expresia În sensul ci comun, nu p rc-supunc d eloc ca n e ce s ară "cu noaşterea u nu i anumit gen de obiec­ te, la care ca să fie ap l ic a t ă " , dar presupune cu sigu ranţă pc aceea a u nui spirit, pc care logica practică trebuie să îl susţină în as pi r a ţi a lui spre cunoa�tcrc. Această aplicare poate să aibă loc în tr-o dublă direcţie : p u te m s:i obţinem beneficii, cu ajutorul regu l i lor lo gice, pen­ tru un domeniu spe cial al cunoaşterii - l uc ru care face parte din ştiinţa specială respcctiv;l. şi din metodologia ce-i aparţine. Î ns:l. pc de altă


DISCI P LI NE L E TEO R ETI CE

63

putea spera la un câştig considerabi l pentru progresul cunoaşterii umane de la o logică înţeleasă ca cpiste­ rnologic practică [praktische Wissenschaftslehre] ; dacă, de exemplu, nc-atn putea aştepta de la vechea logică, ce nu putea servi decât la examinarea cunoştinţelor deja obţinute, ca prin extinderea ci la o ars in7..h.:nti·va, o "logică a descoperirii", să obţinctn cu adevărat schin1bări şi progrese atât de n1ari, aşa cum a crezut, după cum se ştie, Leibniz etc. Dar această controversă nu priveşte punctele principi al importante şi se rezolvă p rin afirmaţia clară că o p robabilitate tnodcrată a unui progres viitor al ştiinţelor este suficientă ca să jus­ tifice elaborarea U unei discipline nonnative ce vizează acest scop ; fără a tnai ţine seama de faptul că regulile care ar fi deduse reprezintă În sine o Îtnbogăţire valo­ roasă a cunoaşterii. Controversa, care este p ropriu-zis şi princip ial importantă şi care nu a fost din păcate J precizată cu claritate de nici una din părţi, se află Într-o cu totul altă zonă ; ca se referă la problen1a d acă prin definirea logicii ca tehnică [ Kunstlehre] surp rinden1 caracterul ei esenţial. Cu alte cuvinte, se pune problen1a dacă punctul de vedere practic [ar fi] 1 singurul care înte­ Ineiază drep tul logicii de a fi o disci p lină ştiinţifică particulară, în tim p ce, din punct de vedere teoretic, tot ceea ce logica adună sub denu rn i rea de cu noş­ tinţe ar consta, pe de o p arte, din propoziţii pu r parte, este posibi l ca p ri n i n termed i u l legi l o r ideale ale logicii p u re (în caz că există ), legi indepe ndente de p articula ritatea spiritului o m�.:ncsc, să putem deduce regu l i practice ce ţin cont de n,ctura u man<l. p articular.l (in specie ). Am d ispu ne atunci de o l ogică gen eraL\, care ar fi în acelaşi timp şi p ractic.'i.

1 A : [ este ] .

!\ j 2 B 32

H 46


64

A 33 B 33

l ' R O LFCOM ENE

LA L O G I C A P U R A

teoretice, care trebuie să revendice c a patrie a l o r de origine celelalte ştiinţe teoretice deja cunoscute de altfel, dar în p rincipal psihologia, iar pc de altă parte, din reguli ce se înten1eiază pe aceste propoziţii teoretice. l)e fapt, elernentul esenţial al concepţiei lui Kant nu rezidă în faptul că el contestă caracterul practic al .logicii, ci în faptul că el consideră că este posibil, iar, în ceea ce p riveşte teori a cu noaşterii, că este fun da­ tnental să aju ngem la o anutnită litnitare, resp ectiv reducţie a logicii, prin care această disciplină să se pre­ zinte ca o ştiinţă total independentă, nouă, p rin con1 paraţie cu alte ştiinţe cunoscute, ş i c u adevărat pur teoretică, ştiinţă căreia, la fel ca în tnatematică, i-ar rămâne străină orice idee despre o aplicaţie posibilă şi care se mai aseamănă cu maten1atica şi prin fap tul că este o disciplină apriorică şi pur demonstrativă. Reducţia l o gicii la conţinutul ei de cu noştinţe teoretice conduce, după forma prcdorninantă a teoriei opuse, la propoziţii psihologice, eventual şi grama­ ticale, sau de alt fel ; deci, la tnici părţi din ştiinţele dclin1itate pe altă cale şi care sunt, în plus, şi etnpirice ; după Kant, din contră, aven1 aici de-a face cu încă un dotneniu închis în sine, autonon1 şi, pe deasupra, a priori de adevă ruri teoretice, adică logica pură. I l S e vede c ă în aceste teorii intră în joc ş i alte opoziţii importante, anurne dacă trebuie să considerăn1 logică o ştiinţă apriorică sau crnp irică, independentă sau dependentă, den1onstrativă sau non-demonstrativă. Dacă lăsăm aceste problctnc deoparte, întrucât sunt prea îndepărtate de interesele noastre imediate, rătnâne nun1ai controversa expusă mai sus ; pe de o p arte,


l l l ',t

' f l ' l I N I ·. I L J ' f · l ! R I "l i < ' F

65

.. � i ncn1 j afinnaţia că la b aza oricărei logici concepută

1 ,

l ·.1

I-I

47

t e hnică s Ui o ştii nţă teore tică particulară, o " logică

Il l i ra " ,

în tin1p ce tab ăra adversa crede că p o a te să

tlls ificc toate cu noşti nţele teo retice pc care le p utcrn 1

' ) ns tata în teh nica logică

t ' l l llOSCU tC.

în sfcr.1 a l tor ş t i i n ţ"e teoret i ce

cu fcrntitate u lti nn.d pu nct de a căru i logicl. a devenit foarte

B c neke a ap {i rat d ej a ,·ed ere�·, ; J . St. M ill,

i 1 1 Hucntă ş i în această privinţă, 1-a delirnitat şi el cu da­

I i t a t e . �·, ;'; Pc acelaşi teren s e afl ă ş i op era c e d o tnin<l.

llOUa

d i rec ţie l o �ici î n c;cnna nia, L ogica lui S i g-w art.

l < .l exprima c la r şi

h•,)tărât acest p u nc t d e vedere :

"Sarcina su p rcn1<l a lo gicii şi cea care constituie ese nţa ci pro p riu-- zisă este aceea de a lcb re J . " -;, -;,-;,

fi

o tehnici

[ Kunst­

de vedere este reprezentat, alătu ri de în special de Herbart, şi, alătu ri de ci, de u n

Celălalt punct

Kant,

J l ll n1ăr n1 are di ntre discip o l ii lor. Cat de ccnnpatibi l c sunt d e altfel, în tlceastă privinţă,

cel rnai cxtrcn1 şi conce p ţia kantiană, re­ t ese din logica lui I3ain, care es te structurată într-adevăr A 34 ,:a o tehnică, chr care Il recu noaşte exp l ic i t şi p retinde B .H ,·n1p irisnnd

,., B E N t ·: K E vre.l s.î. i n d i �-e c o t t \ i n gcrca S<l Că logica arc u n caracter .:sc n ţ ia l m c n te p r ac t i c chi .n în t i t l u r i l e cxpu ncrilor S<llc de logic'l : /,e/nbuch dcr Logik als Ktmst lehre des Denkens [ Man u,d de log,icd mţ c:/casă c.r t e/mică .t g.:lndirii], l S32 ; System der /,ogik als 1\unsllclne des Dcnke1H [Sistem de logiul' înţelr·t�s.i c,l telmicd a gJindirii], 1 842. (-j: cu privire la p ro b lemele de con t i n u t prda\.l şi i n t ro d u c e rea la Sistemul de logică, mai al e s polem ica înd rcp t.lt.-'i t mpotriva lu i l Ierb�u t , L, p p . 2 1 � i u rm .

·:"·' Pentru discu ţ i.l problemei i m p l i ca t e aici, v,l f i avu t;l. î n \'edere nui mu l t scricrc.l polemică .1 l u i M i ll c�) t ttra lui I lamilton decât opera logid p r i n c i p.tb a lui Mill. V om i r�d i ,·,\ 1 1 1.1i dq1.utc c i t.lt elc necesare. ,., ,� ,-, S ! G \\' r\ RT, Logik\ p. 1 0. ( I n A, e s t e cit,lt.i. ed iţia ,1 2 - .1 . )


PR O L E G OMENE L A L O G TCA P U R Ă

66

1 1 48

totodată să cuprindă în sine o logică în sensul unei ştiinţe particulare, teoretice şi abstracte - ba chiar în sensul unei ştiinţe de genul n1atematicii. Ce-i drept, această disciplină teoretică se sprijină, după Bain, pe psihologic ; p rin u rnurc, ea nu preccdă, aşa cum vrea Kant , toate celelalte ş tiinţe, ca o ştiinţă absolut independentă ; dar ca este totuşi o ştiinţă particulară [eirze eigene Wissenschaft], c a nu este, ca la J\.1ill, o sitnplă coordonare a capitolclor psihologiei, inspirată de intenţia unei reglcn1cntări practice a cunoaşterii. �·: Nicăieri în decursu l tnultiplelor claborări la care a fost supusă logica 1 în acest secol, controversa aflată aici în discuţie nu ajunge să fie clar pusă în relief, nici studiată cu mai mare seriozitate. Ţinând cont de faptul că an1bcle puncte de vedere sunt pe deplin de acord cu tratarea logicii ca disciplină practică şi că an1bclc p ărţi au considerat, în general, utilă această abordare, între aga controversă desp re caracteru l ( esenţial) pr ac t i c sau teoretic al logicii apare pentru n1ulţi ca lipsită de importanţă. Sunt tocmai cei care nu au realizat niciodată cu claritate diferenţa dintre cele două puncte de vedere. Scopurile noastre nu necesită o discuţie critică a controverselor vechii logici anutne, dacă logica este o artă s au o ştiinţă, sau amândouă la un loc sau nici una din ele ; sau mai n1ult, dacă, în al doilea caz, logica este o ştiinţă practică sau u na speculativă, sau amândouă în acelaşi titnp. Sir Willian1 Hatnilton a etnis unnătolrea judecată despre aceste controverse şi, tot­ odată, despre valoarea lccstor întrebări : " The controversy �

,., Cj:

B A I N , l.ogic, 1

( 1 87Sl), § 50,

p p . 34 şi

ur m .


U ISCH' LI NELE TEORETICE

67

[ . . .) is perhaps one of the most futile in th e history of speculation. In so far as Logic is concerned, the decision of the question is not of the very smallest import. It was not in consequence of any diversity of opinion in regard to the scape and nature of this doctrine, that philosophers disputed by what name it should be called. The controversy was, in fact, only about what was properly an art, and what WtiS properly a science; and as men attached one meaning or another to these terms, so did they affirm Logic 1 to be an art, or a science, 1 or both, or neither. " Trebuie totuşi să retnarcăm �·.- a

că nici Han1ilton însuşi nu a investigat foarte profund nici semnificaţia, nici valoarea distincţiilor şi contro­ verselor aflate în discuţie. Dacă ar exista o unanin1itatc convenabilă cu privire la maniera de tratare a logicii şi cu p rivire la conţinutul teoriilor ce ţin de ca, atunci întrebarea, dacă şi în ce fel c o nceptele de art şi science ap arţin definiţiei ei, ar fi de o Î1nportanţă mai redusă, deşi, de departe, nu doar o si tnp l ă chestiune de etichetare. Dar controversa asupra definiţiilor ar fi în realitate (aşa cum am explicat deja) o controversă despre ştiinţa Însăşi, şi anutnc nu despre ştiinţa constitui tă, ci despre on

,., Sir William HAiv11LTON, Lect tm:s on Logic, cd. a 3-a, Mctaphysics atxd Logic, vol. III ), 1 884, pp. 9 - 1 O. e s te

p oate u n a dintre cele mai puţin impor­ În ceea ce pri ve ş t e lo�ica, Lkzkgarca pro­ b l e mei n u arc nici cea mai mica i m p ort a nţă. În co nscc inţ:l, dis p ula fi lozo fi lor nu s - a purt.1t î n jmu l v reu nei d i vcrsi t:lţi d e o p i n i i În l egătură c u domeniul şi natu ra acestei doctri ne, o ri cu m ar trebui c a o.; ;"i s e nu measca. Controversa a fo st în fapt nu mai desp re cct'.a c e este a

"Controversa r ... J

vol. 1 ( Lect.

u.nte în istoria speculaţiei.

cu

adcvăr.1 t o artă şi despre

mâ.sura în

care

o,tmcni i au

ceea

ce este cu ad e v,l. rat

acordat u n

sens s a u

altul

o

ştii n ţ .:l ; iar în terme n i ,

.H : c s to r

.nu n c i ci a u afi rmat că logica este o artJ s a u o �tiin ţ;i, sau ami1ndou;1 , o.;au nici u na di.n de."

B

35

A 35


68

H 49

l'RO L E G O,\f L N E LA L O G I CA P U R Ă

cea în devenire şi care doar pretinde, p r ovizo riu, că este ştiinţă şi în cazul căreia p roblemele, n1etodcle, teoriile, pc scurt, totul este încă incert. Dej a în tin1pul lui Han1ilton şi n1ult înaintea lui, dife renţele cu privire la setnnificaţia fundatnentală, la sfera şi la tnaniera de tratare a logicii erau considerabile. Este suficient să co1nparăn1 doar operele lui Han1ilton, Bolzano, M ill şi Bcneke şi să vcden1 cun1 au crescut de atunci dife­ renţele. Dacă punen1 alături pe Erdnunn şi Drobisch, Wund t şi Bcrgtnann, Schuppc şi B rentano, Sigwart şi U bcrweg - von1 avea o ştiinţă 1 sau doar un nun1e ? Ap roape că ar trebui S<.'i alcgen1 ulti tna variantă, dacă nu ar fi comune ici şi colo grupe n1ai cuprinzătoare de ten1e, deşi, la drept vorbind, nu există doi logicieni pri ntre aceştia care să fie de acord cu priv ire la conţi­ nutul teoriilor, sau tnăcar la tcrn1cnii prob len1elor. Dacă adăugăn1 la aceasta ceea ce atn subliniat în intro­ ducere - anun1c că defi niţiile expritnă doar convin­ gerile pe care le aven1 desp re sarcinile esenţiale şi desp r e caracterul n1etodic al logicii şi că p rej udecăţile si erorile ce intervin aici, dată fiin d starea atât de rătnasă în urn1ă a acestei ştii n ţe, nu p o t contribui la altceva decât la a duce a priori cercetarea spre un drun1 greşit - atunci nu von1 putea nici pe d eparte să-i dăn1 dreptate lui Hatnilton, când s p u ne : "the dec ision of thc qucstion is not of the vcry stnallcst irr1p ort." Faptu l că chiar şi unii susţinători distinşi ai d r ep tului la existenţă a logicii pure, cun1 sunt Drobisch şi Bergtnann, 11 au prezentat caracterul nonnativ al aces­ tei discipline ca pc ceva aparţinând esenţial conceptului său a contribuit nu cu puţin la confuzia situaţiei. Tabăra adversă a văzut aici o inconsecvenţă evidentă, ba chiar )

­

A 36 B 3G


1

> ISCI P LI NELE TEORFTICE

69

contradicţie. Nu inclu de conceptul de normare relaţia cu un scop director şi cu activităţile ce sunt legate de el ? Atunci, conceptul de ştiinţă normativă [normative Wissenschaft] nu spune exact acelaşi lucru ca şi cel de tehnică [Kunstlehre] ? 11aniera în care Drobisch introduce ş i concepe d efiniţiile sale nu poate decât să confirn1e ideea de n1ai sus. În Logica sa, care rămâne valoroasă chiar şi astăzi, ci tim : " Gândirea poate să d evină obiectul u nei cercetări ştiinţifice într-un dublu raport : 1nai întâi, întrucât este o funcţie a spiritu l ui , după condiţiile şi legile căreia se poate, În genere, desfăşura o cercetare ; apoi, În misura În care, luată ca i nstrument pentru dobândirea cunoştinţelor n1ediate, instrun1ent de care ne putern folosi nu nutnai corect, ci şi eronat, gând irea conduce, în prin1ul caz, la rezultate adevărate, în celălalt caz, la rezultate false. Î n consecinţă, există atât legi naturale [iVaturgesetze] ale gândirii, cât şi legi normative [1Vonnalgeset7.e], s;:n1 prescripţii (norn1e), după care gândirea trebuie si se orientcze pentru a ajunge la rezultate adevărate. Cercetarea legi lor naturale ale gândirii constituie sarcina psihologiei, stabilirea legilor sale norn1ative constituie însă sarcina logicii. ce .,·, În plus, aflăn1 apoi în explicaţia con1plcn1entară ce unnează : " Legile normative [Normalgesetze] 1 regiementează o activitate întotdeau na În confonnitate cu un anu rnit scop." Dinsp re partea adversă, se va spune : Nu există aici un singur cuvânt la care B eneke sau Mill nu ar putea subscrie şi pe care nu I-ar putea folosi în p ropriul lor o

,., D ROBISCH, Neue D,trst ellung der

Logik, cd.

a

4-a, § 2,

p.

3.

H 50


70

P R O L E G OA·l E N E LA L O G I C A P U R Ă

interes. Dacă admitcrn însă identitatea concep telor disciplin ă nonnativă" şi " tehnică" [Kunstleb re] , atunci este de ascrncnca evident că, la fel ca în cazul oricărei tehnici în genere, legă tu ra ce uneşte adevărurile logice într-o disciplină nu rezidă în coapartcncnţa lor obiectivă, ci în scopul lor director. 11 Dar atunci este vizibil absurd să trasezi logicii limite atât de strâmte, aşa curn face logica aristotel ică tradiţională � căci în acest fel, logica "pură" rămâne în afară. Este absurd să fixezi logicii un scop şi apoi să excluzi totodată din logică clase de norn1c şi de cercetări nonnativc ce apar­ ţin acestui scop. Reprezentanţii logicii pure se află încă sub fascinaţia tradiţiei ; vraj a rnagică pc care fonnalis­ rnul steril al logicii scolasticc a exersat-o de-a lungul rnilcniilor nu şi-a pierdut încă puterea pc care o exer­ cită asupra lor. Aceasta este înlănţuirea de obiecţii, uşor de înţeles, destinate tocrnai să dcturneze interesul cercetărilor noi de la o exan1Înare n1ai atentă a tetnciurilor concrete care au pledat în cazul unor gânditori nuri şi independenţi în favoarea unei logici pure ca ştiinţă autonomă şi care ar n1crita şi acurn să fie exan1inate cu seriozitate. Este posibil ca excelentul Drobisch să se fi înşelat cu defi­ niţia lui ; dar aceasta nu înscan1nă că poziţia sa, după cu n1 nici cea a rnagistrului său Hcrbart şi, în final, nici poziţia iniţiatorului logicii pure, Kant�·�, ar fi, în esenţă, "

A 37

B 37

,., Dqi o p u nea lc):ţilor psihologice, ce spun "cum este i ntclectu l şi cum gând cştc " , l egile logice, ca " regu li necesare" ce s p u n "cum ar treb u i i ntc lcctul s ă procedeze în gândire" (lf Prelegeri de logică, WW, Ilm·L . Au s g abc, VI I I , p. 1 4 ), K ANT însuşi nu a avut to t uşi i n t c n � ia să c o n ceapă logica, în u ltimă analiză, ca pc o discipl i n ă nor­ mativă (în sensul unei disci p l i nl' cc-�i află m ăsura prin adccvarca la scopu r i i e fixate). Fap tul acesta reiese man ifest d i n coordonarea p c


DISCIPLI NE L E TEORETICE

71

falsă. Nu este deloc exclus c a în spatele definiţiei in1perfecte să se ascundă o idee valoroasă, 1 dar care nu a fost exprimată într-o formă clară din punct d e vedere conceptual. 1 Să ne îndreptăm aşadar atenţia asupra procedeului atât de îndrăgit de către apărătorii logicii pure 1 de a pune în p aralel logica şi matematica pură. Discip linele matematice servesc şi ele ca fundament pentru diferite tehnici [Kunstlehren]. Arittneticii îi co­ respunde calculul practic, geometriei, tehnica nlăsurării suprafeţelor. La rândul lor, deşi într-o manieră oarecum diferită, alte tehnologii [Technologien] vin să se alăture ştiinţelor teoretice abstracte ale naturii ; teh­ nologi1le fizice vin să se alăture fizicii, tehnologiile chimice, chimiei. Faptu l acesta face loc presupunerii că sensul propriu-zis al logicii care pretinde că este pură ar fi acela de disciplină teoretică abstractă, care, prin analogic cu cazurile amintite, ar sta la baza unei tehnologii [Technologie], anume tocn1ai logica în sens con1un, practic. Iar aşa cum în cazul tehnicilor [Kunst­ lehren] în genere, uneori, de preferinţă, o disciplină teoretică, alteori însă mai multe discipline pun la dispoziţie fundan1entele din care deducem normele acelor tehnici, tot astfel şi logica, înţeleasă ca tehnică [Kunstlehre ], ar putea să depindă de o pluralitate de care el o face între logicl. şi es tetică şi cele d ou ă "surse p rimare ale simti r ii" , una ca " s ti i mă a regulilor scnsibil itătii în ge n e re " ( d e c i o ' ştiit� ţă raţională), ccal � ltă ca ştii nţă c orclativJ ( A � [corclataJ ) " a regu l i lor intelectu lui În genere " . Aşa cum nu parc s<\ fie p os i hi l pentru estetică, în acest se n s kantian, n i ci l ogica sa nu parc să p oată fi considerată ca o d iscip l i nă ce reglementează conform u nor scopuri. (Cf Critica raţiunii pure, Introducere la logi c a t ranscendentalii, I . Con cl u z ia celui de-al d oi lea parag raf. )

I I 51

A

38

B

38


P R O L L C 0 \1 L N J � L i\ I . O C ! C A P U R Ă

72

as tfel d e d i scipli ne, ş i si-şi afle, prin u nnarc, în acea logică pu ră, doar un s i ngu r fu nda ment, deşi p oate cel n1ai in1porta nt. Dacă se va arăta în plus că legi le şi for­ melc logice, în sensu l p regnant al cuvintelor, aparţin unei sfere de ad evăru ri abstracte, închisă din p u nct d e vedere teoretic, sfcră c e n u a r putea fi d eloc integrată În disciplinele teoretice delim itate pân�l aetnn, şi pc care an1 putea atu nci să o rcvcn d i cl rn pentru l ogica pură aflată în discuţie, atu nci .se va i m p u n e u nnătoarca pre­ supunere, anu me câ i inpcrfcq i u n i l c în dctcnni narca conceptuală a aces te i d i scip l i ne, ca şi incap<1C Î tatca de a o expu ne În to ată p u ritatea ci ş i de a clarifica relaţia ci cu logica în sens de tel miel, a u favorizat confundarea ci cu această tch n icl. şi au făcu t pos i b i l ă controversa în j u rul prob l c n1 c i d acă logica t rcbu i e d cl i rn i tată esenţial c a discipli nă teoJ cticl sau ca d i sciplin:l practici În titnp ce una d i ntre tabere avea î n Ycdcrc acele p ropozi ţii pu r teoretice şi Logice i'n sensu l ;n eg nant al cuv{întului, cealal t;\ Lim:1 uea b chjiniţiilc contcstabilc A 3 9 ale ştiinţei p reti ns teoret ice şi la apl icuea lor cfcct iv.i . 1 C�t priveşte obiecţia dt ar fi vorba a i c i de o revenire a logicii scolastic-aris totclicc, despre a cărei valo::tre B 39 n1odcstă 1 isto ria ar fi pron u nţat dej a j u decata ci, ca nu I l 52 trebuie să ne ncl i n isteJscă. Poate se v a doved i că 1 disciplina în discu ţ i e nu este nicid ecu 1 n de o d irncnsiunc atâ t de redusă ş i atJt de s<l. radi în probleme p rofu nde, aşa ctun i s-a rep roşat. Poate că vechea logic1 nu a fost d ecât o realizare cx tren1 de incompl etă ş i co nfuză a idei acelei logici p u re, deşi r/i rn�n c dincolo d e toate valoroasă ş i dcrnnă de res pect, ca prirn începu t şi prirnă abord::trc a problctnci. Ne putcn1 desigur întreba ,

1


1

J hC l l' T . I N EI E TFORETlCF

73

dac1 d i s p re ţ u l ară tat l o gic i i t r ad iţ i o n al e nu este c u n1 v a

o

co ns e c i n ţ ă nej us tificată a s t ăr i i de spirit a Rena ş terii,

pot avea as tăzi v reu n e fec t asupra noastră. Este u ş o r de î n ţel e s că l up t a Îtnpotriva ale cărei n1 otivc nu n1ai

ştiinţei scolastice, care este jus tificată js toric, dar care

a r ă n1 as de fa p t , adesea, nea vizată, s-a i n d r e p t a t î n a int e de to a t e Îtnpotriva logicii, ca fi i nd n1 cto do log i a p ro p r i e

acel ei ş ti i n ţe. Însă fap tu l că lo g i ca fo nnală a dobândit în m âinile s c o l a s ti c i i

( rna i ales în p e ri o a d a

de deca­

denţă) caracteru l u n e i fa lse rnctodologii nu dove de ş te

poate decât că a li p s it o î n ţeleg e re cu adevărat filozofică a teoriei lo g i c e ( atât cât a fo s t ca e lab o ra t ă ) , şi că, d i n aceas tă cauză, u t i lizarea p rac tică a aces te i a a lu at-o p e c ă i greşite, astfel c ă i-au fost a t ri bu i t e fu n cţi i rn ct o d olo gic e pen tru care ca, prin es e n ţ a ci, încă nu e r a s u ficient d e tnatură. A stfe l, tn i s t i c a n u tncrelo r nu poate să d et n o n s tr c z c n i tn i c ÎJn p o t r i va tnatctn a ti c i i . Este cun oscut ci p o le m i c a Rena ş terii îndrcp tat�i. Îtnpotri va logicii a fost prac t i c v id;\ ş i Li ră r e z u lt a t e ; prin c a s - a pro nu nţat p a s i u ne a ş i n u judecata. C u r n a r n1ai fi p o s i b il să ne l isăn1 cond tL� i ast;1 zi de j u d cc1 ţ i l e ci disp rcţu ito are ? În o rice caz, un s p i r it teoretic creato r prccun1 Leib n i z, la care av ân t u l refornutor debordant ­

al R enaşterii s-a aliat cu sobri etatea şt i i n ţ i fi c ă

nităţi i, nu

s c o 1as t i ce .

a

a

tnodcr-­

v rut să ş t i e nirnic d es p r e hărţuirilc atlti­

El a a d o p t a t în tcnneni favora b i li logica a r i s tot e l i c ă detcstată, cu atât tnai m u l t cu cât i-a fost chiar ş i lu i dar că c a n ecesită o ex t i nd er e ş i o îrnbună­ t;iţirc. În orice caz, pu ten1 / să n u ţincrn cont d e rep ro şul că lo gica pură ar duce b o în n o ire a "fonnalisn1ului

s c o 1 a s t ic s teril " , câtă v re tnc nu

a tn

cla r ifi c at sensu l ş i

A

40


74 B 40

H 53

P R O I . E G O M E N E LA L O G I C A !'U R Ă

semnificaţia disciplinei în discuţie, respectiv justifica­ rea 1 prcsupuncrilor ce ni s-au irnpus n1ai sus. Pentru a verifica aceste p rcsupoziţii nu dorin1 să începcn1 p rin a aduna şi a supu ne unei analize critice toate argurncntclc ce au fost invocate în cursul istorici în sprij inul uneia sau a celeilalte concepţii despre logică. Nu aceasta ar fi calea potrivită 1 pentru a do­ bândi u n interes nou din vechea controversă ; însă antitczcle principiale, pc care acea controversă nu a reuşit să le diferenţieze cu claritate, rep rezintă, p rin el e î n s e l e � u n i n teres, n1ai p resus de rclativitatea en1pirică a celor două părţi adverse, ş i cu acestea vren1 acun1 să ne ocupăn1.

§ 1 4. Conceptul de ştiinţă normativă. Nonna sau principiul ce-i conferă unitate Î ncepern prin a stabili o propo ziţie de in1portanţă decisivă pentru cercetarea noastră ulterioară, anurne că fiecare disciplină nonnativă, şi la fel, fiecare disci­ plina practică, se b azează pe una sau tnai n1ulte discip line teoretice, în n1ăsura în care regulile ei trebuie s�î. posede o sernnificaţie teoretică separabilă de ideea norn1ării (a obligaţiei [Sollen ] ), sen1nificaţie al cărei studiu ştiinţific revine tocn1ai acelor discipline teoretice. Pentru a clarifica cele spuse, să luăn1 n1ai întâi în co nsiderare conceptul de ş tiinţă norn1ativă, p ri n raportare l a cel d e ştiinţă teoretică. Legil e ştiinţei nor­ rnative enu nţă, cu n1 se spu ne de obicei, ceea ce trebuie să fie, deşi este posibil să nu fie, ba chiar, în condiţiile date, nu poate să fie ; legile ştiinţei teoretice enunţă,


[

1 / SCIPUNE L E TEORETI CE

75

d i rnp o t r iv ă , pur ş i s i n1p l u ceea ce este. Se ri d i c ă acu rn ce se Înţelege p r i n trebuie săfie [Seinsollen] în o p o z i ţ i e cu s i mp l u l este [Sein]. Este clar că sensul originar al cu v â n t u l u i "trebu ie" 1 Sollen ], care se raportează la o anurnită d o r i nţă sau o anu rnită v o i nţ ă, 1 la o exigenţă sau un ordin, este pre a restrâns - de exemp lu : T rc bu i e s ă n1i te su p ui ; 1 X trcb ui c să vină la mine. Aşa cum vorbim, într-un sens n1ai larg, de o exigenţă acolo u nde nu este nirneni care să i rnp ună cxi gc n ţ a şi even tual nici cineva căruia să i se adres eze cxigenţa, la fel, vorbim a d es e a d es p r e o o b ligaţie [Sollen J, i nd ep e n de n t de d o r i n ţa sau de voinţa c u i v a . Când spuncn1 : "Un războinic trebuie să fi e curaj o s " , nu îns carnnă că n o i sau altcineva dorin1 sau vren1 aşa ceva, nici că p o r u n cirn sau p re ti n d e m aces t lucru. Prin a ce s t enunţ se e xp r i n1 ă mai degrabă id eea că în general, ad ică în ceea ce-l p r iv eş t e pc f ieca r e răz­ boinic, o dorinţă sau o ex igenţă de aces t fel ar fi în­ d r ep t ăţ i t e ; d eş i nici aceasta nu este chiar e xa c t , întrucât nu este totu şi absolut necesar ca o a s t fel de ap reciere a unei do ri n ţe sau a unei exigenţe să-şi afle aici efectiv locu l. " Un războ i n ic tre b u ie să fie cu r aj o s" î n sca rn nă \ rnai degrab ă : nutnai u n r ă zb o i n i c c u raj o s es te un ră z bo i n i c "bun", iar de a ic i rezultă că un războinic c a re nu este c u r aj o s este un ră z b o i n i c "prost", câtă vrcn1e p r c d i c a t ele bun ş i p ro s t î ş i În1p ar t ex te ns i u ne a c o n c ep t u lu i d e r ă z b o i n i c N u n1ai întrucât această j u d e c a t ă de v al oa r e este valabilă, arc drep tate cine p re t i n d e de l a u n r ăz b o i n ic să fie cu raj o s ; iar pen tru a ce laşi tcn1ei este şi de dorit, l ă u d a b il etc. ca el să fie astfel. La fel este ş i cu a l t e e xe n1 p l e " U n orn t r eb u i e s ă- ş i iu b e a s c ă ap roap ele" vrea să spună că, c i ne nu î ntrebarea,

A 41 B 41

-

.

.

l 1 54


76

B 42

1 ,__> G

I C J\

PURÂ

fa c e acest lucru nu mai este u n om " bu t ! " , în con s e ­ este eo ipso u n on1 ,,rău " (în a ce a � l..i p rivinţă ) . " 0 dramă n u trebuie s ă s e d i v iz e ze într -o scr i e d e ep is oade" - al tfel n u e s te o dramă " bun ă " , o o p e ră de artă "veritabili" . În toate ace s te caz uri facen1 ca esti­ marca noas t ră p oz i tiv ă, atribu irea unui p re d ic a t va loric p oz i t i v, să d ep in d ă de o c ond i ţi e ele îndeplinit, a c ărei nerespectare atrage d upă sine p redic atu l negativ cores­ p u n zător. În ge n e r a l , pu tern să considerăm. ca e g al e , s au cel p u ţi n ca echivalente, e x p r es i ile formale : "Un A tre b u ie să fi e B " şi " U n A, c a re nu este B, este u n A ră u " sau " N u rnai u n A ca re este B este u n A bun(( . Termenu l " b u n " es te luat a ici desigur în sensul cel n1ai larg, în sensul de ceva v a l oro s , orice s-ar înţelege p r i n aceasta ; Î n pro p oziţiile c o n cre te , 1 care p o t fi fo r­ nl al i z a t e prin e xpre s i i l e de mai sus, el tre buie î n ţ e l e s în sen s u l par t i cu l a r 1 af evalu ărilor ce le stau la bază, de e xe mpl u , ca ceva u til, frurnos, tno r a l etc. Există tot atât de mu l t e felu ri d e a v orb i d espre o b l i g a ţ ie [Sollen 1 câte rno du r i diferite de evaluări există, deci, câte fel u r i de v a l ori -- reale sau presupuse. E nu nţ u r il e norn1ative n e ga t ive [die negativen Aus­ sag en des Sollens] nu trebuie in terp retate ca neg aţii al e en u n ţu ril or afinnative coresp unzătoare, du p ă ctnn nici ne g a rea une i e x i g enţe nu arc, în sensu l o bi şn u i t al cu ­ v i n te l o r , valoarea u nei interdicţii . C â n d spu nem că un războinic nu t re b u i e s ă fie laş n u în s c a rnn ă că e s te fals e nu nţu l el. un războinic trebuie să fie laş, ci că un răz­ b oinic laş este ş i un război nic p rost. În co n s ecin ţă, ur­ mătoarele fonnuldc sunt echivalente : "Un A nu tre b u ie să fie B" şi "Un A care este B este întotdeauna un A pros t" sau "Nutnai un A c are nu es te B este u n A bun" . ci n ţ ă ,

A 42

P R O L E C O M E N E Li\


1

) [ S CI P I .I ' E L E 'J'EORFTlCE

77

F a p t ul că o ob l ig a ţi e [Sollen 1 şi negaţia ci [Nicbt­ sollen_I se exclud este o consecinţă fonna1-1o g ică a e n u n ţ u rilo r care le interp retează ; 1 acelaşi lucru este valabil şi despre propoziţia că judecăţile d esp re o ob l i gaţie nu co nţ i n n ici o af i nna ţie despre vreo exi s te n ţă co rcspu n z ă toarc. Judecăţile de fonnă nonnativă pc care toetn ai le - a n1 expl ica t nu sunt desigu r si n g u r ele care pot fi cons ide­ rate ca atare, chiar dacă în expresia lor nu este folosit cu v in ţe lul " trebuie" [soll1 ] . Este lipsit de i rn po r ta n ţă dacă în loc de "A treb uie (respectiv nu trebuie) să fie B" p ut en1 să s p u n e 1n şi "Este o b lig a t or iu [nzufl] ( respe ct iv nu este p c r n1Î s [darf nicht_] ) ca A să fie B " . 1v1ai it npor tan t este s ă i ndi c ăt n cele două fonne noi : "Nu este obligatoriu ca A să fie B" şi "Este pc n ni s ca A să fie B " , care rep rezintă opuscle contradictorii ale prop o z iţ i i lor precedente. "Nu e ste obligatoriu" e s t e astfel n egaţi a lu i " trebui e" sau - ceea ce este acelaşi

l i 55

lucru - negaţia lui "este obligatoriu" ; "este p er n1 is"

este n e gaţ ia lui "nu treb ui e " sau -- ceea ce este acelaşi lucru --- negaţia lui "nu es te pe nn is " ; după cun1 se ve de cu uşurinţă din judecăţile de valoare ce i nt e rp re t e az ă aceste fonne : "Este obligatoriu [m ufl ] ca nici u n A să nu fie B" = "Un A, c a re nu este B, nu este, din aceasti cau ză, un A p rost" . "()rice A p oa te [darj] să fie B" "Un A ca re este B, nu es te, din ac eas t ă cauză, u n A =

prost" .

Dar t re b u ie să luăn1 aici în calcul şi alte p rop oz i ţ i i . ! De exetnplu : "Pentru ca un A să fie un A bun, este su fic i e n t 1 ( respec tiv nu este su ficient) si fie B." În tirnp 1 A : [ SollcnJ.

A 43 B

43


7R

P R O L F G O .M E NE Li\ L O G I CA l ' U R Ă

ce p ropoziţiile precedente se referă h anurnitc condiţii

necesare pentru a atribu i sau a respinge prcdicatc va­

H 56

lorice poziti ve sau ne g a t i ve, în propoziţiile date aici este vorba de condiţii suficiente. La rândul lor, alte pro poziţii îşi propun să e n unţe conc01nitent condiţii necesare şi suficiente. Prin cele spuse, trebuie că an1 epu izat fonnele esen­ ţiale ale p ropoziţiilor normative generale ; lor le cores­ pund, desigur, şi fonnc de judecăţi de valoare particul are şi ind ividuale , care nu aduc însă analizei nin1ic inlpor­ tant, iar ultin1clc dintre ele nici nu intră în discuţie, în or i ce caz, pentru s c o purile pc care ni lc-an1 fixat ; ele au Întotdeauna o relaţie rnai apropia tă sau n1ai îndepăr­ tată cu anun1itc g e neralităţi nonnativc şi nu pot servi ca cxen1plc în di s ciplinel e abstracte şi norn1ativc decât sprijinindu-sc pc gcncralităţile ce le r e gl c n1 c ntează . Astfel de discipline se rnenţin, în general, dincolo de orice existenţă individuală, gcncralităţi l c lor sunt de natură "pu r conceptuală" ş i au caracterul de legi în adevăratu l sens al cuvântu lui. Obscrvărn din aceste analize că orice propoziţie norn1ativă 1 presu pune un anun1it tip de evaluare ( apro­ bare, apreciere), prin care se co nstituie conceptul de lucru " bun" (de valoare ), în tr-un anun1it sens dcter­ nlinat, respe c t iv de lucru "rău " ( de non-valoare), cu referire la o anu n1ită clasă de obiecte ; în consecinţă, În confonnitatc cu această evaluare, obiectele se în1part în bune şi rele. Pentru a putea ernite judecata "Un răz­ boinic trebuie să fie curajos", trebuie să ain un concept oarecare despre războinicii " buni", i ar acest concept nu se poate Întetncia pc o definiţie non1inală arbitrară, ci nun1ai pc o evaluare generală ce permite să ap r ecicrn


l

HSCIPLINET .F TEORET I C E

79

că anu n1iţi războinici sunt buni, că alţii s u nt răi, după una sau alta dintre pro p rietăţile lor. Dacă această ap r eciere este sau nu una "obiectiv v a labi l ă " , într- u n sens oarecare a l ac e s to r cuvin te, d acă trebuie Licu t<1 în genere o dife r enţă între "ceea ce este bun" din punct de vedere subiectiv şi "ceea ce este bun" din p u nct de veder e obiectiv, nu i ntră aici în aceast ă discu ţie, în care ne ocupătn doar de stabilirea sc nsu lui propozi ţiilor ce exp rin1ă o datorie [Sollcnssătzc]. Jl Este suficient că a avut loc o evaluare, [că este prezentă o intenţie în al că rei conţinut stă că ceva este valoros sau es t e bun] 1 • Dacă s e fixează, din1potrivă, pe baza u nei anurnitc ev a luăr i ge neral e, un c u p lu de predicate valorice pentru clasa la care se refer ă, atunci este dată şi posibilitatea judecăţilor norn1ative ; toate fonncle p ropoziţiilor nonnative îşi capătă astfel sensul lor pre ci s Orice caracter distinctiv B co n st i tutiv p entru un "bun" A furnizează, de exemplu, o p ro po zi ţ ie de fonna : "Orice A trebuie [sol!] să fie B " ; un caracter distinctiv B ' incotnp atibil cu B va furniza p ropo z iţi a : "Nici u n A nu arc v o i e ( nu trebuie) să fie B ' " etc. Î n ceea ce priveşte, în final, conceptul de judecată normativă, puten1 să- 1 detern1inăn1, con fonn anali­ z e l or noastre, dup ă cutn u nncază : Se n u tn e ş t c n o r ­ nlativă orice p ropozi ţie care, pri n rapo rtare la o evaluare [generală]2 ce serveşte ca tcrn ei şi la conţinutul astfel dctcnninat al cuplu lui de p rcdica te valorice ce ţin de acea evaluare, enunţă anun1ite condi \ ii necesare sau suficiente, sau n eces a re şi suficiente pentru p o sesia .

1 A: [în sensu l d ceva este cu aJev<hat b u n

1

Comp letare În 13.

sau

valoros].

J\ 44 B 44


80

I -1 57

H 45 A 45

i' R O I . E C O l\I L N E ! . A L O G I C A P U RĂ

unui as tfel d e predicat. Odat� c e arn stabilit, pc cale estin1ativă, o distincţie întt·c "bun�� şi "rău " Într-un sens dctcnninat, deci ş i într-o anu n1Î t�l. sfcr� dctcnninată, suntctn 1 desigu r interesaţi să d ccidcn1 în ce con­ diţii, p rin ce p roprietăţi intrinseci sau cxtrinscci, ne es te sau nu garantat acest bp t-de-- a--fi-bun, resp ectiv dc-a-fi-rău, în sensul pc c,uc 1 -- arn stabilit ; ce proprie­ tăţi nu trebu ie să lipsească, p entru a p utea să atribu irn u nu i obiect din acea sfcră valoarea de bu n etc. Acolo unde vorbin1 despre bun şi râu, su ntenl de ascrnc n ca obişnuiţi să cfcctu ărn, pri n tr- o cstirnare cotnp arativă, difcrcnţ icri între rnai bun �i cel rnai bu n, respectiv între mai rău şi cel rnai r·âu . Dacă plăcerea este ceea ce este bun, atunci, dintre două plăceri, cea rna i bună es te cea tnai intensă ş i, de ascn1cnea, cea care durează rnai rnult. Dacă p rivi m cunoaşterea ca pc un b un, atunci nu orice cunoaştere este pentru noi "la fel de bună" . Acordătn rnai n1ultă valoare cunoaşterii legi­ lor d ecât cunoaşterii faptelor singu lare ; la fel, aconb rn tnai tnultă valoare cu noaşterii legilor mai generale 1 -- de exernplu, "()ricc ecuaţie 1 de gradu l n are n rădăcini" decâ t cunoaşteri-i legilor sp eciale ce se s u bsutnează lor - " Orice ecuaţie de grad u l al 4-- lca are 4 rădăcini" . Apar astfel, în legătură cu p rcdicatcle valorice relative, întreb ări nonnative as etnănătoare cu cele puse în legătu ră cu p redicatelc valorice absolute. ()dată ce a fost fixat conţinu tul co nstitutÎY a ceea ce treb uie eva­ luat ca bun - respectiv rău --, survine întrebarea despre ceea ce trebuie considerat, p rintr-o evaluare compa­ rativă, ca fiind constitutiv n1ai b u n sau mai rău ; apoi, n1ai departe, care sunt condiţiile 1nai apropiate sau nui îndepărtate, necesare sau suficiente p entru prcd icatclc ---­


1 I I S C I P LI NELl TEO RET I C E

81

relative care detern1ină constitutiv conţinutu l a ceea ce este n1ai bun - respectiv rnai rău - şi, în final, a ceea ce este rdativ cel n1ai bun. Conţinu turile constitu­ tive ale predicatclor valorice pozitive şi relative sunt, aşa-zicând, u nităţile de rnăsură în funcţie de care n1ăsu­ ran1 obiectele sferei la care se refera acele p redicate. Totalitatea acestor norrne cons tituie evident o grupă închisă în sine, detenninată printr-o valorizare fundarnentală. Propozi ţia n o nnativă ce spune că o b i ecte l e din sfera dată trebuie să satisfacă carac­ teristicile dist inctive constitutive ale predicatului valoric pozitiv, şi anurne în cea 1nai rnare tnăsură posibilă, are o poziţie priviJegiată în i nteriontl fiecărei grupe de nor­ nle de acelaşi fel şi poate fi caracterizată ca normă fund,1mentală. U n astfel de rol joacă, de excn1plu, itn­ perativul categoric, în interio rul grupei de p ropoziţii normative ce constituie etica lui Kant ; la fel, principiul "celei tnai mari fericiri posibile de cel tnai tnare nun1ăr de ori posibil" în etica utilitariştilor. ! Această nonnă fun&:unentală este corebtul definiţ iei lui "bun" şi "tnai b un", În sensul aflat În discuţie ; ea p recizează care este principiul fundamental ( valoarea fundamentală) după care trebu ie realizată orice nonnare şi nu reprezi ntă astfel, prop riu-zis, o p ro­ poziţie nonnativă. Raportul dintre nonna fundatnentală şi p ropoziţiile p ropriu-zis normative este analog rapo rtu l u i dintre aşa-nurnitclc definiţii ale seriei nutnerclor şi 1 teorerncle - ce se referă în pern1anenţă la acele definiţii - despre raporturile nun1erice în 1 aritmetică. An1 putea şi aici caracteriza aceast�l nonnă fundan1entală ca "definiţie" a concep tului nonnativ de bine - de exen1plu, a concep tului de bine în sens

1 1 58

B 4()

A 46


82

l-1 59

P R O L E G O M E N E LA L O C ICA P U R A

moral ; caz în care ar trebu i să abandonărn, ce-i drept, conceptul logic obişnuit de definiţie. Dacă ne fixăm ca scop să studiem ştiinţific totali ­ tatea propoziţiilor normative de acelaşi fel, prin rapor­ tare la o "definiţie" în sensul arătat mai sus, deci prin raportare la o valorizare generală fundamentală, se naşte ideea unei discipline normative. Fiecare disciplină de acest gen este p rin urmare caracterizată cu claritate pri n norma ei fundamentală, respectiv prin definiţia a ceea ce trebuie considerat în ea ca fiind " bun" [das GuteJ . Dacă, spre exemplu, considerăm ca fi ind bun producerea şi menţinerea, creşterea şi intensificarea plăcerii, ne vom întreba atunci ce obiecte stârnesc plă­ cerea, respectiv În ce condiţii subiective şi obiective fac acest lucru ; şi, în general, care sunt condiţiile nece­ sare şi suficiente pentru ca plăcerea să survină, pentru menţinerea şi sporirea ci etc. Dacă le concepem ca obiective ale unei discipline ştiinţifice, aceste întrebări ne oferă o hedonică, cu alte cuvinte, o teorie a plăce­ rilo r ; ca este etica normativă în sensul hedoniştilor. Evaluarea a ceea ce suscită plăcerea furnizează aici norma fu ndan1entală care determină unitatea acestei discipline şi o deosebeşte de orice altă disciplină nor­ n1ativă. Astfel, fiecare disciplină arc norn1a ei fu nda­ rnentală proprie, iar aceasta reprezintă de fiecare dată principiul care face ca disciplina nonnativă respectivă să fie unitară. Î n disciplinele teoretice, dimpotrivă, lipseşte această relaţie centrală ce se stabileşte Între toate cercetările şi o valorizare fundamentală, ca sursă pentru un interes dominant al normării ; unitatea cer­ cetărilor şi coordonarea cunoştinţelor lor sunt determînate exclusiv 1 de interesul teoretic, care este orientat


1

HSCIP LI NE L E TEORETICE

83

spre cercetarea lucrurilor ce fonnează un tot în mod obiectiv ( adică teoretic, în virtutea lcgităţii intrinseci a lucrurilor) şi care trebuie, de asemenea, să fie studiate îrnprcună, în apartenenţa lor reciprocă. / /

§ 15. Disciplină normativă şi tehnică Interesul normativ ne guvernează natural mai ales în cazul obiectelor reale, ca obiecte ale evaluărilor prac­ tice ; de aici, tendinta noastră manifestă de a efectua o identificare între conceptul de disciplină normativă şi cel de disciplină practică, de tehnică [Kunstlehre]. Se observă însă uşor că această identificare nu poate fi justificată. Pentru Schopenhauer, care respinge din principiu orice tnoralizare p ractică, ca o consecin ţă a teoriei sale despre caracterul înnăscut, nu există o etică în sensul unei tehnici [Kunstlehre], dar există cu sigu­ ranţă o etică în sensul unei ştiinţe normative, pc care el însu şi o elaborează. Căci el nu renunţă nicidccun1 la diferenţicrilc valorice pc plan moral. - Tclinica [Kunstlehre] reprezintă acel caz particular al disciplinei no rmative în care norma fundatncntală constă În atingerea unui scop practic universal. Evident, fiecare tehnică include astfel în sine, în totalitate, o disciplină normativă, dar care nu este, ea însăşi, o disciplină prac­ tică. Căci sarcina ci presupune, înainte de toate şi inde­ pendent de tot ceea ce se rap o rtează la realizarea practică, îndep linirea misiunii mai rcstrânse de a fixa normele după care poate fi judecată adccvarca sa la conceptul general al scopului de realizat, adecvarea la ceea ce posedăn1 sub formă de caractere distinctive pentru clasa de valori respectivă. Viceversa, orice ,

A 47 B 47


84

l' R O I . L G O M J·. N E L A L O G I C A P U R Ă

disciplină nonnativă, În care valorizarea fundan1entală se transfonnă într-o fixare corespunzătoare a u nui scop, devine, prin extindere, o tehnică.

§ 1 6. Disciplinele teoretice ca fundanunte pentru disciplinele nonnative

H c)o

A 4S B 48

Este uşor de văzut acun1 că orice disciplină nonna­ tivă ş i, a fortiori, orice disciplină practică presupun ca fundan1entc una sau tnai rnulte d iscipline teoretice, în sensul că trebuie să posede o scinnificaţic teoretică scparabilă de orice norn1arc, 1 sctnnificaţic care, luată ca atare, 1 îşi afb locul său natural în anumite ştiinţe teoretice, fie deja delin1itate, fie încă pc calc să se constituie. ) Norn1a fu nd a tncnt a lă ( respectiv valoarea funda-­ nlentală, scopul final) detern1ină, după cu m an1 văzut, u nitatea disciplinei ; ea este de asctncnea cea care intro­ duce ideea nor m ării în toate propoziţiile nonnativc ale disciplinei. Dar pc lângă această idee comună a con­ fonnării la norn1a fundarncntală, aceste p ropoziţii po­ sedă o semnificaţie teoretică proprie, ce le deosebeşte pe unele de altele. Fiecare cxprin1ă ideea unei relaţii de conforn1are între no nnă ş i ceea ce este norn1at; dar însăşi această relaţie se caracterizează obiectiv - dacă facern abstracţie de interesu l estin1ativ ca o relaţie între condiţie şi condiţionat, relaţie pusă ca existentă sau nonexistcntă în propoziţia normativă ce se referă la acea relaţie. Astfel, orice p ropoziţie nonnativă de forma "Toţi A trebuie să fie B" i nclude, de exen1plu, propoziţia teoretică "Num. a i acei A care sunt B au pro­ prietăţile C", unde prin C înţelegcn1 conţinutul consti­ tutiv al predicatului nonnativ "bun" (de excrnplu, -


L J ISCII'LI N E L E TEO R ETIC:F

85

plăc e r e a, cunoaşterea, pc scurt, exact ceea ce a fost dcsctnnat ca f i i n d b u n În sfera dată, p r i n acea valorizarc fundan1cntală). Noua propoziţie este una pur teoretică, ca nu conţine nimic din ideea normării. Şi vice versa, dadi orice propoziţie de această ultimă fonnă este valabilă şi d acă se constituie ca un r e zult a t nou valorizarea unu i C ca atare, valorizare ce face să fie d ori t un raport normativ cu acesta, atunci p ro­ poziţia teoretică va lua forn1a norn1ativă : "Numai un A care este B este un A bun" 1 , adică " Orice A t r ebui e să fi e B"2• De aceea, propoziţii nonnativc pot apărea chiar şi în conexiunile teoretice dintre idei : în astfel de conexiu ni, interesul teoretic pune valoare pe exis­ tenţa unei stări de fapt de tipu l M ( cu1n ar fi existenţa proprietăţii de e g a litat e a laturilor unui triunghi de definit) şi in1plică aici alte stări de fapt (de exen1plu, isogonalitatea, proprietatea de a fi echiunghiular : dacă triunghiul trebuie să fie ech ibtcral, a tun c i el este nece­ sar cchiunghiular), cu precizarea că această orientare este ceva provizoriu şi secundar în ştiinţele teoretice, 1 Întrucât intenţia finală vizează aici conexiunea teoretică proprie a / lu cru rilor; de aceea, rezultatele pcrn1anente 1 n u sunt concepute într-o formă nonnativă, ci Î n forn1cle une i conexiuni obiective, i a r aici, î n fo nn a propoziţiei generale. Este acun1 clar că relaţiile teoretice care, după cele expuse, se ascund în propoziţi ile ştiinţelor norn1ative, trebuie să-şi afle locul lor logic În an tunitc ştiinţe teoretice. Prin u nnarc, d a că ştiinţa norn1ativă vrea 1 Ghili mddc l ipsesc în A . 2 G h i l i melele l i psesc î n A .

A 49 I-I 6 1 B

49


86

A 50

13 50

P R O T . E C O M F N E L A LO G I CA P U RĂ

să-şi merite numele, dacă vrea s ă cerceteze ştiinţific relaţiile d intre stările de fapt ce trebuie normate şi nonna fu ndamentală, atunci ca trebuie să studieze semnificaţia teoretică centrală a acestor relaţii şi, în consecinţă, să p ătru ndă în sferele ştiinţelor teoretice ce se referă la aceste relaţii. Cu alte cuvinte, orice dis­ ciplină normativă reclamă cunoaşte rea anumitor adevăruri ce nu sunt normative ; ca preia însă aceste adevăruri din anumite ştiinţe teoretice sau le câştigă p rin aplicarea propoziţi-ilor p reluate din aceste ştiinţe la constclaţiilc de cazuri determinate de interesul normativ. La fel stau lucrurile şi în cazul mai special al unei tehnici [Kunstlehre ], ba chiar, neîndoielnic, într-o 1năsură mai largă. Se adaugă aici cunoştinţele teoretice care trebu ie să ofere bazele şi mijloacele pentru o realizare fructuoasă a scopurilor. Să mai obscrvărn un aspect de interes pentru ceea ce va unna. Desigur, aceste ştiinţe teoretice pot aduce, într-o măsură variată, o contribuţie la fundamentarea ştiinţifică şi la configurarea disciplinei normative respective; ele pot fi de asemenea de o importanţă mai mare sau n1ai mică pentru ca. Se poate arăta că, pentru satisfacerea intereselor u nei d iscipline normative, cunoaşterea unei anumite clase de conexiuni teoretice este necesară în primul rând şi că, prin aceasta, dezvol­ tarea şi raportarea la domeniu l teoretic de cunoaştere, căruia îi aparţin clasele respective, sunt hotărâtoare, dacă vrem să faccrn cu putinţă acea disciplină normativă. Pc de altă parte, este posibil ca, pentnt construcţia acestci discipline, 1 anumite clase de cunoştinţe teoretice să fie într-adevăr folositoare şi eventual foarte impor­ tante, însă nurnai de o semnificaţie secundară, astfel încât 1 clitninarea lor ar restrânge domeniul acestei


l > I SCIPLI NELE TEORETICE

87

discipline, fără însă a-l face să dispară în totalitate. Să ne gândim aici, de exen1plu, la raportu l dintre etica exclusiv normativă şi etica p ractică.�·: 1 Toate acele propoziţii care se referă la înlesnirea realizării p ractice nu ating sfera simp lclor norme ale evaluării etice. Dacă aceste norme dispar, respectiv dacă disp ar cunoştinţele teoretice ce le stau la bază, nu vom mai avea nici o etică în genere ; dacă l ipsesc numai acele propoziţii de care am vorbit, care se referă la înlesnirea realizării p ractice, dispare numai posibilitatea unu i p raxis etic, respectiv posibilitatea unei tehnici a acţiunii rnorale. Conceptul de fundan1ente teoretice esenţiale ale unei ştiinţe normative trebuie înţeles cu referire la astfel de distincţii. Prin aceste fundamente ave1n în vedere ştiinţele teoretice absolut esenţiale pentru construcţia ştiinţei normative, eventual şi grupele de propoziţii teoretice relative la ele, care sunt de o importanţă ho­ tărâtoare pentru ca disciplina normativă să fie posibilă.

,., CJ

mai sus § 1 5, p . 4 7.

H

62


C A P I TO L U L I I I

I

1

63

Psihologism ul, argumen tele sale şi poziţia sa faţă de contraargum entele obişn uite

§ 1 7. Controversa asupra faptului dacă fundamentele teoretice esenţiale ale logicii normative se află în psihologie Dacă ap l ic ăm r ezu l t a te l e ge n e ral e a le u l t i nutl u i

cap i to l la logica înţeleasă ca d is c i p l i n ă n o rn1ativă, s e r i d i c ă întrebarea prin1ă ş i fu ndan1entală : Care s u n t şti i n ţele teo retice ce furn i z ea z ă fundan1cntclc es e nţia l e a le doct r i n e i ştiinţe i [Wissenschaftslebre] ? I a r aici adău­

�ăn1 i med iat o al t ii 1 1 î n t re bare : Este corectă afirn1aţia că adevăru rile teo r e ti c e pe care le găsirn t r a t a t e În cadr u l logicii t radiţionale şi tnodcrne şi care fac p arte, ,

înai nte de toate, din fu ndatncntu l ci esenţ i al , îşi af] ă locu l lor teoretic În sfera şt i i n ţdo r deja dclitnitatc şi care

s -au dezvol tat au t o n o m ? Ne lovin1 aici de con troversa cu p rivi re la rap o rtul d i n t r e psihol ogie ş i l ogică ; c ă ci u na dintre dj r cc ţ i i le ce don1ină chi a r în epoca noas tră arc l a înd cn1ană r ă s p u ns u l

p e n tru î n trebările fo rrn u l ate tna i s u s :

fu ndatnentclc teoretice e s e nţi al e ale lo g i c i i se a fl ă În psiholo gic ; în don1 cn i u l ci se află p ropoziţiile care, c o nfo rn1 s c tnnificaţici lor teo ret ice, confcr�1 logicii a tnprcnta ei caracte ristică. Logica s e c on1po rtă faţă de p s i ho lo g ic ca o ran1ură o a r ecare a t e hnologiei ch imice

A 51 H 51


P R O L L G O .\I E N L LA L O G I C A P U R /\

90

faţă d e chin1ie, c a te hnica n1ăsu rării sup rafeţelor faţă de gco n1ctric etc.

există

Pentru d irecţia p si ho l o g is tă,

nu

nici u n ten1ei pentru a delin1ita o nouă ştii nţă teo retică, cu atât mai pu ţ i n pentru o astfel de ş tiinţă

I l 64

care ar trebui să merite nun1cle de logică, într-un s ens tnai restrâns şi tnai pregnant al cuvântului. Se vorbeşte

chiar destu l de des j despre psihologic ca şi cu1n aceasta ar oferi fu ndamentul teoretic u nic şi suficient al tehnicii logice. C i t in1 în scrierea p o l e tnică a lui M i l l îndrep­ tată Îtnpo triva l u i Ha1nil ton u n11ătoarcle : " Logica nu

este o ş tiinţă distinctă de psihol o g ic şi coo rdonată aces­ teia. Î n tnăsu ra în

care este în g e n e r e ştiinţă, logica este

o parte sau o ramu ră a psihologiei, care se diferenţiază de aceasta, pc de o parte, p recun1 p artea de întreg, iar p c d e altă parte, p rccu rn arta d c ştiinţă. Ea datorează co tnp let bazele ci teoretice psiholo giei şi cup rinde în

sine

din această ş tiin ţă

tot adt de mult pc cât este

necesar p entru a întctneia regulile artei sale. " �·: Lui L ipps i s e parc c h iar că logica ar trebui să fie s ub or­ donată psihologiei, ca o s in1p lă parte con1ponentă a

A 52

B 52

acestei a ; căci el sp u ne : "Tocn1ai faptu l că logica este o disciplină particu lară a ps i hologiei face ca cele două s ă se separe suficient de clar una de cealaltă. " �·: �·: 1 1

,., J. St. MIU., An Fxmnin,ttiun ofSir W'illiam l!mnilton 's Philoso­ phy5, pp. 4 6 1 şi u r m . ,."., L r !'l'S, Gnmdziige der /,ogik ( 1 893 ), § 3 .


1 '<, 1 1

IOLOGJSMUL

91

§ 1 8. Argurnentarea psihologiştilor�·:

Dacă ne întrebăn1 pc ce se întcn1ciază astfel de afir­ tnaţii, ni se oferă o argu tncntarc cxtrcrn de p lauzibilă, ce p arc să clin1ine dintru în ceput o rice d ispu tă ulterioară. Oricun1 an1 vrea să dcfinirn tehnica logică [die logische Kunstlehre] fie ca tehnică a gândirii, fie ca tehnică a judecării, raţionării, cunoaşterii, dc­ nlonstraţici, ştiinţei, fie ca tehnică a direcţiilor pe care le adoptă intclcctul În căutarea adevărului, sau în evaluarea argurncntclor etc. - observărn că anu1nite activităţi sau produse psihice sunt dcsetnnatc întot­ deau na ca fiind obiectele reglctnentării practice. Şi aşa cu n1 prelucrarea unei tnaterii confonn regulilo r unei arte presupu ne în genere cu noaşterea proprietăţilor sale, la fel vor sta lucrurile ş i aici, unde este vorba, în particular, de o tnaterie psihologică. Cercetarea ştiinţifică a regulilor după care trebuie tratată această tnatcrie va tri1nitc bineînţeles la cercetarea ştiinţifică a acestor proprietăţi : psihologia, nui precis, psihologia cu noaşterii, furnizează p ri n urn1arc fu ndan1 entu l teoretic pentru / construcţia unei tehnici logice. �·:�·: Dacă aruncăn1 o privire asupra conţinutului de idei al scrierilor de logică se confi nnă cele spuse 1nai sus. Despre ce este vorb a aici în Jnod constant ? l)esp rc concepte, judecăţi, raţionamente, deducţii, inducţii, defi­ niţii, clasificări etc. - nimic altceva decât psihologic, -

1;

.folosesc expresiile psi hologist, psi hologism ş . a . fără vreo

" n u an ţă" cvaluativă,

Erkcnntnistheorie.

la fel ca STUMPF în scrierea sa PS)'chologic und

,·;1; "Logica este o disc i pl ină psihologică, tot pc atât de sigur pc cât este faptul că c u n oaş tcreJ. se prod u ce nu mai în sufld ( I';:,J 'chc ) , iar g.î ndirea ce se desăvârşeşte în cunoaştere este un eveniment psihic" ( LIPPS, foc. cit. ).

1 1 (,:;


P R O L E C O M F. N E LA LO G I CA PURĂ

92

A 53 B 53

numai că selectati şi ordo nată d u p ă p u ncte de vedere norn1ativc ş i practice. O ricât de s trârntc ar fi lin1 itcle pc care lc-<un fixa lo g i cii p u re, nu pu tem evita inter­ ven ţ ia a sp ec t elo r psihologice. Ele se ascund dej a în conceptele constitutive pentru legile l o gi c e, ctnn su nt, de exe mp lu , conceptele de adevăr şi fal si t a te, afinnare şi

negare, general şi part icu l a r, tcn1ei şi consecinţă etc.

11

§ 19. A rgumentele obişnuite ale taberei opuse şi s o lu ţia lor psihologistă Es te destul d e ci u dat că tabăra adv ers<1 cred e că poate în tctneia sep ararea n etă d i ntre cele două d isci­ pline tocmai prin rap ortare la caracteru 1 no nnativ al lo gi c i i Ps ihologia, se spune, conside ră gând irea aşa cum este, logica, a.� a cu m tre b u i e S<l fie. Pri ma arc de a face c u l eg i l e natu ra l e � l e gând i rii, ulti n1 a arc d e a face cu l e g i l e nonnativc. l n comentari i l e lui Jăsche la p relegerile kant ien c d e logi.că se s p u n urn1ătoarcle : "Unii l o g i c i e n i co n s id er."\ într-adevăr că p r i nc i p i i le psi­ hologice s u n t p rcs upozi ţi i p e n t r u logică. Însă, a i n tro­ d uce în l ogică as tfel de p ri ncipii este la fel d e absurd p c cât este să extragi rno rala din vi aţă. Dacă p rclu ăm p rincip i ile din psihologic, ad ic ă d i n ob s e rv aţi ile asupra intelectului nostru, vom afla atu nci doar cun1 se d esfă­ şoară gândirea şi ctun subzistă ea confru ntată cu d ife ­ ri te obstacole şi în d iverse co n d i ţ ii sub iective ; ceea ce ar condu ce însă nun1ai la cunoaşterea u n o r legi exclu ­ s i v contingcnte. Î n l ogică, n u este vorba îns ă despre reguli co ntingcnte , c i despre reguli necesare nu d e s p re cun1 gând im, ci de s p r e curn trebuie să gând i rn. De ace ea, r egu l i l e l o gici i nu t r e b u i e să fi e extrase d i n fo l o s i r ea con tingcntă a r a ţi u n i i , c i d i n fol o s i rea .

-


1'"1 1 I O LO G I SM U L

93

l' Î n ecesar{t, J pc care o d c sco p c ri n1 în sine, fără nici o psihologic. I n logică, nu doritn să ş ti n1 cun1 es te şi cun1

li

66

hândcş t e intclectul, nici cu n1 a procedat el până acun1 în procesul gândirii, ci cun1 ar trebui să procedeze în gândire. Ea trebuie să ne înveţe folosirea corectă a intelectu lui, adică folosirea În acord cu el îns u s, i. " �·: O poziţie aseinănătoare adoptă Herbart, atunci când obiectează Î1npotriva logicii tin1pului său şi împotriva "istorisirilor aşa-zis psihologice despre intelect şi ra­ ţiune cu care debutează logica", ceea ce este o Il eroare A 54 B 54 tot atât de gravă prccu1n aceea a unei n1orale care vrea să înceapă cu istoria naturală a înclinaţiilor, instinctelor şi slăbiciunilor tuna ne ; la fel, întâlnin1 aceeaşi p oziţie şi atunci când, pentru a întcn1eia ace a s t ă distincţie, el trin1ite la caracterul nonnativ al logicii, ca şi la carac­ terul norn1ativ al eticii deopotrivă.;': ;': Ar g u n1en t ă r i de acest gen nu îi pun nicidecum în dificultate pc lo g ic i e nii psihologişti. Ei răspund că fo­ losirea necesară a intelectului este de asetnenea to t o folosire a i ntelectului şi ţine, la fel ca şi intelectul Însuşi, de psi hologic. Gândirca, aşa cun1 trebuie să fie, este un si tnplu caz special al gândir ii , aşa cu1n este. Psihologia trebuie să cerceteze cu si gu r a nţ ă l egile natu rale ale gâ n di r ii, deci legile tu turor judecăţilor în genere, fie că sunt corecte, fie că sunt false ; ar fi absurd să i ntcr­ prc t ănl această propoziţie ca şi cun1 ar ţine de psi h o ­ logic nunui acele legi ce se referă la toate judecăţile în genere, în cea n1ai cuprinzătoare generalitate, în t itnp ,., I n t roducere, I, Co nceptul I l artcnstcin, 1 8 67, VII I , p . 1 4.

,.,�, 1 -l ERBART, Ps_ychologie o rigi n at '1, I l, p . 1 73 . )

de logică,

als WisscmcbaJt,

Kmzls

Werk e,

cd.

I l ., § 1 1 9. ( Ed iţia


P K OL E G O M E NE LA L O G I C A P U R Ă

94

ce legile speciale ale j udecării, curn sunt legile judecării

l 1 67

A 55 H 55

corecte, ar trebui să fie excluse din don1cniul ci.-:: Sau s-ar putea crede altceva ? Se poate nega că l e gil e nor­ rnativc ale gândirii au caracterul unor astfel de l e g i psihologice speciale ? Nu am pu tea accep ta aşa ceva. Legi le nonnative ["Normalgesetze] ale gândirii, se spune, n u vor decât să indice cun1 ar trebui să se proce­ deze, prcsupunând că vrcn1 să gândin1 corect. "Gândim corect, în sensul material al cuvântului, dacă gânditn lucrurile aşa cutn sunt. l)ar când spuncn1 că lucrurile su nt într-un fel sau în altul, sigur şi indubitabil, înscan1nă, când ne cxprirnătn în acest fel, că nu le putctn gândi altfel decât tocrnai în felul în care le gândin1, dată fiind natura rninţii noastre. Căci nu trebuie să repctăn1 ceea ce a fost spus destul de des, anutne că ) este evident că nici un lucru nu poate fi gândit ş i nu poate fi obiect al cu noaşterii noastre aşa cu n1 este, făcând abstracţie de n1odul cun1 trebuie să-1 gânditn, şi că, p rin urmare, ac e la 1 1 care cotnpară ideile sale despre lucruri cu lucru­ rile înseşi nu poate de fapt decât să n1ăsoare gândirea sa contingentă, influenţată de obişnuinţă, tradiţie, sitn ­ p atii ş i ant ip at i i cu acea gândire care, fiind liberă de [astfel de influenţe] 1 , nu se supune nici unei alte voci decât aceleia a p rop ri ei sale lcgităţi. " "Atunci, regu lile după care trebuie să p roccdăn1 pentru a g â n d i corect nu sunt altele decât regulile după care trebuie să proccdăn1 pentru a gândi în felul în care o c e r c caracteru l specific al gândirii, legitatea ci p a r t i ­ culară, pc scurt, ele sunt identice cu legile naturale ale ,., c;: d e ex emplu 1

A : [ i n fluenţele

MILL, An l:'xamination5, s alc_l.

PP ·

459

şi

u nn .


I 'S1 I IOLOGISMUL

95

gân dirii înseşi. Logica este

o

fizică

a

gândiri i , sau nu

este nitnic. " �·:

antipsihologistă va răspu nde poate u rnl ă­ de rep re­ zen tări, judecăţi, raţionamente etc., ca fe no mene şi disp oziţii psihice, fac p arte de asemenea d i n ps i h o ­ l ogic ; dar î n ceea c e le priveşte, psihologia a n : o sar­ cină d iferită faţă de logică. An1ândouă cercetează legile acestor activităţi ; dar "lege'< însean1nă pentru fiecare ceva total diferit. Sarcina psi hologiei este să cerceteze, din punct de v ed ere al lcgităţii, raportul real dintre pro­ cesele c o n ş t i inţei, ca şi raportu l d i ntre acestea ş i dispo ziţiile p s ihice l a care se referă ş i p rocesele [ce le corespund] 1 în organisn1ul corporal . Lege însean1nă aici o formulă sintetică pe ntru o legătu ră necesară şi fără excep ţii în ordinea cocxistcnţei şi a succesi u nii. Raportul este u nul de tip cauzal. De o cu totul altă natură este sarcina l ogicii. Ea nu se înt re ab ă d es p re o rigi nile cauzalc şi d espre consecinţele activităţi l o r intelectu ale, ci despre conţi n u tu l lor d e adevă r ; c a s e întreabă despre cu n1 trebuie să fie constitu i te şi cum trebuie să decu rgă as tfe l de activităţi 1 pentru c a j ude ­ căţile ce rezu ltă J ! să fie adevărate. Judecăţi ad evărate şi false, clare [einsichtig] ş i oarbe ap ar ş i d ispar după l)irecţia

toarclc�·: �·: :

Cu s igu ranţă că d iversele genu ri

legile natu rii, îşi

au

ten1eiurile lor an tecedente şi con ­

secinţele lor cauzale

ca

toate fenotnencle psi hice ;

pc

L I PPS, " Di c Aufgahc dcr E rkcn n t n is t hcoric", Phi!m. Momashefl e, XVI ( 1 880), p p . 530 şi u rm . ,•"·: Cj: de exemplu, 1-lAMI LTON, /,eclures, I I I., p. 78 (citat de M I I 1 , loc. cit . , p . 460 ) ; D ROI:IISC I I , Neue Darsl ellung dcr l.o,�ik·+, § 2 (c/ citatul de mai s u s , P· 36 ) . cr aici şi B. E R D M t\ N N, Logik, I . , P· 1 8 . 1 A : [cordatcJ.

I I 6�

J\ 5(, B 56


96

P I:\ O L L C O ivl E N L LA L O G I CA !' U R Ă

logician nu îl interesează însă aceste raporturi naturale, el caută raportu ri ideale, pc care nu le găseşte întot­ deau na realizate în p rocesul efectiv al gândirii, ba chiar survin doar ca excepţii. Scopul lui nu este o fizică, ci o etică a gândirii. În consecinţă, Sigwart subliniază pc bună dreptate că, atunci când considerărn gândirca din punct de vedere psihologic, "opoziţia dintre ade­ vărat şi fals joacă un rol tot atât de redus [ . . . ] pe cât de puţ i n psihologică este opoziţia dintre bine şi rău în cornportatnentul omenesc" . �·: Cu astfel de jtunătăţi de 1năsu ră ----- vor răspu nde psihologiştii - nu putem să ne arătăn1 n1ulţu1niţi. Cu sigu ranţă că logica arc cu totu l altă sarcină decât psi hologia, cine ar putea să nege acest lucru ? Ea este tocn1ai tehnologia cu noaşterii [Technologie dcr Erkenntnis] ; însă, în aces t caz, cum ar putea ca să facă abstracţie de problen1a raporturilor cauzale, cun1 ar putea să caute raporturi ideale, fără să le studieze pc cele naturale ? "Ca ş i cun1 nu ar trebui ca fiecare obli­ gaţie [Sollen] să se întctneiezc pc o existcnţ<'i [Sein], iar fiecare etică să se prezinte totodată ca o fizică. " �·; �·: " Î ntrebarea despre ce trebuie făcut este întotdeauna reductibilă la întrebarea despre ce este de făcut când un anu1nit scop trebuie să fie atins ; la rândul ci, această întrebare este echivalentă cu întrebarea despre cun1 este atins efectiv acel scop . " �·: �·: ;': Faptu l că p s iho­ logia, spre deosebire de logică, nu ţine cont de opoziţia ,., Logik, U, p . 1 0. Maniera proprie l u i Sihwart de tratare a lo g i c i i se mişcă d esigur exclusiv în direcţie psi hologistă ( c u m vom vedea în capitolul ,li VI I- lc,l). ,.d L I PPS, "Dic Aufg abc dcr Erkcnntnis theoric" , loc. cit. , p. 5 2 9 . �.. ,·.. �, LIPPS, Gnmdzuge da /_ogik, § 1 .


1 '-; 1 1 IOLOCISiVIUL

97

d i ntre adevărat şi faJs " nu poate sa tnsen1ne că psi­ hologia consideră că aceste două s tări de fapt psihice, diferite una de alta, sunt ide n t ice , 1 ci nun1ai că ca le A 57 explică pe atnândouă în acelaşi fe l " . �·: 1 Pri n unnare, B 5 7 sub aspect teo retic, logica se con1porta faţă de psiho-· logic prccun1 partea faţă de î ntr e g . Scopul ci principal este de a stabili cu pre căd e re propoziţii ce se referă la forn1ă : activităţile intelectuale trebuie să se forn1eze, să se ordoneze şi să se asocieze exact în această tnanieră �i nu al t fe l - -- fie în general, fie sub 1 anutnite condiţii H 69 caracterizate în tnanicră exactă -·-· pentru ca j udecăţile ce rezultă s�l GÎ.stii!:c caracterul evidentei, al cunoasterii ' în sensul pregnant al cuvântului. Relaţia cauzală este aici clară. Caracterul psihologic al evidenţei este u n rezultat cauzal a l anun1itor tctnciuri antecedente_ Care este natura sa ? Tocn1ai acest lucru trebuie cercetat. �·:�·: Nici următorul argun1ent, adesea repetat, nu reu­ şeşte mai bine să clatine tabăra psihologică : Logica, spune acest argu tnent, poate să se sp rij ine pc psihologic tot atât de puţin pc cât poate să se sprijine pc orice altă ştii nţă ; căci fiecare dintre acestea nu este ştiinţă decât prin fap t u l că este în annonie cu regulile logicii, fiecare presupune deja valabilitatea acestor reguli. Ar fi în consecinţă un cerc vicios să vrei să fundczi n1ai întâi logica pc psihologic.�·:�·:�·: '

(..J

,

LIPP�, loc. cit. , § 3, P- 2 _ Acest pu nct de ved e re este cviden\Îat cu darit.nc s pori t<l. în operele lui Mrr.r., SIC\VAKT, \X-'Ul'\l.J'f, I h.'>r:IJoR- M EI NONG . C.f despre aceasta c i tatele şi criticile din Cclp itolu l al VIII-lea, § 49 şi u rm . ''"'::': Cf. Logica2 lui T.oTZE, § 332, p p . 543 - 544. NATORP, " O ber o bj ckti vc und subj cktivc Begriind u ng der EI k e n n t n i s " , Philos. Monatshefl e, X XI I I , p. 2(-)4. Logiu.t l u i E t:UJMANN, ! . , p. 1 8 . Cf, în opoziţie, STUJI.IPF, "Ps yclwlogic und Erkr nntnisthcorie", p. 5 . (Abhandlungen der k . Bayer. A k{.td. d. Wiss. , 1., voi. X IX, Seqiunccl :·:

:·: :·:


98

A 58 H 58

H 70

P RO LEGOMENE LA LOGICA P URĂ

Tabăra adversă va replica : Faptul că de aici rezultă imposibilitatea logicii în gep ere dovedeşte că argu­ mentu l nu poate fi corect. lntrucât logica însăşi, ca ştiinţă, trebuie să procedeze logic, cade şi ca pradă ace­ luiaşi cerc vicios ; ea ar trebui în acelaşi timp să presupună anutnite reguli şi să întemeieze valabilitatea lor. 11 Dar să vedem znai îndeaproape în ce ar consta de fapt acest cerc vicios 1• Să fie faptul că psihologia p re­ supune valabi l it ate a legilor logice ? Dar să luăm seama la echivocurile ce se insinuează în conceptul de presupoziţie. Când spunem că o ştiinţă presupune vala­ bilitatea anun1itor reguli, aceasta poate să însemne că ele sunt p remise pentru fundan1entclc ci ; dar poate să însemne şi că sunt reguli conforn1 cărora ştiinţa trebuie să procedeze p entru a fi în genere ştiinţă. Argumentul reuneşte amândouă aspectele ; pentru el, este totuna a raţiona conform regulilor logice şi a raţiona din ele ; J căci nu ar fi u n cerc vicios decât dacă an1 rationa din ele. Î nsă aşa cu m mulţi artişti creează opere E'run1oasc fără să ştie nici cel mai mic lucru despre estetică, tot astfel, un cercetător poate să construiască den1onstraţii fără să r ecu r g ă vreodată la logică ; în consecinţă, legile logice nu pute au să fi fost premisele acelor demons­ traţii. Iar ceea ce este valabil pentru demonstraţii singulare este valabil şi pentru ştiinţe întregi.

