Page 1


Despre Interpretare

Mai Intii trebuie stabilit ce este un nume şi ce este un verb, apoi ce sînt o negaţie, o afirmaţie, o enunţare şi o rostire. Ceea ce apare In glas este un semn al celor ce sint In cuget şi ceea ce este în seri•, al celor din glas. Iar după l cum nici cele scrise nu sînt aceleaşi pentru toţi, la fel nici cele glăsuite nu sînt aceleaşi; în schimb cele pentru care toate acestea sînt dintru Inceput semne reprezintă stări de cuget, aceleaşi pentru toţi, iar lucrurile pentru care cele din urmă sint similitudini, dintru început sînt aceleaşi. Dar despre acestea s-a vorbit în scrierea Despre suflet; căci ele ţin de altă lucrare. După cum în cuget gîndul este lipsit uneori de adcverire sau falsitate, alteori însă trebuie dintru început să-i revină una din acestea, la fel este şi In glăsuire; ce e fals şi ce e adevărat poartă asu­ pra !mbinării şi diviziunii. Aşa fiind numele lnseşi şi verbele se aseamănă cu gindul fără îmbinare şi diviziune, ca de pildă cel de "om" sau cel de "alb", cînd nu li se adaugă ceva; căci ele nu s înt încă nici ceva fals, nici ceva adevărat. Iar ca dovadă a acest u i lucru : chiar şi "capra-cerb" înseamnă ce\a, insă. nu c nici adevărată nici falsă, dacă nu i se adaugă faptul de a fi sau a nu fi, In chip simplu sau după timp.

2 Numele este o glăsuire semnificativă pe bază de con­ venţie, fără indicaţie d e timp, In care nici o parte izolată nu

",


t>$te semnificativă; rări , in ruvi:ntul ,,K!\llipo"", "(h)ipp o s"nu semnifică ni mi i..' prin el însuşi, ea în expres ia. de "kalos {h)ipp0811 [raJ frumo:; J t. lntr-adevă,r, nu aid om a C<\ la, nu mele simple se pet rec lucrurilt> la cele compu"e; căci in acele a , partea nu e nicid&•um sem.n.ifica.tivă., in acestea din urm ă însă tin de să fie, dar nu desprinsă din ren1, aşa cum, în "epa.ktrokeles', [vas de pirat], ••keles '' nu semnifică prin el ins u ş i ceva. Pe de altă parte numele este prin eonventie, căci nici unul dintre cuvinte nu există prin natură, ci do ar ca semn, sunetele sălbatice, ca aJe fiarelor, indicind şi t>le ceva, dar nici unul dintre ele nefi in d nume. ":Son-om" nu est e un nume. Într-adevăr nu există (nici n-a.r putea exista) nu m e in legătură ru ceea ce trebuie :-\ă denu ­ mească el; căci nu e ·mrba nici de o rostire, nici de o negaţie.

16b

Fie el aşadar nume nedeterminat, deoarece revine deopotrivă oricărui lucru, existent ori inexistent. Cît despre "al lui Filon" sau ��lui Filon " şi cele asemenea lor, ele nu sînt nume, ci ca­ zuri [oblice] ale numelui . Rostul acestor formulări este, în alte privinţe, legat de nume ; numai că, împreună cu "este", "era" sau ,;va. fi", ele nu exprimă adevărul ori falsul, pe cînd numele o face statornic. De pildă, al lui Filon este" sau "nu este" " nu exprimă nici !Wievărul nici falsitatea.

Verb este cuvintul care, semnificlnd ln plus timpul şi neavînd nici o pa.rte desprinsă semnificativă, este statorni( semn aJ celor spuse despre aJtce..-a. Afirm că semnificii ln plut timpul, sănătatea" fiind nume iar "insănătoşeşte" 2 verb " căci semnifică ln pln.s faptul de a se petrece acum. Şi el est< statornic semn al celor spuse despre altceTa, respectiv al celo1 spuse despre un subiect sau ca fiind intr-un subiect. [ln schimb], pe ,,nu lnsănătoşeşte" şi "nu imbolnăveşte" nu le numesc verbe; ele semnifică ln plus timpul, e drept, ş 1

1O

Parantezele pătrate &lnt ale traducătorului. Tradocena schimbi lDtructtva lnţele:sul verbului grec, pentru a pl.str a !ni Aristotel.

&Ugertia gramaticall


Despre Interpretare statornic Rint spuse cu privire la. ceva, însă pentru diferenţa aceasta nu e instituit un nume. Să le numim "verbe nedeter­ minate", fiindcă. sînt spuse in chip indiferent, atit pentru ce este cit şi pentru ce nu este. Deopotrivă. însă "a însănătoşit" sau "va însănătoşi" nu sînt verbe, ci o derivare a v erbului; iar ele se deosebesc de verb, în măsura in care acesta semnifică in plus timpul prezent, pe cînd celelalte pe cel înconjurător. Verbele enunţate, luate ca atare, sînt nume şi semnifică ceva (căci cel care vorbeşte îşi fixează gîndirea prin ele, iar cel care aRcultă e reţinut de sensul lor), dar ele nu semnifică încă dacă lucrul este ori nu; căci nici "a fil! nici "a nu fi" nu este semn al lucrului, chiar dacă spui "este" pur şi simplu. tr-ade ăr, în el însuşi nu reprezintă nimic ; însă indică. în plu s o sinteză, pe care fără componente nu o poţi concepe.

In

v

4 Rostirea este o gl ăsuire semnificati-ră şi convenţională,

în care unele dintre părţi sînt semnificative i zolat, ca parte de

vorbire însă, nu ca afirmaţie sau negaţie . Spun că, de pildă,

"om" înseamnă ceva, dar nu înseamnă faptul că el este sau nu este ; totuşi va fi o afirmaţie sau o negaţie dacă i se adaugă ceva .

ln

schimb o

înseamnă nimic,

singură silabă din cuvintu l "omul", nu

cum nici în cuvîntul "şoarece", "şoa" nu

înseamnă ceva, ci este doar o glăsuire. ln cele compuse partea înseamnă, este drept, ceva, dar nu prin ea însăşi, cum s-a arătat mai sus.

Orice rostire, însă, este senmificativă, nu ca in strumen t

firesc al cugetului, cum s-a arătat, ci prin convenţie. Dar nu

11 a

oricare este enunţiativă, ci doar aceea căreia îi revin adeve­

rirea şi neadeverirea. !nsă nu le revin tuturor ; de pildă ru� mintea este o r ostire, dar nu e nici adevărată nici falsă. Aşadar

cestelalte feluri de rostire trebuie lăsate de o parte, căci cer· cetarea lor este mai potrivită retoricii şi poeticii ; acum este vorba de teoria rostirii enunţiative.

11


5 O vrmu\ rostirt.• t•mmthLt h·ll eMt"' n.rirrna�iu., n.lta negaţia; toah• l't'lt>laltt' �tint una prin romtntnPrl'. Pe de o.lti parte e ne­ l't'S.lr ca urn·t• ru:ol in• t•nuo�io.t i\'A, �A. fio nlcAtniti din verb aa.u un t•.u [o mflL•xiun(' J :ti ''t>rhului; 'i tnt.r-:tdevA.r, dacA la "om" nu �e udaugi ,,t>ste", "Pra", "va fi" Ma.n (levu. de acest fol, nu ��e obţint• iDl·A o ro11tiru onunţiativi. Cum RO fooo tnRA ci re­ pftzmti un singur lurru, iar nu mai multe, formularea "vie· luitor podestru bipod" 1 Ollei door nu prin !aptul c! vorbele sint alitumte lW' t"l\pAtA unitale1t. Dn.r revine altei Hcriori si spun& ���t lut·ru. Cit dl'Mpro ro11tirea enunţio.tivi'L, ou. este ceva unitar fil' cind indiC'A. un singur lucru, fie ctnd o una prin cone­ Jiune, � l'i.nd mai multe Mint Cf'lo caro indici mai multe lu"' erori iar nu unul, K:.LU cele nelegate. Aşadar numele Han verbul umteaz4 bl\ fie socotite o NimplA vorbA, Intrucit nu HO poate Rpune l'4:tenprimă, prin pronunţarea. lor, ceva. ca un enunt­ fie cii e iD joc o intrebare, fie că nu - ci vorba respectiv& fndti indici numai ceva de la Hine. Dintre u.ceHte [feluri do I'OIItuo ], una este enunţare• simplA, co de pildA enunţareu. a. ceva despre ce\·a, Hau a ceva tAgiduit despre ceva, o alta este compusi din primele, cum ar fi o rostire anumitA dintru tn� ceput compusi. Iar enuntarea simpli este o gl4suire somni­ fieativl despre ce revine tut.U nu revine unui lucru, dupA dife� renliefea timpurilor.

6

12

Afirmaţia e�te o enunţare a r..eva. despre ceva.. Negaţia, In IChimb, este enunţarea deHprinderii a. ceva de ceva. Dar, Intru cit �w. poate enunţa �i es:iHtentul ca. inexisten t, şi inexis· tentul ca existent, 'i existentul ca es.istent, şi inexistentul ca. iDes.iltent, iar pentru timpurile Htrl.ine de prezent la. fel, &·ar putea llltlmpla ca tot ce a afirmat cinevo •A fie negat şi tot oe o. aept li fie afirmat - ""' Incit este evident c4 existA o nepţie optuA oricirei afinnalii ti o afirmaţie oricArei negaţii -


IJr��VI': lnterpretar� a�ll fiind, :-�(L 1111111im opo r.iţia acNt-Jil,a c·ontradic:ţic•, afirmaţia "i rwg-;Lţia. fiind o p uHc I n In Hprm c:ă cmunţarmt a c:c�va dc•.llp�B f'I\Va He opune c:elni nn U1g- ld nie"t c � ac·cJia."i ltwru, îrută nu in c·hrp o m onim; �;�i H[Hill tou.t.c1 c:fllcl de ac1da"i HOÎ HJU'c� a preîntîmp i na ohinc•.(iiJf• HOfiHf,j(\(}.

1

jm�. :

.

7 De\ vrerrw <:H unde dint.m lur:J"uri nînt. unin�rnah•, altele Hin,e: ul an1 (JJUHH:Kc: univerHu l ceea c:e prin firna na eHtc: enunţat c·u pl'ivim la mai uruJl,c:, iar Hingular ecea. ce nn He cmnnţă a"a, " pm<:urn "om CIKI.e dintrn c:ole univcrHa1f', "Callian" dintre c·1d<: H ing ul ue ; "i dn vrc�mc ee n n ecn Kar Hă Hc Hpnnă că ce-va r·c:vim1 ori nu, fie unuia dintre c:c\le univerKale, fie unuia dintre Hi ng- u lare daeă He Hplmtl în t:hip univerJow.l că-i rm·ine ceva "i dt nu-i mvinn, înHea m nă c:ă enunHlrile vor fi contrare. Hpun c·:t Hn fac: c •nunţări deHpl'e univBrHal în chip univerHal, ca do " " exc·mplu "orien om c� a.lb , "nici un om nu e alb . Cind însă ] c munţ:lr ile Hn fac:l clc:Hpm cel(� univ(:rHale, clar nu în chip uni­ vN:ml, c:lo înHe t-J i nu Hînt, eon1.ra.re; doar cele pe care le indică ni•� pot, fi unc�ori c:ont.rare. Prin a. HC enunţa nmmiversal deRpre <·c�le trniver·Hale, inţBI•\g rost.iri c:a ,,exird.ă om alh'', "nu exiHtă om alh"; eăei omul fiind eeva. nniver�a.I, n-a fost luat in chip nniverHa.l în Pnunţaro; într-adevăr· "oriee" [ca. adjectiv] nu sernnifieă uni v erKal ul, ei doar că il ia în chip universal. lnsăa. 1mrmţa univerHalul in c:hip univerHal, nu duce la eev:.L adevărat, In ��ar.trl vrndieatului; dld nu va fi adevărată nici o afirmaţie in ·are univm·Ha.lul KO <munţă in dlip univer1·m.l la predicat, " 1�a de pildă "o riee orn e�t.n oriee vieţuitor . Declar ded că so opune în ehi p c:ont.radietoriu afirmaţici negaţia. care rcdă eeca ce " ('"în dlip univm·Ha.l , eîwl o vorba de acela�i lneru, ca nefiind în ehip tlllÎVt)rHal, de exmnpln "oric�e om este alb - nu orice " nm alh", "niei un om nu e alb - t�XiHtă. om alb ; însă upun J în c:hip 1�cmtrar afirmaţia univenmlului �i negaţia " - "nici un om univerHalului, Uo exemplu "orice orn cHte alb " " " rur n alh Kan "orien orn t)Hte drept - "nici un om nu e drept . Nu 11 pnKihil eft aecHI,(\a Hă fiB Kimult,a.n adevărate, pe dnd opu-

:

"'

)

<:<•lo

;

.

<

lii<:

c�nl.<l

13


St"lt" lor se intimplă unt>-ori s:1 fit>- adt•vămto simult.an pentru un a...'t'laş.i lucru, ca dt- ext-mplu nu orire om e alb" şi "există " om alb" . .Aşadar h toatt.� rontradirtiile relor universale, luate in chip uni,·E>rsal, t' nert-sar r:.t una din părţ.i :-�ă. fie sau adevă­ rată sau falsă. pre-cum la toate r ite au l or în ra.zul eelor singu­ lare, de exemplu la �.Socratt' t-stt- alb�' - ,,8ocrat.e nu este alb"; in schimb in razul celor universale rare nu sint luate în chip universal, nu intotdt-.auna una. este adevărată, cealaltă falsă. Cki est� in aeelaşi timp adevărat să se spună cîte un om e " alb'', "cîte un om nu e alb" [,,există om nealb"], şi lafel ..cite un om nu e frumos" şi "rite un om e frumos" [sau .,există om frumos"]. Iar dară e urît, înseamnă şi că nu e frumos ; şi dacă de'Vine, înseamnă şi că nu est-e. Lurrnl ar putea părea. la prima 'Vedere absUid, dooarece "există om nea.lb" pare a semnifica în ac . elaşi timp şi că ,,nici un om nu e alb"; ultima [enunţare J însă nu semnifică aeelaşi lucru, nici nu e necesar simultană cu prima. Este pe de altă. parte evident şi că o singură negaţie apar­ ţine nnei SÎne."1ll'e afirmaţii, că�i negaţia trebuie să nege acelaşi lucru pe care il enunţă afirmaţia şi să·! desprindă de un acelaşi , fie de unul dintre cele singulare, fie de unul dintre cele univer­ sale, şi s-o facă in chip universal ori nu. Spun aceasta ca de exemplu: "Soora.te este alb - Socrate nu este alb". Dacă însă se tăgăduieşte altceva, iar nu un acelaşi lucru, despre un altul, atunci nu e vorba de rostirea opusă, ci de una diferită de prima. 1n schimb lui "orice om e alb" [îi e opusă ] "nu orice om e alb", iar lui "cîte un om e alb", "nici un om nu e alb"; însă lui "există om alb" [îi e opusă] "nu există om alb". Am arătat faptul că., aşadar, unei singure afirmaţii i se opune în chip contradictoriu o singură negaţie şi care anume sînt ele; de asemenea, faptul că cele contrarii sînt diferite, şi care anume sînt ele; şi că nu orice contradictorie e adevărată sau falsă, şi pentru ce anume, preeum şi cind e adevărată ori falaă.

8 H

Afirmaţia, ca şi negaţia, dacă enunţă un lucru despre unul aingnr, e una singură, fie că e vorba de ceva unh�·ersal luat in

1


Despre Interpretare

<·hip universa1, fie ră nu ; dP exemplu "orice om est-e alb

- nu orice om este alb,', "există om alb - nu există om alb", " "nici un om nu e alb - cite un om e alb , in cazul cA albul Hemnifică un s ingu r lucru. Dacă insi e pus un singur nume pentru două lucruri, atunci la cele la care nu este vorba de nn singur lucru nu este o singură afirmaţie, nici o singură ne­ gaţie; de pildă dacă "s-ar rindui numele de "tunică" pentru "cal" şi pentru "om , [enunţarea] că "există tunică albă.'' nu e o singură afirmaţie, după cum nici negaţia ei nu e una . Căc i acest lucru nu se deosebeşte intru nimic de a spune : "există cal şi om alb" ; iar aceasta nu se deosebeşte intru nimic de a. spune că .,există cal alb şi există om alb". Dacă deci numele semnifică mai multe şi dacă există mai multe lucruri, atunci e evident ci!. şi prima [enunţare] semnifică fie mai multe, fie nimic ; căci un om nu e cal. Aşa incit nici la acestea nu e necesar ca o contradictorie să fie adevărată, cealaltă falsă.

9 ln cazul lucrurilor ce slnt şi au fost, e necesar ca afir· maţia sau negaţia să fie sau adevărată sau falsă, iar ln cazul celor universale luate ca universale, întotdeauna una este ade­ vărată, cealaltă falsă, ca ln cazul celor singulare, după cum s-a spus ; in schimb in cazul celor unhrersale care nu sînt spuse in chip universal, lucrul nu e necesar. S-a vorbit şi despre acestea. Dar ln cazul celor singulare şi viitoare, nu e la fel. Căci daclf. orice afirmaţie şi negaţie sint sau adevă.rate sau false şi dacă e necesar ca orice lucru să existe sau si nu existe, atunci, dacă cineva ar spune că un lucru va fi, altullnsiL nu ar spune la fel, neapiLrat unul dintre ei ar spune adevărul, de vreme ce orice afirmaţie şi negaţie sînt sau adevărate sau false. Intr­ adevăr amîndouă lucrurile nu vor exista simultan in asemenea cazuri. Căci dacă e adevi!.rat de spus că un lucru e alb sau nu e alb, e necesar siL fie alb ori nu, şi dacă este alb ori nu, atunci era adevărat si afirmi sau să negi ; iar daci!. nu este aşa, greşeşti, şi dacă greşeşti lnseamniL ci!. nu este aşa, astfel Incit neapărat sau afirmaţia sau negaţia este adevărată ori falsă. Prin urmare 1

15


[ar rezulta că 1 nim.ir nu t.�st€', n iri nu se petrece In înttmpla.re, Nt.U nu art.• loc una din două la îuthnplarc - niei că va. fi nici că nu va. fi - ci amb('lt' ş.int ru nect>:;itate, un una. din două ,

1e

:.

care s-ar fi intimplat. Căci adevereşte f\au cel re afirmă, sau cel ce neagă. Altmint('ri ::;-ar putea deopotrivă ca. lucrul să se Îl" ească şi să nu se in•asră; intr-adevăr "una din două la intimplare" nu st• p{'trt're sau nu se va petrece mai de grabă aşa sau altfel. Pt' deasupra� dtlcă un lucr u este alb acum, era. adevărat să se spună dinainte ră va fi alb , aşa incit era adevărat intotdeauna să se spună. despre tmul oar ecar e dintre cele ivite, cum că este- sau va fi. Dacă însă era înto tdea una adevărat să se spună că este- sau la fi, nu e cu pu tinţă ca acest lucru să nn fie, acum ori în Yiitor. Iar ceea ce nu poate să nu se ! i"l"ească, e cu nt>putinţă să n-o facă; ceea ce e cu nep utinţă si; nu se ivească, trebuie să se ivească . .Aşadar toate cele ce ur.. mează să fie- s-ar iTI cu n ecesita te. Ca urma re , nimic din do ui, nu ar fi la intimpla re . nici n - ar e xis t a întîn1pl are; căci dac încape întîmplare, nu e necesitate. De altfel nici nu ar fi

să spui că nici una din două nu e adeYărată , nici "v nici ..nu l"a fi''. Căci mai întîi. afirmaţia fiind falsă, nn [ar fi n ecesar ] adeYăratăt iar aceasta din urmă fiind s-ar putea întîmpla ca afinnaţ ia să nu fie ade-vărată. Şi ap dacă e adel"ărat să spu i despre ce'a că e alt şi mare, tre b ca amîndouă să-i reTină ca atribnte; iar dacă e adevărat spui că ii 'or reveni mîine, a t unci îi 'or şi reveni m.r Dacă însă nn e ad evărat nici că H'a fi11 nici că 11nu va fi" mîi atunci înseamnă că nu l'a al"ea loc una din două la întîmplar ca de exemplu o bătălie na"l"ală; căci ar trebui ca bătălia nav atit "să aibă loc" mîine, cît şi 11să nu aibă loc".

Dar cele de mai sus şi altele de acest fel sînt fără ni o noimă. In orice afirmaţ ie şi n egaţ ie, fie în cazul celor unive sale spnse în chip universalt fie în cazul celor singulare, ar necesar ca, wntre opuşi, unul să fie a devărat, celălalt fa

16

iar nici unul din doi, în cele ce se i-vesc, să nu fie b întimpb ci toate să fie şi să se ivească cu necesitate. Ax re z ulta că nu · mai trebni nici să chibzuieşti, nici să te os tene ş ti ca şi c dacă faci aşa , va fi aşa, iar dacă faci altfel, -va fi a ltfel . Ni · nu se împotriveşte ca, într- al zece-miilea an de acum, unul


Despre 1 nterpre·� fi spus că va avea loc un lucru, altul că nu va avea loc, astfel că in chip necesar una di n cele două spuse să fi fo�;t adev:\rată.. Nu creează de asemenea nici o deosebire faptul că s·au rostit alternativele contradicţiei ori nu; căci e evident că aşa se petrec lucrurile, chiar dacă cineva nu a afirma.t iar un altul nu a ne· gat; intr·adevăr, prin faptul de· a afirma ori nega nu înseam.nă, că un lucru va fi ori nu va fi, chiar dacă S·a făcut afirmaţia cu zece mii de ani înainte, sau în orice timp. Astfel încît, dacă lucrul era făcut să devină adevărat, în intregul timpului, era necesar ca el să se petreacă, iar fiecare din cele petrecute era întotdeauna astfel încît să se petreacă cu necesitate. Căci ceea ce pe drept spune cineva că va fi nu poate - să nu se pe· treacă. Iar despre ceea ce S·a petrecut, era adevărat întotdeauna să se spună că va avea loc.

n �

Dacă însă în fapt acestea sint cu neputinţă - într-ade-.ă.r noi vedem bine că există un început al celor ce urmează să fie, atît pornind de la o hotărîre cît şi de la o faptă, şi mai vedem că, în cele ce nu sînt neîncetat în act, există deopotrivă posi­ bilitatea de-a fi şi de-a nu fi, acolo unde se întîmplă să fie amîndouă, şi putinţa de a fi şi de a nu fi, prin urmare şi de a se ivi şi a nu se ivi; şi dacă multe ne apar lămurit ca fiind aşa, ca de exemplu că această tunică poate să fie tăiată şi să nu fie tăiată, ci mai intii să se uzeze, iar de asemenea şi să nu fi fost tăiată căci nu i s·ar întîmpla să se uzeze mai înainte dacă nu era posibil să nu fie tăiată, ceea ce se intîmplă şi în cazul altor lucruri considerate sub raportul posibilităţil; - aşa fiind, este evident că nu toate sînt, nici nu se petrec cu necesi­ tate, ci la unele e indiferent care din două se întîmplă, şi nu e mai mult adevărată afirmaţia decît negaţia, la altele în schimb este mai mult [adevărată] şi de cele mai numeroase dăţi una din ele, deşi se întîmplă să se petreacă şi o altă posibilitate, prima nu. Este aşada.r necesar ca existentul să fie, atunci cind este, şi inexistentul să nu fie, atunci cind nu este. Dar nu e necesar ca orice existent să fie, nici ca inexistentul să nu fie. Căci nu e acelaşi lucru [să spui

că] orice

existent

este

cu

necesitate

cind este şi că este pur şi simplu cu necesitate. Deopotrivă

17


1

. l ,n .m raznl <'OUit';ttlH'tll�t �' ar<'laşi fel 1 rn eJZul mt'\.1:-lt•ntulm. tie :1. vorht. E Ht'l't':-.ar t'a m·irc să fir �-<au :-.�1 nu fio �i să fi� in viitor ori :-ă nu flt'; dar nn t• nrresar ta t• rl ('<ll'C le-a dco . .;ebit �ă :-pf•t•Ifiet• pe una din t'Il•. 8pnn dr r:x('mpln că treb uie o:.ă aibă lot' mîine o bătălie U;tYală �ll.ll şă nu aib:'i. l o c , dnr nu Că Y<t a,' t>a loc neapărat mîine o băt ă lie navah'i niri că nu �e Ya petreee: t> nert>sar doar să �e petreacă. sau �ă nu se petrea-că. Astfel încît. de neme ce rostirilo sînt. dl' o p otr ivă adt'Yărate tlupă cum �înt lucrurile, este eYidont ră, pe ntr u toate cîte �e comportă astfel tncit orice s-ar intimpla se pot intÎlllJ)la şi con­ trariile. e necesar să se comporte ht frl şi contradieţia. E ceea re 'e intimplă la cele ce nici că "sinf' întotdeauna, nici că. ..nu :'int" intotdeauna. Căci la acestea, nea p ărat că o parte a eontradicţiei e adevărată ori falsă, nu bineinteles aceat:�t.ă parte

ori cealaltă, ei oricare din ele la întîmplare, şi e mai apropiată de adevăr una din ele, dar nu incă adeYărată ori falsă.Astfel încît, negre şit nu în chip necesar, pentru oricare afirmaţie şi negaţie dintre cele ce se enunţă, una e adevărată cealalt ă falsă.; căci nu întocmai ca la cele ce există. se petrec lucurile, în cazul celor ce nu există. dar pot să fie şi să nu fie, ci aşa cum s-a spus.

10

18

Intrucit afirmaţia semnifică alt<leva, cu privire la alt<leVI care este fie un nume, fie ceva fără nume, şi pe de altă part<> intru· cit ce este in a!innaţie trebuie să fie uni c şi despre un lucru (ce sint numele şi non-numele s-a spus mai ana; căci pe "non· om'' nn-1 socotesc nume propriu-zis, ci nume nedeterminat iar nedeterminatul semnifică şi el, intr· un sens, ceva unie. la fel cum şi "a nu in.sănătoşi" nu e verb, ci verb nedetermi· na.t.), orice afirmaţie şi negaţie va consta san din nume şi verb sau din nume nedeterminat şi verb . lnsă fără de verb nu e nie o afirmaţie sau negaţie; căci "este" sau "va fi" sau "era1 Ka.D "se iveşte'' şi toate cele de acest soi sint verbe pe baz: celor Btabilite : ele semnifică in plus timpul. ln primul rlrn afirmaţia şi negaţia vor fi aşa: "există om" -"nn există omr apoi "existi non-om"- "nu existi non-om", iar la fel "orio


s

om e x i tă ' '- .. nu e3..i�1ă orice oml', "vrice non- om exi�tă'' - nu exi'>tă (;rice non-om''. Iar in ce pr iv eşte t impurile lă­ fel. 1nsă atunci cînd există enunţul suplimentar, ca un al trf'Jlea o poziţiile �înt �;puse in d ouă feluri. De pildă

tur�ln ice' Ia

" il s oc otesc a alcătui un al omnl e:-.te 'drept", pe "este în tre i a în f-înul afirmaţiei, fie că. e [s ocotit ] nume �au Yerb. A:-�a încît din acest motiv vor fi în joc patru [enunţuri], dintre ' ca re dou ă. se yor comporta faţ ă de afirmaţie şi negat ie , în ce priYeşte ordinea, ca p r iva ţ iile, pe cînd două. nu. Yreau :.;,ă, spun că "este11 se alătnră fie lui " drept' ' fie lui "non- d rept " , tot aşa şi la negaţie. Vor fi deci patru. Vom in�legecelespuse pe baza propoziţiilor : " omul este drept, negaţia ei ,,omul nu este drept"; "omul e,c;te non-drept", negaţia ei "omul nu es te non ­ drep t" ; căci aici "este" şi "nu este" se alătură lui "drept'' şi lui "n on- d r ep t" . Ele aşa dar, aşa cum se spune in .Analitice, sint intr-astfel rînduite. La fel se comportă lucrurile chiar dacă afirmaţia este a unui nume universal, ca in "orice om este drep t". N eg aţia ei este "nu orice om este drep t" . "Orice om este non-drept-nu orice om este non-drept!'. Numai că pot să. nu fie laolaltă adevărate cele aşezate în diagonală; insă uneori se intîmp lă să fie. Aceste perechi, aşadar, se opun, însă apar şi alte două op oziţii, dacă se adaugă ceva pe lîngă non-om ca " sub ie ct. "�on-omul este drept- non-omul nu este drept , "non-omul este non-drept - non-omul nu este non-drept". Mai multe opoziţii decît atîtea nu vor fi. Iar ele, desprinse de cele dintii, vor reprezenta ceva. in sine., ca punînd in joc numele de non-om. La. prop ozi ţi il e unde ,,este" nu se potriTeşte, ca in cazul lui "însănătoşeşte" sau "plimbA.", la acestea [verbul] se foloseşte, astfel pus, ca şi cum ar fi adăugat "este ", ca. de exemplu "orice om insănătoseşte" - "nu orice om insănito­ şeşte", "orice non-om însănătoşeşte" - "nu orice non�om " însănătoşeşte". Căci nu trebuie spus "non- orice om , ci "nu" negaţia, trebuie alăturată cuvintului de "om" "Orice" nu semni-

l�

ficA universalul, ci semnifică in chip universal. Şi lucrul e evident din următoarele opoziţii : "omul însănătoşeşte" - "omul nu însănătoşeşte", ,,non-omul însănătoşeşte" - "non-omul nu însănătoşeşte". Căci ace�t<la se deosebesc de primele prin faptul că nu sînt universale, aşa incit "orice" şi "nici unul''

19


nu

semnifică in plus decit ră fie afirmaţia fie negaţia numeiu· ln re pr tv"*t e reld,\lte cazuri, trebuie BP llll�

e.;te �versală:

aceleaşi lurrur1. 1 De vreme ce propoziţi�i ,,orice vieţuit o r este drept'' ii e.;te opusă negaţia re de c eă ..niri un vieţuitor nu este 1 drept'', este eviden t ră e le niciodată nu v o r fi simultan adevărate · pentru un ae<>laşi caz , pe cînd cel e opuse lor vor putea fi , cindva, ca de exemplu "nu orice Y"ietuitor e d ept " şi "există un vieţuiM drept". lnsă ele se implică: ce [care spune că]' "orice om este non-drept'' p c ă pe "nici un om nu est.e1 drept''. iar "există un om drept' ' pe rea o pu ă primei, cum că "nu· orice om este non-drept'' ; căci e necesar să fie unul anumit . ! E evident insă că şi în cazul celor singulare, dacă se face neg ţ 1 adevărată faţă de întrebare, este adev ăr tă şi f maţ i . De pildă, oare Socrate e înţelept l Su. Atunci Socr te e non·înţe. l lep t. lnsă în cazul celor uninrsale nu este de v ăr t ă cea spusăl in chip asemănător, ci e adevărată negaţia, de exemplu: "Oare orice om e inţelept ! Su. Deci orice om e non-înţelept". Dar acea.sta e fals. Ci e adevăr tă ,,nu orice om e înţelept". Însă aceasta e opusă [contradictorie], pe cind cealaltă este c on trară.

lară

a

im li

r

s

a

a

a

a ir

a

a ia

a

a

Opnsele pe bază de nume şi verbe nedetermînate, ca de

exemp lu in cazul non·o mulni sau al n o n · dreptul ui, ar putea părea ca şi un fel de negative faţă de nume şi verb. Dar nu sint;

căci lntotdeanna negaţia trebuie să adeverească ori nu, pe cînd cel care spune "non·om•· nu adever."te sau neadevereşte mai mult, ci o face mai puţin dec cel care spune "om", iJJ caznl că nu se adaugă ceva. "Orice non- o m este drept" nu sem· nifică acelaşi lucru cu nici una din cele de mai sus], niei opuaul ei, "nn orice non-om este drept"; in schimb "or ice non-om e.;te no n·drep t " semnifică acelaşi lucru cu "nici Ul non-om nu este drep t ''.

it

[

,.,

Schimblndu·se intre ele numele şi verbele, se semnili acelaşi lucru, ea de exemplu "este alb o mul " şi "omul este alb" Căci dacă n u e acelaşi înţeles, ar fi mai multe negaţii ale a lnialji lucru. însă se arătase că pentru un ul , e una si n lntr·adevăr pentru "este alb om ul" negaţia este "nu e alb omul" ; pentru "omul eate alb", dacă ea nu e aceeaşi "nn este alb omul", atunci negaţia va fi san "non-omul nu ea

guri

20


Despre Interpretare alb", sau .,omul nn (','-1e alb''. 1:\umai că una este negaţia lui "non·ornul ('f-h• alh ... alta cea a lui "omul este alb'', aşa încît ar fi două p(·n1tu mw. Faptul a�adar că pre:-ehimbînd numele ţi ''erbul :-(· obţme aceea�i afirmaţie �i m:gaţie este e'ţ"ident. 11 A afirma şi a nega un �ingur lueru def'pre mai multe, sau mai multe despre unul singur, în ca zul că luerul indi cat ca alcă t uit din mai multe nu e ceva unitar , nu repre zintă o singură a firmaţie, nici o singur ă negaţie. Spun "unu", nu în sensul că e în j oc un singur nume fără ca să fie unitar ceea ce e alcă­ tuit din mai mu}t,e astfEl, omul se întîmplă să fie şi vieţuitor, şi biped, �i sociabil dar se produce şi ceva. unitar d in acestea; in schimb din "alb" din "om" şi din "a umbla", nu [se produce] ceva. u nitar . Ca urmare, dacă nu se produ c e o singură afirmaţie, nu s-ar enunţa ceva. uni t ar despre acestea, iai' for ­ mularea ar fi una însă afirmaţiile mai multe; la fel ar fi dacă [le-ai enunţa) pe acestea despre un singur l ucr u : iară�i ar fi m a i multe. Dacă deci întrebarea, una de ordin dialectic, reclamă un răspuns - fie pen tr u în treaga propoziţie, fie pentr u una din părţile c ontradicţiei, în ca z ul că rostirea interogatorie este o parte a unei singure contradicţii - răspunsul nu ar putea fi unul faţă de părţi, căci nic i [nu a fost) una în trebarea, chiar dacă el este adevărat. Dar s-a vorbit în Topică despre acestea. Iar în acelaşi tînap este evident că întrebarea în esenţa

lucrului nu este de ordin dialectic : trebuie să fie îngăduit c uiva să aleagă, din întrebare, oricare parte a contradicţiei doreşte să atesteze. Ci este cazul ca acela ce pune întrebarea să determine dacă omul, de pildă, trebuie sccotit aşa ori altfel. Întrucît unele lucruri sint enunţate [ca atribute ]laolaltă, predicatul format din cele enunţate separat făcînd una, pe cînd altele nu, se pune întrebarea care poate fi deosebirea� Cu privire la om este adevărat să se spună separat "vieţuitor" şi "biped", dar şi acestea ca făcind una; de asemenea "om'' şi "alb", şi ele ca făcînd una. lnsă dacă e vorba de "curelar" şi "bun" , nu se poate spune şi "curelar bun". Căci dacă,


2,.

din faptul l'ii fi� t� adtWi\1'1\t, m· rt'zulta <'<\ şi am.bele să fie laolaltă, �tUDl'Î ar reieşi multt' s pus t' fără noimă. !ntr·ade. Yi\r, eu prh·i.re la om rstt> l\dl"vărnt �i ..um" şi ,,alb'', astfel Că [ar fi] şi intregul. Din non. dacă t' �ult>n\rat albul el însuşi atnnei e adevărnt şi intregul, astff'l incit ,·nm a vea nalb om alb". şi a._"ii. la nesfîrşit. La fel, fit' , ,muzir hm alb'', C'aro are sens· dar �i il<'t'$t-e-.a (pot fi] imbinate in numl"rOt\se feluri la nesfh� şit, iar in plus dat."ă Socrate estt> �o<'mte şi om, atunci aven1 şi: ,,Socrste est-e- 81)('rate·om", iar dadi, e s t e om şi biped omul este şi ,,om·biped''.

Este deci evident C'ă, dacă s-nr susţine că îmbinările se produc in chip absolut, ar urma să se spună multe lucruri fără

noimă. Cum trebuie procedat, o wm spune îndată. Dintr. pnilicate şi cele despre rare ele se enunţă, toate rîte se spun

prin ar<:ident. fie despre areJ:.ti lnrru, fie unul despre altul, nn vor da ceva unitar, C'a de exemplu " o mu l este alb şi muzician11, fără ca "alb'', şi "muzician" să fie una; răci ele sînt accidente amîndouă ale unui aceluiaşi lucru. Siri chiar d a c ă ar fi ade­ vă.rat să se spună că ,,muzicianul e alb"", n u va fi ceva unitar . .mnzirian alb""; răci "muzicianul e alb'' prin accident, aşa incit ,.muzician alb" nu va fi ceva uni tar. Din acelaşi mo tiv nici �curela.r bun'' nu e cent unit.ax; dar "�ieţnitor biped" este. căei aici un este ce>a prin acc i d en t . La fel, nu sînt de unit nici toate cite subzistă în altnl. De aceea nu sînt nici albul (spus] de mai multe ori, nici om cu vieţnitor sa u om cu biped; căci vieţuitornl subzistă în om, ca şi bipedul. Dar este adevărat să se spnnă 3.ja ceva despre un lucru anumit şi în chip absoluţ de pildă că un anumit om este om, sau despre un om alb că e om alb. Totuşi nn întotdeauna; ci în cazul cînd, în cOOl ce ;-a adăugat, subzistă un termen opus care implică o contra· dicţie, lucrul nu va fi adevărat ci fals, ca de pildă cînd spunem că omul mort este om; doar cînd nu subzistă [aşa ceva ] t adevărat. Sau: cind subsistă ce>a, un lucru este statorni neadetirat, dar cind nu subzistă, nu e statornic adevărat. <» de exemplu cînd spunem "Homer este ceva", respecfu

poet. Dar înseamnă că el şi este, sau nu! Căci pentru Homtr se enunţă prin accident că "este" : într-adevăr, se enunji ,,eate" despre Homer în selll!ul că este poet, dar nu în siJit.


Despre Interpretare l'riu urmar<' in loat<' enuntările [p redicative] in care nu e con­ trarietate , în 1·azul di �e pun definiţiile in locul numelor şi că t•lf' :.;înt pnuntat(' în Hine şi nu prin accident, în toate ceea ce­ ('1'1 f' Y::t fi Hpn� ca. fiind adevărat şi in chip absolut. ln ce pri­ n.•şte însă non-existentul, nu e adevărat să se spună, prin sim­ plul fapt că el este luat în consideraţie, cum că este ceva; căci t·on�ideraţ,ia a:-.upră-i nu e că este, ci că nu este.

12 Aces te » fiind preciz at e, trebuie cercetat cum se comportă

între ele negaţiile şi afirmaţiile lui "poate să fie" şi "poate �rt nu fie", ale lui "se întîmplă" şi "nu se întîmplă'', şi ale i m posi bilului şi necesarului. Căci sînt în joc anumite nedumeriri. într-adevăr, da că e vorba de !mbînări, se opun între ele ca fiind contrad ictorii toate cîte se rînduiesc potrivit cu "a fi" " negaţia proşi "a nu fi", cu de exemplu pentru "a fi om }Jriu zisă este "a. nu fi om", iar nu "a fi non-om" [care e o afirmaţie] şi pentru "a fi om alb", negaţia este "a nu fi om alb'", i.�r nu "a fi om non-alb". Căci dacă despre orice este adevărată sau afirmaţia sau negaţia, atunci ar fi adevărat să se spună că "l emnul", de pildă, "este om non·alb". Dacăinsă este aşa, atunci Ia cele la care nu se adaugă "a fi" se petrece acelaşi lucru cu partea care ia locul lui "a fi", ca de exemplu pentru "omul un1blă", negaţia nu va fi "non-omul umblă", ci "omul nu umblă"; căci nu e nici o deosebire să spui: "omul umblă" �i "omul este umblînd". Astfel încît, dacă e aşa peste tot, atunci şi p entru "poate să fie" negaţia ar fi poate să nu fie" iar nu " .,nu p oa te să fie".Însă se dovedeşte că un acelaşi lu cru po ate :;;i să f i e şi să nu fi e ; căci tot ce poate fi tăiat sau poate să umble, poate şi să nu umble şi să nu fie tăiat. Iar raţiunea <';;te că tot ce e astfel posibil, nu e statornic în act, aşa incît îi va re v eni şi negaţia : poate înt r - ad evăr şi să nu umble cel capabil să umble, şi să nu vadă văzătorul. Dar e cu neputinţă ca del' pre un acelaşi lucru să se adeverească spusele opuse. Prin urmare p en tru "a fi posibil să fie" negaţia nu este "a. fi posib il să nu fie". Căci rezultă din cele de mai sus : sau că simultan oe sp une şi se refuză acelaşi lucru despre un acelaşi, sau

21 b

23


c nu a�aus�ile- �.bază de a fi şi a nu fi &int c�le oal'e pro duc . a.tlfllhl\iile Şllleglt(Iile. D<\l'il primul lucru est<· cu n eputinţă atunl'i trebuie ales at'esta din urmă. Prin m·m<Ye, negaţia . .jl<l<lte să fie" Me . . nu poate sa fie". A celaşi lucru se poate 5p une şi despre .. se întimpll}, să fie"; rări şi negaţia acesteia es te .. uu se intimplil să fie". În cazul t•elorlalte se intlmplil in acela şi mod, de exemplu in cazul nec.esarnlni şi al imposi. bllului. C'ăci� după cum în cazurile de mni sus "a. fi" şi " a nu fi" erau adausuri. pe cind lucrurile-subiecte emu alb şi om, la fel aici "să fie" şi ,.să nu fie" dev in subiecte, pe cind . . se po ate" şi "se intlmplă" sint adausrni: şi la f el cum in caznl aeelora !'a fi'' şi "a nu fi" determină adeTărul şi falsul, acea. tea o fac pentru "a fi posibil" şi "a fi Impo sibil " . Cit despre negaţia lui ,!poat-e să nu fie'', ea nu este "nu poate să fie", <:i .,nu poat e să nu fie" , iar a lui "poat e să fi e " nu e "p oate sl nn fie", ci "nu p oate să fie''. De aceea ar putea să pară el. propoziţiile " poate sii fie'' şi " poa t e să nu fie" se implică una pe alta: căci nn acelaşi lucru poate să fie şi să nu fie; intr-ade­ văr . . poate �ă. fie" şi .,poate să nu fi e' ' nu pa r a�şi fi contradictorii. lnsă ,.poate să fie:' şi "nu poate să fie" nicio�ată nu sint ade•iirnte simultan desp re un acela.ji lucru ; căc1 ele se opun. Sici ..poate să nu fie ' ' şi "nn poate să nu fie" nu sint n-eodatii simultan ade'l'ărnte d espre un ac elaşi lucru. La fel, şi negaţia lni ..e ne ce sar să fie" nn este "e necesar să n u fie", ci ,,nu e necesar să fie''; iar a luî �,e necesar să nu fie", "nu e ne ce sar să nu fiE:". Şi a lu i �,e imposibil să fie", nu este "e im­ posibil să nu fie··, ci ... nu e imposibil să fie" ; a lui "e imposibil să nu fie " este ..nn e impo sibil să nu fie". Şi in general, :u,�a cum s-a spus, "a fi'' şi "a nu fi" trebuie puse drept subiecte,1 iar acestea, [modalităţile], ce fac afirmaţia ori negaţi a , tre­ buie rînduite lîngă "a fi" şi "a. nu fi". Următoarele rostiri trebuie socotite a fi cele op UBe : "e p osib il - nu e posibil, se intimplii. - nu se intlmp!ii., e imposibil - nn e Imposibil, e necesar- nu e necesar, e adevărat- nu e adevărat".

lui

:::1.

a

1

13 24

Şi imJilicaţiile se produc in ordine, in cazul propoziţiilor a8tfel stabilite; intr-adevăr, lw "poate să fie" li urmează "110


D@spre Interpretare

tntimplă l"i"t fie�", iar ac·ea:-.ta. :-.e converte�te cu prim a, de ase · menea .,nu P impo .... Jbil :-.ă fie" şi "nu e necesar să fie''; înflă. lui " po ate �ă uu fie'' t:'i .,se întîmplă bă nu fie'' le urmează "nu e necesa r �ă nu fie" şi "nu e imposihil &ă nu fie", iar lui "nu e pof'ibil Ră fie'' şi lui "nu se î ntîmplă să fie", [le urmează] "e neceRar să nu fie" şi "e imposibil să fie", pe cind lui "nu e posibil să nu fie" şi lui "nu se întîmplă să nu fie" [le urmează] "e necesar să fie" şi "e imposibil să nu fie". Se poate vedea din tablou ceea ce s pu nem : poate să fie

nu poate să fie

se lntlmplă să fie

nu se Intlmplă să fie

nu e imposibil să fie

e imposibil să fie

nu

e necesar să fie

c

necesar să fie

poate să nu fie

nu poate să nu fie

se inUmplă să nu fie

nu se lntlmplă să nu fie

nu e imposibil să nu fie

e imposibil să nu fie

nu e necesar să nu fie

e necesar să nu fie

Aşadar "e imposibil" şi "nu e imposibil" urmează lui "se in­ t!mplă" şi "p oa te ", şi lui "nu se întîmpl i!." şi "nu poate", in chip cont-radictoriu, Insi!. convertibil : căci lui "se poate să fie" ii urmează negaţia lui "im po sibil" , iar negaţiei, afirmaţia; într-adevăr lui "nu poate să fie" îi urmează "e imposibil să fie" : căci "e imposibil să fie" este o afirmaţie, pe cind "nu este imp osibil" e negaţie. Cît despre "e nece sar" , trebuie văzut cum stau lucrurile cu el. E ste evident că nu se comporti aşa, ci contrariile sint cele ce se implică, pe cind contradicto­ riile îşi sînt străine. Căci negaţia lui "e necesar să nu fie" nu es te "nu e necesar să fie" : se intlmplă ca amîndouă să fie adevărate despre a cela şi ; într-adevăr "e nece sar să nu fie" înseamnă şi "nu e necesar să fie". Pricina însă pentru care ne­ cesarul nu face con se cu ţia în acelaşi mod cu celelaJte se dato­ reşte fap tului că imposibilul e redat contrar necesarului, avind aceeaşi validitate. Cll.ci dacă este imposibil să fie, e necesar ca acela nu "să fie" ci "si nu fie", iar dacă "e imposibil să nu fie", acela "e ne ce sar să fie". Aşa Incit , dacă acelea sînt la fel cu "p oate să fie" şi "nu p oate", ele se comportă

llb

25


pe b.uă de oontlarietat�, intrucit [nu ] tlt'mnifiră n r ruaşi lucru n..,.";arui şi imposibilul. ri. cum S·a spus, In chip rll<lturnat. :Su crunTa e imposibil să s tea astfel lurzurile ou contradictoriile n..,.";aruu i i ! lntr-adeYir, ,.a fi necelllll' " [implieil) pe "a fi posibil" : ciori darii n·ar faee·o, ar urma negaţia, fiindci e ne. •-....r fie să se afirme. fie să se negoo. Aşa incit , dari n u e posi bil să fie, e imposibil să f� ; deci ,,imposibil să fie" este "necesar să fie'', ceea ce e absurd. Dar In fa pt , lui "poate si fie" li urmează ,,nu e imposibil să fie", iar acestuia "nu e neces8l să fie'' ; aşs ar rezulta că a fi necesar este a nu fi necesar, reea ce e absurd. Pe de altă par te .. e necesar să fie" nu ur· meazi lui "poa te să fie ", şi nici lui .,e necesar si nu fie" : într·adevil.r acesteia se lntimplă să·i urmeze amlndoui, pe cind dacă dintre acestea una ar fi adOTărată, n·ar m a i fi adevărate acelea [împreună]. Căci simultan ,.poate să fie" şi "si nu fie" ; dacă insi e necesar să fie sau să nu fie, nu Tor fi posibile amin­ donA. Rimîne deei că "nu e necesar să nu fie' ' urmeazi lui ..poate să fie". Acest lucru este adeTărat şi In cazul lui "e ne­ ce= să fie". Căei de asemenea se produce contradicţia ce urmează lui .,nu e posibil să fie" ; lntr-adevir acesteia urmează .,e imposibil sii fie" şi ,.e necesar si nu fi e", a eilrei negaţie este .,nu e necesar să nu fie". Prin urmare şi aceste contradictorii se implică In felul arătat, şi nimic absurd nu rezultă din propoziţiile astfel instituite.

26

S-ar putea pune problems dscă lui "e necesar să fie" nu-i urmează "poste să fie''. lntr-adevir, daei nu-i urmează, inseamnă că va urma negaţia, anume , ,n u e p os ibil si fie" ; iar dară einsva ar zice eă aceasta nu e contradictorie , ar spune in chip necesar ei este eontrad.ietorie "poate si nu fie" ; amîndouă sînt false faţă de "e necesar să fie". Pe de altă parte, iarăşi, se pare ci un acelaşi lucrn poate să fie tăiat şi si nn f ie tăiat, să fie şi să nu fie , a,a incit ,,e necesar să fie" ar !nsemna .,,e întîmplă să nu fie". lnsă arest lucra e fals. E evident în fapt ci nn orice e in stare să fie , sau Bă umble , poate şi pe cele opuse, ci sint unele la care lucrul nu e adevărat, în deosebi celefce n-au o capacitate pe bază de raţiune, cum de exemplu foeul eBte încălzitor printr-o eapacitate neraţională. Capaci· ti�, aşadar, însoţite de raţiune sînt oeie ce dnc la mai multe


De!spre Interpretare 1 :-i t uaţ i i j ş i r h i a r la unele contrarii, pe cind cele ne ra.ţ iona le nu toah•, ( • i , n�a cu m am spus, focul nu e liber să incălzească ori nu, n i c i t o ate celelalte cite sint veşnic în act. De sigur că ::oi u ne le- capacităţi de ordin neraţional primesc simultan opusele. nnr ace�t l ucr u a fost spus in aen s ul că nu orice capac ita t e este a t•ontrariilor, n ic i măcar toate cite sînt considerate ca ţinînd de ac eeaşi clasă. Pe de altă parte unele capacitiţi sint omonime. <'ă<'i "p o s i b il ul" nu eote opus in chip s i mplu, ci odati fiindcă ,. adevă.rat ca f iin d in ac t , ca de p ild i " cap a bil si umble" f i indcă umblă şi in gen era l capabil fiindcă dintru inceput este în act aceea se spune că e posibil, pe cind altidată e pos ibil f 1 indcă ar putea fi in a ct , ca de pildă capabil să umble pentru l'ă ar putea-o face. Iar această din urmă capacitate figurează

::J

numai la cele ce se mişcă, pe cind prima. şi la cele nemişcate. Pentru amindouă insi!. e adevărat să se spună că "nu le e imposibil �ă umble " sau că "le este " , atit pentru cel ca re şi umblă şi e în act, cit şi pentru cel doar capabil să umble. Aşadar ce este capabil Intr-astfel, n u e de spus In chip adevărat despre ce e necesar pur ş i simplu, pe cind celăJalt este de spus in c h ip adevărat. Deci de vreme ce universalul urmează particula· J'Ul ui, putinţa de·a fi urmează celui ce e necesar, dar nu ori· care [putinţă]. Şi intr-adevăr, necesarul şi non- necesarul sint poate u n principiu al tuturor, sau de a fi sau de a nu fi, iar celelalte trebuie considerate ca. impl i cate d e acestea . Este de bună seamă evident, din cele spuse, că existentul pe bază de necesitate este In act, aşa incit dacă cele YeşniC<' Kînt anterioare, atunci şi actul este anterior puterii. Iar une­ le s"mt acte fără a [mai ] fi in putere, cum sint substanţele prime, pe cînd altele, cele care sînt anterioare prin natu ră, dar posteri o are in timp, sint In putere, in sfî rş i t altele nu sint d e fel acte ci doar puteri.

14 Mai Intii, este oare contrarii negaţiei afirmaţia, sau afir· maţiei afirmaţia Y este aşa rostirea care declari că "orice om e drept " , faţă de rostir e a care declara. că , ,nici un om nu e

27


d�v t " , ..au : .. orie� om e drept " faţă <le "ori<'e om e nedrept" y l"l< pudil. la .. Kallias <' <lrept - Kallias nu o drept - Ka!lias � nedrept" ; care diut� acestea sint contmrii ! Căci dacă oele glil.suite urmează celor din gindire, iar dacă aei este contrară judecata contrariului, ''" judecata , , or i ce om c drept" faţă de ..orice om e nedrept" , atunci şi in cazul afirmaţiilor glăsuite e necesar să fie la !el. Daei\ insă ac olo nu e contrară judecata coutrariului, atunci nici afirm aţ.ia nu va fi contrar!> afirmaţiei ci ..-a li negaţia mentionati\. Ast fel incit trebuie cercetat care fel de judecat ă adeYil.rstă este contrară judecăţii false, dacă e cea a negaţie i sau cea care soc ot� şt e el> există contrariul. Iată ce neau să spun. Exist!\ o anumită judecată ade..-ărată pentru bine cum c!l e bun iar o alt a falsă, cum că nu e bun, dar şi :: ' o alta, cum că e rău . Care dintre acestea e ste ln f apt contrară ade>·ărului � Şi de neme ce este una, potrivit cu care d in ele două >a li cea contrară l A. socot i că judecăţile contrare se determină prin faptul ci!. sint ale lucrurilor contrare, este fals. Ciid spre a spune pentra bine că este bun şi pentru rău că este ri!.n, o ac<eaşi [enunţare], poate, este adevărat!> , fie că sint mai multe Undecăţi] fie că e una. lnsă acestea [binele şi răul] sint contrare. Dar nu pentru că sînt ale unor lucruri contrare omt Undec&We] contrare, ci mai degrabă prin faptul că sint enunţate in chip contrar . Dacă in f apt există pentru bine o judecată. cum că este ceva. bun , dar �i o alt a , că nu este bun, iii daeă. existi altce'"a care nu-i revine nici nu poa.te reveni,

atunci nn trebuie adoptată nici una dintre celelalte [j ude c ăţi ] , nici toa.te cele care socotesc că revine ceea ce nu revine, nici cite socotesc că nu revine ceea. ce revine (că.ci ambele duc la neafll'ljit de multe, atit cele ce socotesc că. revine ce nu r evin e , cit �i că. nu revine ce revine,) ci numai cele in care sălA.slueşte eroarea.. Acestea. insA. sint cele din care se desprind procesele devenirii. Iar procesele devenirii izvorăsc din opuşi, a.şa dar qi erorile. Da.cA. deci binele este qi bun şi non-rău, iar primul lucru est-e prin el însuşi, al doilea. -prin accident (cil.ci i s-a in­

pe de altă part-e daci este mai adevărat est-e prin sine, atunci ti la. fala se lntlmplă

tim-plat sA. nu fie rău), pentru fieea.re

28

ea. ce

la. adevăr.

ce

Aipdar cA. "binele nu e bun" este fala pentru ceva

există prin aine,

pe cind cA. "e rău'' este pentru ceva ce


Despre lnterpret.a't: e prin a c c id en t . lns ea m nă deci ca. e mai

falsă pentru bine negaţia lui decit judecata contrariului. însă pretutindeni cel mai graT greşeşte cel care adoptă j udecata contrară ; într·adevăr cele contrare fac pa rt e d intre cele ce diferă cel mai mult cu priTire la un acelaşi lucru. Deci dacă una dintre judecăţi e contrară, iar cea mai accentuat contrară este a negaţiei, este evident că aceasta din urmă va fi contrară. In schimb că "binele este rău" reprezintă o îmbinare ; căci trebuie că presupunem de aF-emenea că binele nu este bun. In plus dacă în celelalte cazuri lucrurile t re b u ie să fie aşa, în cazul de faţă S·ar părea că s·a vorbit pe d rep t ; căci sau peste tot [contrară] este negaţia, sau nu e nicăieri. La cele însă care nu sînt contrare, falsă este roRt irea opusă ad evărului , după cum greşeşte cel care so· roteşte că omul nu e om. Dacă deci aceste [negaţii] sînt contra· re, a tunci îşi Rint şi cele ale contradicţiei. !n plus, la fel se comport ă [judecata] că binele e bun cu cea că non-binele nu e bun şi, pe d e a �;u pra, că binele nu e bun sau că non·binele e bun . Aşadar j udecăţii adevărate care spune că non-binele nu este bun, care s ă · i f i e contrara � într-adev ăr, nu este în f apt -cea care spune că e rău ; ele ar putea fi simultan adevărate, însă n i ci o d ată adevărul nu e contrar adevărului ; căci există. ceva non-bun care să f i e rău, aşa încît se întimplă c a ele să fie simultan adevărate. Dar [nu e contrară] nici j udecat a că "nu e r ău " ; căci şi aceasta e adevărată ; ar însemna deci că sînt şi ele simultane. Rămîne a ş ad ar că j udecăţii "non-binele nu e bun" îi e contrară cea că ,�on-binele este bun" ; căci aceasta e falsă. Astfel încit şi că "binele nu e b un " e contrar lui "binele e bun". Este evident însă că nu va fi nici o deosebire, chiar da c ă adoptăm drept universală afirmaţia. Căci universal negativa va fi c ontrară, aşa cum faţă de judecata care socoteşte că orice ar putea fi un bine este bun, e contrară "nimic dintre bunuri nu e bun". I ntr-adevăr că binele este bun, în ca zul că binele este universal, este aceeaşi cu judecata care socoteşte că tot ce ar putea fi bine e ste bun ; insă aceasta nu se deosebeşte cu nimic de " t o t binele este bun" . Iar la fel iii despre non-bine. Aşa încît, dacă în cazul judecăţii lucrul stă astfel şi dacă afirmaţiile şi negaţiile din sînul glăsuirii sînt semne ale celor din cuget, atunci e evident că şi afirmaţiei îi e contrară

24 b 29


uega\ia. 1111un1e cea privitoare la un a!'tlla ti lucru ln ohip uni­ vmal, pzecum pentru "oril'e bin� e bun" sau "orioe om est� bun"', oontmr esre ,.nimic" sau .. niri unul", iar oontra. dictoriu este : ,.nu ori1'e'' sau ,.nu oricine". Este InsA evi­ drnt cii nu se intlmph\ l'll lldevirul si fie contnll' adevirului, respectiv nici jud�ta şi nid Dl'gll ţia. t1Aci sint oontrare cele privit1Nil'e la opuse, illr despre ��eestea de !ICi se intlmpll. Clll ele si fie simultan lldevirate. lnsA simultiiD rostirile contrare nu se int!mplă si a)l811int\ unui aoeluiaşi lucru.


------- - -----.... , /

C'omt!1krll Ira/a/vi Despre lnlerprekre>

M

la

de A mm onlv �

r 1

1

1

1 1

-�


Notă despre Ammonius .tmmonius din .tlt:rondria, fiul l u i HermtiN

#

.ttdaia (altul drdt A.mmoniu.s Sacras- dasNlul lui Origtn, Longin şi Plotin - ton n-4 ld.tal r.imir scris), trebuit .W fi

lrdlt

In jurul anului

500

t.n . . dt vrtmt ct prin­

cipalii MOplatonici dm st'COlul al Olyrnpiodor,

Philopon, tntrt

\'l·lta,

Simplicius,

alţu. sint şcolarii .sdi •

.t aiiHll, la rindul Nu, dffpt maestru

Proclus,

la

.ttena, fiind apoi unu.l dinfrt conducdtorii şcolii din .4.ltZ1211dria. Dqi dt (OTma/it ntOplafonicd, art un ori­ :tlnl larg, fiind. dtopolriod matmwtician, astronom, rtlor şi (ilo:o{. Totuşi, rtpu.laJia dtoStbitd dt cart .s-a bucurat

nu s-a confirmat prin contribuţii mai lnstmnatt.

S-Qu p&iral dt la tl intuprtldri din Aristoltl

la Categorii , la De-spre interpretare şi,

parfial,

la

Analiticde prime ; dt alemtnea, la Isagoga lui Porfir.

Dar tomenlariilt nu pot prooeni dir«t dt la ti. ci slnl mai dtgnlbd rtd.acldri tlr:ii alt ttlor u l-au ascultat. De altfd, pt manusuisde lucrdrilor ce i se atribuie apar uneori indica{ii de autori difui(i. Rdmlnt un fapt cd inlupretii mai llr=ii la Or­

ganon se nfud la comentariile lui .-lmmonius. La fel

(oa 1f Simpliciw ptnlru Fiz.îcă, prtcum şi un comen­

lal.ol'

anonim padru De caelo. Tradlttuea e fdculă. dupd tdifia Academiei din

DO(. I V, pan l', tdila.t dt .4. • Busst, 1897. Am foloşîl lraductrta latind a lui .lloerbeckt din .ll%t)(ul al XIII-lta, dt:Spre cart fattm menJiunt tn •• CaDlnl lnainle".

Balin Com.mentaria in Aristotelem Graeca,


ln rîndul cunosciltorilor, tratatul Despre Interpretare al lui Aristotel este mult citat, atit din pricina densităţii proble­ melor transmise prin el, cît şi prin dificultatea legată de expre­ Rie. De aceea au fost şi numeroase chestiunile luate în conside­ rare de mulţi exegeţi cu privire la el. Dacă însă noi inşine am reuşi să aducem oarecare claritate în ce pri-veşte cartea de faţă, atunci, amintindu-ne de exegetul divin, maestrul nostru Pro­ clus, urmaş al lui Plat on, cel care pune în joc, la niTelul cel mai ridicat al naturii umane, atit capacitatea de interpretare a opiniilor celor vechi cît şi pe cea de apreciere ştiinţifică a naturii lucrurilor, va trebui să plătim un larg tribut de recu­ noştinţă divinului scriitor. Drept început al cercetării noastre trebuie să figureze indi­ carea celor cinci puncte de vedere ce se iau de obicei in prea­ labilă consideraţie pentru clarificarea temei de discutat, uem să spunem : care este intenţia tratatului Despre Interpretare ; ce Joc are el faţă de celelalte scrieri ale operii logice aristotelice ; deopotrivă, care e motivul de a intitula scrierea "Despre Interpretare" ; că e vorba de o scriere autentică a lui .Aristotel ; şi, mai presus de toate, care e diviziunea in capitole a acestei lucrări. Cit despre întrebarea la ce ar putea fi folositoare lu· crarea Despre Interpretare celui ce intenţionează să filozofeze, un asemenea lucru se va dovedi de prisos, prin expunerea in­ tenţiei cărţii. Care este deci intenţia aceasta ! într-adevăr, un aseme­ nea lucru e necesar de determinat inaintea altora, iar toate cele ce urmează se leagă de el. Spre a obţine însă acest lucru in chip organizat, este necesar să se amintească de cele discu­ tate in partea introductivă a comentariului la Categorii, şi anume că opera logică are drept scop aflarea demonstraţiei, dar că acesteia îi precede cunoaşterea silogismului ca atare, căreia de asemenea li precede considerarea rostirilor simple care alcătuiesc silogismul, iar acesteia ii precede surprinderea

,.

33


tutun.1r ruYinte-lor simplo rinduitt> dupit genuri, cuvinte din ..,. i;i trag�> obil'!ia rostirell simplă. Aşadar Aristotel, lmpărtiL­ �indu-ne- in l'artea Cattgoriilor tt'ma. cuvintelor simple, !şi propuno '� ne transmită, in enrtoa de faţ.ă, care sint rostirile $.întple. l't>le- efertuatt' prin le-garea cuTintelor s i mple şi care, ro fiind propuse de rătre cei re intenţionează să argumenteze

"'"· in TedelOOI impilrt�i rostirilor, au fost numite propo­ există cinci specii de

zitil de rătre rei Teebi. Dar, Intrucit rostire. <ea Toe&tiTi, <a de pildA :

O feric:ite

Atride . . . (Hom., Il., I I I ,

1821)

ooa imperatiTă, ca de pildă : Dv-teo ş.i .latoan:e--te :reped.e, Iris . . . (Hom., Il., IX.

