Issuu on Google+

SCRIITORI

GRECI

ŞI ROMA NI

PRESOCRATICII

FRAGMENTELE ELEATILOR , XENOFANES

PARMENIDES

ZENON

MELISSOS

TrJ.ducere, prefaţă şi note de D.M. PIPPIDI

'------ UNIVERSITAS --------'


Titlul: Fragmentele ElcaţUor Copyright

O

1998 Editura

Teora

Toate drepturile asupra acestei căqi apar$in Editurii Teo ra. Reproducerea integrală Iau par,iali a textului din aceană carte eue posibilă numai cu acordul prealabil scris al Editurii Teora.

UNIVERSITAS

este un imprinl al Editurii

Teora.

Şef de redactie: Gelu Diaconu Coperta: Gheorz;he Pope.cu Director: Tcodor Răducanu NOT 2339 UMA FRAGMENTELE ELEATILOR ISBN 973-601-813-X Printcd In Romania

Distribuţie: Bucure,ti: B-dul Al.

1.

Cuu nr. 39; tel.lfax: 222.45.33

Sibiu: Şos. Alba Iulia nr. 40; te!.: 069/21.04.72; fax: 069/23.51.27

Teora - Cartea

prin poştă

CP 79·30. cod 72450 Bucureşti. România Tel./fax: 252.14.31 e-mail:

eppe.teora.kappa.ro Teora

CP 79-30. cod 72450 Bucurefti. România Fax: 210.38.28

e-mai l :

taora&.teora.kappa.ro _.teora.ro

Internet:


CUprins

Lămurire ................................ . Xenofanes ............................................ A) V18ţa şi învăţătura ....... B) Fragmente ................................. e) Imitaţii........................................

13 14 56 74

Pannenides ........ ..... 77 A) V18ţa!fi învăţătura ............... 78 B) Fragmente ............................ 0.0 114 Zenon A) VIaţa şi învăţitura B) Fragmente ....

..... 142

Melissos .... A) Viaţa şi invAţătura B) Fragmente

. ..... 177 178 ........... 206

Note ................... Indice bibliografic

Indici alfabetici ......... a) termeni greci b) 11Otabi1ia

141

.. 172

223 .......... 281 .283 .... 283 . . 284


Prietenilor din clasa de greacă. ... E7tfd oi> j.1EV 'tt xaat.yvll'toto xepeimv yivuat. Ol; xev haîpoc; EcOV 1tE1tVUJlEVa EiSn.


Traducerea de faţA e opera unui filolog. Autorul pne s·o mirturi­ sească, inainte ca alţii siA facă vină dintr-un neajuns ale cărui ur­ mări e cel dint.ili să le deplangi: lipsa unei serioase pregătiri filOllOfice. In alte ţări. asemenea versiuni de monumente ale inţelepciunii anti· ce sunt ficute in mod. ob�nuit de filosofi, - in orice caz de dascAli de filosofie, - deajuns de buni cunoscători ai limbilor clasice pentru a se lipsi de serviciile colegilor lor grămătici.. Asemenea traduceri benefi· ciază de un interes sporit, in misura in care -la valoarea dintotdeau­ na a originalului - se adaugă inţelesul pe care o minte familiarizati cu marile probleme nu poate lipsi si-l descopere acolo unde fiJologui nu vede decAt litera textului. Ca să mi restring la domeniul culturii greceşti, publicaţiile unor Burnet şi Reinhardt in Anglia şi Germania, Robin şi Di�s în Franţa, sau Calogero in Italia, sunt pilde de interpre­ tări innoitoare, unind respectul pentru opera studiati cu înţelegerea personală pe care singuri o poate prilejui cun�terea gândirii euro­ pene in dezvoltarea ei neintrerupti. La noi, unde, cu puţine excepţii, o �iti intocmire a programe­ lor a impiedicat şi continuă să impiedice pe filosofi să citească pe Platon şi Aristotel în limba in care au scris, serviciile filologilor - ori· cât de modeste - �i au folosul lor, de vreme ce izbutesc să pună la indem4na unui public larg texte fără de a căror adincire, în alte locuri, nici nu se concepe o instrucţie demni de acest nume. Că osteneala lor nu poate avea interesul unei Iălmăciri făcute de un filosof, e de la sine înţeles; dar poate că tocmai lipsa-i de strălucire conferă unei asemenea traduceri o calitate care nu·i nici ea de dispreţuit, vreau să spun obiectivitatea făcutA să înlesnească cititorului situarea operei in climatul ei spiritual firesc, în acea ambiantA istorică fără de ' înţelegerea căreia cea mai originală interpretare e unjoc gratuit.


10

D.M. PIPPIDI

în lipsă de altele, mai puţin comune, e meritul pe care-l revendică versiunea aceasta, pe care autorul ei a voit-o credincioasă, fără ca­ din această pricină - să nesocotească acea supremă lege a traduceri­ lor din toate limbile: de a se citi. cu usurintA. Chiar pentru un scop atât de modest, piedicile erau insă nu'mer�ase. �i cine nu-i străin de greutăţile oferite de atătea fragmente din Zenon sau din Parmenides va inţelege pentru ce, in foarte multe cazuri, am ţinut să citez in co­ mentariu interpretările felurite ale exegeţilor celor mai autoriza� ai gândirii eleale. Pentru acewti motiv am găsit util să reproduc in no­ tele mele pasaje uneori întinse din scrierile acel0l'W!i comentatori. într-o ţară unde lucrările importante de istorie a filosofiei se găsesc in toate bibliotecile, lucrul D-ar fi fost necesar; la no� insi, unde şi cele mai uzuale tratate se procură anevoie, procedeul mi s-a părut a inlesni orientarea cititorului in hăţişul numeroaselor probleme unde slabele mele lumini, singure, nu-i puteau fi de folos. In această ordine de idei, plătesc o datorie de recunostintă mărtu· risind l\Îutorul preţios pe care, in munca mea, I·am găsit in cArţile tnvăţaţilor italieni Guido Calogero şi Pilo Albertelli. Unul cu scânteietoarele-i ..Studii asupra Eleatismului,., altul cu tnvăţatu·i co· mentariu la traducerea Fragmentelor Oucrări citate mai departe aproape pe fiecare pagină) mi..au inlesnit considerabU o sarcină care, in alte condiţii. ar fi de�it probabil puterile mele. Celelalte scrieri puse la contribuţie se găsesc indicate la locul lor (cele mai des folosi· te, si în bibliografia de la sfirsitul volumului); asijderi traducerile con· sultate. fie generale, ca ace� a doamnei Maria Cardini, fie parţiale, ca interpretările din Pannenides ale d-Ior Untersteiner si Riezler. în sfârşit precizez că textul avut sub ochi e cea de a V-a ediţie a ..Frag­ mentelor PresocraticUof>t lui Diels, ingrijită de Walther Kranzl. Lo­ curile unde am adoptat o lecţiune diferită de a lor sunt arătate în comentariu.

Sinaia, August 1945.

D. M.P.

1. DieFhlgmentederVbrsokrotiker,gr. u. d vonHennannDiels.Fanfte Au1Jage, herausgegeben von Walther Kranz. Berlin, Weidmann, 1934.


Pentru inlesnirea cititorilor; lămuresc aci câteva din prescurtări­ le cele mai des tntrebuinţate tn sistemul de referinţe al mărturiilor (A) şi al fragmentelor originale (B): C. A. F.: Comicorum Atticorum Fragmenta edidit Th. Kock, Lipsiae, 1880-1888. Dcxrographi Graeci. Collegit recensuit prolegomenis D.: indicibusque instrwUt H. Diels, Berolini. 1879. F. Gr. Hist.: Fragmente <fer griechischen Historiker herausg. von Felix Jacoby, Berlin, 1923 şi lU"IIl. F. H. G.: Fragmenta Historicorum Graecorum ed. C. Mo.Der. Paris, 1841-1884 St. Vet. Fr.: Stoicorum Veferum Fragmenta ed. Joannes ab Amim, Lipsiae, 1902-1905. Alte culegeri de fragmente - de mare răspândire in lumea specialistilor - sunt citate numai cu numele editorului. Astfel: Orphicorum Fragmenta, ed. OUo Kern, Berolini, 1922 Kem: ' Nauck: 7Tagicorum Groecorum Fragmenta ed. A. Naucit, ed. altera, Lipsiae, 1889


X E N O FA N E S


1. DIOG. LAERT., IX 16 sqq. (1 6) EevlXpCt\ltl; AE�iou 1\. � 'A1t0).,).,6SwpOt; (FGrHist., 244 F 66 a, II 1 0391, 'OpOOJ..LtVOUt; KO).,oqloovtO!; E1tatVEltat 1tpOt; tOU T1.J..LcovO!;' IPfIOL rouv (fr. 60 Dielsj cf., mai departe, fr. A 35)

au'to!; tK:1teerwv "tilc; 1tatpiSOt; tv ZarlC).,l1t tilc; I:tICEAiac; <SthPtjlE Kal tllt; Elt; 'EAtav emOt1ciat; KOlvwv1Îerac; E:SWacrKEV E:KEl>, Slhptlk Se Kal ev KataVT\l. Sl1ÎK()\)(J"E Se Ka't' evio"Ut; J..L€:v OilSEV6t;, (Kat' EvioVC; SE B6'tcovo<; 'A9ttvawu 10 il, &t; 'tlVEt;, 'ApXE).,aou). Kai., cOc; I:co'tiwv IPlleri, Ka't' 'Av�iJ..LavSpov 11.v. rErpaIPE St ev e.1teerl Kal. EÂErEi.at; rol iaJ..LlXl"Ut; KaO' 'Herl6Sou Kal 'Ojl1ÎPOu, btlK6lt'twv au'toov ta 1tEpl 9Emv EiptUJtva. blJ.J:t ml ai>Wc; tppa"onSEl Ux tatl'tou. cl.vtlS�aerat "tE UrEtat 9aAfil (fr. B 1 91 Kal rruear6pal [fr. B 1S 71, Ka9cl"aer9al Se Kal 'EltljlEViSou [fr. B 20), jlaKpojluo"ta't6t; tE rtrOVEV, 00c; nou KaL ai>t6t; IPllerlV' '�11 . . . ttUJ..L<Ot;' ffr. B 6), (1 9) IPllO"l. SE 'tEuapa dvat tmv oV"tcov er'tolXEla, KOOJ..LOU<; SE cl.1teipo"Ut;. ou napW..Â.aK"tOi>c; SE. 'ta VEIPll cruvlettUer9al "tilc; cl.IP' t,)"iou eXtjli.OO!; cl.VaIPEPOjlEvrtt; Kal. aipouOT\t; UU"ta 20 El.t; "to 1teptixov. oi>o"iav OEOU Ocp<llPOEtSfj, jlTtSEv ăjl010V e.xouoav avOpOOltOO1' oÂ.Ov SE apâv Kal. o).,ov cl.KOUE1V, J..Lil jlEV"tOl ava1tVElv' eruJ..L1tav"ta "tE Elval vouv Kal. IPp6VT\OlV


A) VIAŢA Ş I Î NVĂŢĂTU RA VIAŢA 1. DIOG. LA�RT., IX 1 6 şi urm. ( 1 6) Xenofanes din Colofon, fiul

lui Dexios sau, cum pretinde Apollodoros IFGrHist., 244 F 68 a, II

1 0391. al lui Orthomenes, e lăudat de Timon, care zice (fr. 60 Diels; ef., mai departe, fr. A 35): "iar Xenofanes, care fără înfumurare a in6erat minciunile homerice_. Părăsindu-şi patrial, acesta a trăit în oraşul Zancle2 din Sîei­ Iia, apoi, luând parte la intemeierea coloniei Elea3• a ţinut acolo şcoală; a trăit şi in Catania. După wili, D-a urmat învăţătura nici unui dascăI, după alţii. pe a atenianului Baton, sau, cum se mai crede, pe a luiArchelaos". După spusa lui Sotion, trăia pe vremea lui Anaximandros. A scris versuri epice, apoi elegii şi lambi îndreptaţi impotriva lui Hesiod şi a lui Homer, mustrandu-Î pen­ tru spusele lor în legătură cu zeii. Obişnuia să-şi recite singur compunerile poetice5. Se zice că ar fi propovăduit învăţături po­ trivnice lui Thales [fr. B 1 9] şi lui Pythagoras (fr. B 71, şi că s-ar fi măsurat si cu Epimenides [Ir. B 20]. A trăit până la adinci bătrâneţe, � spune singur undeva: «sunt de-acum �eci �i �pte de ani ... » [fr. B 8). ( 1 9) Zice că elementele din care sunt alcătuite lucrurile sunt patru, că lumile sunt in număr nesfârsit, ' dar neschimbătoare; că nourii se formează din aburul ridicat de Soare, inălţat in spaţiul înconjurător6; că natura divinităţii e sferică, neavind nimic ase· rnănătorcu natura omului rm intregimea lui vede �i in întregimea lui aude, dar nu respiră) 7; că e tot numai inteligenţă �i înţelepciune

5

10

15

20


16

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

leul. âW10V. "Jtp6n"� 're UKEqrqvu'to, cYn Kâv 'to 'YlvO,u:VO\l <p6ap<6v tem xal � 'l'UX� l<VE\lt1a. E4p115E x«\ -tU xoUU 1\000 VGu dVU1" leal 'tOU; 't'UpI%VVOU;; tvroyXaVE'v � ci>c; ;Jx,.,<a � ci>c; i\5'G<a. (20) q,7lEooxlkouc; 5 6E dK6VToc; aVtWl ăn avEilpE"t6c; EG'tlV o OoqKM; 'Eb::lmo<;,' lqrrr 'O'o."ov -rap dVUl &ei 'tov eJllyvroa6jJ.Evov 'tov a0cp6v' [do Emped., fr. A 20 Dielsl. cptttT\ 6E Em'tI.WV xpcinov umov E1.KEiv Ct1CUmAll.1t'tU dva\ 'ta MvtU lef., mai jos, fr. B 341. xAavOltu:� bOL1lO'E SE leul. KoAoqKDVO<; ICnO'lV lCal 'tov de; 'EUav 10 'riie; 'I'taliac; D.1t01K1GJ.10V lmt 8U1X,1.Â.1U (labon fr. 17 CrOnertJ. xai i\lq1a!;E xa<a � tl;tprocrn\v 61.1lf1m.1dia 1540-537, A poll od., FGrHisl., 244 F 68 b, II 1 039. Cf., mai departe, fr. B 8, 4]. cp1'tC11. st A11JlTrtp1.oc; 6 4taÂYp€Uc; t:v 'tW1. Dept � Kul navut;t� 6 I:'UI)UC� EV 'tun nEpl EU&uJ.llac; I fr. 17 Fowler) 'tCXlt; !litru; Xepal IS 8U\jIct1. 'toile; u\dC; uinov. KU9Ctm:p Kul ·A�a'Y6pcxv. oonî 6E xe:1tpâa8u\ Un:o <. "al AeÂ:008a\ iJ1tO> 'tmv TI'u9ayopuc&v napjUViOKOU leul. 'OPEcrtUOou, ICU9Ct. fP1lOl. �î\lOl; !v 'A�V1)J.OVEUJ.1a:t(J)v 7tptInWl Ilr. 2, FHG 1115771. 'YEYOVE 5t leal ă1.� EEvocpcX"'l'; Atallwc; 1tO,T\'t1\c; iaJ1llo>v. 20

25

2. -IX 2 t. EEvocpcXVO\.X; SE lkrl1cc)'l)OE napJtt� ni>pTrroc; 'EA.ECl'tllC;. 'tou'tov 9E6cppa(1't� Ev 'ti\l 'E1tl'tOjJ.111 Ilr. 6 a Dox., 4821 ·A�ljJ.aV;;POU fPllO'lv elKoOOU1. Cf. Parm, Ir. A 1 , mai departe, p. 78.

3. HERACLIT fr. B 40 Diels. 1toA,ujJ.u8il1 v60v e:XE1.V ou S!.MO'I(El' 'Hai.oSov ')'clp âv t;;U;aq. 1(a1. nu8aY6t>11v au'tU; 'tE .Ea::VOqKr.VEU '\Cat 'E'lCu'taîov.

4. CIC., Acad., II 1 1 8 (dupA Theofrast) Xenophanes paulo enam a.ntiquior (Anaxagoras) unum esse omnia. 5. OlOG. LAERT., VIII 56 (d. Emped., fr. A 1 DielsJ "EpI"l1.1l1tOC; ou napj.l.E.VlOoU, EEvoqKxvou<; Se ye.yOVEVUl '�v IEmpedodesl.


XENOFANES. VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA

17

şi că e veşnic. A fost cel dintâi care a susţinut că tot ce se naşte e pieritor şi că sufletul e un aburS. A mai spus că multiplicitatea lucrurilor e subordonată inteligenţei9 şi că, cu tiranli, trebuie să te găseşti in raporturi ori cât mai puţine, ori cât mai bune. (20) Spunându-i odată Empedo- 5 des că înţeleptul e greu de găsit, i-a răspuns: ..nici vorbă, de vre­ me ce inţeleptul trebuie recunoscut de un înţelept» [d. Emped., fr. A 20 Oiels]. Sotion pretinde că el, cel dintâi, ar fi spus că Totul nu poate fi inţeles [d., mai jos, fr. B 34); dar se înşeală. A cântat şi intemeierea ColofonuIui şi pe a coloniei Elea din 10 ltalia10 în două mii de versuri [lobon, fr. 1 7 Crănert). Era în floarea vârstei către cea de a şaizecea olympiadă 1540-537; Apollod., FGrHist., 244 F 66 b, 11 1 039. 0., mai departe, fr. B 6, 4]. Demetrios din Faleron în Despre bătTâneţe şi Panaitios Stoicul in Despre pacea sufletească ftr. 1 7 Fowlerl spun că şi-ar fi îngropat feciorii IS cu mâinile lui, ca Anaxagoras. Pace-se că a fost vândut <şi râs­ cumpăratll> depythagoricii Panneniskos şi Orestades, după câte spune Favorinus in prima carte a Memorabitelor [fr. 2, FGH III, 577]. A mai fost şi un alt Xenofanes - din Lesbos - poet iambic.

2. - IX 2 1 . Elev al lui Xenofanes a fost Pannenides, fiul lui Pyres, din Elea. La rândullui, Xenofanes ar fi fost elewllui Ana­ ximandros, după spusa lui Theofrast, in Prescurtare (ir. 6 a Dox., 462]. Cf. Parm., fr. A 1, mai departe, p. 79. 3. HERACLIT fr. B 40 Diels. Multa ştiinţă de carte nu-I învaţă pe om să aibă şi minte: altfel i-ar fi învăţat pe Hesiod12 şi pe Pyt.hagoras, şi tot aşa pe Xenofanes şi pe Hekataios13. 4. CIC., Acad., II 1 1 6 (după Theofrastl. Ceva mai înaintea lui lu.i Ano.mgoras) , Xenofanes a spus că Totul e Unu . . .

20

25

[a

S . O lOG. lAERT., V I I I 56 I d . Emped., tr. A 1 DielsJ î n schimb, Hermippos afirmă că acesta [Empedocles) n-a fost e1ewI lui

30


18

F RAGMENTELE ELEAŢI L O R cllL leal O"uvStu't'pî'l'Ut leal. JllJlTt(JaO"9a.t 't1\ v En01tOltav. 0.,

mai sus, fr, A 1 (20). 6. (LUCIAN], Macrob., 20 E. 6 AE�i.VOU JlEv ul�. 'APXElaou SE 'tOU qn>O"ucou JLa9Trt'l\<; tpi.wc:rev E'tTl EV leat EVEvTt1COV'tCX.

7.

CENSQRIN., 1 5, 3 X.Colophoniu$ma.iorann.oromcentum"'-'it.

8. CLEM., Strom., I 64 (11 40, 20 St.) 'ti\t; st 'EUCX'tl1C'ftc; a:yooyilt; 6 KOÂ.Oq>tOV10t; KU'tQpXE1, ov CPllOt Ti.Jlat� [fr. 92 FHG I 2 1 51 KCX'teX 'ItpIDva 'tov :E1.IcEÂ,iar; lhrvao'tTJ.v )Cat 'E1t1XapJ.lOV 'tov 1t01trtTlV ye)'ovEvcu. 'A1tOU6SropoC; [FGrHisll, 244 F 68 C 11 1 039] se ICCX'tix 'tllv -reO'acx.pcucovo'tTl 6lUJl1tla&x 1620-61 7) î'Ev6J.l€vov 1tapCl'tuadvUl. ăXpt .6.apeiou -re )Cai Kupo\) xp6vmv. (Din acelaşi izvon SEX T., Adv. math., I 257: E. KOÂ.OqKi>vlOC; tyeVE'to nepl 'titv 'tEO"aapellCocm;v 6Â:uji1tlaOO Id., mai jos, fr. B 8).

E.

10

IS

9. E U 5 E B . , Chron.; al OI. 56 (556-3J E. KoA.oqu:OVl.OC; E:rv(!)pi�e:'to. b) OI. 59-61 [mai exact vers. arm. 60,1 :::540] 'IPUKOI; 6 IlEAo1tOUX; Kal 4»EPEKOO� 6 iO't'ClplOYpacpo.; leal 4»<oKu)"îS� leai s.e.VDq)aV1l� 6 fPUO'lleO� <leai etO'1tl�> 6 't'pclY<OlSla,V 1t01Tt't"i)l;. 0., mai sus, tr. A 1 .

10. THEOL. Arithm., p . 40 Ast re. 1 4, 8 : 1 99, 34].

20

11. PLU T., Reg. apophth., p. 1 75 C RpOl; SE EEvoqitV1lv 'tov KO)..OtpOOV10V E1.7t6v't'a 1J.6)..1� oiKt't'a� Sua 't'pttpElV' 'u)..)..' "QIJ.'TpOI;' Ei1tEV (Hieron), 'âv t:rU Sl(XO'UPE1�. MEio� il IlUpioUC; 't'pttpEl 'tE9V1lleOOt;'.


XENOFANES. VIAŢA ŞI IN VĂŢĂ TURA

19

Parmenides, ci al luiXenofanes, cu care arfi avutIegături �i după pilda căruia �i·ar fi compus poemele. (f., mai sus, fr. A 1 (20). 6. [LUCIAN !, Macrob., 20 Xenofanes, fiul lui Dexinos, invătăcel ' al filosofului naturalist Arcbelaos, a trăit nouăzeci �i unu de ani. 7. CENSORI N " 1 5, 3. Xenofanes din Colofon a trăit mai mult de o sută de ani.

5

8. ClEM., 5trom., 164 (II 40, 20 51.) inceputul învăţăturii eleatice vine de la Xenofanes din Colofon, despre care Timaios [fr. 92 FGH I 2 1 5] spune că ar fi trăit pe vremea lui Hieron14, regele Siciliei, �i a poetului Epicharmos15; Apollodoros, in schimb [FGrHist., 244 F 68 C, 1 11 0391, zice că s-arfi născutinjurul celei de a palruzecea1 8 olympiade [620·61 7J .şi arii trăit până. in zilele lui Dareios .şi ale lui Cyros. (Din acelaşi izvoi) SEX T., Adv. math., I 257: Xenofanes din Colofan s-a născut in jurul celei de a patruzecea olympiade (ef., mai jos, fr. B 8].

15

9. EUSEB " Chron. : al aI. 56 (556-31 Se făcea cunoscut Xenofa­ nes din Colofon; b) OI. 59-61 [mai exacl vers. arm. 60, 1 =540] [Tniiau] Ibycos17, poetul melic, si �rekydes18 istoricul si FOkylidesl9 si Xenofanes, filosoful nabu.wst <ş,i Thespis20> a�torul de trag�dii. ef., mai sus, fr. A 1 .

20

1 0.

10

THEOl. Arithm., p . 40 Asi le. 1 4, 8: 1 99, 34].

A P O F T E G M E L E Cf. A l,supra,p.15 PLU T., Reg. apophth., p. 1 75 C Lui Xenofanes din Colofon, care spunea că abia poate să hrănească doi robi, (Hieron) i-a răs­ puns: ..Iar Homer, pe care-I vorbeşti de răuZ1, şi mort hrăneşte mai mult de zece mii . . . ,.zz 11_

25


20

F RAGMENTELE ELEAŢILOR ARIS TQT., Rhet., B 23, 1 399 b 5 ăÂ).o� [se. t61tO�J tIC 'tou, 'tO Cro�tvov ECtV 11\. '[«mov, on KUt f:� oov O"uJ..Llkt iVEl taina' elev E. EA.Eyev on '6Ilot� oon:poUow oi yevEo9al qMXcrKOVW; 'toi:l� eEoi>� 'toî� Cxlto9avelv AEyOUcrty'· a.1..Upod:pOl� rap O'U�iVEl Il" EivCtl 'tou.; 9Eo� 1tO'tE. 1 2.

5

10

15

13. - - B 26, T 400 b 5 elev E. 'E4a'ta1.� Ep<l)'t6xnv. ei ei14:oO'l tiit AeulC0ge<Xt Kul 9PTtVeoolV Tl,.111, O'uve!30uMuEv. Ei

�v 8E6v il1toÂaJ..LPCtvoucnv, 1111 9pllvelv, Ei S' ăv9pt:onov, Iln 9Uelv. Altminteri PlU TARCH., Ama l. 1 6, 1 2 . 763 O E. Aiyu1ttlO1.<; IbctMUO'E 'tov "OO'tp1.V Ei 8V'1l.'tov volli�ou<n Ili) 'tlllâv � 8VT\'tev, ei SE geov 1yyouvrUt ,.u19Pl'lVEiv. De 1$. et Os. 70, 379 B Ei) IlEv ouv E. 6 KOMxpmv� itl;iooO"E 'toi><; AlyuJt'tloUC;, Ei 9EOUc; VOlli�oucJt. ,,,n1 9Pllvelv, Ei oE Bpllvouen, geouc; 1111 VOjJ.i�ElV [Cf. Herad., fr. B 1 27). - De superst., 1 3, p. 1 7 1 E E. il CP'OOlIC6t; 'toue; Ai)''U1t'tlOUe; le01t'tOIJ.E.vOUC; €.v 'tate; top'tai<; ,mi 9PTlvouvtac; op&v l:ll'tf:jlVTlOEV oÎ!eelOOC;' 'OUtOl' IPTlOlV 'Ei Jl€v 9EOl EiOt, j.Li! 9PTlvEÎtE amoi><;' Ei li' ăv9pw1t01, Jli! 9UE'tE autotc;'. [PS.-PLU TARCH., Apophrh. Lacon., 26, p. 228 El.

14.

-- A 1 5, 1 377 a 19 leal ta taU EEvocpcl.vo'O<; apJl6t'tE1.

on oUle tOll np6d,TlO'le; aiYrrl oo*t npOc; EOOE�il, w..A' OJlOla 20

leal Ei loxupo<; ao9Evfj 1tCXtCt!;a1 ii 1tATl)'flval 1tpm::aUoa1'to.

15. - Metaph., r 5, 1 0 1 0 a 4 SlO El,leOtro<; IJ.E.V M)'OOOtV, oi»e elAfI6i1 St M)'OOOlV' OUtW )'Qp Ilpjl6TIE1 JlâAAOV Eimv ii <OaftEp 'E1tlXapJloc; Eie; EEvocpaV11V.

25

16. PLU T., De viI. pud., 5, p. 530 E Jli! cS'UoW1t11.9ilte; JlTlcSE SElOlll<; OICW1tt6IlEVO<;. ăA.A' OO'lreP E. Aito"ou tau 'EPlllOVE<oc; Ili! �OUMJlEVOV autun o"\rylet$e:uetv SetAOV el1t01CaM>Uvtoc;


XENOFANES. VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA 1 2.

21

ARIS TO T., Rhet., B 23, 1 399 b 5 Alt loc retoric e acel inte­

meiat pe argumentul: dacă urmările sunt acelea�i, antecedente­ le trebuie să ti fost.şi ele aceleaşi. De pildă, Xenofanes spunea că ..e deopotrivă de nelegiuit să pretinzi că zeii se nasc, sau să susţii că mol'»; intr-un

caz

.şi in celălalt concluzia fiind că o vreme nu 5

există zei. 13.

- - B 26, 1 400 b 5 Ca Xenofanes, care, întrebat de locui­

torii din Elea dacă trebuie să aducă jertfe Leucotheei .şi s-o je­ lească, i-a sfătuit să n-ojelească, dacă o ţin drept zeiţă, .şi să nu-i aducă jertfe, dacă o consideră muritoare. Altminteri

PLU TARCH "

10

1 8, 1 2 . 736 O: Xenofanes a sfătuit pe Egipteni să nu-I slă­ vească pe Osiris, dacă-l cred muritor, pentru că e muritor; iar

Amat.,

deAl socot zeu, să nu-ljelească. - De 15. el Os.,

70, 379 B Binejude­

caXenofanes, celdin Coloran, <când spunea că> egiptenii, dacă-Î cred zei, să nu-ije1ească, iarde-ijelesc, să ou-i mai creadă zei ICf. 15

Herad., fr. B 1 27 Dielsl. - Desupersr., 1 3, p. 1 7 1 EVăzândpeEgipteni cum -la sărbătorile lor -se lovesc23 .şi se tânguie, Xenofanes, filosoful naturalist, le-a spus pe bună dreptate: «dacă ace.ştia sunt zei, nu-ijeliţi; iar dacă sunt oameni, nu le aduceţijertfe».

[ O. P5. -

PLU TARCH., Apophrh. tacon., 26, p. 228 El. 14.

20

- - A 1 5, 1 377 a 1 9 Se potrive.ştevorba lui Xenofanes, că

nu-s condiţii egale când un nelegiuit cheamă lajurământ pe un om cu frica divinitAtii, si că aceasta e ca si cum un om voinic ar pofti pe altul slab sA d� sau să primească pumni. 15.

- Meraph., r 5, 1 0 1 0 a 4 . . . motiv pentru care spun lucruri

25

verosimile, dar nu adevărate. Asemeneajudecat.ă e, oricum, mai potrivită decât vorba luiEpicharmos despre Xenofanes:U. 16.

PLUr.,

De vir. pud.,

5,

p.

530 E Nu-ţi pierde firea şi nu te

teme, văzându-te luat în râs, ci fă ca Xenofanes, care - în faţa lui Lasos din Hermione2S, care-l făcea fricos, pentru că nu voise să 30


22

F RAGM ENTELE ELEAŢ l L O R WJ.l0Â6YEl le a l. n:6.vu SE1Â.O� dVCXl npor; 't el. aioxpa Kat ă'toÂJ.lO<;.

5

1 7. - De commun. norit-, 46, 3, p. 1 064 F 6 JlEv ouv S. St1lYoujJi.vou tt.V� ErXEMU; E.OOPCX1\;:EvUl tv Ulicx'tl gepI-lIDt COOa�' 'O\:I1COUV' d1tEV 'i.v "IjIuXP6)t ainm; E.\jITto0J.J.f:V',

18. DIOG. lAERT., IX 22 "al. au'tOC; (Parmenides) SE Sul: 1t01T1J.LU'tOlV cpt.Â.oO'ocpeî Kcx9aup 'HO'ioS� 'tE leal. 8. leal. ·EJ.l1tE&"'Â�. ef. THALES, fr. 81 Diels �i supra, fr. A 5.

10

1 9. - IX 18 (reprodus mai sus, p. 1 4). 11 46 cmo9uv6v'tt &t: Iscil. 'OIlTIPO)t Eq>lAoVL1CE1] S. 1> KoĂO<pO)vto<; KCXl. Ktp1C<O'V 'H0'16&o1 I;&vtl, 'tEÂEl>'t1Îcravn SE 6 �lPTUJ.tvoc; E. 20. STRABO, XIV, p. 643 E. 6 qIUO'UCOC; /) 'toue; r,U"louC; 1tOlftaac; Sul: 1t01TlJ.l.U'tOlV.

IS

20

2 1 . APUL., Florida, c. 20 canitenimEmpedoclesconninc,Plato dialogos, Socrates hymnos, Epicha.rmus comoedias, Xenophon historias, Xenocrate8 [Xenopha.nes Casaubonus?] satiras. 22. PROCl. Ia HESIOD., Opp., 284 (după Plutarchl E. Sux &11 'tlva 1tpOe; 'to\>e; 1C(X't' au'tov 'PlAOCJ6cpoue; Kal. 1t011l't0:C; IJ.l1CpO\jlUx1.av 1:1.AAOUe; cn61tOue; hge'lval H:YE'tat Ka'tO: ml.vtOOV CPlAOcr6cproV Ka\ 1tOlytt&V. 23. SCHOl. ABT sub B 2 1 2 illill 5t ou EevocpavEl, aAA' 'OllTtPm1 1tpW'tOOl L1.AA01 m:1tOlllvta1, EV 01e; airt6<; 'tE 'tov gepCJl't11V CJ1AAalVEl Kal 6 9Epaint<; 't0U<; â.piCJ'toUC;.


XENOFA N E S . VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

23

joace cu el zaruri - recuno�tea că e fricos foarte � necutezător, când e vorba de lucruri urite. 17. - De commun. notit., 46, 3, p. 1 084 F Cuiva, care-i povestea că văzuse ţipari trăind în apă caldă, Xenofanes i--a răspuns: ocde-i �a, ii vom fierbe in apă rece_,

POEZIA 18.

OlOG.

LAE RT., I X 2 2 Acesta [Parmenidesl filosofează si el în

versuri26, ca Hesiod, Xenofanes �i Empedocles. Cf. THAlES: fr. B 1 Diels :;i, supra, (r. A 5.

19. - IX 18 (reprodus mai sus, p. 1 5). II 46 Cu Homer-mort-a 10 polemizat Xenofanes din Colofan, iar Kerkops cu Hesiod încă in viaţă: mort, a polemizat cu el şi abia pomenitul Xenofanes27• 20. STRABO, XIV; p. 643 Xenofanes, filosoful naturalist, cel ce a compus siUi28 in versuri... 2 1 . APUl., Florida, c. 20 Empedoc1es compune poeme, Platon 15 dialoguri, Socrate imnuri, Epichannos comedii, Xenofon opere istorice, Xenofanes [?] satire. 22. PROCl. Ia HESIOD., Opp., 284 (dupl Plutarch) Se spune că, dintr-un soi de micime de suOet faţă de filosofii şi poeţii vremii lui, Xenofanes ar fi dat la iveală siUi nelaJocul lorlmpotriva tutu- 20 ror filosofilor şi poeţilor. 23. SCHOl. ABT sub B 2 1 2 Primii siUi au fost sc�i nu de Xe­ nofanes, ci de Homer, acolo unde-si ' batejoc de Thersites, iar Thersites de capii oştirii29•


24

F RAGMENTELE ELEAŢILOR ARIUS DID. la STOB., EcI.,11 1 , 1 8 (p. 6, 14 W.) �VOcpaVO� 1tptO'tOtl 16101; 'iiMEV Ei� 'to� "EÂATl� ru;lOt; 'Ypacpfj� ălla 1[Clt5tât 'ta� 'tE 'tIDV w..Â.COv 't6AI-l� E:1tl1tAftnoV'tOt; !Cui n1V au'to'u 1tapu:nCtvtOt; EuMxPElaV, � ăpa 9EOr; J.lEv otaE 't1)v eUftBElav, '501CO<; . . 'tE't1.l1('tat' (ir. B 34, 4). Cf. fr. A 35. 24.

5

25. erc, Acad. prior., 11 23, 74 Parmenides, X., minus bani.! quamquam versibu..s [dedt ale lui Empedocles]. sed tamen iUi 'VeT­ sibus increpant eorum adrogantiam qu.a.si irati, qui cum seiri ni­ hit possit, au.deant se seire dicere.

10

26.

PHILO de provid.1 1 39nonitatamenX.autPannenidesaut

Empedocles sive alii quicumque theologia poesi capti sunt divini viri (se. deos mendacesjinxerunt). sed potius theoriam naturae gaudio amplexi et vitam omnem ad pietatem laudemque deorum dedicantes optimi quidem viri comperti sunt, poetae tamen non 15 felices: quos oportebat divinitus spiritum sortiTi gratiamque de caelo metTum carmen rhythmumque caelestem ac divinum, ut poemata vera relinquerent velut prototypum libri peifectum et pulcrum cunctis exemplar. - Ibid., 42 at quare Empedocles, Par­ menides,X aemulatorque istorumchorusnonsortiti sunt spiritum 20 MusaTUm, cum theologiam e:rercuerunt?

2S

30

27. ATH EN. XIV 632 C D ăn OE 1tpOC; 'titv JlOUO'lKitV OhCElo'ta'ta OlEK€tV'tO oi CtPXai:Ot, 6f1AOV Kal. EI; 'OJl1lPou' ac; oux 'to JlEJlEA01tOlllKEVat 1tâO'av Eau'tou 'titv 1tOlllO'LV CtlJlPov'tton ['to�J 1tOU.oix; CtKEqKtA01.>l; 1totei O'tlX01.>l; Kai. Â.ayapouC;, €-tl OE JlEtOUpoUC;. E. lie tcai. 1:oÂ,oov Kai. eEOYVt� Kai. �(J)1CUÂ,iOrv;, €-tt 6E nEplavo� 6 Kopiv9lCK; tUYEt01tOlQ.; Kai. 'tmv Â,ommv oi. Jli! 1tpoo6.yOV'tE� 1tpO� 'ta 1toti)Jla'ta J.1EMol61av Etc1tOVOUOl 'to� O'tlX01.>l; 'toi� CtptaJloî� Kai ti\t 't6.!;Et 't&v j.lt'tjXOv Kal. OK01tDOOlV 8n:0>c; au'tmv Jl1l6d� <JlTttE> CtKEIJlaAOC; EO'tat Jlll'tE Â,ayapex; Jlll'tE ].1ElOUPO<;.


XENOFAN E S . VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA ARIU$ 010. Ia STOB., EcI., 11 1 , 1 8 (p. 6, 14 W) Prima vorbă vrednică de pomenire ajunsă la urechile grecilor a fost a luiXenofa­ nes, care, recurgând la deridere, a lovit tngâmfările altora ş� in a�i timp, şi-a arătat propria modestie, proclamând cădoarzeul cun�teadevărul: ..tuturorle e dată părerea» (fr. B 34, 4). Cf. fr. A 35.

25

24.

5

Cle.. Acad. prior., II 23, 74 Parmenides, Xenofanes, măcar că în versuri mai puţin bune {decât ale luiEmpedoclesl, dar; ori­ cum, in versuri, mustră -s-ar zice, cu mânie - trufia celor ce, deşi nu se poate şti nimic, îndrăznesc să pretindă că ştiu.30 25.

26. PHllO, De provid., II 39 Nu astfel [��U închipuit pe zei] Xenofanes, sau Empedocles, sau oricare alţi teologi pătnlnş,i de harul divinităţ.ii31, ci, mai curând, îmbrăţişând cu voioşie cerceta­ rea naturii şi închinându-şÎ viaţa întreagă cinstirii şi slăvirii zei­ lor, s-au dovedit oameni cât se poate de buni, dar poeţi nu tocmai inspiraţi: şi doar s-ar fi cuvenit să aibă parte de har venit de la zei şi - din sferele de sus - de măsuri, melodii şi ritmuri cereşti �i divine, ca să lase în urmă-le cântări adevărate, pildă desăvârsită pentru orice carte �i chezăşie de fnunuseţe pentru toţi . . . - Ibid., 42. Pentru ce oare Empedocles, Parmenides, Xenofanes �i ceata imitatorilor lor n-au awt parte de duhul Muzelor, când s-au ocupat de teologie? 27. ATHEN., XIV 632 C o Că autorii vechi erau cât se poate de înzestraţi cu simţ muzical, se vede limpede din Homer, care, pen­ tru că şi-a compus intreaga operâ preocupat de muzicalitate, face fără să se sinchisească o mulţime de versuri fie fără cap32, fie scurtate, fie fără coadă33. în schimb, Xenofanes, şi 8010D, şi The­ ognis, şi Fokylides şi, pe lângă ei, elegiacul Periandros din Corint şi câţi vor mai fi fiind, care nu-s în stare să dea muzicalitate com­ puneri10r lor, isi muncesc stihurile si in privinta ritmului si in privinţa rândui�lii măsurilor, grijulii �ă nu fie nici unul fără'cap sau scurtat sau fără coadă.

10

IS

20

25

30


26

F RAGM ENTELE ELEAŢ I L O R

28.

[ARISTOT.l

de Melisso Xenophane Gorgia ce. 3 . 4.

3 (1 ) 'ASi>va'tav <p'J1<1tv Elvat. El 'el ECJ'tl, )'EvEo9at, p.9"_ lS 'tofuc "J..i.yrov ERI. 'tOl> aecu' avaylCTJ yap T1'tOl EI; OJlOlO1.l il El; avollolou 'YEvEa9at 'to yeVOj.1EVoV· SUVIl'COV Se ou6E'tEpov' 01>'tE rap 0j.1010V ucp' DJ.1alal> 1tpOaTt1CEl.\I 'tEKvoo9flvat JlâUov il 'tEICVOOat ('rama "tap Ct.1tC1V't(X 'to� 'VE 100u; leal 6Jloi� tllmpXElv 1tpOt; w..Âl1Ao:) Ol>-r' (Xv El; âVOIlOiou 'tUVOjl010V 'YEVECJ9at. (2) Ei l'clp 20 yi. 1V01 'to i:� Cta8EvECJ'tEPOU 'to laxupo'tEPOV il tI; tM't'tov� 'to JlEÎ1;ov il ElC XEtpovoc; 'to JCpElnov, il 'toi>vavriov 'ta xeip<O eli: 100V KPE.l't'tovrov, 'ta aine 8v tI; Ovtoc; <il 'to Bv tI; oine ovra<;> âv 'YEvEG8or 01tEp aSilva'tov. ctiSl.OV JlEv oilv Sux 'tail1:a dvat 'tov 8eav. (3) Ei �r EO''tLV 6 eE� 6:1tCtV'twv "pU'tlO''tOV. eva 2S '911O'l V ai,,[ov n:pom1"'E1V dvat. Ei rUp 600 1\ 1tÂ.Eio\l� elEv, oi»( âv E'tl Je P{X't1.0'tOv KCtI. �H.'tlO''tov au'tov dvm Havroov. E1C«O''toc; rap iOv � 't&v 1toÂÂ.&v OJioicot; âv 't01.0U't0l; dl1. 'tou'to rap 9EOV Kal. 9Eou Suval-I.1.V ElVU1., Kpa'tEîv. â,ÂÂi:t Jii! Kpa'tEî0'9cn, Kal. 1tO.v'toov Kpa'tlo'tov dval. cOO'tE KaM Jli! KPEt't'tOOV, Ka'tel 'tOOou'tov OUK Eival 9EOv. (4) ltU16voov OUV ov'tOOv, 30 Ei Jih ElEV 'ta JiEv aÂÂlÎM.>v KPEl't'to� 'ta SE ij't'to�, OUK âv dval 9EO�' 1tEfţlUKEval rap 'tel 9EtOV Jii! Kpa'tEt09al. (5) lOOOV SE oV't'oov. oUK âv EXE1V 9EOU cpuo'tV. OV SEtV dval KptX'tlO'tOV' 'tel Si: lOOV OU'tE PU't1.0V OU'tE XEîpov Eival 'tou lO'OU. Wa't' dnep Ell1 'tE Kal. 't010U'tOV Elll 9E6<;. EVU JiOVOV dvat 'tov 9Eev. 35 oooi: rap oMi: 1tO.V't'a SUVIlO'9al âv â !k>UA01'tO [ou rap âv Suvao9all 1tu\evrov oV't'oov' Eva ăpa dval C.


XENOFAN E S . VIAŢA şI INVĂŢĂTURA

ÎNVĂŢĂTURA 28. [ARISTOl.,1 DeMelisso Xenophane Gorgia34, ce. )-4 Ed. Bekker (după edilia lui H. Diels În Abhandlungen der BerI. Akademie, 1 900) c. 3 (1 ) Zice -referindu-se la divinitate - că, dacă ceva �. �� este, e cu neputinţă să se fi. născul într-adevăr, ceva nis- 1S cut trebuie să se fi născut neapărat fie din ceva asemenea cu el, fie din ceva deoşebit: amândouA ipoteze imposibile, întrucât, din două lucruri asemenea, nu se vede pentru ce unul arnaşte pe celăJaltin loc săfi.e el cel născut (membrele unei egalităţi având aceleaşi proprietăţi �i compor- 20 tându-se identic in raporturile lorreciproce)35, iar un lucru deosebit nu se poate nici el na�te din altul deosebit. (2) Intr-adevăr, dacă din ceva mai slab s-ar DaJ!;Ite ceva mai tare, sau din ceva mai mic ceva mai mare, sau din ceva mai rău ceva mai bun (ori dimpotrivă, lucruri mai 25 rele dinlucnni.mai bunel, - arinsemnacă naşterea aawt loc de la nefiinţă la fiinţă, ceea ce e imposibil. Pentru toate aceste motive, divinitatea e veşnică. (3) Dacă însă di­ vinitatea e mai presus de tot ce există, atunci - zice el­ trebuie să fie Unu. Căci dac-ar fi doi sau mai mulţi, Dici 30 unul n-ar putea fi cel mai tare şi cel mai bun, de vreme ce, fiecare fiind zeu, ar trebui si fie zeu în acelaşi chip. Doar asta vrea să zică a fi zeu şi a avea putere de zeu: să stăpâ­ ne.şti fără să fii stăpânit, să' fii atoatestăpânitor. Încât, în măsura în care nu-i atotputinte, îna�i măsură. nu-izeu. 35 (4) Dacă, prin unnare, zeii ar fi mai mulţi şi dacă, dintre ei, unii ar fi mai puternici şi alţii mai slabi, D-ar mai fi zei: căci e în firea dunmezeirii să nu se lase stăpânită. (5) Dar şi egali de-ar fi, încă n-ar avea o natură divină, căci divini­ tatea trebuie să fie mai presus de orice, iaregalul Du-i nici 40 mai bun, nici mai rău decât egalul său. încât, dacă divini­ tatea există şi are o fire zeiască, Zeul trebuie să fie Unu. Dealtminteri, dac-ar fi mai mulţi, nici D-ar putea face tot

27


28

F RAGMENTELE ELEAŢlLOR

977b

J.16vov. (6) Eva S' ăv'tCt 0J.1010V dvat 1tav'tll, 6p&vto leal aKooov'tCt 'tCu; 'tE ăA� aiaaitaet<; EXOV'tCt ltCtV'tT\ Ei rap 1l1l. 1Cpc1'tEîv âv leat ICpa'te\a9a.t ux' a).).,,).oov 1 'ta JLEPl'J Beou [ovtal. ă1tEP cwuva'tov. (7) mXV'tT} S' Ojl010V oV'tCt (J(patpOEtoil dval" ou rap 'til �v 'til o' ou 'tOLOmov dVal, a).Ml xav'tt'J. (a) ixlc'hov 5E OvtO 1(al Eva leal dSIl010V leat> a<patpoEloi\ OU'tE ă1tEtpov Olm: 1tE1tEpavOat. ă1tupov JlEV <ycl.p> 'to JlTJ 0\1 dvat' 't01YrO ')'Cxp oun J..tiaov o\n:e cXpXTtV lCal -rEAo<; oih' 5 ăU.o aUbEv � EXE1V, 'tomUte\! SE dvCtt-tO ă1tE1pOV' olov SE 'to 1-1'; ov, o\ae (xv dvat 'to oV' 1tEpaivEtv Sf: 1t� ă).AllAa. Ei ltAElro Etll. 'ta OE Ev OU'tE 'ton oilJe ov'tt OlYrE 'toî<; 1tOÂ.AOl<; OOJlOl&a9at" Ev rap <1:)\1> OUIC EXElV. 1t� fut nepaveî. (9) 'to oi} 'tOto\rtov €V. 0'1 'tov 9100\1 dvct1. Atyet, DU'tE 1C1vElaEku OU'!E cuâVTI'tO\l 10 dvat' CUdVTl't"OV Jlev rap Eivat 't0 Ili! 0\1' oU'te. rap ti\! ei.; ai)1:6 EUpe\! ou'!' Eleeivo Ei.<; ăÂ.Âo tÂ.9EÎv. K1vEÎoS,1\. OE 'ta 11:41.(1) ov'ta Ev�· E'tEPOV rap Ei'i E'tEPOV oEîv lCtVEîO'9a.t. E� jlEV ouv 'to jl" âv OOOE\I .xv K1V1"t9'ii\la1. ( 1 0) 'to rap jl" Bv OUOOjl'ii d\la1. Ei OE E� ă).,).11).a jlE'taf}â).).Ol. :n:41.(I) .xv 'to E\I dva1 tv�. 15 oul. 'tama O" K1 vEîoea1 jlEv av 'ta OUO 1111:41.eo tv6c;. 1tpejlE.îv OE Kal. alC1.VT)'tOV E.iVa1 'to oooev. ( 1 1 ) 'to OE h OU'tE tX'tpEjlEîv ou'tE. K1\lEî0'9at· OU'tE rap 'tun jl" O\l'tl OU'tE 'to� 1tQ).Aoî'i OjlOtO\l Ehat· Ka'ttX 11:a\l'ta SE OlYre&; E.XO\l'tCl 'tov 9EOV, âiotov 'tE. Kal. E\la, ojlot6\1 'tE. Kai. O'<patpOEto'ii o\l'ta. OU'tE ă:n:EtpOV OU'tE 20 1tE1tEpo:O'llevov omE. ftpEIlOU\I'ta omE. lC1VT)'tO\l d\lal. c. 4 (1) npro'tO\l IlE\I OU\I AaIl!3avEl 'to rl'YVOjlE\lOV Kal. OU'to<; E� oV't'o<; rlr\lEO'9al, t001tEp 6 Me).lO'O'O<; Ifr. 20 A 5]. lCai.'tol 'ti Keo).UEl jlll't' E� 0IlOlOU <llll-r' E� avolloiou> 'to YlrVOIlEVO\l YlYVE0'9at, a).).' e,. Il"


XEN O FANES . VIAŢA ŞI iNVĂŢĂTURA ce-ar vrea: nu poate fi dar decât Unu. (6) Dacă, prin ur­ mare, Zeul e Unu, e la fel în toate părţile lui, şi vede şi 4S aude si-si are celelalte simturi în toate părtile lui; altmin­ teri părţile luis-ar găs� uneÎe. într-o stare d� superioritate, altele, intr-i) stare de inferioritate, ceea ce e cu neputinţă. (7) Fiind la fel în toate părţile lu� însemnează că e sie- 1 rie, căci nu poate fi la fel numai ici şi colo, ci pretutin­ deni. (8) V�nic fiind şi Unu, şi la fel şi sferic, nu-i nici nemărginit, nici mărginit36• într-adevăr, nemărginită e nefiinţa: ea o-are nici mijloc, nici început, nici sfârşit, nici 5 vreo altă parte, şi tocmai a� e nemărginirea; dar fiinţa nu se poate să fie ca nefiinţa. Şi iarăşi, dacă fiinţele ar fi mai multe, s-ar mărgini între ele. Dar unul nu-i la fel nici cu nefiinţa, nici cu o pluralitate de fiinţe: tocmai pentru că Unu o-are cu ce se mărgini. (9) O astfel de fiinţă unică, 10 cum zice el că e divinitatea, nici nu se �că, nici nu-i nemiscati. Nemiscati e nefiinta: unde nici altceva nu vine spre � nici ea tn'altceva. De �cat, iar�i, se nili;Ică fiin­ ţele maimulte decât una, fiecare trebuind să se �te spre cealaltă. Dar spre nefiinţă nu se mil(lcă nimic: (10) căci 15 nefiinţa nu-i nicăieri �i, admiţând că lucrurile s-ar prefa­ ce unul intr-altul, ar trebui ca unul să fie mai mult decât unu. Se mişcă aşadar două, sau mai multe decât unu; ni­ micul stă neclintit �i nemişcat (1 1 ) Unu� in schimb, nici nu stă pe loc nici nu se �că, căci firea lui nu-i asemenea 20 nici cu nefiinţa. nici cu pluralitatea. Pentru toate aceste motive, o asemenea divinitate vesnică si una, identică cu sine.şi sferică, nu poate fi nici ne�rgmită nici mărginită, nici nem�cată nici in �care. c.4 ( 1 ) Şi el, dar, ca şi Melissos ffr. 20 AS, mai departe, 2S p. 1 831, porneste de Ia ideea că ceea ce se naste, se naste din fiinţă. Şi �tuşi. ce se împotriveşte ca nbcutul să �u se nască nici din ceva Ia fel, <nici din ceva deosebit>37, ci din nefiinţă? �ijderi, divinitatea nu-i cu nimic mai nenăs-

29


30

F RAGM ENTELE ELEAŢI L O R 9 71b

OV'Wl;; E 'tl. ouMv lJ.âUov o 9 W; aYEVl'ftOI; 1\ "I:al t&u.a 2S 1telv'ta. El1tEP ă,1tavtu e; 0).101.0'1,) il E� avolloiou Yf::'(ovev (01ttp aSuvu'tov). cOatE 1\ ouStv eO"u nap« 'tOV eEaV il l(Cxl 'ta ă).).a «Uha 1lav'ta. (2) E'n KpCt'tlO''tOV 'tov ee.ov A.o:IlfllxVEl, 'tOUto SUYa'too'ta'tov KO:1. pU.:rtO''tov M?:'(OOV' ou Sani SE 'tomo Kata 'tov V6J.lOV, l:t.),J..a 1tOAMX Kpei:t'to� elvat â).).llM:oV oi eeoi. oux ouv h: tOU &ncouV'tOt; eU.T}q:lE tau't1\v KCX'tCt 'tOU 30 Stou 't'i]v oj.loÂOylav. (3) '(6 'te. 1CpCt'tlO''tOV dval 'tov geov oUx o� into�velV UYE'tal. � np6I; ăll.o 't1. 'tOlaimt il 'tou Seau cpuau;, a'AAa 1tpOt; TJlv a{nou lha9Eow, Enei. 'toi le: 1tpOc; e-repov oMt.v âv K<o).OOl IlTt titt amou E1tlEl1ce:ial Kat Pt:O!ll1l U1tEpEXE1.V, iJJ.JJ:x. 35 SUl n1V tmv ă).).oo\l a09EvEtav. etAOl S' âv oooEl.C; ouw 'tov SEov epavat 1Cp(x't1.O''tOV e!val, 1:iA.'),: fut a� EIEt ci:M; olbv TE cXplO"'ta, leal OOOEv e:AUl1tEl leO:l. EU Kal KU),,6>t; txEtV au't&r ta).).a yap lam.; EXOV'tt Kanivo âv O'u�ivo1.. (4) OU'tOl SE SUX'!CEl0'9al '!Cat 39 XM:\OUt; aiYroil<; ăv'ta<; oUSh âv '!COl).. UOl, ă,1taV'ta<; 1 cbt; ot6v 'tE ăplO''ta Sux'!CE\jlhou<;. '!Cat '!Cpa'tlO''tOU<; 'trov ăll.rov, oilX au'trov ăvtac;. (5) EO"t'\ S', cbt; EOllCE. '!Cat ă).,).a. KpCt'tlO''tOV rap dval 'tov 9E6v qn]O'l. 'tou'tO SE 'tlvrov dval aVelrlC11' lva 't' ovta ml.V'tT) 6pâv '!Cat UKOUElV oilSh 1tpOO1\'!CEt· oUSE rOp Ei jl" '!Cat tijS' S Opâ:l, XElPOV 6pâ\ 'taiml. i;iJ..)..' oilX Opâ:l. a)..)..' rO'ID<; 'toirro !JouM:'ta\ 'to ml.V't11 alO'9CtvEO'9a\. fu\ oU'tID<; âv �t)..'t\O''ta EXOl, OjlOloc; (bv XCtV'tT). (6) E-tl 'tOlOU'toc; (bv Sta 'ti O'qMX\POEWt)<; âv dJl, i:i),X oilX IOn] E-rtpav


31

XENOFAN E S . VIAŢA ŞI /NVĂŢĂTURA cută decât toate celelalte lucruri, de vreme ce toate se nasc fie din ceva asemănător, fie din ceva deosebit (pre· supunere absurdă): ceea ce face că, ori nu există nimic afară de divinitate, ori toate câte există sunt si ele ve�nice. (2) �ijderi pune divinitatea mai presus de ori· ce, inţelegând că e cea mai puternică llli mai bună. Nu aceasla pare să fie regula, ci că, in multe privinţe, unii zei sunt mai puternici decât alţii. �dar, părerea aceasta despre divinitate n-a împrumutat-o credinţei ob�te�ti. (3) Se zice dealtminteri că, in ochii lui, supremaţia divi­ nităţii nu trebuie înţeleasă ca �i cum natura acesteia ar fi astfel in raport cu altceva, ci in raport cu propriul său fel de a fi, devreme ce, in primul caz, nimic nu s-ar impotrivi ca superioritatea să nu decurgă din bunătatea sau din tăria ei, ci din slăbiciunea celorlalţi. Nimeni, de bună seamă, nu s-arÎllcumeta să spună că divinitatea e mai presus de toate în înţelesul acesta, ci că felul său de a fi e cel mai bun cu putinţă şi că nimic nu-i lipseşte pentru a se găsi într--o stare bună şifrwnoasă: având aceste din unnăatri­ bute, va avea şi pe acel al supremaţiei. (4) Ce se opune atunci ca - şi de-ar fi mai mulţi - să se bucure de aceleaşi condiţii, găsindu-se in starea cea mai bună cu putinţă, mai presus de toate celelalte lucruri, dar nu şi unul de al­ tul? (5) Pentru că, după cât se pare, mai sunt si celelalte lucruri. Doar Xenofanes spune că divinitatea � mai pre­ sus de orice, fără doar şi poate raportându-se la ceva. Mai departe, presupunind că e Unu, nu urmează câ�i de puţin că trebuie să vadă şisă audă in toate părţile lui; căci, dacă cu o anwnită parte nu vede, nu însemnează că cu acea parte vede mai puţin, ci că nu vede. Dar poate că sensibilitatea răspândită în toată fiinţa divină vrea să spuDă că aceasta s-ar găsi astfel in condiţia cea mai desă­ vârsită: la feI in toate părţile ei. (6) Admitând totusi că divhutatea ar fi aşa, pen� ce - sub cuvânt că vede şi

30 977b

35

40

4S

so 1

5

10


32

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

'tlva jJ.âÂA.oV EXOOV iOtav, On MV't11 CtlCOUE1 KCXl mlV'tTI tepa'tEî; c001t€p rap o'tuv UYWJlEV 'to \�I'lJ..lUelOV o'tt. 101tCt.vt11 Ecr-tl. MUKOV. DUStv ăÂÂ.o 0'11J.I.aivoJ.U::V il on Ev ă1tUalV au'tou 'toiC; IlEpeO'w Eyd:xpooO'tat il Â.EuK6�· ti &Ii I(OO).:UEl. OUt� Kant 'tO nO:V't1't opeiv KUl. Cl1CO'UELV Kal. lepa:teiv ÂiYE08al., O'tl cxnav o liv t� ai)"tou Â-al!/3aVllt j.1E:poI;, 'tOU1' EO''tUt 1tt1tov86<;; 001tep Se 0002: 'to 'l'ljliJEh.ov. o'OOt 'tOV eeov avtXYKll 15 dvut Sta 'toina O'cpatPOE1.&fi. (7) E'tl liTrte ă1te1.pov <dva.1.> JlTttE 1t€1tepCt.v9cu O'WI·U1 le OVt« Kal Elona lleye9ol; � at6v 'tE, cimp '00\11' E.0''t1.V ă1t€1pov o âv Il" EXlll. 1tt peu; SEK'tueov ov 7ttpa'tOC;. 1ttpaC; li' EV IlErE9El. I(U1. nA1\9El EryiyvE'tct:l "al. EV cxnaV'tt 1&l. 1[00'6)\, eOO-E-t Ei Il" EXEt 1tipo.; JlEye9ol; ov ă1tEtp6v 20 EO''tlv; (8) t'n SE acpatpOE1Sii. ov'tu CtVCt.rlCl1 1ttpeu; ElElV' EO';(U'tU rap EXEt, E\1tEp jlEerOv ElEl ail'tou. ou 1tM:îa'tov Ct1tEXEt. JlEaov Se EXEl a<palpoE1Si(c; WV' '(OUtO rap E.O"tl C'fPCllpoelSE� a tK: -eou IJ.EO'O\l oJlOlrot; np(H; -ca EO'XU-eU. (9) O'OOIJ.U li' EOXU-eU ft ltEpa-eu EXElV, 25 oi>litv lilUcpEpel.... ei. rap KUt 'ta 1J.11 DV ă1tElp6V EO"n, 'tl OUK âv KUt 'ta âv ă1tEij)Ov; 'tl rap Kro).:UEl EV1U -eui)'t' âv ÂEX9f\VUl KU'ta 'toi> lSV't� Kat J111 lSv't�; 't6 'tE rap âv OUK 8v ouliEU; vUV uicr9avE'tUl, Kul 8v SE 'tl� OUK âv UiO"EklVOl'to â vUV' ălJ.cpro li€. ÂEK'ta Kul SluvOTl'ta ••• ou ÂE\lK6v 'tE 'ta 1J.11 oV' ft ouv Sta 'toi)'to 'ta ov'tu mXV'tU ÂE1.>KCt, O'ltOOl; 1J.1l 't1 'tUU'tO KU'ta 'toi) 30 lSv'to� O'11J.L1lVroIJ.EV Kai 1J.11 oV'to�, il ouSh, OIJ.l.Ul, KroÂ:UEl Kul 't6':lv ov'trov 'tl 1J.11 ElVUl Â,E\lK6v' oirtro Se Kul J.l.â),),ov ăv a1t6cpaO'lv SE�Ul'tO 1't0 ă1tElPOV), ei. KU-ca 'to mXAal Â,EX9EV 'tl IlJ.â),Â.Ov) napO: 'to J.l.11 EXE1V <nt�> EO''tlv ă1tElPOV' OO'tE Kul 'to âv il ă1tElPOV il 1ttpu� EXOV EO"'tlv. ( 1 0) rO"ro� St ă'to1tOV Kal 'to 35 npoaa1t'tE1V 'tOO1 1J.11 OV'tl altElpluv' oi> 'rcXp 1tâv, ei. 1J.11


33

XENOFANE S . VIAŢA ŞI INVĂ ŢĂ TURA

stăpâneşte În toate părţile ei - ar fi numaidecât sCerică şi o-ar avea mai curând altă înfă�are? Doar, când spunem 1S că ceruza e albă în toate părtile ei, nu vrem să spunem altceva decât că albul se străvede în toate părţile ei; şi atunci ce se impotriveşte ca şi în cazul nostru, când spunem că vede şi aude şi stăpâneşte in toate părţile lui, să înţelegem că, orice parte am lua, va avea aceste calită�? 20 Fără ca pentru aceasta să credem că ori ceruza, ori Zeul trebuie să semene numaidecât cu o steră. (7) Si iarAsi, cum e cu putinţă să nu fie nici nemărginit, nici �ărgmit, câtă vreme e corp si are o mărime? Bineinteles, dacă ne­ mărginite ceea ce �comportând o margine:" nu are totuşi 2S margine, şi dacă, la rindul ei, marginea se exprimă prin mărime, număr sau orice lonnulă cantitativă. Dar atunc� dacă - mărime fiind -o-are margini, însemnează că e ne­ mărginit (8) Tot aşa, dacă e sferic, trebuie numaidecât să fie mărginit: căci. dacă are un centru, are şi extremităţi, 30 in punctul cel mai depărtat de centru. Centru însă trebuie să aibă, de vreme ce e sferic; iar sferic e ceea ce are extremităţile deopotrivă depărtate de centru. (9) Pentru un corp, a avea extremităţi sau margini e tot una ••• Căci, dacă şi nefiinţa e nemărginită, de ce n-ar fi nemărginită şi 35 fiinţa? Ce se opune, într-adevăr; ca anwnite lucruri să se poată spune atât despre fiin ţă cât şi despre nefiinţă? ... Amândouă pot fi concepute si exprimate;··· nefiinta nu e albă. Aşadar, sau toate lucrurlJe vor fi din această pricină albe (pentru ca nu cwnva să spunemaceJaşi lucru despre 40 fiinţă şi despre nefiinţă), sau - cum socot - nimic nu se împotriveşte ca şi unele fiinţe să nu fie albe. în felul acesta38, lesne putea-vor primi Şl cealaltă negaţie, dacă, � cum s-a spus de mult, nemărginirea e altceva decât faptul de a nu avea margini: a� că, şi fiinţa, e ori nemărglni- 45 tă, ori cu margini. (1 0) Se prea poate dealtminteri să fie absurd să atribui nefiinţei nemărginirea; doar nu orice

97811


3'

F RAGMENTELE ELEAŢILOR eXEl 1ttpcu;, ă1tE1.pov Â.t'YOJlEV. cOOltEP 0-00' ăvuS"Qv oine o:v cpal).1EV E1VUt 'to J.11l iaov. ( 1 1 ) E<'t1> 'tÎ oU" (Xv Elot. 6 9E� xtpa; d� o>v, ct'A.').: ou ltp04; 8e:ov; ci SE EV J..I.ovov EO''ttV 6 9E6�, <€v> (Xv t:11l !-lOVOV leal ta 'tou 978b 1 BEou jJ.Ep'll. (12) i'n leal tOUt' ăto1tov, Ei 'toî� 1toÂÂOî� l;U�E:!}1fICEV 1tE1tEp{r.V9(Xl ltpO.; ăÂA'I1Âa. Sta 'tou'to 'to €.v 1.111 EXEl.v 1tipa�. lto).,Âa rap to� n:oÂÂ.ot� Kcxl tOOl. Evi imâ.pXEl Tul,,;â. E1tei Ko:l 'te) dvo:t. K01.VOV aU'toil; 5 Ea'!\\'. ă't01tOV ouv 10'<0<; âv e:tTJ. Ei St.â. 'tOmo Ilfl cpaÎJ..lEv eivo:t. 'tov 8e:av, Ei. 'ta 1[o)..« EO'tlV. 3� J.1Tt (5J.10toV Ea'tal. au'toîc; taiml. ( 1 3) e:tt 'ti IC(OÂ:Ue.l 1tE1tf:pCtv9at Kal ExEtV ltEPCX't(X Ev OV'tCX 'tov 9e:6v; cOc; Kai 6 no:pllEvioTJC; [(ro B 8, 43) AtYEt Ev OV dvat all'tov 'miv't08e:v E'\nCulC).,OU a<paipac; haÂiY1CtOV 0YICWl. 10 1J.E000'68EV Î.cJo1taiJ:c;'. 't0 rap ni:� 'tlV� �v i:tv6:ylCll etvC1t. ou J.1Ev'tOl ltp6C; 'ti re., O-oOE avâY1CT] 'to lxav ntpac; � 'tl ExEtV xi�. cbc; 1tE1ttpaO'�vov ltpOC; 'to [Jltll ECPE�f\� O:1tElPOV. a'A),: 20''tl 'to 1tE1tE:paV8(Xl EO'xa'ta �XElV. EOXCX'tCX 6' elOV oi>11:: avay1C11 7Cp6c; 'tl. 14 eXEW. ( 1 4 ) tViOl� JlEv ouv O''\)Jl�aivOl 1" cXv Kai 1 48 1tEnepav8CXl <Kai> 1tp6c; 'tl. O''\)va1t'tElv, 'to� at. nE1tE15 p6.v9al jltv. Jltl jltvtOl 1tp6I; 'tl 1tE1tEpâv8eu. (1 5) mV..lV 15.\ nEpi 'tOU a1C1.V11'tov etval 'to fiv Kai 'to <Jl1l> lSv .5b <AeIC'tE:OV fut 'to imOA.aJl�{xvElV «Ki vl}'tov dval 't0 Jltl 16 ov>, On Kai 'to 8v KlveÎ'tal, tO'm<; bJloi� 'tO� 2Jl1tpOO' SEv ă't01tOv. Kai E'tl.· apa YE oU 'tainD iiv � imoMXpol 18 't0 Jltl lClVELO"eat "ai 'to CtKiV1l.'tov elVal, iJ.UJ:t. 'to J.1Ev Cutoqxxow 'toi> KlVEÎCJeCX1, wcrnep 1:0 J.1tl \O'ov, one.p 20 Kai Ka'tIX 'tOu Jl" OVWC; el1t€îv lxÂ.1'\IID;, 'to at uKiVTttov 't6)t EXE1V � ilO11 4YE0'8a1., OOcr1tEp 'to ăV10'OV, K«1. btt 't0)\ EVUvtlOlt 'tou Klveîaea1, 't&l ftpe:jJ.Eiv, � Kat


XENOFANES. VIAŢA ŞI iNVĂŢĂTURA o-are margini e pentru noi nemărginit, după cum nu tot ce nu e egal e inegal. ( 1 1 ) Mai mult: pentru ce Zeul, singur fiind, o-ar avea �i el margini, bineinţeles nu faţă de alt 1 zeu? Iar, dacă divinitatea e numai Unu, părţile ei vor alcătui şi ele numaio unitate. (12) Deopotrivă absurdă e şi presupunerea că ceeace e unic o-ar avea margini, pentru că se intâmplă ca acolo unde sunt mai mulţi să se mârgi- 5 nească unul cu altul. In realitate, multe atribute sunt co­ muneunităţii şipluralităţ.ii. devreme ce au comun şi faptul de a fi. Ar fi dar absurd să spunem că, intrucât există o pluralitate de fiinţe, divinitatea nu există, numai pentru ca in felul acesta să nu semene cu ele. ( 1 3) Ce se impo- 10 trive.!fte dealbninteri ca divinitatea, deşi una, să fie mărginită şi să aibă margini? Doar şi Pannenides Ifr. B 8, 43, mai departe, p. 1 291 spune că - Unu fiind - e ..asemenea masei unei sfere bine rotunjite, în toate părţile ei deopotrivă cumpănită faţă de mijloc». în realitate, �rginea tre- 15 buie să mărginească ceva, nu să se rnărginească cu ceva; nu-i doar nevoie ca un lucru mărginit să-şi aibă marginea spre ceva (cum am zice: mărginit către nemărginitul vecin), faptul de a fi mărginit însemnând numai a avea extremităţi, şi nu numaidecât extremităţi către ceva. ( 1 4) Se 20 întâmplă astfel ca unele lucruri să fie mărginite şi să se ÎnveCÎneze cu ceva, altele să fie mărginite, dar să nu se mărginească cu nimic. (1 5) Si iarăsi, în legăturJ. cunemÎscarea fiinţei şi a nefiinţe� trebui� spus că a proclam� nemişcarea nefiinţei pentru simplul motiv că se �că 2S fiinţa, e o presupunere absurdă pe măsura celor dinainte. Mai mult: cineva ar putea observa că «a nu se mişca» şi ..a fi nemişcat» nu-i acelaşi Lucru, primul termen - ca «8. nu fi egal» - echivalând cu o negaţie a mişcării, ce se poate aplica fără a greşi şi nefiinţei, celălalt - ,'8 fi nem�cat» - 30 exprimând o anumită stare (ca «3 fi inegal»), potrivnică mişcării, - râmânerea pe loc, - negaţiile compuse cua

35

978b


36

FRAGMENTELE ELEAŢ l L O R 978b

O'XeMv a i a n o 't o u a Ct1toquxaEt.<; btl. tvav'tlo1.<; AEYOV·t(U; ta JlEV oi>v j.ll1 Ielve.îaOat UÂlle� Eni 'tou J.11l oV'to/;, to Se llPEJ.lEiv oux il1ttXpxE\ -ro", ,.nl 0\111.. 20 0J.10l.WI; st ouat <'tth elKlvnrOV dvctl <J1llaiVfl tuim)v. uA).' OU'tOl; Elt1. 'COOl. tlPE).lEîv ai>1:&\ XPil'tal., Kai. CPf!ol. -ro J.11l OV 1u>E1le.îv, fut oine EXE\. J.1E't«Paaw. ( 1 6) o:rte:p tE J(ai EV toiC; ă\'(!) dnoJ.1EV. ă'tOHOV ro-rot;. el 't1 'tun !l1Î OVtt npooa1t'tO).lEV. -rotita 1.I:il CtlTJ.otc; etvcn lCa"tCx 'tou oV'tOC; ElftEiv, ăÂ.Â.oo<; tE. Kâv cmocpaO'l<; iit 'to 30 AEX9tv. OlOV )Cal. 10 !li} 1ClveioEkx1. J.1Ttât j.1E:to:paive1.V tati. 1tOAMX "tap ăv, KaBl17cep Kai tllx9tt. aq)(::upoi-ro t&v Ovt(t)v KCt'tT('Yopeîv. OWe. yl:t.p âv noUa aÂ:'16tc; el1tEiv ElT) Il" Ev. ei1tEp Kal t6 J.11l OV EO''tl Il" e.v. (1 7) E-tl En' tvlcov tavavtio: ;uJ.1�aiVE1-v OOKEl KU'tU '[00; 35 a:il't� Ct.1tQ(fKlO'El<;' oiov CtvaYK11 il laov il ăV10'OV, ăv 'tl 1tÂi'lBeH; il JlEye:8o<; Tit, leal ăp'tlOV ii 1tEP1TIOV, âv apl0J.LO; ii1: OJlOlm<; S' tO"m<; KaL 'ta d>v il> TtpEJlElV il Klveio9at avaYKTI. âv oWJla 11\' ( 1 8) E't\ ei JCat Suz 'tOU'to Jli) KlVelm\ 6 8e� 'te JCat 'to Ev, (l'tl 'ta 1tO).,Âil 1 Klvei'ta\ 't6.'n de; ăÂ).,T\MI le:val, 'tI. JCwÂl>E\ JCat 'tov 9Eav JC\velo9al de; ăUo; ouSa<Jlou yap llyel> D-rl <Ev ton> Jl6vov. aÂ).,' l)n de; Jl6vCX; ge�, (19) ei SE JCat ou'tWC;, 'tI. JCW).,l>El eie; ăllllMI 1C1VOU)..l.tV(l)V 'twv Jlep6lv 'tOU <9Eoii> KUJCÂWl q1E<peG8al 'tov> 9E6v; ou 5 yâp Si) 'to 't010U'tOV Ev. <001tE.p /) Zf!vwv , 1tOlleX e1VUl qri)o"el. amac; yâp oti>J,l.a Atyel dval 'tov 9E6v, du 'tOOe 'to 1tâv El'tE o 'tl Siyn:O'tE au'to llywv' aoooJla'tcx; râp mv 1tWc; âv oq>CXlpoel6i)e; elll; (20) E'tl Jl6vWC; l' âv oi.'rrro<; om' âv JC1VOl'tO om' âv ftpEJloi Jl'flSaJlou YE wv; tut SE oti>J,l.â tO'tl, 'tI. âv aino KW).,ool lClvela· ea,. ci><; tl.tx9l1;


37

XENOFA N E S . VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA privativ fiind îndeobşte folosite pentru a exprima contrariul Fără a greşi, se poate dar spune despre nefiinţă că nu se mişcă; «3 sta pe loc» nu-i insă un atribut al nefiinţei. 3S Tot asa, nici ..a ti nemiscat» nu-i tot una cu «8 nu se misca,.: totuşi Xenofanes le �nfundă. spunand că nefiinţa stA pe loc, pentru că nu suferă schimbări. (1 6) Cum am spus-o mai sus, e fără îndoială absurd să pretinzi că - întrucât un predicat se aplică nefiinţei -arfi gre.şit să-I aplicăm fiinţei, 40 mai ales când e vorba de o negaţie. cum e cazul cu "8 nu se mişca.. şi "8 nu-şi schimba locul,., Dac-ar fi aşa, cum iar�i s-a spus, multe ar fi predicatele tiinţelor la care ar trebui să încetăm a mai recurge. Pănă şi despre pluralitale nu s-ar mai putea spune, fără teamă de a greşi, că ou-i 45 unitate, de vreme ce nefiinta ou-i nici ea unitate. (1 7) Mai mult, potrivit acestor neg�ţli. s-ar părea că unor anumite lucruri li se pot aplica predicate contrarii: bunăoară, o cantitate sau o mărime trebuie să fie numaidecât egală sau neegală, un număr cu soţ sau fără; tot aşa şi fiinţa, în so măsura in care e corp, trebuie 6e să stea pe loc, 6e să se 1 mişte. ( 1 8) Şi iarăşi, dacă divinitatea şi unitatea nu se mişcă, - din pricină că numai elementele unei plucalităţi se mişcă unul spre altul, - ce se impotri�te ca divinitalea să semiste si ea spre altceva? DoarXenofanes nu spu- 5 ne nicăieri d �t.atea singură există, ci că Zeul e unic. ( 1 9) Chiar asa de-ar 6, ce s-ar impotrivi ca - miscân­ du-se părţile divinităţii una spre alta - ea să descrie o mişcare circulară? Căci Xenofanes nu spune, precum Zenon, că unitatea astfel concepută e o pluralitate: el sin- 10 I:ur arată că divinitatea e un corp, inţelegând prin aceasla 6e Totul, 6e orice altceva. Si-apoi, dac-ar 6 incorporală, eum ar mai fi asemenea unei sfere? (20) Doar nwnai in­ eorporală fiind, şi negăsindu-se nicăieri, ar putea să nu 6e nici in mişcare, nici in repaus. De vreme ce, însă, e corp, IS ('um s-a spus, ce ar impiedica-o să se mişte?

978b

979a


38

FRAGMENTELE ELEAŢl L O R PLATON, Sophist., p. 2 4 2 C D I vorbeşte strJinul din EJeeal llu86v 'twcx h:acr't� C9fX\VE'tai IJ.Ol Stf\Yeîcr8at 1tCtLO'1.V � OUO'lV fu.i.îv. O lif.v ilie; tpia -ra ov'ta. 1toA.eJ.1Eî Se aÂA"'Â.O� ivlo'tE au'toov ăna 1t11l., 'tOtE Se "ai IţllAa 'Y't"YVOJ.1EV« rallo� 'tE Kai. 101(0'01; "ai 'tpocpa.� '[fuv €teyaVfiJv na.pEXEtCX1' 000 SE €.'tepo<; e.l.1t6>v. urpOv KCXi. �;rtpOv ii 8ep).Lov Kai lVuXp6v, O'uvo� lKi.I;n 'tE at)'t"Ct Kal. E",SliicoO'l. 'to Se 1tCXp' iU.Lrov 'Eucx'tu::ov e9vJI;. cmo :2.vClqlelVOUl; tE ICCXl. e11 repOagev âp!;allEvov Id. Phileb. p. 16 C DJ. chc; evo<; 3v't0<; 1&V 1tCtv'toov KaÂ.OujJi.v<ov, o\)'rro li�tpxE'tal 'toî� j.lileOl�. PHILOP. Phys. 1 25, 27 Vitell. o noptpuptc><; 1Il110'1 'tOV :::evOtpCtVTI 10 !;T\POV Kai. 'to i>yp6v S�6.­ acu âpXOO;. 'tilv yfiv Uyoo Kal 10 oorop, Kai. XPllO'lV «i)'tou 1tapa:ti9uctL tOl)10 Sl1Âoua(Xv 'yfl Kai. oooop ml.V't' E0'8' ocra (ţlUOV1:' i)5t yivovrat' [fr. B 29]' 'tau't11C; Se 'fiic; 66l;TtI; oani I((X\ uOlll1PQ1; Elval €v olt; ip110W 'i:1.')"l' ullEiC; IlEV xavtt:C; u600p leal. yaia YEvot0"9E' llJiada, VII 99]. 29.

5

10

IS

20

25

30

30. ARISTOT. Metaph. A 5. 986b 18 ITapllEvi5T)<; IlEv rixp EolleE 'tau Ka'ta 'tov Âayov EvOC; ă1t'tEO"9ut, MEllO"O"Ot; SE 'tou lecx'ta 'tTtV ulflV· SlO leat (, IlEv 1tE1tEP«O"IlEvOV. (, 1)' ă1tElp6V cp1lO"lV Elvat au'to· S. SE xpoo'toc; 'toil'OO)v EviO"ac; (6 yap ITapIlEVWTJ<; 'to1)'[ou llYE'tUl YEvEaeal lla8Ttt11C;) oMtv SlEarupltVtaEV, OUSE '!il<; ipOOEW<; 'tou'twv oME'tEPac; [alICE 91YEiv, aÂl' E� 'tov oÂov oupaVOV a1toPllljfac; 't0 EV EtvcxÎ. ipllal 'tov 6Eav lef. fr. B 23\· 0\>'t01 IlEV o\>v, lea9a1tEp El1tOIlEV, aCPE'tE01 1tpOc; rilv vUV 1tapoUO"cxv �fttt1alv, oi IlEV 000 Kal. 1t6:Il1lUv ro.; oV"tE<; IllICpOV aypollCo'tEPOt, S. leal MEÂlO"aoc;.

3 1 . SrMPl. Phys. 22, 22 şi urm. (1) avay � 'toÎ.vuv 't1)v ixpxTtV il JlÎ.av ElVal il ou JlÎ.av. 'tain:ov OE d1tEiv 1tA.e1.0"U<;. leal. Ei IllaV, il't01 âKt.vrrtoV il K1VOUllEVl1V, leat Ei â"ldVll.'tov, Tit01 ă1re1POV ilie; MEÂ10"0"0t; 6 UxlllOC; BOleEi lEYEtV, ll 1tEltEpaa· IlE.VIl.V ro.; IIaPIlEviBl1C; ITup'll't"Ot; 'EÂrotnc;. ou 1tEPl. ip"u(Jt1COU


XENOFANES. VIAŢA şl INVĂŢĂTURA PLATON, 50phisl., p. 242 C D [vorbeşte strJinuf din Eleal Ca !;ii cwn fiecare. in felul lui, ne-ar spune o poveste, - o poveste pentru copii. UnuI zice că fiinţele ar fi trei la număr !fi că uneori se războiesc intre ele, alteori, imprietenite, ni se arată nuntind, zămislind l'fÎ crescându-�i vlăstarele. Altul, oprindu-se la două, umedul si uscatul sau caldul si recele, - le împreună si le înso­ ţeşte. Barlm viţa noastră, a el�aţilOr, pornită de la Xe �ofanes şi încă si ' mai din vechi [ef. Phileb., p. 16 C-DI, privind ca o unitate ceea ce se cheamă Totul, işi deapănă astfel pove!ftile . . I'H!LOPON., Phys., 1 25, 27 Vitelli. Zice Porfyrios c ă Xenofanes a r fi socotit ca principii uscatul şi umedul, -altfel spus: pământul .şi apa, - şi reproduce un pasaj doveditor: "Pământ .şi apă sunt toale, câte se nasc si ' cresc.. [(ro B 29, mai departe, p. &9]; de părerea aceasta arată să fi fost şi Homer, acolo unde zice: «ci vă veţi face Loţi apă şi pământ» ]lIiada, VI! 99].

39

29.

3 0 . ARISTOT., Meraph., A 5, 986 b 1 8 Parmenides pare să se ti oprit la o unitate cerută de raţiune, Melissos la una cerută de materie: e şi motivul pentru care unul susţine că e mărginită, aiI uI că e nemărginită. Xenofanes, care, inaintea lor, a redus şi el lotul la unitate39 (se zice că Parmenides ar fi fost elevul lui), nu şi-a lămurit bine gândul, nici nu s-a ocupat de vreunul din cele două feluri ale acesteia40, ci, cu gândul la întregul Univers41, se mulţumeşte să spună că unitatea e Zeul lcf. fr. B 23, mai departe, p. 67]. Cum am mai spus-o, aceştia pot fi lăsaţi la o parte in cerce­ tarea de faţă, doi din ei cu desăvârşire, - Xenofanes şi Melissos, ca fiind cam prea neciopliţi. . . 3 1 . SIMPl., Phys., 22, 22 ş i urm. (1) in mod obligatoriu dar, prin­ cipiul trebuie să fie ori Unu, ori altfel decât Unu, ceea ce revine a spune mai multe; iar dacă-i Unu, ori nemişcat ori în mişcare, şi dacă-i nemiscat, ori nemărginit, cum pare să fi spus Me1issos din Samos, ori �t, cum susţine Parmenides, fiul lui Pyres, din

5

10

IS

20

25

30


40

5

10

IS

20

25

30

FRAGMENTELE ELEAŢ l L O R O"TotXEtOU ÂiYOV'tE<; omol. a').:JJ:t ltEPi. 'tou oV'tCOt; OV'ta<;. (2) }liav SE 'titv apxil'" Tl'tO\ Ev TO 8v !Cai. ltâv (!Cui. oun: 1tE1tEpaO"�vov OlYrE ă1tElPOV oiJ'tE 1C1VOUjlEVOV OU'te: ftpE}louv) EEvoq)(tVllV 'tov KO).o(pOOV10V 'tov ITapllEvi5ol> OtSaOICUAOV imo't19EG9ai fPTJ.<Jtv b 8Eaq,paa'tOC; IPhys. Op., fr. 5 D. 4601 OJlOAOYroV hEP� Eivu1 Ilâ)J..ov il 'tfj(; 1tEpi. q)'UOEW<; io'tOJliW; niv J.1V1ÎJ.1T)V Til; 'tou'tou S�l'\<;. (3) 'to rap Ev 'toU'tO Kai. 1tâv 'tov 9EO'o' EAE'YEV 6 2., âv Eva ).1Ev OEl1CVUOW El( 'tOU 1taV'toov ICpCt't\O"rov Etvur ltAt:1DV<DV "tap, <pT101V, O\l't(l)V o}.loieo<; im6.pXEtv Ct.vâ:Y1Cll nâ.at 'to 1Cpa'tElV' 'ta lit ml:V'tcov lepCt'tlO"WV 1(<<\ &plaTev 9E6c;. (4) CtYEVTI't'OV SE EOE1.1CV'l)EV h: 'tou liE'l... tO r1VOj..lEVOV il E� oJ.1ciol> il E� avoJloiou yivEu9at. aUa 'tO JlEV �OlOV a� <pTt01V intO 'tou Djloio\)" OOOEV rap Jlw..Aov 'YEvvâv il YEvvâO'9at npoailKEl 'tO 5Jl010V h: 'tou bIlCio\)" Ei SE E:� avoJlolou yiV01'tO, EO"ta1. 'to Bv h: 'tou !li( Q,v'toc;. Kui o� ayevrrrov "al ai&lOv t&ei.!CVU. (5) OmE &E ăne1.pOv 000 1ttXEpaOJl€:vOV dvat, &1.6't1 ăXElPOV JlEV 't0 Jl" OV Wt; 000 ă.px"v EXOV OmE JlEOOV OmE 'tH.�, XEpalvelV 5t 7tpOt; ă).Â.'f\Âa tCx ni..elOO. (6) 7tap«7tÂ:'lalOOC; 5t �al nlV "lVT]m.V acpalpEî !Cai. nlV ftpql.lav. a'lCi.VT]'tov J.LE:v yap Elval 't0 Jl" OV' OU'tE "tap ftv Ele; «u'to eupC>v Olm: au'to npO<; ău.o EÂ.geîv· !Clveîa8cn &t 'ta 1tAElW 'tou t�· e:rEpov yap etc; EUPOV JlE'tapltÂÂ.E.tV. (7) roatE "al lhav tv 'tainml j.liVE1.V llYllt !Cai. Jl" "lVEîa8a.l, 'aei. &' ... ăUTll' [Ir. B 261, ou "a'ta -riJv TpeJliav -riJv avn!CetJlEVT]v 'tfit !CtvijO'et JJ.€VEIV aiYr6 fP1lO'lV, cu..A.Cr. !Ca'ta -riJv a1tO IClvTtoeooc; "al. ltpEJlloo; �lllptU.1.tVT]V JlOvilv. (8) NIx6Aao<; &t 6 6aj.l.aaK1lvOc; 00<; ă1tE.lPOV Kal aXlVTI'tOV A.tyov'to<; au'tou -riJv cipx"v tv 't11l nEpi. 8Emv attOJlVTJJ.lOVE'\)El, 'AÂt�av&poc; 5E (i); 1tE1tEpaGJ.lEVOV «u-ro "al mpalpoEtlitc;. (9) aAÂ.' on J.Ltv Oi)'tE ăXEIPOV oi)u 1tE.XEpa<J­ ).lEYOV aino &elXVOO\V, tIC 'tiDv 1tpOE1P11J,.I.tVOOV 5;;lov' 1tEXE­ pao)ltvov 5t "al acp«lpoEl&Ec; au'to 5til 'to 1tav'tax68Ev OJlOIOV UYElv. xal ml.V'ta VOElV M: cpf101V au'to Â.tyoov 'cu..).' . . . Xpa5aiVE1' [fr. B 25].


XENOFANES. VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

41

Elea, amândoi ocupându-se nu de elementul primordial, ci de fiinţa absolută42•

(2) Că principiul e Unu şi Una fiinţa sau Totul

(nici mărginită nici nemărginită, nici in �care nici în nemiş­ care43), pare să fi fost ipoteza lui Xenofanes din Colofon, dascălul lui ParmenidesH, după spusa lui Theofrast [Phys. 0P'I f(, 5,

D. 4801,

5

care recuno�te că pomenirea părerii acestuia şi-ar avea locul mai curând Într-o altă cercetare decât intr-una de l(ltiinţa natu·

rii.

(3) Acest Unul l(li Tolul e numit de Xenofanes Zeu

(o

geQ9;

iareă e Unu, o dovedeşte cuargumenlul că e mai presus de toate. Dac-ar fi mai multi, - zice, - faptul de a stăpâni ar fi în chip nece· 10 sar o prerogativă � tuturor: dar Zeul e ceea ce e mai inalt şi mai

bun.

(4) Că e nenăscut, o dovedea cu argumentul că orice lucru

născut se naşte ori din ceva la fel, ori din ceva deosebit. Dar, din

două lucruri la fel, - zice, - nici unul nu exercită vreo înrâurire

asupra celuilalt: nu-i dar cu nimic mai firesc ca unul să dea naştere 15 altuia, in loc să fie născut de el; iar de s-ar naşte din ceva deose­

bit, fiinţa s-ar trage din nefiinţă. in felul acesta dovedea că e ne­ născut �i ve�nic.

(5) Mai zice că nu e nici nemărginit nici mărginit,

sub cuvânt că nemărginită e nefiinţa - ca una ce n-are inceput, nici mijloc, nici sr�it - �i că mărginirea reciprocă presupune o 20 pluralitate.

(6) In chip analog tăgăduie�te �i mi�carea �i ne�­

carea. Nemi�cată e - după el - nefiinţa: căci spre ea nu se indre­ aptă nimic, �i nici ea spre altceva. De mişcat, iarăşi, se mişcă ce e maimultde Unu, căci Unul spre altul i�i schimbă locul.

(7) incAt,

chiar atunci când zice că rămâne in acelaşi loc �i că nu se mişcă: 2S ..ve�nic in aceIaşiloc" ," lfr. B 26, mai departe, p. 671, nu inţelege că rămâne în acea nemişcare ce se opune mi�cării, ci într-o oprire mai presus de mişcare şi de� (8) inDespTezei,Nico1ae din Damasc aminte�te că, dupăXenoCanes, principiul ar fi nemăr­ ginit �i nemişcat; Alexandros, că ar fi mărginit �i sferic. (9) In realitate, din cele de mai sus reiese lămurit că umblă să facă do­ vada că nu-i nici nemărginit, nici mărginit; limitat şi sferic îl SOC08te pentru că e pretutindeni la fel. Mai zice de el că gânde�te totul, acolo unde spune: ..Ci fărăosteneală. . . ,. 1&. B 25, mai departe, p. 67).