§ 20. O lacună în argumentarea psihologiştilor Este evident că antipsihologiştii apar în dezavantaj cu aceste argumentări şi altele Înrudite. Nu puţini a I l -a, p . 4 69 . faptu l c ă l a Stu mpf este vorba de teoria c unoaş terii şi nu ,9-e lo g ic:\ nu este, evident, o difercnţii. cscnţiaLi. . ) 1 I n A u rmează : fsup;i. rătorJ .


l 'S l l IOLOGISMUL

99

sunt cei pentru care controversa este indiscutabil tranşată ; ei consideră răspunsurile taberei psihologistc absolut pertinente. Cu toate acestea, nu se poate să nu provoace perplexitate, filozofic vorbind, împrejurarea că a existat în genere o controversă şi continuă să existe, că au fost avansate tot timpul aceleaşi argumentări, iar respingerile lor nu au fost acceptate ca fiind definitive. Dacă totul ar fi cu adevărat aşa de simplu şi clar, cum ne asigură direcţia psihologistă, atunci această stare de lucruri nu este chiar uşor de Înţeles, cu atât Jnai mult cu cât gânditori lipsiţi de p rejudecăţi, serioşi şi pătrunzători, se află şi în tabăra adversă. Nu cun1va adevărul se află, încă o dată, aşa cum trebuie, la mij loc, nu cumva fiecare dintre tabere a identificat o bună parte din adevăr şi se arată doar incapab ilă să o deli­ miteze cu rigoare conceptuală şi să o înţeleagă tocmai ca o simplă p arte a întregului adevăr ? Il Nu rămâne cumva, în argumentele antipsihologiştilor, un rest nere­ zolvat - [dincolo de multele inexactităţi sau neclarităţi de detaliu, ce au oferit temei respingerilor] 1 nu le este cumva imanentă totuşi o forţă veritabilă, care se i rnpune mereu, dacă le examinăm fără prejudecăţi ? Î n ce mă p riveşte, înclin să răspund pozitiv la aceste întrebări ; mi se parc chiar că o parte mai importantă de adevăr se află în tabăra antipsihologistă, numai că ideile decisive nu au fost elaborate într-o manieră convenabilă, ci au fost oculta te prin tot felul de lucruri nefondate. 1 Să ne întoarcen1 la întrebarea ridicată mai sus despre fundan1entele teoretice esenţiale ale logicii normative.

A 59

H

59

--

1 A: [ d i ncolo d e anu mite i nexactităţi de detaliu, care devin manifeste la modu l incontestabil pri n acele rcspingc ri] .

1

I 71


1 00

A 60

B 60

PROLEGOM.E NE LA LO G I CA PURĂ

Este ca cu adevărat rezolvată prin argumcntarca psi­ hologiştilor ? Remarcăm aici imediat un punct slab. Prin argun1entarea lor se dcn1onstrează doar că psiho­ logia este coimplicată în activitatea de fundare a logicii, nu însă că participă la această activitate ea singură sau măcar într-o manieră privilegiată, nici că-i furnizează fundamentul esenţial, în sensul definit de noi în § 1 6. Rămâne deschisă posibilitatea că o altă şti-inţă con­ tribuie la fundarea ei, şi poate într-o manieră infinit mai importantă. Aici ar putea să fie locul acelei "logici pure" care, conform celeilalte tabere, trebuie să-şi desfăşoare existenţa independent de orice psihologie, ca o ştiinţă delimitată natural, închisă în sine. Suntem foarte de acord că ceea ce a fost elaborat sub numele de logică pură de către kantieni şi herbartieni nu cores­ punde în întregime caracterului pe care aceasta ar fi trebuit să-I aibă, conform supoziţiei pe care atn sugerat-o. La ei este vorba totuşi, nui peste tot, despre legile normative ale gândirii, în special ale fonnării conceptelor, judecăţilor etc. ; se va spune că aceasta este o dovadă suficientă că materia ei nu este nici una teoretică, nici una s trăină psihologiei. Dar această obiecţie şi-ar pierde din putere dacă, la o cercetare mai atentă, s-ar confirma supoziţia ce ni s-a sugerat mai sus ( § 1 3 , p. 38), anume că acele şcoli nu au avut succes, ce-i drept, În definirea 1 şi construcţia 1 disciplinei avute în vedere, dar s-au apropiat de ea prin faptul că au retnarcat în logica tradiţională o sumă de adevăruri core­ late teoretic ce nu puteau fi integrate nici în psihologic, nici în alte ştiinţe particulare şi care ne făceau astfel să bănuim un imperiu originar al adevărului. I ar dacă acest imperiu era constituit tocmai din acele adevăruri


l '<.; l f H

)LOGISMUL

101

care trimit în final toate reglementările logice ş i la c a re trebuie să ne gândim cu precădere acolo unde este vorba despre adevăruri logice, atunci putetn ajunge u şo r să vedetn în ele partea esenţială a întregii logici �i să denumim unitatea ei teoretică cu titulatura de "logică pură" . Sper să pot dovedi efectiv că prin cele �.ipuse am caracterizat adevărata stare de lucruri. la


CAP ITOLUL

IV

H 72

( -'onsecinţe le emp iriste ale psihologismului

§ 21. Caracterizarea şi respingerea a două consecinţe empiriste ce decurg din punctul de vedere psihologist Să ne plasăm pentru o clipă pe terenul logici-i p si ­ ho logistc şi să admitcrn prin urmare c ă fundan1cntele t eoretice esenţiale ale p rcscripţiilor logice s-ar afla în psihologic. Oricun1 ar fi defini tă această ştiinţă - fie ca ştiinţă a fenotnenclor psihice, fie ca ştiinţă a faptelor conştiinţei, a faptelor experienţei interne, a trăirilor co nsiderate în dependenţa lor de indivizii care le trăiesc, sau în orice altă variantă - există un acord între toate părţile în ceea ce priveşte faptul că psihologia este o ştiinţă factuală, iar prin aceasta, 1/ o ştiinţă a experien­ ţei. Nu von1 fi contrazi ş i nici dac ă adăugăm că psiho­ logiei îi lipsesc încă în prezent legi autentice, deci exacte, şi că propoziţii le pc care ea însăşi le onorează cu numele de legi nu sunt decâ t generalizări ale experienţei, ce-i drept foarte valoroase, însă totodată doar generalizări vagi�·: , enunţuri despre regularităţi ,., Folosesc termenul de vag ca op u s al lui exact. El n u exprimă nicidecum vreo dcsconsiderare a psihologiei, departe de mine să vreau să o d iscreditez. Ştiinţa naturii posedă de asemenea "legi vagi" în anu mite discipline, mai ales în cele concrete. Astfel, l e g i le meteo­ ro logice sunt vag i ş i totuşi de mare valoare.

A 61 13 6 1


P R O L L C O A-1 E N E LA L O G I C A P U R Ă

1 04

I I 7J

aproxi tnativc a l e c o ex i s tc nţ e i sau succesiu nii, care n u ridică nicidccun1 p r ete n ţ i a c ă st a b ile sc cu o c er t i tud i ne lipsită de erori şi an1 b ig u i tatc ceea ce ar trebui să aibă loc sau să urn1czc, în co n d i t ii exact dclin1itatc. Să luăm în co ns i d erar e 1 de exctn p lu le gile asocierii de idei, căro ra psihologia a s o c ia t ivă ar fi vrut să le confere p o zi ţ i a şi i tnp o r ta nţ a unor l e g i psiho lo g i c e fundan1entale. D e înd a tă c e n e d�l.n1 osteneala să fo rm u lăn1 adecvat sensul lor Întetneiat ctnpi r i c ele îşi pierd itnediat ca ra c te r u l p r e t i n s de legi. D a te fiind aceste lucruri, rezultă pentru lo g i c i e n ii p s i h o l o g i ş t i u nn ;l t oar c l c conseci nţe care dau Într-ad evăr de g ândit : Mai întâi, p c baze tcnre t i c e vagi nu s e pot înten1eia decât r e g u l i v a g i D.lc1 lcgi lor p siho l o g ice le l i pseş t e exactitatea, la fel trebuie s ă se Î n tâ tn p l c ş i cu p r e scr i p­ ţiile logice. Desigur, es te n eî ndo i e ln ic că n1ulte d i n t re ac es te p r cs cr i p ţ i i sunt afectate de fapt de i tn prcc i z i i e mp i r ic e Dar tocmai c e ea ce nu mirn legi logice în sensul p r e g n a n t al c u v â n tu l u i, d e s p r e care arn văzut tn ai d e v re m e ci., Îllţclese c a legi ale fu ndamc n tc l or , co nstituie nucleul p ropriu - zis al întregi i l o g ic i , sunt de o exac titate absolută : p r i n c i p iil e l o g i c e, le g i l e s i lo g i st ic i i , legi le d i v ers e lo r ş i nndtip le lor tip u r i de raţionanwnt, cun1 sunt legi le ra ţ i o n a n tentului egali tăţii, al e raţio n a m e n tu l ni lui B c r n o u l l i de l a n la n+ 1, p rin­ c i p i i l e calcu l u l ui probabilităţii etc. ; !1 orice in terpr e t a re care ar vrea s;1 le a t ribuie i n1 p rec i z i i e rn p iri c e , să facă să d ep in d ă valabilitatea lor de "îrnprcjur�1ri '< vagi, ar n1od ifica radical sensul lor veritab il. Ele su nt fără îndoială le g i au tentice, şi nu " doar e n1 pi ric c , adică reguli aproxin1ative. Dacă r natc rn atica pură nu este, aşa cwn credea Lotze, dccJ.t o ramură a l o g i c i i ca re s a d ez vo l tat a u t o n o 1n , ,

.

.

A 62 B 62

"

-


CO N S ECI NTELE EMPIRISTE A LE PSI I -I O LOc; ISMULUI

1 05

atunci şi abundenţa inepu izabilă de legi tnatetnaticc pure intră de asen1enea în sfera pe care tocn1ai am indi­ cat-o, a legilor logice exacte. Î n toate obiecţiile u rnJă­ toare, când ne referin1 la această sferă, trebu ie să aven1 în ':edere şi sfera n1atcn1aticii pure. In al doilea rând, dacă cineva ar vrea să nege, pentru a scăpa de pritna obiecţie, inexactitatea generală a legilor psihologice şi să înten1eieze normele clasei pc care tocn1ai an1 desetn nat-o pe legile naturale ale gândirii ce se presupune că sunt exacte, nu atn avea prea mult de câştigat. Nici o lege a naturii nu [poate fi cunoscută a priori, n ici fundată intu itiv (einsichtig begriindbar)] 1 • Singura calc pentru a fundan1cnta şi Întcn1eia o astfel de lege ] este inducţia ce porneşte de la fapte singulare ale ex­ perienţei. I nducţia nu fundan1entcază însă validitatea legii, ci nu tnai probabilitatea n1ai mare sau n1ai n1ică a acestei validităţi ; p ro babilitatea şi nu legea este întemeiată aici intuitiv [einsichtig gerechtfertigt] . Î n consecinţă, ş i legile logice ar trebu i să ai bă rangul u nor sin1ple probabilităţi, ba chiar fără excepţie. Pe de altă parte, nimic nu pare tnai evident decât faptul că legile "pur logice", În totalitatea lor, sunt valabile a priori. Ele îşi află fundan1entarc şi Întcn1cicre nu prin inducţie, ci prin evidenţă apodictică. Nu sitnplcle probabilităţi ale valabili tăţii legilor sunt întcn1ciate intuitiv, ci însc'l.şi valabilitatea sau adevărul lor. Principiul noncontradicţici nu spu ne că ar trebui să prcsupunen1 că din două judecăţi contradictorii u na este adevărată şi cealaltă falsă ; modul Barbara nu spune că, dacă două propoziţi-i de forn1a : "Toţi A sunt B " 1 A:

[ t:.stc a primi, aJ id. cognoscihilă intuitiv ( cinsichtig erkennbar)] .

H 74


1 06 A 63 B 6 .3

I l 75

P R O L F G O M E N E LA L O G I CA P U R A

şi " toţi B sunt C" su n t adevărate, ar trebui să presu­ punern că o p rop oziţie impl icată d e ) ) fo nn a : " T oţi A su nt C" este adevărată. Şi la fel este peste tot, i nclu siv în do tneniu l propoziţiilor pur nlatematice. Î n caz con­ trar, ar trebui să lăsă1n d esch isă posibi l itatea că pre su­ pu nerea nu se confirmă atunci c â n d se extinde sfera e x p e rienţ e i noastre, care nu este întotdeauna decât lin1itată. Poate că legile noastre l o g ice nu sunt atunci de c ât " apro x imări " ale legilor cu adevărat valabile ale gândirii, care sun t îns ă i n ta n gibile pentru noi. Astfel de p os i bilită ţ i s u nt lu ate în considera re cu seriozitate şi pc bună d r ept a te în cazu l l egi l or natur i i. D e şi le g ea gravita ţi ei este recoman d ată d e cele n1ai cupri nză to a re inductii si verificări, nici un cercetător din stiintele , ' ' , naturii nu o interpretează totuşi în zilele n oas t re ca pc o lege absolut vala b iLi. Sunt cău ta t e ocazional noi forn1ule ale gravitaţiei, se den1onstrcază de cxen1plu că legea fun d a rnc ntală a lui Weber d esp re fenomenele electrice ar p ute a să servească foarte bine şi ca lege fundarnentală a gravita ţiei. Facto ru l ce d e oseb e şte o forn1u lă de alta d etc rn1ină d i fe r e n ţe tocn1ai în valorile calculate, valori care n u depăşesc sfera erorilor de ob­ servaţie inevitabile. Factori de acest fel pot fi însă infinit de n1u l ţi ; de aceea , şt itn a priori că infinit de rnulte legi pot şi t r ebui e să furnizeze ace l a ş i lucru ca legea gravitaţiei a lui Newton ( recomandată nu n1 ai prin sin1plitatea sa deosebită ) ; ştim că fie şi numai căutarea unei singure legi adevărate ar fi fără sens, dată fiind i tnp r ecizia niciodată de înlăturat ) a observaţii­ lor noastre. A ceasta este situaţia în ştiinţele en1pirice exacte. N i c i d e cu m însă în cazul logicii. Ceea ce e ste acolo o po s ibilitate în d reptă ţită se t ransforn1ă aici în tr- o


( :<

>NSI:.CI NTELE

EM PIRISTE

ALE PSII 1 0 LOGISMULU I

1 07

absurditate manifestă. I ntuiţia [Einsicht] pc care o avcn1 nu este despre sirnpla probabilitate, ci despre :-tdcvărul legilor logice. Când intuim [ einsehen] princi­ piile silogisticii, ale inducţici bernoullicnc, ale calcu ­ lului probabilităţii, ale aritnlcticii generale etc., sesizăn1 în ele adevărul însuşi ; deci, a vorbi în termeni de sfere de inexactitate, de simple aproximaţii şi altele asemenea îşi p ierde orice sens posibil. Dacă este absurdă con­ sccinţa irnpusă de fundamentarea psihologică a logicii, atunci această fundan1entare Însăşi este absurdă. I l Adevărului pc care î l sesizăm intuitiv [einsichtig erfassen] nu i se poate opu ne nici cea n1ai puternică argun1entare psihologistă; probabilitatea nu poate lupta împotriva adevărului, presupunerea nu poate lupta Îln­ potriva intuirii [Einsicht]. Este posibil ca cel care răn1âne prins în sfera consideraţii lor generale să fie înşelat de argun1cntclc psihologistc. Si mpla considerare a orică­ rcia dintre legile logice, a sctnnificaţiei sale prop riuzisc şi a intuitivităţii [Einsichtigkeit] cu care ca este sesi­ zată ca adevăr în sine ar trebu i să pună capăt înşelării. Cât de p lauzibil sună ceea ce vrea să ne impună, atâ t de convingător, reflccţia psihologistă 1 : legile logi­ ce sunt legi p entru Întemeieri. Ce altceva sunt întcrnc­ icrile decât p ro ces e spec iale ale gândirii un1ane, procese în care judecăţile ce se prezintă ca terrnen final, în anutnite condiţii nonnale, apar înzestrate cu caracterul de consecinţă necesară. Aces t caracter este el însuşi un caracter p sihic, u n anumit tip de sentin1ent şi nin1ic n1ai mult. Iar toate aceste fenon1ene psihice nu sunt desigur izolate, ele sunt fire separate ale ţesătu rii 1 A:

fpsiholo gid.J.

A 64 B 64


1 08

H 76

P R O L E G O M E N E LA L O G I C A P U R Ă

extrem de con1p l i ca tc de fenon1ene şi dispoziţii p s i h ice şi de p rocese organice pe care o nutnitn v iaţă onle­ nească. Cutn ar pu tca să rezulte în aceste circ wnstanţc altceva decât gener alităţi empirice ? Ce altceva ar putea să ofe re psi hologia tnai n1ult ? Răspunsul nostru : Cu sigura nţă, psihologia nu ofe­ ră tn ai tnult. 1 Toctnai de aceea, ca nu poate să ofere nici acele legi evidente apodictic, deci supra-ctnpirice şi ab­ solut exacte, le g i ce constituie nucleul oricărei logici. § 22. Legile gândirii ca pretinse legi ale naturii

ce cauzează printr-o activitate izolată gândirea raţională

A 65 B 65

Aici este de ascn1e n ea locul să luăm pozi ţie faţă de o concepţie răsp â nd i tă despre le g i l e log i ce, concepţie care caracterizează g ândirea corectă pri n adecvarca sa la anun1Îte legi ale gândir i i ( oricu n1 ar fie ele forn1u­ late), d ar care arc totodată tendinţa 11 să int erpreteze psi hologist această adecvare în tn aniera urrnătoare : aşa cum legile gândirii sunt legi ale natu rii ce caracte­ rizează natur a particul a ră a spiritului nostru ca spirit gânditor, tot astfel, esenţa adccvării ce defineşte gân­ dirca corectă trebuie să rezide într-o activitate pură a acesto r legi ale gândirii, netulburată de nici o altă influ­ enţă ps ih ică (prccu rn obişnuinţa, înclinaţi a , tradiţia).�·� Vo n1 expune a ici doar una dintre co n sec i nţele p roblctnaticc ale acestei teorii. Legile gândirii, ca legi cauzale confo nn căror a cunoştinţele se înlănţuiesc ,., CJ de cx . propoziţi ile din stud i u l l u i teoriei cunoaşterii, citate mai sus, la p. 5 5 .

Lipps

despre

sarcina


CONSECI NTE L E EMPlRISTE A L E PSIHOLOGISM ULUI

1 Q9

[într-o conexiune psihică]1 , nu ar putea fi date decât sub forn1a probabilităţii2. În consecinţă, nici o afir­ maţie nu ar putea fi considerată cu certitudine ca fiind una corectă ; căci, dacă luăm p robabilităţile ca normă pentru orice corectitudine, ele nu pot decât să mar­ cheze fiecare cunoştinţă cu ştan1pila purei probabilităţi. Ne aflăm În acest fel în faţa celui n1ai extrem p robabilism. Chiar şi afirmaţia că toată cunoaşterea [ar fi]3 una exclusiv probabilă ar fi numai probabil valabilă ; iar această nouă afirn1aţie la fel, şi aşa in infinitum. Î ntrucât fiecare nouă treaptă reduce câte puţin gradul de probabilitate al celei irnediat precedente, vom sfârşi atunci prin a fi serios îngrijoraţi de valoarea tuturor cunoştinţelor. Să sperăm că von1 avea norocul ca gradele de probabilitate ale acestei serii infinite 1 să aibă întotdeauna caracterul "şirului fundamental" al lui Cantor, şi anume astfel încât valoarea lin1ită finală pentru probabilitatea oricărei cunoştinţe de evaJuat să fie un [nutnăr real]4 n1ai tnare ca O. Desigur, von1 scăpa de aceste inconvcnicnte [sceptice J5 dacă von1 considera că legile gândirii ne sunt date intuitiv [ einsicbtig] . Î nsă cutn putem să avem intu irca [Einsicht] u not- lcgi cauzale ? Şi chiar dacă an1 presupune că nu ar exista această dificultate, atunci ar trebui să ne întrebăm : unde găsim în această lume dovada 11 că actele de gândire corecte 1

Completare în

2 A:

B.

[probabilităţilor] . 3 A : [este] . 4 A : [ n u m ăr real absolut ] . M od i ficarea în ficărilor" la A. 5 C o m p l e tar e În B.

B

corespunde " Recti­

l I 77

� ÎÎ


P ROLEGO M EN E LA L O G ICA P U R Ă

110

I l 7R

provin din activitatea pură a acestor legi (sau a oricăror altora) ? Unde se află analizele [descriptive şi]l genetice care ne îndreptăţesc să explicătn fenon1cnele gândirii pornind de la două clase de legi ale naturii, dintre care unele detennină exclusiv procesul acelor relaţii cauzale prin care rezultă gândirea logică, în timp ce, pentru gândirea nonlogică, sunt codeterminante şi celelalte legi. Să măsori o gândire [conform legilor logice]2 este cu n1va echivalent cu a demonstra geneza ci cauzală, conform tocmai cu aceste legi, ca legi ale naturii ? Se parc că aici, câteva co nfu zii evidente au netezit drurnul pentru erorile psihologiste. Pentru început, se confundă legile logice cu judecăţile[, în sensul de acte de judecare,}' prin care ele sunt eventual cunoscute, deci legile în calitate de "conţinu turi ale judecăţii" cu judecăţile însele. Ultimele sunt evenimente reale, care au cauzele şi efectele lor. Î n special judecăţile al căror con ţinu t este o lege funcţionează destu l de des ca n1otive ale gândirii, care determi nă p rocesul trăirilor gândirii noastre în felul în care îl prcscriu tocmai acele conţinuturi, legile gândirii. Î n astfel de cazuri, dis­ punerea reală şi conexiunea trăirilor gândirii noastre este adecvată cu ceea ce este gândit, la modul general, în cunoaşterea cu caracter director cuprinsă în lege ; ca este un caz particular concret al cazului general i spe­ cificat în lege. Dacă se confundă însă legea cu actul judecării, cu actul cunoaşterii legii, idealul cu realul, atu nci legea apare ca o putere care determină cursul 1

C o mpletare

2 A: ' A:

în B . [prin legile logice_]. [(acte de judecare)].


CO NSEC : l NTFI .F. EMPIR ISTE A LE PSI I I O LO C lSM ULUI

111

gândirii noastre. Cu o uşurinţă lesne de Înţeles se ada­ ugă la prirna confuzie o a doua, anume între lege ca metnbru al relaţiei cau zale şi lege ca regulă a relaţiei cauzale. Ne este cunoscută de altfel peroraţia n1itică despre legile naturii ca puteri ce guvernează cveni­ tnentclc naturale - ca şi cum regulile înseşi ale cone­ xiunilor cau zale ar putea să funcţioneze, la rându l lor şi în deplinătatea sensului lor, ca nişte cauze, deci ca n1cmbrii ai unor astfel de conexiuni. Această confuzie gravă a unor lucruri diferite atât de fu ndan1ental jj a fost evident favorizată în cazul nostru prin confu zia deja comisă n1ai înainte între lege şi cunoaşterea legii. Legile logice sunt considerate deja ca forţe n1otrice ale gândirii. Ne inuginăm că ele guvernează cauza! cursul gândirii că sunt astfel legi cauzale ale gândirii, că exp rimă cum trebuie să gândin1 conform natu r ii spiritului nostru şi caracterizează spiritu l otnenesc ca un spirit gânditor (în s ensul p regnant al cuvântului). Atunci când, Întân1plător, gândin1 altfel decât impun aceste legi, noi nu "gândin1", propriu-zis vorbind, chiar deloc, nu judccărn aşa cum legile naturale ale gândirii o cer, sau aşa cun1 o cerc caracterul specific al spiritului nostru ca spirit gânditor, ci aşa cun1 ne detcrn1Înă alte legi, iar aceasta, din nou, la modul cauzal ; dărn urn1are u nor influenţe dăunătoare legate de obişnuinţă, pasiune etc. Desigur, este posibil ca alte n1otive să ne fi condu s la această concepţie. Faptul probat ernpiric că cei care sunt în n1od norn1al con1petcnţi într-o anum ită sferă, de exemplu cercetătorii şti-inţifici în dorneniilc lor, obişnuiesc să judece corect din punc t de vedere logic pare să impună explicaţia naturală că legile logice, după �


P K O L E G O .M E N F l . A L O G I C A P l.J K Ă

1 12

l i 79

A 68 B 68

care se n1ăsoară corectitudinea gândirii, determină totodată cursul gândirii particulare, şi anurne în rnani­ era unor legi cauzale, în timp ce devierile sporadice de la normă (ar putea] 1 fi puse cu u şu rinţă în contul acelor influenţe dăunătoare ce provin din alte surse psihologice. Î mpotriva celor de n1ai sus este suficient să facem unnătoarea consideraţie. 1 Să ne in1aginăm un orr1 ideal în care întreaga gândire se derulează aşa cum o cer legile logice. Desigur, faptul că se derulează în acest fel trebuie să-şi afle tc1neiu l explicativ în anurnite legi psihologice care reglează procesul trăirilor psihice ale acestei fiinţe într-un anumit fel, pornind de la anumite "dispuneri ordonate" [Kollokationen] prirnare. Se ridică întrebarea : Sunt identice aceste legi naturale cu acele legi logice, în contextul supoziţiilor pe care le-am făcut ? 11 Evident, răspunsul trebuie să fie negativ. Legile cauzale, confonn cărora gândirea trebuie să pro­ cedeze, în aşa fel încât să poată fi întetneiată pe nonncle ideale ale logicii, şi aceste norn1e în sine nu sunt nicideeun1 u nul şi acelaşi lucru. Dacă o fiinţă este în aşa fel constituită încât nu poate en1ite două judecăţi contradictorii într-o construcţie u nitară de idei, sau încât nu poate realiza un raţionarnent care să con­ travină modurilor silogisticc, faptul acesta nu însean1nă absolut deloc că principiul noncontradicţiei, modus Barbara etc. [ar fi]Z legi ale naturii care ar putea să explice constituţia unei astfel de fiinţe. Exetnplul n1aşi­ nii de calcul face ca diferenţa să fie pe deplin clară. Aranj area şi înlăn ţuirea c ifrelor ce intervin su nt 1 A:

[puteau].

2 A : lsunt].


CONSECI NTELE EivlPIRI STE J\ LE PSIH O LO C IStv1 U L UI

1 13

reglementate p rintr-o lege naturală, în maniera în care o cer principiile aritn1etice, pentru semnificaţiile lor. Î nsă nimeni nu va invoca legile arittnetice în locul celor mecanice pentru a explica funcţio narea maşinii din punct de vedere fizic. Evident, tnaş i na de calcul nu este u na gânditoare, nu se înţelege pe sine şi nu Înţelege nici sen1nificaţia funcţiilor sale ; nu este posibil însă ca propria noastră maşină gândi toare să func­ ţioneze de altfel într-o n1anieră asemănătoare, cu deo­ sebirea că p rocesul real al u nei gândiri trebuie să fie oricând recunoscut ca fiind co re ct apelând la intuiţia [Einsicht] unei legi logice, intui ţie ce apare într-o altă gândire ? Această altă gândire ar putea să fie o funcţie a acelei maşini gânditoare, sau la fel de bine a alteia, însă evaluarea ideală şi explicaţia cauzală răn1ân tot timpul eterogene. Să nu uitărn de asen1enea acele "dispuneri ordonate primare" [Kollokationen ], care sunt indispensabile pentru explicaţia cauzală, dar fără sens p entr u evaluarea ideală. Logicienii psihologişti ignoră diferenţele funda­ nlentale şi pentru totdeau n a ireconcili ab ile dintre legea ideală / şi legea reală, dintre regletnentarea norn1a­ tivă şi reglen1entarca cauzală, dintre necesitatea logi­ că şi necesitatea reală, dintre tetnciu l logic şi cel real. Nici o gradaţie irnaginabilă nu poate produce o medi­ ere între ideal şi real. Este tipic pentru nivelul scăzut // la care se ridică intuiţiile pur logice din tin1pul nostru atunci când un cercetător de talia lui Sigwart crede că poate admite, în legătură chiar cu ficţiunea despre care arn vorbit rnai su s, despre o fiinţă ideală intelectuală, că, pentru o astfel de fiinţă, "necesitatea logică ar fi în acelaşi timp una reală, care generează gândirea

I I 80

A 69 B 69


114

PROLEGOMENE

LA

LOG ICA PURĂ

reală", sau atunci când foloseşte conceptul de con­ strângere a gândirii pentru a explica conceptul de "temei logic" . �·: La fel, atunci când 1 Wundt�·: �·: vede în principiul raţiunii suficiente "legea fundarnentală a de­ pendenţei reciproce a actelor noastre de gândire" etc. Că este vorba în aceste chestiuni de adevărate erori logice elementare, sperăm ca cercetările urrnătoare să arate acest lucru cu deplină certitudine şi pentru cel care vine cu idei p reconcepute. § 23. O a treia consecinţă a psihologismului

şi respingerea ei

J 1 81

În al treilea rând�:�·:�·: , dacă legile logice şi-ar afla ori­ ginea cunoaşterii lor În proprietăţi psihologice reale, dacă ar fi, de exemplu, expresii normative ale faptelor psihologice, aşa cum ne învaţă îndeobşte tabăra adversă, atunci şi ele însele ar trebui să p osede o sen1nificaţie psihologică, şi anun1e într-un dublu sens : ar trebui să fie legi pentru domeniul psihic şi ar trebui totodată să presupună, respectiv să includă, existenţa psihicului. Acest lucru este fals, după cum puten1 şi dovedi. Nici o lege logică nu itnplică un " ma tter of[act " , nici exis­ tenţa reprezentărilor, a judecăţilor sau a altor feno­ n1ene de cunoaştere. Nici o lege logică nu este - în sensul ei autentic - o lege pentru p roprietăţile reale, factuale ale vieţii psihice, J deci nici pentru reprezentări ,., SIGWA RT, Logik, P, pp. 2 59 ş.u. ( Î n [pp. 2 52 şi 253] ) . 1 În A u rmează : lun]. ,."., WUNVT, Logik, [ 2, p. 5 73 . -:"' "'' C f . m a i sus § 2 1 , p p . 60 ş i ur m .

A

este citată ediţia a 2-A :


CONSECINTELE EMPIRISTE ALE PSIHOLOGISMULUI

1 15

( i.e. trăiri ale rcprezentării), nici pentru j udecăţi ( i.e. trăiri ale judecării), nici pentru alte trăiri psihice. Cei mai mulţi psihologişti se află prea mult sub in­ fluenţa prejudecăţii lor comune pentru a se gândi Il să o verifice prin raportare la legile logicii, date într-o ma­ nieră determinată. Dacă aceste legi trebuie să fie psihologice, pe baza unor temeiuri generale, de ce să mai dovedim şi în detaliu că sunt într-adevăr aşa ? Nu se ţine scarna de faptul că u n psihologism consecvent cu el însuşi ar trebui să ajungă la interpretări ale legi­ lor logice care ar fi străine radical sensului lor adevărat. Se ignoră faptul că aceste legi, înţelese în sensul lor obişnuit, nu presupun nimic psihologic (deci nimic din proprietăţile reale ale vieţii psihice), nici În ce priveşte întemeierea lor, nici în ce priveşte conţinutul lor şi, în orice caz, nu mai mult decât legile matematicii pure. Dacă psihologismul ar fi pe calea cea bună, nu ar trebui să ne aşteptăm în teoria raţionamentclor decât la reguli de felul următor : Conform experienţei pc care o avem, o concluzie de forma S, înzestrată cu caracterul unei consecinţe necesare apodictic, se ataşează unor p remise de forma P, date fiind condiţiile C. Astfel, pentru a raţiona "corect", adică pentru a obţine prin­ tr-un raţionament judecăţi cu acest caracter distinctiv, trebuie procedat în acest fel şi trebuie să ne îngrij im să se realizeze condiţiile C şi premisele respective. Facticităţile psihice sunt cele care apar aici drept ceea ce este reglementat, iar existenţa unor astfel de facticităţi ar fi totodată coinclusă în conţinutul regu ­ lilor, după cum este presupusă şi în întetneicrca lor. Însă nici o lege de raţionare nu corespunde acestui tip. Ce semnifică, de exemp lu, modus Barbara ? Nimic

A 70 B 70


1 16

H 82 A 71 B 71

PROLEGOMENE LA LOG I CA

PURĂ

altceva decât : "Este universal valabil că, pentru termenii A, B, C ai unei clase oarecare de termeni, dacă toţi A sunt B şi toţi B sunt C, atunci şi toţi A sunt C' . "Mo dus " ponens , spune la rândul său, ca să-1 redă1n În între­ gime : "Pentru p ropoziţiile oarecare A şi B, este vala­ bilă legea că, dacă A este adevărat şi, în plus, este adevărat că, dacă A este adevărat atunci B este adevărat, atunci şi B este adevărat" . Aceste legi şi altele ase1nenea lor sunt tot atât de puţin empirice pe cât de puţin psiho­ logice. Este adevărat că ele sunt stabilite în logica tra­ diţională cu scopul de a norn1a funcţiile judecăţii. 1 Dar afirmă ele oare i 1nplicit existenţa măcar a unei s ingure j udecăţi actuale sau JJ existenţa vreunui alt feno1nen psihic ? D acă împărtăşeşte cineva această opinie, ceren1 atunci să o de1nonstreze. Ceea ce este afirmat implicit într-o p ropoziţie trebuie să poată fi dedus din ea printr-un mod de deducţie valid. Î nsă unde găsim fonne de deducţie ce p ermit să deduce1n un fapt d intr-o lege pură ? Să nu se obiecteze aici că nu an1 fi putut vorbi nică­ ieri în lume despre legi logice dacă nu an1 fi avut niciodată reprezentări şi judecăţi trăite actual şi dacă nu am fi extras din ele, pe calea abstracţiei, conceptele logice fundatnentale corespunzătoare ; să nu se spună nici că în orice act de Înţelegere şi afirmare a legii es te implicată existenţa reprezentărilor şi judecăţilor, şi că legea ar fi astfel, la rândul ei, dedusă din ele. Căci abia dacă este nevoie să spunem că, aici, consecinţa nu este derivată din lege, ci din înţelege rea şi afirmarea legii, că aceeaşi consecinţă ar putea fi derivată din orice altă afirmaţie şi că p resup oziţiile sau ingredientele


CONSECI NŢELE EM PlRISTE ALE PSIHOLOGISM ULUI

1 17

psihologice ale afirmării unei legi nu trebuie să fie con­ fundate cu momentele logice ale conţinutului ei. "Legile empirice" au eo ipso o semnificaţie factuală. Ele sunt legi într-un sens neautentic, ele exprimă, grosier spus, numai faptul că, în anumite circumstanţe, anumite raporturi de coexistenţă sau de succesiune obişnuiesc să survină, în acord cu experienţa cunoscu­ tă, sau că sunt de aşteptat, în funcţie de împrejurări, cu o probabilitate mai mare sau mai mică. Aceasta În­ seamnă că astfel de împreju rări, astfel de coexistenţe sau succesiuni se produc efectiv. Nici legile riguroase din ştiinţele empirice nu sunt lipsite de o semnificaţie factuală. Ele nu sunt doar legi despre fapte, ci implică şi existenţa faptelor. Este totuşi nevoie aici de o 1nai mare precizie. Fără îndoială, legile exacte au în forn1ularea lor uzuală ca­ racterul unor legi pure, ele nu includ nici o semnificaţie existenţială. Dar dacă ne gândim la fundamentele din care îşi obţin întemeierea ştiinţifică, atu nci devine 1 1 imediat clar că ele nu îşi pot extrage întemeierea ca legi pure din forn1ularea lor uzuală. Cu adevărat întemeiată nu este legea gravitaţiei, aşa cum o enunţă astronomia, ci numai o propoziţie d e forma : conform cunoştin­ ţelor noastre de până acum, 1 o probabilitate fundamen­ tată teoretic şi de înaltă valoare este faptul că, în domeniul exp erienţei acces ibile cu ajutorul instrumentelor actuale, este valabilă legea lui Newton sau, În genere, o lege oarecare ce face parte din multiplicitatea infinită de legi i maginabile 1natematic, lege care nu poate să difere de legea lui Newton decât În interiorul sferei erorilor de observaţie inevitabile. Acest adevăr este considerabil încărcat cu o semnificaţie factuală, însă în sine, el nu este nimic altceva d ecât o lege în sensul

A 72 B 72

H

83


P R O L E G O M E NE LA L O G I CA

118

A

73 B 73

P URĂ

au tentic al cuvintelor. El include desigur mai tnulte concepte vag definite. Astfel, toate legile ştiinţelor factuale exacte sunt fără îndoială legi autentice, dar, din punct de vedere al teo­ riei cunoaşterii, sunt doar ficţiuni idealizantc - deşi ficţiuni cum fundamenta in re. Ele îndeplinesc sarcina de a face posibile ştiinţele teoretice în calitate de idea­ luri cât mai conforme realităţii, deci să realizeze, în măsura în care este posibil şi în conformitate cu limi­ tele de nesurmontat ale cunoaş terii umane, ţelul teo­ retic cel mai înalt al oricărei cercetări ştiinţifice factuale, idealul teoriei explicative, al unităţii prin legitate. Î n locul cunoaşterii absolute, care ne este interzisă, ne străduim să dcgajăn1 din domeniul singularităţilor şi al generalităţilor empirice , printr-o gândire intuitivă [durch einsichtiges Denken], mai întâi acele proba­ bilităţi aşa-numite apodicticc, probabilităţi în care este cuprinsă întreaga cunoaştere accesibilă cu privire la realitate. Pc acestea le reducem apoi la anumite idei exacte, cu un caracter legic autentic, şi astfel rcuşitn să construim sistctne p erfecte din punct de vedere formal ale u nor teorii explicative. Î nsă aceste sisteme (de exemplu mecanica teoretică, acustica teoretică, optica teoretică, astronomia teoretică şi altele) nu pot fi privite la n1odul concret decât ca 1) posibilităţi ideale cum fundamenta in re, care nu exclud alte posibilităţi, infinit de multe, dar pc care le închid de aceea în li1nite detern1inate. - Totusi, aceste lucruri nu ne interesează aici, şi încă mai puţin discuţia despre funcţiile acestor teorii ideale în ce p riveşte cunoaşterea practică, adică despre perfonnanţele lor în determinarea prealabilă şi cu succes a faptelor viitoare şi în reconstrucţia celor trecute, despre performanţele tehnice în dominarea '


CONSECINTELE EMPIRISTE ALE PSII IOLO C ISMULUI

1 19

p ractică a naturii. Ne întoarcem prin urmare din nou la cazul nostru. Dacă o lege autentică este, aşa cum tocmai a m arătat, u n sirnplu 1 ideal in domeniu l cunoaşterii factuale, ea este realizată dimpotrivă în domeniul cunoaşterii "pur conceptualec' . Î n această sferă intră legile logice pure, ca şi legile lui rnathesis pura. E le nu îşi capătă prin inducţie "originea" lor, mai exact spus, funda­ mentu l care le înternciază ; ele nu p resupun p rin urmare nici semnificaţia existenţială inerentă tuturor probabilităţilor ca atare, chiar şi a celor mai înalte şi mai valoroase. Ceea c e enunţă aceste legi e s te va­ lab i l În totalitate; ele sunt acelea care sunt fundate intuitiv [einsichtig begriindet], în exactitatea lor abso­ lută, şi nu, în locul lor, anurnite enunţuri de proba­ bilitate ale căror elcn1ente sunt vagi în mod manifest. O lege de ace st tip nu se prezintă ca una dintre nenumă­ ratele posibilităţi teoretice ale unei anun1itc sfere, de ş i delimitată concret. Ea reprezintă un adevăr care este unic şi exclude orice altă p osibilitate, şi care, ca lege ce reiese intuitiv [einsichtig erkannte Gesetzlickeit], se menţine liberă de orice fapt real, atât în ce priveşte con­ ţinu tul cât şi fundamentarea ci. Observăm din aceste consideraţii cât de strâns sunt legate una de cealaltă cele două jumătăţi ale con­ secinţei p sihologiste - anume că legile logice nu numai că imp lică prin sine afirmaţii existenţiale despre facticităţi psihice, ci şi că trebuie să fie legi pentru astfel de facticităţi. Ni s-a oferit mai întâi respingerea primei jurnătăţi. Respingerea celeilalte jumătăţi este implicată aici, 11 confonn u rn1ătorului argun1ent : Aşa cum fie­ care lege care provine din experienţă şi inducţie pe baza

I-l 84

A 74 B 74


PR O L E G OM E N E LA L O G I CA PURĂ

1 20

H 85

unor fapte particulare este o lege pentru fapte, atunci este valabil şi invers : orice lege pentru fapte este o lege extrasă din exp erienţă şi inducţie ; în consecinţă, afinnaţiilc cu o semnificaţie existenţială s u nt inseparabile de ca, aşa cum atn den1onstrat mai sus. Desigu r, printre legile factualc nu trebu ie să includem şi enu nţurile generale care transpu n asupra proprietăţilor reale propoziţii pur concep tuale - i.e. propoziţii ce se prc:lintă ca relaţii u niversal valabile, bazate pc concepte pure. l)adi 3 > 2, atunci şi trei cărţi de pc această mas;1 sunt mai nntltc decât 2 cărţi din acest dulap. La fel în general, pentru orice alte lucruri. Propoziţia despre numere pure nu vorbeşte însă des­ pre lucruri, ci desp re numere [în generalitate pură] 1 nutn ărul 3 este 1 mai mare decât nutnărul 2 - iar ea poate să-şi găsească aplicaţie nu nun1ai la obiecte individuale, ci şi la obiecte "generale", de exempl u la specii de culori şi de sunete, la tipu ri de figuri geome-­ trice [şi la alte gcncral i t<1 ţi atcn1porale de acest fel]2• Dacă adrnitcn1 toate acestea, atunci este desigur exclus ca legile logice [(l uate în pu ritatea lor)]-' să fie legi ale activităţilor sau produ selor psihice.

-

§ 24. Continuare Poate că unii vor încerca să scap e de consecinţele la care an1 ajuns obiectând că nu orice lege despre fapte rezultă din experienţă şi inducţie. Ar trebuie să facem tnai degrabă u n11ătoarea distincţie : Orice cunoaştere 1 2 3

Lipse ş te În A. A: [şi altele asemenea]- . A : [în esenţă].


CONSECINŢELE EMPIRISTE ALE PSII IOLOGISMULUI

121

cuprinsă în lege s e sprijină p e experienţă, dar nu orice cunoaştere de acest fel rezultă din experienţă în moda­ litatea inducţici, deci în forma acelui bine-cunoscut proces logic ce conduce de la fapte singulare sau ge­ neralităţi empirice de nivel mai scăzut la generalităţi legice. Astfel, legile logice sunt în particular conform experienţei, însă nu sunt legi inductive. Î n experienţa psihologică, obţinem prin abstracţie conceptele logice fundamentale şi raporturile pur conceptuale date odată cu ele. Ceea ce 11 găsim în cazul particular recu­ noaştem dintr-o dată ca fiind valabil în general, întru­ cât se întemeiază numai pe conţinutul obţinut prin abstracţie. Pe această calc, experienţa ne procură o con­ ştiinţă nemijlocită a conformării spiritului nostru la lege. Şi aşa cum nu avem nevoie aici de inducţie, nici rezultatul nu este afectat de imperfecţiunile ei, nici nu arc caracterul unei simple p robabilităţi, ci de certitu­ dine apodictică, nu este delimitat în manieră vagă ci exactă, şi nu include în nici un fel afirmaţii cu o sem­ nificaţie existenţială. Cu toate acestea, obiecţiile aduse aici nu pot fi suficiente. Nimeni nu va contesta faptul că cunoaşterea legilor logice, ca act p sihic, presupune experienţa par­ ticulară, că bazele ei stau în i ntu i ţia concretă. Să nu se confunde însă "presupoziţiile" psihologice şi "baze­ le" cunoaşterii legii cu 1 presupoziţiile, temeiurile, pre­ misele logice ale legii; şi, în consecinţă, nici dependenţa psihologică (de exemplu în ce priveşte apariţia cunoş­ tinţei) cu fundarea şi înten1eierea logică. Aceasta din urmă rezultă intuitiv [einsichtig] din raportul obiectiv dintre ten1ei şi consecinţă, în timp ce prima se referă la raporturile p s ihice de coexis tenţă şi succesiu n e .

A 75 B 75

H 86


PROLEG O M E N E LA L O G I C A P U R A

1 22

Nimeni nu poate să susţină cu seriozitate despre ca­ ne stau sub ochi şi pc "baza" cărora se realizează intu irea legii [die Einsicht in das Gesetz], că au fu ncţi a unor temeiuri lo gice , a unor pre­ tnise, ca şi cun1 generalitatea l e g i i ar putea să r e z u l te din existenţa individualului. Sesi z area intuitivă a legii p oate să rczide din punct de vedere psihologic din dou ă etap e : considerarea cb tcl or p a r t i c ula r e ale in t u ­ iţici [Anschauung] ş i intuirea legii ["gesetzliche Einsicht] ce se referă b aceste date. Î nsă d in punct de veder e logic avctn aici de-a face doar cu u n s i n g u r lucru. Con­ ţinutu l i n t u i r ii n u rezultă d in datele p a r t i c u l a re . Orice cunoaştere "începe cu exp eri en ţa", dar aceas­ ta nu însean1nă că " provine " d i n expe r ien ţ ă . Ceea ce su sţi n e rn aici e s te că fiec a r e lege p e n t ru fapte 11 p r ov i­ ne din experienţă, iar aceasta înseamnă că ca nu poate fi fu ndată decât prin inducţie pornind de la exp e rie nţe p a rt ic u lare . Dacă există legi ce reies intuitiv [einsichtig erkannte Gesctze], atunci ele nu pot fi ( ncn1ijlocit) legi pentru fapte . [Peste tot unde a fost ad m is ă până acu m intu itivitatca ( Einsichtig keit) ne m ij lo c it ă a legilor factuale] 1 , s-a dovedit fie că l egile factualc autentice, adică legile coexis t c nţci şi s u ccesiunii, au fos t c o nfun d ate c u legile ideale, cărora le este străină în sine o r i c e relaţie cu ceva d e t e nn in a t ten1poral ; fie că pute rea vie a convingerii pc c are o aduc cu sine gene­ ra li t ă ţ ile cn1piri ce farniliarc este confundată cu intui­ t iv i ta t ea [Einsichtigkeit) pc c a r e nu o trăirn decât în dotncniul pur c o n cep t u al . zurile p a rticu lare ce

A 7(, B 76

1 A : [Nu vreau neaparat S<i. prez i n t ca absurdă ideea ca o lege pentru L1ptc p o.l t e sa f e cunoscu ti i nt u i t i \ nemijloc i t ; însă neg cJ. s-ar pu tt:a întâmpla vreodată aceasta acolo u nde au fo"t acceptate pâ nă acum, Jc fiecare dat;\, aceleaş i lucru ri_!.

i


CONSECINTELE EMPIR ISTE A L E PSI HOLO G ! SM ULU!

1 23

Dacă un argument de acest tip nu reuşeşte să aib ă un efect decisiv, el poate cel puţin să întărească puterea altor argutnente. Să mai adăugăm aici încă unul. Cu greutate va putea cineva să nege că toate legile logice pure au unul şi acelaşi caracter; dacă vom putea arăta despre unele [că este imp osibil să le concepem ca legi despre fapte] 1, 1 atunci lucrul acesta va trebui să fie valabil pentru toate celelalte. Printre aceste legi se găsesc şi acelea care se raportează la adevăruri în genere, deci l egile în care "obiectele" supuse regle­ n1entării sunt adevărurile. De exetnplu, pentru orice adevăr A este valabil că opusul lui contradictoriu nu este un adevăr. Pentru orice p ereche de adevăruri A şi B este valabil că şi conexiunea'': lor conju nctivă şi disjunctivă sunt adevăru ri. Dacă trei adevăruri A, B, C stau în raportul că A este ten1ei p entru B şi B temei p entru C, atunci şi A este ten1ei p entru c· etc. Este însă absu rd să caracterizezi legile p e n t ru fapte ca legile valabile p entru adevăruri ca atare. 1 Un adevăr nu este un fapt, ad ică ceva detcnninat tetnporal. Un adevăr poate desigur să setnnifice că un lucru există, 1 că o stare de lucruri are loc, că o schitnbare se p roduce etc. l)ar adevărul însuşi este mai presus de orice tetnporalitatc, nu are nici un sens să-i atribui o existenţă temporală, apariţie şi dispariţie. Această absurditate apare cu cea tnai n1are claritate în ce priveşte înseşi legile adev;hului. Dacă ar fi legi reale, ele ar trebui să fie reguli ale c a legi despre fapte este imposibilă] . Înţeleg prin aceste conexiuni s e nsu l propoziţiilor .,A �i B", adic'l amândouă sunt adevărate, respectiv "A sau B " , adid. u n a din cele două este adevărată cec;1 ce n u însea mnă că numai u n a este 1

'�

A: [ca interpretarea lor

-

adevărată.

H R7

A 77

B 77


124

PRO L E G O M ENE LA L O G I C A P U RĂ

coexistenţei şi s u cc e s iu n ii faptelor, în acest caz sp ecial, ale coexiste nţei şi succesiunii a d evăru r il or, iar acestea ar tr eb u i

să aparţină ele însele, ca adevănui, acelor fap te pc care le reglementează. O le ge ar p rescrie astfel a nu mite fap t e , numite adevăruri, apariţia şi dispariţia lor, iar p ri ntre aceste fap te ar tr ebu i să se găsească legea însăşi, ca un fapt alături de altele. Legea ar apărea şi a r dispă re a conform legii - un nonsens evident. La fel, d a c ă vren1 să i nterpret ă m le ge a despre adevăruri ca lege a coexistenţei, ca va apărea ca un lucru indivi­ du al t e tn p o ral , dar şi ca regu lă g e ner al ă determinantă pentru toate ex is tenţe l e temporale şi p entru fiecare în parte. As tfel de absurdităţi�·: sunt inev it ab i le dacă nu se ţine cont de diferenţa fu nd : un cnt al ă dintre ob i e cte ­ le reale şi obiectele ideale şi, în co ns e ci nţă, d e d ife r e nţ a dintre l e gi l e id eale şi l egile reale, s au dacă a c e s te diferenţe nu sunt Înţe l es e în sensul corect ; vom vedea mereu că aceste difer en ţ e sunt d ec is iv e pentru con­ troversele dintre lo gi c a ps i ho lo g ist ă şi logica pură.

,., Cf. aici analizele sistematice din capitolul a l VII-lea, paginile despre nonsensul sceptic-rclativist al oricărei concepţii care face legile logice dependente de fapte.


CAP ITO LUL V

Interpretările psihologice ale p rin cipiilo r logice

§ 2 5. Principiul noncontradicţiei în interpretarea [psihologistăj1 a lui Jv!ill şi Spencer Am remarcat mai sus că, dacă aplicăm consecvent concepţia care vede în legile logice legi despre fapte psihice, ar trebui să ajungetn la grave greşeli de inter­ pretare ale acestora. Dar aici, ca şi în toate celelalte puncte, logica dominantă a ezitat de regulă să tragă consecinţele. Aş spune aproape că psihologismul tră­ ieşte numai din inconsecvenţă, iar dacă cineva 1-ar fi gândit cu consecvenţă p ână la sfârşit, 1-ar fi abandonat deja, dacă en'lpiristnul extrem nu ar fi oferit un cxen1p lu ciudat despre modul în care prejudecăţile înrădăcinare pot fi 1nai p uternice decât cei Inai dari Inartori ai intu iţ ie i [Einsicht] . Î ntr-o consecvenţă îndrăzneaţă, el trage cele mai riguroase consecinţe, dar nu1nai p entru a le prelua şi a le uni într-o teorie cu a d evă ra t plină de contradicţii. Ceea ce am invocat împo t r iva poziţiei logice pe care o contestăn1 - anume că, în loc să fie legi absolut exacte de un tip pur conceptual şi garantate a p riori, adevărurile logice ar trebui să fie probabilităţi mai mult sau mai puţin vagi, înteineiate mai curând p e experienţă şi inducţie şi c ar e se referă la anumite 1

În cuprinsul din A: [psihologică]

H 88 A 78 B 78


1 26

P R O L E G OMENE LA L O G I C A P U R A

fJ.cticit�1 ţi ale vieţii sufleteş ti o me neş t i - este ( d a c ă abstracţie de a cc e ntu l pc care l - am pus pe ca­ rac t e ru l ci vag) tocnui te o r ia exp l icit ă a en1piristnului. Nu intră în sarcina n o a s tră să supunem unei c ritic i exhaustive această direcţie În teoria cunoaşterii. 1 Un i n te r e s deosebit suscita însă interpretările p s i holo gice ale le g i l or logice, care au apărut în această şcoa lă Il şi care au r ăsp â n d i t şi d inco lo de g ra ni ţ el e ci o lu mină orbitoarc. �·: Dup<l cun1 se ş ti e , J .St. Mill-Jd• ne înva ţă că princi­ piu rn contradictionis ar fi " u n a dintre gcneralizărilc n o astr e cel e n1ai tin1purii şi tnai evidente obţinută din exp ericn ţi" . Terneiurile originare ale acestui p rincipiu s-ar afla în fap tu l C<l " cred inţa şi necredinţa su n t două stări diferite ale spiritu l u i " ce se exclud re c i p r o c . Acest lu c ru ni se relevă - co ntinuă el textual - ple­ când de l a c e l e n1ai s i rnp lc o b s e rv aţ i i ale p rop r i u l u i nos tru spi rit. Iar dacă în d rep tă m observaţiile n oa s tr e în afară, găsim şi aici că lutnina ş i întunericul, zgon1otul şi tăcerea, e ga l itate a şi inegalitatea, a nterior it ate a şi p os ­ terioritatea, succesiu nea ş i si n1ultaneitatea, pe s c urt, o rice fe n o n1 c n po z itiv şi n e gaţ i a sa [negative] s u n t fenon1enc diferite, af l at e într- u n r ap o rt de o p o z i ţ i e accentuată, şi că o latură este întotdeauna absenti acolo unde cealaltă este prezentă. " Consider axi o ma în d i s cuţie - spune el - ca pc o generalizare p o r n i nd de la faccn1

­

:\ 7�) B 7 <)

­

toate aceste fapte. " Acolo u nde e s te vorba despre fu ndarnen tcle p rin­ c ip i a l e ale p rejudecăţilor s ale e m p i ri s te , M il l, de altfel �, O discuţie gene rala asupra d eficienţelor principiale m.1. jorc ale �m p irismului, discuţie exti nsă până acolo încât s;i putem spera s.l promovam prin � a intenţiile noastre idealiste în l ogică, vom oferi în anexa la a c e s t para g raf şi l a u rmătorul, p p . 94 şi u r m. ,."., M I LL, Logica, C a r tea a II -a, Cap. V Il, § 4 ( Gompcrz, I, p. 298 ) .


INTERPRETĂRILE PSlHOLOClCE

1 27

atât de subtil, parca este părăsit de to�i zei i. Un singur lucru constituie aici dificultatea : să inţcl cgen1 cutn poate o astfel de teorie să convingă. Pentru început, ne frapcază incorectitudinea evidentă a afi nnaţi ci că principiul ce s p u ne că două propoziţii contradictorii nu s u n t adevărate împreună şi că, în a c c :� r s e n s . s e exclud, ar fi o generalizare a faptelor date ; c1 l tunina şi întunericul, zgon1otul ş i tztcerea etc. se exclud, l u ­ cruri care sunt orice, n1ai puţin propoziţii contradic­ torii. N e este irnposibil să Înţelegen1 cun1 vrea l\1 ill să stabilească o legătură între aceste [pretinse] 1 fap te ale experienţei 11 şi legea logică. Zadarnic vorn spera la o clarificare pornind de la expuncrile para lel e ale lui Mill din 1 scrierea polemica îndreptată Îrnpotriva lui Hanlil­ ton. 1v1ill citează aici aprobator "legea a b s ol u t co n s tan­ tă" pe care Spencer, împărtăşind aceleaşi idei, a p us-- o la baza principiului logic, anume "that the appearance of any positive mode of consciousness cannot occur without excluding a correlative negati'lJe 1node; and that the negtrtive rnode cannot o ccur without excluding the correl,:ttive p os itiv e m o d e (( .�·· a Dar cine nu v e d e că această propoziţie exprimă o tautologie pură, înt rucât acea cxcludcre recip rocă este inclusă deja în d efiniţia termenilor corclativi ,,fcnon1en pozitiv ş i negativ" ? Dilnpotrivă, pri n cip i u l noncontc1dicţiei nu este câtuşi de puţin o tautologie. Î n d efiniţia p rop oziţiilor 1

Comp letare î n B-

An Fxamin,:�tion5• cap. XX I , p- 4 9 1 _ Este desigur o inadvcrtcnţ:1 atu nci când Spcnccr se rcf�:nl la p rincipiu 1 tcrţu lui exclus în loc d e principi u l no ncontradicţici. ·' "C;l ;1parcnp, oric\rui mod pozitiv al con�ti i n ţc i n u poak i nter­ veni [\ră să fie exclus un moci negativ corelat i v ; şi d mod ul negativ nu poate i nterveni fără sa fie cxdus modul pozitiv corelat iv_" ,., M I LL,

A 8J B HO 1 1 CJQ


1 28

P R O L E G O M E N E LA L O G I C A P U R Ă

contradictorii nu stă faptu l că aceste p ropoziţii se exclud, şi chiar dacă o fac în v i rtutea acelui principiu, atunci nu este valabil faptul opus : nu orice pereche de prop o z i ţi i ce se exclud este o pereche de propoziţii contradictorii - o dovadă suficientă că principiul nostru nu trebuie pus laolaltă cu acea tautologie. Nici Mill nu vrea de al tfe l să îl înţeleag ă ca pe o tautologie, deoarece, pentru el, acest p rincipiu trebuie să rezulte în primul rând prin inducţie din experienţă. Î n orice caz, alte obse rv aţii ale lui Mill ne pot aju ta să înţelegem interpretarea en1pirică a acestui principiu - n1ai b ine decât re l aţiil e atât de puţin inteligibile cu [incoexistenţe ale] 1 experienţei externe - mai ales acele observaţii care discută p roblema dacă cele trei pri ncipii logice fundamentale pot fi considerate ca

"inherent necessities of thought", "an original part of aur mental constitution", "laws of our thoughts by the native structure of the rnind"a, sau dacă sunt legi ale gândirii doar "because we perceive them to be uni­ versally true of observed phenomena"b - c e ea ce Mill

A B

81 81

nu ar dori de altfel să tranşeze în sensul pozitiv. Cu p rivire la aceste legi, citirn u rmătoarele : They Jl may n

or may not be capable of alteration by experience, but the conditions of aur existence deny to us the experience which would be required to alter them. Any assertion, therefore, which conflicts with one of th se laws - any e

1 A : [incocxistcnţclcJ . "Necesităţi inerente ale gândirii", "o parte originară a constituţiei noastre mentale", "legi ale gândirii, date prin structura nativă a minţii noastre". b "Î ntrucât noi l e perc epem ca u niversal adevărate pen tru fenomenele observate." a


INTERPRETĂRILE PSIHOLOGICE

1 29

proposition, for instance, which asserts a contradiction, though it were on subject wholly removed from the sphere of our experience, l is to us unbelievable. The belief in such a proposition is, in the present constitution of nature, impossible as a mental fact. " �� a

Conchiden1 de aici că inconsistenţa exprin1ată în principiul noncontradicţiei - anun1c, date fiind două propoziţii contradictorii, faptul-de-a-nu-fi-adevărate­ împreună - este interpretată de Mill ca incompa­ tibilitate a acestor p ropoziţii în ce priveşte credinţa noastră ( belief). Cu alte cuvinte, faptul-de-a-nu-fi­ adevărate-împreună al acestor propoziţii este substituit cu incompatibilitatea reală a actelor de ju decată corespunzătoare. Acest lucru se arn1onizează de ase­ nlenea cu afirn1aţia repetată a lui Mill după care actele de credinţă ar fi singurele obiecte pc care le puten1 ca­ racteriza, în s ensu l propriu al cuvintelor, ca adevărate sau false. Două acte de credinţă opuse contradictoriu nu pot coexista - iată cun1 ar trebui înţeles acest pnnC1ptu. ,., M rLL, An Ex,tmination, p . 49 1 . C/ şi p . 487 : "It is thc gencralization of a mental act, which is of continua1 occurrcnce, and which cart nor bc dispenscd wirh i n rcasoning " . [G eneralizarea unui ac t mental este cea care posedă o incidenţă continuă şi d e care nu ne putem disp cnsa atunci când raţion ăm ( n. trad . ).] "Ele pot fi sau nu capabile să fie al terare p ri n experienţă, însă condiţiile existenţei noastre n u ne oferă experienţa ce ar fi necesară pentru ca de să fie alterare. Prin urmare, orice afirmaţie care ar intra în conflict cu vreuna dintre aceste legi - de exemplu, orice propoziţie care ar ascrta o con trad ic ţie, deşi a r purta as upra unui subiect înde p ărtat co mplet din sfera experienţei noastre, este o p ropoziţie căreia ne este im pos ibil să-i acordăm crezare. A crede În tr-o astfel d e propoziţie este i mposibil ca fapt mental, dată fiind constituţia prezentă a naturii noastre." �

Il

91


PRO L E G O M E NE LA L O G I CA P U R Ă

1 30

§ 26. Interpretarea psihologică a principiului în maniera lui Mi!! nu conduce la nici o lege, ci la o propoziţie de experienţă

complet vagă şi nedovedită ştiinţific

Se nasc aici tot felul de obiecţii. Mai întâi, formu­ larea principiului este cu siguranţă incompletă. În ce condiţii va trebui să ne întrebăm - nu pot coexista actele de credinţă opuse ? Judecăţi opuse pot foarte bine coexista în indivizi diferiţi, lucru bine-cunoscut de altfel. Va trebui atunci să ne exprimăm mai exact şi să explicăm totodată sensul conceptului de coexistenţă A 82 reală : ti Î n acelaşi individ sau, mai bine spus, în aceeaşi B 82 conştiinţă, actele de credinţă contradictorii nu pot per­ sista în timpul unui i nterval temporal oricât de scurt. Dar este aceasta cu adevărat o lege ? Avem cu adevărat voie să o enunţăm cu o generalitate nelimitată ? Unde se află inducţiile psihologice care ne îndreptăţesc să o acceptăm ? Să nu fi existat şi să nu existe în conti­ nuare oan1erri care, ocazional, înşelaţi de exetnplu de raţionamente greşite, să considere ca adevărate în ace­ laşi timp lucruri opuse ? Au fost cumva iniţiate cercetări H 92 ştiinţifice 1 despre posibilitatea ca astfel de lucruri, ba chiar pure contradicţii, să survină p rintre nebuni ? Ce se întâmplă cu stările de hipnoză, de delir provocat de febră etc. ? Este valabilă această lege şi p entru animale ? Pentru a se sustrage acestor obiecţii, este p osibil ca empiris tul să limiteze legea sa prin conjecturi p o trivite, să spună de exemplu că legea nu p retinde că este valabilă decât pentru indivizi normali ai speciei homo sapiens şi care se află într-o stare de constituţie normală a gândirii. Dar este suficient să ridicăm întrebarea -


INTERPRETĂ RILE PSIHO LOGICE

131

incomodă despre n1odul în care determinănl n1ai exact conceptele de "individ nonnal" şi "constituţie nonnală a gândirii " , şi vom recunoaşte cât de complicat şi de inexact a devenit conţinutul legii cu care avcn1 acum de-a face . Nu este necesar să mai continuăm aceste consideraţii ( deşi, de exemplu, condiţia temporală care apare în lege ar oferi aici un oarecare ten1ci pentru discuţie) : ele sunt mai mult decât suficiente pentru a întemeia consecinţa surprinzătoare că principium contradictionis, at ât de familiar nouă şi care fusese considerat mereu o lege evi­ dentă, absolut exactă şi valabilă fără excepţie, este în fapt modelul unui principiu inexact la modu l grosier, ncştiinţific, care nu poate fi ridicat la rangul unei pre­ supuneri plau zibile decât după c e multiple corecturi ar transforma scinnificaţia sa aparent exacti într-una total vagă. Aşa ar trebui să stea lucru rile cu adevărat, dacă einpirisinul arc dreptate când spune că incotnpa­ tibilitatca despre care vorbeşte principiul !! trebuie inter­ pretată ca o incoexistenţă reală a actelor de judecată contradictorii, deci pri ncipiul însuşi ca o generalitate ctnpirico-psihologică. Iar etnpirisinul în fonna ela­ borată de Mill nici nu se gândcşte să delin1itezc şi să fundan1entcze ştiinţific acea p ropoziţie grosier inexa­ ctă, care rezultă n1ai întâi din interpretarea psihologică ; el o p reia aşa cun1 se oferă, tot atât de inex�1ct pe cât trebuie să ne aşteptăm cu privire la "una dintre gcne­ ralizăril e noastre cele mai ti1npurii şi n1ai evidente pc care o o bţinen1 din experienţă", adică pentru o generalizare grosicră a cn1pirici preştiinţifice. Toc1nai acolo unde este vorba despre fundatncntele ultin1e ale oricărei ştiinţe trebuie să ne 1nul ţumin1 cu această

/\ 8 3 B 83


PR O L E GOM ENE LA L O G I C A P URĂ

1 32

H

93

A 84 B 84

emp iric naivă, împreună cu mecanismul ei orb de asociaţii. Convingerile ce rezultă fără nici o intuire [Einsicht] din mecanisme psihologice şi care nu au alt temei mai bun 1 decât prejudecăţile răspândite pretu­ tindeni, cărora le lipseş te o delimitare durabilă şi fer­ mă din cauza originii lor şi care, dacă sunt luate în spiritul literei, Închid În sine ceva vădi� fals - acestea ar trebui să reprezinte fundamentele ultime pentru în­ temeierea oricărei cunoaşteri ştiinţifice în sensul cel mai riguros al cuvântului. Nu mai insistăm aici asupra acestei probleme. Este important însă să ne întoarcem la eroarea fundan1entală a teoriei adverse şi să ne întrebăm dacă acel principiu empiric despre actele de credinţă, oricum ar fi formulat, este cu adevărat principiul de care ne folosin1 în logică. El spune : Î n anumite împrejurări subiective X (care nu sunt d in păcate cercetate mai îndeaproape şi nu pot fi prezentate comp let), două acte de credinţă opuse, precum Da şi Nu, nu pot exista împreună în aceeaşi conştiinţă. Este acest lucru ceea ce l o g ici e n i i vor să spună prin forn1ularea : "Două propoziţii contradic­ torii nu sunt amândouă adevărate" ? Nu este nevoie decât să ne îndreptăm atenţia asupra ac elo r cazuri în care ne folosim de legea în discuţie pentru a reglementa activităţile de j udecare, şi vom vedea că semnificaţ ia sa este cu totul alta. Î n folosirea sa normativă, princi­ piul spune fără îndoială următorul lucru şi nimic altceva: Orice pereche de acte de credinţă opuse am alege 11 fie că aparţin aceluiaşi individ, fie că aparţin unor indivizi diferiti ; fie că sunt coexistente în acelasi interval temporal sau separate printr-un anumit interval de timp -) este valab il cu o rigurozitate absolută şi ,

,


INTERPRETĂRILE PSIHOLO G I CE

133

fără excepţie c ă cei doi membri ai fiecărei perechi nu sunt împreună adevăraţi [richtig] , i .e. conform adevărului [wahrheitsgemăfl]. Cred că nici tabăra empiristă nu poate pune la îndoială valabilitatea acestei nonne. Î n orice caz, acolo u nde vorbeşte despre legi ale gândirii, logica are de-a face numai cu a doua lege logică, şi nu cu acea "lege" vagă a p sihologiei, total diferită în ce p riveşte conţinutul şi care p ână acum nici măcar nu a fost formulată. J

Anexă la ultimele două paragrafe. Despre câteva slăbiciuni principiale ale empirismului Î n legătură cu înrudirea intimă dintre en1pirism şi psihologism, poate să pară justificată aici o mică digre­ siune care să dezvăluie erorile fundamentale ale empi­ rismului. Empirisn1ul extren1, ca teorie a cunoaşterii, nu este mai puţin absurd ca scepticismul extretn. El

anulează posibilitatea unei întemeieri raţionale a cu­ noaşterii mijlocite, iar prin aceasta suprimă propria sa posibilitate, ca teorie fundamcntată ştiinţific. El ad­ ·k

mite că există cunoştinţe mijlocite, care rezultă din raporturi de întemeiere, şi nu neagă nici principiile întemeierii. El nu se limitează la a accepta posibilitatea logicii, ci o şi construieşte el însuşi. Dacă orice înte­ n1eicre se bazează pe anumite principii, în conformitate ,., Conform conceptului pregnan t de scepticism, pc care îl vom dezvolta în capitolul al VII-lea, p . 1 1 2, cmpirismul este caracterizat în consecinţă ca teorie sccptică. Windclband îi aplică foarte p otrivit expresia kantiană de "încercare lipsită de speranţă" - empirismul este, mai precis, încercarea lipsită de speranţă .,de a întemeia printr-o teorie empirică chiar acel lucru pe care îl presupune orice teorie" ( Prăludien, p. 2 6 1 ) .

H 94


1 34

A SS

B 85

H 95

P R O L E G OMENE LA L O G I CA

P URĂ

cu care decurge, iar întemeierea ei sup remă nu poate fi realizată decât p rin recurs la aceste principii, atunci ajungem fie la un cerc vicios, fie la un regres la infinit, întrucât principiile întemeierii Il necesită ele însele, din nou, să fie întemeiate. Primul caz survine atunci când principiile întemeierii, care participă la întemeierea principiilor întemeierii, sunt identice cu acestea. Ulti­ mul caz se produce atunci când şi unele şi celelalte sunt în permanenţă diferite. Prin urmare, este evident că cerinţa unei întemeicri principiale pentru orice cunoaş­ tere mediată nu poate avea un sens posibil decât atunci când sunten1 capabili să cunoaşten1 intuitiv [einsichtig] şi nemijlocit anumite p rincipii ultime pe care se spri­ j ină în cele din urmă orice fundare. Toate principiile întetneietoare ale tuturor fundamentelor posibile trebuie în consecinţă să poată fi reduse deductiv la anumite prin­ cipii ultime, evidente nemijlocit, şi anuJne astfel încât principiile înseşi ale acestei deducţii să se regăsească în totalitate printre aceste principii ultin1e. Empiristnul extren1 renunţă însă eo ipso la posibi­ litatea unei întemeieri raţionale a cunoaşterii mijlocite, întrucât atribuie în fond încredere deplină numai judecăţilor singulare empirice (o încredere total necri­ tică, pentru că nu ţine sean1ă de dificultăţile ce p rivesc într-o proporţie atât de 1nare tocmai aceste judecăţi singulare). Î n loc să recunoască faptul că p rincipiile u lti1ne, de care depinde întemeierea cunoaşterii mij­ locite, sunt intuiţii nemijlocite [unmittelbare Einsich­ ten ], 1 deci adevărur i date definitiv, empirismul crede că poate realiza mai n1ult dacă le deduce din experienţă şi inducţie, deci dacă le Întemeiază pe o cale mij locită. Dacă ne întrebăm care sunt p rincipiile acestei deducţii


I NTERPRETĂRILE PSIHOLOGICE

135

şi pe ce se întemeiază, empirismul răspunde mai curând prin trimitere la experienţa cotidiană necritică, naivă, întrucât îi este interzis să trimită la principii generale, sesizabile nemijlocit. El crede că poate câştiga pentru această experienţă o demnitate mai înaltă prin faptul că o explică psihologic, în maniera lui Hume. El igno­ ră prin urmare faptul că, dacă nu există în genere nici o întemeiere prin intuiţie [einsichtige Rechtfertigung] a ipotezelor formulate mijlocit, deci nici o întemeiere pe baza unor p rincipii generale evidente nemijlocit şi din care să rezulte fundamentele respective, atunci şi întreaga teorie psihologică, întreaga doctrină a empi­ rismului însuşi, care se sprijină pe o cunoaştere n1ijlocită, ar fi lipsită de orice întemeiere raţională, ea ar fi astfel o ipoteză arbitrară, cu nimic mai bună decât orice prejudecată. Este straniu că empirismul acordă rnai multă încredere unei teorii care este împovărată cu astfel de 86 absurdităţi decât 11 adevărurilor simple şi fundamentale A B 86 ale logicii şi aritmeticii. Ca psihologism autentic, el arată peste tot tendinţa de a confunda întemeierea anu­ mitor j udecăţi generale cu faptul că de p rovin din punct de vedere psihologic din experienţă, tocmai graţie acestei p retinse "naturalităţi'' a lor. Este demn de remarcat că situaţia nu s tă mai bine nici p entru empirismul moderat al lui Hume care în­ cearcă să mentină ideea că sfera logicii si a maternaticii pure este întemeiată a priori (cu tot psihologismul care o afectează şi pe ea) şi care nu livrează sferei empirice decât ştiinţele factuale. Şi această poziţie în teoria cunoaşterii se dovedeşte de nesusţinut, ba cliiar absurd ă ; fap tul acesta se arată printr-o obiecţie '

'


136

I I 96

PR O L E C OM EN E LA L O G ICA P U R Ă

asemanatoare cu aceea pe care am adus-o mai sus împotriva emp iris1nului extrem. Judecăţile factuale tnediate - dacă dorin1 să redă1n pe scurt sensul teoriei lui Hun1e - nu permit, şi anutne la 1nodul foarte gene­ ral, nici o întemeiere raţională, ci numai o explicaţie psihologică. Nu aven1 atunci decât a n e Întreba ce se întâmplă cu întemeierea raţională a judecăţilor psiho­ logice (a judecăţilor despre obişnuinţă, asocierea idei­ lor etc.) pe care se sprij ină chiar această teorie, şi cu întemeierea raţionamcntclor factuale pe care le folo­ seşte ca însăşi - pentru a recunoaşte contradicţia evi­ dentă dintre sensul propoziţiei pe care teoria vrea să o dctnonstrcze şi sensul deducţiilor pe care intenţio­ nează să le fo lo s e a scă în acest scop. Premisele psiho­ logice ale teoriei sunt şi ele judecăţi factuale mediate, le lip seşte p rin urmare orice întemeiere raţională, în sensul te zei de demonstrat. Cu a l te cuvinte, corecti­ tudinea teoriei presupune absurditatea premisclor ei, corectitudinea premisclor presupune absurditatca teo­ riei ( respectiv a tezei). (Şi teoria lui Hutnc se vădeşte a fi una sceptică, în sensul pregnant al cu vântului, sens pc care îl vo 1n defini în capitolul al VII-lea). 1

§ 27. Obiecţii analoge împotriva altor interpretări psihologice ale principiului logic. Echivocurile ca sursă a erorii

A 87 B 87

Este uşor să ne dătn seama că obiecţii de genul ce­ lor pe care le-atn ridicat în ultimele paragrafe trebuie să p rivească orice interpretare psihologică greşită a aşa-nutnitelor legi ale gândirii şi a tuturor li legilor ce depind de ele. Nu ar ajuta cu ni1nic dacă a1n încerca


I NTERPRETĂRI LE PSII IOLOGICE

137

să ne sustragcm de la obligaţia noastră d e delimitare şi Întcmcierc prin apelu l la "încrederea în s ine a raţiunii" sau la evidenţa ce le este inerentă în gândirea logică. Intuitivitatca [Einsichtigkeit] legilor logice este clară. Dar de îndată ce semnificaţia lor ideatică este înţe­ leasă în sens psihologic, sensul lor originar, de care este ataşată intuitivitatea lor [Einsichtigkeit], este complet schimbat. Din legi exacte, ele devin, aşa cum am văzut, generalităţi empirice vagi care, la o observare corectă a sferei lor de indeterminare, pot fi valabile, dar rămân departe de orice evidenţă. Urn1ând înclinaţiile natu­ rale ale gândirii lor, dar fără să fie pe deplin conştienţi de aceasta, teoreticienii cunoaşterii de orientare p si­ hologistă înţeleg şi ei, fără îndoială, toate legile din această categoric înainte de toate adică înainte să intre în j oc arta lor interp retativă filozofică - în sens obiectiv. Ei cad apoi în eroarea de a revendica evidenţa referitoare la acest sens propriu-zis, sens care garan­ tează legilor valab ilitatea lor absolută, şi p entru acele interpretări esenţial modificate pc care cred că pot să le atribuie formulelor legilor, printr-o reflecţie ulteri­ oară. Dacă este vreodată justificat să vorbim despre intuirea [Einsicht] prin care devenim conştienţi de ade­ vărul însuşi, cu siguranţă este cazul principiului după care, din două p ropoziţii contradictorii, nu sunt amândouă adevărate ; în plus, dacă trebuie undeva să contestăm că acest mod de a vorbi este justificat, cu siguranţă pentru orice reinterpretarc psihologizantă a aceluiaşi principiu ( sau a formulărilor sale echiva­ lente), de exemplu "că afirmaţia şi negaţia se exclud în gândire", că "într-[o] 1 conştiinţă nu pot coexista -

1 În A scris cursiv.