399)

rea interagatiTă, ca de pildă : De UDde,

cine eşU ! . . . (Hom.,

Odis.,

VI,

238)

eea dezideratiTA [optativA], ca de pildă : Dare-ar părintele Zeu . . . (Hom., Il., •'

IV, 288 ; Odi&., VI, 311)

li

pe l!ngi acestea cea enunţiativă, potrivit căreia indicAm eeva despre orice lucru, precum : Iar zâl ştia toate (Hom.,

Odt.., IV, 379)

sau "orice lltlflet e nemuritor", - """ fiind nu despre orica.re vor­ trateazA Ari s totel In aceastA operă, ci numai despre

bire aimplA J4

una

1����rn:_en'lllul, aparţine

origlblllu lai. Textul

e

redat

dupl

tradu-


ComenUtu vorbirea enunţ.iativă. Iar aşa ceva e firesc : cAci singuri acea­ stă �pe cie df:> vorb i re indică adevărul ca şi falsul, iar Ia a�asta tind dPmonstraţiile cu p r i vi re la care s-a intocmit de către filozof intreaga operă logică . Btoicii în schimb nume s c vorbire a enunţi at ivă o " axiomA." ( aserţ iune) , pe cea de ziderativă o numesc "arat ică' ' ( de rugămin­ te), pe cea vocativă o numesc apelat iv ă , adău gînd acestora alte cinci f'pe ci i de vorb i re , raportate la unele dintre cele enu­ merate. I ntr-adevăr ei spun că un fel de vorbire este de tipul j u rămi n t ulu i : Să

o �Jtie

cum pAmintul . . . ( H o rn . ,

Il., V, 1 84)

un al t u l este specificator, ca de pild ă "fie r ceastil linie dreaptă", un altul ipotetic, ca "să presupunem că păm.intul este centrul intregii sfere solare " , un altul a semene a cu axioma, ca de pildă : Cum

se lmpodobeşte soarta

In

cadrul vieţilor . . .

(Menandru, 1rg. 855)

care toate, susceptibile fiind de falsitate şi adevăr, se pot sub­ ordona vorbirii enunţiative, jurămîn tul prin chezăşia zeului care intregeşte enunţarea, iar vorbirea de t ipul axiomei eu ajutorul adverbului alilturat. Al cincilea fel de vorbire, dincolo de aceasta, pretind ei că este cel dubitativ, ca de pildă : Ze u l e

de

1a1 ă . Dar

ce-j

cu crainicii ?

(C om.

Att., 1rg. I I I , p.

460

-

Kock)

ceea ce In cbip evident este intocmai cu vorbirea interogativă, cu excepţia faptului că adaugă motivarea intrebării. Pe de altă parte, iarăşi, existind două specii de vorbire enunţiativă, una numită categoriei\ alta ipotetică, iar cea ca­ tegorică semnificlnd ce anume revine sau nu cuiva ca atribut, ca atunci cind spunem "Socrate umblil, Socrate nu umblă" (căci intr-adevăr atribuim lui Socrate umblatul, odată afirma­ t i v, odată negativ), In timp ce vorbirea ipotetică semnifică prin existenţa cui există ceva sau nu, ori prin neexistenţa

35


cui alt<'t',.l\ ersi$tă sau nu. ra a t u n c i cind spunem "dacă este om, �te şi ,·ie ţ u i t o r : dacă este om, nu e�te p i a t ră ; dacă nu este ziuă. e:.tt noapte ; d:1ră nu es te ziuă. nu e�tc so a rele dea­ supra pă m în t u lu i ", - aşa fii nd , .Aristotel ne transmite numai sp«ia ratt>gorică a YOrbirii enu n ţ ia t i ve , ra fiind de s ăvtrş itl şi folos i t oan pentru demonstraţii, in t i mp ce pe cea ipotetici nu o consideră de fel demnă de o a t enţ i e deos e b i t ă, ca fi ind deficitară şi necf'si t i nd intru totul de-săYirşirra e i prin vorbirea rategorinl. Int r· adeYăr s ilogi smele ipotetice, luind in chip nedt>monstrat aşa - nu m i t a apo do ză sau prot ază - uneori chiar faptul i m plic a ţiei &�u al disjuncţ,iei f ii n d lipsit de temei şi-au obţ inu t prin sti p o zit i e încred in ţa rea p e n tru i p otez ele lor de bază. Aşadar pentru punerea la punct a ipo t e zelor a ce s tora, in cazul ci s-ar folosi un a lt �ilogism ipot e t ic , va fi iarăşi ne­ Toie de o punere la punct a lui, spre a se obţ in e incredinţarea cu pririre la i po tezele d in el , iar pentru incredinţarea aceasta una nouă . şi as tfel la ne >firşi t . dacă cineva nea s ă confirme ipotezele prin i po t ez e. Dacă însă urme az ă ca demonstraţia să se produ că in chip dr,ăYirşit şi fără lacune, atunci este evi·

,r

dentă neTo ia silogi,mului ca t egori c - a celui lip sit de orice ipoteză declarată - care 'ă pro cure demonstrarea temei puse in joc. De aceea numim s ilogismele categorice pur şi simplu silogism e , iar pe cele ipotetice, eom;iderind ansamblul lor, silogisme prin i po teză , şi nu le m a i num i m silogisme pur ti simplu, prin faptul că în deob şt e enunţilrile ipotetice se nasc

pe baza celor categorice : ele reprez int ă fie o consecinţă fie o disociere a unei propo z i ţiuni ca tegorice de alta, legindu-se intre ele sau printr-o aşa numită conj un cţie copulativă, sau printr·ona disj unctiT ii , pentru ca enunţul alcătuit din ele să se dovedească 1lnitar. Din ace ste pricini, aşadar, Aristotel se preocu pă numai de specia categorică a vorbirii enunţiative.

36

Ca atare intenţia lucrării de faţă , spre a se vorbi pe scurt, este de a disc u ta despre imbinarea primă a cuvintelor simple, aceea care se i Teşte potririt cn specia categorică a vorbirii enun�iative. Spun că e Torba despre prima lmbinare, intru­ cit o imhinare de cuvinte simple poate produce ş i silogisme, nu ind prima imbinare, ci ac eea care se realizează prin lmpletirea rostirilor ivite pe baza primei imbini.ri. De aceea el, luind


Comentar u jn con�id erare aceste rostiri � i mple in ele înseşi, in cadrul lu� crării d e faţă, le va cerceta doar ('a fiind enunţări ş i nu premi�e, pe cîn d în An alitice, concepîndn-le drept părţi ale silogismelor, el va r-.ocoti totodată potrivit b ă le cerceteze şi ca premise : căci cei vechi l e numesc premifle, ca pu!:.e aKtfel dinainte de către cei ce urmăresc să argumenteze ceYa pentru discuţie . Dar de aci, din cele r-.puse, ni ::e vădeşte şi care e locul lucrări i ; căci dacă rostirile simple sînt aşezate la mijloc, între cuvintele simple şi silogi t-,me, şi dacă teoria cu priviTe la cuYintele simple o dau Categoriile, pe ce a despre J c s t irile simple o dă cartea de fa ţ ă , iar pe cea despre silcgi� me o dau Analiticele, atunci este evident că luCi area de faţă îşi a re locul la mijloc, intre Categor-ii ş i Analitice, succedînd primelor şi precedînd pe celela lte c a şi tot restul scrierilor privitoare la opera logică.

5y

Faptul că lucrarea de faţă este folositoare pentru această operă l ogică, după cum cea din urmă e pentru întreaga filo� zofic, reiese limpede din cele spuse. Pe dea supra, cercetînd care e justificarea titlului cărţii, vom spune cu ce sens al cuvlntului "interpretare" a intitu� lat Ari s t o tel cartea sa Despre Interpretare ; căci n-a făcut-o ca Demetri oR - care scriind o carte cu privire la forma de proză a operelor a intitulat şi el cartea lui Despre Interpretare - socotind că ar fi cazul să numească interpretare aspectul de proză, ca şi cum ar fi vorba de aceasta în lucrarea de faţă. Trebuie deci spus că sufletul nostru are două grupe de facultăţi, pe cele de cunoa ştere şi pe cele de vieţuil'e, numite şi deziderative ( calific facultăţi de cunoştere pe cele prin care cunoaştem orice realitate, d e pildă intelectul, gîndirea, judecata, imaginaţia, sensibilitatea, iar deziderative pe cele prin care năzuim către ce e bun pentru noi, printre realităţi sau printre cele judecate aşa, ca facultatea voinţii, cea a alegerii, il'ascibilitatea şi dorinta), iar cele patru soiuri d e rostiTe, în afara celui enunţiativ, izvorăsc din facultăţile deziderative (sufletul neactivind aici el însuşi ca atare, ci fiind făcut să tindă spre altceva ce pare să contribuie la realizarea dorinţii, şi stînd să cerceteze fie raţiunea lui, aşa cum se întîmplă în cazul rostirii aşa zise inte­ rogative, fie cercetînd lucrul, iar dacă e vorba de lucru, uneori urmărind să se întîmple acel lucru asupra căruia poartă vorbi-

6r

37


rei, l'a in ri&zul <'t'lei ;oratin•. altt•ori dorind s ă se întîmple ('f\""S prin :u't'l ha•ru. ii&r :\C'f'a:<.ta fiE' ra izvorînd de la unul mai rugăciunii. fie ca dC' la unul mai slab, ca in cazul a ret>a C'(' S(' nnmt>şte in genera l poruncă). Aşa fiind, puternit'. c:'l in cazul

numai modul enunţi:lti\- tin(' de farultăţile de cunoaştere, iar ('} este t•e1 rare indiră rnnouşterf'a lu cru rilor, adevărată ori părelrucă. i"riră in noi. De areea s ingur a re s t fel de a T"orbi e s.u$('eptibil df' ad('\llr sau fa lsi t a t e, pe cînd dîntre celelalte nici unul. O as('menea S.Pf'cie a ros t iri i , cea enunţiat ivă , va fi soco­ tită de A.ris.totel demnă de numit ,.interpretare" , ca interpre­ tind cunoa�tN·ea obţinută de s u fle t . De VTeme ce de c i - �a cum o 'a spune şi el in introducerea acestei cărţi - există şi alte feluri de a \Orbi decît cel enunţiati-v {căci şi rugăciunea, spune el. este un fel de a \Orbi) dar acum e luat în con s iderare cel enunţ iati"r , rartf'.a a fost intit ulată de el Despre Interpre­ UJre, ceea ce nu se deo sebeşt e de fel de titlul : despre vorbirea enunHatiYă.

&•

1n ee pri,eşte autentiritatea cărţii filozofului, nimeni dintre cei rare s-au ocupat cu scrierile lui Aristotel nu a t ăgăduit - o,

luind în ron.sidera.re caracterul Yeridic al expunerii şi rînduirea ştiinţifică. familiară filoz ofului, a problemelor transmise în carte,

e-.1 şi prin acordul cu eelelalte opere ale autorului, - în afară

38

de .Andronikos din Rhodos! al unsprezecelea succesor al lui Mistotel, c-are , înregistrînd faptul că filozoful spune, în intro­ ducerea cărţii, cn.m că gindurile sînt înrîuriri ale sufletului �i ră adaugă . . aşa cum s-a ' orb it d�spre acestea în lucrarea Despre svflet", şi care negăsind loc ul anume din Despre suflet unde fi­ lozoful să fi numit gindurile inrîuriri ale sufletului, a socotit necesar să spună că dintre cele două lucrări ale lui Aristotel, cea de faţă şi Despre suflet, una trebuie să nu fie autentică, şi a conchis că e cazul s-o respingă pe cea de faţă iar nu pe cealaltă. Trebuie însă ştiut că adesea in lucrarea Despre suflet intilnim denumirea imaginaţiei drept "intelect pasiv", la filo­ zof ; intelect in măl:lnra in care posedă înăuntru cunoscutul şi � deo&ebe';te ca atare de henza ţie, întrucît cele pe care senza ­ ţia le cunoaşte ca exterioare. ea avind întru totul nevoie de prezenţa lor apre a putea fi in act cu pri't'"ire l a ele, pe acelea, cn lntipăriiile lor, imaginaţia le posedă şi le prelucrează In


Comentar• l

e a însăşi, p e baza senzaţiilor, neavind nevoie d e cele exterioare �i putînd Ră le înfăţişeze, ceea ce face că şi in somn, atunci cind senzaţiile rămîn inactive, sintem a�tivi prin imaginaţie ; iar pasiv îl numeşte pentrn cii. [intelectnl acesta] cunoaşte orice printr-o anumiti!. participaţie şi distanţare, întrucît îşi "f are despărţite de corp atit natura cit şi activitatea şi reprezintă un fel de principiu pentrn senzaţie. Prin urmare Aristotel, arătînd In lucrarea Despre sufle! cii., fără acest intelect pasi..-, sufletul nostru nu gîndeşte nimic din cele aflate în el,dîn aCeastă pricină spune : "Nu ne-o amintim insă, întrucît in­ telectul acesta e neînrîurit, pe cînd intelectul înrîurit este pie­ ritor, iar fără de el nu se gîndeşte nimic" ; şi mai departe : "Aşadar speciile sînt gîndite de facultatea intelecti..-ă în obiec­ tele imaginaţiei" ; şi apoi : "Ce va deosebi primele ginduri de imagini ? Sau nu sînt imagini nici celelalte, dar nu pot fi fără imagini ? " , iar aşa fiind, el face vădit cii. şi în rîndurile de acolo numeşte gîndurile înrluriri ale sufletului. El pare însă a extinde şi mai larg, asupra tuturor activităţilor sufletului, denumirea de lnriurire : încape o întrebare, spune el în acel loc, cu privire la înrîuririle sufletului, dacă toate sînt comune şi corpului ce-l posedă, sau există ..-reuna proprie sufletului însuşi, iar cîntărind chestiunea ridicată, adaugă : "Se pare insă că, in majoritatea cazurilor, nimic nu suferă sau nu pro­ duce fără corp ceva, ca de pildă minia, curajul, dorinţa şi în genere simţămintele. Dar prin excelenţă ne apare drept pro­ prie [suflet ulu i ] gîndirea ; iar dacii. şi aceasta e o formă de imaginaţie, sau dacă nu e fără imaginaţie, înseamnă că n-ar putea fi nici ea fărll. de corp" _ De altfel înainte de acestea, în introducerea lucrării amintite, spusese : ,,Intreprindem cerceta­ rea spre a vedea şi cunoaşte atit natura cit şi firea sufletului, apoi cîte se întîmplă cu privire la el, dintre care unele par să fie înrîuriri proprii sufletului , pe cînd altele revin în comun, 7., datorită lui, şi vieţuitoarelor". Prin acestea el face ..-ădit că şi în ce priveşte partea intelectivă a sufletului nostru raţional, chiar dacă ea ar lucra independent de imaginaţie, el nu şo..-ăie s - o numească înrîurire, fireşte nu pe baza gîndului de care a f o st vorba, ci prin faptul că In timp preexistă, în cazul fiecărei 39 activităţi a sufletului, o forţă activă asupra-i, In speţă acţiunea


n:uurii dt·�.\virşi t t• as.upnt :l t't' <'S.tt' nedesăvirş i t , sp re a se deosebi acm n.Ht'J inrt•lectulm nu m i t desă.virşit şi re posedă prin fire- .l dl' tt J tt\1 t•ore�punzăt O:.\rt"1 ca fiind lipsi t de inriurire, făn\ t!t• .nnestet• şi st>pantt dt' intreg r orpul . Pe acest intelect nt-1 iniăţişt•az:l e l aci� dt'o�t·bindu-1 dt' cel n um i t in chip specific pa si v . l'J ŞI de Imagin a til' . de care, cum spuneam, acesta. nu $t' Ueosebeşte. De at't't'<l. <'el'<'t't ind pentru ce avem parte de amm n re. el spune ci. in timp re o la tură a sufletului, pe baza.

rireJa funtăm. este lipsită de inriurire, intelectul pasiv este pieriror. iar faptul <'ă gindirt'a noas t ră. este împletită cu acest inrel..r pieritor il indică fil ozofu l drept c auzil a uit ării . In con. cluz1e. nu pe drept a pm upu s Andronikos că lucnu-ea aceasta a :Wo.z:ofului n-ar fi autentică.

:Se rămine acum. in cadrul temelor propuse Ia inceput, să redim dinziunea lucrării de faţă in capitole. lmpărţiti fiind de el insuşi in chip endent in patru secţiuni, prima sec­

f

ţiune poartă asupra principiilor l"'Orbirii enunţiative. Numesc principii ale l"orbirii enunţiative cele ce contribuie la teoria acesteia. aşa cn.m. s-ar numi principii a le geometriei definiţiile, postula tele şi a şa - zi l!ele noţiuni comune, pe rare Aristotel, in Categorii, a !o<otit potrivit să le califice elemente ale figu· nlor. De Tieme ce deci, in te ori a. propoziţiunilor, l"R vorb i despre substanti> . >erb, despre afirmaţie, negaţie, enunţare şi contradieţie. este firesc ea, inainte de a spune ceva despre propoZiţii. să ne transmită ce înseamnă fieeare dintre aceste denumiri. Căci intr-adevăr era cazul să le facă mai intii pe acestea cunoscute începătorilor, punin du - le astfel in lumini, in ;ederea in>ăţăturii propuse . A!O-dar acesta este primul ca· pit ol al l ucrării . cel care tratează despre principiile amintite ale vorbirii denumit e enunţiati>e. Celelalte trei capitole ce urmează ne infiiţişează apoi propoziţiile ele înseşi. Numai el!., de ntme ce unele dintre propoziţii se alcătuiesc doar din două cu'rinte i'imple combinate intre ele, anume din subiect şi pre­ dicat. ca a tu nci cind spun " Socrate umblă" (căci aci Socrate e denumit. ea termen, su biect , pe cind "umbli" e predicat, dat fiind că in orice vorbire enunţiativă o parte priveşte pe

40

cel despre care se vorbe,te, cealalt il ce se spune despre el, iar cel despre care se vorbe,te , cum este aci Socrate, se numeşte


Comentar 1 1

cnunt.ările despre el, în timp c e lucrul ce se spune despre el, cum este aei "umblă", e predicat, ca fiind ceea. ce c rostit �i enunţat despre acela ), de \Teme ce, aşa cum spuneam, nnele dintre propoziţii se alcătuiesc numai din subiect şi predicat, pc cînd altele au şi adausul al treilea predicati\, crt atunci dnd spun " Soerate este drept" (căci aci subiectul e:;; i c Socrate, pc cînd predicatul este "drept" iar adausul al treilea predicativ, particula "este"), şi de TTeme ce, 'n plus de acestea, există propoziţii care au în ele şi indicaţia modului cum revine predicatul subiectului, de pildă în chip necesar, impmdbil, contingent, în chip potrivit, evident, lt>gitim, ea atunci cînd spun " Socrate poate să fie muzician" sau "So­ crate explică în ehip limpede", iar mai mulţi termeni decît aeeştia îmbinaţi in vederea producerii unei singure propoziţii nu sînt posibil de conceput, - aşa fiind, capitolul al doilea al lucrării ne înfăţişează propoziţiile eele mai simple �i Ta purta asupra propoziţiei Rau enunţării pe bază de subiect şi predicat ; c.apitolul al treilea va privi pe cele cu o compunere mai complexă, prin alăturarea adausului predicativ, şi el va purta asupra pro­ poziţiei sau a enunţării pe bază de subiect, predieat şi adausul al treilea predicativ ; pe cînd capitolul al patrulea va privi propoziţiile după modalitate. ln felul ace�ta, trecînd prin toate soiurile de propoziţii şi cutezind să afirme că nu sînt mai multe contradicţii decît cele înfăţişate, Aristotel pune capăt lucrării. lnsă alături de aeeastă incheiere a eăxţii, va fi pusă în joc o problemă, potrivită şi ea pentru doctrina în chestiune. Acestea fiind dinainte stabilire, este momentul să trecem la explicarea textului, a eărui eoncentraţie şi desfăşurare bo­ gată in sensuri şi subtilă, cu denaturarea uneori a intregului gind din cauza cîte unei miei variaţii de text, mu lte dintre copii suferind de acest neajuns - ne-au făcut, în cele de mai jos, să urmărim pentru interpretare copia care ne-a părut mai exactă. su biect, ca. primind

1 6a 1.

un verb.

Jfai întîi trebuie stabilit

s"'

9r

ce este un nume şi ce este

li revine &cum lui Aristotel, aşa eum am spus, să înfăţişeze doc.trina vorbirii enunţiative. De vreme ce orice enunţare

4f1


k� rul.Şh� dm

sub.stll!ntlve şi verbe.

t•a �\tnnri r ind 8pun .. Socrate

u mblll". tn�buie l'& elt�mt•ntcle m o\i simple sA fie

cunoscute

t• l e , iar de aceea inceputUl potriv it .)1 luerării il fou't' tt•oria l'X i s t <' n t l i n u m. e lui şi verbului. .. Stabili t " l'�tl' In�t :u•tml in lo c tll' .. definit " , primul avind şi altt> in{ele:-uri. da r 1U'Î in s P m n in d , cum spuneam, definitia. Faptul l'l a stabili e rost i t in nt1\i n m lt t> feluri, este evident : de pildă .:dese.a n u m im şi ipotezele lucruri �tabilite, ca atunci t•ind s p u ne m : .. si lll't"Suptm<'m ră t ecttru l cuprinde atîta mul­ ţime" . . . oJ.ă. p re supu n em " că are o m ă r i m e de zece coţi" , sau . . dacă ai domni. re ai face oare t" Pc de aJ.tă parte numim tl"z e .stabllitt" şi presupunerile ne o bişn u i t e ale cunoseătorilor filozofici intr-o ml\terie, ca de pildă că , , toate se mişcă şi nimic dintre realit ă ţ i n-are parte de rep au s ", aşa cum spunea Heraclit, sau eă .. flinţa e s t e una' ' , aşa cum i se părea lui Parmenide. ll;;w, num im teze stabilite şi convenţiile, aşa cum spunem că �tl' tot in:\J.Utl"a N.'llor alril t u i t e d i n

c:�

am.inăm facerea unei com·enţii. lnsă şi formele adverbiale ce stabile-sc re'f'a s int numite de unii instituiri, ca de pildă : , .de IU3t in răsă t orie " , "de naT iga t " . Pe deasupra, numim te.. stabilite şi definiţ i i le , ca prealabile demonstraţiilor ; căci dacă demons-traţiile se obţ in pe baza celor ce relin lucrurilor po r ri'rit l'U esen ţ a lor, iar e se nţa fiecăreia din realităţi este indicată de definiţii, atunci este firesc ca definitiile si stea inain· tea demo'lStraţiilor. Ba încă in sens m ai general Aristotel soco­ teşte că trebuie să numească pur şi simplu lucruri stabilite toate principiU= nemij loc i t e ale demonstraţiilor, de rangul axiomelor, ca de pildă definiti ile , cum s-a spus, precum şi postulatele şi ipot�zele. ele annd ne< oie de demonstraţie, dar luate fiind fără de aceasta. aşa cum precizează el limpede in cartea primă. a D"""""raţiilor. atit"" feluri sau chiar in mai multe este rostit "a. stabili'" ; dar acum .Aristotel se foloseşte de expresie in la< de . . a defini" , aşa cum o do..-edeşte, adăugînd p e . ,ce insea.m..nă nume şi ce înseamnă Terb" -expresia de "ce inseamni" reprezentind cit se poate de limpede definiţia.

1n

42

Cinern ar putea fi nedumerit in legătură cu pricina pentru care, după ce iD intreaga carte a Oategorii!or s-a preocupat despre curintele simple, el 4i propune aci din nou să vorbească despre nume şi verb, care amîndouă sint in chip evident cuvinte


Comer �a· , .::; imple.

Fa.ţă de a(·ea.sta este de spus că simplul cuvînt, numele-, verbul, expresia, spusa şi termenul, sint aceleaşi unele faţă de in ee priveşte obi e c tul , numai prin funcţie sînt diferite, aşa euro se întîmplă în cazul seminţei şi al fructului, sau cu urcuşul şi coborîşul. Atunci cînd considerăm, intr-a.de\ăr, CU\intele simple ca semnifieînd lucrurile pentru care au fost stabilite, denumim numai acest asp ec t prin " cuvinte simple" ' , nedeose­ bindn-le pe ele astfel ca nume şi verbe ; atunci însă cînd consi­ derăm un dublu aspeet în ele şi găsim pe unele rînduite cu articole lîngă ele, pe altele nu, sau pe unele semnificînd în plus timpul, pe ::�!tele nu, atunci le deosebim pe unele de altele, iar pe cele alăturate articolelor ş i care nu adaugă o semnificaţie de timp soeotim potrivit a le numi , ,nume'', pe cînd pe cele ce nu se pot alătum articolelor dar pot fi rostite după indicaţii de timp le numim "Yerbc" . Tot astfel a.tunci cînd luăm fiecare din aceste cu\inte, nu cum este î n sine, c i ca p arte a unei afirmaţii sau negaţii, foio c o t im potrivit să-1 numim spu�ă. aşa cum ne învaţă Aristotel lămurit in cele ce urmeaz ă . lnsă atunci cînd le cercetăm ca luate în silogism, le numim termeni, eum \a spune el în introducerea la A nalitice. Şi la fel numea termeni cuvintele simple şi Platon, în cartea a noua a Legilm· ; el spune într-adevăr că unii dintre termeni se combină între ei, poziţia lor fiind nemijlocită, ca de pildă : " cald" şi "non-cald" ; alţii au o zonă intermediară, .cei anume care posedă un intermediar, ca de pildă "cald" şi . ,rec e " , sau "voluntar11 şi "inYoluntar · · . Cu priTire la acf'ştia din urmă raţiunea are un intermedir,r, r:nume nea.junsul născut dintr-o pornire pasională, c.are nu e cu adevă.rat >oluntară, dar nici involuntară. lnsă întrucît, chiar dacă potriTit cu obiectul e tot una să se spună nume, verb ori alt cuvînt. potri>it cu funcţ,ia. menţionată acestea diferă între ele, şi întrucît ci:.I'tf'<� despre Categorii a tratat numai asupra euvintelor �imple , nepreoeupîndu-se de deosebirea numelor faţă de >erbe, deosebire .care e foarte necesară în teoria rost,irii enunţiati\e ( căci prin aceaRtă funeţie deosebim termenii subiect, în enunţări, de cei predieat ) , din aceste pricini şi întreprinde el acum teoria despre nume şi verbe, ca p utînd fi cit se poate de potri\ită lucrării & fu. altele,

T

-o·


Dl� l'l� însă - <'..f putN� spunr cincnt. - mai numeroase fiind •1�.t · nnmttt.'l(' pă r ţ i th"� c n Y i nt al(' grămăticilor, Aristot.el Ih� inC'L\ I�t\\Z<\ �\cum doar llC fl.cr.st ca, numele şi verbul ţPentru că. \ O m ,punc . ;.wc.stt••:.. :'ill!!Urt", spre dl�o.sebire de celelr..l te toate, l)Ot �l .:ld.tui<\�e;\ ro� t irea. euuuţ.ht t i v ă , ca de pi l dă cînd spunem . . omul in.sănlto�t·�t e " . Aşada.r Arist otel işi face cer cetarea aci tlo,;.r despn� <.\t'l��t e<.� . care in chip necesar sînt, cu p r in se în orice rostire t.� nunţ iatiYă �i care sînt indes.tulă.toa.re pentru pro du cerea enunţăni simple . )lerită. să fie şt iut cum că, dintre bine cunoscutele opt părţi dc YOrbirl'. unele semnifică anumite naturi, fie pur şi simplu <1 persoo.melor, <Wti\ităţilor, st ărilor, fi e a unei COinb inaţii de-;1, lor, ('Um fttC numele şi pronumele, verbul şi participiu!, care sint �i singurele capabile să produeă rostirea enunţiati vă , ca <J.tunci dnd spune m , , Socra.te umblă " , sau "eu umblu " , &!oU , . eel ce :lle1ll'gă înaintează' ' , s au " Soera.te este in alergare " , unul fiind lu•t drept subiect iar altul drept p red icat ; altele nu insearnn ă: a �t fel de lucruri, ci indică o anumită relaţie a. pre­ dica.tului cu sub iect ul , aşa cum fac cele mai multe dintre a.dverbe. Căci ele indică fie f elul eum re\ine predicatul subie c .tului , fie mome!ltul, locul, fie de cîte ori , făcînd-o în chip determinat sau nede t erminat ; fie în ce ordine stă c ev a. faţă de a.lteeva. , ca. de p ild ă. că. acesta. aleargă în Uima. celui lalt , sau locuieşte altunde>a. de cit aci, sau că e apropiat de ceva, ori mai mult .sa.n mai puţ in decît ce>a ; fie că re"Vine stăruitor cuiva ; fie chiar indică felul cum socotim noi că revine sa.u nu revine euiva acel lucru, că o fac em prin prei'upunere sau prin asigurare ; fie indică. ce atitu dine luăm faţ ă de un lu cru despre care dăm lămu ­ riri, că o fac e m deprecia tiT', admirat i• sau î nt ăr in d enuntarea prin mărturiz. cui\a m ai de aut o ritat e ; fie că n e este de folos nouă iioă desprindem predicatul indicîndu-1, ca în cazul adverb elor numite pozitive ; fie p ro clamindu - ne p ri ntr - o exclamaţie disp o ­

ziţia. sufletului carncterizată potri>it cu insuşi binele suprem, ca în cazul a.d>erbelor ce indi c ă entuziasmul, pentru cei cuprinş i de o s t are de fericire ; fie indică enunţarea rostită de alţii, a1propia.ţi nouă prin consimţămint sau depărtaţi prin tăgadă î'ia.U negaţie . Spun că indică felul de a.tribuire al a.dverbelor , care înseamnă atît mijlocul dt şi calitatea, ca. de pild ă " So c ra te


Comentar1,

discută bine", ""Melanthios a lovit pe l_,l_ysse cu piciorul'', "�blbinele zboară în roi" , şi adverbele care n.rată că sînt laolaltă cei despre care e vorba, sau că nu le reT"ine laolaltă predicP�tul . ca de pildă , . s-au ivit grămadă duşmanii, sau în chip izolat"' (sînt şi �bcestea un fel de calităţi, căci concentrarea şi diş.persa.rea privesc calitatea) . Cît despre cele rămase din rindul adverbelor enumerate, nu e cazul să adăugăm ceva ; căci sînt e>idente chh:.r pentru cei în stare să cunoască doar sunubr lucrurile indi­ cate cu priYire la fiecare. Aşadar adYerbele, aşa cum spuneam, indicînd o relaţie anumită a predic�tului faţă de �ubiert . con­ tribuie cu ceva, după cîte se dovedeşte, la producerea unor astfel de enunţări ; în rest adverbele semnifică şi ele cen1. dar nu ceva necesar pentru enunţare, ci pentru alte feluri de vorbiri, aşa cum adverbele ce semnifică rugămintea contribuie la vor­ birea. implorativă, cele ce arată o interdicţie sau un îndemn, la vorbirea imperativă, cele de întrebare, la T"orbire:.ll interoga­ tivă. Cît despre părţile de vorbire în afara celor de m ai sus, ele sint cu totul fără semnificaţie prin ele înseşi, cum sînt articolul, prepoziţia şi conjuncţia. Pe toate cele ce semnifică aşadar firi, persoane, actiT"ităţi, stări, ca şi anumite combinaţii ale persoanelor cu actiTI.tatea sau starea, Aristotel le divide în nume şi verbe, pe acestea din urmă, care sînt rostite în legătură cu timpul sau sint predicate in propoziţii, numindu-le verbe propriu zise, iar pe cele rostite fără indicaţie de timp sau îndeplinind funcţia de subiecte, nume. Cît despre cele ce nu sînt luate în locul nici unuia din acestea două, chiar dacă altminteri se adaugă şi E>le propozi­ ţiilor, anume faptul că un lucru revine sau nu revine cuiT"a, ori cînd revine, cum sau de cîte ori revine predicatul subiee­ tului, ca şi cele care indică vreo altă relaţie intre ele, pe a.cest.ea în chip propriu nu le soeotim demne de numit părţi ale vorbirii. Căci aşa cum eorabia are drept părţi principale scîndurile, pe cînd cuiele, frînghiile şi smoala reprezintă legături ale lor in vederea unificării intregului, tot astfel, chiar dacă pentru vorbire conjuncţiile, articolele, prepoziţiile şi insăşi ad.-erbele indeplinesc funcţia unor legături oarecare, ele nu ar putea fi numite pe drept părţi, intrucit nu sint capabile, impreunate fiind ele singure, să producă o vorbire împlinită. Prin urmare


-\ - ,� � " o i. S

oceste� nu : J u r 11ăr{ l .1rle Yorbiri t . ri părţi a l (> e x primării , fa(il,. tf(> l'<H'\' \ ll r!.nrt\l in:�.ă�1 t•:�ott• o p:u- te , aşa cum �pune Aristotel in :�oa1ere.� P<lt'tidi. i:!r elt• :�oint folosito;.lre pentru felul specific .U iml'rt•uuărn ş1 org:.miz;.\rii părţilor d e vorbir{', la fel cum şi

le�tura t' folo.."-ito:.w :�.pn• :l atluee unit ate celor ce se lea.gl ' şi rleml penrru l'ele p(> l'<'l.N lt" f;,lc e aderente, fără ca ele să fie părţi ale t't'ltlr log:Ht' $.:\U lipite ; aşa nu sînt părţi ale vorbirii

mri

conJtmt•ţiilt'. artlt•olele, prepoziţiile şi adverbele.

Rostire..'\ difel".i i nsă de expresie, p rin aceea că p ri m a este l'U prerădere i m plinirea cuTintelor ce semnifică lucrurile, pe eind ceclalt ă este doar a celo r luate in chip simplu, pentru folO>inţ.o limbii. Intilnim diferenţa dintre rostire şi expresie infătişată rhiar de Platon, in cartea a treia a Republicii, unde el •pune : .. rele print oare la rostire se pot încheia aci, urmînd acum se\ cercetăm ex pres i a . iar cele ce trebuie exprimate şi felul enm t rebuie ele ex prim ate ..-a fi cercetat cu de-amll.nun­ tul d e noi··. De aci este e,-ident că el numeşte rostirea gîndire, pe cind expresia e infăţişarea [simplă ] , fie el!. prima se p ro duce prin părţi neapilrat necesare, care sînt numele şi verbul, p otrivit. ei fiin d luată in consideraţie ..-orbirea ro stit!!. şi numită. la propriu aşa, fie că sint luate şi celelalte p irţi ale vorbirii în sens mai general. aceasta înseamnă ale interpretării ce ţinteş te frumosul �i o anumită organizare a ro stirilor.

Cercetătorului aşadar i se poate părea, pornind de la. .!lexandru din Afrod.is ia, că şi adverbele sînt nume, precum şi pronumele sau aşa-numitul de citre grl!.mll.tici " apelativ " .

Dar acea;;tă pilorere nu se do..-edeşte îndreptll.ţitl!., fiindcil. unele dintre ad..-erbe nu pot fi presupuse a reprezenta nume, de pildll.

cele ce privesc consimţire&, san negaţia, sa.u refuzul, sau cele puse înaintea jurămintelor, precum şi multe altele ; iar unele,

prin faptul că sînt puse în j oc de anumite nume, au pll.rnt

autorului aceluia să aibă aceeaş i tărie ca numele, ca de pildll.,

in

chip

frumos şi în chip limpede, de

la frumos şi limpede , aşa.

cum şi just vine de la j ustiţie . Dacă însă lucrul ar sta aşa atunci ar trebui să calificăm drept verbe, iar nu drept nume, expresii ca "de eăsătorit", "de navigat", ele provenind de Ia : trebuie să se eăsătorească, san : trebuie să navigheze.


:K u este aşadar potrivit a califica pe ace�tea drept �erbe f'.a.U pe primele drept nume, de ·neme ce nu e posibil ca ele să fie fiubiecte , nici să fie enunţate in propoziţiuni, stări în care se afl ă în chip nece�a.r atît numele cît şi verbul. CuTintul "limpede'' îl poţi găsi ca predicat în rostirea "această parte di n Despre I n t erpretare este limpede' ' , dar pe . , în chip limpede'' nu-l vei găs i , şi nici pentru un predicat compus din acest ad�erb şi verbul despre care se spune "în chip limpede" nu n�o fi loc

ca de pildă "el explică în chip limpede", cum se întîmplă în cazul lui "om mort'' şi , . drahmă falsificată ''. Căci ar trebui ca negaţiile unor astfel de afirmaţii să se producă în �elaşi fel cu propoziţiile ce au un predicat simplu, aşa cum se întîmplă în cazul predica.telor ce sînt efectiv compuse : într-adevăr la fel cum pentru "cel stins din ,;aţă este om" negaţi� afirmaţiei sună : "cel st,ins nu este om", iar pentru "cel stins e cadaTru" negaţia , ,cel stins nu e cadaYru", tot aşa şi pentru . , cadaTTU! stins este o m " negaţia ar f i : "cada'ITUl stins nu est.e om ' ' . Însă în cazul propoziţiilor modaJe, negaţiile se produc cu nece­ sitate într-altfel decit în cazul propoziţiilor nemodaJe. Căci negaţia. a.firmaţiei " Socrate umblă" este " Socrat.e nu umblă", pe cind cea a lui " e posibil ca Socra.te să umble" nu este ,.e posibil ea Socrate să nu umble" ci " n u e posibil ca Socrate să umble", aşa cum ne-o Ya arăta Aristotel, cît se poate de lămurit, in secţiunea ultimă a. acestei cărţi. D e aceea el spune peste tot că rostirea enunţiatită se alcătuieşte din nume şi verb şi o rezoh-ă în acestea, considerind c.ă trebuie să le numească numai pe acestea părţi principale ale vorbirii ; iar formele lui "a fi" şi .,a nu fi"' se enunţă cîteodată nemijlocit despre ceva, în care caz ele deTin părţi ale propoziţiilor, ca in " Socrate este" , "Socrate nu este" . nu mai puţin ca subiec.tele, pe cînd fiind luate in propoziţii cu adaus predicativ sau in formaţiile modale, se adaugă părţilor propoziţiei sau se deosebesc, şi rămin ceva de acest soi in spuse, - aşa cum vom afla. în introducerea .Analiticelor. .Astfel că o parte a enunţării trebuie să fie sau nume intru totul sau verb, însă verbul nu este întru totul parte a propoziţiei, el trebuind să fie specificat, atunci cînd nu enunţă de la sine o acţiune, o stare sau pur şi simplu existenţa ori inexistenţa

ur

w 17


�ubi('('tulm. l'i ('ind t�sh"' luat in ndf'l"('l\ �wordului d in tre pre­

dicat şi subtt"l't. F1�prul l'ă :Uinu:\m pt' drt"'pt ac�tea este evi­ d("Ut di n insăşi impl't"'jnnm•• t'ă t o�• t e t'C'lt•lolte p ărţ i d e c u vîn t � rostesl' cu pri,·ire lo nume şi la n•rb. Astfel pro num el e este ('ahficat dl'\'pt numt>. dt>şi nu t>-xprimă a nu m i t e naturi ci pur şi stmplu Jtt>�o:mt>. i:U' ll;.lrtil'ipiul ca impărtăşindn-se de la. ambt>olt. n't'i\U să spun Mir dt> h• nume cit şi de la verb , cu toott>- că el inclini mai mult spre specificul ve-rbelor, ca indi­ cind •ituaţil '"mporale. pe rind articolul ca d epinzi n d de num(" şi avindu- şi I"Jportarea hl ele. C'it despre prepoziţie, adverb sau conju.ncţi(", ee t rebu ie si spunem ! Dintre acestea., prima e ralificată drept rindnindn-•e deopotrh·ă inaintea substantivelor şi (in limba greacă] a ,-erbelor , al d o il ea drept lmpletindu-se

cu ;erbul 'P"' a-i arăta felul. iar conjuncţ ia ca legind vorbirile continue. 8-ar putea crede, după unele locuri, că Aristotel admite părerea cu m că toate in general sint de numit părţi ale >orbirii , dat ffind cii. in cele ce urmează., ..-a spun e că unele dintre părtile ..-orbirii •ernnifi că realită ţi anumite, altele sint lipsitt de- semnificaţie ; dacă nu cumla neo exegeză a. acestei �.rţiuni ne rn da cern mai potriTit, care să nu fie în contra­ dicţie cu cele spuse acum.

·8

p. 16' 1. Apoi ct 8ÎIIt o negajie, o afirmaţie, o tftllnţare ri o r08tire. Este e>ident atit faptul că sint trei modurile principale de dffiziune , anume diruinnea genului in speci i , a intregului In păr!i şi a cn"l'intului omonim in diferitele lui sensuri, după cum e endent şi că enunţarea se divide in afirmaţie şi negaţie. intr-adem spunem despre enunţare că este uneori afirma tivă, alteori negativă. Se cercetează Insii, de către interpreţii lui Aris­ totel in ee fel se di>ide enunt area In afirmaţie şi negaţie. t'nii au a.les să spună că di'riziunea. este ca. a cuvîntului omonim in înţelesurile lui diferite, cum declară Alexandru din Afrodisia, pe cind alţil susţin că Oi!te ca a genului In sp ecii , cum spune filo­ zoful Porfir ; căci nici unul n-a îndrăznit să declare eă divi­ ziunea aceasta este ca a intregului in părţi, de vreme ce n u psre a fi vorba nici de un intreg divizat in părţi de acelaşi fel (diferenţa dintre afirmaţie şi negaţie fiind mare), nici in părţi deosebite ;


într-adC'nlr una d i ntrl' părţi nu ar putea fi calificată. cu nume­ le înt.rf'gului. Yom :�r:tta, adevărul în ce priveşte ace;.;tea - cum o confirmă. pă.rcn•a f i lozofului Porfir - pe măsură ee înaintăm în expunere �i cxplieăm definiţiile redate de Aristotel asupra lor.

Acum însă se cuvine s ă spunem mai întîi că expresia

trebuie stabilit, ceea ce însemna ,.a defini " , trebuie luată în general şi în cazul celor spuse : , .apoi trebuie stabilit ce sînt negaţia, afirmaţia, cnunţarea şi rostirea", iar în afară de aceasta, întrucît el afirmă, Uespre cele patru forme enumerate, eum că trebuie definite după nume şi verb dat fiind că tema propusă est<', aşa cum spuneam , înfăţişarea tipului asertoric al rostirii cnunţiative, iar acesta este în intregime fie p"firmativ, fie negativ, - ora necesar deopotriVă ca el să trateze despre afirmaţie şi negaţie , aşadar şi despre genul lor comun, enun­ tarea. De vreme ce însă enunţarea este una din speciile de rostire şi trebuia să fie adoptată rostirea în definiţia enunţării, intrucit toate genurile contribuie la definiţiile speciilor res­ pective, şi de vreme ce trebuie să fie mai cunoscute cele adop­ tate pentru o teorie oarecare, decît cele ce se învederează prin ele înseşi, din acest motiv Aristotel a Rocotit că este necesară şi teoria rostirii ca trebuind să fie luată în consideraţie înainte de enunţare. Dacă cineva, însă, ar avea nedumeriri, cum se face că nu se discută în prealabil şi genul rostirii , anume vorbirea în cuvinte, socotind că merita să fie menţionat din acelaşi motiv, ca necesar şi el pentru lămurirea definiţiei, atunci trebuie spus că, sub raportul naturii, era fireşte potriYit să se trateze despre cuvînt, deoarece acesta este un produs al naturii singure, cum sînt vederea şi auzul ( căci de la natură cuvîntăm), iar rosti­ rea şi enunţarea, precum şi speciile ei, afirmaţia şi negaţia, sint într-adevăr cuvinte, dar c2.pătă în plus modelarea pe baza gîndirii noastre şi rostirea e de un fel sau altul. De aceea le şi este rezervată lor o operă dincolo de cele fizice, aşa numita logică, cuvîntul nefiind pur şi simplu un gen al rostirii, cum t-.ocote�c unii. Căci nu era posibil ca în timp ce genul este naturrJl , Rpecia să nu fie�naturală, dar dacă trebuie spus despre cuYîntul simplu că este gen al cuvîntului din cadrul rostiri i , totuşi vom preciza că faţă de rostire în general se ia cuvîntul 41. ordine materială, ceea ce însuşi Aristotel arată, in cartea n cmcea a 49


1 ;'

lul'l'irii l)r,,'PN' 1ta._�ltf'11l ritţu itdartlar, ct>rre t ind diferenţele dintrl:' ' it-ţu1to� flt" h�"U:\ dt> sunt't. d:J.r nu că st" int împlă să fifo �i �"t"n. a.."-'l cum va fi mai lămurit in l't>lC' co urmează. Cit dt>,;.pn' rillt> se- int:reabă can> este at u n c i gf'llUl rostiri i , trebuie să-i flt' ;\llUnt lt:\ dh·iziunt>a făcută in Categorii c u p rivire la

molnnlt' Tn>buit> obst>nat că, in cele patru forme enumerate, ..!rlstott>l fat't' ÎD("('putul de- la eel e mai inromplete, el urcin d in .spre L't'le mai dtsăvirşit(', şi de Ia mo d urile mai particulare la eele mai nni>E'rsaiE'. fntr-adeYăr e mai d esăvîrşit ă afirmaţia dt'<'ir nf'gaţi:h fiindcă semnifieă exist.enţa, pe cin d negaţia indică non-existe-nta. iar enuntarea e mai desăvîrşit ă decît afirmaţia, ca fii nd genul ti. a.,;;a cum spu n eam , şi rostirea de ci t e n un ţarea, dE' TTeme re aceat:ta din urmă este un a din cele cinci specii de �tire. respectiv cea enunţiativă. Ordinea enumerării men­ ţionare este flkntă prin raport la noi, rei care în chip natural trecem de la rele mai neinsemnat.e lucruri la cele dominante �i de la eele mai partienlare la cel e mai universale, pentrn progresul eunO'a:şrerii n�"'tre de la nedesă"rirşit către ce e mai desăvîrşit. ln whimb in intiţătura ce pri>e.jte lucrurile ele înseşi, el ne va O!Wnta. ca şi rib'illrnat, după rînduiala naturală a lucrurilor, punind genurile inaintea speciilor �i cele mai d esă,irş i te înaintea. eelor nedesăvîrşite. De aceea le-a şi enumerat în felul men ţi onat , -vroind să !a<ă inceput al expunerii modalitatea finală a enu­

merării.

,5.,.

p. 16• 3. Cee4 ee apare în glas ute un semn al celcr ce IÎ/I.t î• nget ţi ceea ce e.m în scris, al celor din glas. Iar d1t.p4 t11a niri cel� ltri.re nu sînt aceleaţi pentru toţi, la fel niei cele gltlnite nv rill:t acelea-ţi ; in schimb cele pentru care toate acestea ri..t dintrK incepvt semne reprezintă stări fh cuget, acelea,i

pewtru toţi,

iar lvcrvrile pentru care cele din urmă sînt simili­ lwlilli, diJIII'V înupul sint �- Dar despre acestea s-a I!OTbit ia m-itrea Despre snflet ; c4ci ele ţin de altă luerare.

50

>enea acum la rind, după cite se făgăduise, să se redea in c-ontinuare definiţiile, cea • numelui şi a verbului, lnBă de v:reme ce nu orice ex:p:reaie eate nume ori verb (căci expresia firă inţele�. ca "blituri" , sau "skindap so s " nu e nici unul


Comentari1 din [LCe�tea) şi de vreme c e numele şi verbele diferă de cuvintele neRemnificativc prin a ce e a că :;emnifiră ceva, AriRtotel tratează m ai int i i , prin cele de faţ ă , d r .'-]Jre ce e s em n f a t de către ele in chip pri n ci p al şi po t ri v t , ln speţă că sînt semnificat.e gindnril(', iar prin mi lo cir ea lor luc·rurile, şi că n u trebuie con· (eput n i m i c altce1-·a dincolo de ele, drept intermediar între gînd �i lue:ru , cum au o c ot i t di e i o i S t oi ci1 or că e ca ul să vor· bească d e spre en u nţa.b i ( lekton ) . .Acestea ne �or fi a şadar îm· păr ă ş ite prin cele spuse acum, şi in primul rînd enun urile care, oricum ar fi, implică in clJ ip ne c es a r cerc·etarea adeT"ărului şi

i

j

s

t

l

� p h

ik

z ţ

fahd t ă ţ j i . Cu privire Ia ace�tea din u rm ă întreprindem acum cercetarea, spre a '\"e d e a d a c·ă el e sînt i n l u c· ruri , in gînduri, în cuvinte sau in cite două din a c efi t ea. ori chiar în toate, iar dac ă t-.înt în cuvinte, în care anume, dB.că �înt in nume şi î n verbe sau in vorbirile alcătuite din el<'. 8e va determina că numele .şi T"erbe­ le sjnt c u v i nt e F- i m pl e , ce nu indică nici adevăntl nici falsitate&, cum s-a !'pus şi în introdu cerea Categoriilor. În schimb cu privire la r o s t i re a enunţiativă obţinută prin împletirea lor, se ia în c on s i d era ţ i e adevărul ş i fa.l s i tat ea , şi, la. fel cum s e făeu se în ainte despre cuv int e , l':le rap ort ează acestea. la. gîn d uri , ca fiind cauze ale tuvintelor. C ă c i , dintre ginduri, unele sint s i m pl e , anume cel e scmnificate de cuvintele simple, ele nepr imi nd de fel a d ev ăr sau falsitate, altele in sc·himb sint rompuse, cele privi­ toare la reali tăţile compuse şi stînd f'Ub cuvint e ce arată compn­ n eri le , ele fiind pri m i to are atit de fal sitate cit. şi de ad e,ăl'. În r e priveşte lu crurile ele in seş i , nu s- ar putea concepe a.şa ceva nici măca.r în cele compuse. Şi este evid en t că în chip firesc Aris to te l , mai inainte de-a re d a definiţiile numelui .şi verbului, face precizări d espre cele menţionate. El .şi era d ator să ia în c ons i deraţie falsitatea şi adevărul in această primă carte , propunindu-şi să ne transm i t ă din introducere care anume sî n t pri m i to a.re de ade�ăr sau falsit a te � i care prin firea lor nu pot să le prime ască pe nici una, şi, amintind că un lucru se c onsi d eră in cazul c:uvinte1or compuse, altul în cazul celor simple, era d ator , pe lîn gă aceasta, să dividă cuvintel e simple,

pe de-o parte, şi nesusceptibi1e fie de adevăr, fie de falsi tate , in

nume şi v erb , iar p e de aJtă part.e pe cele alcătuite din ele �i care �înt întru totul :-:au a d eT"eri toare sau t ăgădui t-oare (ceea ce

51


echivalează. cu 3 spune : pe cele pe bază de rostire enu nţia. · ti>ă) să le dh-idi in spet.•ille iarăşi corespunzătoare lor, anume in afirmaţie şi negnţie .

.:işa stînd lue.rurilE", spunE"m acum, cL1s ificind cele pe care ni le transmite filozoful, cum ci el acceptă următoarele patru aspecte in cazul de fuţi, ca fiind nel'E'Sare p entru doctrina infăţi.

,..

.,,

..

şată. anume lucrurilE" şi gindurile. pre<>um şi cu,·intele şi scrisul. între acestea primul loc il au lucrurile iar al doilea gindurile, al treilea il ;�u cuvintele şi ultimul rele scrisE". tntr-a.de,·ăr ginduri­ le au drept scop conceperea lucrurilor. şi sint cu adevărat ginduri cind se armonizează, ca să spunem aşa, cu lucrurile ele înseşi ; căci ele sint imagini ale lucrurilor in cuget. Cît despre cuvinte, ele sint v-estitori ;�i gînd urilor şi de aceea ne sint date de fire spre a semnifica prin ele gindurile cugetului, astfel incit si şi putem să comunicăm unii cu alţii şi să trăim in societate ; căei omul este un animal sociaL De aceea cei care nu se folosesc de aceste cuTin.te ni ci nu au parte intre ei de comunitate, ca necunoscîndu-şi gîndul unii altora. Cît despre cele scrise, ele au. drept ţintă să păstrezE" amintirea c uvintelo r . Dar dintre aceatea patru, primele două sint prin natură, spune .!ristotel, celelalte dou� sint instituite ; prin natură sint lucrurile ;i gindurile, in.itituite sint cnnntele şi scrisni. E l deosebeşte pe eele din na tură d e cele insti tui te folosindu-se de următoarea reguJă : cele care, spune el, sint aceleaşi la toţ i , sin t p rin natură, iar cele care n u sint aceleaşi l a toţi, acelea nu. sînt prin na.to.ră ci i..rutituite . Iar aşa ceva e firesc ; căc i una fiind natura !umil, ea face bineinţele; ca peste tot să fie asemănătoare eele socotite a fi de aceeaşi specie. Dacă inaă ar exista o diferenţă intre unii ş i alţii, atunci ar fi vorba de lncrori ce nn sînt create prin natură. De vrem2 ce, aşadar, lncrurile şi gindurile sint pentru to ţ i aceleaşi (căci peste tot specia de om, de cal sau de leu este aceeaş i , iar gindnl la fe l eate �i la toţi d..pre om, piatră şi fiecare dintre celelalte lucrnri), pe cind cuvintele şi cele scrise nu sint aceleaşi la toţi (căci de alte cnvinte se folosesc elenii şi fenicienii, de altele egiptenii ; :Jiecare cn limba

52

lor" spune poetul ; de asemenea ei s criu feluri de scriere), din această proclamate a fi prin natură ,

cuvintele acestea fiecare prin alte pricină Incrurile şi gindurile BÎllt


Comentar 1 1 JlC c·'ind t U Y i n t elC' şi f'l<·ri � u l , pe c al e de in.stituire şi nu prin na­ t ur ă . Şi E'Ste evident c·ă mai degrabă decît la cuvinte, în cazul fi r rilm lu i RE' v a l u a în c onsiderare instituirea. De aceea in general a. �i fofi.t d (' m n de menţionat faptul că scribul are oarecare înru · din

(·u

Y o rbE'](', nu n u m a i intrucit cont ribuie Ia păstrarea lor

in a m i n t ir<', da.r şi Jlrin i n x 1 it uire că cuvintele

ca a.Yind in chip e'· ident înţelesul de a fi

şi capabil

de

a ne fac e Fă ştim mai lămurit

Rînt prin instituire, ceea ce nu este la fel de recu·

nos.rnt ca faptul că scrisul e prin instit uire (int r-adevăr dee;pre cu,·intc s-a socotit demn de cercetare, de c ă t re cei veehi, dacă t>înt rostite prin natură sau prin conT"enţie, iar in această privin ţ ă era. potrivit bă se precizeze care dintre modurile lor de tnfăţi�are se armonizează cu lucrurile, şi F ă .eze facă folosinţă de acest mod pentru definiţiile numelui şi ''erbului, precum şi a vorbirii alcătuite din ele ; in schimb c u privire la scris nu a încăput nici o dezbatere la cei vechi}. De v re me ce, altminteri, cele scrit=e nu ne vor aduce nici un folos pentru considerarea celor din joc, Aristotel însuşi va arăta in continuare, trecînd cu vederea scrisul şi eonsiderind numai lucrurile, gfndurile şi cuvintele, că ele sint uneori simple, alteori compuse. Dintre acestea deci, gindurile sint socotite de el cit se poate de ase­ mănătoare lucrurilor, pe cind 1a cuvinte nu a mai socotit că e cazul să le numească aseminări ale gindurilor, ei simboluri şi semne, iar Eerisul la fel pentru cuvinte. Pe de aJ t ă part e, asemănarea diferă de simbol in măsura in care pri m a i n t f nţionea.z ă � ă întruthipeze, pe cit posibil, n atura însăşi a lucrului şi n u poate fi plilzmuită ea însăşi de către noi ( clici dacă Intruchiparea din tablou a lui S o crate nu înfăţi­ şează totodată şi chelia lui, şi nasul lui teşit, şi privirea. piezişe, atunci nu s-ar mai numi o imagine a lui), pe cind simbolul sau Fn n nul (dici filozoful nume�te un acelaşi lucru prin ambele) ne l'ev i n e in int regi m e ca subzist lnd prin simpla noastră cugetare. De pildă pentrn m o mentul cind trebuie f!ă se infrunte între ei războinicii, poate fi simbol atit .mnetul de luptă al trîmbitii cit t i aprimul făd iei , cum spune Euripide :

11"

Dupa ce s-a domolit, ca o llclie, sunetul Trompetei tireniene, semn

al luptei lnslngeratt • • • (Phoen., 1 3 7 7 - 78)

53


Ammoni;.rs Cint-va ar pute4 st>"\bth l'ă şi ridil'l'ltul lăucii sau �uvirlitul săge ţ ii şi nenummte �t�l� [sint simboluri ]. De vre m e re deci e posib il

ea a...'t'leaşi cu\·inte să fie rt•date prin felurite scrieri, aşa cum o az·-.uă inwntia car.\cte.relor grafire aşa·numite ide ograme, ş i de T"rt"Dle ("€' acele.::..şi ginduri pot f i redate prin rostiri diferite,

ll

cum o M"mnifid ho�ţia limbilor şi, i n c ;J.drul unei aceleaş i limbi. inlocuirea cu\·inte.Jor ( căci Aristokles se dovedea a fi numit de cei wehi Phton i.u Tyrtf"mos Theofra,st, în timp ce un lucru. unu şi acel!\.Şi. i" cu neputinţă să fie gindit p rin acte de gindire diferite. ci in chip necesa r fiecare dintre gînduri trebnie s.ă fie im:.ginea lucrului al cărui gind este, aşa cum stă in&rti in tabloul sufletului, da t fiind că gîndirea nu este nimic ctlt�Ya decit hptul de a pri m i im<1ginea. gind itului sau de a-l f.K"e accesibil). de acee:l .Aristotel numeşte gindurile asemA­ nari ale lucrurilor ia.r num:-le şi Yerb ele ale gindurilor, p e cind eele .seri..� sint simboluri şi semne ale num�lor şi verbelor . Dintre acestea p.2tru a� t d;�r. rrelu să spu n lu cr uri le , gindurile, cuvintele şi .scri:s ul, lăsînd de·o parte scrisul, c a nea­ ducind nimic necesar pen tru indicare.l apropiată a l ucrurilo r pe care el nea .să le ia in cerJ�tare c a pracă.iere , filozoful anali­ zează. gindnrile prin ca.re c unoa.1 t em ceva şi d 1\ pracizăr i despre curinte, fă!".\ de cara e cu n eputi nţ ă să se producă o te ori e �i o doetrină.

De aceea, lă�ind de·o p.1orte pe cele s cri s e, .Aristotel acceptă în d.i...-:cnţie Inc:ra:rile. gindurile pr�cum ş i cuvint�le, s p unîn d. că

fiecare dintre a��stel. este consid erat fie simplu, fie compus. De pildă c�v.l simplu e5te " S·nr.-b' ', p � c ind c o m p u � e3te

.,Socr.1te c1-re ale�rgă/' (că�i a�i nl.tura. lui Socra.te şi-a arii\ugat

activitatea. alergării) , iar gindul de3pre So crate cara aleargă este de asemenea comp m , cum e rastirel. prin c are spunem

,.,Socra.te aleargă··. hr în chip vădit, la gindurile compuse pre­

1eT

54

cum şi la expresiile alcătuite prin reunirea. celor simple , a devăru l - spune el - şi falsitate• nu vor fi luate in co nsideraţie in nici un element simplu, ele ne!igurind decît in legătură cu gin­ dnrile compuse ca şi cu expresiile co mpu se ; căci in ce priveş te lucrnrile, nici in cele compuse n- ar putea rezida ceva adevărat, sau ceva. falg, a.�a cum cercetl\m acum, dat fiind că acest c.ara,cter de adevăr şi de falsitate se produce intr-o ralaţie anumită a


Comentar 1i

gindurilor ;,au a cuvintelor faţă de lucruri. Într-adevăr atunci cînd se armonizcază, spre a spune aşa, gindurile cu lucrurile, sau cînd c u v i n t el e sînt în acord cu fiinţa lucrurilor, atunci şi spunem că He produce adevărul cu privire la fiecare din ele ; iar dacă nu se comportă aşa, falsitatea. De pildă, în cazul cînd Socrate umblă, dacă şi noi gîndim sau spunem că umblă, atît gîndul e adevărat cit şi enunţarea., pe cînd dacă am opina sau am spune că nu umblă cel care umblă, în chip necesar am greşi. Lucrurile în ele inseşi nu s-ar putea califica nici adevărate nici fa lse decît potrivit cu adevărul considerat în sînul cunoştin­ ţelor. Căci dacă avem obiceiul să spunem că Socrate este cu adevărat om, dar că statuia lui Socrate e în chip fals [om], nu vrem să înţelegem prin aceasta nimic altceva decit că raţiunea de om se enunţă cu adevărat despre gîndul lui Socmte. pe cînd cea de statuie nu. Faptul însuşi de-a se enunţa [ca predicat] şi de-a sta la bază [ca subiect] in ""\ederea enunţării nu revine de fel lucrurilor, în schimb re\ine in prim rînd gîndu­ rilor şi astfel expresiilor, aşa încît cu privire Ia adevărul şi falsi­ tatea acestora două din urmă se va potriTI aceeaşi raţiune ; întrucît altminteri şi în lucruri ele înseşi, precum şi în plăcerile re�:;imţite am putea susţine că există ade\ăr şi falsitate. Căci nu sînt în acelaşi sens existente formele în întregime sepa­ rate de materie şi, aşa cum se va spune despre ele in c-ele re urmează, a cti'vităţile fără de virtualitate, cum !':înt cele de care are trebuinţă materia pentru obţinerea unei întruchipări proprii, iar însăşi materia, în totul lipsită de formă �i pe drept numită fundamentală pentru lucruri, precum şi imaginile văzute în oglinzi [nu sint deopotrivă existente], ci unele sînt cu ade•ămt reale, altele nu cu adevărat, iar o altă categorie, in chip fals ; la fel nici plăcerea nu este deopotrivă adevărată, cea dată de lucrurile inteligibile şi cea din activităţile nestăpinite, ca şi plăcerea. ce rezultă din imaginile înşelătoare. Numai că toate acest-ea nu contribuie la lămurirea tratatului in discuţie, pentru că aci este vorba numai despre adevărul considerat in cele desfăşurate pe bază de exprimare. Acestea aşadar sint de menţionat despre gîndul de ansam­ blu cu privire la cele rostite. Dar dind urmare din nou şi pornind ca. mai sus de la cele spuse prin rostire şi apliclndu-ne la cele ce

19r

55


merit:.l :�tenţ ie. ' om S�Jn llt' mai intii ră nici de Ia. lucruri, nici dt• la l{induri n-a iznm't in \·ăţă t um dl:'s.pre dt', ci de la cuvinte

pt> n r r U t'ă tema de discuţi{', in :�ct•astă hH'l':Ue,

l'rtl

problema de

j. se et>ret'ta exprimărilt• asertoril'(', pe b a, ză de Yorbire enunţia­ tml. :�poi pentru că •.\..r istote] nu a spus : , . cuYiutd€' sînt aşadar $t'rune ..le stărilor din .milet. adir<.'\ :Ue gindurilor ' \ ri el a spus rrle din glas [ale <'urîutului], făcind să urmE>ze intreaga învă­ ţătură despre numE." şi verbe . Căci spunind d(' hto încep u t că tr�bu u stabilit ce e.<rte un nume �,·i <'e este U ll t'erb, da.t fiin d că el l'onsîder-l Yorbirea alcătuită de acestea în trei feluri, fie ca fiin d în suflet, potriTit cu gindurile simpl e şi cu aşa-zisa. v o rb ire inn:i�cută. fie ca rezidind in însuşi faptul rostirii, fie ca figurind in scris (intr-adE."nir spunem că şi în ma terie de scris o parte este nume, alta Terb. alta 'orbire), de Treme ce aşadar, după ��" cum am amintit, el consideră în trei feluri numele şi verbele, despre core spune că trebuie să fie stabilite atit in act ul de gin­ dire ci t şi in cel dE." Torbire ori cel de scriere, din această pricină a şi declarat astfel. cum că cele din sinul curlntului sint semne aJe gindurilor din suflet� care - spune el - sînt stări ale sufle­ tului din mo t îvnl arătat la în cepu t , du pă cum ş i scrierile sint, la rindul lor, semne ale celor din sinul cutintului. .Aşadar fie dintr-un astfel de moti• a pu s el in di s c u ţi e expresia tele din glas [ale I'"Utîntult�i], fie poate, mai degrabă, spre a arăta că. intr-un fel trebuie spns "curln t " � într-alt fe l "nume'" şi !�su.bstantiT . .. precnm şi că simbol este şi în general ceea ce prin instituire nu conTine cnTI..n tu.lni si mplu , ci numelui şi verbnlni. Căci exprimarea '\"'erba.Iă ne revine nouă prin natură, la fel cu •ăzul şi auzul, însă numele şi verbele îşi au geneza in cugetarea noastră, Ele folosindu-se ca materie de cuvint. într­ adevăr aşa cum uşa se spune a fi lemn şi moneda se spune a fi aramă sau anr (însă ele se numesc aşa ca avindu-şi geneza din materialele acelea, ce sînt lucruri naturale, ele înseşi pose­ dindu-şi fiinţa lor pe baza caracterelor şi formelor adăugate subiectelor de bază ; căci atunci cînd lemnul este lucrat aşa ori într-alt fel, atunci spunem că s-a produs o uşe sau un tron,

altminteri nu, iar cînd aurnl primeşte un anumit tipar, atunci

i6

spune [că e vorba de] o monedă), în acelaşi fel şi aci, nu vorba pnr şi simplu de cuvinte, o dată cu numele şi verbele,

se

e


Comentar ci cu,·intele hînt modela.te şi transfonna.te intr-un fel anumit de cugetul vorbitor şi f:.fîrşesc prin a fi f'Ocotite semne ale gîndurilor din suflet . f'eea ce spunem acum ar putea. apărea limpede - faptul anume eă ·vorbele sint naturale, pe cînd numele şi verbcle ::.înt prin convenţie - in cazul surdo-muţilor din naştere ; răei la ace?tia se obl'en·ă c:ă aruncă unele curinte nearti­ cula.te, dar ei nu se folosesc d e nume şi de 'l"erbe. Trecind deci firesc peste aceste lucruri, Aristotel a �pus : cele din gla s [ale cut·întuluil, ceea ce înseamnă acelaşi lucn1 cu numele şi verbele, ele nefiind cuvinte pur şi simple, ci unele ce se comportă şi sint transformate Intr-astfel Incit să fie şi indicatoare pentru gî nduri, ca fiind prin instituixe iar astfel putînd fi numite semne aJe stărilor din suflet. Dar, în cele ce urmează, ce oare poate însemna. faptul de a nu socoti că sila.bele sint simboluri ale celor din sinul cuvintului, nici literele, ci cele scrise ! Vom răspunde ci - aşa. cum s-a spus - fiind vorba in trei feluri de nume şi ..-erbe, in chip de ginduri, de rostiri şi de cele scrise, .Aristotel stabileşte atit că rostirile sint simboluri ale celor glndite cit şi că scrisul e simbol al celor rostite. Iar aceasta ca şi cum ceea ce s-a spns ar fi admis despre nume şi verbe. Dacă insă s-ar socoti că e cazul să se extindă teoria asupra oricărei exprimări pur şi simplu, atunci trebuie spus ci litera. şi silaba se numesc şi "caracter scris" pentru fiecare tip de elemente, dar se numesc şi vorbirea. potrivit căreia exprimAm fiecare lucru. Şi ele se spun despre fiecare dintre cele două nume, insi numele de literă i.nsea.mni cu precădere caracterul ce se capătă prin grafie, pe cind cel de silabă înseamnă vorbire, "prin faptul că are o anumiti inseriere şi ordine" , spune Dionysos. lnsă vorbirea. n-a.r putea fi socotită simbol al numelui, ci parte a lui, pe cind caracterul, prin faptul că este conceput Intr-un fel prin vorbire, Intr-altfel, aJteori pe drept cuvint poate fi numit simbol. Acesta e motirul pentru care el nu a spus nici silabe nici litere, de vreme ce fiecare dintre aceste nume poartă şi asupra vorbirii, unul cu precădere, cel al silabei, altul mai general, cel a.l literii, ci a spus : ,,cele scrise'', spre a face mai vădit că ceea ce s-a spus înseamnă tipurile de elemente. După aceea, aduce motivul pentru care sint numite simboluri atit cuvintele pentru ginduri cit şi cele scrise pentru cuvinte,

r

"J!!