30


F RAGMENTELE ELEAŢILOR

42

[ PLUT.], Sirom. 4, IEus., P. E., I 8, 4 . D. 5801 2. Si: o KOÂ.O<pâlvl(x; iStav nvel. Mov ltEltOpeUIlEVo; !Cal. ruxPT\Â)"O:Xo ­ tav 'Jtav'ta� 'tou� 1tPOEtPllJlEVOU'i [Thales, Anaximandros, Anaximenesl O\n:E YEvEOlV OU'tE cpeopav <X1tOÂEi.1tEl. a),,).' dVal AtYEt 'to ltâv eret. DIlOtav' Ei yap yiyvOL'to Toino, CPT\OlV, avay"aîov 1tpO TainDU IlTt dvat UYEl 'to ,.ul OV OE OU" &\1 rEVOlTO ouli' elV 'to Iii) 0\1 1t011laat 't1 oun. ,mo 'tOU !-li! oV'tOt; 'YEV01'!' ăv 't1. a1tO<pa'lvuut. Se: leal 'tW; aiO"9tlO"El� "'EOOEt� leal ICUe6ÂOU aU\I airrat� 1(1" o:\,Ytov 'tov ')..610\1 StaPalM:l. iUUXpaÎ.VETUt oE leal Ton XpOV<itl KU'UlCPEPOIlEvllV <TUVEXOOt; lea\. ICO:"C' 0),,1.10\1 titv rfiv E� 'titv 9aAaoauv XmpE:îv. cpT}O"I. 5t KU\. 'tov i1Â.\OV EIC Illlcp6)v lCal. 1tÂEt6vwv 1t1lPloirov a.epoi.�ea­ Bat. cl.1toqKXlvE'tat SE Ka1. rrep'l. 9EroV Olt; OUOEllt� it'YEllovi� Ev ainoic; 00011<;' ou yu.p OOlOV Seo"n6l;E0'9ai. tlva 'trov 9Etilv' E1tlcEta8al 'tE l-l'flliEvOt; am&v I-lTlSevu 1-lf13' ăA.�· CtlCOUe1.\I Se Kal opâv KaeoA.OU leat IlTJ KCt'ta I-lE�. Cl1toqxxi. ve'tCt1. Se lCat 'tTJV yftv ănE1pov eiva1 "at I-lTJ Ka'teX 'ltâv Ilepo� 1lEp1exea9al uno ât�· YlvEa9a1 SE cX1lO.V'tu ElC 1%' 'tov bt 1\A.16v '91'\0'1 Kal 'ta ăa'tpa EK 't&v VECP&V ylvea9a1. 32.

5

10

15

20

2S

30

ll. HIPPOL. Ref. 1 1 4 (D. 565, W. 1 7) ( 1 ) 2. St o KoA.cxpt:OV10l; 'Op80l-levou� ui6c;. ou'tCW; E� Kupou SlEllelVev. OU't� Ecp11 npârtcw; aKa'taA.lllViav eiva1. roXvtrov Ei1tC:Ov o\n;�' 'Ei YOp . . . tt't'UK'tat' [fr. B 34, 3. 41. (2) AEYE1 Se 6't1 ohlih y1.VE'tCt1 oulie '99ElPE'tal ouSt K1VEt'tal Kal O'tl h 'to xliv ea'tlv e;ro I-lE'ta.j30A.1lt;. '911a1 Se K(1l 'tov SEOV dva1 &\&ov Kal Eva Ka\. 01-\010V m:lV'tT(l Kai. 1lE1lEpaal-levov KCtl a<pa.lpoE1li'ii Kat mCJl 'tdi� IlOpiou; Ctia­ Ehtt1K6v. (3) 'tov lit i\).lOV EK 1l1KPOOV 1t1.>p1liirov a9po1�OJ..lEvrov yiVEa9CXl KaS' EKaa't1'\V fu,lipav, 'titv Se 111V ă1lE1POV e1val Kal IlTrtE im' aepot; llirtE URC, 'tou oupaVOU 1lEp1.EXEa9a1. Kal a1lE1.po� TtAio'U<; €iva1 "at aeAilv�, 'tCx liE mXV'ta eiva1 h y%. (4) omcw; 'titv eaAaaaav w"jJ.upCxv Ecp11 Sux 'to 1tOA.Mr: lliYlla'ta auppEElV Ev auti]l. 6 6t Mll'tp6Sro� [fr. 70 A 1 9 1


XENOFANES . VIAŢA şl lNVĂŢĂTURA

32. (PLUn, Colofan,

care

celor înainte

Strom.,

43

4 IEUS" P. E., I 8, 4. D. 5801 Xenofanes din

sÎ-a unnat calea lui, deosebită de aceea a tuturor

�meniţi [Thales,Anaximandros,Ana.ximenesJ, nu

lasă să subziste nici naşterea, nici pieirea, ci susţine că Totul e veşnic la fel4s. Într-adevăr, zice, dacă s-ar naşte, ar insemna că 5 inainte de naştere nu era: dar ce nu e, nici de născut nu se poate naste, nici de creat nu poate crea, nici de zămislit nu poate zămisli. Mai susţine că datele simţurilor sunt mincinoase şi, îndeobşte,

o dată cu ele, depreciază în�i raţiunea46• Susţine iarăşi că PA­ mântui, necontenit lăsat în decursul vremii, încetul cu Incetul se 10 cufundă in mare. Tol a�, spune că Soarele e un conglomerat de scântei mici şi nwneroase. Despre zei47, pretinde că nu cunosc intre dânşii nici un soi de precădere, sub cuvânt că ar fi o nele­ giuire ca un zeu să aibă stăpâni apoi că nici unul

din ei nu duce

lipsă de nimic în chipul cel mai absolut; câ aud �i văd cu toată IS fiinţa lor, şi nu cu părţi anumite. Mai susţine şi că Pământul e nemărginit şi că nu e Inconjurat de aer din toate părţile; că toate se trag din Pământ şi că Soarele şi stelele s-au format din nori.

33.

HIPPOl., Ref., I 1 4 (0. 565, W. 1 7) ( l ) Xenofanes din Colofon,

fiul lui Orthomenes; a trăit până în zilele lui Cyros. EI, cel dintâi, a 20 vorbit de imposibilitatea de a inţelege totul, acolo unde spune:

B 34, 3-4, mai departe, p. 7 1 ] . (2) Zice că nimic n u s e na�te, nici n u piere, nici n u s e mişcă, şi

«dacă într-adevăr . . . » (fr.

că totul e Unu, nesupus schimbării. Zice iarăşi că Zeul e veşnic şi Unu şi identic în toate părţile şi mărginit şi sferic şi inzestrat cu 25 simţire in toată fiinţa lui. (3) De Soare, spune că se n�te in tie­ care zi din mici scântei adunate laolaltă; de Pământ, că-i nemăr­ ginit şi că nici aerul nici cerul nu-i dau ocol; că sorii şi lunile ar fi fără număr şi că toate s-ar trage din Pămânl (4) Mai zice că marea e sărată, pentru că se varsă in ea tot soiul de amestecuri; Metrodoros [Ir. A 1 9 Dielsl, in schimb, crede că e sărată pentru că

30


44

F RAGMENTELE ELEAŢ I L O R O U X 't o €v 't ll t y i'\ t ou\geîo9a1., tou'tou XaP1V yivE09at

5

10

lS

20

25

30

aAlJ.upâv. (5) O lie EEVQ(P6.V1'\� lli�lV t;;e; yf1e; npoc; 't1\v 9ftÂtXoaav "fi.VE-creat 001(El k:ai. 't&\ xp6V«)l uno 'tou irypou A:uE09at, �01C(I)V TOlQUtac; eXElv â1tooei!;etc;. 01:1. Ev IlECJ11l 1111 1Cal 6peO'lv eupiOKOvtal 1C6YXctl, 1(01. €v 1:upa1CO'ÎJO'a� Se €v 'ta� A.o:roJ.l.ia1.<; ).irEt Eupna9ctl nmov iXe� Kal <pOl1CmV, Ev SE nap(l)l TU1tOV &Xcpv� ev 'ttOt paen 'tou A.i80u, €v oE Md.i'tTJl 1tAaK� OUj.11t4XV'twv 9alao"a\wv. (6) 'tUU'tC1 SE q:lT)Ot 'YEvE.a9ut. il1e ml.vtU E:1t11ÂW&rto'av mX).Ut. 'tov SE '[{mov €v '[{i'n 1lnAWt �TlP<lv&iivat. avutpeîa9at SE 'toi.ll; Cx.v9pOmouI; ml.Vt�. otav fi rl1 Xu'teVE.xgeîaa E� Tliv 9âÂ.aO'O'av 1CTlA� yEVlftCU. eha 1tCt.AW tXpxea8a.t 'tii<; 'YEVEO'Et:OC;, 1(ai 'tClU'tTJV 1t6;o,. 'toiC; KOOjlO\l; yiveaSat JlE'taJWÂflv. 34. elC, Acad., II 1 1 8 1v. mai sus, p. 1 6] unum esseomnianeque id e8se mutabile et id esse deum neque natum umquam et sempiternum, conglobatafiguro. De. nat. deor., 1 1 1 , 28 tumX qui mente adiuncto omne praeterea quod esset infinitum deum voluit esse, de ipsa mente item reprehendetur ut ceteri., de infinitate auteTn vehementius, in qua nma neque sentiens neque coniunctum patest esse. Cf. ARISTOT., Poet., 25, 1 460 b 35.

35. IGAlEN.I, Hist. phil., 7 (Dox. 604, 1 7) . . . &V<KpCl.VTJ.V JlEv 1t€Pl mlV'tWV TI"n:Opt1K6"tU, l)cryJlU't1.0UvtU l)t JlOVOV 'to dvat mlvtU Ev Kal 'tou'to UmlpxEtv 8Eov 1t€1t€paO).livov. AOytKOV. CxJlE't6I3Afl'tOV. TIMON fr. 59 (Sext., P. H., I 2231 Ev 1tOlloî� yap amov E1tatvtaa� ('tov &voqKtVTJ.vI. ehi; Kal 'tOi><; l:1.A� aU'tIDt Cxva9Eîvat. E1t01.fIO"EV (Timonl amov 6S"UpOJlEVOV )Cal llyoV'ta· cbc; Kal tyrov ()tpEAoV 1t"UKtVOU vOo"U aV'ttt\oA1l0Ul O:).uP()'tEp6JJAE:1t't�· l)oAi:l1t �' 006)t t�U1Ul'tit9l1.V "JtPEaf.\"U'YEV"ÎlI; h' EroV KUl lxJuv9tlplO'toc; attCr.aT)(; O"KE1t'tocroVTJ.�· 07r:1t11t yi:t.p EJlOV v60v EipUaatJlt.


XENOFAN E S . VIAŢA şI INVĂŢĂTURA

se filtrează prin pământ. (5) E părerea lui Xenofanes că se să­ vâ.r.ş�te un amestec al pământului cu marea şi că, pe măsură ce trece vremea, pământuI se topeşte in elementul umed; ca dovezi, pomeneşte faptul că in mijlocul uscatului şi pe munţi se găsesc scoici; că la Syracuza4a, in cariere, se văd urme de peşti şi de foci, la Paros, în adăncul marmorei, întipărirea unei sardeJe49, iar in Malta, rămăşiţe de-ale tuturorvietăţilor marine. (6) Toate aces­ tea s-ar ti petrecut in vremea depărtată când totul era nămol, iar urmele din nămol s-ar fi uscat. Zice că oamenii toţi au să piară, când pământu1 cufundat în mare va fi nămol, că pe urmă va începe o nouă facere şi că aceasta e transfonnarea sortită tuturor lumilor.

o •• că toale sunt una, si nenăscută. rotundă la infă�are. - De nat. dear., I 1 1 , 28 . . .'XenoCanes. care, adăugând si inteligenţa, a identificat divinitatea cu tot ce e neslârsitSO, se �uvine criti�t ca şiceilalţiin ce priveşte inteligenţa, dar � ales în ce priveşte nesfărşitul, in legătură cu care nu poate fi vorba nici de ceva capabil de simţire, nici de ceva adăugat. . . ef. ARISTOT., Poet., 25, 1 460 b 35.

34. ClC, Acad.,

11 1 1 8 Iv. mai

sus, p.

45

5

10

1 71

Ci-B neschirnbătoare. divinitatea vesnică

lS

20

35. [GALEN.I, Hist. phil., 7 (Dox., 604, 1 7) . . . Xenofanes, care s-a indoit de orice, afirmă răspicat numai că toate sunt una � că

această unitate e divinitatea, mărginită, înzestrată cu raţhme, neschimbătoare. TIMON, fr. 59 ISext., P. H., 1, 2231 . . . dupăce-l laudă în multe privinte (pe Xenofanes], până acolo că-i inchină SiUii săi, [Timon] il infă�jeluindU-se şi spunând: ..De-aş fi awtşi eu parte, ca omul băgător de seamă, de o minte inţeleaptă! Aşa. m-am lăsat amăgit de o cale in.şelătoare, bătrân de ani şi uituc de oricejudecată. Ori incotro-mi intorceam mintea, totul se topea in

2S


F RAGMENTELE ELEAŢlLOR

46

10

15

e� ev 'tCtu'tO t t Jtâv ave).:uE:to· 1tâv li' tov aiei 1taV't111 aVEAKOj.lEVOV !linv ei� q,UOlV lO'texe' Oj.loi:'lv. TIMON fr. 60 ISext., P. H., I 224. DIOG. lAERT. IX 1 8, mai sus, p. 1 4 1 EelVO<plXVTJ.t; O' UnO:'t1.X9O!;. ·OJiflPO.M'tlJ.C; bt1.1c61l'tllC;. ea. 'tOV CUt' avepwruov eeov tbtAIlO'Il't' taa\! CtftcXV'tTll <CX'tPElll1> UOKTl&f\ voepOrtepov ite vOfU.la. Desluşirile lui Sexlus SUI 'tomo 10UV Kat 'uml:t1)(j)ov' amov At')'Et '!Cai ou teÂ.elOv ă'tUqIOv, �l' oov q>'JlGl' '&WOIPO:VT}(; . v6TlJ.Lcx'. 'U1tti't'UfPov' Il€:v rap eln:e 'tov KCt'tCt 'tl O:'tUCPOV, "Oj.lTUXXmX'tT\C;' Isic] se. E:1tlO'1C6:nt'tT\v. t1tEt 11)v xap' 'OllllPC01 aneX'tT!v &lE:OUpev' ESOYJ.La'Cti;e Se o E. napa 't� 'toov 0:).).,00\1 â.v9pu)1[Q)v 1tpOÂ:n'V'E1C; EV dVUl 'to 1tâv. 1CCtL 'tov 9E.ov oUJl<p'Ufi 'toie; '1tâenv, dvcl1. SE crcpa.t.pOE1.cSi\ Kcxl Ct1ta9fj KCti. O:IJ.€'CtlIlATfOO" leal ).0"(1.1(6v. Sext., Adv. math., VII 1 4 t&v Se &lJ..lEpf\ 'titv qlLÂ.OO'OCP1..o:v i)1tOO''t110CXjlEvO:W S. �v 6 K. 'to cpuO'l1COV eXila lCal. loyt1c6v, ci>t; cpaoi 'tlVE�, j.lE'tftpxe'to. 36. THEODORET., IV 5, dupa A�TIUS (Dox., 284) E. �v ouv 6 O pBOJ.lEvOU� (, KOAo<pmvlOr; o 'tii.r; 'EÂeun1Citr; atpeoeO),= itrTJ.a-{lJ.leVO� Ev dvat 'to 1tâv E<PllOE O<paLpOE1SEr; 1Cal. 1tE1tepaOJlE:vov, ou yevTJ.'tov aA.).: aiStov leal. 1tajJ.1tu\I aIClVTl'mv. 1taAtV SE au 'troVSE 'trov Â6ymv E1ttAuB6J.lEvQt; EIC "ti\<; Y% <pU\lat Ct.1tUv'ta E1p11ICEV' au'tou yap Sit tooe 'to Eno<; Eo'tlv 'EIC y� . . . 'tEAElJ'tâl" fr. B 27). 5TOB., EeI., 1 1 0, 1 2 E, âpX:t)\I 'trov oV'[oov 1taV'[cov elvat t1lV yitv, ypâ.<pet rap E:V 'trot nepi <puoeOll; 'EIC . . . 'teÂ.€u'tât', OlYMPIOD. De arte sacra 24 (Berthelot, Coll. des Alchim., gr. 1 21 p. 82, 21 'titv jlh rap y-flv oilSel.r; ES6I;a­ oev E1vat apxilv, Ei I-lit E.. 6 KoĂoql6>vtOt;. GALEN., In Hippocr. de nat. horn., XV 25 K. lCa1COOr; 5t leal. 'toov tl;l1rl1't(Ov EvtOt lCU'tE­ 'VEooaV'tO_E.EvcxpCtvo� c001tEp !Cal Ia{3ivOI; cOSt n� ypCt'V� uirt"oir; 6v6(.lCXOlV· 'OinE yap 1t6.).l1taV aepa Uroo 'tov eh8pconov <001tEp •AVal;lJ.Lt� 01YtE u&op Wr; ea.Â:� oun: ri1v Wr; E\I 't\Vt Ifr. B 33?J E.EVO<Pa.Vl1r;'· oi>BuJ.L69EV rap EupicrlCe:-:at 6 E. Cx1tO<pT1VtXjiEVD<; OUtOll; . . . ICai geO<ppaC'tD<; S' Civ Ev 'tuî� '

20

25

30


XENQFANE S . VIAŢA şI INVĂŢĂTURA

47

Unul � acel�i; ori incotro 3:(l fi tras-o, orice fiinţă vădea mereu o singură natură una si aceeasi. . . lt TIMON,

{r. 60

[Se�t.,

P. 1-1.:

I

224.

OlOG. LA�RT" IX

1 8,

mai

sus,

p. 1 51 "iar Xenofanes, care fără înfumurare a înfierat minciunile homerice, sÎ-a închipuit divinitatea departe de înfătisarea oamenilor, la fel 'în toale părţile ei, nemu:cată, nevătă�tă, mai plină de gind decât gândul .. . ,.. DeslUfirile lui Sextus: de aceea il şi numeşte \>1tCt1:ucpov, :;,;i nu de-a dreptul ănxpov, in versurile: ..iar Xenofanes etc.» Pentru eI, urul.'n><pOv e cineva care e oarecum o:t\xpov, iar 'O�npa:ruX'tTtc; SE E1tlOKOl1t"tT\V (sic), întrucât a dezvăluit amăgirea din scrierile homerice. impotriva credinţelor celorlalţi oameni, Xenofanes susţinea, intr-adevăr, că Totul e Unu, că divinitatea e de aceeasi natură cu Totul, că e sferică si impasi­ bilă şi neschimbată şi ra�onală. SEXT" Adv. marh., VII 1 4 Dintre cei ce împart filosofia in două ramuri, Xenofanes din Colofan, după spusa unora, cultiva filosofia naturii şi logica ... 36. THEODORET., I V 5 , dupil. AITIU5 (Dox., 284) Xenofanes din Colofon, fiul lui Orthomenes, intemeietorul şcolii eleate, a spus că Totul e Unu, sferic �i mărginit, nu născut, ci veşnic şi deplin nemiscat. Uitând insă de aceste afirmaţii, sustine iarăsi că toate s-au i�t din pământ; căci e a1 1uiversul: ;mn ptUnânt ek... [fr. B 27, mai departe p. 69]. STO B ., EcI., I 1 0, 12 Xenofanes [pretinde] că principiul tuturor fiinţelor e pământul. intr-adevăr, în Despre natură, scrie: ..din pămăntetc.» OlYMPIOD., De arte sacra, 24 (Ber­ Iht:lot, Coli. des Alchim. gr., I 21. p. 82, 21 Nimeni n-a făcut din pământ un principiu, afară de Xenofanes din Colofon. GALEN., In I /ippocr. de nat. horn., XV 25 K. Pe Xenofanes, unii dintre comenta­ tori l-au vorbit de rău pe nedrept, bunăoară Sabinus, care - chiar cu cuvintele astea - scrie cam asa: ..după mine, omul nu e nici in intregime aer, cum pretinde Ana'ximenes, nici apă, cum pretinde Thales, nici pământ, cum pretinde undeva [fr. B 331] Xenofanes». In realitate, nicăieri Xenofanes nuarată să se fi exprimat astfel... iar Theofrasl, in Prescurtarea părerilor filasofilor naturolişti,

5

10

15

20

2S

30


48

F RAGMENTELE ELEAŢ lLOR '(rov 4JuGllCWV S�&v EJtl'tOj.laV; 1ilv &V0<p6:vovc; �av, dm:p 01l-tc.oc; dxev. eyeypeupn. eL ARISTOT" Metaph., A 8, 969 a 5. 37. AET., II 4, 1 1 (O. 332) E.

ă�aptov 'tov 1C6a�OV.

âYE:vll'tOV leai. aiSlOv leal.

ef. II 1 , 3 (O. 32 7 ) .

]8. - II 1 l, 14 (O. 343) E. h: VEqKilV �v 1ttHUp<IlJltvroV (se. 'teUl; aaupw; yiVEc:19at]' aj3eVWJlEvotH; Se Ka9' h:âC1"tT1v fu.d:pav ava�(J)1t\lpElV vUnrop Ka9curep 'foile; ăvepalC�' 'tiv; rap ixva'toMu; leal 'taC; SooeL<; �a"'EU; dval Kal aj}toEL<;.

10

39. - 1 1 1 8, 1 (0. 347) E. 'tOUt; i.Jct 'tOOv n).oi<ov qKX1VOJlE:vm>c; otov M'tepw;, oiJl; 1(0.1 .6.l.OG1\:oUpoVC; KUAoOOi 'tlV�. VEfpH.la dvat "'«'ta 'titv ftmav Kivtl0'lV 1tCXpOJ..aJl1tOvtu.

lS

40. - 20, 3 (O. 348) a. Ele VEqKi)V 1t€nuptOJlEV<Ov EIVUt tov i1)..t.Ov. 9EeXppaO't0<; EV 'toie; �O'lKoiC; Ifr. 1 6 . D. 4921 ytypafP€V tk: 1t1.lplSirov �v 'trov (1)va8pol'�tvrov EIC � i)'y� cXva­ 9uJlUXO'EOOC;,. cruva9po1.'oV'twv SE 'tov iiA.\ov.

20

41. - 1 1 24, 4 (D. 354) .5. KaUl of3t01V [se. 'ri)v b:Ut.VlV. mai corect SOOtV, 'tAiou liVEo8cf.l], hEPOV SE x6:A1.V � 'tatc; itva'toMiiC; livecr8a1.. mxP1.0't0PllKE Se ..ai Ed.El\jl'lV 'tAiou E.f9' o).,ov }li\va Kai mXA.1.V ed.El\jl'1.V EV'td.i\, 6Xm:. 't1)v itJ,Ltpav vinc"ta cpavilval.

2S

41a. - 11 24, 9 (D. 355) E. 1tOA).,OUc; dva1. 1)).,loUC; Kat. OE).,"VW; Ka"ta K)"l}la'ta "til<; 1% Kat. a:n:O't"ol.uXC; Kat �cbvac;, Ka"tCt li! "tlva Katp6v tK:n:l1t"tE1.V 'tov 6i.OKOV etc; "tlva cX1tO'tO}l1lV "tftt; lftr; oinc OÎ.KOUIJ.EvllV iHp' iulmv Kat. omco<; OO:n:EP KEVE}l· pa'touv'ta h:UllVlV U:n:oqKXLVE1.V· /) li' au"tOc; "tov ll).,lov dC; ă:n:e1.pov }lEv :n:po'LE:vat., SOKEîv Se KUK).,El09at. lila 't1lV a:n:6O"'taolv.


XENOFANES . VIAŢA şI INVĂŢĂTURA

49

ar fi menţionat părerea lui Xenofanes. dacă ar fi fost a�. . Cf. ARISTOT" Metaph., A 8, 989 a 5. 37.

AET., 11 4, 11

(O. ,332) Xenofanes

tA, v�nică �i nepieritoare. Ci.

[zice] că Iwnea e nenăscu­ 11 1 , 3 (D. 327).

38. - 11 1 3, 1 4 (O. 34)1 Xenofanes [pretinde cd stelele sejormează] din nori int1ăcăraţi � că, după ce se sting în fiece zi, noap­

5

tea se aprind din nou ca ni�te cărbuni:;l; răsăritul şi apusul [stelelor] D-ar fi astfel decât aprinderi şi sUngeri52.

39. - 11 1 8, 1 {D. 3471 Xenofanes [spune] că relul acela de ste- • le ce se văd deasupra corăbiilor, şi cărora unii le zic Dioscuri, sunt 10 nori deveniţi lwnin�i in urma unei mişcări speciale a lor.

40. - II 20, 3 (O. 348) Xenofanes [spune] că Soarele e format din nori inflăcăraţi. Theofrasl,în cărţile-i de Fizică tir. 1 6, D. 4921, scrie că [dupeiXenofanesl Soarele e un conglomerat de scintei, grămădite laolaltă de evaporarea umedă.

15

- 11 24, 4 (O. 354) Xenofanes (ajimui cdeclipseledeSoa­ re au loc] prin stingere şi că un alt soare se fonnează din nou la răsăril Mai vorbeste de o eclipsă de Soare care ar fi tinut o lună întreagă. �i. iarW:� 'de o eclipsă totală, de părea că zi� e noapte. 41.

41a. - 11 24, 9 (D. 355) Xenofanes [spune] că există mai multi sori �i mai multe luni, după climele, secţiunile �i zonele p�­ tutui, �i că, in anwnite momente, discul [Soarelui sau al Lunill declinând intr-o secţiune a acestuia nelocuită de noi, - ca �i cum s-ar cufunda in gol, -nedăastfelimpresiaecUpsei. Totel [sustine] că Soarele se deplasează in linie dreaptă, la nes�it. �i că �i se pare că se ro�te din pricina distanţei.

20

25


F RAGMENTELE ELEAŢ lLOR

50 -

30, 6 (O. 362) 8. 'tov IlEv llA10V XPTtG1JlOV dvcxt 1tpOC; 'titv 'tOi) lC60'JloU Kal 'tftv 'tmv EV ail'tO)t Cwuov YEvEOiv 'tE lCal SlOllOlcnv. -niv Se crd.:nV1lV 1tapH.'KE1.V. 42.

5

10

II

43. - 11 25, 4 (O. 356) 3. vtcp� dvat HE1tlA:rU1Evov (se. 't1\v eJ€Â:lÎvllV]. 11 28, 1 10. 356] 'Ava1;ij.lav8�, a.• BfJpmaa<; tStOV aU't1Jv ExEtV </lOOc;. II 29, 5 (O. 360) 8. "al. 'ttlv 1l11Vlaiav Ctn61CPU'Vlv l\a-rCt apeaw (se. yivecr8atl. 44. - I I I 2, 11 (D. 367) E. ruxvra ta 101.«il1"« (se. 1COJlit't�, alCU'ttoV't�, Smci8a<;1 VEqKOV ltEmljXOllEvOOV �a'ta fi K1vlll-l(l-ra. 45. - 1 1 1 3, 6 (D. 368) 2.. aO''tpa� y1.VEa9a1. Â-allftPlJVOj.livoov -rmv VEqKOV KCX'tCt 'tf'tV .ci.VllO'lV.

IS

46. - 111 4, 4 (0. 371) S. Ct1tO 'ti)c; 'tou Ttliou 9EPIl0't11'ta<; <i>c; apIC'tlJC'iic; ai-tiac; 'tch 'taîc; jlUapO"loll; <JuJl!JalvElv. avd.1CO�VOU rap tIC "rilt; 9a)"6:t� 'tou uypou 'tO Y).;UKU lhâ 'titv ÂEmo�pEtaV 8taJcptVOIlEVOV vecpll 'tE aUVlO"'taVE1.V 6J.11X).oi>J.U�VOV Kal KCX'tacl''tasE1V ă�pour; \mo 1tt)"fto'Eox; leai l)ta't�U;Etv 'ta 1tVEulla'ta. ypCl(PEt yap l)tapPTtl)llV '1ttTY1\ l)' . i)l)a't�' (fr. B 30, 1 J .

47. ARI$TOT. D e caelo B 1 3 . 294a 2 1 o i IlEv yap l)la 'tau'ta cl1tEtpOV 'to 1CCt.'t<O 'tfi� y'ii� Eivai qxxow, En' ănetpov au't1lv tPP1�ooeat AtYOvtE� OOCJ1tEp E:. O KOAoqKllVl� [fr. B 281, Iva 111\ 1tpcXYlla't' exCOOl �ll'tOUV'tf.� 'tT)v ahiav. l)w Kai 'E�ne­ l)0I()"ilc; ot'rtox; tnt1tA1l.�EV r.i1tWV li><; 'El1tEP . . . iMv't<Ov [fr. B 2S 39 1 . Cf. SIMPl., ad Arist. f. C., p. 522, 7 Heib. l:t.yvoro Se EYW 'toî� E.e.vocpCt.vou� E.neOl 'toî� 1tEpi 'tou'tou ....1\ t�'tUXoov, 1tO'tEPOV

20


XENOFA N E S . VIAŢA ŞI iNVĂŢĂTURA

51

42. - I I 30, 8 /0. 3621 Xenofanes [spune] că Soarele e necesar la facerea �i rânduiala lumii !!i a vieţuitoarelor din ea, dar că Luna e de prisos. 43. - I I 25, 4 (O. 356) Xenofanes [spune] că [Luna] e un nor compact. I I 28, 1 (O. 358) Anaximandros, Xenofanes, Berossos 5 [sustin) că are lumină proprie. II 29, 5 (O. 360) Xenofanes [pretin­ de] � şi dispariţia ei lunară a [ re loc) din pricina stingerii. 44. - I I I 2, 1 1 (O. 367) Xenofanes [spune] că toate acestea [co­ rnete, stele cCi2ătoore, meteonl suntmasse sau deplasări de nori inflăcăraţt 10 4 5 . - I I I 3, 6 (O. 368) Xenofanes [spune] că fulgerele se pro­ duc prin aprinderea norilor din pricina mişcării. 46. - I I I 4, 4 (O. 3 7 1 ) Xenofanes [spune] că fenomenele petre­ cute în văzduhau dreptcauză primă căldura Soarelui. într-adevăr, atW1ci când umiditatea mării se evaporează, apa dulce, desprin- 15 să din pricina subţirimii elementelor ei, sau formează nori şi, condensându-se, cade sub formă de ploaie, sau pune în mişcare vânturile. Iată ce scrie el insuşi, in termeni prec�i: «marea e izvo­ rul . . . » ffr. B 30, 1 , mai departe p. 691. 47. ARISTOT., De caefo, B 1 3, 294 a 2 1 De aceea pretind unii că 20 partea dejos a Pământului e nemărginită, susţinând, ca Xenofa· nes din Colofon [fr. B 28, mai departe, p. 691, că rădăcinile ei merg la nesfârşit: ca să n-aibă bătaie de cap câutândcauza [nemişcăriil. Aceasla·i dealtminteri şi pricina pentru care EmpedocLes a făcut critica acestor opinii zicând: ..dacă adâncurile pământului sunt 2S fără de margini, şi nesfârşit eterul, aşa cum se proclamă in spu­ sele multor muritori, ieşite din guri puţin ştiutoare despre natura intregului» [fr. B 39 Dielsl. ef. SIMPL., ad Arist. 1. Co, p. 522, 7 Heib. Întrucât D-am dat peste versurile lui Xenofanes privitoare la acest


52

5

10

15

20

25

F RAGMENTELE ELEAŢ I L O R 't 0 KU'ttO � � "fÎ'I'; Ct1tElPOV dvat Uymv o ul. 'tomo �VE1V au't1\v CfYI10'lV il 'tov ;')1[QKC1't{J) 'r'i\t; rfl<; 't61tOV leat ai9tpa ă1tE1POV !Cal SUl 't0\)1"0 En' ă1tElPOV KCt'tCtIţlEPOjlEVTJV 't1\v Y1lV 80Keiv itpeJ.1Eîv. oiYte. yap 6 'AP10"'t'o'tEÂ:rtt; OLEOalpllO"Ev OU'tE 'ta ·EJ.l1tdio1CÂiOU� EltT( OlOpÎ.�Et aacp(i);' 'rfto;' rap 'pa9T1' ÂEyO'L'CO âv "al h:e.iva dO; el ICcX'tE10W. AET. III 9, 4 (O. 376) E. tIC 'tOU Ka-rom:pou JlEpov.; de; ă1tEtpOv II..l Epot;J EPP1�&o8al /seif. 't1)v yfjvl. t� tXtpc!<; Se Kul 7tupOc; O"UJ.11t(lyiivat. 11 1 1 , 1 . 2 (0. 377) oi a7t6 8CtÂEro ritv rtiv j.1EOllV, .E. 1tp(im'tv· de; ă1tEtpov rUp epP1Coo8al [ef. fr. B 28J . (le. Acad. pr. Il 39, 1 22 sed ecqu.id nos eodem modo rerum nat'uras persecareaperire dividerepo88U­ mus, utvideamus, temJ penitu8nedejimsitetquasi radicibu.s suis haereat [aluzie laXenophanes] an media. pendeat? 1 23 habitariait Xenophane.s [maicun1ndAna.mgoras) in luna ea.mque esse tenum multarum urbium et montium. ef. Hippol., I 14, 3. Dupa Aristotel, PS.·Aristol., De MXG, 2, 2 1 , p. 976 a 32 IMelissos, fr. 20 A 5). Diog. Oenoand., fr. 2 1 , 1 0, p. 26 urm. William.

48. [ARISTOT./, Mirab.• 38. 833a 1 S "to S' e.v 'ti\t At7tclpat [scil. RupI ltO-rE Ka\. EK).,t1tElV E. 1ţITJ.<r\.V En' h., E:1ClCaiSeKa, 'ttOl 6' t13661loot E1taVE).,8ElV. 49. ARISTOCLES, ITt:pi IţItÂ.Oe1(xpl.m; fi [EUS. XIV 1 7, 1 J oiovtat yap SelV "ta� IlEV ai<r8it<rel� Ka\. "ta.� lJIav"taol.a� KU'tap«ÂA.etV, au'ttOt St IlOVOV 'trol )..6yool ltlcrtEUetV· "tolama yap "t\va RpO'Cepov IlEv E. Kai ITapllevi.STJ.I; Ka\. Zitvwv Kai Mt).,t<r<r� eAeYov, W'tEPOV 6' oi 1tEpi :E'tÎ.).,Rmva lCai. "to� MeyaptKO\)(;. 08ev t\;Î.ouv oiYroi. ye 'to OV Ev dval Ka\. 'to €ttpOV 1l1\ etval IlllSt yevvâa9a1. "tl llytSt fP8el.pEO"9at IiTJSt KlVel<r9al 'to ltapcmav. A�T., IV 9, 1 (O. 369) ITu9ay6pa�, 'EIl1tESOK).,n.;, E. . . . 'Veweî� dvat 'tOO; ai<r91\<rel�. Cf. fr. B 34.


XENOFAN E S . VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

53

subiect, nu stiu dacă spune că Pământul stă pe loc pentru că par­ tea lui inferioară e nesfârşită, sau că nesfârşit e spaţiul �i aerul de sub Pământ �i că, din această pricină, căzând in nesf�it, Pă­ mântui pare a sta pe loc. Lucrul Du-i lămurit nici de Aristotel, şi nici versurile lui Empedocles nu-l explică limpede: căci ..adân- 5 curi ale Pământului» s-ar putea chema si regiunea spre care co­ boară . . . AET., III 9, 4 (O. 376) Xenofan�s [zice că], în partea-i inferioară, [Păm4ntulJ îşi înfige rădăcinile la nesfârşit şi că [parlea-i superioară) s-ar 6 închegat din aer şi foc. - Il 1 1 , 1 -2 (O. 377) după elevii lui Thales pământul [e] la mijloc, dupăXeno- 10 fanes, cel dintâi: într-adevăr, [zice] că-şi înfige rădăcinile in nesfârşit Id. fr. B 28, mai departe, p. 49). CIC, Acad., pr., II 39, 1 22. Dar putem noi oare să tăiem, să deschidem ş i s ă împărţim deo­ potrivă lucrurile din natură, ca să vedem dacă Pământul e înfipt in adânc, ţinut oarecwn de rădăcinile lui [alU2ie la Xenofanes), 15 sau atârnat in mijloc? - 1 23 Xenofanes [mai curlind Anaxago­ ros) afirmă că Luna e locuitA �i că e un pământ cu multe ora�e �i munţi. Cf. Hippol., I 1 4, 3 reprodus mai sus, p. 43 Dup1i Aristotel,

Ps.-Aristol., De MXC, 2, 2 1 , p. 976 a 32 (mai departe, Melissos, (r. 20 A S]. Diog. Oenoand., fr. 21, 1 0, p. 26 urm. William. 48. (ARISTOT.I,

Mirab.,

38, 833 a 1 5

20

(probabil dupll Timaiosl Xe­

nofanes spune că ((ocul1 din insula Lipari a incetat odată vreme de şaisprezece ani, dar că in ar �aptesprezecelea a reapăruL

49. ARISTOClES, nEpl q)1Âooocpi.� ii IEus., XIV 1 7, 11 Părerea lor e că senzaţiile �i reprezentările trebuie nesocotite. �i avută 25 incredere numai in raţiune. Convingeri de acestea au exprimat, mai intâi, Xenofanes si Pannenides si Zenon, apoi adeptii lui ' Stilpon si ai scolii din Megara. în unna lor, au ajuns si ei la ideea ' că fiinţa e un că altceva nu existA, şi că nimic nu se ��te, nimic nu piere. nici nu se mişcă in vreun fel. AE f., IV 9, 1 (0. 369) Pytha- 30 goras. Empedocles, Xenofanes [susţin] că datele simţurilor sunt mincinoase. Cf. Ir. B 34, mai departe, p. 69.


F RAGM ENTELE ELEAŢlLOR

54

SO. MACROB" Somn. Seip., 1 14, 1 9 X. ex lerra etaqua [se. animam

esse). 51. TERTUlL, De anima, c. 43 [despre somn) Anaxagoras cum Xenophane dej'etisti cen am Igr. IC01tOV t% <rC.OfJ.a'tllcftt; tvepyEl.oo;l .

10

5 2 . Cle., De divin., I 3, 5 phi/osophorum veroe:rquisitaqua.eda.m argumenta CUT esset uera divinatio coUecta sunt, e quibus, ut de antiquissumis loquar, Colophonius x., unus qui deos esse diceret, divinationern..fUnditus sustulit; reliqui vero omnes praeter Epicu.­ rom bolbutientem de natura deorum divinationem probaverunt. A�T., V 1 , 1 (D. 4 1 S) S, Kat 'E1ttJwu� aVU1.poOOl TJlV JlaV'tlldtv.


XENOFANES. VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

55

MACROB., Somn. Scip.. [ 1 4, 1 9 Xenofanes [e de părere că sufletul efomtatl din pământ şi apă. 50.

5 1 . TERTULL., De anima, c. 43 Anaxagoras impreună cu Xeno­ fanes [gândesc că somnul] e o sleire. 52. ClC., De divin., 1 3, 5 S-au adwtat [de Po.seidonios] câteva 5 alese argumentiri de-ale filosofilor în legătură cu adevărul ghicirii viitorului. Dintre aceştia, ca să pomenesc numai pe cei mai vechi, Xenofanes din Colofon e singurul care, deşi recunoaşte existenţa zeilor, tăgăduieşte ghicitul cu desăvârşire; ceilalţi, cu excepţia lui Epicur, - ale cărui opinii despre zei nu se ridică peste 10 nivelul unei simple bâ.iguieli, - il admit. AET., v 1 , 1 (O. 4 1 5 ) Xeno­ fanes şi Epicur tăgăduiesc ghicirea viitorului.


E E N O <l> A N O Y l: 1.

,.

15

20

25

EAErEIAI

ATHEN., X I 462 C

vUv rap &Il �a1tEliov lCa90:pav leat XEîp� cimivuov Kai. Ki>A1ICE�' 1tM:JcrO� S' �q)tt19EÎ a'tEcpCtvo�, ăÂ.Ao<; S' EixOOEC; IJ.Upov EV qnaATll mxpatElVEl" <pariu> o' EO't1]1<f:V �E01:0C; E1lIppo<JUV1]<;, 5 ă� S' Ol\'� hotll�, o.; Ol>1tO'tE q)'Tlcn npooroaE1V, �EihXoc; EV <Epa�OlC;' ăv9Eoc; CX;6�voc;' EV OE �tOOlc;' ÎxyviW 6O��v ).l/lavoot6c; t�O'· 'Vux.pOv S' ECJ'ttv U&lp ,,0.1. î'Â'UICÎ> Kal. lCa9ap6v' Jtăp1<f:'vta, o' lipto, �av90i YEpapiJ u: tpÎx..�a filPOU Kal. IiEhro� Jti.ov� âX80IiEvrl' 1ko1l0t; S' ăv6tow elV t6 jlEcrOV mlV'CTll 1tE1tUKo.O'tUt, �o).llit o' it�<piC; EXE' oru�ata <ai ea).i�. XP� OE 1tp6itov �v BEOV Îl�VEîv Eii<ppoVac; livopaC; eU<pilJ!ou; J.Li>90u; "ai ro9apoî:al Â6you;" " O'1tElaaVt<X; SE leai. E�a}.ltvo� ta libcata Suvao9at JtPitCME1.V-tatl'ta lclp rov Eatl 1tpO"..(ElpO-tepov­ oUx UPPt; lI:ivE1.V 6nOOov '!CEV Elm\l CUpilC010 ol<aS' "VEU xpoml)'ou �� mlVU Y1'jlUUoc;. âvlip&v S' aivelv taUto\, Dt; Eo9Air. 1tlcOV avacpaiVTJ1, ,. � oi llVTU1oo1JV'l Kai t6� ajlcp' clpE'tfti;. O\lt1. liax� &t.E1tWV TttT,V(t)\' oust rtyavtrov aMi <'tE> KEVtaupwv, 1tAelOJla'ta 'tfuv 1tpOttpwv, it a'twnal; (JfProav�, 'toie;' aUOev XP1'\G'tov EVEO''t\" 6e&\I <ob 1tpOJ.1116t1llV atEV EXELV â.,a66v.


B) FRAGMENTE ELEGII 1.

ATHEN., X I 462 C «De-acurnpodeaua e curatA si mânile tu­

turor �i cupelel. Un sclav ne-mpodobe�te frunţile � cununi im­ pletite, altul - în potir - ne îmbie mireasma frumos mirositoare. Înainte-ne, craterul stă plin cu voie bună (5) 1!� în ulcioare, alt vin asteaptă, pregătit: vin dulce ca mierea, cu miros de Doare, juruit să nu ne lase când ne-a fi lumea mai dragă. Printre noi, tămâia-�i răspând�te mireasma sfinţită. Nu lipse�te apa: rece, dulce şi limpede. Alături, pâini aurti �i cinstita masă, (1 0) împovărată de brânza �i de mierea groasă. La mijloc, altarul e tot aco­ perit cu nori !!;ii, dejur împrejw; casa răsună de chiot şi petrecere. Cuvine-se mai întâi - ca oameni cu cugetele curate - să slăvim pe Zeu12 cu cântări cucernice şi vorbe neprihănite3. (15) Dar, după ce vom fi adus prinos şi ne-am rugat să ne fie dat a să�i tot fapte drepte, - cel dintâi lucru pe care trebuie să-I ceremf, - nu-i păcat să bem cât să putem ajunge acasă singuri, dacă nu ne im­ piedică vârsta. Vrednic de laudă e bărbatul care. după ce a băut, ştie să dea la iveală gânduri alese, (20) cât il ajută. ţinerea de minte şi râvna-Î spre virtute5: nu războaie cu Titanii, cu Giganţii sau cu centaurii, - scomiri de-ale strămoşilor, - şi nici amarnice certuri dintre cetiteni, de pe urma cărora nimeni nu foloseste; ci , bine e să-şi indrepte fiecare veşnic gândul către zei. . . "

5

10

15

20


58

F RAGMENTELE ELEA Ţ ILOR ATHEN., X 4 1 3 F [după fr. C 2, mai departe, p. 74J: 'tcxu't' dATt<PEV 1> EUPlltlOflC; tIC 'toov "tou KOAOCJlOOVlOlJ EÂE'ţElOOV 2.

10

lS

20

2S

5evCKpavo'Ul; ou"t� EipllKO"tOl;· a').),: ti JlEV "taXU"t11"tl 1tOO&V vi1C11V 'tl� ăpOl"tO il 1tEvta9Âe:uoov. iivea .1.1� 'tEJlEV� mp nLOCXO POfll�' EV 'O)..UJlJtL"l. t\:"tE xaÂaLoov il leal 1tU1C'tOO"UV'I1V CtA)'tVOEOoav EXroV. 5 EltE tl O€lVOV ăt9AOV o 1ta)'1CpCttl0V KaMOUOtV, aotoioLV K' d" KOOpOtEPoc.; 7tpooopâv leaL KE 7tpoE:OpL"V CJlaVEp�V EV a)'OOlV &POl'te leal IeEV oît' Et" �l1Jlooioov K'tEavmv Ele mJAECOt; Kal �&pov o oi IeE1Jl�ÂtoV d,,· t\:"tE Kal IX1tOl01V, taUtel Kt rulvta ÂaxOl­ OUK EWV �to� t001tEp E)'cO. pmJl'Jll; )'Up IlJlELvmV IlVOP&V itO' tJmrov ftJlE'tEPll OO<pL". IlA)..' tiKfil JlelAa 'toUto VOJlLtEtat, OOOE �ilealOV npoKpiVElV pro��v <ii<; ayaOfic; aoq>i�. 15 oUtt )'Up ti 7t"Î>K"tTlI; Il)'a� ÂCXOiOl �EttL" oU"t' ti 1ttVro.9AEîv omE 1taÂal0�O<J"UV'I1V. O'OOE J1EV ei taxu"tii·tt 1tOO&v, t01tEp Eatl np6"tlJlOV pro�� ""C;. /xvSp6lv Epy' ,V /xy",v, nE>"" 'toUVtKEV ăv S� !lâAAov Ev ti>VO!J.LTll mJ).l� ElT). CfJJ.1KpOV S' ăv 'tt ltOAEl XclpJUX )'EVOlt' EXl 't&l, El 'tt� ci.e9AEOOlv V1K&1 ni.aao ruxp' ăx�· ou )'ap naLVtl 'tama !J.uxoUc; 7tOM:Q)t;.

], ATHEN., XII 526 A KOAocprovl01 S', � CJl1101 �Â.aPXOl; [F GrHi5t., 81 F 66, II 1 841, 'tt\V âpxt\v ăVtt� OKA11J)Ol. EV "taî� a)'orraî�. E1tt1. d� "tpu<pt\v �ronlAav ltpOt; Aooo� <!>tAlav 30

leal. (J1JJlJlaXlav 1tOl'f\GCqJ.EV01, ltpm11Ecrav 01tt<JKTtJ.Ji:VOt "t� K6Jl� XPUcrOOl 1e6O"JlOO1. � Kal. :::. CJlT(criv· <'<Ilpoauvac; �. �e6vtec; aveo<p<AEac; nap<'< Au06lv, ă<ppa "tUpavvill� iicrav ăvtu On:ryEpilc;, �'Eaav Eic; clYOpilV navaAoupyEa cpclP' EXO\l"tEC;,


XENOFAN E S . FRAGMENTE

59

2. ATHEN., X 4 1 3 F Idupă fr. C 2, maÎ departe, p. 751 motivele acestea de inspiraţie le-a luat Euripide din elegiile lui Xenofanes din Coloran, care se exprimă asUel6: «De-ar câ�tiga cineva o biruinţă cu iuţeala picioarelor ori in incincila luptă - în Olympia, unde·�i poartă apele Pisa - ori la 5 trânti ori în dureroasa bătaie a pumnilor7, (5) ori în cumplita in­ trecere câreia-i zic pancraţiu, mai plin de fală s-ar înfăţişa cetăţenilor, lajocuri ar căpăta loc de frunte, ar fi hrănit pe chel­ tuiala obştii şi Cetatea i-ar da şi un dar, si-i fie amintire; (10) de toatt: acestea ar avea parte şi de-ar birui cu caii, fără să fie vred- 10 nic de ele cum sunt eu. Căci mai presus de tăria oamenilor şi a cailor e înţelepciunea noastră8, Fără temei e o asemenea deprin­ dere, şi nici drept nu-i să se dea întâietate forţei asupra slăvitei inţelepciuni. (1 5) Căci şi de s-ar găsi in norod. un bărbat cu pumni voinici, ori straşnic la pentathlon şi la trânti, ori neîntrecut la 15 alergare, - cel dintâi dintrejocurile unde oamenii-şi încearcă tăria, - nu pentru aceasta ţara s-ar bucura de o mai bună rânduială9• (20) De pe urma biruinţei câştigate la întrecerile de pe malurile Pisei, folosul i-arfimic; căcinucu ea se wnplu hambarele Cetăţii.».

3. ATHEN., XII 526 A După spusa lui Filarchos [FGrHist., 81 F 66, II 1 841, locuitorii din Colofon, deprinşi la început cu un trai aspru, după ce -legând prietenie şi alianţă cu IydieniilO - au prins a se moleşi, umblau gătiţi cu podoabe de aur în plete, cwn spune

si . Xenofanes:

20

..Deprinzând de la lydieni luxul nefolositor, cât n-aveau încă 2S

parte de urâcioasa tiranie, mergeau la adunare în straie muiate-n


60

F RAGMENTELE ELEAŢ lLOR

5

5

10

o U �iOUt; cOOHtp X1.).,101 EiC; Eltbeav, aUxaÂtOl, xal't11tO'tV ayw.IlEVO'l EU1tp€1tEE(J'c:nV, aOKlJ'toî,' Oli��v xpi�acn �E"""EV01.

4. POlLUX IX 83 Eltt cttei.&ov np6rca<; O 'A pYElOC; E1CmVE V61.llO'Il0 dtt âTij.lOOl1C'" it KUjluia crovolJdtoaaa Mi.&Ut ttin ettPUYl (nule; S' 1iv 'AYUj.lEj.lVOVOt; KUjlaimv jXxc1tHroc;) El'tE 'A&nvaiolC; 'Eplx96v1.(:� "al. A{necx;. Et'tE A'OOOi, "aea. qlTJO"l E. ef. HEROD. 1 94 A'UOOI. rap &it Kai n:p6Yrot av9pOmrov trov 'ipE� wJ.lE.V. v6iJ.tO'J.1U ;(pUO'OU leat âpy'UpO'i) K:OWajUVOl EXPTtaUvto. 5.

ATHEN., Xl 1 8., 782 A oUlit KEV EV KUÂUCl npO'tEPOV KEpUOElt tu; alvav EnEa,. Ii,,: Mwp .a' .aeu..pe. �EeU. ATHEN., IX 368E 2. 5' 6 KOAOq>O:tVloc; EV 'tOtc; EUYE101C;

6.

CJll'JO"\.· 15

20

2S

1tEJ.L"'� rap K(O).ftV Eplqx>'O O'KUo!; 1lPcxO mov tailpou A.<XP1VOU, tlJltOV avopi M.XEîv, tOU Kl.E<>t; 'E)'MUia miauv Eq>i�E'tat oM' lx7tOÂ.ft�El, Ea'!' ilv aOl&amv Ttl ytv� ·E�t1(6)v.

7. OlOG. LAERT., VIII 36 1tEp1. SE 'tou ăAÂOt:e Cf.U.ov î'EYEvi)aSat (Pythagoras) EE,,'0q)6.V1lC; EV EM:'YEiut ftpOO'jlUp-t1JPEl, ti<; clpx'TJ VUV ... "tÂ.Eu80v'. o St nt':pt au-rou <Pythogoras) tp'TJOW, oiYtwl; eXe t 'Kai . . . ai.wv'. Cf. fr. A 1 . wv am' ăÂA.ov ERE1lll 16yov, aE�m ai "UEu90v. Kat 1tO'tE Jl1.V OttxpUltOJlEVO'O O'rilÂaK� ltaplDvta qKlO'lV E1tOl"tipal KUl t6& qKxo8at bID;· '7tallO'al IlnSE pa1tlt', E1tEl � �i.A.o'O elvtpoc; EO'tlV 'l'UX�. 'tl]V lyv.,v �9Ey�a�� ai.,...

8. OlOG. lAi:RT., IX 1 8., 19 (ef. fr. A 1) J.laKpollul>1:a-r6l; "tE yi.YOVEV (Xenophanes), Wc; 1tOU Kai aii,:&; tpl1C1\v·


XENOFAN E S . FRAGMENTE

61

purpură, nu mai puţin de o mie o datin, (5) înerezuţi, mândri de chica bine pieptănată, unşi cu miresme de rafinate esenţe . . , 12,. 4.

POllUX IX 63 Cei dintăi bani au fost bătuţi sau de Feidon

din Argos, sau de Oemodike din �e, nevasta frigianului Midas

(fiicaluiAgamenmon,regele din Kyme), saude atenienii Erichtho- 5 oios si Lycos, sau - după spusa lui Xenofanes - de lydieni. ef. I IEROD" I 94 Lydieniiau fost şi cei dintâi oameni despre care avem cunoştinţă că s-au slujit de bani bătuţi din aur şi acgint13•

S. ATHEN., X1 1 8, 782 A Nimeni n-ar amesteca în cupă lurnând întâi vinul, ci întâi apa şi pe unDă vinul. 10

ATHEN., IX 366 E Xenofanesdin Coloron inElegiilelui spune: JIHmis-ai un picior de ied şi ai primit în schimb o ciosvârtă

6.

săţoasă de bou gras, - cinste mare pentru un bărbat a cărui fai­

mă se va întinde peste intreaga Grecie şi nu va pieri cât va dăinui neamul cântărilor ellenice.. 14. 15

7. OlOG. lAERT., VIII 36 Despre întrupările de altă dată [ale lui PythagoraslS] mărturiseşte Xenolanes in elegia al cărei în­

ceput e: Cf. fr. A l . «Acum. iarăş� vreau să incep alt cuvânt şi să arăt calea,.. Ceea ce spune despre el [despre Pythagorasl sună:

20

«OdatA, in preajma cuiva care bătea un căţe� zice-se că s-ar fi induioşat şi ar fi spus: «Opffi;lte. nu-l mai bate! Căci e sufletul unui prieten, (5) pe care l-am recunoscut, auzindu-Î glasul . . . ,.16.

8.

OlOG. LAERT., IX 1 8, 19 Xenofanes a trăit mult, cum spune

singurundeva:

25


F RAGMENTELE ELEAŢI L O R

62

11611 S ' exta. t ' ECtal Kal. E';�ICOVt' EvtCttJ'tOl �).�a,pl�ov", E��V �pov<IS' iJ.. 'EAAiJ.S" y�v' h: rEVE't� Se tOt' �aav EElIeool RtV'tE tE 1tp� toî�, Et1tEp Erm xepi. tmvS' otoo AfYuv t't'6Jl�. ETYM. GEN., $.V. 'Y� iJ.vSp6.; y�v<o.; ROAAOV �""p6,,po.;.

9.

LIAAOl HEROOIAN., 1tEpi Stxp., p . 296, 6 fer. An. OX. III] � apxflc; "aS' "OJl1'\POV bEL JlEJla8ft1CUOt 1t1lV'tEt; .

1 0.

10

15

20

SEXT., Adv. malh., IX 193 1tIlV'tCt 9EOiC;' elVE9nKCtV "OJl1'\P6c; O' 'Holoo6<; 'tE, ' ooaa mp av9pO>xoUllV OVEiSECt Kai. 'Voro<; EGtiv, 1CM:1ttE1V Jl01.XEUE1V 'tE lCai. w..A�Â01X; eUtatEUE1.V.

11.

1 2. - - I 289 "OJlllPO� Se '!Cal 'HO'1.080<; "ata 'tov Ko}..Oq)();IVLOV &VOqMXvrt tOI; 1tAeîot(a) Etp9iy';avto 9Ea,V â6€J.lkrttcx Epya, KU1ttEIV j.101XEUE1V tE Kal a).,Âi(Â,o'UC; a1ta'tEUE1V. Kp6voC; Jlh rap E<p' ou 'tOV EilSalJlova �lov 'Yqovtvat AEYOUGt 'tOV 1ta'tEpa itv&pO'tOJ.1TJO"E lCal ta tb:va lCatE1ttEV ZE{)r; 'tE 6 'romOl> naîc; wpd.6IlEv� autov 'tfjI; i}'YEJlovia� ''Yaill� vtpOE Ka9€lO'E' (E 204) KT)... 13. GElllUS, N. A., 111 1 1 aliiHomerumquam Hesiodum maio­ flLJtujuisse scrip.serunt, in quibu8 PhibJchorvs [fr. 54b, FHG I 3931 etX.. aliiminorem.

Tem

25

1 4.

ClEM., Strom., V 1 09 [II 399, 19 St.I, dupli fr. B 23 ii)"X oi �POTot SOKfO"\lO't 'YEvvâO'6at eEOUt;,


XENOFANES . FRAGMENTE

63

..Sunt saizeci si sapte la număr anii ce mi-au purtat aleanul de.a-l� pămâ�ttdui grecesc; inaintea lor, alţi douăzeci şi cinci trecuseră de la naştere, dacă despre aşa ceva mai ştiu vorbi cu noimă . . , " ETYM. GEN., s. v. y� Mult mai neputincios decât un om bătrân.

9.

SILLI HERODIAN" 1tEp\. 6tlP., p . 296, 6 [Cr., An. Ox., 1111: De vreme ce, de la început, cu toţii au învăţat de la Homer. 1 0.

1 1 . SEXT" Adv. math., IX 1 93: Homer şi Hesiod au pus pe seama zeilor tot ce, intre muritori, e lucru de�ine şi de hulă: hoţii, adultere şi �lăciuni reciproce.

1 2. - - J 2B9 După Xenofanes din Catafon, Homer si Hesiod «astfel au povestit nenumărate fapte nelegiuite: hoţii, adultere şi inşelăciuni reciproce,.. Într-adevăr, Cronos, sub a cărui cârmuire se zice că viaţa arfi fost fericită, şi-a scopit părintele şi şi-a înghiţit copili17, iar Zeus, feciorul lui, după ce i-artpit domnia, «l-a pus adânc subpământ>o18.

1 3. GElLlUS, N. A., III 11 Unii, printre care Filochoros tfr. S4 b, �GH I 393J şiXenofanes, scriu că Homer ar fi fost mai vechi decât Hesiod; alţii, mai recent. " 14. CLEM., Strom., V 1 09 [11 399, 1 9 St.I, după fr. B 23: Ci muritorii işi închipuie că zeii se nasc şi ei, că au îmbrăcă·

10

15

20


F RAGM ENTELE ELEAŢI L O R

64

- - V 1 1 0 [11 400, 1 St.), după fr. B 1 4 al),' e i XEîpa� EXOV l36e� <11t1tOl t'> 1j 1tovte� 1\ ypa'l'Ut xelpeaO't Kat EprU '[[).tiv ăm;:p ăvSpec;. 'l1t1t01 �v 8' l1mOlm j36Ec; 1IE: 'tE jkloo'i.v o�oi� "al <ICE> 6t&v iSecxc; Eypeupov lCal (f(!lllett' EH01(1)V '[otaOO' ot6v mp lCautat otjl� dxov <E1C(X(J'tOl>.

15.

s

- - VII 22 [III 1 6, 6 5!.J Ai8io� tE <eEO� OtplupoUC;> CJljlOOl; �Âav� tE epflllC� 'tE ylaulCOU<; ICUI. m.>ppo\H; <cpaat xEMa8Ut>.

16. 10

1 7. SCHOL ARISTOPH" Equ. 408 (ef. Hesych., s.v. �Ct1CXOC;) l�ct1cXO� 0 . 0 '[DUc; ICM&>-o.;, oU<; oi �:6crt'at cpiPOOO1. jJ.E:IlV11'tCXt SE E. Ev l:i.l).o�· Eatâcnv li' tÂa� <Pl1KXOl> 1ro1C1vOV up1. SOOIlU. IS

20

2S

STOB. Ed. 1 8, 2. Fior. 29, 4 1 . oUtol «1r: âpx ftc; mlvtet Oeol 9vrrto�' uJtiSEl�av, a;U.â XJ)6VWt ttytoUVtE<; EtpEUP10'ICOOOIV ăJUlVOV.

18.

1 9. DIOG. LAERT., I B lef. fr.A 1 , mai sus, p. 14! OOKEî 5e: [ThaIes} "am 'tw<x; np6rtat; aO''tpOMlYi'lO'at KUt iJAtCXICW; b::uh"E� Kat tPOHW; 1tpOEutEiv. IDc; IPTJ01V EUOTUU:X; EV tiil 1tEpi. "(tOv 'AcnpoAo1ou�vwv iO''tOp1.al [fr. 94 Speng.l. 09EV aitt6v lCat E.. lCat 'HptK;O'tDt; 9aUIiw;,El. 20. - 1 1 1 1 [do fr. A 1, mai sus, p. 14J � tSt :s. () KoAo<p6>V1Dt; CtlC1llCotval cp1lO'l. u"t'tapa � "to� 1tEvtftlCoV"ta lCai. EKa"tov (se. E't11 �ltOval 'EltlJ.1EV1.8T)v). 2 1 . SCHOl. ARISTOPH. Pac. 697 o ElIiOlVWTt<; 8LEptPAT)"to bi. IP1Aap-ruplal . . .. xaplEV'l"<OC; !St 1tUVU "ttOl a"ixool )..6-yOlt


XENOFANE S . FRAGMENTE

65

minte, glas şi infăţişare ca ale lorl'. 15.

- -

v 1 1 0 [11 400, 1 5t], dup.f fr. B 14:

Dacă boii şi caii şi leii ar avea mâini, sau dacă - cu mâinile -ar şti să deseneze şi să plăsmuiască precwn oamenii, caii şi-ar de­

sena chipuri de zei asemenea cailor, boii asemenea boilor, şi le-ar 5 face trupuri �a cum fiecare din ei îşi are trupul2o.

1 6.

- - VII 22 [111 1 6, 6 St.I.

Etiopienii spun că zeii lor sunt câmi şi negri, tracii - că au ochi a1b�tri şi părul roş . . . 1 7. SCHOl. ARISTOPH., Equ. 408 (eL Hesych., s.v. lliuexoc;) Bac- 10 ehaL. ramurile purtate de iniţiaţi. Pomen�te de ele Xenofanes

io SiUi:

«Ramuri [baccholl de brad stau injurul cLădirii solide.., 1 8.

STOB., EeI.. 1 8, 2. Fior, 29, 4 1

N u dintru inceput le-au dezvăluit zeii muritorilor toate, ci, cu IS vremea, căutând, izbutesc să găsească ce-i mai bun21• 19. OlOG. tAERT., I 23 lef. fr. A 1, mai sus, p. 1 5 ] După unii, se pace că ['l'hales] ar fi fost cel dintâi care a cercetat stelele şi a prevestit eclipsele şi evoluţiile solare, spune Eudemos in Istoria astronomiei Itr. 94 Speng.l: de aceea il admită Xenofanes22 şi 20 Herodol 20. - 1 1 1 1 Ict. fr. A 1, mai sus, p. 1 S1 Dimpotrivă. după câte spune că a auzitXenofanes, [Epimenides arfi tTăit] 154 de ani.

re

2 1 . SCHOl. ARISTOPH., Pac., 697 Simonides e învinuit de Îubide arginţi . . . in chip foarte nimerit, cu aceleaşi vorbe il mustră 2S


F RAGMENTELE ELEAŢI L O R

66

SlEaup€ [Il 'tou iaJ.1lKntolO'iH Kai. J.1EJLV1l'tal On. OllllcpoA6yoc; liv. OBEV aEvoq,{tv'JlC; Kt�lKo. atnov npooaî'0PE:UE.1.. Cf. fr. A 22, mai sus, p. 22.

5

21a. SCHOl. HOM. QXYRI-I" 1 087, 40 (OX. Pap. VIII p. 1 03) 't0 "EpulCCN; mxpa SEvoqMlVEl Ev E I:iÂA.rov.

n A P n I A I A I [ = I: I A A O I ? ef. fr. A 9J ATHEN., Epit. II, p. 54 E 2.. 6 Kolcxp<i:lvlOC; Ev naprowi.at<;' 1tCtp m>pl. XPiI 'totaiha AErE\v XEll.UllVCX; EV iOpTJl EV KÂ.lV1ll ]laÂ.aJCiit KataKElj.1tvov. EJl1tM:OV ăvta, XlvOvta "fAUKUV oivov. \mO'tpW)'ov't' Eptj}iv80u�' ''CU; 1t69Ev E� âv&p&v, 1t6au 'tOl E'U:' tati, qJtPlO''tE; ltT\)'l<� �mr. 59· 6 M�� "�l..to;·

22.

10 5

n E P I <l> Y I: E!ll: CLEM. Strom. V 1 09 (II 399, 16 St.) E. /) KoÂ. StScXaKOOV O'U de; Ko.1. aCJ(0J.1u'toc; 6 eEO<; EXUPEPEl Icf. fr. A 30, mai sus, p. 381 ' de; 9e:6c;, EV tE 8roim leat av8pâ>1tOtcH j.lfYlat�, Olrrt atll� 9VT\tO'i01V oJ.l.oho<; ouBt vâTJJ.lO.. 23.

15

SEXT., Adv. math., I X 1 4 -1 Id. fr. A 1, mai sus, p. 1 4 1 . OU� Opât. OV).� OE vOfi, oUÂ� S E " «KOUEL.

24.

20

25.

SIMPl., Phys., 23. 1 9 Id. fr. A 3 1 , 9, mai sus, p. 381

aJ..')..· lUulvev9E 'JtOVOtQ VOOl> eppevl MV'tU KpaOOi VEto 26.

- - 22, 9 Id. fr. A J 1 , 7, mai sus, p. 401

aiei 6' EV 't(XiY!:OOt jJ.tjJ.vet K1VOUlJEVOt; o-Mev


XENOFAN E S . FRAGMENTE

67

si aminteste că era calle. De aceea siXenoranes n numeste ' lCl�l� ' (cărpăno�ul), Cf. fr. A 22, mai sus, p. 23.

21a. SCHOl. HOM. aXYRH., 1 087, 40 (Ox. PilP., VIII, p. 1 03) Erycos e pomenit de Xenofanes in cartea a V-a a SiUilor. . .

PAR O D I I [= S I L L I ? cf. fr. A 91 22.

ATHEN.,

Epit.,

Il p. 54 E Xenofanes din Colofon in Parodii­

le lui:

..Astea sunt vorbele de grăit la gura focului, in zile de iarnă, întins sătul pe patul moale, bând vin dulce �i ronţăînd năut: "Cine �ti? De unde te tragi? Câţiani ai, dragute? (S) Cât erai de mare, când a năvălit Medu1?,.23.

10

D E S PRE NATURĂ ClEM., Strom., V 1 09 (II 399, 1 6 St.). Propovăduind că Zeul e unul şi incorporal, Xenofanes din Colofon se exprimă astfel [d. fr. A 30, mai sus, p. 39): .Unul e Zeul, intre zei şi oameni cel mai mare, nici la chip nici la minte asemenea muritorilor-u. 23.

IS

24. SEXT., Adv. math., IX 1 44 [ef. fr. A 1 , mai sus, p. 1 5 1 ..întreg vede, intreg gândeşte, întreg aude,.25. 25. SIMPL, Phys., 23, 1 9 [do fr. A 3 1 , 9, mai sus, p. 39]: Ci fără trudă, CU tăria gândului, zguduie totul26• 26. - - 22, 9 lef. fr. A 3 1 , 7, mai sus, p. 4 1 1 Veşnic rămâne in acelaşi loc fără si se mişte cu nimic, şi nici

20


68

F RAGMENTELE ELEAŢILOR

27.

AEr. [THEODORET.J, IV 5

Id.

A 36, mai sus, p. 46]

EK 'Yai� rUp mlV'tU )(Ul de; rllV 1tftV'tu tEA..tU'tât. 28.

ACHllL., lsag., 4 p. 34, 11 Maass lef. A 32·33, mai sus, p. 421

'Yat� JlEv tOOE mîpcx; ăvm mpa 1tOOalV 6pâtat 11Ept 1tPOO"1tA(X�OV. '[o "tl'[O) S' ee; ă1tElPOV iICVEî'tUt. 29.

SIMPL., Phys., 1 88, 32

ld.

A 29, mai sus, p. 381

1il )(Ul oowp mlV't' ioa' 00« yivovt(at) 1iBE cpOOV'tal. 10

30. A�T., III 4, 4 [=fr. A 46] SCHOL. GENAV. ad 11., 4» 1 96 [după Krates din Mal!os) 8, Ev 'ton llEP\ q>OOEro<;'

1tTlY11 S' ten\. 9cUaou(a) ooa't�, 1tTJ"til S' ixVEJlOlO'

5

15

O\ltt yap Ev VEcPEO'lV <j"iVOltO KE te; eiVEIJ.010 E1C1tveioV't�> EO'wgev ăVEtI 1tDV'tO'O JlEyaÂ.OlO OU'[E poat. 1tOtUllIDV oUt' ai<eE�> OJlPpLOV f>3mp, &.l'Ai1. J.lEy� 1t6vtoc; YEvhoop VEtpEmv âVEj.LOOV tt "al 1totUIl6>V.

31.

HERACLIT., Alleg. Horn., c. 44 letimologia cuvântului une.pimvl

llEÂ1&; 8' -imEplE�voc; raiav t' E1tt9â).nrov. 32. 20

SCHOl. BLT Eust. ad Hom. A 27

ilv t' 'tlp1.V KUUOOOl, VE<P<><; Kai toUto 1tEq>U1CE, 1tOpcpuprov Kai q)()lVtKEOV Kai xMopOV iSEa8al. 33.

SEXT., Adv. math., X 3 1 4

mlVtE� rap rat1\<; t E Kai ilSat<>t; EKYEVOllEo9a. 34. 25

SEXT., Adv. math., VII 49. 1 1 0; PLUT., aud. poet., 2 p. 1 7 E

Kai tO �EV ouv OUcptc; OUtl� ixviU> tSEV DUSE tl� Eatal el5ID<; ixlJ.CPi 9Emv 'tE Kai ăoau Ulm Jrepi mlv'tmv'


XENOFAN E S . FRAGMENTE

69

nu i se cade să se mute când ici, când colo. . . 27.

MT. ITHEODORET.L IV 5 Id. fr. A 36, mai sus, p. 471. Căci toate [se !rog] din pământ şi toate s�esc în pământ 27.

28. ACHILL, lsag., 4, p. 34, 1 1 Maass Id. fr. A 32-33, mai sus, p. 431. Hotarul acesta de sus al Pământului îl vedem la picioarele 5 noastre, in atingere cu aerul, dar cel dejos se intinde la nesfârşit23•

SIMPL, Phys., 1 88, 32 Id. fr. A 29, mai sus, p. 391 Pământ şi apă sunt toate, câte se nasc şi cresc29• 29.

11>

30. A�T., III 4, 4 [: dr. A 46, mai sus, p. S 1 1. SCHOL. GENAV. Ia II., 196 (după Krates din Mallos): Xenofanes in Despre natuTă: ..Marea e izvorul apei, (marea> e izvorul vântului; fără de in­

10

tinsa mare, in nori nu s-ar aduna tăria vântului ce răbufneşte, nici apele rAurilor şi nici ploaia din văzduh30: ci intinsa mare e născătoarea norilor, a vânturilor, a rAurilor. . . »

3 1 . HERACLIT, AI/eg. Hom., c. 44 lelimologia cuvintului u1t2ptmvl. 15 Soarele, care se înalţă peste Pământ şi-I incălzeşte. 32.

SCHOL. BLT Eust. ad Horn. A 27

Cea care poartă numele de Iris e şi ea Wl nor, - purpuriu, roş şi verzui la vedere . . . 33.

SEXT., Adv.

math.,

X 3 14

Căci. cu toţii ne-am născut din pământ ş i apă3!. 34. SEXT., Adv. math., VII 49, 1 1 0; PLUT., aud. poet., 2, p. 1 7 E Cât priveşte adevărul32, nu-i om să-I fi văzut, nici in stare să-I ştie, fie despre zei, fie despre toate câte sunt aci pomenite; căci şi

20


70

F RAGM ENTELE ELEAŢI L O R Ei rap Kal 'tel �llO'ta -rulat 'tE't'EÂEO'JlEvOV tlnroV, au'tOc; OIJ,OO<; oinc ot�E' B6lC� S' bi 1tâOl 'tht)JctcXl..

PLUT., Sympos., IX 7 p. 746 B tai>ta &ESoI;aa9ro JlEv Eouc6ta taie; E't"Ojl010'l

35.

•.•

HERODIAN., upi �lxp., 296, 9 (m7tOOa &� 9vrrroîat 1tElp�VaalV Eiaopciaa9a1. . . .

3&.

- - 30, 30 "ai. jJ.EV Evi o1tEel't'EGai 'tEOle; lCataÂ.E1.(lEtal. Mrop.

37.

-- p. 4 1 , 5 E i � � X1wJpov E�ll(" eE� jltÂl, ""AMv E�aaKov YAuGaova atllca 1tEua8at.

38.

10

39. POlLUX, VI 46 x:E:paaov -ro StvSpov tv 'tân. ITEpi cpUoECI>t; SeVO(ţIl:XVOlJl; EUpWV. 40.

ETYM. GEN. s. v. Pp&raxov tOV /Xttpaxov "IrovEC; [lCat

15 'AP10''toqMlVT)l; f91lO'lJ leal. 1tapâ EEVOfJI(lVEl..

20

41. TZETZ. ad Dion. Perieg. v. 940 p. 1 0 1 0 8ernhardy 1tepi 'tWV EÎ� POC; lCavwv (in legatura cu Otp6c;) (nUoypaqlOC; Se: 'tu; tO al JH1JepOV ypWpE1. tfut p&, SOKEî JlOt, 'tou'tO JlTlKl>vac; 'taXa. O'lÂAOlpWpot; vUV /) SevocpaV1'}(; EO'tl 1Ccd. 6 Tl!lIDV leai E-tEpot.

42. HERODIAN. nep'l Jlov. �eCJ:M; 7, 1 1 ..al xcxpa atVO<pttvel Ev Sem :Ei.AÂ.mv·


XENOFANES. FRAGMENTE

71

de s-arintâmpla cuiva- mai bine decât oricui - sasp\Ulă un lumI cu noimă33, încă, de �tiut nu l-ar şti: căci tuturor le e dată părerea

. . . 34• 35.

PLUT., Sympos., IX 7, p. 746 B

Socoată-se acestea asemenea adevărului . . 3'.

HERODIAN., ftEpL OlIP., 296, 9

Câte le-a fost dat muritorilor să privească."

-- - )0, 30 Şi in anumite peşteri picură apaSS . . . 37.

38. - - p. 41 , 5

10

Dacă divinitatea n-ar fi. făcut galbena miere, s-ar fi zis că smo­ chinele sunt mult mai dulci. . . 39.

POLLUX., V I 4 6 Ciresu� ca pom, se găseste . pomenit în po D� natură.

emullui Xenofanes,

40. ETYM. GEN. s. v. pp&taxov: broasca [p6:rpaxo\l], lonienii lS şi in Xenofanes. 4 1 . TZETZ. Ia Dion. Perieg. v. 940, p. 10 1 0 Bernhardy Regulă pri­ vitoare la cuvintele terminate in - pai; [in legătură cu cnp6t;]: "'un siUograf oarecare scrie silaba 111 lungă, pentru că, dacă nu mă înşe� o lunge!;lte repede cu �utorullui p"; acum, sillografi au fost 20 Xenofanes, Timon şi alţii.

FRAGMENTE ÎNDOIELNICE HERODIAN. 1tEpi /.l0v. U!;., 7 , 1 1 . . . �i Ia Xenoranes în car. tea a IV-a a SiUilor: ..iar tânărul şi-ar dori o slujitoare tânără,.. 42.


72

5

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

43. SCHOl. HIPPOCR. ad Epid. I 1 3, 3 INachmanson, Erolian. p. 102, 19] �)..T1CJ1PUlJ..l�: O P1.1l'tCWJ.!Ot;' oiYtoo BalCXE.ÎOI; t\9'r1<nv' Ev €.vi.Ole; lie avtlypaqx)\C; eilpoJ.lEV IlATttP10J.10V Xmpl.c; 'tou c;. ăvt� Se 'tov pmtaO').lOv <JllJ.Lai.VEl, K«eroc; )Cat :sevoqit� o KOAO<pOOV10t; fPTJO'lV' 'EYcO Se EJlQmOV MÂ.lV i:K: x6A.Emt; CPEjXz)V tp,)..fto'tpt�OV' lxv-ti. 'tou tpPl1l'tal;6IlTlv. tef. fr. B 6, mai sus, p. 621


XENOFANES . FRAGMENTE

73

43. SCHOl. HIPPOCR. Ad Epid., I 1 3, J INachmanson, Erotian, p. 1 02, 1 9] : 1}Â.T}CttPlOIl6t;: insemneazA o pmtaoll6t;; asUel zice Bakheios. în unele copil am găsit PA'ltpt.O"J.lOC;, fără C;. Are, intr-adevăr, inţelesullui put"ta"l16c; [.frământare, nelinişte.], după

cum spune şi Xenofanes din Cololon: .. m-am frământat 5 (t�).f!o''tpl�OV), rătăcind din oraş ÎIloraş,., în loc de iPPl1ttai;OIlTlV [eL fr. 8 8, mai sus, p. 631.


1.

1345

EURIPID" Here., 1 341 Id. fr, B 1 1 , 12 şi A 32] t:'fOO SE 'tou� 8eo� oiYrE )•.h:'tp· a I.ul geJ.l� o'tepyE1.v vOJ.li�co. Seo].lCt 't' �Ct7t'telV xepoîv om' i#cooa nOl1tO't' oihe neiOOJ.lal, oilS' ă).Â.Ov SE01tO't11V ltEfPU"KEVU1. SEî'tal "(cXp li 9E6c;. Einep Ea"t' l>p9<iX; 9ECM;. OilSEv6�' CrolBIDV oiBE 600"t11V01 ).6"(01.

2. ATHEN., X 4 1 3 C Bu:' leat Eilp11t1.BT(� Ev 'tID1 1tPO)'t{J)l Ail'to).{nCCOl UyE1. Ifr. 282 Nauckl 10 leaKrov "(ap OV'tcov J.lupicov leae' 'EÂMOO oi>Bh KCtK16v ea"tlV 6.eÂ"fl't&v "(E.vOUt;· 'taih"' d).l1Q)E.v 6 Eilpl1ti&rtt; ele TroV "tOU KoA.oqKov1.oU E}...E:"fE1.WV Eevo'"'favo� oin"c.o<; EipllK6't�· 'aU' . . . 1t6uc.o<;' Iv. mai sus, fr. B 21.


C)

I M I TA Ţ I I

1 . EURIPIO., Herc., 1 341 lef. fr. B 1 1 , 1 2 :;i A 32) ...Eu nu cred,nici n-am crezut vreodatA, nici nu voi crede că zeii râvnesc legături neîngăduite, că-şi pun unul altuia cătuşe la mâini, sau că unul s-ar face stăpânul celuilalt. Căci un zeu, dacă e cu adevărat zeu, nu duce lipsă de nimic: astea sunt vorbe nesăbuite de-ale poeţilor».

5

2. ATHEN., X 4 1 3 C De aceea şi Euripide, in prima versiune a drameiAutolycos, zice [fr. 262 Nauck]: "Din miile de rele de care e plină Grecia, nu-i rău mai mare decălneamulatletilor... [unnea10 ro o lungă tiradă impotriva ..sportivilor.. de totieluIJ. Aceste idei le-a luat Euripide din elegiile luiXenofanes cel din Cololan, care spune. . . Iv. mai sus, (r, B 2J.


PA R M E N I D E S


S

10

lS

20

2S

1. OlOG. LAERT., IX 2 1 -23. (21 ) EEv0<p6.vo� Se: Slll)CO'OOE naplJ.€viSTIC; nUp11"t� 'E4a"t'tY; (-tOihov eE&ppa.O't� EV "tfjt 'E1tt"tOI.li\t IPhys. Opin. fr. 6a. D. 482, 141 'Avoo;lJlavSpou <PT)OtV iucol>oat). ăJ.1oo<; S' ouv a)Couoa<; Kal EEvo<pavou<; OUK ll)COAol>&rtOEv au-rc1n. EKOIVcOVT)OE Se. Kal 'AJ.1E1Vlal .1.wxai:to: "trol nu8aYOpIKc1n. li>!; E<pT) Lro"tioov, av5pl. nEVT)"tl j.1Ev, Ka)..On SE ml. aya9&l. mt Kal J.1â)..Aov il1(oAoi>9T)GE 1(al ano8av6v-tex:; i}protOV iSpilaa"tO ytv01Jl; "tE unapxoov ÂCKJ.11rpOU Kal rtA.oU"tou. "al U1t' ·AJ.1EIViou. a).).· oux ,mo E.evO<pCr.vo� Ei<; nauxiav 1tpOE"tpa1tT). 1tpfu"t� oe: 0U"t� '!'liv Y11v CtnEt:palVE OqXUpClEISfj ml EV J.1EOOOt lCEia&at. Soo "tE Eivat o"totxE'ia, 1tUp Kal rfjv, Kal "to J.1€.v lhUJ.louPYou "t�lV eXElv. 'tilv SE \)).,T)<;. (22) yevEoiv 'tE avOpc01roJV ES T)A.-lOU 1tp6Yrov YEvea8at· airtov Hl SE UmlpxE1V -ro OEpJ.10V )Cal "to W"UXpOv, E.S IDV 'ta mlV'ta OUvEo'tCtvat. Kal 't11v 'VUXllV 1(al "tov VOl>V -mu"tov dvat, )Casa IlEJ.1VT)"t(Xl lCat 8E6<ppaO"tD<; i.v 'toi<; 4tu�tKOl<; Ifr. 6a. D. 483, 21, 1tav-roov axEi;ov ElC"tl9ElJ.€vo<; "ta ooY)1U"ta. 810aijV "tE E<pT) 'tllV <ptAooO<plav. 'titv J.1Ev K(X"tel. aA.-i)9Etav, -ritv SE )Ca't(X S�av. S\O Kal. <PT)O"l 1tOU' ':xpEOO . . . ixlT)Oq;' fB 1, 28--3 01. )Cal au'tOc; Se 8Ul 1t0111J.LCt'tOOV <ptA.ooO<pEi, Ka9ânep 'Hoioo6l; "tE Kal. EEvoqllxvll<; )Cal 'EJ.11tE50KA.-fj<;. ICptritpWV 8E "tov 10yov drtE' "tat; "tE aio9ftoEtc; Illl iu::ptlki<; \ntCtpxELV. 'PTJol youv' 'J.1TJ8e . . . l4yxov' [B 1 , 34-36]. (23) 8ul "al nepl. amol> 'PllG1V 6 TÎ.J.1oov· (fr. 44 D.) naplJ.€vi80u "tE piTJv IlEYw..6<ppovo<; ou 1tOA.-OOOSOV,


Al VIAŢA ŞI Î N VĂŢĂTURA VIAŢA 1 . DrOG. LA�RT., IX 2 1 -23 (2 1 ) Auditor al lui Xenofanes a fost Parmenides1, fiul lui Pyres, din Elea2 (Theofrast, in Prescurtare !Phys. opin. fr. 6 a, D. 482, 1 4J. pretinde că l-ar fi ascu1tat pe Anaximandros) , Dar si de 1-8 ascultat pe Xenofanes, învătătura nu i-a urmat·al. După �pusa lui Sotion, a fost prieten şi CU Ameinias, liul lui Diocbaites, pytagorician, om sărac, dar distins. De aceea i-a si urmat invăţătura şi, după moarte, i-a ridicat o capelă, - de n�­ mul lui fiind nobil şi bogat. Călreviaţa contempiativă4 s-a indreptat sub inrâurirea lui Ameinias, nu a lui Xenofanes. Pannenides, cel dintăi, a arăt.at că Pământui e sferic5 şi�t in mijlocul Universului; că elementele primordiale sunt două focul şi pământul - şi că unul indeplineşte funcţiunea de creator, iar celălalt de materie; (22) că, dintru inceput, oamenii s-au niscut din nămol' şi că in ei' se întâlnesc caldul şi recele, din care toale sunt alcătuite. <Mai spunea ia�i) că sufletul şi inteligenţa sunt unul şi acelaşi lucru, cum aminteşte şi Theofrast în cărţile-i de Fizică I'r. 6 a, D. 483, 21, unde însiră mai mult sau mai putin părerile tuturor. Despre tilosofie zi� că e de două feluri: �a după adevăr, alta după părere. De aceea �i spune undeva: ...tre­ buie să te pătrunzi. . . .. [8 1 , 28-301. El însuşi �i infăţişează învăţă­ tura in versuri, ca Hesiod �i Xenofanes �i Empedocles. Criteriul adevărului era pentru el raţiunea; despre senzaţii zicea că-s în­ şelătoare. Chiar �i spune: «nici deprindere. . . " IB 1 , 34-361. (23) De aceea si Timon zice despre e1 lfr. 44 V.I: «Tăria singuratecă a lui Parmenide cel cu gânduri măreţe, care

5

10

IS

20

2S


80

5

10

1S

20

25

30

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

Oc; p' Ct.1tO qxxvtaO'ia� a1tatl1� aVEVEt'KQTO vOOaE1'i_ E� tOUTOV "ai nÂo:tmv tOV lhaÂoyov 'YEYpwpE 'napllEviliT\v' E1tlYpO:WaC; 'il 1t€pl iSEmv', i'ilClla'e se KaTa 't1)v eva'tTJv Kcxl t�T\KO(J't1Îv O""UIl1ttalia (504-501 a.CI. leal BOKEî np&toc; 1teq:loopat.eVUt tOV autov dVUt "Eo1t€pov "al cI»coo'fJl6pov, <iX; '911O't �tvoc; Ev 1tE1..l1m.ot 'A1tOIlVTlJ.lOVEUlleX'tWV (oi. SE ITuEkxyOpav)' KallijJ.axOI; &t f911O'l Jltl EiVUt amoil to 1tOi1).lu' AtYEtUl Se "ai v6J.lo� 9Eîvat Taie; 'lto),ituu;. � CJl1')O'\ E1t€uO'l1t1tOl; ev 't6'n. rrepl tptÂoo6<pmv. 1Cal 1t� tpoorijaUt tOV 'AX1Âlla ).(yyov. <O<; «IlaPmPivex; Ev rraV'to&utl\t iatopiat [fr. 14 FHG III 579]. YEYOVE Se "al E:tE� napjl.E.viStlI;. Pitt<oP tExvo'Ypa�.

2. $UIDA$ napllEvlory; nUp1\toc; 'EÂea:tll<; qn).oaocpOt;. j.1a911t1ÎC; "(EYOVu..; EEvocpavouc; TOU KOAOqlWVlOl), ilie; lit 8eocppao'toc; 'Ava;tJ.uhlipou tOU MtÂllO'lOU. aUToi> 6t OUXSOXOl EYEvOvtO 'E1l1tEOOd,:i}I; 'tE o Koi qn)"600<p0<; leal ia'tpo<; JCal. Zi,vmv o 'EMel.nt<;. Eypa'VE 6e q:I'UcJloÂOYlav 61' bmv JCal ăUa 'tlvcX JCamAoyrrollv, mv JLEIlVlfta1 nMX'trov ISoph. 237 A. Cf. B 71 3. DIOG. LAERT. II 3 'A�lJltVTtC; Ei>puc1'tpel'tou M\Â.i,Gl�, l1JCOOOEv 'A�\J.lel.v6pou, EVlOl 6t JCal. napJ.lEvi60u cpaG\v aJCouoal ai.rr6v. ICf. fr. A 1 1 4. IAMBLICHOS, Vita Pyth., 1 66 1din NicomachosJ JCal. 1EEp\ 'tmv �OOlJCmv 000\ 'tlvCt j.lVElaV 1EE1tOillvtal, 1tp6)'tov 'Ej.l1tE6od.ta leat napj.lEvwllV 'tOv 'EMel.'t1\V 1tpOq)EpOj.LEVOl 't'\YYXavooo\v. PROCLOS, In Parmen., I p. 619, 4 (Cousin Paris 1 864) 'ta� 6' ouv 01EEP el1t0IlEV 'ti\<; EOj)'tÎ'J(; o� aq,bwV'to napj.lEvi6rt<; leal. Z�vO)v 'Aeitv"'" a,&'"m,� �tv 6 n. IJJv �,,� a' 6 zilvmv, 'EMâ'tal 6' ăJ.lcp<O JCat. ou 'tou'tO j.16vov, ăJ..'Ai:t JCat 'tou nu8aYOplJCoil 6tOOCJICcU•.d.ou j.lE'ta)..ap6V'tE. JCa96.1tEp 1tOU leat NlJC6j.1.axOI;; io't6PTJGEV. PHOTtOS. Bibl. c. 249 (Vita Pyth.)


PAR M E N l D E S . VIAŢA ŞI INvĂŢĂTURA

a abătut cugetele de la in!felâciunea inchipuirilor». În cinstea lui a scris llli Platon dialogul intitulat Pannenides sau Despre idei. Înflorea către cea de a 69-8 olimpiadă [504-501 il. C .]. Pare să fi fost cel dintâi' care a observat că luceafărul de zi şi luceafărul de seară sunt unul !fi acela�� după spusele lui Favorinos în cartea a V-a a Memorabilelor, alţii cred că Pythagoras, dar Callimach pretinde că poemul D-ar fi de el. Se mai zice că ar fi dat şi legi concetăţenilor săi, după afirmaţia lui SpeUSippoS9 in cartea Desprefilosoji, şi că cel dintâi arfi pus in discuţie raţiona­ mentullui Achille, cum spune Favorinos in Istoria Generală [fr. 1 4, FGH III 5791. A mai fost şi un alt Parmenides, retor, care a scris lucrări de specialitate. 2. SUIDAS Parmenides, fiul lui Pyres, filosof eleat, elev al lui Xenofanes din Colofon; după Theofrast, al lui Anaximandros din Milet10• Aavutca elevi pe Empedocles• .Iilosofşimedic, �pe Zenon din Elea. A scris despre natură, in versuri, .şi alte lucrări in proză II, amintite de Platon ISoph. 237 A. ef. B 7J.

31

5

10

IS

3. DIOG. LAERT. II 3 Anaximenes din Milet, fiul lui Eurystratos, auditor al lui Anaximandros; unii pretind că l-ar fi ascultat �i pe Parmenidesl2. ICf. fr. A 1 J 4. IAMBllCHOS, Vita Pyth., 1 66 [din NicomachosJ . . . câţiwrbesc in vreun fel de �tiinţe1e naturii, sunt de acord să pomenească ÎIl primul rând pe Empedocles şi pe Pannenides eleatul. PROClOS, In Parmen., I p. 61 9, 4 (Cousin, Paris, 1 864). în timpul sărbătorii de care a fost vorba, au sosit la Atena Pannenides �i Zenon - unul invăţător, altuiinvăţăcel - amândoi eleaţi, �i nu nwnai atât, dar �i membri ai ş.coliipyt.agoreice, cum o spune undeva Nicomachos13•

20

25


82

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

p. 439a 36 ZllV(l)VU leai napJ.1EvWl1v 't'o� 'EAea�' xai amOl OE 'til; nu9ayopEl.ou ;;,aav OtCt'tptllfic;.