P R O L E G O M E N I-: L A L O G I C /\ P U R Ă

138 I I Y7 A 88 B 88

si1nu ltan judecăţi sesizate ca fii n d 1 contradictorii" �\ 1 1 că ne este imposibil să credem într-o contradicţie expli­ cită:; \ că nin1eni nu ar putea să accep te că ceva este şi în acelaşi t in1p nu este şi altele asemenea. Să ne oprim un moment, ca să nu mai rămână nici o n eclaritate, asupra acestor forn1ulări ambigue. La o considerare n1ai a m ănunţită, remarcăm i medi a t influ­

enţa deconcertantă a echivocurilor ce intră aici în joc,

influenţă în unna c ăr ei a se produce confuzia dintre legea autentică sau orice altă expresie normativă echi­ valentă cu ca şi afirn1aţiile p s ihologice Aşa stau lucru­ ri1c cu p ri m a formulare amintită aici. Î n gândire, se spune, afi rm a ţi a şi negaţia se exclud. Termenul de gândire, care cuprinde într-un sens m ai larg toate activităţile intclectivc, este folosit în vocabularul multor lo gi ci eni de preferinţă cu trimitere la gândirea raţiona lă "logică", deci în legătură cu judec are a corectă. Faptul că în judecarea corectă Da şi Nu se exclud este evide n t dar pe această cale e s te e xp rimată o p r opoziţie echivalentă cu legea l ogică, câtuşi de puţin o propoziţie psihologică Ea spune că o j udecată în care u na şi aceeaşi stare de fapt este în acelaşi ti m p afirmată şi negată nu este corectă ; dar nu spune nicidecum ceva despre faptul dacă actele de judecată contradictorii pot .

,

.

,., Formulari ale lui HEYMANS, Dic Gesetze und Elemente des wisscnschaftlichen Den k ens I 1, § 1 9 şi urm. Înrudită cu a doua formu­ lare este şi cea a lui SIGWART, Logik, F, p. 4 1 9, după care "este imposibil si\ afirmăm şi totodată să negăm conştient aceeaşi propoziţie" . -;"·, Cj: finalu l citarului din scrierea lui Miii împotriva l u i Hamil­ ton, mai sus, p. 8 1 (în text). La fel se spune şi În loc. cit. , pp. 484 şi urm., jos : "tum aysert iuns, one o{zchicb denies what thc other affirms, cannot be thought togcther", unde "thought " este interpretat imediat după aceea Î n sensul lui "believed" . ,


I NTERPR ETĂRI L E PS l HO LO G lCE

1 39

coexista realiter sau nu - indiferent dacă într-o singură1 conştiinţă sau în mai n1ulte. �·: Şi cea de-a doua fonnularc ( după care j udecăţile re­ cunoscute ca fiind contradictorii nu pot coexista sitnul­ tan într-o singuraVJ. conştiinţă) este astfel exclusă, în afara cazului în care interpretăm termenul de "conşti­ inţă" în sensul de "conştiinţă în genere" , de conştiinţă normală s upratemporală. Î nsă un p rincipiu logic primitiv nu poate desigur să p resupună conceptul de normal, li care nici nu ar p utea fi înţeles fără să ne refe­ rinl la acest principiu. 1 Este clar de altfel că, Înţeleasă în această manieră, adică în n1ăsura în care ne abţinem de la orice ipostaziere tnetafizică, p ropoziţia expri tnă o reformulare echivalentă a principiului logic şi nu arc nin1ic de-a face cu nici o psihologie. Un echivoc asemănător cu cel din p rima fonnulare intervine în a treia şi a p atra formulare. Nimeni nu poate crede într-o contradicţie, nin1eni nu poate accepta că acelaşi lucru este şi nu este - nici o persoană raţionali, ar trebui desigur să con1plctăn1. Această irnposibilitatc survine doar pentru cel care vrea să ju­ dece corect, şi pentru nin1eni altul. Ea nu exp ri tn ă prin urmare nici o constrângere psihologică, ci nutnai intu­ iţia [Einsicht] [că propoziţii opuse nu sunt adevărate împreună, respectiv că stările de fapt care le corespund nu pot coexistaJ' şi că, totodată, cine ridică p rctcn ţi a de a j udeca corect, adică de a considera adevărul ca 1 În A nu este scris cursiv. ,., Chiar şi Hofler şi Mei nong cad în eroarea de a substitui prin­ cipiului logic ideea incocx istcn ţci (Logik, 1 890, p . 1 33 ) 2 În A nu este scris cursiv. 3 A : [că stări de fapt opuse nu sunt adevărate împreună]. .

A 89 B 89

I 1 <-J8


1 40

A 90

B 90

r r 99

P R O L E GOMENE LA LOG ICA l' U H. /\

adevărat iar falsul ca fals, trebuie s ă judece aşa cum sti-­ pulează această lege. Î n judecăţile de facto, lucrurile pot sta altfel ; nici o lege psihologică nu constrânge pe cel care judecă să se supună jugului legilor logice. Avem aici de a face din nou cu o reformulare echivalentă a legii logice, şi nimic nu este mai departe de ea decâ! ideea unei legităţi psihologice1 a fenomenelor judecăţii. Insă tocmai această idee constituie pe de altă parte semnificaţia esenţială a interpretării psihologice. Această idee rezultă dacă imposibilitatea este înţeleasă ca o non-coexistenţă a actelor de judecată şi nu ca o incompatibilitate a propoziţiilor care le corespund (ca fapt-dc-a-nu-fi­ adevărate-împreună în virtute a unei legi). Propoziţia : nici o "persoană raţională" sau chiar numai "responsabilă pentru actele sale" nu poate crede într-o contradicţie mai poate fi interpretată şi altfel. Numim pe cineva persoană raţională când îi atribuim dispoziţia obişnuită de a j udeca corect "într-o stare normală a gândirii", "în sfera sa" . Cine posedă capaci­ tatea normală, într-o stare normală a gândirii, de a nu se înşela cel puţin asupra a "ceea ce este de la sine înţe­ les", "ceea ce este clar ca lumina zilei" , 11 este conside­ rat "responsabil pentru actele sale" , în sensul pe care îl folosim aici. Desigur, a evita contradicţiile explicite ţine p entru noi de domeniul - de altfel destul de vag - al acestu i 1 de-la-sine-înţeles. Odată ce realizăm această subordonare, propoziţia : nici o p ersoană res­ ponsabilă ( sau chiar, nici o persoană raţională) nu poate considera contradicţiile ca fiind adevărate nu este nimic altceva decât o transpunere trivială a generalului 1 În A urmează : [deci cauzalc] .


I NTERPRETĂRILE PSIHOLOGICE

141

la cazul particular. Desigur, nu am putea numi pe nimeni responsabil dacă s-ar comporta altfel. Î ncă o dată, nu este vorba aici de nici o lege psihologică. Totuşi, încă nu am epu izat interpretările posibile. O gravă ambigu itate a cuvântului imposibilitate, ambiguitate p rin care acest concept poate să însemne nu doar incompatibilitate obiectiv legică, ci şi o inca­ pacitate subiectivă de a realiza un acord, contribuie şi ea, nu cu puţin, la favorizarea tendinţelor psihologiste. Se spu ne u neori : nu pot să cred că lucruri contradic­ torii există concomitent - oricât de mult m-aş strădui, încercarea aceasta eşuează în faţa unei rezistenţe pe care o resimt şi care este insurmontabilă. Această neputinţă-de-a-crede [Nichtglaubenkănnen], s-ar putea argumenta, este o trăire evidentă, intuiesc [ich sehe ein] prin urmare că a crede În ceva contradictoriu este pentru mine o imposibilitate, deci şi pentru orice altă fnnţă pe care trebuie să o gândesc ca fiind analoagă mie ; eu am în acest fel intuiţia evidentă [evidente Einsicht] a unei legităţi psihologice, care este exprimată tocmai prin principiul contradicţiei. Dacă luăm în atenţie noua eroare din argumentare, vom răspu nde astfel : acolo u nde ne-am decis să for­ mulărn o judecată, orice încercare de a renunţa la con­ vingerea de care suntem pătrunşi şi de a accepta starea de fapt opusă eşuează în confruntarea cu experienţa, în afară de cazul în care apar motive noi de gândire, îndoieli suplimentare, convingeri mai vechi incom­ patibile cu cele prezente, adesea doar un "sentiment" obscu r al u nei sume de idei ce se dezvoltă în direcţia opusă. Această încercare vană, rezistenţa pe care o res1mţ1m etc. sunt trăiri individuale, limitate la o


P R O L E G O M E N E LA LOG lCA

1 42 A 91 B lJ l

f -l

1 00

persoană

şi la

un

anun1it tin1p, 1 1 l egate

P U RĂ

de anumite

în1prejurări pc care nu le putem dcternuna în mod exact.

În acest caz, cu m ar p u tea ele să Întern eieze evidenţa pentru o lege universală, ce transcende pers o anele şi timpul ? Nu trel>uie să se confunde evidenţa as erto rică pentru ex i s te nţa trăirilor individuale cu e vi de n ţ a apodictică pentru exi s ten ţa une i legi generale. Poate <:videnţa e x i s tenţei ac e s tu i s cnt i n1 en t i nterp r e t at ca incapaci tate să ne ofere i ntu i ţi a [Einsicht] că ce ea c e t ocm a i nu an1 reu ş i t să realizăn1 în fap t ne este refuzat şi pentru totdeauna, în v irtutea u nei legi ? l Să ţinem cont de cât de greu pot fi detenninate îrnprejurările ce joacă aici un rol esenţial. În această privinţă, noi ne înşelăn1 de fa pt destul de des, deşi, atunci când sunten1 fern1 convinşi de [ ex i s t enţ a unei stări de fapt A] 1 , aju ngem foarte uşor să spun em că e s t e de neconceput ca cineva să judece non-A . În acelaş i s ens, am mai putea să spune1n : Este de neconcepu t ca cineva să nu accep te principiul contradicţiei, despre care aven1 cea mai fennă convingere ; şi iarăş i, nin1eni nu este în st a re s.1 con sidere adevărate, în acelaşi tin1p, dou ă [propoziţiif co ntradic­ torii. E st e p o sibil să v orb eas c ă în fav o are a u nei astfel de si tu a ţ i i o j u de cat ă de exp e rienţ ă ce rezultă d intr-o testare p c un nun1ăr rnar e de exernp lc şi care să fie, e v entu a l, foarte vie ; dar evidenţa că lu c ru rile stau aşa la modul universal şi necesar nu o deţinem. Putern să dcscrien1 s itua ţia veritabilă astfel : aven1 o evide nţă apodictică, adică o intuiţie [Einsicht] în sensu l p reg n an t al cuvintelor d es p r e fap tul-de-a-nu­ fi-adevărate-În1prcună al prop oziţiilor co ntradictorii, 1

A : lo stare de fapt A ] .

2 A:

(stări d e fapt] .


INTERPRE"fĂRILE PSIHOLOGICE

1 43

[respectiv d e sp r e faptul-de-a- nu-exista-Înlpreună al stărilor de fapt opuse] l . Legea acestei Încompati b i ­ lităţi este p rincip iul autentic al contradicţiei. Evidenţa apod i ctic ă este folosită apo i prin extensie şi într-u n sens psihologic ; ave m de asemenea şi i ntu iţ i a [Eh-z­ sicht] că două judecăţi cu o scn1nific:qi c contradic ­ torie nu pot coexista la modul că s u r p r i nd în forma j udecăţ i i ceea ce este efectiv dat în intuiţiile ce le oferă u n fundament. L a modul general, aven1 i n t u i ţi a [Einsicbt] că j u decăţile evi d e nt e nu doar as er tori c, ci şi apodictic şi care au o setnnificaţic contradictoric, nu pot coexista [nici într-o s ingură conştiin ţă, 1 nici distribuit în diferite conştiinţe]2. 1 Prin toate acestea vrem numai să spu nem că ni n1 e n i nu poate întâlni stări de fap t efectiv coexistente şi o b iectiv i ncotn­ patibile, întrucât contradictorii, nici în cercul Întuiţici [Anschauung ] nici în cel al intuirii [Einsich t1 sale -ceea ce nu exclude nicidecum faptul că ele pot fi considerate ca fiind coexistente. Ceea ce ne lipseşte� din contră, este evidenţa ap o d i cti c ă în l egătură cu j u d ecăţi contradictorii în g e n e re ; 1 n o i deţincn1, În interiorul u nor clase d e cazuri cu noscute practic ş i suficient delimitate pentru scopuri p r a ct i c e n u tn a i o cunoaştere bazată pe experienţă, cunoaştere dupi care, în aceste c a zu r i, actele de judecat;\ c o n t r a d i c to r i i se exclu d efectiv. ,

1

1

Co mpletare În B. În A, pus între linii d e

pauza.

B n A n

I I 10


1 44

P R O L E G O M E NE LA L O G I CA P U RA

§ 28. Pretinsa latură dublă a principiului contradicţiei, după care el trebuie înţeles în acelaşi timp ca lege naturală a gândirii şi ca lege normati-vă a reglementării logice a gândirii

93 B 93

A

Î n epoca noastră, interesată de problemele psiho­ logice, doar puţin logicieni au ştiut să se ţină în între­ gime departe de interpretările psihologice eronate ale principiilor logice1 ; nici măcar cei care au luat poziţie Îtnpotriva unei fundamen tări p sihologice a logicii sau cei care ar respi nge ofensaţi, din alte motive, reproşul de psihologism. D acă ne gândim că ceea ce nu este psihologic nu este nici pasibil de a primi o explicaţie psihologică, că, prin urmare, o rice încercare, oricât de b ine intenţionată, de a aduce lumină asupra esenţei "legilor gândirii'' prin cercetări psihologice presupune reinterpretarea psihologică a acestor legi, atunci trebuie să numărăm printre psihologişti şi pe toţi logicienii germani din direcţia iniţiată de Sigwart, chiar dacă ei s-au ţinut departe de a fonnula explicit sau de a caracteriza aceste legi ca fiind psihologice şi le-au opus, indiferent cum, celorlalte legi ale psihologiei. Dacă de­ vierea eronată de sens nu o aflăm exprimată în formu­ lele de legi adoptate, o aflăm mai sigur în explicaţiile ce le însoţesc sau în structura fiecărei expuneri . 11 Cu adevărat den1ne de remarcat apar încercările de a înzestra principiul contradicţiei cu o poziţie dublă, conform căreia el ar trebui să constituie pe de o parte, ca lege a naturii, puterea determinantă a facultăţii noastre reale de judecare, pe de altă parte, ca lege 1

În A u rmează : [p rintre aceştia,] .


1 45

INTERPRETĂRILE PSIHOLO G ICE

normativă, fundamentul tuturor regulilor logice. Î ntr-o

manieră deosebit de atractivă, F.A. Lange împărtă­ şeşte această concepţie în Logische Studien, o scriere profundă, care ar dori de altfel să fie o contribuţie nu la promovarea unei logici psihologiste, în stilul lui Mill, ci "pentru refundatnentarea 1 logicii formale" . Ce-i drept, când privim mai îndeaproape această refundamen­ tare şi citim că adevărurile logicii se deduc, ca şi cele ale n1atematicii, din intuiţia spaţiului�\ că fundamentele elementare ale acestor ştiinţe "sunt fundamentele organizării noastre intelectuale", "întrucât garantează corectitudinea riguroasă a oricărei cunoaşteri în genere" , şi că, prin urn1arc, "lcgitatea pe care o admi­ răm în ele, provine din noi înşine [. ] din înseşi funda­ mentele noastre inconştiente" �'d• - nu pu tem face altfel decât să caracterizăm poziţia lui Lange tot ca psihologism, numai că de un alt gen, în care intră şi idealismul formal al lui Kant - Înţeles ca o interpretare predon1inantă a idcalisn1ului - şi celelalte specii ale teoriei despre facultăţilc de cunoaştere înnăscute sau despre ,,sursele cunoaşterii". �h'n'• 1/

H

1 02

..

i: F.A. LANGE, Logische Studien. Ein Beilrag zur Neubegrundung der formalen Logik und Erkenntnistheorie, 1 8 7 7, p . 1 30. ''"� Loc. cit. , p. 1 48 . ,·. ,·:,·: Este bine cunoscut că teoria kantiană a cunoasterii arc anu­ mite laturi ce tind să depăşească acest psihologism �1 facultăţilor sufletesti care chiar trec efectiv dincolo de ' ca surse ale cunoasterii si : el. Este suficient aici că tcori � lui a1 c şi laturi ce ies puternic în evidenţă şi care se adânccsc în psihologism, ceea ce nu exclude desigur o polemică vie îndreptată împotriva altor forme de întcrneicrc psiho­ logistă a cunoaşterii. De altfel, în sfera teoriei psihologiste a cunoaşterii intră nu numai Langc, ci şi o bună parte a [filozofilor care aplică gândirea lui Kant] ( A : [ncokanticnilor], oricât de puţin ar dori ci să fie aici de acord. Psihologia transccndcntală este şi ca psihologic.

A 94 B 94


146

PROLEG OMENE LA LOG ICA PURĂ

l ată cum sună explicaţiile lui Lange cu privire

la

aces t subiect : "Principiul contradicţiei este punctul în care legile na­ turale ale gândirii se întâlnesc cu legile normative.

H 103

Acele condiţii psihologice ale formării reprezentărilor noastre - condiţii care, prin acţiunea lor invariabilă, fac să apară în gândirea naturală (o gândire care nu este condusă de nici o regulă) atât ad evărul cât şi eroarea, care izvorăsc într-o bogăţie fără sfârşit - sunt completate, litnitate şi orien tate în acţiunea lor diri­ jată spre un anumit scop prin faptul că lucrurile ce se opun, atunci când încercăm să facem ca ele să coincidă, nu pot fi unificate în gândirea noastră. Spiritul ome­ nesc îşi însuşeşte cele mai mari contradicţii atâta timp cât elementele opuse sunt îngrădite în sfere de idei diferite şi sunt ţinute astfel separat unele de celelalte; doar atunci când aceeaşi enunţare se raportează nemij­ locit la acel aşi obiect ca şi opusul ei încetează şi această capacitate a unificării ; fie rezultă o incertitudine depli­ nă, fie una dintre cele două afirmaţii trebuie să cedeze locul celeilalte. 1 D in punct de vedere psihologic, această suprimare a el ementelor contradictorii poate desigur să fie provizorie, în măsura în care provizorie este şi coincidenţa nemijlocită a enunţurilor contra­ dictorii. Ceea ce este adânc înrădăcinat În diferite domenii d e gândire nu poate fi distrus pur si simplu când se arată prin simple deducţii că este contradic­ tor[u . Desigur, în momentul în care consecinţele unei propoziţii ca şi ale celeilalte sunt aduse la o coincidenţă nemijlocită, efectul nu se mai produce, el nu mai răzbate întotdeauna pri n întreaga succesiune de deducţii până la locul contradicţiei originare. Îndoiala


INTERPRETĂRILE PSIHOLOGICE

1 47

caracterul convingător al scnet de deducţii, în id en titatea obiectului dcducţiei, protejează adesea faţă de eroare ; dar chiar dacă acea s ta este distrusă pentru o clipă, ea se clădeşte din nou din cercul obişnuit al asociaţiilor între reprezentări şi s e tnenţine, până când este în cele din urmă înl ătura tă prin lovituri repetate. În ciuda acestei perscverenţe a er o rii , legea psiho­ logică a incompatibilităţii în gândire a contr ad icţi i lor n en1 ij loc i te trebuie să fi exercitat cu timpul o m are in­ fluenţă. Ea este sabia ascu ţită cu care sunt nitnicitc puţi n câte puţin, în decursul experienţe i, acele asociaţii . d i n tre rep r e zentăr i care nu se pot susţine, pe când acelea care pot fi mai bine susţinute răn1ân. În p rogre sul natural al gândirii omeneşti, ca este principul distrugător care, 11 asemenea progresului organismelor, se sprijină pc faptul că sunt produse asociaţii mereu noi între reprezentări, dintre care cea mai m are parte este suprimată constant, în tirnp ce asociaţiile mai b une supravieţuiesc şi sunt active pc mai departe. Această lege psihologică a contradicţici [ . ] ne este dată nen1ijlocit prin organizarea organistnului nostru şi este activă înaintea oricărei experienţe, ca o condiţie a oricărei experi e n ţe i Efic i e n ţa sa este una obiectivă şi nu este nevoie să dcv enin1 conştienţi de ca pentru a deveni activă. Dacă vren1 să concepctn această lege ca fundament al logicii, dacă trebuie să o recunoaşten1 ca lege normativă a oricărei gândiri, du pă cun1 este activă ca lege naturală şi fără să o recunoaşten1, avem nevoie cu siguranţă, ca şi pentru t o at e celelalte axiome, de o i n tu iţi e tipică pentru a ne convinge.« -;; în

­

. .

.

:'; Loc. cit. ,

pp. 2 7 şi

u rm.

A 9"> B 95


P R O L E G O M E N E LA LO G I CA P U RĂ

1 48

"Care este elementul esenţial al logicii, dacă lăsă m deoparte toate ingredientele psihologice ? Nimic altceva

decât faptu l s u p rim ă ri i constante a ceea ce este contra­

dictoriu. Pc baza intuiţiei din această schemă, este un

s implu pleonasm dacă spunem d esp re co n t rad icţie că

nu poate ex is ta ; ca şi cu m dincolo de temeiu l necesa­

rului s-ar as cu nd e încă o necesitate. Realitatea este că

nu există co ntrad i c ţie ,

că ori ce j u d e cat ă care t rec e

dincolo de limitele acestui concept este imediat anulată

p rintr o judecată opusă ş i mai solid Întetneiată. A ceastă -

anulare factuală este 1 însă pen tru logică temeiul

H 1 04

ultim

al tuturor regulilor. Din p e r sp ectiv ă psihologică, o

putem i arăşi caracteriza ca necesară, dacă o considerăm un caz special a l u ne i l e g i m a i ge n era l e

a

n

at u ri i ; însă

logica nu are cu aceasta n i m ic de-a face, ea îşi află mai degrabă

ai ci,

în legea fundan1cntală a contradicţiei,

p u nctu l său de p lecare. " �� Aceste teorii ale l u i F.A.

Lange au exercitat o influ­

enţă vizibilă ma i a l es asupra l u i Kroman�·- �·· şi Hey­ A 96 B 96

mans�·- �·· ··· . de a

cât

Îi d atorăm u l ti mu l u i o încercare si stemat ică

elabora teoria c u n o a ş ter ii 11 pc baze psihologice,

mai co ns e cv e nt cu pu t in ţă . Ca experiment ideatic

ap roape p ur, această încercare ni s e pare foarte potrivită şi vom avea cu rând ocazia să o ana l iz ă m mai înde ­

aproape. - Concepţii asemănătoare g ă sim exp ri m at e �' L oc. cit. , p. 49. K . KROMAN, Unsere Naturerk enntnis, trad . de Fischcr-Bcn­ zon, Kopcnhaga, 1 883. ,.d,

,..,., ,., G. HEYMANS, Die Gesetze und Elemente des wissenschaftli­ chen Den kens\ vol. 2, Leipzig 1 890 şi 1 8 94.


INTERPRETĂ RI r .E PSI HOLOGICE

1 49

şi la Liebmann�·· şi anume, spre surprinderea noastră, în mijlocul unei consideraţii, care, pe deplin pertinentă, atribuie necesităţii logice ,,valabilitate absolută pentru orice fiinţă ce gândeşte raţional, indiferent dacă pentru această fiinţă constituţia ei este în acord cu a noastră sau nu " . Ceea ce avem de obiectat acestei teorii reiese cu claritate din cele spuse mai sus. Nu contestăm fap tele psihologice despre care este vorba în expunerea atât de pătrunzătoare a lui Lange ; dar lipseşte tot ceea ce ar putea să ne justifice să vorbin1 aici despre o lege a naturii. Dacă punem în comparaţie faptele cu diversele formulări ocazionale ale acestei presupuse legi, atunci ele se dovedesc a fi expresii neîngrijite ale u neia şi aceleiaşi legi. Dacă Lange ar fi întreprins o încercare de descriere conceptuală exactă şi de delin1itarc a experienţelor ce ne sunt familiare, nu ar fi lăsat să-i scape faptul că ele nu pot trece nicidecum drept cazuri particulare ale unei legi, în sensul exact ce intră în discuţie când este vorba despre principiile logice. În realitate, ceea ce ni se oferă ca "lege naturală a contra­ dicţiei" se reduce la o generalitate ctnpirică grosicră, care, luată ca atare, este înzestrată cu o sferă de inde­ tenninare ce nu poate fi deloc fixată cu exactitate. Pc lângă acestea, ea se referă numai la indivizi normali din punct de vedere psihic ; căci cum se cotnportă cei anonnali din punct de vedere psihic 1 nu putem să aflăm dacă consultăm 1 experienţa cotidiană a celor norn1ali. Pc scurt, ne lipseşte atitudinea riguros pp.

,., O .

LI EBMANN, Gcdanken und Tatsachcn, 1 . H cft ( 1 882 ), 25-2 7. 1 În A urmează : lnu mail.

H

1 05


1 50

PROLEGOMENE LA LOG I CA PURĂ

�t1 i nţifică ce se impune necesar pentru orice folosire

a judcc1ţilor empirice preştiinţifice în scopuri ştiinţifice.

B 'J7 1\ CJ7

Ne pronunţăm cu cea mai mare hotărâre împotriva confuziei dintre acea 1 generalitate empirică vagă / şi legea absolut exactă şi pur conceptuală ce-şi află, doar ca, u n loc În logică ; considerăm că este pur şi simplu absurd să o identificăm pc una cu cealaltă sau să deducem pe una din cealaltă sau chiar să le sudăn1 pe amândouă într-o p retinsă lege a contradicţiei cu două faţete. Doar ignorând semnificaţia de bază a ceea ce înseamnă lege logică ajungem să trecem cu vederea că ea nu are nici cea mai mică relaţie, nici directă nici indirectă, cu a nu larea efectivă a ceea ce este contradictoriu în gândire. Această anulare efectivă priveşte evident numai trăirile judecăţilor unuia şi aceluiaşi individ, în unul şi acelaşi moment şi act ; ca nu priveşte afirmarea şi negarea distribuite la indivizi diferiţi sau în mon1ente şi acte diferite. Pentru stările reale, efective, despre care este vorba aici, astfel de difcrcnţicri sunt esenţiale, însă ele nu privesc absolut deloc legea logică. O lege logică nu vorbeşte despre lupta dintre judecăţile contradictorii, dintre aceste acte ten1porale dctenninate real într-o manieră sau alta, ci despre incompatibilitatea de ordin legic dintre aceste unităţi atemporale, ideale pe care le numim propoziţii contradictorii. Adevărul ce spune că, dată fiind o pereche de propoziţii contradictorii, nu sunt adevărate atnândouă nu conţine vreo un1bră de afirmaţie empirică despre vreo conştiinţă oarecare şi actele sale de judecată. Cred că trebuie să se ajungă odată la o dep lină claritate în legătură cu acest lucru, pentru a înţelege cât de ncfundatncntată este concepţia pe care o criticăn1 aici.


I NTERPRETĂRILE PSIHOLOGICE

1 51

§ 29. Continuare. Teoria lui Sigwa rt

Printre cei care aderă la teoria pe care o respingem aici despre caracterul dual al principiilor logice, întâl­ nim, chiar Înainte de Lange, gânditori remarcabili, 1 H 1 0 6 printre ci, ocazional, chiar pe Bergmann, care arată de altfel o disp oziţie destul de redusă de a face concesii psihologismului�·: ; înainte de toate întâlnim însă pe A 98 Sigwart, j a cărui 1 imensă influenţă asup ra noii logici B 98 ne justifică să discutăm mai îndeaproape cxpunerile sale cu privire la acest subiect. "Principiul contradicţiei ca [ ] lege normativă" , consideră acest important logician, "nu s e p rezintă c u un alt sens decât cel p e care î l are c a lege a n at u rii şi prin care stabileşte pur şi s implu semnificaţia negări i ; dar în timp ce, ca lege a naturii, el spune doar că este imp osibil s ă sp unem în mod conştient într-un anumit moment că A este b şi A nu este b, ca lege normativă, el este aplicat acum la între�ga sfcră a conceptelor constante peste care se întinde unitatea conştii nţei în genere ; sub această presupoziţie, el întemeiază ceea ce numim de obicei principium contradictionis, care nu constituie îns ă perechea principiului identităţii (în sensul formulei A este A ), ci îl presupu ne pc acesta îndeplinit, mai exact, constanţa absolută a conceptelor Însele." ;·· �·: La fel se spune într-o expunere p a rale lă , în legătură cu p rincipiul identităţii (interpretat ca p rincipiu al con­ cordanţei) : ,,Distincţia dacă p rincipiul concordanţei trebuie p rivit ca lege a naturii sau ca lege normativă nu ...

::- BERGMANN, R eine Log ik, p . 20 ( concluziil e § 2 ). ,."� Sigwart, Logik, 12, p. 3 85 (§ 45, 5 ) .


P R O L E G O M E N E LA L O G I CA P U R A

1 52

A

99

B 99

l I 107

stă [. . .] în natura s a prop rie, c i în presupoziţiile J a care este aplicat; în pritnul caz, el este aplicat tocmai la ceea ce este prezent în conştiinţă ; în al doilea caz, la starea ideală a unui prezent general şi [variabi1] 1 al întregulu i conţinut ordonat de rep rezentări al u nei singure conştiinţe, stare ideală, care nu poate fi niciodată pc deplin realizată din punct de vedere empiric." �·· Iată acum obiecţiile noastre. Cum poate un principiu care (ca principiu al contradicţiei) "stabileşte semnifi­ caţia negării" să aibă caracterul unei legi a naturii ? Desigur, Sigwart nu vrea să spună că acest principiu indică sensul cuvântului negare, în maniera u nei definiţii nominale. )) Nutnai un singur lucru poate avea aici Sigwart în vedere, anume că principiul se Înte­ meiază pe sensul negării, că el explică ceea ce apa r ţi n e semnificaţiei [ concep tului de negare, cu alte cuvinte, că, dacă renunţăm la principiul contradicţiei, trebuie să renunţăm şi la semnificaţia cuvântului negare. Dar tocmai acest lucru nu va putea vreo d ată să constituie semnificaţia ideatică a unei legi n atu ra le , cu atât 1nai puţin sen1nificaţ ia legii p e care o formulează Sigwart în următorii termeni : Este imposibil să spunem în Inod conştient, într-un mon1ent oarecare, că A este b şi A nu este b. Propoziţiile care se înten1eiază pe concepte (şi nu ceea ce se întemeiază pe concepte şi transpus apoi pur ş i simplu asupra faptelor) nu p ot spune nimic des­ pre ce putem face sau nu în mod conştient, într-un n1oznent oarecare ; dacă de sunt, după cum ne învaţă Sigwart în alte locuri, supratemporalc, ele nu pot să a ibă vreun conţinut esenţial care să privească latura 1

1\ :

1 i nvariabil ] .

,., / _ oc. cit . , p . 3 8 3

( § 4 5 , 2).


I NTERPRETĂRILE PSIHOLOGICE

1 53

temporală, deci factuală. Orice includere a aspectelor factuale în p ropozitii de acest gen anulează inevitabil sensul lor p ropriu. Î n consecinţă, este clar că acea lege a naturii, care vorbeşte despre ceva temporal, şi legea normativă (principiul autentic al contradicţiei), care vorbeşte despre ceva atemporal, sunt absolut etero­ gene, astfel că nu poate fi vorba de o singură lege care se p rezintă în acelaşi sens, numai că într-o funcţie sau sferă de aplicaţie diferită. Î n plus, dacă opinia opusă ar fi corectă, ar trebui să poată fi găsită o forn1ulă gene­ rală care să cuprindă în sine deopotrivă acea leg e des­ pre fapte şi această lege despre obiecte ideale. Ci ne susţine că aici ar fi vorba de o singură lege trebu ie să dispună de o singură formulă, detern1inată conceptual. Este de la sine înţeles că în zadar von1 căuta o astfel de forn1ulă unitară. Pe de altă parte, mai am urn1ătoarea obiecţie. Este necesar ca legea normativă să presupună deja îndepli­ nită constanţa absolută a conceptelor ? Dacă este aşa, legea ar fi valabilă numai sub p resup oz iţia că expresiile sunt folosite tot timpul cu o se tn nificaţie identică, iar acolo unde nu este îndeplinită această presup oziţie, legea şi-ar p ierde şi valabilitatea. O astfel de convinge­ re nu pot împărtăşi la n1odul serios cei care se numără printre cei mai remarcabili l ogicieni. 1 1 Desigur, folo­ s i re a empirică a legii presupune ca propoziţiile şi con­ ceptele care funcţionează ca semnificaţii ale expresiilor noastre J să fie efectiv aceleaşi, aşa acum sfera ideală a legii se referă la toate perechile posibile de propoziţii care au aceeaşi materie, dar calităţi opuse. Dar aceasta nu este bi n eînţeles o presupoziţie pentru valabilitate, ca şi cun1 valabilitatea ar fi una ipotetică, ci presupo­ ziţia ap licării posib ile la cazurile particulare date

A 1 00 B 1 00

H

1 08


P R O L E G O M E N E LA L O G I CA P U R A

1 54

,\ 1 0 1 1: IOI

prc:dabil. Aşa c u m presupoziţia aplicării unei legi despre nutnere este, în acest caz, să existe numere, şi a n u tne nurnere determinate în maniera în care legea o indică în tnod expres, la fel, o presupoziţie a legii logice este să existe propoziţii, şi anume, sunt cerute expres propoziţii cu o materie identică. Nu găsesc foarte folositoare nici trimiterea la [con­ ştiinţa în genere\ aşa cum o descrie Sigwart] 1 • Î ntr-o rastfel de conştiinţă În genere ]2, toate conceptele (mai exact, toate expresiile ) ar fi folosite cu o semnificaţie absolut identică, nu a r mai exista setnnificaţii fluc­ tuante, nici ech ivocuri, nici cuaterniorri. Dar legile logice nu au prin sine vreo relaţie esenţială cu acest ideal pe care îl construitn mai degrabă pentru ele. Re­ cursul constant la conştiinţa a ceva ideal provoacă un sentiment de disconfort, ca şi cum legile logice nu ar avea valoare, la rigoare, decât pentru [cazurile)3 ideale fictive, şi nu pentru cazu rile particulare date empiric. Tocmai am discutat în ce sens propoziţiile logice pure "presupun" concepte identice. Dacă reprezen­ tările conceptuale sunt fluctuante, daci "semnificaţia" conceptuală a reprezentării se schimbă atunci când revine "aceeaşi" expresie, atunci nu mai avem acelaşi concept, în sens logic, ci un al doilea, iar la fiecare sc hitnbare următoare, unul nou. Î nsă fiecare concept luat izolat şi p entru sine este o u nitate supraempirică �i i ntră în categoria adevărurilor logice ce se referă la f< m na fiecăruia. !! Aşa cum fluxul conţinuturilor empirice 1 ' 1

( .'/. �i loc cit. , p. 4 1 9 (§ 48, 4 ) . 1 o c o n .� tii nţă î n genere ideală] . Â : 1 �)1 1 d i rc idcal:l). Â:

 : , . l l T '\ 1 (' l'.li'. U ri j .


1 NTERPRETĂRILE

PSIHOLOGICE

1 55

ale culorilor şi in1perfecţiunea identificării calitative

nu afectează diferenţele 1 dintre culori, ca specii calitative, aşa cun1 o specie este un element identic ideal în con1paraţie cu multiplicitatea cazu rilor particulare posibile (care nu sunt ele însele culori, ci doar cazuri ale unei culori ), [la fel stau lucrurile şi cu ] 1 s en1nificaţiile sau conceptele identice, prin raportare la repre­ zentările conceptuale ale căror "conţinu turi" sunt. Capacitatea de a surprinde prin ideaţie gene ralul în individual, de a surprinde [dintr-o p r ivire]2 conceptul În reprezentarea empirică şi de a ne asigura, prin reînnoirea reprezentării, de identitatea intenţiei con­ ceptuale este condiţia prealabilă pentru posibilitatea cunoaşterii3• Şi aşa cum surprinden1 [dintr-o privire]\ printr-un act de ideaţie, un singur lucru de natură con­ ceptuală - Înţeles ca o singură specie, a cărei unitate putem să o afirmăm intuitiv [einsichtig] în faţa multiplicităţii cazurilor pa rt iculare reale sau repre­ zentate ca reale -, la fel putem să câştigăn1 şi evidenţa legilor logice, care se raportează la aces te co ncepte constituite într-o n1anieră sau alta. Printre "conceptele" Înţelese în acest sens de unităţi ideale se nu ruără "propoziţiile" despre care vorbeşte principiun1 corz ­ tradictionis c a şi, în genere, semnificaţi i le sctnnclor alfabetului, care sunt utilizate în expresiile fornulizate ale propoziţiilor logice. Peste tot u nde realizăn1 acte de rep rezentare conceptu ală aven1 şi concep te ; rep rezentările au "conţinuturile" lor, semnificaţi ile [acelaşi lucru c valabil şi pcntruJ. Completare în B. 3 În A urmează : [, a gândirii]. 4 Completare în B. 1 A:

2

1 1 1 09


1 56

PROLE GOMENE LA LOGICA PURi\

lor ideale, pe care ni le putem apro p r i a la modul abstract, prin abstracţie ideativă ; astfel ne este dată, pretutindeni, şi p os i b ilitat ea aplicării legilor logice . Valabilitatea acesto r legi este în s ă absolut nelimitată, ca nu d ep i nde de faptul dacă noi, sau orice altă p er­ soană, suntem capabili să realizăm efec tiv reprezentări co n cep tu al e şi să le fixăm devenind conştienţi de intenţia i de nti c ă , r espec tiv dacă suntem cap ab i li să le

rep etăm.


CAPITOLUL VI

Silogistica privită în lumina psihologismului. Form ule silogistice şi formule chimice

§ 30. Încercări de interpretare psihologică

a propoziţiilor silogistice

Î n expunerile din ultimul capitol, ne-am raportat de preferinţă la principiul contradicţiei, întrucât tocmai în cazul acestuia, ca şi pentru principiile logice în general, tentaţia unei concepţii psihologiste este foarte mare. Motivele ideatice care ne împing spre această concepţie au într-adevăr o notă puternică de evidenţă. Î n plus, suntem mai puţin tentaţi să ne angaj am în aplicarea specială a doctrinei en1piriste la legile silogis­ tice ; graţie reductibilităţii lor la axiome, se crede că ne putem dispensa în cazul lor de orice eforturi suplimen­ tare. Dacă aceste axiome sunt legi psihologice şi dacă legile silogi s ti ce sunt consec inţe pur deductive ale axi­ omclor, atunci şi legile silogistice trebuie să fie Înţelese ca legi psihologice. Să ne gândim însă că orice raţio­ nament greşit ar trebui s ă ofe re o instanţă din care să deducem contrariul şi că, prin urmare, din această deducţie, ar trebui să obţinem mai degrabă un argu­ ment Îtnpotriva posibilităţii acelei interpretări psiho­ logice a axiomelor. Să ne gândim mai departe că grija necesară în operaţia de fixare lingvistică şi ideatică a acestei semnificaţii pretins p sihologice a axiomelor ar

H 1 10 A 1 02 B 1 02


PR O LEGOM ENE LA LOG I CA

1 58

1 r 1 1 t ,'\

1 0.1

PURA

trebui să convingă pc empirist că axiomele nu pot adu­ ce, i'n această interpretare, nici cea mai mică contribu­ ţie pentru den1onstrarca formulelor silogistice şi că, acolo unde are loc o astfel de demonstraţie, punctele sale de plecare, ca şi cele finale, posedă caracterul unor legi 1 ce sunt d iferite toto coelo de ceea ce se nutneşte lege În psihologic. li Însă chiar şi cele mai clare rcspin­ geri eşuează în faţa entuziasn1ului cu care teoria psiho­ logistă încearcă să ne convingă. G. Heymans, care a dezvol tat de curând această teorie în detaliu, se simte atât de puţin afectat de existenţa erorilor de raţiona­ nlcnt, Încât vede o confirmare a concepţiei psihologice chiar şi în posibilitatea de a demonstra o eroare de raţionament ; căci această detnonstraţie nu constă în a deturna de la eroare pc acela care nu gândcşte con­ fonn cu principiul contradicţiei, ci în a pune în evi­ denţă contradicţia ce apare pc neobservate în eroarea de rationament. Am dori aici să stim dacă contradictiile pc care nu le observăm nu sunt şi ele tot contradicţii şi dacă principiul logic enunţă numai incompatibili­ tatea contradicţiilor pe care le observăm, în timp ce pentru cele de care nu ne dăm scan1a ar admite că termenii contradictorii sunt împreună adevăraţi. Dacă ne gândim numai la diferenţa dintre incotnpatibilitatca psihologică şi cea logică, este clar că rătăcim din nou în sfera tulbure a echivocurilor despre care am discutat deja. Nu ne-ar fi de mare folos dacă am spune că termenul de contradicţii ce apar "pe neobservate" ar fi impropriu ; nici dacă spunem că acea contradicţie care apare abia în decursul desfăşurării de idei prin care combatem eroarea, că ca ar apărea ca ceva nou, că ar surveni ca o consecinţă a acestui mod eronat de raţionare şi că de .

,

'


SILOGISTICA PRIVITĂ

ÎN

L UMINA PSl HOLOGJSMULUI

159

aici a r rezulta c a o consecinţă ulterioară (înţeleasă intot­ deauna psihologic) faptul că sun tern constrânşi să respingem acest mod de raţionare ca fiind eronat. Un anun1it parcurs de idei conduce la un anun1jt rezul tat, u n alt parcurs conduce la un alt rezultat. N ici o lege psihologică nu stabileşte o legătură între nrcspingerca" raţionamentului şi faptul că acesta este greşit. În orice caz, un astfel de raţionament poate apărea în nenu­ mărate cazuri fără a fi respins şi rămâne fixat în con­ vingere. Cum ajunge însă tocmai acel parcurs de idei, care este legat numai în anu mite împreju rări psihice de un raţionament fals, la dreptul de a-i imputa acelui raţionan1ent o contradicţie şi de a-i contesta nu doar "validitatea" în anumite împrejurări, ci şi validitatea obiectivă, absolută ? La fel ii stau lucrurile, desigur, şi cu forn1cle de raţionament "corecte", în ce priveşte fundamentele ce le conferă întemeiere prin recursul la axiomele logice. Cum ajunge procesul de idei, prin care se obţine întemeierea şi care apare numai în anumite circun1stanţe psihice, să ridice pretenţia de a desemna forma respectivă de deducţie drept una 1 absolut vala­ bilă ? Pentru astfel de întrebări, teoria psihologistă nu are nici un răspuns acceptabil ; îi lipseş te aici, ca de altfel peste tot, posibilitatea de a ne face să înţclegenl pretenţia de valabilitate obiectivă a adevărurilor logice, iar cu aceasta şi funcţia lor ca norme absolute ale jude­ cării corecte şi false. l)e câte ori nu a fost adusă aceas­ tă obiecţie, de câte ori nu a fost făcută observaţia că identificarea ce se face dintre legea logică şi cea psihologică anulează şi acea diferenţă dintre gândirca corectă şi cea eronată, întrucât n1odurile de judecare eronată rezu ltă la fel de bine din l egi psihologice ca

A 1 04 B 1 04

I-l 1 1 2


1 60

A 1 05 B 1 05

P RO L E G O M ENE LA L O G I C A P U R Ă

şi modurile corecte. Sau trebu ie cumva, pe baza unei convenţii arbitrare, să desemnăm consecinţele anumi­ tor legi ca fiind corecte, iar pe ale altora, ca fiind eronate ? Ce răspunde emp iristul la aceste obiecţii ? "Gândirca orientată spre adevăr se străduieşte b ineînţeles să producă asociaţii de idei lipsite de contradicţie ; însă valoarea acestor asociaţii de idei lipsite de contradicţie stă totuşi tocmai în faptul că numai ceea ce este lipsit de contradicţie poate fi efectiv afirmat, şi că, prin urmare, principiul contradicţiei este o lege naturală a gândirii." �·· Avem aici de-a face, se va spune, cu o stră­ duinţă ciudată a gândirii, o năzuinţă spre asociaţii de idei lipsite de contradicţie, pe când alte asociaţii de idei decât cele lipsite de contradicţie nici nu există, şi nici nu pot în genere exista - cel puţin dacă " legea naturală" despre care este vorba aici există în realitate. Sau este oare un argument mai bun să spunem : "Ce alt 11 temei am avea să calificăm drept « incorectă » cone­ xiunea dintre două judecăţi contradictorii, dacă nu tocmai faptul că simţim instinctiv şi nemijlocit impo­ sibilitatea de a afirma concomitent cele două judecăţi. Se va încerca apoi să se demonstreze, independent de acest fapt, că avem voie să afirmăm numai ceea ce este lipsit de contradicţie : pentru a pu tea produce dernon­ straţia, va trebui să presupunem tot timpul ceea ce trebuie demonstrat" (loc. cit. , pp. 69 şi urm. ). Nu ne trebuie p rea mult pentru a vedea în ce fel acţionează echivocuril e pe care le-am analizat mai sus : intuirca ,., l-IEYMANS, loc. cit. , 1 \ p . 70. La fel spu ne şi F.A. LANGE (cf mai sus, p. 95, ultimul parag raf al citat ului mai lung din Log. Studien ), anume că anularea efectivă a ceea ce este contradictoriu în judecăţile noastre este temeiul ultim al regulilor logice.


SI LOG ISTICA PRIVITĂ ÎN L UM INA PSl i l O LOCIS tvl U L U I

161

legii logice l"die Einsicht in das logische L';esetz] 1 care spune că propoziţiile contradictorii n u sunt adevărate Înlpreună este identificată cu "sentin1entul" instinctiv şi pretins netnijlocit al incapacităţii psihologice de a efectua concornitent acte de judecată contradictorii. Se contap ese fără distincţie evidenţa şi convingerea oarbă, uni­ versalitatea exactă şi cn1pirică, inconlpatibilitatea logică a stărilor de fapt şi incon1patibilitatea psihologică a actelor de credinţă, deci faptul-de-a-nu-pu tea-fi­ adevărat-Înlpreună şi faptu l--de-a-nu-putea-credc-în­ acclaşi-titnp .

H 1

13

§ 31. Formule silogistice şi forrnule chimice Heymans încearcă să facă rnai plauzibilă teoria con­ fonn căreia forn1ulele silogistice exprin1ă "legi empirice ale gândirii", prin cotnparaţie cu forn1ulele chirnice. "La fel cUin formu la ch1 mică 2H7 + (_), = 2I-L,() ex­ prinlă doar faptul general c ă dou ă volu�11e de l1idro­ gen se c01nbină în condiţii ad ecvate cu un volun1 de oxigen pentru a da două volume de apă, -- la fel şi formula logică : A1aX

+ A1a Y

=

YiX

+ Xi Y

expritnă faptul că două judecăţi universale afirn1ativc, cu un concept al subiectului con1un, produc în con­ ştiinţă, în condiţii ad ecvate, două noi judecăţi parti­ culare afinnative, În care conceptele predicatelor judecăţilor originare se prezintă ca predicat şi subiect. De ce are loc în acest caz 11 o producere de judecăţi noi - în tÎ1np ce, dimpotrivă, în cazul con1binării

A 1 06 B 1 06


1 62

PROLEGOMENE LA LOGICA P U K A

+ Me Y acest lucru nu se petrece -, despre acesta nu ştim încă nimic. Dar prin repetarea [ . . ] experimentelor, ne putetn convinge de necesitatea imperturbabilă ce stăpâneşte aceste raporturi şi care, odată ce sunt acceptate premisele, ne constrânge să acccptătn ca adevărată şi concluzia." ,.,

MeX

.

I-I 1 1 4

Aceste experimente trebuie efectuate desigur "sub premisa excluderii tuturor influenţelor perturbatoare" şi constau în faptul că "trebuie să ne facem prezente cât mai clar cu putinţă acele judecăţi ce servesc ca pre­ mise, apoi să lăsăm mecanismul gândirii să-şi exerseze activitatea şi să aşteptăm ca o nouă judecată să se formeze sau nu". / Dacă se formează într-adevăr o nouă judecată, atu nci trebuie să urmărim cu atenţie dacă nu intervin în conştiinţă şi alte stadii intermediare dis­ tincte în afara punctelor de început şi de sfârşit ale procesului şi să le notăm cu cea mai mare exactitate şi completitudine posibile.�·· �·· Ceea ce ne surp rinde la această concepţie este afirmaţia că, În cazul combinaţiilor excluse de logicieni, nu ar avea loc nici o formare de noi judecăţi. Î n ce pri­ veşte acel raţionament greşit, de forma :

XeM + Me Y = Xe Y trebuie s ă mai spunem că, în general, două judecăţi de fonncle XeM şi Me Y produc în conştiinţă, "în condiţii adecvate", o judecată nouă. Analogia cu formulele chimice se potriveşte aici la fel de bine sau la fel de prost ca şi în celelalte cazuri. Desigur, nu putem ,., H EYMANS, loc. cit. , pp. 62 ,."., Loc. cit. , pp. 56 şi u r m .

şi

urm.


SILOGISTICA PRIVITĂ ÎN LUM I NA PSIHOLOGISM ULUI

1 63

admite s ă se spună că "împ rejurările" într-un caz ar diferi de "împrejurările" din celălalt caz. Din punct de vedere psihologic, toate sunt de acelaşi interes, iar propoziţiile empirice ce le corespund su nt de aceeaşi valoare. De ce să facem atunci această diferenţiere funda­ mentală între cele două clase de 11 formule ? Dacă ni se adresează nouă această întrebare, ain răspunde de­ sigur : Deoarece în legătură cu u nele formule am ajuns la intuirea [Einsicht] că ceea ce ele exprimă sunt ade­ văruri, iar în lc� ătură cu celelalte, că ceea ce ele exprimă sunt falsităţi. Ins ă un en1pirist nu poate să dea acest răspuns. Î n cadrul i nterpretărilor acceptate de el, pro­ poziţiile empirice corespunzătoare raţionan1entelor greşite sunt în aceeaşi măsură valabile precu1n şi cele care corespund celorlalte raţionan1cnte. Empiristul invocă experienţa "necesităţii i•npertur­ babile'' care, ,,odată ce sunt date pren1iscle, ne constrân­ ge să acceptăm ca adevărată ş i concluzia" . Î nsă toate raţionamentele, fie că sunt înteineiatc logic sau nu, se realizează cu o necesitate psihologică, iar constr3n­ gerea ce se face simţită (cei drept, numai în anun1ite condiţii) este, de asemenea, aceeaşi p retutindeni. Cine continuă să susţină un raţionan1ent eronat, în ciuda tuturor obiecţiilor critice, 1 simte "necesitatea itnpertur­ babilă", constrângerea de-a-nu-putea-să-facă-altfel ­ el o sitntc la fel ca şi cel care raţionează corect şi care rămâne la această corectitudine, Întrucât o poate recu ­ noaşte. Ca orice judecată, nici raţionamentul nu este un lucru arbitrar. Acest sentiment al imperturbabilită­ ţii este atât de puţin o Inărturie pentru i inpcrtur­ babilitatea [reală] 1 încât ea poate să dispară în prezenţa 1 A: fveritabilă].

A 1 07 B 1 07

l-I 1 1 5


1 64

A 10 8 B

1 08

PR O L E G O M E N E I . A L O G I C A P l J H Â

unor motive noi de judecată, chiar ş i în cazul ra ţio namentelor corecte şi recunoscute ca fiind corecte. Prin urmare, nu trebuie să o confundăm cu necesitatea autentică, necesitatea logică, ce însoţeşte orice raţio­ nament corect şi care nu înseamnă şi nu are vo.ie să însemne nimic altceva decât validitatea ideal-legică a raţionarnentului, validitate pe care o recunoaşten1 intuitiv [einsichtig] (deşi nu este recunoscută în reali­ tate de către orice persoană care j udecă). Caracterul legic al acestei validităţi ca atare apare la drept vorbind abia în sesizarea intuitivă [in der einsichtigen Eifassung 1 a legii raţionamcntulu i ; în comparaţie cu această validitate, intuitivitatea [Einsichtichkeit] raţionamen­ tului realizat hic et nunc apare ca o intuire [Einsicht] a validităţii necesare a cazului particular, i.e. a validităţii acestuia pe baza legii. !J Empiristul consideră că nu am şti "pc moment încă nimic" despre temeiul pentru care combinaţiile de pre­ mise respinse în logică "nu conduc la nici un rezultat" . Speră el să obţină o învăţătură mai bogată de la un pro­ gres viitor al cunoaşterii ? Să ne gândim că noi ştim aici tot ceea ce putem în genere ş ti ; noi avem totuşi intu­ iţia [Einsicht] că orice forme de concluzii posibile în genere (i.e. care intră în cadru l combinaţiilor silogis­ tice ), dacă sunt legate de acele cornbinaţii de premise, conduc la o lege silogistică falsă ; rezultă că, în aceste cazuri, o creştere a cunoaşterii nu este nicidecum po­ sibilă, nici pentru un intelect infinit de perfect. Putem să adăugăm la această obiecţie şi la altele ase­ n'lănătoare încă u na, de un alt tip, care, fără să fie n1ai puţin puternică, apare mai puţin imp ortantă pentru scopurile noastre. Este neîndoielnic că analogia cu


.., I LOG ISTICA PRIVITĂ ÎN LUMINA PS I I-JOLO G ISMULUI

1 65

formulele chimice nu aju nge prea departe, vreau să spun nu atât de departe încât să ne ofere prileju l de a accepta în mod emfatic, alături de legile logice, şi legile psihologice, care sunt confundate cu primele. În cazul chimiei, 1 cunoa ş tem "condiţiile'' în care rezultă sinte- H 1 1 6 zcle exprin1ate prin forn1ule, ele pot fi determinate exact într-o proporţie considerabilă, şi acesta este şi motivul pentru care noi trecem formulele chimice În rândul celor mai valoroase inducţii din ştiinţele naturii. l)in contră, în cazul p sihologiei, cunoaşterea condiţiilor, în tnăsura în care este posibilă, reprezintă atât de puţin, încât, în final, nu ajungem să spunem mai rnult decât că se întâmplă destul de des ca oamenii să raţioneze în conformitate cu legile logice, iar anumite îrnprcjurări ce nu pot fi circumscrise exact, o anumită "încordare a atenţiei", o anumită "prospeţime intelectuală", o anumită "formare anterioară cc şi altele asemenea sunt condiţii ce favorizează realizarea unu i act logic de raţionan1ent. Î mprejurările sau condiţiile în sens riguros, în care actul judecăţii concluzive se rea­ lizează cu necesitate [cauzală] 1 , ne sunt ascunse în to­ talitate. Î n această stare de lucruri, este de ascn1cnea uşor de înţeles de ce n ici unui 1 psiholog nu i-a trecut A 1 09 prin minte pân ă acum 1 să enumere în psihologic una B 1 09 câte u na şi să onoreze cu titlu de "legi ale gândirii" gencralităţilc care trebuie a taşate variatelor fonnule silogistice şi care sunt caracterizate prin acele împrejurări vagi. După toate acestea, suntem desigur îndreptăţiţi să trecem în rândul încercărilor lipsite de speranţă, în 1 Co mpletare în B .


PROLEGOMENE LA LOG I CA

1 66

l' l i i< A

sensul kantian a l cuvintelor, ş i încercarea interesan t a a lui I--Ieymans (încercare sugestivă ş i î n multe detal ii, pe care nu le-am mai amintit aici) de a elabora o "teorie.· a cunoaşterii, care ar putea fi numită şi chimic a judc.·-· cătilor" :'; si care " nu ar fi nimic altceva decât o psiho­ lo g ic a gâ � dirii" �·;�·; . În orice caz, nu putem să ezităm în refuzul nostru de a admite interpretările psiholo­ gistc. Formulele silogisticc nu au acea semnificaţie cnl­ pirică ce le este atribuită ; setnnificaţia lor veritabilă se detaşează cu cea mai mare claritate dacă le exprimăn1 prin incompatibilităţi ideale echivalente. De exemplu : se admite în genere că două propoziţii de formele "toţi M sunt X" şi "nici un P nu este M" nu pot fi adevărate fără ca o propoziţie de forma "unii X nu sunt P" să nu fie adevărată. Şi la fel În fiecare caz. Nu este vorba aici nici pe departe de conştiinţă, acte de judecată I I 1 1 7 şi condiţii ale judecării etc. 1 Dacă păstrăn1 în minte setnnificaţia adevărată a legilor raţionamentului, atunci dispare şi această apa­ renţă înşelătoare că producerea experimentală a judecăţii intu itive [einsichtig] în care recunoaştem legea raţionarnentului ar p utea să reprczintc ea însăşi sau să conducă la o întemeiere expcritnentală a legii raţionamentului.

,., H E Y M A N S , foc. cit. , p.

,."., Loc. cit . , p .

1 0.

3 0.


CAPITOLUL

VII

Psihologismul ca relativism scep tic

§ 32. Condiţiile ideale pentru posibilitatea unei teorii în genere. Conceptul restrâns de scepticism Obiecţia cea mai gravă care poate fi adusă unei teorii, mai ales unei teorii a logicii, este că nu respectă

condiţiile evidente ale posibilităţii unei teorii în genere.

A construi o teorie şi a contrazice apoi, prin conţinu­ tul ei, fie explicit, fie implicit, principiile care întctne­ iază sensul şi îndreptăţirea oricărei teorii În genere este nu nun1ai fals� ci pe deplin absurd. Despre "condiţiile evidente de posibilitate" ale oricărei teorii în genere se poate vorbi aici dintr-un dublu punct de vedere. Mai Întâi, din punct de vedere subiectiv. Este vorba aici de condiţiile apriorice de care depinde posibilitatea cunoaşterii�·: nemij locite şi nlij­ locite şi, odată cu aceasta, şi posibilitatea întemeierii raţionale a oricărei teorii. Teoria, înţeleasă ca funda­ ment al cunoaşterii, este ea însăşi cunoaştere şi depinde, în ce priveşte posibilitatea ei, de anumite condiţii ce se întemeiază într- o manieră p u r concep tu al ă în cunoaştere şi în raportul ei cu subiectul cunoscător. �; Rog să s e ţină seama de faptul că sensul termenului d e cu noaş­ tere n u se limitează în această scriere la real, cum se întâmplă de obicei.

H 118

A

1 10

B 1 10


1 68

II 119 A 111 B 111

P R O L E C O M E N E LA t o r; J C A P U JU \

D e exemplu, în conceptu l rigu ros d e cunoşti nţă s la condiţia ca ca să fie o judecată care nu ridică nunui pretenţia de a atinge adevărul, ci este sigură totodat;1 că poate legitima această pretenţie, şi care 1 poscd;1 efectiv această legitimare. 11 Dacă cel care emite judecata nu ar fi niciodată şi nicăieri în stare să trăiască în e l Însuşi acel scrnn distinctiv care constitu ie înterneierca judecăţii şi să îl sesizeze ca atare, dacă i-ar lipsi în toate judecăţile sale evid enţa care le deosebeşte de prejude­ căţile oarbe şi care îi oferă certitudinea lun1Înoasă nu doar pentru a considera ceva adevărat, ci pentru a [dc­ ţinej l adevărul însuşi - atunci, pentru el, nu ar mai fi vorba de construcţia şi fundarea raţională a cu noaş­ terii, nu ar rnai fi vorba de teorie şi ştii nţă. Prin urmare, o teorie contravine condiţiilor subiective ale posibilităţii sale ca teorie în genere dacă, aşa cun1 arată acest excrnplu, ca neagă acel avantaj pe care judecata evidentă î) a rc hţ?l de judec:1t:1 oa rbă ; ca anulează astfel ceea ce o face să se deosebească de afinnaţia arbitrară şi nclegititnă. Se observă că prin acele co nd iţi i subiective ale po­ sibil ităţii nu trebuie înţelese condiţiile reale care îşi au originea în subiectul ind ivi dual al judecăţii sau în specia variab ilă a fiinţelor capabile să judece (de exem­ plu a fiinţelor un1anc ), ci condiţii le ideale care se origi­ nează în forrna subiccti v i tătii în e:enere si în relatia ci cu cunoaşterea. Ca să le deoscbirn de prirnclc condiţii, le von1 nurni pc acestea din u nnă condiţii noetice. Din punct de vedere obiectiv, tennenul de condiţii ale posibilităţii oricărei teorii se referă la teorie înţeleasă ,

1 A: [ rcţi ncl

.._,

'

'


1 69

PSJJ-IO L O G ISM U L CA R E LATI V J S!vl SCE PTIC

nu ca unitate subiectivă a cunoştinţelor, ci ca u nitat e obiectivă de adevăruri, respectiv, de propoziţii legate prin raporturi de la temei la consecinţă Condiţiile sunt aici toate legile care se întemeiază exclusiv în conceptul de teorie, sau, n1ai exact vorbind, care se întemeiază exclusiv în conceptele de adevăr, p ropoziţie, o biect, proprietate, relaţie etc., p c scurt, în conceptele care .

constituie la modul esenţial conceptul de unitate teo­ retică. A nega aceste legi echivalează atunci cu a afirma

că tu turor acestor termeni : teorie, adevăr, obiect, prop rieta te etc. le lipseşte 11 un sens consistent. Din acest punct de vedere obiectiv-logic, o teorie se anulează pc sine dacă, prin conţinutul ci, 1 contravine legilor fără de care ideea de teorie în genere nu ar 1nai avea vreun sens "raţional" ( consistent). Erorile unei teorii dn1 punct de vedere logic pot să stea în presupoziţiile ci, în formele legăturii teoretice, în fi ne, chiar şi în teza care a fost demonstrată. Fără îndoială că lezarea condiţiilor logice se produce la n1odul cel mai grav atunci când ţine de sensul tezei teoretice să nege legile de c are dep inde posibilitatea raţion a lă a oricărei teze şi a oricărei înte1neieri a vre unei teze în genere. Acelaşi lucru este valabil şi pentru condiţiil e noetice şi pentru teoriile care lezează aceste condiţii. D iferenţien1 pri n unnarc u nele de altele (desigur, fără intenţia de a le clasifica) teoriile false, teoriile absurde, teoriile absu rde din punct de v edere logic sau noetic şi, în fine, teoriile sceptice ; sub ultirna denun1Îre se în ţ e le g toate teoriile ale căror teze fie enunţă explicit, fie in cl ud în sine analitic ideea confonn căreia condiţii le l o gice sau cele noeticc ale posibilităţii u nei teorii în genere sunt fa lse ­

.

A

1 12

B 1 12

H 1 20


1 70

PROLEGOMENE LA LOG I CA

P U H t\

Prin aceasta am câştigat u n concept n1ai restrâns pentru termenul de scepticism şi, totodată, o diferen-­ ţiere clară între scepticismul logic şi cel noetic. Acestui concep t mai restrâns îi corespund de exemplu formele antice de scepticism, ce vin cu teze de genul : nu există adevăr, nu există cunoaştere şi nici întemeiere a cu­ noaşterii etc. Chiar şi empirisrnu l mai moderat este, nu rnai puţin decât cel extrem, aşa cum am arătat mai sus�·· , un exernplu ce corespunde conceptului nostru pregnant de scepticisrn. Rezultă clar din definiţia sa că ţine de conceptul teoriei sceptice să fie absurdă.

§ 33. Scepticismul în sens metafizic

A llJ B 1 13

I I 12 1

De obicei, tennenul de scepticism este folosit într-o manieră oarecum vagă. Dacă facem abstracţie de sensul său pop ular, 11 se numeşte sceptică orice teorie filozo­ fică ce încearcă să demonstreze, din raţiuni principiale, o lin1itare considerabilă a cu noaşterii umane, mai ales dacă sunt exilate astfel din dorneniul cunoaş terii posibile sfere largi ale existenţei reale sau ştiinţe preţuire în mod special (de exemplu metafizica, ştiinţa naturii, etica, 1 înţelese ca discip line raţionale). Printre aceste forme inautentice de scepticism, exis­ tă mai ales una care este de obicei confundată cu scep­ ticisnlul definit aici, cel propriu-zis epistemologie, anume acea formă de scepticistn în care este vorba, pe de o parte, de limitarea cunoaşterii la existenţa psihică, şi pe de altă parte, de negarea existenţei sau a posi­ bilităţii de cunoaştere a " lucrurilor în sine" . Astfel de ,-, Cj: capito l u l

V, Anexa la §§ 2 5 şi 2 (>, p p . 84 şi

ur m .


I 'S I I IOLOGISMUL

CA RELATIVISM SCEPTIC

1 71

teorii sunt însă, evident, teorii metafizice; luate în sine, de nu au nimic de-a face cu scepticismul propriu-zis, teza lor este în afara oricărei contradicţii logice sau noetice, iar pretenţia lor de-a fi legitimate este doar o problemă de argumente şi dovezi. Confuziile şi con­ versiile autentic sceptice nu se nasc decât sub influenţa paralogistică a echivocurilor manifeste sau a unor con­ vingeri fundamentale sceptice ce se originează în altă parte. Când un sceptic metafizic îşi formulează astfel convingerea : "Nu există cunoaştere obiectivă" (i.c. cu­ noaştere a lucrurilor în sine ) ; sau : " Orice cunoaştere este subiectivă" ( i.e. întreaga cunoaştere empirică nu este decât o simplă cunoaştere a faptelor conştiinţei), atunci tentaţia de a ceda în faţa ambiguităţii expresiilor subiectiv-obiectiv este n1are, ca şi tentaţia de a induce în sensul lor originar, conform cu pu nctul de vedere adoptat, un sens noetico-sceptic. Propoziţia : "Orice cunoaştere este subiectivă" se transformă acum în afirmaţia total nouă : "Orice cunoaştere, ca fenomen al conştiinţei, se supune legilor conştiinţei [omeneşti] � ; ceea ce numim forme şi legi ale cunoaşterii nu sunt nimic altceva decât « forme funcţionale ale conştiin­ ţei », respectiv legităţi ale acestor forn1e fu ncţionale - adică legi psihologice." După cum subiectivismul metafizic recomandă (pe această cale nelegitiin:l), J J A l 1 4 B 1 14 subiectivismul din teoria cunoaşterii, la fel ş i reciproc, se pare că acesta din urmă (acolo unde este considerat evident p rin sine) oferă un argument puternic p entru cel dintâi. Se raţionează can1 în felul următor : " Legilor logice, ca legi ale funcţiilor cunoaşteru noastre, le 1 Adăugare în B.


1 72

PROLEGOMENE LA LOG ICA

l't J H A

lipseşte « scn1nificaţia reală » ; în orice caz, nu vom p u tca şti niciodată dacă sunt în arn1onie cu ceea ce ar f i, eventual, lucrurile în sine. Ip oteza unui « sistem presta bilit >> ar fi 1 total arbitrară. lntrucât comparaţia cunoş tinţclor particulare cu obiectele lor (pentru a constata acea adaequatio rei et intellectus) este deja exclusă prin conceptul de lucru în sine, atunci cu atât n1ai n1ult est<: exclusă comparaţia regularităţilor subiective ale func­ ţiilor conştiinţei noastre cu existenţa obiectivă a lucru­ rilor şi legile lor. Prin urmare, dacă există lucruri în sine, nu puten1 să ştin1 absolut nimic despre ele. " Nu intrăn1 aici în chestiuni n1etafizicc ; le-am amintit doar ca să combatenl dintru începu t confuzia dintre sccpticisn1ul metafizic şi ccl logico-noctic. ·

I 1 122

·

§ 34. Conceptul de relativism şi notele sale distinctive Pentru scopurile unei critici a psihologisn1ului, trebuie să n1ai d iscu tăn1 şi conceptul de subiectivism sau relativism (concept care apare şi în teoria nleta­ fizică amintită aici). Concepţia originară este redată prin sintagma lui Protagoras : "On1ul este n1ăsura tu­ turor lucrurilor", în n1ăsura În care o interprctăm În sensul : On1ul individual este n1ăsura tuturor adevă­ rurilor. Pentru oricine, adevărat este ceea ce îi apare lui ca fiind adevărat, pentru unul este adevărat acest lucru, în tin1p ce pentru altul lucrul opus, în caz că îi apare astfel. Putem să alegem aici şi fonnula : Toate adevărurile (şi toate cunoştinţele) sunt relative relative la subiectul ce forn1ulează contingent judecata. Pc de altă parte, dacă alcgen1 ca p unct de referinţă al


I'>. I I IOLOGISMUL CA RELATIVISM SCEPTIC

1 73

relaţiei specia. contingentă a fiinţelor care judecă în loc de subiectul contingent, 11 se naşte o nouă formă de rela­ tivism. Omul ca atare este, prin urmare, măsura oricărui adevăr omenesc. O rice j udecată care se înrădăcinează În constituţia specifică a omului, în legile ei constitutive, este - pentru noi, oamenii - adevărată. Î n măsura în care aceste judecăţi aparţin formei subiectivităţii general umane (conştiinţei on1eneşti "În genere" ), se vorbeşte şi aici de un subiectivism (despre subiect ca sursă ultimă a cunoaşterii etc.). Este n1ai bine să ale­ gem termenul de relativism şi să distingem între rela­ tivismul individual şi cel raportat la specie ; dacă ţinem cont de relaţia limitativă cu specia umană, putem defini u ltimul tip de relativism ca antropologism. Să ne ocupăm acum de critică ; este În interesul nostru să o realizăm cu cât mai mare grij ă. )

§ 35. Critica relativismului individual Relativismul individual este un scepticism atât de manifest şi, aş spune chiar, atât de insolent, încât, dacă s-a întân1plat vreodată să fie susţinut la modul serios, cu s iguranţă nu în timpurile moderne. Această teorie este revocată îndată ce este construită - dar, la drept vorbind, se întâmplă astfel numai pentru acela care intuieşte [einsieht] obiectivitatea a tot ceea ce este logic. Subiectivistul, ca şi, în genere, scepticul declarat, nu poate fi convins dacă îi lipseşte tocn1ai acea dispoziţie de a intui [einseh en] că princ ipii p recum cel al contradicţiei se întemeiază în chiar sensul adevărului şi că, în conformitate cu aceste p rincipii, ar trebui să sune mai degrabă absurd să vorbeşti despre u n adevăr

A 1 15 B 1 15

H

1 23


1 74

A 116 li 1 1 6

I-I 1 2 4

P R O L E G O M E N E LA LOG I C A P U R Ă

sub iectiv, care să aibă un înţeles pentru o persoană, iar pentru alta Înţelesul opus. Subiectivistul nu poate fi convi ns nici prin obiecţia obişnuită după care, atunci când îşi construieşte teoria, el ridică pretenţia de a-i convinge pe alţii, deci presupune astfel obiectivitatea adevărului pe care o contestă in thesi. El va răspunde desigur : prin teoria Inca, eu exprim punctul tneu de vedere, care este pentru n1inc adevărat şi nu trebuie să fie adevărat pentru altcineva. Chiar şi faptul că îşi exprirnă propria opinie subiectivă 11 el îl va considera adevărat doar p entru eu l său propriu, şi nu adevărat în sine.�·: Dar aici nu este vorba de posibilitatea de a-l convinge personal pc subicctivist şi de a-1 face să-şi recunoască eroarea, ci de posibilitatea de a-1 respinge la tnodul obiectiv valabil. Respingerea presupune însă ca pârghie anutnite convingeri intuitive [ einsichtigeJ şi, În consecinţă, universal valabile. Rolul acesta îl joacă pentru noi, cei care aven1 o constituţie norn1ală, acele in tuiţii l Einsichten] b anale în faţa cărora trebuie să eşueze orice sccpticisn1, în tnăsura în care ne fac să înţelegetn că teoriile scepticisn1ului sunt absurde, în sensul cel n1ai riguros şi tnai veritabil al cuvântu lu i : Conţinutul a fi nn aţiilor sale neagă ceea ce aparţine în genere sensului sau conţinutului oricărei afinnaţii, şi care este astfel inseparabil de orice afinnaţie, din punct de vedere al sensulu i. J ,., Cei c.u-c cred că pot să disting;l. între adevăru ri doar subiective şi adevăruri ob iective ar trebui s�l.-i dea aici dreptate, prin faptu l că ci contcstă caracterul de obiectivitate acelor judecăţi de percepţie care se referă la trăirile propriei conştiinţe : ca şi cum fap tul-dc-a-fi-pen­ tru - m Îne al conţinutului conşti inţei nu ar fi totodată, luat ca at a re un a-fi-în-sine; ca şi c u m subiectivitatea în sens p s i h ol ogic s-ar certa cu obicctivit.Hea în sens logic ! ,


PSII IOLOG ISM U L

CA R F. L ! \TIV fSM SCE PTI C

1 75

§ 36. Critica relativismului rap o rtat la specie şi, în particular a antropologismului ,

Dacă puten1 să ne îndoin1 că a existat cineva care să susţină subiectivisn1ul cu deplină seriozitate, fi lo­ zofia mai nouă şi cea mai recentă tinde, di1npotrivă, spre relativismul raportat la specie, tnai precis spre antropologism, într-o proporţie atât de n1are încât abia dacă Întâlnin1, ca o excepţie, vreun gânditor care a ştiut să se menţină în totalitate d ep arte de erorile acestei teorii. Totuşi, şi această filozofie este una sceptică, În sensul stabilit n1ai sus al cuvântului, deci afectată de absurdităţile cele n1ai n1ari cu putinţă şi care pot fi în genere imaginate la o teorie ; şi în cazul ci găsin1, doar că puţin n1ascată, o contradicţie evidentă între sensul tezei sale şi ceea ce nu poate fi separat din punct de vedere al sensului de nici o teză ca atare. Nu este dificil să den1onstrăm în an1ănunt cele spuse. 11 1 . Relativisn1ul raportat la specie avansează �fir­ tnaţia : Pentru fiecare specie de fiinţe care judecă este adevărat ceea ce trebuie considerat ca adevărat con­ form constituţiei şi legilor de gândire ale acelor fiinţe. Această teorie este absurdă. Căci din sensul ci rezultă că acelaşi conţinut al unei judecăţi ( p ropoziţii) poate fi adevărat pentru un subiect, anun1e pentru u nul al speciei homo sapiens, şi fals p entru un altul, n1ai precis pentru un subiect al unei specii altfel constituite. Î nsă acelaşi conţinut al judec1ţii nu poate fi concon1itent şi adevărat şi fals. Temeiul se află în chiar sensul cuvintelor adevărat şi fals. D acă rclativistu l foloseşte aceste cuvinte în sensul ce le aparţine, atunci teza sa enunţă ceva care este contrar p ropriului său sens.

1 17 B 1 17

A


1 76

I I 125

A 1 18 B 118

PRO LEGO!\l E N E LA LOGICA

PURA

Este evident lipsită de valoare încercarea de a scăpa de această obiecţie prin a spune că enunţul principiului invocat aici, principiul contradicţiei, prin care expu­ nem sensul cuvintelor adevărat şi fals, ar fi incomplet, că ar fi vorba aici chiar de ceea ce este adevărat şi ceea ce este fals pentru on1. La fel ar putea să spună şi s u­ biectivismul comun, că a vorbi despre adevărat şi fals este inexact, întrucât s-ar avea în vedere "adevărat, respectiv fals, pentru fiecare subiect individual" . Aces­ tuia i se va răspunde desigur : Legea valabilă cu evidenţă nu p oate să spună ceva care este manifest absurd ; să vorbeşti despre un adevăr pentru o persoană sau alta, iată ce este cu adevărat absurd. Absurd este să l aş i des­ chisă posibilitatea ca acelaşi conţinut al unei judecăţi (noi spunern, 1 prin[tr-un echivoc pcriculos] 1 : aceeaşi judecată) să fie şi una şi cealaltă, şi adevărat şi fals, în funcţie de cel care judecă. Răspunsul pc care îl dăm relativis rnului raportat la specie va suna şi el Într-un fel asemănător : este absurd să vorbitn, curn am întâlnit aici, despre un "adevăr pentru o specie sau alta", de exemplu pentru cea on1enească. Această expresie poate fi folosită într-adevăr şi într-un sens corect ; dar în acest caz, ea se referă la cu totu l altceva, anume la sfera de adevăruri care sunt accesibile, care pot fi cu­ noscute de om ca atare. Ce este adevărat este adevărat la modul absolut, "în sine" ; adevărul este unul singur, fie că cei care îl surprind prin judecată sunt oameni sau neoameni, îngeri sau zei. Despre adevăr înţeles în această u nitate ideală, I J în opoziţie cu varietatea reală a raselor, indivizilor şi trăirilor, vorbesc legile logicii, 1 A : [o libertate de l imbaj periculoasă] .


