Page 1


Colecţia PLURAL CLASIC


, I'Ulli{U.\1 Co ">.\ I�I�i. J<J<JS "I'Ic:ll'l'll.l \'l'l',iunc in linii>:! rum:tn:i) 1

Editur:1 1'< Jl.l H< l\1 Cnnn\1 nr. ). 1'.0. llo.x 2hl•. 6600 laşi r:tX ((1_�21 21-tlO!l: 111.�2) 21-flll 1!!52i 217--I-i(l l<.li,trilHJiicl

•c·:,ni.:rc'l

CII'

:1

llihliotl'l·ii l'<arionalc:

UCEHO. :\IAR.CLS TU.Lil 'S .. ·,.tii: Jlllt.(i<' ·= /!e lhl'illoliollc / i\larcus Ttilliu� <:in:ro. <;:d•ritl:t l l aj:1 . \IHucla l'�tr:l"'hiv: -- l:tşi: l'olirom. J<J<)H 2(>·t p.; 21 cm. - <Cokqia Plural CL.-\Sf('l Edi[ie hilingv:l

JSliN: <J7.�-68.1-0'i6-x

1.

Il.

II:Ij:t. G:ilnit:l:.t (trad.i

f':u aschiv, l\lih:ld:I il'.

H71 .<)(,=·'i<J()=71 2<) 1 21 1,)

1 ., i "" ·.1

i Il 1\< J.\ 1.\1\1.\

It rad.


Marcus Tullius Cicero

DESPRE DIVINATIE jo

DE DIVINATIONE

Ediţie bilingvă Traducere de Gabriela Haja şi Mihaela Paraschiv Studiu introductiv şi note de Mihaela Paraschiv

POLI ROM laşi, 1998


STUDIU INTRODUCTIV

1.

Demersul filosofic ciceronian

O preocupare constant:! a exegeţilor operei ciceroniene a fost aceea ele a st:1bili în ce m:lsură întruneşte Cicero, al:Huri ele calit:lţile incontestabile ele om politic şi orator marcant al vremii sale, şi pe aceea ele filosof. P:lrerile în

:1ceast<l

privinţ:l fiind împărţite, am considerat necesar s:l le enumer:lm pe cel e

mai cunoscute, pentru a putea aprecia natura argumentelor invocate. A. Bacci

<De philosophmuli genere iVI. T Ciccronis, L at in i tas I, 1956, pp. 5-20) consider:\ c:1 Cicero a fost un filosof autentic, a cărui originalitate este eviclenră în problemele ele moral;, şi politie<\, mai puţin în cele de metafizie<i. V. Gauzzoni ( 1 prob/C'mi meft((isico c etico nelle epistole ciceronianc, Giornale eli metal'i sica ,

IX, 1957,

pp.

223-229) îi

atribuie lui Cicero o gîndire mai coerent:l în opera sa

epistolar:!, exemplificînd prin maniera de abordare a pro blematicii divinului. lJ. Knoche (Cicero, ein Mitter griechisches (r'cistes, Hermes, 1959, pp.

57-7ti)

reduce activitatea filosofic:! a lui Cicero la p opular iz area filosofiei greceş ti , în

lucr:lri pe care le consider:\ simple copii ale originalelor greceşti. În opinia lui

K. Kumanie c k i ( R.E.L.,

1951,

pp.

172-183), C icero nu a fost un simplu

tracluc:Hor elin greacl, şi a judeca opera sa filos ofic ă doar prin coe fi cientul ei

de originalitate, i se pare o min imaliz ar e a aportul ui ei real la crearea unei liter:iluri filosofice de limlxl latin:l. A. Rostagni (.Storia delia lctteratura latina, l, Roma, 1914. p.

az ione e

421)

îl caracterize:m'i pe Cicero ca "un uomo cornpleto, in cui

pensiero si fonclavano" . .J . Carco p in u (Les sccrcts de la corrc.,pondtmcc

de Ciccron, l, Paris,

19ti7,

p. :347)

e

ele p:ircre c:l Cicero a fost "un doctrinar de

cabinet, care �� ridicat un adev;1rat zid între gîndirea şi aqiunea sa. între

:1ctivitatea sa filosofic:i �i celelalte aspecte ale vieţii sale". K. Bri.ichner <Rămische

189) aprel'iaz:l Gi Cicero a c:lutat şi a aflat viap, aclica un îndreptar moral, şi că a scris

Utcmturgesichte, Stuttgart, 1959, p.

în filosofie ceea ce-i lipsea în

l'ilosofie pentru a oferi şi celorlalţi un asemenea suport existential.

În esenp, principalul reproş sesizabil în aprecierile de mai sus vizeaz;i incompatibilitatea dintre conduita omului Cicero şi principiile filosofice profe­ sate de el. Reputatul exeget ciceronian romftn care a fost M.l. Barbu, luînd act de aceste po zi tii cuntroversate, Î!:!i face cu noscu t e opiniile în a rt ico lu l Ciceron, jibilosopbe el homme d'action (Studii clasice, VI, 1964, pp. 260-272): el consi­ dn:l c:1 activitatea de filosof a lui Cicero nu se li mi t ea z:i la redactarea unor !ratare, despre c:lrL>, poate din modestie, îi m:lrturisea lui Atticus că "se scriu

u�or, sînr doar nişte copii" (apographa - Ad Aflicum, Xll, 52), şi că dimensiunea rl'al:l a acestei activit:iti poate fi apreciat:! doar printr-o analiz:i atent:l a gr:1dului ei de intimizare cu preocupările politice �i retorice ale acestuia.

,\1.1. llarhu crede că f iloso ful Cicero a încercat s:l-1 secondeze, cît i-au permis

circumstantele, pe omul politic şi oratorul Cicero, în eforturile sale constante

dt· a leg itim a politica imperiahi a Romei, ele a- i conferi un suport ideologic �i <Il' a-1 Inarma pc c et :i {eanu l roman cu p ri nci p i i morale care să-i stimuleze ··l:1nurik civice. O pe rspect iv:'1 mai ampl;i asupra demersului filosofic cicero­ ni:nt îi :IJXIrtillL' l u i lkn,·· l'il'hon, autorul cunoscutei Histoire de la lillerature hiliul'(l':lris, I'IOS, 1'1' · .!l'i.!:\·1!, carl', în J'unqie ck rol ul pe care 1-�1 �IVUI


STUDIU fNTR< lDUCTfV filosofi:! in viata lui C:icet•', dist inge trei etape ale act1,iU\ii sale. O p rimă

('t:ln:i

fi ,.,. 1

11

·p:'

: ului (înainte· de

'i8

a.Chr.) cînd, j ude cînd d upă

. f:lce lui Ctt" cd Tin;ir in discursul Pro Munma

·.

•.lr .<

ufie . tbr şi tr;iic::�te c1 un filosof'), CI

pe

esr,·

:1 au x ilia r al retoricii, de care

e vident c:1 -e folose a

discursurile cu idei şi locuri comune despre vinute,

·· ·· .>; . • ; ·na actului proba to ri u sau persua siv. putea L . , iogic între întoarcerea lui Cicero din ' ,IL· Li 1': •• >ath1 în care, analizind discursul Pro 1 ·C ;)_ 1Jerepuh/iw(54-51), Delegihus(52-·i6l, •\'ihl�i t u tat ele i>•'· r1 j;. :le'' oia un' •; suport doctrinar al :lctelor _. Il un c onsta t:i ci < .:r· ·' · -:de. dezorie m a t ele tribuL1!,iilt- l' "li tic <, la care asista cu îngri jorar e. Cele dou:1 ··:1ra te po lit ice De rcpuh/ica �i ne /:·�ih11s. prin1•·1t· �ale scrieri filosofice, fac ·.1 ,esizabil:i solutia 1:1 care va recurgv C'· , . , · •Tiind fi l oso fi e: fuz i unea ·· ··1! g enu dintre do ctrin e l e fi loso fice grece�ti ,, "lt:'Iltalitatea roman:1. A t r e ia . '.!p:i. -d,{initorie în ac t ivit atea sa fi loso fic a , ar fi aceea de dup:i lu pta ele la ·.: te

·1·· l':irei consecinte I-au adus pe Cicero într-o profund:! criz;i

Pltars:dr·

rnur:d:l· conf'"

·

s:i :111'•''

, .. ·

'"'

va salva prin fi los ofie , la îndemnul mai tîn:irului spirit

""'"l�.

·

des tinatar ul principalelor sale scr i e ri filosofice. În

·1 vieţ ii sale, Cicero tr :1 i e ş t e CI un filosof şi îşi " · '[>msat acest lucru l ui Cato, scriind cel mai pasionant .. . . . 1, '· ,·!· • d ui c1re s-a sinucis la Utica (46), fidel p ri n cipiilor ·:,._ . .. 1 'imtit 1'' .. ,.., "'•'nt du p:i acest nefericit eveniment ci :'• , ... •• ' .... · · · .1 . , .. , ,., . • 'i'·'r:�U cu "'-' ·' · 1 <.·:�ro: "Nu m i se iart;i ci tr:i i esc ' , se e! c .·ld (omi/ion•s. X, 1 )_ . l7ind ··ir era de greu s:1-i multumeasGi pe : ·!'1 ;· i 'n-. '"'i. "' r :imin . 1 " i' ,· 1;1. .. • în' i ng;i t oru lu i (Caesar) Lir:1 :1 i se =:> î·•:p:•:·t· dor int :l el,· • ,; vi-:rr' n' !ll l ta [ia cu nevoi a de a-şi afla 1. ••.••• ;,,,.:i '' dat;i că inteligenta şi bunul ·: = .. , •. • ·: •,_,, .. , !''' c1rc a :ti•· 1:· i:J COlllJ'"''"'' , . ; Pui.,,. . . . ,·:ind toate erau în stăpînirea unui -'"''' .,., .: ·•!-.·•' · -':>:·"• ·:n ., ; .,:,·.licri n u ' " . ' · · • ' ... ,.,.,q,, l ·Jarul şi competenta altcuiva, iar

aCI"'

1·:i ·

,

·

,., T·•·'·,t; . . "

.,. , ..

·

'

·

.", •n:1i în"'''''"'

: ,, ..

: 1r·\,ll

111111ic, fiinclci spiritul meu nu putea

;, .. el urll! 1 , :1 , . , · :'l : ;nd< ·Ic-rnicisl'm din tinereţe c u aceste studii, 'l :1:'. ",, •! 't ci rwrl:w('rik ��( >[ fi . d l;l ndona te în chipul cel mai de mn, înt or ­ ·· in : ' " •n"1 !:1 f ilosofie ·· C/ 1(• n;Jiciis, Il, 2). Si G. Boissier (Cicero şi prietell ii stii, llu .. . . ,.,_"ti. 1977, p. 2•1 1 l c dc p:irere că filosofia latină s-a n;i.scut la Phar salos ,; ':: :111plantarea ei !:1 Horna n-ar fi fost posibil;i f:ir;i victoria lui Caesar, care, . : ,. ; .. 11ţind prxr ic ,·i:q:� poli tică , a silit minţile luminate ale vremii s:i-şi caute · :dU form:'1 ele :1 ,· ti\ iute, sa adopte a lt e i pos ta ze ale civismului. C icer o po at e fi cons i d er: tt el insuşi exponentul derutei acelor oameni de stat, absorbiţi pînă r:·u·: :: ,,

·

''' " ' !

:ttunci Cl>n'plet d e viaFI public:i, cînd au văzut n :irui nclu-s e fundamentele

sistemullti politic tradi\ i onal şi fiind constrînşi de evenimente să-şi schimbe abitudinifL' existenţiale şi s:i-şi compun:\ un nou ideal moral. În timp ul dictaturii lui C:.:e,:tr, situaţi:! lui Cicer o nu a fost totuşi atît de umilitoare pe cît se crede .�i. d11p:i părerea noastră, el a f:1cut şi atunci inci multe servi c ii lib ert;l ţii , care-I

;ndrept:iţesc s;i afirme ci retragerea sa din viaţa politi că nu a fost lipsit:i ,.de

oarecare demnit ate" (qu ievi cum aliqua dign itale- Filippicae III, 1 1 ) . forma de rezistenţ<i pe care a ales-o Cicero a fost, e drept , una pasiv:i, d:�r de o r e a lă

o

eficienp în implicati il e ei profunde şi în consecinţele ei ulterioare: el a înc ercat s;i dovecleasc:1 că stăpînirii absolute exercitate ele o putere tiranică i

se poate opune stăpînirea de sine pe care o dă filosofia şi c:i s e poate sustrage servitutii, refugiindu-se înt r- un domeniu în care puterea nu avea acces. Se creeaz;1 astfel precedentul unei rezistenţe spirituale de larg;i rezonant:î în secolele ulterioare. Pe drept cuvînt c onsider a Tacit că filosofia a fost întotdea­ una "un nume neplăcut conduc:ltorilor" (11omen principihus in�mtum).


STUDIU INTRUDUCTIV

Din periodizarea propusă de R. Pichon

se

7

poate deduce o anumit;l evoluJie

a ,.modului ele a filosofa'' (genus phi/osophandi) a lui Cicero, o maturizare

rrepraU a concluitei sale filosofice, de la discreta implicare a filosofiei în

poliricl şi elocinp pînă la investirea ei cu rolul de moderator al vieţii sale. Intoarcerea la filosofie e o optiune major�i pentru Cicero în ultima perioadă a vieţii sale, parţial suspendată de un eveniment care-I va implica din nou o vreme în viata politici: după idele lui martie 44 a. Chr., cu speranta ren;lscura şi încurajat de pulsatiile favorabile ale cct�lţii, el se reintoarce la Roma de pe domeniile unele îşi trăia recluziunea acceptata voluntar, decis să-şi pună din nou în slujba politicului "orice gînd, orice grijă, nevoit să acord preocupărilor filosofice doar pu\inul r;igaz pc care mi-I las;i îndatoririle civice" (De divi n a ­

tione

Il, 2).

Tot la filosofie se va reintoarce curînd, mai dezamăgit ca oricînd

ele scena politic'! romană de dup;i moartea lui Caesar, dispus să-şi finalizeze ambiţiosul proiect de a nu ,,l;isa nici un subiect filosofic care sa nu fi fost tratat

în literatura latin;i" (ibidem). Consecventa cu care a unn;irit şi înfăptuit acest plan în cea mai fecund;i perioadă a activit;i{ii sale literare (46-43) încununeaz;l un parcurs existenţial de-a lungul căruia pasiunea sa pentru filosofie a rămas constant<l, cum ţine s;i-i asigure pe cei

ce

se întrebau: "cum s-a n;lscut în

mine, aşa dintr-o dată, pasiunea pentru filosofie?" <De natura deornm, l, 3):

"Eu filosofam, spune el, mai cu seam;i arunci cînd p;iream mai putin că o fac" (ibidem) şi invoc;l drept argument discursurile sale pline de sentenţe filosofice (urationes nfcrtae ph ilosophorum scntentiis) şi relatiile apropiate ((amiliari­ tates) cu filosofi celebri care i-au frecventat casa, stoicii Diodotus şi Posidonius, academicii Philon şi Antiochus. În introducerile (proocmia) tratatelor sale filosofice, recurenta unor asemenea justificări dovedeşte că ipostaza sa de filosof era privira cu oarecare suspiciune de romanii care-I cunoscused în perioada activă în plan civic a vietii sale. A izola cota de adev;lr din aceste subiective m:lrturii

e

un lucru dificil, dar, desigur, necesar pentru a afla acel

minimum de coerent:\ şi obiectivitate al demersului s:iu. Trebuie s;l recu­

noaştem ci din fragmentele excerptate de noi se poate deduce că Cicero n-a subestima! gradul de receptivitate a publicului roman fată de intentia sa de a devl'ni artizanul unei literaturi filosofice nationale. Prooemium-ul tratatului

ne finibus bo11onun ac ma/untm este în aceast<l privintă edificator: "Cînd

m-am hot;! rît, Brurus, s;i transpun în limba latină temele pe care le-au tratat cei mai înzestrati şi mai învătati filosofi greci, eram conştient că munca mea va suscita diferite obieqii" O, 1, traci. Gh. Ceauşescu, E.S.E., Bucureşti, 1983,

p. 41 ) . În continuarea acestei mărturisiri, el stabileşte o posibil:1 tipologie a oponentilor proiectului său, din care retinem c;l

o

categorie majoritară ar fi a

romanilor bilingvi, buni cunoscători de limb;i greaci şi iubitori de filosofie, pe care prefer;\ să o citeascl în original; o alt<i categorie este cea a conservatorilor, care perpetuau în contemporaneitate tracliţionala aversiune a romanilor fată

ele filosofie, ca îndeletnicire otioasa; o a treia categorie, cea a moderatilor,

acceprau filosofia, clar recomandau măsura în această preocupare care nu trebuia să devină un scop în sine, ci un instrument de aqiune; în sfirşit, a patra categorie, cu vederi foarte apropiate de cea precedentă, i-ar fi putut recomanda lui Cicero ocupatii mai compatibile cu pozitia sa socială. Obiectivi­ tarea acestor prezumtii se confirmă într-o discutie purtata de el pe această tl'm;i cu Varro, redat;l

ca

autentică (conform conventiei dialogului literar) în Academica posteriora; după ce-l elogiază pe Varro pl'ntru meritul de a fi adus în lucrările sale dovezi peremptorii ale identitătii

preambulul tratatului

nat_ionale �i spirituale a poporului roman, Cicero îi reproşează insuficienta rratarl' ;1 problemelor filosofice: "Te întreb de ce tu, care scrii despre atîtea lunuri, nl'glijl'zi :ll'l'St gen, mai ales că tu însuti excelezi în această preocupare,

cm·

intll'U' n1 nud! ;llll' prl'ocup;iri spirilualc :?i �tiint.c'"· IUspunsul lui Varro


8

STUDIU rvmoDt:cnv

dov�d��te o foarte realistă apreciere a şanselor de arunci ale unor scrieri

fi!o,ofice latine: ,,V:lzînd Gl filosofia era foarte bine explicat;! în scrierile gr,·ce�ti, m-am gîndit el, daci unii dintre compatriotii noştri erau st:1pîniţi de ace:1�t;:i pasiune, iniţiaţi fiind în limba şi cultura greacă, vor prefera s:t cite ască scrierile greCC:iti şi nu pe ale no:tstrc, iar cei clrora le repugnă cultura şi spiritualitatea greacă, nu se vor sinchisi nici de scrierile noastre, pe care nu le-ar putea intelege f:lr;i o anume initiere în doctrina greac:i. De aceea n-am vrut s:i scriu cirţi pe care cei neiniţiaţi s:i nu le poat;i înţelege, iar cei initiati s:i nu le ia în seam;i"'. Comparînd cele două aprecieri, a lui Cicero �i Varro, obţinem configuraţia destul de exact:i a clim:�tului cultural al Romei secolului 1 a.Clu. Dep:lşind aversiune:� predecesorilor lor (Caro Maior, spre exemplu) fap de filosofie, romanii din vremea lui Cicero o încorporascr:l în educaţie, :�lături de elocinţă, considerate ar/cs optimae, cu rol prioritar în formarea viitorului om politic; spre deosebire ele elocinţ:i îns:i, care în varianta sa roman:l ajunsese la o înaltă perfonnanţă expresiv;], filosofia în limba latină era ca şi inexistent:l, dacl nu ţinem cont de scrierile unor Amafinius, Rabirius, Catitfs, contestate autoritar de Cicero însuşi pentru insuficienţa realizării lor ărrisrice �i lingvistice. Romanii culţi erau în majoritate bilingvi şi preferau să citeasci şi să discute filosofie în limba greaci, limbă de uz curent şi în predarea filosofiei la Roma. În aceste circumstanţe puţin încurajatoare, Cicero, spre deosebire de Varro, care-şi trimitea prietenii pasionaţi de filosofie în Grl·c:ia "spre a sorbi din izvoare, nu din nişte biete rîuleţe", e decis să "dea la i\·l·al;t izvoarele filosofiei" (philosophiaefontcs apcricmus) �i să le aducă defini­ ti'> 1 -� r�lmînt latin. Aceast�l perspectiv{t, iluzorie în opinia lui Varro, îl atrage P'' Cic·ero, care o consider<! perfect posibilă, cunoscută fiindu-i competenta U!·or romani precum Brutus "care se ocup:i aş:t de bine de filosofie în scrierile s�lle în limba latin:l, cum nici Grecia însaşi n-ar putea sa o facă mai bine" 1 /IC(:'(l. J•ost. 1. 4). Acestor romani competenti, Cicero le adreseaz<l exhortatia de a -1 sustine în str<idania sa de a face deplin;i victoria Romei şi în acest domt>niu: .,Îndemnul llk'll se adreseaz:l tuturor celor capabili s:i r:ipease<i Greciei. pe zi CL' trece mai slab;l, chiar gloria filosofiei şi s-o transfere la Roma, as�t cum 'tr<HJLtnii nostri :tu iinplant;lt aici toate celelalte genuri literare, sau cel purin pe cele demne lk- a fi culriv�tte. Dat fiind ca elocin{a a ajuns de la nişte începuturi moclestt' pe cde mai înalte culmi, încît a început în chip firesc s:i îmlx1trîneasc:i, s�i-si fac·, acum �i filosofia apariţia în limba latin;! .şi noi s;i o ajut:im" ( TuscrtltllltiC' t!isplllatiollcS Il , .Zl. Frecvenp acestor admoniţii ne îndrL·pt:l{eşte s:1 presupunem ci Cicero intentiona s:i confere o dimensiune naţionaLi initiativei sale şi s:i o prezinte c1 pe un imperativ al momentului, la care el reaqioneaz;i cu obi�nuita-i solicitudine: "Pîn:i ;�cum la noi filosofia a fost neglijat:i si n-a cunoscut lumina literelor latine, de aceea e de datoria mea s;i o scot din anonimat şi să o fac cunoscut:i, astfel încît, dac;i atunci cînd am fost în activitate am fost întrucîtva de folos. �i acum, cînd m-am retras din activitate, în m;Jsura posibilului s:l fiu util" (Tuse. I, 3). Această dimensionare civică a demersului s:iu filosofic din aşa-zisa perioad<i contemplativ<i a vieţii sale a fost, după părerea noastr<i, obiectivul prioritar al unei strategii persuasive minuţios el:J.borate ele Cicero pentru a-şi face credibile intenţiile. De aceea nu putem fi ele acorei cu p:irerea lui R. Pichon c:i Cicero a fost purtat doar de vanitate<� personală ele a rivaliza cu grecii şi în filosofie, aşa cum o făcuse în elocinp, îndrept:)tind prezicerile lui Molan din Hhodos, Gi elocinp, prin Cicero, v:t pierde teren în Grecia şi gloria ei se va mut:� definitiv la Roma (cf. Plutarh, Vieţi paralele, Cicero, XII). E posibil ca Cicero s:l fi contat întrucîtva, aş:J cum de altfel m;"trturiseşte, :?i pe prestigiul (aucto­ ritas) s:iu de orator, deşi nu se iluziona asupr:.t fidelitătii acelui public care-i aplaudase entuziast discursurile din for: "V;ld că sprijinul mulţimii pe care m:·l


STUDIU INTRODUCTIV

9

bazam în elocintă, nu-mi mai este acum de nici un folos. De fapt filosofia nici nu are nevoie de public numeros, ea chiar ferindu-se dinadins ele mulţime, care o priveşte cu suspiciune, ba chiar cu dispreţ" (Tuse. II, 1). Cicero conta in principiu pe aderenţa acelora care, chiar dacă mai aveau unele obieqii faţă de filosofie, puteau fi recuperabili şi meritau instruiţi (qui admonent amice,

docendi sunt - De nat. deor I, 2 ). Ocurenţa verbelor docere şi erudire (a informa, a instrui) în argumentele prin care Cicero îşi justific\ propensiunea pentru scrisul filosofic, dovedeşte dispoziţia sa de a se instala într-o postur;i magisteriala, din perspectiva căreia îşi organizeaz<i demersul paideic ca o

progresie dinspre propedenticl spre paiclentică; în acest sens el ev;ilueaz<i

el'icienţa final<i a actului sâu formativ prin filosofie şi elocinţă: "Se pare G1 am ol'erit concetăţenilor mei un mare ajutor, astfel încît, nemaifiind neinstruiţi ( rudes) ca pîna acum, ci devenind chiar învâţaţi (docti), pot socoate ci au

dobîndit cunoştinte şi de filosofie şi de elocinp" (De officiis !, 1). Aşa cum m;\rturise�te şi în preambulul carţii a II-a a tratatului De divinatione, principalul

ohil'ctiv al activit;lţii sale literare a fost s;i înlesneascâ concetâţenilor accesul la cl'!e mai importante discipline formative, elocinţa �i filosofia ( optimurum

ortium uias tradere meis civibus), din dorinta de a nu înceta vreodat;l sa se preocupe de binele civic (ne quundo inter;nitten�m consulere reipublicae). Presupunînd el vanitatea p ropri e nu

actelor sale,

a

fost cel mai neînsemnat stimul al

trebuie s<l recunoaştem abilitatea cu care Cicero a qtiut s;l-i

confere o alură patriotic!: "M;ireţ şi glorios lucru e pentru lxirbaţii romani să nu le mai fie de trebuinţ<i caqile ele filosofie ale grecilor; desigur vor reu�i acest lucru, dacâ-mi voi finaliza intenţiile" (De divin. II,

2).

Chiar daci uneori

supralicitează în afirmaţiile sale, atunci cînd declar;! că oratorii romani deveni­ 'L'ra atît de renumiţi încît erau nu cu mult, ba chiar întru nimic mai prejos decît cei greci, iar poeţii latini, la fel de valoroşi ca modelele lor grece�ti (cf.

'fitsc. I, 3, De(inibus I, 2), Cicero pare sincer nedumerit ele reticenta romanilor

fat.<i de propria lor litera tur;!: "Nu m;i pot mira îndeajuns de unde provine la

noi acest neobişnuit dispreţ fat;i de tot ce e roman?" (Tuse. 1, 3J. O scuz:!, cel

putin pentru filosofie, consimte Cicero, ar fi mediocritatea unor lucr;lri "traduse din surse greceşti mediocre, devenite mai mecliocre în latin;l'' (ibidem). Cu alte cuvinte, a scrie filosofie în latin<1, sugereaz<i el, impune în primul rînd selectarea atent<l a surselor greceşti şi în al doilea rînd (sau totodată) adecvarea L'Xpresiei latine la "subtiliUţile conceptuale ale filosofiei greceşti". În virtutea acestor considerente,

Cicero a procedat la o foarte riguroas;l procesare a

actului de transpoziţie în care s-a implicat. El recunoaşte meritul traducerii directe din greaci şi-şi anunţă disponibilitatea ocazională pentru această form<l

dL' popularizare a filosol'iei greceşti la Roma, clar are în vedere o modalitate superioar:1 şi originahl de t r·ans fe r, care s;l-i permită m;li mult;! independent<! si mobilitate: ",ar dae<1 nu ne limit;lm la sarcina traducătorului, ci respectînd

o pi niil e

cu care sîntem de acord, acl;iugăm propria noastră p;lrere şi le a�ez;1m

Îlltr-o ordine a noastrâ, de ce am prefera originalcle greceşti, de vreme ce

vnsiunea latina este foarte clar;l , ., (Definibus 1, 2 ) . Originalitatea pe care o

rL'\'L'ndic:l Cicero rezidâ în calitatea receptârii şi prelucr;irii materialului din 'ursa matrice. Acest moci de a concepe lucrurile relev;i o dimensiune creatoare :1 rL'Ceptivităţii romane, pe care nu o putem nega, nici minimaliza, chiar daca nu împ;lrt;lşim entuziasmul lui Cicero faţă de performanţele literaturii latine.

1'. Crima! recunoa�te cît ele îndatorat;! r<imînc literatura latină fap de modelul roma ni l o r meritul incontestabil ele a fi transformat tot

l'i grec, dar atribuie < l'<':l

CL' au prduat de la greci, conferind elementelor alogene rezonante noi,

t>rin :1d:1pt:1rl'a lor

b sistemul propriu de valori nationale, în acel complex inh'IJ!rcf{lfco NonU/11{1 ( Utcroturo lutinâ, ,·"nn·pria I'< Hll:lllil<>r. l'il"sofia trl'lnri:l s:1

I<'IJ< >Iil<'ll , ,,. <J.'Ill<>/:1 ' u l t 1 1 1 : d a . numir hl '1'<'<>1:1, l\11• 111<".11. 1'!'77 p 1')1. În


11.1

ST[j[)JL! INTRODUCTIV

ofere suportul necesar actelor civice �i v alo are a ei Jlrincipi;d;1 rezid;! in utiliutea ei pra ctică. Acest lucru il înţele ge Cicero ;l t u nci c in d afirm ă G!: ..filosofia ne-a înv;i{at in p rim ul rînd s;i-i cinstim pe zei, ;1pui s;l respect;im legile care sînt fund amentul vieti i sociale ; tot ea ne-a format echilibrul �i m�irclia su Oeteasc:t . Ea a risipit ceara de pe sufletele şi ochii no.�rri CI s:i putem vedea fenomenele celeste şi terestre, să intelegem înce putu l �i srî r:? i tu l a tot ce exist;i·· \Tuse. 1, 26). Me r ită apreciat;! în acest elogiu al t"ilnsDI"iei, cutezan1a autorului de a impune unei societ;iţi care nu cunoscuse a lte v i rt u \i decît cek tra d it ionale , valorile supreme ale spiritului �i cunoaşterii. Cicero a in c ercat sJ core cteze mentalitate;! pr agmati Gi a romanilor, propu n î nd ca alternativ ;! ;1 viet.ii active (bios praktik6s), ti pu l de 1·iaţă contempl;�tiv ( hios theoretikăs); el detinqte prorotipul existent.ial al omul u i cu adevărat kridt <perheatus). a pt .. fie s;i-şi desf;işoare activitatea f;iră riscu ri , fie s;i-şi petreac1 cu demnitate ti mpu l liber" (Fel i11ncgatio sine paicu/o, l'd ill otio CII/Il cli�n itale esse jJo:ssent­ lJe orato re l, 1). Aceast<l complementarit;lte dintre aspec tul pragmatic .':ii contemplativ al vi etii întruneşte, în opinia lui Cicero, premisele realiârii con ce ptului de humanitas. Atent t01uşi la perspectiva pragmatica a rec e ptarii filosofiei, el apreciază fiecare sistem filosofic şi prin cuantumul s;ht de dicienp paicleic;1. De aceea condamn;l apolitismul filosofiei epicurt'ice, dbpreţul ei pent ru îndatoririle publice şi retragerea srer il;i în lumea contcmpl;lrii; î n morală l e reproşcaâ epicureicilor confuzia dintre ;ldev•lrata fericire � i pl:1cerea simţurilor (cf. De fillibus 1, 5). Filosofia stoică ofer ea romanilor în do men iul politicului o motivaţie a aspiraţiilor lor la universalitate, legitimînd prin ideea statului u n iv ers al poli tica lor expansionistă; în moral:·!, Cicero apre ciaz :l sistemul de valori teoietizat de stoici şi este tent:ll s:1 le recuncuscă calitatea de ,.unici filosofi ad ev<l ra{i" (Acad. post. l, 4). În problemel e cunoaşterii este evident�! preferinta lui Cicero pentru doctrina Noii Academii, pe care o ap;lr:i constant fa{:\ de cei care-i reproş:1u :.�taşarnentul pentru o filosofie ,.care alungă lum in a ;:ii acoperă wtul cu un fel de întuneric"' ( De 11at. deor. l, 3). Prietenul s;iu Lucullus îi face în acea:>t;1 privi np cel mai aspru rechizitoriu: "Tu, c are ai adus : 1 tît de mari elogii filosofiei, vei adera b acea filosofie care confundă adevărul cu falsul, ne răpeşte dreptul de a judeca, ne privează de a proba re, ne interzice orice cunoa�tere senzorial:! i" ( A c adem ica priora II, 19). Acuzaţia lui Lucullus viza în deosebi celebra ,.su�pendare a aprob:iri i " (a�:,·ensionis rcfcl!tio, perifrază prin care Cicero echiv;�lează fenome­ nul grec ep ocbe) recomandat;1 de Arcesilaos, intemeietorul doctrinei neoacade­ m ice şi practicaU de adepţii acestei filo s ofii pr in abordarea or ic;lrci probl em e în implicatiile ei contradictorii, cu argumente pro şi co11/ra de o eg a l :l pondere persu;.�si\'<1 <.clisputatio in utramque pczrtem. sau in partes contrarias): în acest fel, s pi ritul era scutit de obliga{ia d1� a aproba sau nega ceva, adoptînd ca unic:.i ipostaz;i cog n itiv ă îndoiala ( dubitatio). Refu zu l oric;irei fermităţi doctri­ nare şi întoa r cerea la prudenta î nd oial ;i �ocratic;i era la ne oa cade mic i o reaqic faţă de dogmat ism ul epicureicilor �i stoicilor: ei instituise r :1 o merodologie filosofică antidogmatică, dialectic:.i �i probabilistă, care in vremea lu i Cicero nu mai avea aceeaşi vogă în Grecia , ele aceea el, revenclicînclu-si p roteqia "metodei ele a discuta în contradictoriu" ( ratio co11t m Ulii IZ ia disscrendi), prop u ne adoptarea ei în d ezb a te r ile filosofice a l e romanilor: .,Să îngăduim ca ::ii noi înşine s;1 fim contrazi�i şi s:i ne fie re spi ns e argumentele, a:::a cum noi, filos ofii neoacademici, sîntem preg:itiţi atît ::;ă r e spinge m Iară obstina[ie argu­ mentele altora , cît :;;i s;i suport;im Lir•i ranchiun;i s:.i fi e re::.pinse ale no;IStre" (Tuse. II, 2). A încercat s:i-şi obişnui:tsc1 antur:Jjul de pr i deni i nv ita ii la vila sa din Tusculum cu Jsemenea exercit,ii dialectico-retorice <scbolue}: ", ată cum proced;Im, îi explică el lui B rur us : dup;i ce cineva care voia să m:l asculte îşi expunea p:irerea într-o probkmă, eu discutam î mpotri 1· a lui: acea::;ta, precum


11

STUDIU INTRODUCTIV

ştii. e metoda veche a lui Socrate de a discuta impotriva opiniei interlocuto­ rului. clei astfel considera el, se poate afla mai uşor verosimilul" (Tuse. 1, 3).

Verosimilul, probabilul (lat. verisimile, probabile, variante de calc ale gr. pitban6;z) sint în doctrina neoacademicl obiective mai accesibile demersului euristic decît adevărul absolut, clatoriui "neputintei minţii omeneşti de

a

distinge adevărul, atît de asem<in<ltor falsului''. Din preceptiva neoacaclernicilor, Cicero citează frecvent sentinţa lui Arcesilaos: "e nedemn de seriozitatea şi consecventa unui filosof atit s;l judece greşit, cît şi s;l apere f<lră nici o îndoială " (De nat. deor. 1, 1).

ceva insuficient cunoscut

Eclectismul profesat ele Cicero în filosofie îl ajut<1 s;l evite excesele dogma­ tice, p:htinirile doctrinare,

prejudec.lţile didactice, contînd mai pu1in pe

enunprea unor noi idei, cît pe selectarea unor principii şi sentenţe raţionale si utile; el se mîndrea cu independenta sa fap de regulile vreunei doctrine sau auturit<iti magisteriale de tip pitagoreic, şi recomanda şi emulilor săi aceeaşi mobilitate selectivă: "Fiindcl nu eşti legat de lanturile nici unei doctrine, iti cer, daci nu-ţi este greu, să accepti ele la fiecare şcoală ceea ce ti se pare mai apropiat de adev;h" (Tuse. V, 39). El g;lseşte o ingenioasă justificare acestui

cclectism atunci cînd stabileşte o filiaţie cloctrin:.lră între princip;�lele şcoli filosofice,

conform cărei:.l

stoicismul nu este altceva decît un platonism

reformat (şi reformulat), iar între Vechea şi Noua Academie nu exist;! diferenţe dogmatice. ci doar terminologice (cf. Acad. post. 1, 1

2).

R. Pichon e de p<lrere

c\ Cicero realizeaz;i astfel în filosofie ceea ce i-a pl<icut să facă şi în politică, n

coaliţie doctrinar;! din care, cu rare excepţii, epicureismul este exclus;

atunci cînd îl înglobeaz;l şi pe acesta într-o reconciliere generab, rezultatul e, în opini:.l lui Pichon, "o filosofie a oamenilor cinstiţi. a bunului simţ comun şi a virtuţii" (op cit.. p. Cicero

e

225).

perfect conştient că icliotismele terminologice ale fiecărei doctrine

greceşti riscau s;\ se clenatureze prin transpunerea lor într-o limb;l care nu ;n..ca

experienţa red<lrii gîndirii speculative. El intuieşte c\ la Roma, în ";�versiu­

nea atît de neohi�nuiU a romanilor fap de scrierile filosofice latine", argumen­

tul lingvistic avea un rol precumpJnitor. 1 se pare ele domeniul evidentei ca filosofia, ca oricare alt:t ştiinţ<l. s;t aib;l o individualitate semantico-stilisticl şi

s:l nu se poat;I folosi ele limbajul experientl'i comune. "Orice domeniu str;iin de interesul comun al gloatei presupune o terminologie bogaU şi noua. Cu atît mai necesar;! este terminologia pentru un filosof, clei filosofia este meştqugul vieţii, dar cel c;�re discut<i despre ea nu-şi poate extrage cuvintele din for. Iar daci grecii le-au permis unor oameni foarte înv:lţaţi s<i utilizeze cuvinte neobişnuite în domenii necunoscute vulgului, într-o limb;i consideraU

în g en<: ral mult mai bog:ltă decît

a

noastr<i. cu atît mai mult trebuie S<i ni se

permif<l nouă acest lucru, dat fiind el noi îndrăznim abia acum s;l ne apro­

pi<:>m de acest domeniu" (De }In. III, 1-2). În baza acestei licenţe autorizate de

experien!a filosofiei greceşti, Cicero încurajeaz:i orice elan novator în limba

latin:l: "noi, daci vrem �i dacă va fi nevoie, s:'i dăm nume şi să le cre:im, dac;l va

fi nevoie de ele, şi să ne folosim de cuvinte nem:.liîntîlnite" (Acad. post. 6)

cici i se par inacceptabile scrierile unor Amafinius, Habirius, Catius, "care

discut;! despre orice subiect fără talent, în limba de zi cu zi" ( VulRari sermone­

;laf(/. post. I, 2). Cicero recunoaşte constrîngerile lexicale la care urma a fi

supus;i latina în vederea constituirii unui limbaj filosofic, dar pleacă ele la

premisa ci latina nu e o limlxi săraci, ba chiar supraliciteazj el frecvent: "în

lvxic

e

chiar mai bogată decît greaca; cînd ne-a lipsit oare, cînd am avut de

' " (De ji'u.l, 5l. l':m· .sincer convins el �i în filosol'ic, ca �i în elocinp şi poezie. latina po:ll<' n·cl:1 1111 d":1r lircra ci si spiritul (t•is) expresiei greceşti �i indici drept 111ijl<un· <1<- lllll<>il<' l•·xic:d:i c:ikul �i. ocazional, împrumutul: .. pentru a reda

incitat oratori �i poqi (greci), vreo pocloalxl de stil expresiv;! şi elegant�i


STUDIU INTRODUCTIV rwt.iuni noi, fie trebuie create cuvinte noi, fie trebuie pre l uate de b altii" Vlcad. post.

1, 7). Replicînd acelor

docte ca re "vor prefera s:i împrumute

cuvinte de la greci", Cicero şi-a concentrat atenţia asupr;t (·alcului lingvistic �i

s e mantic, şi a for pt practic limba latin;i s;i-i ofere materia l u l ade cv a t . Plutarh (op. cit., cap. 40) folos eşte verbul nwtapbrazein (a transpune) referitor la acest act de echivalare morfo-semantic;i pr:� ctica t de Cicero prin c;tlc: ,.Atunci el găsea timp să transpun;i în limba latină fiecare din termenii dialecticii sau fizicii şi este într-aclev:ir, după cum se spune, prim ul care a introdus la romani termenii "fantezie', •scepticism .. , "a.scntiment.., "perceptie.. , apoi ·atomi", .. indivizibil", .. vid .. �i a lţii de acest fel; pe unii i-a expri ma t prin trecerea de la sensul propri u la c el fi gurat, pe alţii i-a inventat f;icîndu-i inteligibili !;ii famili ar i prin asem;inarea cu alţii"'. Nu poate fi stabilit cu e x act ita te num;"trul cuvintelor introduse de el în limb;l, de oa rece chiar în ca zu l celor a c;lror paternitate şi-o revendi ca el însuşi, clup;t pftrerea lui Q uinti l ian, nu exist;l deplin :i certitudine (cf. lnstitutiones oratoriae Vlll, 3 ) . Aponul s:lu la rafi nar ea posibilit;lţilor de expresie ale l i m bii latine poate fi concentrat într-o replici em b l c mati c ;l, pe care i -o atribuie lui Varro, dar care defin eşte de fapt propriul s;lu crez: "M:1 voi str:idui s:i vorbe sc latineşt e'" ( Eniras ut Latine ll'Jquar- Acad. post. 6 ) ; trebuie s;i admitem c:\ aceast<i str;i(bnie şi-;t dovedit eficienţa şi viabilitatea în timp şi ci, datorită ei, fi los ofi a european;! are acurateţea na\ionab necesară. Proprietatea ter m inologi d însă, în acceptia lui Cicero, nu este singura calitate a scris ului filosofic. În virtutea principiului aristotelic ;ti fuziunii dintre filosofie :;;i eloc inp <prudentiam cum eloquentia iun gere- 1 it sc. 1, 4), Cicero consid er;\ Gi doar acea filo sofie e des;ivîrşit:i, care "poate s;i-şi transpuna bogaţia de idei într-o aleasa formă expresiv;\" (Tuse. l, 3\ :subordonîndu-se e xigenţei retorice copiose ornateque dicere. Cicero respinge orice alt;i manier;i de a scrie filosofie şi polemizeaz;i pe acest;l tem;i cu a depţii romani ai epicureismului, a l e căror luc r ări dovedesc, dup;l aprecierile lui, bune intenţii, dar o insuficientă instruqie retorici : "c;ici e pos ibil s:i gîndeşt i bine ceva, dar s:i nu poţi expune ales ceea ce gîn deşti, rranspunîndu-ţi în sc ris ideile într-o fonn;l inc oerentă , incapabilă a produce vreo desf;Hare lec torul ui" (ibidem). Se po<Jte spune deci că, pri n Cicero, f i l oso fia a devenit mai elocvent:\ şi c;l de la o elocinp penetrată de filosofie, Cicero a trecut în chip fire sc la o filosofie ele expresie retorica.

2. Tehnica dialogului la Cicero În tradiţia antic:i, modalit;lţile de exprimare literară a unei problematici

filoso fice au fost discursul cont inu u de: tip monol ogal sau discursul dialogal,

considerat de Platon cu mult superior monologului prin valoarea sa e piste m o­ logie;"! şi propeden tic i . În di:1 logurile Protagoras, G"orgias, Hippias Mai01; Eutbydemos, Plawn stabilea deosebirea dintre monologul discursiv, apanaj al sofi:;; tilor, considerat ele el un exerciţiu ele virtuozitate retorică, ce miza pe o persuasiune de tip afectiv, şi dialogul dialectic, bnat pe alteritate, însemnînd

angajarea liber consimţit:! a unor interlocutori într-un demers euristic. Socrate nu agrea discursul continuu (logos sych116s), preferînd discursul clialogic,

repliGi la replică (epos pros epos): "Dac�1 cineva îmi vorbeşte prea mult , uit

des pre ce era vorba " ( Protagoras, .1�4 c).

Ca şi dialogul, monologul presupune o situaţie alocutivă. în sensul el el clialogic;i , dar avantajul dialogului rezid;l în conventia acceput;l �i respectată tacit de parteneri de a rc-;diza un schimb de opi nii provocat de o întrebare ini!ial;i, c are funqioneaz;l

este adresat �i textul său are o configura�i e partial


13

STUDIU I NTRODUCTIV

în .spa[iul dialogic astfel creat ca o ipoteză superioară. Ana dialogică socratica

( dia/ektike tecbne ) se bazează pe alterna rea posturii interogative care permite

o orientare progresiv�l a cli.scu{iei spre aser{iunea finakl, admisibihi si conclu­ dent�i în raport cu întrebarea initiala. La Platon, postura interogativă este o form�i de cunoaştere şi metoda socratic� Je

a

ind uce prin întrebare (eironeia)

interlocutoru lui o stare de tulburare avea menirea să-I pună pe acesta în

dezacord cu ştiinp lui a merioar:i , s:i-1 aducă în faza dialectică a îndoielii şi să-I conducă apoi cu a bilitate pe un nou pa rcurs a l ethic, spre g;isirea unor noi

temeiuri. Experimentarea ironică �i autoironică a ru�inii de a se fi în�elat

fortifica şi echili breaz�i spiritele, contribuind la aplanarea d i vergentelor de fond printr-un consens final. Dialectica plaronician;i nu

indivizi, în care cel ma i abil îşi

e

o lupt:i între doi

impune părerea, ci efortul comun a doi

interlocutori de a se pune de acord, de a-şi particulare, în scopul de a descoperi un

depăşi punctele de vedere

adevăr independent de ei, dar

săl:işluind înlăuntrul lor ( cf. P. Hadot. Ce este filosufia antică?, Ed . Polirom, laşi,

1997). Metoda sa se opune acelei �tiinte a contrazicerii (cmtelouike techne),

inventată de Protagoras, în care controversa era practicată ca u n scop în sine,

f�ir:1 a se conta şi pe competenp auditoriului : ..Este propriu unei discutii nu

numai să dai r�ispunsuri adevărate, ci să şi apelezi la lucrurile pe care cel întrebat recunoaşte ca le ştie" (Menon, 75 d, voi.

III,

Bucureşti, 1 976, trad.

rom. Liana Lupaş, Petru Cretia). Platon instituie prin urmare o etică a dialo­

gului , Academia sa fiind un loc de discutii l i bere, iar adeptii ei selectati ş i în funqie de aptitudinea lor dialogaloi.

Dialogu rile l u i Platon recomandă o programată a aporiilor şi a iporezelor contradictorii sau paralele, în scopul de a-i aduce pe participantii

anumită conduită verbală bazata pe folosirea

la dialog într-o stare de uimire, nelinişte sau perplexitate benefică , pregătindu-i

pentru convingerea fina);i că au dobîndit un adevăr ce se afla ne:,itiut în ei în::ii!:!i. S-a afirmat, că la

Platon, acordul final al i n terlocutorilor e adesea

insta bil, discutia ajungînd

uneori într-o răscruce a poretica, care face ca

dialogul, neoferind o solutie definitivă , să rămînă o exhortaţie deschisă,

neobosită, spre adevăr. În clialogurile aporetice, adev:irul lui Platon nu este

îns:i obscur, cum pare la prima vedere, ci uoar partial revel a t, susceptibil de

explorări infinite. Chiar dac;i finalul dialogic nu-i procură lectoru l u i u n confort

definitiv su b aspect epistemologie, această insuficientă este compensa t:1 de iluzia participării sale la u n dialog real, de antrenarea sa într-o experientă

dialectică pe parcursul căreia, la fel ca interlocutorii dialogici, se supune şi el

exigentelor ratiu n i i , deprinzînd o metodologie dialectică şi aderînd implicit la un sistem doctrinar. V. Goldschmidt (Les dia/og ues de Platon, Paris,

e

1947,

p. 3)

de p:irere el Platon, în pofida preferin(ei sale declarate pentru dialogul ora l ,

recurge totuşi la dialogul scris în scopul d e

a

forma , n u d e a informa . Părerea

noastră e că Platon, optînd pentru dialog ca gen l iterar, a valorificat atît rolul

său form;niv, acela de a pune în valoare acea etică a dialogului dia lectic

practicată de Academie, cît şi rolul sau informativ, unmirind s;i facă o propa­

gand:i cît mai larg:i doctrinei sale.

Retrăirea şi reactua lizarea l ivrescă a unui dialog real sau imaginar presu­

pune utilizarea unor tehnici de formal izare, capabile să creeze un context

i nterlocu{iona l , care să întrunească atît libertatea de gîndire şi expresie a

dialogului viu, cît şi rafinamentul anei, implicată discret, conform principiului

ars est ce/are artene (adevărata an:i constă în uisimularea artei). O astfel de t ehnică este la Platon alegerea personajelor, care sînt interlocutori reali,

ahstraşi din realitatea lor psihosocial;i şi culturală şi proiectati într-un spa[iu dia logal în care, aşa cu m remarca A . Carnea (Pluton, filosofie şi cenzu rcl, Ed.

l l u m a n ita s , Bucureşti, 1 99'l, p. 180), conversatia început:i banal, prin întrebări , -ovL'll (ion; d , - e le t i pul : f)e unde vii; Socratc? Î11cot ro te duci şi de u nde l'ii,


'

1

STl J i l l U I NTRODUCTIV

l 'hrt idms < d e v i ne dialog prin trecerea bru scă la întreb�\ri fundamentale : ce l'S/1' l 'irtH/eu ;- (l'vlenoll) sa u ce este dreptatea ? ( Republica) . Prin a b i l itatea l u i S o nat e , i n terlocutor permanent a l d ial o gu r i l or , parte n e r i i s;i i consimt l a d i scurs u l cl ial ogic ş i realizează o pr oc e sare a act u lu i de comunicare, asu­ mîncl u -s i a l tl'rnativ rol u l de emiţător sau receptor. Au torul î n suş i n u particip;i \ ; 1 d i a l og, nu vorbeşte în n u m e l e său propri u , ci işi d i s i mulea z;l opi n i i l e , a t ri b u i n du - le personajelor sale, investite cu o competenţ;l clialogală în virtutea

cheia ek aqioneaz:i, în s i tu a ţ i a alocuti v;1 presupus;i de co n ve n ţi a cl ia l ogică.

/ w em asatbr a fa ce cu evazi u n ea a u croriahi a l u i Platon de care vorbea A. Ciornca , ca re permite personajelor sale, celebrităfi ale vrem i i ca Sonate, C o rg i a s , l'rotagoras. Alcibiacl e sau di sci p o l i şi pri e ten i ai l u i Soc ra te , precum l'ha idon, Cri t o n , C l a ucon să dispună de o a u t o ri tat e form a lă , într-un dialog 1 ilosolk l i v res c, înzestrate fi i n d cu o c o e ren ţă logico-expresiv;i ca re depăşea, c ks igm. compdenta lor într-un d ial og real . Aristot l'l va c ont i n ua tra d i ( ia d i a l og u l u i filosofic l i terar, institu ită de Platon, i n t rodudnd îns;i în tehnica dialogală d is puta contradictorie ca scop a l exerci­ t i u l u i retoric "A vorbi d e s p re orice în contradictori u , d u p;i obiceiul aristotelic" 1 C i ncro . /Je om/ore I l ! , HOl d ev i n e o p ra c ri cl pe care o vor u t i l i z a a d e pti i Noii .\ cadnn i i , cu deosebirea ci ei prefer;l dialogului d isc u rs ul cursiv, care ră s pu nd e ast l d p rovo c ă ri i de a dezvolta o opinie contr:tr<l pe o tem ;i dată, lansată de u n ;tUllilor printr-o afirmaţie d e tipul : "după pilrerea rnea , pl;l c e rea este bu nul su pre m '' ( cf_ Cicero, De finibus Il, 1 ). Cicero p r e i a din traditia l i t eraturii filosofice grecc9ti d ial ogu l ca gen l i terar, îmhi nînc\ cele dou�i m o d e l t> fundamentale de structurare a discu rsulu i filosofic. m o d e l u l d i a lectic, sta b i l i t ele P\;tton, şi cel c\ i c l a c t i co-retoric, practicat ele Aristotel şi peripatet i cien i . E l dese m nează a rt.t d i a l ogic:l socratici pri n verbul di.,p u t a re sau substantivul disputatio, trad ucînd cu v i ntele gr e c e � t i dia!egestbai �i dialektik('; în De vratore (II, 3 R l , el trad uc e pe dialektikc prin a rs bene disseremli et uera ac falsa diiudiccmdi (arta de a vorbi fru mos ş i de a dis t i nge a d ev;irul de fa ls) , subli n i i n d componenta retorici şi logici a d i a l ogu l u i . D i n t ra d i t i a sceptico-academici , C i c ero preia, d e asemen ea , obiceiul de a re nu nţa u n eori la dezb a t e re a clialoga l�i şi de a a pela la discursu l magistral. Cicero evalueaza e fic ie nta modelelor sale greceşti într-un tratat, s;1-i spunem .. experimen t " , c o ns ider;i m ci este 7itscukmae di�jmtationes. Î mr-o scu rt;i i n t roducere, el î i m;i rt ur i se:;te l u i Brutus in t e n t i a sa de a valorifica în s cr i s ul filosofic, traditia aristote lid îmbinînd retorica cu filosofia : ,.Aşa cum A ristotel. lxirhat de nure gen i u , cult ură !;ii tal e n t or�t toric, a l u a t i n i\iativa să-i invete pe t i n eri a n a vorbirii �i să îmbine filosofia cu e lol' i n t,a , tot a:;; a si e u doresc s;i nu �tbancloncz vechea mea pas i un e pent ru e loci np ::;i s;i m �l ocu p şi d e :K east <l arU ( filosofi�• ), m a i i mport a nu �i ch i ; � r mai f ec u nd :t în idei. Ci ci am socotit î nt o td eau n a că a c e l fel de a filosofa e s t e des:ivîr�it, ca re e c a pa bi l s;i pre z in t e ideile cde mai im porta nte într-un st i l ales" ( \ , .:îJ. Experimentul retorico-filosofic i n i � iat de el în v i l a d i n Tusc u l u m , în compania u n or priete n i , pe o durat;i de cinci zile, u rm a s;1 le d emonstreze a ces tora cfi c i e np metodei socratice de a d iscu ta în contradictoriu pe o temă dat;i : "Ceream cuiva, care ar fi dorit s�l m;i asculte, o tcm;i , pe m argi n ea cheia d iscutam a poi în contra d ictori u , şezînd sau p l i mbîndu-m;1 " . Pentru a-1 p u ne la cu re n t pe B ru t us , absent ele la ace l e discuţ,ii, Cicero le reactual izeaz:i , dar nu sub forma unei simple narati u n i , ci s u b c e a a d i alogu l u i : "ca ş i cum ar avea loc în pr e z e n ţa ta ( quasi agatur rcs), nu ca �i cum ţi le-aş po \·e s t i . Iat<i cum vom în cep e : A . Mie moartea mi se parc un r;i u . M. Pentru c i n e e un r:i u , pentru ce i morţi sau p e n t r u cei ce urme;tz:l S<i 11 1 oa r �l "' · Personajele sînt figurate s i m bolic pri n i n it ia l e le A . (ele l a cuvîn t u l mulitor s a u audiens, i pos t a d a esenţei d i a l o gal e a fi i nţei u m a n e ) , ş i M . ( d e l a p n · n u 1 nl'i<' l u i C icero, M a rcus sa u , de ce n u , de la IIWgisted. dat fiind el


STUDIU I NTRODUCTIV

15

Cicero îşi asum:i d i ntru inceput o postura magistrală, demonstrativa. În traditia maieuticii socratice, dia logul începe cu

o

suita interog:u iv:1 în care cei eloi

interlocutori îşi testea z:i reciproc competenţa dialogal:i ; excedat de intrebarile prea complicate ( _,pinosiom ) , cu tentă aporet ie<i, personajul A . este pe punctul

de a renunta la dia log, solicitînd par�L: ! : c l ·. .tui sau un discu rs cont i n u u ( la t .

oratio continua - gr. 16,�tos sych n6s). Dialogul, pe punctul de a eşua , este sa lvat

de refuzul personaju l u i M. de a accepta ipostaza monologa l a , cerînd i n terlocu­ torului sau, în virtutea minimei politeti alocutionale, o mini m:i implicare ( cf.

Tuse.

l, 8). Resemnat sa menti nă conventia d ialogahi prin i nterventii sporadice,

;HÎt cît s:i. se asigu re contextul m i nimal al procesul u i interlocutiv, personajul A . îşi condiţionează participarea la dialog de intel igibilitatea rep l i cilor paneneru­ lui sau : "Rogu-te, prezintă lucrurile mai pe intelesul meu , căci aceste argumente

prea complicate m:i obligă s:i te aprob îna inte de a te fi inteles" ( ibidem). D i n acest moment dia logul, conceput i n itial c a paideică

mag ister

o

disput:i , devine o interlocutie

- discipulus, în c.1re personajul M., pe durata celor cinci

zile, va dezbate pe marginea a c i nci teme fundamentale (moanea, d u rerea, tristete-a , alte tulburări ale sufletul u i , v i rtutea), urm:i rind o persuasiune progre­ s i v;i şi reuşind să ocupe d i verse pozi!ii presupuse în actul comunicări i : a lua cuvîntu l , a-1 ceda , a-1 rel u a , a asculta şi a se face asculut. Demersul său va reuşi şi datorită aport u l u i unor elemente ale tehnicii retorice, dispu nere;J graduală a argumentelor, interogatii şi exclamatii retorice, apelul la un fond perceptiv com u n ,

prin frecvente exempli fic�i r i literare. În a cest fe l se va

induce personaju lui A . (şi i m pl icit lectoru l u i ) convingerea finală în utilitatea

dialogu l u i ca formă de cunoa;�tere intersuhiectiv:1 . În acest dialog este evidenta o dublă intenţion a l i tate a autoru l u i de a demonstr;J în ce m:isură e prefera bil:\ într-o scriere filosofică folosirea tiparu l u i dialogal fap de cel monologal sau narativ, precum şi a va n tajul implic:i rii retorice într-o dispută de t i p socratic şi

neoacademic ( disputatio in utramque partem). Reactual izarea l i vrescă a acelor leqi i de retorică şi filosofie de la Tuscu l u m , prin ada ptarea con\_inutului lor la schema m i nimală a dialogu l u i platonic i a n , este a i c i u n experiment care p:istrează do<lr strictul necesar al tehnicii de formalizare specifice genu l u i d i aloga l : prezenţa

a

doi protago nişti, învestiţi cu cal itatea exponenţială de

interlocutori, prin implicarea lor intr-un schimb sumar de replici, a tît cît să

devină posibilă mişcarea d i a logică. Calitatea mimetică a d i a l og u l u i literar este asigurată şi aici de respectarea premisei fundamentale a dialogu l u i real de a se pu tea ajunge la un a cord final numai dacă i n iti :� l a existat între i n terlocutori o contradiqie. Ni se demonstrează că dia logul prezintă, faţă de naraţiune, avantajul (s;Ju inconven ientu l l dedogmatiz:irii oricărui enunţ prin relativiza rea sa ca replică în actul i nterlocutiv. Cinetica schimbului de replici este şi ;Jiei, ca in general la Cicero, spre deosebire ele Platon, mai lentă, deoarece prevalează l a el dominanta oratorică şi nu cea agonic<i , astfel că d ialogurile ciceroniene devin mai sen ine, tensiunea lor argumentativă fiind mult mai redusă. O a l tă deosebire fundamenwla între tehn ica d i alogului ciccron i a n şi cel platonician ţine tot de respectarea de către Cicero a unei scheme retorice, în buna twditie aristotelică ; di;Jiogurile lui Cicero păstrează succes i u nea conven­

t i o n a l �\ a componentelor unui discurs : cxordiu m, n a rratio, peroratiu. Ino va ti a

sa constă în "a scrie o prefată (prooemium) la fiecare carte a l u i Aristotel în

r ra t atele num ite de el exoterice" ( A d A lficum IV, 1 6 ) . Prefaţa (gr. prooimio n ­

la r . cxordium) este absent:! la Platon, c:Jre, i ntrînd în dialog f�ira n ici u n a\'crtisment, imita spontaneitatea şi l i bertatea d i a logu l u i ora l . L a Cicero, prt•fa p are rol u l de a justi fica demersul filosofic intenţionat în fiecare dialog, u neori

du p:i o a rn pl�i motivaţie a scrisu l u i său filosofic, de a prezenta mewda de i n \·t·st i g ; � t i<" : 1 rc·mei abordate ::i i , nu în u l t i m:i instant:i , de a prezenta det a l i i l e rq�iZI ILi i • · . l i • · I L I I I � J Hlnc-rii într-un d i a log l i vrt'sC a unei pn.:ti nse discu(ii rl':l i c ,


STUDIU I NTRODUCTIV

precizîndu-se locul şi timpul aqiunii, precum şi ::tlegerea personajelor. Spre deosebire de dialogurile l u i Platon , care sînt în general nescenice, dia logurile lui Cicero a u o dimensiune scenică, datorit:i preciz:irilor sale privind circumstan­ �ele favorizante ale actului dia logal reactualizat. Lectorul e st e astfel avertizat c:i unneaz:i a fi complicele şi beneficiarul u nei simul:iri l i terare şi invitat s:1 consimt:! la o astfel de mistificare prin a nticiparea u nor avantaje euristice şi estetice ; i se induce totodată convingerea că modelul dialogic e st e su perior sub a s p e c t cognitiv şi estetic celui expozitiv. Cicero precizeaz:i c;1-şi constru­ ieşte d i a l oguri l e d u pă bunul său pl:tc (arbitratu meo ), contînd pe impresia de verosimil itate pe care o pot ele crea, dacă autorul renuntă la formulările parentetice de tipul "zise", "zise!"" (care apar totuşi în dialogurile lui Platon : ",-am reprezentat ca şi cînd ar vorbi în realitate, ca s:i nu mai intervină formulele ·Zisei· şi ·zise·, şi ca şi cînd discutia a r p:lrea c1 are loc în acest moment"' < De a m icitia 1 , .3) . Cicero îşi autoapreciaz:i talentul de a crea il uzia unui d ia l og real : .,eu însu m i , citi n el u - m i \'Orbele, sînt atît ele impresionat de parcă vorbeşte Cato însu�i, nu eu" ( ibidem). Spre deosebire de Platon, Cicero trebu!e s:i-şi informeze lectorul c:1 el este autorul dialogului, dar îl i nvit:l să :u:cepte conventia l i tera r:! a disim u l ă rii a u ctoriale : "Aş urea să-fi întorci o clipd g în du l de la mine şi să crezi câ LacliztS însuşi z•orbeşte" , îi cere el lui Atticus ( idem, I, ?). În ce priveşte a l egerea personajelor, Cicero ofer:l n u mero a se i nformaţii fie în prefeţele tratatelor, fie î n scrisori. În t ra ta tu l De a m icitia, el stabileşte drept

principiu fundamental al selecţiei personajelor, uduequatio rei ad perso11am (com patibil ita tea dintre subiect şi personaje l . Toate personajele sale sînt rea le, fiind selectate conform principiului enuntat în funqie de o anum it:i compe­ tenp şi autoritate : "L-am reprezentat pe C a r o cel B�ltrîn discutînd despre b;itrînete [în dia logul Cuto Maior sivC' de senectu te, n . n . J , deoarece nici u n personaj nu mi se p;irea mai potrivit pentru a discuta despre acea vîrstă decît el, care a tr:i i t pî n :i la adînci b :i trî n eţi şi chiar b:Hrîn fiind, i-a întrecut pe ceibl\i . Ac e st gen de d i sc u ţ i e, bazat pe autoritatea ce l o r din vechime, m;1i ales a celor vestiţi , pa re s;1 aib:1 mai multa gravitate" ( De am icitia 1, 3 ) . Din a c e l a ş i motiv îl consider;! pe Laelius personajul cel mai potrivit pentru a conduce dialogul Laelius siue de amicitia, cunoscut;i fiind prietenia care l-a legat ele Scipio African u l . În privint.a i mplic:irii într-un dialog filosofic l i terar a acestor personaje disp:i rute, aureolate ele respectu l urmaşilor, �i . în genera l , a oricărei personalit;it.i de renume, reaqia contemporani lor l u i Cicero a fost foarte critică, �i din jusrific:-l ri l e s a l e putem deduce natura obieqiilor : "ca şi cum ar trebui ca întîlnirile oamenilor celebri să ne multe sau ci s[l a ib;i doar conversatii amu­ zante pe teme uşoare. Eu consider nu numai c[l nu miqorez, ci chiar sporesc renumele celor la a l e Giror bine cu noscute elogii adaug aceste deta l i i mai puţin c u noscute. ExisU unii care n u cred c:i c e i ce discut;i în c:1rtil e melc au avut cu a dev;ira t cunoştintă de p ro bl e mele discutate. Eu cred c:i. asta înseamn:1 s;l gîndeşti r;lu nu num:ti despre cei vii ci şi despre cei morţi" (Acad. priom ll . 2). Dialogurile fictive, cu personaje istorice ( De senectute, De am icitia, De repu­ blica) Cicero pretinde c:1 le reproduce d i n memorie s;tu le construie:>,te d u p;i propria sa judecată, ( arbitra tu meo), preferînd s:1-şi plaseze discuţia în trecut atît datorit;1 prestigiului şi adecv:irii personajelor la tema dezbaterii, cît şi l i bertă tii de a face unele a fi rm a t.ii care ar fi putut ofensa pe contempora nii s:i i . Într-o scrisoare aclrcsat:i l u i Quinrus ( A d Qui11t11m fratrem I I I , 5 ) , îi scrie pe la rg fratel u i s;iu despre ezit;i rile privind compunerea tratatului De npublica ; personajek a les e de Cicero pentru a . �list·uta despre constituţia ideală �i cetăteanul ideal erau Scipio A fricanus, Lael i u s � i g i n e ri i s:l i �i alte personalităţi : d e vrvmii ( sec. Il ; 1 . Ch r. L C i t i n c l u -i l u i S al l u s ti u s primele dou;1 c:l q i a l e 1 r; 1 Lt t u l u i . :1 cvsu a o h i L' c t a t c-1 .,atribu i n d aceste iclei u n or p e rso na je atît de


STllDI U I NTRODUCTIV

17

vechi, e l e riscă să par�1 fictive " şi 1-a sf�itu it s ă schimbe circumstanţele şi personajele şi s�1 se implice el însu�i în diJlog, în calitate de cons u l , recunoscut pentru experienţa sa politie<! . Quintus îl va sfătui să renunţe la sugestiile lui Sallustius şi s�1 revină la forma dialogulu i fictiv. În ciuda obiecţiilor formulate de concetăţenii săi, Cicero mărturiseşte că dorinţa lor de a figura ca personaje în dialogurile sale devenise atît de mare, încît era uneori obligat să prefere personaje ele curînd clispărute, cum e cazul d i a l og u l u i De.finihus bonorum ac malonnn (Despre supremul bine şi supremul rău) : "Am procedat Jstfel în cel e cinci cărţi a l e tratatului De finibus: i-am încrecl inpt doctrina epicureică l u i L. Torquatus, cea stoică lui M. Cato şi pe cea peripatetică lui M. Piso. Socoteam că voi evita astfel invidia, dat fiind c;\ toţi aceştia m uriser�i" (Ad A tt. XII I , 1 9) . De cele m a i multe ori , Cicero pretinde că d isputa filosofico-literar�1 reproduce una reat1 şi justific�! competenţa dialogic1 a personajelor sale prin calitatea lor de reprezentanţi de mare�! J i principalelor doctrine filosofice care aveau adepti la Roma, epicureismul, stoicismul , Jcademismul ; această calitate este dublată în moci necesar de cea de bun orator, pe care uneori personajele şi-o recunosc cu complezenp : " nechibzuit a m fost să încerc a m;1 înfrunta cu un academic, pe deasupra dublat de un retor a utentic. Nu m-a.:j t e m e eu e l e un academic dac;! ar fi u n prost vorbitor, cum nu m-a� teme de un orator dac;\ nu e şi academic. Tu îm;i , Cato, e�ti cu a d e vă ra t merituos în ambele privinţe şi orice juriu ţi-ar acorda cununa ele !auri" (De nat. deor. II, 1 ) . Participarea la d i a l og a a utorului însuşi, absentă la P laton, e st e experimen­ tat�! de Cicero în cîteva d ialogur i , în virtutea unei competente reale în proble­ matica dezbătută : în De legihus, el participă la dialog în calitate de om politic, fost consul , cu noscător avizat al dreptului civil şi religios, iar în De diuillatione, în calitate de membru al colegiu lui augurilor, importantă corporatie s:lcer­ dotal;1 , creclitată s�1 apere religia �i riturile tradiţionale de pericolul superstiţiilor care invaclaseră Roma. Din punct de vedere ti p o l o gie , dialogurile ciceroniene sînt fie d ispute de tip cristic, avînd o puternică dominant:! retorică , evident<! şi în dimensiunea am p l ;J a replicilor, în c a re fiecare pe rs on aj îşi morive�IZ<1 propriil e-i op i n i i , urmînd a fi imediat combăt u t ele partenerul său ele dia log, fie conversaţii de t i p di a lecti c, cu replici mai vioi alternate, în care divergenţele de p:"ireri se a p lanează treptat, ajungîndu-se la un consens final . Trebuie spus că exist:\ şi dialoguri mixte atît din punctul de vedere al clisponibiliUţilor agonice a k partenerilor d e dialog, cît şi el in punctul de vedere al distribuţiei formale a partiturilor dialogice. N um:1rul personajelor nu este totdeauna la Cicero u n ind ice al coeficientului polemic a l fiecărui d ialog, ci depinde ::j i ele strategia persuasivă intenţion<ltă. Trebuie sa n u u it:l m c�1 la Cicero, opt,iunea pentru d ialog, aşa cum m<irturi­ seşte el însuşi (cf. Tuse. l, 4) se datorează formaţiei sale dec>potrivă retorice 'ii d i a lectice, şi, nu în ultimă insta np , prestigi u l u i mode le l o r antice, faţă el e care Cicero a făcut dovada dimensiunii creatoare a receptivit�1t,ii sale. 3.

Problem atica divinaţiei

3. 1 .

Scurt istoric al divinaţiei in antichitate

În dialogul Phetidros (2•î4 a-d). dit'il la{ia intu itiuc1 extatică Sf . .'" .

n distinge dou<l forme ale divinaţiei :

. ..,��} irată direct de div initate �i consi­ derau de el cel mai util c.\':l:'J;.....Jl . z�,t.f'tŢJa� stată prin nebunia divin:! , theia 11/(/1/ lt.t, n u !l1it:i ele acee y{!!'(:t�1{" #� s · l uinaţia i11ducticâsmt artifi'cialcl, n >nstînd Î 1 1 i t t l <·rpn·t: {� �d� n ornw indirecte ele !l1a nifc-sure a


IH

STUDIU INTRODUCTIV

divinităţii pe baz;� unor deprinderi form;�te şi perpetuare prin observaţie şi experienţă, care du�eseră la constituirea unei arte divinatorii, oionistike ( techne). În accepţia sa, mamica profetică rezid;i într-o capacitate clivinatorie, înn:'iscut;i , intuitivă, iraţionaLi �i este superioară celei artificiale, in măsura i n care, spune e l , intuiţia e superio:.Jră raţiunii înseşi. Conform menţiunilor din epopcilc homerice, în epoca eroic;i este arestată existenţa unor mari iniţiaţi (Ca lcha s , Tiresias, Melampos), care primiseră de la z e i legile induqiei clivinatorii. E . Rohde (P1yche, Bucureşti, 1 985, p p . 245-247) e ele părere c ă mantica extatică intuitiv;! nu a fost ele la început cunoscută ele greci, dată fiind absenta ei elin po e me l e homerice. E.R. Dodds (Dialectica spiritului g rec, Bucure�ti, 1 984, p. 9 1 ) îl contrazice, a firmînd că profeţia extatie<i e la fel de veche în Grecia ca !:ii cultul lui Apollo, :;,i că t;icerea lui Homer în aceast;i privinţ;i nu este un argument decisiv. Majoritatea celor care s-au ocupat de această problemă consideră c;l la începutul epocii istorice, în G recia , divinaţia i n d u c tiv;l nu mai are un rol preponderent şi că ea pierde teren în favoarea divinaţiei intuitive, profeticc sau oraculare, practicată ele corponJ ţii sacerdota le, între care cea mai i m ponantă a fost cea de la De l fi , centrul divinaţiei bazate pe enthousiasm6s (pos e s i u n ea divin;i ) . Prestigiul oracolului delfic, controlat şi întreţinut cu grijă timp de s ec o l e de amficteonia clelfică (liga cet;iţilor din j u r), va sc;idea treptat in in te n s i t a t e , in parte şi datorită unor cauze ele ordin intern : imprecizia or a c ol e lo r !:i i verulitatea sacerdotilor delfici. E . R . Doclds explică prestigiul constant a l oracol u l u i e l i n Delfi prin nevoia de protecţie supranaturală, pe care acest consilier divin şi om n i s c i e nt o pu te a oferi oamenilor, şi chiar dacă g re c i i erau co n şt ien [ i de posibilitatea fraudelor, e de părere c;i acest lucru nu le-a z dru nc i n a t credinţa în bunele intenţii ale clivinit;i\ii oraculare. Diminuare;t importanţei acestui oracol in epoca e l en i sti c ;i el nu o pune pe seama scepticis­ mului grecilor, datorat �i progresului raţional ismului, şi consider;\ că oamenilor li se ofereau acum alte forme de securitate. O dată cu cuceririle lui Alexandru în Orient, Grecia va fi in v a dat ă de noi forme ele clivinatie, implicate în cultul unor divinită{i orientale precum !sis, Serapis, Amonn, Cybele. Invazia astrolo­ giei v a avea un a port la fel de consistent ca şi mantica extatică, dar i se va opune prin aparenta ri g oa re a deduqiilor. Triumful ei va suscita însă nemultu­ mirea conducHorilor fap de aceste speculaţii nefaste individului şi naţiei şi, prin extensie, divina{ia în ansamblu va fi suspectat<! . Putem spune că in G recia di v i na ţ i a nu a fost sever controlată �i î n g r:i d i tă ele autoritatea polit ici, iar atitudinea oamenilor de cultură fap de ea a fost tolerantă. Preocuparea lor a fost ca superstitiile divinatorii s;i nu p rejud ic ieze sentimentul religios a l grecilor. Afirmînd c ă "zeii exist:i , e i sînt preocupaţi d e soarta omenirii ş i nu pot fi rnituiţi prin sacrificiu" ( Euth_ţ1Jhron. H e), Platon nu accepta conside­ rarea actului religios drept o tehnică comercial;\ ( emporike tis tech ne), un contract mutual dintre om şi divinitate C;Jre putea fi a desea i n t ermed ia r pr in d ivin a ţ i e . Tucidide afirma Gl , în momentele ele criză socială şi politică, propensiunea spre superstitie, definită etimologic ca o practică rel i gi oas;i accesorie ritual ului religios tradi ţio n a l (cf. H re a l , Bail ly, Dictimma ire etymolo­ gique latin, Paris, 1 929, p. 37 1 ) , este mai accentuată : "cînd l u crurile merg prost, masele recurg l a speranţe obscure, date prin oracole şi preziceri" (Războiul peloponeziac, V, 103, trad. N.I. Barbu. Bucureşti, Ecl . Ştii nţ i fi ci , 1 966). Aristotel recunoaşte practica divinatorie oraculară şi vede în ea o filosofie epoptiC<i (a contempl;irii), o ştiinţ;i a viziunii spiritua le : "Apollo le spunea adoratorilor s;ii "cun oaşte-te pe tine însuţi· (gll()fhi sant6n) şi aceşti a , clescope­ rindu-1 pe zeu în propriul lor sut1et, îi recunoşteau existenta" ( De divinatione per srmm i u m 1, 2:':> ) . El a scris doua eseuri Despre vise (gr. Peri bypnom, lat. De i11sonm iis) si Despre di{lilla(ia prin som 11 ! gr. Peri Oneiromcmtikes, lat. De dil'illalione j)('r som n i u m J în care, de pe pozit.iile rational ismului, <Jtribuie


STUDIU INTRODUCTIV

19

viselor o origine natura l a , n u divi n:l , admitind totu:;ji ocazional (visele bolna­ vilor) natura lor profeticâ . Epocile ulterioare vor contribui la rafinarea u nor concepte ce ţin de practica divinatorie, cum este conceptul de posesie clivinâ ( enthousiasm6s) , pri n i mplicarea lui în felurite fe nomene psihice. Decl i n u l oracolelor instituţionalizate, în care profeţia avea o form:i orga n i zată, va duce la apariţia unor profeţi individu a l i , ambulanţi, care se pretindeau investiţi cu miraculoase puteri psihice. Penetraţia cultelor orien tale accentueazâ predispo­ ziţia spre exotic şi miraculos, întreţinutâ şi de personaje legendare ca tauma­ turgii Apollonios din Tyana (Phi lostratos) şi Alexandru (Lucian). Practicile divinatori i avînd drept scop captarea în beneficiul oracu lar a puterii divine, prin aqiu nea asu pra divin itâ ţ i i ( lheourgia), constau în man ipu larea unor obiecte care puteau produce prezenţa divin:l într-un medium neuman (statuie) sau uman (cf. Jambl ichos, De mysteriis I I I , 4 -7) . Aceste practici miraculoase beneficiau şi de suportul filosofic al teori i lor elaborate de sroici, cea a armoniei cosmice ( sympateia) sau de neoplatonicien i , cea a emanaţiei ( aporrboe) care permitea rezolvarea unor probleme înrudite : a providenţei, a astrologie i , a divinaţiei şi a magi e i . Atît stoicul Posidonius cît şi neoplatonicul Plotin, a utorii celor dou:l teorii, v:lcl în interaqiu nea natural:l a lucrurilor din u n ivers o . posibilâ explicaţie a actelor divina tori i , mai ales a celor de natură astrologicâ. In contextul unui atac general asupra astrologi e i , e i îi conferâ o motivaţie plauzibilă şi u n suport teoretic, spre deosebire de stoici care văd în divinaţie o formâ de manifestare a providenţei divine. Plotin n u consider:i câ fol osirea cditâţilor si mpatetice ale lucrurilor ( prin d ivinaţie şi magie), ar avea un caracter supranatura l , ci l e pune pe seama acelei emanaţii fire�ti :;i i reciproce di ntre entităţile u nivers u l u i . Potrivnici ideii că viaţa uman:l se desf<i�oa r:i în strînsă legâturâ cu mişcarea astrelor, se vor manifesta scepticii şi reprezen ta nţii Noii Academ i i , care-i vor acuza pe astrologii calcleeni de manipularea fra udu­ loas:l a naivitâţii vulgul u i : "înLi ţişîndu-se lumii ca matematicieni ş i astrologi, �i tratîndu-i pe oamenii de rînd cu insolenp, ei cl:idesc împotriva noastrâ un mare zid al superst iţiei făr:i s:l ne îngâduie a săvîrşi nimic în acord cu dreapta judecat:!"' (Sextus Empiricus, Opere filosqfice V, 1 - 2 , trad. A. Frenkian, vo i . 1, 1 \ucureşti, Ed. Academiei 1 96'5). La Roma, divinaţia oficialâ era reprezentaU de practica augurală, form:i a divinaţiei inductive, constînd în diverse forme de aus picare ( cercetarea zboru­ l u i , cîntu l u i , a petitului pâs:i rilor). Prest igiul acestei forme divi natorii era garantat de institu irea ei de c:Hre Romulus şi de funcţionarea u n u i colegiu de sac<:'rdo{i , augurii, instituit de regele Numa Pom pil ius, colegiu învestit cu o mare autoritate în primele veacuri ale republicii în ceremoniile publice sau private. U n supliment divinatori u , la început accesoriu celui augural, a poi h m qionînd concomitent, a rost practica haruspic:1 rii (cercetarea măru nta ielor \· ict imei sacrificate) şi consultarea c:1rţilor sibiline, practici care trebuiau i ncuvii nţate îns;i de c:itrc Senat. În caz de nevoie se putea u consulta Carmina . l la rcicma, o colcqie de profe\ii proven i nd de l a u n legendar profet a l l u i .�Li rt t: , Marcius, precum şi o culegere de preziceri popula re culese de prctorul u rban M. Atilius. Oracolul de la Dclfi a fost ra r consultat de roma n i , dar dup:i c u cerirea G reciei a rost respectat şi protejat de e i . În secolul al I I -lea a . Chr. : q u re ::?i la Roma divinaţia astrologic:i , dar, în bun:l parte � i datorit:l intervenţiei , ·rll·rgice a lui CI!o Maior, astrol ogii vor fi a l u ngaţi, pentru a se reintoarce îns:i ' " ' secol mai tîrziu şi a se insula d i n nou . Din epoca Gracchilor < sec. II a .Chr. ) p in:·r la Augustus (sec. 1 a . Chr. ) , Roma se dovedeşte extrem de permisivă faţă d,· t ot J"d u l de superstitii divinatorii, situatie fap de care împ:iratul Augustus \ ·' : w ( _ ion a cocrl"itiv. El va re t ra ge din circula tie o seam:l de cul egeri de profeţii ) ', I I "< " L"� l i � i l : l t i rll', � i va d i s p u n e o atent:i epurare a c:lrţilor sihiline. Î n secol ul 1 :1.< : l l r. s•· i r u •·:nc:·r d i n nou a l u ngarea :rstrologil"r �i magicie nilor din Roma


20

STUDIU I NTRODUCTIV

(33 a . Chr. ) , i a r în '>2 p.Chr. este dat un sever senatus consultum privind expulzarea astrologilor din \talia ; se poate spune Gi expulzările succesive decretate de împăratii ulteriori au creat o vog;i din ce în ce mai m a re astrologiei . Însuşi împ;:iratul Marcus Aurelius îi soi icită l u i I u l ianus Ca ldeul un

manual ele astrologie m i li t a ră ele uz propriu (fapt explicabil prin formaţia stoică a împ<lrat u l u i , toleranţă faţă de actele divinatorii). Şi l a Rom a , populari­ tatea recîştigata de d ivinatie prin pătrunderea misticismului oriental va fi sustinut:.i , în perioada i m perial;i, de sisteme filosofice cum au fost stoicismul şi neoplaton i sm u l . Sub împ<iraţii creştini, represiunea asupra practicilor divina­ tarii devine mai energiGi . Împăratul Constantin va interzice haruspiciile în viata publ ică sau privată, rezervîndu-�i însă dreptul de a avea haruspicii persona l i ; tot el va dispune şi jefuirea oracolelor greceşti de l a Delfi şi Doclona. Singurii crutati au fost astrologi i , deoarece au invocat neputinta de a prezice prin vreo metod�i divina!Orie destinul imperia l , singurul care nu se

supune astrelor, fiind mai presus de aqiunea lor. J u l i a n Apostatul a fost el

însuşi expert în arta d ivin;qiei s.i intentiona s;i redea practicilor ei vech i u l lor prestigiu . O dată cu împ;i ratul Teodosius începe proscrierea susti nut;\ şi

efi[ient:l a d i v ina ţi e i , prin edicte ameninţ_;itoare : în 384 p .Chr. sînt interzise sacrificiile publice ş i ritual urile divinatorii legate de ele ; în 385 este decretată

drept crim:i ca pitală practicarea haruspicări i ; în 3 9 1 se interzice intrarea în templele păgîne, iar zeloşii creştini vor distruge templele şi vor risipi corpora­ tiile sacerdotale aferente acestora. În forma ei, divina tia păgînă este în aparentă a n i h i l a U , cl:tr în fon d , moştenirea ei va fi revalorificat;i ele creşti nism, care î�i d:i seama el omul nu-l putea concepe pe D u mnezeu fără providenţă şi f:i ră revelaţie.

3.2.

Problematica divinaţiei in literatura latină pină la Cicero

Primii autori latini manifestă o evidentă neîncredere în actele divin:Jtorii.

Accius, în tragedi:J Astyana.>.: afirmă : .,Nu dau deloc crezare augurilor, căci ei îmbog;'iţesc urechile :Jitora doar cu vorbe, ca s;i-şi împodobească cu a u r casele lor". Pacuvius, în Cryses (cf. Cicero, De diuinatione l, 57), include pe augurii şi h;lruspicii romani în aceeaşi viziune reprobatoa re : "Oamenii ăştia, care înţeleg gr:. i u l păs:.irilor şi ştiu mai multe despre ficatul altuia decît despre al l or, cred că trebuie mai degrabă auziti decît ascultaţi " . Eunius, in Iphigenia (v.

244 ) , ironizcaz�i voga astrologiei : .,Nimeni nu mai priveşte ce e la picioarele

lui, toţi cercetează înt inderile ceru l u i " . Credinta în providenta clivin:l şi în eficienta riturilor sacre era amcninţ:Jtă ele un scepticism din ce in ce mai l a rg, datorat atît progresului epicureismul u i cît şi d iscreclitări i practicilor traditionale prin m a n i pularea lor după bunul plac al magistraţi lor. Se i m pune deci o reeva luare şi reabilitare a sacrul u i şi a importanţei l u i în viaţa cetăţii. În cele

4 1 ele Gl rţi ale lucrării A n tiqu itates rerum bumanaru m et divinarum (A ntichi­ tăJi u mane şi divine), M. Terentius Yarro îşi propune să demonstreze că sacrul

are o impl ictţie profu ndă în fiintarea un iversul u i ş i să intermeclieze o reconci­

liere între religia traditional:1 şi tendinţele progresiste care îl pu ne:Ju în discutie. Lucrarea lui Yarro a fost concepută în anul 55 a .Chr. , a n în care şi Cicero, în di:Jiogul De republica, propunea o reflecţie asupra trcnnului Romei. În cele

16 cărţi dedicate antichităt ilor d i vi ne, Varro stabileşte că rel igi:J rom ană nu este o mistificare, ci u n s i ste m de simboluri care transfigurau secretele universu l u i , iar rol u l ei în v iaţa civică este unul fundamental. Ca şi predecesorii

s<i i , marele pontif Q. Mucius Scaevola şi istoricul grec Polybius, el :Jfirm5 Gi pietatea rom a n i lor era una dintre cele mai importante virtuţi naţionale. U n alt m;�re erud i t al epocii (sec. 1 a .Chr. ) , Nigidius Figu l us, considerat de Aulus G e l lius, împreun:i cu Yarro, .. cele mai savante personalit:iţi ale neamu l u i


STUDIU I NTRODUCTIV

" .m a n ·· ( Noctes Allicae IV,

16),

21

s-a i nt eresat ş i e l d e probl emele religioase,

.'< Tiind un tratat Desp re zei (De diis) în 1 9 cărţi , apărut înaintea A nttch ităţilor ,ffl 'ille �•le l u i Va rro, în care :1 firma c:i roate tradiţi i l e religioase sînt tot atîtea căi

.. ,ne

a fl a rea adev<Jrului şi Gi divinul, sub orice formă de manifestare, are o

i 1 1d iscutabil:i unitate . Nigidius s-a ocupat şi de divinatie, şi era considerat el 1 1 1Su�i taumaturg, atribuindu-i-se diverse miracole. L-au interesat formele de d i v inatie specific italice, precum hieroscopia sau haruspicarea (practică divina­ ' " rie de origine etruscă), auspicarea, fulguroman(ia (divinaţia prin fulgere şi l r: • s nete) şi oniromanţia ( d ivinaţia prin in terpretarea viselor). Observatiile sale dt· natu r:\ manrică rel1ectă cunoaşterea filosofiei pitagoreice, în care fusese i n i t iat şi pe care îşi prop':!nea s:i o reactualizcze la Roma (Hieron im îl n u mea

l ' l 'thagoricus el magus). In acelaşi timp, asupra divinaţiei au mai reflectat şi a u tori roma n i , între care merit:\ :un imit Caccina , etrusc de origi n e , c:u·e

.d(.i

p 1 1 hlicase o cane despre religia şi divinaţia etrusc:\ (cf. Plinius, Historia llttll l ralis 1 1 , 39). Se poate aprecia c:î la Roma, în secolul 1 a . Chr. , vechile ' redinţe religioase era u ameninţate de progresul raţiunii şi îşi căuta u un s 1 1 pon teoretic în doctrinele filosofice în vogă :1 tunci, stoicismul şi acade­ n • ismul ; Caecina, dată fiind importanta acorda t:\ de el artei fulgur:� l e , care : 1 \·.:a un rol important în viziunea filosofilor Ponicului, pare să fi avut convin­ g• · ri stoice, iar Varro, clu p:i cum îl prezint:! Cicero în Academica posterio ra. era < I I I adept declarat al filosofiei Vechii Academii, pe care o apăra de scepticismul profesat de adepţii Noii Aca demi i . Î n scrierile sale ocazionale, Cicero s e pronun ţ:\ asupra impl icaţiilor clivi­ l l l l l u i şi divina [iei în viaţa roman:\ . În tratmul Tusculanae cli�puta tiones (!, 40) , · 1 îşi exprimă dispreţul fată ele va ne l e promisiuni a l e magilor caldeeni,

. 1 \'crtizîncl ;�supra efectelor psihice ;.� l e creclulit:iţii roman ilor : "Aşteptînd şi dorind să se întîmple ceea ce ni s-ar pute:� întîmpla, stăm cu sufletul l a gură, , ,,. tortură m , sîntem cuprinşi ele o mare nelinişte" . Acest avertisment ciceroni:Jn • onsună în epocă cu îndemnul lui Horaţiu din oda Ad Leuconoem de a n u se d:1 crezare .,zodierilor din Caldeea " : Nu cerceta - căci n u se cade -' - o,

l.<'IICCmoe, ce sfirşitl men iră vieJii noastre zeii, n u i�piti necontenit/pe zodierii din Caldeea - şi rabdă orice-ar .fi, mai bin e ! (Horatiu, Opera onmia, voi . 1, I ra d . Teoclor Naum, B u cureşti, Ed. Univers, p . 91). În discursul De ham�picum n •.,ponso (Cu privire la râspunsul hm·uspiciilor) pronunţat în anul 56 a .Chr., <

:i cero se declară impresionat de arta haruspiciilor şi dispus s;i nu pună preţ pe încerc:lrile d e discreditare a divinatiei. El elogia z;i grija strămoşilor de a nu neglija nici o formă de divinaţie, de a insera a uspiciile, haruspiciile şi consul­

l : l rea oracolelor sibiline între ritualurile tradiţionale, de a se remJ.rca prin 1 •iet:He ş i credinp (pietas et relig ia). În legă tură cu p uterea divină ( numen

dl'ontm),

el îi recunoştea existent,a şi su prematia în univers : "Cine este atît de

ir:l tional încît, ridicîndu-şi och i i spre cer, să nu-şi dea seama că zeii există şi , ;J :Jcele l u cruri, fă cute cu a tîta chibzuinp, încît cu greu ar putea cineva p rin nL'O artă s;i obţin:\ o :�semenea ordine şi înbnţuire logică a faptelor, sînt l : l c u te întîmplător" (cap. IX). În tratatul De lep, ihus, la întrebarea lui Atticus, ce < � ede despre divinaţie, Cicero îi răspunde : "de vreme ce a ccept:i m că zeii e x ist:\ ş i că ratiunea lor guvernează l umea, c:i bunăvoi nţa lor poartă de grijă l l c';l lllll lui omenesc şi c:i ei pot să ne arate semnele viitoru l u i , nu v;id de ce aş 1 H·ga existenp divinaţiei" ( I I , 1 3 ) . În acelaşi fragment, el precizează că înţelege p r i n d i vinaţie, în prim u l rînd, ceea ce grecii desemnau prin terme n u l mantike,

. 1 < l ic:1

divinaţia extatic:\ sau profetică ( divinalio .fu roris) şi în :�1 doilea rînd · " c a parte a ei care constă în cunoaşterea şi interpretarea semnelor d ivine ( tlil 'illa/io iTI S�ftlliS). În i ntentia ele a da romanilor un corpusph ilosoph icum Latinum, în care să ' · p u izeze toate problemele filosofice (ad pertractcmda m totam ph ilosoph ia m ) ,


STUDIU I NTRODUCTIV Ci cno î.> i propune s�i compu n;i şi o trilogie d i a logală elin care

lratat.:k• I l!'

IICI I ! I ra

facă parte

deoru m ( Despre natura zeilor), De divinatione ( De�pre

dil 'inoţie) � i !Je (alo ( D espre desti n ) , ceea ce ar fi însemnat, dup�1 spu�ele s a l e ,

..s�i f i f;icut tot ce se putea în problema div in u lu i "

( De dil•in .

Il, 1 ) . Faţă de a l te

scrieri pc aceeaşi temă , Cicero avea avantajul de a mînui dialogul , instrument l iterar privilegiat, care-i permitea o evaluare complexă a ideilor doctrinelor

filosofice, p r i n i n termediul celor mai autoriz:�ti reprezentanti ai lor la Roma,

figurînd c:� personaje în d i a l oguri. În introducere:.! tratatului De /latura deontm, Cicero precizează că, dat;i fiind diverge nta de o p i n i i asupra oric;1rui subiect, pentru a nu se expune vreu n u i reproş, va pune într-o discuţie comun<i ideile

despre d i v i n itate ale celor mai cunoscute doctrine filosofice (po n a m in medio

senlentias pbilosopbontm de natura deom m) ş i - i va convoca drept personaje

pc cei mai a utorizati s;i le reprezinte. C o n form conven1iei dia log u l u i l i terar, Cicero pretinde că reproduce o discu{ie re:.1l:l între C . Cotta , reprezent a n t u l

doctrinei Noi i Acacl e m i i , C . Vell ei u s . exponent•..d c e l mai str;l l uc i t la a c e a oră al

epicure i s m u l u i rom:�n

şi Q .

Luci l i u s H a l l : u s , a d e pt al filosofi e i stoice .

considerat de Cicero " u n autentic competitor

Pjso, peri patctician

;J

stoicilor grec i " . Absenţa l u i

M.

d e ren u m e , d e l a acest conclav filosofic, v a fi compensată

de prestaţia lui Balbus, deoarece în l i n i i mari peripateticienii şi stoicii coinci­

dea u în ideile despre d i v i nitate, deosehindu-se doar l a n i vel de terminologie.

Dup:i model u l d isputelor neoacaclemice, a Glror libertate de opinii şi eficienţ�i cogn i t i va vre:t s:l o demonstreze, Cicero orga nizeaz;i

o

dezbatere

filosofică

în

care fiecare protagonist îşi expu nea ideil e , fi ind imediat comrazis de p a rtenerii s:l i . Rolul constant ele oponent îl are în dialog neoacadernicul Cotta , care, aşa cum recuno;tştc şi Cicero, reprezint<"i m a i putin ideile doctrinei filosofice a Noii Acade m i i , cît a b i l itatea retorico-eristică a a d e pt i lor ei ; în aceast;l privin{ă

el este de altfel a postrofat de Balbus : Tu , Cotta, dact'i m-ai asculta, mi-ai sus{i1ze cauza [ existenta d i vi n i U ţ i i n . n . ) şi te- a i g îndi câ eşti.fru ntaş al celâţii şi mare po n t if"; iar da că tol uel c• pe r mis vouâ scl discutaf i m1 su bi ec t în ambele sale acccpfii, acccpJia mea mai deg mbcl ar trebui scl o ap ro b i şi sâ o sus(ii cu acea uşurinfâ a mrbirii pe care Jllos(Hia Academ iei, prim in d- o dl.' fa exercijiile . retoricii, a amplificat-o. Celei e o proaslâ şi o nefegiutâ deprin de re sâ discuţi potriun ic despre zei, .fie cel o fac i din convin.�ere . .fie simulînd doar opoziJia la

( I l , 67). În fin a l u l d i a log u l u i , Cicero, care asistase la întreaga d ispută, îşi fonnulea z�1 impres i i l e :

"Du p:i această d iscuţie, a m plecat c u i mpresia ci

argumentarea l u i Cotta este mai conformă cu adevă rul decît cea a l u i Vel l e i u s , d :t r cea

a

l u i Hal bus mi s-a p:lrut mai înclinat:i spre veros i m i l"' (III,

csen (:i e vorba deci de

o

40).

În

confruntare a doctrinei epicureice, care a d m i tea

existen�a zeilor dar nega ci ei a u creat lu mea sau c:1 o cîrmuiesc în c h i p

providenţia l , doctrina stoic:l , c a r e idemifica d ivin itatea cu un e l ement creator imanent, focul creator Cpyr 1ecbn ikci11l, ra ţiu nea seminal:l a un ivers u l u i ( logos şi nous) ş i doctrina neoacaclemicl , care recunoştea existenţa zeilor, socotind

îns�1 c;1 ea nu mai are nevoie s:l fie a rg u me n t a t ;! , cla r nefiind ele acorei cu teoria stoic:l a providentei d i vine

din care s-:J n;lscut u n i vers u l , ci ci acesta e materi:tl

şi pieritor, condiţii i n compatibile cu d i v i n i tatea demiurgu l u i s;i u . Dat fi ind f:tptul că problema clivi n a t i ei , evident i m p l icaU în cea a divi n u l u i , conform

îns:1şi etimologiei stabilite' ele Cicero ( nonu!n dil'illationis a diuis duclum est ­ n u mele divin aţiei a fost derivat de la zei - De diuin . 1 , l ), a fost doar în treac1t a t i n s;i în acest dialog, Cicero hotăr:lşte s;i - i consacre un spa[iu special în dialogul De dil•irwticme.


23

STU D I U INTKODUCTIV

3.3.

Dialogul De divinatione

3. 3 . 1 . Cronologia dialogului În c u p rinsul dialogului exist<l aluzii l::t retragerea l u i Cicero la Tu�culum, la

�d1imbarea abimdinilor şi la dispon ibilitatea sa pentru discutii filosofice, în

1 ipsa vechilor preocu p;lri civice , pc vremea d ictaturii lui Caes�t r : "Acum, d i n

, · a u z;� întreruperii activităţii d i n for, ;�m renunţat s ă nui l ucrez noaptea şi am

l l llrodu.s odihna de clup:i-ami;�z;l, pe care înainte nu o obişnuiam

"

( 1 1 , 68). " E u ,

(_l u intus, sînt mereu disponibil pentru discu ţii filosofice, m;ti a les î n această

p<'rioa d ă , de vreme ce nu există nimic ce a � putea face cu p l ă cere" (I, 5). Pe

'k altă part e , exist;i în ambele G1r[i ale trata tul u i referi ri la moartea l u i Caesar :

.. cL·ea ce s-a întîmplat înainte de moartea l u i Caesar" O , 5 2 ) . "Cît de chinuit

:, J dkteşte e d e crez u t că a r fi trăit Caesar, daci a r fi prev:'lzut c'l în a cel sen:tt,

in c;�re el însuşi cooptase o mare p;�rte ;� membrilor, în curi;� pompei;�n:i , chiar l : t picioarele statuii l u i Pompei, în faţa atîtor centurioni şi a celor mai de nză ' < 't:l[eni care îl priveau, dintre care

o

parte învestir,i de el cu toate onorurile,

. l ., l fel va z;icea r;ipus, încît nu numai dintre prieteni, dar nici dintre sclavi, 1 1 i meni s;i nu se ;�propie ele el" (II , 9). Exist:l , de asemenea , men [iunea acelei .. probleme m:1jore'' intervenite în existenp l u i Cicero, care

a

fost, desigur,

J l <· i derea lui Caesar la idele lui martie, care reclama din nou prezenţa sa la l�oma şi-1 depărta d i n preocupările filosofice ale perioadei anterioare (cf. II, 2). In mod firesc, relativ la cronologia dialogu l u i De divinatione, întrebarea pe ' :1re

o generează pasajele menţionate este cbcă el a fost compus în;�inte sau

d u p ;l 1 S martie 44 a . Chr. Într-o lucrare recentă, Nino Marinone ( Cron ologia ' iceroniana, Roma, 1997, p. 2 1 6 ) enumeră opiniile principalilor editori a i . 1 1 estui tratat, dintre care cită m : Durcmd presupune că a fost compus în perioada ianua rie-februarie 44, revizuit şi publicat între 1 5 manie - 6 a p ri l ie 44 ; Mac Kendrick consideră că prima carte a fost alcătuită îna i nte de 1 5 martie, a doua dup<l ; d e aceeaşi p�irere sînt Timpan naro şi Falcot1er, cu specificarea că Falconer consiJer�i publicarea tratatului postum�i

(dup�i 43, a n ul morţii lui Cicero ) ;

Stockton consideră tratatul terminat înainte de sfîrşitul a n ului 44, ti ră

să se specifice data iniţierii acestu i a ;

Giomini e de părere că Cicero a scris tratatul în întregime înainte de dar că a a d ;i u g a t cl u p;l aceea unele cuvinte sau

idele l u i martie,

observaţi i , pentru a - 1 aduce în actua litate ; e l înclină să cread:i ci

i n t roducerea (prooemium) cărţii :1 doua a fost compusă între 1 6-27 mai 44 , perioadă în care Cicero s-a a flat din nou la Tuscu l u m , după cum reiese din cîteva scrisori către Atticus (XV, 5 şi 1 0). E de presu pus, deci , ci Cicero, du p;t iclele lui martie 44 a . Chr. şi-a revăzut I I I < 1 a rea începută în acel a n (ia nua rie-februarie), adă ugînd unele amănu nte 1 < ' \ t u l u i a proa pe termina t , incl usiv al doilea prooC'mium, care pare reclact:lt

, 1 J 1 pJ acea dată .

.'S . 3 . 2 . Structura dialogului 1 li;t logul De divinatione este compus din două p<lrţi {cărţ i ) , fiecare fiind

p1 , · L J i a t ;i ele u n prooemium sau exordium, în tradiţia retoricii clasice ; prima 1 ' - 1 1 1 < ' nu ne-a parvenit în întregime, dar fra gm·entul lipsă din final nu pare s;l 1 1 : 1 \' Li t o întindere prea mare, de vreme ce partea a doua răspunde într-o 1 H ' J k<U ;trmonie tuturor componentelor a rgumen t a t i e i prect'dt>nte.


24

STUDI\1 INTHOD UCTIV

3 . 3 . 2 . 1 . Prooemia ( p refetele) A�a cum a m arătat anterior, Cicero, spre deosebire de Platon , îşi prefa[eaz:1 fiecare tratat filosofic după modelul scrierilor exoterice ( dest i na te marelui public) ale lui Aristotel, în intenţia de a face cunoscut obiectul investigatiilor sale, stad i u l ;tbordării lui şi metoda ele cercetare propusă. În ca zul tratatului De dil'illatiolle a vem două astfel d e prefeţe : o prefată mai amplă la cartea întîi (cap. 1 - ) ) şi u na m a i redusă l a ca rtea a doua (cap. 1 -2) care pare a d ă u ga t:! d u p;l revizuirea l u cră ri i . Î n primul prooemium, Cicero începe c u o definiţie, cea a divinaţie i , c a

"pres imţire şi cu noaştere a viiroru l u i " (praesensionem et scientiam rerum futura m m l ; în accepţia sa, care o a nticipeaâ pe cea a cercet;Horilor moderni a i a rtei d i alog u l u i (vezi V. Tonoiu, Omul dialogal, Bucureşti, 1 99 5 ) , "într-o cercetare, orice discurs care u rmează o anu mită ca l e şi o a n u m it;1 meto&1 , trebuie s;1 ind ice în primul rînd , potrivit u ne i înţelegeri dintre i n terlocutori, care este obiectul discutiei, ca în formulele de iel ul -este vorba despre oceastă probl e m ;V' ( De .finibu.\· II, 2). Definiţia con fer;1 dia logu l u i , în echivalent<! cu întrebarea i n i\ială la Platon, acea premis;1 f:l ră ele core "acordul între a d vers:tri într-o disn1ţie este u n eori imposbi l " ( ibidem). La Cicero, defi n i ţia divinaţiei chiar ant icipează întrebarea fundamenta l;1 , e n u nptă de Cicero la înce putul d i a logu l u i propriu-zis : "doresc m a i presus de orice s;1 a u d ce p;irere a i despre divinaţie" (], 6) . O dat;1 cu acceptarea întrebă rii, se instituie între i nrerlocutori o convenţie, conform căreia îşi vor dirija enu n ţ u rile, în fun qi e de rolul de proponent sau oponent a l fiec:1 ru i a . O dat;1 a d m isă convenţia, vorbitorii vor încerca s:i-şi confrunte idei l e printr-o serie de atitudini verbale (întrelx1 r i , ră spunsuri, obieqi i ) încercînd, în fu ncţie de tempera mentul şi a b i l i tatea retorici a l e fiecă r u i a , să se i n O uenţeze reciproc. Se stabileşte totodaU şi u n cadru sema n t ic a l d i a l ogu l u i , în funcţie de care se poate aprecia apartenenţa la u n fond perceptiv � i lexical co m u n a parteneril or, competenţa lor de a procesa discuţia spre un răs puns acceptabil f:Iţ;1 de întrebarea in iţia l:i . Defi n iţia daU divinaţiei ele Cicero l a începutul d i a l o g u l u i este cea propus;1 de stoici �i e a include cele clou;1 tipuri ele d i v i n a t it•, cea i n t u i tiv;l (praC'SC11Sio) ş i cea inductiv;1 ( scinetia), ambele recunoscute de stoici ; prin urmare, este de aşteptat ca discuţia s:i vizeze acceptarea sau respingerea formulării stoice eli n perspectiva altui sistem fi l osofic ; care este acest siste m , s e deduce l esne d i n formularea dubitativ:! c a r e urmea z;i : " d a ci d i v i naţia o f i existîn d" ; cu noscut fi i n d scepticismul proferat de Noua Academie �i i m portanţa acordată de ei ipostazei du bitative în cunoa:>,tere, e ele presupus ci , în tra d iţia disputelor academice, Ci cero va recu rge �i aici la procedeul abordării contradictorii a problemei divinaţiei, i n i ţ i i n d o clispu t;1 între dou;1 puncte de vedere (di.lj}lttatio

ill llfra mque partem), cel stoic şi cel neoaca dcmic.

În aceea:>,i pri m:1 prefaţă se face o i n cursi u n e în istoria di vinaţiei , trecîn­ d u -se în revist:l şi atitudinea filosofilor greci fap d e existenţa zeilor şi a

d i v i naţici, ca fonn;l de comunicare din tre ei şi muritori ; Cicero i nsită puţin a s u p ra u nei forme de " d isidenţă " , manifestat;! în filosofia stoică de Panaetius,

care nu a contestat ferm divi naţi a , dar şi-a mJrturisit unele îndoieli legate de vcridicitatea e i . Încurajat de atitu dinea l u i Panactius �i mai ales de cea a academicia n u l u i Carneades, care comb;H u se şi el credin(a stoicl în existenta unei capacităţi clivinator i i , Cicero va pune în d i scut,ie problema div i n a ţ i c i ,

con�tient c ă va trebui s;i procedeze poate c h i a r cu m a i m u l t:l prudcn ţ;l decît în discuţia despre zei, în această del ica t;! operaţie de separare a celor clou:l

sia meze. re l igia si superstiţia divinatori e : "Aşa c u m în orice domen i u sînr nc·demnl' arît u�urinta de a a proba cev:1 cir şi persistenta în in certillldine,


STU D I U INTROD LICTIV riscul e cu a tît mai mare în acest domen i u , în care treb u ie stabilit ota importanţă merit<i acordat<i a uspiciilor, ceremoniilor sacre şi religiei ; căci există realmente pericolul de fi învinuit de rea credinţă, nedîndu-le i mportantă. sau de superstiţie băbească, acceptîndu-le" O , 4 ) . De aceea Cicero e de p<irere că trebuie S<l procedeze la o riguroas:i cercetare a argumentelor pro şi contra, conform metodei academice, fără a se distanţa prea mult de opinia comun:i . Religia era, conform definiţiei l u i Cicero, u n act d e responsabilitate colectivă faţă de zei ( iustilia erga deos religia dicitur - Partetiones oratoriae, 22), constînd în respectarea scrupuloas:i a u n u i ansamblu de rituri moştenite prin traditie, (sacra caerimonia) de care depindea integrarea individului în viata cet:i{ii. fuste! de Coulanges ( Cetatea cmticcl, Bucureşti, 19R4, voi. 1, p . 24 1 ) observă judicios ci "religia antică era u n conglomerat ele credinte şi pr:1ctici mărunte, de rituri minuţios respectate, în care nu trebuia S<i cauţi nici un înţeles, nefiind necesar să reflectezi asu pra lor, nici să-ţi dai prea bine seama de sensul lor. Doctrina avea prea mică importanţă ; importante erau doar practicile, doar ele erau strict obligatori i " . Superstiţia este însă, î n accepţia l u i Cicero, "acea obsesie care n u îngcldu ie ca spiritul să-şi afle liniştea" ( De divin. Il, 72). Aşa cum va preciza şi în final, .,prin dispariţia superstiţiei nu dispare şi religia" şi de aceea el ţine pe tot parcursul dialogu l u i să-şi confirme ataşamentul fap de religia traditională, în \'irtutea c:iruia e decis s<i o separe definitiv de supersti{ia unor practici divinatori i . î n capitolul 'i a l primului prooem ium, Ci cero precizează G i dia logul reproduce o discutie reală, susţinută l a Tusculum de el şi fratele său Quintus pc rema divinatiei, într-o perioadă cînd Cicero, îndepărtat elin viaţa publ ică pe vremea dictaturii l u i Caesar, se întret,inea cu prietenii în reşeclinp sa tusc u lană unde îşi a menajase o Academie ş i un Liceu, asu pra unor probleme diverse, exersînd metoda academică, de sorginte socratici, a disputei contradictori i . Prima parte a dialogului v a avea loc î n t i mpul promenadei spre Liceu, a doua în bibl ioteca Liceului tusculan. Sîntem a:;)adar în prezenţa unui dialog scenic, ale cărui detal i i sînt prezentate de autor, scenograf şi regizor în acelaşi timp. Cel ele-al doilea prooemium introd uce partea a doua a dialogului, pledoaria lui Cicero u rmînd celei a lui Quintus din pmna parte. Această a doua prefaţă pare i nterpolat:i u l terior, aşa cum deducem chiar din cuprinsul e i . Ca şi în prefeţele altor dialoguri, Cicero e preocupat să-şi justifice propensiunea spre scrierile filosofice şi retorice din perioada au toexi l u l u i său, impus de mutatiile politice petrecute în viap romana ; el prezinr:i aici lista lucrărilor sale filosofice ::-;i retorice, concepute şi publicate în intenţia de "a fi util cît mai multora ( jJrodesse q11ctm plurimis), împart;işindu-le ,. căile de acces spre cele două arte, docin[a şi jllos�fid' ( optimarum artum vias). El precizea z;'i că activitatea sa l i terara are o eviclen t:i dimensi une civică, ipostaziat:i în virtuţile ei competitil'â ( egalarea grecilor în problemele de filosofie) şi pa ideiccl (educarea tineret u l u i , dezorientat de instabilitatea politică şi morală a epocii). Aceste precizări î i confereau l u i Cicero o aur:i de respecta hilitate civică, în eventualitatea ( d e a ltfel anticipată de ei) că, revenind î n v i a ţ a public:i , d u p ă moartea l u i Caesar, l·ompatrioţii săi i-ar fi reproşat comoda recluziune de pînă atunci în viaţa contemplativă. În opinia noastr:i , cele două prooemia, cu o pondere distinctă in economia dia log u l u i , a u fu nqii diferite, dar complementare. Primul prooe­ mium are o virtualitate prospectivă, rol u l său fi ind de a prezenta problematica divinatici şi de a evalua şansele abordării ei înt r-o dezbatere filosofică pe tl'ren roman, cel de-al doilea - o virtual itate retrospectiva, fiind în intenţia a llloru l u i un prilej de a-şi confirma competenta într-un domeniu confin preocupărilor sa le anterioare, circumscris, ca şi ele, urilului civic.


2(,

STUDIU INTRODUCTIV

3 . 3 . 2 . 2 Personajele dialogulu i În inten!ia de a conferi discuţiei o notă de autentiCitate, Cicero alege ca

personaje pe fratele său Qu intus şi pe el însuşi, pretinzîncl ca d ia l ogul l iterar

reproduce u n u l rea l , care a r fi avut loc în împrejurările menţionate anterior.

Competenta lor dia logala este indiscutabilă, chHe fiind precedentele u n or prestaţii interlocutive în care funqionase acelaşi criteriu fecund şi eficient în

orice demers raţ i o n a l , cel al cliversiUţii opinii lor. D iscuţia este provocat<! de

Qu intus, care citise recent�t l ucrare a l u i Cicero De natura deoru m şi considera c1 clivin a ţ i a , subiect prea puţin clezb;itur în acel dialog, merita o a b ordare mai d et a l ia t ă . El îi a d resează lui personajele

lui

P l a ton

Cicero acelaşi tip de exhortaţie, prin Gtre şi

consimt la

implicarea

lor comun<i într-un

euristic : "s<l cercet�l m , daci ţi-e pe plac, ce pu tere are e a

[ divinaţia ]

demers

ş i ele ce

spep este'' O, 5) . I nteresul lui Quintus este să verifice veridicitatea afirmaţiei stoi cilor potrivit căre i a , în m:l.sura în care zeii exist<l , exist�i şi divina[i a . C icero

s u b l i niaz<'i postura l u i Q u i ntus ele defensor arcis stoicomm ( a părător al bastio­ n rL l u i stoic), prefigurînd metaforic disputa dintre c i ca o l u ptă dintre doi combata nţi care adoptă atitudini �i strategii diferi t e . o fensive sau defensive, în

funcţie de poziţia lor faţ;1 de obiectivul urm�irit. Quintus, de pe poziţiile

stoi c u l u i , în prima p a rte

a

dialog u l u i

va

a p<lra tradiţia divinaţiei a n tice, greceşti

şi romane, impresionat de evidenţa unor fa pte cons e m n a te în scrieri ilustre :

"Poate r�tmîne cineva indiferent l:J. vechimea acestor fapte, arestate şi consem­ nate în scrieri i lustre" ( 1 , 4 0 ) . Tradiţionalistu l u i Qu intus i se va o p u ne raţiona­

l istul Cicero, în postura de beneficiar al progresului cunoa�teri i : "noi sîntem

datori prin însuşi progres u l raţi u n i i � i al civili zaţiei umane să nu mai credem

în ideile celor dinai ntea noastr;i ( ! ! , 39) ; cei din vechime se puteau înşela în multe probleme, asupra cărora noi , în urm<J experienţei, a progre s u l u i c u n oaş­

terii � i civiliza ţiei , avem o a lt:i p:lrere'' ( [ ! , 33). Pledoaria lui Cicero d i n partea

a doua a dialog u l u i stabileşte dreptul şi datoria omului ra tional de a se îndoi de realitatea şi eficienta u nor practici tradiţionale, cum erau cele divinatori i .

Luînd în discu ţie, spre exem p l u , practica :tugural:l, cazuta în desuetitucline în vremea s a , el a firmă datoria s:J ele om rational de a stabili n a t u ra a uguriil or,

originea S,i consecvenţa lor (cf. I I , 38) . Despre unele practici divinatori i , cum era şi cea a haruspic.irii, el swbile�lt.' c;l "e în interesul statu l u i şi al religiei naţionale s<l fie păstrată" U I .

12).

C a ş i Platon, Cicero e de p :lrere c;i .. datoria

u n u i înţelept e s:l. p<istreze datinile strămo�eşti privind cultul rel igios" ( I l , 72).

Afirmaţiile lui Cicero pot p:lrea contradictori i , dar remarcăm elin nou coinci­

denta dintre părerile lui � i ale filosofului grec ; aşa cum Platon credea în

niveluri diferite a l e a dev:iru l u i � i rea l ităţii, credea ş i în nivelu ri d i ferite a l e i n t u i ţ i e i religioase. Ş i în a ccepţia lui Cicero, importa n t e r a să se p <istreze acea

constantia, atitudine raţional:J. generată de înţelegerea realist:! şi consecventă

a naturii şi semn ificaţiei vieţii uma n e ; pentru acest echilibru raţio nal , religia şi

u n ele dintre pr:tcticile ei ;.tCcesorii nu reprezentau n i ci un perico l , mai a les că erau valiclate ele tradiţia ş i experienţa c ivic.i . Ceea ce i se p a re lui Cicero nedemn ele u n filosof este să se foloseascl de mărturii întîmphitoare s;.tu

intenţionat falsificate în locul u n or argumente raţion;.tle (cf. II, l l ) . Î n virtutea

acestui prin c i p i u , el atacă diletantismul stoici lor, pe care-i a c uz<l ele ocu l tarea

intenţionat:i a adevărului despre divinaţie.

Dogmatismu l u i stoic, Cicero îi

opune i postaza clubitativa, recomandată de neoacademici ca singura modali­ tate cogni tiv:! aflat:i în strînsă rel a ţ i e cu însăşi dialectica

unei

d ezbateri

filosofice. În conceptia l u i Socrate, indoiala ascute capacitatea de disociere

a

spiritul u i uman, pregătinclu-1 s<i reunească în p l a n ra ţional ceea ce îi a p a re scindat, sa se includă prin urmare într-o a rmonie raţion a l a . Ci cero este mîndru


STU D I U

27

INTRODUCTIV

de reputaţia sa de homo dubilans, care îi îng:i d u ia s;l cerceteze adev5rul fă r<l a fi suspectat de prejudeclţi şi îl asigur;} pe Quintus el-i va analiza fiecare afirma ţie "nu ca s5-�i impun;} părerea , ci suspectindu-se adesea pe sine însuşi'' (cf. II, 3). Sub aparenţa acestei toleranţe se ascunde însă o strategie argumenta­

tiv:! , bine gîndită şi ireproşa bil pus:i în aplicare , care-I V:l face pe adversarul

său s5 se îndoiască el însuşi de adevărul afinna�iilor anterioare şi să retracteze o parte din ele ; în acest fel este pus în evidenp acel avantaj al dialogu l u i , de :1

determina pe unul dintre interlocutori s:i renunţe la o poziţie care s-a

dovedit greşită în confruntarea cu adevărul evidenţiat pe parcursul dezbaterii . Quintus recunoaşte c 5 p5rerile stoicilor despre divina{ia imluctiv5 i s e par prea încircate de superstiţii şi e dispus s:i încline spre peripateticieni ( cf. II,

38), înainte ca Cicero să pun:! în discutie divinaţia intuitivă.

Prin urmare, p u tem aprecia Gi, din punctul de vedere al exigenlei artei

dialogale, cei doi parteneri stăpînesc aşa-numilii determinanţi dialogici, constînd într-un ansamblu de cuno�tinţe şi ipoteze asupra temei puse în discuţie şi în dorinţa comun:\ de a afla r:1spuns la întrebarea care a generat discuţia, în cnul

ele faţă, ce este divina[ia ?. fiecare interlocutor îşi ap5r5 pozitia proprie pro (Quintus) sa u co ntra (Cicero) divinaţiei, disputa lor nefiind îns5 tensionat:i , prin replici succesive, c i constînd din înfruntarea unila terală a unor pledoarii conduse dup:i tehnica înfru ntărilor judiciare din for. Situaţia soci::�lă şi culturală a celor doi protagonişti este în princi piu de natură s:i nu creeze distanţe, complexe, intimicl:iri sau chia r neîncredere. Diferenţa de temperament dintre ei se face însă simţită pe parcursul dia logu l u i . Quintus este tolera n t , singura lui ironie constanta fi ind cea referitoare la poziţia ele a ugur a lui Cicero, care

ar trebui s:l-1 facă mai conciliant fat:i de ana divina torie în a nsamblul ei ; de

asemen ea , el îşi începe discursul a 1� intindu-i l u i Cicero l u crările în care p5rea

favora bil divinaţiei (Prognostica, De consulatu suo), şi, în part e , încur:J.ja t şi de acest suport bibliografic, îşi asllln<i ap:i rarea divinaţiei. Spre deosebire de adversarul s ă u , Cicero este mai i n transigent , pledo:1ria

S:l

avînd

o

argument:Jţie

mult mai strînsă şi urmarind intimiuarea parteneru l u i , pe care-I manipuleaz:i conştient. C:l şi Socrate, el îi confer5 acestuia un aparent ascendent argumen­ tativ, pe care însă îl va recupera metodic şi necruţător, trecînd ele la ceea ce

e l n u meşte metaforic manevră ele rutin ă , la lupta corp la corp. Arma lui cea

mai reclut:J.bil;i este ironi:l, în sensul ei etimologic de întrebare-dilemă, cu ajutorul Gireia el îl va face pe Quintus, apărătorul divinaţiei, s:i apară în postura unei babe superstitioase, a cărei uniGi virtute este {inerea ele minte

�•

tuturor scornelilor. Puzderia ele întrebări dispersate în cuprinsul argumentaţiei sale are finalitatea paicleică a ironiilor socratice, intenţia lor evident:\ fiind aceea ele a-1 scoate pe Quintus din st:J.rea ele iraţionalitate în care se cantonase, admirîncl cu atîta zel clivin:J.tia. Putem a precia că partenerii :J.cestei interloculii încep prin

a-şi

asuma rol u l

de emitător ş i receptor, prin pronumele e u ş i tu, cu funcţie autorefere ntială,

după care adoptă o conduită verbală constînd în atitudini propoziţionale (afirmative, interogative directe sau retorice, exclamative) menite s:i l e confere în acelaşi timp o identitate conceptuală şi expresiv ă , şi compatibil itatea necesară cu u n i versul semantic generat de premisa dia logică i nterogativă ; în acest fel este asigurată funqionarea acel e i exigente a mişc;lrii dialogale privind coexistenta omogenului cu eterogen u l . Finalul dialogu l u i pare s ă înregistreze consemnarea u n e i opinii comune, ş i o

dovadă în a cest sens, î n lipsa consensului explicit formulat d e Quintus,

poate fi considerat:\ peroratia lui Cicero, care punctează principalele concluzii a le d e mersului comun : 1 . este în interesul sta tului şi a l religiei traditionale să se pasl n ' / < ' P''" 1 i c i k divinatorii înd;i tinate, cea auguralâ !?i haruspicială ; 2. 1 l' l i g i ; � l l t ' l " l " ' I I I'·" I H ' I l v r i U ti•· a q i u nea p a r � 1 z it a rJ a unor superstiţii divina-


2H

ST U D I I J I NTI(() [ ) LJCT I V

torii dă u n :itoare individului şi cetăţii ; 3. principa l i i vinovaţi ele încurajarea practicilor divinatorii şi a st�irii de ira\ionalitate întreţinut<i de ele sînt filosofii stoici ; -'Î . metoda ac a de m i c ă a dialogului şi a schimbu l u i l iber d e opinii este superioa r�i asertării dogmatice şi merită oricînd reactual iza t:i în practica dezba­ terilor filosofice. Coroborînd afirmaţiile lui Cicero favorabile clivinaţiei, în ansamblul ei, elin alte lucrări menţionate anterior, cu prestaţia sa de adversar declarat al divinaţiei din acest cli:�log, e firesc s:i ne îndoim ele sinceritatea u neia elin cele două poziţii. Cu toate c;l îi mărtu riseşte lui Quintus c;i în cadrul intim a l discuţiei lor î�i îngă d u i e s:l fie mai deschis şi s;l afirme lucruri pe care în public nu-şi permitea s:i l e declare, sîntem de p;i rere c;i prezenţ;J lui Cicero în acest dia log are acelaşi rol cu a l l u i Cotta d i n dialogul De t!Cifllrtt deorum, constînd mai mult în practicarea unui exerciţiu retoric de tip academic, menit sa pună în valoare i m portanta argumentelor contra re în discut:Jrea u n ei probleme. Este experimentală şi aici, ca şi în 7iJSculanae di�putationes, dramatizarea livresc:i a u n e i leqii de filosofie ( schola) de tipul celor practicate de C i cero la Tuscu l u m , p ri n :Klaptarea conţin u tu l u i e i la sch e ma min ima l:i a d ialog u l u i şi conformarea•expresiei la principiul retoric copiose ornateque dicere (a discuta ideile pe larg şi într-un stil ales). 3 . 3 . 2 . 3 . Dimensiunea retorictl

a

dialogului

Rctrăirea şi reactualizarea livrescă a u n u i dia log impu ne folosirea u nor tehn ici l i ngvistice, logica-semantice şi pragmatice, implicate de retorica dialo­ gal:i . Între acestea , semnalăm în dia logul de faţ;i procedeul compara \ i e i analogico-clid:lctice, constînd în i nvocarea u n o r paradigme, exempl.:t, menit..: s:i sprijine efortul ele înţelegere al interlocutoru l u i şi să orienteze demonstraţia d i nspre lucruri cunoscute spre concepte şi relaţii abstracte. Pe parcursul d i a logu l u i , interesul pentru anecdotic (gr. anekdotos - ined it) este v;i d i t în inserţia u nor m i n iaturi n a rative (gr. ekpb rasis - descriere) care surpr i n d diferitele ipostaze ;de miraculosu l u i : prodigiul <prodigium), s e m n u l pre v es t it o r ( ostellfu m), apariţia miraculoasă ( monslrum). Aceste micronaraţiuni sînt con­ struite după u n tipar ekpbrastic c u o schemă rela tiv fi x ă : circumstmr(a 1 persoana implicată 1 aparifia 1 deznodâm întul (locus 1 persona 1 osten tum 1 evenlus). lată un astfel de exemplu m : înainte de luptti 1 Su l/a aducea sacrificii zeilor 1 de sub altar a apărut u n şm1Je 1 În acea zi s-a obţinui o uicturi<' ( I l , 50 l . Frecvent.a acestor naraţiuni î n pledoaria l u i Quintus (preluate şi u neori ;u npl i li ­ cate ironic şi concesiv de Cicero) arc o funqie persuasiv:i : t•l încearc1 -;:1 sugereze raţionalistului Cicero c:i , în lipsa unor expl icaţii c:H I / : t l e , : 1 cn·ptarv:1 neobişn uitului poate înlătura orice contrariere logici . Din recuziw ele topus-uri retorice, Quintus se folos, ·,;• • · cons1 : 1 n 1 d , · n·l : t i d i ficult:i\ii de a d a o explicaţie, topos frecvent î n rq w n m i u l : Htv i d i a log:t l • · platonicie ne : Socrate se recunoaşte mereu ste r p 1 ti_r�oJtosl, i nc ap: t i • i l s : 1 d v a expl ici ţii altora, dar priceput în a-i moşi ( moi('tll'illl s : 1 :dk : r d i " Y : I n r l in ei înş iş i . Quintus recurge la acest topos ori de cl1 e ori < " \'< >< : 1 un jlmd(� iu JII. in intentia < constant reperabil;\ în strategia s: 1 l d , · : 1 1 : 1 t r: 1 ge Il<' C i c n o î n t r-o cu rs;i : m izî n d pe convingerea neo:Jcadt•n J i c i l o r . -: r .. lot n·va eL' e x isl:i : r iT o o u z.:"t'' , Q u i n tu s înccarci să-1 facă pL' C i c v r o ... . 1 ,, , . 1 : 1 1 1 .' < " /.l" in e x p l i c at. i i c au z a l e , n·cun osdnd i r n p l i c i t ex istent.a ra ptd o r l l l i L I I · I I I I I : I ." ' r · · I : I L l l l' . C i c v ro e v it;i a b i l u r r.�:1 , rl"i"uzîncl s:i recuno:1 sC:i ca u z : r l i l : l l < - : 1 r r r l • • r I I H Tu r i a ci ror c v i d e n ţ:i o cc n i i < 'Sl:i ; pro b e k - o f< -r i t e de <) 1 1 i n t 1 1 .'; .s i n t , , .. , l > i r l s t · 1 1 1 1:1 cîte u n a ( rejit/{t/io) ; 1 1 1 : 1 i m u l t , Ci ct·ro î n s u ş i p n· z i n l : l c i t < "l":r ·. i r n i l : l r • · d i n b o ga ta a n ecdotică d i l · i r r : r t o r i • · gr t·c. , - ro r n : r n:i r n v n t_ i o r 1 : 1 1 : 1 d, · ' "' ' " ' i • i ·, i l i l o.sofi rep u t a ţ i , co n t ra ri a t , :1 : t. s c ' l l l < ' l l l " : l < Li r n c · n i , pl"rkcl r: r t i o n : t l i , . 1 1 1 J l l l l l l l l u : 1 în seam;i istorioare llll l l"dihik


STU D I U I NTRODUCTIV

29

Pruden1a euristică faţă de l ucruri necunoscute sau insuficient dovedite este un topos al filosofiei academice la care Cicero apeleaz;i frecvent, u t i l i zînd inten{ionat aporii şi ipoteze paralele pentru a-şi aduce i nterlocutorul în acea stare tlu bitativă , propice progresiei tlialectice a dezbaterii . În acest scop, pronumele interogativ quid, frecvent folosit, are funqia retorico-stilistică de a atentiona partenerul că urmează fie impl icarea unei noi ipoteze, fie a unei teme noi ; în latină, interogativul quid corespunde expresiilor interogative ti de s a u ti oun, cu o mare recurenp în dialogurile l u i Platon. Asemenea interogaţii d ispersate pe parcursul d i a logu l u i induc interlocutom l u i o stare de nelinişte, de aşteptare tensionată, propice demersului euristic. În accepţia l u i Cicero, postura interogativă este complementară celei demonstrative, scopul ei fiind să influenţeze atitudinea cognitivă a in tedocutorului, s;i-1 aducă dinspre faza aprob;irii (subst. assensio, vb. assentior, curenţi în terminologia filoso­ fico-retoric;i latină ) spre cea a îndoiel i i (subst. dubitatio, vb. duhito). El îi sugerează parteneru lui de dialog distinqia între cele trei posibile atitudini cognitive : a crede, a fi de părere, a se îndoi ( credere, opinari, duhitare), bazîndu-se pe distinqi<.� stabilit;! de Platon între cu n o<.� ş t erea prin simpb opinie (doxa) şi cunoaşterea autentică ( episteme). Citatele elin scriitorii greci şi latini sînt folosite de cei doi interlocutori în intent,b ele a conferi un plus de autoritate argumentării ; ele relevă respectul fap de competenta instituită de tradiţ,ie ( conCI"etizată în conceptul de cm cto ­ rilas), care are la Cicero o valoare paideică. Argumentaţia dispune în acest fel de un temeinic suport bibl iografic, care ne permite să apreciem şi modalitatea ele abordare a temei cercetate în dialog cu filosofia şi literatura antică ; de altfel, u n i i d i ntre filosofii menţionati sînt evocaţi ca martori a i ap:lrării sau acuz;irii , cu care se angajează uneori dispute colaterale, accesorii celei interlo­ cutive : Qui ritus îl cheamă în instanţă pe academicul Carneades, iar Cicero pe stoicul Cratip şi, în ambianp Lyceum-ului tusculan, în care filosofii sînt reprezentati ele volumele din raftu ri, această polemiG'i in praesentia crceaz;i impresia unui auditoriu mai larg. Prin utilizarea progra mată a efectelor retorice, Cicero conferă acestui dialog livresc virtuozitatea retorică a unui dialog rea l , dar, parafrazîncl aprecierea l u i Auguste D i e s ( A utour du Platon, Paris, 1928, p . 428) c u privire la dialogul platonicia n , putem afirma că dialogul lui Cicero este o imitaţie reuşiU, dar o imagine palidă a dialecticii infinit mai suple şi mai vii, pe care o va fi desfăşurat în acele leq ii orale, tin ute la Tuscul um, în man ieră academiei.