5

10

15

20

2S

30

5. PLATON, Theael., 1 63 E IT. St JlOt esocrate) <paivetat 'to 'tou 'QIlTtpoU aihot� 'tE j..lOl. dvat C4ta. aE1V� 'tE" (fUj.1JtpOOtJlEll;a rap liit 'ttin avopl. ruivu VEOI; mXV'IJ 1tpEaf3Ut11l xai. J.lOl tqwiV11 �a90� t\ EXe1.V nav-r{maal î'Evvaiov. Sophisl. 2 1 7 C Ot' Ep<O't'fjOEwv, oi6v 2lO1'E "al. napJ.1Evi.&nt xpw).lEvml Kai 8�1OV'tl ).,(yyou.; 7WY1CtXWu.; 1UlPE'YEV6}!'1V eyio VE:OI; Ibv Exdvo'U l..ulJ..Ct aii 't'6'tE OV'COl; npe.allirtou. PARM. 1 2 7 A Ecp11 se. 8il o 'Av'tlf4100V llYELV 'tOV nu965ropov O't1. âCPlK01V't6 1tOtt etc; nava&1lvula ta j..lEya).,a Zf!vrov 'tE lCal fi: 'tOV JlEv oUv nap­ ,.u::viOTlV EU ,.ul).Ct aii 1tpEaf3im1v EiVUl o<p6apct 1tQAt6v. KaM.)V OE 1Caya86v 'tilv o'V1V 1rePl. E'tTI I"UX).tO''tu 1ttvu: leal. El;t\1COVtCX­ Zrrvmva 5E t'YY� E'tOOV 'tE't'tClpt.ucovra 't6tE eivat. e.UJlTtK1l OE '!Cai xaplEV'ta iOEiv' leal llYE09at au'tov 1tatouca 'tou netpJ.1Evioou yeyovtvat. 1Ccx'taÂ:uelV Se: cxiYto\x; ECPll ruxpa 'tun, nu90SropC1H b.::'to� 'tdxou� Ev KEpa�El1ciik ot Si) 1Cal acpurea9al 'tov 'te l:ro1Cpa:tll 1Cal ăA� 'ttV� �E't' au'tou 1tOAAOi:l�, tm9uJLouv'ta� O:1Couacxl 'trov 'tou Zi(vrovo� YJXll.l�a'toov· 'tO'tE rap cxum rcp6Ytov \m' E:1CEL\lWV 1Co�la9fjvat· LCIl1CpCc't'f1 6e dvat -r6'te O'�pa vE.ov. lef. com. lui Proel. Ia acest loc, p. 684, 2 1 1 . ATHEN., XI 505 F napJJ.eVWTll �v rap 1CCXl EÂgeiv d� ÂOî'OU� 'tOv 'tou nM'tCllvCK; l:ro1CpCc't'f1V j.lOl1� .q .qÂl1Cicx aUyXCIlpEt, oUx (i); 1Cal 't010irtOU<; Eim:tv i1 6:1Coooal A6yO�. 'to Se: mlV'toov O'XE-rlu:o'tcx't'ov 1Cal <'VE'OOEO''ta'tov> 'to dnetv OOOEj.ll� 1Ca'tE1tE1Yo� xpEi.a� O'tl 1tmSl1CCx YEYOVOl 'tau netpj.lEVWoU Zi]voov o 1tOÂi't1\C; au'tou. IMACROB., Sat., I l , 51. OlOG. lAERT., IX 25 Zi(voov 'EÂ.E.a't1\C;. 'tou'tov 'A1tOÂA6SoopCx; Q»lO"lV Eival €v XPOVl1COt� IF GrHist. 244 F 30 11 1 0281 r ni>ptttO<; 'tov SE napj.lEviSllV! CPUO'El ).ltv TEAEu-ray6pou, 9taEl Se napJLEviSou . . o Sit Zi(voov Sla1Ci(1CoE naPJUviSou 1Cal ytYOVEV amou 1tCXWl1Ca.


PARMENIDES. VIAŢA şI 1NVĂŢĂTURA

83

PHOTIOS, Bibl., c 249 (Vita Pyth.), p. 439 a 36 . . . pe eleatii ZenoD si ' Pannenides: şi ac�tia adepţi ai învăţăturii pythago�ice. S. PLATON, Theaet., 183 E Mie (vorbeşte SOCTate), Parmeni­ des îmi apare, cum zice Homer, totodată venerabil .şi temut; am putut într-adevăr să-I cunosc - când eram tânăr tare, iar el tare bătrân - si mi s-a părut inzestrat cu o profunzime cu totul neobişnuită. Sophist., 2 1 7 C Pe calea întrebărilor; de care se slujea şi Parmenides în frumoasele-Î demonstraţii, cwn am avut prile­ jul să văd într-o vreme când eram tânăr; iar el foarte bătrân. Parm., 1 2 7 A Zicea dar Antifon că Pythodoros ar fi povestit cum au venit odată, la sărbătoarea Marilor Panatenee, ZenOD si Parme­ nides; Pannenides, destul de bătrân şi cărunt tare, - d�r distins la înfăţişare, - cam de vreo �izeci şi cinci de ani; ZenoD, care atunci se apropia de patruzec� bine făcut şi plăcut la vedere14: se zicea de el că ar fi fost iubitul lui Parmenides. Spunea că au tras la Pythodoros, dincolo de ziduri, în păIţile Ceramicului15• Acolo au venit Socrate si, cu el, altii multi, doritori să ia cunostintA de scrisele lui Zeno�, atunci �ntru �tâia oară aduse la Aten�: So­ crate ar fi fost pe vremea aceea foarte tânăr lef. com. lui Prod. Ia ,lcesl loc, p. 684, 2 1 1 . ATHEN., XI 505 F Abia dacăvârsfaîngăduie ca platonicul Socrate să fi stat de vorbă cu Parmenides, necum să fi ascultat ori purtat cu el discuţii ca acelea. Ce e insă mai grav şi mai neadevărat decât toate e când, fără nici o nevoie, pretinde că Zenon, concetăţeanul lui Parmenides, ar fi fost iubitul acestuia. IMACROB, Sat., 1, 5). DIOG. LAERT, IX 25 Zenon din Elea. Despre acesta, în Cronica sa [FGrHis1 244 F 30, 11 1 0281 , Apollodoros pretinde că ar fi fost fecior al lui Teleutagoras, adoptat de Pannenides . . . Zenon a urmat învăţătura lui Parmenides şi a fost iubitul lui.

5

10

lS

20

2S


84

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

ARISTOT., Metaph., A 5. 986b 22 (} yap n. 'tOU'tO'U HyE'tat yevEo9at lla9Tynic;. Id. Xenof., fr. A 30). 6.

5

10

15

20

2S

7. AlEX., In Metaph" A 3 . 984b 3 p. 3 1 , 7 Hayd. 1tEpi. napj.LEvlOOll )Cut 'tf1<; 0t:X;Tt<; «inou !Cal. 8ECxpPU(HO/i Ev 'ton xpm-rrot Dqii. T&V <!)'OGUcrov [fr. 6 D. 482, 5] 0\>1"(0<; HrEI" "tOU'tOOt SE: Ettl"(EVOIlEVOC; n. n6pTftOC; 6 'EAEUTTl<;' P.. El'EL Si: [Kai.) EEvo<paVTJv) 'El[' CxJ.l<PO'tEpaC; Tj)"9E 't� bBour;. leai. rap ehi; aHh6v Eef'tl 'to 1tâv Ct1tOf.Pai:vETaL leal YEvEOtV anOO1Mval 1tElpâ,tat Tmv ov'trov. oi>x Oj.LOlIDt; ltEPl. O:Ilf90'tEpmV OOl;ai;«w, Ct:ÂAa leaT' a).:i!9Elav �v Ev 'to xâv Kat âYEvrrtOV leat. O'fjKl­ tPOEt6tc; i)1to).all�âvrov. IeUTa B6l;av SE 'rIDV 1toÂ),,6)v E� 'to 'YEvEOW axooouvat 'trov qKl1.vojlivrov Si>o 1tOl&V 'tixC; apxw;, 1tUP )Cal 111v, 'tO J.lEv Wc; uÂT\V 'to SE Wc; al'tlov leal. 1tOlOUV.' SIMPL, Phys" 22, 27 . . . EevoqulvT]V 'tOV KOAOCProVLOv, 'tOV napJ.LE.vi.So'U 81S{:u:nca)..ov [după Theofrast). 8. SIMPL., Phys., 28, 4 (Theophr., Phys. Opin., fr. 8. O. 463, 1 1 ) Ae"inCUt1tOl; S e o "Eua't1'tl; il Mt.).itot.� (ix�Q)O� yap Uye­ tal nepl. autou) 1C01VWvi(aCU; nClpJ.1eviSlll � cpt).oooq>ioo; ou tftV autftv ipttlhae nClp�eViSll.1 1Cal. EevoqwXvet. nepl. twv OV1'WV Mov, ăA.')..' <OI; 001Cel ti)v EvaVtlav. E1Ce1.VWV yCxp EV 1Cal. Ct1ClVTtt0V 1Cal. aYEV11tOV 1Cai 1tE1t€paoIlEVOV 1tot.OUV1'WV 1'0 n:âv 1Cai io �i1 âv �rtaE �tttE'iv O'U)'XWPOUV1'WV oirt� ă1t€­ lpa 1Cai aei 1Ct.Voulleva i>ntaEtO O'tOlxela 1'00; CttO��.

9. OlOG. LA�RT., VIII 55 6 SE 9E6cppaa1'OC; [Phys. Op., fr. 3 D. 4771 nap�evioou qrr)a1. �11.)..wri)v aU1'ov IEmpedodesl YEwa9al 1Cai �lJ.1'Jl1'11V Ev tOlC; 1t0111Jlaalv' 1Cal. yap E1CElVOV Ev Eneal tOV 1t€p\. CPOOEroc; EţEVEY1CElV A6yov. 10., SIMPL Phys., 25, 19 'E�'1teOO1CÂ.ilc; o 'A 1CpctyaV1'lVOC; ou HOAU 1Ca1'6Hlv tOU 'Avw;ay6pou YEYOWx;. napJl.Evwou lit


PARM E N I D E S . VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

85

ARISTOT" Metaph" A 5.986 b 22 Se zice că Parmenides ar fi fost elevul acestuia [al tui Xenofanes; d. Xenof., fr. A 30). 6.

7. ALEX" In MetiJph., A 3.984 b 3, p. 3 1 , 7 Hayd. Despre Parme­ nides �i doctrina sa, Theofrast scrie şi el în prima din cărţile De­ spre naturti lfr. 6 D. 462, SI: �venit în urma luil6 (e vorba de XerJ.ojanesJ. Parmenides, fiullui Pyres, elealul, a umblat pe amân­ două aceste căi. într-adevăr, nu se mulţumeşte săsusţină că Totul e veşnic, dar încearcă să dea şi un început celor existente, fireşte considerând problema din puncte de vedere diferite: potrivit ade­ vărului, susţinând că Totul e Unu, increat şi sferic, potrivit părerii celor multi, admitănd două principii susceptibile să explice originea feno�enelo;. - focul şi pămânlul, - unul ca materie, altul ca pricină şi agent». SIMPl., Phys., 22, 27 . . . Xenofanes din Colofan, invăţătorul lui Parmenides (dupA Theofrasll.

8. SIMPL., Phys., 28, 4 ITheophr., Phys. Opin., fr. 8 D. 483, 11 J Leucippos eleatul sau milesianul (infonnaţiile despre el sunt în amăndouă felurile), măcar că s-aîm�itdin învăţătura Lui Par­ menides, n-a unnat în metafizică calea acestuia �i pe a luiXenofa­ nes, ci, pe cât se pare, o cale opusă. într-adevăr; câtă vreme cei doi gândeau că Totul e Unu, nemişcat, increat şi mărginit, şi erau de acord că nefiinţa nu poate fi nici măcar obiect de cercetare, el postula existenţa atomilor; elemente infinite la număr şi în veşnică mişcare. 9. D I O G . LA�RT.. VIII SS Theofrasi IPhys. Op" fr. J D. 4771 spune despre el [evorbadeEmpedoclesl că ar fi fosternul al lui Parmenides si imitator al acestuia În compunerile lui poetice; se stie, într-ad�, că şiei şi-a expus în versuri învăţătura despre nat�. 1 0. SIMPl., Phys., 2S, 1 9 Ernpedocles din Agrigent,care a trelit nu mult după Anaxagoras, a fost emuiuI şi apropiatul lui Parme-

5

10

15

20

25


FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

86

�Tt� leal. 1tAllataO"� leai. E-tl jlâÂA.OV 'tmv nuEkx)'opeirov. (din Theofrast, d. fr. 9).

5

10

1 1 . EUSEB. Ch�on. al Hieron. ·Ejl1re�OJc).fjI; leal. ll. q)'uO"ucol. cptAOaocpOl EYVropt�oV'to [Ia anul de la Abraham 1 56 1 ; versiunea armeană olympiada 8 1 , 1 (456 3. C)). b) 'tO'tE leal. 6:r1l..l.61Cp1't0<; 'Al3fu1plT1'\<; qn>O"llCO<; CP1A6a� Eyvmpil;E'to Kai 'EIl1tEOO1C).� o 'AlCpo:yavtlVOC; Zitv<ov 'tE Kai n. oi (jnÂ600ipOl leal. 'I:n:1tO1CpU'tT\C; K6llot; IHieronym vers. arm. Ia anul de la Abraham 1581 (436 3. C ) J . ef. CHRONIC. HENZEN. (lnscr. Sic. el It. [lG XIV) 1 297, 30) Între Xerxes şi războiul peloponesiaCi anul nu se poate citi: acp' ou l:oolCp6:tll.C; 6 <pt).,oooq>O<; 1Cai. 'HpCt.1CAEl't0<; 6 'Efpe:cno<; leai 'Av�ay6pac; J(ai n. leal. Z1Îvrov E-tT\ .. 1 2.

STRABO, Vl l , p. 252 KCtjl\jlUvn o' ă).� O"UVEXllC; le6l­

m>t;, Ev 0)\ n6)'u;. fiv oi JlEv lC'tiaav'tEC; �roKatEic; ·yt)..Ttv. oi

"EA:n.V ano KPlJvn.C; 'tlVOC;, oi l)e vUV 'EAtcxv ovoJ.Uit;oooLV, e� 1\c; n. KCX1. ZTjvwv €:YEVOVtO ăvSpe.c; nu9ayopelOt. Sont l)E J..LOl K«l. Sl' EKeivouc; Kal. Etl 1tp6tepov eUVOjlfl&iival [ef. A 1 , mai sus, p . 781. PLUTARCH. adv. Col. 3 2 p . 1 1 26 A n. S e 't'1)v EaUtOU 1tCXtpHi« SteKOOjlTlO'e VOjlOlC; &plO"ColC;, cOatE. Uu; &Plac; K«O' EKa<nOv eVla\ltOV €:�OPKOUV toU!; noA.ltct<; EJ.lJ.levetv tOlc; napjlEviSO\l VOjlOlC;.

15 oe

20

1 3 . DIOG. LAERT., I 1 6 oi l) e [se. K«tEAUloVI ava Ev a{yy1pa��a· MU,aa",. n.. ·AvaI;a1�

25

1 4. SIMPL., De eaeJo, 556, 25 1\ Otl nEpl. CPOOEcoc; txtypacpov ta <fU)'ypaJ.ljlata !Ca1. MEA\G<JO<; !Cal. n. . . . K(;(1. jlEV'tO\ ou 1tEpl. trov untp cpuo'\V J.L0VOV, i:iJ...Aa Kal 1tEpl. tIDV CPOO\!Crov tv aUtOlc; 'toiC; <J\lyypCtjljlaal l)\EAtyOV'tO !Cal l)ux toino iacoc;


PARM ENID E S . VIAŢA ŞI 1NVĂŢĂTURA

87

nides, �i incA �i mai mult al pythagoreilorl7 [din Tneofrast, d. fr. 9]. 11. EUSEB., Chron.: al H i eron . Empedocles si Parmenides, filo­ sofi ai naturii, ajung la notorietate [fa anul de la Abraham 156 1; versiunea armeanJ olympiada 8 1 , 1 (456 a. Cl): bl in vremea aceea se fac cunoscuţi DemocritdinAbdera, filosofnaturalisl, apoi filosotii Empedocles din Agrigenl, Zenon �i Pannenides �i Hippo­ crates din Cos IHieronym vers. arm. Ia anul de la Abraham 1581 (436 d. eli. Cf. (HRONIC. HENZEN. Ifnscr. Sic. et It. (lG XIV) 1297, 301, intre Xerxes şi rJzboiul peloponesiac; anul nu se poate citi: de când au trăit filosoful Socrale �i Heraclit din Efes �i Anaxagoras �i Par· menides �i Zenon, ani . . . 1 2. 5TRABO VI, 1 , p . 2 5 2 După ce cote�ti, urmează indată un alt golf cu un ora� căruia foceenii, care l-au întemeiat, îi zic lele, alţii Ele, după munele unui izvor, iar contemporanii Elea, de unde sunt de fel pytagoricii Parmenides �i Zenon. Mulţumită lor, �i chiar �i inainte, oraşul pare să fi fost bine cârmuit I d. A l , mai sus, p. 79]. PLUTARCH., Adv. Col., 32, p. 1 1 26 A Parmenides �i·a rânduit patria CU legi atât de bune, incât până la o vreme, in fiece an, cetăţeniijurau să păstreze legile lui Parmenides.

P O E Z I A [cf. fr. A l, 2]

5

10

15

20

13. DIOG. LAERT., 1 1 6 Alţii {au ldsat dupa el] câte o singură operă: Melissos, Parmenides, Anaxagoras. 1 4. SIMPl., De caelo, 556, 25 . . . sau pentru că � Melissos �i Parmenides �i-au intitulat operele Despre natură. .. To�i, in aceste opere, n-au tratat numai despre lucrurile supranaturale, ci �i despre cele din natură, motiv pentru care poate nici o-au

2S


88

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

1 5 . PLUT., Quomodo adu!. poet. aud. deb., 2, p. 1 6 C 'tU 15' 'EJ.11tElio"Â.EO� E1tTl Kai napllEvlool> leat. 9rtplaiCa N1.KCtV­ opou Kal rvroj.loÂ.Oytat ge&yvwo«; ),6")'0\ elat KEXJ)1'Uli:VOl 5 :/tClpa 1t01T1't1.K� 001t€p OxT\J.la "'[o jlhpov "ai tOV 01"0\', iva 1'0 ne1;6v lha<puyo)(Jlv. [efo PiuI., De Pythiae oraculis, 1 5, 402 EI.

10

16. - De audiendo, 1.3, p. 45 A jltJ.1Wa1'tO S' ăv t� 'Apx1.).6xcro J.1 E v 'u)\' ;,m69EG1V, napJ.1Evi60U SE 'titv o ..ttX01l0t1.av, eIlco1Cu)"iOou SE riJv EUttÂ.E1.av, EuputiOoU Se. 't1\v Â,aAulv, EcxpoKllo\)� OE 'titv avoo!-lu).iav. ICf. Xenof., fr. A 25].

17. PROCL., In Tim., I 345, 1 2 Oie-hl b OE rE n. Kai'rol Sul. 1l01T10t.V aO'afP11� rov ăIl� Kal au'tO; 'tau"!a Ev6€ucVUIlEV� fP'JlO'lV.

15

20

2S

18. - ln Parm., I p. 665, 1 7 airtOl; o n. tv 'tilt ltOLi,crEl" Kal:tOl 151.' a:\>1'O oi)nou 1'0 HOl1ft1.KOV Eloo<; XPlla8at JlE'tacpopaîC; ovoJ.ul:tmv leal O'xiuLaO"l teal. 'tponaîc; O<PE\AroV iSJ.1o:M; 'to cucaÂÂ.cll1t u 1'tOV Kai. iO'xvov Kal. lea8apov d50e; 'tfie; CtruxlYE).,iac; T!mruaa'to. 5'flAoî 15e 'toUm Ev 'toîC; 'tOtoinOtc; (se citează B 6, 2 5 . 5 . 44. 45) Kal. Jtâ.v o '[1 ăU.o 'tOtou'tov' cOO'tE J.1â.).,MV xetov dvat OOKEiv il 1t01.11tuc:ov <tov> ).,oyOV. 19. SIMPl., Phys., 36, 25 htE1Sit 15e "al. 'Apta'tote).,o-uc; E:A.e.yxov'tOC; Ctleo"OO"oJ.1E8a 'taC; 'toov npo'tEpwV qnAoa6<pmv �ac; !Cal. npO taU 'Ap1.O"'to'ttloUC; (, n).{ncov 'tOmo <pexivE'tal 1tOL.OOV leal. 1tpO cqupoîv el 'tE n. !Cal. EEvocplt�, ia-reov ătl. 't€:lv abtl1tOA,atO'tEpOV lxlePOOlJ.1hrov 0\)'[01. Kl1S6jJ.EVOl 'ta qKllV6Ju:VOV ăt01tOV Ev 'toîC; 10yolC; ai>'trov SlEAiyxo-uow, aiv1.1J.1Q't<OSooC; dw80't<Ov 'toov 1ta).alrov tac; Ea-u'[mv Ct1tOqKXlVEa9at yvt'oJ.taC;.


PARMENIDE$. VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA

89

şovăit să le intituleze Despre natuTă. 1 5 . PLUT., Quomodoaduf. poet. aud. deb., 2, p. 1 6 C Poemele lui Emped.ocles şi Pannenides, ori CaTteaFiarelar a luiNicandrosl8, ori Poveţele lui Theognis sunt compuneri ce imprumută de la poezie metrul şi gravitatea, pentru a evita exprimarea in prozăl9. Ief. Pl ut. , De Pythiae OfClcufis, 1 5, 402 El. 1 6. - De audiendo, 1 3, p. 45 A Lui Archilochos i s-ar putea imputa subiectul, lui Parmenides versificaţia, lui Fokylides vul­ garitatea, lui Euripide prolixitatea, lui Sofocle inegalitatea . . . ICf. Xenof., fr. A 251.

S

10

1 7. PROCl., In Tim., I 345, 12 Diehl. parmenides, cu toate că obscur din pricina întrebuinţării versului, susţine şi el acel�i lucruri . . . 1 8 . - In Parm., I p . 665, 1 7 .. . Parmenides insuşi in poemul lui. Desi obligat de foema poetică adoptată să intrebuinleze metafore, figuri de stil şi «tcopi,., şi-a ales totuşi un mod de expunere neimpodobil, simplu şi pur. Dovadă următoarele pasaje Ise citeazJ B 8, 25.5.44.451 şi oricare altul la fel; aşa că expunerea e mai curând a unei compuneri in proză decât a unei poezii.

19. SIMPl., Phys., 36, 25 De vreme ce vom avea prilejul să-I ascultăm pe Aristotel respingând doctrinele prirnilor filosofi, lu­ cru pe care inaintea lui pare să-I ii făcut Platon şi, inaintea nmân­ duron, Parmenides şi Xenofanes, trebuie awt In vedere că, de dragul unor ascultători superficiali, aceştia resping ceea ce pare absurd in teoriile înaintaşilor, ştiut fiind că cei vechi ob�nuiau să-şi expună invăţAtura in chip enigmatic.

IS

20

2S


FRAGMENTELE ELEAŢILOR

90

- - 1 46, 29 ei 8' 'e{rteillC).,OU O'lpaipTJ� tvaAiYK10\l o"(Kon' 'to EV ov <j)1'\0'l [B 6, 431. Il" 9auj.UxOTll<;" Bux rap 't1iv 7t01TJO'lV KCX1. I"ru91KOU tlV� napCt1t'tE'tCXl 1tMiO}lCXtQ<;. ti. OU\! lhtq,epe 10\)10 EÎ1tE1V 11 O:H; 'OPf9E'U.; (fr. 70, 2 Kern] Eim:v 'rowv 5 cl.pyixpEOv'; MENANDER [mai curând GENETHlIOSI, Rhet. 1 2, 2 qtOO1. ­ Koi [se. Uj.1vol] SE 61toio� oi 1tept napJ.lEvilhW 1(ai 'Ej.11tESo­ .. Klla E1tolTJoav ref. Emped., A 23J. Ibid., I 5, 2 doiv Se 'tOWU'tOl, &tav 'A1t6Â.ÂWvo<; UJ.1VOV llyovte:<; i\Â10V awv dvat tp{la1(Ol­ }.lEV Kai 1tEpi tOU TtÂ.iou 'ti\<; <pOOE� BlCXÂ.E:yroJ.1e.9a !Cat 1tE.pl. 10 "H� O'tt âftp, 1(a1. ZEilC; 'to 9EPJ.l6v· oi rap 'tOWU101 U)J.VOl CPUOlOAOYUCOi. Kal. XP6)vtCXl Se '((Ot 'towuton tpORCOt n. 'tE J(ai 'E!lm:SOIcÂ.f\c; cuepl{3&<; .. .. n. J.lEV rap leal. 'EIl1te&n(Â.f\c; tl;11Yoiivrat, n).Ct:rrov Se EV PpaX'lYteltOl<; avalllJ.1vftlO'JCE1. 20.

IS

20

2S

2 1 . SIMPl., Phys .. , 1 44, 25 )Cai el 'ton 1,,111 BOlC& YÂ.ioXJ>Ot;, iIOEWt; âv 'ta 1tEpi 'tou EvO<; ov'tD<; E1tT) 'tou napjlEviool.l jlT)St 1tOAM ov'ta 'toiaSE 'toiC; u1tOjlvitJ.1aal ruxpaypa",aljll Sux 'tE 't1lV niO''tlv 'trov un' EjlOU AEYOjlEvWV 1Cai Sla 't1lV O'mXV1V 'tOU napJ!EvlliEiol.l O''lYtypCtjljla'te<;.

PHllOP., In Phys., 65, 23 Vit. «paoi SE: YEyp{Up9at au"toot (Aristotel) iaiat IJtlJllov 1tp0c; rilv napjlEviOOl.l S6I;av. 22. (PLUT.), Strom., 5 (Eus., P. E., 1 8, 5 D. 580) n. Se b 'EAEa'tlll;, t'taipoc; 8EVOfPaVOUC;, ăjla jlEv 1Cai "tIDV "tOU"tOU SO�IDV avre1t01Ttaa'tO, ătJ.a l)t 1Cai rilv i:vavtiav EVEXE4n1o"Ev o"tclcn.v. ai.SlOv jltv "tap "ta 1tâv 1Cal a1CiVll"tov ancxpaivE"tat [KUl) KU'ta 't"i\v 'trov 1tpayj.1lt'twv al-q9Elav· Eival "(ap ama 'jloUVOV jlOUVO"(EVEc; "tE .. Ct"(EVll'tOV' IB 8, 4). "(EVE01V Se 'trov 1Ca9' u1tolT)\'fI.V 'l'EuSfj S01COUV'tWV dvat. KUl "tac; ai0'9i]O'EtC; tKpcu..Ul t1C 'ti1c; alT)9Eiuc;. fP1lO'l Se O'tt El "tI. 1tapcX 'ta OV


PARMENIDES. VIATA ŞI ÎNVĂŢĂTURA

91

- - 1 46, 29 Dacă despre fiinţa unică zice că e ..asemenea massei bine rotunjite a sferei,. (B 8, 431 nu-i cazul să ne mirăm: 20.

forma poeticăll facesă folosească şi câte o imagine mitică. E poate

vreo deosebire intre a te exprimaastfel sau a vorbi ca Orfeu (fr. 70, 2 Kern1 de ..oul imaculat.? - MENANDER (mai curând GENETHL lOSI. 5

Rhet., I 2, 2 (c.§ntufI) despre natură, ca acele compuse de Parmeni­ des, Empedocles şi cei din preajma lor. (d. Emped., A 231 /bid., I 5, 2 (cântufI) de felul acesta avem atunci când, înălţând un imn lui Apollo, zicem de el că e Soarele şi vorbim de natura Soarelui; sau despre Hera, că e aerul, sau de Zeus că e dogoarea. Asemenea cânturi tin de stiinta naturii. De modul acesta de exprimare se slujesc � ale� �enides şi Empedocles... Căci Parmenides şi Empedocles răstălmăcesc, Platon aminteşte in câteva cuvinte.

2 1 . SIMP L . , Phys., 1 44, 25 De nu m-aş teme să apar pisălog, bucuros as reproduce, intre aceste insemnări, versurile nu prea nurneroas� ale lui Parmenides despre Fiinţa unică, atât pentru întărirea celor spuse de mine, căt şi pentru raritatea operei par­ menidieneZO.

10

15

Î N VĂ Ţ Ă T U R A [cf. fr. A l. 7. 81 PHllOP., In Phys., 65, 23 ViI. Se zice că acesta (AristoteD ar fi scris o carte despre doctrina lui Parmenides. 22. (pLUT.], 5trom., 5 (Eus., P. E., I 8, 5 D. 580) Parmenides elea­ tul, tovarăşal luiXenofanes, pe de o parte şi-a ins�it învăţăturile acestuia, pe de alta a susţinut şi o atitudine contrară. Arată, intr-adevăr, că, după adevărata fire a lucrurilor, Totul e veşnic şi ne�cat, ..Unu, singur existent. .. şi increal» (B 8, 4J şi că deveni­ rea ar fi de domeniul celor ce par a exista după o falsă credinţă. Exclude senzaţiile din domeniuladevărului. Pretinde că, dacă mai există ceva afară de fiinţă, nu poate fi fiinţă, şi că nefiinţa e cu

20

25


92

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

UmiPXE1, 'tOU'te 0\)1( eO"nv DV' 'to SE IlTt 8v EV 't'oî<; 0).,0\<; OiH� ECJ"Ttv. ou't'ro<; 01)V 'to 8v aYEVl'l"tOV cl.xoAEl1tEl' UrEl SE n)v riiv wU 1[U!cVOU KCt'tappuEV""ID; latpoc;l rEyovivcu. [din Theofr., Phys. Opin., ca mai jos, fr. 23, 28 şi urm.]. 5

10

1S

20

25

30

2 3 . HIPPOL. Ref. r 1 1 (0. 564 W. 1 6) (1) teat )'Q.p !Cat n. EV JlEV 'tO 1tâv ultO'Ci9E'tCtt aibt6v 'tE !Cal. a:ytvlltOV leal. O'CpCupo­ EWE4; 000' amOt; tK�iry(J)V -n1V 'tmv HOAAOOV Scx;av 1tÎJp '),i:'(oov leat yliv 't� "tOi> 1tav'tO<; itpxâc;. 'tilv �v 111V 6>.; uÂ.l1V 'to &t. ftUp ci:tt; al-tlOV Kal 1[010'\)V. 'tov KOOjlOV eCJlll cp9Ei.pEcr9at, (in SE 'tp01tO)1, OUIC E11tEV. (2) 6 o:'irtOI; SE E11tEV aUhov €lval. 'to nâv teat. ou 'YEVOJlEVOV Kal. acpatpoEtSt<; KO:l. Ojl010V. oil1e EXov SE 't01tOV tv ECtU't'Wl, leal cl.KlvT\,rov !Cai 1tE1tEpaa�vov. 24. ARISTOT., Metaph., A 5. 986 b 18 n. IlEV 'tcXp E01KE 'tou Ka-ra 'tOV 16yov heI(; ă1t'tE.a8cxt nJ.... b 27 n. ai: l-Lâ)J"ov j}",Emov EOUCe 1tOU ;U'YE1V. 1tCXp(x 'Yap 'to âv 'to Ili( âv OMEv �u:ov dVUl, el; CtVCt'Y'KllC; EV OLE'tUl dVUl 'to Bv 'Kal. ă"-Â.O oMtv . . . Ctva'YKa1;6IlEV� li' Ct1COAOu8eîv 'toî� qKlLVOlleV01� Kal. 't0 EV jl€v Ka'ta 'tOV A6'Yov, 1tÂ.eW SE: Ka'ta -citv ato&rjmv {moAajlj}Ct.vwv EiVU1, Soo 'tOO; ai'ticu; Kal. lioo � âpl,ac; mlÂw 't1.9ncr1, 8EPilOV K«I. 'Vu:x.p6v, olov 1t'Up Ka.1. 'Yfiv ;U'Ywv. 'tou'twv oE Ka.1o. ,uv tO Bv 'to 8Ep).loV 'tCt't'tEl, aa'tEpOV SE: Ka'ta 'to ).l1) 6v - r S. l 0 10a l 1tEp1. 't(Î)v oV"t(!)v,uv -citv W.:.,8EUlV EO'K61tOuv, 'ta o' ovm {nd:A.apov Eival 'ta a1.aEht'tCt ).l6vov.

25. - De caelo, r 1 . 298b 14 oi ,uv 'Yâp aimOv OArol; CtVEÎÂ.OV rtveOlV ICUI. fp90pCtv' oOOtv 'YQp O'U'tE 'Y1.'Yveo9a.1. cpamv OU1E cp8Eipecr8al 'tOOV OV'tCllv. aJ..'Ai:t J.l6vov Sontv iuJ.îv. otov oi xepl ME"-loo6v 'tE leal. napllEviollV, ou� Ei leal 'tă)"Âa ;U'YoUO't xaMiX;. aÂ'J.,: ou cpUO'tX� 'YE Mî vOJ.l1.aat At'YEtV' 'to rap dvat ă't'ta 'tOOV ov'trov artVT)'ta xat oÂror; ax1.V1l'ta llâÂÂ6v EO'tlV E'ttpoo; 'Kal 1tpo'tt� il 1% CP1JOl1Cftr; O1Ct'VE<IlI;.


PARM ENIDES. VIAŢA şI 1NVĂŢĂTURA

93

totul inexistentă. in felul acesta ajunge să proclame fiinţa ca in­ creată. Mai spune apoi că pământul ar fi luat naştere pe urma precipitării elementului dens

[din

Theofr., Phys. Opin.,

ca mai

jos,

ir. 23, 28 şi urm . l . 2 3 . HIPPOL., Ref, I 1 1 (0. 564

W.

1 6) ( 1 )

Doar şi Pannenides

5

afirmă despre 'fut că ar fi Unu, veşnic, nenăscut şi sCeric, fără să se abată de la părerea celor mulţi, potrivit căreia Cocul şi pământul sunt principiile a tot ce există, - pământui materie, iar focul cauză si agent. Mai zicea că lumea e sortită pieirii; n-a lămurit

insă in �e chip. (2) Tot el a spus că 'fulul e veşnic, increat, sCeric şi

10

omogen, -lipsilde spaţiu inlăunlru-i, - apoi nemişcat şi mărginit

24. ARISTOT., Meraph., A S.986 b 18 Parmenidespare să fi ajuns

la concepţia wtităţii potrivit raţiunii21 - b 2 7 . . . Parme�des pare a vorbi cu o viziune oarecwn mai limpede a lucrurilor. Intr-adevăr, pornind de la ideea că - In afara fiinţei - nefiinţa nu-i nimic, ajun- 15

ge să creadă in chip necesar că tiinţa e una şi altceva nimic ...

Constrâns să ţină insă seama de aparenţe şi să admită că unita­ tea există după raţiune, iarpluralitatea după datele simţurilor. e adus să susţină existenţa a două cauze şi a două principii, caldul şi recele, - cum s-ar zice focul şi pământul. Din acestea, caldul n 20 pune in rândul fiinţei,pe celălalt in rândul nefiinţei. - r 5 . 1 0 1 0 a

l

Aceştia căutau adevărul in privinţa celor existente, dar ca exis­ tente admiteau numai pe cele sensibile. 25.

-

De caelo, r 1 .298 b 1 4 Dintre ei, unii tăgăduiesc cu totul

naşterea şi pieirea; susţin, într-adevăr, că, din câte există, nimic 25 nu se naste si nimic nu piere, - ci nwnai ni se pare, - cwn fac

adepţii lui M�lissos şi ai lui Parmenides, care, şi de vorbesc cu rost în alte privinţe, n-o fac, trebuie să credem, ca naturalişti, de

vreme ce a pretinde că unele fiinţe ar fi nenăscute şi cu totul nem�cate ţine de o mentalitate alta decât a naturalistului şi 30


94

5

10

15

20

25

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

de gen. el corr. A 8. 325a 13 EIC IlEV ouv 'tOlYrrov 'trov )"6ymv U1tEp!36.V'tEC; 'ttlV alO"B1lGlv )Ca\. 1UXptMv'tEt; ainijv ehi; 'trot )..&y(rlt SEOV ct.1coAouBElV Ev leat ct1clvrl'tov 'to ftâv Etvai. cpa(ll lea\. ă1tElPOV EvlOt" 'tO rap Jttpar; 1tEpaivEtv âv ftpOt; 'tO KEvOv. oi �v ouv Ol>'tW<; lea\. Sux 't«mac; 't� ahia<; cme:qnlvav'to :ltEP\. 'tf\<; a).'f19dw;. E-t\ OE ERI. JlEv 'tmv ).oymv OOICEl 'tau'ta O'uJ..LPalvElv, bl SE '!tOv npaYI-.Ul:trov llavÎ.at napaftÂ:r,Gtov dvat 't0 lio1;cXl;E1V oU� (Philop. in acest punct 1 57, 27 J.U:llcpE'tat 'tcUc; 1tEPi. flapllEVUillV, o-n EvOlllaav Tilt jlEv Evap'YElat 'tmv npaYIlO:WV Jli( oe:iv OAml; 1tpO<1EXE1V, j.10VT\\ OE 'ti\t 'tmv )Jyyrov O:lCoA,auBta1.).

26. PLATON, Theael., 1 8 1 A Eav oE oi 'tOU o)..ou O''taOUMm ixÂ.'fl9EO"'tEpa At)'E\V OOKOOot, <pE�6JlE8a nap' amoi>!; cut' au 'tmv 'ta a1Clvrrta 1C1VO'l>V'tOOV. SEXT. adv. malh. X 46 1.1:" dvat oe (se. titv K1VT\O'lV1 oi fttp1. nap).uoviSllV ICCX\ MeAtO'O'ov. o� 6 'Apu:rto'teÂl1� (intr-unul din dialogii săi, referindu-se la pasajul abia citat din <lTheaitetos»] 'O''taauM� 'te. xat aqn)(Ji1Co�' KEXÂl1xe.v, O''tClO'U1>'t� J.ltv an6 tfjI; O''taO'e.�, WpOO\leou.; 6E Cl'tl clpx1l lelvi1O'e� EO''ttV it !puO'�, iiv ave.Uov cp6:J.leVOl J.lTt6tv leIve.îaaCtl.

27. ARISTOT., Phys., r 6. 207a 9 Ol:l't(O rCxp 6p11;6Jle.8a 't0 lSÂOv, ou JlT)Otv ăn.e.a'tlv owv ăv9pronov oÂOv ii let.Pm't6v. <OOne.p lie. 't0 Kaa' EleClertOV 01YtW Kai 't0 KUPleot; otov 't0 oÂov ou J.lTt6tv €O''ttv e;w' ou 6' EO''tiv cXnooola E�W. ou ltâv O 'tI âv <X1t1\t. oÂov 6t Kat 'teUIOv ii 'to amo 1tCtJl1t(XV ii ailve.rru� 't1lV !pOO'lV Ea't\v. -reÂe.tOV li' o-Mtv Jli( ElOV -rtÂoc;' 't0 6t 'tEÂ.O; 1ttpcu;. 610 �Â'tlOV oi:rrriov ITaPJ.1Evl611V MeÂi.aaou


PAR M E N I D E S . VIAŢA ŞI fNVĂŢĂTURA

anterioară ei. De gen. el corr., A 8.325 a 1 3 Pomind de la un fel dejudecată ce nu ţine seamă de senzaţie .şi o dispreţuieşte, cu convingerea că cea care trebuie urmată e raţiunea, unii (61osofi) susţin că Totul e Unu, nemişcat şi nemărginit, - pentru că o margine s-ar mărgini cu vidul In felul acesta, şi pentru astfel de consideraţii, s-au exprimat unii despre adevăr. Şi, nici vorbă, potrivit desfăşurării raţionamentului, lucrurile arputea părea aşa; ţinând însă seamă de lucruri, a crede astfel e aproape o nebunie. (Philop. În acest punct, 1 57, 27: ..mustră pe adepţii lui Parmenides, pentru că socoteau că nu trebuie ţinută seamă câtuşi de puţin de evidenţa lucrurilor, ci numai de înlănţuirea argumentelor»). 26. PLATON, Theaer., 1 8 1 A Iar de ni se va pârea că e mai muIt adevăr in spusele celor pentru care Totul stă în loc, vom trece de partea lor, părăsind pe cei ce pWl in mi�are până şi lucrurile nemişcate. SEXT., Adv. math., X 46 Pretind că nu există �care) adepţii lui Pannenides �i ai lui Melissos, pe care Aristotel [intr-unul din dialogii s3i, referindu-se la pasajul abia citat din .Theaitetos.] ii numeste o..taalCl:rta� si a((luo'lk:o�: a't'aa1ci:J't'a� de la a't'a.a1� (ocoprh-e in loc»), i.upuai1Co� de la faptul că inceputul mişcării e natura «((1001«;), impotriva căreia s-au ridicat pretinzând că nimic nu se �că. 27. ARISTOT., Phys., III 6, 207 a 9 într-adevăr, asa se defineste totul: ceva din care nimic nu lips�te, cum ar fi u� om intreg s'au o ladă întreagă. Şi anume atât când e vorba de obiecte particulare, cât �i în înţelesul absolut al cuvintului: acel ..tot,., bunăoară, în afară de care nu există nimic; căci lucrul din care ceva există de sine stătător nu-i tot, orice ar fi acest ceva. 0cT01», iarăş� şi «com­ plet. sunt ori unul şi acelaşi lucru, ori foarte apropiate ca înţeles. Într-adevăr, nimic nu-i complet, ce nu-i sfârţ;it; iar sfârşit ÎI1Semnează margine. Iată de ce trebuie să credem că Pannenides a grăit mai bine decât Melissos: pentru acesta nemărginitul e una

95

5

10

IS

20

25

30


96

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

eiPllK€:vCU' 6 �ev rap 10 O:1ttlPOV 0).0\1 'PllO'lV, 6 Se 'to 0),,0\1 1tE1t€pQv9cn 'j.lEO'O'ogev laOltuA.tc;' [B 8, 44).

5

10

15

20

2S

30

28. SIMPL, Phys., 1 1 5, 1 1 'tOV napJ.1EviSou ),6"(0\1. ooe; 6 'AÂi�avop� ia'topel. o J.1f:V 9e.6<ppaO"to<; O\l'tWC; ElC'Cl.ge'tCt\ Ev 't6h npID'trot 'ti\!; �OO'uc% i(J'topi� [Phys. Op. 7. D. 463) ''tO MpCt 'tO âv o\n( 5v' 't0 oi»( 0\1 ouatv' €v ăpcx '(o ov', EOO11J.Loc; &E O\)� ''tO mxpeX 'to Bv OUl\: OV. w.Âa Kal. Ilovax� Atyetat 1:0 oV' EV ăpa 't0 0\1', 1:01>1:0 Se ei J.1€:v aH,axou nou î'Eypwpev OU� O'� Eul)l1J.10C;, ou", €Xm AtYEW' EV Se 'toic; �OOlKOî<; [fr. 11 Sp,l 1tEPI. napj.LeviSou 'taOE ypacpn. tl; wv 1000<; O'UV<XYUYElV tO eipllllEvOV SUVUtDV' 'n. Se ou cpaivE'tCtl S,EUCVUElV O'tl EV 'ro 0\1, oulie el 11.<; «\)1:&1. a\)yxwpi)O'e.t.e llovaX� Atyeo9a.t 'to 0\1, Ei Il'" 'to Ev 1&1 'ti lCanrropoUiJ.EVOv EKCt.O"tOU W01tEP 'tfuv av9p6mCl)v 6 ăvQpo)1toC;. Ko:i CtXOOtBOJ.lEVO)v 1&\1 ).oywv Jeaa' h:aO''tov EvUXCqX;El 6 'tou ăvto<; ).,oyo<; Ev ăruxc:nv de; Kat o au� w<f1tEp Kat 6 'tou �c1ll0U Ev 'tOle; �ci)lo1.<;. cOoltEP SE Ei xCtvta EtTJ 'ta ov'ta KaMX Kat llT]8tv dTJ AafielV â OUK EO'tl KaAov, KaAa IJ.Ev Ecnal mlvta. ou J.1itv Ev ye 'to KaAaV âX)..r:t. 1toUir. ('to j.1tv yap xpWj.La KaAOV EO'tal 'to SE Eltt'titSEUj.La 'ta SE O'tWi!HOU), o\rrro Sit Kat ona j.LEv 1CCtvta EO'tUl. aA).,' oux Ev OOOE 'ta au't6' l'tEPOV J.lEV yap 'ta oocop. w..Â.O OE 'ta 1tUp. napj.LEVlSOU J.lEV ouv <OUK av> â:yaogelTJ 'tl<; aVcU;101tlO'tOl<; aKOÂO­ ueftoaV'to<; Â6yOl<; leai {nu) 't01.0U'trov a1Ca'!1l9tvto<;. a O\)1tCO 't&te OlE.OwpEl'tO (OlrrE yi:t.p -ro 1COÂÂ.aX&<; i1E:yev OooEi.<;. CtJJ...iJ. nÂa'trov tcp6)'t0<; 't0 01.000V eioirraYEv, ome -ro leaO' aino leai lea'ta cruJ.lPeIlTJleCx;)· qKXlVE'tai 'tE. una 'tOlnroV oW\jIeuo9i1va1.. 'tama OE tK 'tWV Â6yrov Kal. Ele 'tWV av'tlÂ.OytWV Eeecopfj9r( ",ai 'ta ouUoyil;eo9at· ou yap OUVE.Xcopel'to, el J.lit tpalV01.'tO avuYlealov. oi oe 1Cp6'tepov ava1CooE.tlC'tCO<; âltEtpai.voV'to'.


PARM ENIDES. VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA

97

cu totul, pentru celălalt totul e mărginit, ..deopotrivă cumpănit faţă de mijloc» I B

8, 441.

2 8 . S I M P l . , Phys . ,

1 1 5, 11

După spusa lui Alexandru,

raţionamentul lui Pannenides e redat de Theofrast în această

formă, in cea dintăi carte a Istoriei naturale I Phys. op., 7 D. 483):

5

�ce-iafară de fiinţă e nefIinţă; nefiinţa nu e nimic, fiinţa e daruna»; iar de Eudemos: ..ce-i afară de fiinţă e nefiinţă, despre fiinţă se vorbeşte la singular, fiinţa e dar Ma,.. Dacă Eudemos a scris lu­ cru1acesta lămurit in �un alt loc, o-aş putea spune; În Fizică Ifr.

1 1 Sp.1 scrie însă despre Parmenides cele ce urmează, din care ar

10

fi poate cu putinţă să se scoată formula amintită: «Parmenides nu pare a fi dovedit că fiinţa e una, - chiar admiţând cu el că des­ pre fiinţă se vorbeşte la singular, - ci numai că unic e ceea ce se spune despre fiece lucru sub raportul naturii lui: bunăoară, in cazul oamenilor, omul. Astfel, dacă am considera predicatul fie- l S

cArui lucru in parte, am găsi că una şi aceealili e in toate ideea fiinţei, � cum, laanirnale, una �i a�i e ideea de animal. După cum, prin urmare, dacă toate fiinţele ar fi frumoase �i nu s·ar găsi nimic care să nu fie frumos, s·ar chema că frumoase sunt toate, dar nu �i că frumosul e unu, ci multiplu (putând fi. frumoasă 20 o culoare, o deprindere sau orice altceva), tot astrel despre lucru· riie toate se va putea spune că au fiinţă, dar nu una �i ace�i fiinţă: căci una e apa �i alta e focul. Că Parmenides a urmat un raţionament nevrednic de crezare �i s·a lăsat amăgit de el, nime-ni nu trebuie să se mire, câtă vreme lucrurile acestea nu erau 2S bine lămurite (nu se ajunsese să se vorbească de pluralitate, Platon fiind cel dintâi care a introdus ideea dualităţii, - nici de esenţă. nici de accident): tocmai ceea ce pare să·I fi indus in era· are. Asemenea probleme, ca �i arta raţionamentului, au ajuns a fi gândite teoretic abia după multe afirmaţii �i contraziceri: nime· 30 ni, intr·adevăr, n·ar mai fi admis ceva care, logic, nu i s·ar fi părut necesar. Cei vechi, in schimb, afirmau fără să �i dovedească».


98

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

A�T" 1 24, 1 (0. 320) n. leal. MEÂ.tO"a� aviltpouv 'YEvEO"lV leal. «p90pav Sul. 't0 VOj.LU;ELV 'to ltâv cudvrrtOv. 29.

30. AMMON., Dt! interpr., p. 1 33, 16 Busse ltp6l'tQV �v rap, chc; 6 T'tJ.1aux; [p. 27 CI Ty.tro; ESi.Oru;E K«1. airtb<; {} 'ApunO't€)..1lC;

5

10

9EOAoYWV Ct:JtO<p<llVUQ1. Kal 1fpO 'tOil"tlOV 6 n., oUx 6 napO; nMtWVl J.16vov Ip. 1 3 7 AI. ăJ..J.i:t lcal o tv 'tO� obcEl.ou; E1tEOlV. OOOEV ton mxpel. 'teic; 9EOîC; OlrtE ltapd.llÂ:08Or; DU'tE �:UOV, El lE 'tOU'tIDV IlEv fxcnEpov OUlC ov, 'to Jlf:v cincE'!l 'to SE o\mw, leal 'to �v �maEj3Â.TJ.ICOc; 'to � 1ttf9u.roc; JlE'tapau.eLV, 'ta SE 'totai:l'ta 'tOtC; o� ouat leal JlE'tatJo).i1v oU5t Ka'!' E:1tLVOtaV EftlSEXOjlEVOU; 1tp00"apj.lo't'tE:lV CtJLTtxavov. 31. AET., [ 7, 26 (O. 303) n. 'ta alCLV1ltOV Ka1. 1tE1tEpaO'tJivov aqxllpoElStc; [se. 9EOV EivatJ.

15

32. - I 25, 3 (O. 3 2 l l n. Kat 8,1l1J.6KPl'tOC; HCtVta lea'!' â,vaYKllV' n;v au'tllv OE dvat Elj.lapj..liV11v leal. Si.1CTIV tenl. 7tpOV01.av leul. teOOI..l.02tOl,DV. 33. C lEM., PrOlr., 5, 64 (1 49, 2 SI.) IT. oi: 6 'EÂE:a:tTl; eroi><; Ei<J1fYtlaa'to nî.lp leat rflv.

20

25

34. PLUl., Adv.Colot., 1 3, p. 1 1 1 40 6 O· [Pannenide8] avalpet JlEv OUOE't"EpaV !.pualv [se. 'toov vOT]'tmv Kal. ool;aa'tmv), ha­ 'tEpat O· ânoot8oix; "to 1tpOaltJCov ei.; JlEv rilv 'tou Ev6; Kal oV"to<; iOEav 'tL9E't"a1. 'tO VOT]"t6V, OV JlEv ro; ltUitov Kat ătp9ap­ "tov, EV o' OJlot.&nrn npOc; amo leal "tmt Jli18txeG9at Ota.cpopâv itpoaaropeuaac;. Ei� OE "t1\v ă"tanov Kat fPePOJlEvT]V "to aia9T]"t6v, WV Kal. Kpt'tTptOV i.&:îv l<mv 'igJ.t.v . . . -ij"top' [8 1 , 29) "tou VOT]"tou Kat Ka"ta "tama EXOV'tDl; tiloaimo<; cl.m:ojUvov 'ilo.! ... cUTJ9itt;' [8 1 , 30[ Ota 'to 1tCXvt08a1tOO; JlE't"o.Po� Kai. .a&!] mi "WI1� SEXOj!tVOt; 6�Il.Etv op«r�aaL SlMPl.,


PAR M E N I D E S . VIAŢA ŞI iNVĂŢĂTURA

99

29. AET., t 24, 1 (O. 320) Parmenides �i Melissos suprimau n�terea �i pieirea, întrucât credeau că totul e nemi�cat 30. AMMON., De interpr., p. 1 33, 1 6 Busse. în primul rând, a�a cum ne-a invăţat Timaios [p. 27 CI �i cum arată �i Aristotel, vor­ bind de divinitate22, iar inaintea tuturor Parmenides, - nu numai al lui Platon Ip. 1 3 7 Al, dar �i acel al propriilor sale versuri, - nu există pentru zei trecut �i viitor, de vreme ce nici unul din acestea n-are fiinţă (unul nu mai e, altul nu-iincă; unul e schimbare săvâr­ �ită, altul, ce va să vie): ceea ce face că asemenea concepte nu se potrivesc celor ce există cu adevărat �i nu admit nici măcar ideea unei schirnbări23•

5

10

3 1 . AET., I 7, 26 (O. 303) Parmenides zice că sfera nemi�cată �i mărginită [e divinitatea). 32. - [ 25, 3 (O. 3 2 1 ) Pannenides �i Democrit fac să decurgă totul potrivit necesităţii: aceasta e pentru ei �i soartă �i dreptate �i providenţă. � făcătoare a Universu1w.

15

33. CLEM., Protr., 5. 64 (1 49, 2 Sl.) Parmenides eleatul a intro­ dus ca zei focul �i pământul. 34. PLUT., Adv. Colot., 13 , p. 1 1 1 4 O Acesta (Pannenides] nu tăgăduie�te" nici una din cele două naturi [a lucrurilor inteligibile şi a celorpărelniceJ, ci, dând fiecăreia ce i se cuvine, pune inte. ligibilul in ideea unităţii �i a fii nţei <fiinţă, intrucAt ve�nică �i nepieritoare; una, din pricina identităţii cu sine �i pentru că nu suferă variaţii), iar sensibilu1 în aceea a dezordinii �i a mi�cării. Un criteriu al adevărului acestora se poate vedea în versul: «nezdruncinatul suflet al binerotunjitului Adevăr.. IB 1 , 291, care prive�te inteligibilul �i, totodată, şi «părelile muritorilor, in care nu-i credinţă. adevărată.. [8 1 , 301, din pricina atingerii cu lucruri ce încearcă tot soiul de schimbări, de suferinţi şi de nepotriviri.

20

25


100

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

Phys., 39, 1 0 o�aa'tov OUV KaÎ. eutCX'tT1Â.OV 'toutev KaÂ.eî tOV "Aoyov oux ilie; ljIE'Uoil Ct1tAOO<;. a),,),' 00<; ano 'tfi� VOl\'tiî<; aÂT\9ElW; dC; 't0 <palV6IlEVOV leal OOKOUV 'to aia9TJ'tov E1C1tf:1t'tcmc6'ta. SIMPL., Phys" p. 25, 15 !Cal 't&v 1tE1tepaO'lJ.tv� 5 [se. &px� AEyovtrovl oi �.ev 000, <i>t; n. €v 'teic; 'RpOI; 8&;av, 1tUP Kal rllv Tl llâAAOV <proc; KaÎ. O'1c6t�.

10

15

20

25

35. ARISTOT., De gen. et corr., B 3. 330 b 13 oi O· EU9i>c; 000 ftOLOUV'tE<; wemEp n. TtUP leal "(fiv, 'ta llE1'a�;u jJ.E.lYIlU't(X 1tOLOUOt 'tOll'tWV OlOV cUpa Kai u&op. 8 9. 336a 3 €:1teloit rap 1tE<p'U'KEV. <il<; <p(Xell. 'tO IJ.tv gepl-l0v OlU1CpivE1V 'tO Sf: 'V'UXpOv cruvlCHavCll Kal ttilv ăÂAeJlV h:acrtov 't0 jlEV 1tOt.€îv 'tO St mXO'XE1V, Ele 'tou'twv Uyoool lCal lha 'tOUtrov &'nav't(X 't&:Â.Âa yiyve.ageu 1(01 q>&eiPE09at. CIC. Ac. II 37, 1 1 8 P.ignemqui moveat. termm quae ab eojormet:ur. [după Theofr., Phys. op.: ci. A 231.

36. AET. II I , 2 (O. 327) n., MiAtOOOl; .. . Eva 'tov le6cJ�ov. 4, 1 1 (O. 332) SEvO<pO.Vll<;. n .• MEA.taao<; aYEVll'tov iCal aiotov leai. ă(j)9aptov 'tov le6a�ov. 37. - 11 7, 1 (0. 335 ef. B 1 2) n. O'tE:cpCt.va<; dvat 1rept1tE1tÂt:y­ jliva<;, E1t<XÂÂry.ou<;. ri)v �v Ele 'tou apct.1.ou. ri)v oE EiC 'tou ltllleVOU' IlllC'tOO; SE ăAÂCl<; Ele qKO'tO<; leal. ole6'tO"U<; IlE'ta;U 'tou't<Ov. leal 'to 1reptixov li! roiaa<; 'tE1.Xo"u<; libC"llv O'tEPEOV i>1tapX€tv, ixp' un 1tlJp6X"if\<; O'tEqxiVll, leal 'to IlEOal.'ta'tov mxa&v a'te:pt.6v, <l>fp'&t> ltaÂtv nUpOOOTt<; (se. o'tEcpclVfll . 't6iv OE olllJ-lltY&v 'tftV IJ-Eaat'ta'tf\V iutaaat<; <apxllv> 'tE leal <ahiav> iCtvftm:.� ml "yEvt:ae:mc; UnitpxEtv, 1\vnva leal &ti­ IJ-ova Kuj3e:Pv11't1.V (ef. B 1 2, 3) leUl leÂl1l00UXOV 18 1, 1 4] E1tOVO­ IJ-Cd;Et âl.ICTIV 'tE leUl 'AvU"yICTIV 18 8, 30j 1 0, 6]. Kal Tii<; IlEV ril<; a1t6KptOtV e:ival 'tov Cttpa oux "t1\v �tatotEpav auTii<; t�a't­ IJ-ta9tv'ta 1tiÂf\atv, 'tOU SE :n:upb<; avaltvoiw 'tov nÂ\OV leUl


PARMENIDES. VIAŢA ŞI INVĂ ŢĂ TURA SIMPL, Phys" 39, 10 Raţionamentul acesta II numeşte «părelnic» şi «înşeIătol'», ca unul ce n-ar fi cu totul mincinos, ci numai căzut din domeniul adevărului inteligibil in acel al sensibilului, aparent �i supus părerii. SIMPL., Phys., 25, 1 5 Din cei ce socot că [elemen­ tele] ar fi mărginite la număr, unii pomenesc două, ca Parmenides, când vorbeşte despre părere: focul � pământul sau, mai bine zis, lumina şi întunericul. 35. ARISTOT" De 8en. et. ca"., B 3.330 b 1 3 Cei ce nu se sfiesc să susţină existenţa a două principii, ca Parmenides focul şi pA­ mântui, consideră elementele intermediare ca amestecuri ale acestora, cum ar fi aerul şi apa. - B 9.336 a 3 De vreme ce, aşa cum pretind ei, caldul are darul să despartă şi recele să uneas­ CăM, iar din celelalte unul e activ şi altul pasiv, ajung să afirme că din acestea şi prin acestea se nasc şi pier toate celelalte. Cle., AC.ld., II 37, 1 1 8 Pentru Parmenides, focul determină mişcarea, iar pământul e creat de el. . . [dupa Theofr., Phys. op.: ef. A 23).

101

5

10

15

36. AEr., 1[ 1 , 2 (O. 327) Parmenides �i Melissos pretind că Universul e unul - 4, 1 1 (O. 332) Xenofanes, Parmenides, Melis­ sos susţin că Universul e nenăscut, ve�nic şi nepieritor. 37_ - 11 7, 1 (0. 335; ef. B 1 2 ) Parmenides zice că ar exista coroane2S concentrice dispuse alternativ, una de element rar, alta de element des; printre ele26, altele formate dintr-un amestec de lumină �i intuneric. Ceea ce le cuprinde pe toate, in chip de zid, e solid, având dedesubt o coroană de foc. Dintre cununile făcute din amestec, cea mai din mijloc e pentru toate <inceputul> �i < cauza27> miscArii si a nasterii: de aceea o si cheamă «divinitate ' ('ânnuitoare.. [�f. B l i. 3) �i :păstrătoare a cheilor» IB 1 , 1 41. Drep­ l.ate� Necesitate IB 8, 30; 1 0, 61. Mai spune căaerul arfi o secreţie a Pământului, emanati din pricina unei apăsiri mai puternice decât el, şi că Soarele şi Calea Laptelui ar fi. exhalaţii ale focului

20

2S

30


FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

102

5

10

15

'tOV 'Ya�iav lef. B 11, 21 ri'KÂ.oV. O'UJ.lJ.lIYll S' t� CtI.1<POlV Eiv<Xt ri)v od:t,V11V, 'toi> 'r' Cri� Kal. 'tou JtUp�. 1Ce.pt(nixV't� 5' aV(01'Ct't(l) n:a\"twv 'toi) ai9tpot; im' a'irr6h ta 1tuproBec; U1tO'tCtrii.vC1t 'roua' omp KElC).,'I\KCtjlEV oupav6v, ucp' on ilS" 'ta nepi)'EICt. CIC., De nal. deor., 1 1 1 , 28namP. quidemcommenti­ cium quiddam: COTonae simile ejficit (O''tecpaV1lV appellaO, conti­ nentem ardorum <et> lucisorbemqui cingitcoelum, quemappellot deum; in quo neque figuram divinam neque sensum quisquam suspicari potest, multaque eiusdem <modi> monstTa: quippe qui BeUum. qui Discordiam, qui Cupiditatem [6 1 3] ceteraque generis eiusdem ad deum revocat, quae veI morbo veI somno veI oblivione veI vetustate delentur; eademque de sidenbus, quae reprehensa. in alia iam in hoc omittantur.

38. AtT. II 1 1 , 4 (D. 340) n., 'HpâKÂ.El't'�. 1:'tp6:tcov, Zlivwv 1tUptVOV etvCtt 'tOV oupavav. 39.

- 11 1 l, 8 (O. 342) n. Ka1 'Hp{:td.El'tO<; mÂiI}la'tCt nupO<;

ta ăa-tpa.

20

25

40. ANONYM. BYZANT" ed. Treu p. 52, 1 9 l1sag. in Arat., 11 1 4 p. 3 1 8, 15 Maassl Kat 'tIDV JlEv Ct1tÂ.avOOv 'tmv aUv 'trot 1tav't\ ltEptayoJ-tivmv 'ta I-lEv CtJCa'tov6l-laO''ta iuJ.i:v JCai CtltEpi).:rpt'ta, chr; JCal IT. 6 <puO'tJC� ElPT)JCE. 'ta Se JCa'toov0l-laO'Ile.vu ec:ot; EJC'tOU IlEYE90u� xD•.ul. dO't JCa'ta 'tov "Apct.'tov. 40a. AET. 11 1 5, 4 (D. 345) IT. 1tpW'tov I-ltv 'tCx't'tEt 'tov 'E&tOV, 'tov airtov se VOl-ll'0IJ.€VOV im' airtou JCal "EO'ltEpov, €v 'tOOl aieEpl· lJ.Ee' OV 'tov iîÂtov, V<p' <01 'tO� Ev UOl 1lUpOOl)El ((O''tE· pa�, 01tEP oiJpavov JCaÂEÎ IB 1 0, 5). DIOG. LAERT., VIII 1 4 (Pythagoras) 1tpIiYr6v 'tE "EO'ltEpov JCal 4t<oo<p6pov 'tov airtov ElltElV, � <PT)O'l ITO:PIlEVÎ.6T)�. lef. A 1 §23).


PAR M E N I D E S . VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

IB 1 1 , 21. La rindul ei, Luna e un amestec al acestor două elemente, aerul .şi focul. Dedesubtul eterului, care ocupă locul cel mai înall, e aşezată regiunea de foc căreia i s-a zis ..cer..; sub aceasta, ceea ce împresoară Pământul. Cle., De nat. deor., r 1 1 , 28 . . . harem Parmenides, ceva pe de-a-ntregul născocit: un brâu de foc asemenea unei cununi (îi şi zice crt'EtptiVTJ> şi un cerc de lumină ce încinge cerul, căruia ii dă numele de '<zeu., închipuire in care nu se poate descoperi nici vreun chip divin, nici vreo noimă. Apoi alte multe asemenea ciudătenii, ca unul pentru care Războiul, Dihonia, Dragostea [B 1 3] � altele de acelaşi soi au ceva comun cu divinitatea, - porniri pe care le şterg fie boala, fie somnul, fie uitarea, fie vremea. Observaţii de acelaşi fel ar fi de făcut şi de­ spre stele; cum insă asemenea critici am mai ridicat in legătură cu alt filosof, le las acum la o parte. 38. AET., 11 1 1 , 4 (D. 340) Parmenides, Heraclit, Straton si ' Zenon spun că cerul ar fi. de foc.

100

5

10

15

39. - II 1 3, 8 (D. 342) Pannenides �i Heraclit spun că stelele ar fi [masse de] foc condensal

40. ANONYM. BYZANT., ed. Treu p. 52, 19 [fsa8. in Arat., II 1 4, p. J 1 8, 1 5 Maassl Dintre stelele fixe, ce se învârtesc cu tot Universu� unele. cum a spus �i Parmenides naturalistul, n-au nume �i nici nu pot fi cunoscute de noi; cele ce au nume, până la mărimea a şasea28, sunt in număr de o mie, după Aratos. 4Oa. AET., Il 1 5, 4 (D. 345) în eter, Parmenides situează în pri­ mul rând Luceafărul de dimineaţă CHeoios), care pentru el e tot una cu Luceafărul de seară CHesperos): peurmăSoarele, sub care situează stelele, în zona de foc pe care o numeşte cer [ B 1 0, 5J DIOG. lAERT., VIII 1 4 Cum spune Parmenides, (Pythagoras) a fost cel dintâi care a susţinut că Luceafărul de seară şi Luceafărul de dimineaţă Swtt unul �i aceJaşi [do A 1 §23].

20

25

30


FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

104

AEr., II 20, 8 (o. 349) fI. '\Cat MTJ'tp6Swpo<; 1tUP1VO� {rStapXEw tOV �Â.10V. 41.

5

10

42. - II 25, 3 (O. 356) n. nupi:vTtv (se. dval tftV GEA:f(VTlvl. 26, 2 (O. 357) n. iOl1V t&1 ftA.w:n (se. Eivat tftV aeA;rrvTlv l' '\Cal. rap cm' aUToi> qKOtiCe'tUl.. 28, 5 (O. 358) eaA:ij<; npGrtoc; EqrIl ux6 tOU itAio" q:t(Oti;ea9ctl. nu9ay�, fIapJl. 0 . 0 OJ.1oi.co<;. [Cl. B 2 1 1 . 43. - II 20, B a ( O . 349) n . tov i}ALOv Kal. 'C1) v ae).:ftVTIv Ex tOU )'o.Ao.1;io1> KUlCAo'\) Cl1t01Cpl9ilval. 'tov 1J.€.v iuto 'to'\) apalo'tepou Jliyj.u:x:tO<; 1) 81) gepjlov. 1ftV Se cma 'tou 1tUKvOtepou fute.p 'VUXpOv. 43a. - 111 1 , 4 (o. 365.) [1, 'rO 'tOU 1tUKVOU Kai 'tou Ccpal.OU j.1îYJlu yaÂflK't0E10E<; Ct.n:o'tEA.EaUl xpWf.La. 44.

OlOG. lAERT., VIII 48 (Pythagorasl l:i'A"A.â JlTtV leal 'tov

IS oUpa.vOv np&'tov ovo�O'al KOOjlOV leal. 'rilv rfIv O''tPOYYUATJV,

20

25

30

� OE eEC)(ppaenoc; IPhys. Op. 1 7] napJlEVlOllV, 001; Se Zi(VW'\i 'HO'IOOov. ICf. A T , supra, p. 781 A�T., 111 1 5, 7 (O. 380) n.• ATlJ.L6ICPlWC; �ux 't0 ltav'taX69EV i:oov CupE.G'tiOOav [ritv "(Tlvl IJ.EVElV bd Tiic; lGOppolttoo; OUIC EXO\lOaV ahtav �l' ftv �EUPO J.1â)J..ov il EICElOE PE'I"ELEV ăv' �lâ '['DU'tO IJ.OVOV J.LEV ICp®atVEaea.l, lJ." ICtVEîcr9a.l �E. ANATOL, p. 30 Heib. npOt; 'tOU'tD� eÂ.€"(ov (pytha. goricii) 1tEpl. 't0 jlEGOV 'ttilv 'tEOGâpwV G'rolXE\mV ICEÎcr9a.t nva eva�lICov �l(l1t\lpoV K�OV, OU 't'J\V IlEGCrtT\'ta 'ti\<; eEGE<OC; Kai. "OJ.1'flPOV Ei8EVat M:"(OV'ta ''tOOGOV eVEpEf 'At8ao OGOV oupav6c; ten' anO "(aÎ1\C;' [II" VIII 1 6[, tO\ICaol �E Ku'tâ "lE 'tOU'to Ka'tT\KOAou&nKEval 'tOlC; n\l8a"(OplKO� oI 'tE 1tEpi 'Ejl1tE8oKÂia Kal. nCXPJ.1Evi.�T\V KUt oXEMv oi 1tulmol 't&\! 1tW..al oocpti)v, cpclJ.1EVOl 't'J\v J.10vablK"llV (j)Uow 'Eo'tl.w; 'tp61tO\! €v J.1!oml i�pooEkll Kut oux 'to io6ppo1tov (j)UAelGCJElV 't'J\\! aimiv E6pav [ef. THEOL ARITHM., p. 6 De Falca[,


PARM E NID E S . VIAŢA ŞI iNVĂŢĂTURA 41.

105

MT., II 20, 8 (O. 349) Parmenides şi Metrodoros zic că

Soarele ar fi. de foc. 42. - II 25, 3 (O. 356) Parmenides zice că <Luna ar fi) de foc. - 26, 2 (O. 357) Parmenides zice că (Luna) e egală cu Soarele şi Iwninată de e129• - 28, 5 (O. 358) Thales cel dintâi a spus că (Luna) e luminati de Soare. La fel Pythagoras şi Pannenides [ef. B 2 1 1 .

5

43. - II 20, 8 a (O. 349) Pannenides sus�ne că Soarele şi Luna s-ar fi desprins din Calea Laptelui: unul din amestecul mai rar, care e caldut, cealaltă dintr-un amestec mai des, recele.

43a. - 111 1 , 4 (O. 365) După Parmenides, amestecul desuIui 10 cu rarul ar da o culoare asemenea laptelui.

44. OlOG. LAERT., VIII 48 (Pythagoras> a fost şi cel ce a dat mai intâi cerului numele de cosmos si a sustinut că Pământul e ro· tund30; după Theofrast Whys. op: 1 71 . m�ritul acesta ar fi al lui Pannenides; după Zenon, al lui Hesiod [eL fr. A 1, supra, p. 791. l S AET., 111 15, 7 (O. 380) Parmenides �i Democrit spun că Pământul ­ depărtat, cum e, din toate părţile in aceea�i măsură - rămâne in echilibru, neavind motiv să se plece intr-o parte mai mult decât în alta; aceasta e �i pricina pentru care se clatină, dar nu se mi�că din 10& 1. ANATOl., p. 30 Heib. în plus, mai afirmau (pytagoriciD 20 că. în mijlocul celorpalru elemente s-ar găsi, izolat, un cub de foc, a cărui a�ezare centrală pare a o fi cunoscut �i Homer, când zice: "atât de departe sub Hades, cat e cerul de pământ» [1/., VIII 1 6). în privinţa aceasta, de părerea pytagorici1or par să fi fost �i adepţii lui Empedocles l[Ii ai lui Parmenides, şi cei mai mulţi din înţelepţii 25 vechi, când susţin că natura monadică ar fi a�ezată in mijloc, ca vatra intr-o casă, �i că-şi păstrează locul mulţumită echilibrului

Id. THEOL. ARITHM., p. 6 De Falca).


FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

106

STRABO, I 94 CJlT\ol 61\ 6 nooE1Sci:tvlO<; ti\c; Ei� 1t€V'tE smvar; StatPEOEWC; apXT\yov YEvEcr9at napIlEvi.S1'\V, al),,' EKElVOV JlEv O"XEli6V 'tI SlltAaaiav (mocpai.VElv 'to TCÂ.Ct'tOC; 't1Îv StaKEKau)JiVllv ltilc; 1J.E'tru;i> 'trov 'tpoxtlC&VI umpltbt'toooav E1Ca't'Eprov 'tIDV 't'poltllC&V de; 'to ElC'tOc; )Cat. np6<; 'taic; E'l:l1cpa't01.r;. eL ACHlll., Isag.• 31 (67, 27 Maass). MT. III 1 1 , 4 (o. 377a 8) [1. np6noc; âQ)(bptOE Tf\c; -rft<;; 'to� Ob::OUjlEV01.>l; 't61tO� unO 'tatc; SUO"l l;rovatO; taic; tpo1tucaîc;. 44a.

5

10

45. MACROB., Somn. Scip., 1 14, 20 Parmenides er terTa et igne lse. animam essel . M.T. IV 3 , 4 (O. 388) n. Se: leal "I1t1tCXO'oc; 1tUp<OOl1. - IV 5, 5 (O. 391) n. Ev ăÂml tiin 8IDpa1Cl 't0 Tt1EIlOVl1c6v. - IV 5, 1 2 (O. 392) IT. leal. 'Ej.l1tESoJCÂ:f\C; lCal .1.TlJl<)}cp1.'t"oc; 'tau'tov vouv Kat. 'VUX:ftv. 1(0.9' OUC; oUh av elTJ. I;&LOV ă"J..oyov KllPi.�.

46. THEOPHR., De sensu, 1 urm. (O. 499) 1tEpi 6' ai<J6tjaEtoI; 15 ai. jl€.v 1lOÂÂ.ai Ko.1 Ka96Âou S�a1. ou' Eiow' oi }lEV "fâp 'oon.

20

2S

O}lOlWl 7tOWUo'lV. oi !SE Wl EvavtlWl. n, jltv Kai, 'E).l1t€OoKA.f\c; Kal nMl'twv 'tOOl O}lOi.col. oi 6t xepl 'Avc:x;a"f6pcxv Kal 'Hpa­ KA.El'tOV 'tOOl iVavtlWl. (3) n. }lEv "f(xp OMo<; oootv âfpO:JpUCEV aÂ')..â }l6vov, &n o'OOîv OV'tOLV O'tOlXel.OLV Ka'ta 'to inu:pp{xÂÂov io'tlv il "fv&at�. iâv yâp u1tEpaipl1l 'to QeP}lOV fJ 'to \jI'UXJ)6v. ăUl1v yl.veo90a Titv OLCXvoluv, !3eÂ'ti.co of: Kal. leaSa­ jXO'ti:pav 'tÎlv olâ -ro gep}lav' ou }l1)v bJ.M Kai, 'tCXim']V oelaBai 'tlVoc; O"'UJl}lE'tJli�' 'cO<; yap f:leeXa'tO'te, cpTfO"iv, lXEl , .. v6T1J..1.a' (B 1 6), 'tO Y(XP aiaecl.vEO"8al leal 'to cppovElv că<; 'tamo ÂiYEl" OlO leal Titv }lvigJ.l1v Kai, Titv Âit9t1v curo 'toU'twv Ylvea9al lha 'til� lepCtaECOC;' âv o' iaal;roal 'Li\l }li�El, mS'tEPOV EO"'tal cppovEîv il ou, leal 'ti4 il ot6.9Ea�, ouotv hl OlroPlleEV, o-n SE Kal Wl evavrlwl KaEI' airtO 7tOlel 't1lV aia9T\<Jlv, qKXvepav EV oi� CP1la\ 'tov VEKpOV cpw-tb<; }ltv Kal 9EpJ.10U Kal cpwvf\c;


PAR M E N I D E S . VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA 44a.

107

STRABOt I 94 Poseidonios afirmă că autorul impărţirii in

cinci zone e Pannenides, dar că acesta atribuie zonei toride o lărgime aproximativ dublă, dep�ind amândouă lropicele in ex­ terior şi spre zonele temperate. CI. ACHlll., Isag., 31 (67, 27 Ma­ ass). AET., III 1 1 , 4 (O. 377 a 8) Pannenides cel dintâi a fixat zonele locuite ale pământului sub cele două cercuri ale tropicelor42.

45. MACROB., Somn. Scip., I 1 4, 20 Parmenides [spune că su­ jletul e alcătuitl din pământ şi foc. AET., IV 3, 4 (O. 338) Parmeni­ des şi Hippasos [au susţinut că sufletul el defoc. - IV 5, 5 (O. 391 ) Parmenides [afirmă) că facultatea conducătoare îşi are locul în întreg pieptul. - IV 5, 12 (O. 392) Parmenides si Empedocles si

5

10

Democrit spun că inteligenţa şi sufletul sunt tot una; după ei, n� există animal cu totul iraţional.

46. THEOPHR., De sensu, 1 u rm A (O. 499) în ce pri�te senzaţia, multele păreri generale [etprimate Cl8UpnHl se reduc la două: unii cred că e produsă de ceva asemănător, alţii de contrariu. Parmenides, Empedocles �i Platon sunt pentru similar, adepţii lui Anaxagoras �i Heraclit pentru contrariu. .. (3) în general vor­ bind, Parmenides n-a precizat nimic, afară de faptul că - două fiind elementele - cunoa�terea e detenninată de elementul precumpănitor: într-adevăr, [pretinde el,] după cum precumpăne�te caldul sau recele, gândirea e alta, mai bună si mai curată fiind cea prilejuită de cald. Şi aceasta însă are nevoie de oarecare mă­ sură: ..căci", zice, ..după cum de fiecare dată . . . .. [B 1 6). Despre simţire �i despre gândire spune că arfi. acela�i lucru"; de aceea si amintirea si uitarea ar fi pricinuite tot de cald si de rece, potri­ �t felului c� sunt amestecate; uită însă să pr�izeze dacă gân­ direa e posibilă atunci când -în amestec -participarea celor două elemente e egală, �i ce soi de întocmire e aceasta. Că percepţia i se pare posibilă chiar cu contrariul [CaldulUl1 singur, reiese limpe-

lS

20

2S

30


108

FRAGM ENTELE ELEAŢILOR

5

oi)J� aio9aVEaEkxt liux 'titv e,,:Â.e1.'VlV 'tOi) mlp(><;. 'Vuxpoi> Se lCal 0'l(1)'Jtii!; leai. -rwv EvcxV'tiwv aicr90.VEo8cu. leai OMol; se. 1tâv 'to ov l:XElV nvCt yvmcnv. Oll'tCl) �v ouv amOc; eOlXE.V an:O't€ll-vEaEkxt 'tllt cpaaEt 'ta O'UJ.l.patvoV'ta Svoxepn Stil tilv i>1t61Tt'VlV. 46a. AET. V 30, 4 (O. 443, 1 2) n. YilP� yivEaBat xupa 't1)v 'tOU gepJ.lou i>1t6A.21.'VlV. 46b. TERTUll. de anima 45 somnum ... Empedocles (fr. A 85) et P. refrigerationem.

10

IS

20

47. AET. IV 9, 6 (O. 397b 1) n . . 'E}l1tE.SOKA.�. ·Ava�a')'6p�. d11J.10ICPl'toc;, 'EllilCoupoc;. 'Hpcuc4iS� 1tapâ � crulllJ.E'tpi� 'toov 1topwv t� leCXta �po<; aiO'91iO'e1.� yiveoElcx1. 'tau 0l1Ce.10U 1:&v alO'OTt't&v f:JCOO"'tou beCtO''tTJ1. Evapl.UYt'tOV't�. 48. - (?) IV 1 3, 9, 1 0 (O. 404) "I1t1tapXe<; C:n::tLVOO; CPTlOlV a." ElCCX'tEpoU wv 6fpeaÂ.J.lrov a1tO'tEtvo�vw; 'toi; 1tEpaO"lV alYt&v oiOVEl XElpâ>V E1tOOp(llc; 1tEpl1ca9a1t'to'i>C1� 'tOU; EJC'tOc; aroJlcxe1l n)v av'tD'.TJ"'lV au'twv xpOc; 'to 6pa'tllcov avedhMvcxt. EVlO1. lCa\ no9ay6pav 'tllt �l 'taimJ1. G\}VEHlYpCtipO'OO"lV el.'tE &il I3EPutmri)v 'tmv lla8Tij..Ul.'tmV ICUi.. np� 'tou'tCOt ITUPIJ..EvL511v EllfJMXLVOV'tU 'toiho 5Ul 'tmv ltotTij.1Ct'tmv. 49. PHILODEM .. , Rhet.. ft.. inc .. , 3, 7 111 1 69 Sudh .. ] ou5t ICU't1l.. IT .. ICUi.. MeAtO"O"ov h 'to ltâv Uyovta� dvat lCai.. lha 'to 't� aLO"91iO"Et� \jI"EuaE� eivat.. AtT.. , IV 9, 1 (D .. 396, 1 2) n\)8ay6�. "E1l1tcliolCÂ.�• .EEvoqit�. IT. "'EuSEî� dvat 't� ui<JEhlaEt�.

2S

50.. AET.. , IV 9, 1 4 (D .. 396) IT .. , "E)L7tE501CÂ.ii..� EÂ.4L\jI"El 'tpoqrilt; ri)v ăpE�tV lse .. yLvE0"9atl ..


PARMENIDES. VIAŢA ŞI INVAŢATURA de din versurile unde susţine că, din lipsa focului, mortul nu simte lumina, nici căldura, nici sunetele, dar că simte frigul, tăcerea şi celelalte contrarii. Orice fiinţă îndeobşte e inzestrată astfel de el cu o facultate conoscitivă. Pe calea aceasta a afirmaţiei pare dar a înlătura Parmenides dificultăţile ivite de pe unna concepţiei lui

109

5

AET., V )0, 4 (O. 443, 1 2), Pannenides [2icecă] bâtrâneţea e pricinuită de scăderea elementului cald. 46a.

46b. TERTUl., De anima, 45 Pentru Empedocles tfr. A 85] .şi Parmenides somnul e răcire. 47. AET., IV 9, 6 (O. 397 b 1) Parmenides, Empedocles, Anaxagoras. Democrit, Epicur .şi Herakleides susţin că senzaţiile sunt produse de o proporţionare a porilor34, fiecare din obiectele simţite adaptându-se Intocmai fiecărei senzaţii. 48. - (?l, IV 1 3, 9. 1 0 (0. 4041 Hipparchos afirmă că din fiecare ochi pornesc raze alecărorextremităţi -asemenea atingerii unor

10

15

mâini - vin în contact cu corpurile externe si procură văzului percepţia lor:. Unii atribuie părerea şi lui �oras, ca unui che­ zas al acestor învătături, si pe deasupra si ' lui Parmenides, care ar fi infăţişat-o în oPera lui poetică.

49. PHIlOOEM., Rhet. (r. ;nc., 3, 7 (II, 1 69 Sudh.). . nici cu Par· menides .şi Melissos, care spun că Totul e Unu şi că de aceea senzatiile sunt înselătoare. AET., IV 9, 1 (O. 396, 1 2) Pythagoras, Empedocles. Xen�fanes � Parmenides susţin că senzaţiile sunt înŞelătoare.

20

AEI., IV 9, 14 (D. 398) . . . după Parmenides şi Empedocles,

2S

50.

pofta ar fi pricinuită de lipsa de hrană.


FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

110 51.

CENSORIN., 4, 7. 8 Empedocles . . . talequiddam confiTmat.

prima membra singula ex terra quasi praegnate pa8sim edita, deinde coisse et ejfecisse 80lidi hominis materiam igni simul et umoripermixtam 0.0 haeceademopinioetiam inParmenide Velien8'i 5 /uit pauculis exceptis ab Empedocle dissensis. Cf. AET., V 1 9, 5.

10

15

20

52. ARISTOI., De part. anim., B 2 . 648a 25 EVWl rap 't6: evu5po: 1:&\1 m.'&v gepJl6upa cpaOlV ElVCX1, Ail'ov'te.� ci,)(; EnCXVtcrO\ titv \VuXP6'tt1ta 'tou t6nou il � cpucreCl:M; airt&v gep)lo'tTt<;, 1Ccd 'ta ăva1.JlCl 1&\1 hail.lI:OV KCll 'ta eilA.E:Cl '1:&\1 apptvrov, oiov n. 'tOO; YUvaiK� 1:&\1 avSp&v eEPIiO'tt� e:lvai CJll1O'l leat E'tEpoi 'tt.VE�, cOt; Sla Tilv gepJ.16't1'\ta Kal llOAuO:1J.1000a� Y\VOjlEvOOV 1:m\l yuvat1CELmv, 'Ej.lltESOKÂ.i'\C; SE 'touvuV'tiov.

53. An" v 7, 2 (O. 4 1 ) IT. CxV'tlO''tP6qKo<;' 'ta )Jl:v 1t� 'tate; ăplC't01.<; ăppeva �AaO''tftaal ('tOU rap R\)JCVOU JlE'tEXE1V n)..eioVOt;). 'ta Se � 'tate; J.1EOll}l�pial(; 9llAro Rapa n)v apaL6nrta. 7, 4 (0. 420) ·A�ay6pac;. n. 'ta �v t1C 'tmv SE�t&V . OBat E� 'tiX &�ltX j.li:PTl ti\<; Jlfrtpoo;, (se. mtEpJ.la'taJ KCl'tallf.U.AE 'tiX S' b. 'toov elplO''tEp(OV Ei.r; 'ta aptO''tEpa.. Ei. S' tvcxUCX)'EÎT) 'ta 'tfJt; KCX'taj30).:ijr;, )'LvEa9cxl EhlAEa. Cf. ARISTOT., De gen. anim., IV 1 . 763 b 30. CENSORIN., 5, 2 igitursemen unde exeat inter sapi­ entiae profeSS0Te8non constat. P. enirn turn ex de:rtris turn e Iaevis

partibu.s oriri putavit. 54.

AET., V 1 1 , 2 (O. 422) fI. &tav jlEv am) 'tOu SE�LOU j.li:pour;

ti\<; JlTt'tpar; 6 )'OVO<; a1tOKpt&fit. 'tou; 1t<X't'pCtO'LV, o'tcxv se am) 25

'toi> aPlO''tEPOU. 'taU; JltytpO:O'LV lse. OJlOla 'tiX 'tEKva )'LvEa9atJ. CENSQRIN., 6, 8 ceterum Parmenidis sententia est, cum derterae pa.Ttes semioo. dederint, tune filios esse patri consimiles, cum lae· vae, tune matri. 6, 5 at inter se certarefemina.s et maris et penes 1dTum victoria sit, eiw habitum referri auctor est Parmenides. Cf.


PARMENIDES. VIAŢA ŞI INVĂ ŢĂ TURA 5 1 . CENSDRIN., 4, 7. 6 Empedocles . . . susţine şi el cam tot aşa ceva. Din pământuI parcă greu, ar fi ieşit la iveală mai întâi mem­ brele izolate, care s-ar fi reunit apoi alcătuind substanţa omului intreg, amestec de foc şi de apă . . . Această părere se întâlneşte şi la Parmenides cel dîn Velia. care, cu excepţia cAtorva amănunte, nu se depă:rtează35 de Empedoc1es. Cf. AET., V 1 9, 5. 52. ARISTOT., De part. anim., B 2. 646 a 25 Unii susţin că vieţu­ itoarele acvatice sunt mai calde dec��t cele de uscat, pretinzând că propria lor căldură trebuie să compenseze răceala elementu· lui în care trăiesc, şi tot astfel că animalele lipsite de sânge ar fi mai calde decâlcelecu sânge, şi femele1e decât masculli. Parme­ nides, bunăoară., � alţi câţiva afirmă că femeile sunt mai calde decât bărbatii si că acestei călduri, cum si faptului că au mai mult sânge, s-ar dab:,ra menstruaţia; Emped�les, tocmai pe dos . . . 53. AEr., v 7, 2 (O. 4 1 9) Parmenides dimpotrivă: regiunile nOf· dice produc masculi (ca unele înzestrate cu mai mult element dens), regiwille sudice femeie, din pricina elementului rar. - 7, 4 (D. 420) Anaxagoras şi Pannenides pretind că sămânţa din dreapta e zvârlită în dreapta uterului şi cea din stânga in stânga. Dacă se schimbă direcţia ejaculării, se naşte parte femeiască. Cf. ARISTOT., De gen. anim., IV 1 . 763 b 30. CENSORIN., 5, 2 Dascălli de intelepciune nu sunt lămuriti de unde vine sământa. Parmenides o dată e de părere că se fo�ează in partea dr�aptă, o dată in stânga. 54. AET., V 1 ' , 2 (D. 422) Parmenides e de părere că atunci când ovulul se desprinde din partea dreaptă a uterului [copiii seamănă cu] taţii, atunci când se desprinde din stânga, cu ma­ mele. CENSORIN., 6, 6 Dealtminteri e de părerea lui Pannenides că atunci când sămânţa vine din dreapta, copiii sunt asemenea tatălui, când vine din stânga, asemenea mamei. - 6, 5 Pannenides afirmă că intre bărbat şi femeie e o luptă şi că [pruncul] re-

111

5

10

lS

20

25

30


112

5

10

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

LACTANT" de opif., 1 2, 1 2 dispares quoque naturae hoc modojieri putantur: eumforte in laevam uteri paTtern masculinae stirpis se­ men inciderit, marem quidem gigni opinatio est, sed quia sit in feminina parte conceptus, aliquid in se habere femineum supra quam decus viriJe patiatur, veI formam insignem vel nimium candorem vel corporis levitatem vel aTtus delicatos vel staluram brevem vel vocemgracilem vel animum inbeciUum veler hisplura. item si partem in de:rteram semen jeminini generis influxerit. jeminam quidem procreari, sed quoniam in masculina parte concepta sit, habere in se aliquid virilitatis ultra quam sexu.s rotio permitteU, aut valida. membra.aut immoderatam longitudinemaut jU.scum colorem aut hispidam jaciem aut vultum indecorum out vocem robu.stam out animum audacem aut ex his plura lef. B 1 8).


PAR M E N I D E S . VIATA ŞI INVĂŢĂTURA

113

produce trăsăturile (,.'E!lui de partea cui e biruinţa. ef. lACTANT., Ve opif., 1 2, 1 2 Se crede că firile amestecate se nascîn acest chip. Când se intâmplăca sămânţa bărbătească să cadă in partea stân· gă a uterului, părerea e că se na�te un bărbat, dar că, din pricină că a fost zămislit in partea femeiască, păstrează in firea lui ceva 5 de femeie, - mai mult decât se polrive�te felului bărbatului: ori o frumuseţe deosebită. ori prea multă albeaţă., ori uşurinţă a tru· pului, ori mădulare gingaşe, ori staturăjoasă, ori glas subţire, ori suflet moleşi!, ori mai multe trăsături de felul acesta. Tol astfel, dacă sămânţa femeiască Iunecă în partea dreaptă [a uterulutl, 10 se D8.ljite o femeie, dar, lntrucât se zămisl�te in partea hărăzită bărbatilor, are in ea ceva mai bărbătesc decât se cade sexului, sau m�mbre viguroase, sau înălţime prea mare, sau culoare în­ chisă, sau faţă păroasă, sau chip urât, sau glas puternic, sau suOet cutezător. sau mai multe trăsături de acestea [efo B 1 8J . lS


n A P M E N I � O Y n E P I 4> Y E E O E 1.

