Page 198

Antinomia raţiunii pure şi paradoxele logice Marcel Chelba Universitatea de Vest Timişoara

Studiul de faţă este un fragment din lucrarea cu acelaşi titlu prezentată în cadrul conferinţei de logică şi filosofie de la Uni­ versitatea de Ve st din Timişoara din mai 1998. Această lucrare este o încercare de punere în relaţie a problemei antinomiei raţiunii pure la Kant cu paradoxele logice, sub următoarele ipo­ teze: Dacă poate fi desprins un schematism antinomic universal, nu în sens logic formal, ci într-un sens mai adânc, absolut, un schematism antin omic din care gândire a, în mod fatal, nu poate evada în nici una din încercările sale de a se ridica la înălţimea unor judecăţi universale ori a căror obiect este conceptul t otali­ tăţii, adică acela al unei prezenţe unice, absolute, atunci suntem îndreptăţiţi să credem că este posib ilă o semnificaţie ont ol ogi că a acestui schematism şi că aceasta e ste singura legătură posibilă între eul determinant sau conştiinţa cunoscătoare şi lumea obiectivă în sens general, respectiv, temeiul constituirii oricărei cunoaşteri particulare. Fragmentul d e faţă nu reprezintă decât o încercare de tata­ nare a primei ipoteze şi de formulare a celei de a doua. Să începem cu prima antin omie sau primul conflict al ideilor transcendentale, aşa cum apare la Kant. Această antinomie, ca şi celelalte de altfel, se reduce la două aserţiuni contradictorii, numite teză şi antiteză, şi o aşa numită " demonstraţie" după me­ toda apagogică sau a reducerii la absurd, prin care, în fond, cele două aserţiuni se pot " deduce " una din alta. Î ntreaga problemă

205

Constantin Grecu, Iancu Lucica-Logica si ontologie-Trei (1999)  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you