PSI I -I OLOGISMU L CA REI .A'l'IVISM SC EPTIC

177

şi la fel vorbin1 şi noi, atunci când nu s u nten1 induşi în eroare de relativisn1. 2. Având în vedere că ceea ce spu n p r i n cipii l e con­ tradicţiei şi tcrţului exclus reiese doar din sensul cu­ vintelor adevărat şi fals, obiecţia tnai p u.ltc fi fonnulată şi astfel : Atunci când rclativistuJ spune că ar putea exista şi fii nţe care nu se supun a cest o r principii (iar această afirn1aţie este, după cun1 c uşor de văzut, echi­ valentă cu afirmaţia rclativistă forn1ulată mai sus), atunci fie v rea să spună că în judecăţile pe care le for­ nlulează aceste fi inţe pot apăre.1 propoziţii şi adevăruri care nu sunt confonne cu acele pr in c i p i i ; fie Înţel e ge că, la aceste fiinţe, procesu l j udecării nu este regle­ mentat psihologic prin acele p ri ncipi i . Î n ce priveşte a doua variantă, nu găsin1 la ca nin1Îc ciudat, căci noi înşine sunten1 astfel de fiinţe. (Să ne arnintin1 aici de obiecţiile noastre împotriva interpretărilor psihologiste ale legilor logice. ) Î n ce p riv eşte Însă prima variantă, vom răspu nde pu r şi sirnplu : Fie acele fiinţe Înţeleg cuvintele adevărat şi fals În sensul în care le Înţclegenl şi noi ; în acest caz, este iraţional să s p u i că principiile nu sunt v alabi J c : de reies chiar din sensul acestor cuvinte, şi anun1c aşa cun1 [ lc_ ] l înţel egcn1 noi. Pentru ni1nic în lutne nu atn numi adevă rat sau fals ceva care le-ar contrazice. Fie folosesc cuvintele adevărat şi fals într - u n alt 1 sens, iar atunci În trea g a controversă se poartă în jurul cuvintelor. l)acă acele fiinţe ar numi de exetnplu arbori ceea ce noi nutnÎtn propoziţii, atunci expresiile prin care noi forn1ulăn1 principiile nu n1ai sunt desigur valabile ; dar ele pierd atunci şi sensul în 1

A:

[îlJ.

I I 1 26


1 78

A 1 19 B 1 19

PROLEGOMENE LA LOGICA PURA

care noi le afirmăm. Pe această cale, relativistul ajunge să schirnbe total sensul cuvântului "adevăr" , ridicând în acelaşi t imp pretenţia că vorbeşte despre adevăr în sensul stabilit de p rincipiile logice, sens pe care îl avem cu toţii în vedere, fără excepţie, atunci când vo r bim de adevăr. )) Atunci când este înţeles numai într-un sens, există numai un adevăr, atunci când sensul este echi­ voc, există desigur tot atât de multe "adevăruri" câte echivocuri ne p lace să producem. 3. Constituţia speciei este un fapt; din fapte nu pu­ tem deduce altceva decât fapte. A întemeia adevărul la modul relativist p e constituţia speciei însean1nă a-i conferi caracterul de fapt. Acest lucru este însă absurd. Fiecare fapt este individual, deci deterrninat temporal. A vorbi despre determinare temporală în cazul ade­ vărului are sens numai cu trimitere la un fapt aflat sub legitatea acelui adevăr (dacă este un adevăr empiric) şi nu cu trimitere la adevărul însuşi. Este absurd să concepern adevărurile în termeni de cauze şi efecte. Am vorbit deja despre acest lucru . Dacă cineva ar dori să pornească de la ideea că judecata adevărată, ca orice altă j udecată, provine din constituţia fiinţei ce judecă, p e baza legii naturale corespunzătoare, atunci vom argu­ menta că nu trebuie să se confunde judecata, în calitate de conţinut al judecăţii, i.e. de unitate ideală, cu actul real şi individual al judecăţii. Această unitate ideală o avem în vedere atunci când vorbim de j udecata "2 x 2 fac 4 ", care este întotdeauna aceeaşi, indiferent de cine etnite j udecata. Nu trebuie s ă se confunde de ase­ menea nici judecata adevărată, ca act de judecare corectă, în confonnitate cu adevărul, cu ade(uărul acestei j ude­ căţi sau cu conţinu tul adevărat al ju decăţii. Ju decata


PSIHOLOG ISMUL CA RELATIVISM SCEPTIC

1 79

că 2 x 2 = 4, p e care o ernit cu, este cu siguranţă deter­ minată ca uzal, nu însă şi adevărul : 2 x 2 = 4. 4. Dacă orice adevăr îşi are izvorul (în sensul an­ tropologismului) exclusiv în constituţia omenească în genere, atunci înscmnă că, dacă nu ar exista o astfel de constituţie, nu ar exista nici adevăr. Teza acestei afir­ maţii ipotetice este absurdă, deoarece propoziţia "nu există adevăr" 1 este echivalentă, în ce p riveşte sensul H 1 2 7 ci, cu propoziţia " există adevărul că nu există adevăr" . Absurditatea tezei atrage după sine absurditatea ipotezci. Ca negaţie a unei propoziţii valabile cu un conţinut real, ca poate foarte bine să fie falsă, însă nici­ A 1 20 odată absurdă. !1 Î ntr-adevăr, încă nu i-a trecu t nimă­ B 1 20 nui prin n1inte să respingă ca absurde teoriile gcologicc şi fizice b ine-cunoscute, care fixează un început şi un sfârşit în timp pentru specia u mană. Î n consecinţă, acuza de nonsens atinge afinnaţia ipotetică în între­ gime, întrucât ataşează unei prcsupoziţii care arc un sens unanim acceptat ( "posibilă din punct de vedere logic" ) o consecinţă absurdă ( "in1posibilă din punct de vedere logic" ). Aceeaşi acuză atinge atunci şi antro­ pologismul şi se transmite desigur, mutatis mutandis, la forma mai generală a rclativisn1ului . 5 . Conform rclativismului, este posibil ca, p e baza constituţiei unei specii, să rezulte "adevărul" valabil pentru acea specie că o astfel de constituţie nici nu există. Vom fi atunci nevoiţi să spunem că ea nu exis­ tă în realitate, sau că există, dar numai pentru noi, oame­ nii ? Ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea toţi oamenii şi toate speciile de fiinţe care pot judeca, în afară de cea pc care tocmai am presupus-o ? Evident, ne n1işcărn atct pnntre absurdităţi. I deea că noncxistcnţa unei


PR O LE G OMENE LA L O G I CA P U I< A

1 80

H 128

A

121 B 12 1

constituţii specifice şi-ar avea temeiul î n chiar aceasta constituţie este o contradicţie clară ; constituţia care întemeiază adevărul, deci care există, ar trebui să înterneieze, alături de alte adevăruri, adevărul propriei sale nonexistenţe. - Absurditatea nu este mai mică dacă inversăm existenţa cu nonexistenţa şi, în conse­ cinţă, în locul acelei specii fictive, dar posibile din punct de vedere relativist, am pune la baza argumen­ tului specia umană. Î n acest caz, ar dispărea într-ade­ văr acea contradicţie, nu însă şi nonsensul legat de ea. Relativitatea adevărului spune că ceea ce numim adevăr depinde de constituţia speciei homo şi de legile ce o guvernează. Dependenţa nu poate fi şi nu trebuie Înţeleasă decât ca una cauzală. Atunci adevărul că această constituţie şi aceste legi există ar trebui să-şi afle explicaţia sa reală în faptul că ele există, în tirnp ce prin­ cipiile din care ar decurge explicaţia ar fi identice tocmai cu aceste legi 1 - altfel spus, un nonsens. Con­ stitu ţia ar fi causa sui Jl pe baza legilor care ar fi cauza lor înseşi etc. 6. Rclativitatea adevărului atrage cu sine rclativitatea existenţei lumii. Căci lun1ea nu este altceva decât întreaga unitate obiectivă ce corespunde sistemului ideal al tu turor adevărurilor factuale şi care este inseparabilă de el. Nu putern să subiectivizăm adevărul şi să considerăn1 obiectul lui [(care nu există decât atu nci când adevărul există)] ' ca existând absolut (în sine). Nu ar exista atunci nici o lume în sine, ci numai o lume pentru noi sau pentru o altă specie oarecare [contingentă]2 de fiinţe. Lucrul acesta le-ar conveni [(care nu există decât în şi datorită adevărului)] . Completare în B .

1 A:

2


l'SII IOLOGISMUL CA RELATIVISM SCEPTIC

181

unora d e minune ; dar s-ar putea s ă l e dăm de gândit, dacă atragem atenţia că şi eul împreună cu conţinu­ turile conştiinţei sale aparţin lumii. Atunci şi afirmaţiile "Eu sunt" şi "Eu trăiesc acest lucru sau altul" ar fi eventual false, şi anume pentru că am presupus că eu sunt astfel constituit încât trebuie să neg aceste pro­ poziţii, pe baza constituţiei mele specifice. Şi n-ar n1ai exista vreo lume, nu numai o lume pentru această sau altă fiinţă, ci absolut nici o lume, dacă nici o spe­ cie de fiinţe capabile de judecată [date real în lume] 1 nu ar fi atât de fericit constituită încât s ă trebu iască să recunoască o lume (şi pe sine în ea). Dacă rămânem la singurele specii pc care le cunoaştem în mod real, speciile animale, atunci o schimbare a constituţiei lor ar avea ca urn1are o schimbare a lumii, deşi, la drept vorbind, după teoriile general acceptate, speciile ani­ male sunt cele care trebuie să fie produse ale evoluţiei lumii. Î n felul acesta ne dedăm un joc foarte frumos : Omul provine din lun1e, lumea provine din om ; Dum­ nezeu creează omul şi omul creează pe Dun1nezeu. Nucleul important a l aces tei obiecţii este că relativismu l intră într-o contradicţie vădită şi cu evidenţa existenţei intuibilc nemijlocit, i.e. cu evidenţa "percepţiei interne", într-un sens îndreptăţit, ba chiar indispensabil, al acestor cuvinte. Evidenţa judecăţilor ce se sprijină pe intuiţie este pe drept contestată, în măsura în care ele 1 depăşesc în mod intenţiona! sem­ H 1 29 nificaţia datelor factuale ale conştiinţei. 11 Ele sunt cu A 122 adevărat evidente acolo unde intenţia lor trece în sem­ B 1 2 2 nificaţie, acolo unde intenţia îşi află în1plini rea 1 Completare în B.


1 82

PROLEGOMENE LA LOGICA P U R A

[Erfiillung] în această semnificaţie, aşa cum este. Î n1potriva acestui lucru nu poate fi invocat caracteru l vag al tuturor acestor judecăţi intuitive ( să ne gândin1 numai la itnprecizia determinării temporale şi even­ tual spaţiale, imprecizie ce nu poate fi anulată pentru nici o j udecată intuitivă nemijlocită). § 37. Observaţie generală. Conceptul de relativism in sens extins Cele două forme de relativism sunt specialităţi ale rclativismului într-un anumit sens tnai larg al cuvân­ tului, ca teorie ce deduce, pe o cale sau alta, principiile logice pure din fapte. Faptele sunt "contingente", ele ar putea la fel de bine să nu fie s au si fie altfel. Deci, dacă avem alte fapte, vom avea alte legi logice ; iar acestea ar fi prin urmare contingente, ele ar fi doar relative la faptele care le înten1ciază. Î mpotriva acestei concepţii nu vreau să invoc doar evidenţa apodictică a legilor logice şi ceea ce am stabilit în cap itolele p re­ cedente, ci voi trimite la un alt punct, mai important aici.�·· Aşa cu 1n rezultă din cele spuse până acum, eu înţeleg prin legi logice pure toate legile ideale ce se întemeiază numai pc sensul ("esenţa", "conţinutul") conceptelor de adevăr, propoziţie, obiect, proprietate, relaţie, conexiune, lege, fapt. Vorbind la modul general, ele se întemeiază numai pe sensul acelor concepte care fac parte din p atrimoniul tuturor ştiinţelor, deoarece reprezintă categoriile elementelor de construcţie din care este constituită ştiinţa ca atare, conform conceptului ci. ,·: Cf paragraful 32, care

introduce aces t capitol, pp. 1 1 0 şi u r m .


PSIHOLOGISMUL CA RELATIVISM SCEPTIC

1 83

Nici o afirmaţie teoretică, nici o întemciere sau teorie nu trebuie să încalec legi de acest fel ; nu numai pentru că, În caz contrar, ar fi false - false ar fi şi dacă ar con­ trazice un adevăr oarecare - ci pentru că atu nci ar fi absurde În sine. De exemplu, o afirmaţie al cărei con­ ţinut Il contrazice principiile ce se întemeiază pe sensul adevărului ca atare "se anulează pe sine". Căci a afirma ceva Înseamnă a enunţa că acest conţinut sau altul este adevărat. O întemeicre care contrazice prin conţinutul său principiile 1 ce se întemeiază pe sensul relaţiei de la temei la consecinţă se anulează pe sine. Căci a înte­ meia înseamnă, la rândul său, a enunţa că între un temei şi o consecinţă există această relaţie sau alta etc. A spune că o afirmaţie "se anulează pe sine", că este "logic absurdă" revine la a spune : conţinutul ei parti­ cular (sensul ci, semnificaţia) contrazice ceea ce reclamă în mod universal categoriile semnificaţiei ce se referă la ea, contrazice ceea ce este întemeiat în mod universal în semnificaţia lor universală. Este clar acum că, în acest sens pregnant, orice teorie care deduce principiile logice din anumite fapte este absurdă din punct de vedere logic. Astfel de teorii sunt în contradicţie cu sensul universal al conceptelor "principiu logic" şi "fapt" ; sau, pentru a vorbi mai exact şi mai general : sunt În contradicţie cu sensul conceptelor de "adevăr întemeiat exclusiv pe conţinutul concep telor" ş i " adevăr despre o existenţă individuală" . Vedem cu uşurinţă că obiecţiile împotriva teoriilor relativiste d iscutate mai sus privesc în substanţa lor şi relativis­ mul În sensul cel mai general al cuvântului.

A 1 23

B

1 23

1I

1 30


1 84

PRO T .E G O M F N F LA LO G I C A P U R A

§ 38. Psihologismul în toate formele sale este un relativism

/\ 1 2 4 B 1 24

11 131

Când am combătut relativisn1ul an1 avut desigur în vedere psihologisn1ul. Î ntr-adevăr, psihologismul, în toate varietăţile şi configu raţiile sale individuale, nu este nimic altceva decât un relativisnl, nu n1ai că nu îl recunoaşten1 şi nu admitem întotdeauna explicit acest lucru. Nu schirnbă cu ni1nic dacă psihologismul se sprij ină pc "psihologia transcendentală" şi crede, ca idealism formal, că poate salva obiectivitatea cunoaş­ terii, sau dacă se sprijină pc psihologia cn1pirică şi preia asupra sa rclativisn1 1.d c a o fatalitate inevitabilă. 1 1 Orice teorie care fie concepe legile logice pure în felul empiriştilor, ca legi crnpiric-psihologice, fie le re­ duce În felul aprioriştilor, rnai rnult sau mai puţin tnitic, la anumite "forme origi nare'' sau "rnoduri funcţionale" ale intelectului ( o1ncnesc ), la "conştiinţa în genere" ca "raţiu ne ( un1ană) generic]" , la "constituţia psihofizi­ că" a omului, la "intellcctus ipse" , care, în cahtate de dispoziţie înnăscută ( general u rnană), premerge gân­ dirii factualc şi oricărei experienţe etc. -- 1 orice astfel de teorie este eo ipso relativistă, şi anume de tipul rela­ tivistnului raportat la specie. Toate obiecţiile pe care le-am adus împotriva acestui rclati v isn1 sunt valabile şi pentru aceste teorii. Dcsj gur, conceptele-cheie par­ ţial a1nbigue ale apriorisnlldui, de cxen1plu conceptele de intelect, raţiu ne, conştiinţă, trebuie luate în acel sens natural care le conferă o relaţie esenţială cu specia utna­ nă. Blcsternul teoriilor pomenite aici este că ele atribuie acestor concepte-cheie când o sen1nificaţie reală, când una ideală şi întrcţcs astfel un amestec insuportabil de


i'SII IOLOGTSMUL CA RELATIVISM SCEPTIC

1 85

propoziţii în parte corecte, în parte false. În orice caz, câtă vretne fac loc n1otivclor rclativistc, putcn1 să tre­ cetn în rândul rclativistnului şi teoriile aprioriste. Desi­ gur, atunci când o parte dintre filozofii de inspiraţie kantiană pun în afara jocului câteva principii logice intcrp retându-le ca principii ale "judecăţilor analitice" , rclativisn1ul lor s e limitează în aceeaşi tnăsură ( i.e. la don1eniul cunoaşterii 1naten1atice şi a naturii) ; însă ei nu se sustrag pc această calc absurdităţilor sccpticc. Ei nu încetează totuşi, în sfera mai restrânsă care rătnâne, să deducă adevărul din natura u tnană în general, deci idealul din real, în speţă, necesitatea legilor din con­ tingenţa faptelor. Totuşi, aici ne interesează n1ai n1ult forn1a cxtretnă şi tnai consecventă a psihologistnului, care nu vrea să ştie nin1ic de o astfel de lirnitare. La această fonnă adcră reprezentanţii principali ai logicii engleze etnpi­ riste, ca şi cei ai logicii gcnnane rnai noi, deci gânditori precun1 Mill, Bain, Wundt, Sigwart, Erdn1ann 11 ş i Lipps. N u este nici posibil nici dezirabil să abordătn din perspectivă critică toate operele itnplicatc aici. To­ tuşi, dacă vrem să satisfacern scopurile refonnatoare ale acestei prolcgon1cnc, nu ne este pcrn1is să trccctn cu vederea operele înscn1nate ale logicii gcrn1anc 1110-­ derne, înainte de toate itnportanta operă a lui Sigwart, care a condus ca nin1eni altul mişcarea logică din ultin1ele decenii pc calca psihologistnu lui .

A 1 25 B 125

§ 39. Antropologismul în logica lui Sigwart Analize izolate de rezonanţă şi caracter psihologic întâlnin1 sub fonna unor neînţelegeri tetnporarc 1 şi la H 1 32


P R O L E C O M E N E LA L O G I CA P U R A

186

gânditori care reprezintă prin operele lor logice o direcţie conştient antipsihologistă. Cu totul altfel stau lucrurile la Sigwart. Î n cazul lui, psihologisn1ul nu este o in1ixtiune neesenţială şi separabilă de întreg, ci este concepţia fund amentală ce domină sistematic. E l neagă î n n1od expres, chiar l a începutul operei sale, "că norn1ele logicii ( normele, deci nu doar regulile tehnice ale n1etodologiei, ci şi principiile logice pure, principiul contradicţiei, al raţiunii etc. ) pot fi cunoscute altfel decât pe baza studiului puterilor naturale şi a formelor funcţionale care trebuie regle1nentate prin aceste norn1e. "�·: Acestei idei îi corespunde întreaga manieră de tratare a disciplinei. Ea se divide, după Sigwart, într-o parte analitică, o a doua parte care stipulează legile, şi o a treia, tehnică. Dacă facen1 abstracţie de ultin1a parte, care nu ne interesează aici, atunci partea analitică trebuie "să cerceteze esenţa funcţiei pentru care trebuie să fie căutate regulile". Pe ea este construită partea ce stipulează legile care trebuie să stabilească "conditiile si legile functionării sale normale" . �·: �·: " Cerinţa ca gândirea noastră să fie valabilă necesar ş i universal" furnizează, dacă o aplicăn1 la "funcţia j ude­ căţii cunoscută în toate condiţiile şi factorii ei" , 11 "nor­ me precise cărora trebuie să li se conformeze activitatea j udecării". Aceste norme se concentrează cu siguranţă în două puncte : " Î n primul rând, în faptul că elemen­ tele judecăţii sunt u niversal determinate, adică fixate conceptual ; în al doilea rând, în faptul că actul însuşi al j udecăţii rezultă, într-o manieră necesară, din presupoziţiile sale. Ca o consecinţă, teoria despre ,

A 1 26 B 126

'

,., SIGWART, Logik, F , p . 22. ,· � Loc. cit. , § 4, p . 1 6 . ..

'


I'SIHOLOGISMUL CA RE LATI VI SM SCEPTI C

1 87

concepte şi raţionamente, înţeleasă ca o chintesenţă a legilor normative ale formării judecăţilor perfecte, intră în această parte a logicii. " �·· Cu alte cuvinte, ţin de această parte a logicii toate principiile şi teoremele logice pure (în tnăsura în care ele intră în genere în sfera logicii tradiţionale, ca şi a logicii lui Sigwart ) şi acest lucru face în realitate ca ele să aibă, pentru Sigwart, un fundament psihologic. Cercetările speciale sunt în acord cu cele spuse aici. Propoziţiile şi teoriile logice pu re, ca şi elementele obiective din care sunt ele constituite, nu sunt nicăieri separate de fluxul ! cercetărilor de episten1ologie psihologică şi practică. Peste tot este vorba despre gândirea noastră şi funcţiile sale, şi anume chiar şi atunci când trebuie caracterizată necesitatea logică şi legitatea sa ideală în opoziţie cu contingcnţcle psihologice. Principiile pure, precurn cel al contradicţiei sau al raţiunii suficiente sunt caracterizate repetat ca "legi funcţionale" sau ca "forme fundamentale motrice ale gândirii noastre" ;': ;': etc. Cititn, spre exemplu, urmă­ toarele : " Pc cât de sigur este că negarea îşi află originea într-o mişcare a gândirii care trece dincolo de ceea ce există şi măsoară lucruri incompatibile raportându -l e u nul la celălalt, t o t pc atât de sigur este c ă Aristotel nu p utea să-şi dorească s ă atingă prin p rincipiul său altceva decât natura gândirii noastre." �·:;':;': "Valabilitatea absolută a pri11cipiului contradicţiei, şi ca urmare, valabilitatea propoziţiilor care neagă o contradictia in adjecto" se sprij ină, după cum aflăm într-un alt loc, >'' Loc. cit. , pp. 20 şi urm. >'"� Loc. cit. , p . 1 84. C1 şi între g contextul de la pp. 1 84 şi >."."., Loc. cit. , p. 253.

urm.

I I 1.3 .3


PROLEGOMENE LA LOG I CA

1 88 A 127

B

127

PURA

"pe c onşti-inţa nemijlocită că, 1 1 atunci când negăm, noi efectuăm şi votn efectua întotdeauna acelaşi lucru . " �·: Ceea ce este valabil după Sigwart şi pentru p rincipiu l identităţii (ca principiu al concordanţei) şi, în orice caz, pentru toate propoziţiile pur conceptuale, În special, pentru p ropoziţiile logice pure.�·· �·· Ne referim aici la observaţii de genul : "Dacă negăm [ . . ] posibilitatea de a cun oaşte un lucru aşa cum este în sine ; dacă ceea ce există nu este altceva decât o idee printre multele idei pe care le producem, atunci se înţelege că noi ataşăm obie ctivitate doar acelor reprezentări pc care le pro­ ducem cu conştiinţa necesităţii şi că, atunci când pos­ tulănl ceva ca existent, noi afinnăm prin aceasta că oricare alte fiinţe gânditoarc de aceeaşi natură c;;, noi, fie ele adtnisc doar ipotetic, ar trebui să producă acest lucru cu aceeaşi necesitate. �·· �·· �·· Aceeaşi tendinţă antropologică revine în toate ex­ punerilc ce se referă la conceptele logice fu ndamentale şi, 1 în ainte de toate, la conceptul de adevăr. De exem­ plu, după Sigwart, este "o ficţiune să afirmi [ . . ] că o j udecată p oate fi adevărată fără ca o inteligenţă oare­ care să gândească această judecată". Numai cel care interp retează adevărul în manieră psihologistă poate ..

.

l I 1 34

.

,., Loc. cit. , p. 386. ,."., Cf loc. cit., p . 44 1 : " Aceste propoziţii trebuie să fie certe a priori, în sensul că prin ele nu su ntem conştienţi de ni mic al tceva decât d e o funcţie constantă şi inevitabilă a gândirii noastre [ . ]" ..

fv1 i - .un l u <1t totuşi libertatea să citez acest fragment, deşi nu se referă

n e m i j l o c i t, lx

�i

.1.� L 1

În

contextul dat, la pri ncipi i l e logice. S u n t îndreptăţit să

{.Ltcă iau în seamă sensul global al anali zelor (supra 2 , § 48) t ri m i tcrea exp resă, În s e n s comparativ , la pri ncipiul con tradicţiei,

p l · ;\U'l',L� i p agină citată. ·. •·. -:. f_oc. cit. , pp . 7 şi u rm.


I'SIHOLOGISMUL CA RELATIVISM SCEPTIC

1 89

vorbească în acest fel. După Sigwart, ar fi de ase­ tnenea o ficţiune să vorbim despre adevăruri valabile în sine şi care să nu fie totodată cunoscute de către nimeni, de exemplu despre adevăruri care depăşesc ca­ pacitatea umană de cunoaştere. Cel puţin ateistul nu are voie să vorbească astfel, pentru că el nu crede în inteligenţe supraomeneşti, iar noi nu am avea voie să vorbim astfel, decât după ce votn de 1nonstra existenţa acestor inteligenţe. Judecata Il care exprimă formula gra­ vitaţiei nu ar fi fost adevărată [înaintea] 1 lui Newton. Ceea ce este, la drept vorbind, chiar contradictoriu şi total fals. Este evident că în intenţia afirmării sale este cuprinsă şi valabilitatea sa necondiţionată, pentru toa­ te timpurile. Examenul mai detaliat al variatelor explicaţii ale lui Sigwart despre conceptul de adevăr ar necesita un spaţiu mai mare, pe care nu ni-l p ute1n permite aici. Un astfel de examen ar confirma în orice caz că putem să luăm textual locul citat mai sus. Pentru Sigwart, adevărul se reduce la trăiri ale conştiinţei, astfel că obiectivitatea autentică a adevărului, ce se bazează pe idealitatea lui suprae1npirică, este abandonată, în ciuda faptului că el vorbeşte despre un adevăr obiectiv. Tră­ irile sunt singularităţi reale, determinate temporal, care apar şi dispar. Adevărul este însă "etern" sau, mai bine spus, el este o idee şi, ca atare, atemporal. Nu are sens să-i atribuin1 un loc în ti1np sau o durată, chiar dacă această durată s-ar Întinde peste toate tin1purile. Despre adevăr se spune într-adevăr că "survine În con­ ştiinţă" din timp în timp şi că astfel este el "sesizat", "trăit" de către noi. Dar aici, când ne referim la această să

1 În A, cursiv.

A B

128 128


PROLEGOMENE

l YO

LA L O C I CA

PURĂ

existenţă ideală, este vorba despre sesizare, trăire şi faptul de a deveni conştient într-u n cu totul alt sens decât atu nci când ne referirn la fiinţa empirică, separată tndividual. Noi nu "sesizărn" adevărul ca pe un co n ţinut en1piric, care apare în fluxul trăirilor psihice şi care dispare apoi din nou ; el nu este un fenomen printre alte fenome n e, ci o trăire în acel sens total di­ rer it, 1 în c a r e spunen1 despre ceva general, despre o idee, că este trăire. Aven1 c o nştiinţa lui aşa cum avetn conştiinţa generală a unei sp ecii , de exemplu conştiinţa r oş u lui" Aven1 în fata ochilor un lucru rosu. Dar acest rosu nu este sp ecia roşu. Obiectul concret nu cuprinde În �inc specia ca parte a sJ ( "psihologică", "nletafizică" ). Partea, acest 1110111ent n c autonorn al roşului, este, prc­ c u nl orice lucru întreg c o ncret, 11 un individual, un a ici şi acurn, care apare şi dispare odată cu şi în el, asernenea în diferite obiecte roşii, dar nu identic. R oşul este însă o unitate ide a lă, cu referire la care este absurd să vor­ beşti de apari ţ ie şi dispariţie. Acea parte nu este roşul, ci un caz par ticular al r oşul u i. Şi aşa cu tn obiectele sunt diferite între ele, cele generale diferite de cele indi­ viduale, la fel sunt şi actele sesizării. Este ceva total diferit să te referi la roşul pe care-I p ercepen1 atunci când intuim un obiect concret, această trăsătură par­ ticulară existentă aici şi actun1 , pe de o parte, şi să vi­ zezi, pe de altă parte, specia roşu (ca în enunţul : Roşul este o cu loare) Şi a şa cu m, atunci când p rivim un obiect conc r et s ing u lar, nu pe acesta îl vizătn, ci gene­ ralu l, ideea, tot astfel, at u nc i când aven1 în vedere 1nai n1ulte acte ale u nei astfel de ideaţii, câştigărn ­

"

.

'

!\. ! :! 9 H 129

'

.

1

În A urmează : [ea în anal iza psihologică] .

'


PSI HO LOGlSMUL CA RELATIVlSM SCEP"CIC

191

cunoaşterea evidentă a identităţii acestor unităţi ideale, vizate în actele singulare. Şi aven1 de a-face aici cu o identitate în sensul autentic şi cel mai riguros al cuvân­ tului : este aceeaşi specie, sau sunt specii ale aceluiaşi gen etc. La fel, şi adevărul este o idee, o t1 ăirn prccunt oncc altă idee, într-un act de ideaţie bazată pc intuiţie [.A n -­ schauung] (prin acest act avetn desigur în vedere actui intuirii [Einsicht] ) ; noi câştigărn evidenţa unităţii lui identice con1parativ, p rin raportare la o multiplicitatc dispersată de cazuri individuale concrete (fiind vorba aici de acte de judecată evidente). Iar aşa cutn existenţa şi valabilitatea generalităţilor pot fi considerate şi ca posibilităţi ideale - anu tne cu p rivire la existenţa posibilă a singularităţilor etnpirice care se subsun1ează acelor generalităţi - acelaşi lucru îl constatăn1 şi aici : e nu n ţu rile "adevărul este valabil" şi "este posibil s�i existe fiinţe gânditoare care intuiesc [einsehen] judecăţi cu un continut de semnificatie relevant" au aceeasi valoare. D ;că nu există fii n ţ e inteligente, 1 dacă sut� t excluse prin ordinea naturii, deci imposi bile real - sau dacă, pentru anutnite clase de adevăruri, 1 nu există fiinţe care să fie capabile să le cunoască -- atunci ! aceste posibilităţi ideale sunt pri v a t e de realitatea care să le Îtnplinească; sesizarea, cunoaşterea adevărului, faptul de a deven i conştient de adevăr ( respectiv de anutnitc clase de adevăr) nu se va realiza atunci niciodată si nicăieri. Î nsă o rice adevăr în sine rătnâne ceea ce est�, îşi păstrează existenţa sa ideală. El nu se află "undeva, în gol" , ci este o unitate de valabilitate în in1pcriul atetnporal al ideilor. El intră în domeniul a ceea ce este absolut valabil, don1eniu în care noi clasific1tn, înainte de toate, tot ceea ce avetn int u i ţ ia că este valab il [von '

H 1.36 /\. 1 3 0 B uo


1 92

P R O L E G OM E N E LA L O G I CA P U R Ă

dessen Geltung wir Einsicht haben] sau, cel puţin, pre­

A 131 B

131

I I 137

supunem cu te1nci că este valabil, dorncniu în care dasăm apoi şi sfera vagă pentru reprezentarea noastră a ceea ce presupunem indirect şi nedeterminat că este valabil, deci ceea ce este valabil, deşi încă nu am cunoscut şi p oate nu vom cunoaşte niciodată. Î n aceste problen1e, Sigwart nu reuşeşte să ajungă, după cum mi se parc, la o poziţie clară. E l ar dori să salveze obiectivitatea adevărului şi să nu îl lase să se scufunde în fenomenalismul subiectivist. Dacă ne între­ băm însă pe ce calc crede Sigwart că teoria psihologică a cunoaşterii poate să ajungă b obiectivitatea adevăntlui, ne lovin1 de observaţii de genul : "Certitudinea că voi susţine aceeaşi judecată, că sinteza este irevocabilă şi că voi spune întotdeauna acelaşi lucru �·· - această certitudine nu poate să existe decât atunci când se va şti că ca nu se sprijină pe motive psihologice momen­ tane şi variabile în timp, ci pc ceva care rămâne inva­ riabil acelaşi, neatins de vreo schin1bare, de fiecare dată când îl gândesc; iar acest ceva este, pe de o parte, însăşi conştiinţa mea de mine însumi, certitudinea că eu sunt şi gândcşte, certitudinea că eu sunt eu, acelaşi care gândeşte acum şi care gândeşte mai devreme, 1 care gândeşte acest lucru sau altul ; iar pe de altă parte, lucrul de sp r e care j udec, J lucrul gândit în sine, conform conţinutului său invariabil, recunoscut de mine în identitatea lui, 1 conţinut care este total independent de stările indi­ viduale ale celui care gândeşte. " ;h'• i: Pot vreodată să afirm aceasta cu certitudine ? Acest caracter irevocabil nu priveşte domeniul real, ci domeniul id eal. Nu "certi­ tudinea judecăţii este ncschimbătoarc« ( aşa cum spune Sigwart puţin mai înainte), ci tocmai valabilitatea sa, respectiv adevăru l. >'d• Loc. cit. , § 3 9, 2, p. 3 1 0.


PSII IOLOG I SM TJ L CA R F. LATI\' ISM SCLl'' l \ C

1 93

Desigur, un p siho l ogistn rc lativi st , consecvent în poziţia sa, va răspunde : nu tnt n1 a i ceea ce se schim bă de la un individ la altul, ci şi ceea ce este co n s t a nt în toate, deci conţinutul care rătnâne la fel peste tot şi legile fu ncţi o nale c o ns ta n t e c e - l gu vernează s uu t fap te psihologice. Dacă există astfel d e caractcri�tici �i legi ce sunt connwe în rno d esenţial tutu ror oarncnilor, atunci ele constituie s pecificul naturii on1encşti. Î n con-­ s c cin t ă, or ice a dev ă r, ca v a labi lit a t e universali, se ra­ p or te,a z ă la specia u mană sau, 1nai general, la fiecare specie de fiinţe gin d ito a re . A lte sp ec ii - alte legi ale g ândirii, alte adevăruri. În ce ne priveşte, von1 spune doar că : identitatea universală în ce p r iv eşt e c o nţi nu tu l şi l egil e funcţionale constante (ca legi ale naturii pentru producerea con­ ţinu t ul u i universal iden tic ) nu co nst it u ie o val a b ilitat e universală autentică ; aceasta din u rnl <l se bazează mai d eg ra bă p c id c al ita tc . Atu nc i când t o ate fiinţele u n u i gen s u n t c o ns t râ n s e , confonn constituţiei lor, s ă facă aceleaşi j udecăţi, ele su nt de acord unele cu a lte l e din p u nct de vedere cn1piric ; dar în sensul ideal al logicii, care este deasupra a tot ceea c e este en1piric, este posibil ca ele să ju dece, în acest caz, Într-o nt anier ă n1ai degrab ă absurdă decât concordantă. A dctennina adevă­ rul p rin raportare la ce e a ce are natura în con1un Însearnnă a renunţa b co nc ep tu l de adevăr. Dacj ade­ vărul ar avea o r el a ţ i e csen ţ i a Ll c u i n t c l i g c n ţdc gâ n­ di t o ar c , cu fu n c ţi ile l o r rne nta lc ş i cu fo nuclc de n1is, c a re ale aces to ra, atu nci ad cv;l. ru l .s-ar naste si ar , , pieri odată cu ele, şi dacă nu cu ind ivizii, atu nci o d ată cu specia. Odată cu o b i ec tiv i tatea autentică a ade­ vă ru l u i ar dispărea şi obiectivitatea existenţei, ba chiar a existenţei sub iective, adică a existenţei subiectelor.


1 94

A 1 32 B 1 32

H 138

PROLEGOMENE LA LOGICA PURĂ

Ce s-ar întâmpla, de exemplu, dacă fiinţele gânditoare ar fi toate i ncap ab ile să afirn1e prop ria lor existenţă ca existenţă ve r itabilă ? 1 Atunci, în acelaşi timp, ele ar fi şi nu ar fi. Adevăr 1 şi existenţă sunt amândouă, în acelaşi sens, "categorii" ş i sunt în mod evident corelative. Nu putetn să rclativizăn1 adevărul şi să susţinem totodată obiectivitatea existenţei. Relativizarea adevă­ rului p resupune într-adevăr încă o existenţă o b iectivă ca reper al relaţiei - în aceasta constă contradicţia relativistă. ) Î n concordanţă cu întregul său psihologism, stă în acest context şi teoria lu i Sigwart despre universal, Întrucât idealitatea adevărului presupune în totalitate idealitatea universalului, a conceptualului. Citin1 întâm­ plător remarca făcută în glumă : "universalul [ca atare exis tă numai] 1 în capetele noastre" ;'; şi, în cuprinsul unei explicaţii serioase : "ceea ce este reprezentat con­ ceptual" este ,,ceva pur interior, [ ...] care nu depinde de nimic altceva decât de puterea interioară a gândirii noastre" .�·: �·: Puten1 spune fără îndoială acelaşi lucru şi despre facultatea noastră de reprezentare conceptuală, ca act subiectiv cu un conţinut psihologic sau altul. Î nsă "ce-ul" acestei facultăţi de reprezentare, concep­ tul, nu poate fi c onc ep u t în nici un sens ca parte reală a conţinutului psiho l ogi c, ca un aici şi acum, care apare şi dispare odată cu actul. Poate fi vizat în gândire, însă nu poate fi produs în gândire. 1 A: [există]. Schimbarea în B c o res pu nJ e origi n a l u l u i ci tat şi " Rcctificărilor" la prima edi ţie . .,., Loc. cil. , p. 1 03 , notă. Completare în B, con�spun7,ând "Rcc­ tificărilor" la prima ediţie. � "·, Loc. cit. , § 4 5, 9, p. 3 8 8 .


PSIHOLOG ISMUL CA RELATIVISM SCEPTIC

1 95

Drept consecinţă, Sigwart realizează aceeaşi rela ­ tivizare ca în cazul conceptului de adevăr şi în ceea ce priveşte conceptele de temei şi necesitate, atât de strâns legate de conceptul de adevăr. " Un temei logic pe care nu îl cunoaşten1 este, riguros vorbind, o con­ tradicţie, căci el nu devine temei logic decât prin fap tul că îl cunoaştem. " �·: �·: �·: Enu nţul că "teoren1cle mate­ matice îşi au temeiul în axiomele matematice" ar p rivi atunci, "riguros vorbind", o stare de lucruri cu un con­ ţinut p sihologi c on1enesc. Mai aven1 voie atunci să spunem că acel enunţ este valabil, indiferent dacă există, a existat sau va exista în genere ci n eva care să îl cu­ noască ? Lin1bajul obişnu it, 11 care conferă obiectivitate unor astfel de relaţii cutn sunt relaţiile dintre temei şi consecinţă, pentru că vorbeşte despre descoperirea lor, ar fi în acest caz absurd. Oricât de rnult se străduieşte Sigwart să separe con­ cep tele de t emei , diferite în n1od esenţial u ne le de altele, şi oricât de n1 u lt ă subt ilitate dovedeşte aici (aşa curn ne p utenl aştep ta de a ltfel d e la u n cercetător a tât d e itnportant ), orientarea psihologistă a gândi rii sale ) îl Îtnpiedică t o tu ş i să reali z ez e distincţia fundanlentală ce presupune toctnai diferenţierea clară între ideal şi real. Atunci când el opune " temeiul logic" sau "temeiul ade­ vărului" "tetneiului psiholog ic al certitudinii", el îl identifică totuşi doar într-o anutnită identitate u niversală în ceea ce este reprezentat, "deoarece nutnai această identitate şi nu disp oziţia individuală etc. poate fi u n element comun pentru toţi" ; unde n u mai este nevoie să rcluăn1 obiecţiile noastre aduse tnai su s . ,., L o c. cit. , § 3 2 , 2 , p . 248.

A B

133 1 33

1 1 1 .3 9


1 96

A 1 34 B 1 34

PRO L E G O M E NE LA L O G I CA PURĂ

Trebuie să re1narcăn1 la Sigwart absenţa separării fundamentale între conceptele de tem e i al adevărului, care priveşte ceea ce e st e pur logic, şi temei al judecăţii, care p riveşte ceea ce este logic din punct de vedere no rmativ . Pe de o p a r te, când spunem că un adevăr (nu j udeca ta, ci unitatea ideală de valabilitate) are un temei, vrem s ă spunem, într-o forn1 u l are echivalentă, că există o de m o n straţie teoretică ce reduce adevărul la ten1eiurile sale (obiective, teoretice). Singuru l care se raportează la acest sens este principiu l raţiunii sufi­ ciente. Iar pentru acest concep t al raţiu nii, al tcmeiului, nu este adevărat că fiecare j u de c ată arc un ten1ei, cu atât mai puţin că fiecare "ar afirn1a implicit" u n astfe l de temei. Fiecare princip iu u ltim de Î n t emei e re, deci fiecare axion1ă autentică este, în acest sens, fără temei, după cum este, la celălalt pol, şi fiecare judecată empi­ rică. N u m ai pr o babi l i ta tea unui fapt poate fi înteme­ iată, nu faptul Însuşi, respectiv judecata empirică. Pe de a l tă parte, expresia "temeiul judecăţii" - câtă vrerne facen1 abstracţie de " tcrnei urilc" psihologice, adică de cauzele emiterii j udecăţi i şi, în special, de m otive l e ce ţin de conţinut�·· - nu înseamnă nin1ic altceva decât 1 1 dreptul logic al judecăţii. Î n acest sens, orice judecat ă îşi "revendică" într-adevăr dr eptu l ci ( deşi nu ar fi prea potrivit să spu nem că şi-1 "afirn1ă implicitu ). Cu alte cuvinte, pentru fiecare judecată se in1pu ne cerinţa ca ea să afirn1e că este adevărat ceea ce este adevărat ; iar ca tehnicieni ai cunoaşter ii, ca logicieni în sensul obiş­ nuit al cu v â n tu l u i , trebuie să supunem j udecata şi altor ,·; Cf în acest context diferen ţierea excelentă a l u i Sigwart între motivul conexiunii şi temeiul deciziei, loc. cit. , p . 2 50.


PSIHOLOGISMU L CA �ELATIVISM

SCEPTIC

1 97

cerinţe diverse, în ceea ce p riv e şte p rocesul ulterior al cu noaşterii. Dacă aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, reproşăm judecăţii că este imperfectă din punct de ve­ dere logic, adică "neîntemeiată" ; ultitna parte, desigur, forţând cumva sensul comun al cuvântului. Explicaţiile lui Sigwart despre necesitate suscită din partea noastră obiecţii asemănătoare. Citim următoa­ rele : "Pentru orice necesitate logică, [trebuie] p resupu s în c ele din urn1ă un s u b iect gânditor existent a cărui natură este tocmai să gândcască în acest fel - dacă vrem să vorbim inteligibil." �·� 1 Sau să urmărim explicaţiile despre diferenţa dintre judecăţile asertorice şi cele apodictice, diferenţă p c care Sigwart o consideră necsenţială, ,,în măsura în care în orice ju decată enu nţată cu deplină conştiinţă este coafirn1ată necesitatea de a o enunţa".�·; �·; Co nc ep tel o r total diferite de necesitate le lipseşte la Sigwart o diferenţiere clară, prin raportare unul la altul. N eccsitatea subiectivă, i.c. acea constrângere subiectivă a convingerii ce este inerentă oricărei judecăţi ( sau, mai degrabă, care survine pentru orice judecată atunci când, încă p ătrunşi de ea, Încercărn să realizăm opusul ci), nu este difercnţiată clar de alte concepte de necesitate total diferite, mai ales de necesitatea apodictică, aceasta fiind acea conştiinţă specială în care se constituie sesizarea intuitivă [das einsichtige Erfassen] a unei legi sau regularităţi. Acest ultim concept de necesitate ( de fapt, du a l ) lip seşte, la drept vorbind, cu dcsăvârşire la Sigwart. El ignoră totodată echivocul fu ndamental care îngăduie ,., Loc.

cit. , § 33, 7,

. cit. , § 3 1 ,

,·"� l. oc

p. 262.

1, pp.

230 şi unn.

H 1 40


1 98

P R O L E G O M E N E LA L O G I C A P U RĂ

să caracterizăm ca necesare nu numai conştiinţa ap a ­ dictică a necesităţii, ci şi core/atu! său obiectiv 1 - anu ­ B 1 35 me ! legea, respectiv faptul de a fi valabil conform legii, fapt pc care îl intuim în acea conştiinţă Numai pe această calc câştigă expresiile : este o necesitate" şi "este o lege" cchivalenţa lor obiectivă, şi la fel şi expresiile "este necesar" ca S să fie P şi "este înten1eiat p rin lege" ca S să fie P. Şi desigur, doar acest ultim concept pur obiectiv şi ideal stă la baza tu turor judecăţilor apodictice, în sensul obiectiv al logicii pure ; doar el stăpâneşte şi con­ stituie orice unitate teoretică, el determină semnificaţia relaţiei ipotetice ca forn1ă obiectiv-ideală de adevăr a propo z i ţ iilor, el lea g ă conclu zia de p remise, ca o consecinţă ,,necesară " (idcal-legică). Cât de puţin a ţinut Sigwart seama de aceste dife­ renţe, cât de mult rămâne el închistat în psihologism, faptul acesta îl arată mai ales inte rpretările sale cu privire la distincţia fundan1entală a lui Leibniz între H 141 "verite de raison et ce/les defait". "Necesitatea" 1 celor două tipuri de adevăr este, consideră Sigwart, "în cele din urmă, una ipotetică" , întrucât ,,din faptul că opu­ sul unu i adevăr emp iric nu este a priori imposibil nu . rezultă că nu ar fi pentru mine necesar să afirm acel fapt, odată ce se întâmplă, nici că afirmaţia opusă ar fi posibilă pentru acela care cunoaşte acel fapt" �·: ; în continuare : "pc de altă parte, posesia conceptelor ge­ nerale, concepte pe care se b azează propoziţiile iden­ tice, este până la urmă tot ceva factual, care trebu ie să fie prezent înainte ca principiul identităţii să-i poată A 1 35

.

"

,., Loc. cit. , § 3 1 , 6,

pp. 239 şi urm.


PSIHOLOGISMUL CA RELATIVISM SCEPTIC

1 99

fi aplicat pentru a produce o judecată necesară. " Astfel consideră Sigwart că poate să ajungă la concluzia că distincţia leibniziană "nu este relevantă cu p rivire la caracterul necesităţii" . �·: Ceea ce stabileşte aici Sigwart [pentru început] 1 este desigur corect. Î mi este imposibil să afirm despre o j udecată că este necesară în timp ce o enunţ şi să neg opusul ci în timp ce sunt s igur de el. La această nece­ sitate se referă însă Leibniz lf atunci când contestă necesi­ A 1 36 B 1 36 tatea şi raţionalitatea adevărurilor factuale ? La fel, este cert că nici o lege nu poate fi cunoscută fără a poseda conceptele generale pc care ea se clădeşte. Fără îndoială, această posesie este ceva factual, ca şi întreaga cunoaştere a legilor. Să fi caracterizat Leibniz drept necesară cu­ noaşterea legii mai degrabă decât adevărul cunoscut al legii ? Nu este contingenţa actului judecăţii foarte com­ patibilă cu necesitatea acelor verite de raison, atunci când această contingenţă ajunge eventual la o cunoaştere intuitivă [einsichtig] ? Doar prin confundarea celor două concepte de necesitate esenţial diferite, conceptul de necesitate subiectivă al psihologismului şi conceptul de necesitate obiectivă al idealismului leibnizian, s e ajunge În argumentarea lui Sigwart l a concluzia c ă acea distincţie a lui Leibniz "nu este relevantă cu p rivire la caracterul necesităţii" . Diferenţei fundamentale obiectiv-ideale dintre lege şi fapt îi corespunde ine­ vitabil o diferenţă subiectivă în modalitatea în care le trăim. Dacă nu am fi ajuns niciodată la conştiinţa 1 H 1 42 raţionalităţii, a apodicticului şi dacă nu am fi trăit-o ,., Ultimele două citate, loc. cit. , pp. 239 şi u rm. 1 Completare în B.


P R O L E c; o M E N E L A L O G I CA P U RĂ

200

în trăsătu ra sa caracteristică ce o d i st i n ge de co n şt i i nţa

fi avut con cep t u l de lege, am fi fost i nc ap a b i li să d i s t i n gern între l ege şi fa p t ; între gene­ ralitate gencn1 l ă ( id ea lă, legi că) şi generalitate u niver­ sală ( fac t u a l ă , co n t i nge n t ă) ; între co n s e c i n ţă necesară (adică, din nou, l egi că, generală) şi co n s ec i n ţă factuală ( co n t i n ge n t ă , u niversală ) ; toate acestea, în n1ăsura în care e s t e adevărat ci acele concepte care nu ne sunt date sub fonna unor co mplexe de co n c ep t e cunoscu te (şi a n u n1e cornplexe de forn1e cu noscute de cornplexe) nu pot fi o b ţinute o riginar d ccJ. t rpc baza in tuiţici] l cazu rilor si ngulare. Acele �,h-it(; de rttison ale lui Leibniz nu su nt a l tc e v a d ecât legi l e, şi anun1e în sensul cel rna i rigu ros şi nui p u r d e ad evjru ri id ea l e care "se înte­ n1 eiază excl u s i v pc c o nc e p te" , care ne s u n t date şi pe care le cu noaştcn1 su b fo nna u nor g ene ra l i t ăţi pure, evide nte ap od ictic. Acele v erite de fait ale lu i Leibniz sunt toate cel elalte :1dev;'l ru ri, de forn1c a z ă sfera pro­ poziţiilor care enu Hţă ceva despre exi s tenţa individu ală, chiar d a că p o t lu a pen tru noi fonna u no r propoziţii "generale" , ca în cxeinp l u l : "Toţi cei din sud s u n t facticită ţ i i, n i ci nu

ain

imp uls ivi u . § 40. A n tropologisrnul în logica

lui B. Erdrnann

Sigvvart o d i s cu tare ex p l i c i tă a le a tra ge in treaga sa n1 a nier ă de a trata co n ce p tele şi p r ob l e tn c l e l o g i c e fundan1entale. 1 1 La fel, nici la Wundt. Deşi logica lui Nu î n t â l n i tn b

consecin ţelor rcl a tivistc pc care

A 1 37 B 137

Wu ndt 1

a

oferi t n1otivcl o r psjhol ogicc u n sp aţiu de joc

A : ! în rr.{ircal .


PSi f IOLOGISM U L CA RELATIVISM SCEPTI C

201

îndi şi tnai liber, pc cât a fost posibil, faţă d e logica lui Sigwart şi deşi ca cu p r i n de c apitole ext i nse d e teor i a cunoaşterii, abia dacă sunt în ea a ti ns e îndoieli le p rin­ cipiale de tnai sus. La fel stau lucrurile şi la L ipps, care sprijină de altfel în l o g ica sa psihologisn1ul atât de ori­ ginal şi consecvent, care respinge atât de n1ult orice conl­ promis şi care face ca toate ran1ificaţiilc disciplinei să fie pătrunse atât de profund de acest psihologisn1, încât a b i a dacă mai p utcn1 întâlni aşa ceva du pă Beneke. 1 Cu totul altfel stau lucru rile cu E rd rn an n . Într-o consecvenţă edificatoare, el apără hot ărât cauza relati­ visnlului, pc p a r c u r s u l unei exp u neri n1ai lungi. El crede că trebuie să vin�1 În întâmpinarea acelu i "cara� tcr p rezu n1 tiv" trirniţând la p osibil itatea schimbării legilor gândirii, întrucât acea p rcz u rnţie "crede că p o a te să treacă în ac est punct dincolo de lin1itcle gândirii noastre şi să câştige o poziţi e pentru noi, în afara noastră" . �·, Va fi u ti l s ă ana l i z ărn rnai În detaliu în t e or i a sa. Erdnunn Încep e prin a respi nge p unctul de vedere al adversarilor s ă i . "D u p ă Aristotel", citin1 l a Erd­ nlann�·:�·:, " s-a susţinu t cu o rnaj or j tate covârşi toarc că necesitatea acestor p rincipi i [logice] ar fi u na necon­ d iţionată, d eci valabi litatea lor u na eternă [ ... re "T cn1ciu l hotărâtor care ar dovedi acest lu cru est e căutat În imposibilitatea de a gândi judecăţile contra­ dictorii. Totuşi, d i n această Î tnp osibilitate rez u l tă nu tnai că aceste p r i n c i p ii exp ritnă esenţa reprezentării şi gândirii noastre. Căci, odată ce fac v izibilă această esenţă, j u d ecăţile c a re li se opun nu pot fi realizabile, �' R. ERDMA NN, /,ogik, J l, § 60,

nr.

3 70, pp. 378 şi u nn .

,."., Luc. cit. , n r . 369, p . 375. Cit.nelc aici î n ordi ne, u n u l după altuL

care

urmcaz;\

mai

jos v i n

H

143


202 A 1 38 B 1 38

H 144

PROLEGOMENE LA LOGICA PURĂ

întrucât ele încearcă să anuleze tocmai condiţiile de care suntern legaţi în toate reprezentările şi în gândirea noas­ tră, deci şi în judecăţile noastre." 1 1 Mai întâi, câteva cuvinte despre sensul argumen­ tului. El pare să raţioneze astfel : din imposibilitatea de a realiza negarea acelor principii rezultă că ele expri­ mă esenţa reprezentărilor şi a gândirii noastre ; căci atunci când ele exprimă acest lucru, rezultă ca o con­ secinţă necesară acea imp osibilitate. Aşa ceva nu poate fi un raţionament. Din faptul că A rezultă din B nu pot să deduc că B rezultă din A. Se poate evident susţine numai că imposibilitatea de a nega principiile logice îşi află explicaţia în faptul că aceste principii "exprimă esenţa rcprezentării şi gândirii noastre". Altfel spus, ele sunt legi care stabilesc ceea ce revine în genere repre­ zentării şi gândirii umane ca atare, "că ele indică acele condiţii de care suntem legaţi în toate reprezentările şi în gândi rea noastră". Şi din cauză 1 că principiile logice realizează acest lucru, j udecăţile care le neagă contrad ictoriu sunt, du p ă cum admite Erdmann, irealizabile. Î nsă nu pot accepta nici această concluzie, după cum nici afirmaţiile din care ea se compune. Mi se pare a fi foarte posibil ca tocmai datorită legilor sub auto­ ritatea cărora stă întreaga gândire a unei fiinţe ( de exemplu a unui om) să apară judecăţi in individuo, care neagă valabilitatea acestor legi. Negarea acestor legi contrazice afirmarea lor ; însă această negare ca act real poate fi foarte bine comp atibilă cu valabilitatea obiec­ tivă a acestor legi, respectiv cu eficacitatea reală a con­ diţiilor precizate în enunţul general al legii. Dacă în cazul contradicţici este vorba de un raport ideal între


PSI I IOLOGISMUL CA REL ATlVlSM SCEPTIC

203

conţinuturi de judecată, tot astfel, este vorba aici de un raport real între actul judecăţii şi condiţiile sale pre­ văzute de lege. Dacă admitem că legile asociaţiei de idei sunt legi fundamentale ale reprezentării şi gândirii omeneşti, aşa cum ne învaţă de fapt psihologia asoci­ ativă, nu ar fi atunci o i1nposibilitate, ce trebuie respin­ să ca fiind absurdă, ca o judecată care neagă aceste legi să-şi datoreze existenţa tocmai eficacităţii. acestor legi ? ( cf mai sus, pp. 67 şi urm. ) JJ Dar chiar dacă acest raţionament ar fi corect, ar trebui să-i lipsească scopul. Căci logicianul absolutist (sit venia verbo<�) va obiecta pe bună dreptate : legile gândirii, despre care vorbeşte Erd1nann, fie nu sunt acelea despre care vorbesc cu şi toată lumea, iar atunci el nici nu atinge teza 1nea ; fie le adaugă un caracter care vine în contradicţie absolută cu sensul lor clar. El va mai obiecta : imposibilitatea de a gândi negarea acestor legi, care trebuie să rezulte din ele ca o con­ secinţă, fie este tot una cu ceea ce înţeleg cu şi toată lu mea, şi atunci vorbeşte în sprij inul concepţiei tnele, fie este alta, iar atunci, din nou, nu mă vizează pe mine. Î n ce priveşte prima chestiune, principiile logice nu expri1nă ni 1nic altceva decât anumite adevăruri ce se întemeiază exclusiv pe sensul ( conţinutul) anumitor concepte, c u m sunt conceptele de adevăr, falsitate, ju­ decată (propoziţie) etc. După Erdmann, ele sunt Însă "legi ale gândiriicc, care exprimă esenţa gândirii noastre omeneşti; ele nutnesc condiţiile de care 1 sunt legate toate reprezentările şi gândirea omenească, ele s-ar schimba odată cu natura otnencască, aşa cum ni se spune .

D<1că ne este permisă această expresie.

A 1 39 B 139

I I 145


P R O L E G O M E NE LA L O G I CA J'URĂ

2 04

expressis verbis itnediat după aceasta. Î n consecinţă,

ele ar avea, după Erdmann, un conţinut real. Ceea ce ar contrazice însă caracterul lor de propoziţii pur con­ ceptuale. Nici o propoziţie ce se întemeiază exclusiv pe concepte 1 , care stabileşte doar ceea ce stă În con­ cepte şi este dat odată cu ele, nu enunţă ceva despre real. Şi nu trebuie decât să ne uităm la sensul veritabil al legilor logice ca să veden1 că ele nici nu fac acest lucru. Chiar şi acolo unde vorbesc despre judecăţi, ele nu spun ceea ce legile psihologice vor să se Înţeleagă prin acest cuvânt, anutTie judecăţile ca trăiri reale, ci au în vedere ju d ecăţil e în sensul de sen1ni ficaţii in specie ale enunţurilor, semnificaţii ce sunt identice oricare ar fi ele, i n diferen t d a c ă s tau sau nu la baza actelor veritab ile ale enunţării, şi, tnai rnult, indiferent de cel A 140 care le enunţă. Dacă înţelegem p rincipiile logice 1 ca legi reale, care reglementează reprezentările şi jude­ B 1 40 căţile noastre reale în tTianiera unor legi ale naturii, J sensul lor se schirnbă total - aşa cutTI atn discutat î n detaliu tnai sus. V edetn acum cât de periculos este să caracterizăm legile logice fundamentale ca legi ale gândirii. Ele sunt şi legi ale gândirii, aşa culTI von1 expune acest lucru mai riguros în capitolul următor, nun1ai în sensul de legi ce sunt chetnate să joace un rol în nonnarea gândirii ; o formă de expritTiare ce indică deja că este vorba aici de o funcţie practică, un n1od de folosire, şi nu de ceva care rezidă în chiar conţinutul lor. Ideea că ele expri­ ITiă "esenţa gândirii(C ar putea câştiga un sens Înten1eiat în ceea ce priveşte funcţia lor nonTiativă, dacă ele ar 1

Î n A urmcaz;\ :

[semnificaţii in specie].


PS I HOLOC ISM U L CA R E LATI VISM SCE PTrC

205

îndeplini co n d i ţia de a conţine criteriile necesare şi suficiente conform cărora trebuie n1ăsurată corec­ titudinea oricărei j udecăţi. S-ar putea atunci spu ne, eventual, că prin e l e se manifestă esenţa ideală a orică­ rei gândiri, concepută în sensul mai p art i cula r de judecare corectă. Aşa i-ar fi plăcut vechiului raţion alis nl să o conceapă, deşi el nu p utea să înţeleagă faptul că principiile logice nu sunt altceva decât generalităţi triviale, pe care nici o afirmaţie nu ar putea să le con­ trazică / fără să devină astfel absurdă, nici că, reciproc, H 1 46 armonia dintre gândire şi aceste norme nu garantează nin1ic altceva decât că g ân direa 1 este în acord cu sine din punct de vedere formal. Prin urn1are, ar fi total nepotrivit să mai vorbin1 şi acun1, în acest sens ( ideal), despre "esenţa gândirii" şi să o circumscrien1 prin acele legi�·� ca r e, Jl dup ă cum ştim, nu au altă funcţie decât BA 114411 să ne ţină la distanţă de nonsensul forn1al. Î ncă o rămă şiţă a prej u d ecăţi i raţionaliste este să se vorbească, cum s-a făcut până în timpurile noastre, despre adevăr for­ mal în loc de concordanţă forn1ală, o manieră extrem de condamnabilă de a te j u ca cu co n ceptul de adevăr, întrucât ne induce în eroare. ­

1 În A u rmează: [nu] . Omisiunca din B c o r es p unde "Rectifică­ rilor" la pr ima edi ţ ie ,., Mă gândc sc aici la toate legile log i ce pure luate Ia un loc . Cu două sau trei " legi ale gândirii" în sens tradiţional nu re u şim să aj ungem la conceptul unei g ând i ri aflate în acord formal cu sine, iar tot ceea ce se p red i c ă din vechime împotriva acestei i d ei consider că este o i l uz ie (şi nu numai cu). Orice nonsens formal poate fi re du s la o contradicţie, dar numai p rin medierea a1 tor principii formal e foarte di verse, de exemplu a principiilor silogisticc, aritmetice etc. Numai în silogistică, nu mărul lor este de cel p u ţ i n o duzină. Toate p ot fi demonstrate foarte bine - rclcvând sofisme, care le presupun fie pc acestea, fie p ro p oz i ţ i i echivalente lor. .


206

PRO L EG O M E N E LA L O G I CA PURĂ

Să trecetn acutn la al doilea punct. Erdtnann inter­ pretează imposibilitatea de a nega legile gândirii ca imposibilitate de realizare a acestei negări. Î nsă noi,

1 1 J 47

absolutiştii logici, considerătn aceste două concepte atât de p uţin identice, încât noi negăn1 în genere ircaliza­ bilitatea, dar susţinem itnposibilitatca. Nu negarea ca act este imposibilă (ceea ce Înseamnă tot atât cât real-im­ posibilă, î ntrucât actul aparţine cuiva real), ci propozi­ ţia negativă ce formează conţinutul acelei negări, şi anun1e este itnposibilă ca propoziţie ideală, în sensul ideal al cu vântului ; ceea ce înseamnă : ea este absurdă şi, p rin urmare, evident falsă. Această irnposibilitatc ideală a p ropoziţiei negative nu intră în contradicţie cu [posibilitatca] 1 reală a actului judecăţii de negare. Dacă ne expritnăn1 astfel, vom evita şi ultimul rest al expresiilor echivoce, vom spune că propoziţia este absurdă, că [actul judecăţii]1 [nu]-3 este exclus din punct de vedere cauzal, şi atunci totul devine pe deplin clar. Desigur, în gândirea factică a omului normal nu apare 1 de regulă negarea actuală a unei legi a gândirii ; dar că nu poate apărea la oan1cni în general, aceasta este o afirmaţie care doar cu greu poate fi susţinută, după ce tnari filozofi precun1 Epicur sau Hegel au negat prin­ cipiul contradicţiei. Poate că geniul şi nebunia sunt înrudite şi sub acest aspect, poate că există şi printre nebuni unii care neagă principiul contradicţiei ; şi ei trebuie să fie consideraţi oameni. Să obscrvătn de ase­ nlenea că, pc cât de irnposibil de conceput este negarea princip iilor pritnitive, tot pc atât, şi anutne în acelaşi 1 A : [imposibilitatcaJ. 2 A : [j udecata] . -� Lipsc�tc în A.


PSI I -IOLOGISMUL CA RELAT I VISM SCEPTIC

207

sens, este şi negarea tuturor consecinţelor lor necesare. Este bine-cunoscut însă că ne puten1 înşela în legătură cu teoremele silogistice sau aritn1ctice cotnplicatc, iar acest fapt este şi el un argument inatacabil. 11 În rest, acestea sunt controverse ce nu ating problctnelc esen­ ţiale. Imposibilitatea logică, ca absurditate a conţinutu­ lui ideal al judecăţii, şi imposibilitatea psihologică, ca imposibilitate de realizare a actului de judecată cores­ punzător, sunt concepte eterogene, chiar dacă acesta din urmă ar fi dat odată cu cel dintâi ca ceva general u man ; deci ar fi exclus, conform unei legi a naturii, să acceptătn absurdităţi ca fiind adevărate.;·, Absolutistu l foloseşte această autentică in1posibi-­ litate logică de a contrazice legile gândirii ca argument pentru "eternitatea" lor. Ce sen1nifică aici cuvântul eternitate ? El scn1nifică doar În1prcjurarca că orice ju­ decată, independent de timp şi circumstanţe, de indi­ vizi şi specii, este "legatăc e pri n legile logice pure ; ceea ce nu trebuie înţeles desigur în sensul psihologic al unei constrângcri mentale, ci în sensul ideal de norn1ă : cine j udecă altfel, judecă neapărat fals, indiferent cărei specii de fiinţe psihice ar putea să-i aparţină. Referirea la fiinţe psihice nu reprezintă evident o lin1itare a gene­ ralităţii.. Norn1elc pentru judecăţi "leagă" fiinţe care judecă, nu pietre. Stă înscris în sensul lor, şi ar fi ridicol să tratăm în această privinţă pietrele şi alte fiinţe asc­ rnănătoare ca excepţii. Argutnentarca absolutistului logic ) este deci foarte sin1plă. El va spune că urn1ătoarca conexiune îi este dată intuitiv [durch Einsicht] . Sunt valabile cutare sau cutare principii, şi anun1e în maniera pp.

,., Cf discuţiile 6 7 şi urm.

p a ra g r ,-tfu l u i 22 în cap . a l IV- lea,

în spec i a l

;\ f .-ţ_z

h ! 42

1--:i 1 4 8


PR O T . F c; OM J·. N E L A L O G I C A P U R A

208

A 1 43 B 1 43

că ele cxplicitcază doar ceea ce se întetnciază pc conţi­ nutul conceptelor lor. Î n consecin ţă, orice propoziţie ( i.e. orice conţinut posibil de judecată, În sensul ideal al cuvântului) este absurdă, fie dacă neagă direct legile fundanlCntalc, fie dacă nu le respectă indirect. Ultima parte spune doar că o conexiune exclusiv deductivă leagă neadevăru l acelor principii, ca teză, de adevărul u nor astfel de conţinutu ri de judecată, ca ipoteză. Dacă, în acord cu cele spuse, conţinuturile de jude­ cată de acest tip su nt absurde, Jl şi ca atare false, atu nci [orice] 1 judecată actuală cu un astfel de conţinut trebuie să fie incorectă ; căci o judecată se numeşte corectă atunci când "ceea ce este judecat" , i.e. conţinutul ei, este adevărat, incorectă, atunci când conţinutul este fals. Subliniez totodată cuvântul orice judecată, pentru a face atent cititorul că sensul acestei generalităţi riguroase exclude eo ipso orice lin1itarc, deci şi lin1itarea la genul un1an sau la orice alt gen de fiinţe gânditoare. Nu pot constrânge pc nin1eni să intuiască [einsehen] ceea ce eu intuiesc. Dar eu însun1i nu tnă pot îndoi, in­ tuiesc, încă o dată, că orice îndoială ar fi absurdă atunci când intuiesc, i.e. când sesizez concret adevărul ; n1ă aflu astfel, la modul general, în punctul pc care fie îl accept ca punct arhin1edic, ca să pot răsturna lun1ea nonraţiunii şi a îndoielii, fie îl abandonez, pentru a abandona astfel toată raţiunea şi cunoaşterea. Î nţeleg că aşa stau lucrurile şi că în ultitnul caz - dacă n1ai putem vorbi 'atunci despre raţiune sau nonraţiune ar trebui să suprim întreaga năzuinţa raţionaLi spre adevăr, orice afirmare şi înten1cicre. 1 În B

nu

este cursiv.


PSIHOLOG IS M U L CA RE L ATI VISM SCEPTIC

209

Î n toate aceste problen1e, cu n1ă aflu bineînţeles în contradicţie cu acel cercetător ren1arcabil. El continuă astfel : "N ccesitatea astfel întemeiată a p ri ncipi-ilor fonnalc ar fi n e c o n d i ţio n at ă [ . ] nu mai dacă cunoaşterea lor ar garanta că esenţa gândirii, pc care o găsim în noi şi pc care o cxprin1ăm prin ele, ar fi ceva invariabil sau chiar unica esenţă posibilă a gândirii, că acele condiţii ale gândirii noastre a r fi totodată condiţiile oricărei gândiri posibile. 1 Noi nu avem însă cunoştinţă 1-I 1 49 decât des pre gândi rea noastră. N u suntem în măsură să construin1 o gândire d iferită de a noastră, deci o gândire în genere, care să fie gen pentru aceste tipuri diferite de gândire. Cuvintele care par să descrie o astfel de gândire nu au p entru noi vreu n sens realiza­ bil, sens care să satisfacă pretenţia pe care o ridică 1 44 această aparenţă. Căci orice încercare 1/ de a produce A B 1 44 ceea ce descriu aceste cuvinte este legată de condi ţi ile rcprezcntării şi gândirii noastre, se n1işcă în sfera lor." .

.

Dacă an1 adn1ite în genere, în conexiunile pur logice, cuvinte atât de incotnode p rccun1 "esenţa gândirii noastre", dacă atn înţelege prin u rn1are aceste conexi­ u ni, conforn1 analizelo r noastre, prin intermediul sutnei legilor ideale care delin1itează concordanţa for­ nulă a gândirii, ain putea atunci desigur să ridicăin pre­ tenţia că ain d e rno nstrat r iguros ceea ce E rd n1ann consideră i nden1onstrabil, anun1e că esenţa gândirii ar fi ceva neschirnbător, ba chiar singura posibilă etc. Dar este fără îndoială clar că Erdtnann, în tin1p ce neagă această idee, nu adoptă acel sens, singurul îndreptăţit,


210

H 1 50 A 145 B 145

P R O L E G O M E NE L A L O G I CA

P U RĂ

al expresiei în discuţie, este dar că el înţelege legile gândirii ca expresii ale esenţei reale a gândirii noastre, deci ca legi reale ( iar citatele ce urn1ează 1nai jos fac să apară acest lucru într-un u n n1od mai abrupt), ca şi cu m am câştiga p rin aceste legi o intuire [Einsicht] nemijlocită a· constituţiei general un1ane, în ce priveşte latura ei cunoscătoare. Din păcate, lucrurile nu stau nicidecun1 aşa. Cum ar putea astfel de propoziţii, care nu vorbesc câtuşi de puţin despre real, care nu explică decât ceea ce se stabileşte că este inseparabil d e anu1nite semnificaţii ale cuvintelor sau ale enunţurilor d e un tip foarte general, cum ar putea deci ca astfel de propoziţii să furnizeze cunoştinţe de u n tip real, atât de itnpor­ tante cum sunt cele despre "esenţa p roceselor mentale, pe scurt, despre sufletul nostru" (cum citin1 n1ai jos) ? Pe de altă parte, chiar dacă an1 p utea avea prin aceste legi sau prin altele intuirea [Einsicht] esenţei reale a gândirii, atunci am aju nge la cu totul alte consecinţe decât cele la care aju nge merituosul cercetător. "Noi nu aven1 însă cunoştinţă decât despre gândirea noastră." La o privire 1nai atentă, noi avern cunoştinţă nu numai despre gândirea noastră proprie şi individuală, ci şi, ca psiliologi, ca oan1eni de ştiinţă, noi cunoaştem câte ceva şi despre gândirea gcncral-un1ană, şi încă ceva, chiar dacă mai puţin, şi despre cea animală. În orice caz, nu ne este chiar in1posibil să concepen1 o altfel d e gândire, în acest sens real al cu v ântu lu i, la fel nici spe­ ciile de esenţe gânditoare ce posedă o astfel de gândire ; III acestea pot fi descrise foarte bine şi cu sens, după cu1n acelaşi lucru nu este exclus nici pentru speciile naturale fictive. B ocklin pictează centaurii şi sirencle cele n1ai n1agnifice cu o naturaleţe atât de vie. Î i dăn1 crezare -


PSJ HOLOGISMUL CA RELl\TIVISM SCEPTIC

21 1

cel puţin sub aspect estetic. Dacă aceste fiinţe sunt şi posibile din punct de vedere al legilor naturii - cine ar putea la drept vorbind să decidă ? Dar dacă am avea intuirea [Einsicht] ultimă a formelor complexităţii ele­ mentelor organice, care constituie conform unor legi unitatea vie a organismului, dacă atn avea legile care întreţin fluxul unei astfel de dcveniri în matriţe tipic formate, atunci am putea să adăugăm la speciile reale variate alte specii obiectiv posibile, ordonate în con­ cepte ştiinţifice exacte, atn putea să discutăm aceste posi­ bilităţi la fel de serios cum discută fizicianul teoretician speciile sale fictive de gravi ta ţie. Î n orice caz, po sibi­ litatea logică a unor astfel de ficţiuni este de necontestat în domeniul ştiinţelor naturii, ca şi în cel al psihologiei. Abia atunci când realizătn acea J.lc'tâ�acrv; cit; âÂ.Ao yeva;, când confundătn regiunea legilor psihologice ale gândirii cu cea a legilor logice pure şi când le inter­ pretăm pe acestea din u nnă, în tnod eronat, într-un sens psihologist, afinnaţia că suntetn incapabili să ne reprezentătn alte tnodalităţi de gândire şi că expresiile care ar părea că le descriu nu ar avea pentru noi vreun sens realizabil, câştigă o aparenţă de întemeiere. Este posibil să nu putctn să avctn "nici o reprezentare corectă" despre astfel de tnodalităţi de gândire, este posibil ca ele să nu fie realizabile pentru noi, chiar într-un sens absolut ; însă această imposibilitate de realizare nu este în nici un caz o itnposibilitate în sensul absurdităţii, al nonsensului. Consideraţiile următoare sunt poate utile pentru a clarifica cele spuse. Teoremele din teoria abcliană a transcendcntalclor au la fel de puţin un "sens reali­ zabil" pentru un bebeluş pc cât au pentru un profan


212

A 1 46 B 1 46

H 151

P R O L E G O M E N E L A L O G I C A PURĂ

(copilul n1aten1atic, după cu m obişnuiesc să spună în glumă matematicienii). Explicaţia se află în condiţiile individuale ale reprezentării şi gândirii lor. Aşa cum ne raportăm noi, oamenii n1aturi, la u n copil, Il sau matematicianul faţă de profan, la fel este posib il să se rap orteze, în general, o specie superioară de esenţe gânditoare, să spunem îngerii, faţă de noi, oamenii. Cuvintele şi conceptele lor nu ar avea pentru noi nici un sens realizabil, tocmai pentru că anumite particu­ larităţi specifice ale constituţiei noastre psihice nu ar permite acest l u c r u . / Pentru a înţelege teoria abcliană a funcţiilor, fie şi nurnai pentru a înţelege conceptele lor, un om nonnal are nevoie de câţiva ani, să spunem c i nci. Este posibil ca, pentru a înţelege teoria anumitor funcţii ale îngerilor, acest on1 să aibă nevoie de o rnie de ani, dat fiind constituţia sa, în timp ce el abia dacă va atinge o sută de ani, în cazul cel mai favorabil. Dar această imposibilitate absolută de realizare, condiţio­ nată prin limitele (naturale]1 ale constituţiei specifice, nu ar fi desigur una care să ne confrunte cu absurdităţi, cu propoziţii absurde. Într-un caz este vorba despre propoziţii pc care pur şi sin1plu nu le putem înţelege; privite în sine, ele sunt totuşi u nivoce şi chiar valabile. În celălalt caz, din contră, înţelegem propoziţiile res­ pective foarte bine; dar ele s unt absurde, şi de aceea "nu le putem crede" , adică intuim [wir se hen ein] că trebuie respinse ca fiind absurde. Să luăm acum în considerare şi consecinţele extrerne pe care Erdmann le deduce din prernizele sale. Spri­ jinindu-ne pe ,, pos tu l atu l go l al unei gândiri intuitive", 1 A : [ lcgiccj.


I'S I I IOLO G I S M U L CA RE LATI V I SM SCEPTIC

213

noi trebuie, confonn lui, "să acceptăm posibilitatea că există o gândire e s en ţial diferi tă de a noastră", iar de aici, el trage concluzia că "principiile logice sunt vala­ bile numai pentru domeniul acestei gândiri, al gândirii noastre, fără să avem vreo garanţie a faptului că această gândire nu s-ar putea modifica în ce p ri v e şt e consti­ tu ţia sa. Căci rămâne prin urmare p o s i bil i ta t e a ca o astfel de modificare să se prod uc ă, fie că ar atinge toate aceste principii, fie numai o parte, întrucât nu toate sunt dcdusc analitic dintr-un s ingur p rincipiu. Este fără importanţă faptul că această posibilitate nu îşi găseşte vreun sprijin în enunţurile pe care le face propria noas­ tră conştii nţă de sine despre gândirea noastră, Il spriji n ce ar putea pr ev ede a realizarea sa. Ea există chiar şi în ac es t caz. Căci noi nu pu tetn să luăm g ân d i rea noas­ tră decât aşa cum este. Nu sunten1 în n1ăsură să fixăm constit� ţia sa viitoare ap e lâ n d la constituţia sa pre­ zentă. I n p art i cul a r, sunten1 incap abil i să concepem esenţa proceselor noastre tn e nt a l e, pe scurt a sufletului nostru, în aşa tnanicră încât să putcn1 deduce din ca invariabilitatea gândirii ce ne este dată." �·: 1 Şi astfel, co nsid eră E rdmann, nu putem să nu " admitem că toate acele p ropoziţii, ale căror id e i ,., Cf loc. cit. , nr. 3 6 9, s11pra e, pp . 3 77-3 78 . - Odată ce ne-am obişn u i t cu posibilitatea u n ei modificări a gândirii lo g i c e , nu suntem prea departe de ideea u n e i evoluţii a acesteia. D u p ă G. FER RERO, Les lois psych ulogiques du Symbolisme, Paris, 1 895 - c i ti m într-o re c enzi e a l u i A. l .assons în Zeitschr�/i f Philus. , voi . 1 1 3 , p . 85 lo g i c a trebuie "să devină pozitivă şi s;;. expu n ă lq�ile r,lţionamentului în conformitate cu vârsta şi st ad i ul de evoluţie a cu lturii ; căci şi logica se schimb<1 odată cu evoluţia c reieru 1 u i [ . . . J Dacă mai îna i n te a fost preferată logica p u ră şi metoda lh'ductivă, a fost din cauza l cne vic i gândi rii, iar metafizica a rămas până în zilele noastre monu mentu l c olosa l al acestei lenevii a g ând ir ii ; ca nu mai exe rci t ă din feri c i re vreo i n fluenţă decât a s up ra câtorva mai retardaţi " .