1 -30 SEXT" Vll l 1 1 �i urm. O SE: i'vOOplJl� ainai> [al lui Xe­

nofanes1 n. 'tou IJlv li�aO"'tou Ă6yO'O Kau.yv<o, <PT1J.l.1. SE 'tou 5

10

lS

20

25

Cro&veî<; EXOvtOC; U1tO).,Tt'V€l.<;, 'tov li' EmO"'t'JUlovl1c6v. 'tO'l>'tt<rn 'tOV M\.a1l'tCO'Cov. tl1ttOe'to lCpt-tTII)lOV, cX1tocn;ro; Ko.l 't'i\I; 'tWV aio91iO'E(I)V n\.O''tEW<;' i.VClpxOj.tEVOC; yoilv 'tou nepi. epooew<; î'PCtJ9El 'tOV 'tp61tov 'tOU10V' 'l1t:n:ot o •• aA.�· (inclusiv a').)..U au o •• 4iftE'tCll acum B 7, 2-7), UrmeazA parafraza lui Sextus, § 1 1 2- 1 1 4 : Ev 'tomote; rap 6 ITetpllEvi6Ttc; bt1tO\l<; j.1E:v <P1lO'1V ail't6v <PEpE1V 'tOO; aÂ6yoUt; 'til<; 'Vuxfie; OPI..UXc; TE leal. opU;Et<; (1), KCl'teX SE n1V 1tOÂ:uq)'I'U..lOV OOOV 'toii balJlOVOt; 1tOpEUE09at Ti}v KCl'tel. 'tov CP1.Â.6O"of90v Myov 9Empi.av, De; ).,QyOt; 1lp01tOJl­ nou liaiJlov� 'tp61tov bL 't1\v Ct.ruxv't(J)V 0011.1El "(v<OOtV (2.3), "ou� li' ail'tou npoaYElv 'taC; alaOiJoEtl; (5), rov 'tac; jlf:v 6.1(00:<; aiVI.'t'tE'tUl EV '[fut U'YE1V 'OOLOl<; o • • 1C')lCÂ.O�' (7. 8), 'tOU'tEO"U 'toiC; 'twv ciYrwv, TÎ'lv cpolvTjv lh' OOV Kata4eXOvtat, 'tOO; Se opCtO'€.u; 'HÂ.tas� l{'OUpa� 'KE1I::Â.TrK€. (9), Sm,.tata jieV NUKtOl; Ct1tOÂ.tnooo� (9) 'E� qXtOl; <Sh (ÎXJCtfJ.tva�' (1 0) S1.O: -ro Iii! Xropi� cpoltOc; )'lv€.0'9at TÎ'lv Xpi\O'lV ailtoov. E1tl Se: TÎ'lv 'noAU1t01VOV' H.9€.îv llllCl1V 'Kal fXouO'av 'KAllîSar; CtjiO...po'i>c;' (1 4), TÎ'lv SuXVOtav Ctc:1<paÂEîr; Exo'OO'av -w.r; Tmv 1tpaYjiatwv Ka'taÂ.il",€.�. ,,� ailtov i)1to&:�ajieV1l (22) E1tantAM:'tal soo 'tCIUta Sl�€.tv 'itliev CtA119elTtt; Etl1t€tgeOl; Ct-ep€.jJl:r; iltop' (29), futEp EO'ti tO 't'1l; E:7tlO''tt1J.lTtt; CtJ.l€'talCiV'1ţtov P'iiJ,La, iupov SE '�po'tmv S6�a� . . . CtAll&i)c;' (30), 'tOvtEO''tl 't0 EV S�111 Kelj.t€.VOV 1tâ.v, O'tl �v bfStpalOV. 28-32 SIMPl., De. caei., S57, 20


B l FRAG M E N T E D E S P R E N AT U R Ă ' 1 . - J -JO SEXT., VII, 1 1 1 ş i urm. Discipolul acestuia lalluiXeno­

fanes) Pannenides dispreţuia raţionamentul de opinie, vreau să

spun întemeiat pe reprezentări lipsite de temei, �i lua drept criteriu raţionamentul ştiinţific, cu alte cuvinte fără �, tăgăduind în acelaşi timp orice crezare senzaţiilor. La inceputul poemului Despre natură se exprimă în felul unnător: ..iepele ce mă poar­ tă . . . .. Iv. 1 -30 şi fr. B B, ' -6]. Urmeaz� parafraza lui Sextu5, § 1 1 2- 1 1 4; ..in aceste versuri, Parmenides zice2 că e dus de iepe, adică de pornirile iraţionale ale sufletului şi de pofte ( 11; că înaintează pe calea mult lăudată a zeitei, revine a spune speculatia intemeiată pe raţionamentul ti.lo�ficl care raţionament, în chip de divini­ tate însoţitoare, călăuzeşte spre ştiinţa universală (2.3); că îl conduc copile, adică senzaţiile (5), dintre care pomeneşte auzul, atunci când vorbeşte de ..două ... cercuri,. (7.81, altfel spus cercu­ rile urechilor, prin care acestea primesc sunetele; numeste ochii copile ale Soarelui (9), care părăsesc ldcaşurile Nopţii (9) �i nă­ zuie.sc spre lumină (1 0), pentru că folosirea lor nu e cu putinţă fără lumină. Zice că se indreaptă spre Dreptatea amarnic pedepsitoare, în ale cărei mâini stau chei ce închid şi deschid (1 4), cu alte cuvinte raţiunea înzestrată cu înţelegerea sigură a lucru­ rilor. Primindu-l (22), aceasta ii spune că-1 învaţă două lucruri: unul, sujletulnei7ifricat al a.cfevdndui lesne de cre.rut3 (29), adică altarul nezdruncinat al �tiinţei, altuI, pdrerile muritorilor. . . (30), adică tot ce se bizuie pe părere, care e nesigură. - 28-32

5

10

15

20

2S


liS

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

SE &.VOPE� EKEivOl Ol'tnlV imoo'tocrlv i:l1tE't19Ev'to, 'titv !lE\! 'tOU ov't� oV'tOC; 'tou VOT}'toÎl, n'\v SE 'tou ,tVOjlEVOU 'tou aicr9T1'toU, 01t€p CUlC Tt�iol)v KaÂeiv âv cl.1tA6);, a'J..Âa. 001COUV Qv. Ot0 1tEpl. 'to 8v cu....,eEtav Elvai. <pTJ.crl, nq>l oE 'to rtvOllEVOV o�av. ÂEyE t 10U" O n. 'XPEOO . . . TtEp&vta' (28 şi urm.). oi

5

10

15

20

25

30

l1t1tOl tai J.1E q>ipouO'w, ooov 't' hl 9u1l� h;;:avol, ' ltEIl1tOV, E1tEl Jl Ee; Mov Pilcr(lv 1to).:lXPT\JlOV ăyouaat OaiJlOvE<;, il ICCl'tCt TtCtVt' &0''[1'1 <pepEI Eio&tu qMlltU­ �.i1t !PEPOllllV' tilt "fap J.1E 1tOAUq>paO'tOl <pepov 11tTtOl 5 ăpJlU 'tt'taivouO'at. ,mupat o' Mov 1yyEIlDVEOOV. ă�(J)v o' ev XVOl1l10'tV tEL cr6pln� ClU't�V aie6J.l.Evoc; (ooloîC; rap Em:l-YE'tO olvOltoîalV KincAott; ix�HpOtEproeEV). O'[E O1tEpxoia'to 1tE1J.1tE1.V 'HÂlrro� ICOUpat. 1tpo).,t1tOucra1. OOOIlUto Nun6l;., 10 Eie; cpâoc;. cix1âJ.1Evat KPCt'tOOV ă1to XEpol. lCaÂt>1ttpac;. [vea n-UAm N'H"t� 'tE l(al "Hjlett6c; EiO'l KEÂ.EUEktlv, "ai a� -bmpaupov al,upt� [XEt Kal MttvO!; 00061;' au'tal o' aiaEptal XA.llvtal lJ.EyCtAOla1 aupi'tpol�' "rov S. 6l"'1 ltOAUlt01V", EXEI KA�i� a�o�. 15 n)v 0'1) 1tCXpqKxlJ.Eval KoUpa1 llaA.aKOta1 Âoyotatv 1tEîaav b1cppaOE�, � acptv !laÂav(O'[ov llxiia a1t'tEpt� WaE1E 1tUurov ă1tO, ,'tal. SE 6uPE'tprov Xâall' axavE� 1t011laav avCXmCtfJ.EVal 1tOA.'t)xaÂ"0� ă�ov� EV aup1Y�lV âllOlpaallv eiA.�aaat 20 YOIlCP01� Kal. ltEpOV111at v ap1lJ16'tt' 'tfj1 pa 31' a'Î>'tEwv ieu� [;tOV KOUpa1 Ko.'t' ixll�l'tOV ăWa Kal i1t'1tOu�. Kal JlE aEa xpO<ppo>v -bltE3E�a'to, XEîpa 3E XElpi 3E�1'tEP'l1V EÂ.EV, moE 3' [1t0<; qKx'to Kal IJ.E xpooll>O l O ciJ KOUP' aaavCt'tOlO'l auvâopo<; TtV1OxOU1\V, 25 i1t1t01� tai aE <pipouow tKâvrov fu,LhEPOV 3&, Xaîp', ind om aE Iloîpa KaK'!) 1tpOU1tEIJ.1tE VUo9a1 tflv3' oo.6v (1; yap an' âvepro1t6lv E1('[� roX'tou tativ), aUa 9i:lll� tE 3ilC1l 'tt, XPEW 3E tJE 1tCtV'ta MEo9a1 mtEV 'AÂ."eEi� EUKUKUO<; a'tPE� 1;tDp


PARMENIDES. FRAGMENTE SIMPl., D e caelo, 5 5 7 , 20 Oamenii aceia admiteau o îndoită iposta­ ză: una e ceea ce există cu adevărat, a inteligibilului, alta a ceea ce devine, a sensibilului, pe care nu se învoiau 5-0 numească de-a dreptul "fiinţă», ci -fiinţă aparentă». Deaceea şi spunea de adevăr nu se poate vorbi decât in legătură cu ceea ce există, şi că despre ceea ce devine nu putem avea decât păreri. Zice, într-adevăr, Par­ menides: «'Itebuie să înveţi a cunoaJiite . .. ,. (v. 28 şi urm.) . ..Iepele ce mă poartăf, până unde râvneşte să-mi ajungă su­ flelul, mă duceau, in timp ce pe calea mult lăudată5 mă căIăuzeau zâneleG, ce îndrumă pe omul ştiutor' dincolo deorice a�zare omenească8. Pe acolo am fost dus, acolo mă lârau cuminţile iepe (5) înhămate la car, iar copilele-mi călăuzeau drumul. Strânsă-n buc­ cele, osia scotea un sunet de fluier (de-o parte şi de alta încinsă de apăsarea celor două roţi) ori de câte ori, părăsind lăcaşurile Nopţii'. copilele Soarelui porneau să mă grăbească (1 0) spre lumină, în timp ce cu mâinile i�i ridicau văLurile de pe cre�tet. AcololO sunt porţile ce despart cărările Nopţii �i ale Zileill, din două părţi prinse intre praguri de piatră: cât sunt de inalte, usi mari le u�plu golul, u�i ale căror chei ce inchid �i deschid12 s�l in mâna Dreptăţii amamic-pedepsiloare13. ( 1 5 ) Pe aceasta, vorbindu-i cu cuvinte blajine, copilele au hotărât-o lesne să tragă în grabă zăvorul porţilor; date in lături, porţile �i-au căscat larg go­ lul, făcând să se rotească în găurile lor balamalele de bronz, (20) prinse cu nituri �i cuie. Prin poartă, de-a lungul drumului, copileLe au mânat înainte carul şi caii. Pe mine, zeiţa1" m-a primit cu drag, mi-a luat în mână-Î mâna dreaptâ �i astfeL a grăit, vorbindu-mi: «tinere, care, intovărăşitde călăuze nemuritoare (25), ajungi la casa noastră cu iepele ce te poartă, bun venit! Căci D-a fost un ceas rău care te-a îndemnat să păşeşti pe calea aceasta (departe de cărările obişnuite ale oameniLor), ci Legea şi Dreptatea15• Cuvine-se acum să cunoşti totul, şi sunetul neinfricat al bine rotunjitului18 Adevăr, (30) şi părerile

111

5

10

15

20

25

30


1 18

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR 30

nOE �po't'&v &61.;�, 'taî� oine EV\ 1t1.<1'Cu; ciA1'\9�.

<il),J': E1l1t1'l� Kui tama lla91iGEUt, cOc; ta 001collV'ta XPTtV OOKllJ.O}C; tlVCXl oux 1taV't� 1tavta 7tEprov-ra>. ix)').!, "" ,ija�' ix�' 600" �,�ija,,,, tlP'YE v61l1'a IlTJOE t;' E9D1; 1toÂ:\nCE1.pOV Mov Kata TItVOE �uI0'9ro. 3S VOlllâv ăOK01tOV ăllllu !Cai ftXTtEO'oav aICouitv .cai. y'A.&t:Jaav, 1Cpîvat oE l6yrot 1tOli>311P1V n.EYXov E� Ej.1E9EV P1l9EVta. 1l0VOC; o' E-tl lluOo<; Maia

lEt.1tEtat . 10

15

20

CLEM., Slrom., 5, 15 (II 335, 25 St., În continuarea Emp. [31 B ' 7, 21 Il l:t')..,').a . )Cal n. tv ton a:i>tou 1tOliuJ.a'u 7tEpi ti\<; EÂ.1tU;� aiV UlO'OJlE VOI; ta 'to1.aut(l A.tYE1' 'AEWOE o •• c:ruV10'telj.lEVOV', E1tEL 1Cal o EA.1ti�O)v 1Ca9a7tEp 6 1tlOte:\Xov t&t VWt Opâl 'ta VOlfteX 1Cai 'ta IiEUovta. ei 'toivuv IJlUJl€:V 11. €ivu1. libcUlOV. qxlJ.l.€.V se Kai KaÂ6v, elAM "ai âA..,eE\Ct.V tt AEYOjlEV' OOOEV SE 1t(!;)1lOfE '[tOv t010ÎJtWV 'tolr; O<peW..lloî<; ElOOjlEV, (;tAÂ' il J.10VOlL ttill V&t. AtWOE S' o�� O:1t€ov'ta voon 1tapEov'ta �Elkxi�' ou "fap 0:1tO't��El 'to EDV 'tou toVt'Ol; EXEa8a.l OU'tE OIC10VelJlEVOV rnXV't111 Xelvrm<; lCa'ta 1C6a�OV 2.

oU'tE (J1)VIO'tel�EVOV. 3.

2S

30

PROCl., In Parm., I p. 706, 16 (după fr. B 8, 25)

�uv6v of: �oi e:O't\V. 01t1t6aEV ăpl;(I)�al' 'tOOI yap 1tCtA.\V t�o�al auet;.

4. PROCl., In TIm., I 345, 16 Diehl (după fr. B 1, 30) lCal xaA.w 'ei o' . . . iX'tapn6v' lCal 'oihe . . . I.ppCwa�·. SIMPl., Phys., 1 1 6, 25 Ei OE "tu; E1tl9uJUl lCal airtou 'tou naplJ.Evi.oou "tai)'t� llyovto� Cr.lCoooat "t� 1tpO"taoel�. 't1lV j.1EV "to mxpa 'to l)v OUIC l)v lCal OUOEV llyouoav, ittt� it a'irrf) EO'tl "ti\t 'to l)v j.10vax6); llyea8at, EUpflOEl Ev EKEi.VO� 'toî� E1tEOW' 'it jltv . . . fPpQoat�·. (v. 3-8)


PAR M E N I D E S . FRAGMENTE

murilorilor17, în care nu-i crezare adevărată. Dar şi aceasta ai 5-0 înveţi, cwn că părerile trebuiau şi ele să fie în chip verosimil, de vreme ce străbat totul in totchipul. . . ,. 18. Nu lăsa nici de-a-lungu1 drumului pomenit deprinderea căUtă in multe încercări să te silească a recurge la ochiul ce nu vede, la urechea plină de vuiet ori la limbă19, cijudecă cu mintea incâlcila pricină de care ti-am vorbit20•

2. ClEM., Strom., 5, 15, (II 335, 25 SI. În continuarea Emp. [31 B 1 7, 2 1 )) Dar şi Pannenides în poemul său, referindu-se la speranţă, zice: ..Priveşte etc.- (v. 1 -4), pentru că cine speră, ca şi cine crede,

vede cu gandul lucrurile inteligibile şi viitoare. într-adevăr, aşa cum spunem că există un Drept, spunem că există şi un Frumos, ba vorbim şi de un Adevăr: totul;It n-am văzut niciodată cu ochii vreunul din lucrurile acestea, ci numai cu mintea. ..Priveste cu gândul21 cwn lucrurile depărtate sunt totusi cu adevărat �propiate; căci nu va despărţi!2 fiinţa de legătura:i cu fiinţa, nici de-ar fi pe de-a-întregul împrăştiati, în tot chipul, cu rânduială, nici de-arfi strânsă laolaltă.,.23 3.

PROCL.,

In

119

5

10

15

Parm., 1, p. 708, 1 6 1dup1 8 8, 291

", ,.mi-e tot unau, de unde voi incepe; căci acolo mă voi intoar4. PROCL., In Tim., 1 345, 18 Diehl (dup5 8 1, 30) . . . şi iarăşi: ..Hai­ dem, am să-ţi spun etc.- şi «Căci nefiinţa etc.-. 5IMPL., Phys., 1 1 6, 25 ... de vrea cineva să asculte aceste propoziţiuni formulate chiar de Parmenides, pe cea care proclamă că afară de fiinţă nu-i decât nefiinţă şi nimic, - ceea ce e tot una cu a spune că se poate vorbi numai de fiinţă, - o va găsi in versurile: «una e etc._ (v. 3·8).

20

25


120

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

ă:( i:ymv tptw, K6�ucrat eSt au �OOov l:t1co\Ja�, alxEp Mol ,.1OUvat 6tl;�O't6<; dat VOllaClr � IlEV Ono>; fanv tE Kal � oi)1( tO'tl ,.111 etV<lt. ti If

nEl90� fan 1CU..eUe� ('AA11gelT\1 )'Cxp o1tTt5eî),

s

it s' OOC; 01>1( eonv 'tE leai � XPEWV [ati Il" tiVUL, tilv Sit 'tOL <PPClCw 1tIl.va1tE\I6i:.<l EIlJlEV o:tap7t6v' DU'tE yap âv lvoi� tO re Il" tov (ou rixp O:VOO'tov) oute c:ppaO'att;.

S. CLEM., Strarn., VI 23 (II 440, 12 51.) 'AptGtO<PavllC; lcpT] yi.xp loDV 'ttOl lipâv tO vot>lV' [fr. 691 K.] leal 1tpO '[CUtO\) 6 'E4a't1'J4; IT. ''to yup o •• ElVaL', PLOTIN., Enn., V 1, 8 llXtE:tO �v ouv leal IT. xp6ttpov til<; 'tolail'tTlC; Ml;q;, Ka960o" eU; tai)'J;o ouvft'yev ()V leat VOUV Kal. 'to Bv OUIC Ev '[oî� aia9TJ'toic; hi9uo. ''[o "tap . _ , ElVUl' '),J:yO)v Kal a1ClVlltOv 1S M:YE\ 'tO'U'tO. K«il0\ xpoan9dc; 't0 VOElV OOljlcxtudlV Maav KlV110'lV �a\p&v an' <1Utoi).

10

'SUVCl'tCt\

". 'to rap auto voeiv totiv 'tE K'al e:lval.

SIMPL, Phys., 1 j 7, 2 (după fr. 8 2) O'tl. OE Îl âV'ticpaa\� oii (t\)va"AT\9EUEl, Ol' EICEivcov "-irEl 't"mv tniÎlv 01.' oov ��.UPE'tCU 20 toî� Ei� 't"au't"o O"uvarouO"\ 'ta avtL"Ei\lEva' Ei1tCÎ)v rap 'lotl rap tivat , .. Oltf\o"\O� ...:E: 1PY(I)' t':"Jt6."fEl>' 'amap . . . 1CE:Â..e�', 78, 2 J.le\l'V6:IiEv� ra.p tOl� tO OV "ai. ""to J.LTt ov O"UI.1fPi:poUO"lV 6.

tv t6.'n vOT\tun 'ot� . , " -rai>t6v' (8 b, 8. 9), Kai. cX1tOO"'tpt",oo; Tii; 000-U tf}I; tO \..1.1\ ov tTltOOOTtc; 'a."A"-a . " WTJlia' (8 7, 2), E.n-aYEl 2.5 'JlOUVoc; "'tA: (8 8, 1 şi urm.). XPit 't0 AEYEtV ti: VOElV 't' EOV EJ.lIiEVat· fc:nl Yclp dval, J.LT)&Ev �' oV" EO'tlV ' ta �' eyoo QlpW;e:09CXt ăV(J}ya. nP<lml<; yap " ci�' OOoil t(liYt�, 61��Oloc; <t!pyro>"

aitrelp E1tEt""t' a.1tO tfic;, ilv �tl �po""toi. e:Uj6� oMtv

30

5

1tMl.'t'tOV'tCXl, 3bcpavol' âJ.lT)XaVlT\ rap EV aUtrov O'tltOe:OLV i8UvEl n-AaK"tOV v60v' oi OE !pOpO"V'tCXt KOO<pOI. 6jJ.� '[1)(pAOl "tE, 'te:9T)n:O'te:c;. ă"pl'ta <pula,


PARM E N I D E S . FRAGMENTE

121

. . Haidem, am să-ţi spun (dar tu, ascultându-mi vorba, ia aminte) care sunt singurele căi de cercetare ce pot fi gândite: una, care afirmă că este şi că nu-i chip să nu fie25, e calea Convin­ gerii (ce înlovărăşeşte Adevărul); (S) cealaltă, care afirmă că nu e şi că trebuie să nu tie, aceasta, ţi-a spun, e o cale ce nu poate fi 5 câtuşi de puţin cercetată2.6: căci mei de cunoscut n-ai putea cun08!i1te ce nu e (pentru că nu-i posibil), nici să-I exprimi. . . ,.,

5. CLEM., Strom., VI 23 (II 440, 1 2 St.) Atistofan a spus: «gindul poate face tot atâta cât fapta- [fr. 691 KI şi, inaintea lui, eleatul Parmenides: «căci e tot una etc . . . � PLOTIN" Enn., V 1 , 8 Altădată 10 de părerea aceasta a fost .şi Parmenides, ca unul ce punea laola!tâ fiinţa şi gândul, iar fiinţa 0-0 rănduia printre cele sensibile. Când zice: "căci e tot una . . . .. intelege că e si nemiscati, măcar că, adăugându-i gândul, ii tăgăduieşte oric� m��e corporală. [Se

leag.f cu B 21

.. . . .căci e tot una a gândi şi a fi,.2?..J

IS

6. SIMPl., Phys., 1 1 7, 2 (dup:i B 2) . . . că propoziţiile contradictorii nu pot fi deopotrivă adevărate, o spune în acele versuri în care mustră pe cei ce identifică contrariile. într-adevăr, după ce zice: «căci a fi este. . . » (v. 1 -31, adaugă.: ..şi apoi incăde laaceea. . . » Iv. 4-91. 20 - 78, 2 După ce mustră pe cei ce, in categoria inteligibilului, pun laolaltă fiinţa şi nefiinţa: ..pentru care a ti şi a nu fi e tot WUl» Iv. 8-91 şi după ce-şi abate <cititorul> de la calea care-şi propune să cerceteze nefiinţa: «dar tu abate-ţi gândul,. [fr. 7, 21, adaugă: ..mai 2S rămâne. . . » (fr. 8, I �j unn.): ..'I'rebuie spus şi gândit că fiinţa esf.e28; căci a fi este <posibil>, dar neantul nu e <posibil>29: tocmai ceea ce ţi-am poruncit să iei aminte. De la această dintâi cale de cercetare te indepărtez, şi apoi incă de la aceea pe care orbecăiesc illuriL;ru neştiutori, (5) oameni cu două capete: căci in pieptul lor nepriceperea călăuz�te 30 mintea rătăcită, iar ei sunt purtaţi ca �te surzi şi orbi30, prostiţi,


122

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

0\<; tO tti:Utv 'tE Kal. 01)1( tiV(Xt tamav VEV0J.UcrtCXt JeOl> taiYtov. mlV"Cuw of: 1tCtÂ.lV'tp01t6c; toti d:ÂEu6�.

5

10

IS

20

2S

30

7. 1 -2 PLATON, Soph., 237 A fI. Se: /) Il€yac;. ci> mî. natalV llJ.lîv OUO'1.V âPXOj.l.EV6C; te: Kai. lha ttA.OUC; tou'to Ct1tE).I.CXp'rilpatO, 1tE�ii1. 'tE tOOE E1CCta'to'tE 'M:yrov KCXi. J.1Eta j.l.E-rpOOV· oii "(ap J.lT,1to'te 'tain:' oOOaJ.lTlt. cpftOiv, dvcxt j.l1l oV'tCX' cV.ÂeX o •• v61'II.UX. ARISTOT" Metaph .• N 2. 1 069a 2 eS�E 'Y'âp ai>'toie; fttXV't' E.O'Eo9cn €v ta ăvta, al)'te) 't0 ov. El !lil tte; A:UO'El lCCXi. 01l0ae: 1k16t.eÎ'tCXl. tOO\ napj.1EviSou Aoron 'ou "tap • . . E6v'ta', â).,Â' avuYK11 eiVCXt 'to IlTJ Bv 8Eî�a\ Q-n EO''tLV. ou rap J.lT]rurtE '(OUtO OOj.lflt tivcxt Il" EOvtCX' It).)." au 'iia�' itqI' 000" �ltiial'" dpye v6'l11u. 7, 2-7 5EXT., VII 1 1 4 [dupll. B 1 I 227, 39. 226, 1 2J ICCll e:ltt 'tEMl npoolhcxacxcpel 't0 Il" Selv alaGito'EO'l 1tpooeXE1v a).,).,a fân A.6ymt. Ili! rap aE, CPllO"lV, 'E8� o •• PttBEvta' (7, 3-7, 6). a'),.).' amOt; JlEV Kai. ain6<;, � EIC trov EipllJlhwv Gtljlqxlvec;, tOV En:\G'tll}10VlJ�OV A6yov lCav6va 'tftc; €v toîC; ouow a).,'f18ei.ac; avayopeooa; aniG'tTI 'tilc; trov aiGEhlGerov E1t\GUtGewc;.

8. 1 -52 SIMPL, Phys., 1 44, 29 [dupa fr. A 2 1 1 EXet SE Oln(OOl ta lJ.e'ta n)v tOU Jl1\ OVtoc; avaipeow' (1 45) 'IlOUVoc; . . . alCoixov'. 8, 1-14 SIMPL., Phys., 78, S (după fr. B 7, 2) E1tuye\ 'JlOUvoc; . 'J[()A.Â.il IlCWx' lCal 1tafXlSiS(OO\ Â.OutOv ta toi> KUpiwc; oV'toc; Cf11J.1eîa· '(i)c; aYEVT)'tOV ... u&r!\GtV'. taUta 5t\ nepi teU KUp1wc; oV'tO<; Uywv tvcxpy&C; a1tO&iI�v'OO'\V, Ot\ aYEVT)tQv tOUtO tO oV' Olite yap E; OVtoc;' OU yap 1tpOti1tiiPxev ăAÂ.O oV' oiYte tIC tOU Jl1\ Ovtoc;' ouSE yap EOt\ tO Il1\ ov. lCai Sta ti S1\ t&te, aUa Illl lCal Rp6tepov il ootepov tytveto; a-"'X ouSt El;: tOU 1ti\\ JlEv Ovtoc; 1tiî\ St Jlll Ovtoc;, <OI; tO yeV'l1'tov yiveta\· ou yap âv tOU cXnMOc; oV'toc; 7tpOURCtpxO\ tO RTtt JlEv DV 1tfjl St Illl ov, ăJ..."Ai:t Ilet' aUtO Î><pEaT1'lJre. - 3� CLEM., Strom., v 1 1 3 (11 402, 8 St.) n . S e . . . cOOE ruoc; nepl tOU geoil ypOOpe\' ''J[()).,Â.â.


PAR M E N I D E S . FRAGMENTE

123

gloată fărăjudecată31, în ochii căreia a fi şi a nu fi e tot una şi nu-i tot una, pentru care in fiecare lucru e o cale de întoarcere32 ... 7. PLATON, Soph., 237 a Marele Parmenides, copile, pe când eram şi noi copii, a susţinut lucrul acesta de la început şi până la sfâr.şit, proclamându-l când în proză şi când în versuri: .. nu, asta nu, cu nici un Chip..33, zicea e� ..să fie cele ce nu sunt; ci tu . . . ». ARISTOT., Metaph., N 2 . 1 069 a 2 Oamenilor acestora li s-a părut, intr-adevăr, că toate fiîntele sunt una, fiinta insăsi, câtă vreme nu se dezleagă şi se dă altA soluţie argum�tului 'lui Parmenides: «nu, asta nu ... », dar că era nevoie să se demonstreze că nefiinta există: "Căci nicicând vreo constrângere nu va putea raceM să fie lucrurile ce nu sunt; ci depărtează-ţi cugetul de această cale de cercetare.»

7, 2-7 (altiidată 1, 33-38) SEXT., VII,

5

10

1 1 4 [ca urmare la parafraza

citatA la fr. 11 Spre sfârşit lămureşte că nu trebuie să se ţină seamă de senzaţii, ci de raţiune. Nu cumva, zice, «deprinderea ... » (v. 7, 3-7). Cum rezultă limpede din cele spuse, chiar �i el, făcând din raţionamentul �tiinţific criteriul adevărului în ce prive�te fiinţele, şi-a înturnat mintea de la examenul senzaţiilor. 8. 1 -52 5IMPL., Phys., 1 44, 29 (dupA A 2 1 1 Astfel se exprimă după ce înlătură nefiinţa: (1 45) ..mai rămâne . . . ,.. - 6, 1 - 1 4 SIMPL., Phys., 78, 5 [dupA B 7, 2) . . . continuă: ..mai rămâne ... in număr mare,., după care expWle caracteristicile fiinţei absolute: ..fiind nenis­ cută...... Cele spuse despre fiinţa absolută dovedesc limpede că aceasta e increată: nu provine, într-adevăr, nici dintr-o fiinţă. (căci altă fiinţă, inaintea e� n-a {osU, nici din nefiinţă (căci nefiinţa nu există). De ce s-a ivit atunci într-un anumit moment, şi nu inainte sau după? - Nu provine însă nici din ceva ce pe de o parte există, pe de alta nu există, cum se nasc cele născute, căci ceea ce pe de o parte există, pe de alta nu există, nu poate să fi existat înaintea fiinţei absolute, ci s-a ivit după ea. - 3-4 ClEM., Strom., V 1 1 3 (II · 402, 8 St. l. Despre divinitate, Pannenides scrie cam aşa: ..mul-

15

20

25

30


124

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

(X'tPE�C; ilS' <XYEVll'tOV', 38 PLATON, Theael.. 1 80 O ă).).01. au 'tavaV'tla 'tomotl; lm.e:cpitvaV'to 'Olav o • • ov�· e.lval' leat ăÂ)"a 00« MH.lOOOL 'tE Kal napllEVloal haV't1.0UJlEVOl nâOl 'tou'tou; Stlcrxupt�oV'tat. 39 d. MELlSSOS 8 8 Ei "(ap eo'tl 1il KQ1. oocop . . Kai. 'ta ă).,Â.a ooa qKlal.v ot ăv9po:mol eival w..Tl9il. 41 ef. SIMPL, Phys., 1 47, 1 3 dnep h tO'u 'OJl0\) 't0 1tâv' (5) Imi. '1tEîpoo; ltUjlU'tov', 43-45 PLATON, Soph., 244 E Ei 'tOLVUV oÂOV EO"'tlv cOmtEp Kal. n. At:YEl 'mlV't09EV o •• 'tT\1 il. '[111', 'tOtoiYt6v lE 8v 't0 OV JleO"ov 'tE Kal laxa'ta EXEl. EUDEM. Ia SIMPL, Phys., 1 43, 4 OO'tE oUSt UO\ Oi>paVrol EqKXPIJ.O't'tEl 'ta nap' au'tou M.'Y6�va. <il<; 'Uvac; il1roAalkîv o EUT\Il&; CPTJ.O'lV ffr. 1 3 Sp.1 cucoooav'tac; 'tOU 'nav't09Ev 0 . 0 Oy"Wl" ou yap a5w.tpE'tQ<; o oupavoc;, alA' ooot OJlO1.O<; O'q>aipcu. aÂ.Âa O'qKlîpix Eauv il 'COOV CPOO1.K&V cuc:Pt.lkO''teltTI. 44 ARtSTOT., Phys .• r 6, 207a 15 �tA'tlOV OiTJ1'EOV ncxp}J.EviSTJV MEAiO'O'ou EÎPll"EvCX1' 6 J.1EV "(ap 1'0 ăxetpov oÂ.Ov fJlllO'iv, " SE 'to oÂ.Ov 1tEHEpelv9at 'J.1EO'o69EV iO'on:aAt�'. 50-61 SIMPL, Phys., 38, 28 O'UJ.1HArvxOOet; "(ap 'tov xepl. 'tol> VOll'tOl> AOYOV 6 n. EHarEt 'tavtl . . . 'tv Wl . , Hapd.Uo-CJ111'. 50-59 SIMPL, Phys., 30, 1 3 J.1E,td,9mv SE ă.n:a 't&V VOllWV EHI. 'tel. aiO'9rJ-m 6 n . T1'tOl aHD ă.A119Eicx�, UIt; cxu'tO; <p1lO'lV, EHI. S6l;av EV oi� AtrEt 'h 't&1 .. cucoUmv', 't&v YEVll'tWV ă.pxa� Kcxi cxu-ror; <J'tOlXE1roSEl� J.1Ev 1'1lV npOO't1V1 CtvtiBE.<JLV lBuo, i\v qKOc; "cxAEi Kal <JK6't0<; d\> n:ilp "al. "(flv 1\ 1tU"VDV lecxl. ap(XlOV il 'tcxu'tov "ai E'tEPOV, )J::rOOV tq>E�fl� 'toî� 1tp6u:pov Hapo:KElj.1i.vOt� EHEO'lV '}J.� . . . EIlPPlet� 'tE', 52 SIMPL., Phys" 1 47, 28 aHCX't11AOV leaÂ.Ei 'tmv e1Ui)v 'tOV leOO}J.OV "tOv upl 'tOO; j3p0tEio� �et;. 53-59 SIMPL., Phys" 1 79, 31 Kal. "(ap o\rtoc; €.v 'tO� � 8�av '9EPIlDV Kal. lVUx.pOV ă.pxa� HOlEi· 'tau'tcx Si: 1tpOOaYOpEUE.l n:Up Kal. 'Yflv' IARI5TOT" p., 1 aaa 201 "al. qKi)c; Kal. vinc'ta il'tOl <JK6�' Âi'YEl YUp �.u. tlx ..pl al.�aEl", (p, ( 80I '�OP� ' " 4$p'O<<; ,,', (Fragmentul intreg trebuie pus in legâtură CU B 6), �oii"", �' tt, �ii� Molo uiu'tat tOI; EO"t1.V' w:irtTlI S' Exl afu,lu't' luat 0.0

5

10

15

20

25

30


PARMENIDES. FRAGMENTE te . . . neclintitsi nenâscut». - 38 PLATON, Theaet., 1 80 D . . alUiiarăsi au pretins t�mai contrariul, precum: ... . . . poartă numel�" şi al� câte mai susţin cu invel1unare Melissii şi Parmenizij ce se opun tuturor acestora. - 39 Cf. MELlSSQS 8 8 . . . dacă există pământ si apă. . . şi alte câte maizic oameniică sunladevărate. -42 Cf. SIMPL., Phys., 1 47, 1 3 devreme ce unul esle ..laolaltă totul» (5) e .şi o «ulti­ mă Umită», - 43-45 PLATON, Soph., 244 E . . . dacă, asa cum zice ' Parmenides, e intreg «din toale părţile . . . ici şi colo,,, o astfel de fiinţA are mijloc şi extremităţi. EUDEM. Ia SIMPL., Phys., 1 43, 4 . . . încât ceea c e spune el nu se potriveşte nici cerului, cum u: i inchipuie unii, după spusa lui Eudemos [fr. 13 Sp.I., cu gânduI la «din toate părţile asemenea . . . ": căci cerul nu e nici indivizibil, nici ase­ menea unei sfere, ci dintre toale sferele materiale cea mai exactă. - 44 ARISTOT" Phys., r 6.207 a 1 5 . . . trebuie să credem că Parmenides a grăit mai bine decât Melissos. Într-adevăr, unul zice că Totul e nestăcsit, altul că e mărginit, ..deopotrivă cumpănit fată de mijloc... - 50-6 1 SIMPL., Phys., 38, 28 . . . sfâ�indu-şi expun�a în jurul inteligibilului, Parmenides adaugă următoarele: "cu a­ ceastapun capăt. . . ... . - 50-59 SIMPl., Phys., 30, 1 3 . . . trecând de la cele inteligibile la cele sensibile, sau, cum zice el, de la adevăr la părere, acolo unde spune: ..cu acestea», Parmenides ia şi el prin­ cipiile lucrurilor create drept elemente, in raport cu opoziţia pri­ mordială pe care o nwneşte lumină-întuneric, sau foc-pămânl, sau des-rar, sau identic-altul, afirmând in continuarea versurilor mai inainte reproduse: ..au găsit cu cale să numească două forme. . .... - S 2 SIMPl., Phys., 1 47, 2 8 1�elătoore numeşte el potrive­ ala cuvintelor despre părerile muritorilor. 53-59 SIMPl., Phys., 1 79, 3 1 . . . si acesta, acolo unde vorbeste de părere, _pune ca prin­ cipii cald�1 şi recele.., numindu-Ie şi pământ IARISTOT., p. 1 88 a 201 şi lumină şi noapte sau intuneric. Căci iată ce zice, după ce a vorbit de adevăr (p. 1 80) _au găsit cu cale să numească după forme etc. . . ... [FraBmentul Întreg trebuie pus În leBJturJ cu 8 61. a. Mai rămâne însă să aduc vorba despre calea ce zice că <fiinţa> este. De-a-lungul e� sunt semne35 in număr mare cum

125

5

10

lS

20

25

30


126

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

s

10

10 15

lS 20

20 2S

2S 30

30 35

ROA-Aa Ilai', ci>c; aytvrrrov iov Iml avooi..E9p6v Ec:ttlV, ouÂov IlO1,)VOrEVE� 'tE !Cai. atpE�� no' atEÂ.EO'tOV· aMi 1tO't" �v oUS' EG'tal, Elttl vOv fO'tlv 0ll0i) mv, EV, O',\)VEXE�' 'tiva yap yivva.v �h�i1aECtl ainoi>; 1tft1. 1t09EV a�n8tv; 000' Ele Ili! Eavto<; M1O'crro <peioSa\ �' ooot VOEiv' ou rap cpat6v ooot VOTfCOV EOtlV oru.x; oi:>lC EO't1.. ti 3' ăv j.LlV "al XPECN; OOpoEV UO"fEPOV il 1tPOO9EV, 'tou Il1'\BEVOc; a�â).1EVoV. q)'ov; OUtm<; � mlll1UXV 1ttAEVUt XPEroV EO''tlV ii oUli. ouoE 1tQt' tIC IlTt EaV'tQ<; tcpilOE1. xia'uoc; i(JX� Yl1vEa901 tl mp' a\:l'tO' 'tou tlvEKEV OU'tE 'YEVEO'9at OUt' ă).)"tx19cn avfin âl1Cll XIlAOOaaCt 1tÎOlll0'lV, âU' EXE1.' � /it 1CpiO'1,� 1ttpi. tou'toov iv tOOtO' [anv' [OUV il OUlC EOtlv' xElCPl'tUt O· oUv. cOOntp .xvaYKll. 'tÎ)v �v tâv &WT['tov avmvuJ10v (ou rap aÂ.l1� tO't1.V oo�). tilv s' roatE xEAEtv Kai. E'tTrroj.l.OV eivCf.l. � o' âv E1tEtt' a1toÂ01'to EaV; 1t� lr elV !CE rEVaL-ta; Ei rclp E1EV1', oi»e: EGt(l), oM' Ei 1tOtE jlEĂ.AEl tGEO'Om. 't� YEVEGU; jlEv a1ttapEGtat ICUt 1l1tOO'tDl; olEOpDI;. ouat &lulpetOV EGnV, EltEt 1tâv EGtlV OjlOiOV' OUOE tl tft1 jJ.âAA.oV, tO "EV etp10I jJ.1V GUVEXEa8al, ouot tl XElpOtEPOV, mlV &' tjJ.1tAEOV EO'tlV EOVto<;. 'tmt !;uvEXE� mlV fO'tlV' EOV 1ap EaV'tl ltEACtt;Et. autap a"iVlltOV jJ.EY«Â.WV EV ltEipaO'l &EOjl&V tOtlV Ilvapxov Il1tClUO'tOV, EltEt 1EVEOU; "al. OUOPO<; tii.. �ix): EnA"X91]Oav, iuw;". S. xian, al.�9iJ<;. tautov 't' Ev 'tain&t tE j.t.Evov "aO' EaU'to tt "Eital xoi'rt"" '�",Sov aila, �EVEl' Kp«ttJl1\ yixp 'Av"Yl<TJ ltEipatoc; EV &EOjJ.oiOtv EXEl. to jllV a"upt� EEP1EI, OUVE"EV OU" atEAE'imţtov tO tov OEjJ.IC; dval' tOtl yap OUIC E1tl&EUEc;' 1jJ.�1 tov &' av 1tClVtOt; E&EitO. tautov &' fOtt VOEîv tE "al. OUVE"EV Eon vOTUJ.a. ou rap IlVEU tOU Eavroc;, EV on ltEqKltloj.t.Evov ECfttV, EÎ>pilO'E1C; 'to VOEîv' OOOEV yap <�> E<Tttv T\ tOtal


PARMENIDES. FRAGMENTE că, nenăscută fiind, aceasta e �i nepieritoare, intreagă36, neclinti­ tă .!ii fără capit37; (5) nici nu era, nici nu va fi, de vreme ce e aewn laolaltă, una �i neintreruptă38, Ce o�ie i-ai putea găsi? Ce fel şi de unde ar fi putut creşte?l9 Căci n-am să te las să spui nici să gândeşti că <S-8 putut ivi> din nefiinţă: nu se poate, intr-adevăr, spune nici gândi că ceea ce nu este <este>. Şi-apoi ce nevoie ar fi putut-o face (10) - iviti din nimic - să se nască mai târziu ori mai devreme? � că trebuie neapărat <să credem> că este in­ tru totul, ori că nu este. Şi iarăşi niciodată tăria convingerii nu va tncuviinţa că din nefiinţă40 se poate !l3Jltealtceva decâtneliinţă. Din această prici­ nă, Dreptatea41 n-a lăsat <Fiinţa> nici să nască nici să piară, slobozind-o din legături, ( 1 5) ci o ţine bine. HotArârea în această privintA stă in alternativa: este sau nu este42• Hotărât e insă, cum şi trebuia, că, neputând fi nici gândită nici formulată, una din căi are a fi lăsată la o parte (căci nu e calea adevărată> şi că cealaltă, care zice este43, e şi cea adevărată. Cum ar putea, într-adevăr, să piară ceva care este, cwn ar putea să se nască? (20) Căci, de s-a născut, nu este, şi nici de trebuie să fie cindva in viitor. Astfel nru;;terea se stinge, iar pieirea e vorbă goală. Nici divizibi1ă nu-i, pentru că e toată la fel: niciunde nu se află un mai mult ori un maipuţin în stare să-i împiedice continuitatea, ci toată e plină de fiinţă. (25) în felul acesta, e în intregime conti­ nuă: <in Iăuntru-i> fiinta se mărgineste cu fiinta44• Ci, nemişcată in ho�e unor cu�plite legături, stă fără inceput nici sfârşit, de vreme ce Naşterea şi Moartea au fost alun­ gate departe, gonite de convingerea adevărată45• Aceeaşi in aceeaşi stare zăbovind, zace in sine (30) şi astfel, neclintită, ră­ mâne locului. Amarnica Nevoie o ţine in strânsoarea hotarului ce-o inconjoară din toatepirţile46, pentru că nu-i ingăduitca fiinţa să fie neisprăvită: astfel se face că nu-i lipseşte nimic; căci de i-ar lipsi ceva, i-ar lipsi totul E tot una a gândi si gândul că <ceva> este"" ; (35) doar, fără fiinţa in care e exp�at, nu vei găsi niciodată gândul48. Căci ni-

127

5

10

15

20

25

30


128

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

40

45

10

so

15

55 20

60

2S

30

ă)"),,o 1tO:PE� 'tOU E6V't�, E1tE1. tO rE Moîp' i1tEST\<1EV aUMV CtKlV11t6v 'r' EjlEl/al' t&1 1tav't' ăvo).1(a) EO'-CUt, 0000 Ppotoi. KutE8tvto 1tE1to19CrtEo; Eivat â),,1l9ii. 1irvE0"9ai tE: Kai. 0A.Â008cu.. dvai. 'tE Kai. OUXt. "al 'tonov a)"Âo:oO'EIV SUl 'tE XpOO qKXVOV eljltijklV. au'tixp Eml 1tE.lpao; 1tUjlUtOV, tttEÂEO'JlEvOV tcrti mXvt09EV, t'iUcU1CI..OU O'qKXipl1o; tvu)"iyJC\oV Oy1CO>l, j..lEO'O'09EV iaoxalto; ruXvtTJl' to rap OinE 'tI jlEltov OUfE tI IXxtO'tEPOV nd.Evul XPEDV fO'tl tTlt il till. oU'tE rap otn( EOII fO'tl. tO KEV 1tCtOOt IlIV bevElaSat do; OJ.lDV. OUt' EOV tatlv 01tW<; Ei" !CEV i6vt� 'tTt1. llâ),AOV tilt 3' T!<l'OOV, E:1tEl nâv ionv ăauMV' ot yâ.p ItC(\I't09EV iaov, 6J.1� EV 1tC:lpaal ICi>PEl. EV ton 0'01 TtaUm 7tlO''tOV ),,6yov #)t v611J..l.O. a��\, a).1]6el�· 00.;11, o' alti> <OooE iJpo<E\� llelVSaVE lC6O].!OV iJ1&v ExEmv Cxnu't11AOV elKOUroV. �op<pix, rap '!l<teEvro ouo rvro�� 6VO�ru;ElV' tmv jlinv oii XPEOOV ECJ'tlv-EV Qn 1tE1tÂ-aVTij1EvOl E1.aiv­ 'tav'tia �' EKpivaV'to �tJ.lW; Im\. ofuJ..(d E9EV't0 xropi� alt' W.ATJAOOV, 'tii1. JJ.E:v q>AOYâc; ai9iplov 1tilp, TPtlOV OV, �y' (apeuov) EA.acpp6V, EomtID1. mvtOOE 'tOJin6v, 'ttin S' i't'tpO)1. J.lTt 'troi:l't6v' Ct'tap 1C001CEîvo Ka't' aiYt6 -rav'tla vUK-r' O&xfj, ltUK1.VOV StJJ.� EJLPplet� 'tE. 'tOV O'Ot ErW �laKOO'j.lOV EOlKOta mlV'ta q:Kl'ti�oo, <Oc; ou J.lTJ lto'tt ti� OE I3Po'rwv rvWJ.ll1 1tCXpEMtO'Olll.

SCHOllON la 56-59. SIMPl., Phys., 3 1 , 3 Kai Sil Kal Ka'taA.oyCtSl1v j.lE't�U wv b&v EI.upepEwi 'tl P11o"Eilhov roc; ainou napliEViSou e.xov oiYtroc;' Eltl -rânSt EO'-rl "to apaU)\! Kai 't0 9EPliOV Kai 'to cptro.; Kal 't0 J.UXÂ.8aKov Kai 'to KOUcpoV, bl Se 't&l 1tUKV&l WV6liaO"'tal 'to "lVuXf)Ov leal 'to ,� Kal aleA:rlPov Kal. j3apu' 'tau'ta yup CUtEKpi.9q EKa'tEpco<; tKa'tEpa. 9.

SIMPl., Phys., 1 80, 6 1dupA fr. B B, 59) Kal j.1E't' oÂ.iya ncXAlV


PARMENIDES. FRAGMENTE mic nu este, nici nu va fi, afară de fiinţă, câtă vreme Soarta a constrâns-o să fie întreagă si nemiscati. Vorbe goale fi-vor dar toate câte au fost scomite de muritori cu gândul că-s adevăra­ te.9: (40) naşterea şi moartea, a fi şi a nu fi, schimbarea locului ori a strălucitoare1or culori. Devreme ce <asa cum amspus> există un ultim hotar50, acesta e împlînit de jur'împrejur, asemenea massei unei sfere bine rotunjite, în toate părţile ei deopotrivă cumpănită fată de mijlocSl. Căci nu-i îngăduit < � tiinţa > să fie ici sau colo cu c� mai mare (45) sau cu ceva mai mică, câtă vreme nu există nefiinta, care s-o împiedice să ajungă la ceva de acee�i natură, iar fiinţa nu-i nici ea într-un loc mai multă, intr-altul mai puţină, ci peste tot neatin­ să: ca una care, fiind in a�i măsură în fiece punct, se găseşte in aceeaşi măsură pretutindeni înăuntrul marginilor ei. (50) Aci întrerup vorba-mi vrednică de crezare şi gândul despre adevăr. De-acum, ascultând potriveala înşelătoare a cuvinte­ lor mele, învaţă să cunoşti părerile muritorilof5Z• Aceştia au găsit cu cale să numească două forme (dintre care, de una nu era ne­ voieS3, - aci stă greşeala lor); (55) au despărţit aparenţa în aspec­ tele-i opuse şi i-au dat semne de recun�tere osebite intre ele: de-o parte cereasca vâlvătaie a focului binefăcător, din cale-afară de \Ufor, identic cu sine în toate părţile lui (nu însă şi cu altul) j de cealaltă, - de capul său, - ceva tocmai dimpotrivă: noaptea intu­ necoasă54, deasă şi greoaie la intiţişare. (60) Această orânduire55, intru totul asemenea aparenţei, ţi-o semnalez, pentru ca nicicând să nu te amăgească părerea muritorilor. . . ..

9.

SIMPl., Phys., 1 80, 8 Idup� 8 8 , 5 9 1 . . . i ar după puţin: ..după

129

10

15

20

25


130

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

cxu'tcxp 0 . 0 J..lllStv'. ei SE '1i�E'(EPO)l �'ta J..l�Ev' Kal. 6n rtpxai. ăjJ.<pm leal. ă'tl EvCXV'tlat lillM>mat. a:i)'tCtp EXE1Sil mlV'tcx qit<x; !Cai � 6vojJ.cx<rtcxt !Cai 'ta 1Cata O'lpE'tEpru; 5uveljlEU; e:m 'toîO"i tE Kal 'to�. 1tâv xUov E(1'tl V OJlot) <pOEO<; Iml. VUK'tOc; cicpeiV'tou

laOlv i4J,qx>tEprov, ExEi OME'tEprol JlEta JlTlstv.

10

15

20

25

1 0. CLEM., $trom., V 1 38 (11 419, 1 2 St.) aqn.K6�va<; ouv E'Jt1. -n,v aÂT\9T! JlCt9rtatV la lui Christosl o �o'llMJU:voc; curoUf:-t(O �v IlO:pJ.1Evi.SOU 'tou 'Eua'tO'U UJtlO"XV01J�VO\} 'Ei:all1. o •• ăa· 'tpOlV', ef. PlUT 0I Adv. col. 1 1 1 4 8 I?armenidesl Ot; 'rE Kal SWKOOIJ.OV ltEJtolTJ.'tat 1(CX\ 0''t01XEîa jilYWC; '&"0 MxJ.lnpOV Kai O'KO'tE1.VOV tbc -eOU'toov 'tO: f4)(XlVO}lEva 1tCtV'tCX Kai. Sui 'tOU'tell\' a'JIO'tEul' "al. rap nep\. yftc; dpTllCE 1to).,Âit: leal nepl. oilpavou J(CX\ ftliou leal O'EÂ.itv� KCXl ăcnpmv Kal. YEVEO'lV av9pOmrov el'PirrTJ'tCX1.' "ai. oootv ă.ppl1'tOV, <OI; avi!p opxcxîoC; EV <puO'wloy\cu ICcxi O'uv9EiC; lpacpilV Uitav. oi)1( aA.A.o'tpla� Sta<p9opCtv, 'tIDV K1JPlWV napi\KEV. ElCJ11t li' ai6Eplav 'te <pOOtv 'ta 't' EV ai9Ept mlv'ta s

o1Îl!a'ta Kal. 1OO.8<x� eUaYE� 1ieÂlotO A.allmlOQt; tpy' ixiollÂa leal. omw9EV �EytVOvtO, Epra 'te KiJ'!CÂW1tQt; xt'ixrrtt 1tEpicpot'ta oeAi1V11� KOl. CPUCJlV, eilii1oel� M: '!Cal. oilpavov ixţJ.!p1.c; EXOvta Ev9EV [ţJ.EV rap] t!pu 'tt 100.1. &; 1l1V ărouo(a) E1tWll0eV 'A va.y "'1 xtlpa't' EXE1V ăo'tpO>V.

1 1 . SIMPl., De caelo., 559, 20 n. St 1tEpt "tmv aio91l"twv ăp!;ao9al <PTl.0t ÂEYE1V· 1tOO<; raia Kal. fP"l� nOE OEATtV11 ai91lp te �uvOc; ya'J..a 't' OUpaVlOV leal OAUll1tOt;

30

_axa,,,, �5' """pOlv e.p�ov fJkv", cbp��ll1]aav ylyvEo9m.


PARMENIDES. FRAGMENTE ce :, . alta.., Dacă însă KnimiC nu ţine de una sau de alta», vrea să spună că amândouă sunt principii şi că sunt contrare. «După ce totul a căpătat nwnele56 de Iwnină şi întuneric, iar aceste denumiri - potrivit puterilor57 fiecăreia - s-au aplicat unui lucru sau altul, totul e deopotrivă plin de lumină şi de nevăzută noapte, amândouă egale de vreme ce nimic nu ţine <exclusiv> de una sau de alta..58• 1 0. CLEM . , Strom., V 1 3 8 (II 4 1 9, 1 2 51.) . . . odată ajuns la ade­ vărata învăţătură (a lui ChristosJ. asculte cine vrea făgăduielile eleatului Parmenides: «cunoaşte-vei. . . .. . Cf. Plut., adv. Col., 1 1 1 4 B . . . Care [Pannenidesl elaborind o explicaţie a lumii şi ameste­ când -ca elemente - lumina şi intunericul, face să derive dinaces­ tea şi prin acestea toate cele văzute. �ijderi spune multe despre Pământ, despre cer, despre Soare, despre Lună şi despre stele, şi Iămureste nasterea oamenilor; ba, ca vechi cercetător in ale Datwii, � a c�mpus <in acest domeniu> o scriere originală, iar nu o vulgarizare a unor scrieri străine, n-a lăsatnetratat nici unul din subiectele importante, "Cunoa�te-vei natura văzduhului şi toate semnele câte sunt în el şi tainicele căiS9 ale curatei făclii a mândrului60 Soare, - şi care Ii-i obârşia; afla-vei înrâurirea şi firea rătăcitoare a Luniicea cu ochiul rotund; cunoaste-vei si cerul atoatecuprinzător, de unde s-a ivit şi ce fel - cârnnrlndu-I � Nevoia l-a legat, ca să păzească hotarele stelelor. . ,,.6l,

1 1 . SIMPl., De caelo, 559, 20 Despre lucrurile sensibile, Parmenides zice că începe a spune: «în ce fel Pământul şi Soarele şi Luna şi văzduhul atoatecu­ prinzătorf12 şi Laptele ceresc şi depărtatul Olymp63 şi fierbintea tărie a stelelor au prins a lua fiinţă,., - dupJ. care înfăţişează face-

131

5

10

15

20

25


132

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR leal '(<Îlv "(tvO)J.E:vmv leai cpgelpO}lhwv !lEXpt 'rrov )J.opirov '(rov �ci)trov tilv "(eveaw napaSiStool.

5

10

1 2. 1 -3 SIMPL, Phys., 39, 1 2 (dupa (r. B 8, 6 1 ) JlE't' oAlra OE lta}.lV xept 'trov OUEiv O'tOlXe.i.rov elftcOV Eltayel !Cai. 't0 lt01TltueOv Uymv ou't� 'ai yap . . . 1CUjkpvât'. 2-6 rbid., 3 1 , 1 0 leat lt01TftUCOV O E ai-cLOv o u crroj.14X'tOlV }lovav '[rov E v tii" lEVi.CEl w..Âa !Cal. Cwoo)J.â:coov trov nlv "(tvEO"lV aUjlltATlţ)(YUV· 'twv csacpWc; napaStOO>Kev o n. Uymv' 'ai O· EHI. o" 9TV-tlttpon', 4 lbid. 34, 14 ICcxi ft01Tl1\!eOV al'nav h:Ei� JlEv h K01VOV n)v i:v JlEaOOt mvtrov iOPUIlE:VllV Kal xaOTlr; YEveOErot; ahiav oallJ.ova 'ti&no'lV. Cf. A 37.

ai. rap otEtvo'tepat 1tÂi\v'to 1t� cn:p11'tOlO.

5 IS

20

2S

30

ai. �· tJt1. 'tait; Vl)1C'[�. IlE'tel �E <pÂ.Oy� lUat ataa' h SE jlEO'OOt 'tou'tmv SaLlloov � 1tIlv'ta KuPepvâl' ltavt(X yap <�> O''tl)'YEpoîo tOKOl) K«1. J.1t�t� ăPXEl 1tfJl1tOUr;' ăpaevl 9fjlu Jllyi\V 'to 't' EvUvrlOV uiJ� ăpO'EV e"lu'tEprot.

1 3 . PLATON, Sympos., 1 78 B n. SE 'tT!V YEvEOtV lEYEt RPOO'ttO'tov . . xav'trov'. ARISTOT., Metaph., A 4 p. 984 a 23 1l1tOR'tEUaElE S' ăv 't14 'HoioSov npârtov �1ftftoat 'tO 'totomov, KO:V Ei 'tt� ăÂ.Â.Ot; Ep(O'ta il. ERt9ujli.uv EV 'toî� OUOtV E9"r1KEV oo� elPXT!V oiov Kal n.· omOt; YeXp Jea'tuoKEOCtI;oov 't1\v 'tau 1taV't{)j; rEvEOW '1tpoo'tto'tov jlEv, <Plloiv, "Epwca . . . mlv't(l)V'. PLUT., Amat., 1 3 p. 7S6 F StO n. jlEv Ct1tO<paiVEt 'tOV "Epeo"t'U 'twv 'A<ppo8i� EP-YOOV xpEollu'tu'tov EV 'tiit KOOjloyoviat ypacprov 'RpOntO'tOV . . . xavuov'. SIMPl., Phys., 39, 18 [după B 1 2, 3) 'taimtv Kal 9EOOV ai-riav dvai <p'JlO'l AEYOOV 'npcb"t'to'tov . . . Ravwv' Je'tA. Jeat 't� '!lUXa; nE:jl1tEtv 1tO't€ jlEv El( 'tOU Ejl<paVO� Ei� 'to ftEtOEC;. HO't€; se. Ctvl:t1taAiv <p1'\GlV.

RPOn:lO''tOV jJ.EV "Epoo'tu 9E&v jJ.Tttlaa'to Rav'tOOv . 1 4.

PlUT., Adv. Colot., 1 S p. 1 1 1 6 A oilSt râp 6 RUp jJ.1l Uyoov


PARM ENIDES. FRAGMENTE

133

rea lucrurilor susceptibile de n�tere �i pieire, până la midulare­ le vieţuitoarelor.

1 2. 1 -3 SIMPl., Phys.• 39, 1 2 (dup§ 8 8, 6 1 ) Ceva mai departe, după ce vorbe�te din nou de cele două elemente, continuă amin­ tind si cauza eficientă în chipul următor: căci « <cununile> mai îngu�te .. . .. , 2-6 tbid., 3 1 , 10 Parmen.ides a arătat limpede cauza eficientă - nu numai a corpurilor supuse nasterii, dar si a lucruri­ lor incorporale, ce determină �terea - a�lo unde spune: ..cele ce vin după ele . . . " 4 Ibid., 34, 1 4 cauză eficientă unică si comună e. pentru el, zeiţa ce stă in mijlocul a tot ce există �i � e cauza oricărei naşteri. eL A 37 . ..Căci <cununile> mai inguste64 umplulu-s--au cu foc curat, cele ce vin după ele, cu beznă în care se amestecă şi o parte de foc; în mijlocul lor stă zeiţa ce totul călăuzeşte65: pretutindeni cânnuieşte cumplita naştere şi impreunarea, mânând femeia să se imperecheze cu bărbatul şi dimpotrivă, bărbatul cu femeia,..

1 3 . PLATON, Sympos., 1 76 B Despre facere, iată ce zice Par­ menides: «inainte de toti zeii . . ,". ARISTOT., Metaph., A 4. 984 a 23 S-ar putea crede că cel dmtâi care a căutat �a ceva a fost Hesi0066 şi cine va mai 6 făcut din iubire sau dorinţă începutul celor ce există, cum face Parmenides. într-adevăr, expunând facerea Totului, acesta zice: «inainte de toţi zeii . . . » SIMPl., Phys., 39, 1 8 IdupJ 8 1 2 , 3 ] . . . aceasta e pentru el ş i născătoarea zeilor, acolo unde zice: «inainte de toti ' zeii . . . " si cea care mână sufletele, când din lumea văzută in cea nevăzută, când dimpotrivă. . . 67. «Înainte de toţi zeii a dat la iveală Iubirea,..

1 4.

PLUT.,

Adv.

Color., 1 5 p. 1 1 1 6 A Nici cel ce refuză 6erului

5

10

15

20

25


134

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

dvat 'tov 1tE1tUpolJlEVOV aiof\POv 11 Tiiv OEA:!\V1lV 'ÎÎÂ.l.OV, aua KUto. rrap)lEVlOTJ.V vu1('tupat� ntpl "(aiav alOOllfvov alA,otptov cp&; avatpEî O"lo1\po'O xpfi.ow il. OEATtV1l<; cpOO1V. 1 5 . PLUT" De fac. lunv 1 6, 6 p. 929 A tcitv Ev oupaVWt 'tOO'oirt'wv 't0 1tÂ.ft� oV'tWV Jl6V1l qKOto.; aU,otpi01J SEOj.1tV11 1tEP1Et<Jt [luna] leata n. aiEi 1tCX1ttaivoooa 1tpO.; airra.� i]eÂ10to.

10

1 5a. SCHOL BAS11l1 25, ed. Pasquali Colt. Nachr. 1 9 1 0 p. 201 , 2 tia pasajul Eav \mo9i1u; EUU'tWt UOOlp dvcu 'rO imo�EI3Â11J.1tvov 'tfi.c; 1%1 IT. Ev 'ti\t c:rt'1'X01tOliat Vlia't6pl�oV d1tEV 'tiiv lf'tv.

ARISTOT., Melaph., r 5. 1009b 21 d. A 46 ffit; rap b:CXO'tot' tXE1. ICpâmV JlEltrov 1tQA:U1tÂ,ayK'tCOV, t� v6ot; av8pW1touJ\ 1tO.platCl1Ul' tO yap ai>to t(1'tW omp �VU1. jltAtoov cpi)(T\(; av9pW1t01.CflV Kal motv Kai. navri' to rap illov eOtl ve,TlJ.I.a.

1 6.

15

1 7.

GAlEN., In Epid., VI 48 (XVII A 1 002 K.) 'ta �V'tO\ ăPPEV tv

ton OE�ta)l ,upet 'tftt; ".I:fltp� KUlalCEo9at leat ăAMll 'trov

1t<lMxlO'tlX'troV llvopOlv dpl}lCQow. 6 1lEv rap IT. oiYt«Jt; lqn1: 20

2S

li�l'tEpolalv IlEV KOi>po�, lalolal liE KOi>� . . . 1 8. 1 -6 CAEL. AURELIANUS, Morb. chron., IV 9 p. 1 1 6 Sichard. (Bas. 1 529) Pormenides Libris quos de natura scripsit, eventu inquit conceptionis moUes aliquondo seu suboctos homines genera';. cuius quio groecum est epigrommo, et hac versibus intimabo. latinos enim ut potui simili modo composui, ne linguornm ratia


PARMENIDES. FRAGMENTE

135

înfierbântat calitatea de foc, sau Lunii pe aceea de Soare, făcând din ea, cu Parmenides, ..o lwuinâ străină, ce luceşte noaptea, rătăcitoare înjurul Pă­ mântului.68, nu tăgăduieşte folosul fierului ori nalura Lunii. . . 15. PLUT., De fac. /un., 1 6, 6 p. 929 A D in mulţimea atâlde rnare a corpurilor cereşti. singură < Luna> se roteşte având nevoie de lumină străină, după Parmenides: «Veşnic citând spre razele Soarelui,,69. 1 5a. SCHOL BASILlI 25, ed. Pasquali, Con. Nachr" 1 9 1 0, p. 201, 2 [lapasqjul: «dacă-ţi inchipui că ceea ce se găseşte sub pământ e apă»1 Parmenides, în versurile lui, zice despre Să.mânt că e in­ Tădăcinat în apă . . . 16. ARISTOT., Metilph., r 5. 1 009 b 2 1 . Cf. A 46 «k;la70 cum e alcătuit in fiecare71 ameslecul72 organelor multî:nşeIătoare <ale simţurilor>, aşa se infăţi..!;;ează gândul la oameni: căci, la acestia, ceea ce gândeste e - in toti si în fiecare­ aceIaşi lucru: alcăltrlrea organelor; c�a ce trec� Peste, e chiar gândirea»73. 1 7. GALEN., In Epid., VI, 48 (XVII A 1002 K) Că copilul de sex bărbătesc s-ar zămisli în partea dreaptă a uterului, au spus-o � alţii, dintre cei mai vechi. Parmenides se exprimă astfel: .In partea dreaptă băieţii, In partea stângă fetele. . . •". 18. 1 -6 CAEL. AURELIANUS, Marb. chron., IV 9, p. 1 1 6 Skhard (Bas., 1 529) în cărţile pe care le-a scris despre natură, Parmenides zice că intâmplarea, care-lŞi are rolul ei în orice zămislire, face să se nască uneori bărba� mole�iţi �i afemeiaţi. Cum vorba asta o spune într-o poezie greacă, voi reda-o si eu în versuri. Le-am compus, în latineşte, cât am putut mai ase�toare ca fOnnă, ca să nu în-

5

10

15

20

2S


136

5

10

lS

20

FRAGMENTELE ELEAŢl L O R

misceretur. :remina ... sexum', vuit mim seminum praetermaterias esse virtutes (ef. OUVâ....El� 8 9, 2), quae si se ita miscuerint, ut eiusdem corporis jaciant unam, congruam sexui generent ooluntatem. si autem permixto semine corporeo virtutes separatae permanserint, utriusque veneris natos adpetentia sequatur. femina virque simul Veneris cum germina miscent, venis injOrrnans diversa ex sanguine virtus temperiem servans bene condita corporafingit. nam si virtutes permixto semine pugnent necftJciant unam permixto in corpore, dirae nascentem gemîno ve:robunt semine sexum.

19. SIMPL., De caelo, 558, 8 1tapabo� SE 't1\v 'toov aia&r!t&v OlU1COOlll10W tnirraYE 1taA.W' OUtm 'tOL leata SQl;av Eqm 'telOe leai. VUV EOOt leal. J.1E'tE1tEl't' am) tOOOE 'tEAEtl'tTtaoOO't 'tpacpEV'tU' 't01:e; S' OVOJl' ăv9JXO'XOl KU'tt9EV't' blaT\J.1ov haO''tCJJt.

20. HIPPOl., Ref., V 8 p. 97, 2 W. Ilt.1Cpa. 'Pl'\O'lV (un gnosticl. tat\. ta JluO''tTtpta 'ta 'ti\c; nepoEcp6vl1C; XCttc:o, HEPl. wv JlUO''tT\PUov "ai. tftc; OOoiJ 'ti\c; â:yo� EKEî o� 1tAatEi� KUi. eupuxropou leal tpEPOOOftc; 'toUc; Ct1tOÂ.Â:UJ.lEvOUC; E'ltl ,",v nEjlO'EcpaVTlv < . . . >. Kal 6 1tOlTlnlr; Si lPTlow· au'tap un:' au'tftv tonv a'tapn:t't� OKPOOEOO-a, 1(0iA", ��. it li' itYilaaaEkn apiCJtTI ă).o� t<; lllEp6EV noAt:rtljlll'tOU 'AlPPQlii't1}l;.


PARMENIDES. FRAGMENTE

137

curc spiritul celor două limbi: «când femeia şi bărbatul. .". Păre­ rea lui e dar că sămânţa, pe lângă substanţa din care e alcătuită, are şi anumite impulsuri lef.

Ol)Vcqu.� În fr. B 9, 21, care, dacă se

amestecă aşa fel incât să dea pentru fiecare corp un singur im· puls, au ca rezultat o voinţă potrivită cu sexul;

dimpotrivă, dacă

5

în amestecul de seminţe trupeşti impulsurile râmăn despărţite, noii născuţi sunt împinşi de dorinţe spre amândouă sexele. .. Când femeia şi bărbatul îşi amestecă sămânţa dragostei, impulsul care o face să se nască in vine

din soiuri de sânge diferi-

te, plăsmuieşte, dacă amestecul e izbutit, trupuri bine clădite. 10 Dacă insi, în sămânţa amestecată, impulsurile se războiesc fără să se contopească in amestecata alcătuire a trupului, amarnic chinui-vor copilul nou născut, 1 9.

din vina îndoitei seminţe . . ....

SIMPL., De caelo, 558, 8 . . . după ce a expus alcătuirea celor

sensibile,

din nou trece mai departe:

15

"Astfel dar, potrivit părerii, au luat fiinţă lucrurile acestea, şi acum sunt şi odată vor pieri, după ce vor fi crescut; iar oamenii le-au dat nume, ca să fie semn fiecăruia . . . »'15.

F RA G M E N T E Î N D O I E L N I C E 20.

H1PPOl., Ref., V 8, p . 97, 2 W. ..Puţin lucru [zice un gno&-

20

tic] sunt misteriile Persefoneisubpământene, misterii despre care - ca �i despre calea ce duce acolo, care e largă �i întinsă» �i care poartă pe morţi spre Persefona - poetuF6 zice: ..sub ea e însă o

cărare înfrico�toare, adâncă, noroioasă; a­

ceasta e cea mai bună

<din cdte duc>

tAtoare a mult cinstitei Afrodite . . . ».

spre dumbrava încân- 25


138

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

2 1 . A�T., 11 30, 4 (O 361b 24) 1tf:pt E:!lcp{mECOI; ad.:ftVTl';. SUl ti 'YEChli� <paiVE:'ŢCll . . • n. Sux -ro 1tapalJ.€llîX9ut Wl nepl umil\! ltUp<OOEl 'to �oqK08et;· 09EV 'VEUSOtpavi\ 'tov aatepa leaMî. lef. B 1 4; epitetul e imprumutat de la Theofrastl.

5

22. SUIDAS s. v. �: )'iav. napIlEViSTl�' '9aUIlUO'1.WC; <ix; SOOUvU1tf:1.O'tOV· [= PLATON, Parm., p. 1 35 Al. 23. - 5.\!. 1J.CX1Câpmv vilo'Ol: il a1Cp01tOÂ:t.C; 1&\1 t:v Bo1.CO'rlut 91]jl&v <" .aM,,6v, "" napJ1<vUh,..

10

24. SUETONIUS (Miller, Mei. 41 7) TEÂ.XiVE'i 0 . 0 'Coinou<; 01. IJ.Ev 9aAftOCJ1l(; 1t(XîS� <paO't, napJJ.Ev1.ST\<; S' EIC tmv 'AlC'tUlWVOt; lCuv6lv YEVta9at 1lE'tClJ.l.oJl<PCll9EV'UIlv imO âtâc; de; av9pOO1t01.)<;. 25. STOB., EeI., 1 1 44, 19 W. a).Â: CtyE mXv'togev tO'� led. [= Empedodes, fr. 28 Dielsl.


PARMENIDES. FRAGMENTE

139

F RA G M E N T E N E A D E VĂ R A T E AET., II 30, 4 ( D . 361 b 24) ... despre înfă��area Lunii, - de ce pare pământie, - Pacmenides zice că e din pricină că În ele­ 21.

mentul igneu care o înconjoară e amestecat şi element intune­ cos; motiv pentru care o �i numeşte: <astru> cu lumină înşelătoare . . . Id. B 1 4; epitetul e Împrumutat de la Theofrastl. 22.

5

SUIDAS 5. V. �: )'lav . . . Pannenides: ..uimitor de anevoie Parm., 1 35 Al.

de convins,. t", PLATON,

23. - s.v. Insulele fericiţilor:ÎI1 vechime citadela oraşului Theba din Beaţia, după spusa lui Pannenides.

10

SUETONIUS (Miller, MeI" 417) Telchini. . . despre aceştia unii zic că ar fi fii ai mării; Parmenides, însă, că ar fi urmaşii câinilor 24.

lui Acteon, transforma� de Zeus in oameni ...

2 5 . STOB., EcI., 1 1 44, 1 9 W . D ar acesta era din toate părţile deopotrivă. . . f= Empedocles, fr. 28 Diels).

15


ZENON


1. OlOG. LAERT., IX 25 şi urm. (25) Zilvrov 'Eua:tTtt;. 'tomov 'AHOu..6SOlPOc; <p1lG1V dval Ev XPOVl1CO� [F GrHisl. 244 F 30 II 1 026] fPOOE1 IJl:v TEM'U'tar6pou. &tou St napjlEviliou ('tov se nap)J.eviSTlv nUPTl't�). 1tEp1. 'tOU'tou Ka1. Me:Â.iooou TijlOlV 5 fP11.01. 'tama (fr. 45 D.)· tXjlfPO'tEporMOOOO\l 'te: jle.ra OGEVO<; OUK aAanaSv6v Zilvrovoc; rulV'tOlV EHtÂ:i')1t'tOP� itSt MEAtOOOV 1tOÂ.AWV <pav'taojlwv EHavOl. 1tC1Up<Ov re: jlEv ilOOOl . 6 st Z"'VOlV StaK"'KoE napjlEvilio'U Kal. ye.rove:v au'tou 10 HatS1Ka. Kal. e:UjlilK11.� TtV, KaGa fP11.0\ nAa'tOlV Ev 'tWl napjlEviS11.t 1 1 27 B ef. A 1 1 ). il li' amex; tv 'tWt Eo<plOtijl [p. 2 1 5 A ] <Kal. E v 'tWl �ilipool [p. 261 O ] amoi) jle.jlVll'tat> Kai. 'EÂ.ea'tlKOV nw..ajl.,,611V au'tov KaÂeî. fP11.CJ1. li' 'AptO'tO'tEATtt; [fr. 65 ef. A 101 e:upe:'t1\v au'tov YEVE09al lila€K'tlKfi�, OOa1tEp 15 'Ejl1tElioKUa P11.'tOP1Kfi�. (26) rE-rOVi;. li' avitp rEvva16'ta't� Ka1. EV fP1AOOofPial 1Ca1. EV HOAnelal' 'Pe.pe'tat rouv au'tou pl�Â..ia 1tOU� OUVEOE� rEjloV'ta. KageÂ.eiv St eEÂ.fjO� Ne.apxov 'tov tilpavvov (oi at .6.LOJ.1MoV'tu) ouveÂ:i')<p9TJ, Kaea 'P11.CJlV 'Hpud.EilillC; €v tijl Lnilpou EH\'tOllfil [fr. 7 FHG III 20 1 69]. O'tE 1Cal. t:�E'ta�6jlEVO<; 'tOUC; O1)VElli&t� Kal. 1tEpi. 'twv OHAmV OOV TtYEV Ei� At1t4Xpo:v, 1tCtV't� t:....."VOOEV au'tou 'toi>c; 'PiÂ.o'U�, �OUA.6JlEVoc; a:i>'tov EpfII.lO \I xu'taatijom' ei'ta HEPi. 'tlvrJ)V e.11tEiv EXE1V 'tlva <E'Pll> au'tWl xpOc; w oil<; Ka1. SCUCOOV OU1C âvfilCEV E� Ct.HEKEV't"'9T], 'tamov 'AP10'tO'ld'toVl 'tOOt 25 tupavvoICt6VOll HUeooV. (27) .6.T\J.l"'tplOl; SE: tpTj01V €.:v 'toi!;;


A) V I A Ţ A Ş I Î NVĂŢĂ T U RA VIAŢA DIOG. LAERT., IX 25 ş i urm. (25) Zenon eleatul. Despre aces­ ta, în Cronica lui [FGr. Hist., 244 F 30, 1I 1 0281, ApoUodoros spune că era fiul lui Teleutagoras, adoptat de Parmenides Oa rându-i. fiul lui Pyres), in legătură cu el ş,i cu Melissos, Timon scrie cele ce urmează fir. 45 O.): ..marea, nebiruita tărie a lui Zenon cel in stare să afirme �i să tăgăduiascăl, al tuturor mustrătorj sau Me­ lissos, care s·a dovedit mai presus de multe năluciri, mai prejos doar de câteva. . ,It. Zenon l-a audiat dar pe Pannenides �i a devenit iubitul lui. Era bine proportional, după câte scrie Platon in dialogul Panne­ nides 11 25 B; ef. 'A 1 1 1. Acelaşi autor, in Sojistul lp. 2 1 5 Al <şi în fi'aidros [p. 261 DI. pomeneşte de el>2 numindu-I ..un Palamede eleat». Aristotel [fr. 65; ef. A 1 OI spune despre el că ar fi fostnăscoeitorul dialecticii, aşa cum Empedocles a fost născocitoru1 reto· ricii. (26) S-a arătat bărbat de seamă si in filosofie si în politică; i se atribuie cărţi pline de multă ascu�e. Voind să-I ristoarne pe tiranul Nearchos (alţii zic pe Diomedon), a fost prins, după câte povesteşte Heracleides în Prescurtarea lui Satyros (fr. 7 F.H.G. III, 1 691 . Cu acea imprejurare, intrebat despre complici .şi despre armele transportate la Lipari, a pârât pe toţi prietenii tiranului, cu gândul să-I lipsească de tovaJ'ă!;i; apoi, spunând că are să-i destăinuiască anumite lucruri la ureche şi muşcându-i-o, nu i-a dat drumul până ce n-a fost străpuns, impărtă.!:ind soarta tiranidduluiAristogeilon. (27) În cartea·i despre Omonimi, Demetrios 1.

5

10

1S

20

25


144

5

10

IS

20

2S

30

FRAGMENTELE ELEAŢILOR ·0!-lOOvUll01.; tOV I-lUIC'tiipa. (1\)"[OV o':n:Otpet.YElv. 'Avno9E\'% SE Ev taie; AtaSoxaic; IFHG III 1 82-' <p1')O"1 1lE'tel. 'ta I-lTJWO"Ut 'tov.; <pi)'o� Epon:118fjvat npO<; tOU 'tupcXVVOU. El 'tu; ăÂ).,a<; ElTr tOV aE El:n:ElV' 'au b tii; 1tOÂErot; aAtn,pt<><;', 1tp6<; 'tE 'tOU; 1tCtPEO"WtCtC; cp6:VCtt' '9aUjlU!;W UIl&V rilv 8EtÂlav, Ei 'to\:l'tmv EVEICEV, mv vuv E"(eO u:n:OIlEvm, SOUAEUE'tE tmt wpO.v­ voot', 1(ai tEÂ-OC; Ct1totpay6vtet 'tilv yÂ&'t'tCtV xpoO"1t-roaat airtool' 'tou; ai: JtOÂit� 1tCXpOpt.lrtOEV'tetA; ail'tl1eCt tOV TlipCtVVOV KCt'tCt).,eOOCtt. tct'\)1'â. aE crxe&}v oi 1t4i� AW.oOOlV. "EPllut JID; Ifr. 30 FHG 111 43) aE fP11O'lV Ei; OAjlOV au'tov jJ1T(9fi,vat Ka\ KCttCtK01rijVCtt. (28) leul. Eie; airtov iuJ.E� Et1tO�U:v omwc:;. (Ur­ mează o epigramă a lui Diogene]. lf:yOVE SE 'ta 'tE ă).,Aa ara8cl(; 6 Zitvcov, a).).a leat U1tEP01t'tlKOc; trov ,.u:: 1l;6vmv Kat' taov 'HpmCM:l'ttOl : !Cal yCx.p OUtO; tflV Xp6'tEPOV JlEv 'YH'Tlv, uO''tf:pOV Se: 'EAEav, <It<oICaerov oooav a1t01IClaV, aiYtou Se 1ta1"Pi.&x, MXlV EUtEXll ICal j.L6vov ăvSpac; aya8oi>c; 'tPEf4)t1v tJtla1"a�V11.v TrrCmrtaE lJ.âXXov .i\c; 'A8Tlvai.rov j.LEyaAauxi.ac;. OUIC t1t1Srtlli)aac; '1t6.>llaÂ.a n:pOI; ainoi><;, aXX' ain6Eh ICa1"a.plO'6�, (29) OlrtOC; Kal 'tov 'AXlAÂia np&'toc; XOyov �E' $apropivoc; Si <PT\O'l [fr, 39 fHG III 583,1 fiapllEvi.SllV Kal ăJ..XouC; au;cvoUc;. tlpEaKE1 S' aU1"&l 1"USE' lCOall0UC; dva1 lCEV6v 'te 1l1l dva1' YEYEvi'!a9cll se Ti}v 1"&v 1tCr.v'trov cpixJlv elC 8fwou lCal. 'VuXPOu lCal �yUlOu lCal uypoil, AalllXtv6vtrov aiYt&v fie; ăAXllAa Ti}v IlE1"a�oXi)v' yEvEai.v 'tE av9pt:1l1tOOv ElC Y% dva1. lCal. 'l'UX1lV lCp(ilia UmXpxE1V tIC WV 1tpoElptJ.Ji:VWV 1((l1"eX IlT)6EvOc; 'toinrov E1tllCpCt't11atv. 'tou'tov <paal AOlSOPOUIlEVOV uyavaIC'tfjaar ahtaaallEvou OE 'tlvoc; epaval' 'tav 1l1l Aot.OopoUIJ.EVoc; 1tpOO 1tOl&llal. ouo' E:1tCX\VOUIJ.EVoc; aia91laollal', O'tl SE YEYOva(n Zi)vrovtC; OlC'tW. f:v 1"&1 Kt't1.€1: [VII 351 SlE1ÂiYIlE8a. i1lClla�E SE ou'toc; lCa'ta Ti}v Eva't11V <lCal E�O ­ IllllCoo't1)v> OXUIl1tUlOa [464-46 a,C.l ; ef. Apollodoros, fGr. Hist. 244, fr. 30 b, 11 1 0281,


Z E N O N . VIATA ŞI lNVĂTĂTURA pretinde că i-ar fi retezat nasuL Antisthenes, in Moşteniri

145 [f.H.G.

111 1 621, scrie că, după ce denunţase pe prieteni, intrebat de tiran ar fi răspuns: «tu, napasta cetăţii,., apoi,

dacă mai era vreWlul,

adresându-se celor de fată: .. dacă slujiti tiranului de teama celor ce mă aşteaptă pe mine,

�ă mir de laşit.a.tea voastrâ»; În sfârşit,

retezându-şi limba cu dinţii,

5

i-ar fi scuipat-o in faţă, după care,

imbărbălaţ.i, celăţenii ar fi ucis indată pe tiran. Cam acestea se spun de cei mai mulţi. Hennippos, in schimb zice că

Ifr. 30 F.H.G., 111 431 ,

ar li fost vârât intr-o piuă şi zdrobit (28) Despre el am

scris cele ce urmează rUnneaUi o epigramda lui Diogene].

10

Remarcabil a fost Zenan şi in alte privinţe, dar mai ales s-a arătat dispreţuitor al celor mari pe potriva lui Heraclit. Acest om

şi-a iubit patria (numită mai întâi Yele, apoi Elea, colonie a focee­ nilor, cetate mică şi in stare a produce numai oameni de ispravă) mai mult decât trufia atenienilor, de aceea n-a locuit dtusi de 15 puţin printre e� ci şi-a petrecut viaţa in Elea3.

(29) EI a f�st şi

cel ce a formulat pentru Întâia oară argumentul lui Achille; Favo­ rinos, in schimb

[(ro 39, F.H.G., III 583. eL supra, p. 781, i-I atribuie

lui Parmenides si mai multor altora.

p

învăţăturile ropovăduite de el sunt cele ce urmează4: există 20 lumi5, vid nu există6; natura tuturor lucrurilor s-a format din cald si rece. uscat si umed.7, trecute unele prin stările celorlalte; obărsia

�enilor e Pmnantul8, iar sufletul un amestec al elementeior

pomenite, in care nici unul nu precumpăneşte9. Se zice despre el

li mâniat; cum i se făcea o vină din aar fi răspuns: ..dacă ocărât nu m-aş arăta supărat, lăudat

că. ocărât de cineva, s-ar ceasta,

25

ar trebui să rămân nesirnţitof'lolO. Că au fost în totul opt Zenoni, am spus-o când am vorbit de Zenon cel

din

30 b, 11 1 028).

[VII 351. Cestălalt înfIorea către cea de-a (464-461 a.c.; d. Apollodoros, FGr. Hist. 244, fr.

Kition

LXXIX-a olympiadă

30


FRAGMENTELE ELEAŢILOR

146

SUIDAS Zitvrov Td..E'U'tay6pou 'E)'dl'tT)l; <P\Â6G� '['wv eî'î'1�6vtrov ITt>8aYOPCtl 1(<<1. dT]}.lOlCpl'tOll 'Kam 'toUt; XP6VO�' llV rap het 'tllr; CTI 6AU�1tt(d;o� [468-4 6 5 1 . Jla91l'tiJr; EEvcxpCtvoUt; il napJ.u::vîSou. eypaWEv "Ep1.8ar;. 'E;irYTlOlv 't&v 'EJ.l1tE.8od.to�. ITpOl; 'tour; qHAOaOqlOU<;. ITe.pi <p-u<reWC; [din Hesychiusl . 'toih6v fj)ClO'lV eupuilv Elvat 'tfic; StaAEK'tlKfJc; mc; 'EJ.l1tES01CM:a tft;, Plft0pl1cilC;, JCa9d.Elv SE 9d.1Îaac; NEapxOV (oi SE .6.1oJle8ov'tu), 'tov 'EAtac; 'tupavvov, EaAw, leat eporrroJlEVOC; un' aiytoi) 'titv y).6)nClv airtou h8mcrov leal. U1tO'tEJlWV XpOO'Eft'tuaE 'ton 'tupaVV<I>\ Kat Ev OÂjlCO\ 1U'Il.9EiC; O'UVE'tpî.Pll 1t'tlOa6JlEVOC;. 2.

5

10

3. EUSEB., Chron. la OI. 81 . 1-3 1456-454 a.C.1 Z. "ai 'Hpco:).e­ t't� o O'ICO'tEtv� T1Kjlal;OV. [ef. Parm., fr. A 1 1 ) .

lS

20

2S

30

4 . IPlATONI. Akib., I p . 1 1 9 A rlJ..AiJ. 'tcov ă"'AmV 'A9TtVCllroV ii 'tIDV �Evo)V ooulov 11 E4i:l9f:pov Eint. Oa� ai'tiav EIEt �ha TJlV ITEPlICUooc; OUVOUo1.av Oocp<iYrEpot; 'YE'YOVEval, cixrne:p E'YW [Sacrate) EXW OOt EÎ1tElV Sux 't..,V Zirvmvo<; nu900mpov 'tov 'IoOAQxOU Id. Parm., fr. A 5) leal Kw..A.iav 'tov KaA.A.IO:OOu, mv EleCt'tEpot; Z1lVOOVl EICU'tOV flV� 'td..to� 001ţl6.; 'tE lCal EA.A.6rlflO<; 'YE'YOveV. SCHOL. (Ia acest pasaj) Z. 6 'EMa'ttlC; napJJ.E ­ viSou flu9f1't1lC;, CPUO"LICO<; cptA600cpo<; lCal. 1tOA1'ttICO<; 00<; elA.."e6)t;· SIO lCal 1tpOl; nEplleÂ.ta napaj}CtÂA.E'tfll qKX1VOflEVt:O<; oV'tU 1tOA1'tlIC6v. 'tou'tOU nu96S00pO<; ellCpoa'tit<;, &; lCal Ev napflEViSTtl flvfuJ.Tt<; i#w'tut <il<; 'AV'tUpli)V'tl 'ti\<; ouvouaiW; ElCEiVTl<; flE'taSoUt;, 1tap' ou KEcpaAoc; 6 KMxl;oflEvto<; flaEkOv StSaolCuAo<; 'YE'YOve. PlUT., Perlcl., 4, S St1lICOUOE SE nEptlCAfţ; lCal. Z1lV<Ovo<; 'tou 'EÂ.Ea'tO'U ttpa'YflIX'tEOOfltvou 1tf:pi q,.UatV � napflEviSl1<;. Ei1..E'YIC'tlle..,V St 'tIV« lCal. S1.' CtV'tlMryi.ac; Ei<; Ct.1topiuv ICU'tUICÂ.Elouoav e�aOIC"oaV'ro<; e.�IV. fCf. Parm., fr. A 1 21.


ZENON. VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

2. SUIDAS. Zenon, fiul lui Teleutagoras, filosof eleal; ca ani, apropiat de Pythagorasll .şi de Democrit, căci trăia înjurul celei de-a LXXVIII-a olympiade [468-465 a. CI; invâţăcel al lui Xenofa­ nes sau al lui Parmenides. A scris Polemici, o Deslusire a învăţăturilor lui Empedocles. Cătrejilosofi 12, Desprenaturdl3 [din HesychiusJ. Se spune despre el că ar fi născocitorul dialecticii, aşa cwn Empedocles e al retoricii. Căutând să-l inlâture pe Nearchos (alţii zic pe Diomedon) tiranul Eleei., a fost prins. Cercetat de acesta, şi-a muşcat �ba până ce a retezat-o, apoi i-a scuipat-o in faţă. Aruncat intr-o piuă. a fost acolo stropşit [din Oiog. Laert.l.

147

5

10

3. EUSEB., Chron. Ia OI. 8 1 , 1 -3 [456-454 a. CI: Ajungeau la maturitate Zenon şi Heraclit inlunecalui [O. Parm., fr. A 1 1 , supra, 87J .

p.

4. PLATON, A/cib. 1. p. 1 1 9 A Dintre ceilalţi atenieni ori străini, numeste-mi unul - fie rob, fie om liber - devenit mai întelept pe unna iegăturilor lui cu Pericle, aşa cum îţi pot nwni eu rSoerate] pe Pythodoros al lui Isolochos Id. Parm., fr. A 5, supra, p. 831 sau pe Callias al lui Calliades, care, plătind fiecare câte o sută de mine lui Zenon, au devenit - mulţumită lui - înţelepţi �i respectaţi. SCHOL. <Ia acest pasaj): Zenon eleatul, elev al lui Parmenides, filosofnaturalist�i adevărat om politic; de aceea �i e comparat cu Pericle, considerat omul politic prin excelentă. Auditor al tui a fost Pythodoros, pomenit În Pannenides ca a�l ce reproduce lui Antifon întreaga djscuţie; la �coala acestuia, Kefalos din lOazomenai a devenit si el dască1. PLUT., Perie/., 4, 5 Pericle l-a ascultat şi pe Zenon eleat�l, care trata despre natură ca Parmenides, dar făcea dovadă de o deosebită aptitudine critică, mulţumită căreia, pe calea discutiilor contradictorii, Îsi ducea adversarii în situatii ' ' fără i�ire ICf. parm., fr. A 1 2, supra, �. 871.