20'P

57


Ammo!'uus a mbt'lt.l fiind prin t'lliiVt•nţit'. <.' nvintt�lt• rn �i rele ficrise, insa. ele

nt>fiind dtl ft•l <lt.'t'it>;tşi 1wntrn toti. Într-atlcvăr C'l spune duptl

('tun niN cde S1-ri/)·e ,w sîn t tJcclcafi pen tru, to,ti, la fel nici cele gltlsu ilt tJ.I4 /)'int Melea.ti. Iar totdeodat ă prin aceast� a făcut 'ţ"ădit că socott�a dt•mn dt� nwnţionat �i cele scrise, datorită

folos.intt�i t•nvintrlor, prinwlt� fiind în chip mai evident prin conn•ntie şi :m\tindn-nr fl'lnl cum şi c u Yi nte le , pe baza asemă­ n:\rii t'n cdt• s.t•ris.e, pot fi s i mbo l u r i ale gîndurilor, aşa cum primt>lt> t•r:.m alr t'uvintelor. La ace-aM.a adaugă afirmaţia, de-spre ginduri şi dt•s.pre lucruri, rit fie ca re din acestea este prin naturii. c;� fiind tH't•leaşi pentru toti oamenii ; căci el spune

zr

58

l'tle pNJtnf. rare toate t1N'Slea S'Înt dintru. început semne, prin ..acestea " denum ind cele d i n aria cuvîn tu lu i, adică atît numele cit şi verbde. in::-ă form u la rea aceastea sînt d'in tru început semne ( el spune ale gindurilor, căci sînt semnificate prin cuvinte şi lucrurile, do.u nu imedia t, ci prin mij lo c irea. gîn d u rilo r , pe cînd gindurile nu sint serunificate prin alţi inte rme d iari , ci în pri m rind şi nemijlocit). exprimă pe cele cărora le sînt semne in p rim rind ce lf' din aria cuTi.ntuln i , semnifi ca t ive ca fi in d simbolu ri , adică gindurilf', ca afecţ,iuni ale sufletului şi ace leaşi pentru toţi. pent ru că şi sînt pri n natură. Ca a tare , exp res ia de octltaşi in aceleafi st ări de cuget pentru to,ti trebu ie citită ca aTind a ccf'nt ascuţit • . Iar cele cărora acelea le sînt cît se poate dt asemăn ătoare. spune el (prin "acelea " denumeşte afectele sufletului ) . a şa dar cele cărora asemănările le sint afecte ale sufletului (dar ale cui asemănări sînt ele ? în chip evident ale lucrurilor ), acelea sînt lu cruril e , spune el, care sînt aceleaşi pentru toţi. De ac.eea şi aci aceleaşi în cazul lucrurilor trebuie citit ca fiind cu accent ascuţit şi nu cu circumflex, cum face Herminos, pentru ca învăţătura lui Aristotel să reiasa. in chip desăvil'şit, at unci cînd ea prezintă literele şi cuvintele ca fiind con..-enţie , întru cît nu sînt pentru to ţ i acelea şi, pe cînd gindurile � lucrurile sînt prin nat ură, întru cît sînt pentru toţi aceleaşi. Dar după ee acestea. an fost ex aminate, trebuie adăugu.t, în continuare, pentrn cei ce vor să se raporteze la teoria realită· ţilor � să vadă teme iur ile adoptate pentru temele In discuţie, cum că trei fiind rînduielile primordiale cu privire la substanţele •

Ceea ce dă

In

greacă : .,Identic" (nota ediţiei romAneşti).


Cc""entan na turale, cea divină., cea inteligibilă şi, dincolo de ele, cea psihică, de�pre lucruri spunem că sînt date de divinitate, de la cugetări pu rced gîndurile, iar de la sufletele caracterizate potriTit cu ce cHtc logic şi avindu-şi natura separată de orice corp se alcă­ tu ieHc cuvintele ; căci acum vorbim nu despre cuTin.tul luat la întîmplare, ci despre cel ce semnifică lucrurile prin int-er­ mediul gîndurilor, printr-o convenţie şi o potrivire, un cuTin.t deopotrivă capabil să fie semnificat prin litere, ceea ce însf'.a-mnă cuvîntul articulat omenesc şi al limbii. Pentru acesta medicii, deoscbindu-1 bine, potri""Vit cu organele, de cuvintul luat pur şi sÎlllplu, spun că există unele organe fonetice, precum plăminul şi traheea, dintre care primul produce materia cuTintnlni, cealaltă contribuie la modelarea lui ca sunet grav şi a.scuţit, san cele asemănătoare, în timp ce alte organe sint necesare pentru limbaj , precum limba şi cerul gurii, buzele şi dinţii, care, supunilld u-se Îil chip diferit impnlsului dat de sufletul ginditor, modelează cu accent grav sau ascuţit cuTintul, provenit in chip simplu ca de la o "Vietate, întocmai ca o materie, in Yederea producerii literelor, silabelor şi în general a limbajului, producere la crtre se raportează şi specia de rostire enunţiativă, ce repre­ zintă tema propusă nouă in cartea de faţă. Cît despre sunetele nearticulate, cum spunem că sînt ct'le ale Tieţuitoarelor nera­ ţiouale, dacă s-ar cerceta cauza lor nu s-ar obţine nimic de folo s temelor propuse, dai' e eTident că dăm drept cauză. pentru ele , în chip imediat, sufletele lor neraţionale, prin care le este posibilă fiinţarea. Căci acestea, dînd urmare senzaţiilor ca şi închi­ puirilor ivite în ele, fac pe cele ce posedă această capacitate, să glăsuiască, după firea fiecărora, şi să pună în joc toate procesele, cîte sînt fireşti, pot.rivit cu efectele ce le reTin lor de fiecare dată. A admite însă că şi acestea sînt semnificati'f"e prin litere, cum au şi inregistrat unii dintre pretinşii grămătici, ar fi ridicul. Căci e drept, autorii de comedii imită broaştele prin "oac, oac " şi porcii prin "groh, groh", ca şi diferite păsări pl'in diferite sunete redate literal, dar nu e de socotit că acestea însăşi sillt glasurile lor, de vreme ce şi despre vuietul mării sau zgomotul roţilor şi al multor altor lucruri neîn sufleţite ar trebui să admitem că sînt articulate, dat fiind că şi pe fiecare dîn ace stea vedem că lncearcă să le imite comedia. Dacă Insi

nr

59


tl't'bu� l""l\'f't:ltâ şi in r31ul t"lt"mentt>lor [Yorbirii] o caud. sztik� 3l"t"$tor:l. d.r\'>}lt r:\UzA t"fif'it"nh\ nu Tom da altceva docit •uO.tul pani<'ubr. a oărui oapo�oi ta te de in..-enţie a dat llllftt"l\" tlt"mt"nt�lor. W nimil' nu ne impiedi<"ă să socotim drept u pnlt ot ip :li lor produ�nl natural ali sufletului, produ s ce J'lliM' in jl�t..' mărimi şi inte-n-ale- [date] pentru fiecare din cele e:xttrlii!Wtt dt" $Ufle-t� pe baza eărora lit.erele s-au dovedit mai rutin bog:ite d...•it •unetelt>. m$ă d..-pre ..,..t.,. .., "l"orbeşte. spllW' el, in Despre suflet, unde a ;pus : • .iar primei<> ginduri. oe oare le deosebeşte spre a nu fi i:n<hipuiri ! t"ă<i nu toate sint inohipuiri, dar nici nu sint flirilo de inchipmr.··. şi unde a sooot it că e cazul să numească

i:n<hipoiroa •.int<>l<>et pa&..-··.

=-

60

p. lo>' 9. Dtlpd ,.. ., 1• tvge1 gindul este lipsit uneori de ....".rt "" fllhitllle. oUtori IMă trebuit difltru Incep•! sări rtrioă "" .ft• -.., la ftl tslt fi In gl4ruirt ; u e fals ,; « t wrlirlll poMI• .,.JWG lmbinării fi diriziKnii. A,a fiind ••liN iNOţi # rtr6tk Bt asealtănă "" gindul f/Jr4 lmbinart fi diri...;MM, . ta tie pildă ttl dt �,OtR"' BCIU: cel de "alb", dJid • • li " .. .,. """ ; «iti tit ftM nnl lliCd nici ..... fals , ,.;.,; mw ."..__ Iu "' docadă a aeestv i llltrV : diar fi capra·cm"b in· _". illlr......,. ,..... IRBă •• e ftici adee/Jrald nici fals4, dac4 ""

i M aM"fifqtwl iluji BS . . uji, i• eAip BimpiU Bau dt1p4 timp. Folosul eelor spu...,, pentru proiectul operii de faţă, e iltfiţifat de filosof intr·astfel : el spune că adevăratul şi fa!Bnl ;e iau in consideraţie atit in materie de gînduri cit şi de cuvint, dar nu in cele simple ei in cele compuse. Totodată el ne � analogia dintre eu"l"inte şi gînduri, spunind că numele fi 11!rbele seamănă eu gîndurile s imple şi că privitor la nici unele diJiln! ele uu se ia iD considerare nici adevărnl nici falsitatea, pe ând TOrbirea aleătnită din nume şi ..-erbe seamăni cn gîndurile te admit siDtezi p analiză, ca fiind legate laolaltă s au divizate, in euul fiecăreia din ele trebuind să aibă loc unnl din acestea doai, fie adeTărul, fie fa!Bitatea. Paptol că Biei unnl dintre gîndurile simple nn e primitor de odeftr Biei de fahi-, este evident prin indnc�ie ; intr· aoledr eel esoe eoncepe in sinea aa gîndnl lni Socrate nu concepe


nimic adeTărat nici fals, dacii. nu-i adaugă de pildă pe "umblă"' ori "citeşte", ori "este " . Căci atunci, daci se intimplA ca lucrul să stea aşa cum il judecă gindul, austa va fi ade..-il.rat, daci nu, lucrul stind altfel, cugetul judeei!. dimpotri..-il. ; şi daei!. Soerate care n-ar umbla, noi spunem cA umblă, atunci în chip nece•ar e fals. Iar la fel eu aeestea e e'lident ei!. se eomportil. şi cele pe bază de cuvint, cil.ei cine..-a ce rosteşte numele de Socrate, chiar de mii de ori, n-a spus nimic nici adeT"ărat nici fals, nici cel care spune terbul "umbli'' ca atare. lnsă cel eare le leagă pe am!ndouă şi spune " Soerate umblă"' a rostit fie ce..-a adevărat fie eeva fals. De asemenea, fireşte, cel care refuză umblatul lui Socrate (refuz pe care el i-a numit dit"i:ivne ca despărţind predicatul de subiect, prin particula negati..-ă, ce face funcţia unui element divizor in vorbire) şi care spune •. Socrate nu umbli!.", a făcut la fel de bine o rostire suseeptibilil. de ade..-ăr şi falsitate. De aeeea Aristotel a spus că ce • adnd· rat şi ct e jal& poarttl asupra îmbit�ifrii şi d;riziuraii. el numind 1mbinare afirmaţia şi dit'iziune negaţia, şi oonsiderindu-le fie in procesele de gindire din suflet, fie în ..-orbirea proferatil.. Aşadar ade>ărul şi falsitatea sint In totul in legătură cu sinteza şi diYiziunea, dar desigur nu orice sinteză sau dhizinne e susceptibilă de unul din ele ; cil.ei şi cel ce se roagă sau se foloseşte de o astfel de rostire, dincolo de eea enunţiati..-ă, leagă între ele nume şi Terbe, dar nu spune nici ceT"a adeti.ra.t, nici een fals ; ci trebuie ca sinteza. şi di'riziunea si fie reale, adică să indice că un lucru revine sau nu reTine altuia. ceea ce se ia în considerare numai la rostirea enunţiatiT"ă. Dar niei micar în cadrul rostirii enunţiati..-e oricare legătură, la intimplare, a numelor cu verbele nu aleătuieşte o vorbire desă..-irşită, adieil. una ade­ ..-ărată ori falsi> : astfel, cazurile numelui, împletite cu • .e•te•·. nu semnifică nici ceT"a adeT"ărat nici t"el1l fal:;, ci aeeste-.1 j:.f' obţin fie din impletirea lui "este ' " cu cele rostite la nominati'l'". fie-, in eazul celor oblice, din asocierea la predicat a terme-nilor capabili să producă o ..-orbire desă..-irşită, ca de pildă cînd spunem "cartea este a. lui Soerate". Este deci e'rident că ade..-ăratul şi falsul ..-or fi luate In consideraţie doar eu pri'lire la ..-orbirea enunţiativă şi a speciilor ei, afirmaţia şi negaţia. asupra cărora ii re'line lui acum sii dea amănunte. Aşa incit.

u'

n•

61


analiza lui A.l.Pxandru C"Ofe('tt"azA lu C' r urile cit se p o ate de bine in S('(l$f seons, C'ind ne- spune- cA. se- tinde Ia transmiterea t�rie-i privitoare la lnrruri. gindu ri 'i cuvinte. Acest-ea fie deci $-pDşt>. in ('azul vorbirii e-nunţiative. Trebuie- insă obst>r•<� t că, după filozof, nu orice adevăr e dobindit printr-o sintPzii ori o di'riziune (intr-adevăr, care ar putea fi ;;.in te-za şi di•iziunea in ca z ul aşa-numitului a devăr inteli­ gibil b Platon - şi. binein(t>les, la Aristotel însuşi - un adevir eoruiderat prin raport L1 existen ţ fiinţelor cu adevil.rat şi ab<olut sim ple. sau ale celui prin raport la c oncep erea lor inteli­ gi'bilă ş1 care subzistă intreg d eopo tri ..- ă pri n rap ort la falsitatea opruului determinat - ade..-ăr despre care a tratat el lnsuşi in ope-ra sa te-olo că �i in cartea a treia Despre suflet ' ) , ci e dobindit a,şa d oar adeT"ărul ex.il'tent în procesele de orb ire , despre care <·a arătat că poate a ve a loc, intre toate felurile de rostire. numai in cadrul celei enunţiative. Trebuie deci s u ­ bliniat ad şi ci spunind : n u mele tnse,i, adică luate în s ine, seamănă cu gindurile s imple , şi intenţionind si propllllă exemple de-ale lor, el a adăugat de pildă ..alb", cind nu li se adaugă cewo şi a luat drep t nume pe " om"

a

gi

;i rerbtle

·•·

62

Y

"om" '""

iar drept ..-erb [atribut] pe "alb", deşi acesta nu se arati> a. fi mai puţ in nume decit om, nesocotind cii e cazul si ..-orbească dupa definiţia obifnuită a verbelor cind en nmeră pe alb printre verbe, ci, dupa termennl pre dieat, numind verb oriee cuvint ce joaeă in propoziţie rol de verb ; desp re aceasta. vom tra.ta. mai lămurit cind ..-om cerceta. expresia de verb.

Dacă însă eine..-a s-ar întreba cnm se faee cii .Axill totel a. ;pus cnm că nici unnl dintre nnme nici dintre verb e nu e &lllp l<e tibil de a.de'l"ăr şi falsitate, deşi e perfect lămurit că oricare dintre verbele peraoanei aşa -numita întiia de către grilmătici indieă fie a.devirnl fie falsitatea , ea atunci cind spun "nmblu" , li orica.re dintre cele de a dona persoană, ca. ., umbli", sa.u eele de a treia cite se spun despre ceva determinat, ca. .,plon!L", uri ,.tună'' uri ,,fulgeră'', atunci trebuie spus cii nu verbele ele inselji <int cele ca.re semnificil a.devirnl şi falsitatea, ci lmpletirea. nnor astfel de verbe cu numele persoanelor despre ca.re se spun ele ; eăci chiar daci acele persoane nu sint numite efectiv, totuşi se subînţelege la verbele de prima. pers oană .,eu", la eele de


Conwrtarti a d o u a "tu", la cele de a treia, spuse despre ceva de-terminat, tocmai acel lucm determinat despre care se vorbeşte, ea "plouA" ' şi "tună" privitor la Zeus, aşa incit şi aci rostirea intreagă est<l cea alcătuită din verb şi numele subinţeles prin el, rostirea care pri meşte adevărul şi falsitatea : "eu umblu", "tu umbli", "Zeus plouă". Iar de aceea, verbele de a treia persoanA care nu �e spun despre nimic determinat nu semnifică- nici unul ceva fals nici adevărat, ca de pildă "umbli" ; c ă ci nefiind limpede despre cine se spune că umblă, nu se semnifică nimic adevărat nici fals. Dar acestea sînt evidente ; cît despre cînd n u l i se adaugă cet:a ar putea însemna că trebuie, pt: ntru pro­ ducerea vorbirii ade·Yărate ori false, să se ada uge fi<· numelui verbul, fie verbului num ele. Faptul că nu un adau s, intîmplitor făcut la nume şi la verb, produce rostirea enunţiatiT"ă. 1-a. doTedit el propunind numele de "capra-cerb " ' , în care a adăugat numele de cerb caprei, chiar dacă nu în SE-ns total, fără să se semnifica prin aceasta nimic adevărat, nici fals. Şi totodată acest lucru ar putea fi doveditor. prin exces, că nici unul dintre cuTintele simple nu înseamnă nimic adevărat, sau fals ; căci dacă cele care in rindul numelor sint mai apte să primească pe unul din aceştia, nu-l primesc (iar aşa sint compuşii de spe� caprei-cerb", în sine faptul compunerii fiind firesc pentru " cuvinte ce sint în chip recunoscut primitoare de &dansuri), cu greu ar putea numele simple să insemne ceva adevărat mai degrabă decit fals, mai depărtat" fiind de C<�mpnnerile rostirilor enunţiative. Astfel, dacă la numele de capră-cerb, care reprezintă un gind doar al inchipnirii, se adaugă că nu este, se va produce o vorbire adevărată, dacă se adaugă că este falsă, inainte de adaus el neindicind nimic de acest fel

Dar in chip simplu au dup/J limp ce vrea si insemne ! in chip 8implu poate insemna in chip nedet«minat, spunind in chip simplu "capră-cerb era", sau ,capra-cerb eate", s au "capra-cerb va fi", pe cind pe bazd de timp inaeanmă a fi cu adausul timpului, pe baza eărnia era sau va fi, ca de pildă "capra-cerb era ieri", sau " anul trecut " , sau "va fi miine ", " sau "in anul următor _ Aşadar In chip simp lu '"" dup/J li...p ar putea insemna aşa ceva.

�·

Afirm că

E de adi!.ugat că filozoful nu a mai relevat de fel că

rostin-

63


Ammon .. s 151'

du-se numelt� t'lt" in�t-şi şi n•rllt'lt", f'lt' seamănă cu gîndul firi de s.intt"ză ori diT"iziun('. hu·rul fiind o ronsecinţă a vorbirilor

all'ătuit� din nume şi T"t-rbt•, una :uemănătoare cu gindurile

E'fK't uat t" prin s in teză ori dh·izinne. Insă nici nu a lăsat cu totul dt" o partt> aft"as.ta. l'i :l iudit�at·O spunind cin d nu li se tJdaug4 t't'N : răei �t('t-St lut.'nt (' vădit din aceea ră numele, ca şi verbale ros.rite re.speerh· cu adam:, nu mai seamănă cu gindurile simple,

eu l't'le produse prin s.intez.:1 ori diviziunea eelor simple. Dar acum,

intrueit. p c eele pri>"itoare la acestea le-a dez>"oltat complet, tre­ buit-trecut ineontinuare la teoria nume1ui, a verbului şi a celorlal­ te, despre eare .!ristotel a făgăduit să trateze încă din introducere. p. 16' 19. S• mtle este o glă311ire semnificativi! pe buil NI'PU'eftlie. fără indieaţie dt timp, în eare nici o parte izolat4 "" este sem n ifîMtiră.

de

" �

64

Fap tul eă pe bună dreptate se aşează numele înaintea Terbnlui. in C':ldrul expunerii, este etident. Intr-adeT"ăr numele s emnifică existenta lucrurilor, pe cînd verbele semnifică acţiu­ nile �i stările. iar existentele stau înaintea acţiunilor �i st!l.rilor. ln.<ă in definitia redată pentru nume a fost adoptat glilsuire, avind sensul de materie atit pentru nume eit �i pentru verb, precum şi pentru >"orbirea alcătuită din ele, ca gen al cnvîntn­ lui pe bază de nume, spre deosebire de alte sunete, care se produc adesea şi de corpurile neînsufletite. Căci sunetul diferi!. de cuvint precum genul de specie ; sunetul reprezinti!. lovirea aerului perceptibilă auzului, pe cînd cuvîntul este sunetul emis de o fiinţ ă însufletită atunci cînd prin comprimarea [sis­ tola ] torac.lui aerul in.-p irat este eliminat din plămîn, năvăl�te in artera numită trabee şi in partea ei superioară, gîtlejul, iar prin lome dă un răsunet perceptibil, născut dintr-un impuls sufletesc, de soiul celui ce se i..-eşte în cazul înatrumentelor numite su..Dătoare de cAtre mw:icieni, ca al flautelor ori fiuiere­ IDr. aci necesare fiind limba, dinţii şi buzele spre a da limbajul, in timp ce la exerciţiul simplu al >"ocii ele nu contribnie de fel. Expresia de mnnijicatit şi cele ce urmeazil. sînt luate ca diferenţe ale numelui fată de celelalte sunete ale vocii. Astfel, lt:rnnificalit deosebeşte numele de cuvintele făr!l. sens, ca .,blitttri' ' sau , ,knax" ; căci daci numele este al cuiva, al celui


Comentam denu m i t , e e v ident că cuYintele fără sens, nefiind pentru ce.-a ;-.. n umit, nu ar putea fi nume. La rîndul său pe bazA. de ctmrenţie il deosebeşte pe el însuşi de cuvintele semnificative prin natură. D e ace•t fel sînt sunetele emise de ;ieţuitoarele neraţionale : de pildă, dind u - ş i seamă că este vorba de un străin, ciinele care l"'tră, a dat de lnţele• prezenţa aceluia. lnsă nu pe bază de con­ ,·enţie intre e i şi acord scot ciinii un astfel de sunet. S-ar put-ea lnregistra. şi la oameni astfel de sunete , pe care le scoatem xub •tări de suflet extreme, ca geamătul şi hohotul de rîs sau toate cîte le-am socotit scoase nearticulat de către surdomuţii din naştere sau de prunci, mai inainte de-a putea inţelege. Cu a.rcstea seamănă şi sunetele emise de tieţuitoarele neraţio­ na.le, uneori intărltate, alteori blinde şi sub o dispoziţie de seni­ nătate. Aşadar, de astfel de sunete separă adausul de aci, pe bază de convtmţie numele, adausul insemnind acelaşi lucru cu : prin instituire ; căci Elinii s-au invoit intre ei să denumeaseă lu­ crurile cu aceste nume, Indienii cu altele şi Egiptenii iarăşi <·u altele , ia.r aceiaşi oameni denumesc aceleaşi lucruri cind cu tmele nume cind cu altele. Aceste nume sînt dătătoare de sens pentru ginduri. l n schimb gemetele şi hohotele, ca şi sunetele pruncilor sau a.le vieţuitoarelor iraţionale nu semnifică nici un gind, ci unele stări şi dispoziţii ale sufletului. Sunetul s implu al vocii, divizindu-se intr-adeYăr in două feluri şi din nou în două, anume in cuvint semnificativ şi nP­ xemnificativ, apoi in cuvint cult şi incult, dintre care primul este numit articulat, celălalt nearticulat, deoarece prin arti­ culările proprii cite unui vieţuitor par si se deosebt:"ască intre <llc silabele ce alcil.tuesc limbajul, distincte in act unele de altele (aşa cum sint elementele din sinul cărora printr-o anu­ mită selccţiune rezult!l. silabele, faţă de elementele acelea na1 m·a.Ie, din sînul cărora o combinaţie anumită alcătuieşte fiet:are dintre Brticulări) - rezultă că patru sînt combinările ee �o pot fa.ce prin împletirea celor simple, iar dintre acestea există una. la. care se reduc numele şi verbul, precum şi Yorbirile .alcătuite din a.rcstea. Intr-adevăr va. rezulta o combinaţie între "'nnetul scmnifi(•a.tiv .şi formularea cultă, ca , .o m ' " , a.lta intre <·uvînt semnificativ şi formulare incultă, ca lătratul rîinelui, o a. treia între sunet nesemnificativ şi formulare cultă , ca .. bli-

u'

26"

65


turi" o �t a intl\l sunf!tul fAN s('ns şi formulare inculti\, ca. fluieratnl fl\ri m:t şi nu in sr o pn l 1\ se mnific a ce\"a, sau imi­ tMf'a sune t ulu i E>nus un Yit>ţuitor nera.ţ. io nal , nesăvirşită. ir: :l.t.'OP dt imitatiE' leăei actM.t lu c ru e dej a 8-emnificativ) ci la intimpl&re şi făn\ ţintă. De vreme ce deci numele ('Rte un sunet �tit N:"mniiirat iY rit şi fo rm ula t. in chip rult, el diferă de cele iăn\ �ns. ite ră sint e u lt e ori nu , prin faptul eă e semnificativ. l •.r d� cele �mnifirati'fe dar inculte, c a.re sint cele rostite natural, prin i�ptul că e l'Ult . ceea ee .Aristotel a. denumit prin con'Venfie !"' bună drep t at e . dot fiind că o co nye n ie c u privire la sunete E'�te Opt'ră doar omenească ; eă.ci pri nt.re fiinţele de sub om ori

d�

deo

ţ.

pnntre rele de deasupra lui , nic i nnrL nn se foloseşte din firea. �i de con•enţie. ac.e�te.a din unnă nea'\;nd nevoie, i a r primele neputind să •e pună d e acord intre ele. Aşadar com·enţia e d oar Opt'Ta oamenilor, i&r pentru că nu se putea păstra. amintirea. tuturor cunntelor. o am enii au năs c o cit pentru e i scrierea. prin

"""' să-şi redea euvintele lor. Prio urmare din sernnificarea. pnn con'fenţie a specificulu i lucrurilor , semnificare despre care vorbesc filozofii . rezultă formularea. eult ă, şi invers ; cAci nu e nim1c illlt ce>a sarcina scrieri i decît de a da. simbol uri pentm cu'""i!ltele oamenilor, pe care le·a indicat ca f iind prin conYenţie. De a.cee• şi numeşte Aristotel , io cele ce urmează, sunete săl­ b•teee pe eele ale neţuit oa re l or neraţ i on a.Je . D� d e TTeme ce toate acest-ea s in t comune numelui cu verbul t căei şi acest a este un cu'rlnt semnificatil pe bază de con·

venţi eJ. el adaugă pe fără indicaţie de timp pentru a face deose­ birea de •erbe . Iar că fără !i•np nu iosea.mn!l. a nu semnifica de fel timpul, ci a nu semnifica totod�tă şi timpul, - acest lllrnl l-a arătat bioe filozoful Porfir. Intr-adevăr expresiile , .de ostăJi", , .de ieri", "de anul trecut" siot iodica t oare de timp, dar ca semnifieind de la sine un anumit timp, nu ca. semnifi­ cindu-1 !"' deasupra , cum fac verbele ; căci fiecare din aceste�> imeamnă in prim rind o acţiune sau o stare, iar după un al doilea inteles şi timpul, potrivit căruia se iotlmplă si!. aibă Joc acţiunea ori starea, IW)a cum "umblu" arată în prim rind un

66

anumit proe.. al corpului iar in al doilea rînd timpul prezent. De aceea se va li spune că verbele semnifică in plus timpul, in expuoerile Muprirle, ca an nd, in e.fară de cealalti!. semnifi -


Comentari i care, care c principala., deopotrivă indicaţia. de timp, c a. impli­ cată. Î n schimb "de ieri" nu semnifică în plus tîmpul,ci îl semnifică pur şi simplu , ca avînd la. baza lu.i însuşi, pentru o parte a timpului, un nume, sau mai degrabă posedîndu-1 lucrul ce are loc potrivit cu acea parte a timpului. Căci semnificăm acest timp, in speţă pe cel al zilei trecute ce tocmai s-a în­ cheiat, fie prin adverbul de ieri, fie enunţînd prin această expresie chiar ziua tocmai încheiată, expresia indicînd timpul în el însuşi, pe cînd adverbul reclamă adausul acţiunilor 8au stărilor ce au loc în sînul lui, după regula adverbelor. 1nsă astfel de cuvinte ar putea diferi de verbe, şi prin aceea că nu arată vreo acţiune sau Rtare, ca verbele, ci mai degrabă dau o determinare timpurilor lor, pe baza cărora. se iveşte cîte ceva. Prin în care nici o parte izolată nu e semnificatit·ă deos.ebeşte numele de expresiile produse din mai multe nume laolaJ.tă, ca atunci cind spun ,.\ieţuitor raţional muritor". Căci cu această definiţie, care e imperfectă ca enunţare, se potrivesc toate celelalte aspecte. Iar numele diferă de astfel de definiţii prin faptul că pă.rţile acestora din urmă sînt semnificative, dacă sînt rostite în sine, de pildă vieţ.uitorul, raţionaJul, muri­ torul, pe cind părţile numelor nu semnifică de fel ceva, ca de pildă sila.ba "ca." din numele de " casă' ' , ci sînt semnificative laolaltă cu celelalte părţi alcătuitoare ale cuvîntulu i , dar sin­ gure nu.

27T

p. 16a. 21. Căci în cuvîntul "Kalippos", , . ( h ) ippos" 1Ut semnifică nimic prin el însuşi, ca în expresia de , . kal.os ( h ) ippos" [cal frumo s ] . Intr-adevăr, nu aidoma ca la nu1nele simple ae petrec lucrurile la cele compuae ; căci în acelea partea nu e ?lici­ decum semnificativă, în acestea d-in urmă însă ti11de să fie, dar nu desprinsă din, ceva, aşa cum, în , . epatrokeles : ' , [vas de pirat], " kelcs" nu semnifică prin el însuşi cet:a. Pe de altă parte este prin convenţie, căci nici unul dintre cttvinte nu există prin na­ t·ură, ci doar ca semn, sunetele sălbatice ca ale fiarelor indicînd şi ele ceva, dar nici unul dintre ele nefiind nume. Folosinţa diferenţelor ce a.u fost concepute în definiţia numelui ne este transmisă prin cuvintele de mai su�. începutul

67


:! r

..

w,·ităturil fidnd.u-St" dt' l� ul t i m t�k fntt·-::ad('\'ăr n i se s p u ne intil in t't' �t·op st' adaugi in t'flrt' Jli(·i u pal'tr i:olatif Jl1f r Bem­ El spunt". dt't'i. t•ă :�firmă n t't'S t lurru Rprc a face d�bin?� dt" tlXpl'\liliilt' t•ompnst• din nume. lntr-ndevA.r la numt'lt' de .. KtUippos", . , ( h ) ippos" ( t'::al] nu inseamnA. de fel :mimalul a<'t"�t � . t'U to�tt' ri in <"xprt':l.Îl\ . . kf'�los ( h)ippos" el inst";lllllli in f:tp t �.Ast.a ; nir i .. keles" [bar<"ă J nu in::;eamnă ceva in t'Xprt:'�ia de .. e�trokeles", l'Me este numele nA,ii de piraţi, i-3U in YJ"EEI altă t'xpresie de nrest !IOi. Cări astfel de nume �runifiră gindwi simple. rhia r dari par să r onţ ină o anumită l'Oill b in:l.ţie in re pril"t'Şte expresia lor, dupA <"lmt expresiile t>elor compu$t indici unele gindnr i pe baza celor definite iniţial eu pril"ire la ele. Aşadar ru privire la Ka.lippos, de vreme ce indică ttiruplul gind al omului rinlin. ii e dat acest nume, e:.;te erident că . . (h) ippo$ " , lua t ra part e a lui, nu are aceeaşi tărie ca .�tund rind e rostit el insuşi. Că<'i el insuşi rostit fiind, <a nume. inse�mni net uit orul acesta [calul] , pe cind dacA o luat ca parte din , . Kalippos", d esprim do intregul propriu, l'.'f it"eşte l't't"a mort ra semnificaţ ie, nediferenţiat eu nimic de

Hijit'dlird

;ilabole

total ne;emnificatiTe ce

sint părţi ale numelor simple,

c• l• Plat on ;i Dion, in afară doar de f&ptul că părţile numelor nu dau nici măear imp resia să insemne ceva prin ele in.;eji. pe eind părţile celor duble oferă o iluzie de semnificaţie, ceea ce .!ristotel a exprimat prin .. tendinţă" ; dar lucrul nu ,. produce şi potrint cn o de > ărul . Dupil aceas t il regulă vom deosebi ade:-ea nuntele de rostiri pe baza. aceloraşi silabe pronunţate o dati c:n nume-le, ea in cazul lui , . Seapolis" şi . , Heliopolis" : �imple

2!"

răei atunri rind .. nea'' şi .. polis'' sau , . helio" şi "polis" sînt luate eu :"en�. se prod uce o denum ire eu sen� şi ea, fie cea a. unei cetăţi non c-reate, fie cea a lăcaşului soarelui, fiecare dintre păqi indicind totuş i un concept spec ifi c ; dar atunci cind nici una din părţi nu va fi semnificath·ă prin ea însă$J i , va. fi în j o c doar numele princip&l al unei cetăţi anumite, semnificindu-so

llll ,ingur gind pe baza int regului şi do aceea nici una din Jt:î.rţi neputind da de inţele• co..-a.

68

Aceste. �&dar au fost puse in discuţie de Aristotel atunci cind a explicat ultima dintre diferenţele atribuite numelui. cl'lllll acum, in con t inuare, să lnfăţiljeze diferenţa menţionată


Comentani înainte de �wcas;t.�. adică pe Jăr4 indicaţie de timp, da.r el a t re­ C'Ut pext.c en., ca pntînd trata asuprit-i mai potrivit în teoria despre Ycrh, în c�u·c precizează cum se defineşte verbul prin aceea. C'ă. xcnmifică. î n plus timpul. In.�ă. analizind ce vinl' mai inainte, anume pe bază de convenţie, el Rpune- : numele este prin conven ţie, căci nici 11 nut clintre cuvinte nu există prin na­ tură. Aici merită să. fie cercetat cum se faee că, în timp ce Socratclc din C1·atil combate pe llermogene, care susţine eă. vorbele Kint pe bază de convenţie, şi arată că. ele sint prin natură, Aristotel afirmă. în cele de faţă. cit nici un nume nu e prin natură.. Trebuie spus că. "prin natură" se rosteşte in două feluri, de către cei ce stabilesc că numele sînt prin natură, după cum şi "pe bază de conyenţie'' e dublu la cei ce stabilesc că ele sînt prin instituire. Intr-adevăr, dintre cei ce socotesc că ele sint prin natură, unii afil•mă in aşa fel pe "prin natură" ca şi cum ar socoti cii. ele sint creaţii ale naturii, aşa cum a socotit Cratil heracliteianul că, pentru fiecare dintre lu­ cruri, se determină ceva de către natură, spre a i se rosti numele potrivit, la fel cum Yedem rînduită şi cite o senzaţie pentru unele lucruri sensibile. Căci, spun ei, numele seamănă cu imaginile ma­ t-eriale, nu cu cele artificiale aJ.e lucrurilor vizibile - aşa cum obiş­ nuiesc ele să se arate prin umbre sau pe suprafaţa apelor �i în oglinzi - şi califică lucrurile în chip adevărat cei ce rostesc un astfel de nume, pe cînd cei ce nu fac aşa nu dau nume, ci rostesc cuvinte goale, iar opera cunoscătornlui este P.Jeeasta, de-a. urmări numele potrivit, pe bază de natură, in cazul fiecărui lucru, aşa cum celui eu vederea. a.scuţ,ită. ii revine să cunoască exact imaginile potrivite ale fieckuia dintre lueruri. Altii spun că ele sînt "din natură" intr-astfel ca fiind firesc potrivite lu­ crurilor denumite de ele, aşa incit numele natural pentru cel ce are minte de conducător, să fie Archida.mos, sau Agesilaos, sau Basiliscos şi altele asemănătoare, pe cînd pentru cel ce nu are minte, nicidecum acestea., iar pentru cel ce foloseşte cu îndemînare împrejurările, numele potrivit să fie Eutuchios sau Eupractos, pe cind pentru cel fără noroc, nu. Cei ce con-

2'ir

69


:�·

�idt>ri ;lS t ft.' l uumt'lt'. It> t•ompară şi ti ru imaginii<', nu cele na­ tunllt d ru l'�le alrătnitt' d<' arta p ic turii , care produce �mAniri ale felurittlor t ipuri d e luemri şi Re strAduie, bine­ int-c:>I� după pu�ri, să l'('d.t'-3 chipul pc baza că ru ia ş i t ntreprin .. dt.'W :ideSt."a, pri n twaliz:' ee porneştr d<' la num e, să urmărim n.nuri.lt l ut·ru ril or denumitt dt• e i . i�r ru no scindu - le pe acelea si ..Wtim l'i nwnele pusi.' pestt' luemri sînt tu acord cu ele .

Dmtrt" et>i, la rindul lor, Cl\re rffisifică. numele ca. fiind pt• lwă dt instituire, un i i �pun că inst.itnirea. de nume e de aşa. fel incit t" ing'lduit oricăruia d intre o;.uneni sA denumeascl fie­ Cal\' dintre lucruri eu oriee nume ar l"'roi el, aşa cum s oco tea

Bt>rmogene . pt> cind altii sp un ci nu e aşa, ci că numele

df' către dătătorul de

sint

in.stituitt> num ai nume, iar acesta este cnnoscătorul naturii lucrur il or, atribuind numele potrivit na.­ tnn i fi�ărui lucru. i:au tste e el supus cunoscltorului şi care afli d• h """' ta fiecăreia dintre realităţi, solicitînd cum

firea

� şi cm-inp dt la primul plăzmuirea şi instituirea numelui porriTit. 1n 3Cest fpl se fa.cf' că numele sînt prin instituire, intrudt nu firea ci put•rea de plăsmu ire a cugetului lo gi c 1•-• <tabilit pe ele, luind in considerare atit na t ura s p e cifică

a lucrului eit şi raportul dintre masculin şi feminin, în sinul eelor fire.�c de obserrat in prim rind la l"'ieţuitoarele murito are . creatorii de c u"rinte nu au denumit fără rost rhtrile cu nume ma�culine şi mările şi lacurile cn nume feminine, ci p e ace.�tf"�. socotindu-le ca fiind recep tac ole ale rîurilor, le - au cali­

fiei

J:f

70

ficat de gen feminin, pe eind rîurile, ca ..-ărsîndu-se în ele , Ie-a.u socotit pe drept că se comportă dup ă an alogia masculînulni ; şi la fel au făcut in cazul tuturor celorlalte , găsind cite o ana­ logie, fie mai iz bitoare fie mai slabă. De altfel potrivit cu această concepţie s-a şi rinduit să se califice întelectul prin masculin iar >ia!a sufletească prin feminin, considerînd că primul ..te capabil sA Inmineze, cealaltă e sortită să fie lumînatlL de el. Iar mergînd mai departe astfel, oamenii nu au şovăit să se folooeaaeă de această diferenţă pe bazlL de gen In cazul zeităţilor ele lnse1i, precizind că trebnie slL se sp111llL soare la masculin şi lună la feminin, ca primindu- şi lumina de la soare.


Comentar 11

('ăci dacă Egiptenii oUişnuiau si numească luna. ca fiind de gen masculin , e i o comparau, dupA cîte cred, cu pămîntul, acesta avînd lumină nu numai de la soare dar şi de la ea. Aşar se şi ex plică discursul din Bymposion al lui Aristofan, care �punea că soarelui i se potriveşte masculinul, Terrei femininul, JJC cînd lunei androginul. Şi este evident că Elenii reuşesc ma.i bine [cu calificarea lor] decit Egiptenii, de vreme ce luna primeşte, cu m s·a spus la început, de la soare lumina, retmns· mi(.înd-o însă, prin reflexie, asupra pămîntului. Iar tot astfel �int denumite şi cerul la masculin ia.r Terra la feminin, intru cît aceasta primeşte forţa activă de la primul şi devine astfel producătoare a celor din sînul naturii. lntoemai ca pentru aeestea, oa.meuii, văzînd cu ochii capabili de la natură �o�ă. vadă de departe că activităţile celor cereşti sînt felurite, au adoptat ş i pentru numele ce le semnifică aceeaşi analogie. Din cele de mai sus se deduce lesne şi felul cum au fost concepute numele aşa.·ziselor .. neutre " , fie in cazul că se face reducerea la ceea (•e e inaintea ambelor [genuri], ca atunci cind vorbim despre .:·e e prim, fie cînd e vorba de ceva de ambele genuri, ca în cazul plodului, fie potrivit cu trecerea dela ceva mai tare la ceva. ma.i slab , ca in cazul lichidului seminal şi al a.pei, fie potrh·it cu ce este comun în ambele, ca in cazul vieţuitorului, fie în alte cazuri de acest fel, spre a nu prelungi peste măsură discuţia. Este atunci evident că al doilea dintre înţelesurile pentru , ,din nuturăr" coincide cu cel de·al doilea al lui "prin instituire'·. lntr-adevăr, pe cele instituite de către legislatorul de cu>inte . c a fiind înrudite c u lucrurile asupra cărora. sint puse, le-am putea. numi . ,din na.tnră", dar ca fiind puse de cineva, .. prin instituire" . Astfel incit, Socmtele din Crati!, judecînd între ('ra.til şi Hermogene, care difereau total între ei pe tema dacă numele sînt din naturi sau prin instituire, arată că ele nu f-iînt nici prin instituire, cum socotea. Hermogene ( căci există. 1n ele şi felul de-a fi prin natură, potrivit cu cel de-al doilea sens al lui "prin natură", şi mai ales la acelea prin care semnificăm ce e universal şi în general proprietăţile lucrurilor, ca avînd o na.tură determinată şi susceptibilă de prins de către noi ; căci referitor la reuşita în ce priveşte prima înstituire a numelor, în ca.zul lucrurilor particulare sortite de la natură să se schimbe

30'

31 r

71


in toat(' ft>hll'llt• m t i mpl:U't':� t l'f'bnit.• s.orot it ii. o t'Ol11.horat.oare a \"tlrbrri i l . d.n nu :-iut nit'I d i n 111Lt nri1 , t•mn �puneu. lleraclit ; ('âct ililt şi prm iust u uire m u l t t• dintr<' t•c l t.• stabilite p{'ntru lm·rurile- p�rtirulare - t'l't":.lo l't' numt'şt<" H t'rm o ge ne p e bază tit' In$titmn• t' d.upă acest inteles romun - �:Ht �int aşa de f.. Îgnr ttl.lh" dtt' se-nmificli. natum ve-şniră., aC('l\t r�t. fiind pri n inNti­ tutn" � baza ce-lui de--al do i l('clo St".ns c11l e i .

3.� nici �\ris.tote-1 nu s tab i leş t e ceva deosebit. faţă de .k't':-tea. in t'arte-.a de- f:lţă , a t lmc i rind d('cla.ră dL nici u nul dintre nume nu e din nat u ră ; căci Pl lt.' refuz ă cnracterul de-a fi p ri n niltUf"l pe cart" il in1oemt HPmelitienii, In. fel c u m făcea şi Phuon. npresp ingind alt mi n tt'ri el î ns uş i socotirea. lor " d in na­ tură"" in felul cum o roncepea di\"inul Plat o n . Jar în mu lte dintre lucrările sale el arată aeest lucru atunci rind încearcă "â inn•dereze că numele sînt în armonie cu lucrurile, cum o fl�Ce in Fi:h-d cu numele de .. sp o nt an'' sau cu cel de . ,vid". iar în Jleteori cu numele de , . rou ă' ' sa.u cel dP . , p loa i e ' ' , precum şi cu t oilte n11mele, dPsigur, pe rare l e ştim instit.uite de el, cum e cel de .. entelehie . . în cazul formei , sau cel de " t ermen" în cazul curintelor ilimple din silogismt', s au eel de "figură" in cazul unei anumit., inlăntniri a premiselor, şi chiar în c a.rt ea de faţă, Dt!t]We Intnprttare, cu expres ia de . , nume nedeterm inat " , sau "l"erb nedeterminat''· sau cu cea de "contradicţie", nume ca re . m;rirnite fiind de el , arată cit se poate de li m p ede gîndul fi­ lozofului rn prinre la ele.

n

Da.eă însă c ineva ar inţ.,lege să arat e eă nici pe ba za acestui mod numele nn trebnie socotite a fi . ,din natură", încercînd '<ă le deri\"e] atit din transformările ee se pr o d uc în numele dare cit şi din faptul că un acelaş i lucru e denumit adesea p ri n mai mult-e, atunc i �om s pune că transformarea arată tocmai in chip lămurit ce e na.tura.l in num e ; căci e evident că tocmai trecind !iipre denum iri mai potriT"i te lucrurilor ne - a m folosit de o t::ra.n.<:�formare a numelor, iar numărul m are al a cest o ra nu-l ""'otim de fel că i nterz ice ca fiecare din ele să f ie potriYit na· turii dennmitnlni. lntr· adevir , intocmai cum i maginile ac eluia şi om pot fi mai multe, dacă materialul în care e redat e diferit, � de pildă, .an lemn sau piatră, toate i maginile avînd l11.8ă asemănare cu el, tot astfel şi aci nimic nu interz i ce ca o aceeaşi


Comentar , J n a t ură !-.i'l. fie numită p r i n Kila.be [voca.bule] diferite, prin toate iiind scmnific a.t ă. o :-.i ngură şi aceeaşi natură după un gînd di­ feri t , hh fel <•um numele de om (anthropos ) , de merops şi de muri ­ tor ( b1·otos) înse?dmnă a.celaşi lucru, dar odată în măsura. în cart> omul pri\·eşte către cele de sus ( a n athre i ) , altădat-ă ca avînd o voc� f'U părţ i distincte {meriste·u ) , in fine, brotos , pe temeiul căderii :-.ufletului în lumea. na.şterii şi a. întinăl"ii lui aci ; l'au încă, pentru

(•om punerea. cuvîntului, se numeşte anth ropos ca. putînd să a.rti­ ('Uleze cu vocea. (diarthr01111 ) , sn.n ca avînd sus oc hi i (opas ) , me­ mps ca folosindu-se de părţi ale deschizăturii ( op e ) , iar brotoR ca îiind mo'rtâs kai moiretâs adică , , din părţi " , de unde Yt>rsul :

Noi muri loni am zidit cctăti (Call. , rragm. 271)

Cum RJmne Cyrenai o s . Dacă însă el spune pe drept aeest�a. atunci c evident nu vom putea. accepta teza. dia.lecticia.nului Diodor, care �:Socotea. că orice cuvînt eş;te semnifica.th- şi, cu această convinget·e, numea. pe unul din servitorii săi "Deşi", iar pe dtul eu altă conjuncţie. Este greu chiar de închipuit ce semnificaţie îngăduie asemenea cuvinte pentru o nat.ură oareefbre ori pentru o persoană, cum ar face-o numele, sau pentru o acţ iune ori sta.re, cum r�r fa.ce-o verbele. Atunci cînd a.lţii intreprind să înlăture instituirea cu­ Yintelor, cum face Petra.ios Dusa.reios, invocînd erJzul rugăciunilor şi impreca.ţ.iilor, in ca.re numele rostite de noi fie sint favo­ rabile in chip vădit celor num iţi , fie le vat ămă, deşi convenţia oamenilor e făcută firesc intre oP�meni, pe cind co nvenţia. oa­ menilor cu zeii nu poa.te nici măcar fi crezut ă cu închipuirea trebuie spus şi împotriva acestora că zeii, făcîndu-ne raţionali şi de sine stătători, ne-au pus in chip firesc stăpîni peste multe acţiu ni , privind pe toate aJe noastre în chip invariabil precum şi acceptînd ceea ce am instituit, drept ceea. ce noi, ea fiinţe de sine stătătoare, a.m socotit de preţ ; insă mai de­ grabă noi, în astfel de convenţii, datorit ă imaginilor, năzuin1·elor şi inclinărilor noastre, croind in ce ne priveşte un asemenea tip de viaţă, ne bucurăm prin ace."sta de providenţa divină binevoitoare nouă. Aşa vedem corpurile, atunci cînd sint arse, devenind uşoare ş i purtate in sus prin văzduh, dar, prefăeîn­ du-se din nou, sint purtate in jos iarăşi spre ce e mai pămîntesc

32" 73


Arrmonous

"'

74

şi moi greu. după forţa ce se .Clă in ele at unci . Iar cind soarele stă­ p lm tor, Ia ora prinzului, strălu�te peste intreaga emisferă a pă­ UlÎiltului, daei unii dintre oameni, trezi fiind şi ţinindu - ş i ochii deschişi, eum le e firea, se bucură de binefacerile luminii, se intim­ plA cA o!ţ1i, dormind ,.u inchizindu-şi och ii ori ascunzindu-şi intr-.Jtfel vederea. nu obţin ace as ta , din vina lor iar nu din vreo mvidie a divinitllţii, ce diirueş t e tuturor, făcă inYidie, lum ina . lnsă m - am intins mai mult asupra. acestora cu intenţia. de a ariit a acordul filozofilor şi socotind cA e cazul să urmărim , la ce1 ,·ecbi. o teorie care, in general, nu e lăsată cu totul ne­ cercetati. In cont inuarea acestor chestiuni, vom lua. in studiu raţionamentul expus de int erp retul Alexandru din Afrodisia, rare socoteşte a p u t ea stabili cii de la sine numele şi vorb ele există in chip naturol. Căci num ele şi ..-erbele, spune el, sint expresii sonore, iar >c.. tea sint prin natură, deci numele şi vorbele sint prin natură. Fată de acestea, trebuie spus cii nu mele şi verbele nu pot fi socotite de-a drept ul expresii sonore, ci pe ba.za m ate­ riei lor. După cum dacă s-ar spune : .. uşa. este de lemn, lemnul este un produs natural, aşa.da,r uşa. e un produs na.tura.l", s-ar ajunge la ce•• ridi col (căci uşa e nu mit ă de lemn pe baza materiei ei, dar nu e necesa.r ca t ot ce pune în joc lemnul na.turol sil fie deopotriYii natural, cele ce ţin d e tehnică avlndn-şi intruchiparea lor in imaginaţ ia noastră şi doar realizindu-se in materia naturolil), la fel trebuie spus şi aci ci expresia sonoră este intr-adevăr un produ.< natural (căci prin natură emitem .unele) , insii numele şi ;erbele nu s-ar putea califica drept expresii sonore pur şi simplu, ci sunete transformate şi pliz­ muite in chip anumit de către imaginaţia numită verbală, ce · pune in mişcare intr-un chip a.nnmit organele sonore, a.şa cum este [trau..Cormat ] lemnul de către constructor spre a da naş· tere llŞii. La fel deci cum lemnul, mai inainte de-a fi prelucrat, nn s-ar put ea numi . ,uşii" , tot aşa nici sunetele Inci netransfor­ mate nu s-ar putea numi nume ori verbe, astfel ci ele sint caii· ficate drept ce sint după specia lor, nilscute fiind din Inchipuirea noastril şi fiind astfel pe bază de instituire. Acestea fie deci spuse Impotriva raponamentului In chestiune.

1nlli intru cit nnmele este pri" CO'IIomjie, Aristotel amin· că numele se iveşte o dată cu prima ereaţie

teşte , prin faptul


Comentar11 şi instituire de cuvinte, că este dintru început simbol al denu­ mitului, iar nu copie naturală, sau dacă este, o face în general prin tehnica pusă în joc. De aceea se şi întîmplă că, dacll se cercetează care e genul numelui, de vreme ce arătăm că expresia Ronoră se comportă ca fiind însuşi cuvintul. vom invoca sensul ei de simbol, aşa incit definiţia numelui însuşi să fie .. simbol alcătuit d intr-un CU'\'int semnificati-v pe bază de convenţie şi fără indicaţia de timp, la care nici o parte separată nu 8emnifică o existenţă oarecare sau nu indică o persoană", genul numelui fiind înfăţişat abia acum , pe cînd cele spuse mai înainte, în desfăşurarea definiţiei, privesc ideea nmnelui atît pe baza con­ ţinutului lui material cît şi a speciei proprii lui. E la fel cum, vroind să se arate ce este un tron, s - ar socoti suficient să se spună, spre a înfăţişa ideea lui, că este o bucată de lemn lu· erată într-astfel, deşi este t-otodată posibil ca, vorbind mai exac t , :;ă spunem că e s t e o mobilă. folositoare în cutare s c o p şi lucrată din lemn într- astfel. Însă în chip evident acelaşi este şi genul verbului şi al definiţie i , potrivit cu capacitatea semnificativă din ele ; căci sensul şi semnificatul sînt spuse unul fa.ţă de altul, .<bŞa încît firesc sensurile pe bază de convenţie sînt simboluri ale celor semnificate. Pe de altă part e , la expresie, vom pune în joc şi cantitatea silabelor ce o alcătuiesc, pe baza mărimii fiecăreia dintre ele. Iar faptul că socotim a fi cazul să calificăm numele şi drept simbol şi drept corespondent construit, nu e ceva. de mirare. Numele care e pus fără intenţie este numai sim­ bol, pe cînd cel pus raţional, ca susceptibil a consta din diferite :-.ilabe e asemenea simbolurilor, dar ca potrivindu-se in chip natural denumitului, este o similitudine ş i nu simbol. Iar toate acestea sint de luat ca rezultate ale celor spuse, în acord cu ceea ce împărtăşeşte Socrate în "Cratil" cu privire la nume. într-adevăr, şi acela afirmă că numele este o imitaţie a. naturii fiecărni lucrn, cu vocea articulată, ceea ce înseamnă că. e orga­ nizat din elemente şi silabe, aşa cum verbele sînt imitaţii ale celor implicate de substanţe (adică. ale modurilor lor de exis ­ tenţă) , iar rostirea este compusă din ambele, atît din nume cit � i din verb, precum el insuşi stabilise înainte de .Aristotel,

atît prin cele de aci cit şi prin cele spuse în Sofistul, că. singurele părţi principale ale vorbirii sînt nwnele şi verbul.

75


Ar..\rinll Ut't>esitate:.J. l u i .. pe b:lză de c on ven t ie ' ' , de vreme re. :;.ptmt" t.>l, 'unNelt' sălbati('(', adidi v o r ile nearticula.te ( căci t•l :'-:li iolo�it :.:u.•um dt.> . . :;.unete" ea. d(' g-en al vocii, în loc de s p e � L'lt" l , t'll tllt fiardor, indit'f1 şi ele ('t'l'a, da r 11 iâ 1mnl 11ejiind n u m r . filozoful a ,-orbit uşa intrucit, fără adaosul acesta , nu .un indien mai dE.'grnbă numt.>le decit !lUnetele proferate natural, t.'t'le t.>lemenrart.> l'a :1.le ::mimnlelor neraţionale, pe care le·a numit fiare. după cum faee şi Platon, întru rît ce e s ălba.tic � l'oruportă mai degrabă intr-acelaşi fel, ca. fiind neraţional şi ina.pt din natură să intn in co mu nit at e , pe cînd ce e domesticit prime� t e un caracte-r dobindit, cel pu t i n la. cele domestice la.. e-Me e caz ul să fie căpătat aşa. ceva.. Cît de s pre n ici umtl dintre r:lt nefiind n ume. este spus fie în loc de cele "la. care nici un �un e t nu t.>.St e nume", sau in chip elipt i c, pentru strigăt, "la anuualele la eare ni c i un strigăt nu este n u me ". Căci n u s-ar putea ;pune int ru totul dl. nu sînt denum i ri [feluri de-a co­ munica] printre sunetele animalelor neraţionale : un anumit lătrat. :52.:U nn ne eh ezat. �au un muget spun şi el e ceva. După. ee ex pli că aeestea nu adaugă nimic de s pre rest, adicil. despre nrint �i de� pre sem n ificatir, rn fiind lu c ruri prea. evidente. 1n 8ehimb intreprinde analiza. nu melu i nedeterminat şi spune : p. 16' 30 . . . Sm1 -om" nu est e 1111 mtme. 1ntr-ade",4r mt e.riltd r� u m e în legdturd cu ceea ce trebuie sit denumească el ; e rorba ni<.i de o rost ire , nici de o n egaţie . Fie el afadar n u m e nedetenn i11at. deo a rece rer·ine deopotrivă ori citnl.i lucru, emtent ori inexistent.

căei nu

El a pu' in joc ac ea st il. chestiune întrucît a constatat ră şi asemenea expresii sint incluse deseori in enunţări - ca atunci cind 5-punem : .,nu un o m umblă" - nefiind socotite numele a nimic, de către cei >ech i . El explic ă aşadar la care dintre cu\"i nt ele denumite sint de presu pu s că revi n expresiile acest ea. fără ea ele �:ă exprime existenţa, în realitate, şi n e spun e eum se ruTine si le n um i m . De vreme ce, deci, s-arr putea pre­ supune că ele sint prin excelenţi\ nume, deoarece preiau in pro­ poziţiuni locnl subiectelor în chip asemă nător cu numel e reale, li de vreme ce li se potriv01te definiţia da t ă pentru nume (într­ ade>iir celelaJ te [trlislituri] aJe numelui in chip evident li se


Comentar11 :tt rilmic lor, � i de asemenea nici în cazul lor părţile nu sînt sem­ nificative prin ele înseşi, în speţă "non" şi "om", atunci cînd ele �înt luate drept una în "non-om"), .Aristotel arată că nu e ca.zul să le califice drept nume pur şi simplu, întrucît numele �emnifică o singură natură, cea a denumitului, pe cînd fiecare din expresiile îrl chestiune tocmai că suprimă ceva unic, anume ce e semnificat de numele rostit fără de negaţie, introducind în schimb pe toate celelalte naturi, fie că sînt reale fie că nu. ('ăci non-omul n u Re rosteşte c u privire la om singur, ci o face despre cal, cîine, "capră-cerb' ' şi centaur, ca şi despre toate cele ce sînt şi nu sînt. De aceea .Aristotel cere să se califice totalitatea aceasta drept nume nedeterminate : ,.nume" pentru că, aşa cum va spune despre ele în ce urmează, semnifică şi ele ceva unitar, intr-un fel, în speţă ansamblul unitar a ce nu e lucrul determinat, cum de pildă non-omul califică. ansamblul celor din afară de om drept ceva unitar în sine, pe baza căruia toate au ceva în comun, faptul de-a nu fi ceea ce e omul ; - şi "nedetermina.te", deoarece conţinutul sem­ nificat de ele n u reprezintă existenţa a ceva, cum obişnuiesc numele, c i tocmai o inexistenţă ce se acordă, deopotrivă cu cele reale, şi celor ireale. Dacă însă cineva. ar pretinde că aceste ex­ presii sînt, fie negaţii, din cauza adausului particulei negative, fie rostiri în general, deoarece invederează o legătUiă oarecare-, el ar sfîrşi prin a da de înţeles de ce ele nu pot fi calificate in nici unul din aceste feluri, nici drept negatie nici drept rostire. Ele nu sînt negaţ.ii, deoarece orice negaţie, prin suprimarea. par­ tirulei negative devine o afirmaţie, ea nea.Yînd em-a în plus faţă de aceasta decit nega tivul ; dar aceste expresii, prin supri­ marea particulei negative, dau nume iar nu afirmaţii. Pe de altă parte ele nu sint nici rostiri pur ş i simplu. Căci nu s.int nici în modalitatea. rugăm inţii, a impera.tivului, vocat intlui, a. interoga1 ivnlui, nici intr-a enunţiativului în general, de vreme ce orice enunţare semnifică fie ceva adevărat fie ceva fals, iar nici unul din acestea nu e semnificat de expresiile în joc. A.şadar, da.t fiind că e imposibil :;; ă fie socotite din rîndul acestora, al rostîrii sau a.I negaţiei, şi nici nu posedăm alt ă denumire stabilită în uz pentru a�emenea expresii, aşa cum pentru unele avem cali­ ficarea de nume, pentru altele de verb, pentru unele de afir-

l:.­

77


maţii pt'ntru altele o alta. le \"Om cal ifica atunci - apune el drtpt nunu!l nedetermmate. p rin fie el �adar nume nedeterminat, aritindu-nE> că t"l în suş i t-StE' t-el caxe instituie numele acesta. pentru asemenea expxesii. p. lb.... 33. Cît despre . . al lui Piloti ",

salt "lui Filon" şi

rflt urmtn ea lor, tie n 11 sînt 11ume, ci razu1·i ale 11umelui. BoBtul att$tOT jormuldri eate, fn altt prit:inft, legat de mtm e ; numai cd,

imprt"Und NI .. este", .,tra'' aau ,,t·a fi"', ele nu e:rprim4 adevdrul ori fallul. pe elrrd n u nu·le o face statornic. De pild4 : "al lui este" ori .. nu este!', 11« exp1'1'mă t�il'i adeviirul nici fal ­ sitatta.