A 147 B 1 47

H 1 52


PROLEGOMENE L A LOG ICA PURĂ

214

A 1 48 B 148

contradictorii sunt pentru noi de nerealizat, sunt nece­ sare numai sub presupoziţia acestei constituţii a gin­ dirii noastre, pe care o trăim ca fiind de această natură determinată, şi nu necesare la n1odul absolu t, sub orice condiţie posibilă. Prin urmare, principiile noastre logice păstrează, şi aici, necesitatea lor, numai că această necesitate este considerată nu absolută, ci ipotetică [în exprimare a noastră : relativă]. Nu avem altceva de făcut decât să fin1 de acord cu ele - d ată fiind natura repre z e n t ă ril or şi a gândirii noastre. Ele sunt valabile u n i versal, pres upunând că gândirea noastră rămâne aceeaşi. Ele sunt necesare, întrucât nu puten1 gândi d ecât presupunându-le, atât timp cât expr i mă esenţa gândirii noastre." �·: După expunerile de până acun1, nu mai este nevoie să 1 1 spun că, după p ă re rea tnea, aceste consecinţe nu pot fi acceptate. Sigur că este posibil să existe o viaţă sufletească diferită esenţial de a noastră. S i gu r că nu putem să luăm gândirea noastră decât aşa cum este ; bineînţeles că ar fi nebunească orice încercare de a de­ duce din "esenţa proceselor noastre mentale, pe scurt a sufletului nostru" invariabilitatea sa. Dar de aici nu rezultă n icidecum acea posibilitate diferită toto coelo după care schitnbările constituţiei noastre specifice ar atinge p rincipiile, fie pe toate, fie numai câteva şi că, în consecinţă, necesitatea cu care gândim aceste princi pii ar fi pur ipotetică. Toate acestea sunt n1ai degrabă absurde absurde în sensul p regnant în care arn în­ trebu inţat acest cuvânt tot timpul (fără nici o nuanţă, d e s i g u r, şi ca tennen pur ştiinţific) Este blestetnul ter­ m i n o logiei noastre logice echivoce că mai apar teorii ­

-

.

:. ( J loc.

cit. ,

n r.

3 70,

p.

3 78.


PSII -IOLOGISMUL CA RELATIVISM SCEPTIC

215

d e acest gen ş i că pot induce în eroare chiar şi cerce­ tători serioşi. Dacă distincţiile conceptuale primitive ale logicii elementare ar fi fost deja elaborate, dacă ter­ minologia ar fi fost clarificată pe baza acestor distinc­ ţii, dacă nu am mai târî dup ă noi 1 echivocuri atât de H 1 53 nefericite cum sunt cele inerente tuturor conceptelor logice - concepte precum lege a gândirii, formă a gân­ dirii, adevăr real şi adevăr formal, reprezentare, j ude­ cată, propoziţie, concept, caracter distinctiv, proprietate, temei; necesitate etc. - cum ar mai putea fi susţinute teoretic, în logică şi în teoria cunoaşterii, atât de multe absurdităţi, cum sunt cele ale relativismului, cum ar mai putea acesta să posede efectiv o strălucire în sine, care să orbească chiar şi gânditori însemnaţi ? Pare să aibă sens [să vorbim despre] 1 posibilitatea unor " legi ale gândirii" variabile, ca legi psihologice ale reprezentării şi judecării, legi care să difere destu l de mult pentru specii diferite de esenţe psihice, ba chiar să se schimbe din timp în timp pentru u na şi aceeaşi specie. Căci prin ,,legi" psihologice suntem obişnu iţi să înţelegem ,,legi empirice", generalităţi aproximative ale coexistenţei şi succesiunii, care se referă la facticităţi ce pot să fie diferite de la caz la caz. Admitem cu plă­ cere chiar şi posibilitatea unor legi variabile ale gândirii A 1 49 1 1 ca legi normative ale reprezentării şi judecării. Cu B 149 siguranţă că legile nonnative pot fi adaptate consti­ tuţiei specifice a fiinţelor care judecă şi, În consecinţă, pot varia odată cu ele. Evident, acesta este un punct care priveşte regulile logicii practice ca metodologie, ca şi prescripţiile metodologice ale ştiinţelor particulare. 1 Completare în B.


2 16

P R O L C G O M E N E CA L O C I C A P U R Ă

Este posibil ca îngerii care fac n1aten1atică să aibă alte metode de calcu l decât noi - dar pot avea ci şi alte principii şi teoreme ? Această întrebare ne conduce n1ai departe la unnătoarde : să vorbeşti despre legi variabile ale gândirii nu este absurd decât atunci când înţelegem prin ele legile pur logice (la care puten1 să adăugăn1 şi legile pure ale teoriei ntunerdor, ale teoriei ntnnerelor ordinalc, ale teoriei pure a rnulţitnilor etc. ). Expresia vagă de "legi norn1ative ale gândirii " , prin care su nt descn1natc şi legile pur logice, ne îndearnnă în genere să le puncn1 la un loc cu acele regu li ale gândirii înte­ nleiate psihologic. Dar ele sunt adevăruri pur teoretice de un tip ideal, care se înrădăcincază exclusiv în conţi­ nutul lor de setnnificaţic şi care nu trec niciodată din­ colo de el. Ele nu pot prin u nnare să fie atinse de nici o schirnbarc reală sau fictivă din lurnea acelor rnatter

offact.

l i 1 54

l\ t :'>O n 1 '1 0

Î n esenţ;1, ar trebu i s ă ţincn1 cont aici de fapt de o triplă opoziţie : nu nu nui de opoziţia dintre 1 reg u la p ractică şi legea teoretice[, şi cea d intre legea ideală şi legea reală, ci ş i de opoziţia dintre legea exactă şi " leg ea ernpirică" (considerată ca gencralhate a medici, d espre care se spune : "nici o reguli fără excepţie" ). Dacă atn putea să intuin1 [hătten wir Einsicht] legile exacte ale evenin1entclor psi hice, atunci ar fi şi ele eterne şi neschin1bătoarc, ar fi prccu tn legile fundatncntale ale ştiinţei teoretice a naturii, deci ar fi valabile chiar dacă nu ar exista nici un evcnirncnt psihic. Dacă toate 1naselc gravitaţionale ar fi distruse, legea gravitaţiei nu ar fi prin acesta anulată, ar rămâne doar L'1ră posibilitatea aplicării factuale. Ea nu spu ne nitnic despre exis­ tcn p 1nasclor gravitaţionalc, 1 1 ci nu rnai despre ceea ce


PSl HO LOG ISJ'vl U L CA RELATI VISM SCEPTIC

217

s e întân1plă cu masele gravitaţionale ca atare. ( La drept vorbind, la baza statutului de lege exactă a natu­ rii stă, aşa cum am văzut mai sus�·: , o ficţiu ne ideali­ zantă, de care facem abstracţie aici, ca să rămânem doar la intenţia acestor legi). Prin urmare, câtă vreme se admite că legile logice sunt exacte şi1 câtă vreme sunt considerate ca legi exacte, este exdus<'i posibilitatea modificării lor prin schimbări în dispunerile existen­ ţei reale şi prin transformările, ce ar rezulta din aceste schimbări , ale speciilor din istoria naturii sau ale spe­ ciilor n1entale ; în concluzie, este garantată valabilita­ tea lor "eternă ce . Din perspectivă psihologistă, s-ar putea obiecta poziţiei noastre că adevărul legilor logice, ca orice adevăr, rezidă în cunoaştere, iar cunoaşterea, fiind trăire psihică, se subordonează bineînţeles legilor psi­ hologice. Dar fără să discutăn1 aici în amănunt pro­ blerna în ce sens rezidă adevărul în cunoaştere, voi sublinia totuşi faptul că nici o schimbare a facticităţilor psihologice nu poate să facă di n cunoaştere o eroare, nici din eroare o cunoaştere. Apariţia şi dispariţia cunoştinţelor ca fenomene depinde desigur de condiţii psihologice, ca şi apariţia sau dispariţia altor fenomene psihice, de exen1plu, a fenomenelor senzoriale. Î nsă, aşa cum nici un evenin1ent psihic nu va putea vreodată să facă astfel încât roşu l pe care tocn1ai îl intuicsc 1 să fie n1ai degrabă un sunet decât o cu loare, sau, dintre două sunete, sunetul tnai jos să fie nui înalt ; sau, vorb ind la n1odul general, aşa cum tot ceea ce rezidă şt se ,., C'f 1

cap . al IV -l ea, § 23, pp. 71 -73. În A urmează : [nu mai ] .

H

1 55


218

A 151 B 15 1

P ROLEGOMENE

LA LOC ICA PURĂ

întemeiază pe ceea ce este general în fiecare trăire este n1ai presus de orice schin1bare posibilă, pentru că toate schitnbările se referă la un fapt individual izolat şi nu au sens pentru ceea ce este conceptual - acelaşi lucru este valabil şi pentru "conţinuturilc" actelor de cunoaştere. Ţine de conceptul de cunoaştere ideea după care conţinutul său are caracterul de adcvăr. IJ Acest caracter nu revine fenomenelor de cunoaştere pasagere, ci conţinutului identic al acestora, elcn1entului ideal sau universal pe care îl aven1 cu toţii în vedere atunci când spunem : ştiu că există legea a + b = b + a şi ncnurnărate alte persoane cunosc acelaşi lucru. Sigur că se poate întân1pla ca din cunoştinţe să rezulte erori, de excn1plu prin sofisme ; aceasta nu înseamnă însă că o cunoştinţă ca atare a devenit eroare, ci spunem doar că una s-a adăugat cauzal celeilalte. Este posibil ca, într-o specie de fiinţe capabile de judecată, să nu se dezvolte în gene­ ral nici o cunoştinţă, este posibil ca tot ceea ce consi­ deră acele fiinţe că este adevărat să fie fals, iar ceea ce consideră că este fals, să fie adevărat. Dar adevărul şi falsitatea răn1ân în sine neschitnbate ; ele sunt proprie­ tăţi esenţiale ale conţinutu rilor de judecată respective şi nu ale actelor de judecată ; ele revin acestor conţi­ nuturi chiar dacă nu sunt cunoscute de nimeni, aşa cun1 culorile, sunetele, triunghiurile etc. posedă întotdeauna p roprietăţile esenţiale ce le revin în calitate de culori, sunete, triunghiuri etc., indiferent dacă există cineva pc lun1e care să le cunoască vreodată sau nu. Prin urn1are, posibilitatea pe care Erdn1ann a încercat să o fundan1enteze, anume că alte fiinte ar p u tea să aibă cu totul alte principii, nu poate fi accep­ t . \ t a . ( ) posibilitate absurdă este însă o imposibilitate. ,


PSIHOLOGISMUL CA RELATIVISM SCEPTIC

219

S ă încercăm numai să ne imaginăm l a ce ar conduce teoria sa. Conform acestei teorii, ar putea să existe fiinţe de un tip special, un fel de supraoameni logici, pentru care principiile noastre nu sunt valabile, şi care au mai degrabă cu totul alte principii, astfel încât tot ce este adevărat pentru noi ar fi fals pentru ele. Pentru ele, adevărat ar fi că nu trăiesc fenomenele psihice pe care le trăiesc. Faptul că noi existăm, ca şi faptul că ele există poate să fie adevărat p entru noi, pentru ele este însă fals etc. Noi, oamenii obişnuiţi care gândim logic, am fi într-adevăr tentaţi să judecăm că astfel de fiinţe p arcă şi-au pierdut mintea, că vorbesc despre adevăr şi 1 suprimă legile lui, că pretind că au propriile lor legi de gândire şi le neagă pe acelea de care depinde 1 posibilitatea l legilor în genere. Ele afinnă şi acceptă totodată negarea a ceea ce este afirmat. Da ş i Nu, adevăr şi eroare, existenţă şi nonexistenţă pierd în gândirea lor orice semn care le face să se deosebească unele de celelalte. Numai că ele nu observă absurdităţile lor, în timp ce noi le remarcăm, ba chiar le recunoaşten1 ca atare cu evidenţa [Einsicht] cea n1ai clară. - Cine admite astfel de posibilităţi nu se distinge de scepti­ cismul cel mai extrem decât p rin nuanţe ; subiectivitatea adevărului se referă aici la specie, în loc să se refere la persoana individuală. El este un relativist specific, în sensul definit de noi mai sus, şi sucombă în faţa obiecţiilor pe care le-am discutat deja şi pc care nu le mai repetăm aici. Î n plus, nu înţeleg de ce trebuie să ne oprim la limitele diferenţelor fictive dintre rase. De ce să nu recunoaştem ca egal îndreptăţite diferenţele reale dintre rase, diferenţele dintre raţiune şi nebunie şi, în final, diferenţele dintre indivizi ?

H 1 56 A 1 52 B 1 52


220

I'RO LEGOMENE LA LOGICA P U RĂ

Poate că un relativist va obiecta în1potriva apelului nostru la evidenţă, respectiv la absurditatca evidentă a posibilităţii cu care am fost confruntaţi, reluând pro­ poziţia citată mai sus, anun1e că ar fi "fără in1portanţă

că aceastăposibilitate nu găseşte nici un suport în enun­ ţurile conştiinţei de sine'\ că este de la sine înţeles că

A

153 B 1 53

H

1 57

nu p utcn1 să gândim împotriva formelor gâ ndirii noastre. Totuşi, făc â nd a b stracţie de această interpretare psi­ hologistă a formelor gândirii , pc care noi an1 respins-o deja, trimitem la fap t ul că o astfel de eschivare echiva­ lează cu scep ticismul absolut. Dacă nu ne-ain mai putea încrede în evidenţă, cun1 am mai putea să formulăm în genere vre o afirn1aţic şi să o susţinen1 raţi onal ? Cumva, argumen 6 nd că alţi oameni sunt la fel constituiţi ca şi noi, astfel că ar fi înclin a ţi să judece ase rnănător nouă, graţie aceloraşi legi ale gândirii ? Dar cun1 putem să ştim aceasta, dacă nu putem în genere să ştin1 rrin1ic ? Fără evidenţă [Einsicht] nu există cunoaştere. E ste de- a dreptul ciudat să vrei să acorzi încredere unor afirmaţii atât de îndoielnice cum sunt cele cu privire la ce este general ome n esc, şi nu acelor truisme pure, )) al căror conţinut de cunoaştere este, ce-i drept, foarte redus, dar care, pentru puţinul pe care îl enunţă, ne asigură cea n1ai clară evidenţă [Einsicht] ; ) În orice caz, în ele nu este de găsit absolut n imic despre esenţe gânditoarc şi caracteristicile lor specifice. Relativistul nu poate spera să obţină o poziţie mai bună, fie şi numai provizoriu , p rin faptul că spune : Tu mă tratezi ca pe un relativist extrem, eu sunt însă relativist nun1ai în ce p riveşte principi i le logice ; toate celelalte adevăruri pot rămâne necontestate. Pe această cale, el nu scapă n ici pc dep arte de o b iecţi i le generale


l'S I HO LOGISMUL CA RE LAT I V I SM SCE PTI C

221

aduse împotriva rclativismului sceptic. Cine rclativi­ zcază adevărurile logice fundamentale, rclativizează şi toate adevăru rile în genere. Este suficient să p rivin1 conţinutul principiului contradicţici ş i să tragem consecinţele ce rezultă. Erdn1ann însuşi se ţine departe de astfel de jumătăţi de n1ăsură : el a pus efectiv la baza logicii sale conceptul relativist de adevăr pc care teoria sa îl postulează. Defi­ niţia sa sună astfel : "Adevărul unei j udecăţi constă în aceea că imancnţa logică a obiectului său este certă subiectiv, într-un caz n1ai special, obiectiv certă, i ar exp resia prcdicativă a acestei in1anenţe constituie o necesitate pentru gândi rea noastră." �·: Rămâncm astfel În don1eniul psihologicului. Căci pentru Erdn1ann, obiect înseamnă lucru reprezentat, iar acesta este, la rândul său, identificat explicit cu reprezentarea. La fel, " certitudinea obiectivă sau u niversală" este nunui aparent ceva obiectiv, căci ea ,,se întemeiază pe acordul general al celor cat·e judecă" .�·:�·: Nu regretăm desigur că la Erdn1ann lipseşte expresia "adevăr obiectiv" , dar el o identifică cu expresia ,,valabilitate generală", adică valabilitate pentru toţi. Aceasta se dcscon1pune însă într-o certitudine pentru toţi şi, dacă înţeleg corect, şi Într-o necesitate a gândirii in1pusă pentru toţi. Este ceea ce vrea să spună şi definiţia de mai sus. Nu este clar cum an1 putea să ajungetn măcar într-un singur caz la afirmarea îndreptăţită a adevărului obiectiv, înţeles în acest sens, 11 şi cun1 ar trebui să scăpăm de regrcsul la infinit care este postu lat în definiţia de tnai sus şi pc care 1-a rcn1arcat chiar şi acest cercetător retnarcab il. "�'

Loc. cit . ,

,·, -;, Loc.

nr.

2 78,

cit., p . 2 74.

p.

2 75.

A B

1 54 1 54


P R O L E G O M E N E LA L O G I CA

222

l l 1 5H

PURĂ

I)in păcate, răspunsul pc care el [ni-l dă] l nu este suficient. Cu siguranţă, aşa cum o spune chiar el, j udecăţile în care J afirmărn concordanţa cu alţii nu repre­ zintă însăşi această concordanţă ; dar b ce poate folosi acest fapt şi la ce poate folosi certitudinea subiectivă pc care o avem aici ? Afirmaţia noastră ar fi îndreptăţită nun1ai dacă an1 fi ştiut despre această concordanţă, ceea ce înscan1nă, dacă an1 fi fost conştienţi de adevărul ei. An1 n1ai dori să ştin1 cun1 ar trebui să aju ngem de la concordanţa tuturor la certitudinea subiectivă, şi În final, făcând abstracţie de această dificu ltate, dacă poate fi în genere justificat să in1pu ncn1 cerinţa cer­ titudi nii u niversale, ca şi curn adevărul ar fi de întâlnit la toţi ş i nu, din contră, doar la câţiva aleşi.

1 A:

[îl adoptă] .


II

CAPITO L U L VIII

1 59

Prejudecăţile psih ologiste

An1 combătut p ână acun1 psihologisrnul, cu pre­ că dere din perspectiva consecinţelor lui. Ne îndreptăm acun1 chiar În1potriva argun1entelor lui, Înccrc�nd să dovedim că presupusele evidcnţe p c care se sprijină sunt prejud e căţi înşelătoare. § 41. Prima prejudecată O primă prejudecată sună astfel : Pres c rip ţiile pen­ tru reglen1entarca domeniului psihi c su nt fundatc b i­ neînţeles p sihologic. În consecinţă, este de asen1 e n ea evident că l eg i le non11ative ale cu noaşte r ii trebuie să se întemeieze în p sihologia cunoaşterii." Jj I l u z ia dispare de îndată ce ne aprop i e rn de l uc ruri­ le însele, în loc să argumentăn1 la modul general. Mai întâi, este necesar să punem capăt unei concep­ tii false împărtăsite de a tnbele tabere. Prcciz�hn a i c i că legile lo g i c e, considerate în ş i pent ru sine, nu sunt nicide cu m propo z iţii norn1ativc în sensul unor p rcscri p ­ ţii, adică propozi ţ ii pri n al căror conţinut se spune cum ar trebui să ju d ec ăm. Trebu ie să difercnţietn pe deplin între : le g i l e care servesc normării activ ităţilor de cu­ noaştere ş i regulile c are conţin ideea însăşi a acestei "

'

'

A

1 55

B 1 55


P R O L E G O M E N E L A LO C l C A P U R Ă

224

norrnări, pe care o enunţă ca fiind obligatorie la n1o­ dul universal. Să luăm În considerare excn1plul p r incipiului bi­ ne-cunoscut al silogisticii care este forn1ulat dintotdea­ u na prin cuvintele : Atributu l atrib utului este ş i atributul lucrului însuşi. Concizia acestei forn1ulări I ­ ar face să fie d e recomandat, dacă n u ar oferi o pro­ poziţie vizibil falsă, ca exp resie a ideii pc care o avem H 1 60 aici în 1 vedere.�·: Pentru a exprima această i dee [con­ cret] 1 , va trebui să facern loc p entru mai n1ulte cuvinte : "Pentru orice p ereche de atribute A B este valabilă p ropoziţia : Dacă fiecare obiect care arc atributul A arc şi atributul B, şi dacă un obiect detcnninat oarecare S arc atributu l A , atunci el are şi atributul B." Trebuie să contestăn1 cu hotărâre ideea că această propoziţie ar conţine cea n1ai mică intenţie normativă. Des igur, putem să o folosim în scopul norn1ării, dar pentru acest motiv nu este ca însăşi o normă. Putem să întc­ nleicm pc ca chiar şi o [prcscripţic]1 explicită, de exem­ plu "Oricine judecă în felul acesta, anume că o rice A este ş i B, ş i că un anun1it S este A , acela trebuie (este obligat [sol!] ) să ju dece că acest S este ş i B." Cu toţii p uten1 vedea că aceasta nu mai este p ropoziţia logică originară, ci a rezultat din ea, odată ce a fost introdusă A 1 56 B 1 56 ideea nornutivă. 11 ,., Cu sigura nţă că a tribu tul atribu tului

nu

este,

vorbind la modul

atribut al lucru l ui. Dacă principiul vrea să sp ună ceea ce exprimil cuvjntclc cu claritate, atu nci ar trebui să raţionăm astfel : Ace.1s t ă hârti e su gatjvă este roşie, roşu este o c u loare, atunci accast;1 hârtie sugativă este o c uloare. general, u n

1 A:

1

lcorcc t].

În A, c u rsiv.


PREJUDECĂTILE PSI H O LOGISTE

225

Acelaşi lucru este valabil evident şt p entru toate legile silogistice, ca şi [pentru toateJ 1 p ropoziţiile "pur logice" în genere.-.·. Dar nu numai pentru ele. Şi ade­ vărurile altor discipline teoretice p osedă cap acitatea conversiei norn1ative, mai a les adevărurile pur mate­ matice, care sunt separate de obicei de logică.-.·. -.·. Propoziţia cunoscută : 1 (a

+

b )(a

-

b)

=

a2 - b2

spune de exen1plu că p rodusul dintre sutna şi diferenţa a două numere oarecare este egal cu diferenţa p ătratelor 1 A : [ n u m ai p e ntru ] . ,., În această c on v i ng e re , că i d ee a normativă, acel trebuie- să-fie [Seinsullen l, n u aparţine conţinu tului propoziţiilor logice, găsesc un p u n ct de Întâlnire, spre hucuria mea, cu N at o r p, o co nvingere pc

c a re el a exprimat-o recent, pc scurt şi cu ciaritatc, în Suzia/p(idagogik (Stuttgart, 1 899, § 4) : "Legile l og i ce spu n, în op i n i a noastră, tot atât d e pu ţ i n despre cum gândim efectiv în anumite împrejurări sau altele, pc cât de pu ţin spun d e s p re cum trebuie să gândim în g e n e re . " În legătură c u ex e m p l u l raţioname ntu lui cch ivalen ţei, " d a c ă A = B �i B C, a tu n ci A = C", se s p u n e : " lntuiesc acest l u cr u (sl'he cin ) În tim p ce nu am în fap och i lor ni m i c altceva d ecât termeni i care tre­ b uie comparaţi şi re l a ţ i-i l e lor, ce sunt date o d a t ă cu ci, f:\r;1 sit t re ­ buiască să mă gâ nd esc aici la vreu n proces sau vreo rca.lizare, fie reala, fie i m p e r a tiv ă, a u n ei gândiri corespu nzătoare" (loc. cit. , pp. 20, respectiv 21 ) . - - Pro l eg o m e nc l t' melc se apropie de opera ac es tu i gânditor cu o m i n t e atât d e pătru ndttnare şi În al te câteva pu ncte, nu mai pu ţ i n esen ţ ia l e, Însă opera l u i n u a mai p u tu t d i n p.ica tc s,i. vină în ajutorul fo rm ă r i i �i expu neri i ideilor m e l c . D i m pot ri v,l., d o u ă scrieri mai vechi ale lui N a t o rp , stud i u l ci tat mai s u s d i n Jlhi/. Monatsh. , XXI I I, şi Einleitung in dic J>sycbu/ugie, au a v u t un e fect stimu lativ asu p ra mc,t - pc cât Je m u l t , în .d tc pu ncte, m - a u det er­ minat să le contrazic. ,�,·: Matematica "p ură" sau "mat enutica formab", î n sensul în ca re cu folosesc a c e� t i termeni, c u p ri nd e întrea g.t a ri t m e t i c ă pură şi teorie a multiplicităţi-i, însă nu şi geomct ri<l. Acesteia îi c o res p u nd e în mate­ matica pură teoria m u l tiplicităţii cu c l iJ icnc cu trei di mensiuni, multi­ plicitate care reprczi nt<'i id eea gcncric<'i de spaţi u, d a r nu spaţ i ul însuşi. =

1 1 161


226

A 1 57 B 1 57

PROLEG OMENE

LA L O G I CA P UR Ă

lor. Aici n u este vorba despre judecata noastră şi despre felul cun1 trebuie ca să decurgă ; ne confruntăm cu o lege teoretică şi nu cu o regulă practică. Dim­ potrivă, dacă luăm în considerare p ropoziţia cores­ pondentă : .,Pentru a determina produsul dintre suma şi diferenţa a două numere, tre buie să s e facă dife­ renţa I l p ătratelor l o r " , am enu nţat, rec i p roc, o regulă practică şi nu o lege teoretică. Şi aici, legea se converteşte în regulă, însă numai p rin introducerea ideii normative, iar regula este consecinţa apodictică evidentă a legii, totuşi diferită de aceasta, În ce p riveşte conţinutul de idei. Putem să mergem chiar mai dep arte. Este clar că orice adevăr general, oricărui domeniu teoretic i-ar aparţine, poate să servească, într- o manieră asenlănă­ toare, la înten1eierea unei norme generale a judecării corecte. Î n această privinţă, legile logice nu se deose­ besc sub nici o formă de alte legi. Conforn1 naturii lor, ele nu sunt adevăruri normative, ci teoretice ş i, luate ca atare, ele pot să servească la normarea judecării la fel de b ine ca şi adevărurile altor discipline oarecare. Pe de altă p arte, şi acest fapt este evident : convin­ gerea generală care vede în p rincipiile logice norme ale gândirii nu poate să fie chiar lipsită de orice funda­ ment, evidenţa cu care sare în ochi nu poate să fie doar o iluzie. Probabil ca un anumit avantaj intern în p ro­ blema rcglementării gândirii le distinge înaintea altora. Este însă acesta un motiv pentru ca ideea reglementării (a lui trebuie [Sollen] ) să facă parte din conţinutul propoziţiilor logice însele ? Nu este posibil ca ea să se întemeieze în acest con ţinut c u o nec esi ta te intuitivă [mit einsichtig er Notwendigkeit] ? Cu alte cuvinte : nu


PREJUDECĂŢJLE PSIHOLOG ISTE

227

este posibil ca legile logice şi matematice pure să aibă un conţinut de semnificaţie cu totul particular, care le conferă o vocaţie naturală pentru reglementarea gândirii ? V edem din această simplă reflecţie cum este Împăr­ ţită aici greşeala de ambele părţi. Antipsihologiştii se înşală prin faptul că fac din ideea de reglementare a cunoaşterii esenţa legilor logice. Din această cauză, caracterul pur teoretic al logicii formale ) şi, ca urmare, punerea ei pe picior de egalitate cu mate­ matica formală nu sunt puse în valoare cum ar trebui. S-a observat pe bună dreptate că seria de propoziţii despre care tratează silogistica tradiţionaLi Jl este străină de psihologie. A fost recunoscută de asemenea vocaţia lor naturală pentru normarea cunoaşterii, motiv p entru care ele trebuie în n1od necesar să alcătuiască nucleul oricărei logici practice. S-a omis însă diferenţa dintre semnificaţia proprie a propoziţiilor şi funcţia lor, folosirea lor practică. S-a ignorat faptu l că aşa-nunli­ tcle p r i n c ip ii logice nu s u n t în sine norme, ci doar servesc ca norme. Ne-am obişnuit să vorbim despre legi ale gândirii gândindu- ne la normarc, şi se părea că şi aceste legi [ar avea]1 o semnificaţie psihologică şi că diferenţa faţă de legile pe care le numin1 în mod obişnuit psihologice [ar consta]2 numai în faptul că legile gândirii normează, pe când celelalte legi psiho­ logice nu ar face acest lucru. Pe de altă parte, psihologiştii se înşală cu p retinsa lor axiomă, a cărei lipsă de valabilitate putem să o [au].

1

A:

2

A: [constă] .

I 1 1 62

A 158 B 1 58


228

l'R O L E G O M E NE L A L O G J CA

P URĂ

prezentăm acun1, în cuvinte puţine, astfel : dacă se arată că este o evidenţă pură că orice adevăr universal, fie că este de tip psihologic sau nu, întemeiază o regulă a j udecării corecte, este p rin aceasta asigurată nu nu­ mai deplina posibilitate, ci şi existenţa unor reguli ale judecării care nu se întemeiază pe psihologic. Desigur, nu toate regulile de acest tip ale ju decăţii - deş i normează corectitudinea j udecării - sunt dej a, doar pentru acest fapt, şi reguli logice ; dar tre­ buie văzut că, dintre regulile logice în sens propriu-zis, care constituie don1eniul specific al unei tehnici [Kunstlehre] a gândirii ştiinţifice, doar o grupă suportă şi, prin urmare, chiar necesită o întetneiere psiholo­ gică : anume p rescripţiile tehnice adaptate special naturii on1eneşti, care servesc la producerea cunoaşterii ştiinţifice şi la critica produselor acestei cunoaşteri. Din1potrivă, cealaltă grupă, incomparabil mai impor­ H 1 6 3 tantă, este formată J din conversii norn1ative ale legilor care aparţin ştiinţei prin semnificaţia lor obiectivă sau ideală. Prin faptul că logicienii p siliologişti, printre A 1 59 B 159 care cercetători de talia J J unu i Mil l sau Sigwart, consi­ deră ştiinţa nui degrabă sub latura ei subiectivă (ca unitate metodologică a cunoaşterii specific omeneşti dobândi te) decât sub latura ei obiectivă (ca idee a uni­ tăţii teoretice a adevărului ) şi subliniază în consecinţă unilateral sarcinile m e t o dologice ale logicii, ei ignoră diferenţa fundamentală dintre norrnele pur logice şi regulile tehnice ale unei arte a gândirii [Denkkunst] specific omeneşti. Amândouă sunt însă de un caracter total diferit, în ce priveşte conţinutul, originea şi funcţia lor. Î n tin1p ce propoziţiile pur logice se rapor­ tează numai la ceea ce este ideal, dacă tinen1 seama ,


PREJUDECĂŢILE PSI HOLOG ISTE

229

de conţinutul lor originar, toate propoziţiile nletodo­ logice se raportează la ceea ce este real. Dacă primele îşi au originea în axion1e evidente nemijlocit [unmittelbar einsichtigen Axiomen ], ultimele îşi au originea în fapte empirice şi în principal psihologice. Dacă stabilirea primelor serveşte intereselor pur teoretice, care sunt numai în subsidiar şi practice, în cazul celorlalte, lucru­ rile stau invers : interesul lor imediat este unul practic, iar interesele teoretice sunt încuraj ate doar pe o cale mediată, în măsura în care scopul lor este încurajarea metodică a cunoaşterii ştiinţifice în genere. § 42. Specificări explicative Orice propoziţie teoretică poate fi convertită nor­ mativ, aşa cum am văzut mai sus . Dar regulile pentru judecarea corectă, care rezultă pe această cale, nu sunt în general acelea de care are nevoie o tehnică lo­ gică [eine logische Kunstlehre] ; doar puţine dintre ele sunt, aşa-zicând, predestinare pentru norn1area logică. Dacă această tehnică logică vrea să ofere un suport sus­ ţinut eforturilor noastre ş ti inţifi c e, ea nu p oate, desi­ gur, să p resupu nă dej a aria vastă de cunoştinţe ale ştiinţelor constituite, pe care sperăn1 să le câştigăm înainte de toate cu ajutorul ei. Aici nu ne poate fi de folos conversia normativă l ipsită de obiect a tuturor cunostintelor teoretice date, ci avem nevoie de norme universale, care să se ridice prin generalitatea lor deasupra tuturor ştiinţelor determinate, norme prin care puten1 supune unei critici valoarea cunoştinţelor A 1 60 teoretice 11 şi a ) n1etodelor de cunoaştere în genere, avem B 1 60 nevoie totodată de reguli practice pentru favorizarea lor. H 1 64 ,

'


PROLEGOM ENE LA LOGICA PURĂ

230

Tocmai aceasta îşi propune să realizeze tehnica logi­ că, iar dacă vrea să facă acest lucru ca disciplină ştiin­ ţifică, trebuie să presupună ea însăşi anumite cunoştinţe teoretice. Aici este din cap u l locului clar că p entru această disciplină trebuie să fie de o valoare supremă toate cunoştinţele care se întemeiază exclusiv pe con­ ceptele de adevăr, propoziţie, subiect, predicat, obiect, proprietate, temei, consecinţă, p unct de relaţionare şi relaţie, şi altele asemenea. Căci întreaga ştiinţă se edi­ fică pc adevăruri, dacă ţinem seama de ceea ce ne învaţă (deci obiectiv, teoretic), toate adevărurile stau în pro­ poziţii, toate propoziţiile conţin subiecte şi predicate şi se raportează prin ele la obiecte sau proprietăţi ; pro­ poziţiile ca atare se leagă prin raporturi de la ten1ei la consecinţă e tc Este clar a tu nci că adevărurile care se întemeiază pe astfel de constituenţi esenţiali ai oricărei ştiinţe înţeleasă ca unitate obiectivă, teoretică, ade­ vărurile pe care nu ne putem gândi să le anulăm fără să fie anu lat tot ceea ce conferă suport şi sens obiectiv oricărei ştiinţe ca atare, aceste adevăruri formează fără îndoială normele fundamentale prin raportare la care poate fi 1năsurat, dacă, atunci când este c a z ul , ceea ce ridică pretenţia că este ştiinţă, respectiv că aparţine ştiinţei în calitate de principiu sau consecinţă, silogism sau inducţie, demonstraţie sau teorie etc. corespu nde cu adevărat acestei intenţii, sau dacă nu cumva con­ trazice mai degrabă a priori condiţiile ideale de posi­ bilitate ale teoriei şi ştiinţei în genere. Dacă se admite că adevărurile, care se întemeiază exclusiv pc conţinutul (sensul) acelor concepte ce constituie ideea de ştiinţă ca idee a unei u nităţi obiective, nu pot ţine ca un ele­ n1ent accesoriu de domeniul vreunei ştiinţe particulare .


PREJUDECĂŢILE PSIHOLOGISTE

23 1

oarecare; dacă se admite în particular că astfel de ade­ văruri, fiind ideale, nu şi pot avea locul lor de p rove­ nienţă în ştiinţele despre acele matter offact, deci nici în psihologie - atunci problema noastră este rezol­ vată. Atunci nu mai p oate fi contestată nici existenţa ideală a unei 1/ ştiinţe proprii, logica pură, care, absolut independentă de toate celelalte discipline ştiinţifice, delimitează conceptele ce aparţin constitutiv ideii de unitate sistematică sau teoretică şi care cercetează, ca o consecinţă ulterioară, conexiunile teoretice 1 ce se înte­ meiază exclusiv pc aceste concepte. Această ştiinţă va avea atunci particularitatea unică de a se subordona ea însăşi, conform "formei " sale, conţinutului legilor sale, cu alte cuvinte, p articularitatea că elementele şi conexiunile teoretice din care se compune ea însăşi ca unitate sistematică de adevăruri sunt conduse de legi ce aparţin chiar conţinutului ei teoretic. Ideea că ştiinţa care se raportează la toate ştiinţele în ce priveşte forma lor se raportează eo ipso la ea însăşi sună p aradoxal, dar nu ascunde nici un inconveni­ ent. Exemplul cel mai simplu în acest context va face lucrurile clare. Principiul noncontradicţiei este o regulă pentru toate adevărurile şi, întrucât este şi el un ade­ văr, este o regulă şi pentru sine. Dacă vrem să vedem ce înseamnă în acest caz această reglementare, vom forn1ula p rincipiul noncontradicţiei aplicat la el însuşi şi vom ajunge la o evidenţă intuitivă, deci tocmai la opusul a ceea ce este surprinzător şi discutabil. La fel stau lucrurile [în genere]1 cu reglcn1entarea logicii pure p rin raportare la ea însăşi. -

1

A:

[şi].

A B

161 161

H

165


232

A 1 62 B 1 62

H

1 66

PR O L E G O M E NE LA L O G I C A P URĂ

Această logică pură este prin u nnarc primul fu n­ dament şi cel mai itnportant al logicii tnctodologice. Ea arc desigur şi alte fundamente, cu totul diferite, pc care i le pune la dispoziţie psihologia. Căci fiecare şti­ inţă poate fi considerată din două puncte de vedere, aşa cum an1 arătat dej a : dintr-un punct de vedere, ştiinţa este totalitatea activităţilor omeneşti d erulate în scopul achiziţici, delin1itării sistcinaticc şi expunerii cunoş­ tinţelor într-un dotncniu sau altul al adevărului. Dcnu­ tninl aceste activităţi n1etodc ; d e exemplu, calculul cu abacul ş i co l o a ne, cu scn1nc scrise pc suprafaţa plană a unei table, prin intcnncdiu l diferitelor maşini de calcul, cu aju toru l tabelelor de logaritn1i, sinusuri sau tangente etc. ; J la fel, 1 n1etodclc astronon1ice dezvoltate prin intcnnediul reticu lci şi al tc l e scopulu i , tnctodelc fiziologice ale tehnicii tnicroscopicc, tnetodcle de co­ lorare etc. Toate aceste metode, ca şi fonnclc de expunere a lor, s u nt adaptate la constituţia omenească în existenţ:-t ci n ormală actuală şi sunt în parte chiar con­ ti ngenţc legate de specificul naţional. Ele [ar fi] 1 evi­ dent total inutilizabile pentru 1 fiinţe constituite altfel. Chiar şi organizarea fiziologică joacă aici un rol care nu este fără însetnnătate. Cum ar putea spre exetnplu cele mai fnnnoase dintre instrutnentclc noastre optice să fie de folos unei fiinţe al cărei sin1ţ vizual ar fi legat de un organ senzitiv ce diferă considerabil de :-tl nos­ tru ? La fel şi în alte cazuri. F i ecare ş t i i n ţă tna i p o a te fi însă c o n s iderată şi dintr-un alt punct de vedere, anun1e cu privire la ceea ce ne înv a ţă, cu privire la conţinutul ei teoretic. Î n cazul ideal, ceea ce enunţă fiecare p ropoziţie în parte este


PREJ UDECĂTILE PSIHOLOGIS'J'E

233

un adevăr. Nici un adevăr nu este însă izolat în ştiinţă, el se asociază cu alte adevăruri pentru a fonna unităţi teoretice legate prin raporturile dintre temei şi conse­ cinţă. Câtă vrctnc ştiinţa satisface efectiv intenţia sa, acest conţinut obiectiv al ş tiinţei este absolut indepen­ dent de subiectivitatea celor care efectuează cercetarea, de particularităţile naturii omeneşti în genere, el este chiar un adevăr obiectiv. Spre această latură ideală se orientează logica pură, şi anunte din punct de vedere al fonnci ; ceea ce în­ seamnă că ca nu se opreşte asupra a ceea ce ţine de tna­ teria specifică ştiinţelor particulare determinate, asupra particu larităţilor corespunzătoare ale adev,1rurilor lor şi ale forn1clor lor de conexiune, ci se ocupă doar cu ceea ce se referă la adevăruri şi asocicri teoretice de ade­ văruri în genere. În consecinţă, dacă luăn1 în conside­ rare latura sa teoretică obiectivă, fiecare ştiinţă trebuie să fie confonnă cu legile logicii pure, care au un carac­ ter exclusiv ideal. Aceste legi ideale câştigă totodată, pe această calc, şi o irnportanţă n1ctodologică, pc care o posedă şi pentru că o evidenţă mij locită se propagă în conexiu­ nile logice ale întcmcicrilor, 11 conexiuni ale căror norme nu sunt nin1ic altceva decât conversiuni normative ale acelor legi ideale ce se întcn1ciază exclusiv pc categoriile logice. Proprietăţi le caracteristice ale Întemcicrilor, proprietăţi care au fost puse în evidenţă în cap itolul întâi al acestei scrieri�·:, îşi au în totalitate o ri ginea şi îşi află clarificarea lor deplină în faptul că intuitivitatca întemeierii [dic Einsichtigkeit in der Begn:tndung] ,., Cf mai s u s , § 7,

pp.

1 7 şi

u nn .


234

l f 167

PRO L E G O M F N E L A L O G I C1\ P U RĂ

intuitivitatea raţionamentului, a conexiunii dernonstra­ ţiei ap odicticc, a unităţii teoriei raţionale oricât de cuprinzătoare ar fi, dar şi a unităţii înten1eierii proba­ bilităţii - 1 nu este nimic altceva decât conştiinţa unei conformităţi ideale [la lege] 1 • Reflecţia pur logică se naşte pentru prinu dată din punct de vedere istoric în geniu l lui Aristotel ; ca dclin1itează abstractiv legea ce stă la bază în fi ecare caz, reduce n1ultiplicitatca legi­ lor care trebuie câştigatc pc această cale şi care apar tnai întâi doar izolat, la legile fundamentale prirnitive şi creeaz�l. astfel un sisten1 ştiinţific din care puten1 deriva toate legile logice pure, posibile în genere toate ,,formele" posibile de raţionamente, dcn1onstraţii etc. - într-o succesiune ordonată şi pur deductivă. Stă în interesul logicii practice să îşi însuşească această funcţie. E l converteşte formele logice pure în nonnc, în reguli despre tnodul în care trebuie să întcmeien1 şi În reguli despre n1odul În care nu trebuie să întetne­ ienl - cu privire b construcţii posibile contrare legii. Prin u rmare, nonncle se divid în două clase : acelea dintre ele care re glementează a priori toate înten1cicrile, toate conexiunile apodictice, au o natură pur ideală şi nu se raportează la ştiinţa on1enească decât printr-o transpunere evidentă. Celelalte, pe care le putcn1 carac­ teriza şi ca procedu ri auxiliare sau surogate pentru întctneieri�··, sunt empirice şi se referă în esenţă la dimen­ siunea specific-omenească a ştiinţelor ; ele se înteme­ iază p ri n urmare în constituţia generală a omului, şi anun1c o parte I l (n1ai in1portantă pentru tehnica 1 Î n A, nu este cm siv. ,., ( J mai sus, § 'J, pp.

22 şi

urm.


PREJUDECĂTILE PSIHOLOGISTE

235

logică [Kunstleh re] ) se întetneiază în constituţia psihică, o altă parte chiar în constituţia fizică.�·; § 43. Retrospectivă asupra contraargumente/ar

idealiste. Neajunsurile lor şi sensul lor corect Î n controversa legată de fundarea psihologică sau obiectivă a logicii, voi adopta În consecinţă o p oziţie de mijloc. Antipsihologiştii îşi îndreap tă atenţia În special asupra legilor ideale, J pc care lc-an1 caracterizat mai sus ca fiind pur logice, psihologiştii, asupra regulilor metodologice, pc care le caractcrizăn1 ca fiind antro­ pologicc. Prin urmare, cele două partide nu pot ajunge la un acord. Paptul că psihologiştii se arată puţin dispuşi să aprecieze la justa sa valoare nucleul scn1nifieativ al argumentelor opuse este cu atât n1ai de înţeles cu cât, în aceste argun1cnte, au intrat în joc toate tnotivcle şi chiar confuziil e psihologice care trebuiau în prin1ul rând evitate. Chiar şi conţinutul real al operelor care pretind a fi expuneri ale logicii "formale(( sau "pu re(( nu putea decât să întărească poziţia negativă a psiho­ logiştilor şi să trezească în ci impresia că disciplina propusă nu ar fi totuşi decât o secţiune din psi h o l o g i a cunoaşterii, care se ruşinează de sine şi care, în pl us, ,., Aritmetica elementară oferă �i ca exemple h u nc în ceea ce p ri ­ veşte u l timele asp ec te. O fiinţă care a r p u te a s;l. in t u i.1se ;1 � i să stăp.î­ nească din punct de vedere p rac ti c ord i ne de gru pe tridimensi Oiu lc [drcidimensionale Grupp cnordnurzgen] ( mai ales pe nt r u Jiviziu nilc semnelor) tot atât de clar pc cât p u t e m noi, o a me n ii, sii. le stap.î nirn pc cele cu Jou;l. dimensiuni, ar avea în m u lte cazuri cu totul alte metode de calcu 1. Cf în legătură cu probleme de ac est fel scrierea me.1 Philosophic dcr A ritlnnetik ; în spec ia l despre influenţa condiţiilor psihice asu pra configurări i metodclo•-, pp. 2 75 şi urm., 3 1 2 �i u rm .

II

1 68


PROLFGOMENE LA LOGICA

236

1 65 B 165

A

PURĂ

se încăpăţânează să se limiteze la o reglementare a cunoaşterii, fundată pe acea psihologie. Î n orice caz, antipsihologiştii nu aveau voie să accentueze în argu­ mentul;'• lor că psihologia ar avea de-a face cu legi ale naturii, în tin1p ce logica, din1potrivă, cu legi norma­ tive. Opusul legii naturii, ca regulă înten1ciată empiric despre o existenţă sau eveniment real, nu este legea normativă, în sens de prcscripţic, ci l i legea ideală, în sensul u nei legităţi ce se întemeiază exclusiv pc con­ cepte (idei, [esenţe conccptualc]1 pure) şi care este din acest n1otiv nonempirică. Î n n1ăsura în care logicienii ce sunt adepţi ai forn1alizării nu au pierdut din vedere, atunci când vorbeau despre legi norn1ative, acest carac­ ter pur conceptual şi, în acest sens, aprioric, ci antrcnau în argumcntarea lor, fără îndoială, un lucru corect. Dar ei au ornis caractcnll teoretic al propoziţiilor pur logice şi nu au ţinut cont de distincţia dintre legile teoretice, care sunt prcdcstinate prin conţinutul lor să rcglc­ nlenteze cu noaşterea, şi legile norn1ativc care au în sine şi prin esenţa lor caracterul unor prcscripţii. Nici ideea că opoziţia dintre adevăr şi fals nu îşi găseşte în psihologic vreun loc nu este în totalitate co­ rectă;':;': : anume, întrucât adevărul este "sesizat" în cunoaştere, iar clcn1cntul ideal devine prin aceasta certitudine a trăirii reale. Pc de altă parte, propoziţiile care se referă la această certitudine 1 în puritatea ci con­ ccptuaL1 nu sunt într-adevăr legi ale cvenin1entclor psi­ hice reale ; aici se înşală psihologiştii, ci nu au reuşit să Înţeleagă nici esenţa idealului În genere, şi cu atât mai ,., C/ mai sus, § 1

1 9, m ai ales p. 55 [ concepte generice ] . ( f mai sus p . 56.

A. :

:·. :·.

şi citatu l

din

DROBISCi f, p .

36.


PREJUDEC:Ă ŢILE

PSII-IOLOGISTE

237

puţin idealitatea adevărului. Acest punct important va trebui să fie discutat în detaliu . Î n cele din u rmă, alături de asumpţiile eronate, la baza u ltimului argumcp t al antip s ihologiştilor�·· s tă totodată şi ceva corect. lntrucât nici o logică, formală sau metodologică, nu este capabilă să ofere criterii după care să putem recunoaşte orice adevăr ca atare, fun­ darea psihologică a logicii nu presupune cu siguranţă nici un cerc vicios. Dar fundarea psihologică a logicii (în sensul obişnuit de tehnică [Kunstlehre] ) este o chestiune şi cu totul altceva este fundarea psihologică a acelei grupe închise teoretic de propoziţii logice pe care le-am numit "pur logice" . Şi, din acest punct de vedere, este cu siguranţă un mare inconvenient, deşi numai în anumite cazuri o formă de cerc vicios, 11 să deduci din conţinutul contingent al u nei ştiinţe par­ ticulare oarecare, ba chiar al unei ştiinţe factualc, p ro­ poziţii care se întemeiază pe constituenţii cscnţiali ai oricărei unităţi teoretice şi, prin aceasta, pc forma conceptuală a conţinutului sistematic al ştiinţei ca atare. Se exp lică ideea cuprinsă în p rincipiul noncontra­ dicţiei, se vrea să se întemeieze acest principiu pc o ştiinţă particulară oarecare ; un adevăr ce-şi află locul în sensul adevărului ca atare este astfel întemeiat pe adevăruri despre numere, distanţe şi altele asemenea sau chiar pe adevăruri despre facticităţi fizice sau psi­ hice. Î n orice caz, reprezentanţii logicii formale au în­ trevăzut această inconsistcnţă, numai că, din nou, prin confuzia dintre legile pur logice şi legile sau criteriile normative, ci au ocultat ideea pozitivă într-o manieră care nu putea decât să-i răp ească eficienţa. ,., Cf mai

sus

p.

57.

A 1 66 B 1 66


238

I I 1 70

167 B 1 67

A

PROLEGOMENE L A LOGICA PURĂ

Daci Incrgcm l a fondul problemei, vorn vedea că inconsistcnţa apare atunci când se vrea ca propoziţiile care se referă exclusiv la formă (adică la elernentele con­ ceptuale ale unei teorii ştiinţifice ca atare) să fie dedusc din p ropoziţii cu un conţinut cu totul eterogen.,., Este clar deci că inconsistcnţa 1 ce se produce în cazul prin­ cipiilor p ritnitive, precum principiul noncontradicţiei, rnodus ponens etc., devine un cerc vicios În măsura în care dcduccrea princip iilor le-ar presupune pc acestea în diferitele etapele de derivare - nu sub forma p re­ miselor, ci sub forma principiilor de deducţie, fără a căror validitate deducţia şi-ar pierde sensul şi validita­ tea. Din acest punct de vedere, s-ar putea vorbi despre un cerc reflexiv, în opoziţie cu acel circulus in demon­ strando, obişnuit sau direct, unde p remisele şi con­ cluziile se întrep ătrund. D intre toate ştiinţele, nurnai logica pură scapă de aceste obiecţii, întrucât pretniselc ei sunt, în ce priveşte lucru l la care se raportează obiectiv, on1ogene cu con­ cluziile pc care / le întcn1ciază. / Ea se sustrage cercului vicios şi prin faptul că nu dcn1onstrcază în fiecare de­ ducţie propoziţiile pc care dcducţia le p resupune ca princip ii, după cutn ca nici nu demonstrează propo­ ziţiile pc care le p resupune orice deducţie, ci le aşază ca axiome Înaintea tuturor dcducţiilor. Sarcina extrem de dificilă a logicii pure va consta prin unnare, pe de o parte, din a ne ridica analitic la axiomele care, fiind puncte de plecare, sunt indispensabile şi care nu mai sunt reductibile unele la altele fără a intra într-un cerc ,., D esigur, i mposib ilitatea conexiuni lor teoretice între domeni-i eterogene şi esenţa etcrogc nităţii în d iscu ţie nu au fost cercetate suficient din pu nct de vedere logic.


PRE.JUDECĂTILE PSI HOLOCISTE

239

vicios, direct sau reflexiv ; iar pc d e altă parte, de a da o forn1ă şi de a ordona dcducţiile teoremelor logice (dintre care principiile silogisticc nu constituie decât o mică parte) într-o astfel de nunicră în cât, pas cu pas, nu numai premisele, ci şi principiile paşilor de deducţie să intre fie în categoria axiomelor, fie a teorernclor deja demonstrate.

§ 44. A doua prejudecată Pentru a confinna prin1a sa prejudecată, după care ar trebui să fie evident că reg u lile cunoaşterii trebuie să se sprijine pe psihologia cunoaşterii, psihologistul�·� trimite la co nţinutul concret al oricărei logici. Despre ce este vorba în logică ? Peste tot este vorba numai des­ p re reprezentări şi j udecăţi, ) despre raţionan1cnte şi den1onstraţii, despre adevăr şi probabilitate, despre ne­ cesitate şi posibjlitatc, despre temei şi consecinţă, ca şi alte concepte aflate în relaţie strânsă şi înrudite cu acestea. Dar putcrn să ne gândim în cazul acestora la altceva decât la fenon1cne şi scheme psihice ? Acest lucru este fără discuţie clar în cazul reprezentărilor şi al judecăţilor. Raţionamentele sunt înten1eieri ale ju­ decăţilor prin mijlocirea judecăţilor, iar actul întcnle­ icrii este o activitate psihică. La fel, când vorbim despre adevăr şi probabilitate, necesitate şi posibilitate etc. ne referim tot la judecăţi ; ceea ce se înţelege prin aceşti termeni ) nu poate fi stabilit, ) i.c. trăit, dec ât În jude­ căţi. Nu este astfel ciudat că s-a vrut ca propoziţiile şi teoriile ce se referă la fenomene psihice să fie excluse ,., Cf ar g u mcntarca Jin § 1 H, în p artea J c do ilea para graf.

sus a

pagi nii

52,

al

1 I 1 71


P R O L E G O M ENE L A L O G I C A P U R Ă

240

din psihologie ? Î n această privinţă, separarea dintre propoziţiile pur logice şi cele metodologice este inutilă, obiecţia atinge la fel de bine pe primele ca şi pe celelalte. Prin urmare, orice încercare de a îndepărta fie şi nutnai o parte a logicii de psihologie, ca o presupusă logică "pură", ar trebui să fie considerată complet greşită.

§ 45. Respingere: Matematica pură ar deveni şi ea o ramură a psihologiei

1 1 1 72

Oricât de evident ar putea să pară ceea ce s-a spus, trebuie să fie greşit. Ne învaţă acest lucru consecin­ ţele absurde care rezultă de aici şi care, aşa cum ştin1, sunt inevitabile pentru psihologism. Dar şi altceva ar treb ui s ă d ea aici de gând i t : înru direa n a tu rală dintre doctrinele pur logice şi cele aritmetice, care a condus adesea chiar la afirmarea unităţii lor teoretice. Aşa cu m am amintit dej a în anumite locu ri, chiar şi Lotze ne învaţă că matematica ar trebui s ă fie considerată "ca o ramură a logicii generale ce trebuie dezvoltată în continuare pentru sine " . "Numai o diviziune a materiilor de predat întemeiată pe con­ siderente practice", consideră Lotze, face "să se ignore că matematica este perfect îndreptăţită să facă p arte din imp eriul general al logicii" . �·· Mai mult, după Riehl, "se poate spune cu temei că logica se identifică cu partea generală a matematicii formale pure ( acest concept ] este luat în sensul lui H . Hankel ) [ ]"�··�·· Oricum ar sta lucrurile, argumentul care este corect . . .

,., LOTZE,

Logik2,

§ 1 8 , p . 3 4 şi § 1 1 2 , p. 1 3 8 .

,."., A . RTEHL, Der philosophische Kritizismus und seine Bedeutung

fi'ir die positive \XIissenschaft,

voi. I I , Partea 1, p. 226.


PREJUDECĂŢILE PSIHOLOGISTE

24 1

în logică va trebui în orice caz să fie acceptat şi în arit­ metică. Aceasta stabileşte legi pentru numere, pentru relaţiile şi conexiunile lor. Î nsă numerele rezultă prin reunire şi numărare, care Il sunt activităţi psihice. Rela­ ţiile rezultă din acte de relaţionare, conexiunile - din acte de punere în conexiune. Adunarea şi nlu ltiplicarea, scăderea şi împărţirea nu sunt nimic altceva decât procese psihice. Faptul că ele necesită un sprijin sensibil nu schimbă cu nimic situaţia, acelaşi l ucru e valabil pentru orice gândire. Î n consecinţă, şi sumele, produsele, diferenţele şi câturile şi orice ar putea apărea în propoziţiile aritmetice ca fiind supus calculului, nu sunt altceva decât produse psihice şi se supun astfel legităţii psihice. Este posibil ca psihologiei n1oderne, împreună cu aspiraţia ci serioasă spre exactitate, să-i apară într-adevăr ca deplin dezirabilă orice extindere spre teoriile matematice ; dar e greu de crezut c ă ea ar fi mai bine construită d acă s-ar dori să-i fie integrată însăşi tnatcmatica, ca parte a ei. Eterogcnitatea celor două ştiinţe este neînd oiclnică. De cealaltă parte, matematicianul nu ar p u tea decât să zâmbească dacă cineva ar vrea să-i impună să facă studii psihologice, în ideea u nei presupuse fundamcntări mai bune şi rnai profunde a construcţiilor sale teoretice. El ar fi îndreptăţit să spună că matematicul şi psihologicul sunt lumi atât de străine, încât fie şi nunui ideea apropierii lor ar fi absurdă ; dacă are sens u ndeva, atunci aici se aplică expresia �E'tă�<X<H� Ei� &A.A.o ytvo�.�·: J ,., Cf pentru a comp l e t a cele spuse frumoasele analize ale l u i N ATO R P, " U b er obj ektive u n d subj ektive B egri.ind u n g d e r Er­ kenntnis", Philos. Monatshejte, XXIII, pp. 265 şi u r m . Î n plus, scrierea relevantă a lui G . FREGE, Die Grundlagen der A rithmetik ( 1 884 ),

A 1 69 B 1 69

II

1 73


242

PROLE GOMENE LA LOGICA PURĂ

§ 46. Domeniul de cercetare a/ logicii pure este unul ideal, la fel ca şi domeniul matematicii pure

A B

Formulând aceste obiecţii, suntem Într-adevăr din nou în situaţia să deviem în argumentările noastre de 1 70 1 70 la consecinţe. Dar dacă I l privim asupra conţinutului lor, vom găsi mijloacele cu ajutorul cărora putem indica greşelile elementare ale concepţiei adversarilor noştri. Comparaţia logicii pure cu matematica pură, c a disciplină soră ajunsă la maturitate şi care n u mai are nevoie să-şi cucerească drep tul la o existenţă autono­ mă, serveşte ca laitmotiv pe care putem conta. De aceea, vrem să ne îndrep tărn p rivirea mai întâi asupra matemattcu. Nimeni nu concepe teoriile pur matematice şi, în special, de exemplu, teoria pură a numerelor ca "părţi sau ramuri ale psihologiei " , deşi fără numărare nu am avea nun1ere, fără însumare nu am avea sume, fără multiplicare nu arn avea produse. Toate formele ope­ raţiilor aritmetice trimit Ia anumite acte psihice ale opcrării aritmetice şi numai prin reflecţie asupra lor poate fi "stabilit" ceea ce este numărul, suma, produsul etc. Dar în ciuda acestei "origini psihologice" a con­ ceptelor aritmetice, fiecare dintre noi admite că este o J..lC'taj3acru; eronată să consideri că legile matematice trebuie să fie legi psihologice. Cum putem explica acest pp. VI şi urm. (Nu mai este nevoie să spun că nu mai sunt de acord cu critica principială pc care am adus-o poziţiei antipsihologicc a lui Frcg c în cartea mea Philosophie der A rithmetik, I, pp. 1 2 9- 1 32 . ) Trimitem cu această ocazie si c u referire la toate discutiile din aceste Prolegomena la prcfa ţ a scri �rii ulterioare a lui FREGE, Grundgesetze der Arithmetik, voi. I, Jena, 1 893.


PREJUDECĂŢILE PSI HOLOG ISTE

243

fapt ? Nu există aici decât [un singur]l răspuns. Psiho­ logia arc bineînţeles de-a face cu faptul numărării şi cu faptul operării aritmetice ca fapte, ca acte psihice ce se desfăşoară în timp. Ea este fără îndoială ştiinţa empi­ rică despre faptele psihice în genere. Cu totul altfel stau lucrurile cu aritmetica. Domeniul ei de cercetare este cunoscut, el este determinat - în totalitate şi fără posi­ b ilitate de transgresare - prin seria bine-cunoscută nou ă a speciilor ideale 1, 2, 3 . . . Î n această sferă nu este vorb a nicidecum despre fapte individuale, nici despre determinare temporală. Numerele, sumele şi produsele de numere (şi altele asemenea) nu sunt totuna cu actele nun1ărării, însumării şi rnultiplicării etc., acte care le precedă contingent În diferite locuri. Ele su nt diferite desigur şi de reprezentările în care sunt pc mon1ent reprezentate. Numărul Cinci nu este actul numărării până la cinci, nici al meu, nici al oricu i altcuiva, / el nu este nici reprezentarea lui cinci, a mea sau a altuia. Î n ultimul caz, el este obiectul posibil /1 al unor acte de reprezentare, în primul caz, el este specia ideală [a unei forme ]2 care îşi află cazurile sale particulare concrete În a numite acte de numărare, [pe latura a ceea ce este obiectiv în ele, a colectivului constituit]3.4 Î n arnbele cazuri, el nu poate fi conceput ca parte sau aspect al trăirii p sihice şi, prin urn1are, nici ca ceva real, fără să cădem În absurditate. 5 D acă facem prezent [cu 1 Î n A nu este scris cursiv. Completare în R . 3 �:omplctarc î n R . 4 I n A urmează : [ - la fel cum, spre exemplu , roşu!, c a specie de cu loat_:_c, îşi află cazu rile � ale particulare în actele pcrccpcrii roş u lui] . 5 In A urm eaz ă : [ I n actele de nu m ă ra r e găsim într-adevăr elementu l singular individual din specie ca u nitate ideală. Dar această u nitate nu este un clement al singularităţii]. 2

H 1 74 A 1 71 B 1 71


244

H 1 75

PROLEGOMENE LA LO G I CA PURĂ

claritate] 1 ceea ce este de fapt numărul Cinci, deci dacă p roducem o reprezentare adecvată a lui Cinci, atunci vom construi mai întâi un act structurat de reprezentare colectivă despre cinci obiecte oarecare. Acest act ne dă intuitiv [elementul colectiv ( das Kollectivum) într-o anumită formă structurată, iar cu aceasta]2 un caz par­ ticular al respectivei specii de numere. Cu privire la acest element singular intuitiv, noi realizăm acum o abstracţie, adică nu numai că extragem3 momentul neautonom al formei colective [din obiectul intuit ca atare]\ ci sesizăm în el ideea : numărul Cinci, ca specie [a formei]5, pătrunde în conştiinţa [care vizează ceva]6 [in das meinende Bewusstsein]. [Ceea ce este acum vizat nu este acest caz particularY, nu este [ob iectul intuit]8 ca întreg, nici forma ce-i este imanentă, deşi aceasta nu poate fi separată pentru sine ; [mai degrabă]9, se are în vedere [specia ideală formalaj 10, care, în sen­ sul aritmeticii, este [absolut] 1 1 una singură, oricare ar fi actele prin care [ea se poate izola de colective constituite intuitiv] 1 2 1 ş i care, p rin urmare, n u parti­ cipă în nici un fel la [contingenţa actelor, cu a lor] 1 3 1 A: 2 A:

[în totalitate] . [, ca o formă structurată, ] . 3 În A u rmează : [elementul singular, ]. 4 Completare în B . 5 Completare î n B. 6 În A , cursiv. 7 În A, cursiv. 8 A: [reprezentarea colectivă] . 9 În A cursiv. 1 0 A: [specia idcalal. 11 Î n A cursiv. 12 A : [ca poate deveni obiectivă]. P A : [ singu laritatca individuală a realului, cu a luiJ.


PREJUDECĂŢILE PSII !OLOGISTE

245

temporalitate şi caracter trecător. Actele operaţiei de numărare apar şi dispar ; nu are sens să vorbim despre aşa ceva cu privire la numere. Propoziţiile aritmetice s e referă la astfel de singu­ larităţi ideale (speciile cele mai de jos, într-un sens special, care este total diferit de clasele empirice ) - atât propoziţiile numerice ( di n aritmetica singulară), cât şi cele algebrice (din aritmetica generală). Ele nu enunţă absolut nimic despre real, nici despre ceea ce este numărat, nici despre actele reale în care se numără, 1 respectiv în care se constituie diferitele caracteristici indirecte ale numerelor. Numerele şi propoziţiile nu­ merice concrete 1 aparţin domeniilor ştiinţifice din care fac parte şi unităţile concrete la care se referă; dim­ potrivă, propoziţiile despre procesele de gândire arit­ metice ţin de psihologie. De aceea, vorbind la modul strict şi propriu, propoziţiile aritmetice nu spun nimic despre "ce se află în reprezentările noastre simple despre numere" ; căci ele vorbesc tot atât de puţin despre re­ prezentările noastre pe cât vorbesc despre oricare alte reprezentări. Ele poartă mai degrabă asupra numerelor şi conexiunilor dintre numere, pur şi simplu, într-o puritate şi idealitate abstracte. Propoziţiile din arithmetica universalis nomologia aritmetică, i-am mai putea spune - sunt legile care se întemeiază exclusiv -

în esenţa ideală a genului număr. Singularităţile ultime care intră în sfera acestor legi sunt ideale, sunt numere determinate numeric, adică diferenţele specifice cele mai de jos ale genului număr. La aceste singularităţi se referi în consecinţă propoziţiile aritmeticii sin­ gulare, arithmetica numerosa. Ele iau naştere din aplicarea acelor legi ale aritmeticii generale la numere

A 1 72

B 1 72


246

H 1 76

A

1 73

B 1 73

P R O L E G O M E N E LA L O G I C A P U R Ă

date numeric, ele exprimă ceea ce este cuprins numai În esenţa ideală a acestor numere date. Nici una dintre aceste propoziţii nu poate fi redusă la o propoziţie empirică-generală, fie această generalitate oricât de mare posibil, 1 anume absenţa oricărei excepţii empi­ rice în întregul domeniu al lumii reale. Ceea ce am expus aici cu privire la aritmetica pură se aplică în totalitate şi asupra logicii pure. Şi în cazul ei acceptăm ca evident faptul că, într-adevăr, concep­ tele logice au o origine psihologică, [dar] 1 contestăm şi [ aici]2 consecinţa pe care psihologiştii o derivă. Pentru sfera pe care am admis-o pentru logică în sen­ sul de tehnică [Kunstlehre] a cunoaşterii ştiinţifice nu punem desigur la îndoială că ea are de-a face într-o mare măsură cu trăiri psihice. Cu siguranţă, metodolo gia 1 cercetării şi demonstraţiei ştiinţifice cere să avem în vedere în mod substanţial natura proceselor psihice în care ele se desfăşoară. 1 Î n consecinţă, ter­ meni logici precun1 reprezentare, concept, judecată, raţionan1ent, demons traţie, teorie, neces i tate, ade­ văr etc. pot şi trebuie să intervină şi ca nume pentru clase de trăiri psihice şi scheme dispoziţionale. Dim­ potrivă, noi contestăm că lucrurile vor sta vreodată aşa în secţiunile pur-logice ale tehnicii [Kunstlehre] despre care este vorba. Negăm ideea că logica pură, care trebuie separată ca disciplină teoretică indepen­ dentă, s-a ocupat vreodată cu fapte psihice şi cu legi care ar pute a să fie caracterizate ca legi p sihologice. Am văzut dej a că legile pur logice, de exemplu "legile primitive ale gândirii" sau formulele silogistice, îşi 1 A : [şi). A: facu m] .

2


PREJ UDECĂŢI LE PSI HOLOG ISTE

247

pierd complet sensul lor fundamental de îndată ce se încearcă să fie interpretate ca legi psihologice. Prin urmare, este din capul locului clar că acele concepte

din care sunt construite aceste legi şi altele asemenea nu pot avea nici o extensiune empirică. Cu alte cuvinte,

ele nu pot avea caracterul unor concepte absolut uni­ versale a căror extensiune este acoperită de singularităţi empirice, ci ele trebuie săfie concepte autentic generale,

a căror extensiune se compune exclusiv din singularităţi ideale, din specii autentice. Rezultă mai departe cu

claritate că termenii specificaţi şi, în genere, toţi ter­ menii care intervin în conexiunile pur logice trebuie să fie echivoci, J în sensul că ei semnifică, pe de o parte, concepte pentru clase de scheme psihice [seelische Gebilde ], precun1 cele care ţin de psihologie, iar, pe de altă parte, concepte generale pentru singu larităţi ideale ce ţin de o sferă a legităţii pure.

H 1 77

§ 47. Evidenţe confirmative despre conceptele logice fundamentale şi despre sensul propoziţiilor logice Cele de mai sus se confirmă dacă privim fie şi numai fugitiv la lucrările existente de logică, livrate istoric, şi dacă, pe lângă aceasta, acordăm o atenţie specială diferenţei fundamentale J dintre unitatea subiectiv-an-

tropologică J a cunoaşterii şi unitatea obiectiv-ideală a conţinutului cunoaşterii. Echivocurile ies atunci ime-

diat la lumina zilei şi explică aparenţa înşelătoare că materiile tratate sub titlul tradiţional de "teorie ele­ mentară" ar fi omogene din punct de vedere intern şi în întregime psihologice. Î n aceste lucrări se discută înainte de toate despre reprezentări şi se discută, într-o proporţie mare, din

A 1 74 B 1 74


248

H 1 78

A B

1 75 1 75

PROLEGOMENE LA LOGICA P URĂ

perspectivă psihologică ; procesele apcrceptive în care se constituie reprezentările sunt cercetate pe cât de profund posibil. Î nsă de îndată ce se ajunge la dife­ renţele "formelor" esenţiale de reprezentări se p re­ găteşte deja o breşă în modalitatea de abordare, breşă ce se continuă în teoria formelor de judecată şi care se adânccşte la maxim în teoria forn1clor de inferenţă şi a legilor de gândire implicate aici. Termenul de repre­ zentare îşi pierde subit caracterul unui concept de clase psihologic. Faptul acesta apare cu evidenţă de îndată ce ne întrebăn1 care sunt lucrurile individuale care trebuie subsumate conceptului de reprezentare. Atunci când logicianul fixează diferenţe, precum cele dintre reprezentările singulare şi cele generale (Socrate - om în genere ; numărul patru - număr în genere), între reprezentări atributive şi nonatributive (Socrate, albul - un om, o culoare) etc. ; sau atunci când enumeră variatele forme de conexiune a reprezentărilor pentru a fornu noi rept-ezentări, pr·ecum conexiunea conjunc­ tivă, disjunctivă, determinati vă etc. ; sau atunci când clasifică raporturile fundamentale dintre reprezentări, cum sunt raporturile cu privire la conţinut şi sferă : J în astfel de cazuri, fiecare poate să vadă că aici nu este vorba despre singularităţi fenomenale, ci despre singu­ larităţi specifice. Să presupunem că cineva ar enunţa ca exemplu logic următoarea propoziţie : reprezentarea unui triunghi include reprezentarea de figură geo­ metrică, iar sfera acesteia circumscrie sfera primeia. Este aici vorba despre trăirile subiective ale vreunei persoane oarecare şi despre faptul că unele fenomene sunt conţinute la modul real în alte fenon1cne ? Il Fac parte reprezentarea triunghiului pe care o am acum şi aceea pc care o voi avea peste o oră, ca membri distincţi,


PREJUDECĂŢILE PSIHOLOGISTE

249

din sfera a ceea ce se numeşte reprezentare, aici şi în toate celelalte contexte asemănătoare ? Sau mai degrabă fac parte din această sfera doar reprezentarea "triunghi", ca membru unic, şi, alături de ea, tot ca singularităţi, reprezentarea " S ocrate " , reprezentarea " 1 eu " etc. �t Î n toată logica, se vorbeşte, şi chiar mult, despre judecăţi ; dar şi aici există un echivoc. Î n secţiu nile psihologice ale tehnicii logice [logischen Kunstlehre] se vorbeşte despre judecăţi în sensul de acte-prin-care­

considerăm-ceva-ca-adevărat [Fiirwahrhaltungen] ,

se vorbeşte astfel despre trăiri ale conştiinţei confi­ gurate într-o manieră determinată. Î n secţiunile pur logice nu mai este vorba despre aceste lucruri. Aici, j udecata este totuna cu propoziţia, ea este înţeleasă ca unitate de semnificaţie ideală, şi nu gramaticală. Acest lucru priveşte toate diferenţele dintre actele, respectiv dintre formele de j u decată, care oferă elementele necesare pentru legile logice pure. Judecăţile categorice, ipo tetice, disjunctive, existenţiale, oricum ar suna numele lor, nu sunt în logica pură titluri p entru clase de judecăţi, ci titluri pentru forme ideale de propoziţii. Acelaşi lucru este valabil şi pentru formele de inferenţă: pentru raţionamentul existenţial, raţiona­ mentul categoric etc. Analizele referitoare la ele sunt analize ale semnificaţiei, deci nimic altceva decât analize psihologice. Nu sunt analizate fenomene individuale, ci forme ale unităţilor intenţionale, nu trăiri ale raţio­ nării, ci raţionamente. C ine spu ne, cu o intenţie lo ­ gica-analitică : judecata categorică "Dumnezeu este drept" are ca reprezentare a subiectului pe "Dwnnezeu" nu vorbeşte cu siguranţă despre această judecată ca trăire psihică, pc care el sau un alt individ o arc şi, la


250 H 1 7'-J

A 1 76 B 1 76

P R O L E G O M E N E LA L O G I CA P U R Ă

fel, nici despre actul psihic care este inclus în ea şi care este provocat de cu vâ ntu l ! ["Dumnezeu "]l ; ci el vor­ beşte despre propoziţia "Dumnezeu este drept", care este [una singura11 în ciuda multiplicităţii trăirilor posibile, şi despre reprezentarea "Dumnezeu " , care este şi ca [una singura1\ după cum nu poate fi altfel când aven1 d e-a face cu o parte a [unui]4 întreg luată separat. Î n consecinţă, 11 prin expresia "fiecare judecată", logicianul nu arc în vedere "fiecare act de j udecată" , ci "fiecare propoziţie obiectivă". Judecata "2 x 2 = 4", pe care o trăiesc chiar în acest tnotncnt, şi j udecata " 2 x 2 = 4", care a fost o trăire ieri sau cine ştie când şi în cine ştie ce persoană, nu sunt egale în drepturi în sfera conceptu lui logic de judecată. Din contră, nici unu l dintre aceste acte nu figurează în sfera aflată în discuţie, dar s e află fără îndoială j udecata "2 x 2 = 4" luată absolut şi, alături de ca, judecăţi de felul "Pămân­ tul este un cub" , teorema lui Pitagora etc., şi anume fiecare este luată întotdeauna ca un me 1nbru. La fel stau lucrurile desigur când spunetn : "judecata S re­ zultă din j udecata P" ; şi deopotrivă în toate cazurile asemănătoare. Numai pe această calc se determină şi sensul adevărat al principiilor logice, şi anume în felul în care l- au caracterizat şi analizele noastre anterioare. Ni se spune că principiul noncontradicţici este o judecată des­ pre judecăţi. Câtă vren1e se înţelege însă prin judecăţi 1 În A

2 3 4

lipsesc ghilimelele. este scris cursiv. n u este scris cursiv. În A nu este scris cursiv.

În A În A

nu


PREJ UUECĂŢI LE PSI I IOLOG ISTE

251

trăiri psihice, acte-prin-care-considerăm-ceva-ca­ adevărat [Akte des Fiirwahrhaltens], credinţe etc., această concepţie nu poate avea valoare. Cine enunţă acest principiu judecă ; îns ă nici principiul, nici lucrul despre care se judecă nu sunt j udecăţi. C ine enunţă că ["Din două judecăţi contradictorii una este adevărată şi cealaltă fa lsă " ] 1 nu a rc în vedere, dacă nu se înşală ( după cum se poate uşor întâmpla într-o interpretare adiţională), o lege pentru actele de judecată, ci o lege pentru conţinuturile de judecată, cu alte cuvinte, pentru semnificaţiile ideale, pe care obişnuim să le numim pe scurt propoziţii. Expresia mai potrivită ar suna astfel : ["Din două propoziţii contradictorii una este ade­ vărată şi cealaltă falsă"F.�·, 1 Este de asemenea clar că, 11 pentru a înţelege principiul contradicţiei, nu avem nevoie de altceva decât să facem prezent sensul sem­ nificaţiilor propoziţionale opuse. Nu avern de ce să

A 1 77 B 1 77 1I

1 80

1

Ghilimelele lipsc�c în A. Ghilimelele lipsesc în A. ,., A nu se confunda principiul noncontradiqici cu principiul nor­ mativ pentru judecăţi, care este consecinţa sa evidentă : "Din două judecăţi contradictorii una este corectă." [Ghilimelele lipsesc în A.] - Conceptul de corectitudine [este corelativ cu conceptul de adcv;.i rJ. [A : presupune conceptul de adevăr.] O judecat<'\ este corcct{t dac.'i. ia drept adevărat ceea ce este adevărat ; prin urmare, este o judecată al cărei "conţinut" [ghilimelele lipsesc în A J este o propoziţie adcv<1rată. Prcdicatelc logice adevărat şi fals, conform scnsului lor propriu­ zis, se rcfcr<1 exclusiv la propoziţii, în sensul unor scmnific.tţii iJcalc ale enunţurilor. - La rândul său, conceptul de judccat.l. contr.1d ictoric [stă în corelaţie cu 1 propoziţia contradictoric] [A : presupune con­ ceptul ! de propoziţie contradictoric.] : În sens [noetic ] (A: [figur.ltJ), judecăţile se numesc contradictorii atunci când conţinuturilc lor (semnificaţiile lor ideale) se află În acea relaţie dctcrrninat;l. descriptiv pc care - în sens [formal-logic] [A : propriu-zis] - o dcscrnnăm ca fiind o contradicţie. 2

B

1 77 A 1 77


252

II

181

PROLEGOM ENE LA LOGICA PURĂ

ne gândim la j udecaţi ca acte reale şi în nici un caz nu ar fi ele obiectele despre care este aici vorba. Este suficient să avern în atenţie aceste lucruri pentru a vedea că în sfera acestei legităţi logice nu intră decât judecăţile într-un sens ideal - sens după care "jude­ cata" "2 x 2 == 5" este doar [o judecata1 1 alături de "judecata" "Există dragoni", alături de "teorema" despre suma u nghiurilor unui triunghi etc. - şi nu i ntră în această sferă nici unul dintre actele de j udecată reale sau reprezentate, care corespund într-o rnultiplicitate infinită fiecăreia dintre aceste unităţi ideale. Ceea ce este valabil în cazul principiului noncontradicţiei este valab il şi pentru toate propoziţiile pur logice, de exemplu pentru propoziţiile silogistice. Diferenţa dintre modul de abordare psihologic, care utilizează tern1enn ca termeni de clase pentru trăirile psihice, şi modul de abordare obiectiv sau ideal, în care aceiaşi termeni reprezintă genuri sau specii [idealef, nu este una lipsită de i1nportanţă şi pur subiectivă ; ea detcnnină diferenţa dintre ştiinţe esenţial d iferite. Logica pură şi aritn1etica, înţelese ca ştiinţe despre sin­ gularităţile ideale ale anumitor genuri (sau despre ceea ce se întemeiază a priori pc esenţa ideală a acestor ge­ nuri) se diferenţiază de psihologie, ca ştiinţă despre singularităţile individuale ale anumitor clase empirice. 1

§ 48. Diferenţele hotărâtoare Mai dorin1 în încheiere să evidenţiem diferenţele hotărâtoare, de a căror recunoaştere, respectiv nere1

2

În A nu este scris cursiv. A: [ aristotclicc].