15

20

25

30


148

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR 5. ARISTOT., Rhet., A 1 2 . 1 372 b 3 !Cat olc; 'tOUVUV'tlOV 'ta �v crolJCll�a'ta de; E1talV6v 'tlvo. ls(. ytyVE'tUl, eUpUA.aK'tOlI. otov Ei c:ruvEjll1 ăJ.lu 'tlI!OlPTtaacr8at imEp xu'tp6t; il llll't�. &::mEP ZilVroVL

10

lS

20

2S

30

6. OIODOR., X 1 8, 2 on 'tUpelVVOUJ..I.EVTlI; 'tii<; 1tu'tpi.Scx; \mo NEapxou CJ1CÂl1Pa,C;. E1tlj30VÂnV KU'tCt 'tou 'tupavvou ouveonlcru'to. Ku'tacpavil'li 6t YEvOIlEVOC; 1((11 KUtCx 'tac; EV rute; �aO"o:votC; avCt.ylC� bLEPO:l'tWJJ.EVOI; U1[O 'tou NECtpXOU. 'tlVEC; linav oi OUVEt06'tEC; 'OOcpEA.OV rap, EQl'I1CJEV, lOO1tE:p T� YAcin't11C; Eill" KUplo;, oihtoe; (m;;pxov leal 'tou aoollu'tO<;'. 'tOU SE 'tupavvou xo"-u jJ.âlA.oV 'tatc; \3aaavotc; ltpocre:1tL­ 'tE1.vav'toc; /) Z. �XPI JlEv 'tlVCX; 6tEKap'tEPEt" IlE'tCt 6t '(auta 01tEUSmV Cf.1tOA:09f)vai. 1tOtE tilc; avaYKllC; x:ai O:JlCl 'ttJ.LooP'fl­ aacr9at 'tov NEClPXOV EltEvoi}cra'to 'tI 'tow\hcv. teUta 'tflV btl'tovoo'ta'fllv E1tl-rCtOlv tilc; J3acravou np001tOl119EiC; tv�hM­ VCtl 1"';V lV"UX1lV 'tuî<; Ct1Y11Mow UVe.1CpaYEV· 'ăVE"tE' t.p& yap Hâ.'aav u1i19E1.UV'. <Îl<; o· uv1î.1(av, 1)!;ieooEv au"tov CtKOUaa1. KU't' ioiav 1tpOO'E196vta. no1Au yO,p dvcu 'tWv ÂiYEa9a1. IiEAAO",to:W. a O'UVOlGE\ 'tT\PEîv Ev U1tOpPl1'tCO\. 'tOU OE 't'UpclVVOU npOO'EA96v'tQ<; eiO'IlEvm<; 1(al tilv Ct.Kcn1v 't&1. O''t0lia-n mxpaf}aA.6vto<; /) Z. 'to-U ouvâatou HE,nxaviliv 'to oU<; Evt1tP\crE 'toî<; 6&000\. 'tIDV oe \>1tl'\PE't&V 'taxi> 1tpOOopalJ.av'twv 1(al nâO'av 'trot �O'avU;olitvCtn npoO'cpEpavtCtlV 't\J.lropiav Ei<; 'to xa1acra1. 'to oft'YJ.la. 1tO).,i> J.LâA1ov npoO'EVEq)'UUO. 'tEloc; O· ou ouva�VO\ 'CCt.vSpO<; vllC'i')aal tilv EU'I'uxiav, HaPfKEV­ 'tTlO"av au'tav, iva 0\1111. 'tou<; 6MV't�. Kal 'tO\ou'tW\ 'tEXV1\­ J.La'tl 'toov CtAY11Mvmv Ct1tE).,'i>9rt 1(al ruxpCt. 'tau 'tUpclVVOU tilv EVOEXO�VTlV EAa(JE 't\Jloopiav. 7. PLUT., Adv. Colol., 32 p. 1 1 26 O Z. 'tolvuv 6 ITapJ.1Evioou yW.PlJlO<; em9EJlEvo<; d11J.lU1Ctl\ 'COOl 'tUpclVv<lll \Cal ooo't'Uxil ­ a� 1tEpl tilv 1t�lV, tv Hupt 'tov ITapJlEvioOU A.Oyov OOG1tEp XpuO'ov cl.Kftpa'tov Kat M\C\J.1oV napEO'XE \Cat CmEOE\l;EV


Z E N O N . VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA

149

5. ARISTOT., Rhet., A 1 2, 1 372 b J <Cred a putea săvârşi o nedreptate> cei cărora, dimpotrivă, nedreptatea le aduce laudă: de pildă, dacă s-ar întâmpla cuiva să-şi răzbune dintr-o dată şi

tatăl şi mama, ca lui Zenan.

6. DIODOR., X 1 8, 2 Pentru că patria lui era asuprită tare de

5

Nearchos, a urzit un complot impotriva tiranului. Dat pe faţă �i, În mijlocul chinurilor caznei. întrebat de Nearchos care-i erau tovarăşii, a răspuns: «de mi-84 putea stăpâni şi trupul �a cum imi stăpânesc limba!,.. Cum tiranul ti sporea tot mai mu1t cazna, Zenan a răbdat până la un timp cu tărie; pe urmă, dorind să scape 10 de chin şi totodată să se răzbune pe Nearchos, a născocil următo­ rul şiretlic. în clipa celei mai mari incordari a caznelor, prefăcăn­ du-se că-şi dă sufletul de durere, a strigat: «lăsaţi-mă! voi spune toladeYărul». După ce l-au lăsat. a cerut ca Nearchos să vină mai aproape, ca să audă numai el, multe din cele ce avea de spus tre- 15 buind să rămână mai bine ascunse. Când tiranul, bucuros, a pă�it mai în

faţă, apropiindu-�i urechea de gura lu� Zenon, dintr-o

muşcătură, i-a în�făcatoo() cu din�i. Slujitorii au alergat în grabă �i au încercat împotriva torturatului tot soiul de cazne, doaro slăbi strânsoarea: dar el şi mai tare se încleşta. Până la unDă, nefiind 20 in stare să-i răzbească tăria de suflet, l-au străpuns de amândouă părţile, ca să-şi descleşteze dinţii. Cu ajutorul acestui �iretlic, a scăpat de chinuri �i şi-a primit pedeapsa cuvenită din partea tira­ nului.

7.

PLUT., Adv.

Co/Of.,

32 p. 1 1 26 D Zenon, elevul lui Parmeni-

desl4, care uneltise împotriva tiranului Demylos fără să izbuteas-

că în planul lui, a supus învăţătura lui Parmenides încercării focului, - aşa cum se incearcă aurul curat şi bun. - dovedind cu

25


150

FRAGMENTELE ELEAŢl L O R

5

EP'YOU;. O 'tl 't o aia;wOv C1\�Spi. IlE)'aA(r)1. cpof3epov EO''tlV, a).:Yll­ BDva SE ltâtoEr; leai yuvmet leul. )'uvaloov \jIUXCtc; EXOV'tE<; ăVOPEC; oEolaoT 't1\v rap yÂ6Yr'tuv a1.rwi) B1.u'tpayoov 'COOl '(upavvolt xpoaE1twO'Ev. Cf. De sloic. rep., 37, p. 1 051 C; De garr" 8, p. 505 D.

10

15

20

25

8. CLEM., Strom., IV 57 (II 274, 1 St.) ou IJ.OVOV Aicrclml.Ol "al. MaICEB6VEr; lCui AalC<OVEr; O'1'PE�ÂOUIJ.EVOl EKetptepouv. &<; CPTl0'lV 'Epo:1'oaetVJ'll; EV 'toiC; [It:pi eXyu9fuv "ai KU1CWV, â,)'JJ:t, leul Z. 6 'EAECt't1'\<i âva'YICal;6J..lEV� Ku't€1.1t€IV 't1. 'tmv (UtOppTt'tCOV av'tEOXEV 1t� 'taC; 13a00âvo� OOOEV e.�OIiOÂ.O'yOUIlE­ VOt;, O<; rE leul 'tEM:uUQv TÎ'lv 'YAOOO'uv ElC'tpayWV 1tpOO'en't1JO'E '[(În '[l)pCtvvmt. ov oi IlEv Ntapxov, oi SE .6.1lJ..lUAOV 1tpoauyo­ peooueJlv. ef. Val. Max. III exl. 2 (Phalaris), 3 (Nearchos); Nemes., 30 (Dionys.: eL (r, A 1 9). 9. PHILOSTR" Vila Apall" Tyan. VII 2 Z. IJ.Ev 't01VUV 6 'E:M:6:nll; (S1.aÂt1C'tl� Se oirro<; OOKEl �Ctl) TJlv Ne«pxou toU MoooU KamÂUrov tupCXvvi5a iiMo Kal CJ'tpqlMo9tl.c; 'tOUt; �v EamoU 1;uv(()J.16t� cX1tE:eJuJmTlO'ev, oi S' �CJav 'tun 'tUpCtVVQ)t j}ej}alol lha$aAWV tOUtO� cOc; ou �ePaioUt;, oi jltv cOc; tit' w.,Tt9EeJl taie; aitiale; cX1tf.9avov, 6 S' EAei>gepa ta Moooov ifyaye t1lV 'ttlpavviSa nepl Eau'tftl CJipi!Mx.c;. 1 0. OlOG. LAERT., VIII 57 Id. A 1 1 'AplCJtO'tEA.llC; S' EV tOOl :EoiplCJ'tftl (fr. 651 ip1lO'l 1tp(ÎYtov 'E!lneSodia PrttoplKilv e-bpeiv. Zi!Vo:tva SE Sla4Ktl1C1lv. SEXT., Adv. math., VII 6 napJ.1Evi6Ttc; SE OUK av 061;al tilc; S\aÂ.e1C't\lCi\I; auipOll; exe\V, E1tEi:rtep itCtA.\V 'Ap\CJtO't€A.lle; 'tov YVOOPlJ.10V autou Z.qvrova 6\a4K't1K% CxPXllYOV u:rtelA.TJCPev.


Z E N O N . VIAŢA ŞI lNVĂŢĂTURA

151

fapte că bărbatului in toată firea nu-i e frică decât de ruşine şi că de durere se tem numai copiii, femeile si bărbatii cu suflet de fe­ meie: într-adevăr, retezându'"Şi limba c� dinţii, � scuipal-o în faţa tiranului. Cf. De stoic. rep., 37, p. 1 051 C; De garr., 8, p. 505 D. 8. ClEM., Strom., IV 57 ([1 274, 1 5t.) Nu numai beoţieniil5 şi macedonenii şi lacedemonienii s-au arătat tari in timp ce erau sup�i la cazne, cumpretinde Eratosllienes in Despre bine şi mu, ci si Zenon e1eatul, torturat ca să dezvăluie anumite taine, a re­ zistat suferinţelor fără să spună nimic, ba, până la urmă, şi-a re­ tezat limba cu dinţii şi a scuipal-o in faţa tiranului, pe care unii fi numesc Nearchos, alţii Demylos. Cf. Val. Max. III exl. 2 (Phalarisl, 3

5

10

(Nearchos); Nemes., 30 (Dionys.: ef. fr. A 1 9). 9. PHl105TR., Vita Apolf. Tyall., VII 2 Zenonelealul (acesta pare să fi născocit dialectica>, umblând să răstoarne tirania lui Near­ chos in Mysos, a fost prins; supus la cazne. şi-a trecut complicii sub tăcere, ba, pârând ca necredinci�i pe cei ce erau credincioşi tiranului, a făcut ca aceştia să fie omorâţi, ca şi cwn invinuirea ar fi fost adevărată, şi a dus pe mysieni la libertate, înşelând tirania cu privire la ea însăşi. 1 0. DIOG. LAERT., VIII 57 [do fr. A 1 1 Aristotel, in Sojistul [fr. 651, zice că Empedocles ar fi născocit intâi retorica, iar Zenon dialec­ tical6. SEXT., Adv. math., VII 6 Pannenides nu pare să fi fost cu totul străin de dialectică, de vreme ce elevul acestuia Zenon e înfăţişat de Aristotel ca iniţiatorul dialecticii.

15

20


152

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

11.

PLATON, Parm., 1 27 AB EIJITJ S E olt o 'AV'tuprov Âe.YE1V 1'O�

nue6owpov O'U iteplxOlv't0 1tOn. EÎ<; nava91lvatu 'ta JlE-yaXa zilWlV 'tE Kal. IIapJ.u:Vl.Ollt;. 'tOv �v ouv napJlEvi811V EU j.1(lÂa 5

i\BT) npi:crl3:6T1lV dvcu, O"IJI6l)pa xo).,tav, KaMV 8t KCtya90v 'tilv ă",w, l'te:pi E't11 1-10)..10"1:0; HEV'tE xai El;i!KOvtCX' Zilvrova SE t'YY� wv 'tEffapCUWvta 'tOtE dval, EUJl1ÎlCl1 /)e Kai xapi­

10

IS

20

EVta ioeiv. Kal Âi'YEa9at. a\)'[ov 1tCllOUCa 'tou napjl.f:v\OOlJ 'YEyovEVal. KU'tU).:Ue:1V ISE ainou.; Eq>l1 mxpCt. 1'&1. ll'u900Olpoll tK't� 'tel;(OUr; €.v Ke:paJlE1X&V oi o'; Kai. cupucEa9u1. -rov 'tE �1Cp{x'tTI 1Cai ă� nvac; !-lE":' amal> 1toll.oiM;. bl9utJ.OUV­ 'tac; cucOWUt 1'&V 'tOU ZTtvro� ypaJlJleX'tOlV ('to'!:€: rap au'tO: ltp6:l'tOV un' EKEl.VOOV KOJlla8i1Val), EOllcpa'tl'l M e:ivat 'tCm:: cr<p60pa VEOV. avaytyvIDoKf:LV ouv amoîc; 'tOV Zilvrova «u't6v, 'tOV of: fIapIlEvi8TJv roxe:îv E.�ro ov'tu' leal e:ivat mvu �paxu i'n A.o1.1tOV 1'mv Myoov ixvay1.Yv(OO'I('O}.lEv<oV, ilvbca exu't&; -re bte.l<JEÂ.9€iv lIP" o l1u96o(l)po� l�oo8ev Kal 'tov napj.1€VwTlV JlE't' amou Kexi 'APl<J'tO'ttÂ." 'tov 'tcov tpuxKovra lev6�vov, Kal O'JlllCP' Clna €tl enaKou<JCtl 'trov ypaJlJlO:'t<Ov K'tA. ICf. supra ir. A 1 �i Parm., fr. A S . Contra, ATHEN., XI 505 F 'to SE mXV't<OV oxetAu»tatov Kal <\jIEUoEcna'tov> tO Ei:ne.iv oi>O€Jl� Ka'CE:1tEtyOOOTJr; 1JlElar; Otl 1tm6LKa YE.yOVOl tOii napJlEvtsou z. o ltO),.l't'lt; amou.]

12. - Parm., 1 28 B Nai, cpO.val 'tov ZilVOlvcx, & I:roKpa'tEt;. O"U o' OUV 'tl\v CtÂ.i!9ElCXV 'toii ypCt].1llex'to� oi> ncxv'tuxoii :z.s l1lO'EhlcrCX\. Kcxi'tOl cOOJtllJ YE al AaKuwal cncU).CXK� EU Jl.2'tcx• 9Elr; 'tE Kal iXVEUe:lr; tU Â.Ex9Ev'ta· tJXJ.1:t 1tpOOtOV jliv Of 'tOUto Âa"aavEl. O'tl oi> 1t(lV'tCx1t(l<JlV OU't(l) <JE].1vir"uut. tO 'YpCt].1].1Ct. &01:E ăntp aU At'YEl� OlCXV0119tv YpwJlilvut, tO� âv9polJtoUt; OE EltlKptl1t'tOJlEVOV cOc; 't"l J.lEyCX OlCXltpattOj.lEVOV· 30 aA Aa O'U J.1.EV d1tEC; trov <J\lJl��l1K6t<Ov tl, fan SE -ro lE cu.l19� �Oit9Elâ 'tlr; taiitll Ita yp6:J.lJ.latal tOOt net.pJ.lEvioou


Z E N O N . VIAŢA ŞI lNVĂŢĂTURA

153

SCRIEREA 11.

PLATON,

Parm.,

1 2 7 A B Zicea dar Antifon că Pythodoros

ar fi povestit cum au venit odată, la sărbătoarea Marilor Panate­

nee. Zenon şi Parmenides: Pannenides destul de bătrân şi cărunt tare, - dar distins la infăţişare, - cam de vreo şaizeci şi cinci de 5

ani; Zenan, care atunci se apropia de patruzeci, bine făcut şi plă­ cut la vedere: se zicea de el că ar fi. fost iubitul lui Parmenides. Spunea că au tras la Pythodoros, dincolo de ziduri, în părţile Ce­ ramicului. Acolo au venit Socrate şi, cu eI, alţii mulţi, doritori să asculte lecturi din scrisele lui ZenoD, atunci pentru Întâia oară 10 aduse la Atena: Sacrale ar fi fost pe vremea aceea foarte tânăr. Zenan însuşi a prins să le citească, intr-un moment când se in­ tâmpla ca Parmenides să nu fie acasă. Mai rămăsese foarte puţin de citit, când s-au intors de wtde fuseseră, el- Pythodoros- si, cu el, Parmenides şi Aristotel, cel care avea să facă parte din' ..cei 15 treizecj"l1: al!-8 că, din scriere, au putut auzl doar puţin . . . ref. su­ pra fr. A 1 şi Parm., fr. A S. Contra, ATHEN., XI 505 F Ce e insămai grav sl mal neadevărat decât orice e când, fără nici o nevoie, [platon] pretinde că Zenon, concetăţeanul lui Parmenides, ar fi fost iubi20 tul aceluia . . . ].

1 2. - Parm., 1 2 8 B Da, Socrate, ar fi zis Zenon. Dar; de-i aşa. Il-ai prins deloc noima scrierii, măcar că de fugărit �i de adulme­ cat spusele altuia te pricepi parc-ai fi un copoi din Lacoma. Mai intâi. nu ţi-ai dat seama că aceastA scriere- compusă cu intenţia de care vorbeşti - nu urmăre�te cât�i de puţin s-o ascundă oamenilor, nici să treacă in ochii lor drept ceva miret. Ceva din cele .spuse de tine se potriveşte totuşi: că iucra!'" ...·a Îşi propune într-adevăr să ia apărarea raţionamentului lui �armenides Î1n-

25


154

5

10

lS

20

25

FRAGMENTELE ELEAŢl L O R AOyrot 1t � 'to� E1tlXE1.poi)V'Ţa� au'tov JCrolJ.rot�Etv 00<; . E i Ev ECJ''t\. JtoÂ)..a Kal 1d.oîa a\liJ.�aiVEt xaaXEtV 't001. A6YQ)t KUI. i:vavtla au'tân. cl.vtlllYEl SiJ ouv 'tou'to 'ta ypCtJ.LJla ltpOt; 'to� 'ta ltO).).a )'EyOV't�. leal avtano511icool 'rama leal. 1tÂ.E1w, 't'ou'tO !3oUAOjlEVOV STlAOUV. cOt; E'tl YEÂ.Ol6ttpa ml.aXOl âv a'bwv il ;l1tc,8ecn;. Ei noÂA.6, eo'rLv, il it 'tOU h dvcu, d 'CU; bcav&t; E�io\. SW 'totau'tTlv Si) qnAovuciav UHO VEOU OvtO<; EIlOU EypCUPTJ. leal 'tte; ama ld.E\jIE ypa<pEv, ciKJ'tE oU5t: PouAEooaaBat �EYEvE'tO Eh' f:�Ol<rtEOV a1>'to Eic; 'to qKi)<; El'tE �.ltl. 'tairrrlt ouv OE Aav8CtvEl, CI) �Kpa'tE<;. o'C\ oUx, {mo vEou iptÂovucLa<; otEt au'to YEypct<pBat, a"A.')..' {mo ftpEOPU'tEPOU CPl).O'tlJli�· EXf1.. ihtEP y' dnov, ou KU1C&t; cl.xl}\1caauc;. 1 3 . - . Phaedr., 261 o 'tOV ouv 'EAEunJCOv na).,ujJ.itlSTlV M.'yoV'tcx oin( lOjlEv 'tEXV111. WatE fpCl1.vEoBm 'toiC; cuWi)(n)O'l 'ta autCt oJ.10ta Kal. ă.v6J.101a. Kal EV leal 7to).,M, IlEvOvrel 'tE au Kal IţlEpOIlEVU; 1 4. ARISTOT., Soph. eL, 1 0. 1 70b 1 9 Ei. 01Î ne; 7t).,Eioo <J11f.J.i.<X vovro; 'tOi) DV6J.w'toc; oiano ev O1J.I.aiVEtV 1C(X1 D ipctrroov Kal 6 EpartOOIlEVOe;. otov tc:rooc; 'to âv 1\ 'to Ev 7toUa OTlJ.laiVE1, ăJ..Âi:J. Kal 6 Cx1tOKptvO)lEVO<; "al 6 ipctrrOOv Z1\v<oV E.V oiolJ.EV<K; Elval ilPOO't1\O"E. "al EO"'tLV 6 ÂCYya<; O'tl ev 1tO.V'ta, ou"toc; 7t� 'tol>voJla EO"'tal 1\ npoc; 'tt\v OlelVOlaV 'tou tpoo'tOOJlE:vOU O\elUYJlEvo<;. ef. PLATON, Soph., 2 1 7 e, de unde DrOG. LAERT., 111 46 Ola)1yyO-UC; 'totvuv qKlO"l 7tp6Ytov ypa\jfal Z1Îv<ovu 'tov 'Euel"tTlv. 'AP1O"'tO'tEÂT}I; o' €:v 1tp<iYrOOl nEpi 7t01Tft"OOV Ifr. 551 'A�aIlEVOv .I,rupia il T1Î10V. el. fr. A 10 şi ATHEN. V p. 505 B.

1 5 . PROCl., In Parm. p. 694, 23 [comentariu la Platon, p. 1 27 DI 1tOA).,OOV Oi: EipTu!EvOlV Um) 'tOU Z1Îv<ovo<; M:tyOOV Kal 'tE't-


Z E N O N . VIAŢA şI INVĂŢĂTURA

155

potriva celorce încearcă să-şi balăjocde e118, sub cuvânt că. dacă fiinţa e una, urmările acestei afinnaţii sunt multe şi ridicole, ba chiar contrare afirrnaţiei însăşi. Scrierea e indreptată împotriva celor ce susţin phualitatea, pIătindu-le cu vârf şi indesat, prin aceea că-şi propune să arate că, urmărite cum trebuie, consecin- 5 ţele ipotezei după care fiinţele ar fi mai multe sunt încă şi mai ridicole decât în ipoteza unicităţii. Din această pornire polemică îşi trage dar ea obârşia, - într-o vreme când eram tânăr, - şi cineva mi-a furat manuscrisul, �a că D-a fost nevoie să stau la cum· pănă dacă trebuie sau nu să-l dau la iveală. Aci te-ai înşelat, 10 Sacrale: când ai crezut că lucrarea a fost compusă nu din porni­ rea polemică a unui tânăr, ci din setea de glorie a unui om fonnat; deşi, altminteri, cwn ţi-am mai spus, n-aijudecat-o rău . .. 19, 1 3 . - Phaedr., 261 D Cât despre Palamedul eleat, nu ştim oare că vorbea cu atâta meşteşug încât - ascuItători1or lui - acel�i IS lucruri li se păreau asemenea �i neasemenea, unul �i mai multe, n�cate �i in mll;lcare? 1 4. ARISTOT., Soph. el., 1 0, 1 70 b 1 9 Dacă, in faţa unui substan· tiv cu mai multe intelesuri, cineva - fie persoana care întreabă, fie cea intrebată - � de părere că are numai unul singur (bună- 20 oară, când zicem ..fiinţă» sau ..unu"', înţelegem mai multe lucruri, dar atât cel întrebat cât ş,i Zenon, care întreabă, pun întrebarea convin�i că înţelesul e unu, ceea ce duce la incheierea că Totul e Unu), un asemenea raţionament are a fi considerat fie in raport cu substantivul, fie cujudecata celui intrebat. Cf. PLATON, Soph., 2S 2 1 7 C, de unde OlOG. LAERT., III 48 Se spune că cel dintâi autor de dialoguri ar fi fost Zenon din Elea, dar Aristotel, în prima carte a tratatului Despre poeţi [fr. 551, pomene�te pe Alexamenos din Styra sau din Teos. Cf. fr. A 1 0 şi ATHEN. V p. 505 B. 1 5.

PROCL., In Parm., p. 694, 23 [comentariu la Platon, p. 1 27 OI

Din multele argumente formulate de Zenon, - patruzeci în totul,

30


156

5

10

IS

20

2S

FRAGMENTELE ELEAŢ I L O R

-eapcu\OV'tCX "t rov Itavtoov ha 'tmv ltPO:l'tOOV (} 1;co1Cpa'tT)C; Ctjlo).allWv an:opEi 1tp� au'C6v . . El JtOÂ).a 'ta OvrIX, 'tO ama âv ă�016v EO''tl KCXl avoJ.l.otov. aUa IiTtV âBUVIXtov '[o airto 0J10lOV dval "IXl CtV0IJ.010V· oinc expa JOOÂÂ.U 'ta OV'tIX. ElIAS, In categ., p. 1 09, 6 Busse Znvrov 6 Kt't'tI.E\x;, oi>x " 'E).E{x� o leat napliEViSEl� 0 ' 0 a l..upo·n:p6'YA(J)(JO'O� S' f.1CÂ.ft9r! OUl O-el Sl(U..E1C'tlK� Tiv, c:i:x; () Kt't't1.E�. Kal. ta ama aVEO'1CEoo.�E Kal 1Ca'CE(J1CEua�Ev. a).).: o'tt tilt �roiit StaAEK'tlJeOl; Tiv ă).,Âa J.l.€v U:yOlV ă).,Âa Se <ppov&V' Epol't11gelc; râp ou'tO<; HO'tE {mo 'tOU wpavvo'O. '[iVEI; dolv oi I"UXA\O"ra bttJ}oU1E1)()V'tEC; 'Ciit t'UpCtVVWl Ctl)'tou. 'toix; Sopvq>6PO'Ul; eSE\�Ev' 6 Se 1t€lo9ElC; leal. ��vd.oov auto;;/(; SlE<p96,prr a:ya96v rap i:vOj.llO'E 'to 'l'Eooaa9cu Sul. titv 'toii 't'UpăVVOl> aVa\.pf:<Jlv. leal. Wt oin1.(Jll StSCXO"1ca).wt 1tO'tE napllEVUiTJl €.v Aiyovn 'to âv K(X'tU 'to etBo<;. h: <Sh 'tiic; hapyEiru; 1tOAAa 'ta oV'ta, allv'tl9rjo"lV EK 'tEa<1apaKov'ta E1ttXE1PTlJ10:'t(OV iht h 'tO ov, aya9bv VOJ..I.low; 'ton obrelOll eru}J.}J.aXElv SWamcaArol. Kal 1tOtE n:tUtV 'tful am6)t (f\)VTl.YopWv StSaO"1,aM:ol aKlv1ţtov Atyov'tt 'tO ov. Sul. ttV'tE E1CtXEtPyUJ.li'tIDV Ka'ta<JKEllU'El, on 6:"lVll'tOV 'to C:Sv' ote; 6:vtEI1t€lV j.LTJ SUV119El.e; 'Avna9EVT(c; 6 KUV1KOe; 6:vaa­ 'tOO; tp(d)taE, vOJ.l.laru; laxupoupav dvat mXO"1'lc; 'tiie; Sul. 'A.6yrov avttAayiru; 't1iv Sta tilc; EVEpyEiru; 6.1t6SEt�tV.

1 6. EUDEM., Phys., fr. 7 [SIMPl., Phys., 97, 1 2 d. Sch6be, Quaest. Eudem., p 54) "al. ZftV(OvCt cpaat UYElV, Ei 'tIe; ClU't6)l 'to EV u1tOSoi1\ 'tl 1tOte ta'tlV. e;ElV 'ta ovta AeYE1V. 1 7. PLUT., Perid., S, 3 'toi>c; St 'tQÎj nEP1KA.E:OUC; 'tllV 0'E1lv6't11 �OKoftiClV 'tE KCl1. 'tucpov UftOKClAOi)Vtac; 6 Z. napeKfâ,.E1 KCl\ amo� 't1 'tmomo S�OK01tEtV, 00c; 'ti\e; ftpoa1t0111aeO>c; ail'tftc; 't6)v Ka).,6)v Uft01tOLOl>Cf11c; 'tlVel. AEA1\96'troc; �i\AOV Ka1. 'ta


Z E N O N . VIAŢA

ŞI

INVĂŢĂTURA

157

- Socrate se opreste asupra unuia din cele dintâi si-si exprimă nedumerirea . . . : �Că fiinţele sunt multe, aceeaşi fii�ţă e aseme­ nea şi neasemenea; dare cu neputinţă ca aceeaşi fiinţă să fie ase­ menea şi neasemenea, deci fiinţele nu sunt mai multe. EUAS. In categ., p. 1 09, 6 Busse. Zenan din Kition, - altul decât cel din Elea, 5 parmenidianul . . . supranumitâllf4l0'tEpO-yA,(OO(J0I,;, nu nwnai pen­ tru că era un dialectician, ca Zenan din Kition, complăcându-se să respingă şi să susţină acelaşi lucru, darpenlru că era dialecti­ cian şi în viaţă, una spunând şi alta gândind. Acesta, întrebat odată de tiran care erau cei ce une1teau mai mult împotriva tiraniei 10 lui. a arătat pe oştenii din gardă; increzându-se în el şi suprimân­ du-i, tiranul a fost ucis. A crezut dar că minciuna e un bine, dacă duce la înlăturarea tiranului. în sprijinul învăţătorului său Par­ menides. care susţinuse altădată că potrivit conceptului pe care ni-I facem despre ea fiinţa e una, darcă potrivit evidenţei sensibi- 15 le sunt mai multe, dovede�te cu patruzeci de argumente că fiinţa e una. gindind că e frwnos lucru să dea ajutor mvăţătoruiui său20. Altădată iarăsi, in apărarea aceluiasi dascăl, care afirma că fiinta e nemişcată, doved�te cu cinci ar�ente că fiinţa e nemi�cau.. Neputâ.nd să le opună alte temeiuri, Antisthene cinicul s-a ridicat 20 �i a prins a merge, convins că demonstraţia pe calea evidenţei sensibile21 e mai tare decât orice tăgadă verbală.

A P O F T E G M AT I C A 1 6 . EUDEM., Phys., fr. 7 (SIMPl., Phys., 9 7, 1 2 . Cf. Schobe, Quaest. Eudem., p. 54) Se zice că Zenon ar fi spus că, dacă cineva i-arată ce-i aceea unitate, ar putea vorbi despre fiinţe22. 1 7. PLUT., Pericl., 5, 3 Pe cei ce spuneau că gravitatea lui Peri­ cle n-ar fi decât sete de faimă �i trufie, Zenon îi sfătuia să dea dovadă de o sete asemănătoare, convins că insisi simularea unor calităţi frumoase are ca rezultat- pe nesimţite ":' oarecum nevoia

25

30


158

FRAGMENTELE ELEAŢl L O R (JUvT!9E1UV.

5

10

1 8. PHILO, Quod omn. prob. lib., 14 [11 460 M.I E1tl 51\ 'tOlUU't(lU; a1tO<ţ)(iaEGl leat yvmlia� lip' oille ex;lOV 'to ZllvIDVE10V E1tlcpro­ v1laUt mt '9â't'tov âv aolCov !3an'riO'ell 1tÂ1ÎPll 1tVEUIiU'to!; il lJulOa1.'to 'tOV O'1touoaîov OVtlVOUV ăICOVfU opâcrai tl 'tmv �1JÂirr(J)v;' 19. TERTUlL., Apolog. 50 Zeno Eleates consuUus a Dionysio, quidnam philosophia proestaret, cum respondisset 'contemptum mortis', impassibilisflageUis tyranniobiedus sententiamsuam aci mortem usque signabat. 20. STOB., Fior., (UI) t. 7, 37 H . Z. O 'Eua'n}Ci imO'tou -ropavvou (J't�).oUJlEV�. 01t� ElXOl 'toUc; O"uV{J)J.16tac;' 'Ei yap Ttaav. dnev, EWpCtVVEU;;'

lS

20

25

CI. scrÎerea lui Aristotel: npOl; tel Zftv<oVOI; â (Diog. LaM., V 25) şi aceea a lui Herakleides Ponticul. llpc)<; 'tO Z1Îv<oVOI; â (Diog. LaM., V 87). 2 1 . ARISTOT., Metaph., B 4. 1 001 b 7 ht Ei alhaipE't'ov aUTO 'tO h, JCUta JJl:v 'to ZfJvoovOl; �iwlia oi>etv âv Elll. B "tap !.LT1'tE npo<J'tl9tJlEVOV JlTt-re OOpalpoUJlEVOV 1t01Eî jle:î�ov Jll'\lit ilaTIOV, oi) epT\O"lV dval 'tomo 'twv oV'tcov, � lil1AOvO'tl OV'tOl; I-lErE90a; 'tou ov�· leat ei j..liYE9oc;. O'Ull-la'tl1e6v' 'tou'to yap 1t(1V't1')l ov. 'ta lie: ă).,la 7t&t; I-lEv npOO"'tleEIlEVa 1tOlftOU l-lEll;ov, 7t&t; b' oi>etv, otov btlnroov Kat YP<XJ.ll-lft· o'ttYI-l1l St Kat I-lOvUc; oilSa�. SIMPl., Phys., 97, 13 [din Eudem., fr. 7, după A 1 6) i]1t6pEl St � oon::e Sta 'to 't6)v )Jlv aia&n'twv hao'tov


Z E N O N . VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

159

şi deprinderea lor. 1 8 . PHllO, Quod omn. prob. Iib., 1 4 11 460 M. in rata unor ase· menea păreri şi reflexiuni, nu-i oare cazul să amintes� vorba ace­ ea a lui Zenan, că ..mai lesne ai putea da la fund un burduf plin cu aer, decâlsă faci pe un om de bine să facă fără voie ceva nelalocul

5

1ui»?23. 19. TERTUlL., Apofog., 50 întrebat de Dionysios la ce e bună filosofia, Zenan eleatul a răspuns: «Ca să dispretuiesti moartea,.; şi, supus fără să crăcnească torturilortiranului, �i-a intărit spusa până la moarte.

10

20. STOB., FIor., (III) t. 7, 37 H. SUpUS la cazne de tiran, ca să-şi trădeze complicii, Zenan eleatul a răspuns: «dacă aş avea, ai mai asupri?"

Î N VĂŢĂT U R A O . scrierea l u i Aristotel: Împotriva argumentelor lui Zenan (Oiog. 15

la�rt" V 25) şi aceea a lui Herakleides Ponlieul, LaM., V 87).

Împotriva operei lui

Zenan (Diog.

21. ARISTOT., Metaph.. B 4. 1 001 b 7 Şi iar�, dacă unul e in sine indivizibil, după judecata lui Zenon n-ar trebui să existe ni­ mic. Căci ceea ce nici adăugat nici scăzut nu determină o sporire sau o mi�rare, după el nu faceparte din rândul fiinţelor, de unde apare lămurit că mărimea e un atribut al fiinţei. Dacă insă fiinţa e mărime, atunci e corporală, căci numai ce e corporal există in toată plinătatea. Celelalte lucruri incorporale, adăugate intr-un anumit chip detennină o sporire, adăugate in alt chip, nu: bunăoară, suprafaţa �i linia; punctul insă.. �i unitatea, nicidecwnZ4• SIMPl., Phys., 97, 1 3 (din Eudem., fr. 7, dUPă A 1 &) Greutatea cu care

20

25


160

5

10

15

20

2S

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

lCa'tllyopU�(Î)r; 'tE nOA-Aa Â,eYE0'9at KCtl jJ.EP10'J.l((>l, -niv Si: O"tly}lilv )l�t h nstVUt' O yap J.lntE 1tpOO"tletIJ,EVOV (lU�Et lintE a<patpOUj.LEVOV llE.l.Oî. OUK OOlEtO 1&V oV'toov etvCtl. Ibid. 99, 1 0 Ev'tau9a &t, 6:M; o EU&� 1.p11O'1, Kai. avi)lpEl IZenon) 'to €v (t..,v rap O''tlYlJ.llV Wc; 'to Ev Uî'EI), ta SE 1toÂÂa etvat O'UYXroPEl. 6 J.l€:vtOl 'AM.�avSp� Kal. EV'tau9a 'tou ZitV(l)� roc; 'ta nOAM avatpouvtoc; llEj.lviicgen tov Eu&ru.lOv oinat. '00<; rap iO'topel (qnlO'lv) EilSTlJ.I.oc; Ilr. 71. Z. 6 napj.lEvUiotl yvilip1llor; btElpâ'tO oel1CvUva\ O'tl ll1\ ot6\1 'tE 'ta oV'tCt 1tOAAa dvat 't«H J.lTISh elvat EV '(oir; oUaw EV. 'ta Si: 1tOÂÂ.a ttÂ.:ij9oc; dva1. evMOOV', Kai. 01:1 JlEv OU:X; roc; tu noUa avatpouV'toc; 'tOU Zilvoovoc; EU&1"ijlOt; j.L€:j.Lvllt<Xt vUv, Sft)..DV EI( � airtoii A.t.�EWI;· OIJ.lUt SE 1l116t t.v t&n Z1)vrovoc; PtPÂirot 'tOW1YtOV E1tlxelprij.1u cptpea9cxt oiov 6 'A1E�avop6l; 'PTlO'l. PHllOP., Phys., 42, 9 Z. rap. 6 'EAea'tT\<; 1tpOc; 'to� S1.aK(J)J.10nSouv'tac; 'titv napJ.1Evliiou 'tou iitSaO"KaÂou au'tou ii<'X;av llyouO"av EV 'to OV Eiva1. EvtO"'taJ.1Eva<; Kal O"UVTTYoprov 'tfit '(ou S1.SaGKaÂOu SQ.!;TJ1. E1tEXElPE1. SE1.KVUVa1. iht ixSuva'tov rtÂfj9o<; ElVUl EV 'toiC; OOOlV. Ei rap, <pT}Glv. EG'tt lt).;i19oc;. EltEtSit 'to nÂi19o<; EK nMtOV(J)V ha&ov GilYKEt'ta1.. avaylCT\ Elval hiroac; nMlou<; E� rov 'to 1tÂil8oC; O"UVEO"'tTJKEV. Ei 'tolvuv SEl�OJ.1EV i$'tt Muva'tov Elvat 1tÂE.i.ovac; Eviroac;. Sf().ov iS't1. cwuva'tOv dVUl nÂf(9o<;' 'to rap V.:î18oc; t� EvW;WV. Ei eSt crouva'tov dVUt nÂfj8oc;. avUYICT\ St: 11 '(o EV ElVCt1. il 'to 1tÂi18o<;, 1tÂfi8o<; St dva1. ou iiuva'tat, ÂElltE'fUt 'to Ev EiVUt K'tÂ. SENECA, Ep., 88, 44 Parmenides ait e:z; his quae videntur nihil esse universo; Z. Eleates omnia negotia de negotio deiecit; ait nihil esse ... 45 si Pannenidi [se. credo], nihil est praeter unum; si Zenoni, ne unum qu.idem. [efo Isocrat., 1 0, 3].


Z E N O N . VIAŢA şI INVĂŢĂTURA lupta Zenon venea, după cât se pare, din aceea că fiece lucru sen­ sibilera socotit de el a pllU'alitate, -pentru atributele sale <nume­ roase> ca �i pentru posibilitatea de a se subdivide, - câtă vreme punctul nu constituia <în ochii lui> o unilate25; căci, gândea el, ceea ce a adăugat nu sporeşte nici scăzut nu micşorează nu face parte din rândul fiinţelor. - Ibid., 99, 1 0 În acest loc, cum observă Eudemos, [Zenon1 tăgăduieşte unitatea (unitatea fiind pentru el punctul) şi admite pluralitatea26• Alexandru, în schimb, crede că şi aci Eudemos aminteşte de Zenon ca de unul care refuză să admită pluralitatea. «După câte povesteşte Eudemos, - se exprimă el, - Zenon, elevu1 1ui Pannenides, a incercat să arate că nu e cu putintA ca fiintele să fie mai multe, întrucât nici una dintre ele nu e 'U�, iar plu�alitatea e alcătuită dintr-o mulţime de unităţi... Că, in acest loc, Eudemos nu aminteşte de Zenan ca de un nega­ tor al pluralităţii, mi se pare lămurit din înseşi cuvintele lui; cred dealtminteri că nici în lucrarea lui Zenon nu se găseşte o argu­ mentare de felul aceleia de care vorbe�te Alexandru. PHILOP., Phys., 42, 9 Ridicându-seîmpotriva celor ce luau in derâdere învătă­ tura dascăIuluisău Parmenides, potrivit căreia fiinţa e una, �i bn­ părtăsind această învătătură, Zenon eleatul încerca să arate că, ' in do�eniul fiinţei, e cu neputinţă să existe pluralitate. ..Dacă am admite pluralitatea, argumenta el, de vreme ce o pluralitate e alcă­ tuită din mai multe unităţi, urmează in chip necesar că trebuie să existe mai multe unităţi din care s-a ivit pluralitatea. Dacă vom fi arătat, prin urmare, că e cu neputinţă să existe mai multe unităţi, ·..a fi lămurit că e cu neputinţă să existe pluralitatea: doar pluralita­ tea din unităţi <�i trage fiin ţa>. Dar, dacă e cuneputinţă să existe pluralitate, - dat fiind că, in chip necesar, trebuie să existe sau unitate sau pluralitate, iar pluralitatea nu e cu putinţă, - unnează că există unitatea». SENECA, Ep., 88, 44 Parmenides zice că, din lucrurile ce se văd, nici unul nu e esenţial Totului; barim Zenon eleatul scapă si mai lesne de toate greutăţile: pentru el nu există nimic. - 45. !)ac-ar fi să-I cred pe Parmenides, nu există decât unitatea; dac-ar li să-I cred pe Zenon, nici măcar unitatea . . . rcf. Isocrat., 1 0, 31.

161

5

10

15

20

25

30


162

FRAGMENTELE ELEAŢ l L O R [ARISTOT.], De l i n . insec. 968 a 1 8 e-rt � e Ka'ta 'tov 'tol) Zilvrov� "Aoyov CxvaYleTl, 'tl J.lE:yeeo� Cxjleper; dVal, e1Jtep aSuvu'tov JlEv Ev nexepaaJ.!E:vO)l Xp6vrot Ctneiprov cuVacr9at Ka9' eJCuO''tov amojJ.€vov. Ctv&yKTt li' btl 'tO 1lJ!lO'U ltPO'tEPOV acptKVEla9cXl 'tO 1C1VOUj.I.€VOV, 'tOU OE: J.li! aJ.lEpO� mXV'tIDC; EO''tlV TUU01>. ARISTOT" Phys., A 3. 1 87a 1 €.vLOl li' EveSOa(lV 'toie; Â6'y014 6.�UPO'ttPOl(;, 'trot JlEv iht xav't(l lv . . . • Trot SE h:: 'ti\c; StXO'toJliac; ă'toJ.lu Jt01TtaaV'tE<; IlEyE9Tt. SIMPl., 1 38, 3 'tov SE SEU'tEPOV "A.6yov 'tov h: 'tf(c; Stx;o'COj.liac; 'tOU ZilvrovQt; Elvai tp1'1<lw o 'AA.E:�avopot; o •• 'tou'tOOt Se: 'Crol Mron. Q)TJ.0'1, 'tmt ltEpt 'ti\<; OlXO't0J.lÎ.ac; hliouvut EEvOIcpCt'tll. 'tov Kru.XT\06vlOV (fr. 42 şi urm. Heinze] SE�aj.l.€VOv �v 'rO nâv 'tO Olat.pe'tOv ltOAMX dVal ('to rap ).1EpoC; E.tEPOV dvat 'tOU CAC\» 0 . 0 eivCXl yâp 'tLVa<; Ct't0J.l0UC; î'paJ.lJ.l�, tcp' oov oinCE'tl 0:Â.T\ge:6E0'9cXl 'tO noA-A.ae; 'Ca,)'t� dVUL. 22.

5

10

15

20

25

23. SIMPL., Phys., 1 34, 2 (comentariu la Aristol., Phys., A 3 . 1 87a 1 ) Evioue; <J>110i.v all<J>O'CEpOU; EvooUVat 'Coie; )"oyou;, 'C&t 'CE Eip'l'lJ.liV(l)l 'Cou napllEvioau Kai. 'C&t 'COU Zilvmvoc;, il<; !3ol19t:iv E!30UAE'CO 'tOOt napJ.1Evioo'O "-6Y(l)l 1tp6c; 'toUc; E1UXElpouv'tae; airtov KWJ.lW10Eiv, <ilI; ei EV ECttl, 1tOÂ.Â.Ct. Kai. YEÂoîa O1JWXxiVEl Â.t1E1V 't&l ).61(1)1 Kai. EvaV'tia ai)'t001, OELl(vUe; o Z. <i>c; E-rl 1EA.01&-repa. 1taaxol âv auwv it -tm6eEOte; it Â.t1oucra '1tOA.Mt EO'tlV' T11ttP it 'tOi> ev ElVU1, Ei ne; iKOV&c; E1t€.l;iol. [PLUT.I Strom. 5 10. 5811 Z. oe o 'EAEa't1'lt; l:SlOV IJ.E:v o-Mh EţE9t:'tO, Otl1xOp11GEV OE 1ttpi. 'toU't(l)V E1ti. 1tAEtOV. [AET., IV, 9, 1 Cf. Parm., fr. A 49, supra, p. 109].

24. ARISTOT., Phys., .6. 3 . 21 Ob 22 O OE Z. ipt6pet, O'Cl 'Ei eO'tL 'tl 6 'C01tOe;, h 'CiVl eOtOl;' Â.UE1V ou XC1ÂExOV. ouStv yC:t.p Km)"UEl tv ău..on J!Ev dval 'tOv 1tp6n:ov 't01tOV, 1l1\ IlEV'tOl ehi;


Z E N O N . VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

163

ARISTOT" De lin. Însec" 966 a 16 Tot�a, după raţionamentul Zenon, O mărime trebuie să tie neapărat nesusceptibilă de

22.

lui

împărţire, de vreme ce, într-un timp mărginit, e cu neputinţă să se atingă un număr nemărginit de părţi, trecându-se de la una la alta: în chip necesar mobilul va �unge mai întâi la jumătate. iar 5 ceva susceptibil de împărţire are în orice moment o jumătate.

ARISTOT., Phys.• A 3 . 1 87 a

1 Unii înţelepţi s-au declarat de acord

cu amândouă argumentările: şi cu cea care susţine că Totul e Unu. . . şi cu cea care, pe calea împărţirii în două, ajunge să admită existenţa mărimilor indivizibile. SIMPL.,

1 38, 3 (comentariu la

10

pas. abiacitat] Desprecel de-aI doilea argument, acel al împărţirii.

în două, Alexandru zice că ar fi al tui Zenon, . . . şi mai zice

că cu

acest argument al împărţirii s-ar fi arătat de acord şi Xenocrales din Chalcedon Ifr. 42

şi urm. Heinzel. care admitea că tot ce e sus­

ceptibil de împărţire e o pluralitate (partea fiind altceva decât 15 întreguD ... �i că există anumite linii indivizibile, in cazul cărora se adevere�te că nu sunt pluralitAţi2.7. 23.

SIMPl., Ph ys., 1 34, 2 [comentariu la Aristof., Phys., A 3. 1 87 a 1 [

Unii, zice el, s-ar fi declarat de acord cu amândouă argumentA­ rile, cu aceea pomenitA a lui Parmenides şi cu aceea a lui Zenon, 20 care vroia

să dea ajutor lui Parmenides împotriva celor ce um­

blau să-I ia în deradere, sub cuvânt că, dacă fiinţa e una, se ajunge pe calea acestui raţionament la încheieri numeroase şi ridicole, unele chiar în contradicţie cu el; împotriva acestora, Zenon a arătat că, dezvoltată cum trebuie, ipoteza lor - potrivit căreia 2S «fiinţele sunt multe,. - comportă urmări �i mai ridicole decât cea după care fiinţa e una.

[PLUT.,1 Strom., 5 [O. 581 1 Zenoneleatuln-a

stabilit nimic original, ci mai mult a exprimat îndoieli injurul aces­ tor subiecte. [AET., 24.

IV; 9, 1 ef. Parm., fr. A 49, supra, p. 1 09) .

ARISTOT., Phys., 6 3 . 2 1 0 b 22 NedumerirealuiZenon: «dacă

spaţiul există, în ce va fi stând? .. nu e greu de lămurit Nimic nu se opune, într-adevăr, ca primul spaţiu să se afle în altceva, dar

30


164

5

10

15

20

2S

30

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

Ev 't01tCO\ EKeiV<ll\ JC"CÂ. - 1. 209a 23 it retp Zllvrova; Ctxopia ST}'t'El '[\Va. 'A.6yov· ei. rixp nâv 't0 DV Ev 't61U01, eSi\Âov on lea\. 'tou tonou 't61t� Emat, leal 'toiho d� ăXE1POV xp6EtC"lV. EUDEM., Phys" fr. 42 [SIMPL., Phys" 563, 1 7] Enl. 'tcxmo oE leal it Zitvrovcx; 0:1tOpia q,aiVE'tCXt ăYElv. oo;to1: rap ltâv 'to DV xou dvat: Ei eSt o -ronOt; '!oov ov'toov, 1tOU âv Elll; olncouv i:v ăA.Â.«tt tOnrol lCaKEtvm; ot) Ev ă).Arot .eai. ou'tw.; EÎ<; 'to xpOcrro o •• ftpOc; oE Zilvrova <PilcrollEV lto).,ÂaX&<; 'to Jtou Ae:YEO"8ar Ei ).lEv ouv tv 'tonOOl #;iroKEV Eivat 'ta oV'ta, ou JCcx).,Wo; 00;101' OU'!E yap uyelav OU'tE avopiav OU'tE ă).,Âcx ).lupta <paill 'tu; âv tv 'tonmt E\Val" auot ol) b 'tona<; 'toLO'Îho; IDV otOt; EtpTj'tat. Ei st w..A.o>I; 'to nou, lCâv 6 't61tol; ElTl 1tOu' 'to yap 'tOU aooJlcx-roc; xepcx<; EO'ti 'COU O'OO).lCXtOt; nou' eoxcnov ycip.

25. ARISTOT., Phys., Z 9. 239b 9 'tE't'tCXPE<; o' Elalv oi )'6yo\ 1tEpl 1Clvr1O"E� Ztlvrovo<; oi 1tUPEXOV'tE<; 'ta<; �'OcrKo)"iu<; 't01:<; ).,UOU01V, ftp&'to<; IlEV b 1tEPI. 'toi) Ili! 1C1VE1:o9ut �la 'to ftpO'tEpov d<; 'to 1l1l10U �E1:V CuplKE08a1 'to <P€pOll€VOV 11 ftpOt; 'to 'tE).,O<;, 1tf:pi ou �te:tÂOIlEV Ev 't01:<; 1tP0'tEPOV )'OY01<;, 2. 233 a 21 : �tO lCui o ZirvrovCl<; ).,0')'0<; \jIEOOO<; ).,UIl�aVEl 't0 JJ.:i! ev�EXEO'8at 'ta ă1tf:tpu �lE).9E1:V 11 ă\jIUO'9a1 't&V cureiprov lCaa' EICUO''tOV EV 1tE1tEpaOIJ-EVW1 xp6vrot. �tX&<; yi:tp llY€'tUl lCui 'to llillCCI<; lCai 6 Xpavo<; ă1tEtpov, lCui oAoo<; 1tâv 'to auVE­ Xe<;. T1't01 lCa'ta �tUiPEOtV 11 't01:<; toXa't01<;. 't&V IlEv ouv Ku'ta ftOOOV 6.1tEipwv OUIC Ev�tXE'ta1 Ct'l'U09a1 Ev 1tf:1tEPUOIlEVOl1 XpOVrol. 't&V �E KU'ta �luipEO'tV tv�tXE'tUt· Kui ')'Cxp uu'tO<; o XPovCl<; ou'tw<; ă1tf:1PO<;. &O''t€ Ev 't&1 6.1tf:iprol Kai OUIC Ev 't&t 1tf:1tf:paOIlEVOll OUIl�uivEl �ttEvat 'to ă1tEtpoV, lCui O:1t't€O'9al 't&V 6.1tEipwv 'tol:<; cmEi.pot<;, ou 'tol<; 1tE1tEpUO­ IlEvOl<;. (Parafraza acestui pasaj in SIMPL., Phys., 947, 3 şi u(m.). ARISTOT., Tap., e 8. 1 60b 7 ftO).).O\)<; yap ).oyOU<; EXOIl€V tvav'ti.o� 'tu1:<; 5�Ul<;, lCu9Cx'ItEp Zitvrovo<;, on OUIC EWEXE'tUl


Z E N O N . VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA nu ca într-un loc . . . - Ibid.,

165

1 . 209 a 23 Obiecţia ridicată de Zenon

cere o oarecare discuţie. Căci, dacă toată fiinţa e cuprinsă într-un spaţiu, e evident că va trebui să existe un spaţiu al spaţiului, �i aşa la nesrâ�it.

EUDEM" Phys" fr. 42 ISIMPL., Phys., 563, 1 7] Tot

intr-acolo pare să ducă şi obiecţia lui Zenon. Într-adevăr, acesta 5 credea că toată fiinţa trebuie să se găsească În ceva; dacă, insă, spaţiul se numără şi el printre fiinţe, în ceva sta? De bună seamă nu intr-un alt spaţiu, şi acesta intr-altul, şi aşa mai departe . . .

28.

Împotriva luiZenon, vom observa că ..în» se poate inţelege în multe chipuri. Dacă, prin urmare, a crezul că fiinţele se găsesc într-un 10 spaţiu, rău a crezut: nimeni nu va pretinde doar că sănătatea sau bărbăţia sau mii de alte lucruri de felul acesta se găsesc undeva în spaţiu, şi nici spaţiul, dacă e aşa cum am spus. Dacă, insă, "in,. se poate înţelege şi altfel, atunci spaţiul ar putea fi şi el în ceva: marginea trupului, bunăoară, este în trup doar extremitatea lui. 15 25.

ARISTOT., Phys., Z 9. 239 b 9

Patru sunt argumentele lui

Zenon in legătură cu mişcarea, ce prezintă greutăţi cui vrea să le dezlege. Primul e cel care tăgăduieşte mi.şcarea29, sub cuvânt că, inainte de a ajunge la capăt, mobilul trebuie să ajungă lajumăta­ te30, - argument de care ne-am ocupat mai inainte [2.

233 a 2 1 1 . . .

20

Aci stă greşeala raţionamentuIui lui Zenon: in aceea că nu admite că, într-un timp finit, se pot străbate sau atinge succesiv infinite puncte spaţiale. într-adevăr, despre lungime şi timp, ca despre orice continuitate, se poate spune că sunt infinite intr-un îndoit inteles: ca împărtire si ca margini. Când e vorba de infinite sub 25

Portul cantit.ati� a�stea nu pot fi atinse într-un timp finit; dar

ra

pot fi atinse infinitele sub raportul împărţelii, înţeles in care însuşi timpul e infinit. Aşa fiind, infinitul e străbătut intr-un timp infinit, iar nu într-unul finit, şi <În mişcare> infinite puncte spaţiale sunt

[Parafraza aceslui pasaj În SIMPl., Phys., 947, 3 şi urm.l. ARISTOT., Top., e 8. 1 60 b 7

atinse în cursul unor durate infinite nu finite3l . . .

Împotriva opiniei comune se pot produce argumente numeroase, cum sunt cele ale lui Zenon, care nu admite mişcarea, nici că

30


FRAGM ENTELE ELEAŢILOR

166

KlvelcrQCtl oooe 'to 0'[6.51.OV SLEÂgelv.

5

26. -- Z 9. 239b 14 SeU'tEpoc; if 6 KCt:AOUIlEVOI; 'AXtA-Mi><;. EO"tl S' ou'tOC; o-n 't0 ppa5u'tCt:'tov OUOE1tO'tE Ko:taÂ.T\IP9itoE'teu 9tov unO 'tou 'taxio't'ou' EIl1tpOagev rap avaYKaîov eAgelv 't0 1511:(11(0\1, ogev OOPIlll0E 't0 (ţlEi'ryov, 0Xr'!' clEi 'U 1tPOEXE1V Cxvo."fKo:îov tO l3paSU'tEPOV. EO''tl SE I(al oV'tO<; 6 (linGe; ).6"(0<; 'ttOt SlXO't0JlElV, lho:<pepEl o' EV 'tOO1. lh(XlP€lV ,.nl SiXO: 'to 1tpoO'AaJlIkxVOj..lEVOV j..lEYE9oC;.

27.

- - Z 9. 239 b 30 'tpi'ra<; 5' 6 vUV P119EiC;. O'tt it OlO''tOc;

10 <PEPO�V11 e:O''tT\KEV. O'\)�iVEl SE xCt:pCx tO ÂaJlI36,vE1V tOV

lS

20

2S

xpavov c:ruYJCEîa8m EIC 'tOOV VUV' I1Tt lilOOJlEVOl> yap 'tou'tO'\l aine EO"'tat 6 oUÂ}.oytOIl0C;. Cf. 239b 5 Zilvoov ISE 1tapctAoyi­ SE'tal" Ei rap aei, IPTlalv. TtpEJlEî 1tâv 1î K1VEl'tUt, <OOOEv lit KlvEl'tat>, ihav 11\ Ka'tel. 'to lO"ov, /ton S' ClEi 'ta <pEP0jJ.EVOV tv 'tun vUv. <mXv Bt KCt:'tCx t6 1:O'OV tv uOl VUV>, aKlVlftOV 't'iiv (J)EPO}lE.V1lV dVal Ola'tOV.

28. - - Z 9. 239 b 33 'tE.'tap-ID; 8' (, 1tEPl 'trov E:v a'talilrol KlVOUJlEVCJ)V E� Evav'tla� lOrov ăylCrov nap' 10'0'01;, 'trov JlEv a1tb 'tH.o'Ol; 'tou o'tcx8i.ou 'trov li' an:o JlEOOU. larol 'tCt.XEl. Ev Ull OUJll3alVElV olE'tal toov dval Xp6vov 'trol limAaairol 'tOV ilJllauv. EO'tl li' /) 1tCXpC1ÂOYlaJlOc; Ev 'trol 'ta JlEV n:ap6: ICLVO­ UJlEVOV 't0 OE n:cxp. i1PEJlOUV 'ta laov JlE.YE� �LOUV trol lorol 'tCt.XEl tOV laov (J)E.pEa9al Xp6vov. 'tou'to o' EO'tl 'V'EUOOt;. otov Ea'tcooav oi Ea't6rtE� laol ăYICOl E(J)' rov 'ta AA, oi li' E(J)' rov 'ta BB aPXOIlEVOl a1tb 'tou IlEaO\) 'trov A, lam 'tov elpl91loV 'tOU'tOl� ăVtE� Kal. 'to IlEYE90�, oi o· E(J)' rov 'ta rr Ctn:o 'toi) i:axa'tO\). taol 'tov elpl91lov ăV'tE� 'tOU'tOl� lCal 'to IlEYE9oc;, Kal. iao'taXEt� 'tot� B. aullf3ai.VEl li.., 'to ltp&'tov B (Xlla En:l trol eoxa'tool dVCXl lCal. 10 n:p6)'tov r, n:ap' ăAATlMx ICLVO-


Z E N O N . VIAŢA şI INVĂŢĂTURA

167

stadiul poate ti străbătut. 26. - - Z 9. 239 b 14 Al doilea e argumentul zis ..AchiUe,.. Potrivit acestuia, zăbavnicul nu va fi ajuns nicicând în fugă de altul mai iute, pentru că cel ce urmăreşte trebuie să ajungă mai întâi în chip obligatoriu acolo de unde a pornit cel ce fuge, asa că in chip obligatoriu zăbavnicu1 se va găsi de fiecare dată inainte. Argumentul acesta e tot una cu argwnentul împărţirii in două: deosebirea stă în aceea că mărimea succesivatinsă nu mai e dată în două32. 27. - - Z 9. 239 b 30 Al treilea e cel acum pomenit: că săgeata zvârlită stă pe loc. Acesta se intemeiază pe presupunerea că timpul e alcătuit dintr-o succesiune de prezente: fără ea, raţionamentul dă greş. ef. 239 b 5 Zenon face un raţionament greşit: dacă, zice el, orice lucru e fie nemişcat, fie in mişcare <.şi nimic nu se mi�> atâta vreme cât ocupă un loc egal cu sine însu!fij dacă orice lucru În mişcare se găseşte mereu intr-o clipă <.şi in fiece clipă ocupă un spaţiu egal cu sine>, urmează ca săge­ ata zvârlită e în ne�care33. 28. - - Z 9. 239 b 33 Al patrulea e acel al masselorH ce se mişcă in stadiu35 - in .şiruri egale .şi paralele, in sens contrariu, cu viteză egală - unele de la sfârşitul stadiului, altele de lajumăta­ tea lui: cu el crede a arăta că timpul jumătate e egal cu timpul îndoit36. Gre.şeala raţionamentului stă in a presupune că o mări­ me are nevoie de acelaşi timp pentru a trece de-a lungul unei mărimi egale, fie că aceasta se mişcă cu o viteză egală, fie că stă pe loc: ceea ce e un neadevăr. Fie, bunăoară, massele egale, nemişcate, AA, de care a fostvorba, apoi massele B B, începând3? de la jumătatea masselor A, egale cu ele in număr .şi mărime, apoi massele r r, <începând> de la sfârşit, egale in număr şi mărime cu celelalte lfi in viteză cu B. Se va întâmpla că primul B �i primul r - mişcându-se paralel - vor ajunge la capit38 odată;

5

10

1S

20

2S

30


168

5

10

FRAGMENTELE ELEAŢ1LOR 'OJlhwv. o"u�aivEl Se "al 'to r 1tapa rul.V'ta 'ta B 6\El;e­ ),:n.i'..U9tvCl1., 'ta Se B 1tapa ta <A> iuJ.i.mr roa'tE i1I-tlO"UV dVCl1. 'tov xp6vov' i:oov rap h:6.'tEp6v EO'U xap' EICa<J'tOV. ăJlCl Si: aUJlllaivEl 'ta B 1tcxpa mXv'tCX 'ta r xapeÂTlAu9Evat' ă,JlCl 'tap EO"tal 't0 1tpOO'tOV r Kal 'tO 1tpro'tov B btl. 'tole; EvClv'tlou; €'O'XeX101<;. lO'OV Xp6vov nap' EICClO''tOV YLV6�vov 'trov B oO'ov 1tEp 'tmv A. cOc; f.PllO't, Sux 10 CtJl<p6'tEpa l<JOV xp6vov xapa 'ta A yiywa9at. Simpl. 1 0 1 9, 32 6 JlEv ouv ).010<; 'tOtou't� ta'ttv e\:l'q9tO''tCl'tOC; rov, cOc; qn'JOtV EilSTlJl0C; (fr. 681, Sux 'ta 1tpo<pavft 'tov n:apaÂOYlOjlOV EXE.lV o •• 'ta rap CtV't'lK1VOUjlEVa a).,).f!A.ou; iO'O'tClxil SUtAaataV acpi(1'tCl'tClt Stâa'tClatv Ev 1&1. ail'tOlt XPOVOll. tv OU 't0 rnxpCt TtPej.lOUV KLVOiljlEVOV 'to T1JltaU Stia­ 'tcx'tCXt, "âv iO'O'tClXeC; EKEÎ.V01<; 1\1.. Figura lui Alexandru Itn SIMPl., Phys., 1 0 1 6, 14 �i urm. Cf. 1 01 9, 27):

15 "

20

2S

29. - - H 5. 250 a 19 Sux 'tou'to O ZilvrovOt; AâyOt; oin, âAl1911�, � WOf9Ei � KEYXPO"U OtlOUV IJ.EpO�· oilSe.v yap KroÂ:UU }.L'; Klveiv 'tOv ru:pcx tv }.LT\Sevl. XpaVrol 'tou'tov 8v EK1VTl.O"ev 1tf.O"oov O o).o� IJ.ES1IJ.VO�. Cf. 5IMPL., 1 1 08, 18 Sux toUto ).UU Ka1.. 'tov ZilvrovOt; tOU 'EÂEcltou 16yov, 8v ilPetO llpro-ray6pav 'tOV 0"O<p10"TflV. 'eiJtt yi:4J 1J.01, Eq>Tl, ro llprotay6pa, apa {) et� 1CEYXPO� K<X'ta1tf.O"OOv W6q>ov ftOtei 11 'to }.LllptOO"tOV 'tOU d:yxpou;' tOU se. ei:n:6vtOt; }.L'; 1t01E:Îv 'O se. IlES1}.LVOt;, E<p11, 'ttOv dn:prov Kata1tEO"WV 1tOtet WCxpov il ou;' tOU se.


Z E N O N . VIAŢA ŞI INVĂ ŢĂ TURA

169

că r va fi trecut pe dinaintea tuturor masselor B, câtă vreme mas­ sele B numai pe lângăjurnâtate din massele A: ceea ce însemne­ ază că timpul ejumătate �i că, pentru a trece de-a lungul celeilalte, fiecare massi are nevoie de un timp egal. Se va întâmpla iară�i că massele B vor fi trecut pe lângă toate massele r: primul B �i 5 primul r se vor găsi în ace�i timp la extremităţile opuse, <r> având nevoie, pentru a trece pe lângă fiecare din massele S, de un timp egal cu cel întrebuinţat <de B > pentru a trece pe lângă fiecare din massele A. întrucât, cum sustine <Zenon>. si unele �i celelalte au nevoie de un timp egal pe�tru a trece de-� lungul 10 masselor A39, - SIMPl., 1 01 9, 32 �cum e infă.ţi�t, raţionamentul acesta e din cale afară de simplist, observă Eudemos [fr. 681, în­ trucât lasă să se vadă gre�ea1a de judecată . . . Într-adevăr, două masse miscându-se în sens contrar cu o iuteală egală lasă intre ele, intr-u� timp dat, o distanţă de două ori �i mare decât aceea cu care - în acelaşi timp şi cu aceeaşi iuţeală - s-ar depărta o 15 massă deplasându-se pe dinaintea unei masse nemişcate. Figura

lui Alexandru lin SIMPl., Phys., 1 0 1 6, 14 şi urm. Ci. 1 0 1 9, 27): A masse în nemişcare E

B masse mişcându-se de la .1. la E r masse mişcându-se de la E la .1. 20 .1. începutul stadiului E sfârşitul stadiului.

29. - - H 5. 250 a 19 Aci stă greşeala raţionamentului lui Zenon: când pretinde că, <lăsatA să cadă>, orice părticică a Wlui bob de mei face zgomot. in realitate, nimic nu se opune ca grăun- 25 tele să nu tie în stare să deplaseze în nici un timp aerul pe care în căderea ei îl deplasează o baniţă întreagă. ef. SIMPl., 1 1 08, 1 8 în felul acesta răspunde şi la întrebarea pe care Zenon eleatul o punea sofistului Protagoras. «Spune-mi, Protagoras, zicea e� un grăunte de mei ori a zecea mia parte dintr-un grăunte, lăsate să 30 cadă, fac oare zgomot? ... Si, cum acela răspundea că nu: ..Dar o baniţă de me� în cădere, face zgomot ori ba?,,_ De data aceasta


170

5

10

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

'VO<pElV Eix6v't� 'tov �SlJ.lVOV ''ti OU\', E(!)T[ () Zilvoov, OU" ea't\ ÂOYCK; 'tou J.n:Si)lva'\) tmv 'KEYXPOOV 1tpO� 'tov Eva !Cai 'to 1.J:UptOeJ'tov 'to 'toi) har;;' 'tau Se c:pftGavtCX; EtvCll '"ti ou\'. ec:pT1 b Zilvrov. ou !Cal 'trov \II.v eooV'tClt Âi:lyO\ 1tp� CxÂ).i)Â01.>l; oi au'toi; <i:M; râp 'tCx ",O(l)OUV1:«. "ai oi W6<pOl' 'tomou St OU� EXOV'tOt;. ei b )lE:SIJlVoc; tOU "tyXpou ",oepei, 'V0qn,O'et leal. 6 etr; KE·'YX� Kai. 'to jlUPIOG'tOV 'tOU x:E:yXPou'. 6 IlEv ouv Z"vrov ou'tOl<; itp6Yta 'tov Â.6yov. 30. AET., I 7, 27 (O. 303) MtÂ.IO'a� Kal Z"vrov 't0 EV Kai. 1tâ.v [se. Beav etvatl Kal. JlOVOV «iotOv JCal ă1tE1POV 't0 Ev.


Z E N O N . VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA

răspunzând afirmativ; din nou l-a întrebat: ..Cum adică, să nu exis­ te o proporţie intre o baniţă de mei �i un singur grăunte ori a zecea mia parte a unui grăunte? ... Acela răspunzându-i că există, - ..dacă-i asa, a mai zis, aceleasi proportii să nu fie si intre sune­ te? Cum e �u corpurile sonore: la fel l?i � sunetele.' Iar de-i aşa, dacă baniţa de mei face zgomot, vaface zgomot�i un singur grăun­ te ori a zecea mia parte a unui grăunte». În felul acesta Î�i formu­ la intrebarea Zenon4t"l. 30. AET., 1 7, 27 (O. 303) Melissos �i Zenon ziceaucă <zeul e> Unu1 .şi Totul şi că unic, vel?nic şi nemărginit e Unul41.

171

5

10


Z H N Q N O I: n E P I <l> Y I: E Q I:

5

10

15

20

1 . SIMPL., Phys" 1 40, 3 4 Idupă fr. B J I 't0 SE Kata �YEeOt; [ă1tEtpOV EOE1�EJ 7tPO'tEPOV KCltO: tTtV aurilv E:1tlXe1PllOW. 1tpOOEi�a� "(ap O'tl 'El jl" tXOl J.lEYE� 't0 ov, oM' âv El'f1', E1tayEt 'ei SE EO''tlV, avaYKTI [Jenatov �YEe� 'tl EXEIV Kal rcax� J(al (mEXEtv au'to'Î> tO €tEPOV cuta tOU b:tpou. J(al 1ttpi tOU 1tpouxov'tOt; 6 am&; 16yQt;. !Cai rap EKEIVO i�Et J.lE"(EOo<; "al 1tPOt�Et amai) tL 01l0toV Sit '[oino ăxa; 'tE el1Uîv 1I:ai aei AE"{EIV' OUOEv rap ai)'toi> 'tOtoUl0V EcrX(XtOV EO''tClt OU'tE hEPOV ltpO<; E'tEPOV oine: EO''tal.. OUt� ei 1[0).)..0: EO''ttV, avaYICT) auto. JlllCpâ 'tE Elvat leat J.lEYaÂa' JluqXx JlEV &O'tE Jli) EXElV �YE90t;, Jlqw.a OE OOGtE ă1tt\pa Eivat'.

2. - - 1 39, 5 EV )Ji:V'tOl t&l (J1.)'YrpaIlJlCltl cd)'tou ltolMr. EXOV'tl E1tlXEtpiv!ata II:a9' ihe(Xa'tov oeilcvoo'tV, 0'[\ tOOl 1to).Aa EivCt.t llYOV'tl au).l\kxivt1. ta EVClvtla ÂEYEW' WV EV EO''tlV E1tlXE1pTlJ.La, iv rol Oe1.1CVUOW 0't1 'Ei 1loÂMi Eon, 1(cxl. lleyaÂa EO't1. Kal. llLKpa· lleyaÂcx IlEV roO'tE ă1tE.Lpa 't0 IlEYE8� elVCX1, 1l1Kpa OE OU'troc; roCf'tE 1l118EV EXELV IJ.ÎYEO�' IB 1 1 . E:v oit 'tOU'tCill 6ElKV1l01V, On ou �irtE �YEaa. �irre .ax", ��tE oy<", �Tj6El<; eonv, OUO' .xv elll 'tou'to. 'Ei yap ăÂÂCilL ovn, qllloi.. 1lPOOyevOl'tO. ouoEv .xv Ilei:�ov 1lotTtOE1EV· lleyEOou<; yap 1.I.110EVO<; ov'tD<;. npOOYEVOI.I.EVOU OE, ouotv oi6v 'tE ei<; I.I.EYE8o<;


B) F R A G M E N T E Z E N O N D E S P R E NATURĂ 1 . SIMPL., Phys., 1 40, 34 [după B 3J Cât priveşte infinitul sub raportul mărimiit, I-a dovedit dinainte cu ajutorul aceleiaşi argu­ mentări. Într-adevar, după ce a arătat mai intâi că, ..dacă fiinţa 5 o-ar avea mărime, nici o-ar exista», continuâ: ..dacă există, tre­ buie ca fiece <lucru> să aibă neapărat o oarecare mărime .şi gro­ sime si să se deosebească de lucrul care - fată de el si de oricare - e ooiul2, Cât despre ceea ce vine înaintea lui, raţi�namentul e acelaşi: doar .şi acesta va fi inzestrat cu mărime, iar inaintea lui 10 va veni ceva. A spune lucrul acesta o dată e tot una cu a-I spune necontenit: căci - faţă de un lucru dat - nici unul din celelalte nu va ti vreodată cel din urmă, .şi iarăşi, faţă de <ceea ce am numit> altul, nicicând nu va lipsi <la rândU-Î> un altul3, Astfel, dacă <fiinţele> sunt multe, ele trebuie să fie numaidecât mici.şi mari: 15 mici, până a nu mai avea mărime, mari, până a fi nemărginite», 2. - - 1 39, 5 în scrierea lui, în care sunt cuprinse multe ar­ gumentări, arată de fiecare dată că cine afirmă pluralitatea fiinţei ajunge să se contrazică. Una dintre argumentări e aceea prin care dovedeşte că ..dacă <fiinţele> sunt multe, acestea sunt şi mari, 20 şi mici: mari, până a atinge o mărime nesfârşită, mici, până a nu mai avea mărime». (B 1 1. Tot acolo arată că ceea ce n-are nici mărime, nici grosime, nici vreun volum, nu există. ..într-adevăr, ­ zice el, - dacă s-ar adăuga unei alte fiinţe, n-ar face-o cu nimic mai mare: căci ceea ce n-are nici o mărime, oricăt l-am adăuga 25 <unui alt lucru> , nu-l poate cătuşi de puţin spori4: ceea ce s-ar


174

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

5

E1tlBouvat. !Cai. O-U't� av i1()Tl 'ta ltpoaYLVOIlEvOV DuoEV ElTJ. ei OE: CUtOY1VO)lEvOU 'rO EtEpOV J.l1l0Ev EÂattOv EO''tCXl J.lTloe. a:u 1tpOcryLVOIJ,EvOU cxU��a'E'tal. ol1).,ov O'U 'to 1tpocrrEv6J.lEVO� ouoev �v ouSt 'ta CUtOYEVOj.lEVOV', 1(<<l. taimx ouxt 'rO E� avcup&v 6 Z1}\I(I)V ).iYEt, n'A')..' O'tl )l€YE9oc; iXEl h:uO"tov tro\! 1tOÂMlv K'cd aneîpoov tOlt 1tpO tOU Â.IlJlPaVO).lEvOU titi 'tl Eival OUl tTtv En' ă1tl1pov 'tO)li)V' â Oe1.JCVUO'l 1tpooEi�a�. o'n oUSev EXEl J.lE'YE8� h: 'tou h:aGtov trov no)J..rov Eaut6':n taUtO\l EIVal 1(0.1. Ev.

20

3. - - 1 40, 27 KCXi. 'ti oEi ltoÂÂa Aeyuv. DtE KCXÎ. E.v au'twt <pepE'tCl1 1&1 'tou Zilv<ov� cruyypaJ.lIUXtt: 1tCt"-tV yâp BEu::vU�, O'tl ei ltolAix EO''tl, 'ta auta 1tE1tEpaO'!lEva terti. leai. ă,mlp«. YPOOpEl tama 1C<l1a AE�tv 6 z: 'Ei 1tOAMX tO'tl\!, 6,vo.Y1(11 'too(XUta eivat ooa ecr'tl. xai. OU'tE ltAE1.0va am&v OUtE EMX-ttOva. Ei OE tooauta EO'tlv 00« EO''t\., 1tE1tEpaO'J.lEVa av ElTJ. Ei 1tOAMt. EG'tlV, cX1tEtpa 'ta ov'ta Ecniv· itEt rap E'tEpa J.lE'too;U 'tmv ov'trov tO'tl, Kai. 00A1V EKElVroV E'tEpa �E'too;u. Kai. oi.hrot; cX1tEtpa 'ta ov'ta to'ti'. Kai. ou'trot; J.lEv 'to Ka'ta 'tO 1tAf19oc; cX1tEtpOV [K 'tnc; �txo'to�i� E8E14E.

2S

4. OlOG. LAERT., IX 72 ou �tlV rlA."Aix Kat EEvcxpavTJc; Kai. z. /:) 'E"AEa't11c; Kai. .1.TJJ.lO'Kpt'toc; KCl't' ClU'tOUc; (discipolii lui PyrrhonJ OKE1t'tlKOi. t'UrxavOUOtv ... Z. ISt 'ttlV KlVTJOlV aVCltpEî Ae:'(IDV ''tO KtVOUJ.lEVOV oih' Ev rot EG'tl 't61tIDt K1VEitat oin' tv O>l l.lll EO'tl'.

10

IS


Z E N O N . FRAGMENTE

175

adăuga ar fi nimic. Şi iară�i, dacă, scăzut, nu face ca <fiinţa din care se scade> să se mi�oreze, nici - adăugat - să crească, e limpede că �i ceea ce se adăuga �i ceea ce se scădea era nimic». Acestea le spune Zenon nu pentru a tăgădui Unul, ci pentru că ­

din nes�itele elemente ale unei pluralităţi - fiecare î�i are mări- 5 mea lui, inaintea oricărui element considerat găsîndu-se de fie­ care dată ceva, mulţumită împărţirii la nesCâ�it. Iată dar ce sustine, după ce mai inainte arătase că nimicn-are mărime. de

vre�e ce, din multele <elemente ale unei pluralităţi>, fiecare e

identic cu sîne �i unu. 3.

10

- - 1 40, 27 La ce bun atâtea vorbe, când lucrurile acestea

se găsesc chiar in lucrarea lui Zenon? într-adevăr, după ce o dată mai mult arată că, dacă fiinţele sunt multe, sunt totodată numărate şi nenumărate, scrie textual cele ce urmează: ..dacă <fiinţe1e>sunt multe, e necesar să fie atâtea câte sunt, şi nu mai I S multe, nici mai puţîne. Iar dacă sunt câte sunt, sunt numărate. Dacă sunt multe, fiinţele sunt nenumărate: căci printre ele se găsesc mereu alte <fiinţe>, şi tot a�a, printre acestea, altele. în Celui acesta, fiinţele sunt nenumărate... Astfel, cu ajutorul împărţirii in două, a dovedit infinitul numericS.

4.

DIOG. lAERT., IX 72 Nu numai atât, dar, după ei [discipolii

lui Pyrrhan) , şi Xenofanes �iZenon eleatul �i Democrit sunt scep­ Uci. . . Zenon6, bunăoară, tăgăduieşte mÎJlIcarea, atunci când zice: «ceea ce se mişcă nu se mişcă nici in locul unde e, nici în acela unde nu e..'.

20


MELI S S O S


5

10

1. DIOG. LAERT., IX 24 MEl\OOOt; 'I9atYEvOUt; UqJ.. ta<;. omOt; llKo-ooe napj.l.eviSolJ. (â.Â.)..a KaL eir; Â.6'ycn.><; liAgeV 'Hpa­ Klei-trot· ăte Ka1. cruvEO'tllO"ev airtov "tolt; 'EcpeoWtr; ayvooUm. Ka9Ctnep 'l1t1lO1Cpei"t� 6.T\J.I.OKP\"tOV 'AP5TlPl"talC;). ye::yove OE Kal. 1tOÂ\"tlKOr; Ct.vilp Kai. a1tOooxf\r; 1tap(l "toîr; 1tOA1:talr; �lOOjJ.EVoc;· ogev varopxoc; aipe9ei.r; E"tl Kai. j.l.âl)..ov i9ct.­ ujJ.Ct0911 ow "tilv oiKEtav ape"tTtv. t56ul OE au"trol "t0 1tâv ănelpov elval Kai. ava)..Â.OlOO"tOV Kai. aKlVTl"tOv Kai. Ev Oj.l.OlOV tamwl Kai. 1t)..T1per;· KlV110lV "tE Iii} Etvat. OOKElV ot: dval. /:i).)..a Kai. nep\ gewv Eleye jJ.T! OEîv a1tCxpalvea9al' Ji'" yCr.p dv«\ yvwow airtwv. CPf\Ol. O' •A1lOlÂoSoo� F GrHist. 244 F 72 II 1 040 1ÎKjJ.aKEV«l airtov Ka'tCr. riJv u:tclpTnV Kal. 0YOOllKooriJV oluj.l.mCtOa [44441 a.CI. ef. Eus. s. OI. 84, 1 .

15

2. SUIDAS S.v. MElTJ."tOt; Aeipou . . . 1Cal. li.v e1t1. "toov Zilvrovor; "tou 'EletL"tOU Kal. 'EJi1tdiodioUt; XpOvoov. 01>"t<><; Eypa'VE nepi. "tou ovroc;. Kal. av"tE1tOAl'tEooa't0 OE. neplKÂ.E:"i> Kal. imtp :Eaj.l.lOOV o"tpa't1l11Îoar; tvaUj.l.CtXllO"E 1tpOr; :EoCPOK)..f1V 'tOV "tpaYlKOV, OÂUj.1mCtOl OYOOT\KOO'till 'tE'tCtp'tTJ.l [444/1 1.

20

3. PLUT., Pericl., 26 şi urm. (26) 1tAeuO"av"tor; yap au'tou lPericlesl MEAlO"O"CM; 6 'I9ayEvour;. avitp cptAOoOCPO<; o""tpa'tTJ."Yrov "tou: 'tilr; :ECtj.l.OU, Ka'tacppOvTtO"ar; -nl<; 6)..tyO'tll't0r; 'trov VErov il tiîc; anetpioo; 'trov O'tpa"tlfYrov. bElO"E 'toi><; 1lOÂl'tar; EmBta9a.l "toir; 'A9T]vaiou;. Kal. YEVOf.lEVllt; IJ.Aix� vlrilO"avur; oi I:Ctj.1l0l Kal. 1tOÂAOi><; j.l.Ev au'trov ăvopar; EAOV'tEr; 1to)..lOO; OE val><;

25


Al VIAŢA ŞI Î NVĂŢĂTURA 1 . OlOG. LAERT., IX 24 Melissos, fiul lui Ithagenes, d e fel din Samos. A fost elevul lui Parmenides. CA fost totuşi în legătură şi cu Heraclitl, pe care l-a făcut cunoscutefesienilor neştiutori, �a cum Hippocrate l-a făcut cunoscut abderitanilorpe DemocriU. A 5 fost şi om politic şi s-a învrednicit de preţuirea concetăţenilor săi. Ales comandant al flotei. şi-a meritat încă şi mai mult admiraţia lor prin destoinicia sa. Era de părere că Totul e nesf�it şi neschimbat şi nemişcat şi unu şi identic cu sine şi plin; că mişcare nu există, dar că dă 10 iluzia că există. Despre zei spunea că nu trebuie să emitem vreo părere, căci o cuno�tere a lor e cu neputinţă. Apollodoros [F.Gr.Hisr. 244 F 72 11 1 0401 pretinde că ar fi atins vârsta bărbăţiei în jurul celei de a 84-8 olympiade 1444/41 a. C1. ef. Eus. s. OI. 84, 1.

15

SUIDAS s.v. Melitos al lui Laros ... a trăit pe vremea lui Ze­ non din Elea şi a lui Empedocles. A scris un tratat Desprejiinţă. A fost şi adversar al lui Pericle şi, în fruntea samienilor, a dat şi o 2.

luptă navală, avind ca adversar pe dramaturgul Sofocle, în cea 20 de a 84-a olympiadă 1444/41 a. C.I. 3. PLUr., Viaţa lui Pericle, 26 şi urm. (26) Pe când Pericle se găsea pe mare, Melissos, fiul lui Ithagenes, un filosof care era atunci in fruntea samienilor, plin de dispreţ pentru numărul re­ strâns al corăbiilor ateniene, sau, poate, pentru lipsa de pricepere a comandanţilor, şi-a convins concetăţenii să atace. După ce 25 s-a dat bătălia şi au învins, luând robi mulţi atenieni şi distrugând


180

5

10

15

20

25

30

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

iha'P9€ipa;vtE� EXp&V'tO 'tftt 6aAaa01l1 Kcxl 'ltcxpE'tiBEV'to 'toov avcxYKcxic:ov 1t� 'tov 1t6Â.EIlOV aaa Il" 1tpon:pov dxov. unc> oE 'tou Md,iaao'O leal ITEpucUa 'PTlolv ainov ·Apta'to'tH.Tl� jfr. 577 din nOA1'tEla :EalJ.loovl fl't'ŢTJ9ftvcxt vauj.1CXXOUV'tcx 'ltpO'tEPOV. oi SE. UtlllOl ,[ouC; ai:XJJ.CXAOYtO'Ol; 'tmv 'ABTjvalrov aveuPpi.�OV'(f.r; eO'tl1;ov Eir; 'to Jlhoo1tov YAau1C�' !Cat yap ElCELVO'Ol; oi 'A9rJvaîol CfCqJ.CXtVav . . . npet; 'rama 'ta o'tlyjJ.cx'tcx H:youen !Cal. 'to 'AptO"'tO<pUVE10V Ttlvix9at ':EaJlirov o SfiJJ.6I; EO'tlV ... ror; ltOA,uypaIlJlCX'tOC;' IARISTOT., ibid., fr. 575). (27) m>8OJ.lEVCW; o' ouv 6 ITEPUCÂ:i\I; 't1\v bl O'tJXX't01ttBo'O O"UllqlClpCtV E�QiteEl JCcx'tO: 'taxoc; '!Cal 'tou MEÂ.l<Jao'O 1t� amov cl.V'tt'tcx­ �aJltvo'O JCpcl-nlaW; JCat 'tpE'IIUJlEVCW; 'toi><; 1tOAEllio� dl&U<; 'JEEP1E'tEiXlee, OCX1taVTll lCCXI. xpav(r)l j.lâ).AOV il 'tpcxuj.LcxeJl Kal. .avSuvo� 't&v 1tOA.l't&V nept'YEveo8al Kcxl Cf'\)VEA.elV -n)v 1t6Â.w �OUAOI-lEVO� . . (28) tvatOll OE I-lTlvl. [vara anului 4401 t&v LctI-l1.WV mxpaatavtwv 6 nEpUCA� tel tEiXTl KaeEîM: Kal. T� vaUi; HapEM::tPE Kal. xpitJ..Laat 1tOU.oi:� E�T\Jll.t:OOEV, WV Tel I-lEV EU8U� daitvEYKav oi l:âl-llOl, Tel O' tv XpaVWt PrIT&l Tru;aI-lEVOt KaTolaElv 6l-lftpou� EOOOKav. .6.0Upt� O' 6 l:al-llO<; IF GrHist. 76 F 67 11 1 541 toirrOl� EltlTpaYOO1&e:i: 1tOAA"V WI-lDT1lTa t&v 'A9t'!valmv Kal. TOU nEplK)..tOU� Ka'tT\'YOprov, Tiv OUTE 80UKuoioty; 11 1 1 71 iaTOpllKEV oUt' "'Ecpopex; IF GrHisl. 70 F 195 II 98J OUT' 'AplatO'tEAT)'; [fr. 578J. Cf. Themist., 2 KaiTOt l:T1la1.l-l­ �POTO<; [F GrHist. 1 07 F 1 II 5 1 6J 'Avru;ayopou tE OtaKOUaat tOV 9El-llatOKA.E:a CPllal. Kal. m:pl. MEAtOOOV 01tOUOaOat TOV CPOO\KOV, OUK EU trov xpavmv a1t'tDJ.l.Evo<;. nEptKAei: rap, Oc; HOAU VEro'tEpO� �V 9El-llOTOKAEOU�, MEA1000� I-lEV avtEOTpaT"fryEt ftOA10PKOUvtl Lctl-liou<;, 'Avru;ayopw; oE auv­ olhplliE. Cf. Adv. Colot., 32, p. 1 1 26 8i AeI., Var. hist., VII 1 4 .

4 . SIMPl., Phys., 70, 1 6 3 6 M. Kai. tTtv E mypaqniv O\mOl; EftOli)oaTo "tOu ot:YYYpCtJ..Ll-la-ro; nEpi. CPOOEWC; ll ftEpl. TOl> ovrot;.


M E L I S S O S . VIAŢA şI INVĂŢĂTURA multe corăbii, samienii au prins să se afirme pe mare, pregătindu-�i toate cele trebuitoare războiulu� de care fuseseră lipsiţi înainte. Aristotel [fr. 577: din Constituţia samienilorj susţine că, într-o bătălie anterioară, Melissos l-ar fi învins pe insusi Pericle. Pe fruntea prizonierilor atenieni, samienii au insemnat cu fierul roşu câte O bufniţă, ca să-şi răzbune de faptul că .şi atenienii îi însemnaseră pe ei cu o corabie. . . La semnele acestea se zice că s-ar referi versul lui Aristofan: «Neamul samienilor. . . tare-i pri­ ceput la scris . . . ,. [Aristat., ibid., fr. 5751 (27). Când a aflat de in­ fringerea Oote� Pericle a pornit iute într-ajutor �, invingându-l pe Melissos, care-Î sta impotrivă, .şi punând pe fugă pe vrăjm�� indată (e-a inconjurat cetatea, nădăjduind 5-0 cucerească cu tre­ cerea vremii .şi cu istovirea mijloacelor mai curând decât cu ră­ nile .şi suferinţele pricinuite cetăţenilor. . . (28). După nouă luni, când samienii s-au predat [vara anului 440], Pericle le-a dărâmat zidwile, le-a luat corăbiile �i i-a supus la plata unei mari sume de bani, din care o parte au plătit-o îndată, iar alta au făgăduit s-o plătească cu vremea, dând ostatici. Duris Samianul lF.Gr.Hist. 76 F 67 II 1 54) dramatizează episodul, punând în seama atenienilor �i a lui Pericle o cruzime de care nu pomenesc nici Thukydide II 1 1 7), nici Eforos I F.Gr.Hist. 70 F 1 95 11 98/, nici Aristotel lfr. 578). Cf. Viaţa lui Temistocle, 2 . . . şi totuşi Stesimbrotos IF. Gr. Hist. 107 f 1 II 51 6), fără să ţină seamă de cronologie, pretinde că Temistocle ar fi ascultat lecţiile lui Anaxagoras şi învăţăturile lui Melissos naturalistul. În realitate, Pericle, care era cu mult mai tânăr decât Temistocle, l-a avut ca adversar pe Melissos, atunci când ase­ dia pe samieni, iar cu Anaxagoras era prieten .. Cf. Adv. Colot., 12, p. 1 1 26 Bi AeI., Var. hist., VII 1 4.

181

5

10

15

20

25

O P E RA [Cf. A 21 4. 5IMPl., Phys., 70, 16 . . . Melissos a dat scrierii sale titlul: De.\pre natură sau desprejiinţă. - De caelo, 557, 1 0 . . . iar dacă Me-

30


182

FRAGMENTELE ELEAŢ l L O R

- De caelo, 557, 1 0 !Cat Ei nepi. qrOOEo:.c; il H€pl 'tOU ovro; E:7tt ­ YiXX\VE M., Si\Aov Otl. TJiv qrOOtV tvâJ,J.t!;ev Elvat tO OV. GAL., De el. sec. Hipp., 1 9 (1 487 K., 54, 1 9 Helmr.); In Hipp. de nal. horn., xv 5 K.

5

S. ARISTOT. q. f. de Melisso Xenophane Gorgia c. 1 . 2 cluf/" edi!ia ingrijită de Diels Abh. d. Beri. Ak. 1 900. ICf. scrierea lui Ari5Iu1(:"1, rIp64; 'ta MEAlaaou, cit. Ia Diog. la�rl., V 251.