Filon

Cu pritire la exprim area numelor pe baza eazului drept ,. era obiceiul la cei ncbi să se pună problema dacă i se potri­ T eş te să fie numit "caz ' ' ori nu ; şi această exprimare fiin d un nume , ca denumind prin ea insăşi fiecare dintre lucruri, cazurile (oblice] ale numelui se nasc din transformarea exprimării drepte [a nominati\11lu i]. Aristotel aşadar susţine cea de-a doua pă­ rere. iar lui ii dau urmare peripateticienii, pe cînd pe cea dintii o msţin stoicii şi cei ce ii urmează, care practică ştiinţa grame.­ ticii . .!dresindu-se acestora peripat<lticienii întreabă : !n timp

ce firesc denumim pe celele.lte "cazuri", prin faptul că sint de­ căzute de la nominati>, pe acesta pe ce temei l-am denumi

.,caz" ca şi cum ar deri>a din cen ! (!ntr-ade>ăr e evident el.

orice caz se conne să se nască pornind de la ceve. aşeze.t dea­ suprâ- i ). Stoicii răspund că şi :�<!este e de căz u t, anume din gindul aflat în cuget ; căci intenţionlnd să arătăm ceea ce vedem în el [în cuget], anume gîndul lui Socrate, rostim numele lu i Socrate. .!şadar la fel cum despre condei, lăsat să ce.dă de su s şi infipt drept, se poate spune că a fost drept în căderea lui, în ace­ laşi fel socotim şi că nominatinll a căzut pornind de la gind şi ,.. că e cazul drept, ca dind prototipul roatirii pe bază de glăsuire. Dar, spun peripateticienii, da c ă pe baza a ceaate. vă gindiţi să calificaţi cazul nominati>, atunci se '"" intimpla ca şi verbele să aibă cazuri, precum şi adverbele, cele care prin natura lor nu admit cazuri ; iar acestea sînt în c h ip limpede absurde şi combătute prin propriile > oastre teze. De aceea, In concluzie, 78


Comentani este de preferat punctul de vedere peripatetic in această pri­ vinţiL. !n cele de faţă, Aristotel distinge cazurile [oblice] de nume, şi aceasta este, pentru el, Ia fel cu a nu le acorda definiţia re­ dată pentru nume, in sensul că numele adevereşte ori desminte, intovărăşit fiind cu "este", "era" şi "va fi ' ' , pe cind cazurile, nu. Căci acela ce spune "Filon este", ori "Filon era", ori "Filon va fi", spune ceva adevărat sau ceva fals. pe cînd cel ce spune "Al lui Filon este" ori "era" ori "Ta fi ", sau "Lui Filon este", "era" ori "va fi ' \ nu a spus nici cel"a adeTirat nici ceva faJs deoarece asemenea. feluri de a vorbi au nevoie de un adaos pentru a pune la punct gindirea. Dacii deci nu se adaugă : fiul acesta, ori ogorul, ca de pildă "Al lui Filon este fiul, ori ogorul acesta", sau "Lui Filon ii aparţine acesta", nu se alcătuieşte nimic adevilrat ori fals. Căci o altă formă de vorbire, de pildă cea vocativă, poate fi manifestată şi printr-un simplu caz al numelui, cel ce se numeşte, din această cauză, vocativ neavind nevoie de nici un verb spre a da de inţeles ceva , ca de pildi> :

"'

O , fericite Agamemnon, tu plin de noroc şi de daruri (Horn.,

Il.,

III, r.

182 (llumu, 1 8 1 ])

motiv pentru care ne şi curmărn vorba aci şi indemnăm pe cel invocat, dacă nu se opune ceva, să răspundă, ca şi cum gindirea i s-ar pune in mişcare In a<Jest fel. Totuşi nu e posibil a face din acest caz sau din vreun altul o enunţare, nici să i se adauge pe "este". Cit se poate d e bine a dat de înţeles filozoful Porfir că "este" nu poate fi luat în locul oricărui verb, ci numai în locul aceluia care e derivat din fiinţiL şi care semnifică existenţa, spre a face, împreună cu numele, o rostire desăvîrşită, pe cind cu cazurile face una defectuoasă. Căci exi stă unele verbe rîn­ duite llngă cazuri şi alcătuind rostiri adevărate ori false, dar llngă nume [la nominativ ], ele nu pot fi rind uite, ca de pildă "ii pare rău " , in expresia "lui Socrate ii pare rău", în timp ce propoziţia " Socrate li pare ri>u" este de neaJcătuit. Pentru aceasta ni se transmite In plus următoarea reguli> a Stoicilor,

79


l-alabtli in e"'.zul propozifiilor in ce prh·eşte termenii folosit i prEdir.at : .,Predicatul t>t' t'Dunti fie despre nume fie despre [oblic. al lui]. şi de ambele d ăţ i este s a u desă.virşit ca

t'&

1m ('aJ

pJYdie&t şi indeatub\tor spre :.l da, imprennă cu subiectul, o t>ounţare, sau dt"fectuos. şi a,·ind ne\·oie de un adaus spre a al� răru1 un predicat des.ă ,·irş it . tu cazul ci, deci, folo::lit fiind p en tru un nume oarecare, al<'ătuieşt-e o enunţare, el se n u meş t-e de către ei [Stoici] factor de predicare sau de atribuire (căci ambele in· seamnă act'laşi l u c.ru ), ca "umblă" in "Socra.te u mbl ă" ; dacă insi e rostit despre un caz, se nu meş te c\·asiatribuire, ca şi cum ar fi aşeza t lingA atribut şi ar reprez ent a un fel de cva.si· pred.icare, aşa cum se comportă "ii pare rău " in : "Lui Socra.te ii pare riu". Căci ,,regretă'' ar fi o atribuire, pe cind "ii pare riu " e o CnlSiatribuire. incapabilă sA pro ducă , alăturată. fiind de nominatil", o enunţare, cum o face in "Lui Socrate i i pare rău" (unde nu P ,·ar ba de nici o enunţare) ; iar verb ul " i i pare rău" (impersonal) nu admite conjugare, ca de p ildă " umbl u " , "wnbli" , .• umblă". şi nici o transformare pe bază de uumăr : intr·adevA.r, aşa cum spunem .,acestuia îi pare rău", sp u n em şi "acestora le pare rău". Şi tot astfel, dacă pre di ca tul numelui are nevoie de adau.sul cazului Treunui nume spre a al cătu i o enunţare, atunci se socoteş te mai pu ţin decit un pre dic at, a.şa. cu m se intîmpli cu • .indnlgeşte"" ori " feri ceşte · · , de pildă "Platon indrllgeşt e " (căci adăugindu- se arestnia ,.pe cine", de pild ă pe Dion, se a.leă­ tueşte o enunţare determinată, a nume că "Platon î n drăgeşte pe Dion""), iar daeă predieatul are ne\·oie să-şi alăture nn caz oblic spre a al că tui o enunţare, atu n ci el exprimă încă mai puţin decit o Cl"asiatribuire, cum l'e în tîmplă c u "ii p a să" in : ,,L ni Socrate ii pa s ă de Alcibiade " " . Dar toate se numesc pre· dieate.

A-ceasta este în�ăţ ătura Stoicilor asupra temelor în joc. ,., 5oi însă, recapitulind cele >puse despre nume la Ari s totel, declarăm că • • n ume " ", potri,;t cu în>ăţătum de faţă, va fi in chip principal culintul semnificati� p e bază de convenţie, fără indicaţie de timp. la c-are nici o parte nu e semnificativă izolat,

80

un cuvint ce in.seamnă ceva determinat şi, împreună cu " este" , ·· "era sau ,.�a fi"", adevereşte sau tăgădueşte. Dar din c e pricină oare nu a dat Aristotel de Ia Incepu t această defi niţie a


CoMentarii n u m e l u i , a�a· î n c î l :-.ă n u n e s tî n j e nea s c ă cu n i m i c rost irea DICI

n u m ele nNl<'f f'rm i n a t t• . nici c a zuri le [ o h l i ce ] ! R ăspundem că, u m el u i : c • p :-. e m n i f i l' ă , pc bază de conventie, or i ca r e dintre real i t c1t i ef.. f <' apt să pocutc calificarea de u m e , aşa cum şi învăţatul din d h-iUe n u m e le î n ge neral nume propriu-zis ş i v erb. după rare î nţl'les ::.-ar putea socoti "nume" şi toat e vcrbele (o m·at ă d<' altfel el însuşi c el e ce urmează, :-.punind : . . prh· i t e •l e în:-.eşi vorbele Rînt nume şi semnifică c ev a " ca. *i tum, prin r a pm· i t a. tea lor semnificat i v ă , l e - ar considera nume. dat fiind că, î ntocmai u nor nume, se pot sem n i fi c a p r i n e le n c ţ i un i le 1i s t ă ril e , prerum şi ori c e cu,·î n t ce alcăt uie5te- s u bi ec t u l in pro ­ p o z iţi n ne nb fi la el calificat drep t nume. aşa cum o va arăta al t reilea eapit ol al cărţii , spunind : "schimbate fiind numele ş i verbe-le, se semnifică acelaşi lucru", cee.:'\ ce face că, potril'"it a cest u i î t e l e s , "bine" de e x em plu sau "drep t ", �au cîte altele, � o x i de ra t e d i n pe rspe r t i va f!. um i t or sub i ec t e d e- �pre c are e le .�.;e p re di că c h i p firesc, sînt denumite verbe şi nu nume, pe cînd faptul de-a merge s a u de a filozofa sînt ralifi<'ate drept nu me �i nu v er b e , da.t f i in d că alcătuiesc termenii s ub i e ct . î p r o p o z i t i ile c a r e e nunţă de p i ld ă că "faptul de a �c p l i m ba înseamnă mi şcare", şi "faptul de a filozofa este folosi t o r ' ' . De n reea li �e şi apl i c{� lor articolul hotărî t , ca împlinind a c um rolul de nume. Pe de altă parte se mai spune "nume" �i într-astfel potrh-it cn d ef i i t i Rr reda.tă pentru nume la î nr e p u t : H ori ce ruvînt :o;em i f i cativ , pe bază de conven ţi e fliră i ndi ca ţi e de timp, la care n i ci o r rte n u e Remnifi � �tivă sel? a�t " ;- încît , :fru� uo ��d· �i . "Justul , sau "non- omul , "al lm Filon , sau "hu F ilo n smt 1 oate u me . Astfel se socoteşte "nume" orice cuvint <'e admite definiţia redată pentru nume ş i care semnifică re,-a determinat, după. care Ke s nimic nu interzice ca ş i c az ur i le [oblice] să fie socot it e n u m e pe cînd aşa-zisele nume ned eterminat e n-ar mai putea fi calificate drept nume. E l ne dă ideea a cest u i l u cr u a t unc i

in rea l i t a f <' . J a <•l �înt m u l t e i n tel e s u ri ale

<·nvînt

Sofistut

în

n

căci fiecare

n in

în

<

,

)

în

n

n

în

,

n

-

n

n

n

-

,

:

:

n

,

n

t-ind sp une că orice afi rm aţ ie ş i negaţie este alcătuită fie din

nume şi verb, fie din nume nedeterminate şi verb, deosebind astfel intre nume nedeter m i nate ş i nume, niciodată insă intre cazuri [ o b lice] ş i num e . In plus, dincolo de toate felurile de nume e nu mera te , el califică drept nume ceea ce e alcătuit din deter4

81


.!..

.... ,.on

�s.

miniril� .1diiugatt> tll'fi n i r i('i r(' ]'('dă num('lt>. di� l in�înU atit pe t>tlt"' ollt" r.uuriltu· l oblirt"] rit şi Jll' t•rlt• al<" mtm('lor nedeter­ minatt' . .\şal!� in l'i n ri fl'lnri fiind ro s ti t e nmn('lt•, t rebuie re..•unt.lSI.'Ut 1.'ă relt:' s.pu$t' prin de dt.' t•iitrt.' .\1·is.totel �int ju:::� t e ; intr-.ldt>Yăr rlE"finitia redatol Jlt:'n t ru nume <"sf e "nlabilă. po­ tri\"'if t'U rei de-:11 treilea intl'les l'Dumera.t, iar determinările 3dăllg'J.ft' ult erior nu compromit definitia, ci ne dau doar înţe­ lesuri anumite pentru . . nu m t•", unul. eel de-al patrulea, des pre numel.:o nedeterminate. altul. r('l d e -a l eincilen , despre ca zuri[le obi!.. ; .

De sigur ră pri n afirmati:.l. dejiJl iţia se fare despre el, ce­ lelalte potn'rit t'U at·estea, el s.pum.': in legătură eu numele rostit i.- un caz oa.ree-clre. că ya atea [şi el] o definitie, pe earc a. nunu t ·o logos, altmi nteri ea nediferind de loc de definiţia nu­ m•lui dată la inceput (car<> este lntr-adel"ăr em·lntul semnifi­ cari• pe bază de con>enţie, fără indicaţie de timp, la care ni ci o parre nn e semnificati>:l, separat), dar filn<l în exoes faţi de acesta prin diferenţa ce desparte cazurile de numele propriu zis la nominati\"', anume prin faptul că ele nu fac incă o enun­ ţare desăT"irşită, rostite fiind împreună cu "este'', "era" sau .• ,·a. fi'', din cauză că nici nu tăgăduiesc niei n u adeT"ereac, in timp ce numelui ii e suficient unul singur dintre verbe spre a produce enuntarea desii>irşită. S·a procedat în s ă după obi­ ceiul atic de-a se inregistra ma.i multe •oturi deodată la reu­ niunile popornlni. Căci scribul, citind poporului primul dintre •otnrile înregistrate, rostea atît numele celui ce semna cit şi pe al tatălui şi al demos-ului lui, ca de pildă "Demostene, fiul lw Demostene, din Paiania, ;otează aşa' ', pe cind cel de-al doilea şi al treilea •ot, dacă se intimplau să fie la fel, le indica =i ca şi cnm ar fi fost un alt vot al aceluiaşi ins, rostind inaintea poporului, in loc de-a. mai citi ceva : " celelal te ca acestea, T otind n -se aşa". De aeeea şi Socrate în Gorgias, folo ­ sindu-se de acee&lji expresie, o atribuie scribilor din adunări .

82

p. 16' 6. Verbe m cuolnlul care, semnifimnd în plus timp"! fi neaclnd Aici o parte duprinBă Bem-nifica.ti",4, este stlltomie ...,,. al <dor rp11.1e despre allee!!a. .Afirm c4 semnifw4 în piUB 1impul, ,,1411dtdtM" fiitul nume, iar "însdncltoşe,te" "erb ; c4ci


Comentar 1 1

senm ifir·ii

1 n p ltts fap t u l d e a s e petrece ac u1n . Ş i e l este ..;tatorn i c xemn al c e l o r sp use despre altc·eva, respectiv a l celor sp use despre subiect. [ln sch i m b J , p f' .,-11u 101, R11Mecf .frau t•a jih 1 d t n t r - u u hzsdn ăfofeşte" .,i " mt îmboln ăve�t e ' ' 1w le nunzelic r e r b f' . Ele sem tl ljiră în p ltts t i m p u l , e tlrept , !fi statornic sînt sp 1tse cu privire fa. ceva, îm;ă p e n t rn d iferenţa aceasta nu e instiflât u n. n11me. Nă le n u mim "'l,erbc n edetermhzate", fiindcă s f n t spuse 111 chip indiferent atît pentru ce este cît �i p e n t r u ce n u este. Deopotrit'ă însă ,,a însăn ătoşit" sau, "va însătlătoş t ' 1w si n t 'l.'trbe, l'i o derivare a verb·u.l?li ; iar ele se deosebesc de t·erb, în 1năs u ra în care acesta semm'jică în plus t impul prezen t , pe dnd celelalte p e cel înconjurător.

Reda.rea. completă a. definiţ iei Yerbului ar fi asemănătoare celei date pentru nume "un cnvîn1 semnificati'l" pe ba.ză de con ­ Yenţie, semnificî:nd în plus timpul, la care nici o parte nu e :;;e mnifica.tivă separat" ; dar întru cît Aristotel era iubitor de conciziune, trecînd peste toate cele ce sînt comune Yerbului eu numele ca fiind dinainte rostite In definiţia numelui, el face analiza pornind de la ce deosebeşte ,-erbul de nume ( se deose­ beşte ca semnifi rlnd In plus timpul). Dar dacă lucrul stă aşa, de ce adaugă pe în eare nici o parte izolată n u e aem n ificatiră, după cum se admisese şi In definiţia numelui ! Să spunem deci, faţă de această nedumerire, ce decla;ră Porfir, că există anumite rostiri alcătuite din verbe, la care părţile sint semnificati.-e, vreau să spun acele verbe din care se alcătuiesc rostirile, ea atunci cînd spun "A se plimba. este a se mişca" ; căci a se plimba şi a se mişca, precum şi este, părţi fiind ale Intregului, sint sem ­ nificath•e prin ele înseşi. Spre a deosebi deci vorbele de asemenea rostiri, cărora li se potrivesc celelalte părţi ale definiţiei >"or­ bului - vreau să spun : cuvint semnificativ, pe bază de con­ venţie, semnificlnd în plus timpul - a fost nevoie să fie adău­ gată aci diferenţa menţionată. Dar de ce a spus, nu că Yerbul semnifică timpul, ci că Il aomnific/1 în pluB 1 Pentru că ,.a sem­ nifica" inseamnA., cum am spus-o şi n1a.i înainte, a arăta ceva In prim rînd, pe cind a semnifica In subsidiar înseamnă a arăta totodată şi altceva, pe llngă primul aspect indicat, pe baza vor­ birii secunde. Iar vorbele le rostim cu intenţia de-a indica In chip principal unele acţiuni sau stări, pe cind momentele ce se

63


:l><>l'iaza :lr t iunil<>r ><m >tărilor. votrivit t•ărora se spun cit au loc, :.m avut ori v or :.1n.�a lt.w. :5- i n t luatt:- in eon�iderat ie, în1preunăcu ac�le:\, c;\ indil':\ t � i m plil'it .

�-

in rde c� m·m<'<lzi\ • ..l.ri>totel tr:lte>uă şi despre locul pe ��� ,,,·npă in propoziţiune wrbul. spunind cii. el este statornic st m • aL !'eloi' sp 11s!' dt'spl't lll l t'f l'a, adi c ă \'eJ•bele iau î n totd e aun a locul predicatului. nu pe cel al subiectului. Iar acest lucru e flresc ; eăd tlacă de exprimă ;\c ţ i u u il e şi stările, iar acestea uu sint d{'spr im:.e şi subzist('nt e prin ele î nseşi, ci se raportează la altele. la eele- el� a('ţ ÎOU{'a ză şi suferă t•e nt>, atunci e evident <ă li .e votriwşre >ă fit• enunţnte de•p1·e aceiea. Aşa stabileşte de altfel şi P lat o n asupi':i·le. spunînd în Sofistul, cu privir e la e-.:il.ilicaN;.l drep t nume a orieă.l'lli c u ,· i n t C'U sens : "Hnide atunci, :1.,'<11 cmn o.\m Torbit de�pre idei şi i'eris, la fel Ră întreprindem t-ereetarl2'<l �i despl't" nume : eăci se pare, într-un fel, că pe această ('ale se :lild ce urmărim M'WU . .Aşadar ce anume este de presupus tu prh·tre la n ume � Fie că toate se acordă în tre ele, fie nici unul : sau. fie că u nele admit s·o facă, altele nu. E evident că unt:"le admit s-o faeă �i altele nu. Poate că a.d1niţi aşa cev a. , clllll e� unele. care sint spuse ÎUi)ir uit şi a ra t ă ceYa, se armoni­ ze.lz.ă. pe eind cele ca re nu au nici u n sens cind se pun unul după altul. nu �e armonizează" ' . De a c i iese lămurit şi faptul că el spune inaintea l ui ..!xistotel că există o vorbire unitară care să �mnific·t un l'ingu.r lucru ( c ă c i aceasta î nsea mn ă , .arată ceva." ) , d e neme c:: e �i acelea care n u se armonizează ( a d i c ă numele care, '�'Pu"e înşiruit fără de verb . �u Yerbe f ă ră de num e ) se m n i fi că in $!:enerol c-ela. totu 'i i mai m ult e , nu un s i ngu r lucru. Î n s ă el ne '\"'Orbe�te de f ap t ul că sint doar do uă specii de c u "- i n te cu :;.eD3. numele �i Terbul. unul indicînd e x ist en ţ a a. c ev a , celălalt ;acţiunile �i :,tările. pe care la ola lt ă le-a numit c omp ortăr i . "Am :-oc-otit că intelegind aceasta, eşti de acord să ad ău gă m : existi intr-�evăr un dublu gen pe n t ru cele ară t ate prin cuv l n t ln le­ �tnră. cu o substanţă, aşa-zibul nume şi Y erb u l, acesta calificat drept verb pe ntru a. da bOC:oteală de comportări, celălalt fiind pUb drept nume, in calitate de s emn al cuvintului p entru su­ biectele

84

l-e :;e

comportă aşa". De aci este evident [la Platon],

eă pentru el verbul nu e numai indicator de acţiuni şi stări, ceea e:e el dii. de lnţele,; prin "comportare", dar ş i că. il numeşte


Comenta r . 1 "semn" ina i n t e U. e Aris totel, pentru a m b i i "semnul ' " indi cind ceea ce semnifidi. ; !;'i o facr nu <'onvenţional ci natural. potrhit cu cele prcC' iza.te m a i înai n t e asupra acestor lucn1ri, în desfă­ şurarea d{' i d e i dcr:,pre nume.

D e asemenea p e "statornic" nu-l adaugă zadarnic cînd spune că el este statornic semn a l celor sp-use despre ce'l'a ; acea sta a rată prin excelentă cn.ra.cteru1 specific al Yerbelor, de Yreme ce nimic n u împiedică Ră fie enunţate şi unele nume , ca ,·ieţui tor despre o m , numai că ele n u fac parte dintre cele enunţate sin­ gure ş i stat ornic, nici enunţate in ele înseşi, fără de un Yerb precum "este" sau "nu este", nu alcătuiesc în chip firesc o rostire hnp1inită, p e cînd Yerbele, păstrîndu - ş i �ingure şi stator­ nic capacitatea lor proprie , se pot enunţa. pînă şi deo;;.pre ele înseşi . După ce ne-a. spus acestea despre Terb, el întreprinde să explice în continuare fiecw.·e punct din cele rămase in teoria sa, şi î n primul rînd î n chip firesc pe sermn]ică

în

p l u s timp ul,

ceea ce - fiindcă in chip necesar a fost lăsat de o parte, verbul deosebindu-se indeajuns de nume - el

" lămurit

pe scurt,

alăturînd u n nume oarecare şi un verb ce poartă asupra a-celuiaşi lucru,

"sănătatea"

şi

"înRăn:ltoşeşte" ' , precum şi a rătînd că

numele nu dll nici o indicaţie d� timp, pe cind nrbul se referă la. o situaţie de a.şa fel cum o nrătase mai înainte şi care sem­ nifica timpul. După aceasta, trecînd peste

n ea t•î n d nici

o p a rte

desprinsă semn1]icativă, ca. fiind îndeajuns de lămurit din cele

41r

Rpuse despre nume, ajunge l a ceea ce urmează şi spune că Yer-

bele sint socotite ca reprezentind pe cele spuse despre altrem , anume despre utt. subiect sau ca

fi i n d

fn tr-un subiect. A\cest lucru

il declară intrucit, atit dintre verbe ca şi dintre nume, unele sint

socotite cii se enunţă ca revenind pe ba.ză de substanţi> [ca sub­ Htanţe Hecun d e ] celor de•pre care se enunţă şi ea fiind împlini­

toa.re pentru acestea., ceea ce denumea. el

în Categorii "a s e

spune despre un subiect", pe c î n d celelalte revin ca accidente subiectelor, ceea ce denumea el " a fi într-un subiect". I ntr­ adevăr, aşa cum enunţînd despre o m atit că e "T"ieţui tor' ' cît şi "aJb " , ca.re sînt nume, nu enunţăm totuşi

ambele lucruri

85


in �l('E"}I}ŞÎ ft•l, l'l J'lt' ,,Y it� f u i t or" il S.O('Ot i iU <'It fiind despre UQ s.ubit>l't, omul. llt' dnd pt" .,alb" il rn u n t ă m l'U •n·i n d u - ş i propria hn fiintA intr- u n s.uhit'ct, - in .wdn.şi l'lt i p �e nt comporta şi E"nuntal'\"a făcură l'U wrl'K'lt•. C:ll'i �tt uul'i c i n d spun "a. umbla in�mnă :l :.-ot• mi�l'l\ di n llw" ::.au .. :t inrălzi in�enmnă n. săvîrşi o acti une " , e-s-te E"nttntat l'a dt>.�pre un :-:uhieet faptul de a se mişt'.\ pt-ntrn u mbhlre şi sth·irş.h't.'n unei n.c tiuni pentru încălzire, de \Tt"tu(' "�e sint mai gene:r-J.It> decît. ele. pE" cind dacă spun . . 8ot.•rn.tE" se plimbă", sau • • Pl a ton ri te.�t e " , aci pred i ca tul se t'nuntă accidental dt"spre subiecte. Aşadar, ca să tnfll.ţi şe z e ambele spe<>ii de- pred ie.are :t. şi sp u s el că statornic verbele obişnuiesc să se predi('E', adăugind acest lucru, cum eă uneori o fac despre s ubiec t, alte-ori ea fiind tn sub ie c t . Iar a ceastA interpretare se potriteşte, dară textul est e aşa cum n înfăţ i şăm şi du pă cum il găsim în rele mai multe di n tre cop ii . Chi::u· daci in..� n.nii ar l"I'Oi ca locul din �criere si fie aşa : fi totdea.una este atwm al ttlor re t.xistd, oo al ctlor ap use despre 1m subiect, aşa. cum socoteşte filozoful Porfir, noi Tom spune c i aci despre tm nbitt"t a fost luat şi in loc de �,intr-un subiect" ; căci obi,nui&

ca uneori si califice pe a fi într-un subiect şi prin " fi spus acestea este de prefera t pl'Înlll

d..pre rnbieet . �adar dintre "Ver-.iune sau interpretare.

Faptul eă "Verbele deTin uneori şi subiecte, ca "a filozofa" in propoziţia . ,a filozofa este a a"Vea un fol o s " , şi a " a umbla" in . .a umbla in�eam.nă a se mişca", pre cum şi că, în a ces t caz, ele nu sint lua t e ea ,·erbe în v orbi re ci toc ma i ca. substantive, motit pentru care li se ::i alătură lor art i col ul - a fost rel evat mai

inainte. Şi. ca no cum:f'a l'ă trebuiască să spunem că a cţi unile oi stările au naturi [ s u b s tan ţ iale ] şi p ropri e t ăţi , după care s-ar deol"ebi intre ele, se hpune că ţin de alte lucruri , de celece acţionează şi suferă ceva, iar noi le s e mnifi c ăm uneori ca şi cum ar fi din sînul realităţilor �i le pr i..-im ca avind o naturii anumită. alt eori in&ă le pri"rim ca subzistînd in jurul un o r su­ biecte oarecare� şi f:' nee el)Sr ca exp resiile care semnifică existen­ ţele să fie calificate nume, pe cînd cele care ara t ă raportul faţă

86

de subiecte ..-erbe- Astfel incit filoz ofarea , plimb a rea , toate cele denumite de grămătici �1aparemfata", in mă.sura in care semnifică in plu s timpul Bi nt numite verbe şi nu nume, dar, tn măsura


Ccmel'ltaru în care semnifică ceva ,:.,ubzistent oricum, noeau sA. spun inseşi �wţiunile şi tările , ş i li se alătură un articol, rare s ingu r obişn uieşte �ă fie pus in fruntea numelor, şi în măsura în care nu in to t d eau na p o sed ă aşezarea predicatelor, ceea ce .Aristotel socoteşte caracteristic pentru verb, in această măsură sint nume �i nu verbe. Trebuie insă să mai stabilim că, chiar atunci cind el(' devin predicate, ca "a se mişca" in propozitia "plimbarea în­ foeamnă a se mişca", sau expresia de "a a-vea un folos" în "fi­ lozofarea în�eamnă a avea un folos", nu incape nici o diferenţă fat.ă. de enunţarea numelor admise, ca de pildă cel de Tieţuitor. Căci �le nu pot să ��aducă o yorbire esăvirşită fără ada � "e�te , sau "nu este , sau "se spune, , sau "urmează sa. , in "urmează să spun", sau ceva. din acestea. Atunci aşndar cînd numele acestea sînt luate ca şi cum ar prh-i situaţii reale, atunci se şi face Yădit ceva despre cele se.mnificate prin ele, �i Intreprindem să enunţăm anumite verbe cu ade..-ărat despre ele, �a cum obişnuim să facem cu numele ..-eritabile. !Dsă aceste considerente slnt despre verbele cu forma de conjugare numită de către grămătici, la infinitiv prin care ..-erbe singure obişnuim să semuificăm In chip principal acţiunile sau stările luate ca subiecte, atunci cind e nevoie să se spună cel'"a despre ele. Dacă lnsă so creează un subiect şi dnpi celelalte forme de

�-.

42•

conjugare, cum este "tnsănătoşesc" in propoziţia "însănătoşe�<�c este verb", atunci trebuie ştiut că in acest caz nu despre însă-şi dispoziţia semnificată facem TOrbire,

ci despre cuvîntul care

o semnifică pe ea, analizindu-1 pe el ca atare şi definind nume!• calificat prin acest cu11nt ; căci şi cuvintele fac parte dintre rea­ lităţi şi, deosebindu-le pe primele Intre ele ea şi pe eelelalte

"

prin denumiri, semnificăm cind unele, cînd altele. De aceea nu numai în cazul verbelor vei putea găsi o asemenea situaţie, ci şi in cazul oricărui cuvint, atit cu sens cît şi fără. C'ăci spunem " o conjuncţie, un articol sau un

knax reprezintă un CU\int

fără. sens " . lnsă Aristotel nu a spus că expresia ca atare a Yer­ bului

[infinitivul] tinde Intotdeauna

să aibă un predicat, ei

con1 inutul semnificat de ea, adică o acţiune sau o stare. De aceea a şi spus aşa, cum că este statotnic senm al celor spuse despre altceva. - Dar acestea ajung.

87


tn t't' prtYfŞtt' re1 bul nt.>dfitl'm inat, n u vom nvea nev oie de multt' t'UYill t t•. ' tml ::pune :u•rlenşi hu.•rttri ra d t:'s pre "numele lll'C.lrtt•rmm.u " . t�ă nu ::-.1 d.t•sprin� ru t otul de n u t u ra. -vcrbelor, lu\'tu ţlt.' t".lrt' �\rbrott•J 1-a tl:l t dr inţt:'l<'s p e srurt, j::p nnînd că �·otl !l l} ' ''ti in pl1111 l 1 1n p u l lfi t.:tatont h• si11t sp•rt$t' c·u pri drc la ceva, :;-1 l ..i. , r n a i.t p t n l dt>·:l nu fi ::p u s dt•sprr rrn1 anu m i t , intregul :!lt'.:'i.l t �t t' llt•numit vrrb nede tt>rm inn t . Atunci insă cînd ne �ptmt' di- pt'll lrtt ,/,jatnfa aceasta '"' r htstitu# 1111-me, el indică tlt'tl�ebnea d int re wrbul nOOrterminnt �i rei df:'tcrmina t . Pentru J.t't':Istă deo�ebll't'. spunr t>l. nu exist�i denum ire d u p ă rare să pmem pn:>l'iza ră n•rbul ll('{'Sta nede tr rm i n a t eflte al t ceva, tlt>�pl't' t':.ue să fie vorba. in afară dr Ycrb. nşn r u m prin deose­ bTrt:.l llmrre nume şi Terb n ,·em o denumire re îngăduie t ocmai de-• ealiii e-• pt' unul drept nume, pe altul wrb. D e neme ce del'I nu de-ţinem aHfel, pent ru Terb ca şi pentru verbul nede­ terminJ t , două nume cart' să ne poată arăta că p1·imele sint deosebite intre ele. ci unul dintre t>le şi-n căpătat un nume,cel de a fi . . wrb"". pe rind celălalt a fost trecut cu ved erea de către rei re au instituit numele, neexistind nici un astfel de cuvint care 'â·l S t'J'I.mifi ce . el spunt' că pentru deosebirea în chestiune, adică pentru natura Terbului nedeterminat, nu există nume in n.z. dincolo de rel determinat, deşi era cazul ca dătătorii de nume să o :>ocott'aseă demnă de o calificare proprie. Dind el insu�i un nume, a socotit că e cazul să-1 califice drept verb ne­ determinat. fiindcă deopolrird, spune el, reTine oricărui lucru, fie real, fie nu, el luind pe retine in sensul de "se enunţă. eu ade­ Tărat ' ' : căci nimic nu se opune să se enunţe cu adevărat ceva şi despre re nu e real, ea nereTenindu-i şi nefiind firesc să-i revină, ca de pildă cind spun "centaurul nu e sănătos " , sau "nu e bolnal'", de nerue ee e eu neputinţă să reYină ceva i n existen­

tului.

După aceasta, ne transmite care e diferenţa d i n t re verbe 4i formele lor de c:onjugare, aşa cum o făcea in cazul numelor, ti ne 'pune cii pe cele rostite la timpul prezent, la orice persoană ar fi, le numeşte terbe, ca de pildă "insăn ătoşe!-c", "însănătoşeşti", ,,lru;ănăto.jeşte" " , care ţin de prezent în chip limpede şi in seDII

ee

in prezentul de aşa-zisa instantaneitate nu le-ar fî posibil nici Să facă CCTO nici Să fie rostite), pe CÎnd p e celelalte,

larg (căci


Coment.a r 1 1 ce f>emnifi,·�l î n p l m: t i mpul înconjurător ( el consideră Î11ton­ < · e e l r<•f· n l :-;. 1 ce c v i i tor, ca înYăluind prezentul), le n u meşte forllle de conjugare ale verbului, ea fiind năRcute prin transformarea celor rostite pe baza verbelor la timpul prezent.. Astf<.'l că verb in chip principal este numit cel a l t i mpului prezent �i semnificînd c e v a determinat. Dacă însă I!Î aci ar fi o nedumerire : pentru ce Ari�t otel n-a pus de la înce­ put aceste diferenţ.e în defi niţia. verbului � , noi vom spune că n-a. făcu t - o n u dintr-o lipsă, cum spune Hermino:.. , a definiţiei redate la început, ci că ş i la verb exif>tă. pentru filozof, mai

jurălor

mult.e .-;em nificaţ.ii, unul fiind sensul definiţiei redate la început, altul cel pe care il descrie filozoful 11rin n d a n surile de acum. I ntr-adevăr s - a r p utea găsi că în trei feluri este spus "Yerb " ' de către Aristotel : f i e orice CUYÎnt ce semnifică î n p l u s timpul, cuvînt la care nici o parte n u e �:-�emnificatiYă separa t şi care e î n t o tdeauna spus despre altceva , aşa cum a fost definit la în­ eeput, o semnificaţie potriYit căreia ar fi verbe şi cele nedeter­ minatc ca � i formele de conjugare ale verbulu i ; fie orice cuvint ce semnifică în plm; prezentul, ca singurul timp, şi re arată ceva determinat, semnificaţ.ie care ne e dată prin cele spuse acum chiar ; fie orice cuvînt ce alcătuieşte un predicat în pro­ poziţie, aşa încît, pe baza acestui :.. e ns, cuYinte ca "frumos · · , "drept", "alb" ş i "vieţuitor", d a că sînt luate c a predicate, �înt socotite verbe, lucru care nu avea loc după nici unul din sensurile anterioare. Faptul că el cuno�tea ş i a cest Rens al ver­ bului îl i ndicase încă de la înce1mtul a cestei lucrări, cînd spu­ nea : " a şadar numele înseşi şi verbe le seamănă cu gîndul lipsit de îmbin are ş i diviziune ; ca d e pildă "om'' sau "alb ' ' , în cazul că nu se adaugă ceva ' ' . Dar şi în cele ce urme�1ză vom găsi acelaşi gînd al să.u c u privire la aceasta, cînd Rpune : "prcschimbîndu - s e locul n umelor ş i verbelor, se semnifică ace­ laş i lucru" . I ntr-adevăr spunînd acest lucru îl preschimbă pe "om" cu "alb", unul ca fiind nume, celălalt ca fiind verb. Dacă aşadar în propoziţia ce sună : "omul este alb" cuvîntul de " o m " este luat ca nume, cum a fost luat la începu t , e evi­ dent că "alb" poate fi ceea ce e luat ca verb ; de asemenea în propoziţia răsturnată faţă de prima şi în care a luat ca subiect pe "alb" pe cînd " o m " e făcut predicat, e evident că despre

89


s� va spun� că � nume, iar "om" ve1·b. Numai că ac<>astă. cat�gorisire e,$\C nt'fireasc.ă, nşa cum facem sp unind că atributul om se intimplă să revină stăpînului ; de aceea nu ai pute•• spun� că in chip principal este de socotit "omu l " verb, in timp ce . .alb" ar fi nume, căci primul nu se enunţ.ă în chip fucsc despl'\' acesta din urmă . ln schimb atunci cînd vom enunţa 1'<! . .alb" despre ,.om" , categorisirea aceasta va ana loc în chip firesc şi predicat ul Ya fi numit normal Yerb, întrucît el indică la ce anume part icipă omul şi se enunţă natural despre el ca subiect . .\.restea fiind deci precizate, să cercetăm ce spune Aris­

. .alb"

totel in continuare despre wrb.

p. 16• 19. lrrbelr cn u nţatr, luate ca atare, si>• t nume �· semnifieă �ra (căci cel care rOO'be�te fixeazi! g îndire a, iar cel =• ase1<ltd e reţ i n ut de sensul lor), dar ele nu semnifici! înci! dactl 1K-cnd este or·i n u ; edei nic-i �,a fi" ·n ici " a nu fi" nu este semn a1 l ucr u l u i , chiar dacd sp u i "este" '!'"'' � simplu. lntr­ ade"t"ăr, tn el îns-u.şi nu reprezintă n imic ; 1-n-Bit ind ică în plus o s-int.e.:ă, pe rore fdră componente 1l · O poţi concepe. Transmiţindu-ne, I>rin cele SI>USe mai sus, atît definiţia eomUllă cit şi mai SI>"cială a >erbului, el vrea să arate prin cele de mai sus cum se comportă Yerbele în ce priveşte inţele­ sul lor de ade>ăr ori falsitate, spunind încă de la încei>Ut - acolo unde menţiona relaţia între ele a lucl1ll'ilor , gindurilor şi cuvin­ telor. atunci cind '\"" Orbea în general despre toate cuvintele sim:ple - cum că. ele seamănă cu gîndurile fără îmbinare şi di­ nziune. nefiind indicatoare de ade'\"" ă r, nici de falsitate ; dar

:wum el urmăre�te să stabilească mai lămurit acest lucru, ară­ tind că ceea ce prin excelenţă pare să fie susceptibil de adevăr �i b.lsitate , '{)Tintre cuvintele :-imple, vreau să spun verbul, nu 8emni:fică totu.şi nici -pe unul nici -pe cealaltă. Căci pe una din păr­ ţile de vorbire, numele, o indicase la c uv inte simple - chiar dacă era. '{)rin e xcelenţă compuRă. ca numele de "Kallipos"

ta

sau .,ca:pră.-cerb'' - drept �emnificînd o natură anumită ori un gind, nu însă unul ade<ţ'"ărat ori fals, dacă nu i se adăuga un verb. Mgumentind la fel, pentru verb ne propune aceleaşi teze , cum că e mnilică anumite acţiu1:i sau stări, dar nu indică adevărul ori fal.sitatea, in cazul că. nu se îmbină. cu el un nu m e,


Ccmentar , , :;. i spune : ve·rbele enunţate, luate ca atare, sînt nu me şi semnifică ava, spunînd nume în loc de "ceva cu sens", ceea ce l-a făcut

să introducă pentru claritate pe semnifică ceva. Apoi, odată

�tabilit acest lucru, cum că. verbele semnifică anumite lucruri, el continuă c u cel care vorbeşte fixează gîndirea, iar cel care as­ cultă e reţinut de sensul lor, spunînd fie că, de pildă, depăşim ideea verbului "însănătoşeşte", în comparaţie cu lungimea. rostirii , ş i că, după cum e desfăşurată ideea, prin exprimarea ei. t·nnoaştem pe deplin verbul rostindu-1 ori auzindu-1, fie că, în cazul celui ce întreabă "ce face, întîmplător, Socrate ! ' ' . c u un gind şovăitor ş i intru cîtva în plină nesiguranţă, d i n cauză. că are în minte mai multe lucruri ce-i pot reteni a celuia, nu îi (_' dat lămurit s ă ştie cum că acest lucru e cel ce revine, iar cel ce întreabă , ca şi cel ce răspunde "umblă" sau "Yorbeşte", şi-a fixat gîndirea, părăsind nedeterminarea, întrucît cel ce a în1 re bat, ca şi cum ar fi avut mai inainte gîndirea nesigură şi nedeterminată, auzind răspunsul dat prin Yerb s-a fixat [şi e l ] . Deci în chip lămurit verbul rostit a însemnat ceYa, de vreme ce prin rostirea sa s-au întîmplat acestea ; iar unul a săvirşit un act pronunţînd verbul ( căci a fixat gindul întrebă­ torului) pe cind celălalt a înregistrat ceva, auzind, căci s-a oprit. ln concluzie, faptul că verbele au inţeles este evident.

45�

Dar ele nu semmjică încă, spune el, dacă luc-rul este ori 11 u. Iar pentru el "este" reprezintă afirmaţia, pe cînd "sau nu ' ' ,

negaţia, s a u mai degrabă : "este" reprezintă adevărul, , . s a u n u " , falsitatea. Căci acela care spune c u m că cele reale �înt, în chip firesc rosteşte adeyărul, pe cînd cel ce spune că nu sînt. rosteşte falsul. Deci, spune el, verbele semnifică ceT"a, starea �au

acţiunea, în 8chimb adevărul ori falsitatea nu le semnificăde

: căci n ici "a "a n u f i n wz t este semn al lucrului. î n s ă aceasta este

feL Iar el aUaugă, adîncind lucrul, următoarele

fi"

nici

o dovadă izvorînd din faptul că Yerbele mai degrabă nu sînt

;-.nsceptibile de adevăr şi falsitate. Căci dacă Yerbele principale

şi mai comune, cele în care se rezoh·ă toate celelalte şi care indică în chip nemijlocit însuşi faptul de a exista ori nu a exista .

spuse fiind ca atare nu adeveresc sau tăgăduesc, a tunci încă

mai puţin celelalte verbe nu vor fi susceptibile de aşa ceta ;

45 ·

91


dacă unul tl-ll f:H't'. nit•i al doilra . Drt•pt rele mai p ri n cipale dimrt" H•rbt• l'l ia pt• .• t•:.:tt•" şi .. nu t':ol.h• " , pr <'are le exprimă prin el fi şi el 11 1� fi, i n măsura i n t':.U't' f i r r m-e dintre verbe, JlUtindn-s.t• rt•dut•t• l:l par t i t•ipat it•. t:'S.t(' şi unul d i n aceste două ; ' l't"lt> \lt•tt•rnun:trt' s.t• n•dut• !:.1 formn tn .,r:.:te ' , cele nedeter ­ minatt> ht for m a t'u . . nu es.tt' . . . c.•a dr pildă "aleargă - este ;,llt>rgind", . . ins.ănătoşeşte - t's.te insii nătoşind", "nu aleargă - nu e st e alergind", .. nu ins.ănătoşeştc - nu eRte insănăto­ şind". Do.ll' ă a şa da r verbE'le n relt>.a [ . , a fi" şi "a nu fi"] sint :.tHfel int•i t nu repNzintă a de Y ărnl ori fal�itatea, cun1 oare ar :n·e-a ro�t să spunem co.\ indică adf'Yăt·ul 1\rtU falsitatea prin ele

...

inseşi c ele C<.lre le sin t ultt'rioare şi car<" Bemnificii. în general e.I.i;renţa sau non-existenţa d o ar prin p ar t ic ipa rea la c el e dintii ! Dar faptul eă . . este" şi , . n u este" nu •emnifică prin ele in seşi aunărul sa u fals it a t ea poate fi făcut Y ădit şi dr aci : cine s p u ne .. e�te. es t e · · �au .. nu este, nu este ' " de ne nu m ăra t e ori, nu sem� nilil'ă pe nici unul din a ce s t ea , ci st a bile ş t e şi el lucrul în chip simJar. prin acceptart>a fap t ului că e mai p r inc ipală decit .. e�te · · fi in ta reală. de la care s-a trecut la " e ::. t e " şi "nu este" . inrr-adeT'ăr. .!ristotel �pune că niri "fiinţ a " , un nume fiind, :i nic i verbul . . este ' " . dedus din ea, nu sint semne ale lu­ crului. a d i că nu sint indicatoare c u m că lucrul este cu a d ev ărat , ,pu,e fiin d aşa goale , cind le ros t im ca atare. Căci şi "este" in�eamnâ eeT'a daeă e spu s ca atare, şi "fi i n ţ a" la fel, dar nici nul nu se in,t i t ui e pe s ine ş i nu procla m ă fa p t ul de-a exista, chiar d a că l-ai ros t it de o mie de ori , aşa încît să poată indica c�,-a adeT'ărat ori fals. Singure - aşa cun1 s-a n1a i spus rostirile alcătuite din nume şi •erbe •înt p rin firea lor făcute ,;;, primea>că a d e>ăru l ori falsitatea, pe cînd fiecare din acelea, neau să spun fiinţa şi este, e ceH •implu şi străin de orice a stfel de compunere.

. .a

Dacă aşadar citatul est e aşa cum il înfăţişăm, ctlci nici niri .,a nu fi" nu este semn al lucrului, Yei găsi inter·

fi"'

pretarea dată drept singura de menţ inut , îns ă da că e aşa cum scrie Porfir. căci nu este semn al lucmlui pentru faptul de-a

fi l2

ori a nu fi, a tu nc i , chiar dacă se ajunge la prim a versiune şi interpre t are , s-ar putea spune in gener al despre toate vor­ bele cum că semnifică - a.,a cum s-a arătat - dar nu ade-


vărul şi falsi t at e a , ceea, ce el a făcut vădit pri n dar ele n 1l dacă lucrul este ori nu ; i ar cauza acestui lucru el o redă pr i n căci nici "a fi" nici "a nu fi" nu este sem n al l1wrultl'i. Aceasta înseamnă : verbul în sine nu semnifică exis­ tenţ.a ori i nexi s tenta lucrului indicat de el, căci doar dacă ar face aceasta a r f i sm.;ceptibil de falsitate şi adeYăr. Cine spune "umblă" a da t de înţ eles o anumită a cţi une, dar n-a t'pu:-: despre ea nici ceva, a<le,·ărat nici ceYa fals, în cazul că nu se adaugă un Rnb i e ct , prin reve nir e ori nereveni.re la care faptul de a umbla va alcătui o vorbire a de-vă rat ă ori falsă . Aşadar spu:-;a căci nici "a fi ' ' n ic i "a 'llU fi ' ' '11 !1 este sem n al l u ­ .crul·ui înseamnă 1 ot u n a cu faptul că v erb ul Rpus ca atare n u xemn i f i că n i c i că e x i :; t ă lucrul - a d i c ă ceea c e e s t e semnificat de verb - aşa cmn face afirmaţ i a , nici că lucrul nu există, ceea e se arată pr in n ega t ie . Acestea sînt ::;pm.;e, a şadar, în chip ge n era l cu priYire la orice verb . C ît d es pre chiar dacă spu i . ,este" pur !f i simpl u , ar putea f i lămurit pe b a z a explicaţ iei cum că nici un verb nu e mai d e grab ă s u s cept i b i l de adevăr ori de fa l s it a t e . Însă cum oare s-ar putea preciza a�a c eva de�pre el [despre verb J, dacă nu iară.şi p i n mijlocirea lui "este ' ' , formă c are , d eri va t ă d e la "a fi", "fiinţă", este comună tuturor verbelor � Î n continuare el a d au gă : într-adevăr, in el Însuşi nu rep1·ezintă ni m ir ; iar despre f ii nţă spune că nu e 'll imic, nu în sens ul că ar fi un cuvînt fără înţeles, nici CJ. fiind enunţat omonimic despre lucruri. ci că nu este nim'ic nici adevărat n i c i fals. l nsă i n dică î n p l u s o sinteză p e care fără cotnponentc 'JI U o p o ţ i concepe. Aceasta înseamnă : devine o parte a s i n t e z ei , ca de pildă a c elei ce sună " f ii nţa este", cu p r i vir e la care se consideră adevărul ori fal­ Hitatea, o sinteză care nu poate fi gîndi t ă fără componente. a ceasta înseamnă fără cele s i mpl e . Teza este aşadar C\i d e ntă . Cît despre faptul că fiinţa a daugă la sens sinteze, şi nu numai acest lucru dar fiecare sinteză a c uvi ntelor simple, nu p are a fi fost spus în felul în care se spusese că verbul semnifică in plus timpul, ci e spus în loc de a se mni f i ca "pe lîngă altceva diferit"� adică a se m nif ic a , împletit cu ceva diferit, o sinteză suscep­ t ibilă dintru Inceput de falsitate şi adevăr, sinteză pe care trebuie s-o prefigureze componentele simple. Dacă însă cineva Remnifică încă

9:;


n-ar �tl'rt�pt.l :ll't�:lMă trt'bUit' $;.\ dt\t ert>zan'

('Xplkat it' a lui .. a �flmu ific·a. în l u i Alt"xandrn d i n .\frodh:da, care

plus ' \ spune

l'ii : in r( iwn1��i iu fl'·(ldtr,lr Jl tl rt'JH't': i n itl n i m ir, precum şi l't'hlr t't' nrnwază t'U pri Yire la e•.:: t e • ....-\.ri s t ot cl a rată. din nou, dupa l't' YLlrbist' det:prt• fiinţă int rt' t i mp. ră u i t' i ea nu poate inst>mua. amnt•i l'ind t' SJHISă e:.t a t :tn'. adc,·ărul şi falsitatea,. �� dedar:.\ eă :.tl't'H . . t'ste" SllU .,un r�te" (r ă c i �1 cela. şi argument t'St� Yalabil J-'lt'lltru fieeare ) roş.tit in �ine nu e firesc făcut să lll:'t'Inne eeva adHiil"J t ori fals, dar ('ă, fiind un nu me [cind e la infiniti\], ea şi eelelllh• Yerbe, are virtutea de-a semnifica

in t•hip prinl'tpal partieipareo.\ sau l i p sa de participare la fiinţă,. iar potrivit cu vorb i�n secundă [gramaticală], de a. sem n ifica �i imple tirea unui predicat anum it cu s.nbiectul, prin adăuga re a ;a rondure la vorbirea deplină şi cu în ţ eles fie ue adevăr fie de falsitate. Chiar dacă "est e ' ' se enunţă. direct. despre su­ b iec t . el >em.n.ifiră o înlănţuire a subiectului cu fiinţa, ca de pildă .. Socrate. ca. fiind ceYa, este ' ' , pe cînd "nu este'' se m ­ nifică diTI.z.iunea. �i ambele pot da o sinteză. Lucrul a ce sta apare şi în D�sprc suflet, cînd se afirmă : "şi cel ce spune că. ceTa nu e alb a făcut sinteza între a nu fi alb şi subiect". Dnpă ce ne-a dat te oria părţilor de Yorbire, a numelui şi a terbuln..i, A.ristotel trece, în cele ce urmează, l a compunerea lor �i spune :

..,.

p. 16� :!6. Rostirea e8te o glăsuire semnij1"cati'Dă şi conven­ ţi011 a1ă • în care u n ele dintre părţi sîn t semnificative izolat, ca parte de �orbire îmă, 11 u ca afirm aţ ie sau negaţie. Spun că, de pildă, ,.om'' înseam nă cer:a, dar nu faptul că el este sau nu uit ; totWfi ta fi o afirmaţie sau o nega ţi e dacă i se aM.ugă ceva. in schimb o singură silabă din curintul "omul" nu înseamnă "im.ie, cum nici în curintu1 "şoarece" "�oa" nu înseamnă t't'C41 ci este doar o glăBu ire. 1n cele romp us e partea însea.mn.ăt em drept, ee-ra, d-ar nu prin ea însăşi, cum s-a arătat mai sus. Din ce pricină - împutriva celor făgăduite la Inceput nn tratează, indată după cele spuse despre nume şi verb, despre negaţie !i afirmaţie, apoi despre enunţare şi in fine despre ros­ tire. ci răstoarnă, expunîndu-le, ordinea după eare făcuse, în introducerea la aceaatil carte, enumerarea. lor ca teme ne-


Cornent.lr c·e•are M înfăţ.işa t - s - ot vorbit. mai Inainte. Dintre cele ce ne rămîn de RpnK pentru prezentarea caracterului propriu al defi­ niţiei lde mai susl, a dlncind lucrurile, trecem peste gld811 i re �i serm•(ficativă, ca fiind lucruri prea lămurite şi preluate dinainte i n definitiile părţilor de vorbire. Cît despre cont"e>lţională, spunem că este luat drept cunoscut din cele spuse despre nume ca fiind pe bază de convenţie (în cazul verbului, ea fiind Ia !el) şi drept ceva Ia locul său puţ.in ma i jos, după ce se va fi înlăturat argumentul ce pare a stabili contrariul, cum că nu e prin in::Jtituire ci prin na tură, un adaus însă grabnic rezollat în distincţia ce urmează. Căci tn care unele dintre părţi sînt semnificative izolat apartine doar vorbirii articulate constituită de convenţia noastră. Faptul de-a avea părţi cu sens deoseb�te rostirea de părţile ei singure, de nume şi de verb, întrucît Ia acestea nici o parte nu avea înţeles, pe cind la rostire unele părţi au, In speţă numele şi WI'bele sînt cu înţeles. De altfel el nu spune pur şi simplu : părţile ros! irii luate ca atare sînt cu înţeles, ci unele părţi, prin taptul că in enunţări se aflau şi par· ticula negativă, articolele, conjunctiiie, ca atunci cînd spun "omul e un vief.uitor" sau "Socrate şade, pe cind Platon se plimbă". Căci acestea se numesc [şi ele] părţi de vorbire în sens mai larg, dar sînt nesemnificative, considerate fiind separat. Şi n u numai acestea , ci şi părţile numelor şi verbelor nu par mai puţin să fie şi părţi ale rostirii alcătuite din ele, dar sint Intru totul nesemnificative, aşa cum s·a spus de cîteva ori. Aci deci se arată că unele părţi din rostire sînt cu senR. Pe de altă parte el declară că e ceva cu înţeles ca parte de vorbire însă, nu ca afirmaţie. Iar cuvîntul simplu este o vorbire, cum arătam şi mai înainte, atunci cînd e luat ca o parte din rostirea enunţiativă. Aristotel o arată limpede în cele ce urmează, spunind : "aşadar numele sau verbul trebuie privite doar ca spuse, intrucit nu se poate afirma că ele indică ceva, prin cuvint, In aşa fel incit să facă o enunţare". De­ oarece, aşadar, orice rostire posedă anumite părţi cu sens - iar acestea în cazul unor rostiri se lntlmpliJ. să fie cuvinte simple, despre care ariJ.tam că In propoziţii se numesc spuse, dar în cazul altor rostiri sint Intregi afirmatii şi negaţii, cum slnt de

"'

9!


pildă. in t•nunţ:ue:\ re spllllt' că , , :;:ocrate s t ă şi Platon nu $tă", p..1rtt'i.\ . . 8oOl'f:.\tr stă'' s;.tu . , Pluton n u s tă " - înseamnă ril. unei\' rostiri. a v intl ca părţ i afirma ţii şi negaţ.ii, posedă şi . .spuS\'" din t'are s-au produs el e , pe cind alte rostiri , conţi­ nintl spus\'. uu au de fel şi afirma ţii sau negnţi i. Din mo­ tinil că int o t de;tuna există in rostiri o parte cu semnificaţie, filozoful :.\ şi adău�1t :.1cestea .

l't' el insuşi co nsi deră

pPntru ca nu cnnlYa, din m oment

că anumite rostiri au d rep t părţi afir� matii şi neg-a ţ ii. să a dm i t e m că p ă r ţ i le ,-orbirii 1 rebuie să fie intr-�tfel cu sfns incit să se mn i fi c e că un l u cr n se atribuie sau nu St?- a t r ib uie illtui�l, ci pentru ca să. înţelep;e1n că parte�\ vorbirii treb ui e considerată ca indicat oare, n u 1nai , şi arii r ind in speţă o ml!ură s a u acţiune oarecare. Faptlil că unele din părţile ,- orb irii sînt semnificatiYe nu trebuie de fel concep ut in <ine. prin o poz i t ie cu articolele, conjuncţiile şi cele ;15eruăniitoare lor. d trebuie ţinut seamă de tot ce ur­ mează. a nume eă unrle dintre părţi sînt semn ificative ca spuS\' - spre deosebire de părţile compuse şi rostite dinainte ca o enunţare. ca şi eum toate părţile ex i st en t e ale vorbirii ar fi 'em.nifica t i '<' e , dar unele in modalitatea enunţărilor şi considerat e in c hip necesar în orice Yorbire, pe cind altele în modalitatea enunţărilor dar nep ut î nd fi luate în consideraţie în Torbirile simple - pentru ca şi acestea să se armonizeze doc� trinei de ansamblu. a tît a lui .ar is t ot el cît şi a lui Platon, a."Upra părţilor de '<'Orbire di,-izate în nume şi Yerbe. � u trebuie să fi.urprindă eă socotim a

nu fi cazul s ă se nu­

meast-ă părţile numelor >,i wrbelor p ărţ i p rinc ip a le alcătuitoare pentru acestea. Căci in cazul tuturor lucrurilor organizat al­ cătuite. obişnuim să dăm sens fiecăreia dintre părţi pe baza adaptării ei la întreg, aşa cum de pildă le m nul cel scurt, des­ -prin.� de cirma nă'rii, sau cel de la fundul vasului, nu-l nu­ mim parte a lor, căci nu-l m a i rostim ca rap o rtat la navlt. La fel şi cu celelalte obiecte artifi c iale ori naturale. B i n ei nţeles , noi numim silabe primele unităţi [formate] din c o mbin area literelor. dar spunem că numele e trisilabic c a rapor tind fiecare unitate simplă la ceea. ce e in chip propriu compus din ele. De altminteri părţile numelor şi Yerb el or nu ar putea fi numite 96 părţi ale lor decit ca sunet, dar nu ca avind vreo cap acitate


Comentarit

flemantică ; de aceea s-a şi spus mai inainte că nici o parte de-a lor nu e semnificativă separat. Astfel că şi faţă de Torbire, ele înseşi [silabele] pot fi socotite şi nu pot fi drept părţi. în schimb numele şi verbele, prin faptul că alcătuiesc, cu sinteza lor specifică, nu numai expresia sonoră dar şi sensul rostirilor şi prin aceea că ele au, primele, capacitatea de a sem­ nifica, se pot numi totodată în chip firesc părţi prime ale vorbirii. De aceea şi Socratele din "Cratil" declară că numele este cea mai mică parte a vorbirii, acel nume in speţă enunţat în comun pentru nume propriu-zis ca şi pentru \erb. Dacă însă cineva ar fi nedumerit, cum oare socotim că orice rostire îşi are partea ei cu înţeles, deşi vedem că, în ce prileşte rostirea numită vocativă, ajunge chiar un singur caz al unui nume, ca de pildă "Rector" ( căci de o altă rostire, cea enun­ ţiativă, ţine ce urmează, "fiindcă tu . . . ")1 sau "Mentor" ("apără, bărbate", care urmează ţine de imperatil, iar nu de vocati-v) 2, atunci vom dezlega nedumerirea spunînd că invocarea sau che­ marea se produce şi printr-un singur nume rostit pe baza cazului vocativ, dar că nu este o adevărată \Orbire \Ocati\ă decît dacă e o reuniune de mai multe nume ori cazuri rostite " aşa, ca de pildă "o fericite Atrid 3 şi "o :Kestor al lui Ke­ leus" 4 şi cele asemănătoare cu ele, de vreme ce nu sînt acelaşi lucru numele şi rostirea. Spunlndu-ne că partea vorbirii este cu înţeles ca spusă şi nu ca afirmaţie, el nu a mai adăugat că "nu e şi ca negaţie'', deoarece e limpede că, neconsiderînd părţile \orbirii ca afirmaţii ci drept simple cuvinte, cu atit mai mult, nu putea să le ia drept negaţii, de vreme ce in chip necesar in negaţie este cuprinsă şi afirmaţia. Explicind pe de altă parte el însuşi acestea, ia un exemplu de spusă, anume "om", şi declară că înseamnă ceva, dar nu înseamnă faptul că el este sau nu este, adică nu reprezintă o afirmaţie ori negaţie. Lucrul acesta el îl face mai limpede, adăugînd : dar m fi o afirmaţie sau o negaţie dacă i se adaugă ceva, in speţă un verb, fie afirmativ, fie negativ. Astfel că şi

lliada, VI, 429. Odiseia, XXII, 208. : ��:: g�fs���. 1gi,1;:_-

4�'

1 Homer, 2 ld.,

97


dt:- al'l t' văd.it t.•ă, �utf•:t vorbiril fiind cu int.elcs, p rin lnsuşi faptul ,·ii ,• ..,mnifil'ativ:\ Aristoll'l o numeşte spusă. Faptul ciL vorbrrilt• dift>fă. dt' t•uvintt>lt• simpll• prin cu•eea ('.ă, au părţi sem­ nifil':l tl\"0, el il dt•d:tră menţionînd eă In sch imb o silab/1 din tl4 rint!d "t) m ur , subintt'lt:-gind şi : in gen t:-ra l , nu Îllseam.n4 nimic. f'.k1 b : sp1m rd, dt pildă . . ,om'' tnsea m n ă eeva, trebuie pus :iliit uri in srhimb '' oi/abă din Ctlfintul " o11wl". Însă stabi­ hnd din nou at-est lueru, anume eă părţile cu,intelor s i m ple nu sint St"mnifi('a t iT't' ea atare, el face şi aci precizarea prin exces, spunind t"«m nin 1n rurintul ..fDarece", " şoa" nu înseamn4 cet�a l't. esre doar o glăauire, adiC'ă "şoan spus ca atare ar pu tea. " ;enmifiea cem. dar atunci eind il iei ca parte din "şoarece este eu totul lipsit de înţeles, iar acum, aşa cum se petrece In eon.>Ider-.!l"e'a lui ea parte, este doar un sunet, nediferind de fel de >en.>ul nesenmificat i; . 1n eazul cu>intelor simple, aşa. cum s-a spus şi mai inainte, părţile nu ar putea fi de fel seruni­ fic-.atiT"e, ca in cazul C'Uvintului "om " ori "şoarece". Căci,. In eazul a ees t uia din urmă, partea "şoa" nu a dat numele de şoa­ rece ea fiind eomb ina t ă cu o alta, ci doar intimplător ar putea fi ce-rn C'U sens, intrucit luată. ca parte a cuvintului cu sens de �arece nu înseamnă nimic, nici măcar inchipuit. !ntr-a.devăr, nimeni care ar auzi ,.şoa" nu s-ar gindi la vreun nume " eorespunzător. cum se intimplă că, auzind "Kallippos sa.u " ..capră·eerb", nu · i rămin neinteligibile partea "(h)ippos [cal] sau ..capră". �· se intimplă deci la cu>intele simple. 1n cele rompUit din p4rţi, spune el, parrea Î!>Beam!>d, e drept, c""" [tinde ,;; insemne ce\"a], dar nu prin ea ÎI>Biifi, cu aJte cuvinte părţile par a fi cu sens. deoarece şi apare o dată cu ele In cbip hmpede o anumită c ombinaţ ie de cuvinte, chiar dacă altul

ele, In realitate lnsă nimic dacă sint spuse ca atare. Bezumind, verificarea ar putea fi aceasta : dacii. sunetele sint semnificative, luate fiind ca atare, aşa cum s-ar putea intimpla cu .,joa'', atunci cind de>in părţi aJe unor nume ele sint total nesemnificative dacă le desprindem de Intregul respectiv, iar astfel ce ma.i merită să fie spus despre una. din silabele cu­ l'intului "omul", sau despre alte părţi ale cuvintelor, toa.te cite,

este gindul, ca li lucrul semnificat prin nici ele

... 98

nesemnificind


Comentarii 1 ără sensul l u a t in ntmw, nu f.. €' doTedesc a semnifica nimic ' AreRte lu cnu· i f.. i n t d n i ev i dente . Dar trebuie, pe baza celor

f.. ă np1 c (' i e m că Aristotel nu t:e gîndeşte să numească logos doar gîn d i r e n der.;ăTir�ită , independentă şi împlinită, ci �i pe ('<·a cu l î pf-.nri. Căci t o at e cele spuse despre logos se potrîn•:-- <· ţi H t l'.'- 1 ('-ia.

f..Pllf.. e aci ,

J l . J i " 1. Orice 1·ostire, i11să, tste sernnijicatit·ă, nu ca in stnlnl l?lt. firesc al cugetuzm·, cum s-a arătat, ci prin convenţie ; da1· mt m�icare este o1un,t iatiră, ci doar acua căreia îi ret>i11 ade­ t'ai1·ea şi neadet·eri1·ea. ln să mt le rerin t1�turor : de pildă ru­ gămi'n tea este o 1·ostire, dar nu e r� ici adet·ăr(1fă nici falsă. .A şadar aceste fel'uri de rostire trebuie trecute cu vederea, căci cercetarea lor este m ai potri1:ită retoricii şi poeticii ; a.c1 m este 1.:orba de teoria rostirii C111l11ţiatit•e.