PREJUDECĂŢILE PSIHOLO G I STE

253

cunoaştere, depinde întreaga poziţie faţă de argumcn­ tarea psihologistă ; ele sunt următoarele : 11 1 . Există o diferenţă esenţială, absolut de netrecut între ştiinţele ideale şi ştiinţele reale. Primele sunt apri­ oricc, celelalte empirice. Î n timp ce şttinţclc ideale dezvoltă generalităţi legicc ideale, care se întcrneiază cu o certitudine intuitivă [mit einsichtiger Ge'lriflbeit_} pe concepte autentic generale, ştiinţele reale stabilesc ge-­ neralităţi legice reale, care se raportează la o sferă de fapte, şi anume cu o probabilitate intuitivă [m it einsich­ tiger Wahrscheinlichkeit] . Sfera conceptelor generale este în primul caz o sferă a diferenţelor specifice ultime, în celălalt caz, o sferă a singularităţilor indivi­ duale, determinate temporal ; deci, ob iectele u ltime sunt acolo specii ideale, aici fapte empirice. Evident, am p resupus dej a aici diferenţele esenţiale dintre legea naturii şi legea ideală, dintre propoziţiile uni­ versale despre fapte (care se prezintă poate sub forma unor propoziţii generale : toţi corbii sunt negrii - cor­ bul este negru ) şi propoziţiile autentic generale ( cun1 sunt propoziţiile generale ale matematicii pure), dintre conceptul empiric de clasă şi conceptul ideal de gen etc. Aprecierea corectă a acestor diferenţe depinde exclusiv de renunţarea definitivă la teoria cmpiristă a abstrac­ ţiei care domină în prezent şi care ruinează înţelegerea a tot ceea ce este logic, lucru despre care von1 vorbi pc larg mai târziu. [( Cf voi. I I, pp. 1 06 şi unn. )] 1 2. Î n orice cunoaştere şi mai ales în orice ştiinţă tre­ buie să se ţină seama de diferenţa fundamentală dintre cele trei tipuri de conexiuni : 1 Completare în B .

A 1 78 B tn


254

I l U i2

A

1 79

B l 7Y

P R O L E G OM E N E LA L O G I CA

P URĂ

a) Conexiunea dintre acele trăiri ale cunoaşterii în care ştiinţa se realizează subiectiv, deci conexiunea psihologică dintre reprezentări, judecăţi, intuiri [Ein­ sichtcn], presupuneri, întrebări etc. în care se realizează cercetarea 1 sau în care este gândită intuitiv [einsichtig] teoria descoperită cu mai mult timp în urmă. b) Conexiunea dintre lucrurile cercetate în ştiinţă şi cunoscute teoretic, lucruri care constituie ca atare domeniul acestei ştiinţe. Conexiunea 11 dintre cercetare şi cunoaştere este evident diferită de conexiunea dintre ceea ce este cercetat şi ceea ce este cunoscut. c) Conexiunea logică, sau conexiunea specifică a ideilor teoretice, conexiune ce constituie unitatea ade­ vărurilor unei discipline ştiinţifice, în particular a unei teorii ştiinţifice, a unei demonstraţii sau a unu i raţionament, dar şi u nitatea conceptelor î n propoziţia adevărată, a adevărurilor simple aflate în conexiuni de adevăruri etc. De exemplu, în cazul fizicii, noi distingem între co­ nexiunea trăirilor psihice ale celui care gândcştc fizicalist şi natura fizică cunoscută prin acea gândire, iar pc fiecare, la rândul lor, le difcrcnţien1 de conexiunea ide­ ală a adevărurilor în teoria fizică, deci În unitatea me­ canicii analitice, a opticii teoretice etc. Chiar şi forma de întcmeicre pe baza probabilităţii, care reglemen­ tează conexiunea dintre fapte şi ipoteze intră în dome­ niul logicului. Conexiunea logică este fonna ideală datorită căreia putem vorbi in specie de acelaşi adevăr, de acelaşi raţionament şi de aceeaşi demonstraţie, de aceeaşi teorie şi disciplină raţională, de [una] 1 şi 1

În A nu este scris curs i v.


PREJ UDECĂTILE PSIHOLOG ISTE

255

aceeaşi, indiferent de cine "o" gândcştc. Unitatea aces­

tei forn1c este o unitate cu valoare de lege. Legile sub care ca stă, alături de toate celelalte asemenea ci, s u n t legile logice pure care p rivesc la modul cuprinzător toate ştiinţele, şi anume nu după conţinutul lor de sem­ nificaţie psihologic sau obiectiv, ci după cel ideal. l)csi­ gur, conexiunile determinate de concep te, pr o p oz iţii, adevăruri, care constituie unitatea ideală a u nei anu­ nlÎtc ştiinţe, nu pot fi numite conexiu ni logice decât în măsura în care ţin de don1eniu l logicii, sub forma unor cazuri particulare ; dar ele însele nu fac parte din logică, ca părţi componente. Cele trei conexiuni diferite privesc logica şi ) aritme­ tica, la fel de bine cum privesc desigur şi pc celelalte di s cipli n e ; numai că în cazul celor două, lucrurile pc care le cercetăn1 nu sunt, ca în !) fizică, lucruri reale, ci specii ideale. Î n cazul logicii, din caracterul său special rezultă particularitatea pc care am amintit-o dej a ocazional, după care conexiunile ideale care constituie unitatea sa teoretică se supun, ca şi cazuri speciale, legilor pe care ea însăşi le stabileşte. Legile logice sunt părţi şi totodată reguli ale acestor conex iuni, ele aparţin unităţii teoretice şi, în acelaşi timp, dome­ niului ştiinţei logice. § 49. A treia prejudecată.

Logica înţeleasă ca teorie a evidenţei

Formulăm o a treia prejudecată�·· în următoarele propoziţii : orice adevăr rezidă în j udecată. Î nsă noi ,·,- În argumcntărilc cap itolului al III-lea, această prcjudccat<'i joac<l. rolul său, în special în § 1 9, p. 5 7.

I I 1 R3

A J HO u 1 80


256

I-I 1 S4

P R O L E G O M E N E LA L O G I CA PURĂ

recunoaşten1 o judecată ca fii nd adevărată numai în cazul evidenţei sale. [Cu acest cuvânt se desemnează - se spune -] 1 un caracter psihic particular şi bine-cu­ noscut fiecăruia din propria experienţă internă[, un sentiment de o natură specialăf, care garantează adevărul judecăţii de care este ataşat. Dacă logica este o tehnică ce vrea să ne sprij ine În cunoaşterea adcvăru lui, atu nci legile logice sunt fără îndoială p ropoziţii ale psihologiei. Anume, ele sunt propoziţii care ne arată care sunt condiţiile [psihologice]3 de care dep inde existenţa sau lipsa acelui [ ,,sentiment al evidenţei"].ţ. Acestor p ropoziţii li se adaugă desigur prescripţi i practice care trebuie să ne sprij ine în realizarea judecăţilor care se bucură de acest caracter distinctiv. Acolo unde se vorbeşte de legi sau norme logice, putem eventual avea în vedere şi aceste reguli ale gândirii fundate psihologic. De această concepţie se apropie dej a .M ill atunci când, În intenţia de a delimita l ogica de psihologie, ne învaţă unnătoarcle : "The propertics 1 o[ Thought which

concern Logic are some ofits contingentproperties; those, namely, on the presencc of which depends good thin­ Î n explicaţiile sale king, as distinguished [rom bad. cc �·· a

A 181 B 181

următoare 11 el caracterizează logica în mod repetat ca o ,,teorie" ( ce trebuie concepută în sens psihologic) 1 A : [P ri n

aceste cuvinte dcscmnăm]. [(el este caracterizat de obicei ca un senti ment)] . 3 A : [psihice J. 4 Ghilimelele lipsesc în A. 1' J . St. MILL, An Examination5, p. 462. "Prop rietăţile gândirii de care logica este interesată sunt câteva dintre proprietăţile ci contingcntc ; anume acelea de prezenţa cărora depinde gândi rea corecta, în opoziţie cu cea incorectă." 2 A:


PREJUDECĂŢILE PSIHOLOGISTE

257

sau "filozofie a evidenţei" �·· , unde nu are în vedere, cu siguranţă, nemijlocit p ropoziţiile logice pure. Î n Ger­ mania, acest punct de vedere apare uneori la Sigwart. După el, "logica nu poate să p rocedeze altfel decât să devină conştientă de condiţiile în care intervine acest sentiment subiectiv de necesitate (în p aragraful precedent "senti mentul interior al evidenţei" ) şi s ă le dea o expresie generală" . �·- �·, Multe dintre ideile lui Wundt se exprimă în aceeaşi direcţie. Citim în logica sa, de exemplu : "Proprietăţile evidenţei şi ale valabi­ lităţii generale conţinute în anumite conexiuni ale gândirii fac cu putinţă [ ... ] ca din legile psihologice ale gândirii să rezulte legile logice." "Caracterul lor nor­ mativ se întemeiază doar pe faptul că anumite cone­ xiuni psihologice ale gândirii posedă real o anumită evidenţă şi valabilitate generală. Căci nu va fi posibil să accedetn la gândire În genere decât cu exigenţa că aceasta trebuie să satisfacă condiţiile evidenţei şi ale valabilităţii generale." "Nutnim legi logice ale gândirii acele condiţii ca atare care trebuie satisfăcute pentru a conduce la evidenţă şi valabilitate generală [ . ] . " Se subliniază expres şi că : "Gândirea psihologică rămâne întotdeauna forma mai cuprinzătoare." �·- �·- �·· . .

,., Loc. cit.,

pp. 473, 4 75, 476, 478. SIGWART, Logik, F, p . 1 6 . ,.. ,.. ,., WUNDT, Logik, P, p. 9 1 . Wun d t pune aici constant în leg.itură evidenţa şi validitate.\ ge n eral ă Î n ceea ce p riveşte pc ulti ma, el distinge validitatea gcncraL'l subiectivă, care ar fi o simplă conseci nţă a evidenţei, de v.llidit.ttca obiecti vă, care se redu ce la postulatul comprchcnsi bilităţii experienţei. Î ntrucât justificarea şi împlinirea adecvată a postulatului se spriji nă tot pc eviden ţă, nu parc să fie realizabilă implicarea validităţii generale În discuţia de pri ncipiu asupra pu nctelor de plecare. ,.".,

.


258

A 1 82 B 1 82 H 1 85

P R O L E G O M E N E LA L O G I C A P U R Ă

În scrierile de logică [de la sfârşitul ultimului seco1]1, interpretarea logicii ca psihologie a evidenţei orientată practic câştigă indiscutabil În precizie şi extindere. O atenţie specială merită aici logica lui Hofler şi a lui · Meinong, deoarece ca trebuie privită ca o primă Încer­ care realizată efectiv de a impune punctul de vedere al psihologiei evidenţei în logică, în întregime, cu toate consecinţele posibile. Hofler desemnează ca sarcină principală a logicii 11 cercetarea ,,legilor (mai întâi psiho­ logice) conform cărora obţinerea evidenţei depinde de anumite proprietăţi ale reprezentărilor 1 şi judecăţilor noastre" .;': "Dintre toate fenomenele gândirii care survin în mod real sau pc care ni le putem reprezenta ca posibile", logica "ar trebu i să evidenţieze acele spe­ cii ( "forme" ) de idei cărora fie le revine direct evidenţa, fie sunt conditii necesare pentru realizarea evidentei" .;·,-;, Explicaţiile ce urmează arată în ce măsură este înţeles tot ceea ce se spune aici într-un sens riguros psiholo­ gic. Astfel, metoda logică, în n1ăsura în care priveşte fundamentarea teoretică a doctrinei despre gândirea corectă, este caracterizată, de exemplu, ca fiind acea me­ todă care aplică psihologia la toate fenomenele psihice ; ea ar trebui să descrie în special fenomenele gândirii corecte şi să le reducă apoi, pe cât posibil, la legi sitnple, adică să le explice pe cele mai complicate pornind de la cele n1ai simple (loc. cit. , p. 1 8). Drept consecinţă, teoriei logice a raţionamentului îi este atribuită sarcina "de a stabili legile [ . ] care ne spun de care caracteristici '

'

..

1 A: [ale ultimului deceniu] . ,., Logik, redactată de A. Hofler, în colaborare cu A. Meinon g, Viena, 1 890, p. 1 6 s u s . ,, ,., foc. cit. , p. 1 7.


PREJUDECĂŢILE PSI HOLOGISTE

259

ale pren1isclor depinde c a o anumită judecată să poată fi n1ijlocită din ele cu evidenţă" etc. § 50. Transformarea echivalentă a propoziţiilor

logice în propoziţii despre condiţiile ideale ale evidenţei judecăţii. Propoziţiile care rezultă nu sunt psihologice Să ne ocupăm acum de critică. Suntem într-adevăr departe de a admite că p ropoziţia cu care Începe argun1cntul psihologist şi care circulă în prezent ca un loc comun[, dar care arc mare nevoie să fie clarificată]1 , este lipsită d e i nconvcniente - anume că orice adevăr rezidă În judecată; dar prin aceasta nu ne îndoim deloc de faptul că a cunoaşte şi a susţine cu temei adevărul presupune intuirca lui [einsehen]. La fel, nu ne îndoim nici de faptul că tehnica logică [logische Kunstlehre] trebuie să cerceteze în ce condiţii [psihologice]2 ne lu­ minează evidenţa în actul judecării. Vorn face chiar o concesie în plus concep ţiei pc care o contestăm. J / Deşi avem intenţia de a evidenţia şi aici, încă o dată, dife­ renţa dintre propoziţiile pur logice şi cele metodo­ logice, admitem În mod expres că primele au o anumită relaţie cu J [datul psihologic]3 al evidenţei şi că livrează, într-u n anun1it sens, condiţii [psihologice]4 pentru acest d at. Î nsă noi considerăm desigur această relaţie ca fiind una pur ideală şi indirectă. Negăm ideea că propoziţiile Completare în B . [psihice]. 3 A : (caracterul psihic] . 4 A : [psihice]. 1

2

A:

A 1 83

B 1 83

H 1 86


2 60

I-I 1 87

I.A L O G I CA

PURĂ

logice pure enunţă, ele însele, fie şi cel mai mărunt lucru despre evidenţă şi condiţiile sale. Credem că pu­ tem să arătăm că ele nu pot dobândi acea relaţie cu trăirile evidenţei decât dacă le punem în aplicare, res­ pectiv dacă le convertim, şi anume în acelaşi fel În care fiecare lege "Întemeiată exclusiv pe concepte" poate fi transpusă în don1eniul reprezentat general al cazurilor empirice p articulare ale acelor concepte. Propoziţiile evidenţei, rezultate pe această cale, păstrează ca şi până acum caracterul lor aprioric, iar condiţiile evidenţei pe care ele le enunţă acum nu sunt câtuşi de puţin condiţii psihologice, deci [reale) 1 • Principiile pur conceptuale se transformă mai degrabă, aici ca şi în fiecare caz analog, în enunţuri despre incompatibilităţi ideale, respectiv despre posibilităţi ideale. O simplă reflecţie va clarifica lucrurile. Din fiecare lege logică pură se pot extrage, printr-o transformare posibilă (evidentă) a priori, anumite principii ale evi­ denţei sau, dacă vreţi, anumite condiţii ale evidenţei. Principiul combinat al contradicţiei şi al terţului exclus este fără îndoială echivalent cu propoziţia : Evidenţa poate apărea la [una), dar numai la [una]2 dintre judecăţile ce formează o pereche de judecăţi contradictorii.�·: ] 1 A : [cauzaleJ . Î n cazu l acestor două numcralc a fost păstrată sublirrierca obişnuită în A, după cum a fost păstrată, ocaz ional, şi în alte locuri în B, în al doilea caz. -:: D acă teoria eviden ţei ar necesita cu adev;'i rat interpretarea pc care o oferă Hăfler, loc. cit. , p. 1 33, ca ar fi dej a condamnată de critica noastră precedentă adusă Înţelegerii cmpiristc eronate a principiilor logice (cf p. 74 a scrierii de faţă). Enunţul lui Hăflcr după care "o judecată afirmativă şi una negativă despre acelaşi obiect sunt incompatibile" este, la o privire mai atentă, în sine fals ] (în A u rmează : 2

A 1 84

PROL EGOMENE


PREJUDECĂŢILE PSI HOLOGISTE

26 1

La fel, modus barbara este fără îndoială echivalent cu p ropoziţia : Evidenţa adevărului necesar al u nei 1 1 A 1 84 B 1 84 propoziţii de forma "toţi A sunt C' (sau, mai exact spus, evidenţa adevărului ci, ca unul ce rezultă necesar) poate apărea într-un act de raţionament, ale cărui p remise au formele "toţi A sunt B" şi "toţi B sunt C" . Şi la fel pentru orice propoziţie a logicii pure. Lucru uşor de înţeles, întrucât arc loc, în mod evident, o echivalenţă . generală între propoziţiile "A este adevărat" şi " este posibil ca cineva oarecare s ă j udece cu evidenţă că are loc A " . Desigur, propoziţiile care au sensul de a enun­ ţa în ce constă conceptul de adevăr, conform legii, şi să enunţe că faptul-d e-a-fi-adevărat [das Wahrsein] al propoziţiilor cu o anumită formă propoziţională o determină pe aceea a p ropoziţiilor cu o forn1ă propo­ ziţională corelativă vor pennite transformări echiva­ lente, în care apariţia posibilă a evidenţei este pusă în relaţie cu formele propoziţionale ale j udecăţilor. Î nsă intuirea [Einsicht] acestei conexiuni ne o feră totodată ten1eiul ca să respingem încercarea de a trans­ forma logica pură În psi hologie a evidenţei. Propoziţia "A este adevărat", considerată în sine, nu spune acelaşi [sau cel puţin îndoielnic] ), 1 nici vorbă să poată fi considerat sensul principiului logic. O eroare asemănătoare se strecoară în definirea conceptelor corelative de temei şi consecinţă, defini ţie care, dacă ar fi adevărată, ar face din toate legile raţionamcntului propoziţii false. Ea sună astfel : " 0 judecată C este consecinţă » a u nui temei » T dacă susţinerea (reprezentată) a lui C ca falsă [Fiirfalschhalten] este incompatibilă cu susţinerea lui T ca adevărată [Fiirwahrhallen J [... ]" (loc. cit., p. 1 3 6 ). Să observăm că Hofler explică incompatibi­ litatea prin evidenţa noncoexistenţei (loc. cit. , p. 1 29). El confundă evident " noncoexistenţa" ideală a propoziţiilor în d iscuţie (sau, ca să vorbi m mai clar, faptul -că-nu-su nt-valabile-împreună, Nicht­ zusammengelten) cu noncoexistenţa reală a actelor corespondente de susţinere-ca-adevărat (Fiirwahrhalten ) , reprezentare etc. «

«

B 1 84


PRO L E G OM E N E LA L O G I C A P U R Ă

262

1 85 B 1 85

A

[ I ! 8H

lucru cu echivalentul ei "este p osibil ca cineva oare­ care să judece că are loc A". Prima propoziţie nu vor­ beşte despre j udecăţile cuiva în particular, nici ale cuiva la modul complet general. Lucru rile stau aici la fel ca în cazul propoziţiilor matematice pure. Enunţul a + b = b + a spune că valoarea numerică a sumei a două numere este independentă de poziţia lor în această conexiune, dar nu spune nimic despre actele de numă­ rare şi Însumarc ale cuiva oarecare. La astfel de lucruri ajungem abia 11 printr-o transformare evidentă şi echi­ valentă. Desigur, in concret o ( iar acest lucru este cert a priori), nici un număr nu [este dat] 1 fără numărare, nici o sumă fără însumare. Dar chiar şi atunci când părăsim formele originare ale propoziţiilor pur logice şi le convertim în propo­ ziţiile de evidenţă echivalente ce le revin, nu rezultă de aici nÎn1ic care ar putea fi revendicat de psihologic ca o proprietate a ci. Ea este o ştiinţă empirică, ştiinţa despre faptele psihice. Posibilitatea psihologică este prin u nnare un caz al posibilităţii reale. 1 Acele posibilităţi ale evidenţei sunt însă i deale. Ceea ce este imposibil din punct de vedere psihologic poate foarte bine să aibă loc, la modul ideal. Este posi­ bil ca rezolvarea "problemei generalizate a celor 3 corpuri" - să spunem "problema celor n corpuri " ­ să depăşească orice capacitate omenească de cunoaş­ tere. Î nsă această problemă arc o soluţie şi atunci este posibilă o evidenţă cu referire la ca. Există numere zecimale cu cifre p entru trilioane şi există adevăruri ce se referă la aceste numere. Î nsă nimeni nu-şi poate 1

A:

[ cxist.:iJ.


PREJUUECĂ'fiLE PSIHOLOG ISTE

263

reprezenta efectiv astfel de numere şi nimeni nu poate să efectueze În mod real adunările, multiplicările etc. care se referă la ele. Din punct de vedere psihologic, evidenţa este aici imposibilă, şi totuşi ea este cu sigu­ ranţă, vorbind ideal, o trăire psihică posibilă. Transformarea conceptului de adevăr în conceptu l d e posibilitate a j udecării evidente îşi are analogul În relaţia d intre conceptele de existenţă individuală ş i posibilitate a percepţiei. Echivalenţa acestor concepte este indiscutabilă, câtă vreme se Înţelege prin percepţie percepţia adecvată. Î n consecinţă, este posibilă o per­ cepţie care să perceapă Într-o [singura11 privire întreaga lume, infinitatea nesfârşită a corp urilor2• Desigur, această posibilitate ideală nu este şi una reală, care ar putea fi admisă pentru un subiect e1npiric oarecare, [cu atât mai mult cu cât o astfel de privire ar fi un conti­ nuum infinit al privirii : concepută ca fiind 11 n tot uni­ tar, ea ar fi o idee kantiana13• Prin faptul că subliniem idealitatea posibilităţilor, care pot fi extrase din legile logice, cu p rivire la evi­ denţa j udecăţii, 11 şi care, ca evidenţe apodictice, se vă­ desc a fi valabile a priori, nu dorim să negăm nicidecum utilitatea lor psihologică. Dacă din legea care afirmă că din două propoziţii contradictorii u na este adevărată şi cealaltă falsă deducem adevărul că dintr-o pereche de j udecăţi contradictorii posibile una şi numai una poate avea caracterul evidenţei - iar această deducţie este una evident îndreptăţită, dacă definitn evidenţa 1

În A nu este scris cursiv. Corn pletare în A: fcu toate părţile, moicculcle şi atomii săi, şi în toate relaţiile şi determina ţii le sale]. 3 Completare în B . 2

A B

1 86 1 86


264 H 1 89

PROLEGOMENE LA LOGICA PURĂ

ca fiind trăirea în care o persoană care j udecă devine conştientă de corectitudinea J judecăţii sale, adică de adecvarea [Angernessenheit] sa la adevăr - atunci noua propoziţie enunţă un adevăr despre compatibili­ tatea, respectiv incompatibilitatea anumitor trăiripsihice. Dar în această n1anieră ne învaţă şi fiecare propoziţie matematică pură despre evenimente posibile [şi] l im­ posibile în domeniu l psihicului. Nici o numărare sau calcul empiric, nici un act psihic de transformare alge­ brică sau de construcţie geometrică ce contrazice legile ideale ale matematicii nu este posibil. Pe această cale putetn să facem ca aceste legi să devină folositoare, din punct de vedere psihologic. Putem să extragem din ele oricând posibilităţi sau imposib ilităţi aprioriee, care se raportează la anumite tipuri de acte psihice, la acte de numărare, la acte de conexiu ne aditivă, mu ltipli­ cativă ... etc. Î nsă doar pentru acest fapt, legile îr: dis­ cuţie nu sunt încă, ele însele, propoziţii psihologice. Sarcina psihologiei, ca ştiinţă a naturi-i care tratează despre trăirile psihice, este să cerceteze condiţionarea naturaLi [Naturbedingtheit] a acestor trăiri. Prin urmare, de domeniul ci ţin în special condiţiile [empiric-reale]2 ale activităţilor matematice şi logice. [Condiţiilc]3 şi legile lor ideale alcătuiesc însă u n domerriu în sine. Acesta este constituit4 din propoziţii generale pure , este construit din "concepte", care nu sunt concepte de clase pentru acte psihice, ci [concepte i deale (con­ cepte eidetice, Wesensbegriffe )]5 care îşi au fundamentul 1 A: A:

[sau] . [naturale ( cauzale )] . 3 Î n A cursiv. 4 În A urmează : [în cele din urmă] . 5 A : [idei]. 2


PREJUUECĂ'Ţ'ILE

PSIHOLOG ISTE

265

lor concret în astfel de acte[, respectiv în corelatele lor obiective] 1 • Numărul trei, adevărul ce poartă numele lui Pitagora şi altele asemenea nu sunt, cum am mai spus, 1 singularităţi empirice sau 1 clase de singularităţi empirice, ele sunt obiecte ideale pc care le sesizăm ideativ [în corclatele actelor]2 de numărare, de judecare evidentă etc. J Şi astfel, în ce priveşte evidenţa, sarcina psihologiei este doar să investigheze condiţiile naturale ale trăirilor cuprinse sub acest titlu, deci să cerceteze conexiunile reale în care evidenţa apare şi dispare, aşa cum pro­ bează experienţa noastră. Astfel de condiţii naturale sunt : concentrarea interesului, o anutnită prospeţitnc spirituală, exerciţiu şi altele asemenea. Cercetarea lor nu conduce la cunostinte cu u n continut exact, nici la generalităţi intuitive [einsichtige Allgemeinheiten ], cu un veritabil caracter de lege, ci la generalităţi etnpiricc vagi. Î nsă evidenţa judecăţii nu depinde numai de astfel de condiţii psihologice, pe care le mai pute1n caracteriza ca cxtrinseci şi en1pirice, în tnăsura în care ele nu se întemeiază numai în forma şi materia specifice ale j udecăţii, ci şi în contextul empiric al judecăţii în viaţa sufletească ; ea depinde şi de anumite condiţii ideale. Fiecare adevăr este o u ni tate ideală, o p arte dintr-o tnu ltiplicitate de enunţuri corecte de aceeaşi forn1ă şi materie, multiplicitate pe cât posibil infinită şi nclitni­ tată. Fiecare judecată actu ală care aparţine acestei multiplicităţi ideale îndeplineşte, fie numai prin forma sa, fie şi prin materia sa, condiţiile ideale pentru posi­ b ilitatea evidenţei sale. Legile pur logice sunt atunci '

1 Completare în B. 2 A: [în actul] .

'

,

B 1 87

A 1 87

II

1 90


266

A 1 88 B 1��

PRO L E G O M EN E LA LOG lCA P U R Ă

adevăruri care se întemeiază exclusiv pc conceptul de adevăr şi pc conceptele înrudite esenţial cu el. Atunci când sunt aplicate la acte posibile de j udecată, ele enunţă, doar pc baza formei judecăţii, condiţiile ideale ale posibilităţii, respectiv imposibilităţii evidenţei. Dintre aceste două tipuri de condiţii ale evidenţei, unele se raportează la constituţia particulară a spcciilor de esenţe psihice ce se încadrează în psihologia co­ respunzătoare ; căci inducţia psihologică nu se Întinde decât până acolo unde ajunge şi experienţa; celelalte sunt valabile însă în genere, pentru orice conştiinţă posibilă, întrucât sunt idcal-lcgicc. 11 § 51. Punctele decisive în această controversă

H

191

Î n cele din urmă, clarificarea ultimă în această con­ troversă depinde înainte de toate de cunoaşterea corcctă a 1 diferenţei fu ndamentale în teoria cunoaşterii, diferenţa dintre real şi ideal, respectiv, depinde de cu­ noaşterea corectă a tuturor diferenţelor în care aceasta se etalează. Este vorba de diferenţele subliniate în mod repetat dintre adevărurile, legile, ştiinţele reale şi cele ideale, dintre gencralităţile, respectiv s ingularităţile reale şi ideale ( individu ale şi specifice) etc. Desigur, fiecare cunoaşte într-o anumită măsură aceste diferenţe şi chiar şi un empirist precum Humc, care duce lucru­ rile atât de mult la extrem, operează diferenţa funda­ nlcntală dintre "relations of ideas'' şi "matters offact", aceeaşi pc care marele idealist Leibniz o impunea prin conceptele verite de raison şi verite de fait. Dar a opera o distincţie importantă în teoria cunoaşterii nu înscam­ n;1 încă şi a Înţelege corect esenţa sa epistemologică.


PREJUDECĂTILE I'SIHOLOGISTE

267

Trebuie să ajungem la o înţelegere clară despre ceea ce este idealul în sine şi în relaţia sa cu realul, despre cum poate idealul să se raporteze la real, să fie imanent acestuia şi astfel să acceadă la cunoaştere. Problen1a fundan1cntală este dacă obiectele veritabil ideale ale gân­ dirii sunt - ca să ne exprimăm modern - doar indici pentru expresii prescurtate în sensul unei "cconotnii a gândirii", care, reduse la semnificaţia lor propriu-zisă, nu se descompun În nimic altceva decât în trăiri singulare individuale, reprezentări şi judecăţi despre fapte singulare ; sau dacă idealistul are dreptate atunci când spune că acea teorie empiristă s-ar putea într-ade­ văr enunţa într-o generalitate confuză, dar nu ar putea fi adusă la concept ; că toate enunţurile, de exemplu chiar şi cele aparţinând înseşi acestei teorii, ar pretinde că au sens şi valabilitate şi că orice încercare de a reduce aceste unităţi ideale la singularităţi reale s-ar adânci în absurdităţi inevitab ile ; că fragn1entarea concep tului Într-o sferă oarecare de singularităţi 1 1 ar fi de neconceput fără un anun1it concept care să ofere unitate conceptuală acelei sfere etc. Pe de altă parte, înţelegerea sep arării pc care an1 făcut-o între "teoria reală şi teoria ideală a evidenţei" presupune concepte corecte de evidenţă şi adevăr. Î n literatura psihologistă [a ultimelor dccenii] 1 auzitn vor­ bindu-se despre evidenţă 1 ca şi cum ar fi un sentiment contingent care însoţeşte anumite judecăţi, lipseşte în cazul altora, şi, în cel n1ai bun caz, că este general omenesc să apară legat de anumite judecăţi şi de altele nu - mai exact, pentru orice om normal şi care se află In circumstanţe normale de j udecare. Fiecare om 1 A : [a zilelor noastrcJ.

A 1 89 B I R9

I I 1 92


268

A 1 90 B 1 90

PRO L E G O M E N E LA U J G I C A P U R Ă

norn1al simte în anumite În1prej urări normale evidenţa propoziţiei 2 + 1 = 1 + 2, aşa cum simte durerea când se arde. Ne-am putea ce-i drept întreba pe ce se înte­ meiază autoritatea acestui sen timent special, cum reuşeşte el să garanteze adevărul judecăţii, să-i "pună ştan1pila adevărului", să-i "vestească" adevărul sau oricutn ar mai putea să sune o exprimare figurată. Ne­ anl p utea de asemenea întreba ce caracterizează mai exact vorbirea vagă despre predispoziţie normală şi În1prejurări nonnale şi să arătăm că nici recursul la normal nu face ca sfera judecăţilor evid ente să c? incidă cu sfera j u decăţilor conforme cu adev ărul. In cele din u rmă, nin1eni nu poate să nege că evidenţa trebuie să lipsească pentru majoritatea in1ensă a j udecăţilor corecte posibile, chiar şi pentru subiecţii care judecă normal şi în împrejurări normale. Nu cred că se vrea să se înţeleagă conceptul de normalitate aflat în d�scuţie astfel încât să nu poată fi numit normal nici un on1 rea! sau posibil în aceste condiţii naturale finite. l ntrucât emp i ristnul înţelege în genere greşit raportul dintre ideal şi real în gândire, la fel stau lucrurile şi în cazul raportului dintre adevăr şi evidenţă. Evidenţa nu este un sentiment accesoriu care se ad a u gă la anu mite judecăţi, nici în manieră întâmplătoarc, nici după vreo lege a naturii. Ea nu este absolut deloc un caracter psihic 1 ! [care] 1 ar p utea fi ataşat pur şi simplu la o judecată oarecare a unei anun1ite clase (mai precis, clasa j udecăţilor nun1ite "adevărate" ) ; [astfel că sem­ nificaţia fenon1enologică] 2 a respectivei j udecăţi, considerată în şi p entru sine , ar rămâne identic aceeaşi, 1 A: [de u n tip care]. A: [ca şi cum semnificaţia psihologică].


PREJUDECĂTILE l'SlHOLOC I STE

269

indiferent dacă este înzestrată sau nu cu acest caracter. Lucrurile nu stau nici pe de parte aşa cun1 obişnuitn să ne imaginăm raportul dintre conţinuturile senzoriale şi sentimentele legate de acestea : 1 dou<1 persoane au aceleaşi senzaţii, dar le simt în 1nod d iferi t. Mai degrabă, evidenţa nu este nimic altceva decât ,. tr5irea" adevărului. Desigur, adevărul nu este tr ă i t în n ici un alt sens decât în sensul î n care poate fi în genere [ t răire] 1 ceva ideal într-un act real. Cu alte cuvinte :

adevărul este o idee al cărei caz particular în judecata evidentă este o trăire actuală. Uudecata evidentă

este însă o conştiinţă a unui dat originar. Judecata necvise con1portă faţă de cea evidentă la fel cum s e cotnportă o schemă rep rezentativă oarecare a u nu i obiect faţă d e percepţia sa adecvată. Ceea ce este perceput adecvat nu este doar ceva vizat într-un anun1it fel, ci este dat originar într-un act, ca fiind ceea ce este vizat prin el, adică sesizat ca prezent el însuşi şi în în­ tregime.]2 [În mod asemă nător,]3 lucrul j udecat cu evidenţă nu este doar ju decat (vizat în n1ani eră judicativă, enunţiativă, ascrtivă), ci [dat c a]4 prezent el dcntă

1 2

[

A : trăitJ .

A:

[ D e aici analogia cu vederea, i ntui rea, sesizarea adevăru l u i î n evidenţă (Sehen, Einschen, Erfasscn der \Y/alnhcit in der F-uidenz ) . A ş a cum în dome n i ul percepţiei, a nu vedea nu coincide nicidecum cu a nu fi, la fel, nici l i psa evidenţei n u în seamnă tot atât cât înseam­ nă neadevărul. Adevăru l se com port ă faţ<l. d e evid e nţă la fel cum se comportă existenţa unui indi vidu,d faţa Je percepţ ia sa adcC'l'.�tă. Tot astfel, j udecat<l se comportă faţă de j u decata evid enta la fel c u m se

comportă pu nerea i ntuitiv;\ ( ca percepţie, a m i n ti re c:tc . ) faţ<l. de percepţia adecvată. Ceea c e este re p rezentat intuitiv (das anschaulich Vorg cstelltc) ş i l uat ca existent nu este do:�r ceva v i zat, ci el este pra.cnt şi în act, ca fi ind c eea ce este vizat pri n el . ] 3 Completare î n B . 4

Complct.we în B .

H I YJ


P R O L E C OM E N E LA LO G I CA PURĂ

2 70

însuşi în trăirea judecăţii - p rezent în sensul în care poate fi "prezentă" o stare de fapt într-o formă sau alta de sen1nificaţie şi, în funcţie de tipul ei, ca stare de fapt singulară sau generală, empirică sau ideală etc. [Analogia care lea g ă toate trăirile originar donatoare conduce atunci la o vorbire analoagă : înţelegem p rin evidenţă o vedere, o intuire, o sesizare a înseşi stării de fapt date ( "adevărate" ) - Sehen, Einsehen, Erfassen des selbst gegebenen (" wahren ") Sachverhalts res­ pectiv, printr-un echivoc manifest, a adevărului. Şi aşa cun1 în domeniul percepţiei, a nu vedea nu coincide nicidecum cu a nu fi, la fel, nici lipsa evidenţei nu însean1nă tot atât cât înseamnă neadevărul.] 1 Evidenţa este trăirea concordanţei dintre opinie ş i 1 prezentul [însuşi]2· 3 vizat prin acea opinie, dintre 1 sensul [actual]4 al enun ţului şi stare�.1 de fapt [dată ea înseşi]5, iar adevărul este [ideea]6 acestei 1 concordanţe. Idealitatea adevărului este cea care constituie obiectivitatea sa. Nu este întâ1nplător că ideea unei propoziţii concordă hic ct nunc cu starea de fapt [datăf. Acest raport priveşte, mai degrabă, se1nnificaţia identică a propoziţiei şi sta­ rea de fapt identică. "Valabilitatea'' sau "obiectivitatea" (respectiv "nevalabilitatea" , "lipsa de ob iect" ) nu revin enunţului înţeles în sensul acestei trăiri tem­ porale, ci enunţului in specie, enunţului (pur şi identic) 2 x 2 = 4 etc. -

r I 1 94

B

19 1

A 191

1 Co mpletare în B . 1 Co mpletare î n B. ·' În A urmează : [, faptul trăit,] . 4 A : [ tr;1 it]. :, A: [trăită] . În A nu este cu rsi-.... 1'

"

A : [ t r.l.iLl.J.


PREJUDECĂŢILE PS II IOI OGI STE

271

Nun1ai dacă adoptănl această concepţie este corect să spui că cele două exprimări : a [realizaJ 1 o j udecată J ( adică o j udecată de conţinut, de setnnificaţie ]) [în tnaniera unei j udecăţi intuitive [in der Weise cines einsichtigen] şi a intui [einsehen J că arc loc adcvănt l U]2 s u nt unul ş i acelaşi lu cru . Î n consccinţ�1, aven1 şi intuiţia [Einsicht] că intuiţia nin1 ănui nu poate să intre în conflict cu intuiţia noastră - câtă vreme ş i una şi cealaltă sunt cu adevărat intuiţii. Ceea ce înscatnnă că ceea ce este trăit ca adevărat [este şiJ' absolut adevărat, nu po ate fi fals. [Lucru l acesta rezultă însă d i n c o n exiune a esenţială generală dintre trăirea adevărului şi adcvăr.]4 Nutnai concepţia noastră clitnină astfel acea în doi a lă căreia nu i se poate sustrage teoria care vede în evidenţă un sentitnent ataşat întân1plător, îndoială care echivalează în tnod manifest cu sccpticis nnd total : este vorba de îndoiala dacă nu cun1va acolo unde noi avem intuiţia [Einsicht] că U este, u n altul ar putea avea intuiţia că are loc un U' incon1patibil evident cu U; dacă nu cumva este posibil ca intuiţiile să intre în genere într- un conflict insolub i l cu alte intu iţii Î nţclcgenl astfel din nou de ce "sentitnentu1" eviden­ ţei [das " Gefi'ihl" der Evidenz] nu poate avea vreo altă l condiţie prealabilă esenţială decât adev ă rul conţinutu lui j udecăţii la care se referă. Căci aşa cu n1 este evident că acolo unde nu există nin1 ic, nici nu avcn1 ce să vcden1, la fel, nu este mai puţin evident că acolo .

1 A : [intui ( einschen ) l

1

3 4

[şi a i ntui (cinschen ) că [şi ca atare] . Completare în B . A:

A:

U

este adevărat].

I-l 1 9 5


2 72

PROLEGOM ENI:

LA LOG I C A

PURĂ

unde nu există a devăr nu poate exista nici i ntui­ rea [Einsehen] că ceva este adevărat, cu alte cuvinte, nici evidenţă [Evidenz] [(cf voi. II, a 6-a Cercetare, cap. 5 )] . 1

1 Î n A, într- o secţiu ne nouă : [Totu.� i, destul des p re acest subiect. Î 11 ceea ce pri veşte o analiză mai amănunţită a acestor raporturi, t ri m i t e m l a cercetările speciale referitoare la acest subiect în .scc ţiu­ n i l e u rm.l.to arc ale acestei scrieri .]


CAPITOLUL IX

Principiul economiei gândirii şi logica

§ 52. Introducere Î ntr-o legătură strânsă cu psihologismul, cu a căru i respingere ne-am ocupat până acum, s e află o altă formă de fundare en1piristă a logicii şi a teoriei cunoaşterii, care se răspândeştc din ce în ce mai mult în ultimii ani într-o proporţie semnificativă : fundarea biologică a acestor discipline prin intermediul principiului celui mai mic efort, aşa cum îl numeşte Avenarius, sau principiul economici gândirii, cum îl numeşte Mach. Că această nouă direcţie sfârşcştc în cele din urmă tot într-un psihologism, se vede cel mai clar în " Psiho­ logia" 1 u i Cornelius. Î n această scriere, principiul în discuţie este prezentat explicit ca "lege fundamentală a i ntelectului" şi totodată ca o " lege psihologică fundamentală generală"�·· . Psihologia (şi În special psi­ hologia proceselor de cunoaştere), cdificată pc baza acestei legi fundamentale, trebuie să livreze totodată şi bazele filozofici în genere. �·n·: Î nclin să cred că, în aceste teorii despre economia gândirii, se află idei foarte îndreptăţite şi, limitate corcspu nzător, chiar foarte productive ; dar există în ,., H. CoRNELIUS, Psychologie, pp. 82 şi 8(, . ,."., Loc. cit. , pp. 3-9 ( " Mccoda şi poziţia psihologiei " ) .

H

A 8

1 96 1 92 1 92


2 74

P R O L E G O M E N E LA L O G I CA P U R Ă

ele şi o orientare care, dacă ar fi general acceptată, ar antrena distrugerea oricărei logici şi teorii a cunoaşterii H 1 9 7 autentice pe de o parte, a psihologiei pe de altă parte.�·: 1 Vom discuta mai întâi caracterul principiului Ave­ A 1 93 B 1 93 narius-Mach, ca principiu teleologic de adaptare ; 1 1 vom determina apoi semnificaţia sa valoroasă şi sco­ purile îndreptăţite ale cercetărilor ce trebuie să se în­ temeieze pe el în domeniul antropologiei psihice şi al teoriei practice a ştiinţei [praktische Wissenschaftslehre] ; von1 demonstra În Încheiere incapacitatea sa de a veni în vreun fel În sprijinul fundării psihologiei şi, înainte de toate, În sprij inul fundării logicii pure şi a teoriei cunoaşteru.

§ 53. Caracterul teleologic al principiului A venarius-Mach şi semnificaţia ştiinţifică a economiei gândirii�'d• Oricum a1n enunţa acest principiu, el are caracte­ rul unui principiu de evoluţie, respectiv de adaptare, şi are în vedere înţelegerea ştiinţei ca adaptare tcleo­ logică, atât cât este posibil, a ideilor la diferite domenii de fenomene (o adaptare economică, de economie a efortului). �' Critica negativă pc care trebu ie să o aduc î n acest cap i tol unei tendi nţe p rincipale din filozofia lui Avcnarius nu contrazice Întreaga şi înalta mea stimă pentru ccrcctătorul a cărui mult p rea timpurie dispariţie a însemnat o mare p ierdere pentru ştiinţă, precu m şi pentru seriozitatea temeinică a lucrărilor sale stiintificc. Întrucât expresia lui Mach "d dnko konomisch " ( economic pentru gândire) s-a încetăţenit în mod general, fie-mi permis şi mic s;i folosesc - cel puţin pc parcursul paginilor următoare - formularea C< lll lO<.Li " Denk6konomik" ( economic a gândirii) pentru a desemna ese n � a c ercetărilor ştiinţifice cu p rivire la economi a gândirii. ,.,�,


PRINCIPIUL ECONOMIEI GÂNDIRII ŞI LOGICA

2 75

Î n p refaţa scrierii sale de abilitare·\ Avenarius formulează p rincipiul în cuvintele : " Schin1barea pe care sufletul o pennitc reprezentărilor sale în momen­ tul adăugării u nor impresii noi este una cât de redusă posibil." Se spune însă imediat după aceasta : " Î n măsura în care sufletul se supune condiţiilor existenţei organice şi exigenţelor sale teleologice, principiul invocat devine un principiu al evoluţiei : sufletul nu foloseşte pentru o apcrcep ţie mai multă energie decât este necesar şi preferă, în cazul unei pluralităţi de apcr­ ccpţii posib ile, pc aceea care realizează acelaşi randa­ ment cu costuri de energie mai reduse, respectiv aceea care realizează un randan1cnt mai mare cu aceeaşi cheltuială de energic ; în circumstanţe favorizante, sufle­ tul însuşi preferă, în locul unei cheltuieli de energic momentan reduse, de care este însă legată o dimensiune tnai redusă, respectiv o durată mai redusă a efectelor, un surp lus temporar de efort, care pron1ite avantaje cu atât tnai n1ari, respectiv cu atât mai durab ile din A 1 94 partea efectelor." Jl B I Y4 Nivelul de abstracţie pc care Avcnarius îl obţine pri n introducerea J conceptului de aperccpţic este plătit cu 1 I 1 98 un preţ mult prea n1are pentru sensul lax şi sărăcia în conţinut ale acestuia. Mach pune pc bună dreptate în fruntea argumentării sale ceea ce apare la Avcnarius ca rezultat al unor deducţii complicate şi, în mare, destul de îndoielnice ; anume că ştiinţa ar produce o orien­ tare pc cât posibil de perfectă în don1eniilc experienţei la care se raportează, o adaptare pc cât posibil de ,., R A \'ENARI US, Philusuphie als Denken der Welt g emdfl dem Prinzip des kleinsl cn Krajimaf?es. Prulcgurnentl z u einer Kritik der reinen F rfalnu ng, Leipz i g, 1 8 76, pp. I I I ş i u nn .


PROLEGOMENE LA LOGICA

2 76

A

J lJ5

PURĂ

economică a ideilor noastre la experienţă. El preferă de altfel (şi iarăşi, pe bună dreptate ) să vorbească nu despre u n principiu, ci pur şi simplu despre "natura economică" a cercetării �tiinţifice, despre "contribuţia În economia de gândire" pe care o realizează concep­ tele, formulele, teoriile, metodele etc. Prin urmare, în cazul de faţă nu este vorba despre un principiu în sensul unei teorii raţionale, despre o lege exactă care ar fi capabilă s ă funcţioneze ca temei al unei explicaţii raţionale (aşa cum pot funcţiona legile pur matematice sau matematico-fizice), ci despre unul dintre acele puncte de vedere teleologice valoroase, care sunt în genere de mare folos în ştiinţele biolo­ gice şi care pot fi ataşate în totalitate ideii generale de evoluţie. Relaţia cu conservarea de sine şi a speciei este aici evidentă. Comportamentul animalic este determinat de reprezentări şi judecăţi. Dacă acestea nu ar fi adaptate suficient la desfăşurarea evenimentelor, dacă expe­ rienţa trecută nu ar putea fi valorificată, dacă elementele noi nu ar putea fi prevăzute iar m.ijloacele şi scopurile nu ar putea fi coordonate adecvat - şi dacă toate acestea s-ar produce cel puţin într-o medic grosieră, în sfera de viaţă a indivizilor în discuţie şi în legătură cu aspectele nocive ce-i ameninţă sau cu aspectele utîJe ce-i favorizează - atunci conservarea nu ar fi posibilă. O fiinţă dintr-o specie asemănătoare omului care ar trăi [numai] 1 conţinuturi senzoriale, dar care nu ar efectua nici o asociere si ' nu si-ar forma nici o obis­ nuinţă de reprezentare ; o fii � ţă căreia i-ar lipsi astf� l capacitatea să interpreteze obiectiv conţinuturi, 1 să 1

( �omp lctarc în B .


PRINCIPIUL ECONOMIEI GÂNDIRII ŞI LOGICA

2 77

perceapă lucruri şi evenimente exterioare, 1 să se aştepte la ele pe baza unei obişnuinţe sau să şi le facă din nou prezente în memorie şi care nu ar fi sigură în toate aceste acte empirice de un succes mediu - cum ar putea o astfel de fiinţă să continue să existe ? Hume a vorbit deja 1 în această privinţă despre "un tip de armonie prestabilită între cursul naturii şi succesiunea ideilor noastre"'\ iar teoria modernă a evoluţiei a reco­ mandat să ducem acest punct de vedere mai departe şi să cercetăm în amănunt teleologiile constituţiei spiritului implicate aici. Este cu siguranţă un punct de vedere care nu este mai puţin fecund pentru biologia psihică decât a fost, deja de mult timp, p entru biologia fizică. Desigur, la acest punct de vedere nu aderă numai gândirea oarbă, necritică, ci şi gândirea logică, ştiin­ ţifică. Privilegiul omului este intelectul. Omul nu este numai o fiinţă care, în genere, se orientează după situ­ aţia sa exterioară[, pe calea percepţiei şi a experienţei]l ; el gândeşte de asemenea, el depăşeşte prin concept li­ mitele strâtnte ale domeniului intuiţici. Prin cunoaş­ terea conceptu ală, el p ătrunde p ână la legile cauzale riguroase, care îi permit să prevadă cursul fenome­ nelor viitoare, să reconstruiască desfăşurarea celor trecute, să calculeze în avans modurile p o s i bile de comportare ale lucrurilor înconjurătoare şi să li se su­ pună în sens practic - toate acestea într-o proporţie şi cu o certitudine incomparabil tnai mari decât ar fj fost altfel posibil. ,,Science, d'ou prevoyance; prevoyance, ,., I-l UME, An Enquiry concerning Human Undcrstanding, Sec­ V -a, Partea a 1 1 -a. ( Essays, cd. Green and Grose, voi. I I ,

ţiunea a

p.

46 . )

1 A:

[pc calca rcprczcntării şi a j udecării].

B 1 95

H 1 99


P R O L E G OM E N E L A L O G I C A P U RĂ

278

d'ou action" , a spus foarte potrivit Comte. Oricât de

multă suferinţă ar putea să aducă, şi nu arareori aduce, d orinţa pătimaşă de cunoaştere ce animă complet pe cercetătorul individual, roadele1, comorile ştnnţei stau totuşi în final în folosul întregii umanităţi. Desigur, în ceea ce am prezentat, nu a fost încă vorba i\ 1 96 despre economia gândirii. Î nsă această idee I l se impune B 1 96 de îndată ce cxaminătn cu mai mare exactitate ceea ce recla n1ă ideea adaptării. O fiinţă este fără îndoială cu atât mai teleolo g ic constituită, adică mai bine adaptată condiţiilor sale de viaţă, cu cât reuşeşte 1nai repede şi cu o cheltuială mai redusă de energie să îndeplinească fiecare dintre cerinţele necesare sau convenabile pentru H 200 propria sa favorizare. Î n ce priveşte diferitele J aspecte nocive sau utile (care aparţin În medic u nei anumite sfere şi care nu intervin decât cu o anun1ită frec­ venţă), cu cât această fiinţă este mai repede pregătită pentru apărare şi atac şi cu cât are succes mai repede în accast<'i privinţă, cu atât mai multă putere supli­ mentară îi va rămâne ca să se opună unor noi aspecte nocive, respectiv să realizeze noi avantaje. Desi gur, este vorba aici de raporturi vagi, care se armonizează doar grosier şi pe care le putem doar în mare evalua, dar despre care se poate în cele din urmă vorbi suficient de p recis şi care trebuie cercetate pentru informaţiile pe care le pot în mare oferi, cel puţin în interiorul anu­ mitor do1nenii. Lucrul acesta este valabil cu siguranţă şi în domeniul activităţilor spirituale. După ce vor fi recunoscute în funcţia lor de favorizare a conservării, aceste activităţi pot fi considerate din punct de vedere economic, după 1

În A u rmează : [sale] .


PRINCIPIUL ECONOMIEI GÂNDIRll ŞI LOGICA

2 79

cum se pot examina teleologic şi rezultatele realizate efectiv de către oameni. Se poate demonstra, aşa-zicând a priori, că anumite niveluri de perfecţiune sunt de recomandat din punct de vedere al economiei gândirii, şi apoi dovedi că sunt realizate în formele şi pe căile procesului gândirii noastre - fie în general, fie pentru anumite s p irite avansate sau în metodele cercetării ştiinţifice. I n orice caz, se deschide aici o sfcră de cer­ cetări mai vaste, mai fecu nde s i mai instructivc. Domeniul psihicului este un domeniu care face parte din biologie şi oferă astfel spaţiu nu numai pentru cer­ cetări de psihologie abstractă care, în maniera celor fizice, vizează stabilirea aspectelor legice elementare, ci şi pentru cercetări de psihologic concretă şi în spe­ cial de teleologie. Acestea din urmă constituie antropo­ logia psihică, ca o contraparte necesară la antropologia 97 fizică, ele privesc Il omul în comunitatea de viaţă din BA 1197 interiorul umanităţii şi, ca o consecinţă, în comunita­ tea vieţii pământeşti în totalitate. ,

§ 5 4. Expunere mai amănunţită a scopurilor îndreptăţite ale unei economii a gândirii, în principal în sfera metodologiei pur deductive. Relaţia ei cu tehnica logică [logischen Kunstlehre} Aplicat în special la sfera ştiinţei, punctul de vedere privitor la economia gândirii poate produce rezultate semnificative, el poate arunca o lumină asupra fun­ damentelor antropologice ale J diferitelor metode de cercetare. Multe dintre cele mai fecunde metode carac­ teristice pentru ştiinţele cele tnai avansate nu pot fi aduse la o înţelegere mulţumitoare decât prin raportare

H 201


280

A l <J 8 B l <J 8

PROLEGOMENE LA LOGICA P URĂ

la particularităţile constituţiei noastre psihice. Mach se exprimă adn1irabil în această privinţă : "Cine face tna­ tematică fără să se lămurească cu privire la aceste lucruri trebuie că primeşte deseori impresia neplăcută că hârtia şi creionul îl depăşesc chiar şi pe el în inteligenţă."�·· Trebuie să luăm în seamă aici următoarele. Dacă ţinem cont de cât de limitate sunt puterile intelectuale omeneşti şi, mai precis, de cât de restrânsă este sfera în interiorul căreia se menţin complicaţiile ce sunt încă total comprehensibile ale conceptelor abstracte ; dacă mai ţinem cont şi de cât de dificilă este fie şi numai înţelegerea acestor comphcaţii realizate în maniera lor propriu-zisă ; dacă ne gândim apoi cât de limitaţi sun­ tem, într-o manieră asemănătoare, în conceperea pro­ priu-zisă a sensului conexiunilor dintre propoziţii, chiar şi numai de o compl-icaţie medie, şi cât de limitaţi sun­ tem, cu atât mai mult, în realizarea efectivă şi intuiti­ vă [einsichtigen] a deducţiilor cu un grad doar moderat de cotnplicare ; dacă ne gândim [în fine] 1 cât de redusă a fortiori )) este sfera În care se poate mişca la origine cercetarea activă, pe deplin intuitivă [ volleinsichtige] şi care se trudeşte cu ideile însele : atunci trebuie să ne mire cum de putem ajunge în genere la teorii şi ştiinţe raţionale mai cuprinzătoare. Astfel, o problemă serioa­ să este, de exemplu, de a şti cum sunt posibile discipli­ nele matematice, discipline în care nu idei relativ simple, ,., E. MACH, Die Mathematik in ihrer Entwicklu.ng ( 1 883 ), p. 460. Locul acesta merită să fie citat în întregime. Se spune m ai departe : " Matematica practicatii în această manieră, ca obiect de predare, abia dacă este mai i nstru ctivă decât i nteresul pentru cabala sau pătratu l mistic. Pc această calc ia naştere necesar o înclinaţie mistică, care îşi are u neori roadele sale." 1 A : [mai departe] .


P R I NCIP I U L ECO NOM I E I G Â N D I RII

ŞI

LOGICA

28 1

ci adevărate construcţii şi asociaţii de idei ce se între­ pătrund de mii de ori sunt puse în mişcare cu o libertate suverană şi sunt create în cercetare printr-o con1plicare permanent ascendentă. Arta şi metoda sunt capabile să facă acest lucru. Ele reuşesc să învingă imperfecţiunile constituţiei noastre spirituale şi ne permit J indirect, prin intermediul pro- H 202 ceselor simbolice şi renunţând la intuitivitate, la Înţelegerea reală şi la evidenţă, să deducem rezultate care sunt pe deplin sigure întrucât sunt certificate odată pentru totdeauna prin întemeierea universală a puterii funcţionale a metodei. Toate artificiile ce intervin aici (şi care se obişnuieşte să fie avute în vedere acolo unde este vorba în genere despre metodă, Într-un anumit sens pregnant) au caracterul u nor dispoziţii trasate în sensu l economici gândirii. E le s e formează istoric şi individual din anumite procese naturale de economie a gândirii, prin faptul că reflecţia logico-practică a cer­ cetătorului îi procură o înţelegere intuitivă [einsichtigen Verstandnis] despre avantaj ele acestora, le pcrfccţionează pc deplin conştient, le leagă apoi artificial şi produce, pc această calc, mecanisme de gândire mai con1plicate, dar incomparabil mai eficiente decât sunt cele naturale. Astfel, pe căi intuitive [au[ einsichtigcm Wege] ş i ţinând seama constant de particularitatea constituţiei�·: noastre psihice, pionierii cercetării des­ coperă metode a căror îndreptăţire universală o de­ monstrează odată pentru totdeauna. Odată ce are loc acest lucru, aceste metode pot fi unnate neintuitiv [uneinsichtig], aşa- zicând mecanic, în fiecare caz ,., Desigur, aceasta nu înscamnii. : cu asistcnţa psihologiei ştiinţifice.


2 82 A 1 1J9 B J Y9

l i 203

P R O L E G O M E N E LA L O G I C A P U RĂ

particular dat, 11 întrucât corectitudinea obiectivă a re­ zultatului este asigurată. Această reducţie considerabilă a proceselor de gândire de la i ntuitiv [einsichtig] la mecanic, reducţie prin care sunt surmo ntate pe o calc indircctă don1e­ niilc imense ale funcţiilor gândirii ce nu pot fi realizate pc o calc directă, se sprijină pe natura psihologică a gândirii signitiv-sin1bolice. Această gândire joacă rolul s ău imens nu nun1ai în constru cţia n1ecanisn1elor oarbe - cun1 sunt regulile de calcul pentru cele patru specii, ca şi p entru operaţi ile superioare cu cifre zccin1 alc unde rezultatul apare fără acea asistenţă din partea gândirii intuitive [einsichtigen Denkens] ( even­ tual cu ajutorul tabelelor p entru logaritmi, funcţii tri­ gonometrice etc. ) -, ci şi În conexiunile cercetării şi den1onstraţiei intuitive [ einsichtigen]. Aici ar fi de a mintit, de exemplu, dedublarea remarcabilă a tuturor conceptelor matematice pure, în virtutea căreia, mai ales în aritmetică, 1 sen1nele aritn1eticc universale, în sensul definiţiei originare, stau 1nai întâi ca semne pentru con­ ceptele numerelor la care se referă, iar apoi funcţio­ nează m a i degrabă doar ca semne operatorii, anun1e ca semne a căror semnificaţie este determinată exclusiv prin formele extrinseci de operaţie ; fiecare sen1n este acum doar un lucru oarecare pe care avem voie să-1 n1anipulăm într-un fel sau altul pe hârtie, în aceste forme determinate. �·· Aceste concepte a le operaţiilor de ,., Dacă l uăm î n loc de formele d e operaţie extrinscci p c cele, asa-zicând, intrinsec i, dacă semnele sunt în tclcsc în sensu l unor .. � )hiectc o a r e c a r e ale gândirii " c a re stau În "<� n u m i te" relaţii, care p e r m i t ,, a n u mik" conexiuni, astfe l încât, doar pen tru ele, legile acest o r operaţii ş i relaţii fac să rezulte : a + b b + a etc ., şi anume =


PRI NCIPIUL ECONOMIEI GÂNU I R I I ŞI LOGICA

283

substituirc, prin care semnele devin un fel de jctoane ale unui joc, servesc exclusiv ca norme în sferele cele n1ai largi ale gândirii şi chiar ale cercetării aritmetice. Ele facilitează enorm această gândire, o fac să se depla­ seze de pc înălţimile anevoioase ale 1 abstracţici spre 1 căile comode ale intuiţiei [Anschauung], acolo u nde fantezia ghidată intuitiv [die einsichtig geleitete Phantasie] se poate exercita liber, in lin1itelc regulilor, şi cu un efort relativ redu s ; este ceva asctnănător cu j ocurile supuse anumitor reguli. Î n legătură cu cele spuse mai sus ar n1ai fi de subli­ niat n1odul în care gândirea propriu-zisă trece sarcinile sale în sean1a gândirii signitive, de substituirc, în sco­ pul econotniei gândirii, fapt ce oferă în discipli nele pur Inatetnatice, mai întâi ap roape fără să se retnar­ ce, un tetnei pentru generalizările fonnalc ale raţiona­ mentelor originare, ba chiar şi a ştiinţelor ; ar fi de subliniat de ase1nenea modul în care se nasc pc această cale discipline deductive cu un orizont infinit n1ai larg, aproape fără vreo n1uncă intelectuală orientată special spre acest scop. Din aritmetică, la origine teoria despre nun1erele cardinale şi nun1erele cantitative, ia naştere astfel, ş i într-o anumită m ăsură de la sine, aritn1ctica formală generalizată, prin raportare la care nun1erelc şi cantităţilc nu mai sunt decât obiecte pe care le u ti­ lizătTl contingent şi nu concepte fundan1entalc. Î n măsura în care angajăn1 aici o reflecţie pe deplin con­ ş tientă, rezultă ca o nouă extensie teoria pură a în sensul formal cores p u nzăto r - atunci ia naştere o nou;i. scrie de concepte. Sunt acele concepte care conduc la generalizarea "form,1Li" a disciplinelor originare, despre care va fi i mediat vorba, mai departe, în acest text.

A

200

B 200


l'RO LEGOMENE L A

284

H 204

A 20 1 B 20 1

L O G ICA PURĂ

multiplicităţii, care închide în sine, conform fonnci sale, toate sistemele deductive posibile şi pentru care chiar şi sistenlltl de fonne al aritmeticii formale repre­ zintă în consecinţă un simplu caz particular.•'• J Analiza acestor tipuri de metodă şi a altora asemă­ nătoare, explicarea pe deplin valabilă a funcţiilor lo r constituie poate terenul cel mai interesant şi, în orice caz, cel n1ai p u ţjn exploatat al teoriei ş tiinţei, mai cu seamă p entru teoria atât de importantă şi de instructivă a metodicii deductive ( rnatematice, în sensul cel mai larg). B i neînţeles, nu facern aici nitnic cu sin1ple generalităţi, cu vorbirea vagă despre funcţia substitutivă a sernnelor, desp re mecanistncle de econon1ie a energiei şi altele a s e rnenca ; peste tot sunt neces are analize pă­ trunzătoare, trebuie să întreprindem efectiv o cerce­ tarc pentru fiecare metodă diferită ; trebuie să stabilim în mod efectiv funcţia l f rnctodci, d i n punct d e vedere al economici gândirii, şi să prezentăm alături explicaţia exactă a acestei funcţii. O dată ce an1 înţeles clar s ensul s arci nii pc care trebuie să o rezolvărn aici, pro blemele de economia gândirii, care trebuie soluţionate pentru gândirea pre­ stiintifică si extrastiintifică, câstigă si ele o lumină nouă şi o fon11ă nouă. Conservarea de sine necesită o anurnită adaptare la natura exterioară ; ea reclamă, am mai spus-o, capacitatea de a judeca lucrurile corect, într-o anumită proporţie, de a anticipa cursul evenimentelor, de a evalua corect succesiunea de tip cauzal etc. Dar o cunoaştere veritabilă despre toate acestea se realizea­ ză, dacă este să se realizeze în genere, doar în ştiinţă. )

'

'

'

)

)

'

,., Cf despre acestea râteva locuri în capitolul al

şi 70, pp. 247 şi urm.

XI -lea,

§§ 69


PRINCIPIUL ECONO M I EI GÂNUI RII ?I LOCICA

285

Cum puten1 să judecăm şi s ă raţion<'itn corect în prac­ tică fără intuirea [Einsicht] pe care nu rnai ştiinţa reu­ şeşte să o ofere complet, şi mai puţin talentul ? Multe metode foarte con1plicatc şi eficiente servesc într-ade­ văr nevoilor practice ale vieţii preştiitifice -- să ne gân­ dim numai la sistcn1ul de nun1cre zccirnalc. Întrucât [n ici ] 1 ele nu au fost descoperite intuitiv [eirzsi:chtigJ, ci au apărut pc cale naturală, trebuie să ne punem pro­ blema cum sunt posibile astfel de Inctodc, cum este posibil ca operaţii efectuate mecanic, orbeşte, să coin­ cidă În valoarea lor finală cu ceea ce reclan1ă intuirca

[Einsicht] .

Meditaţii d e felul celor schi ţate tnai s u s [ne]2 arată calca. Pentru a explica tcleologia metodelor prcştiin­ ţifice şi extraştiinţifice, 1 va fi subliniat [pentru început}' elementul factual, rnecanismul psihologic al metodei de gândire in1plicate, printr-o analiză precisă a cone­ xiunilor dintre reprezentări şi judecăţi ce intervin aici, ca şi a dispoziţiilor eficiente. Funcţia acestui me­ canism de econon1isirc a gândirii se face vizibilă [ apoi]4 prin p roba că această metodă trebuie întcn1ciată intu­ itiv [logisch einsichtig], indirect şi logic, ca una ale cărei rezultate trebuie să concorde cu adevărul - fie nece­ sar, fie cu o anumită probabilitate, nu p rea n1ică. Pentru ca apariţia naturală a n1aşi nărici ce lucrează în sensul economici gândirii să nu rămână neclucidată, ca un fel de minune 1 (sau ceea ce înscan1nă acelaşi lucru : ca 1 rezultat al u nui act aparte de creaţie al unei inteligcnţc 1 2 3 4

Lipseşte in A. Completare în H. A : [pc de o partcJ. A: [acumJ .

I-I 205

A 202 B 202


286

l I 206

P R O L E G O M E N E LA L O G I CA P URĂ

divine), va trebui să se treacă În final la o analiză atentă a circunistanţclor şi tnotivclor naturale şi prcdonli­ nante în care se produc reprezentările pe care le arc on1ul obişnuit (eventual on1ul sălbatic, anitnalul etc.) iar pe baza acestora, trebuie să se dctnonstreze curn poate şi cun1 trebuie să se constituie "de la sine", pe temeiuri pur naturale, o astfel de n1ctodă încununată de succes.�·· Pc această calc este explicată cu oarecare concreteţe ideea cconon1ici gândirii, pc deplin îndreptăţită ş i fertilă după părerea n1ca, iar problcniclc pc care ea trebuie să le rezolve şi direcţiile principale spre care trebuie să se îndrepte au fost indicate în liniile generale. Raportul ei cu logica, care este în sens practic o tehnică a cunoaşterii ştiinţifice [Kunstlehre wissenschaftlicher Erkenntnis], se poate înţelege fără alte cotnpletări. Ea constituie evident un fundanient În1portant al acestei tehnici [Kunstlehre] şi oferă chiar un ajutor esenţial pentru constituirea ideii de metode tehnice [technischen Methoden] ale cunoaşterii omeneşti, pentru specializă­ rile utile ale unor astfel de n1etode, ca şi pentru dedu­ cerca regulilor pentru evaluarea şi descoperirea lor. J

§ 5 5. Lipsa de semnificaţie a economiei gândirii pentru logica pură şi teoria cunoaşterii. Raportul ei cu psihologia Câtă vrc1ne aceste idei con cordă c u cele ale lui

R. Avcnarius şi E. Mach, nu există nici o diferenţă între noi şi pot bucuros să n1ă declar de aco rd cu ci. ,... N i c i un a l t exemplu nu este m a i potrivit pentru a face clară pc care le-am i ndicat pc s c u r t mai s u s d c c ;Î. t exempl u l scri ei n u m er e l or n at urale. Toc m ai p entru

ese n ţa s.uci n i lor de rezolvat aici şi


PRINCIPIUL ECONOM I EI GÂNDlRI I � 1 LOGICi\

287

Î mpărtăşesc c u adevărat convingerea că datorăn1 În special cercetărilor istorico-mctodologicc ale lui E. Mach o sumă de învăţătu ri logice, iar aceasta chiar şi acolo unde nu putem să acceptăm în totalitate 1 1 ( sau absolut deloc) consecinţele sale. Din păcate, E. M ach nu a abordat tocmai acele p robleme ale cconnn1ici deductive a gândirii care mie îmi par a fi cele rnai fertile şi pc care am încercat să le formulez mai sus Într-o manieră ceva mai scurtă, dar suficient de precisă. Iar faptul că el nu a realizat acest lucru se explică parţial prin interpretările cpistcmologicc greşite pc care a crezut că [trcbuic]l să le pună la baza cercetărilor sale. Dar tocmai de această lipsă se leagă o influenţă foarte puternică pe care au avut-o scrierile lui Mach. Este în acelaşi tin1p acea latură a ideilor sale pc care o arc în comun cu Avenarius şi care n1ă determină aici să adopt o poziţie opusă lui. Teoria lui M ach despre econornia gândirii, ca şi cea a lui Avcnarius despre cel n1ai n1ic efort se referă, aşa curn am văzut, la anumite fapte biologice şi este vorba aici în cele din urmă despre o rarnificaţic a teoriei evoluţiei. Î n consecinţă, este de Înţeles că cercetările ce intervin aici pot arunca fără îndoială o lun1ină asu ­ pra teoriei practice a cunoaşteri-i, asupra nletodolo­ giei cercetării ştiinţifice, dar în nici un caz asupra teoriei pure a cunoaşteri-i, şi, în particular, asupra legilor ideale ale logicii pure. Din contră, se parc însă că în că ca mi-a parut atâ.t de instructi v.'!. am tratat-o în cele m .1 i mici d e ta l ii în capitolul a l XII-lea a l scrierii melc Philosophic dcr Jl n'thmctik (I, 1 89 1 ), şi anu me astfel înd.t sa po.1 1 .1 i l u st ra t ipic fel u l in c a re acest gen de cercetări trebuie, în opi n1a m c.1, s ;l. fie efectuate. 1

A: fpoa tcJ .

A 2 03

B 20J


288

l-I 2 0 7

A 204

B 204

PROLEGOMENE LA LOC I CA P U RĂ

scrierile şcolii Mach-Avenarius s-a dorit fundarea teo­ riei cunoaşterii din perspectiva econon1iei gândirii. Î n1potriva acestei concepţii, respectiv împotriva acestei u tilizări a econon1iei gândirii, se îndreaptă desigur întregul arsenal de obiecţii pe care l-an1 furnizat mai sus Îtnpotri va psihologisn1ului şi relativisn1ului. Fundarea teoriei cunoaşterii din perspectiva economiei gândirii revine în final la funda rea ei pc psihologie ; în con­ secinţă, / nu nui este nevoie aici nici de repetarea, nici de adaptarea specială a argumentelor. La Cornelius, incompatibilităţi evidente se acumulează prin faptul că îşi propune să deducă dintr-un principiu teleo ­ logic al antropologiei psihice fapte elen1entarc ale psihologiei care s unt la rândul lor deja presupuse chiar pentru dcduccrea acestui principiu şi 1 1 prin faptul că doreşte în genere să fundczc episten1ologic filozofia prin intermediul psihologiei. Aduc an1intc faptul că aşa-nun1itul principiu nu este câtuşi de puţin un prin­ cipiu raţional cu valenţe explicative ultime, ci sin1pla reunire a unu i con1plex de fapte de adaptare care aşteaptă - la modul ideal - o reducţie ultimă la fapte şi legi elementare, indiferent dacă o vom putea realiza sau nu. A pune la baza psihologiei principii teleologice ca "legi fundamentale" cu intenţia de a explica p rin ele diferitele funcţii psihice nu deschide o perspectivă care să încurajezc psihologia. Desigur, este instructiv să de­ monstrezi scn1nificaţia telcologică a funcţiilor psihice şi a construcţiilor psihice mai importante ; deci, să de­ n1onstrezi în detaliu cum şi pe ce cale posedă com­ plexele de ele1nentc psihice ce se constituie real acea relaţie de utilitate cu conservarea de s ine pe care o


PRI NC IPIUL ECONOMIEI GÂNDIRII ŞI LOGICi\

289

aştcptănl a priori. Dar a prezenta ceea ce este dat des­ criptiv ca "urmare necesară" a acestor principii inducând astfel aparenţa unei explicaţii reale şi, în plus, cu trimitere b expuneri ştiinţifice care sunt destinate, în cea mai mare parte, să dezvăluie fundan1entcle ultin1e ale psihologiei - aceasta nu poate să producă decât confuzie. O lege psihologică sau cpisten1ologică ce vorbeşte desp re o străduinţă de a realiza cât-de-mult-posibil într-o direcţie sau alta este un nonsens. Î n sfera pură a faptelor nu există nici un cât-dc-n1ult-posibil, iar în sfera lcgităţii nici o străduinţă. Din punct de vedere psihologic, se p roduce în fiecare caz ceva detcnninat, doar atât şi nin1ic mai n1ult. Ceea ce este real în principiul econon1iei gândirii se reduce la faptul că există ceva de genul unor re­ prezentări, j udecăţi şi alte trăiri ale gândirii şi că există, în legătură cu acestea, şi scntin1cntc, care favo­ rizează sub fonna plăcerii anun1ite direcţii de fonnare, III sau ne îndepărtează de ele sub forn1a ncplăccrii. Trebuie să constatăn1 apoi, în general şi în linii n1ari, cun1 are loc un proces progresiv de fonnarc a repre­ zentărilor şi judecăţilor, p roces prin care se forn1cază 1nai întâi experienţe izolate d in clen1ente lipsite la ori­ gine de semnificaţie, iar apoi aceste experienţe se constituie laolaltă pentru a rezulta [o singura11 unitate a experienţei, mai mult sau mai puţin ordonată. Pc baza p rin1clor ordonări psihice, care concordă între ele în linii 1nari, ia naştere, conform legilor psihologice, reprezentarea despre [o singura12 lunle con1u nă pentru noi toţi şi credinţa en1pirică oarbă în existenţa ci. Să 1 2

În A În A

nu nu

este sc ris cursiv. este scris cursiv.