3.3.2.4 . Receptarea dialogului în posteritate În anul 302 p . Chr., împ�iratul Diocle{ian dispunea arderea tratatelor cicem­ niene De natura deorurn şi De diz1inatione, laolaltă cu scrierile creştine. Acest :1ct de profanare va fi răscumpărat în secolele următoare, după triumful creştin ismul u i , prin receptarea favora bilă a celor dou;i scrieri pă sîne, reflectată în nu mărul mare de manuscrise, ediţii, lucrări de exegeză. I n ce priveşte d ial ogu l De divinatione, semnalăm : A. Ma n uscrise 1 . Vossimws, lat. foi. H4, sec. IX, păstrat î n bibl ioteca Academiei d i n Lyon 2 . Vossianus, lat. foi . 86, sec. IX, aflat î n aceeaşi bibliotecă 3 . Vindobonensis, lat. 189, sec. IX, păstrat î n biblioteca Academiei d i n Viena Li. Florentimts Marciunus, lat. 257, sec IX, p:lstrat în biblioteca Laurentiana, din Florenta 5 . E.xcetpta Hodoardi, lat. 1 762, sec. IX, o culegere de fragmente din De divinatione şi De fato, alcătuită de că lug;irul Hodoardus, păstrată în biblioteca Vatica nului 6. Palatinus, lat. 1 5 19, sec. X-XI, păstrat în biblioteca Vaticanului


STUD I U INTRODUCTIV

7. 8.

9.

Monacensis, lat. 5 28, sec. X-XI, păstrat în biblioteci Academiei elin Mo n ac o Leidensis, lat. 1 1 8, sec. XI , numit şi Heinsianus dup�"i numele fostului său proprietar, Nicolaus Heinsius, păstrat în bibl ioteca Academiei elin Lyon Codex Philippicus, lat. 1794, sec. XII

B. Edifii critice

Marsus, Veneţia, 1 508 ; Davies (Davisius), Cambridge, 1721 ; Rath, 1-Ialle, 1 807 ; l\1oser, Frankfurt, 1 828 ; Allen ( Aia mus), Londra, 1 839 ; M u l l e r, Leipzig, 1878 ; Heerings, Leiden, 1909 ; Pease, Urban;.� , 1 9 2 1 ; Falconer, Londra, 1 923 ; Giomini, Leipzig, 1975.

C . Lttcrâri de exegezei 1 . L. Debruelle, Etudes n"itiques sur le texte du "De divinatione", Rev. de Philol. 25 , 1 9 1 1 , p p . 2 3 1 şi urm. 2. R . D u rand, L(,l date du "De Divinatione" , Melanges Boissier, Paris, 1903, p p . 1 76 .şi urm. 3 . R. G iom ini , Problemi cronologiei e compositivi dcl " De divina tione ciceroniano", R om a , 1 97 1 4 . R.]. Goar, Th e Purpose o.fthe " De divinatiom!', Tra ns. Proc. Amer. P h i l o l . Ass. 99, 1968, pp. 21i1 şi urm. 5 . C . Ha rtfelcler, Die Quel!en von Ciceros zwei Biichern " De divinatiorw" , Freiburg, 1 8 78 6. D. Heeringa, Quaestiones ad Ciceronis "De didnatiom!' fibros duos pertinentes, Diss. Gromingae. 1 906 7. A . S . Pease, Cicero. D e divimttione, 1, 80 Class. Philol . 1 3 , 1 9 1 8 , p p . 2 1 0 şi urm .

8. J .P. Postgate, On Cicero "De divinationd', I, 80 Class. Phi lol . 1 3 , 1 9 1 8 , pp. 4 1 0 şi urm. 9. R. de Ravine!, A propos de Ciceron is De divinatione, Revue des E tudes Luines, 38, 1960, pp. 112 şi urm. " 1 O . W. Sander, Quaestiones de Ciceron is libris quos scripsit .,De divinatiolle , Diss. Gottingae, 1 908 1 1 . H . Skasis, Observationes crilicae in quosdam locosprimi !ibri qui est "De divinatione", Athenis, 1 9 1 5


Marcus Tul l i us Cicero CURRICULUM VITAE ET O PERIS

1.

Viaţa

C e l e m a i ample informatii privi nd viata l u i Cicero ne sînt furnizate d e

Plutarh ( Viefi paralele, IV, Cicero ) şi de oratorul însu� i . î n am p la s a corespon­ denvi , ş i , ocazio n a l , în cuprinsul tratatelor retorice sau fi losofice.

- 3 ianuarie 1 06 a . Ch r. - Într-o fa milie de cavaleri din Arpinum ( 1 20 km S-E de Roma), gens Tullia, se naşte viitorul orator, filosof şi om politic roman, numit Marcus, ca tatăl şi bunicul său ; cognomenul familial Cicero provi n e de la cicer, b o b de n ă u t (primit ca porecl;i de un strămoş cu o excrescentă facială de aceast;l formă şi transmis descendentilor) ; micu l Marcus, deseori

ţinta ironiilor tovarăşilor de joacă elin cauza acestei porecle, a j u rat ci .,acest cognomen va întrece în str:i l ucire cele mai vestite nume'' ( Piutarh,

Cicero, 2).

- 89 a . Ch r. -· Du p;l o educatie îngrijită şi atent supravegheată ele p3rinţi în or:.1şul natal, la 1 7 a n i , Cicero vin e la Roma şi este încredintat spre initiere augurului Q . Mu cius Scaevol a . Îşi desăvîrşeşte studiile audiindu-i pe Phaedrus, filosof cpicureu, pe acad emicia n u l Ph ilon şi pe stoicul D iodot ; în anturajul retorilor Micius şi Hortensius (pe atunci ce;l mai autoritară voce a foru lui), dobîndeşte cunoştinţe de practici judicia r;i şi retorică .

- 81 a. Ch r. - Debutează c a orator c u pledoaria Pro Quillctio ş i , î n 8 0 a .Chr., pronu nţ;! discursul Pro Roscio A merino, cîştigînd un proces dificil, împo­ triva lui Chrysogonus, libert al dictatorului Sulla ; accasU reuşită îl impune

atenţiei publice, dar îi pune în primejdie cariera şi chiar vbp, datorită resentimentelor lui S u l l a , atacat fă ţiş în discursul mentionat.

- 79 a . Ch r. - Pentru a fi la adăpost ele mînia dictatoru l u i , Cicero pleaci pentru 2 :.1ni în Grecia continenta l{! şi insulară, unde îi va a u cl ia pe filosofii şi

retorii greci, cei mai ren u miti în acea vreme. La Atena îl audiază pe

Antiochus elin Ascalon, retor şi filosof academician, pe epicureicii Zenon

şi Phaedrus, pe retorul Demetrius Syrus (stră lucit reprezenta nt a l elocintei

etice, simplă în idei şi ec hili brată în actiune şi e x presie ) ; îndreptîndu-se spre A si a , în oraşele greceşti din lonia, îi va amli a pe corifeii elocinţei asianice (exuberanţa în efecte stilistice şi aJ1ificii scenice) : Menippus elin Stratoniceea, Xenocles din Aclramyttu ne, Aeschylus elin Cnidos, Dionysius

din Magnesia . Nemultumit de acest gen ele elocintă , pleacă în insula Rhoclos pentru a-1 audia pe Molon, vestit pentru stilul său retoric, mode­ rator între cel aticist şi cel asianic ; Plut ar h spune că Molon, ascultînclu-1 pe Cicero, s-a întristat l a gîndul ci elocinta greacă urma a pierde teren în fata celei roma n e .

- 77 a. Chr. - Cicero revine la Roma, d u p ă moartea lui Sulla ; se Gisătoreşte cu Teren\i a , cu care va avea doi copii, Tullia şi Marcus.

- 76 a . Chr. - La insistenţele prietenilor, îşi începe cmiera p o l itic ă ( cursus b o nom m) în calitate de cvestor (quaesto1'l în Sicilia, dovedind reale calit;lţi cit- m a g i s l ral al statul u i ; în 69 a .Chr. , este ales edil ( aedilis), în 66 a . C h r. ,


:1 2

CURRICULUM VITAE E T OI'Fil l. \ este pretor (jJraetor), i ar î n 6 4 a . Chr. , împr e u n a , · u : l l 1 1 < • ' . 1 1 1 l l i d : 1 l i 1 i n t re c are şi L. C at i l i mi) , se prezint;i la a le geri le consu l : u < · j H" I l l l l l : 1 1 1 1 1 1 l • .l : 1 .Chr. şi este desemnat consul alături d e C . Anton i us.

- 63 a . Ch r. - Anul consu lat u l u i lui Cicero este marc l l d1· 1111 < ' V < ' I I i lll<'l l l gra v , peste măsur;l ele incri m i nat d e Cicero : conspiratia l u i < :: 1 1 i l i n . 1 l ' < 'l l l ru :1 o aprecia la j ustele propo11ii, este indicat s:i se compa rl' h wL u • · · ' l 1 1 i S:l llu�tius, Despre compiraţia lui Catilina (De conjuratio11e Catilillill �i , · ·1·· ·1 ' l i�nnsuri c i cero n iene, Catilinare/e ( In Catilinam orationes tflltill/1",.) < :, ' ' ' ' l ' i ra { i a , i n iţiat:i atît penrru a r;izbuna eşec u l electoral a l l u i C;l l i l i n a . . - i l .� i j >I'IHru a atrage atentia asupra si tua{iei d i ficile economico-soc i:l l • · I L I I < ' l ll '< " l"s it:l o reformă agrară), a fost descoperită la t i mp şi exemplar p .. d,-p., i l : l Cicl'ro obţine pedeapsa c u moartea pentru conspiratorii p r i n " i l. l . 1 p1 Ll rl' îi conferă l ui Cicero reputaţia de salvator şi p;1rinte al pa l r i l' i l f)(i/t'l" f!tilrilld. 60 a . Ch r. - După încheierea prim u l u i tri umvirat (aliant_:l l '" l i l i.-a d i ntre Caesar, Pornpei , Crass us), începe declin u l politic al l u i Cicn1 1 ; d u p:1 Cl' a refu zat ofertele de colaborare d i n partea l u i Caesar, este !:isai in s ! " : u n a l u i Clod i u s , .duşmanul s;i u , c a re va propune sena t u l u i u n pr1 1 i < '<"l d . . kge privind pedepsirea m a gistrati l or ce condamnaser;i la moazte n ·l a l < ' l l i n •ma ni făr;i a-i j u deca ( indicta causa). C i c e ro , vizat pers o na l ş i l i ps i t 1 k s p r i j i n , ia c alea exi l u l u i , plecînd în Grecia, ele un d e trimite fa m i l iei � i p r i <' l < ' n i l or sc ri so ri străb:1 tute de o profu n d ă descurajare. 4 sC'pt. 5 7 a . Chr.

·-

Se întoarce din exil, la propu nere a consu l u l u i l'ompl' i ,

vota t;! d e senat î n u n ;m imitate ; este primit cu entuziasm d e a r i s i < •n: l (i a

sen a toria l ;! , c u a cirei ideo l og ie

s-a

identificat întreaga v i a p .

- 53 a. C/Jr. - Este a les membr u a l colegi u l u i augurilor în loc u l l u i Cr:�ssus, mort în r;izbo i u l cu parţi i ; între 51 şi 50 a .Chr., este guvernator în C i l icia, u nde poto leşte o răscoa l ă , merit pentru care senat ul va clecreta SlljJJ>Iica­ tiones ( ru g ;i c i u n i de m u l ţ u mire cirre zei). Întors la Roma, în decembriL' 'iO a.Chr. , încearcă s;i aplaneze con fl i ct u l iminent di ntre Caesar ş i l'o1 1 1 p e i , fără a izbuti. Din scr isorile d i n aceast:i perioadă citre priete n u l s;i u Att ic us tr::�nspare îngrijorarea fap de soana star u l u i şi a sa pc;·sonală la gînd u l u n u i război civil, pr ecum ş i nehotă rîrea d e a urma p e vre u n ul d i n cei d o i riv a li (Ad A tticum, VIII, 3). - iu n ie 48 a . Cb r. - Cicero se hotărăşte s:i-1 urmeze pe Pompei în Grecia, u nde va avea loc, la P harsalos, l upta decisiv;i , soldată c u victoria lui Caesar. - 47 a . G'h r. - În tors la Roma, Cicero are pa rte de o d u bl:i decepţie : cea politic�! (victoria l u i Caesar însemnînd sfîrşi t u l guvern ă ri i rep u blica ne) şi cea conj uga ! ;\ : divorţeazJ de Terentia şi se căs:Horeşte cu tînăra sa p upil:i , P u b l i l i a . A n u l 4 5 a . Ch r. î i ad uce cea mai mare s u feri nţă, pierderea i u bitei fiice Tullia ( Tu!liola mea) ; cli vorţ ea ză de Publilia ş i încearcă să-şi afle mîngîierea în scris. Este p e rioa da cea mai ferti l ă a a ct ivităţi i sale de scriitor, în care fin a l i zeaZ<l opere l e începute, i n iţiază a l tele, d i n proiect u l literar pe care-I are în vedere. 15 martie 44 a . C'h r. - D upă asasinarea l u i Caesar, Cicero, p l i n de speranţă, încearcă o împăcare între conspiratori, clar, clezam:lgit, se retrage la pro­ prietăţile sale şi se dedică în continuare s c r i e ril o r filosofice ; redactea z;l în această perioadă trilogia c..l i a logală De natura deorum, De divinatione. De fato, dialogurile De am icitia, De senectute, De officiis, De gloria. - 30 aug. 44 a . Ch r. - Afiînd G1 e d i n nou dorit la Roma, se reintoarce în cetate, dar intr:i imediat în conflict cu M . Antoni us, care-si atr i b u i a calitatea de ră zbun;itor al dictatorului ucis. Îl a tac;l imprude � t pe Anton i us în 1 4 discursuri (In M . Antonizun oratio11es XIV), c u nosc u te s u b n u mele de


CURRICULUM V ITAE ET OPERIS

33

Filipice (Ph ilippicae), datorit:l patosu lui acuzaţiilor - similar aceluia din discursurile lui Demostene împotriva lui Filip a l Il-lea, regele Macedoniei. 43 a . Chr. - Se formenă a l doilea triumvirat, între Lepidus, Octavian şi Antonius, ocazie cu care cei trei paneneri îşi fa c liste cu duşmanii personali, care urmau a fi pedepsiţi. C ice1·o, primul pe lista lui Antonius, este condamnat la moarte, cu încuviinţarea lui Octavia n , pe care-I sprijinise în cariera politică. La 7 decembrie 43 J . Chr. , Cicero este ucis de centurionul Heren nius, pe care-I apărase cîndva de acuzaţia de p3ricid.

11.

Opera

1. Discu rsurile Se împJrt în pledoarii civile şi politice, în total în număr de 'i8 (sau 6 1 ) , elin care puţine s-au păstrat integral 0 7) , majoritatea ne-au parvenit sub formă de fragmente. Ele fac dovada u nei virtuozităţi retorice de excepţie, a le cărei trăsături definitorii sînt : i n teligenţa şi sobrietatea argumentării, e c h i l i brul expres iei, patosul persuasi u n i i . Discursurile ciceroniene sînt o fericit;� armoniza re între t a l e n t u l nativ ( ingenium), vasta cultu r�\ ( doctrina) ş i practica foru l u i ( usus.forensis). Au fost publicate de el după o revizuire atentă, finalizată uneori prin modificări substanţiale (cum e cazul discursului Pro Milone, pledoarie revizuită d upă pierderea procesului) ; discursurile acoperă o perioadă de 38 de ani (81-4.3 a . Chr. ) de activitate retorică pus�l în slujba cetăţea nului ş i a cetăţii, "de la interesul sau nevoia cărora n i ciodată nu m-au sustras odihna , plăcerea sau somnul meu·· (Pro A rchia poeta, VI, 1 2 ) . Le enumerăm î n ordine cronologică p e c e l e păstrate integral s a u fragmen­ ta r : Pro Quinetio (8 /), Pro Roscio Ameri11o (80), Pro Ma rco Tullio (79), Pro Roscio Comoedo (76), ln Ve1Tem (7 discursuri, 2 rostite şi 5 p u bl icate, ţinute în 70 a . Chr. , împotriva lui C. Verres, guvernatoru l nedemn al Siciliei între 73-70 a . Chr .) ; Pro Caecina ( 70), Pro M. Fonteio (69), Pro lege Ma n ilia sive de imperio cu Pompei (66, primul său discurs politic, în sprijinul acordării l u i Pompei a condu cerii ră zbo i u l u i cu Mithridates, regele Pontu l u i) ; Pro Auto Cluentio Ha hito (66), De lege agraria (4 cuvîntări rostite de consulul Cicero împotriva proiectului de lege agrară propus d e Rull us) ; Pru C. Rahirio perduet /ion is reo ( 63), Tn Castilirwm ( 6 3 , 4 discursuri politice pronunţate împotriva lui L. Sergius C:.ttilina, după d escoperirea conspiratiei sale) ; Pro Murena (63), Pro P. Cornelio Sul/a (62) ; Pro A rcbia (62 ) ; Pro L. Flacco (59) ; Pro domo sua ad pontijlces ( 5 7, pledoarie pronun ţat�! în faţa colegiului pontifica l , la întoarcerea lui C i cero din exil, pentru înapoierea casei sale de pe Palatin, de fa pt a contravalorii ei, confisc;Jtă şi dărîmată ele Clodius, pe terenul căreia se clădise un templu al Libertătii ; elat fiind că, într-o situaţie financia r:! dificilă a statului, Cicero a fost despăgubit, expresia pro domo s-a perpetuat, ca simbol a l persu a ­ siunii reuşite într-o problemă person a lă ) ; De haruspicum responso (56); Pro P. Setio (56) ; In Vatinium interrogatio (56) ; Pro M. Ca eli o (56) ; De provinciis consularihus ("i6) ; Pro L. Cornelius Balho (55) ; ln Pisonene (55) ; Pro C. Pla ncio (51); Pro M. Aem ilio Scauro (54) ; Pro C. Rahirio Postu ma ( 53); Pro Milone (52) ; Pro Ma ree/o (46) Pro Q. Liqario ; Pro rege Deiotaro (4 5) ; In M. A ntonium (44-43, 14 discursuri împotriva lui M. Antonius, care dorea să urmeze politic;J. lui Caes:.�r). 2. Tratatele retorice Lipsa u n or manuale ele teoria artei retorice, resimţită acut la Roma de cei h ot�i rî ( i .'>:i se cleclice acestei îndeletniciri ( incredibili quodam nostri homines dhnuli sru dit • jlll,f.!, rtlt 'CT/11/t - ai no�tri s-au a prins ele o in creclibil:l patimă


C U R R I CULUM VITAE ET OI'FRIS

pentru elocin\ă, De or{l(ore l , 4 ) îl determin;i pe Cicero �;i scrie, în H6 a.Chr. , cînd se afla el însuşi la începutul experientei retorice, un mic tratat de retorică , Libri rbetorici : îşi va relua scrisul în ;�eest domeniu 30 ele ani mai tîrziu , dup;l o prestigioas;i activitate ca avocat şi orator politic, compunînd : - De uratore !ibri tres ( :) -) ) - tratat dedicat lui Quintus, rr:ttele său , redactat sub

forma unui dialog între celebrit;it,ile forului roman : Cras:;us şi M. Antonius (omonim al generalului) ; - Pa rtitiones oratoriae ( ')4), u n manual de retorici în form;l clialogală între

Cicero-taU! şi fiul s;i u , Marcu s ; - Brutus (cu subtitlul Sive de claris oratoribus, acl;iugat de Flavio B l o n cl o, în

1 5 3 1), u n dialog între Cicero, Brutus şi Atticus, scris în 46 a . C h r. , în care de armonizare a t u tu ro r ideilor ş c o l i l o r reto­

Cicero îşi impune idealurile

rice, opunînclu-se curentului aricist, prea simplu şi sobru, care apăruse la Roma, în absenţa s a , între 5 1 -5 0 .

46 a . Ciu. , din nou în apărarea idealuhJi s<"lu retoric moderat, amenintat de influenţa crescîml;l a at ic is­ m u l u i , curent ele care şi Brutus era atras.

Oratot; tratat scris la cererea lui Brutlls, în

- De optimo genere oratoru m, un fel de completare la stilul retoric, scrisă în 46 a . Chr.

Orator şi Brutus, p r i vind

Topica ad Trebatium. o mică lucrare despre topoi (locuri comune), frecvent

utilizat în discursuri , dedicat;! reputatu lui jurisconsult roman Trebatius. În ac(�ste tratate, Cicero face o incursiune în istoria 01·atoriei antice şi o analiză a principalelor curente retorice Clre aveau adepti în epoca sa, aticismul şi asianismul, dezb;l!înd problema formării oratorului �i a funqiei sale în societate ; oratorul idea l ( orator summus el per(eclu.,·) este, în concept,ia sa, prototipul omului şi cet;l(eanului desăvîrşit, o personal itate complexă : ,.Unui orator trebuie să-i pretindem inteligenta logicianului, cugetarea filosofului, exprimarea poetului, memoria jurisconsultului, vocea şi gesturile unui actor cel e b ru . De aceea, nimic nu e mai greu de g;tsit pc lume ca un orator cl es ;l vî rş i t ( De ora/ore l, 28). "

3. Tratatele filosofice

insuflau l u i Cicero, după propri:J-i elin acea vreme (epicureis­ mul , stoicism u l , n eo a ca cl e m ism u D pe care îi audiase la Roma sau în Grecia, cu unii dintre ei păstrînd relat,ii familiare (stoicii Diodotus şi Posidonius, ac ad e m i ­ cienii Philon şi Antiochos ( De natura deo r u m I, 3). Acestei pasiun i , ,.păstr:J t;i în suflet, chiar dac;l temporar neglijată, datorită circumstantelor, reînnoit;! clup;i o îndelungată perioad;l" ( Tusculmwe I, 1 ), Cicero i se va dedica după anul 56 a.Ciu., cînd, dezamăgit ele situaţia politică , caut;! în scris un rost al existentei sale, propunîndu-şi să dea Romei o literatură filosofiei proprie, în măsură să o elibereze de sub tutela spiritual;l a Greciei. Opera sa filosofică, chiar dacă nu reprezintâ un corpus doctrinar, trebuie apreciată pentru adapta­ rea modelelor filosofice greceşti la spiritual itatea şi mentalitatea romană şi, mai ales, pentru impunerea unui limbaj filosofic latin la crearea căruia Cicero are un merit incontestabiL Selectiv şi lipsit de prejudecati, alegînd din fiecare sistem filosofic ceea ce i se părea util, Cicero a reuşit să armonizeze pragmatis­ mul funciar al mentalită[ii romane cu subtilitatea dialectică şi speculativă a filosofiei greceşti. După modelul lui Platon şi Aristotel, Cicero îşi compune tratatele filosofice sub formă dialogată, preferînd însă , ca metodă dialectală, disputa de tip neoacademic, aptă să ofere oricărei probleme argumente ,.pro" şi c o n t ra ·· (disputatio in utramque pariem). Pasiunea pentru filosofie i-a fost

m;irturie, de reprezentanţii principalelor do c t r in e

,.


C U R R ICULUM VITA E ET OPERIS

35

- De republica (Despre stat), scris între anii '54- S l a .Chr. , este u n dialog p o l itic în 6 cărti, între Scipio Africanul cel Tînăr, Laelius şi Philus, pe tema celei mai bune forme de guvernare şi a calitătilor conducătorului ideal ; sursele principale sînt Platon, Aristotel, Teofrast.

- De leg ibus (Despre leg i, 52-14 a . Chr.), dialog politic în 6 cărti (doar 5 păstrate), între Cicero şi Quintus, pe tema legislatiei şi a tipu l u i ideal de constitutie ; sursă principaW este Platon.

- Pamdoxa stoicontm (Paradoxul stoici/ar, 46 a.Chr. ), o culegere de paradoxuri stoice, comentate pe larg, despre vinute ca bine suprem (summum bonum) . - A cademica priora et posteriora (A cadem icele prime şi secunde) , dialog în 4 p.:irti, pe marginea teoriei cunoaşterii, între reprezentantii stoicismului, epicureismului şi neoacademismu l u i , terminat în 45 a . Chr.

- De .finihus honorum et malontm (De!pre supremul bine şi supremul râu, 45 a . Chr. ) - tratat în 5 cărti, dedicat lui Brutus, conceput ca o dispută între cele trei doctrine fi losofice, pe tema binelui suprem.

- Tusculanae cii�putationes (Discuţiile de la Tusculum, 4 5-44 a .Chr.) - dialoguri purtate la Tuscul u m , pe probleme de psihologie ş i etică , exerciţii retorica­ -filosofice, menite

a

ilustra metoda dialecticii socratice. Cel cinci cărti au

fiecare titlu specificat de autor ( De diuinatione I I , 1 ) : 1. De contemnendo

morte (De�pre di�preţuirea morţii) ; 2 . De tolerando do/ore (De�pre suporta­ rea durerii) ; 3. De aegritudine lenienda (Despre m îngîierea în tristeţe) ; 1. De reliquis animi perturbatione (De.1pre alte tulburâri ale sufletului) ; 5. Vi11utem ad beate uiuendum se ipsa esse contentam ( Virtutea singurel poate face via[a .fericită) - De natura deonun ( Despre natura zeilo1� 45-14 a . Chr. ), dialog în 3 pârti între academicul C . Aurelius Cotta, epicurul C. Velleius ş i stoicul Q. Lu cilius Balbus, pe tema existenţei şi esentei divinitătii.

- Cctto Maior siue de senectute ( Cato Ma ior sau despre senectute, 45-41 a . Chr. ), dialog între Cato cel Bătrîn, Scipio cel Tîn;1r şi Laelius, pe tema bătrînetii ca vîrstă ş i stare de spirit.

De diuinatione ( De�pre divinaţie, 44 a . Chr. ), dialog în 2 părti între fratii Cicero, stoicul Quintus şi neoacademicul Marcus, pe tema· divinatiei ca har şi artă a prezicerii viitoru l u i .

- De fato (Despre destin) - expunere asupra problemei desti n u l u i , scrisă în 44 a . Chr. , după moartea lui Caesar. - Laelius sive de am icitia ( Lae/ius sau despre pn'eten ie, 44 a . Chr.), dialog între La elius şi ginerii săi, pe tema prieteniei şi a rolului ei în viata person a l ă şi civică.

- De officiis (De�pre îndatoriri, 44 a . Chr. ) , lucrare dedicat:! fi u l u i său, Marcus, în 3 cărţi, pe tema mora l u l u i şi utilului, a compatibilit;iţii şi confl i ctului dintre cele două concepte. Tratate filosofice pierdute :

Consolatio ( Consolare, 4'i a .Chr.), lucrare dedicat;! sieşi ; pentru alina rea durerii resimti te la moartea fiicei Tullia ;

Hortensius ( 4 'i a . Chr.), un fel de introducere în studiul filosofic, singura îndd< · t n icin· care poate procura omului fericirea, scris:! sub forma unui

d i a l 1 11� i n l l < ' CinTo, or:ltorul l l nr t e n s i u s , l.ucu l l us �i C:1 t u l u s .


CURRICULUM VITAE ET O P EHIS

36

- De gloria ( Dc>spre glorie, 44 a .Chr.), tratat în două cărti, elogiu al gloriei adevărate. - De uirtutibus (Despre virtufi), un fel de completare l;l De o_fficiis, pe tema virtutilor card i nale. - Dc> augurii < Despre cmgurii), probabil o completare la De diuinatione. - De iure civili in attene redigendu ( Despre trampu nc>rea dn11tulu i civil în practicei!, o prezentare sistematică a no{iunilor fundamentale ele drept roman .

Î n t i nerete, d u p ă propriile s a l e mărturii ( /Je o[ficiis, l i , 24), Cicero a tradus dialogul platonician Protagoras ş i lucrarea lui Xenofon, Economicul. 4. Scrisorile Epistolarul ciceronian este în acelaşi t imp un dosar intim şi o adev;l rat;l fresc.î a vietii Romei d i n vremea sa, în care omul Cicero ni se descoperă cu o surprinzătoare sinceritate, prin atitud i n i l e polit ice şi civice, prin viaţa zilnică din for sau famtlie. Cele pdte 800 de scrisori, scrise între a n i i 68 şi 4 3 a .Chr. (ultima dateaz:l d i n 28 iulie), au fost grupate, în funqie de destinatari, în patru culegeri : Ad Quillfum fratrem, în 3 căqi ; Ad familiar� (cit re prieteni), în 1 6 cărţi ; Ad Atticum, în 16 cărţi ; Ad Brutum (doar 15 scrisori). '5. Lucrările poetice - Prognostica este titlul u ne i traduceri elin ti nereţe a p;1rtii a doua (Diosemeia)

a poemului l u i Araws, Phainomena ( Fenomenele), transpu nere în versuri a doctrinei astronomului grec Eucloxos el in Cnidos.

- De consulatu suo, poem compus în 60 a . Chr. . în trei c:·l rţ i , despre evenimen­ tele din anul 63, anul consulatului său. - De temporibus meis, poem în trei cărţi, scris în 5'5 a . Chr. , amplă evocare a evenimentelor la care a asistat.

- U n poem despre expediţia lui Caesar în Britania, mentionat într-o scrisoare cHre Qu i ntus (Ad Quintum, I l , 1 4 ).

- poemele Thalia maesta (Thalia tristt l), Haleyone, A ratus. l!xorius, Nilus,

Glaucos, Limon, mentionare de Plutarh, Servius, lulius Capitolinus, Suetoniu.

- traduceri din Homer, reproduse în De divinatione, Il, 30. Opera sa poetică, vădit int1uenptă de epopeea lui Eunius ş i ele pOt:zia neoteric;î (ele sorginte alexandrină ), n u a fost prea apreciat;î în posteritate ; Seneca Retorul afirma e;1 "elocinţ.a l-a p;îrăsit în poezie pe C icero·· ( Contro­ versae, 3), iar d upă Tacit, şi Cicero, ş i Caesar a u fost în aceea�i măsură lipsi\i ele har poetic (Dialogus de oratoribus, 2 1 ) .


NOTĂ ASUPRA TRADUCERII Tratatul ciceroni;m D e divinatione ;1 pare acum pentru prima dat:l într-o

traducere integrab în l i mba român:l. Unde fragmenre din bogata lui arm;lt ur;i

anecdotici au fo st traduse ;ii incluse în volumul Proza narativă latină, Bucure�ti,

Ed. Univers. 1 97 2 , tra d. 1. Teodorescu, studiu introductiv, prezentare şi note

de M . Nichiw .

Conştiente de responsabilitatea asu mată în realizarea prezentei versiuni româneşti, a m încercat s<i adoptă m , în spirit ciceron i a n , poziţia u n u i moderator,

în sensul c;l n u ne-am co nsid e rat obligate la o obeclienp total ;i fat,ă de textul latin, desi ediţia este b i l i ngv:i ( confirmînd cunoscut:J senrenp

traduc/ore ­

traditore), îns;i ne-am per mis s:l trădăm cel m u l t l itera , nu şi se nsul expresiei ciceroniene. În acest scop, ne-a m prevalat de ideea curentă în teoria act uală

a t ra du ceri i , el fiecare vers i u ne t rebuie s:l consu ne, în c h i p necesar, cu abitud i n i l e expresive ş i conceptuale a l e generatiei respective. Cunoscut fiind faptul că s cr i su l cic eron i a n se s u bordonea z;l deoputriv;i conceptelor retorice de amplitudo (for m u la re

e x plic it:! )

şi brevitas ( for mu la re

conci s ă ) , ne-am îngăduit, projacilitate legen tis ( p ent ru comodit:ltea lectoru l u i ),

o redimensionare a frazei ciceroniene prin a dapt a r e a ei la exigentele fraz;lrii mode rn e .

Argument:J ( ia celor doi interl ocutori a re o n o u d e elevat;! fam i l ia ri tat e c u

trad itia cultu ri i a ntice � i pentru

CI

ea să-i d e v i n ă perfect accesibilă lectoru l u i ,

am recurs î n u n e k situaţii l a n o te expl icative. În redarea n u m e lor proprii, mai

a l es a

celor greceşti, a m u za t ele compro­

m isul cunoscut, acceptat prin consens ; pe ce l e m a i cunoscute ş i d eja consa­ crate în ortografia româneasci , le-am transcris conform ortografiei curente, pe cele mai pu!,in cunoscute le - a m redat în transcrierea latină, fie în for ma adaptaU fonetic, fi e p:1strînd fo net i smul lor originar : Pitagora, l lrisip, Crat i p ,

d a r Posidonius, Panaetius, Cle:mthes, A m p hi a raos.

Versurile înserate de autor ca s u p o rt al argumentării a u fost traduse ele noi, unui fr a gmen t mai amplu d i n Homer, citat de Cicero în traducere proprie ( I l, 30), în cazul c:iruia am folosit traducerea l u i G. M u rnu (!/iada, Hucureş t i , E d . pentru Literatu r;1 Uni v e rsa l:l , 1 967 ). Traducerea n o astră însoţeşte textu l l a t i n reprodus d u p;l e d i ţ ia J . V. Leclerc, M. T Cic eron is, Opera onmia, pars tertia, Opera philosophica, revizui t:i de M . M . Bou i l let, voi. I V, Paris, 1 83 1 . Am mai consultat editia b i l i ngv;i (Eu ures comp!Ctes de Ciceroll, voi. XXXI, Paris, 1837, în traducerea l u i M . De G o l bety şi ediţia H . G io m i n i , lvf. Tulli Ciceronis, scripta quae mallsenmt onm ia, fasc. 46, Te ubner, Lei pzig, 1975. Am optat pentru r ep ro ducer e a text u l u i l a t i n din ediţia Leclerc, care ofer:i a v a ntaj u l unei clare distribuiri a textului în cap itole distincte. În cazul u n or d i ferenţe de l ec t,i un i între ecl i l i i , am explicitat în note o p ţ i un e a cel itoril or. Traducatourele cu

e x c e pti a


M A R C U S T U LL I U S C I C E R O N I S D E DIVINAT IO N E


MAR C U S T U LLI U S C I C E R O D E S P R E DIVI NAT I E ..


LI B E R P R I M U S 1 . Vetus opinio est, j a m usque a b heroi cis ducta te mpor ibu s eaquc et populi romani et omnium gentium finnata conscnsu , ve rsa r i quam­ dam i n t c r homines d ivinationem, qu;lm G ra eci j.lOVTlK� appel l ; m t , i d e s t , praescnsionem et s c i e n tiam reru m futu rarum . l\1 ;1 g n ifica q u i dem r e s, et sa luta ris, si modo est u l la ; quaque proxime ad deorum vim natura mort a l is possit accedere. l t aq u e u t a l i a no s m e l i u s multa , quam G raeci , sic h.u ic praesta ntissi m a e rei nomen nostri a divis, G ra e c i , u t P l a t o i n tbp re ta t u r, a fu ro re duxerunt. Gentem qu i d em nullam video neque tam huma n a m a tque docta m , neque t a m imma nem tamque barbaram, quae non significari fu tura , et a qu ibusdam intelligi p rae diciqu e posse cense: l t . Principio Assyrii , u t ab ultimis ;luctoritatem re petam, propter planitiem magnitu di nemque region u m , q u a s i n coleba nt, quum coelum ex omni parte pate ns atque a pe rtu m i n t u e re n t u r, t rajectio nes motusquc srcl l a ru m obscrvaveru nt ; q u i bus nota r i s , q ui d cuiquc signifi­ c aretu r me rnoriae prodideru n t . Qua in natione Chaldaei, non cx a rtis, sed ex g c n t i s vocabula nomin:.�ti, diuturna observationc sideru m , scientiam putantur e ffec i ss e u t pracdici posset , q u i d cuique eventurum, et qu o quisque fato natus esset. Eamdem artem etiam Aegypt ii longin­ qu itate temporum innumerabil ibus paenc saecu lis consecut i putantu r. Cilicum autem, et Pisidaru m gens, ct h i s fi nitima Pa mphyl ia, q u ibus nationibus p ra e fu i mus ips i , vo l a ti b u s ;1 vium cantibusque, u t ccrti ss im is signis, declarari rcs fu t ur a s p u t a n t . Q u a m vcro Graecia coloniam misit in A e o l iam , Ioniam , i\siam, Sicil i a m , Ita l i;l m , sine Pythio, aut Dod on aeo aut Hammonis oracu l o ' :ni t q u od bellum susceptum a b ea sine consilia deon.1 m est ' ,

,

,

,

II. Nec u n u m g en u s esl d iv inJtionis publ ice p r i va t im q ue cel ebr:l t u m . Nam, u t om i t t ;l m ceteros p o p u l os , noster quam m u l t a gcncr:.1 c om p lex u s est ? P r i nc i p i o , hujus u rbis parens, Romulus, non sol u m ausp icato u rbem condid isse , sed ipse etiam optimus :.�ugur fu isse trad ilur. Dcindc a u gu ri-


CARTEA ÎNTÎI 1. Credi nţa el şi în rîn dul oamenilor se întîlneşte

frecvent divinaţia,

n u m i tă de greci manlică, adică o a n u m e capacitate de a p resim � i ş i

cunoaşte v i itoru l , a re o o ri gi n e străveche ; datînd din t i m p u r i l e e ro i l o r m itici 1 , acea st<'t crcdi nţ<'t s - a consol i d a t prin acceptarea e i u n a n i m�! . a tît d e către rom a n i , cît şi de toate celela lte naţi i . Subl i m�l şi cu aclev�1 ra t

s a l u ta r�! însu ş i re , dacă cxisU v r e u n a de acest fel ; datorită e i , n a tura u m a n <l , deşi

mu ritoa re, s-ar putea a propia foarte m u l t de puterea

p rovi de n ţ i a l <! a d i v i n ităţi i . Ş i , aşa cum în m u l te a lte privi nţe, n o i ,

rom a n i i , p roced ;'i m m a i b i n e decît grec i i , ş i î n a cest c a z , n o i am n u m i t

prezice divinatio, dup;l ze ilor, divP, pe cînd greci i , conform exp l i caţiei l u i P l a ton , a u d e num i re a m a n t i c i i , man tike, de l a cuvîn tu l nebu n i e [ ma n ia} ' .

aceast<1 extraord i nară însuş i re .ş i a rtJ d e a num e l e deriva t

Adevăru l e el nu ştiu s�l existe vreun n e a m , fie el c i v i l i za t şi i n stru i t , fi e

v i i to ru l poate fi co m u n i ca t p r i n fi î n ţe l es şi p rezis d e a n u m iţ i oamen i . Asiri e n i i " caut c o n fi rma re a acestor spuse l a cei m a i vech i , zon<1 d e şes, foa rte vast;1 , astfel c ă , d i n or i ce pa rte

s;ll batic şi p r i m i t i v , c a re s�1 nu creaci<l d semne1 ş i că el poate bun<loar:l , dacă e sj fi i n dcă locu i a u într-o

ar fi privit, le era dep l i n acces i b i l<l co n te m p la re a ceru l u i , a u observat ce i di ntîi trai ectori i l e ş i m i ;ic1ril e stelel or. Pe baza

a c esto r observa ţi i , e i

a u reţi n u t ce semn i fi ca ţ i e a r p u te a avea astrele pentru dest i n u l i n di v i ­ du a l . Tot

la

ace asU s e m i n ţ i e , c a l deen i i , n u m i t i a ş a n u dup<l a rt a , c i

du pă n e a m u l lor, ocupîndu-se îndel u n g de cercetarea ste l e l o r, treceau dre pt creatorii ş t i i n ţ e i c a re putea prezice oricui ce-l aştepta în v i itor şi sub ce zocl i e s-a n <iscut. Tra d i t, i a spune că ş i egipte n i i , prin observaţii repeta te , în de c u rsu l a n e n u m ă ra te

secole,

a u dobîn d i t aceeaşi pri et:: ­

Pamfi l i a , gu v e rn a to r6 , sînt

p e re . În sch i m b , c i l i ci e n i i , pisicl i e n i i şi veci n i i l o r d i n pc c a re eu însu m i l e-am con dus în ca l i t a te ele

n e a m u ri convinşi

că se m n e l e cele m a i sigu re pentru a fl a rea v i itoru l u i sînt zborul ş i cîntul păsăril or. Despre G rccia ce s;i mai spun

1

A t r i mi s ea vreo co lon i e în

Eolia, T on i a , Asia, S i c i l ia , Ita l i a , f<1 ră a cons u l ta oracolul d e l a D e l fi7, de

l a Dodonall

sa u

pc cel al l u i Am mon9 ?

r<1 zboi f:i ră a cere s fa tu l ze i l o r ?

Sau

a porn i t e a oa re vreun

II. F i e e<1 a fost practi caU î n i n teres obştesc, fie î n i n teres pe rso n a l ,

cl i v i n aţia nu a a vu t o for m <'i u n ic! . Şi ca s<l nu m a i pomenes c a l te

n e a m u r i , al nostru de cîte fo rme de d i v i n a ţ it: nu s-a ocupa t ? Înc:l de l a

o r igi n i ,

d u p:t t

,.

p:i r i n t l·k .1

:ICl" S t c i ce U ( i , Rom u l u s . n u n u m : t i c1 a înte m e i a t - o

l t t : t t . t l l. � l l i t · i i l c· l f ' , d : t r se s p u m · t ·: \ : t fost l" l î n s u ::-, i u n ff l: t rt l'


DE DI\'INATIONE bu.s

ct

rel iqui reges usi ; er exactis regibus, nihil p u b l i ce sine a u spiciis

nec domi, nec militiae gerebatur. Q u u mqw.: magna vis videretu r esse et in impetrandis consulendisque rebus, et in monstris interpreta ndis ac procu ra ndis, i n amspicum discipl ina ; omnem hanc ex Etruria scien­ tiam adh ibeba nt, ne gen u s esset ullum divinationis, quod negl ect um ab iis videretur. Et, quum duobus modis a n i m i , sine ratione el sci entia , motu ipsi suo, soluto et l ibero, incita rentu r ; u no fu rente, alt ero som ni­ ante : fu roris divinat ioncm Sibyllinis maxime versibus con tineri

a rbi t ra ti,

eorum decem in terpretes delectos e civit:.lte essc volueru nt. Ex quo genere saepe h a riolorum

etiam et vatum

furibuncbs

pra edicti ones,

ut

OctaviJno bello, Cornel i i Culleol i , a udiencb s pu tavcru nt. Nec vero som n i a graviora, si quae ad rempublicam pertinere visa sunt, a summo consilio neglecta sunt. Q u i n eti<l m memoria nostra templ u m junonis Sospitae

L

J u l ius, q u i cum P. Rutilio consul fu it, de sen atus sententia

refecit ex Caeciliae, Balearici filiae, somnio. III. Atque hacc, ut ego arbitrar, veteres, rerum magis eventis moniti, quam rationc docti, probavcru nt. P h i losophorum vero exqu isita quae­ dam

a rgumenta ,

cur

esset vcra

divinatio, collecta sunt. E q u i bus, ut tie

antiqu issimis loquar, Colophonius Xenophancs, unus, qu i deos esse dicere l , divi nationem fu nditus sustulit. Reliqui vero omnes, praeter Epicuru m , balbutientem ele n a tu ra deoru m , divinationcm probaveru n t ; sed non uno modo. Nam quum Socrates, omnesque Socra t i c i , Zenoque, et h i , qui ab eo essent profecti, manerent in antiqu orum philosophorum sentcntia, vetere academia et peri p<l ll't icis conse ntientibu s ; quumque h u i c rei magnam auctoritatem Pythagoras j<lm ante tribu isset, qui eti;�m ipse augur vellet esse ; plurimisque locis gravis a u ctor Democritus pracsensionem rerum fu turarum

cornprobaret :

Dicaearchus perip:He­

ticu.s cetera clivi n a tionis genera sustulit, somniorum et furoris reliq u it ; Cra t i ppusquc famili;l fiS n oster, quem ego parem summis peripateticis judico, iisdcm rebus fidem tribui t , reliqua divinationis genera rejecit . Sed q u u m stoici omnia fere illa defenclerent, quod et Zeno in suis commentariis quasi semina quaedam sparsisset, et ea Cleanthes paullo uberiora fecisset : accessit acerrimo vir ingenio Ch1ysippus, qu i totam de clivinatione duobus libris explicavit sentent i a m , u n o praeterea cle oraculis, uno de somniis ; quem subsequ ens, u n u m librum Babyl onius


DESPRE DIVINAŢIE priceput augu r1 1 . M a i a po i ş i ceilalţi regi s-au folosit

43

ele

auguri , ş i chiar

după alungarea regilor, nici u n eveniment public nu avea loc fără a se lua auspiciile, atît în vreme de pace, cît şi de război . Şi întrucît ştiinţa haruspicilor12 pă rea s;l a ibă o m a re pondere a tît în dobîndirea şi adm inistrarea bunurilor cît şi în interpretarea semnelor divine şi anihi­ larea a qiunii l or nefaste prin ceremonii expiatorii, str<imoşii noştri au împrumutat din Etruria toa t;i această ştiinţă , ca să n u p a ră că au nesocotit vreo formă ele divinaţie. Sufletele pot aju nge în starea de exaltare propice divinaţiei, f;1ră intervenţia ra ţiunii sau ştiinţei , ci prin propriul lor impu ls, eliberate şi nestînjenite de tru p , în două moduri : în starea de delir profetic şi în cea de visB. Strămoşii noştri , încredinţaţi ci divinaţia profetic! e conţinută mai cu seamă în versurile sibil ine , au h o tă rît s;i înfiinţeze u n colegiu de zece interpreţi a i acestor versuri , aleşi dintre cet;lţenii rom a n i 1 4 . Prezicerile inspirate ale proorocilor şi profeţilor fiind tot elin a ceast;i categori e , au fost socotite şi ele demne ele luat în seam;l , cum a fost bunăoa r;l cea a lui Cornelius Culleolus, despre războiul purtat ele Octav ius 1 1 . Nici visele mai importante, d a ci aveau vreo legătu r;1 cu statu l , n-au fost neglijate de senat. Chiar recent, în vremea noastr:i , L. l u l i u s , coleg de consulat cu P. Rutelius, a refăcut, în baza unui decret senat oria l , templ u l I u nonei Sospita 1 6 , în u rm a visului Ceci liei, fiica lui B a l e a ricu s 1 7 . III. P;irerea m e a e

ci

cei

eli n

vechime a u dat creza re acestor lucruri,

mJi mult i n fl u enţ:J ţ i ele unele întîmpl<iri, decît convinşi p e calea raţiu n i i . S - a u adunat îns;i şi cîteva argumente stră lu cite a l e filosofilor c a re motivează rea l itatea divina ţie i . Di ntre a ceştia , d a că e s:l o iau de l a cei mai vech i , Xenofon din Colofo n 1 H a fost singurul care a negat categoric divinaţia , deşi recunoştea existenţa zeilor. Toţi ceilalţi însă, în afară de Epicur, care abia a bîiguit ceva despre natura zeilor19, au recunoscut d ivinaţia , chiar daci fiecare în a lt fel . Socrate şi toţi filosofii socraticii20 , Zenon21 şi toţi adepţii lui a u îmbrăţişat ideile vechilor filosofi, p e ca re le-au împă rt;1şit şi vechea Academie22 , şi peripateticieniiB. Pita gora24 a conferit un ma re prestigiu cl ivinaţiei prin a ceea ci a r fi vrut s;1 fie el însuşi a u gur. Şi Democrit25 , model de gravita te, afirm;\ în multe locuri că exist;\ un present iment al v i itorul u i ; peripateticianul D icearh26 a respins a l te forme de d ivinaţie, clar a recunoscut divinaţia onirică şi p rofetică . Şi Cratip27, prietenul meu , pe care-I socot egalul celor mai vestiţi peripatet i c i e n i , a rc încredere în acele:1şi forme de divinaţie, i a r pe celelalte le contestă. Cît despre stoici, e i acceptau aproape toate tipurile de divinaţie,

fiimlci

Zenon în comentariile sale sem;i n a se

cîteva idei în a cest se ns, iar Clean thes28 le-a fă cut s:i rodească. A u rmat :1poi Hrisip29, bărba t el e o inteligcnp foarte pătru nză toare, care şi-a expus înt reaga teorie despre d iv i n a ţie î n două cărţi, una despre oracole .� i

; tlt ; t

< i l · s p rc v i Sl' .

Apoi D i ogeneW din

Babilon , discipolul s:i u , a


DE DfVfNATfONE

44

Diogenes ecliclit , ejus auditor ; duo Antipater ; quinque noster Posidonius. Sed a stoicis, vei princeps ejus clisciplinae, Posiclonii doctor, clisci pu l u s Antipatr i , dege ne ravit Pa naetius : n e c ta m e n ausus e s t nega re , v i m esse d i vin;� n d i , sed dubitare se dixi t. Quod illi in aliqua re, i nvitissimis stoicis, stoica facere licuit, id, nos u t i n rel iquis rebus faciamus, a stoicis non concedetu r ? praesertim quum i d , de quo Pa naetio n on liquet, rel iquis ejusdem d i sciplinae solis luce vicleatur clarius. Sed haec quidem laus academiae praesta n t issimi philosophi judicio et testimonio comprobata est. IV. Etenim nobismet ipsis quaerentibus, quid sit ele divinatione judicandum, quocl

a

Carneacles multa acute et copiose contra stoicos

disputata sint, verentibusque, n e temere vei falsae re i , vei non satis cogn itae, asse ntiamu r : fa ciendum vicletur, ut dil igenter etiam atque etiam arg1.1me � ta cum a rgumentis comparemus, u t fecimus in his tribus libris, quos ele Natura deorum scripsimus. Na m quum omn ibus rebus temeritas in assentiendo errorque t u rpis est, tu m in eo loco maxime, i n q u o juclica ndum est, quantum a uspiciis, rebusque divinis, religionique tribuamu s : est enim pericu l u m , n e a u t , neglectis iis, impia fraude, aut, susceptis , a nili superstitione obligemur. V. Quibus ele rebus et alias saepe, et pau llo accuratius nuper, quum essem cum

Q . fratre in Tu scu lano, disputatum est . Nam quum ambu­

la ncli causa i n Lyceum venissemus (id enim superiori gymnasio nomen est) : Perlegi , ilie inquit, tuum paullo a n te tertium ele Natura deorum ; in quo clisputatio Cottae, quanquam labefactavit sente ntiam meam, non funditus tamen sustu l it . - Optime vero, inquam : ete nim ipse Cotta sic disputat, ut stoicorum magis argumenta confutet, quam homi­ n u m cleleat religionem. - Tum Q u i ntus, Dicitur q u i dem istuc, i nquit, a Cotta, et vero saepius : credo, n e communia jura m igrare videatu r ; sed studio contra stoicos d isserendi cleos m i h i vicletur fu nditus tollere. Ejus orationi, non sa ne desidero , quocl respondeam : satis

enim d e fe nsa

religia est in secundo libro a Lu cilio ; cujus d isputatio tibi ipsi, ut i n

extremo tertio

scribis, a d veritatem e s t v i s a

propensior.

Sed, q u od

praetermissum est in illis libris, credo, quia commodius arbitratus es, separatim i d quaeri, deque eo clisseri, i d est, de divinatione, quae est earum rerum, quae fortuitae putantur, praedictio atque praesensio, id, si placet, videamus, quam habeat vim, et quale sit. Ego enim sic


45

DESPRE DI VINATIE

publicat ş i e l o carte, Antipater31 dou ă , iar Posidonius32, prietenul nostm, cinc i . Panaetius·�3 însă, deşi un istoric dintre cei mai renumiţi, discipolul lui Antipatcr ş i profesorul lui Posidon ius, a fost de alt;i părere, în sensul c;i , deşi n-a cutezat să nege existenţa divinaţiei, a spus că are totuşi unele îndoieli. Şi Ei.x:: tatea de a se îndo i , pe care şi-a îngădu it-o acel stoic într-o problemă, nouă de ce ne-ar fi interzisă de stoici şi asupra a l tor probleme, mai ales că, ceea ce lui Panaetius nu-i este cla r, celorlalţi stoici le pare mai limpede ca lumina zilei. Prin j u deca ta şi m ;irruria acest.ui foa rte importa n t fi l osof

a

fost întărit şi

prestigiul Academiei. IV. Întrebîndu-mă ce trebu ie eu însumi să cred despre divinaţie, după ce părerile stoicilor au fost combătute cu multă pertinenţă şi elocinţă de Carneade3i, şi ferindu-mă sii aprob făr;J temei ceva neadevă­ rat sau i nsuficient cunoscut, am ajuns la concluzia că trebuie procedat cu grijă , comparînd minuţios argu ment cu argument, aşa cum a m făcut în cele trei cărţi pe care le-am scris

Despre natura zeilor. Dacă în

general uşurinţa de a aproba ceva , precum şi greşeala nu sînt îng;Jduite, aşa ceva nu e permis mai cu seamă într-o discuţie despre divinaţie, cînd trebu ie stabilit cîtă importanţă merită acordată auspiciilor, ceremo­ niilor sacre ş i scmpulelor religioase ; există cu adev;1rat riscul de a fi învinuit de impietate dispreţuind aceste lucruri, sau de superstiţie35 băbească, acceptîndu-le. V. Nu de mult, aflîndu-mă în vila de la Tusculu m36 cu fratele meu Quintus37, am discutat mai pe larg despre aceste lucruri, de care de altfel ne-am ocupat şi cu alte ocazii. Ieşind la pli mbare, cînd am ajuns la Liceu38 (aşa numesc eu locul de conversaţii de aici, aşezat pe

o

culme), el mi-a spus : "Tocmai am terminat de citit a treia carte a tratatului tău Despre natura zeilo r 39, şi argumentaţia lui Cotta de a ici, deşi întrucîtva mi-a clătinat părerile, n-a reuşit chiar să mi le înlătu re " . - Foarte bine, i-am zis, căci de fap t rolul lui Cotta î n această dispută e să combată argu mentele stoicilor, nicidecum să înlăture credinţa oamenilor în zei40. - E-adevăra t, îmi replică Quintus, Cotta spune asta acolo de mai multe ori ca să nu pară că încalcă normele tradiţiei religioase, dar în zelul de a-i combate pe stoici, mi-a făcut impresia că-i desfiinţează de-a dreptul şi pe zei. Eu unul nu intenţionez să-I contrazic, fiindcă e destul de bine apărată credinţa în zei de către Lucilius în cartea a doua ; şi ţie argumentaţia lui ţi s-a părut mai verosimilă, după cu m mărturiseşti la sfirşitul cărţii a treia. N-ai discutat însă în aceste cărţi un anume subiect, considerînd, bă nu iesc eu, că merită a-1 cerceta şi dezbate aparte : e vorba de divinaţie, care e definită ca presimJirea şi prezicerea acelor lucmri socotite întîmplătoare. Dacă vrei şi tu , hai

s;i cercetăm împreună ce importanţă are ş i ce este de fa pt. Iată ce cred eu : daci

aceste forme de divi naţie, pe care le-am moştenit şi le


DE DIV!NATIONE

46

existimo : si sint ea genera divinandi vera , de qu ibus accepimus, quaeque colimus, esse deus ; vicissimque, si dii sint, esse, q u i divinent. VI.

-

Arcem tu qu idern stoicoru m , inquam, Q u i nte, defendis, si

quidem ista sic reciprocantur, u t et, s i divinatio sit, d i i sint, et, s i dii sint, sit divinatio. Quoru m neu trum tam facile, quam tu a rbitraris, conceditur. Nam et n:ltura sign ificari futura sine deo possu n t ; et, ut s i n t cl i i , potest fieri, u t nulla ab iis divinatio generi humano tributa s i t . - A t q u e i l i e , M i h i vero, inqu it, s a t i s e s t a rgumenti , et esse deos, et eos consu l e re rebu s humanis, quod esse clara et persp icua divinationis genera j u dico. De quibu s quid ipse sentiam, si placet, expon a m , i ta tame n , si vacas a n i m o ,

neque

habes aliq u icl, quod !mic sermoni

praeverte ndum putes. - Ego vero, inquam, philosoph iae , Q u i nt e , semper vaco : h Q c a u t e m tempore, quum s i t nihil a l i u d , q u od libenter agere possim, multo magis aveo audire , de divinatione quid sentias. - N i h i l , inquit, equidem n ov i , nec, quod praeter ceteros ipse scntiam. Nam quum � mtiqu issimam sententiam, tum omniu rn popu­ lurum et genti um consensu comprob:.t ta m sequor. Duo s u n t enim divinandi genera ; quomm a lterum a rtis est, alrerum natura e . Quae est au tem gens, aut quae civitas, quae nun aur exris pecu dum ; aut monstra , aur fu lgura interpreta n t i u m , aut augu ru m , aur astrologorum, a u t sortium (ea enim fe re a rtis sunt), aut somniorum, aut vaticinationum ( h aec enim duo natura l i a putantu r), praedictione movea t u r ? Q u a ru m qu idem rerum eventa magis, arbitrar, q u a m causas qu::.�eri opurtere : est enim vis et na turJ. quaedam, qu;�.e q u u m observatis longo tempore significa­ tionibus, tum aliquo i nstinctu i n f htuque divina fu tura praenu n r i a t . VII. Q u a re omittat urgere Carneades, q u o d faciebat etiam Panaetius, requ i rens, Jup iterne cornicem a la eva , corvum a dextra ca nere jussisset. Observata sunt haec tempore i mmenso, et in significa tione eventus animadversa et notata . N i h i l est autem, quod longinqu itas temporu m , excip iente memori a , prodendisqu e m o n u m e n t i s , efficere a t q u e asseq u i non possit. M i ra ri licet, quae s i n t a nimaclversa

a

medicis herbarum

genera , quae ra dicum ad morsus bestiarum, a d ocu !orum morbos, a ci vul nera : quoru m vim ::.1Lque natura m ratio nunquam explicav i t ; u t i l itate


DESPRE DI V I NATIE practidm sînt adev:i rate, în seamn:i ci ze ii există ; şi

invers,

d ac:i

ad mitem existenta zeilor, recunoaştem implicit e<l exist:l ş i cei ce prevestesc viitoru l . VI . Tu , Q u i ntus, i-am spus a t u n c i , sa lvezi fort;i rea ţ:r ' 1 stoici d a c ă dovedeşti această reciprocita te , conform d reia existenta divin a ţiei o presu pune pe cea a zeilor şi invers . S:i ştii îns:i că nici una d i n aceste supoziţii nu o presu pune în c h i p necesar pe cc.:ablt:'i , cum crezi t u . Vi itorul poate fi prev:lzut şi în chip firesc , f:i r:i i n tervenţia u n u i z e u , i a r zei i , chiar d a c ă cxist:i , e posibil s:1 nu fi dat neamu l u i omenesc darul divinaţiei. "Pen tru a crede în existenta zeilor, ;;i în grija lor fa ţ:l de nevoile oamenilor, îmi e de ajuns fa ptul c:l exist:i forme re nu mite şi foarte evidente de divinaţie, zise Q u i n t u s . Î ţi voi spu n e p:irerea mea despre aceste lu cruri dae<1 vrei, dar numai

dacl

e�ti disponibil s u fl e teşte

şi n-ai altceva de preferat acestei discu�i i " . - Da r, ştii bine, Quintus, c'i eu sînt mereu disponibil pentru o discuţie fi losofică, îns:i mai cu sea m :i în aceast:i pcrioad;i n-am n i mic a ltceva mai bun de f;i c u t, şi doresc nespus de mult s:l-ţi cunosc părerea despre divinaţie. - Eu n u pretind a a duce vreo noutate şi nici că gîndeai mai ca a lţii despre :t cest lucru. Î mp:l rtăşesc şi c u acea credin �:1 , pe

original

cît de str:1veche, tol pe-a tît de teme i n ic în r:'t d:lci na t:1 în menta l i t a tea tu t u ror popoarelor, anume că exist:l două fe luri de divinaţie, u nu l ce ţine de a rt:i , altul de natu r:\ . Spune-mi ce neam sa u care cetate n-a fost influenţat de prezicerile h a ruspicil or, ale in tcrpreţi lor de minu n i s:w fu lgere, ale a ugurilor, astrologilor sau de cele ale sortilor (cam astea ţin de divi n a ţ ie ca a rtă) ; pe cine n-au impres ionat chiar şi profeţii le on irice sau or:t cula re

(acestea

fii n d forme ele divinaţie n a t ur a l :\) ? D e aceea

cred d e bine s:1 cercet:l m mai degrabă ce consecinte au avut aceste preziceri, decît cauzele lor, Glc i există neîndoielnic o a nu me capacitate şi u n ha r de a prevesti v i itoru l , atît pe baza unor semne observate ele-a lu ngul timpu l u i , cît şi printr-un fel de instinct şi i nspiratie divi n ă . VII. P r i n urmare , Carneades să n u ne mai sîcîie, c u m f:lcea de a l tfe l şi P a naetius, t o t în trebînd d a c ă Jupiter a r fi poru ncit ca cioara s;1 d e a semne favora bile cînd cîntă dinspre stînga , i a r corbul dinspre drea pta . Aceste sem ne au fost observate d i n timpuri imemoriale şi au

rost

înţelese şi descrise în semnificaţia consecinţelor lor. C:ici nu exist:l ceva pe care l u ngul curs al vremii S<1 nu-l poat<i desluşi şi perpetu a , o dată ce a fost prelu<Jt de tradiţia orah1 şi consemnat în documente. E ui mitor cîte fel u ri de pla nte au fost cunoscute de t;lm<ldu itori , cîte fe l u ri de r:klăcini exist;l pentru muşc:iturile fiarelor, pentru bolile de ochi , pentru ră ni ; virtuţile şi natura acestor pla nte încă nu au fost e x p l i c i t e r:l \ io n :t l , dar u tilitatea lor a f:icut ca a rta t:'tm:i du i rii şi i nventa­ ton il 1 · i

' '

'. ; ,

-., ·

l l l l t"l l rl · d e o rcc u n oa:;t crc u n �m i m :i . S :"1 a ru n cl m a c u m


48

DE DJV I NATIONE

et a rs est, et inventar probatus. Age, e a , quae, quanquam ex alia genere sunt, tamen divinationi sunt simi liora, videamus.

Atque etium ventos praemonslrat saepe futitros b�flatttm mare, quum subita penitusque tumescil, Saxaque cana, salis niueo spu mata /iquore, Tristţ(icas certant Neptun o reddere voces; Au! densus stridor quttm ce/so e vertice montis Ortus, adaugescit scopulorum sepe repu/sus. VIII. Atque h is rerum praesensionibus Prognostica tua referta sunt. Quis igitur eli cere causas praesensionum potest ? etsi video Boethum stoicum esse conatu m . Qui hactenus a l iqu icl egit, u t e a ru m rationem rerum explicaret, quae i n mari coelove fierent. Illa vero cur eveniant, quis probabp iter dixeri t ?

Cana fu/ix itidem fugiens e gurgite ponti, Nuntiat horribi/es clamans instare procellas, Ha ud modicos tremu/o fundens e gutture cantus. Saepe eliam pertriste canit de pectore carmen, El ma/ulinis acredula vocibus instat, Vocibus instat, et assiduas jacit ore querelas, Quum primum gelidos rores a urora remit! it. Fuscaque nonnunquam cu rsans per /it/ora corni.'C Demersit capul . et fluc/um ceruice recepit. IX. Videmus haec signa nunquam fere ementien tia ; nec tamen, cur ita fia t , videmus.

Vos quoque signa videtis, aquai dulcis alumnae, Qu11m ela more paratis inanes Jtmdere voces. A bsurdoque sono .fonles el stagna cietis. Quis est, qui ranunculos hoc viei ere suspicari possit ? Seci in est m i ra vis in ranu ncu lis et natura quaeclam significans a l iqu i d , per se ipsa satis certa, cogn itioni a u tem hominu m obscurior.

!'vtollipedesque boues, spectcmtes lumina coeli, Naribus humţ(erum duxere ex aere succu m . Non quaero, cur ; quoniam, q u i d eveniat, intell igo.

Jam vero semper viridis, semperque gravata Lenliscus. triptici soli ta grandescere .foetu, Ter.frttges.fundens, tria tempora m onstrat arandi. Nec hoc q u iclem quaero , cur haec arbor u na ter floreat, a u t cur ;1 ra ndi maturilatem ad signum floris accommodet . lloc sum contentus,


49

DESPRE D IV I NAŢIE

o privire şi spre acele lucruri ca re , deşi sînt de a l tă natură, sînt destul de asemănătoare divi natie i .

Marea u mflată ades prevesteşte c ă vine ji.trtuna Cînd din adîncuri, e-odatâ începe să fiarbâ C'ăru ntele stînci, înspumate de alba licoare sârată, Se- ntrec lui Neptun să-i întoarcă-a-lor voci întristate; Puternicul strigăt, iscat de pe c reştet de mu nte Cum mai sporeşte, trimis înapoi din stîncă în stîncă 43 .' VIII. Cartea ta Preziceri 11 e plină de fel urite asemenea presimtiri ale u nor întîmph1ri . Cine po�lte stabili motivele presimţi rilor ? Totuşi, văd că stoicul Boethus1 5 s-a încu metat s;1 o facă . E l a reuşit să explice raţiunea acelor fe nomene petrecute p e m a re şi în văzduh . D<lr cine a r putea s p u n e , cît de cît probabil , de ce se întîmplă , spre exemplu , următoarele lucruri :

Scăpînd din tr-a mârii genune, lişija albă Dînd ţipăt, vesteşte că stau să se işte grozave ji t rtuni Sonora-i cîntare din tremurul guşii se-na/ţel. Prezicere tristâ ne cîntă ades cucuveaua Şi nu ostoieşte n icicînd tristu-i ţipclt din zori Pa rfârâ oprire-ale ei tînguiri înteţite Cînd picuri de rouă pe pajişti aşterne-aurora. Şi cioara cea neagră pe ţărm alergînd cîteodată Capu-şi cz!fundă în val şi valu-l primeşte în creştet. IX. Vedem că aceste semne nu ne înşahl aproape niciodată şi totuşi nu ştim de ce-i aşa :

Şi voi copile-ale apei, şi voi vedeţi aste semne Cînd cu u n " oa c " încercafi a ne spune ceva Şi hîntuifi cu glas neplâcut izvoare şi mlaştini. Ci ne-ar putea bănui că ş i broscutele au presimtiri ? Ş i totuşi posedă ş i ele o u imitoare capacitate şi un anume dar al profetiei, în fel u l lui destul de evi d e n t , însă prea putin i n teligibil pentru om.

Şi boii cu m ersul alene, cătînd înspre bolta cereasccT Adu/mecei ploaia ce stă din văzduh sâ se cearnâ. Cum simt ei asta nu mă m a i întreb, fiindc'i V<'id că se întîmptl întocm a i .

Fisticzd cel verde mereu ş i mereu plin de .Jloare H-obişnuit sâ ne dea într-un an întreitâ rodire Şi .fructu-i de trei ori ivit, trei uremi de a rat ne vesteşte. N i c i asta nu mai încerc s<"i a flu : de ce dmt r a cest copac înfloreşte de t re i o r i s:1 1 1 c u rn de : 1 1 . 1 1 . i\ l i

,.

dt·

se

face ci înfl o r i rea l u i e u n semn c1 -i vremea hu n ;l

:tjuns

l:l p t u l ci , deş i nu .� t i u

n 1 1n

se î n tî m p l :i fi eca re d i n


50

DE DIVINATIONE

quod , etiam si, quomodo quidque fi:t t , ignorem, quid fiat, intelligo. Pro omni igitur divinatione idem , quod pro iis rebus, qu:1s

c omrnemo

­

ravi, respondebo . X.

Quid scammoneae raclix ad purgandum, qu id arist olochia :H.I

morsus serpentum possit, quae nomen ex invent o re reper i t , rem ipsam in v ento r ex somnio, video, quod s:His est; cur possit, n e scio ventorum et imbrium signa, quae dixi , rationem

.

Sic

q u:1 1n lubeant, non

satis perspic io; vim et eventum agnosco, scio, :1pprobo. Similiter, quid fissum in extis, quid fibra valeat, ac c ip i o ; quae ca usa sil, nescio. Atque horum quidem plena vita est: extis enim omnes fere utuntur. Quid? de fulgurum vi dub itare num possumus? Nonne quum multa alia mir ab ilia tum illud in primis? quum Summanus in

,

fast igio jovis optimi maximi,

qui tum erat fictilis, e coelo ictus esset, nec usquam ejus simul a c ri ca put invemretur, arusp1ces in Tiberim id depulsum essc dixerunt; idque inv e ntum est eo loc o , qui esset ab aruspici bus d c mon s t ra tus . XI. Sed quo

edidi ci etiam

p oti us utar aut auctore, aut teste, quam te? cujus versus et l i ben t er quidem , quos in secunda Consulatus ,

Urania musa pronuntiat: Principiu aetberio .flammatus Jupiter igni 1/ertitur, et totum collustrat lwnine mundum, Menteque divina coelum ten·asque petessit; Quae penilus sensus bominum, vitasque retentat, Aetberis aeterni septa, atque inclusa cavernis.

1:"1, si stellarum motus, cursusque uagantes .Vosse velis, quae sint signorum in sede locatae, Quae wrho etfalsis Graiorum vocibtts ernmt, Re l'era certa lapsu �patioquefenmtur: Omnia )am cernes divina mente notata. Nam primum astrorwn volucres, te co1zsu!e, motus, Cuncursusqtte graues stellarum ardore micantes 7it quoque, quztm tumulos Albano in monte nivales Lztstrasti, et laeto mactasti /acte Latinas, Vidisti, et clara tremulos ardore cometas, i'v!ultaque m isceri 1wctunza strage putasti: Quodfenne dirum in tempus cecidere Latinac; Quum claram speciem concreta lumine luna Abdidit, el subita stcllanti nocte peremta est. Quid vero Pboebi fax, tristis nuntia belli, Quae magnum ad culmen .flammato arc/ore uolabat, Praecipites coeli partes, obitusque petisset?


51

DESPRE DIVINAŢIE

aceste l u crur i , ştiu că p u r şi simplu se întîmpl ă . Prin urmare şi faţă de divinatie, în ansambl u l e i , voi avea aceeaşi atitudine ca şi în cazu rile deja mentionare. X. Ştiu că rădăcina de rochiţa rîndun i cii e b u nă pentru purgati e , că

a ristolochia·'�6 , astfel n um i tă d u pă cel ce i-a descoperit v i rtutile în u rma u n u i vis, e bună pentru muşcăturile de şarpe . Ştiu toate astea ş i îmi e ele ajuns; nu ştiu însă de ce au aceste p l a nte virtutile a m intite. La fel nu-mi dau prea bine seama ce raţiu n e au semnele prin care se a nuntă vînturi sau ploi , de care tocmai am pomenit. Ştiu ce semnificatie profetică are u n .fissu m

17

sau orice proeminenţă din m ă runtaiele a n ima­

lelor jertfite; n u ştiu însă de ce-i aşa şi doar întreaga viap a i de

a

face

cu ele, căci a proape toată lu mea consultă măru ntaiele. Ne putem oare îndoi de puterea fu lgerelor ? Atunci cînd Summanw"113, statu i a de l u t din vîrful temp l u l u i prea bu n u l u i ş i m a r e l u i Jupiter, a fost lovit�! d e u n fulger ş i nu i s e m a i găsea capu l , i a r haruspicii a u s p u s G 1 acesta a fost aruncat în Tibru , n-a fost un semn dintre cele m a i u i mitoare, între multe a l te l e? Şi într-adev<ir, ca p u l statuii a fost g<isit chiar în locul indicat de h:uuspici. XI. Dar de c i ne m-aş putea folosi m a i bine în cal it<lte de chez:�ş şi

martor, dacă nu de tine ? Uite, cum a m învăţat pe de rost, şi chiar cu mare pl;1cere, versurile pe care muza Urania 49 l e rosteşte în cartea a doua a poem u l u i tău Despre consulat 50: Nimbat de jldcclri, Zeus deuine principiu etaic SI Şi lumea întreagd învdluie-n marea-i luminâ, Cer şi pdmînt se pâtrunde de mintea-i divincl. Închise în peşteri din ueşnicul cer, el pdstrează, Bine pclzite, simjirea şi viaţa de om Şi de-ai vrea să cunoşti al stelelor mers şi calea Pe care-o strdbat, şi-n ce zodii au fost rost uite Stelele care, spun grecii greşit, col n-au mers regulat Deşi e sigur că-n spafiu-s purtate de-o vrere anume, Te vei convinge al-i tot hotârît de-o minte diuină. Vdzut-ai tu însu fi al acestor planete

"'2

repede curs

Şi-o mare ciocnire de aştri nimbaţi de fumind Cînd, consul fiind, strâbcTtut-ai troiene în mzmjii /llbani Şi lapte-ai jertfit bucuros latine/ar jocuri 53 Pe cer ai văzut strâlucind tremurate cornete

Şi-atllnci ai crezut că multe preschimbă noe/urna ciocnire. Latinele jocuri alzut-au în vreme nefastă Căci luna-n zăbranic şi-ascunse splendida-i fafă Şi iute în noaptea-nstelatâ se stinge răpusă. Jar facla lui l·'ebus, solie de triste războaie, (,'e se-mll(a. cu aprinsa-i dogoare spre culmea celestcl

1 )('

tt'

111oi il{lui se ndrcpta ·'JirC' l�CI/1111(' �·i 1110rtrte?


52

DE DIVINATIONE

Aut quum terribili perculsus(ulmine ciuis, Luce serenanti, vitalia lumina liquit? Aut quwn se gmuido tremefecit corpore tellus?

}am vero variae nocturno tempore visae Terribiles formae, bellu m motusque monebcm t: Multaque per terras vates o racla furenti Pectore .fimdebant, tristes minitantia casus; Atque ea, quae lapsu tandem cecidere vetusto, Haec fore, perpetuis signis, clarisque .frequentans Ipse deum genitor coelo, terrisque canebat. XII.

Nzmc ea, Torquato quae quondam, et consule Cotta Lydius ediderat Tyrrhenae gentis antspex, Omnia fi;ca ti.tus glomerans determinat annus. Nam pater altitonans, stellanti nixus Olympo, lpse suos quondam tumulos ac templa petivit, Et Capitolinis injecit sedibus ignes. Turn species ex aere vetus, generataque Nattae, Concidit, elapsaeqtte vetusto numine leges; Et divum simulacra perernit.fulrninis ardor. Ilie silvestris erat romani nominis altrix, Martia, quae par.vos Mavortis semine natos Uberibus gravidis vitali rore rigabat: Quae turn cum pueris jlammato fulminis ictu Concidit, atque avu/sa pedum vestigia liquit. Turn quis non, artis scripta ac monumenta volutans, Voces tristificas chartis promebat Etruscis? Omnes civili generosa stirpe profectam Vitare ingentem cladem, pesternque monebant; Ve! legum exitiurn constanti voce ferebant, Templa deumque adeo jlammis, urbesque jubebant Eripere, et stragem horribilem, caedernque vereri. Atque haec fixa gravi fato ac fundata teneri, Ni post, excelsum ad columen formata decore, Saneta jovis species elaros spectaret in ortus. Twn fore, ut occultos populus, sanctusque senatus Cernere conatus posset, si solis ad ortum Conversa, inde patrum sedes, populique videret. Haec tardata diu species, multumque morata, Consule te tandem ce/sa est in sede tocata. Atque una fixi ac signati temporis hora jupiter excelsa elarabat sceptra columna; At clades patriae jlamma ferroque parata Vocibus Allobrogum patribus, populoque patebat.


DESPRE DIVINAŢIE

Sau cum acel om, de . fulger lovit, pe z•reme senină Pierdut ti-Şi-a-n veci a vieţii apusă lumină? Dctr cînd se cutremură glia din trupu-i cel rodnic? Feluritefclpturi, zările cu spaimâ la vreme de noapte Prevesteau că stau pe aproape rdzboiul şi vrajba. fani profeţii, cuprinşi de delir, pe pămînt răspîndit-au k!ulte vestiri, de triste-ntîmplări preveninde Şi-al zeilor tată, el însuşi vestea pe pâmînt şi în ceruri Prin semne-nteţite şi clare-arătînd cele care Stau în sfîrşit să se-ntîmple, plin ind prevestirea mai veche. XII.

Tot ce-odinioar-a prezis lidian baruspiciu, din neamul tirenic '4 Pe uremea cînd consuli erau Torquatus şi Cotta ss Tot ce a .fost sorocit, adunînd al tău an a-mplinit Căci urcînd pe lucindul Olimp, tunătorttl părinte Însuşi ţintind, fulgerat-a coline şi temple Şifoc aruncat-a în locul strctvechi al cultului său, Capitoliul Atunci afost spulberată statuia din bronz a lui Natta Şi tablele legii 56, de �jîntcl vech ime, din bronz, s-au topit. Nici chiar chipuri de zei n-a cruţatfulgerata dogoare Tot aici se afla şi statuia Martiei '7, doica lupoaiat Care pe prttncii lui Mavors cu laptele viefii-i hrăni Şi smulsă din soclu, cu tot cu copii a câzttt Răpusă defulger; în urmă-i pe soclu, doar urmă de labe lăsînd Şi cine atunci, cercetînd volume rămase din arta cea veche Pline de jale cuuinte-n etruscele cărfi n-a aflat? Toate-ndemnau să .fitgim de măcelul şi răul Care din stirpe de nobilă vifă-i iscat 'iH. Şi tot ele, făr-de-ncetare a legilor moarte vesteau Ne ponmceau să salvăm de pîrjol ale zeilor temple, oraşe Să neferim de cumplitttl carnagiu, de crimă, Fiindcă toate acestea ne sînt sorocite de soarta cea aspră Şi s-or împlini dacă n-am înălfa dinainte pe-un soclu Sfinta statuie, abil meşterită, întoarsă spre soare-răsare A lui jupiter zeul, şi astfel poporul şi prea veneratu/ senat Să poată afla fărădelegi-ncă-ascunse Cînd statlta, întoarsă spre soare-răsare a neamului vatră-o vedea. Dar întîrziată şi mult zăbovită-a fost treaba Pîn-ce la locu-i statu ia-afost pusă, tu consu/fiind Şi-n acelaşi moment, la timpul de mult sorocit, zeitatea Pe soclu-nălfată-şi amtă splendoarea, iar crima Cufier şi cufoc plănuită, de voci alobroge afost anunfată 59.


S4

DE OIVI NATIONE

xm.

Rite igitur veteres, quorum monumenta tenetis, Qui populos urbesque moda ac virtute regebant; Nite eliam vestri, quorum pietasque fidesque Praestitit, ac longe vicit sapientia cunctos, Praecipue coluere vigenti numine divos. llaec adeo penitus cura videre sagaci, Otia qui studiis laeti tenuere clecoris, Inquc Academia umbrifera, nitidoquc Lyceo Fuderzmt claras.foecundi pectoris artes. t: quihus creptum prima jam a flore juventae, Te patria in media uirtutwn mole locavit: Tu tmncn anxiferas curas requiete relax1:S, Quod patripe vocis studiis nobisque sacr,.tsti. Tu igitur <tnimum poteris i nducere contra ea, quae a me disputantur de divin<ttione, dicere, qui et gesseris ea, quae gcssisti, et ea , quae pronuntiavi, accuratissime scripseris? Quid? quaeris, Carncades, cur hacc ita fiant, aut, qua a rte perspici possint? Nescire me fatcor; evenire au tem, te ipsum dico videre. Casu, inquis. Itane vero ? qu idquam potest casu esse factum, quod om nes habet in se numeros vcritatis ? Quatuor tali jacti casu venereum efficiunt. Num etiam centum venereos, si CCCC taios jeceris, casu futu ros putas? Adspersa temere pigmenta in tabu la, oris lineamenta effingere possunt; num etiam Vene ris Co�1c pulchritudinem effingi posse adspersione fortuita putas? Sus rostro si humi A litteram impresserit, num propterea suspicari poteris, Andromacham Ennii abea posse describi? Fingebat Carneades, in Chiorum lapicidinis saxo diffisso caput exstitisse Pa nisc i . Credo, aliquam non clissimilem figuram, sed certe non taiem, ut eam factam a Scopa dicercs: sic enim se profecto res habet, ut nunquam perfecte veritatem casus imitetur. XIV. At nonnunquam ea, quae praedicta sunt, minus eveniunt. Quae tandem icl ars non habet? earum dico artium, quae conjectura continentur, et su nt opinabiles. An medicina, ars non putanda est ? quam tamen multa fallunt. Quid? gubernatores non ne fal lu ntur? an Achivomm exercitus, et tot navium rectorcs non ita profecti sunt ab Ilio,

Ut pnjfectione laeti piscium /asciviam Intuerentur (ut ait Pacuvius), nec tuendi satietas capere posset :> lnterea prope jam accidente sote inhorrescit mare, Tenebrae cunduplicantur, noctisque et nimbum occaecat nigror. Num igitur tot clarissimorum ducum regumque naufragium suslUiit artem gube rnandi? Aut num imperatorum scientia n i h i l e.st, quia


DESPRE DIVINATIE

55

XIII. Cum se cuvine-au trăit cei t'echi, de lct care aue{i mărturie Cel au condus cumpânit şi L'irtuos cetăji şi noroade Cum se cuvine şi-ai uoştri au trăit,

care-cm

pus pietatea şi cinstea

Mcti presus de orice, În gîndire cu mult pe toji Întrecînd Cu osebire-au cinstit ei pe zeii puternici prin urcre Acestea le-au priceput adînc şi cu grijcl deşteaptâ, Cei ce şi-au ddntit bucuros înuâ(ârii clipa odihnei Şi-n Academia umbroasă sau în luminosul Liceu 60 Din gîndulfec!llld

CJit

transmis strâlucite poveje

Dintre aceşti-aifost smuls în cbia rjloarea juncjii61 Celei patria te-a rostuil Îll 1niezulji'crbinte de riscuri

Tu însâ-n amar11ice griji, tot ştii să te bucuri de tihnei Pe care-o dedici strâmuşeştii rostiri şi cbiar nouâc'2

Tu, care :li s;1vîrşit asemenea lucruri, ca re a i scris cu atîta talent ceea ce tocm:1i a m recit:Jt, te-a i încumeta S<i �ltaci a rgumentele mele privi n d divin:ltia? E p os ib il :l:p ceva 63? Şi tu, C1rnea des, întrebi d e c e s e întîmpb aceste lucruri sau ce şti inp le-ar putea desluşi? Ei b i n e , m:irturisesc G1 nici cu nu ştiu, dar pot s;\ :Jfirm c1 e l e se întîmpb şi Gl tu însuti vezi ci-i aşa . E mîna haz:1rclul u i a i c i , spui t u . Aşa să fie? Hazardul

poate

produce ceva care s:i întrunească c:liit;1ţile unui lucru re:-�1? Dacă :Jrunci la întîmplare d e patru ori zarul, e posibi l să-p ia s<i lovitura lui Ye nus 6'i. Dar crezi c;i ea îp va reuşi de o sut;'t de ori daci arunci de patru sute de ori z:Hul? P u nînd

b întîmplare culori l e pc o pînză poate s:l-\i ias:l n eglije ntă S-;Jr putea

un chip; crezi ru însă că prin ace;Jst:l dispersie

ajunge la splendoarea Vene rei d i n Cos6-;? D;:�că întîmpl;1tor un porc, scurmînd cu rîtu l, ar fornu pe pămînt litera A, Ji-a r ela pri n gînd c1 :-�r

putea transcric chiar Andromaca l u i Enn ius66? Cuneades presupunea

că în cari erele de marmur;1 d i n Chios e de-ajuns s;i despici un bloc ca s;'i dai de c apul u n u i P:-�niscus67. Poate s-a r găsi ceva asemănător, <.br în nici un caz d e tal i a unei sculplllri a lui Scopas68. Deci nu încape

îndoiahi: haz;:�rdul nu :1r putea imita vreodată perfect rea litatea 69. XIV. E-<lclev:1rat că, uneori, ceea ce

a

fost prezis, nu se întîmph1 . Ce

ştiinJă însă nu a re asemenea deceptii? M:i refer la acele ştiinte, care se întemeiază pe presupuneri şi au un mare coeficient de proba bil itate. Se poate refuza medicinei titlul ele ştiinp ? Şi totuşi, se înşa l:1 şi ca în multe privinţe. Oare cîrm;:�cii de cor:1bii nu se înşahi şi ei? Nu a plecat din Troi a a rmata a heilor şi căpita n i i atîtor ccmibii ale lor, astfe l , lncît buc uroşi de plecare. priueau la Şi cum ne spune Pacuuius i0,

1111

a peştilorjoacil

se mai sâturau de priuil

Între timp tulbumtu-s-a nwrea, cînd soarele sta seT apwtâ, Întllllericu/ s-a înteţit şi negrefe-a cuprins nimbullunii. < ):lw 11:1ufr:�giul atîtor vestite cipetcnii ::ii rcgi a desfi i nţat a rta n:1\·i�:.1twi 1 S:111

":ne

nu Jllai ,-,Jiorl':lz:-1 nJJllil' :�ru miliur:i. doar f i i ndci


56

DE f)(VINATIONE

summus imperator nu per fugit, amisso exerc itu? Aut num propterea nu l l a est reipublicae gerenclae ratia atque prudentia, quia multa Cn. Pompeium, quaeclam M. Catonem, nonnulb etiam te i psum fefelleru nt? Similis est aruspicum responsio, omnisque opi nabilis divinatio. Conjec­ tura enim nititur, ultra quam progrecli non potcst. Ea fallit fortasse

non nunqu am; sed tamen aci veri ta tem saepissime dirigit. Est enim ab omni aeternitate repetita;

in qua quum paene i n n u m erabiliter res

eoclem modo eveniren t iisclem sign is antegressis, ars est effecta, eaclem saepe animaclvertenclo ac notanclo. XV. Auspicia vero vestra quam constant? quae quidem nunc a

roma n is auguribus ignorantur (bona hoc tu a veni a d ixcrim);

a

Cilicibus,

Pamphyl i is, Pisidis, Lyciis tenentur. Nam c1uicl ego hospitem nostrum, clarissirnum atque t:!ptimum virum, Dejotarum regem, commemorem? qui nihil u n q u âm nisi auspicato gerit: qui, quum ex itinere quoclam proposito et constituto revertisset, aqui lae admonitus volatu; conclave i l l u d , ubi erat mansurus, si ire perrcxisset, proxima nocte corru i t. ltaque, ut ex ipso a u d iebam, persaepe revenit ex itinere, quum jam progressus esset multorum dierum viam. Cujus quiclem hoc praeclarissi­ mum est, quod, posteaquam a Caesare tetrarchia, regno, pecu n i aque multatus est, negat se tamen eonun auspiciorum, quae sibi ac.! Pompeium proficiscenti secu nda eveneri nt, poenitere: senatus enim a u ctoritatem,

et populi romani libertatem, atque imperii dignitatem

suis armis esse

defensam ; sibique eas aves, quibus au ctoribus offici um et fidem secutus esset, bene consuluisse: a ntiquiorem enim sibi fuisse possessio­ nibus suis gloriam. Ilie mihi vicletur igitur vere augurari . Nam nostri quidem magistratus auspiciis utu ntur coactis: necesse e nim est, offa abjecta, cadere frustum ex pulli ore, quum pascitur. Quod a u tem scriptum habetis, aut tripu dium fieri, si ex ea quid in salum ceciderit: hoc quoque, quod clixi, coactum, tri puclium sol istimum dicitis. Itaque multa auguria , mu lta auspicia, quod Cato ilie sapiens queritur, negli­ gcntia collegii amissa plane et desena sunt. XVI. Nihil fere quondam majoris rei, n is i auspicato, n e privatim

quidem, gerebatur : quod etiam nunc nuptiarum auspices declarant, qui, re omissa, nomen tantum tencnt. Nam ut nunc extis (qu a n quam id ipsum al iquanto minus, quam ol im), sic tum avibus magn a e res impe­ lriri solchant. rtaque, sin istra dum non exquirimus, in dira et in vitiosa


57

DESP�E DIVINAŢIE

un general renumit a fugit de curînd de pe cîmpul de luptă, după pierderea armatei sale71? Oare nu mai există raţiune şi înţelepciune în cîrmuirea statului, fiindcă multe evenimente I-au luat prin surprindere pe Pompei, unele pe Cato72, altele chiar pe tine? La fel stau lucrurile şi cu interpretările haruspicilor şi cu orice divinaţie care se bazează pe prezumţii. F�lr:l acele supoziţii pe c1re se sprijină orice ştiinp, nu se poate nicidecum progresa. Poate că ele uneori ne înşal:l, dar cel mai adesea ne conduc la adev�lr. Aşa a fost dintotdeauna: prin observarea şi descrierea unor evenimente care s-au întîmplat de atîtea ori la fel, de aceleaşi semne fiind ele precedate, s-a născut ştiinţa divinapei. XV. Auspiciile voastre nu s-au bucurat oare de o mare preţuire73? E adev:lrat că în zilele noastre augurii romani nu mai au aceeaşi pricepere (fie-mi iertat el

o

spun), pe care o aveau cei elin Cilicia, Pamfilia,

Pisidia sau Licia. Mai e nevoie să-1 pomenesc pe regele Deiotarus7\ gazda noastră, b:lrbat vestit şi ales, care n-a întreprins nimic f:lr:l a lua auspiciile? S-a întors chiar dintr-un drum, minuţios plănuit şi pregătit, avertizat fiind de zborul unui vultur; şi într-adevlr, casa în care urma s:1 poposeascl, dac1 şi-ar fi continuat drumul, în noaptea urm:1toare s-ar fi pr:ibuşit. Am at1at chiar de la el el adesea s-a întors elin drum. deşi înaintasc cîteva zile bune. Cee:.1 ce-i de admirat la el este Gl, dup:l ce i-a luat Cezar domnia, regatul şi averea, spunea că nu-i pare rău că auspiciile favor:lbile i-au indicat să plece în tabJra lui Pompei. El susţine el a ap:lrat cu armatele sale autoritatea senatului, libertatea poporului şi îns<lşi demnitatea puterii romane şi G1 într-adev:lr p:1sările, la prezicerea clrora a optat pentru datorie şi credinţ:1, I-au sfătuit de bine; căci mai presus ele orice avere a fost pentru el bunul nume. Deiotarus mi se pare el ştie cu adevărat ce înseamml a lua augurii. Demnitarii noştri însă se folosesc doar de auspicii provocate: e de la sine înţeles că atunci cînd li se bagă pe gît prea multă mîncare, puii scapă din cioc f:1rîmi\e din ea. I�lr voi aţi scris în drţi el asta cînd se

tripudium 75. Şi acest lucru tripudium solistimum, auguriu

întîmpl:l, devine

provocat, cum am spus,

voi îl numiţi

foarte favorabil, pe cînd

acele numeroase augurii şi auspicii ele altă dat:l au fost pierdute şi uitate din neglijenta colegiului augurilor, lucru de care şi înţeleptul Cato se plînge76. XVI. Pe vremuri, rar se întîmpla ca o aqiune colectivă sau personală să fie s;1vîrşită f<1ră luarea auspiciilor, lucn1 dovedit chiar în zilele noastre cînd martorii unei căsătorii se numesc

cmspici,

păstrînd doar

titlul vechilor lor atribuţii. Aşa cum în vremea noastr<l după luarea haruspiciilor (deşi chiar şi importanţa lor a scăzut considerabil), tot :1şa, pe atunci, dup:1 luare:1 auspiciilor se ohişnuia S<l se întreprind:l bptL' de seamă. De aceea, cît:l vreme nu ne pas:i de preveslirile rele, :1\'('111

ILIJt(· d "; l r dl'

lll'CIZuri ::;i

grc::;cli; :1::;a cum P. Cl:ludius, fiul lui


DE DIVINATIONE

incurrimus. Ut P. Claudius, App i i Caeci filius, ejusque coll ega , L. J u n i us, classes maximas perdiderunt, quum vitio navigassent. Quod cadem modo evcnit Agamemnoni; qu i , quum Achivi coepissent lnter se strepere, aperteque artem obterere extispicwn. Solvere imperat secunda rumore, adversaque al'i. Sed qu id vetera ' M. Crasso quid acciderit, videmus, dirarum obnun­ tiatione neglect a . In quo Appius, collega tuus, bonus a u gur, u t ex te aud ire sol e o , non satis scienter virum bon u m, e t civem egregium censor C. Ateium notavit, quod ementitum a uspicia subscripserit. Esto: fuerit hoc censoris, si judicabat ementitum. At i l lu cl min ime auguris, quod adscripsit, ob eam causam populum roma num calamitatem maxi­ mam cepisse . Si enim e a causa calamitatis fu it, non in eo est culpa, qui obnuntiavit, sed i n eo, qu i non pami t . Veram enim fuissc obnu ntia­ • tionem, u t a it idem augur et censor, exitus approbavit; quae si falsa fuisset, nu lbm afferre potuisset causam calamitatis. Etenim dirae, sicut cetera a u spicia, ut omi n a , u t signa , non caus:1s affcru nt, cur qu id eveniat , sed nuntiant ventura, nisi provideris. Non igitur obnuntiatio Ateii causam finxit calamitatis, sed signo objecto mo nuit Crassum, quid eventurum esset, n isi cavisset. Ita a u t illa obnuntiatio nihil valuit; a u t s i , ut Appius ju dicat, valuit, i d v a l u i t, ut pecca tum hacreat n o n i n eo, qui monucrit, sed in

co, qui non obtemperarit.

XVII. Q u i d? l ituus iste vester, quoc\ clarissimum est insigne augura­

tus, u n de vobis est traditus ? Nempe e o Romu lus regiones direxit tum, quum u rbem condidit. Qui quidem Romuli lituus (id est, i ncurvum e t leviter a summo inflexum ba cillum, quod ab ejus l i t u i , q u o can itur, simi l i tudine nomen invenit), quum situs essct in curia Saliorum, quae est in P a l a tio, eaque det1agravisset, inventus est in teger. Quid ? mu ltis a n n is post Romulum, Prisco regnante Ta rquinio, quis veterum scripto­ nun

non loqu itur, qu ae sit ab Attio Navio per lituum regionum facta

descriptio? qui quum propter pauperta tem sues puer pasceret, una ex his a missa , vovisse dicitur, si recuperassct, uvam se deo daturum, qu ae maxima esset i n vinea. Itaque, sue inventa , ad meridiem spectans i n v i nea media dicitur constitisse ; quumque i n quatuor partes v i neam divisisset, tresque partes aves abdixissent, quarta parte, quae erat reliqua in regione distributa, mirabi l i magnitudine uvam, u t scriptum videmus, invenit. Qua re celebrata, quum vicini omnes ad u n u m de rebus suis referrent, erat i n magno nomine et gloria: ex quo factum


DESPRE DIVINAŢIE

Appius Caecus77 şi tovarăşul său de consulat L. Junius au pierdut o flot<i întreag;i, pentru că au nesocotit prevestirile. La fel i s-a întîmplat şi lui Agamemnon, care, după ce aheii începură

SeT nesocotească şi calce-n picioare a prezicerii artă Ancora el porunci să ridice, împins de-a lor urere deşi nu trebuia. Dar de ce s;i luăm exemple atît de vechi? Şi în zilele noastre, ştim ce i s-a întîmplat lui M. Crassus78, care a nesocotit avertismentul unor blesteme. În aceast:l privinţă, Appius79, colegul tău, bun augur, după cîte aud de la tine, n-a procedat chibzuit cînd, cenzor-8° fiind, 1-a blamat pe destoinicul bărbat şi ilustrul cet<lţean C. Ateius, consemnînd în registru ca motiv al blamului faptul că inventase auspiciile. Recunosc, era dreptul lui de cenzor s-o facă, dac;1-l socotea vinovat de minciună. Dar n-avea dreptul ca augur s:l adauge şi menţiunea că din această cauză poporul roman a avut parte de o mare nenorocire. Căci dacă aceast<l

a fost cauza nenorocirii, vina n-a fost

a

lui, ci a celui ce n-a

ţinut seama de avertisment. Că prezicerea a fost corectă, a dovedit-o deznodămîntul evenimentelor, după cum a recunoscut pînă la urm'l chiar augurul cenzor; iar dacă ea ar fi fost falsă, n-ar

fi putut fi cauza

nenorocirii. Căci blestemele ca şi celelalte auspicii, precum prevestirile şi semnele, nu sînt responsabile de ceea ce se intîmpl<l, ci doar te avertizează la ce poţi să te aştepţi, dacă nu iei seama. Aşadar nu prevestirea lui Ateius a fost cauza nenorocirii, ci ea numai 1-a prevenit pe Crassus, despre ce urma să i se întîmple dacă nu era prevăzător. Deci fie el acea prevestire n-a avut nici un rol, fie că, dacă într-adevăr 1-a avut, cum consideră Appius, acesta a fost el p;lcatul

::1

clzut nu

asupra celui ce-a blestemat, ci asupra celui ce n-a ţinut cont de blesteme. XVII. Ce exemplu să-ţi mai dau? Uite de pildă,

lituus-ul ăsta al

vostm, simbol emblematic al puterii augurale, de unde l-aţi moştenit? E ştiut că de el s-a servit Romulus pentru a trasa spaţiile, cînd oraşul. Acest

a

fondat

lituus al lui Romulus (baston drept şi doar uşor încovoiat

în partea de sus, al cărui nume provine de la asemănarea cu litus-ul, trompeta), deşi se păstra în curia salienilor-81, care se află pe Palatin, şi aceasta a luat foc, a fost găsit neatins. Mult timp după Romulus, pe vremea cînd domnea Tarquinius Priscus82, scriitorii arhaici menţionează că Attius Navius a trasat cu

lituus-u] spaţiile. Se spune că acesta, în

copilărie, fiind foarte sărac, a fost nevoit să se angajeze paznic la porci şi scoţîndu-i la păscut şi unul rătăcindu-se a promis zeului că, dacă-! găseşte, îi va închina cel mai mare strugure din vie. Şi, găsind porcul, s-a oprit, se spune, în mijlocul viei, privind spre sud; după ce a împ;lrţit via în patru zone şi păsările [auspiciile] i-au interzis accesul în rrci din! re ele, în a patra, ultima r;lmas;i, a g:1sit un ciorchine neobişnuit d1· rll;lll', dt�p;a

nam

atl:1m în scrieriH-'-

Dup�i

ce

întîm p la re a s-a aflat,


60

DE DIV!NATIONE

est, ut eum aJ se rex Priscu s a rcesseret. Cujus qu u m tentaret sci e ntiam auguratus, dixit ei, cogitare se qu iddam; id possetne fieri, consuluit. llle, a u gurio acto, p osse , re s po ndit. cotem novacula posse praecidi.

Tarquinius autcm dixit, se cogitasse, Tum At t i u m jussissc ex pe ri ri . !ta cotem,

in comiti u m allata m, inspectante et rege, et popu lo, novacula esse discissa m. Ex eo evenit, u t ct Tarquinius au gure Attio Navio uteretur, et populu s de suis rebus ad e u m refcrret. Cotem autem illam ct no va cu lam

clefossam

in comitio, supraquc impositum putea] accepi­

mus. Negemus omnia; comburarnus annales; ficta haec essc dicamus; quic.lvis c.leniqu e potius, quam deos res hu m::mas curarc, fateamur. Quid? quod apuci te scriptum est de Tib. Graccho, nonne et augurum

et aruspicu m comprobat disciplinam' qui quum tabernaculum vitio c

e pisset i mp r udeo s ,

quod ina uspicato pomocriu m transgressu s essct,

comitia consttlibus rogan dis habuit. Nota res est, et a te ipso mandata monumentis. Sed et ipse augur Tib. Grac ch u s auspiciorum auctoritatem

confessione erra t i sui comprohavit, et a ru sp i c um discipl ina e magna accessit a u ctoritas, qu i recentibus comitiis in senatum introducti, ncga­ veru nt, justum comi t i orum rog ato re m fuis s e . XVIII. lis igitur asscntior, qu i duo genera divinationum esse dixe­

ru n t : u n u m, quod particeps esset

artis;

alterum, quod a rte ca reret. Est

enim ars i n iis, qu i novas res conjectura perscquuntar, veteres observa­

tione didice r unt . C a rent autem arte i i , qui, non ratione :nit conjectura observa tis ac notatis signis, sed

co nc

i tati o ne

quadam a n imi, a u t soluto

l iberoque motu fu tura praesentiu nt (q u od et somniantibus saepe contingit, et nonnu nquam vaticinantibus per furorem): ut Hacis Boeotius, u t Epimenides Cres, u t sibylla Erythraea. Cu jus gencris oracula e tia m habenda sunt, non ea, q u a e aequatis sortibu� ducuntur, seci illa, qu a e instinctu divino affbtuquc funduntur. Etsi ipsa sors contemnenda non est, si et a u ctorit:ttem habct vctustatis, ut ea e sunt sortcs, quas e terra editas accepimus: quae tamen ductae u t in rem apte e<tdant, fieri creJo posse divinitus. Quorum om n iu m in terpretes, ut gr:tmmatici poctaru m , proxime ad eorum, quos interpreuntur,

cl ivi n at ionem

videntur acce­

dere. Qu ae est igi tu r ist:I calliditas, res vetusta te robust;1s calumnianclo

velle pervertere? Non reperio cau.sam. Latet fortasse obscuritate i n vo­ luta naturae. Non enim me deus ista scirc, sed h i s tantu mmodo uti


6!

DESPRE DIVINAŢIE

cum toti vecinii pîn:i la unul veneau să-I consulte în problemele lor, Attius a devenit renumit şi vestit, şi, clatorit;i fa imei sale, însuşi regele Priscus 1-a chemat la el. Ca să-i pun;l la încercare ştiinţa augurală, regele

i-a spus di se gîndise la ceva şi 1-a întrebat dacă acel lucru se

poate împlini. Attius, clup;i ce a luat auguriile, i-a r;ispuns că se poate. Tarquinius i-a spus atunci c1 se gîndise daGi se poate tăia o piatră cu un brici şi i-a poruncit s;i încerce acest lucru. A fost adus în com itium !ii un pietroi şi, sub ochii regelui şi ai mulţimii, acesta

a

fost tăiat cu

briciul. Urmarea a fost c;i regele 1-a desemnat augur oficial pe Attius Navius şi poporul

îl consulta în orice privinp. Se spune că piatra şi

briciul <.�u fost îngropate în

comitium şi deasupra lor s-a aşezat un

putea/8�. Să neg;im toate acestea; s:i ardem analeJe!i6; s;i spunem că sînt scorneli; s:i spunem orice altceva, în loc s;i recunoaştem G1 zeii se îngrijesc ele cele omeneşti!i7! Se poate aşa ceva? Oare ceea ce ai scris tu despreTiberius GracchusHH nu confirm<i doctrina augurilor şi haruspi­ cilor? Tiberius, după ce ocupase cortul auguraJ89 contrar prcscripţiilor fiindc;i trecuse pomerium-uJ9° f:iră a fi luat auspiciile, a ţinut totuşi aclun;irile pentru alegerea consulilor91. faptul este cunoscut şi tu însuţi l-ai relatat92. Mai <.�poi, însuşiT. Gracchus, augur fiind, a înt;irit prestigiul auspiciilor, rccunoscîndu-şi vina şi ştiinţa haruspicilor a căp:1tat şi ea tot :llunci o mare autoritate, deoarece haruspicii, cînd fuseseră aduşi în senat, au spus c;i la recentele aclun:iri, cel care le-a prezidat încălcase prcscripţiile religioase. XVIII.

Prin urmare, sînt întru totul

de acord cu cei care

au sustinut

că există dou:i forme ele divina(ie: un:� care ţine ele aru şi una elin care arta lipseşte95. Artă posecl;i cei care, pe baza unei prezumţii, intuiesc noi întîmplări, dup:i ce le-au deprins prin observaţie pe cele vechi. Sînt lipsiţi de artă cei care presimt viitorul nu pe cale raţional;! sau deduc­ tivă, pe baza unor semne anume, observate şi notate de ei, ci printr-o anume exaltare a sufletului sau printr-o mişcare liberă şi iraţională a lui (ceea ce se întîmphi celor ce viseaz;i şi celor ce fac profeţii în timpul delirului extatic); astfel au fost Bakis9i din Beoţia, Epimenide din Creta9) şi Sibylla din Eiythrae96. Tot de acest tip de divinaţie ţin şi oracolele, mă refer la cele emise spontan, prin inspiraţie divin<l, nu la cele obţinute elin potrivirea sorţilor. Cu toate că nu trebuie dispre�uiţi nici sorţii, mai ales dacă au prestigiul vechimii, cum e cazul acelora despre care se spune că s-au ivit din pămînt97; cred că şi sortii pot avea putere profetică, claei sînt astfel potriviţi, încît să dea r;ispunsul adecvat unei situatii. Cei care interpretează toate aceste lucruri, aşa cum grama­ ticii îi interpreteaz;i pe poeţi, par s;i se apropie şi ei foarte mult de darul profetic al celor pe care îi tălmăcesc. Şi atunci, ce rost mai are aceast:1 abilitate de a face cu orice preţ s;l schimbe nişte practici atît de înd:Hin:llt·. :ICIII.îndu-le pe nedrept9H? Nu lc cunosc cauza, e aclev:lrat.

():11" Jlll.llc· c;l

•·.1 se·

:lsCIIIHicin ncp:Hrunsclc 1:1im· :ilv firii.

C:ki

tk· hun:·l


62

DE DIVINATIONE

voluit. Utar igitur, nec adducar, ut rea r, aut in extis tetam Etruriam delira re, aut eamclem gentem in fulguribus errare, aut fallaciter portenta i n terpretari, quum terrae saepe fremitus, saepe mugitus, saepe motus multa nostrae re i publ icae , m u l t a ceteris civitatibus gravia et vera praedixerint. Quid? qui irridetur, partus hic mulae, nonne, quia foetus exstitit in sterilitate naturae, praedictus est ab aruspicibus incredibilis partus malorum? Quid? Tib. Gracchus, P. F. , qui bis consul et censor fu it , idemque et summus augur, et vir sa piens, civisque praestans, nonne (ut C. Gracchus, filius ejus, scriptum reliquit) duobus anguibus elomi comprehensis, aruspices convocavi t ? qu i quum respondissent, si marem emisisset, uxori brevitem pore esse moriendum; si fem inam ? i psi : aequius esse censu it, se matura m oppetere mortem, quam P. Africani filiam a_dolescentem. Feminam emisit ; i pse pa ucis post diebus est mortuus.. XIX. I rrideamus aruspices; vanos, fu ti les esse dicamus; quorumque

disci p l i n a m et sa pientissimus v i r, et eventus, a c res comprobavit, contemnamus; contemnamus etiam Babylonios, et eos, qu i e Caucaso coeli signa servantes, numeris et motibus stellarum cursus persequuntur; condemnemus, inqu a m , hos a u t stu l titiae, aut vanitatis, aut impru足 dentia e , qui CCCC LXX m i l l i a annorum, ut ipsi dicunt, monumentis comprehensa continent, et mentiri judicemus, nec saeculorum reliquo

rum judiciu m, quod de ipsis futurum sit, pertimescere. Age, barbari vani, atque fallaces: num etiam Graiorum historia mentita est? Quae Croeso Pythius Apollo, ut de naturali divinatione dicam, quae Athen i e n足 sibus, CJUae Lacedaemoniis, quae Tegeatis, quae Argivis, quae Corinthiis responderit, quis ignorat? Collegit innume ra bil ia oracu l a Chrysippus, nec ullum sine locuplete auctore atque teste: quae quia nota tibi sunt, relinquo

.

Defendo unum hoc: nunquam illud oraculum Delphis tam

celebre et tam clarum fuisset, neque tantis donis refertum omnium populonun atque regum, nisi omnis aetas oraculorum illorum veritatem esset experta. Jamdiu idem non facit. Ut igitur nunc minore gloria est

,

quia minus oraculorum veritas excel l i t ; sic turn, nisi summa veritate, i n tanta gloria non fuisset. Potest :mtem vis illa terrae , quae mentem Pyt h i a e divino afflatu concitabat, evanu isse vetustate, ut quosdam exaruisse a m nes, aut i n a l i u m cu rsum contortos et detlexos videmus. Sed, ut vis, acciderit; magna e n i m quaestio est: modo maneat id, quod


63

DESPRE DIVINAŢIE

seamă a fost voia zeului ca eu s;1 nu cunosc toate acestea, ci doar să beneficiez de ele. Aşa voi face deci, şi nimeni n-o să mă fae<1 s;i cred e<i tot neamul etrusc bate cîmpii cu privire la profeţia măruntaielor, că

acelaşi neam nu ştie nici ce semnificaţie au fulgerele sau

că interpre­

tarea minun ilor e o înşel<itorie, cînd e lucru dovedit că freamătul şi mugetul pămîntului sau, adesea, cutremurele au prevestit multe eveni­ mente nefericite, întru totul adeverite, atît pentru cetatea noastr ă , cît şi p entm alte cet<iţi. Se spune în batjocură "cînd o făta catîrca''99, fiindcă ea-i prin natură sterilă, dar, cînd faptul s-a întîmplat de curînd, n-au prezis haruspicii o Z<lmislire de nenorociri, la fel de uimitoare? Tiberius Gracchus, fiul lui Publiu, care a fost de dou<i ori consul şi cenzor, augur renumit, bărbat înţelept şi cet;iţean de seam<i (cum

1-a descris

fiul său Caius), cînd a prins în casă doi şerpi, n-a apelat şi el la haruspici ? Cînd aceştia i-au spus că, daGl ar da drumul masculului, soţia sa va muri în scurt timp, iar daci sloboade femela, va muri el, s-a gîndit că e mai drept să moară el, ca unul care a trăit destul, decît foarte tînăra fiici a lui Publius Scipio100. A eliberat femela şi după cîteva zile a şi murit. XIX. Să-i luăm în rîs pe harusp ici, să spunem că sînt hiudăroşi şi de

nimic! Să le dispreţuim ştiinp pe care şi a cel

foarte înţelept bărbat

[Gracchus] şi urmările întîmpl;lri i au confirmat-o! Să-i dispreţuim ch iar şi pe babilonieni şi pe cei care, urmărind elin munţii Cauc1z semnele celeste, stabilesc traiectoriile stelelor după frecvenţa mişcării lor 1 S;l-i acuzăm, cum spuneam, de nebunie, de l;1udăroşenie sau de neştiinţă pe cei care, după propriile afirmaţii, p<istrează în scrierile lor m<irturia a patru sute şaptezeci de mii de ani! Să-i acuz;lm că mint şi că nu le pas<i ce vor crede despre ei generaţiile următoare! Fie, sînt n işte barbari lăudăroşi şi mincinoşi! Dar oare şi istoria grecilor a minţit? Cine nu ştie ce r;ispuns i-a dat Apollo Pythianul lui Croesus101, sau atenienilor, lacedemonienilor, tegeaţilor, argienilor, corintien ilor? Hrisip a adunat nenumărate oracole, comentînd la fiecare pe larg sursa informaţiei, dar nu mai insist asupra acestui fapt, e<1ci ţi-e bine cunoscut. Doar un lucru ţin să precizez: oracolul de la Delfi nu ar fi fost n iciodată atît de frecventat şi de vestit, nici nu ar fi fost încărcat de ofrandele atîtor neamuri şi regi, dacă fiecare generaţie nu s-ar fi convins de adevăml profeţiilor sale. De multă vreme îns;l el nu mai e ce-a fost. Pe cît de împuţinat;l îi este acum faima, cînd r;lspunsurile sale nu se mai confirmă, tot pe atît de mare i-a fost odinioară reputaţia, cînd r;lspunsurile i se adevereau întocmai. E posibil ca acea forţ<i a pămîntului, care cuprindea mintea Pythiei cu divina-i suflare, să

fi slăbit de bătrîneţe, aşa cum

unele rîuri fie au secat de tot, fie sch imbîndu-şi cursul curg în altă albie. Dar despre asta tu poţi crede ce vrei; c1ci e într-adevăr o mare t'n igm;L Îns;·l

t'

foarte important s;i recunoaştem măcar ceea ce nu


DE DIVINATIONE

negari non potest, nisi omnem historiam perverterimus, multis saeculi vcrax fuisse id oraculum. XX. Sed omittamus oracula ; veniamus ad somnia. De quibus dispu­

tans Chrysippus, multis, et minutis somniis colligendis facit iclem, quod Antipater, ea conquirens, quae Antiphontis interpretatione explicata, cleclaranl illa quice l m acumen interpretis; sed e xempli s grandioribus decuit uti. Dionysii mater ejus, qui Syracusiorum tyrannus fuit, ut scriptum apuci Philistum est, et doctum hominem, et cliligentem, et aequalem temporum illorum, quum praegnans hunc ipsum Dionysium alvo contineret, somniavit se pepcrisse satyriscum. H uic interpretes portentorum, qui Galeotae turn in Sicilia nominabantur, responderunt (ul ait Philistus), eum, quem illa peperisset, clarissimum Graeciae cliuturna cum fo.rtuna fore. Nutn te ad fabulas revoco vel nostrorum vcl Graecorum "po etar um? Narrat cnim et apuci Ennium Vestalis Ilia:

EYcila quum tremulis anus aflu/it artubu' lumen, Talia commemorat lacrymans exterrita somno: Eurydica prognata, pater quam nosler a mavit, Vires, vilaque corpu' meum IZW1c deserit om ne. Nam me visus homo pulcher per amoena salicta El ripas ra ptare, locosque novos. lla soia 1-'osti/la, germana soror, errare videbar, Tttrdaque vestigare, et quaerere te, neque posse Corde capesserC': semita nul/a pedem stabilibat. t:x in compellare pater mf' voce videtur His verbis:

O gnata, tihi sunt a nte gerendae

Aerumnae; post ex jluvio .fortu na resistet.

J-!aec pater ef . fatus, germana, repente recessit, Nec sese dedit in compectum corde cupitus; Quanquam multa numus ad coeli caenda templa Tendebam lacrymans, et blanda L'OCe vocabam. Vix aegro tum corde meo me somnu' reliquit. XXI.

H aec, etiam si fina

sunt a poeta,

non absunt tamen a

consuetudine somniorum. Sit sane etiam illud commentitium, quo Priamus

est conturbatus:

Quia mater gravida parere se arden tem facem Visa est in somnis Hecuba: quo facto pater Rex ipse Priamus. som n io mentis mettt Perculsus, curis sumtus suspiran tibus

E>.:sacrĹŁficabat bostiis bala ntibus. Tum conjectorem postulat, pacem petens, Ut se edoceret obsecrans Apollinem, Quo sese uertant tantae sortes somniu m. Ibi ex oraclo voce divina edidil


DESPRE DIVINAŢIE

poate fi Ugăduit, dacă nu vrem să r<1stălmăcim toată istoria, anume e<1 acest oracol a prezis timp de mai multe veacuri adev;1rul. XX. Dar s<1 lăs�im oracolele şi s;l ne ocup<im de vise. Hrisip, discutînd

despre ele, şi coleqionînd multe, oricît de neînsemnate ar fi fost, procedează la fel ca şi Antipater, e<1utîndu-le doar pe acelea explicate prin tălmăcirea lui Antifon102, care dovedesc mai cu seamă dibăcia Ulmaciului. S-ar fi cuvenit să folosească exemple mai importante. De pildă, aşa cum relateaz<i Philistos103, om învătat şi observator atent,

acelor vremuri, mama lui Dionysios10i, tiran al Siracuzci, a născut un mic satir. Dup;1 mărturia aceluiaşi autor, interpreţii de miracole, care în Sicilia se numeau pe atunci galeo_ţi 10 \ i-au vestit că acela pe care-I va naşte, va fi cel mai de contemporan al

cînd îl purta în pîntece, a visat că

seamă om din Grecia, avînd parte mult<1 vreme de noroc. Să-ţi mai amintescistorioarele poeţilor noştri sau pe cele ale de pild<i, iat<i ce povesteşte vcstala Ilia !06:

grecilor? La Ennius

Treazâ.fiind cînd bătrîna cu braJ tremurînd ad us e Astfel ea po vest i ltlcrimînd, îngrozi/el de uis: Fiicâ a Eu ridic ie i.

lumina

atît de- nd răgită de tata, simt cel

Vlaga şi uiafa din trupu-mi se sc urge acum

Se .fcTcea ccT 1111 om pret?(rumos mă luase cu el Prin dumbnwa pltlcutd de sâlcii, pe Nli ce-mi parea u neştiute Apoi singunl, sora mea bund, se fâcea cum cutreier Şi cu greu îmi port paşii, pe tine te caut Şi n u ştiu unde s-apuc, celei nu t!flam vreo ctlrare Mai apoi auzii vocea !ti tei, cum asţ(el îmi ::.pune: Co pilei, ai de-ndural mai întîi silnicii Şi-apoi norocul cel de pe fluviu uenit, dâinui··va Acestea grăind, sonl dragâ, tata s-a depâ rt at deodatâ Şi chzjm-i atît de dorit nu mi-a fost dat să-I ztlresc Oricît bra]e-nt1ljam sp re-a le cerului spaJii senine Mult lăcrimînd şi cu uoce duioasă cbem înd

Pîn-ce cu Sl{f/etu-aşa în trista t, lăsatu· m-a somnul. XXI. Chiar dae<l acestea au fost inventate de po e t ,

nu diferă totuşi

de ceea ce se-ntîmplă în vis. O fi oare pur�1 invenţie şi acel vis care 1-a tulburat atît pe Priam 107?

/Hama /lecuba visă că pe lume-a adus o torţcl a rzîndâ Priam. regele-tată, cuprins de a visului teamă Jertfit-a turme de oi, chinuit de griji necurmate! Pe tt1lmăcitoru/ de uise apoi l-a cbemat sd-i dea alinare Şi implorînd pe ;lpollo, acesta sâ-i :,pu nâ (.'(' /!reo sli tll'flle ti/Îl de -'})(limîrztnicul /liS Cu'''"''" i dil'inti..'lf){)llo a�·a·i desluşi fwin oracol:


66

!lE D ! VINATIONF Apollo ; puerum, p ri m us Pria mo q u i f o re t Post illa natus, temperaret tollere : Eum esse exilium Trojae, p!!stcm Pergamo.

Sint haec, ut dixi, somnia fabularu m ; hisqu e a dju ngatur etiam Aeneae somnium : quocl in Nu merii Fabii l'ictoris graecis Annalibus ejusmocli est, ut omnia , quae ab Aenea gest:1 sunt, quaeque illi accide­ runt, ea fuerint, quae ei secunclum quietem visa su nt. XXII. Sed propiora vidcamus. Cujusnam mod i est Superbi Tarquinii somnium. de quo in 1:3 ruto Attii loqu itur ipse? Quu m jam qu ic ti corpus nocturn o impctu

JJedi, sopore placans a rtus lanxuidos; Visu m est in -so m n is pastorem ad mc appellerc, Duos cof1sanguineos a rietes indc eligi,

Pecus la n igenon eximia p u lch rit udin e, Praecfarioremque a ltent m immolare me; De inde ejus germ a n u m cornibus con n itier in m e arietare. eoque ictu

nw

ad casum dari;

E>::i n prostratwn t erra g rauiter saucium, Res up in u m , in coelo contueri maxim u m ac M i rţji'cu m facinus, dextrors u m orbcm .fla m m c u m

Radiat u m solis liquier cursu 11ovo.

Ejus igitur somnii a conjectoribus quae sit i n!erpretatio facta, vi dea mus : N.ex, quac in uita uszupanl bom illes. cog itant, cura n t, videnl, Quaeque ag u nt u(� ila ntes, ag ila n tqu e, ea si cui in som.1w ac c idu n t,

Atinus m irum csl ; sed in re tanla

hatu:/

temere improuiso offenmt.

Pro in vide, ne, quem tu esse h e bet em deputes ae qu e ac pe c us, !s sapie11titt m u n ilttm pectus eg regi u m gcrcll, Tequ e reg n o e:xfJe!lat . Na m id, quod de sote oste11 t u m est tibi, Popu la comm utationem rerum portendit fore Perpropinquam : haec bcne uern mccnt popu lo . Nam q u od ad dexteram

Cepit c u rsu m ah lm.'LYt si/!,ll ttm praepotcns; p u lch errime

A ug u ratu m est, rcm romanam p u bl icam sum mam .fo re. XXIII. Age nunc ad externa redcamus. Matrem Phalaridis scribit Ponticus lleraclides, doctus vir, a uditor et discipulus Platonis, visam esse videre i n somnis simul:1 cra cleorum, qu:1e ipse Phalaris elomi consecravisset : ex his Mercu rium e patera , quam dextra manu teneret, sanguinem visu m esse fu ndere ; q u i quum terram attigisset, refervescere v ideretur sic , ut tota domus sanguine redundaret. Quocl matris somni­ u m immanis fiiii crudelitas comprobavit. Quid ego, quae magi Cyro illi


67

DESPRE DI VINAŢIE Pe pruncul născut cel

dintîi dup-această

visare

Pria m nu pregete-al da. căci jJieire va .fi pentru Troia,

Pergam ului ciumă J os.

Aceste vise pot fi nişte simple fiqiuni poetice, cum am

ma i spus. Î n

aceeaşi categorie intd şi visul lui Ene�1s, pomenit în Analele scrise în greceşte de Fabius Pictor al nostru 1 09; acest vis este atît ele profetic, încît tot ceea ce

a Liptu it mai apoi Eneas, tot ce i s-a întîmplat, a fost

a i doma celor ce i s-au ar�ita t în vis în timpul somnului. XXII. Dar s:1 cităm exemple mai apropiate de vremea noastr�i. Unul

de acest fel nu este oare

şi visul lui Tarquinius Superbus 1 1 u pe care îl Brutw;?

povesteşte el însuşi în tragedia lui Acciu s 1 1 1 ,

Pe cînd noaptea câdea, trupul odihnei mi-am dat Şi dulcea odihnă-n truditele-m i oase intrase

Se făcea

că în vis u n pâstor spre mine turma-şi m îna

Din care-apoi s-au desprins doi gemeni berbeci Făptu ri alese cu blană m iţoast'f, nema ivc!zu tă, Pe cel mai frumos dintre ei urmîn d ca eu să-! jertfesc Dar îndatcl, frate/e-i .qeamcln cu coarne-ndreptale .�pre mine S-a mTpustit şi m-a prâuâlit cu-a sa lovitură Căzut la pclmînt, grav rdn it, cu faJa întoarsii spre cer Lucru dem n de uimire acolo zârii, Discu l în jlclcări al astru lui zilei .1pre dreapta o lua pe-u n nou dru m .

I:ltă cum a fost interpretat acest vis d e t:ilmaci :

O, rege, nrt-i de m irare cd ceea ce-n via(d oa menii fac, Tot ce gîndesc şi ce vdd. şi ce-i preocupâ În stare de l'eghe Şi-i lltlburâ, în vis se întîmplă ; dar în cazul de.faJâ Nu fărâ rost şi pe n egîndite ele s-arată Deci ia seama hine, ca acel pe care tu-! socoteşti prostânac precum turnw Sâ nu fie-n fapt cu rajos. cu minte deşteaptâ Ş'i do m n ia sâ-Ji ia ; ce-ai vâzut

111 la soare

Înseam n cT schim bare, de tot apropiatc'i de .fapte, din urerea mttljimii Şi asta �pre bi11ele obştii m fi . Ia rfaptul că-n dreapta

Mers ul şi-abate puternicul soa re, Cti statul roman

va

e iară fru m oasă men ire

aju nge pe culm i strcllu cife.

XXIII. Să ne-ntoarcem din nou l a exemple din

afa r:·l . tlcra clides din mama

Pont1 1 2 , bărbat învăţ::tt, auditor şi dis cip o l a l l u i Platon, scrie că

lui Phalaris1 U li se închina în pa lat. Se făce:J. că, dintre zei, Mercur vărsa sînge dintr-un vas pe c�1re-l ţinea în mîna dreaptă şi că singele, atingînd p�imîntul , începea să se reverse pîn�1 ce inunda întregul palat. Acest vis a l mamei :1 fost mai apoi confirm�11 de cruzimea s�ilb:ltie<l a fiului s;l u . s:·l ·ti nui : l l l t i n l l '"c � i cl'ea n · i-:tu Ulm:lcil magii regelui Cyru s 1 1 1 ,


DE D!VJNATJONE

6R

p ri ncip i interpretati

Dinonis Persicis l i h ris p roferam ? N a m visus csset, t e r c u m , scri b i t , frustra ap pe t iv is se manibus, quum se co nvo lvens sol clahcn: t u r, et a b iret : ei magos d i x i s.se ( qu ocl gcnus sapientum et docto ru m h a bebatur i n P e rs i s), ex tri pli c i :1ppe t i ti o ne solis, .A'XX anno.s C:yrum re g na t uru m esse, p ort e n d i . Qu ocl it:l contigit : nam ad septuagcsimum pc rve ni t , quum XL na t u s annos regnare c o ep i sset . Est p ro fect o q u iddam etiam in barbaris g en t ibu s p ra es en ti e n s a tq u e cl ivina ns : s i q ui dem a c.! mortem p rofi cis ccns C a l a nu s Indus, quum adscenderet in rogum a rcl c ntem , ..o praecla ru m d is ces s um , i n qui t , e vita ' quum. ut IIercu l i contigit, m o rta l i corporc cremato, in lucem ani m u s excesseri t . " Q u u m qu e A l exander e u m rogaret, si quid vel le t, ut d i ccret : ..opt i me , i nq u i t ; p roped i em te videbo." Quod ita contigit : na m H a bylo n e paucis post diebus Alexancler est mortu u � . Di sceclo p aru m pe r a somniis, ad quae mox revertar. Qua nocte templum E ph csia e D ia nae det1agr�l V it , eadem constat cx Olympiade natum esse A lexa n d ru m , atqu e , ubi lucere coepissct, clami tasse magos, p cstem ac pe r n i c i em Asiae proxima nocte n at am . Haec ele I n d i s et magis . Rcdeamus ad s o mn ia .

q u u m dormienti e i

su n t , e x

sol

a d pedes

XXIV. H a n n i b a l e m Coclius scribit, quum columnam aurcam, quae essct i n b n o Junoni.s Laci n i a c , a u fcrrc vellct, dubitJ retquc, utru m ea

solida essct, an cxtrinsecus inJurata, perterebravissc ; quumque solidam invl'n isset, stat u i ssc t qu c tollere, e i secundum q u ietem vis a m esse J u nonem p ra ed i cerc , ne ici fa cere t, mi na riqu e , s i id fecisset, se cu ratu­ ra m , ut eum q u oque ocu l u m , q u o be n e videret, amitteret ; idque ab homine acuto non essc neg l ectu m : itaquc ex eo au ro, qu o d cxtercbra­ tum csset. buculam curasse fa ciendam, et eam in summa columna collocavisse. Hoc item i n Si le n i , qu e m C o el iu s se qu i tu r, Graeca h i st o ri a est ; is autcm d i l i gc n tissim e res Ha n n i ba l is persccutus est : II a n n i b a l c m , quum c e p i s sc t Saguntu m , visu m ess e in s omni s a J ov e in deorum c o n c i l i u m vocari ; quo quum veniss e t , Jovem i mper a s se , u t Ita l i a c bellu m inftorret, ducemque e i unum c concilio datu m ; quo i l lum u tentem , c u m exen i tu p rogredi cocpisse ; tum ei d u ce m i l l u m p ra c cepisse , n e r cspic e r e t . illum autem i d cliutius facere non potu isse , e l atu mqu e cu p i d i ta te respcxissc ; tum visam belluam vastam ct immanem, circum­ pl icatam . c r pe n ti bus , quacumque i ncederet, omnia a rb u sta , vi rgu l ta , tccta pcn ' - rte re ; l't cum admira tu m q u a esisse de deo, quodnam i l l ud L·sset talc monstrum ; et de u m resp o n d is se , vastitatem esse Ita liac, pracccp i:, ·�q u e , u t pcrge rc t pro t i nu s ; qu id retro a tque a tergo fiere t , ne l:! ho r: t • d. Apud Aga t hoclem scri p tum i n historia est, H a mil c a r em C i lt h : lg i n • · nsem, quum oppugna ret Syracusas, visum esse auclire vocem, 1 >< >st r i · l , c coe naturu m Syracus i s ; quum au t e m is c.l ies i ll u x i sset , s< ·

·


69

D ES P RE Lll\'INATIE

p e rs: me scrise d e Dinon 1 1 \ cîn d le-a povestit visul

conform c;l rtilor

său ? Se f:icea ci soare l e îi st:1tea l a picioa re :;; i , dup:i cum st::i scris , de trei ori a în cercat zada rnic s:i-1 apuce cu mîna, d a r acesta rostogo­ l i n d u -se îi sdpa şi se depJ rt a . Magii [categorie de în(elepţi şi în v ;1 p ti ca re la

perşi

e ra

la mare ci nst e l i-au

t:i lm:icit c1 judecînd clup:i înt rei ta 30 de a n i . Ceea ce s-a l a 40 ele :mi a domnit pîn<i cînd a

încercare de a prinde soa rele, Cyrus va domni ş i întîmp b t : cici aju ngînd pe tron împ l i ni t 70.

C h ia r

şi la popoarel e b:1 rba re exist:i f:ir:i îndoial:i o a n u me

capacitate de p remon i t i e şi de divina tie. la t:1 de pil d:i bra h m a n u l i nd ia n

Calamus 1 1 6 pe cînd u rCJ pe rugul a p ri ns , a st riga t : "0, ce m i n u n a t s fîrş i t a l vieti i , c J c i dup:i a rderea tru p u l u i muritor, a:;; a cu m i s - a întîm p la t ş i l u i I lercule 1 � ' , s u f1etul meu va ieşi l a l u m in:1 " . Cînd Alexandru Maccdon 1-a întreb:l t daGl mai a ve a ceva el e spus, el

a da uga t : "Da, a fl :i G1 ne

:1

\'om revede:1 c u rîn d " ; ş i aşa s-a întîmp la t ,

căci

dup:1 cîteva

zile,

m u rit l a Babylon. A c u m l a s pu1in v i se le , la care am s;i revin m a i pe u r m :i . În acea noapte în ca re te m p l u l Dianei din Efes a l u a t foc. se s p u ne d Ol i mpi a 1--a n : b cu t pe A l ex:I n d ru şi, cînd s-a l u m i n a t de z i u :1 , magii au v est i t că în c h i a r :1 eea noapte s-a n:i scut fl a gel ul şi p i ei re a Asiei 1 1 8 . A tît despre i nd i e n i ş i m :1 gi . S:l ne întoarcem iar;i la vise . Alexa n d ru a

XXIV. C.:oel iu s 1 1 ') scrie c;i H a n n i ba l , cînd

a

vrut s;l ia coloa na de a u r

a fla t;i în templul Iu nonei d i n Lac i n i u m 1 20 , vrînd s:i verifice <.bcă era d i n aur masiv s a u d o a r a u rit:l, a sfredel it-o ; convingîndu-se c i e r a d i n a u r,

a dispus s;i fie luat:i ; dar Iunona i-a a p;i rut în vis, :�vert izîn du-1 s:i nu fa ci ast a şi a m e n i nlîndu-1 ci daci o va face va :1vea ea grij:i ca e l s:i-şi pia r<.l<i och i u l cu ca re mai vedea 1 2 1 . Ca o m deştept a nesocotit

acest

ce

era , Han n i b:� l nu

avertisment. De acee a , din a u ru l p e ca re-] scosese prin

sfredel i re , a pus s;1 se faci o j u n inc:1 ş i a aşezat-o i·n vîrfu l col oan e i . Un fa pt ase m:'i n:'i tor se întîlneşte în istoria greacl a l u i Silenus

care

pe

Coe l i u s îl a m i n te:;; t e . Se ş tie G 1 S i lenus a cu l es cu m a re grij:i orice

i n formaţie referitoare la H a n n i b a l .