Prin cele de mai su s , .Aristotel combate un anumit raţio­ nament care ar în(•erca să demonstreze că Torbirea nu e prin convenţie ci prin natură. Care este însă acel raţionament ! Vorbirea, spune el, este un mijloc al capacităţii noastre de emi­ siune sonoră, capacitate ce e naturală ; prin acest mijloc dat, noi sernnificăm unii către alţii t ot ce uoim. Orice organ care ţine de o capacitate naturală este el insuşi natural, aşa cum ochii, organe fiind ale capacităţii noastre de T"edere, sint naturali şi ei, iar nu un produs artificial, sau aşa cum urechile ţ.in de c a p a c i t a tea d e a auzi, şi altele de alte facultăţi. Vorbirea deci ar fi naturală, ea neavînd nimic care să ţină de inT"enţia noastră. Două fiind, aşadar, premisele adoptate in silogismul de faţă, Aristotel acordă majora, cea care aiirmă că orice organ al unei capacităţi naturale este natuml, in schimb atacă minora, cea care afirmă că >orbirea este un mijloc [organ] al capacităţii noa Rtre de em isiun e sonoră. Trebuie atunci spus care anume este organul capacităţii de emisiune sonoră, de vreme ce aceasta, naturală fiind , are neToie de un organ, ca oricare alta dintre capacităţile naturale, şi trebuie spus ce reprezint ă faţă de el vorbirea, de vreme ce spunem că nu este organ, şi eă nu e prin natură ci prin convenţie. 1n ce priveşte organele capacităţii de emisiune sonoră, ele sint plăminul şi a.rtera nu· mită trabee. Acestea sint pentru sunetul simplu, iar pentru

w

99


limbaj exis t ă limb.l şi l't'rul gurii, l'<l ş i C('lt'la lte nşa4numite organe fon('t il'tl s:.\u ling-l"istil't�. \�orbirt':l l'St(' un p ro du s al ei [al eapaeităţii ], manift•stindu-s� printr-o punere in mişca.re a amtor organe. Dt' <lC't't'S Uil'i nu e neC'(' s n r ra Yorbirea să fie t't'''ll natural. Simi� nu int erz i �o ea produsele c ap acit itţilor naturale să fie prin eonwnţit•, aşa cum •o in ti mpli fn cazul d:lllSu lui : răei existind in noi o capacitate natu ral i!. de a ne mişca din loe. dansul ea l'rodus a l a ce s te i c ap a c ităţ i este prin con>enţie ; şi intr-ade,·ăr, cel ce- ş i mi ş c ă in dans mîinile poate semnifica un lucm ori pe �ine>n , să spunem p e Ah ile . prin aceea �ii indieă şi manifestă in chip felurit une l e sau a lt ele dintre cele intimplate lui. Aşadar, h1 fel cum d ep la s area în spaţiu este na.­ turală, pe rind dansul este ins t i tu it şi prin connnţie, şi la fel �um lemnul e natural dar uşa e fabricată, t o t a stfel şi emisiunea sonoră este na t urală , pe �ind se mnif ic area prin nume şi verb s.tu prin >orbiri alcă tu ite din a ceste a , ca avindu-şi realitatea lor pe baza materiei sunetului nemodulat dar fiind create de cittre gindirea noastră, are loc prin convenţie iar nu natural. Şi c-apacitatea de glăsuire, care e instrument al facultăţilor sufleteşti din noi, al celor de cunoaştere şi apet iti-ve , pare si aparţină omului prin natură, la fel ca cel orlalte vieţuitoare, pe cind faptul de a se folosi de nume şi verb, sau de rostirile compnse din ele in >ederea semnificării, rare nu sint prin natură ci prin instituire, se i>eşte la o m in chip d is tinct de neţnitoarele neraţionale, de oarece acesta singur dintre vieţui­ toare are parte de un suflet inzestrat cu spontaneitate şi cap abil să făp tuiască dnpă un meşteşug, in a şa fel fncît şi fn pro ces ul de glăsuire se invede rează capacitatea lui tehnică.. Aceasta. o ilnstrează rostirile alcituite in vederea frumosului, cu sau fitri măsură ritmică. Faptul că, deci, vorbirea şi părţ il e ei, atît numele cit !i ;orbul, sint pe b a ză de con•enţie, s e demonstrează pe multe

căi ; Îlli!ă de vreme ce afirmăm că vorbirea este instrument de semnificare şi a gindurilor şi a lucrurilor, trebuie spus cine poate fi s nb iectul ce se foloseşte de ea ca. de un instrument.

1 CO

Este limpede cum că e sufletul ginditor : căci a se folosi de vorbire este do ar lucrarea acestuia. Faţă de felul cum poate vorbirea, prin convenţie fiind, să fie totodati instrument aJ


unei capa<:ităţ.i nat urale anumite, dacă el ar părea surprinzător cniYa, dat fiinU principiul menţionat c·ă este prin natură tot C'C e in�trument a l unei capacităţi naturale, - faţă de acea ­ s t a , vom spune că e uimitoare în noi tocmai capacitatea logică

�i tehnică, întrucît pune în joc şi o natură separată de orice corp. Că insă acestea îi par aşa, spunem noi, lui Aristotel însu şi, o arată cele afirmate de el la capătul cărţii a doua a Fizicii, cu privire la faptul că Yieţuitoarele neraţionale, lipsite de gîndire, activează nu după meşteşug ci prin natură, ca şi cum meşteşugul ar proveni la noi dintr-o capa citate rinduită dea­ supra naturii, ceea ce el ne spune în locul unde afirmă că nu prin meşteşug ci printr-o inzestrare îşi face pri>ighetoarea cuibul şi păianjenul plasa. Ce altceva să insemne doveziledin Despre suflet că intelectul este separat de corp ! Prin urmare, nu e de fel uimitor că sufletul, acţionind prin capacităţilena­ turale, se foloseşte şi de instrumentele naturale ce revin ne­ cesar acelor capacităţi şi îşi face alte instrumente tehnice, in vederea activităţilor proprii. Aşa cum, spre a salva trupul şi a respinge pe duşmani, el se foloseşte de instrumentele naturale ale capacităţii de deplasare în spaţiu, care e firească, adică de miini şi de picioare, dar în acelaşi timp se foloseşte şi de instru­ mente fabricate, de sabie şi scut ; şi după cum in cazul agri­ culturii, al construcţiilor şi al celorlalte activităţi practice şi creatoare face la fel, - deopotrivă şi in cazul semnificării [prin vorbire] sufletul se foloseşte pe de o parte de mijloa­ cele naturale ale capacităţii de emisiune sonor!�. şi de exprimare, de plămîn, de limbă, de cerul gurii, de dinţi şi de buze, dar pe de altă parte se foloseşte de vorbire sau de părţile de vorbire, creîndu-le artificial şi pe bază de convenţie, drept instrumente ce urmează a fi de semnificare, dindu-le naştere şi lor din materia naturală pe care o reprezintă vocea, aşa cum este pro­ dusă sabia din fier şi cirma corăbiei din lemn. După ce Aristotel ne-a arătat, pînă aici, care sint ele­ mentele vorbirii, adică numele şi T"erbul precum şi rostirea propriu-zisă, în general, alcătuită din ele, care t oate dau naş­ tere oricărui limbaj, - el trece in continuare, potrivit cu cele precizate de la inceput , la teoria T"orbirii enunţiative, pe care am socotit-o una din formele de rostire simplă, cum sint cea


"'

vooot.iT'ă. cea roptivi, et'a intero�.1 tivl\ şi cea imperativă" fiecare dintno t'lt' implinită şi �flmnifiPi.nd prin ea însăşi o gindire completă. C;:wi L'l ft.'l e u m .,sufletul f'ste nemuritor" a indicat eeva, tot a.şa fac şi : " oa.mt'n i buni � " , sau . ,de-am filozofa !", sau . .dnd Tii r · şi ,. plt'aeă de aei �··. Dar celelalte, spune el, nu se potrin>sr <'el'\'etării propuse, ce priveşte pe filozof şi dialecti<'l>. ci ţin de teoria proprie retoricii şi poeticii, Intrucit <>li '-'l se indeletni'-'lsc cu fieeare d in t re acestea se apleacă asupra spuselor luate ca atare, retorii preocupindu-se de ritmurile spnselor. de perioade şi de figuri de stil, în timp ce grămăticii o far eu privire Ia ratiunile şi formele primelor expresii, la eonfiguraţiile şi transformările lor, la declinări ş i toate celelalte ; iar în plus primii obişnuiesc să facă imitaţii de vorbire, evo­ cind pe ooilalţi. porunelnd. intrebind sau neglndu-se, ba adesea ei pnn în joc şi pe s o co teala proprie asemenea demersuri, spu­ nind : ,.Mai intii, o .Atenieni, mă rog tuturor zeilor şi zeiţelor", sau : ,.Biopunde aci, cu mine de faţă". Oei aşadar care se preocupă de aceste două discipline şi care !şi iau drept temă de teoretizare spllSele, oorcetează fie numai aceste specii de ros­ tire, în afara celei enunţiat ive , fie şi cîte o alta, şi dau pentru fiecare dintre ele clasificări, uneori în număr finit, alteori la ne­ sfîrşit, dar de oole mai multe ori în cazul fiecăreia trecerea se

faoo de la nn număr limitat sau de la unu, Ia infinit. Căci aşa ceva se potriveşte

să ia în

considerare specialistul, în legătură

cu

lucrnrile supuse oorootării sale, după cum precizează Socratele din Fileb. !nsă se poate constata că această p reocupare revine

retoricii şi poeticii nu de la sine, ci de la arta vorbirii In general, despre care a tratat divinul Platon după palinodia din Fedru,

artă • cărei operă este să cerceteze atit principiile poeticii cit �i ale retoricii. întreprinderii propuse acum, declarăm, i se potriv�te doar teoria rostirii ennnţiative, deoarece am spus mai inainte eă se vor da principiile ştiinţei demomtrative, iar pe ool ce se preocupă de acestea nu trebuie să-I reţină nici o altă specie de rostire decit cea enunţiativă, care singură con­ vine filozofului, ca. luind in con.r;iderare demonstratia, şi care

1 02

e necesară pentru conceperea acesteia, numai prin ea fiind p o 81bil să se cnnOOi!eă în chip exact natura lucrurilor.


Col"'enu.fl ÎntJ- � <tdevăr, îndoit fiind raportul vorbirii , după diviziu­ nea filozofului Teofrast : faţă de ascultători, cărora le semnifică ceva, f,IÎ faţă de lucruri, cu privire la care cel ce vorbeşte ur­ măreşte să convingă pe ascultători, In legătură cu raportul vorbirii faţă de ascultători se ivesc poetica şi retorica, deoarece activitatea lor constă din alegerea cuvintelor celor mai deosebite iar nu a celor de rînd şi mai folosite, şi din a le împleti armonios unele cu altele, aşa încît prin ele şi prin ce rezultă. din ele - ca din punerea in lumină a farmecului şi a celorlalte aspecte, de pildă lungimea şi concizinnea vorbirii, toat-e puse In joc la momentul potrivit - ascultătorul să poată fi atît impresionat cit şi subjugat de o convingere. 1n schimb filozoful se va preocupa In prim rind de raportul vorbirii faţă de lucruri, combătind falsitatea şi dovedind adevărul, pentru fiecare din ele propun!ndu ·şi să corecteze cîte o enunţare !ndoielnieă prin enunţuri evidente. !nainte de a trata despre această rostire enunţiati>ă ea

53,

însăşi , care se asociază tuturor celorlalte specii de vorbire pe baza faptului că indică ceva, şi de a spune de ce natură este şi cum diferă de celelalte specii de rostire, Aristotel ne declară cum că nu oricare este enunţiativă, ci doar aceea căreia îi re'l?in adeverirea şi neadeverirea. Trebuie stabilit de la început că, prin acestea, el dă definiţia vorbirii enunţiative fără a fi avut nevoie in plus de afirmaţie şi negaţie pentru teoria respectivă, ceea ce a făcut mai tirziu pe unii să creadă că enunţarea se divide In afirmaţie şi negaţie in felul

în

care se divid omoniruele

in sensurile lor diferite, iar nu in felul cum se divid genurile în specii. Totuşi, care ar putea fi definiţia unui cuvint omonim care nu ar semnifica nici o natură comună t Dacă insă şi pen-

tru definiţia afirmaţiei şi negaţiei se ia enunţarea, atunci cînd se va spune că "afirmaţia este enunţarea a ceva despre ceva, negaţia în schimb enunţarea a ceva desprins de ceva", atunci cum se face că enunţarea este indicată ca un gen cît se poate de lămurit al ambelor, în timp ce cuvintele omonime niciodată nu sînt luate

în

s-tr

consideraţie in formularea definiţiilor : De

aceea se poate ajunge la precizări despre specia enunţiati>ă de rostire, cu privire la. care urmează să se desfăşoare cu precădere

1 03


dol'trin.l. adil'<l b teoria şi ne�""aţi:I , i:puni..ud u-se :

spt'l' iilo r

dC'

('nunţare,

afirmaţia

p. 1 ;s S. O prin�tl rostire enunţiatil'ă este afirmaţia, alta, lk'gaţia ; toate celeltJ.lte sint Ima prin compunere.

Prin :h't'Stt'ol el spune că gîndul din vorbiri e îndoit, unul fund dat pri n ele ca atare, c:1 şi cum le-ar fi în chip natural merrnt. ca in Y orbirea de Socmte umblă'', altul fiind adăugat

" lor printr-o conwnţie, din afa ră, pe baza a ceea ce se şi numeşte conjuncţie. ca in ca zul vorbirii "Socrate stă şi Platon umblă" ; căci aci. două fiind in chip evident rostirile, "Socrate stă" şi . . Platon umblă " ' , conjuncţ.ia introdusă la mijloc se dovedeşte că leag-ă şi uneşte o parte cu a lta. 1n acelaşi fel se întîmplă şi cu toat�?- aşa-numitt'le rost iri ipotetice ; căci şi acelea sînt alcă­ tuite din mai multt' rostiri simple, unite fiind de conjuncţia. numită de contact [de implicaţie], ca de pildă "dacă este ziuă, soarele .se află dea su pr-a. pămintului". !ritr-adevăr, două fiind soarele se află deasupra iarăşi propoziţiunile, este ziuă" şi " " pămintului"'. conj uncţ ia dacă" ce face legătura a îndeplinit " tlillficarea gindită. Dar unitatea unor astfel de vorbiri nu este de t ip ul ce indică o singură existenţă (căci in chip evident sint ma1 multe cele semnificate prin ea), ci al implicaţiei celor ce en-.ră i;ub ee va semnificat, sau al diviziunii, ca in cazul rostirilor nu.m.ite prin disjuncţie, de pildă fie este ziuă, fie este noapte". " De aceea un tip de Torbire care semnifică o singură existenţă, cel care e in c hip principal unitar, ar putea fi analog cu un lemn încă netăiat şi astfel cu o singură spusă, pe cînd cel care indică. mai multe e:tistt'nţe este unificat printr-o conjuncţie, putînd fi socotit ca analog c u o corabie care e alcătuită din mai multe lemne, şi care şi-a căpătat unitatea prin cuie. 1n sinul TOrbirii in chip principal unitare şi care de aceea, in chip firesc. este anterioară celei ce-şi are unitatea prin con­ juncţie . o parte o dă afirmaţia, o alta negaţia. Dar există o deosebire �i intre afirmaţie şi negaţie, nu sub raportul unităţii (căci fiecare din aceste Torbiri este deopotrivă unitară, nici una nea'l-ind neToie de un ajutor exterior spre a se unifica), ci dnpă înt îietate . Într-adevăr, nu in chip egal poate fi vorbire 1 04 prim ă oricare dintre ele, ci afirmaţia e anterioară negaţiei prin


Comentat1i simpli tal ca rostirii , dat fiind că negaţia se iveşte prin adausul particulei negative, iar în chip necesar subzistă dinainte ceea ce primeşte adausul faţă de ceea ce s-a alcătuit pe bazi de adaus. Aşa se face că şi Al'istotel a spus cum că o primă rostire enun­ ţiativă este afirmaţia, alta negaţia, spunind acest "alta" nu in legătură cu "o" ci cu "primă' ' .

De aceea şi pare s ă aibă sens părerea l u i Alexandru din Afrodisia cu privire la enunţare, părere ce nu admite că este vorba de un gen al afirmaţiei şi negaţiei. lntr-adelăr, cum s-ar putea, in cele in care încape un anterior şi un pcsterior, ca predicatul comun acestoriL să fie gen t Ele stau pe aceeaşi treaptă, nu prin faptul că sint enunţări (fiecare dintre enunţări pri•-.te deopotrivă falsul şi adevăratul), ci pe baza unui accident exte­ rior, cum este simplitatea rostirii lor. Totuşi, spuneau unii , regula menţionată se aplicli. atunci cind, potrint cu intreg pre­ dicatul comun, cele de sub el posedă un aspect prim şi unul se­ cund, ceea ce se dol"edeşte in chip felurit. Aci insă, atribuind in general rostirii enunţiative afirmati'rul şi negati'rnl, nu mai spunem că afirmaţia este prima formă de enunţiatil" şi negaţia. a doua, ci ce e prim şi ce e secund, cum s-a spus, trebuie gindit pe baza simplităţii rostirii lor.

Întrucît Aristotel spune limpede că oricare din rostirile enunţiative, dincolo de afirmaţie şi negaţie, este una doar prin conjuncţie, cineva ar putea să-şi pună problema : ce trebuie spus despre un fel de >Orbire ca "soarele fiind deasupra pă­ mîntului, este ziui". într-adevăr, această l"Orbire nu Este simplă, dar nici nu paze să aibă neT"oie de o conjuncţie pentru unifi­ carea ei. La aceasta, trebuie spus că e cu neputinţA ca două enunţări independente să fie impletite intre ele in >ederea pro­ ducerii unei vorbiri unitare, fără ca o conjuncţie să fie concepută în fapt. Astfel cum ar putea da o combinaţie fără o con­ juncţie de legli.turii. : "soarele e deasupra pli.mintului'', independent rostit alături de "este ziuă"', care ar fi independent şi el t Dar adesea, in realitate, punem intr-astfel propoziţiunea regentă in contact cu conjuncţia incit prima să nu fie de fel independentă, in ce priveşte enunţarea, ci Yirtual să con�ini conjuncţia ; sau adverbul echivalent conjuncţiei in aceastli. pri..-inţli, '' se unifice cu propoziţiunea implicată, chiar dacli areasta a rămas inde-

55r

ss. 105


pendent4, "fa �um stau !u,·rurile şi in cazul propus. CAci "soa. rele fiind dta.!Upnl pămfntului'' este �evu nedesăvlrşit spre a da enunţare&. dar nrtual ronţine fie adrerbni " cind" fie COU· juneţj& de legăturii .. daeă ", exprimind acelaşi lnorn cu "atunci �ind soarele este pe C<'r" şi ru . . dacii soarele este pe cer", unde firoire parte es te in1perfectă spre a alcătui enunţa.rea propusi, din raDJ& adausnlui Mnjunctiei sau al adverbului ; este deci

ea şi cnm le-ar conţine in ea lnsăşi, nrtual, ca in "soarele fiind deasupra pămfntnlni". De aceea şi poate formularea să fie asi·

milată

cu cele menţionate, spre a da implicaţia "este ziuă".

(CIYIItlltGn"lll rqntinuă pîuă

la finele tratalvlui.)


Comentarii cu

voia

dupÄ&#x192;

Domnului,

cuvĂŽntul

lui

S t e p h a n u s, filozoful, la tratatul Despre Interp retare al lui Aristotel


Notă despre Stephanu s - cum a� stl fie S«<lul al \'Il·lta t.n. pt lln.gd bt:anlin lltratlius. Sldbirro şi (tlrtl·

Sttphmw.s d1n. .4-lt.randria. numit

curlN

-

a

INd

fn

imp<lratului

mi/arta imperiului, in acro tpocd, dtlumind ridicarea

C'Mtrrlor m.JI \"mit «i ca

oerotitt. In pr�mul rind a Alt.randrid. instJţitor al tmpdratului Huo.cliu.s, Ste­

phanw � sl.abifqlt tn rolitalt dt ,.profesor tcumenic".

Dupd unii isl.orici ar fi (ost Jmdic, scriind, Intre altde, COtMnlarii la o�ra.

lui Hippocral şi

a

lui

Gaknus. Pt plan (tlo:o[ir, In afara tomenlariului la

� interpretart'. cart s-a JXUlral, ar mai fi scris

comtfllaru

la

:

Categorii , De cae1o,

De

anima, Ana­

litice # Despre respingeri1e sofistice.

TruduW'tll t (dtuld dupd td.iJia Academiei din

&lin. Commentaria in Aristotelem

Graeca,

DOI.

XVIli, pars III, editat de ltlichad Hayduck (Berlin, 1885). Xa am găsit nici o traducere tn lalin4 sau tn

IW'tO

limbd

modand.


(!NCEPUTU_ SE(ŢIVNEI 1. CJJ'JTOWL 1)

p. 16' . 111a i întîi trebuie stabilit ce este un este un verb, apoi ce sînt o n egaţie, o afirmaţie, o o mstire ş.a.m.d.

n um e şi ce enunţare şi

Lucrarea de faţă are o introducere, alcătuită din două părţi. ln prima parte se face enumerarea acelor aspecte despre care urmează să se trateze în secţiunea 1, apoi se infăţişează o teoremă ; in partea a doua se ex pune u anumită analogie din· tre cuvinte şi gînduri. Enumerarea se face spunin d că treb uie mai intii să se determine ce este un num e şi ce este un ·terb, apoi ce sînt o negaţie, o afirmaţie, o enunţare şi o rostire. Ac eas­ ta e deci enumerarea ; cît despre teoremă, ea este aceea că, patru lucruri fiind în joc, cuvintele scrise, cele rostite, gîn durile şi lucrurile, două din ele sint p rin natură, iar celelalte prin instituire. A ces t lucru se arată in felul următor : culintele s cri s e ş i numele nu sînt acelea şi pentru toţi ; cele ce nu sîn t ace­ leaşi pentru toţi nu sînt prin n at u ră ; deci cutintele scrise şi nu mele nu sînt prin natură. Faptul că numele şi cuTintele �;crise nu sînt pentru toţi aceleaşi, se recunoaşte din ce urmează. !ntr- a d evăr , u n fel de scriere există la elini şi al t ul 1a egipteni, iar desi u r cuvintele vorb i te se comp ortă in a cela ş fel : căci de unele nume se folo s e sc elinii, de pildă, pentru cal şi cîine, d e altele e ip tenii şi rom a n ii , i ar cite un al t neam de altele încă. Dar f aptul că cele ce nu sînt a cele a ş i la t o i nu sînt di n natură ci prin instituire, este evident şi astfel : dacă intr-ade"">ăr ar fi prin natură, ar trebui să fie la toţi aceleaşi căci natura face peste tot aceleaşi lucruri. Cît d e spre fap tul că gîndurile şi lu crurile sint pentru toţi aceleaşi, iar astfel prin natură, el e

g

i

g

ţ

g

evident ; căci e ipteanul nu are un gînd despre cal iar elinul un altul, ci acelaş i gînd. Şi la fel, ca realitate, calul nu este ceva pentru aceştia iar altceva pentru alţii, ci pentru toţi este acelaşi lucru. Aşa incit acestea din urmă sînt prin natură,

109


��·

1'rinH>lt' prln in�t it uin�. h r �WI.'�te l nr r nr i ni ::;(' înt ă.ţ,işea.ză in prima p;nh.� �\ lnt rodueNii . în �\ doua, p a r t (' , cum s p unea m, m �t' t'X:pnm� l' anumit:i <l.ll �tlogit� in tre cn\in te şi gind uri , anume l'ă, d.u1'ă l"Um in Cllt!t�t t�x.i�U\ eitt� nn gind simplu, la care nu ineave �tdHt�rin' şi tăg-.\dnirC', ra de exemplu faptul de a gîndi � �Jcr-.ue fări\ nil'i o a r ţ inn e ori stare - căci ex i stă în schimb şi cite un gind l'L'mpu�. �t t nnc i rind il r on ce p i pe el ca săvîrşind l't''-:l :::.m .. suf erlnd rt•\;\ , la ca re i'e eonsidC'ră în t r- un fel fie ade­ Yilrul fie fabul - tot ;t stfel şi in Yorb ire există cuvîntul simplu, L1. c;.ue nu e cazul să se cons id ere adeYărul sau fal sul, pe cînd hl ('ea compusă 1mnl dintre acestea t rebu i e luat în consid eraţie. Cu ac6tea am infăţiş;lt şi partea a d o n a a introducerii, i ar c-apitolul de f:lţă. c u \OÎa Domnulu i , s-a încheiat.

p . 16� 1. Jfai Îlltîi. Ceea ce e spus " mai întîi" se ia in !.'InCi feluri. luc ru pe care 1-aru învăţat încă din Categorii, aci . .intiiul" trebuind să fie luat fie pe bază de timp, fie pe bază de ordine. Căci se a.sigură astfel o anumită ordine, determinîn­ tiu-se in prealabil rele despre ca1·e urmează să se trateze în secţmnea 1. Dar e eTident ră şi t impul în care se tratează des ­ pre unele precede timpul în rare se t ratează despre altele.

p. 16� 1. Stabilit. Trebu i e ştiut că "a stabili o teză" este s.pm in ţ.ase feluri. Se numeşte înt r - adevăr "teză'' o concepţie mai str-anie a cite unui cunoscător în m aterie de filozofie , a� cum Heraclit afirmă că t o ate realităţile sînt in m işcare şi nici una nu participă la starea pe l o c, in timp ce Parmenide socotea că. fiinţa e una. Se numeşte teză şi ipo tez a, ca atunci cind spunem : ,.Să presupunem că pămîntul e conceput ca un punct iji centru al sferei solare' ' . Se numeşte teză şi propunerea unui lucru. ca de pildă : "fie luată o linie de atîta lungime". Se mai numesc teze formele �erbale ce stabilesc ceva, �a cum le găsim la retari , ca de pildă "de căsătorit" , "de navigat". Spunem .).a retori"�, intrucit expre siile retorice se d eo sebesc de cele dia.lectice prin caracterul universal al acestora faţă de cel al lor. lntr-ade�ăr filozoful dialectician enunţă univer­ salul : "dacă trebuie [in general ] să se căsătorească, ori să lupte , ori să navigheze':, pe cînd retornl spune : "dacă această 1 1 0 femeie ori alta este de căsătorit". Se numeşte teză şi obiectul


Come'ltilr • l tmui acord. Fără îndoială putem ::; p une c ă răzvr.it i tul poat-e Impune o teză, c um declară Platon în Gorgias 1 : , .Dacă uei l'ă impui acea Hta, o CalJicles, a t u nci impune ; căci ai dreptul''. Acea �ta. în:.;eamnă : ,.dacă YTei să ră storni acordul şi premisele, atunci fă-o ' ' . Se YOrbe şte de teză şi în cazul definiţiilor ; căci acestea �c nu m e sc teze, ca stînd înaintea demonstraţiilor. Tre­ buie într- a devăr ca triunghiul să fie definit, şi abia a poi să se arate c e - i revine firesc, prin sine , anume că are unghiurile egale cu dou ă u n gh iu ri drepte . Şi la fel, t rebuie ca omul să fie în pre a l ab il definit, ca astfel să se poată �ti ce re\ine în chi p firesc omului. !n cazul de faţă, e ste evident că Aristotel a luat pe " s t abil i t ' ' în sens de definiţie, de vreme ce îşi propunea să spună ce în se am nă nume, \erb şi c elela l te . Cit despre esenţă, aşa cum ne-o spune a d e s ea . . . 2 doar prin definiţie. Căci nu ne e ceva e vi d ent . J

37'"

p. 16a 1. Ce este '!tn n�tme şi ce este un t:erb. "'Gnii - şi -au pus problema în legătură cu ordinea acestora, anume de ce a pus numele înai ntea verbuluq No i afirmăm că l-a pus ca fiind ceva m a i general, faţă de ceva particular. lntr-ade'l'ăr 'l'erbul e socotit nume, dar numele nu verb. Căci însuşi Aristotel ce\a mai jos spune : "verbele înseşi, spuse ca atare, sint nume". Astfel spunem adesea că Platon se foloseşte de nume frumoase, el folosindu-se însă nu numai de nume ci şi de 'l'erbe ori de alte p ărţi de vorbire. Iar întrucît numele semnifică existenţa şi sub­ stanţa, pe cînd verbul acţiunea substanţei, şi substanţa este an­ terioară acţiunii, în chip firesc numele va fi rînduit înaintea. verbului ; că.ci aşa cum se comportă lucrurile, to t aşa fac şi vorbirile asupră-le. însă alţii au fost nedumeriţi pentru ce, şapte părţi de vorbire fiind, el n-a-menţionat decît două din ele, in speţă numele [substantivul] şi verbul. Dacă S·ar spune că a făcut-o pentru c ă singure acestea, combinat-e unul cu altul, alcătuiesc o vorbire de sine stătătoare , pe cind celelalte nu, s-ar gre şi ; căci şi participiul, şi aşa-numitul infinitiv, şi pro­ numele se combină între ele şi dau o vorbire de sine stătătoare. 1

1

461 d . Lacună In manuscris.

1 11


n•rbnl : , .l'U mă p li mb " , . . . , "alergă­ tornl inaintt•ază", toatt• nrb('}(' In i nfi n iti v : "a filozofa înseamnă a ft frricit " . :Soi insă $punrm că t o a t e acestea se raporteazil. Ll nume şt Yt>rb : dal'ă Ple po:.edă locul subiectului, atunci se con�ideri .,numE-"', fi(' că sint \"('rbe, participii şi pronume sau ceea ce coru:tdrră drept nume grăm ăt icii. De pildă, dacă există

De p tltlă pronumrlt.• şt

l7"

un nume [propriu] care posedă locul subiectului, ca în "Socrate om drept", atunci Socrate este socotit nume, de vreme ce are loc de subiect ; dacă însă e un verb, ca în "a filozofa inseamnA a fi fericit''. a t un c i, .,a filozofa '' e socotit de el nume. Daci e t"Orba de un participiu, ca in "alergătorul înaintează", chiar şi paniripiul e socotit de el nume. La fel, dacă se lntlmplă să fie un pronume in joc, e l are calificarea de nume, ca in "eu mă plimb"', de n-eme ce posedă locul subiectului. l n scbimb pe toate dte posedă locul predicatului el obişnuieşte să le numească verbe. orice parte a \Orbirii ar reprezenta ele, ca in "vieţuitorul este substanţă". El spune că substanţa e verb [atribut], defli e nume. intru c it se enunţă despre predicat. Despre alte părţi de cuTi.nt de-ale grămăticilor n-a mai făcut menţiune, deoarece ele nn sint părţi principale de cuTînt, ci unele dintre ele, ca adverbele, nu semnifică decit o relaţie a predicatului faţil. de subiect, ca de pildă "merge frumos", "vorbeşte bine" şi "res­ piră in chip n eces ar' ' . Căci aşa cum in cazul corăbiei socotim scindurile părţi. însă cleiul, cuiele şi piroanele nu le socotim părţi ci elemente ce contribuie la inchegarea p§.r�ilor, tot ast­ fel li acelea nu sint părţi ale ,-orbirii ci ale exprimil.rii, faţă de care şi rostirea. e o parte.

e:;te

Apoi ce

o negaţie, o afirmaţie.

l n chip firesc p. 16• 1 . sînt el a pus numele şi verbul înaintea acestora, fiindcă sint ceva mai &imple, spune el. D ar de ce a pus inferiorul inaintea superio· rnlui, în speţă negaţia înaintea afirmaţiei, afirmaţia inaintea enunţării şi pe aceasta inaintea rostirii ! Declarăm că a procedat in chip firesc, deoarece a făcu t din cele ce preced Inceputul celor ce nrmeazll. Insii intrucit trebuia să ajungă la rostire, el incepe să trateze despre ea mai intii, spre a da continuitate invăţă­

112

tnrii sale, apoi fiindcă şi in definiţia enunţil.riii menţionează

rostirea,

ia.r la rindul ei ennnţarea. o menţioneazA. o dati. cu


definiţia afirmaţiei şi negaţiei. Cele adoptate în definiţia nnni lu cru sînt considerate a fi mai cunoscute decît lucrul în vederea căruia sint ado ptat e. Se ştie că modurile de diviziune sînt în principal trei, anume a genului în s p ecii, a întregului în părţi şi a cnlînt ului omonim in diferi tele !ni sensuri. La fel s-a admis că enunţarea este mai generali> şi ci> se divide în afirmaţie şi negaţie : dar trebuie cercetat acum d upi> care tip de diTiziune o face . Faptul că nu o poate face ca întregul în părţi, e de admis din cele de aci ; căci se ştie ci> diviziunile după întreg şi părţi duc sau la pi>rţi de acelaşi fel, cum se divide carnea în [bucăţi de] carne ori oaBele în oase, sau la părţi diferite, cum l-ai diTide pe So­ crate in braţe, pici oare şi cap ; şi se m a i ştie că pi>rţile de acelaşi fel primesc nu numai numele şi defini ţia întregului dar şi pe ale lor intre ele, pe cind cele d eosebit e , nu. Prin urmare enun­ ţarea nu se poate div i d e ca întregul în pi>rţi, nici după mo delul părţilor asemi>ni>toare, nici după cel al părţilor neasemănătoare. După cele asemănătoare nu o face, întrucît diviziunile, chiar dacă primesc numole înt regului ( căci atit afirm aţ ia însăşi cit şi negaţia se numesc "enunţări"), totuşi nu-şi primesc numele şi defi niţi a una de la alta ; căci nici negaţi a nu e numiti afirmaţie, nici afirmaţia o n ega ţi e. l nsă la fel nu primesc nici definiţia una d e la alta. Pe de altă parte enunţarea nu se diTide nici după modelul celor neasemănătoare. S-a spus într-adeTăr că aces tea nu primesc numele de Ia intreg : nimeni nu denumeşte drept Socrate piciornl, capul s au mîna lui Soerate. I n schimb aci, cum am arătat, atit negaţia clt şi afirmaţia se denumesc enunţări, du pă numele întregului. In concl uzie , enuntarea nu se poate divide în afirmaţie şi negaţie ca întregul în părţi. Exist§. î n c ontinua re nehotărîre dacă o face cumva ca genul în s p e ci i , cum i se pare lui Porfir, sau ca un cuvi nt omonim în di fe rit e sensuri, a�a cum a stabilit-o. Alexandru. Yom analiZa pe cit posibil, atunci cind Aristotel defin eş te pe fiecare ·din ac estea, argumentele celor do i e xegeţi . p. 16a 3 . Ceea ce apare tn glaa. C ele din glas.� a spus el, f pre a indica numele şi \·erbele : căci acestea nu sint sunete

:9'

113


pUl' şi simplu ei sint in glMui..re. De ac(lM n-a spu s "sunetele sint simbollll'i ale stărilor mflet('.Şti'', oi a. sp u s cele din glas. �·

p. 1 0 " -l . Şi t'f'ea ei este Îli srris, al relor d in glas. Pe CÎl'l:'pt l'UYint a spus t'f'td este insN'is iar nu literele sau elemen­ tele [srlabde]. in truci t !item înseamnă mai ales tiparul şi ca­ rartt-rnl incrustat. eum spune poetul Geaba te lawl .3cum ; zdrelJtu-nli-ai talpa (Hom., Il., X I I , 388 [:\lurnu, 382]), iar in al doilea rind inse;.Uună glăsuire şi materie [a cuvîntu­ lui;. :3IIaba. la rindul ei, inseamnă, dnpă o primă definiţie ş i in c hi p princip..'ll. gl :ls uire şi materie, de pildă p u tinţa ca aceste :;ilabe �ă. .se a.lăturt> şi să exprime ceva ori nu ; după o a doua definiţie- inseamnă earaeter. Pen tru ca lucrul să nu fie discu­ tabil el n·a. �pus nici silabă nici lit-eră ci ceea ce este în scris ; inu-ade'ăr ce e scris. adică însuşi tiparul, este simbol al numelor. GI..ăsuirea nu e aşa ce,a, căci ea es t e o parte a cuvîn­ tului - .!.restea le spune filozofnl Ammo nius. D a s călnl nostru de-clară eă ..llistotel s-a folosit de "cele scrise" spunind aşa in loc de litere, intrucit scrisul nu este dat încă. Dar ceea ce nn există încă, cum ar putea de"reni simbol pentru n-eun lucru ! 91, in al doilea rind, de unde se poat-e arăta că litera îns eamnă m clup principal nn lucru, în al doilea rind un alt lucru, şi că silaba face inTers ! In fapt, nici unui dintre filozofii şi exegeţii ma1 'echi n-a spus aceasta, nici Alexandru, nici Porfir. p. 16-s. Cele pentru care toate acestea sînt di n tru început lt"lft.ne repezintă itări de cuget, aceleaţi pentru fuţi. ln prim rînd, a. spru el, numele şi 'erbele sint semne ale gindurilor, de aceea. in al doilea. rind sint şi semne şi ale lucrurilor. Di nt re acestea patru, unele nu fac decit oă aducă la cunoştinţă., precum cele serise, altde doar sînt adtiSe la cunoşt inţ ă , cnm se înti mplă cu lucrurile , pe cind altele şi 'estesc şi sînt vestite, cum fac gindurile şi cmintele. Ele vestesc pe cele de dinaintea lor, fund vestite de cele de snb de. De pildă gindurile, de vreme

oe sint secunde faţă de lucrnri, dar prime faţă de cuvinte ş i 1 1-4 scris , veste8c lucrurile, dar sint vestite d e cuvinte ş i de cele


Comentaru

�-;crise. La. rindul lor cuv int d c Yestesc lucrurile �i gindurile, dar sînt Yestite de cele sc.rise. Însă nici lucrurile nu vestesc ceva vr eod ată , de vreme ce n u le e nimic anterior, nici cele scrise nu sînt vestite de ceYa, de \'Teme ce nu au nimic după. ele. Şi lucrul este ci t se poate de firesc ; căci trebuie să existe mai întîi calul de pildă, şi astfel gindul asupră-i, după gîndul calului n umele, iar d up ă nume, cele scrise, dacă in general există lucruri scrise. p. 1 6 o. 7 . Jar lucrtlrile pent·ru care cele din urmă sînt si­ militudini, dint'ru început sînt aceleaşi. Trebuie şti u t că a de­

numit gîndurile ca fiind �imilitudini ale lucrurilor, pe cînd numele, si mb ol u r i ale gînd ur il or. Similitudinile şi s i mbolurile diferă prin aceea că i magi nea asemănătoare redă pe cît posibil lucrurile, precum ima gi n ea lui So cra te - chipul zugrăvit - reproduce pe cît poate î n săşi natura caracteristică a lui So­ cra t e , cum e s t e el, cu nasul teşit, cu privirea saşi e, chel şi cu alte t r ăsă.tu ri , pe cît e eu p utinţă. să fie redat şi să· semene cu Socrate. Dar simb o lu l nu e a şa . De pild ă, putem să dăm un s i m b o l al ră.zboiului cum vrem noi, inălţînd focul sau bătînd din s cu t ur i , şi în alte feluri de acest soi ; în sch i mb asemănarea nu putea fi r c d at ă de pictor î ntr - un fel ori altul, ci aşa cum este modelul. ln c h ip firesc deci şi în cazul gîndUiilor el a Y orbi t

de asemănare, dat fiind că e cu neputinţă ca unul să conceapă calul într· un fel iar altcineva intr-alt fel ; pe cî nd la nume, de -vreme ce se î ntîmplă ca eu să semnific înt r-un fel şi printr-un nu me lucrul i a r a ltcineva printr · un alt nume, este fires e ca el 8ă fie simbol. p. 1689. IJupă cum fn cuget gfndul este lipsit uneori de adcverire sau falsitate . .Aci avem a doua parte a in trodu cerii , in care, după cum spuneam, el ne dă o analogie între cuYinte şi gînduri. Analogie s e numeşte asemănarea raportUiilor dintre (ev a şi a l t ceY a, ca între gîndul si mplu şi cuvîntul simplu. Căci aşa cum la gîn d ul si mplu nu există adevăr şi falsit a t e, la fel şi la cuvîntul s i m pl u ; şi după cum în gindul compus există

3"'

jntru totul adevăr şi falsitate, la fel şi în "Vorbirea compnsă. AC'i are deci loc an alogi a aceasta. 1 15


p. 16" 1:!. c� e fals l!i {'f f flderdmt poartil asupra îm. fJt'ndrii �i diri:iunii. Trebuie ş t iut ca. f.'l numeşte îmbinare afir. znaţia. d�-e le�u-ă pred ica t ul de subiect, iar diviziune ne. gaţia. deoaf't"(."e desp..vte predic.1.tul, prin , .nu"·ul negaţiei, de subie<"t.

p. 16"14. De pildd rllrîntul dt ,,om'' sau cel de "alb". c ă . .alb" este u n n u m e , şi unul cu cazuri, şi totuşi el 1-a lud.t pe acesta in loe de verb. Spuneam într-adevăr că atunci cind e-era deţine locu l predicatului, fie că e nume or i verb , se numeşte terb.

Trebuit' şt iut

p. 16'18.

!11

chip

•implu sau dupd timp. Simplu numeşte

el timpul prezent, pe cînd după t i mp numeşte timpul din jurul prezentului. trt>Cutul şi Tiitorul. - Aceste lucruri sînt in capitolul de faţă.

C.:.PriOLLL

Z.

DESPRE NUME

p. 16" 19. Sumele este o glăsuire semn ificativă pe bază de roRunţit, fără indicaţie de timp, în care nici o parte izolati! nu este semnificatiră. Pentru ce a pus înaintea verbului numele, am in!ăţi.jat-o. arătînd şi cauza. Cît despre nume. el il defineşte, adică il descrie, in felul următ-or : Nume este o glăsuire semnifi­ catiM pe bază de conl'enţie, fără indicaţie de timp, în care nici o

parte

izolată nu

e

semnificati-că. Astfel numele de "Socrate " ,

să spunem, este un cuTint semnificativ prin convenţie, adică e prin inBtituire. şi e fără indicaţie de timp (căci nu arată timpul), iar o parte izolată a lui, de pildă silaba So, sau silaba era, nu semnifică nimic. \om analiza deci ce conţ i ne fiecare aserţiune a definiţiei . A-stfel el a p!Ll "glăsuire" drept gen. l n sine glasul nn este gen al nllDlel ni, pentru că numele este prin instituire, pe cind glaanl e prin natură; e cu neputinţă ca, în cazul genurilor şi al speciilor, unele din ele să fie prin natură, altele prin institn-


Comentar . , ire. Î n � ă e l a luat gla&ul drept materie atunci tind l-a făcut analog c·n genul ; <·ăci a�a <:um am Tăzut-o adebea, materia e analoagă cu genul, pc cînd o formă anumită !'au o spE'cie este analoagă cu diferenţele eonstitutiTe. A�adar, după cum spunem că " t eoriH ' 1 -ul e � t e un lemn i n t r-a stfel prelucrat şi facem des­ <·rierea p e baza rnate1 iei �i a formei, � a i el a lu at glasul drept gen, ca fiind materie a numelui , iar expre�ia de .,semnificativă� � şi re�;t ul drept diferenţe .�pe<:ifice, deosebind un astfel de glas d e sunetele fără semnificaţie, atît neartieulate cît şi articulat e ; nearticulate şi semnificative, ca de pildă zgomotele simple sau lă.tratul ciinelui, arti<:ulate, ca d e pil d ă "cent aur' · , "blituri " ' şi c e l e de acelaşi f e l . Pe bază de ( (/n t:olţie î n s ă e spus în l o c d e " prin instituire". Căci egiptenii aTeau obiceiul să exprime prin unele nume lucrurile, elinii prin altele, şi alţii într-alt fel. Am vorbit despre lătratul ciinelui, spre deosebire de alte animale ; jntr-adevăr şi lătratul clinelui este un sunet dătător de înţeles (el arată fie preztnţa prietenilor fie pe a străinilor), numai că nu e unul prin convenţie : clinii nu au c ă zut de acord ca "Ia apariţ.ia cuiva stră.in să lătrăm''. În ce priveşt e pe fă rd i11d-icatie de timp, l-a spus din pricina verbelor ; căci cuvîntul de "om" nu indică. timpul. Unii însă au aTut nedumeriri, intrebîndu-se ce e de spus despre cuvintele ce implic:ă timpul, c: a : "de ieri", "de astăzi " , "de aseară", " de anul trecut' l ; căc-i de astă dată

4\f

ele semnifică timpul. Cum a putut deci spune c ă numele sînt [toate] fără indicaţie de timp ? Faţă de aceasta, Tom spune ce afirmă filozoful Porfir, cum că

fără

i'nd-icaţie de Nmp trebuie

luat ati ca : nesemnificjnd "în plus"' timpul. Intr-adevăr, 1'erbele nu semnifică timpul, ci îl semnific ă în plus. Astfel "lovesc .. şi " sint lovit", în afară de această actiune să1'îrşită şi suferită, mai semnifică. şi timpul prezent ; iar la fel se întîmplă î n cazul celorlalte timpuri ale verbului, într-al 1'iitorului şi al trecutului. Numele temporale menţionate nu semnifică în plus, o dată cu timpul, ceva, vreau să spun o acţiune săvîrşită ori suferită. p. l6a20. ln care n ici o parte izolată n u e semnificatird. Pe drept cuvînt a spus acest lucru. Căci dacă izolezi din cuvîn­ tul de ,,casa ' ' pe ca, nu semnifică ceva ce ar ii o parte din casă.

.,.

117


5n=pham;s f, lozoful Iar lurrul SC."t'Sta t!l spus spre demebire dt' Yorbirile ce nu po sed§.

v erb, ca : O

fericite .\gamemnon. tu plin dt noroc ş.i de daruri (Hom . . Il.. III,

182 (�lurnu. 181 J)

şi Zeua pArinte. tu Pal.u .\tena. tu FPbus Apolon (Hom . . Il.. Il. 3i1 [).turnu, 363))

şi

Jur pe toiagul amta . . .

(Hom. .

/1., 1, 23-1 (Murnu, 2 3 1 ) )

C;k i aci �"Ul'ea.Ză acele,lşi lucruri : existi!. şi voce şi sens şi con­ tenţie şi lipsă de timp . Însă p :lrtea separati, aci, semnifică ceva, fie calitate, fie existenţă, fie a ltc .,·a de acest soi. Prin urmare in opoziţie cu ..tfel de ,· orb iri a şi spus el : "la care una dinue părţi, izolată, nu semnifică nimic''. .A spus nimic pri• el �� din eauza formelor ca , , non- om ''. Căci şi aci fi­ gurează toa te eelelalte ; insă de n-eme ce nn se pune in joc o natură determinată. nu e >Orba de nume : expres ia s uprimă <En anumit. punind in joc, in schimb, multe altele, sau chiar infinit de multe şi nedeterminate. Dar el a precizat In chip ex­ tei;it cum că o parte a numelui, izolată, nu semnificA nimic. Căci dacă nici in numele compuse, ca de pildă in "Kallippos" şi ..•..ni-de-pirat " partea n-are sens - ar putea totuşi în­ căpea impresia şi iluzia că părţile izolate inseamnil. ceva, cum in • .Aallippos" partea "(h)ippos" izolată inseamnil. calul şi fiinţa ce nechează, iar in "nsul de pirat" partea finală [in limba greacă] înseamnă ce>a căci "va•ul de pirat" es te t ipul nă...U hoţilor de mare, pe care o menţionează şi Eschine spunin d : � ,s-a urcat in rn.sul-de-piraf' - dacă deci în aces t e cuvinte compuse partea izolată nu înseamnă nimic, cu a tit mai mult nu \"il insemna în numele simple. într- ad evăr, aşa cum '' :. ippos nu insemna nimic in compunere, tot astfel, desprins fiind de intregul propriu, chiar dacă dă impresia că are sens cind e 1 1 8 rostit ca o parte, t o!nJli nn semnifică nimic. - în cele de faţil.


Comentar11 e vorba d e Ucscrierea numelui ; cele ce sînt cercetate în plus le vom afla, cu voia Domnului, pe unele in cadrul expunerii de faţă, pe altele în cadrul altei teorii.

.,,

p. 1 6'19. Numele este. S·a pus problema din ce pricină, după ce a discutat in CategO'Tii despre cuvintele simple, discută aci din nou despre ele ; căci numele şi verbele sînt cuTinte simple. Aiirmăm deci : cuvint simplu, nume, verb, expresie. termen, acestea cinci nu se deosebesc după subiect, diferenţa lor avînd loc numai după relaţie ; de pildă "om" este considerat cuvint ca fiind dătător de înţeles pentru ceva, num t- ca fiind subiect, verb ca fiind predicat [atribut], expresie ea parte a unei propoziţii, termen ca o parte a silogismului. În Categorii el a discutat numai despre cuvintele simple ca fiind dătătoare de înţeles pentru lucrurile simple, nepreocupîndu-se dacă este vorba de nume, verb, expresie ori termen, ei doar cuvînt cu înţeles. Aci în schimb discută. despre cuvinte ca părţi ale propoziţiilor, ca predicate şi subiecte, pe cînd în .Anali­ tice ca despre părţi ale silogismului. p. 16n27. Pe de altă parte este prin co-nrenţie, că-ei nici umtl dintre cuvinte mt există prin ·natură. S-ar putea întreba cineva : cum poate spune .Aristotel aci că n ici un eut·înt nu existd prin natură? Platon pare să spună în Cratil s ă numele

sînt prin natură. Trebuie deci ştiut că "prin natură · · se spune in două feluri, iar în două şi "prin instituire". Se numeşte intr­ adevăr "prin natură" ceea ce este produs de natUiă, a�a cum numim produs al naturii ochiul, nasul, urechea, piciorul : însă de asemenea se numeşte "prin natură" şi ceea ce e adaptat la. ceva, ca atunci cînd spunem despre cal că se foloseşte, pentru mers, de picioare, iar omul, pentru cele de sus, de ochi, adică de putinţa lor de a privi în sus ; sau despre A.rchelaos, ce are un caracter de conducător, spunem că e o fire princiară ori că e capabil să cirmuiască. .Aşa deci se .spune în două feluri "prin natnrăn : fie drept ce e produs al nat urii, fie drept ce există îu chip armonios, în cazurile menţionate . . . ceea ee nu se deosebeşte de al doilea înţ.eles al lui ,,nat ural" dec-it pentru că e spus de·a dreptul şi intimplător. însă Cratil a socotit numele "naturale" potrivit cu primul înţeles, pe cînd Diodor

119


nu k-:t <'�)�'t)t l t n:ttur:.tlt'. l'Î prin in� t i t uirt:>, iar

a rPasta

după al

d �)\lt•:t inţdt•:::. . după f.t p t u l d�·-a fi in rhip dirert şi acci d enta l . D� ,h't't\t d a int dt'"- :>ă dt'a l'Opiilur săi nume de conjuncţi i , Sl1UUind nnnu . . nt·o�trt•t•e", nltuhl . . Aşadar". E li mp ede însă l'ă mn unul dillt l\' ei nu :tre drept a t e . îu srhimb 8ocrate , rin ­ dumd ' orb1rea. a :::pu s t•ă numele sint p ri n natură, nu după. primul inţ�les. al lui .,natuml " . uiri d u p ă al doilea al " i n sti ­ t uiri i " _ . _ [ti după. al doilea al lui na t u ra l ], ceea ce este acela ş i lucru <.'u int ele sul prim al institnirii. Că d i n natură nu po t fi numelt-. t-ste nident din fap t ul omonimiei şi al pr e s c hi m b ării intre ele a numelor pr incipa le, ca şi din p ol i ni m i e , di n fa p tu l exi:'tenţei limbilor. s a u al oa m enilor surzi d i n naştere. C ă c i d a l ă. numele <tr f i prin natură. atunci ar trebui ca numele prin­ C'ip<l.le "ii nu se s.c h imb e 1 de pild ă ca Paris să nu fi e numit şi .Mexandru. Pynos :Seopt olem, sau Aristocles Platon ; Platon numindU-H' mai intii Aristocles. însă nici nu ar treb u i ca un acelaşi lucru să aibă mai multe nume, aşa cum s a b ie , sp a d ă , paloş sint �pme c u pri Yire la un acelaşi lucru. Dar cu m s ă sus­ tinem că şi omonimele, in rîndul nu melor , sînt naturale t La iel ţl lnub ile ara t ă că. numele nu sînt naturale : ştim într-a devăr că un acelaşi lucru este d enu mit în chipuri di feri te , p otrivit cu specifi c ul hrubilor i căci "fiecare limbă este a alt ora " , spune poetul d i . . II. 80-l ) . Pe deasupra şi surz ii din naştere desmint acea5ta _ . . cuYintul s implu şi din natură, precum şi numele şi -.erbele. Din t oat e �ele de mai sus a devenit evident că numel e nu sint -prin natură (căci ar treb ui ea surzii din naştere să p os e d e cu>i.ntul s.implu d e la natură, precum şi numele sau verbele) potri>it cu -pri m u l înţeles al lui " natural". D ar ni c i dup ă al doilea inţeles al lui . .prin instituire'' nu pot fi ele , adică în chi-p direct şi a cc i dent aL Aşa ceYa este evident din faptul că. .. :· se instituiesc nume. Căci nu fără r o st au instituit numele cei ce au făcut-o. ci întru totul după o raţiune şi potrivire. Pentru ce, de -pild ă.. au nnmit omul om şi nu cămilă , iu -pe aceasta cămilă şi nu om ! Există. unele motive pentru care s-au folosit aşa de nu me legiuitorii lor, chiar dacă noi nu cunoaşte m etimologiile tuturor.

1 20

IJ. u,•J t . C4ci nu e tlorba nici de o rostire, nici de o negaţie. El s-pune că non-om nu este n i ci negaţie nici ros tire �


Com�ntar

J

într-adevăr rof"t ire [ p ropozi ţ i e ] nn este, întrucît ro� tirea eon�tă din cel p u t i n <louă expresi i . D a r nu e nici negatie, ! in trucit orice nega t i e �i a fi t·m a t ie î n ge n era l indică fie adeYărul fie falsul. Această expresie însă nu indică pe nici unul din ele. Aş a se..îneheie rapitolul. CAI'ITOWL 3

C U VOIA DOMNULUI

p . I W '33 . Cît despre "al lui Filon " s a u "lui Filo n · · ş i

cele a-sem enea l o r , ele n u dnt n u m e d ca:uri ale n umelu i . Este obiceiul să se cerceteze aei de căt re interpreţi, cu prhire la aşa numitele cazut'i de către gră mătic i , dacă sînt pat ru sau cinci. Adepţii Stoicilor, şi aproape toţi cei care cercetează ştiinţa gram aticii, socotesc c ă sint cinci cazurile, numind deci caz şi aşa-zisul caz direct [nominatirul ] . Dacll în•ă sînt între baţi cum se poate vorbi de un "caz " direct, ei răspund spunînd că este direct prin aceea că direcţionează gîndirea şi o fac directă, ca de pildă "Socra.te se plimbă" ; iar caz e numit deoarece a " "decăzut din gind. Aşa se petrece în cazul condeiului care a căzut din mină şi s-a aşezat drept : căci se spune despre el şi că a căzut, şi că s tă drep t . Dar faţă de acestea, adepţii peri­ patetismului afirmă : "ln felul acesta au decăzut din gîndul simplu nu numai numele, ci şi Yerbele şi t oate părţile de cuTînt. Aşadar ar urma c ă toate părţile de eu,int sint cazuri, ceea ce e absurd şi combătut de ipotez ele ..-oastre ' ' . Dacă scest lucru o absurd, atunci trebuie preferată părerea Peripatet i cie nilor cum c ă există patru cazuri, iar cel direc t Eoă fie Eoocotit numele [însuşi ] . Aristotel afirmă că acelea se deosebesc de nume prin fapt ul c·ă numele, intovirăşit cu "era". sau "este " , sau "Ya fi", dă intru totul ceva adevărat ori fals, pe cînd celelalte nu . lnsă "est e " , t:au "era", t:au "va fi", aşa cum a indicat -o filozoful Porfi r, se rostesc numai în cazul l"erbelor ce exprimă exist enţa, In cazul altora nu. Şi celelalte ..-erbe, puse fiind lîngă cazuri, dau a.F:tfel ceva neconsistent. "Al lui Socmte merge" nu în­ seamnă nimic. Aceasta îl face [pe Porfir] să înfăţişeze aci şi principiul Stoicilor, cum că predicatul a ceYa sau al unui nume se en u n ţă sau despre nume direct sau despre caz . Dacă se enunţă despre nume, alcătuieşte fie o Yorbire d'*ăYîrşită, fie una ne-

.,,

1 21


dt>t:.ă,irşit.\ ; Î<\r tbei\ aleătuieştt• o vorbire desăvîrşită, ei U numt'�c ennnţabil t:.:m Mribuihil . Într-n.deYăr se denumeşte :.kt'bşi lueru prin ele, şi e t'Yidentă cauza ; că.ci"enunţabil" ei il ntllllt' i'.l' d eo:l rt't'e �e enunţ:\ şi se prediră despre subiect, �t rJbu i bil dPCl•'Jrt'l't' �t· l\trihuie, ca de pildă mersul, lui Socrate. Dacă ins.ă pi"E'-die:\tul nu t�re dt��ăYirşită yorbirea, se numeşte un p:u·a-e uunţ abi l sau un pam-atribuibil, ca. in "Socrate ţine la " : rări l ip .:: ('şt e 1:\ r ine . - Dacă. inYers, se enunţă despre un caz . fie s.e i.we ro�tirea desăYîrşită . . . (nu este) mai puţin enuntabil. r..-.. .. lui Sormte îi pare rău" ; fie nu face rosti­ rea des.ă"rirşită, şi atunci ei îl numei'.c mai puţin decit pa:ra­

enunţia.bil. sau mai pu tin decît pi!.ra-atribuibil, ca in c azul : .. lui Socrate ii i n�piră grijă'' ; răci lipseşte rine, ca de pildă Alci­ biade sau un al t ul . Aşadar definiţia cazurilor e dată astfel : .. celelalte. clllll s-a spus'', întoT"ărăşite cu "este " , "va fi", ..era", niri nu <1denresc nici nu tăgăduiesc . Unii se intreabă

din ce pricină nu a dat de la început intrea.gn. definiţie, ci a adăugat abir. apoi pe �,non-om", adică numele nedeterminat şi cazurile. \om spune : dn.că nume înseamnă mai multe lu­ cruri la .Aristotel (căci arată şi cazul d ire c t , şi cazurile propriu zise, şi numele nedeterminat, şi Yerbul, şi subiectul), el le-a indicat pe <"!.res tea !'punînd "cu"rlnt semnificat-iv p e bază de con>en ţ ie . . . în cr.p. 5, iar adăugînd că "nu semnifică in plus timpul'\ a e:s:elus Yerbele, celelalte in.-;ă rămînînd, in speţă

1

1

numele nedetum inate şi cazurile. La fel, prin spusa "introdu­ cind o IDtură determinată:', a exclus numai numele nedeter­ minate ; in sfîrşit spunînd apoi : "şi intoYărăşindu-şi pe era,

e ste. n, fi, aden re � t e , sau tăgă-duieşte", a. indepărtat cazurile. A.�tfel. definiţin comple t ă. a numelui este aceasta. : "cuvînt sem­ nificati> pe bază de c on> enţ ie , nesemnificînd în plus timpul, la care nici una dintre părţi nu este semnificativă 8Cparat, introducind o natură determin.:'ltă , i�r inl.prcună cu "era", "este" şi ">a fi" ade>erind 1-- a.u tăgă duind" . Fn.ţă de a.cea.sta Galenus declară că nu e Yor ba de o definiţie chia.r, ci de un discurs. El În:JUŞi defineşte n u m ele astfel : "cuvint 8emnifica.tiv, pe br.ză de f O nYenţie, al unui gind simplu" . Xumai că acea.-;tă definiţ ie nu l'e potrinşte doa.r la nume, ci şi la vorbire şi la alte părţi 1 22 de vor bire . .A.�tfel că nu se poate face o vină lui Aristotel pen-

1


Correntar11 tru fa ptul că a trebuit să înfăţişeze, definiţia numelui prin n1ai multe cuvinte. - In acestea constă expunerea des· pre nume. p. 1 6&33 . Cît despre "al lui Filon" sau "lui Filon" şi cele asemenea lor, ele nu sînt m4me, ci cazuri de ale nu m ehti . Ca­

zuri numesc filozofii toate derivările, formările transformă:rile, iar nu numai acele derivări denumite de grămătici "oblice''. Căci pentru filozofi justul, in chip just, cel mai just. sau mai just ş i t o ate cele asemănătoare, sînt cazuri.

p . 16bl . Da?' despre el este vorba [despre nume] pe cînd celelalte, sînt la fel. Aristotel a luat procedeul acesta din rîndul

obiceiurilor ateniene. Era intr-adevăr obiceiul Ia. ei ca, la. un vot cuprinzînd o parte din conţinutul nnui •ot anterior, să se spună în cazul celei de a doua votări : ,,în ce pri>eşte celela.lte-. la fel, în s chimb propun ca Demostene ;;.ă fie încununat în teatru · · , în cazul că se intimpla să fie vorbr.. de un •ot asupra. lui Demo­ stenc. Iar acest lucru îl făceau ca să •orbe.:'l..<:.Că cu măsură: . .:\şa. a făcut şi aci Aristotel, spunind : "Vorbirea despre caz sau definiţia lui, in celelalte privinţe, este la fel". Trebuie in.._� adăugat despre cazuri că, "întovără-şindu-se cn ,.era .. , . . es te- " şi "va fi"1 nici nu adeveresc nici nu tăgăduiesc". - Aceste lucruri sint in capitolul de faţă.

43v

CAPITOLUL 4, CU VOIA DOt-'t\ULUI

DESPRE VERB

Ycrb este cuvînt11l care , semnifidnd În plus timpul şi neavînd nici o parte desp1·insă semmjicati1'ă, este statornic semn al celor spuse desp1·e altcet·a. p. 16b6.