A 2 05 B 205 I-I 2 0 8


290

A 206 B

206

I 1 209

P R O L E G O M E N E LA L O G I CA PURĂ

se ţină însă seama că această lume nu este pentru fiecare exact aceeaş i ; ea nu este astfel decât în mare şi numai întrucât p osibilitatea reprezentărilor şi acţiunilor comune este ga·rantată p ractic şi într-o manieră suficientă. Ea nu este aceeaşi p entru omul con1un şi pentru cercetătorul ştiinţific ; pentru primul, lun1ea este o conexiune de fapte de o regularitate doar aproxinla­ tivă, străbătută de mii de contingenţe, p entru celălalt, ea este natura p ătrunsă de o legitate absolut riguroasă. A arăta car·e sunt căile şi mijloacele psihologice prin care această idee a u nei lumi, ca obiect al experienţei, se dezvoltă şi se itnpune, idee suficientă pentru nevoile vieţii p ractice (pentru autoconservare ), este desigur o întreprindere de o tnare importanţă ştiinţifică ; la fel, ca urn1arc imediată, este important a arăta căile şi mij­ loacele psihologice prin care se forn1ează în spiritul cer­ cetătorilor ştiinţifici şi al generaţiilor de cercetători ideea adecvată obiectiv a unei unităţi riguros lcgice a experienţei, cu conţinutul ci ştiinţific ce se În1bogăţeşte în p ermanenţă. Dar toată această cercetare nu contează din punct de vedere epistemologie. Ea p oate fi de folos teoriei cunoaşterii cel mult indirect, anume în scopul unei critici a p rej udecăţilor epistemologice care ţin într-adevăr doar de 1notive psihologice. Problema nu este cum ia naştere experienţa, naivă sau ştiinţifică, 1 1 ci care este conţinutul p e care trebuie să-I aibă p entru a fi o experienţă valabi]ă obiectiv ; întrebarea este : care sunt elementele şi legile ideale care întemeiază o astfel de valabilitate obiectivă a cunoaşterii reale (şi, n1ai larg, a cunoaşterii În g enere) 1 şi cum trebuie Înţeleasă de fapt funcţia acestei Întemcieri. Cu alte cuvinte : nu ne i nteresează devenirea Ş I n1odificarea rcprczentării


PRINCIPIUL ECONOMIEI GÂNDI RII ŞI LOGICA

291

despre lun1e, ci dreptul obiectiv prin care reprezentarea despre lume de care dispune ştiinţa se opune oricărei alteia, prin care susţine că lumea ei este lumea obiectiv adevărată. Psihologia vrea să explice intuitiv [einsichtig erklăren] în ce manieră se formează reprezentările despre lume ; ştiinţa despre lume (ca o chintesenţă a diferitelor ce este lumea realiter, ca lume adevărată şi reală ; însă teoria cunoaşterii vrea s ă înţeleagă intu itiv [einsichtig verstehen] în ce rezidă posib ilitatea cunoaş terii intu itive a realului [ die M âglichkeit einsichtiger Erkenntnis des Realen] şi posibilitatea unei ştiinţe şi a unei cunoaşteri în genere, din punct de vedere obiectiv-ideal. § 56. Continuare: ucrtEpov 1tp6-tEpov - sofismul

ce se produce la fundarea domeniului pur al logicii prin recurs la economia gândirii

Aparenţa că avem de-a face, în cazul p rincip iului cconotniei, fie cu un principiu epistctnologic, fie cu unul psihologic provine în principal din confuzia din­ tre datul real şi ceea ce este ideal logic, unde ultin1ul este presupus fără să ne dăm seama în primuL Recu­ noaştem intuitiv [einsichtig] că scopul suprem ş i tendinţa justificată ideal a oricărei explicaţii care vrea să depăşească simpla descriere este să ordoneze faptele "oarbe" în sine ( mai întâi faptele unu i domeniu deli­ mitat conceptual) sub legi cât mai generale posibil şi să le unifice, în acest sens, cât 1nai raţional posibil. Aici, sensul expresiei "cât mai mult posi bil" al funcţiei "unificatoare" este pc deplin clar : este idealul raţio­ nalităţii radicale şi atotcuprinzătoare. Dacă tot ceea ce


P R O L E G O M E N E LA L O G I CA

292

PURĂ

este real se ordonează după legi, atunci trebuie să fie dată o totalitate foarte mică de legi, cât mai generale A 207 posibil şi independente deductiv unele de celelalte, JJ B 207 [din care pot fi derivate] 1 toate celelalte legi printr-o deducţie pură. Aceste "legi fundamentale" sunt atunci H 2 1 0 legile care acoperă cât mai mult p osibil / şi care sunt cele mai productive ; cunoaşterea lor produce absolut cea mai mare cunoaştere [Einsicht] a domeniului respectiv, ele permit să obţinem o explicaţie despre tot ceea ce este în genere susceptibil de a fi explicat (unde este presupusă desigur, într-o manieră idcalizantă, o capa­ citate nelimitată a deducţiei şi a subsumării). Astfel, axiomele geometrice, ca legi fundamentale, explică sau acoperă totalitatea faptelor spaţiale ; fiecare adevăr ge­ neral despre spaţiu ( cu alte cuvinte, fiecare adevăr geometric) este supus prin aceste axiome unei reducţii evidente la temeiurile lui explicative ultime. Acest scop, respectiv principiu al celei mai mari ra­ ţionalităţii posibile apare astfel intuitiv [einsichtig] ca fiind cel mai înalt p rincipiu al ştiinţelor raţionale. Este evident că cunoaşterea legilor mai generale, cum sunt cele pe care le posedăm dej a în anumite cazuri, este într-adevăr lucrul cel mai de dorit, tocmai pentru că ele [trimit]2 1a temeiuri mai profunde şi mai cuprinză­ toare. Dar este clar că acest principiu nu este unul bio­ logic sau doar de economie a gândirii, ci mai degrabă unul pur ideal şi, În plus, un principiu normativ. Prin urmare, el nu poate fi redus nici pe departe la (sau interpretat în) termenii vieţii psihice şi ai vieţii în co­ munitate a umanităţii. A identifica tendinţa către o 1 A : [la care

2 A:

tri mit]. [ar trimite].


PRINCIPIUL ECONOMIEI GÂNDIRII ŞI LOGICA

293

raţionalitate cât mai mare posibil cu o tendinţă biolo­ gică de adaptare sau a o deduce din ea şi a o încărca apoi cu funcţia unei forţe psihice fundamentale - aceasta este o sumă de absurdităţi ce îşi află o paralelă numai în interpretările psihologiste greşite ale legilor logice şi în conceperea lor ca legi ale naturii. A spune că viaţa noastră psihică este condusă de facto de acest principiu contrazice de asemenea adevărul manifest ; gândirea noastră reală nu este ceva care să decurgă conform ele­ mentelor ideale - ca şi cum ceea ce este ideal ar fi în genere ceva de genul forţelor naturii. Tendinţa ideală a gândirii logice ca atare Il este de a se orienta spre raţionalitate. Economistul gândirii (sit venia verbo) face din aceasta o tendinţă reală radicală a gândirii omeneşti, o întemeiază pe principiul vag al economiei forţelor şi, în cele din urmă, o întemei ază pe adaptare ; astfel crede el că a explicat regula ce spune că trebuie să gândim raţional, că a explicat în genere valoarea şi sensul obiectiv al ştiinţei raţionale. 1 Fără îndoială că este pe deplin îndreptăţit să se vorbească despre economia în gândire, despre "unificarea", în spiritu l economiei gândirii, a faptelor prin propoziţii generale, a generalităţilor mai j oase prin cele mai înalte etc. Dar acest discurs îşi câştigă întemeierea numai p rin comparaţia gândirii reale cu norma ideală recu­ noscută intuitiv [einsichtig], nonnă care este în conse­ cinţă np6-tEpov 'tft q>OOEt. Valoarea ideală a normei este presupoziţia oricărui discurs cu sens despre economia gândirii, deci nu este un rezultat posibil al u nei explicaţii furnizate de teoria despre această economie. Noi măsurăm gândirea emp irică prin raportare la cea ideală şi constatăm că prima decurge efectiv, într-o

A 208 B 208

II 2 1 1


294

PROLEGOM E N E LA L O G I CA P U RĂ

anun1ită proporţie, ca şi cum ar fi condusă intuitiv [einsichtig] de principiile ideale. Î n consecinţă, vorbim pe drept despre o teleologic naturală a organizării. noastre spirituale ca despre o structură a acesteia, în conformitate cu care reprezentarea şi j udecata noastre decurg în mare (anume suficient pentru susţinerea me­ die a vieţii), ca şi cum ar fi reglementate logic. Excep­ tând p uţinele cazuri de gândire cu adevărat intuitivă [ einsichtigen Denkens ], gândire a nu prezintă în sine garanţia valabilităţii logice, nu este în sine ordonată teleologic intu itiv [einsichtig], sau o rdonată indirect, printr-o intuirc [Einsicht] precedentă. Dar din punct de vedere factual, ea p rezintă o anumită raţionalitate aparentă, astfel că noi, economiştii gândirii, rcflectând asupra căilor gândirii empirice, putem să demonstrăm intuitiv [einsichtig nachweisen J că astfel de modalităţi ale gândirii trebuie să livreze în genere rezultate care coincid - într-o medic grosicră cu cele riguros logice ; aşa cu n1 an1 discutat n1ai sus . Recunoaşte1n p rin urn1are acel ucr-rEpov np61Epov.a Î nainte de orice 11 economic a gândirii trebuie să cunoaş­ tern d eja idealul, trebuie să ştim spre ce tinde ş tiinţa idealiter, ce sunt idealiter conexiunile lcgice, principiile şi legile derivate etc., şi care este funcţia lor ; abia apoi vom putea discuta şi evalua funcţia cunoaşterii lor sub aspectul economici gândirii. Cu siguranţă, dispunem de anumite concepte vagi despre aceste idei chiar înainte de cercetarea lor ştiinţifică, astfel că, înainte de construcţia unei ştiinţe a logicii pure, poate fi vorba -

A 209

B

209

·' Sofismul în care demonstraţia recurge la o p ro p oziţie care buie ca însii.şi d emonstrată.

tre­


PRINCIPI UL ECONOMIEI G Â NOIRII ŞI LOGICA

295

şi despre economia gândirii. Dar prin aceasta, esen­ ţialul situaţiei de fapt nu se schimbă, logica pură p recede prin s ine orice economic a gândirii ş i rămâne un nonsens să întcmcicm prima pc ultima. Î ncă ceva. Desigur, orice exp licaţie şi înţelegere şti­ inţifică decurge 1 şi după legi psihologice, după cum decurge ş i În sensul economici gândirii. Este însă o greşeală dacă se crede din acest motiv că se poate nivela diferenţa dintre gândirca logică şi cea naturală, că se poate prezenta activitatea ştiinţifică ca o simplă "conti­ nuare" a activităţii naturale, oarbe. Se poate vorbi oricât despre teorii " naturale ", aşa cum se vorbeşte despre teorii logice, deşi nu fără anumite riscuri . Nu trebuie însă să se treacă cu vederea că teoria logică, în adevăratul sens al cuvântului, nu realizează nici pc departe acelaşi lucru pc care îl realizează cea naturală, nici măcar pc un nivel mai înalt. Ea nu arc acelaşi scop - sau mai degrabă : ea este cea care arc un scop, pc care noi doar îl introducem ap oi în "teoria naturaLi" . Aşa cum am arătat mai sus, noi măsurăm prin raportare la teoriile logice, singurele care trebuie nun1itc astfel la modul propriu, anun1ite p rocese naturale (ceea ce înseamnă aici neintuitive [uneinsichtige] ) ale gândirii, pc care nu le nu n1im teorii naturale decât pentru că produc rezultate psihologice care sunt ca şi cum ar rezulta logic din gândirca intuitivă [einsichtigem Denken ], ca ş i cum ar fi cu adevărat teorii. Prin această denumire, cădem însă involu ntar În greşeala de a atribui proprietăţile esenţiale ale teoriilor adevărate celor "naturale", de a vedea elcn1cntul teoretic propriu-zis ca fiind, aşa-zicând, inclus în ele. 1 Oricât d e multă asemănare ar putea să prezi nte aceste teorii

I-I 2 1 2

A

210


296 B 210

I -I 2 1 3

P R O L E G O M E N E LA L O G I CA P U R Ă

naturale, ca procese psihice, cu teoriile adevărate, 1 ele rătnân totu ş i esenţial diferite. Tcori a logică este teorie pc temeiul conexiunii necesare şi ideale care o guver­ nează ; În schitnb, ceea ce nun1im aici teorie naturală este o desfăşurare de reprezentări sau de convingeri co n tingen tc fără o conexiune intuitivă [einsichtigen], fără o forţă unificatoare, dar de o oarecare utilitate n1edic, din punct de vedere practic, ca şi cum ar avea la b ază ceva de genul unei teorii. Greşelile acestei direcţii ce pledează pentru econo­ mia gândirii se nasc În cele din urmă din faptul că in­ ter cs u 1 de cunoaştere al reprezentanţilor ei - ca şi al psihologiştilor în genere - rămâne ataşat de latura cn1piristă a ştiinţei. Î ntr-o anu mită măsură, ci nu văd pădurea din cauza copacilor. Ei se ocupă cu trudă de ştiinţă ca fcnotncn biologic şi nu observă că nu ating deloc problema cpistcn1ologică a ştiinţei ca unitate ide­ ală a adevărului obiectiv. V echca teorie a cunoaşterii, pentru care idealul era încă o problemă, este pentru e i aberantă ; 1 ca nu ar putea fi detnnă să devină obiectul unei preocupări ştiinţifice decât într-un singur mod : anutne pentru a detnonstra fu ncţia sa relativă de econon1ic a gândirii, pc o treaptă mai joasă de dezvoltare a filozofici. Dar cu cât suntetn n1ai an1eninţaţi ca acea­ stă apreciere a problen1clor şi a direcţiilor principale ale teoriei cunoaşterii să devină o modă filozofică, cu atât mai mult este necesar ca cercetarea 1 să i se opu nă, şi cu atât 1nai tnult este nevoie totodată ca, printr-o dis­ c u ţie cât de vastă posibil a controverselor principiale, şi, în particular, p rintr-o analiză cât de pătrunzătoare 1 În A urmează : [austeră] .


PR I NCIPIUL ECONOMIEI GÂNUIRII ŞI LOGICA

297

posibil a direcţiilor de gândire fundan1cntal diferite, în sfera realului şi a idealu lui, să prcgătin1 drutnul pentru acea clarificare intuitivă [einsichtige Klarung], care este presupoziţia fund an1cntării definitive a filo­ zofici. Scrierea de faţă speră şi ca să contribuie cu ceva la această sarcină.


CAPITOLUL X

Încheierea consideraţiilor critice

H 2 14 A 211 B 211

§ 5 7. R eflecţii cu privire la interpretările

evident greşite ale contribuţii/ar noastre logice Cercetările noastre de până acum au fost cu precădere critice. Credem că am demonstrat prin ele lipsa de susţinere a oricărei forme de logică cmpiristă sau psihologistă, oricun1 ar fi ca configurată. Logica în sensul unei metodologii ştiinţifice îşi arc fundamentele sale prime în afara psihologiei. Ideea u nei "logici pure", ca ştiinţă teoretică, independentă de orice empiric, deci şi de psihologic, ştiinţă care face cu putinţă, ca în prin1ul rând, o tehnică a cunoaşterii ştiinţifice (logica în sensul comun teoretica-practic), această idee trebu ie admisă ca valabilă, iar sarcina itnpcrioasă de a o edifica în independenţa sa trebuie să fie abordată cu seriozitate. - N c este oare pern1is să ne n1ulţun1În1 cu aceste rezultate, mai mult, putem oare spera ca ele să fie considerate rezultate ? Să se fi străduit oare logica tirnpurilor noastre În van într-o direcţie greşită ­ această ştiinţă sigură de succesele ci, care a fost elaborată d e cercetători atât de însemnaţi şi rccotnpensată printr-o recunoaştere atât de răspândită ?•': 1 Cu greu ,., Atu nci când O. Ki.ilpe spune desp re logică ( J:'inleitung in die Philosophie, 1 8 95, p. 44) că este : "fără îndoială, nu numai u na dintre

J 1 215


300 A

212 B 212

PROLEGOMENE LA LOGICA

PURĂ

se va adn1ite aşa ceva. Il Este posibil ca, în discutarea proble1nelor de p rincip iu, critica idealistă să provoace

discipli nele fi lozofice cel mai bine dezvoltate, ci şi un.1 d intre cele m a i si gu re şi mai definitive" este posibil sii fie corect ; dar în evaluarea la ca re am ajuns cu p ri vire la siguranţa şi caracterul închis al logicii, din punct de vedere ştiinţific, ar trebui să consider aceasta totodată ca un s i m ptom (A : [indicatorl ) p entru ni velul sc ăz u t al filozofici ştiinţ�/ice din zilele n o a stre. Şi aici aş vrea să adau g Întrebarea : nu ar trebui totu şi să fie posibil s.'l prcg<.1 tim pu ţ in câte puţin sfârşitul B 2 1 2 aces tei st.i.ri de lucruri triste dacă Î n t reaga 1 e nergic a gândirii ştiinţifice A 2 1 2 s-ar o rienta spre 1 rezolvarea definitivă a p ro b leme lor ce pot fi formu­ late clar şi care pot fi mai î n tâi rezolvate cu certitudine, oricât de re­ strânse, anoste şi po a t e c h i a r li p sit e de ori c e interes ar pu tea ele să pară, considcr.1tc în şi pentru sine ? Este însă evident şi fără a l te com­ pletări că lucru l acesta priveşte În p ri m ul rând logica pură şi t eo r i a cu noaşterii. Di sp u n em aici din abundenţă de muncă exactă, care a b o r d ea ză pro b le m ele cu siguranţă şi care este făcut;'\ o d a tă pentru totdca.u iu. Trebuie numai să ap e lă m la ca. "Ştiinţele exacte" ( pr i n tre care vor se v o r număra într-o zi cu siguranţă şi di sc i p l i nel e nu mite m ai sus) datorează şi e le întreaga lor m ăre ţi e acestei modcstii c are se mulţu me ş te cu puţin şi care, pentru a fo losi o e xp res ie cunoscută, "îşi c once n trea ză întreaga lor p u t ere în punctele cele mai mici". Punc­ tele de început, care sunt de mică im p o r t a nţă din perspectiva între­ gului, se dovedesc a fi întotdc,nm,1 b azele marilor prog res e, dar numai cu c o nd i ţia să fie s i g u re . Această convingere este dcj .1 activ,'\, cu sigu­ ranţă, peste tot În filozofic ; dar, aşa cum am învăţat să văd lucrurile, ca este activă de cele mai m u l t e ori în direc ţi a gr e ş i t ă, şi anume astfel încât cea mai bună energic ştii nţifică e s t e acordată psihologiei psihologiei ca ş ti i nţ ă explicativă a n a t u rii, de care filozofia nu este i nteresată mai mult sau altfel de cât este intercsat<1 de ştiinţele d es p r e p roc esele fizice. Tocmai acest lucru nu vor s;1 -l accepte psihologiştii ; s e vorbeşte chiar d e sp re marile progrese obţinute tocmai c u privire la fu n J a rc a psihologit:.'i a disciplinelor filo z o fice. La fd stau lucrurile şi în l o gi că . Dacă În ţ ele g corect, acesta este o c o n c ep ţ i e foarte răspândită asupra l u c r u ri l o r, c o n c e p ţi e căreia Elscnhans i-a dat ex p r esie de c u r ând p ri n cu vin tele : "Dacă logica de astăzi tratează cu un succes cres când p ro bleme l e lo gi c e, ca d atorează aceasta înainte de t o ate aprofundării p s i ho l o gi c e a obiectului ci." (leitschrift fur flhilosophie, voi. 1 09 [ 1 896 ], p. 203 ) Probabil că la fel aş fi vorbit şi cu înaintea cercetărilor de faţ ă, res p e ct i v înainte de a cunoaşte di fi­ cult.1ţilc de nctrccu! la care m-a condus c oncepţ ia psihologistă in filo­ zofia matematicii. I nsă acum, când am reuşit să înţeleg pc baza celor


ÎNCHEIEREA CONSIDERATI ILOR CRITICE

301

un s cntin1cnt d e disconfort ; dar pentru cei n1ai n1ulţi este suficient să arunce o privire asupra n1ândre i scrii de opere importante, de la M ill la Erdmann J şi Lipps, A 2 1 3 pentru a restabili încrederea ezitantă. Se va spune că trebuie să existe totuşi J tnijloace pent1u a rezolva cu mva Ii 2 1 .l aceste argumente şi de a le pune în acord cu coEţÎnutul ştiinţei atât de înfloritoare, iar dacă nu, este pusibi 1 atunci să fie vorba doar despre o reevaluare episterno-logică a ştiinţei, 1 reevaluare care, deşi nu l ipsită de in1- I 1 2 1 6 portanţă, nu va avea totuşi consecinţa revoluţionară de a suprima semnificaţia ci esenţială. Se va spune în orice caz că unele chestiuni trebuie conccpu te rnai exact, că u nele exp uneri izolate tnai puţin prudente trebu ie lirnitate convenabil sau că ordinea cercetărilor va trebui modificată. Este posibil într-adevăr să conteze acţiunea în sine de a stabili cu precizie cele câteva principii pur logice şi de a le separa de expunerile ernpirico-psihologice ale tehnicii logice. Cu astfel de idei s-ar putea declara mulţtuniţi aceia care simt forţa argu1nentării idealiste dar nu posedă curajul necesar al consecinţelor. Restructurarea radicală prin care logica, în concep­ ţia noastră, trebu ie să treacă ar putea de altfel să se m a i clare temeiuri ca rac t e rul eronat al acestei concepţii, p o L într-,H.le­ văr să mă hucur de dezvoltarea al tfe l foarte p romiţ;l_toarc a psiholog iei stiintificc si să-i p st rez i nteresul cel mai viu, în.s;1 n u c.t cinL·v.1 c.1rc ştc ptă d la ca p rop riu - z i s explicaţii Pentru a nu provoca o neînţelegere totală asupra a ceea ce v re.m să s pu n , L rc h u i c to tu i să

� ;

ă

filozofice.

ş

ad au g [ d cu difcrcnţicz clar între psih ol ogia cmpiric.:t .�i fenomenologic, care serveşte pri mei ca fun d am en t (după nun şi cri t i c i i cu noa ş t erii, dar în cu totu l al tă m an ie ră ) ; ultima este Înţclc,"ts;1 ca o teorie pură despre ese n ţa trăiri lor] (A : [ d cu d i sti n g fcnomcnologia dcscriptivă a experienţei interne, care st;l la baz,1 psiholo�i ci emp i rice şi totodat<1, dar în cu totul alt mod , la ba/.,1 criticii cunoa� tcriiJ ). A c ea s ta va a pă rea cu claritate în [al d oilea volum al ] ( A : [a doua p ar te a ] ) acestei s cri e r i .


3 02

PROLF.GOMENE LA LOG ICA PURĂ

loveasc1 deja de ant i patic şi neîncredere, pentru faptul că ca poate să pară cu uşurinţă, mai ales la un exan1cn s u p erficial, ca fiind o simplă reacţie. Că nu se intenţio­ nează aşa ceva, că restabilirea legăturilor cu ten dinţele îndre p tăţ ite din filozofia tnai veche nu vrea să reali z ez e

restituire a logicii tradiţionale, aceasta ar fi trebuit să rciasă oricUin la o privire tn ai atentă a conţinutului analizelor noastre ; prea n1ultă sp era n ţă nu putctn pu­ ne însă în ideea că prin astfel de indicaţii reuşim să dc­ păşinl întreaga neîncredere şi să prcvcnin1 interpretarea gresită a intentiilor noastre. , ', o

§ 5 8. Punctele noastre de convergenţă cu mari gânditori din trecut şi, pentru început, cu Kant A 214 B 214

1 f 217

Nici îrnprcjurarca că putctn să apcl ăn1 la autoritatea unor mari gânditori precu m Kant, Hcrbart J şi Lotze şi, înaintea lor, Leibniz nu ne p oate veni în ajutor, date fiind p rejudecăţile care don1ină. J Ba chiar, ar putea con­ tribui nui degrabă b consolidarea neîncrederii. D i ntr-un punct de vedere gen e r al, sunten1 trin1işi la separarea kantiană a logicii p ure de cea a plicată . Î ntr- adevăr, putem să fin1 de acord cu ceea apare la pri tna vedere în opi n iile sale referitoare la ace ast ă se­ parare. Cei drept, numai cu anun1ite precauţii adecvate. D e cxe tnplu, / nu votn accept a, desigur, ca facu ltăţi ale sufletului în sens pro p riu acele concepte tnitice şi de r utante la care Kant ţine atât de mult şi pc care le foloseşte c hiar În legătură cu distincţia în chestiune, tnă refer la conceptele de intelect şi raţiune. Intelect sau raţiune, ca facultăţi ale un u i anumit cotnportamcnt nornul al gândirii p resupun, În conceptele lor, logica p u ră - care defi neşte chiar normalul - şi astfel, dacă


ÎNCH EIEREA C O NSIDE KATII L O K CRITI C E

3 03

an1 recurge la ca la rnodul serios, nu <1111 fi rnai inteli ­ genţi decât dacă an1 dori să explicătn, în cazul analog, arta dansului prin facultatea de a dansa ( i.e. facultatea de a dansa artistic), arta picturii p rin facultatea de a picta etc. Noi luăm termenii de intelect şi raţiu ne n1ai degrabă ca s impli indici de orientare către "fonna gândirii" şi legile sale ideale pe care logica trebuie să le adopte, în opoziţie cu psihologia cn1pirică a cunoaş­ terii. Astfel, ab ia după limitări, interpretări şi dctcr­ minări mai p recise de acest fel ne sirnţirn aproa p e de teoriile lui Kant. Î nsă nu ar trebui ca tocn1 ai acest acord să conducă la cornprorniterea concepţiei noastre despre 1ogic1 ? Logica pură (care ar fi propriu-zis doar ştiinţă) trebuie să fie după Kant "scurtă şi aridă" , " aşa cutn o cerc expunerea metodică a unei teorii elementare a intelec­ tului".�·: Toată lumea cunoaşte prelegerile kanticne editate de Jăsche şi ştie în ce grad îndoielnic J corespund ele acelei exigenţe caractct-is ticc. Să fie această l o g ic ă , a cărei insuficienţ<'i este de nedescris în cuvi nte, nlodelul spre care să tindctn ? 1 Nitncni nu va dori să [se fam iliarizczc] 1 cu ideea aces tei redu ceri a ş ti i n ţei la concepţia logicii aristotclico-scolasticc. Şi spre această idee se pare că ne îndrcptătn, cum ne învaţă Kant însuşi, când spu ne că logica ar avea după Aristotel caracteru l u n ei ş t iinţe înc hise. E la b o rarea scolastică a silogisticii, introdusă de câteva dctermi n;1 ri conceptuale expuse soletnn - nu este toctnai o perspectivă înălţătoare. ,., Kn'tik dcr reincn Vanunji, I: i nlci t un� Logik, l, \V\F, I brt cnsteinh, I I I , p . H J . 1 A : lfic asociat l -

zur

t ran ..;zcndcnta lcn

A 2 15

B 215


P R O L E G O M E N E LA L O G I C A P U R Ă

3 04

I l 218

La aceste lucruri vom r ăspund e d e si g u r : faptul că ne simţim n1ai a p roap e de conc e p ţ i a d e spre l o g ică a l u i K a n t d ecât d e c e a a lui Mill j sau Si gwart nu în­ seamnă că ap.robăn1 întregul con ţ i n u t al ac e s t e i a , nici configu rarea conc re tă pc care K a n t a dat-o ideii sale despre o log i c ă pură. Suntern de acord cu Kant î n te n­ d i n ţa pr i ncip a l ă, nu cons i d e r i n1 însă că a înt revăzu t cu c l a r i t a t e esenţa disciplinei în cauză şi că a expus-o confonn sen1n ificaţiei s ale adecvate.

§ 59. Punctele de convergenţă cu Herbart şi Lotze S u nte n1

tnai aproape de altfel de Herbart decât de Kant, şi În pr i ncip al p entru că la e l iese În relief cu n1ai tn a re claritate şi e st e luat [exp lici t] ' în cons i d e ra r e în dife r e nţ a dintre domeniul pur logic şi cel psihologic un p unct cardinal efectiv hotărâtor în această privinţă, a nun1e obiectivitatea "conceptului" , adică a reprezen­

tării în sens pur logic. "Orice lucru gândit"

se s p u n e d e e x e n1p l u în opera sa p r i nc ip al ă de p sihologic�·: - "co n side r a t ex­ clusiv în ceea c e prive ş te calitatea sa, este un concep t î n s ens u l logic a l cuvântului." Aici "nu contează subiec­ tul gânditor ; u nui astfel de subiect nu îi pot fi at ribu ite concepte decât în sens psihologic, pe când conceptul d e om, / conceptul de tr i un g h i etc. nu ap a r ţ i n nimănui în mod p a r t icul a r Î n g en e r a l, fiecare concept există în înţ e l e s l o g i c numai o singură dată; c e e a ce nu ar fi cu p u ti n ţă dacă numărul conceptelor ar c r e ş te J odată -

­

A 216

.

H 2 1 ()

1

Comp letare

,., I fEKBA R· r,

urigi n.1L1, p. 1 75 ) .

în B .

Jlsychologie als Vl/isst:mchr4t,

I l,

§ 1 2 0 ( ediţia


ÎNCHEIEREA CONSI DERA ŢI I LOR CRITICE

305

cu numărul subiecţilor ce ş i repre z int ă aceleaşi con­ cepte._sau chiar cu nun1 ă ru l diferitelor acte de gândire prin care, psihologic vorbind, un concept este p rodus şi exprimat." Citim astfel mai d eparte (în acelaşi para­ graf, loc. cit. ) : "Acele entia a l e vechii filozofii nu sunt, nici chiar la W olff, nin1 ic altceva decât concepte în sens l o g ic [ .. ] Chiar şi vechiul p rincipiu essentiae rerum sunt immutabiles se plaseaz ă în acest context. El nu exprimă decât id e ea următoare : conceptele sunt ceva complet atemporal; acelea dintre ele care sunt adevărate în toate raporturile lor logice, în consecinţă şi propozi ţ iile şi raţionamentele ştiinţifice forn1atc din ele, su nt şi rămân adevărate, atât pent;u cei vechi cât şi pentru noi 1 - în cer ca şi pc p ământ Insă conceptele, luate în acest sens care spu ne că ele oferă o cunoaştere comună pentru to ţ i oan1enii şi toate tin1purilc nu au în sine nin1ic psihologic [ ... ] Din punct de vedere psi­ hologic, un concept este acea reprezentare care are ca reprezentat al său conceptul în semnificaţia sa logică ; sau p rin care reprezentatul (ceea ce trebuie rcpt·ezentat) este cu adevărat reprezentat. Î n acest sens, fiecare are într-adevăr conceptel e sale, pentru sine ; Arhi nledc cerceta p r o priul său concept de cerc şi Newton la fe l , pc al lu i ; acestea erau două concepte în sens psihologic, deşi din punct de vedere logic nu este decât u n ul singur pentru toţi matematicienii." Analize asen1 ă n ă toarc găsim în a doua sec ţ iune a tratatului Introducere în filozofie. C h iar prin1a pro­ poziţie sună astfel�·: : Ideile noastre luate în ansan1blu pot fi considerate din două perspective ; în parte ca -

.

.

,

-

"

-;, H ERBA RT, {,ehrbuch zur Einleitung in die PbilosophieS, § 34, P· 77.

1

I 21Y


P R O L E G O M E NE LA LOG I CA P UR Ă

30 6

activităţi ale spiritului nostru, în parte din punct de vedere a ceea ce este gândit prin ele. Î n ultima privinţă, ele se numesc concepte, cuvânt care, în măsura în care denumeşte ceea ce este conceput, impune abstractizare, într-o manieră prin care reuşim să obţinem, să produ­ cein [şi] l să reproducem ideea." Î n § 35 loc. cit., Herbart neagă că două concepte pot fi perfect identice ; căci în acest caz, "nu s-ar deosebi în privinţa a ceea ce este gânA 2 1 7 dit prin ele, ele nu s-ar deosebi astfel ! absolut deloc în calitatea lor de concepte. Dimpotrivă, gândirea unuia şi aceluiaşi concept poate fi repetată de multe ori, proB 2 1 7 dusă şi evocată cu ocazii foarte diferite, 1 realizată de ne­ numărate fiinţe raţionale, fără ca prin aceasta conceptul să se multiplice." El cerc într-o notă "să se reţină bine că conceptele nu sunt nici obiecte reale, nici acte ve­ ritabile ale gândirii. Ultima eroare este şi astăzi pre­ zentă ; ca urmare, unii consideră logica drept o istoric naturală a intelectului şi cred că pot recunoaşte în ea legile şi formele gândirii înnăscute, lucru prin care psihologia este comp romisă." Î n alt loc�·: se spune : "Dacă pare necesar, se poate dovedi printr-o inducţie completă că nici o s ingură teorie, dintre toate teoriile ce aparţin incontestabil logicii pure, de la opoziţii şi subordonări ale conceptelor până la sorite, nu pre­ supune ceva de ordin psihologic. Logica pură are de a face în întregime cu condiţiile a ceea ce este gândit, ale conţinutului reprezentărilor noastre (deşi nu în mod special cu acest conţinut) ; dar nicăieri cu activitatea gândirii, nicăieri cu posibilitatea psihologică, deci metafizică a acesteia. Doar logica aplicată arc nevoie 1 A: (sau].

'�·

Psychol. als Wiss. , § 1 1 9 (ed iţia originală II,

p.

1 74 )

.


ÎNCHEIEREA CONSIDERATIILOR CRITICE

307

de cunoştinţe psihologice, la fel ca morala aplicată, j şi anume în n1ăsura în care trebuie examinată, conform naturii sale, materia care se doreşte să fie structurată cot;forrn prescripţiilor date. " Intâlnim în această privinţă multe analize instruc­ tive şi in1portante, pe care logica modernă mai degrabă le-a ignorat decât să le examineze cu seriozitate. Nu dorim însă ca această trimitere la autoritatea lui Her­ bart să fie Înţeleasă greşit. Ea nu înseamnă câtuşi de puţin întoarcerea la ideea şi modul de tratare al logicii pe care Herbart a avut-o în vedere şi pc care a realizat-o într-o manieră atât de ren1 arcabilă competentul său elev, Drobisch. Cu siguranţă că Herbart are un mare merit n1ai ales cu privire la punctul expus mai sus, prin sublinierea idealităţii conceptului. Chiar şi fonnularea conceptului său de concept trebuie j apreciată, fie că suntem de acord sau nu cu terminologia sa. Pe de altă parte, mie îmi pare că Herbart nu a trecut dincolo de anun1ite intuiţii total izolate şi încă imperfect nlaturizate, j şi că a cornpromis total intenţiile sale cele n1ai bune prin n1ulte idei false, care au devenit din păcate foarte influente. Dej a faptul că Hcrbart nu a remarcat echivocul fundamental al unor expresii precum conţinut, obiect reprezentat, obiect gândit - echivoc indus prin faptul că ele desemnau pe de o parte semnificaţia ideală iden­ tică a expresiilor corespunzătoare şi pe de altă parte elementul obiectiv reprezentat în fiecare caz - a avut efecte nocive. Din câte văd cu, Herbart nu a pronunţat singurul lucru care ar fi putut să clarifice în determi­ narea conceptului de concept, anume : concep tul sau reprezentarea în sens logic nu este nin1ic altceva decât semnificaţia identică a expresiilor corespunzătoare.

11 220

A 21g

B

21x


308

H

22 1

A 219

B

219

PROLEGOM ENE LA L O G I CA P URĂ

Mai importantă este însă eroarea fundamentală prin care Herbart stabileşte esenţialul idealităţii con­ ceptului logic în normalitatea sa. Lui Herbart îi scapă astfel sensul idealităţii adevărate şi autentice, al unităţii semnificaţiei în multiplicitatea dispersată a trăirilor. Se pierde tocmai sensu l fundamental al idealităţii, sens conform căruia idealul şi realul sunt separate1 prin­ tr-un abis de netrecut, iar sensul de normalitate ce-i este substituit produce confuzie în sfera concepţiei logice l fundamentale.�·· Î n corelaţie strânsă cu cele de mai sus stă faptul că Herbart crede că a găsit o formulă salvatoare atunci când opune logica Înţeleasă ca morală a gândirii psihologiei, Înţeleasă ca istoric naturală a intelectului.�·· �·· El nu are nici o idee despre ştiinţa teo­ retică pură ce se ascunde în spatele acestei morale (la fel şi în cazul moralei în sens comun) şi încă mai puţin despre sfera şi limitele naturale J a l e acestei ştiinţe şi despre unitatea ei intimă cu matematica pură. Astfel, reproşul de insuficienţă atinge în mod justificat, în această privinţă, şi logica lui Herbart, la fel cum atingea logica lui Kant şi 1 logica aristotelico-scolastică, chiar dacă se arată superioară în altă privinţă, prin obiş­ nuinţa unei cercetări exacte, ce se derulează de la sine şi pe care a cultivat-o în sfera ei restrânsă. Î n strânsă rela­ ţie cu acea eroare fundamentală se află şi confuzia căreia îi cade pradă teoria herbartiană a cunoaşterii, teorie ce se arată total incapabilă să recunoască problema, 1 În A urmcaz;\ : [ca] . ,., Cf în legAtură cu această tem;\ capitolul despre unitatea spc­ ciilor în (vol umul al doilea! ( A : [partea doua] ). ,."., 1-IERRART, Lehrbuch zur Psychologie\ § 1 80, p. 1 2 7 a ediţiei speciale, 1 882.


Î NCHEIEREA CONSIDERAŢII LOR CRITI C E

309

care doar pare să fie atât de profundă, a armoniei dintre derularea subiectivă a gândirii logice şi gândirea reală despre realitatea exterioară, în ceea ce este, anume o falsă problemă născută din lipsă de claritate, aşa cum vom dovedi mai târziu. Toate acestea sunt valabile şi pentru logicienii din sfera de influenţă a lui Herbart, în special pentru Lotze, care a preluat câteva dintre sugestiile lui Herbart, le-a aprofundat cu mare subtilitate şi le-a dezvoltat mai departe într-o manieră originală. Lui îi datorăm mult ; dar constatăm din păcate că şi frumoasele sale strădu­ inţe au fost distruse prin confuzia herbartiană dintre idealitatea [specifică] 1 şi idealitatea normativă. Opera sa logică principală, oricât de bogată în idei [originale]2 şi demne de un gânditor profund, devine prin aceasta o încrucişare hibridă şi lipsită de armonie dintre logica psihologistă şi logica pură. •': 1

1 1 222

§ 60. Punctele de convergenţă cu Leibniz L-am numit mai sus şi pc Leibniz printre marii filozofi la care trimite concepţia despre logică apărată aici. Faţă de el ne aflăm relativ cel mai aproape. Chiar ş i convingerile logice ale lui Herbart le simţim mai aproape de noi, 1 faţă de cele ale lui Kant, numai în 1 A: [aşa-zicând platonică]. Modificarea în B corespunde .,Recti­ ficărilor" la A. 2 A : [extrem de remarcabile]. ,., [Critica teoriei cunoaşterii a lui Lotze, prevăzută în prima ediţie pentru anexa la volumul al II-lea, nu a putu t fi publicată din lipsa spaţiului.] În A, în locul acestei note : [V om avea ocazia în volu mele următoare ( "Rectificărilc" la A : [în următoarele părţi ale scrierii ] ) să examinăm critic teoria cpisternologică a l u i Lotze, î n special capitolul său despre semnificaţia reală şi formală a logicului.J

A 220


3 10

B 220

I I 223

P R O L E G OM E N E LA LO G I CA P U RĂ

măsura în care Herbart, în opoziţie cu Kant, a reînnoit ideile lui Leibniz. Î nsă Herbart nu se arată totuşi capabil să valorifice, fie şi numai aproximativ, tot ceea ce este bun la Leibniz. El rămâne cu n1ult în urma măreţiei concepţiilor acestui puternic gânditor care face [unul şi acelaşi lucru] 1 din matematică şi logică. ! Vom spune câteva cuvinte despre aceste concepţii, faţă de care ne simţim animaţi de o simpatie specială. Motivul care a declanşat începutul filozofiei moder­ ne, ideea unei perfecţionări şi reconfigurări a ştiinţelor, [a condus]2 şi pe Leibniz la eforturi [neîncetate]3 pentru reformarea logicii. Î nsă mai pătrunzător decât pre­ decesorii săi şi în loc să blameze logica scolastică, acuzând-o de un formalism gol, el o concepe ca pe o valoroasă treaptă prelitninară a logicii. adevărate, care, în ciuda imperfecţiunii sale, poate să ofere un sprij in adevărat gândirii. �·� Elaborarea sa în direcţia unei discipline cu o formă şi rigurozitate matematice, în direcţia unei matematici universale într-un sens cât mai înalt şi mai cuprinzător este un scop căruia Leibniz îi consacră eforturi mereu noi. Voi urma aici indicaţiile din Nouveaux Essais, Cartea a IV -a, cap. XVII. Cf de ex. § 4, Opp. phil. , E rdm. 3 9 5 , unde teoria despre formele silogismului, extinsă la o teorie foarte generală despre 1 "argumens en forme", este caracterizată ca fiind "une espece de

Mathematique universelle, dant l'importance n 'est pas 1 În A nu este scris cursiv. 1 A : [conduce]. 3 A : [neobosite] . ,., C/ de ex. pledoaria leibniziană detaliată în favoarea logicii tradi­ ţionale - deşi "abia dacă este o umbră" a aceleia pc care "el ar fi dorit-o" - în scrisoarea către Wagner, Opp. philos. , Erdm., pp. 4 1 8 şi ur m .


ÎNCHEIEREA CONSIDERA ŢII LOR CRITICE

311

assez connue. ,,Il faut savoir" , se spune acolo, "que par les argumens en forme je n 'entends pas seulement cette maniere scolastique d'argumenter, dant an se sert dans les calleges, mais taut raisonnement qui conclut par la force de la forme, et ou l'on n 'a besoin de suppleer aucun article; desarte qu 'on sarites, un autre tissu de syllogisme, qui evite la repetitian, meme un compte bien dresse, un calcul d'Algebre, une analyse des infinite­ simales me seront a peut j pres des arguments en forme, puisque leur forme de raisonner a ete predemontree, en sorte qu 'on est sur de ne s 'y point tromper. " b Sfera acestei Mathematique universelle concepută aici ar fi "a

astfel mult mai întinsă decât sfera calculului logic, la a cărei construcţie Leibniz a muncit n1ult fără să ajungă la un bun sfârşit. 1 Leibniz ar fi trebuit de fapt să includă în această matematică generală întreaga Mathesis universalis, în sensul cantitativ obişnuit (care constituie conceptul leibnizian restrâns de Mathesis universalis ), cu atât mai mult cu cât el a caracterizat de altfel în mod repetat argurnentcle pur mate1natice ca "argumenta in forma" . La fel, în matematica generală ar fi trebuit să intre şi Ars combinatoria, seu Speciosa generalis, seu " "Un soi de matematică universală, a cărei importanţă nu este suficient cunoscută" (Noi eseuri asupra intelectului omenesc, trad . de Marius Tianu, Bucureşti, All Educational, 2003, p. 366 ) . b "Î nsă trebuie ştiut că prin argumentele formale cu nu înţeleg doar acest mod scolastic de a argumenta, care este folosit în colegii, ci orice argument care con chide prin foqa formei, şi unde nu avem nevoie să înlocu i m nici un termen, astfel încât un sarit, o altă urzeală silogistică care evită rcpetiţia, chiar un calcul bine întocmit, un calcul algcbric, o analiză a infinitc7.imali lor vor fi asimilate argumentelor formale, pentru că forma lor de a raţiona a fost prc-dcmonstrată, astfel încât suntem siguri de faptul că nu ne înşelăm . " (Noi eseuri asupra intelectului omenesc, op. cit. , p. 366 ) .

A 221

B 221


312

P R O L E G O M E N E LA LO G I CA P URĂ

doctrina de formis abstracta ( cf scrierile materna ti ce din ediţia Perz, voi. VII, pp. 24, 49 şi urm., 54, 1 59, a

205 şi urm., dar şi alte locuri), care formează partea fundamentală a Mathesis universalis într-u n sens mai larg, dar nu în sensul cel mai larg menţionat mai sus, în timp ce aceasta este diferenţiată ea însăşi de logică, fiind domeniu subordonat ei. Ars combinatoria, care este pentru noi în special interesantă, este definită de Leibniz, loc. cit. VII, p. 6 1 , ca "doctrina de formulis

seu ordinis, similitudinis, relationis etc. expressionibus in universum "b. Ca scientia generalis de qualitate, ca este opusă aici acelei scientia gencralis de quantitate' ( matematicii generale în sens comun). Cf aici valo­ rosul loc din ediţia lui Gerhardt a scrierilor filozofice, vol. VII, pp. 2 97 şi urm. : "Ars Combinatoria speciatim mihi illa est scientia (quae etiam generaliter charac­ teristica sive speciosa dici posset), in qua tractatur de rerum formis sive formulis in universum, hoc est de qualitate in genere sive de simili et dissimili, prout aliae atque aliae formulac ex ipsis a, b, c etc. (sive quantitates sive aliud quoddam repraesentent) inter se combinatis oriuntur, et distinguitur ab Algebra quae agit de formulis ad quantitatem applicatis, sive de aequali et inaequali. Itaque Algebra subordinatur Combinato­ riae, ejusque regulis continue utitur, quae tamen longe generaliores sunt, nec in Algebra tantum sed et in arte deciphratoria, in variis ludorum generibus, in ipsa " "Arta combinatorie, sau doctrina formelor generale de conexiune, sau doctrina abstractă despre forme" ( trad . Elena Cojocariu ) . b "Doctrina principiilor sau a formelor de exprimare a ord inii, a similitud ini lor, a relaţiilor din u nivers" ( trad. Elena Cojocariu ). "Ştii nţa generală a calităţii, ştiinţa generală a cantităţii ( trad. Elena ( �ojocariu ). c


ÎNCHEIEREA CONSIDERAŢI I LOR CRITICE

3 13

geometria lineariter ad veterum moren1 tractata, deni­ que in omnibus ubi similitudinis ratia habetur lacum habent. lntuiţiile lui Leibniz, care devansează "a

-

atât de mult epoca sa, îi apar cunoscătorului matema­ ticii "formale" moderne şi al logicii n1atematice ca fiind clar conturate şi den1ne de u n grad înalt de admiraţie. Remarc în mod expres faptul că ultimul aspect priveşte 1 şi fragincntclc lui Leibniz 1 despre scientia generalis respectiv calculus ratiocinatorb, fragn1ente din care critica elegantă dar superficială a lui Trcndelenburg nu a fost în stare să deducă prea multe lucruri folositoare. (Historische Beitrăge zur Philosophie, voi. III. ) 1 Leibniz trimite totodată, în observaţii repetate şi energice, la necesitatea extinderii logicii la o teorie nu­ tematică a probabilităţii. El cere de la matenuticieni o analiză a p roblemelor pc care le in1plică jocurile de noroc şi aşteaptă de aici o Încurajare consistentă pentru gândi rea empirică şi critica l o gică a acesteia.�·· Pc scurt, Leibniz a întrevăzut prin intuiţii gc ni a lc n1arilc achiziţii " Pcntm mi ne, arta comhinatoric reprezinti\ mai ales ştii nţa (care în general poate fi numitii caracteristid s.m cxprcsi vi'i ) În cadru l c.1 n:ia se tratca.ză despre formele sau pri ncipiile lucrurilor din univers, adiL·a desp re calitate în general, fie despre cal i tatea asem:inărilor, tic :1 (k·o· · sebirilor, după cum şi despre alte şi alte formule care apar din c h i.1r a, b, c etc. (care reprezintă fie cantit;1ţi, fie altceva), combi nate intre ele, şi se deosebeşte de Algebră, care lucrcazil cu formule can t i t <H i v .1tâ1. ale cgalit.iţii cât şi ale incgalic'lţii. Şi astfel, Algebra se subord oncaz.1 Combinatorici, şi se foloseşte în pcrmancnţ;l. de regu lile c i , care tot u ş i s u n t mult m a i generale s i care î s i au locul nu numai În Algebră, ci .si Î n arta descifrării, î n di�crscle enuri d e exerciţii, Î n chiar'gcomctria l i neară concepută conform tradiţiei înaintaşi lor, şi în cele din u rmă în toate lucrurile În care se măsoară asemănările." ( trad. Elena Cojocariu) b "Ştiinţa gcncral.1 , calculul cvalu ator" (trad. Elena Coj ocari u ) . ,., Cf d e c x . Nouv. ess. C artea a IV-a, c a p . XVI, § 5 , Opp. phil. , F.rdm., pp . J g g şi urm. ; Ca rtea a IV-a, cap . Il, § 1 4, loc. cit. , p. 343. C/ şi fragmentele despre scienlia generalis, loc. cit. , pp . 8 4, 8 5 etc. ·'

..· ,

g

A 222 I-1 2 2 4

B 222


314

I I 225

A 223

P R O L E G O M E N E LA L O C l C A P U RĂ

pc care a trebuit să le înregistreze logica după Aristotel, teoria probabilităţii şi analiza matetnatică a raţio­ nanlcntclor ( silogistice şi nonsilogistice ), analiză ajun­ să la tnaturitate abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Prin Combinatoria sa, el este şi părintele spiritual al teoriei pure a tnultiplicităţii, al acestei dis­ cipline apropiate de logica pură, ba chiar intim legată de aceasta. ( Cf tnai j os § 69 şi 70, pp. 247 şi urm. ) Prin toate acestea, Leibniz stă la baza acelei idei a logicii pure pc care o apărătn aici. Nitnic nu-i este tnai străin decât ideea că bazele fundamentale ale unei arte fccunde a cunoaşterii ar putea să se afle În psihologie. Aceste baze su nt, pentru el, în întregime a priori. Ele constituie fără îndoială o disciplină de o fonnă tnatcma­ tică, discip lină care, luată ca atare, închide în sine, la fel ca arittnctica pură, vocaţia unei rcgletnentări practice a cunoaşterii. -.·. 1 1 § 61. Necesitatea cercetărilor particulare

în scopul întemeierii din punctul de vedere al criticii cunoaşterii şi al realizării parţiale a ideii logicii pure

B 223

Autoritatea lui Leibniz va fi încă tnai puţin acceptată decât cea a lui Kant sau Hcrbart, mai cu seamă pentru că el 1 nu a reuşit să ofere intenţiilor sale grandioase greu­ tatea pc care o dă o tnuncă dusă la bun sfârşit. El ţine '� Astfel, p e ntru Leibn iz, Mathcsis univcrsalis coincide, în sensul cel mai rcstr1ns, cu I.ogica Mathematicorum (Pcrtz, loc. cit. , voi. VII, p. 54 ), i ar pc aceasta ( numită şi Logica Mathemalica, loc. cit. , p. 50) el o d efineşte ca Ars judicandi atque inveniendi circa quantitates [ Arta de a judeca şi de a cerceta în funcţie de cantitate]. Aceasta se aplică Jcsi � ur şi la Mathesis universalis, în sensul mai l ar g şi în sensul cel mai larg al expresiei.


ÎNCHEIEREA CONSIDERAŢIILOR CRITICE

315

d e o epocă trecută, dincolo d e care ştiinţa nouă crede că a avansat cu mult. Autorităţile nu cântăresc În genere mult în faţa unei ştiinţe dezvoltate pc scară largă şi care se p resupune că este sigură şi bogată în rezul­ tate. Iar eficienţa lor trebuie să fie cu atât mai scăzută cu cât lipseşte în cazul lor un concept clarificat suficient şi consolidat într-o fonnă pozitivă al disci­ p linei în discuţie. Este clar că, dacă nu dorin1 să ră­ n1âncm la jumătatea drumului şi să expunem reflecţiilc noastre critice pericolului de stcrilitate, trebuie să ne asumăn1 sarcina de a construi ideea logicii pure pe o bază sujz:cient de largă. Numai dacă VOlTI oferi o reprezentare n1ai exact conturată despre semnificaţia şi caracterul cercetărilor sale fundamentale şi dacă volTI rclicfa cu n1ai mare precizie conceptul ci pe baza unor analize particulare detaliate concrete, putem să înlăturăm preju­ decata că logica pură ar avea de-a face cu un don1cniu ncînscn1nat de propoziţii destul de trivialc. Von1 vedea, din contră, că Întinderea discipl inei este conside­ rabilă şi anun1c nu doar în ce priveşte conţinutul ci de teorii sistciTiaticc, ci, înainte de toate, în ceea ce pri­ veşte cercetările dificile şi importante necesare pentru fundamentarea şi aprecierea ci filozofică. Pretinsa ncînsen1nătate a domeniului de adevăruri logice pure nu ar fi de altfel, ca singură, un argurncnt pentru tratarea ci ca un sin1plu clement auxiliar al tehnicii logice. Un postulat al interesu lui pur teoretic pretinde ca ceea ce formează o unitate teoretică închisă în sine J să fie expus şi în această calitate a închiderii teoretice, nu ca un simplu elen1cnt auxiliar, care serveşte unor scopuri exterioare. Dacă cercetările de până acum au lăn1urit cel puţin faptul că Înţelegerea corectă a esenţei logicii pure şi a poziţiei sale unice faţă de toate

A 224


316 1 1 226 B 224

PROLEG O M E NE LA L O G I CA PURĂ

celelalte ştiinţe 1 este una dintre problemele cele mai importante1 ale întregii teorii a cunoaşterii, 1 atunci este de asemenea de un i nteres vital pentru această ştiinţă filozofică fundamentală ca logica pură să fie expusă cu adevărat în puritatea ş i autonomia ei.2 Desigur, teoria cunoaşterii nu ar trebui să fie înţeleasă ca o disciplină ce urmează metafizicii sau chiar coincide cu ca, ci ca o disciplină care îi precede, după cum precede şi psihologia şi toate celelalte discipline.

Anexă. Referinţe la F.A. Lange şi B. Bolzano Oricât de mare este distanţa ce separă concepţia mea despre logică de concepţia lui F.A. Lange, sunt de acord cu el şi consider că este un câştig pentru disciplina noastră faptul că, într-o epocă în care logica pură este în general subestimată, el a apărat cu hotărâre con­ vingerea după care "ştiinţa are de aşteptat un sprijin

esenţial de la încercarea de a trata separat elementele pur formale ale logicii" .;·, Adeziunea noastră merge

A 225

chiar mai departe, ca priveşte la modul mai general şi ideea disciplinei, pe care Lange nu reuşeşte ce-i drept să o aducă la o claritate substanţială. Nu fără temei, separarea logicii pure joacă pentru el rolul unui impuls ce trimite la acele teorii pc care el le caracterizează ca fiind "apodicticul logicii", 1 anume "teoriile care pot fi dezvoltate într-o modalitate absolut constrângătoare, Î n A u rmează : [, dacă nu cea mai importantă] . Î n A urmează : l Î ntr-ad evăr, nu ştiam dacă teoria cunoaşterii merită în genere pe deplin nu mele de ştiinţă şi dacă nu cumva întreaga logică pură ar t rebui concepută ca p arte componentă a ci, respec tiv i nvers, d ad cercetarea epistemologică n u ar trebui co nccpu tă c a anexă filozofică la logica pură] . ,., F A. LAN G E, Logischc Studien, p. 1 . 1

2


ÎNCHEIEREA CONSIDERATIILOR CRITICE

317

asemenea teoremelor tnatcmaticii . . . " Şi detnn de a fi luat În seamă este ceea ce adaugă : "Sin1plul fapt al exis­ tenţei adevăru rilor constrângcltoare este atât de important încât trebuie urmărită cu grijă fiecare u rmă a lor. Neglij area acestor cercetări pe temeiu l valorii reduse a logicii formale s au din cauza insuficicnţci sale ca teorie despre gândirca omenească ar trebui res­ pinsă înainte de toate, dacă acceptăm acest punct de vedere, pentru că se confundă scopurile teoretice cu cele practice. O astfel de obiecţie ar trebui privită cam În acelaşi fel în care am privi un chitnist care şi-ar refuza să analizeze un corp compus deoarece acesta 1 ! ar fi mai valoros în starea sa compusă, în timp ce elementele componente luate izolat nu ar avea probabil nici o valoare."-:: La fel de corect se spune în alt loc : "Ca şti­ inţă apodictică, logica formală arc o valoare care este total independentă de utilitatea sa, întrucât fiecărui sistem de adevăruri valabile a priori i se cuvine conside­ rarea cea mai înaltă." �·: �·: Î n timp ce Langc apăra cu atâta căldură ideea unei logici formale pure, nu ştia că ca fusese deja de mult timp realizată, într-o proporţie relativ înaltă. Nu mă refer desigur la multele expuneri ale logicii fonnalc care au apărut cu precădere în şcolile lui Kant şi I-Icrbart şi care [corespundeau doar foarte puţin pretenţiilor] 1 p c care l e ridicau ; a m în vedere scrierea lui Bernhard Bolzano, Wissenschaftslehre, din anul 1 837, o operă care, în problemele "teoriei logice elementare", lăsa cu mult tn urmă tot ceea ce oferea literatura tnondială ca ,·;

Loc. cit. , pp. 7 �i u r m . ,·"·; Loc. cit. , p . 1 2 7.

1 A: [satisf.'iccau doar foarte p u ţ i n p rctcnţii lcJ .

I I 227 B 225


318

t\ 2 2 r>

B 226

PROLEG OMENE LA LOGICA

P U RĂ

pro iecte sistematice de logică. Ce-i drept, Bolzano nu a discutat şi susţinut expres delimitarea autonomă a unei logici pure în sensul nostru ; dar a expus-o de facto într-o puritate şi o rigurozitatc ştiinţifică în p rin1cle două volun1c ale operei sale, anurne ca bază pentru o teorie a ştiinţei în sensul concepţiei sale, şi a înzestrato cu o astfel de ab undenţă de idei originale, Întemeiate ştiinţific şi, în orice caz, foarte fecundc, încât, / dacă avcn1 în vedere toate acestea, va trebui considerat drept unul dintre cei mai tnari logicicni ai tuturor timpurilor. [Din punct de vedere istoric, el trebuie pus într-o rela­ ţie destul de apropiată cu] 1 Leibniz, cu care împăr­ tăşeşte idei şi concepţii fundamentale importante şi de care este de altfel aproape şi din punct de vedere filo ­ zofic. El nu a epuizat cu siguranţă imperiul intuiţiilor logice ale lui Leibniz, mai ales nu în privinţa silogisticii matematice şi a acelei nzathesis universalis. La acea vreme se cunoştea totuşi prea puţin din ceea ce ne-a lăsat Leibniz, lipseau matcn1atica "forn1al ă" şi teoria n1ldtipl icităţii, care sunt cheia înţelegerii. Cu fiecare rând din opera sa admirabilă, Bolzano se dovedeşte a fi matematicianul subtil care face să pre­ valeze şi în logică acelaşi spirit de rigurozitatc ştiinţifică pc care J l-a introdus el însuşi, prin1ul de altfel, În trata­ rea teoretică a conceptelor fundamentale şi a principiilor analizei n1atcrnaticc, pc care a adus-o astfel pe o bază nou ă : un titlu de glorie p c care istoria n1atcn1aticii nu a uitat să-1 înregistreze. Nu întâlnim la Bolzano - con­ tcn1poranul lui Hegel - nici o urmă din ambiguitatea profundă a [filozofici de sistem]2, care cau tă să fie mai 1 A:

2 A:

[Pri n poziţia sa, el este foarte aproape de]. [filozofiei-sistem ] .


ÎNCH E I E R EA CONSlDERAŢLILOR C R ITICE

319

degrabă o Weltanschauung şi o înţelepciune universali bogate în idei 1 decât o cunoaştere universali de factură teorctico-analitici, şi care, prin amestecul nefericit al acestor intenţii fundan1cntal diferite, în1piedică atât de mult p rogresul filozofici ştiinţifice. Construcţiile sale ideatice sunt de o sin1p litatc şi austcrit:lt c nlatc­ maticc, dar şi de o claritate şi rigurozitatc n1atcnutice. Abia când pătrundetn mai adânc sensul şi scopu l acestor construcţii în întregul disciplinei s e arati cât de tnultă muncă si cât de tnulte realizări intelectuale se ascund în defini ţiile austere şi în cxpunerilc succinte. Pentru filozoful format în prejudecăţile, în obiş­ nuinţelc de gândire şi de vorbire ale şcolii idealiste de influenţa acesteia nu s-a detaşat pe deplin încă nici unul dintre noi -, o astfel de tnanieră ştiinţifici poate să pară foarte uşor ca una impregnată de o super­ ficialitate lipsită de idei, de un stil greoi şi de pcdantcric. Ca ştiinţă, logica trebuie si se cdificc însă pc opera lui Bolzano, de aici trebuie să înveţe ccc:.1 ce îi lip seşte : precizie n1atcn1atică a disti ncţiilor, exactitate nlatc­ matică a teoriilor. Ea va câştiga atunci şi un alt punct de vedere pentru aprecierea teoriilor "matematizantc" ale logicii, pe care matematicienii J le construiesc cu atât de mare succes, fără si se preocupc de lipsa de con­ siderare din partea filozofilor. Căci aceste teorii se potrivesc pc deplin cu spiritul logicii lui Bolzano, deşi el ,.. însuşi nici nu le-a bănuit. In orice caz, cel care va scrie în viitor isto ria logicii nu n1ai arc voie să facă greşeala unui U bcrweg, altfel pregătit destu l de tc1nei nic, de a pune pc acelaşi nivel o operă de rangul Doctrinei ştiinţei cu scrierea lui Knigg Logik fiir Frauenzimmcr.;·, ,., Uberwc g

nu

găseş te că ar fi

dem n d e reţ inut de

l a cei d o i d ecât

I--I n s

A 227


320

P R O L E G O M E N E LA LO G I CA P U RĂ

Pc cât de rnult forn1cază contribuţia lui Bolzano

un singur1 în treg unitar, pc atât de puţin poate fi accep­

H 227

tată ca definitiv încheiată (tocmai în sensul acestui gânditor absolut onest). 1 Pentru a nu aminti aici decât u n singur2 lucru, von1 spune că se pot observa m ai ales lipsurile din dir e cţ i a teoriei cunoaşterii. Lipsesc (sau s u n t ccnnplct insuficiente) cercetările care înlesnesc în­ ţele g erea propriu-zis filozofică a funcţiilor logice ale gândirii, şi prin aceasta, lipseşte tocmai evaluarea filo­ zofică a disciplinei logice. Ccrcctătoru l care, precum n1atctnaticianul, construieşte teo r i e pe b aza teoriei, Înt r un dotneniu delimitat cu certitudine, poate even­ tual să se sustragă de la aceste probletne, fără să trebu­ iască să-i p ese foarte mult de chestiunile de principiu ; nu în să şi cel care stă în faţa sarcinii 1 d e a explica în ce constă dreptul la existenţă al unei astfel de discip line şi esenţa obiectelor şi sarcinilor sale celui care nu înţe­ lege sau nu adrnitc sub nici o forn1ă disciplina sau care atncstecă sarcinile sale esenţiale cu altele eterogene. Comparaţia dintre cercetările logice prezente şi opera lui B olzano ne va arăta în genere că nu este vorba în cazul lor n icidccutn despre sin1p lc comentarii sau expuneri care retu�cază critic construcţiile de idei ale lui Bolzano, deşi ele au primit pc d e altă parte [inlpul­ su riP hotărâtoare din partea lu i Bolzano - şi [în afară de el]4 de la Lotze. -

H 22<J

t i t l u l . D e altfel, (?. astfel d e tratare istoric\ a logicii ce se orien tea7.a, precum cea a lui U hcrweg, după " m arii filozofi" va fi receptată într-o

z i ca o a n o m a l i e c u r ioasa. 1 În A n u este scri s cursiv. � Î n A n u este scris cu rsiv. ; A : [infl u e n ţc:J . � A : 1 .1 bturi de el J .


CAPITO LUL XI

H 230

A

228

1de ea logicii pure

Pentru a obţine măcar o imagine provizorie, deter­ nlinată prin câteva trăsături caracteristice, despre scopul spre care tind cercetările particulare ce urmează în [volumul] l al II-lea, vom Încerca să clarificăm concep­ tual ideea logicii pure, idee care a fost pregătită într-o anumită măsură prin consideraţiile critice de până acum.

§ 62. Unitatea ştiinţei. Conexiunea lucrurilor şi conexiunea adevărurilor Ştiinţa este înainte de toate o unitate antropologică, anun1e unitatea actelor d� gândire, a dispoziţiilor de gândire, plus anun1ite J organizări exterioare ce-i aparţin. Ceea ce detennină această unitate sub aspect an­ tropologie ş i mai ales psihologic nu face aici obiectul interesului nostru. El se îndreaptă mai degrabă asupra a ceea ce face ca o ştiinţă să fie ştiinţă, iar lucrul acesta nu este nicidecun1 conexiunea psihologică ş i, în general, reală în care se ordonează actele gândirii, ci o anumită conexiune obiectivă sau ideală care le conferă o relaţie obiectivă unitară şi, prin această unitate, o valabilitate ideală. 1 A:

[partea] .

B 228


322

H 23 1

A 229

PROLEGOM E N E LA LOG ICA PURĂ

Totuşi, avem nevoie aici de o precizie şi de o claritate mai mari. Conexiunea obiectivă - care străbate în mod ideal gândirea ştiinţifică, îi conferă "unitate" şi dă astfel unitate şi ştiinţei ca atare - poate fi înţeleasă în două feluri : pe de o parte, conexiunea lucrurilor, la care se raportează intenţiona! trăirile gândirii J (reale sau posi­ bile) şi, pe de altă parte, conexiunea adevărurilor, în care unitatea concretă, considerată în ceea ce este, ajunge la valabilitate obiectivă. Şi u na şi cealaltă sunt J date a priori împreună şi inseparabile una de cealaltă. Nimic nu poate să fie fără să fie determinat Într-un fel sau altu l ; faptul că ceva este şi că este determinat într-un fel sau altul reprezintă tocmai adevărul în sine [ Wahrheit an sich] ce formează corelatul necesar al fiinţei în sine [Sein an sich]. Ceea ce este valabil despre adevăruri, respectiv despre stări de fapt singulare, este valabil, evident, şi despre conexiunile dintre ade­ văruri, respectiv şi despre conexiunile dintre stările de fapt. Această inseparabilitate evidentă nu este însă o iden­ titate. [Existenta reală a lucrurilor si a conexiunilor con­ crete se expri � ă] 1 în adevă� uri le sau în conexiunile dintre adevărurile ce se raportează la ele. Î nsă cone­ xiunile di ntre adevăruri sunt altele decât conexiu nile dintre lucruri, care sunt [" veritabile"]2 în primele ; aceasta se observă imediat în faptul că adevărurile vala­ bile despre adevăruri nu coincid cu adevărurile valabile despre lucrurile afirmate în acele adevăruri. Pentru a nu lăsa să apară neînţelegeri, subliniez explicit faptul că expresii precum obiectivitate [Gegen1 A: [Valabilitatea lucruri lor şi a conexiunilor concrete se con­ stitu ie ] . :- A : [ ad evărate (veritabile ) ] .


IDEEA LOGICII P URE

323

stăndlichkeit], obiect, lucru 1 etc. sunt folosite aici per-

manent în cel mai larg sens, deci în acord cu sensul preferat de mine al termenului cunoaştere. O biect ( al cunoaşterii) poate să fie la fel de bine un obiect real sau unul ideal, deopotrivă un lucru sau un eveniment, ca şi o specie sau o relaţie matematică, la fel de bine o existenţă [Sein] ca şi postularea unei existenţe [Sein-. sollen]. Aceasta se aplică de la sine şi asupra unor expresii ca unitate a obiectivităţii, conexiune a lucrurilor, şi altele asemenea. Aceste două unităţi ce nu pot fi gândite una fără cea­ laltă decât la modul abstract - unitatea obiectivităţii, pe de o parte, şi unitatea adevărului, de cealaltă p arte - ne sunt date în judecată sau, mai exact, în cunoaş­ tere. Această expresie este suficient de largă pentru a cuprinde în sine deopotrivă actele simple de cunoaş­ tere, dar şi toate conexiunile de cunoaştere unitare din punct de vedere logic, oricât de cornplicate ar fi ele : orice conexiune luată ca întreg este un act de cunoaştere. 1 Atunci când realizăm u n act de cunoaştere, sau, aşa cum prefer să mă exprim, atunci când trăin1 în el, "ne ocupăm cu ceva obiectiv" pe care acel act 1 îl vizează şi îl pune în modalitatea cunoaşteri i ; şi dacă este o cunoaştere în sens riguros, cu alte cuvinte dacă ju decăm cu evidenţă, atunci elementul obiectiv este dat [în mod originar] 1 • Avem acum în faţa ochilor starea d e fapt n u doar p rezumtiv, c i l a modul real, iar î n ea s e află obiectul însuşi î n ceea c e este, adică exact aşa cum este vizat în această cunoaştere şi nu altfel : ca purtător al acestor proprietăţi, ca n1en1bru al acestor relaţii etc. 1

Completare în B.

B 229

H

232

A no


324

R 230

P R O L E G O M E N E LA LOG I CA P U RĂ

El este astfel alcătuit la modul real, nu doar prezumtiv, şi este dat cunoaşterii noastre ca obiect alcătuit real în acest fel ; ceea ce nu însca1nnă însă nimic altceva decât că, luat ca atare, el nu este doar în genere gândit (judecat), ci şi cunoscut ; sau : faptul că el este astfel este un adevăr devenit actual, [izolat în trăirea judecăţii evidente ] 1 • D acă reflectăm la [această izolare şi efcctuăm o abstracţia idcatică]2, atunci adevărul însuşi devine [obiectul scsizat] 3 în locul acelui obiect. Sesizăm astfel4 adevărul ca pe un corelat ideal al actului subiectiv şi trecător de cunoaştere, ca pc un5 adevăr 1 prin rapor­ tare la multiplicitatea nelimi tată a actelor de cunoaş­ tere posibile şi a indivizilor cunoscători. Conexiunilor de cunoaştere le corespund idealiter conexiuni de adevăruri. Î nţelese în n1od corect, ele nu sunt doar complexe de adevăruri, ci şi adevăruri com­ plexe, subordonate, prin urmare, conceptului de ade­ văr, şi anu me ele însele, în înt r eg i me. Aici intră şi ştiinţele considerate în sens obiectiv, deci în sensul de adevăr u nificat. Pentru cor c laţia generală care există între ad evă r şi obiectivitate, unităţ ii adevărului din una şi aceeaşi ştiinţă îi corespunde de asemenea o obic e tivitate unitară : ca este unitatea 1 domeniului ştiinţei. Prin raportare la această unitate se spune că toate ade­ vărurile p articulare ale aceleiaşi ştiinţe se află într-o coapartenenţă obiectivă, o expresie care apare în acest context, într-adevăr, într-un sens mai larg decât se -

I I 233

1 A: [ e.stc t r,l. i re în judecata evidentă] . 2 A : [acest act] .

' A : [obi ect şi el este cel care este dat a c u m în manieră obiectivă] . Î n A u rmează : [- în abs tracţia idecttică -]. ; Î n A nu este scris cursiv. �


I UEEA LOGICII

PURE

325

obişnuieşte, după cum von1 vedea mai târziu. ( Cf concluzia § 64, p. 236. ) !

A 23 1

§ 63. Continuare. Unitatea teoriei Se ridică acum întrebarea privitoare la ce anume de­ termină unitatea ştiinţei şi, prin aceasta, şi unitatea

domeniului ci. Căci nu orice însumarc de adevăruri ce se constituie într-o unitate de adevăruri, care ar putea rămâne totuşi total extrinsecă, formează o ştiinţă. Spuneam în primul capitol�'; că ştiinţei îi aparţine o anu­ mită unitate în conexiunea fundamcntelor sale. Dar nici acest lucru nu poate fi suficient, întrucât trimite la fundan1ent ca la un lucru care aparţi ne în mod esen­ ţial ideii de ştiinţă, fără a spune însă ce tip de unitate a fundan1entelor constituie o ştiinţă. ! Ca să ajungem la oarecare claritate asupra acestei probleme, stabilim în prealabil câteva lucruri generale. Cunoaşterea ştiinţifică este ca atare cunoaştere pe baza unor temeiuri. A cunoaşte temeiul a ceva înseam­ nă a vedea şi a înţelege ne1nijlocit necesitatea ca acel ceva să se comporte într-un anume fel. Necesitatea, ca pre­ dicat obiectiv al unui adevăr (care se numeşte atunci adevăr necesar), înseamnă acelaşi lucru ca şi vala­ bilitatea legică a stării de fapt respective.�·; �·; Astfel, a ,., Cf § 6, p. 1 3 . Într-adevăr, sub nu mele de şti inţă, aveam acolo în ved ere un concept mai restrân s, ace l a al şti inţei abstrac te, teo­ retic-ex p licative. Totuşi, aceasta nu constitu ie o d iferenţă esenţială, ţinând cont mai ales de s ituaţia deose b i tă a ştii nţelor abstracte, pc care o vom d i sc u ta imediat, în cele ce urmează. ,."., Prin urmare, n u este vorba despre u n caracter subiectiv, psi­ hologic al judecăţii în cauză, ceva de genul unui sentiment de a fi constrâns etc. Am indicat în mod su mar la pagi nile 1 2 8 şi urm. felul î n care obiectele ideale, şi, odată cu ele, şi predicatclc ideale ale acestor

B

2J l


P R O L E G O M E N E L A LO G I CA P URĂ

326

H 234 A 232

B

232

intui [einsehen] că o stare de fapt este conformă legii sau că adevd'rul ei este valabil în mod necesar, pc de o parte, şi a poseda cunoaşterea temeiului stării de fapt, respectiv a adevărului său, pe de altă parte, sunt expresii ech ivalente. / P rin t r u n echivoc natural se obişnu ­ ieşte într-adevăr ca fiecare adevăr general care J exprimă el însuşi o lege să fie caracterizat ca adevăr necesar. Co­ respunzător sensului definit în primă instanţă, el ar trebui să fie caracterizat mai degrabă ca temei explica­ tiv al legii din care rezultă o clasă de adevăruri necesare. Adevărurile se împart în individuale şi generale. Prin1cle conţin afinnaţii (explicite sau itnplicitc) despre existenţa reală a singularităţilor individuale, în tin1p ce ultimele nu au nimic de-a face cu aceasta şi nu permit să fie dedusă decât existenţa posibilă ( exclusiv din con­ cepte) a lucrului individual. Luate ca atare, adevărurile individuale sunt contin­ gente. Dacă se vorbeşte în cazul lor despre explicaţii pc baza ten1ciuriJor, atu nci ideea este de a d emonstra necesitatea lor presupunând anumite circumstanţe. Astfel, î n cazul î n care conexiunea unui fapt c u alte fap te este o conexiune legică, atunci existenţa acelui fapt este detenninată ca necesară, pe baza legii ce regle­ mentează conexiunile de tipul respectiv şi presupunând circutnstanţcle la care el se raportează. 1 Dacă însă nu este vorba despre întemeierea unui adevăr factual, ci de întemeierea unuia general (care are el însuşi caracterul unei legi, cu privire la aplicarea sa posibilă la faptele ce stau sub acel adevăr), atu nci suntem tritnişi la anumite legi generale care fac să -

o h iectc,

se

raportează la actele subiective. Vom d iscuta aceasta mai

î n a m :1 n u n t i n l volumul al doilea] ( A : [partea a doua] ).


IlJEEA LOG ICI I PURE

327

rezulte propoziţia de întemeiat pe calea specializării ( nu a individualizării) şi a consecinţei deductive. Î nte­ meierea legilor generale conduce cu necesitate la anu­ mite legi care, prin esenţa lor (deci "în sine", şi nu doar din punct de vedere subiectiv sau antropologie), nu n1ai pot fi Întemeiate. Ele se numesc legi fundamentale. U rritatea si stema ti că şi închisă în mod ideal a totalităţii legilor, care se sprijină pe o singură legitate fundamentală ca pe temeiul ei ultim şi care rezultă din ea prin deducţie sistematică, este unitatea teoriei desă­ vârşită din punct de vedere sistematic. Legitatea funda­ mentală constă aici fie dintr-o singură lege fundamentală, fie dintr-o reuniune de legi fundamentale omogene. 1 Posedăm teorii în acest sens riguros în aritmetica generală, în geon1etrie, în mecanica analitică, în astro­ nornia rnaternatică etc. Conceptul de teorie este înţeles în rno d obişnuit 1 ca unul relativ, anutne relativ la o multiplicitate de singularităţi guvernate de acea teorie, singularităţi cărora teoria le pune la dispoziţie terneiurile explicative. Aritmetica generală oferă teoria explicativă pentru propoziţiile aritmetice numerice şi concrete; mecanica analitică oferă teoria explicativă pentru faptele mecanice ; astronomia maten1atică, pentru faptele legate de gravitaţie etc. Posibilitatea de a primi o funcţie explicativă este Însă o consecinţă evidentă a esenţei teoriei, în sensul nostru absolut. - Î ntr-un sens mai lax, se înţelege prin teorie un sistem deductiv, în care temeiurile ultime nu sunt încă legi fun­ darnentale în sensul riguros al cuvântului, însă, fiind temeiu ri veritabile, ne conduc rnai aproape de aceste legi. Teoria înţeleasă în acest sens lax rep rezintă o treaptă în ierarhia ce duce la teoria comp let închisă. 1

A 233

H 235

B 233


P R O LE G O M E N E LA L O G I C A P U R Ă

328

Să remarcăm încă o distincţie : orice conexiune ex­ plicativă este una deductivă, însă nu orice conexiune deductivă este una explicativă. Toate temeiurile sunt premise, însă nu toate premisele sunt temeiuri. Este adevărat că orice deducţie este una necesară, adică res­ pectă anumite legi ; dar faptul că concluziile se obţin con­ form unor legi (conform legilor raţionamentului) nu înseamnă că rezultă din legi şi că se "întemeiază" pe ele în sensul pregnant al cu vântului. Se obişnuieşte, ce-i drept, ca fiecare premisă, mai ales cele generale, să fie caracterizată ca "temei" pentru "consecinţa" ce rezultă din ea, un echivoc de care trebuie să ţinem seama.

§ 64. Principiile esenţiale şi neesenţiale care conferă unitate ştiinţei. Ştiinţe abstracte, concrete şi normative

A 234

11

236

Suntem acum în măsură să răspundem la întrebarea ridicată mai sus : ce anume determină coapartenenţa adevărurilor uneil ştiinţe, ce anume constitu ie unitatea sa "concreta (( ). 1 Principiul unificator poate fi de două feluri : esenţial şi neesenţial. Adevăru rile unei ştiinţe sunt esenţial unitare 1 dacă legătu ra lor se sprijină pe ceea ce face înainte de toate ca ştiinţa să fie ştiinţă ; iar aceasta este, după cun1 ştim, cunoaştere fundamentată, deci explicaţie sau întemeie­ rc (în sens pregnant). Unitatea esenţială a adevărurilor unei ştiinţe este unitatea explicaţiei. Î nsă orice explicaţie trirnite la o teorie si îsi află dcsăvârsirea în cunoasterea ) ) ' ) �

1

În

1\

nu

este scris cursiv.


IDEEA

LOGICII PURE

329

legilor fundamentale, a principiilor explicative. Unita­ tea exp licaţiei înseamnă astfel unitate teoretică, sau,

conform celor spuse mai sus, u nitate omogenă a legităţii întemeietoare şi, în cele din urmă, unitate omo­

genă a principiilor explicative.