[ A P I E T O T E A O Y E ] fI E P I M E A I E E O Y

�.:;:"

5

10

IS

c. 1 . ( 1 ) 'Ailhov e.ivai <Pll<nv El 't 1 EO't\V, du:p �t\ tv6exeo9at 'YEVE.a8at Ilf\l:ih €x lltt5evoc;' El-rE rap ăntlvttl yt:YOVEV eh:e .1-1.1\ 1tUvra. eXiSta CtJ.lcpQ't€:puH;' t� oul:ievoc; rap 'YEVE09cu (Xv au'tel 'Y1)'v6!lEva. ixmiv'twv 'tE rap Yl.YV0I-lEVCI)V OOOEV <Cxv> 1tpounap­ XE1V' El'!' oV'tmv 'tlVWV âe:i. EUpa 1tpOO'Y1YV01'tO, 1tA€OV tiv leal. JlEî!;oY 'to ov 'YEYOVEVat' rol SE HAEOV 1C«1 jJ.€î!;ov. 'Couta 'YEvea8at âv E� oi>6EvQt;, <EV> 'tân yap tMTIOVl 'to nuov. <ci:M;> ouS' Ev '[tOt �UCpo'tEP(l)l 't0 j.L€'il;ov, oUx '\mapxELV. (2) â.iSLOV Se OV ă1tEtpOv Eivat. O'tl OUIC EXEt â.pxilv 09EV trEVE'to. ouSe 'tEU'U-rrlV de; o ytyv6jJ.EvOV E.'tEAe:U't11O'E 1lO'tE. (3) nâ.v Se Kai ă1tEl· pov OV <Ev> dvat, Ei rap soo il 1tÂ-b:o dTl. 1ttpa't' ilv Eival 'tama 1tpOc; ăÂÂ-TlMx. (4) Ev Se OV O�OlOV dvCll 1telV'ta' Ei yap â.v6�OlOV, 1tA.Eiro oV'ta OUK âv E'tl Ev dVU1, â.Â-MX 1tOÂ.Âel. (5) â.i.SLOV Se ov ăJ.1E'tp6v 'tE 1(ui O�OtOV ml.V'tTl. â.lCiVT]'tov ElVUt 'to €V' ou rap âv KlVT\·


M E L I S S O S . VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA

1811

Iissos şi-a ales ca tiUu Despre natură sau desprefiinţă. e limpe­ de că, in ochii lui, natura era una cu fiinţa. GAL, De el. sec. Hipp.,

J 9 (1 487 K., 54, 1 9 Helmr.Ji In Hipp. denat. hom., XV 5 K. = CMGV 9,

1 , p. 5, 1 1 .

Î N VĂŢĂT U RA 5. ARISTOT. q. f. de Me/isso Xenophane Gorgia, cap. 1 -2 (după edifia îngrijită de H. Diels, Abh. d. Beri. Ak.1d., 1 900. Cf. scrierea lui Aristotel, Despre invăJAtura lui Melissos, cit. Ia Diog. Laert., V 25).

Ed. Bekker 974 a c. 1 . (1) Zice că, dacă ceva există, exis-

� 9��:r

tă dintotdeauna, de vreme ce nu e de admis că s-ar putea naşte ceva din nimic. Căci, fie că s-ar pretinde că toate câte există sunt născute, fie că nu toate, in amândouă ca­ zurilepresupunerea e absurdăz, intrucât, a admite că sunt născute, inseamnă a admite că s-au putut naşte din nimic. intr-adevăr, dacă toate câte există s-au născut, înaintea lor n-a existat nimic; iar dacă unei părţi dintotdeauna existente arveni să i se adauge altele necontenit, fiinţa ar deveni tot mai multA �imai mare; darelementeleprin care fiinta ar spori în număr si mărime s-ar naste din nimic: căci mai multul nu se găs��te în mai puţin, rrlci mai marele in mai mic3. (2) Vesnică, fiinta trebuie să fie si nemărginită, de vreme ce n-� un înc�put, când s-a născut, nici un sfârşit la care, ajungând, să piară. (3) Atotcuprinzăloare şi nemărginitA, trebuie să fie şi una; dacă ar fi două sau mai multe, una pe alta s-armărgini4• (4) Una, trebuif! să fie şi aceea.şi în toate părţile ei; căci, de n-arfi a�� (iind multipLă, o-ar mai fi una, ci multe5. (5) Vesnică fiind �i nemăsuratA şi aceeaşi in toate părţile ei, &ioţa unică

5

10

15

20


184

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

974b

&i\VUl ll1l Et� 'tl imoxcopi'tcrav. u:n:ox<Opiio"al SE av6:YK11v dVUl TitOl EÎ� 1tAfipec; iov il de; KEv6v' 'tOU't(J)V Se 'to JlEV OUlC .xv S��a(JeO:L [tO 1tÂ:i;Pet;1. 'to SE oine dVUt OOOEV [il 'to "EvOV). (6) 'tolomov SE oV 'ro EV Ct.v6Xiuv6v 'tE K«l avaAY'IltOV \l'Y1EC; 'tE Kal ăvoO'ov etvul OU'tE 20 JlE'tCllCOO'IlOUJlEVOV ataEl. O;;I''tE E-tEPOlOUIlEVOV Ei6El OU'tE j.ll.YVUj.1EVOV ă).,Âro\.' lenta nCtv'ta rap taut(l 1to).,Â.a tE 't0 EV yiYVEO'eat 1(ai 'to 1l1l ov 'tEKvouaEku xal 'to ov cpgeipE0'9al aVCl1KasE0'9at: tauta Se aSUVU1'U dVU1, (7) Kal rap Ei t&l J.lEllîX9Ut 1'0 EV ElC 1tÂEwVQ)v llY01:tO, leal. eiT\ 1tOÂÂix 'tE KU1. 1ClVO�va 2S €lt; w..Â.T\A.a ta 1tpCt'YIlClta. Kat Îl J.1i�lI; ii � Ev Evi auv9EO'l<; etTl t&v :n:AEl6VOlV fi 'rilt EnaÂÂa;El olov E1tl1tp6a9rt<Jl<; Y1YVOL'to 'rIDV jllX9tV'trov' t1CElV� jlEV iiv SuiSll.Â.a XO>pt1;evt'rov dvct.t ta j.J.lx9e.v'tu, Ent7tpOO' 91l0EIDC; S' o\'xJrtc; Ev tiit tPl\j1Et yi.YVEO"9at âv b:ao'tu epaVEpeX cupatpoUjlEVIDV 'toov ltpro'tIDV 'ta Ult' ă)..).T\ . )..a 1 'tE9tV'ta 'tOOV l,llX9E:v'tOlV' rov ouBE'tEPOV o"o�alvELV, (8) lila 'tOUTOlV liE 'toov 'tp61tWV leâv Etval ltoUa leâv iuJ,îv c01E'tO qxxlVE09al �6vCI.>I;, OOmE E1tEtOi} oi>x ot6v 'tE cr\)'t(o<;, ouM lto)..).a . ouva'tov Elval 'ta oV'ta, 5 âJ..'AO. 'tama OOleEtV OUle op86lt;, 1tO)..)..(x yap leat ă)..M lea'ta 't'I)v ato9llo'lv cpav'ta�E(J9al [a1ta'tâvl' Myov o' om' EleEtV' aipEîv, m\tta Y1YVEo9al, 01YtE 1tO)..Âif, dval 'to ov, iJXJJ:t EV allh6v 'tE leat ă1tElPOV leat ruiV't1'\ OIlOlOV au'to au'tool, (9) ăp' ouv OEt ltpCO'tov JlEV Jli} ltâO'av )..c436V'ta M�av ăp:x;E0'9al, a)..).'. ai llel)..lO''tel 10 EiO'l �EPalol; 6xn' Ei IlEv ă1taV'ta 'ta OOleo\lv'ta Jii} ap9&<; U1tOAa�elVE'tal, oU9h 10'Wt; 1tpOO'tlleE1 ouoE


M E L I S S O S . VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

trebuie să fie şi ne�cată; căci nu s-ar putea mişca, ne­ având In ce inainta. Intr-adevăr, ca să inainteze, trebuie numaidecât să evolueze fie în plin, fie in gol; din acestea, însă, unul o-ar putea-o primi, iar celălalt nu-i nimic. (6) Astfel fiind dar fiinţa unică, cală să mai fie încă ferită 2S de suferinţă şi durere, teafără şi nevătămată; aşezarea să nu şi-o schimbe, la înfăţişare să nu se prefacă6, nici cu altceva să nu se amestece: căci, dacă toale acestea s-u întâmpla, unitatea ar deveni neapărat multiplicitate, nefiinţa ar zămisli, iar fiinţa ar pieri: tot atitea presupu- 30 neri imposibile. (7) Intr-adevăr, şi de s-ar pretinde că unitatea rezultă din multiplicitate pe calea unui amestec, ar trebui să admitem pe de o parte că lucrurile erau multe şi susceptibile de mişcare unele spre altele, pe de alta, că amestecul însuşi trebuie conceput fie ca o îmbinare a 35 mai muLtor elemente într-unul, fie ca un conglomerat re­ zultat din asezarea în straturi alternate a elementelor amestecatei. în felul acesta, e limpede că amestecurile ar fi amestecuri de elemente distincte; iar în cazul con- 1 glomeratului, elementele suprapuse ar ieşi la iveală prin frecare, unul câte unul, pe măsură ce ar fi înlăturate. Dar nici una, nici alta din aceste ipoteze nu se adevereste. (6) în astfel de condiţii, gândea el, fiinţa ar putea fi �ul- 5 tiplă, chiarpărându-ni-se nouă una8. Pentru că, insi, nu-i cu putinţă să fie �, nu-i cu putinţă nici ca fiinţele să fie multe, ci acestea ni se par astfel fără temei. Doar destule alte lucruri ne închipuim9, după mărturia simţurilor: raţiunea însă nu ne lasă să credemlO nici că acestea exis- 10 tă, nici că fiinta ar fi multiplă, ci una, vesnică, nemărginită şi în toate �e ei identică cu sine. ·(9) Ajunşi în acest punct, ne-am putea pune întrebarea dacă, din capullocu­ lui, nu trebuie cumva stabilit că nu se poate începe prin acceptarea oricărei păreri, ci nwnai a celor mai înteme- lS iate? în acest caz, dacă nu toate părerile pot fi acceptate

185

974b


186

FRAGMENTELE ELEAŢI L O R 'tO'iYrrol ltpoaXpf!a9at '[ân MYJla'tl, «nI> o l»e ii v 1tO'tE ou5tv YEV01'tO EK )1T\OEVOI;. j.!i.a rap 'tlC; EO"n o�a, leal. au'tTJ 'tOOV oine 6p96)v. ilv ElC 'tOU aia8avEo8ai � Eltl ftO}.Â.roV 1tCiV't� U1ttlA:ijCpaJlEv. ( 1 0) Ei Se Jli! IS iixavux \jIeooîi 'tCx lljllV <p<llVO)1EVCt, f:t.').Jd:t. 'tlvec; Eiat Kal. 'toi>trov 6p8ai. uno).Tt\jlEu;. 11 E:rtloEi{.av'ta. on aU'taL 'tOLau'tat, ii 'tac; JlO:A1CJ'tU OOiwooac; op86.<;, 'tai)'t� ATJJt't€.OV· � âd pepato'tt� elvat oei il. ai �AÂ.O'Ua1.V t� h:elvwv 'tOOV 'A6yrov OE1X91l0'E0'8at. ( 1 1 ) ei î'Cr.p leal. elev 600 OOl;at lnttVavtial w..).fJA.a�. 20 wcnrep aluat (ei J.d:v RO:UO:. YEvEOBat f9'JlGl.v avaylCTlv etvcn h IJ.1} ()V'twv' ei oe 't0;)1:0 IJ.T! orav 'tE, oine dvm 'tit ov't(X 1tQA).O: ayEVrl.'tOV "(ap t'lv. El 't1 E.O''tLV. tX1telPOV dvat. Ei o' ou't�. leal. Ev), Olloiox; IlEv aii fu,i.îv 0<)10Â.OYO\)�v(t)v> CtI"UPO'tEpi:OV 1t<PO'tO:O'EWV> OUOEv 1.1.1,);).­ ÂOv, O'tl Ev 11 &tt lto).).a, �bcvu'tal. Ei Oi: ptpawe; 25 lJ.âll.ov " t'ttpa, 'tcl.1t6 'taim'tc; �\))11t€pav9E.V'ta lJ.âll.ov Si:Se\le'tat. (1 2) 't't>'Yx;avo)J.ev SE Ex;ov"tee; {xr.upo'tt:Poo; 27 "tac; uno).:!l'VEtc; 'tamoo;. leal. 00<; âv oi> YEVO\'t" âv O-MEv 21a h:: )J.�evOc; lovtOe;1 <leal. 00<;> noua 'tE leal. le\VOU)J.EvU ()lEVI ton 'ta ăv"ta. a)J.cpoî:v SE nl0nl )J.âUov aiYrr), leal. 9â't'tov âv npOOwto nav"tEe; 'tau'tTJl; EKElV'lV "",V 9758 1 S6l;av. W(J't" Ei. leal. c:ruJlfia.lVOl tvaV'tlac; dval 'tae; cpaOE\e;, leal aouva'tov YlYVEO"Bai 'tE Ele )J.1l oV'ta<; leal. )J.1l 1tOÂÂa Eiva\ 'ta npciY)J.a'ta. EÂtYX;Ol'tO ].Ilv iXv un' w.ÂftÂWv mlYta. ( 1 3) {xÂ).cX 'tl )J.âU.ov o{mt><; âv EXOl; lOCi><; 'tE leâv cpaill 'tle; 'toinotc; 't4XvuV'tia. ome yap 5 SEi.�oo; O'tl opeit S6�a. âcp. ftI; ăpx;E'ta\, ou'te )J.âAAOV !3tPalOv il 1tEPI. -ijc; &lleVOOl AafkOv, SlEAEX&q. )J.WJ..ov yap unoMx)J.paVEUX\ ElleOc; dval yiYVE0"9al h: )J.1l

974b


M E L I S S O S . VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

187

cu egală îndreptăţire, poate că o-are rost nici acceptarea

974b

principiului după care nicicând nu s-ar putea naşte ceva din nimic. Si aceasta nu-i decât o părere din cele neinte­

meiate, lu tă de bună .şi generalizată pe baza unor repetate mărturii ale simţurilor.

20

( 1 0) Dacă, Insă, închipuirile

noastre nu sunt toate înşelătoare, ci se găsesc printre ele şi inluiţiijuste, trebuie să acceptăm fie pe cele dovedite in prealabil ca atare, fie pe cele inzestrate cu cea mai mare evidenţă; acestea din urmă, de fiecare dată mai sigure

2S

decât cele urmând a fi demonstrate pe calea raţionamentului.

( 1 1 ) Să considerăm, bunăoară, două păreri potriv-

nice una alteia, cum le socoate Melissos (una că, dacă fiinta

e multiplă, trebuie numaidecât să se fi născut din nimi ; alta că, dacă aşa ceva e cu neputinţă, tiinţa nu poate fi 30 multiplă: pentru că, dacă ceva există şi e increat, trebuie să fie şi nemărginit,

iar nemărginit fiind trebuie să fie şi

WlU): chiar de le-am admite deopotrivă pe amindouă, nu ni se dovedeşte câtuşi de puţin că fiinţa ar fi unică mai 3S curând decât multiplă. in schimb, dacă una e mai sigură decât cealaltă, incheierile trase din ea vor dovedite.

(1 2) in

fi.

şi ele mai

ce ne priveşte, se intâmplă să avem

amândouă aceste opinii: şi că nimic nu s-ar putea �te din nimic, şi căfiinţelear fi multe �i inzestrate cu �care.

40

Din ele, mai demnă de crezare e aceasta din urmăi orice 1

om va pune darpreţ pe ea mai curând decât pe cealaltă11•

Aşa fiind, dacă afirmaţiile că ..na�terea din nimic e impo­ sibilă.. si «imposibilă e si pluralitatea lucrurilor.. sunt

� contrarii, e �vident că una s-ar distruge pe 5

intr-ade alta.

(13) Neputem întreba însăpentru ce arfi chiar�a?

Şi dacă un altul n-ar putea susţine contrariul? Doar Me­ lissos Î�i des6U;loară argumentarea fără să fi dovedit in prealabil că principiul de la care pleacă e o părere dreap-

tă şi fără să-I proclame mai adevărat decât acel in discuţie. 10 Iar ipoteza unei na�teri din nimic e îndeobşte mai lesne


188

FRAGMENTELE ELEAŢILOR 9758

ăV't� il J..Lil 1toÂ).,a dval. ( 1 4) UYE'tai. 'tE Kal 0"<p65pa {nrep aiYt&v YlYVEO"8al 'tE 'ta Il'l) oV'ta, lCal 5'1) YE'Y0VEval xoÂ).,a tIC J..L'I) oV't{J)v, Kal oux 0-.1 oi 'tUyxCt.vov10 'tE�. a).,).,â. lCal 'trov 50�Ct.v'twv 'ttVE� dvat O"OIJl&v EipitlCaO"tV. (1 5) aim.Ka 5' 'HO"lo&M; 'miV'tOlV J..LEv np6)­ 'tOV, IJlT)O"l, XCtoc; EYEVE'tO, au'tCtp E1tEl'ta rata EUpUO"­ -repv�, ml:V't{J)v ES� â.0"� aLEl itS' "'E�, � miv­ 'tEO"O"t J..LE'taxpEm:l a8avCt.'tolO"t' [Theog. 1 1 6. 1 1 7. 1 201. 'ta 6' ă).).,a IJlTlO"l YEVEO"8at <tIC 'tou'twv>, 'tau'ta SE El; IS oMEv�. ftOÂÂOl SE lCal E'tEpot dvat J..LEv OUSEV ljXXO"t, 1 6 YlYVEO"8al SE miv'ta, UYOV'tE� OUIC E� ov'twv yi.y168 VEcreat -m ytYVOJ..L.Eva. ouM yeXp âv E'tt au'tot� aftaV'ta ylyvot'to. OlG'tE 'tou'to J..LEV Si\Âov, on hlou; YE SOKEl Kal E� OUIC oV't{J)v &.v YE-VEO"8at. c. 2. (1) 6,"),)..: &pa, ei J..LEV Stlvattt EO"'ttV il aSuva'ta a UYE-l, Ea'ttov, 'to SE xO'tEPOV O"tlJ..LftE-palvE'tat au'tCx 20 E� OOV AaJ.l.P6:vet. il oUh KWA-UEt lCal ăA)"� EXelv, iKavav o-KE",ao-9at; E'tEPOV yap O:v 'tl 'tou't' to-COl; EKElVO"O €iTI. (2) lCal npUrtO"O -re9Ev't�. a xp6nov Â.aJl­ paVEL. J..LT)l)EV YEVEo-eal âv tK J..LiI ov'to<;. &.pa Ct.VelylC1l Ct.yEVTI'ta ă1tClV'ta eival. il OilaEV IC{J)AUel YEYOVEval E'tEpa � E'ttp<OV, Kal 'tOu'to ei� O:1tElPOV iEvat; (3) il 25 Kal aVaKelJ..L1t'tE1V 1CUKM:ol. OO'tE 't0 €:tEpeV EX 'tou E'ttpo"O YEYOVEval, aei. 'tE ou'tW� OvtO� 'ttV� lCal am:lpalC� EKelo-'tOlV YEYEV11J.liVOlV E� a).).,TtM:ov; (4) ciXr-re OOOEv civ ICWAUOt 'to ănaV'ta YE-yovtval KEt­ J..LEVO"O 'tOi) J..LT)l)tv YEvEa9a.l &.V EIC J..L'I) OV't<><;, KalO:1tEtpa oV'ta xpOr; EKElVOV 1tpoO"ayopEOOat oootv ICW).,-UEt 'tIDV 30 't&t EVl ExOJ..LEVOlV C,VOJ..LCt.'tOlV. 'to ăxav'ta yUp eivat. Kal UYEcreat Kal tKElvo; 'trol a1tElpWt npoO"CtmEl.


M E L l S S O S . VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA de acceptat decât aceea că fiinţele nu pot ti multe. (14) De aceea s-a şi spus, în această ordine de idei, nu o dată, şi că lucruri inexistente au capătat fiinţă, şi că multe s-ar ti născut din nefiinţă: şi nu de către 6ecine, ci de oameni cu 15 faimă de înţelepţi. (1 5) ..La începutul începuturilor- zice, bunăoară, Hesiod - s-a ivit Haosul; apoi Pământul cel cu pieptul larg, lemei sigur şi veşnic a tot ce există . . . şi Iubi­ rea, care-i întrece pe toţi nemuritorii.. I Theog., v. 1 1 6, 1 1 7, 1 20]. Despre celelalte, spune că s-ar fi născut din acestea; 20 dar acestea, din nimic. La fel, alţii mulţi au susţinut şi ei că nimic nu e, ci totul devinel2, -înţelegând nu o devenire care ar porni de la fiintă, 1!I\oi..în acest caz nu s-ar mai pu­ tea vorbi nici la ei de � devenire universală. încât, un lu­ cru e limpede, că pentru unii se poate vorbi. şide o devenire 2S din nefiinţă. c. 2 ( 1 ) Să lăsăm însă chestiunea de a şti dacă cele spu­ se de Melissos sunt posibile sau imposibile. Demnă de luare aminte mi se pare mai curând intrebarea dacă aceste afirmaţii se desprind din propriile lui premise sau dacă 30 nimic nu opre�te ca lucrurile să se infă.ţi�eze �i altfel? În care caz, altele ar fi poate Incheierile noastre. (2) înainte de toate, dacă am lua de bună prima lui premisă, - cum că nimic nu s-ar putea naşte din nefiinţă, - urmează oare numaidecât că toate câte există sunt increate, sau nimic 3S nu se opune ca lucrurile să se fi născut unele din altele, �i asta la nesfârşit? (3) Sau să alcătuiască un soi de cerc, ­ unul născându-se din altul, - asa fel ca despre oricare să se poată spune că e ve�nic �i fi� să se nască din altul de un număr nesfârşit de ori? (4) în felul acesta, nimic 40 nu s-ar opune ca toate lucrurile să se fi născut, chiar admi­ ţând că din nefiinţă nimic nu se poate na!!te; nesfârl(lite fiind, de altă parte, nimic nu se opune să li se atribuie atri­ butele unităţii. Căci Melissos însu�i recunoa�te nesfârşi­ tului calitatea de a fi !!i de a purta numele de Totl3• Chiar 45

189


190

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

97Sb

oMtv te KOO).:UE1. leal Il"; Ctxeipoov ov't'oov, KUKAon amwv dval n\v yEveaw. (5) E'tt ei ă1taV't(l yiYVEtal.. EO''t't Se. ouStv, <i); 't1.Ve:� llyo'UO'l. � âv atSta ElTJ; â)"Â.a rap tOU IlEv eivai 'tt � ov't� !Cal XE1.lJ.ho'U 35 &ux).tYEm:\.. ei yCt.p, CPlloi, l..l1l EyevE'to, EO''tlV Se. âi6tov ăv e:iTl, � Btov U1tcl.pXELV 'to eiva1. 'toî� xpâylJ.cx­ OW. (6) e'tl Ei Kal. on ,.uIAtata IJ.Trtt 't0 IlTt ov tvBtxE­ un YEvtc:reat IlTrte: 0:1lOAEa8a1. 'to 11.1.111 ov, OJ.l� 'ti I(OOAUE1. 'tâ IlEv "(EvollEva ain&v dval, ta 8' aiSta, cOl; 1Cal 'Ej.LHE&01CÂ:fic; [fr. 12 Oielsl At:ye:t.; O:1taV'tCt rup 1 Ka.1CEîvo� taiYro. 6IloÂ.O'yitO'�, O'tl 'Ele tE tOU Il" ov't'OC; CtJl1\xav6v EO"n )'EvEa9at. 1'6 te: ov e.l;OÂA:u09cXl avil­ V\)C)"'tOV leal ănpllIC'tov, âEl. rap tii. y' EO''ta1., 01t11 lCt tlo; aih EpEiBll\', 01-lID<; trov OvtOOV 'tO: JlEv âi.8ul CPT\0'lV 5 ElVal. m,p !Cal uBrop Kal 11lV Kai. W:pa. ta 8' ă)"Aa. yl'yvea9ai. 'tE leal. )'E)'ovEvat Ele to\nwv. (7) OUBEJlia yâ.p t-ripa, cbt; Ole'tal, YEvEo'ir; eG'tl 'tOîr; oOOlV, ,ilA'AiJ. j.U)VOV l.li.�Lt; 'tE S1txU�lr; 'tE 1.l.1Ye.v'toov eG'tl' ql'OOlr; S' eRI. 'tOîr; 6VO�1CxCe'tal av9pomounvN [fr. 8, 3--4 Dielsl. la) 'tllV Se. YEveO'lV 'OU RPOc; OOOlaV 'toî� alS10l� '!Cal. 10 't(in OV'tl yiYVEGt)(Il Ae.YE1, hel. 'toiho YE aSuva'tov OOI€'to. 'It&<; rap ă,v, fp'JlO'i, Kal. 'ern:x'Ul;f!GE1E tO 1tâv 'ti 'tE Kal n69t:v V..90v' [(ro 1 7, 32 Dielsl; a"AJ••a ].1l<1"(O]lEvOOV 'tE Kal. GUVnge].1Evrov RUpOr; Kal. 'tmv ]le'tCt. RUPac; YlyvroOal 'tCt. 1tO).Aâ. Suu"A.ano].1iV(J)v 'tE leal Slalepl­ VO]lE:vIDV <p9ElpEO"9al mXAlv, leal dval 'tfit ].1EV ].1i!;El 15 1tOAMX ROtE leal tfit StalepiGE1, 'tfil Se cpUGE\ tEnapa o:veu 1'mv aitioov il EV. (9) il Ei leal ă1tElpCt eu9i>r; 1'ama ehi, � &v I1Uvtt9e.].1ivoov riyve'tal. Sla1Cplvo].1i-


M E L I S S O S . VIAŢA ŞI iNVĂŢĂTURA

191

de n..ar6 nes�ite, dealtminteri, nimic nu opreşte ca pro­ ducerea lor să se desfăşoare in formă

circulară. (5)

Şi

iarăşi, dacă totul devine şi nimic nu e, cum pretind unii, cum ar putea fi lucruri veşnice? Nu-i vorbă, despre existenţă, Melissos vorbeşte ca de ceva real şi necesari",

sa

..Căci, argumentează el, dacă fiinţa nu s-a născut, ci este, însemnează că e veşnică», iar existenţa face parte din atri­ butele necesare ale lucrurilor

(6) Tot astfel, chiar admi­

ţând în chipul cel mai deplin, de o parte că nefiinţa nu e susceptibilă de devenire, de alta că fiinţa nu e susceptibi- 5S Iă de pieire, ce se impotriveşte ca, dintre fiinţe, o parte să fie născută, iar alta veşnică, � cum susţine Empedocles? I

[fL 1 2 Dielsl. Doar şi acela, măcar că impărtăşind cu totul această părere, cwn că «nasterea din nefiintA nu e posibi-

i

�i, căci mereu

lă şi zadarnică. şi de� d strugerea fiin

va continua să fie acolo unde a fost slatornÎcită odată», 5 afirmă totusi că, din câte există, unele sunt vesnice, - fo-

cul, apa, p�tul şi aerul, - iarcelelalte s-au născut şi se nasc din acestea.

(7)

într.adevăr, crede el, alt chip de

naştere pentru fiinţe nu există, ..ci numai amestec şi schimb de elemente amestecate; «naştere,. e numele de care sunt deprinşi să se slujească oamenii,.

10

[fr. 8, 3-4

Dielsl. (8) E adevărat că nici Empedocles nu vorbeşte de naştere in legătură cu esenţa celor veşnice, nici cu fiinţa, aşa ceva părându-i imposibil. Căci, zice, in ce chip «ar putea ceva spori Totul şi de unde ar- putea veni?,. lfr. I

Jielsl.

1 7, 32

15

Ci marele număr al celor ce există se n8Jlte prin

amestecul şi imbinarea focului şi a elementelor dimprelină cu el (aşa cum prin inlocuirea şi despărţirea acestora se

distruge), - ceea ce insemnează că multiplicitatea se

creează prin amestec sau impărţirel5• dar că elementele

(le felul lor sunt patru, - osebit de cauze, - sau poate unul singur.

(9) Dealtminteri, chiar admiţând că ar fi din ca·

pul locului nesfârşite elementele a căror agregare

20

97Sb


192

FRAGMENTELE ELEAŢILOR vtOV Se (j)9€:i.pna1., � 1(0.1. tOV 'Ava1;ay6pav cpaoi 'tlve.c; tirE-LV � clEl oV'tOOV Kui Ct1tE1.pOOV 'ta ytYVO}lEva 11:Y­ VEOeut, ",âv oiYr� oi»( tiv d'fl ai&ta rnXvta. a'A"Aa ' 20 lea1. 'Yl'Yv6}lEVa ă't'tu Kal î'EVO}lEva -r t� l)\I't<Ov Kal (J)9e.lpOj.lEVU de; oooi� ttvac; ăÂ.')..�. (10) e'tl ouBev KWA:UEl j.liav tlvâ oooav 'to 1tâv }lopqriW. � '!Cai 6 ·Av�ilJ.avSpOl; leal. 6 'AVoo;1.jlEVTt<; UYOU01.V. 6 ).lEV ulimp dva1. qitlJ.E.vo<; 'to 'ltâv. 6 Se, 6 'Ava�llJ.t�. aepa. 1(0.1. 00'01. ă).,AOl oU'CWC; etvcn 'to ftâv Ev 25 it!;u,:neao'lV, 'tOU1:0 f\&11 O'xiuJ.aai 'tE Kal. 7tÂ.il9El Kal. OÂ.ly&nyrt, Kal. Wt )luv6v 1\ 1tU1CVOV ylyveaea1.. 1tOAÂcX Kal. ă1t€lpa ovta 'tE K«l. Y1YVOJ.lEV« CtmpyCd;eo9a1.. tO OÂ.Ov. ( 1 1 ) C9f1ol. SE leal. 6 .Illlj.101CPl'tOt; 'rO OOOlP tE Kal. 'tOv cUpa ElCaOtDV 'tE tOOV 1tO).,MOV, tauto OV, pu9J.16h lhwpe.pew. (1 2) ti S" lCÂ:UEl. leal. ou't� ta 30 1tO')..).a ylyveo9a.i 'tE leal. ixn6).Â:ooOat, El; oV'tO<; cUi. de; âv 1J.E't�')..ÂOvtD<; tate; Eip11..lfvat<; &tacpopatr; 'toi) Ev�, leat oUh omE nAEovo<; Ol>'tE UO:'t't'OVoc; YlYVO­ �vou 'tou OAoU; E'tl 'ti KOlAUEL ftO'tE �V E� ăAAOlV 33a 'ta amlla'ta yiyvEG9al Kat 5ux).uEa8al Ei� aoolla'ta, OU'tIDC; 5' ClEt ă.vaAOOjlEVa lea't' laa yiYVEO"8ai 'tE Kat ă.n6U:ua8al ml.A1V; (1 3) Ei 5e Kat 'tau'tâ 'tl� croyXOl35 poill, Kai ElTJ 'tE Kat ă.yEvTJ'tOV ElTJ, 'ti Ilw..AOV ă1tElPOV liEiKVlJ'tal; ănetpov yap dvai lJlTJO"lV, Ei EO"'tl �V, Il" ytYOVE lit· Jttpa'ta yap dval -n1V 'til; YEvtOEIDC; ă.pxf)v 'tE Kai 'tEM:U'tftV. ( 1 4) Kai'tol 'ti KOlAUEl aytVll'tov ov EXE1V ntpoo; ele 't&V Eip1ll.li.vrov; Ei yap eytVE'to, ă.pxi}v 9163 1 EXE1V ru;loî 'tau't1l,V 08EV i\pI;a'to Ylyv6jlEVOV. 'ti lii}


M E L I S S O S . VIAŢA ŞI iNVĂŢĂTURA

prilejuie�te procesul na�terii !!i a căror despărţire pe acel al distrugerii, - �a cum zic unii că ar fi susţinulAnaxago- 2S ras, după care toate cele născute s-ar fi născut din elemente vesnice si nesfârsite, -încă nu urmează că trebuie să fie toa� ve��ice, ci, �car unele, pot fi. supuse devenirii si create din elemente dinainte existente, asa cum pol fi s�puse unei distrugeri care le lransmută h" alte sub- 30 stanţe. ( 1 0) Şi �i nimic nu se opune ca totul să imbrace o unică formă elementară, cum susţin deopotrivă Anaximandros16 �i Anaximenes (unul zicind că tolul se reduce la apă, altul- Anaximenes - la aer) �i toţi ceilalţi care au crezut că unitatea Totului trebuie înteleasă asa 35 cum am spus �i că această unitate, variindu-şi �ci înfăţişările şi numărul şi mărimea, aci raritatea şi densitatea, creează multele şi nesfârşitele fiinţe - existente în prezent sau susceptibile de a se naşte - ce alcătuiesc Univer5u117• ( 1 1 ) Democrilsusţine şi el că apa, aerul şi fiecare 40 din multele elemente existente - unul şi acel�i lucru, in realitate - se deosebesc intre ele structural18• (1 2) Ce se opune �adar ca, �i in aceastA ipoteză, fiinţe numeroase să se nască �i să piară, printr-un proces etern de strămutare a Unităţii de la fiinţă la fiinţă, potrivit deosebirilor 45 amintite �i fără. ca totul să devină mai mare sau mai mic? Şi iarăşi, ce se opune ca, la un moment dat, corpwi să se fi născut din alte corpwi ş� la rândul lor; să treacă in alte corpwi, mereu născându-se �i mereu pierind, de fiecare dată descompuse in ace�i numârde elemente? (1 3) Să 50 licem insă că am admite ş.iaceste două postulate, că fiinţa este şi că-i increatâ: intrucât se face asUel dovada că e �i nemărginită? Doar Melissos asta spune: că-i nemărginită, dacă este şi nenăscută; marginile fiind, după acest fel de ajudeca, inceputul �terii �i sfârşitul. (1 4) Numaicât, 55 din cele spuse, ce opreşte ca, de�i nenăscută, fiinţa să aibă loluşimargini? Căci, dacă-i născută, trebuie să aibă, după I

193 975b

9768


194

FRAGMENTELE ELEAŢILOR 976a

leWA:UEl, leat Ei Il" EytVE'tO, EXElV Ctpxftv. oi> !J.EV't01 rE E� ijr; rE ErEVE'tO, aA,).a leat EttpaV. leat dVa\ 1tEpaî.vov'ta ltpOr; ăA,).ll).a ailha oV'ta; (15) EU 'ti leW).UEl 'to IlEv 5).ov arEvrrrov ov ă1tElPOV dvat, 't0: 5 SE EV ai>'tIDt rlrv6j.1Eva 1tE1tEpclv9at, Exov'ta CcpxTJV leat 'tEĂE'l>'r11v YEVEc:JEmr;; E'tl leat ehi; o napllEViSTJI; CJlllO'i., 'ti lew).UEt leat 'ta 1tâv EV OV leat aYEvll'toV Oll� 1tE1tEpcXv9at, leat dval "xâvt09EV E\ncUle).ou aepaipw; Eva).irlelov OyleWl. j.1Eoo69Ev loomxUr; ml.vnr 'ta yap omE 'tl J.1EU;ov oU'tE 'tl IXxl&n:poV 1tE).EIlEV xpEthv ta'tl 10 tii 11 tii" [Parm. fr. B 8, 43-45]. ( 1 6) EXOV SE IlEOOV leat eoxa'ta, :Jttpac; EXEl arEVl'}'tOV ăv, E1tEl Ei leal. ehi; au'tOt; ).ErEl, Ev EO'tt, leal 'tomo oIDlla, EXEl ăUa eau'tOu �. -ta Se 0llola miv-m. (1 7) leat rap 0IlOlOV ou'too ).ErEl 'ta 1tâv dVat 0Uxt ehi; ă).).ml 'tlV\. (01tEp 'Av�ar6par; t).ErlEl O'tl 01l0tOV 'ta ă1tElPOV' 'ta rap IS 0IlOtOV E'tEpun 0JlOlOV. iba'tE silo 11 1tĂE\.W oV'ta oine âv-ev oooe ă1tElPOV dval), il).X iOIDr; 'ta OIlOlOV 1tp6<; ama ).ErEl. lea\. CJlllatv ai>'to 0IlOlOV dval nâv, ou 0IlOlOj.1Eptr;, OOOlp âv O:1tav il yfj 11 Ei 'tt 'tOlOiYrOV ăUo. ( 1 8) Sf\1or; rap oirtmc; cX;�v dval ev, 'tCitv SE 20 J.1EpIDV EleaO"tOv aoolla OV OUle ă1tEtpOv Ea'tt· 'ta rap o).ov ăftEtpOv. iba'tE 'tama ftEpa\.VEt 1tp6<; ă).).llM arEV1'\'ta <'Svta. (19) eu ei aWl6v 'tE leat ă1tEtpOv ta'tl, n&c; O:v Elll €v o&IJ.a ov; Ei JlEV rap <WV> avoilOlOjJ.E­ p&v elll, no).M, leat amOt; omw r' <O:v> Eivat �toî.


M E L l S S O S . VIAŢA şI INVĂŢĂTURA

părerea lui, un început, pornind de la care a prins a se 976" naşte. Ce opreşte dar ca, şi de nu S-B născut, să aibă tot�i un început (nu, de bună seamă, un început al nasterii, ci altuD sau ca, deşi veşnice, fiinţele să-şi pună tot�.şi mar- s gini una alteia? (1 5) A!;iijderi ce se opune ca Tolul - pentru că nenăscut - să tie într-adevăr nemărginit, dar ca existenţele ivite in sânullui să fie mărginite, având un inceput şi un s�it aI devenirii? Şi iarăţli, cum spune Par­ menides, ce se opune cainsu.şÎ Totul-unu .şi increat, cum 10 e - să fie totusi mărginit, si anume ..pretutindeni asemenea massei �ei sfere b�e rotunjite, in toate părţile ei deopotrivă cumpănită faţă de mijloc, căci nu-i îngăduit să fie ici sau colo cu ceva mai mare sau cu ceva mai mică?,. [Parm. fr. B 8, 43-45]. ( 1 6) Având însă centru şi extremi- 15 tiţi, însemnează că are şi margini, -măcar că nenăscut, de vreme ce, chiar unu fiind, aşa cum pretinde el, şi COD­ stituind Wl corp, e de presupus că-şi are şi celelalte părţi şi că aceste părţi suntidentice. (1 7) Dealtminten. în acest inţe1es vorbeşte şi de identitatea Totului, iar nu în înţelesul 20 că ar fi identic cu altul (aşa cum Anaxagoras refuză să admită că nemărginitul ar fi identic; ",a fi identic» e, pentru el, "'a fi identic cu altul., ceea ce presupune existenţa a două fiinţe sau mai multe, nu a uneia, singură şi nemăr­ ginită); identitatea la care se găndeşte e, poate, o identi- 25 late cu sine, şi vorbind de Tot ca de ceva identic vrea să spună că e format din elemente asemănătoare, fie că ar fi vorba de apă, de pământ sau de orice altceva. (1 6) E limpede că, pentru cine-şi face despre unitate o astfel de idee, fiecare din părţile ei reprezintă un corp şi ca atare nu poate 30 fi nemărginită: nemărginit eTotul. Încât, d�i increate, se poate spune despre ele că se mărginesc una pe alta. ( 1 9) Aşijderi, dacă Totul e veşnic şi nemărginit, cum ar putea fi unu, câtă vreme-icorp? Presupunând, într-adevăr, că ar fi alcătuită din părţi diferite, fiinţa ar fi plurală, şi el 35

195


196

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR 9764

976b

Ei

ă1tCtv {)&op il (lnav "Iil. il o'u sit 'to ov 'to;,'I1:' 25 Ea'!!. nOA"" âv EX01. fJipll (ti>c; leat ZiJvwv Elttxupeî ov OE1.ICvUVat 'to OU'tUM; âv h), Elll ouv O:v Kal 1tAe:lov' ăna auto\) ,.U?:PT1. E).,CtTIOV' ăv'tu lCaL IltlCpO'tEP' ăÂÂcx <ă)").oov, <iJcD.'tE ml.V'tl1 âv 'tCtu'tTI CtÂloîov eiTJ oiloe:� XPOo"y1. YVOIJ.EvO'U crOOJlCtto<; ou5' CtltOY1YVOjlEVOU. (20) Ei OE JlTrte: cr&Jla JlTtte: 1tÂa:to; JlTrte: Jlflteoc; EXOV 30 JlllOEv. 1tIDt; âv ă1tElPOV <'t�h Ev Etll; <il> 'ti ICWAUEl mUa lCal avCtpl8jJ.a 'tolama dvat; (2 1 ) <t:-tt> 'ti 1Cro�.:OE1. leal 1tÂElW ovta EvOt; JlEyt9Et ă1tElpa. dvut; � Kal.. o EEvoqKtVTt<; Ifr. A 47J ă1tE\pov 'to 'tE pâOo<; � yi\<; Kal 'tou aE� <p1lOlv ElVCtt. 011).oî oE JCat o 'EJlHE6 ood.i\<;" btl'tlJlât rap � uyovcwv 'tlvrov '[ctama, crouV«'tov dvCtt oU't� exoV'twv Suj.$aivEw aina, 35 HEl1tE.P cl'ItEipova y'ijl; 'tE paell 1(al. &x'Vl� aieftp, <i>t; 0\0. no).,Â.&v Sit pPcrttwv P'rIetvtU IiCttaiUM; h:dXtl'tCtt 15 O"tOJlc):tWV, 6Uyov 'tOU xav'to<; i86v'twv " (fr. B 391. (22) E-tl Ev OV O-UOEv ă"t01tov, Ei Jl" mv't11 OJl010V EO""tlV. Ei rap EO""tlV uSmp ă1taV i1 1tUp il O'tl sit ăAÂO 1 "t010\YrOV, OOOEV KmAUEl 1tM:lm Ei1tElV "toi> oV't� EvO<; dSTI, iS1Ul hUO""tov OJl010V umo EUU'trol. (23) lCUl. rap JlUVOV, -ro se 1tUKVOV dvUt, �it lSV't� EV "trol JlUVOOt lCEVOi>, O-UOEv KCOAUEl. Ev yap "trol JlUvml OUlC EO'tlV 5 EV "tlO"l JlEPEO"1. lmpl.c; a1tOICE1CplJ1EVOV "tO 1CEv6v, OOG'tE "toi> OAOU 't0 JlEv 1tU1CVOV. <'to sE Jl" 1t"\)1CVOV> dvut (KUl. "tom' ilSTI EO"'tl. Jlav6v, "to 1tâv ou"trot; ElOV), b),J.: OJlOlrot; ă1tav 1tAfipEC; OV OJlOlooc; ll"t"tov ru..i\ptc; Eon 'toi> 1tUKVOi>. (24J Ei sE Kal. EO"'tlV <Kab arEVll"toV tcr"tl, Kâv SW "toi>"to ă1tE1.poV S09E1Tl dvat Kal. IlTlSt Se


M E L I S S O S . VIAŢA şI INVĂŢĂTURA

197

msu�i [Melissos] ac socoti-o astfel. Iar dacă, in intregul ei,

976a

fiinţa o-ar fi decât apă, pământ sau orice altceva, încă ar trebui să aibă mai multe părţi (cwn �i Zenon încearcă să arate că este, ceea ce e unul în felul acestal9), unele din ele mai mari, altele mai puţin mari şi mai mici decât alte-

40

le, aşa că, fără să se adauge sau să se înlăture vreun corp, ar rezulta o totală diversitate.

(20) Si iarăsi. dacă fiinta unică D-are trup, nici lăţime, nici lu�gime de nici un f�l. cum ar putea fi nemărginită? Sau ce se împotriveşte ca

fiinţele să fie multe şi nenumărate? vel(lte

ca,

(21) Ce se împotri- 45

deşi mai multe decât una, să fie nes�ite ca

mărime, în înţelesul în care Xenofanes Ifr. A47, supra p.

51 1

zice că adâncimea pământului şi a aerului e nesfârşită? Dovadă Empedocles, care, impotriva afirmaţiilor de acest fel ale unora, obiectează că, a1fa cum pretind ei, <fiinţa

so

multiplă> nici n-ar putea exista: "'dacă adâncurile pământului sunt fără de margini, şi nesfârşit eterul, aşa cum se procIamă in spusele multor muritori20, i�ite din guri puţin ştiutoare despre naturaintregului" lfr. B 39 Dielsl.

(22) Tot

a�a, admiţând că fiinţa e una, n-ar fi câtlllili de puţin ab- 5S

surd, dacă n-ar fi identică in toate părţile ei. într-adevăr, presupunând că Totul ar fi apă, sau Coc, sau orice altceva 1 de acest Cel, nimic nu neopre�te să spunem că inCăţişările acestei unice fiinţe sunt mai multe, iar fiecare din ele - in ce o priveşte - e identică cu sine.

in punctele unde e

(23) Doar nimic nu se

rară, aci mai deasă, Cără rară, să existe gol. Căci raptul de a fi

opune ca fiinţa să fie aci mai

ca, s

rar nu implică existenţa distinctă, in anumite puncte, a

unui gol, astfel ca intregul să fie intr-un loc des iar in altul nu (ceea ce revine a spune «rar», acestea fiind modurile

de a fi ale Totului21 : ci, plin fiindin toate părţile lui, e totusi 10 '

mai puţin plin decât desul. t� increatA, �i dacă.,

(24) Dacă insă fiinţa existA �i

din aceastA pricină, am merge până a I"oncede că e nemărginitA �i că o altă fiinţă, �i iar o alta

976b


198

FRAGMENTELE ELEAŢILOR hotxea9at ăU,o leal ă).,Â.o [ă1tElPOV\ dvat. oux 'ti "al. Ev 'tomo il5Tl xpo<1ayopE'O'tEOV Kal. aKLVrrtOV; ••• n&<; 'rcXp, Ei 'to ă1tEtpov o).,ov EtTJ. 'to ICEVOV !li! oÂOv DV ot6v 'tE dvut; (25) cXK1VTtt0V o' Elval <PT\ow, Ei ICEvOV jl" Ec:J'ttV' (l1taV'tu rap K1VEta8a.t '(m1 aAMXTIE1V 't01tov. (26) xpw'tov JlEv ouv 'toi"to ROAloîe; ou 15 CJUVOOICEl, a:AJ.: dvai 'tI ICEvav, ou IlEvtOl 'tom6 rE TI Oooj..l« dvat, w..Â.' olov )Cut o 'HaLooo.; Ev til,t yeVE<JEl 1tp&'tov 'to xoo<; <P110"1. YEvEa9at, roCi OEOV xmpav ltpW-tov l>1tcXpXEtV 'to� Oool" 'totomov oi 'tI )CuI. 'to JCEVOV elev âyyeî6v 't1, <ou TO> ava J..Li:aov dvat ST}"t'O­ UIlEV. (27) {xAÂiL oiJ leal Ei )111 EO"'tl ICEvev JlTl.oev. 20 <oU5ev> 'ti. -n,aGov âv 1C1VOl'tO. E1tEl. !Cal. •A v�ay6p� 1"0 1tpOC; aino 1tpCtYjlute.u9etC;, Kat ou j.10VOV CUtOxpfj­ a(lV ain&t Ct1tOf91lvaa9cu on OUlC eanv. OJ.l.(O<; K1Ve:îO'­ Ekxi <PflOt 'ta OvtU OU" OV''tOl; ICEVa\). (28) OIlO� se. Kai 6 'EIlREOO,,).1l; lCLVEÎo9a.l j.1Ev clei CJI11O'l auytepLV6JlEva 'tov Cl1tav'ta EvSEAEX� xpovov, <ICEVOV> eSt ouotv dva1., Atywv <0\; "1'OU 1tavtO; S(t) ouotv leEvE6v' 2S 1tOElEV oiiv 'tI. IC' bU.Sot; " ]fr. B 1 41 O1'av St de; Iliav j.lOpqlf)v aU"flCpt9flt, 000' Ev dvat, 'OOOEV. cp1"\O'i. 'to rE ICEVEOV 1ttMt ooot 1tEptaaov' ]fr. B 1 31. (29) 'tI. yap ICW­ AUEt de; ălll1Aa cpepea9at lCal 1tEptia'taa9at eXj.la tYtooouv de; w..Â.O, ICal 'tomou Eie; EttpoV, lCal de; 1'0 1tpOYtov ăUou jlE'tallfU..).ovtoc; lxEi; (JO) -ci. lCal 1'1)v 30 €v 1'&t airtc1n j.levov'toc; 'tou np{xY).la'toc; 't61OO)1. 'tou EWoUC; 1J.E�)..itv, i\v w.Â.Oi.wellv Ol 't' ăU.ol lCaleEîvoc; AtYEt, EK 'twv Eip1'1JJi:vwv au'tc1n ICW)..UE1. ICtvEîa9at 'ta 1tp(xYj.la'ta, ă'tav tIC UUICOU IJ.EAaV ii tIC 1ttICPOU Ylyvrrrat YAtllru; OUeSEv yap 'to Jlf) dVaL ICEVOV ii Jlf) eSEXEa9at 'to v..i\pEe; a)..).otooo9at X:W)..UEt. (31 ) O)(J't' 35 000' cX1tav OiYtE aiStov [oilO' evi ofu' ă1tEtpov avaylCTl E1:va1. (ii)'X <Ei ăpa,> ă1tEtpa 1tQÂ.).Q), Oil'tE ev, <oihO'

976b 10


M E L I S S O S . VIAŢA ŞI fNVĂŢĂTURA

D-ar putea exista. pentru ce oare ar trebui să recunoaştem 9'6b că e una şi n�cată? .... într-adevăr; dacă nemărgini- IS lui echivalează cu Totul, cum poate exista golul, care nu e Totul? (25) Dar, mai zice Melissos, dacă nu există gol, fiinţa e ne�cată: căci tot ce se mişcă se mişcă schimbându-şi locul. (26) Mai inW. mulţi nu impă�esc această părere, ci cred că un gol trebuie să existe; nu, de bună 20 seamă, un gol care ar constitui un corp, ci unul ca acel de care vorbeşte Hesiod, când spune că la începutul facerii a fost Haosul, inţetegând că inainte de orice trebuia să exisle un spaţiu pentru fiinţe: ceva in felul acesta e şi golul, cum ar fi un vas căruia-Î cercetăm cuprinsul. (27) Şi de 2S D-ar exista insă golul, nu mai puţin fiinţa s-ar putea mişca. intr-adevăr, ocupându-se de gol, Anaxagoras nu se mulţumeşte să afirme că nu există, ci pretinde că, În ciuda inexi.stenţei lui, fiinţele se mi�. (28) La fel şi Empedacles sustine că fiin tele sunl într-o miscare vesnică, 30 despărţin,,�-se într-u� tot timpul, dar că gol nu �stă. Propriile lui cuvinte sunt: ..in Tot nu există gol: de unde ar putea dar veni ceva?,. [fr. B 14 Dielsl. Si, după ce a arătat că Totul se strânge intr-o unică infă�, alcătuind o unitate: ..golul nu-i nimic şi nici preaplinul» [(ro B 1 3 Dielsl. 35 (29) Ce se impotriveşte, intr-adevăr, ca fiinţele să se mişte unele spre altele şi totodată ca una să ia locul al­ teia, aceasta locul alteia, iaralta locul celei dintăi, printr-o deplasare neintreruptă? (30) Si-apoi, din cele spuse, ce anume ne opreşte să atribuim iucrurilor o mişcare con- 40 stând in acea schimbare de infătisare ce se săvârseste fără ca Lucrul să-şi părăsească l� şi pe care alţii "': �i el însuşi - o numesc ..alterare,., bunăoară când din alb ceva se face negru, sau din amar dulce? Doar alterarea nu e impiedicată nici de inexistenţa golului, nici de faptul că 45 nimic nu-şi poate face loc in plin. (3 1 ) Aşadar nu e nu­ maidecât necesar ca fiinţa să fie toată veşnică, nici ne-

199


200

FRAGMENTELE ELEAŢILOR 976b

977a

5

10

IS

OIJ,Ol.OV, oih' iuc:i.V1\'tov. OUt' ei Ev OUt' ei 'It6'J..J..: Cina. tO\)'tWV se KElj..lEv<oV K«1. !J.EtUKoollEia9al lCai. E-tepo­ lOooeal. ta ov'ta oi>Otv âv 1(0),001 tii: tmv un' Elef-ivau 1 elpTIJ.lEVWV, leat iveI!; OVtO� 'tou 1tav'to� 1C1VÎ')O'E<OI; OU011<;. Iced. 1tA.:nael leat c,Â.tyOnttt &lacptpoV't�, 1(al cMÂ.010UjltVOU oU&:� npoo'Y'lYvoj.1tvou 000' &:0011"(­ vojlivou O'WJ.1a�. I(al ei 1tOAMx. c:rulllltayOJlEVWV 1Cal StUICP1.V0IlE\'(I,)V aA).:nÂOU;. (32) 'tt)v "tap Ilil;w OUt' Eltl7tpoa9Tt<rtv tOlaUt11V elVUt OUtE O'uvgeo'LV EiK� 5 orav UYEl. Wau i'I xwpl<; E� dvul., l1 1Cal U1tOtptcp­ eEV'twv &;' Eftl1tpoogev eupel EUPOOV cpaiVE09cu lCOPU; O:ÂÂf!Âwv tuVta. w..Â' ou'too.; 0'1.Y')'KEia9cll 'tax9tvta clXnE CrtlOUV wU Jll'yVtlJ.lfVOl> nap' tYnouv &1. jlLYVU<W,t yl)'VE>09at J..Ltpo<; OUt�, Oxr<TE> 1.111 âv ).,l1q>9ilvat atryleEtllEva, aAAix jlElllYIlEva. 11,,0' ()1[ooaouv «Utou j.1tPll. Em:l rap OUIC E'tt aooj.Lu Itol E)..ax1.o'tov, cmav 10 ănuV'tl ).lEpo<; JU:lllle'tCU o)loicoc; !Cal. 'ta OAOV.

6. HIPPOCR., De nat. horn., 1 [VI 34 l.] a"A"A' ejJ.Olre OCHeeOOOlV oi 'tOlOinOl ăv9pro7tOl «u'toi acpâc; autoUc; Kata.j3{xÂAelV tv tOlalV 6v6Jlaal twv A6yrov amwv Um) (uruvealT1c;, 'tov li€: Mdi.aoou )JyyOV 6p8oUv. GAl. (referindu-se la textul precedent) CMG V 9, 1 , 1 7, 1 6 cpaVEp(O<; OUV h 'tOU'tOO1 'tWt "Ao"(m1 Hav'ti 'toîC; EV t1 JlOVOV 'twv 'tEaaapmv a'tOlXElmV TtrOUJlEvOU; dvut 'tov ăv9pco7tOV avnUrE1 Kai. q>TlOW «u'toUc; UJlaptCtVE1V. <OUx> on rap JlTtlitv anOOEuevi>ouCJlv. <cXÂÂ'> taXCttmc; cXHl8aVoc; liv 6 ).6"(0<; au'twv· EV jltv "(cip t1 'twv tEaa6.pmv dVU1 tOV ăv9pmHov ou Ka'tac:ncEuCd;oool, 'tOv lit MEÂi.aaou A6yOV 6p80001V TrroujJ.Evou Jltv Ev dVU1 Kai «i)'tou 'taU'tou, ou }lTtV €:1C 'twv 'tEOOapcoV y' Ev 't\ 'tomrov, eXtpoc; leal. rile; uoo'tOt; 'tE K(li m>p6c;. e01leE li€: 6 aviu> omoc; hvoi1aa1 Jltv dvai. 't1VU oilalav le01vi(V UnofkpÂTUJ.EVllV 'toîC; 'tEaaapen <Tt01XE-


M E L I S S O S . VIAŢA şI INVĂŢĂTURA

201

mărginită, nici una, nici omogenă, nici nemişcată, - fie că 976b e vorba de una singură. lie de o pluralitate oarecare. Acestea admise, din câte spune el nimic nu se împotriveşte ca so fiinţele să-şi schimbe alcătuirea sau să se altereze: în ipo- 1 teza că Totul e unu şi că există mişcare, printr-o diferenţiere purtând asupra cantităţii şi printr-o alterare ce D-ar comporta adăugarea, nici scăderea vreunui corp; în ipoteza pluralităţii, prin unirea şi despărţirea fiinţelor între 5 ele. (32) Nu pare, oricum, verosimil ca amestecul să îmbrace fonna suprapunerii, nici pe a acelei puneri laolaltă de care vorbeşte el, în care elementele ar rămâne distincte, ba - prin frecacea celor dinaintea altora de altă natură - ar apărea deosebite intre ele22; ci <verosimil e> ca 10 �ezarea laolaltă a elementelor să fie de aşa natură încât orice parte intrată in amestec să se contopească cu orice parte cu care se amestecă, astfel încât să nu poată fi con­ cepută distinctă, ci numai amestecată. Dea1tminteri, de vreme ce nu există un «corp minim,., fiece parte se îmbi- IS nă cu fiece parte in acel� chip cu întregul 6. HIPPOCR., De nat. horn., 1 [VI 34 li Părerea mea e că, din lipsă de pricepere, oamenii aceştia se luptă între dânşii în nume­ le tezelor lor si că întăresc teza lui Melissos. . . GAL. (referindu-se la textul precede�t) CMG V 9, " 1 7, 1 6 . . . e evident că în totacest pasaj combate pe cei ce gândesc că omul e numai unul din cele patru 5 elemente şi le spune că se în�: nu întrucât n-ar fi izbutit să dovedească nimic, ci pentru că teza lor era din cale-afară de ne­ convingătoare. Departe de a fi izbutit să arate că omul e unul din cele patru elemente, întăresc teza lui Melissos care credea şi el că acesta e unu, dar nu unul din cele patru elemente: aerul, pI- 10 mântui, apa şi focul. Omul acesta pare a fi fost convins că, la baza celor patru elemente, există o substanţă comună, necreată şi ne-


202

FRAGMENTELE ELEAŢILOR i.o�. eXye\'1'}'t6v 'te KCXt ăql8aptov. ilv oi j.ln' cr:iJ'tov UATlV EJCCU..e ­ crav, ou IJ.TtV 6tf\P9POOJlEV<OC; rE OUV11.9i\vcx1. 'tomo 011",&0'«1. mi:rtr)v o' OUV aimlv 't1\v oooiav 6VO�El tO E.V Kai. 'tO 1tâv.

5

10

IS

20

2S

30

7. ARISTOT" Metaph" A 5. 589 b 25 auto\. j.ltv OUV, Ka9lxxep El1tO).lEV. âcpetEOl. npOI; tilv vUv napowav tfttrlo'LV, oi J.1Ev 500 KCXl mXll1taV � OVU:C; ,.lllcpOv 6:ypoucMepOl. 8evO<plxVTt<; Kal M., napJ.1evi.o� Se lJ.â).,Â.ov IlAi1toov nit Iv. Parm., fr. A 241. Phys" A 3. l 86a 6 CxIJ,cp&tep01. rap tP10tlKOOI; c:ru)J"oyU;ovtCXl., leal. M. Kai napllEVW1'!I;' "ai yup 'VE-uSii Âa}.$lxVOUO'l Ka1. ao"uA)..ayu}to\' do'lV airr&v oi )"6yOl' J.lâÂ.A.ov 6' () MEA,ioO'ou q>Op't1.KOI; 1«11. oine e.xcov ct1tOpiav. 6,'}.,),: EvOc; (X'tonou SoetV't� "t&.Â.Âa O'UJ.1l3aiVEt' 'Cauto o' oiJetv Xau1t6v.

8. - Phys., A 6. 2 1 3 b 12 M. JlEv ouv Kai 6e:1.KVOO1V fut 'to 1tâv eXlC\VTJ'tOV EIC 'tOlYrwv' ei rap K1VllOEtCX1, Ctv6.YlCll EivCt:l, CJlT(O'l, KEv6v, 'to OE KEV6v ou tIDV ov'twv. - De gen. el corr., A 8. 325a 2 hiOl<; yap 'toov Ctpxaiwv E6ol;E 'tel OV EI; CtvaYK:TJ<; Ev dvat Kal. cXKÎ.VTJ'tOV· 'tel �h yap KEvav OUK ov, K1VTJ9i1vat �. OUK âv M:rvao9at �1l oV'tD<; KEVOU KEXWptOIlEvOtl. oM' au 1tOÂ.Â.a Elval 1l1l O\l't'<><; 'tou 6lEÎ.pyo\l't'D<;. 'tomo S' oMh IitaIJIEPElV. El 'tl<; OlUat 1l1l OtlVEXE<; dvat 'ta nâv ăJ.J.' eXn'tEa8al Sll1lP11J.li:vov, 'tou cpCtval HoÂ.Â.a Kat IlTt EV Eival Kal. KEvav. Ei. Ilh yap mlV't1l1 Slalpuov, oueEv dval Ev, OO'tE ouSE 1tOÂ.M, ăJJJJ. KEvOV -ro oÂ.ov· Ei Se "tlll jiEv, 'tll1 se IlTt. HeMaa­ jiEvrot 'tivI. 'tou't' E01Kt:vat· Ilexpt 1t6aOtl yap Kal. Sul. 'tÎ. 'ta j.ltv OlYrm<; EXEl '!Ou OA.otl Kal. HÂ.flpt<; tem., -ro Se SlTJ�VOV; E'tl S' 6J,J.olwe; avaYKalov IlTt dval KÎ.V'lOW. EK j.ltv oUv 'toi>'trov 't&v Â.6ywv UHepjl6.vtE<; 't1\v ala9TJolv Kal. HaplMv'tE<; aimlv ch<; 'tOOl Â.6yrol Seov CtKOA.otl9ElV. Ev Kal. CtKlVTJ'tOV 'ta Jtâv dvaÎ. qKlO"l Kal. ăHelPOV EvlOl· 'ta rap Htpcx<; 1ttpaÎ.vElV cl.V npO<; 'ta KEv6v. lef. Parm., fr. A 25).


M E L I S S O S . VIAŢA ŞI INVĂŢĂTURA

203

pieritoare, pe care cei veniţi după el au numit·o materie, dar n-a fost în stare s-o dovedească analitic. Şi aşa, substanţa aceasta o numeşte ..Unul şi To1ul...

7. ARISTOT., Meraph., A 5, 589 b 25 Cumam mai spus-o, aceştia pot fi lăsaţi la o parte în cercetarea de faţă: doi dintI] ei cu 5 desăv8nşire, - Xenofanes şi Melissos. - ca fiind prea neli.opliţi; Pannenides . . . Iv. Parm., fr. A 24, supra, p. 931; Phys., A 3, 1 86 a 6 Căci amândoi. şi Parmenides şi Melissos, raţionează ca şi cum ar vorbi ca să vorbească: pornesc de la premise mincinoase şi se opresc la încheieri neintemeiate. Barim sistemul lui Melissos e şi 10 mai nătâng şi mai simplu: odată acceptată o absurditate, restul urmează de la sine; se înţelege că aşa nu e greu . . . 8 . - Phys., A b, 2 1 3 b 1 2 Melissos mai dovedeşte ş i că Totul e nemişcat, cu unnătoarele argumente: dacă s-ar mişca, zice e� ar trebui să existe neapărat gol; dar golul nu se numără printre fiinţe. - D e gen. e l ca"., A 8, 325 a 2 CAtona dintre cei vechi li s-a părut că Fiinţa trebuie să fie numaidecât una şi nemişcată: intr-adevăr, gândeau ei, neexistând go� nu există posibilitate de mişcare, golul neavând fiinţă de sine stătătoare23. Tot aşa, nu poate fi <plu­ ralitate de fiinţe>, câtă vreme nu-i ceva care să le despartă. A crede iarăşi că Totul nu e continuu, dar că - deşi despărţite-părţile sale se ating, e tot una cu a spune că fiinţa e plurală, ci nu una şi goală. Căci, dacă fiinţa e divizibilă in toate părţile ei, nimic nu mai e unul, ceea ce insemnează că nu mai e nici pluralitate si că Totul e gol; iar dacă pe alocuri e divizibiIă, pe alocuri nu, ne gbim inaintea unei construcţii absurde: căci până la ce punct şi pentru care raţiune o parte a Totului ar fi aşa, şi plină, iar alta împărţită? La fel pretind şi că, in chip necesar, nu poate exista mişcare. Cu ar­ gumente de felul acesta - trecând peste datele simţurilor şi neţinând seamă de ele, sub cuvânt că trebuie urmată raţiunea pretind unii că Totul e unu, nemişcat şi nemărginit: ca unul a cărui margine se mărgineşte cu golul. [Cf. Parm., fr. A �5J supra, p. 931.

IS

20

25

30


204

FRAGMENTELE ELEAŢ ILOR (IC., Ac., 11 37, 1 1 8 M. hoc quod esset injinitum etinmutabile etjuissesemperetjore. AET., II, 1 , 2. [ 3, 1 4 ITheodor., IV 8 D. 2851 M. SE 6 'I9aYEV01J<; /) Mt.Â:l)O'tO<; (sic) 'CaUtOU IParmenidesl Jl!v haîpot; e:'(EVE'tO, tilv Se napaSogeiaav 8t8aO'1cu)'i.av â:leTpatoV oine i:'tfu>rto'EV. ă1tEtpov l'Ctp ema<; ECJlll tOV 1COOIlOV ElCElVO)V <p(:tV't'mv 1tE1tEp<lOIlEVOV. 11 1 , 6 (D. 328) AlOYEV1'(t; !Cai M. 'te> IJlv 1tâv ă1tEtpov, tOV St 1COaJ.lOV 1tE1tEpCtv9cu.. 11 4, 1 1 . Id. Xenofan., fr. A 36, supra, p . 46]. 9.

5

20

10. ARISTOT., Soph. el., 5. 1 67b 13 olov " ME1LOO'OU 10"(0<;. o'n ă1tEt.pOv ta ă1tUv, Â.aj3<i)v tO J.lEv ă1tuv clYEvrrrOV (Eli: rap 1111 oV'to<; oootv liv 'YEvEa9at), tO Se YEVOJ.1EVOV t; Ctpx� YEvto9at. Ei Il" ouv 'YeYOVEV, âpxilv oine EXE1V 'to Jtâ.v, cOO't' ă1tE\pov. olne ltVCtY1CTl of: 'tou'tO O"U�i.VE1V· ou rap Ei 'te YEV0J.1EVOV ă1t<XV apxTJv EIEt. leal. El 'tl i.tpxftV EIEL "(EYOVEV. 6. 1 6ab35 Ox; i.v ton MEXi.OO'OU AOyrot, -ro airtO dvcu 1l..aJlPltW-l 't0 )'E)'Ovevcu Kal iLpxllv eXELV, fi 't0 lO'OU; )'lvE0'8cu 1COl 'taUtO j.1i.)'E9oc; Â.aj.$tXVE:tV. Ml )'elp 't0 )'E)'OVOl; eXE:l elpXftv, Kal 't0 eXov i:tpxllv )'e)'OVEvCtl �loî, cilI; ă)iq>OO 'tama ov'ta 'trol i:tpxllv eXELV, 'to 'te )'E)'OVOl; Kat 'to 1tE1tE.paO)iEVOV. Cf. 28, 1 8 1 a 27; Phys., A 3, 1 96 a lO.

25

1 1 . ARISTOT., Phys., A 2. 1 8Sa 32 M. 8t 't0 8v ă1tElpOV <p'flO'lV eIval. 1t00'0v ăpa 'tl 't0 OV . . . 6 Yelp 'tou cX1tE.ipou 16yOt; 'trol 1tOO'rol xpooxpil"tal, 0.11' OUK OOOlal ovot 'trol 1tO\ro\. Cf. Metaph., A 5, 986 b 1 8 [Xenofan., fr. A 30J; Phys., r 6, 207 a 9 [Parm., fr. A 27].

10

15

1 2. EPIPHAN., Adv. haer., 111 2, 1 2 (O. S90) M. 6 'toii >I9aytvoUl; Ur.)ilOt; 't0 YEvot; Ev 'to nâv ElJIll eivul, )i�v OE �palov umXpXElV ti\l <POOE\, W"Mx. mXVl'a elVUl cp9apta Ev OUVO:)iEl. AET., I 24, 1 IParm., fr. A 291 .


M E L I S S O S . VIAŢA şI 1NVĂŢĂTURA

205

9. CIC, Ac.,.!1 37, 1 1 6 După MeJissos, cee nes�ite şineschim­ bat, a fost dintotdeauna � intotdeauna va fi24, AET., II 1, 2 IV. Xeno­ fan., fr. A 36, supra p. 471. J 3, 14 (Theodor., IV 8; D. 285J Melissos din Milet (sic.'), fiul lui Ithagenes, a fost � acestuia [al lui Par­ menidesl, dar o-a păstrat neatinsă învăţătura incredinţată. După e� lumea e nemărginită, câtă. vreme aceia ziceau că e mărginită.. II t, 6 (O. 328) Diogenes �i MeJissos susţin că Totul e nemărginit, dar că lumea are margini. II 4, 1 1 urm. [ef. Xenofan., fr. A 36, supra, p. 47].

5

1 0. ARI5TOT., Soph. el., 5, 167 b 13 Curn ar fi argumentarea lui Melissos, potrivit căreia Totul e nemărginit: postulează că Totul 10 ar fi nenăscut (sub cuvântcă dinnefiinţă nu se poate �te nimic) şi că tot ce e născut are un început. Dacă nu-i însă născut, Totul n-are inceput, deci e nesfârşit Dar încheierea nu trebuie să fie numaidecât aceasta: din faptul că orice lucru născut are început nu urmează că orice are inceput trebuie să se fi şi născut. . . 25• - 6, IS 1 68 b 35 Ca in argumentarea lui Melissos, pentru care a se naşte e tot una cu a avea început, �i a fi. egal cu a avea aCeeID!i mărime. Unde tot lucrul născut are început, socoate că �i tot ce are înce­ put s-ar fi. născut, ca �i cum prin faptul de a avea un început lucrul născut �i lucrul mărginit ar fi amândouă tot una. Cf. 28, 1 81 a 27; 20

Phys.,

A 3, 1 96 a 1 0.

" . ARISTOT., Phys., A 2, 1 85 a 32 Melissos pretinde că fiinţa e nemărginită. însemnează că fiinţa e o cantitate. . . intr-adevăr, pentru a defini nemărgi.nirea ne slujim de categoria cantităţii. dar nu de aceea a substanţei, nici de a calităţii. Cf. Metaph., A 5, 986 b 2S 18

(Xenofan., fr. A 30, supra, p. 391; Phys., r 6, 207 a 9 (Parm., fr. A 27, 95].

sllpra, p.

1 2. EPIPHAN., Adv. haer., III 2, 12 {O. 5901 Melissos, fiul lui Ithage­ nes, de neam samian, zicea că Totul e Unu, că nimic nu e stator­ nic in natură, ci că toate lucrurile sunt virtualmente pieritoa:re26• 30 AET., I 24, 1 [Parm., fr. A 29, supra, p. 991.


206

FRAGMENTELE ELEAŢ l L O R AET., I 7, 27 ( O . 303) M. Kal. Z"vwv 't a E V Kal. 1tâv [se. 9Eov dvatl. leal Jl6vov ixllhov K«l ă1tEt.pov 'to EV. OlYM· PIOOOR., De arte sacra (Coli. des Alchim. grecs Berthelot II) p. 8 1 , 3 Ruelle Jllav 'tOLVUV alCiVTft"ov <!Cal> ă1tElPOV itpxilv mXV'tOOV 'twv OV'[WV E:li6l;a�Ev MEÂ10'Ooc; 'to getav. 1 3.

5

10

15

1 4. PHILODEM., Rhet. fr. inc., 3. 7 (II 1 96 Sudhausl o •• oilSe JC«'ta napJl.EviS1lv Kal MtÂlCJO'ov EV 'tO 7tâv llyoV't� dvat xal. Sux 1'0 târ;; aio:8ftCJEt<; ljfEOOElC; dvCtt. ARISTOClES la EUSEB., P. E., XIV 1 7, 7 6 rE tOL M. t9tM:oV EmSeU(Vuvat lho'tl t&v qwxlVOJJiVOOV leal. EV O'l'El 'tomrov oi>Oh dTl 'COOL (Svn. Sul -tcov (pcuvo�vCJ)\I anOOEl.lCVOOtv airr&v' cpT\<f1. )'OU\I' 'Ei "tap EO"tl l'fi . .. JlCtA.aKOV CJKATJP6v' [v. mai departefr. B 8, 2. 3]. tai}ta SE Kal. ăÂM! 1tOÂMX '(OlO:\)1« llyOV'tOl; amou Kal. �UlA.a ElJCOtwt; E1ti>eE't6 'ne; Civ' 'ă.p' ouv fut a vUv gepIl6v E<m ICă1t21'tCX 'COUtO yiVE'tCtt \'fUXpOV oinc aio90jlEvo<; ErVeot;;' OlJ.olroc; Se leal mpi 'tWV ăAMoV. OltEp rap Eqn,v, EUPE9Ei.Tt âv O-OOEV ăAJ,: il 'tOO; Qi09ftaEt� avalpWv leal i:AErxmv Sux 'to ).IiU.to'tQ mou:uEtV airtaî�. Cf. AET., IV 9, 1 [Parm., fr. A 49].


M E L I S S O S . VIAŢA ŞI fNVĂŢĂTURA

207

1 3. AET., I 7, 27 (D. 303) Melissos si Zenon {sustin cd Dumne­

zeue) Unul şi Totul şi că v�nic şi ne�t e nu� Unul. QLYM· PIODOR., De arte sacra (Coli. desAlchim. grecs., Berthelot 11), p. 8 1 , 3 Ruelle. Melissos gândea că divinitatea. e unicul principiu nemiJ;lcat şi nemărginit al tuturor fiinţelor.

5

1 4. PHllODEM., Rhet. (r. incert., 3, 7 {II 196 Sudhaus) . . . nici cu Pannenides şi Melissos, care zic că Totul e unu şi că, din această pricină, datele sirnţwilor sunt mincinoase. ARISTOClES la EU5EB., P. E, XIV 1 7, 7 Vroind să arate pentru ce, din lucrurile vizibile şi din cele ce ne stau sub ochi, nimic nu există cu adevărat. Melis- 10 sos ia ca dovadă fenomenele inseşi; căci iată ce spune: ..Într-ade­ văr. . . '" [v., mai departe, fr. B 8, 2-3]. Cuiva care susţine lucruri ca acestea si multe altele ca acestea, cu bună dreptate i-ar putea pune cin�va întrebarea: ..oare nu mulţumită simţurilor ştii că lu­ crul care acum e cald, ace�i lucru, devine mai târziu rece?'" Şi 1 S la fel si pentru celelalte. într-adevăr; la pozitia pe care o apără nu . se te ajunge decât tăgăduind şi respingând senzaţiile printr-o neîncredere deplină în eleZ'. ef. MT., IV 9, 1 \Parm., fr. A 49, supra,

p. l 09].


M E A A I I: O Y n E P I <l> Y I: E Q I: H n E P I T O Y O N T O I:

5

10

1 . SIMPL., Phys., 1 62, 2 4 �ai. M . O E 't O CtYEvTjtOV 'tOU OvtDt; E&l�E 1'ml KOlVml tO\rtWl XP11O'a�V� a;l�a'tt· YPCUpEI Oe OU't�· 'aEl 11\1 (} 'tl ilv leUl aEi tO'tal. El. rap e:yEvE'to. avuY1Caî6v E<rtl ltplv 'YEvEa8m dVU1 1lT\OEV' Ei 'tolwv 1l110E\I l1v, oilooJ.ul âv "iEV01'tO OOOEV h:: IlT}l)EV6<;',

2. - - 29, 22. 1 09, 20 'OtE t01Y\lV OUlC EYEvE'tO, Ea'n 'tE Kui att. 11V !Cat aEi tatal 1(<<1 CtpX�v OU" tXEt ooot tEUU11lV, âJ.).' ă1tt1.pOv Ea'ttv, ti �v yâp tYEvE'tO, apxllv âv dXEV (;p;ct'to rap ăv 1tQ'tt YEv6J.1Evov) leul tEUU't'f,V (E'tEUU'tllO'E rap ăv nou YEVOJ1EVOV)' ou SE 1l�1:t i1p�ato jJ.�'tE EtEU\rtftO'EV. ati 'tE Tiv !Cal. aEi EO''tUt <leul> o\)1e tlEl CtPXllV ooot tEA,Eunw ou yap cUi dvat aVOOtDv, o 't1. 1111 mlV ian'.

15

3. - - 1 09, 29 Ott aE cOa1ttp 1'0 '1tO'tE 'YEvOIlEVOV' [fr. B 21 1tE.1tEpaaj.LE:vov tTl1. 000la1 cp1lGIV, OUt<O 1Cai t6 'ad ov' ăJtE1pOv UrEl Tf)t oi>oim, O'a<pt� JtEOO1T\1CEV ti1Uilv' 'a."A.l' cOOltEP Ea1'1V mi, OUtW ,eai 't0 IlEydk� ă1tEtpOv clEi XP� etvat'. �Eye� oE ou tO Sux<rtatov 'P1lOt [ef. fr. B 1 0).

20

4. - - 1 1 0, 2 [În continuarea fr. B 9] "ai E<pe�i1<; SE 'tWt euS1.(l)l 'te) ă,7t€tpOV "ata tiJv oOOiav c:ruvha�ev Ei7t<hv' 'apXl1V 'te "ai 'tEÂ.O� exov oi>Sev ou'te a1.StOv oihe


B) FRAGMENTE D E S P R E N AT U R Ă S A U D E S P R E F I I N Ţ Ă 1 . SIMPl., Phys., 1 62, 24 Melissos a arătat caracterul increat al fiinţei slujindu-se de această argumentare bine cunoscută; iată, intr-adevăr, ce scrie: .Veşnic era, ceea ce era, şi veşnic va fii, Căci, 5 de s-ar fi născut, ar trebui ca înainte de a se fi născut să nu 6. fost nimic; dacă insă D-ar fi fost nimic, in nici un chip nu s-ar fi putut naşte ceva din nimiC,.2. 2. - - 29, 22; 1 09, 20 . ..Devreme ce, asadar, nu s-a născut, este si vesnic era si va fi3, si n-are în�put nici slârsit, ci e 10 ' ' vesnic ' nes it. Căci de s-ar fi născut, � avea inceput (născut4, ar fi trebuit să înceapă odată) şi s�it (născut, ar fi trebuit să sfAr­ şească odaW; de vreme ce, insi, n-a inceput, nici nu s-a slân!it, vesnic era si vesnic va fi, si început n-are, nici sfirsit; căci vesnic " ' nu poate fi �e n� e totu1,.5: lS

3. - - 1 09, 29 Aşa cum, despre fiinţa ..cândva născut.t.. [fr. B 21, afinnă că ar fi de o esenţă mărginită, la fel � despre cea «Veşnic existentă,. pretinde că ar ii nemărginită, dovedindu-!;Ji astfel spu­ sele: .Ci, după cum e veşnică, la feI şi ca mărime trebuie să fie veşnic nes�ită,.8. Mărime, pentru el, nu vrea să zică intinde- 20 re . . . [ef., mai departe, fr. B 1 0). 4 . - - 1 1 0, 2 lin continuarea fr. B 9) în continuare, atributului veşniciei ii adaugă nemărginirea sub raportul substanţei, argu­ mentând: ..Nimic ce are început şi sfârşit nu e veşnic, nici


210

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

ăXEtp6V EO''tlV', eOO'tE 'tO 111) EIOV ă1tEtp6v ea'!lV.

5

10

15

20

25

5. - - 1 1 0, 5 [în continuarea fr. B 4] axo Se '[oU ll1tEipou fO €v auvEA,oyiauto Eli: 'tou 'Ei ,.ul EV ELT), 1repavEî � ă"AJ.o', 'Cauta SE ainâtut Eoo11JiCM; Ifr. 9 Sp.1 � cwtopio'to>c; AeyOjlEVOV lpclqKOV oiYtox; 'Ei SE S� O'UrXmp�O'EtE tl� ăm:tpov dvut 'to OV, SUl ti 1(Ut EV tatiV; ou rap o� Stern 1tleiovu. x.epavEî "'1' x,,", ăU�Mx. ooK.l yi1p " xopel.�l.� XpOv", ăxo,poo; dvat 1tepaivmv � tOV mxpOvta. mlVt111 )J.fV ouv ă1tElpa ta 1tÂ.Eim 'taxa OUK eiv EtT), bd 9cl't'Epa I)t <p<lvEÎ'tat EvSt· XEa9at. XI>11 OUV SLOpiaut. 1t6>I; ă1tEt.p<X oine âv dll. ti wim',

6. - De caelo, 557, 14 'tou rap aia6Tl'tOu EVa.pyci>l; dvut Ool'wuv'tOt;. Ei EV 'to ov Eatlv, OU" av tiT] ăÂÂO 1tapa 'toUto. lEYEI SE M. �v 'ti -rap <ă1tEt.pOv> d". EV Elll elv' Ei yap 800 d". OUIC av &"V«11:0 ă1tElpa eivUt. Ci),,).: Elot âv 1t€1.pa'ta � ăl.l.�Mx', llapJ1<vU;11> ot 'oul.ov ' " aYEV1)tOV' [1<. B 8, 4[,

7. - Phys., 1 1 1 , 1 8 lEYEt o' OUV M. OUt� ta n:pOtepov Eip11JiEvU (j\)1l1tfpa.tvaIlEv� leat OUt� tU 1tEpt � 1e1vllOEro<; Enayoov' (1 ) 'OUt� OUV eli.Stav EOtt leat ă1tElPOV '!Cat îv leat ăIl010V 1Câ.v. (2) leat OUt' âv cumÂ.otto oUtE llEi!;ov yivotto OUtE llE'taKOO'IlEol'tO OU'tE âÂ.YEt OUtE âvui:tat' Ei yap tl tO'Î>toov mlaXOt, bUle âv E'tl EV Ell1. Ei rixp hEpoLOUtat, âva.ylCTJ 'to tov IlTJ 0lloîov dvat, â"JJJ:J. â1t6Â.Â.'OO9a.t to 1tp6a9Ev EOV. tO SE OUIe EOV y1.VEa9at. Ei 't01.VUV 'tptxt Iltl1t Jl'\)piot� EtEcnv hEpoîov y1.VOltO. oÂ.EÎ't'at JIDv EV 'tIDl 1UlV'tl ;tpOVOO1. (3) âU' OuaE lJ.uaIeOO'Ilrt9iival âVOOtDV' o yap KOOIl� 6 np6O'gev


M E L l S S O S . FRAGMENTE

211

nesfâ:rl;lit»7, - încât, ce n·are, e nesfârşit. s. - - 1 1 0, 5 (in continuarea fr. B 4) Din nesfârsire a făcut să decurgă unicitatea fiinţei, argumentând: «dacă n·:V fi una, s-ar mărgini cu alta,.B, Împotriva acestei afirmaţii, sub cuvânt că D·ar fi limpede formulată, se ridică Eudemos Ifr. 9 Sp,l în tennenii următori: .. Chiar de-ar admite cineva că fiinţa e nemărginită, pen­ tru ce ar trebui să fie şi una? De bună seamă nu pentru că, dac-ar fi mai multe, fiinţele s-ar mărgini una pe alta. Doar trecutul pare nesCârsit, si totusi se rnărgineste cu prezentul. N-ar putea fi dar nesr�ite �ci ffutţele din toa� părţile; într-o singură parte, pare admisibil. Trebuie dar lămurit, pentru care motiv n-ar putea fi nes�ite, dac-ar fi mai multe,.. 6. - De caelo, 557, 1 4 De vreme ce sensibilul apare ca exis­ tând in mod manifest, dacă fiinţa e una, n-ar mai putea exista alta afară de ea. ..Căci, - zice Melissos, - dacă fiinţa e nesfârşită, trebuie să fie una. Altminteri, de-ar fi. două, n·ar mai putea fi nemăr­ ginite, ci una alteia lili-ar pune margini,.. în schimb, Parmenides zice: ..e intreg. . . nenăscub> [fr. B 8, 4, supra, p. 2 1 5 J 9. 7. - Phys., 1 1 1 , 1 8 Zice dar Melissos, recapitulându-�i afirmaţiile anterioare şi pregătind astfel trecerea la cele ce are de spus despre mişcare: ( 1 ) -Astfel dar fiinţa e ve�nică �i nesfârşită şi una şi aceea�i în totul. (2) Şi de pierit n-ar putea pieri, nici mai mare nu s-ar putea face, nici alcătuirea nu �i-ar putea-o schimbalo, nici nu suferă, nici nu pătimeste; căci de-ar păţi ceva din toate acestea, n-ar mai fi una. într-a�văr, de se preface în allcevall, urmează neapărat că fiinţa nu mai e una şi aceeru:i: că piere ceva ce exista inainte şi se naşte ce nu exista până atunci. Aşa fiind, de s-ar preface fie şi cu un fir de păr în zece mii de ani, în sumedenia timpului s-ar prăpădi cu totul �i cu loluJl2. (3) Dar nici alcătuirea lăuntrică nu-i chip să şi-o schimhe: căci alcătuirea dinainte nu piere, nici alta nouă nu se iveşte.

5

10

lS

20

2S

30


212

5

10

lS

20

FRAGMENTELE ELEAŢILOR

EcOV o\ne Cm6Â.A\Ytat OU'tE O J..l1l tmv yiVE'tat. Me Se 1l11'tE 1tpooyiVE'tat J..l1'\OEV IlTrtE a1tol).,utut JlTttE E'tEpOtoirtat, � elV JlE1ClKOOJll1eEv tmv MV'[ffiV etT\; ei JlEv rap 't1. [rivno E'tEpoiov, iiOl1 elV Kal J.lEtClKOOJ..l1lgel1'\. (4) DUOe alYEI' ou rap elV 1tâ:v etl1 oJ..yeov· ou rixp elV Suvat'to aEi EIVUl XPiULa alYEOv' OOOE tXEt 10'11V 5uvaJltv tmt U11El- oM' âv oJ.loiov El'n. ti UAreol' a,xOytVOJ.lEVOU rap 'tEU âv &lYEOI � 1tpOOYIVOJ.lEVOU. KOUlC &.V t'U bllOlOV dT). (5) 0'00' iiv 'to i.rytE� alyf)aat ouvatto' am) rap elV Olol'tO 'to iYyu:� Kal 'te tov, 10 SE oine Mv reVOltO. (6) Kal m:pl 'tol) avtâa9at (ÎlU't� Â.6'y� tOOl w..yEOV'tl. (7) ooot lCEVEav tonv DUSEV' 'to rap KEVEOV OUOEv EO''tW' aine elV ouv ElTJ ta rE Jl1'\OEv. ouoe KIVEltUr \ntoxrop'ijo"m rap olne tlE1. OUOaJ.Ll1t, 6."JJ.iJ. 1tUrov tO"'tlv. Ei !lEV rap KEVEOV �v, {J1tE-XroPEl elV Ei.� tO KEVOV' !CEVa\) /it Il" t6V't� oin( EXEl. OKlll 1:l1tOXropltGEl.. (8) 1t1)KVaV SE Ka1. ixpeuov oUK âv till. ta yap eq)(UOV OUK ixvootav xAtrov tival olJ.oi� tIDl 1t1.lKvtOl, ix).J': �Sl1 ta ((palDV "it KtVtWttpov yivttal tOU 1t1.lleVOU. (9) lepiOlV SE tai.rt1)v XPl1 1tOl1l0aa8al tOU iliro leal. tOU 1J.1l 1tAtro· ti jJ.€:v ouv XWPti tl 'il tio6txttat, oU 1tMCOV· ti SE Jllltt Xropti JlTttt tioSeXttal, xAtrov. (1 0) avâYKll toivuv xumv tival, ti letvav Ilft Eonv. ti toivuv wrov EO'tl.V, ou KlVtltat. B. - De caelo, 558, 19 Id. fr. A 141 timOv yap 1ttpl. tOU Ovtoc; Ott EV tOtt Kai. ayevrrtoV Kai. aleivrrrov leai. Il'lllitvl. ttvOn

2S

30

SltlAl1JlIlEvOV, aAA' (JAOV Ea\ltOU d:f1pte;, E1taytl· ( 1 ) 'j!tY10tOV Ilf v OUV OllJ.lEîov omoc; 6 AOYoc;, Ott. E V IlDVOV EO'tlV· atap mi. taSt aTlJltîa. (2) ti yap �v 1tOu.a, tOlama XPTt ama. tival, oto\' Xtp Eym q"1J.ll ta Ev tIvat. ti yap eatl Y11 leal. 00r0p leal. aitp leal. 1tUp Kai. oiliru:x>c; Kai. xpua6c;. Ka1. 'to jJ.€:v �iOOv ta &t tt9V11leCM;. leal. !!EAav leai. U'OKOV Kai. ta. ăll.a, ooa epaoi.v oi ăv9jXtl1tOl tival aAl19fi, ti Sft tama eO'tl. Kal. Tultie; op96>C; 6p6llJ.tv leal. eUWUOlltV, tIval Xpft EleaOtOV tOlOUtOV, otov 1ttp ta 1tpIDtOV E8o!;tV igJ.îv, Kal. j.Lft


M E L I S S O S . FRAGMENTE Dacă dar nimic nu vine să i se adauge, nici nu piere, nici în altce­ va nu sepreface, ce fel s-ar mai putea munăra printre fiinţe, după ce �i-a schimbat alcătuirea? 13. Căci, de s-arpreface câ�i de puţin, �i alcătuirea lesne şi-ar schimba-o. (4) Durere nu s.uferă14; intr-adevăr, de-ar suferi, D-armai putea fi Totul15• Căci ce suferă nu poate fi veşnic, nici tăria lucrului sănătos n-o are. Şi-apoi nici aceeasi n-armai fi, dac-ar suferi: căci suferinta ar trebui sloi vină de pe �nna unui lucru adăugat, ori scăzut, �i-atunci n-ar mai fi aceeasi. (5) Un lucru sănătos nici n-ar putea dea1tminteri suferi: ar �semna, intr-adevăr, să piară ce e sănătos şi in fiinţă, şi să se ivească ceva fără fiinţă. (6) Pentru pătirnire, dovada e la fel ca pentru cel ce suferă16• (7) Apoi nici gol nu există ceva; căci golul e nimic � nimicul o-are cum 6. Nici de mişcat nu se mişcă fiinţa; într-adevăr o-are unde-şi face loc, ci e plină. Dacă exista go117, si-ar fi putut face loc în el; de vreme ce, insă, nu există, o-are �de-şi face loel8• (6) Şi iară�i n-ar putea fi deasă, nici rară19; doar lucrul rar nu poate fi � de plin ca lucrul des, ci rarul e mai gol decât desul. (9) Între plin �i neplin, pe de altă parte, deosebi­ rea ce trebuie făcută e următoarea: dacă un lucru cuprinde un altul ori îi face loc în e� nu-i plin; daci nici de cuprins nu cuprinde, nici loc in el nu face, e plin20• (10) Dacă, prin urmare, gol nu există, fiinţa e neapărat plină. Iar dacă e plină, nu se mi�că,.. 8. - De cae/o, 556, 1 9 1cf. fr. A 1 41 Dupăce a spus despre fiinţă că e una �i nenăscută �i nemi�cată �i neîntreruptă de nici un gol, ci pe de-a întregul plină de sine, continuă: (1) Raţionamentul acesta e dovada21 cea mai de seamă că fiinţa e una singură22; dar dovezi sunt �i cele ce urmează. (2) Într-adevăr, chiar multe de-ar fi fiinţele, ar trebui să fie şi acestea aşa cum spun că e fiinţa uni­ că. Căci dacă există pământ, �i apă, �i aer, �i foc, şi fier, şi aur, şi viu, �i mort, şi negru, şi allJ23, şi toate câte cred oamenii că există cu adevărat24; dacă toate acestea există, iar noi vedem si auzim drept, trebuie ca fiecare să fie aşa precum ne-a apărut din capul locului, să nu se schimbe, nici să se prefacă, ci veşnic să rămână

213

5

10

15

20

25

30


214

5

10

lS

20

FRAGMENTELE ELEA Ţ lLOR

/lE'tuxht'tElV IlflS.E: )'lvE0'8U1. hepoîov, a'A.')..a aEi EtVUt h:uu'tov, aiav 'ltEp tOtlV. vuv Si I.pUJ.lEV ape&<; apâ:v !Cui Ct.lCoUElV mi O'\)VlEvCtt' (3) OOKEl SE iu.tlV tO tt 8ep).lov ljIUXPDV YIVE08cll KUi. 'to \jIuXpOv 8epilov Imi '[o OK).,l1POV IlUÂ8UKOV !Cui tO IlCtÂ8uJCov oJCA.'l'\Pc)V Kai. t6 �&ov cXtt09vnU'ICElV Kui E" JLTt �(Î)V't� "lveo8«I, mi tauto XCtvtu EtEPOLOOO9c11.. 1('«1. o 'tl -iiv 'tE !Cui B WV OOOEV ollotov tivuL, a'AÂ' o 'tE aUiTlPO<; O'KÂ'TlPO; twv trol SUKWÂUIl Kutatpl/3ta8cu OJlOU pirov. Kai Xpoo� Kai Âi� KCX1. ă).)..o ă 1\ iaxup6v oon'l dvut miv, t� ooa't� 'tE ),11 !Cui Ai� yiVEa8at" cOatE atlWlaivtt IlTttE 6pâv Jl�'tE 'tel oV'tet ytV<ÎXrKE1V. (4) ou 'toivuv tauta Cx)"Â.i!lou; ojloÂ.Oyel. <fKlIlEVOlt; )'ap Elvat 1tOAM KU1. awtU Kai dSTl "tE KUl iuxuv EXOVta, xâv'tCt hepotOua8ut �J.lîv SOKEl Kal !lEtCt1tl1t-rE1V tIC tOU EKaO'to'tE 6pmJJivou. (5) Sil)..ov 'tOlVUV, fut oi»e: 0p0&<; tOOplÎlJ.lEV ouSi h:Eîva 1tOlla 6pO� OOKEi ElVal· ou yap âv jlE"tE1tl1t"tEV, Ei aÂ.T)9ft Ttv· all' TtV oi6v 1tEp ES6ttl hacs"tov "tOlomov. "toil rap toV'to; alT)Otvou ICpEicscsov OUSEV. (6) ftv oi J.lt"tanîCST)l. "tO jlEv tov ami>lEto. tO Si OUK tov yEyOVEV. oiYt� ouv. Ei 1tOl1cl ElT). "toUlUta xpil dval. otov 1tEp tO Ev, 9, - Phys., 1 09, 34 [in continuarea fr. B 1 01 Otl yap acsroJ.latOv Elval lx)1)Utal tO ăv IMel.l. ES�lcooEv Eimi>v· 'Ei jlEv ouv dT). Sti auto Ev tiVUL· Ev o' EOV Oti auto cs&Jla jl-n EIEIV. Ei Si ElOt m.lIDl;. ElOI âv Jlopta. Kal OUKt.tl EV fiT).