Dup:1 ce a ocupat Sagu n t u l 1 2 2 ,

H a n n i b a l a v i s a t Gi .J u p i ter 1 - a c h emat l a u n s fa t a l zeilor, ci odat;i ajuns acolo zeul i-a poru n cit să declare r:izboi Italiei ş i i - a dat drept ci l �i u ză u n membru

al sfatului s5u. Se f:icea m a i apoi că, împreu n ;i cu acesta,

H a nnibal în fru ntea armatei sale şi-a început m arşu l , iar căhiuza 1-a

Î mboldit de cu riozitate, Hannibal n-a i s-a a r;itat a t u nc i o fiară uriaşă şi cu m p l i t ă , înlă ntu i t:l de şerp i şi c a re pe u nde p:işea pr:lv:i lea c o paci tufişuri şi c a s e . Î nsp:li mînta t , 1-a întrebat pe z e u l că l :i u ză c e p u tea fi asemenea dihanie şi z e u l i-a r:1spuns că ea însea mn:1 devasta re a avertizat s:1 n u p riveasc:1 înap o i . putut

rezista mult timp ş i

a

privit în u rm ;i :

,

Italiei şi 1-a pov:i ţu i t să-şi continue dru m u l , f:1 r:i să-i pese de ce se întîmpl:i în u rm ă . În i storia l u i Agat o cl es stă scris ci H a m i l c a r 125 cart a g i l ll'/. l l l , pL' cînd a sedia S i racuza , a a u zit în vis o voce care i-a prL"/.i:-.

l ;1 \ ;1 ' 1 1 1 ; 1 ; 1

duu:1 zi b S i r;Kuz:L Cînd s-a l u min:lt de ziu:i , o l u pt ;i


70

DE DIVI NATI O N E

magnam seditionem in castris ejus inter Poenos et Siculos milites esse factam ; quod quu m sensissent Syracusani , improviso eos in castra irru pisse, Hamilcaremque ab iis vivum esse sublatum . Ira res somnium comprob:JVit. Plena excmplomm est historia, tum referta vita communis. Ar vero P. Deciu.s ilie , Q . F. , qu i primus e Deciis consu l fuit , quum essct tribu nus militum M. Valerio, A. Cornelio consulibus, a Samnitibusque premeretu r noster exercitus, quum pericula praeliorum iniret audacius, monereturque ut cautior esset, dixit, quod exstat i n annalibus : sibi in somnis visum esse , quu m in mediis hostibus versaretur, occidere cum maxima gloria. Et tum quiclem i ncolumis exercitum obsidione liberavir. Post triennium a utem, quum consul esset, devovit se, et in aciem Latinoru m irrupit a rmatus. Quo cjus facto .su perati sunt et deleti Latini : cujus mors i t� gloriosa fu it, u t eamcl em concupisceret fi l i u s . Seci veniamus mmc, si placet, ad somnia philosophoru m . XXV. Est apud Pbtonem Socrates , quu m esset i n custodia publica, dicens Criton i , suo familiari, sibi post tertium diem esse moriendum ; vidisse se in somnis pulchritu d i ne eximia fcminam, qu a c se nomine appellans diceret Homericum quemdam ejusmocli vcrsum : Tertia te Phthiae tempestas /aeta locabit.

Quocl ut est dictum , sic scribitu r contigisse. Xenophon Socraticus, qui vir et qua ntus ? i n ca militi a , qua cum Cyro minore perfu nctus est, sua scribit somnia ; quorum eventus mirabiles exstiteru n t . Mentiri Xenophontem, an dclirarc dicimus ? Quid ? singulari vir ingenio Aristotelcs, et paene divino , ipsene errat, a n a l i os vuit errarc ? quu m scribit, Eudcmum Cypriu m , f:1 m i l i a rem s u u m, i ter i n M<l cedoniam fa cientcm Pheras venisse, quae erat urbs in Thessal i a tum admodu m nobilis , ab Alexa nclro a utcm tyranno cru de l i clomin:Hu teneba tu r ; in eo igitur oppido ira graviter aegrum Eudemum fuisse, ut omne.s medici cliffide­ rint ; ci vi.sum in quiete egregia facie juvenem dicere, fore , ut perbrevi convalesceret, paucisque diebus interiturum Alexandrum tyra nnum, ipsum autem Euc.lcmu m quinquennio post domu m esse reditu rum. Atque ira quidem prima statim, scribit Aristoteles , consecuta ; et conva­ luissc Eudemum, et ab u xoris fratribus interfectum tyrannum ; quinto autem anno exeunte, quum esset spes ex illo somnio, in Cyprum illum ex Sicilia esse redituru m, praeliantcm eum au Syracusas occidisse : ex quo i ta i l l u d s o m n ium esse interpretatum, ut, quum animus Eudcmi e corpore excesserit, turn domu m revertisse videatur. Adjunga mus philo­ sophi.s doctissimum hominem, poetam quidem divinu m , Sophoclem : q u i , quum ex aede Hercu lis patera aurea gravis surrepta esset, in somnis vidit ipsum dewn dicentem, qui id fecisset. Quod semei ilie,


71

DESPRE DIVI NATI E

v i o le n t :\ a i zb u cn i t în tab:i ra lui înt re sol da t i i si c il i en i .

V;i zînd

c a rt

a g i ne z i ş i m erc en a r i i

a ceast a , s ira cuza n i i s- au n :1 p u st i t pe n e aş tepta te în

tab;1ră şi I-au p r i n s viu pe I l a m i l car . A stfel s - a adeverit visul. Pe cît de p l i n ;l în a st fe l de ex em p l u ,

cx e

mp k e istoria , tot pe a tît e şi vi a\a de zi cu zi . Spre

vestitul P. De c i u s 1 2'1,

fiu l lui Quintus, care a fost cel dintîi

consul elin neamul Dcciilor, pe cînd era tribun milita r 1 2 ; sub co ns u l a tu l lui M . Valerius şi A. C: o rn el i u s , şi armata noastr:1 era împresurat:'"i d e sa mn i ţ i i 26 i a r el se avînta f:i rl preget în toiul l u ptei , fiind av e rt izat să fie m a i pre c a u t , a r;ispuns, ceea ce e consemnat şi în anal e : el s-a v ă zu t în vis cum moare acoperit de g lo rie , pe cînd se afla în m ijlo cu l duşma nil o r. E a clev;l ra t el

a t u n c i şi-a sci pa t a rmata din împresu rare, trei ani mai tîrz i u , pe cînd e ra consu l, s-a j e rt fi t , aruncîndu-se cu a r ma în mîn;l în rîndurile latinilor. Prin fapta lui, latin i i a u fost învinşi şi i zg o n i ti , i a r moartea lu i a fost atît de glorioas;i încît ş i fiul s;iu ş i - a dorit u n a asem:i n ;Hoa re . S:1 ne oc u p ă m a c u m dacă vrei ş i de vi sel e filo so fi l or. r:l mînînd nea t i n s . Dar,

XXV. Platon ni-l p re z i nt ;! pe Socratc, pe cînd se a fla la în ch iso ;.� rc ,

spu n înd u -i lu i Cr i t on . pr i et en ul s;lu, ci îi zi le , c ă c i :1 v;lzut în vis o fe m e i e de o

e scris s;i moa r:i peste t rei rară fru musete , ca re, chemîndu-1

pe n u me, îi recita un vers homeric :

În Ftia te-o aşC'za, norocoasa ziuâ a t reia 1 27 Şi aşa cum a spus Soc ra te, st;l s cri s ci s-a întîmplat. Ştii prea bine ce a fost Xenofon 1 28 , d i sc i p o l ul lui So c ra te . Î n a ccastj

b�irbat de seamj

cart: a p u rtat-o a l ;Hmi ele C y ru s cel tîn;1 r, el îşi co n sem ­ au fost într-a dev<i r u imitoare . P u te m afirma ci m in te sau cleli reaz;'i Xenofon ? Şi Aristot e l , b;irbat de u n geniu unic, şi aproape d i v i n , şi e l se înşah1 sau vrea s:î - i în şele pe a l (ii cînd d e scrie u r m ;it oa r ea în tîm pl are ? Eu de mos el i n Cipru, prietenul s;1u, în timpul unei c1 h1torii în M a cedon i a , a a j u n s la Fera e , oraş în Tes a l ia , pc ex p e d i ţ i e pe

neaz;'i visele a c ă ro r adeverire

atunci foarte vestit, pe care tiranul Alexandru îl t inea sub cruda sa

În acest oraş, Eudemos s-a î mbol n;1v it a tît de grav, în cît medicii n u - i m a i dădeau n ici o spcranp. Atunci i s-a arătat în vis un tîn :i r foa rte fr u mo s , s pu nîn du -i G1 în scurt timp se va însă n ă t oş i , că tira n u l Alexandru va muri p est e cîte v a zi le , dar că el doa r peste cinci ani se va reintoarce acas<i . Şi prima parte a profetiei s-a împl i n it pe dată, sc r i e Aristotel : Eu cle mo s s-a însănătoşit şi t i ran ul a fost ucis de fra ti i so tiei . Da r la sfîrş i tul celui de-al cincilea an, cînd spera să se întoa rcă din Si c il ia în Cipru, conform visului, Eu de mo s a p i e rit lu ptînd lîn gă Siracuza : în urma a c es tu i fa pt , visul a fost interpretat în sensul ci doar s ufletu l l u i Eu dem o s , ieş i n d din trup, s-a î n t o rs a cas;1 . Să p u n em a l :i t u ri de \'isele f i lo s of i l or şi pe cel al unu i om î n te l ep t şi po et cu a d ( ' v:·l r: l l d i v i n . S o fo cl c ; d u p ;i ce s-:1 furat el i n te m p l u l lui Hercule u n v : 1 s d i 1 1 . 1 1 1 1 I I LI � i , · . i · : 1 a p :h u t în v i s însu ş i d i vi n u l erou spu nîn d u - i st ăpîn i re .


7l.

DE DIVINATI ONE

iteru m q u e neglexit. Ubi idem saepius, adscendit in Areopagu m ; detu lit rem . Areo pagitae comprehendi jubent e u m , q u i a Sophocle erat nomi­ natu s . Is, qua estione a d hibita , confessus est, pa teramque retu l i t . Quo fa cto, fan u m illud Indicis Hercu lis nominatum est.

XXVI. Sed quid ego Graecoru m ? Nescio, quo moclo m e magis nostra clel ectant. Omnes hoc historici, Fahii, Gellii, sed proxime Coel ius. Quu m bello La tino l u di votivi maximi primum fierent, civitas ad a rm a repente est exci tat�! . Ita q u e , ludi s intermissi s , insta u ra tivi constituti sunt. Qu i a n tequ a m fierent, qu u mque jam popu l u s consedisset, servus per ci rcu m , quum \·irgis caederetur, fu rcam ferens ductus est. Exin quidam rustico Romana dormienti visus est venire , qu i diceret, praesu­ lem sibi non pbcuisse ludis, idque a b eodcm jussum esse cum scnatui nuntiare ; iJ l u ni non esse a u s u m . Iterum esse idem visu m , et monitum, ne v i m suam experiri vellet ; n e t u m qu idem esse a u su m . Exi n fi l i u m ejus esse mort u u m ; ea mdem i n somnis a d monitionem fuisse terti:u n . Tu m i l l u m e t i a rn debi lem factu m , rem a d amicos detulisse ; quoru m d e sententia lecticu b in curiam esse delatu m ; quumque senatui som n i u m ena rr::rvisset, pedibus s u i s sa l v u m domurn revertisse. Itaque somnio comprobatu a sen a t u , l udos i l los iterum insta u ra t os, memoriae prodi­ tum est. C. vero Gracchus m u ltis dixit, ut scriptum a p u d cumdcm Coe l i u m est, sibi in somnis q u a csturam petenti Ti b. fra trem visum esse dicere, q u a m vellet cunctaretu r, tamen eodem sibi

!eto,

quo i pse

interisset, esse pereu ndu rn . Hoc, a n tequ:l rn tribu nus plebis C . G racchus fa ctus esset, et se au disse scribit Coel ius, e t dixisse mul tis. Quo somnio quid i nveniri potcst ccrti us ?

XXVII. Quid ? illa duo som n i a , quae creberrimc commemorantur a stoicis, quis t :l ndern potest contcmnerc ? Unum de Simonid e : qui q u u m ignotum qu cmd::lm projectum mortuum vidisset, e u m q u e humavisset, haberetque in animo navem conscendere, moneri visus est, n e id facere t , ab eo, qucm scpu ltura a ffecerat ; si navigasset, cum nau fragio esse peritur u m ; itaqw: Simonidem reclisse ; perisse ceteros, qui tum navigassent. Alterum ita traditu m , clarum admodum somniu m . Qu u m duo qu iclam Arcades fa mil i:lres iter u na facerent, e t Mcga ram venissent, a l teru m a d cau ponem devcrtiss e ; ad hospitem, a l teru m . Qu i ut coenati q u i escerent, concubia n octe visu m esse in som nis ei, qui erat i n hospitio, i l l u m a l terum orare, u t subvenire t , quod sibi a caupone interi tus p a ra retu r ; eum prim o perterritum somnio surrexisse ; de in quum se collegisset , idque visu m pro nihilo h a bendum esse duxisset, recu buisse ; tum ei dormienti eumdem i l l u m visum esse rogare, u t , quon i a m sibi vivo non subvenisset, mortem su a m n e i n u l ta m esse


73

DESPRE DIVI NAŢIE

nu mele făptaşul u i . O dat;1, de dou;:1 ori a nesocotit acest vis, dar fiindc::'i e l s-a repetat neîntreru pt, a mers în Areopag129 şi a povestit totu l . Areopagiţii poru nci r;1 c a c e l i ndicat d e Sofocle s ă fie prins i a r î n ti m pu l anchetei acesta ş i -a m;i rturisit fapta şi a înapoiat vasu l . În urma acestei înrîmp l <iri, acel templu a fost XXVI.

Dar

numit Hercu le Denun{<i torul.

de ce m-oi fi ocupînd eu

de

greci ? Nu ştiu cum, parcă

întîmpl ;i rile noastre au m a i m u l t f:1 rmec . Toti istoricii, precum Fabius,

Gellius şi mai recent Coelius, s-au referit l a ele . Pe cînd se celebrau p e ntru prima dat;1 ma rile jocuri votive 1 3°, în ti mpul războiu l u i latin 1 3 1 , cetatea a fost chemată pe neaşteptate la arme. Fiinc!Gi jocu rile fuseser;i întrerupte, s-a hot:i rît reluarea lor. Înainte ca ele s;i reînceapă , cînd publicul deja se aşezase, prin tot circul a fost p u rtat u n sclav cu gîtul în furci, şi bătut cu vergile. M a i a poi

unui

t;iran roman i-a a p;i rut în vis

cineva, spunîndu-i că nu i-a plJcut cum a u fost ina ugu rale j ocuri le şi i-a poru ncit s:i a n unţe asta sena t u lu i . Ţ;i ra n u l n-a îndrăznit s-o fac1 . A avu t elin nou parte de ace laşi vis şi de avertismentul aceleiaşi persoane de a nu-i pune la încercare puterea ; dar n i ci de ast;i dat;i ţ;iranul n-a îndr;i z n i t . Şi imediat i-:1 murit fiu l . Avertismentul s-a repeta t a treia oa r:i . Dup;i ce şi el a pa ra lizat, a povesti t totu l prietenilor şi,

b

sfatul

lor, a fost purtat pe targă pîn;1 în chidirc a senatu l u i . Dup;i ce a povestit senatorilor vis u l , s-a întors acas;l teaf:i r, pe propriile pici oare. Dar cum se povesteşte, senatul a recu nosc u t importanta visu l u i şi jocurile au fost înci o dat;1 re l u a te . Tot Coelius ne rela tea z;1 că l u i Caius G racchus , pe cînd candida la fu nqia de cvestor, i-a a p ă ru t în vis fratele s;i u Tiberius, spu nînclu-i ci oricît a r vrea s-o mai

în tîrz i e , tot

moarte ca şi a lui îi va fi dat s;l moar;1 U2. Coel ius spune

d e aceeaşi

ci ;1

a u z it

aceasta înainte ca C. Gracchus s;i clev in;i tribun al poporu l u i şi că a m a i spus-o multora . Poţi g ă s i ceva m a i vericlic decît acest vis ? XXVII. Cine se încumetă s;'i ia în rîs cele două vise pe care stoici i

le tot a mi ntesc ? Unul se referă

la

Simonicle 133 : d u p ;i ce a v:'izut în

dru m cadavru) abandonat a l u n u i necunoscut,

1-a

îngropat şi avea de

gînd să se îmbarce ; i-a a p;i ru t însă în vis cel căruia îi f:lcuse cuvenita îngrop:i c i u n e şi 1-a avertizat să n u p l ece pe mare , cki va pieri într-un n a u fragi u . S i monicle s-a întors acasă , i a r cei care plecaseră a u pierit cu toţi i . Cel de-al doilea v i s des

citat

e fo:.Jrte cunoscut şi el : eloi prieteni

el in A rcadia G1 l:Horeau împreună ş i cînd a u ajuns l a Mega ra , u n u l a tras

la un hangiu , cel<i l alt la o cunoştin ţ:i . Cum clup<l cin<i s-au culcat, cel u i ce s t<i tea la priete n , i - a ap:i ru t în vis tova rJşul s:i u , rugîndu-! s;i - l scape, căci hangi u l se preg;itea s:\-1 u c i d ă . M a i întî i , speriat ele vis, s-a trezit, dar mai apoi , veni nclu-şi î n fire şi socotind c:l acel vis nu merita vreo :l lenţie, s-a culca t d i n nou . Ia r:i ş i prietenul i s-a a r:'i tat în vis, rugîndu-! CI ,

de

n• · m c n· ,

cînd înc1 trJ i a , nu-i vcni sl' în aju tor, cel p u ţ i n acum

.� : 1 1 1 1 1 I : L·,, · 1 1 1 ". t r\ t · : l h t i 11L'JWc k p � i u .

1 -:1 spus

c·l ,

du p:i

CL'

l -:1 u c is,


DE DIVINATIONE

p a t e ret u r ; s e i n te rfe c t u m i n p la u .st ru m a cau pone csse conjcctu m , et supra stercus i njectu m ; p e te re , ut mane ad portam adcsset, priusquam p l a u stru m cx oppido e x i ret . l loc vero somnio eum conunotum , ma ne bubu l co praesto a d portam fuisse ; q u a e s i ss e cx eo, quid cssct in p la u s t ro ; illum p c rte r ri t u m fugisse ; mortuum e rutu m esse ; c au p onem , re p a te fac t a , poen::ts dedissc. Quid hoc som nio clici d iv i n ius po tcs t � XXVIII. Se d q u i d a ur p l u ra :1ut vetera q u a eri mu s � Sa e pe tibi meum na rravi ; saepe ex te a u divi tuum somniu m : Me, quum As i a e p rocon su l praccssem, vidisse i n qu i ct c quum tu equo advectus ad quamdam magni t1uminis ripam, p rov e ctus subito, a tque de l a p s u s in tlumen, nu squ am apparu isses , me contremuisse, t imore perterritu m ; tum te repente laetum ex.stitissc, eodemqu e cquo advers:un a dscendissc ripam, nosque intcr nos csse c o m pl e x o s . Fa ci l i s co n j cc t u ra h u j u s somn i i ; · mihique a peritis i n Asia p ra c d i ctu m est, fore cos evcntus reru m , q u i acciderunt. Venio nunc ad tu u m . Audivi eq u i d c m ex t e ipso, sed m i h i s a c p i u s noster Sallustius narravit : quum in i l l a fuga, nobis gl o ri os a patriac calamitosa, in villa quadam campi Atinatis maneres, magnamque p a rte m noctis v ig i l a s s c s , ad luccm den i q u c a rcte e t gr:1vi ter dormitare coepisse. Itaquc, q u a n q u a m iter i nsta ret, te tamen s ile n ti u m fieri jussisse , ncque essc passum te excitari ; quum autem experrectus esses hora secunda fcrc, te sibi somnium narravisse : visum tibi e ss e q u u m in l o c i s solis moestus errares, C . Marium cum fas ci bu s laurcatis quacrere ex te, quid t ris ti s esscs ; quumque tu te tu a p:.Jtria vi pulsum esse d i x i s se s , prehendisse eum dextram tu a m , ct bono a n imo te jussisse esse, li ctoriqu e proximo tradidisse, ut te in monumentu m suum deduce­ rei ; ct d i x issc in eo ti bi salu tem forc . Tu m et se exclamasse, Sallustius narrat, reditum tibi c e l e rem et gloriosum pa ra tum, e t te i psum visum somnio delectari. Nam illuc.l mihi ipsi celeriter nuntiatum est, ut audivisscs , in monumento Marii de tu o rcclitu magnificentissimum illu cl sen:.nus­ cons u l tu m esse factu m, refcrentc optimo et cla rissimo v i ra consule, id quc frequentissimo th e a tro, i ncredibili clamore ct pb usu t·ompro­ batu m ; dixisse te, ni h i l illo Alina ti somnio fieri posse divinius. .

,

.

.

,

XXIX. At multa falsa . l mo obscura fortasse nobis . Sed sint fJlsa qu a e dam ; contra vera quid dicimus Î q uae quidcm m u lto plura eve ni­ re nt, s i a ci q u iet e m i n r eg ri ircm u s . N u n c , onusti ci bo et v ino, perturlxlta et con fu sa cernimus. Vide, quic.l Socrates i n Platonis P o l iti a l oqu :.t t u r. D icit enim : .. Quum dormientibus ea p a rs a n i m i , quae mentis t.:t ra t ioni s sit particeps, sopita b n g u e a t ; i l b a u t e rn , in q u a feri tas q u a nl a m sit, atque agrestis immanitas, quum sit imm od e rato obstupefacta pow atque pastu , exsultare eam i n s o m n o immoderateque jacta r i . ltaquc huic omnia visa obj iciuntur, a m e n tc :1 c ra ti o ne vacua : ut aut cum matre


7')

DESPRE DIVI NA'fiE

hangiul 1-a a ru ncat într-o cl ruţă şi 1-a acoperit cu bălegar, şi îi cerea ca cl imineala să fie la poa rtă , înainte s�i ias�i ci ruţa din oraş. Speriat de-a binelea de vis, dimineaţa a şi fost la poa rt�i în faţa ci ru ţaşului şi 1-a întrebat ce ducea în căruţă . Acela

a

l u a t-o la fugă înspăimînta t ; mortul

a fost scos i a r h a ngiu l , după dovedirea crimei şi-a primit pedeapsa . Se poate povesti ceva mai profetic ca acest vis ? XXVIII. Dar l a ce bun să ne ocupăm de atîtea vise de dem u l t ? Eu

ţi-am tot povestit visul meu şi tot de atîtea ori l-am ascu ltat pe-al tău . Cînd eram proconsul în As i a , te-am visat sosind ci lare la malu l u n u i fluviu mare ; calul înaintînd brusc şi alunecînd în apă n - a i mai i e ş i t la suprafaţă, iar eu tremuram cuprins de panic1 . D intr-o dată, a i apărut vesel, şi tot c l la re a i u rcat malul ş i ne-am îmbrăţişa t . Explicaţia acestu i vis e simpl�l şi pe baza

l u i interprepi din Asia au prezis acele eveni­ ,

mente care s-au şi întîmplatl3-i_ Să ne ocu păm acum de visu l t�i u . L-a m a u zit chiar de la tine, dar mi 1-a povestit şi Sallustius, l ibertul nostru . Î n t i m p u l acelui e x i l , glorios pentru n o i , nefast pentru patrie, a i tras peste noapte într-o cas�i pe cîmpul de lîngă Atina şi dup:i ce o mare parte a nopţii st;1tuseşi t reaz, spre dimineaţă ai ci zut, în fine, într-un somn adînc . Ş i deşi u rm a s ă plec i , poru nciseşi să fie lin işte fiindcl nu suporţi să fii deranj<�t din som n . Dup<i ce te- a i trezit, cam pe la ora a dou a , i-ai povestit visul lui Sallustius. Se f;1cea

d, pe cînd răt�iceai întristat prin

locu ri pusti i , C. M a rius U� a ap;irut însoţit de fascii U6 împodobite cu lauri şi te-a întrebat de ce eşti trist. Cînd tu i-ai spus că

ai fos t a l u ngat

cu forla d i n pa tria ta , el ţi-a luat mîna d reapt;l , te-a shltuit să nu-ţi pierzi c u r:1ju l şi

i-a elat de g ri p c e l u i mai apropiat l ictor să te dud l a

monumentul său , spunînd că a co l o îţi vei g<lsi salvarea. Atunci Sallustius,

c:iruia i-ai povestit visu l , a strigat ci ţi se pregăteşte o întoa rcere gra b n i c! şi glorioasă , i a r pe tine asta te-a încîntat. Mi-ai dat de ştire şi mie, de c u m ai aflat, că

a fost l wl t;i în monumentul lui M a rius o

important;! d e c i z i e senatorială în privinţa rechemăr i i tale, la propunerea cel u i mai bun şi ma i de seamă con s u l , şi ci a fost aprobată cu u i m i toare aclamaţ i i şi aplauze de n u meroasa asiste n t,;� . Tu a i spus atunci ci n i m i c nu poate f i mai providenţial c a a c e l v i s a l t ă u d e

b Alina .

XXIX. Dar, va obiecta cineva, multe vise sînt înşei;Hoa re 1 37 . Poate e

aşa fiindc1 expl icaţia lor ne sca p ă . Or fi u nele înşei<Hoare, dar ce avem

sa le rep roş;l m celor care se adeveresc ? Mult mai multe de acest fel n i s-ar întîmpla , d a c i ne-am culca într-o sta re normaLi . Dar aşa , îmbuibati de mîncare şi b;i u ttml , avem viziuni tulburi şi confu ze . Iat;i ce spu ne Socrate în Republica lui Plato n : la cei adorm iţi , pe cînd partea ra ţională

a sufletului zace toropită de somn , cea lalt<i , în care sălăşuiesc i n sti nctele a n imalice, cruzimea ş i s�llb;l tici a , a tîtată de b:1 utur;l ş i mîncare Ur;l m :l su r:·l

e

t re:1z�l în t i m p u l somnu lui �i se agil<i f;i r;i î nce t a re . De acee:1

I t · : 1 p . 1 1 ' ' : l l l w l t i i C l r î n vis t o a t e :1 c e k ve d e n i i , l i ps i te de

Sl'TlS

ş i r:l l i u n l ' .


76

D E DIYI N.-\TI ONE

corpus miscere videatur, aur cum quovis alia vei hom ine, vei deo, saepe bel lua ; atque etiam trucida re a l iquem, et impie cruenta ri, multa­ que facere impure atque tetre, cum temeritate et impudentia . At qui salubri ct moderata cultu atque victu quieti se tra diderit, ea parte animi, quae mentis et consilii est, agitata et erecta, saturata que bonarum cogitationum epul i s ; eaque parte ani mi, quae voluptate a l itur, nec inopia enecta, nec satietate a ffluenti (quorum utrumque pr:testri ngere aciem mentis solet, sive deest natura e quippiam, sive :Jbund:Jt :.1tque affl u it) ; illa etiam tcrtia parte a n i m i , in qua ira rum exsistit a rdor, sedata atque restincta : tum evenict, duabus :mi mi temcr:uiis pa1tibus compressis, ut illa tertia pars rationis et mentis eluceat, et se vegetam ad somnian­ dum, a crcmque praebeat ; tum e t visa quietis occurent tranquilla atque veracia." Hacc -verba ipsa P latonis expressi. XXX. Epicurum igitu r audiemus potius ? namque Carneades concer­ tation is studio, moda a it hoc , moda i l l u d . At ilie quid senti t ? Sentit au tem nihil u nquam elegans, nihil decoru m . Hunc ergo :mtepones Platoni et Socrati ? qui ut rationem non redderent, auctoritate tamen hos minutos philosophos vincerent. Jubet igitur P l ata, sic a ci somnum proficisci corporibus affectis, ut nihil sit, quod errorem animis, pertur­ bationemque a fferat. Ex quo etiam Pythagoricis interc.lictum pu tatur, ne faba vescerentur, quod habet i n flationem magnam is cibus, tra nqu i ll i ta ti mentis, quaerentis vera, contra riam. Quum ergo est somno sevocatus a nimus a societate et a contagione corporis, tum meminit praeteritorum, praesentia cernit, futura praeviclet . Jacet enim corpus dormientis, ut mortu i : viget autem et vivit a n imus. Quod mu lto magis bciet post mortem, quum omnino corpore excesserit. Itaque a ppropinquante marte multa est d ivinior. N a m et ici ipsum vident , qui sunt morbo gravi et mortifero a ffecti , instare morte m . Itaque his occurrunt plerumque imagines mortuonun ; tu mque vei maxime laudi student ; eosque qu i secus, quam decu it, vixerunt, peccatorum suorum tum maxime pocni­ tel . Divinare autem morientes, etiam illo exemplo confi rmat Posidon ius, quo affert, Rhodium quemdam morientem sex aequales nominasse, et dixisse, qui primus eorum , qui secu ndus, qui deinde deinceps moritu­ rus esset. Sed tribus modis censet deorum appu lsu homines somniare : uno, quod praevideat animus ipse per sese , quippe qui deorum cognatione te nea tu r ; altera, quod plenus aer sit immorta l i u m animo­ rum , in qu ibus tanquam i nsignitae notae veritatis appareant ; tcrtio, quod ipsi dii cum dormientibus colloquantur. Idque, ut modo dixi , facilius evcnit appropinquante morte, ut animi futura augurentu r. Ex quo et illud est Calani, de quo ante dixi, et Homerici Hectori s , qui moriens propi nquam Achil l i mortem denuntiat.


DESPRE DIVINAŢIE

77

Bunăoa ră el se împreu nează cu propria mam:l sau cu oricine a ltc ineva, fie om, fie zeu, chiar fia ră u neori. M a i r�l u , visea ză ci ucid pe cineva şi (.';1 va rs:\ sînge nevinovat, el fac multe lucruri ticăloase ş i detesta bile cu îndr�lzneală ş i neruşinare. Dar la cel care duce o v ia ţ<1 s�i nătoas:l şi cump<ltată , cînd s-a culcat, partea r:n) �n::lki a sufletu l u i r<imîne trează şi activ:1 , hrănită fiind cu bucatele gînduri lor bu ne, iar partea care se h ră neşte cu dorinţe nu e n ici înfometa t<\ , n i c i sătulă (căci nici foa mea , n ici saţietatea nu fac bine fi rii umane, ci di mpotriv;l îi tocesc ascuţimea minţii) ; cea de-a t re ia parte a sufletulu i , în care îşi aflJ s;l laş mînia, st<l l i n işti t<i şi poto l i t ă . Aşa se face ci , fiind în rrînate cele dou�i părţi neraţionale a le sufletu l u i , cea raţionahi iese b luminJ ,;i i se manifest;\ viguroa s<1 şi ageră în timpul visări i , şi atunci viziunile din somn se a raU calme şi verosimile. Am citat chiar cuvintele lui Platon BB XXX . Să-1 ascu lt1 m mai degrabă pe Epicu r ? Căci Carneades, cu

patima lu i d e clisput:i , nu e consecvent, spu ne cînd u n a , cînd a l t a . Şi ce gîndeşte Epicu r ? Nicioda t:l ceva subtil sau demn c.le un filosof' -W. Şi pe el poţi tu să-I preferi l u i Platon şi lui Sacrale ? Aceştia chiar dae<i nu lămu resc totu l , cu autoritatea lor îi copleşesc totuşi p e aceşti filosofi mănmţi. Deci P laton recomand�\ să se meargă la culcare într-o aseme­ nea stare fizică, încît n i mic să nu pricinuiască su fletu l u i nepl�lcere sau tulburare . S e crede c h i a r el le-a fost i nterzis pitagoreicilor să m�i nînce bob1 4 0, fiindc1 această mîncare balonează ş i tulbu ră lin iştea sufletu l u i preocupat de a fl a rea adev:l ru l u i . Rezu ltă ci daci î n somn sufletul e slobod de însoţi rea şi l eg�itura sa cu tru p u l , a tu n ci îşi ami nteşte t recutul , vede prezentul şi prevede viitoru l . Corpul celui adormit zace nemişcat ca a l unui mort, însă sufletul l u i este viu ş i treaz şi m a i viu va fi e l după moartea tru pulu i , cînd se va elibera cu totu l . De aceea, la apropierea morţii , sufletul este şi mai profetic. Cei atinşi de vreo boahi grea şi incurabilă ştiu bine cîn d l i se apropie moartea . Foarte adesea lor l i se arată chipuri l e stră moşilor decedaţi şi atunci parcă mai mu l t ca oricînd îşi doresc să lase-n urmă un nume bu n . Tot a tu n c i , cei care au tră i t a ltfel decît s-ar f i c u v e n i t s e căiesc amarnic de greşe l i le lor. F a p t u l ci mu ribun z i i au darul profeţiei îl confirmă Posidonius, prin acest exem­ plu : un om din Rhodos, ce st:Hea s�i moară, a numit şase p rieteni spunînd c i ne va muri primu l , cine a l doilea ş i aşa pîn<i l a ultimu l . Se crede că oame n i i visea z:l sub influenţa zeilor în trei feluri : u nu l e atunci cînd su fletu l , întrucît se înmdeşte cu divinitatea, prin natura l u i emite preziceri c u de l a s i n e putere ; a l doilea e atunci cînd a e m l d i n jur este p l i n de suflete nemuritoare, care poartă în ele pecetl u i te semnele adevărului ; şi în al treilea rînei, atunci cînd zeii În;iişi stau ele vorbă în vis cu cei adormiti. Ş i , aşa cum a m mai spus, mai ales la a propierea morţ i i , sufletelor l e este dat să prevadă viitoru l . Î n acest sens stau mărturie şi previziunea lui Cal amus, ele care a m amintit, şi cea

:1

lui 1 l ector, eroul homeric, care, murind, îi vesteşte şi lui Ahile 1 1 1

llH l:l l"l t ' :l

: 1 J l r<

> J l Î :i l : l .


7R

DF: DIVINATIONE

XXXI . si

e a res

Ncque enim i l l u d verbum temere esset omnino :

consu e t u d ( )

�l pprobavisset,

nul la

Praesag ibat animus, frustra me ire, qwtm e.Yirem domo.

Sa g irc enim, sentire acute est : ex quo sagac a n u s, q u i a m u lt�1 scire volunt ; et s�1gaces d icti c ane s . Is igitur, q u i an te sagit, quam oblata res est , d i c itur p ra es �1 gire, id est, fu tura ante sentire. l ncst igitur in animis praesagitio extri nsecus i nj e c t a , atque inclusa divinitus. Ea si exarsit acriu s , furor appella tur, q u u m a corpore ;mimus abst rac t us divino i nstinctu co nci t atur. Sed quid oculis raberc l 'isa est derepente a rdentibus ? Uhi il/a paul/o ante sapiens, uirg inali modestia ? - Mater optttma, t t nn m u lto mulier melior m u lieru m, Missa sttin superstit iosis hariolation ibt ts, Neque me Apollo (al is (a ndis dementem inuilam ciet. Vir,gines l 'erp aequa/es. patris mei. mewn factum pudel, Optu m i uiri ; mea mater. f u i

nu'

rn iseret, mei p i,get.

Opwmam progeniem Pria m o reperisli ex/ra me: hoc dolet, /He obesse, il!os prodesse ; me o bstare il!os obsequ i.

O poe ma rem .

tenerum ,

c t mora t u m , a t q u e molie ! sed

hoc minus

ad

III ud, quod volumus, expressum est, ut vaticinari fu ror vera sol ca t :

Adest. adest fax obL •oluta sang u i n e atque incendio : JHu ltos a 11 n o_,- !atu it. Ciues, ferle opem. et restinguite.

Deus i nclusus corporc humano j�l m , non Cassa ndra l oq u i mr : janujlle nwg n i ma,� n o classis c i/a Texitur: e.Yilium exa men rapi! ; Aduen it. el fem t diuolmz tihus

Nm •ilm · complel'it ma 1 1 u ' !it/ora .

XXXII . Tragoedias l o q u i v id c or, t'l b b u b s . At ex te i pso non commentitiam n:m, sed bctam, eju sd c m generis aud ivi : C . Coponium :H.I te vcnisse Dyrrh:�chio, qu u m p r�1 e tori o i m perio classi Rhodiae p r�1 eesset, c u m pri mis homi n c m pru d e n t c m , atque d o c tum ; cumque dixissc, remigem quemtbm e quinqueremi Hhod ioru m vatici natum, madefactum iri minus xxx diebus Graecbm sangu ine ; rapinas Dyrrlu ch i i , et c on sc en s ion e m i n naves c u m fuga ; fugicntibusque miserabilem respecrum inccndiorum fore ; sed Rhodiomm cbssi propinquum reditum ac domu m i tionem dari : tum nequc te ipsum non esse commotu m ,


DESPRE DIVINAŢIE

79

XXXI . Vocabularul uzual n-ar fi accepwt f:1r:.'i motiv verbul praesagire [a presim\i ] , daci a c ţ i u n e a defi n it �1 de el ar fi cu totul i nexistent:! : Cînd din casâ ieşii, sufletul îm i prcsim[ea câ ies în zadar 14 2.

Ci ci sag ire

înseamn:i a ave:I simt, p:i tru nz:Hor, de aceea babele sîn t ( iscoditoare) fii n dci vor s:i ştie mu lte : la fel cîi n i i sînt sagace.�· ( c u m i ros fin). Iar praesag ire înseamn:i a simţi d i n a i nte, a presimti vi itoru l şi asta se spune ci f:Jce cel cuc s im te u n l ucru înainte ca el s:1 se întîmple. Exist<i prin urm:I re în s u fl e t e o cap:Kitate p remuni­ tiv:i , venit:l d i n a f:J ra lor şi înc h is:1 în ele d i n vrerea divinităţii. Da ci ca se manifest:i mai i ntens, c n u m it:1 delir profetic ş i atu nci este exaltat prin inspiraţie divi n:L n u m ite sagae

Ve ce dcodatd, cu ochii aprinşi, de turbare ptlre cuprinsci ? Unde c .fata-nţclcaptă şi de-o .fecio rcască pudoare ? -- Afa mâ prcaln m cl, ttt-11/re femei, cu mult cea mai bunei De preziceri diL'ine eu sînt acu ma purtată C'cJci .(â1·c'i de cre re. nelm n d, mă m înd Apollo scl .fa c p rofe[ii Fecioa re, cu m ine de-o scamcl, ce mult m i-e ruşin e de tata

Om neîntrecu t ; de tine, mame/ mi-c milcl şi tarc m i-e silc1 de m ine, ;Hîndre ulăsta rc / u i Priwn i-ai dat, C!/arâ de m in e

C u m s cl n u su/âr c ă e l t - i sînt pouarâ, iar dînşii folos 1'13 ?

poem gingaş, care exprim:! atît de bine, şi atît de înd u i oşător e i m portant pentru subiect u l nostru , cît fa ptul ci el înt:i reşte ideea mea el deli ru l pri leju ieşte de obicei p revi­ ziuni care se adeveresc : O

s e nti me n t e l e ! D a r n u asta

latâ, e-a cum printre 110i acea tor(tl- mbibată de foc şi de sînge Jtulţi a n i

o

sta t ea ascunsâ. Ve ni{i oamen i bu n i seT o stinge{i .'

Deja nu m a i e Cassandra cea care vorbe�te a stfe l , ci d iv i n i ta tea atlată în trupul e i H ' :

Pc

marea cea mare, o f!otri rap idă

Se pregâteşte : roi de corâbii ce-aduce pieirea lat-a sosit şi din naue/e iufi Rcizboin icâ-oştire pe Jdrm 11âvăleşte.

XXXI I. Poate-ti pare el re c i t traged i i şi poveşti. Dar şi de la tine a m auzit u n fa pt asemJn:itor, n u m1 scocit, c i întîmplat : C . Coponius, om întelept ş i îm·:1 ţat, Yen isc l a t i n e la Dy rrachiu m 1 j \ pe vremea cînd comanda în cali tate d e pretor1 1 6 flota d in Rhodos ; el [i-a spus el u n vîsla � de pc o cora b i e rhod i a n �1 a prezis c:l în mai putin de 30 de zile C1 rc ci a v a fi sc1 lda t �l în sînge ; ci l a D y rra c h i u m vor fi pr:idăciuni şi c i l u mea s e v a u rc a î n nave pentru a st� salva ; ci fuga r i i vor vedea î n unn�-� nefericita privel işte a i ncend i i l or, dar ci flotei d i n R hodos îi este 1 1 : 1 r:1 z i t :i ( 1 ; J p ro p i : I U lnto;� rcerc .� i p l l ' c m: s p re cas�i . Tu ai fost :Il u n e i


DE D I VINATIONE

80

M a rcumque Va rroncm, M. Catonem, qui tum ibi crant, doctos hornines, vehementer esse perterritos : paucis sane post di<.:bus ex Pharsalica fuga venisse Labie n u m , qui q u u m i n teritum excrcitus nu ntiavisset, reliqua vaticina tionis brevi esse confecta . Nam e t ex horrcis direptum effusumque frumentum vi3s omncs a ngiportusquc constravera t ; et naves subita perterriti men.1 conscendistis; et noctu ad oppidum respi­ cientes, tlagra ntes o nerari a s , q u a s i n cendera nt milites, q u i a sequi nolucra nt, videbatis ; postremo a Rhodia classe desert i , verum vatem fuisse sensistis. Exposui , quam brevissime potu i , somn i i , ct furoris oracula, q u ae carere arte dixera m . Quoru m a mborum genenun u n a ratio est, q u a Cratippus noster uti solet : a nimos hominum quadam ex parte extrin­ sccus esse tractos et haustos . E x quo intcl ligitur, esse cxtra divinum a nimum, humanus u nde ducatu r ; humani a u tem ani mi eam partem, quae senstim , quae motum, quae appetitum habeat, non esse ab actione corporis scjugatam ; quae a u tem pars a n i m i , rationis a tqu e intelligentiae sit pa rticeps, e a m tu m maxime vige re , q u u m pluri m u m a bsit a corpore. Itaqu e , expos i tis exemplis verarum vatici n a tionum e t somnioru m , Cratippus s o l e t rationem concludere h o c modo : Si sine oculis non potest exsta re officiu m ct munus ocu loru m , poss u n t autem :1 \iquando ocu l i non fu n g i suo munere : q u i ve] semei ita est usus ocul i s, u t vera cerneret ; i s habet sensum ocu lorum vcra cernentium. Item igitur, si sine divi natione n o n potcst et officium et munus divi na­ tionis exstare ; potest a u tem q u i s , quum divin:llionem h a beat, errare a l iquando , nec vera cernere : satis est ad confirmandam divi n a tioncm, semei aliquid esse ita divi n a tu m , ut nihil fortuito cecidissc vidcatur. S u nt autem ejus generis i n n u merabilia : esse igitur divinationem, confi­ tendum est. XXXI II. Quae vero a u t conjectura e x plica ntur, aut eventis a n i maei­

versa et notata s u n t ,

ea

g e ne ra divin:m d i , u t supra clixi , non n atura l i a ,

s e u artificiosa d i cuntu r: i n q u o a rusp ices, a u gures , conjectorcsque nu merantur. J·l<t ec improba n t u r :1 peripateticis ; a stoicis defenduntur. Quoru m alia sunt posita in m o nu mentis,

ct disci plina ; quocl Etruscorum

declaram et arusp i c i n i , et fu lgurales, et ton i tru a les !ibri , nostri eti a m augurales : a lia : nl lcm sub ita ex tempore conjectura explica ntur, u t a pud Homerum c;tlchas, q u i ex passerum numero bclli Trojani an n os auguratus est ; ct ut in S isennae scriptum historia videmus, quod, te i nspecta nte, factu m est, u t , quum Sulla in agro Nolano immolarct a n te


81

DESPRE D I VINA'[IE

impresion a t , dar Marcus Va rro 117 ş i M a rcus Cato, oameni învăţaţi care erau ş i e i acolo, au fost de-a drept u l înspăimîntati. La cîteva zile

a

sosit

Labienus1·H:: , dup<l fuga lui Phars a l os W> şi d u p<l ce el n e -a vestit înfrîn­ gerea a rmatei, restul prczicerii s-a adeverit în scurt timp. Î n tr-adev;l r,

grîu l , furat d i n hambare şi risipit, umpluse str;lzile şi răspîntiile ; cuprinşi de frică v-aţi îmbarcat degrab;! , ş i noaptea , privind în urmă spre cetate, vedeaţi a rzînd corăbiile neguţ<1torilor p e c a re le incendia ser;l soldaţii care au refu za t s<1 v;l u rmeze. Î n fi n e , pă ră siţi de fl ota d i n Rhodos, v-aţi dat seama cît de adevărată fusese prezicere a . Ţi-a m prezentat cît m a i concis a m putu t prezicerile i n sp irate d e vise le şi de deliru l profetic, despre care spusesem ci sînt l ips ite de

artă. Pentru ambele forme de divinaţie există o u nic\ explica�ie , pe care o dă ele obicei Cratip al nostru : că sufletele oamenilor provin di ntr-o dime nsiune exterioar;l tru p u l u i ş i c1 ele a u fost asimilate apoi de trupuri. De unde reiese că există în exterior un suflet divin din care provine şi cel u m a n , îns;1 sufletul nostru mai a re şi acea parte în care se a fl ;l simţurile, rea qiile, dorinţele ş i ca re e dependent;! de acţ i u n e a tru p u l u i ş i nu poate f i despărţită de activitate a tru p u lu i ; di mpotrivă, acea pa rte de suflet în zestrată cu raţiune ş i cunoaştere, are o mai ma re vigoare a tu nc i cînd

c

m a i depa rte de t ru p 1 5°. Aşadar, dup;1 ce a

prezentat exemple de profeţii şi vise adev;lrate, Cratip obişnuieşte să-şi încheie astfel ra tionamentu l : chia r daci în a bsenp ochilor n u poate exista simţul vederii , e posibil u n eori ca ochii s;l nu-şi poat:l exercita fu nqia lor ; însă cel care s-a folosit o dată de ochi spre a vedea adev;lru l , acela posed;! simţul u ne i

dacă în absenţa

vederi

re al iste. La fel deci, chiar

divina ţiei n u poate exista capacitate divinatori e ,

e

posibil ca a cela ce posed;! darul d ivinaţiei s;1 greşească u neori şi S<l nu intui ascl adev;lru l ; pen tru a confirma rea l i tatea divinaţiei, este îns:l de ajuns ca m;lcar o singu r;! dată s;i se fi Llcut o astfel de prezicere, încît nimic să nu mai pară c'i s-a petrecut la voia întîmphl ri i . Şi pentru că exist�l num eroase situ atii de acest fel ,

trebuie deci sâ recunoaştem câ

divinaţia existâ. XXXIII. Acc.:ste fo rm e de divinaţie care se bazeaz;] pc intu i t i i sau pc observarea şi înregistrarea u nor evenimente, cum a m mai spus, nu sînt naturale, ci artificiale ; între a cestea numărîndu-se a rta h a ruspicilor, a augurilor, a tălm�\citorilor. Peripateticienii dezaprob:i acest t i p ele divi na­ ţie, stoicii îl a p rob�! . Unele acte d i v i natorii sînt continutc în docume nte şi în discip l i na d ivinatori e . De ele vorbesc cl rtilc haruspicilor etrusci , nu mite fulgu mie r despre fu lgere] ş i cele a l e a ugu ri lor noşt ri, numite

/unitruale !despre tunete 1 ş i chiar augurale. Exist;1 îns;i şi acte divinatorii

bazate pe o intuiti e sponta n<! , de momen t , a.';ia cu m a :1 vut la Homer proorocul Ca lchas, care a prezis durata războiu l u i tro i a n dup;l n u m ;lrul

vr;·t b i i l or. ) i tot p l ' l l"< " < t t t . t · . t d >

astfel este întîmpl area descris;\ în istoria lui Sisen na ,

"c i l

ii

L i i : pc cînd S u l la 1 " 1 aducea jertfe în ţinutul Nob în


-

") "

DE DTV TNATIONE

pr::1etori u m , a b i nfirma :1ra subito a nguis emergeret, quum q u i dem C . Postu m i u s a ruspex nraret i l l u m , u t i n expeditionem exercitum educeret : id quum Sulla fecisset, Lum a nte oppidum Nobm florentissima Samnitium castra cepit. Facta conjectura etiam i n Dionysio est p a u l lo a nte, q u a m regnare coep i t : q u i quum per agrum Leon t i n u m i t e r faci en s , equ u m ipse demisisset i n tlu m e n , submersus equus voragi n i bus non exstitit ; q u e m quum m axima conten tione non potuisset extrahere , disce.ssit, u t a i t P h i l i stus, aegre ferens. Qu u m autem ::1 l i q u a n t u l u m progre.ssus esset, subito exaudivit hinnitu m , respexitque, et equum alacrem laetus adspex it, cujus in juba examen a pu m consedera t . Quod ostentu m habuit hanc vim, u t D i onys i u s p::1ucis post d iebus regn:ue coe perit. XXXIV. Quid ? Lacedaemoniis, paullo ante Leuctri c:un c:t l a m i t:I t e m , quae signifiqtio fac"la est, q u u m i n llerc u l i s f a n o a rma .sonuerunt, Hercu l isq�Ie s i m u lacrum m u l to sudore m a navit ? At eodem tempore Thcbi s , u t :1 i t Cal listhcnes, in temp l o Hercu l is v a lvae cla u.sae repagu l i s subito se i p.sae aperu erunt ; a rmaque, q u a e fixa i n pa rietibu.s fucr: m t, ea sunt humi i n venta . Q u u mque eodem tempore a pu d Lebad i a m Trop ho n io res divina fieret, gal l os galli naceos i n e o loco s i c assidue can cre coepiss c , ut n i h i l intcrmittere nt ; tu m augu res d ixisse boetios, Thcbanorum csse victori:tm, proptcrca quod avi.s i l l a

victa silere suleret,

e<mere, .s i vici_.;set. Eademque te mpesl:ltc multis signis Lacecb emoniis l e u ctricae pugn:1e c a b m itas denuntiaba tur. Namque et Ly.sa ndri , qui Lacec.l a e rn o n iorum cl arissimus fu e ra t , sta t u a c , q u a e Del p h is staba t, i n c a p i t e corona subita ex st i t i t e x asperis herbis et agrestibus ; stellaeque aurcae, quae Delphis cra nt a L:! cec.laemon i i s positae post na vah:m i l l a m victoriam Lysa ndri, qua Athen i e n.ses conciderunt (qua i n pu

g\1 :1

qui�l Castor el l'ol l u x cum La cedacmonioru m c lasse visi esse dice l.xmttlr,

eorum insignia deoru m , .stel l a c a ur e a c , quas d i x i , Dcl phis positae )\ paullo antc leuctricam pugna m dccidcnmt, neque repe1t::1e sunt. Maximum vero i l l ud porten t u m i i.sdem Spa rt i atis fu it, q u od, q u u m oraculum :1b Jove Dodonaco pctivi.s.scnt, de victoria scisci tantcs, l egatique i l l u d , i n q u o i n erant sortc.� . col locavi.sscnt : si m i a , q u a m rex 1\lolo.s.sorum i n deliciis

h:dK'h: 1 1 .

el .s n rt e.s ipsas. e t cetera, q u a e era nt ad sortem p:na ta ,

d isturbav it , ct :diud a l i o dissi pavit . Tu m c a , quae praeposita erat oracu l o , .s:Kerdos d i xisse d icitur, de salute L:teed aemoniis esse, non de victoria cogi tandu m . XXXV. Q u i d ? bel l o Puni co secu nda, n o nn e C . Fla m i ni u s , con.sul iteru m , ncgl exi t signa rcru m fu tu ra ru m magna cum cl a cle reipublica e ' q u i , excrci t u lustrato, q u u m Arrc t i u m ve rs u s castra m ovisse t , et contra Hannibalem legio nes ducerct ; et i p s e , et cquus e j u .s a nte sig num

Juvis


83

DESPRE D I V I NAŢIE

fa ta cortu lu i său, de sub altar

a

ieşit u n şarpe ş i atunci haruspiciul C .

Postuius i-a s p u s s ă - ş i ducă armata la l u ptă ; de îndată ce Su l la a făcut acest l ucru ,

a şi cucerit puternica tabără a sumniţi lor, din fata oraşu lui

Nola. De o astfel d e prezicere spontan;1 a avut parte şi Dionysius cu putin înainte de a-şi începe domn ia : făcînd o c1 lătorie prin tinutul Leont i u m , cînd i-a dat drumul cal u l u i b rîu , acesta , prins în vîltoare, nu a mai ieşit la su prafată ; oricît

a

încercat Dionysius n u a putut să-I

scoaU ş i de aceea a plecat foarte trist, spune l'hil is tos . N-a f;lcut însă cîţiva paşi, cînd deodată auzi u n necheza t , întoarse capul ş i fericit, şi-a v;izut calul care venea sprinten cu un roi ele albine în coa m ă . Acest semn divin a fost atît de favora b i l , încît dup:1 cîteva zile Dionysius şi-:1 început dom n i a . XXXIV. Spartanii n - a u a v u t ş i e i parte de o prezicere, în a i nte ele

dezastrul de la Leuctra 152, cînd în templul l u i Hercu l e s-a a uzit z;1 ng;1 n i t d e a rme şi sta tuia l u i ş i roia de sudoare ? Î n acela ş i timp, la Teba , dup;l cum ne i n formca z;1 Calistene15\ în templul l u i Hercule, porţile încuiate cu l ae<ite s-au deschis singure şi armele, fixate în perete, au fost g;i site pe jos. Tot a tu nci , în a prop i ere de Lebadia , pe cînd se aduceau sa crificii lui Troph o n iu s 1 5 1 , cocoşii au începu t acolo s;l cînte cu atîta putere că nu se mai oprea u . Augurii beo �ieni au prezis atunci că victoria va fi a teba nilor, e<ici acea pa s;ire tace ele obice i cînd e învins;! şi cîntă cînd e înving;itoare. Tot în :Jcel timp , prin multe alte semne le-a fost prevestit spart a ni lor dezastrul luptei de la Leuctra . Pe creştetul statuii lui Lisa ndru 1 5 \ cel mai vestit d i ntre spartan i , aflat:i la D e lfi , a ap;lrut deodat;1 o cu nună de spini şi ierburi de cîm p . Tot la D e l fi se a fla u ş i ste l e l e de a u r dedica t e

ele sp arta n i d u p ă

vestita băt ă l ie navală a l u i Lisa ndru, î n

care i -a u

nimicit pe a t e n i e n i (fiindc1 în a c e a lupt<l au fost v:1 zu ţ i , se s p u n e , Castor ş i Pollu x 1 5 (' , al ă t ur i ele flota sparta nă , la Delfi au fost consacrate , cum am spus, stele ele a u r, însemnele acelor z e i ) ; cu puţin îna i n te de lu pta de la Leuctra ele au căzut şi n-au m a i fost g::isite. Pen tru spa rtani îns;1 , cel mai importa n t semn a fost ceea ce s-a îmîm plat a tunci cînd delegaţii lor

ClU

mers s::i consulte oraco l u l l u i Ze us de la Doclona, cu

privire l a victorie ş i au aşezat acolo u rna în care se aflau sorţi i ; o maimută care făcea pe vremuri deliciile regel u i moloş ilor1'7 a împrăş tiat sorţii ş i tot ce era pregătit pentru ceremonia de divinaţie, a ru n cînd tot ce apuca. Atu nci preoteasa m a i ma re peste acest oracol a a n u nta t , se spune, că spart a n i i t rebuie s;i se gîndea sc;! la salvare, nu la victorie. XXXV. Oare în al doilea r:izboi punic, C . Fbmini u s 1 5H , a les a doua

oar;i cons u l , n-a nesocotit prezicerea unor fapte întîmplate mai a poi spre marea nenorocire a sta tulu i ? Dup;1 ce-şi trecuse în revisl<i a rm a t a , d Î) i m u u sc t a h:1ra spre A rrctium şi î� i conducea legiunile împotriva h 1 i l l . i 1 1 i l •. d

1 l< ·< >d : 1 U . f:i r;i m o t i v , s-: 1 pr:"lhu�it cu tot

cu ca l , în f<l ta


IJE

1

> I V I NATil >N I·:

Sta toris sine causa repente concidit, nt:c c:t l l l 1\:lll hahuit re ligion i , objecto signo, ut peritis videbatur, ne coll l l l l i l l crct p raelium. Idem quum tripudio auspicaretur, pullarius

diem pr:u:lii o munittcndi differebat q u idl'm pulli pascerentur,

Tum Fl aminius ex eo quaesivit, si ne postca

quid faciendum censcret. Quum ilie quiesccndum rcspondisset, Flaminius :

rcs geri poterit, saturis signa convelli, et se st:qui j ussit . Quo tempore, quum signife r primi hastati signum non possct movere loco, nec

·Praeclara vcro auspicia, si esurientibus pullis nihil geretur. .. Jtaque

quidqu:.m proficeretur, plures quum accederent ; Fb mini us, re nuntiata , suo more negl ex i t It:�que tribus his horis concisus excrcitus, atque ipse interfectus est. Magnum illud etiam. quod addi dit Coelius, eo tempore ipso, quum hoc calamitosum fieret praclium, tantos terrae motus

in Li gu ribus, Gallia,

compluribusque insulis, totaque in I talia

factos es.-;e, u t m u lta oppida corru erint, mu ltis locis Iabes fa ctae sint, terraeque desederint, tl u minaque in contrarias partes fl u xerint, atque a mnes mare influxerit.

XXXVI . Fiunt certe divi nationum conjecturae a peritis. Midae illi Phrygio, quum pucr esset, dormienti fo rmicae in os tritici grana con­ gesseru n t : divitissimum fore, praedictum est ; quod evenit. At Platoni quum in cunis parvulo dormienti apes in label lis consedissent, respon­ sum est, singulari illum suavitate orationis fore : ita fut u ra eloquentia provisa in infante est. Quid ? amores ac deliciae tuae, Rosci us, num aut ipse, aut pro eo Lanuvium totum mentiebatu r ? qui quum esset in cunabulis , educareturque in Solonio, qui est campus agri Lanuvini ; noctu, lumine apposito, experrecta nutrix a n im advertit pueru m dormi­ entem circu mplicatum serpentis a mplexu : quo adspectu exterrita, clamorem sustulit. Pater autem Roscii ad a ruspices retu l it : qui respon­ deru nt, nihil illo puero clarius, nihil nobilius fore. Atque hanc speciem Pasiteles caelavit a rgento, et noster expressit Archias versibus. Q u i d igitur exspecta mu s ? a n dum i n foro nobiscum

dii immortales,

dum in viis versentur, dum domi ? qui quidem ipsi se nobis non offerunt, vim au tem suam longe lateque diffundun t : quam quum terrae cavernis includunt, tum hominum naturis implicant. Nam terrae vis Pythiam Delphis incitabat, naturae Sibyllam. Quid enim ? non videmus, qua m sint varia terrarum genera ? ex quibus et mortifera quaedam pars est, u t et Ampsa ncti in Hirpinis, et in Asia Plutonia, quae vidimu s ; et sunt partes agromm aliae pestilentes, aliae salubres ; aliae, quae acuta ingenia gignant, a liae, quae retusa . Quae omnia fiunt et ex coeli varietate, et ex disparili aclspiratione terrarum.


R5

DESPRE DIVi NAŢIE

statu i i lui Ju piter Sta tor1'i9 şi n-a ţinut cont de faptul că prin acel semn i se indi ca , dup;1 p ă rerea tălmacil or, s;1 nu dea l u p t a . Tot aşa, cînd se lua auspiciul tnpudium-u l u i , p u i i sacri refuzînd mînca rea , a u gurul i-a indicat sj amîne ziua începerii luptei ; a tunci Flaminius

1-a

întrebat ce-i

de făcut dac1 p u i i refu ză în continuare s ă mănînce. Au gu ll.l l i-a r;1 s p u ns c'l trebuie aştepta t .

" M i n u n ; H aus piciu , pc legea mea, a excla ma t F l a minius, dacă p u i i au chef s;'l m;1nînce se poate lupta , iar dacă sînt sătu i şi refu ză mînca rea , nu ' " A poru n cit deci s;1 se ridice stindardele [înfipte în pă mîntl şi armata să-I u rmeze. Atu nci cînd stegaru l primei comp a ni i de h1 ncieri n-a putut să-ş i m işte steagul din loc şi n-au reuşit s-o fac'l oricît de mulţi s-au strîns , Fla minius, aflînd întîmplare a , a nesocotit-o ca de obice i . În trei ore armata i-a fost nimicită şi el însuşi a fost u cis. O important:l informaţie a d augă şi Coelius : în acelaşi timp cu acea dezastruoasă bătălie, atîtea cutremure s-au produs în Liguri a , G a l l i a , î n numeroase insule, î n toaU I ta l i a , încît multe oraşe s-au d;1 rîma t , în mu lte locuri s-;Ju produs su rp;1 ri , terenurile s-au scL. fu n cl a t , rîurile şi-au schimbat cursu l ş i marea s - a revărsat în rîur i . XXXVI . F;1 ră înd oi a l :l , c e i pricepuţi p o t face preziceri pe baza u n or

prezu m ţi i . Lu i M idas160, vestitul frigian. p c cînd era cop i l , în timpul somnu l u i fu rnicile i-a u băgat în gu ră boabe de grîu ; s-a prezis că v a fi foarte boga t , ceea ce s-a şi întîmplat. Lui Platon , cînd era înc'l u n prunc şi în leagăn, fiindcă nişte a l b ine i s-a u aşezat pe buze, i s-a prezis că vorba l u i va avea o du lcea p Llră seamăn : şi astfel i s-a prevestit u n u i copil c e încă nu vorbea viitoarea m<1 i estrie a vorbei. Iubitul ş i dragul tău, Rosc i u s 1 6 1 , m inţea doar el sau tot oraş u l Lanuvium minţea pentru el ? Era

copil în leagăn şi

creştea

la Soloni u m ,

cîm p i e în ţinutul

La nuvium , cînd într-o noapte, la lumina lămpii, doica trezit;! din somn, a văzut că pruncul dormea înlănţu i t de i nelele u n u i şarpe ; îngrozită de p rivelişte, a ţipat. Tatăl l u i Roscius s-a a dresat haruspicilor, care i-au prezis c1 nimeni nu va fi mai importa n t şi mai plin de faim;l ca acel copil. S c u lptorul PasitelesHiz a gravat scena în argint ş i Archia s 163 al nostru a descris-o în versuri. Cît s ă mai aşteptăm deci pînă ce zeii nemuritori vor fi printre noi , în for, p e str;1 z i , a cas:l ? Chiar dacă ei nu ni se arat ă , îşi revarsă puterea în lung şi în lat : o închid în adîncurile p;1 mîntului şi o transmit naturi i umane . Puterea pămîntului o i ns p i ră pe Pythia

la

Delfi , cea a naturii pe Sibil;1 . C e mai vre m ? Nu vedem cît de

fel u rite ţinuturi există pe p ă mîn t ? Unele dintre acestea duc spre Infern, cu m este Ampsanctus la hirpini ş i Plutonia în Asia 1 61 , locuri pe c a re eu însu mi le-am v;1 z u t . Alte ţinuturi sînt pestilenţiale , altele s�1 n;1 toase, u nele fac s�1 se nască minţi p<ltru nzătoare, altele minţi obtu ze . Toate a cestea se întîmpW datorită varietăţii c l i m e i şi a exhalal i i l o r d i ferite a l e p ;1 1 1 1 Î l l l l l l t i i .


DE DIVINAT!ONE XXXVI I. F i t etiam saepe specie qu acl a m , saepe vocum gra vita t e , e t cantibus, ut pellantur a nimi vebementiu s ; s a e p e etia m cur;l et timore : q u a l is est i ! l a ,

i'lexunima

tanquum �vmpbata, ut Bacchi saais

Comm ota ; in tumttlis Teucntm commemorans suu m .

Atque e t i a m i l l a concitatio d e c l a ra t v i m i n animis esse divinam. N e gat enim, sine fu rore, D e mocritus, quemqu a m poetam

magnum

esse posse. Quod idem dicit P la to : quem, si p l acet, appe llet furorem,

dummodo

is fu ror ita

laudetur,

ut in P ha edro P l atonis l a u da tus est.

Quid ? vestra ora t i o in causis, q u i d ? ipsa actio potest esse vehemens, et gravis, ct

c opiosa ,

nisi e st a nimus ipse commotio r ' Equidem etia m in

te s a e pe vj di ; e t ( u t aci leviora venia mL· s) in Aesopo fa mili ari tuo,

tantum. ardorem vultuum atque motu u m , u t c u m vis quaed<� m abstra­ xisse a sensu mentis videretur. Objici untur ctiam sacpe fo rma e , quae rea pse nu l b e sunt ; specicm autem offcrunt.

Quod

conti gisse Brcnno

d icitur, ej usque G a ! l i cis cop i i s , quum fa no Apo l l i nis Delphici nefarium b c l l u m i ntu lisset. Tum e n im fc runt, e x oraculo effatam e ssc Pythiam :

1:.;11o prouidebo

Ex

rem istu m, et a/bac vi1gines.

quo fa ctum, ut e t viderentur virgines ferre arma c o ntra , e t nivc

G a l l o rum obrueretur exerc i tu s . Aristoteles quidem cos e t i a m ,

q u i va l i tu d i n is vitio furerent, e t

m c l a n cholici dicerentur, censebat habere a liqui d i n a nimis p ra e s a giens a t q u e divinu m . Ego a u tcm h a u d scio, an nec cardia cis hoc tribu endum sit, nec phreneticis : ani mi cnim intcgri, non vitiosi corporis, est divinatio. XXXVI II. Quam q u i dem esse re vera , hac stoicorum ratione conclu­ ditu r : Si sunt dii, neque ante decbra nt hominibus quae fu tura s u n t : a u t non d i l i g u n t homines ;

aut,

quid evt:nturum s i t ,

ignora n t ; a u t

existi mant nihil interesse h o m i n u m scire quid fu turum sit ; a u t non censent csse suae majesta tis, praesignifi c a re h om i n i b u s q u a c s u n t fut u ra ; aut e a ne i p s i qu idem d i i significire possu nt. At nequc non d il igunt nos ; s u nt enim ben efici, gcnerique h om i n u m amici : neque ignorant c a quae ab ipsis constituta et designata sunt : n eque nostra n i h i l intcn::st , scire ea quae eventura sunt ; erimus enim c1 u tiores, si sciemu s : neq u e hoc a lienum

ducunt majestate sua ; nihil est enim

bcncficentia praesta ntius : neque non poss u nt futura praenoscere . .'Ion igitur sunt dii, nec significant fu tura . S u nt

:n.Item

d i i ; significant ergo.


DESPKE Dl\' 1 1\ !\("1 E

87

XXXVI I.

Se î ntîmphi u neori ca sufletul s;i fie puternic impresionat chip, alteori ele son o ri t a tea unui glas sau ele vreun cîntec ; adesea o grijă sau o teamă îl poate zdru ncina. lat;) un exemplu :

ele vede rea u n u i

Cu mintea pierdută precum arfi .fost o bacantă Printre morminte. îl strigă pe Teucer al stlu 165 Chiar şi aceast:i exalta re atest:i prezen\:t în suflet a u n e i forţe divine. Dcmocrit SliS\ine c1 nu poate fi m a re u n poet l i ps it de i n sp i ra t i e divin:i . Acelaşi lucru îl spune şi Platon : n-are decît s:\ o numeasd cineva c h i a r nebu n i e , daci vrea, dar s:1 o elogieze cum o face Platon în Pbaidros166 . Oa re nu la fel s t a u lucrurile ş i �l tunci cînd vo i , av oca t i i , p l edaţ i în procese ., Poate fi vorba voastr:i , ba p:i l i maş:l , ba sobd, ba plin� de verv:i , d:u:J s u fl e t u l nu v:i este cuprins de exaltare ? De cîte ori n-am observat asta l a tine ? Ş i chiar la actorul Aesopus, p r i e te n u l t:1u (ca s:i i:lll şi exem ple de ma i miel importa n\:i ), am v:i zut Jtîta patim:1 pe c h i p şi în gestu r i , încît ai fi crezut el o p u te re anume i-a luat m i n\ i l e . Se în tîm p l :i u neori s:1-ţi apar:i în faţa och ilor figu ri care nu au o e x is t e n ( :'i re:d:1 , fi i n d clo:1 r nişte spectre. Se spune ci aceast:l i s-a întîm p la t l u i B rennusi<; 7 ş i a rmatei l u i de ga l i . cind a pornit co n t ra tem p l u l u i lu i Apollo din D c l fi un război n el eg i u i t ; Pyt h i a ar fi dat :�t u nc i , se spu ne, acest or:�col : f:'u mei uoi în,g nji

de-acest fapt. şi.feciuore!e albe

Ca u nn:� re a acest e i p re ve s t i ri , s -:1 î n tî m p lat s:1 l i se ;!rate fecioare luptînd cu :mna în mîn ă , iar a rmal<l ga l i l o r să fie îngropat;\ în z;l p :�d:i . Aristotel credea c:1 cei care a u t u l bu rJ ri m e ntale d i n m o t i ve d e boa l :i şi sînt numiţi mela nco l ici 1Nl au şi ei in sut1et o pute re p rofe tic:\ şi divi n�l !ori e. Eu îns�i nu ştiu d a c:! n-a r trebui s;i le-o atribuim şi celor bolnavi de inim;1 , ba chiar şi nebunilor ; căci de fa pt daru l divinatiei aparţine sunetu l u i teafă r, n u tru pu l u i bol nav. XXXVI II. Fa ptul c1 divinatia exist:! cu adev:i rat se poate deduce din u rm;i toru l ra �ionamcnt al stoici lor : d:�ci zeii există şi m1- i avertizează dina inte pe oameni ce-i aşteapt:1 în viitor înseamnă fie c:i nu le pas;l ele oameni , fie c:i ei înşişi nu cu nosc v i i toru l , fie consideră d nu l e c de folos oamenilor s;i-1 a fl e , fie cred ci nu e de demnitatea l or s:i p rezic:1 o:1menilor ce li se va întîm pl a , fie c;i n i ci chiar zeii înşişi nu au capacita tea de a trimite semne prevestitoare. Nu e adevărat el zeilor nu l e pas:i de n o i , c'lci sî nt binefădtori şi prieteni a i neamului omenesc ; n ici ci ci nu cunosc ceea ce a fost c h i a r de ei hot:1rît şi predestin:l t ; I;J fe l , nu e adevărat că nu e de fo l os s;i �tim ceea ce va să v i n;i , clei şt i i n d , vom fi mai prudenti ; nici c:1 nu e de demnitatea z e i l or s:1 ne a vertizeze, c;l ci n u e nimic mai nobil ca binef:Icere:� ; şi , în fi ne, este i m pos i b i l ca e i s:1 n u poaU prevesti v i it o ru l . Deci tbc:l am a dm i t e ci tv i i

I lti

t · x i st ;·I , ; I < I m i t c lll s i c;-1 v i

nu

pot vvst i v i itoru l . D a r ze i i t: x i s t :1 şi


J·r

' ' ' '' ' · . . ,

:. r ,i � r r r l rl·:r n l , nul l a s vias dant nobis ad significationis sci e nti a m ;

l r l l sl r: r c n i 1 1 r significarent ; n ec , si da nt

vias, non est d i v i na tio ; est i gi lu r

d i vi n a l i o. XXXIX . Hac ratione et Chry s i ppu s , et Diogenes, et Anlipaler u t i t u r. Q u i d est ig i tu r, cur dubitandum sit , quin sint ea , q u a c d is p u tav i , verissima ? Si ra tio mecu m f::l cit, si eve nla, si popu l i , s i nati o nes, si G raeci, si b:.ub:. ri , s i ma jo res etiam nostri, si denique ho c

semper it:.

puta t u m es t, si summi p h ilosophi, si p oe ta e , si s:l pienliss i rn i viri, qui r e spu b l i c a s cons titu e runt , qu i u rbes condidcru n t : a n , dum

be sti a e

l o q u a n t u r, exspecta mus, hom i n u m consentiente a u ctori w te co n te n t i

n o n sumu s ? Nec vero qu i dqu a m a l i ud a ffertur, c r ; r e a , quae d i c o , d i vi n:mdi genera , n y l l a s i nt ; n i si , qu o d d i ffi c i le ci i c tu v icle t ur, qu ae cuju squ e divinat.ionis ratio, qu ae causa sit. Quid e n i m habet a ruspex, cur p u l mo

i n cisus eti:1111 i n bonis extis c.l iri rnat tem p u s , e t pr o fe r at cliem ? quid :.ugur, cur a dextra corvus, a sinistra cornix bciat ratu m ? q u i d astrolo­ gus, cur stclla Jovis, a u t Ve neris con j u n cta cum Luna ad ortus pueroru m

s:dutaris sit, Satu rni M a rt isve contraria ? Cur autelll deus d onnie nt es nos moneat. v i g i l a ntes n eg li ga t ' Qu i cl d e i nc.le causae sit, cur Cassandra

fu re n s

fu tu ra p rosp iciat, Priamus sapiens hoc i de m f:.cerc

non q u ea t ?

C u r fiat qu idqu e , quaeris ? Recte omnino. Sed non nunc id agitur : fi a t ,

necnc

fi at ,

ici quaeritur. Ut si magnelem l a p ide m e sse

cl ic a m ,

qu i

fe r ru m a d se a l l ic i at et a ttra h a l ; rationc m , c u r id fia t , a fferre nequeam : fi eri omn i no neges ? Quod idem fa cis in divi natione ; q u a m et et:rn imus ips i , el a u dimu s , el le gi m u s ,

et

a p<�tribus accep i mus. Neque ante

p h i losop h i a m patefacta m , quae nuper i n venta est, h a c de re com mu n i s vita

dubitavit ; et p oste a , qua m phil osophia p roc ess i l , nemo

a l i t er

p h i losophus sensit, in quo modo esset auctoritas. D i x i de Pyl ha go ra ,

de

D emocrito , de Socrate ; excepi de

a ntiquis, praeter Xe noph a nem ,

neminem ; :H .Ijunxi vc Le rem academiam, pcripa teticos, st oi c os . U n u s d isscnl i t Epicuru s . Q u id vero

hoc turpiu s ,

qu a m

quod idem nullam

sensit gra t ui t a m esse vi rtu lem ' XL. Quis est aulem, qucm non moveat c l a ri ss i m is monumentis

testata consignataque a nt iqu i ta s ? C a l chanlcm a ugurem scribit I lomerus longe o p ti mu m , eumque ducem cl a ss i u m

fu isse. At i l l u m auspic iorum

credo scic nti a , n on locoru m . Amp h iloc hus et Mopsus Argivorum reges fu erunt , sed i idem augures ; i ique u rbes in or a maritima C i l iciae gracca s condideru n t . Atqu e etiam ante hos Amphi a r a u s

et Tiresias, n o n humiles

et o b sc u ri , neque eorum s i m i l es, ul a p u ci E nn i u m est,

Qui Stti quaestus causa flctas suscitant sententias;


DESPRE DIYINA'f!E

89

d�ci n i -l vestesc. Şi dac:1 ni-l vestesc, n e î n găd u i e şi cunoa şterea semnelor trimise de ei, c'\ci a l tfel a c estea a r fi i n u t i l e . Această cunoaş­ tere nu-i altceva decît divinaţia ; rezultă deci că

divinaţia existcl.

XXXIX. Şi Hris i p , şi Diog�ne, şi Antip ater se folosesc de a cest raţion ament. Deci e ca zu l să te mai î n doie şti de a devărul afirmaţiilor mele ' Ş i clac1 a m de partea mea raţiunea, evenimente l e , popoa rele ,

n aţiunile , gre c i i , barbar i i , str:'imoşii noştri c hi ar , într-un cuvînt, dacă mereu a u gîn dit ca mine ce i mai de seam;1 fi losofi ş i poeţ i , cei mai înţelepţi oame n i , c e i care au întemeiat sta t e , a u fo ndat oraşe, s<1 aştept:'i m oare pîn:1 ce animalele vor pri n d e gra i ' Nu ne este de ajuns p:i rerea unani m;! a o:1 111e nilor ? Atunci cînd se co ntest<i e x i s tenţa fo rme­

lor d e divinaţie l a care m;l refer, nu se invoc1 a l t motiv decît uificulta te a de

:1

explici m otivul şi raţiunea d iv i n a ţ i e i . Dar oa re expliGI haruspiciu l

de ce între mărunta iele u� b u n augur u n

jlssum

poate între mpe

()

aqiune şi a mîn<1 ziua ei ? D:'l socoteaU a u gurul de ce corbul d i nspre dreapta , iar c ioara d inspre stînga îi dau semne pr i e l n i c e ? O a re u n astrolog a r explica d e ce l a naşterea unui copil jonqiunea pla nctelor Jupiter sau Ven u s cu Lun:1 este favora b i l {! , iar a l u i Saturn sau Marte nu ? De ce î n s ă divinitatea ne av�rtizează în som n , i a r treji fi i n d nu ne ia în se a m:1 ' Ce cxplicatie a re fa ptul e<l smintita Cassandra prevede v i i to ru l , i a r mintosul Priam nu o poate fa ce ? Te în tre b i poate de ce se

întîmp ! J toate a ceste l ucrur i ? Eşti întru totul îndre p tăţit s:i o fa ci . Dar nu de asta este vorb:1 a cum : ceea ce ne i n t c res e a z :1 întîmpl:1 sau nu . D a G I

eu

e

d a că ele se

i t i spun că magnetul este un corp ca re atrage

fierul şi nu pot explica de ce se întîmplă asta , poţi nega categoric faptul în si n e ? Acela � i l u cru fa cem şi în privinţa d iv i n a ţ i e i : o vedem n o i înşine , a u z i m , citim despre ea , o moştenim e l e la p<'iri n t, i . Pîn:1 a fi descoperi t<} filosofi a , c1 re este o i n ve n \ i e rec�nt:1 , experienta comun:1

nu a pus la îndo i a l :1 existenta d i v i nat, i c i şi chiar după ce fi l o s ofi a s-a impus, nici u n filosof, cu un prestigiu cît ele mic, nu a gîndit a l tfel . M-am referit l a Pita g ora , Democrit, Socrate ; l-am exceprat d i n tre cei vechi doar pe Xenofo n ; a m menţionat vechea Academ i e , peripa teti­ cie n i i , stoici i . Doa r Epicur

e

ele a l tj p:1 rer�. D a r a cest l u cru nu-l p oate

d iscred ita mai mult decît faptul că tot el e de p ă re re a că nu există vreo virtute l i p s i t<1 de un i nteres. XL. Poate să nu impresioneze pe ci neva vechime a acestor fapte

a testate şi consemnate de scrieri ilu stre ' Homer spune c1 cel mai b u n augur ş i totodată călăuză a flote i a fost Calchas169

O fă cea cred,

datori t<1 cunoa�terii auspiciil or, nu a locuril or. Amphilochus ş i M ops u s <lU

fost re gi i a rgi e n i l or, clar au fost şi auguri şi au fondat oraşe grece�ti

pc coasta mari tim:1 a C i l i c i e i . Ş i chiar îna inte de ei, Amph iaraos170 şi Ti re s b s 1 7 1 , a u tr:i i t oameni n u de c o nd i ţ ie modes t:1 , ni ci necunoscu ţi şi nici aseme n i celor despre c a re Ennius spune c'i : :1 /iuc iu"' '-"1' f!I'I'Z i ceri

.ljJre-al !or .folos au

scorn i t,


� )( )

DE D I VINATI O N E

sed

dari et pra e stan te s viri , qui avibus et signis admoniti futura dicebant. Quorum de a ltero etiam apud i n feros Homerus :l i t , solum sapere, ceteros umbrarum vagari modo. Amphiaraum autem sic hono­ ravit fama Graeciae, deus ut ha beretur, atque ut :1b ejus solo, i n quo est humatus, oracula pelerentur. Quid ? Asiae rex Priamus, nonne et Helenum filium el Cassandram filiam divinantes habeb:n, altenun auguriis, :lllcram mentis incitalione el permolione divina ? Quo in genere Marc.os quos­ dam fratrcs, nobili loco n:Hos, apud majores nost ros fuisse, scriptum videmus. Quid ? Pol yidum Corinthium non ne Homerus et a l i is multa , el filio ad Trojam proficiscenti mortem praedixisse commemorat ? Omnino apud veten.·s, qui rerum potieba ntur, iidem auguria tencbant. Ut cnim sa pere, sic divi n:l fe rega le ducebant, ut lestis est nostra civitas ; in qua ct rcges augures, et postea priva ti , eodem sacerdotio pracdili , rempu­ bl icam �eligîonum auctoritate rexerunt. XLI. E aque divinationum ratio ne in barbaris quidcm ge ntibus neglecta est : si quidcm ct i n Ga llia c.lruidae sunt, e quibus ipse D iv itiacum Aeduum, hospitem tuum b u daloremquc, cognovi ; qui et naturae ra tionem, quam physiologiam Gracci appellanl, notam esse sibi profitebatur, el parlim auguriis, pa rtim conjectura, quae essent fulura , dicebat. El i n Persis augu rantur ct divinant ma gi , qui con gre­ gantur in f:mo commenta ndi GlllSa , a lque intcr se colloquendi ; quod ctiam idem vos quondam fa cere nonis solebatis. Ncc q ui squa m rex Pcrsa rum potest esse, qui non ante magorum disciplinam scicntiamque perceperit. Licel :lutem videre el genera quaed:un, et naliones huic scicntiae dcditas. Telmessus in Caria est ; qua in urbe excellit aruspicum disciplin a . Itemquc Elis in Peloponneso f:l milias duas ccrt:Js habet, l:Jmida rum unam, alteram Clytidarum, a ruspicinac nobi litate pracstan­ tes . In Syria Chaldaei cognit ione astrorum, solertiaque i nge n i o rum antecellunt. Etruria autt·m de coelo tacta scientissime animadvertit ; cadcmque i nterpretatur, quid quibusque ostendatur monstris atque portentis. Quocirca bene a pud majores noslros senatus, tum, quum florcbal imperium, decrevit, ut de principum filiis singulis Etruriae po pulis in disciplinam tradercntur, ne ars tanta , propter tenuitatem hominum, a religionis auctoritate abdu cerelur ad mercedem atque quaestum. Phryges autem, et Pisidae, et Cilices, et Arabum natio, avium significationibus plurimum obtemperant : quod idem factitatum in Umbri:.� accepimus. XLII. Ac mihi quidcm videntur e locis quoque ipsis, qui a quibusque incolebantur, divinationum opportunitates esse ductae. Etenim Aegyptii et Babylonii in camporum patentium aequoribus habitantes, quum ex terra nihil emineret, quod contemplationi coeli officere possel, omnem


DESPRE DlY!NAŢ!E

91

b:î rbaţi cel ebri şi d e vaz;1 , care prevesteau viitorul avertizaţi d e p i'isări şi de semne. Despre u n u l d intre e i , Tiresias , Homer spune că şi în I n fern c hiar era singurul care gîndea , i a r celelalte umbre doar rătăceau de colo-colo. lar pe Amphiaraos într - a tît 1-a cinstit tradiţia greaG1 încît să-I considere zeu şi s:1 atribuie dar oracu lar pămîntului în care

el

a fost

îngrop a t . Regele Asiei, Priam, n u - l avea pe fiu l său Helenus şi pe fiica sa Cassa nc.lra înzestraţi cu darul prezicerii, u n u l prin a u guri, a l ta p rin exaltare şi extaz profeti c � Că în rîndul acestora au fost şi fra \ii Marcius 1 72 , de origine nobilă, vedem menţionat în scrierile strămoşilor noştri . Da r nu pomeneşte H omer de corintianu l Polydius 1 73 , care a p rezis moartea fiu l u i s ă u , cînd pleca spre Troia , precu m şi a l te multe întîmpl ă r i ? În genera l , l a cei elin vechime, cine a vea pu terea reg:1hî dispu nea şi ele cea augura t'i . Ei considerau că atît înţelepciunea, cît şi darul prezicerii sînt însuşirile fireşti ale unui rege. Î n aceast:1 privinţă st;1 m;î rturie cetatea noastr:1 , în care regii auguri ş i mai a p o i pa rticularii, investiţ i cu acelaşi sacerc.loţi u , au guvernat prin a u toritatea religiei. XLI. Nici chiar b a rbarii nu au nesocotit rostul prezicerilor : în G a llia existi druizii 1 7·1 ş i l-am c u noscut personal pe unul dintre ei, p e heduiul Divitia cus 1 7 \ oaspetele şi admira toru l tău. El a firma că posedă ştiinţa firii p e care gre cii o nu mesc fiziologie ş i prezicea v i i torul a tît prin a u g u ri i , cît şi p rin p rezu mţi i . Ş i la perş i , magii se ocupă cu a uguri i l e şi divinaţia ; ci s e adună într-un spaţiu sacru pentru a se sf:1 t u i şi a discuta între e i , la fel cum obişnu iaţi şi voi s:1 faceti cîndva la None 176. N i meni n u poate fi rege a l perşilor, cia d nu a dep rins mai întîi învăţ:\tura şi ştiinţa mag ilor. S e pot întîlni chiar fa milii întregi sau neamuri p reocu­ pate de aceas t;l ştiinţ:î . În Caria s e a fl ă oraşu l Te lmessus în care învăţ:1tura luruspicilor e la loc ele cinste. La fel în Pelopone z , în oraşul Elis, se afl:l două familii cunoscu te, a I anizilor şi a Clytizilor, cu

o

mare

rep u taţie în practica haruspicării. În Siria . caldeenii se disting de ceilalţi prin cunoaşterea aştri lor şi p ri n ageri mea m in\ii . Etruria face observaţii foarte exacte asupra fenomenelor meteorologice �i tot :� colo se cunoaşte semnificaţia fiecărei apariţi i sau m i nu n i . De aceea, pe vremea str<hno­ şilor, în culmea p u terii noas tre , senatul a hot:i rît cu chibzuint<i ca şase fii de fami l i e bună să fie încre dinţaţi cîte unui neam etrusc pentru iniţiere , ca să nu se a j u ngă ca o a tît ele import a nt<1 ştiintă, practicat<1 de oameni umili, să-şi p iardă auto ritatea religioasă şi să devină obiect de comerţ ş i cîştig 1 77 . Frigienii, pisiclienii , cilicienii ş i neamul arab dau foarte mare crezare semnelor trimise prin p;:-tsări ; la fel a m aflat că se fă cea ş i în Umbri<l . XLII. D u p ă părerea mea, îns uşi ţinutul locuit de fiecare popor determin;! specificul divinaţiei sale. Egiptenii şi bahilonien i i , locuind în mijlocul u no r vaste cîm pii �i nici o form;l d e rel ief nesting h e rincl u-le C! l l l l l " t l l p l : i n · : J l l " r u l u i , � i - : J u în d rL' p l a l l o: J I :I :Ji c n t i : J a s u p ra cercet ării


DE DIVINATIONE

92

cu ra m in s i derum cogn i t ione posu emnr ; Etrusci a u t e m , quod rel igione imbuti studiosius, et crebrius host i a s immola ha n t , e x torum cogn i t i o n i se m a x i m e dedideru n t ; q u odque propter a e r i s cra s s i t u d i n e m de coelo a p u d eos multa fieba n t , et q u od ob eamdem caus:1 1 n m u l t :t i nusitata partim

e

coelo, a l ia

ex

te rra oriebantur. quaedam e t t a m ex homi n u m

p e c udumv e conceptu e t satu,

ostentorum exercita t t ssimi in!erpretes Quoru m qu idem vim, ut tu soles d icen:, ve rba ipsa pruden­ ter a majoribus p os i ta declara m : quia enim ostendunt, p o n e ndun t,

exstiteru n t .

monstra n t , p ra e dicu n t

:

osre nta , porten t a , monst r:t , prod igia dicuntu r.

q u od pastu pecudum ma x i me et m ontes hieme et a estate perJ grantes, proplerea fa cilius cantus avium et vobtus nota veru n t . Eademque et Pisidi:t e causa fu it, et h u i c nostrae Umbria e . T u m Ca r ia tota . p raeci p u cqu e

Arabes a u te m , et P h 1yges, et C il ices, u tu nt u r, ca mpo s

Telmesscs, q u os a nte dixi , quod agros uberrimos m a x imeque fert iles incolunt in quibus mu lta propter foecunditate m fingi gignique possunt, i n ostentis a n i m a dvert e ndis d i l i g e n te s fueru nt.

Q u is vero non videt, i n optima quaque re pu b l i ca pluri m u m el reliqua d i v i n a n d i genera valuisse '? Quis rex u n q u a m fu it, q u i s popu l u s , qui non ut e re tu r p raedictione d i v i n a ? neque �ol u m i n p a c e , sed i n bel lo m u l t o eti a m magis ; quo m:t j u s e r a t cenamen et XLIII.

a uspicia ,

discrimen salutis. O m i tto nostros, q u i nihil i n bello s i n e extis agunt, nihil sine auspiciis elomi habent. Auspicia externa \·ideamus. N a m

et

Athe n i c ns e s omnibus semper p u b l ic i s cons i l i i s d iv i nos quosdam sacer­ dotes, quos

IJOVn: u; vo c t n t , adhibueru nt : et

Lacedaemonii reg i b u s

suis :tugurem assessorem clcderu n t ; i t e m q u e s c n i b u s ( s ic e n i m consi­ l iu m p u h l i c u m a ppel l a n t ) :t ugure m i nteresse vol u e ru n t ; iidemque de

;tut D e l phis o rac u l u m , <tlll a b l la m mone, aut petebant. Lycurgus quidem, qui Laceclaemon iorum rempubli­

rebus m:1joribus s e m p e r a Dodona

cam temperavit, leges suas a u ctoritatc Apo l l i n is Ddphici confirmavit :

quas quum

vellct Lysander commutare,

eadem est p ro h i b i t u s religion e .

Atque elia m , q u i pracerant Lacedae moniis, n o n contenti vigil antibus curis,

in Pasiphaae fa no, quod est i n agro propter urbem , somnia ncli

causa excuba bant, quia vera q u i etis ora cula ducehant. Ad nostra jam

l ibros i r e jussi t ? Qua ntis i n quamque saepe responsis aruspicum p a ru i t ? N a m et q u u m duo visi soles cssent, et q u u m tres lunae, et quum faces, et quum sol nocte visus essc t et quum e coelo fremitus auditus, et quum coelum discessisse visum est, atque in eo a n i m a d v e rs i globi. Delata etiam ad scnatum

redeo. Quoties sena tus clecem viros ad re bus,

,


DESPRE D I V I NATIF

93

aştrilor. Etrusc ii îns<i , fiind mai adînc preocu paţi de ··eligie şi f5cînd mai des sacrific i i , s-au dedicat asiduu cercet:!rii m ;iru nta ielor victimelor sacrificate . Ş i fiindcă la ei se produceau multe fenomene meteorologice din cauza c.l ensită �ii aeru l u i ş i tot din a ceeaşi cauză se întîmplau multe lucruri ncma i v:izute, u nele pe cer, a ltele pe pămînt , u nele c h i a r la naşterea oamenilor sau anima lelur, etruscii a u devenit cei mai pricepuţi interpreti a i acestor semne. C h i a r denumirile date c u înţelepciune de stră moşii noştri a c estor semn e , spui tu deseori, sînt m;i rtu rie a specific u l u i lor : fiindci a ra t<i , vestesc, minunează , prezic, au fost d e n u m ite ară t;hi, vestiri , minuni , preziceri. Ara b i i , frigienii şi c i l icie n i i , înde let n ic i mlu-se m a i cu seamă c u p :isto ritul şi str;ibătînd iarna şi vara cîmp i i şi munţi, a u observat mai uşor în acest fel cîntul şi zboru l p;isJ rilor. La fel s-a întîmplat ş i în Pisid i a , şi la no i , în Umbri a . Şi Cl fia întreag<i , m ai a l e s c e i din Telmessus, de care ţ i - a m vorbit înainte, locuind în ţinuturi foarte bogate şi deosebit ele fertile, în ca re se pot z;i m isl i şi naşte tot soiul ele lu cru ri datorit;l rodn iciei sol u l u i , au

dat o ma re <Henţie observ;i rilor m i n u nil or. XLIII. Cine nu-şi d;i seama c1 , în orice stat bine orga n i z a t , îndeosebi

ausp i c i i l e , dar ş i celelalte forme de d ivinaţie a u o mare importanţă ? A existat vreun rege sau vre u n popor pe care să nu-l fi interesat prezicere;.! clivi nă 1 Şi asta nu numai în timp d e pace, ci mai cu seam;i în t i m p de r<izbu i , cînd cu cît mai a prigJ. era l u p t a , cu a tît mai i mposibi!J. părea s:l lvarea . N u - i mai pomenesc pe ai noştri, care în timp de rJ.zboi nu fac nimic f;"\ră h a ruspici i , iar în t i mp de p a ce , făr:1 auspicii .

S<i

]u;1 m în

discutie deci a u s p i ciile a l tor ne a m u r i . Ş i a t enienii a u apelat î n orice decizie public"\ l a anumiţi spec i a l işti în c.livinape p e care îi n u me a u m a n t i iar spart a n i i a u stabilit u n augur, ca ajutor pentru regii lor ; d e asemenea, a u t.lecis ca a ug u ru l s:1 ia parte l a sfa tu l b:l trînilor (a.'j:.l numesc ei' a d un a rea publică) ; tot ei, în problemele mai importante cunsultau oracolul d i n Delfi , pe cel a l lui Ammon sau p e cel elin Dodo n a . Licu rg 1 7 H , care a organizat statul spartan, a consfintit p u terea legilor sale luînd încuviintarea oracolulu i lui Apollo din Delfi . Cînd Lisan dru a vrut s;"\ l e schimbe, a fost împ iedicat să o fac1 de caracterul lor s:l cru . C:1 peteniile spartane n u

se

multumcau do:l r cu :lctivităţile lor

din timpul zilei. ci noaptea se cu lcau în templul P:.lsip haei179 , a tl a t în a p ropi erea

oraşu l u i ,

pentru a vis a , deoarece credeau în a d evărul

oracolelor trimise sub forma visul u i . Acum m:l întorc el i n nou l a situ a ţia

ele la noi.

De

cîte ori senatu l n-a decreta t ca decemvirii s:i consulte

c't rţilc sib i l i n e ? D e cîte ori în situaţiile mai deosebite n-au ţinut cont c.l e

r l s p u ns u rilc haruspicilor ? Bun:ioară cînd a u fost văzu ti doi sori, tr e i :

J u n e şi comete şi cînd soarele a a p:i ru t în timpul nopţi i , cînd în cer s-a u : t u z i t zgomot e , cînd c e r u l p;1 rea ci se desface şi î n e l a u fost ză rite g l o b u ri d e foc. t\ fosl i n form:l t sen:t t u l ch i :1 r ş i de surpa rea din ţ i n u t u l


DE D!VlNATIONE Iabes agri Priverna tis, quum ad infinitam a ltitudinem terra desedisset, Apuliaque maximis terrae motibus conquassata esset ; quibus portentis m;,�gna populo romana bel l a perniciosaeque seditiones denuntiaban­ tur : inque his omn ibus responsa aruspicum cum S i byll a e versibus congruebant.

Quid,

quum Cumis Apollo sudavit ,

Capuae Victoria?

quicl ortus a nd rogyni? nonne fa t a l e quoddam monstrum fuit? q uid, quod

fluvius atratus sanguine fluxit ? quid, quum saepc lapidum,

san guinis nonnunquam, terrae interdum, quondam etiam lactis imber defluxit ? q uid, quum in Ca pitol i o ictus Centaurus e coelo es t ? in Aventino portae, et homines ? Tusculi aedes Castoris et Pollucis, Romaeque P i e t a t i s 1 nonne c t aruspices ea responderunt, quae evcnerunt, et in Sibyllae libris eaeclem repertae praedictiones sunt ? XI.IV. C aecil iae, Q. filiae, somnio, modo, Marsico bell o , templum

est a se11atu Junoni Sospitae restitutum. Quod quiclem somnium Sisc nna quu m disputavisset mirifice ad verbum cum re convcnisse, tum insolen­ ter, credo, ab Epicureo a l iquo incluctus, disputat, somniis crecli non oportere . ldem contra ostenta nihil disputat, exp onitque initio b e l l i

Marsici et cleorum simubcra suc!avisse, e t sanguinem fluxisse, et discessisse coelum ; et ex occulto auditas esse voces, quae periCLi i a belli nuntia­ ren t ; et Lanuvii clypeos, quocl aruspicibus tristissimum visum esset, a muribus esse derosos. Quicl ? quod in Annalibus ha bemus, Veie n ti bello, quum l acus Albanus praeter modum c revisset, Veicntem quem­ clam ad nos hominern nobilem profugisse, eumque dixisse, ex fatis, quae Veientes scripta haberent, Veios capi non posse, dum b cus is redund;ue t ; et, si l acus emissus l a psu et cursu suo ad mare p rofluxisset, perniciosum popu lo romano ; sin autem ita esset eductus, ut a ci mare pervenire non posset, tum sa l u tare nostris fore. Ex quo i l l a admirabilis a majoribus Albanae aquae facta deductio est. Quum autem Veientes bel l o fessi legatos ad senatum misissent, tum ex his quiclam d i xisse dicitur, n o n omnia illum transfugam ausum esse senatui dicere ; in iisdem enim fatis scriptum Veientes habere, .. fore, ut brevi a Gallis Roma caperetur. " Q u oc.l quic.lem sexennio post Veios captos factum esse vide mus. XLV. Saepe etiam et in prJ.eliis Fau ni amliti ; et in rebus tu rbidis veridicae voces ex occulto missae esse c.licuntur. Cujus generis duo sunt ex multis exempla, sed mJ.xima. Nam non multo ante urbem ca p \am exaudita vox est a luco Vest�l e , qui a P a la ti i radice in novam

viam clevexus est:

..

ur muri et portae reficerentur ; futurum esse, nisi


DESPI<E DIVINA ŢIE

95

Priv�rn a , cînd p ă mîntu l s-a Llsat în jos, pînă la o ma r e adîncime şi cînd A p u l i a a fost zguduit<'\ de violente cutremure . Prin toa te a cest� semne s�

vesteau poporu l u i roman mari ră zbo a i e ş i revolte primejdioase ; în

toa te privin ţele, interp ret:1 rile haruspicilor s e potriveau cu prevestirile cărţilor sibiline. Cînd , la Cumae, sta t u i a l u i Apollo, ia r b Capua cea a Victoriei s-au acoperit de sudoare , cînd s-a n:1 sc u t un a ndrogi n , n-au fost acestea semne ale destinului Î Dar cînd u n fluviu s-a umplut de sînge sau cîn d din cer a c'\ zut o ploaie el e pietre, u n e ori de sînge sau ele pămînt, o daU chiar ele lapte, asta ce a fos t ? La fel cînd pe Capitoliu statuia C e n ta u ru l u i , pe Aventin porţi ş i oameni, i a r la Tuscu l u m templu l l u i Casto r şi Pollux şi la Roma templul P ieUţii au fost lovire de tr<1snet, nu a u interpreta t haruspicii ce u rma să s e întîmple ş i a celeaşi p revestiri n-au fost g:1 site .şi în c1 rţile sihi line ? XI..N. De curînd, în timpul războiu l u i cu mars i i 1 H0, n-a fost ref:1 c u t templ u l I u n o n e i Sospita de Gitre s e n a t , doar pe b a z a u n u i v i s a l Ccci l i e i , fiica l u i Qu intu s ? S isenna l BJ , deşi afirmase că visul coincide u i m itor cu rea l i ta tea , influenţat de u n epicurea n , va spune mai a p o i ,

într- un m o d cu totul nea şteptat , el n u trebu ie s:1 credem î n vise. Totu ş i ,

el nu a r e obiecţii referitor la semnele d iv i n e , şi c h i a r confi rm:1 că l a

începutul războ i u l u i cu m a rs i i s-a u în tîm pla t m a i m u lte evenimente : statu ile zeilor au :.tsudat , au curs .şuvoaie de sînge , cerul s-a deschi s , nu se .ştie de u nele au fost a u z ite voci care vesteau primej d i i le războ i u l u i , i a r l a Lanuvium scuturile a u fost roase ele şoa reci , c e e a ce haruspi c i l o r l i s-a p <lrut l u c r u l c e l mai înfricoş:i tor. Nu s c r i e î n a n a l e c1 î n t impul ră zbo i u lu i cu cetatea Ve i i 182 cînd lacul Albanus crescuse peste aştept;lri,

u n locuitor din Ve i i , de origine nobil ă , a de zertat I a ro mani şi ne - a

inform a t c1 d u p<1 p re zi c e ri le c on ţ i n u t e în scrierile veientinilor, cetatea

nu poate fi cucerită, cît;'\ vreme acel lac se revarsă p est e maluri ; dacă la cul revărsat s-ar scurge în mare, acest l u c ru ar fi de r:lu a u gu r pentru poporul roman ; daci îns�l el ar fi astfel deviat încît să nu poat ă ajunge la mare, ar fi u n l ucru benefic pentru roma n i . D e atunci avem a ce l minunat canal e l e scurgere a a pelor lacu l u i Alban, f:lcut de strămoşii noşt ri. Cînd locu itorii d i n Ve i i , capitulînd, sătui de a sediu , a u trimis soli la

s ena tu

l

rom a n , u n u l d i n t re e i a a firmM e<l a cel dezertor nu

;1

îndrăznit

să spună totul senatului şi c;1 tot în oracole l e veienti nilor stă scris : "Î n scurt;l vreme se va întîmpla ca Roma să fi e cucerită de gali " . Şi .ştim Gl, într-adevăr, şase ani după cucerirea ora ş u l u i Vei i , acest l u cru s-a întîmplat întocma i 1 H3.

XLV. A de s e a , în toiul luptelor a u fost a u zi ti fa u n i P H'' , iar în timpul revoltel or publice se spune că sunete inteligibile a u fost a uzite nu s e ş t i e de unde . lată d o u ă exemple foarte importante de a c e s t fel , d i n mu lte a ltele. C u puţin înainte de cucerirea oraşu l u i , din crîngul sacru :t i Veste i , ca re ţinea de la poalele Palatin u l u i pînă 1:.1 Via Nova , a fost


DE DIVINATI O N E provisum esset, ut R o m a caperetur.• Quod neglectu m , quum caveri poterat, post acceptam i l l a m maximam cladem explicatum est. Ara e n i m Aio Loq u e n t i , quam septam videmus, exadversus eum lacu m consecrata est. Atque etiam scriptum a multis est, q u u m terrae motus fa ctus esset, ·Ut sue plena procu ratio fieret,· voccm ab aede junonis ex arce exsti tisse ; quocirca ju nonem illam appell atam Moneta m . Haec igitur et a d i i s significata , et a nostris majoribus jud icata contemnamu s ? Neque sol u m deorum voces Pythagorei observave m n t , sed etiam hom i n u m , quac vacant amina. Quae majores nostri q u ia valere cense­ ba nt, idci rco omnibus rebus agendis, ·Quod bon u m , fa ustu m , fel i x , fo rtu natumque esset,• praefaba n tu r ; rebusque divi n i s , q u a e publ ice fie rent, u t ·favercnt l i nguis,• imperabatu r ; inque fe riis impera ndis, •Ut l itibus et jurgiis se absti nerent.• Itemque in lustranda colonia, ab eo q u i eam derJuceret, e t quum i mperator exercitum, censor populum lustraret, bonis nom i n i bu s , q u i hostias ducerent, el igebantu r : quod idem i n delcctu consu les observant, ut primus miles fiat bono nomine. Quae qu idem a te scis et consule , et imperatore summa religione esse servata. Praerogativam etiam majorcs omen justorum comitiontm esse voluemnt. XLVI. Atque ego exempla ominum nota profe ra m . L. P a u l l u s consu l

itcru m , q u u m c i , bellum ut c u m rege Perse gereret, obtigisset ; ut ea i psa die domum ad vesperam red iit, fi l iolam suam Tertiam, quae tum erat admodum parva, oscu lans a n i madvertit tristiculam. Q u i d est, inquit, mea Terti a ? quid tristis es ? Mi pater, inquit, Persa peri i t . Tu rn ilie arctius puellam complexus : Accipio, inqu it, mea fiii a , omen . Erat autem mortuus ca tcllus eo nomine. L. Flaccu m, flaminem Martialem, ego audivi, q u u m diceret, Caeci l ia m Mete l l i , quum vel let sororis su:.1e fi l iam i n matrimonium collocare, exisse i n quoddam sace l l u m ominis capiendi caus<� ; quod fieri more veterum solebat. Q u u m virgo staret, et Caeci lia in sella sederet, neque diu u l l a vox exstitisset, puellam defati­ gatam peti isse a matertera, u t sibi concederet pau l l i sper, ut in ejus se lla requiescerct ; il lam a u tem dix isse : Vero, mea puel l a , tibi concedo me:1s sedes. Quod omen res consecut:.1 est : ipsa e n i m brevi mortua est ; virgo autem n u psit, cui Caec i l i a n u pta fu e ra t . Haec posse contemni, vei etbm rideri, praeclare i ntell igo : sed i d i psum est, deos non putare, quae ab iis significantur, contemnere. XLVII. Quid de augu ribus loqu a r ? Tuae partes sunt ; tuum, i nquam,

aus pic ion.J m patrocinium debet esse. Tibi App. Claudius augur consuli


97

DESPRE DIVI NAŢIE

auzit;'\ această voce : .,Să se refael zidurile şi porţi le ; dac'i nu se i a seama l a aceasta , v a f i cucerit<! Roma". C'i acest avertisment a fost neglijat, deşi p u tea fi respectat, s-a înţeles doar d u p;1 ce s-a întîmplat acel mare dezastru. I s-a consacrat l u i Aius Vorb<'i reţu l 185 u n a ltar c h i a r în a c e l l o c

[de u n d e se a u zise vorba ] , pe c a r e îl vedem ş i acum

del i mitat de o incint<'i sacr<1 . A fost consemnat în scris de mulţi autori că în timpul unui cutremur s-a a uzit o voce din templul l u nonei de pe Capitoliu : .,Să se sacrifice o scroafă gestant;1". De aceea Iunona Capitolină a fost numită şi Sfătuitoa re-J f Moneta] . Putem să nu lu;i m în seamă aceste avertismente şi credinţele str<'imoşilor în e l e ? Pitagoreicii s-au ocu pat nu numai ele spusele zei lor ci şi de a l e oamen ilor, pe care l e numeau p remoniţii 186. Fi i ndd strămoşii noştri l e apreciau importanţa, spu neau înainre de a începe orice aqiune :

Săfie bună, binevoitoare, fericită, norocoasă ! La ceremon i i l e sacre, cu carac­ ter public, cereau săfie linişte : cînd se stabileau zilele de s;1 rb;'i toare 1 87 se preciza să nu aibă loc procese şi nedreptăţi. La fel cînd se pu rifica o colonie, cînd genera l u l purifica a rmata i a r cenzoru l , poporuP88, erau a lese de e<'itre condu e<1torul ceremoniei persoane cu nume de bun a ugur, pentru a aduce sacrificiile. Tot aşa la înroi<1 ri , consu l i i aveau grijă ca primul soldat să aibă un nume norocos. Ştii bine G1 ş i tu, cînd ai fost consul şi genera l , ai respectat cu sfinţenie aceste trad iţii. Str<imoşii au vrut ca votul primei centurii 1 89 să fie de bun augur pentru lega l itatea a l egerilor în comiţiile ce nturiate. XLVI. Î ţi voi da cîteva exempl e mai celebre de premoniţie. L.

Paullus , consul pentru a doua oară, în ziua cînd a obţinut prin tragere l a sorţi comanda război u l u i cu regel e Perseu 19°, s-a întors seara acas;l ş i S<'irutîndu-şi fet iţa, pe Tertia, care era atunci foarte m i ci , a observat că e un pic trist<i .

Ce ai, Tertia mea, de ce eşti tristă? Tată, îi zise e a , Perseu a murit. E l a t u n c i , îmbrăţişîndu-şi mai strîns copila zise : Primesc, fata mea, această premoniţie. Perseu era însă numele u n u i căţeluş care tocm a i murise. Pe L. Flaccus, fla m i n al l u i

Marte1'J1,

l-am a u zit eu

însu m i povestind G1 Caecil i a , fiica lui Metellus, dori nd S<'i-şi m<'irite o nepoat<'i de soră a dus-o într-o capelă, pentru a primi o prevestire, cum se obişnui a pe timpul str;'i moş ilor. Î n timp ce fata st<'itea în picioare, i a r Caecil i a pe sca u n , şi d u p;i o lu ng;'\ aşteptare nu se a u z ise n i c i o voce, nepoa ta, obosită, şi-a rugat mătuşa să-i îngăduie să se od i hneasd

puţin p e sca unul ei. Ş i Caecil i a i-a r;1spuns : Da, fata mea. îţi cedez

locul. Î ntîmplările a u adeverit prevcs t i rea : Caecil ia a murit în scurt t i mp, iar nepoata s-a căs<Horit cu u nc h i u l său. Î nţeleg foa rte bine că aceste întîmpl;l ri pot fi desconsiderate, chiar luate în rîs ; îns;'i a dispreţui n:ca ce vestesc zeii este acelaşi lucru cu a - i nega pe zei. XI.VI I. Despre

dec i

St "

auguri, ce-aş putea eu s:i · l i spu n ? Sînt d i n t re a i t ;l i , i c i :1 p:irarca a u s p i c i i lor. P c vremea cind c r: 1 i

c: u l . . , ·: 1 1 1 1 s;l


98

D E DIVINATIONE

nu ntiavit, addubitato salutis augu rio, bellum domesticum triste ac turbulentum fore ; quocl pa ucis post mensibus exortu m , paucioribus a te est cliebus oppressu m . Cui quidem au guri vehementer assen tior : solus enim multorum a nnorum memoria, non clec:mtandi augurii, sed divinandi tenuit disci p l i n a m . Quem irridebant collcgae tu i , eumque tum Pisiclam, tum Sora n u m augurem esse diceba n t . Quibus nulla v i debatur i n auguriis, a u t auspiciis praesensio, aut scientia veritatis futurae ; sapie nter, a ie ba n t , a d opinionem imperitorum esse fictas religiones. Quod Jonge secus est ; neque enim in pastoribus il lis, qu ibus Romu lus praefuit. nec in ipso Romulo haec ca llicl itas esse potuit, ut ad errorem multimdinis religionis simulaera fingercnt : sed difficultas laborque discendi disertam negl igentiam reddidit. M a l u nt enim disserere, nihil

esse in auşpiciis, qua m , quid sit, cdiscere. Quid est illo auspicio diviniu s., quod a pud te i n Mario est ? u t utar potissimum te a u ctore :

Hic ]ouis altison i suhito pin nata satelles, A rboris e tru n co serpentis saucia morsu, Subigit ipsa .feris tra ns.fige ns ung u ibus anguem Sem ianimum. el varia p, rauiter ceroice m icantem . Quem se intorquelllem hmians, rostroque cruenta11s,

]am satiata an imos, jam duros uita dolores, A hjicit e.fflantem, et laceratum affiigit i11 unda, Seque obitu a solis n itidos convertit ad ortus. flanc u bi praepetibus p in n is lapsuque volei /Item Con�pexit Marius, diuini n u minis augur, Faustaque signa suac laudi.1� reditusque notauit; Parlibus inton u it coeli patcr ipse sinistris : Sic aquilae elam m firmm ·it Jupiter omen .

XLVIII. At.q ue i l i e Rom u l i auguratus, pastora l is , non urbanus fu it ;

ncc fictus ad opiniones imperitoru m , sed a certis acceptus , et posteris tra ditus. Itaque Romulus augur, ut a pu d Ennium est, cum fratre item a ugurc,

Curantes magna cum cura, concupii..' ntes Regni, dant operam sim ttl auspicio, augurioque.

Hine Remus auspicio se devovet, atque seczmdam

Solus avem seruat . At Romulu ' pulcher in alta Quaerit Aventino, seroans genus altivolantum .


DESPRE D!VINATIE

99

consu l , cînd a ugurul salv;i ri i s-a a r;i tat încloi e l n i c 192 , auguru l Appius Claudius ţi-a prezis că se va isca un război civil nefericit şi dezastru os. Cînd acesta s-a decla nşat dup;l cîteva luni, tu l-ai curmat doar în cîteva zile. Eu în acest augur am toată încrederea, clei e singurul care, d e atîta a m a r de a n i , a p<1strat obiceiul de a face c u adevărat o prezicere în loc de a recita pe de rost formu l e l e u n u i augu riu . Colegii tăi, a ugurii, îşi bă teau joc d e el, spu nînd G1 se poa rt;l ca u n augur d i n Pisida sau din Sora 1 95. După p;1rerea lor, în augurii sau în auspicii nu exist<i cu adevărat posibil itatea de a presimti sau cunoaşte o rea l itate viitoare ; ei pre t i nd eiU el acestea sînt superstiţii, iscusit inventate pentru credinţa unor mi nti simple. Ceea ce e departe de adevăr, c<ici nici acei păstori, pe care i -a condus Romu lus, n ic i Romulus însuşi n-au putut avea atîta

iscusinp încît

s;1

inventeze

n işte credin\e fa lse, bune doar pen t ru a

înşela mu ltimea ; clar dificultatea efortu l u i de a cunoaşte aceste lucruri a dus la nesocotirea lor, abi l motivată în vorb e . E i pre fer;\ să-ţi a rgu men­ teze că nu e n i m i c în auspic i i , decît să cerceteze ce este. Oare ce poate fi mai profetic decît a cel auspiciu descris ele tine în poemul i ntitu lat ivfarius19·1. Aceasta ca să te citez mai cu seam;i pe tine ca martor :

Înanpatul supus a/ lu i Zeus cel din înalt t11 nc"itor Muşcat deodatd de- t tn şmpe ivit dintr- u n tru n chi de copac Ghea re de fier. în şarpe-nfig înd, îl lasâ aproape Fard Sl!fla re şi-amarnic zbâtîndu-se cu cea(a- i su ră l-a potolit ZIJÎrcolirea. cu ciocul, carne din tmpu-i rupînd Apoi mttl(umil şi de cm nta-i du rere ac11m râzbunat Marele vulfltr în mare-anmccl :,_firtecatele restu ri de şmpe Şi dinspre-apus înspre soare răsare zboru··şi Întoarce. Şi cînd plutea fericit cd sciipase cu bine Marius, augur al vrerii divine-/ zâri Şi drept sem n norocos de izbîndă şi-ntoarcere acasd Îl socoti; mai apoi însuşi Jupiter tatdl 1it net trim ise din stînga bolfii cereşti Şi aşa consfin_{i prevestirea fdcutd de vultur. XLVIII. Şi însăşi funqia ele augur, a suma t;! de R,Hnulus. a fost l a început exercitată în mediul pastora l , n u urban ; dovad:1 c1 e a n u a fost inventa t;\ doar p e ntru a impresiona nişte oameni ignoranti e fa ptul ci a

fost apoi acceptată la oraş de oameni a nume aleşi 1"� şi perpetuată în

posteritate. I a t'1 cum îl prezint;1 Ennius p e Romulus în calita te de augur, alături de fratele s;1 u , şi el augu r :

Mtlrefe pla n u ri mllrind cei doi dorinclu-şi do m n ia Prin auspicii şi-aug urii se- nlrec s-o obJintl Remus în a uspicii îşi pune nădejdea şi sing u r aşteaptc"i Pasărea cea norocoasă. Dar şi cbipeşu-i ji·ate l'e - nallu ,1 1 '<'1/tin 1 96 cerceteazâ. l 'L'p,bind la ziJon t ! de t.'lllturi S1 · intr,·, ' 't/11 sti Jlll llll'lJSetl ora�·uf Ncmora sau No111a I 'J7


1 00

DE D!VINATIONE

Certabant, urhem Romam Remoramne voca rent. Om n ibu ' cura viris, uter esset induperator; E:rspectant, veluti, consul quttm m ittere signum Voit. omnes avidi spectan t ad carceris oras, Quam mox emit/al pictis exfaucibu ' curnts : Sic exspectabat populus, atqtw ore timehat Rebus, utri mag n i victoria sit data regni. lnterea sol alhu ' recessit in infera noctis; E\"ill candida se radiis dedit icta foras lux: El simul ex alta longe pulcberrima praepes Laeva voia uit auis; simul a urcus exoritu r sol. Cedu n t de codo fer quatuor c01pora sancta A uium, praepetibus sese pulch risque /ocis dant. Conspicit jnde sibi data Romulus esse priora, A ttspit·io reg n i stabilita sca mna, solu mque. XLIX. Seci u nde huc digressa est, eoclem redeat oratio. Si n i h i l

queam disputa re , quamobrem quidque fiat ; et tantummoclo, fieri ea quae commemoravi, cloceam : paru m ne Epicuro Carneacl ive respon­ dcam ? Quid, si etiam ratia cxstat artificiosae p ra esensionis, faci l is ; clivinae autem, paullo obscu rior ? Quae enim cxtis, quae fulguribus, quae portentis, quae astris praesentiuntur, haec notata sunt observa­ tione cliuturna. Affert autem vetustas omnibus in rebus longinqua observatione increclibilem scientiam ; quae potest esse etiam sine motu atque impulsu deorum, quum, quicl ex quoque eveniat, et qu icl quamque rem sign ificet, crebr:� animaclversione perspectum est. Altera divinatio est natura l i s , ut ante clixi : quae physica clisputandi subti litate referenda est aci naturam deorum ; a qua, ut doctissimis sapientissimisque placuit, haustos ani mos ct libatos habemu s : quumque omnia completa et referta sint aeterno sensu, et mente divina , necesse est cognatione divinorum an imorum animos humanos commoveri. Sed vigilantes animi vitae necessi t a t i hus scrviunt, dijunguntque se a societate d ivina, vinclis corporis imped i t i . R;uum est quodcbm genus eoru m , qui se a corpore avocent, et ad clivinarum rerum cognitionem cura omni studioque rapiantur. Harum sunt auguria non clivini impetus, seci rationis humanae. Nam et natura futura pracsentiunt, ut aquaru m tl uxiones, e t deflagra­ lionem futuram aliquando coeli atque terrarum . Alii autem, in republica exercitat i , ut de Atheniensi Solone accepimus, orientem tyranniclem m u l ta an te prosp iciunt ; quos p rudentes possumus d icere, ici est, providentcs, divi nos nullo modo possumus, non plus, quam M i lesium Thalem ; qui, u t objurgatores suos convinceret, ostencleretq u e , etiam philosophu m , si ei commoclum esset, pecu niam facere posse, omnem oleam, antequam florere coepisset, in agro Milesio coemisse dicitur. Animadverterat fortasse quadam scientia, olearum u bcrtatem fore . Et


101

DESPRE DTVINAŢIE

Şi-a cui va jl cîrmuirea întreg popor u l se- ntreabă Şi aştepta rea aceasta-i asemenea celei pe care Tofi o trcliesc în a renă-nainte ele sem n ul porn irii Dat chiar de consul, privind agitaţi înspre boxe Prin ale câror po11i învîrstate urma Il seT apa ră iuţile care. Aşa şi poporu-aştepta, pe .feJe-oglindindu-se grija Câm ia dintre cei eloi îi va fi hărăzit să domneascâ. Luna de-acum se grăbea ,\pre hâul cel negru al nopfii Cînd însorita lumină fÎşni cu puzderii de raze Tocmai atunci, zburâ din înalt o m u lt prea frum oasă Pasâre ele bun augur şi îndată urmei rcfsdritul Coborîrâ elin cer mai apoi întreit cîte patru pâsâri preasfinte Şi se-aşezarei pe locuri ele bine men ite, fru moase Şi-atuncea ia seama şi Romul ccl- i e sorocit sâ ccmducâ. Că auspiciu-i vesteşte şi tronul şi locul domniei. XLIX . D a r s ă n e întoarcem acolo d e u nd e a porni t discutia noastr:1 . Dacă eu nu pot a rgumenta de ce se întîmph'i ceva , sustinind doar c'i ceea ce (i-am povestit se întîmphl , nu-i o:uc o replic'i insuficient:! d a t:'i lui Epicur sau l u i Ca rneades ? Dac:l e xp l i carea divina{iei artificiale e uşoa r:l , cea a d iv i naţiei profetice ele ce este oare mai dificil:'i ? Ceea ce e prezis prin rn:1runta ie, prin fu lgere, prin semne sau astre ,

:1

fost dedus

în u rm a unei observatii îndelu ngate . De a l tfe l , în toate domeniile, p rin perseverenta obscrv:'iri i se obtine c u t i m p u l o u i mi toa re experientă ; ea poate fi dp:Hată f:l r:1 interven ţia sau inspira tia divină atunci cîn d , printr-o asicluă

ce rceta re ,

s e stabileşte prove nient:l u n u i l u cru ş i semnifi­

catia l u i . Cealaltă divinaţie este, cum a m mai spus, cea natura l ă , care în acceptia filosofic! t rebuie pusă pe seama naturii divine , ele l a care primim şi n e însuşim noi sufle tul, aşa cum a u afirmat cei m a i învăta\i

ş i mai în(elepţi oameni l 9B De vreme ce întreg un iversul este st:'ipîn it de u n spirit etern şi de m i ntea divin:'i , e firesc ca ş i sufletele oamenilor să fie ma rcate de :Jceas t:l înrudire cu sufletele divine . Dar în timp de veghe, su fl e tele sînt în slujba nevo i l or vitale ş i , stînjenite ele l a n turile trupeşti, întrerup relaţia cu esenta divi l l :1 . Puţini sînt cei care reuşesc să nu dea ascu l ta re vocii t rupului şi să se dedice cu toată atentia şi a rdoarea cunoaşterii celor divin e . În acest caz, prezicerile lor nu ţin de i n spirapa divin:! , c i de ra ţiunea umană . E i presimt calamit�lţile n a t u rale, cum ar fi inundatiile ş i orice pîrj ol care va cuprinde cîndva cerul şi pămîntu l . Alţii în s ă , pricepuţi în problemele de stat, prevă d bunăoară cu mulţi a n i înainte naşterea tiraniei, c u m ştim că a făcut Solon d i n Atena199 P e aceştia îi putem n u m i cunosc:'itori, î n sensul de clarv:1z:1tori, dar n icidecum profeţi200. Nu-l numim a l tfel nici pe Th ales din M ilct20 1 , care,

c1

s:l-şi conving;! detractorii ş i s ă le arate c:1 şi un filosof poate face

avere, d:1c1 vn::l ,

se

spune c1 a cump:lrat to(i rn:1slinii din (inutul milesian,

î n ; J i n l t · d e Jll ll o r i rc . P r i n t r-o a nume intu i { i c , î�i d:1 d usc po:l l c se:lm:t c:i


1 1 l .�

DE DIVINATI O N E

' p l ] ( ! l ' ! n i d L ' I I l p ri m u s defectianem salis, q u a e Astya ge regnan te facta ' ·s t . p r: I L' d i x issc fcrt u r.

L M u l t a medici, m u lta g u bernatares, agricalae etiam m u l ta praesen­ t iunt ; sed nullam eoru m divinatianem vaco, n e illam quidem, qua ab Anaximan dro physico moniti La ceda emonii sunt, ut urbem et tecta l i nquerent, armatique in a g ro excubarent, quad terrae motus instaret, tu m , q u u m et u rbs tata corru i t , e t ex monte Taygeto extrema mantis quasi puppis avulsa est. Ne Pherecydes quidem ilie Pythagarae magister, potius divinus habebitur, q u a m phys icus ; q u i q u u m vidisset hausta m a q u a m de jugi p u tea, terrae motus d i x i t i nstare . Nec vero u n q u a m animus hominis natural i t e r di vi na t , n i s i qu u m i t a solutu s est e t vacuus, ut e i p l a ne nihil sit cum corpore : quod a u t vat i bus cantingi t , a u t dormie ntib u s . Iuque

p

ea

d u o gene ra a O icaearcho probantur, et, ut

dixi, a C�a ti pa nastra. S i propte rea, quod e a proficiscuntur a natura, sint summa sa n e , modo n e soi a . Sin a u t e m n i hil csse i n observationc putant, mu lta tal l u nt, qu ibus vitae ratia cantinetur. Sed qu o n i a m dant a li q u i d , iclque n o n p a rvu m , vaticinationcs c u m somniis ; n i hi l est, quou cum his magnopere pugnemus, praesertim quum

si n t

,

qui omnino

nullam d i vinationem probent. Ergo et i i , quorum a n i m i , sp reti s corpori­ bus, evo l a n t a tque excu rru nt for:1 s , a rdore a l i qu a i n fl am m J ti atque incitati, cernunt illa prafecto , quae vaticinantes pr:1emmti a n t : m u l t i sque rebu s i n fl :1 m m a n t u r tales a n imi, q u i

c orpo ribu s

non inha e re n t ; u t i i ,

qu i sona quodam vacum et Ph rygiis ontibus incitantu r : multos nemora, s ilva eque ; mu ltas a m nes, aut maria commovent ; quorum fu ribunda mens videt a n te multa, quae futura

s u nt .

Quo de genere i lla sunt :

r:beu, vid(•te !judicavit inclvlltm judicium lntcr deas trcs aliquis : quo judicio Lacedaemonia Mulier, Fu riarum una, adveniet. Eodem cnim moda multa a vatici nan tibus saepc praedicta su n t , n e q u e sal u m verbis, s e d eti:• m

Versihu ', quos olim Fau 1 1 i, uateSlflW canehm z t . Similiter M a rcius et Publ icius VJtcs ccci n i sse d icu n t u r. Qua e genere Apollinis operta p rola t a sunt. Credo ctiam a nhelitus quosdam fuissc terrarum ; quibus inflatae mentes oracula fu n dere n t .


D ES I ' R E DIVINATIE rod u l măsl i n ilor va fi îmbclşuga t . Tot el, se spune c ă a prezis cel d i ntîi

o e c l ips:1 ele soare, ca re s-a întîmpla t în ti mpu l domniei l u i Astyages 202 .

L.

De

a l tfel şi medicii şi co r:lb i e rii , ţăra nii chiar pot pr e vedea multe

l u cru ri , da r eu nu pot numi d ivinaţie nici una elin spusele lor, nici m:kar p e aceea prin care sp arta n ii a u fost s f:'itu iţi de filosoful n a tu ra list Ana ximanclru203 să-şi păr:"\scască oraşul ş i , îna rm a ţi , s:l stea ele veghe în cîm p ie , întrucît urma să se producă u n cutremur. Într-adevăr,

s-a

năruit

a t u n ci întregul or:1ş şi elin muntele Tayget, vîrfu l , care semă n a cu p u p a

u n e i cor:lbi i , a fost smu ls . Nici c h i a r Ferecide20-i,

celebru l

p rofe s or a l

l u i P itag o ra , nu poate fi considerat m a i degrabă profet decît fi losof a l n a turii doar fiin clci a prevestit :1 prop i ere a u n u i cutremur, clup:1 ce a exa m i n a t apa scoas:1 d i ntr-o fintîn:l . Su fletu l omenesc nu poate p re zice în chip sponta n decît atunci cînd e detaşat ş i liber de ori ce grijă , astfel încît pra c ti c nu m a i a re nici o lcg:i ttml cu trupu l : est ţ ceea ce se întîm p lă celor cupri nşi de delir profetic şi celor adorm iţi . Aceste clou:l forme de divin aţie spontană

[ p rofetic"\

şi onirică ] sînt recu n oscu te ele

Diccarh şi, cum a m m:J i spus, ele Cra tip :.1 1 nostru . O r fi ele cel e mJi i m p ortJnte , fiindc:l au

o

origine natura lă , totuşi nu sînt singurele forme

de c.l i v i natie. Dac! ce i doi fil osofi c on si cle r:l el observarea lpe care se

b:J zea z:1 c.li vi na ţ i a a rt i ficială ] nu a rc: n i c i

o

valoare , a t u nci înseamn:i ci

c i su prim :"\ m u l t e l ucru ri pc ca re se înteme iază rostul vieţii noastre. D:.1r pen tru că ci totu ş i a cce pt<l ceva , şi nu chiar profeţiile şi visele, n u m ; l i

e

un lu cru neînsemnat,

caz u l s :1 i n t r:lm cu ei în p o l e m i c ă , mai a l e s

c:"\ sînt destu i Ct:i care n u a cce pt:l nici u n fel de divinaţie. Aşadar, oa m e n i ale c:1 ro r su flete . p:ir::lsinclu-şi tru p u l , ţîş nesc în :tfa r�l ş i zboa r:l înfl:lc:"\r;l te şi cu p ri nse de o a nu mită p atim:! , v<ld ceea ce p rezic în del irul l or p rofe t ic . Multe c:.1uze pot duce la exa l ta rea unor asemenea s u f1ete, cînd nu m a i a u n i c i o leg:1 lur:1 cu trupu l ; unele, de pildă, sînt impresiona te de su netu l vocilor �i de cînt;\ rea f1autelor frigie nc20" ; pe m u lte l e emoţionea z:"\ d u mbr:1 vile ş i p:1 durilc, fluvii[e sau m:lri le �i de a ceea, cuprinse de delir, v:1d cu m u l t înainte ceea ce se va întî m p! J . J a t:l spre exempl u sp u sel e Cassandrc i : Va i m ie, iatâ ce vâd! s-a facut ju decatcl uestită hlfre zeife.

ce-s

trei; şi prin asflT sentinţă din Sparta

Nu o fru moasâ femeie, ci una din Furii zo6 veni-ua.

În a cel a şi fel multe even i m e nte

JU

fost prezise, nu numai în vorbe

o bişnu i te, ci chia r :

În uersu ri, cîn tate cîndua de poeţi ş i de Fcm ni.

Şi

profe�ii M:.t rci u s ş i

Publ icius

se spune că şi-au recitat pre z i ccril c .

Tot în Vl'rsuri au fost date ora colele a po!inice . C red c:l o cau z:"\ a p m k t i i l " r : 1 1 1 fost .� i e ma n atiile p:"\ mînt u l u i , ca re , tulburînd mi nţile , a u p r i ( ' i J t t l i f , . , . , , j , , · : t p r( ) fl ' t ic:1 .