Ştiinţele în care punctul de vedere al teoriei, al uni­ tăţii pe ten1eiul principiilor, determină domeniul şi care cuprind astfel într-o completitudine ideală toate faptele posibile şi f toate singularităţile generale, ştiinţele B 2 34 care îşi află principiile lor explicative într-o singura'1 legitate fundan1entală se numesc, nu tocn1ai potrivit, ştiinţe abstracte. Î n sensul lor caracteristic, ele se nunlesc de fapt ştiinţe teoretice. Totuşi, această expresie este folosită în opoziţie cu ştiinţele norn1ative şi p ractice, şi în acest sens am acceptat-o ş i noi mai sus. Urmând o sugestie a lui J. v. Kries�·; , aceste ştiinţe ar putea fi desetnnate într-un mod aproape la fel de carac­ teristic ca ştiinţe nomologice, şi anun1e în n1ăsura în care ele îşi află în lege p rincipiu l unificator, ca şi scopul fundan1ental al cercetării. Î nsă şi nu n1cle de ş tiin ţe explicative, folosit uneori, este potrivit, dacă el u rmăreşte să sublinieze unitatea p rin explicaţie, şi nu faptu l 1\ 235 însuşi de a explica. 2 1 Există însă, în al doilea rând, puncte de vedere [specialer în coordonarea adevărurilor pentru a fonna 1 Î n A n u este scris cursiv. '� J. v. KRIES, Die Prinzipien der \Vahrschein/ichkeitsrechnwzg, 1 886, pp. 85 şi u n n . şi Vierteljahrsschrift f w. Philusuphie, XVI ( 1 SY2 ), p. 2 5 5 . Totuşi, la v. Krics es te vorba în c azu l termenilor "no mologic" şi "ontologic" de o diferenţiere a j udccă�ilor, nu a şriinţdor, c.1 aici. 2 În A urmează : [Căci ţine de csenţ.l fi e că re i ştiinţe ca atare s{t exp lice.] . 3 A : [nccsenţialcJ.


330 H 237

P R O L E G O M E N E LA L O G I C A PURĂ

[o singura1 1 ştiinţă, iar cel mai la îndemână este unitatea lucrurilor, într-un sens mai mult literal. Sunt reunite J

toate adevărurile care, în ce priveşte conţinutul lor, se raportează la una şi aceeaşi obiectivitate individuală sau la unul şi acelaşi gen empiric. Acesta este cazul şti­ inţelor concrete sau, dacă folosim terminologia lui v. Krics, a ştiinţelor ontologice, precum geografia, isto­ ria, astronomia, istoria naturală, anatomia etc. Ade­ vărurile geografiei sunt unificate prin relaţia pe care o au cu Pământul, adevărurile meteorologiei se referă, mai restrâns, la fenomenele atmosferice terestre etc. Se obişnuieşte ca aceste ştiinţe să fie numite şi ştiin­ ţe descriptive, şi am putea accepta acest nume în măsu­ ra în care unitatea descrierii este determinată de unitatea B 2 3 5 empirică a obiectului sau a clasei şi dacă J această unitate descriptivă este cea care determină uni tatea ştiinţei, în ştiinţele la care se referă. Î nsă numele acesta nu ar tre­ bui, desigur, să fie înţeles ca şi cum ştiinţele descrip ­ tive ar dori să obţină doar simple descrieri, ceea ce ar contrazice conceptul de ştiinţă pc care noi l-am adop­ tat ca normă. Î ntrucât este posibil ca explicaţia ce vizează unităţi empirice să conducă la teorii şi ştiinţe teoretice destul de îndepărtate unele de altele sau chiar eterogene, atunci unitatea ştiinţei concrete o numim pc drept unitate ncesenţială. Este clar în orice caz că ştiinţele abstracte sau no­ mologice sunt acele ştiinţe fundamentale autentice, din A L)() a căror existenţă teoretică ştiinţele concrete obţin tot J ceea ce le face să fie ştiinţe, anume elementul teoretic. 1 În A

nu

este scris cursiv.


IDEEA

LOGICII PURE

33 1

Este uşor de înţeles că ştiinţele concrete se tnulţumesc să lege elementul obiectiv [ das Gegenstăndliche ], pc care îl descriu, de legile de b ază ale ştiinţelor nomologice şi, în tot cazul, să indice direcţia principală a ex­ plicaţiei ascendente. Căci reducţia la p ri ncipii şi construcţia teoriilor explicative în genere constituie domeniul specific al ştiinţelor nomologice, iar dacă aceste ştiinţe sunt suficient de dezvoltate, atu nci în sfera lor vom întâlni, realizate deja în forma cea mai generală, atât reducţia, cât şi construcţia amintită. Desigur, nu trebuie să se înţelcaga că noi ne pronunţăm pc această calc în vreun fel asupra valorii relative a celor două tipuri de ştiinţe. Interesul teoretic nu este nici urricul interes şi nici singurul care produce valori. In­ teresele estetice, etice şi, în sens mai larg, 1 practice pot să se raporteze şi la un lucru individual şi pot să confere o valoare supremă descrierii şi cxplicării sale în particular. Î nsă acolo unde interesul pur teoretic este detenninant, lucru l individual izolat şi conexiu nea empirică nu valorează nimic pentru sine sau au însenlnătate numai ca punct metodologie de trecere spre construcţia teoriei generale. Teoreticianul din ştiinţele naturii, respectiv cercetătorul l care se dedică unor d is·cu ţii pur teoretice, matematizante, priveşte Păn1ântu l ş i stelele din altă perspectivă decât geograful sau astro­ nomul ; pentru el, acestea îi sunt în sine ind iferente şi nu au decât valoarea unor exemple pentru nişte tnase în genere care gravitează. Trebuie să mai amintim în final încă un alt principiu al unităţii ştiinţei, la fel de neesenţial, anume acel principiu care se naşte dintr-un interes evaluativ unitar, deci care este determinat obiectiv printr-o valoare

I I 238

H 236


3 32

A 23 7

PROLEG OMENE LA LOGI C A

P UR Ă

fundan1entală unitară ( respectiv prin norn1a funda­ mentală unitară), aşa cum am discutat în amănunt în capitolul al Il-lea, § 1 4. Acesta asigură coapartenenţa obiectivă a adevărurilor, respectiv unitatea domeniului în ştiinţele normative. Când vorbim despre coapartenenţă 1 obiectivă, se înţelege, la modul cel mai firesc, acea coapartenenţă ce se întemeiază în lucrurile însele ; se are astfel în vedere doar unitatea pc baza legităţii teo­ retice sau unitatea lucrului concret. Î n această con­ cepţie, unitatea norn1ativă se opune unităţii obiective. l)in ceea ce an1 discutat până acu m, rezultă că şti­ inţele normative depind de ştiinţele teoretice - şi, îna­ inte de toate, de ştiinţele teoretice în sensul cel n1ai restrâns, ştiinţele nomologice - şi anume astfel încât an1 putea să spunen1 că ele obţin din acestea tot ceea ce constituie în ele elementul ştiinţific, care este, ca atare, tocn1ai elementul teoretic.

§ 65. Problema condiţiilor ideale de posibilitate ale ştiinţei, respectiv ale teoriei în genere. A. Această chestiune pusă cu privire la cunoaşterea actuală

1 1 239

B 237

Vom aborda acum o întrebare in1portantă, anume cea privitoare la "condiţiile posibilităţii ştiinţei în genere". Î ntrucât 1 scopul esenţial al cunoaşterii. ştiinţifice nu poate fi atins decât prin teorie, în sensul riguros al ştiin­ ţelor notnologice, vom înlocui întrebarea de tnai sus prin cea privitoare la condiţiile de posibilitate ale 1 teo­ riei în genere. O teorie ca atare constă din adevăru ri, iar forn1a conexiunii lor este cea deductivă. Î n conclu­ z i e, răspunsul la Întrebarea noastră inc lude răspunsul


IDEEA LOG ICTI PURE

333

la întrebarea n1ai general ă despre condiţiile de posi­ bilitate ale ade7.Jărului în genere şi, în plus, despre con­ diţiile de posibilitate ale unităţii deducti'l) e în genere. - Punând problen1a în această fonnă, aven1 desigur în vedere ecourile ei istorice. Ev id�nt, avem de a face cu o generalizare pc deplin necesară a întrebării prjvitoare la "condiţiile de posibilitate ale experienţei'' . Unit.atca experienţei este pentru Kant unitatea lcgităţii obiectiv.: ; ea intră p rin unnarc în concep tul urrităţii teoretice. Sensul întrebării necesită totuşi o precizare rnai amănunţită. Ea este pentru început înţelcas<1 într-un sens subiectiv, 1 sens în care ca ar fi n1ai bine formulat;;) ca întrebare privitoare la condiţiile de posibilitate ale cunoaşterii teoretice în genere, n1ai pc larg spus, ale dc­ ducţiei în genere şi ale cunoaşterii în genere, şi anume, pc cât posi bil, pentru o fiinţă umană oarecare. Aceste condiţii sunt în parte reale, în parte ideale. Facctn ab­ stracţie aici de prin1cle, cele p s ihologice. Toate condiţiile cauzale de care noi dcpinden1 în gândire ţin, desi gur, de posibilitatea cu noaşterii sub aspect psi­ hologic. Î n conformitate cu ceea ce an1 prezentat deja\ condiţiile ideale pentru posibilitatea cunoaşterii '� Cf mai sus, § 32, p . 1 1 1 . Î n acd loc în cuc, pentru fi x.uc.l con­ ceptului pregnant de s ce pti c i s m, nu era ncccs,u,1 o d i ferenţiere atât de subtilă, am pus pur şi s i m pl u în opoziţie condiţiile 1 1octicc ale cu­ noaşterii teoretice şi cond iţiile obiectiv-logice ale teoriei iJJSeşi. A i c i în s ă, unde trebuie si aducem la Cc<l m a i dcpli n.l claritate toate rapor­ turile relevante, parc potrivit să considc r,l.m cond iţiile logice ca fiind mai întâi şi condiţii ale c1moaşterzi şi ahia apoi s;i: le pu nem înt r-o relaţie directă cu însăşi teoria obiectivă. Aceast.l n u afectează, d esi gu r, esenţialul concepţiei noastre, ci, mai d c g r.l h.l, e,1 ajunge pc această calc la o expunere mai clară. Acelaşi lucru este valahi ! şi dad s u p u nem atenţiei concomitent, cum am f.i.cut aici, 1 condiţiile empiric-subiective ale cunoa.ş tcrii, al aturi de condi ţii le nocticc şi p u r logice.

A

23�

B 23R


PR OLEGOM ENE LA LO G I CA PURĂ

3 34 1 l 240

B ns

l\. 2 3 9

pot fi de două feluri. 1 Ele sunt fie noetice., adică se întemeiază pe ideea 1 cunoaşterii ca atare, şi anume a priori, fără a se ţine cont de particularitatea en1pirică a cunoaş­ terii omeneşti sub aspectul condiţionării sale psiholo­ gice ; fie pur logice, adică se întemeiază în n1od exclusiv pe "conţinutul" cunoaşterii. Î n ceea ce priveşte primu/1 tip d e condiţii, este evident a priori că subiecţii gân­ ditori în genere trebuie să fie de exemplu capabili să efectueze toate tipurile de acte prin care se realizează cunoaşterea teoretică. Ca fiinţe gânditoare, trebuie să avern în mod special capacitatea să vcden1 că unele propozi ţ ii sunt adevăruri şi că unele adevăruri sunt co nsecinţe ale altor adC'văru ri ; 1 şi, la fel, să vedcn1 că există legi ca atare, legi ca fundamente explicative, legi fundan1entalc ca principii ultitne etc. Î nsă din altă per­ spectivă, este de ascn1cnea evident că adevărurile însele şi, în special, legile, fundamentele, principiile sunt ceea ce sunt fie că le considerăm astfel sau nu. Deoarece însă ele nu sunt valabile întrucât putem să le cunoaştem [einsehen ], ci putcn1 să le cunoaştem [einsehen] întrucât sunt valabile, atunci ele trebuie să fi e privite ca nişte condiţii obiective sau ideale ale p osibilităţii cunoaşterii lor. Î n consecinţă, legile apriorice, care aparţin adevărului ca atare, deducţiei ca atare şi teoriei ca atare (adică esen ­ ţeil generale a acestor unităţi ideale), trebuie caracterizate ca legi ce exprimă condiţiile ideale ale posibilităţii cu­ noaşterii în genere, respectiv ale posibilităţii cunoaşterii Ne folosirn aici desigur de consideraţiile cri t i ce asu pra teoriei evi­ d e n ţei

în

l ogică. Cf mai sus p .

1 87. E videnţa nu este c u siguranţă

n i m i c al tceva dcdit caracteru l cunoaşterii ca atare. 1

2

În A

m1

este scris cursiv.

În A f:tră cursiv.


I DEEA LOC IC I J PURJC:

335

dcductivc şi teoretice în genere, şi anurnc condiţii ce se înterneiază exclusiv pe "conţinutul" cunoa�tcrii. Este vorba aici evident de condiţii aprioricc de cu­ noaştere, care pot fi considerate şi studiate separat de orice relaţie cu subiectul gânditor ş i cu i deea de su­ biectivitate În genere. Legile în discuţie sunt co tnp l c t independente de astfel de relaţii ; în ceea ce p riveşte conţinutul lor de sernnificaţie, ele nu vorbesc, nici chiar la modul ideal, despre 1 cunoaştere, judecare, raţionarc, rep rezentare, întemeicrc şi altele asc1nenca, ci despre adevăr, concept, propoziţie, raţionament, temei şi con­ secinţă etc. aşa cutn J atn arătat mai sus pc larg.�·; Desigur, aceste legi pot să fie obiectul unor schitnbări evidente, p rin care pot dobândi o relaţie formală cu cunoaşterea şi subiectul cunoaşterii şi prin care pot face acutn ele însele enunţuri despre posibilitatea reală a cunoaşterii. Aici, ca şi în alte locuri, enunţurile aprioricc despre posi­ bilitatea reală se forn1cază prin transpunerea rapor­ turilor ideale ( cxp rirnat c prin propoziţii pur generale) asup ra cazurilor p articu la re crnp iricc.�·; �·; 1 Condiţiile ideale ale cunoaşterii, pc care lc-an1 di­ ferenţiat în condiţii noetice şi condiţii obiectiv-logice, nu sunt de fapt nin1ic altceva decât conversiuni de acest tip ale acelor intu iri [Einsichten] ale legilor, intuiri care fac parte din conţinutul pur al cunoaşterii şi prin nlij­ locirca cărora condiţiile cunoaşterii sunt fructificate în special în scopul criticii, iar prin convcrsiuni ulte­ rioare, în scopul norn1ării practic-logice a cunoaşterii. ( Căci şi conversiunile normative ale legilor [logice ,., Cf nui sus, § 47, A 1 73 ş i

ur m .

'�'� Cj: exemplul aritmct ic, § 23, A 74 sus.

B 239

I I 24 1

A 240


336

PRO L E G O M E N E L A L O G I C A PURĂ

pure] 1, despre care am vorbit destul de n1ult tnai sus, intră în acest context. )

§ 66. B. A ceeaşi chestiune pusă cu referire la conţinutul cunoaşterii Rezultă din această analiză că, în ceea ce priveşte întrebarea referitoare la condiţiile ideale de posibilitate a cunoaşterii în genere şi, în special, la condiţi-i l e cu­

B 24 0

I--1 242

noaşterii teoretice, suntem conduşi în cele din urmă la anun1Îte legi ce se întetneiază doar pe conţinutul cu­ noaşterii, respectiv pc conceptele catcgoriale sub care stă acest conţinu t, şi care sunt atât de abstracte Încât nu n1ai conţin ni.n1ic din cunoaşterea înţeleasă ca act al unui subiect cunoscător. Tocmai aceste legi, respec­ tiv conceptele categoriale pc baza cărora legile sunt con­ struite, constitu ie acun1 ceea ce se poate înţelege în sens obiectiv-ideal prin condiţii de posibilitate ale teoriei în genere. Căci 1 întreb area privitoare la condiţiile de posibilitate poate fi fonnu lată n u doar cu referire la cunoaşterea teoretică, aşa cum an1 făcut p ână acum, ci si cu referire la continutul ci, deci direct la teoria în si � e. Î nţelegem atu n � i prin teorie, lucru care trebuie subliniat în mod repetat, ! la fel cum Înţelegem şi prin adevăr, lege ş i altele asemenea, u n anumit conţinut ideal de cunoaştere posibilă. Multiplicităţii actelor de cunoaştere izolate individual şi având acelaşi conţinut îi corespunde [un singur]2 adevăr, tocmai în calitate de conţinut identic J a n1odul ideal. Î ntr-o tnanicră asemănătoare, multiplicităţii complexelor individuale 1 A: [pu r-logiccj . Î n A n u este scris cursiv.

2


IDEEA LOGICII PURE

337

d e cunoaştere, î n care aceeaşi teorie accede l a cunoaş­ tere, în fiecare dintre aceste complexe - acum sau cu altă ocazie, În acest subiect sau în altul - îi corespunde chiar 1 această teorie, ca un conţinut identic în n1od ideal. Ea nu este construită în acest caz din acte, ci din elemente pur ideale, din adevăruri, iar aceasta se petrece în forme pur ideale, în formele temeiului şi consecinţei. Dacă raportăm acun1 Întrebarea privitoare la con­ diţiile de posibilitate direct la teorie în acest sens obiectiv, şi anume la teorie în genere, atu nci această posibilitate nu poate avea alt sens decât acela folosit pentru obiectele gândire pur conceptual. De la obiecte suntem conduşi apoi la concepte, iar ,,posibilitate" nu Însean1nă nin1ic altceva decât "valabilitate" sau, n1ai bine spus, esenţialitate a conceptului în cauză. Este acelaşi lucru cu ceea ce s-a Înţeles adesea prin "realitate" a conceptului, în opoziţie cu caracterul in1aginar [lmaginarităt] al conceptului sau, ca să ne expritnărn n1ai bine, cu lipsa lui de esenţă. Se vorbeşte în acest sens despre definiţii reale care garantează posibilitatea, valabilitatea, realitatea conceptului definit şi, deopotrivă, despre opoziţia între numerele reale şi cele in1a­ ginare, despre schen1elc gcon1etrice etc. Ap licată la concepte, discuţia despre posib ilitate devine bineînţeles echivocă, prin transpunerea tennerrilor. În sensul propriu al cuvântului, posibilă este existenţa acelor obiecte care intră sub conceptele respective. Această posibilitate este garantată a priori p rin cunoaşterea esenţei conceptuale care 1 devine vizibilă p entru noi, de exen1plu pc baza rcprczcntării intuitive a unui astfel de obiect. Acun1, prin transpunere a tern1enilor, escn­ ţialitatea conceptului este desemnată şi ca posibilitate.

A 241

H 24 t


338

H 243

A 242

PROL E G O M ENE L A LOGICA PURĂ

Prin raportare la cele spuse, întrebarea p rivitoare la posibilitatea unei teorii în genere şi la condiţiile de care depinde ea capătă un sens uşor de înţeles. Posibili­ tatea sau esenţialitatca teoriei în genere este asigurată neîndoielnic printr-o cunoaştere intuitivă [einsi�htige Erkenntnis] a unei teorii oarecare determinate. ! Intre­ barca următoare va fi Însă : ce determină, sub aspectl,ll generalităţii ideal-legice, această posibilitate a teoriei în genere ? Ce constituie " esenţa " ideală a teoriei ca atare ? Care sunt "posibilităţile" prin1itive 1 din care se constituie "posibilitatea" teoriei, cu alte cuvinte, care sunt conceptele esenţiale primitive din care se consti­ tuie conceptul, şi el esenţial, de teorie ? Şi mai departe : care sunt legile pure care, întemeindu-se pe aceste con­ cepte, oferă unitate tuturor teoriilor ca atare, deci legile care aparţin formei tuturor teoriilor ca atare şi care determină a priori variaţiile sau speciile posibile ( esen­ ţiale) ale acestora ? Dacă aceste concep te ideale, respectiv legi, delinli­ tcază posibilitatea teoriei în genere, dacă expritnă, cu alte cuvinte, ceea ce ţine în mod esenţial de ideea de teorie, atunci rezultă nemijlocit că orice pretinsă teorie este teorie numai dacă si, în măsura în care este în armonie cu aceste concep te, respectiv legi. Î ntemeierea logică a unui concept, adică Întemeierea p osibilităţii sale ideale, se realizează prin recurs la esenţa sa intuitivă sau deductivă. Prin urmare, Înten1cicrea logică a unei teorii date, întemeierea ei ca teorie ( i.e. conform for­ mei sale pure) necesită recursul la esenţa formei sale şi, astfel, recursul la acele concepte şi legi care formează constituenţii ideali ai teoriei în genere ( "condiţiile posibilităţii sale" ) şi care reglementează a priori şi


IDEEA LOGICII PURE

339

dcductiv toate specificările ideii de teorie conform tipurilor sale posibile. 1 Lucrurile stau aici la fel ca în domeniul mai larg al deducţiei, de exemplu În cazul silogismelor simple. Deşi în sine ele devin clare p rin Înţelegerea relaţiilor dintre termeni, ele îşi primesc întemeierea lor ultimă şi cea mai profundă abia p rin recurs la legea formală a silogismului. Pe această calc ia naştere, fără îndoială, înţelegerea fundamentului aprioric al conexiunii silogistice. La fel în cazul oricărei deducţii, fie ea oricât de complicată, şi în special în cazul teoriei. Î n gândirca teoretică intuitivă ajungem la o înţelegere a fu ndamentclor stărilor de fapt explicate. O înţelegere pătrunzătoare a esenţei conexiunii teoretice înseşi - care constituie conţinutul teoretic al acestei gândiri - şi a fundamentelor aprioricc ale legii funcţionării sale 1 obţinem abia prin recurs la 1 forma, legea şi conexiunile teoretice ale unui cu totul alt nivel al cunoaşterii, căruia acestea îi aparţin. Trimiterca la modalităţi de a înţelege şi la întcmeicri mai profunde se face în scopul de a putea sublinia valoarea incomp arabilă a cercetărilo r teoretice care servesc la soluţionarea problemei formulate aici : este vorba de teoriile sistematice ce se întemeiază în esenţa teoriei, respectiv ştiinţa nomologică teoretică apriorică care se referă la esenţa ideală a ştiinţei ca atare, deci din punct de vedere al conţinutului său în teorii siste­ matice şi prin excluderea laturii sale empirice, antropo­ logice ; deci, într-un sens mai profund, este vorba despre teoria teoriilor, despre ştiinţa ştiinţelor. Totuşi, contribuţia b îmbogăţirea cunoaşterii noastre trebu ie separată, desigur, de problemele Însele şi de conţinutul propriu al soluţiilor lor.

B 242

A 243

I-l

244


340

J> R O L E G O M E N E LA L O G ICA PURĂ

§ 67. Sarcinile logicii pure. Mai întâi: fixarea categorii/ar pure ale semnificaţiei, a categorii/ar obiective pure şi a complicaţii/ar lor ce rezultă conform legii

B 243

A 244

H 245

Pe b aza fixării provizorii a ideii acelei discipline apriorice a cărei în ţelegere mai profundă ne străduim să o pr e gătim 1 vom face o evaluare aproximativă a sar­ cinilor pe care va trebui să i le atribuim ; din acest punct de vedere, vom dist i n g e trei grupe : Pentru început, va fi vorba de a stabili, respectiv de a clarifica ştii n ţ ific, conceptele mai irnportante şi, mai ales, ansamblul conceptelor primitive care "fac cu putinţă" conexiunea c u n oaş t erii sub aspect obiectiv, în special conexiunea teoretică. Cu alte cuvinte, trebuie să avem în vedere concep t e l e ce constituie ideea u nită­ ţii teoretice, dar şi conceptele care stau într-o conexiune ideal-legică cu acestea. 1 Este uşor de înţeles că aici apar cu rol constitutiv concepte de r a n gul al doilea, an urne concepte de concepte şi concepte ale altor uni­ tăţi ide ale. O teorie dată este o anumită conexiune deductivă de propoziţii date, l iar acestea sunt ele înse­ le conexiuni de concepte date, configurate într-un anun1it mod. Ideea "formei" inerente teoriei ia naştere prin substituirea acelor date cu ceva nedeterminat şi, astfel, conceptele despre concep te şi despre alte idei înlocuiesc conceptele sin1ple. Î n această sferă intră deja concepte precum : concept, propoziţie, adevăr etc. Desigur, conceptele formelor elementare de conexi­ u n e sunt constitutive, tnai a les acelea care sunt consti­ tutive, la tnodul foarte gene ral, pentru unitatea deductivă


IDEEA LOGICII PURE

341

a propoziţiilor, de exemplu conexiunea conj unctivă, disjunctivă, ipotetică a propoziţiilor în propoziţii noi. M ai dep arte, la fel stau lucrurile şi cu formele de legătu,ră a elementelor de semnificaţie inferioare în propoziţii simple, fapt ce conduce la rândul lui la diferite forn1c de subiect, de predicat, [la forrnele legăturii con­ junctive şi disjunctive, la forma de plural] 1 etc. Reguli fixe reglementează complicaţiile progresive prin care se naşte, pornind de la formele p rimitive, o multiplicitate infinită de noi şi noi forme. Î n sfera de cercetare p c care o avem aici în ved ere intră desigur şi aceste legi ale complicaţii/ar care fac cu putinţă sinoptica de tip combinatorie a conceptelor dcductibilc pc baza con­ ceptelor şi formelor primitive, 1 după cum intră şi această sinoptică de tip cornbinatoric în sine. ;':;t Î ntr-un raport strâns şi ideal-legic cu conceptele amintite până acum, categoriile semnificaţiei, stau şi alte concepte, aflate în corelaţie cu prin1clc, concepte precum : obiect, stare de fapt, unitate, pluralitate, nmnăr, 1 Completare în B. ·� Cf a IV-a Cercetare din al doilea volum. ( Completare În B . ) � Una d intre sarcinile logicii p u re este s:i identifice legile d e complicare şi transformare a scmnificaţii lor, regu l i l e după care se stabi­ leşte ce forme de conexiune între scmnificaţi.i sunt p osibile, o "teorie a formelor de semn i ficaţie". Teza l u i H usserl este că " formele de legătură a elementelor de semnificaţie inferioare în propoziţii simple" sunt reglemetate prin regu li fixe. În § l O d in a IV-a Cercetare lngiâi, I l ua XIX/ 1 p . 325, se merge mai în amănunt în tratarea aceste i probleme. Prin regulile de complic are a semnificaţi ilor este a t i n s u n domeniu important al teoriei scmnificaţiilor : formarea u nor noi sem­ nificaţii prin legătura altora trebuie să stea. sub le�i a priori. Pentru fiecare semnificaţie care poate să funcţioneze autonom trebuie iden­ tificată o lege eidetică ce reglementează necesitatea, respectiv posibili­ tatea completării ci cu alte semn ificaţii, deci formele de conexiune

B 244


342

P R O L E G O M E N E LA LOG ICA P U R Ă

relaţie, conexiune etc. Ele sunt categoriile obiective formale sau pure. Şi acestea trebuie să fie luate în con­ siderare. Î n ambele cazuri este vorba tot timpul de concepte care, aşa cum arată deja funcţil lor, sunt inde­

pendente de particularitatea oricărei materii a cunoaş­ terii şi în sfera cărora trebuie să se ordoneze toate

A 245

H 246

conceptele şi ! obiectele, propoziţiile şi stările de fapt etc. care apar în mod special în gândire ; de aceea, ele apar numai [în corelaţie cu diversele] 1 "funcţii ale gân­ dirii", ! adică nu-şi pot avea baza lor concretă decât în actele ca atare posibile ale gândirii [sau în cor ela tele sesizabile în ele]2�·· . Toate aceste concepte trebuie, aşadar, să fie fixate, iar "originea" lor trebuie cercetată individual. Dar nu în sensul că întrebarea psihologică despre geneza re­ prezentărilor conceptuale sau a dispoziţi ilor repre­ zentării ar fi de un oarecare interes pentru disciplina în chestiune. Nu despre această întrebare este vorba, î ntre semnificaţii. Conexiu nea în sine rezidă în forme specifice de legătură - d isj unctivă, conj uctivă etc. - care posed ă l a rându l lor caracterul de semnificaţii, deşi neautonome, şi care sunt reglementate şi ele pri n legi a priori. Exemplele arată clar că prin jdeea reglementării legătu rilor di ntre semnificaţi-i, Husserl arc în vedere, printre altele, condiţiile constituirii legăturilor cu sens între cuvinte. Espresia "Acest arbore este verde" poate fi transformată în " Acest număr algcbric este verde", prin introducerea unei noi " materii nomin ale", ceea ce produce o propoziţie autonomă, uni tară d i n punct de vedere al categoriilor formelor semnificaţiei, o p ropoziţie nouă de o formă dată, d ar câtă vreme ignorăm categoriile materiei semnificaţiei, se pierde şi unitatea de sens. 1 A : [pri n refleqie asupra diferitelor}. 2 Co mpletare în B . ,., CJ p . 230 mai s u s şi a V I - a Cer cetare, § 44 d in voi. al II-lea. ( ( :ompletare în B.)


IDEEA LOGICII PURE

343

ci despre originea rJenomenologicaj1 sau, dacă preferăm să eliminăm termenul de origine întrucât este inadecvat şi se bazează pe elemente neclare, despre intuirea esen­ ţei [Einsicht in das Wesen] conceptelor respective şi, sub aspect metodologie, despre fixarea semnificaţiilor univoce, clar delimitate, ale termenilor. Putem atinge aceste scopuri numai p rin prezentificarea [intuitivă]2 a esenţei [printr-o ideaţie adecvată]3 [durch intuitive

Vergegenwărtigung des Wesens in adăquater 1deation],

sau, pentru conceptele complexe, p rin cunoaşterea esenţialităţii conceptelor elementare imanente în ele şi a conceptelor despre formele lor de conexiune. ] B 245 Toate acestea nu sunt decât sarcini pregătitoare, apa­ rent lipsite de importanţă. Ele apar necesar şi Într-o proporţie considerabilă în forma unor discuţii termi­ nologice, iar pentru neştiutori pot să p ară foarte uşor pedanterii anoste şi meschine. Î nsă câtă vren1e aceste concepte nu sunt diferenţiate şi clarificate [prin recurs la esenţa lor p rintr-o i ntuiţie ideatică (in ideierender Intuition )]\ orice străduinţă u lterioară este lipsită de speranţă. Î n nici u n alt domeniu al cunoaşterii echivocurile nu se dovedesc a fi mai periculoase decât în domeniul logicii pure, în nici un alt dotneniu confuzia conceptelor nu a frânat atât de tnult progresul cunoaş­ terii, sau, mai rău, nu a împiedicat Începutul acestuia : înţelegerea clară a adevăratelor scopuri [die Einsicht in die wahren Ziele]. Este ceea ce au arătat peste tot ana­ lizele critice ale acestor Prolegomena. 1 A : [ logică].

2 Completare în B .

3 4

Completare î n B . Completare î n B .


344

J-l 24 7

A 246

PROLEGOMENE LA L O G I CA P URĂ

Î ncă nu a fost suficient remarcată importanţa pro­ blemelor din această primă grupă şi ne putem întreba dacă nu cumva tocmai aici se află cele mai mari dificul­ tăţi ale întregii discipline. 1 1

§ 68. În al doilea rând: legile şi teoriile ce se întemeiază pe aceste categorii A doua grupă de probleme [se referă la căutarea le­ gilor ce se întemeiază pc acele două clase de concepte

B 246

catcgorialc şi care p rivesc nu atât formele posibile de complicare şi transfonnarc ce modifică unităţile teore­ tice pc care acestea le cuprind�·;, cât mai degrabă valoa­ rea obiectivă a fonnelor structu rale ce se constituie : deci, pc de o parte, adevărul sau falsitatea semnifica­ ţiilor în genere, stabilite exclusiv pe temeiul formei ca­ tcgorialc a structurii lor ; pc de altă parte (în ce priveşte corelatcle lor obiective), existenţa sau nonexistenţa obiectelor în genere, a stărilor de fapt în genere etc., stabilite, din nou, p c baza forn1ci lor catcgoriale pure. Aceste legi care, cu cea n1ai n1are generalitate inlagina­ bilă, întrucât este logic-categorială�·� �-:, se referă la semnificaţii şi obiecte în genere, ]1 ) constituie ele însele, la rândul lor, teorii. De o2 parte[, cea a semnificaţiilor, se aflăf teoriile deducţiei,. de exemplu silogistica, care

în

'� Cf al I I - lea volum, Ce r ce t are a a IV -a. ( Completare în B . ) ,.,.,., Cf a l I I -lea volum, Cercetarea 1 , § 2 9 , spre final. (Completare

R.)

1 A : rp rivcştc căutarea legilor ce s e întemeiază pc acele con cepte cate gorialc şi nu numai formarett lor, aceste probleme privesc mai degrabă valoarea obiecti·vă a u n i tăţilor t e o r e t i ce construite d i n ele. Ace s t e legi ]. � Î n A nu c c u r s i v . 1 ( �omplctarc în B .


IDEEA LOGICII PURE

345

este numai o1 teorie de acest fel. De cealalta"l parte[, cea a corelatelor,]3 teoria pură a multiplicităţii se înteme­ iază pe conceptul de multiplicitate, teoria pură a nu­ merelor pe conceptul de număr etc. - fiecare fiind o teorie închisă şi pentru sine. Astfel, toate legile vizate aici conduc la un număr limitat de legi fundamentale sau primitive, care se înrădăcinează nemijlocit în con­ ceptele categoriale şi care ( datorită omogenităţii lor) trebuie să fun deze o teorie atotcuprinzătoare ce în­ chide în sine acele teorii particulare, ca elemente componente relativ închise. Ceea ce este avut aici în vedere este domeniul legilor, [care, datorită generalităţii lor formale, ce subîntinde toate semnificaţiile şi toate obiectele posibile, sunt valabile pentru fiecare teorie şi ştiinţă particulară, 1 stabilind modul în care acestea trebuie să procedeze, dacă este să fie valabile.]4 Lucrurile nu trebuie însă înţelese ca ş i cum fiecare teorie particulară ar presupune ca fundament al posibilităţii şi valabilităţii sale fiecare dintre aceste legi. Mai degrabă, acele teorii [şi legi categoriale]5 formează, în perfecţiunea lor ideală, fondul atotcuprinzător din care fiecare teorie [valabilă]6 de­ terminată îşi extrage fundamentele esenţialităţii sale, fundamente ideale, proprii [formei saleY : este vorba de legile conform cărora fiecare teorie procedează, legi 1 În A nu e cursiv.

2 În A nu e cursiv. 3

Completare în B. A: [conform cărora t rdlll ic s;l. procedeze fiecare cercetare teoretică]. 5 Completare în B . 6 A : [(i.e. reală, valab i Ll ) ] . 7 A : Completare î n B . 4

H 248


346

A 247

I3 247

P R O LE G O M E N E L A L O G I CA P U RĂ

prin care fiecare teorie poate fi întemeiată ca teorie valabilă, până la ultimul temei, prin raportare la "forma" sa. Î n măsura în care o teorie este o unitate cuprin­ zătoare, edificată din adevăruri şi conexiuni singulare, este de la sine Înţeles că legile ce aparţin conceptului de adevăr şi posibilităţii conexiunilor singulare de o formă sau alta sunt incluse în domeniul pe care l-am delitnitat. Deşi - sau mai degrabă - deoarece con­ ceptul de teorie este mai restrâns1 , sarcina de a cerceta condiţiile posibilităţii sale este 1 mai cuprinzătoare decât sarcinile corespunzătoare pentru adevărul în genere şi p entru formele primitive de conexiuni între propoziţii.,., 1

69. În al treilea rând: teoria formelor posibile de teorie sau teoria pură a multiplicităţii

§

Dacă toate aceste cercetări sunt duse la bun sfârşit, atunci atn realizat ceea ce se cere pentru ideea unei şti­ inţe despre condiţiile de posibilitate ale teoriei în ge­ nere. Von1 vedea însă imediat că această ştiinţă trimite dincolo de ea, la o ştiinţă complementară ce tratează a

priori speciile (formele) esenţiale de teorii şi legile de relaţie corespunzătoare. Î ntr-un cuvânt, ia naştere ast­

I I 249

fel ideea unei ştiinţe n1ai cuprinzătoare, despre teorie în genere, ştiinţă care, în partea sa fundatnentală, cer­ cetează conceptele şi legile esenţiale care aparţin constitutiv ideii de teorie şi care trece apoi la 1 diferenţierea 1 În A urmează : [atunci]. ,., C/ mai sus § 65, pp. 236 şi urm. (În A, în textu l principal : [(c/ m .1i s u s p. 237)].)


IDEEA LOGICII PURE

347

acestei idei, astfel că, în loc de posibilitatea teoriei ca atare, cercetează mai degrabă teoriile posibile a priori. Tocmai pc temeiul unei soluţionări suficient de Îna­ intate a sarcinilor stabilite va fi posibil să formulăm cu precizie concepte diverse de teorii posibile, pornind de la concepte categoriale pure, să formulăm "fonne" pure de teorii a căror escnţialitatc este demonstrată pe baza legilor. Aceste forme diferite nu sunt însă lipsite de relaţie unele cu altele. Va fi dată o anumită ordine a metodei după care putem să construim aceste forme posibile, să obţinem o perspectivă asupra conexiunilor lor legice şi să putem astfel să le convertin1 pe unele în altele, prin variaţia factorilor detcrminanţi principali etc. Vor fi date pri11cipii generale, dacă nu la tnodul absolut, cel puţin pentru forme de teorii ale unor ge­ nuri definite cu exactitate, p rincipii care guvernează într-o sferă delin1itată şi conform legii evoluţia diver­ gentă, conexiunea şi conversiu nea formelor. Principiile care trebuie stabilite aici vor trebui să fie de un alt 1 conţinut şi caracter decât axion1ele şi teorcmele teoriilor din a doua grupă, decât, de exetnplu, legile silogisticc sau cele aritmetice etc. Î nsă, pc de alti parte, 1 este dintru început clar că dcducerca lor (întrucât nu pot fi date aici legi fundatnentalc propriu-zise ) trebuie să se bazeze exclusiv pc acele teorii. Acesta este scopul ultin1 şi suprem al unei ştiinţe teoretice despre teorie în genere. Nici din punct de vedere al cunoaşterii practice nu este un scop indiferent. Mai mult, clasificarea unei teorii în clasa formei sale poate să fie de cea n1ai mare importanţă Inetodologică. Aceasta deoarece, odată cu ex tinderea sferei deductive şi teoretice, creşte şi vitalitatea liberă

A

248

B 24R


348

PROLEGOM.ENE LA LOGICA PURA

a cercetării teoretice, creşte abundenţa şi fertilitatea tnetodelor. Astfel, soluţionarea problemelor formulate în interiorul unei discip line teoretice, respectiv în interiorul uneia dintre teoriile sale, va putea câştiga în anumite condiţii un ajutor metodic foarte eficient prin recurs la tipul categoria! sau la fonna teoriei (ceea ce este acelaşi lucru ), şi apoi, eventual, prin trecere la o formă sau la o clasă a formelor mai cuprinzătoare H 250 şi la legile ei. l § 70. Clarificări asupra ideii

de teorie pură a multiplicităţii

A 249

Aceste indicaţii vor părea poate întru câtva obscure. Că nu este vorba în cazul lor de fantezii vagi, ci de con­ cepţii cu un conţinut s olid o dovedeşte "matetnatica fonnală" în sensul cel n1ai general al cuvântului sau teoria multiplicităţii, acest suprem apogeu al matema­ ticii n1oderne. Ea nu este în fapt nitnic altceva [(printr-o conversiune corelativă)] 1 decât o realizare parţială a ide­ alului deja schiţat - ceea ce nu vrea să spună desigur că tnatetnaticienii înşişi, ghidaţi la origine de interesul pentru domeniul numerelor şi al tnărimilor ş i limitaţi, totodată, prin aceasta, au recunoscut în mod corect esenţa ideală a noii discipline şi s-au ridicat în genere la suprema abstracţiune a unei (teorii]l atotcuprinzătoare. j Corelatul obiectiv_." al conceptului de teorie posi­ bilă, detern1inată doar în ce pnveşte forma, este 1 Completare în B . � A : ldo(trinc teoretice] . 3 Î n (\ nu c cursiv.


I DEEA LOGICll PURE

349

conceptul unui domeniu posibil al cunoaşterii în genere, domeniu care trebuie stăpânit de o teorie de aceastăformă. 1 Matematicianul numeşte însă (în sfera sa) un astfel de domeniu multiplicitate. Acesta este,

prin urmare, un domeniu determinat doar prin faptul că este subordonat u nei teorii de o atare formă, respectiv prin faptul că pentru obiectele sale sunt posibile anumite conexiuni care se supun anumitor legi elementare de o formă determinată sau alta (ca fiind aici singurul lucru determinant). Obiectele rătnân con1plet nedctern1inate în ce priveşte tnateria lor pentru a indica acest lucru, matematicianul vorbeşte de p referinţă despre "obiecte ale gândirii". Ele nu sunt, într-adevăr, detenninatc nici direct, ca s ingu ­ larităţi individuale sau specifice, nici indirect, prin speciile sau genurile lor [tnateriale] 1 , ci exclusiv prin forma conexiunilor atribuite lor. Prin urmare, acestea sunt, la rândul lor, tot atât de puţin determinate, din pu nct de vedere al conţinutului, ca şi obiectc1e l o r ; doar forma l o r este determinată, anun1e prin [for­ n1cle]2 lcgilor elementare acceptate ca valabile pentru ele. Iar acestea determină atunci 1 atât dorneniuP [sau, m a i de g rabă , forrn a domeniului]'\ cât ş i teoria5 de construit sau [, încă o dată, Jf• pentru a ne expritna mai corect, forma teoriei. l) e excn1plu, în teoria m u l­ tip licităţi i , + nu este sctnnul adunării nutnerelor, ci 1 A: [intern e ] .

2 A: [forma]. 3

-1

5 6

În A nu e cursiv. Completare în B.

În

A

nu

c cu rsiv.

Completare În B.

B 2 4 Sl

l l 251


PR O L E G O M E N E LA L O G I CA P U RĂ

350

o conexiune în genere pentru care sunt valabile legi de forma a + b = b + a etc. Multiplicitatea este deter­ minată prin aceea că obiectele gândirii ce-i aparţin fac cu p utinţă aceste "operaţii" (şi altele, care trebuie dovedite drept compatibile a priori cu p rimele). 1deea cea

A 250

B 250

mai generală a unei teorii a multiplicităţii

este de a fi o ştiinţă care dă o forn1ă determinată tipu­ rilor esenţiale de teorii [(respectiv don1enii)] 1 posibile şi care cercetează relaţiile lor reciproce, conforme legi­ lor. Toate teoriile veritabile sunt, în consecinţă, spe­ cificări, respectiv singularizări, ale fonnelor de teorie corespunzătoare lor, aşa cum toate domeniile de cu­ noaştere elaborate teoretic sunt mu ltiplicităţi individualizate. J Dacă în cadrul teoriei n1ultiplicităţii este pe deplin dezvoltată teoria formală corespunzătoare, atunci este realizată astfel toată munca teoretică deduc­ tivă pentru construcţia tuturor teoriilor veritabile de aceeaşi formă. J Acesta este un punct de vedere de o supremă im­ portanţă metodologică, căci fără el nu se poate vorbi despre înţelegerea metodei matetnatice. Nu mai puţin importantă este clasificarea teoriilor în forme şi clase de forme mai cuprinzătoare, clasificare sugerată prin recurs la forma pură. Faptul că aici avem de-a face cu un capitol principal al n1inunatei arte metodologice a n1atematicii se relevă nu numai dacă privim spre teoriile tnultiplicităţii rezultate din generalizările teo­ riei şi forn1ei teoretice geometrice, ci este deja probat de primul caz şi cel mai simplu de acest fel, anume extinderea dotneniului numerelor reale (i.e. a formelor 1

Com pletare în

B.


IDEEA LO G ICII PURE

35 1

teoretice corespunzătoare, a "teoriei formale a nunie­ rclor reale" ) la domeniul formal, de două ori mai extins, al numerelor con1plexe ordinare. De fapt, în această con­ cepţie se află cheia pentru singura soluţie p o s i bilă a unei probleme încă neclarificate, aşa ctun, în don1cniul nu nlc­ relor de exemplu, conceptele in1posibilc ( Lira e s e n ţă) pot fi tratate metodic ca şi cele rea l e Î nsă nu este aici locul să discutăm acea stă problen1ă în amănunt. l Dacă vorbesc mai sus de teorii ale tnultiplicităţii care rezultă din generalizări ale teoriei geoni etric c , am în vedere, desigur, teoria despre multiplicităţi n-ditnen­ sionale, euclidiene sau noneuclidiene, apoi teoria ex­ tensiunii a lui Gra�n1ann şi teoriile înrudite ale un u i W. Rowan Han1ilton ş.a., teorii uşor de separat de tot ce ţine de geometrie. Î n această sferă intră, alături de multe altele, şi teoria lui Lie despre grupele de trans­ forn1ări, dar şi cercetările lui C. Cantor d espre nun1ere şi n1ultiplicităţi. Din n1odul Î n care genurile diferite de n1ultipl icitl.ţi spaţiale se transformă u ne l e în altele prin variaţia m:i­ surii curburii, filozoful care s-a fan1iliarizat cu p r in1c le începutu ri ale teoriei Riemann-I-Ielrnholtz îşi poate face o anumită reprezentare despre felu l în care forme­ le pure de teorie de tipuri net dife r enţiat e sunt legate unele de altele printr-o conexiu ne legică. l Ar fi uşor de dovedit că prin cunoaşterea adevăratelor intenţii ale acestor teorii, ca forme de teorii pur ca tegoriale, este îndepărt a tă toată ceaţa metafizică l şi toată n1istica din cercetările matematice referitoare la acest subiect. Dacă nun1im spaţiu fonna cunoscută de ordine a lutnii fenomenale, atunci este absurd să vo r b e şti despre .

H 252

A 25 1

B 25 1


352

H 253

P R O I . E G O M E N E LA LO G I C A

P URĂ

"spaţii" pentru care, de exemplu, nu este valabilă axioma paralclclor. La fel de absurd este să vorbeşti şi despre diferite geometrii, câtă vrc1ne geon1ctria este nun1ită tocn1ai ştiinţa despre spaţiul lumii fenotnenalc. Dacă Înţelcgctn însă prin spaţiu forma categ orială a spaţiulu i cosn1ic [şi corelativ] 1 prin geometric forn1a teoretică categorială a geometriei în sens comun, atunci spaţiu l se ordonează sub un gen - care trebuie deli­ tnitat prin lege - de n1ultiplicităţi dctern1inate pur catcgorial, p rin raportare la care s e va vorbi despre spaţiu, în mod natural, în tr-un sens încă tnai cuprin­ zător. Teoria gcon1ctrică se ordonează, la fel, într-un gen corespunzător de fonnc de teorii determinate pur categoria! şi aflate în conexiune teoretică, fonne care pot fi nurnite apoi, într-un sens extins corespunzător, ,,gco n1ctrii" ale acestor multiplicităţi "spaţiale" . Î n orice caz, teoria despre "spaţiile n-dimensionale" reprezintă J un capitol teoretic închis al teoriei teoriilor în sensul definit mai sus. Teoria multiplicităţii euclidiene de trei din1ensiuni este o singu laritate ideală tiltitnă în această scrie de forme de teorii ( de sistcn1e deductive fonnale) aprio rice şi pur categorialc, aflate într-o conexiune legică. Prin raportare la spaţiul " nostru '' , adică l a spaţiul î n sens comun, această multiplicitatc este ea însăşi fonna categorială pură atribuită lui, deci genul ideal din care spaţiul formează, aşa-zicând, o singularitate individuală ş i nu ceva de genul unei diferenţe specifice. - Un alt exen1plu splendid este teoria despre sisten1elc de nutnere con1plexc, în inte­ riorul căreia teoria nun1erelor complexe "comune'' 1 1\ : 1 respectiv] .


IDEEA LOC ICII PURE

353

reprezintă, l a rându1 ci, o sin gularitat c individuală, nu 1 o diferenţă specifică ultimă. Prin raportare la teoriile implic a te aici, aritmctici1c numerelor cardinale, nu n1crclor ordinale, nutncrclor mari, ale aşa-numitei quantite dirigee etc. sunt, într-o an utn i tă măsură, doar singu­ larităţi i ndividuale. Fiecăreia îi corespunde o idee formală a unui gen, respectiv teoria 1 nun1crclor întregi absolute, teoria numerelor reale, teoria numerelor c o mpl ex e con1unc etc., u nde "număr" trebuie luat într-un sens formal-generalizat.2 l

H 2 52

A 252

§ 71. Diviziunea rnuncii. Sarcina matematicianului şi sarcina filozofului Acestea sunt prin urmare problemele pe care le in­ cludem în domeniul logicii pure sau forn1ale în sensul definit ma i sus ; aici vom da domeni ului ei cea mai tnarc cxtcnsiunc compatibilă cu ideea pc care an1 schiţat-o despre o ş tii n ţ ă a teoriei în genere. O p a r te con­ siderabilă a teoriilor ce- i aparţin s-a constituit d eja de mult ca ["analiză pură" sau , mai bine spus, ca tn atc­ matică formala13 şi este tratată de maten1aticicni, alăt u ri de alte discipline care nu n1ai sunt " p ur e " [în sensul deplin]� al eu vântu lui[, i.e. for nule]\ cun1 sunt geometria (ca şt i i n ţ ă a spaţiului " nostru" ), 1 n1ecanica 1 Şi î n A şi î n B lipsc.;; t c ncg.n i .l. R cc t i fi ca rca s e face conform " Adăugirilor şi îmhun,i.ci.ţi rilor " din a doua parte a Cercetărilor logice, l YO l , A 7 1 8. 1

3

În A, u ltimele Jou:1 paragr<\fc s u n t tipărite cu caractere mai mici. A: [ m a tema tici. pură (în spcr i .ll ,,formaLi" )] .

A : [ în acelaşi sensl 5 Comp l etare În B .

4

l-1 254


354

B 253

A 253

PROLEGOMENE LA

LOG ICA

PURĂ

analitică etc. Şi, într-adevăr, natu ra acestei probleme impune aici neapărat o di·viziune a rnuncii. Construc­ ţi a teoriilor, soluţia riguroasă şi tnctodică pentru toate proble.m cle fonnalc va rămâne tot titnpul don1cniul propriu-zis al nutcn1aticianului. Aici sunt presupuse n1etodc şi proceduri de cercetare aparte, iar ele sunt în esenţă aceleaşi pentru toate teoriile pure. Recent, chiar şi construcţia teoriei silogisticc, care a fost in­ clusă dintotdeauna în sfera cea mai caracteristică a filozofiei, a fost rcvcndicată şi luată în posesie de către matematicieni ş i a suferit în mâinile acestora o dezvoltare nebănuită, tocmai ea, teoria socotită a fi de n1ult încheiată. Totodată, în această direcţie au fost descoperite şi elaborate, cu o autentică fineţe matema­ tică, teorii despre noi genuri de raţionatncntc, pc care logica tradiţională le omisesc sau le subestimasc. Nimeni nu poate interzice matematicianului să reven­ dice pentru sine ca obiect de cercetare tot ceea ce trebuie să fie tratat într-o fonnă şi după o n1ctodă n1atc1natică. Doar acela care nu cunoaşte n1atcn1atica în forma u nei ştiinţe moderne, în special m atematica formală, şi 1 o raportează doar la Euclid şi Adan1 Ricsc poate să mai rămână ataşat de prejudecată generală după care esenţa a ceea ce este n1atcn1atic ar sta în nu măr şi cantitate. Nu 1 matematicianul, ci filozofu l depăşeşte sfera natu rală a drep turilor sale atunci când se opu ne teoriilor " n1atcmatizante" ale logicii şi când refuză să p redea p ărinţilor lor naturali cop iii care i-au fost încredinţaţi provizoriu spre adop ţie. Dispreţul cu care le place logicienilor filozofi să vorbească despre teoriile matematice ale raţionamcntulu i nu schimbă nitnic din faptu l că, pentru aceste teorii, ca şi pentru


IDEEA LO G IC I I PURE

3 55

toate teoriile dezvoltate riguros (şi acest cuvânt trebuie luat desigur în sensul au ten tic ), singura forn1ă de tratare ştiinţifică este forn1a n1atcmatică, singura care oferă con1pletitudine şi desăvârşire sistematică, vedere de ansamblu asupra tu turor p ro blemelor şi a forn1elor posibile de rezolvare a lor. Dacă elaborarea tuturor teoriilor propriu-zise ţi ne de don1eniul matematicienilor, ce rămâne atunci pentru filozof ? Trebuie să o bservăm aici că matetnaticianul nu este în realitate un teoretician pur, ci numai un tehnician ingenios, un fel de constnictor care, atuncând doar o privire asupra 1 conexiunilor forn1ale, construieşte teoria ca pe o capodoperă tehnică. Aşa cum tnccanicul construieşte în practică maşini fără să trebuiască să posede în acest scop intuirea ultimă [letzte Einsicht] a esenţei naturii şi lcgităţii ci, la fel construieşte şi nlate­ maticianul teorii despre numere, mărimi, raţiona­ n1ente, n1ultiplicităţi, fără să trebuiască să posede în acest scop intu irea ultimă a ese nţei teoriei În genere [letzte Einsicht in das Wesen von Theorie iiberhttupt] şi a esenţei conceptelor şi legilor care o determi nă. În mod asemănător s tau lucru rile cu toate "şti i n ţele speciale" . Acel 7tp6-rcpov -rfl qr6crn nu este neaparat np6-rcpov np6� il!lâ�. Din fericire, nu intuirca csentială [die wesenhafte EinsichtJ este aceea care face ştiinţa posibilă în sensul con1un al cuvântu lui, sens atât de fertil din punct de vedere practic, ci instinctul ştiinţific şi metoda. Tocmai de aceea, alătu ri de munca i ngenioasă şi metodică a ştiinţelor particulare, care este orientată mai degrabă asupra soluţionării şi j dominării practice decât asupra intui rii esenţiale [wesenhafte Einsicht ], este nevoie de o continuă reflecţie "critică

H 255

B 254


I' R O L E G O M E N F. I . A L O G I CA

356 A 254

a cunoaş terii", care revine exclusiv filozofului, 1 reflecţie care nu lasă să prevaleze nici un alt interes decât cel pur teoretic şi care îl ajută de asemenea pc filozof să-şi afirn1e drepturile. Cercetarea filozofică presupune cu totul alte tnetodc şi dispoziţii, tot aşa cun1 îşi stabileşte cu totul alte scopuri. Ea nu doreşte să se amestece în dotncniu l cercetătoru lui din ştiinţele speciale, ci vrea doar sa Înţc l�agă [zur Einsicht kornmmen] sensul şi esenţa contribu ţiilor acestuia cu privire la metodă şi problcrnatică. Filozofului nu îi este de aju ns că ne putcn1 descurca în lume, că avctn legi stabilite în fonnule prin care putem s ă prcziccm cursul viitor al lucrurilor şi să- l rcconstruin1 pc cel trecut ; el vrea să clarifice [în ce constă esenţa a ceea ce nun1im "lucrul", "cventn1cnt " , "cauza , "c fcct " , "spaţiu , "t 1n1p " etc. J l [; şi n1ai departe, ce afinitatc minunată are această esenţă cu esenţa gândirii încât poate fi gândită, cu esenţa cunoaşterii, încât p oate fi cunoscută, cu esenţa scn1nificaţiilor, încât poate fi sen1nificată ctc.]2• Iar când ştiinţa construieşte teorii pentru rezolvarea sisternatică a p roblcn1clor sale, filozoful se întreabă în ce constă esenţa teoriei, ce face posib ilă o teorie În genere etc. N un1ai cercetarea filozofică con1plctcază rezultatele ştiinţifice o bţinute de cercctătoru l naturii şi 1 de maten1atician în aşa fel încât să se realizeze o cunoaştere teoretică pură şi autentică. A rs inventiva a cercetătorulu i din ştiinţele speciale şi critica cunoaş­ terii exercitată de filozof sunt activităţi ştiinţifice con1plen1entarc, nun1ai prin ele este atinsă deplina •

1 i 2 56

PURĂ

1 A:

.

"

[ce su nt ÎJl ese nţa lor "lucrurile", "even imentele" , "legile rtc.]. ( :n rnplctare în B .

r J .1 t ur i i '' 2

- ce


IDEEA LOGICII PURE

357

[înţelegere teoretică intuitivă ( theoretische Einsicht) ce îmb.J-ăţişcază toate relaţiile de esenţă] 1 • Cercetările particulare care u rmează şi care a u u n caracter pregătitor pentru disciplina noastră p c latura ei filozofică vor face de altfel tnanifcst acel lucru pe care matematicianul nu vrea şi nu poate să-I realizeze, dar care trebuie totuşi să fie realizat.

§ 12. Extinderea ideii logicii pure. Teoria pură a probabilităţii ca teorie pură a cunoaşterii empirice Conceptul logicii pure aşa cun1 l-an1 dezvoltat până acum cuprinde o sfcră de probleme închisă din punct de vedere teoretic, 1 ce se raportează esenţial la ideea de teorie. De vren1e ce nici o ştiinţă nu este posibilă fără explicaţie pc baza fundamcntclor, deci fără teorie, logica pură cuprinde la modul cel mai general condiţiile ideale de posibilitate 1 ale u nei ştiinţe în genere. Să obscrvăm pc de altă parte că logica Înţeleasă în acest fel nu include în sine, pc acest temei, ca un caz special, şi condiţiile ideale ale ştiinţei empirice în genere. Pro­ blema acestor condiţii este, desigur, u na mai limitată ; ştiinţa empirică este şi ea ştiinţă şi se supune desigur, pri n conţinutul ei teoretic, legilor din sfera delim itată n1ai sus. Î nsă legile ideale dctcrn1În<'i unitatea şti-i nţelor empirice nu doar în fo nn a legilor unităţii dcductive, aşa cum ştiinţele empirice nu pot fi reduse întotdeauna doar la teoriile lor. [()pt ica teorctică]2, adică teoria maternatică a op ti ci-i, nu epuizează ştiinţa opttcll ; 1 2

A : [�i totala înţelegere tcorl'l ica i n tu itivăJ .

În

A

între ghili mele.

B 255

A 255


358

H 257

B 256

A 256

PROLE G O M EN E L A L O G I CA P URĂ

mecanica matcn1atică nu reprezintă, la fel, mecanica în totalitate etc. Î ntregul aparat comp licat de procese de cunoaştere, prin care se nasc teoriile din ştiinţele empi­ rice şi prin care acestea se modifică repetat în decursul progresului ştiinţific, se află de asemenea 1 nu numai sub autoritatea legilor en1pirice, ci şi a legilor ideale. Orice teorie din ştiinţele empirice este doar o teorie prezumtivă. Ea nu oferă explicaţii pe baza unor legi fundan1entale care sunt evident certe [einsichtig gewissen], ci doar pe baza unor legi care sunt evident probabile [einsichtig wahrscheinlichen]. Astfel, teoriile în sine au doar o p robabilitate evidentă, sunt doar provizorii, nu definitive. Acelaşi lucru este valabil într-o anumită măsură şi despre faptele ce trebuie explicate teoretic. Pornim într-adevăr de la ele, ele au pentru noi statutul unor fapte date şi ele sunt cele pc care dorim să le "explicăm" . Pe măsură ce ne ridicăm însă la ipoteze explicative, pe care le acceptăm prin deducţie ş i verificare ca legi probabile - eventual după n1o dificări mu ltiple -, nici faptele în sine nu o să rămână total neschimbate, ci se vor transforma şi ele în p rocesul progresiv de cunoaştere. 1 Datorită sporirii cu noaşterii ipotezelor, odată ce au fos t considerate folositoare, pătrundem tot mai adânc în "esenţa adevărată" a fiinţei reale, 1 corectăm progresiv concepţia noastră despre lucrurile sensibile, concepţie afectată n1ai mult sau mai pu ţin de inadvertenţe. Faptele ne sunt "date" originar doar în sensul percep­ ţiei ( şi, asemănător, în sensul amintirii). Se crede că în cazul percepţiei, lucru rile şi procesele se află ele însele în faţa noastră, că, să spunen1, ele su nt văzute şi sesizate fără nici o oprelişte. Iar ceea ce intuim acolo


IDEEA LOGICII PURE

359

exprimăm p rin judecăţi de percepţie ; acestea sunt "faptele date" în primă instanţă ştiinţei. Ceea ce admi­ tenl că este conţinut factual "veritabil" în fenomenele percepţiei se modifică apoi în progresul cunoaşterii ; [lucrurile date intuitiv - lucru rile "calităţilor s ecun­ dare" - nu mai au decât valoarea unor "simple feno­ mene" ;] 1 iar pentru a determina în fiecare caz ce este adevărat în ele, cu alte cuvinte pentru a determina [obiectiv] 2 obiectul emp iric al cunoaşterii , avem nevoie de [o metodă adap tată la sensul acestei obicc­ tivităţi şi de un domcrriu de cunoaştere ştiinţifică a legilor, domeniu pc care îl o bţinem (şi care se extinde progresiv) prin acea metodă]3• [Aşa cum au remarcat deja Descartes şi Leibniz, orice proces empiric al ştiinţelor factuale obiective nu este guvernat J de o contingcnţă psihologică oarecare, ci de o normă ideală.]4 Noi pretindem că nu există de fiecare dată decât [un singur]5 comportament îndreptăţit În aprecierea legilor explicative şi în determinarea faptelor reale, şi anume pentru fiecare treaptă cucerită a ştiinţei. Dacă p ri n intervenţia u nor noi instanţe empirice, o legitate sau o teorie probabile se dovedesc a fi de ncsusţinut, nu deducem de aici că fundatnentu l ştiinţific al acelei teorii trebuie să fi fost fals. În raport cu experienţa anterioară, teoria mai veche era "singura 1 2

Completare în Completare în

B. B.

·' A : [u n dome n i u co nsider abil (şi care se extinde progresi v ) de cunoaştere ş t i i n ţ i fic\ J. legi l o r ] . 4 A : [ Aşa c u m a subl iniat d ej a Leibniz, primul şi cu dep l i n ;\ acu itate, :în toate acestea noi nu p rocedam orbeşte, nu fără un d rept ideal ] . 5 Î n A nu e scris cursiv.

H 258


P R O L E G O M E N E LA L O G I CA PURĂ

360 B 257

A 257

corectă", în raport cu experienţa lărgită, " singura corectă" este teoria care trebuie fundată pe baze noi, 1 ea este singura care trebuie întemeiată printr-o corectă analiză [ empirică] 1 • Invers, putem judeca că o teorie empirică este fals întemeiată, deşi se poate dovedi pe o altă cale, o cale Întemeiată obiectiv, că este singura adecvată În situaţia dată a cunoaşterii empirice. Deducem de aici că şi în 1 domeniul gândirii empirice_, în sfera

probabilităţii, trebuie să existe elemente şi legi ideale în care se întemeiază a priori posibilitatea ştiinţei em­

pirice în genere, a cunoaşterii probabilităţii realului. Această sferă de legitate pură, care se află în relaţie nu cu ideea de teorie ş i, mai general, cu ideea adevărului, ci cu [ideea unităţii empirice a explicaţiet]2, respectiv cu ideea probabilităţii, constituie un al doilea mare fun­ dament al tehnicii logice şi intră în domeniul logicii pure într-un sens ce trebuie conceput mai larg, în mod

corespunzător.

Î n următoarele cercetări particulare ne ) imităm la primul domeniu, mai restrâns, care este prim şi În ordinea esenţială a materiei.

1

�:

[a probabilităţii]. fără cursiv.

2 In A


Semnala re editorială a autorului 1

Husserl, Edmund, Cercetări logice. Partea întâi : Prolegomene la logica pură. Halle a. S., Max Niemeyer�·:, 1 900. XII şi 257 p.

Prolegomene la logica pură, care constituie p artea introductivă a Cercetărilor logice, vor să deschidă dru ­ mul pentru o nouă concepere şi tratare a logicii. Ele încearcă să arate că fundarea exclusiv psihologică a logicii, fapt căruia epoca noastră îi acordă o atât de mare valoare, se bazează pe o confundare a unor pla­ nuri p roblematice esenţial diferite şi pe presupoziţii principial eronate despre caracterul şi scopurile celor două ştiinţe implicate aici - psihologia empirică şi logica pură. Î n analize detaliate sunt dezvăluite defi­ cienţele epistemologice şi în special de natură sceptică care sunt necesar inerente logicii psihologiste, iar apoi este realizată şi demonstraţia că metoda inadecvată de tratare a logicii de până acum, că lipsa ei de clari­ tate şi de rigoare teoretică îşi au temeiul în ignorarea fundamentclor şi problemelor esenţiale. Orientate 1

Vierteljahrsschrijt Jur wissenschaftliche Philosophie, 2 4 , 1 900, 51 1-512. ,., Întrucât u n număr de exemplare expediate în decembrie 1 8 99 şi în iulie 1 900 indică editura Veit & Co. din Leipzig, semnalez aici În mod expres schimbarea editurii intervenită înainte de editarea cărţii.

pp.

H 261 551


362

l 1 262 512

P R O L E G O M E N E LA L O G I CA P UR Ă

împotriva psihologismului dominant, aceste Prolego­ mene caută astfel să reînsuflcţcască, dar şi să reconfi­ gureze ideea unei logici pure. Ele conduc la delimitarea unei ştiinţe teoretice independentă de orice psihologie şi de orice ştiinţă factuală, ştiinţă ce cuprinde în gra­ niţele sale naturale întreaga aritmetică pură şi teoria multiplicităţii. Raportul ci cu logica înţeleasă ca metadologie, ca tehnică a 1 cunoaşterii ştiinţifice [Kunstlehre des wissenschaftlichen Erkennens], a cărei legitimitate răn1âne desigur neatinsă, 1 este conceput analog cu ra­ portul dintre geometria p ură şi tehnica măsu rării suprafeţelor. Fundamentele teoretice esenţiale ale tehnicii logice [logischen Kunstlehre] se află nu în psi­ hologia cunoaşterii, deşi este şi ea avută În vedere, ci în logica pură. Această logică pură nu este nimic altceva decât o simplă reînnoire a logicii formale tradiţionale, sau chiar a logicii pure a şcolii kanticne şi hcrbartienc. Chiar dacă autorul consideră aceste ultime tentative, ce nu au fost încă uitate, ca pc nişte stadii preliminare valo­ roase, lor le lipseşte încă, după părerea sa, suficientă claritate despre scopurile şi limitele disciplinei în ches­ tiune ; ele persistă încă într-o oscilare nesigură între tendinţele teoretice şi p ractice, între cele p sihologice şi pur ideale. Logica pură este sistemul ştiinţific al legilor şi teori­ ilor ideale care se întemeiază exclusiv în sensul cate­ goriilor ideale ale s cmrrificaţiei, adică în concep tele fundamentale ce alcătuiesc un patrimorriu pentru toate ştiinţele, Întrucât determină la modul cel mai general ceea ce face ca ştiinţele să fie în genere ştiinţe, din punct de vedere obiectiv, anume unitatea teoriei. Î n acest sens,


SEMNALARE

EDITO RIALĂ A AUTORULUI

363

logica pură este ştiinţa despre "condiţiile ideale de posi­ b ilitate", despre ştiinţa în genere, sau despre consti­ tuenţii ideali ai ideii de teorie. O expunere cuprinzătoare a logicii pure, deci o cla­ rificare a conceptelor şi teoriilor ei esenţiale, a relaţi­ ilor ei cu toate celelalte ştiinţe şi a tnodului cun1 reglează ea aceste relaţii necesită cercetări epistetnologice şi fenotnenologice foarte profunde (cercetări descrip­ tiv-psihologice pure şi nu genetic-psihologice). Se poate spune că s arcina unei clarificări ep isten1ologice a logicii coincide În principal cu clarificarea critică a gândirii şi a s_unoaşterii în genere, deci chiar cu teoria cunoaşterii. In partea a II -a urn1ează cercetări feno­ menologice şi epistetnologice speciale care caută să rezolve probletnele principale ale clarificării logicii şi gândirii logice. Textul Prolegomenelor este tipărit din noictnbrie 1 899 şi distribuit foarte târziu, ca urn1arc a unor Îtn­ prejurări accidentale. Partea a II-a se află su b tipar şi va fi livrată chiar în această iarnă.


CUP R I NS

C ER C ETĂ R I L O G IC E Prefaţă b p rinu ediţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Prefaţă la ediţia a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 .

PROLEGO MENE LA L O G IC A INTRODUCERE

PURĂ

27 § 1 . Controversa c u p rivire b definiţia logicii şi la conţinutul esenţial al teo riilor sale . . . . 2.7 § 2. Necesitatea unei dezbateri reîn no ite asupra problemelor de p r i ncip i u . . . . . . . . . . 28 § 3 . P ro b le m e le aflate în co ntrovcrs;l. . Calca de u rmat ... ........ . .. 32 .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

CAPITOLUL I : Logica în ţeleasă ca disciplin,{ normativă şi în special ca disciplină practică .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. . ..

:) 5

§ 4. Imperfecţiunea teoretică a ştiinţelor pa r t i cu la re . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35 § 5. Completarea teoretică a ştiinţelor particu lare prin metafizică şi teoria ştiinţei [Wissenschaftslchrc] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 7 § 6 . Posibilitatea ş i îndreptăţirea unei l o gic i ca teorie a ştiinţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 8 § 7. Conti nuare. Cele mai importante trei caracteristici ale întcmcicrilor . . . . . . . . . 45


C U P R I NS

3 66

Relaţia dintre caracteristicile întcmcierilor şi posib ilitatea ştiinţei, respectiv a teoriei desp re ştiinţă . . . . . . . . . 48 § 9. Procedeele mctodicc în ştiinţe sunt în parte întemeieri, în parte proceduri auxiliare pentru întemcieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 § l O. Ideile de teorie şi şti inţă ca problctne ale teoriei şti-i nţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 § 1 1 . Logica sau teoria despre ştiinţă ca d isciplină normativă şi ca arti sau tehnică . . . . . . . . . . 56 § 1. 2 . Definiţiile logicii ce reies din cele de mai sus . . . . . . . . . . . . . . . . 59 §

8.

.

CAPITO L U L

II :

.

.

Disciplinele teoretice ca

.... . 1 3 . Controversa despre caracterul practic al logicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14. Conceptul d e ştiinţi nonnativi. Norma sau p rincip i u l ce-i con feră unitate . . . . . . . 1 5 . D isciplină normativă şi tehnică . . . . . 1 6 . D isciplinele teoretice ca fu nd amente pentru disciplinele nonnativc . . . . . . . . . . .

fun damente pen tru disciplin ele n ormative . .

§

.

.

.

§

.

§ §

.

CAPITOLUL

.

.

.

61 74 83 84

III : Psihologismul, argumentele sale

şi poziţia sa faţă de contraargumentele obişnuite

§

.

61

89

Controversa asupra faptului dacă fundamentele teoretice esenţiale ale logicii normative se află în psihologic . . . . . . . . . . 89 § 1 8 . Argu mcntarea psihologiştilor . . . . . . . . . . . 9 1 § 1 9. Argu mentele obişnu ite ale taberei opuse şi soluţia lo r psihologistă . . . . . . . . . . . . . . . 92 § 20. O lacu nă în argumentarca ps ihologiştilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 8 1 7.

.

.

.


CUPRINS

367

CAPITOLUL

IV : Consecinţele empiriste

1 03 § 2 1 . Caracterizarea ş i respingerea a două consecinţe etnpiriste ce decurg din punctul de vedere ps ihologist . . . 1 03 § 22. Legile gândirii ca pretinse legi ale naturi i ce cauzează printr-o activitate izolată gândi rea raţională . . . . 1 08 § 23. O a treia consecinţă a psihologismului ŞI resptngerea e1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 4 . . . . . . . 1 20 § 24. Continuare

ale psihologismului

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

CAPITOLUL

V : In terpretările psihologice ale principiilor logice . . 1 25 § 25. Principiul noncontradicţiei în interpreta rea psihologistă a lui Mill şi Spencer . . 1 25 § 26. Interpretarea psiho logică a principiului în maniera lui Mill nu conduce la nici o lege, ci la o p ropoziţie de experien ţ J complet vagi şi nedovedită ş t i i nţi fic . 1 30 A nexă la ultimele două paragrafe. Despre câteva slăbiciuni p ri ncipiale ale empirismului . . .. 1 33 § 27. Obiecţii analoge Îtnpotriva altor intcrprct;1 ri ps ihologice ale pri ncipiului logic. Echivocurile ca sursă a erorii . 1 36 § 28. Pretinsa laturi dublă a principiului contradicţiei, d upă care el trebuie î ţ e les în acelaşi timp ca lege naturali a gâ d i rii şi ca lege normativă a reglementării logice a gândirii . .. . . 1 44 § 29. Continuare. Teoria lui Sigwart . 1 50 .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

n

n

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.


CU P R I N S

368 CAPITOLUL VI : Silogistica privită în lumina psihologismului. Formule silogistice şi formule chimice .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

§ 30. Î ncercări de interpretare psihologică a propoziţiilor silogistice . . § 3 1 . Formule silogistice şi formule chimice .

CAPITOLUL VII : Psihologismul ca relativism sceptic . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. 1 57 . 161

.. .. ... § 32. Condiţiile ideale pentru posibilitatea unei teorii în genere. Conceptul restrâns de scepticisn1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . § 3 3. Scepticismul în sens metafizic . . . § 34. Conceptul de relativis m şi notele sale distinctive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . § 35. Critica relativismului individual .. .. § 36. Critica relativismulu i raportat la specie şi, în particular, a antropologismului . . . . . § 37. Observaţie generală. Conceptul de relativisnl în sens extins . . . § 38. Psihologisn1ul în toate formele sale este un relativism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . § 39. Antropologismul în logica lui Sigwart § 40. Antropologismul în logica lui B . Erdmann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

CAPITOLUL VIII : Prejudecăţile psihologiste

.

.

.

.

§ 4 1 . Prima prejudecată . .. . ..... § 42. Specificări explicative . . . . . . . . . . . . . . . § 43 . Retrospectivă asupra contraargun1entelor idealiste. Neajunsurile lor şi sensul lor corect . . § 44. A doua p rej udecată . . . . ... . § 45. Resp ingere : Matematica pură ar deveni şi ca o ramură a psihologiei . . .. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

1 57

.

.

.

.

1 67 1 67 1 70 1 72 1 73 1 75 1 82 1 84 1 85 200

223 223 . . 229

.

.

.

.

. . 235 . . 239 . . 240


CUPRINS

369

§ 46. Domeniul de cercetare al logici i pure este unul ideal, la fel ca şi domeniul matematicii pure . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242 § 47. Evidenţe confirmative despre conceptele logice fundamentale şi despre sensul propoziţiilor logice . . .... . . . . 247 § 48. Diferenţele hotărâtoarc . . . . . 252 § 49. A treia prej udecată. Logica înţeleasă ca teorie a evidenţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255 § 50. Transfo rmarea echivalentă a propoziţiilor logice în propoziţii desp re condiţiile ideale ale evidenţei judecăţii. Propoziţiile care rezultă nu sunt psihologice . . . . . . . . 259 § 5 1 . Punctele decisive În această controversă . . . 266 .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

CAPITOLU L IX : Principiul econ omiei gân dirii şi logica

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

273

§ 52. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 73 § 53. Caracterul teleologic al p rincipiului Avenarius-Mach şi senuTificaţia ştiinţifică a economici gândirii . . 27 4 § 54. Expunere m ai amănunţită a scopurilor îndreptăţite ale unei econotnii a gând irii, în principal în sfera rnetodologiei pur dcductive. Relaţia ci cu tehnica logic�1 [logischen k unstlehre] . . . . . . . . . . 2 79 § 55. Lipsa de semnificaţie a economici gând irii pentru logica pură ş i teoria cunoaşterii. Raportul ci cu psihologia . . . . . . . . 286 § 56. Continuare. U<J'tEpov 1tpO'tEpov sofismul ce se produce la întemeierea domeniului pur al logicii prin recu rs la economia gând irii . . . . . . . . . . 291 .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

--

.

.

.

.

.

.

.

.


CUPRINS

3 70 CAPITOLUL X : Încheierea consideraţiilor

299 § 57. Reflecţii cu privire b interpretările evident greşite ale contribuţiilor noastre logice . . . . . . . . . . 299 § 58. Punctele noastre de convergenţă cu mari gânditori din trecut şi, pentru început, cu Kant . . . . 302 § 59. Punctele de convergenţă cu Herbart şi Lotze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304 § 60. Punctele de convergenţă cu Leibniz 309 § 6 1 . Neces itatea cercetărilor particulare în scopul întemeieri-i din punctul de vedere al criticii cunoaşteri-i şi al realizării parţiale a ideii logicii pure . . . . . . . 3 14 Anexă. Referinţe b F.A. Langc şi B. Bolzano . . 316

critice

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

CAPITOLUL XI : Ideea logicii pure . . . . . . . . 3 2 1 § 6 2 . Unitatea ştiinţei. Conexiunea lucrurilor şi conexiu nea adevărurilo r . . . 32 1 § 63. Continuare. Unitatea teoriei .. 325 § 64. Principiile esenţiale şi nccscnţialc care conferă unitate ştiinţei. Ştiinţe abstracte, concrete şi normative . . . . . . . . 328 § 6 5 . Problema condiţiilor ideale ale pos ibil ităţii ştiinţei, respectiv ale teo riei în genere. A. Această chestiune p usă cu privire la cunoaşterea actuală . . 332 § 66. B. Aceeaşi chestiune pusă cu referire la conţinutul cunoaşterii . 336 .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.


CUPR I N S

371

§ 67. Sarcini le logicii pure. !v1ai întâi : fixarea catcgoriilor pure ale semnificaţiei, a catego­ riilor ob iective pure şi a comp licaţi ilor lor ce rezultă conform legii . 340 § 68. În al doilea rând : legile -� i teori ile ce se întemeiază pc aceste categorii . . 344 § 69. În al treilea rând : teoria fonnclor posibile de teorie s au teoria p u ră a multipl icităţii 3 4(J § 70. Clarificări asupra ideii de teorie pu ră a multipl icităţii .. . . 348 § 7 1 . Diviziunea muncii. Sarcina tnatcnuticianului şi sarcina filozofu lui . . . . . . . . . . . . . . 3 5 3 § 72. Extinderea ideii logicii pure. Teoria pură a probabilităţii ca teorie pură a cunoaşterii empirice . . . . . 357 .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Scinnalarc editorială a autorului

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

36 1

Edmund Husserl - Cercetari Logice I  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you