D efiniţia verbului este gîndită as<>mănător cu definiţia numelu i . lntr-r..devăr, definiţia verbului e.ste următoarea : .,cu­ vint semnificativ pe ba.ză dP convenţie, semnificînd in plu:5 timpul, l a. care nici o pa.rte nu e sC'mnificati•ă ;;.eparnt şi C'are introduce o natură determinatăn. Aristotel, fiindcă era iubitor de conciziune, a lăsat de o parte unele lucruri, cîte re>eneau în comun numelui şi verbului, adăugînd numai în ce măsură

1 23


tlttt'I':.\ I!U!!lt'lt• dt• Hrh. :Hlil·ii faptul tlt• a semnifica în plm t 1 1n p ul. În,.;.:.\ t' t' t'"h' fa p t u l dro a st•nmifira. in plus t impul, l-a. .. 1 h\murn d m :\II:llil:\ dt•finitiroi mmtelui. Iar dacă acestea. s tau .��rtt'l. :ltUUt'I dt• t'l' :• m;\i ouli\ ng-a.t şi al t ceva comun, in speţă .. l.• t':.m• nit•i o po\rt(' nu e Sl'nmifirn.th·R. separat " f De pildă, d:it.:ă S.t' �t•p:.uâ t•itt• o s.ihlhă, (':\ un semnifică nimic ca. parte ; 1:\r :.\t't:';)S.t:\ mt numai l;l n•r b t> s-imple, d a r şi la cele compuse, t':ll tlt:' p i ld o\ .. tmns.t•riu". R ă.sptmdem - cum a spus Porfir - că el a :ld:lug;,H ;U'l'ashl di n cn,uzcl vorbirilor alcătuite din ' erbe f'ă<'t in t';' prh-e ş te alte aspecte, ele se comportă la fel : .. un şi t'u,·int, şi pe bază de ('om·enţie, ş i semnificatoare in plus de timp. t n .:: i\ P••rtea. ior i z ola t ă semnifică ceva, ca de pildă. in ...\ filozof:\ inseo:mmă a fi fericit' ' , Intr-adev-ăr, in chip i z o ­ lat. şi • . :\ filozofa" şi .,a fi feri('i t ' ' şi "tnsea.mnă" semnifică t't>Y;\ prin s.int>. in s pet ă o acţiune sau o stare. In cazul verbului truă. nu t' aşa-. - Ap o i a.dimgă şi pe ('ele implicate de verb, ;mum• rii ,-orbul osle simbol şi dătător de înţeles pentru cele r• ,. spun d•spre un altul, în sp•tă simbol al acţiunii şi stării. De p ild ă .,loT"esc" semnifică o acţiune, sint lovit, o stare ; şi [,.;.emnifică ] faptul că sînt neîncetat spuse despre altceva, fie

des.pre un subiect , cind sînt enunţate în chip sinonimic, ca in

. . n. se plin1ba înseamnă a se miş('a . , sau "a filozofa inseamnă a fi fericit", fie ea fiind in s.ubieet, de pildă "Socrate se insănA.­

toşe.�te". Iti. afară

de acestea se invocă. şi altele, ce par a fi

•erbe dar nu sint , ca de pildă cele nedeterminata, cum ar fi

. . nu

se însănătoşeşte ' ' , "nu se plimbă". Şi el aduce motiVlll spunind că ele

pon trn rare nu le numeşte pe acestea verbe,

�e potriT"esc la. fel şi în cazul celor nereale, ca de pildă "cen­

taurnl nu însănătoşeşte, Socrate . . . ", înlătură insă şi cazurile. Iar prin cazuri [ aci ] denumeşte .-erbele ce semnifică timpul din jurnl prezentului. Poate însă că nici pe acestea el nu le-a soco­

tit •erbe cu adeT"ă.ra.t , din pricina nedeterminării, de vreme ce

in cele de mai jos el spune că şi vorbele sint semnificative ;

că.ci ele sint nume, iar despre nume s-a arătat că sînt semni­ fieati\"e. DoT'ada rea mai bună- cum căr ele sînt semnificative,

1 24

•pune el, este faptul că , pe cel ce are gindul unui lucru (de pildă. a ce anume face Socrate, aflind de la cineva că face interpretări, •an stă, sau se plimbă) verbul îl fixează in ce priveşte gindul


Core-:a-

.�ău nesigur ş i Hchimbător, iar cel ce ascultă· obţine o determi­ nare el însuşi. Căci dacă verbul nu ar semnifica şi indi c a ceYa. nu s-ar petrece aceHt lucnt. Deci ele semnifică ceva, in�ă niC'i­ d ecu m adevărul şi f a.lsit ate a. (adică afirm aţi a şi negaţia)� doar dacă nu s e subînţelege din afară ceT" a in plus . fie un nume pur .5i simplu, fie un verb . Lucrul acest a însă el îl .stabileşte prin exces : într-adevăr, dacă verbele prin cipale, cele ce indică exis­ te.nţa, şi la care se reduce orice verb, nu se mnifi c ă adeYărul şi fals itatea - cum de pildă "era", "este" . .,Ya fi", şi însă.ş i f i inţa, de unde ele sînt derivate, nu sînt indicatoare de adeT"ăr ori fals - cu atît m a i mult celelalte verbe nu le semnifică. De pildă, d&că cineva spune " f i inţă" ca at are de nenumăr-a.te ori, se m ni f ică ceva. de natura exist enţ ei, dar nicide cum adeT"ăr �a.u fa l H i t a t e . Afară doar dacă nu semnifică, prin unele adau.suri. o s i ntez ă şi o propoziţie, sinteză ce e cu neput inţ ă de gindit fără elementele s intet iz ate, cum sint cele ce intră împreună in co mbinaţi e . Din nou - cum ne-am întrebat în cazul defini­ ţ,iei numelui, pentru ce anume nu ne-a transmis de la inc eput d ef ini ţ ia deplină a numelui - ne întrebăm şi aci pentru ce nu a t ran s m is definiţia d epli n ă a verbului, aşa cum sună ea : �,verbul este un cuvînt semnificatiT", aduc ind în plus ti mpul şi introducînd o natură determinată, dar numai timpul prezent", ci a e.. d ăugat-o mai tîrziu. Vom răspunde că ·wrbul e spus în mai multe feluri şi el : atît drept ceea ce prin el însuş i semnifică. în plus timpul, cît şi drept p red icat în propoziţii, ca şi, Ia. rîndu l lor, cazurile verbului şi verbele nedeterminate. Prin afirm::-:. tia. <'ă eRte "cuvînt semnificativ pe b ază de con�enţie", el <t dat de înţeles p re di catul din propoziţii, ch iar dacă e vorba de un nume ; căci acesta nu semnifică în plus timpul. Însă prin afir­ maţia : "semnificînd în plus timpul", el a ex clus numele. Ş.i, din nou, in continuare, cu " in troducînd o natură determim�tă . . . a exclus verbele nedetermin a.t e, iar cu ,. introducînd timpul prezent" a exclus c azurile ,·erbelor. - ..iceste.a sînt c ele cu· prinse în argum ent a.rea despre verb ş i în teoria de fată.

p. 16b7. Şi este statornic semn al celor sp use c-u pririre la altul. Pe "st a tornic " 1-a. adăugat pe drept, deoarece şi nunl(•l"' p o a t e fi spus desp re cevn., dar nu intotdeauna, ca de pildă

125


" $..ll't:.\tt" t" dn,p r ' ' . .\l'i ,,drt•pt ' ' C'ste spus intr-adevăr despre cine­ va. in �llt'tă d t"spl"t' &wmtt', dar nu int o t deauna ; ba se intimplA ca �� dt•('opl'\' munt>Je in �·ht•st i unt• să. se enunţe un altul, ca atunci l'inli. !-punem t•i\ .. drt•pt u l t>�te folositor". Dar cum f Nu este tlMt' �� wrbul un $.Ubit�t· t in sp us n că. "eu lovesc este verb", .,.\ fi sână.ros t>StE' :' aw.a o dispoziţie' ' , "a umbla inseamnA a $t' mişca .. � RăspunUt>m ră a r i Yel"bul este în locul numelui.

<15 •

într· :idt>,·ă.r wrbele au �i o na tură proprie, sint şi dătătoare dt> inţelt>s i\ C'H:\. Ele �emnifică in fapt acţiuni şi stări, cum s-a �pu�. iar n:ltură p r pri t> au in sensul că, de pildă, reprezinti ('Uti.\re p.,rtt> de vorbire. Căc.i in afirmaţ.ia că "eu lo"l-�esc este l"t>rb·· • . Jow�r" !\'prezintă nu mele acţiunii insitşi a verbului res.pt>l'th· . In s c h i mb in 1'firmaţia că e simbol, e limpede ci reprezintă un st>mn al nrthmilor şi stărilor.

o

p . 1 6bl0. Şi Î1ltotdea u n a. este s e n pentru cele existente .!rest lucru nu e ade•ărat : există in fapt şi substanţele. Fireşte ca., in această priTinţ ă , a.c.elea dintre cOpii care conţin pe "pen­ tru r ele spuse des pre un alt ul " ' , exprimă mai bine lucrul. Căci existA şi substanţele. iar ..-erbele nu semnifică substanţa.

m

.

O. 16 .".! 1 . Dat rerbele n" semn ifică îneă dac4 lucrul est8 ori 11 u . Lucrul e exprimat de el eliptic, atit aci cit şi in eele ce urmează indat ă. Căci ar fi trebuit să spună aşa : "dar cum că este ad.eT"ărat ori nu, aceasta nu e încă. e,;dent" . Ceea ce in­ seamnă că nu reprez intă o afirmaţie şi o negaţie. Verbele sem­

nifică într-adel'"ăr ceT"a, in general, ca. de pildă o acţiune sau o .stare. Dar nn alcătuiesc o afirmaţie ori o negaţie, in sinul cărora e considerat ade•ărul ori falsul .

p. 16b 24. 1ntr-adet:ăr, în el însuşi nu reprezinttJ nimic ; i..ă indică in piUI o sinteză, pe care făr/1 componente '"' o poţi concepe. Iată că şi aci lipseşte , in ce priveşte formularea, ade­ Tărul, ca şi faptul de a alcătui o afirmaţie ori o negaţie.Cit deepre indică in plus, 1-a opus in loc de "semnifică IaolaJtă".

1 26

Căci in ,, Socrate e&te existent", Socrate reprezinti numele, iar "eet�" ..-erbul . ln afară do• acestea . . . care o.nume fiinţă eete san adevărată !IaU falsă. - ln acestea constă capitolul.


Comentar i i CAPITOLUL 5 .

DESPRE ROST/RE (PROPOZITIE)

p. 16b 26.

Rostirea este o glăsuire semnificatiră şi conven­ ţională, În eaTe unele dintre părţi sînt. semnificative izolat, ca parte de t·orbi1·e însă, nu ca afirmaţie.

Am dat dinainte justificarea ordinei în baza căreia, în introducere, el a făcut enumerarea pornind de la cele mferioare, în speţă de la elementele mai particulare, spre a încheia la rostire ; iar acum el incepe cu rostirea. 1nsă procedează aşa. deoarece i n definirea enunţiativului menţionează in ( ontinuare rostirea . Iar rostirea o defineşte în felul uxmător : ea este

o glăsuire semnificativă şi convenţională în care unele dintre p ărţi sînt semnificati'l}e izolat, ca parte de vorbire însă, nu ca afirmaţie. Despre I'O stire a tratat şi mai inainte, arătînd în­ deajuns in ce fel se spune că vorbirea e rostire. Dar rostire-a este şi semnificativă, iar el însuşi lămureşte eă e a�a pe bază de convenţie. Cît despre cîte o parte a rostirii, izolată,ea este semnificativă ca spusă, dar nu ca afirmaţie. Iar acest lucru e evident, ca de pildă în " Socrate umblă ' ' . C ă r i "umblă" şi " So­ crate' ' , fiecare cite o pa rt e fiind a propoziţiei, rerrezintă in chip izolat o spusă. lnsă în cazul numelor şi al verbelor nu se întîmplă aşa ceYa : părţile izolate nu semnificau nim.c. Totuşi, de vreme ce a adăugat : ca parte de t'01'bire însă, n u ca afirmatie, s-ar putea pune problema greşit în legătuxă cu 1 ropoziţiile compuse, ca " Socrate umblă şi Platon discută'' sau "dacă se află. soarele deasupra pămîntului, atunci este ziuă · · , de ce se spune că părţile lor nu reprezintă afirmaţii. Vom răspunde pe scurt, la aceasta, că el a definit doar vorbirea Sl mplă. Cît despre convenţională, cum am spus, el însuşi lămureş t e lucrurile , inlăturînd un silogîsm ce s-ar desfăşura astfel : oorbll ea - s-ar putea spune - este un organ al capacităţii noastre de txprimare, care e naturală ; orice organ al unei capacităţi natuxale este d înwşi prin natură ; a şadar vorbirea e pe bază de natuxă. Noi acceptăm premisa majoră, cum că orice organ � 1 unei ca­ pacităţi naturale în general este şi el natural, ca de piidă ochiul, ce ţine de facultatea de a vedea, urechea ce ţine de cea de a auzi, nasul de cea de a mirosi şi bT"aţul de cea de a apu ca . ln schimb nu vom accepta prima premisă, care afirmă că vorbirea e un instrument. Căci ea nu e un i nstrumental facul-

1 27


..-

r ă ţ i l noa.stl"t� dt:" a ,·uvint:.l, l'i rstt" tocmai produsul, aşa cum e d:m.sul faţă dt' mişl'<ln'. Însă nu t" c u nt"putinţă nici ca, din alt puiH.'t d.e vedere . . . să. spmwm că e s t e şi i n st ru m en t, atit na. t lll'lll cit şi artifil'ial. În defi n i t i > ostaşul se fol o seşte şi de in­ mumentele nutunue ale fi i n ţ ei sale. ca de picioare, braţe şi celelalte, îns ă in a cel a şi timp se foloseşte de instrumente fa­ bri,-ate. ra de s.• bie. la n ce . srut şi z ale . La fel deci şi vorbirea me at i t inmument rit şi produs, anume produs al facultăţii natunlle dar organ al rele i de exprimare. Iar instrumentele facultăţii natunlle sint p lă nrin ul, tmheea, gîtlejul, pe cînd or­ gane ale l i mbii >orbite sint buzele, limba, dinţii şi celelalte .

.!stfel ră, rbiar dară >orbirea e organ, nu este al facultăţii na­ turale ci al limbii > orb it e , care este prin instituire. Faptul că >orbirea nu este prin nat ură ci prin instituire, se vădeşte din părţile >orbirii ; ră ri in multe feluri s-a arătat că părţile ei, numele şi wrbele , sînt prin instituire. D acă însă părţile sînt "*'· e e"lident ră şi întregul este.

De rreme ce a c eas t ă definiţie se potriveşte în cazul ori­ în ca z u l celor 5 t ipuri de ro s t ire (căci la . Ie a tit vorhirea este ru Een s cît şi partea izolată semnifică < E>a) • .!risto t el de sprinde rostirea enunţiativă din rindul de.r re ea fiin d a cum >Orba. şi s pune că "rostirea enunţiativă E ste cea în care are lo c adeTerirea ori neadeverirea". De pildă .. Sorrate umblă" reprez in t ă înt ru t otul sau un adevăr sau ceva fals. In schimb în cazul celorlalt e tipuri men ţ i onate nn se în­ tîmplă aşa : ele nu reprezintă nici ceva adevărat, nici ceva fala. De ac i se face ră unii, presupu nind ci acest fel de a vorbi este o definiţie a rostirii enunţ ia ti>e, declară că enunţarea repre­ zintă genul pentru negaţie şi afirmaţie ; căci nu a definit enun­ tarea prin cele de sub ea , aşa cum mergînd mai departe pare să definească prin cele de sub ea , vreau si spun prin afirmaţie cărei >orbiri. in sveţă

şi negaţie, c ontradic ţia . Pe de alt ă parte, făcînd diviziunea rostirii

spune că una dintre părţi e primă, cealaltă se­ nep utinţă ca ennnţarea să fie genul afirmaţiei şi al negaţiei. Mai intii, 1 28 este evident aci că nu e vorba de un gen, deoarece s-a dat o enunţiative, el

cundă. Acceptind acestea, .Alexandru a spus că e cu

1

lor, 1


Comentar1 i

descriere �i nu o definiţ.ie. Î ntr-adevăr, într-o definiţie este cu neputinţ,ă să figureze ceva mai particular decît definitul, ci trebuie Ră. figureze fie termeni de ordin mai general, fie termeni ce se echivalează ; termeni de ordin mai general, ca în defi­ niţia omului : "omul este vieţuitor raţional muritor" ( căc i acestea trei sînt mai generale decît omul, ca potrivindu-se nu doar lui ci şi în alte cazuri), iar termeni ce se echivalează, ca : "susceptibil de a avea intelect şi cunoaştere, capabil să rîdă" . Căci acestea din urmă dau echivalenţă, conT"ertindu-se [cu definitul ] : dacă e capabil să rîdă atunci e om, iar dacă eRte om atunci e vieţuitor care rîde. Aci însă e vorba de ter­ meni mai particulari ; căci afirmaţia şi negaţia sînt mai par­ ticulare. - în al doilea rînd, încă ceva : la cele în care figu­ rează un prim şi un secund, e cu neputinţă să existe un gen comun de-al lor. Dacă deci Aristotel a spus că afirmaţia este an ­ terioară iar negaţia ulterioară, e evident că ele nu sînt coor­ donate. Căci la speciile coordonate, suprim.îndu-se una nu se suprimă şi cealaltă, pe cînd aci, suprimîndu-se afirmaţia nea­ părat că se suprimă şi negaţia. -Dar Porfir spune că e cu nepu­ tinţă ca enunţarea să fie un omonim şi să se dividăomonimic în afirmaţie şi negaţie ; căci niciodată nu se ia un cutint omonim în definiţia sau descrierea a ceva,aşa cum nimeni nu spune "limbă" definind sau descriind ieşitura încălţămintei sau cîine vieţuitorul lătrător. Aci însă el spune că face o enunţare atît definind afirma,ţia cît şi negaţia. Aşa încît enunţarea ar trebui totuşi să fie gen al afirmaţiei şi al negaţiei, iar nu cuvînt omonim, din pricina invocată. Dar că diviziunea nu are loc nici ca a în­ tregului în părţi, şi acest lucru se dovedeşte aci, după cum nu are loc nici potrivit cu vreun alt mod de diviziune. Rămîne deci N ă invocăm un mod, intermediar, care se numeşte : cel pornind de la unu şi tinzînd spre unu. ! ntr-ade>ăr aci se adoptă aspectul comun, în descrierea unora sau altora. De pildă, ce este comun în ce priveşte incizia vinelor şi alimentaţia ·? Yom spune că este de a fi un mijloc de însănătoşire după avizul cuiYa, sau de a fi o cauz ă eficientă a sănătăţii. La. fel şi aci, numim afirmaţ ia şi negaţia afirmări, fără să rezulte nimic nepotriT"it. Trebuie însă condamnati cei care, în loc să adopte Ue ce stă la mijloc - vreau să spun diviziunea ce porneşte de la un lucru - adoptă

46�

'P'

1 29


S:ephan .. s f:!c:c\.1 unul dintr<' ex trt'm i. Aresta este un mod intermediar faţlt de di•Lliunea genulu i In specii şi de <'<'& a cuvintului omonim In diferite sensuri. ln fapt şi Porfir, in Jaagoga sa, a spus cii. funţa se enun ţă In rhip omonimir, deşi era. d ov edi t că fiinţa nu 5e enunţă in chip omonim.ic, de Yreme ce există. in ea ante� rior Ş.I posteri or. ci se diYide c.a pornind de la unu. După at'<'stea, el Intreprinde diviziunea rostirii enunţia­ t:;.,·e precum şi d.iTiz iu nea suplimentară, in sensul că, printre romnle enunţiatiw. unele posedă în rhip firesc unitatea, altele prin adopţiune : sau că, posedă mai degra b ă pe prima şi cea llia! simplă decit pe cea de·a doua. rnitatea simplă o p osedă. de p!ldă . . 8ocrate umblă", adică afirmaţia ; ne ga ţ,ia In sch imb e de al do!lea rang. ln ce prh·eşte cele cu unitatea de adopţiune, unele o au printr·O legături de implicaţie, altele print r- una dio­ junctir.l, altele printr-una ropulatid, altele printr- una de in­ terogaţie, sau prin erbh-alentele lor. P rint r- una co pulativf.. ca de pildă . , Socrate se plimbă şi Platon discută" ; una de im­ phNţie. ca de pildă ,.dacă soarele e dea•upra p ămlnt ului atunti e ziuă" ' : de disjuncţie, ca "fie este ziuă, fie este n oapte " ; o echiTalenţă, .,.. de pildă . ,soarele fiind deasupra pămlntului" ; căci ea semnifică şi cere Intru totul o consecinţă, in speţă. .,este ziuă". Apoi, după dhiziunea aceasta, el decl a ră ci orice ro."tire enunţiativă este alcătuită fie din nume şi ..-erb, fie din nnme şi o deriYare a verbului ; intr-adelăr vorbirea despre om. oricite exprt'sii ar con ţine, nu este una enun ţ iativă In caz ul că nu are un verb. Iar sp unin d acestea el ne tran s mi te divi­ ziunea suplimentară a rostirilor enunţiative. Dar care a nume este ea şi ce o deosebeşte de diviziunea [simplă], o vom ana In alt paragraf. r,o

130

p. 16 ' 26. ROitirea elle o gldouire aemnificativ/1 [ . . • ] W. core unele dintre p4J1i lum. izolat sint semnificative. Pe d rept cuvint a spus , . un ele" . Căci nu toate părţile vorbirii sint cu sens ca .,spuse", ci doar subiectele şi predica tele. Părţi, vor­ bind in sens mai general, se numesc şi conjuncţiile şi negaţiile vorbirii , dar prin ele înseşi nu reprezintă spuse. " ln sens mai general' ' . spunem, deoarece mai sus am decl a ra t că nu sint indeobşte părţi.


Comentarii p. 1 6 b 28. De pildă, "om" înseamnă cetla, dar nu în­ seamntf faptul ctf el este sau nu este. Şi aci din nou el se foloseşte

de o vorbire eliptică. Căci trebuia să spună : adevăr şi falsitate. 1n realitate "este", dar încă nu arată că este ade\ărat sau fals. p. 1 7 a. l . Orice rostire însă este semnificativă, ntt ca in­ strument. Aci aduce întîmpinarea ce sen-eşte suprimării silogis­

mulni-lămurit pe baza consideraţiilor noastre - celor care se străduiesc să arate că vorbirea este prin natură. lal' pentru aceasta, neînfăţişind intreg silogismul, el combate prima sa. premisă ca fiind falsă, cea care spunea că vorbirea este instru­ ment al facultăţii noastre de exprimare, ee e naturală. El afirmă deci că nu e instrument. p. 1 7 a.2. Dar nu oricare este en.1mţiativă, ci doar aceea cifrei a îi revin adeverirea si neadet•erirea. Fie că cineva ar lua aceasta

drept o definiţie, fie că ar lua-o pe cea dată mai departe, nu poate fi in joc o definiţie ; căci e cu neputinţă ca într-o definiţie să existe o legătură disjunctivă, ci dacă e ceva disjunctiv, atunci are loc intru totul o descriere. Aşa şi aci, dacă el a spus ci aceea căreia îi revin adeverirea şi neadeurirea, nu e vorba de o definiţie. !nsă in chip evident el a numit afirmaţia şi negaţia. Căci cum s-a,r putea ca afirmaţia însăşi, una fiind Ia număr, să fie şi adevărată şi falsă ! Astfel că şi aci el a determinat lucrurile pe temeiul celor ce stau sub enunţare, şi putem vedea şi de aci că rostirea făcută e o descriere iar nu o definiţie. p. 1 7 a 5. Cestelalte feluri de rostire trebuie lăsate de o parte, căci cercetarea lor este mai potrit•ită retoricii şi poeticii. Poetică numeşte el gramatica. lnsă deoarece retorii şi grămăticii se preocupă de celelalte tipuri de vorbire iar rostirea enunţiatiYă şi-o insuşesc într-o măsură mai mică, din acest motiv a spus filozoful că este potrivită cercetărilor de retorică şi de gramatică teoria de:;;p re celelalte tipuri de vorbire. Căci într-ade1"ăr re­ torii se preocupă de stilul vorbirii, anume ca exprimarea să fie strînsă, bine rînduită şi plină de insufleţire. ln schimb grămăticii obişnuiesc să se indeletnicească mai degrabă cu accentele, spiritele, cazurile şi persoanele.

4flr

131


p. 1 7"' �. O prlm(l ro..�tire t'n u nţiati ri't f . . . 1 Aci, pott·ivit cu teorh nwnţionată. dt' noi, JlUll('l in l u m i ml diviziunea rostirii tonunţiar ive. p . 1 7 5 1 1 . Şi intr-adtTdr. dacll la . . o m " nu .�r adaugă "eatt", • • era", .. m fi", ,-: a u t't'ra dt' a ct'.>:t .fel, nu 8f ob,t1' n e f.nră o rostire N!lwţitJtirtl. Dacă vă amintiţi. ineă dt.' la inct.'put a spus cum că

einci �int spedile rostirii simple, rl'a t'mmţiativă., rogativă, l"OC:ltiYă, in r erognt in i . impl'rn t i v ă . A�adar nu s-a făcut de fel menţiune despl't' Yorbirea defin i t orit> . Să c e rc et ă m deci la care specie de -vorbire s i mplă se reduce vorbirea definitorie . .A.risto· tel inmşi spune că nu .-e reduce la rostirea enunţiativă. Dacă. insă cineva ar spune că presupune pe "este", şi că deci se redu­ ce li.\ enunţiatiY. vom spune : .,Atunci intrucit orice nume, in­ tr-un fel. are sub înţele s o da t ă cu el un verb, ia r verbul are subinteles o da t ă eu e l un nume, un pronume sau un infi­ niti�. inseamnă că ele ar alcătui o vorbire''. Dacă insă acest lucru nu e adevărat, atunci e eT"ident din cele spuse că aşa· numita Yorbire definitorie reprezintă o altă specie printre YOrbiri. şi nu Yor fi cinci specii de rostire simplă ci şase. Căci da că nu este. eum ne spune el însuşi, enunţiativă, cu atit mai mnlt n u Ya fi rog-atiYă, nici imperatiYă, nici de vreun alt tip . p. 1 7' 13. Cum se face însă că reprezintă un singur lucru, " iar nu mai -multe, formularea " 't"ieţuitO'r pedestru biped ! Căci

doar n u prin faptul că rorbele sînt aldturate se capătă unitatea. Dar reTi n e altei l ucră,-i să spu11ă acest l ucru . Într · a devăr, el ;pune in al t e părţi. ca de pild ă in ca rt ea a VII-a a Metafizicei, eă. întrucît :-ensul este unu. iar aceste cuvinte d escri u desăvir­

,

��

�it firea lucrului semnificat . din aceRt motiv este în joc o singuri Yorb ire �i

nu mai multe. cu definiţia omului. Dar ce vrea să.

in;emne pentru el faptul că sint spuse laolaltă ? Vom răspunde că a :-pus la.ola.ltă in loc de : .,fără legătură". - Astfel se incheie1 cu �oia Domnului, capitolul. CJ.P TO.U� 6 CU VOIP. O:JMNULUI

132

p.

li'l:.i.

Cît desp re rostirea enunţiati1:ă, ea este ceva unitar fie cî n d indică un singur lucru, fie cînd e una prin conexiune,


Comentarii pe cînd mai m1llte s î n t cele care indică mai mttlte l ucruri iar " " unul, sau cele n elegate.

D upă îm])ărţ i rcn rostirilor enun ţia t ive potrivit cu pri ma d ivizi une şi apoi cu a Uoua , el ne dă şi diviziunea f,U plimenta ră pe bază de unu şi mu ltip l u , iar mergîn d mai departe. dhi­ ziunea după Yorbil·ea simplă şi c ea compusă. 'C'ltima diferă de ce alal ta , respectiv de prima, ca după an t erior şi serund� in mă­ sura în care prima e l u a t ă pe bază d e expresie. pe cind ea e l u at lt pe bază. de înţeles. lntr-adeYăr pent ru prima se numea v orbir e u ni tar ă. , in t ii , cea alcătuită d in d o uă c uli nte, ca . . So­ crate umblă" ; a p o i se nu mea Yorbire unitară cea alcătuită din trei cuvinte , ca " S o c rat e nu umblă". Iar acestea sînt afir­ ma ţ ia şi negaţi a, alcătuite numai din subiect şi pred.ic at . Ce le ­ lalte toate, însă, sînt una prin legătu ră , cum s-a spus : "Soerate umblă şi Platon discută", sau "Dacă soarele e deasupra p ă­ mîntului, este ziuă". Diviziunea ce ne e redată acum e pe baza inţel es u lu i celor ce ni se a rat ă. Căci în cazul acestora , dacă aceea ce se arată e unu, atun ci Torbirea re spe c t iYă e u na , chiar dacă ea e a l c ittu i t ă din mai multe curinte, atît in ce pri•eşte p re d i c at u l cît şi subiectul. Dacă însă inţele suril e sînt m a i mu lt e , cum se î ntîm pl ă in c a zu l omonimelor, şi dacă a lcătu irea e fă­ cu tă din doult cuvinte - în c e pri•eşte fie sub iect ul, fie pre­ dic a tu l , fie ambele - atunci spunem că sin t mai mul t e T"Orbiri, şi nu una , ca fi in d virtuale . . . diviziunea ; fiindcă printre ros­ tiriie e nu nţ iative una sau enunţă un •ingur lucru despre unul - fie în ch i p afirmativ, fie negativ, de p il d ă afirm a t iv ca " o mu l u mb lă" , negativ ca. "omul nu um blă' ' , - sau reprezintă o rel aţie oarecare. Iar dacă reprezint ă o rela ţ ie , o face fie prin i m plic a re f i e pri n d i sj unc ţie . Prin implicare, ca în . ,dacă s o arele e dea s u pra pll mi ntu lui , est e ziu ă " ; căci aceasta arată cum că, o dată c e soarele se afllt dea supra pămî nt ulu i , este ziuă. Prin disj u n cţi e : "este fie ziuă , fie noapte". Dacă insă nu e indicată o relaţi e şi vorbirea nici nu enu nţă un si ngur lucru d es pre unul singur, atunci nu e Yorba de ceva unitar ci de mai multe lucruri, fie ca in cazul o m on im elor, fie ca în cazul celor nele­ gate . Dup ă ce a precizat care e diviziunea, Aristotel d e s c rie ce e enunţarea, dar in b az a celor de su b ea, spu nind că enuntarea este vorbirea ce semnifică a reTeni sau a nu reYeni cuira.

�tr

1 33


Faptul de a rewni cui,-• U indici\ dre p t afirmaţie, a nu reveni cuiTs drept negaţie. llsr to•te cite trebuiau spuse In legiturr. cu sceasts. le-sm şi redut dinainte. p. 1 ;• :! 3 . .Afirmaţt'a t8tt o r" u nţare a l"et•a despre oetUJ, �f�afiG. în BChimb. tstt tnrmţarta dtsprinderii a ce-va tle CeH. Prin �le ee spune, el pune in joc şi cea de a treia diviziune, cea pe bază de simplitate ori com punere, arătînd ei enunţare& simplă in..<eamnii afirmaţie ori nega ţ ie , ea de pildă " Socrate

umblă. 8oerate nu umblă", pe cind enunţarea compusă e ,..,.. alcătuită din două afirmaţii, fie din două negaţii, fie din­ tr-o afirmaţie şi o nega ţ ie . Su t re b u ie să ne mirăm că şi In prima dhiziune a numit unitară Torbirea care-şi caplttă uni­ tat<!'a prin legătură. iar aei din nou spune : una prin !eg4lur4. Căci nu e uinlie absurd ca intr-o parte a pri mei diviziuni să fie cuprinsă şi o parte a ..lei de-a do u a diviziuni, d int r-alt ă per­ speetiTii. ewn se intlmplă la mărime. Intr-adevăr In cazul acesteia ;punem eă o parte a m ări m ii este discretă, o alt a con­ tinuă : şi din non, că o p arte e s te cu po z i ţ ie , o alta fără. Aci , ce e cu poziţie e in Intregime considerat In măr i mea discon­ <innii : răci dacă ceTa e cu p oziţ ie , e Intru totul d i s c ont inuu , dacă insii e discontinuu nu e intru t�tul cu po ziţ ie , cum s-a făcut a colo do>ada cit se poat e de lămurit. La fel s-a intimplat şi In anal iza neţnitorulni. Spunem intr-adeTăr cii, la vieţ uit o r ' o parte e raţionalii. o alta neraţională ; şi iarăşi , că o parte d in sfera vie­ ţnitorulni e muritoare, a lta nemurit oare. Iar aci e s te lntr­ adeTiir endent cii nera ţ ionalnl in Intregime e murito r ; dar nu tot ce e murit or este şi neraţional. Căci omul este mur i tor, dar nu e neraţional, e i e un muritor ra ţional. - Acestea ne s.int sp use p inii ac i. In t-ele ce urmează se Incepe discuţia IŞi despre contradicţ ie . Insii ce anume e contradicţia şi care alnt caracteruticile ei, o vom afla in cadrul altei teorii. p . 1'1' 15. C"il despre ro•tiretJ enunţiativ4, ea ule oi!IUI uni­ tM fie tîlld i11die4 '"' singur 1....-.. , fie ci.W e una prin C<mBMne, pe cllld mai ''"'11" llnl C.Z. care ifldic4 mai mulle lucruri iar nu wau. Merită oii. fie analizat pentru ce anume a adăugat iar nu 1 3 4 ...,., in loc să spună : "mai multe sint cele care arată mai multe


Comentar t lucruri", convenindu·i formularea schimbată. Vom răspunde că negaţia univen.;ală 1-iemnifică şi mai multe lucruri şi unul ; la. fel şi afirmaţia universală. De pildă "orice om respiră" semnifică �i tot,i oamenii individuali, şi o natură unică, cea omeneas­ că. Tot astfel se comportă şi universala negativă "nici un om n u zboară". Dacă deci ar fi spus intr-astfel : "sint însă· mai multe vorbirile ce semnifică mai multe lucruri", atunci ar fi cuprins laolaltă şi propoziţiunea aceasta.

p. 17"' 16. Fie cînd e una prin conexiune. Iamblichos spune <'ă, mai sus, Aristotel a vorbit de "una prin legătură" pentru cazul legăturilor de îmbinare, a celor ce nu semnifică relaţia a două xau mai multe lucruri, ca de pildă "Socrate umblă şi Platon discută", pe cînd aci a spus "prin legătură" făcînd aluzie la propoziţiunile ipotetice, ca "dacă soarele este deasupra pămîn­ t.ului, e ziuă". Dar acest lucru nu e adevărat. Căci nu se poate :arăta că filozoful a luat "una prin legătură" in sensul gindului acestuia ci, aşa cum am spus, nu e de fel cu neputinţă ca unul din membrii diviziunii s ă fie luat în consideraţie într-o altă diviziune. El însuşi intr-adevăr, mergînd mai departe, spune îndată că enunţarea simplă este cea care emmţă un singur lucru despre unul singur, pe cînd compusă e cea alcătuită din acestea ; iar la fel şi în cazul negaţiilor. Aşa încît în cele trei părţi a spus în chip necesar acelaşi lucru, cum arăta Ammonius. Cu acestea se încheie capitolul.

sa�

CAPITOLUL 7. CU VOIA DOMNULUI p. 17"'26. Dar, într�wît se poate enunţa şi existenful ca ·inexistent, şi inexistentul ca existent, şi existe-nt1tl ca existent, .�i inexistentul ca inexistent ş.a.m.d. Am redat ce este vorbirea în general, în plus şi ce este enunţarea, iar în afară de acestea ce sînt afirmaţia şi negaţia. Aci el incepe a trata despre aşa·zisa contradicţie, precizind ce anume este ea ş i care elemente concură spre a se putea pro­ duce o contradicţie. !n vederea stabilirii acesteia, adoptă în prealabil un principiu, anume că oricărei afirmaţii i se opune o negaţie şi oricărei negaţii i se opune, la rîndul ei, o afirmaţie. E evident că una falsă se opune celei ce adevereşt<>. Căci întru-

135


··•

cit se po.ttt' ŞI c.t c x i :o:tt•nt nl să fit' t'mmţat ca ex i st en t , ca d e pildă. . . ::?>ot'r:ttt' t'stt' drt• p t " ( intr-adrv:'ir acest. lu c r u a fost sta­ bllH de to t i şi rec uno:'.rut, cii. 8ocrate e;.;te d rept. ), şi cxi s t e n tu l t\t me'Xlstrn t . l'�t de- p ildă . . Sorratr nu estr (lrc>pt." ( c ă ci fiind . . . :H't':H hu•ru rea l , totuşi il dedar c on şt ien t ca uefiilHl, a nume că. Sol'rate nu e d rep t ) in p lu s şi i ne x i s t en t.ul C:\ inrxistcnt, ca de ptld:\ . . Soera te nu e nedrep t " , şi i n e x is te n t ni mt existe.nt, ca'de pildă. . . Socra t r este ne drt' p t " , - :t�:l f i i n d , în chip necesar uega ţ i.t adnăr:tt<"t , in speţ:\ cea care ::.punr c ă "Hocrat.. e nu e '' ne d re p t st• o p unr afirmaţiei care. spune că "Socrate e�;te ne­ dre p t · · . iar afirmaţia a d Hă ra t ă se opune negaţiei false, în speţă ee;.t rare afirmă că � , S o c ra te e ste d re.p t ", cele.i c e spune că " So­ cr.He nu e drept " . Aşa d ar dacă o p rop o z iţ ie adevărată se opune uneia false intotdeauna şi in toate ca zu rile, atunci este vorba de contradicţie. L1r acestea sînt cele ce trebuie să concure pentru prod uce rea c ontrad ic ţ i ei . Poate fi deci spus, definind c o nt ra di c t i <l . cum că aeeasta este conf l i ct u l a două propoziţii ce-�i di stribu ie adevărul şi falsitate.a. a sup ra, tuturor cazurilor �i înt ot dea una . De pildă "orice om e ste drep t , nu orice om este dre p t ' : ; una din acestea este n e ap ăra t ade.-ărată ori falsă, prec um şi in ca zu l celor trecute, ca "orice om e.ra drept, nu ori('e om era drept " . Tot a st fel in ca zul viitorului : " orice om Ta fi drept. orice om nu T"a fi drept". La fe l e.ste. �i în ce priveşte alte ca z u ri , cel al nec e si t ă ţii şi al imposibilităţii, cum o vom afla, cu .-oia D o mnului . ilisă trebuie să contribuie la aceasta atit un a('elaşi predicat cît �i un acela�i subie.ct. Căci dacă există un a c e la ş i t:ubiect dar n u un ac ela ş i predicat, atunci nu se produce contradicţie, ca în " So c rat e umblă, Socrate nu discută " ; se poate ca ac es t e două propoziţiuni să f i e sau adevărate sau fal�e ambele. Dar în c a zu l contradicţiei nu era aşa, ci una dintre propozi ţiuni era întru totul adevărată, cealaltă întru totul falsă. Im-er.� , dacă se în tîmplă ca acelaşi predic at să fie menţinut iar r-ubiectul să. fie schimbat, se va produce aceeaşi situaţie. " De pildă, da că spun : " So cra te e sănătos, Platon nu e sănătos , e cu putinţă ca amb ele propoziţiuni să fie adevărate ori false

şi nu neapărat ca una să ad e.-erea scă

136

iar cealaltă să fie fal s ă, treb uie fie luat

alcătuind astfel o c on tra d icţ ie. lnsă nu numai acestea �ă. concure ci e necesar şi ca un acelaşi atribut să nu

,


Col"'' e ntar despre o parte ori alta sau prin

raport la una ori alta. De pildă despre o parte ori alta, ca atunci cînd spun "Etiopianul alb", "Etiopianul nu este alb ' ' ; căci se poate intimpla ca ambele propoziţii să fie adevărate, dacă iau predicatul despre una ori alta. Intr- adevăr el este alb în ce priT"eşte dinţii. d ar n u e alb în restul corpului. Dar nu trebuie luat nici prin raport la un aspect ori altul, c a de pildă , . Socrate e t a t ă , So­ crate nu e tată" ; "Piatra e mare, piatra nu e mare". Căci se întimplă ca S ocrate să fie tată al unuia, dar fiu a l altuia, şi la fel, ca pi atra să fie mai mare decit ce"T"a, dar mai mică decit altceva. Nu trebuie nici să se T"orbească într-un sens ori altul, adiclt o dată în sens virtual, altă da t it i n sens actual ; dacll se face aşa, iarăşi nu va fi contradicţie, ci ambele propoziţii tor fi s au adevărate sau false, ca în "copilul este grămătic, copilul nu este grămătic". 1nt r-ade,-ăr, in act el nu este grămătic. dar virtual i i revine să fie- Xici într-un timp ori altul : căei e cu putinţlt ca într-un ceas Socrate să fie sănătos, într-altul bolnav, iar dacă spun " Socrate era sAnătos, Socrate era bol­ nav " , nu înseamnă că fac o contradicţie. X ici în chip omonim ; căci dacă spun "Aias a dat lupta singur, .Aias nu a dat lupta singur" , mă pot af l a in situaţia de-a spune doar adelărul şi de-a nu mă impltrtăşi de la adeYăr şi de la falsitate în p ro ­ poziţii, cum vrea contradicţia. Intr-adevăr .A.ias din Lokros n-a dat lupta singur, pe cînd cel din Salamina a dat-o. :Ku trebuie nici vorbit sinonimic, spre a nu ajunge să spunem : "omul se plimbă, omul nu s e plimbă' ' . Căci se întîmplă ca un om să se plimbe, un altul s ă nu se plimbe, şi deci ambele propoziţii să fie găsite adevărate . Dar adesea nu numai unul din ter­ meni est.e un omonim sau un sinonim, ci chiar a mindoi. Totuşi nu aces tea sînt s ingurele prescripţiuni ce trebuie respectate spre a se alcătui o contradicţie, ci şi altele, pe care le-a stabilit în aşa-numitele Respingeri sojistice. !ntr-ade..-ăr acolo sînt enumerate ş ase moduri de paralogisme în ce pri..-eşte rostirea, şapte în ce priveşte gindirea. Aşadar toate acestea trebuie respectate, spre a se putea produce contradicţia. Cu a cestea se încheie învăţltura de aci şi prima secţiun e , cu voia

este

Domnului.

s1r

137


p. l i'33. Sd nvmim opo:iţia nrttiBia rolllradieţie, ajir­ ""''ia şi ntgaţia. &\ "'""tim pentru ce consideri. propoziţiile

opuse, c:�o .. Socrate s� plimbA''. , . Sorrate nu se plimbi", o contradicţie şi n u o contrapropoziţie. Vom spune cii., de vreme ee este nO<e8llf să tiigădui ..eă in propoziţii partea principalii. oricare ar fi principalii. fir ră e ste enunţatul, fie că e cel de-al treilea rnunţ.;�t, fie ră e determinaţia suplimentari. - iar partea e denumitii . . dirtum". de ueme ce deci tigăd uim spusa şi nu intreaga propoziţie, din arest motiY se >orbeşte aci de contra­ dicţie şi nu de contrapropoziţ.ie. Aşa se incheie capitolul, cu

voia Domnului.

INCEPUTUL SECŢI U N I I A 1 1 -A

CU VOIA OOMNULUI (CAP. 1)

p. 1 ;•3�. Dt rreme rt tmele dintf'e lucruri dnt universale, Glttlt fi�Jgt�lare (numest 1m i rersal eeea ee prin f'irea sa este enun-

1111 r• pririre la

mai m ulte. iar singular ceea ce 11 u ) ş.a.m.d. J.ci se incepe analiza şi se discută aşadar despre propo­ ziţiile alcătuite doar din predicat şi subiect, ca omul se plimhă, " Socrate se plimbi!". Dar să cercetăm, mai Inainte de analiza propriu-zisă. următoarele trei puncte : Intii ce este determina· ţia suplimentari (căci acest lucru e comun şi celorlalte specii de propoziţii) şi cite determina ţii suplimentare sint ; In al doilea rind care e numărul propoziţiilor alcătuite numai din predicat şi subiect, iar in al treilea rind cum facem negaţii din afirmaţii. Să incepem cu primul punct. Determinaţia su­ plimentari este adausul care semnifică In ce măsurii. revine predicatul snbiectului. De pildă spunind "orice om se plimbă" : se inţelege că tuturor celor ce stau sub [ideea de] om, lui So­ crate, lui Platon, lui Alcibiade şi celorlalţi, le revine să se plim· be. Iarăşi, spunindn-se că "un om se plimbă", se Inţelege ci unora dintre oameni le revine să se plimbe, altora nu. Tot astfel şi cn ,,nici un om nn se plimbă" şi ,,nn orice om se plimbă". Există patrn determinaţii snplimentare, două universale, donil particnlare. Dintre ele, unele sint afirmative, aJtele ne1 38 gstive. t'nivenal afirmativ� ca orice om respiri.", universal "


ComentJ.n i

negativă ca "nici un om nu zboară". La rindul lor, particularele sint : afirmativi!. ca "un om se plimbă", negativă ca "nu orice om se plimbă". Intr-adevăr e necesar să fie patru determinaţii suplimentare, şi nu mai multe nici mai puţine. Căci fie indicăm universalul, şi pe acesta in chip negativ sau afirmativ, obţinindu-se cele două determinaţii suplimentare universale, adică "orice" şi "nici unul" ; fie indicăm particn­ Iarnl nedeterminat, şi pe acesta iarăşi afirmativ sau negativ, obţinindu-se cele două determinaţii suplimentare particulare, "' pe "un" şi "nu orice", primul afirmatiT', celălalt negativ. Am învăţat aşadar ce este determinaţia suplimentară şi cite sînt ele. Cu acestea se incheie primul punct. Al doilea punct este cel la care trebuie să cercetăm care e numărul propoziţiilor alcătuite din subiect şi predicat. Exis­ tă 144 propoziţii întemeiate astfel. Intemeierea are loc prin subiect, prin relaţia predicatului cu subiectul şi prin determina­ ţia suplimentară. Întrucît punctul privitor Ia determinaţiile suplimentare l-am tratat în prealabil, luăm acum intemeierea prin subiect. Subiectul este sau particular şi singular. ca So­ crate, sau universal ; particular numesc exemplarul inditidual lji raportat Ia unu, universal ceea ce e considerat. in mai mulţi şi enunţat despre mai mulţi, ca "om [ul oarecare ]". !nsă uni­ versalul, fie are o determinaţ.ie suplimentari, fie nu. Xu are, de pildă, ca Ia "omul [oarecare] se plimbă" ; însă dacă are, atunci are sau una particular afirmativi, sau una uniT"ersal afirmatiT"ă. lntr-adevăr, fie presupuse acum determinările suplimentare afirmativa ; căci deocamdată cercetăm doar afirmaţiile. Se ivesc patru propoziţiuni : "Socrate se plimbă, omul [oarecare] se plimbă, un om se plimbă, orice om se plimbă'', care sint afirmative toate patru. Acestea patru, multiplicate in sensul t.ripartiţiei timpului dau 12 propoziţii, ca : "Socrate se plimbă", Socra.te se plimba", "Socrate se va plimba". Iată deei 3. " ,,Omul se plimbă", "omul se plimba", "omul se va plimba", incit 3, aşadar 6. "Un om se plimbă", "un om se plimba", "un om se va plimba", iată 9. "Orice om se plimbă", "orice om se plimba", "orice om se va plimba", iată 12 propoziţii pe baza tripartiţiei timpului. Acum din nou, multiplicînd cele 12 pe baza tripartiţiei raportului dintre predicat şi subiect, 1 3 �


rezultă 3tl. ll o dalit ăt i 1 nu mt' St' urnu\toarelE' t rei : c ontinge n� tul. llt't't\S.ltul, impo:'ibilul. Pt> �H't'Stt' trt'i m od a l i t ă.t.i cei vechi le numt·�HI . . m�\tt'rii" . L't•l pu t in cei care so preocupau de apli­ �·�U\'.\ lt,r. inr rul'it . a�a t•um m :I tt•r i:l Sf' :-:�uprimă o dată eu forma, h iei *i un :ls.eme-Ilt':l raptlrt St' s u _p ri mă o dată cu forma. propo­ Z.I{lilor. intr-adeYă.r s.punindu- st.' " Sor ra t e re s p i ră" mi s-a d.lt de intele-s un i-:Iport net•es.:u·. cu , . So r ra t e se p li m bă" unul contingt'Ut. t'U . . :SOcrate zboară" unul i m p o � i b i l . Aşadar mul­ tiph l'indn - :'e- cele 1� propoziţii pe b :1 z a acestor 3 raporturi se produ c 3ti de afirma ţii. Llr intrucit· orică re i afirmaţii, aşa cum ::--a sp us. i se opune o nt>g<I t ie , in c hip necesar se vor ivi tot :Hite:t neg-.1ţii cite afirm�l t ii sint . .Ast fe l in cî t. t o ate prop o z iţiile ::-im 7:!. in cuul c:.\ subiectul este de t erm in at . Dacă însă e ne� determinat. se întîmplă la fel . Aristotel ini-lnşi a spus c ă nume nedeterminat este non- Sorra t e , non-oul. Se produc aşadar, porri>i.t cu s u biec t ul . 4 afirmaţii : " n o n - So c ra t e se plimbă, non-omul se plimbă. un non-om :::e plimbă, orice non-om se plimbă... l!ultiplirindu-se a ce s t ea pe haza t ripartiţiei t i mpul u i �i de asemenea pe baza intreirii materiei, se produc în acelaşi fel 30 afirmaţii. Dar e e,-iden t , şi tot a t î t ea negaţii. Aşa încit laolaltă sint H4 propoziţiunii alcă t ui t e nu ma i d in pre di cat şi subif'(' t . - Cu acestea se înche ie şi al doilea punct.

;3r

140

Al treilea punct. dintre cele propuse nouă spre cercetare, era de a se iipnne cnm alcătuim negaţiile din afirmaţiile ace­ �tea . anume cui alăturăm negaţia, predic a t ului sau subiectului. In c-azul propoziţiilor fără determinaţ i a supli men tari� şi a celor siD.gulare. spunem că t reb uie să se alăture ne gaţi a " nu" predicatului. În primul rind. dacă alăturăm subiectului n egaţia ..nu". ia.r nn predicatului, atunci -vor re zult a afirmaţi i nedeter­ minate, cum s-a spns. Căci "nu Socrate se plimbă" suprimă. un lucru dar introduce nesfîrşit de multe. În al doilea rind, vom spnne prieina pentru care trebuie să se alăture predicatului . negaţia ,,nu. : in aceste propozi ţii predica tul este cel care se raportează la s copul celui ce rosteşte negaţia . Căci Intrucit a.eela spune că Socrate se plimbă, se urmăreşte nn înlăturarea. lui Socrate ci a lui .,se plimbă". Şi intru cit rolul principal U 1

In original : raporturi. (�ota ediţiei româneşti.)


deţ.ino, în a semenea propoziţii, predicatul, aşa cum o arată şi numele acestor propoziţii (căci se numesc propoziţii predicativ afirmative, ca luîndu-şi denumirea de la principala parte), " t rebuie ca negaţia "nu să se alăture părţii principale şi si înlăture tocmai aceea ce se afirma. La fel, pentru suprimarea Yieţuitoarelor, împlîntăm cuţitul in partea lor principală, llentru ca vieţuitorul să fie suprima t mai repede, de pildă înfigem cuţitul in inimă, sau in ficat, sau in creier, iar nu in bra ţ , in picior, sau în altele de acest f eL Dar în cazul propoziţiilor c u determinare suplimentară spunem - ceea ce alţii au afirmat fără determina ţie suplimentară - că propoziţia ce o alătura în general predicatului, nu este potrivit . . . căci noi declarăm din nou, pentru două pricini, că negaţia "nu'' trebuie alătu­ rată determinaţiei suplimentare. Întîi, datorită a ceea ce a m şi spus, că aşa cum in propoziţiile fără determînaţie suplimentară şi în cele singulare rolul principal il are predicatul, tot astfel şi în cele cu determinaţie suplimentară rolul principal il are determinaţia. !n al doilea rînd pentru că, dacă nu alăturăm determinaţiei principale negaţia "nu", atunci nu se nasc de fel contradicţii. De pildă dacă spun : "orice o m se plimbă, " orice o m n u se plimbă , cele două propoziţii sînt laolaltă false şi nu dau contradicţie, ci îşi sînt necontradictorii. Căci "orice om nu se plimbă" are ooeeaşi putere ca şi propoziţia ce spune " că. "nici un o m nu se plimbă , deşi "orice ' ' şi "nici unul" se înfruntă în chip de contrarii. Dacă însă spunem "nu oricE" o m se " plimbă , aceasta infruntă contradictoriu, cum YOin inTăţa, " propoziţia "orice om se plimbă. . Clei una e adeYăra t ă , cea· laltă întru totul falsă. - Cu acestea se încheie şi al treilea capitol ce ne învaţă cum să facem negati..-e din afirmati..-e. Trebuie înţeles, pentru lămurirea determînaţiei •uplimentare universale, pentru ce anume, aşa cum s-au iYit .,orice'' �i "nu orice", n-am avut şi "unul anumit" şi "nu unul anumit''. C ăci ar fi trebuit să fie aşa : după cum a colo lui . ,orice", ca universal, i s-a alăturat numai particula negatiYă "nu", la fel ar fi trebuit aci ca determinaţiei suplimentare particulare "vreun" să i HC adauge negaţia "nu" şi să rezulte .,nu neun· · . La aceasta răspundem că in chip necesar negath..-ul trebuia să rezulte astfel : sau "nu vreunul" sau "nici unul'' sau "nimeni".

"'

141


tnsA

. .nici unu l " ru ..nu unu" pot ('('hivnla, 'i la fel "nici unul" eu . .nimeni". Cit dt'spre . .nu \'l't'tmul' ' , in general nu se tntre­ buinţoazil. el o.xistil doar in folosinta [posibilii.] a li mb i i greceşti ; iar . .niei Y1"t'Untd" t:a un euYint p()(' ti e . lnsă "nu unu", cu formu­ larea lui neplikutil la auz. nici nu repre z i ntă negaţia lui "un om SP plimbă", ei a nu mera luln i . , un u ' ' . A rămas a şa dar , in chip necesar , . .niri unul'', care prin combinare şi alipire a devenit . .niciunur·. alcătuit [in greceşte ] din nu meralul " u n u" , dintr-o eonjuneţie şi din nf'gn ţ ia "nu''. Df' rreme re expresia de "nu m·ice" creeaza. obionuit nelăm.nrire print re inTăţă.cei in an um it e cazuri, daci nu cumva. mtrod ure rhiar pt:> " Tr eunu r · . cum se î n tîmp lă in cazul imposibilului (răei sp unindu -s e "nu orice om zboară'', pare a se crea ideea ci\ , .Treunul zboară, altul nu zboară" ; şi la fel, in eaz;nl neee-sarului� ,,nu orice om respir ă " pare si insemne că •• unii respiră, alţii nu " " ) . de vreme ce deci se creează o astfel de idee in ambele cazuri. t rebu ie să răspundem şi cu privire la acest pull('t. "Su orice " spus ea atare in cele doui cazuri, al neeesarului şi al im posibilulu i, este implicat de universa.la negatiTă,eum de pildă, in cazul impo s ib ilulu i , "nici un om nu zboară'' �i .. nn orice om zboară'11 au aceeaşi val oare : căci sint adeTir&te în acelaşi t imp . În c az u l necesarului, "nici un om nu mpiră ·• şi ,,nu orice om respiră"', sint false in acelaşi timp. ln schimb in cazu l contingenţ<>i, nu există ceva implicat de uni>ersal negat i>ă. Ci\ci uni>ersal negativa, in cazul contin· genţei. e totdeauna falsă, ca de pildă propoziţia " nici un o m nu se plimbă"' ; pe cind propoziţia "nu orice om se plimbi"' e adffitrată. Faptul c ă spunem pe bună dreptate aceasta, e evident din afirmati>e . Căd a şa cum particular aiirmativa se raportă la nni>ersal afirmativa , la fel trebuie să se raporta şi particular negati"' la universal negativă. Parti cular afirma­ ti>a nu e implicată de universal afirmativă in cazul contin­ genţei ; căei nni>ersala fiind falsă, parti cu larea e adevăratll.. Dar in celelalte două cazmi e impli cat ă. " Orice om respiri" şi cu "cite un om respiră" sint amînd o uă adevărate. Iar in 1

H2

Ar f1 trebmt poate : etle un om nu V. sup., nota 1. 1 \'. sup., nota t .

l

zboari\.


ComenW•i cazul imposibilului, atit propoziţia "orice om zboară" e falsă cit şi propoziţia particulară "cite un om zboară". Căci ele sint opuse universal negativei. Astfel că şi particular negativa e implicată de universal negativă, in cele două cazuri din urmă, insă In cazul contingenţei nu. Cu acestea se Incheie atit capito­ lul al treilea cit şi teoria de faţă, cu >oia Domnului. p. 17• 38. De weme ce unele dintre luCT1Jri sint unirersale altele singulare. Aceasta inseamnă : particulare. Căci indi;idua­ lul lnseamnă mai multe : semnifică singularul însuşi, ca Socrate (căci Socrate este denumit şi ce,-a individual şi ceva singular) ; dar individualul indică şi ceea ce e greu de divizat, ba chiar ce nu e de fel de divizat, ca punctul sau specia cea mai restrinsă. Aci lnsă a spus singular In loc de particular şi indhidual ; adică denumeşte ceea ce se poate dhide dar după di..-iziune nu păstrează prima formă. Prin urmare virtual el spune aceasta : "intrucit dintre lucruri unele sint universale, altele particu­ lare".

s ...­

p. 1 7 •3. Dac4 ae spune In chip universal [despre uni..-ersal] că-i revine ceva fi că nu-i revine, inseamna c4 en unţdrile vor fi contrare. El a denumit enunţări contrare afirmaţiile uni..-er­

sale şi negaţiile universale, atunci cînd şi subiectul este uni;er­ sal şi determinaţia suplimentară e universală, fie că e afirma­ tivă, fie că e negativă. De pildă orice om se plimbă". , .nici un om " nu se plimbă". Iar el a denumit contrare aceste enunţări pentru că se aseamănă contrariilor cu intermediari. Căci aşa cum contra­ riile cu intermediari, de pildă albul şi negrul, caldul şi recele, nu pot fi prezentate simultan în acelaşi timp şi acelaşi subiect . . . la fel şi aceste propoziţii nu pot fi adevărate In acelaşi timp, dar false lmpreună pot fi. Intr-adevăr, în cazul contingenţei amlndouă sint false, ca de pildă "orice om se plimbă, nici un om nu se plimbă". lnsă In celelalte două cazuri, una e întru totul adevărată, coalaltă falsă. Căci negativa universală, In nici un om nu zboară" e cazul necesa.rului . . . propoziţ.ia " adevărată, iar universala afirmativă "orice om zboară" e falsă. p . 1 7 •6. Cind În.94 [enunţ4rile se fac] despre cele universale, dar n.u fn chip universal, ele înseşi nu sint contrare ; dar

143


:5tephan�s t r 'c�cful

�-r

lucr1•ril� pe t•arf" le it•dietl ele pot fi 1meori cor�trare. Universale spus!." ne univt:>rsal denum�tt:' el propoziţiile care au subiectul uniwr&il insă determinaţi:t- snplinwntaJ"ă nu. Pe acestea nu le SOl'Ute�te unb·ersale, pe-ntru rii uneori sint adeT'ărate împreună. El � spus insă ră lut•rurile indicate prin asemenea propozi­ tmni sint uneori contrare. fă rind a l uzie la contrariile fără inter­ mediari. .înt r- adHă.r atunci cind se iau astfel de propoziţiuni cu privire la rontrariile- fără intermediari, cele semnificate de ele in troduc lurruri contrare, ca de pildă " numărul e cu soţ, numărul nu e cu soţ ... Cări ele nu sînt contrare, intrucit sînt ade•ă.rate impretmă. insă cele indirate de ele sînt contrare. într-ade>ă.r. re nu e ru soţ se mni fic ă imparul, iar imparul şi t'U soţul se do>edesr a fi c o n t rare . La fel cu " Socrate e sănătos, &>cr-.ue nu e sănătos". de neme ce "nu e sănătos " indică a fi bolna>. iar boala şi sănăt a tea se arată a fi contrare. Aşa Incit cele indicate de ele sint cont rare, cum sînt contrare boala şi sănătatea, sau soţul şi imparul . p. 17bll. 1ntr-aderJăr "orice'' 111l semnificd universalul, ci doar că îl ia în chip u n i wsal. El a ro s t it In chip eliptic cele ce ţin de formularea aceasta. Complet este aşa : determinaţia suplimentară ��orice" sau ,.nici un'' nu semnifică o natură uni­ >ersală. ca la ,,om", ei semnifică doar o anumită relaţie a pre­ dicatului faţ ă de subiect. De pildă " orice om se plimbă" . .!ci .. orice" semnifică faptul că, nniwrsal fiind subiectul, in speţă omul. faptul de a se plimba se atribuie tuturor indivi­ " zilor e:llitind so.b .. om··. A.şadar sensul comp le t este că " orice nu semnifică o natură u.niversală ca expresia de om, ci că, uni­ >ersal fiind subiectul, predicatul reTine tuturor categoriilor de lacrnri de sub subiect. Astfel se incheie, cu voia Domnului, capitolul de faţă. r:A� TQLUL

p.

li�.

2)

A enunţa unitiersalul în chip universal nu duce

la eera adetărat în cazul predi.catului ; căci nu va fi ade'lJă­ rată o afirmaţie în care unirersalul ş.a.m.d.

După ce a redat care e deosebirea dintre propoziţii pe 144 baza subiectului, ce e Hau determinat sau n e de terminat ; pe


Comentani

baza rc!:tpci predicatului faţă de subiect ; în plus şi pe baza de­ terminaţiilor suplimentare (căci una e propoziţia "omul [oa­ recare 1 se plimb ă", altul e tipul de propoziţie "orice om se plimbă" ) el cercetează acum dacă - aşa cum determinaţia supli­ mentari'i. a fost alăturată subiectului în ,,orice om se plimbă'', fă­ cîndu-se un alt tip de propoziţie dincolo de "omul se plimbă"e posibil să se alăture determinaţia suplimentară predicatului şi să �e facă alt tip Ue propoziţie, ca de pildă "orice om e orice vieţu itor" . El declară că acest lucru e cu neputinţă, deoarece o a�cmenea propoziţie, vreau să spun cea care posedă determi­ naţ,ia. Ruplimcntară la predicat, e falsă. lnsă mai întîi să spunem cîte asemenea propoziţii universal determinate se nasc, care să posede, in afară de determinaţie, determ.inaţia supli­ mentară. Se nasc astfel 16 propoziţii. Căci sint 4 determinaţii suplimentare : acestea multiplicate dau 16 propoziţii, fiindcă de •! ori 4 dau 16. Într-adevăr, e necesar ca subiectul să posede nna. din aceste determinaţii suplimentare, iar predicatul să Yarieze în patru feluri, cum se arată mai jos : Orice om

e

orice vieţuitor

c

un vieţuitor

ss"'

l.Jn om e orice \-ieţuitor

Orice om nu e orice vieţui tor

Un om nu e orice Yieţuitor

Orice om

Un om e un vieţuitor

Orice om e nici u n vieţuitor

Un om e nici un \"ieţuitor

Nu orice om e orice vieţuitor

Nici un om e orice tieţuitor

Nu orice om nu e orice vieţuitor

Nici un om nu e orice vieţui tor

Nu orice om e un vieţuitor

Nici un om e un vieţuitor

Nu orice om e nici un vieţuitor

Nici un om nu e nici un vieţuitor .

.Aristotel afirmă aşadar că nu trebuie alăturată determi· naţia suplimentară universală de predicat, pentru că se nasc afirmaţii false. La aceasta adăugăm că spusa lui este ade>ărată, dar nu numai în cazul menţionat, de VTeme ce se ivesc şi alte pro­ poziţii false , de pildă toate afirmaţiile In cazul imposibilului şi toate afirmaţiile şi negaţiile universale in cazul contingenţii. Aşadar cit priveşte adevărul şi falsitatea, el ar li trebuit să înlăture şi celelalte propoziţii, nu numai pe acestea. Iar dacă le vom accepta pe acelea, de ce nu şi pe acestea ! Declară deci că, chiar dacă se găsesc în cazul acestor propozitii unele adevă�

1 45


:t·

ratl', t•um t' l'l�.t l'il .. oru•t• om f'Sh.' un Y ie t u it o r" şi , ,ori re om nu estt• orh•t• vit>t nitor", !'Xts.tă totuşi llonă mot in• pentru care nu l"Olll �ll'l't'tHa as.t�m{'llf'll provoziţii. I nt i i , din ca.u z u ext•c..;ului ; l'ăt'i propoziţia .. oril't" om f' ' it•ţ uitor"' şi .. oricf' om e u n anumit ,-irţnitllr" inse:.nună acelaşi lucru . în afara fapt.ulni carach' rului t'X�srv. şi pentru considert>'ntnl e�\ propo zi ţ i a. l" ele nefolosit in ro priw�te silogisticn. De pildă, fie o impletire •ilogistică. de- :lt>e.St soi : . . orice o m e un Tieţuitor. u n Y i e ţ n ito r este sub­ >tanţă". O asemenea im ple t ire est<> nesilogistică. într-adevăr, .l doua premisă este partiruLuă ; iar dacă premiRa. 1najoră Re dowdeşte şi e'lt el fi particulară, o a:o"�emenea impletire se Ya. dowdi nt>silogistică� in pri ma figură, cum o vom afla, cu voia Domnului. din ..!11alitice. De vreme ce, deci, o astfel de premisă. este de nefolosit in cadrul metodei silogistice, in chip firesc n-o

,-om aerepta. - .A.ceasta, cu privire la propoziţiile de două ori determin.'l.te suplimentar.

:In cele ee urmează, .Aristotel redă diferenta opoziţiilor eoll5Îderate in sinul propoziţiilor. Ele sint in număr de patru. l:"na. este opoziţia propoziţiilor singulare ; " Socrate se plimbă. Socrate nu se plimbă", a doua, cea a contrariilor, " ori­ " ce om se plimbăt nici un om nn se plimbă ; a. treia cea a subcon­ trsriilor, fie cA posedA ori nu o determinaţie suplimentară particulară. ca "omul [oarecare] se plimbă [omul oarecare nu ..e plimbăT' sau "un om se plimbă, nu orice om s e plimbă " 1 ; iar a patra. cea a propoziţiilor ce se infruntă contradictoriu. El >orbeşte despre o opoziţie cu infruntare contradictorie atunci cind una este uni,-ersa!ă, cealaltA particulară, şi una e afirmati,-ă. cealaltă negati\'"11, numind opoziţia contradicţie. De pildă ..orice om se plimbă, nu orice om se plimbă" , " un om <e plimbă.. nici un om nu se plimbă" ; în plus, şi opoziţia propo­ ziţiilor singulare "Socrate se plimbă, Socrate nu se plimbă". Despre acestea el spnne că se infruntă contradictoriu, întru­ cit atit in ce pri,-eşte timpul intreg cît şi în ce priveşte materia intreagă 4i distribuie intre ele adevărul şi fal sul . Cît despre nedumerirea ce se ridică in cazul timpului viitor, cu privire la. opoziţiile singnlarelor, el insnşi o pune in lumină şi rezolvă. 1 46

1 Ar fi

trt:buit, poate, ,,un om nu se plimbă".

(:'liota ediţiei

romAneşti.)