10!\

DE DIVINATIONE

LI. Atque haec qu iclem vatum ratio est : nec dissimilis sane somniomm. Nam quae vigil a ntibus a ccidunt vatibus, eac.lem nobis dormie ntibus. Viget enim animus in somni s , liberque sensibus ab omni impecl itione curaru m , jacente et mortuo paene corpore. Q u i q u ia vixit a b omni aeternitate, versatusque est cum innumerab il ibus a n imis , omnia , quae i n na tura rerum sunt, viclet, s i moc.lo temperatis escis mocl icisque potionibus ita est a ffectus , u t sopito corpore ipse vigilet. Haec somn ian­ tis est clivinatio . .Hic magna qua ec.lam exoritur, neque ea natura l i s , sed artificiosa somnioru m Ant iphontis interpreta tia ; eodemque moclo et oraculorum et vaticinationum : sunt enim explanatores, u t grammatici poetaru m . N:1m u t aurum e t a rgentum, aes, ferrum frustra n:1tura divina genu isset,

nisi e a clem c.locuisset,

quemac.lmodum ad

eorum vcnas

perveniretur� nec fruges terra e , bacc:1sve a rboru m cum utilitate ulla

generi

humano

clcdisset, nisi earum

eul tus et conditiones tradidisset ;

materia ve quid juvare t , nisi confectionis ejus fa bricam habcremu s ? sic cum omni utilitate, quam d i i hominibus c.lec.leru n t , a rs a liqua conjuncta est, per quam illa utilitas percipi possit. Item igitur somniis, valicinationi­ bus, oracu l is , quoc.l erant multa obscura, multa a mbigu a , explanationes adhibitae sunt interpretu m . Q u o moc.lo a utem a u t va tes, a u t somnia ntes c a videa nt,

quae

nusqu a m eti a m tune sint, magna q u a estio est. Sed explorata s i sint ea, quae an te quaeri debea nt ; sint ha ee, quae quacrimus, facil iora. Continet e n i m totam

hanc

q u a estionem ea ra tio, quae est de natura deorum,

CJll ae a te secu nda libro expl icata c\ i lucide. Quam si obtinemu s , stabit i l l u c.l [quiclem] , quod locum hunc continct, de quo agimus, esse deos, e t eorum providentia mundum a d m i n istrari , cosdcmqu e consu l e rc rebus humanis, nec solum u n ivers i s , verum etiam s i ngu l i s . Hacc si tenemus, quae mihi quidem non v i c.lentur posse conve l l i , profecto hominibus a diis futura significari

necesse est. Sed distingu enc.lum

vidctu r, quonam modo. UI. Nam non placet sloJCIS,

singulis jecorum fiss i s , a ut avium

cantibus interesse c.l ewn ; neque enim dccoru m est, nec cli is d ignum, nec fieri ullo pacto potest : secl ita a principio inchoatum csse munc.lu m , u t certis rebus ce rta signa praecurrere nt, a l i a i n extis, a l i a i n avibus , a l ia in fu lguribu s , alia in ostentis, alia in stellis, alia in somniantium visis,

alia

in furentium vocibu s . Ea qu ibus bcne percepta sunt, i i non

saepe fa l l u ntur. M a l e conjecta maleque interpretata , fa lsa sunt, non rerum vitio, sed interpretum inscientia . .Hoc autem posito atque concesso, esse q u � unc.lam vim c.livinam, hominum vitam conlincntem : non d i fficile est, quae fieri certe vic.lemu s ,

ea

qua ra ti one fi a n t , s u s p i cari. Na m el ac.l


105

DESPRE DIVI NATIE

L I . A ş a s t a u l u cru rile c u profcţiile : n u cu mult mai diferi t�! e s t e ş i

explicaţia viselor. C e e a ce profeţilor l i se întîmplă î n stare de veghe, nou�1 ni se întîmplă în somn. În timp ce trupul z a ce ca şi mort, în somn sufletu l tr<l ieşte, liber de toate simţurile ş i de toate gri j i l e . Fiindc! dureaz;l din veşnicie împreună cu atîtea a l te suflete , sufletul poate vedea

tot ceea ce cuprinde u n i vers u l , cu condiţia ca mîncare a şi

băutura cumpătată să îngăduie starea de veghe atunci cînd t ru p u l e toropit de somn . Aşa se produce divinaţia oniric:l . Îmi vine acum în minte acea importanti expl icaţie a l u i Antiphon despre vise, a că ror motivaţie nu e d u p�l p ă rerea lui n�1tura l�l , ci ţ i ne de arta unor interpreţi. La fel a explicat el oracolele şi profeţiile, cki aşa cum poeţii a u drept interpreţi pe gra ma t i c i , tot aşa şi d iv i n aţia , spu ne el, are interpreţii ei . Divina natură , spune e l , ar zămisli în zadar auru l , argintu l , arama, fieru l , dae<l n u ne-ar învJţa tot ea cum s�l a j u n gem l a filoanele lor şi nu a r fi dat p�lmînt u l u i sau copacilor roa dele, daci nu i-ar fi înv�l ţa t p e o a m e n i cum s�l le c u ltive şi cons erve (căci d a c ă n-am poseda

arta

la

ce n e - a r folosi l e m n u l

prelu cr:lrii l u i ) , t o t astfe l , orice artă este, p r i n

u rmare , legat�l de u n folos pe c a re n i k1 u d�lruit z e i i , care permite s�l beneficiem de e l . La fel şi în cazul visel or, profeţiilor, oracolelor, fi i n dcă erau în mu lte privinţe obscu re sau a mbigue, a fost nevoie de l ă muririle unor i nterpreţi. Cum

pot

vedea însă profeţii sau cei ce visează l u cruri care încă nu

exist;l , este o mare întrebare . Po�1te d a e<l a m cerceta cîteva chest iu ni preliminarii, întrebarea noastr:l a r c! p:1ta r;lspu ns. Cle i acea teorie despre natu ra zeil or, pe care a i expus-o clar în cartea a dou a , conţine toat:1 a ceast:l problematic:l . Aceasta ,

o

d a t �l stăpînit:l , va cl p<lta su port

ş i acea premisă a discuţic:i noastre, anume că zeii există şi că lumea e

guvernată de providenţa divină, că tot zeii se ocupâ de problemele umane, n u în general, ci de fiecare în pa rte. Daci a dmitem aceste lucruri , cue mie m i se par de netăgă d u i t , e de la sine înţeles c ă şi viitoru l este a r;1tat de zei oamenilor. RJmîne de vă zut în ce fel . LII. Stoicii nu sînt de acord ca orice segmentare a ficatu l u i sau orice

tril de pas�1 re s;l fie pus pc seama divini t�1ti i ; a cest l u cru nu este nici cuviincios, nici demn de zei, ş i nu este realmente posib i l . E i sînt d e p ă rere că lumea a fost dintru început astfel orîndui t:l , încît a num ite semne să precead�1 a n umite evenimente, unele semne constînd în configura�ia măruntaielor, altele în comportamentul p�1 s�1 rilor, u nele în fu lgere, a ltele în aparitii miracu l oa se , u nele în aştri , a l tele în vise sau

î n vorbele celor cuprinşi de del ir. Cei c a re le-au înţeles nu pot fi a p roape n i c io d a tă înşe l a p de e l e . Semnele p rost înţelese şi interpretate n u sînt înşel�1toare d i n vina lor, ci d i n c1uz�1 nepriceperii interpre ţ i lor. I b el acc<.:ptăm ideea el există

o

a n u me p u tere divină care conduce

v i ; l l a u m ; 1 1U , n u c greu s:l întelcgem e l i n vn:rca cui s<.: întîmplă fa p t d c J ll ' ,·a r t · J , · < < l l l .'.Ll l . i l l l . ( ) a n t l llll' p u t l'rl' r: t t. i on:l l J , r:t spî n c l i U în u n i vl'rs


DE DIVINATIONE

hostiam deligendam potest dux esse vis quaedam sentiens, quae est toto confusa mundo ; et tum , ipsam quum immolare velis, extorum fieri mutatio potest, ut aut absit a l iquid, aut supersit : parvis enim momentis multa natura aut a ffingit, <l Ut mutat, aut detrahit. Quocl n e dubita re possimus, maximo est argumento, quod p:wllo a nte interitum Caesaris contigit : qu i quum immol a ret illo die, quo primum in sella au rea sedit, et cum purpurea veste processit, in extis bovis opimi cor non fuit. Num igitur censes u llum a nima l , quod sanguinem habeat, sine corde esse posse ? Qua ilie rei novitate percu l sus. quum Spurinna di ceret, timen足 clum esse, ne et consilium, et vita deficeret ; earum enim ren1m utmmque a corde proficisci : postero clie ca put in jecore non fu it. Quae quidem illi portenc!ebantur a cliis immortalibus, ut videret interitu m , non ut caveret. Quum igitur e1e partes in extis non reperiuntur, sine qu ibus ' victima jlla vivere nequ isset ; intelligendum est, in ipso immolationis tempore eas partes, quae absint, interisse. LUI. Ea demque efficit in avibus divina mens, ut tum huc, turn illuc volent alites ; tum i n hac, tum in il la parte se occu ltent ; tum a dextra , tum a sinistra parte canant oscines. Nam si an ima l omne, ut vuit, ita utitur motu sui corporis, prono, obliquo, supino, membraque quocum足 que vuit flectit, contorquet, porrigit, contrah it ; e a que a nte efficit paene , quam cogitat : quanto id deo est facilius, cujus numini parcnt omnia ? Idemque mittit et signa nobis ejus generis, qualia permu lta historia tradidit ; quale scriptum illud viclemus : si luna paullo an te solis ortum defecisset in signo leonis, fore u t armis Darius et Persae ab Alexandro et Macedonibus ( proelio] vincerentur, Dariusque moreretur : et, si puella nata biceps esset, seditionem in populo fore, corru ptelam et adulterium domi : et, si mulier leonem peperisse visa esset, fore ut ab exteris gentibus vinceretur ea respublica, in qua id contigisset. Ejusclem generis etiam illud est, quod scribit Herodotu s : Croesi filium, quum esset infa ns, locutum ; quo ostento regnum patris et domum fundi tus concidisse. Caput arsisse Servio Tu llio dormienti , quae historia non prodidit ? Ut igitur, qui se tradet quieti, praeparato a nimo quum bonis cogitationibus, tu m rebus ad tranquillitatem accommodatis, certa et vera cernit in somnis : sic c1stus animus purusque vigil antis, et ad astrorum, et ad avium, reliquorumque signorum, et ad extorum verita足 tem est paratior.

LIV. Hoc nimirum est illud , quod de Socrate accepimus, quoclque ab ipso in libris Socraticorum saepe dicitur, esse divinum quicldam,


1 07

DESPRE DIVINATlE

ci hi u zească şi în alegerea victimei pentru sacrificiu şi chiar ea poate determ ina o schimba re în mănmtaiele victimei , a stfel încît u nele s�i l i psească, a l tele s�i prisosească ; e a poate în cîteva secu nde, în chipul cel ma i firesc, să adauge , s;i schimbe ori să scoat;i ceva. Ca s�i n u ne mai îndoim d e acest lu cru , să luăm ca poate să te

în mome ntul sacrificării

a rgument decisiv ceea ce i s-a întîmplat lui Ceza r cu putin îna i nte de a

fi

ucis :

în

a ce a z i , în care pentru prima oa ră

a

stat în j i lt u l a u rit şi

a

v e n i t îmbr;icat în h lamidă de purpură207, în timpul sacrificiu l u i ritu a l , între m;lruntaiele bou l u i gras n u s-a gă s i t i n i m a . E d e crezut c ă u n a nimal c u sînge poate tr;i i fă ră i n i tml ? Cezar a fost tulbura t d e acest fa pt nem::�iîntî l n i t , mai a les el h a rus piciu l Spurinna

i-a spus că trebu i e s ;l ia căci amîndouă vin din

seama s;l nu-�i piardă �i el raţiunea ş i viaţa,

i n i m ă . A doua zi, nu s-a găsit partea de sus a ficatu l u i . Aceste semne

îi erau trimise de zei i ne mu ri tori , ca să-şi cu noască p i ei rea n u ca s-o ocolească . Ori de cîte ori asemenea organe, făr;l ele care animalul sacrificat o ar putea tr�"li, n u se găsesc în măruntaiele lui, trebuie dedus ci ele d i spa r chiar în momentul sa c ri ficiu l u i ,

-

.

LIII. Aceeaşi ca acelea

al

raţiu ne

divin;i :1 qione az�1 şi asupra păsărilo r. Ea face

ci ro r zbor e considerat p rofetic să zboare d i ntr-o parte în

::IIta, să se ascu ndă într-un l oc sau în a l tu l , iar cele profetice pri n cînt să-şi cînte prevestirile din dreapta sau din stîng a 208 . Dacă u n a n i ma l poate s�i-şi m i şte corp u l c u m vrea, s;l s e aplece, să s e întoa re<l ,

r;istoarne,

s�i - ş i îndoa ie,

r;\sucească ,

să se

î n t i nd;l sau strîngă d u pă pla c

membrele, făcînd asta d i n i nstinct, nu ra ţion�l l , cu atît mai uşor îi este

di vinit ă ti i ,

de

a c ă re i

aceea care ne trimite

vrere ascu lt:1 toate, s;1 - i impun;1 acest l u cru !

şi

Ea

e

acele semne de avertism ent pe care istoria n i

le-a tra nsmis ; iat;i ce menţionea z�i scrieri l e : dacă î n zodia Leu l u i , l u na intr;i în ecl i ps;i p u ţ i n în ainte de r;is;1ritul soare l u i , Da ri u s şi învinşi de Alexa ndru şi va naşte în

o fa U

de

perşii vor fi

m a ce d o n enii l u i , i a r Darius va muri ; dacă se

cu clou<l capete,

în

via�a publici e semn de răzvră t i re ,

o femeie un l e u , p ra în care se va întîmpla a s ta va fi învinsă de neamuri str�iine. De acelaşi fel e s te şi sem n u l a m i n t i t de Herodot : fiul lui Croesu s , deşi er<l surdo-mut, a înce put sJ vorbeasci 20 9 şi, ca u rmare a acestei minuni, domnia şi averea tatălui S-::Iu ruin a t Ce istorie nu pome­ neşte faptul ci , în t i mp ce dormea capul lui Servius Tullius2 10 a fos t n i mbat de fl ;1 c1r i ? Oricine merge la cu lca re într-o d i sp oz iţi e sufletească prcg<ititJ atît de meditaţii binefăcătoare sp i ritu lui cît şi de o di e t;1 propice odihnei, vede în somn semne priel ni c e şi si gu re : l a fel , în stare trea z�\ , un suflet neprih�i n it şi c u r a t este m u l t m a i c a pa bi l s;i afle adevăru l prin cercetarea aştri lor, a p<ls�1 ri lor, a măm ntaielor ori dup�i a l te semne. cea

i nt im:i , de corupţie şi a du l ter ; daci a r a pă rea î n v i s c ă

a născut

.

,

,

LIV. Ceea ce ş t i m despre Socrate, şi de alt fel o spu ne el î n s u şi : 1 desv: 1 în c : ·1 rt i l ( " s cr is e de d isci po l i i s;i i , l' f:J p t u l ci rL'CliJH >:lstc l' X i s t c n t : l


l OR

DE DIVI NATIONE

quod daemonion appellat, cui semper ipse paruerit, nunquam impellenti, saepe revocanti . Et Socrates q u i dem, quo quem auctorem meliorem quaerimus ? Xenophonti consu lenti, sequereturne Cyru m , postea quam exposu it, quae sibi v i debantu r : ¡Et nostrum quidem, inqu it, humanum est consi lium ; sed de rebus et obscuris et incertis ad Apolli nem censeo referendu m ; aci quem etiam Athenienses publice de majoribus rebus semper retulerunt.â&#x20AC;˘ Scriptum est item, quum Critonis, su i fa mil iaris, ocu lum a l l igatum v i disset, quaesiv issc, quid esset : quum a u tem ilie respondisset, in agro ambulanti ra mulum adductum, u t remissus eset, in ocu lum recidisse ; tum Socrates : Non enim paruisti m i h i revocanti, quum uterer, qua soleo, praesagitione divi na. Idem etiam Socrates, quum apud Delium male pugnatum esset, Lachete praetore, fugeretque cum ipso Lachete ; u t ventum est in trivium, eadem , qua ceteri, fugere noluit : q\.1ibus quaerentibus, cur non eadem via pergeret, deterreri se a deo dixit. Tum quidem i i , qu i a l ia via fugerant, in hostium equ itatum incidenmt. Permulta collecta sunt ab Antipatro, quae mirabiliter a Socrate divina ta sunt : quae praetermittam. Tibi enim nota sunt ; m i h i a d commemorandum non necessaria. I l lud ta men ej u s p h i losophi magnificum, ac paene divinu m , quod, quum impiis sententiis damnatus esset, aequ issimo animo se d ixit mori : neque enim domo egredienti, neque illud suggestu m, in quo causam dixerat, adscend ent i , signu m sibi u l lum, quod consuesset, a deo, quasi mali a l icuju s impendentis, datum. LV. Equidem sic arbitror, etiam si multa fa llant eos, qui aut arte, aut

conjectura divinare videantur, esse tamen divinationem ; homines au tem, ut i n ceteris artibus, sic i n hac posse fa lli . Potest accidere, ut al iquod signum dubie datum pro certo sit acceptu m ; potest aliquod latu isse aut ipsum, aut quod esset illi contrarium. M i h i autem ad hoc, de quo disputo, probandum satis est, non modo plu ra , sed etiam pauciora , divine praesensa et praedicta reperiri . Quin etiam h oc non dubitans dixerim : si u num aliqu id ita sit praedictum praesensu mque, ut, quum evenerit, ita cadat, ut praed ictum sit, neque in eo quidquam casu et fortu ito factum esse appareat, esse certe divinationem, idque esse omnibus confitendum. Quocirca primum mihi videtur, ut Posidonius facit, a deo, de quo satis dictum est, deinde a fato, deinde a natura, vis omnis divinandi, ratioque repetenda. Fieri igitur omnia fa to, ratio cogit fateri. Fatum autem id appello, quod G raeci

E i i-IOPI-IfVI'JV, i d est, ordinem seriemque omni

causarum, quum causa causae nexa rem ex se gignat. Ea est ex


DESPRE D I VINA'fiE

înlăuntrul său a unei entităţi divine pe c::�re o numeşte

1 09

daimonion 2 1 1

[semn profetic ] , de care ascultă, ori de cîte ori îl avertizează să renunţe la ceva, neîncurajîndu-1 vreodată să aqioneze. Şi doar e vorba de Socrate şi o su rsă mai credibihi ca e l

cu

greu poţi găsi ! Lui Xenofon,

care-i ceruse sfatul dacă e bine să-I urmeze pe Cyrus, Socrate, după ce i-a spus p;1rerea sa, a adăugat : "Sfatul meu e doar al u n u i simplu om : în problemele nehlmurite şi nesigure, sînt de p;'irere că trebuie consultat Apollo, căci la sfatul lui au apelat mereu a tenienii în cele mai impor­ tante probleme politic e" 2 1 2 . Se menţionează şi întîmplarea că Socrate, văzîndu-! pe Criton, prietenul să u , cu ochiul bandajat, 1-a întrebat ce i s-a întîmpl at ; cînd acesta i-a explicat că , plimbîndu-se pe cîmp, ramura u n u i copac, trasă în jos de ci neva , 1-a lovit în ochi, Socrate i-a spus : "Nu m-ai ascultat cînd ţi-am spus s<l nu pleci fiindGl aveam, ca de obicei, o presimtire profetie<l " 2 1 3 . Tot Socrate, după nefericita luptă de la Delium 2 1 4 , dată sub comanda l u i Laches, cînd fugea de duşmani împreună cu acest general, aju ngînd la o răscruce, n-a vrut s-o ia pe acelaşi drum cu ceilalţi ; întrebat de ce nu-i urmează, a răspu ns că daimonul său îl opreşte. Şi într-adevăr, cei care o luaseră pe alt drum, au dat peste cavaleria inamiculu i . Foarte multe premonitii u imitoare ale lui au fost adunate de Antipater, dar nu le mai pomenesc, căci ţie îţi sînt cunoscute, iar mie nu-mi sînt necesare ca a rgumente. Iată însă ce cred eu că e sublim ş i aproape divin la acest filosof : cînd a fost condamnat pe nedrept, a declarat că moare cu sufletu l împăcat, de vreme ce nici cînd a plecat de acasă, nici cînd a urcat la tribuna de unde şi-a pledat cauza n-a primit ca de obicei de la zeu semnul vreunui pericol iminent. LV. Pă rerea mea e că , deşi m u lte semne îi pot înşela pe cei ce

practică divinaţia artificială sau pe cea spontană, asta nu înseamnă că nu există darul divinaţiei, ş i aici, ca şi în alte arte, oamenii fiind supuşi greşe l i i . Se întîmplă să iei drept sigur un semn îndoielnic sau poate chiar s;1-ţi scape semnificaţia lui propriu-zis;l ori cea deductibilă din contrari u l l u i . Î n spriji n u l a rgumentaţiei mele, n-am nevoie de multe exemple, chiar ş i mai puţine îmi sînt de ajuns, numai să fie vorba de presimţiri şi preziceri cu adevărat profetice. B a chiar aş afirma fără a sta pe gînduri că, dacă există măcar un singur eveniment presimţit şi prezis, care atunci cînd a avut loc s-a petrecut întocmai şi n-a părut un accident sau o întîmplare, e neîndo­ ielnic că darul divinatiei există şi că el trebuie recunoscut de toţi. De aceea sînt de părere că pentru a înţelege puterea şi motivaţia divina ţiei, ea trebuie cercetată în primul rînd în raport cu divinitatea (despre care

am vorbit destul), apoi cu soarta şi cu natura , aşa cum a făcut şi Posidonius. Raţiunea ne obligă să recunoaştem că totul este condus de suart<i . Numesc soartă

[fatum] ceea ce grecii numeau

heimarniene,

: 1 d icl ord o n a rea şi înscrierea unor ca uze, fi indc<i dintr-o în l:1ntuire de


110

DE DIVINATIONE

aeternitate f1uens veritas sempitern;! . Qu ocl quum ita sit, n i h i l est factu m, quod non futurum fuerit, eodemque modo n i h i l est futu rum , cujus n o n causas i d i p s u m efficientes nJ.tura contineat.

Ex

quo intelli­

gitur, u t fatum si n o n i ci quod supertitiose, sed ici quod physice clicitur, causa aeterna reru m , cur et ea , quae praeterierunt, factJ. sint, et, quae i nstant, fia n t , el, q u a e sequu n t u r, fu tura s i n t . lta fit , u t et observa tione notari possit, qu:.�e res quamque causam plerumque consequatur, etiam si non sempcr ; nam i d q u i dem affirma re difficile est : easdemque causas verisimi l e est rerum fu turarum cerni a b iis, qui aut per furorem eas, aut in qu iete vicleant. LVI. Praeterea quum fa to omnia fiant (ici quod alio Joco ostendetur),

si quis morta l i s possit esse, qui colligationcm Glllsarum omnium perspi­ ciat a n i mo, l) i h i l eum profecto fa l l a t : qui enim teneat causas rerum

fut u ra rum, idem necesse est o m n i a teneat, quae futura sint. Quod quum nemo facere, n is i deus, possit, re l i n quendum est hom i n i , u t signis quibusdatn, consequentiJ. decbrantibus, futurJ. praesentiat . Non enim i l l a , quae fu tu ra sunt, s u b i to exsistu n t ; sed est, quasi ru dentis explicatio, s i c traductio temporis nihil novi e fficientis, e t primum qu idque rep l i cJ. ntis. Quod et i i viden t , q u i bu s natura l i s d ivinatio data est ; et ii, qu ibus cursus rerum observa ndo notatus est . Qui etsi causas ipsas non cernunt, signa tamen causaru m , et notas cernu n t ; a d quas ::tdhi bita memori a et d i l igentia, ex monu mentis superiorum efficitur ea divinatio, quJ.c J. ttificiosa dicitur, extoru m, fu lguru m, ostentonnn, signo­ rumque coelest iu m . Non est igitur, ut m i ra n dum s i t ,

ea

pr:1ese ntiri a

divinantibus, qu:1 e nusquam sint : sunt e n i m omnia, sed tempore

absu n t . Atquc ut in sem i n i bus vis i nest eannn reru m , quae ex i i s

progignuntu r : s i c i n causis conditae s u n t res futu rae, q u a s esse fu turas aut concitata mens, aut soluta som no, cern i t , J.ut ra tio, aut conjectura p raesentit. Atque ut i i , qui solis, <:t lunae, reliquorumque siderum o1tus, obitus, motusque cognoru nt, quo qu idque tem pore eomm futurum sit, multo a n t e pracdicunt : sic q u i cursum reru m , eventorumque conse­ quentiam d i u t u rn i U t e pl'rt ra ct :l la nowveru n t , aut semper, aut, s i ici difficile est, plerumq ue ; quod si ne ici qu idem conceditur, nonnunquam certe, quid fu tunnn sit, i n tel l igu n t . Atque h a ec quiclem, et quaedam hujusmodi a rgumenta, cu r sit d ivi n a t i o , ducu n t u r a fa to. LVII. A natura autem alia qua eda m ratio est ; qu ae docet , quanta sit a n i m i vis sejuncta a corporis sensibus : quod maxime contingit aut


!Il

DESPHE DIVINAŢIE

cauze se nasc ev enimentele. Acesta este u n a dev<i r etern decurgînd din ve�nici e 2 1 "' . Dacă a:ja stau lucru ri l e , rezult<i că nimic nu se întîmp l ă , d a d nu i-a fost d a t să se întîmple şi de asemenea c1 nimic n u s e poate întîmp l a . decît daci în n a tură exist<i

,:.'l'. l :·c

care să-I produci . Se înţelege

prin urmare că soarta nu trebu i e privi t<! în sens superstiţios, ci în sens filosofic drept cauz<1 eternă a tuturor l u c ruril or, datori t<1 c1 reia se întîmplă şi cele p rezente şi cele trecute şi cele viitoare . Acea sta face ca prin observare să se poată deduce ce fapt decurge d i n tr-o anume cauz;l , chiar daci ma i sînt ş i excepti i . Căci e greu să a firm

ci

l u cr u rile

se petrec întotde a u n a l a fel . Mai a p roape de adevăr e fa ptul că cdor cuprinşi de delir profetic sau celor ce dorm l e

e

dat S<i va c.Ll cauze

repetabile ale u n or evenimente viitoa re . LVI. În p l u s , ele vreme ce totul este ordon a t de soarU ( cu m voi a r<i ta

a l tădat;1) , dacă a r putea exista u n muritor ca pabil să deducă înlă nţu ire a tuturor cauzelor, nimic nu 1-ar putea în�el a ; căci c e l ce a r cu noa:jte cauzele evenimentelor u l terioare a r cunoaşte implicit p e ntru

v i it o ru l .

Dar

el a st a n-o poate face n i m e n i , decît divinitate a , o m u l u i îi

r<lmîne doar să presimtă vi itorul pe baza cîtorva semne care-i d e zvă l u i e c e e a ce u r m e a z ă să se întîmp l e . Căci s e m n e l e viitoru l u i nu p a r s;i s e întîmp l e dintr-o dată ; scurgerea t i m p u l u i , care nu a d u c e nimic n o u ş i face s<l re a p ar<i în desf<i ş u ra rea l u i c e v a ce s - a petrecut, e a idoma întinderii u n u i oclgon ma rină resc . Astfel văcl şi cei dotaţi cu d a ru l divinatiei natura l e , d a r ş i cei care a u înţeles p r i n observare cursul evenimentelor. Aceşti a , chiar dacă nu disting cauzele, cel p u ţ i n înţe l e g semnele ş i spe cificul lor, la c a r e adăugîndu-se memoria ş i sîrg u i n�a , elin re a m i ntirea unor fapte trecute se na şte a c ea divi naţi e , n u m i tă artificia l ă , pri n cercetarea m ăru nt a i elor, a fu lgerelor,

a

mi nunilor şi

a

semnelor cereşti . Nu e ele mirare deci că sînt p resimţite de aceşti prezie<'ltori evenimente care nu se petrec nicăieri ; ele însă există , cla r ceva

mai departe în timp. Şi aşa

cum în seminţe e deja conţinută

vigoarea lăstarilor ce se vor ivi din e l e , tot astfel în cauze sînt ascu nse v i itoarel e eveni m e nte, pe care m i n tea exaltată , în starea de d e l i r sau descătuşată în somn, l e vede că se vor întîmpla sau le presimte, pe clle raţiona l ;! ori prin supoziţi i . Şi după cum cei care a u obse rvat răs<lritu l , a p usul ş i mişcările soare l u i , l u ni i ş i a l e a l to r a ş tri, prezic cu m u l t înai nte î n c e moment se v a întîmpla fiecare , tot astfel, c e i care au observat de-a l u ngu l timpului succesiunea evenimentelor înţeleg întot­ deau na , sau da că asta nu se poate , cel mai ade s ea , şi dacă nici asta nu l e este d a t . măcar u neori, ceea ce se \-a întîmpl a : aceste argumente şi a ltele de ac est fel explici existenta divinaţiei ca decu rgînd din însă�i e x i stenta desti n u l u i . LVII . F. x i st:1 î n s:'i şi o a l u motiv a t i e a divina\ie i , p l t: cînd de l a n a tu r<l . < . m·

Il<'

< i < ' l l l < l l l 'it rc:l z<l cît de

m ;nc

c:

p u t e re;! s u fl e tu l u i c.le s p ;i r\ i t d e


1 12

OE O!VINATlONE

dorrnientibus, a u t rnente perrnotis. Ut enirn deorurn <.t nimi sine ocul is , auribus, sine lingua sentiunt inter se, q uid quisque sentiat ; ex quo fi t , u t hornines, etiarn q u u m taciti optent q u i d , aut voveant, non dubitent, quin dii illud exaudiant : sic a nimi horninurn , quum aut somno soluti vacant corpore, aut rnente permoti per se ipsi l iberi i ncitati moventur, cernunt ea, quae permixti cum corpore a nimi viclere non possunt. Atque hanc qu i d e m rationern naturae clifficile est fortasse t raducere aci ici genus divinationis, quocl ex arte profecturn dicimus ; sed tarnen ici quoque rimatur, quantum potest Posidon ius, quum esse censet in natura signa rerum futurarum. Etenim Ceas accepimus ortum Can icu lae d iligenter quotannis solere se rvare conjectur:unque capere, ut scribit Ponticus Heraclides, salubrisne, a n pestilens annus futurus sit. Narn si ob.scurior et quasi caliginosa stella exstiterit, pingue et concretum e:;se coelum, ut cjus adspiratio gravis et p c.s ti l e n s fu tura sit ; sin illustt"is et pe rlucida stell a apparuerit , significari , coe lum esse tenue purumque, et propterea salu bre . Dernocritus :wtem censet, sapienter instituisse veteres, ut hostiarurn immolatarum insp ice re ntur exta, quorum ex h:tbitu atque ex colore turn salubritatis, turn pestilentiae signa percipi ; nonnunquarn etiam, quae s i t vei sterilitas agroru m , vei fertilita s fu tura . Quae si a natura profecta observatio atque usus agnovi t ; multa a ffe rre potuit d ies , quae anirnadvertendo nota rentur : ut ilie Pa cuvianus qui in Ch ryse physicus inclucitur, minime naturam rcnun cognossc v ideatur. s i ne

,

Na m istis, qui linguam auium intelligunt, Plusque ex aliena jecure sapi unt, quam ex sua, 1l1ag is a udiendu m, quam auscultandum censeo

Cur, quaeso ? quum i pse, pa ucis interpositis versibus, clicas satis lucu lente : Quidquid est hoc, om nia an imat, format, a/it, augct, creat; Sepelit, recipitque in sese om n ia ; o m n iu mque idem est pater; lndidemque eademque oriu ntur de integra, atque eodem occidunt.

Qui cl est igitur, cur, quum clornus sit omnium una , eaque commu nis, a nimi hominum semper fu e ri n t , fu turi q u e sint, cur ii, qu id ex quoque eveniat, et qu icl quarnque rern significet, perspicere non possi nt ?

quumque

Haec habu i , inquit, de clivinatione quae clicerem. Nunc i l la eos, qui quaestus causa hariolentur, ne psychomantia quidem, quibus Appius amicus tuus uti .solebat, a g n o sce re LVIII.

tes ta b o r , non me sortilegos, n e q u e

.

No n abea denique nauci 1\1a rsu m augurem, Non l'ica nos aru_,pices, n o 1 1 de circ o as/rologos,


DESPRE DIVINAŢIE

1 1:3

simţuri, lucru care se întîmplă celor ce dorm sau celor ce sînt cu mintea rătăcită. Aşa cum sufletele zeilor, chiar fără ajutorul ochilor, al urechil or, al limbii, ştiu ce gîndeşte fiecare, - ceea ce face ca oamenii să fie convinşi că zeii aud prea bine ce le doresc ei sau ce le f;lg:l du iesc chiar cînd tac -, tot aşa, sufletele oamenilor, cînd rătkesc în somn desc;Hu­ şate de trup sau cînd cu mintea tulbure se m işc1 libere prin propriul impu ls, percep ceea ce nu pot vedea atu nci cînd sînt u nite cu trupul. Această motivaţie prin natură este greu ele atribuit acelui tip de divina­ ţie , despre care spunem că se bazează pe arU . Şi totuşi, asta caută să demonstreze din răsputeri Posidonius cînd afirm<l că în natură se află semnele viitoru l u i . Aflăm că anual, în insu la Ceos e o trac1iţie să se observe atent răsăritul stelei Canicu la 2 1 6 şi să se presupun:! , după cum se informea z;1 Heraclid din Pont, dacă a nul următor va fi sănătos sau nesă n;l tos. Cl ei dacă steaua este întuneca t;! , ca şi cum ar fi fost înceţoşată, înseamnă că aeru l este ap;1s;ltor şi gre u , iar inhalarea lui periculoasă şi năsănătoasă ; climpotriv:l, dac;1 steaua se arată str:1 luci­ toare şi luminoas;l , înseamnă că a eru l e uşor şi curat , şi deci săn;i tos. Democrit însă e de p;1 rere că cei vechi au hot:1 rît foarte înţelept s;'i se cerceteze m;lruntaiele animalelor de jertf:l , du p;l aspectul ş i culoa rea c;lrora crede G1 pot fi deduse semnele de săn;1tate sau boală , u neori chiar viitoarea rodnicie sau nerodnicie a ogoarelor. Iar daci cercetarea şi practica au consacra t aceste observaţii p lecînd de la natu r:1 , înseamnă că orice zi poate s;l aducă încl multe nou Uţi care să merite a fi consemnate. Iată, de pildă, ce puţin pare s:l cunoasc1 natura lucrurilor acel medic, personaj al lui Pacuvius el in Chl)'sis : Cred despre cei care-al păsării gra i îl pricep Carc-nţelcg mult mai mult din ficatul strâin, decît din al lor Câ-s vredn ici mai mult de-ascultat, şi nu de urmat.

Şi de ce, mă rog, spune el aceasta , cînd cîteva versuri mai jos afi rmă răspicat : Orice-arfi, la toate dă viaţă, formcazâ, hrăneşte, dczuoltâ, creează Pc toate le-ngroapă, primeşte la sine, şi este pârinte la toate; Pe toate din sine le naşte din n o u şi în el moare totul.

Prin urmare , ele vreme ce tol ceea ce exist;l a re un sed iu unic şi comun [ u niversul ] , ele vreme ce su fletul omenesc a existat dintotdea­ una şi va dura veşnic, de ce n-ar putea el înţelege înlănţuirea dintre cau z;l şi efect, dintre semnul prevestitor şi eveniment217 ? LVIII. Acestea am avut de spus despre divinaţie, zise Quintus. Î nsă trebuie s<1 m;l rtu risesc că în a firmaţiile mele nu-i iau în seam;l pe ghicitori , nici pe cei ce spun norocul pentru bani, nici chiar şed inţele d e spi ritism, la care obişnuia s;l participe prietenul meu Appius : Nu dmt o coajâ de n u că pe-un augur de neam mars /'c· htnn'{lidi de Mlci şi pe astrolog ii de circ


lH

O E DIVINATIONE

Non !siacos conjectores, non interpretes somniu m . No n e 1 1 im sunt i i arte divin i, a u t scienria, Sed supersritiosi vatcs, impudentesque barioli, A ll l inertes, aut i nsa ni, aut quibus egestas imperat; Qui sibi semitam non sapiu nt, alteri monstrant via m ; Quibu · divitias pollicentur, ab iis drachmam, ipsi pelllnt. De b is divitiis sibi deducant dracbmam, reddant cetera . Atque haec qu idem En n i u s , qui paucis an t e versibus esse deos censet, sed eos non curare opinatur, quid a g a t humanum genus. Ego a u t e m , q u i et cu rare arbitror, et monere etiam ac m u l t a praedicere, )evitate, van itate, malitia exclusa, d i vinationem probo. Qua e quum dixisset Quintus, Praeclare tu quiclem, i n qu a m pa ra tus ••• ,

[Desunt pmtca quaedam.]


1 15

DESPRE DI V I NAŢIE

Nici pe profeţii lu i !sis 218 şi nici pe interpreţii de uise Prooroci prin artă sau dogmă, pretind ei a fi Dar· sînt impostori grosolani şi neruşinaJi şarlatani Leneşi, nebuni, pe care îi mînă nevoia Ei ce cărarea nu-şi ştiu, arată la alfii chiar dru mul Şi le promifi avufii, cerşind pentnt sine o drahmtl /eie-şi din aste awri doar o drabrnâ şi lasă-ne restul. Aceste versuri sînt ale l u i Ennius, care p u [in mai sus a firmă el zeii exist:l , clar e de părere c:1 pe ei nu-i preocupă ce face nea m u l omenesc.

Eu îns:1 , c a re consider că zeii se preocupă de noi,

ba mai mult,

el ne

avertizeaz:"l şi n e trimit multe semne, pe care l e negl i j ă m elin uşu rinţă , stu piditate sau ră u tate,

recu nosc câ divincqia

există.

Du p;l ce Quintus a terminat de vorbit, i-am spu s : Foarte bine pregătit. . .

[ lzpsesc

cîteua fraze. ]


LIBER SECUNDUS 1 . Quaerenti mih i , multumque et d i u cogitanti, quanam r e possem

prodesse quam plurimis, ne quando intermitterem consulere reipu­ blicae, nulla major occurrebat, quam si optimarum artium vias traderem meis civibu s ; quod compl u ri bus jam l ibris me a rbitror consecu tum. Nam et cohortati su mus, u t maxime potu imus, ad philosophiae s tudium eo libro, qui est inscriptus Hortens ius ; et, quod genus philosophandi m i n ime· a rrogans, maximeque et constans et elegans a rbitraremur, quatuor Academicis libris ostendimus. Quumque fundamentum esset philosophiae positum in Finibus bonorum et malorum, perpurgatus est is locus

a

nobis q u inque l ibris, u t , quid a quoqu e , et qu id contr::t

quemque philosophum diceretur, intelligi posset. Totidem subsecuti libri Tuscu lanarum disputationum, res aci beate vivendum maxime necessarias aperuerunt. Primus enim est de contemnenda morte ; secun­ dus de tolerando dolore ; de aegritudine lenie nda tertius ; quartus de reliquis animi perturbationibu s ; qui ntus eum locum complexus est, qui totam philosophiam maxime i l lustrat : docet enim, ad bea te viven­ dum virtutem se ipsa esse contentam. Qu ibus rebus editis, tres libri perfecti su nt de Natura deonun ; in qu ibus omnis ejus loci quaestio continetur. Quae ut plene esset cumu lateque perfecta , de Divinatione ingressi sumus his libris scribere. Qu ibus (ut est in a n i mo) de Fato si adjunxerimus, erit abunde satisfactum toti huic quaestioni. Atque his libris a nnumerandi sunt sex

de Repu bl ica , quos tune scripsimus, quum

gubernacula reipublicae tenebamu s : magnus locus, philosophiaeque proprius, a Platane, Aristotele, Theophrasto, totaque peripateticorum fa milia tractatus uberrime. Nam quid ego de Consolatione eli cam ? quae mihi quidem ipsi sa ne al iquantum medetu r ; cete ris item multum illam profuturam puto. I nterjectus est etiam nuper l iber is, quem ad nostrum Atticum de Senectute misimu s . In primisque, quoniam philosop hia vir bonus effi c itur, et fortis, Cato noster i n horum l ibrorum numero ponen­ dus est . Quumque Aristoteles, itemque Theophrastus, excellentes viri quum subtilitate, tu m copia , cum philosophia dicendi etiam praecepta conjunxerint, nostri quoque oratorii libri in eumdem numerum referendi videntur. Ita tres erunt de Oratore ; quartus, Brutus ; qu intus, Orator. Adhuc haec erant : a ci re l iqua ala cri tendebamus a n ime), sic

II.

p a ra t i

,

locum

ut, n i s i quac causa gravior obstitisset, nullum p h i losop h i a c l'SSl'

JXI l c rc m u r, q u i n o n l a l i n i s l i l tnis i l l u s l r:l t LJs p: 1 t c rc 1 . Quod


CARTEA A DOUA 1. De cîte ori m-am întrebat şi am chibzuit îndelung şi profund cum

aş fi de folos cît mai multora, ca s;1 nu fi neglijat vreodată binele civic, nimic nu mi s-a părut mai important decît să împărtăşesc concetăţenilor mei principiile celor mai nobile ştiinţe1; cred di deja am reuşit s-o fac prin publicarea mai multor cărti. În tratatul Hortensius, am recomandat stăruitor studiul filosofiei ; în cele patru cărti numite A cademice am arătat ce sistem filosofic este mai putin superficial, mai consecvent în idei, mai elegant în expresie2. În tratatul

Despre supremul bine şi

supre m ul rău, clup;1 ce am stabilit principiile de bază ale filosofiei, pe parcursul celor cinci căqi, am epuizat subiectul, ca să se poată afla ce a enuntat fiecare filosof şi cum a fost el combătut. Lucrarea următoare, în tot atîtea că rţi, Discuţiile de la Tusculum, a f:lcut cunoscute premisele unei vieţi fericite. Prima carte tratează

despre dispreţu irea morţii; a

doua despre suporta rea durerii; a treia de�pre a lte tulburări ale st�fletu­ lui ; a cincea abordează acel subiect care a duce lumin:l întregii filosofii despre viaţă : ea ne învat::l că pentru

a

trăi fericiti, virtutea singură ne

este de aju ns. După apariţia acestor scrieri, am dus la bun sfîrşit şi cele trei căfti, De.\pre natura zeilor, care tratează întreaga problematică a subiectului. Pentru completarea şi întregirea lui, am început să scriu aceste cărţi Despre divinaţie. Dacă voi putea (aşa cum intentionez) să adaug şi o carte Despre destin, voi fi făcut tot ce se putea în această problemă. Apoi, mai trebuie amintite cele şase cărţi, Despre repu blică, scrise pe vremea cînd eram la cîrma statului : important subiect, prin excelentă filosofic, tratat pe larg pe Platon, Aristotel, Teofrast3 şi toat;1 şcoala peripatetică ! Ce ar fi de spus De�pre consolare '1 ? Mie personal, ea îmi aduce alinare şi cred că şi altora le va

fi ele mult folos. A mai

apărut de curînd şi lucrarea Despre bătrîneţe pe care i-am dedicat-o prietenului Anicus5. Şi cum prin filosofie omul bun devine şi puternic, în rîndul operelor mele filosofice, Cato 6 al meu trebuie aşezată între primele. Se pare că în aceeaşi listă trebuie să adaug şi tratatele mele de retorică, de vreme ce Aristotel şi Teofrast, spirite alese, atît prin profunzimea ideilor, cît şi prin eleganţa expresiei, au corel :lt perceptele retorice cu cele filosofice. Aşadar, vor mai fi de achlugat trei cărti Despre orator, a patra BnJtus şi a cincea Oratorul. II. Deocamdată atît ; eram dispus şi pregătit să mai scriu şi alte cărţi,

astfel încît, dacă n-ar fi intervenit o problemă mai im portant:·e , n-aş fi îng;i duit s;i mai ex iste vreun subiect filosofic, care s;i nu fi fost trat;l t în


118

DE DIVINATIONE

enim munus reipublicae afferre majus meliusvc possu mus, quam si cloccmus atque cru cii mus juventutem ? hic pracsert im moribus atque temporibu s ; quibus ita prolapsa est, ut omn iu m opibus refrenanda ac coercenda sit. Nec vero i d cffici posse confido, quoc.l ne postulandum quidem est, ut omnes adolescentes se ad haec studia converta nt. Pauci utinam ! quomm tamen in republica late patere poterit industria. Equidem ex his etiam fructum capio laboris mei, qui jam aetate p rovecti i n nostris l ibris a cqu iescunt : quorum studio legendi meum scribcncli studium vehementius in cli es i ncitatur ; quos qu idcm plurcs, quam rebar, esse cognov i . Magnificum illud etiam, roman isque hominibus gloriosum , ut graecis de philosophia litteris non cgeant : quod assequar profecto, si institut<! perfecero. Ac mihi qu iclem cxplicanclae philoso­ phiae causam a ttulit gravis casus civitatis, quum in a rmis civilibus nec tucri meo mor� rempublicam, nec nihil agerc potera m ; nec, quid potius, quod qu idem me dignum csset, agerem, rcpericbam. Dabu nt igitur mihi veniam mei c ives, vei gratiam potius habebu nt, quod, quurn essct in u ni u s potesta te respublica , nequc ego me abdid i , neque deseru i , neque a ff1ixi, neque ita gcssi, quasi homini aut tcmporibus iratus ; nequc ita porro aut aclulatus, aut admira tus fortu nam sum altt:riu s , u t me mcae poeniterct. Id enim ipsum a Platane philosophia­ que didiccram, naturales esse quasclam conversiones rerum publ ica­ ru m , u t eac tum a principibus tenerentur, tum a popu lis, aliquando a singu lis. Quod quum accidisset nostrae reipublicac, tu m, pristinis orbati muneribus, haec studia renova re coepimus, u t et animus molestiis hac potissimum re levaretur, ct prodessemus civibus nostris qua re cumqu c possemus. In l ibris enim sementiam dicebamus, concionaba mur, philo­ sophiam nobis pro reipublicae procura tionc substitutam putabamus. Nunc, quoniam ele republ ica consu l i coepti sumus, tribuen(b est opera rcipubl icae, vei omnis potius in ea cogitatio et cura ponenda : tantum huic studio relinquendum, qu:mturn vacabit a publica officio et munerc. Sed haec alias pluribus ; nunc ad institutam dispu tationem revertamur. III. Nam quum de d ivinat ione Quintus fra ter ea disseru isset, quae superiore libro scripta su nt, satisque ambulatum viderctur, tum in bibliotheca , quac in Lycco est , asse:dimus . Atque ego : Accurate tu qu idem, inquam. Qu inte, et stoice stoicorum sententi a m defendisti ; quoclque me maxime delectat, plurimis nostris exempl is usus es, et iis qu idem claris et i llustribus. D icendurn est mibi ig i t u r ad ea, q u a e sunt a te dicta ; sed ita, nihil u t affirmem, quaeram omnia, dubitans plerum-


DESPRE D I V I NATI E

119

scriere latin;L Cici ce serviciu m a i mare :ji m a i de preţ putem face noi cetăţ i i . decît s;1 instrui m şi să formăm ti neretul ? Mai cu seam:l în conditiile acestor vremuri şi moravt1ri , cînd tineretul a decăzut intr-atît, încît trebuie înfrînat şi strunit prin efortu l tuturor. Nu cred ci e posibil ca toti tinerii s;1 se dedice preocu pă rilor fi losofice şi nici nu t rebu ie s;1 le-o pretindem. Măca r cîţiva de-ar face-o ! Zelul lor ar putea fi moli psitor pentru întreaga cetate. Dar eu îmi cap:1 t r:lsplata muncii, chiar şi de la cei înaintaţi in vîrstă , care se desfat:l cu c1 rţile mele : datorită pasiunii lor pentru lectură, pe zi ce trece îmi este însuflată o dorinţă tot mai aprig:i d e a scrie. Mi-am dat seama c;·, cititori i mei sînt mult mai

numeroşi decît credeam . Măret l u cru şi glorios pentru n oi , b:i rb:J [ii romani, să nu ne mai fie de t rebuinp cărţile de filosofie ale grecilor". Voi atinge neîndoielnic acest ţel, daci îmi voi finaliza proiectele. Prilejul de a trata subiecte de filosofie mi-a fost oferit de situaţia gravă a statu l u i , deoarece în timpul razboiului civil, eu nu mai puteam să veghez asupra statului ca de obicei, dar nici să fiu inactiv ; şi n-am găsit altă ocup a t,ie care ar fi putut fi mai demn:-, de mine. Deci concetăţen i i m e i poate m;i v o r ierta s a u m:Ii mult

ct

s i g u r îmi v o r f i recunoscători,

fiindcă, atunci cînd puterea încăpuse pe mîna u n u i singur om, eu nu m-am ascu ns, n -am renunţat, nu m-am descurajat şi nu m-am mîniat pe acel om sau pe acele vremu ri ; şi n-am proshivit sau admirat soarta celu ilalt încît să-mi fie ruşine de a mea . De l a Platon şi de l a filosofie învăţasem un l ucru : că sînt în firea lucruri lor aceste schimbări politice, în urma că ruia statul poate fi condus cînd de personalit:'iţi, cînd de popor, u neori de u n singur om. Atunci cînd i s-a întîmplat aceasta statului nostru , eu, eliberat de vechi l e obligaţii publice, începusem s:1-mi reiau preocupările filosofice. atît ca să-mi uşurez sufletul de amărăciune, cît şi ca să-mi ajut concetăţe n i i , după puterile mele. În Girţi îmi exprimam opiniile [ca altădat;1 în senat] , ţineam discursuri [ca a l tădată în for] , într-un cuvînt, aveam iluzia că filosofia ţinea locul îndatoririlor mele publice. Acum, fiinde<i a m început să fiu d i n nou consultat în problemele politice, trebuie să-mi dedic din nou activitatea treburilor publice sau , mai bine zis, trebuie să-mi pun orice gînd, orice grijă în slujba lor ; sînt nevoit deci să acord preocu părilor filosofice doar puţinul răgaz pe care mi-I lasă îndatoririle publice. Dar despre asta , mai pe l a rg în altă parte ; acum să ne întoarcem l a discutia începută. III. După ce fratele meu Quintus a expu s despre divinaţie ceea ce

a m scris în cartea întîi, n i s-a p:l rut că ne-am plimbat destul ş i ne-am aşezat în biblioteca d i n Lyceum. Eu i-am spus : - Abil şi ca u n adevărat istoric ai a p ;l rat tu , Quintus, opinia stoicilor9 ; mi-a plăcut că ai folosit foarte multe exemple d i n istoria noastră , mai ales pe cele celebre şi im porta nte. Trebuie acum s:i dau u n răspuns la tot ceea ce mi-ai spus ; voi a n a l i 1.:1 dl'ci fiecare a rgument al t:n.1 ; îns:l nu în scopul de a face


1 20

DE DIVINATIONE

que, et mihi i pse diffidens. Si enim aliquid certi haberem , quod dicerem, ego ipse divinarem, qui esse divinationem nego. Etenim me movet illud, quod in primis Ca rneades quaerere soleba t, quarumnam rerum divinatio esset : earumne, quae sensibus perciperentu r ? at eas quidern cern imus, audimus, gustamus, olfacimus, tangimus. Numquid ergo in iis rebus est, quod provisione, aut permotione mentis magis, quam natura ipsa sentiamus ? aut num m:scio qui ilie divinus, si oculis captus sit, u t Tiresias fu it, possit, quae alba sint, quae nigra , dicere ? aut, si surdus sit, varietates vocum, aut modos noscere ? Ad nullam igitur earum reru m , quae sensu accipiuntur, divinatio adhibetur. Atqui ne in iis quidem rebus, quae arte tractantur, divinatione opus est. Etenim aci aegros non vates, aut ha riolos, sed medicos solemus addu­ cere. Nec vero, qui fidibus , aut tibiis uti v o h nt, ab aruspicibus accipiu nt earum tractationem, sed a musicis. Eadem · n litteris ratio est, reliquisque rebus, qt1aru m est dicipl i n a . Num censes eos, qui divinare dicuntu r, posse respondere, sol majorne, quam terra sit ? an tantus, qua ntus vicleatur ? luna suo lumine, an solis, utatu r ? sol, l u n a , quem rnotum habeant ? quem quinque stel lae, quae errare clicuntu r ? Nec haec, qu i divini habentu r, profitentur se esse dicturos ; nec eorum, quae i n geometria clescribu ntu r, quae vera , q u a e falsa sint : s u n t e n i m e a mathematicorum, n o n harioloru m . IV. D e i l l i s vero rebus, quae in philosophia versantur, numquid est, quod quisquam divinorum au\ respondere soleat, aut consul i , quid bonum sit, quid malum, quid neutru m ? sunt enim haec propria philoso­ phorum. Quid de officio ? num quis amspicem consuluit, quemaclmodum sit cum parentibus, cum fratribus, cum amicis vivendu m ? quemaclmodum utendum pccunia ? quemadmodum honore ? quemadmodum imperi o ? A d sapientes ha ee, non ad divinos referri solent. Quid ? q u ae a dia lecticis aut physicis tractantur, num quis eonun divinare potest, unusne mundus sit, an plures ? quae sint i nitia rerum , ex quibus nascuntur omnia ? Physicorum est ista prudentia . Quo modo autem mentientem, quem lji E:vcSo11ivo� voca nt, dissolvas ; aut qucmadmodum sariti rcsistas (quem, si necesse sit, latino verbo liceat acervalem appelarc ; sed nihil opus est : ut enim ipsa philosophia , et multa verba Graecorum, sic sorites satis latina sermone tritus est) , ergo haec quoque dialectici dicent, non divi n i . Quid ? quum quaeritur, qui sit opti mus rcipublicae sta tus, quae leges, qui mores aut utiles, Jut inutiles, aruspicesne ex Etruria arcessen­ tur, an principes statuent, et delecti viri, peri ti rerum civilium ? Quod si n e c ..: arum rcru m , quae subjectac sensibus sunt, u lla d ivinatio est ; ncc


121

DESPRE DIVI NAŢI E

vreo afirma�ie, ci îndoi ndu-mă ş i suspectînclu-mă adesea pe mine însumi. Căci dacă aş avea de spus ceva de netăg;iduit, ar însemna s<1 mă consider prezie<itor, tocma i eu care contest arta prezicerii . M<i preocup;i mai ales întrebarea pe care Carneades obişnuia să şi-o pună : cu ce realităţi se ocup<i clivinaţia ? Cu cele percepute prin simţuri ? Dar pe acestea le vede m , le auzim, le gustăm , l e m i rosim , le atingem noi înşine ? Poate exista în ele ceva perceptibil m a i degrab;! prin previziune sau premoni�ie decît pe cale senzori a l ă ? Nu ştiu cum ar putea un prezidtor, lipsit ele simţul vederi i , cu m a fost Tiresias, S<i spu nă ce e a l b sau ce e negru . Sau dac;'i ar fi fost surd, să recunoască diferenţele ş i modu bţiile voci l o r ? Deci nu ne folosim de divinaţie pentru nici u na d intre real it<iţile percepute senzor i a l . Şi nu e nevoie de ea nici pentru ceea ce e de domeniul unei a rt e . La patul bolnavilo r, nu sînt a duşi de obicei profeţi sau gh icitori , ci medici. Cei ce vor s;i înveţe a cînta din liră sau din flaut n u at1;1 cum să le mînuiască de l a haruspici, ci de la muzicieni . Aceeaşi regul;i e valabilă şi în arta literar;! , şi în celelalte arte pentru care există o metodologie . Poate crezi ci acei pretinşi prezie<ltori sînt în stare s<1-ţi răspund;! la u rm;itoarele întreb;l ri : soarele e mai mare decît pămîntul sau e doar atît cît pare ? Luna are lumin;1 proprie sau o foloseşte pe a soarel u i ? Ce traiectorie au soa rele şi luna ? Dar cele cinci planete despre care se spune că răt;icesc l a întîmplare ? Nici a ceste lucruri nu pot pretinde că le vor elucida aşa-zişii profeţi. Şi nici dacă sînt adevărate sau false problemele descrise î n geometrie : aceasta ţine de specia litatea matematicienilor, nu de cea

a

ghicitorilor.

IV. Cît despre acele probleme de care se ocup;i filosofi a , există

vreuna în leg;1tu ră cu care vreun profet să fie consu ltat şi s;1 poat<i de e

regul<i răspunde ? Ce e binel e ? Ce e r;i u l ? Ce n u

n ici bine, n ici rău ?

Aceste lucruri sînt de competenta filosofilor. Dar despre îndatoriri ? A consu ltat vreodat;1 ci neva un haruspiciu despre cum trebu i e să tr<i iasci cu p;'i rinţii, fra ţi i , prietenii ? Sau desp re cum s;1-şi folosească averea, onorurile, puterea ? Î nţelep\ilor l i se pun de obicei aceste întreb;iri, nu prezicătorilor. Î n ce priveşte domeniul dialecticii sau cel a l fizicii 1 0 , care dintre profeţi poate p resupune dacă exist�\

o

lume sau mai m u l te

S<l U care sînt elementele pri mord i a l e ale l u m i i , din care se naşte totu l ?

Aceast<i competenp o au numai filosofii naturişti. Cum ai rezolva sofism u l , pe care grecii îl numesc " m i ncinosul" 1 1

:

sau cum ai face faţă

soritu l u i ' 2 (eventual l-am putea numi cu un cuvînt latin, accrvalis, da r nu cred s;l fie nevoie, c'ici cuvîntul sorites, ca şi toată term inologia fi losofică greae<i , e destul de obişnuit în vorbirea latin;\ ) ? Deci şi aceste l u cruri clialecticienii le vor rezolva , i a r nu profeţi i . Cînd se pune problema ca re e cea mai bu n;\ guvernare, ce legi , ce obiceiuri sînt utile sau inutile, vor fi chema ţi din Etruria haruspicii sau vor hot ;i rî asta persona l iLi t i l e polit ice şi sen� Hori i pricepuţi în problemele guvern�i rii ? 1 l;1c1 d i \· l l u \ i : t l l l l

s e.:

onqxi

dl· rc.:a l it ;ilik 1wrcc.:putc prin sim\ u r i ,

n i ci d e


1 22

DE DIVIN ATI< > N E

earum, quae artibus continentur ; nec caru m , quac in phi losophia d iss e ru n tu r ; nec earu m, quae in repu bl ica vt:rsantur : quarum rerum sit, n i h il prorsus intelligo. Nam aut omnium dcbct csse, aut aliqua ei materia danda est, in qua versari possit. Sed nec om nium divinatio est, ut ratia docuit ; nec locus, nec materia invenitur, cui cl ivinationem praeficere possimus. Vide igitur, ne nu l l a sit divinatio. V.

��st quidam graecus vulgaris in hanc scntentiam

v e r su s

:

Rene qui conjiciet, uatem bune perhibeho optimum.

Nu m igitur, aut quac tc:mpestas impencleat, v;l tes melius conjiciet, quam guhernator ; aut morbi naturam acutius, quam medicus ; aut bclli administrationcm prudentius, quam imperator, conjectura assequetu r � Sed �mim:tdverti, Quinte, t e caute e t ah iis conjecturis, quae haberent artem at�JUC prudentiam, et ab iis rebus, quae sensihus aut artificiis percipercntur, abducne divinationem ; camquc ita definire, clivinatio­ nem esse earum reru m p raedictioncm ct praesensionem, quac csscnt fortuit:l e . Primum eodem rcvolvcris. N:1 m et medici, et gubernatoris, c t imperatoris praesensio est rerum fortuitarum. Num igitur aut aruspcx, aut augur, aut vates quis, aut somnians melius conjecerit, aut e morbo evasurum a egrotu m, aut e pericu lo n a v e m , aut ex insicliis e:ercitum, quam medicus, quam gubcrnator, quam imperator� Atqui ne illa quiclem divinantis csse clicebas, vento s , aut imbres impenclentes quibusdam praescntire signis ; in quo nostra quaedam Aratea memoriter a te pronu ntiata sunt . Etsi haec ipsa fortuita sunt ; plcrumque cnim, non semper cven iunt. Quae est igitur, :mt ubi versatur fortuit:J rum rerum praesensio, quam divinationem vocas 1 Quae enim p raesentiri aut arte, aut ratiune . aut usu , aut conjectura possu nt, ca non divinis tribuenda putas, sed peritis. Ita relinquitur, u t ea fortu ita clivinari possint, quae nulla nec arte, nec sapientia provideri possunt : ut, si quis M. Marccllum il l u m , qui ter consul fuit, multis a nnis a nte dixisset, naufrJ gio esse perituru m ; divinasset profecto. Nuli:J cnim arte alia id, ncc sapientia scire potu isset. Ta l ium ergo rcru m, qu�1 e in fortuna positae sunt, praesensio, divinatio est. Potestne igitur earu m rcrum, quae nihil habent rationis, qua re est e n i m aliucl fors, quid fortuna, quid casus, quid eventus, nisi quum sic aliquid ceciclit, sic evenit, ut ve! non cadere atque evcnire, vei al i te r cadere atque evenire potuerit ? Quo mudo ergo id, quod temere fit caeco casu , et volubilitate fortu nae, praesentiri et praedici potest ' Medicus morbum ingravescen­ tcm ratione providet, insidias imperator, tempe sta te s gubernator : ct tamcn hi ipsi sacpc fa lluntur, qui n i h il sine cert<! ratione opinantur. Ut agricola, quum tl orem oleae videt, baccam quoque se visururn puta t : VI.

futurac sint, ulla csse praesensio ? Quid


DESPRE DIVI NAŢIE

1 23

cele ce ţin de domeniul artelor, n ici de problemele filosofice , nici de cele politice, înţeleg el nu a re un domeniu a l ei, ele care s;i se ocupe. Da r cum a dovedit-o raţionamentul meu , divinaţia nu e domeniul generalului, iar u n domeniu şi u n obiect particu l a re , care s�i-i apartin<i , n u - i d e g;isit. Deci i a seama, poate divi naţia n i c i nu exist;\ ! V.

Exist�l un vers cunoscut în acest s e n s :

Cel ce bine presup une, cd-i un bun profet voi spu n e u O a re un profet va presu p u ne mai bine d e cît un cor�lbier cum va fi vremea sau m a i p r e ci s decît u n m e d i c , cauza u n e i bol i ' Va stabili el prin prezumţii tactica de l u pt;! m a i înţe l e p t decît un gene ral ? Am remarcat, Qu i ntus , că ai s e p a ra t p recaut divina\ia, de acele prezumţii care ţin de artă sau experienţă , şi de tot ceea ce se pe rcepe prin s imturi sau prin intuitie artistic;! . Ai definit-o astfel : divina tia este presimţi rea şi prezicerea unor l u cruri întîmpl;ito<lre [ ocazionale J . În p rimu l rînd, cred c;l n-ai stabilit n ici o deosebire. Cki şi presentimentul medicului, al corăbierului sau al gener;J ] ului se refer;l tot la lu cruri întîmphl toare. Dar oare un haruspiciu, un augur, un profet sau un t;il maci de vise a r presupune mai bine că bolnavu l va sc;i pa de boa hi, nava de pericol, a rmata d intr-o ambusc::�d;i , decît m ed icu l , corăbierul sau general ul ? Tu spu nea i cel nu-i treaba unui prezidtor să deduc;\ prin semne vînturile s:1u ploile care se a propie, şi în leg;inml cu a s t a , a i citat din memorie versu rile traduse d e m i ne d i n Aratos. Totuşi , şi aceste fenomene sînt ocazionale, căci ele se întîmplă frecvent, clar nu totdeau n a . Deci ce este şi c u ce se ocup;i acea st1 presimţire a lucrurilor ocaziona l e , pe care o num e şti divinaţie ? Tu c on sideri el tot ceea ce se prezice pe baza u nei arte, ştiinţe, experienţe sau supoziţi i n u trebuie atribuit profeti\or, ci special iştilor. Rămîne deci să aflăm cum pot fi prezise prin d ivinaţie acele lucruri întîmpl:1toare pe care nici o artă , nici o judecat�! nu le poate prevede a . Bun�1oa r:i , cum ar fi putut spune ci neva c u mu lţi ani mai devreme G1 M. M a rce l l u s H , de trei ori c ons u l , va pieri într-un naufragiu ? N-ar fi ptltut şti asta cu a juto ru l vreunei alte arte sau ştiinţe. Concluzia e că divinaţia înseamnă prezicerea acelor l ucruri care ţin de destin. VI . Pot fi oare prezise acele lucruri care nu au nici o raţiune de a se întîmpla ? Ce altceva înseamn;i soarta, destinul, accidentu l, întîm­ plare::� decît că ceea ce a venit sau s-a întîmplat s-ar fi putu t să nu vin:l sau să se întîmple altfel ? Cum poate fi deci presimţit şi prezis ceea ce apare într-o doară , printr-o întîmpla re oarlxi sau prin capriciu! sorţii ? Medicul prevede pc cale ratională agravarea boli i , g enera l u l prevede pericolele, navigatorul furtunile, totuşi şi ei, care nu emit nici o părere nemot iv:1 U , se pot înşela . La fel şi ţ;lranul, cînd vede m:lslinul în fl o r i t , spl' L.I , · ; 1 \" ; 1 n ·dv;l �i fru c t u l , şi nu f�l r:-1 temei ; ::;i lotu.� i , şi d se în�a l;i


1 24

DE DIVINATIONE

non sine ratione ilie quidem ; sed nonnunquam tamen fa l l i t u r. Quod si fa l l u ntur i i , qui n i h i l sine a l i q u a probabi li conjectura a c ra tione dicunt : q u i d existimandum est de conjectura eonun , q u i extis, aut avibus, aut oste ntis, aut oraculis, a u t somn i is fu tura praesenti u n t ? Nondum dico, quam haec signa nulla sint, fissum jecoris, corvi cantu s . volatus aquilae, stellae trajectio, voces fure n t i u m , sortes, somn i a : de q u ibus s i ngu lis dicam suo loco ; nunc de u n iversis. Qui potest provi deri , q u idquam fu tu ru m esse, quod neque ca usam habet u l l a m , neque not a m , cur fu turu m s i t ? Solis defcctiones, itemque lu n<l e , p raedicuntur i n mu ltos a n nos ab iis, qui siderum cursus et motus numeris persequuntu r ; ea enim praedicu nt, quae n a tu ra e necessitas pe rfectura est. Vidcnt ex constan­ tissimo motu lunae, quando illa e regione solis facta incurra t in umbram terrae, q u ae est mcta noct is, ut cam obscurari necesse sit ; qua ncloque ' cadem Lu na subjecta atque opposita sol i , nostris oc u l is ejus lu men obscuret ; quo in signo quaeque errantium stel larum, quoque tempore fu tura sit ;

qui exortus qu oque d ie signi a l i cujus,

aut

qui occ1sus

fu t u ru s sit. Haec qui ante d icunt, quam ra tionem sequan t u r, v i cles. VII. Q u i thesaurum inveniendum, aut hereditatem venturam dicunt,

quid sequuntu r ? aut i n qua rerum natura i nest, i d fu turu m ? Quod si haec,

eaque

quae

sunt

ejusdem

generis,

habent

aliquam

taiem

necessitatem ; quid est t a n d e m , quod casu fi eri , aut forte fortuna pute mus ? Nihil enim est tam contrarium rationi e t constantiae, quam fortuna : u t m i h i ne i n deum quidem cadere videatur, ut sciat , qu i d casu, ct fort u i to fu t u rum s i t . S i enim �cit, certe i l l u cl eveniet. S i n certe cve niet, n u l la furtuna est. Est a utem fortuna. Rerum igitur fortu itaru m n u l l a e s t praese nsio. A u t si negas esse fo rtunam, e t omnia , q u a e fi u n t , quaeque f u tura su nt, ex omni aete rnitate definita dicis essc fata liter ; m u ta defi n i tionem divinationis, quam dicebas pracsensionem esse rerum fortuitarum. Si enim n i hil fieri potest, nihil accidcre, nihil evenire, nisi quod a b omni aete rn i t a t e

ccrtum fuerit,

esse fu tu rum rato temporc :

quae potest csse fo rtuna ? Qua subl ata , q u i locus est d iv i na tion i ? quae a te fo rtu i t a rum rerum est d icta praescn.sio. Quanquam dicebas, omnia, q u a e ficrent, fu turave es.sc nt, fato contineri. A n ile sane e t p l e n u m superst itionis f:l t i nomcn ipsum . Sed t a m e n apud stoicos de isto fa to multa dicuntur, de quo a l i a s ; nunc, quocl necesse est. VIII. Si ornnia fato, q u i d m i h i divinatio prodest ? Quod e n i m is, q u i

d i v i n a t , praed icit, id vero fu tu rum est : ut ne illud q u idem sciam, quale s i t , quod Dejotanun, necessarium nostrum, ex itinere a q u i l a revocavit.


DESPRE DIVINAŢIE

1 25

uneori . Şi dac1 se înşală cei care nu afirm:1 nimic f:1ră o presupunere sau un rationament p lauzib i l , ce încredere poţi avea în presupu nerile celor ce presimt viitorul prin mărunta i e , p:isări , minuni, oracole, vise ? Î ncl nu-ţi spun cît de l i psite de temei sînt acele semne, precum l i ni ile ficatu l u i , cîntu l corbu l u i , zborul vulturu l u i , traiectul u ne i stele, vocile celor cuprinşi de deli r, oracolele, visel e : de fiecare mă voi ocupa în deta l i u , acum vorbesc în general. Cu m poate fi prev:1zut c1 se va întîmpla ceea ce n-are nici o motivatie sau un semn particular al eventual e i sale apariţii ? Eclipsele de soare şi de lun;1 sînt prevăzute pentru mulţi ani de către cei ce stabilesc prin calcu l e traiectoria şi mişcările stelelor ; ei prezic de fapt ceea ce e în firea naturii să se întîmple. După mişcarea foarte regulată a l u n i i , ei prevăd cînd ea , venind din zona sola r;! , ajunge în u mbra p:1mîntul u i , care este con u l nopti i , astfel încît î n mod firesc luna se întu nec! ; ei prev:id şi momentul cînd l u n a , ajungînd sub soare şi interpunîndu-se între el şi noi, îi va întuneca lum ina pentru privirile noastre . Tot ei ştiu şi în ce semn se va afla fiecare p l a ne t;1 în orice moment, precum şi cînd răsare sau a pu n e zilnic orice astru. Vezi deci pe ce fel de raţionamente se bazeaz:i cei c e prev;\d aceste lucruri ! VII. Î n schimb, cei ce-ti prezic c1 vei descoperi o comoară sau că vei căp:ita o moştenire, ei pe ce se bazeaz;i ? Î n ce lege a naturii e

conţi nută această eventua litate ? Şi dacă aceste lucruri şi altele ele acelaşi fel au o determinare necesar:! , ce r:lmîne de pus pe seama haza rdu l u i şi a sorţ ii ? Nimic nu este mai contrar raţiu nii şi ordinii universale decît hazardul ; de aceea m i se pare că nici divin i l <l ţ i i nu-i este da t s;1 ştie ceea ce se va întîmpla prin jocul hazardu lui sau a l sorţ i i . C ă c i daG1 ştie, înseamn;1 e l a c e l lucru s e v a întîmpla negreşit. Şi dacă se va întîmpb negreşit, nu mai exist;\ hazard. Or, hazardul exist;! . Prin urmare , nu pot fi presimţire actele hazard u l u i . Dar dacă negi existenţa hazardulu i , afirmi şi pretinzi el tot ceea ce se întîmplă şi se va întîmpla a fost h:1 răzit de-o veşnicie să existe ; a tu nci trebu ie s;1 schimbi definiţi a clivinaţiei, pe care o numeai presimtirea lucrurilor ocazionale. Căci dac\ nimic nu poate s:1 se facă, s;i su1vin:1 , s;1 se întîmple f:i r:1 s:1 fi fost prestabilit de-a lungul eternităţii, înseamnă ci şi viitorul vine la momentul soroci t ; şi atunci cum poate s:1 mai existe întîmplare ? Iar daci o înhituri, care mai este obiectul divinaţie i , numit:! de tine presimţirea lucrurilor întîmpl:itoare ? Dar tu spuneai c;\ tot ce se întîmplă ş i se va întîmpla e domi nat de destin. Desigur, însuşi cuvîntul destin e plin de superstiţii b;ibeşti. Totuşi stoicii fac mare caz de el ; dar acestea s;1 le Wsăm pe aiUdat;l ; acum, să ne ocup:1m doar ceea ce ţine de subiectul nostru . VIII. Dacă destin u l stăpîneşte tot u l , la ce-mi foloseşte divinaţia ? Ceea ce prezice un profet, se va întîmpla oricum , încît nu ştiu ce-i cu întî11 1 p l : m · : • : l ( '! 'l ' a , el

Deiotarus, pri etenul nostru , a fost întors din


1 26

DE DIVINATIONE

Qu i nisi revertisset, in eo conclavi ei cubandum fu isset, quod proxima nocte corru it : rui n a igitur oppressus esset. At id neque, si fa tum fuerat, effugisset ; nec, si non fuerat, i n eum casum i ncidisset. Quid ergo adjuvat divinatio ? a u t q u i d est, quod me moveant aut sortes, a u t exta , aut ulla praedictio ? Si e n i m fatu m fu it, classes popul i romani beii o punico primo, a l teram n a u fragio, a lteram a Poenis depressam interire : etiam si tripucl ium solistimum pul l i fecissent, L. Junio et P. Claudio consu libus, classes tamen i nterissent. Sin, quum auspiciis obtempera足 tum essc t , interiturae classes non fueru n t , non i nterieru nt fato. Vultis au tem omnia f: no. Nulla igitur est divinatio. Quod si fatu m fui t , bello pun i c o secundo exercitum popul i rom a n i ad lacum Trasimenum inte足 rire : n u m i d vitari potuit, si Flaminius consul iis signis, i isque a uspiciis, qu ibus pugnare prohibebarur, p a ru isse t ? Certe non pot uit. Aut igitur non btQ inieriit exercitu s ; mutari enim fata non possunt : aut, si fato (quod certe vobis ita clicendum est) ; etiam si obtemperasset auspiciis, i dem eventurum fuisset. Ubi est igitur divinatio ista stoicoru m ? quae, si fato omnia fiunt, nihil nos admonere potest, ut cautiores simus. Quoquo enim moclo nos gesserimus, fier tamen i l lu d , quod fu turum est . Sin a utcm id potest tlecti , nullum est fatum. lta ne divinatio qu idem, quoniam ca rerum flllu rarum est : n i h i l au tem est pro certo futurum, quod potest a l iqua procura tione acciclere, ne fia t . IX. Atque e g o ne utilem qu idem arbitror esse

nobis fu turarum

rerum scientia m. Quae enim vita fuisset Priamo, si ab adolescentia scissct, quos eventus senectutis essct habituru s ? Abea mus a fabu lis ; propiora videamus. Clarissimorum hominum nostrae civitatis gravissi足 mos exirus in Consolatione collegimus. Q u i d igitu r ? ut omittamus superiores ; Marcone Crasso, putas, utile fuisse, tum quum maximis opibus fortu nisque florebat , scire, sibi, interfecto Publio filio, exercituque deleto, trans Euphratem cum ignominia et dedecore esse pereu ndum ? An Cn. Pompeium, censes, tribus suis consul a t ibus, tribus triu mphis, m:lximarum rerum gloria , laetaturum fu isse, si scisset, se i n solitudine Aegyptioru m trucida tum iri, a m isso exercitu ; post mortem vero ea

conseculura , quac sine lacrymis non possumus elice re ? Quid vero Caesarem put:1 1nus, si divinasset fore, ut in eo senatu, quem majore ex parte ipse cooptasset, in curia Pompe i a , a nte ipsius Pompe i i simu la足 cru m , tot centurionibus suis inspectantibus, a nobilissimis c ivibus, partim etiam a se omnibus rebus ornatis, trucidatus i ta jaceret, u t ad ejus corpus non modo a micoru m , sed ne servorum quidem q uisquam


127

DESPRE D I V I NAŢIE

drum de u n vultur. Dacă nu s-ar f i 1ntors, i-ar fi fost d a t să s e culce în casa care în noaptea

următoare s-a pr�1buşit şi ar fi fost ucis sub

d ă rîmătu r i . DacJ a cest l u cru i-ar fi fost pn.:destinat, n-ar fi scăpat, ia r dacă nu , n-a r

fi

avut parte de această întîmpla re . Dec i la ce foloseşte

divinaţia ? De ce s�'i fiu tulbu ra t de sorţi , de m�1 runtaie sau de vre u n a lt fel de prezice re ? Daci aşa le-a fost destinul, în primul dzboi p u n i c , sub consu l a t u l lui P . I u n ius ş i P . C l a u d i u s , cele d o u ă t1ote ale poporului roman a u pie rit, una în n a ufragi u , ceala ltă împresurată de puni ; deci în ciuda fa ptului

c1

puii sacri fă cuseră un

trijmdium solistimum,

tlotele

au pierit totu �i, sub comanda consu lilor P. I u nius ş i P. Claudius. I a r d a c ă n-ar f i u rmat s;l p i a ră , cu to:H�1 prezicerea auspiciilor, însea mnă

ci

nu le-ar fi fost h ă răzit asta. Voi vreţi s :l puneJi totul pe seama destinu l u i . Atunci nu m a i e de nici o trebu inp divinaţi a . Dac1 a fost voia destinului ca armata poporu lui roma n s;1 fie distrusă în al doilea război punic la l a c u l Trasimcnu s 1 \ a cest lu cru s - a r fi putut evita dacă Fl a m i n i u s , consu l u l , ar fi ascultat de acele semne şi de auspiciile care-i interziceau s:1 lupte ? Fără îndoia lă, nu . Dec i , fie că armata dest i n u l u i , clei e l nu poa te fi schimbat, fie

c1,

nu a

pierit din voia

dacă a fost voia l u i (ceea

ce trebuie s;1 rec u no:Iştem), a cest l u cru s-a r fi întîmplat oricu m , chiar dad s-ar fi dat ;J scultare auspiciilor. Deci u nde este locu l divinaţiei ;Jsteia a stoicilor ? Dac'i totul e predestinat, ca nu ne poate avertiza s�1 fim m a i p reca u t i . Orice am fa ce, ceea

ce

e

dat s :l se întîmple se va

întîmp l a . br dad :JCest viitor poate fi schimbat, atunci nu mai exist:1 destin . logic, nici cl ivinaţia nu mai există , de vreme cc e a se ocu p :1 ele viitor ; căci , ceea ce pri ntr-o ceremonie rcligioas:1 poate fi îndupleca t s�1 nu se m a i întîmple, nu se poate n u mi vi itor predestinat. IX. Eu îns:1 consider el. nu este nici m�lcar utiEi cu noaşterea v i ito­ ru l u i . Care ar fi fost viaţa l u i Priam daci ar fi ştiut din tine reţe sfirş i tu l bătrînep lor s a l e ;; D a r s:1 h1 s:1m istori ile vechi şi m a i recente ! În trat:.ltul

Despre consolare am

s;i

ne ocupăm de cele

enumerat cele mai tragice

moqi ale u nor foa rte i l uştri concetăţe n i . Ca s;l nu-i mai pomenesc pe cei de demu l t ; bunăoa ră , lui M a rcus Crassus crezi c1 i-ar fi fost de folos să ştie, atunci cînd era în culmea gloriei şi a bun<1stării că, după uciderea fiu l u i său , Publ ius, după distrugerea armate i , îi v a fi d a t să piară ruşinos şi dezonorant, dincolo de Eufrat ? Sau socoţi că Pompeius, dup;i cele tre i consulare, trei triumfuri, în p l i nă glorie, s-a r fi bucurat să ştie că va fi ucis în acea singur;! tate egipteană 16 după ce şi-a pierdut a rmat<! , ş i că după moartea lu i se vor întîmpla lucruri despre care n u pot vorbi fără durere ? D a r de Cezar c e crezi ? Cît de chinuit sufleteşte :lf fi tră i t , daci a r fi ştiut di nainte

ci ,

în acel se nat, în care e l îi n u m i se

: 1 p roape pe toţ i , în s a l a lui Pompe i , chiar în faţa statuii acestuia şi s u b privi rc:l :I t ît o r centurioni a i s ă i , asasinat de c e i mai de seam:1 cetăţen i ,

d i n t re

cm·

1 ) ( " u n i i i-a acoperit d e onoru r i , v ; 1 7.Jcea f:1r;l ca v re u n u l

d i n l r v J l l i l " l < " l l i , , , i , · i n u c J r d i n t rl' s c b v i s:i

Sl" :

� p ro p i c ?

C u sigur: I n t.�1 .

l'


1 28

DE DIVINATIONE

accederet ; quo cruciatu a n i mi vitam

accurum fuisse ?

Cerre igitur igno­

rati o fu turon11n malorum utilior est, q uam scientia. Nam illud qu iclem clici, p raesert i m

a

stoicis,

nu Ilo modo potest : Non isset aci a rm a

Pompeius ; non transisset Crassus Euphratem ; non suscepisset bellum civile Caesar. Non igitu r fa tales exitus habueru nt : vultis autem evenire omnia fa to. N i h i l e rgo i l l is profu i sset divinare . Atque etiam omnem fructu m vitat: superioris perdidissent. Quid enim posset iis esse laetu m , exitus suos cogi tantibus ? Ha , quoquo se verterint stoici, jaceat necesse est omnis corum solertia . Si enim id, quod eventurum est, vel hoc modo, vel illo potest evenire : fortu n a valet plurimu m ; quae au tem fortuita S1,1-11t, certa esse non possunt. S i n quaque, de

re,

a u tem

certum est, qu id

q uoq ue tempore fu turum sit : qu icl est, qu ocl me a cljuvent

a ru�pices, q u u m res tristissimas portendi dixeri n t ?

X . Add unt a ci extremum, omnia levius casu ra , rebus divi nis procu­ ratis . S i e n i m n i h i l fit extra fatu m , n i h i l levari re divina potest. Hoc sentit Homeru s , q u u m qu erentem fi l i u m

a

jovem

inducit, quod Sa rpedonem

mortc contra fatu m eripere non posset. Hoc idem significat

gra ecus ilie in eam sententiam versus :

Qtwd.fore paratum est, id summum e.\·s uperatJovem. Totum omnino fatum etiam atellanio versu jure m i h i esse irrisum videtur. Sed i n rebus tam severis non est jocandi locus. Concludatur igitur ratio. Si enim provideri nihil potest fu turum esse corum, quae casu

fi unt,

quia esse certa non

possunt ;

cl i vi n a tio n u !la es t . Sin a ut em

idcirco possunt provideri , quia certa sunt et fatalia ; rursus uivinatio nulla est :

cam

e ni m tu fortu itarum rerum esse d i cebas. Sed haec fuerit

nobis ta nquam levis armaturae prima orationis excursia ; nunc comi nu s agamus, experiamurque, s i possimus cornua commovere disputationis tuae. XI. Duo enim genera divina ndi csse dicebas, unum artificiosum,

a l t erum na tur:l l e . Artifi c iosu m constare partim ex conjectura , partim ex observatione d iutu rna ; naturale, qu o tl a nimus arriperet a u t exciperet extrinsecus ex divinitate, u nde omnes a n imos haustos, aut acceptos, aut libatos habcrcmus. Artificiosac divinationis illa fere genera ponebas, extisp icu m , eoru mque, qui ex fulguribus ostentisque praedicerent, tum auguru m , eorumque, qui signis, aut omnibus uterentur, omneque genus conjecturale in hoc fere genere poneba s . Illud a u tem naturale, aut concitatione mentis edi

et

quasi

fundi

viclebatur, aut a n i ma, per

som num sensibus e l curis vacuo, provideri. Duxisti autem divinationem omnem a tribus rebus,

a

deo, a fato, a natu ra . Sed tamen quum

explicare nihil posses, pugnasti commentitiorum exemplorum m irifica


DESPRE

DIVINAŢIE

129

mai util<î necunoaşterea nenorocirilor viitoare decît cunoaşterea l or. Că c i nu se poate a fi rm a cu n i c i u n chip, nici chiar de către stoici, că Pompei n-ar fi m ers la l uptă , Crassus n-ar fi t re c u t Eufratul, Cezar n-ar fi declanşat războiul civil. Dar morţile lor n-au fost hotă rîte de desti n ; prea vreţi voi ca toate S<î se în tî m pl e d i n voia d e st i nu l u i . Lor nu l e -a r fi servit la nimic cunoaşterea viitorului. Ba, şi-ar fi p i e rdu t şi orice p l:i ce re a v ie ti i de pî nă atunci . Ce mai poate fi plăcut pentru cel ce-şi cunoaşte s fîrş i t u l ? Aşa că , oricum ar s u c i- o stoicii, toată d emo n stra ţi a lor a b ilă nu stă în p i c ioa re . Dad ceea c e u rmea z<'i să se în tî m p l e se p oate întîmp la într-un fel sau a ltul, atunci întîm plarea ::ue cel m<�i i m portant rol . Dar tot ce e întîmpi<itor nu po a te fi s i g u r. Iar dacă dimpotrivă, e sigur ceea ce se V:l î n tîmp la în fieca re moment, în fiecare îm p r eju rare , cu ce mă ajută haruspicii cînd îmi prezic că lucruri dintre cele mai triste mi se ara tă ? X. Tot ei adaugă, la sfîrşit, că soa rr<l va fi mai blîncl<i , înde p l i n irii u nor ce remo n i i de împăcare

cu cond i ti a a e i . D a r, dacă nimic nu se

întîmplă în a fa ra

destinului, nimic nu se poate îmblînzi ptintr-o ce re mo n ie Homer a înţeles asta cînd 1-a înf<i ţi ş a t pe jupiter plîngîn­ du-se Gi nu p o a te s mulg e morţii pe fi u l său S a rpe d o n 1 7, î m p ot r i v a d e s t i n u lu i . Ace l a ş i lucru spune în aceasU p rivi n ţă şi versul grec : re ligioasă.

Ceea ce-i hotclrît de destin şi pe marele Zeus Î11trece I H . Destinul mi s e pare luat cu totu l în rîs, şi pe b u n ă d re pta t e , ch i:1r ::;i

în versurile atellanei 1 9. Dar în p roble me �ltît de serioase nu încape

gluma . Deci s;1 în c he i e m rationamentul : dacă n i m i c din ceea ce a d u ce

h azardul nu poate fi prevăzut, fi in(k<1 nu c s ig ur, atu nci divi nat.ia n u are rost. I a r dacă ceva p oa te fi prevăzut, e pe n tru el e sigu r ::; i predestinat, ş i d i n no u d ivi n a t i a n u n e e d e folos, de vreme c e t u o numeai prcviziunea lucrurilor î ntîmp h1to a re . Dar prima pa rt e a expu n eri i mele a fost o si m p l ă manevr;l de rutină ; acum însă a m s;i i n t ru de-a binelea în lu ptă şi am s;1 în cerc , dac:l voi p ut e a , s:l d islot· " tl a ncurile" a rg u m e n t a ţi e i t a l e. XI. Există ,

spu n e a i

tu , două modalit;iţi divinatorii , u n a na1ur;l 1 ; 1 � i

u na artifi c i a l ă . C e a artificială constă parţial în prezumţii, par�ial î n t r

n

observare îndelunga t<'i ; d iv i naţi a n a tu ra l ă este ceea ce su fl c t u l i.':i i însu ş eş t e s a u primeşte el i n afară, d e l a d i v ini t a t e , î n care t o;J t l' s u l l l' l c l t · s- a u întru pat şi d e l a c a re au pri mit sau şi-au însuşit esenţ:l . T u n m s i dc 1 1 drept i po st a ze ale divinapei artifici:Jie : e x tisp i cii k , pn..·zio.•re1 p r i n sem ne şi prevestiri. I a r clivinaţia naturală îţi pare a f i ccc:1 c e l.îş n cş t t · ş 1 s e reva rs<"i c.J i n tulb u rarea min ti i s a u ceea ce prevede su!kt u l , l" l i l ll " L I I de s i mţuri şi de g r i j i . Ai s ta b i l i t trei su rse pentru d i v i n : 1 t i c , în gc nt·r;l l . d i v i n i l a t l";J , dvst i n u l , n a t u ra . Deşi sus( i i ci 1 1 1 1 pol.i s:i : 1 d u u Ll n H i r i l i , l e ; 1 1 Î l l : I I I I LI I 1 < •l t l:,i ! " 1 1 O U i m i t o ; I rl' c;l l l i Î L l l t" d t · l ' X t " l l l ) l k l "Oi l ! t •s t ; J h i J c .


1 30

DE DIVINATIONE

copia. De q uo p ri m u m

hoc

l i be t d icere. Hoc ego ph i losophi non

a rb itror, testibus u t i ; q u i a u t casu veri , aut mal itia

fa lsi

fictiquc csse

possu n t . A rgu mentis et ra t i o n i bu s oportet, q u a re qu idque ita sit, docere,

non eventis, iis praesenim , qu ibus mihi J i c e a t non XII. Ut ord i a r a b

a ruspicina , qu am

credere.

ego re ipublicac c a u sa , commu­

n i sque rel igioni s , colenda m censeo (sed soli sumus ; l i cet veru m exqu i ­

rerc s i n e

invi d i a , m i h i pr:1 e s e rtim de

plerisque dubitanti) : i n sp icia m u s, Pcrsuaderi igitur cuiquam potc.st, c a , qu a c signific:1 ri d i c u n t u r ext i s , cogn ita esse ab a ru s p i c ibus observa t i o ne d iutu rn a ? Q u a m diuturna ista fu i l ? aut q u a m longinquo tem porc observa ri potu i t ? aut quomoc.lo est c ol b ta i n t c r i psos, quac pa rs i n i m i c i , quae pa rs fa m i l i a r i s es sc t ; quocl fissum, pe ricu l u m ; q u o d , commodum a l i q u o d ostt:nc.lerct ? An h:1ec i nter se a ruspi ces etrusci , e l i i , aegypt i i , � poe n i ( Ontu lerunt ? A t i c.l , praeterqu a m qu oc.l ficri n o n potu it, ne fingi q u i clem potest. A l i os enim alio more videmus exta interpreta ri, nec esse unam omniu m clisci p l i n a m . Et certe , si est in extis a l i qua vis, qu ae cledaret fu tura, necesse est, eam a u t cum rcrum na tura cssc conjunctam, aur co n fo rm a ri quodam moclo n u m i n e dcoru m . Atq ui divina cum rerum si placet, exta pri m u m .

natura ta nta t a m q u e praecb r a , in o m ncs pa rtes mo tusque cl i ffus;l , q u id habere p otest commun e , non d i ca m ga l l i naceum fe l (sunt e n i m , q u i v e i a rgut issima haec e x u esse d icant) ; s e d t a u ri op i m i jecu r, aut cor. aut p u l m o , q u i d habct n a t u ra l e , quo clecbrari possit, q u i d fu turu m sit ' XIII. D e moc r i t us tamcn non i nscite ge nere nihi! arro g a n tius.

n u gatur, u t p hysicu s ; quo

Quod est a l lfe pede.1�. n e m o spectal : coeli scruta lllur plagas.

dcda rari censct hacc genus, et e:uurn re r u m , quas terra p rocree t , ve! ubertate m , vel t e n u i u t c m ; sa lubrita tem c t i a m , aut pcstilcntiam extis sign ifica ri putat. O m oru lcm bca t u m ! cui ccrto scio l u d u m n u n q u a m Verum is tamen hahitu cxtoru m , et colore

d u n t a xa t , p a b u l i

defu isse. H u nccinc I H)mi nem tantis delectatu m esse nugis, u t non v i cl eret, llllll

fut u rum

i c.l veri s i m i l e , s i o m n i u m pecudum exta eodem

rempore in eu m d em

cadem h o ra

aliae

h:1bitum se, colorcmque convertercnt ? Sed si niti dum atque plenum est, aliac horridum q uod dcclarari p oss i t ha bitu cxtorum ct col ore ? An

pecudis jccur

et exile : q u i d est,

hoc ejusdem modi est, quale Pherecydeum i l l u d , quod est a te dictu m ? qui quum aquam viclisset ex

puteo

haustam, terrae motum dixit fu tu n.1m.

Parurn, credo, i mpudenter, quod, quum factu s esset motus, d i cere a u dent, quae vis i d effecerit : etiamne futururn

esse , aquae j ug i s

colon:


DESPRE D I VINATIE

131

Î n l e g:l t u r�i cu a s ta ,

permite-mi să-ţi s pu n mai întîi că n u cred că e de un filosof să se foloseasc\ de marturii care pot fi în rîmpl :l tor adevărate sau fa lsificate şi inventate intentionat. Trebuie s�i-mi de m o nstrezi prin a rgumente �i motivaţii temein ice cum stau l u cruri le, şi nu prin întîmpl ă ri, m a i a les de fel u l a ce l o ra în care , fie-mi îngădu i t , eu n u cred. de m n

XII. S�i î n c e p deci cu p ra ct i ca haruspidri i , p e care cred ci e în rel igiei naţio na l e s:i o p:l s t r�i m (acum, că sîntem

interesul statu l u i şi :ti

îmi îngădui să cercet ez adev�i ru l , mai cu seam:i că în privi nţa m :I i întîi , daci vre i , cum sta u l ucru rile cu cercet:1 rea m �iruntaielor. Cum poti co nvi nge pe cineva c;i ceea ce ei pretind că e l e semnific:l a fost cu nos cu t de haruspici prin t r - o înclelungat:i ob s erv a re � Cît de îndelu ngată a fost ea ? De cît t i mp dure:1z:1 a cea s U observare ' Cu m au convenit h a ruspicii ca re parte a m<i runtaielor este funest\ şi ca re ne e favorabi l ă , ca re Jissum indic:l un pe ric ol şi c a re un folos ' Această conven1ie apa qine haruspicilor etrusci , egipteni sau cartaginezi ' D:1r, t recîn d pe s te fa ptul c:i a cest l ucru n u s-a putut întîm pla în re alitate, e l n ic i m:1car nu p oate fi pre s u p u s . Căci vedem c ă fiecare intcrprctcaz:'i m ă ru nt a i e l e în fel u l lui şi c;l n u exist:l o regulă u n ic:i . Şi cu s i gura n ţ:i , ciad exist:l în m :i ru n r a i e o ca pa ci ta t e d e a p re z ice vi iloru l , ea a fost corela t:! î n ch ip necesar cu legile n a turi i sau se conformeaz:l într- u n td v re ri i divine. Dar cu legile n a t u ri i , atît de n u mer o a se şi atît de (.il;sjvîrşitc, r:'ispîndite î n orice existentă şi orice m işca re , ce poate avea în comu n , bunăoa r:i fierea de pas�i re (c:ici sînt u n i i ca re considertt acest orga n drept cel mai profeti c ) / Dar chiar şi fi cat ul u nu i taur gras sau inima şi pl;lmînii l u i , ce a nu m e au ele prin natura lor, care le poate face s:1 vesteasc:1 viitoru l ? s inguri ,

celor m :J i multe l ucruri am îndoieli). Deci sj exa m i n ă m

XIII. Dcmocrit, deşi

filosof

seam:1 acestor lucruri, cl ei

a l n a tu ri i , se p ric e p e s;i g l u m easc ă nimic nu este mai sfi d :i tor ca ele :

pc

Ce- i e la picioare, nici unu/ 1111 vede. ci catel �pre cer 2 CJ_

El e totu şi de pă re re ci cl u p:i a sp ectu l şi c u l oa re :.1 m:iru ntaielor se păşu n i i şi a bu nd e n ta sau s:l r;icia roa de lor pămîntulu i ; ba chiar crede G1 m{iru ntaiele pot in d ic a dacă va fi u n an s:i n:ltos sau nesănătos. Fe ricit muritor ! Ş t i u bine c:i nu i-a lipsi t umoru l ! Cum s-a putut omul ăsta l :1 s a încîntat de asemenea gog ori t e , încît s<i nu-şi d ea seama c:l v i ito ru l prezis va p:\rea verosimil, dac\ m:1runtaielc a n i m a l el or întrunesc în acela ş i timp coincidenta a sp ectu l u i şi a cu l or i i l or ? J a r d ac:1 în a ce l aş i ceas ficatul u n u i a n i m a l este neted şi g ras , i a r a l a ltu i:t zbîrc i t şi s b b , ce s e p oa t e deduce din a sp ectul ş i cu l oa rea lor ? S:1 u : 1 s 1 :1 - i l:1 td c:1 s p u s: 1 :1cee:1 a la despre Fe re ci d e , care prevedea p o a t e deduce c a l i ta tea

d u p:1 : 1 p : 1 s,·, >:ts:t d i n llntîn:t un cut H.· n n t r :1 p ro p i:1 1 ? Cred c:·t - i p u l i n :·t

I H ' J I I S i i U I ! ' , ' 1 1 1 1 1 . 1 1 1 1 1 '•' . I l ! '1 ' \' : 1 ,

S:l

s i p rl' l i i i i i (';1 st i i ( ' ( ' fnq:l 1 ; 1 J> l l. � Î l l


DE DIVINATI ONE

1 32

praesen t i u nt ? Multa istiusmodi dicuntur i n scholis ; sed credere omnia , vide, ne

non sit necesse . Ve ntm sint sane ista Democritea vera . Quando

ea nos extis exqu i rimus ? a u t quando aliquid ejusmodi ab aruspice, i n spectis extis, a u divi mus ? i\b aqua, aut ab igni perinda mone nt ; tum hereditates, tum damna denuntia n t ; fissum fam i l i are et vitale tractant ; caput jecoris ex omni p a rte cliligentissime considerant ; si vero ici non est inventu m , nihil putant a ccidere potuisse trist i u s . XIV. l-Iaec observari certe non potueru n t , u t supra docu i . Sunt igitur a rtis i nventa, non vetusta t i s , s i esl a rs ulla rerum incog n i taru m . Cu m rerum au tem natura q u a m cognationem ha bent ? quae u t un o consensu juncta s i t , et continens, quod video placu isse physicis, eisque maxime , q u i omn e , q u o d esset , u nu m esse d ixeru nt : quid ha bere mundu s potest .cutďż˝ thesauri i nventione conjunctum ? S i e n i m extis pecu n i a e

m i h i amplificatio ostenditur, iclquc fi t natura : primum exta sunt conjuncta

mundo ; deinde meum lu cn.tm n a tura rerum continetur. Nonne pudet physicos haec dicere ? U t enim jam sit a l i qua i n natura rerum cogna tio, q u a m esse concedo ( mu lt a cnim stoici col ligu n t : n a m et musculorum jecuscu la bruma dicuntur a u geri , et puleium a ridum fl orescere ipso bru m a l i die, et i n t1 a tas ru m p i vesicu l a s , et semina m a l oru m , quae i n i i s mediis i nclusa s i nt , i n contrarias pa rtes se verterc ; jam nervos i n fi dibus, a l i i s pulsis, resona re al ios ; ostreisque et conchyl i i s omnibus contingere , ut cum luna pariter crescant, pariterque decresca nt ; arboresque ut h i c m a l i tempore, cum luna simul senescentes, quia tum exsicca tae s i n t , tempestive caedi pu tentur. Q u i d de fretis, a u t de marinis aestibus plura dica m ? quorum a ccessus et recessus lunae motu gubernantur. Sexcenta l icet ejusmodi proferri , ut distantium rerum cognatio naturalis a pp a reat) : demus hoc ; nihil enim huic disputa tioni adversatur ; num et i a m , si fissum cujusdam modi fuerit i n jecore, l u cru m oste n d i tu r ? Qua e x conjunctione natu rae , et quasi concentu a tque consensu , quam

aullm:i9 E t av G raeci appellant, conven i re potest a u t fissum jecoris cum lucello meo, aut meus q u a esticulus cum coelo, terra , reru mque natura ? XV. Concedam hoc ipsu m , si vis ; etsi magn a m jacturam causae

fecero, si ullam esse convenientiam natura e cum extis concessero. Sed tamen , eo concesso, q u i evenit, ut is, qui i mpetrirc velit, convenientem hostiam rebus suis immolet ? Hoc era t , quod ego

non rebar posse

dissolvi . At quam festive clissolvitu r ! Pudet me non t u i quidem, cujus


DESPRE DIVINAŢIE

1 3:1

mişcare. Nu cumva şi după cu l oa re a apei de i zvor se poate p re s i m ţ i

ce

se învap în :;;c oli, dar nu e nevoie s�1 le c re z i chiar pe toate. S:i admite m ci a fi r m a t i i l e l u i Democrit sînt a dev;l­ rate . Dar cînd căutăm noi î n m ă ru n t a ie a se me ne a lucruri? Cînd a m auzit c e v a asemă n:'itor d e la haruspici, du p:i cerceta re;1 m ă run ta ie l o r ? Ei ne avertizeaz:i asupra pericolelor re fe ritoa re la apă sau foc ; ne vestesc ba moşte n i r i , ba fa l i me nte ; exa m i n e a z:i fissu m- u l fam i l i a l şi pe cel vital ; pipă ie pc toate p:1rţile vî rfu l ficatulu i , iar dacă nu-l g:isesc,

va fi"

M u l te asemenea lucruri

sînt de p:i rere el ăsta-i l u crul cel mai grav 2 1 .

XIV. Aşa cum a m m a i spus, aceste lucruri n u a u putut fi deduse prin observa re . Deci e l e n u ţin ele trad i ţ i e , ci sînt invenţiile unei arte , d a c ă o fi existînd o

a n:i a n e cu noscutu l u i .

M ;1 înt reb îns:i , ce leg:Hu ră au ele

cu legile naturi i ' S;\ zicem că natura s-a fo rmat şi du rea z :i prin solidari­

ta t e a elementelor ei, ceea ce v ;1 d ci au stabilit filosofii natur:1lişti, m a i a l es c e i care a u a firm a t ci ex i st e n t u l forme:I Z<i un t o t u n itar22. Totu şi, ce l eg:H u r <'i poate fi între u n ivers şi g :i si re a u n e i comor i ' Dae<1 m i e m i se a rat ;\ î n m ;l ru nt a i e u n s p or d e bani, însea mnă el a s t a se în tîm p l ă de la n a t u ră ; cleei în pri m u l rînd m<iru ntaiele sîn t în l e g :Huni c u u n i v ers u l , şi în al doilea rîn d pro fitu l meu se afl:1 în l eg i l e acest u i a . Nu-i o r u ş i n e

s;i spun ă nişte filosofi a ş a ceva ? E u n u nl'g ci î nt re d iversele p:1 q i a l e natu rii poate fi o a n u m i t ;i a fi n i tate ( multe dovezi sînt coleqio na te de stoici : se spune că la so l s t i ti u l de va r;i , fica t u l şoarecilor se umfl:1 �i me n t a , deşi u s ca tă , înfloreşte tot atu nci , i a r micile ei ca psu l c u m flate, se sparg şi s e m i nţele înch ise în i n t e ri oru l lor se împrăştie în toate di re cţ i i l e ; la instru mente, daci a ti ng i u n de coard e , sună şi celelalte ; scoicilor şi mel c i lor le

e

dat s;i-şi m ;i reasci sau miqorcze fo rma , în

fu ncţie de fa z e l e l u n i i ; i a rn a , co pa ci i , fi i mlG1 î�i p i e rd vlaga şi se usuci a t u nci cînd l u n a descreşte , se crecle ci a tu n c i e momentul s5 fie t;l ia ti . Ce s;1 m a i spun despre val uri şi des p r e maree : fluxul şi refluxul lor e determ i n a t tot ele fazele l u n i i . Se citeaz;1 Heo şase sute de exemple de acest fel, spre a se demonstra le g;Hura între lucru ri atît de dep<lrtate). S;1 zicem că-i aş:r ! N u d ă u ne n ă cu nimic a rgumentaţiei mele. Dac1

.fissum oarecare, rezult:1 că el îmi anunt:1 mie u n cîş t ig ? Prin ce lcg;H u ră a fir i i , prin ce armonie şi consens al e i , pe care grecii îl nu mesc sympatheia 23 se poate s ta b i l i o afinitate între fissu m-u l fi catu l u i şi micul meu cîştig, sau ce poate avea în c o mu n micul meu beneficiu cu ceru l , cu pămîntul , cu l e gi le u n iversulu i ? exist;\ în fica t u n

XV. î ti m a i fac o

concesie, dacă v re i , chiar c u riscul de a - m i

p r imejd u i cauza ap;1 ra t;l : voi adm i t e că exist;\ o rel a t i e între u n ivers ş i

m:1r u n t a i e . Totu ş i , a d m i ti n d că-i a ş a , c u m se face c1 a ce l : ! ce d o reşte u n semn fa vorabil sacrific\ tocmai acea vict im:1 c a re

s;'i co re sp u nd;i i n tere­

sel o r sa le ' Fa p t u l aCL·sl;l cred cu el n u poa t e fi expl ica t . Dar cît de r n i l l l l l l < l l 1 ' :\ p l H

. r l• •l l l � r

t r n i i 1 Mi

· l'

ru � i n v 1 1 1 1 : t tîl p < ' n l r l l l i n e , pc c 1 rc lv


DE DIVI Ni\TIOl'\E

U4

etiam memori a m a d m i ror, sed Ch1ysippi . Antipa tri, Posidon i i , q u i idcm istuc quidem dicunt, quod est dictum a te. a d hostiam deligendam ducem esse vim qu::undam sentientcm atque divinam, quae toto confusa mundo s i t . I l l u d vero mu l to e tiam m e l i u s , q uod et a te u s urp:l t u m est, et dicitur ab i l l is : q u u m immolare q u i spiam ve ! i t , tum fieri cxtorum m u t a t ionem , u t aut absit a l i q u i d , aut s u persit ; deorum enim n u m i n i p a rere omni a . H a e c j a m , m i h i crede, ne a n icube q u idem existi m a n t . A n censes, eu mdem vitu l u m , si a l i u s delegerit , sine capite j e c u r i nven tu­ rum ; si a l iu s , cum Gl pite ? Ha ee decessio capitis aut accessio subitone fi eri potest, u t s e ext:l a d immobtoris fort u n a m a c commodent ? Non perspicitis, a le:11n q u amdam esse in hostiis deligendis, praesertim q u u m r e s i p s a doce a t ? Q u u m e n i m tristissima e x t a s i n e capite fu e ru n t , quibus n i h i l vidett� r e s s e dirius ; proxima h ostia l i u t u r sac pe p u l cherrim e . Ubi igitur tl b c m i n a e su periorum ext orum ;. a u t quae t:Jm subit o facta est deorum ta nta placl ti o ? XVI. Sed affe rs, in t a u ri opimi extis, immola n t e C1 es:1 re, cor n o n

fuisse ; id q u i a non potuerit accidere, ut sine corde v i c t i m a i l b viveret, judicandum csse, tum i n teriisse cor, quum immob retur. Q u i fi t , u t a l tcrum intel l i g a s , sine corde n o n potuisse bovem vivere ; a ltcrum non videas, cor subito non potuisse, nescio quo, avolare ? Ego e n i m possum vei nescire , quae vis sit corcl i s :1d vivendu m ; vei s u sp i ca ri , contactum a l iq u o morbo , bov i s exile et exiguum et vietum cor, et d issi m i l c cordis fu isse. Tu vero quid ha bcs , q u a rc putes, s i paullo ante cor fuerit in tau ro opimo, subit o id i n ipsa immolatione i n terisse ' An , quod :1dspexit vesti tu p u rpureo cxcordcm Caes:1 re m , ipse corde priva tus est ? Urbem phil osophi:l e , m i h i cred e , proditis, dum e<lstella d e fe n d i t i s . N a m , clum :1 ru spicin:1m vera m essc vultis, physiologia m tota m pervertitis. C a p u t e s t i n jecore, c o r i n extis : j:1 m a bsccdet, simul a c mobm c t vinum i nsperseris ; deus id eri p i e t , vis a li q u a confici c t , aut exed e t . N o n e rgo omnium inter i tus :l t q u e obitus n a t u ra conficict ; et crit a l i q u i d , quod a u t cx n i h i l o ori:l l ll r, : l U I in n i h i l u m s u h i ro occid:1t. Quis hoc p h ysicus dixit u n q u a m ? Aruspiccs d i c u n l .

His i g i tu r, q u a m physicis , potius

cred enclum c x i stima s ? XVII. Qu icJ ? q u u m p l u rihus cJ i is immolat u r, q u i tandcm evenit, u t

l i tetur a l i is , a l i i s non l itetu r ? Q u a c a u t e m i nconsta n t i a dcorum e s t , u t pri m i s mi ne ntu r extis, bcnc prom ittant secund i s ? a u t ta n e a i ntcr eos dissensio, sacpe etiam i n tcr proximos, ut Apol l i n i s cxta bona s i n t ,


1 3 '5

DESPRE D!VINATIE

a d m i r m;1car pentru memorarea atîtor fa pte , ci pe ntru Hrisi p , Ant i p ater, Posidon i u s , care s p u n ceea ce ai :1firmat ,';ii tu , a n u m e c1 în a l egere a \·ictimei p e n t ru sa crificiu act,ionca z:1 acel im pu ls con :;; t icnt şi divin , de care-i pli n u n ivers u l . Ei spun ceva înci �i ma i grozav, de ca re şi tu a i tot vorbi t , anume că , a t u n c i cînd ci neva a r vrea s:l fa ci u n sacrifi c i u , s e produce o sch i mba re

în

măru n t a ie , ast fe l el unele p o t lipsi , a l tel e pot

prisosi , şi c1 totu l se in tîm p l ;i conform vrcrii d i v i n e . Asta , fii sigur, n i ci c h i a r ba be l e n-o cred. Poti cred e ci

a ce b � i

v i �e l , daGI

al<:s ca vi cti m :1

e

de c i neva , va a vea u n fi cat f:i r :·l vîrf, ia r dac'! e a l es de a ltcineva , u n ficat înt reg ? Se poate întîm p l a pe l o c ;l cea st;i scoa t e re sau i n trod uce re a u n u i o rg a n , doar pentru ca m :i ru n ta ie l e s:i se po tri vea sci cu soa rt:.t sacrifica toru l u i :- 01u v:l daţi seama

a legerea vi ct i me i

e a l ea torie ,

c u m ne-o demo nstreazJ î ns uş i fa ptu l ? Cînd m:l r u n ta i e le g:lsite

aşa

f:1 r:1 vîrf e l e , cum

au fost semne foarte t ris t e :;; i n i m ic nu pa •··· mai îng r i jo r:i tor ca se f:1 c e că p r i n vi cti m a u rm:1toare se obţ i n semne d i n tre cele m a i favo­

rab ile2·1 ?

Cnde sîn t a men i np ri l e d a te de m ;1 ru n t:l i e k primei victime ?

C u m s-a produs a ş a , d eocb t:1 , îmb lîn z i re a ze i l o r ' XVI. Tu s p u i ci a t u n c i cînd Cezar

:1

s:1 c r i fica t un t:lU r gras, în

m:i ru n t a i e l e l u i nu s-a g:i s it i n i m a şi ci fi ind i mposi b i l c1 :1 cea victi m:1 2 "

s�\ f i tr:iit f:1 rj i n im�1 . e c k crezut ci i n i m:1 a mu rit

e:1 , în t im pu l

�i

sacr i fi c1 ri i . Cum se face ci t u , care a i priceput u n l u cru : ci tau ru l n u

: 1 r f i p u t u t tr:1 i f:i r:'l i n i m:1 . pc

cel;-dalt

n u - l p ri cepi

:

c;1 i n i m :1 l u i n u s-a

putut cvapor:1 d i n tr-o d a U , nu şt i u u nde ? !\cum , eu ori

e

posi bil s;i n u

::i t iu care este fu nqia i n i m i i , o r i s :1 h:l n u i esc ci , luînd v reo boa l J , i n i m a bou l u i a deve n i t sbîrcit:1 , m i c\ ş i cleform:l l :i ş i n u m a i sea m :i n :l del oc a i n i m:l . Tu însJ , pc ce te ba ze z i cînd c re zi c:\ (b el în: 1 i ntc de sacrificiu acest ta u r gra s avea i n i m :i , e a a dis p:hu t în t i mpu l sacrificiului ? Să-i fi d i sp;i ru t ta u ru l u i inim:l , cînd 1-a v ;i z u t f:i r;i ini m;i pe Cezar, înveşmîn t a t

î n purpur :1 26 ? Vo i stoic i i . c re cle -m:l . a p :i rîn d u - i me te reze l e . hisa ţ i f<i ră

a p:1 rare îns:1 ş i cetatea filosofi e i 2 7 . C k 'i s us \ i nî ncl cu orice preţ ştii nţa h a ruspici i lor, desfi i n�ati îns:i ş i ş t i i nta n a t u ri i . În ficat exist:\ vîrfu l , în miru ntaie i n i ma ; e l e dispar cleoclat�l , în timp ce p res:1 ra t, i f:1 in;i şi s trop i ţ i cu v i n :-

O

va face să clispa r;1 u n zeu or i po:He o va distruge şi

n i m i c i vreo alt:l forţ;l ? Prin u rm a re , de di sp a ri ţi a şi ele d i s t rugerea

l or,

ca şi a tu tu ror l u crur i l o r, nu n a tu ra e respo nsabil;\ ; po ate exista cleei ceva c a re se na şte din n imic şi care dispare brusc în n i m i c . Ce filosof n a turalist a spu s asta vreodat:i ? Harusp i c i i însă o sp u n . Şi socoţi că meri t;\ crezu ţi ma i degrab:l e i , decît fi l os ofi i ?

XVII. Ş i cînd se aduc s:Krificii m a i m u ltor zei, cu m se fa ce ci ele l a u n i i sem ne l e sînt f avorabile, i a r ele la a lţii nu ? Ce-i cu aceasU i n con ­ secvent<\ a zeilor, de a men i ele bine

prin

a meninţa

pri n miru ntaicle primei victime, ele a

a l e u rm:Hoa re i ? S:1 fie între zei atîta deosebire d e

p:ireri , c h i : 1 r î n t re cei înr u d i t i , as t fe l î n cît m:1 ru nt:l i c k ofer i t e l u i A po l l o


1 36

OE OIVINATIONE

D i a nae non bona ? Quid est tam perspicu u m , q u a m , quum fortu ito hostiae a dduca ntur, talia cuique exta esse, q u a l i s cuique obtigerit hostia ? At enim id ipsum habet a liquid d i v i n i , quae cuique hostia obtingat, ta nqu a m in sortibus, quae cui duca t u r. Mox de sortibus.

Quanquam tu quidem non hostiarum

c.asum confirm.as sortium similitu­

cline, sed infirmas sortes collatione hosti:mun. An, quum i n Aequimelium misimus, qui affe rat agnu m , quem immolem u s ; i s m i h i agnus a ffe rtur, q u i habet exta rebus accommodata, et ad c u m agnum non casu , sed duce deo servus deducitu r ? Nam si casu m in eo quoque dicis esse, quasi sortem q u a mdam cum deonun voluntate conjuncta m ; doleo tantam stoicos nostros epicureis irridendi sui facui ta tem declisse : non enim ignoras, quam ista derideant. Et quidem illi f:Kilius facere possu nt : deos enim , ipsos jocandi ca usa induxit Epicurus perlucidos, et pertla­ b i les, et h a bit:mtes, tanquam inter duos lucos,

sic inter duos m un dos ,

propter metu m ru inaru m ; eosque h:1 bere putat cadem membra, quae nos, nec usum ullum habere membroru m . Ergo is circuitione quadam deos tollens, recte non dubitat divinationem tol lere. Sed non, ut hic sibi constat, i tem stoici : i l l i u s enim deus n i h i l habens nec sui, nec alieni negat i i , non potest homin ibus divinationem i mpertire ; vester autem deus potest non impert i re, ut nihil ominus mundum regat, et homin ibus consu l a t . Cur igitur vos i nduitis in eas captiones, qua m nunqu a m expl icet i s ? !ta e n i m , quum magis propera nt, concludere solent : S i dii sunt, est divinatio ; sunt au tem d i i ; est ergo divinatio. Multo est probabi lius : Non est au tem divinatio ; non sunt ergo d i i . Vide, q u a m temere committant, u t , si n u l l a s i t d iv i natio, n u l l i s i nt d i i . D ivinatio e n i m perspicue t o l l i tu r. Deos esse, ret i n e ndum est. XVIII. Atque hac extispicum divinatione sublata, omnis aruspicina

sublata est. Ostenta enim sequ u n tur, et fu lgura . Valet a u tem in fu lguri­ bus observatio diutu rna ; in ostentis ratio pleru mque conjecturaque adhibetur. Quid est igitur, quod observatum sit in fu lgure ? Coelum i n XVI pa rtes diviseru nt Etrusci. Facile id qu idem

fu i t , quatuor, q uas nos

habemus, duplica re ; post idem iterum facere, ut ex eo dicerent, fu lmen qua ex parte venisset. Primum id quid interest ? deinde quid significat ? Nonne perspicuum est, ex prima admiratione hominum, quod tonitru a ,

jactusque fulminum exrimuissent, credidisse, ea efficere reru m omnium praepotentem Jovem ? ltaque in nostris commentariis scriptum habe­ mus : ·Jove tonante , fu lgur:mte, com itia popu l i habere nefas . • Hoc fortasse reipublicae causa constitutum est. Comitionnn enim non haben­ dorum

causas esse voluerunt. ltaque comitioru m solum vitium est,


DESPRE DIVINAŢIE

1 37

pot fi bine p ri m i te , i a r cele destinate Diane i 28 nu ? Ce-i mai evident d e cî t faptu l el , vi c t i me l e fiind aduse l a întîm plare , fiecare sacrificator

a re parte de acele mănmtaie în funcţie de victima care i-a revenit ? Eşti în s ta re să spui că şi ac e a s t ă alegere a re ceva divin, ci fi e cl ru i a îi este

adusă victima care i-a căzut, ca la sorti ? Despre sorţi însă, mai în c ol o . Tu n u a probi totuşi asemă n a re a între soqi şi obţinerea unei victime, ci de z a pro b i ori ce c o mp a ra t i e între sor�i şi v i c ti me . Dacă trimit în p iata Aequ ime l i u m 29 s:i mi se aduci un m i el , pentru a-1 sa c r i fic a , mi se va aduce tocmai mielul ale cărui m ă ru nt a ie se potrivesc i ntereselor me l e ?

Ş i d e a c e l miel, sclavu l trimis n u va d a d i n întîmp l a re , c i îndru m at de un zeu ? Dac'i ş i în această si t u a { i e îmi spu i ca hn: ud u l , ca un fel de sort, este corelat cu vo i n ţ a divin;l , m:i doare fa ptul ci stoicii n oş t ri le oferă e pic u rei c ilor o

asemenea

ocazie de a fi luaţi în rîs ; c'ici şti i cît rîd

cei din tagma l u i Ep icur de asemenea l u cru ri . Lor le e cu m u l t m a i uşor s:l o facă, d eoa re c e Epicur, în glu m:i , i-a în fă ţ i şa t pe zei di a fa n i , u ş o r lu a ti de vînt şi locuind între dou:i l u m i , ca între două crîngu ri, de teama de a nu fi s t ri vi ţi3° de pr;i b u ş i rea u ni ve rsu lu i ; el crede c'i ze i i au aceleaşi membre ca şi n o i , dar nu l e fol o ses c deloc . Deci, scot,în du - i pc ze i d i n ci rc u i t , p e bună d re ptate E p i c u r nu ezită s:i scoat<l şi divina\ia . Stoicii îns:i nu r:l mîn la fel de tar i pc poziţii c a Epicur. Zeul l u i , i n d iferent faţ:i de s i n e şi d e al ţ i i , nu po:1te oferi oa m e n i lor da ru l divi na ţ i e i ; al vostru îns:1 îl p oa re re fu za , f:i r:l c:1 a s t a să însemne ci el nu conduce lumea ş i c:1 se o c u p :l m a i putin de o a m en i . De ce oa re vă în c u rca ţi voi în a ceste sofi s m e ca să n u le m a i de s c u rca t i vreocbt:l ? C ă ci a ş a c o n c hi d ele obicei cei ce se p r i p e sc : daci zeii există , exist:l şi d i vi naţi a , şi întru cît zeii exist:i , c x ist:i deci şi d i vi na ţ i a . Mult mai p ro b a bi l ar pu tea spune : divina tia nu exist:l , d e c i nu e x ist ;! nici ze i i . Vezi deci cît de nesocotit judec\ e i afirmînd ci cb ci n-ar exista divinaţi a , nici zeii n -a r exista . Evident că d i v i na ţ i a se exclu d e . F a pt u l ci zei i exist<\ treb u i e să r:i mîn<1 conv e ni t . XVIII. Daci d i v i n a t i a prin cercetare:! m;i runtaielor este înh1 t u r<l t:1 ,

toat:i a rta h a ru s p i c i lor dispare :;_; i

ea .

Acum e rîn du l minuni lor ş i a l

fu l gere l o r. Ex p l icl \i a fu lger e l o r s e b a ze:1z:i p c o obse rvare înd e l u nga t :l , i a r pen tru cea a m inun i l or s-a recurs mai a l e s la ra ţionam ente conjectu­ ral e . Ce s-a observat deci în p riv inţa fu l geru lu i "! Etrusc i i au împ ă rţit

16 p<l rţ i . A fost uşor s:·l dubl eze o d a t ă num:irul celor patru p:i rţ i pe care l e cunoaştem:l l , a p o i încă o daU, ca s:'i poată st:1 b i l i astfel

cerul în

din ce d i rec ţ i e ar veni fu lgeru l . M a i întîi ce imponan ţ:1 a re acest lucru ? �i :.� po i , ce se m n i fi ca ţ i e a re e l ? Oare nu este evident ci , în spa i m a de 1:1 început, p u te r nic impresionaţi de tunete şi de ful ge re , oamen i i a u cre zu t c1 Jupi ter, st ă pînu l a t o t ce exist ă , le produ ce ? D e aceea , î n p rescr ipti i l e noastre st:1 scris aşa : "Cînd .Jupiter tun:i şi fu lge r:1 e interzisa î n t ru n i rea co m i � ii l or ' . Poa t e că această hot:hîrc :1 fost l u a t :! în i n t e res u l s t : l l u ] u i . S : 1 d o r i t po:1 1 c u n pretext pe n t ru :1 1 1 1 1 Sl" l i n e :1 du n :ir i l l' �i d e ·


01:. D I V I :\AT J O N E

fu l me n ; quod i d c m o m n i b u s re b u s

o pt i mum

: 1 u s p 1 c 1 u m ha bemus, s i

s i n i s t ru m fu i t . Sed de auspiciis a l i o loco ; n u ne d e fu lguribus.

XIX. Q u i d i g i t u r

m i nus a

physicis d i ci d e h c l , q u a m q u i cl q u a m ccrt i

sign i fi cari re bu s inccrt.is ? \Ion c n i m te pul o

csse

c u m . q u i Jovi fu lmen

l�1 bricatos esse C y cl o p a s in Aetna pu tes . Nam csset m i ra b i l c , q u o modo i d J u p i te r tot ie s jacerct, quu m u nu m h a be rc t ; nec ve ro fu l m i n i bu s hom i n c s , q u id a u t fa c i e n cl u m esset, : n i l c a ve n d u m , m o n c rct. P l acet e n i m stoi c i s , ventos

t.·ssc :

cos a n h e l i t us

quum

autem

tcrra c , qui frigidi s i n t , quum t1 u e re c o cpe ri n t , se in nu bem i n d u e r i n t . e j u s q u e

tcnuissim;lm

q ua m q u e p :1 rt e m coc p eri n t d i vi d e re a t q U L' d i s ru mp c r c , idque crebri us

facere et \·ehcment ius ;

t u m e t fu lgura , et t o n i t ru a e xs i s t c rc ; si

a ut cm

n u b i u m c o nfl i c w ::n d o r expressus se c m iser! t . id esst: fu l m c n . Qu o cl i gi tu r vi nat u rae, n u l b const a n t i a , n u l l o r;1 t o tcm p ore v i d e m u s e ffi c i , ex eo

si �;,''n i fic1t ionem

ren.1m

consequ entium q u a crinms 1 S c i l i cct, s i isu fr u st ra fu l m i n a t� m i tterc t ' Quid e n i m

JupittT sign i fi ca re t , tam m u l u

profi c i t , quum i n medium m a re fu l men j:1ci t ? q u i d , q u u m i n a l tissi mos mon t c s , qu od pkru m q u e fit 1 q u i d , quum in desert as s ol i t u d i n c s ? q u i d ,

q u u m i n ea ru m ge n l i u m or;J s , i n q u i hu s h:1ec ne ohserv:mtu r q u idem ? Al i n v e n tu m est caput i n Tibc r i . Quasi ego a rtem a l i q u a m i->toru m esse nege n 1 . D i v i n:n ionem ncgo. Coeli e n i m d i stributio, q u a m a n t e d i x i , et

ce rt a ru m rerum not a t i o doce t , unde fu l m c n ve nerit, quo concesseri t ; q u id sign i fi cc t a utem . n u l l a r:l t i o docct. XX . Sed urges me m e i s vers i b u s :

Olympo, lpse SIIOS qrtonda m /tt m u los ac templa petiuit. Nam pater altitonans, stellanli n ixus

Et Capitolinis injecit sedilms ig n es. Tum statua Natt:le, t u m simulacra c!eoru m , Romulusque et Rcmus cum a ltrice b c l l u a , vi fu l m i n is i cti concideru nt , cleque ll is n:bus a ru sp i ­

M i ra b i l .:: ;\lltem i l l u cl , q u o d eo i p so quo ficret i n d i c i u m co n ju rati o n i s in senatu , signum Jovis

cum cx s t i t e ru n r respons;1 veriss i m ;l . t em pore ,

biennio p ost , qu :nn cr;lt loca tu l l l , in C1pitolio colloc:1 ba t u r. Tu igitur a n i m u m i n du ces ( sic e n i m • necum agcl n s l , c a u s a m 1stam c t co n t ra fa cu tu a , ct cont r:1 scripta defe n cl e re ? rra t er

es : co

quid t i b i h i c tandem nocet ' rc-snc, q u a e ta l is est ;

non ve reor. Ve r u m

:1 n ego ,

q u i veru m

expl ica ri voi o ? ltaq u e n i h i l contra dico : a t e ra t i on e m toti u s a ru s p i c i n a e peto . Sed te m i ri ficam in b tcbra m con jccisti . Quod c n i m i n telli gerc:s,

fore, u t premerere, qu u m ex te cmsas u n iu s c u j u s q u e d iv i n:llionis

exquirerem, multa verba fecist i , te, qu u m res vidervs, rationcm causa mque


DESPRE DlVINATlE

139

aceea fulgerul a fost i nvocat drept u n i cl piedică32 ; daci apărea l a stînga , e r a considerat drept c e l mai b u n a uspiciu î n toate privinţele. Dar despre auspicii în alt:l parte ; acum ne ocup:im de fulgere. XIX. Ce anume trebuie ma i mult s:i se fereasci a afirma u n filosof natura list, decît ci prin lucruri nesigure se semnificl ceva sigur ? Nu pot crede G1 tu eşti în stare s:1 gîndqti că Ciclopii au fabricat în străfu ndurile Etnei·1·1 fulgeru l lui Jupiter. clei a r fi de mira re , cum Jupiter îl a r u n ci atît de des, cînd a rc doar unul, şi cum îi a v e rt i ze a â el pe oameni prin fu lg e re , ce t re b u i e f:lcut sau evitat . Stoicii sînt de p:i rere:l·l el emanaţiile reci ale p:i mîntul u i , cînd încep s:i se împr:1ştie, devin vînt u ri ; cînd îns:i dau de u n nor, încep s:i - i rup:i ş i s:l-i sfîşie fiecare p:i rticicl, şi o fac destul de des şi de violent ; atunci apar fu lgerele şi tunetele ; iar daci flac:lra produs:! de ciocnirea di ntre nori scap:"ir:1 , atunci a p a re tr:isnetul . Ce semne ale unor evenimente v i i toare clut:i m noi în cee a ce ne d:i m seama c:l se p ro d u ce prin fo rţa naturii, f:lr:l consta nt:! , făr<i o dat:l fix:i ? D ae<l jupiter l e-ar trimite ca semne, a r m a i risipi e l inutil atîtea fu l gere 1 La ce bun , u n fu l ge r aruncat în m ij locu l m:lrii , foa rte a d e s e a pe vîrfurile celor mai inalti munţi, în pustict:i ţile deşertu l u i , în tinuturile u nor neamuri care nici m:i ca r nu le iau în sca m:i ? A fost g:isit în Tibnr , spu i tu , cr p u l sta t u i i . Ca şi cum cu nu le-aş recunoaşte haruspicilor vreo pricepere în :ma fu lgura t i . Eu nu le recunosc îns:i darul divina ti ei . Clei împ;iqire:l cerului, de care a m Yorbit, precum şi observarea u nor lucru ri :mume, ne a rat:l de unde a venit fu l ge r ul şi u nde a clzut ; dar ce semn ifici el nici o ştii nţJ nu n e s p u n e .

XX . D a r tu m:i ataci chi ar

cu

p ro p riil e melc versuri :

Câci u rcînd pe-nstelatul Olimp. rwultorul pârinte

r:l însuşi [in ti n d. jil�!{erat-a coline şi temple

Şi j"o c aru ncat-a în locul strâwcbi al cultului stiu . Capitoliul. Atu n c i , spui t u , a u clzut l ovite d e t r:i snct statuia l u i Natta , e figiile zeilor, statuia lui R o m u l u s şi Remus cu doica lupoaic:i şi s-:ru p;1 str:n r:ispunsurile veridice a l e haruspicilor privind ;1 cestc întîmpb ri . E îns:i de mirare ci tocma i cînd se denu nţ;! în senat conspi ra\ia , se a�eza p c Capitol iu statu i a l u i Jupiter, doi ani dup:i începerea lucr:1 ri i . A i de gînd sâ aperi, îmi n:proşai t u , aceastâ cauzâ [a inexistenţei divinaţiei"] în pqfida a tot ceea ce a ifâcut şi a i scris ? Fiindc;l îmi qti frate, n u mJ tem s;i fiu s i ncer cu ti ne3�. Spune drept, ce te deranje:r z:i în aceast:i d iscuţie ? Subiectu l în s i ne sau eu, care vreau s;i deslu::;esc :rdev;iruP Ei bine, eu nu mai spun nimic, dar p retind de la t i n e expl icat.i:l artei h a ruspicilor. Tu în s ;i a i găsit o m i n u na t�r eschi v:'i . Fiindc·r ţi-a i d a t seama c1 vei fi la strîmtoare cînd eu voi ci u ta s:1 a tl u c1uza ficc;iru i t i p de divinati c , a i : � n r t grij:i sJ-m i t o t re peti cJ , î n faţa e v i d e n t e i fa ptu lu i , t u n u - i m;1 i c a u ti J I H l t i \ : l t i : l .� i c :-; p l i c: r t i : r : e i m p ort a n t . .� p u i t u . l ":! pt u l în s i n e , n u ::; i Cl l l l: l


140

D E DIVI NATI O N E

non quaerere ; quid fieret, non cur fieret, ad rem pertinere . Quasi ego a u t fieri concederem, aut esset ph ilosophi , causa m, cur qu idquc fieret, non qua erere. Et eo qu idem loco et prog nostica nostra pronuntiab:1s, e t genera herbaru m , scammonea m, aristoloch iamque radicem, quaru m causam ignora res, v i m et effectum viden.:s. XX I . D issimile totum : nam et prognosticorum causas persecuti sunt

et Boethus stoicus, qui est a te n om i n a tus, et n oster etiam Posidonius ; et, si causac non reperiantu r istarum reru m , rcs tamen ipsae observ::�ri animadvertique potu erunt. Nattac vero st atu a , aut aera l egum de coelo tacta , quid h:1bent observa turn ac vetust u m ;. Pin arii Natta e nobiles : a nobilitate igitur pericu l u m . Hoc tam ca l l idc j u p iter cogitavi t ! Romul u s

lactens fui m i ne ictus : u r b i igitur pericu l u m ostenditur e i , quam ilie condidit. Q �1 a m scite per not:ls nos cert i o res fa c i t J upiter ! At eodem tempon� signum jovis colloc:1batur, quo conju ratio indic1 batur. Et tu scil i cet ma vis, nu mine deoru m id factum , quam casu , a rbitrari ? et redemtor, q u i col umnam ilbm de Cotta et ele Torquato conduxerat faciendam, non inertia, aut i nopia tardior fu it, sed a diis immortalibus

aci istam hor:11n reservatus est ? Non equidcm pbne despero ista esse vera ; sed nescio, et d i sccre a te volo. Nam quum mihi quaedam casu viderentur sic eve n i re , ut praedicta essent a divinantibus ; dixisti mulw de casu , ut, venerium jaci posse casu, quatuor u l i s jactis ; quadringentis centum venerios non posse casu consistere. Primum nescio, cur non possint ; sed non pugno : abundas enim similibus. Habes et respersionem pigmentorum, et rostrum suis, eL alia perm u l ta . Idem

0Jrneadem fingere clicis

ele capile Pan isci .