2S

10. - - 1 09, 32 [in continuarea fr. B 31 JlEYE� liE OU tO olacstat6v CPT)CSIV· ai>t� yap aolaipEtOV tO OV &i.KVOO1V· 'ti yap 01111p1ltal, cpT)csi, tO EDV, KlVEital· 1ClvOUJ.lfVOV SE OUK âv ElT)'. 6.1'A.o. J.lEYE� tO S1.apJla aUtO MYEl til� UreOOtaCSEIDr;.


M E L I S S O S . FRAGMENTE e. Dar noi pretindem că vedem, auzim �i înţelegem drept (3) Şi totu�i caldut ni se pare că se face rece �i recele cald, şi tarele moale �i moalele tare, - că însufleţitul moare şi se naşte din neînsufleţit: că toate acestea sunlsupuse schimbării şi că ce-a foslnu-Î tot una cu ce este, darei fierul, cât e el de tare, în atingere cu degelul:!5 se roade, si tolasa si aurul, si piatra, si ' tot ce ni se pare vârtos; aşijderi că, din apă, �e face pământ şi piatră26: de unde rezultă că nici de văzut nu vedem, nici de cunoscut nu cu­ noru;;tem câte există27• (4) Toate acestea nu se potrivesc �adar unele cu altele. Într-adevăr, abia apucăm să spunem că fiinţele sunt de felul lor multe, avându-şÎ înfăţişarea şi tăria lor statomέ cită odată pentru totdeauna2B, şi ne şi pare că toate se preCac şi se schimbă din starea în care le-am văzut pe fiecare29• (5) E limpe­ de, prin unnare, că nu drept vedeam cele ce vedeam şi că nu pe drept ni se pare că fiinţele ar fi multe; căci, dac-ar fi cu adevărat, nu s-ar preface, ci ar fi fiecare aşa cum ne-a apărut Doar; mai tare decât adevărata existenţă, nimic nu poate fi. (6) Dacă, pe de altă parte, ceva se preface, ce era se duce �i vine la iveală ce nu era. încât, chiar mai multe de-ar fi fiinţele, ar trebui să fie aşa cum e fiinţa unică..30.

215

cum

9.

5

10

lS

20

- Phys., 1 09, 34 lîn continuarea fr. B 1 01 Că, înjudecata lui {a

lui Melissos], fiinţa e incorporală, o dovede�te atunci când zice: _Dacă dar este, trebuie să fie una: dacă e una, trebuie să n-aibă trup. Căci de-ar avea grosime, ar avea şi părţi, �i-atunci n-ar mai fi una..31.

2S

- - 1 09, 32 [in continuarea fr. B 3] Căndvorbeste de mări­ me, nu înţelege întinderea; căci tatel arată fiinţa ca fiind indivizi­ bilă: ..Dacă fiinţa se împarte, - zice, însemnează că se nili;Ică32; dar, dacă se nili;Ică, nu mai poate fi... Mărimea e pentru el însW;Ii sublimitatea substanţei.

30

1 0.


216

FRAGMENTELE ELEAŢlLOR

SIMPL., Phys., 1 03, 1 3 viiv lÎE 'tov ME1laC1011 'A.6yov iSw!J.Ev, 1t� ăv 1tp6'u:pov imavtât (ARISTOT., Phys" A 3. 1 86a 41. 'toiC; rap '(WV (j)OOllC&V W;tWj..UXOl XPTI0cXJ.tEVO<; 6 M. m:pt )'EVEO"EW<; leat ăpxE'tat 'tou auyypO.lJ.lla'tOt; oiYtc.x;'

10

15

20

25

1 . 'Ei �v JlT)5Ev EO"'t'l, m::p1. 'tou'tou 'ti ăv AEY01'tO m.; ov'tOt; 'tt.vOc;; Ei .sE 'ti eO"'tlv, Tl'tOl r1v6lJ.Ev6v tO"'tlV ii aEI. Ov. aA).. d 'YEVOIlEVOV, f\'tOl E� ăvto<; il E� aine ov'tOt;' aÂ)..' aflu: Ele 1.1.11 o� elev 'tE )'EVEo9at 'tl (DU'tE w..Â.O �v oMtv OV, no).Mi)t Se. lJ.âUov 'to a1tA6>t; OV) OU'tE h:: 'tOU oV'tQt;. dTJ 'tap âv oiYrox; leal ou yLV01'tO. OUlC ăpa YlV6)lEvOV EO''tl 'to DV' cUt 3v ăpa EO'tlv. oMe. cp8apilO'E:'tc.u 'to oV' DU'tE rap ele; 'tO 1111 ov ot6v 'tE. 't0 Bv JlE'taj3a).U1V (O'U"(XOlpel'tUt rap 11:(11. 1:oi>1:O um) 'twv CPUO'Lx&v) OU'tE de; ov. jlEVO\ yelp âv mXALV oinoo rE. "ai oU cpEle.ipot'w. oun ăpa yEyOVf:' 'to Bv DU'tE cpElc::qn1O'uat: aEi ă.pa fiv 'tE lCa1. EO"Ull. 2. f:t)..).' E1tEtS" 'to 'YEvOJlEVOV etpxftV EXE1, tO ,.Ul 'YEVOIlEVOV apXTtV oin, EXEl· 't0 OE OV ou lt:fOVEV· OUK ăp' EXEl Ctpxliv. E't1 'to cpeE1p6JlEVOV 'tEAEUn)V EXEl. Ei. oE 'ti EO''tlV ăcp9a.p'tov, 'tEAEUn)V oin, EXEl. 'to âv ăpa Wp'tetp'tov OV 'tEAEU'tTJV OUK EXEl. 'to OE Jlli'tE CtpxT)v EXov Jl1Î'tE 'tEAEl.l't11V ă1tElPOV 'tU'fxaVEl OV. ă1tElPOV ăpa 't0 Ov. 6. Ei oe. ă1tElPOV, EV. Ei lCxp 000 Ell1, OUK âv ouval'tO ă1tElpa Eival, a).).: EXOl âv ni:pa'ta xpOc;; ă).).l1).a. ă1tE1POV O€.: 't0 Ov· OUX ăpa 1t'tEiro 'ta ovra· ev ăpa 'to Ov. 7. (1) a')J..i;J. JlTtV Ei EV, xai. cuciV11'tOV· 'to lap E.v 0Jl010V âEi. Eamw1· (2) 't0 O€.: 0JlOlOV o,h' âv alt6).01't0 oUt âv JlEU;OV l\VOl'tO Ol>'tE JlUaKocrJ.1i:01't0 OUtE a).lEî Ol>'tE aV1â'tal. Ei lap 't1 'tomrov ltacrxol, OUX âv E.v Ell1. 't0 lCxp i1V't1VUOUV XlV11GlV X1VOUJlEVOV EK 't1VOI; xal EL; E'tEp6v 't1 JlE'tapcu.AE1. ouBh O€.: i\v E.'tEPOV napa 't0 Ov· OUK ăpa 'tomo XlV'Î)O'E'tal. (7) Kai. xa't· ăU..ov OE 'tp61tOv· OOOEV


M E L I S S O S . FRAGMENTE

217

P A R A F R A Z A F R A G M E N T E L O R 1, 2, 6, 7 SIMPL, Phys., 1 03, 1 3 Să vedem acum raţionamentul lui Melis­ sos, impotriva căruia se ridică mai întâi (Arist., Phys., A 3.1 86 a 4J. într-adevăr, făcând uz de argumentele naturali�tilor În jurul naşterii şi al pieirii, Melissos îşi incepe tratatul cu următoarele 5 consideraţii. 1 . Dacă nimic nu există, cum s-ar putea vorbi de nimic ca de o existenţă?33 Dacă însă există ceva, e sau născut, sau dintotdeauna existent Dacă-inăscut, e născut sau din fiintă, sau din nefiintA. Dar nici din nefiinţă nu-i chip să se nască ceva' (nici vreo altă f�r- 10 mă de existentă, si cu atât mai mult existenta pură si simplă), nici din fiinţă. înU:-adevăr, in cazul acesta ar fi: şi nu s'.ar naşte. Ur­ mează că fiinta nu-i născută; e dar dintotdeauna existentă. - De altă parte, nici nu va pieri. Căci fiinţa nu se poate preface nici în nefiinţă (şi acesta e un lucru admis de naturaliştD, nici în fiinţă 15 (in care caz ar continua să existe, şi D-ar pieri). în consecinţA, fiinţa nici nu s-a născut, nici nu va pieri; dintotdeauna era şi intot­ deauna va 6. 2. De vreme ce lucrul născut are inceput, cel ne· născut inceput n-are. Dar fiinţa nu s-a născut; n-are deci incepul Aţ;ijderi lucrul pieritor are s�it34. Dimpotrivă, când un lucru e 20 nepieritor, sfârşitn-are. Fiinţafiind nepieritoare, urmează căn-are sf�it. Ce D-are incepp.t, nici sfârşit, e nemărginit35. �nţa e dar nemărginită. 6. Dacă fiinţa e nemărginită, e una. Intr-adevăr; «dac-ar 6 două, n-ar mai putea 6 nemărginite, ci una pe alta s-ar mărgini». Fiinţa e nemărginită; nu pot fi dar mai multe; urmează 25 că fiinţa e una. 7. ( 1 ) Dacă insă fiinţa e una, e şi nemişcată; căci ce e unu e vesnic identic cu sine. (2) Ce e identic cu sine ..n-ar putea pieri, niCi mai mare nu s-ar putea face, nici alcătuirea nu şi-arputea-o schimba, nici nu suferă, nici nu pătimeşte. Căci, de-ar păţi ceva din toate acestea, n-ar mai fi unu». Orice mişcare ar 30 suferi un lucru, pe de altă parte, insemnează că se schimbă din ceva in altceva. Dar; afară de fiinţă, altceva nu există; prin urmare fiinţa nu se va mişca. (7) Sau într-alt chip: in domeniul fiinţei,


218

5

10

IS

20

FRAGMENTELE ELEAŢl L O R KEV6v to'tt 'tau ov't�· 't o rap KEvOQ: oi>Sh tonV ' OUlC cXv ouv dll 'to "fe J.11'\Sh. ou KlvEÎ"tat ouv 'to DV' unoxoopiiacu yi:t.p OUIC eXEl oUl)aJii11 KEVO\) }J.Tt Ovt�. (8) w.'),: ouSt: d� eaU1:0 aootaÂ.;;VCl\ lh.lva:tov· e.t'fl 'tap âv 01>-t� clpcn6tepov au-rou KUl n:UKVatepov' 10l)1:0 SE: âBuvu'tov. 'to rap apeuov aStv<x'tov oJ.1oi� n)':itpec; dvat 'tun mncv6k a)..').' il61l 't0 apcn6v YEK:e.vOn.pov li.VE't(tl 'tou mn"vou' 'to ('iE KEVOV oine EO''tLV. ei. Se Miipec; EO''tl 'to ov il J.1il. KpivE1V XPTt 'tCÎ:n da­ Se.XEaeai 'tt airto O:AAO il ,.1'ir ei yâp li'" EiaSeXE.'teXl. 1t).:f\pE� ei se EiaSexorto n, ou n)':iiPEC;. ei ouv J.1Tt eO"u KEV6v, âvay1CTl ftÂ-ftpec; dvul" ei St 'tomo. l.n) KlvEÎoEIat. OUX &tI J.1TJ Suvu-rov ala 1tÂ,ilpou.; KLVEîa9al. ci>.; EHi -rwv O'(Oj.1cX'toov llYO).lEV. al.'),: (i'n nâ.v 'ta OV OU'tE EtC; oc;x. Suvatct\ K1V119i\vcu (ou rap EO"U 'tI nap' ama) OU'tE Ele; 't0 JlTt OV' ou rap EO"U 'to IlTt 6v', 'tau'tu IlEv ouv cXpJCEî 'tmv Md,îO"O"ou np6<; TIlV 'APlO"'tO'tElo� av'ttpPllO"lV· 'ta SE AitI-llla'ta ui)'tou cOt; O"UVEMV"tl IPCtVal 'to1.a-\hu· ''to OV ou "(E"(OVE· 'to 1l1) "(EvoIlEVOV itpxftV OUK ElE1.. tn:e1.Sil 'to "(EVOIlEVOV Ctpx1)v ElE1.' 'to Illl ElOV âpxl)v 1l1tt1.POV· 'to ăn:e1.pov IlEa' E'ttpou SEirrEpov OUK âv dll. aU: ev· 'tO SE ev Kal. ănetpov aKîvrrrov €'O'tlV'.

1 1 . PALAEPHAT., De incredib., p. 22, 1 Festa aEl SE E"(w"(E E1ta1.VW 'tol>!; oU"("(paq>Ea� MEAtOO"OV Kal. AallloKov 'tov UqLtOV (filosofpythagoric: v. Diog. LaM., 111 22) EV itpxfit ll"(ovt�· 'EO'tlV li tytVE'tO vUv Kal. <ael.> EO'tal',


MELI S S O S . FRAGMENTE gol nu există; «căci golul e nimic şi nimicul D-are cwn fi. �adar fiinţa nu se �că. Căci n-are unde�i (ace loc», de vreme ce gol nu există. (6) Dar nici să se contracte in sine nu-i e îngăduit într-adevăr, în cazul acesta, ar fi mai rară sau mai deasă decât ea însăşi, ceea ce-i cu neputinţă. ..Lucrul raI'» nu poate fi "la fel» de pUn ca ..lucrul des». Dimpotrivă, raru1 e mai gol decât desul; iar gol nu există. Dacă fiinţa e plină ori ba, trebuiejudecat după aceea că primeşte sau nu primeşte altceva în sine: dacă nu primeşte, e plină; dacă ar primi, n-ar fi plină. Dacă, prin urmare, nu-i goală, urmează că e neapărat plină; de-i a�. nu se �că: şi nu pentru că n-ar ti cu putinţă să se mişte în plin, cum e cazul mi� pe care o atribuim corpurilor36, ci pentru că fiinţa în intregul ei nu se poate mişca nici in fiinţă (doar altă fiinţă decât ea nu există), nici in nefiinţă <unde nefiinţa nu există)>>. Cele ce preced sunt deajuns pentru a învedera învăţătura lui Melissos faţă de critica lui Aristotel. Propriile lui afirmaţii, rezu­ mate, sunt acestea: «Fiinţa nu s-a născut. Ce e nenăscut n-are început, de vreme ce inceput are Lucrul născut. Ce n-are început e nemărginit. Un lucru nemărginit n-ar putea coexista cu un al doilea, ci e unu. Ce e unu �i nemărginit e neJTili;lcat».

219

5

10

15

20

F R A G M E N T E FA L S I F I C A T E 1 1 . PAlAEPHAT., De incredib., p . 22, 1 Festa. Da, e u întotdeauna laud pe scriitorii Melissos �i Lamiscos din Samos (filosof pytha­ gorie: v. Diog. Laert., 111 221. care au spus dintru început: «Ceea ce a fost e acum �i ve�nic vafi,.37. Cf. fr. B 1 .

25

12. CUGETĂRI DE FILOSOFI GRECO-SIRIENI despre suflet, traduse de Ryssel [Rhein. Mus., LI, 1 896, p. 539, n. 3 1 ) : Melissos a spus: tare nu-mi place munca fără folos cu care oamenii se trudesc �i se ostenesc: drumuri de noapte �i călă.torii obositoare, in cursul cărora - alergând printre valurile zbuciumate ale mării, legănaţi în-

30


220

FRAGMENTELE ELEAลขILOR


M E L I S S O S . FRAGMENTE

221

tre moarte şi viaţă - zăbovesc, străini, departe de casele lor, de dragul unui câştig pe care nu ştiu cine-I va moşteni după moartea lor; si nu umblă să dobândească strălucitele comori ale inte­

lepci�ii, de care nu pot fi nicicând lipsiţi, de vreme ce, pe lân

că o lasă moştenire prietenilor lor, o mai iau şi cu ei in lumea de 5 dincolo şi nu rămâne pierdută. O dovedesc oamenii cu cap, când Spwt: «a murit înţeleptul cutare sau cutare, dar nu şi înţelepciunea lui,.38.


NOTE


XENOFANES A) VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA 1. în unna cuceririi ei de persi, după plauzibila presupunere a lui H. Frănkel, Xenophanesstudien, Hermes, LXXIX, 1925, p. 175. 2. Messina de mai târziu. 3. întemeietorii erau foceeni veniti . din Alalia (Sardinia). de unde ii izgoniseră fenicienii şi etnlscii. 4. «Fa.lsch auf Xenophanes iibertragen, vieUeicht von XenophoD, der wie Sokrates an die ionische Diadochie des Archelaos angelatOpft und mit Baton demrhetorischenLehrerdes Theramenes in Verbindunggebracht werden konnte� <Kranz, in aparatul ediţiei: Fragm. d. Vars., 1, p. 1l3>, 5. Ca rapsod ambulant, cum singur lasă să se inţeleagă in !r. B 8 (mai inainte, p. 60). Asupra sensului misiunii astfel asumate vezi frumoasele pagini ale lui Werner Jaeger, Paideia. Die Fbnnung des griechischen Menschen. Berlin, 1936, p. 230 unn. 6. Citesc atpouO'1'\� [ct1,l'ta] EL; 't0 XEptixov cu Heidei şi Albertelli. 7. ..Dans cette negation, - observă P. Tannery, Pour !'histoire de la science hellene, noe M, Paris, 1930, p. 125, referindu-se la tăgada re&­

piratiei Universului, - iI est difficile de meconnaitre une polemique dirigee conb-e une doctrine contemporaine. Or; un siecle et demî plus tard, nous renconlrons encore la m�me negation dans le Timee de Platon (33 C), et cette fois nous ne pouvons guere douter qu'eUe ne concerne une opinion qu'Aristote <Phys., A 6) attribue nettement aux pythagoriciens. Le rejet formei, par xenophane, de la respiration attribuee au cosmos, rapproche du temoignage d'Aristote, permet de constater qu'il s'agit IA d'une doctrine remontant jusqu'ă. Pythagore lui meme, et, de plus, pub1iquement professee par lui». 8. Opinii analoge laAnaximandros, fr. A 29 Diels şi Anaximenes, fr. A 23 Diels. Cf. Aristot., De anim.a, A 2, 405 a 21-22 şi, In general, E. Rohde, Psyche, trad. fr. Reymond, Paris, 1928, p. 475 şi n. 5.


226

D.M. PIPPIDI.

NOTE

9. Vezi mai departe, fr. B 25, p. 66. 10. Din aceste scrieri ar proveni infonnatiile păstrate de Herodat, 1 ' 161-167, după O. Immisch, Philologu3, XLIX, 1890. p. 208 �i unn. 11. Completarea e a lui Diels, care observă că e vorba de o "Dublette zu Platons Leben,., 12. Faima de invătat a lui Hesiod e confirmată de un vers al lui Hermesianax din Col�fon păstrat de Athenaios. xm 597 ( = Dieh� Anth. lyr., 2, v. 22), lncare autorul Theogoniei e cinstit cu epitetul: 0001'11; T\pa� io'topiflC; ("favori de toule science", cum traduce Thierry Sandre, Le Cha.pitre treize d'Athenee, Amiens, 1924, p. 159). Pentru locul lui în dezvoltarea culturii greceşti, ci. C. Buzio, Esiodo nel mondo greco sino aUafine deU'ero classica, Milano, 1938. 13. Hekataios din Milet, autorul Genealogiilor şi al unei Descrieri a Pământului, primul istoric grec demn de acest nume (sfârşitul sec. al VI-lea a. C.>.

14. Rege al Syracuse� Hieron a domnit între 478-467. 15. Poet syracusan de la sfârsituI sec. al VI-lea si inceputul celui de al V-lea, considerat de Platon c� un Homer al co�ediei. Din opera lui, numeroasă, ne-au rămas 37 de titluri de comedii şi puţine fragmente. 16. Pentru 'reooapaKoo'tEV, Ritter (unnat de Diels şi Jacobyl propune să se citească ltEV'tTtK:OC"'tTtv: 580/77 în loc de 620/17. Fără această corectiune, ar unna că Xenofanes ar fi trăit 140 de ani. Mai de curând, L. WoOdbuty <Phoenix, xv. 1961, p. 134-155, respinge şi el cronologia lui Apollodoros (supra. fr.: A 1) si �unge la concluzia: ,,x was bom between 570 and 565 and might have sUrvived to meet Simonides and Epichann in the Syracuse or Hiero" (p. 155). 17. Poet liric din a doua jumătate a secolului al VI-lea a. C., eroul cunoscutei legende cântate de Schiller: 18. Pherekşdes din Atena, autor a zece cărţi de Genealogii, compilate intre 490-480. 19. Poet gnomic originar din Milet, de la care ne-au rămas puţine fragmente autentice şi mai multe imitaţii (sec. al VI-lea). 20. Prima lui victorie la un concurs dramatic (534 a. CJ e si cea mai veche reprezentaţie oficială de care pomeneşte istoria teatrul� grec.


XENOFANES. Viaţa şi invdţdtura

227

21. Vezi, mai departe, fr. B 11-12. 22. Aluzia e la faptul că marea popularitate a lui Homer în lumea veche a făcut ca textele Iliadei şi Odiseei să fie copiate şi recopiate de nenumărate ori de-a lungul veacurilor. 23. Pilo Albertelli, Gli Eleati, BaIi, 1939, p. 38, traduce pe KOlttOJltvo� al originalului prin: «si battevano il petto,.. 1n realitate, cred că e vorba de o flagelare rituală, deprindere deseori intilnitA în religiile antice de mântuire si, ' în cazul religiei isiace, lămurit atestatA de Herodot, II 61: tUlttOVtUl yâp 61'1 JlEtâ titv 900t"v M.V'W; Kul maut IJ.UpUX6EC; KCtptU ltOnal. âvElpomf1)v. Tav 6E 'tlmtovtat, oţ) IJ.Ot oatOv EO'n Xtyetv. Cf. R.

Pettazzoni, 1 Misteri. Saggio di una. teoria. storico-religiosa, Bologna, 1924, pp. 163, 184.

24. După Gomperz versul la care face aluzie Aristotel ar fi sunat: EiK6tffic; IJ.Ev OilK Eqla t66', aXX' aXU9Effic; EqKl: «n-a spus-o cum e verosimil, ci cum e adevărat». formă sub care figurează în culegerea lui Alessandro Olivieri, Frammenti deUa commedia greca e del mima neUa Sicilia e neUa Magna Grecia, Napoli, 1930, p. 105, no. 259. După Albertelli, p. 38, aluzia ar privi un alt fragment al lui Epichannos, parafrazat de Aristotel în cartea aXII-a a Metajizicii (1086 A 16) şi reconstituit de Cronert precwn unnează : tK 6t Il" Kw..� tx6vtmv Xw..E7tOV tot' ELltEtv KaXmc;' aptî.roc; te yeip ).U..E:KtUt Koil ta mv KUMilC; EXov' «din premise neadevărate e greu să scoti adevărul; de spus, e spus bine,

dar nu se potriveşte în totul,. <Olivieri, ftammenti, p. 106, no. 261 "" Diels, Frgm. cler VOTsokr., 1, p. 201, no. 14). 25.. Poet şi compozitor din a doua jumătate a secolului al VI-lea. 26.. In starea actuală a cunostintelor noastre, Xenofanes pare să fi fost primul filosof-poet al Greciei. Cf. W. Jaeger, Paideia, p. 230: «Xenophanes ist Dichter, in ihm ergreift der philosophische Geist Besitz von der Poesie. Das ist ein untriigliches Zeichen daf11r, dass el' beginnt eine Bildungsmacht zu werden, denn die Dichtung bleibt nach wie vor der eigenlliche Ausdruck der Bildung der Nation... 27.. Vezi, mai sus, fr. A 1 şi, mai departe, fr: B 11-12 .. 28. După textul anonim publicat de Cramer (Anecd Oxon., Iv, 314, 13), un ailloc;era xoiTJJ.UX l.olliopiav Kattt 'Ct� ltEplixo\l,cu a1tecuvinteoparodie sau o compunere satirică. Cf. W. A1y s. v. SiUoi, R.-E., III A, col.. 97-98.


228

D.M. PIPPIDI. NOTE

29. niado. U 211 �i unn. 30. Vezi fragmentul precedent �i, mai departe, fr. A 35. 31. ..Harul venit de la divinitate,. e tot una cu starea de «entuziasm.. ori cu «inspiratia divină,., fără de care reprezentantii unei poetici mistice foarte popubre In lumea veche nu puteau concepe � explica poezia demnă de acest nume. ef. Democrit, fr: 19 Diels (cu obse�atjile d-Iui A. Delatte, Les conceptions efe l' enthousiasme cMz les phaosoph.., presocratiques, Paris, 1934,p. 28 urm-l �i textele platonice citate iaD. M. Pippidi, Fbnnarea ideilor literare in Antichitate, Bucureşti, 1944, p. 56 şi urm. şi ed. a D-a, Bucuteljlti, Editura Enciclopedică, 1972, p. 53 şi urm. 32. ..Fără cap,. (llKE<pa"-09 era socotit hexametruJ. numărând W1 timp mai puţin in primul picior: o silabă scurtă in locul primei silabe lungi. 33 . ..Fără coadă.. (mai exact, cu coada scurtati: IlElOUPcx;) se numea hexametrul tenninat nu printr-un spondeu sau troheu, ci printr-un iamb: având, prin urmare, o silabă scurtă la cel de al şaselea timp forte. 34. E astăzi indeobste admis că tratatul De Melisso,Xenophane, Gcrrgia, ajuns pAnă la noi �ub numele lui Aristotel, o-are nimic comun cu întemeietorul LyceuJui, si tot atât de putin cu Theofrast. Compilatie târzie, valoarea lui pentru recOMtituirea siste'mului lui Xenofanes e co�iderată nulă de quasHotalitatea criticilor, cu excepţia lui K Reinhardt, care, In Parmenides und die Geschichte der griechischen Phi/.osophie (Bonn, 1916), porneşte de la mărturia Anonimului pentru a susţine - împotriva traditiei unanime a celor vechi - că Xenofanes n-ar fi fost maestrul, ci ucenÎcul lui Parmenides. Cwn s-a observat, cu drept cuvânt, incheierea nu-i valabilă decât pentru învătătura expusă (si criticată) în tratatul anonim; pentru cine tăgăduieste valoarea istorică a acestuia, ea nu prezintă mai multă credibilita� decât amănuntele doctrinei atribuite filosofului din Colofon. 35. in legătură cu acest pasaj, Reinhardt, p. 105, notează: "die dialek­ tische Verwendung der Begriffe 0IlOWV - âv6J.1otov zur besten eleatischen Schultradition gehOrt hat», iar ceva mai departe, că substituirea in ches­ tiune se întAlneste nwnai după Parmenides (p. 106). Precizând că e vorba de un argument folosit abia de Zenon, AJbertelli nu scapă prilejul de a-i obiecta că ..se si vuol dare per genuinamente senofanee queste tesi non basta ricacciare idealmente Senofane dopo Parmenide, ma addirittura dopo Zenone! .. (p. 47). 36. "Questa negazione e la seguente - observă AJbertelli, p. 48 - non


XENOFANES. Viaţa �i !nVaţatUTa

229

solo non sono riferibili a SenoCane in quanto derivano dall'esperienza zenoniana (per non dire daI Pannenide di Platone), ma contrastano riso­ lut4mente, la prima con la testimonianza di Teofrasto sulla sfericită e quindi limitateua, all'uno-tutto-dio d.i Senorane, la seconda con il fr. 26... 37. Completarea din paranteză e a lui Brandis. 38. Text conjectural (Kranz). Diels citeşte: leai ă)"ATlV ouv Cttt{)(pcxaLv lie�OvtaL tO &1te1.pOV, Ei. jlTt tO xaAat AEX9tV tL jlâUov JtapO. tO I.lTt lXElV ii I.lTt EXElV Eativ ă1tO:v . . .

39. 'EV1.�E\V, �a apăra principiul unităţii, a reduce la unitate .., e întrebuinţat aci pentru prima şi ultima oară intr-un text filosofic clasic. 40. OUliE tii<; qI'UOE� tomrov OMEtt� lOLIeE 9L'YEiv. După cum ra­ portămpe toutrov la ,tu:epaojlevov - ăULPOV sau la h leata tov A6yov - EV leatâ. ritv UAl1V, inţelesul devine, in primul caz, «nici nu s-a ocupat de mărginire .şi de nemărginire_, iarin cel de al doilea: �nici nu s-a ocupat de unitatea cerută de ratiune sau de unitatea cerută de materie._ Prima interpretare e apărată ' de Zeller, Burnel, Nestie; cea de a doua, de Ueberweg, Bonitz, Orvieto, Reinhardt şi, acum in unnă, de AIbertelli. 41. Pentru oilpav6t; ::: le6ojlOt;, ef. De caelo, A 9, 27 b 208: tO yap oÂ.Ov

leai to ttiiv ei6>9ajlEv AtYElV 0'i>pav6v . . .

42 . ..Si trata di una interpretazione neoplatonica che Simplicio sostiene in infiniti luoghi del suo commento; valore storico, natura1mente, zero.. WberteUi, p. SI). 43. E o chestiune foarte controversatA, aceea a izvoarelor paginii aci reproduse. Fără a intra in amănunte, mă multumesc să precizez că, in afară de Theofrast, de Nicolae din Damasc si � Alexandru din A.frodisia. citati explicit, Simplicius pare să mai fi f�losit si tratatul De Melisso, XenC,phane, Gorgia, pe care nu-l mentionează, dar ale cărui ecouri se recunosc in paragrafele 3-6 (inclusiv). După Tannery, p. 142, OIle commentateur n'avait nullement ă. sa disposition l'ouvrage historique de Theophraste; il ie cite d'apres AIexandre d'Aphrodisias, quit suit fid�le­ ment le disciple d'Aristote et refute Nicolas de Damas. Mais en m�me temps Simplicius a entre les mains le Traite De Melisso qu'il attribue ă. Theophraste ou qu'il croit au moins representer la doctrine de ce dernier. Il s'imagine donc qu'Alexandre defigure cette doctrine et il essaie de la retablir avec des interpolations emprun� au Traite De Melisso. Les vers de Xenophane qu'il cite proviennent d'ailleurs certainement de


230

D.M. PIPPIDI.

NOTE

Theophraste par Alexandre, el, quoi qu'U en dise, les deux premiers sont absolument contraires a sa tbese, tandis qu'iJsjustifient parfaitement celle de Theophraste et d'Alexandre en ce qui concerne )'Îmmobilite. Mais iI ressort de Ia mE!:me et de la conlradiction soulevee par Nicolas de Damas. que, pour la limitation et la sphericite de \'univers. Theophraste n'avait PU, au contraire, trouver un texte de Xenophane qui justi.fiât sa these. mais seulement une expression tres vague. comme �semblable dans toutes ses parties" ou bien «egal de tous c6tes.., ou il avait cru voir l'indi· cation de la (orme spberique el par suite de la limitation,.,

44. Vezi, mai departe, la cap. Parmenides, fr. A 7 (p. 84-5). 45. ..Nel senso che e esente da nascere e perire assoluti.. Wbertelli, p. 53). 46. Vezi, mai departe, fr. B 34 şi notele. 47. Vezi, mai departe, fr. B 23 şi urm. 48. �Die Angaben o.ber (dasjo.ngere Tertiărvon) Syrakus u. Malta nach Pompecki durchaus g1aublich, nicht die liber Paros, wo weder oarpvl'l (Hss.) noch ettpUll (GronovJ fossil vorkommen kann; wohl aber sind auf 4>âpo� <Lessina, an der dalmatischen Kilste) fossile Fische zahlreich gefunden.. <Kranz, în apend. ediţiei). 49. Citesc «14,.61"\'; cu Gronovius, in loc de Sacpvll';, lecţiunea manu­ scriselor adoptată de DieIs. 50. Cf. Nicolae din Damasc, citat mai sus, fI: A 31 (8). 51. Albertelli, p. 57: ..La concezione fonnulata qui e nei passi seguenti deriva (corne ha dimostrato il DieIs, Berl Sitz. Ber., 1920, p. 6 sgg.) da un fenorneno oUico osservabile dai monte Ida e notato dal contemporaneo di Senofane, Cleostrato (ef. TeofI:, De signis, 4; Diod., xvn 7, 5; Pomp. Mela I 94)". 52. Reinhardt, p. 149, n. 2, observă că afirmaţia e o absurditate: ..die allerwenigsten Steme fangen zugleich mit ihrem Anfange am Himmel zu leuchten an,..

Bl FRAGMENTE 1. «Es istdas feierliche Bild des archaischen Symposion, - scrie despre acest poem Werner Jaeger; Paideia, p. 233, - das noch von tiefernster


XENOFANES.

Fragmente

231

religiGser Weibe erfOllt ist. Jeder kleine Zug des kultischen Hergangs, auf den des Dichters Auge trifft wird in seiner Schilderung zu hOherer Bedeutung geadell Das Symposion ist noch die Statte hoher Uberliefe­ rung von den grossen Taten der Gtitter u. den Vorbildern mănnlicher Tugend Da befiehlt Xenophanes zu schweigen von hăsslichem GOtter­ zwist u. Kămpfen derTitanen, Giganten u. Kentauren - Erfindungen der VOl"leit, wie andere Sănger sie beim Mahle gerne verherrllchten, vielmehr die Gtitter zu ehren u. das Gedăchtnis der wahren Arete lebendig zu halten. Was er mit der Ehrung der GOtter meint, batte er in anderen Liedern gesagt, wir entnehmen nur dieser Ausserung, dass die Kritik der hergebrachten Gottervorstellung in seinen erhaltenell Gedichten Gelagepoesie war. Sie ist von dem erzieherischen Geist des archaischen Symposion durchdrungen. Mit dem Gedanken der Arete, der dort seine P:flege finde!, verbindet sich ibm die neue reinere Gottesverehnmg u. die Erkenntnis der ewigen Ordnung im Weltall. Ibm wird die philoso­ phische Wahrheit die Fillirerin zurwahrenmenschlichen Arete.» Despre acest fragment, mai de curând şi J. Defradas, Le banquet deXenophane, REG, LXXv, 1962, p. 344-365. 2. 6E6v, la singular. E cunoscut procesul la capătul căruia. din nume­ roasele manifestări ale divinului in natură, oglindite de religia cea mai veche a grecilor, avea să se desprindă imaginea unui zeu Inzestrat cu atributele atotputerniciei şi unicităţii, a unei divinităţi prevăzătoare şi drepte, străină de antropomorfismuI vulgar. Acest proces s-a săvârşit in bună parte in Ionia, de unde se trăgea Xenofanes, şi, in elaborarea lui, inaintea filosofului nostru, un rol hotărâtor avusese Hesiod, el tnsuşi originar dintr-un port al Eoliei. «Dans la pensee discursive, - notează in această ordine de idei un mare elenist al vremii noastre, - l'ekole des Eleates a fait le travail correspondant: elle aboutit a la conclusion que I'unile existe mais comme un trait impredicable, prive de toute qualite et de toute activite. Pour l' homme qui pense, la question est ainsi ecartee de savoir si la religion grecque est monotMiste ou polytheiste» <Th. Zielinski., La religion de la. Grece antique, trad. d'Alfred Fichelle, Paris, 1926, p. 126). 3. E\JqlTij.lou; �u90u; !Cat lCa9apoîat >..6yo\l;. �Wer den Dichter kannte, . scrie despre acest vers Reinhardt, p. 127, -kannte auch seine ROgelieder auf die Unvernunft der Sage u. des volkstiimlichen GtiUerglaubens, wusste, wie eriiber alljene Geschichten dachte, . . . u. woraufdie Mahnung

zielte,..


232

D.M. PIPPIDI.

NOTE

4. npoXet.p6upov. Diels-Kranz traduc: .denn mes zu erbitten, istja das Gemassere (das uns naher Angehende),,; Nestle (Philol,XXl, 1908,p. 532), mai mult parafrazând: -denn wes - eben das Recht handeln -llegt hOher; ist wichtiger als die GliicksgO,tter nâm.lich, die fOr gewOhnlich den Gegenstand des Gebets bilden,.; In sfârşit Fraccaroli (Lirici greci. Elegie e GiQmbo, Torino, 1923, p. 1(2) : «Questa � la prece che vien piu spontanea . . .•. 5. Pentru apE1"f! In înţelesul nou In care e predicati de Xenofanes. vezi fragmentul B 2 �i rândurile lui Jaeger reprod.use mai sus, n. 1. 6. _Man wirdsicl1, zumal wenn man das Ganze liest, des Eindnlcks kawn erwehren kOnnen, dass der Dichter selber sich in Szene set2e- - observă despre acest text Reinhardt, p. 134. Si adaugă: .Die Behauptung der eigenen Wtirde und damit verbunden die abschAtzigen Seitenblicke auf die Ehre der andem mOssen in der Tat recht wesentliche Zuge dieser heftigen Personlichkeit gewesen sein,. (p. 135). 7. O\lIC'tOoVVTt. Cuvintul se intAln�te aci pentru intAiaoară intr-un text grec. 8. ·POOtJ.'I'l'; yâp CtJlEivwv ci.v8p&v 118' in:JtO)v TuletEp" O'orpi". Versuri Indelung discutate pentru înţelesul dat termenului O'0'9i1'\. Pentru Reinhardl, «die O'OIPia aul die seitAltersjeder Mooowv 8epCr.JtO)v und $O auch der Rhapsode seinen Anspruch batte, hat sich bei Xenophanes mit einem neuen Inhalte erfiilll, urui dieser Inhalt Oberrascht durch seine Mannigfaltigkeil Politik, Ethik, Theologie, Naturphilosophie, beinahe alle Facher, die. . . spiter die Sophistik umfasst, finden sich in ihrvorgebildef.» (pp. 13g..140). lntr-un sens analog, noua formă de apEtit propovăduită de Xenofanes ar fi. fost, după Werner Jaeger, cultura spiritului. "Mit dieser Stufe - scrie el - bat die Entwicklung des politischen Aretebegriffs ihr Ziei erreicht: Tapferkeit, Besonnenheit u. Gerechtigkeit, endlich die Weisheit - das sind die Eigenschaften, die noch fUr Plato der Innbegrifl' der biirgerlichen Arete sind. In der Elegie des Xenophanes meldet die neue "Geistestugend» der âpuit, die in der philosophischen Ethlk. eine so grosse Rolle spielen soUle, zum ersten mal ihre Forderung an. Die Philosophie hat ihre Bedeutung ftlr den Menschen, das heisst fUr die Polis entdeckt. Der Schritt von der reinen Anschauung der Wahrheit zum Anspruch aul die Kritik u. Fiihrung des menschlichen Lebens ist getan. (Paideia, pp. 235-236). Altfel C. M. Bowra CXenophanes and the Olympic Games,Amer. Journ. ofPhilology, LIX. 1938, pp. 257 şi urmJ, care crede


XENOFANES. Fragmente

233

că, prin aocpta, Xenophanes ar fi inţeles propria·i poezie filosofico--di­ dactică. Cf. �i B. Snell. DieAusdriickeftlrdenBegriffdes Wissens inder vorplatonischen Philosophie, Berlin, 1924.

9. Cu aceastA Upsă de pretuire pentru .virtutea,. agona1ă, din partea lui Xenofanes, compari cuvin�le puse de Platon in gura lui Socrate (Apolog., 36 d): «Este desigur mult mai Insemnat dacă cineva dintre voi ar li. câstigat premiuilajocuriIe olimpice, cu un cal, cu o pereche sau cu carulcel �; un astfel de premiu vă dă o spoială de fericire, nu insă fericirea pe care v·o dau eu,. (trad. Cezar Papacostea). 10. Asupra legăturilor grecilor de pe coasta Asiei Mici cu statele din interior �i in special cu Lydia, vezi G. Radet, La Lydie et le monde grec aux temps des Mennnades. Paris, 1892; D. G. Hogarth, lonia and the East. Oxford, 1909; R. Dussaud. La Lydie et ses voisins aux haures epoques, Paris, 1930. G. L. Huxley. op. cit.,p. 109-122. 11. Amănunte despre viata politică a Colofonului. inainte de cucerirea cetăţii de lydieni, ne oferă totel, Pol., Vl 3. 8.

Âris

12. Cf. Theognis 1103: uY�tc; Jeal. MayvTl't� CUWAEO"E Jeat KOA04P&va Jeal I:jJ:upVTtv. nav't�, KUPVE, Jeal l>J.1J.1' â:2tOJ..t.î ...

13. Ultimele date asupra originii si dezvoltării monedei, la G. H. Hill, Coinagefrom. ils origin ta the �sian war. in Cambridge Andent History, Iv, pp. 124 �i unD. 14. Asupra deosebirii dintre ill@�Je� şi t)..J..e\l�Je6t;. vezi Dittenberger, Hermes, XIJ, 1906, p. 209. 15. Cum relevă AlberteUi, Diogene e victima unei confuzii: «I'argomento dei versi che seguono e certo la trasmigrazione deUe anime, . . . ma non si tratta affatto delia b'asmigrazione dell'anima <li Pitagora- (p. 66, n. 1). 16. «Das Hundgeheul als traute Freundesstimme, das tiefinnerliche Mitleid und <lie poze, 50 sparsam und doch so sicher karikierte Erhaben. heit des grossen Wundenn8lUles ist uno.bertrefflich,. <Reinhardt, p. 1(1). 17. Cr. Hesiod, 7'heog., I73 �i unJl. 18. Homer, n., XIV 204. 19. Cf. Aristot, Pol., 1 1, 7: «După cum oamenii Işi reprezintă chipurile zeilor asemenea lor, tot astfel Işi reprezintA �i vieţile zeilor. . . ,.. 20. .0 semble que cette pensee si libre, devant qui ne fxouvent grAce ni


234

D.M. PIPPIDI.

NOTE

les theologiens, ni les physiciens, ni non plus les mystiques, doive aboutir ă. un probabilisme sceptique, - observă P.-M. Schuhl, Essai sur lafonna­ tion de la. pensee grecque, Paris, 1934, pp. 274-275 - quand soudain se produit la premiere peripetie philosopbique que DOUS rencontrions: c'est la connaissance m�e de la relativite des representations humaines qui revele a Xenophane l'absolue transcendance d'une ontologie metaphy­ sique. Les dieux negres des Ethiopiens, les dieux roux aux yeux bleus des Thraces lui font imaginer les formes que les boeufs, les chevaux. les lions preteraient a leurs dieux, s'i]s pouvaient peindre et sculpter. Ce ne sont pas seulement les formes hwnaines, ce sont toutes ceUes que leur pretent les hommes qu'il refuse d'attribuer aux dieux. . ,]0, 21. Xenofanes adoptă aci o atitudine potrivnică opiniei traditionale, după omenirea ar fi awt parte la inceput de o ..vârstă de a�. urmată in curgerea timp,:,lui de alte ..vărste,., mereu mai rele (ef. Hesiod, Munci şi zile, 109-201). In unna lui, părerea că civilizaţia reprezintă o cucerire trudnieă si inceată avea să fie exprimată, intre altii, de Esch., Prometh., 447-468; S�f., Antig., 332-3&4; Eurip., Suppl., 201-2 i 3; Platon, ProtCJg., 320 C - 322 D. care

22. ..Quella di Senofane -relevă. cu dreptate Albertelli - non poteva certo essere ammirazione, ma meravigIia soffusa di ironia, dato che le sue eoneezionÎ eseludevano assolulamenle la possibilita di previsioni astronomiche,. (p. 70). 23. în 540 a. C., după toate probabilităţile, când patria filosofului a fost supusă de Harpagos. 24. ..Pour preciser ses idees, - scrie P.-M. Sehuhl. intr-o carte pe care am mai citat-o, - il paran avoir approfondi ce qui n'etait eneore contenu qu'en genne dans la physique milesienne, et c'est ce qui donne la ele des difficultes soulevees par ceux qui se demandent si sa doctrine est un deisme ou un pantbeisme, tout comme le fragment que nous venons de eiter, oil l'expression m�e nous rend sensible la difficulte de passer du polytheisme au monotbeisme, repondala question de savoir s'iI faul I'ap­ peler monotbeiste ou polytbeiste: ce que l'on trouve chez lui, e'est precise­ ment le deisme en train de se degager â la fois du polytheisme d'une part, du naturalisme de I'autre, de sorte que toute tentative pour l'enfer­ mer dans une de ces categories est forcemenl vouee a l'eehec,. (p. 275). 25. ..In generale vedo in questo franunenlo e neI seguente soltanto la


XENQFANES.

Fragmente

235

polemica contro concezioni antropomorfiche che attribuivano organi veri e propri agli dei. Non posso quindi sottoscrivere all'interpretazione del Capelle che vede qui I'affermazione che Dio e gam Geist; la distinzione lra materiale e spirituale pu6 essere rintracciata solo negli ulteriori sviluppi deU'Eleatismo» Wbertelli, p. 72).

26. nav'ta Kpa6aivu. Calogero, în Encicl ltal., s. v. Senojilne propune să se citească Kpaaivu; «săv�eşte». Ideea unei minţi cărmuitoare a Universului, reluată şi dezvoltată de Anaxagoras «r. B 12), imbracă, cu Herodot, caracterul unei providenţe divine, care veghează asupra desfăşurării fenomenelor din natură (llI I08). 27. «Dass Gott nicht bald hierhin bald dorthin gehen dUrfe, weil das dem Begrifl'e der gattlichen Allmacht und Allgegenwart widerspreche, ­ scrie despre aceste versuri Reinhardt, punându-Ie în nemijlocită legătură cu fr. precedent, -. . . das a1les sind Vorstellungen, die sich aus dem Theismus leicht erklăren und sich liberali wiederfinden, wo ein solcher Glaube auftritt. Aberwarum in aller Welt soU dieserGottewigan demsel­ ben Flecke bleiben und sich nicht riihren ktinnen? Reimt sich das mit seiner Allmacht? Und wo bleiben hierdie Parallelen anderer Religionen? Ich wfisste keine eiilzige zu nennen, aher wohl weiss ich eine, aus der Spekulation, der eleatischen Seinslehre: denn der Ausdruck ev 'tau'tq> J.1EVElv erscheint aIs regelrechtes Schulwort bei Pannenides,ja, . . . er steht auch hier wieder verbunden mit dem J.1il KlVEÎO'9at (pp. 112-114; ef. Parm., fr. B 8, 22-26). 28. «L'espressione t� ă1tE1..pOvdeve tradursi «indefinitamentC» . . . se non si wole urtare irrimediabilmente contro la fondatissima tradizione che pone il dio-mondo di Senofane come limitato e sferico» Wbertelli, p. 73). Cf. totusi Reinhardt, pp. 146-147: �Hier hat Xenophanes sich erlaubt, was sich keln griechischer Philosoph seit Thales mehr erlauben durfte: er hat es fertiggebracht, die Kugelform des Himmels undderWelt unddamit den Zusammenhang der Sternbewegungen rundweg' zu leugen. Damit war das fruchtbarste Problem aller seitherigen NaturerkIărung auf die Seitegerawnt, miteiner UnbekWnmertheit, die schwerlich almen mochte, was es hier zu fragen und zu lasen gab; die Erde schien unendlich, in die TieCe wie in die Weite gemessen, ebenso unendlich wie der HimmeI. der sich liber ihr w6lbt. Und was ihn zu diesem Schritt verfiihrt hat, ist derselbe selbstgewisse laitische Geist, derselbe Glaube an den Augen­ schein und an die Richtigkeit gesunden Gefuhls, gesunden Menschenver-


236

D.M. PIPPIDI.

NOTE

stands gewesen, die ibm bei der Bekămpfung der Volksgotter und des Athletenwesens so erfoIgreich beigeslanden haben.•. 29. Cwnbine notează Albertelli, e vorba de o conceptie foarte răspândiUi printre primitivi. Dintre gânditorii greci care au prof�sat idei analoge, se pot cita Anaximandros (fr: A 30), Empedocles (fr. A 72), Democrit (fr. A 139). Archelaos ar. A 1). 30. Ai9ftp. _Das istein anderes Elementals die Luft, die Atmosphăre . . . Daherbleibtes unzureichend, wenn wir aiaftpnurmit Luftoder Himmel wiedergeben kOnnen; manchmal ist er der El;ymologie nach .Feue!'» <Wilamowitz. Der Glaube cler HeUenen, I, 138, citat la A1bertelli, p. 74). 31. Vez� mai sus, nota 29. 32. ro aacpit;. Albertelli traduce: ..il certo., Diels-Kranz: «das Genaue_,

33. 't'EuXtO'lltvov. Diels·Kranz: ...em Vollendetes auszusprechen.; AIber­ telli: .dire una cosa reale., 34. 56,,� 5'bt\ 1tâ0't. tt'tulC'tcn. Cf. Wllamowitz, Hermes, XXVI, 1891, p. 280: -an allen Annalunen ist beCestigt, k1eÎbt ein Meinen, Glauben, etwas Subjektives., 35. Ce. Lucr., De rer: nat., 1 349-50.


PARMENIDES A) VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA 1. După Cronert (Hermes, xxxvn. 1902, p. 212, n. 1), fonna adevărată . a numelui ar fi fost napJ!EVEl8E<;. 2. Colonie ionică pe tArmul tirenian al Italiei, Intemeiati in jurul anului 540 a. C. de foceeni al�gati din patrie de inaintarea mezilor. Cr. E. Pais, Staria d'Italia dai tempi ptti antichifino alle guerre puniche, 1 (Torino, 1894), pp. 303-309. ' 3. După Diels, urmatdeAlbertelli (p. 89, n. 2), paranteza şi fraza imediat unnătoare ar reprezenta o glosA marginală strecurat! in texl Pretinsa legătură directă dintre Parmenides şi Anaximandros e imposibilă, din motive cronologice. dar o legătură ideală a existat între ei, fără indoială. 4. E� 'ÎlO"\lXi.av: otium. M. Untersteiner, Pannenide,1brino, 1925,p. 198, traduce: «serenită,.. 5. Doctrină împrumutată. poate, de la pytagorici, despre care Aristotel ne inConnează: 'toî<; JlEV yâp oOICEî dval acpatpoEloi)<; ... 'Îl yfj (DecaeJo B, 293 b 33). în ce priveşte afirmaţia lui Diogenes Laerti.os, ..non si pu6 asserire che una tale enunciazione sia dovula per prima a Parmenide, scrie un specialist al acestor probleme; la sua teoria delle zone, infatti, mostra che la teoria deDa sfericită, che de queDa e presupposta, doveva esserci gia saldamente stabilita Forse in Parmenide abbiamo una prima enunciazione chiara e categorica deDa nuova dottrina.». CA. Mieii, Le seuole ionica, pythagorica ed eleata, Firenze, 1916, pp. 428429). 6. Citesc EIC 1tn')..O\l 1tpw'tov YEvE0"9al. cu Ziegler, în loc de E� i!Xio\l. lecţiunea manuscriselor. 7. Citesc Ctu'toîC; EV\l1tCtPIEtV, cu Heidel. Manuscrisele: Ctu'tov 8E \l1tCtpxuv. 8. Prioritatea lui Parmenides e pusă la îndoială de cei mai mulţi istorici ai filosofiei. Alte izvoare antice atribuie această descoperire �colii pytagorice: 'A1to')..XID8opoc; EV 't'il OE\l'tEp<ţI 1tEpî 9EroV nU9ayopEiav dVaL


238

D.M. PIPPIOI. NOTE

ti}v '/ttp i 'tOU 'tOV aUtOv dVCtl q1<OOCPOPOV 'CE Ka\. EGlttpaV S6l;av (Stob.,

Ecl, 1 24, p. 207 W).

9. Nepot de soră al lui Platon (născut injurul anului 393 a. C.), urmaş al acestuia la conducerea Academiei. Asupra activităţii lui, cf. Lang, De Speusippi Academici scriptis, Bonn, 1911. 10. Cwn au grijă să releve Diels-Kranz, notiţa lui Suidas e compilată după Diogenes Laertios. 11 . ..Si tratta di un equivoco derivato da un noto passo del Sofista platonico. L'antichitâ non conobbe di Parmenide che una soia opera in versλ <Albertelli, p. 92, n. 2). 12. Imposibilitate cronologică. 13. Din Gerasa, filosofpytagoric de la lnceputul secolului al IT-lea p.e. 14. După Platon, anul n�terii lui Parmenides ar cădea Între 520-510, iar al lui Zenon intre 495-485 a. C. Sensibila deosebire dintre aceste indicaţii .şi informaţiile lui Apollodoros a prilejuit o nesfân:ită discuţie asupra chestiunii de a .şti care merită mai multă crezare. Cwn observă judicios Albertelli, aargomenti decisivi per I'una e per I'altra tesi mancano assolutamente; invece conosciamo bene, da un lato, come spesso (ed e anche il caso nostro) le localizzazioni cronologiche di Apollodoro poggino su dati estrinseci e fittizi, e, daU'a1tro lalo, la grande IibertA che si prende Platone nel creare J'ambiente dei suoi dialoghi. In ogni modo, indipendentemente delia possibilită di un incontro Parmenide-Socrate, la tendenza generale e di credere storica la venuta di Zenone in Atene.. (p.93). 15. Mahalaua Olarilor, apoi cimitir faimos prin stelele descoperite acolo, asupra cărora vezi paginile admirabile ale lui Ch. Maunas: Corps glorieux vert'U de la perfection, in Les vergers SUT la mer, Paris, 1932.

ou

16. "tou"t(ţl 5e bt1EV6�EvOt;. E de reţinut circumspecţia cu care Theofrast se exprimă asupra raporturilor dintre Parmenides si ' pretinsul său maestru. Poate că, aşa cum bănuieşte A1bertelli, «non si e Iontani dai vero se si pensa che egli, suDa questione, non sapeva nuUa di piil di Aristotele, che si trincerava dietro un «si dice che P sia stato suo scolare [cioe di Senofane]» (p. 93). Vezi, mai sus, Xenof., fr. A 31. 17. «Se e incerto il modo preciso per cui Empedocle venne a conoscenza deUe dottrine pitagoree (che d'a1tra parte erano note in quel tempo), i


PARMENIDES. Viaţa fi învăţătura

239

rapporti spirituali sono evidenti.. - scrie Ettore Bignone, Empedocle, Torino, 1916, p. 58. Tocmai acestor raporturi le e consacrat un capitol deosebit de important al cărţii lui Augusto Roslagni, n verbo di Pitagora, Torino, 1924, pp. I83-247. 18. Poet didactic, originar din Colofon, născut spre sfârşitul veacului al m-lea. Poemul pomenit in text (astizi pierdut) trata despre mu�cătwile fiarelor �i leacwile lor. 19. Cel puţin in ce-I priveşte pe Empedocles, Plularh e aci de acord cu Aristotel, care, in primul capitol al Poeticii, comparind pe autorul Purificărilor cu Homer, găs�te că acestuia «i se dă pe drept nwnele de poet, câtă vreme primului i s-ar potrivi mai bine acela de naturalist» (1147 b 18-20). 20. "Per quanto ne sappiamo noi - observă aci AlberteUi, p. 97 -hanno letto il testo di Parmenide. oUre Platone Aristotele e Teofrasto, soltanto Proclo e Simplicio e. val la pena di ricordarlo, su codici che presentano notevoli dift'erenze ... 21. Katu tOV Â6"yov h� ă7tteG8at. «Unita secondo il logo e l'unit.ă concettuale, l'unitâ di essenza, di cia che ha la stessa definizione» (Alber­ teUi, p. 100, n. 6). 22. Referinţa e probabil la dialogul nEpl. ..,\Â.OO"o..,t�. 23. Kat' E7ttvOtav. "Si nega aldivino non soloun processo dispiegantesi nel tempo, ma anche ogni processo ideale, logico, quale ammettono il neoplatonismo, ii cristianeSÎmo <Trinitâ) e il Vico e l'idealismo (momenti della vita deDo spirito)>> <AlberteUi, p. 106, n. 3).

24. To IlEV 8EPIloV lhmc:pivEtv tO 8E ljfuXPDv O"uVlatCr:vat. Faptul că Albertelli traduce: «e proprio del calda di comporre e del freddo di scomporre,. nu se explică decât printr-o nebăgare de seamă. 25. O"tEqlCr:vat: tradus când prin «sfere.. (Tannery, Zeller, pfeiffer). când prin «zone,. (Berger), când prin "inele,. Wiels), când prin «roţi,. (Burnet). In atâta varietate de opinii. interpretarea cea mai prudentă mi se pare cea mai apropiată de înţelesul iniţial al cuvăntului: «coroană, cunună,.. 26. t1lV J.1E:v tK tou apatou, t1lV 8E b:: 'tOu 1tUICVOU. Reinhardt, p. 10, propune săse ci1ească: <t1lV 1lE:v EIC tou 1tUICVOU, tnv 8e h: tou tlpa\Ou, lCai. 1tCr:A.tv> tTtV J.1E:v EIC tou apa\Ou, tnV 8E tK tou 1tUICVOU.

27. <apXTtv> tE lCai. <alttav>, conjecturi ale lui Diels.


240

D.M. PIPPIDI. NOTE:

28. fK'tou liEyt80�. ..Settima grandezzao,o la AIbertelli, p. 111, e o scăpare din vedere.

29. Aceeasi descoperire e atribuită si altor filosofi ionieni: vezi Anax:i­ mandros, fr.' A I, Anaximenes, fr. A 16, Anaxagoras. fr. A 42 (8). 30. I'tpoyyuÂTJ. hluritele interpretări ale cuvântului sunt strânse cu luare aminte de AIbertelli, p. 112, n. 1, si ele merg de lasemisj'eric (Patin) şi gekn"immt (Frank), până la convex <Mondolfo) şi sferic <ZeHer, Berger), Tot atât de spinoasă e şi chestiunea de a şti cui ii revine meritul de a fi susţinut pentru inWa oară sfericitatea Pământului, atribuit de Theofrast lui Pannenides, dar de cele mai multe izvoare antice lui Pythagoras sau elevilor săi. «Comunque sia, - observă in aceastA ordine de idei Aldo Mieii, - vediamo che tulta una parte di pitagorici sostiene fennamente questa teoria, mentre, e per lunga tempo ancora, la teoria ionica delia terra piatta continua a mantenere il favore in una larga corrente di scienziati dell' oriente greco. Fra questi dovremo ramentare Anassagora e Democrito, che pure ebbe lama di grande geografo» (p. 103). Cf. şi R Mondolfo, La prima offennazione deUa sfericiro della terra, «Rendiconti delle Sesswni delia R. Accademia delle Scienze delI'Istituto di Bologna,. - Classe di scienze morali, serie Iv, voi. 1, 1937. 31 . .. Giâ Talete aveva emessa la teoria che la terra, galleggiante sull'acqua, si mouveva su di essa comme un bastimento, ma questa spiegazione non era sufliciente per spiegare i terrem.oti locali. Anassimene invece riporta il renomeno aIIa siccitâ ed alle inondazioni. Queste cagionano nel terreno spacchi e woti che, detenninando cadute di terra, cagionano i terremoti. Secondo alcune delle ronu rimasteci e I'aria che entrando nelle cavitâ detennina le cadute. Una delle cagioni principali degli spacchi, dei wotî, e delle cadute deve pero riconoscersi nell'invec­ chiamento delia terra,. CA. Mieli, p. 59). 32 . ..Sehr mit Vorsicht auCzunehmen sind die Nachrichten liber die Zonenlehre des Parmenides, weil sie aus Posidonius stammen und man dem Posidonius, wo er liber die Ursprunge der Dogmen berlchtet, gar nicht genug aur die Finger sehen kann . . . Bewohnbarkeit der Erde und Einteilung des Hinunels waren ursprunglich Fragen, die sich gar nichts angingen. Eine Erdzonenlehre, etw8S einem Platon noch gănzlich Frem­ des, begegnet zuerst bei Eudoxos, . . . aber die Beziehung zu den Himmels­ kreisen ist auch hier noch nicht voUzogen und die Lehre selbst erscheint als etwas Neues, als Gedanke der ăgyptischen Priester. Und auch fUr


PARMENIDES. Fragmente

241

Aristoteles ist die Gleichung zwischen Erdzonen und Himmelskreisen noch keineswegs a1s etwas Selbstverstăndliches gegeben. . . ,. <Reinhardt, p. 147, n. 1). AltreJ A. Rehm. E:takte Wissenschajten, in Gerke-Norden, Einleitung i. d. AUwiss., v. Heft (Leipzig. 1933), p. 12.

33. ..Solo con la dottrina socratica de1 concetto il pensiero antico riusci a superare decisamente il sensismo. 'IUttavia bisogna tener presente che 10 sCOI'ZO dî distaccare senso e ragione caratterizza tutti i pensatori pre­ socratici dei quall noi abbiamo qualche inCormazione deUagliata. per 10 meno neDa sua fonnula piu elementare che cioe bisogna controllare i dati del senso. Eraclito e . . . su questa linea un aneUo fundamentale e l'antico pitagoreismo doveva sentire esigenze forse ancora piu potenti. In ogni caso e proprio Parmenide e l'e1eatismo in genere che scava un abisso tra ragione Oogo) e senso e sotto questa luce ha goduto di altissima considerazione presso la filosofia della prima metâ del secolo scorso, compressi gIi oppositori deU'idealismo; per6 e indubitato che egli non seppe trasferire in espliciti termini di gnoseologica queU'antitesi che pure g1iera cosichiara in termini cii metafisica,. <Albertelli, p. 114, n. 1). 34. ..Che casa siano, poi, detti pori - scrie in această privintA Covotti ­

non e certo. Probabilmente i pori deDa vîsta sono i nervi otti�i (Comiti di canali) facili a osservarsi anche allora; i pori deIl'udito e odorato, le cavîtâ dell'orecchîo e del naso, che si credeva giungessero fino al cervello. Solo

per analogia si sarebbe parlato anche dei pori deUa lingua" (Lajilosofia neUaMagnaGrecia e inSicilia, -Annali UrW To.scana». xxm, 1901,p. 39).

35.

Text corupt. Citesc ah Empedocle <non> di3sen.tiente cu Diels. Bl FRAGMENTE

1. Cum s-a relevat, intre alţii de Untersteiner, pp. 234-23, firi să fie cu totul sigur (o serie intreagA de mărturii antice ni-I transmit Celuri!) titlul poemului parmenidiaiJ. are toate .şansele să fie autentic. nepl lPooe� e dealbninteri denumirea datA, tntr-o epocA mai nouă, tuturor operelor vechilor filosofi greci: 't'a yap tlilv 1taÂatlilv ă1tav'ta 1tepl fIIUGemr; bttytypa1t"Ult, 'ta MeÂi.cM"ou, ta llapfJ.ev\&)u, ta 'EJ.11tE601clloUt;, 'AÂ1c­ J.1ai.mvo; tt 1Cal rop')'tau 1Cal npo&t1Cou 1Cal 'tlilv 6.U.o>v euUtvtmv (Galen.,

De elem. sec. Hipp., 1 9 a 487 ID.

2. ..Wer der Philosoph gewesen ist, der so stark unter dem Eindruck


242

D.M. PIPPIDI. N OTE

des Platonischen Gleichnisses vom Wagenlenker stand, dass ibm die apokalyptische Wagenfahrt des Parmenides als BUd der Seelenkrăfte erscheinen konnte, mag ein andermal entschieden werden; wie ich gIaube, war es Posidonius; aher es genugt, dass es nicht Sextus selber war» CReinhardt, p. 33). 3. 'AÂT]eelTJ<; EU2tE\geoc; a'tpe).lec; TttOp. Fr. original (v. 29) poartă: EUKi>d.E� ..al adevăru.Iui bine rotunjit.., 4. "Dieser Eingang ist majestătisch, - scrie Hegel despre versurile ce unnează, -zeigt uns die Manier der Zeit, Wld im Ganzen eine energische, heftige Seele, welche mit dem Wesen ringt, es zu fassen uod auszusprechen.. (Gesch. der Phi!osophie, 1, p. 271). S-a discutat �i continuă să se discute cu aprindere dacă drumul descris de Pannenides trebuie inteles ca o călătorie in acceptia materială a terme­ nului (Gilbert, Kranz, Ffuiffer, Capelle), sau dacă e �rba mai curând de un parcurs simbolic, cwn ar fi calea de la intuneric la 1wnină, de la ignoran· ţi la cunoaştere. Această din urmă interpretare, întrevăzută de Diels, a fost făcută plauzibilă de studiile pătrunzătoare ale lui H. Frănkel, pentru care «der Weg oder die Fahrt. . . ist der Gang des parntenideischen Den­ kens» şi orice încercare de a-i da o altă explicaţie e sortităunui eşec lamen­ tabil <Pa.nnenidesstudien, «Nachr. v. d. Gesellsch. d. WISS. zu GOttingen». Phil.-hist Klasse, 1930, pp. l54 şi uml. ef. şi O. Becker,DasBilddes Weges u. verwandte VorsteUungen im.frUhgriechi8chen Denken, Berlin, 1937, după al cărui mod de a vedea «calea,. parmenidiană ar fi (p. 143): «die LOsung der Weltfrage und zugleich eine unendlich weite Reise durch die Welt, die sie ganz durchmisst, die den Welt-Â6yo<; angibt..) . 'fut � de dezbătută e şi problema eventualelor motive sau intluenţe religioase identificabile în proemiu. După o vreme in care, rind pe rând, s-a sustinut când înrâurirea orfică (Kem, Rathmann), când aceea a religiilo� orientale <Pfeiffer), tendinţa generală e astăzi de a sublinia caracterul raţionalist al atitudinii ginditorului. Timid iniţiată de Dies, această nouă orientare �i-a găsit o categorică fonnulare în pagina in care, analizând semnificatia ' «invelisului mitologic,. al versurilor discutate, Reinhardtscrie: "Die ungehe� 1Oult, diezwischen diesemJenseits und dem Diesseits lag, liess sich nur mit dem Unterschiede zwischen Gott und Mensch vergleichen. War das, was es zu verneinen galt, nichts weniger aIs die gesamte Welt des Menschen, so war es zum mindesten kein tiberfltissiger und kein schlechter Einfall, das Verdammungsurt.eil


PARMENIDES.

Fragmente

243

einer G6ttin in den Mund zu legen. So betrachtet erscheint die Fbrm der Offenbarung als die narurliche Htille und Haut fiir diese radikalste aUer Philosophien; sie schmeigtsich leicht und ungezwungen aUen ihren 'Thilen an und nirgends zeigt sich ein Missverhăltnis oder ein Widerspruch .. (p. 67). Cum bine observă, pe de altă parte, Albertelli: "occorre non ' dimenticare che, dato e non concesso che net proemio compaiano espres­ sioni e immagini riconducibili ad una particolare fonna di religiositâ, esse perdono necessariamente ogni significa.to propriamente religioso non solo in quanto sono proiettate sullo sCanda di una dattrina delI'essere che con esse e in contrasto irreducibile, ma anche in quanto servono a ritrarre un 'esperiell2a, anziche mistico-religiosa, razionale.. (p. 121). De unde încheierea, Cericit exprimată de acelasi comentator: «si dovra dire che in Parmenide un afElato religioso c'e, ma: che esso, anziche denunziare una religiositâ particolare, positiva, esprime semplicemente, attraverso le im­ magini e i termini propri delia religiositâ corrente, quel generico senti­ mento di unione e fusione intima con I'assoluto che caratterizza ogni opera alta e cosciente dell'uomo" (p. 122).

5. Mov 1tolUcpTlJ.lov. După H. Frănkel: «der Weg des Liedes mit vieler klingender Rede,. (p. 156). K Riezler, .A:lrmenides, Frankfurt a. Main, 1934, traduce: ..zu den kundereichen Weg,.. 6. Die1s citea &111l0\lO<;. 8alIlOVEC; e conjectura lui WJ!amowitz, acceptată deKranz.

7. d8o'ta cpiiha. CC. Jaeger, .Pa.ideia, p. 240. 8. 1tttv't' ăO''t11; Lecţiune îndoielnică. în sprijinul ei, C. Bowra (The Proemiumoj Pannenides, «Class. Philology:.., xxxn, 1937, p. 109) citează fragmentul orfic: �HÂ\E Hup, 8ux mivt' ăO''tT) Vl.ct.al (47, 3 Kern).

9. 8oolla'ta NUK't6l;. Diels-Kranz trimit la Hesiod, Theog., 744 unn. 10. Cf. Hesiod, Theog., 748 urm; cf. 811-812 �i E 748. Il. «La porta dei sentieri deUa Notte e del Giomo, non pua significare altro che la porta che divide i sentieri, perche, per ragioni evidenti da] contesto i sentieri non possono essere ne ambedue al di qua ne ambedue aldi lă. dellaporta,. <Albertelli. p. 123, n. 14).

12. aIlO\�uc;: interpretarea adoptată de mine e a lui Brandis. Kranz traduce: ..die wechselnden Schhissel... 13. 6.bcT) 1toÂU1tO\VOC;. Comentatorii răspund felurit la întrebarea dacă


244

D.M. PIPPIDI.

NOTE

Dreptatea aci pomenită trebuie socotită una cu 6\K11 din fi: 8, 18 şi cu 'AVer.YKll şi Moîpa din acelaşi fragment (v. 34-41). Amintindaceste opinii, a căror amănunţită examinare ne-ar duce prea departe. Albertelli DOtează judicios că "un motivo di veritâ non e da MUlare a nessuna di queste giustificazioni, ma fone e piu semplice immaginare, che in Pannenide il trapasso dall' av.xYKl1 nel senso di norma e legge neU' l:r.V0:1KT) in senso logico-metafisico DOD sia ancora psicologicamente un saldo possesso e che di conseguenza il tennine seguiti a trascinare con se quelle espres­ sioni e concetti (Si"l1. jloîpa) cei quali (neDa vecchia accessione) andava abitualmente wtito e che invece (nel suo nuovo significato) doveva risolu· tamente respingere da se. Con eio la 5iKT\ 1tO).:01tOWO� del proemio non ha bisogno di partico1are giustificazione dato il luogo che occupa e la funzione che ha. Tenendo presente l'atteggiamento generale dei proemio, tanto piil vicino che non la restante parte dell'opera alle intuizioni tradi­ zionali, e che Parmenide immagina <ii essere iniziato a qualcosa che e al di sopra delle possibilită umane e abnonne e che richiede un particolare aUeggiamento morale, non pua destare eccessiva meraviglia che la &tleT\ asswna, come dice il Diels, il caraLtere meno filosofico e piil immaginoso di sacerdotessa del tempio della luce� (p. 124).

14. Dreptatea, de care a fost vorba in nota precedentă. 15. 9tll�� -rE: &bcT\-rE:. Cf. Jaeger, Paideia, p. 145 şi, în general, vezi Ehrenberg, ilie Rechtsidee imfrUhen Griechentum, Leipzig, 192116. Cf. Aristol, Metaph., 6. 6. 1016 b 16: it "tov JCulCÂ.O\l llaÂ-10""ta ll1.a "(6)V ypctlllloov, o-n 0"-1"\ leal. "ttM.l� tem. 17. V. Xenofan., fr. B 34, mai sus, p. 68. 18. CtU' l:Il1tT\� leal. "tau"ta l-la9itO"Ea�. <O� "ta aOIeOVvta xpfiv aOleil-lUl� dva� ala KavtOl; 1tlr:v"ta 1tEptÎ)vta. Poate cele maiobscure şimai anevoie de cedat din versurile păstrate ale poemului, in orice caz cele ce au făcut si curgâ mai multă cerneală. O trecere in revistă a diferitelor interpretări fiind imposibilă, din lipsă de spaţiu, mă mulţumesc să precizez ci versiunea mea unnează în substantă pe a lui Kranz (<<doch wirst du trotz· dem auch dieses kennen lernen und zwar so, wie das ihnen Scheinende auf eine probehafte, wahrscheinliche Weise sein mtisste, indem es alles ganz und gar durchdringbo), care e şi aceea a lui Calogero: -ma tuttavia tu imparerai anche questo, come avrebbero dowto essere secondo verosimiglianza tutti gli apparenti aspetti deU'opinione, che dappertutto


PARMENIDES. Fragmente

245

si estendono.. (p. 31). Altfel Albertelli, care inţelege: «Parmenide, neUa sezione dedicata aUa o�a ha voluto delineare queUa che, anunesso il punto dj vista dualistico, . . . che e proprio deU'opinione comune legata aU'apparenza sensibile, doveva essere logicamente e correntemente la spiegazione dell'unÎVerso. 1\1tio questo perche fosse chiara agIi ascoltatori nel suo errore fondamentale e nella sua fisionomia piu precisa e coerente J'illusione eterna ed etemamente risorgente dei mortali .. (p. 127) şi traduce: «ma tuttavia anche questo apprenderai, come le apparenze bisognava giudicasse che fossero chi in tutti i sensi tutto indaghi... Dintre celelalte interpretări ce-mi stau la îndemână, amintesc cu titlu de curio­ zitate pe a lui Riezler: «aber dennoch soUst Du auch das erfahren, wie das nur nach dem Anschein Gesetze geltend werden und solche Geltung alles mit ihrem Scheinwesen hat durchdringen miissen.. (p. 29).

19. touto Oallfi: v. nota 33. 20. Vezi fr. B 6, n. 3, mai sus, p. 120. 21. v6(f1: dativ instrumental, de legat cu ÂEUO'O'E. 22. a:n:OtllTt;El. După Alberlelli, persoana a II-a: «non distaccherai... Pentru mine, verbul e la persoana a fi-a, iar subiectul subînţeles vo�. 23. Dintotdeauna s-a văzut în ultimele două versuri o aluzie polemică la fizica ionică. Mai anevoie e de precizat la cine anume se va fi gândit Pannenides, dintre Pythagoras, Anaximenes şi Heraclit, rând pe rând puşi în cauză de comentatorii modemi. Chiar dacă nu rezolvă dificultatea, mi se pare că are dreptate Alberlelli atunci când propune ca interpretare generală a pasajului: «con processi di rarefazione e condensazione la fisica ionica intende spiegare il nascere e perire e il passaggio da uno stato all'altro. Ora, si puoimmaginareogni sorta di disgregazione e ricomposi­ :lione, ma non mai si riusciră. a far si che l'essere non sia, CÎoe (insistendo sull'immagine deU' unione e disunione) a disunirlo daU' essere... (p. 134, n. 6). 24. �\)VOv SE Ilot Ea"Uv: «ein Gemeinsam-Zusanunenhăngenden ist es mir. (Kranz); «das Sein ist mir ein gemeinschaftlich zugeMriges» (Riezler). Tol atât de putin convingătoare si traducerile italiene: «connes­ sione perfetta, downq e cominci e per e» (Untersteiner); ..per me ha un valore duplice, il mio punte di partenza, qualunque esso sia.. (M. (:ardini, Gli Eleati, Lanciano, 1931, p. 91).


D.M. PIPPIDI.

246

NOTE

25. Pentrucei mai multi comentatori. subiectul subinteles e 'to 0\1: �fiinţa, ' existenţa... După Calo ero, în schimb, .. I'tO"n Don sara riferito a n soggetto determinato carne espressione specifica deU'esistenza di una data realta, bensi sara usato in quell'assoluta inlerminatezza, che Il! pro­ pria dell'essere in quanto pura elemento logico e verbale dell'afferma­ zione.. (p. 18).

g

26. 1tava1tEu9Ea. Calogero preferă n:avaXEl9Ea, lectiunea lui Proclos. ' Si glosează: ..Ia via del non e dunque quella stessa delia parlicolare

�onoscenza deUe cose sensibili, la via del moltcplice e del diffcrente, che

e una cosa non essendone un'altra: quella via, corne si e detlo, che in tanto e deDa negazione dell'essere puro in quanto e dell'affermazione dei parucolari predicati, e cosi puo presentarsi senz'altro corne il mondo degl'infiniti «nomi,., cii contro all'unitâ indifferenzÎata deU' essere che li sorregge asserendoli» (p. 33).

27. ,o rap au,o voEÎv EG'!.v ,E Iml dvat. Albertelli înţelege: «infattiil pensare implica I'esistere del pensato», de acord cu Joel: ..das Denken ist nichtohneSeins Inhalt» (Gesch. cler PhiL, 1, p. 428). în schimb, Calogero, punând hemistihul in nemijlocitA legătură cu ultimele versuri ale frag­ mentului precedent şi completându-l precum unnează: OU,E rap (tv

yvol� ,6 lE vi! EOv (ou yap avuG,ev) I outt tppctO"all;. ,o rap au"to vOEîv EG'!.v "tE "al dvat I <eGGa vOEit; IpCta9m> - traduce: «che quel

che non e non le puoi no pensare ne dire: pensare infatti e le stesso che dire e quel che pensi>t, desluşind: "il parallelismo del pensare e del dire non pua giustificarsi se non ruerendosi a una piil profonda legge che stringa insieme quelle due funzioni: ma questo collegamento e nient'altro che una fondazione delle possibilită del pensare neUe possibilită del dire, considerato quest'ultimo in queUa sua piil universale caraUeristica., per cui esso si presenta sempre corne afrennazÎone di un e» (p. 19). Dintre

interpretii mai vechi, Uberweg-Praechter traduc: «W3S gedacht wird, ist auch" (Gmndriss 1, p. 83); ZeUer: .. denn dasselbe bnn gedacht werden und sein .. <Philos. der Griechen., 1, p. 687, n. 1); Heidel: «for it is one and the same thing to think and to think that it is,. (Oncerlainfragments of the Presocratics, «Proceed of the Amer. Acad. of Arts and Sciences,., .. XLvm, 191, pp. 720-21).

28. XPTt ,o ÂtYELV "tE voEiv 't' iov tJ.lJ.lEVat: ..notig istzu sagen und zu denken, das� nur das Seiende ist» <Kranz). Altfel Albertelli: «bisogna che il dire e il pensare sia l'essere>t, - cu desluşirea: ..nel dire e nel pensare


PARMENIDES. Fragmente

247

figura necessariamente !'essere. (p. 136). 29. Jl1l8tv 8'oine ecrnv. Cum reiese din traducere, pentnJmine (de acord cu Kranz, Calogero, Praechter, Cornford> 1l1l8tv '" 'ro J.1T! Qv. Uşor diferit, AIbertelli: «mentre nuDa non e». 30. ICCIllpol 61l� 'CU<p).,oi 'tE (ef. fr. B 7, 4: voJ.1â:v (XOIeOltOV 0JlIlCt leai itxf!Eooav elICOUf!V). «Non e escluso . . . che l'accusa di assurdita anche rispetto aUa conoscenza sensibile contegna proprio una speciale punta polemica contro i non rari riferimenti di Eraclito al vaIore dei sensi, in cui le asserzioni circa la loro gerarchia son pure riconoscimenti deDa loro validită sostanziale- (Calogero, p. 38, n. 1). 31. ălCpltet <pi)).,a: «unentschiedene Haufen" (Kranz, după F'rănkei); ugente senza criterio_ (Calogero). 32. otc; 'Co 1tt).,EW 'tE Ka1 oine dva� 'CCtu'rov VEVOJllO"(a1 / ICOi:! 'Cau'Cov, ltelV'tCilV OE: ltaHv'rpo1tOC; ton !Ct).,E\l9oc;. Reluând o opinie exprimată altădată de Diels. dar combătută. în vremea din urmă de Reinhardt, Calogero propune să se vadă In «muritoriil> batjocoriti de Pannenides «quei particolari teonzzatori, che dicono che l'essere e �ello stesso tempo identico e diversa dai non essere, e che per ogni casa c'e una via che torna aU'indietro, CÎce una negazione corrlspondente e coessenzia!e aUa sua affermazione. E questi non possono essere che i seguaci di Eraclito: si rammenti. per l'identită e l'alterita deU'essere e del non essere, l'dJ.1EV TE lCaL OUIC ElJlEV. del franunento 49 a, e per la 1tal\.v'tpo1tOl; !CtlEu9oc; insieme la ooOc; (XVCIl KelW Jl1.a lCaL alYt'l del franunento 60 e la ruxÂ.i.vtpo­ /toC; apJ.1ovi.TJ 6ICCIloup 'tlK;ov KaL ).,uP'lC; del frammento 51.. (p. 37). 33. 'roih' oooaJ.1ft manuscrisele. corectat de cei mai mulţi critici în 'toU'Co liCtlln. Calogero ci�te 'toiho oalt (p. 20. n. 2), iar Jackson, «Journ. of Philology,., XXI, p. 174, 'toiho ocqt' n. 34. ..Gia in questa prima posizione del suo problema la 8lK;a si presenta come una ..via di ricerca-, dalIa quale conviene trattenere il pensiero, non facendosi dominare da queD'abitudine aU'esperienza de! molteplice, ('he si manifesta nel libero uso dei sensi, vîsta e udito e deDa lingua, e altenendosi invece a una discriminazione razionale: con che e gia (Ictenninato aUa perfezione. per quanto in nuce, ogni aspetto de! mondo (Iella 8OSct, che e il campo deDa consueta esperienza del molteplice e del (Iiffcrente, tutto constituito di dalti del senso e organizzato nella distinzione Ih�Î nomi delle cose, e che si oppone a quel lCpîvcxl llryq>, che non potrâ


248

D.M. PIPPIDI. NOTE

essere differente dalla Kpl(n� tra l'e e il non e, altrove ricordata corne essenziale per determinare i veri attributi dell'ente e insieme per distinguere la via della veritil da queUa deU'errore_ (Calogero, p. 32). 35. GilJ.1a'ta. Ce. Melissos fr. B 8 şi nota 21, mai departe, p. 276. 36. oUÂo,u::�, lecţiune păstratAde PluL, adv. Colet., 1114 C. Diels citea jlo\lVoyevEt;, cu Simplicius, unnat de cei mai mulţi comentatori. 37. adÂeo'tov. Kranz Intelege: «ohne Ziei,.; Riezler: «nicht erst zu ' beenden",

38. «L'ouat 1tO't' iiv oiJ8'EO''t(U, E1tEi vUv fOUV 0J.10U miv, -scrie despre acest vers Calogero, -e, si, dimostrato. in quel che segue, con l'esclusione deU'ipotesi che J'ente possa essersi comunque generato; ma a sua voita, questa esclusione non si basa su altro che sulJ' ou epamv oooe: voT)t6v tau" OftOOli OUlC Ea'tl (v. 8-9) e piu nettamente, poco piu oltre, sulla ben nota ICpÎO'l<; tra l'lO"'tlV e l'ouIC tO'uv (v. 15 sgg.) E nei versi che subito seguono (:ltliX; l)'(iv E1tel'ta xtJ..Ol 'to tov; :rt6X; l)'ăv ICE )'EvOl'tO; Ei )'ap E)'E V't', OUIC EO'tl, oua' Ei 1tO'tE jleJ..4t EOE09at) viene in luce anche piiJ immediatamente la genesi logi�verbale deDa stessa esclusione specifica del passato e del futuro dai moda di essere di quel che e: l' E)'ev'to e il jlEJ..J.U . eoeo'tal sono infatti da escludere in quanto equivarrebbero senz'altro a un OUIC Eern. E che questo sia il vero punto di partenza dell'as­ serzione parmenidea, risulta del resto chiaro anche dai fatto che la stessa conclusione definitiva, che immediatamente segue ('tliX; )'Eveou; J.1EV axt�Eo'tat ICai ă:rtoo� 549p09 solo neDa sua prima parte pua diret­ tamenle riferirsi all'esclusione ontologica delIa genesi: che neDa sua seconda parte (queDa delI'ă49p09 essa non ha alcuna giustificazione diretta in quelI'argomentazione ontologica, e non potra quindi basarsi che sulla pura "plat; logica. (p. 61, n. l). Simai departe: ..nell'uno enelI'al­ tro casa, comunque, appar chiaro com� in Parmenide la dimostrazione dell'assolutezza temporale dell'ente si basi non tanto sull'esclusione ontologica del nascere e del perire quanto sull'esclusione logica di ogni passato e di ogni futuro dai presente dell' ..e.. (p. 62). Cf. totusi, Intr-un sens diferit, argumentele lui Albertelli, p. 143, n. 1l şi Incheie�: ..Per me il fatto che si e costretti ad ammettere che in Parmenide compare anche il motivo deDa immortalitA sta ad indicare non oscillazione e incertezza nel pensatore, ma che in genere si e detto male da parte di tutti gIi storici quando si e parlato di extratemporalitA. L'extratemporalitA presuppone


PARMENIDES. Fragmente

249

il concetto del tempocome misura del movimento, il concettodeDa idealita del tempo, cire qualcosa che poteva affacciarsi sollanto con Platone.,. 39. 7tTI 1t6eev a�TJeEv; In acest punct, Diels presupunea o lacună, pe Incerca să o completeze: <Ol:l"tE h: "tOti E6v"t� lYEV"t' ăv· ăÂÂ.o yap

care

ăv 1tpi.v lTJV>.

40. b: Ilfl E6v"t�, Diels-Kranz. Albertelli preferă t" "tou EOV"to.; «din fiintă,., cu Karsten, precizând: «non credo affatto che si tratti qui deDa

�ostrazione dell'impossibilitA deDa nascita daU'essere, ma bensi daDa

dimostrazione dell'impossibilitA del perire, che e richiesta deDa conclu­ sione esposta nei vv. 17 sgg. e che invece, secondo i critici, mancherebbe nel testo,. (p. l44, n. 16). 41. .:1t"TJ. V. fr. B 1, n. 13 �i Heracl., fr. B 94. 42. 'Îl 5t "ptO"\� upi. "tO\)"tQ)v tv "tQ)5' lc't\v· i':c't\v il OU" i':cJ"tlv. «Non potrebb'essern piu esplicitamente manifestata la genesi logico-verbale del tutto, - scrie despre aceste versuri Calogero, credincios unui punct de vedere exprimat si în alte texte de mine reproduse. E, in quel che segue, si espone appunto il risultato c:ti tale "pic� (che si realizza secondo la logica avay"tV neda parificazîone dei due termini c:ti quel binomio aUe due vie del vero e del falso: I'ultima deda quali va abbandonata come impensabUe e «innominabile., nel senso che si e detto,. (p. 34, n. 2). 43. Citesc: 'tTtV 5' roO""tE: 1tE:M\ lCal. E"t�"ttlIlOV dVC:t.lcu Calogero (p. 34, n. 2), în loc de cixr"tE: Jtt4tv (Kranz) sau aun: 1tE:Â.EtV IDiels, AlberteUi). 44. Mv yclp teV"tl ttEĂCt!;E:l. «Quest'ultima frase - relevă Calogero corrisponde ad unguem alI'EOv "tO\! t6v"to.; EXE:C'to,\ Idin fr. B 4, 2]: ed ecco che si chîariscono perfeUamente l'a1tE6V"to, e il 1UXpEevta. (din acelat;i fragment], che ÎndÎcano appunto la condizione deUe cose «distanti tra 101'0" o «VÎclne tra 101'010, quali si presentavano le prime a coloro che le facevano O'Id5vaceo,\ e O"tIVicrto,0"9al e le altre aPannenide,. (p. 22, n. 1). 45. După Frănkel, AIbertelli amin�te aici lucreţianul: quod tamen a vera longe ratione repulsum est (De rer. nat., 1, 180). 46. 'Av6.ylCTJ ui.pa� ev 5rojJ.OÎO"lV i':XE:l. Amintindnumeroasele�e ale poemului parmenidian unde se intâlne:;te motiwl acesta al unei Necesităţi care se confundă cu Legea (d., între altele, fr. 10, 5 �i a. 27), Calogero scrie: eIntollerante attitudine legislatrice la quale. . . e il motiva capitale dello spirito parmenideo. II cui essere e insieme cosi radicata-


250

D.M.

PIPPIDI. NOTE

mente un dover essere, che si pua ben dire che 10 stesso gran problema aristoteIico delIa modalitâ abbia in esso le piu remore e inconsapevoli origini. Pannenide e appunto il fondatore del logo antice, in quanto prime pone corne reale una legge, senza pensare che questa possa distinguersi dai reale: in quanto per prime impone al reale una norma di validită assolutamente intrinseca, che e queUa della sua pura pensabilitâ indepen­ dente e contrastante con quella delia sua presentabilitâ neU'intuizione. Cosi il suo ente e perche dev'essere e perche non pua essere che cosi, esistenza del necessario e necessită deU'esistente, 0, meglio, indifferen­ zÎata unită ontologica dell'esistenza e delIa necessită: dove la necessita El presupposto dell'esistenza, pur iIIudendosi di esserne il semplice attributo,. (p. 54).