Comentarii Despt·e propoziţiile uni>ersale afirmativa şi negati"re, declară.

că se înfruntă. în chip contrar. Pentru ee anume, însă, a den um i t contrară. o asemenea f- ituaţie , s-a spus în prealabil. Cit dei'lpre

contrarietatea dintre propoziţiile p articulare şi cele fără deter­ minaţie suplimentară, el o califică., în continuare, drept :-.ub('ontrarie , pentru că stă. sub cele contrarii. De pildă .,unul" �tă !'Ub "orice", şi "nu orice ' " sub "nici unul''. Iar acea sta e:o;.te dis.tineţ.ia in opoz iţiile din sînul propoziţiilor . . . şi rea a propoziţiilor particulare. Pentru ce anume, o vom afla cuYînt eu cuvint.

56Y

p. 17• 14. Căci nu va fi adevărată nici o afirmaţie Îll care unioersalu! se enunţă !n chip u n irersal despre predi�at, ca de pildă " orice om e ot·ice vieţuitor" El a spus n ici o afirmaţie

î n loc de nici o propozi ţ ie , făcînd denumirea pe baza a ce este mai principal ; căc i d�ă nu există afirmaţie, cu atît mai mult nici negaţ ie . Intr - adevăr negaţia numai prin p ani cula "nu" nu reuşeşte să depăşească afirmaţia, aşa cum am spus· o în repe­ tate rinduri.

'fi

p . 17b 33. Iar dacă e urtt, în.seamnă şi c4 n il e frumos ; dacă devine, tnsea1nnă şi că nu este . .Aci l"I"ea să. arate că

propoz iţiile part i cul are sînt de egală valoare, în cazul cind sint lips i te de determ inaţie suplimentară. Iar a c est lucru il intreprinde in două feluri, pornind de la contrarii şi de la cele r-e se prefac. Pe baza contrarietăţii lucrul stă aşa : dacă e ade>ăra t să se spună că omul e frumos, e adevărat şi acest lucru, că omul e urit. Însă e eviden t că urît insea mn ă : nu frumos. Este dec i adevărat să se spună că omul e frumo•, ea pentru Ahile sau Nelen, şi e adevărat s!l. se spună că omul e urit, ca pentru Torsit, ceea c e lnseamuă Intru totul : nu frumos. Prin urmare propoziţiile sint laolaltă adevărat e . Dacă insii sint la ola l tă adevărat• , e evident că nu e de fel con!I"adi eţie, ci pentn1 pro­ poziţiile p art i cular negative şi afirmative are loc e cb inle ntă. Ar-esta este primul argument. Al doilea argument este pe baza prefaeerii şi e prezentat astfel : dacă e adevărat s ă se spună "omul eate" din cauza celor dinainte existente, iară4i este a d e­ vărat să se spun§. că omul nu este, prin aceea ci d ev i ne şi ur-

147


IUt'�llă. s.�\ fi e 1 . Căci t't'l.":\ rr urnwază să vină nu este incă. Prin urnurt' pro poz i ti ilt> sint laolaltă. a d e vărate , cum s-a spus. D:w:\ imă eontr:tdirti:l nu adPn'r('ş t e laolaltă niciodată, in­ s.eaiUn:i. l'ă Ut'ţ.ltiY:l fi\r:\ de t ermi naţ ie suplimentară nu are :lt'eeaşi valo:U't' cu neg<lt iYa uniV"ersală. Aci se intreprinde (.'(':rl'etaf('a eu p rivire 1:1 negat i va fără determinaţie suplimentară, anume da că S.t' �·hin\lenză cu nega t iV"a universală sau cu cea part ir nhlră. Căci despre afirma ţi e nu există un singur fel de <l ,·orb i : orit•ui ii e eYident că. afirma t i va particulară şi cea fără determinatie s uplime nt ară a u acee;.tşi Ya l o are , ca la. " o mul �oo.ut>care] sr plimbli. un om s.e plimbă " , fără a rticol in chip evi dent . în schimb s.e intreprinde cercetarea despre negativa făr.i deterrninaţie s u p limen t ară. anume dacă e implicată de neg-J. t i -ra uniHrsală sm1 de cea particulară. Iar unii susţin că e irnpli c;.\tă de negatila unh·ersa l ă. , invocind drept martor P<' .lri i tot d iruuşi. într-ade>ăr el o spune în altă parte şi pare a. se folosi de ea in lo cul negatilei universale, aşa cum a spus in Despre suflet : . . nu există simţire dincolo de cele cinci sen­ zaţii"" . adică . , nu este n ici o simţire dincolo de cele cinci " senzaţii : şi la fel în Fi:i('ă : ' ' nu este nici o mişcare dincolo de cele mişcate"'. - Soi s us ţinem că ea e întru totul impli­ c-.>to de particular negati>ă. E dre pt, este adevărat şi acest lucru . că e implicată de uni>ersal negativă, după cum în cazul imposibilului şi necesarulni neapărat că, implicată fiind prin particular uegati>ii, >a fi implicată şi prin cea universală. îruii in c3zul contingenţii, de rreme ce particular negativa, cum .;-a spus, nu e implicat ă de universal negativă ( căci cea particulară e ade>ărată , pe cind cea uni>ersală e falsă), in chip firesc uegati>a lipsită de determinaţie suplimentară nu e implicatii de uni>ersal negati>ă. într-adevăr propoziţia .,nici un om nu se plimbă" e f:ili ă în chip recunoscut, pe cînd propozi ţia "nu orice om se plimbă" e în chip recunoscut ade­ >ăratii. Aşa încît întotdeauna negativa fără determinaţie su­ plimentară e implicată de particular negativă. Cît despre par· ticnlar negativă ji afirmativa particulară, ele nu se înfruntă in chip wntradictoriu. S-a spua într-adevăr că se înfruntă con·

1 48

1

Textul e nesigur, piota ediţiei român�ti.)


Comentarii tradictoriu acele propoziţii care în ce priveşte timpul întreg şi materia întreagă îşi distribuie adevărul şi falsitatea. Este,

în concluzie, evident că şi propoziţiile fără determinaţie supli­ mentară slut laolaltă adevărate în cazul contîngeuţii, nefiind socotite că se înfruntă în chip contradictoriu. Cît despre argu­

mentele lui Aristotel, e limpede că au fost luate în cazul coutin­ genţei. El avea drept ţintă să arate doar atît, cum că propoziţiile nu se înfruntă contradictoriu. - Cu acestea se încheie capito­ lul.

(01'/TOLUL Ji p . 17b 38. Este pe d• altă parte evident 'i că o B'ing11ră negaţie aparţin• unei singure afirmaţii, cdci negaţia treb11ie să nege acela,i lucru p• care U enunţă afirmaţia. Infruntind toate tipurile de propoziţii şi arătînd care anume sînt socotite că se combat contradictoriu, care In chip contrar, care subcontrar ş i care sînt socotite singulare, aoum el recoltează un rezultat pe baza celor spuse. Rezultatul acesta este că a devenit evident, din cele spuse, cum că o singură afirmaţie se înfruntă contradictoriu cu o singură negaţie. Dar cum obţine el aceasta din cele spuse ! Se părea că unei singure afirmative, cea universală, i se impotrivesc două propoziţii, atît universal negativa cit şi particular negativa, şi doar ele. lntr·adevăr am arătat negativa lipsită de determinaţie supli­ mentară drept echivalentă cu particular negati'l'a. :Sumai că, dintre acestea, universal negativa nu se impotrivea. orieăreia ; căci ea era laolaltă falsă, în cazul contingeoţei, cu nni'l'ersal afirmativa. Rămîne atunci o propoziţie, cea de speţa "nu orice om" care să fie înfruntată în chip contradictoriu. Şi într-ade­ văr, în orice timp şi !n cazul oricărei materii ele îşi impart adevărul şi falsitatea. Din nou, !n ce priveşte particular afir­ mativa de speţa " [ cîte] un om se plimbă", două propoziţii par să i se împotrivească, anume universal negativa şi parti­ cular negativa. Dar particular negativa a fost laolaltă adevărată cu ea, !n cazul contingenţei, aşa cum s-a arătat. Căci propoziţia "[cîte] un om se plimbă" şi "nu orice om se plimbă ' ' sînt adevărate . . . ln cazul contingenţei şi al necesităţii, particular

,., 14


afumatin1. t' adt•rUr:ltă., ca dt.• pildi\ .. u n om M' plimbă, un om rt'$pinl' ' : iu st•himb unt n"'r:;al Dt'{V:lti\"lL t' falsă in ambele cazuri, atit {'(lod: l'art' spunt• l'i , , nici un om nu ret;piră ' ' cit ş i "nici un om nu $t' plimbă". In cazul m:.t teriri i m posibile [al conţinutu. lui impo�ibil ] . inn•rs, universnln nega t i v ă adevereşte, spunind . .ni('i un om nu zboară" . . . pe rind nfirnU:lth·a singulară este combătu tii ari de o singură negatiYă ; c ăc i nu are o altă negaţie cea care :uată i m potri nrea i n gen eral . De pildă propoziţia . . 8oerate se plimbă · · e combătută de o singură propoziţie, anume de . . 8ocrate nu se p li mbă· · . . . s-a arăt a t in general a nu fi o negaţie. In chip e�ident deci o s ingură propoziţie a fost com­ bătută in chip contradictoriu de una singură. - Cu acestea se incheie primul p unct .

In al d oilea rind stă punctul in care ni se lnfăţişează un principiu oarec um de felul celui care s-a înfăţişat In secţiunea intii. A.eesta este că uneori pentru ce\11 adevărat există o sin­ gură afirmaţie şi o singură negaţie, alteori nu una singură. Principiul înfăţişat acum diferă de cel din secţiunea Intii, in acest sens că in prima secţiune ni s-a înfăţişat diferenţa dinm �orb irile simple şi cele compuse, pe cind aci se determină a.est lucru in el însu şi, anume cind există o singură enunţare, ;pre a se căpăta propoziţia ce se împotriveşte contradictoriu. El spune aşadar că, atunci cind unul dintre termeni este omo­ nim . nu ellit ă o singură propoziţie, dind drept cauză faptul că nu e eu put inţ ă ca o alta să i se impot•·ivească In chip con­ tradict ori u . Căci de pildă sint laolalt ă adevărate propoziţiile • .Aia-8 se plim bă" ' şi • . .l.ias nu se plimb ă " , dacă sint luate des­ pre alte subiecte. Dacă Îllb ă unul din termeni nu e omonim, fie subiectul fie predlcatul. a tu nci există pe deplin o singură afirmaţie şi prin aceas t a >a exi s t a şi o altă propoziţie care s-o combată contradictoriu. d e pildă . . Socrate se plimbă, Socrate nu •e plimbă" " , in cazul că Socrate înseamnă un singur lucru.

sa" 1 50

p.18' 18. Dacă Î>18ă e pus "" si11gur nume pentru două lu­ cruri , at u nci la cele la care nu este -rorba de un singur lucru xu este o singurA afirmaţie. El însuşi a luat exemplul de "om" şi "cal"'. Să aibă aşadar - spunea el - omul şi calul denumirea oomună de "haină" ; ea atare propoziţia "haina este albă"


Comentaru înseamnă ş i "calul este alb", şi "omnl este alb"', ambele pro­ poziţii întîmpllndu-se să fie adevărate. Aşa încît prim.a pro­ poziţie, "hn.ina este albă", semnifică fie două lucruri, fie nici unul ; căci nu e cu putinţă ca omul sil fie şi cal, calul şi om, astfel încît să putem socoti una singură propoziţia "haina este albă". - C u acestea se încheie al doilea punct.

ln cele ce urmează, el ridică o nedumerire şi despre con­ trc�.dictoria singularei, anume cum se spune că se distribuie adevărul şi falsitatea în cazul timpului Tiitcr, - dezlegînd nedumerirea. lnsă acestea ne ajung pentru consideraţiile de !aţă. Cum anume face el aceasta, o vom afla, cu voia Domnului, în eadrul altor consideraţii. Ce înseamnă "expresie" fiind lămurit, ca şi toate din sînul ei fiind bine cercetate, vom putea incheia aci capitolul de faţă.

(CAPITOLUL 4) p . 18• 28. ln CIJOU! lucrori!or ce atnt şi au fost, e """'""r ca afirmaţia BIIU negaţia Bil fie adeoilrată ori falail ş.a.m.d.

Deosebind cit se poate de lămurit şi de exact cele patru opoziţii, iar dintre acestea pe U1la numind-o snbcontrarie, cu propoziţii care nu-şi distribuie întotdeauna adevărul şi falsi­ tatea, ci sînt adevărate laolaltă, in speţă propoziţiile particulare şi cele fără determinare suplimentară. pe alta numind-o contrarie, vreau să spun cu propoziţii universale. cea afirma· tivă şi cea negativă, care de asemenea in cazul conţinutului contingent sint laolaltă adevărate, pe cînd celelalte opoziţii, atit a singnlarelor cit şi a particularei fată de uni'l"ersală, fie a particulare! afirmative fie a celei negati'l"e, sint socotite de tip contradictoriu, - spunînd deci toate acestea în perspectiva celor de mai inainte, el cercetează acum pe drept faptul că, î n cazul celorlalte trei opozi tii, comportarea ,-a fi aceeaşi pentru toate timpurile in ce priveşte distribuirea după ade'l"ăr şi falsitate, fie că exprimă laolaltă adevărul, fie că exprimă laolaltă falsul. Dar în cazul singularelor. dacă pentru prezent �i pentru trecut iară.şi ele se distribuie întru totul in acelaşi mod determinat în ce priveşte adevărul ori falsitatea, in cazul v i itorului încape o nedumerire, dacă s-ar putea cumrn

""

151


sA s,�;> Uistrtbnit' ad.eYărul şi fal sitn tra in a relaşi mod, tn chip dett'rnnnat. lhtcă t't•.tt' :\*:l, va rt.' zulta ceva a b surd : faptul că St" :mprimă eonting-t'ntul şi t o n t �;> ::::, �;> petrec in chip necesar. l.\r :ll't"astă problt'Imi.. pe �·;ue .A ri sto t el a pus�o a cum in joc, este ş1 dt' ordin teologie ; r<.lci acest lucru, tocmai, c a cum supus l't"rt't"t:lrir. dacă toatt> S.t" i·Hs.c cu necesit a t e , sau unele cu nece­ 'nate. alte1t> nu. D:u es.te şi ceva de ordinul ştiinţelor naturii ; dc1 cen•erăm lucrurile şi natura celor ce se ivesc şi pier, anume dacă po.:5edol o :1stfel de na t ură încît să se ivească în chip nece­ s:tr. :sau :lstfel incit uneori să. se ivească., alteori nu. Şi este şi cev:\ de ordin logic. Tema in cercetare este tocma.i aceasta, de neme ce este vorba de propoziţii, iar cercetarea propoziţii­ lor ţi ne dt" logi că . Dar terna în cercetare nu e străină nici de E t ică. Căd da c ă intr-adevăr toate se ivesc cu necesitate, atunci nu trebuie :să ne preocupăm, de Yirtuţi, nici să ne abatem de la Trciu. în ce pri're�te felul cum prezintă Aristotel nedumerirea şi cum o dezleagă. o Tom inYăţa din însăşi spusa lui .Aristotel, producind din afară două argumente pentru înlăturarea opozi­ ţiei . dintre care un argument este de ordin logic, în speţă obiş­ nuit. celălalt de ordin reaL A.rgumentul logic poate fi infăţişat printr-o aetiTitate de a noastră, in felul următor. D a că urmează 5ă. 5eceri. 5e poate argumenta , nu înseamnă că poate vei secera., poate nu Tei �ecera, ci intru totul că vei secera. La. fel în C.'lrzul negaţiei. da că nu Tei secera, nu înseamnă că poate nu vei se­ cera. poate Yei secera, ci întru totul că nu Tei secera. însă "în­ trU totul" introduce necesitatea, iar necesitatea fiind introdusă

Ta diipărea contingentul. :Sumai că, la aceasta este lesne de replicat că argument ul a luat iliept admis tocmai ce e supus cercetării. intr-ade�ăr teza de aci nu stabileşte încă "dacă vei ::.ecera .. ; căci tocmai aceasta este tema în cercetare. întreaga. teză. se stabileşte pe deplin prin \Orbirea categorică . Cine nu ştie că. dacă Toi secera, atunci întru totul voi secera ? Dar de

unde e eTident că Yoi secera � căci acest lucru nu s-a stabilit prin > orbirea categorică. - Acesta este primul argument. Ce­ lălalt argument se infăţi.�ează astfel. Divinul, hpune argumentul,

152

posedă cunoaşterea celor -viitoare, �au nu o posedă. A afirma că nu o posedă e;te lipsit de piet ate şi cu neputinţă. Dacă însă spunem im·er:-:, cii o po:':ledă, dar că ea e nedeterminată, atunci


Comentar•i şi acest lucru nu e departe de o anumită impietate ; căci prin ce mai diferă de cunoaşterea noastră ! Dar dacă cele care în act sînt una, In chip limpede au şi aceeaşi natură . . . Şi acela ştie pe deplin că lucrul se iveşte şi peste mii de ani, el i\'Îll d u·se atunci pe deplin ; căci adevărul vorbirii, cum spune Aristotel, implică existenţa lucrurilor. Dacă vorbirea e ade•ărată, şi intelectul, cel creator . . . va fi întru totul şi ceea ce urmează să fie. Dezlegînd această nedumerire, Jamblichos spune că. subiectul care cunoaşte şi cunoscutul se acopere uneori, aşa cum face sufletul ce se cunoaşte pe sine ( căci aci acelaşi este cercetătorul cu cercetatul, cunoscătorul cu cunoscutul), sau alteori cunoscătorul e superior lucrului cunoscut şi cunoaşte In chip superior faţă de natura aceluia, ca de pildă cînd cunoaştem pieritorul, pe Socrate, ca •ieţuitor raţional muritor. Căci aci am cunoscut lucrul dintr-o perspecti"l'ii. superioară faţă de natura lui Socrate : intr-adevăr "'l'ieţuitor raţional muritor" este ceva Yeşnic şi nepieritor. Dar deopotri\ă cu­ noscătorul poate cunoaşte dintr-o perspecti•ă infei·ioară faţă de natura cunoscutului, ca de pildă cînd încercăm a cu­ noaşte divinul ; căci In general închipuim unele figuri şi unele reprezentări corporaJe, dar e evident că aci cunoaşterea este inferioară lucrului cunoscut. Aşadar, cum s-a spus, este posibil să se cunoască obiectul de cunoscut în chip superior faţă de natura lui, cum arătam in cazul lui Socrate. Iar divinul cunoaşte cele născute dintr-o poziţie superioară faţă de natura lor. Acestea se ivesc In chip nedeterminat, datorită firii lor, pe

60'

cînd d ivinul le cunoaşte în chip determinat. Snmai că iarăşi se produce aci o nedumerire ; căci dacă el ştie că omul vrea să facă. ceva anumit, in cazul celor bune in chip firesc nu e o pie­ dică ; dar de ce nu e la fel în cazul celor rele ! De pildă. ştie că acest copil are să ajungă un ticălos, o pacoste, un ucigaş : oare poate să-1 impedice, ori nu ! A spune că "nu poate' " este

o culme de impietate ; aşadar poate. Iar In cazul că poate, dar nu vrea să-I împiedice, acest lucru ţine de in•id.ie şi de do­ rinţa de rău. - Vom răspunde la aceasta că demiurgul a dat liberul arbitru pentru faptele bune •iitoare. Căci dacă lucrurile n-ar sta sta in relaţie reciprocă, nu s-ar putea conTerti. Aşa cum, în cazul luptătorilor, după lntreceri ei au parte de

1 53


daruri, pe dnd ,..,1 rare nu s-:1 lupt.1t nu e de fel socotit demn de răsplată. art'loşi lum• se intimplă şi cu toate cele de aci.

Dar ace.<te:� sint spuse din nfnră. Aristotel adoptă in prealabil un principiu i•vorind de altundeva, spre a putea suprima con­

tingent•- Principiul ..re că existenţll lucrului e implicată de adnărul ,-orbirilor, inexistenta de falsitatea lor. Va fi suprimat a�dar contingentul. Căci d a cii era adevărată afirmaţia de ieri despre copilul niscut as tăz i, că se va naşte a doua zi un prunc voinic şi alb, atunci urmea ză intru totul să fie aşa. Şi invers, dacii se naş t e , spusa era intru totul adevărată. La fel, dacă era falsă spusa că miine se va naşte, atunci nu se naşte ; iar dacă nu se naşte, inseanmă că spusa era falsă. Dacă deci este hotărit a devilra t , in cazul evenimentelor singulare, cum ci acest lucru are loc miine . de pildă că va avea loc o bătălie ua•a!ă, ea va avea pe d ep n loc şi toate se intimplă cu nece­ sitate . . . căci nimic nu se opune ea unul să afirme altul să nege, pentru un ristimp oricît de mare de ani. Dacă însă e aşa, ar fi ""'" absurd să se incerce suprimarea contingentului. lntr-adevăr, noi sintem şi fiinţe inzestra te cu voinţă ; iar voinţa nu e in za dar . căci nici divinitatea nici natura nu fac ceva In zadar. lnsă exerciţiul voinţei noastre nu poartiL ndci asupra necesarului, nici asupra imp osib ilului (căci nimend nu poate vroi : ,. trebuie să zbor", sau "trebuie să nu respir") ci poartă asupra contingentului. Aşadar contingenţă este. Iar dacă este, inseamnă că una din propoziţiile acestea opuse nu este, In chip prec is şi total, fie adevărată, fie falsă. Acestea sint cele pe care ni le transmite Aristotel. El lnsă aduce şi o altă soluţie, mai desăvirşită, pe care o >om afla, cu voia D omnului, in cadrul altei consideraţii.

li

"''

p . 18• 28. 1 n cazu! lucrurilor ce sînt ,; au fost, e necesar ra afirmaţia sau negaţia să fie adevărată ori falsă. Aci tre­ buie să. se adau ge l,în chip det ermina t " , de vreme ce intru totul

una din ele este adevărată, o alta falsă . . . D ar ce vom >-pune cu pri•ire la divin ? Căci pentru noi este ceva nedeter­ minat �i nu ştim dacă va a na loc sau nu miine o bătălie navală ; in •chimb di>initatea o ştie determinat intru totul. Noi ştim 1 54 ansamblul ace;ta "fie va a,·ea loc, fie nu", pe cînd el ştie


Comentar1 r

un lucru , curn că va avea. loc sau că. nu va. avea loc. 1n afari •le aceasta mai spunem că nu In măsura In care o ştie are loc lucrul acesta ( citci cunoaşterea divină nu este cauză. de pro­ ducere a lucrului), ci dimpotrivă ; Intr-adevăr, de vreme ce lucrul se produce, el este cauza prenderii divine.

p. 18' 34. Cdci în cazul cd orice afirmaţie şi negfljie sî11t Rau ade11dratc sau false şi dacd e necesar ca orice lucru sd exilte sau sd nu existe. Aci adoptă teza ce afirmă că adevărul vorbirii implică existenţa lucrului, iar falsitatea vorbirii inexistenţa lucrurilor. Dar teza este falsă dacă o raportăm la imposibil, şi tocmai aceastit schemă de gindire reprezintă reducerea la imposibil. P- 18' 38. lntr-ade11dr amîndoud lucrurile 11 u oor exista simultan în asemenea eazu1'i. Făclnd aluzie la cele fără determi­

naţie suplimentară, el spune că au acest lucru In propriu, fap­ tul de a fi laolaltă adevărate sau false. El declar!l. deri că In cazul propoziţiilor singulare nu se petrece acest lucru. p. 18" 9. Pe deasupra, daci! un lucru este alb acum, era adecdrat să se spund dinainte că va fi a!b. Aci el adoptă dovada

cum cit ivirea lucrului este implicată de adevărul ..-orbirilor. una

p. 18 " 16. De altfel 11ici nu ar fi cazu! să spui că oit'i din douit nu e adevdrată, anume "."a fi" sa11 1111 u t"a fi'"

ş.a.m.d. Nu numai acest lucru ar fi absurd - cum a spus ca ambele propoziţii să fie false, ci se va do>edi, pe dea.upra, fie că urmează sit aibă loc Jncrnl, fie că nu urmează. Căci dacă c falsă afirmaţia care susţine că miine va avea Joc o bătălie navală _ _ _ falsă fiind afirmaţia rezultă că e ade..-ărati!. negaţia. care era presupusă şi ea drept falsă. Şi in..-ers, dacă e falsă negaţ.ia care susţine că "mline nu va a>ea Joc o bătălie na>ală", urmează că e adevărată afirmaţia şi va a>ea loc o bătălie, astfel că din nou se Ya petrece acelaşi lucru. p. 18 • 26. Dar cele de m ai sus fi altele de acest fel sînt fă!'ii "ici o noimă. Care anume sint cele absurue, de >reme ce - 1 5 5


Stephanus filozoful ar spunt:> cineva - una din at't•str propoziţii este precis falaă. in t ru totul ! Ya rezulta l'l'Ya absurd în st'ns u l că este suprimată. contin�nţa �i t oa t e se in>.sc :mb o neces.itat.e. p. lSb �H . .A r rt'::ulta ril n u ar m a� treb1t.f·n·ici să chibzuieşti, niri sd te ostenc::ti . •-\ci, l';l şi cum a r apăra t.eza, pune inaintea ellitt.>nţt:>i contingentul. Cit despre făptuire, vorbeşte in sensul unui demers in "srt'neral in sinul lucrurilor. Cu acestea se incheie capitolul.

(L.:.ilTJd.JL 5)

,. ,

1 56

p. 195 �3. Este aşadar 1UCesar ca ea:istentul să fie, atunci cînd estr. ţi ine:ristentul sif n u fie, a t unci cînd nu este ş. a.m.d. A..m aflM a stfe l care sînt nedumeririle ridicate cu privire la contingent . cum anumt:> a conceput el să·i obţină suspendarea. Pe de altă pnrte am adus şi soluţiile . Prima incercare se întemeia pe cunoaşterea dinnă . soluţie propusă de către Iamblichos • ..l doua er-a pe baza irnplicaţ iei lucrurilor şi vorbirilor, anume că. dacă a de•ăru l sp u sel or . . . şi nea d e"Cărul spuselor implică inellitenţa l uc rului i ar ine.tist enţa lucrului falsitatea spuselor, atunci se " suprima contingentul. A.cest lucru 1- a soluţionat .Aristotel pe baza pron denţ ei, cind a spus că, întrucît divinitatea ne-a făcut. prin mijlocirea firii, fiinţe cu To inţă, iar faptul de·a noi nu poartă nici asupra celor necesare nici asupra celor impo­ sibile ci a .mpra C'elor contingente, atunci în chip evident contin­ gentul e::ti.stâ. iar nu in m ăsura în e are vorbirea e adevărată ee i�eşt e luerul. ei in măsura în care �e iT"eşte lucrul respectiv este �orbirea a de�ăra t ă , in cazul s puse lor adevărate şi al exis­ tent ei luernrilor. Şi in�eri' , nu în măsura doar în care e falsă �orb irea are loc ine::tist enţa lucrurilor, ci prin inexistenţa lor :-e face că nu e adevărată vorbire a , ci falsă. Pe toate acestea infăţişindn-le. în legătură cn t emele întîln ite , el soluţionează acum aeeea�i nedumerire în ehip organizat . El aduce argumentul pe te· meiul dhiziunii . r,pnnind că realul, respectiv necesarul, este de două feluri. fie ne ce sarul absolu t , fie ce l pe bază de ipoteză . Numim necesar pe bază de ipoteză cazul în care predicatul revine in fapt Sllbiectulni . IIL!ă acela', i predicat poate şi să nn revînă1 ca faptul de


Ccmen tan1 a şedea, in ce priveşte pe Socrate, sau de a dormi ; căci dacă in fapt doarme, atunci cu necesitate îi revine somnul. Cît despre necesarul ab s olut , el e îndoit . El există sau în cazul celor -veşnice, sau :într-al celor d e sub naştere şi pieixe, atunci cînd apare o diferenţă. constitutivă a. lu crulu i - s ubiect . O numim "constituti'\ă'', de "\Teme ce, în cazul necesarului prin ipoteză, dacă separăm atri­ butul, respectiv p red icat ul , ca de pildă pe a se plimba sau a dormi, subiectul nu s e suprimă, pe cînd aci se întîmplă C..'1 la foc unde, sep arînd u - s e căldura, se suprimă subiectul. adică focul. Dar care este perspectiva in cazul celor T"eşnice ! Este ca în spu sel e : "soarele se mişcă în chip necesar'' sau ,,dhin.i­ tatea este în chip necesar bună". ln cazul celor de sub naştere şi pieixe totul se p e t rec e ca la foc. 1n speţă se petrece, spunem. c a la ceva particular, nu general, de neme ee particularul se naşte şi piere, pe cînd uniTl•rsalul rămîne acelaşi T"eşnic şi nu piere. Aşa sînt d e luat în consideraţie necesarul ab�olut ca şi cel ipotetic, in cazul fiinţei. Dar e e-vident că şi nefiinta e îndoită : ceea ce nu există în general. ce nu a fost, nu este. nici nu va f i, ca de pildă, "skindapsul ' ' [sau centaurul] şi cele de acest soi ; sau ceea c e într-un fel este, intr-altul nu, ca in cazul celor contingente. Este deci necesar ca� in felul în care se comportă fiinţa faţă, de n eces itate şi lipsa de necesitate. la fel să se comporte şi spusele. Iar întru cit un fel de fiinţă este, cum s-a spus. pe bază de necesitate în ch ip absolut şi principal, un alt fel de fiinţă este In chip condiţionat, aşa întru totul trebuie să se comporte şi contradicţ ia lor . . . o parte a contra dicţiei să fie

62r

adevărată în chip det erm inat, o alta falsă. 1n cazul celor con­ tingente care există intr-un fel - ceea ce am spus că şi este necesarul condiţionat - este indiferent ca fie afirmaţia fi e

negaţia să fie a devărată ori fal să în chip determinat. Căci întregul acesta, faptul că mîine sau are loc o bătălie n avală. sau nu are loc, este întru totul necesar ; de asemenea fie va avea loc la o an u mită oră, fie nu T"a a�ea loc. Dar a spune în chip determinat, precizînd că va avea loc întru totul ( s au că nn va avea), nu m ai este ceva adevărat, întru cît acest lucru însuşi este nedeterminat. Iar aceasta este solu ţ ia nedumeririi. El ne mai dă un principiu în legătură eu diviz iunea pro­ poziţiilor, cele alcătuite din subiect şi predicat, principiu pe

1 57


rart' !-.un �� llldit';H, l'Um l'ă in propoziţ i i in rhip necesa.r s ubiectul t'$h' -<,m dt>tl'fnun:u s.:.m nt•(h•tl'rmina t . �i fie că sub ie ctul este dt>tt'rmm. n , f1t> t'ă t' IH'dt'tt•rminat . t•l i�i otsot'iază întru totul verbe, ...m fnruw :tlt' wrbului - C'N'a l't' pl'ntrn clarit.atc el a lăsat J.t�.I�Urtt' - . .s.tu pL)i'eti:l un Yt•rh IH'df'termina t . Iar p en tru .Jt�Stt\1. ;t d:H exemplt'. la rt•lt> ee an subiectul d e terminat : .. Stwratt' "t' plimb;\ " , . . omul [oarera rC'] se p limbă" , "un om ,t' plimbă", .. oriet' om sr plimbă". ht fel şi negaţ.iile : " Socrate nu st> plimb;\" . . . omul [oarrcarel nu se plimb ă ' ' , " ni ci un om !IU �t' plimb;\", . .nu orieE' om �r plimbă". �ed e termina t insă. t'ste subirt·tnl rr are lt'g;ttă dt." el nega ţ i a "nu". Iar exemplele b �stea :c-int evidt>Utt'. A.ş;t vorbind, el pune cap ăt teoriei de Llţă. Căci se etmnă ari secţia a doua , ra şi c ap i t ol u l respectiv.

iNCEPUTUl SECŢIU N I I A TREIA ;C,P TOLUL f , p . 19b l9. l11să atunc-i cî n d e.ristă enunţul ca un al trrilea. op()-:iţiile sînt sp use în do u tl feluri.

ln

,'l uplim.entm·,

area.<tă sectiune tratează d.spre propoziţ.iile alcătuite din mbiect. predicat şi dintr-un al treile a enunţ. predicativ suplimentar. ra de pildă in propoziţia " S o c ra t e este drept", unde Socrate e pu); ca subie ct , "drept ' ' ca pred i cat , iar Yerbul de existenţă .. e�te" e �ocotit că se enunţă s u plimen tar, ca un al treilea. Soi imă. inaintea explicaţ iei cutint cu cuvint, vom analiza următoarele trei puncte : întîi, care e numărul unor a8tiel de propoziţ u ; al doilea, cum facem negaţi ile din aceste afirmaţii şi al treilea, care e implicaţia ace st or propoziţii, în �peţi care propoziţie urmează căreia. Trebuie deci în ceput cu primul punct. şi astfel să. spunem care e numărul unor asemenea. propoziţu. Ele sint indoitul celor alcăt uite din predicat şi subiect ; căci acolo " dovedea că sint 144 de propoziţ.ii, pe cind aci vor fi 288. din aeelaşi motiT. Intr-adevăr e necesar ca ambii termen i, atit subiectul cit şi predicatul, să fie sau determinaţi s au nedeter­ minaţi ; ori, ca subiectul să fie d eterminat , predicatul nedeter­ minat ; ori innn;, �ubiectul nedeterminat, predicatul determinat. Au rezultat ded patru forme. Ex emple pentru acestea, avind 1 58 ambu termeni determinati sint : ,,omul este drept" ; cu ambti


nede ter m i naţi : "non - o mul este n on -drep t ' ' ; cu i"Ubiect deter­ minat şi pre d i c at. nPrleterminat : "omul este non -drept " ; �i la fel : " non-omul f'Rte drep t " . Multiplicînd deci fiecare prop o ­ z i ţi P pe baza tripartiţ.iei t i mp u lui , :-:e iYesc 1 2 propo zi ţ ii . .Apoi multiplicînd ace::-.te 12 pr op o ziţi i pe b a za trip ar tiţiei materiei [modulu i ] , rezul tă ::H;. Aces te 36 de pro poziţ ii se împ ă t rese. de v-reme ce a fi r măm că patru Rînt propoziţiile afinnatiTe. cea Ki ng ula ră şi cea fără determina ţie Ruplimentară.. cea p art ic ula ră de ter minat ă s upl i men t ar şi cea univer�ală d ete rmin a t ă supli­ men tar . l mp ătrind u- s e deci cele 36 de propoziţii. rezultă 1 4 4 , în c hip eviden t afirmatiYe, iar la. fel se adm it e că T"Or fi t o t. atîtea negat i v e . Laolaltă Y o r fi 288. - C u acestea se incheie primul p un c t .

Al do il e a punct este cel la rare cercetăm cum fa cem negaţii din asemenea a f i rm aţii , a nume cui a s ociem ne gaţ i a �, nu' ' : s ubiectulu i , p re d i c a.tulu i sau celui de-al tre ilea , enunţat supli­ mentar. Fapt ul că n u treb uie asociată subiectului, l-am şi afla t. !nsă n i c i predica tulu i , deoarece s-ar n aşte din n o u o a firma ţi P nedetermi n at ă , p e ca.re Teofrast a nwn it- o p r in metateză. fie pe b az a schimbării negaţie i "nu" de la cel de-al treilea enunţ RUplimentar asupra enunţului predicativ, fie fiindcă li se pre­ schimbă locul în schemă. Intr-adevăr, aşa cwn Torn înT"ăţa, nu s - ar m a i produ c e afir maţia. pe bază de afirmaţie şi nega ţ ia pe bază de negaţie. Din aceste m o t ive a s ocot it Teofrast că P caz ul să n um e as că asemenea propoziţ.ii prin "metateză". După cum aşadar am sp u s, nu trebuie să se as ocieze predi ca tulu i negaţia " nu " , ci celui de-al treilea enunţ suplimentar ; căci dacă am asocia·o predicatului, nu numai că am face o afirmaţie nedeterminată, cum spuneam (căci "omul e n on - drep t '' repre­ zintă o afirmaţie, dar una nedeterminată), nu ar rezult a doar aceasta, dar şi că rolul conduc ător în asemenea prop oz i ţ i i I-ar avea cel de·al treilea , enunţul su plimentar . De aci se şi nu mes c asemenea propoziţii : pe bază de enunţ su plimenta r [de c opu lă ] . Urmărim aşadar aci să suprimăm legătura, spre a se d izolva întreaga afirmaţie. Într-adevăr, "drept" nu se p utea asocia omului decit prin verbul de existenţă "este". Trebuie deci să se desfacă legătura, p eutru ca întreaga afirmaţie să fie dizolvată. Acestea, în caz ul că propoziţiile sînt film determinaţie supli-

«>JY

1 59


menmr3. In �t'himb in propoziţiile ru tlt'tc�rminaţic suplimentari, ��1. rulll �-a �pu�. nt:>gnţia, .. nu" trt�buie a so c iată de tcrminaţiei. In prinml rind. pt•ntru ră rolul print•ipal il j o acă determinaţia �upliment.lcl. t.'ăd :lt'east:l inst•:mm:\ can t i t a te a , cum am ară­ tu-o dinamte ; :lş;.Hi:tr aet'lt•ia ii asoriem negaţ.ia "nu " , spre a �uprmu cantit�ltea. într-:.uleYăr faţ.ă de propoziţia "orice om nu t>�te drt'pt", noi �punem, suprimind cantitatea, cum că nu " e adt'Yăr:H ; spunem : . . nu orire o m este drep t . 1n al doilea rind. dint•olo de aet•stea, da că nu am face aşa negaţiile şi nu alll a�oda. negaţia . . nu" determinaţiei s u plimentare, atunri nu s-ar naşte eontmdkţia. De p ild ă , in spu sa "orice om este drep t " , dacă Tom faee negaţia orice om nu este drept", " :.unbele se TOr intimphl să fie false , in cazul materiei con tin­ g€nte. şi atund nu T"a mai fi contradicţie. Dacă insă spunem .. orice om e:o:te drept", ,.nu oric e om este drept", una din propoziţii este intru totul a de>ăl'a t ă , alta incheie al doile.l punc t .

fa l să. Cu acest ea se

.l.l ueilea pllllc· t este rei în care tratăm despre implicaţia propoziţiilor : anume ear e propoziţie e implicată de o alta, şi �are nu. înţelegem aceas t a in felul următ or. F iînd date două J.D.nteze. nna determinată alt a nedeterminată ( nu me sc aci antiteză determinată pe cea care are pre dicat determinat, nedeterminată. pe cea cu predica t ul nedeterminat ; dar vom spune simplă.. antiteză det erminat ă , ea de pildă "omul este drept" - .. omul nu este drept' ', pe cill d pe cea nedetermin at� o Tom nnmi prin metateză. cum s-a spu s ), s-au ivit astfel 4 părţi, respecti\ patru propoz iţii : ,.omul este drept", afirm aţ ia simpli ; :.omnl nu este drept " ' , negaţia s implă ; " omul este non-drept", " afirmaţie prin metateză ; �,omul nu este non-drept , negaţie prin metateză . .Aceste patru părţi fiind date, două din ele, anume _.. c�le prin meratez:i. se • o r raporta la negaţia şi afirmaţia simplă, in ce priw;te implicaţia, a şa cum o fac afirmaţiile şi neg aţiile printi"re. Căci aşa cum nega ţ ia priV"atiTă "omul nu e nedrept" e implicată de afirmaţia simplă şi este mai întînsă decît ea, la fel şi negaţia prin metateză, anume "omul nu est e non-drept" e implicată de afirmaţia. simplă, care este "omul e drept" , şi eate mai intinllă decit ea. lntr-adevll.r negaţia privativiL care 1 60 spune că "omul nu este nedrept", se potriveşte nu numai tn


Comentar , l cazul oamenilor drepţi dar şi în cel a l copiilor ş i a l celor ce po sedă un caracter mijlociu. La fel şi negaţia pe bază d e metateză, care spune tă n o m u l nu este non-drept!!! Re potrh·eşte acest-or cazuri. Dar afirmaţia simplă, care spune că "omul e drep t ' ' , se potriveijte n u m a i în cazul celor drepţi. La fel, afirmaţia p e b a z ă de metateză care spune că "omul e�;te non-drept'', s e intinde asupra mai puţinora decît. negaţia simplă, "omul n u e R t e drept". Intr-adevăr, afirmaţia prh·atiTă se întinde numai asupra celor nedrepţi, pe cînd negaţia simplă nu numai asupra celor nedrepţi, ci şi asupra copiilor, asupra pietrelor şi. pur şi simplu, asupra celor ce nu sînt îndeobşte primitoare de dreptate. La fel deci cum afirmaţia privativă poartă asupra mai puţînora decît negaţia simplă, tot aşa şi afirmaţia prîn metateză, "omul este non-drep t", se întinde asupra mai puţin ora decit negativa simplă, "omul nu e drept". Căci negaţia simplă, aşa cum s-a spus, se potriveşte şi în cazul pietrelor şi al copiilor şi al celor nedrepţi. In schimb afirmaţia prîn metateză, potrivîndu-se In cazul copiilor şi al celor cu caracter îndiferent, în speţă al celor nici drepţi nici nedrepţi, nu se potriveşte în cazul pietrelor ; căci nimeni nu spune că "piatra este om non-drept ' \ aci propoziţia fiind găsită falsă ; pe cînd negaţia simplă, care spune .,piatra nu e om drept", desprînde şi ce e drept şi omul de piatră. Cealaltă. afirmaţie, prin metateză, care spune că "piatra este om non-drept", spune acest lucru, euro că piatra este om, dar nu drept. Astfel încît negaţia simplă e mai generalii. decît afir­ maţia prin metateză. Iar ele nu se convertesc. Căci raportul pe care îl au propoziţiile privative faţă de propoziţiile prin metateză îl vor aYea, după generalitate şi particularitate, cele Himple. Î ntr-adevăr, afirmaţia privath·ă care spune că . . omul esW nedrept" este mai restrinsă, aşa cum s-a spus, ca afirmaţ.ia.

�4"

prin metateză care spune că "omul este non-drept ' ' ; iar afir­ maţ.ia simplă a fost înfăţişată ca mai generală decit a reea, în acelaşi fel. De vreme ce afirmaţia privatiT"ă este mai particulară decît afirmaţia prin metateză, înseamnă că şi negaţia ei, care Hpune că "omul nu e nedreptn este mai generală decit negaţia prin metateză care spune că "omul nu est-e non-drept''. hisă afirmaţia si mplă a fost dovedită ca fiind mai particulară decît aceea. Aşadar pe drept cuvînt s-a spus că,j dîntre cele patru

161


S:e?r an :.. s f . iozof.JI părţ i , rtlt• p ri n mPtateză :-înt astfel implicate de afirmaţiile şi nega t i ile �imple cum sint propoziţiile privative, numai c ă, nu �e t'tHlYt:-'rtes<.'. - Are:;tra fi e l'pn:;:;e despre propoziţiile fără ..1eterminatie �uplimentară. Implieaţia are loc în arela�i fel şi n c-azul propoziţiilor ru d ete-rmina ţi e supli men t ar ă ; numai ca pro p o z i iile aşE'za t e pe dia gona l ă nu s int laolaltă adevărate, in cazul ma t e-r iei couti nge-nt e , ht fel ca acolo. Căci in to tde auna celP de pe d ia gona lă s.e adeTeresc laolaltă, in cazul celor lipsite de de-te-rminatie suplimentară ; pe cind în cazul propoziţiilor determinate suplimentar, uneori ele se adeveresc l aolalt ă, altpori sint false l:lolaltă. Iar a re 8 t. lucru est e evident din dia­ !rramă. _\stft-'1. in prima di agra m ă se a flă "omul este drep t" , �implă, iar in diagonală cu ea se afl ă afir maţia prin met..urză. t'are �pune că "omul este non-drep t " . Ambele sint in t•hip re-cunoscut ade..rămte, atit cea care spune "omul este drep t · · . pentru So c ra t e , cît şi cea care spune "omul este

i

t

�irmat ia

non-drep t " . pentru Anytos sau copil. La fel se află la. dreapta .. omul nu e ste drept " , negaţia s i m plă , iar in d iagonal ă cu aceasta .:'t> află negaţia prin metateză care spune "omul nu este non­

drept". Ele sint laolaltă adeYărate ; căei negaţi a care spune

că . ! omul nu e s te drept ' ' se adeYereşte în cazul copiilor, iar

şi

despre ei se adenre.şte de asemenea negaţia pe bază de meta­ tez ă . .A�a incit s-a arătat că intotdeauna, în cazul celor nedeter­ minate s uplimen ta r , propoziţiile de pe di agon ală sint laolaltă. de te . cazul celor determinate suplimentar, să luăm propo ziţi a de mai sus, afirmaţ.ia si mplă . . orice om este d rep t " , care e falsă. în chip recunoscut. La dreapta ei se află altă pro­ poziţie ce o înfruntă contradictoriu, cea care spune că "nu orice om este drept"'. Dar din nou fie pusă d edesu b t negaţia prin metateză. cea care e implicată de uniYersala afirm a t iv ă , "nu orice om este non-drept" ; la dreapta ace�teia se află afirmaţia cea care F-pune că "orice om este non-drept". Univer:;;alele de pe diagonală, afirmaţia simplă şi cea prin metateză, Rînt fah;e laolaltă, în �peţă cea care spune "orice om e drept" �i cea care �pune .,orice om este n on- drept ' \ Celelalte pe diagonală, cea care :-,pune ,!nu orice om este drept"' �i propoziţia "nu orice om es te_ non-dr�pf', bînt laolaltă adeYărate ; căci este adevărat să. .o:.prn ,:nu once om este drep t"' �i să 1--p ui , !nu orice om este nou-

a -văra

1n


Comenti.r1

"

drept . - Apoi, mergind mai departe, el ne dă un mode-l şi pentru propoziţiile care au subiectul nedeterminat. Care sînt ele, am şi aflat-o. De \Teme ce aşadar am spus acestea şi capito­ lul de faţă a luat o dez\oltare destul de mare, să punem aci capăt formulărilor de faţă, silindu-ne ca, dacă Ya fi neT"oie, să mai aducem unele lămuriri, după puterile noastre. p. 19b20. De pildă în : "omul este drept'', pe .,este" îl socotesc a alcătui un al treilea în sînul afirnl4ţiei, fie că e mtm.e sau 'Derb. Trebuie ştiut că "a alcătui" nu a fost bine spus ; căci

"este" nu e alcătuit din două cuvinte sau mai multe. lntr-ade'l"ăr, orice compus e alcătuit din cel puţin două. Tu, deci, acceptă pe alcătuieşte în loc de "se adaugă", pe c.:1.re el însuşi, ce'a mai jos, 1-a introdus pentru "se alcătueşte'', sau atunci "se alcă­ " tuieşte figurează în loc de : "se pune laolaltă cu ceilalţi", în speţă laolaltă cu predicatul şi subiectul. Nume şi 'Derb a spus acum in sensul "cu ce nume îl vei numi". A spus nume în sens general. Arătam, intr-adeYăr, că şi ceea ce înseamnă pentru noi nume şi verb, şi orice parte de vorbire, erau calificate de cei vechi "nume". Dacă însă califici pe "este" drept verb, atunci dai numele lui propriu. Pe de altă parte trebuie ştiut că �istotel numeşte afirmaţia şi negaţ,ia propoziţii simple, nu in sensul că celelalte n-ar fi afirmaţii şi negaţii, c i pe cele simple le socoteşte afirmaţii şi negaţii întru cît ele sînt principalele printre pro­ poziţii. p. 19b24. V1·eau să spun că "este" se alăt u ră fie hl i " "drept , fie lui "non-dJ"ept". Acum a spus bine, in cazul lui este, că se alătm·ă . . . a dat de înţeles propoziţia simplă, pe cînd cu lui non-drept propoziţia prin metateză, "omul este non-drept" . .Aci el înfăţişează propoziţiile prin metateză. Şi merită �ă. fie cercetat dacă negaţia prin metateză semnifică o afirmaţie sau o negaţie. Vom spune deci că negaţia prin metateză e implicată de afirmaţia simplă. Şi e firesc pentrn că, în sînul celor reale, atunci cind două negaţii sînt legate de termeni diferiţi sau de particula auxiliară (numesc a şa fie determinaţia supli­ mentară fie pe cel de-al treilea, adaosul predicativ) ele dau întru totul o afirmaţie, ca de pildă "omul este drepf ', "omul nu este " non-drept . Aci "nu este non-drept" indică o afirmaţie. Dar

16


E-6'

a t unci cînd ne-ga ţ îilt• sint lu:ttC' }}(lntrn C<'h' nerealc, rezultatul e- indiferen t . t'ăt•i o :H't•t•aşi n('�a t ie prin nH•tllteză, in cazul celor intlift"Nnt e-, ca de pildă a cdor rt• nu sint nici d re p te n ic i ned rep te , nu adure tll't't"JlŞi afirmatie. 8punem însă : nega ţ ie dublă asupra termenilor dife ri t i :.li propozit·il'i, din pricina obir.eiului atic. Cik'i adese-a se p1m <'t'lt• două negaţii una după al ta, in locul unei nega t ii , ra in <'�tzul lui ,,nu rumva să nu faci", in 10<' dt" ,.să nu faci"� şi altele de acest fel.

p . 19t>30. ..:l.cestt'a aşadar, aşa cum s e sp une î n Analitice, siRt a�tje-l rindwite. Trebuie ştiut că, după cîte reies din expri­ marea aceasta, .Analiticele sint anterioare lucrării de faţă ; căci el afirmi : aşa t"tt m se spu n e în Analitice. 1.'rebuie luat . . se spune'' ca : ,,s-a spus ' ' ; şi n. folosit pe "se spune" ca avînd drept tintă să scrie despre lu c rurile acelea . p. 19•31. IA fd se comportd lucrurile chiar dacd afirmaţia este a il nui nume universal. Int rucit pe toate cîte le-a spus mai su.s le-a aplicat în cazul propoziţiilor nedeterminata supli­ mentar, el spune a<'UID că acelaşi lu c ru se va întîmpla şi in cazul celor determinat;, suplimentar. p. 19'33. Rumai că pot să " " fie laolaltă adevdrate cele �e::ate în diagcmală. ln să uneori se întîmplif. sd fie. Am spus şi in cursul capitolului că există o deosebire Intre propoziţiile determinat;, suplimentar şi c ele fără determinaţie. ln cazul celor nedeterminate supli mentar, cele a şeza te cruciş (căci pe Cele ;;3re iilfafdeun3 si'nf /ao/3/lci adev,irale :

• Omul nu e drept �d eL'ăr<ife \al.\\�\\'0 �t'-�ara\t liloJalfă Omul e non-drept Omul nu e non- drepr a

Omul

e

drept

Cele care c':nd .si'nf �dev.irtlle, ct"'nd false �

1' <J �.�- ,. -o'

Or1ce om e d r e p t 1 64

f'lu

or::e O f'l

e n:m- drept

o

t. t -1

s

Nu o � i c e om e drept Orice om e n o n - d rept


!I-lai res l 1 l n s mai larg mai larg

Omul e drrpt Omul n11 e mdrept Omul nu � nontlrrpt

Snnple

Privati\ c Prin metateză

Omul nu � drtpl Omul � n�drtpl Om11l t non-drtpl

ma1 larg

m ; u rrstrins

ma1 n: s t rlns

acestea l e nu m e ş te el în diagonala) :,int i ntotd ea u na laolaltă adevărate, pe cînd în , razul celor determinate suplimentar, una dintre cele încrucişate a deve re şte , ce alalt ă e falsă. 6\.cest lucru îl dă el de înţeles prin spusa de faţă. p. 1 7 b3 7 . A ltele însd, dacă se adaugă ceva pe lîJ1gd 110n-om ca subiect. De vreme ce a pus în joc propoziţiile cu subiect de ter­ mi nat , acum spune că bînt şi alte propo ziţii, ce au subiect n ed eterm inat şi ca re alcătuiesc deopotrivă afirmaţii şi negaţii. Numai că. el e sînt deosebite de cele ce au subiect determinat. - Acestea sînt lucrurile pe care le conţ ine ca pitolul . (LAPITO�UL 2)

p. 20113. La propoziţiile unde "este" JI U se potrireşte, ra in 64� cazul lui "ît�sdnătoşeşte" sau ,�plim.b4", la acestea [urb11l] se foloseşte, astfel pus, ca şi C'U1n ar fi add11gat ,.este" ş.a.m.d. Principiul p e care·! înfăţişează acum Aristo tel a foot înţeles de unii dintre interpreţi în sensul că el ar fi apus : aşa cum avea loc o implicaţie şi o rinduire a propoziţiilor la care "este ' ' era al treilea, enunţul suplimentar, la. fel a re loc o impli­ c aţie şi rînduire a propoziţiilor in care in Joc de "este' ' luăm un alt ve rb , ca de pildă In "omul cel drept se plimbă''. Faptul tnsA că a c e s t lucru nu e a devărat este eviden t ; cAci nu e- Yo rba de o p ropoz iţie pe baza celui de·al treilea enunţ suplimentar, ci aci subiectul este cel compus. Este tntr-ade)ăr cu neputin ţă. ca un alt verb să se enunţe astfel In chip suplimentar, ea al trei· lea.. El a. pre cizat -o aci, s punînd-o şi in Analitice, cum o vom afla cu voia Domnului. Alţii declari!. că lucrul cercetat aci este ca in propoziţiile in care "este" e considerat T"irtual, de pildă ca in " Socrate se plimbă" (căci aci se a daugă virtual " e ste " ; lntr·adevăr reducerea ve rbulu i la participiu! respectiv se face 1 65


Stepnanu� f Jozof�..o !

t.'U verbul . . e.5tt�", t.'a . . 8ocnlh' St' vl i m hă " redus I n. "Socrate este phmbător" ), uu d t• a�lthtr St' njunge ns tfe] In " So crate este pl.i.mbăt or. Socratt' Ntt>t non-plimbă �or", deci negaţi a eate o . afirmaţie. Iar el spune d\. t"Sh' Ilt'�"llţtt". însă arest lucru m entă

fie

(ntr-�deYăr, t'e e spune un

ra

:u face "omul este non­ să a n:?�.ltz at ;.l d. ti.rept" să fie o af rma t i iar .,omul estt• n o n-mergăt or ' ' să. nu fit> un:\ � - �oi in&\ nnn rt\, i n t ru ci t n m enţ i o na t in l'hip stăruitor �i a stabilit dti:u t.>XNnplu p Nl t r u prop oz i ţ iile t't:' au su b it"<' tul nedett>rmintlt şi t';,lre si n t alcătuite numai din � i subiect. ca p ildă . . non-omul es t e" , " orice non-om t'He" �i. t.1- fel. pentru propozitiile nlt.•ătuite din predi ca t, subiect şi t>nunţul wpliment�u ca :11 treilea, " n o n- o m ul este drept", . .or:t't' non-om e.ste drt"p t " , temindU-Sf' ca nu cumva să pres u ­ pună cinev:l . . . şi, socotind că determina t i a su pli me nt ară de . . orit•e" b nwut>le de om este ;.\ceeaşi, ş i va fo rma n t u n c i p entru afirlll:l t iv� . .orice non-om estt' dre pt ' ' neg-aţia . . un or i ce om e.ste t.ire p t " " . nere.::pe ctindu-se de fel negatia "nu'' la s u biec t , o.l� fiin d . el .spune că nu trebuie să se fa că astfel n ega ţ.i a , ci t�buie 5ă � re�pect e p art i c ul a n egath- ă la subiect, aşa c u m era in afirmaţie, şi să se facă nega t i a "nu orice non-om este d.rep t ' " . sa u . . orice non-om nu et>te drept". Căc i � , o r i ce " [ ca aşa cum s-a spus mai su8, nu semnifică o natură umvel"::' ală. cum St'mni.fică , ,Tieţ ui t or raţional muritor" pe om, ci semnifică acest lucru cum că, universal fiind subiectul, pr ed i c at u l reTine tutmor celor de sub s ubiect . Şi el a dat exemple e vid e nte .

prelieat

i

de

adje-t:ti•�·

..!.poi. de vreme ce in exem pl ul precedent nu era cuprinsă universal nega tiTa. cea care spune că "nici un om nu e drept", el h�rcetează care propozi ţi e e i m plicat ă de aceasta. Ş i ara t ă c-ă e afirma tiTa uniT"ersală ob ţ inut ă prin metateză. Fie negativa. simplă !.nici un om nu e inari pat ' ' ; prin ea este implicată .. orice om este non-inaripat". Insă uneori şi afirmativa part i ­ cnla.ră. este implica t ă de negativa particulară. ""Gn om este drept · · . afirmativă particulară, "n u orice om este drept",

1 66

negath·ă partico.lară. ln ace..<;t fel a arătat Aristotel, asupra exemplelor. care propoziţie este imp li cată d e o alta. In schimb Produs ne oferă o metodă generală pentru aflarea lor [a i mpli · caţiilor ]. Iar metoda este aceasta : cind ai in faţă o propoziţie, păstrează acelaşi subiect şi aceeaşi cantitate, dar schimbă


Comenla.r••

(·alitatca l;ii predicatul. Calitatea, in felul următor : dacă propo­ ziţ-ia. proJniH{L e afirrnntivă, prefă-o într-o negativă, şi invers, dac;\ c nt•g-a t i ,-ă , prefă - o in afirmativă. Î n s ă pred icat ul îl schimbi •u-;t fPl îndt , dacă. c determinat, ti faci nedeterm ina t , şi invers. d;H•ă. e nedet e rmi na t îl fac i determinat. Atunci deci cînd vei p:''i:s tra c a nt i t;t t ea aceea,şi, de pi l dă dacă e parti cula ră , tot part i­ {·ula r{L :;; i dacă e univerxală, un ivers al ă, iar subiectul e acelaşi, dar dtt ră. n� i �chimba calitatea şi predi cat ul, vei găsi pe deplin propoz i ţ i a impl icată. De pildă, fie propoz i ţia u n ivers ală : " ori ce mn e:-:t·e v i eţu i tor" . Să păstrăm s ub i ectul , adică "om", să păs­ t n.'im cant i t atea, dar Ră schimbăm calitatea, în plus şi predi­ <·.atul, f ă cî n d p rop o ziţia " n ici un om nu es t e non-vieţuitor ' ' , ('('(':L ce exprimă aeelaşi lucru cu propoziţia propusă . La fel �" va. petrece şi in c a z u l altora dintre propoziţiile suplimentar dt>!,erminatc : atît pri n afirma tive sînt i mplicate negat ivele, după H lelmla a ce as ta , cît şi prin n egative afirmativele. În schimb în cele nedeterminate s u pli m en tar, prin afirmaţi i sint i m pli ca te negatii, înljă n u � i in vers, prin negaţii afirmaţii ; căci s-a arăta t ('Uffi eă. afirmativa. p rin metateză er;te mai restrîn să decît nega­ t i va. Himp l ă, şi în chip firesc nu o i mplică. lntr-ade,·ăr fa ptul <·ă. parti c ularul este i mpl icat de universal nu îngăduie [implica ţia pri n nega t i v ] . - Pe acestea le cupri nde cercetarea de faţă. p. 20"23. 1 E evident însă că şi în caz1tl celor singula1'e, (/acă se face negaţia adevărată faţă de întrebare, este adevărată .�i afirmaţia. De pildă, oare Socrate e înţelept ? Nu. Atunci Socrate e non -înţelept.

ln c h ei n d argu mentarea d espre implicaţia propoziţiilor, el infăţ.işează aci un alt pri n cipi u rezultînd din cele sp u se . O ar mai î ntîi să tmtăm despre nedumerirea ce s-a ivit în cadrul �chemei p riv ito are la i mpli caţ ia propoziţiilor ; după aceea '\'"Om afla şi pc c ele ce rezultă din ele . El spunea aşa da r, in s chemă, că afirmativa p rin metateză, n edeterminată suplimentar, este mai restrînsă decît negativa simplă. .Aceea era. "omul est e non­ drept", ş i el sp unea că este mai restrînsă decit negati'a s implă "omul nu este drept''· O do vedea în felul Ul'mător : lua predica­ tul eompus şi arăta că, in cazUI'ile cînd propoziţia es t e adeT"ărată, cealaltă nu este, in speţă negativa simplă. .Astfel încî t di n a ces tea tie d e duce c ă n egaţ ia s i mpl ă este mai universală decî t a firmaţia. 1 6 7


prin m€'tatN<1 . )) (' pildă, fie afirmaţia prin metateză r a re :<.pun� .. copilul este om n on · dTI'pt" , care e adevărată şi potri vit ă . }�ie şi negati�t c.:.trc spune . , c op il ul nu este om drept". Ea e fah.ă. _\.ş�t incit art>asta e mai universală, pe cînd afirmu.tiYtL prin Ill t'ta.tcză e mai particulară. În felul acesta fără indo i al ă a. d o v e di t - o . Xoi ins.ă de cl a răm că nu se deosebeşte de fel, după :<.ens.. n eg-a ţ ia simplă de a firm a ţ ia prin metateză, fie că predi� t';ltul e colllpus, fie că nu. Căci da că dovedim că in cazurile cind una. din ele e a de v ăra t ;,\ este intru totul ş i cealaltă, şi cînd un�t e fakă e i nt ru totul şi cealaltă, a t unc i e limpede că nu se d e o s e b e sc intre ele. i ntr - adev ăr după cum �;e dovedeşte ră, d<.tră iu ca z urile a�upra cărora se enuntă omul se enunţă. şi c-J.racterul de rizător, noţiunile se echivalează - de aceea �i se converte$c una c u a lt a , fără a lăsa loc nici u ne i deosebiri tot aşa se intimplă şi în cele propuse. )lai întîi, însă, �ă precizăm t:ă pre di cat ul in propozitii este fie simplu fie compus ; iar exem­ plele sint evidente. Fie deci pus, acum, în ambele propoziţ,ii predicatul simplu, şi să fa cem cercetarea propoziţiilor în ce priţ'eţte intreaga materie şi pentru întreg timpul. Fie "copilul este non - drep t " , afirmaţia prin metateză, în cazul materiei comingente ş i al t im pului prezent ; la fel, "copilul este non· inaripa t · · , in caz ul materiei imposibile şi al timpului prezent. .imindouă aceste propoziţii s-au dat ca adevărate. "Copilul este fiinţă non-respiratoare", afirmaţie material necesară şi la timpul prezent, este falsă. Să rostim acum şi negaţiile simple, Ia cea dintii , .copilul nu este drept", la a .doua "copilul nu este înaripat ' ' . Şi aceste negaţii sînt adevărate. Cea de a treia, ,,copilul nu e�te fiinţă ce respiră", e fa ls ă . Deci am dovedit că, in cazurile in care a fost adeYărată afirmaţia prin metateză, a fost adevă­ rată şi ne ga ţi a simplă, iar în cazurile în care prima a fost. falsă, a fof't şi cealaltă. De vreme ce a m vorbit despre propoziţiile care au predicat simplu, să Yorbim şi despre cele care au predicat compus. lnsă ajunşi aci cu argumentul, să precizăm în plus, mai întîi, că particula negativă "nu" suprimă intreg predicatul. Iar acest lucru e evident. Căci dacă s-ar spune că negaţia suprimă de pildă pe "drept", in ce prive.')te pe Socrate, în spusa că "Socrate nu este om drept", iar pe " i 6 8 "om nu-l suprimă, in.seamnă că există într-un fel afirm aţie,


intr-altul o negaţie desp1e acela�i lucru (că.ci le-a suprima t ca fiinţîncl amb el e , în p arte însă nu le- a suprimat) aşa in cit cu nece­ si ta te vor exista alte două nega ţ ii al e a celei afirmaţii. l ntr- ad e­ Yăr, dacă n-a s u primat decît pe " di·ep t" , păstrindu-se " om ", atunci mai e s t e nevoie de o altă n eg�tţi e pentru suprimarea l ui " " n u . Ş i , fie v o r fi d o u ă nega ţii pentru o singură afirma ţie. ceea ce este cu nepu t i nţă (căci am sp us c ă una singură înfruntă contradictoriu pe una singură ) , fie nici afirma ţia de la inceput nu reprezenta o si ngură propoziţ i e, ci două. La fel se întîmplă " insă şi ci nd "nu se alătură predicatului care e co mpus. ea in "Socrate este non-om drep t' ' : nu s upri mă doar pe "om" , ci spune în i n tregi me cum că nu este ni c i om, nici drept . Să ne intoarcem deci a supra temei propuse şi să luăm predicatul eom­ pus, aşa cum spuneam. Rm"tese a firm a ţia prin metateză ,.copilul este non-drept". Oare e fals ă ori a deY ărată ! Dar şi aceasta e falsă, ş i ce a pri v i t oare la m at eri a impostbilă, de speţa � . copilul " este no n - i na ri p a t . Ea şi în cazul materiei necesare, cînd însă devine şi adevărată : "copilul este non- piatră nu li psi t de su ­ flet" ; căci aci este adevărată, întru cit nu e nici piatră nici lipsit de suflet. Acum, după afirm a ţiile prin metateză, să. rostim şi negaţiile simple, în cazul cel or trei ruodalit ăt i ale materiei, predi catul fiind compus. De pildă "omul- copil nu es te drept'', "omul-copil nu este înaripa t", "copilul nu este piatră lipsită de suflet". Dacă,, acum, se găseşte că, în cazul oricărei ma terii şi al oricărui t imp, ele sint ade>ărate şi false laolaltă [ca primele), atunci este li mpede că ele nu se deosebesc intru nimic.. Să i ndi căm însă şi eroa rea t-ezei cel or ce spun că afirma ţia prin metateză este mai parti culară decît negaţ,ia simplă. Să do�edim lucrul aşa. Ei au luat pred icatul compus şi 1-au divizat, declarînd că putem spune "copilul este om non-drept' ' : aci spun ade�ărul, deoarece copilul este om, da r nu e drept. In schi mb dacă a� spune "copilul nu este om drept'' mă înşel ; căei ad s-a :mprimat din copil şi faptul de-a nu fi om şi cel de a fi drept Astfel că una e falsă, alta adevărată. Am arătat insi!. cu anticipaţie cit de absurdă e teza. : într-adevăr cum e posibil ca negaţia "nu", a întregului

6Cr

predicat, să cadă la mijloc şi să. supri me o parte, pe cealaltă. nu !