Quasi non potuerit ici even i re casu , ct non in omni marrnore necesse sit inesse vei Praxitelia capita . III a enim ipsa efficiuntur cletractione ; nec quidquam i l l uc affertu r a Praxirele : sed quum m u l ta sunt detracta , et aci l i neamenta oris perven tu m est, tum intelligas, i ll u d , quod jam expol itum sit, intus fu isse. Potest igitur tale ali qu i d etiam sua sponte in l apicidinis Ch iorum exstitisse. S e d sit hoc fictu m . Quid ? i n nub ibus nu nquam a n imaclvertisti leonis form:1 m , aut h ippocentauri ? Potest igitur, quod modo negabas, veritatcm casus imitari . XXII. Sed quoniam d e extis e t fu lguribus satis est dispu t a tum,

ostenta resta n t , ut tota aruspicina sit pcrtractata. Mulae partus prolatus est a te : res mirabilis, propterca quia non saepe fit ; sed si fieri non potuisset, facta non esset. Atque hoc contra omnia ostenta va leat,


D ESPRE DIVINAŢIE

141

lui. Ca şi cum eu aş fi de acord c ă se întîmplă ceva nemotivat s a u că ar fi în firea u nui filosof să nu caute cauza a tot ceea ce se întîmplă. Şi m i-a i recitat chi a r Prezicerile mele ş i mi-ai enumerat tot soiul de plante, rochiţa rîndunici i , răd;lcina de aristolr:�:hia, a căror putere şi efect le cunoşti, spu i tu , fără s;l le cu noşti însă cauza. XXI . Asta-i cu totu l altceva . Au căutat cauzele prezicerilor şi stoicul Boethus pe ca re l-ai cit;l t, şi Posidonius al nostru ; şi chiar dacă nu le-au aflat cauzele, cel puţin efectele lor le-au urmărit şi le-au observat. Dar statuia lui Natta sau tablele de legi, lovire de fu lger, ce au ele 3 face cu observarea şi cu experienţa îndelu ngat;! ? Cei din neamul Pinari us Natta36 erau nobili ; deci pericolul [anu nţat prin căderea statu ii] îi vizează pe cei de neam iluslru . Cît de bine a ticluit-o Jupiter ! Romulus sugar [din gmpul statuar lupoaica cu fiii] a fost lovit de tr;1 snet : înseamn;1 el se arat;l un pericol pentru oraşul pe care el 1-a întemeiat. Cît de înţelept ne face Jupiter prin semnele sale s;l înţelegem 3sla ! Mai mult chiar, atunci cînd statuia lui se monta pe soclu, era denunţată conspiraţi a . Şi tu , bineînţeles, preferi să atribui acest lu cru vrerii divine decît hazardulu i ! Ş i antreprenoru l care dirija montarea acelei statui din îns;1 rcin;lrea lui Cotta şi Torquatu s a în tîrziat lucra rea , nu din lene sau din lipsă de fonduri, ci a fost înadins ţinut în loc de zei pînă l a momentul hotărît ? Eu nu-mi pierd cu totu l spera nţa c ă o fi ceva ac.lev:l rat a ici, clar am îndoieli şi vreau s;i m;i lămureşti tu . Întrucît mie mi se pare că u nele lucru ri interpretate de profeţi sînt de pus pe seama hazardu lui, tu ai discutat îndelu ng despre hazard, spunînd că da torită lui se poJte întîmpla să-ţi iasă la zar, din patru arunGlri , lovitura lui Venus, dar că din ,!00 de a ru ncări nu pot ieşi 100 de astfel de lovituri . Mai întîi nu ştiu de ce o fi chiar aşa i mposibil , dar nu insist, căci tu eşti plin de alte asemenea argumente : îl a i şi pe cel cu dispersia întîmplătoare a culorilor şi cu rîtul de porc, şi multe altele . Tot tu menţionezi ceea ce a presupus Carneades despre capul lui Paniscus. Ca şi cum nu s-ar putea întîmpla prin voia hazardului ca în orice bloc de marmură să existe, să zicem , u n cap demn de Praxitele·�7 . Dup<1 ce tot ce-i de prisos a fost înlăturat şi s-a ajuns l a trăs�1 turile feţei, atu nci a i senzaţia că tot ceea ce ai dăltuit cu grijă se a fla de fapt în blocul ele ma rmur;l 38. E posibil deci ca şi în carierele de marmu ră din C hios s;'i fi existat întîmplător ceva de acest fel . Dar nu-i decît o presupunere. N-ai văzut niciodată în nori forma unui leu sau a u nu i hipocentau r ? E posibil c a u neori hazardul s;! imite realitatea, ceea c e tu tocmai ai negat. XXII. Întrucît am vorbit destul despre măruntaie şi fu lgere , mai r:i mîn minuni le, ca s<l termin;lm cu a rta haruspică rii. M-ai informat ci :1 Ll l:II o cl lîrcă : lucru ele mir:t re , Gici nu se întîmplă des ; dar daci a r 1 i Iust i m p u s i b i l nu s- a r fi întîmplat. S ;1 ş t ii c:1 referitor la minuni, e ,


1 42

DE DIVINATI ONE

n u nq u a m , q u o d fieri non potuerit, essc fa c t u m ; sin potuerit, non csse mi randum. Causarum enim ig n o ra t io in re n o va mirationem bcit : eadem ignoratio si in rebus usitatis est, non m i r;unur. N a m qui mu t a m peperisse miratur, is, quo modo equa pa ria t , aut omnino quae natura q u od crchro videt, non miratur, ctiam si, cur fi a t , nescit. Q uod ante non v i d i t , ici si cv e n c ri t , ostentum esse censet. Ut ru m ig i tu r, quum concepit mula . an quum peperit, ostentum est ? Conceptia contra natu ra m ror1 :1sse : sed partus prope ne cessa ri us . Sed quid p lu ra ? ortum vidc;t mtls ;truspicinae : sic fa ci l li m c , q u i d habcat auctoritatis, judicabimus. partu m a n i mantis fa c i a l , ignorat : sed,

XXIII. Ta ges quidam dicitur in agro tt rq u i n i cnsi, quum terra araretur, ct sulcus altius esset impressus, cxstitissc rc pc n t c , et c u m affatus esse, qui arabat . Is autem Tages, ut in l i b r i s est Etruscoru m, pue ri l i specie d i citur visus; sed senili fu isse prudenti:1 . Ejus adspcctu quum obs tu ­ pu i sse t bu b u l cu s, c l a m oremqu e m:.1jorem cum admiratione c d i d is set , concursum csse factum, tora mque brevi tcmpore in cum Locum Etruriam conve n i sse . Tum illum plura locutum mulris a u d i c n ti b us , q u i omnia ejus ve rba e x c epe ri nt , l i t t e r i sq u e mandaverint ; omncm au tem oratio­ nem fuisse cam, qua aruspicinae discipl ina contineretur ; eam p os tea crevisse rebus novis c og n osc cndi s , et ad c ad e m i l la principi:.1 refcren­ dis. Haec accepimus ab ipsis ; baec scripta conserva nt ; hunc fontem habent d i s ci p l i na c . Num ergo opus est aci ha ee re fel l e n d a Carnea des ? num E p i cu ro ' Estne qu isquam ita desipiens, qui credat exara tum essc, deum dicam, a n homincm � Si deum, cur se contra naturam in terram abdiderit, ut patebctus aratro luccm adspicert:'t ? Quid ? ide m nonne poterar deus hominibus discipl inam su p e r iorc c loca tradcre ? Si au tem homo i l i e Tages fu i t , quonam modo potu it terra oppressus vivcre ? u nde porro i l la potuit, quac docebat a l ias, ipse didicisse ? Sed ego ins i p i e nti o r, quam illi ipsi, q u i ista credunt, qui q u i dc m contra eus tam diu disputem. XXIV. Vetus autcm illud Catonis admodum scitum est, qui mirari se aiebat, q u od non rid cret :1ruspex, a ruspicem quum v idisset. Quota enim quaeque res evenit p ra c di ct a :1 b istis 1 au t si evenit quippiam, qu id affcrri potest, cur non c1su id evenerit 1 Rcx Prusias, quum I Ia n n ib a l i apud e um ex s u la n t i d c pu g n a r i p l a c e ret , neg aba t se aud ere , quod exta prohiberent. "An tu , inquit, caruncu lae vitu l inae mavis, quam imperatori veteri cred c re ?" Quid ? ipse Cacsar, quum a summo aruspice monerctur, ne in 1\fricam ante bn.\!Ttam transmittcre t , nonne tra n s m i s ir ? quod ni fecissct, un o in loca om nes adversariorum copiae


DESI' RE I l / V I .\ A TIE valabil acest princip i u : niciocla t�l n u se întîmpl�\ ceva ce nu-i cu putint;i . Î n orice s i t u a ţie neobiş n u i L i , u i m irea e p rovocat�i ele necu noaşterea

cauzelo r : în cele cu care ne-am obiş n u i t , necunoaşterea este a ceeaşi , cl a r nu ne m a i m i ră m . Cel care se m i r:' c1 a fă t a t

o

ca tîrc 1 nu ştie nici

cum fat�i iapa şi nici cum rostu i eşte n a t u ra n aşterea oriclrci vietati ; dar fi i n d ci \·ed c des ase menea l u c r u r i , nu se mai m i r�l , chi;l r daci nu ştie de ce se întîm p h i e l e . Dac�l însa se întîm p L l ceva ce n-a mai v;lzut, a tu nci crede ci - i o minune. Deci care-i m i n u n e a , ci o ca tîrci a p rocrcat

sau ci a L-ttat ? Poate ca pacitatea ei ele a p ro crea este împotriva n a t u ri i ; cla r naşterea in acest c a z este în legea firii . E nevoie sJ m a i i nsist 1 S;i vedem a c u m origi nea ştiinţei h a ru s p i c J r i i şi :1stfe l vom sta b i l i m a i lesne ce înclrept�itire a re ca .

XXIII. Se spune ci pe ogo rul ele lîng�\ Ta rq u i ni-''J, u n u i

ţ:h:m , pc

cînd îşi a ra p ;imîntu l şi t r;isese o b ra z chi m a i adînci , i-a a p;i ru t elin ea brusc c i neva şi i -a vorb i t . Acest Tages i 0 , cum e n u m i t în ci rt i l e ctrusci­ lor, se spune ci avea i n fa�işarca u n u i cop il , dar întelepciunea u n u i lxilrî n . F i i n dci l a vederea l u i . p l u g a r u l a î n l e m n i t de u i mi re ':ii a t i p a t el i n r:i s p u teri , t o a U l u mea a a l e rga t î n t r-acolo ş i , în scurt t i m p , întreaga E u·u rie s-a a d u na t l a

fa ra

locul u i .

A t u n c i Tages a vorbit î n d e l u n g

n u m e roasei as iste n � e , care i-a rq i n u t vorbele .'j i le-a trec u t î n scrieri ; p e aceste s p u s e a l e l u i se bazea z�i .<;, t i i n ţ;l ha ruspi cirii , c a re mai a p o i s - a

îmbog�iţit p r i n c u noa�tere;l u n o r noi fa pte, L u a t e corel a te îns�i c u acele înv:lt:i l u ri fu ndamentale a l e lui Tages. Acestea le-am a fl a t de l a e trusci ;

ci rţi l e lor inci se p�lstre a z �l ; acesta Pentru a combate toate acestea

c

e

i zvorul acelei

nevoie

disciplina etrusca.

ele un Carneades sau de u n

Epicu r ' Poate f i cin eva atît ele a b s u r d , încît s �l c re a d a cJ p l u g u l a scos d i n brazcl�1 , s�i z i c e m , un zeu sau poate un o m ' D a cl era zeu , d e ce s-a ascuns î n p{l mînt con trar naturi i l u i , pentru ca d o a r scos de p l ug s;l vad�i l u mi n a i l ' C u m de n-a p u t u t , fiind zeu , să transmit�L o a m e n i lor înY:it;l t u ra d i n îna l t ' Ia r dacă acel Tages a fost o m , cum a p u t u t d tr<li acoperit de p:l mînt şi c.le u n de a p u t u t a fl a e l îns u :j i ceea ce-i înv<lp pe a l ţ i i 1 D a r e u sînt c h i a r m a i l i p s i t ele m i nte decît cei ce dau crezare u n o r asemenea a b s u rclit�i t i , p i e rzînd a tî t a vreme s;'l-i c o m b a t .

XXIV. E b i n e cu n oscutJ a cea \· echc vorb;i a l u i C a r o care spunea el e

de m i ra re c u m pe u n h a ru s p i c i u n u - l p u fneşte rîs u l cînd vede u n a l t

h:1 ru s p i c i u

'2

Cîte el i n p re z ice r i k : l o r s e î m p l i nesc sau , d a ci se îm p l i ­

n e �te nc u n a , cum se poa l<: don:d i d n u este l a mijloc u n t:fect a l h n a rd u l u i 1 Hegele P ru s i a s ' -' , cî n d H a n i l);t l , refu g i :� t l a e l , îi p ro p u n<:a s:l

i n t re în

l u p l:i , sp unea ci se

l l l : J ru n t : J i t:· l e n L · z : u c· 1

nu î n d r:i z n e � tc s;l

o faci . p e n t ru el

:1 r:1 U potriY n i c e . ,.Tu . îi s p u se H :m i b a l , p rdt: ri s;i dai

u n e i h u c i t i c.l e carne de \·acJ . decît unui lxitrîn genera l ' . O a r e

.LT t r Î n s u si

. 1 \ , · 1 t 1 1 : 1 1 ·. . 1

n - :1 t re c u t in :\ f ric1 . cu t oate ci �cfu l haru s p i c i l o r l-a

:t ' ,

l : t • :1 i n : t l ll l l' d e· s( ) l. s t i t : u l ' i l: i : t r n :.l '

' '

D : t L a n -: 1 r fi f;i c u t - o .


1 44

DE DIVINATI O N E

convenissent. Quid ego a ruspicum responsa commemorem (possum equiclem i n n u merabilia), quae aut nullos habuerint exitus, aut contra­ rios ? Hoc civil i bello, dii i mmortales ! quam mu lta luseru n t ? quae nobis in Graeciam Roma responsa aruspicum missa sunt ? qu a e dicta Pompei o ' etenim i l i e a dmodum extis et ostentis movebatur. N o n l ubet commemo­ rare, nec vero necesse est, tibi praesertim, qui interfu isti. Vides tamen, omnia fere contra , a c dicta sint, evenisse. Sed hacc hactenus : nunc ad ostenta veniamus. XXV. M u lta me consule a me ipso scripta recitasti ; m u l ta ante marsicum bell u m a Sisenn:� collecta attulisti ; mu lta a nte Lacedacmo­ nioru m malam pugnam i n Leuctris a Callisthene commemorata dixist i . D e q uibus dicam equidem singu lis, quoad videbitur ; s e d clicendum etiam est Je ,u n ivers i s . Quae est enim ista a diis profecta significatio, et quasi d�nu ntiatio calamitatu m ? Quid au tem vol u n t ea dii immorta les primum significantes , quae sine i n terpretibus non possimus intel ligere ; dei nde ea, quae cavere nequeamus ? At hoc ne homi nes quidem p robi faciunt, ut a micis impendentes calamita tes praedicant, quas i l l i cffugere nu Ilo modo possint : ut medici , quanquam i ntelligunt saepe, tamen nu nquam aegris dicunt illo morbo eos esse moritu ros. Omnis enim pr:1edictio mali turn probatur, quum ad praedictionem cautio adjungitur. Quid igitur aur ostenra , aut eorum interpretes, vei Lacedacmonios o l i m , vei nu per nostros adjuverunt ? Quae si signa deoru m putanda sunt, c u r tam obscura fue runt ? S i enim, u t inte l l i geremus, quid esset eventu rum , a perte declarari oportebat ; aut ne occulte quidem, si ea sciri nolebant.

XXVI. jam vero conjectura omnis, in qua nititur divi natio, ingeniis hominum i n multas, ac diversas, a ut etiam contra rias pa rtes saepe deducitur. Ct enim i n causis judi c i :l i ibus alia est conjectura accusatoris, :li i:1 defensoris, et tamen u triusque credibi lis : sic in omnibus iis rebus, quae conjectura investigari videntur, a nceps reperitur orati o . Quas a u tem res tum natura , tum casus affert (nonnu nquam etiam errorem creat simil itu do), magna stu ltitia est, earu m rerum deos facere effecto­ res, causas rerum non quaerere. Tu , vates boeotios credis Lebadiae vid issc ex gallorum galli naceorum cantu , victori�1m esse Thebanoru m , quia galli v i e t i silere solent, ca nere victores. H o c igitur p e r gallinas Jupiter tantae c i vi tati signum dabat ? An illae aves, nisi quum vicerint, canere non solent ' At tum cancbant, nec vicerant. Ici enim est, inquics, ostentum. rv!agnum vcro : quasi pisces, non galli cecinerint. Quod au tem


1 4 ')

DESPRE DIVI NAT I E

toate foqele duşmanilor a r fi avut timp s:1 s e regru peze . Să-Ii ami ntesc răspu nsu rile harusp icilor (pot cita cu miile) care n-au avut nici o consecinp sau eventu a l una exact opusă ? Şi în războiul civil recent, o , z e i nemuritori , cîte preziceri a l e l o r nu ne-au înşelat ? Cîte răspunsuri de-ale lor nu ne-au fost trimise de la Roma în Greci a , cîte avertismente lui Pomp ei ? El într-adevăr se lăsa impresionat de m:lru nta ie ş i minuni . Nu-mi p l ace s:l-mi a mintesc şi nici nu e nevoie, mai ales

că tu

ai fost

de fa p . Ştii deci G1 aproape toate s-au întîmplat al tfel decît s-a prezis. Deocamda t:1 a tît ; să ne ocupăm acum d e m i n u n i . XXV. M t-ai recital multe mmu n i . men tiOnare d e m i ne în versurile

despre consu l a tu l meu ; mi-ai p rezentat multe altele, culese d e Sisenna înainte d e războiul cu m a rs i i ; ai pomenit ş i de cele a m i ntite d e Callisthenc, petrecute înainte d e nefericita luptJ d e l a Leuctra . Vo i vorbi despre fi ecare în parte , la timpul potrivit, dar mai întîi trebuie d iscutat la modul genera l . Ce semnifica ţie pot avea aceste m inuni trimise de ze i , încît să trcac1 drept prevestiri a le unor nenoroc iri ? Mai întîi , cu ce i n tenţie n e trimit zei i acele semn<.: ce nu pot fi înţelese f<'ir<1 i nterpret ? În al d o i lea rînd, ce rost au cele pe care nu le putem evita ? Nici oamenii cumsecade nu se a p u că s:1 prezic1 p rietenilor nenorocirile

ce-i aşteapt:'l , d e

care oricum ace i a nu pot scăpa . Chiar dac1 med i c i i îşi

Lbu seama c1 u n i i boln avi vor muri , n i cioda t:l totuşi n u le spun

el

boala lor este fatală . P rezicerea r:1 u l u i este u tilă doar atunci cînd este însoti t:l d e solutia evitări i l u i . Cu ce i-au ajuut cîndva pe spa rta ni - sau recent pe noi - minunile şi inrerpre(ii lor ? Şi dac1 e d e crezut el ele erau semne divine, d e ce a u fost a tît d e obscure ? Cle i dac1 ne-au fost

s<l fie mai expl icite ; iar dacă zeii nu doreau ca noi să ştim viitoru l , n i ci nu e ra

trimise ca să ne dăm sea m:1 ce ne aşteapU , se cuve nea măcar nevoie de a tîta m i ster.

XXVI. Orice prezumţie, pe care se sprijin:! d ivinaţia e orientat<l în

felurite d i rect i i , u neori total opuse, în fu nqie de imaginaţi:! fi ecărui interpret. În procesele civile, avocatul acu z<1rii a re o va riantă , cel al ap ărării a lta , şi totuşi amîndouă sînt credibile ; a şa stau lucrur i l e cu toate cazurile cercetate pe baza unor supozitii ;

se

g:lsesc oricînd

argumente pro şi contra. Însă întîmpl:1 rile pe c:1 re natura sau hazardul l e produce ( u neori asem:1 n a rea lor creează confuzii), e de-a dreptul s tu p i d s:1 le atribui zeil or, în loc să l e caup cauzele. Tu crezi el în Leba d i a , profetii beo(ieni şi-au dat seama că victoria va fi a tebanilor

numa i dup;1 cîn tatul cocoşilor, pe motiv c:l ei tac cînd sînt învinş i , dar cînU cînd sînt victori o ş i ? Deci prin nişte biete g:1 J inacee a trimis Jup iter o

u n e i cetă\i atît de însemn:lte ·;

veste

Sau pmltc acele p:'i sări nu

ob i�nui csc s:l cînte decît în caz de victorie ? Dar a tunci cînd e l e au cînut nu se obt.inuse vreo victori e . Asta , spui t u , este o minune . H a la l 111 inunl'

1

( ::1 .�i ( 1 1 1 1 1 JX' ::; t i i a r fi cîn l :l t , n u coco � i i

1

Cînd n u cînt:1 vre o d a t :'î


1 4 (,

DE D I VINAT I O N E

e s t tempu s . q u o illi n o n

ca n te n t ,

vei noct u rn u m . vei diu rnu m ? Q u o d s i

victores a l a critate. e t q u a s i laeti t i a , :1 d cm c n d u m excita ntu r : potuit accidissc alia quoquc laetitia , qua a d cantum moverentur. O e m o cri tu s q u idcm optimis

verhis causam pecton: , et i n

D e pu lso e n im d e

exp l i c a t , c u r ante lucem ga l l i c:m a n t . omne c m p u s d i v i s o

,

et mitificato cibo ,

camus edere , qu iete satiatos : qu i q u i d e m s i l c n t i o noctis, ut a i t Ennius, .. favcnt fa u cibus russis ca n tu , plausuquc p rc m u n t a la s . .. Qu u m i gitu r hoc animal tam sit canorum s u a spo ntc, quid in mcntem ve nit C:allistheni d i c e r e . dcos gallis s i gnu m dedisse canta n d i , q u u m i d vei natura, vei c:1 s u s e ffi c e re potuisse t ? XXVII. S:mgu i n e m p l u isse s e n a t u i n u n t i a t u m est ; a tratum eliam

Hu\· i u m tl u x isse s a n gu i n e ; cleorum sucbssc s i m u l a c ra : num censes his nu n t i i s T h a k n , a u \ A n ax:1goram, aut qtH.:m q u a m fu isse • ;\!ce c n i n 1 s:mgu i s , nec sudor, n i s i

t'

physicum

crcd iturum

corpore est. S e d c t decolo­

ratio qu:1 c d a m cx a l i q u a conta gione \ c rrena maxime potest s a n gu i nis s i m i l is essl' , e l humor a l l apsus extri nsecus, u t in tectoriis viclemus :m stro,

su d o ru11 imit:l r i . Atque haec

i n bdlo plura e t

majora

videntur

timentibu s ; cadem n o n t a m a n i m a dvenu n t u r in p a c e . Accedit i l l u cl e t i a m . quod in nwtu et periculo q u u m crcdu ntur

facilius. t u m fingu n t u r

i mp u n i u s . Nos :lll tem ira l c ves a tque inconsi dcrati s u m u s , u t , si m u re s corroscrint a l iq u i d .

quorum est opus

hoc u nu m , monstrum putemu s .

Ante vuo mars i cu m bcllu m , quod c l ypeos La nuvi i , u t a t e est d i ctu m , mu rcs rosissc n t , m a x i m u m ici porl c n t u m arus p i ces esse cl ixeru n t . Quasi vero qu i d q u a m i n te rsit, mu res, chem noctem a li q u i d rodentes, scuta ,

cribra

an

corroscrint. N a m si ista scqu imu r, qu od P l a to n i s Politiam

n u per a p u d me m u res corroseru nt, d e republica d e b u i pertimescere ; a u t , si E p i cu ri de Volu ptate l i b e r rosus essct, putarem a nnonam i n m a ce l l o c1 riorem fore. XXVIII. A n vero i l b nos terren t , si q u a n d o a l i q u a portentosa aut cx p e c u d e . aut ex llomine n :1 1 :1 d i c u n tu r ? qu oru m omniu m , ne sim longior,

u na

ratio e st . Q u i d q u i d

cnim oritu r, qu a l ecumqu e est , causam habeat

a natu ra n e cessc l'St : u t , elia m si praeter consu etu c.l i n e m exstiterit, praeter n �l luram ta m c n non possit exsistc re.

in

t"l'

Causam igitur

investigato

nova a tque a d m i ra b i l i , s i potes . S i n u l l a m re peries , i l l u d tamen

l'xploratum habeto, n i h i l fieri

potuisse

sine ca usa ; e u mq u e errorc m ,

quem t i h i rei n ovitas a ttulerit, n a tu rae ratione depellito. I t a t e n e c t e r rae frcmitu s ,

nec co

e li discessus ,

ncc lap i d e u s a u t

sangu ineus

i mber,

nec r ra j c c t i o stc l l a e . n ec f:1 ces \·isae tcrrcbunt. Qu orum o m n i u m causas

s i a C h rys ippu qu a c r a m , i p s e ilie d iv i na t i o n is a u cto r nu n q u a m i l b c l i cet facu fortu ito, natu ra l c m q u e rationcm omnium re ddct. N i h i l c n i m l"ieri


147

DESPRE DlVlNAŢlE

cocoşii, noaptea sau ziua ? DaC:t e adevărat că sî nt îndemna)) l a cînt, de a rc.loarea sau bucuria victori e i , poate o fi fost şi vreo a l U bucu rie care s�1-i fi determinat să cîn t e 1 D e m oc r it chiar expl ic! foarte bine de ce cocoş i i cîn t ;1 în zori : cînd hrana d i n guş�1 , după digest i e , l i s-a r ;'is pî n d i t în t o t tru pu l , sătui şi odi hniţi , s lobod cîntu l , u neori c h i a r în t:icerea

nopţ i i , cum spune E n n i u s "Cîn tul e i îl slobod din roş ii gîtl ejuri şi bat din a ri pe " . Deci , de vreme ce această viet:lte e p re d is p usă la cînt d i n proprie i n i ţia tivă , cum i - a dat pri n gî nd l u i Cal isthe nes să s p u n�! c;1 ze i i au elat cocoşi lor semnalul cîn t u l u i , cînd asta a p u tu t-o face natura sa u

hazard u l ?

XXVII. S-a ves tit senatu l u i că a plouat cu sînge ,

d a pa

u n u i n u vi u

s-a înnegrit şi ea de sînge , G1 s ta tu i l e zeilor au a s ud at. Tu crezi c:1 Tha les s ::� u An axagoras , s a u orice a l t filosof al naturii

ar

crede în

asemenea veşt i 1 Şi sîngele, şi s udoa rea ies d intr-u n corp. Dar şi cu l o a re a provenită d i n a m es tecu l a pe i cu u n p:1mînt de roş iatic poate semăna cu sînge l e şi la fe l , u mezeala exterioa r�l , cum o vedem pe case, cînd sufb vînt u l din sud, i m it:l sudoarea tru pu l u i . rar în timp d e r:1zbo i , aceste

semne par mai n u m eroase ş i mai înfricoş;Hoare fi i ndc:i oame n i i sînt înfricoş a ţ i ; ele nu sînt percepute în s :i la fel în vreme de pace. Pe lîng;1

asta , în con diţii de pericol şi tca m:1 , cu cît oamenii sînt mai creduli , cu J a r n oi sîntem a tît de u şuratici şi

a tît mai l i ber se n a sc fi qi u n i l e .

necuget:t ţ i , î n cî t s<l socotim o minune fa pt u l c:i �oa re c i i a u ros ceva , cînd asta-i ocupa\ia l o r ' Aşa cum a i spus, fa ptul ci la La n u v i u m şoa rec i i au ros s cu tu r ile de p i e l e , înainte de r�izbo i u l cu ma rs i i , a fost interpretat de haruspici drept cea mai ma re mi n u n e . Ca şi cu m ar avea vreo import a n p da c:l şoa rcci i , care rod zi ş i no;tpte c ît e ceva , ar fi ros n i ş te scuturi sau nişte site. Dacă m-aş lua d u p ă asta, a r tre b u i

s;1 m;i

tem

fo:trte ta re pentru soa rta statu l u i , fiindci (.Uu n�i z i şoarecii mi-au ros

Republica î'i l u i P l a to n , iar dac:1 mi-ar roa de cartea lui Epicur Despre jJiâcere 16, a ş pu t ea b:l n u i G1 a l i me n te l e vor fi ma i scumpe pe pia (<L XXVIII. S�i ne îns p J i mînt<1 m oare dacă ni se a n u nţJ u nele naşteri

u i mitoare, l a a n i m a l e sau oameni

1

Ca sJ nu m a i l u n ges c vorba , exist;!

pen tru toate acestea o singu r;l m ot i v a ti e . Ceea ce se na�te , i n d i ferent

ce

e,

are în mod necesar o GtUZ<1 natu ral:! ; ch i a r dacă ar ap�lrea ca

neobişnuit, totu ş i n u a r fi posi bil da c:1 ar fi contrar fi ri i . Aşa dar, în orice s i tua\ie i nsoli t;l. ş i u i mitoare caut:i , da c:1 po\i, cauza . Chiar d a ci nu o g;l seşti, s:i -\i fie c l a r c:l n i mic nu se poate întîm p l : i f:i r:î o cauz:i ; şi scapă prin aceast:1 explicaţie n at u rat l de p�1 n ica pe ca re \i-a p rod u s- o

nouta tea faptulu i . În fe l u l a cesta nu te vor m:li în sp :1 i mîn t a n ici c u t remu­ rele, nici desc h i d e rea ceru l u i , nici ploai a de pietre sau de sînge , n i c i t r;l iect u l u n e i s t e l e , n i ci glob u ri l e de foc v:i z u t e pe

cer. Dac'i

l -a ş

i n t reba pe l l ris i p despre ca uzele tu tu ro r a cestor fenomene, n i c i el . deş i : t p:·t r:Hor a l d i v i n a ţ i ei , n u va s p u n e v reod a t ;1 ci e l e s-au

petrecu t


14R

D E D I VINAT I O N E

sine causa potest ; nec quidquam fit, quod fieri non potest. Nec, si ici factum est, quod potu it fieri , portentum debet videri. Nulla igitur portenta sunt. Nam si, quod raro fit, id portentum putandum est, sapientcm esse, portentum est : saepius enim mulam peperisse arbitror, quam sapientcm fu isse . Illa igitur ratia concluditu r : Nec ici, quod non potuerit fieri , factum unquam esse ; nec, quod potuerit, id portentum esse ; ita omnino nullum esse portentu m. Quod etiam conjector quidam et i n terpres porrentorum non in.� cite resp o n d i sse dicitur ei, qui aci eum retu l isset, quasi ostentu m, quod anguis elomi vcctem circumjectus fuisse t : ..Ţum esset, inqu it, ostentum, si ;� nguem vcctis circumplica­ viss c r . Hoc i l i e responso satis aperte declaravi t , nihil habendum esse portentum, quod fieri posset. ..

XXIX. C: . Gracchus aci M . Pomponium scripsit, duobus anguibus elomi cbmprehensis, aruspices a patre convocatos. Qui magis anguibus, quam lacertis, quam muribu s ? Quia sunt haec quotidiana, a ngues non i tem. Quasi vero referat, quod fi eri potest, quam i d saepe fi<l t. Ego tamen miror, si emissio feminae angu is mortem afferebat Tib. Graccho, emissio autem maris anguis erat mortifera Corncliae, cur alterutram emiserit. Nihil enim scribit respondisse a ruspices, si neuter anguis emissus essct, quid esset futurum. At mors insecuta Gracchum est. Causa quidem, credo, a liqua morbi gravioris, non emissione serpentis. Neque enim tanta est infelicitas a ruspicum, u t ne casu quidem u nqua m fiat, quod futurum illi esse dixerint. Nam illud mirarer, si crederem, quod apuc.! Homerum Calcha ntem dixisti ex passerum numero belli trojani a nnos auguratum ; de cujus conjectura sic apuci Homerum, ut nos otiosi convertimus, loquitur Agamemnon :

XXX. Ferte, viri, et du ros a n im o tolerate labo res,

A ug u ris 111 n ostri Calchan tis .fata queamtts Scire, ra tos n e habealll, an vanos fJectoris orsus . Na mq11e om nes mem ori portentum mente retentant,

Qui nml jimestis liquenmt lumina fatis. A rp,olicis jJri m u m ut vestita est classibus A ulis, Quae Pria mo cladem. et Trojae, pestemquefereba n t :


149

DES P RE O!VINATIE în tîmpi:Ho r, c i a r

da o explica ţ i e natura l ă . Căci n u se p o a t e întîm p l a vreoda t<l ceva fără o GIU Z<1 şi n u se întîm plă ceva ce n-a r fi c u pu ti n ţ<i . Prin urmare, nu trebuie considerat;! m i nune ceea ce a fost cu puti n ţ<i s:i se întîm pl e . Aşadar, nu e x i st:i m in u n i . Ş i dadl trebu i e considerat:i m i nu ne ceva ce se întîmp lă rareori , atunci îns;lşi existe nţa u nu i înţele pt este şi ea o m i n u ne : cre d că m a i des s-a în tîmp l a t s :1 fete o ca tîrcă decît

să se nască un înţelept. lat;i con c lu z i :l a rgu mentaţiei mele : nicioda tă nu s-a întîmplat ceva ce nu s-a r fi putut întîmpla ; iar dacă un lu cru fost posibil , el nu mai

este

a

o m in u n e ; prin u rmare, re zuiU el nu exist:i

minu n i . Un prezicător şi un interpret de m i n u n i a d a t ocla t :1 un rjsp u n s spiritu al celu i c e - i vestis e ca p e o m i n u n e fa ptu l c:i u n şarp e s e încolăcise pe z:ivorul uşii : " A r fi fost o minune daci z:ivoru l s - a r fi

încol ăcit în jurul şarpelu i i7 ·· . Prin a cest r:1spu n s el a recu noscut deschis el nu t rebu i e sci co nsid e r :i m drept m i n u ne

nimic eli n ceea ce este cu

pu tin p .

XXIX. C. Gracchu s i-a scris lui M. Pom pon ius c'l , prinzînd eloi şerpi în cas:1 , t a tă l s;tu

:.1

chemat haru s p i c i i . De

ce

i-a chemat n u ma i pentru

şerpi, nu şi pentru şopî rl e sau şoareci ? Fiindc:i pe aceştia îi vedea zilnic, nu îns:i şi pe ş erpi . C.1 şi cum un fa pt , doar pent ru că-i mai puţin obişnu it, e mai importan t decît u n u l obişn u i t . Eu sînt nedu merit totuşi : dac:1 el iberarea şa rpel u i feme h l îi adu ce a moartea l u i T. G r:1 cc h u s , i a r cea a mascu l u l u i e r a fa t a l :i pentru C:orne l i a , e l e ce s:i-1 f i eliberat p e vreu n u l d i n e i ? Nu se menţionea z:i ce au ră spuns ha rusp ic ii G1 s-a r fi

E-adev:.'irat, Eu cre d îns:1 G1 a mu rit ele vreo boa l ă

în tîmp l at dacă nici u n u l dintre şerpi nu a r fi fost eliberat. Gracchus a m u rit foarte curînd. m a i gravă,

nu din el iberarea u nu i � a rp e . N u - i c h i a r a tît de ma re

ghi n i o n u l ha ruspicilor, încît S<1 nu s u rvin�l uneori întîm pi<Hor ceva d i n ceea c e ei a u prezis . Acea profeţie a l u i Ca lchas, care apare l a Homer, daGi aş crede că a fost rea l ă , m-ar putea într- a dev ă r pune pe gînduri : el ar fi prezis a n i i războ i u l u i troian, du p:i n umărul vr:lbiilor. L.t Homer, despre a ceastă prezumtie a proorocu l u i , vorbeşte Agamemnon i � ; i a t:.'i tra ducerea clat;l de m i n e acestu i pasaj , într-un momen t de răga z : XXX .

Mai păsuiJi,

o,

prieteni, şi staţi o hucatâ de ureme

Ca să vedem dacă-i drept ce Calhas proorocul n e spune

Bine v-aduceji a m in te de-o pildcl, celei martori cu o chii fost-aji voi lOJi care teferi scăparâJi de iesmele morjii.

Parcă-i deunăzi cînd vasele noastre s-au strîns în A u lida, Gata sd aducă pieire duşmanilor noştri din Tro ia. tm şipot jertfeam pe altarele .'ifinte Nemurifonlor jcrU'e depline de boi, sub platanul MÎudn t, de u nd<' curp,ea din izl 'Or aşa limpede apel. (;r� >r t .:· n ic r l i l l llci o m il l l l ll<'. {}{lft l l l r 01 ·'Jielefe roşii

Noi împrejur la


1 '>0

DE OIVI�ATI ONE

Nos circ u m lafices gelidos, fu m a ntihus aris. A u rigeris divum placantes munina tauri.\ Sub platano u m hrifera, fons unde emanat tUflllli, Vidimus immani spl!cie, tortuque draconem Terrihilem, jovis lll pulsu penetrare! ab am; Qtti platani in ramo foliorum tegmine septos Corripuit pullos.- quos quum consumeret octo. Nona super tremulo genilri:x: clangore volahal ; Cui .ferus immalli laniauit uiscera morsu _ Hunc, uhi tam leneros l 'olucres matremque pl'remil. Qui luci edidemt, genitor Saturnius idem .-1 hdidit, et du ro forma uit teg m ina saxo. Nos autem tim idi stantes mirabile monst··um Vidimus in ml!diis dimun versarier a ris. Jitm.C{tlchas haec est fidenli voce locutus .­ "Quidnam totpenles suhito obstupuistis, A ch iui ? Nohis haec portellfa dewn dedil ipse creatm� Tarda, et sera nim is_.- sed fa ma, ac laude perenn i. JVam quot aves Ietro muctatas denle uidelis, Tot nos ad Trojam belli extmtlabimus mmos .­ Quae decimo cadet. el poena satiabit "-l chiuos.· l:'didil haec Calchas.- quaejam ma/ura /}idetis. .

Quae ta ndem ista auguratio est ex passeribus, a n n oru m potius, quam aut mcnsiu m , a u t d i e ru m ? Cur au tem de passercu l i s conjccturam facit, in q u i bu s n u l l u m erat monstru m ; de dracone silct, qui, i d quod fi eri non potu i t , lapideus d icitur fa ctu s ? Postremo quid si mile ha bet pa sser a n n i s ? Nam de a nguc i l l o , q u i S u l la e a p p a r u i t i m m o l a n t i , utru m q u e memini, ct Su l la m , q u u m i n exped ition c m ed ucturus esset, i m m olavisse, e t a nguem ab a ra exstitisse, eoque dic rem praeclare csse gest a m , non a ruspicis consi l i u , sed i m pcratoris. XXXI . Atque haec ostentorum gen era m i rab i l e n i hil habent, quae quum fa cta sunt, tum a d conjecturam a l iqua i n terpn.'ta tione revoca n tu r : u t i l la tritici grana i n os pucri M idae congcsta ; a u t a pes, quas d i x isti i n Iabris l'latonis consedisse pueri , non t a m m i rabil i a s i n t , quam conjecta bel l e : yuae ta men vei ipsa fa lsa esse, vei ea, q u a e praedicta sunt, fortuito cecidisse potueru n t . De i pso Roscio potest illud quidem esse fa lsum, ut circu m l igatus fu erit a n gu i ; sed ut in cunis fu erit a n gu is, non tam est m i ru m , i n Sol onio praesertim, ubi a d focum a ngues n u n clinari solent. N a m q uo d a ruspiccs respondcru n t , n i h i l

i l l o d a ri u s , n i h i l

nobilius forc : m i ror, deos im mortalcs h istri o n i fu t u ro c l a ritatcm ostcn-


! 'i l

DESPRE D I V I '\ ,\ŢI E Ochilor noştri s-aratd, -�fetii dupâ urerca lu i Zeus

U din altar. di!dcsuhtu-i, fi}n ind Unde pe ra m u ra ceo mai de

sus,

s-a

u rcat în plata nul

zg rilm l ite sub fru nze

Sta u pitulate Îl/ cuib piscu incl urâbiuje phlpînde; Opt era It toatc-rnpreunâ,

cu

mu nw-le 1 1 0 1 1 â . Şi puii

H i-a- n,�/.lijit, pe cînd ci ţiuia u siirdcufii

o

jale.

J11a mo tîrcoale pe-ocolo dâdea şi-şi hocea pu işorii Dar se roti şi o prinse de-o ctrip-atl l llci şi pe cli'nsa

DupcT

ce

fic:t rc:t-n8 /:Jifil-tl ş i p 1 1 i i ş i uru biu, zeul,

Care pe! c•a

o

-�fetise, atunciftlptu i o m i l l l l iU'.

O pn:fllcu dar în slcnu1 de piatrd nâscu tul din Cronos. Noi uluiţi a m rtlmas la

asto pril'ind

crt

m im rc,

Astfel de .. a m a r n ice semne curmanl jl!rtjirile noastre. Ca/ha atu 11ci t îlc u i ud a le ::.cilor .�înduri ne zise :

,. Ce stafi u i m illdll-l!d aşa, o. abei/m· :> .Zeus. izuont! Înţchpc iu u ii, ne-a dat o nclprosnicâ piazd Care uaji mai t îrziu şi cu slauâ

ce

de-o fapM

1 1 -tlre s-apuncl.

Toc111 a i cu m jlaro-ngbifit-a o ura!Jie şi pu işurii,

Opt pdstlrcle .�u!ttşe- împrcunâ cu 1:rohia 1/lll llld, ,-lsţjd ÎIJ rremuri alîtca şi noi

l '0/11

lot duce râzhoiul.

În al zecilea t/ 11 cuceri-rom întinsa cetate ". Asta (u l'Orha lu i Calha, şi iatcl-mplin it u -s-mt toate.

De ce acea st\

la

p re zi c e re du p;t num�·t ru l

vr�i b i i l o r se refer�i

m a i cu rînd

ani decît la lun i sau zile ? D e ce se face o p re supu n e re pornind de

la nişte b iete p�is�lrde , care n-au n imic nefiresc, iar d e spre balaur, care ar fi

fost pres c h i m b a t în pia tr;! ,

ceea ce n u - i firesc,

nu

se spune n i m i c ?

La urma u rm e i , ce asem�i narc exist<l înt re v răbii şi a n i ? Cel puţin d es p re

acel ş a rpe care i s-a a r�itat l u i S u l b , pe cînd f�icea u n sacrificiu, îmi amintesc că s-au spus dou�i

lucruri :

c�i Sul! a, pe punctul J e a pleca l a

l u ptă , a a d u s sacrificii, că de su b a l t�t r a �� p�l ru t

un

şarpe ; de asemenea ,

ci în acea zi s-a obţ i n u t o victorie str�ilucil�i. îns�i nu da torit<1 iscu s i n \e i h a ruspiciu l u i , c i

��

comancb n tu l u i .

XXXI . N u - i n i m i c u i m i tor n ici în soiul �1cela de m i n u n i care, încbt�i

ce s-au întîmpla t , prin in terpretarea care li se

prezumtie : de pild�i c1 boabe de grîu au u m p l u t

d;i , fac 5<1 se

nasci o

gura copilu l u i Mid:1 s ;

sau G1 albine s-au aşeza t pe buzele pru ncului Platon ; ele nu sînt a tît de u im i toa re , pe cît sînt de bine i n terpreta te ; ori faptele în s i n e au fost pl:ismuitc, ori p rcziceri l e Ceea

ce

f<icute pe baza

lor

s-au împ l i n i t din întîmplare .

se spune despre Ros c i u s , ci a fost înl:inţuit d e u n şarpe, e

p L1smu i re cu ra t�i . d a r ca în leagă n s:1

fi fost un şa rp e , n u - i a tît de

Solo niu m , unde şe r p i i vin în num�1r m a re pe o m u l u i , c1 [�ha n i i la R o m a în z i de tîrg'• 9 . Cît despre faptul

I l L' Ill�l i p o me n i t . m a i a l es l î n g:1 \·�1 1 r�t l·:t l t � l l u.� p ic i i < :1

:tn·l

< <

>Jlli.

:tu <'

pn.· zi.�

la

c:1 n i m e n i nu v a f i m a i cele bru !;ii mai

d<· l l t i ra rl' t · �-,

l.l' i i

n v m u r i t ori i-au

deose bit prezis unui histrion


1)2

D E D I V I NATIO N E

d isse , nul b m ostendisse Africa no. Atqu e c t i ; 1 1 1 1 ; 1 tL路 Fla miniana ostenta coll ecta sunt. Quoel ipse, et equus ejus rt: J)L' I l t e concidcrit ; non sa ne mirabile hoc qu ielem : quod evel l i primi h ;1sL1 t i s i g n u m non potu erit ; timide fortasse s ignifer evellcba t , qu ocl fi d c n t n i n l"i xerat. Nam D i onysi i equus quid attu l i t a elmira tionis, quoc.l cmc rs i t c x ll u mine 1 quodque habuit apes in juba 1 S e d quia brevi temporL路 rcgnare coepit, quoel accic.lerat ca s u , vim habuit ostenti . At Ll ccc.b emon i is in H e rcu l is fa no a rma sonueru nt, ejusdemque clei Thcbis v;dvac clausae, subita se aperuerunt ; eaque seu ta , quae fu erant subl i lllL' l"i x a , sunt h u m i i nventa . Horum quum fieri n i h i l potu eri t s i ne a l iquo mo t u , q u i d est cur d ivinitus ea potius, q u a m casu fac ta esse d i c a m u s ? XXXI I . At in Lysa ndri statuae cap ite I k l p h is exst itit corona ex a s peris herbls, et qu iclem subita . Itane c : nscs, ante coronam herbae exstitiss c ,

quam conccptum esse semen

1

1-Ierbam au tem asperam,

credo, av i u m congcstu , non humano satu . Jam qu i c.lquiel in capite est, ici coronae simile vidcri potest. Nam quod eodem tcmpore stel l a s a u reas Ca storis et P o l l u c i s ,

D c l phis positas, clecic.l isse ,

ncque eas

usquam rcpertas esse c.lixist i : fu rum i d magis fa ctu m , q u a m deoru m vidctu r. Simiae vero c.locloncae improbita tem historiis gra ecis mandatam esse demiror. Qu ic.l minus mirum, quam ilbm monstruosissimam bcstiam u rn a m evertisse , sortes c.lissipavissc ' Et negant h i sto r i c i , La cecb cmoniis u l lu m ostentum hoc tristius a c c i c.lisse . N a m i l la praec.l icta Ve ientium, s i l a c u s Albanus rec.lunc.bsset, isque in m a re fl u x isset, Romam p e ri t u ram ; si reprcssus esset, Veios : ita aqua Alba na c.l cclucta aci u t i l i ta tem agri suburb:m i , non a d arcem u rbemqu e ret inenc.l a m . At p a u l l o post a u cl i ta vox est monentis, ut provielerent, ne a G a l l is Roma capere t u r ; ex eo Aio Loqu enti a ram in Nova v i a consecrata m . Q u i el ergo 1 Aius iste Loqu ens, quando eum nemo nora t , a iebat et loqueba tur, et ex eo nomen inveni t ; postea quam e t sedem, et aram, et nomen invenit, obmut uit l Quoc.l ic.lem c.l i c i ele Monet a potcs t ; a qua, practerqu a m ele suc plena, quic.l unquam moniti sumu s ? XXXI I I. Satis multa c.le ostcntis. Auspicia restant, e t sortes e a e , quae

c.lucuntur, non i l i a c , quae vaticinatione func.luntur, quae ora cula verius c.lici m u s ; de quibus tum d icemus, quum a el na turalem c.livina tionem vencrim u s : rest;lt eti am de Chaldaeis. Sed primum a u spicia videamus. D i ffi c i l i s auguri locus a d contra d i cenc.l u m . Marso fortasse, sec.! Romano


1 53

DESPRE DIVINAŢIE

celebritatea în viitor, dar nu i-au prezis-o şi l u i Scipio Afri canul. Ai mai citat �i minun ile referitoare l a Flaminius : că el şi calul său au căzut cleodat<i ; dar asta nu-i ceva neobişnu it ; ci steagul centurionu lui primei compa nii de lăncieri n-a putut fi smuls din pămînt : poate că stegarul încerca s;i scoată f<ir<i prea mult efort ceea ce înfipsese cu putere. Şi calul lui Dionysius, de ce ne-ar stîrni uim irea ? Fiindcă a ieşit din apă ? Fiindci avea a l bine în coam;i ? D a r, pentru că la scurt timp dup;1 asta D ionysius �i-a început domnia, un fapt întîmplat prin voia hazardu l u i , a c ă p ă t a t proportiile u nei minu n i . L a spartani, în templul lui Hercu le, spui ci s-a auzit zăngănit de a rme şi că la Teba, în templul acelu iaşi zeu , porţile, deşi bine zăvorîte, s-au deschis brusc şi scu turile a tîrnatc .

pc pereti au fost g;isite pe jos. De vreme ce nimic de acest fel nu s-a putut întîmpla fă ră vreun impuls, de ce să-I atribu im mai degrabă divin it<itii decît întîmplă rii ? XXXII . La Delfi , spu i că pe calul statu ii lui Lisandru a apărut

deodată o cunună de spini ş i ierburi de cîm p . Crezi că a putut să apară cununa îna i n te de a fi prins rod sămînp i e rburilo r ? Cred îns;i că acea i a rbă de cîmp a a pă ru t a colo nu din sămînţa pus;i de oameni, ci d i n

ceea c e a u a du n at p<is;i rile pentru c u i b . De a ltfel, orice s e a tb pe c a p poate fi luat u neori drept cunun:1 . Ai mai s p u s că, tot a tunci, stelele de aur ale lu i Castor şi Pollux, aşezate la Delfi , au ci z ut şi n-au mai putut fi găsite ; asta m a i curînd p a re fapta unor hoti decît a zeilor. Tare mă mir îns;i Gi obr<iznicia m a imutei din Dodona a putut deveni u n subiect pentru istoricii grec i . Ce e mai puţin uimito r decît că acel a n i m a l , atît de bizar, a răsturnat urna, a împr<iştiat sorţii ? Şi istoricii spun că o minune mai nefastă încl nu se arătase spa rta nilor ' M a i sînt şi acele preziceri ale locuitorilor din Vei i , precum că Roma va cădea , dacă lacul Alban s-a r revărsa şi a r curge în mare, iar daci a r fi oprit, va cădea cetatea Ve i i . Apa lacului Alban, după cîte şti u , a fost deviată în scopul irigării pămîntu l u i din vecin;itate, nu pentru salvarea cetăţii şi a oraşu lui. Şi mai tîrziu, spui tu , s-a auzit o voce avertizîndu-i pe romani s;l aib;l grijă ca Roma să nu fie cucerită de ga l i ; şi pentru acest avertisment i-a fost consacrat lui Aius Loquens u n alta r pe Via Nov a . Deci cum stau lucrurile ? Acest Aius vorbea şi sporovăia întru n a , de u n de i s-a tras şi numele'i0, iar dup;1 ce a c;1pătat lăcaş, altar şi nume, a amutit dintr-o dată ? La fel se poate spune şi despre I u no Maneta ; în afa ra sfa tu l u i de a sacrifica o scroafă gesta ntă, ce ne-a m a i sfătuit ea vreodată ? XXXIII. De m i n u n i ne-am ocupat destu l . Rămîne să ne oc upăm de a u spicii şi de soqii care se scot d i n urn;l, nu de cei ce tin de profetie, pe care îi numim m a i cu temei oracole ; despre acestea vom vorbi :1tunci cînd vom ajunge l a divina pa natura l ă ; în sfîrşit, mai rămîn şi caldee n i i .

S;i începem cu auspiciile. Subiectul <lsta , spui tu, e greu de

d J scu l : l l î 1 1 � " " n t mvers;i de un augur

[ ca

mine ] . O fi poate dificil pentru


1 �4

DE DJVINATI O � E

facillim u s . Non cnim sumus i i nos a u gu re s q u i aviu m, reliquorumve signorum observ�! ti o n e futur:l dica m u s . Et t �I mcn credo, Rom u l u m , qu i urbem a u spicato condidit, habuisse opinioncm, esse in p rov i d e n dis rebus a u gurandi sc i e n t i a m . Errabat c n im lllu l t is in re b u s a n t i q u itas ; q u a m vei usu j a m , vei doctrina , vei Vl' t u s t a ll: i m mutatam videmus. Rctinetu r a utem, et aci o p i n ionem vu lgi , ct �1 d ma gnas u t i l i tates re i p u b l i ­ c a e , mos , religi a , d isci p i i n a , jus augurum, colkgii a u ctoritas. Nec vero non o m n i su p p l icio d ign i P. C l a u d i u s , L Junius, cunsu l e s , q u i nmtra a u s p i c i a n a vi g a ru nt . Parcndum enim fu i t rcl igio n i . ncc patrius mos tam contumaciter repu diandu s . Jure igitur a l tc r popu l i j u d i c i o cb m n a t u s est : altcr mortem sihi ipse consciv i t . F L! m i n i u :; n u n paruit a u s pi c i i s : i t :1 q u c peri i t cum exercitu . A t a rmo p os t P�l ll l l u s pa r u i t : num minus c c c i d i t in c a n n c n s i pugna c u m exerc i t u ;; Ete nim, u t sint aus p icia , q u ac ' nulla s!J nl ; h :J e c c e rt e , q u i b u s utimur, s i v c tripu d i o , sive de codo, s i mub c ra sunt auspicioru m, a u s p i c i a n u l l o modo. ,

XXXIV.

Q.

FABI , TE !\.I lHI IN A l JS P I C I O ESSE VO LO . Respondct.

pe r i t u s , nunc q u i l ihet. Per i tu m autem essc n e ce s s t: est cum, qu i , .silentium quid sit, i nt el l i gat : id cnim silentium dicimus in a u s p i c i i s , quod omni \· i t i o caret : hoc intelligere , perfecti augu ris t:'S t . Jlli a u tcm, q u i i n a u s p i c i u m adhibetu r, qu u m it:� i m p e ravit i s , q u i :msp icatur, D ICITO , SI S ILENTIUM ESS E VIDE I3 ITUR ; nec s uspi c i t, ncc circumspicit : statirn rc sp onde t , SlLENTili!\I ESSE V I D E R I . Tum i l l e , DICJTO, SI PAS C: U N T U H . PAS C U NTUR. Quae aves ? aut, u b i ? A tr u l i t , i n q u i t , i n Clvca pul l o .s is, qui cx eo i ps o nominatur p u l br i u s . Hac s u n t i g i t u r aves intcrnu ntiae j ov i s : q w1 e pascantur, n�.: cne , quid rcfert ? �ihil aci auspicia : sed qwa , quum pascu ntur, n e c e s s e est, a l iq u i d c x ore c a d e r e , ct t e n-a m pav i re , tcrripa­ vium primo, post terr i p u d i u m d i ct u m est ; hoc q u i d e m j:1m tripu dium clicitur. Quum i g i tu r offa cccidit ex ore pulli, t u m au spi cm t i t r i pud i um solist imu m nu ntiant. A U D J VI . Hic a p u d majores nostros a d h i iX" ba t u r

XXXV. Ergo hoc �1uspicium d i v i n i quidquam hahere potcst, q u o d tam s i t coactum ct expressum 1 Quo a nt i qu issimos augure s non cs s e usos, argumento e s t , quod d e c re t u m collegii vetus h a bemu s , omnem avem tripu d i u m facere possc. Tu m igitur esset auspicium, si modo ei essct liberum, se ostendisse ; t u m aYis ilb videri posset interpres et


1 5 '1

DESPRE D I V I N AŢIE

un augur mars, d a r e foarte simplu pentru unul roman. Clei nu ma i noi acei au g u r i care S<i p re z i cl vi itor u l prin observarea p;ls�lrilor sau a altor semne. Totuşi, c red el Romulus, cne a întemeiat cetatea prin luarea auspiciilor, a f:'tcut-o cu co nvi nge re a c;l ex is t�1 o :;1tiinţ�1 a ugural�1 . constînd în prezicerea viitorului. Cei din vechime aveau în multe privinţe o p ;1rere greşit;1 , pe care îns�1 n o i , în u rma experienţei, a progresu l u i cu noaşterii şi civilizaţi e i , a m co re ct a t-o. Se p <! st re a z ;l îns;l şi a zi ele d ra gu l trad iţiei şi în i nt e r e s u l statului obiceiu rile, practici l e religioase, înv �l ţ�ltura dre p tu l şi a u toritatea coleg i u l u i augu rilor. Nu sp u n d nu ş i - a u meritat p e de a p s a consul i i P. Claudius şi L . J u n i u s care au p le cl t pe m a re , ne s ocoti n d ausp i ci i l e. Ar fi trebuit s�1 respecte c re d i n ţa , nu s;l nesocoteasc1 cu atîta încbr<!tn icie tra d i ţi;l str;1moşeasc1 . D ec i e i şi-au meritat so;uta : u nu l a fost c o n d a mnat prin judeclt;l publ i c1 , iar c e b l alt s-;1 sinucis. Nici Flaminius n-a ţinut sea m a de a uspicii ş i de a ceea a p i e ri t împreun;l cu a rmata . Anul urm;1tor însă P a u l u s le-a respectat, dar n-a p ierit şi el cu tot cu a rma t�! în lu pta de l a Cm nae'i 1 ? Or fi ex i s l îml ele au s pi c ii le, dar n-au nici o putere. E s i g u r îns;1 ci ;� ceste a u s p i c i i , l a c a re recu rgem acum, t ripudi u m-ul sau observa re;! zborului p;ls:lrilor, sînt doar i m i ta tii de au s p i c i i nici vorlxl s:l mai fie auspiciile de alU dată. sîntem

,

,

XXXIV. Quintus Fabius, ajută-mtl În lu a rea auspicii/ori S e r;1s pu nd e : Te-cun auzit.

La strămoşi i noştri era folosit drept ajutor u n profesionist, :1eum îns�l poate fi oricine. E nevoie îns�l de cineva priceput care să înţeleagă ce este un silentiu m ; silentium-ul e s te l i n işte a , ad i el l i p sa ori c1ru i 1 m pe d i m ent în ti m p ul ceremoniei a us p i c i i l o r, ceea ce nu ma i un augur c o m p e t e n t poate să şt ie . Asistentul a u gu ru l u i cînd cel ce i a ,

auspiciile îi cere pri n formu la : A n w z_ţâ-mâ c înd _ţi se ua pdrea c d este

nu p r i v eşte în su s nici în j u r, ci r ;l spu n cl e imedi at : lvli se pare cel Atunci, augurul îl so l i ci t;i d i n nou : A n u nţc'l-mâ dacâ pâsârile ciugu!esc. Ciugu lesc, r�1spu ncle. Ca re p:is:i ri , te-aş întreba, unde ciugu­ lesc ? A a du s într-un coş, zici tu, nişte puişori, acel a care datorit;1 acestei ocupaţii se numeşte pullarius 'i2 . De c i aceste p�tsări sînt m e sage ri i lui Jupiter ; dar ce important:} a rc daci p u i i ciugulesc sau nu ? Propriu-zis n i c i u n a : da r, fi i ndcă atunci cînd ciugulesc e fin:sc ca pu i l o r s3 le ctd;1 ceva în cioc, cue s;l ating;1 p:imîntul [ terram pa vire ] , mai întîi a ceste bucăţele dzu te s-au numit terripaviu m, a poi terriţ>udium, iar a zi li se s pun e lrifmdium. Deci cum i-a Gizu t din cioc p u iul u i puţin:1 mîncare, se şi :l nunţ3 celui ce ia auspiciile un tripudium solistinum 'i3_ lin işte,

e

,

lin işte.

XXXV. Ce po a te avea profetic acest auspiciu fortat şi impus ? Dovadă a u g u ri i cei vechi nu s-au folosit de aşa ceva este un vechi decret al c ole g i u l u i a u g u ra l ca re p re ve de că orice pas:l rc poate face un triţ>u­ diu lll ; c:·t ll l l m <t i a t u nci cînd ea arc d e plin :i libertate de aqiu n e poate l"i \'( lrl >:l t i • · 1 1 11 : 1 t 1. � p i c i u ; :l tu n c i :1ee:1 pas;i re �t r pu t e a t rece drl'pt

c:l


1 '; 6

D E D I VI NATIONE

satelles jovis. Nunc vero inclusa in cavea, et fa me enecta , si in offam pultis invadit, et si a l i qu id

ex

ore

cec i d it ,

hoc t u auspicium, aur hoc

modo Romulum auspicari solitum puta s ? J;.11 n

de coe i o servare non imperant pullario : ilie renuntiat. Fu lmen sinistrum, auspicium optimum h a bem u s ad omnes res, praeterquam <Jd comitia : quod quidem institutum reipublicae ca usa est, ut comitioru m, vei in judi c iis popu l i , vei in jure legum, vei in crea nclis m a gi st rat i b us , principes civitat is essent interpretes. At Tib. G racchi l itteris Scipio et F ig ulus, quod nun <lllgures judicassent, eos ipsos censes solitos, qui auspicabantur ' Nu ne

vitio creatos esse, magistratu se a bdicaverunt. Quis negat auguru m d isc ipl i n a m esse ? Divinationem nego. At a ruspices

divi ni. Quos quum in praerogativa referenda supito conciclisset, in senatum introdu xisset, non justum rogatorem fuisse d i x eru nt . Primum vide, ne in cum dixerint, qui r o ga t o r centuriae fu isset ; is enim e rat mortuus : ic.l au t e m sine divinatione conjectura poter�lt dicere. Dei nc.le fortasse casu ; qui nullu modo est ex hoc genere tollendus. Quic.l e n im scire etrusci aruspices aut de taberna­ culo recte capto, aut de pomoerii jure potueru nt ? Equidem a ssentior C .

Tib. G racchus propter mortem repentinam ejus, q u i

Marcdlo potius, quam App. C l a u dio ( q u i a m bo mei collegae fuerunt), cxistimoque jus auguru m ,

etsi

divmationis opinione p rincipio constitu­

tum sit, tamen postea reipu bl icae causa conservatum ac retentu m .

XXXVI. S e d de hoc loco pl ura in aliis ; nu ne h a cte n u s . Externa enim auguri a , quae sunt non tam a rtificios a , quam su pe rst i t ios a , videa­ mus. Omnibus fere avibus utuntu r ; nos ac.lmudum pa ucis. Alia il lis sin istra sunt, a l ia nostris. Solebat ex me Dejotarus percunctari nostri augurii discipl inam, ego ex illo s u i . Oii immorta les ' quantum differebat ? u t q t � a c d a m essent etiam contraria. Atque ilie i is s em per utcbatur ; nos, n isi dum a populo auspici::.t a ccep1 a habemus, quam multum iis utimu r ? Bellicam rem administrari majores nostri , nisi auspicato, noluerunt. Quam mu lti anni sunt, quum bella

a proconsu l ibus et p ropr:1 e1o ri bus non habent ? Itaque nec am nes tra nscunt auspicato, nec tripudi o auspicantur. Nam ex acuminibus quidem, qu ocl totum auspicium militare est, j a m M . J\!!arcellus, ilie quinquies consu l,

a d m i n istra ntur, qui auspicia


DESPRE DIVINAŢIE

1 �7

vestitorul şi trimisul lui Jupiter. Dar, dae<1, după ce a fost închis;l într-o cuşcă şi înfometată, pas:1rea se repede asupra boţului de mămăligă şi îi scapă ceva pe jos, crezi tu G1 acesta este un auspiciu sau d aş a obişnuia s;1 ia auspiciile Romulus ? Nu crezi că aceia ce luau atunci auspiciile obişnuiau ei înşişi s:i cerceteze ceru l ? Acum se apeleaz:1 la tm

pullarius şi el le vesteşte semnele. Fulgeru l din partea stîng;1 îl

consider;1m cel mai bun auspiciu în toate situa ţiile, cu exceptia întrunirii comiţ i i l o r ; s-a hotărît spre binele statu l u i ca în comitiile întrunite fie pentru ţinerea judedtilor, fie pentru vota rea legilor, fie pentru alegere a magistrati lor, c e i care stabilesc va l a b i l itatea întrunirii lor s;i fie c e i mai de se<Imă cet;i�eni. Şi luîndu-ne du p;1 scrisoarea lui Tiberius G ra cchus, consulii Scipio şi Figulus, întrucît a ugurii au sta bilit că a existat o a batere de b disciplina augural:1 în a legerea lor, au abdie<H elin fu n cţ i e .

Cine neag;i ex isten�a une i discipline augurale ? E u n e g numai calit:1ţile profetice a le augurilor. Ha ruspic ii îns;1 au clar p rofetic, spui. Cînd Tiberius Gracchus i-a adus în senat, pentru a-i consulta în leg;ltură cu moartea neaşteptată a colegului s:1u în timpul vot:lrii primei cen turii, e i au spus el supraveghetorul alegerilor

n-a respectat regulile. Mai întîi

vezi c;1 s-ar fi putut referi şi la supraveghetorul votului primei centuri i , căci e l murise ; moartea lui putea fi interpretată ca nefastă printr-o simpl;i prezumtie, nu era nevoie de har divin. Apoi poate pe ha ruspici i-a ajutat h a za rdul, care nu trebuie deloc exclus din acest tip de divinaţie. Ce puteau şti haruspicii etrusci despre corecta ocupa re a cortului augural sau despre respectarea prevederilor l eg al e referitoare b pomcrium ? De aceea sînt de acord mai degrab:! cu augurul C.

Marcellus decît cu Appius Claudius (amîndoi mi-au fost colegi) şi consider G1 dreptul augura l , dacă ini(ial avea drept temei credinţa în divinaţie, mai apoi a fost păstrat şi respectat doar spre binele statului .

XXXVI. Dar despre acest subiect vom vorbi a l tă dată mai pe l a rg ; acum m:1 opresc a ici. Să ne ocup<1m şi de a uguri i l e str;line, care sînt mai puţin sofisticate, însă mai profeticc. Ele se folosesc aproape de orice tip de pasăre, pe cînd ale noastre doa r de cîteva. Semnele de r;1u augur sînt a ltele pentru ei decît pentru noi . Deseori regele Deiotarus îmi punea întrebări despre disciplina noastr;i augura lă, iar eu despre a l or. O,

zei nemuritori, cît de mult se deosebeau !

Ba chiar, unele

amănunte erau complet diferite. El se fol osea totdeauna de auspici i ; noi, exceptînd auspiciile obl igatorii în alegerea magistra tilor superiori, de cîte ori ne folosim de e l e ? Strămoşii noştri nu concepeau s;1 pornească vreo expeditie militară

L1 d luarea auspiciilor. De cîti ani

însă nu se ocupă de expeditiile m i l i tare decît prop reto rii şi preconsulii, care n-au dreptul de a l u a auspiciile ? Deci ei trec un fluviu făr<i l u a rea auspicii lor, şi nu se mai folosesc nici de

tripudium. Iar a uspiciul l 'Ît:/itrilur "" ·•, : l l l sp i c iu l eminamentL' m i l i t a r, :1 fost complet negl i j ;l t de M .

M : I rcc l l u s . : i l < "s d t ·

c i nc i

ori cuns u l , st r:-i l u cit gcncr: i l � i :Higu r. Deci


158

D E DIVI NATI UNF

tot u m omisJt, idem imperator, idem a u gu r o p t i m u s . Ubi ergo avium d i v i n a t i o ? quae,

quoniam a b i is ,

q u i :1 usp icia

nu l l a habent, bella

a d m i n istra ntur, a b u rbanis retenta v i d e t u r, :1 hcllicis esse sublata . Et qu idem i l l e dicebat , s i q u a n d o rem agerc vcllct , ne i m pedi retu r auspi­ ciis, lectica operta fa cere i te r se solcre. l l u i c s i m i l e

est,

q u od nos

augures praeci p i m u s , ne j u ge a uspicium ohvt:niat, ut j u me n ta jubeant d ij u ngcre. Quid est aliud noile moncri a J o vc , nisi efficere, ut a u t ne fieri possit a u spiciu m , a u t , s i fiat, videri � XXXVI I. Nam i l l u d admod u m ridicu l u m , q u od negas Dejou ru m ,

auspicioru m , q u a e s ibi ad Pompc i u m p roficisct:nti LICta s u n t , poenitere, quod fidcm secu tus, a m i c i tiamq u e popu l i rom a n i , fu nctu s sit officio ; a n t i q u i o rcm e n i m sibi fu isse l au de m et glo ri : I m , q u a m reg n u m , et

possessi�>ne s su a s . Credo id q u idem ; sed hoc n i h i l ad auspici a . Nec

enim ei cornix cancre potu it, recte cum

libcrtatcm c.lcfendere eve ntus significant aut

facere,

qu o c.l popu l i

roma ni

pa raret. Ipsc hoc sentiebat, sinl ti sens i t . Avcs

a dvcrsos, aut secunc.los : v i rtu tis auspiciis v ideo vetat specta re fortu na m , c.l u m praeste t u r

esse u su m D cjota ru m ; quae fides. Avcs Fugit

c

vero s i

prosperos eventus ostendcru n t , certe fefell eru nt.

pro e l io cum Pompe io : grave tem pus. D iscessit a b eo : luctuosa

res . Caesarem

eodem

temporc hoste m . et hosp i t e m vid it : qu id hoc

trist iu s ? Is q u u m ei Trogmorum tetra rc h i a m cripu isset , et assecl::l e suo J>erga meno, nescio cu i , c.ledissct, e idemque detraxisset Armenia m a senatu d atam, quumque ab eo magni ficent issimo hospitio acceptus esset, spoli atu m rel i q u i t et hospitem, et regem. Sed la bor l o ngiu s : ac.! propos itum revertar. Si eventa quaerimus, quae exqu iru n tu r avibu s ; n u l l o modo prospera Dejotaro. Sin officia ; a virtute i psius, non a b a u s p i c i i s petita sunt. XXXVI II. Om itte igitur l i t u u m Romu l i , quem in maxima i n cendia

negas potuisse combur i ; contemne cotcm Attii Navii : n i h i l debet esse in phi losoph i a commentitiis fa bel l is loci. !!lud cra t p h i losoph i , totius a u gu rii primum naturam i psam vi dere, cleinde invention cm , dcinde c on sta n t i a rn . Quae est igitur n atura , quae volucres huc et illuc pass i m vagan tes efficiat, u t signi ficent

a li q u i cl ,

et t u m vctent agcre, t u m ju bea n t ,

a u t cantu , aut v o i a tu 1 C u r au tem a l i i s a la c v a , a l i i s a dextra datu m e s t


DESPRE DIVINATIE

1 59

rol mai are d ivinaţia prin p:lsă ri ? Întrucît r:l zboaiele sînt conduse de magistrati care n-au d rept de auspici i , se p a re c;l acest tip de divinaţie a fost p:îstra t doar în problemele civile, iar în cele mil ita re a fost complet neglijat. Marcellus spu ne:1 el :l tunci cînd v rea s;l porneascl o e x pediţie, ca s:l nu mai fie i n tl u e nl<H de auspicii, obişnu ieşte s:l ctll:Horeasci cu lectica acoperil<lo;o;. Asta-i la fel cu ceea ce facem asUzi noi a uguri i : ca s;l nu mai lu:l m auspiciu l jugufu i '>Ci, recomandăm să fie desjugate animalele. Ce a ltceva înseamn:î a nesocoti avcrtismentele lui Jupiter decît a face tot posibilul ca ele s:i nu se man ifeste , iar cînd se manifest:J , s:l ne facem c1 n u le vedem ? XXXVI I. E de-a dreptul ridicol să a fi rm i el l u i Deiota rus nu i-a p:i rut r:lu de auspi c i i le pe ca re le-a primit în a i nte de a pleca în talxlra lu i Pompei , pe motiv c1 , r:i mînînd fidel credinţe i şi prieteniei faţă de poporul rom:l l1 , şi-a f:lcut da toria , fiindu-i m:1 i scump:l onoare:1 şi gloria decît regatul şi averea. Asta o cred, dar n-are nimic a bce cu auspiciile. N-a putut s:1-i spu n ;1 croncinitul unei ciori ca procedeaz:1 corect, preg<l tindu-se s:1 apere libertatea poporu l u i roman . El însuşi gîndea aşa cum a acţionat. P :ls:lrile anunt.:-, întîm pLl ri potrivnice sau favorabile : îmi dau seama ci Deiotarus, d im potriv:i , a respectat auspi­ ciile virtuţii , care îţi i nterz ic s;1 te preocupi dt• propria soa rt:1 , cît<l vreme (i-e mai scumpJ fidelitatea. Iar c.lac;l (Xisă rile i-au prezis eveni­ mente fericite, desigur I-au înşela t. A fugit din lupt:\ împreună cu Pompe i : n efericit:\ împ rej u rare. S-a desp:1rtit mai a poi de Pompe i : dureroas;l situ a p e . L-a v{i zut pe Cezar şi c1 duşman şi ca oaspete a l s:l u : c e poate fi mai trist ? Cezar, dup<1 c e i-a luat tetra rhia trogmceni­ lor"7 şi i-a dat-o nu ştiu cl rui partiza n a l s�lu din Pergam , 1-a deposedat şi de Armen ia. regat oferit de însuşi senatul roma n ; deşi fusese primit de acest rege cu tot fastul protocolului de os petic, 1-a h i sat s:1r:1cit şi ca rege , ş i ca gazcb'�'�. Dar ne-am cam îndep;l rtat ele subiect : s:J ne înto�1rcem din nou l a el . D:1 c:1 judeci m even imentele comparativ cu prezicerea pJsărilor, rezu iU c1 acestea nu i -au fost deloc favorabile lui De iotarus, iar dac:! ne gînd i m b respectarea da torie i , desigur aceasta i-a fost dictat<l nu de p<1sări, ci ele propria-i virtute. XXXVIII. Deci te sf<1tuiesc s:l nu mai spui nici el lituu s- u 1 lui Romulus, într-un incendiu devastator, n-a putut a rde ; ren untă şi l a piatra l u i Attius Naviu s : n-au ce Gillta într-o discuţie filosoficl asemenea istorioare ticluite. Pe vremu r i , era de datoria unui filosof s:l sta bil ease<l în primul rînei natu ra doctri nei augurale, apoi ele cine a fost ea inventat<! ; şi mai apoi cu ce constanţă prezicerile ei se împlinesc. Care este deci natura acestei ştiinte, ca re prevede G'i p:îsările , obişn u i te să zboare încoace şi încolo, ne dau nou:l nişte semne, fie prin cîntul, fie prin zborul lor. astfel încît u n eori pot sa interzică , a lteori S<l ne impun:l 1 1 1 1 : l l l l l l l l l ' l i l < ' m ' 1 k ce doct rina augu ral:1 a stabi l i t c:î unele p:'isări d i n


1 60

DE

DIVI NATIONE

avibus, ut ratum auspicium facere poss i nt ? Quo modo a u tem ha ee, aut quando, aut a quibu s i nventa d icemu s ? Etrusci t a men habent exaratum puerum a u ctorem disciplinae suae. Nos quem ? Attiumne Na vi u m ? At a l i quot a n n i s antiquior Rom u l u s e t Remu s , ambo augures, ut accepi­ mus. An P i sidarum, aut Cilicum, aut P h rygum ista inve nta dicemus ? P lacet igitur, humanitatis expertes ha bere divinitatis auctores ? XXXIX . At omnes reges, popu l i , n �ltiones u tuntu r auspiciis. Quasi

vero qu idquam sit t a m valcle, q u a m n i hil

sa pere,

vu lgare ; a u t quasi tibi

ipsi i n judicando p l acea t multitudo. Quotus q u isque est, qui voluptatem neget esse bonum ? P lerique etiam summum bonum dicu nt. Num igitur eorum frequcntia stoici de se ntentia deterrent u r ? a u t num plerisque i n rebus sequitur eorum auctoritatem mu ltitu do ? Q u id m i rum igitur, s i i n [ omnibusJ ausp i ciis, et omni divinatione, imbecilli a n i m i superstitiosa ista conCip iant, vcmm dispicere non possi nt ? Quae au tem est i ntcr a ugu res conve n iens et conju ncta constantia ? Ad nostri augurii consuetudi nem dixit Ennius,

Q1t1un lonuit laeuum bene tempestate serena. A t Homericus Ajax apud Achillem querens de ferocitate Troja norum, nescio quid, hoc modo nuntiat :

Pro.1pcm Jupiter his de.xtris .fulgoribtts edit. lta nobis sin istra videntur, G ra i i s et I3arbaris dextra , meliora . Quan­ quam haud ignora, quae bona sint, sinistra nos dicere, ctiam si dextra s i n t . Sed certe nostri s i n istrum nomi naverunt, externique dextru m, qu i a plerumque melius i d videbatur. Haec quanta disse nsio est ? Quid, quod a l i i s avibus u tuntur, a l i is signis ? a l iter obse rva nt, alia respondent ? Non necesse est fateri, partim harum errore susceptum esse, partim superstitione , multa fal le n do ? XL. Atque his supersti tionibus non dubitasti etiam amina adjungere .

Aemilia Paullo, Persam perisse ; quod pater omen a ccepit ; Caeci l i a sororis fil i a e sedes s u a s tradere . jam i l l a , .. favete l i nguis ; · et praeroga­ tiva m , omen com itiomm : hoc est, ipsum esse contra se copiosum et disertu m . Quando enim, illa observans, qu ieto et l i bera anima esse poteris, u t ad rem gerend:1m non superslitionem habeas, sed rationem ducem ? Itane ? s i quis a l iqu id ex sua re, :J.tque ex suo sermone dixerit,


DESPRE DIVINAŢIE

161

stînga, altele d i n d reapta pot face un auspiciu favorabi l ? Cum, cînd şi de cine vom spu ne ci au fost i nventate aceste legi ? lvh1ca r etruscii îl a u pe copil u l scos de p l u g d i n pămînt drept întemeietor a l doctrinei lor. Noi pe cine avem ? Pe Attius Navius ? D a r, dup;i cum spu ne traditia, Romulus şi Remus au tr;i i t cu mulţi ani îna inte;:� lui. Vom spune că toate ;:� stea sînt inventii ale pisidienilor, c i licienilor sau frigienilor? Recu­ no;:�ştem deci ci ;:� ceste popoare l ipsite de civil izaţie 3 U totuşi nişte i nventatori ai divinaţiei ? XXXIX . Toţi regi i , toate popoarele şi toate neamurile se folosesc de

auspicii, spui tu, ca şi cum un lucru e cu atît m a i importa nt cu cît e mai r;ispîndit3 necunoaşterea lui ; ast3 e la fel cu a face d i n frecventa unei situ a�ii, condiţia a p recierii e i . Cîti neagă el pl3cerea este u n bine ? Mulţi chiar ;:�firmă c;i ea e b i nele supre m . O a re mulţimea acestora i-a clintit pe stoici din p;i rerea lor>9 ? Sau cumva , în majoritatea problemelor, mulţimea ţine cont de autoritatea stoicilor ? De ce s�i ne m i re ci şi în cazul auspiciilor, ca în general în divina\ie, sufletele sbbe cred în aceste su perstiţii, d a r nu pot să discearnă adevărul ? Dar chiar între auguri există vreo concord a nţ�l de p3 reri , vreo constant�! a prezicerilor l o r ? Conformîndu-se doctri nei noastre augu ra l e , E n n i u s spunea : JJe bine-i cînd tunel din stînga pe vreme se11i11d.

I a r Aiax al l u i Homer, plîngîndu-se l u i Achile de cru zimea t roienilor, spune cam ;:� şa : Prielnice semHe prin .Ji t lger din dreapta Zeus le-a rattl ci0.

Deci nouă ni se par mai prielnice semnele din stînga , grecilor ş i barb;:� rilor cele eli n dreapta . Ştiu c ă semnele bune, c h i a r daci vin d i n dreapta noi le n u m i m tot sinistra [ d i n stînga ] . De bun�i seama însă , a i noştri a u numit sin istru m, iar str�i i n i i dextru m u n s e m n , fiindc1 l i s-a

JX1 ru t a fi, deseori, mai prielnic din a cea parte 6 1 . Nu-i ast:l o ma re d i ferenţă ? D a r faptul ci u n i i se folosesc de p3sări, a l\ii de semne, că a l tfel îşi fac observaţiile, a ltfel îşi formu lea z;i r;ispu nsurile ? M a i e nevoie s:l recunoaştem ci o p a rte din a ceste tr;:� ditii provin dintr-o eroare, o

parte dintr-o superstiţie, multe chiar d i ntr-o înşel�iciune i ntenţionat;i ? XL. Şi l a toate aceste superstitii tu n-a i ezitat s:i acbugi şi premo­

nitiile. Aminteşti că Aemilia i-a spus lui Paul lus, l a tM sJ u , c:i 3 murit f Gi(eluşul ] Perseu, spus<\ pe care taUl a primit-o ca pe o premonitie ; c�i Caccilia îi cedează nepoatei sale locul . Apoi pomeneşti ele formul a Sâ.fie lin işte ş i ele centuria prerogativ;l , premoniţie a comiţi ilor : iată ce

înseam nă să-ti faci tu singur, cu bună ştiinţ:l şi cu mare risipă de vorbe, u n mare deserviciu ! Crezînd în asemenea lucruri, cînd vei mai avea s p i ri t u l l i n i �l it şi l iber, pentru a-ţi l u a drept cll:iuză raţiunea şi nu sl q1L'rst i l i : l , in orit"l' �1ct iune ? De ce spun asta ·� Dac:l cineva ti-ar împărt:i�i


1 62

DE DIVINATJ ONE

et ejus verbum a l i q u od a pte ceciderit a d i d , quod ages, :rut cogitabis, ea res tibi aut t i morem afferet, a u t a l a critatcm ? Quum M. Crassus exercitu m Brundisii imponeret, quida m i n portu crricas Cauno advect;rs vendens,

CuunC'as, clamitabat. D icamus, si pbcet,

m oni tu m

ab eo

Crass u m . caveret, ne iret ; non fuisse peri t u ru m , si omini pa ru i sset. Quae si susci piamus, pedis offensio nobis, et abruptio corrigiae, et sternu tamenta erunt observanda . Sortcs resu n t , e t Chalda e i : ut a d vates ven iamus, et a d somnia . XLI. Dice ndum igitur putas de sortibu s ' Quid e n i m sors est ? Idem

pro p emodu m , q u od micare , q u od ta ios jacl're, quod tl'sseras : qu ibus in rebus temeritas et casus, non ratio, nec consi l i u m valet. Tora res est i nnâ&#x20AC;˘ nta fa l l a c i i s ,

aut a d qu aestum , a u t ad superstitione m , aut a d

errorl' m . r\tque, ut i n a ru spicina feci mus, sic videa mus, clarissimarum sortilom quae tra d a t u r i nventio. N u merium S u ffu c i u m , P raencstinorum monu m e nta dccb ra n t , honestum h ominem et nohilem, somniis crebris, a d extremum etiam mina cibus, quum j u beretur certo in loco s i l i cem ca edere , perterritum vi sis, irridentibus su i s civibus, id agere coepisse ; it:r q u e pe rfra cto s:r xo sortes eru pisse, in rohore i nscu lptas priscarum l i rtera ru m notis. Is est hodie locus septus rel igiose proptcr Jovis pueri, qui bctens cum Junone Fortunae i n gremio sedens. ma mm;,rm appetcns, castissime colitur a matribus. Eodemque tcmpore, i n eo loco, ubi fort u n a e nu ne s i ta est :redes, mei ex olea fl uxisse d icunt ; arusp icesqu e dixissc, summa nobi litate i l l a s sortes futuras, eorumquc jussu ex illa olea arcam esse fa ctam, eaque con ditas sortes, quae hodic fortunae m o n itu tol l u n tur. Quid i g i tu r i n his pot est esse certi, q u a e , Fortunac m o n i t u , pucri manu miscentur atque ducuntu r ' Quo modo autem istac positae i n illo loco ' Quis robur illud cec idit, dolavit, inscripsi t ? N i h i l e s t , inquiunt, q u o d d e u s efficere non possit. Utin:un sapientes stoicos effecisset, ne omnia superstitiosa sollicitudine et miseria credercnt ! Sed hoc q u idem genus divin ationis vita jam comm unis explosit . Fa n i pukhritudo et vetustas p raenestinan.r m etiam n u nc retinet sortium nomen , atque id in vu lgus : quis enim magistra tus, aut q u is vir illustrior u titur sortibu s ? Cete ris ve ro i n locis sortl'S plane rcfrixemnt : quod Carneadem Cl itoma chus scribit dicere sol itum, nusquam se fortu natio­ re m, quam Praeneste, vidisse Fortu n a m . Ergo hoc divinationis genus omitta mus. XLII. Ad Chaldaeorum

monstra veniamu s ; de q u i b u s Eudoxus,

P b tonis a u ditor, i n astrologi a , j u d i cio doctissimorum hom i n u m , fa cile


DESPRE DIVI NAŢIE

163

c e v a din t o l ce a fă cut sau a spu s ş i vreun cuvînt a l lu i a r avea întîmphHor leg�1tură cu ce vei fa ce sau gîndi tu, acest lucru îţi va i nspira descurajare sau imbol d ? Cînd M. Crassus îşi îmbarca armata la Bru ndisium, cineva d i n port, c a re vindea smoc h i n e aduse elin Caunus, tot striga [Luaţi smochine cau neen e J . S�1 zicem, de dragul presupu­

Cauneas

neri i , că M. Crassus, a vertizat de a cea spusă pe care a r fi înţeles-o

ne eas 62

cave

[fereşte-te să pleci ] , n-ar fi pleca t ; i a r daci ar fi ascu ltat, n-a r

fi pieri t . Dacă a m accepta toate astea, ar trebui s<1 tinem cont de orice pas greşit făcut, de orice cureluş�1 rupt�\ la sandale, de fiecare str;1 nu t . Mai r;1 mîn d e d iscutat soqii şi caldee n i i , c a s�1 aju ngem apoi l a profe ţ i i ş i Ia vise. XLI. Crezi c1 merit�1 s;1 mai vorbim despre sorti ? Ce este u n sorţ ? E

a proape <.� ce laşi l u cru cu jocu l în

degete, jocul cu zaruri sau arşice6j ; în

asemenea situatii , nu raţiunea şi chibzuint,a, ci capriciu! sorţii şi hazardul decid. Toat�1 aceast�1 practică a fost n�1scocit�1 prin înşel<1torii fie în vederea u n u i cîştig, fie pentru a încuraja superstiţia sau a i nduce l u mea în eroare. Aşa cum a m procedat şi în cazul h a ruspici lor, să vedem cum au fost i nventaţi cei m a i cunoscuti sorţ i . Numerius Suffucius, spun docu­ mentele d i n Praeneste6i, om cinstit ş i de va z;i , înt rucît în vise repetate şi pînă l a u nn�i chiar ameninptoa re i

se poruncea s;1 t:.Jic o stînci

într-un a nu me loc, însp�i i mîntat de vede n i ile din vis, f;1 r�i a se sinch isi de rîsetelc concet�lţenilor, s-a apucat s;i fac;\ ce i se cerea ; d u p;i U ierea stîn c i i , a u ieşit la ivcal�i sorţii grava(i în l emn tie stej a r cu semnele vech ilor litere65. Acest loc este înc o nj u ra t acum de o incintă sacră, lîng;1 statu i a lui jupiter sugar stînd îm preuni cu junona în bratele rortu n c i şi căutîndu-i sînu l , sta tuie adora t;\ cu veneraţie de m a m e . Se spune ci tot în acele timpuri , pe locul u nde acum se află tem plul Fortu n e i , a curs miere d intr-un m;1slin şi h arusp i c i i au spus G1 acei soqi vor fi foa rte vestiţi şi l a reconundarea lor s-a f;1cut d i n a cel m;i s l i n o cutie în ca re a u fost în ch işi sorţi i ; a st;izi ei sînt scoşi doar la îndemnul rortu nei. Ce încredere poţi a vea în aceşti sorţi care sînt a mestecaţi în u rnă şi scoşi apoi de mîna unui copil ? Cum au ajuns e i în acel loc ? N u există n i m i c , spun stoic i i , p e care d iv i n i tatea să n u - l poată face. B ine-ar fi s;1-i fi f;1 cu t şi p e ei mai înţelepţi, ca să n u mai creacli orice cu grija şi dispera rea omului superstiţios. Dar a cest t i p de divinaţie deja a ieşit

din practica curent;l . Doar frumusetea şi vechimea templului mai p;1strează înc1 a m i nt i rea sorţilor d e la Praeneste, m a i ales în popor : ce ma gistrat sau lxirbat m a i însemnat deosebeşte sorti i ? În alte locuri îns;1 , sort i i a u d isp;irut c u totul d i n u z . Clitomachus66 scrie c ă deseori Ca rneades s pu nea ci n ici ieri n-a fost mai fe ricit decît la Praeneste, cînd a v;1zut s 1 :1 1 uia Fort u n e i . Deci XLI I. S : 1

s;i lJs:un deoparte şi acest tip de divinaţie .

1 1 c c wu p ;i m : 1 c u m de prezicerik c::.ddee nilor. Eu doxus,

d i o.t· i p< � l : i l i l l i l ' i : l t < � n � i . d u p :·l a p recierea celor mai învăpp oameni ,


1 64

DE ])IVINATIONE

princeps, sic opinatur, id quod scriptum reliquit : Chaldaeis, in praedictione et i n notatione cujusque vitae e x natali d i e , m i n i me esse creden dum. N o m i n a l etiam Panaeti u s , q u i unus e sto icis astrologorum praedicta rejecit, A rc h e b u m et Cassa ndru m , su mmos astrologos ill i u s aetatis, q u a erat i pse, q u u m in ceteris astrologiae pa rtibus exce l lerent, h o c praedic­ tionis genere non usos. Scylax Hal ica rnasseus , fa m i l ia ris Panaet i i , excellens i n astro l og i a , idemque i n regenda s u a civ itate princeps, totum hoc cha lda icu m praed icendi genus repu d i a v i t . Sed ut ratione uta mu r, omissis test i b u s , sic isti d isputant, qui

haec Chaldaeorum

natal itia praedicta defe n d u n t . Vim quamdam esse a i unt signifero in orbe, qui graece

SWOtaKoc;

d i citur, taiem, Ut ejus orb is u n a qu a eque

p�1rs �d i a alio modo moveat i m m u tetque coe l u m , perinde u t quaeque ste llae in i i s fi nitimisque partibus sint quo que tempore ; eam qu e vim � ,·a rie 11l(WCI i ab i i s sideribus, quae voca ntur erra nti�1 . Quum au rem in

c a m i psam pa rtem orbis venerint, i n qua sit ortus ejus, q u i nascatu r ; a u t i n e a m , quae conj u nctum a l i q u i d h a beat, a u t con sentiens : ea t ri a ngu\a illi et qu adra t a nominant. Etenim quum temporc a n n i tempes­ tatumquc coe l i convcrsiones commut�l tionesque tantae fiant a ccessu ste l l a ru m et recessu ; quumque ea v i sol i s cfficiantur, quae vide mus : non verisimile solu m , sed etiam verum esse censent, perinde, utcum­ q u e tempera t u s sit a e r, ita pu eros oricntes a n imari atque form a r i , ex eoque ingen i a , mores, a n i m u m , corpus, a ctionem vitae , casus cujusque

evcntusque fi ngi . XLIII. O del i rationem i ncredibilem ! non enim omnis error, stultitia

est diccnda. Quibus etiam Diogenes stoicus concedit, a l i q u i d ut praed i ­ c e r e possint, d u n tax:lt q u a l is q u isque n a t u r a , e t ad quam q u isque maxime rem aptus fu t u ru s s it. Cetera, q u a e profi te : m tur, nega t ullo modo posse sciri : etenim geminorum fo rmas esse similes, vi tam atque fortunam plcrumque disparem. Procles et E u ryst henes, Lacedaemonio­ rum reges, gemi n i fra tres fueru nt. A t hi nec totidem a n n os vixeru n t : a nno enim Prodi vita brevior fu it, multumque is fratri rerum gestarum gloria p ra est i t i t . At ego id ipsum , quod vir optimus Diogenes Chaldaeis, quasi quadam praevaricatione, conced it, nego posse i ntelligi . Etenim quum, u t ipsi dicunt, ortus nascentium luna moderetur, eaquc animadver­ tant

et

notent sidera

nata l i t ia Chalda e i , quaecumque lu nae j u ncta

v i cleantu r : oculorum fa l l acissimo se nsu j u dicant ea, q u a e ratione atque a n i m o videre debebant. Docel e n i m ratio m a themat icoru m, quam istis notam esse oportebat, qua nta h u m i l itate l u na fera t u r, terram paene


! 6 '5

DESPRE DIVI NATIE neîn doielnic c e l ma i renumit a strolog,

a

Llsat scris c ă e de pă rere s ă n u

se d e a crez a r e c.ddecnilor în c e priveşte prezicerea şi stabil irea cursu lui vieţii cuiva du p:i ziua de naştere . Ş i Panaetius, si ngu rul dintre stoici care a conrest1t prezicerile astrologilor, 3firm:1 e;l Archelaus şi Cassandms,

cei

mai mari a strologi ai v remii, contemporani cu el, deşi se pricepea u

în t o a t e problemele astrologiei, de a c e s t tip de preziceri nu s - a u folosit. Scylax d i n Hal ica rna s , prieten al lui P anaetius, cunoscător în astrologie � i cîrm u itor al cet:l\i i sa l e , a respins c u totul această form:i

de

div i n a ţi e

cald eean:1 . Dar ca să prezentăm d o a r raţionamentul l or, fără a m:.ti da exemple , iaU ce a rgumente a du c adepţii preziceri l o r L1 cute de cal deeni dup;i z i u:1 de naştere . E i spun c;l în cercu l de semne, numit de greci zodiakos 67 , cxist:-1 o asemenea putere, încît fiecare semn în felul l u i in fl u e n\ea z:1 şi modifică ceru l , în fu nqie de locul fi ecirei s t e l e , î n

fieca re m omen t , ş i de vecin<Hatea poate fi . b rînd u - i , în mod diferit

ei c u :1 lte stel e ; şi C:i această forţ<i modificat;) ele aştrii nu miţi p l a nete.

Ori de cîte ori acestea ajung în acea p a rte a zodiacu l u i u nde este sorocit;i na::rtcrea u n u i copil sau în aceea cu ca re au vreo conjunctu r:i ori eoncurd a n p , caldeenii numesc aceste poziţii triunghiuri şi p:Hrate 68 . De vreme ce a notimpu rile, varia ţiile şi mod ifich i l e ele c l im:l se petrec în fu nqie de a p ropierea şi depărta rea stelel or, i:1r aceste fe nomene la care sîntem martori sînt determinate d e pu terea energiei solare, ei consiel e r:i nu n u m a i verosim i l , c i de-a d re p tu l adevă ra t faptul ci , aş:-� cum clima

poate fi influe nţat:i , tot astfel şi copiii, la naştere sînt

i n fl uenpti i n terior şi exteri or şi ci , prin aceast a , firea, obiceiurile, s u flci u l , t ru p u l , comport:l mentul, întîmp L i ri l e

şi

a c ţi u n i l e fieci ru i a pot

fi modelare. ' XLIII. C e a i ureală incrcdibilă 6 J !

Nu orice confuzie trebuie însă

socotită prost i e . Stoicul Diogenes a recu noscut totu şi ca lcleenilor o anume capacitate de a p rezice cop i l . Cît despre celelalte l u cruri

cel puţin firea şi a ptitu d i n i l e fieG1rui care se spun de obicei, el nca g:1 c;1 ar

putea fi c u mva ştiute : că fraţii geme n i , deşi identici fizic, a u de cele

mai mu lte ori o v i a t<l şi o soartă diferite . Procles ş i Eurysthene70 , regi ai spartanil or, au fost fraţi geme n i . Dar n-au trăit n i c i măcar acelaşi nurn:1 r d e a n i ; v iaţa l u i Procles a fost cu u n a n mai scurtă şi a fost cu mult superior fratelui său prin str:l l u c i re a faptelor de arme. Eu recunosc

nu pot s:i În\eleg ele ce Dioge ncs, u n om deosebit, l e- a recunoscut

vreun merit calclecni lor, printr- u n fel el e înţelegere cu aclversaruJ 11 . Calclcenii, d u p:i propriile l o r a fi rm:.� ţ i i , consideră că luna infl u e nţează n:1 �tc r i l e , de aceea obse rv:i şi apoi s t a b i l e sc drept stea pc

ce:1

du p;i

c:1re

p a re

a

a

fiecărei naşteri

se afla atu nci în conj u n cţie cu luna : prin u rmare,

datele oferite de simţul văzu l u i , cel mai înşelător dintre toate ,

j u dcc:·l ci l'l'ca ce trebuie V<i zut cu oc h ii minţii şi ai suflet u lu i . Calcu lele m : l l < ' l l L l l i < i < ' l l i l ( ) r n e arat:i ceea

: q m •: q w • l · · l ' · ' ' ' ' i n l

s<·

ce

ca l decni erau datori s:l ştie : cît de

ro l q l c l u n a , pa rci gata s ă -I ating:l , cît ele departe


DE DIVINATI ONE contingens, quantum a bsit a proxima Mercu rii ste l l a , m u lto a u tem longius a Veneris, dei nde a l i o i n terv::ll lo distet a sole, cujus l u mine collu strari puratur. Rel i q u a vero tria i nterva l l a , i nfi n i ta et immensa , a sole ad M a rt is , inde ad ]ovis, ab eo ad Saturni stel l a m , i nd e ad coclum ips u m , quod extrcmum atque u l t i m u m mu ncii est . Q u a e potest igitur contagio ex infi n i to paene i n terva llo pertinere a d l u n a m , vei poti us ad terram ? XLIV. Qu id ' q u u m d icunt id, quod iis dicere neccsse

est,

o m n es

omnium ortu s , quicumque gignantur in omni terra , quae i n co latur, eosdem esse, eademque omnibus, q u i eod e m statu coeli et ste l l a ru m

e sse :

nati sint, accidere necesse

nonne

ej us

m o d i sunt , ut ne coeli

quidcm naturam i n terpretes istos coeli nosse apparea t ? Quum enim i l l i orbes, qu i · coe l u m quasi m e d i u m dividunt, et adspectum nostrum dcfi n i u"nt , q u i a Gr:1ecis

op t�ovn:<;

nomin a n t u r, a

nobis fin i e ntes

rect issime nomin ari possunt, v:1rietatem m:1 x imam h a beant, a li ique i n a l i i s locis s i n t , necesse es t , ortus occasusque s i derum non fieri eo dem temporc

apuci

omnes. Quod si eoru m v i coc l u m modo

hoc,

modo i l l o

m o d o tempera t u r : q u i potest e:1 dem v i s esse nasce n t i u m , q u u m coe l i

t a n t a sit dissi m il i tudo ? I n h is locis, quae n o s i ncol imus, post solst i t i u m Ca nicu l a exori t u r,

et

q u i d c m a l iqu ot diebu s ; apml Tro g lodytas, ut

si jam conccdamus, a l i q u i d vim coclestem . a d eos, q u i in terra gignu ntu r, perti nen : , confitendum sit i l l i s , eos, q u i scribitur, a ntc solstitium : u t ,

n a scantur eoc.lem tempore ,

posse

i n dissimiles i nci dere naturas p ropter

codi dissimilitudinem. Quod m i nime il l is place t : volunt enim i l l i , omnes eodem tempore ortos, q u i u b ique sint nati , e:1dem conditione nasci. XLV. Sed quae tan t a dementia est, ut i n maximis motibus mutationi­

busquc coel i , nihil i n tersit , qui ventus, qui i mber, q u a e tempestas ubiqu e sit ? quarum rerum i n proximis locis ta ntae diss i m i l i t u d i nes s a e pe sunt, ut a l ia Tuscu l i , a l i a Romae eve n i a t saepe tempestas. Quoc.l, qui navigant, maxime ;m i m a d vertu n t , quum in fl ectendis promontoriis ventorum muta tiones maxi mas saepc senti a n t . llaec igitur qu u m sit tum serenitas, tum pe rt u rba t i o coeli : cstne sa noru m hominu m , hoc ad nascentium o rtu s perti n e re non diccre (quod non certe pert inct) ; illud nescio quid tenue, quod sentiri nullo modo, i n t e l l ig i autem vix potest, quac a luna ceterisquc s i deribus cocl i temperatio fi at, d i cere ad pu ero­ nun

ortus pert ine re ? Qu i cl ? q u o d non i nte l ! igu nt, sem i n u m v i m , quae

ad gignendu m procreanc.l u mque p lurimum v a leat, fu nditus tol l i , medio­ cris erroris est ? Quis enim non videt, et formas, et mores, et p lerosque sta tus ac motus effingere a pa ren ti bus l i beros ? q u od non contingcret, si hoc non v is et natura gignentium e fficeret , sed temperatio l u na e , coeliquc moderatio. Q u i d ' quod u no et eoclem temporis pu ncto n a t i , c.lissimiles e t n a turas, et v i t a s , e t c a s u s habent : parumne dec l a ra t , n i h i l a d age ndam v i t a m nascendi t e mp u s perti n c re ? N i s i Corl e p u u m u s ,


1 67

DESPRE D I V I NAŢIE e

de pla neta Mercur, cu cît mai depa rte ele Ve nus, apoi ce d istanţă o

desparte de s o a re , ele a cirui lumi n:1 se crede c'i este învăluit�\ . Alte trei d istanţe sînt i n fi n i te şi nemjsura t e . de la soare la Marte, ele la M a rte la .Jupiter şi d e la Jupiter la Saturn şi mai a p oi pîn:'i la cerul însuşi , ca re cste m a rg i n e a şi c a p;i l u l lumîî. De la aceast;i dîstanp practic înfinît:'i , ce contact pot avea cu luna sau cu p:imîntu l ? XLIV. D e vreme ce ei a firm;\ hot;i rît c1 toate naşterîle ele pe p ;i mîntul locuit se petrec inevita b i l la fel şi a c eeaşi le este soarta tuturor celor n�-1scuţi sub a ceeaşi pozitie a cerului şi a s telelor , o a re n u este evident ci aceşti i n t erprc(i nici m:i c a r nu cu nosc rînclu i a b celest:1 ? Înrru cît :1 cele orbi te - ca re într-un fel împart cerul în dou:i şi del imîtea z�1 spa�iul deschis p rivirilor noastre, numite de greci horizontes, iar ele noi

fi1zientes 72

- ce a u o foa rte mare diversita t e şi, clup:'i cum l e e rostu l ,

fiecare s e afh î n a l t l o c , a tunci este î n legea firii c a r�is:'irîtul ş i a pusul :�ştri l o r s;i nu coînci cLi peste tot. I a r d a c ;1 sub i n flue nta lor într-un loc : 1 s pectu l u î ceru lu i este într-un

rei,

în alt loc în altu l , cum poate u na şi

aceeaşi i n fl u e n [:1 s;'i a fecteze naşterile,

ele

vreme

ce

a s pectul ceru l u i

e

atît de d iferit ? În zonele locu ite de n o i , imediat clu p:1 solstiţiu , la cîteva z i l e , rJsare C a n i cu l a , i a r b trogl ocliti73,

c lu p :i

cum spun scrierile e a ,

r:i s a re îna i n t e e l e solstiţi u ; dec i , clac:i a d m i tem c i o forp celest:1 i n fl u e nţea z:1 naşteri l e , trebuie s:i recunoaştem implicit că cei ce se nasc în acel a ş i t i m p au firi diferite de vreme ce d i fe rit

e

şi a spectul ceru l u i .

D a r c a l cleenîi n u a d m i t a ş a ceva ; e i pret i n d ci toţi c e i n�tscuţi odat:i , i ndife rt' nt de loc, se nasc cu a ceeaşi soart:i . XLV. Cu m pol fi atît ele iraţiona l î , încît s:i nu ţim'i seama ele evoluţia .� i schimba rea clîmei, s:'i nu le pese ele vînturi, ele ploi, ele starea vre m i i î n genera l ? O r, d i ferenţele sînt a desea a t î t e l e mari c h i a r între zo ne foa rte învec i n a t e . încît a l ta poate fi starea vre mii la Tuscu l u m , alta l a i{om a . i\cest l u cru I - a u observat m a i a les cor:i b ieri i , G 1 c i e i percep adesea o sch i mba re

totahl

a curenri l o r :� tmosferici cînd înconjoa r:1 u n

promontori u . D e c i vremea p o a t e f i cînd sen im1 , cînd închisă ; nişte oameni s<1 n �1 t oşî l a cap n-ar spune c1 exist;i cev:� c a re influenţează n:�şte rile < fi i n d ci n u exist;i a ceastă ce rtitu d i ne ) ; poţi s;i pretinzi că ceva subtil , cu m :� r fi infl u enţa l u n i i şi

a

celorl a l ţi aştri asupra stării vrem i i ,

l u cru i m p e rceptibil prin simţuri, greu perceptibil chiar cu mintea, i n tl u e nt,ează n a şterea copiilor ? Ce le scap;i astrologilor ? Poate fi consi­ deraU

o

eroare nesemn i ficativă fa ptul ci ei neglijeaz:l complet puterea

genel or, c a re a re u n atît ele mare rol în procreare şi naştere ? Cîne nu-şi d:i

s e : � ma

Gi înf:'i �i ş a re a , deprînderile, comportamentul chi a r şi majorita­

l l':l g L· st u ril o r copiii le iau ele la părinţi ? Asta nu s-ar întîmpla , daci nu li rl':l .� i c t ra ct c ru l p;l rinţil or. ci aspectul lunii şi starea vremii a r influenţa n aş t v r i k . 1 >: t r f:t p t u l c·l CL'i n:lscut.i în acelaşi m i nu t sînt deosebiţi prin li n · , \" i : l l : l -�� i

_.., ,

•:1 rL1 n u · i

c•

duvad:l c l : � rJ c1 d a ta naşterii nu î n fluenţea z:1


1 68

DE DIVINAT!ONE

neminem eodem te m po re ipso et conceptum , et natu m , quo Africa n u m . Num quis i g i t u r t:J li s fu i t ? XLVI. Quid ?

i lludne clu bium est, quin multi, quum ita nati essent, contra natu ram clepravata haberent, restitu e rent u r et corri­ gerentur ab natura, q u u m s e ipsa revocasset, aut arte atque medicina ? aut quorum l i ngua e s i c inhaererent, ut loqui non possent, eae scalpello resectae l iberarentur ? Multi etiam naturae vitium meditatione atque exercitatione sustulcru n t ; ut Demosthenem scribit Phalereus, quum RHO dicere nequi ret, exerciratione fecisse, ut planissime d iceret. Quod si haec ast ro i ngenerata e t tradi ta essent, nulla res ea mutare posset. Quid ? dissimilituc.lo locorum nonne dissimiles hominum proc rea t ion es habe t ? quas qu i de m percurrere orationc facile est : q ui d inter I nd os et Persas, A e l h io pa s et Syros d ifferat, corporibus, a n imis ; ut i ncredibilis va ri el;J S d i ss i m i l i lu doq ue sit. Ex quo intelligitur, plus terrarum situs, quam lunae tactus a d nascendum valere . Nam quod aiunt, quaclringenta et septuagi nta m i l l i a annorum in p e ri c l i ta ncl i s expcriu ndisque pueris, quicumque essent nati, Babylonios posuisse ; fa li u n t . Si cnim essel fa ctita t u m , non essel desit u m . Neminem autem habemus a u ctorem, qui icl aut fie ri dicat, aut factum sciat. u t q u a eda m

XLVII. Videsne,

me n o n ea clicere, quae C a r nead e s , sed ca, qu:�e dixeri t ? Ego a u le m eliam hoc re qu iro, omnesne, qui canncnsi pugna cecideri n t , un o astro fueri nt ? exitus quic.lem omnium unus et iclem fu it. Quicl ? qui i ngenio atquc a n i mo singulares, num a stro quoque uno ? Quo d enim tem pus, quo non innumerabiles nascantur ? At certe similis nemo Homeri . Et, si ad rem pertinet, quo modo coelo a ffecto, com p o s it is q u e sicleribus quoclque a nim;:d oriatu r : valeat i c.l necesse est etiam in rebus inanimis. Quo qu id dici potest absurc.\ius ? L. qu idem T:� rutius F i rma nus, fa miliaris noster, in primis chaldaicis rationibus eruditus, urbis etiam nostrae natalem cliem repelebat a b iis Parilibus, q u i bus cam a Homulo con di ta m a cce p im u s ; Homa m q u e , in jugo quum essct luna, natam esse d icebat, nec ejus fata c a n e re du b i ta bat. O vim maximam erroris ! etiamne u rbis natalis dies aci vim stellarum el lunae p e rti n e b a t ? Fac in pu ero referre , ex qu a affectione coel i primum spiritum cluxerit : n u m hoc in laterc , aut i n caemento, e x quibus u rbs effecta est, potu i t val ere ? S e d qu id p lu ra ? quotidie refelluntur. Quam multa ego P o m pe i o quam multa Crasso, q u a m m u l t a hu ic ipsi Caesari a C h al cla e i s dicta memini, neminem eorum nisi in senectute, nisi elo m i , n i si cum cla ritate esse morituru m ? u t m i h i p e rmirum videatur, quemqua m exstare, q u i et i a m n u nc cre d a t iis, quorum praed i cta quotidie videat re el eventis re fe lli . princeps stoicorum Pa na c t ius

,


! 69

DESPRE DIVINAŢIE

cursul vieţi i ? Nu cumva e de crezut că n i m eni n-a fost conceput şi n;iscut o clat:l cu Scipio Africa nu l ? Căci cine a fost asemenea lui71 ? XLVI. Nu se ştie oare că mulţi oameni născuţi cu infirmil<lţi şi le-au

îndreptat şi corectat, fie printr-o coreqie a natu rii înseşi, fie prin exerciţii sau operaţii medicale ? Cei a căror l i mb::l era l i p it:l şi nu puteau vorbi, n-au

fost eliberaţi printr-o tăietur:l ele scalpel ? Mulţi chiar au sclpat

ele o infirmitate naturahl prin st:lminţă şi exerciţiu ; bumloar:l Demostene, clu p:i cum scrie Demetrius din Faleron 7'i, nu putea pronunţa foa rte bine l itera ii, dar prin exersare a ajuns s-o articuleze foa rte clar. Daci aceste defecte ar fi fost concepute şi transmise la naştere ele un astm, n imic nu le-ar mai fi putut corecta. Oare specificul locu l u i ele başti n ă nu influenţează î n m o d deosebit însuşi act u l procreat,iei ? Exemplele ne sînt la îndemîn ă : între indieni, perşi, etiopieni şi s i rieni, ce deosebiri fizice şi spiri tuale există , cît::l varietate şi ce u i mitoa re diferenţ:i ! Din asta rezu ltă că la naşt e re a rc mai mare importanţă poziţia geografică decît influenţa l u n i i . Pretenţia calcleeni lor el babilonicnii s-au ocu pat timp de patru sute şaptezeci de mii ele :mi cu observa�ii şi experienţe :1 supra n :1 ş te r ilo r

e

curat:l scorneală . Daci :lceste

observaţii ar

fi av u t

o

asemenea tradiţie, ele n-ar fi fost abandonate. O r, nu avem vreun au tor care s:i ne spu n:! ci ele se fac sau s:i şt ie el s-au f:ictl t vreodat:i . XLVII. Vezi, nu-i aşa , ci e u n u repet spusele l u i Carneacles, c i pe

cele a l e l u i Panactius, re numitul stoic76. Te întreb un l u cru : toţi cei

c:izuţi în l upta ele la C:wnac

s-:l l l

n:iscut s u b :1cebşi

astru, d e vreme ce

la sfîrşitul lor a fost unul şi acelaşi ? O a re poţi spune că oamenii

deosebiţi prin fire şi spirit

s - ::HI

n:lscut sub acelaşi astru ? Există vreun

moment în ca re n u se nasc simultan mii de oameni ? Categoric, nimeni nu se aseamănă lui Homer [din cei născuti o

(btă

cu

el ]

.

Şi dacă l a

naşterea unei fiinte a re vreo influenp aspect u l ceru l u i , pozitia aştril or, asta în mod obiectiv ar fi v::� la bil şi pentru u n l u cru neînsufleţit. Se poate spune ceva mai absu rd ? Priete nul meu din Firmu m, L Ta rutius, o ::� u toritate în ca l cule caldecne, sta bileşte

data întemeierii Romei,

la

s:irb:itoa rea Pari/ia 77, cînd ştiu că a fost întemeiată de Romu l u s ; e l

sp unea că Roma a

fost întemeiat:\

cînd luna s e afla în constelaţia Balanţei

:)i nu avea nici un dubiu cînd îi prezicea destinuL O, sublim:1 putere a

erorii ! Deci şi na;acrea u n u i or:.tş depinde de influenţa stelelor şi a lunii ? Admit s:1-mi spui ci la un copil e important ce poziţie a aştrilor i-a i n fluenţat prima pîlpîirc de via p , dar s::l-mi spui el asta are importanţă :1su pra c:ir:i m izi i , a ciment u l u i din care e construit un oraş ! N-are rost s:1 m : 1 i insist ; asemenea a firmaţii sînt zilnic contrazise. Î m i aduc a m i nte cît d e multe i-au prezis caldeenii lui Pompei, lui Crassus, chiar lui Caesar,

ci lil'< "a re va m m i b

o

vîrst:i înaintat:1 , acas:1 , în plină glorie. Ceea ce

1 1 1 : 1 l l l 'd l l l l l t ' rl':)ll' lo: l rt t · m u l t

c

c:i se g:1 seşte mereu cîte cineva care s:1

' 1 . - ; u l : 1 î 1 1 p w ; i n · • d , · J "r. d t ·.� i Vl'lie zilnic c:i re:l l i l : l t e:l Llptelor IL' i n fi rm:i .


1 70

DE D I VINATIO N E

XLVIII. Rest: mt duo clivi na ndi genera, quae ha bcre dicimur a natura, non ab a rte ; vatici nandi, et somniandi. De quibus, Q u i nte, inquam, si p !J cet, d i sse ra mu s . Mihi v ero , inquit, pla ce! . His cn i m , q u a e adhuc d isputasti , prorsus assentior : et, vere u t loqu�1 r, quanquarn tu a mc oratio confirm:wit, tamcn etiam mea spontc n i m is su pcrst itiosam de divi natione stoicorum sententiam j u d icabJ m ; a c me pcripateticorum r:1tio magis moveb:l t , et veteris D icaearchi, et eju s , qui nunc f1oret, Cratipp i , qui ccnsent esse in mentibus horninum tanquJm ora c u l u m a liquod, e x quo fut u ra p raesentiant, si a u t fu rore d i v i n o incitatus a n imus, aut somno relaxatus, solutc moveatur a c l ibere . liis de generi­ bus quid sentias, et qu ibus ea rationibus i nfirm es, a u dirc sane velim. -

XLIX. Quae q u u m ilie d ixisset, tum ego rurs u s . quasi a b :l l i o principjo, s � m exorsus dicere . N o n ignora, inqu a m , Quinte, t e sempcr ita scnsissc, u t de cete ris d i v i n:mdi ge neribus clu bita rcs ; ista duo, furoris et somnii, quae a libera mente fluere vidcrentur, probarcs. D icam igitur, de istis ipsis du obus generi bus mihi q u i c! \'iclea tur, si prius, stoicoru m conclusio rationis, et Cratippi nostri, quid vale:lt, videro. Dixisti enim, et Chrysippum, e l D i ogcnem, et Antipatru m conclu dere hoc modo : Si su nt dii, nequ e a nle declarant hornin 1bus , q u a c fu tura sint : aut n o n clil igu nt homines ; J u t , quid eventu ru m s i t , ignorant ; aut existimant n i h i l interessc hominum, sein:>, quid s i t futurum ; a u t non censent essc suae majestatis, praesignificare hominibus, quae sint futurJ ; aut ea ne ipsi quidem d i i significne 1wss u n t . A l n eque non diligunt nos ; sunt e n im benefici , gcnerique hom i n u m amici : neque ignorant eJ, quae ab ipsis constituta et design:l l a s u n t : ncque nost ra nihil interest, scire ca , q u a c fu tu ra sint ; erirnus e n i m cautiores, si sciemu s : neque hoc alienum ducunt majestate su a ; nihil est enim be neficentia praesta ntius : ncque non poss u n t fu tura prae noscere. Non igitu r d i i sunt, nec significant nobis fu tura. Sunt a u tem d i i ; significant ergo . Et non, si sign i ficant fu tura , nu llas dant nobis vias ad sign ifica­ ti on u m sci enti:1 m ; frust r:1 enim signi fic:J rent : neque, si dant vias, non est d ivi nati o ; est igitu r divinatio. O a cutos h o mines ' qu;lm pa ucis verbis ncgotium con fcct u m putant 1 Ea sumunt a c.! conclu dcndum, qu oru m iis nihil conceditur. Conclusio autem rationis e�1 probanda est, i n qua ex rebus non duhiis i d , quod clubitatur, cfficitu r.

L. Videsne Epicu ru m , quem hebetem et ruc.lcm d icere solent stoici, quemadmoc.lu m , quod in natu ra reru m omnc esse dicimus, id infinitum


171

DESPRE DIVINAŢIE

XLVIII. M a i r<imîn cele două tipu ri de divinaţie, care n e sînt date, se

spune, de natur <l, nu de a rt:l : profeţia ş i visele. D a ci vrei, Q u intus, i - a m zis e u , hai s<1 vorbim ş i despre ele.

-

Bucuros , m i -a r;"ispuns e l .

Pînă a c u m sînt c u totu l de acord c u ceea c e a i spus : ş i c a s;l fiu sincer, deşi a rgum e n ta ţ i a ta mi-a confirmat-o, totuşi, şi în opinia mea, p ă rerea stoi cilor despre d i v i naţie m i se p<i rea prea înc:1 rcată d e superstiţii şi mai

mult m:i a t r:lgea raţio namentul peripatetic i e n i l or, a l bătrîn u lu i

Dicearch, şi al contempora n u l u i nostru Cra t i p , care este acum în p l i n ă glorie, c a r e consider;! că în sufletul oam e n i l or s e a fl :i u n fel ele or::� col , datorit:l c1 m i a ei prezic v i i toru l , cu condiţia ca sufletu l , cuprins de deliru l profetic sau relaxat în so m n , s;i se m i şte nestînje n i t şi liber7B Aş vrea s ;i aud ce gîndeşti despre aceste forme de divinaţie şi pri n ce ra ţionamente le-ai p u tea i nfi rma . XLIX. Cînd m i -a spu s asta , a m începu t d i n n o u s<1 - i expl ic, ca ş i

c u m aş fi l u at-o d e l a cap;it. Şti u , Quintus, i - a m z i s , ci t u mereu a i gîndit aşa ; ai avut în doieli despre celela lte forme d e divinaţie, d a r pe acestea dow1 , d e l i ru l profetic şi visu l , fi indc1 îţi par a prove n i d intr-un sutlet l iber, le-a i acceptat. Î ţi voi spu n e deci p:i rcrea mea despre aceste dou:1 tipuri de divina­ t i e , numai cl u p:i ce voi a n a l iza con cluziile ra tionamentu l u i stoicilor ş i a l l u i Cratip a l nostru . A i a firmat c:i H risip ş i D i ogene ş i A n t ipater conclud :1stfe l : dacă zeii e x ist:i :;? i nu le spun oamenilor d i n a i n t e ce va fi , fie nu-i i u besc pe oame n i , fie nu ştiu n ic i e i ce se va întîm pla , fie cred c:1 nu le este util o;.� me n i lor s:l ş t i e ce-i :Jşte:l pt:i , fie nu

c

de

demn i tatea zeilor să-i avertizeze pe oame n i ca re le v a fi soarta , fie n ic i c h i a r zeii n u pot vest i acest lucru . N u s e poate îns;1 spune c:i ze i i n u n e iubesc, cînd ei sînt binefăcători i ş i priete n i i se m i n\iei umane ; n i c i ci e i n u cunosc ceea c e

a fos t stabilit şi p reclestin:n ele e i în. şiş i ; ş i

n i ci ci n u

e important să ştim c e n e aşteapt:i , căci daci vom şti , vom fi m a i preca u ri ; nu s e poate spune n i c i ci e i socot avertisme n tu l p e care n i - l dau ca nefi i n d d e demn i tatea lor, ci c i n im i c n u este mai demn decît bi nefacerea ; în fi n e , n i c i ci nu pot cu noa:;ite d i n a inte viitoru l . Deci, ori zei i n u ex ist:i şi n u n e pot vesti viitoru l , ori dacă exist:i , rezult:1 ci n i-l vestesc prin semne. T a r daci n e dau n işte se m n e , n e i n d i c1 şi mijloacele de a le în ţelege , c;1 c i a l t fel zada rn i c a r face-o ; dac;i a ceste mijloace exi st:l , n u poate să nu existe şi divinaţia ; aşadar divinaţia ex ist:\ . Ce b;i rbaţi de:;itepti ! Ce ra p i d cred e i ci a u rezolvat problema ! Pentru ra \ionam entu l fi n a l , ei se fo losesc de a rgumente f:i r;i nici o acope rire. Doa r acea concluzie a u n u i ra [ionamcnt devine proba n t:'i în care pc baza unor a rgumente ce n u pot fi puse la îndoi a l ă se clarifie<i ceva îndoi e l n i c . L. Ş t i i c u m Epicur, pe care stoicii obişnuiesc s;1-l numeasci prost şi neciopli t , îşi încheia raţion amentul despre car;Jcterul infinit a l universu l u i 1


172

DE DIY INATIONE

esse concluseri t ? .. Quod finitum est, i nquit, habet extremum . .. Quis hoc non dederit ? . Qu o d a u tem h a bet extremu m , i d cern itu r ex ali o cxtrin­ .

secu s . .. lloc quoque est conccdendum. "At, quod omne est, id non cernitur ex a l i o extrinsecus . • N e hoc qu idem negari potest. "Ni h i l igitur quum habeat extremu m , i nfi n itu m s i t necesse est. .. Videsne, u t ad rem dubiam concessis rebus perveneri t ? Hoc vos dialectici non facitis : nec sol u m ea non sumitis ad concludendum, quae ab omnibus concedan­ tur ; sed ea sumitis, q u i b u s concessis, nihilo magis e ffici a t u r, quotl vel itis. Primum e n i m hoc sumitis : ·Si sunt d i i , henefici in hom ines s u n t . " Quis hoc vobis da bit ? Epicu rusne, q u i negat, quidquam deos nec alieni cura re, nec su i ? a n noster Ennius, qui magno plausu Ioq u i t u r, a ssentiente popu l o :

l:�qo deu �n genus esse semper dixi, et dicam coelitu m : non curare opinm; quid a_qat humanum genus.

::,ed cos

Et q u i d e m , cur sic op inetur, ra t ionem subjici t ; sed n i h i l est necesse, di cere , quac sequu ntur. Ta ntum sat est i ntel l i g i , id sumere istos pro certo, quod dubium controversu mque

si t .

LI. Sequitu r porro, " N i h i l deos ign orare , q u o d o m n i a sint a b i i s

constituta . . . H ic vero qua nta p u g n a e s t doctissimorum h o m i n u m , ne g �l n­ tiu m esse haec a diis immortalihus constitut:1 ? At "nostra interes! sei n:: , q u a e ventura sint. .. Magnus Dic1earchi liber est , nescirc ca melius esse , quam scire. Negan t ··id esse alienum majestate deorum ... Scilicct casas omnium introspicere, u t videant, quid cuique cond ucat. "Neque non possunt futura praenoscere . .. Ncgant posse i i , qu ibus non pb cet esse ccrtum, quid futurum sit. Vidcsne igitur, quae d u b i a sint. e:1 sumi pro certis atque concessis ? De i nde contorquent, et i ta concl udu n t : "Non igitur et sunt d i i , nec significant fu tu r�l . " ld enim jam pe rfectu m a rbitra n­ tu r. Deinde assumu n t : ·Sunt a u tem dii ; · quod i psum non a b omnibus conceditur. ·Significant ergo . · N e ici q u i dem s e q u i t u r : possunt c: n i m non significa re , et tamen esse d i i . .. N e c , s i significent, n o n dant vias a l iquas aci scientiam significationis.• At id quoquc potest, u t non dent hom i n i , ipsi habe::�nt. Cur e n i m Tuscis potius, q u a m Roma n i s darent ? .. Nec, si dant vias, n u l l a est d ivinati o . " Fa c d a re deos ; quod a bsurdum est : quid refert, s i acei pere n o n possu m u s ? Extremu m est, .. Est igi tur


DESPRE DlVl NATlE

1 7 -1

,.Ceea ce este finit a re o limită " , spune e l . Cine nu va adm ite asta 1 ,.Ceea ce are o limită, poate fi privit de cineva din a fa r;1 " . Şi cu asta trebuie să fim de <!Corei. ., Dar universul , ca un tot existenţial, nu poate fi privit de cineva din �tfar;l " . Nici asta nu se poate nega . ,.Deci ceea ce nu a re o limit<l este obligatoriu mtmit". Vezi cum pri n a rgumente admisibile �� reuşit s;1 rezolve o problem;'i contestabil;l ? Voi d ialecticienii îns;l. nu procedati aşa : nu numa i c1 nu folositi, pentru a încheia un rationa ment, idei acceptate de toti, ci ideile folosite de voi, chiar cînd sînt a cceptate, nu reuşesc s;l obtin;i rezul tatul aştepta t. M a i întîi spuneti aşa : ,.Da el zeii exist;! , ei sînt genero�i cu oameni i " . Cine v-a spus asta i Epicur, care nea g:l c1 zeilor le-ar p:'isa de altcineva decît de ei înşişi 1 Sau poate Ennius al nostru , ct re dă glas unei credinte popula re, spn: m�trea s�ttisfacţie genera l ă 1 Spu l l şi mereu lXJi spu n e câ zcli există Îll cer Dar

nu

prea cred câ te pasd ce face

ttnW IUI

rasei 79

E l şi explicJ. de ce crede asta , dar nu-i nevoie să-ţi ma i recit versu rile următoare . Doar atît trebuie sJ. înţel egi, că stoici i i au drept sigur ceea ce e îndoielnic şi controversat. U. Mergem mai depa rte : ,.Zeii cunosc totul fiindd totu l a fost hoUrît de ei " . Cît de potrivnici sînt acestei idei oamenii învăţati care nu recunosc că totul a fost hoUrît ele zeii nemuritori ! Apoi , stoicii pretind G1 .,e importa nt pentru noi s;l ştim ce ne aşteaptă " . Exist:l îns�l o lucrare import:mU a lui Dicearh, care afirm;l că e preferabil s;1 nu ştim asta . Stoicii nu admit nici că "este mai prejos de demnitatea zeilor" să-i sLHuiascl pe oameni 1 Ca .;; i cum zeii intră în toate bordeicle ca să va d;! c a m ce sfat s -a r potrivi fiec'i ru ia. ,.Nu-i posibil ca ei să nu ştie dina inte vi itoru l " , se mai spune. Dar cu asta nu sînt de acord cei care refuz�i s;l cread;1 c1 viitorul e ceva prestabilit. Vezi deci Gl , nişte a rgumente înd oielnice sînt luate drept sigure şi acceptate de toţ i . Mai apoi stoicii r:lstoa rnă toat;l a rgumentatia şi conchid : "deci zeii nu exist;! şi nu ne trimit semn e " . Şi cu asta s-ar p;lrea c;l. problema a fost rezolvaU . Dar tot e i revin cu alU premiză : ,.Zeii există " ; această :l firma tie însă nu întru neşte consensu l u nanim. ,.Deci ei ne trimit semne " , mai spun stoicii ; nici această deducţie nu e sigură , pe ntru c�l zeii pot s<l existe şi făr;1 s;'i ne trimită nouă semne. " Dacă ne tri mit semne, nu e posibil să nu ne indice mijl oacele de acces spre înţelegerea l or'' . Dar zeilor le s t;l în putinp să dc�i n;l a ceste mijloace şi nou;1 s<1 nu ni le comu nice. Căci l e-ar fi comu nicat mai degrabă etruscilor decît rom:milor' ,.Iar dae<l zeii ne indică aceste mij loace, nu poate să nu L'Xistc şi divinaţia '' spun stoicii. Să admitem că-i aşa , ceea ce este : 1 hsurd ; dar ce important:l a re asta , dacl noi nu sîntem în stare S<1 ,- n t v l l'gcm semnele trimise ele zei 1 Drept concluzie ultimă, stoicii afirm;] : .. 1 )L'l i d i vin: qi:l L' Xist;l '' ; o fi <Keasta o concluzie, totu �i nu s-a :tj uns IJ


1 74

DE DIVINATI ONE

divinatio.• Sit extremu m ; effectum tamen non est : ex fa lsis e n i m , u t ab ipsis didi cimu s , verum effici n on potest. jacet igitur tota conclusio. LII . Veniamus nu n c aci optimu m v iru m , fa m i l i a rem n ostru m , Cra ti p pum . Si s i n e oculis, inquit, n o n potest exstare officium et

munus oculorum ,

possunt au t e m aliquando oculi non fungi s u o munere : q u i v e i semei ita es t usus oculis, ut ve ra cerneret, is habet sensum ocu l o ru m vera cerncntium. Item igitu r, si sine divinationc non potest officium et

munus divinationis exstare, potest autem, quum quis divinationem ha beat, errare a l iquando, nec vera cernere : satis est ac.! confi rmandam divi nationem, semei aliquid ita csse divinatum, nihil u t fortuito ceci­ disse v i dcatur.