47. tautov S' [0'1:\ vOEiv 'tE "cxl ouvu.:tv EeJ'"tt vOTlJ.la. Vers anevoios, interpretat in cele mai felurite chipuri: de la «Denken und des Gedankes Ziei ist ein und dasselbe,. <Diels; modificat de Kranz ..dasselbe ist Denken und der Gedanke, dass IST ist», până la: .. dasselbe ist das ..Erkennen,. und das, um dessentwillen Erkenntnis ist- (Riezler). Cum s-a relevat, cu dreptate, pricină principală de greşeli a fost �i continuă să fie semnificatia lui OUVEKEV, înteles de cele mai multe orica 'to ou eVEKa. în ce mă pri este, socot că OU�EKEV are aci valoare de ihl ca de fiecare dată.când e co truit cu verOO sentiendi. Pe linia aceasta, Heidel traduce: ",tltinking and tlte thought that the object of thoughl exists, are one and the same,. (p. 722); iar Frănkel: «dasselbe ist Erlrennen und Erkennen des Ist-. în sfârşit Calogero, a cărui justificare a traducerii mi se pare luminoasă ("pensare una cosa e identico a pensare che essa sia, ad after­ mare l'essere dicendo che e, nel pensiero che pensa .. come qualmente essa e». TI v6'rUJ.a di una cosa equivale affatto al VOTlf.la ouvEdv tcn questa stessa cosa, perche senza tale affermazione deU'tc't\.v non si realizzerebbe neanche quel v6Tlf.la»): «la stessa cosa e il pensare e il pensiero che e,. (p. U).

în:

48. ou "tQp ăVEU 'tou t6v't�. tv q, 1tErpanCf.ltvov tC'ti.V,/ Ei:lpftCE� 'to

VOEîv. Cei mai mulţi interpreţi acceptă versiunea lui Diels, uşor modificată de Kranz: ..denn nicht ohne das Seiende, in dem es a1s Ausgesprochenes ist, kannst du das Denken anlreffen». Traducerea mea, inspirată de Calogero, ţine seamă de consideraţiile învăţatului italian: «La connessione del pensiero con l'essere risulta dai Catto che esso non pui:! aUuarsi senza prender corpo in un'affermazione, di cui il verbo essere e costitutivo


PARMENIDES.

251

Fragmente

essenziale, perche e la forma comune ed universale di ogni possibile qualificazione o predicato, che non pu6 esser pensata se non con quel1a, mentre quel1a pua vice-versa esser pensata di per se e senza alcun'altra aggiunta. La vera realtă sara quindi quella di questo puro essere, in cui il pensiero universalmente si esprime, a prescindere da ogni altra sua determinazione; e siccome Parmenide non e ne propriamente un metafisico ne propriamente una gnoseologo, non avendo ancora alcuna consapevolezza di una simile distinzione, ma e bensi neDo stesso aUo o a voita enlrambe le cose, cosi s'intende come questo essere, scoperto corne universale nelIa forma verbale del giudizio, sia da lui senz'altro riconosciuto corne la stessa assoluta reaUa del vero. . . "

(p.

7). Altfel

A1bertelli, care, respingând acest fel de a vedea �i inţelegând pe

nqHX"t�GlJ.tvov EG"tlv, ca Ev "to'Î.l"t(ţl â lt. E.

tv q>

(p. 146, n. 32), traduce: «perche

senza I'essere, in ciO che e detto, non troverai il pensare�. 49.

n:av't' OVOJlIX EG'tlXl, eGGIX �po'tot ICIX"tEgev"to.

«C'e in Pannenide ­

notează Albertelli, p. 147, n. 34 - una antitesi assai nelta tra

qlPO:�ElV

e

6voJlO:�Elv.

qlO:G91Xt­

II prima termine indica quell'espressione che

coincide col pensiero (veriW e con I'essere, il secondo sta a significare il Iinguaggio che gIi uomini foggiano per indicare le cose del mondo sensibile oggetto di opinione. Siamo, con tale distinzione, al prima cenno nel mondo ellenico d.i quella dottrina delIa convenzionalită del linguaggio . . . che sara piil tardi sostenuta da Democrito e dalla SofistiCB.>t. 50.

ltElpat; lt'Î.lJlIX"tov. ..1I piil interessante - scrie Calogero, pp. 24-25 - e

corne in tale delimitazione spaziale si ontologizzi e materializzi quel che non e in origine se non una pura esigenza ideale, e cioe queU'assoluta necessită logica, quel xpe:rov, che unico determina la natura dell'ente vero, e che nell'intuizione parmenidea si mitizza con tanta insistenza neDe

âllC1'), deD" A vO:YICTJ deDa etJltt;, deDa Motpa: le inaUentabili TtHiIXt deDa âî.ICTl de! v. 14 sono g1i stessÎ Jle:ya).,(Ov n:Elpa"ta OEO'Jl"'V del v. oEO'lJ.ol che la potente 'A vO:YlCll tien serrati tutti intomo aU'ente, e che fan si che per esso sia eE!l�t; il non essere end.E'Î.l'tTl"tOV (v. 31-33): dove onnai e minimo il passo

figure deDa

26, e questi a loro voita coincidono . . . coi n:E1.pa"t(lt;

perche essi si presentino rigorosamente corne limiti spaziali (v. 42 e 50), nel

ltEtplXt; 1t'Î.lJ.lIX"tOV

dell'ente

nU).,EO'!ltvov

e dei

xEiPIX"t1X

che

10

detenninano uniformemente corne sfera,.. 51.

JlEGG69EV \O'on:o:).,et; n:a.v"tW

(Kranz). Iar Calogero:

«von der Mitte her g1eichgewichtig,.

«pari in ogni parte a tener fronte dai centro,.. ..Ed


252

D.M. PIPPIDI. NOTE

ecco che anche questa famosa forma sferica dell'ente parmenideo glosează acest savant - che, piu ancora del concetto del ..pieno.., e sempre slata uno dei cavalli di battaglia dei sostenitori del SUD caraUere naturalistico e materialistico di contro ai difensori delia sua natura essenzialmente logica e ideale, si chiarisce come tale che da insieme torta e ragione agli uni e agli altri conciliando la laro unilateralită., in quanto non e che il rÎsultato di UDa ontologizzazione e materializzazione deIl'ideale e de1logico.. (p. 25). Şi mai departe: «I'ente DOD e tanto un essere sfera, quanto un infinitoampliarsineUafonna omogeneamente finitadeUa sfera: se meglio si wole. non t.anto e una data sfera, quanto partecipa di quell'idea deDa sfera. per cui essa e forma definita anche quando la si pensi come figura che eternamente si accresce rispetto al SUD centro; dove il fatto che nuila possa intervenire ad ostacolare e quindi a differen­ ziare in qualche punto questo SUD infinito avanzare implica insieme che nulla pure ci possa essere che la (enni e detennini in una data posizione e dimensione� (p. 27). Pentru alte interpretări, vechi si • moderne, v. Albertelli, p. 148, n. 38. 52. a�ac; �'t'Ei.ac;. «La via di ricerca,. dalla quale Pannenide dice che " amitutto bisogna ..teDer lontano il pensiero� non e gia l'assurda affenna­ zione che l'essere non esista . . . bensi, sostanzialmente, l'asserzione che in certo rispetto, e e che in certo rispetto e quel che in certo rispetto non e quel che in certo rispetto non e, e cioe quelIa stessa legge logica deDa preelicazione particolare deDe cose, che e appunto lajorma. menti8 delIa &6�a" (Calogero, p. 36). Şi în alt loc: "secondo le stesse parole di Pannenide, l'errore deDa a�a vîsta ancora nell'antico aspetto delia sua posizione da parte dei «mortali,., puo con6gurarsi come localizzato esclu­ sivamente in questa giustapposizione dell'elemento negativo, in aggiunta a quello positivo che sot1o tale rispetto appare commune al vero e al verosimile,. (p. 43).

53. 't'rov ll\aV ou XPEO>V tauv: «von denen man freilich eine nicht

ansefzen soUte,. <Kranz): .Che le due fonne siano in fondo essere e non

essere - observă Albertelli - e indubitato. Pero bisogna osservare che questo e appunto il grande merito eli Parmenide, eli aver visto che degli opposti, che il pensiero comune considerava ugualmente reali (inratti la tenebra era concepita come qualcosa di positivo, e cos) il freddo ecc.), uno solo in realtA e tale, mentre !'altro e semplicemente il suo negativo. In altre parole, la riduzione di tutte le opposizioni all'opposizione (onda-


PARMENIDES.

Fragmente

253

mentale essere - non essere e precisamente la scoperta e il punto d'arrivo deHa filosofiaparmenidea» (p. 149, n. 47). 54. exaa;; de la aCtOo;, «lumină», singura dată când apare in acest inţeles într-un text grec. 55. atCtICOOIlCX;. �Die Prăposition driicktaus,-scrie despre acest termen

Kranz, - da.ss diese Ordnung bis ins einzelne geht, hier also ..Weltein­ richtung», aher nicht als Zustand sondern auch als Entstehung.. ("Sitzher. d. BerI. Akad.", 1916, p. 1171). EOUC:ci:U; aU1KOO"IlCX; ar fi. după Wdamowitz, ..eine Weltordnung die ganz scheinbar ist.. (<<Hermes», XXXIv, 1899, p. 204), câtă vreme, în traducerea lui Riezler, versul unde cele două cuvinte apar sună: ..diese We!tordnung und ihre Entfaltung kUnde ich dir in der Scheinhaftingkeit ihres Wesens» (p. 37). Pentru incadrarea ideii in sistemulparmenidian, ef. Calogero, p. 42: ..Lacomplessa naturadella�o: parmenidea . . . e palese anche in queDe piu specifiche determina.zi.oni che essa assume quando, ontologizzatasi e valonzzatasi propriamente neD'as­ petto deD' EOUC:ci>t; OlCtICOGIlO<;, si costituisce corne motiva ermeneutico e genetica del reale empirico; dove il caratteristico e appunto nel fatto che essa, mentre dall'angolo visuale delia sua natura meramente negativa rispetto alia «veritâ,. dovrebbe a rigore differenziarsi il piu possibile da quesla, in quanto invece finisce col porsi come vera e propria dottrina verosimile de! reale fa pero intorno a motivi che son strettamente connessi con quelli delia ..verită,. e ne rappresentano anzi una sorta di abbassa­ mento neDa sfera deD'imperfetto,.. 56. 6vollaa9at. Vezi fr. B 8, n. 49, mai sus, p. 251. 57. OUvCtIlEt<; «Krăften,. (Kranz); -atitudini,. <AlberteUi).

58. tO"IDV cl.llq>O'tEpwV. tai o-Mutpq:, IlEta Illl0EV. mtimeledouă versuri prezintă dificultăţi «quasi insuperabili,. (aprecierea e a lui AlberteUi) .ş� in fapt, au fost intelese in chipul cel mai felurit: «so ist alIes zugleich mit Licht u. unsicht�r Nacht erfiilt, l die beide einander gleich sind, denn keins hat an den andern Teil» <Reinhardt, p. 31, n. 1); ..ist alles zugleich voD von Licht u. unsichtbarer Nacht, die beide einander gleich machtig sind, weil ohne Anspruch u. Recht des einem an dem anderen» <Riezler, p. 37); ..so ist alles voD zugleich von Licht u. unsichtbarer Nacht, die beide gleich (gewichtig); denn nichts ist moglich, was unter keinen von beiden steht,. (Kranz); ..alles ist erfullt von Licht u. Nacht gemeinsam, beiden gleich (wertig)-en. Denn keinen von beiden gehOrt nichts an,. CFrankel,


2.4

D.M. PIPPIDI.

NOTE

p. 176). Pentru sensul general al fragmentului, ef. Calogero. p. 43, n. 1: ..carne tutte le cose sono di ..name» (e cioe dai punto di vîsta delIa 86�Ct. qui gia tanto ontologico quanto verbale) luee e notle, cosi ..queste deno­ minazioni. nelle lam singole possibilită (e cioe negli ulteriori aspetti fisici che possono assumere) valgono per questo e per quello» (cÎoe per ogni cosa particolare),.. 59. epy' aI.8n),n. Sens obscur. «Se al811Â.O<; significa davvero ,che rende invisibile>, qui non si potra alludere se non a11'opera del sole in quanto rende invisibili le slelle col SUD apparire: ma pUCI anche darsi che )' a di aWllÂ.oc; DOD sia privativo ma intensiva e che quindi tanto in questo casa quanto in queUo del,rup non si parU se non della forte visibilitâ, luminositB. del sale e del fuoco. Piu probabile ancora e pere che ·ai.ollAoc; non abbia senso attivo ma passivo e signi.lichi semplicemente �non vîsto, invisibile, ignoto,. (Calogero, p. 52, n. 2). 60. Citesc Euauyt�, cu Calogero, p. 52, n. 2. 61. "Una fuga di versi ciascuno dei quali precipita nel seguente come in un'ansia di risalita verso le origini, i principi, le «Plai e in cui la virlii evocativa deUe immagini e tutta nel mistero che dietro di esse si cela e che dO\Tă essere spiegato: dove il mirabile non e piu in quel che e conosciuto, bensi in quel che dev'esser conosciuto,. (Calogero, p. 53). 62. ai8itp �uv6C;. A1bertelli (p. 152) trimite la Empedocles, fr. 38, 4 ai8itp GlplYYoov n:epi ,d:lIc).ov ă�avta. . .

63 . oÂujl1t<X; EOlato<;: vezi nota unnătoare. 64. ai. GtEtv6tEpat. Cf. fr. A 37, .supra, p. #. După Diels (în aparatul ediţie� p. 242), Universul parmenidian ar fi avut unnătoarea structură: «Nach A 37 gibt es im Kosmos zwei verschiedene Arten von GtElplivat: A) aus den ungemischten Elementen Feuerund Erde gebildete; B) aus den gemischten gebildete. Von der ersten Art. (A) gibt esje zweÎ weitere und engere (GtEtv6tEpat) 1. Peripheriekrănze: a) oÂUj.l.1tOC; EGlatoc;, festes Firmament, also aus Erde, weiterer Ring; b) Atherfeuer (ai8,;p �uv69, engerer Ring. 2. Erdkrănze: a) Erdrinde, weiterer Ring; b) Erdinneres, vulkanisches Feuer, engerer Ring, Kern. Zwischen Zentrum und Peripherie kreist die zweite Art (E) von Ringen gemischter Natur. Das sind die Gestirnkrănze, deren Elemente Erde und Feuer nicht reinlich gesondert nebeneinander, sondern vermischt durcheinander liegen. Solche dunklen Ringe, aus denen hier und da das Feuer herausblitzt, sind


PARMENIDES.

Fragmente

255

die Milchstrasse, Sonne, Mond und die Planeten. Die oaiJl(Ov in der Mitte der Weltringe lokalisiert Berger aui der Sonne als lebenspendendem Prinzip . . . Andererseits seut Simpl.. Phys., 34, 14 die oaiJl(Ov in die Mitte des Universums, d. h. also in das Kemfeuer ( = 'EO"'tia der Pythagoreer)�

65. oalJlcov il xâv'tcx KujlEpvc;i. Pentru localizarea zeiţei (<<wo Nacht und F1amme durcheinanderfahren, . . . im mitten der gernischten Krănze�), ef. Reinhardt, pp. 12-13. 66. Theog., 120-122

67. După Rohde, intre alpi, Simplicius s-ar referi aci la transmigraţia sutletelor: Psyche (trad. Reymon<D p. 393.

68. «Ed eeeo il lucreziano marteUatore dei durissimi versi sulla dottrina deU'essere, . . . il successore dell'antiomerico Senofane . . . che diventa il musicale cantore di una luna malinconicamente inD8morata del sole_ (Calogero, pp. 53-54). Cu titlu de curiozitate, amintesc opinia lui Tannery după care versul aci citat ar fi apocrif (imitat după Empedocles) si stre­ curat In opera lui Parmenides ..par quelque neopythagoricienjal�ux de faire remonterjusqu'au Maitre la decouverte qui constitue le plus impor­ tant titre scientifique d'Anaxagore,. (p. 216). 69. Cf. Emped.• fr. B 47: Ct9pt:î JlEV rap ă:vaK'tOC; Evav'tlov arEa Kud.ov . . . 70. «Uno dei piu diflicili franunenti parmenidei: lezione e interpretazione comuni sono ben lungi dai soddisfare in ogni parte, e se non ci si potesse orientare con quel che dicono Aristotele e Teol'rasto citando il frammento, sarebbe forse piu ragionevole apporre un non liquet e darsi pace aspettando nuova luce,. (Calogero, p. 45, n. 1). Pentru amănuntele spinoasei discuţii. v. Calogero. pp. 45 .şi urm. 71. Citesc b:a'to't' cu Riezler.şi Calogero, după Theofrast. 72. KpâOtC;, conjectura lui Calogero. Manuscrisele KpâO"lV. 73. 'to râp ltÂEOV t.O'tL v611Jla. Pentru înţelesul general, compară traducerile: ..Denn je nachdem w:ie ein jeder besitzt die Mischung der vielfach irrenden Glieder, so bitt der Geist den Menschen zor Seite. Denn dasselbe ist es, was denkt, die înnere Beschaffenheit der Glieder bei den Menschen allen undjedem: nămlich das Mehr istderGedanke,. (Kranz); �w:ie der Nous je die vielirrenden Glieder gernischt hat, so ist er den Menschen beigegeben: denn es ist immer dasselbe, was da a1s Alt der


256

D.M. PIPPIDI.

NOTE

Glieder in den Menschen sinnt; bei allem und jedem - das Mehr der Mischung nur ist ihnen Gedanke. (Riezler): "infatti, a quel moda che in ogni singolo caso si comporta la crasi dei molto errabondi organi cii senso, in taI moda si confonna, presentandosi negli uomini, il percepire: giacche la stessa cosa e queUa che percepisce oer tutti gIi uomini e per ogru Ioro organo cii senso: il piu, infalti, e il pensiero- (Ca1ogero). 74. «In sede di mera congettura, - notează Calogero, p. 49, n. 1 - si potrebbe immaginare che Parmenide facesse corrispondere la parte destra a quella de! freddo settentrione e queUa sinistra a quella del caldo mezzogiomo, supponendo corne direzione ideale del mondo deUa �a, 0, piu detenninatamente, deDa liaÎ.,.u:ov n 1to:vta 1C\)�Epvâ, I'esser rivolto ad accidente, visto che la degradazione del mondo leuta 861;«\1 rispetto a quello dell' 6:1. 'Î19Etu si pub pur pensare corne un allontanamento dall'oriente versa l'occidente, se e vero . . . che alIa Verită ci si avvicina invece andano versa oriente e facendo a ritroso il cammino del Sole. Ma, s'intende, tu1to cio non e che semplice congettura,.. 75. Ci. fr. B S. 38-41 şi Calogero, p. 33: ..per questo nominalista a rovescio, il mondo deDa S6l;a non e che il mondo apparente dei nomi di fronte al mondo vero del verbo, dove poi e gIi 6v6j.l(l'tD: e l' lan v non restan soltanto i predicati nomina1i e la copula ma si ontologizzano oggetivandosi,.. 76. După Reinhardt. p. 46, n. 1, fragmentul ar fi din Purificdrile lui Empedocles (ef. fr. 120 şi 128 Diels).


ZENON Al VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA 1. ir:J.1Ip01EP6yAroGG�. Cf. Simpl.,Phys., 139,3: E<p' h:cntpa )'ujJ.vua'tl­ K:� btlXE1.pOUVta. 2. Completarea aparţine lui Diels. 3. Istoricii moderni ai filosofiei greceşti pun la îndoială aceastA afinna�e. 4. Precizările lui Diogenes Laertios l-ar privi in realitate pe Empedocles, dupa Diels, urmat de cei mai mulţi comentatori (printre care Albertelli, p. 171, n. 5). Cf. totuşi obiecţiile lui Calogero, p. 89, n. 1, după care, in ciuda câtorva ..incertezze e ingenuitA,., ..non e'e motivo per non riconoscere in queste righe le tracce delia fedelta zenoniana anche aUa concezÎone parmenidea del mondo secondo opinione»,

S. K:6GJ.1ouC; Eival, manuscrisele. Kranz citeşte: 1C6ojlout; dvat <cXxEÎ.poUC;;>, iar Albertelli (referindu-se la Emped., fr. A47): 1C6C1J.10C; Eva. 6.

Cf. Emped., fr. B 14: 'tou 1Cavt� 5' OUOEV KEVE6v. n:09EV OilV ,ti le'

7. Cf. Emped., fr. A 33 (Stob., Eel., 1 10, 11 b, p. 121 W): tIC: 'tt:O"O"apoov 0\1\1 (J'[OlXE\<OV 'to 1tâv, 'tfis 'tOU'tfllV q)'UCJEfllS E� Evav'ttfllV CJ\lVECJ'tQ)CJ'I'\S, �TJPO'tT\'tCM; 'tE ICal. ilYpO'tTftOl; Kal. 9EPJ.10'tT\'t"0I; Kal. 'I'\lXpO't11tOl; . . .

8. Cf. Emped., fr. A 75: EYEVVâ'to 'to tOOV av9p(Î)2tfllV YEvOI; tIC tfiS yfjc; . . . 9. Cf. Emped., fr. A 78 �i B 107. 10. Acelasi răspuns e atribuit lui Empedocles de Gnom. Paris., n. 153, ·Ac. Craco�", xx, n. 152 <Emped., fr. A 20). 1 1 . Cum observă Jaeoby, citat de Albel1.elli, p. 172, n. 1, e vorba probabil de o confuzie: fie cu Protagoras, fie cu Diagoras. 12. 1tp� tau.; Q)LJ..OCJ6qlOu.;: pythagorici, după o ipoteză a lui Burnet, ":aTly Greek PhilDsophy, p. 312.


258

D.M. PIPPIDI. NOTE:

13. H. D. P. Lee, Zena of Elea, Cambridge, 1936, p. 5 presupune că ultimele două titluri ar fi ale unei singure cărţi: �o� 'tOUt; <ptÂoo6qlou.; 1tlpl qrucrEOlt;. 14. ..Qui -notează Calogero, p. 87, n. 2 -Ia tradizione deU'assoluta fedelta al pensiero pannenideo si fonde con quella deU'energia rispetto al dolore, dando appunto allo stesso A610� parmenideo I'aspetto di una tesi morallstica di tai genere: corne poi nel 1t'U9aloPUCo.; Jeat l'tapIlEv15E\0I; tp600.; 'tou �îo\l delia Tavola di Cebete, 1a seventa e1eatica asswne nella tradizione la stessa aria eticizzante di queUa pitagorica (.senza quindi che tale passo serva a provare il ..pit.agorismo- cii Pannenide, piu di quanto aUri provina il suo «antipitagorismo..)., 15. Citesc 'Aaunnot, cu Kern �i A1bertelli. ef. Herod., IX 15. 16. Cf. Diog. Laert, m, 48: ihaÂ.EmlCTI St ton tEXVll MY(fJv. 5L' .qo; ltvCIO'K2utt!;OIJ.EV t\ 11 ICUtCIOKEuUI;.OjUV t; tpwtTtaEwt; !Cai. \:l1tCllCplm:wt; trov �00'5UXAEYOj.Lt.vwv. 17. Conducere oligarhică instalată de spartani in Atena înfrântă, la s�itul războiului peloponesiac (404 a. C.). 18. Gorgias, după unii; după alţii, pytagoricii. 19. ..Per bocca di Socrate, - scrie despre această pagină Calogero, p. 90, - Platone vi ironÎZza infatti, con la piu elegante e quasi imperceptibile finezza, circa la stessa diversitA fra )'opera del maestro e queUa deDo scolaro, il quale, si ..ci wol dare ad intenderedi dire qualcosa di diverso,., ma in realtă non fa che ripetere, in a1tra fonna. la stessa tesi di Pannenide: che negare il molteplice fanto vale quanto affermare )'uno! D motivo ameno deDo scolaro che s'affana n per rimanere alIo stesso punto del suo maestro e colto alla perfezione: gia agli occhi di Platone scopriva dunque questo lalo debole del suo atteggiamento,.. 20. ..D ..soccorso,. che l'..alleato,. Zenone arreca a Pannenide e dunque costituito dalla dimostrazione che le difficoltA che sembrano sorgere dalla posizione deU'ente unico sono di gran lunga superate dagli assurdi impliciti neUa posizione delle realtA molteplici. E con cio, essenzialmente, una polemica contra il molteplice, condotta deducendo dalla premessa deDa sua esistenza conseguenza tra loro contradittorie e chiarendo cosi l'assurdo della premessa medesima: una polemica, rispetto alla quale quelIa contro il movimento, pur rimasta tanto piu famosa neDa tradizione, non sară allora che un caso o esempio particolare. Come risulta del resto


ZENON.

Viaţa fi învăţătura

259

dagIi stessi dati dossografi.c� che parlano di ben quarant.a argomentB.zioni contro il molteplice, mentre queUe contro il movimento sono soltanto quatro, secondo la tradizÎone aristotelica, o al massimo cinque, quando si volesse credere aUa testimonianza di Elia, che e invece assai pio. verosi­ mile abbia semplicemente frainteso il testo aristotelico>o (Calogero, p. 91). 21. Citesc tvapYEla�, cu Die1s şi Albertelli. 22. «Zenone, dunque, considerava corne Condamento dell'inconcepibilitâ degIi enti (che, al plurale, non potevan essere se non i molti enti, il molte­ plice) la stessa inconcepibilitâ dell'uno che doveva esseme elemento: e cioe di quel ente singolo, eli quel b:ao'tov, che inratti, s'e vîsto, non era possibile intuire se non cadendo in contradizione, perche da una parte esso appariva infinitamente esteso e dall'altra cosi piccolo da non aver neanche estensione. Quell' Ev era con eia, per Zenone, I'uno elemento del molteplice, e non gia l'uno assoluto, rigorosa esclusione del molteplice: cbe delIa concepibilitâ eli quest'ultimo egli, scolaro di Pannenide, non avrebbe potuto davvero dubibre, e tanto meno avrebbe potuto poi con­ siderarla come condizione per la concepibilitâ del molteplice. Ma, ora, I'interessante e che nelIa tradizione critica, come risulta da Simplicio, sorse il dubbio che la polemica zenoniana si rivolgesse addirittura contro I'uno assoluto: eia che implica che essa sentlva le aporie che Zenone aveva dimostrato a proposito dell' b:aa'tov carne tali che avrebbero potuto avere egualmente per soggetto 10 stesso assoluto ente eleatica>o (Calogero, p. 145). 23. «Gehort wohl dem StoikerlO, - adnotează Kranz. Spusa figurează dealtminteri printre fragmentele lui zenon din Kition Cfr: 218, 1 53 Amim). 24. "Retta e piano portano aumento quando siano aggiunte per gli estremi. Per es. il piano aumenta quando gliene venga aggiunto un altro secondo la retta che e essa stessa limite de! piano; negli altri sens� nolO CAlbertelli, p. I85, n. 11). 25. rltv CE G'tlYl.1T1V JlTJOE Ev n8tval. U. Schobe, Qu.aest. Eudemeae, Halle, 1931,p. 56, propune: JlllOEV t19tv(u. Lafel citeste, probabil, Cardini, care

traduce: -egli suppone il punto come un nuUa; (p. llI).

26. «Appena terminato di trascrivere il brano eudemeo, - observă Ca1ogero, pp. 145-146,- [Simpliciol resta in imbarazzo. osservando come questa tesi zenoniana non quadri con 10 Zenone che egli conosce attraverso il suo libro e altraverso il .Pa.nnenide platonico: che mentre


D.M. PIPPIDI.

260

NOTE

questi nega il molteplice per affermare l'uno, l'altro nega l'uno e vien cosi ad affermare il molteplice. E da torto adAlessandro, che interpreta invece il passo di Eudemo e la sua cilazione zenoniana in senso non disconie dalla meglio nota situazione speculativa delI'Eleate, in quanto considera lasua negazione dell'uno corne negazione deU'elemento del molteplice, e quindi corne intrinseca negazione deDo stesso molteplice. Un'interpre­ tazione, questa di Alesandro, che quadrava naturalmente meglio col pensiero zenoniano, mai in cui d'altronde appariva tipica . . . I'indistimione formale tra l' EV negato corne elemento del molteplice e l' ev affermato in forLa delia negazione deDo stesso molteplice. Cosi, in un'ulteriore citazione del motto zenoniano <Phys., 144, 14) 0 ' 0 Simplicio giunge addiritura ad alterarlo gravemente, sostituendo l' OV agli oVTn. e cODsiderando il rapporto di condizione e condizionato, istituito da Zenone tra l' Ev e I'ăv dai punto di vîsta conoscitivo, senz'altro corne segno dell'intrinseca coes­ senzialita dei due concetti in seno aU'ontologia panoenidea...

27. «NeU'attribuire la tesi delle grandezze indivisibili a Senocrate sono d'accordo tutti gli antichi . . . Invece il Burnet e il Ross hanno sostenuto in base a Arist., De gen. et CorT., A 8. 324 b 35 sgg., che in tutti e due i casi si traUa degli atomisti che dall'esperienza eleatica furono costretti ad arnmettere il vuoto e l'atorno. La corrispondenza quasi verbale tra i due passi di Aristotele ci costringe a sottoscrivere aUa tesi dei due eminenti studiosi inglesi. Con cio naturalmente non intendiamo escludere che il richiamo a Senocrate per la dottrina delle grandezze indivisibili non possa essere filosoficamente giustificato.. Wber1eIli, p. 184, n. 6). 28. Cf. si Simp!., Phys., 562, 1: (; Zijv(t)vo� My� aVO:1.pEÎv el)6KEl tO dV<ll tO � t6ttov epwtwv ou't�. ",Ei EO'tlV b tom:w;, iv 'tlVl Eo'tat' ttCiv yap ov EV 'tlVl. 'Co oE EV 'tlVl Ko:i EV 'tOtttfl. to'tat ăpa Kai (; 'COtt� €v 'C6ttqJ Ko:i 'Cou'to Ett' ăttE1.pOV OUK &pa EO'tlV (; 'C6tto�». Măcar că pasajul nu figureazA printre mărturiile citate de Diels, Calogero nu şovăie să vadă În el un text autentic, meritind să-şi găsească loc printre puţinele fragmente autentice rămase de la Zenon. Pentru semnificaţia lui filosofică <aceeaşi, In parte, cu a crâmpeielor grupate sub no. 24). ef. consideraţiile Invătatului italian, pp. 93-96: cChe Zenone argomenti contro la molteplicită dell cose in quanto essenzialmente condizionate dalI'esistenza delIa stesso spazio, e evidente: ma il fatto e poi che questa aporia delIa spazio, prima ancora che essere I'aporia del rnolteplice spaziale, e la stessa aporia deU'uno eleatico în quanto necessariamente intuito in fonoa spaziale. Il


Viaţa �i fnvdţdtura

ZENON.

261

quale, inratti, da una parte dev'esserpensato come perfetto, compiuto, e quindi come determinato, delimitato in un 1tEpa� che 10 distinguerâ aDora neUo spazio costituendolo in una data fonna, quale queDa deUa sfera parmenidea; e daU'altra non pUCI non escludere che accanto a se possa esistere quell'ulteriore reaUa, in cui esso dovrebbe venire a lrovarsi collocato se queUa 10 delimitasse in una data fonna finita, e deve quindi per forza, in nome deUa sua unita, presentarsi come ă1tE:tpov. L'antitesÎ di Pannenide e di Melisso quanto alia tesi delia finita o dell'Înfinita deU'ente e con eio nient'altro che il dispiegarsi stonco di queUa piu profonda antinomia costitutiva dell'ente eleatico, che poi potra considerarsi come

10 stesso motiva

fondamentale delia dissoluzione

dialettica deJ logo anUco. Ora Zenone, illudendosi che essa valga soltanto per il molteplice spazializzato, non fa che rilevare questa antinomia: che il suo processo aU'infinito dello spazio che dev'essere in uno spazio

e

nient'altro che la stesso processo dell'ente eleaUco a voita intuito carne finito e come nassoroenle in una piu vasta sua finita I'infinita del reale escluso

dalla sua precedente

1inită, in una perpetua vittoria del motiva

parmenideo contro il perpetuo rissorgere del motiva melissiano...

29. 1tE:pt 1"OU Jln KLvEîa9at. 30. OtO: 1"0 1tpOtEPOV Elt; tO Tu.ttO"u oEÎv 6:qltlcEa9at tO II'EPOJlEVOV � 1tp0l; tO tEĂ.Ot;. Cum relevă Albertelli, după alţii, există cel puţin două chipuri de a înţelege cuvintele lui Aristotel:

�l.

Il mosso deve giungere

prima che al termine aUa meta, pai alia meta delia restante meta, poi aUa metâ deU'ultimo quarto e COSI all'infinito. 2. Il mosso deve giungere prima che al termine alia meta, prima che alia metă alia metâ deDa metâ, e cosi via alI'infinito. La prima interpretazione trova formula

1

+

112

+

114 . . .

la sua espressione nella

+ 1/4 + 118 . . . ) . . . La seconda 1 - 1/2 - 1/4 - 1/8. . . .. (p. 189, n. 3).

(oppure

interpretazione ha come formula

31. ",Secondo I'interpretazione corrente, - scrie despre această aporie Ca1ogero, - Zenone avrebbe qui presupposto l'inlinita divisibilitâ dello spa.zio, e suUa base di questa prcmessa avrebbe, con pura VÎrtu logica, costruito

il sua argomento: l'avrebbe presupposta, aggiunge l'interpre­

tazione piil sistematica. tanto in questa prima quanto neDa seconda aporia, con quelJa stessa precisione metodica con cui avrebbe invece presupposto ne1le altre due la lesi inversa, cioe queDadeDa composizione delcontinuo da elementi indivisibili. Ma, anche prescindendo ora del tutto dall'idea deUa sistemaUcitâ, e prendendo solo in esame quella (che le sta pai aUa


262

D.M. PIPPIDI.

NOTE

base) deDa presupposizione consapevole e metodica che Zenone abbia compiuto del concetto delia divisibilita infinita, non e difficile accorgersi dell'antistoricitA di una simile ricostruzione del processo mentale dell'Ele­ ate quando si pensi che il concetlo specifi.co dell'infinita divisibilită poteva tanto poco essere una premessa esplicita e consapevole di Zenone, che invece si veniva determinando nel SUG particolare carattere proprio neUo sforzo critica che fu poi necessario per confutare le stesse prime aporie zenoniane .. (p. 120). Si in alt loc: ..All'astratta inunagine di Zenone che presuppone I'infinita divisibilitâ bisogna. . . sostituire la slorica immagine di Zenone che procede dividendo e sommando. e avverte come questo processo possa proseguire indefinitamente, dando luogo alla scoperta di un'infinita estensione: dove l'«infinita divisibilitâ,. e l'«infinita sonunabilitA» sono tanto poco le sue premesse quanto, piuttosto, le sue conclusioni - e anzi, a rigore, neanche le sue conclusioni nel senso che si presentino al suo pensiero esplicitamente in queUa forma, perche nel suo pensiero esse mono solo come agenti immediati e inconsapevoli dell'unica conc1usione dell'infinita spaziaJe, e propriamente esplicite e consapevoli esse possono diventare solfanto neDa riflessione critica ad esso posteriore. Cosi, neU'as­ petto di questo concreto dividere e sommare, e di chiarire in tai moda quantilativamente infinito quel che prima era apparso quantitativamente finito si vede netta l'identita del metodo zenoniano fanto nelle argomen­ tazioni contro il molteplice quanto in queUe contro il moto, o per 10 meno, infanto. in questa prima: che la suddivisione progressiva deDo spazio entro cui deve attuarsi il moto e la conslatazione delia sua infinită conisponde perfettamente alia progressiva constatazione del molteplicarsi infinito degli enti, e I'assurdo del movimento e 10 stesso assurdo deDa contrad­ dizione tra finita e infinita quaJe appare implicita nell'ammissione del molteplice» (pp. 123-124).

32. ..L'Achille e in Zenone un secondo argomento proprio in quanto Zenone non presuppone in astratto I'infinita divisibilitA, ma in concreto divide e somma: ed e evidente allora come possono presentarglisi quaJi paralleli argomenti i singoli casi in cui puo tipicamente attuarsi tale suo processo, senza che egli abbia consapevolezza esplicita deU'unită di questo stesso processo. Analogamente, negli argomenti contro il molteplice, identico, . . . e il metodo col quale Zenone dimostra la finita e I'infinitâ degli enti sia daI PWlto (fi vista numerico sia daI PWlto (fi vista spaziale, e pure questedimostrazioni si presenfano come parallele e dis­ tinte. Ma c'e, ora, ancile di piu: che l'identită del motivo si e scoperta non


ZENON.

Viaţa �i invăţătura

263

solo neU'ambito dei singoli argomenti contro il molteplice e in queUo dei singoli argomenti, tinora veduti, contro il moto, ma anche nel complesso di tutti questi argomenti presi insieme. In tutti si tratta deDa dimostrazione di un'antitesi tra finită e infinită, in cui la finită EI chiarita mediante I determinazione oggetiva e immobile di un ente o di un'estensione e l'infi­ nită EI dedotta mediante I'infinito superamento di queUa determinazione, la quale (sia per I'esigenza 10giCCHlntoiogica deDa sua delimitazione, negli argomenti contra il molteplice, sia per l'esigenza ugualmente logico-onto­ logica del muoversi, negli argomenti contro il moto) deve porre accanto a se altro, e ancora determinarlo e ancora negarlo, senza che tale processo possa esaurirsi_ <Calogero, pp. 127-128).

33. Cea de a treia aporie zenoniană - scrie despre acest argument Calogero, p. 129 - "non presenta reale diversită di problemi rispetto aUe precedenti, ne fonna con la quarta, in contrasto con quelle, il secondo como di un dilenuna, opponendosi nettamente ad esse per il carattere antitetico dei suoi presupposti: ma ami approfondisce 10 stesso problema che si manifesta nelle prime, contemplando 10 stesso assurdo che queste contemp1ano ma contemplandolo non pili neU'antinomia dei suoi estremi risultati bensi in queUa intrinseca al suo stesso motivo genetico. La contraddizione del mobile che non si muove non EI altra da quella del mobile che percorre l'infinito, ma e questa stessa, vîsta neDa sua prima radice,.. Şi mai departe: «Se si pensa al liveUo speeulativo di zenone scolaro e difensore di Parmenide, e si accorge che egli difficilmente avrebbe potuto concepire non solo un vuv indivisibile in quanto puro e ineslesso limite de! tempo, ma anche un tempo composto di vuv: e proprio perche per lui, scolaro di Parmenide, il vuv non sară tanto un elemento del tempo quanto la stessa unica fonna reale del tempo, rispetto a cui il passato e il futuro non sono che apparenze e irrealită. Per Parmenide . . . l'ente "non era ne sara, perche e tutto insieme, ora, compatto_: il v�v, il presente, e la fonna dell'unită e totalită temporale che assolutamente carrisponde all'affermazione indifferenziata deU' ECHiv, cosi carne per Melisso l'infinita temporale, considerata invece nel senso deDa successione, in cui il puro vuv s'e trasformato in un cui. equivale immediatamente all'infinită spaziale. Ora, s'intende che non puo dirsi che zenone paria esplicitamente da tali presupposti, non essendo chiara la posizione esteriore delIa polemica contro il moto rispetto ai presupposti deU'uno o de! molteplice, e cloe non potendo stabilirsi se in essa fossero poste esplicltamente delle premesse basate sul concetto dell'unita spaziotemporale dell'uno . . . Ma


264

D.M. PIPPIDI.

NOTE

sta di fatto, d'altra parte, che solo ricostruendo in questo rigida clima eleatico la .fOrma mentis di Zenone si pua veramente intendere, nella sua genesi e nel suo significato, anche questa terza. e fondamentale, deUe sue aporie (p. 137). 34. 0YICOl. 35. , «Nessuno e mai riuscito a spiegare, se non a prezzo di ridicole fantas­ ticherie, a che cosa serva il far muovere le serie dei corpi in uno stadio,. <A1bertelli, p. 201, n. 3). 36. €v <p O'ull�aîvEw olE'teXL \O'ov EÎval Xp6vov 'tq> 5ut)"cxaîql 'tov 1W.lGUV. P�ul poate fi înţeles în două chipuri: 1. timpul dat ejumătate şi îndoit (raport 1 : 2); 2. jumătatea timpului dat e egală cu îndoitul timpului dat (raport 1 : 4). Cf. AJbertelli. p. 201, n. 4. 37. apx0j.lEvOl. Cum observă Albertelli (p. 201, n. 5), «il termine sembrerehbe richiedere che i B fossero disposti a cominciare dalla metă della serie A verso l'eslremo di essa. Ma (acendo questo diventa impos­ sibile construire l'edificio argomentativo che si richiede. Allora si dovra intendere il cominciano nel senso di cominciano il moto... 38. Lachelier, Rev. de Metaph. et de Morale, xvm, 1910, p. 347, ci�te;

culll3aivu li1') 't'o 1tp&'t'o\' B eXllIX E1ti t<fl EO'XCf.t(ţI <r> E!vIXL !Cai 'to 1tpOYtov r <Eni 't<fl EO'xcmp 8>. Dar, după justa observaţie a lui Albertelli, "daI momento che il moto deUe due serie B e r va dalla metA diA in senso contrario, sipuo intendere ugualmente bene: ..aJI'estremo (ai due estremi opposti) delia serie A.. e �all'estremo di B e di A rispettivamente_; pero e piiJ naturale la seconda inlerpretazione dato che r e visto in relazione a B e B in relazione adA" (p. 202, n. 8). 39. u10'Ov xp6\'ov nap' bac-tov ytVOIlEVO\, tWV Soc-ov nEp tw\' A. 00<; /911O'L, �ha. 't'o all/90'n:pa tO'o\' :x.povov napa. 'ta. A ylY \'EO'eat. Lachelier citea: lOOv Xp6\'ov nap' haO'tov YLv6IlE\'0\' tiil\' r 00'0\' nEp <'to r> tw\' A . . . 40. Unii interpreţi numără şi acest argument În seria celor tinzând să dovedească absurditatea ipotezei multiplicităţii; alţii il consideră ca o încercare de critică gnoseologică. «In reaUa, - crede Calogero, - esso e insieme l'una cosa e I'altra, perche per Zenone la contraelittorietâ del mondo del molteplice e poi la slessa contraelittorietâ eli queUa S6I;a, che invece considerava come essenzialmente vera Protagora, conlro cui e appunto detto che qui Zenone polemizzi.. (p. 110, n, 1).


ZENON.

41.

265

Fragmente

«Che qui il testo sia malsicuro. - notează Ca1ogero. p. 88, n. 2, - <giâ

quel superfluo f16vov e sospetto) risulta chiaro da quel che segue immediatamente: lCal

'(o

'tEO"O"apa (l'tOlXEla, EiS11

f1EV EV ,(�v aVO:YIC11v.

'tE

'(o

'il), 11V

SE a'imî!; 'ta

VElICO!; K:aL '(ilv qllÂi.QV. dove l' aVO:YIC11,

pu6 ben essere eleatica, ma ilresto e empedocleo, . . . ed e quineli accaduto un pasticcio. Il quale potrebbe, allora, aver indotto un inesperto a rimediare aggiungendo il lCal ZTtvov: tolto il quale, resta in Aezio queU'antitesi tra il U1t'EpaOf1EVOV di Pannenide e

r (i1l:ElPOV di Zenone,

che era giă stata fissata da Aristotele».

B) FRAGMENTE 1. ..Qui - scrie Calogero, a cărui interpretare o urmez în liniile-i mari ­ e . . . in atto queUa stessa fondamentale dialettica eli Zenone, che s'e vista giâ operare negli aUri ragionamenti, e che s'impernia tulta nella contraddizione eterna delle opposte esigenze del finito e dell'infinito, constatata nello spazio discreto del molteplice. Nella dimostrazione deU'infinito di numero, la distinzione del singolo elemento del molteplice implica la posizione del distinguente come «altro», quindi come nuovo elemento del molteplice, e con eio la moltiplicazione inlinita dello stesso moUeplice: quel che si constata e sempre, in sostanza, l'infjnita poslulazione dell' E'tEPOV accanto aIl' EICQo'tove I'infinita cristalIizazzÎone di questo E'tEPOV in un nuovo EK:QO'tOV, ma quel che in particolare si rileva e il conseguente accrescersi numerico di questi enti. Nella dimostrazione dell'infinito cii grandezza, invece, quel che vien messo in rilievo e l'ideale accrescimento spaziale, che si manifesta in eiascun elemento del molteplice, in quanto esso ha bisogno, per poter avere una determinata estensione,

cii distinguersi da cii) che da esso e allro, ma questo a sua

voita si distinguera da altro e cosi via, in modo che quel particolare verrâ ad esigere in se, per la sua determinazione spaziale, un'infinita alteritâ spaziale� (pp. 104-105).

2. lCat Cr.nE:XElV aiHou '(o E'tE:pov '(o\! htpou. Kranz traduce: «somuss .. . Abstand der eine vom anderen haben,.. Cam în ace�i fel Albertelli: « . . . e che in essa una parte distinta dall'altra".

3. OUSEV YIXp amou 'tOlOil'tov EOXe:t'tou Eo'tat, Oln:E htpov � EttpOV

oi>ll":

EO'tat: «denn kein derartiger Thil desselben

(des Ganzen) wird die


266

D.M. PIPPIDI.

NOTE

ăusserste Grenze bilden, und nie wird der eine ohne Beziehung zum anderen sein. (Kranz); «nessuna infatti di tali parti sara )'ultima e non e possibile che non ci sia una parte a precedere l'altra.. (Albertelli). Pentru spinoasele discuţii prilejuite de interpretarea acestor rânduri, v. Albertelli, p. 207, n. 4. 4. Citesc JlE'YE901; rap JlllSIl:v EXOV't"Ot;. ttpoaYEVOjlEvOU QilStv ot6v 'tE Ei� JlEYE9o<; Ibnoouvat, cu Gomper:z şi Albertelli. Diels·Kranz prezintă: JlEYt80Ut; rap JlllSEVO<; ăv'tOt;. ttpOOYEVOJ.1tVOU SE. oMtv oi:ov 'tE tit; Jlt:yEEJ<>t; E1nOOUVCtl (..denn wird eine Grosse, die nichts ist, einer anderen

hinzugeffigt, 50 kann diese an Grosse nichts gewinnen,.).

5. "L'unico A6y<>t; di Zenone che ci sia stato tramandato nelIa sua tipica fonna antinomica - scrie despre acest fragment Calogero - costruisce dunque i due comi del sua dilemma cai due stessi termini estremi dell'aporiacostitutiva deU'ente eleatico. S'intende che qui finita e infinită sono, immediatamente, quelle numeriche e non quelle spaziali, corne gia osserva Simplicio: ma 10 stesso Simplicio pua poi riferire, negli altri due frammenti, accanto a questadimostrazione zenoniana deU' ău1.pOv lC(ltU Mi1901;, anche queUadeU' (lu1.pov lCcr.tU jlEYE9o.;. RealtA e que, anche in questa dimostrazione deU'infinito numerico, il motivo probante non pua non rimanere identica a queUo onde si deduce I'infinito spaziale: e questo, tanto in queUa fonna universale che si e gia vista nell'aporia deUo spazio [cf. fr. A 24], quanto nella specificazione che pua farsene quando questo spazio venga suddiviso in parti. Zenone non pua infatti dimostrare !'infinitA numerica delia realta presupposta molteplice se non riferendosi al]'infinitA spaziale di ciascuna delle unita. di questo molteplice: la quale e, per un verso, delimitata in se stessa, ma, per l'a1tro verso, deve presuppore accan10 a se un limite che la distingua daUe altre unită., e, esistenzializzando cosi accanto a se il suo hEPOV e incessantemente lrovandosi di fronte a questo neDa stessa situazione che suscitava I'esigenza deUa posizione del limite distinguente, finisce col multiplicare accanto a se aIl'infinito il numero degli enti spaziali. VlSta nei suoi costituenti singoli e con eia nel suo vero motiva genetico, " aporia deI molteplice zenoniano composto di enti ÎnSieme di numero finito e di numero infinito e dunque la stessa aporia deU'uno eleatico, per un versa spazialmente limitato e per l'a1tro versa spazialmente iIlimitato. Non solo, cioe il finito-infinito numerica e nient'a1tro, in sostanza, che il finito-infinito spaziale. ma anche I'assurdo


ZENON.

Fragmente

267

intrinseco deDo spazio discreto e I'identico assurdo intrinseca deDo spazio uno,. (pp. 97-98). 6. Sen. Empiricus <Adv. dogm., IV 87 �i Pyrr. hyp., In afirmaţia _megaricului,. Diodoros Cronos.

10, 71)

atribuie

7. «La contraddizione del molo e appunto queUa deD'essere in un luogo e del non esservi, e del superare cosl queUa propria delimitazione spaziale che e insieme detenninazione e immobilitâ temporale,. (Calogero, p. 138).


MELISSOS Al VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA 1. Pretinsa legătură dintre MeIissos �i Heraclit e pusă cu drept cuvânt la îndoială de majoritatea istoricilor filosofiei greceşti.

2. Citesc aouva.'tCl cu Bonitz, in loc de ilUha, leetiunea manuscriselor urmată de Diels-Kranz. «La proposizione disgiu tiva - crede a putea afinna AlberteUi - denota uno spirito pedantesco ed e assolutamente contraria aUa mentalit.ă di Melisso» (p. 224, n. 2).

3. «Qui - relevă Calogero - J'accadere nella dimensione del tempo e immediatamente veduto corne accadere DeDa dimensione dello spazio, e l'impossibilită per I'avvenimento nello spazio si traduce subito in impossibilitâ per I'awenimento nei tempo: in tanto il inammissibile un divenire accanto a un essere e il conseguente indefinito accrescersi del reale in fona di questo divenire, in quanto )'essere verrebbe con cio a perdere la sua identita di se con se, diventando maggiore di se stesso. Per e ser tutto, non si pua esser tutto che nelio spazio, ma esser tutto neDo spazio significa esser tutto anche nel tempo: che quel che non e tutto neI tempo non pua esser tutto neanche neDo spazio» (p. 67).

s

4. Citesc 1tEpaiVElV ăv cu Apelt. 5. Argumentul lipse�te în fragmentele lui Melissos. v., mai departe, comentariul la fI: 6 (p. 273, n. 9).

6. v., mai departe, fr. B 7 .şi comentariul, p. 274, n. 13. 7. După Apelt <Melissos bei Pseudo-Aristoteles, ..Jhb. f. klass. Phil», 1886, p. 739), am avea acio aluzie polemică la invătătura atomistă. Pentru Albertelli, în schimb, ideile atribuite în acest lui Melissos ar fi posterioare filosofului samian, .. che non aveva nessun bisogno di sottilizzare tanto, date le sue premesse rondamentali che escludevano senz'altro le possibilită qui prospettate,. (p. 224, n. 9).

�graf

8. Pasaj anevoios. Albertelli intelege: "in questi modi soltanto egli riteneva che le cose potessero esse molte e tali apparire a noi . . . " (p. 217).


MELISSOS. Viaţa şi învăţătura

269

Pentru Calogero, fraza «conferma la situazione sistematica delia dissoluzione del mondo !CCl'tCt 06I;Clv nel pensiero di Melisso,. (p. 82, n. 1). «Da notare - mai adaugă învăţatul italian, în continuarea rândurilor citate - come I'Anonimo attribuisca a Melisso la teoria che a condizioni eguali a queUe a cui e sottoposta l'esistenza deU'ente unico dovrebb'essere sogetto anche il molteplice, sia che esistesse sia che soltanto apparisse: spezzando cosi e giustapponendo quel che in Melisso e intrinsecamente legato... 9. IpClv'tCt!;E09Clt. Cu Spalding, suprim ininteligibiluJ (t11:Cl'tâv la s�itul propoziţiunii; Calogero preferă să·1 îndrepte în Ct11:Clv'tâv. 10. oihE El«;r. aipEîv, cu Calogero, p. 82, n. 4. 11. Citesc 'tClU'tllV E!CElVl1C;, cu Albertelli, în loc de 'tClU'tTlC; E!CElvllV (Diels·Kranz). 12. Aluzie probabilă la Heraclit. cu toate îndoielile lui Apelt (art. cit., p. 747) unnat de Albertelli. 13. 'to cmaV'ta... Elvat !Cal. ÂtTEo8m. Mai prolix, Albertelli traduce: «AlI'intinito . . . anche lui applica i predicati ..e tutte le cose.. ed ..e detto tutte le cose,. (p. 219). 14. 'tou IlEV dvct.1. n Wc; ov'tOC; lI:a1. II:EtIlEVO\) lhaÂiTE'tat, redat de Albertelli: �il fatto di avere una detennÎnazione implica I'esistenza e la stabilită» (p. 219). 15. Cuvintele !Cer\. 'tfi �hCt.ll:pi.oEt sunt suprimate ca interpolate de Albertelli (p. 225, n. 22), fără motivplauzibil. 16. Cum are grijă să releve Kranz, in aparatul ediţiei, Anonimul confun· dă aci pe Anaximandros cu Thales. 17. 'to ăÂov suprimat de Albertelli, după Wendland. 18. p\)81lii)t litalpEPEtV. Albertelli traduce: ..differiscono per forma-. 19. OV OUII:VUVQt 'to o\J'tooc; OV EV. În acest pasaj, observă Calogero, «si allude a Zenone come a tale cbe avesse dimostrato la moltepliciUt intrinseca deU'unico ente, quando esso fosse stato inteso come unica sostanza materiale, nel senso deDa fisica ionica: dove Zenone, dimostran· do molteplice quest'Uno che, comunque, non eraelemento del molteplice bensi spazialmente assoluto, non avrebbe potuto non scorgere inunediata· menle l'applicabilitA di tale dimostrazione ancheall'Unoeleatico,. (p. lSD. 20. Versul: rut; li1il 11:oÂÂii)v lin tJ,PO'tECDV p118EV'ta IlQ'tatCDt; e păstrat de


270

D.M. PIPPIDI.

NOTE

Aristot, De caelo, B. 13.294 a 21 sub fonna: ci><; Sul: 1tO).).wv O" ..,).,00000;

H.96vtIX J.1ataiID<;.

21. Albertelli inţelege altfel paranteza, traducind tO xliv ou'tID<; EIOV prin: "cio che � in quest'ultimo modo_, 22. Vezi mai sus, cap. 1 § 7 al tratatului. 23. ÎD fraza: 'to �v yap !CEVOV o\n( OII. 1C�V119fiva� 8' OUIC ăv Suvaceat Il" 511't0<; !CEVO\) nxooptO"J.1E:VO\l, Ca1ogero bănuie�te o lacună. «Infatti, ­ scrie el, - se il ICE;O»ptO"].lEVO'U si riferisce veramente a KEVOU non gIi aggiungerebbe nulla, e vice versa l'azione del Xmpi1,;ElII e propria appunto dei ICEv6v in quanto divide e distingue». Si propune să se citească ICtVl19fj­ veu li'ou" ăv liuvaaEkn J.1n ovco<; <to,} !CEvai) !Cal J.1Tj Ollto<; CUto tou> lCEVOU ICEXUlP10'jlEVO\l • . •

24. . . .hac quod esset infinitum et inmutabile etjuisse semper et jore.

Albertelli înţelege: "eio che e infinito e sempre stato sara anche immu­ tabile,. (p.227).

25. în ochii lui Aristotel, Ctpx,;v ElUl! nu-i tot una cu fErOI/El/eU; sfera de inteles a primului e mai vastă, în măsura în care poate avea si . o accepţie , spa care lipseşte celui de-al doilea.

26. lp8ap't"a ev OUVttJ.1EL . . . 27. "Dopo aver banalmente osservato come Melisso non vedesse la possibilită. che una cosa calda diventasse poi fredda, - scrie Calogero despre acest text, - seguita con un'osservazione preziosa nella sua ingenuil:A: la filosofia di Melisso, egli dice, non e altro che un dissolvare e contraddire le sensazioni lila 'to J.1w..ta'ta 2tlO"'tEm:tV au'taî<;. L'eleat.iz2:a­ zione del particolare non potrebbe esser meglio, espresso che in questa "assoluta fede nel sensibile,., che, etemizzandolo, lo induce d'allronde in contraddizione e in crisi» (p. 82, n. 1).

B) FRAGMENTE 1. "La netta differenza rispetto a Pannenide - notează, in legătură cu acest pasaj, Calogero - e nel fatto che mentre questi, parlendo dai suo "e,., esclude de! tutto da esso tanto l'..era,. quanto il �sară.,., e vede quindi l'assolute2:za temporale delI'ente come un puro presente, imrnune da ogni differenziatione temporale di passato e futuro (oulit xo't' nv ouli' EO"'tat,


MELISSOS.

Fragmente

271

bEi VUV EO"'tlV 61!0u mv), Melisso ooncepisce invece la sua etemitA nel senso dell'estensione (aEi, ilv ai ati EcJ"tat). ln Parmenide l'etemitA i!: superioritA al tempo, presente senza passato e senza futuro; in Melisse l'eternită e totale estensione de! tempo, somma del passato de! presente e de!juturo,. (pp. 6D-61). Intr-un sens analog, K Joel: ..er [Parmenides) geniesst eben in Seienden gerade die innere Konzentration auf die Identitât, Melissos abervielmehr seine unendliche Expansion in Zeit und Raum, sodass ibm die Einheitzwiicktrittvorder Unendlichkeit. (Gesch. der antiken Philosophie, TUbingen, 1921, 1, p. 475).

..

2. La observaţia lui Zeller că Melissos uită să dovedească aci că fiinţa n-are moarte, Albertelli relevă cu drept cuvânt că, de vreme ce nimic nu poate in nimic, în ochii filosofului nostru moartea nu-i decât nasterea a altceva; dovedindu-se imposibilitatea nasterii eo ipso se • d edeşte imposibilitatea morţii (p. 230, n. 2).

dispărea

..

t

3. In cuvintele fan 'tE !Cai aEi ilv al. aE fa'tal Reinhardt vede ..ein Ausdruck fur die Unverănderlichkeil» în care Elval .,dient nie als Copula, sondem bedeutet Dasein und Bestehen» (p. 176, n. 2). Apropierea de Anaxagoras, fI: A 48, apare îndoielnică.

4. Citesc �a'to YiIp ăv 1tO'tE YEV0I!EVOV cu Diels-Kranz. Calogero, unnat de Albertelli, preferă ytVOI!Evov, lecţiunea lui Simplicius. «E chiaro -argumentează el- che in entrambi i casi [aci şi în paranteza următoare] esso ha 10 stesso valore di participio presente specificante (secondo la costruzione dei verbi indicanti inizio o fine d'azione) gIi opposti �a'to e E'tEÂt:UTllO"EV» (p. 64, n. 2). Potrivit acestui fel de a vedea, traducerea celor două propoziţiuni parentetice ar trebui să sune: «într-adevăr; cindva ar fi prins a se naşte,. şi .,intr-adevăr, cândva ar fi incetat de a se naşte,.. 5. Cf., mai sus, criticile lui Aristotel, fr. A lo: .,din faptul că orice lucru născut are început nu însemnează că orice are inceput trebuie să se fi si născut- si _ . . . unde tot lucrul născut are început, Melissos socoate că i tot ce început s-ar fi si născut. ca si cum, prin faptul de a avea ' început, lucrul născut si I crul mărginit ar fi amândouă tot una . . . ». Altfel ' spus, ceea ce Aristotel ii reproşează lui Melissos, faţă de al cărui mod de argumentare avea foarte puţină stimă, e trecerea arbitrară de la învinuiri analoage ii aduc, dintre istoricii moderni ai filosefiei la grecesti, Zeller si Windelband. Altii, printre care Apelt. Chiappelli si ' Tanne , ii iau a . încercând să dea propoziţiunilor incriminate interpretare diferită. ..S'il etait vrai que, dans sen argwnentation, Melissos

are

u'

temporal

spaţial. Q.

� �

Părarea


272

D.M. PIPPIDI. NOTE

eul, comme on le pretend, entendu par infinitude l'infinitude dans l'espace, - scrie acesta din urmă, - le vice de sa deduction serait palpable. MaÎs on ne doit certainement pas lui attribuer une pareille these. alors qu'iJ nie fonneUement que !'-elre" soit etendu. II entend sans Bucun doute )'infi­ nitude au sens abstrail; c'est la un concept dont il faut lui faire honneur, qu'i1 soit ou non valable, el dont il se sert pour affirmer I'unite,. (p. 275). Mai aproape de noi, Calogero sustine că, in conceptia lui Melissos, spatializarea tempora1ului nu trebui� judecată ca rezul�tul unui echivoc so�tic, cum s-a crezut prea multă vreme, ci ca «il portato schiettamente arcaico di un'intuizione per cui la dimensione del tempo El coSI immediata­ mente ed astrattamente oggettiva che non si distingue per nessun carattere essenziale deUa stessa dimensione de1lo spazio» (pp. 62-63), în sfârşit, respingănd deopotrivă învinuirile �i interpretările înaintaşilor ca nerondate, Albertelli, unul dintre cei mai reprczentativi exegeti ai fiJosofu­ lui samian, ajunge la încheierea că ..in Melisso non c'e atfuUo la tropo grossolana quatemio terminorum che dice 10 Zeller ne alcun'altra delle posizioni mentali che gli vengono comunemente attribuite. Egli pensa all'inzio e fine quanto aUa cosa (e non gi.ă. quanto al tempo) e li attribuisce a ogni cosa che diviene; di qui, negato che l'essere divenga, passa ad attribuirgli l'infinită. Il suo ragionamento cosi, puressendo erroneo, ci si palesa, sulle orme di Aristotele, molto piu sottile e pericoloso di quanto non sospettino i moderni. Egli, ripetiamo, parlendo dall'osservazione che tutte le volte che c'e nascita c'e, in cio che nasce, principio e termine, ' ha creduto necessario negare principio e termine a cio che non nasce, cioe affermare l'infinitâ dell'eterno. Invece la conversione non era possibile, perche mancava l'identitâ di soggetto e predicatoll (p. 232). 6. După Albertelli (p. 233, n. 2), fraza n-ar fi a lui Melissos, ci simplă reelaborare din partea lui Simplicius, care ne-o transmite, a spuselor lui Melissos din fr. 2. Dimpotrivă, pentru Calogero, care nu-i pune la,îndoială autenticitatea, ..nelIa corrispondenza dell' O)oup con l' ou'tro il punto di vîsta delIo spazio sembra considerato in una posizione puramente analo­ gica rispetto a quella del tempo, ma la ripetizione dell' aEÎ in enlrambi i termini . . . e sopratutto l'interna ragione che rende possibile il loro slesso parallelismo restaurano la loro gerarchia o, meglio, coessenzialită piu profonda» (p. 68). 7. Totatătdepuţin autentic ca fr. 3, dupăAlbertelli, p. 234, n. I. în schimb, lui Calogero, fragmentul ii dă prilejul să descopere o caracteristică a


MELlSSOS. Fragmente

273

personalităţii lui Melissos În tendinţa de a «sistematiza,. acele categorii ale fiintei care, la Parmenides, se întâlnesc numaijuxtapuse. ..Si pua dire -p ează el-che ilmotivo piu profondodeUa insufficientesistematicitâ e quasi dell'incertezza deDa stessa determinazione parmenidea degli attributi deD'ente e proprio nel (atto che quest'ente, per la sua genesi e natura medesima, avrebbe dovuto, a rigore, non tollerare accanto a se alcun predicato specifico, detenninante la sua assoluta indeterminatezza. In Parmenide le esigenze ontologiche si trovavano cosl a combattere contro il suo originario e prepotente logicismo: Melisso, che per la sua situazione speculativa opera fin daU'inizio con una logica assai piu ontolo­ gizzata, pui) ora invece proporsi il compito di queDa miglior deduzione o sistemazione" (pp. 68--69 ).

8. «Dall'attributo dell'infinita discende ora quello dell'unită: questa e propriamente una novitâ di Melisso, il quale, osservando come una realtâ infinita non possa essere che unica perche I'esistenza di un'a1tra rea1tă oltre di essa o in genere una sua dualitâ equivarebbe a una limitazione e quindi a un annientamento delIa sua infinita, dimostra l'unită in un moda che non poteva naturalmente esser quello di Parmenide, il quale, d'altra parte, non sentiva quasi il bisogno di argomentarla, trovandola in certo modo immediatamente implicita nella stessa singolaritâ dell'e generante il suoente,. (Calogero, p. 69).

9. După Burnet, p. 322 şi Albertelli, între fr. 6 şi inceputul fr. 7, trebuie să se fi situat in opera lui Melissos demonstraţia omogenităţii fiinţei. Într-ade­ văr, in primele rânduri din fr. 7 fiinţa apare «una şi aceeaşi în totu!», fără ca propoziţia să fi fost înainte dovedită; iar tratatul pseudo-aristotelic De Melisso, Xenophane, Gorgia, în care ordinea tezelor melissiene e cu siguranţă. imprumutată textului original, înfăţişează un paragraf al cărui cuprins e unnătorul: "Una, [fiinţa] trebuie să fie şi aceeaşi (ăIlDtov) în toate părţile ei; căci de n-ar fi aceeaşi, fiind multiplă, n-ar mai fi una, ci multe,. 0 4, supra, p. 182). • 10. întemeindu-se pe Pseudo-Aristotel, De MXG, 974 a 18 şi urm., Reinhardt (p. 91) propune să se citească după ow IlE'tCtKOOIlEOt'to, <ow t"tepotoî'to>. Maiplauzibil, Calogero (p. 70, n. 2) crede că oun E'tEP010î'to trebuie să fi precedat, în original, cuvintele oun IlE'tCtKOOIlEOl'to, aşa cum o iasă să se bănuiască ordinea ideilor in fr. 7, unde .prefacerea în altceva,. (E:upo\OUa9al) e discutată înainte de «schimbarea alcătuirii lăuntrice,., (j.lE'taKOGIl119i1VCtl). Pentru Albertelli, în schimb, textul nu e lacunar. «in


274

D.M. PIPPIDI.

NOTE

quanto la negazione delIa E'tEpoio)(n� comprende in se la negazione del perire e deldiventar maggiore: infatti essa implica, corne dice )'argomen­ tazione, che 'to �0'9EV t6v perisca e che, corne si verifica nel diventar maggiore, nasca ei6 che non e_ (p. 236, D. 1). 11. Cum s-a relevat de Heidel şi de alţii, t'tepolOua9al apare aci pentru intâia oară intr-un text grec. 12. Subiectul e_ce existainainte» (-ro 1tp6a9t:v E6v) . ..n divenire ooncreto e assurdo - comentează Calogero - non solo in quanto la sua unită. si spezza necessariamente in un assoluto essere e in un 85s01uto generarsi, ma anche in quanto questo ste&so generarsi. vîsto in tale assolutezza, non pua presentarsi se non come un totale incomprensibile sorger daI nuUa e precipitat neI nulla. Cosi s'intende anche l'estrema conclusione. che se un simile alterarsi si realizzasse anche nella misura pio. esigua nella pin gran distanza di tempo, nell'elernită. esso finirebbe per condurre all'annientamento totale dell'enle: che anche qui esso Ei idealmente scisso neUe due parti de) pennanente e del diveniente, e questo e concepito come una progre.ssiva corrosione e riduzione nel nulla incidente sempre piu. neU'allro, fino alia sua totale distruzione, per lento che possa esseme il processo,. (p. 71). Pentru concepte analoage, Albertelli trimite la Empedocles, fr. 17, 31 Diels: ette 10:P EI4Igeipovto 5�a).L1tEpE�, ou1Ctt' .xv -naClv şi Epicur, ad. Herod., 30, 1: Kui Ei EqlEIe1.peto SE ta aI4lClv��6Ilevov Ei� ta 1J:r) OV, naVtCl ;Xv â7tCOMOÂ.Et ta 1tpUllJ.CltCl, OU" OVt(l)V Ei� Ci S�d:oeto . . . 1 3 . Citesc � (X v lletCl1COall1lgev tmv t6vt(l)V Eill, c u Diels-Kranz. Albertelli preferi lecţiunea lui Heide1: n� dv IlUClICOO'j.l1l0e1.1l t� tmv t6Vt(l)V şi traduce: ..come potrebbe alcuncM mutare disposizione?,.. 14. Obisnuit se raportează ouoi: aÂlEi la durerea fizică, iar âVlâaOat

'

din § 6 la suferinţa morală.

15. ou yo:p av 7tâv Eill â lEOV, unde, cu. Diels şi Calogero, înţeleg pe âÂYEOV ca echivalent cu Ei â YEOl, subiectul subînţeles fiind ta E6v.

16. ..Parmi les negations qu'il Cait rentrer dans l'immutabilite de l'etre, -observă, în legătură cu §§ 4--6, Paul Tannery, - ceUes de la douleur et du chagrin attirent particulierement l'attention. EUes tendent a faire penser que Melissos considerait effectÎVement SOD I'!::tre comme le Dieu et lui attribuait ou etait au moins porte a lui attribuer la oonscience immuable de son etemeUe stabilite,.. (p. 276). Iar Calogero: ..Qui si pua dire che


MELISSOS.

Fragmente

275

l'ideale eleatico dell'essere raggiunga veramente la sua estrema espressione, col trasferimento neU'astratto lege ontologico dei predicati concreti deDa volontă, trasvalutati e posti in funzione, s'intende, deUe stesse esigenze di quel logo: dove I'arcaismo e soprattutto neU'implicita intuizione animistico·teologica (in cui rivive forse anche il Dia-Uno senofaneo) dell'ente come vivente assoluto, essendo perallro in esso un motive che resta poi capitale in tutto 10 sviluppo del pensiero antico. L·ente. essendo totalitâ, e autosufficienza, e quindi assoluta soddîsfazione di se, la mancanza di tale metafisica contentezza imporlerebbe quindi J'immedi· ata negazione di quel suo fondamentale atbibuto, che e la totalită, insieme spaziale e temporale, deU'infinito e deU'etemo ... Si, maideparle: « . . . questi. attributi supremi deUa perfezione deU'ente, �talită identită autarchia salute non sofferenza. si compenetrano e connaturano sb'ettamente neDa trattazione melissiana che, negando all'ente ogni sorta di deficienza e di sofferenza tanto fisica quanto spirituale, costituisce, ancora piu specifi· camente diqueUa parmenidea, uno dei piiJ. antichi e tipici documenti deDa direzione ideale deUa teologia eUenica.. (pp. 73-74). 17. Ei. J.LEV 'tap ICEVEOV ilv. DieJs..Kranz traduc: «Denn wârees leer. . .... interpretare vădit greşitA, pentru că, dupăjusta observatie a lui Albert.elli, ' ..I'essere neppure per ipotesi puo essere woto.. (p. 237,�. 12). Cu 8urnet si Calogero (p. 74, n. 1). prefer sa văd in ICEVEOV un adjectivsubstantivizat, �eea ce se potriveşte incomparabil mai bine cu contextul. 18. ..Questa mancanza del woto- notează Calogero -esclude affatto la possibilitâ de! movimento, che si puo pensare solo quando eio che deve muoversi abbia una spazio in cui muoversi, una capacită quindi di allontanarsi dal luogo che occupa per trasferirsi in altro: ecco il tipico concetto melissiano deU' imoXoopEîv, nel quale e interessante l'ambiguită che intrinsecamente vi pennane in quanto il woto, di cui vien prospettata la possibilitâ. appare da una parte esterno all'ente corne pieno, ma daU'altra anche interno all'ente corne tutto, e d.i conseguenza 10 stesso imo:x;wpEÎv e anzitutto un ceder di luogo totale. che non puoquindi realiz· zarsi se non «verso il woto.., rna in secondo luogo anche uno spostarsi intrinseco, quasi un avvicendarsi del pieno e del woto neUa totalitâ deU·ente.. (p. 75). La acestea, nu fără dreptate, Albertelli relevă că «se con estemo si intende il woto che per ipot.esi circonda ogni porzione deU'essere, si pua sottoscrivere aUa sua affermazi.one. Se invece conwoto esterno si intende il woto che per ipotesi CircoDda l'essere preso DeDa


276

D.M. PIPPIOI.

NOTE

sua totalitA, allora bisogna dire che in Melisso tale concezione non puii neppure profi1arsi, data J'infinită del1'essere.. (p. 238, n. 13).

19. 1tUICVOV SE lCa.i apeuov OUIC av El'l1. n\llCvov.şiap(IlOV suntluateca substantive de Diels-Kranz, care traduc: «Auch kann es kein Dicht oder DOnn geben"., Mai probabil mi se pare că e vorba de două atribute ale subinţelesului E6v, care e .şi subiectul lui IClVEÎ'tat din § 10. 20. «Proprio nel concetto di questo criterio. - scrie Ca1ogero, p. 76, - si vede chiaro il rapporto storico tra Melisso e Parmenide: che la ICplat<; di Melisso corrisponde giusto alia "Plate; di cui paria Parmenide, con la differenza che quest'ultima e la distinzione tra I'e e il non e, menlre quella di Melisso e la distinzione tra il pieno e il non pieno, e cioe tra le due realta in cui si erano ormai assolutamente ontologizzati queU'e e quel non e. E menire Parmenide . . . affenna tanto )'85solu18 realUt deU'essere quanto i suoi predicati di pienezza e d'immobilita deducendoli. in sostanza, dalla fondamentale certezza logica delia possibilită del dir e dell'impos­ sibilita del dir non e, Melisso, per cui la originaria ontologizzazione del logico propria del suo maestro non e piu problema ma premessa indiscus­ sa e anzisentita solo nel sua risultato metafisico, non puo piiJ contentarsi di quella deduzione, e quindi ricava ordinatamente prima I'inesistenza del woto daI concetto dell'ente una e omogeneo e inline la sua immobilita dall'inesisteru:a del woto,.. 21. U'lj..lElov. Cf. Calogero, p. 78, n. 1: OIi UllllEÎa corrispondono . . . ai parmenidei aTJlla1"a, ma oon la differeru:a generale che c'e tra Melisso stesso e il SUD maestro: in quest'ultimo i aTlIJ.a1"a sono . . . le determinazioni dell'essere quali si possono scoprire procedendo per la via delia verita . . . ; in Melisso, che rende oome sempre univoche le ambiguita di Parmenide, i O"JUlEla sono invece soltanto gli argomenti da cui si conclude alla verită, e che quindi posson provenire tanto dall'esame intrinseca dell'uno quanto da quello delia contradittorietă del molteplice... 22. on h IlOVOV tunv. Cu Diels şi Albertelli, consider ca subiect sub­ înţeles 1"0 E.OV pe lângă care EV e predicat. Bumet şi Calogero iau ca subiect pe EV şi traduc: «că există unica fiinţă,.. 23. "ai. 1"0 IlEV �61ov Kai. 1"0 oE 1"E9vll"6<;, Kal IlEÂav Koi ÂE\lK6v . . . Unnez pe Calogero, pentru care «il Diels, intendendo net 1"0 IlEV �61ov 1"0

oE 'tE9vllICOC; i due articoli come soggetti e i due aggettivi oome predicati,

vi introduce un dualismo dianoetico che e certamente troppo deciso per


MELISSOS.

FTagmente

277

Melisso, pel quale ciascuno d.i questi termini e anzitutto un h:aatov, un particolare unitariamente ind.ividuato, in cui quindi non e specificamente distinta una sostaDza da un attributto: come e de! tO 9EPj.l6v del § 3, che e insieme «il caldo.. e «quel che e caldo�, senza che sia sentita tale differenza, per la cui detenninazione sară infatti necessaria tutta la successiva storia delia logica antica fino adAristotele" (p. 78, n. 1). Recunoscând dreptatea observa�ei lui Calogero, A1berteUi adoptă totuşi interpretarea lui Bumet şi Diels, - după care subiecte sunt cele două articole, iar adjectivele pre­ dicate, - sub cuvânt că, pentru presocratic� ..dire che una cosa e viva o morta o nera ecc. non implica la distinzione soggetto e predicato, ma che nella casa ci sia il vivo, il nero ecc. intesi sostantivamente,. (p. 240, n. 4).

24. oaa /fIâatv oi. ăv9pO:UtOl dvat aÂT\9fj. Reinhardt (p. 72) trimite la Pannen., fr. B 8, 39: oaaa �potol. Katt9EVtO 1tE1tot096tE� dval. a).,T\9f\ (supra, p. 129), apropiere judicioasă, chiar dacă exegeza învăţatului ger­ man nu poate fi în întregime acceptată. Cf. Calogero, p. 79, în notă. 25. 01l0'Opemv: lec�une adoptată de Kranz, în ultima edi�e, după Bergk şi Wllamowitz. Diels citea Oj.lOU ptmv, de interpretare anevoioasă. 26. Melissos s-a putut gândi la stalactite, după ipoteza lui Calogero, p.

80, în notă.

27. OOtE a'Oll�aivE\ ll11tE opliv ll11tE tâ ovta ytvWa"Elv. Ordinea, puţin firească, e reconstituită de Th. Gomperz: 1l1ltE opâv ta eevta ll11tE 28. Citesc: dva1 tto).,Aa "al. ai81a Eion tE "al. iaxuv EXOvta cu Calogero, p. 81, în notă. 29. mvta eupolO009a1 itIlîv Oo"Eî "a1 IlEtatti1t<fELV t" tOU tlc6.CJ'totE 6polltvO'O. Kranz traduce: .. scheint uns auf Grund des jedesmal

Gesehenen, dass alles sich ăndert und umschlăgt... Calogero: «ci sembra poi che tutti si alterino e mutin� da quella forma che voita pervolta vien veduta». Mai credincios mi se pare A1bertelli: «ci sembra che tuUo si tJ'asformi e si muti da quel che ogni voita I'occhio ci fa vedere...

30 tau yap t6vtat; aÂn9LVOU "pEîaaov OUOEV. Diels traducea: «denn stărker aIs die wirklich vorhandene Wahrheit ist nichts.., modificat de Kranz in: ..denn stărker aIs das wirklich seiende Wahre ist nichts... Mai plauzibilă interpretarea lui CaJogero (<<nulla e infatti piil potente d.i ciO che veramente e.. ), adoptată in esenţă şi de Albertelli (<<nulla e infatti piu possente di cio che esiste realmente..) .


278

D.M. PIPPIDI.

NOTE

31. Fragment din cele mai discutate, din pricina anevoinţeî pe care o prezintă tăgada atât de categorică a cOll'Oralităţii fiinţe� după ce, in fr. 3, ni s-a vorbit de nesfârsirea ei spatială (supra, p. 206). E ceea ce i-a făcut

pe unii istorici ai filos fiei vechi ă-i pună la îndoială autenticitatea, pe altii să-i caute interpretări care de care mai ingenioase. După Chiappelli,

d pildă (citat la AlbeI1elli, p. 241, n. 3), Melissos ar fi recunoscut fiintei

mărime spatiaJă ..unifonne e indetenninata, ma non corporea neI sen o

eli eterogen�tă materiale,., Într-un sens analog, Heidel (ibid.> crede că ..Melissus, understanding O'WIJ.Cl as a ă9pouJ'j.let of paI1s which, because divisible in infinitum, must be tridimensional or have ..thiclmess.., says that a true Unit (whether Eleatic or Pythagorean) cannot be conceived

as a OWj..ux or ă8pmoJ.la. Tot �a Gilbert <Gri€chische Religionsphiloso­ phie. p. 193, n. 2) scrie �i el: «nas Cr.owfJ.ct'tov kann Dur heisseD, dass die Substanz keine bestimmte kOrperliche Fbrm hot (wie die Pannenideische Kugelbildung): keineswegs aber soli dadurch das UnsubstantieUe oder Unstoffliche, also rein Geistige der Gottheit ausgedruckt werden».

Mai

aproape de noi, Albertelli presupune că, în fI: 9-10 (amândouă păstrate în

Fizica lui), Simplicius ar fi atribuit lui Melissos idei pe care

acesta era

departe de a le fi întrevăzut. Dintre argumentele pe care se întemeiază, citez: a) imaterialitatea şi indivizibilitatea fiinţei nu figurează În parafrază (mai jos, p. 214) şi nu-s criticate in De MelissQ, Xenopha.ne, Gorgia, cap. 2, 19 şi urm.

(supra,

p. 194);

b)

cele două fragmente nu-s pomenite de

Simplicius in De caelo (559, 14), unde i-ar fi oferit argumente preţioase in

polemica cu Aristotel, în ochii căruia Melissos se înfăţişa ca un materialist;

e)

exactitatea citatiilor lui Simplicius nu-i intotdeauna ireprosabilă;

atributele

aJ.lE:'YEe�1; şi alitaipE'tov

di

dJ

<<<lipsit de mărime,. şi "in vizibil,,),

caracteristice fiintei melissiene după fI: in chestiune, sunt puse pe seama lui Pannenides, 32. "II moto

e

fu alte texte ale lui Simplicius.

bensi immediatamente dedotto dallo stesso atto del

dividersi, il quale e negato aU'ente aUo stesso modo con

cui e negato da

Pannenide (framm. 8, 22-25), ma con la differema che mentre perquesti

csso e negato in forza deDa semplice esclusione del non ente che dovrebbe

operare queUa divisione, per Melisso esso e negato in fona dell'esclusione

del muoversi, che

e per lui la forma stessa del non

essere: anche qui,

dunque, secondo il tipica rapporto d'identită e di differenza che lega Melisso a Parmenide» (Calogero, p. 153, n. 1). 33. După Burnet, p. 321, n. 5, fraza ar fi reproducerea textuală a


MELISSOS.

Fragmente

279

cuvintelor lui Melissos, meritând să figureze printre fragmente sub nr. 1 a. Pentru Albertelli, în schimb, «le parole in questione sono cosi arzigo· golate e oziose, che difficilmente possono essere aUribuite a un pensatore in fondo elementare come Melisso. Si trata senza dubbio cii uno scolastico amore di completezza e pienezza d.i argoment.azione che ha spinto ad elaborare la prima trase . . . Direi ami che il concetto rivela la leUura del Sojista platonico,. (p. 244, n. 1).

34. Parafraza mise pare a confirma lecţiunea YEV6j.tEvovîn fr. 2 (despre care v. mai sus. p. 206. n. 4): E-tEAE"I.lt110E yap ăv n:otE YEv6j.lEVov e redat aci te. ep8Etp6j.lEVOV tEÂEUtTtV E';(Et ceea ce insenmează că, înjudecatalui Simplicius, "tEÂE"O'tTt din ace�i fr. 2 era înţeleasă ca csfârş.itulexistenţei_. 35. an:EtpOV. Ca în român�te, cuvântule susceptibil �i de o interpretare temporală si de una spatială. Aceasta din urmă e acceptia pe care i·o atribuie fără lndoială Simplicius,judecând după paragrafui următor. Vezi �i comentariul la fr. 2, mai sus, p. 209, n. 5. 36. Se subliniază aci deosebirea între -Un:oxooPl1Cal, tradus de mine prin «a·�i face loc,., cu alte cuvinte rni:j;carea exterioară, �i sit; eC(u't"o ouota· ).l1VC(l, ca se strânge în sine�, mişcare lăuntrică de contractare �i dilatare. 37. «Die Frage des Palaiphatos ist, nachdem die Biographie des angeblich antiken Fragmentes Harnsons . . . sich als Simonideische Fălschung erwiesen hat, . . . wieder ins alte Geleise gekommen. Melissos und Lamiskos halte ich fur Schwindelzitate eines alexandrinischen SchriftsteUers, wie denn Lamiskos auch bei dem Archytas und Okke1os· fălscher auftaucht. <Diels in app.). 38. "Che possa forse esserci qualcosa di buono - scrie Calogero, referindu·se la acest fragment indoie1nic- e reso meno inverosimile anche dai fatto, che, mentre idealmente esso non disdice a Melisso, d'altra parte non vi sono altri frammenti su cui esso risulti materialmente calcato,. (p. 84, n. l).


I N D I C E B I B L I O GRAFI C ' A l b e r t e I I i: Pilo Albertelli, Gli Eleati. Testimoniame e Frammenti, Bari, Laterza, 1939. B u r n e t: John Bumet., Early Greek Philosophy, Third editioD, London, Black, 1920. C a l o g e r o: G. Calogero, Studi suU' Eleatismo CPubblicazioni deUa Scuola di Filosofia della R Universitâ di Roma, m), Roma, Bardi, 1932. C a r d i n i: M. Cardini, GliEleati. Frammenti e testimonianze, Lanciano, Carabba, 193I. F r ă n ke 1: H. Frănkel,Xenophanesstudien, �Hennes,., LXXIX, 1925, pp. 174-192; - Parmenidesstudien, "Nachr. von d. Gesellsch., d. Wiss, zu Gtittingen,., Phil.-hist. Klasse, 1930, pp. 153-192. H e i d e 1: W.-A. Heidel, an certain Fragments ofthe Presocratics, "Pro· ceedings ofthe Amer. Acad. of Arts a. Sciences», XLVllI, 1913, pp. 681734. J a e g e r: W. Jaeger, Paideia. Die Fbrmung des griechischen Menschen, 1. BanII, zweite Au.t1., Berlin, W. de Gruyter, 1936. J o e i: K Joel, Geschichte cler antiken Philosophie, 1. Bd., TUbingen, 1921. K r a n z: W Kranz, Ueber Aujbau undBedeutung des Pannenideischen Gedichte8, «Sitzber: d. BerI. Akad. d. WlSS. », 1916, pp. 1158-1178. M i e l i: A. Mieii, La scienza greca, 1: Prearistotelici, 1: Le scuole ionica, pythagorica ed eleata, Firenze, «La Voce,., 1916. R e i n h a r d t: K. Reinhardt, Pannenides und die Geschichte cler griechischen Philosophie, Bonn, Cohen, 1916. R i e z i e r: K Riezler, Parmenides (<<Frankfurter Studien sur Religion u. Kultur der Antike,., V), Frankfurt a. M., lOostermann, 1934. S c h u h 1: P.-M. Schuhl, Essai SUT la formation de la pensee grecque, Paris, Alcan, 1934. 1. Se mentionează aci, într-o formă completă, lucrările mai des citate in comentariu, de fiecare dată cu numele autorului unnat de indicaţia paginii. Alte conbibuţ.ii folosite sunt arătate la locul lor, in note.


282

Indice bibliografic

T a n n e r y: P. Tannery;?ouT l'histoire de la science hellene. De Thales a Empedocle. Deuxieme Mition par A. Dies. Avec une preface de M. Federigo Enriques, Paris, Gautltier-Villars, 1930. U e b e rw e g . P r a e c h t e r: Fr. Ueberwegs, Grundriss cler Geschichte cler Philosophie des Altertums, XII. AuD. von K Praechler; Berlin, 1926. U n t e r s t e i n e r: M. Untersleiner, Parmenide. Studio critica. Frammenti-testimonianze-commento. Torino, Bocca, 1925. Z e i I e r: E. Zeller; Die Philosophie cler Griech. 1. Teil, Bd. 1-11: Vorsokratische Philosophie. VI.AuD.. bes. von Fr. LoI1zingu. W NesUe, Berlin, 1919-1920.


I N D I C I A L FA B E T I C I A ) TERMENI GRECI ai9ftp 236, n . 30 'AvCtrlCl1 244, n. 13; 249, n. 46; 251, n. 50 ă-n:etpov 28; 32; 194; 229, n. 37, n. 39; 235, n. 28; 260, n. 28 apE'C� 232, n. 5; 232, n. 8 apxilv ElE!\! 270, n. 25 YEVOIlEVO\l 271, n. 4; 279, n. 34 YWO).lEVO'" 264, n. 39; 271, n. 4 OU:U::OO"JlO<; 253, n. 55 .6.i"11 243, n. 13; 244, n. 15; 249, n. 41 O6ICOC; 24; 70; 236, n. 34 o6/;ct 238, n. 8; 245, n. 18, 247, n. 34; 252, n. 52; 253, n. 54; 254, n. 58; 256, n. 74 o6!;ac; �po'tEl� 251, n. 50 Eival 237, n. 5; 237, n. 8; 244, n. 18; 246, n. 27 EV 259, n. 22; 260, n. 26; 265, n. 41 EtEpoiOlOt� 274, n. 10

"EVE6v (I(EVDV) 275, n. 6; 275, n. 17 "PlOU; 248, n. 34; 249, n. 42; 276, n. 20 )lEtaJCOOJ.lflO'lt; 273, n. 10 VOEi\' '246, n. 27; 246, n. 28; 250, n. 47, 48 v61W-1l 250, n. 47; 255, n. 73 6vOI.Ul�El\l 251, n. 49 oilpctvOl; 229, n. 40 1tElpaC; xUlJ.Il'tov 251, n. 50 ?tt4lV 247, n. 32; 249, D. 43 1ttp� 32,94,202 aT1J.lEWV 276, n. 21 aOIPlT\ 232, n. 8 ancpavat 239, n. 25; 254, D. 64 a'tpoyyu"T\ ("(fi) 240, n. 30 U1tOXropEiv 275, D. 18; 279, n. 36 cpaa9at 246, n. 27


B ) NOTAB I L I A Achille (argumentul zis) 167 Adevăr 25; 69; 79; 85; 91; 93; 99; 115; l17; l19; 121

Alterare 199; 201; 211; 213 Atomi 85 Cald (element) 101 Calea Laptelui 101; 105 Cauză 85; 93; 101; 133 Cer 103; 105 Civilizaţie 234, n. 21 Coroane (cununi) 101; 133 Devenire Dialectică Divinitate Dreptate Dualitate

91 147; 151; 157 207 115; 117; 127 97

Elemente 15; 39; 79; 101; 107;

Incorporalitate 215 Indivizibilitate 163; 215 Infinit (numeriC> 175 Infinit (spaţial) 173; 268, n. 3 Infinit (temporaD 268, n. 3 Iubire 133 Împărţire 161; 163; 165 Întuneric 125; 131; 133 Lume 45; 145 Lumină 125; 131 Lună 43; 49; 103; 131; 135 Marea 43; 69 Materie 79; 93 Mărginire 193; 195 Mărime 209 M�care 29; 41; 43; 165; 167; 175; 179; 217; 219

139; 145; 189; 201

Naştere 93; 123; 127; 133; 183; Flagelare (rituală) 227, n. 22 Fbc 99; 101; 125; 133; 191 Ghicireaviitorului 55 Gol (v. .şi vid) 197; 199; 203 Har (divin) 25

187; 191; 193

Necesitate 99; 101; 127 Nemărginire 29 �i urm.; 203; 205; 207; 209; 211; 217

Nemărginit 193; 195 Ne�care 29; 41; 155; 167; 185; 203; 217; 219

Noapte 125 Immutabilitate 204; 270, n. 24; 274, n. 16

Om 201


Indice de notabilia

Organe 135 Pământ 43; 45; 49; 51; 53; 69; 79; 93; 99; 101; 135; 145 Părere 25; 79; 85; 137 Pieire 93; 127 Pluralitate 29; 93; 155; 155; 161; 163; 173; 175; 185; 187; 195; 201

Principii 39; 41; 85; 93; 101; 207 Proporţie 171 Raţiune 79; 95; 115; 123; 185 Rece (element) 101; 107; 111; 145

285

Tot 39; 43; 45; 85; 93; 95; 97; 163; 179; 191; 193; 195; 199; 201; 203; 205; 213

Trecut 99 Umed (element) 145 Unitate 35; 37; 43; 93; 97; 99; 155; 157; 159; 161; 185; 187; 193; 199; 211; 213; 215 Univers 101; 225, n. 7 Unu şi Totul 39; 171; 203; 205 Uscat (element) 145

Veşnicie (v. şi Infinit temporal) 183; 185; 189; 191; 193; 209; 211

Schimbare 215; 217 Senzaţii 53; 79; 91; 95; 107; 109;

Vid (v. şi Gol) 95; 145 Viitor 99

115; 115; 123; 185; 187; 207

SferA 79; 99; 125 Soare 43; 49; 51; 69; 105; 131 Soartă 129 Spaţiu 163; 165; 199 Stele 49; 103 Suflet 17; 55; 79; 107; 145

Zămislire 111; 113; 135 Zei 21; 43; 63; 65; 67; 73; 99; 179 Zeu 15; 27 şi urm.; 41; 45; 67; 99 Zone 107


D. M. Pippidi - Fragmentele eleatilor