Cei care susţin că afirmaţ,ia prin metateză, în cazul celor fălril determinaţie suplimentară, este mai restrînsă decit negaţia 1 69


Stepharus fr�ozcf�.ol

"�·

uni�ersală <\U susţinut şi intr-astfel că negaţia particulară prin metateză {"Ste mai cuprinzătoare decit afirmaţ.ia universală simplă. D� pildă, in a doua schemă se găseşte propoziţi a "orice om este drept ' ' , universal afirmativă simplă. Pe linia dreaptă 8tl g-lseşte C{"a opusă contradict oriu. care spune că "nu orice om este dre-pt", negati�a particulară. D in nou, sub aJirmativa uni1"ers.ală simplă este pusă negativa particulară prin metateză, cea rare spune că "nu orice om este non-drept". P e linia dreaptă e aş-ezată universal afirmativa prin metateză, care i se opune contradictoriu, anume , ,orice om este non-drept ". S-a susţinut eă n ega ti va particulară prin metateză este mai cuprinzătoare decit afirmativa universală simplă. Dar pe lîngă acestea nu nu in'ocat regula lui Proclns cum că, dacă TTei �ă găseşti care e impli ca ţia unei propoziţii propuse, trebuie să menţii :-;ubiectul şi cantitatea. însă să schimbi predicatul şi calitatea. Iar propo­ ziţia aceea este pe deplin una echivalentă cu prima şi implicată o dată cu ea. ln plus. întrurît în cazul propoziţiilor cu deter­ minaxe suplimentară; po triT'it cu reguhle de mai sus, şi afirma­ ţille sin t implicate de nega ţii, şi negaţiile de afirmaţii, de vreme re deci aci se găseşte "orice om este drept ' ' , înseamnă că in chip eT'ident este implicată. prin ea, după regulă : "nici un om nu este non-drep t " . într-ade'f'ăr, am păstrat atît canti­ tatea cit �i subiectul, schimbînd însă predicatul şi calitatea, de rreme ce acolo ('t"erbul] este determinat, aci nu. Aşa încît prin uni�ersal afirmativa simplă este implicată universal negati�a prin metateză. S-a susţinut însă că şi particular nega­ tiva prin metateză este mai cuprinzătoare decît universal afirma tin simplă şi că e implicată de aceasta. Aşadar s-a găs it că a t i t uniT'ersal negati�a prin metateză cît şi cea particulară an aceeaşi capacitate, dacă ambele sînt implicate de universal afirmati'a simplă. Dar cum se poate ca particulara să fi e echi· �alentă cu u niv ersala f Rezultă că, fie regula n u e adevărată, fie nu sînt mai uni�ersale propoziţiile amintite prin metateză. şi suplimentar determinate, decît propoziţiile simple menţionate.

Însă merită să fie cercetat în ce sens a spus Aristotel : ,.Atunci cind se adaugă "este" , enunţul suplimentar ca un al

1 70

treilea, opoziţiile se rostesc în două feluri. E evident că sînt patru ennnţuri. Dintre acestea patru, două se vor comporta,


faţă de afirmaţie şi nega ţie, potriv i t cu înserierea sau implieaţia lor, ca negaţiile, celelalte două nu". Noi însă declarăm că nu rezultil. astfel nimic imposibil. Aristotel nu spune eli enunturile se vor comporta astfel potrivit cu ce e mai uni>ersal sau ee e mai particular, nici că. lucrul trebuie gîndit în acest sens, ci a spus-o !nţelegind numai implicaţia propoziţ iilor. Căd aşa enm negaţi a privat ivă, cea de pildli eli "omul nu este nedrept " , e impli ca tă de afirmaţ ia simplă care spune cii "omul este drept" . . . ln prezentarea din A11alitice a spus că întrebarea trebuie să poarte asupra întregei contradicţii. ln schimb Alexandru, aplecîndu-se asupra celor de a ei, a spus că întrebarea trebuie să poarte asupra fiecăreia dint re p ărţile contradicţiei. Şi întru­ citva ei spun acela ş i lucru ; numai că, este mai lămurită între­ barea privitoare la o parte a contmdicţiei. lntr-ade;ăr, cel Intrebat poate, în faţa unui aceluiaşi lucni, să-I înfrunte şi să răspundiL fie da, fie nu. Căci dacă cîne;a ar rosti întregul acesta : "este oare sufletul nemuritor sau muritor'' � . iar acelălalt ar răspunde fie " da" fie "nu", atunci ar fi nelămurit pentru care parte a contradic ţiei a fost dat răspunsul. Astfel că. aci. Jambli­ chos a r treb u i preferat lui Alexandru. Căci. după Jamblicho;;, acela ce pune î ntreb a rea , chiar dacă rosteşte o singură propoziţie întreabă totuşi virtual cu pri;ire la întreaga contradicţie. Spunîndu-se "este s uflet ul nemuritor ! " . se concepe pe deplin şi cealaltiL parte, cum că e muritor . . .Astfel încît, fie eli se întreabă printr-o singură propoziţie, fie prin întreaga contradi cţie, este acela ş i lucru". Şi o spune pe bună dreptate : numai că Alexandru trebuie acceptat într-o mai largă măsură din motivele arătate. - Cu aceasta, se încheie cap itolul.

•.•

(CAPIT0LUL 3)

Cum tl"ebuie procedat, o rom spun e i1zdată. Dintre predicate şi cele despre care ele se emmţ4, toate cftt se spun prin accident, fie despre acelaşi lucru , fie despre altul, mt Ttlr fi ce•a unitar ş.a.m.d. p. 21•6.

Spuneam, in capitolul anterior, că filozoful înfăţişează un dublu principiu, pină la urmă, prin care analizează dacii cele spuse în chip specific pot fi intotdeauna rostite simultan. sau dacă uneori pot fi, alteori nu ; de asemenea, dacii cele spuse

1 71


1n (' o mu u pot fi rost i t r int otdeauna şi separat sau uneori pot fi. :tht�ori nu. C u alt prilej , t�l a dechuat că cele rostite in chip propriu pM u ne or i fi ş i spuse simult a n, nu insă intotdeauna, vemru \':l �:\ nu �firş i m prin a greşi ori a pălăvrăgi, întinzindu-ne 0:1 ros t i n d Y orbe dt� pri s os. . Care a nu m e sint acestea, am şi aflat-o. _-\l'utn, <l \'<hLU', ur tlă regn lrle rînd anume este posibil ca cele euun ţ:l t t• iu rom u n . . . , :-oă nu fie ambele accidente, sau unul :.u.. l'ide-nt a l t ul �ubstanţă, s a u unul mai general, celălalt mai parti cuhu . Dacă in$-ă �e iutimplă ca unul să fie mai general, ('{'}ălalt mai pa r ti cula r . nu t re b u ie C'<t pre d i cat u l parti cular să stea inaintea cel u i mai geuern l, r h i:u dacă. a mbcle se enunţă sinoni­ mic d espre un a r elnşi [subiect]. Să d<1m p<'ntru toate aces t ea, da('ă putem. r.xemple corespunzătoar<'. Ambele ac ci d en t e , ca. : ..albul se plim b ă ", �.albul C:'te muzicia n ' � . 1ntr-adeYăr, chiar dacă ar fi cindY;l ade,·ărntă prop o z iţ ia care spune ci\. "al b ul �e plimb ă", totuşi, de Yre m e ce una e de fi n i ţ ht albului şi alta cea <l plimbătorului şi a muzicianului, nu poate fi Y orba de o singură pro pozit ie . La fel , fie u n ul dintre termeni substanţă , altul a cc i den t ; de rrerue ce definitia. substanţei Ri a a cci d e n tu l u i sint diferite. rum de pildă in s pU s a "omul se ' plimbă" una e . definiţia. omului, alta cea a pli mbătorulu i , din acest motiv nu e v orba de o singură noţi une ; căci se poate ca pli mb atul :-;ă fie sepai""a t de om. l n al treil ea rînd şi pe lîngă acestea, atunci cind ambele se enunţă sinonimic, ca fap tu l de a fi biped şi cel de a fi T"ieţui tor , pentru om, şi cînd se pune înaintea particularu­ lui generalul, adică T"ieţ uit or inaintea bipedului, atunci este cu neput inţ ă să se alcăt u iască o singură propoziţie din cele două, din " om ul este biped: ' şi "omul este vieţuitor", anume �ă se spună că "omul este vieţui tor b ipe d" . Cind însă am face invers şi a m pune înainte ce este ma i particular, atunci nu e cu neputinţă . Căci in om e ste implicat faptul de a fi biped , iar in biped e implicat ,;eţuitorul. ln raţio nal este de asemenea implicat "li eţ ui t orul ; şi putem găsi alte exemple de acest fel. ..Acestea deci, cu priTire la prima îmbinare. Răsturnată faţă de această teză este problema : cind anume e cu putinţă ca lucrurile spuse simultan să fie rostite ş i

172

separat. C ăc i n u intotdeauna. e c n putinţă a ş a ceva. De pildă pot

rosti

intregul "liliacul est-e şi nu este pasăre", "eunucul

eate


Corne"Jtarn � i nu e�te bărbat' ' ; dar a sepam. acestea şi a spune că lilia.cul �··Rt e p:u;ăre, că. eunucul este bărbat, nu pot s-o fac, de neme ce orice p as ăre a re aripa despicată. Se întîmplă acelaşi Inern in crliila lt caz, şi in multe altele. De aceea el ne dă o regulă şi cu privire la această împletire, cind anume eate posibil ca cele

'puse si m u ltan să fie rostite şi separat. El spune că, ori de cîte ori o formu lare nu se opune in chip ..-ădit altei formulări. cum era la fap t ul de a fi pa săre şi de a nu fi (căci aei in ch ip vădit o formulare combate cont rad ict oriu pe cealalt ă ), KllU ci nd o formulare nu se dov edeş te a combate contradictoriu pe cea la l t ă, dar in sensurile, reapect iv in definiţiile celor lormu· late, se găseşte co n t ra d ic ţ i a , atunci nu e cu putinţă ca cele spuse simultan să fie şi separat. De pildă, in cazul cadanului pot spune in tregu l acesta "ca davru ! este un om mort ' ' , dar nu pot spune sepa rat " cadavrul este om " ; căci a ci, o expresie nu com bate contradictoriu pe alta (ce opoziţie au intr-ade>ăr c ada>rul şi omul !}, lnsă defi ni ţiile lor se combat : definiţia omului este, să spunem, de v ie ţuitor raţio nal, pe cind cada>rul nu est e nici vieţuitor, nici raţional, ci mai degrabă neneţuitor neraţional ; şi altele de aeest soi. La a cestea se adaugă încă un m o d : cînd anume nici formulările nu dovedesc a se combat e, nici definiţia formulării, dar cind în prop oziţia compusă se va afla enunţul s uplimen tar, ca al treilea, sau cind verbul de existenţă se enunţă accidental despre subiect, atunci nu eate pos ibil să s e facă separaţia şi o s i ngur ă enunţare. De pildă , fie spuse pe de o parte " rău ca purtare", pe de alta "bun la meserie" , care să aibă rî n d pe rind întîietate. Pot să spun astfel " Simon este bun cizmar " ca. intreg, sau " Simon este cizmar bun", dar nicidecum " Simon este b u n ". ln prima enunţ are " es te" se predira prin accident despre Simon, iar nu în sine. La fel, in . . Homer este poet", se enunţă prin accident despre Homer, deri nu pot s pu n e că "H omer este". Căci \erbul " e st e' ' , de existenţă, atunci cind se enun ţă ca atare şi nu ca un enunţ suplimentar în al treilea rind, semnifică existenţa lucrului chiar. t:n alt exemplu

cît se poate d e lămurit pe care 1-a dat şi el, poate fi adus : "ne· fiinţa e st e p ărel ni că" . Acest lucru îl pot rosti in întregul lui, căci ,,este'' se enunţă, pentru nefiinţă, prin accident. ln schi mb 7 ' � nu e cu p u t in ţă să se sp un ă că nefiinţa est e ; a>em intr-ade;ăr 173


convingena de-spre nefii n ţă nu c-ă e ste , ci că nu este. - Cu acestea. e-l p u ne rapăt relei de n treia secţiuni.

p. :!1"' 3:?. In ce prireşte Însă -non-exist.entul, nu. e adev4rat sd St' �'P !mă, pn·n simplul fapt că este l1mt în consideraţie, cum cd este ara ; cik•i con.'tideraţia asupră-i nu e că este ci c4 nu este. Trebuie ş t.iu t eă e x i s tl'i. o ipoteză a lui Platon in sensul că universul aresta constă

d in realităţi şi nefiinţă. El a

numit

nefiinţă. adică m:lterie, fa ptu l de nu a fi ni mic din cele ce sint in act. A..ri:�.totel deci sptme că nefiinţa este părelnică ; nu cum eă este. ci tocmai că a •em părerea despre ea că nu·1 este. - Pe

olC"estea

le conţine capitolul.

fNCEPUTUl SECŢI U N I I A PATRA (CAPITOLUL 1) p. :?1• 3-t . ..:!restea fiind prec-i:ate, trebu·ie cercetat cum se comportă în tre ele Jlega,tiile şi afirmaţiile ş.a.m.d.

1 74

în ar•astă sectiune filozoful are drept ţintă să discute despre propoziţiile cu cite un mod, cercetînd următoarele două probleme . intii. cnm se nasc negaţ.iile pornind de la afirmaţii, iar al d oilea . care este impli c a ţ i a acestor propoziţii. Noi însă , inaintea exegezei cuTint cu c uTint , vom cerceta mai intii ce in5eamnă mo d şi cite moduxi s înt , şi în ce sens diferă modul de a�-nnmita ma terie ; în al doilea rînd, care e numărul unor astfel de p ropoz iţ ii . Să începem cu primul punct. Mod, aşadar, este adau5ul. re spect iv cuTintul c e semnifică felul crun revine pre­ dicatul :-:: u biectului. Det ennina ţi a suplimentară preci z a can­ titatea ( ;;; -a s p u s într-ade�ăr că determinaţia suplimentară este ad.au.'ml ,;;; enmificînd în ce măsură revine subiectului pre­ dicatul), pe cind modul defineşte calitatea. )lodurile sint in­ tr-nn fel nelimitate şi de neprecizat ca număr, totuşi în linii mari se red u c la patru, care sînt : necesarul, imposibilul, uentul, po:dbilul. lntr-ade�ăr, orice ar spune cineva, cont� indic ă intru tot ul , fie modul necesităţii, ca faptul că soarele se mişcă >e?n i c ( căci aci �,veşnic'\ chiar dacă nu reprezintă un mod propri u zis, totuşi j oac ă rolul de mod al necesităţii ; într­ ade>ăr soarele se miş c ă în chip necesar), fie indică. modul con-


Comentanr

tingent, ca în " Socrate se plimbă frumos" (căci frumos dă de inţeles modul contingent), fie indică modul posibil, ca in "So­ crate iubeşte mult" (căci "mult" semnifică aci posibilul), fie indică imposibilul, ca atunci cînd spunem că Socrate e cu ne­ " putinţă să fie înaripat". Aşa da,r acestea sînt cele patru mo­ duri, şi nu încape loc pentru un altul, aşa cum an închipuit unii dintre interpreţii lui Aristotel, din spusa acestuia in Analitice cum că orice propoziţie este fie a existentului, fie a existentului necesar, fie a existentului contingent. Căci ei au socotit şi modul existentului . . . Însă că e cu neputinţă să fie un mod al ex.is tentului, este limpede şi din cele stabilite de Aristotel, şi după adevăr. Din cele stabilite de Aristotel însuşi, fiindcă nicăieri în scheme el n-a menţionat existentul, ci numai patru moduri ; iar după adevăr, fiindcă prima diferenţă in sînul propoziţiilor este că ele sînt fie cu mod fie fără de mod. Propoziţia de mod o numeşte Aristotel existentă, aşa cum \om vedea, ru T"oia Domnului, la Analitice, cînd se nL \Orbi despre conYersiunea propoziţiilor. Pe de altă parte modul diferă de materie prin aceea că materia se manifestă laolaltă. cu tipul respectiY de propoziţii, cum s-a spus, pe cînd modul se adaugă din afară. De pildă. spu­ nîndu-sc " Socrate e vieţuitor" s-a manifestat totdeodată şi faptul material că este necesar ; dacă însă spun că Socrate este în chip necesar vieţuitor, atunci s-a pus din afară ,.în chip ne­ cesar", adică modul. De aceea ele sînt şi în dezacord adesea : dacă. materia e necesară pe cînd modul nu este. propoziţia va. fi găsită falsă. De pildă în "omul este vieţuitor'' materia e necmmră ; dacă însă alătur modul contingent. de propoziţia, necesară şi spun : "omul este în chip întîmplător Tieţuitor". atunci fac ca această. propoziţie să fie falsă. lntr-ade\ăr con­ tingentul semnifică ceea ce nu este dar poate să se i\easră. - Cu acestea se încheie primul punct. Al doilea punct em : care este numărul unor astfel de propoziţii. Se ivesc aci 1296 propoziţii, din cauza următoare. Modul se găseşte, fie în propoziţiile alcătuite numai din su· biect şi predicat, ca în "Socrate se plimbă în chip intiruplă- 1:• tor, respiră în chip necesar", şi în cele de acest fel, fie în propoziţiile alcătuite din subiect, predicat şi enunţul supli­ mentar ca al treilea. Iar atunci cînd se găseşte în propoziţiile 1 75


alcătuit� numai din subiect �i pre di cat, afirmaţiile vari ază in p at ru fduri. Si\ presupunem deci acest lucru , p e ca re e l insu şi il >ptme l it Nal , eum că, atunci cind negaţ i a "nu " nu este a t a şat ă de mod , se alcătuieşte o afirmaţie . Este necesar de<'i ca ambii ter meni să fie : sau determinaţi sau nedeter­ minaţi. ori ca unul să fie determina t, celălalt nedeterminat. Iar ace ast a in două . f el uri . Căci fie subiectul e determinat iar predicatul nedeterminat, fie p redicatul e determinat iar subi�tul nedeterminat. Iar atunci cind, la fel , este cercetat modul. In prop oziţi ile alcătuite din s ubiect , predicat şi enun­ ţul suplimentar ca al treilea. a firm a ţ iile variază In op t feluri. t"'ăci e nec e sar ca c ei trei tt>rmeni, predicatul, subiectul şi enun� ţul suplimentar. ca un a l treilea ( a cum este presupus şi ter­ menul de enunţ suplimentar, ca al treilea), să fie : sau deter­ minaţi . sau toţi trei nedeterminaţi, sau unii determinaţi, alţii nedeterminaţi . Iar din nou, dintre ei, sau extremii sînt determinati iar mediul nedeterminat, sau invers extremii nede­ t�rminaţi iar mediul determinat, sau primii doi determinaţi, ultimul nedeterminat, sau invers, ultimul determinat, primii nedeterminaţi , sau primul determinat iar ultimii doi nede­ terminaţi, sau in\ers, primul nedeterminat, ultimii doi deter­ minaţi. Exemplele pentru acestea sint cît se poate de evidente de dat , celui ce ar dori- o . Aşadar printre propoziţiile alcătuite numai din subiect şi predicat erau 4 afirmaţii, dar acum s-au int 8 , in cazul celor alcătuite cu enunţul suplimentar ca al

treilea. �tfel că pină acum >or fi 12. Aceste 12 propoziţii le >om multiplica prin propoziţiile de acolo, respectiv cele 4 tipuri de propoziţii afirmatiT"e, neau să spun cea singulară, cea fără determinaţie suplimentară, cea cu determinaţie su­

plimentară şi cea cu determinaţie suplimentară universală. A.tnnc i cele 12 propoziţii, înmulţite cu patru, pe baza acestora din urmă, >or da 48. A-ceste 48, inmulţite pe baza tripartiţiei timpului, �or da 144. D in nou acestea vor fi înmulţite pe baza tripartiţiei materiei, dînd 432. La rindul lor aceste 432, in­ mulţite după cele tre i moduri, 'or da o mie două sute nouăzeci şi şase. Spunem însă numai trei m oduri, dat fiind că modul posibilului se spune mai general, atît cu privire la necesar cit 76 �i la contingent, divizindu-se în aceste două moduri. Cel ce se


Comentarii

divide nu este nimic dincolo de diviziunile sale, iar acesta e motivul pentru care spunem că sint doar trei moduri, necesarul, contingentul şi imposibilul. S-au produs astfel in c hip firesc 1296 afirmaţii de-ale acestor propoziţii. La acestea se adaugă şi celelalte afirmaţii de la secţiunea a 2-a şi a 3-a. Cele din secţiunea a 2-a erau 72, produse de propoziţiile alcătuite doar din predicat şi subiect, iar cele din secţiunea a 3-a, produse de propoziţiile al­ cătuite din subiect, predicat şi enunţul suplimentar ca al treilea, erau 1H. Aşadar adăugînd pe acestea 216 din secţiunea a 2-a şi a 3-a celor 1296 obţinem, ca afirmaţii, 1512. Iar intrucit este evident că sint tot atîtea negaţii cîte afirmaţii, înseamnă că toate negaţiile şi afirmaţiile, respecti> toate propoziţiile pe care ni le înfăşişează, in cartea aceasta, filozoful >or fi în număr de 3024. - Iar astfel, cu voia Domnului, se incheie şi punctul 2 şi capitolul de faţă. (U.P/TOLUL 2)

p. 21a. 34. Acestea fiind precizate, trebuie cercetat cum se comportă între ele negaţiile şi afirm aţiile ş.a.m.d. Spuneam In capitolul precedent că in aceasta de-a 4-a secţiune se tratează despre propoziţiile cu mod, cercetîndu-se următoarele două probleme : intii, în ce fel se produc negaţiile w din afirmaţii, In al doilea rind, care sint implicaţiile unor astfel de propoziţii, cercetindu-se la punctul 1 cui trebuie ataşată negaţia "nu", dacă trebuie modului, lui "este'\ sau pur �i simplu verbului. Căci in cazul altor specii de propoziţii alăturăru negaţia "nu" de verbul a fi. într-adevăr, dacă n-am face aceasta, s -ar găsi cazuri cînd afirmaţia ar fi laolaltă falsă eu ne­ gaţia. Astfel, pentru afirmaţia că "lemnul este om alb", o afirmaţie falsă, dacă am face negaţia "lemnul nu este om alb'', am o bţine-o drept adevărată ; dacă însă am spune : .,lemnnl este om non-alb", am arăta că şi aceasta e falsă, laolaltă cu afir­ maţia. Căci o asemenea negaţie spune acest lucru, cum că lemnul este om, numai că nu este alb, ceea ce pentru oricine e fals. Pe drept cuvînt deci alăturăm. negaţia "nu" de "este", " făcînd negativa : "lemnul nu este om aJb . Deci rămlne de văzut dacă. nu cumva �i in cele de mai jos trebuie ală.tnrată 1 i7


n e�t ia, .. nu " l ui �t f i , spl't' a far<- din afirmaţ.ia .,P posibil să fi€' ' ' nt-gatia . .t.' po�ihil �ă nu fit•". Iar el spune că e. r u nep utint.ă. &\ se f<H'<\ as. tft- 1 ; mai int.ii - ce<>a. re nm spus adesea fiindcă ro l u l prineipal aci il ar€' modul, iar negat.ia nu" trebuie " s:i· i fit.' alăturată lui ; rări pe acela. TTem să·l :->uprimăm, ş i anumt> felul. in s pt�ţă calit:ltea. lntz·.adevăr, a.firmativa de­ clară. de pildă., că se inti.mplă. ca, omul să se plimbe ;noi urmărim să suprimăm mod:llitatt-a şi să spunem ră nu întîmplător :'e plimbă . Deri primul motiv este că negaţ.ia "nu " trebuie Ră fie alăturată părţii princ ipale , aşa. cum S·<t spus adesea. Al doilea. motiv este ră. n€'făeindu·se astfel negaţiile, se va găsi că sînt adevărate laolaltă afirma ţia şi negaţ.ia, ceea ce e cu neputinţă. e posibil să. nu Dae;;\ spun ,.e posibil ca haina să fie tăiat.ă'\ fie tăiată" amindouă sint adevărate, în cazul "mat.eriei c ontin­ gente . Dacă ins•\ spun "e posibil ca haina să fie tăiată", . .nu e posibil i!-ă fie tăiat.ă" , una din propoziţii e pe de-antregul adevărată. C€'alaltă falsă. Deci la fel cum se întîmplă în cazul posibilului. €' evident· ră va fi şi în cazul contingentului, al necesarului ,i al imposibilului. Iar la fel şi in cazul afirmaţiilor prin meta.teză. - ..işa. se încheie punctul 1 , privitor la felul cum trebuie făeute negaţii din afirmaţii, in cazul propoziţiilor cu mod, şi anume că. negaţ.ia "nu" trebuie alăturată modului. .!! doilea punct este cel in care se înfăţişează implicaţia unor astfel de propoziţii prin trei scheme. Pri ma schemă este aceasta. E

se

nu

lntimplă

e

s.â

imposibil

nu se lntlmplă să fie

fie

fie

e imposibil să fie

nu e necesar să fie

e necesar să fie

E

posibil să nu fie

Xu e posibil să nu fie

lntlmplă sd. nu fie

nu se lnUmplă să n u fie

se

1 78

Xu e posibil să fie

posibil s.ă fie

nu e imposibil să nu fie

e imposibil să nu fie

nu e neeesar să nu fie

e necesar să nu fie

El �ii. in prim rind afirmativele posibilului şi contin­ gentului, spunînd "e posibil să fie " , "se întimplă să fie " . ln linie dreaptă. pune drept a treia negaţia imposibilului, spn-


Col""" e"ltarii nînd "nu c imposibil să fie", iar drept a patra pune nega ţ ia Rimplă. a necesarului, spunînd "nu e necesar să fie1 ' . Apo i, p e a doua tablă, in cont.inuare, pune afirmaţiile prin metateză . . e posibil să nu fie ' ' , "se întîmplă să nu fie", iar a treia . nega ţia prin mctat ez ă a imposibilului, care sună "nu e impo.-;ibil să nu fie", şi a patra, iară�i, negaţia prin metateză a nece.>:arului. care sună " nu e necesar să nu fie ' ' . Apoi în dreptul primei table pune negaţiile " nu e posibil să fie", "nu :-;e întîmplă :'ă. fie", pe urmă afirmaţia care sună "e imposibil să fie" �i a patra, afirmaţia prin metateză a necesarului, care sună "e nere�ar " să nu fie . Pe a patra tablă pune întîi negaţiile "nu e posibil " să nu fie , "nu se întîmplă să nu fie", apoi "e imposibil să nu " fie , afirmaţ.ia prin metateză, şi a patr-a, afirmaţia necesară Rimplă, " e necesar s ă fie'' ['\". inf. , p . 18:!]. După ce a instituit astfel schema., el poate să explice bine celelalte propoziţii � i impli­ caţiile lor. O deosebire însă face numai contradicţia imposibi­ lului, întrucît afirmaţia e implicată prin negaţii, iar negaţia prin afirmaţii. ln plus, negaţia lui "e necesar să nu fie . . nu este " nu e necesar s ă fie", ci cea a�ezată jos pe diagonală. care " sună " nu e necesar să nu fie . El corectează deci această schemă în schema a 2-a şi pune astfel contradictoria pe linia dreaptă, cum făcuse şi cu [schema] imposibilului. Dar cum sătir�eşte el aceasta, o vom afla, cu voia Domnului, in cadrul altei cer­ cetări.

w

p. 21 a. 38. I ntr-adevăr, dacă e vorba de îmbi11ări, se op 11 n între ele ca fiind contradictorii [ ş . a.m.d. ] Trebuie ştiut că spune dintre cele îmbinate aci, în loc de "dintre propoziţii". p. 21 b 3. Căc-i dacă despre orice este adet'ăratd sau. afirmaţia sau nega,tia, atunci ar li adevărat să se spmui. că lemwul, de pildă, este om non-alb. ln locul acesta, cîţiva au făcut presu­ punerea că negaţia simplă este mai generală decît afirmaţia prin metateză, întrucît este fals, după cîte spune, că "lemnul este om non-alb " , in schimb e adevărat să se spună că "lemnul nu este om alb " , căci se suprimă intregul. Dacă însă vom păstra. întreg predicatul şi nu-l vom îmbucătăţi, e evident că şi această [propoziţie] va fi găsită adevărată, la fel cu negaţia simplă, cum am spus-o şi mai sus.

179


StepharLs f. lc.!e>f.._i p. � l b 1 4 . Iar raţ i u n ea este (prin raţiune înţelege alCt .. ca uza " ) , t'<l tot ce e a81f<l po•il>il [ş.a.m.d.] El vorbeşte aici des pre ct> e�t� m i şc a t . in cazul contingentului ; căci acesta se întîmplă să nu fie ve-şnic in act, pe cind ce e mişcat în cazul neet'.sarului t-ste veşnic în a ct . într-adevăr noi spunem că e posibil c;.t s o are le să se mişte miine, nu în sensul că îl concepem ca mişcindu�se c i teoda t ă , alteori nu, ci ca fiind veşnic în act şi mişca t .

75�

1 80

p. �l b l i . Dar e cu n ep u t i nţă ca. despre 'ltn acelaşi lucru să fie aderărate spusele op use [ ş . a . m . d . ]. Acest lucru îl afirm ă el ac i , că este cu nep utinţă ca o contradicţie privitoare la un ace­ laşi lucru să fie laolaltă ade"V"ărată ori falsă intr-un acelaşi timp. Es t e însă t"rident că nn-1 preocupă aci orice formă a unor astfel de propoziţii. Căci în cazul propoziţ-iilor determinate suplimen­ tar, acest lucru nu e întotdeaun a . . . a fi laolaltă adevărate, în cazul că \Om face negaţia alăturind determinaţiei suplimen� tare negaţia "nu" ; ci uneori sînt adevărate laolaltă, în cazul cite unei materii, ca într�al celei contingente, alteori n u sînt laolaltă ade\ărate, ca în cazul necesarului. Căci este adevărat " să se spună că " orice om este cu necesitate vieţuitor , dar e fals să se spună că "nu orice om este cu necesitate vieţ uit or ". Aşa incit. in c-azul necesarului, ade-vărul şi falsitatea se distribuie. Dar in cazul contingentulul ele nu o fac : că<li es te falsă şi pro­ poziţia . . se întîmplă ca orice om să se plimbe" şi cea care spune " �.se întîmpl ă ea n u orice om să se plimbe , în cazul unui răstimp deterntinat, evident. Dacă e >orba îns ă de u n timp nedeter­ minat, e eTident că amîndouă sînt adevărate. Pe ele altă parte dacă rostesc cealaltă negaţie " nu se întîmplă ca orice om să se plimbe", spun ceva adevărat dar şi un neadevăr. Căci acest lncm înseamnă că " se întîmplă să nu se plimbe orice om " , şi nu rostesc altceva decît că e cu neputinţă ca orice om să se plimbe. In concluzie, in cazul unor astfel de propoziţii trebuie ca particula "nu " să fie luată pentru ş i alăturată de mod, fie că e vorba de o propoziţie determinată suplimentar, fie că nu ; că<li [doar] astfel se va pro duce c ontradicţ ia.

p.

21• 22. Dacă primul

Pe care il

lucru este cu neputinţă [ş.a.m.d.] declară cu neputinţă ! Faptul că cele două propoziţii,


Comentar i i afirmaţia şi negaţia, respectiv contradicţia, trebuie s ă fie ade­ v:trate în cazul unui aceluiaşi lucru. p . 21 b 26. Căci , după cum în caz·urile de mai SU3 .,a fi'' "a nu fi" erau adausuri [ş.a.m. d . ] El spune adaus în lor de " cuvint suplimentar şi nu subiect " . - Pe a-cestea le eu­ prinde capitolul.

şi

p. 22• 38. Cît despre e necesar", treb ui e ră:ttt rum stau " lu.crurile cu el. Este evident că nu se comportă aşa, ri ron.tra1'iile sînt cele ce se implicl'f, pe cînd contradictoriile tţi sînt strdirw

ş.a.m.d. .Adoptind, In prima schemă, teza că negaţia simplă a ne­ cesarului este implicată de afirmaţiile posibilului. contin,. ."n­ tului şi de negaţia imposibilului, el cercetează aci dacă. a adop­ tat-o pe bună dreptate. într-ade>ăr, s-ar părea că afirmaţia simplă e implicată de propoziţiile menţionate, >wm să spun de cele două afirmaţii, a posibilului şi a contingentului, şi de ne­ gaţia imposibilului. Faptul că afirmaţia e implicată, mai degrabă decît negaţia, n precizează printr-o teză auxiliară, ee fa-ee de­ monstraţia prin aşa-numita dovadă a imposibilului. Teza este următoarea. Afirm că propoziţiei " e necesar să fie' ' , afir­ mativă, ii urmează cea care spune că "e posibil să. fie''. Dacă celălalt declară că nu-i urmează aceasta, atunci, deoarece la fiecare este adevărat fie să afirmi fie să negi, va. urma pro­ poziţia " nu e posibil să fie " ; şi deoarece ace-astă propoziţie " " nu e posibil să fie , are drept implicată propoziţia ee- s1mă " "nu se întîmplă să fie şi cea care sună "e imposibil să fie .. , atunci cu necesitate afirmaţiei simple a necesarului, c-elei care spune că " e necesar să fie " , ii Yor urma cea care sună "nu se întîmplă să fie " şi " e imposibil 8ă fie " ; ceea ce este absurd. Şi iarăşi, de vreme ce afirmaţ.iei ,,e imposibil să fie " ii urmează " " e necesar să nu fie , iar cineYa ar putea spune că "nu e po­ sibil să fie " urmează lui " e necesar să fie'\ atunci se la găsi că şi propoziţia " e necesar să nu fie " e implicată de propoziţia " " e necesar să fie ; ceea ce e imposibil. Prin nrmare, "nu €'

1 81


posibil să fu.'" nu urm(•u.ză lui . , t' ne-rrsar �ii fie" , ci afirmaţia, adiră . . t' po�ibil să fie-", :lstft'l indt n('g:.tţin. �i a fi r maţi a posi­ bilului t'ă n u fit' in s i t ua ţ i:1. dt' :l urma unt'i acelea ş i propoziţii. Iarăşi. de- Yl't'Ill t' l't' ne-c�sarul rstt> de- t e-rm i na t şi dacă fap tu l d e - a fi p os i b il inclină şi intr-o parte şi in nit.> ( căc i el inscamnă şi a fi nere-sar şi a fi continge-n t ) , neapăra t patru fiind propozi­ ţiile- ne-ct'sarului - tn.>..:1u să spu n : afirmatia simplă, negaţia .UUplii . afirm aţ i a prin metateZ>\ şi n egaţ ia prin metateză atunci s-a doT"edit re\ afirmntia simplă n u urmează ca in s che ma 1 [P- 1 oS], deoarece s-a demonstrat că afinnaţia p o s ibilulu i ur­ m e a z ă afirmaţiei necesarului. însă nici afirma ţia prin metatezi, cea rare s pun e că "e n ece-sa r să n u fie"', n u poate urma lui "e posi bil să fie" . Căci s-a s t abilit că en e i mplic ată de negaţii. \""a fi concepută deci , ca i mplicată de propoziţiile amintite, negaţia prin meotateză, rare sună : ,,nu e neces ar să nu fie". !ntr-ade\"ăr aceasta e adevărată şi in ce pri\"eşt e pe "e necesar să fie.,. şi este mai generală decit cea din urmă ş i nedeter­ minată.

E

fie

posibil să

Se tntlmpl.i să fie

e imposibil să fie

nu e nttesar

e necesar să nu fie

E

si fie si nu fie

pos1bil să nu fie

se lnUmplă

sa

nu fie

nn e Imposibil să nu fie

nu e nttesar si fie

i6..

Xu e posibil s! fie nu se lntlmplă să fie

nu e Imposibil

Xu e posibil să nu fie nu se lntlmplă să nu fie e imposibil să nu fie e necesar să fie

Rămine deci să se schimbe ordinea şi să se treacă. propoziţia "nn. e nec.esar să. fie", negatil"a s implă , care se afla în locul 4 al schemei 1, in locul al 8-lea, iar in locul ei, adică într-al pa­ trulea. să. se adu că negaţia prin metateză., cea care spune că ..nn. e necesar &ă nu fie . , . lntr-adel"Ar aceasta din urmă se şi opane contradictoriu celei aşezate în dreapta , in s peţă afir­ matiei prin metateză. care spune că "e necesar să nu fie " . - Implicaţiile propoziţiilor se produc în acelaşi f e l ca la pro ­ poziţiile posibilului, adică în sensul că sînt aşezate la dreapta, iar contradictoriile nu mai sint separat e , ca în sche ma 1 . ln


Comentar acest loc figurcază şi a doua schemă. Filozoful ridică problema d i n nou şi cu privire la aceasta, rezolvînd-o şi înfăţişînd cea de-a treia schemă, a propoziţiilor ce se implică pe bază de adevăr. l"elnl cum face el aceasta îl vom afla, cu voia Domnului, într­ altă parte. p . 22b 3 Pricina însă pentru care necesarul nu face ronse­ cuţia în acelaşl mocl cu celelalte [ş.a.m.d.]. Aci indică o cau.ză. a n umită pentru care contradictoria nu e asociată contradirtoriei, d faptul de a fi celui de a nu fi. Şi trebuia mai întîi să ne

sp·ună care este propoziţia necesarului şi cea implicată cu ade­ vărat., iar astfel să indice cauza prin care se produce o asemenea implicaţie. El însă a intervertit ordinea şi mai întîi rosteşte cauz a pentru care implicaţia este aceasta, iar aşa, schimbind numai două propoziţii, prezintă ordinea exactă. Căci rînduise sus negaţia simplă a necesarului, la început, împreună cu cele două simple, pe cînd acum o pune jos, împreună cu cele prin metateză. Iar negaţia prin metateză a necesarului o rîndueşte invers, cum s-a arătat pe baza teoriei.

fie"

p. 22 b

şi

7. Aşa încît, dacă acelea sînt la fel cu "poate sd "nu poate", ele se comportă pe bază de contrarietme

[ş.a.m.d.]. Acest lucru il spune aci filozoful, cum că 1 nece· sarul n u se mai comportă la fel, ci în chip contrariu. p. 22' 11. lntr-adevăr a fi necesar implică pe a fi posibil ; flacă nu, ar urma negaţ,ia. Aci el începe să facă areea ce spu­

neam în consideraţiile noastre şi vrea să arate că propoziţiei "e necesar să fie" îi urmează cea care spune că "e posibil să fie". Căci dacă nu-i urmează aceasta, atunci îi va urma cu necesitate negaţia, care spune că "nu e posibil să fie' ' , deoarece la un astfel de mod s e pune în general problema să afirmi sau să negi. Iar el conclude pe baza reducerii la imposibil, cum spu­ nea m , că propoziţia "e posibil să fi e" urmează întru totul celei ce spune e necesar să fie". - Pe acestea le co nţ ine capitolul. "

-:�'


Stept-ar11.. s f lo:::oful

p. �:!�> 29. S-ar p�ttca p 1m t problema dacd lui "e necesar să fie " ' 1111 - i 11rtnea.:-d . .pM.te sd fie" ş.a.m.d. După. ('E" ari\ta.::e in schf"ma �L 2·flr că p o sibilul urmează neet>&.lrului ( Căci daeă nu e:n e aş:1, spunea el, a tu nci în ch ip net•tosar l't'.ZUltă n ega ţia . care spun e " e posibil să nu fie aşa" AA u .. nu e po.5-ibil să fit' ' " , reea ce de fi eca re dată e cu nepu­ tinţă de spus in caz ul necesaxului) acum se întreabă cum ar pute-a spune cin eva că posibilul urm ea ză n e ces a rului . !n t r­ adnâ.r p()sibilul inrlină şi d e o parte �i de alta : ceea ce poate ti tâ.l.at poa t e şi să nu fie ; in sehirub necesarul e determinat. Cum po.ue urma dt>te-rminatului nedeterminatul T El sol uţio nează. de-d are-astă nedumente trecind-o pe seama omonimiei, in sensul că posibilul e spus diferit, iar un (anumit] posibil Ul'­

alt înţeles posibilul nu urmeaz ă. ne...>e:5-a.rulru. 1ru.ă in gener-al posibilul poate fi luat d in clasi­ .ficăn. ca fiind spus in diferite feluri. Posibil se spune fie po­ triYlt cu aptit udine-a , cum s-ar spune că un copil poate deveni gr-ămătic. tie după posesiunea unui caracter, indep en d ent de taptul că e in putere ori in act şi fără ca acela căruia nu- i revine in ac t să dispară-, a şa cum de pildă umbletul revine celui ce umblă, dar separindu - se umbletul nu dispare cel ce m erge. A-cesta .5e numeşte "n ec-esarul pe bază de ip oteză" , predicatul putind re>eni subiectului. Sau [se mai spune posibil] cînd �tul reTine , potriTit cu caracterul posedat . . . iar el revine celor generate şi pierit.oare . . . Iar da că revine celor generate şi pif"ritoaxe, atunc1 luerul căruia îi revine el piere de-a b in elea de îndat ă ce actul se separă. De pildă focul este ce..-a generat �i pieritor ; iar atunci cind el exist ă , e necesar să-i revină căl­ dura., pe cind atunci cînd dispare actul său, respectiv căldura, dispare şi focul de-a binelea, laolaltă cu căldura. Pe de altă parte [actul] re-ri.ne celor veşnice, aşa cum spunem că miş­ carea. reTine Te�nic soarelui ; căci soarele se mi� că neîncetat. ..!..şa incit un fel de posibil, anume cel rap ort at asupra veşni­ cului . . . sau atunci cind predi catul revine în chip absolut subiectului , ceea ce se şi nume şte necesar prin ipoteză. Aceste două. înţelewri ale po sibilului , deci, p ot să urmeze n e ce s arului ; 1 84 celelalte inţelesuri însă nu o fac neapărat. Astfel [t reb uie spus ) mea.ză neces.a.rului, dar in


Comentarii neîntirziat că posibilul aşa-zis pe bază de capacitate nu urmează necesarului ; într-adevăr haina poate fi tăiată ori nu, dar nu �;e taie pe de-a întregul necesar ori nu. La fel, copilul poate să devină grămătic, dar şi să nu devină. Aşadar acest posibil nu urmează necesarului, aşa cum am zice că în chip necesar urmează vieţnitorul din om. Căci despre intreg vieţuitornl, noi spunem că urmează omului, ca fiind substanţă, însufleţit, capabil de senzaţie, dar nu spunem şi că orice -rieţuitor ur­ mează din om. într-adevăr, chiar dacă vieţuitorul raţional urmează din om, nu o face şi cel neraţional. Interpretul cărţii spune, cred, că teorema este evidentă. Căci întotdeauna cind cele principale nu se convertesc cu cele ce urmează, în chip necesar ce e mai general urmează lucrului principal, dar nu potrivit cu oricare dintre părţile sale ci ca intreg. De pildă, în spusa că "omul este vieţuitor ' ' , omul este luat ca principal, vieţuitorul ca următor lui ; şi dacă ceva este om, este in între­ gime vieţuitor, nu dacă ceva e vieţuitor este în întregime om. De vreme ce, deci, anteriorul şi următorul nu se con-rertesc, acesta d ă urmare primului nu potrivit cu oricare din părţile sale, ci ca întreg, cum spuneam. Căci şi vieţuitorul este o sub­ stanţă însufleţită, capabilă de f'enzaţie, după cum e omul. Iar acestea se pot spune despre toate. întrucît el a arătat că posibilul e mai general decît necesarul, el răstoarnă rînduiala schemei şi aşează deasupra propoziţiile necesa.rului, puse jos, iar pe celelalte le lasă la locul pe care-I au.

E

necesar să f i e

nu se lntlmplă s ă nu fie n u e posibil să n u fie

c imposibil s�i n u fie

E

necesar să nu fie

n u se lntlmplil să fie

X u e necesar să fie se lnlimplă să n u fie c posibil să nu fie

nu e imposibil să. n u fie !'\u e necesar să n u fie se Inthnplă să fie

n u e posibil să fie

e posibil

e

nu e imposibil să fie

imposibil să fie

să fie

Cauza pentru care e făcut aşa a dat-o el însuşi : cele parti­ culare şi principale se rlnduiesc întotdeaunn. înaintea celor ce urmează din ele şi mai generale. Al doilea motiv, spune el,

nv

185


t-stt- ră nt-t.'t'�arul şe reft-ră numai ht ee es t e veşnic, pe cind po­ � ibilul şi ht. el. şi la relt.• de sub naştt>re şi pieire ; iar întrucît

acelea .sint .supE>rioal'{' rt>lor ni\srute şi pieritoare, este firesc ca şi in Şt.' hemă propoziţiile nere.sarului să fie rînduite înaintea.

relor ale posibilului. Pentru acestea el şi face o clasificare, spunind că. dintre realităţi, unele �înt doar în act, cum sint substanţe-le divine, altele- atit în putere cît şi in act, cum sint toa t e cele născute şi pierit-oare, iar altele numai în putere, cum ('St(' aşa-zisa mat.erie informă. - Cu acestea, el a pus capăt cercetării privitoare b propoziţii. Iar aci se incheie teoria de faţă.

p. 23• 11. Iar aaastd din urmă cap ac itat e figm·ează numai se m1��;cd [ş.a.m.d.]. El pare a numi " cap ac itate" aptitudinea care este pe deplin separa bilă de ce e in act, cum est(' în cel aşezat aptitudinea de a umbla. De acee a ne .şi .spnne că e-a se află în cele mişcate, adică în cele ce stau sub na.ştere şi pieire, capabile să se mi şt e ori nu, in timp ce actu l lipsit de o asemenea putere il pune ca fiind în cele veşnice. De aceea. în continuare, �a arăta că a c tul este anterior faţAt de putere. prin faptul că lucrurile veş nic e sînt ant erioare celor născute. unde se află. virtualul. Chiar dacă deci ar fi în cele ce­ reşti Tirtu alit at e, ea totuşi nu e aceasta, ci e cea îmbinată eu ac tul.

la cele ce

p. 23• 18. Şi într-aderăr, necesarul şi non-necesarul sînt poate un principiu [ş.a.m.d. ] . .Aci, de neme ce a arătat că po­ sibilul este mai general decît necesarul , şi pe de altă parte tl"ebuie să rînduiască drept ulterioare pe cele im plicat e, ca fiind generale faţă de realităţile p art i culare principale, el nu· m e �t e principii şi pune drept prime propoziţiile necesarului. p. 23• 23. Ia r unele sînt acte fără a fi în putere, cum prime. Pentru cazul �:.ub s t anţelor prime, adică celor veşnice. el spune că sint aceleaşi puterea şi actul ; :o:i pe drept cuvint, de vreme ce nu se poate întîln i la ele o putere lipsită de act .

s-înt substantele al

86


Comentar, , p. 2 3 n 2 4 . P e CÎ11d altele, cele care sint an terioare prin postcrioare în timp, sîn t 1n putere [ş.a.m.d.]. El declară anterior prin natură actul faţă de putere, cum e desă­ ,·îrşitul faţă de nedesăvîrşit şi ce e mai de preţ faţă de ce e lipsit d e preţ ; iar :in timp el il declară. posterior, in măsura in care orice act reiese dintr-o virtualitate prealabilă. - Pe aeestea le conţine capitolul.

1wt u ră, dm·

"'

ÎNCEPUTUL S ECŢI EI V (CAPITO.UL !) p. 23a 2 7 . Este oare contrara negatiei waţiei afirmaţia ! ş.a.m.d.

afirmaţia, sau afir­

Ţinta lui Aristotel cu privire la propoziţii a fost atinsă iar capitolul 4 a luat capăt. !n schimb cercetarea ce vine acum nu e întru totul a lui Aristotel, ci a fost scrisă ca un exer­ ciţiu de gîndire. Aşa se face că şi Porfir, srriind o întinsă in­ terpretare a acestei lucrări, nu a socotit Trednic de luat în con­ sideraţie spre clarificare capitolul de faţă. Totuşi, fie că est� fie că nu e al lui Aristotel, vom lămuri cele ee sînt disctuate în el. Problema este următoarea : pentru o propoziţie oarerore, adevărată ori falsă, şi două propoziţii în conflict cu ea. care anume are putere mai mare de combatere : afirmaţia rontrară ()ri negaţia proprie ? Autorul acestei probleme arată că negaţia proprie combate mai puternic o asemenea propoziţie. 1nsă el mută problema cercetată, din planul vorbirii în cel al gindirii. Căci la fel cum se comportă lucrurile în cazul gîndiri i � adică al vorbirii intime, la fel va fi şi în cazul vorbirii rostite. Iar mai î ntîi , el determină care sînt judecăţile contrare şi care nu :5-int, ci doar par să fie. El spune aşadar că acelea par să fie jud{'căţ.ile contrare care sînt gîndite cu prh - U·e la lucruri contrare : "înţelepciunea e ceva bun, î n ţelep ciunea e ceva rău' '. După precizarea aceasta, el îşi prop u ne să d ovedeas că teza în discuţie prin cinci argumente. Primul argum ent , pe bază de predieate. (\stc următorul. Întîlnim o j udec ată care gindeşte e:xistentul ca existent, de p ild ă că binele ClSte bun, binele este folositor, binele este de urmărit, binele este de prefera t, şi toate cele de acest soi. Dar întîlnim şi o altă. judecată, care pro clamă drept

1 8�


Stepl-anu:> fo lozoful existent re nu există . . . că • . binele este de eTîtat, binele este nefolositor, binell:' nu e bun' ' ; iar aceasta. dă. existentul drept neexistent. EI spune, lttunri. că nici o judecată dintre cele gîndite nu e de sot•otit că ar fi combătută de cele ce gindesc existentul e-a eiDtent, ci existentul ca inexistent, cum de pildă prin pro­ poziţia . . binele este bun" e combătută propoziţia "binele nu este bun· · . Faptul insă că acest lucru nu are in el necesitate, poate fi recunoscut din ce urmează. 1ntr-adeYăr adesea, cum am spus, s-a. stabilit că un lucru e contrar unuia singur ; insă a nu f1 bun introduce şi pe rău, şi pe nefolositor, şi faptul că e de evitat. şi nenumărate altele. Se vor găsi deci nesfîrşit de multe [predicate] care să combată un singur lucru. Că după cum non-alb înseamnă şi negru, şi galben, şi cenuşiu, şi roşu, şi albastru, şi toate celelalte culori intermediare, iar dacă s-ar spune că non-albul apare lîngă alb* s-ar găsi multe ce se opun unuia singur, la fel se întîmplă şi în cazul celor ce di.5cutăm.

Al doilea argument este pe baza in-sinelui şi al acci­ dentului. Soi ştim, spune el, că aceea ce în sine combate mai puternic in-sinele decît o face accidentul. Într-adevăr dacă am aYea acestea două, albul in sine şi albul prin accident, şi alte două, negrul în sine şi negrul prin accident, este limpede că negrul in sine e cel care se opune albului în sine şi nicidecum negrul prin accident . .Aşadar judecata care susţine că binele nu este bun in sine, combate judecata care concepe că "bi­ nele este bun", pe cînd cea care spune "binele este rău" e prin accident. Este deci limpede că negaţia proprie combate mai puternic afirmaţia . .".

1 88

.al treilea axgument este, pentru el, cel pe bază de simpin şi compus, anume că simplul combate simplul, compusul eombate compnsul. Dacă deci "binele este bun" e ceva simplu �i ::binele nn e bun" de asemenea simplu, iar "binele este rău" e îmbinat, atunci "binele nn este bun" combate mai puternic pe "binele este bun � ' decît judecata care socoteşte că "binele este rău· · . Iar cele două argumente [din urmă] au acelaşi gind 'i felul lor de a combate e acelaşi. Căci este greşit să se spună •

Textul

e defectuos. (Sota ediţiei româneşti.)


Cornentar,. că propoziţia "binele este rău" e compusă, pe cind "binele nu este bun" ar fi simplă. !ntr·adevăr, e limpede că nu spnnem aci "simplu" şi "compus" potrivit cu rostirea expresiilor. in sine sau pe bază de accident, ci potrivit cu sensul, de Tieme ce autorul pune în j oc problema în cazul judecăţii, respectiv al vorbirii în sine. Dacă deci, spunindu·se că 11acest lucru este rău", "acesta e negru" se semnifică extremul, iar extremul e definit, pe cînd "nu este bun" şi ,,nu este negru'' semnifică nu doar extremele ci şi intermediarii, atunci e limpede că acestea din urmă sînt în mai mare măsură îmbinate şi compuse decît judecăţile care spun că "binele este rău'' şi "albul este negru". Al patrulea eBtc argumentul pe bază de replică. !ntr· adevăr el spune că, dacă asupra oricărui lueru este ade,ărat sau să se afirme sau să se nege ceYa şi dacă in chip necesar adevereşte sau afirmaţia sau negatia proprie lui! nefiind cazul să se invoce în nici o materie afirmaţia contrară, atunci e eTI· dent că, aşa cum stau lucrurile în cazul altor propoziţii care nu au drept contrară afirmaţia contrariului (trebuie într·ade'ăr ştiut că, dacă predicatul este fie o substanţă, fie o mărime, fie altceva ce n·are contrariu, înseamnă că nu se poate rosti afirmaţia contrariulni, pe rind negaţia corespunzătoare poate fi rostită, ca de pildă "omul este un vieţuitor, omul nu este un vieţuitor", "linia este de trei coţi, linia nu este de trei coţP ' ) , la fel se va întîmpla şi cu celelalte - cum spuneam - care aduc o contrarietate în propoziţii. Iar faptul că acest argn· ment e întemeiat, se vede prin raportarea la unu, ca aci. Intr-adevăr chestiunea cercetată era că, existind o propozitie adevărată ori falsă, [în conflict] cu două propoziţii opuse, de care din acestea este ea mai puternic combătută ! În cazul deci în care nu există afirmaţie a contrariului, cum să aibă rost problema ' De aci se recunoaşte că ea e combătută de negaţia corespunzătoare, şi nu mai stăm să considerăm o altă propoziţie 'în locul ei. Căci e ca şi cum ai avea, de pildă, doi inamici şi te·ai întreba dacă te combate [unul sau altul] mai mult ; în cazul că ar pieri unul, nu ar mai avea rost problema "daci acela te combate ori nu" ; iar la fel se întlmplă şi in cazul de faţă, asupra căruia poartă argumentul al patrulea. Cit despre 1 89


al c inr ilt.�a �i alte :1�per t e in legătură. cu un argument eventual nou, lt.• n . nn afla , ru voia Domnulu i , într-un alt cap i t ol .

l'· �3' 4 0 . A.lia [ . . . ] c u m că n n c b u n [ ş . a . m . d . ] . Ace as tă. ·propoziţit.�. rare l' o afirmativă prin metateză., a. fos t luată de l'l in�n�i. folosit ii f i in d in c h ip e gal . Că.ci a m arătat că nu s e lleos.ebes.c de fel negaţia simplă �i afirmaţ.ia pri n mctateză.. De aceea şi el. vorbind de s.pre negaţi e, a lu a t afirmaţia prin mata­ teză.. dindu-ne astfel de int eles , n e greşit, că nu i n ca p e deo­ �ebire intre ele. p. :!3 b 3 . _1 socoti

că j u decăţile contrare se determină

că sînt ale l u cr u rilor contran.>, este fals. Aci el înfăţi­ p re cizarea suplimentară, care ne spune care anume judecăţi sint contrare şi care nu sînt, da r par. Unii dintre in­ terpreti, printre ca re şi Am mo ni us , au socotit că acesta ar fi primul său argument. Sn et5te insă aşa ; căci nu se raportă in Tieu n fel la chestiunea propusă. - Pe acestea le c onţi n e capi t ol ul.

p r i n fap t u l

�ază

(C:.,PiTOWL 2J p. 23 b 32.

e bun c n cea

1�t pl us, la. fel se comportă [judecata] că

binele

n o n - b i n ele n u e b1m ş . a . m . d . �eeasta e s t e a cincea şi ult i ma problemă , cea m a i grea de infruntat. El ia intr-ade•ăr d o u ă antiteze, u n a ce a r e su b i ect ul determinat, că "binele este bun1' , care este o afi rmaţie ade­ vărată, alta cu subiectul nedeterminat, "non-binele nu este bun" ; şi �-ar putea crede că, aşa cum se petrec lucrurile in cazul negaţiei adevărate, al celei care posedă subiectul nedeter­ minat, la fel va fi in cazul afirmaţiei adevărate, al celei ce po­ sedă subiectul determinat. Să cercetăm de<'i care propoziţie urmează. 1,au 1mprimă negaţia adevărată, pe "non-binele nu este bun· · . Gă-sim astfel că propoziţia care spune că "non-binele este rău"' nu combate propoziţia rostit ă ; căci se întîmplă ca amîndouă. să fie ade-vărate în unele cazuri, ca la cele ce au o naturi pen·ertită : pot intr-ade·văr numi răul non-bine. Dar 1 90 nu o combate nici propozitia care declară că non-binele nu este


Come-:ta� i

rău.

Căci aceasta la fel spune adevărul, în caznl celor ce au un

eara,cter intermediar, ca şi într-al celor ce, în general, nu sînt f.Wnte să primească bunătatea : de pildă despre piatră, care e

un non-bine, pot să spun că nu e un rău, şi despre copil de ase­ menea. Rămîne deci o singură propoziţie, cea care spune eă non-binele este bun. Căci aceasta combate statornic propoziţia negativă rostită, care spune că "non-binele nu este bun''. Aşada,r la fel cum se întîmplă în cazul acestei antiteze, se Ta întîmpla şi cu cealaltă. Propoziţia care combate pe . .binele este bun" nu e cea care enunţă că "binele este rău ' \ ci act>ea c.ă binele nu este bun. - Acestea sînt cele cuprinse in al cincilea axgument. lnsă, mai întîi, spunem impotriTă-i : de unde se poate socoti că implicaţia unor astfel de antiteze se face ca în cazul celei ce are subiect determinat ! ln al doilea rind, c-ă s-au pus în cercetare lucruri neomogene intre ele. Intr-adevăr. termenul subiect fiind nedetuminat. va exista indiferenţă şi in ce priveşte cele implicate de el. în timp ce termenul de­ terminat va avea o implicaţie întrn totul determinată. Cum să se socotească deci că au aceeaşi impliraţie [consecuţie] opoziţia determinată şi cea nedeterminată ! Iar acestea sint cele sus­ ţinute de argumente. De Yreme ce însă nu s-a, luat nicide-cum. în argumentul de faţă, determinaţia suplimentară uni1ersală, fie cea afirmativă, fie cea negativă, ci numai articolul, el face o precizare în plus şi spune că nu se deosebeşte intru nimic a pune in joc articolele şi determinaţia suplimentară u ninl'Mlă ; căci a spune că binele este bun, prin ce se deosebeşte de :"pusa "dacă orice lucru e bun el este bun" ! La fel se \a intimphl � i i n cazul negaţiei. lntr-adevăr, cînd articolele n u indică o relaţie . fie că sînt singulare fie că sînt plurale, ele introduc întru totul determinaţia suplimentară universală. Că-ci acelaşi lucru estt>. dacă există zece oameni, să spui "adu-mi oamenii", şi "adu-mi toţi oamenii" ; la fel cu "omul se plimbă" şi "oric.e om se plimbă". Dacă insă lucrul e dinainte cunoscut şi indică o ra­ portare, atunci nu mai incape echivalenţă. Cînd unii dintre poeţi sau dintre retori s-au folosit şi de deterrninaţie suplimen­ tară, laolaltă cu articolul, le-au pus in joc pe amîndouă fie in vederea măsurii, fie într-a ritmului, aşa cum a făcut-o Demostene in "Discursul despre coroană.", spunind ,,Mai intii

o.:··

191


1hanus ftlo:::oft.l mA rog la z ei , tuturor zeilor şi tuturor zeiţelor". !ntr·adevăr, dacă ar fi spus , , zeilor' '. folo::-indu-se de articol, nu mai era cazul să adauge şi determinaţht. :; uplimenta.ră, vreau să spun

pe .,tuturor" . .A.mm.onius însă declară eă articolul nu are intru totul puterea determina tiei unin•rsale, iar aceasta ar fi evident, spune el, din �isul istorisit de Homer, in care spune :

El porunci să porneşti cu tntreagă oştirea-narmată {Hom., Jf., Il, 28 (:\lurnu 2 8 ] ) unde. nefiin d de ajuns articolul, a adăugat pe " întreagă" ; de unde s·a şi născut am ăgirea, in cazul lui �Agamemnon. Soi in..� spunem eă ari niri nu există articolul, şi că în chip firesc a adăug-a t pe .,intreag-J/ ', adică determinaţia uni· ""ersală : căci propoziţiile fără determinaţie suplimentară echi­ r.llează cu cele particulare. .Aşa încît, după cum S·a spus, dacă articolul nu indică o relaţie, el introduce intru totul de­ terminatia suplimentară unÎ\ersală, in cazul că aceasta nu e adoptată fie in \ederea ritmului, fie într-a măsurii . După ce spune acestea, el îşi îndreaptă argumentarea s.supr-a judecăţii şi adaugă eă nu e \Orba de nici o deosebire dacă se şpun aceleaşi lucruii cu priTire la. judecată şi la vorbele rostite. !D.tr-ade"răr. -.-orbirea rostită este simbol al stărilor sufleteşti. şi aşa cum se petrec lucrnxile în ce priveşte judecata [din cuget] la fel se petrec şi în ce pri>eşte vorbele rostite . ..!poi. de n-eme ce a susţinut, in ul timul argument, că niciodată " nu laolaltă ade�ărate contrariile, ca "non-binele este rău

sint

şi ,.non-binele este bun", - ca şi cum i-ar obiecta cineva ..de unde e evident că nu sint ade,ărate la.ola.ltă contrariile ' " ci stabileşte în chip silogistic despre contrarii că sînt opuse, iar c.ele opuse nu pot fi simultan ; deci nu pot exista simultan nici contrariile. Această concluzie o adoptă drept premisă şi spune : ,,Dacă le e cu neputinţă contrariilor să existe simultan, dar se întîmplă. în legătură cu cele de care vorbim - non-binele şi :răul-cele ce spuneam, atunci este cu neputinţă ca ele să fie ('Ontrarii.' 1 • Cu acestea pune capăt chestiunii in discuţie.

192

e

p.

23• 32.

],. pltu,

oomportlt Uudecata] cd binele nv e bun. Trebuie ştiut eli şi aici,

la fel ••

b•m eu cea c4 """·binele


aşa

cum menţ ionam ln discuţia. anterior redată, afirmaţia este cu prcC' ădere cea care p os edă subiectul nedetermina.t,pe bază de metateză. lar el însuşi a luat-o pe aceasta in locul ne­ gaţiei. De aceea pe drept ni se şi spune că aceste propoziţii nu diferă de fel între ele prin semnificaţie. p. 23.36 . lntr-adevăr, nu este tnjapt cea care apune că e rdu ;

ele ar putea fi simultan adevărate. El a spus "ar putea" , de vreme ce, la lucruri indiferente , cea care s-pune ":rău, , e falsă., pe ci nd la lucrurile cu caracter rău ambele sint adevll.rate . Cu aceasta se incheie capitolul. Cu voia Domnului, am ajuns cu lui Aristotel Despre interpretare.

bine la capătul lucrArii

Comentarii la Tratatul 'Despre Interpretare' al lui Aristotel  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you