Sunt autem cjus generis innumerabi l i a . E s s e igitur

divinationem c onfit en du m est. Festive et breviter : .sed quum bis sumsit, quod vo l u i t,, etiam si fa c i l e s

nos ad conccdendum habuerit, ici tamen,

quod a�umit, concedi nullo modo potest. Si, i nqu it, al iquando ocul i pcccent, tamcn, q u i a recte a l i qu a n d o viclerint, inest in iis v i s videndi. Item, si quis semei a l i q u i d in divinatione dixerit, is etiam quum peccet, u men existima ndus sit habere vim divin a nd i . LUI. Vi de, quaeso, Cra tippe noster, qu:1 1n s i n t ista similia : n a m mihi

non viclentur. Oculi e n i m vera cernentes, utuntur natura a tque scnsu ; a n i m i , si qu an d o vei vaticinando, vei s o m n i an d o

ver;1 videru nt, usi fo rte concessuros tibi ex i s t i ma s eos, qui s o m n i a p ro somniis habent, si qua nc!o aliquod s om n i u m veru m eva­ serit, non i d fortuito accidisse. Sed d e m us tibi istas duas su m t io n e s , ea, qua e A � Jlf.!OTO appellant d i a l e c t i c i ; sed nos latin e Io qu i malumus : assumtio tamen, quam TTpoo},fl ljJ t e:; iiclem vocant, non c.labitur. Assumit autcm C ra ti pp us hoc modo, .. sunt autem innumerabiles p raes ensi o n es non fortu itae ." At ego d ico n u l l a m Vid e , quanta sit controversia . jam assumtione non concessa , nulla conclusio est. At impudentes sumus, qu i , quu m tam perspicuum sit, n o n concedamus. Qu i d est perspicu u m ? Multa vera , i n qu i t , evadere. Quid quod multo plura fa lsa ? Norme ipsa sunt fortu na atque casu .

i'J" i s i

.

varietas, quae est propria fortunae, fort u n a m esse causa m , non naturam docet ? Deinde, si tu a ista conclusio, C ra t i pp e

,

vera est ( tecum enim

m i h i res est ) : nonne in tel l i gi s eadem uti posse et a ruspices, et fulgura­ ,

tores, et interpretes osten toru m ,

et augures, et sortilegos, et Chaldaeos ?

q uo ru m generum nullum est, ex q u o non a l i q u i d , s i cut pracdictu m sit,


1 7)

DESPHE DIVI NATIE

nici un rezu ltat. Din a rgumente fa lse, cum am învăţat chiar de la e i , nu se poate naşte adev:iru l . Deci toat:1 a rgumentalia lor ca d e . UI. H a i să vedem acum c e gîndeşte un filosof renumit, prieten u l nostru Cratip. C h i a r dacă făr:"i och i . :::: �mă e l , n u pot exista fu ncţia şi atribuţiile ochilor, se întîmplă îns:i u neori ca och i i s:i nu-şi îndeplineasc1 această fu ncţie : dar cel ca re s-a fo losit m:icar o dat:"i de vedere Cl să priveasc;i real ita tea , acela păstren:1 pentru totdea u n a simţul u ne i vederi realiste. La fel deci , chiar dacă fă r:i capacitatea d i v i n a t orie nu pot exista

fu ncţia şi a t ribuţiile acestei arte , e pos i b i l u neori ca cineva, de:;; i posed:\ aceast:i capacitate, s:i

se

înşele, nema i fi i nd în s t a re s:i disti ng:! adev:i ru l .

Pentru a f i recunoscu t:i existenp divinaţiei, e însă destul s:1 s e fi f:1cut o singu r:i daU o prezicere într-atît de corect:! , încît nimic să nu par:i

m a i ap oi c:l s-a r fi petrecut din întîmplare. �i cxist:1 numero:1sc cazuri de acest fel . Deci trebuie s:i recu noaştem c:i divinaţia exist:! , conchide Cra tip. Bine gînd i t şi con cis exprimat ! Daci a tu nci cînd ne-a prezentat cele dou:i premise majore ale silogismelor propuse a m fost înc l i n a t să-i dau drept<He, totuşi c u premisele m i nore nu pot fi de acord. C h i a r dac:l u n eori och i i s-ar înşela , spune e l , totu ş i , fiimlci o dat:l am v:izut bine, îşi p:istreaz:i capa cit<Jtca de a vedea . La fel , d:l c'i cineva în divinaţie a

f<icut

o pre z i c e re corect:i , ch ia r

dacă

S<lr

m a i înşe la , trebu i e socotit că

posedă capacitatea d ivinatorie. LUI. Ve zi , rogu-te , drag:i Cr:1 t i p , dacii e x i sU vreo asemănare între cele dou:1 situaţi i , c;ici mie n u mi se pare o

fac

a

fi. Ochii care v:i d rea l i tatea ,

prin îns:işi natura lor şi prin simţul v:1zu l u i ; sutletele, d a că a u

văzut vreodat:i re:ditatea, î n del i ru l profetic s a u în vis, aceasta

S·· <J

întîmplat datori t:i norocu l u i sau hazard u l u i . Doar nu c rez i ci-ţi vor da

dreptate cei

ca re

iau visele drept si mp l e v i se ? Chiar dacă vre u n u l

se

adevereşte, ei p u n asta pe seama întîmpl:l ri i . S::1 zicem că-ţi accept cele doua premise pe cue d i alect icienii g re ci l e n u mesc lem mata [majore ] ; eu prefer să folos�sc termenul latin sumptioncs : totuşi premisa m i n or:! , assumptio 80, p e cue a ce i <! Ş i dia lecticieni o nu mesc proslepsis [min or:i J , n u pot să \i-o a ccept . Iat:l care este această p r�.: mi s�i minor�i l a Crati p :

,.ExisU o sumeden i e de presimtiri neîntîmphitoare " . Eu îp s pu n însă că nu exist5 nici u na ele a c es t

fel .

Vezi de ci cît de d i feri te ne sîn t p:i reri l e .

D e c i dac:\ s e neag<i premisa minor<1 , raţi onament u l nu s e poate înche ia . Dar ce neruş i n a re din partea mea să nu fiu de acord cu ceva a tît de eviden t ! C e - i eviden t ? Faptul ci m u l te vise, spune e l , se adev e re sc. Da r cu ce l e în:;ie1<1toa re , cu mult mai num eroase,

ce

facem ' O a re

aceast a

i n consecvenp a lor, speci fi ci soarte i , nu demonstreaz:i c:1 a ici so<Jrta ,

::; i n u n a tu ra , d a ci accast:i

este

impl i ca w ? În sfîrşit, C ra t i p ( cici la tine m:i

con c l u zi e

a

refer/l 1 ,

t a este <Jdev;irat:i , nu-ti dai seama c:i d e e a pot

profita şi har u spi c i i , şi int e r p re \ i i fu l gerelor. şi ai minun ilor, şi a u guri i , , j g h i c i to r i i , ş i caldeen i i ? Oriciru ia d i n t re

aceste specimene d e

prok l i ,


1 76

DE D!VJ NATI ONE

evaseri t . Ergo a u t ea quoque genera divinandi sunt, quae tu rectissime i m p roba s ; aut, s i ea non sunt, non intel l igo, cur h a ee duo sint, quae rel i n q u i s . Qua ergo ra tione haec i n ducis, eaclem i l l a possu nt ess c , q u a e tol l i s . LIV. Q u i d vero habet auctoritatis furor iste, quem divi num vocatis, ut, quae sapiens non vicleat, ea vicleat insanus, e t is, qui humanos sensus a m iseri t , divinos assecutus s i t ? Sibyl l a e versus observa mus, quos i l l a fu rens fudisse dicitu r. Quorum i n terpres nuper, falsa quadam hominum fa ma , d i cturus i n senatu putabatur, eu m , quem re vera regem h a bebamus, a p pellanclu m quoque esse regem, si salvi esse vellemus. H oc si est i n l ibris, i n quem hom i n e m , et i n quocl tem pus est ? Call icle e n i m , qui i l l a composu i t , p e rfe c i t , u t , quoclcumque acciclisset, praedic足 tum viclen;tur, hominum et temporum defi n itione sublata . Aclh ibuit etiam b tebra m obscu ri tatis, ut i i clem versus a l i as i n a l i am rem posse accommodari viderentur. Non esse autem illud c a rmen furentis, quum ipsum poema declara t (est enim m agis a rtis et cli l i gentiae, q u a m inc itationis e t motus), t u m vera e a , q u e

aKp oan xi<; dicitur, quum

dei nceps ex pri m i s versuum l i tteris a l i qu i cl conncctitur, ut i n quibusclam E n n i a nis, .. Q. E n n i u s fec i t . " Ici certe magis est attenti a n i m i , quam fu rentis. Atque i n S i byl l i nis ex primo versu cujusque sententiae pri m i s l i tteris i l lius scntent i a e c a r m e n omne praetexitur. Hoc scriptoris est, non furentis ; adh ibentis d i l igent i a m , non insa ni . Quamobrem Sibyl lam quidem sepositam e t conclitam habeamus, u t , i d quod prod itum est a majoribus, i nj u ssu sena tus ne legantur quiclem !ibri , valeantque a ci deponen das potius, q u a m aci suscipie nclas re l igiones ; cum a n tistibus agamus, ut q u i clvis potius ex il lis l i bris, quam re gem profcra n t : qucm Romae posthaec nec d i i , nec homi nes esse p a t i a n tu r. LV. At multi saepe vera vatici n a t i , ut Cassa nclra.

Jamque mari magno . . . Eaclemque pa u l lo post : Eheu. uidete . . . Num igitur

me

cogis etiam fabu lis credere ? Q u a e delect:l n tionis

habeant, quantum vole s ; verbi s , sententii s , numeris, ca ntibus adjuven-


1 77

DESPRE DIVINAŢIE

măcar o dat;i tot i s-o fi adeverit o prezicere. Nu ne-ar r;imîne decît s;i acceptăm �i aceste forme de divinaţie, pe care t u , pe bu n<i dreptate, le-a i respi ns ; dar dacă acestora n u l e recunoaştem existenta, nu înţeleg de ce le-am recunoaşte-o celorlalte două, pe ca re tu totuşi le aprobi . Argumentele prin care le accepţi

pot fi valab il e şi în cazul celor pe care

n u le accepţi . LIV. Ce putere poate să aibă acest delir, numit ele voi d i v i n , astfel

încît ceea ce nu vede un om în toate mintile vede u n u l ieşit elin minţi ? Oare cel ce şi-a pierdut raţiunea u man;! a căpMat în schimb u n a elivin;1 ? Păstrăm versur i l e Sibilei el i n Cumae, p e care s e spune c ă e a l e - a rostit î n delir. N u demu l t , clatorit<i unui zvon neîntemeiat, se credea că un i nterpret a l ci r(ilor sib i l i ne urm:1 s;i spun;i în senat că acela care ne era c:1 un rege, chia r trebuia declarat

rege , dad vroia m

să scăp:'im de primejdie82. Daci asta scrie în e<iqile s i bi l i ne , la ce om şi

l a ce epocă se referă ? Cel care le-a compus83 a procedat cu m u l tă sau epocă, p rezicerea s ;i p a ră oricînd valabihi . M a i mult c h i a r, s-a folosit de

abil itate astfel că , o m iţînd vreo p recizare despre pcrsoan;l

"subterfugiu) impreciziei", astfel încît acelaşi vers să-şi schimbe sensul în fu ncţie de circumsta nţe84. Că aceste versuri sibiline nu sînt a l e cuiva a fl a t în delir, o demonstreaz;l îns;i ş i alcătuirea lor (ca re v;ideşte mai degrabă meşte�ug şi minuţiozitate decît insp iraţie şi emoţie ) ; o

a l tă

dovadă este şi aşa-numitul acrostih, obţinut atunci cînd din i n i ţialele fiecă ru i vers rezult;'i pe verticală o expresie intel igibilă ; şi l a E n ni u s ,

de

p ild<i , în cîteva opere, apare acrostihul " Q . Ennius a compus". Aceast;l

abilitate este mai degrabă a u n u i spirit treaz, decît a u n u i a aflat în delir. Şi în cărtile sibiline, începînd cu primul vers a l fiee<1 rei profeţi i , întreaga tes;1 tu r�1 poetici este tivită cu primele litere ale acestei profeţi i. Asta

e

rrealx1 ele scriitor, nu de nebu n . De aceea s-o hi săm pe S i b i l ă acolo u nde

e,

bine pusă

la păstrare şi ferită privirilor, iar re comandarea

str:'imoşilor ca aceste cărţi s<1 nu fie citite decît cu :1probarea senatu l u i să ne ajute mai degrab:\ s�1 sc:ip<im de superstiţii decît s�i

s;1 aranj;lm deci

cu preoţii ,

s�1 scoat<l d i n

le încurajă m ; acele c:lrţi �i altceva decît u n

rege, p e care de-acum înainte, n i ci zeii, nici oamenii nu I-ar mai su porta la Roma. LV. Mulţi îns ă , spui tu, a u făcut profeţii care s-au adeverit,

cum a

fost Cassandra :

Pe marea

cea mare . . .

Ş i puţin mai încolo : Vai m ie, ia tel ce

zyld. . .

M :i o b l i g i oa re s:l cnxl 0 i c u a ccslc istori o:t rc � E :1dev:lra l , e l e ît.i

p r< >l'I I L I c i u l i i < " Î l l l : l ll' \' W i , p r i n c l l v i n t l ' i l' , l"r: \ i'.l' l l · , ,·: l l k l l \ : 1 , i n c : m t : l ( i a


1 7H

DE DIVINATI O N E

tur : auctoritatem quidem nullam clcbemus nec fidem commentitiis rebus a dj u n ge re . Eodcmque modo n ec ego Publicio n e sc i o cui, nec

M a rciis vatibus, nec Apollinis opertis credendum existimo ; quorum partim ficta aperte, partim effutita temere nunquam ne mediocri quidem cuiquam, non modo prudenti, proba ta sunt. Qu id ! inqu ies : remex i lie de classe Copo n i i , non ne ea praedixit, quae fa cta sunt ? I l i e vero, et ea quidcm, quae omnes eo tempore, ne acciderent, timebamus. Castra e n i m i n Thessa lia castris collata a u dieba mus ; v idebaturque nobis exercitus Caesaris et audaciae plus habere, q u i ppe qui patriae bellum intul isset ; et roboris, propter vetustatem. Casum autem proe l i i , nemo n ost rum erat, q u i n timeret ; sed ita, ut consta ntibus homi n ibus par erat, non a perte. J l le autem G raecus, quid miru m , si magnitudine timoris, ut pkru rnque ,fit, a consta n t i a , atque a mentc, atque a se ipse discessit ? q ua peftu rbatione a n i m i , quae, sanus quum essct, timebat, ne eveni­ rcnt, ca demens eventura esse diceba t. Utrum tandem, per deos Jtque h omines ! magis verisimile est, vesa num remigem, an a l i quem nostrum, q u i ibi turn eramus, me, Catonem, Varronem , Copon ium ipsum, consi lia dcorum immortalium perspicere potuisse ? I.VI. Sed jam aci te vcnio,

sunete Apollo, qui umbilicum certum terrarum obsides, Uude supe1:�titiosa primu m saeua evasit vox .fera.

O

Tu i s enim oracu l i s Cluysippus totum volumen i m p l evi t partim falsis,

ut ego opinor, p:uti m casu veris, u t fit in omni oratione saepissime ; partim flexiloqu is et obscu ris, ut interpres egeat interpretc, et sors ipsa a d sortes referenda sit ; parti m ambiguis, et quae a d d i a lecticum deferenda sint. N::un quum sors ilb edita est opulentissimo regi Asiae, Croesus

Ha(JJm penetrans »W8nam pervertet opum uim :

hosti u m vim sese perversurum putavit, pervertit autem sua m . Utrum igitur eorum accidissct, verum oraculum fuisset. Cu r autem hoc credam u nquam eclitum Croeso ? aut Herodotu m cur veraciorem du cam Ennio !' Num min us i l ie potu it de Croeso, qua m de Pyrrho fingere Enn ius ? Quis enim est , qui credat, Apollinis ex oracu l o Pyrrho esse responsum,

A io, te, Aeacida. Nomanos vincere posse ? Primum btine Apollo n u nqu:un locutus est. Deinde ista sors inaudita Graecis est. Praeterea Pyrrh i temporibus jam Apollo versus facere desierat. Postremo, quanquam semper fu it, ut apud E n n i u m est,


1 79

DESPRE DIVI NAŢIE

lor ; nu trebu i e îns;1 să atribu i m acestor născociri i m portantă sau încredere. De aceea eu sînt de p ă rere că nu trebuie crezut în nu ştiu ce Publicius sau în profetii din neamul Marcius, nici în oracole le apolin ice ; aceste preziceri, în parte evident plăsmuite, în parte îndrugate

la

n i mereahl, n-au convins niciodat;1 pe n imeni, nici măcar pe omul de rînd, nu mai vorbesc de ce l intelept. Cum aşa ?, vei riposta tu . Acel vîslaş din flota lui Coponius n-a prezis oare ceea ce ulterior s-a şi întîm p la t ? Aşa e , şi chiar m;1 temea m ş i eu a tu nci l aolalt:1 cu c e i l a lti , ca nu cumva să se adeverească prezicere a . Se auzea e<1 cele dou;1 tabere se înfru nt;l în Tesa l ia8; şi a rmata lui Ceza r ni se p<i rea mai agres ivă, fiindcă declarase război patriei sale, şi mai puternică datorită înclelun­ gatei experiente a soldaţilor s ă i . Nu era vreu nul d intre a i noştri care s:1 nu

se

teamă pentru soarta b:Hăliei, dar o făceam cu dis c r eţ i e , aşa cum

se cuvine u nor oameni echi l ibra ţi . Ce-i de mirare el acel grec [ vîslaşu l ] , de spaim;1 , cum se întîmph1 adesea, şi-a p i erdut firea şi m i n te a şi n-a mai ştiut de el ? Cu aceast;l nelin işte în suflet, ceea ce-l înfricoşa se cînd era cu mintea întreag;1 , a prezis c:1 se va întîmpla , cu mi ntea de-acum rătăci t�! . Pe zei şi pe oame n i , ce-i mai de crezu t ? Ci u n vîs laş nebu n sau mai degra b<1 unul dintre cei care eram atu nci de fat:1 - eu , Cato, Va rro, Caponius însuşi - a fost în stare s:1 desluşea sc1 vrerca zei lor ? LVI . D a r s;1 revi n

la tine :

O, _,finle Apollo, ltt care te afli în chiar centrul lumii

De u nde-a ieş it prima oară u n 81as inspirat, sâlbatic ş i cnul S6 .

H risip a umplut o carte întreagă cu oracolele astea ale tale, în p a rte fa lse, în p a rte, dup<1 p;1 rerea mea, ;tdeverite într-o doa ră , cum se întîmplă în viaţ;1 cu orice spusă ; o parte d i n ele sînt atît de ech i voce şi obscure , încît şi interpretul lor a re nevoie de un a l t i n te rpret, şi chiar răspunsul oracol ului trebu i e confruntat cu alte răspunsuri ; iar o parte d i n ele sînt a tît de ambigue, încît trebu i e recurs la un dialecti c i a n . Cînd celui mai bogat rege al Asiei i s-a el a t dspunsul : Trecîndjlu uiul Ha(vs, o mare pu tere Croesus z;a n im ici, el s-a gîndit c1 v a n i m i c i puterea duşma nilor, dar

a

nimicit-o p e a sa.

Indiferent care d in cele două posibilit:lţi s-ar fi rea liza t , oracolu l a r fi avut dreptate. Dar de ce aş crede că acest răspuns i-a fost dat vreodată lui Croe sus ? De ce s:1 - l cred m a i mult pe Herodot87 decît pe E n n i us ? Oare a putut el i nventa mai puţine lucruri despre Croesus decît Ennius d e spr e Pyrrhu sH8 ? Poate

crede cineva c;1

Pyrrhus a primit de

la oracolu l

l u i Apollo r:1spu nsul : ÎJi ·'1>t t n, A eacide, al- i posibil a-n uinge romanii? Î ntîi că

A po l l o

n-a vorbit niciodată latineştefl9. Apoi, acest r:1spuns

este total necunoscut grecilor. Pc lîng;1 asta, în vremea lu i Pyrrhus, A pollo încetase să mai fa e<1 profeţii în versu ri. Şi în s fîrşit , cum s p u n e ::; i E n n iu s , c u toate Gl :


1 80

DE DIVINATIONE

Stolidu m

ge11us Aeacidarwn,

Bcllipoten tes stmt magi', quam sapientipoterztes :

tamen hanc amphiboliam versus intelligere potuisset, ..vincere te Romanos," n i h i lu magis i n se, quam i n Romanos valere . Nam illa amphibol i a , q u a e Croesum decepit, vei Chrysippum potuisset fal lere : haec vero ne E p icurum quidem. LVII. Sed, q u od capu t est, cur isto moda jam ora cu l a Delphis non

cdun tur. non modo nostra aetate, sed jam d i u , jam u t n i h i l possit esse conte m t i u s ? Hoc loco q u u m urgentur, evanu isse , aiunt, vetustate vim loci ejus, unde a nhel itus ille terrae fieret, quo Pythia mente i ncitata oracula ederet. De vino, aut salsa mento putes loqu i , quae evanescunt vctu s l a t e . De vi loci a gitur, neque salum n:nura l i , sed eti a m divina :

q u a t: quo t;mdem moda evanu i t ? Vetu state, i nqu ies. Quae vetustas est, q u at: viin divina m conficere possit ? Quid tam d ivinum autem, quam

afflatus

ex

terra mentem ita movens, ut eam providam rerum fu turarum

dTiciat , ut ea non moda cernat multa a nte , sed etiam nu mero versuque pronu n t ict ? Quando autem ista vis eva n u i t ? An postqu a m homi nes minus creduli esse coeperu nt ? Demost henes qu idem, q u i abhinc annos propc CCC fu it, jam tum cum P h i lippo

q> t Ă t nntt;E t v Pythiam dicebat , [ id est , quasi autem eo sp e c ta b at ut cam a P hil i p po

fac<.:re.] Hoc

,

corru ptam diceret. Quo li cet existimare, in J l i i s quoque uracu l i s delphi­ cis a l i qu i d non sinceri fuisse. Sed nescio, quomodo isti p h ilosophi, superstitiosi, et paene fanatici, qu idvis malle videntu r, quam se non i neptos . Eva nu isse mavultis, et exstinctum esse ici, quod, si u n q u a m fu isset, certe aeteruum esset, q u a m ea , quae n o n sunt creclenda , non crede re . LVIII. Similis est error i n somni is : quorum qu idem defensio repetita

q u a m l o nge est ? Divi nos a n imos censent esse nostros, eosque esse tractos extrinsecus, a nimoru mque consentientium multitu d i ne comple­ tu m esse m u n dum ; hac igitur ment.is et ipsiu s divinitate, et conjunctiune cum externis mentibus, cern i , quae sint fu tura . Contra h i a u tem a n i m u m Z e n o , et q u a s i ! a b i p u t a t atque concidcre, et i p s u m esse dormire. J a m Pythagoras e t Plato, locu pletiss i m i auctores, quo i n som n i s certiora videamus, praeparatos quodam cu !tu atque victu proficisci a ci clorm ien­ clum jubent. Faba q u i dem pythagorei utique abstin uere ; quasi vero eo cibo mens, non venter i nfletur. Sed, nescio q u omodo, n i h i l tam absu rde dici potest, quod non dica tu r ab a l iquo philosophoru m . Utrum igitur censemus dormientium a nimos per sene ipsos i n somnia ndo moveri , a n , ut D cmocritus censet, externa et aclve ntitia visione pulsari ? Si ve


181

DESPRE DIVfNATIE

Natîngu l neam aeacid

E mai degraba la lupta destoinic decît e la m inte,

înţe l e ag�1 dublul sens al r;1 s pu nsulu i : Gl e xp re s i a poate referi a tît la e l, cît şi la roma n i . Acea a m b i g u i ta t e care 1-a înşelat pe Croesus ar fi putut s:1-l înşele pe Hrisip, clar nu 1 -a în�elat nici măcar pe Epicur. Pyr rh us

ar fi

p u t ut S<l

vincere te Roma nos se

LVII. i<Jtă

în s <1 o în tre ba re esenti:l h1 : de ce la Delfi nu se m a i dau nu numai în vremea noastr�1 , ci de mu l t :l vreme,

oracole de acest fel , şi

fa p t cum nu se

poate mai condam n a bil ? Cînd sînt l u a �i m a i d i n scurt pe

această tem ă , stoicii spun că s-a risipit o da t ă cu trecerea

t impului

u nde ieşeau din pă mîn t aburii sub aqiunea c1 rora Pythia, i n t rînd în tra nsă, dăd e a oraco l e . Despre v i n sau s:1r:1mură ţi-ar da în gînd să sp u i asta, fiindc1 ele cu tim pu l îşi p i erd t�lri a . Dar a ici e v o rb a ele tăria u n ui loc şi nu nu m a i d e una naturahl , ci şi de u n a divin;! ; cum s-a putut ea pierde ? Î n timp îm i ve i r;'i s pu nde t u ce d u ra t ;l a ti m pu l u i e a c e e ::J care poate să e p u iz c z e o fort,ă d ivin�'l . Ce e mai divin ca acel suflu ema n a t de p<lmînt, în s t a re s;1 tu l b u re într-atît mintea, încît s;l o faci s�l p revacl �l viitorul şi nu numai s:1 -l vad:! cu m ult înainte, ci s ;'i - 1 şi vesteasc;'i în ca d en ţe versific:lle ? Cînd a disp :i rut a ceast:1 forţ<l ? puterea acelu i loc, ele

Nu cumva după ce oamenii au devenit m a i puţin credu l i ? Demostene, ::1 tr;l it cu 300 de ani îna i n te a noastr<1 , s p u n e a el pe :1 t u n c i şi Pyt h ia s-a fi l i pizat90 [ a d ică a trecut de partea lui Fi l i p ] . F ă ce a a lu zi e l a fa p tu l G1 p re o te asa fusese corupt;! de Fi l ip, d e u nde putem de du c e ci şi î n

c a re

a lte oca zii, oracolcle delfice n-au avut

p rea multă sincerita te. Nu ştiu

însă cum se face că aceşti filosofi superstiţioşi şi a p r oa p e

prefer;!

ori ce decît s;i nu m a i fie

absurzi. Preferati

fanatici

să c re d eţ i c;1 s-a

ris ipit şi s-a stins acea forţ�l care, daci ar fi existat vremb tă, ar fi fost eternă , în loc s;1 ren u n ţa ţi a c re de

ceva ce nu-i de cre z u t .

LVIII. Aceeaşi eroare persist<l şi

această pledoarie în favoarea � 1

în privi n ta l or ? Se cre d e

viselor : de cînd durea z;1

el sut1etele noastre sînt ele provi n d i n tr-o dimensiu ne exterioa r:l ş i că l u m ea e de o m u l ţi me de suflete a fl a te în co m u n i u n e ; ci prin esenţa

divine, că popula t�!

lor divină ş i comu n i u nea cu cel e l a l te s u flete se explică faptul c;i ele

p o t vedea î n somn viitoruL Zenon e îns:l de p:1 rere c1 somnul însuş i nu înseamnă a ltceva decît strîn g e r e a şi într-un fel c1 derea şi p i e i re a sufletu lui92_ Pitagora şi Platon, a u tori demni de înc re d ere, n e reco­ ma nd:! să mergem la cu lcare d in a i n te pre g ă t i l i p rintr- o anume diet:i , ca s:i

ni

se a rate

în

v i s lu cruri mai credibile. Pi tagoreicii a u i n terz i s ca şi cum acest a l i ment a r balona spirit u l , nu

consumarea bobu l u i ,

s e face c:1 nu e nimic destul de absurd care s;i vreun fi l os of. Noi pe ca re din a ceste dou:l opinii s-o v i s s u fl et e l e celor a do rm iţ i .� e pun în m i::jCIIT p ri n t r- u n

pîntecele . Nu ştiu cum n u fi fost s p u s de

credem '

< : : ·1 î n

i 1 1 1 p 1 J I .•, P I " J ' I i 1 1 s: 1 1 1 , : 1 .-:; ;1 c u m crnk l k m on i t ,

de sînt

i m p u l s i t > t1 : 1 L L' d · ·


OE DIVINATIONE

1 R2

enim sic est , sive i l l o modo, videri possu nt permulta somnia ntibus fa lsa pro veris. Nam et naviga ntibus moveri videntur e a , quae sta nt ; et quodam obtutu ocu lorum duo pro uno l u cernae l u m i n a . Q u i d dicam, insanis, quid, ebri is quam m u lta fa lsa videa ntu r ? Q u od s i ejusmodi visis credendum non est, cu r somniis creda tu r, nescio. Nam tam l icet de his errori bus, si velis, yuam d e

som niis clispu t:Jre :

ut

ea ,

quac sta nt,

s i moveri videantur, terrae motum s ig n i fi c a re d i c as aut re pentinam a l iquam fuga m ; gem i no autem l u cernae lumi ne decl:uari , dissensionem a c seditionem moveri . LIX. ]am ex insanorum , a u t ebriorum visis innume rabilia conjectura tr3 hi possunt, quae fu tura videa ntur. Quis est e n i m , qui totu m diem jaculans non a l iquando col l i neet ? Totas no·�tes somn i a mus ; nequc u l l a ferc est, q u a 'non dorm ia mus. E t m i ra mur, a l iqua nclo id, q u o d somn ia­ rimus,ev :Î dere ? Q u i d est t a m incert u m , quam talorum j actu s ? Tamen nemo est, quin saepe j a ctans, Ve nerium jaciat a l iquando, nonnunquam etiam iteru m a c terti u m . N u m igitur, u t i n ept i , Veneris i d fieri i m pulsu m a l u mu s , q u a m casu , dicere ? Quod s i , ceteris tempori bus, fa lsis visis crcdendu m non est ; non v i deo , quid praecipui somnus ha beat, i n quo valeant fa lsa p ro vcris. Quod s i ita n a tu ra paratum essct, u t ea dormien­ tcs ag e ren t , qu:1 e somnia re n t ; :1 l l igandi omnes essent, q u i cu bitum i rcnt : majores enim, quam ulii insa ni, efficerent motus somn i a ntes. Quod si insanorum visis ficles non est habcnd a , quia falsa sunt ; cu r credatur somnia nt i u m visis, q u a e m u l to etiam penurbatiora sunt, non i nte l l igo. A n , quod insani sua v isa conjectori non na rra nt, narra n t qui somniave runt ? Quaero eti a m , s i ve l i m scribere q u i d , aut legerc, aut canere vei voce , vei fid i b u s , a u t geometricum q u i d d a m , a u t physicum, aut dialecticum expl icare, som n i u m n e exspecta ndum sit, a n a rs adhi­ benda , s i n e qua nihil earum rerum nec fieri, nec expediri potest ? Atqu i , ne si navigare quidem vel i m , ita gubernarem, ut som n i a verim : praesens enim poena sit. Q u i igitur conve nit, aegros

a

conje ctore

somn iorum potius, quam a m e d i co petcre medicina m ? An Aescu l a pius, :� n Ser:1 pis potest nobis praescribere per somnium cura tionem v:J i itu­ dinis ; Neptunus gubernantibus non potest ? Et, sine mecl i co med i c i n a m d a b i t Minerv a ; M u s a e scribendi, legc n d i , cetcra ru m artiu m scicntiam somnia ntibus non dabunt ? At si curatio da retur valitudinis, baec quoque, quae d i x i , darentur. Quae quon i a m non dantur, medicina non datur. Q u a s u b b ta , t o l l i tur omnis auctorita.s sornn iorum.


18.�

DESPRE DIVI NAŢIE o imagine venită din afarJ �i absol u t întîmph i to a re ? Fie

ci

e

într-un

fel ,

fie î n a l tu l , celor c e visează l e pot :t p�irea drept reale foarte m ulte l u cru ri în;;e l ;i toa re . Şi cor�i bicri lor li se p a re că se m i şcă ceva ce stă pe loc ; şi pri ntr-u n a n u m i t efect optic, percepem u neori dou;i l u m i n i ale unei Limpi în loc de u n a . Ce s�i mai spui de nebuni sau de beţivi, cîte vedenii nu au ei ? Şi daci asemenea vedenii nu trebuie crezu t e , nu ştiu de ce a m crede în vise. Şi aceste impresii optice înşelătoare, dacă vre i , p o t fi i n terpret<t te l a fel c a ş i visele : (I;J c:i ceea ce s t ă p a r c că s e m i şcă . ai putea spu ne că se a n u np u n cutremu r sau vreo fug<i neaşteptat�! d i n lu pt:� ; după l u m i n a d u b l ă a opaiţtt lui s - a r putea deduce c:1 e pe ca lc s�i se nasc1 vreo neînţelegere sau vreo rcvol t�1 . LIX. Deci ş i d up:1 veden i i l e nebu n i lor sau a l e bcJ i vi l or s e pot fxe n u m eroase prczumtii care s:i pa r;i c:1 au şanse de a dcve rire . Cine n u n i mereşte m;icar o dat:i ţ i n t a , dac:·, z i l n i c îşi exersea z<i aru ncarea ? Vis�im în fi ecare noapte şi aproape n u - i noapte să n u dorm i m . Sa n e m a i mirăm c�1 u neori ceea c e am visat s e a devereşte ? Ce e mai nesigur ca

a ru ncarea zarurilor ?

Şi totuşi

nu e n i meni care, exersîn clu-şi a ru n ­

cu·ea , s:1 n u nimercască o dat�i . de dou ;1 o r i s a u trei ori c h i a r lovitura l u i Ven u s . Sîntem a tît de neghiobi încît s:1 punem reuşita pe sea m a l u i Ven u s în l o c s:1 o atribu im hazard u l u i ? I a r dacă, în a l te privi nte. rcfu z;i m s�1 ne încredem în vede n i i , n u v;i d de ce-ar face exceptie som n u l , în timpul cl ruia vede n i i l e ne pa r reale. Daci na tura ar fi orîn duit astfel lucrurile încît oamenii s;i

faci

în somn ceea ce visea ză,

toţi cei ce merg la culcare a r trebui lega l i , fiindcă s-a r agita mai mult chia r decît unii nebu n i . Ş i daci n u trebuie lu ate în seamă vedeniile nebun ilor, fii ndc:1 sînt înşehitoare, n u înleleg de ce a m crede î n cele ale viselor, care sînt chiar cu mult mai neclare. Poate pentru c:i nebu n i i n u -şi povestesc u n u i interpret viziu n i l e , c u m o fac c e i care visează ? C h i a r mii în treb : dae;1 aş vre:t s;i scriu sa u să citesc ceva, să cînt din gu r�\ sa u d i n fla u t , s<1 rezolv o problemă de geometrie, de fizică sau de d i a l ecticci , trebuie să aştept u n vis, în loc s:i mă folosesc de priceperea mea , f:iră d e care nici una din aceste activităţi nu poate fi înf:i ptuit;i ? Daci a ş accepta să conduc o corabie al tfel decît dup<1 cu m a m visat, pedeapsa ar ve n i

imedia t.

Ce s-ar în tîmpl:l

dac:!

bolnavii în Joc să-şi

caute lea cu! la un medic a r merge la u n i nterpret de vise ? Pot Esculap sau Serapis să n e prescrie în somn tratamentul u ne i boJi93 ? Nu la fel de bine poate să facă şi Neptun cu corăbieri i ? M i nerva 9 1 n e va d a u n leac L1 r:1 s:1 m a i fie nevoie de medic ? M u zele n u vor atribui ş i ele celor

ce

visează priceperea d e a scrie, ele a citi, precum şi mu lte a ltele ? Daci tra t a rea u ne i boli a r fi posibil:i pri n vis, atu nci şi celela l t e lu cruri ar deven i posibile. Dar fi i n d ci aceste l u cru ri n u se întîmpLl , nici vinde ­ c m· : t

p r i n v i s nu

e

posibi U . Şi da c·, ea dispa rL· , d isp:ne l ot odat :·l ::; i

< > l i < ·< · l l t q H >i l : l ll\:i :1 V isl' lo r.


DE DIVINATIONE

1 84

LX. Sed haec quoque i n promptu fuerint : nu ne interiora videamus.

Aut enim divina vis quaeda m , consulens nobis, somn iorum significa­ tiones facit ; aut conjectores ex quadam convenientia et conjunctione naturae, quam vocant

out.mci8 n av, quid cuique rei conven i a t , ex

somniis, et quid quamque rem sequantu r, intelligu n t ; aut eomm neu­ trum est , sed quaedam observatio constans atque diuturna est, quum quid visu m secundum quietem sit, q u id evenirc, et quid sequi soleat. Pri mum igitur i ntell igcndum est, nullam vim esse divinam effectricem somniom m . Atque illud qu iclem perspicuum est, nulla visa somniorum proficisci a numine cleorum . Nostra enim causa clii icl facerent, u t providere futura possemus. Quotus igitur est quisque, q u i somniis p;lreat ? qui i ntelliga t ? qui memincrit ? Qtw m multi ve ro, qui contem­ n a n t , camque •superstitionem i mbeci l l i a n i · n i atque a nilis putent ? Quid est igitur, "cu r his hominibus consulens cleus, somniis moneat eos, qui i l l a non moclo cu ra , sed ne memoria quidem digna ducant ? Nec enim ignorare deus potest, qua mente quisque sit : ncc frustra ac sine ca usa quid facere, dignum dco est ; quod abhorret etiam ab hominis constantia. l t a si pler;1 qu e somn ia aut ignorantur, aut negliguntu r ; a ut ne scit hoc deus, aut frustra somniorum significatione utitur. Sed horu m neu tmm in demn cadit . Nihil igitur a elco somniis significari fatendum est. LXI. l l l ml etiam requiro, cur, si deus ista visa nobis providendi

causa dat, non vigilantibus p o t i u s clet, qu;Jm d ormientibus. Sive cnim externus et a dventitius pulsus a n imos dormientium commovet, sive per se ipsi animi moventur, sive quae causa alia est , cu r secu ndum quietem aliquid viclere, audire , agere vicleamur, eadem causa vigilanti­ bus esse potera t : idquc si nostra ca usa dii secundum quietem facerent, vigilantibus idcm f;J ce re n t ; praescrtim quum Ch rysippu s , ac.HJ em i cos rcfcllens, permulto cbriora et certiora esse dicat, quae vigil a nt ibus videantur, quam quae somniantibus. Fuit igitur divina beneficentia clignius, quum consuleret nobis, clariora visa dare vigilantibus, quam obscuriora per somnium. Quod quoniam non fit, somnia divina putanda non sunt. ]am vero quid opus es t circuitione et ;mfra ctu, ut s i t utendum interpretibus somniorum, potius, quam directa ? Deus si quidem nobis consulebat, ·Boc facito, I l oc ne feccris,· diceret ; idque visum vigilanti potius, quam dormienti darer. ] a m vero quis dicere audeat, vera omnia csse somnia ? ·Aiiquod somn ia vera, inqu i t Ennius ; sed omnia non est nccesse.·


1 8'i

DESPRE DIVI NATIE

LX. Acestea au fost nişte simple consideraţii la îndemîna oricui ; acum s�1 ne ocup;1m de aspectele m ai subtile. Se spu ne că o putere divină, care a re grij:l de noi, ne face să visăm ceva semnificativ ; că interpreţii viselor, în virtutea acelei a rmonii şi legături naturale pe care grecii o numesc sympatheia, îşi dau seama dup<1 vise ce semnifică fiecare apariţie şi ce consecinţe va avea ea ; dacă asta nu se poate , atunci explicarea a tot ceea ce ni se araU în vis cînd dormim, ceea ce se întîmplă şi ceea ce urmează de obicei se interpreteaz:1 conform unei observaţii constante şi îndelunga te. P rin urmare, trebuie s ă înţelegeţi în primul rînd că nu puterea divin�! este responsabilă de visele noastre. Este evident deci el nici o veden ie din visele noastre nu e trimisă de zei. S:l spune e<1 zeii ar face asta în interesul nostru , c1 s:l ne putem cunoaşte dinainte viitorul . Dar cîţi se iau după v ise , le înţeleg şi îşi amintesc de de ? Cît de mul�i sînt cei car e , nepunînd vreu n preţ pe ele, le consider;! superstiţii ale unei minţi slabe şi senile ? Cum se face deci el acel zeu , care poartă oamenilor de grij<1 , îi avertizeaz:l în vis pe cei ce consideră visele nedemne nu doar de atenţie, dar nici m:\car de amintire ? U n zeu ştie foa rte bine ce gîndeşte fiecare şi nu e de demnitatea lui s:'i fac1 în van şi f�l r�1 motiv ceva, ce n ici un om în toată firea n-ar face. Aşadar, dacl m�1joritatea viselor sînt fie uitate, fie neluate în seamă , înseamn:'i ori că zeul nu ştie asta, ori că îşi pierde vremea trimiţînclu-ne semne în vis. Nici una din aceste ipostaze nu e pe potriva unu i zeu. Trebuie deci s:1 recunoaştem el zeii nu ne vestesc nimic prin i ntermediul viselor. LXI. Şi-mi m ai pun o întreba re : dad divinitatea ne trimite aceste viziuni ca să ne p revină , de ce nu o face mai degrab<! cînd sîntem treji, decît adormili � D acă un impuls, exterior şi str�1 in de noi, ne pune în mişcare spiritul în timpul somnului, dac1 acesta se mişcă prin imbold propriu sau dac1 din orice alt motiv ni se pare în somn că vedem, auzim sau fa c e m ceva, a cela.o;; i motiv ar putea fi valabil .o;; i în starea de veghe. Şi dac1 zeii ar face asta pentru noi în timpul nop�ii, ar putea-o face l a fel de bine .o;; i în timpul zilei, mai ales că llrisip, contrazicîndu-i pe filosofii academiei , susţine că p ercepţi ile celor trej i sînt mai clare şi mai sigure decît ale celor adormiti . Ar fi într-adev:1 r mai demn ele bun;l voinţa divină, de vreme ce ne ocroteşte, s:l ne trimită imagini clare cînd sîntem treji, în locul celor confuze din timpul somnului. Dar fiindc:1 asta nu s e întîmplă, cred G1 visele n-au nimic divin. La ce bun toate a ceste ocolişu ri şi subterfugii, încît să apel<1 m la interpreti pentm t;llm�icirea viselor, în locul unui avertisment direct ? Dacă divinita tea ne-ar purta de grijă cu adcv:l rat, ar spune : "Astafaceji. Asta n u Jaceţt" . �i aceste sfaturi le-ar ela mai degrab<! unuia treaz, decît unuia adormit. Cine mai cutează să spună că visele sînt adev;lrate ? Unele vise sînt adevârate, susţine Ennius, dar asta nu însea m rul cel absolut toate ..

sÎnt aşa" .


H lt'i

DE DlVI NATION E .

LXII. Quae est tandem ista distinctia � Quae vera, quae Ll!sa ha het ? Et, si vera a elco mittuntur, falsa unde nascuntu r " Narn si ea quoque divina , quid inconstantius deo 1 quid i nscitius au tem est, quam mentes morta l i u m fa lsis et m en c b c i b u s visis co n ci tare ? Sin vera visa divina sunt ; falsa au tem et inania , hu mana : quae est ista designandi licentia , ut hoc deus, h o c natura fccerit potius, quam aut omnia deus, quod negatis, aut omnia natura ? Quod quonia m illud negatis, hoc necessario confitendum est. Naturam autcm eam dico, qua nunqu am an imus insistens agitatione et motu esse vacuus potest. Is quum Ia nguore corporis, ncc membri:; uti, nec sensibus potest, incidit in visa v:1 ria et incerta , ex reliquiis, ut ait i\ristoteles, inhaerentibus earum rerum, quas vigilans gesserit, aut cogitarit : quaru m perturbatione mirabiles interdum exsistunt spc_cies somniorum . Quae si alia vera , a lia falsa : qua nota i ntc rnos�a n tur, scire sanc vel i m . Si n u l l a est, quid i stos interpretes audiamus � Sin qu aepiam est, aveo audire , quae sit. Sed hacrebunt. l.Xlll. Venit enim jam i n contentionem, utru m sit p robabilius, deosne immortales, rerum omnium praestantia cxcellentes, concursare omnium morta lium, qui uhique sunt, non modo Iectos, vcrum ctiam grabatos, et, quu m stertentes aliquos viderint, objicere his visa quaedam tortu os<l et obscura , qu;! e i l l i cxterriti somn i o ad c on j e c to r c m m;mc deferant ; an natura fieri , ut mobiliter :mimus agita tus, quod vigilans viderit, dormiens videre videatur. Utrum philosophia dignius, sagarum superstit ionc ista interpretari, a n cxplicatione natur a e ? ut , si jam ficri possit conjectura vera somnioru m, tamen isti, qui p rofitentur, eam bec re non possint : cx levissimo cnim ct indoctissimo genere constant. Sto ici a u tcm t u i negant q u cm q u a m , n i.si sapientem, divi n u m esse p oss e . Chrysippus quidem divinationem definit his verbis : vim cognoscentem, et videntem, et expl icantem signa , quae a cliis hominibus portendantu r ; officium autem esse cjus, praenoscere, dii erga homines mentc qua sint, quidque s ig n ifice n t , quemadmocl u m q u e ea procu rcntu r atque expientur. Idemque somniomm conjectionem definit hoc modo : esse vim cernentem, et cxplanantem, quae a d iis hominibus significentur in somnis. Quicl ergo ? aci haec mediocri opus est pru dentia, an et ingenio praestanti, et eruditione perfecta � Taiem au tem cognovimus nem inem. LXIV. Vide igitur, ne, eliam s i d ivinationem tibi esse concessero, quod nunquam faciam, n eminem t<lmen cl ivinum rep c ri re possimus.


DESPRE D I VI NAŢIE

1 R7

LXII. Şi care-i, la u rm a u rm e i , d i ferenţa ? Pe care le consider;] el

adev;irate şi pe care false ? Dac;1 zeul ni le trimite pe cele adevărate, cele false de u nde prov i n ? Dacă şi acestea a u origine divină, rezu l t;1 că nimic nu e mai capricios decît divinitate a . Căci ce poate fi mai nesocotit, decît să agiţi spiritele muritorilor prin viziuni fa lse ş i am:1gitoare ? Dacă imaginile aclev;i rate a u o provenie nţ;i divin:i , iar cele înşeh1toa re şi zadarnice tin de natura uma n;i , care-i criteri u l de a distinge visul d iv i n d e cel natura l ? N u - i ma i b i n e s;1 s p u i c ă toate visele sînt date fie de zei, ceea ce voi , stoici i , nu acceptaţi, fie d e na tur;! ? Şi dacă respingeţi prima ip o tez:! , în mod necesar cea de-a doua trebu ie adm is;! . Prin natur:'i e u

înţeleg a c e a pu tere datorit;1 căreia u n suflet viguros nu d u c e l i psă de activitate şi mişcare. Atunci însă cînd, datoriU st;irii de toropeal:l a tru p u l u i , spiritul nu mai este legat de membrele sau simţurile a cestu i a , el are parte de v iziuni felurite ş i confu ze , întrucît, spune AristoteJ9 5 , persist:1 î n e l re mi niscen t a ocupaţiilor şi gîn d u rilor d i n timpul stJ.rii de vegh e : din înv;1 l m ;1şeala aceas t a rezult:i u neori imagini biza re . D acl u nele vise sînt adev:irate i a r a ltele fa l se, desigur aş vrea s:i ştiu care-i tr:1s;itura lor disti ncti v :! . Iar cla c;1 ea nu exist ă , la c e bun s:l - i mai ascu l t<im pe aceşti i n terpreti ? D ac;l totuşi exist:1 vreo distincţie, tare doresc s-o a fl u . Dar n imeni nu va ş t i s;I mi-o spu n:! . LXIII. Vine acum rîn d u l u n e i alte probleme controversate : ce-i mai

pro b abil ? CI zeii nemu ritori , care guverneaz;1 cu autoritatea lor u niver­ su l , cutreier:1 prin toate paturile şi culcuşurile mizere ale muritorilor şi cînd îi g:lsesc dormind l e provoad viziuni complicate şi confu ze , pe care dimineata, însp:1 i mîn taţi de vise l e povestesc unui interpret, sau că

mai curînd natura lui f;1 ce ca sufletu l , :JCţionînd din imbold propri u , s:1 cread;i că vede în somn ceea ce a v:izut cînd era trea z ? Ce-i m a i demn de o interpretare fi losofid, expl icarea viselor du p;1 superstiţiile ghici­ toarelor sau dup:1 legile naturi i ? Chiar daci s-ar putea face vreo presu punere verosimil;! pe ba za viselor, totuşi nu interpreţi i , aşa cum pretind e i , ar pute a -o fa ce, fiindci ei apartin soiu l u i cel u i mai superficial şi mai ignorant de oame n i . Chiar stoicii t:i i refuză s:1 cre ad ;1 c1 poate exista vre u n profet în af;mi de înţelcpt96 . Şi I-Iristip defineşte a rta

pro fe ţ i ei în term e n i i următori : "este c1pacitatc.1 de a cunoaşte, înţelege ş i explica semnele trimise de zei oamenilor ; atribuţia ei este s:1 prevad:! ce intenţie au

ze i i

faţă de oameni , ce vor s;i le spună prin acele semne,

ş i totocla t:l prin ce ritu a l u ri sacre pot fi acestea prim i te şi făcute favorabile". Tot el de fineşt e i nterpretare<l viselor astfel : "este capacitatea de a distinge şi explica

se m

n e le trimise oameni lor ele zei î n timpul

somnu l u i "97. Deci ce crezi ? Pentru a face toate acestea e suficientă o competenţă oarecare sau e nevoie ele o intel igenp superioani şi de o eruditie des;ivîrşit:i ? N-am cunoscut îns:i pe nimeni cu aceste calit:i l i . I.XIV.

l :t

se:11n:1 , c h ia r <.bei :1ş putea f i de acord ·.�u tine că exist:!

tb r n l p • • • lt · l i t · i .

n T ; J ce

nu voi b ce ni c i o tbt :i , n-am p ut c; 1 g;l s i totu�i u n


1 8R

DE DIVlNATIONE

Qualis a u tem isw mens est d eoru m , si neque ea nohis sign i ficant in somn is, quae ipsi per nos int ell igamu s ; neque ea, qu orum i nterpretes h ab e re po ss imu s ? S i m iles e n im sunt d i i , s i ea nohis objici u nt , quorum nec s c i e ntiam , n e q ue e xpl a n at o re m habeamus, tanquam si Poc n i ,

aut

Hispa n i i n senatu nostro J oq ueren tu r sine interp re te . ]am vero quo pertinent obscuritates et a enigmata somnioru m ? Intell ig i enim a nobis

cl i i

velle debeba nt ea , quae nostra ca u sa nos mone ren t . Q u i d ? poeta

nemo, nemo physicus obscums ? llle vero nimis e t ia m obscums Eu p h o rio n .

At

non Homerus. Uter igitur melior? Valde Heraclitus obscums : minime

Democritus. N u m igitur conferendi ? Mea ca usa me m ones , quod non

i ntelli ga m : quid m e igitur mones ? Ut s i quis medicus aegroto imperet, u t sumat Terri�emim, berbigradam, domip011am, sanguine cassam,

potius, quam hominum more cochleam dicere. Nam Pacuvianus Amphio, Quadmpes tard(qrada. agrestis, b um ilis,

a!>pera.

Capite bre1•i, cervice anguina, ttd.\jJectu truci, Eviscerata. inanima, cum animali sono,

qu u m dixisset obsc u riu s , nun Attici respond en t : Non i n t el l igimu s , nisi :tpcrte dixeris. At i l ie uno verbo, Testudo. -- Non potu era s h o c igitur a pri nci p i o . citharista, elice re ? LXV. Defert

aci conj e cto re m quidam,

somnia sse se , ovu m p e ndere

ex fa scia lecti sui cubicularis (est hoc i n C h rys i p p i ! i bro somnium) :

res po n d i t conjector, thesaurum defossum csse sub lecto. Fodit ; i nv c n i t auri a li q u a n t u m , i d q u c circ u m d a t u m :trgento . M i s i t conjector i , quantu­

IU!n visum est, de a rgento. Tum ilie, N i h i l n e , inquit, de vitello ?

Tel

enim

ei ex ovo v idebatur aurum d ecla r ass e ; rel i q u u m , a rgen t u m . Nemonc igitur unquam a l ius ovu m somniavit ? cur c rgo h i c nescio qu i thesa uru m

solus inv c n i t ? Quam m u l t i i n opcs, d igni pr a e si cl i o deoru m , som n io

nu I l o

aci th c sa u ru m rcpe ri cncl u m admone ntu r J Quam a u t e m o b

causam t a m e s t obsc u re admonitus, u t ex o v o nascerctur thesauri s i militudo potius, q u:un apertc thesa u ru m qua e re re j u bere t u r, sintt a perte Simonides veti tus est naviga re ? Ergo obscu ra somn ia min ime consentanea sunt majesta ti deoru m .

LXVI. Aci a perta et clara veniamus, q ua l e

e s t de i l l o i nt e rfc c to a

cau pone Megaris ; qualc de S i mo n i d e , q u i ab eo, quem hu marat, vetitu s est

naviga re ; q u a le etiam de Alcxandro, quod a

te praeteritum esse

miror : q u i , quum Ptolem:.teus, fa milia ri s eju s , in pr oel io tel o venenato


OF.SPRE DIVI N AŢIE

1 89

profet. Care-i deci intenţia zeilor faţă de noi, dacci ne trimit m vis semne pe care noi singuri nu le putem înţelege sau pentru care nu avem i nterpreti ? Trimiţîndu-ne semne al ci ror înţeles ne scap:i sau pentru care nu avem interpret ca pabil s�t le explice, zeii procedeaz:i la fel cum ar vorbi cartaginezii sau ibericii în senat fă r:1 translator. Pe de altă parte ce rost au atîtea neclarit:iţi şi enigme în vise ? Dimpotrivă, zeii s-ar cuveni să dorească ca tot ceea ce ne prezic ei în interesul nostru , s:i poată fi înţeles de noi. Oare , îmi vei replica tu, nu există nici un poet sau fizician g reu de înţe les ? Î nlr-adev:lr, Euphorion9H a fost mult prea obscur. Nu îns:l şi Homer. Care dintre ei e mai bun ? Heraclit e foarte neclar99, Democrit, dimpotrivă. Sînt oare comparabili ? Î mi trimiţi în interesul meu u n avertisment pe care s:1 nu-l înţeleg ; atu nci ele ce m i-I mai trimiţi ? E ca şi cum un medic i-ar recomanda pacientul u i s::1 ia : Un nâscut din glie, mergînd prin iarbă, pw1îndu-şi casa, lipsit de sînge

în loc să spu n:1, ca tot omu l, ci-i vorba de un melc. Dup:i ce Amphion, eroul lui Pacuvius, spune cîteva versuri greu de înţeles : Un patruped, cu mers agate, sdlbatic, tîrîtor, scorjos Cu capul scurt, cu gît de şmpe şi Cit priuire fioroastl Fâcut bucâfi, fără Sl!flare, în stare îneci-ti gltlsui,

atici�tii din sală i-au replicat : "Nu le înţelegem, daci nu ne vorbeşti clar"' . Iar el îi lămureşte cu un singur cuvînt : testoasa. - Nu putea i spune aşa de b început, citharedule 100 ? LXV. Cineva îi povesteşte unui interpret că a visat u n ou atîrnînd de chingile patului din dormitorul s:iu (aceast::1 întîmpla re e relatată în cartea lui H risip despre vise) : interpretul îi spune că asta înseamnă cci o comoară se a flă îngropată sub pat. Omul sapă ; găseşte o cantitate de aur, înconju rat:i de argint. Trimite interpretului un pic de a rgint, doar atît cît 1-a hisat i nima . Atunci acela întreb�i : dar din g:ilbenuş nimic ? Căci el interpretase, prin analogia cu oul, că gălbenuşul ar însemna aur, iar albuşul a rgint. Oare nimeni altcineva n-a mai visat vreodată un ou ? De ce doar acest om oarecare e singurul care a g:isit o comoan1 ? Cîti necăjiţi, demni de ocrotirea ze i lo r au fost vreodată anunţaţi în vis ele găsirea unei comori ? Şi de ce acel om a primit un semn atît de neclar, încît printr-un ou să i se sugereze că e vorba de o comoară, în loc s:1 fie îndemnat direct s:1 caute comoara, aşa cum l u i Simonides i s-a interzis s:1 se îmbarce ? Aceste vise neclare nu se potrivesc deloc cu maiestatea zeilor. ,

LXVI . S;;'\ ne ocupăm de visele clare şi inteligibile ; de pild:i cel cu omul ucis de hangiul din Megara , cel al lui Simonide, avertiz:lt de omul pe care--I îngropase s:i nu s e îmharce .sau cel al lui Alexandru, pl' ca re nU m i r c:1 1 ;ti omis : cînd PtoknH" u , prietenul .s:l u , fusese l o v i t în l u p t ;l


1 90

DE DIVINATIONE

ictus esset, eoque vu l n ere summo cum dolore moreretu r ; Alexander assiden � , somno est consopitus. Tum secundum quietem visus ei dicitur draco is, quem mater Olympias alebat, radiculam ore ferre, et s imul dicere, quo illa loci nasceretur (neque is longe a berat a b eo loco ) ; ejus autem esse vim tantam, ut Pwlemaeum facile sanaret. Quum Alexander ex perrectus narrasset a m icis somn i u m , e m isisse, qui illam radiculam quaererenl. Qua i nventa , et Ptolemaeus sa natus dicitur, et multi m i l ites, qui erant eodem genere teli vulnerati. Multa etiam sunt a te ex historiis prulata som n i a , matris Phalaridis, Cyri superiuris, matris Dionys i i , Poeni Hamilcaris, Hannibalis, P. Deci i ; pervu lgatum jam illud de praesu le ; Gracchi eti;J m ; et recens Cl eciliae, Balearici fi liae, somnium. Sed h a ec externa , ob camque caus;un ignota nobis sunt ; n on nu l l a etiam ficta fortasse : qu is enim a u ctor istorum ? De nostris sum n i i s quid habemus dicere ? ,.u de merso m e , et equo a d ripa m ? ego de Mari o cu m fa scibus l aureatis me in suum deduci jubente monumentu m ? LXVII. Omnium somnioru m , Quinte, una ratio est : quae, per deos

immurtales ! videamus, ne nustra su persti tione et depravatione supe­ rctur. Qucm enim tu M a ri u m visum a me p u ta s ? Spcciem, credo, ejus, et imaginem, u t Demucritu v idetur. Unde profecta m imaginem ? a curpuribus enim solidis, et a certis figuris vuit fluere imagines. Quod igitur JVla r i i curpus era t ? Ex eu, inquit, quod fu era t : plena sunt imagi­

!sta igitur me imagu Marii in campum atin;! tem perseque­ batur : nulla enim species cogitari putest, n i s i pulsu i maginum . Quid num om n i a .

ergo ? istae imagincs ita nobis dicto audientes sunt, u t , simul atque vcl imus, accurrant ? Etiamne earum rerum, quac nullae su n t ? Quae est enim forma tam inusitata , tam nu l l a , quam non sibi ipse a n imus possit effingere ? ut, quae nunquam vidimus, ea tamen informata habeamus, oppidorum situs, hominum figuras. Num igitur, quum aut muros Babylunis, aut Homeri fa ciem cogito,

imago illorum me a l iq u a pel l i t ? Omnia

igitu r, quae volumus, nota nobis esse possu n t : nihil est enim, de quo cugitare nequea mus. Nullae ergo imagines obrepu n t i n a n imos dormi­ entium extrinsecus. nec omnino tluunt illae ; nec cognuvi quemquam, qui, majore auctoritate, nihil d iceret. A n i m orum est ea vis, eaqu e natura , ut vigea nt vigi b n tes, nullo adventitio pulsu , sed suu mutu, incredibili quadam celcritate. Hi quum sustinentur membris , et corpure, et sensibus, omn i a ce1tiora cernunt, cogitant, sentiunt. Quum autem haec subtracta su nt, desertusque animus bnguore corporis, tum agitatur


191

DESPRE D l VINATIE

de o săgeată învenina t �i şi sUtea s ă moa r:i în chinuri cumplite din cauza acelei r<i n i , Alexandru, veghind la ci pătîi u l lui, a aţipit. Atu nci , se s pu ne , i-a apăru t în vis, ducînd în gu r:i o r�id:i ci n uţ;l , acel şarpe pe care

îl creştea mama s a O l i m pi a . E l i-a spus totodata în ce loc se

găseşte pla nta (care nu era prea departe ) şi ci puterea ei este atît de mare încît I-ar vindeca de înda t�i pe Ptol emeu. Cînd s-a trezit, Alexandru a povestit prietenilo r visul şi a trimis s:l fie că u ta l a acea mică rădă ci n ă . Găsind-o, se s p u n e c ă şi Ptolemeu a fost vindecat şi multi a lţi soldaţi care fuseseră r:i n i ţ i de acelaşi fel d e s:igeat:i 10 1 . Tu mi-ai povestit o multime de vise luate de scrierile istorice : cel :I l mamei lui P h a l a ris, a l lui Cyrus c e l b�i trîn , a l m a m e i l u i D ionysius, a l e ca rtaginezilor H a m i l c a r şi H a nnibal , a l lui P . D e c i u s , c e l în legălllră cu omul de la circ , foarte cunoscut, cel al lui Gracchus ş i , m a i recent, visul Caeci l i e i , fiica lu i Balearicu s . Dar aceste vise sînt ale u nor oameni str:i i n i nou ă , şi d e aceea ne sînt neînţelese ; u nele sînt proba b i l inventate, cl ei cine n e garanteaz:i rea lita te:1 lor ? C e pu tem îns:i spu ne despre visele noastre

1

Tu n-ai visat ci m-am scufu n dat şi apoi am ieşit c:i l a re pe mal ' I a r eu nu l-am visat pe Marius, cu fasciile încu nuna te ele !auri, înclemnîndu-mă s:i m:i las dus la monumentul să u ' LXVII. Visele, Qui ntus, au toa te aceeaşi explicaţie ;

de aceea, pe

zeii ncmurilori, s:i avem grij:l s�1 n-o exageriim prin superstitia şi nesocotinţa noastr:1 ! Cine era :l eei Mari us, v:i zu t de mine în vis ? Era cred doar chipu l l u i , o imagine, cum crede ş i Democrit. De u nde provenea ca ? E l e de pă rere ci din corpurile solide şi din formele reale eman:1 o imagine. Ce era deci corpul lui M a riu s ? Era imaginea emana t:! de corp u l s:1 u : toate lucru ri l e rea le au

a s tfe l de

dubluri imaginare .

Aceast:i imagine a l u i Marius e r a aceea care mă urmărea în vis, pe cîm p u l de la Alina ; nici o aparitie din vis nu se poate expl ica decît prin

aqiunea imaginilor. Crezi c:l aceste imagini sînt atît de doc i l e încît s:1 a p:H:1 imediat ce dori m ? Există oare şi imagini a l e unor lucruri care nu m a i exist:i ? E vreo formă într-atît de neobişnuită, de i re a l ă , pe care sufletul s:l nu şi-o poat:1 imagina ? P ri n urmare , putem p l :lsmui în imaginaţie ceea ce n-am v�1zut n icioda t:1 , aşez<1ri u rbane şi figuri u mane. Oare cînd mă gîndesc l a zidurile Babilonulu i sau la chipul l u i Homer, imaginea lor este cea care acţionea z;1 asu pra mea ? Putem deci cunoaşte astfel tot ceea ce dori m , de vreme ce nu există nimic. la care să nu ne pu tem gîn d i . Aşadar, în sufletele celor ce dorm nu se strecoa r;i imagini ven i te din afară şi nici n u eman:1 d i n a l tă p a rte . Nu ştiu să mai existe cineva care să fi a firmat cu o mai mare putere de convingere, asemenea nim icu ri 102. Î n rea l itate, sufletele au acea fortă şi acea însuşire d e a acţiona în stare de vegh e , fără nici un impuls exterior, prim mişcare proprie şi cu o i ncredibil;! i u t e a l:1 . Cînd membrele şi simturile tru pului sîni în a cl i v i l ;l tc , a t u n ci şi sufletul sust i nu l de ele gîndeşte şi s i m i L' toiul � · u m ; I i m u l l ; l pnTizil' . Cînd înS:1 \oi a c e s t suport

c o r por; I l

s - ;1 n;i r u i l s i


192

DE D!VlNATI ONE

ipse per sesc : itaque in eo et forma e versantur, et actiones ; et multa audire, mu l ta clici videntur. Haec scilicet in imbecillo remissoqu e animo, multa omnibus moclis confusa et variata versantur, maximeque reliquiae earu m rerum moventur i n animis, et agitantu r, ele qu ibus vigilantes aur cogitavimus, aut egimus : ut mihi temporibus illis multum i n a nimo M a rius versabatur, recordanti, quam i lie gravem suum casum magno animo, quam constanti tulisset. Hanc credo causam de illo somniandi fu isse . LXVIII. Tibi autem, de me cum sollicitu dine cogita nti, subito sum visus emersus e flumine. Inerant enim in u triusque nostrum animis vigilantium cogitationum vestigia. At quaedam adjuncta sunt : u t mihi de monumento Mari i ; tibi, quod equus, i n quo ego vehebar, mecum una demersus 11.1 rsus apparuit. An tu ccnses ullam anum tam delira m futuram ft1 isse , u t somniis crederet, nisi ista casu nonnu nquam, forte, temere concu rrerent ? Alexandra clraco loqu i visus est. Potest omnino hoc esse falsum, potest verum : sed utrum sit, non est mirabile. Non enim aud ivit ille draconem loquentem, sed est visus audire ; et quidem, quo majus sit, quum radicem ore teneret, locutus est. Sed nihil est magnum somnianti. Quaero autem, cu r Alexandra tam illustre somnium, tam certum , nec huic eidem alias, nec multa ceteris. Mihi quidem, praeter hoc M arianu m, nihil sane, quod meminerim. Frustra igitur consu mtae tot noctes tam longa i n a eta te. Nunc quidem , propter intermissionem forensis operae, et lucubrationes detraxi, et meridiatio­ nes a ddidi , qu ibus uti antea non solebam : nec tam mul tu m clormiens, u llo som nio su m admonitus, tantis praesertim de rebus ; nec mihi magis usquam videor, quam quum aut in Foro magistratus, aut in Cu ria senatum video, somniare.

LXIX. Etenim (ex divisione hoc secundum est) qu a e est continuatio conju nctioque naturae (quam, u t dixi , vocant ou�na8 n av) ejusmodi, ut thesau ru s ex ovo intelligi de bea t ? Nam medici ex quibuscb m rebus et advcnientes, ct crescentes morbos intelligu nt ; nonnullae etiam valitudinis significationes, u t hoc ipsum, "pleni enectine simus ,¡ ex quoclam genere somniorum intelligi posse dicuntur. Thesaurus vero, et hereditas, et honos, et victoria, et multa generis ejusdem, qua cum somniis naturali cognatione j u nguntu r ? Di citur quidam, quum i n somnis complexu venerio jungeretur, calculos ejecisse. Video sympathiam. Visum est enim tale objectum dormienti, ut id, quocl evenit, naturae vis, non opinia erroris effecerit. Quae igitur natu ra obtulit illam speciem


1 93

DESPRE D I VI NAŢIE

.sufletul a fost abandonat de trupul toropit de .somn, atunci el se mişcă prin impuls propriu şi de aceea este bîntuit de chipuri ş i fapte şi i se pare că aude şi spune m ulte vorbe. De bună seam ă , în sufletu l lipsit de sprijinul şi de energia tru p u l u i , bîntuie m u l te imagini de tot fel u l , confuze şi schimbătoa re ; şi cele care s e mişcă şi s e agită c e l m a i m u l t în sufletele noastre sînt amintirile a celor lucru ri gîndite s a u săvîrşite cînd eram treji . Aşa şi eu , atunci cînd a m avut visu l , eram foarte preocupat sufleteşte de Marius, amintindu-mi cu cît curaj şi tărie de caracter a făcut el faţă dificilelor sale situ a ţ i i . Cred că din cauza asta l-am visat. LXVIII. Î n cazul tău, fiindcă te gîndeai la mine cu îngrijorare, ţi-am

apărut în vis ieşind din tl uvi u . Se a fl a u în sufletele fiecăruia dintre noi

u rme ale gîndurilor noastre din starea de veghe. S-au mai adăugat şi alte elemente : la mine, monumentul lui Marius, la tine, cal u l , pe care-I călăream, care s-a scufundat odat�i cu mine, şi a apărut şi el din nou l a suprafaţ;1 . Crezi c ă vreo babă ar fi fost atît ele nebună s ă creadă în vise,

dac\ uneori , întîmplător şi inexplicabil, ele o-ar coincide cu real itatea ? Lui Alexandru i s-a părut că şarpele vorbeşte ; acest lucru poate fi

complet fa l s , dar poate fi şi adev;lrat ; oricum ar fi, nu este ceva u i m itor.

Căci nu 1-a auzit pe şarpe vorbind, i s-a părut doar că-I :.lllde ; şi pentru ca totul să fie mai miraculos, şarpele i-a vorbit în timp ce ţinea în gură r<id<icinuţa. Î nsă celui care viseaz;i, nimic nu i se pare m i racu l os. Mă întreb îns;1 de ce a avut Alexandru un vis atît de limpede, atît de p recis, şi altă dat<i n-a m a i visat aşa şi nici a lti oameni n-au avut asemenea vise ? Eu, în a fad de visul cu Marius, nu-mi amintesc de vreun a l t u l . Deci nopţile m i - a u trecut i n u t i l , atîta viaţă d e om ! Acu m , din cauză c ă m - a m retras din avocatură, am renunţat să mai lucrez noaptea tîrziu şi a m introdus siesta de după-amiază, de care înainte nu aveam parte în mod obişnuit ; ş i cu toate că dorm atîta , n-am mai avut nici u n vis profetic, de care aş avea mare nevoie acu m , cînd situaţia e atît de încordat<! . Nu m i se pare Gl visez, decît cînd v;id magistraţii în for şi senatul în cu rie 1 0 j. LXIX. De fapt (aceasta este a doua parte a rationamentul u i ) în ce

constă acea înl ănţuire şi legătu r;i na t u r a l ă (pe care, cum am m a i spus,

grecii o numesc sympatheia), în virtutea e<l reia, dacă se visează u n ou

ar trebui s;i .se înţe l ea gă Gl e vorba de o commm1 ? Medicii îşi dau

seama că o boal�l apare şi se agr:.lveaz<i , după ::1numite .simptome ; se spune c ă după un anume fel de vise se pot deduce unele st:\ri fiziologice, cum a r fi dacă trupul nostru e prea plin de umori sau

complet epuizarHH . Dar o comoară , o moştenire, onoa rea, victoria şi mu lte alte asemenea lucrur i , ce rel a tie natura l�i a u ele cu visele � Se spune ci cineva , cînd

s - :.1

visat f:icînd dragoste,

A i c i v : l ! l c< >n • · x i l l n e: l . I m a g i nea d i n v i s

:1

:1

e l i m i nat n i �t c pietre.

fost de :1�a n :l l u r;i incit e v i d e n t


DE DIVINATIONE S i monicl i , a

qua veta retur n a v i gare ' aut q u i d natura e copula tum h a b u i t qui, pau Ilo an te i n ter i t um, visus est i n somnis ;unicae esse a m i c t u s a m iculo. ls q u u m esset proj e c t u s i n humatus, ab o m n ibu sq u e desertus jaceret, a m i ca corpus ejus t e x i t su o p a l l i o . Ergo hoc inerat in re b u s futuris, ct causas na turales habeba t ? a n , et u t v i d ere t ur. e t u t eveniret, casus e ffec it 1 A k i b i a d i s , quod scribitur, s o mni u m ?

LXX .

Q uicl ? i psorum interpretum conj cctura e nonne magis ingenia corum, quam vim consensumquc n:1 tura c ? Cursor, :1d Olympi:1 p ro fic i sc i c ogi t a n s , visus est in s o mn i s curru qu adriga rum vehi. lvlane aci co nj e cto rem . At i l i e , Vinces, i n q u i t ; icl enim ccleritas s i g n ific a t , e t v i s e q u o r u m . Post idem ad Anti phontem. I s au tem, Vinca re, inquit, neccsse est ; a n n o n i n te l l i g i s , quatuor an t e t e cu cu r ri ss e ' E e ce a l i u s c u rs o r ( a t ejue horum somniorum e t talium plenus e s t Chrysippi liber, " plenus A ntipa tri ; sed a ci cursorem recleo) ad i n terpretcm detu lit, a q u i ­ la m se in somnis visum essc factu m . At i l i e , Vicist i : ista enim a vi s vobt nulb vehcme ntius. l I u i c quidem A n t ip h o , Ba ro, i n q u i t , te v i ctum esse non v i d e s :> ista enim a vis insecu ns alias a ves et agitans, sem per i psa pustrcma est. Parere quaeclam matro n a cupiens, d u b ita ns essetne praegnans, visa est in quiete ob s ign a t a m habere n a tu ra m . Retu l i t . Neg a vi t , e a m , q u o n i am o bsi g na ta fu isset, conci p c r e po t u i sse. A r a l te r, pra eg n a n te m csse dix i t ; nam i n a nc obsignari n i h i l solere. Q u a e est ista ars conjectoris, eludentis ingenio ? An ea , qu;1e dixi, et innumerabilia, q u a c co l l e cta habent stoici , quidquam s ignifi c a n t , nisi acumen h o rn i ­ num, cx similitudine a l i q u a conjectu r;un modo h u c , moclo i l l u c ducen­ tium 1 Medici s ign a q ua eda m habent ex venis, et ex spi ritu aegroti , mul ti sque e x aliis fu tura pra csentiunt. G u berna tores quum e xsuJt a ntes l o ligines viderint, a u t d e l p h i n o s se in portum conjicientes, tempestatem s ign i fic a r i puta n t . I Jaec ra t ione ex p l i ca r i , et a d naturam facile re vo cari possunt ; ea vero, qu�t e pau llo a n te d i x i , n u l l o modo. d cda rant

LXXI. Ar

enim observat i o d i u t u rn a (haec enim p a rs u n a rcstat) reb u s fccit a n e m . A n u ndem somni a o b s ervar i p oss u nt ? q u o na m modo ? Sunt enim innumerabiles varictates. N i hil tam praepos­ tere, tam i n c on d i t e , tam rnonstruose cogitari p otes t , quod non p ossimu s somniare. Quo modo igi tu r haec infin ita et semper nova a u t memoria c o mp l e c t i , aut obscrva ndo n o tare p o ssu mu s ? A s t ro lo g i motus erra ntium s t e l l a r u m notaveru n t : i n v e n t u s est enim ordo in iis s te l l i s , qui non notandis


1 9 ')

DESPRE DIVINAŢIE

ceea ce a u rma t ,

s-a în tîm p la t c a u n a c t natu ra l , nu ca efect u l visulu i.

Ce el e m e n t a l natu rii i-a pu tut trimite l u i Sirnonide acea ar�ltare din vis,

care 1-a sfătu it s:i nu se îmbarce ? Sau

ce l eg ă t u r:i a avut natura cu visul

l u i Alcibiade 10\ de s p re care s-a mai scris ? El s-a v:izut în vis, cu p u t i n înainte de moarte, îmbrăcat cu hainele iubitei sa le. Î ntr-adev:1 r, deoa rece

i se interzisese înhumarea şi z:1cea p ă r:lsit de toţ i , i u b i t a i-a acoperi t

tru pul c u m a n t i a sa . D e c i acest v i s a ve a v re o le gă tu nl c u ceea c e a

u rmat şi

era produs de cauze

natu ra l e , sau h:J.za rclul e ca u z a :1 c e e a

ce

a v:izut el în v i s şi mai apoi s-a întîmp l a t în realitate ? LXX . Oare deducţiile

dovada abiliUţii lor decît a

interpreţilor de

vise

nu fac m a i degrab:1

şi conexiunii d i n u n ivers ? Un a le rg:l­ tor, p re o c u p a t s:1 participe la întrecerile el i n Olimpia 106 s-a visat pu rt at

forţei

de u n car tra s de patru cai

[cvadrig:1 J . Dirni ne:tţa , fu g a

la i nterpret.

A ce l a i-a spus : " Ve i î n vi n ge, căci asta sem nifică iu ţeala şi fo r �a cailor".

Mai apoi, tot el se d u ce l a An t i p h o n . Acesta îi s pu n e îns:1 : "Ve i fi înv i n s . cu sigura n\fl ; nu pricepi că alti pa tru ti-au luat-o înai nte 1" . lat:1 că un .

a l t a l e rg ă to r

(de v isele lor e plin�l atît c1 rtea lui l l risip cît şi a lui

A ntipa ter, d a r s:i m:l întorc la a l erg �l t o r ) i-a povestit u n u i interpret c:i s-a

visat p n:s ch i mba t în vultur. Şi a ce la îi spune :

"

E ş t i ca şi învi n g :Ho r, e<1 c i

aceast�l pas:ire zboa r:l m a i s t ra şn i c ca orica re " . Da r Antiphon îi spu ne : .,Prost u l e , nu vezi

c1

eşti ca şi înv i ns ? Pas:irea asta , care le h �l i t u i e ş te ş i

a t a c i pe c e l e l a l t e , este ea î n s ă ş i mereu c e a d i n u rm:i " . O fe me i e ca re-şi dorea c opi i , avînd îndoieli dad este s a u nu însărcina t:i , a visat c:1

org:m u l sexual i -a fost sigilat. Ş i-:1 povestit v isu l u n u i i n terpret. [-a spus ci n-ar fi putut concepe cop i l u l , de vreme ce sexul i-a fost sigil a t . A l tu l

i-a s p u s ci e s t e însărci nată , c :'ici n u s e pune de o b i ce i sigi liu p e ceva gol . Î n ce constă deci această art<l a u nui interpret, care se joacă cu propria-i fantezi e ? O a re exemplele p e care le-am dat şi-altele nenu mă­

rate, pe care le-au cul es stoici i , ce a l tceva dovedesc decît subtilita tea celor ce-şi orientea z:l , pe baza u ne i ana logii, interpretarea, într-o direqie sau a l ta ? Dup�l circu laţia ş i respiraţia unui boln::tv, medicii au unele indicii şi d u p:i mu lte a l te si mptome e i prezic evolutia bol i i .

Cîrma ci i , cînd v ă d s e p i i l e s ă r i n d din apă sau delfi n i i s t rî ngînd u - se în

port, ştiu că se a nu n t:\ furt u n ă . A c e s te l u cruri pot fi explicate ra ţ i ona l şi pot fi uşor corelate cu l egi le naturii ; clar cele de care am vorbit ceva

mai în a i nte, nici vorbă. LXXI . Se spune că cercetarea înd el u n g a t :i ( a sta-J singura parte

r;u11as:i a rationamentului) a f:lcut s�i se na sc\ �tiinţa pc baza fa ptelor retinute. Dar visele pot fi ele cercetate ? Î n ce fel ? Doar sînt de o i n fi n i U

dive rsita te . N u se poate imagina ceva m u l t p rea a n: � pod a , confu z s:� u bizar pc c a re s:i

nu-l

p u t e m visa . Iar dac1 le-am ce rc eta , c u m :un p u t e a

111<:111or:1 s : � u ret i n e :�ccast:i infiniute a v is e l o r şi neco n t e n i t:! l o r n m J t ; l t c '1

Ast ro l og i i ; 1 1 1 � - � · rn· t ; l t m i � c;hi l l' p l a n L· l L' I o r, s l L' i l' l l' ; J �;I · Z i s r; l t ; J c i t oa n · ;


l 9<i

DE D l VINATIO N E

putabatur. Cedo tandem, qui sit ordo, aut quac concu rsatio somnioru m ? q u o modo autem d istingu i possu nt vera somnia a fa lsis , quum eadem et a l i i s a l iter evada nt, et i isdem non sem per eodem modo ? ut mihi m i ru m vidcatu r, quum mendaci hom i n i ne verum quidcm d icenti credere soleamus, quo modo isti , si somnium verum cvasit a liquod, non ex multis potius uni fidem dcrogant, quam cx u no innumerabilia confirma nt. Si igitur neque dcus est e ffe c ro r somniomm, neque naturac societas u l l a cum somniis, neque observatione inveniri potu it scientia : effectum est, ut n i h i l prorsus somniis tribu cndum sit ; pracsert im quum i l l i ipsi , q u i e a vident , nihil tlivincn t ; i i , qui intcrpretantur, c o n j ec tu ra m a dhi­ bea nt , non natura m ; c asu s <1 Utem i n numerabilibus p acne saecu l is in omnibus p)ura mirabi l i a , quam i n somniorum v isis effccerit ; n equ e conject·u ra quae i n varias partes duci potest, nonnunquam etiam i n contr:l r i a s , quidquam sit incertius. ,

LXX II. Explodatur haec quoque somniorum divinatio pa riter cum ccte ris. Nam, ut vere loqua m u r, superstitio, fusa per gentes, oppressit omnium fere a nimos, atque hominum imbeci l l i tatem occupavi t . Quod el in i is libris dictum est, qui s u nt de Natura deorum ; et hac disputatione i ci max ime egimus : multum enim el nobismet ips is, et nostris profutu ri videh:un u r, si eam fu nditus sustul issemus . Nec vero ( i d enim d i l igenter intel l igi volo) superstitione tol lenda religio toll itu r. Na m el majorum ,

i nsl itu t a tueri sacris cacrimo n iisquc retinendis, sapientis est ; el esse pracst:mtcm a liquam aetcrn a mque naturam, et ea m suspiciendam admi­ r:m<.b mque hominum generi, pulchritudo mundi, ordoque rerum coeles­ tium cogit confiteri . Quamobrc m, ul religio propaganda etiam est, quae est ju ncta cum cognitione natu rae, sic superstitionis stirpes omnes cjiciendae. Instat enim, et urget, ct, quo te cumqu c verteris, pe rsequitur ; si ve tu va tem, si ve tu omen au d icris ; sive immolaris, siv e avem adspexeris ; si Cha ldacum, s i a ruspiccm vi deri s ; si fulserit , s i tonu c rit, si taclum a l iqu i d erit de coel o ; si ostenti simile natum factu mve q u i pp i :un ; q u oru m n e cessc est pleru mqu e aliqu i d even i at : ut nunquam l i ccat qu ieta mcnte co nsi stere Perfugium videtur omnium laboru m et sol l i c i Ludinum esse som nus ; ar cx eo ipso plurimae curae metusque nascuntu r. Qu i quidc..: m ipsi per se minus valerent, et magis contemne­ rentur, n isi somniorum patroci n i u m ph ilosophi suscepissent, nec i i quidem contemtissimi, sed i n primis acuti, e t consequenlia, et repugnantia videntes ; q u i prope jam absoluti et perfecti putantur. Quorum l i centiae nisi Ca rneades rcsti tisset, hau d scio, an soli jam philosophi ju d ica rentu r. .


DESPRE DI VINAŢIE

1 97

au des cop e ri t în m i:;jcarea lor o ordine la c:ue nu se a-?tepta u . M:l dau lxltut da el - mi spui ce ordine sau coeren ţ:1 e în vise ? Cum se pot

deosebi visele adev�lrate de cele a m:igitoare cînd acela:ii vis se îm p l i ­ neşte d i ferit de la om la om , şi nu întotdeauna la fel chiar la acelaşi om :> De vreme ce pe m i n c in o s nu-l credem nici cînd spune adev�l ru l , m ;J m i r d ac e ş t i a [ stoici i l ,

cî n

d vreun v i s ajunge s:l s e adeve reasd , d i n

m ul t e al te le, î n l oc s�l n u m a i p u n 5 vreun pr eţ p e e l , dimpotriv:1 , iau drept adev:lratc to�lte visele dupj u n singur vis adeverit ! Deci daci nu ze u l este

c re a t oru l

vise l or noastre şi nici natura nu a rc

vreo l eg:i tu r�i cu e l e :ii nu se poate i nventa o ştiin�:1 a viselor pe baza cercet:i ri i l or, rezult:i ci nu trebuie s�l li se a corde n ici o importa n p ; mai

ales ci

:1 eeia ce visea z:1 nu-şi pot interpre t a ei î n ş i � i vise l e , iar

interpre ţ i i re cu rg

la

p re zum ţi i , n u l a vre o lege a natu r i i . D o a r e :;jl i u t c1

h a zardu l , de atîtea secol e ,

a

g e n e r a t în toate do m e ni il e l u cruri m a i

u i m itoare decît a p a riţiile d i n v i s ;

m1-i n i m i c m ai nesigu r decît o

p rez um 1 i c care te poate orienta în u i re q ii d i ferite, u n eori chiar opu s e . LXXI I. Deci i e s e h u i d u it:! din s ce n :1 10i şi d i v i n a ţ i a p ri n vise, asemeni

celor l alte t i p u ri d e d iv i n a ţie. Ca s�l spunem a d c v;l r u l , supcrst iţia, r:lspîn­ d i t :i la toate popoa rele, a su bj u g�l t a proa pe toate sp ir i tel e şi a cu prins m i n l e a slabJ a o a m e n i l o r. A m spus :1sta ş i în c:"I r\ i l e melc IJe,,pre natura zeilor; tot p en t ru :1 spu ne acest l uc ru :lln simţi! nevoia discutiei noastre : dacJ aş fi reuşit s ;i contribu i b înl:lturarea c i , <1-? socoti că-m i voi fi fă c u t d:t toria .';ii faţ:l d e m i ne şi fap de concet:1(enii m e i . Îns:l ( v rea u s:1 fi e hine întclcs a cest lucru) prin d is p a r i t ia superst itiei nu î n s e a m n �l el d i s p a re şi rel i gi :I . C:1ci u n adev5rat întel e p t a p :.i r:i tra d i ! i a str:i moşcasci p r i n p:1stra rea ritualurilor sacre ; fr u m u s etea u niversului şi a rmonia spaţiu l u i celest ne oblig�1 s:l rec unoaştem că exist5 o forţă natural5

s uperi o an1 şi etern�i şi c:l ea trebu ie privi t:l cu veneraţie şi respect de spcp u m a n :i . De aceea, a-?a cum re l i gi a , care este d i rect lega t:l de c u noaşterea n:1 turi i , trebu ie răspîndi tă , tot a.';ia orice s�imînp a s u pc rst i ­ t,iei trebu ie stîrpit:! . C ă c i s u p e rs ti ţ, i a n u te sLlbeşte, te obseclea z;1 şi te u nn �l re ş t e oriîncotro te-ai întoa rc e ; ca e p re z e n t:i ori de cîte ori a i :1sculta u n profet,

o

p re z i c e re , ai a d uce o j crtf:1 s a u

ai p ri v i o pa s;1 re ,

ai

\·edea u n ast r o l og ca!decan s:Ju u n haruspici u , a r fu l g e ra s a u ar tuna ori a r c'\dea ceva din

cer,

s-ar na şt e sau întîmpla ceva ce ar părea o

m i n u n e . E impos ib i l s:i nu se întîmple oricînd ceva din toate acestea,

a s t fel c;1 n i ciod a t :1 spiritul nu-şi poate afla l iniştea . Somnul pare a fi un refugiu d i n faţa t u t uro r preocupărilor şi n el i n i .';it i l o r ; dar şi din el se

ivesc n u mero a s e griji şi spa ime. Visele ar avea mai rutin:i importanţ:l :;;i n -:1 r ma i fi luate în scam:1 , dac1 filosofii nu şi-ar fi asumat a p�i ra rea l or ; :;; i nu e vorba d e n işte fi l osofi de doi ba n i , ci de u n i i d e oseb i t de i n l l " l igt· n r i . c: 1 rv sînt în sta rl· s:·l d is ti ng:"! c o n s c c i n 1_ c l l' l og i ce de conl r:l ­ . l i qi • .

< ": I I I " .

i n 1 1 1 1 1 1 l " l l V În l , sÎ111 Sl l\"ol il_i dl"<l v i r � i l i �i pvrkqi .

( ::mH":i < k s .


I 9R

OE OIYINATIONE

Cum quibus omnis fere nobis disceptatio contcntioque est, non quod eos maxime contemnamu s ; sed quod videntu r acutissime sentemias suas pm dentissimeque defendere. Quum autem proprium sit Aclde足 miae, judicium suum nullum interponerc ; ea proba re, quae simi l l ima veri viclean tu r ; conferre causas, et, quid in quamque sententiam di ci possit, expromere ; nulla adhibita sua auctoritate, judicium audientium relinquere integrum ac l iberum : tenebimus hanc consuetudinem a Socrate traditam ; eaque i n ter nos, si tibi, Qu intc frater, placebit, quam saepissime u temur. M i h i vero, i nquit ilie, n i hil potest esse jucu ndius. Quae quum essent dicta, surreximus.


DESPI\E D I VI NATIE

1 99

daci nu s-ar fi opus exager:i rilor lor, nu ştiu dad n-:1 r fi fost considera�i acum drept singurii filosofi 108. Aproape toată discuţia şi disputa lor li se :1d reseaz:i , nu fiindcă i-aş d ispretui m:1 i mult pe ei, ci fi i ndcl pa r să-şi

a pere ideile cu cea mai mare abil it:ltc şi inteligen p . Întrucît însă este un obicei al Academiei .s:1 nu-şi impun:! p:l rerea proprie, .s;1 accepte ceea ce pa re verosim i l , s:l compare motivaţiile şi s;1 spun:i ce e de spus cu privire l a fiecare argument şi, nef:icînd uz de vreo im pu nere, să p:l streze d i scern ă mîn t u l audi torilor nea lterat şi l iber, voi respecta şi eu acest obicei l:isat de Socrate ş i , daci n:i dori , frate Quintus, vom uza de el cît mai des. "0/imic nu-mi poate face mai mare pWcere··, r:1spunse el. Aceste:! fi ind zise, ne-am ridicat .


NOTE ŞI COMENTARII Cartea 1 1.

Cf. Homer, !/iada l, v. 62-63 ; textu l homeric men[ionea z;i trei categorii de interpreti ai vrerii d ivine, confirmînd i m portanta acorda t;i inci d i n t i m pu ­ r i l e eorice divinatiei, ca modalitate acces i b i l;i o m u l u i ele a comu n i ca c u d i vin itatea : mantis era prezicăto r u l , i n s p i ra t d e divin ita te, înzestrat cu o

clarvi z i u n e retro- şi prospectivă a s u p ra even i mentelor ( h ora prosso kai

opisso - vede în v i i tor şi în trecut) ca u n u l care "cu noaşte cel e ce sîm, cele ce vor fi şi cele d i n a i n te" ( ta conta, ta t 'esomena pro t 'eonta) cu sau f;iră

ajutoru l u n o r semne exterioare ( c u m a r fi comportamentul p;is;i ri l o r - în acest caz, era n u mit oionopolos) ;

h iere us

era premu l din casta s l uj itori l or

u n u i te m p l u , cel care aducea jertfe d i vi nit:-ttii d i n partea coetnicilor s;i i şi p utea , totodaU , interpreta semnele d ivine, încifrate în aspectul m;i ru nta­ ielor vi ctimei sacrifica te ; a p e l a , în virtutea

cre d i n \ e i

oneirâpulos era interpretul ele vise, la care se

ci visele sînt semne trimise de d ivin itate - "şi

visele vin ele l a Zeus"' - :;; i a u , prin mmare, u n caracter premonitiv.

2.

Cicero n u pierde prilejul de a s u b l i nia �i în acest context s u perioritatea roma n i lor fap de greci , l a ni vel concept u a l � i terminologie, idee care ;! pare !:!i în alte tratate filosofice

( De (inibus,

l, 3). În acest caz, el consid er;t

că a ccasU s u perioritate este evidentă în termen i i folosi\i în cele dou;i l i mbi

pentru

a

desemna divinal.ia

deriv;n dl' la grea o ,

c;.1

CI

h:�r S,i arU : fap de grecescul

manlika,

mania ( n ebunie), l a tinescul dil'i11atio nu este u n calc d i n

majoritatea termenilor teh n ici d i n a l te dome n i i , ci u n derivat

a u tohton, a l căn1i semantism i l ustrea z;i mai pregnant prove n i e n p a c tu l u i divinatori u .

Cicero stabileţ;te corect derivarea cuvînt u l u i diui11ato, de la divus (ze u ) . e l însu:ji prove n i t , c a ş i deus, elin forma a r h a ic:i deiuos ; î n ce prive�te relatia semanticl

dhus - deus, înGi el i n i n clo-c:urope a n ;i formele raclica lu lui

origi n a r • dcitt, • dieu se speci a lizaser;l pentru a desemna • dieu, l u m i n a ,

c a atribut ;.� l cerul u i ( > dies, z i ; > juppiter - tat;ll ceru l u i ) , i a r • dciu, fiinta celest<l (deiuos >

tcrcst r;i ( h o mo <

deus şi diuus - cf. gr. daimcm), prin opoziţie cu cea

h u m us,

pămîn t ) .

G ra m a t i c u l Servius ( A e n c i s , V, 4 5 )

în ccarci s;l precizeze distinCţia cle sens între

diuus :;.i deus: dicom et dcoru m ind!fferenter plenii!UJIIC' poeta, quanujusm sit discretio, ut deos pe1pc1 uos dicanms. diuos e.1.· homin ibus factor sed Varro et A tcius cont ra c c n f iu m diccntes divos pc1JJC'tuos, dcos l}l l i propter sui consccral ; oncm timcntw� ut sînt di ma nes ( poetul - Ve rgi l i u s - deseori util izeaz;1 indistinct cuvintele diuus şi dcl l.�, dc:;; i între ele exisU

o

deosebire, în sensul el î i

n u m i m dei, z e i , pc cei ve� n i c i , i a r diui. divi n i , pe cei consacrati de oamen i ,

n1

toate c 1 Varro şi Ateius sînt de alr;i p;ircre, a fi rmînd ci , d i m pot riv;1 ,

dil'i

i;1r dei. cei care sint V<.'IK" r; l t i d a tori t<l caractL" r u l u i lor s fî n l , n n n : 1 r l"i d,· pild;·l ze i i Ma n i ) . În dL'Sl"L'IHk nt;i dL" r i v ; � t i v<"l d i rl'l·U d i n dirus ,,, . l • " 1 1 11 ". 1 1 . 1 . !it ·iuus. cu Sl'n.'i l l ri k : 1 . d i \· i n : 1. inspi rat dl' d i v i n i l : l l • · . sînt l"l'i

VL'S n i c i ,


202

i':OTE $1 COMENTA R I I pro fet ic ; prim u l u i sen s îi cor e s pu n d formele derivate, subst. t o pus l u i b u m w titas), a d v .

dil'il l itus

dicinilus (de la zei ) , c e l u i d e-�l l d o i l ea , fo r ­ m a nr,ii : vb. divi11o, are (a prezice), � u bst. didnatio ( capacita tea �i :1rta de a prezice - s i no n i m c u gr. nunuike) - cf. A. Ern out , A. i\ l e i l l et , Dictio n n a irc c'!ymolol{ique de la langue latine, Paris, 1 93 2 , sub v oc e deus. p p . 252-2 5 3 . D e finiţia dat;l de Cicero divi na ţiei , prin a na l o g ie cu man tica greac;·l , este prel u a u de la filosofi, dar sîntem avertizaţi de la început de a u t or c a v;1 p u n e su b s e m n u l înd o i e l i i , c o n fo rm obiceiului academic, L' X i ste n ţa d ivina­ tiei (si m odo est u !la) , ca d a r :;i a rt:i a prezicerii v i ito r u lu i �i ci vom a s i sta la o di�jm latio i11 ultmmque parie m ( cl is p u t ;i c u a rgu m e nk pro si con/ra) pe pa rcursu l acestui d i a L . g .

5.

Aceast:i etimoiogie, precum şi :1precierilc de m a i s u s , relerito:1re Li lll:! Il t ic:i ,

au drept su rs:i princip a lă d ia l ogul platonician Phaidros ( 2cî 4 a-el l ; I ' LHon

defi nea mantica ( ma ntil.x0 , d re p t .. arta nebu n i l' i " sau . . zeiescul <br d ��

:.1

st r:·J ved e a cu d u h u l .. si o co n s i d e ra .. cea mai mînd r:i d i nt r e a rte .. U ra d u c l' ; ca

C. J- i icc'a n u . 13 u c u re; t i . 1 9i:J.) ) . Este. vorba de divina tia pnJfctici, i n t u itiv;i,

m a n i festaU p rin cea de-a treia fnrm;i a ncbu n i l' i i d e n t i ficat;·l de P l a ton ,

del irul profetic ( tbC'iâ nwnia) . .. a d ev;i ru l

e

ci d i nt rl� b u n u r i . c e l e m a i ( k

pret. s e n a sc d i n nebun i:1 c e a dat;i nou;i î n cla r de ze i '" . Conform ..:x pl ic:t t i L'i s:i l e, i n i t i a l , cînd nebuni;! n u era privi t;i s -a u

c1 o

ru :; i n e , h;J rul �i ana d i v i n :norie

derivare d i re c r;i din m a n ia ( nebunie ) ; d a r, u lterior.

n u mit 1/lll lt ikt', prin

în urma schimb:hi i o p i n i L·i des pre n e b u n i e , s-a încercat, pri n i ns e n i a u n u i

1 . s ă s e ca m u fl e z e d e r i v a rea d i n:>cta a cuvîn t u l u i m a n tikc' d i n 11/tl l t io Diqionarcle etimologice :de limbii grecqri i Ch a nr ra i n e , Bnisacq J s usti n in m a re explicatia lui Platon �i încadn•a z.:i t e rm e n i i m a n ia, mw1tis. man tikt' în aceea�i fam i l i l' s e m a n t i c :"1 , for m a U de la radica l u l i ndo-europcan m a n (cf. C ha n tra i n e , DicliO I I II (J ire ay m o log iqu e d e ! o lcmguc• g rec !!I I C'. P a r i s , 1 984, p. 665).

4.

FJ ptul c;l Jnricii concepea u d i vinatia

ca

m od :d irate d e com u nicare înrre

om ş i d i vin ita t e , suh form;l d irect:! . n e m i j l ocit;] ( p r i n ext:l z s a u s u b form;i

i n d i rect;"! ,

semnelor trimise ele zei ) , este te rmenilor din l i mba j u l i n form a t i e i :

s(�ll(flcatio -

e v id e nt

c om u n i ci ri i

SiJ.i l l l l/11 - sem n ;

se m n e , a Sl' n l nilka ;

reve l a ţ i e )

i n t e rpr e ta rea

pe parcursul d ia logu l u i pnn ocuren!a

referitori la tra n sm it e r e a �� receptarea

s(�n ij!carc - a cod i fic1

sip,n!fi"cmts

i nforma ti e

sau

m i j lociU ( p rin recunoaşterea si

o

i n form a t i c p r i n

- pu rt:ltor d e i n forma ti c , scm n i ficat.ie ; : transm is;l �i rec e pt a t;! , semnifiL atil' : in tc•lţJres ­

i nt<· rpret , spec i a l ist în d e cod a re a scmnelur : ilttctJJretare - a i n t e rpret a , a

decoda

o

i n forma t i e semnificat�i ;

itt le11Wcta!io - in te rpre t a re , t ;'d m :lcire,

decoda re a i n formatiei s em ni fi ca r e ; rnponsu m - ră spu ns , rezu l t a t u l i nter­ preUrii prin constatarea adecv;i r i i sem n u l u i la reaiir:ltea scmn ificat:i.

'i.

Etn o n im u l As.1yrii es t e d e n u m i re�! generici pent ru b:� b i l onien i , scmi n t i e

asia tici d i n care Ll ce a u parte şi c a l d e e n i i , socotiţi a fi i nventatorii astrolo­ giei şi ai artei n u m i t e d e greci genetliakt' ( a rt a d e a pre zi c e dest i n u l c u i va

d u pă ziua de naştere, în functie ele poziti:l semnelor :Js:rale d i n acel moment ) . N u m e l e d e c a l d e c n i

a

fost fo losit a po i pe n t ru tuti :1srro l ogii,

i n d i ferent de origin e a l o r d n i d , şi c: qxitase o conoutie pei or;H i \·:·1 si la

H o m a , u nde cal d e c n i i astrologi :tp:i ruscră încl d i n secol u l :i l 1 1 - l e:J a . Ch r. ;

Cato cel R:itrîn ri d i c u l i z a voga astrol ugie i . recomandind u n u i bun cc·t:-l tl·a J l s:1

6.

se

fcrea sc:i d e . . �a rlata n i i u l c l ee n i "' ( De a8 ricultura, V , · l l .

Ci licia, Pisidi:1 şi Pamfi l ia , regiuni elin Asia Mici, i n c l u s L' înt r-u pmvinck

n:i ( C i l icia ) , pe Circ

a

n Hll;l

condus-o C:in•ro î n cd i t a t l· d L' g U \"L'I"Il : l t "r. i 1 1 'i 1 : 1 . < : I n .


NOTE SI CO.�I ENTA R I I 7.

203

În tl�Xtul latin, oracolul de la Delfi est e numit omculum Pythium, după to p o n i m u l Pyrho, vechea d e n u m ire a ţ i n u t u l u i şi o ra ş u l u i Dclfi, menţionat ele 4 ori la Homer ( !/iada, Il, 5 1 9 ; IX, <10 '5 , Odiseea, Vlll, 80 ; XI, 58 1 ), c a loc a l u n u i hogat sa nctu a r a l lui A p ol l o , Li r:i referire la ca pa ci ta tea p ro fetic i ;t zeu l u i , pe care i-o vor conferi u lterior tim purile is toric e . Se c o ns i d e ră el, în ace st l oc d i n N-E G reciei, în Focicl a , la poalele muntel u i Parnas, a fu nq i o n a t i n i t i a l un o ra col pe bază de t ra g e re la s o rţ i ( clerumanJie - cf. E . Rohde, P.� vchc, B ucu r e ş t i , 1 98'5, p . 2 '16 ) . L a Delfi , cultul l u i Apollo, consa­ crat ca t.l ivi nitate s u p r e m :i a a c e l o r locu ri, în urma cuceririlor dori e n e , se s u p ra p u ne cel u i a l unor clivinită\i str�ivechi ( n i mfele, Po s e i d on , D y on yso s s.i Ca ea ) , d ivini t :iti p ro fe t i c e de l a c a re va a s i m ila cal itatea ele zeu o ra c u la r, i a r d e l i ru l p rofeti c ( en.thousiasmus) i n s u f1a t preoteselor sale, python issele ( c u n u m e l e generic Pythia, derivat d i n Pyt ho l , devine i nstru m e n t u l oficial a l revelaţiei divi n e . Potrivit tradiţ,ie i , acea srare extatici er;t provocat:i ele o em:Hu\ie teluric\ , p roven i t ;l dintr-o deschiz<llu r<i a p:imînwlui, clesco p erit:l de un p :l sr or ele capre ; dup:i ce a re latat celor din j u r ciudata t u l burare care-I c u p ri ndea , pe e l şi t ur m a s:t , în preajma :t cel u i loc, s-a l uat hotă rîrea s:i se aşeze a c o l o un tre pi ed şi o fe c i oa r:i s:l dea g l a s profeţi i l o r (cf. Strabon, G'eograjla, IX, 11 1 0). Se credea c;i t re p i c d u l .preoreselor delfice s i m bol i z a , pri n form a sa , cele 3 mo m e n te pe axa cron ol o g i ei pe care le p resu pu nea orice profe�_ie autentic:.i : tre c utul . pre ze ntul , viitorul (cf. Homer, Jliada, 1 , 70 : ta 1 'emila. ta 1 'esomemt pro r 'erm la). P a u s a n ias, et re a v i zi ta t Foc i da , a descris cu lux de a m;i n u nte templ u l l u i Apollo şi constru c t i i l e d i n j u r, sta t u i şi edificii c e a d :i postea u ofra nd e l e cer;i\ilor greceşti ( C'tilâtorie Îll Grec ia. X , 6 ) . E l m e n t i o n e a z ă n u mele primei prezic:Hoare ( Phemone) � i fa ptu l el în ci de la încep ut oracol ele a ve a u

form;i vers ifica t:l . Se eretica ci hexa met rul însu�i s-a n:"tscut la Delfi şi ci

folosirea l u i are o ve ch e tradiţie în m a n t i ct oracu la r:i ( cf. P l i n i u s , Istoria

nalurafcT, VU, 20 ) ; E. R. Dodds ( D ialectica S{Jiril ltlui .�rcc. Meridi;me, Hucure�ti, ! 9R 3 . p . 1 1 5 , nora 70 ! consicler;i ci te n d i n ţa ele a adopta t i p a re v e rs i fic a t e este în g e n e ra l specifică vorbirii i ns p i w t e . Rol ul preoteselor d e l fice se rezuma la a e m it e în stare de transă u n murmur a proa pe i n i n t e l igibi l , a s e m e n i u n u i zu mzet de a l b i n e , fapt p e nt ru care erau şi nu m ite " a l bi n el e delfice'' ( P l i n i u s , ibidem) : acest ş i r de su nete i n c o e rent e era ::1 poi i n terpret;tr şi tr:t n s p u s în versuri ele preotii te mp l u l u i 9i l i s e c o n ferea a stfel

o

ap:trenp de sem n i ficaţie �i sistemat iz;.� re, p:istrîn clu-se

îns:-1 o a m b i g u i t a t e i ntentionaU , care punea la ad:1post or: teo l u l clelfic d e

o r i c e acuz:qie de înşe l :ltnr i e ( ş i a c es t e acuza ţ i i în t r-Jd ev:lr n u a u întîrziat s ă :tpar:i ) .

Tot Pausanias n e i n fo r me a z :i (ibidem) ci oraşu l , devenit celebru în într eaga

l u m e antici si foarte bogat, a avut s i m u l ta n dou:-1 d e n u m i ri : De(/1, de la n u m e l e l u i Ddfos, fi u l lui A p o ll o , ::;i Pyth o, de l a nu mele ş a rpe l u i paznic a l oracol u l u i G <t e e i , ucis de A p o l lo, sau poate ele b n u mele fi u l u i lui Delfos. În greaci , [�J•Iho î ns e a m n :-t ,.a putre z i '' ::;i n u me le l�vrho a fost elat l ocu l u i poa i e �i în a m i ntire:t l e ge nd e i p o tr i v i t cirl' i a k·:jul � a r pe l u i ucis de A p o l l o :J p u t rezit acolo. Trebuie l u a t în consicler:tţie şi r;tdica lul pyth - pe b;�za ci ru i a se fonnea â verbul pynrhm1o - a ::il i , a l' U n oa� t e . ţ; i care poa te fi deo p otriv:-t im p l i c a t in c t i mol o g i a încă încen;-t ;t e tn o n i m u l u i Pt•I!Ju. de la c t re dcriv�t c' p i tL'r u l l u i A po l l o , Pythius. O r: t c o l u l d e l fic era p a t ro n a t s i a d t n i n ist ra t d e o omjictim1e, l iga celor 1 2 ceU r i d i n j u r. m;lc i n at;i a d c·sl':t d e c o n fl i ct l· s i riv:t l i t ;H i n t n oscu tl' î n is turil' s u h n U I I H: I e dl' , . r : t zho : t i l· ,.,; t < n· " 1 h q u · . , - , < • l < · d, · s t t prl' l l t ; t ( ic· th ' l" < > l l l <: ,t < t t a , în q ' o t a < ' l , · r t ist ic:t '' i rl l t t t : l l t : l . l . t l l l l . l . 1 < ( " , ( 1 : 1 ' < ' 1 1 1 1 1 1 < > t : l l 'l t l : t l .' 1 ': 1 < 1 < ' ' " " ' '' " ' · t t l l i l l l : l l l l l ' l l { i l t l l l " " ' ' ' 1 ' " " · · 1


204

NOTE ŞI COMENTA R I I d a tînd d i n seco l u l a l I I I-lea p . Chr. Pentru d e tal i i su p l i m e n t :.m:- , recoman­ d�i m P. A m a n d ry , La mantique apolli11ienne, P a r i s , 19'i0, � i M. D elc o u rt . L 'ora ele de Delpbes, Pa ris , 1 9 5 5 .

8.

Oraculum Dodonic11m e ra oracolul l u i Zeus de la Dodon:l , loca li tate în nord u l G r ec i e i , u nde a funcţionat p r i m u l oracol grecesc, întemeiat de pr>lasgi (pelasgoi. considerat_i cei mai ve c hi locu itori a i Greci ei, a flat i în peninsul:i în : 1 i n t e de venirea triburilor i n clo-europene ele gr e ci . fondul r el igi e i pe la s g ice era a n i m i s m u l , care atribuia unor fen o m en e ale natu rii fo rţe oculte, ma n i festate prin voci exterioare, c u m era şi foşne t u l p:'i d u r i i d e stejari e l e la D odo n a . Ulterior, antropomurfism u l va p re l u a şi înt;iri ca ra c t eru l miracu los al com u n i u n i i d i ntre om :ji d i vi n itate şi, d u p :i tr;J u ilie, p ri mu l om i n iţ i a t de Z e u s în taina şoa ptelor stejarilor s ;i i sacri a f"o s t un tă ietor de l em n e , Sellos sau Hcllos, d e l a care îşi trag numele Se/tii S J LI Het/ii ( S e l l o i , H e l l o i ) , corporaţie ele interpreţi a i l u i Zeus, menţionaţi d e Homer ( !/iada, XV, V, 226-228) : "Zeu s . t u , cel de departe, a l Dodonei s t �i pîn e , p el a sg i c (domn a l D od onei , iernatic'\ (a r;i , pe u n�le se cu l că/ p re o ! i i Selit, pe jos, cu p ic i oar e l e- n veci n el ;i u t e" (traci . G . M u rnu . B l'T, B u c u rest i , 1 986) . Ca �i la De l ri , la Dodona se s u p ra p u ne a u cr e d i nţe l e anim iste � i a n t ropornorfiste şi al;ituri de S e f i i funcţiona ;l ici o corporat.ie de preorese a l e Di:mei, veche d i v in itate a pămînt u l u i , P e l e iauel e . care, ca �i p reot i i l u i Zeu s , u m bl a u cl csculţ e , pentru a recepta orice e m a n :n.ie t e l u rici prin care intr:1 u în contact cu zeita. Lege n d a spune ci de la Dodona , Zeus a t ri m i s dou;i p o ru m b i te a l be, care s-au oprit u n a la De l fi ::_;i a h a în l.iby;t, locuri u n de u l t eri o r se vor înfi i n p oracolele l u i A pollo �i al l u i A mm o n , care, ca divi n i tăţi or a c u b re , sînt ipostne ale l u i Zeus. Şi Her od o t ( Istorii, Il, :) 2 ) m e n t ion eaz;i oracolul d e l a Dodona c a ex istînd p e v r emea pelasgilor, c:lrora le-a i ndicat s:i i a de b barbari (or ien t a l i ) n u m e le ze i l o r , pe care a p o i elen i i le-au prel u a t de la p el a sgi . D e l a preot. i i egipteni d i n Telx1 <. Egipt ) i s t o r i cu l a a llat ci d e a ici fen i c i e n i i au r:i p i t clou;i femei î n c h i n a t e t e m p l u l u i l u i Zeus, una fiind apoi vîn d u t ;i î n L i bp , a lta în G r e c i :1 , �i în aceste ţ:i ri a c e l e femei au întemeiat p r i m el e oracole : cel de la Doclona, în G r e c i a , � i cel al l u i A m m o n ( Zeus), în Libya O I , 'i4). Dup:l o a l t ;l va r i a n t :i . a ll at:i de e l d e la p re ot e s e l e el i n Doclon a , el o i p o r u mbe i negri, luîndu-şi zborul el i n Teba egiptenilor, au ajuns u n u l în Libya �i c e l ă l alt l a Doclona, u n d e , cu gl as omenesc, i-a s f�i t u i t pe l ocu i t ori s;l înfiinţeze o ra c o l e a l e lui Zeus O I , 5 5 ) . P e n t r u a l te am:i n u nte despre aceste oracole, a se cons u l ta H . Fbce] iere, Deuins et omcles g recs, P a r i s , 1 1)6 1 .

9.

Oracttl11m Ammcm is, o ra co l u l l u i Ammon . d i v i n i t at e egiptea n;i , iclentificau ele g reci cu Zeus, a l ciru i t e m p l u , c u nosc u t în î n t reaga l u me a n t ici , se a l la într-o oa z :i d i n Lib ya (cf. Heroclnt, Istorii, I l , 51) ; pr i n L i by a , a n t i c i i clcsemnau fie în tre:1ga A fri ca , fie acea (XI rte a ei cuprin s;i între Egipt �i Ocea n . Pa u sa n i a s ( op. cit., IX, 16), ne in for m eaz :i Ammon , avea u n t e m p l u :ji în nord-vest u l G reci e i , la Teba , :;ii că în acest t e m pl u se ;:� lb sta t u i a zeu l u i , co n sa c rat<i de I nd a r, care a co m p u s ş i u n i m n î n c h i n a t z e u l u i şi 1-a tri m i s în Libya. Acelaşi a u tor mentionea z:i şi preze nFl în foc i d ; l a t e m ple l or înch inate altor divi n itati egiptene, !sis, Sera pis, A n u bi s ( op. cit., X, 3 2 ) .

1 0 . Auspici i l e ( awpicia < m ·es _,picere - a o bs e rva p:is:i r i l e ) , rit u a l d i v i n a t o r i u rom a n , a c;i r u i origine u rei î n t i m p pîna l a întemei erea RonlL'i , na conside r at de C i cer o şi , î n g e n e ra l , de ro m a n i o fo nn;-1 p ro p ri e de d i v i n : l \ i l' ( dil'inatio noslra). D ivi n a ti a auspiciab sau :1 u gu ra l <i era cu no sc u t �i inca d i n t i mp u rile homerice ( c f. H o m er , Odiseea, I l , v . \ 8 l - I R2 ) ::;i l" pos i b i l c : 1 rom a n i i s:i o fi prelu:n de b greci (întemeiet ori :1i nr;1 �u l u i l ' : d b n t i < J i l ,


205

NOTE ŞI CO\IENTARII cetate a nt erioa r;i Romei pe ac e l e locuri) s:1 u de la etruscii vecini �i s;i

o

fi

a s i m i l at şi pe r fecţ i on at , prin acel fen o m e n sp e cific rom;l!l de receptare a orie<\rui element alogen de cultur;i �i civilizaţie, n umi t inte1pretatio Romana.

Aus p i ci ile erau o forma de div in;lţie inductivă , constînd în interpreta r e a semne l o r d i v i n e , ma nifestate p r i n -; hnrul sau cîn t u l p;i să r i l o r sau p r i n a peti t u l pu i l o r s acr i .

.,Nu wate p;1 s ;i ri l e şi nu t u t u ror d a u prevestiri"', spunea Vergi l i u s ( Eneida,

1, 39H) ; într-adev;ir, codul d i v i natoriu al a uspici i lor ( /ibri aug urale.;) sta b i l e a ca r e JXis;1ri dadeau s e m n e p r i n cînt ( osc i11es) �i care p r i n zbor ( alites), precum şi o anume ierarh i e a semnelor divine, conform căreia nu erau

v a l a b i l e decît semnele cerute �i obţ in u te în v i rt u tea unei convenţii preli­

m i na r e ( sig ua

impetrita), c e l e fort u i t e ( si,r_: 11a oblatiua) fi ind acceptate up. c it . XXV! l l , 1 7 ) .

s u p l i mentar, în afara divinaţiei ofic i a l e (cf. P l i n i u s , Luarea �i

,

interpretarea auspiciilor revenea unor preoti speci a l i , numiţi

auguri ( a uu u res ), în cadrul unei ceremonii publ ice sau part i c u l a re , n u m ita i l ltlllguratio. Se credea c�1 auguratul ( aug u ratus), ca fu n cţi e şi form�1

divi natorie, a fost întemeiat de Romu l u s şi pre l u a t a poi de c ol egi u l a u g u ­

ri lor (în fi i n ţa t d e regele Numa Pompi l i u s ) în c a r e intrau in iţial 3 , a p o i 9

au g u ri ; dreptul de a l u a auspiciile ( ius ausp ica11di) revenea şi m a g istraţilor s u p e r i o ri <praetores, consztles, censores), în timp d e pace, i a r în timp de

r;i z b o i , gen e ra l u l u i ( imperator) . Cere m o n i a a uspicării este dl·scri s;i în

det a l i il e ei semnific<J.tive de T i tu s Uvius C A b 11rhe co ruli ta , l, 1 8 , tra d . P a u l Pop e s c u G ;i l c�anu , BPT, B u cure�ti,

1 976 ) : "Cînd a fos t a d u s l a H o m a ,

N u m a Po m p i l i u s a urmat exe m p l u l l u i Rom u l u s , c a re a înteme i a t Roma ş i

a obţinut d o m n i a cercetînd vrerea zeilor ; de ac ee a ş i el a c e r u t s;i în t reb e ce hotăr;lsc zeii în privinţa sa . Un a u g u r, a carui singu r;! fu n c t i e a r<i m a s de

a tu n c i o demn itate o fi c i a l ;! pu bl i ci ş i sacerdotal;i , l -a condus pe cetă ţ u i e .

Acolo, N u m a s-a aşezat pe o piatr<i cu f a ţ a spre miaz;izi, iar a u gu r u l la stînga l u i , cu capul acoperit cu un voal şi ţinînd în mîna dreapt:l un t o i a g

încovoiat ş i Liră noduri, n um i t li t uus . Ap oi , du pa ce a îmbr;iţis.at cu p r i v i rea

oraşul � i cîmp i i l e şi a in vocat pe zei, augurul a trasat pe cer şi pe p;lmînt o

l i n ie inch ipu ita cu bastonul a u gu ra l , de la r;is;irit la apus, ş i a s p u s ci l a

dreapta se a l l a miaz�i z i , i a r l a stînga m i a za noapte ; în faţa ş i - a fixat î n m i nte un punct, la depărtarea pîn:i la care se vedea cu och i i . D u pa aceea, trecînd

toiagul în mîna stîngă şi punîndu-şi-o pe cea dreapta pe capul lui N u m a ,

augurul a rostit această rug;l c i u n e : · 0 , Ju pit e r, dacă z e i i vor c a ;�cest N u m a Pompi l i u , pe c a p u l cl ruia ţ i n mîna mea , să ne fie r eg e , trimite-mi semne sigure între hotarele [ templa, n . n . ·[ pe care le-am trasat". A po i a arătat prin

c u v i n t e ce fel de auspicii voia să i se tri mit:! . Du p;i

ce

a cestea s-a u i v i t ,

Numa a fost declarat rege ş i a coborît d e pe măgura d e pe care se l u a u

a uspici i l e "' .

Diviiw ţ i a a ugura l;i romană este

o

form;i d e ornilomanţic ( divi n a ţie prin

p:isări ), fo ndată pe iueea că zeii, avîndu-şi s;i la ş u l în spaţiul ce lest, tri miteau

pă s a r i le ca pe c ei mai pot ri v i ti mesageri a i v o i nţei lor, mai a l es pe cele

a g i l e , JXl s a r i l e de pra d;i ; v u l t u ru l , s i mbolul lui Zeus, este, prin excelenţă , Oionos s a u ornis mant ik6s ( p a să r e profetic! - lat. sacra avi,1') �i pr i n c i p a l a

s ms;i a prod i g i i l or a nt i c e . M a i a po i , fiecare d iv i n itate a ve a pas;irea sa consa crata : A po l l o , corb u l , Atllena, cioara ş i bufniţa ; pentru l at in i , co\oL1 n a e r�1 m e s:1 g e ru l l u i iV"Ja rte ( piclls Mart ius), gîşt e l e , a l e lunonei ( a nseres !Jtl/1!1 / is), cucuvea u:1 , :1 Ve st i e i (j>arm VC'sto!is l . C:1 racterul p ro fe ti c al acl'stor p;ls:" ir i . L1 vnra h i l s a u nefa s t , d e p i n d e.! ;� t it de raport u l de d is ta n p �i < k Jl"l i t i • · d i n l tT p: 1 s:lr c s i a u g u r, cit .� i d e s i t u a t i;� pL" n l n t carl' s�· s o l i ,·i t a . l l l " • l ' i ' . 1 1 > " . 1 C o l. · , . , , . l l l p l u , ] H"S< : I I l l > l l l < " 1 : 1 dl' r;i l l <l l t g l ll j l < ' l l l l l l < > t:t s . J ! o r i , · )


21J6

NOTE ŞI COMENTA R I I Augurii rom a n i a u creat o fonmi specială de ornitomanţie, auspicia ex t rip u di is s a u awpicia pul/aria (d ivinatia d up�1 top�i i t u l , tripudium, al puilor saCJi, jmlli, cînd li se arunca mîncarea). Divinaţia prin p;bări (gr. oionistike, lat. disciplina auguralis) era forma cea mai consacra t�i . dar n u unici , a �Htei de a i n terpreta acte l e inst inctive a l e a n i malelor. I n terpretarea fă cută în virtutea logicii care domina :J stfel de simboluri sau a legorii se fin a liza printr-un cmg u rium (prezicere), a ci nli a u toritate era consfinţită prin îns;i�i prestanţa ceremoniei �i c;ip;ita putere de lege ; nesocotirea a ug u riu m- u l u i e r a socoti t;i u n sacrilegiu de o m:Jre gravitate. Din punct de ve d e r e etimologic, cu vînt u l cw�picium este u n deri vat a l l u i auspex, auspicis ( > aves, p;is;iri + .1pex <spicere - a ex:Jmina ) , omologul lat i n ( probabil u n calc) :J l grecescului oiunosk6pos - ,.cel ce obse rv�i p;is�i ri J e ·· ; cu\'Întul awpic ium se va referi �i la observarea a l tor fenomene considerate drept semne d i vine (fulgere, a p a riţii m i racu loase) �i va fi pre l u a t în voca bularul l a i c ca sinonim pentru i11itium, exordium (început), con otatie ,motivat�i de obice i u l ele a lua a u s piciile l a începutul oric;irei aqi u l4i civile sau mili tare ; prin ana logie, �i verbul awpico, ari - a l u a a u spiciile - v a însemna ,.a începe o aqiune" ( cf. A . Ernout, A . M e i l l e t , op. c it . , s u b voce ads, pp. 86-87 ) .

1 1 . f1 ugur, termen din sfera semantic;i a d i v i n a t i e i , d e s e m n a pc sacerdotul s rw c i a l izat în interpretarea semnelor d i vine (în special a celor trimise prin

p;is;iri ) ; din p u n ct de vedere e t i mologic, c u vîntul a ug u r are :Jceea�i origi ne c1 şi terme n i i înrudi ţi, auguraft ts, augurium, auctor, a uctoritas, a ugustus, fi i n d e v id e nU provenienţa lor din radicalul • aug, prezent în verbul augere ­ ;1 face s ;i neasci , a spori , a a m p l ifica. G ra m a ticul Priscicmus ( Gram mafiei lat i l l i, K e i l , II, 27 , 1 7 ) m e n t i o n a formele vechi auger pentru a ug u r, şi a11geratus pentru au_c�u ratus, c:Jre fac mai eviden t�l rela tia lor cu verb u l augere. Conform etimologiei astfel stabi lite, cere moni:J a ug u ral;i consta î n invocarea semnelor d i v i n e , menite s;i confere u n s p o r ele împlin ire :J qi u ­ n i l n r u m a n e - cf. T. Li v i u s ( A . U. C. , XXI X , 27) : .,Zei ş i zeite , v;i i m plor ::ii v;i cer s;i sporiţi p r in favora bile semne ( bonis mtctibus auxitis) tot ceea ce a fos t , este :;ii va fi înf�i p t u i t s u b conducerea mea " ; O v i d i u s ( Pasti, l , v . 609-6 1 2 ) : . .Str:"1 1noţ;ii n u mesc cde sfinte a ugusta : C u m sînt şi templele, sfi ntite de mîna sfînt�\ �� preotilor/Cuvîntul augu ri11m are �i el aceea�i migi ne/Ca şi tm ceea ce .J u p p i t e r face s�i sporeasci ( a uget) prin aj utorul s�l u ·· . Prin u rmare, cuvîntul mtgurium. cu sensul de ,.prevestire", are o :�cceptk mai b rg�i decît a uspic i u m (prevestire prin p�i s ă r i l . D i n a ceeaşi fa m i l i e de cuvinte f a c pa rt e au c to r ş i au ctoritas ; auctur ( cel ce f:�ce s;i cn:asci, cel ce iniţiaz;i , fondator, con silier, gara n t ) pare s;i fi : 1 p a n i n u t inci din perioada i t a l iei l i m baj u l u i religios �i juridic (cf. uhtur, în u mbrian�i . limbă italie;"! înru d i U c u l a t i n a ) ; cf. Cicero ( De inventione, 1 , 28, IJ3 ) : auctores eiusfacti qui sint priceţJCs el inventores, (j/l i denique au ctori­ ta tes eius ct inven timzis probatores ( a u tori sîn t ce i care s în t responsabilii �i i n iţiatorii u n u i act �i care devin astfel ga r:J n ţ i a i prestigi u l u i ::;i initierii l u i ) . L a rîn d u l s�l u , dcriva t u l cmctoritas înseamn�i fa ptul de a f i auctor, în toate : � c c ept i i l e a cestui term en, prin urmare, prestigiu, garanţie, confirm;� re, sensuri c u implicaţii deopot r i v �l rel igioase � i j u ri d i c e ; eL C i ce ro ( J)e b a rwpicum ri.'fJonsis, l H ) ; reru m hene ţ{erenda n t m ouctoritates (11/,� urio co11/ ineri (ga mnfia înfâptuirii reuşite a u n o r acţiuni este stahilitd dl' 1 1 1 1 0 1 1,� 11 riu m ; Va le ri us Maximus (Mcrnorahilia. l , 1 ) : ma !ore_,. hene ,�ere1 1 da r11111 auctoritates observatione explicari voluenm f ( a fost vr cn· � 1 st r;-l ll H ).s i l < )r nostri de a face cunoscu t;! prin cercet�1rea a uguri lo r confi r ma rea înL1 p 1 u i r i i c u succes a u n o r act i u n i ) .


207

NOTE Ş I COMFNTA H l l 12.

Ştiinţa h a ruspicil or, clenumit;i sau

Tusea,

disciplina a ruspicum, disciplina E.'trusca

preciza d e t a l i ile u n u i ritual d i vinatori u , împrum utat de romani

de la etru sci, ce consta în exami narea m:i runtaielor (etr.

haru,

bt.

cxta)

v i cti melor sacrificate ( hostiae consulfettoriac) în v i rtutea credintei c ă , în :�cel moment, d i v i n itatea invocat<i i : : J ;": :·ima semnele fatidice în m;iru n u i e , conferi n d u - l e

un

a n i ma l e l o r capăU

.fonnmztur) --

a n u mit

o

Seneca ,

în t i m p u l cere m o n i e i ,

a

cerceta ) ,

era u

aspect :

.,C h i a r

sub

secure,

măru nta iele

a n ume formă

( Pecudum viscere suh ipsa securi Quaestiones natztrales, I I , 3 2 ) . Orga nele cercetate oficiat;i de un harwpex ( < etr. baru. lat. spice re ­

fica tu l , pLimîni i , s p l i n a , rinich i i , i n i m a , a n um ite părri a l e

lor fi i n d considerate favorabile

(pan· amica sau .fam iliaris) , a ltele ost i k <pars hostilis, inimiccil ; s e urm;i re a u fi s u r i l e s a u d e n i vcl;1rile naturale (,(issum, limcs), proe m in e ntele (jihrae) , mai ales capul ( capuil , care putea fi l u c ios � i sănătos, absem, fisurat (capw caesum). Interpretarea acestor semne era fi n a l izat{! prin r;i s p u n s uri ( re.1ponsa), ela borate pe ba z;1 regu l i l o r continute în c;i rţile etrusce ( !ibri t:tmsci) ; haruspicii pute:l u oficia şi o cere m o n i e de îmblîn z i re a s e m n el or nefaste (procuratio), m e nit:i s;i a n i h i leze puterea acestora . În atributiile lor i ntr;l de asemenea şi i n terpretarea fen omenelor celeste ( tu n ete, fulgere) sau t c l ur i c e (cutre­ mure, erup\ii v u lcanice ) . Acest tip ele d iv i n atie ( nu mită ele greci

pie,

e l e romani

haru.1picina

sau

extispicina)

b ierosco­

era comod în c a m p a n i ile

m i l iure, m:l i a l es c{t haruspicii ştiau s:i dea r;i s p u n suri care s;i ri d i ce mora l u l s o l daţil or.

l l a ruspicii rom a n i form a u

un colegiu i nferior ca

i mportanţ:i şi presta nţ;i cel u i a l a u g urilor ; deseori ci se limitau l a o consultare suma r;l , pentru a şti clac:l sa crifi c i u l era s a u nu acceptat, d a r pentru o examinare a m;lnunţit;1 era u chemaţi h a ruspicii etru s c i . Acest ritual necu noscut lui Ilomcr era intens practicat în Orient şi, în :un;1 n u n­

tele l u i , era d i ferit de la o r: 1r:i la alta ( cf. Oc diuinaticme, I l , 1 2 ) . Termenul

hantspex e s t e

u n c u vînt c o m p u s d i n

�i spex. - etimon provenit de la verbul cerceta - s e n s u l global al l u i i c l e " . Etimonul

bar11 pare

sanscritul

în grecescul

hira,

baru (bara) .1peccre C1picere) -

baru.1pex fi i n d

m;iru ntaie a p ri v i , a

.,cel care cercctcaâ m ;lrunta­

s:i aib;1 un corespondent semantic �i fonetic în

borr/C,

în f;lliscul

bamcna ( bar11.1pcx)

alte limbi inclo-europen.: , ceea ce a r putea indica

o

�i în

origine d i rectă a lui

d i n i n clo-europcan:l ; în genera l , i se atri b u i e o origine etruse<1 , l i m b ;1 considerat;l ele majoritatea lingvi�tilor ele origine inclo-european;1 (A . Meil let,

G. Devoto) ; originea ci inclo-european;i a fost afirmat:i ş i ele Th. Simcnsky,

C. l d nescu ( G'ramafica compcm:tlâ a limbilor indo-eu ropene). Derivat.i i

lui

barwpex sînt barzLijJ icina ( ceremonia cerceUrii m;i r u n u i c l o r ) , bant­ spiciu m ( c eremonia ş i interpretarea claU în urma săvîrşirii ei), ba riolus ( g h i citor). S i n o n i m al etruscu l u i ham ( hara - neatestati ca atare d e cît în compuşi) este l at i n e s c u l extu, ontm, de Li care deriva n umele ceremo n i e i extispicium ( haruspicium). Etimologia este nesigu r;l , d a r gramaticul Paulus fest us menţionea z{t o etimologie popula r;l a c u vîntu l u i latin, c a re a pr o p i e CU\'Întul d e v e rbul

exsto. arc - a s e în;ilţa , a se distinge ; exta dicta quod ca dis J!rosecentur quae maxime e.>.:tcmr eminen tque O i se spune e.\'fa

deoa rece aceste m;lruntaie, care se disting şi

au

un rol de osebit , se

confor m e a â \Terii d iYine (cf. A . E r n o u t , A . i'v1 e i l l et , op . pp . .302-303).

1 5.

cit.

�ub

\'OCC

extct,

C e i<.: c l o u ;i sUri ( d d irul si somn u l J erau con.• :ider:1te pro p i c e C e' lor c l o u : i f'f l l' l l l \ ' : d e· c J i v i n : ! l i e i i nt u i t i\'C. c l ivin :l t i :l profct iCi s i c l i \ i n :l t i : l o n i ri c·:( s i t u : q i i i 1 1 ' · " ' ' i l h l r l l l ll l ' l l t l l l d h· i l l : l l f l r i u vr:1 -; u ll vt u l , : 1 \'Î i l d l f l i l i l l ' " ·' h · .) i i l l l ' f l l l


20R

NOTE ŞI COMENTARII ştient al u n u i receptacuL Cred i n ţa în capacitatea a u tocinetică a s u fletului e confirmată de P laton, în Repu blica ( 57 1 d) şi în Phaidros (245 a- e) , şi e considerată drept sursă a nemuririi şi eternităţ i i sa l e . În cele m a i vechi texte greceşti, epopeile homerice, noţiu nea de suflet, psyche, are două semnificaţii dependente şi, totodată, antinom i ce : prima este cea de respiraţie, suflu v i t a l , ca semn a l v i eţ i i . a doua este cea de dublură non-corporală, de esenţă spiritua l;! , o umbr:l l ipsită de consis­ t enp , a idoma aeru l u i , care supravie\uieşte morţii tru pu lu i - cf. Jliada, XX I I I , v. 1 03- l Oit : "E adevărat c;i a i eve pe l u mea cealaltă este/Su fle t u l , u m bra de o m , dar neîntru pat e cu t o t u l " (traci. G . M u rn u ) . D i hotomia suflet - trup, conturau la Homer prin opoziţia P�J!Che/a ut6s ( s i n ele spiritual/sinele corporal) se va preciza î n secolele V-IV a .Chr. , devenind, a�a cum reiese din dialogurile platonice Pha idon şi Phaidros, o rela ţie an tagon icl, în care sufletu l e pri zonier al trupu l u i ; distinqia sta b i l ită de Platon între o pa 1te raţionaLi ( /ogistik6n) şi una iraţional;! ( alog istik6n) a sunet u l u i, este anticipa t;� la Homer de corelaţia între psvche �i thum6s, aces�a d i n urmă desemnînd partea corpora l ;i , materială a s u fl e t u l u i , sediu al a fectelor. Î n această privi n p , ş i Aristotel t Magna /Homlia, 1, 5, 1 ) a fir m:i : "sut1etul este împărţ i t , după părerea noastr:i , în două p:irţi : una care posed:l raţiunea şi a l t a , care nu o posed;J ; în prima se a fl:l p ruden p , a b i l itatea, înt,e lepciunea, receptiv itatea, memoria , în cea l a i U , tra nsparenţa , c u rajul, dreptatea, b:i rbăţia şi toate celela lte vi rtut,i demne de l a ud;i " . Ş i î n l a tin;i , animus face dublet c u a n ima. a mbele fi i n d derivate d e l a radicalul indo-european • cmo - a sufla (eL gr. a n cmos - vînt, sut1are) ; clup;1 A . Ernou t , A . Meillet (op. cit . , sub voce an ima, p p . 50-5 1 ) . A nima este principiul vita l , semnul vieţi i , sinonimul grecescu l u i p�yche. partea corporal;i a su fletu l u i , de esen ţ:l pasiona l;! ş i raţi o n a l ;! ; cf. A ccius : sapi mus allimo, ji"ltimus a11ima : sine animo, wzima est dcbilis (cu sufletul simtim. de sun are ne bucură m ; făr;i suflet, suflarea este neputincioas;1 ) ; cf. Lucreţiu ( De renmt lUt/ura, I I I , v . 21t 1 ) : 111 .fac intnmtqtu• Iti/O sub il llt.Wts nomin c ( hi în aşa fel încît cele clou:1 sensuri s:1 se u neasc1 într- u n � i ngur n u me ) ; versul l u i l.unetius s e refe r;i l a doctrina l u i E p i cur, care considera i n uti l:1 d istingerea prin duu:l cuvinte a aceleiaşi entităt.i , s u fletul fi i nd de natu r;i m u ritoare C I si t ru p u l ( a mbele sînt formate din a tomi, particule materi:I i e ) . În doctrina stoic:1 , s u fl e tu l este de esenţă divin:l , ca parte a s u tletu l u i u n i v e rsal , d i n care se întrupea z:1 şi la c a re se întoarce dup:I moartea trupulu i ; esenTa divin:1 a s u fl e tu lu i u m a n face, în a cc epţia stoicilor, posibiU com u n i ca rea l u i cu d i v i nitatea si explic! astfel capaci­

ta tea sa profetic:1 .

l 'i .

Versu rile s ibi l i ne ( Sibyllini ue1XIIS sau /ibri) reprezen ta u o c o l eqie de profq i i antice versificate, origi nar;\ d i n Erythreea (Asia M i el ) , ;Iju ns;i pe p:1mîntul italie, la Cunue (colonie greceascl sud-ita liei ) , d e u n de au fost

Sibylla Cu mcma C Si b ila elin Cumae, preoteasa l u i Apollo), vîndute re gel u i Tarqu i ni u s Superbus ş i date a p o i în paza unor custozi ş i i n terpret i , i n iţia l în n u m ;i r de 2 (cl u u noviril , apoi de 1 0

aduse la Roma de

( decemvi ri l , deveniţi 1 ') p e vrt'mea l u i S u l l a ( q u i ndecemviri l . S e consi­ cler:1 că aceste cărţi conţineau toate oracolele apolinice, acbptate istoriei Homei , şi senatul roma n recomanda consu ltarea lor doar în împrej ur;l ri

deosebit de grave, cînd era în joc destinul cetăţii (T. Livius, A . U. C., V I , .)9 ).

1 '5 .

E vorba de r:i zboi u l purtat de consulul Cnaeus Octa v i u s în 7H a . C hr.. împotriva l u i M; nius şi Cinna , prevestit de aparitia a eloi s or i . O ct a v i u s , i n iţ i a l biru itor, v a f i ucis de C i n n a . î n t i m p u l asL·d i L'ri i l{omt· i .


NOTE ŞI COMENTARII 16.

209

So.1pita, S a l v a t oare a , este u n u l d i n epitetele Iunonei, d iv i n i t ate i m p o rt a n tă a p an te on u l u i rom a n , care alc;H u i a , î mp re u n ă cu J u pi t e r şi Minerva,

triada capitolină. C u l t u l său i l u s t re az;i simbolic locul :1cordat femeii şi căsătoriei î n soc ie t a te a romană. Era a dora t ă l a or ig in e ca divinitate lunar:1 , sub ep i tetul Lucina (cea care ad u c e lumina), i p os t a z :i u lterior asociat:� rol u l u i său de p rote ct o a r e a na şt e ri l o r. P ri n a n a log i c cu zeip greaci Hera , cu care a fost asim ila tă, Iunona ro m a n ă capătă şi alte a t rib u te ; So.1pita, salvatoarea p op o r u l u i rom a n , Maneta, s fă tu i t o are a (datorită aver­ t is m e n t u l u i dat de ea cu oc a zia invaziei g a l i l o r în Roma, în 390 a .Chr., prin gî!jtele sacre, crescute în te m p l u l său de pe C a p i to l i u ) , Regina, suverana (în c a l it a t e a sa ele s oţi e a lui J u pi te r) , fiecare ipostază a vî n d o reprezentare distinctă în icon ogr afi a r om a n ă . 1 7.

Ba lca r i c u s e s te cog n o me nu l primit de g ene ra l u l Q. M e te l l us . în urma cuceririi i n s u lelor Ba lea re ; în tîm p l a re a relatată în te xt s-a petrecut în a n u l 89 a . Chr. (cf. Florus, Brevia rium h istoriae Ro m a n ac, III, H).

18.

Xenofan (Xe n o p ha n os ) d i n C o l o fo n (s ec . VI-V a . C hr. ) , poet ş i filo s of, originar d i n I o n i a , considerat ele P l aton u n u l dintre întemeietorii şcolii

el e a t e . Î n p r in ci pa l a sa l uc ra re , poemul filosofic De.1pre naturd ( Peri phy,·eos), se ocu p:i de o ri gin e a u n i v e rs ul u i , rap o rt u l d i ntre materie ş i spirit ş i , în virtutea concepţiei sale monotciste, consider:! ci u n iversul e c o n d u s ele o unică fort:i cl iv in :i , nu miU ele el Pennanentul (to iei) ; în .. virtutea credinţei sale intr-o divi nitate u nici, neîntrupaU, Xenofan îl acuză vehement pe Homer şi, in ge ne ra l , toate credinţele în clivinit:iţi antropomorfice. După părerea l u i , grija clivin it:iţii fap ele oameni nu p o a t e fi c om p a t i b il ă cu i m u a b i litatea a bso l u tu l u i . 19.

20.

Cicero e s t e n emu l ţ u m i t d e l ipsa d e co ns id e raţ i e doved it:! e l e Epi c u r fap de z e i , în p ri n c i p ala o p e r:i a filosofu l u i G r:i d i n i i , Despre n atu ra (Peri physeos). Totuş i , în s c r is o:1 re a către Menoiceus, Epicur îl îndemna pe acesta să crea d:i în zei, afirmînd ci existenţa l or e re a l :i ş i cunoaşterea lor - evidentă . Zeii l u i Ep i cu r, cl i a fa n i ::;i e ter i c i , să l:işlu iesc în s p aţ i u l i n termundan sau m e t a c o s m i c , f:i r:i a se a me st e c a în pr o bl em e l e u m a n e ; el fa c e d i n i n d i fe re n t a zeilor c o nd i t ia l i n i � ti i lor ca lme �i a be a t i t u d in i i lor. Se crede c;i afirmatiile lui E pi c u r c u privire la exis t e n ta zeilor, drora le contestă însă ro l u l de creatori ::>i c îrmu ito r i a i u niver s u l u i , sînt o co nce s i e făcută de el cre d i n te lo r po p u L l re - în aceast;i pro b l e m:i , a se vedea a rticol u l l u i P. F rassi n ett i , Recente co11trihuti alia yvou; Biv in Epicum, Ath a e n e um , Xllll, 1 964 . D iscipol i i lui Socrate a u pus bazel e unor ş c o l i filosofice, numite socratice,

: şcoala cin iuT. întemeiat:. d e Antistenes, şcoala cirena iccl, întemeiat<� de A r is t i p elin Cyrcne, şi şcoala megarica, al c:1rei fondator a fost Eu c l icl din M eg a ra . Antistenes a criticat politeis m u l re ligiei populare �i a s ub l i n i a t o concepţie monoteistă.

datorită filiaţiei ideatice dintre e i ş i m agi s t r u

21.

Z e n on din Cition (Cipru - 366-264 a . Chr. l , fi l o s o f grec, con s i derat înte­

meietorul şcol i i stoice d in Atena (num ită a s t fel d e b galeria p i c t a tă Puiki!e stoa, unde se întruneau �i discutau discipolii s :.1 i) . B a z el e doctrinei stoice au fost puse in l u cr:.1rile sale De.1pre rnzive1�1·. Dcspre .fiinfâ, De.ljn·e natura om ului, De.1pre rafiu ne, De�pre pasiu n i, Repu blica. în ca r e a hor­ deaz:.1 distinct p robl ema t i ca celor trei d i v i z i u n i ale filosofiei i de n t i ficate ele el : l o gi c a , fi zica , et ic. 1 . D u pă stoic i . d ivin itatea l' ste e l e m e nt u l originar ( simibr :1 ce l u i theirill ;d fil osofilor m i lesieni ) , un foc nL'ator (jiJ'I" lecĂ'II i/..�rill 1 l i")'. < " t H · l .:wrt i o s , Vie(ile şi t!octrinl'le.filosoji/()1: V I I , 1 ')(, ) , fi i n d , l o l od a r a .

l< >.f :< > l l t . I \ I I I I H" : t ) s i I/C J//S ( i l l l l " i i g< • t l ( ; t l . � I I I S: I .> i i"< >t'l_:t l l l l l l l " i ! " l " : t l l l l i \· < T�I I i l l i


210 22.

NOTE Ş I COMENTAR I I Vechea Aca d e m i e es te ş c o al a filosofiei întemeiaU de P l at o n î n g i mn a zi u l

d i n grăd i na p u bl ici n u m ită Akademia (clup;i eorul gre c Akacle m o s , care-şi

avea a ici un sa ne tu ar), at1at;i în pa rtea de ve st a

o raşu l u i .

Acest parc sacru

era dedicat zeiţei Atena şi tot a ici se aflau cei 1 2 mă s l i n i sacri a i zeiţei ş i , de asemene a , a l t a re , sta t u il e l u i H erme s , zeu l gi m n a zii l or, şi ale l u i Eros ;

era locul fa v o ri t ele pl i m ba r e al atenienil or, m a i a les pe t i mp u l verii. Î n

387, P l aton c u mp;ir;i A k a d em i a , o închin.:l Mu zel or şi se i n sta l ea z ă aici cu

d i sc i p oli i s ă i , pu nînd bazele primei for me d e în v ;i ţ;i mîn t s u p e r io r din l um e ; a predat aici pî n ;i l a moarte (347) şi tot a ic i a fost îngropat. Ca şi alţ i filosofi ai epocii ( sec. V a . Ch r. ) , academicien i i purtau manria simpl;i şi a ust e ră ( lbcbeiull), in difere nt ele vîrsta sau po z i ţia lor socia l ă . Scopul princi pal al acestei confrerii filosofice era i n iţi e re a în d i a l e ct i c <i , deoarece perfecta s t :i pîn i re a a rtei vorbirii şi ra ţi on :iri i , care era d i a l ect i ca , garanta ocupare:1 u n u i loc în cet ate. Aca demia pl a to n i c ;i era u n loc d e cl iscu t. ii l i bere, unele se tr:i i a în v i rtutea u n e i op\i u n i comu ne, fondată pe respec­ tarea et i c i i d i a logul u i , i m pus:l el e Platon, cu to ate ca m e mbrii :�co l i i erau clesepri în dezacord asupra unor p rul) leme doctrinare. Despre zei, Platon afirmase, în l:'uthypb ron ( 1 4 e ) şi în Leu i (7 1 6 e-7 1 7 a), c1 ei exisU şi ci s î n t p re oc u p <l ţ i ele soarta omenirii, clar nu pot fi m i t u i ţi prin sacrifici i , şi el e <.�ceea i se p:irea nedemn;i considerarea <Jctu l u i religios ca o .,tehn ic;] comercia l:! '' ( empurike tc>s tech ne), u n contract m u t u a l între o m şi d i vini­ t at e . În Pba idros (244 a-el ) , P l a t o n spu ne ci zeii au h :1r:lzit oameni l o r drept cel m a i d e preţ d a r a rta d ivi n a ţ ie i ( mmz tike tc>cb ne), .,zeiescul clar de a str:ivedea cu d u h u l " , s u b for m a exta z u l u i divin (thc:id mcmfa sau C1lthousiasmo>). mod a lit a t e de comunicare nemijlocîtă , intu itiv a cu cli\'i­ n i tatea. A l :i t u ri ele a cea s ta , P l a ton men (ioneaz;J clivi n aţia raţi o n a l ă , i n duc­ tiv�i ( oionistike tc'cbne). Î n e po c a elenistică (sec. III-II), ca o reaqie faţă ele şcolile filosofice care pret i n d eau a d eţ, i n e adev:lrul absolut ( st oi cis m u l , cpicu re is m u l ) , filosofii academicieni Arcesilaos şi discipolul sau, Ca rn ea cl es, se întorc l a indoi a l a pruclent<i a l u i Socrate, cr i t i cîn d d og m atismu l stoici lor şi con stru i n d o teo ri e probabilist�'i al c: lr e i criteriu este ,.credibi l u l , verosimilul" Cpithan61 l ) . Carneacles ad m i te c:i u n i vers u l este ordonat el e o fmp c;·r reia i s e s u p u ne tot u l , clar p u ne la îndoială doctrina sto i ci , care consid era d i vi n itatea

d re p t su rs;i a o rd i n i i u n iversale, precum ::;i p o s i b i l itat e a comu n i cării d i ntre om :�i zeu prin d i v i na1 i e . Sistem u l doctrinar întc:meiat ele Arcesilaos şi Ca r n e a cl c s e c u nos c ut s u b numele de ,\'oua A cademie. Î n A cademica (priora, I I ) , Ci ce ro îi explici l u i Varro ci d ist i n cţi a di ntre Vechea şi Noua Aca dem i e e o con ve n ţi e fo r ma l :·r , ci e x is t :i ele fapt o incontesta bil:! filia�ie ide:1 t ic:J între cele două :;; c oli academice. fondată pe i d e e a socratic:l a n e putint ei ra t i u n i i u mane ele a c u n oaşte adevaru l , de u nele re z u l t :l ci "nimic n u trebu ie a firmat cu certitud ine şi a p r oba t cu u � u ri n ţă " ( ibidem), fiind prefera bi l :J c:i u tarea a ceea ce se a p ro p ie ele a clev ;l r, verosimilul, pro ba bi l u l ( topytbcm611).

2 .7 .

Peripateti c i e n i i , disci p ol ii l u i Aristotel, a u fos t n u miţi a s t fel d u p ;l ob i ce i u l de a d i sc u ta în t i m p u l unei plimbări (pcnpatein - a se p l i mba în j ur ) în incinta Liceului ( Lykcio n ) , g i m n az i u situat în gră d i n i l e t e m p l u l u i l u i Licia n u l ( A po l i on LyKeios) ; ul terior, Lice u l a fo s t n u m i t e l însu0i

Apollo

Pcrtpatos. Şcoala per i pat e t i că înfiinţat;! de Aristotel în .? 34 a . Ciu.

Sl'

întemeia pe o d o c tr i n :l care poate fi considerat:! un pla tonism rdm r n :t t , î n care n�izu i nţa spre cun oaşterea u n i versal;! s e îm b i n :·r cu u n simt l'o:rrl l'

p e rti n e nt al concretu l u i si empiricu l u i . Dc0i d i s c i p o l al lui PLrton , t\ ris t ott · l se dista ntea z:i , în multe privinţe, d e il ustrul s:·l l r magi.�t ru, nr ,.,n r n .


NOTE SI C O M ENTA R I I

21 1

cu noscuU în varianta ei latină , Am ieus Plato. sed magis a m ica ueritas ­ .,Mi-e prieten Platon, d a r mai prieten mi-e adev;i ru l " . El a firm;i ci P l aton a d ublat în mod inutil rea litatea prin teoria ideilor, deoarece, d e fapt, esenta e exprimată în ceea ce există sub form;1 indiviclu a U , iar genera lul nu exist;1 separat de particular. Aristotel este considerat întemeietorul logicii ca ştii nţă , sta b i l i n d ca prioritate absolut;\ a oric1rei cc:rcet;1ri identificarea cauzelor şi a formelor substanţiale. Despre divinitate, Aristotel afirmă că ea este pri n c i p i u l tuturor cauzelor �i o nu me�te "primul mi�ci­ tor ' ( gr. proton k i no u n , lat. prim u m mouens - Metafizica, 1072 a - 1 073 a ) , cea care pune î n mişcare substanţa divină ( a ither), f;i r;i a s e m i�ca, asemenea demiurgu l u i ( demiourgos) sau raţiunii cosmice ( nous) la Platon ( Timaies, 29 cl-30 c). Î n ce prive.'ite divinaţia, Aristotel recunoa şte doar divi naţia i n tu itiv;i , iraţional;i , careia i-a consacrat dou;i eseur i , Despre uise ?i Despre diuinaJia prin somn. 24.

l'itagora (Pythagora) e l i n Samos ( c e a '570-190 a . Chr. ) , filosof ionian , stabilit la Crotona (colonie grecease<1 elin sudul Italiei), unde a întemeiat o

asociaţie filosofico-religioas;i , n u m it;i .'iCOa la pitagon:ic;1. D iscipolii s;i i tr;1i;;.u aici dup;l u n îndreptar etic, care a circulat ora l , î n form;i versificat;1 , cu noscut s u b numele d e Hieros Logos ( Sacra Cuuîntare), dup;l care s e va alc;Hui celebrul Ca rmen aureum ( Versurile de aur ale lui Pitagora) , men­ tionat -?i de Cicero ( illa aurea vcrha - De ojficiis, J l l , 7 0 ) , care ne-a p;uve nit sub forma unei compilaţii tardive ( sec. I I I - I V, p . C hr. ) . Deoarece Pi tagora nu a lăsat nimic scris, atît d o ctrina sa, cît � i modul de: viap pitagoreic sînt cu noscute m a i cu sea m;i el in l u crarea lui Iamblichos, Viaţa lui Pitagor-a. Principiile d e ascez;i i m puse discip o l i l o r de cod u l pitagor eic urm;1reau dobîndirea purit;1ţii, consideraU obligatorie în practica ele ini ţiere u rmatJ de cursanţi ; membrilor sectei pitagoreice i SL" recomandau t�t c erea ( eche­ mythia) şi secretul ( aporrctun) asu pra celor înv;ipte. Ve chiul pitagoreism punea educatia sub semnul armoniei L i u ntrice, şi sentinta s a , a ischy11eo sauton (respecU-te pe tine îns uţi, ruşinează-te de tine) este echiva l e n t u l cunoscutei exllortaţii clelfice RIWlhi sautrm ( cu noa�te-te pe tine însuţ i ) . Acela�i c o d etic recomanda c i nstirea zeilor � i respectarea jur�i mînt u l u i fap d e e i . Adept al doctrinei metempsihozei, Pitagora este v;t d i t inf1uen\at ele practicile religioase egiptene ş i se credea ci e l însu�i se i n iţiase î n E g i p t ( c f . 1-Ierodot, Istorii, I l , 8 1 , ş i !sonate, Busiris, XXVI I I ) . A rta d ivina­ ţ i c i , mantic a , era cultivată de pitagoreici în raport cu credinţa în m igraţia s u fl et u l u i , care poate ieşi din trup pentru a ci l :ltori, anticipînd eveni­ mentele, ce apar sub forma viselor. Însuşi n u mel u i Pythagoras i se atribuia u etimologie poetic;! , circumscris manticii oraculare �i fii n d trad u s prin .cel ce vorbeşte prin gura Pyt h i e i " . Înv;1ţ;ltura lui Pitagor;;. era numit;! csotcricâ (interiorizat;1 ) s a u acmamaticxT ( bazaU pe a u cliere), deoarece se oc upa cu probkme filosofice profu nde s i subtile, împ�irtăşite u n u i cerc restrîns de d iscipo l i . Î n acest sens. Pl utarh a firma : " P itagora a imi tat simbolismul şi m isteru l , am estecînd enigme în o p i n iile s a le ; cea mai mare parte elin preceptele sale n u dife r:i de ceea ce se numqte scriere h ierog l i fic:\" ( De /side et Osiride, 1 0). I n tenţia d e a ţine o parte a înv;iptu rii l o r sub c h e i e: , ckparte ele c u n nastL'­ rea m u l ţ i m i i , a fost reproşată altor filusofi, lui P l a ton , Aristot e l , L' p i c ure i c i ­ lur .� i l u i Heraclit ( n u mit şi elin a ceast;l c a uz;\ skotein cis - ohs c u r u l l . SL· crTLka c;1 " l'itagora a fost cel dintîi care a intrebu i n tat t n rn L: n u l d,· jJ!J i/usojJhifl ( dragnstL" d e înţelepci u n e ) ş i s-a numit pc l'l insusi f'lnlu.,·c' f''" '-'. . t l l i "gl'nl' Lrl'rtios, /Jespre uie{ ile �i ductrin e/C' j/lu.wjilr!l: t r ; r d < : 1 \ . i \ 1 1 1 1 1 " • . 1 '.\ l l " I I IL"Sl Î . \ I)(J'i . 1 . \ 2 J .


212 25.

NOTE ŞI COMENTARII Democrit (gr. Demokritos d i n Absera, Tracia, 470-380 a .Chr. ) , filosof grec cu preocup;"iri enciclopedice (a scris peste 50 de traiate în diverse domeni i ) , a că rui devi z:! era "Prefer să descop:lr o singur;! explica{ie cauzab decît să ajung regele Persi e i " . El exclude din explicarea naturii ideea d e ha za rd, în locu ind-o cu cea de cauza l i tate. Î n conceptia sa, lumea este forma t;! din existen{<"i şi nonexistent:l , iar existenţa se compune dintr-o infinitate de particule indivizibile, atomii ( atomos - i nuivizibil), prin a c:iror agregare sau dezagregare se explică orice aparitie sau d i sparitie în u nivers. Trup u l ::?i sufletul, zeii înşişi sînt, d up;l el, complexe de atomi, entităti muritoare. Democrit explic! cu noaşterea senzori:1lă prin efl u viile de atom i , emanare de lucrurile rea l e , sub forma unor imagini ( eido/a) care im presion e:�z:i simturile şi ratiunea . Epi cur preia şi dezvolt:l m u lte din ideile lui Democrit, deşi se spune (Diogene Llertios, X, 8) că îl numea în b: n jocu r ă Lerocrit ( pa l a v ra giu ) . Cicero îl a p recia pe Democrit pentru e r ud iti a sa vastă ş i - 1 considera pe Epicur un simplu i mitator J!l acestu ia : .,Toate afirmatiile sale corecte îi apartin în realitate lui J)emocri t : atom i i , vidul, i maginile, n u mite de ei eidola, care se îndreapt:l spre noi şi ne formează nu numai vederea, dar şi gîn d i rea ; chiar ideea de i nfi nit. numit de ei apei ria, îi a parti n e numai lui Democrit, l a fel şi teoria nenu m:lratclor lumi care apar şi dispar în fiecare zi. Deşi nu sînt de acord cu toate aceste idei, nu îng:ldui ca Democrit, lăudat de toau l u mea, să fie criticat chiar de cel care îl urmcaz:i numai pe el" (De

fin ihus, l , 6).

26.

Dice:1rh < la t . Dikaiarcbos) din Messena (cea 340-cca 2fl0 a . Chr.), discipol a l lui Aristotel, a fost L"Onsiclerat unul din cele mai înv:l pte şi enciclopedice spirite ale AntichiU\ii. Acest peripatetician va orienta cu noaşterea fil osofică spre ştiintele p a rticu lare, ocupîndu-se el însuşi de d i ferite

domenii : etic:l, critică liter:u:"i ( Sofocl e , Euripide), biografii ( Pitagora, Socrate, Platon), istorie ( ViaJa Greciei), geografie ( Descrierea pâmîntului).

Cratip (Kratippos) din Mitelcne, contempor:� n cu Cicero 0-a g:"izduit dup:l înfrîngerea de la Pharsalos pe Pompei), a fost, ca şi Dicearh , filosof peripatetician, sta bilit la Aten a . Cicero il pretuia , n u m in du-1 constant

28.

prietenul nostru " , şi i-1 încredinpse spre formare pe fiul s:l u , Marcus. " Cleanthes (Kiean thes) din Assos ( ce a 3 3 1 -cca 232 a . Ch r.), filosof grec de formatie stoic:l , discipol al lui Zenon din Cition şi urmaş al acestuia la condu cerea şcolii stoice din Atena, preocupat, în cel e a proxi ma t iv 50 de scrieri ale sale, de p:lstrarea şi propagarea moştenirii ideatice a l u i Zenon .

29.

Hrisip ( Chtysippos) din Sol oi ( c ea 28 1-204 a. Clu. ), Fi losof grec originar din Asia Mic:i , sta b i l i t l a Aten a , s uccesor al lui Cleanthes la conducerea şcolii stoice. Eruditia sa, dovedită în cele peste 700 de scrieri, a contribuit la sistematizarea doctrinei stoice, separîncl-o net ele gîndirea Academ iei. El a conturat prototi p u l omului filosof liber de afecte , tră i n d în concor­ clanp cu universul.

3 0.

Diogene (Dio�enes) din Seleucia (sec. I I a . Chr.), filosof stoic, discipol :1l lui llrisi p, n u mit Bahylonius, ba bilonianu l , deoarece acest oraş, învecinat cu Seleu cia, era cu mult m a i celebru. Î n 1 5 5 a .Chr., a făcut parte, împre­

un:l cu a cademician u l Carneades �i peripateticianul Critolaos, din tr- o delegatie veniră la Homa , prilej cu care a t.inut prelegeri asculta tt'

n1

mare

in teres de tineretul roma n .

31.

Antipater < A ntipatros) d i n Tars ( sec. I l a .Chr. ) , filosof stoi c , discipol : t i l u i Diogene din Seleucia.


NOTE ŞI COMENTA H I I 32.

213

Posidonius ( Poseidun ios) din A p am e a < Si ri a , 1 3 5- 5 1 a . C h r ) , filosof �toic, cu preocu p:lri m u ltiple : istoric, geograf. astronom, elev l a Atena al lui Panaetius ; va întemeia u lterior, l a Rhodos, propria sa şcoal;i filosofiei . Donrina sa , sistematizare origina l:i a filosofiei stoice, v a fi apreciat;l s i perpetua t;i l a Roma d e adep�ii stoicism u l u i roma n , C icero, Seneca, Marcus Aureli u s .

.33.

P a nae t i u s ( f'cmaitios) d i n Rhodos ( 1 8 5- 1 09 a . Chr. ) , filosof stoic n u m i t de Cicero princcps eius discijJlinae ( reprezenta n t de s e a m ă al acestei doctri n e ) , deoarece i nitiase o nou;l etap;1 in istoria filosofiei stoice, cea a stoicismu l u i med i u . A venit la Roma ca invitat al Cercu l u i Scipionilor pentru a line prelegeri, revenindu-i merirul de :1 fi orienta t gustul a risto­

crat i e i romane spre fi losofia grea c;l . Datorit:l lui şi discipo l u l u i s;1 u , Posidonius, doctrina stoici greac:i . a d a pta t;i mental it;iţii rom a n e , v a d a naştere stoicism u l u i roma n . C icero î l :.� d m i r;i pe Panaetius pentru cute­ zanp de a nesocoti rigorile vec h i u l u i stoicism, e l ind ră z n i n d s;i p u nă s u b s e m n u l indoielii u n e l e idei stoice, s;i - i pretui asci pe Platon şi Aristotel ş i s;l valorifice doctrina Academiei c u privire l a eternitatea u n iversu l u i .

31.

Carne:.�des ( g r. K{f meades) d i n Cin:ne (cea 2 1 '!-cca 1 29 a . Chr. ) , filosof grec. i n iţial de orientare stoic;i , a po i adversar al stoicismu l u i , devine cel mai de sea m:l adept ::!1 filosofiei Noii Aca d e m i i . În 150 a . Chr. , a nind u-se 1:1 Rom;J într-o a m b.tsacLi aren i a n ă , v:1 rosti dou:i discursuri celebre, contribuind la răspîndirea ideilor doctrinei neoacademice in lumea roman:i. El p u n e la îndoiai:! doctrina sto i ci p ri v i n d existenta şi esenţa divi nit<i t. i i , considerind ci l u mea este dominat;i de o ordine i ndependen t:! d e inter­ venţia divin::! . filosofia sa, a n :.�t:i s u b evidenta inl1uenp a scepticismu l u i , respinge orice criteriu a bsolut a l adev<irulu i , demonstrind c·t acţiu nea u m a nă n u are nevoie de un adevăr obiectiv, fiindu-i suficient;! înţelegerea probabil u l u i . Deoa rece n u a 1:1sat nimic scris, ideile sale ne sint cu noscute îndeosebi datoriU lui Sextus Empiricus, filosof sceptic grec din s ec. II p.Chr.

_j ) .

Vizi u n e a ra t,ionalisU a romanilor :1 stabilit de timpuriu distincţia între religie, scru p u l u l religios, religiozitatea a u t e n t i c :i şi forma ei degradat;i şi pervertit::i , superstitio (superstit,ia). Î n ce prive�te etimologia şi sensul exact :11 cuvîntului relig io, ele a u fost cerceute d i n Antichitate pînă în z i lele noastre făr:i a se fi ajuns 1 :.� u n consens. Î n esenţ;1 , se pendu le:.�ză între dou:1 ipoteze, proven ienp cuvîn t u l u i din verbul relegere sau re/igm·e. Provenienta din relegere (compus al lui legere) este swbiliU de

Cicero în De lwtura dcarum OI, 2H. 72) : Qui autem onmia q uae ad cultum dcorum pcrlincrellt diligen ter retractarent et tamquam relegerent, sînt dicli religios! ex rclegcnda (cei ce revizuiesc cu atenţie tot ceea ce t,ine de cultul zeilor, şi o fac ca şi cum ar selecta totul d in nou , sînt n um iţi scru puloşi [ religiusi] , de la a e r u l ele a selecta cu scru pulozitate [ reliţtere] gesturile lor) . A n ticii făceau disrinqia intre rC'lzgens, omul pios, şi religia­ sus, supersti{iosu l , cel c:.�re p:ic;1tuia prin exces de scrupul rel igios : cf. N igidius Figulus ( a p u ci A u l u s Gellius, Nuctes A tt icae, IV, 9, 1 1 ) : religentcm essc aportet. relig iasus n eja " s (e permis a fi scrupulos, n u şi su perstiţios), ceea ce denotă că sensul pri m al lui religia era cel de scrupul pios, a l es �i apoi respectat cu grij:i din tea mă �i veneraţie fap de zei ; la plural, religiones desem n a su perst iţi i l e , excesul de pietate, i ncompatibil cu normele religioase, statuate prin tracli\ie, dup:l definitia l u i Cicero : iustitia er.r.:a dcos. religiu dicitu r - respectarea normelor legale în re latia cu zeii SL' n u m L·�tl' religie ( Partel ion es oraturiae, 2 2 ) . Proveni enta l u i relig io d i n ,., .fi_, �r l / "1 ' 1 ; 1 l vg:1 l po:ltL' fi � i e ; 1 c l l' d l l s:i , l' a d cv;irat, i n d i re ct , din s i n u g mL·


211

NOTE Ş I COMENTA R I I a n tice, a nterioare creşt i n i sm u l u i : u n a d i ntre e l e fiind met a fora lucretian;i rdigionum nodis allimum exsolverC' ( De reru m natura, l, v _ 93 > , a dezlega

s p i ritu l de nod u ri l e su p e rs ti{ii l or . Cre�t i n u l

Lacta ntius stabile�te ferm

rela(ia l u i relip, io c u verbul religare: nomen relig ionis a vinculo pietatis esse dcductum, quod hominem J)eus rdip,averif et pietate constrinxerit

( n u m e l e re l i gi e i provine de la legă t u ra de credi n(<i , căci D u mnezeu a legat pe om de sine şi l-a supus prin cred in\:l ) ; pentru creşt i n i , d ec i ,

re l i gia înse a m n ă obliga\ie, dependenp î n re l a ti a cu d iv i n i t a t e a .

S u b a s p e c t et i m ologi c şi semanti c , s uperst it io cl eriv:1 d i n a dje c t i v u l super­ stes, it is. care, în l i m b a j j ur i d i c , însemna " m.artorpreze 1 1 t '' ( c f. F e s t u s , 394,

37

-

supen·tites testes praesentes sigmficatJ � i , prin urma re, superstitio

d e s e m n a darul u n e i c l a rv i ziun i ,

care

face posibil ca

o persoa n ;i s;i

c u noa sci trecutul ca şi cum ar fi fos t u n m a rtor prezent ; cel putin ace s ta e

sensul in itial pe care îl at e s U u n e l e texte antice, aşa c u m se poate

cledu cL' şi d i n replica l u i Curculin C P i a u t , <'u rculio, v . 397) : supen·tit iosus

bie quideu1 est ( ă sta-i c h i J r un c l a rvăzătr·r), vorbe ce subli niază u i m i rea

perscl4l a j u l u i ci i nterlocutorul s;iu i-a ghicit a c l e v;i r a t J cau z;i a i n fir m i t <i t i i ,

motiv;JU i n itial de el pri n r;1 n irea în lu pt;1 : " 1\ u m;i intereseaz;i '' , i - a spus

cel;i b l t , "daci ti-ai pierdut oc h i u l în l u pt;i sau cineva a a ru n c:Jt cu o o;J );i în t in e ·· . M. Brea l şi A. Bailly (Dictiolllw irc ezvmolog ique latin. P a ri s, 1 929, p . 37 1 ) consider;i c:t sens probabil a l l u i superstitio pc c e l de p ractici rcl igi oas;i su p l im c nta r;i , cxcedenta tX Ci cero d e fi n c � t e cuvîntul Sll/)(!l:l·tifiosus şi ne sugereaz;i un a l t posibi l sens al lui superstitio ( De IWium deontm, I I . 28, 7 2 : lftti totos dies precabmltur ct immolahmll 11 1 sibi liberi supc1:1·titcs cssc1!/, supen;titiosi sÎnt appcllati (cei care se roagă z i l n i c şi fac sacrificii pentru ca s;i le su pra v ieţuiasc;i cop i i i sînt n u m i ţ i su perstiţioş i ) ; prin urmare, SllfJc>rstitio este o a t i t u d i n e religioas;l cxcesi v;i,

motivat;! de speranta s upravieţu i r i i . Toa t e aceste sensuri sînt po s ibi l e ş i

da torit;·t a c ce p ţi i l o r d i ferite a l e adject i v u l u i superstes ca m a rtor prezent (în sens j u ri d i c ) sau ca su praviquitor.

Asocia t<l adesea p ra c t i ci l o r d i v i n atori i , su pcrstiţia era , în m e nta l i t a t ea

anticilor, exhibarea unei false religi i , j osn i ci şi inuti];i , nedemn;i d e o m i nte raţional;i . Este exact ceea ce urmeaz;i s;i demonstreze Cicero în

d i a logul de fa p , în i ntenţia de a separa ( a t ît cît e pos i b i l ) r e l igi a de

s u p e rs ti ţ i e .

_16.

Tuscu lum, o r;iş e l din La t i um, la S - E de Roma, unde C i c e ro avea o viLi de o d i h n;l ( uillu rttslica), în împrej u r i m i l e clreia const ruise d u p :i m odel grec un gimnaziu, n u m it

Lyceum, dotat cu o b ogat;i bibl ioteci şi o

A cadem ie. Tu sc u l um devine a mb i a nţa rcaU sau i m a g i n ar;i a

m u ltor

dezbateri filosofice din tratatele ciceron iene, ct l o c în care a pra ct ic a t el

îns u ) i , d u p :i mode l u l academic, a c e l e exercitii retorico-filnsoficc, redate

în TuscHim!ete disputa t io n es.

57.

Q u i n t u s Tu l l i u s Cicero ( 1 02-,i O a . C h r. ) , fratele oratorul u i . om de c u l t u r;l . a d m i rator al c i v i l izatiei grecesti si al filosofiei stoice, de pe pozi ţ i i l e �i cu a rg u mentele cheia a p;ir;i divina{ia în acest dia log. rom;tn;·L , o istorie a

;t l cH u i t

consu l a t u l u i

A scris o i s t o r i e

l u i Cicero, a tradus d i n S o fo c k si :1

un fe l de îndrumar pentru c 1 11didat_ii la cons u l a t . Qu intus v a

îm p:i rt<işi soarta fratel u i s;i u . fi i n d ucis î n acei<L.s i a n cu acesta < ·d :LCI LL J .

38.

Pe d o m e niu l său d i n Tuscu l u m , Cicero ;u nenajase d o u ;i l o c u r i pl' n t ru

co n vers a ţ i i l e filosofice,

a r i st o tel ici ;

e

un

gym11asiu m, numit

l.yCC'/1111, d u p : 1 t r: 1 d i t_ i : �

p o s i b i l d e c i ca p a ra n tc z : t î n t c � t u l l a t i 1 1 < it! 1 / 0111<'11 g i 'II/ 1 1(/Siu

Slljl<'riorf ('S/) S:1 L� X p l i l'i tL'/.(' f)l' LltrU ll ' C i o r i i l l l':l l - i l.: l { i d l ''< L ' I I I I l · L I { : I S ] • i l i l u ; L i . l


NOTE ::;r COMENTARII

2 1 '>

a L yc e um u l u i tusculan d i n tra d i t i a omonim u l u i s�i u grecesc şi s ă îns e m n e .,are acest nume ca şi gi mn a z iu l de pe v rem u r i " , dar e la fel de p o si b i l , dat fi i n d d u b l u l sens, s p a t i a l şi t e m p o ra l , al adjecti vul u i superio r (a fl a t la ln �i l [ i me , d a r ş i anteriod, să ofere o i n formaţie s u p l i m e n ta r:! ( necesară ce lor ce nu cu no�teau reşedi n \ a lllsculană ), despre a m p l as a re a acestui

gimnaziu pe u n loc mai Ina l t , spre care Ci cero s e în d re p ta cu inv it a t i i S<i i d i m i n e a p , în c u r s u l unei plimlxhi (in bu n:l t ra d i ti e p e ri pa te t i că ) , pentru a discuta sau a pra ctica e x e r c i t i i acad e m i ce . Se obiş n uia chiar ca în re ş ed i nţel e s o m pt u o a s e a l e ro m a n i l o r c u l ti va ţ i s<i se improvizeze u n gvm nasium l a et a j ul s u p e r i or, d ot a t , c:1 ş i cel d e l a Tusc u l u m , cu o bibliotecă boga tă . Cea de-a doua i ntep ret a re propus<i de n o i p oa t e fi coroborat<i cu i n formatia din Tusculanae ( I l , 5 ) c:i du p<i-a miaza, la Tuscu l u m , Cicero şi prietenii s:ii coburtl/1 în :1 l t loc propice m ed i ta ţi e i şi d is cut i i l or, u m brit de arbori , n u m i t A cademia. d u p ă celebrul g i m n a z i u al i u i P l a t on , amp la sa t in parcul lui Akademos, de u nde putem deduce ci dimineaţa u rcau la Lyce u m . 59.

Tratatul filosofic i n t rei cărţ i , ne natura deomm, dedicat l u i llrutus, este un d i al og pe tema na t u r i i � i esentei di v i n i t:i ţ i i , di a l og l a care parti c i p:i reprezenta n ţ i i (cei m a i ele scam;i d i n Roma ace l o r vre m i ) J trei d oc t ri ne

filosofice : C.

Aurelius Corta, om pol i t i c rom a n , adept a l filosofiei N o i i

for m ;J ţ i e stoici , ş i C . Ve ll e i u s , senator, un nc p u t a t epicurea n . D ia l ogul i l ustrează în i n t e n \ i a l u i Cicero superioritatea metodei a ca cl e rn i c e , in a discuta cu argumente pro şi contra ( dispu tatio in utramque partem) un subiect d es p re care alte �co l i fi l o s o fi c e enunp adedruri a bsolute. După ce fiecare d intre cei eloi Academ i i . ( .) . Lu c i l i u s B a l b u s . istoric roman ele

i nterlocutori susţin:Hori ai doctrinei stoice s:n1 epicureice despre zei îşi

expunt.:a a rgumt.:ntel e , academicul Cotra le comb:i tea pe rîn d , înce rcîn d s:i aduci d i scu t i a în sfl:ra proha b i l u l u i , a verosimilului (lat. proha!Jile, c a l c d u p :i grecescul pitban6n) . Prcst:1ţia l u i Cot t a , clup:i cum rec u noaşte Cicero, arc mai mult un efect retoric, deoa rece a utorul n u putea risca s :i

punâ defi n i tiv cre d i n ţa tradiţional:! in zei s u b semnul scepticismu l u i neoacademic. ·W .

Î n textul l a t i n , ex presi:t

com m u n ia iuru - normele rel igiei com u n e -

clat:'i de Cicero re l ig ie i : iustitia er,ga deos relig io dicitur (înde p l i n irea î n datoriri lor l e ga l e fa p de z e i se n u meşte r e l igie Pa rtiliones o m to riae, 22 ) . Aceast:i definit.ie sintetizeaz:i m e n t a l i ta t e a re l igi oas:i rom a n :i , p ro fu n d marcaU de obligativiwtea în de p l i n i rii datoriilor contra ctuale ce decurg elin r e l a1i a mutu a l ă cu d i vi n itate;J , în ţ e l e a s ă , c u m ob s e rv a ş i P l a t o n , c a o relaţie c o m e rc ial :i ( emporike te ch1 1e) conce ntrat<i în formula do 111 des (dau ca s ă- m i d a i ) . concord:i cu d e fi n i t i J

­

-i 1 .

metaforic c i cero n i a n este prezen t a rea u ne i sau filosofice în te r m e n i s p ec i fici artei m i l itare. În d i al ogul de fa ţ ă , n i se s u gerează m et a for i c c:i i d ee a stoie :i desp re existenţa z e i lor �i ca ra ct e rul p ro vid en ţ ,i a l al esenţei lor e s t e o reduU ( arx stoicorum) disputat:i a prig de cei doi c o m b a t a n ţ i , u n u l C Qu intus) de formaţie stoică , uzînd de strategii clefensivc, cel:ilalt (Cicero), aflat î n ofensivă, ca repre­ zent a n t al neoacaclemismul u i , re fra c t a r la teza stoi c<i . Tr:mspus:i în reg i s t ru metaforic, d is p u ta filosofiei d i n t re ce i d o i a p ar e CI o î n fru n ta re d i n tre dou;1 tabere, in c u rs u l ci rei a , în fu n q ie de po z i t ii i e CÎ:itigate, fiecare îşi modifici strategia ; dup:i ce a p re c i a z �i c:i a o bt i n u t o u�oa r:l derut<i a advers;J ru l u i s:i u , Ci ce ro îşi va propune s�i a bandon<:ze .� l r. l l l'gia i n t i m id:ir i i . c o n s ide ra t:! un s i m p l u exerciti u de r u t i n ;1 , �i s:-1 t 1 1 · . 1 < : 1 l : 1 .. l u p t : l l'< ll-p la corp'' , ant icipînd o v i clork sigur;i . U n loc com u n î n l i m bajul

d i sp ute oratorice


216

NOTE Ş I COMENTA R I I

î n cuprinsul dialog u l u i , prezenţa unor t e r m e n i el i n l i m ba ju l m i lit a r, j u ridic sau histrionic demonstrează p er ma n e nta disponibil itate a a u toru l u i ele a conferi conotatii metaforice cl i sp ut e i , prin a m pla s a re a ei cînd într-un fictiv spatiu militar, cînd într-unul jud i c i a r sau scen ic. Este şi aceasta o moda litate de a am p l ifica conv e ntiona l tensiunea cl i s pute i filosofice desfăşurate în incinta bibliotecii din Lyceum-ul tusculan. ti 2 .

I nventatorul acestei arte şi, totoclau, divinitatea ei tutelară este considerat Ask l e p i os (Aesculapus), fiu l lui Apollo ş i al unei muritoare, crescut el e mic de centaurul Chiron şi initiat în tainele tămăcluirii cu ajutorul plamelor. După moarte, l u i Ask l epios i s-au adus onoru ri divine, consacrînclu-i-se n u meroase tem ple, din tre care cel mai vest i t în l umea greacl era cel d i n Epidaur. Aici, zeul continua să-i ajute pe oamen i , inclicîndu-le, s u b fo nn�i de vis e , terapia bol i i lor (în cursul unui r it u al ele i ncubat.ie tera peutic!). Zeu l avea ca simbol to i agu l şi şarpele şi i se sacrifica totdea una u n cocoş.

li 3 .

Ve rs u ri l e citate a pa rtin traducerii f�"t cute ele Cicero poemul e p ic Ph a i n om c n a (Fenomenele) , compus ele · din s oloi (cea 3 1 5-239 a . C hr) . Poemul lu i Aratos, v e rsur i tratatul de a s tron o mie al l u i Eudoxos din aprecierile elogioase ale posterită t i i , fi ind

H o m e r şi Verg i l i u s .

11·1 .

în tinerete, după poetul grec Aratos care transp u n e în Cnidos, a î n t ru n i t aşezat a l ;ituri de epope i l c l u i

Progn ostica (Prezicerile) e s t e traducerea cicero n i a nă a c e l e i d e - a doua p:iiţi a po em u l u i lui Aratos, i ntit u la t;! Diosemeia (Semnele lui Zeus) , în timp ce Phailwmena este ti t lu l primei Giiţi, d u p :i care s-a numit între gul poem. S i d o n (sec. I I I

a . Chr. ), filosof stoic

grec.

45.

Boethus din

11 6 .

plantă agăptoare cu llori ga l b e n e , considerat;! foa rte ut i l ă la n a şt e ri , aşa cum arat:l şi nu m e le ei ( arisfos - foane bun, /ocheia - naştere) ­ cf. Plinius cel H ;H rî n , Historia natu mlis, XXV, H ; cl u p :i etimologia stabilită de Cicero, n u m e l e p l a m ei ar proveni de la A r i s to l oc h os, cel care i-a descoperit pri mul vi rtu t i l e.

47.

Fi-1:1'/im (segmentare, tăietu r:i ), termen el in pra c t ica h a ruspicirii, desem­ nînd fi e () real�i a n om a l ie a u n u i organ (o segmen t a re natu rală a l u i ) , fie o linie conventional�! , stabil ită de baruspex între o parte fa v o ra b i l :i (pars fam iliaris, a mica) şi o parte considera t:i fun cs t :i (pars hostilis) , în fu nqie de sem n i fi c ati a atribu it;! , prin t ra di [ i e , semnelor observate.

48.

Su m ma n us O a t . a r h . Submmms - z eu l din zori), veche divinitate sahină a întu nericului � i fe n o m e n el o r atmosferice nocturne (îndeosebi fulgerele), p re lu a t ;( în m itologia roman;i ş i asociat:i cultului lui Jupiter ; i se consacr;i un t e mp l u şi o s:hb;itoare a n u a l ă , la 20 iunie, cîn d i se închinau p r;lj i t u ri ( su mma nalia) el e forma roţilor caru l u i celest al l u i Ju piter.

49.

Urania , u n a dintre cele 9 muze, muza astronomici, ca şi c elel alte, fiică a l u i Zeus şi a Mncmosynei (Memoria).

50.

D e consulatu suo (Desp re consulat) este t i t l u l p o e m u l u i epic în t r e i Girţi, compus ele Cicero p e n t r u c ele b ra re a g l o r i osu l u i s:lu c o n su lat (63 a . Chr. ) , p o e m î n c a r e descrie, pătru ns de o a ute nt i ci superstitie (uşor ir on i z a t:i aici ele Q u i nt u s), s emnele divine care au a n u n ţ a t conspi rat,ia l u i Cat i l i n a , menţ,ionate şi î n Catililwra a III-a ( V I I I , 1 9 ) ; Quintus v a folosi în :l rgu­ mentatia sa pasaje î ntr e gi din acest poem , ca preţioase m:lrturi i în

Aristolochi a ,

f:J voarea divinaţiei, obţinute chiar de la adversarul s;iu de idei , pl' Cl l'l' k va manevra cu a b i l i tate ca scut în fat,a p rev izi b i le lor a t a c u r i a l e l u i Cicl'ro.

'i 1 .

În

concepţ,ia stoid , e l eme nt u l originar a l l u m i i l'Stl' focul divin . ..l'll' n i l " identificat d e Zenon elin Cition c u Zl' u s . r:l l i U I H"a .' l' l l l i n ; d a , ; 1 1 < '

( a ither),


217

NOTE ŞI COMENTA R I I

genereaz:i ş i menţine materia - cf. Seneca, Quastiones naturales, I I , 3 5 -

lovem

animum ac spiritum

mundi

(jupiter, principiu rational şi vital al

lumii). Stoicii stabilesc ca principii a le existentei divin itatea, princip i u l producător, şi materia, principiul produs, d i n interferenţa cirora s e vor naşte cele patru elemente primordiale, aeru l , apa, pămîntul, focul.

52.

Denumirea de planete provine de la verbul grec planan - a r.ltăci, deoarece, în concepţia primi lor astronomi, aceşti aştri nu aveau o traiectorie stabil;i .

53.

Jocurile latine (Latinae sau Feriae Lati11ae) erau fest ivităţile confederaţiei cet;iţilor latine, celebrare pe m u ntele Alba n , în apropiere de Roma, după investirea noilor consuli (în l u na ianua rie) ; cu această ocazie, consu lii :1cluceau jenfe lui jupiter Latialis, lîngă templul căruia se (inea şi adunarea ligii latine în prezenta tuturor magistraţilor cetăţilor latine. Jocurile clur.1u 4 zile.

54 .

H a ruspiciul lidian din neamul tirenic este haruspiciul etrusc ; grecii îi numeau pc etrusci

Tyrrbenoi, ele la numele lui Tyrrhenos, fi u l regelui

Lid i e i , considerat fondatorul acestui nea m . După Herodot ( Istorii, I , 94),

etruscii îi aveau ca str.imoşi pe coloniştii liclieni, plecaţi din ţara lor dup;i ani îndelu ng:l{i ele secetă, sub condu cerea u n uia d i n fiii regelui Tyrrhenos, în căutarea unui pămînt primitor, pe care-I vor găsi în N-V Italiei.

55.

E vorba de a n u l 65 a .Chr. , cînd a u avut loc ca lamit;iţile descrise a ici ; ş i

î n Catilinara a lll-a (VI I I , 19), Cicero ami nteşte aceste semne : atunci a u

fos t tr<isnite de focul d i v i n şi d i struse statuile de ze i , de oameni şi tablele

ele legi de pe Capitol i u . Haruspicii etrusci, chemaţi în grab;i , au prezis iminente incend i i , crime �i înci lciri ale legilor, anunpte de acele semne, şi chiar distrugerea oraşu lui şi a puterii romane. Singura modalitate de a-1 îmblînzi pe jupiter şi de a anula acţiunea nefast;i a semnelor sale, spuneau ei, era înăl ţarea unei monumentale starui a zeului pe o uriaş:i coloa n ă , orientată spre r;isărit, pentru c a z e i i s;i poat;i supraveghea din înalt forul şi curia senawrială şi sa-i poat;i avertiza pe romani de orice Lir;idelege pusă la cale împotriva statului lor. Tergiversarea lucr;irii, timp de 2 a n i , a

fost in terpretaU de haruspici drept pricina u nor evenimente nefaste,

adeveri te u l terio r : complotul din a n u l 65 a . Chr. şi apoi conspiraţia l u i Catilina . Cicero menţionează c a p e o uimi toare coincidentă descoperirea conspiraţiei lui Cati lina în timpul consulatu lui său, în chiar ziua fixării statuii pe soclu, împl inindu-se astfel prevestirea haruspicilor etrusci.

56.

Tablele ele legi gravate pe ara m;i ele pe Capitoliu, d istruse în timpul acestui ince n d i u din 65 a.Chr., se credea că a u fost căzute din cer - cf. Dio Cassius, Istoria

romană,

XXXVII ; se pare că nu e vorba de cele 1 2

table d e legi redactate în sec. V a .Chr. ( lex XII, tahulamm).

Martia, numele l u poaice i , doica legendară a gemenilor Romulus şi Remus. num it;i astfel du p;1 zeul Marte Oat. arh.

llfcwors),

tatăl copiilor,

căruia i-a fost ulterior consacrat;i . G rupul statuar al l upoaicei cu pru ncii, aflat pe Capitoliu ca maiestuos simbol a l originii divine a poporu lui roman, a fost trăsnit şi distrus în 6 5 a . Chr. , împreună cu alte sta tui, semn i ntepretat ca o primejdie iminent;l pentru statul roman.

58.

E vorba ele l.ucius Sergius Catilina (cea 108-62 a .Chr.), descendent a l unei vechi familii patriciene, a mbitios o m politic, implicat în anul 6'5 a .Chr. într-un complot împotriva statu l u i ; fiindu-i de două ori respins;i candida­ t u ra la consulat, va încerca în anul 63 a . Chr. să obţină puterea su premă printr-o lovitur;."l de stat, a ni h ilată însă de consulul Cicero. Refugiat în Etruria, Catilina va fi învins �i u c i s în 62 a .Chr., în lupta de la Pistoia, de

:mn:ttell" consulare.


NOTE ŞI COMENTARI I

2 LS 'S 9 .

60.

Alob ro gi i, neam celtic d i n G a l i a N;Jrbonez:l (Prov i n c ia ) , tri m i seser:l în

a n u l 63 a . Cln. o s o l i e care u rma sJ prezinte sen a tu l u i roman n e m u l t u ­ m i ri l e lor fală de magistra\ii a l e ş i ele roma n i . C o m pl i c i i l u i C a t i l i n a încearc:l s:l - i atrag:l de partea l or , c l a r a lob rogi i cl au în vi l e ag c om p l o t u l ( cf. Cicero, Catilinare, I I I , ·1 ; S a l ustius, De co11iu mtione Catilinae. 4 0 ) . Adjectivele eli n context, umbri(em şi 11itidum, a u valoarea u nor epitete

metaforice. Academia e ste u mbroasâ, fiind şcoa la situat;l în grădinile lui

Akademos, iar Lice u l , l u m i n os sau l u cios pentru c:l era locu l desti nat exerci!iilor g i mn i ce , practicate de atle!ii ce-şi ungeau cu u l e i u r i trupul gol Cgr. gpmws - gol > gynmasion - gimnazi u ) , dar � i pentru l u m ina pe care o a d u cea s p i ritelor.

61 .

Ca :ji a l r.i t i n eri rom a n i , Cicero a petrecut eloi ani în G recia pentru a-�i desăv'îr:;1i educaria filosofiei ş i retoric;·, ; l a Aten:l �i in insu ll' l e greceşti, i-a a u d i a t pe marii retori �i filosofi ai vre m i i :) i s-a întors l a Roma , la virsta de

29 ele an j ( 77 a . Chr.), preg:itit pentru cariera retoricl �i po liti ci.

62.

Cicet"<> recomandă c a i d e a l de v i a p jud icioasa împ:l rţ i re a t i m p u l u i între act i v i w t e ( 1wgotium) şi t i h n :l activ<\ (otiwti), acea s t a d i n u rm:i fi ind dedicaU stud i u l u i ş i scri s u lu i ; n u m a i î n acest fel , în o p i n i a l u i Cicero, putea împl i n i scopul u ne i v i e \ i

se

prodesse m u ltis, ::1 fi de folos cît m a i m u l tora (cf. De.IJHe divinaţie, ll, O. Preocuparea pentru "rostirea st r:i mo­ şeasc;l " , la care se face a l u z i e în text, este o const antă a în tr e g i i s a l e a ctivit;i ţ i . expri mat:l c o n c i s în d e v i z a En itrlr ut Latine luquar - m�i voi :

s tr�i d u i să vorbesc lati nqtc (Academ ice, I l , 4) ; e \ ' o rb a ele efort ul s;i u de

a prezerva puritatea l i m b i i Romei, de a o feri de cont:un i n :lrile cl ialectice rustice ş i de excesul ele e lemente a l og ene .

63.

U i m i re a l u i Qu intus pare legiti m ;! : Cicero, care apare în acest d i a l og c a

acu zator a l cl ivinaţiei, î ş i dovedise î n a l t e l un;iri ( De.\jJre le,!( i, l i ,

U, De.,pre ră.1punsurile barwpic ilor, passim), precum si î n versurile citate

m a i sus,

c re cl i n

p

în divi naţie, mai a les în cea a ugura l :1 , pe care lu mea o

numea divi1U1tio n ostra.

6·\ .

Lovitura l u i Ve nus este cea m a i norocoa s�i aruncare a zaru rilor, cînd ele

6'i.

Ve nus elin Cos sau A frod it<t A nadyomene (cea ieşitJ d i n mare >, pictu r<i

i n d i ca u cifra 6.

cel ebr:i

;t

l ui A p e l l es, considerat ele l'liniu cel l:l;H rin .,cel m a i i m portant

pictor a l Antich it�iţii" ( op. cit . , XXXV I , 4 ) .

Aceast:1 pictur;i şi sculptura l u i Pra x itcles, Ven us d i n C n i dos, sînt a preciate drept cele mai renumite reprezentări din iconografi;� ;�ntici , dedicate acestei zeiţ e .

66.

Quintus

E u ni u s (239- 1 69

a . C h r . ) , poet r o m a n de orig i n e osc1 , membru al

cerc u l u i l i terat a l Scipioni lor, admirator şi cunosc:Hor a l l i m b i i ş i c u l t u rii greceşt i . E a utorul unei epope i a n ea m ul u i roman A n n a l e s , scris;i du p:i modelul l u i Homer, în care i ntr odu c e in

ve rsi fi car ia

latin;i hexamet rul

cla cti li c grecesc în locul vers u l u i i t a l i e , saturnin u l .

A prelucrat comedii ş i tragedii greceşti, între care şi A ndromaca, citat:1 a ic i . 67.

68 .

Pcmiscus, reprezentare rn i n iatu ral;i a l u i P a n , i d e n t i ficat î n m i to l ogi:t romană cu Fau n us, zeu ::�1 p:1cl uri i , pr otecto r a l tur melor si p;1storil or, inventatorul n a i u l u i ( syrinx) şi însoţitor a l l u i Dionysos. Sco pa s eli n Paros ( sec. IV

a . Chr.), s c ul pt o r

şi a rh i t e c t gt"l'l', c u n o s n 1 1

îndeosebi drept constructorul mausol e u l u i A rremisei d i n FIL·s, u n : 1 d i n ce l e 7 m i n u n i a l e l u m i i ant ice.


NOTE 69.

ŞI

2IY

COlvlENT.-\ R I I

Î n concepţia stoicilor, realitatea ( veritas), spre deosebire d e hazard ( casus.

.for1zma), se bazează pe ordonarea şi înL i n (u irea Jogic:J a cauzelor şi evenimentelor ; creativitatea raţională este deci diferit;1 de cea empiri ci , accidenta l ă , privită c a u n joc a l hazard u l u i .

70.

M a rcus P::tcuvius ( c e a 220- 132 a . Chr. ) , poet roma n , de origine osci ,

considerat crearorul tragediei roma n e (Cicero. Varro). S e cunosc 1 3 titluri

de piese scrise de el clup;1 model grec, p:1strate fragmentar.

71 .

Aluzie la în frîngerea lui Pompei

( Cmweus

Pompeius Jl;Jagnus, 106-4H

a . Chr. , om politic şi strateg str:i l u cit) la Pharsalos, în Greci:l , în 48 a .Chr., unde a avut loc băU i i a decisiv;\ în r:izboiul civil, iscat din rivalitatea sa cu

Caesar. Fuge în Egipt, ci utînd ajutor la regele Ptolemaios a l XIII-lea, pe care-I ajutase s:1 preia domnia, d a r este ucis elin porunca acest u i a . Ci cero este un ma ri..' a d mirator ;Il l u i Pompei, pe CJre-1 consickr;l apără torul

providenţial al republicii romane.

72.

M a rcus Porcius Caro Uticensis (95-,16 a . Chr. ) , om pol itic si ora tOr roman (strănepot al lui Cato Maior), str;1 l ucit orator şi filosof, adept al doctrinei stoice. Ca :ji str;i moşul s;i u , se impune prin i ntegritatea caracteru l u i , p;istrîndu-şi c u fermitate convingeri le republicane ş i aqionînd î n conformitate cu acestea . După înfrîngerea lui Pompei la Ph:1rsalos şi după înci o victorie

a l u i C:1esar asupra republica n i l or pompieni, la Thapsus ( -'16 a . Chr.), Caro respinge o ferta de grat_iere a lui Caesar :;?i se sinucide la Utica, în A frica.

73.

Aceasu

7•t .

Deiotarus (cea 1 1 0-40 a . Chr.), tetrarh al G a liţiei, conduc1tor al triburilor

întrebare este aclresat;i lui Cicero, în calitatea sa ele augur ; el

fusese cooptat în colegiul augurilor în a n u l 'i3 ;LChr., la propunerea lui

Pompei şi a lui Hortensius, în locul lui Crassus, mort în r:1zboi u l cu parţi i . galaţilor celtici d i n Asia Mică, aliat fidel a l Romei, care îi acordă titlul de rege cliemelar, conform c:iruia a vea oblig:J{ia s:1 g:izdu iasci şi s;l ajute orice demnitar roman aflat în Orient. Lupt;1 a l :ituri de Pompei la Pharsalos, trecînd apoi în tab;ira lui Caes::tr, pe care-I va ajuta s;1 obtină cea mai rapidă \'ictorie a sa, împotriva l u i Pharnaces, regele Pomu l u i (anu nţată l a pidar senatu l u i prin veni, l'idi, viei). Deposedat de domnie şi de avere de c:Hre Caesar şi acuzat c:i încercase :;;i-l asasineze, va fi ap:irat de Cicero în pledoaria

Pro re,ge Deiotaro, dar moartea dictatorul u i a pus

ca p:1t procesu l u i . D u p{i moartea lui Caesar, Deiotarus trece de partea uciga:jilor acest u i a , Cassius şi Brutus, apoi de panea triumvirilor, Anronius, Lepidus şi Octavi a n us , reuşind s:i-şi recîşt ige rega t u l .

7 'i .

Tripudium, termen el i n l imbajul a ugural c e desemna o formă a auspiciilor

romane, awpicia ex trip udiis, constînd în in terpretarea semnelor divine dup;i pofta de mîncare a puilor sani : cl aei refuzau mîncarea, era semn

de r:l u augu r ; daci se arunca u cu ];icomie asupra ei, scipîncl din cioc

[;! rîme, era un �emn foa rte favor:!bil , numit tripudium sollistimum (auspi­

ciul

76.

cel m a i complet).

M a rcus Porcius Caro ( 234- 1 4 9 a .Chr. J, supran u m i t Censorius (cenzorul),

il1aior (cel H:Hrîn), Sapiem (Înţ,eleptu l , traducerea 1 a t i n :1 a cuvîntului ccllus, de la care prov ine cognomcnul Cato, acordat l u i pentru prima oa r;i în istoria familiei plebeiene Porcia). De conditie modestă,

sabin

datorit;i intel igenlei şi tenacitătii

sale, precum şi reputatei i ntegrit:1!i

rnor:de, va urca toate treptele ierarhiei politice, devenind una din cele n u i rl' m arcabile personalit:1ti ak repu blicii romane.

< : , - "''' ' L '

: l l l • •! • l . l t • ·

s:�

elin

l l-l·i a .Chr. a r;1 m a s celebr:i prin severi ratea m:isurilor ( Jr(�illl'S ( ( Jr(�in ild :,;i JJe o� ricul/ut'!l ( l h •.,jm•

s , - , i lT i l l' s:l il',


N ( )TE �1 U l M ENTA H I I

.: .:o

ag riculturâ), sînt d ed i c a t e u n u i scop ma jo r , care a fost p e n t ru el u n

p r i n c i p i u de v i a p : p�l.strarea valorilor rom a n e tradiţionale ( mos maiorr c m l .

77 .

A p p i u s C l a u d i us Caecus (sec. IV-111 a . Ch r.), om politic roma n , pers o ­ n a l i ta t e marca nt;! a v re m i i s a l e , autorul u nor măsuri l i b e ra l e în favoarea

r l e be i l or, i n i ţiator a l constru cţiei r r im ulu i drum roman în tr e Roma )i

Car u�l ( Via Appia) şi a p r i m u l u i m a re apeduct (A qua Appia). A scris l u crar i de d r ep t , etică, gramaticl, p;lstrate fra g m en ta r. Fiul s�l u , P. Cla u d i u s

Pulcher, c o n s u l în 2 4 9 a . C h r. , nemulţu m i t p e n t ru e l p u i i sacri refuzau s�i

mănînce în a j u n u l u n e i b:lt�l l i i d i n t i m p u l primului r�lzboi p u n ic, a ca cel pu tin s :l be;l, spunea e l , dacă n u voiau s�i m:inînce . Se credea c:i ace:1st:i impietate a dus la disrrugerea c o m p l e t :.i a tl otei � a l e , la Drepa n u n , în 2!19 a .Chr. , fa pt pentru care a fost c o n da m n a t l a m oa ne . Co legul său de consu l a t , L. l u n i u s P u l l us, n eso c o t in d şi el a u s pi ci i l e , �i-a dus tlota la pi <:i re , fa pt pen t ru care şi-a l u :ll s i ng u r v i a p (cf. C i ce ro , Despre natura zeilor, I l , .) ) . poruncit ca ace�tia să fie scufundati în ap:i , pentru

78.

M a rc us Lici n i us Cras�u.� ( cea l l 5- 'i 3 a .Chr.), om po li ti c � i g e n era l roma n ; în t i n!ptd 'proscri p{iilor dccl:J n �ate de S u l l a , va strînge o i m en s �\ a vere. clc\·enind cel mai bog;n n:t�i ţean ro m�1n si primind cog n o m e n u l Dil 'CS U 1ug�ttull . Împreun�1 �.:u l'omp e i ::) i Caesar, încheie în 60 ;t.Chr. o a l ia nţ:1 p o l i t i ci , n u m i t :l p r im u l triu mvir;n , în b a z a c�lreia va obţi n e g u \·ernarea provinciei S i ri a . Dedanşcaz:i în O rie n t o c a m pa nie îm potriv�l pa rţi lor, în po fi d a blesteme l o r tribu n u l u i poporu l u i Atei u s , care-I acuza în senat el exr u n e;t p o p o ru l Lt mari nenorociri p ri n ;tce:tst;i aq i u n e ; a fost î n v i n s ele parti şi u c i s în b:it;i l i a de la Carrhae. D e ş i a deţi n u t i m p ort a n te funqii p o l i t i c e ( co nsu l în 7 0 , c e n z or în 6 5 1 �i m i l i ta re (a fost în v i ng:lwrul l ui Sparucus în 71 ) . C:rassu� nu s-a remarcat prin a bi l itate po l i ti ci şi ta l e n t m i l iu r, fiind categoric in fe r i o r i l u �trilor s :l i colegi de triumvirat.

79.

Ap p i u s Claudius Pulchcr (sec. I a . C hr. ) , om p o l i t i c , general �i a u g u r a . Chr., a în .s c e n a t m u lte procese de mora l i t ; t t e .) i a exclus m u l\i ceUţe n i d i n clasa sen atorilor sau cava l e r i lor, între care pe i s t or i cu l rom a n S a l lu s ti us Crispus şi pe profesorul şi p ri e t e n u l acest u i a , Lucius Ateius Pr�tetextJtus. e r ud i t roman, n;lscut b Atcn;l . A pp i us a scris o carte, i n t i t u l at;l De a ug u rali disciplina ( Despre doctrina augu ra/d) , dedic: t t :i l u i C i c e ro .

80 .

Ce nzori i erau magistr�l[i romani ele rang superior, a l eş i pe t i m p el e 1 8 l un i , o d a U la cinci a n i , d i n rîn d u l celor ma i ca pa bi l i şi severi foşti cnn su l i . Cenzorii (În n u mă r ele 2) a ve a u ca atribuţi i : recens�i mînt ul popula\iei, repart izarea cet:itenilor în clase, comrolul mo ra l i t ă ţ ii civice. Aveau dreptu l ele a e l i m i n a dintr-o clas:i u n n:t:iţean în C I Z de i mora l itate, de a bla ma pe cineva s u b o : m u mc a c u za \ i e ( n ota censoria), consemn;tt:l in reg i s t ru l cenzorial ( fahulae censoria(').

H1.

Curb s a l ie n i l o r se afb pe colina Pa latin �i era sed iul colegiul ui celor do i sp re­ zece preoţ,i ai lu i Marte, numi[i Salii (da nsatori i) ; îmbrăcaţi în costume speci a l e şi p u rtî n d scuturile sacre, ci executau în l u n i l e martie şi octom­ bri e dansuri războinice, cîn t a u imn u ri s a cre ( carmina saliorum) cu pri l ej u l ceremoniilor dedicate zeului la î n ce pu tu l şi sfîrşitul sezo n u l u i mil itar.

82.

L u ci u s Tarq u i n i us P ris c us (6 1 6-578 a . Chr.), al cincilea rege l e genda r :i l Romei. de origine etruscă , căruia tra diţ i a romJnă îi a t ri b u ia const rui rl':l

rom a n ; în ti m pu l cenzurii s al e d i n anu l '51

Circ u l u i Mare ( Circus Maxim us) , a ma re lu i c:mal colector ( Cloaca) �i :1

Templu l u i lu i Jupiter de pe Capitol i u . A favorizat p:l t ru n cll.'rea elemente de civilizaţie etruscă la Roma magni (jo cu ri l e m a ri ) .

iocuri\e

u nor

de gbdiatori �i !. u l ii


NOTE ŞI COMENTARII R3.

R4 .

221

este relatat:1 şi de T . Liv i u s ( A b u rbe condita, 1, 36), D i o n i s din Halicarnas ( Romaike a rcha iologia - A ntichitâfi rom a n e, I I I , 7 \ ), Va lerius Maximus (Memorab ilia, 1, 4 ) şi d e Laetantius U11stitutiones divinae, I I , 7 ) .

Întîmplarea

Co mitium era , la Roma, piata p u b l i c;"t , situat:\ la N-E de for. unde aveau

loc a d u n:l rile populare civile, n u m i te com itia curiata şi comitia tributa,

într u nit e pe curii şi triburi, diviziuni etn ice/poli tica-religioase şi terito­ riale. Comitia ce11(uriata, a d u n :i ri l e poporu l u i în ca l i t a t e a s:1 de com u n i ­

rate armat:i , întrunite p e centurii (diviziuni m i l itare). n u puteau fi r, i n u r e

decît în afara zidurilor Rome i , în Cîmpul l u i Marte, deoarece n u m a i î n

exter i oru l cet;lţii rom;t nul î:?i putea î nd eplini a tribuţiile de m i l ita r ( arma­

tus), în i nte rior u l e i , el fi i n d t otd ea u n a un simplu civil ( togatus).

R5.

Puteai, îngr:idirurj de pi e r r e , asemenea g hizdurilor u n u i pu[ < pu teus), ce

S6.

A n a l el e

m a rca orice loc sacru.

( A illwles) , ve ch ea cronic:1 oficial;i a rom a n il o r, întocmit;! a n ual

( mmus) d e marele pont if (pontifex maxim us) �i n u m ite: de aceca A nnales

pontificu m sa u A mwles maximi; sub aceast:1 ulrimă d en u m i r e , e c u n o s­ cută c u l eg erea de 80 ele clrţi a materi a l u l ui a n a l istic tr:tdiţio n a l , a lcă t u ită de p onr iful 1\fucius Scaevo l a , în a n u l 1 23 a.Chr., o bogar�i s u rs :1 de i nfo r mati i penrru istoriografia larin:1 .

87.

P c ideea de sorginre sroic:l , ac ee a cj zeii exisr:i şi sînt preocupati de soarta nea m u l u i o me n e n es c, rr i m i tînd semne de aVL'r! isment, d escifrar e prin aerul divin:Hori u , se sprijină între:�ga argu menratie a l u i Quinrus în favoa rea divina[iei. Aceasr;i idee fusese sust,inu r:1 şi în r ra ra tu l ne natura deomm, I l , de st o ic u l Bal bus şi atac:I1:1 de ncoacademi c i a n u l Cotra , cu acelea;ji argumente ele care � e va folosi ;;; i Cicero în cartea a dou;1 a tr:l!atu lui de faţ:l .

88.

Tiberius S empron iu s Gracchus (sec. I l a . Ch rJ, o m politic roman, cunoscui ra tat:l a l fra t, i l o r Gracch i , a l es d e clou:.l ori cons u l , cenzor, augur l 204 a .Chr. ), tribun a l plebei , c:ls:Horir cu Cornel i:l, fii el l u i Scipio Afri ca n u l , ră m asă î n istorie ca protmip a l matroanei rom an e .

89.

Tabern:1 c u l u m

90.

er:1

u n fe l de c o n , neacoperit, c u deschiderea spre s u d , în

care St: instala a u guru l cînd l u a a u sp i c i i l e

; a ocu pa ilegal tabernaculul ( tabernaculum vitfu capere) î n s em na a în cl lc a legile discip lint:i aug u rale , care rec oma n d a u s:i nu fie p:ir:.lsir cortul au gu ra l înainre de fi n a l iz a re a a u spiciilor ; în ca zu l în ca re auspiciile era u înrrerupre, relua rea lor se f:icea prin sch i mbarei locu l u i i ni ti a l . Se pare ci de aceasu î nc:i l ca re a l egi i se f:icuse vinovar Tarq u i ni us, în sir u a tia rela tar:i aici.

Pomoeriw11 e ra zona sacr:i şi li ber:1 (inrerzis::i culturii �i c on s rr u q i i lor), în

afa ra şi în i nreriorul zidurilor cerătii <post mumm < post moemm) u n de

magistraţii superiori, în ca l i r are ele auguri, l u a u auspici ile civi le privitoare

actel e d e via[:l. urba n ă ( awpicia u rhan a) ; a uspi c i i l e m i l i ta re se l u a u în afa ra pomoeriu m-ului, de Gitre g eneral i , şi nu aveau nici o valoare în interiorul cer :it i i . Prin astfel de reglementări, acest spatiu sacru delimita în fa p r puterea civi l;i de cea m ilitară. Armata şi c o mi ti i l e centuriare nu se pureau în r ru n i decîr în a fara po m oeriu m-u l u i ; tor în exreriorul l u i se aflau

la

templele ze il o r srr:i i ni şi cimirirele. Sacralirarca aces r u i sp:tiiU Iine de

mitul înrcmeicrii Rom e i , cînd fo nda ro ru l cet:l ( i i , rrasînd c u pl u g ul brazda

origi n a r:i, a srabilil de j u r-împrej urul i ncinrei urbane o zon:l sacră , cu D r:wll'r rl' li gi os .� i j u ridic , ulterior marcar:i prin coloa n e . l'onuwriu111-ul s•·

v�•

Lngi .s• � < · n ·s i v de-a l u n gu l isroril'i H o mci , o d:u ;·t cu < ' X t i ndl 'r<'<t


222

NOTE Ş I COMENTA R I I

zidu rilor e i . A trece pomoerium-ul fără a lua auspicii le e r a o contravenţie gravă faţă de legile disciplinei augurale , care stabileau obligativitatea l u;1 rii auspici i l or la fiecare trecere a l u i . 91.

E vorba d e comiţiile centuriate ( com itia cen t u riata), care aveau p e lîng:i atribuţi ile legisla tive şi juridice şi atribuţi i electorale, constînd în alegerea magistraţilo r superiori, îndeosebi a consulilor. Ele nu puteau fi convocare decît tot de un ma gistrat s u perior, investit cu putere m i litară ( imperium), fiindcă erau <:Jdun:iri propriu-zis m i l i tare.

92.

Întîmplarea la care se referă Q u intus este relatată mai amplu ele Cicero în De 1Ut111ra deomm, II, 4 , şi este exemplară atît pentru scrupulozitatea cu care rom a n i i respectau prescripţi i le religioase, cît ş i pentru i mportanţa acestora în problemele majore ale cetăţi i . Î n a i nte de a ţine comit,i ile centu riate pe ntru a l egerea cons u l i l or din anul următor, consulul în funcţie, Tiberius G racchus, îşi aşază în pomoeriwn cortul augural pentru a lua ausp iciile, d a r îl p:i răseşte înai nte de încheierea ceremon iei , pentru a trece <.lincolo de pomoerium, în cîmp u l l u i M a rte, unde aveau loc conÎiţ,iile. În timpul votă rii, colegul lui de consulat care prezida adun:lrile electorale în calitate d e rogator (preşedinte) moare subit ; însă Tiberius prezideaz:i în locul lui a d unările şi încheie alegerile. Întors la Roma, nelini ştit de această întîmplare, care părea u n semn nefast, cheamă în senat haruspicii etrusci, aşa cu m se obişn u i a . Aceştia îl acu z:i de nerespec­ tarea prescripţiilor religioase (trecuse pomoeri11m- u l fă r:i a primi a uspi­ ciile) şi decla r:! c1 a legerile nu au fost leg:l l e . Tiberius, la rînd u l l u i , îi acu z;1 pe haruspicii etrusci de necunoa�terea doctrinei augurale romane şi-i al ungă din senat. Dup;1 cîteva l u n i , cînd consu l i i nou a l eşi , Scipio Nasica � i Caius Ma rius Figulus i ntraseră deja în fu ncţie (21 1 a . Chr.), Tiherius, consu ltîncl teme i n ic Gi rţi l e augura l e , s,i-a dat seama că greşise şi pentru ca p;icanl l s;iu s;1 n u cacl:"1 asupra cet:1ţ i i , şi-a recunoscut greşeala în scris, în fap colegi u l u i a ugurilor. Aceşt i a au s w b i l i t ci alegerile precedente fuseseră cu adevăra t nelegale din punct de vedere religios şi a u cerut demisia consu l i lor a l es, i , fapt împl init f:i ră întîrziere.

93.

Phaidros ( 244 a-d), P l aton stabil ise distincţia între dou;i forme de divinaţie : ma ntike, divina{ia naturală, profetică, i ntu i t ivă, d:1 r a l zeilor, şi oionistike, divina\ia ra�ională, practicau dup;i regu lile anei d ivinatorii, artifici a l ;! sau inductiv;1 . El constat;i , totoclau, superioritatea mantic i i ca fonn;i ele rela[ie nemijlocit:i c u d i v i n i ta tea , elogiază accast;i formă de posesie divi n;\ , nebunia d i vi nă (enthousiasmâs, theiâ mania) : "cu cît a rta de a vedea cu duhul ( numtike) stă mai presus ele cea augurală ( oion istike), tot pe atît stă mai presus nebunia care vine de la zeu pe lîng;l omeneasca chibzu inţ ă '' ( trad. G. Liiceanu, Bucureşti, 1 983). În De le,g ibus ( I l , 1 3), Cicero precizează G1 , p r i n d i v i n a t i e , înţelege î n pri m u l rînd c e e a ce grecii numeau m an t ikc> (divinatio fu ro ris) şi, în al doilea rînd, cunoaşterea şi interpretarea semnelor d ivine ( divinatio in s ig n i�') : atît în greacă, cît şi în lati n;i , termenii mantike şi divinafio, prin extensie semantică, vor defini divinaţia în a nsamblul ei, sub cele două forme , praesensio (presimţirea , intuiţia) şi scientia (cunoaşterea, devenită artă ) , aşa cum reiese �i din definiţia dată de Cicero divinaţiei : praesensio ac scientia rerum futu ra m /li ­ presimţire şi cunoaştere a v i itoru l u i .

94 .

Bakis d i n l3eoţia , profet grec al c:irui n u me devi ne, la fel c;1 şi cele dl" Pythia şi Sibyl la, generic pentru categoria de profeti extatici , ba c h i z i i , inspiraţi de nimfe , deosebiţi de Sibile, preotesele inspirate de Apollo ( !1 . E . Rohde, P1yche, Bucureşti , 1 98 ') , p . 249).

În


NOTE $1 COMENTA R I I

95. 96.

223

Epimenides din Creta (sec VII-VI a .Chr.), profet ş i teolog chuia i se

atribuie fragmentele rămase dintr-o Theog o n ia ( Naşterea zeilor) .

Sibyl la d i n Eryt hrae, considerata cea m a i veche sibihi, a trait înai nte de r;izboiu l troian (sec. XII a .Chr. ) , pe care se spune e<l 1-a prevestit cu uimitoare clarviziune. Sibilele (gr. sihytla), preotesele inspirate de Apollo, în num;i r de 1 2, erau numite astfel, n e i n formeaza Pausanias ( Călătorie în Grecia, X, 1 2), după n u mele celei m a i vechi preotese a l u i Apollo, fiica lui Zeus şi a Lamiei, căreia l ibien ii i-au spus Sihytla, pentru că îşi f;icea prezicerile cîntînd ; ni se sugereaz;i prin urmare o etimologie pentru acest cuvînt ( destul de obscur ca sens ) : Da rremberg-Saglio ( Dictiomza ire des antiquites grecques et romaines, I I , 1 , p. 3 1 3 , n . 253), menţioneaz;i cîteva a l t e posibile etimologii a l e acestui nume : thiohuk' ( v rerea zeu l u i ­ cuvînt cu fonetism doric), Li�vssa < libiana - de la acest cuvîm s-;l r aju nge la Si�vlla prin meta tez;i sila biui ) ,

nefiind exclus un etimon semantic

ebraic sau arab, Kabal, Saba!. Du pa afirmaţia lui Servius (Aeneis, I I I ,

v.

115) �i Isi dor elin Sevilla ( Origines, VIII, 8), cuvîntul Si�yl/a devenise n umele generic a l profeteselor a polinice.

O a l ta sibi l;i menţionat;� de P a usanias a fost 1 Ieroph ilc, origina r;i elin

Troada, unde era preoteasă în tem plul l u i Apollo, care a prezis ş i ea,

in terpretind visul Hecubei ( el n:lscusc o torţ;i arzînd;i) even imentele

funcste pentru Troia ; du p;i distrugerea Tro i c i , a răt<icit prin lume, :�j u n ­ gînd la Delfi, unde Î Ş. i cînta profe[iile p e o stîn c;i ( cel ebra stînci a Sibyl lei) îna inte c:� Apollo s;l se instaleze definitiv pe aceste locuri ca

divinit:Jte profetici. Profet,iile sibilelor au fost reunire în Cârjile sihiline ( ta Sibylleia - !ibri Sibyllini), coleqie de oracole, care va aju nge în

posesia romani lor în secolul al VI-lea a . Ch r. Ele au fost a duse la Roma de o a lt;i celebr:i sibil:i , cea din Cumae (col onie greac.i din sudul ltalieD, Sibylla Cuma na, care k-a vîndut regelui Tarquinius Superbus.

97.

D i vinat,ia prin tragere la sor[i ( gr. k/erornantia, lat. sorti/cgium) îşi are originea în ideea ci orice mi:;care a om u l u i dirijat;} ele hazard, este un semn divin. Sorţii (gr. kleros, lat . so1:5) erau pietricele de diferite forme şi culori, boabe albe sau negre, oscioare sau tablite inscriptionate cu diverse formu l e ; puteau fi aruncate direct pe pămînt, a:;ezate într-o urn;i: sa u, cum e cazul sortilor de l a Preneste (tJblite de stejar gravate cu l i terele vech i u l u i a l fabet latin), erau închişi într-un cuf<ir şi extraşi de mîna u n u i copil în ocazii speciale, cînd s e impunea consultarea lor. L a Roma, prin tragere l a soqi, se stabileau atribuţiile în cazul magistra t u rilor colegiale (spre exemplu, se hot ;J ra care d i ntre pretori urma să fie u rban us, care

peregrimts, d e unde ş i denumirile d e son u rbana, so1-s peregrina) . Cuvîn­ tul latin

son, prin extensie se mantiei , va desemna generic oracol u l ,

decizia soqii , soarta , i a r în limbaj j u ridic, capita l u l , moştenirea ; aceleaşi sensuri le a u derivaţii ş i compuşii sai : - exp l . conson·, tis - care împ;lrtă­ şesc :�ceeaşi soart;i , care foloseşte în com u n un capital indivizibil (cf. A . Ernout, A . Meillet, op. cit., s u b voce sors, p. 9 1 S) .

lJH.

Prin această întrebare retorici a b i i a , Quintus sugereaz;i ci şi filosofii care s-au i m p l icat în explicarea formelor d i vinaţiei s-au contaminat într-un fel d� h a ru l divin a l acestor practici, ceea ce face a bsu rd;} şi inutil:! îndoia l a profesat:i d e neoacademici fap de divinaţie, î n ansambl u l ei.

')l).

Cu m mulla pep ererit - cînd o f;i ta catîrca, este un proverb latin al c1ru i echivalent romiinesc ar fi .,cînd o face plopul mere".

1 0 0 _ l ' u h l i 1 1S Cornd ius Scipio C 25S- I H.� a . Chr.), om politic şi general rom a n , i l l \' i l l.l ', .l l < >t l d l u i l l a n n i h :1 l la /.a ma C 202 a . Chr. ) , fa pt;i care-i a d u c e cogno-


NOTE ŞI COMENTA R I I menul Africanul ( Z a m a s e at1ă î n Numidia , ţ i n u t elin Africa de Nord) ; aflat la apogeul gloriei sale, declarat princeps senatus ( cel di ntîi om în senat), Scipio stîrneşte ostilitatea unor cercuri senatoriale influente, care-I a cuz;i ele coruptie, s i li ndu-! s;i se retragă elin viaţa civică, pe domeniul său elin Campania, unde moare u itat, în acelaşi a n c u i l ustrul s;i u adversar, Han niba l . A fost, incontesta bil, cel mai mare general roman pînă la Caesar, comparat adesea cu Alexandru Macedon. Cicero îl consideră protot ipul exemplar a l cetăţeanului rom a n , capabil să îmbine aqiunea energic:! ( negotium) cu elevaţia spirituală (otium). Este binecunoscut rolul pe care 1-a avut cercul Scipionilor (grupare intelectual;! patronată de această i l ustr<i fa milie) în viata cultural;i a Romei şi impor­ tanta acordată de ei sch imbării mentalit<i tii romane exclusiv pragmatice, sub i nfluenţa modelul u i spiritual grec. 1 0 1 . Croesus (Kroisos - 5 9 'i - 'i 30 a . C hr.), ultimul rege al lycliei, ţinut d in vestul Asiei Mici, cu capitala b Sardes , considerat locul ele baştină a l etruscilor. Î n timpul domniei sale, statul lydian cunoaşte apoge u l dezvoltării sale economice şi politice, i;tr bogăţia regelui devine proverbiaU. Admirator al civilizaţiei greceşti, el a încurajat pătrunderea elementelor ele civilizaţie greacă în Asia Mică, înaintea cuceririlor macecioniene. Potrivit tradiţiei ( Herodot, Istorii, 1, 75), înainte ele de războiul purtat c u Cyrus a l I l-lea, regele Persiei, Croesus a consultat oracolul delfic :�supra destinului acestei înfruntări şi a primit următorul răspuns : "Dacă vei trece fluviul Halys, o mare putere va fi înfrînt;i " . Soarta bătăliei a adeverit oracolu l , clar n u în sensul dorit ele Croesus, c:ici el a fost înfrînt şi Lyclia anexată regatului persa n . 1 0 2 . Antifon (Antiphonos) din Atena a fost u n celebru i nterpret d e vise ( oneirokrites) ş i ele minuni ( teratoskopos) , contemporan cu Sonate (sec. V a . Chr.), identificat u neori cu sofistul cu acelaşi nume, identitate puţin probabilă, după E . R . Dodds ( op. cit., p . 1 5 7 , v . 1 00) ; i se atribuie o culegere ele vise ( Oneirokriton) ale u nor perso nal it;iţi vestite, pe care el le-a interpretat. 1 0 3 . Philistos din Siracuza < 4 3 0-356 a . Chr. ) , om politic şi istoric grec, partizan al tiranului Dionysos 1 şi a utor al unei istorii a Siciliei ( Sikelika) în 1 3 cirţi, preţuită ele Cicero pentru bogăţia ş i exactitatea informaţiilor ş i p e ntru eleganţa stilulu i . 1 0·L Dio nysos 1 (cea 430-356 a . Chr. ) , tiran al Siracu zei, capitala Siciliei, care devine în timpul s;i u cel mai important oraş a l p;i rţii ele vest a lumii elenice. A organizat o puternică ofensiv;i asupra puterii cartagineze din Sicilia , a fo ndat colonii în sudul !ta !iei şi în I l lyri a , obtinind în toate aceste a ctiuni succese remarcabile, care fac din domnia sa cea mai ilustră guvernare de tip tiranic (gr. tynmnos - stăpîn absolut, despot ) . 1 0 5 . Galeofi erau numiţi prezicătorii sicilieni, c e pretindeau a clescincle din G aleotis, fiul l u i Apoi!o ; Isidor din Sevilla ( Origine.1·, V I I I , 8) presupune u n etimon ebraic al acestui nume, a l cărui sens este "a prezice·· : Darremberg­ -Saglio ( op. cit., p. 296, n . 53) leagă nu mele lor de cel al şopîrlei (gr. galeos) şi-i consider;! pe g:t l eoti specialişti în clivinaţia prin actele instinc­ tive a le acestor animale. 1 06 . Fragmentul, cunoscut ca Visul Iliei, f:tce parte din epopeea lui Ennius, A n nales (v. 35-5 1 ) şi poate fi considerat drept u na dintre cele mai reuşite (sub raport artistic) secvente din opera autoru l u i latin. Premoni\ia oniric:i fă cut;i vestalei !!ia ( cunoscută şi sub nu mele ele Rhea S i l v i a ) ele c;itre tat:1 1 s ă u , Aeneas, se referă la viitoarele ei p;itimiri c a mam;i a gemenilor Romulus şi Remus, urmate de restabi lirea �i d;i i n uirca noroc u l u i s;l u , o dat:i cu întemeierea Romei.


NOTE Ş I COMENTA R I I

2 2 ')

1 0 7 . Priam (numit i ni ţ i a l Podarces) este ultimul rege a l Troiei, fiul lui Laomedon, care în ;i l ţa se z id u ri l e c e tă ţii c u a j u t orul zeilor Apollo ş i Poseicl o n . Priam a primit domnia de l a Heracles ş i a fost singurul di ntre fi i i lu i Laomedon cruţaţi ele erou. Căsătorit cu Hecu ba, a avut n u meroşi copi i (d u pa t ra d i ţ i e , SO, de la H ec u b a şi de la con cubinele legitime d i n palat), între c a r e vi te azul H e c t or, Pa r is (A l e xa n dru), Tr oi l u s , C t·e u s a , P o l yx e nam Cassandra , Helenus, ultimii doi fii n d inzestrati de Apollo cu da rul profeţie i . Premo­ n i ţ iil e Cassandrei despre soa rta Troiei a u fost nesocotite de tro i e n i , căci Ap o l lo (îndr;lgostit de ea ş i re s p i ns ) îi hăr;izise să n u fie crezută de semenii ci . Prea b<Hrîn pentru a mai part i c i pa la ră zb oi, Priam asis t;! neputincios la uciderea fiilor s;i i ş i l a de z a s tru l Troiei ş i , la rînd u l său, pi ere în no;tptca fatal;! a ce t ă ţi i . 108. Vis u l , prevestind n a şt e re a l u i Paris , autorul moral a l r;izboi u l u i troian şi al pieirii Troi c i , a fost interpretat în acest sens de sibi la troian;l Herophile. 109. Le q i u n i l e eclitorilor diferă în legătur;l c u aceast<l sintagmă ; s-a pr o pu s in 11ustri Fabi Pictoris (Giornini, Teubncr, Leipzig, 1 975), în 1\iumeri Fabi Pictoris (Leclerc, P<t ris, 1 8 3 1 ) . Au existat în istoria Romei trei persoane c u n u mele Fa bius P i ct o r, cu prenume distincte, Numerioas, Quintus, Servi us ; se pare ci a u to ru l a n a lelor menţionate ele Cicero a fost Q u i ntus (sec. I I I a . Chr. ) , şi nu Nu merius. 1 1 0. Lucius Ta rq u i n i u s Su perbus ( sec . VI a . C h r . ) , etrusc de origine, a fost u l t i m u l din cei şapte regi le g e n da ri ai Romei ; co gnom c n u l Superhus (Trufa şu i J îl d a torea z;l comportamentu lui s;l u ti ra n i c , care-I face curînd foarte impopular şi i n de z i rab il la Roma. Dup:1 detronarea sa, în 5 1 0-509 a . Chr. , va încerca cu ajutorul regelui etrusc P a rsenn:1 să-şi recapete dom n i a , dar, du p ;i un înde l u nga t asediu a l Rome i , r e g el e e t ru s c, impr es io ­ nat de dîrzenia romanilor, va renunţa să-I m a i sp ri j i n e şi-şi va retra g e a rma t e l e . Roma ortea z;i decis !?i defi n itiv p e nt ru forma de guvernămînt re p ub l i ca n ;l , alegînd primii cons u l i , Tarquinius Col lati nus � i Lucius Brutus. 1 1 1. Lucius A(-cius (Attius - cea 1 70-cca 86 a . C hr. ) , poet tragic l a t i n , umb r i an de origine, a u tor a p es te ·t'i de t ra ge d i i , a l unor A n nales ş i a l unor opere did actice. l'v!ajoritatea trage d i i l o r sale au subiecte greceşti, cu excepti:l a clou ă , cu su biecte roma n e , între care Brutus, me n ţ i o n a t ă aici de Cicero. Lucius l u n ius îşi datora cognomenul Bmtus (N<Hîngul) a p a r en t ei sale încetineli min tale, dar, în rea l i tate, s i m u l a pro s t i a , pentru a-şi cru ţa viaţa, oricînd ameni nţat;[ de b ăn u i el i le ş i ca p ri ci i l e r eg e l u i Tarqu i ni us S u perb u s . Visu l r e ge l ui preveste!?te evenimentele care vor d u ce la a l u n garea s a , în urma revoltci co nd u se de Brutus, ales apoi consu l .

1 1 2 . H cra c l i des ( H e raldeides) d i n Pont < 390-.31 O a .Chr.), elev a l l u i P l at on, este au torul unor lucrări despre istoria const ituţiilor d i n cet�tţile greceşti, de istoria filosofi e i , de istorie l i t era r;i şi istoria m u z i c i i , grupate sub titlul gene ric Dia/ogui (Dialoguri). 1 1 3 . Phala ris (sec. VI a .Chr. ) , tira n al oraş u l u i sicilian Acra gas, cl ruia tradiţia greaci i-a atribuit o legendară cruzime fap ele adversarii s;i i , pe c a r e-i ardea de v i i , închizîndu-i în pînt ec e l e u n u i t a ur din bronz sau fi er i nca n de sc e n t . l l ·i . Cyrus ( Ky r o s ) cel M a r e (sec. VI a .Chr.), rege a l Persiei, fo n d a to ru l I m peri ului A h e me n i d , geniu militar şi politic, considerat de greci proto­ tipul s u vera n u l u i l u minat , pentru î nţ e l e p ci u n e a cu care a administrat i n q >l' r i u l . 111:1 n i fl·stînd tokra nt.:l fat<\ de tradit_ia si credinţe l e popoarelor


2 26

NOTE ŞI COM ENTA R I I supuse. I �e atribuie readucerea evreilor din robia babiloniană şi recon­ s t ru i r e a t e mp l u l u i d i n Ierusa l i m , darimat de babiloni e n i .

1 1 5 . Di non din Colofon ( s e c . IV a . Chr. ), a utor a l u n ei istorii persane de b începuturi pînă în vremea sa.

1 1 6. Calanus, bra h man i n d i a n în vîrsU de �.1 de a n i ; fi i n d foarte bolnav de stomac, s-<t a runcat pe rugul aprins, din p r o p ria - i vrere, pentru a sci pa de d ure r i , în fata întregii armate macedon iene, care asista u i m i U la acest spectacol ined i t . Cuvintele adresate de el lui A l e x a n d r u , la început ne lxi g a te în seam:i , a u fost socotite profetice dup�i moartea rege l u i (cf. Va lerius Max imus, Fapte memorabile, l , 8 ; Diodor din Sicilia, Biblioteca istoric([, XV I I , 107 ) . 1 1 7 . Herculcs (gr. Hcmclcs) , conform lege n de i , :;; i-a gasit sfîrşitul în c h i n u r i c u m plite, cuprins de flacirile t,îşn ite d i n tun ica otrăvită îmbibat�i d e sî n ge le centauru l u i Nessus, pe care Deianira. SO\ia erou l u i , i - o oferise în dar la sfatul perfid al centauru l u i muribund, ucis de Hercules, convins:i ci (".;te un filtru magic de dragoste. 1 1 8 . Tem p l u l Dianei din Efes, considerat una el i n c el e 7 m i n u n i ale l u m i i antice, c r c a ţ,i e a a rh itect u l u i ş i sculptoru l u i grec Scopas, a fost i nce ndiat

în no:1ptea d e 2 1 i u l i e 356 a . Chr. , cî n d se nă�tea la Pe l a , în c api t a l a Macedon i e i , Alexandru al Il-lea, vi itorul cu ce r i tor al A si e i . Incend ierea t em p lu l u i es t e a c t ul d is p erat al l u i Ero st ra te s , u n nefericit, disperat de an o n im at u l numelui s:1 u , care şi-a dorit c el eb r i tate a chiar cu p r e \ u l acestei impiet:iti ; d e ş i pomen irea acestui n ume a fost interzis�i p e vec i e , tradit,ia 1-a p�istrat.

1 1 9. Lucius Coelius Antipater ( sec. Il a . Chr. l , orator şi j u rist rom a n , bun c u n osc:itor al culturii greceşti , a u tor a l unei istorii des p re a l doilea r�izboi punic ; a avut ca surse pe scriitorul grec Silenus ( a utorul unei istorii a S i c i l i e i ) şi pe istoricul grec Agathocles. 1 20 . Pe promontoriul l.a c i n i u m . la i m ra r ea în golful Tarent, zeiţa Junona avea u n templu vestit t c f. T. Livius, A . U. C. , XXIV, .) ), unde era adoraU ca l11110 f.acinia; în acest tem p l u . a n a t într-un crîng ferit, în care p:işteau n ep rimcj­ du ite turmele din jur, p�istori i , d rept recunoşt i n (ă pentru proteqia zeitei, i-au închinat d i n veniturile lor n coloan�i de a ur masiv.

1 2 1 . C:o n form m:irturiei autorilor antici ( P o l i b i u , Istorii, I I I , 79 ; T. Livius, A . U. C. , XXI I , 2 ) , H a n n ibal era monC>fta l m i c , pierzîndu-�i vederea l a un ochi în urma unei boli netratate. 1 2 2 . Saguntu l , oraşul iberic a l ia t a l Rom e i , o c u p a t în anul 2 1 9 a . Chr. de Hannibal , d u pa 8 l un i d e ased i u , devine p re t e x t ul declanşării c e l u i de-al doile<l r:izb o i p u ni c . 1 23 . Hami lcar Barcas, zis fulgerul (cea 290-229 a . Chr. ) , gen e ra l cartaginez, tată l lui Hanniba l , de l a care acesta a moştenit ura neîmp�icată împotriva ro m anil or şi pricep ere a în arta militară . 1 24 . Pu b l i u s Dedus Mus, figura l e gend a r;i d e l u pt �i tor roman în cel ele-al l l l-lea r:izboi cu samni(i i (298- 290), mai întîi Gl tribun m i l i tar, a poi în calitate de consul. Decius obtine importante victori i în acest r�izbo i , sacr i fi c i u l s�i u suprem în l u pta de la Sentinum ( 295 a . Chr.) deven ind celebru. Poetul Accius i-a dedicat cea de-a doua tragedie a sa cu sub il'ct roman, Decius ( prima fiind Brultts, n. 1 0,1). 1 25 . Tribunul militar ( /ribumts militum) e s t e ofiterul su 1wrior în :m nata ro m a n:i prov l'nit numai d i n ord i n u l senatoria l sau <'l'\'<'.� l ru ; a ksi cd pu t i n pt' n t ru


NOTE ŞI COMENTA H I I

227

un an, tribu n i i mil itari, In număr de 6 în timpul repu blici i , aveau ca atributi i : s u pravegherea l u c r;i ri l or de fortific:l [ i i , judecarea abateril o r discipl inare ale solcl a ţ i l or, a l egerea ofiterilor de rang inferior (centu­ rionii) ; e i comandau a lternativ legi u n i le romane (fiecare cîte 2 l u n i ) , şi, du p<i t ra d itie (T. Livius, I I , 32), tribu n i i m i l itari i n vestiţi cu putere consu­ l a ră a u condus Roma timp de 84 de ani ( 448-365 a .Chr. ) .

1 26 . Samniţii (Samn ites) , putern ici populatie războinică d i n Ital ia, stabi l ită î n Samnium, l a sud d e l.atium, î n vestul Campan iei ; cele 4 triburi samnite formau o confederaţie, a fl a u , ca şi roma n i i , în proces de expansiune teritorială . Conflictul dintre cele două puteri va dura 50 de ani, sub forma a trei r•izboaie ; împreun;i cu a lte populatii italice ( u mbri i , ga l i i , etruscii, sabel i i l , samniţii formeaâ o adevărată coaliţie antiroma n ă , astfel că r;izboiul cu samnitii devi ne, de fa pt, u n r:Izboi italie. În cursul acestui a , Roma va anexa treptat teritoriile italice, instituind hegemonia romanj î n l'eninsul;i (sec. I I I a . Chr.). În secolele u r mătoare, samnitii v o r profita de orice prilej pentru a se răsc u l a şi instiga �i celelalte popoare italice c'irora Roma le acordase titlul de a l iati ( socii). Samni { ii vor fi definitiv învinşi �i supu!ii în 88 a .Chr. (în r;izboiul cu sociiÎ ele către Sulla, care spunea ci "roma n i i n u vor tr;i i l i n işti{i cîtă vreme samn itii sînt u n neam independent'" (Strabon, Geografia, V, 2•i9). 1 27 . Versu l reprodus ele Socrate în d i a l ogul pl atonician Crilon este u n citat din Homer Uliada, I X , 353) : "Noi în trei zile vom fi în mănoasa-ne t,ar;i , în Ftia" (traci. G. Murnu ) ; cu aceste cuvinte, Ahile îl avertizează p e Agamemnon că va p;irăsi l u pta, întorcînclu-se în Ftia natahi , tinut din Tesal i a (în nordul Greciei ) . Poves t i ndu-i lui Criton pre moniţia sa oniriC<l, Socrate citează acest vers, a uzit în vis, schimbînd persoana verbu l u i , aşa cum i-1 recitase necunoscuta f;iptu r;i oni rici : ,.Tu în trei zile ve i fi în m<inoasa ta ră , în Fti a " . Interesa nt;\ este receptarea diferit;1 a acestei premon itii ; lui Criton, avertismentul oni ric primit ele Sonate i se par e a in dica faptul că în Fti a , filosoful, afl a t în înch isoare , î n aşteptarea sentintei, îşi poate a fl a sciparea şi insistă să-i înlesneasd fuga !ii s;i-1 cluei în Tesa l i a ; lui Socrate, care, în dialogul Cra!ylos, dovedise bune intuiţii etimologice, topon i m u l Ftia ( Phthia) îi pare înrudit cu verbul phth io - a muri �i de aceea interpretează versul ca u n a vertismem a l apropiatei sale morţi. Cicero nu tr;J d u ce propriu-zis versul în varianta socratică, ci îl modifică structural şi semantic pentru a crea cu adevărat impresia de a mbiguitate , speci fici profetiilor de tip oracu l a r. Semn ificativ;i este redistribuirea adjectivului gr. eriholos, l a t . laeta (m;'inos, norocos) prin figura de stil bypalla8 e, din p b n u l spatial (Ftia) în cel temporal ( Z i ua ) ; l ipsi t;i de epitetul care-i con ferea o idemitate precis;1 ( tinut m;inos, de a l tfel singura zon;l de acest fel din Grecia ), Ftia devine l a Cicero u n spatiu nedefinit, misterior şi imperson a l , ca şi tărîmu l " moqii ; primind epitet u l , "ziua a treia v a deveni "norocoasă" ş i v a c1 p;1ta astfel pentru Socrate o identitate precis;! , cea a plec'trii sale spre o nouă existenp.

1 28 . Xenofon (Xenopho n - cea 430-34"1 a .chr. ) , istoric, filosof şi moralist grec, discipol al lui Socrate ; a participat în calitate cit: comandant a l gru p u l u i celor 1 0.000 d e mercenari greci la expedi[ia orga ni zat<i d e regele persa n Cyrus împotriva fratelui s;1u, Artaxerxes, din cauza riva lit;iţii la su cces iu nea tron u l u i . G recii a u cîştigat băt<i l i a , d a r Cyrus fi i n d ucis, ei au fost sil iţi s;i Sl" î nt o a rc \ în patri e , întoarcere d i fici l;i �i anevoioas;i, prin ţ i n u t mi ost i l l " , d t •." T i ., : l < i l " Xl'nofon î n / iJ W h{fsis ( /�('/r{f.!.!,c'rc•cl). 1\ n 1 a i s c r i s ( . .l'l"t!f}{'di!l


228

NOTE $ I COMENTA R I I ( Educa{ia lui C)'ms) ,

Amintiri de.1pre Socmte, _;1.po!ogiu lui Socrute,

Banchetul,

Statul Spartmz, a borclîncl subiecte ele ordin istoric, economic, politic, etic

într-o l imbă simplă ş i natura l :! . 1 29 . Areopagul era l a Aten:l trib u n a l u l suprem, a l c:1 ru i sediu se a n a p e coli n:1 (fJagos) l u i Ares ; membrii s:i i , areopaţii, erau foşti magistraţi superiori (arhonţi) şi aveau drept atribuţii ocrotirea consti tuţiei ateniene şi j u deca­ rea proceselor mai importante (îndeosebi a acuzaţiilor de crim�1 ) . 1 30 . Jocurile votive ( !udi �·otivi) erau organizate oc:1 ziona l , clup;i campanii mi litare d e lung;i durată , încheiate cu succes ; era u celebra te în C i rcus Maximus, în semn de recunoşti nţ;i fap ele zei, .ş i se cleosebeau de Lzuli Mag n i, serlxiri a n ua le închinate l u i J u piter, între 4- 1 9 septembrie. 1 3 1 . Rjzboiul latin ( bdlu m L a t i n u m) a fost cel p u rta t d e romani cu lati n i i . populaţie italic;l d i n Latium (Italia Centrală), a l e cirei triburi formau Liga latin;l ; profitînd de d i fi culUţile externe ale Romei ( p rimul r:i zboi c 1 1 sam niţii) ; lati n ii organizeaz;l o revolU între Yi 0-.� 38 a . Chr. , cerînd sena­ tu l ui roman drepturi civile egale cu ale roman ilor. În 340, Annius, şeful

l igii latine, prezint;\ senatu l u i roman aceste d o leanţe : "Vrem s;l avem egalitate, vrem s;l :Jvem aceleaşi legi, vrem s:l fonn;l m împreun�l cu voi un s i ngur stat, vrem sj n u purU m decît un singur nume şi sj fim numiţi cu toţii rom a n i " (Titus Livius, A . U C. , VI I I , .) - '5 ) . Reacţia consu l u l u i roman 1\;[anlius este violent;l faţ�l de accasU propunere " monstruoas:l '' : ,.0, J u p iter, a i a u zit cuvintele nelegiu ite ieşite d i n gura acestui om ! Vei putea îng:ldu i , o, z e u l e , ca u n str;lin s;l vin;l s:l se aşeze în temp l u l tău sacru ca senator sau cons u l ?" ( ibidem), M a n l ius exprimă astfel vechiul sentiment de intoleranp a l rom a n i l o r rap de str;l i n i , cl ruia i se conferise, prin Le8ca celor 12 table, un statut juridic : Adversus hostem uetenzu uucturitus esto (fap ele un str:i i n s:l funcţioneze perpet u u m a u toritatea juridic.\ roman:\ ) . Dup:l războiul cu lati n i i . ro manii le acordă totuşi a c est ora dreptul de cet<lţenie roman;\, f;l r<l drepturi politice şi civile depline (nu aveau dreptul ele vot, ius su[ji·uţ; ii, � i nici de cis;ltori e cu romanii , ius C0711l bii). Episodul povestit aici de Cicero, localizat ele el în timpul jocurilor votive elin perioada r;lzhoi u l u i cu l a t in i i , este îns;l plasat ele T. Livius ( I l , 36) c u un secol în urm:l , în timpu l jocurilor mari (Ludi Mugni), elin perioada r:lzbo i ul u i c u volscii ( s e c . V a . Chr.). 1 3 2 . Fraţii G racchi, Caius şi Tiberi us, fi ii l u i Tiberius Sempro n i us G ra cchus şi ai Corneliei, fiica lui Scipio Africanus Maior, a u fost crescu\i în respectul tradiţiilor romane, dar şi în intim itatea Cercu l u i intelectual al Scipionilor. Î n cal itate ele tribu n al plebei, Tiberius propune , în 133 a . Chr. , o reformă a legii agrare, fa pt ce leza interese le părurii senatoriale, la instigapa ci reia tribu nul va fi ucis în 1 3 2 (împreun;1 cu 300 ele partizani a i s;l i ) şi aruncat în Tibnt. Fratele s:l u , Caius, a l es ş i el tribun al plebei în 1 23 şi 1 2 2, îi continu;l activitatea reformatoare cu caracter d e mocratic, încercînd să rezolve problema agra r:l nu numai prin distribuirea de pămînturi expropriate d e la senatori, ci ş i prin organizarea ele noi colonii. Va fi şi e l victima complot u l u i senatorilor, intoleranţi faţă ele orice i n iţiativ;l favorabilă plebei, fiind ucis şi aruncat în Tibru Cîmpreun:l cu 3 . 000 de a depţi). 1 3 3 . Simonide din Ceos ( 'i 'i6-468 a . Chr.), poet l i ric gre c , riva l al lui !'inelar, autor al u nor poeme lirice ample şi al u nor celebre ode �i L·p i g r:t me funerare, ded icate eroilor ci ZU\i în r:i z b o a i d e C I I per� i i . Opera sa ( 1 · 1 c:·l n i l . ca rL' cu p r i n d < ' a p r< > a pl' toate spt'L'iill' liriL·ii l"C ira l t · , l --;1 l'C i i ! .' ; l n : l l

,.;1


NOTE ŞI COMENTARII

229

poet panelenic, recita! î n toat�i Grecia , şi a co n tri bu i t la menţinerea solicb rit;i ţ i i �pi r i t ua l e a eleni lor, risipiţi în colon i i . Cea mai cunoscută epi g ra m <i ; 1 sa, închi n a U eroilor ele la Termop i l e , figureaz�i ca epitaf pe monumenw l fu nera r de la Ter mopi l e (la nord de Atena > : "Str;i i ne , vestc:;te î n Sparta c ă noi , a i c i , ne odi h n im/P i i n i ncl l e g i u i re a swibun�i , pe care aşa o cinst i m " ( V I I , L19). 1 3 4 . E v orba de condamnarea la ex i l a l u i C i c e ro , a n u l ')8 a .C h r. , cinci ani cl u p;i cl'lebrul s�iu consula t , în baza acuzaţiei de a-i fi trimis la moarte pe compl i c i i l u i C a t i l i n a f�i r;i a-i judeca ( indicltl ccmsa) . Conda mnarea a fost v o t a t ;i de senat la propunerea l u i Clod i u s, duşmanul neîmp�icat al l u i C i c e ro . Puternic a fectat de ingra t i t u d i nea cet;i ţ i i pe c a re o s a l vase el e l a perico l u l consecinţelor consp i raţiei l u i Catil ina , C i cero p le ac·l î n exil î n G recia , de unele v a f i reche m a t un a n ma i tîrziu ( ) 7 a .C h r. l , l a propunerea con� u l u l u i Pompe i . A fost re primit în patrie cu atîta ent u z iasm încît, spu nea el cu o ama r;i i ro n i c , "acest exil se pa re ci mi-a sporit ren u m e l e " . 1 3 ) . Caius M a ri u s 0 57-86 a . C llr.), om pol i tic ş i ge n e r a l rom a n , din clasa cavalerilor, u n e s-a cle cb ra t homo IIOU!IS, fii n d p rimu l elin fa m i l ie c a r e a a v u t acces la magistraturi superioare . A fo s t ales ele 7 o ri la rînd co n s u l ( 1 07- 1 00 ) şi a avut o poz i\ie privilegi at;! în cetate, atît clatorit;i refo r m e l or ini ţ i a te (îndeosebi cea mi litarJ ), cît �i str;i l ucitelor victori i o b ţin u te în războaiele cu c i m br i i , teuton i i �i cu r eg e l e a frican Iugurt h a . A o s ci lat in i ţ i:JI c a o r i e nta re p ol iti c i între part i d u l ortimaţilor şi cel al popularilor, optînd decisiv pentru cel d e -a l d o i l e;l , în fruntea c ă ru i a va n a les. Monu mentu l menţionat în visul lui Cicero (cel în care urma s:i-�i a n e sa lvarea) este tem p l u l l u i j u piter, constru i t ele ,'vbrius, î n care senatu l s-a întru n i t cînd a pronu nţat decretu l de rechemare a lui Cicero din e x i l . 1 36 . fasc i i l e (/asccs) erau u n m:-m u n c h i ele n u iele, legat cu c u rl'i e (juscia) de p i el e , pu n;.�te pe umeri de l i ctori Uictores), înai nte:1 magi straţ_ i lor s u pe ri o ri (consu l i , p re t o ri , dictatori, guvernatori d e pro v i n c i e , tribuni m i l i tari), CI însemn al puterii su preme ( imperi11m) deţ i n u te ele a c e şt i a ş i al dre p tu l u i l o r e l e a pedeps i . În afara pomocriHm-u l u i Home i . în m i j l oc ul fasciilor s e I n fi g ea o secure, si m b ol etrusc ( c a ş i fasc i i ] e ) a l puterii m i l i ta re : du p;i o v i c tori e i m portant;! , s n op u l ele nu i e le era împodobit cu ! a u ri (,/asces lttllreatil , iar în semn ele d o l i u e ra u întoarse în jos (j"asces t 'C'�'·i). N u m:1rul l i c tori l or v;u·ia î n t re 12 ş i 2 4 , în fu nqie d e ra n gu l magistratu l u i înso\it. 1 .37 . Deosebirea d i n tre visele veridi ce :;? i cl'le a măgitoare apare pe nt r u prima clat:i l a Hom e r ( Odiseea, XIX, 560 5 6 ) ) , în c u noscuta a legorie a porţilor ele fi l de ş ş i d e corn : " Da r Penelopa-i zise : Îngâimate Şi .fură rost sînt visele, străine, Şi-ara reori se isbîndesc la oameni.

Pe dozulpmJi trec uisele deşarte :

Unu-i de corn, cealaltâ e de .fildeş. Şi care vin pe poarta cea de .fildeş Te-nşealâ, c-aduc vorbe ne-mplinitc.

Ia r care

vin pe poa rta cea

dumta

Din cornul şlefitit se-ntimplâ aeve Acelui care-n som n u - i le uiseazâ . " (traci. G. M u rn u )

UH. CL I'Liton, Repu blica, I X , '>7 1 c-'>72 a - b . 1 .)'!. A « · • · . 1 ' i · ' " 1 11:1 l '> i nl'd rca pU J j u dl'c;l t ;-, as u p r:� l u i Epicur " rl'g: 1 s i 1 1l .� i î n 1 1 . 1 1 . 1 1 11 1 • 1 < t " l l llli.lll / )( • ./tllifiiiS flf l//t l/"1/11/ C '/ lllttfol"l / 111 ( / lt '.'l'l"l' .\1/fl/"C 'IIIItf


2_10

NOTE ŞI COMENTARII bi11e şi supremul râu, II, 9l, unde se reproşen ;i filosofu l u i grec l i psa de

consistenp şi c uvi in t :i a argumentelor şi insuficienţa expresi v:i : .,Epicur dispreţuieşte eleganţa în vorbire şi se exprim:i confuz" (traci. Gh. Ceau şescu,

Bucureşti, 1983) . 1 4 0 . Doctrina pita go reică acorda o mare importanp respect:irii u n ei diete a l i mentare şi de aceea a d epţilor ei l e er;� int e rz i s consu m u l a n u mitor al imente, între care ş i bobu l .

1 4 1 . Cf. Jliada, XX I I , v . 35·1. 1 4 2 . Vers citat aproximativ din

c o me d i a

plautină A ulularia.

H 3 . S u rs a acestor versuri pare a fi tra ge d ia l u i Pacu v i u s , Hercule.,·. 1-1 -·i . Vizi unile simbol i ce a l e Cassandrei din versurile citate în conti n u a re din tragedia l u i Accius,

Alexcmder ( a l t nume :� 1 l u i Pari s ) , �i. în genera l ,

capaciqtea premonitiv:i a tuturor pr o fetes elor a pol ini ce ( Sibile şi pytho­ n i ::j,s e) sînt ex pl i cate ele P l a ton ( Phaidros, 244 b) ca fi ind generate ele acea stare de posesiune clivin:i , numit:i

enlhousiasm6s, p r i n care profetesa

devenea elllheos (plena deo - pos e d a t i ele zeu), deoarece zeu l p:itrunclea

în trupul acestei fi inţe mecli umnicc, folosindu-i vocea ::ii f:icînclu-şi astfel cunoscute m u ritorilor avcrtismentele. Spre deosebire d e Pla ton , Aristotel

(în perioada tineret.ii), Plutarh şi C i cer o consid e ră ci i n st ;.� l a r c a într-un

trup m u ritor nu e de demnitatea unui zeu şi explici d e l i rul profetic prin

facultatea premonitivă înn:iscu t:i a suflet u l u i omenesc, care se ma n i fest;! plenar atunci cînd acesta e l i ber el e orice l eg�nu r:i corpora l a .� i ra{iona l :i

( cf. De diuinalionc, l, 1 8 ) . 1 4 5 . Dyrrach i u m - port la Marca Ioni c:i , î n nordul Grec i e i .

14 6 . P r e torul (praetor) este magistratul superior ro man, a l es de comiţiile centuriate, în at ri bu ţi il e c:iruia intra j u risdiqia civil;i ; exista un praelor u rbmws, care prezida la Roma procesele în cue erau i m p l i ct ţi cetăţe ni i roma n i , ş i un prae/or peregrinus, c1re se ocu p:i de problemele conten­ cioase, intervenite în provincii între cetă ţenii str:iini şi ce i roma ni. Num:irul pretorilor va spori o dat:i cu extinderea Imperi u l u i rom;.� n , în provinci i l e în ca re pretori i , du p:i u n a n el e magistratu r:i la R o m a , erau trimişi în calitate de propretori, gu vern at o ri , investiţi cu puterea su prem:!, civil:i şi m i l it a r:! .

1 4 7 . Marcus Terentius Va rro ( 1 1 6-27 a . C h r. l , scriitor l a t i n de for maţie enc i cl o ­ pedic i , erudit în variate domen i i : l i teratur:i , istorie l i terar:\ , grama t i că , retorică, filoso fi e , moral:i, istoric, agricultur:i , na\' igaţi e . Vasta sa operă cuprind e a 74 de t i t l uri în 720 de c:i rţ i , din care s-au p:istrat integral De re

ntsfica ( Despre ag ricullu rc() în 3 c:i rt_i, cîteva c:\rţi d i n monumentala

l u crare De lingua !aliHa ( Despre limba laliHc/) în 25 d e cir!i , precum şi

ample fragmente din Saturae lvfenippeae în 4 ci r!i (Sali rele menippi!e criri c:i :1 shl bici u n i l or umane). Varro r;imîne o persona l i ta t e de marci a culturii latine, inegalabil prin amploarea operei ş i

a

pr e oc u p:i r i lor sale,

apreciat ele contempora n i ;i i de posteritate pentru l:i u d a b i l u l t'fort d e

a

el uc id a principalele aspecte a l e l imbii ş i c i v ilizaţiei romane, m:irturie a unei conştiin{e civice exemplare. În aceasU privinţ:l, Cicero, în Accull!­

m icae posleriores, I I I , adresînclu-i - s e l u i Varro, îi aduce un suprem t.:' l ogiu :

"Pe noi, rom a n i i , care r:it:ice:un în propriul nostru oraş, str;i i n i , ca n i::;tl' oaspc{i, ci rţile ta l e , într-un fel , ne-au readus acas:i , clînclu-nL' posi h i l i t a t L'a s:i a n:i m în sfîrşit cine sîn tem şi unde anume ne a n :i m . Tu lll'- a i dt·zv : d 1 1 it vîrsta Homl.:'i J Va rrn a st :tbilit a n u l dt' Întt'lllt"il.:'rt· al R o l l l < " i . 7 'i _) a . U 1 1 .


NOTE SI CO;>.!ENTA R l l

2) 1

n . n . ] , ordinea cronologiei a istoriei sa l e , dreptul religios şi sacerclota l , arta militar;\ , amplasarea cartierelor ş i a unor locuri el i n Roma ; tot tu ne-ai desluşit n u mele, t i pologia , atribu(iile, cauzele tut uror lucrurilor d ivine şi u m a n e . Ai f;l c u t ele <l semenea mult;\ l u m in ;l asupra poeţilor noştri şi, în genera l , asupra literaturii şi l imbii latin e·· (tr. n. ). 1 4 8 . Titus Labienus , cd mai cunoscut d i ntre locotcnentii lui Caesar în razboa­ iele gal ice ( ')8-5 1 a . Chr. ) , excelent strateg, desto i n i c ş i a mbitios ; în r;tzbo i u l civil d i n t re Cacsa r şi Pompei , trece ele partea acestuia din u rma şi, ca locotenent a l sau, îl învinge pe Caesar la Dyrrachi u m ; clup;l înfrîngerea lui Pompei la Pharsalos (48 a . Chr. ), r;lmine in t a b;lra pompe ­ ienilor şi moare l a M u n cl a , in Spania ( 4 'i a . Chr. l , l o c u l u l timei înfrunt;l ri d i n tre Caesar şi partiza n i i lu i Pompei. 1 4 9 . Pharsalos, oraş in Tesa lia (regiune eli n nordul C recie i ) , locul celebrei b;l U l i i elin 9 august 48 a . Chr. di ntre Cacsar şi l'ompci, soldată cu înfrîn­ gerea u n uia di ntre cei mai str;i l u ci\.i genera l i a i Rome i , Cnaeus Pompcius

l\lagnus ( 1 06-48 a . Chr . l , cu fuga acestuia ele pe cimpul d e lupU şi cu predarea armatei sa lt.: , a circi covîrşitoare superioritate num erica (80.000 ele soldati pompeieni rap ele 20.000 cczarieni) n u a co ntat î n faţa imhau bilei strategii a adversaru l u i .

1 5 0 . În doctrina sto i O , u n iversul este o ent itate, a l e clrei p;l rti sînt legate printr-o com u n i ta te de experien{;l < �ympatheia) ; ca parte a s u fletu lui u n iversal d i v i n , suflet ul uman este consider;tt de stoici consuhstanţial ş i simpatetic cu acesta şi c u toate cele la lte forme spirituale e l i n univers (Diogene Laertios, Vieţile şi doctrinele.filoso(ilor, V I I , 1 38 ) . Ideea sciziunii sufletu l u i intre o parte raţion a l ;i , conclucltoan.: ( lo,�istikc)n, hegemon ik6n), şi o parte irational;\ ( alo,� istik6n, la rin dul c i , d iv i za t;\ în clou;l compo­ nente, una pasionaL\ , thymoeidcs, ş i una a petl.' n U , cpiLhumetik6n ) apare la Platon ( Pha idcm, 74 el-e ; N(1Jrtblica, 44 1 b-c ; Timaios, 9 1 e) in dou;l variante ; în Pbaidrm şi mai ales în Timaios, sciziu nea celor dou;l p�lrţi pare ireconciliabi l;\ , astfel el se vorbeşte chiar de doua suflete, u n u l raţional ş i d i v i n <psycbc, numit şi daimcm l , ::,;i a l t u l pasiona l , m u ritor ( tbym6s) ; Platon accept;! el acesta din u rm;l poate fi totuşi perfect ibil prin educaţie, în scopul ele a se aju nge la u n m i n i m u m de compatibi l i tate între cele dou;1 e ntita(i spirituale. 1 5 1 . Lucius Cornelius S u l la 0 38-78 a .C h r. ) , o m politic � i general rom a n , de origine a ristocratiei ; ca ofiter a l l u i Marius, se distinge in dzboa iele cu c imbrii �i cu aliatii ( socii). Obtine, în 88 a . Chr. , consul a t u l ş i se autoi nti­ tuleaza Felix ( Norocosul). În acelaşi an senatul îi încredinţeaz;t comanda suprem�\ în ră zboiul cu M ithridates V I , regele Pomului, clar la cererea tribunilor plebe i , i-o retrage, oferindu-i-o lui Marius. Vexat, Sulla se refugia z;l la Nola, în Campania, apoi pornqte împotriva Romei, pe care o ocu p;\ , iar clu p ;1 r;1zboiul civil cu M a rius, cleclanşea z;\ cru nte repres a l i i împotriva partizanilor acestuia (temutele proscrieri) ş i instit u i e , în 82 a . C hr. , dictatura p e rson a l ;\ pe termen nelimi tat . Se retrage însa brusc din viaţa politici in 79 a . Chr. , pe dome n i u l său d i n Campa n i a , unele îşi va redacta memoriile, Comme11tarii, în 2 2 de cl rţi. 1 'i 2 . Leuctra, oraş în Beotia ( nordul Grecie i), devenit celebru în urma victoriei

genera l u l u i teban Epaminondas asupra spananilor (371 a .Chr. ) , victorie clatorit;1 clreia S p a rta, înfrînt�\ pentru prima dată în cîmp desch is, prin tactica beoti a n ă , va pierde hegemon ia m i l i t ar:i in E l ada . Victoria ele la Leuctra inaugurea z;l scuru hegemonie mi lita r;\ a Te ilei, cea m:ti putl'rnicl n·LI I L' d i n l kot i a .


NOTE Ş I COMENTARII

232

1 5 3 . Calistene ( Ka l l isthe nes) elin Olynthos (cea 370 . 327 a . C:hr.), istoric, orator şi filosof grec, strănepot al lui Aristote l ; devenit istoric de curte a l lui

A lexandru Macedo n , va fi executat de atenieni în timpul revoltei anti­ macedoniene. Este autorul primei relatări istorice a campaniei lui Alexandru Macedon în Asia ( istoria faptelor lui A lexandru), lucrare erudit�i , con!inînd

a m p l e informaţii geografice, botanice � i filologice.

1 5 4 . Trophonios şi fra tele s�i u , Agamedes, a u fost doi a rh itcqi celebri, intre operele cărora se num;i r�i cel de-al patrulea templu al lui Apollo d e l a Dclfi ( ce lelalte trei au fost distruse d e cutremure sau i n cendii), p al at u l l u i Amp hytrion , de LI Teba , ş i p a l a t u l l u i H yrie u s , regele Beoţ i e i , care

ad;i postea comoara reg e l u i . Dup;i legend;i ( l lcrodot, Istorii, 11, 1 2 1 J. cei

doi frati ar fi l:isat o intrare tainid in palatul lui I lyiereus, prin care s:i poată p;itrunde oricînd spre a pr�i d a . Cînd regele a descoperit t a i n a , Trophonios ş i - a ucis frate l e , ca s;i n u - l divulge, c l a r fr;Hricidul a fost descoperit şi pămîntul s-a deschis, îngh itindu-1 pe Trophonios. Dup:l o alt;i variant;i (E. Rohde, op. cit., pp. 1 0'5 - 1 0 6 ) , Trophonios, fugind ele spartani

c�ncl aceştia a u invadat Beoţia , s-a s a l v a t în adîn curile unei pe�teri. În Grec i a , Trophonios era cunoscut ca d ivin itate oracuLmi htonici , ce-şi ducea viap veş n i ci într-o peşteră de lîng:i Leb:tclee:� ( Beoţia ) , u nde oferea profeţii celor ce-l cons u l ta u . Pausa nias ( of!. cit., IX, .39) descrie ora co l u l lui Trophonios ca fiind u n templu de for m a rotund{t a u n u i cuptor, înconjurat d e obcliscuri, î n interiorul căru i a , printr-o cleschi z:itu r:i , se cobora în peşte r:1 . Cel ce dorea s;i consu lte oracolul era supus u n u i ritu;t l sever : cîteva zile d u pă ce ad ucea jertfe l u i Troph onios , e r a ţ i n u t într-o cl;idire alăt ur:n;i templului pentru purificare : e r a s u p u s apoi unei

îmlxiieri ritlu l e în rîul Herkyna , d u p;1 care era d u s la te mplu si cobora singur î n pe::?te r;i , avînd in mîi n i turte cu miere, pentru a potoli şerpii d i n interior (asociaţi c u l t u l u i l u i Trophonios. ca şi ce l u i a l l u i A s k lepios ) ;

clup:l contactul cu d i v i nitatea (d i ferit de la caz la caz, u n u l o vedea, a l tu l o a u zea ) , solicitantul se întorcea p e aceb:;ii drum şi e r:t l u a t d i n nou în

primire de pre o t i i templ u l u i , fi inel întrebat ce a \"ăzut s a u a u z i t ; înci înfriCO::iat ::fi confuz. era dus în aceea şi cl;idirc de lîngj templu pentru a-::fi veni în fire.

1 5 5 . Lisanclru (Lysand ros - cea IÎ 'i 'i-39'i a . Chr. ), general spart;t n , una dintre cele m a i remarct b i l c personal it<i [ i ale Sp:utei , cu merite ele seam:i în r;izboiul peloponeziac Ci.32-404 a Chr. ) ; învingător al atenien i l or în lupta n a v a Li de la Aigos Potamos, asediaz;i Atena,

s i l ind-o s;i capitulezc:

(404 a . Clu. ) . Succesele sale m i l itare o;i d i p lomatice il consacr;i ca pe un mare patriot, ciruia i s-au adus onoru ri divine înci din timpul v ieţi i . În 39'5 a . Chr. , este bănuit ele regele Spartei , Pausanias, d e i nten\ia de a r:tsturna sistemul politic şi legislativ �i îşi pierde prestigi u l , pe care va încerca s;i-1 recîştige în camr)ania a nt i persană . B iografii s:l i , Cornel i u s Nepos şi P l utarh , descriu încerclrile abile a l e l u i l.isa nclru d e a a n u l a vech i l e legi a l e l u i Licurg : cun oscînd respectul sparta n i l or pentru autori­ tatea oraco l u l u i delfi c , care consfinţise legile l u i Licurg , Lisandru a încercat să corupă cu daruri hogate preo[ii d i n Delfi , Dodona şi el i n templul lui Ammon , î n scopul d e ; t o b [ i n e încu v i i n ţ a rea z e i l o r pentru reforma Iegislat iv:1 intentionată d e e l .

1 5 6 . Castor şi P o l l u x , fratii gemen i spart a n i , numiti şi Dioscw·ii ( fiii l u i Z e u s ) , si mbol a l vitejiei ş i dragostei fraterne, eternizate p r i n transformarea lor în Constelaţia Gemenilor ; erau consideraţi protectorii d i v i n i ai Spanei �i a i expediţii lor navale, fi i ndu-le înc hinate sanct uare , ÎtKk-oselJi i n a p ro p il· rL·;t porturi l<)L


2 :3 3

NOTE ŞI COII:IENTARII

1 57.

Moloşii , locuitori ai Epiru l u i , ţ i n u t d i n ves t u l G reciei , l e ge nda r a fost Neo p to l em , fi u l l u i A h i l e .

al

ci ror reg e

1 58 . C a i u s F l a m i n i u s ( s e c . I II a . C h r. ) , om p o l i t i c şi g e n e r a l rom a n , de origine p lebean:i, dîrz oponent a l a rist ocra ţ i e i senatoria l e , i n iţiator a l unor măsuri favorabile p l e be il or şi a l u n o r construqii e d i l i ta re (Via Flam i n i a , Circus Flaminius), în timpul cens u r i i sa le elin 220 a .Chr. Î n a l doilea război

punic, e s t e ucis chiar l a î n c e p utu l l uptelor a proape de lacul Trasimenus ( 2 17 a . Chr. ), unde H a n n i b a l a repu rtat o celebr:1 victorie tactică asupra romani lor.

1 5 9 . Stato1· (Cel care opreşte , care t i ne pe l oc) , epitet a l lui Jupiter, divinitatea supre m;! a pa n teo nu l u i roma n , n u m i t Optimus iV!aximus ( C e l mai b u n şi cel mai mare ) ; a p e l a t i vu l Stuto r se datoreaz:i i nt erve nt i e i s a l e în confrun­ ta re a d i ntre rom a n i ş i sabi n i , d u pă legendara r:1 pire a sabinelor, cînd a

oprit lupta i m ine nt:i dintre cele cl ou:i n e a m u ri . Cu a ceeaşi a u toritate, zeul

i-a o pr it pe rom a n i s:1 1x1r:1seasc'i cetatea pîn gă r i t ;! şi după cucerirea

Romei de citre gali (390 a . C h r. ) . Î n t e m plu l l u i J u piter Stator de pe C a p i t o l i u , se convoca se n a t u l în situaţiile cele mai grave pentru stat.

1 6 0 . Midas, rege lege ndar al Frigi e i ( u n u l d i n cd<· m a i puternice state d i n As ia Mici), prezent în dou;i m i turi greceşti. Du p:i unul, a fost r:ispl;Hit de Silenus, ins o t i toru l z e u l u i D i onysos, cu puterea de a tra n sforma în a u r tot ce at i n ge a ; darul s-a dovedi t a fi apro:1 pe fa tal ş i , sfîrş i t de fo a m e , Mid:1s 1-a i m pl o rat pe zeu să i-1 i a ; la s fa t u l zeului, a sGipat scildîndu-se în rîul

Paktolos, ale drui a pe , de ;J t u n c i , ar fi deven i t a u ri fere. Du p:i un :1 l t m i t ,

l\t idas, arbi trînd o întrece re m u z i ca l ::i între Pan şi Apollo, �i p referîn d u - 1

pe Pa n , a fos t ped eps i t ele Apollo pentru li p sa l u i e l e d i scernămînt şi ureche muzical:i cu o pere c he d e u rechi ele m ;i g a r.

1 6 1 . Q.

Roscius Comoedu.s, a n o r roma n , p r i ete n al l u i C ic e ro , pc

ap:irat într-un proces de d re p t c ivi l ( Pro Noscio Comoedo).

care

1-a

1 62 . Chiar claei n u m e l e seam :i n :i foarte m u l t , nu e vorba de Praxiteles, i l u stru l sculptor, ci de l 'as i t e le.s , u n gravor contemporan cu Pompei, originar d i n tr-o colonie g re a c;i el i n s u d u l Ital iei , devenit c et1ţe a n roma n . A l ăsa t n u meroase lu cr:1ri, între c a re o statuie a lui Jupiter în fil d e ş , şi a scris cinci v o l ume despre cele mai r en u m i t e opere de a rt:i ale a n ti c h i t ;it i i (cf. Plinius cel B:itrîn, i\'atu mlis b istoria, XXX V I , 4 ) . 1 63 . Aulus L ic iniu s Arc h i a s (s e c . l a .Chr. l, poe t grec, originar d i n A n t i oc h i a (Asia J\·l ici l, protej a t al i;1nucntci fa m i l i i ro m a n e Lucu l l u s . DatoriU merite­ l o r sal e l i t e ra re ::;i i n tl u en te i protectori lor s:i i , va o b ţi n e cet:itenia roman:i ; acuzat ci ar fi obt i n u t -o il e g a l , va fi ap:1 rat de Cicero, prin discursul Pro .4rchia poeta, ros t i t în 62 a . C h r. , ocazie cu ca re oratorul va face un amplu �i pa si on a t e l og i u al l iteratu r i i ş i rol u l u i ei înt r-o societate civi l i zat;! . D i n acest di s cu rs re i es e Gi A rc h i ;1 s a fost me n t o ru l l u i Cicero î n t i nerete, s u b infuenp c;i r u ia a tradus p o e me e l i n greac:l ş i a .s c r i s el însuşi cîtev ; (v ezi Curricu lum). A rc h i a s a fost a ut o ru l unor poeme scrise în greac1 , ca re clogia u faptele de ariile a l e romanilor (r:izboiul lui Marius cu c i m b r i i şi cu Mithriclates), tbr i n te n t ia sa ele a sc r i e u n poem des p re con s u l a t u l l u i Cicero nu s-a fi nal izat n i c i od a t :1 .

l (vi . Lacul Am ps:mct us. d i n t i n u l l l l sabinilor, c u e mana ţ i i pest i l enţiale, ap a re si în Vcrgi lius ( F11C'iclo, V I I . v . "i63l ca loc de intrare în I n fern ; tot poart:l spn· t:iri111ul i n k rn : d < ' J: I c " n s idcraU ::ii grota Plutonia , din Asia Mici , d u ( ': l ' l l l l l " d . . v , - d , · � t < ' i n � 1 1 s i ll l l llll'k ci ( derivat ele l a cd al zeu l u i l n l • ·• 1 1 1 1 h 1 1 . 1 'l 1 1 1 , t 1


NOTE ŞI COMENTARII 1 6 5 . Versu r i l e sînt c i t a t e ş i de Varro ( De lingua latina, VI), ca apa rţinînd u nei tr::�gedi i a lui Pacuvi u s .

1 6 6 . Phaidros, 24'i a : ., Î n s ă c e l c a r e , l ipsit d e n e b u n ia ce v i n e de !a Muze, ajunge la poa rt a poeziei, încrez:itor ci va p:ltru ncle aici prin n imic a lta decît meşteşugul s ă u , este u n poet necles:ivîrş t , iar poezia l u i - numai cump;ltare - p�i leşte în faţa celei hră n ite ele sfînta nebu n i e " (trad. G . Liicea n u , Pbto n ,

Opere, IV, Buc ureşti, 1 98.3) ; Democrit ( D i c l s . B , 18) :

"Î ns:i ceea ce un poet scrie cu exta z şi s u ll u divin este în chip sigu r frumos". În

De ornture.

Il, 4 6 , Cicero rez u m {t a firm at i i l e el e m a i sus

atrihu i ndu - le şi el celor eloi fi losofi grec i : " Am a uzit adesea (se spune ci acest l u c ru se alb în scrierile rămase ele la Demoni! �i Plato n ) ci n imeni n u poate fi u n poet bun f{tr:i

o

întLic:lrare

:1

s p i rit u l u i s.i o e x a l tare

asem:i n:l toare nebu n i e i " . Horatiu (ilrs poetica. �·. 295) precizează ci opera

poetică este rezultatul relatiei echil ibr;�te între talent ( ingeni11111) şi .,truclnict . art :i . •( m iscra ars) ::ji, rcspingîncl ideea l u i lk mon i t . p u n e scri s u l s u b �e m n u l r:l ţ i u n i i ( recte sapcre). "Da r raţiunea e-n s c ri s u l corect şi izvor, ş i principi u '' ( scrihendi recte sapcre est e l pri11cipi11 m et .fons -

v.

.309 ) .

·

1 6 7. I n va zia cclţilnr conduşi de Brennus în Pen in s u i:J Balcan ici incepe în 290 a . Chr. ; în 279, dup:i p ust i i rea Macedoniei, Bren n u s , c u un efectiv de 1 '5 2 .000 d e pedestraşi şi 2-'i .OOO de G i l :i reţi , n :iv:ilcşte în G recia � i . chiar clac:i este înfrînt l a Termopi l e , înainteaz:i tot u ş i spre D e l fi . în i ntenţi a ele

a jefu i bog;iJ i i l e temp l u l u i l u i A pol l o . Pausanias ( op. cit., X, relatează episoadele acestei i n v a zi i ,

insistînd

1')-23)

asupra avertisme n t e l or

trimise barba rilor de zeul Apol l o : cutremure frecvente în c u rs u l acelei a�i zi l e , fulgere, tr:i s n e r e , un ger c u m p l it �i ni nsoare ; tot a t u nci s-au a rătat

amen inţătoare �i spectrele unor eroi greci , Hyperochos, R aodoc os, Pyrrhos. Cu prins.i de p a n i c:i, cdţii au început s;l se m;lcel;l reasci între e i , i a r

o

armat:\ de ate n i e n i �i heoţi e n i , sosit:l în ajuto ru l d e l fi e n i !or, a n i mi c i t

resturile ar m a t e i ce l t ice. Bren n u s şi-a l u a t s i n g u r 1·iap, de team:i şi ruşinl' pentru d e zastrul arm atei sa l e . Acest !Jr c n n u s n u treb u i e confundat cu

omo n i m u ! s:iu , a nterior cu un s ec ol , care ;1 i n va d a t şi incendiat Roma

(390 a .Chr.) ; de altfel, în l i mba celtă, hrcmws înseamn:i "c:i petenie, rege ''. lustin (Epitomc, XXIV, R) a m p l i fică d es c r i e rea prodigiilor c le ! fi ce întîm­ p late cu această ocaz ie, relatînd că în faţa l u i H r e n n us şi a a r m atei sale. venită s:i cucereasd pămîntul sacru, a apărut u n tîn;ir r:i zh o i n i c de

o

ra r:i

fru museţe , însoţit de clou:i fecioare înarmate, ie�ite elin te mp lele D i a nei �i M i nervei ; se confirma prin a c este a pariţii prezicerea oraco l u l u i m..:nt.io­ nat ele C i cero, c:i insusi ApoBo !:ii cele două zeite ( fecioa rele a l be ) vor :� păra acel loc sacru .

1 6H . La popoarele primit ive, exista

cr e d inţ a

ci to:lle t i p u ri l e de a feq i u n i

mentale se datoreaz;i u n e i intervenţii divine. Autorul a n o n i m al u n u i

tratat medical d i n sec. V a . Chr. (Progn ostikcm) consider:1 că fiec a r e boala

este divină, fi ind inclusă în ordinea c:i iv i n ă u n iversal:l, :;; i refuză s:i accept•· dbtincţi:!, curent:i în epocă, între boli s:1cre şi natura le. De a l r fl'l , şi

Platon, în Pbaidros, 214 a, Timaios, 7 1 �i Aristotel , în DilJinajiu prin l 'is. 46·4 a , a prec i a z:i c1 boa l a este o stare prop r ie m a n i fest:i rii p u t l' r i l o l ocu lte , divine e l i n o m .

1 69 . Cf. Jliada, I ,

v.

6'5-67 : Caicha s , ,Ja l a proroc il or" , " Ci n n u isl' : I I L· <� h l' i l l l l

va se p e mare spre Troi a/N u m a i cu d a ru l g h i c i ri i . c u ca rl'-l c i n s t i s • · i\ f l < d l < , .. ( tr;1 d . G . Murnu ) .

J 7 1J. t un p h i a ra os,

nou

ş i pr,•z i c 1 tor d i n i\ r)!"·'· < " l l l ' l l l : l t <1 p : 1 rt i c i p< ' l . 1 r . l l.l >t > i l d

( l ' l ( ) r s:l pt t • l'< > l l t L I Tt · l ll ' i , .� t i i n d , . . 1

l l l l l \ . 1 .'. : 1 l l i < L i r : l I I I

l u p t . l , i l ll

<'.ll l .l

. . . 1 ',( '


NOTE ŞI COM ENTA R I I

2 :\ 5

;Jscuncl�i . cla r e tr�i clat d e Eri ph i le , soţia s a . În t i mpul l u p t e i , cînd era pc pu nctu l ele a fi stră puns de s ab i a u n u i tcba n , SL' s p u n e că Z e u s i-a deschis p�i m î n w l , sub care erou l a dispă r u t , deve n i nd nem uritor (cf. Esc h i l , Cei şapte co111ra Tebei, v . 873). De a t u n c i , a t r{t it veşnic la Teba , u nele i s-a ridicat u n t e m p l u , în care era venerat ca d i v i n i tate htonică ; a i c i prevestea vii torul în v i s celor ca r e , dup;1 împl i n irea r i t u a l u l u i jertfelor, se s c u fu n d a u în som n , în i n ter i o ru l te m p lu l u i s ă u ( i n c u ba !. ic sacr;i ) . Despre fi u l s;i u , Amphil ochos, care-i moştenise darul profqie i , exista legenda că vic\ u icşte şi el s u b pă mîll l , în Aca rn a n i a s a u C i l icia (Asi;J M ic i ) . La fel ca şi Troph o n ios , aceşti eroi, ră p it i v ie \ i i p;i mîntene, a u fost sustraşi mor1ii prin str;i m utarea lor în p;i mî n t u l Greciei ş i n u în i m p e r i u l l u i Hades.

1 7 1 . T iresi a s , p rcz i c1 to r u l orb, origi n a r din Tcba , î� i d a t o ra orbirea i rnpru­ cl en \ei i n vo l u nta re de a o fi văzu t goal;1 pc Ate n a, scilclî n d u-se. Este considerat întemeietorul d i v inaţiei a u g u ra le (oionoskopia) ş i , l a Teba, într-o du mbrav:.i sacr;l , se a fla oionoskopeion-ul s<lu , un fel de o b ser va to r, u n de Tiresias prezicea v iitoru l , ascultînd şi i n ter p re ti nd c i rip i tu l p:is;i ri lor 9 i zgomot u l pr od us e le m i ş că rile lor. Cînd Te ba a fo s t cucerit:i ele argien i (r:izboinici d i n ceta tea A rgos ) în ti m p u l celor ş a p te contra Tc bci , Tires i a s , împreun;i cu fi i c a S<l , M a n t o , a u fost l u a ţi prizonieri şi d uş i 1:! Delfi , c1 ofra ml:i z e u l u i Apol l o . Pe dru m , b :l trîn u l a b:1 ut d i ntr-un izvor şi a m u ri t , fi ind îngropat c h i a r în acel loc ( H a l iartos), în a pro p iere de D e l fi . fiica s a , M a n t a , s - a sta b i l it la D el fi , a înv�it_at a rta cl i vi na t i e i oracularc ş i , la p o ru n c a l u i A pollo, a plecat în Ionia (Asia M i ci) pentru a practica a co l o pr o feţ i a a p o l i n i c ă . Homer spune ( Odiseea, X, v. 492) c:i în I n fern , soţia l u i I !ades, P crs e fon a , i-a l :i sa t clo;.�r lui Tiresias i nt a cte conştiinţa � i i n tclectu l , dec i forţch : vital e . Pausan ias m en t i o ne a ză şi o le ge n cl ;i p o triv i t c ă re i a T ir e si a s d e v e n ise fe m ei e su gru mî n d u n şarpe femel�! şi el a p oi , a redev e n i t b;1 rbat s u g rumîncl u n ş a r p e mascul ( op. cit., V I I , 3 . X l , 33). 1 7 2 . F ra ti i M a r c i u s :lll fost prezi ci to ri roma n i , menţionaţi ele T. L i vi us < A . U. C. , XXV', 1 2 ) ::? i Macrohius ( Sal11malia, I , 1 7 , 2H) ; d e l a e l a r:1 mas o c u leg ere dt' profeţi i , Carrni1w Marciana, p:lstraU în arh ivele Rome i .

1 73 . Pulyd i u s est e la Homer ( //iada, X I I I , v . 66.1 ) u n pre zi c ă tor d i n Corint care-I :n·en izase pc fi ul s;I u , Euche nor, ci va muri în război u l troi a n , dar acest a , s u ferind de o boa l:i necru [:1toare care I-ar fi d p u s lent �i c h i n u i tor, prefcrase moarrea glorioas;l, pe cîm p u l de l u pt;1 . ! 7 4 . D r u i z i i ( !Jm idesl erau p re ot i i într-o corpora1ie s a cerd o t a l :i , în d e l u n ga t noviciat. cnnclus:i ( De bel!o gallico, V I , 1 3- 1 4 )

ce l[ i ( el i n G al i a , I rl a n d a , Brita n i a ) constituiţi în care se i n t ra făr:i restriqii clar d u p:i u n de u n ş e f a l e s el e obştea dru iclici . Ca es a r îi consider;'! cea m a i puternici categorie

social:i a gali lor, care se ocupa de org a n iza rea c ere mo n i ilor sacre , p u bl i c e

şi private, p:istrarea tra d i tiilor re l i g i o a s e , i n stru i rea ti neret u l u i şi chiar

j u d e ca re a u nor procese i mporta nte. D r u i z i i erau s c u t i ţ i ele im po zit e şi ele servi c i u l m i l itar. Doctrina clruidic;1 , tr:msmis:1 oral p r in cîntece sau poeme în pro z:i ri t m atâ , prop ov:i d u ia cre d i nta în ne m uri r e a su fletu l u i ş i în metempsih oz:i . Druidismul a fost i nte r zi s în G a l i :� roman:! . în bu n ;i rn:lsu r:i s i datorit:i s a crificii lor umane i m p l i cate de ritu a l u l d r u i d ic . Deposedat de p u t erea p o l i t i ci ::;i j u ri d i c:! în u r m a cu c cr i r i i rom a n e a G a l i e i , privat de ce re mon i i le s p e c i fice c u l tu l u i s:i u , d r u i d i s m u l va deve n i treptat o su per­ stitk în G a l i a , dar se va p:i s t ra mai m u l t:i vreme în Irla n d a si Br it:m i a . Ft i l l H > I H i l • tlr11 este de orig i n e i n do-eu ropean:i , p;btrat în gre:t c:i C drlls ­ ""'i:tl l ,j in l i m h i lt' c dt i n· .� i gvrman ice ( breton:"! dmz, i rl:i ndv;.J tln t i '•l q. l l . ; ·. • · > l l l . l l l ; l t n·u n•·di tH· ios ; t'ngk/:t /n/C' - adv\·ar:n l .


236

NOTE � � COMENTARI I C u l t u l steja r u l u i , esen1ial în religia şi etica dru i d i cl , expli c;\ constituirea u nei fa m i l i i semantice p e baza etimon u l u i originar dru (lemn tare , stejar), printr-o a c u m u lare treptat;i d e conotaţii etice.

1 7 5 . Divitiacus, nobil d i n tribu l h e d u i l or, era şeful part i d u l u i filoroman din Galia . În timpul camp:1niilor galice a l e l u i Caesar (58- 5 1 a . Ch r. ), i-a fost gener;:ll u l u i roman un a l i a t fidel şi s-a bucurat de o mare co nsideratie elin partea aces tuia. Caesar ( op. cit., 1, 1 9 ) îi fa ce un sincer elog i u , mentionind " nu r e l e

lui

; � t a ş a m e n t faţ;i ele

poporul

rom a n , puternica l u i voi n p ,

deosebita credin\;l , cump<ita r e , spirit de drepta t e " . Cicno, c:ne îl cunoştea şi îl g:1 zd u i s e la Rom:� cu to: H:i preţuirea si adm iratia , a obţi n u t de l a el

inform�l\ii importante asupra practicilor divinatorii druidice, c:ici Divitiacus apartinea el în suşi ordi n u l u i druizilor.

1 76 . Nonele (N(mae, arum), dat;\ calen dari�tic:\ mensual:1 , n u mit;! astfe l deoa­ rece era a noua zi ( nous dies) înaime de ide ( !dus. l l l l m) , ziua ce marca m i jl oc u l l u ni i ; nonele c;icleau pe dau de 5 a fiec;irei l u n i cu mai puţin de 3 1 ele aile şi pe 7 în l u n i l e c u 3 1 ele zile (cuprinse în for m u l a m n e mo­ tdmic;l MILMO - martie, m a i . i u l i e , octombrie).

1 77 . Acee:1 ş i i n forma�ie o a fl a m S i el e la V:�lerius tv!aximus ( Memorabilict Vorbe şi fapte memorabile, 1, 1 ), îns:\ el a m i nte�te de cîte zece tineri romani trim i ş i spre i n itiere în arta divinapei etrusce, în fiec:ne cetate a Etruriei ; d a t fi ind c:1 cet:lţi l e etrusce erau în n um;lr de 1 2 , ar pute :� fi deci vorba de

1 20 t 1 0 X 1 2 ) vi itori haruspi c i roma n i , elu p:i informatia l u i

1\la x i m u s , de 72 ( 6 X 1 2) , d u p:1 c e a a l u i Cicero ; oricu m , la a m b i i a u tori, formula rea r:imîne ambigu:i , c:ici n u rezult:i c l ar ci n u m :1rul celor trimi�i

trebuie inmultit cu n u mărul cet:i[ilor etrusce.

178. I.icurg (lykurgus), om de st:Jt şi legislator spartan ( cea sec. IX :J . Ch r. ) , ci ruia istoriografia a ntici i-a a tribuit crearea constit utiei spart a n e , impus:\ şi respectat:! cu spr i j i n u l oraco l u l u i din Delfi . Conform infor m a t i i lor l u i Plutarh ( Victfa lui Licw�f.t, 20- 2 1 ) , î n i n tent_i�l de a conferi temei religios fiecirei legi emise de el, Licurg trimitea ele fiecare dat;l o sol ie 1:1 Delfi ,

cerînd a probarea zeu l u i Apollo, � i p reo ţii clelfici, convin�i

cu

daruri

boga te, confi r m a u asent i me n t ul z e u l u i . S e spune c1 , dup:i ela borarea tu turor legilor, Lic u rg �i-a a n u n p t concetă­ \enii ci plea c:1 l a D e l fi spre

a-1

consulta pe Apol l o ş i i-a p u s să jure c1 vor

p:1stra şi vor respecta n o i l e legi pîn:1 1:1 întoarcerea s a ; el nu s-a m a i întors îns:1 n i c iodat;l î n Spa rta

pentru a-i l i n e p e spa rt:l n i lega{i d e

jur:imîntul presrat.

1 7 9 . Pa s i pha e a fost fiica Soare l u i (Helios ) şi SO\ia reg e l u i cretan M i nos, cu care a avut trei copi i : Ariadna, Fedra �i Anelrogeu ; d i n u n i re a ei cu taurul ce devasta t_ara l u i M i n o s , s-:1 n:\scut Minota urul, mon:;trul inchis d e M i nos în Labirintul construit de Deelal şi u c i s d e Tezeu cu ajutorul A ri a d n c i . Ca �i sora ei, Circe, Pasiphae :1vea darul profetiei şi al magiei.

l HO. M a rs i i ( iltfarsi>, locu itori din Lati u m , renumiti pemru vitejie şi magie. Au avut, :� l;ituri de s:unniţi, un rol important în revolta popu laţi i l o r cucerite din Peninsub Italie:! , G'irora roma nii l e acordased statutul de a l iaţi ( sacii sau foedemti), care cere:�u drepturi egale cu rom a n i i �i, în primul rînd, cet;iţenia roman:! ( ciuitas Romana). Razboi u l cu a l iaţii (90-HH) se v:� încheia cu

o

pace prin care Roma acorda cet:-itenie a l i a [ i l or, repart i zîn d u - i

în 8 elin c e l e .)') de triburi rom a n e .

1 H l . Li cius Cornelius S i s e n n a (sec. 1 a . Chr.), istoric si proza tor ru m a n . A ser i.-; f,·torii ( Historiae) în 1 2 c'irţi, unde reiau istoria Romei de la îni<"111L" i<"n · pîn;1 în epoca sa, ins istînd a s u pr:� perioack i l u i Sul l a .


NOTE ŞI COMENTARII

237

1 8 2 . Vei i , înfloritoare cetate etru s c ;l , la N-Y de Rom a , care a opus cea ma i îndel un ga t :l rezistenţ:'i puterii rom a n e ( 4 06-396 a . Chr. ), fiind cucerit;i în 396 a .Chr. , de e<.i tre dictatorul M. Furius Camillus. Locuitorii ei se n umeau veien[i ( Veientani). Întîmplarea relatată de C i c e ro diferă în u nele deta l i i de var i a n t a l u i T . Li vius (V, 1 5-22). Meri t:l reţi n u t faptul că a cele canale de iriga{ie s:i p:l te a tunci repreze n i·:; . ; o a u tem ic ;i perform::mp a tehnicii romane , avînd o lungime de 1 .300 m ş i un d i a metru de 2 m.

183. E vorba d e a n u l .'3 90 (sau 387 ) a . Chr. , cîn d , dup;i dezastruoasa înfrînger e a romanilor pe rîul Allia ( 1 6 . 000 de sol d a ţ i ucişi), galii senoni, conduşi de Brennus, c u c e r esc �i devastează R o m a . 184. Fa u n i i , d iviniUţi protectoare a l e c î mp u ril or şi pădurilor, al căror nume provine ele la zeul Fa unus, fi ind ele fa pt ipostaze mul tiplicate ale ace s tu i :� . Identificaţi cu satirii d i n mitologia greac'i, fa u n i i era u reprezenta ţi CI nişte c r eat u r i h ibride. cu trup de om d a r c u picioare şi coa rn e de ţa p .

185. A ius Loc u t i u s sau Loqucns (Vorb;lretul) este misterioasă divin itate a l c:irei gl as s-ar fi a u zit lîngă templ ul Vestei, in 390 a . C h r . , prevestind invazia g al i l or. R o m a n i i a u n e s o c o t i t prevest irea , d a r ve ri c l i c itatea e i a fost confirmat:i apoi de fapte . Pentru a r{tSClllll JXl ra aceast:l greşeală, dictatorul Camillus va în ă l p u n templu la Ruma , pe Via Nova, în cinstea acestei divinit:iti protectoare (cf. T. Livius, V, 52).

1 86. Cuvîntul latinesc unwn (< os, oris - gu r:\) traduce g r e ce scu l klcd6n şi desemna u n c u v î n t sa u chiar o fraz:i rostite întîmplător de cineva, pe care cel ce l e a u zea, obsed:tt de preoc u p:l r i l e sale, le apropia de sit u aţ i a proprie, co n s i cl e rî nd u - le o aluzie premonitiv:l . Mai ales vorbe le copiilor, l :t vîrsta cînd ace�tia nu :t vea u inci dezvolta t:\ capacitatea raţiona l ă , er:tu considerate profetice. Se credea Gi există cuvinte, n ume sau formule de

bun a u g u r care puteau garanta s u ccesul unei aqiuni, aşa cum re ies e şi elin t e x tul lui Cicero. La Roma, c l ed o n i s m u l sa u divina[i a omin a l :i nu era practicată ofi c i a l , clar ;tvea o pondere insemnau şi, prin exte nsie semantic;i, c u vî n t u l omen va

:t j u nge s:1 desemneze orice act i n s t inctiv u ma n , nu n u m a i vorba : zbaterea

pleo a pe i , ţiuitul urechilor, str:l n u t u l etc.

187. Ziele de săr bă toare (jeriac) erau la Roma de trei fel u ri : 1 . private (jeriac private) ; 2. publice (jeriae pu blicae), la rîn d u l lor, îm pă r[i te în fixe ((eriac statcte) şi va r i a bil e (jcriae conccptiz:ae), pe acestea d i n urmă stabilindu-le pontifii ro m a n i ; 3 . în mod excepţional, cu ocazia u n or evenimente deosebite, se proclamau s:i rb:H ori impuse de solem ni t a tea moment u l u i (jeriac impcmtivac).

188. Cere mo n i a de p u ri fi c are (/ustntm) a unei colo n i i la întem e i e rea ei, a

armatei de către general, a pop or u l u i şi cetă{ii de către c e nzor i , la ieşirea lor din functie ( d i n ') în 5 a n i) , consta în îndeplinirea u n u i ritu::.tl expia­ toriu , prin sa c rifi ca re a a t r ei animale : porc (sm) , oaie ( ovis) şi taur (tau rus), jertfă n u mit:1 de aceea suoveta u rilia ; îna i ntea sacrifi ci u l u i se d:i dea ocol cu aceste animale, cu torte şi ap;i sfintită, locul u i sau persoa­ nelor ce urmau a fi s acri fi cate. Prin extensie s e m a n t i c ă , lustnmz va desemna perioada de ') ani în care era valabil:l p u r ifi ca rea consacrat:l pri n ceremonie ; de e x empl u : a împlinit :�1 optule:t l u stru însemna a impl i n i t -î O de a n i - octavum lustntm cgit.

l H') . LI î nt run ir e a comiţi ilor centuriate pe Cimpul l u i Marte, în afara Romei , în sco p u r i ekctora l e ( al e g e rea nwgistra ţ i l or s u p e ri o r i : pretori . cunsu l i , ' • · u ; . . r i l S < ' t r; t gl':t l a son_i Cl'nturi:t care urma s;-1 vntL'/.l' p r i m a , n u m i t ;i


23R

NOTE Ş I COM ENTA R I I

centuriu praerof.!.aliva, căci ei i s e solicita primul vot (praerogare) d e către cel ce prezida alegerile ( rogator), de obicei unul dintre consulii în funcţie. Votul acestei centurii, considerat ele bun augur, putea influenţa favorabil şi votul celorlalte centuri i ; poporul roma n , întrun it în comiţiile centurate, în ca l itatea sa ele comunitate armat;l , era împărţit în 363 de centuri i , majoritatea necesară de voturi fii n d ele 1 87 ele centurii . 1 90. Perseu, ultimul rege a l Macedoniei, a fost învins l a Pyclna , ele Gltre L . Paulus Aemilius ( 1 68 a . Chr.), ş i a murit în captivitatea roman;l, în 166 a.Chr. 1 9 1 . F l a m i n u l (jlamen) era sacerclotul roman îns;"ircinat cu oficiereJ cultului i nclivicl u a l a l u n u i anumit zeu ; existau 15 flamini, n u m iti e l e marele pontif (Pontifcx Ma:x:imus) , d intre care trei erau consideraţi cei mai importanţi (fla m i nes majores), a leşi d intre p;.�tricieni şi asetviţi cultului l u i Jupiter (flamen Dialis), a l lui Marte (jlamen Mar1iali.0 ş i a l l u i Qu iri n us (.{lumen Qu irinali.l) ; ceilalţi 1 2 t1a m i n i , a leşi d i ntre plebei, slujeau divini­ tăţi ele importanta secuncl;mi (flam ines m i 1 1 0 res) : Ccrcs , Flora , Vu lcanus, Carmerna etc. În ierarhia flaminilor, cea mai mare importanp i se atribuia flaminului l u i Jupiter, care ben eficia de importante prerogative, dar îi erau impuse şi numeroase tabuuri : s;l nu va d;l o înmormîntare, s;l n u atingă fierul , un cîine, o capr<l , s;l nu înnopteze î n afara locu inţei s a l e ş i s;l nu presteze vreo mu nG"i . Flamen Diulis ş i soţia sa (flamillica) i lustrau idealul de puritate şi sacralit;l te a l cls;ltoriei romane şi ele aceea flaminul l u i Jupiter oficia ceremonia ds;ltoriei tradiţionale ( confarcatio) în templul lui Jupiter ş i aducea sacrificii zeului la începutul fieclrei luni, pu rtînd o mantie alb;l ::ii o bonet;l în formă ele mitr�t (ga/crus). Atribuţiile flaminului l u i Marte sînt mai puţin cunoscute, ele cultul acestei divin it<lţi ocupîndu-se mai cu seam;l colegiul preoţilor Salii. 1 9 2 . Auguriul salv;lrii ( augurium saluti..\·) se obţinea în urma consult;lrii auspiciilnr cu privire la binele (salus) statu l u i . În ziua acestei solemne ceremo n i i , se impunea ca orice conf1ict armat s;l înceteze. Tacitus ne informeaz;l că , în epoca imperială, autoritatea acestui auguri u , neglijat;! t i m p de 2 'i ele a n i , a fost n:pus;l î n drepturi ele împ;lratul Claudius ( cf. A n na/es, X I I , 2 3 ) .

1 9 .1 . P i s i d a , cetate din Asia M i ccl , ş i S;t ra , cetatea Volscilor d i n Lt t i u m ( Iulia

Central�t ) erau renu mite în Antichitate pentru su p erstiţiozitatea locu ito­ rilor l or.

1 9 1 . Poemul de tinereţe al lui Cicero, intitulat Marius, a fost foarte apreciat de contempor;.�ni ; Scaevola, persona l itate marcanu a vre m i i ( a ugur şi om politic), îi prevl�Stea o faim;l nepieritoare : cmzescal sacclis irmumemhilis ("îi va fi h;lr;1zit sj dureze nenum�irate secole'', cf. Plutarh , op. cit., Cicero, IV, 2 2 ) .

1 9 'i . Expresia elin textul latin, a ce rf is acceptus, referitoare b a ugu m t u s (fu nqia ele a u gur �i practica a ugura l :i ) , este ambiguă datorită conotatiilor senu n­ tice ale adjectivului ce11us ( sigur, cunoscut, a n u mi t) ş i ale partici p i u l u i acceplus ( primit, asumat) ş i devine susceptibil;! de c e l puţin trei interpre­ t;lri : l . funcţia ele augur a fost asumat<l ele oameni si guri, ele bu n;l-creclinp (cei doi fraţi gemen i ) ; 2 . practica a u g u rat u l u i a fo s t primit;l ele cjtre gemeni ele la auguri cunosntţi, consacraţi (poate el in c et �1 t i l e grecqti învecinate, Pallantion 0 i Saturn ia ) ; :-3. auguratul , iniţiat d e Ro mu l u s s i Rcmus, în mediul pastoral , a fost apoi primit �i oficializat în ll ll·d i u l urban, ele anumiţi sacerdoţ i , fi ind vorba d e cok·gi u l a u g u r i l m, con frl·ri<· rcligioas;l ele mare prestigiu , în fi inţat�! dl' regl'll' Numa l'om p i l i u ., , �u CCl'­ sontl l u i Rnma (cf. T. Livius, t1 U.C, 1 , ! K l . În trad u cere , a m oput [ W I \t l u u l t i m ;\ varia n U , Cl l"l' n i s c p;tn· ; t rl'da 1 1 1 a i fidl'l i n t l ' n t i a l 1 1 i C i nT< > d<· a


NOTE ŞI COi\!ENTARII

2 .39

accentua faptul că sacralitatea tradiţiei a ugurale, născu t;i în mediul pasto­

ral, a fost recunoscu t;i oficia l , pri n preluare;� de către colegiul a u g urilor şi perpetuarea în posteri tJte. Pentru a e l u d a ambiguitatea acestei lectia di{ficilior(a certis acceptus>, u nii editori ( Bonillet, Paris, 1 H3 l ) propun ca lectia facilior va ri a n ta a ccrtantibus acaptus, rezultînd c:i a u g urm u l "a fost asumat de cei aflaţi în disputa ·· 1 pcntru a da n u me oraşului întemeiat) ; editia critid Te ubner ( Leipzig, 1 975) păstreaz;i însă lcqiunea a certis. Î n c e priveşte fo r mular ea Romul! auguratus pastorafis. 11011 urbanus fu it, editorii coincid în aprecierea că Cicero nu a in tenţionat să dea o simplă informatie privind na::�terea practicii augurale în mediul pastora l , ci s;i vitu pereze coruperea şi falsificarea în mediul urban a pra c ticilor tradiţio­ nale romane (într-o not:i explicativ;! , p . 509, ediţia din 1 83 1 , se echiva­ lează adjectiv u l urlxmus cu adjective considerate sinonime în ace as t;l accepţie - umws, mcnda.Y, jillilis [ i n u t i l , înşel:itor, inconsiste n t ] , conotaţii preluate din editia Davisius, Cambridge, P 2 1 . şi confirmate de Cicero, care, în discursul Pro Coclio, l 'i , numeste urbanL1�1·imus pe omul cu moravuri corupte).

1 96. Versiunea lui Ennius, care-i atri b u i e lui Rom u l u s m u ntele Avcntin şi l u i Remus co lin a P:l l a t i n c a locuri d e l uare a a uspic i i lor, este diferi t:! (inve rs;\ ) de c e a a a ltor a u tori a nt ic i : T . Livius, A . U. C . 1 , 86 ; Florus, Breviarum remm gestarttm, 1 , 1 6 ; A . G c l l i u s , Noctes Allicae, A.'VI , H. Aceste a utorit;iti invoc:i drept argument major a l certitu dinii lor faptul el Remus a luat a u spiciile pc Aventin (si nu pe Palatin, ca în varianta lui E n n i u s ) , neincluderea m u n t e l u i Aventin în incinta sacr:i a Romei , pe motiv ci a uspiciile primite acolo de Remus :tu fost înşehitoare.

1 97. În leg:Hu r:i cu n u mele Romei, C . Tagliavini ( Origin ile lim bilor n eolatine, Buc ureşti, 1 977, p . 66, n. 4 ) e de p�ircre ci cea mai proba bil:i etimologie

ind ici provenienta s�t din cuvîntul Rumon. vechiul n u m e :ti Tibru l u i , c u vînt presu pus a a v e a origine etruscă - c f . Wald e h ofm a n n , Laleinisches c>tymologisches Worterbuch, Heidelberg, 1 938-1955, v o i . 1 1 , p. 4 4 1 ), A . Ernout, A . Meillet, op. cit., p . 830). Nu este exclus, d u pă p:irerea unor filologi (E. Dobroiu, C/1 1�1· de istoria limbii latine, Ed . Univ. Bucureşti, 1 994, p . 6) ca Roma şi R1111 ion să provin:1 de l a etimonul indo-european

• sreu ( a curge), prin derivare cu sufixe le -ma şi -mon ('sreuma > •reuma > •rouma > •roma ; •srcumon > •reumon > •roumon > romon sau rumon, în funqie de variantele dia lectale ale pronuntiei). N u este în imenţia noastr:i s;i invocăm con troversata origine inclo- sau neindo-europeană :1 et r usc i l or , imposibil de abordat în spaţiul l i m it:tt al unei note expl icative. E . Dobroiu ( ibidem) me n [i o ne a z ;i pentru etimologia discutată aici şi posibila i n fl u enp a u n u i cuvînt microasiatic, rome (Asia Miel fi ind zona ele unele provin etruscii). Chiar dacă etimologia topon i m u l u i Roma este controversat ă , consicler:i m mai probabihi derivarea cuvîntului Romulus de la Roma similară altor nume de loc uitori (Siculus < Sicilia) decît deriv a re a regresivă Roma < Romulus; pe aceasta din urmă o putem acce pta doar ca etimologie poetiGI .

1 98 . Ideea originii divine a suflet u l u i omenesc a p a re l a Pitagora şi este dezvoltată la Platon şi la filosofii stoici. În conceptia lui Platon, sufletu l , esen{:l p u r spirit uală, apartine tă rîmului Ideilor, situ:tt dincolo d e l umea fenomenol ogicl ; smuls din aceas t:-t ambian f:l s pir i tu a l ;! �i adus in lumea materiei şi de\'eniri i , sufletul isi îm p l i n e ş t e dest i n u l p:imînrean, penrru :1 St' întoarce d i n nou la s u n e n t l uni versal divin din care s-a i n t r u p:ll 1 / '/>tiir lms, 2 î 'i c-2- r () a-c ; "filllll ius. · I l h- 1 2 ] > ) . l < kv:t <:.t d v r i i 1 1\flllwr lm )


NOTE ŞI COMENTA RI I

240

s u flet u l u i nem uritor î n l u mea corporahi , sensib i l ă , şi a întrupărilor l u i succesive, datorit�i u n u i pacat origi nar ( nespecificat), este împrumuta t�! de Platon d i n doctrina piwgoreic1 a p a l ingenezei.

1 99 . Solon (cea 64 0-560 a . Ch r.), om politic ş i poet aten i a n , de origine nobi l�i . a ci hitorit m u l t prin E g i p t , Asi a , C i p r u , în i n tenţia de a cunoaşte legislatiile a ltor cet�iti ş i ele a p u tea astfel oferi Atenei un cod juridic ada ptat noilor sale realităti pol itice. Î ntr-o epocă ele cri z�i pol i tic�"i ş i soc i a l ă , reformele sale legislative vor rea l i za compromisul necesar între interesele păturilor

sociale aflate în confl ict, creîndu-se astfel p remis ele d emo c raţ ie i atcniene. Legislaţia lui Solon s-a p<"istrat pînă în s eco l u l IV a . Chr. , constituind o surs<i import a n tă în al c ă t u i r e a cod ului j u ridic ro m ;m (Legea celor XII table). So lo n a scris clegii politice ş i gnom i c c , d i ntre care s-au p;istrat cam 200 d e Yersuri. Tra d iţia e le n i st i ci 1-a i nc l u s printre ce i şapte întelepţi ai l u m i i antice. 200. Explicaţia, lui Cicero, prudentes id est prouicle ntes (cu nosc;itori în sensul de

clarvăzători),

stabile;;te

provenie nţa

provtdens (prouidells > proudens

adject i v u l u i

> prudens),

prudens,

din

c on for m cu explicaţi i l e date

de Cicero, referitor la prudentia : quae ipsu m nomen boc 1utcta est

ex

providendo (care şi-:t căp;itat însw;;i n umele de la fa ptul de a preYeclea, a cu noaşte d i na i nte p r i n clarvizi u n e - R(publica, V I , l ) ; prucle11tia tribus pm1ihus co11stare uidetw; memoria, intelligentia. prouidentia (pruclenţa pare a consta d i n trei cal iLi{i : memorie, intelige n p , clarviziune -

De

inue11tione, 2, '5 .) ) ; prudent ia quam Gmcci rppdv'7ot v est ren t m e.-..:petenda­ :

m mfugiendarumque scientia (pruclenp, pe care grecii

o

n u mesc phronesis,

este ca pacit;ttca de a :;; t i ca re lucruri trebuie chttate şi care evitate - De of(iciis,

1 , t{ 3). Se poate deduce d i n aceste explica t. i i ci

pmdens şi

prude11tia s-au cleta::iat treptat semantic ele jJmvideo, desemnînd în sens larg :ttotcunoa;;terea clobînclit:i printr-o experienp amp1;1 ; pentru a exprima idee;t de clarv i zi u n c , l a t i n a va recurge la deriva{ii verbu lui prol'ideo, respectiv prouidcns şi prOl 'identia (cf. A . Ernout, A . Meil let, ojJ. cit., p. 780).

20 1 . T h a l es el i n M i l et (62 'i - ':i 4 'i a . Chr. ) , fi losof şi m at em a t i c i a n grec, fondator al şco l i i filosofice i o n i e n e . A �ta h i l it ca t' lement primordial a l l u m i i apa, asemuind p;i mint u l cu o nav;i pc u n ocea n . A studiat m iş c ările astra l e , a prevăzut o e c l i ps ;i de soare, a m ;i s u ra t d u p �i umbra l o r în5ltimea p i rami­ delor şi a elaborat c u n oscutele t eor em e d i n geometrie. Epo ca elen istic1 îl consider�i pri m u l elin cei şapte în t.e kpti ai l u m i i an t ic e . 202. Astyages (sec. VI a . C h r. ), u l t i m u l rege al M i di e i ( i nclusă apoi în regatul pers a n ) , bunicul lui Cyrus.

203. A n axima ndru ( A n a x i ma ndros) din Milet ( 6 1 0-'547 a . C h r. ), filosof grec, discipol al lui Thales. Ca :;; i alt,i reprezenta n t i ai şcol i i ioniene, a ci utat originea u n iversu l u i , aflînd-o în apeiron ( nedcfi n ituD, element primordial etern şi i ndestruct i b i l , din c;1re credea că se naşte totul prin opozitia sU rilor de c;i l d u r;i şi frig. A n a x i mandru poseda vaste cu noştint.e de ;tstronomie, matematică, geografie, .':itii nţele naturii. F i l o s ofi a sa, cuprins�! în lucrarea Pcripbyseos ( Despre• natunTl , reprezintă o t re a p t �-, su perioar{t

de abstractizare, oferind o viziune de a nsamblu asupra naşterii u n i versu l u i

( Kosmogonia).

204 . ferecide ( Ph erekydes) d i n Samos (sec. VI a . C h r. ) , filosof gre c , disci pol a l l u i Anaximandru, este au t oru l unei teogoni i , i n titu la t :! Pl'lllemycbos ( f'q·tera Cit ci11ci .r�a/erii), consiclt.:r:t t;i cea nu i \·eche snivre greac-t in pr• >:t.�t . l ' rl'mon i t i a sa nt priv irl' la produn·n·;� u n u i n i l rl' l l l t t r d u p:·t : t spl'C I I t l : I JW i


241

NOTE ŞI COMENTA R I I

scoase d i n fîn tîn:l este e xpl ica t ă de P l i n ius ( Naturalis histm·ia, I I , H l ) prin fa ptul că a pa fîntîn i l or se t u lbură îna i n te de producerea unui c u trem u r datorit;i mi�cirilor tectonice subtera n e .

2 0 5 . E vo rba e l e cîntul f1autelor l a ceremoniile zeiţelor Cybel e şi M at e r Deoru m , Gi ro ra şi L ucre ti us (De remm 1 1et f u ra, I I , 620), şi Seneca (EjJistulae, 1 0 8 ) le atribuie u n r o l incitant. Euripide, în Bacchantele, v . 3 7 9 , vorbind despre ritu a l u l dionisiac, a m i nteşte de "cintul fla u t u l u i , ce aduce rîs u l şi

a l u ng;i nel in i ş tea " . Deducem din aceste informaţii c;i, i nci ta nt sau l i n işti · tor, cînru l fl autu l u i exercita o p uterni ci i n fluenţ;i asu p ra psi h i c u l u i u m a n

ş i Gi aceste efecte e r a u binecunoscute ::fi a b i l specu l a te în organizarea ceremoniilor acestor clivinită\i .

206. J:uri i l e ( Fu riae) , la rom a n i , ca şi E r i n i i l e ( Erinyes) l a greci , erau genii răzbun;itoare, care pedepseau f:ir;idclegilc mu ritorilor, în numele justitiei d i v i n e , c h i n u i nd u -le �i luîndu-le mi nţ i l e

;

era u reprezentate ca fiinţe

înari pate, cu şerpi în plete .

2 0 7 . J il tu l a u rit ( .�elia aurea) şi h l a m i d a e l e purpu r;i ( vestis pmpu rca) erau însemnele puterii regale, cu care Caesar face i m p rudenta s ;i apa r:i în publi c, deşi cunoştea ostilitatea romani lor faţ;i de ideea de regalitate ş i si mbolu r ile e i . Vers i u n ea lu i Ci c ero priv in d t u l burarea care I-ar fi cu pri n s pe Caesar la af1area prezicerii m;irunta ielor a n i m a l u l u i sacr i ficat n u coincide cu cea a l u i Sueto n i u , u n u l d i n biogr<�fii l u i Ca esar ( '<'itae X/1 Caesarwn, Caesar, LXXXVIII) : "C;�esar a devenit atît de arog<� nt încît, la un sacrificiu , cînd h a ruspici u l i-a vestit fum:stele prev i z i u n i date ele

m;lruntaiele din care l i psea inima, e l a rJspuns d prevestiril e vor fi mai

bune cînd va dori d şi că fa ptul ci u ne i victime îi l i p s e a inima n u - i u n

indiciu i m po rt a nt "' ( tr. n . ) .

2 0 8 . C i cero respectă ;lici disti ncţia trad iţiona l :i î n term inologi a augural;i între alitcs, păs:i ri care prcvesteau vi itorul prin zborul lor (îndeosebi v u l t u r u l ) , şi osci11cs, păs;i r i profet ice p r i n cînt (corb, cioar:i , bufniţ;i ) .

209. Acest cop i l a în ce pu t s;i vorbcasci î n z i u a i n care Lydia, regatul l u i Croesus, a fost cucerit:i de perşi şi regele e r a p c pu nc tu l de

a

fi ucis d e

u n soldat pcrsa n ; cu o mare sforţare, cop i l u l a striga t : Om u le, n u -l uc ide

pc Cm es us ! Se împl inea astfel prezicerea fă cut;i l u i Croesus de o ra col u l clelfic el ziu a în ca re fiul s:iu va vorbi va fi u n a nefast;i pentru el ( cf. N.

G e l l i u s , V, 9 ; Herodot, 1, 8 5 ) .

2 10 . Servius Tullius, pe n u ltim u l rege al Romei ( 'i7H-'i3-i a.Chr.), fi u l unei scl ave , cresnn de regele Ta r q u i n i us Priscus pentru a-i urma la dom n ie ,

este cu nosc u t pri n cea m a i imponan l<i realizare a sa, Const it u t i a l u i Servius ( Constitutio Servimw) , conform c:1reia poporul roman e r a i e ra rh i ­

zat d i n p u nct de vedere social în 5 cl a se , nu dup;i o r i gi n e , ci d u p;t averea

( census) cu care putea conrrib u i la nevoile obşt i i . l se a tri b u i e construcţia u n u i zid de inc i nt ;i ( mu nts Scrv ian us) !ii

pentru toţi

a

u n u i templu

pe Aven t i n ,

l at ini i . A fost u c i s d e g inerele s;i u , v i i toru l rege L u c i u s

Ta rq u i n i u s S u perbus.

2 1 1 . Da imonul socratic ( daimonion - semn u l da imonic) este, aşa cum ex p l i ci Socr;lte însuşi în dialogurile p la t o n ice Phaidros 242 c, Entbyphro11 3 b , Apolog ia 3 1 d , 40 b , acea voc e interioa r;i inhihitiv;t ,;care m;i împiecl ic;i s;1 împl in esc ceea ce toc m a i am de gî n e i s;i fa c " . Socrate recunoaşte ci -ş i rostuieşte viaţa în fu ncţi e de admoniţia cl a i monic1 şi la pro c es < 399 a . C h r. l , în fata instanţei c a re- I acuz:i ele i m pietate ( asdJL'ia) fap de z e i i t ra d i t i o n a l i ::ji e l e i n tentia de a i n t roduce in cel a tl' d i v i n it;1ti noi 1 Kaina t!tlilll< illial. < :c mcl'pt u l de tf(linunt în rl'gist rl";l z;·l l a I ' Li l < >n un l l l ! >lll< " l l t


212

:'-iOTE ŞI COMENTA R I I important în interesJnta sa evol utie. La Homer şi la li�Igicii greci, daim on- ul

era fie un ze u , fie u n impuls i rati on a l exterior, i m p os ib i l de

c on t rol at

de

Gitre om, ca fi i nd extrinsec constitutiei s a l e . La Hesind, daimones erau

oamenii vîrstei de a u r, deveniti după moarte, prin voia l u i Zeus, spi rite

justit i a re, care urm�ireau ce e drept şi ce e ned r ep t pe P;i mînt şi aqionau

în consecinţ<l ; 30.000 de astfe l de păzitori nemuritori a i oamenilor plutesc nevăzuţi în v�izduh, veghind a su p ra drept;iţ,ii şi nelegiu irii ( MuHci şi

zile,

v. 2 5 2 şi urm . ) . Informaţia l u i Hesiod atest:l credinta st r�\ ve c h e în înălţarea

spiritelor celor morţi spre o viată supe rioar;i . La Heraclit a pare ideea de

d a i mon i n d i v i d u a l , identificat de el cu însuşi caracteru l o m u l u i . Platon

preia această accepţie a da imon-ului ca prezenţă l�i u ntrici , p a rte divină

şi n e m u ritoare a firii u ma n e , conferinclu-i însuşirea de s p i rit protector, e u lăuntric dotat cu fa cultatea premonitiei şi identificat cu îns;i ş i raţ i u nea

(cf. E . Roh d e , op. cit., pp. 90-98).

2 1 2 . Cf. ş i Xenof::m , A nahasis ( Întoa rcerea, I I I , 1 8 '5 ) , u nde Socrate n u-şi asum:i responsabilitatea ele a - i da u n sfat genera l u l u i Xe nofa n , care urma să cr.Jnduc:i expeditia merc e n a ri l or grec i , so l ic i taţi de Cyrus pentru a inter­ veni în disputele d inastice cu fratele s;l u , Artaxerxes, recomandîndu-i consultarea oracol u l u i delfic, nu atît elin motive filosofice Oimitele ra ţiunii

u m a ne), cît m a i cu seamă el i n motive pol i t i ce (teama de a nu fi bă n u i t ci

încurajea z;i re l a ţi i l e grec i l or cu pcrş i i ) .

2 1 3 . Conform Pha idros 24 2 c : .,Am, ce e d re p t , darul de ;1 vedea cu duhu l , dar nu din calc a fa ră , ci. asemeni celor care a u deprins puţin�i cane, atîta doar cît am eu trebu i n p . Adevăru l , prietene, este că s u fl e t u l însuşi a re darul de a străvedea" (tr:�d. G . Liicea n u ) .

214. Lupta de l a D e l i u m ('î 2-i a . Ch r . ) , oraş î n 13eo{i a , soldat;l cu înfrîngerea

atenienilor de cltre beo{ieni, este un episod din ostilităţile d i ntre polisu­

rile greceşti el in perioada r:izbo i u l u i pe l oponezi a c (43 1 -'104), rezolvate pc calea armelor.

2 1 5 . Cicero reproduce a ic i definiţia dat�i de stoicii greci soartei ( heirmarnu?ne), ca înhi n ţu ire ele cauze, aflate într-o ordi ne succesiv;! , i d e nt ificat:! cu logos-ul .( ra ţi unea ) , c u pron oia (providenţa) şi cu Zeu� însuşi (cf. D . Laertios, op . c it . , VI I , 1 4 9 ) . Ideea de transcendenţă , absent;i l a stoici , va d u ce în filosofia grca c;i tîrzie l;t separarea dintre soa rt;i �i divi nitate. Doctrina transcendenţei (inlluenţată � i de tradi!ia semitică) va apărea la Philon, Plutarh, Plot i n , în încercarea de a con feri o abordare epistemolo­ gică ideii de divi n itate. Stoi c i i preluaseră ele la predeces or i i lor (Aristotel, Diogene) ideea G\ în univers există o fort<i inteligentă, i m a nent ă , n u m i tă de ei logos, c a re orînduieşte totu l prin 1tous (j udecată) şi pronoia ( p r e c u ­ getare, prov i c l c n [;i ) , identificat<i cleei cu physis ( natura). La H o mer, prin termenii aisa ;ii 1110im (o pos i b i l ă etimologie a lui relationînelu-1 cu verbul mero - a î mp�l!1;i) , este rcdat:\ ideea de soart:\ c:1 forţ<'i implacabil;\ care decide de la naş t ere cursul vieţii oamenilor ; o necesitate supra­ ordonată voinţd umane �i uneori chiar celei divine. Un alt termen grecesc este tvche - norocu l , identificat cu necesitatea o:� rlxi (ananke), a e<lrei aqiune nu :�re o fi na l i tate precis;i ; este considerat de Aristotel i nferior l ui nuus şi pbysis, c e le doua cauze care aqioneaza cu o fi n a l itate deteminat�l (cf. Phvsica, I I , 1 98 a ) . Î n l a t i r�;i . jcttum corespunde ca sens grecesc u l u i heimann<'nc, dcsl'mnînd dest i n u l inevitabil, h:\răzit deopotrivă oamenilor :?i zeilor, de u n d e C< ll l o · tatia ele funest, nenorocit, predestinat pe care o a rc a djl'l'l i v u l d c r i v : 1 t jittalis : Va rrn ( l.ill.f{IW lalillll, V I , � 2 ) s ta l >i il'�tc a pa riL'nl' n t a U l \·î n t u l u i j { t l l l t l l ! : 1 L 1 1 n i l i :1 SL'lll a n t i c·l a Vl'ri > u l u i jrtri . . . : 1 S j l l l l l l ' . . l l L' ! : 1 a n ·st v , · l l > ,


NOTE ŞI COMENTA R I I

ceea ce Parcele hăr;izesc prin vorbe copiilor l a naştere, s e nu meşte res fatales [fapte predestinare ele rostirea Parcelor 1 " . Cel;llalt substantiv lati n , fortuna, d e r i vat de l a fors ( pe care-I şi substituie semantic), desemnează noroc u l , soarta bun;"l sa u rea (precizatâ frecvent de un adjectiv : prospera, secu11da - bună, propice sau adversa, angusta - nefavorabil;!) ; ca echivalent a l grecescu lui tyche, cuvîntul latin f01tuna apare deseori în context în relaţie de s i nonimic cu casus (întîmplare) şi de antonimie cu ratio (judecată).

fatum şi tot de la el provine şi expresia

2 1 6 . Canicu la (Căţeluşa) sau Sirius este o stea din Constelatia Ciinelui a

cl rei

apariţie în l u na iulie declanşează călduri toride. 2 1 7 . Această întrebare reu neşte într-o expresie concentrată două postulare stoice : 1 . universul este sediul u n ic şi comun a tot ceea ce cxist;i ; 2. sufletul uman, consubstanţial celui divin, durca z;l din veşnicie şi pînă la sti ngerea unive rsal;i. Stoi c i i considerau el , In virt u tea esenr,ei sale d ivine şi a intim it;lţii cu l u mea scnsibil<l , material:l , sufletul omenesc devine clepozitanrl reprezent;i rilor senzoriale ( i mprimate în el ca sigiliul în ceară) şi poate accede la treapta raţional;l a cunoaşterii, prin evaluarea datelor senzoriale în c u rsul u nor opera ţ i i de tip raţiona l : analogia , transpoziţia, compunerea, opozitia ( D iogene Laertios, op . cit., V I I , 19-53). Teoria stoică a cunoaşterii preia unele elemente din gnoseologia platoni­ cian;l, care concepe cu noaşterea ca reamintire ( a namncsia) a experienţei cognitive a sufletu l u i , anterioară întru p;lrii sale ( l'ba idcm 72 e-77 a ) , relaţia dintre simţuri şi raţiune este analizat;i de Platon în !'baidros ( 6 5 b-e), concluzia sa fiind Gl n u î n s i mţuri, c i în raţiune se a fhl criteriul adevăru l u i . Cicero, în consens cu fi losofia Noii Acaclemii, recunoaşte totuşi simţurilor calitatea de " interpreti ş i vestitori a i real it<i ţ i i "' ( inte1pretes ac n u ntii rerz1111 - De 11atura deorum, l l , 1 40).

2 1 8. Isis, divinitate cgiptean<l al Gi rei cult se \·a extinde în întreaga l u me mediteranea n<! şi, p<1trunzînd în Italia, înainte de sec. 1 a .Chr. , va fi oficiat de preoţi profesionişti egipte n i ; templul cel ma i m;ireţ a l zeiţei se afla la Pompei, unde se celcbrau ::j i misterele isiae<: (ele garantau in iţiaţ ilor nemu rirea, l a fel ca majoritatea misterelor orienta le). Î n Italia, în pofida repetatelor m<îsuri oficiale ele eradicare a l u i , cultul lui !sis fuzioncaz;i cu cel al Vencrei, fa pt evident în si militudinea practicilor rit u a l e ( i ncub:tţia sacră, purificlrile, imnu rile). Personalitatea enigmatică a zeiţei egiptene a exercitat o adcvă rat<l fascinaţie n u numai asu pra adoratorilor e i , ci şi asu pra unor autori lati n i , care s-au ocupat îndea­ proape de practicile isiace, încercînd să expl ice în ce consta atracţia pe care o exercitau ele asupra mulţimii ( Apuleius, Mâgaml de aur) .

Cartea a 1 1-a l.

A cea s ta este final itatea esenţială a operei ciceroniene, decurgînd d i ntr-o inten(ie generoasă şi p rofund patriotiGl. Oplimae ar/es. ale căror pri ncipii doreşte să le îrnp<i rtăşeasGi conaţiona l i lor săi, sînt e/ocinfa � i filosojia, � i tratatele e n u merate î n continuare fac parte d i ntr-un proil:ct l iterar a clrui finalitate ar fi îm plinit vechea dorinp a autoru l u i , ele a cl<"�rt r i Romei o l iteratur;i retorici şi mai ales filosofică proprie. Demersul aCl'Sla . generat �i dominat ele gîndul binelui civic, arc �i o d i mensiune paideici : .. p r i n " I W L I , srr;"i clania ş i truda m l' a , concct<itenii ml'i s;i dL·\·in<l m a i i nst ru i t i "" ( 11/ si11l ufli'rU. studio. lahorl' III!'O docliores cit •es mei · - / le ji11if111s. 1 . ·i 1


2 <1 -i

NOTE ŞI COMENTA R I I

2 . Toa t e aceste cal ităţi l e întruneşte, în conceptia l u i Cicero, doctrina Noii

Academi i ; l i psa e i de su perficia l i tate decu rgea din a bţinerea de la orice

:lfirma t i e categorică ( cpoche) ş i d i n recomandarea şi practica prudenţei eurist ice faţ:i de lucrurile necu noscute sau insuficient dovedite (În confor­ m itate cu neîncrederea constantă a l u i Platon faţă de cun oaşterea pri n simpla opin i e ,

doxostike episteme

fer m i t:i ţ i i doctrinare

se

- Sophistes, 233 c ) . Acest refuz a l

concretiza la academici e n i în acordarea unei pon­

deri ;trgumentative ega l e tuturor a fi r maţiilor pos i b i l e , în virtutea îndo i e l i i

(duhitatio) ci a r exista u n a dev<ir abso l u t . În concepţia socratică, indoia la

ascute ca pacitatea de disociere a spirit u l u i u m a n , pregătindu-1 să includ:i într-o armonie r:.�ţională ceea ce îi a p a re scindat. Ipostaza clubitativă pe care o v a a d o pta Cicero în partea a doua

a

di:t logu l u i , contrastînd cu

încrederea l u i Qu intus în divinaţie, este componenta esenţiahi a acestui

experiment euristico- paideic, cum poate fi considerat în a n sa m b l u l lui

dialogul Despre divina[ie, constru i t î n mod evident pe a ntinomia c1ssensio (aprobare l/ dubitatio (îndoi a l ă ) . Consecvenp ideatiGi a doctri nei acade­

m ice,•elogiat:i a ic i d e Cicero, consta în ci utarea penna n e n t ;i a prohahilului. a uerosimilului ( cf. Tusculanae, v.

82), ca substituent al adev:iru l u i defi n i­

tiv, i m posibil de atins. Lui Augusti n ( Contra Academicos, I I , 1 2 , 27) i s e pare absurdă această pretenţie a acadcmicienilor d e a afla veros i m i l u l < la t .

uerisimilc - asemănător cu adev:1 ru l , ca l c dup:i g r . pytban6n) înai nte de a şti ce este adev:i r u l cu care se asea m :J n ă . El ega nţa expresiv;i a a cadcmi­ cienilor este o c:t l i tate care motiveaz:i îns:işi a fin itatea l u i Cicero pentru această doctrină, în virtutea aceluiaşi crez estet i c : .,Am considerat totdeauna

G1 d o :t r ace:� fi l osofie este cu adev:irat desăvîr�iU care este ca p ::�bi l :i s;i dea celor mai i m portante idei o form;i explicir.i � i a leas;l " ( Tusculanae, l, , i ) _ Acest deziderat cicero n i a n ( copiose ornateq11e c/ice re) s e putea împl i n i , în acccpl_ia s a , numai prin fuziunea armonioasă di ntre filosofie şi retorici

(prudelltiam cum eloquentia iungere - ibidem) , dup:'i tradi�ia inaugura t:! ele AristoteL

3.

Teofrast (Theophrastos) din Eresos (cea 3 7 1 -287 a . Chr. ) , om de ştii n(a şi filosof grec,

discipol a l

lui

P l aton şi Aristote l , pe care-I va u rma

la

conducerea şcolii peripatetice din Atena, s-a bucurat ele u n m a re prestigiu

în l u mea an ti e<l şi, clatoriU numeroaselor sa le lucrări (200 ) , a fost considerat u n u l dintre cele mai eru dite şi complexe spirite ale Antichită(i i . Va continua în multe privinţe cercet:lrile ilustru l u i sju clasc;l l (Aristotel), sintetizînd şi sistemat izînd rezu ltatele deja obţinute de acesta, motiv pentru care posteri­ tatea

a

fost uneori înclinat:! s:l-i recuno:tSGi drept singur merit pe acela de

a fi u rmat doctrina Stagiritu l u i . S-a dovedit îns:l că aportul său personal nu a fost deloc neglijabi l , deoarece deseori a completat sau chiar modificat teori i l e aristotelice. Din vasta sa oper:i , care acoperea n u m e roase domen ii ( m atematici , fizid, geologie, astronomie, botanică, zoologic, meclicin;i ,

logici, retorică , ctic;j) s-au p:istrat d o a r d o u ă lucrări e l e botanică ( De_,p re

istoria pla ntelo1; în 9 c:1rţi, şi Despre originea plante/or, în () e<irţ i ) şi o lucrare de eticl ( Camcterele morale), pertinenr:i eva l u a re a ti pologiei viciilor u mane, cu un amplu ecou în posteritate ( fo l osită ca su rs:i

inspi rat.ie d e citre La Bruyere).

ele

4. Topos-ul consol:-u·i i (consolatio), de sorginte poetici , apare pentru prima dată la Hornt•r ( !/iada, XVIII, 1 1 4 - 1 16), fi i n d preluat apoi ele ge nul r etmi < s i . du p:l

o

bogat:! experienţ<i clcn istici , î�i g;ise'ite loc u l în suasoria l a t i n ; i .

M o t i v u l va reve n i în d o me n i u l poe z i e i ( l .ucrl' t i u s , l lor:q i u ,

<

> v icl i u > . ( Li r


24'i

NOTE ŞI COMENTARII

Ci cero şi mai ales Seneca îl impun defi n i tiv în sfera dezbaterilor filosofice (cf. E . Cizek , Seneca, Hucure�t i , 1 972, pp. 1 8- 2 1 ) . Dintr-o scrisoare a l u i Cicero ( A d familiares, V ,

1 6 ) rezul t�i ci o consolare este cu adevarat

efici�.:nt:i doar daca depaşeşte calitatea de abstracţiune filosofid, aclaptîndu-se condiţiei particulare a fiecarui caz şi situatiei ele moment a ceta ţ i i .

'i .

T . Pomponius Atticus ( 1 09 - :33 a.Chr.), priet e n u l c e l m a i apropiat a l l u i Cicero, a fost şi destinatarul a n u m eroase l u crari ciceron iene ; a p u rt:H c u acesta o bogat:\ coresponden(:1, cupri ns:\ î n volumul Epistolumm a d /lttic11m /ibri X VI. Atticus emigreaz:i la Atena din motive poli tice, între anii 88-65 ş i , întors la Rom:I, se bucu r;} de respect u l şi preţuirea u n o r m a r i personalit[t\i

ale vrem i i : Caesar, l 'o mp e i , Hortensius. fi i n d fo:ute boga t, i\tticus a finan(at

copierea în mai m u lte exemplare a lu cr:i rilor unor scrii tori celebri din

epoci şi a editat multe elin operele lui C i cero. Este d însu?i a u rorul unei

biografii ciceroniene în limba greaci , :d u nei istorii romane ( L iber amzalis)

şi al u nor biografii de oameni i l u!:ltri ( Imagine.�) .

6.

Act'a sta l u crare nu trebuie confundatJ c u tratatul Cato, siue de senectute, citat mai sus �i dedicat l u i Atricus : a ici

e

vorba ele elogiul Cato, scris ele

Ci cero la moartea l u i Caro cel Tîn:ir, c:m:' s-a sinucis la l.l t i u (46 a .Chr. ) , în Afri ca. în urma înfrîngerii arm:ltelor re publicane pompeiene la Pharsalos

(în

Grec ia) şi apoi la Thapsu s , în A fri ca . Acest elogiu a l o m u l u i care

:1

rr:1it

şi murit conform crez u l u i s:i u în virt u tile republicane, n u m i t de C i cero grauissinws atquc i1 1tegcrrimus 1 •ir, îl va provoca pe Caesar, care se simte vizat personal şi indirect acuzat de moartea lui Cato, s:1 r;i s p un d :1 printr-un A nticato sau ch i a r prin dou;i scrieri cu acest t i t l u , dac;} e s:i-i d:im crezare l u i j u vcnal ( Satira, VI , v. 330).

7.

Această ,.problem;i mai import a n U " careia Cicero îi sacrifica finalizarea proiect u l u i filosofic inrentionat a fost rechemarea lui în activitatea politici , dup:1 asasinarea l u i Caesar. C u optimismul renascut, el v a deveni consilierul lui Brutus şi Cassius, şefii conspiraţiei an ticezariene, pc care-i va încuraja

în disputa cu M . Anton i u s , erijat în post u ra de r:1zbun:itor a l dictatorul u i ucis. Cicero însuşi intr:1 î n conflict cu A n t o n i u s , pronunp împotriva :.�cestuia

în senat cunoscutele discursuri Filipicc, elin ce în ce mai dezam:igit ele

scena politiGi a vremii. Aceste dezil uzii îl fac s;i se reîntoa rc:i l a scris, aflînd în aceast:i ocu lXI{ie o reală mîngîiere aceast<i perioacl:1.

H.

:.1

existentei sale tensionate din

Aceeaşi idee se reg:iseşte ş i în Tusculmwe, I l , 2 : "Daca ai noştri compatriot.i

:1r deprinde gustul stud i u l u i filosofiei, ne-am putea lipsi curînd de biblio­

tecile grecilor''. Penrru c:1 în elocin[ă considera c:i romanii i-au întrecut deja pe greci, Cicero dorea s:1-i anrrenezc pe cei capabili în acea st:i ultim:i

era p:1 a competitiei cu grecii , care s-ar fi fin a l izat prin transferarea definit iv:1

la Homa a gloriei filosofice ,.deja a puse în Greci a " . Deşi n:izuia ca filosofia

"pînă a t u n c i în trecere l a Roma, s:i capete drept de cet:iţenie roman:\ " ?i

,.subt i l i t::itile a lese ale conceptelor şi expresi i l or sale ( De fin ibus, l l l , 2) să

devina accesibile oamenilor" , Cicero era totuşi hotă rît s:l n u încurajeze decît acele scrieri filosofice latine apte s:1 intruneasc:i perfeqiunca ideatiei şi expresiva ( copiosc ac orna le dicerc).

9.

Cicero recunoaşte u�or ironic, ca şi a ic i , abil itatea dialectic1 si n:toril':i a stoicilor în tratatul

Bnttus ( ca p . XXXI l : "Aproape toti stoicii sînt foa rw

pricepuţi în discuţie şi o fac cu art:i � i , într-un fel , ei sînt ni::ite a rh i l c c t i : t i

< "1 1 \'Înwl ui ; d a r daci i - a i l u a de b disnr:q i i k fil osofic<' .� i i - : 1 i 1 1 i l >u n :t ocl loric: l , nu m a i sîni în sl:t rl' dl' n i n • ic'·.

r n· l · l ·

l: l


de care Cicero manifestă o constantă neîncredere, sugerînd incompati­ bilitatea dintre demersul filosofic naturist şi cel raţionalist, singurul prin excelenţă filosofic. Termenii pbilosopbia şi pbilosopbos, care apar la Pitagora şi se încetăţenesc o dată cu Platon şi Aristotel, căpătaseră şi o conotaţie polemică : filosoful se delimita atît de fizicianul (pbysiologos) ionian, care se preocupa doar ele investigarea naturii, cît şi de sofist (sopbistes) , expert în arta persuasiunii, considerat de Platon prototipul negativ al filosofului autentic. Oricît de netă ar fi fost distinqia terminologică, ea nu excluclea totuşi conştiinţa filiaţiei dintre filosofie şi fizica ioniană, însă, în fata instanţei logos ului , sistemul conceptual al fizicienilor (natura, geneza ei, schimbarea, multiplul derivat din unitate) era denunţat frecvent ca i luzoriu şi inconsistent. -

11.

Mincinosul (gr. pseud6menos, lat. mentiem) este un tip ele raţionament sofistic, i11'Ventat de Eubulides elin Milet, discipol al lui Euclicl, pentru a ilustra relativitatea noţiunilor ele adevăr sau minciună. Dacă un mincinos ar recunoaşte că minte, ar minti sau ar spune adevărul (cf. Cicero,

A cademica priora, Il, 29).

12.

Sorirul (g r. adj. sorites, derivat de la subst. gr. soros - grămadă, movilă) este numele unui alt sofism, formulat tot interogativ şi numit ele Cicero "cel mai încuietor tip de întrebare " (capitiosissimum genus interrogationis ­ A cad. post. , I I , 29) : " Cîte boabe se poate spune d formează o grămadă ? Trei, patru, cinci etc. ? Şi cîte boabe trebuie scoase ca să nu mai fie o grămadă ? " . Acest sofism sublinia relativitatea oric1rei aprecieri cantitative referitoare la noţiunile antinomice bogat/să rac ; mare/mic ; mult/puţin ; lung/scurt ; lat/îngust, deoarece, spune Cicero, natura nu ne-a hărăzit " cunoaşterea limitelor lucrurilor, astfel că nu ştim niciodată unde să ne " oprim ( ibidem) . Cicero propune în l o c u l adjectivului grec sorites, împru­ mutat direct în latină, un calc semantic latin, adjectivul dcervalis (derivat ele la substantivul acerva - movilă), de care nu pare să fie nevoie, constată el cu nedisimulat orgoliu, deoarece latinii sînt deja familiarizaţi cu terminologia filosofică greacă.

13.

Versul este citat şi tradus ele Cicero elin Euripide, dar intrase deja în fondul paremiologic grecesc ; elat fi ind că în greacă sfîrşitul celor două hemistihuri rimeaz:'i ( mantis g 'arist6s, bostis eikazei kal6s) , am încercat şi în traducerea noastră să-i păstrăm această particularitate.

14.

E vorba d e M . Claudius Marcellus, o m politic roman, nepot a l celebru lu i învingător omonim al l u i Hannibal î n cel de-al doilea război punic ( 2 1 5 a . Chr.), cuceritor al Siracuzei (2 1 2), de cinci ori ales consul şi supranumit spada Italiei" (Piutarh, VieJi paralele, I l , Marcellus, cap. 30). " Acest Marcellus, menţionat de Cicero, el însuşi a les de trei ori consul, trimis într-o delegaţie la Massinissa, regele Numicliei, aliat al romanilor, a pierit într-un naufragiu lîngă coasta Africii, în 149 a.Chr., înainte ele cel de-al treilea război punic.

15.

Trasimenus, lac elin Etruria (Italia Centrală), unde, în vara anului 217 a.Chr. , cartaginezii, conduşi de Hannibal , au nimicit într-o ambuscadă 1 5 .000 de soldaţi romani, împreună cu consulul Flaminius ; episoadele dramatice ale acestei bătălii au fost relatate ele istoricii Polibius (Istorii, III, 86), Appian (Istoria romanilor, Ha nnihal, 9) �i T. Livius (A . U. C. , X Xl l , t\-8) .


stantele mortii · lui Pompei;--esie ·crestuT"ăeambiguf': "ea p""6iie·Tăee''llb '"He la faptul că Pompei a fost ucis la tărmul Egiptului, care dă înspre pustiul egiptean, dar e mai probabil că evocă singurătatea generalului roman, după înfrîngerea de la Pharsalos, cînd, părăsit de toti, îşi caută salvarea la egipten i ; aici este trădat şi ucis (la 28 septembrie 48 a . ChrJ din porunca regelui Ptolemeu al XIII-lea, pe care el însuşi îl adusese pe tronul Egiptului (cf. Cicero, De bel/o civili, III, 104 ; Dio Cassius, Historia, XXXXIV, 6 1 ) .

17.

Î n Jliada XVI, v. 433-440, Zeus se plînge Herei că fiului său, Sarpedon, participînd alături de licieni la războiul troian, de partea troienilor, îi va fi dat să fie ucis în luptă de Patrocle ; Hera îl sfătuieşte să nu încerce a-1 salva, aducîndu-i argumente similare celui invocat aici de Cicero.

18.

Versul din textul latin este traducerea liberă a unei profetii pythice : "Este imposibil chiar şi pentru un zeu să fugă ele destinul hărăzit" (cf. Heroclot, Istorii, I, 9 1 ) .

19.

Atellana (jab11la A tel/ana) era un gen dramatic (considerat u n a d i n sursele comediei latine) originar din oraşul osc Atella din Campania ; în această farsă comic:'l asemănătoare dramei satirice greceşti, actorii interpretau cîteva personaje stereotipe : Bucco, flecarul, Dossenus, lacomul îngîmfat, Maccus, prostul , Pappus, batrinul păcălit, improvizînd situatii şi replici pe un subiect elat.

20.

Ve rsul citat şi tradus d e Cicero este din Euripide (Ipbigenia).

21.

Fissum .familiare et vitale sînt expresii elin terminologia haruspicia l�1, privind semn ificatia acelei segmentări (fissum) naturale sau conventionale elin măruntaiele cercetate ele haruspici : .fissumfamiliare se afla în ficat şi e l putea prezice soarta familiei solicitantului sau a statului roma n ; fissum vitale se afla în plămîni şi putea anunta, conform interpretării haruspi­ ci lor, un pericol iminent al vietii celui ce consulta pe această cale vrerea divină. Protuberanta lobului drept al ficatu lui era , de asemenea, cercetată cu mare atenţie de haruspici ş i aspectul e i avea semnificaţii particul are : dacă era bogată în vase sanguine, era semn bun, dacă lipsea, era semn rău , dacă era dublă, însemna dezbinare, iar fissum-ul ei anunţa o schim­ bare radicală.

22.

Primul filosof grec care a afirmat unitatea existentului este considerat Xenophan (Xenophanes) din Colofon (sec. VI a . Chr.), întemeietorul şcolii eleate (cf. Cicero, Academicae post, II. 39). Conceptia fizică a sroicilor are şi ea un caracter monist : ei consideră universul (Kosmos) o entitate vie, raţională (zoon loghik6n), impregnată şi însufletită de logos-ul divin, acea forţă unificatoare, care determină conexiunea şi consecvenţa a tot ceea ce fiinteaza în univers (cf. Diogene Laertios, VieJile şi doctrinele filosofilor, Zenon, VII, 143 ; Seneca, Despre binefaceri, IV, 7).

23.

În doctrina stoică, sympatbeia (afinitatea dintre elementele cosmosului) este un concept atribuit lui Posiclonius. Teoria reciprocei interaqiu n i dintre corpurile organice ş i anorganice din univers era exemplificată de stoici prin efectele fenomenelor naturale asupra vieţii terestre. Posidon i u s a fost foarte preocupat d e influenţa solară şi selenară asupra organism u l u i u ma n şi a stabilit c ă raţiunea vine de la Soare şi se întoarce l a l' l , el sufletu l vine de la Lună �i se întoarce tot acolo, dar c;1 trupul ÎrKt:(Jl' �i �,· sllr�qte pc l':l mînt <eL CicL'rn, 1 '1 1sculolli/(', 1 . 1 H - I 'J l .


2�8 24.

NOTE ŞI COMENTA R I I D a c ă la examinarea măruntaielor primei victime, semnele se arătau favora bile, însemna că divinitatea acceptă sacrificiul ş i măruntaiele erau a rse in cinstea e i ; în caz contrar, se sacrificau alte victime pînă ce zeii

p:lreau mulţumiţi.

2'i.

În latină, victima u n u i sacrificiu era desemnată prin doi termeni : hostia, cînd se sacrificau a n i ma l e mici, şi victima, cînd erau oferite spre jertfă animale mari, cum e taurul, în cazul de faţă. Ritualul sacrificiului era însă identic : animalul era adus la altar cu capul

încununat

de

frunze

şi

împodobit cu o bandă de lîn;1 de care atîrnau panglici ; i se punea pe frunte o turtă din miere şi făi n ă sărată sau i se presăra doar f;1ină sărată

( m ola sa/sa, de unde derivă verbul im molare - a presăra f;ii n;i , a sacrifica) stropită cu vi n . După sacrificare, animalul era tranşa!, carnea fiind distribuit;! asisten\ei, iar măru nta iele, încredinţate haruspicilor spre exa minare.

26.

I ronia ele aici are conotaţii etimologice : adjectivul excors ( cx - fară, cor; cordis - i n i ma) însemna l i psit ele inimă, dar şi de m i n t e , deci nebu n ,

furios, �eoarece, î n concepţia a ntică, inima era considerată sediul raţ i u n i i .

În c a z u l de faţă, sfidînd asistenta p r i n fa stul regal a l veşmintelor sale,

Caesar se dovedeşte iraţional atît pentru că romanilor le repugna orice s i m bol a l regalităţi i, cît şi pentru că p urpuriu! h l a midei s a le îl putea face

pe taur să-şi piardă şi el mintea, cleei şi i nima ; aceasta poate fi, sugereaz�i. malitios Cicero, explicaţia l ipsei acestui organ d i n m ă runtaiele taurului

sacrificat.

27.

Cicero reproduce aici u n dicton milita r : arcem (u rbem) prodere, dum castel/a de.fendis - a pierde cetatea în timp ce-i a peri meterezele, deci a

sacrifica esenţialul de dragul u nor accesorii.

28.

Î n mitologia antică, Diana (Artemis) şi fratele său, Apollo, n;iscuţi din

Zeus şi Leto, erau divin ităţi a le luminii, selenare (Diana) sau solare

(Apollo) ; în aceste ipostaze, Apollo avea epitetul Phoibos (Phoebw) ­ Strălucitoru l , iar Diana, Phoibe (Strălucitoarea).

29.

Aequimelium este numele pieţei de a n i ma le, aflat<i pe locul u nde fusese

cîndva casa lui Spurius Melius, făcut;1 una cu pămîntul (aequa re) după ce acesta, bă nuit că aspira la titlul de rege, a fost ucis (cf. T. Livius, A . U. C. , 1 , 1 3).

30 .

Comparaţie ironică între spaţ i u l intermundan sau metacosmic (la t . inter­ mundia, gr. metakosmia) în care Epicur îi localiza pe zei, şi my/um-ul

rom a n , acel adăpost aflat între două crînguri, declarat sacru ele Romulus,

în care s-au refugiat clelincvenţii d i n cetăţile vecine ele tea m a pedepsel or,

precum s-au adunat zeii diafani şi acorpora l i a i l u i Epicur în spaţiul dintre dou ;l lumi de teama de a nu fi striviţi în cazul pră buşirii u nivers u l u i .

31.

E vorba d e acea primă diviziune simbol ici a spaţiului celest (stabilită de auguri) în patru regiuni sau temple (klat. templum, gr. temenos < rad. inclo-europ. • tem succesive.

52.

-

a tăia,

a

Acest pretext, folosit cu diplomaţie de cons u l i , o r i ele cîte ori starea. de spirit a poporu l u i n u părea prielnică întrunirii comiţiilor, a fost fl.Ifnizat de legendara dispariţie a l u i Rom ulus, pe vreme ele furtună , în tim ul adun;hilor militare elin cîmpul

.1 3 .

împărţi), multipl icate a poi prin diviziuni

el e

lîngă mlaştina Caprei (T, Livius, 1,

p �). .

Ju decînd elu p;i fumul care emana în permane nt;1 elin con ul vulcaf\41Jtl i

Et iY,\ d i n Sici\i;l,

se crede;1 în popor c·l în ;Hiîncurik l u i /<'l l l u i L1 1 1 1· Vulcan �i a l Ciclopilor, a j u t oarl'k salt-.

se

alb a t L'l ientl


NOTE ŞI COMENTARII

3"i .

249

Disti nqia st abilită de stoici între fulger (julp,uratio) şi tr:lsnet (julmen) se regăseşte la Seneca (Quaestiones naturales, I I , 1 6), care, în această privinţă, face următoarea precizare : .,Care e d i ferenta între fulger şi trăsnet ? l a t-o : fulgerul este un foc foarte a m p l u . pe cînd trăsnetul este un foc concemrat şi l a nsat cu forp " .

,) :) .

Cicero îi mărturiseşte fratelui său că , discuţia l or avînd un caracter confidenţial, nu se teme să-i împ:lrU�ească opinia s:�, mai sinceră şi m a i n u anţată, despre divinaţie, pe care p u b l i c n-o putea mărturisi de teama ele a nu contraria credinp trad iţională , favorabilă divinaţiei augurale (considerată a u te ntic romană). De al tfel, :�cest tip de divin�llie este singurul pe care Cicero, elin respect pentru tradi!ie, îl a cceptă în Jcest dialog, date fiind impliclţiile l u i în viata cet:lti i . Într-o scrisoare către Caecina (Adfam iliares, VI, 6), etrusc de orig i n e , îi m:lrturiseşte acestuia ci simţea aceeaşi aclmir<�\ie pentru clivina!ia augurală romană pe care Caecina o n u trea fap de divinaţi<J etrusci : .,C1 � i pe tine, nici pe mine nu m-a dezam:igit vreodată divinaţia noastră . pe care. cum ştii, a m îmbr;îţi­ şat-o datorită îndemnurilor şi preceptelor atîtor bărbaţi întelepţi, atît din dorinta de a cunoaşte această învăţ:itură, cît şi datorită vicisitudinilor vremurilor noastre. Am încredere în aceasU formă ele divinaţie, cu atît mai mult cu cît ea nu ne-a dezamăgit niciodat;l , mai a l es în aceste mprejur;1ri, atît de neîntelese " . I n De legibus, I I , 1 4 , î ntrebat ele Anicus ce crede despre doctrina auguraL1 , Cicero î i recunoaşte cu fermitate statutul de ::;ti inp . regretînd, ca �i î n cuprinsul dialogu l u i De�pre divinaJie, ci înv:Wi l u ra � i arta augurilor s-a u pierd u t în aspectele lor esenţiale o da t<i cu trecerea timpu l u i .

3 6.

Pinarii erau o veche f:1 1nilie Jristocratic:i mman:i care pretindea a descin­ de elin Hercule şi elin e a proveneau pinarii, :1jutoarele potiţilor, preoţii lui Hercule ; Natta, a Gin1i statuie se aflase pe Capitoli u , a fost �i e l un reprezentant a l acestei fa m i l i i . C u l t u l l u i Hercu l e , adus în Italia ele arcadianul Evandros, cel care întemeiase aşezarea urbană Pallantion (după care s-a n u mit Palatin ul), a fost p:istrat şi respectat de noii col o n işti veniţi din Alba Longa împreună cu Romulus ( cf. T. Livius, 1, 7).

37 .

Praxitele (Praxiteles, sec. IV a . Chr.) este considerat unul el i n cei mai apreciaţi artişti plastici a i Antich ităţi i . După perfcqiunea rece, raţională a dasicism u l u i (sec. V a . Chr.), secolul următor a fost fascinat ele gra1ia senzuală a sculpturilor lui Praxitele ; statuia sa, Afrodita din Cnidos, fi ind cel mai des copiată şi i mitat:1 în l u mea elenistică şi romană .

.)8.

Ideea antică a operei perfecte ascu nse în blocul de mannur�1 a devenit un topos în gîndirea estetică europeană ; astfel motiva ş i Michel a ngelo perfecţiunea sculpturilor sale ( Sonete, 5 1 .

39.

Tarquinii, oraş etrusc el i n Italia Centra h i , a fost capitala confedera1iei celor 1 2 cetăţi etrusce şi locul de baştin:i a eloi dintre regii Romei, Tarquinius Priscus şi Tarquinius Superbus.

40.

Despre Tages, fi inta m i racu loasă cu înfăţişare de copil şi m i n te ele intelept, născut:i dintr-o brazdă ele pămînt, se credea că se trage elin J u piter. Legenda lui Tages aparţine tradiţiei mitice privind naşterea u nor oameni din glie printr-o spectaculoasă ieşire la s uprafaţă ( cmodos) . În scuna sa şedere printre e i , se spune că Tages le-ar fi transmis etruscilor învă[ătura sa (explicarea cauzelor producerii fulgerelor, rinw l u l înteme­ ierii oraşelor şi principiile generale ale divina tiei ) , rranspusă a poi în Lihri Tagetici, cunoscute �i sub n u mele de DiscijJiilla Tap,elis sau Sacra Tag('/is hl. O v i d i u s , ,-Ht •lan/orji!Z(', XV, v. 5S.)-.)')8 ) .


246 10.

NOTE ŞI COMENTARII Pe tot parcursul dialog u l u i , termenii physica şi pbysicus desemnează doctrina filosofiei natura l i ste ioniene, respectiv pe reprezentantii ei, fa ţ:i de care Cicero m a n i festă o constantă neîncredere, sugerînd incompati­ bilitatea d intre demers u l filosofic naturist şi cel ra t,ion a l ist, s ingurul prin excelenţă filosofic. Termenii philosopbia şi philosopbos, care apar la Pitagow şi se încetăţenesc o dată cu P lmon şi A ristotel, c;ipătaseră şi o conotatie polemică : filosoful se delimita atît de fi zicianul (physiologos) ionia n , care se preocupa doa r ele investigarea naturi i , cît şi ele sofist (sopbistes), expert în arta persuasiu n i i , considerat ele Pla ton prototipul negativ al filosofu l u i autentic. Oricît de netă ar fi fost disti ncţia terminologiei , ea nu excluclea totuşi conştiinţa filiaţiei dintre filosofie şi fizica ioniană , însă , î n faţa i nstantei logos- u l u i , sistemul conceptual al fizicienilor (natura, geneza e i , schimbarea, multiplul derivat elin unitate) era clenunpt frecvent ca i l u zoriu şi i n consistent.

11.

M i ncinosul (gr. pseudâmenos, lat. menlie• IS) este un tip ele raţionament sofistic, inventat ele Eubul icles din Milet, discipol al lui Eucl i cl, pentru a i l usl'!'a relativitatea noti unilor de adevăr sau minciun:'i. Dacă un m incinos a r recunoaşte Gi minte, ar m i nti sau a r spune adevărul (cf. Cicero, A cademica priora, Il, 29).

12.

Soritul (gr. aclj. sorites, derivat ele la subst. gr. soms - grămalhi , movilă) este numele unui alt sofism , for mu lat tot interogativ şi n u mit el e Cicero "cel mai încuictor tip ele întrebare " (capitiosi�:�imum gemts intetTogationis ­ A cad. post., I l , 29) : "Cîte boabe s e poate spune c;i formează o gr:i macl:i ' Trei , patru, cinci etc . ? Ş i cîte boabe trebuie scoase c a s ă n u ma i fie o grămadă ?". Acest sofism sublinia relativitatca orici rei aprecieri cantitative referitoare la notiLmile antinomice boga t/s:i rac ; ma re/mi c ; mult/puţi n ; lu ng/scurt ; lat/îngust, deoarece, spune Cicero, " n a tura nu ne-a hăr:izit c unoaşterea limitelor lucrurilor, astfel că n u ştim niciodată unde să ne oprim" ( ibidem) . Cicero propune în locul adjectivului grec sorites, împru­ mutat direct în lat i n ă , un calc semantic lat i n , adjectivul acervalis (derivat de la substantivul acerva - movilă), ele care n u pare să fie nevoie, constată el cu neclisimu!at orgo l i u , deoarece latinii sînt deja fa miliarizati cu terminologia filosofică greac ă .

13.

Versul este c i t a t ş i tradus de Cicero din Euripide, dar intrase deja în fondul paremiologic grecesc ; elat fiind Gi în greacă sfîrş itul celor dou:i hemistihuri rimeaz:i ( mcmtis g 'arist6s, bostis eikazei ka/6s) , am încercat şi în traducerea noastr:\ să-i păstr:im accast:i particularitate.

14.

E vorba de M. Claudius M a rcellus, om pol itic roma n , nepot al celebru l u i învingător o m o n i m a l l u i Hannibal în cel d e - a l d o i l e a război punic (21'> a .Chr.) , cuceritor :I l S i ra c u z e i ( 2 1 2 > , de cinci ori a l es consu l şi supra n u m i t "spaela It:l l i e i " (Plutarh, Vie(i paralele, II, i'vfarcellus, c a p . 30). Acest Marce l l u s , mention a t ele Cicero, el insusi ales de trei ori consul, trimis într-o elelega{ie la Massin issa , regele Numidiei, a l iat :li rom a n i lor, a pierit într-un naufragiu lîng:i coasta Afri c i i , în 1 49 a . Chr. , înainte ele cel de-al treilea război punic.

1 5.

Tras i menus, lac eli n Etruria ( italia Centra l :i ) , unde, în vara a n u l u i 2 1 7 a . Chr. , cart:1ginezii, conduşi de Hannibal, a u n i micit într-o ambuscad;i 1 5 .000 de soldati roma n i , împreun:i cu con sulul Flami nius ; episoadele clwmatice ale acestei b:H:1 l i i au fost relatate de istoricii Po l i bius ( Istorii, lH, f\6 ) , Appian Ustoria roma11ilor. Hmm ilm/, 9) si T. Liv ius Uit u: , XX I I , 'i - K ) .


247

NOTE ŞI COMENTA R I I 16.

Expresia din textul latin ( in solitudi11e Aegyptiorum), referitoare la c i rcum­ stanţele mortii l u i Pompe i , este destul de ambiguă : ea poate face a l u zie la fa ptul că P om pei a fost u c is la ţ<l r m u l E g i ptu lui , care dă înspre p u sti ul

egiptea n , da r

e

mai probabil că evocă singurătatea genera l u l u i roma n ,

d u pă înfrîngerea de l a Pharsa los, cînd , p;lrăsit e l e toti, îşi cauU sal va rea la egipteni ;

aici este trădat �i u cis ( l a 28 septembrie 48 a . Chr. ) d i n

porunca rege l u i Ptolemeu al X l l1-l e:1 , pe care e l însu şi î l adusese pe tro nu l Egiptul ui ( cf. Cicero , De betlo civili, I l l , 1 04 ; Dio Ca ss ius , Historia, XX:XXIV, 6 1) .

17.

Î n lliada XV I , v. 433-440, Z e u s se plînge Herei că fi u lu i s:l u , Sa rpedon , participînd a l ături de licieni la r:lzboiul traia n , ele partea troieni lor, îi

V <.l

fi e l a t să fie ucis î n l u p U e l e P:nrocl e ; Hera î l sfătu i eşte s:1 n u încerce a-1 s a lva, ad ucîndu-i argumente s i m i l are celui i nvocat a i c i ele Cicero.

lH.

Versul d i n textu l latin este tracl ucer,�a l i ber:!

:1

u n ei profeţii p yth ice : "Este

imposibil chiar şi pentru un zeu s;1 fu g:! de destinul h ă răzit" ( cf. l leroclot ,

Istorii, ! , 9 1 ) .

19.

Atellana (fabula A tel/ana) era un gen dramatic (considerat una elin sursele comeclici l a t i n e) originar elin oraşul osc Atel la din Ca mp a nia ; în aceas t:1

fars:1 comică asem ănătoare clranwi sati rice greceşti, actorii interpretau cîteva personaje stereotipe :

Bucco,

tlcca ru l , Dossenus, lacomul îngîmfat ,

Maccus, p rostul , Pappus, bă trÎn ul p:1 c:1 l it, irnprovizînd situaţii şi re pl i ci pe un s u biect dat .

20. 21.

Vers ul ciwt şi tradus de Cicero este e l in E u rip id e (Jphigenia).

Fissum fa miliare

el

vitale sînt e xpresi i elin terminol ogi a haruspic i a l ă ,

privind semnifica ţia acelei segmentă ri

�fissu m) natu ral e sa u convenţionale

din măruntaiele cercetate de ha ru s p ici : .fissum .familiare se afla în fica t şi el putea prezice soarta fa m il i e i solicitantului sau a statului roman ; .fissum

vitale se afla în plămîni şi putea ;� n unţa, conform interpretării h a ruspi­ cilor, un p ericol i m inent a l vieţi i celui ce consul ta pe această cale vrerea

divin;\ .

Protuberanţa lobului drept a l ficatului era , de asemenea, cercetată cu

mare atenţie de haruspi c i şi aspectul ei avea semnificaţii particulare : dacă era boga tă în vase sanguine, era semn bu n, da că lipsea , era semn

r:1 u , dacă era cl ubl;1 , însemna dezbinare, i a r jissum-ul ei an un ţa o schim­

bare radical ă .

22.

Pri mu l filosof grec care a afirmat unitatea existentului este considerat Xenophan (Xenophanes) din Colofon ( se c . VI a . Chr.), întemeietorul şcolii eleate (cf. Cicero, Academicae

post, Il, 39).

Concepţia fizică a stoicil or

are şi e a un c a racter mon ist : ei consicl er:i u n i versul ( Kosmos) o entit;ltc vie, raţional ă ( zoon logbik6n), i m pregn ată şi însufleţită ele logos-ul divin , acea forţ:l unificatoare, care determin;! conexiunea şi consecvenţa a tot ceea ce fiinţe a ză în univers (cf. D iogene Laertios,

Vieţile şi doctrinele

.filosofilor; Zenon, VI I , 1 4 3 ; Seneca, Despre binefaceri, IV, 7).

23.

În doctri na stoică, �ympatheia ( afi n ita tea d i ntre elementele cosmosu l u i ) este un concept atribuit lui Posidonius. Teoria reciprocei interaq i u n i

di n tre corp urile orga nice ş i anorganice d i n u n i vers e r a exemplifica t:! ele stoici prin efectele fenomenelor naturale asupra vieţii terestre. P osidonius

a

fost foa rte preocupat de infl u enţa sol a ră ?i selenară asupra orga nism u l u i

uma n ş i a sta b i l i t că r:qi u nea v i n e d e la Soare ş i se întoarce la e l , d

s u ll e t ul v i ne ele la Lun;i si Sl· în toa rce tot :1co l o , clar ci t ru pu l încqx: �i � , · '. l i t �<'�ll' pc l ' :i J I I Î n l k f " . C i cero, "f itsut/ol/(w, [ , f H - I 'J J .


N OTE Ş I COM ENTARII 24.

Dacă la exa m i narea mărunta i el o r primei victime, semnele se arătau favorabile, însemna că divin itatea acceptă sacrificiul şi m ;J runta iele erau arse în cinstea ei ; în caz contrar, se sacrificau a l re v i ctime pînă ce zeii păreau multumiti.

25.

Î n latină, victima unui sacrificiu era desemnat:! prin eloi termeni : hostia, cînd se sacrific<Ju <Inim<IIe m i ci , ş i victima, cînd erau oferite spre jertfă anima l e mari , cum e tauru l , în cazul de f<Ită . Rit u a l u l sacrificiu l u i era însă identi c : a n i m a l u l era adus la a ltar cu capul încu nunat de frunze şi împodobit cu o bandă de lîn;1 de c<Jre atîrnau panglici ; i se punea pe frunte o turtă d i n miere !li fă i n :i sărată s:�.u i se presăra doar fain:\ sărată

( mola sa/sa, de u nele derivă verbul immolare - a presăra f;iină, a sacrifica)

stropită cu vin . După sacrificare, animalul era tra nşat, carnea fiind clistdbuit:i asistenţei, i a r mărunta iele, încredin�ate haruspicilor spre examinare.

26.

I ronia ele aici are conotatii etimologice : a r ljectivul excors ( ex - fă ră, cor,

cordis - i nimă) însemna l i psit ele inimă, clar şi ele m i nte, cleei nebun,

furios,"Lleoarece, în conceptia a ntică, inima era considerată sediul ratiu nii. În cazul d e faţă, sfidînd asistenta prin fastul regal a l veşmintelor sale, Caesar se dovedeşte irational atît pentru că romanilor l e repugna orice simbol al regalităţii, cît şi pentru că purpuriu! hlam iclei sale îl p u tea face pe

taur

să-şi piardă şi el mintea , deci şi inima ; aceasta poate fi, sugerează

m a l iţios Cicero, expl ica{ia lipsei acestui organ din m ă runta ieie ta urului

s a c r ificat.

C i cero reproduce aici u n dicton militar : arcem (u rbem) prodere, dum

castel/a defendis - a pierde cetatea în timp ce-i aperi meterezele, cleei a sacrifica esenţialul de dragul unor accesorii.

2R.

În mitologia a ntică, Diana (Artemis) şi fratele său, Apollo, născuti elin Zeus şi Leto, erau d iv i n ităţi ale luminii, selenare (Diana) sau

solare

(Apollo) ; în aceste ipostaze, Apollo ;1vea epitetul Phoibos (Phoebus) ­ Str:ilucitorul, i a r D i a n a , Phoibe (Strălucitoare;.�).

29.

Aequimelium este n umele pietei de a n i male, aflată pe locul unele fusese cîndva casa lui Spurius Melius, făcut:i u n a cu pămîntul (aequare) du p;i ce acesta, bănuit că

1, 1 3) .

.)0.

a spi ra

la titlul de rege, a fost ucis (cf. T. Livius, A. U.C.,

Comparatie ironică între spaţiul intennundan s a u metacosmic (lat. inter­

mu ndia, gr. metakosmia) în c;lre Epicur îi l o ca l iza

pe

zei, şi my/u m-ul

roman, acel adăpost aflat între două crînguri, declarat sacru de Romul us, în care s-au refugiat d e l i ncve niii elin ceU[ile vecine de teama pedepselor, precum s-au adunat zeii di:1fani şi acorpora li ai lui Epicur în spatiul dintre două lumi de teama ele a nu fi strivip în cazul prăbuşirii u n iversul ui.

.) 1 .

E vorba de acea primă d iviziune simbolică a spa tiului celest (sta b i l ită de

auguri) în patru regiuni sau temple (klat. templu m, gr. tem.enos < rad. indo-europ. • tem - a tăia, a împ;ir[i), multipl icate a poi prin diviziuni

succesive.

32.

Acest pretext,

folosit

cu diplomatie de consu l i , ori d e cîte ori starea. de

spi rit a poporu l u i nu părea priel nică întru nirii comitii lor, a fost fmfliZat

de 33.

p J,fo).

legendara disparitie a l u i Romulus, pe vreme de furtu nă, în tim ul

adunărilor militare din cîmpul de lîngă mlaştina Caprei (T, Livius, 1,

judecînd după fumul care emana în permanent:� el in conul vu lcaf'\Uit�i Etna din Sicilia, se credea în popor c;i în a dîncuri lL• l u i se : 1 fl :i atdientl I.L'U l u i faur Vul cm �i a l Ciclop ilor, a j u t o:1n·l�·

s:dv.


NOTE ŞI COMENTARII

249

3 '1' .

Distincţia stabilită ele stoici între fulger (ju(f!uratio) şi trăsnet (julmen) se regăseşte la Seneca ( Quaestiones naturales, 11, 1 6) , care, în aceasu privinţă, face următoarea precizare : .,Care e diferenţa între fulger şi trăsnet ? lat-o : fulgerul este un foc foarte amplu, pe cînd trăsnetul este un foc concentrat şi la nsat cu forţă " .

)) .

Cicero îi mărturise�te fratel u i s ă u c ă , discuţia l o r avînd u n caracter confidenţia l , nu se teme să-i împărtăşease<i opinia sa, mai sinceră ş i mai nuanţată, despre divinaţie, pe care public n-o putea mărturisi ele teama ele a nu contraria credinţa tradiţională, favorabil;! clivinaţiei augurale (considerată au tentic roman;l). De altfel, a cest tip de divinaţie este singurul pe care Cicero, din respect pentru tra diţie, îl accept;! în acest dialog, date fiind implicaţiile l u i în viaţa cet:l\ii. Într-o scrisoare către Caecina (Ad Ja m ilia res, V I , 6 ) , etrusc de origine, îi m;lrturiseşte acestuia ci simţea aceeaşi admiraţie pentru divinaţia augurală romană pe care Caecina o nutrea faţă de divinaţia etl·usc;l : .,Ca si pe tine, nici pe mine nu m-a dezamăgit vreodat;l divinaţia noastră. pe care, cum ştii, a m îmbrăţi­ şat-o datorită îndemnurilor şi preceptelor atîtor bărbaţi înţelepţi, a tît din dorinţa de a cuno;.��te aceast;l învăţătură, cît şi datorită vicisitu dinilor vremurilor noastre. Am încredere în aceast;l formă de divin;.�tie, cu atît mai mult cu cît ea nu ne-a dezamăgit niciodată , mai ales în aceste împrejur:lri, atît de neînţelese". Î n De legihus, I I , 1 4 , întrebat ele Atticus ce crede despre doctrina augural:i, Cicero î i recunoaşte cu fermitate statutul de stiinţ<t . regretîncl, ca ş i în cuprins u l dialogu lui Dc.1pre diuinafie, ci învăţătura şi aru augurilor s-au pierd u t în ;�spectele l or esenţiale o cb t;l cu trecerea timpului.

36.

Pinarii erau o veche familie aristocratic;! romană care pretindea a de�cin­ dc din Hercule şi din e;J proveneau pinarii, ajutoarele rotiţilor, preoţii lui Hercule ; Natta , a cărui statuie se ;�f1ase pe Capitoliu, <� fost şi el un reprezentant al acestei familii . Cultul lui Herc u l e , adus în Italia de arcadianul Evandros, cel care întemeiase aşezarea u rbană P a llantion (după care s-a nu mit Palatinul), a fost p:istrat şi respectat ele noii colonişti veniţi elin Alba Longa împreun;l cu Romul u s (cf. T. Livius, I , 7).

37 .

Praxitele (Praxiteles, sec. IV a . Chr.) este considerat unul din cei mai apreciaţi artişti plastici ai Antichităţi i . Dup;l perfeqiu ne;� rece, r<�ţională a clasicismului (sec. V a . Chr.), secolul urm:ltor a fost fascinat de graţia senzu ală a sculpturilor lui Praxitele ; statuia sa , A(rodita din Cnidos, fiind cel mai des copiaU şi imitată în lumea elenistică şi roman:! .

38.

Ideea antică a operei perfecte ascunse î n blocul de marmur:i a devenit un topos în gîndirea estetică europeană ; astfel motiva şi Michelangelo perfecţiunea sculpturilor sale ( Sonete, 5 ) .

39.

Tarqu i n i i , oraş etrusc din Italia Centrală , a fost capitala confecleraţiei celor 1 2 cetăţi etrusce şi locul de baştin;i a doi dintre regii Romei, Tarquinius Priscus şi Tarquinius Superbus.

40.

Despre Tagcs, fiinp miracul oasă cu înfăţi!iare de copil ş i minte de înţelept, născută dintr-o brazdă de p ă mînt, se credea că se trage din Jupiter. Legenda lui Tages aparţine tradiţiei mitice privind naşterea u n or oameni din glie printr-o spectaculoasă ieşire la suprafaţă (anodos) . În scurta sa şedere printre ei, se spune că Tages le-ar fi transmis etruscilor în v<\ţă tu ra sa (explicarea cauzelor producerii fulgerelor, ritualul înteme­ ierii ora�elor �i principiile generale ale divinaţiei), transpusă <�poi în L ihri Tagetici, cunoscute şi sub numele de Disciplina Tagetis sau Sacra Ta,f.!,elis l lL O v i d i u s , MC'lamurfoze, XV, v. 35.1-.)"i H ) .


2SO

NOTE Ş I COMENTARII

41.

Întrebarea lui Cicero pare să sugereze relatia etimologică a cuvîntului dcus (zeu) c u dieuldiu/deiu, a l căru i sens de baz;l este cel de "lumin;l "' , radical din care provine şi dies (zi ) tcf. A. Ernout, A . Meillet, op. cit., sub voce dies) . Este înc1 un prilej să a preciem bunele intuiţii etimologice ale l u i Cicero. chiar dacl implicaţia lor este doar a luzivă .

42.

Cicero citeaz;l aceast;l glumă şi în De natura cleontm O , 26) , f:l r;l s-o mai atribuie lui Cato. ceea ce presupune el ea fusese deja asimii::J.U Î'1 tradiţia anon im;i .

43.

Prusias, rege al Bitaniei ( regat din A s i a �·l ică), între 235- 1 83 a . Ciu., la curtea clruia s-a refugiat Hannibal, în I RH , acesta fiind u ltimul popas din periplul asiatic a l bătrînului general canaginez, dup;l înfrîngerea de la Zama ( 02). Han nibal a comandat cu succes flota bitanică în conflictul cu regatul Perga mului, aliat al romanilor, dar cînd Prusias a fost învins pe usca t , a trebuit s;l promit;\ , in schimbul liberUţii sale, extr;ldarea lui Hanni b a l . Pentru a nu cădea ele viu în mîinile roma n ilor, Hannibal se sinuci,le în 1R3, acelaşi an în care a murit şi singurul general roman care-I învinsese vreodată , Scipio Africanul. lată ce scrie despre această coinci denţă T. Livi us : "Moartea acestor b:lrbaţi, cei mai vestiti a i acestor neamuri , poate fi comparată nu atît prin coincidenta datelor, cît prin aceea el nici unul dintre ei n u s-a bucurat de un sfîrşit demn ele str:llucirea vieţii sale. Mai întîi de toate, nici unul n-a murit şi n-a fost înmormîntat pe p;l rnînrul patriei. J-Ia nniba l a închis ochii în surgh iun, tr;ldat de gnda sa ; Scipio, deşi n-a fost exilat, nici condamnat, totuşi şi-;.� hot;l J Ît singur exi l u l , de bun:lvoie, n u numai pentru restul zilelor sale, c i ş i pentru r;im;lşitele sale pămînteşti" (De la funda rea Romei, XXXVI l l , 49, traci. de P. Popescu Găleşa n u . Bucureşti, 1 9 76) .

44.

Î n latină, ziua solstiţiului ele iarnă este numită bruma, cuvînt provenit elin sincop;.�rea ş i substantivizarea adjectivului b1·evima, din sinwgma brevima dies - cea mai scurt;! zi ; prin extensie semantică, bnJJna va deveni sinonim cu biems (iarna) : per brumam - pe timp de iarnă (A. Ernout, A. Meillet , op. cit., p . 1 1 4).

4'5.

Dia logul platonicia n Repu blica (Politeia) stabileşte o analogie îmre a lc;Hu­ irea sufletului şi cea a u ne i cet:iti , sugerînd o posibilă coresponden\.'1 între cele trei componente a le sufletului, r;tţională, p;.�sională �i apetcnU, !ii cele trei clase sociale din ierarh i a cetătii l u i Platon, condudtori i . paznicii şi furnizorii d e bun uri ( 4 4 1 a - b ) . În acest dialog despre dreptate (conform subtitlului Peri dikaion, stabilit ele exegeţii alexandrini) ca virtute civic;l suprem;! , chiar da c;! Platon insist�l asupra unui model de cetate analogic alcătui ri i psihice, el nu a intenţionat propriu-zis, dup;i părerea noastră, să impună un prototip al statu l u i i d e a l , ci s;i verifice în ce măsur:i funqionează la nivel micro- �i m:�crocosmic nişte universa lii taxinomice.

46.

Despre plâcere ( Peri bedones) pare s;i fi fost titlul u neia din cele 40 de lucrări ale lui Epicur, cunoscută de Cicero şi des atacată în scrierile sale filosofice. Doctrina epicureică a plăcerii apăruse ca o rcaqie firească fa��� de morala filosofiei tradiţionale, ce indica drept cale a desăvîrş irii repri­ marea plăcerilor efemere şi cultiv;.�rea austeritătii. Introducînd în filosofie conceptul de plăcere ( hedo ne) , ba , mai mult, propunînd-o c;.� idea l de viaţă , Epicur oferă omului simpl u , rebarbativ la asceză , dreptul de a se bucura de dorintele sale fireşti, necesare (cum e ş i aceea de a mînca, la Cll"L" se fan: alu zie în text). lntuind riscul vulgariz;ir i i u mcept u l u i , Epkur


NOTE ŞI COMENTARII

25 1

a făcut precizJrea necesară : "Cînd spunem că plăcerea e scopul vieţii, nu ne referim la plăcerile vicioşilor sau la cele ce constau în desf;H;i ri senzuale, cu m socotesc unii, di n neştii nţă sau înţelegere greşită ; ci prin plăcere înţelegem absenţa suferinţei din corp şi a tulbur;lrii din suncr ( ataraxia) - Diogene Laertios, VieJile şi doctrinele filosofilor, XI, 1 3 1 , trad. C . Balmuş, Bucureşti, 1 963. Î n concepţia lui Epicur, raţiunea este moderatorul comportamentului etic, căci ea poate face selecţia necesară între pl;icerile fireşti şi necesare (physikai, andnkaiai) şi cele fireşti, dar nu necesare ( ouk anânkaiai) şi cele nefireşti şi nenecesare (ou te physikaî, oute anânkaiai) . Hedonismul epicureic nu trebuie prin u rmare confundat cu senzualismul filosofiei hedoniste cirenaice, întrucît Epicur propune ca ideal de viaţă plăcerea fireasc;l, cu rol catharctic, su rs;i a echilibrului i nterior. Cicero e de părere însă c;1 versiunea cirenaică şi cea epicureică coincid în a atribui simţurilor şi senz:1{iilor calitatea de criterii a le adevăru l u i ( De .fin ihus, 1, 7, I I I , 1). 47.

Şi Augustin îi atribuie lui Caro un răspuns glumeţ, dar cuiva , care-I informasc că �oarecii i-;w ros încălţ;1mintea : A r fi fost o m i n u n e dacă " încălţările i-ar fi ros pe şoareci'' ( De dit•inatione Ch risti. I I , 20).

48.

Iliac/a Il, v . 294-327 ( traci. G. Murnu, Bucureşti, 1967) ; Cicero face o uşoară confu zie, fiindcă în epopeea homeric;! întîmplarea e povestit;i de Ulise, nu de Agamemnon.

49.

Expresia din text, angues ad focu m n undinari, a creat probleme u nor editori (Leclerc), care au propus leqiuni mai facile : .forum ( piaţă ) pentru focum (vatr;1 ) sau n idufari (a se cuib;iri) în loc de nundinari (a veni la tîrg în ziua de nundinae zi de tîrg < not>em - nouă şi dies - zi), în calendarul roman, mundinae marca sfîrşitu l săptămînii de 8 zile, de origine etJ·uscă, şi a fost declarată, în sec. III a.Chr., zi de s;1 rb;1toare, pentru a se permite populaţiei rurale şi plebei să participe la activităţile politice şi comerciale ale urbei (cf. Macrobius, Saturnalia, !, 1 5- 1 6 ) . Pentru a facilita înţelegerea, a m preferat să traducem explicit expresia metaforică, reactualizînd şi ceilalţi termeni ai comparaţiei eliptice (ţ;i ranii, tîrgul ) . Şarpele, ca protector al copilului dormind, a devenit de timpuriu un motiv literar şi artistic în Antichitate.

'iO.

Numele A ius Loquens este format din deriva ţii nomi nali a i verbelor aio a afirma, a vorbi şi loquor - a vorbi, a sporov;1 i .

'i l .

B;it;t l i a d e l a Cannae (2 august 2 1 6 a .Chr.) a fost c e a mai categoriei demonstraţie a geniului tactic al lui Hannibal ; inferior numeric romanilor (86.000 de roman i faţ;i de 54.000 de cartaginezi), el şi-a adjudecat victoria printr-o lupt;i care a devenit un model al tacticii de înv;1lu ire în istoria artei militare. Romanii, conduşi de consulul Paullus L. Aemilius, au avut cele mai mari pierderi din toate războaiele de pîn;1 atunci, după u n ele date, 70.000, după altele - 'iO.OOO de morţi şi între 7.000 şi 18.000 de prizonieri (cf. T. Livius, I l , 1 , 38-54). Istoricul Polibiu (Istorii, I I I , 1 1 7) ne informează e<i H a nnibal a învins datorită genialitătii planului său operativ, în timp ce consulii roma n i nu au avut pus la punct u n plan tactic �i strategic u nitar. Victoria răsunătoare a cartaginezilor şi înfrîngerea ru�i­ noas<1 a romanilor au avut consecinte foarte i mportante : I-l a n nibal v;1 începe o abil;i ofensiv;\ diplomatic;i spre a atrage de partea sa n.•t;it. i lv it a lice şi a dezmembra crm((�der;l(ia rom;m;l , şi, în : m u t 20') :1 .Chr., 1 2 l'( )lonii I I > I I I ; I IW rl ' fu z ;·l s;i m a i furniZl'A' st:ll u l u i r ( ) m a n t n q w � i : l j l l t < J;Irl' m a l l ' l i ; d , ·


2'i2 52.

NOTE Ş I COM ENTAIW Termenul pullarius (< pullus - pui) desemneaz;i pe îngrijitorul puilor sacri, folosiţi în vari�ulta de auspicare, specific roma n ă , n u m it<i auspicia ex 111pudiis (auspiciile d u pă apetitul pui lor) ; prin extensie,

pullarius

devine un termen generic clesemnînd pe asistentul augurilor în orice

fonn;l d e auspicare.

)3.

Cu aceeaşi grijă pentru de ta l i u ! l i ngvistic pe care o sesJzam în toate scrierile sale şi care ne autorizează s;i - 1 consideră m , a l ;H u ri ele Varro, o conştiinp filosofiei a epocii sale, Cicero stab i l e ş t e : 1 i c i , elin perspectivă diacron ică, variantele expresive ale unui important termen din l i mbajul augural tripudium, preluat din terminologia sacra!;-, a rirua lului fraţilor

Arvali sau a S a l i i l or, cu sensul de "dans în trei pa:ji"' ( < Iri - trei ş i pudium < gr. podio11 - pas m i c ) .

În l i mbaj ul augur:t l, acest termen v a înlocui formde a rhaice te rripa viu m şi terripudiwn, pentru a desemna prev estirca de bun augur dată ele ţopăitul puilor sacri în jurul mîndr i i , prevestire considerat;! des:1vîrşi t:1 m a i :rles cînd pu i l o r l e scipau elin cioc fă rîme sau boabe, situaţie numi t:1 tnjJudium sollistimum ( s u prelativ arhaic al

aclj.

solf1 t.� - complet, eles�i­

vîrş i t ) - cf. A. Ernout, A . Meill et, op. cit., p. 1 0 1 5 .

54.

Auspiciul vîrfurilor ( au.,picillm ex acuminilms) este

o

ex presie din tehnica

augur a l ă , dest ul de ambigu:i pentru noi ; în l i psa u nor informaţii precise, interpretarea ei nu poate fi decît conjectural:·i : poate fi vorba de vîrful ciocurilor ele pas:lre ( cf. Vergilius, Eneida V I ,

v.

1 99 ) sau de vîrful l :incii lor,

ma te sa u lucio:1se (cf. T. L i v iu s , XXI I , 1 ) , iar cla c:1 ţinem cont c:i expresia e

din domen i u l divinaţiei augurale m i l itare, acest t i p de a uspiciu e posibil sii se fi realizat atunci cînd o pas�1re se aşeza pe vîrful unei ! :inci.

55.

În acest fel putea fi la acl;ipost de orice influenţă a semnelor divine ; Plinius

( Historia

naturalis, XXVIII , 4) constată că oamenii se puteau

uneori prevala de o axiomă a doctrinei augura l e , potrivit căreia auspiciile nu puteau i n fluenţa pe cei care nu le solicitau şi conchide Gi îns;işi putinţa neglijării lor era un semn al îng�idu intei divine.

56.

Auspiciul jugu l u i ( a uspicium a iug o sau iugC') avea l oc a tunci cînd a n i ma­ lele înjugate îşi s l obozeau excrementele în acelaşi timp (cf. Servius, Aerteis, III,

57.

v.

27).

Numele acestei populaţii apare în textele a ntice în cîteva varinate :

Trocb mani, Trocbami, Trochani; grecii n u meau trokmenoi această popu­

laţie a Galiţiei ( Asia M iel).

)8.

Încă plin ele resentimente fată ele Caesar, Cicero nu respect;� adevărul istoric : eleposeclînclu-1 pe Deiotarus ele rega t u l s<lu, Caesar i-a oferit în schimb alte propriet:lţi la fel de bogate ; în plus, acel "nu ştiu care .. partizan al său elin Pergam era de fapt nepotul omonim al rege l u i Mithridate, care-I crescuse ca pe propriul s:iu fiu p e n t r u a-i u rm:� la domnie - cf. Hirtius, Bellum Alexandrillum. LXXVII I .

59.

Doctrina epicureică p u n e accent pe latura psihi c;i a plecări i , considerată drept sursă a l i niştii sufleteşti ( ataraxia), în timp ce stoicii contestă plăcerii cal itatea ei ele bun natural ş i necesar şi d e moderator catharetic al echilibru l u i sufl etesc. Deosebirea radicală d i ntre Epicur şi stoici s u b acest aspect const;i în i nsistenţa acestora el i n u rm ;1 asu pra idei i că pl:icerea, ca � i durerea, sînt irationale, incompatibilc cu fa c u l tatea rat_io­

na l :i , :ji de aceea trebuie supri mare (cf. Sencc:1 , l.>e ira. 1 , H , 2- .') ) . ilj)(l //}('itl _, t , >ic:"l krael ic:lrl'a a fL'l"tdor), c h i a r < b că S U J Wrlk i a l prL'I. i nt :i l l nl'il-

� ' ' ' ' m a n a ri


NOTE ŞI COM ENTA R I I

253

cu atara:x:ia ep i cure i c1 , s e deosebeşte d e aceasta prin interpretarea diferită pe care o are în cele două doctri ne conceptul de katharsis (purifi ca re) v. F.E. Peters, Termenii filosofiei greceşti, Bucureşti, 1 993, p. 38.

60.

61.

lliada, IX, v . 2 36 - d i n nou Cicero, c i t in d din memorie, com i te o inexa nitate : aceste;� sîn t cuvint ele lui Ulise, şi nu ale l u i Aiax.

Perce pt i a diferită la cele dou:i pop o a re asupra direqiei din care a pa r

sem n ele d i v i n e favorabile ţ i n e de p o z i t i a l o r geografică diferită ; comună este ideea că răsări tul este sursa binelui şi a l u m i n i i , îns:i augurul grec,

orientat spre nord în timpul auspic1rii, avea răs:1ritul în dreapta ( cf. Homer, Jliada, XII , 239), în timp ce augurul roman, orientat spre sud, primea din stînga semnul propice. Aşa cu m reiese din dialog, la romani unele p:isări putea u da o prevestire bună �i elin d r eap ta, care s e numea tot sin istra avis, ele aceea putem deduce că în sfera semantică a divinaţiei, adjectivul sinistere<ipătase o conotatie augural;i abstractă ( favorabi l , de bun :IUgur) indiferent:! la d e n o t a tia sa init,ială, concret spaţia\;1 (stîng, din stîn ga ) . 62.

Derivatul adjectival substantivizat cau neae, arum (smochine uscate din Caunum) provine de l a toponimul Cawws, oraş din Caria (provincie din Asia M i ci ) ; printr-o analogie fonetic1 , strigătul vînz:Horului C'au neas ( a c u za t i vu l s u bsta ntivului me n t, i on a t , complemenr direct al e l i pt i cul u i emite - cumpă ra t_ i ) , putea f i înt_eles ca form:i sinc o p a t :\ ( frecvent:"! în vorbirea popula r;!) a expresiei pr o h ihit i v e Cm •f' IN c•as ( Fe res t e - te s;1 p l e ci ! ) , devenind astfel o alu zie premonitiv:·l ( la t . omc·n si gr. 1..?/f'th!nJ. Pentru l i n g v i ş t i , acest calambur furnizea z;1 fie dov a d a pron u n [:1 rii voca l i u: ( u) a fonemului notat de obicei în ed i{_ i i ca u ( cut•c• = C{/111'), lk a a l t er:hii diftongului la t in au (= au) sub i nfluenta pron u n t.il'i grecesti din sudul Italiei (unde se a/la şi portul Br u ndi s i um l.

63.

Caracterul aleatoriu a l acestui t i p de di v i nat,ie este subl iniat de Cicero prin compararea l u i cu jocurile de noroc practicate atunci la Roma : jocul cu zaruri (aleae), jocul cu arşice ( tesserae) şi jocul în degete (desemnat în textul latin prin verbul micare) - el consta în a spune repede cîte degete de la cele dou;1 mîini întinde spre t in e parteneru l , chiar în momentul în care acesta f;i cea m i şc area resp ec t ivă .

64.

Praeneste, oraş din Latium, la sud-est de Roma, unde era venerat:'i z e i t,a Fortuna, personificare a soartei , numit:1 şi dea Praenestina ; pozit,ia pitorească a oraşului a f:i cu t ca el s:1 devin:1 un loc de vilegiatud estivală , foarte ci utat la sfîrşitul republ icii ş i î n perioada imperială.

65.

E vorba de a l fa betul vechi latin împrumutat d e la grecii el i n colo n i i lc

66.

sud-italice (direct sau prin filier;1 et ru s că ) , a le c:lr u i litere, cum observa ::;i Tacit, sem:inau înc;i foarte mult cu cele ale vech iu l u i alfabet grec occiden­ tal : .,literele latine aveau formele str;ivechilor litere ale grecilor" (jormae litteris Latini.\', quae veterrim is Graecoru m - A n na/es, XI, 14). De a ltfel, l a Pra n est e a fost descoperit cel m a i vechi document epigrafic latin, .fihula Praenestina, un m i c text, cu litere ele form;i grecească, gravat pe o agr:1f:1 de aur : Mtm ios med jhe: jhaked Nu masioi - Manius m-a făcut pentru Numerius (cea 600 a .Chr.) - cf. A . Ernout , Recueil de textes lmins arch a i"ques, Paris, 1916, pp. 3-4.

Clitomachus (Kieitomach os) d i n Cartagina ( sec. II a .Chr.), fi l o s o f grec, discipol a l lui Carneades, remarcabil prin subtilitatea ideilor şi forţa

argu mentel or ; scrierile sale sînt u nica su rs ;i de cunoaştere a fi losofi e i l u i Carneades, c e l m a i prestigios reprezentant al Noii Academi i , care nu a

L 1 s : 1 1 n i m i c scri s .


254

67.

NOTE ŞI COMENTARII

Cercul zodiacal sau zodiacul (gr. zodiak6s kl"iklus este o zonă circulară de-a l u ngul orbitei aparente pe care o descrie soarele în mişcarea lui a nuală (eliptică) în jurul pămîntului, în care se află cele 12 constelaţii, figurate simbolic în astrologie ca semne zodiacale cu forme animaliere (gr. zodia a nimale) - cf. L. Săineanu (DicJionar u niversal al limbii române, voi . V, Iaşi, 1 996, sub voce). -

68.

Triunghiul (gr. trigonon, lat. triangulum) şi p;ltratul (gr. tetragunon. lat. quadratum) sînt configuratii astrologice a ciror explicaţie o aflăm l a Sextus Empiricus (Adversus mathematicos, V , 39) : " S e spune că aştrii sînt în raport u nii cu altii şi se annonizează între ei după cum apar grupaţi în formă ele triunghi sau de pătrat. În form�l ele triunghi sînt prezentaţi ca relaţionîndu-se între ei acei aştri care au l a mijloc un interval ele trei semne zodiacale, iar în formă ele pătrat, cei care au un interval de clou�! semne" (tr. n . ) .

69.

Ca şi divinaţia în a nsam b l u l ei, arta calcleenilor, confruntată cu probabi­ li!>1n ul academic, este contestată cu argumente similare celor invocate ele sceptici ; despre caldeeni, Sextus Empiricus ( op. cit., V, 1 -2) spunea : Ei clădesc împotriva noastră un m a re zici al superstitiei, făr;l a n e îngădui să săvîrşim nimic în acord cu dreapta judecată " . El denun{;l lipsa ele proba­ bilitate a teoriei astrologilor că viap s-ar desfăşura în raport cu mişcarea astrelor, precum şi abilitatea şi insolenp cu care autorii de horoscoape profită ele naivitatea oamenilor: "dacă felul în care se constituie configuratia astrelor hotărăşte asupra influenţelor pe care ele le exercită asupra întîmphlrilor vieţii, ar trebui ca un om şi u n măgar, născuti în acelaşi timp, în aceeaşi parte a zodiei, s;1 aibă acelaşi mers al vieţii" (Sextus Empiricus, Opere filosofice, voi . 1, c . 95, traci. A . Frenkian, Bucureşti, 1 965).

70.

Despre aceşti eloi gemeni, tinerii regi ai spartanilor, Herodot (Istorii, VI, 52) spune că semănau a tît de mult încît nu puteau fi deosebiţi, iar mama lor nu dorea să dezvăluie care dintre ei se născuse primul (şi a r fi meritat mai multă consideraţie în ochii supuşilor săi) ; un atenian i-a înv;1ţat pe spartani să o urmărească pe m a mă spre a vedea pe cine servea primul l a masă ş i astfel s-a aflat c ă Eurystenes era cel dintîi născut.

71 .

Termenul din textul lati n , praeva ricatio, aparţine limbaj ului baroul u i şi clenume�re înţelegerea încheiată de un avocat cu partea adversă, în defavoarea clientului său, urmînd ca prestaţia sa în i nstanţ;l s;1 fie o pur;1 formalitate.

72.

Cicero stabileşte <Jiei printr-un calc semantic echivalenta dintre sintagma greceasc;l horizontes kykloi şi cea latin�! j!n ientes orbes, a tît verbele horizein ş i finire, cît şi substantivele kyklos şi orbis, au în cele dou;1 l imbi acelaşi sens, respectiv a delimita şi cerc, orbită; aceste " orbire care delimitează" sînt ceea ce n u m i m curent " orizont " - " li n ie [ circular;!] care reprezintă i nterseqia aparentă a suprafeţei pămîntului cu bolta cerească ; limită pînă la care ajunge vederea noastră " (cf. L. s�lineanu, op. cit., voi. IV, sub voce).

73.

Troglodiţii erau un neam african de pe coasta nordică a Etiopiei ce-şi ducea viaţa în caverne. Herodot ne informeaza că " troglodiţii etiopieni sînt oamenii cei mai iuti la picior dintre tO\i cei despre care am auzit vorbindu-se ; ei se hrănesc cu şerpi, şopîrle , a lte asemenea reptile. Nu întrebu inţează o limbă care să semene cu o alta, ci ţip�l ca l iliecii " ( [V, I H.) ) . În leg;1tură cu aceast:i ultim�i afirmatie, e posibil ca troglo<.lit.ii s:i fi vorbit pe un ton mai ascut_it, cl a r c h i a r d a ci limb:1 lor nu sL· m a n a cu


NOTE ŞI COMENTAR I I

2 'i 'i

vreuna cunoscută e l e Herodot, n u însemna c:i nu foloseau vorbirea articulată.

Şi

Esch i l , în

Agam('m non (v . 1 0 5 0 l , compara limba străină

vorbită ele Cassa nclra cu ciripitul unor rîndunele - din aceste analogii s-a născut probabil expresia "limbă păsăreasci ", fo losită pentru orice limbă care ne conrrariază, mai ales sub aspect articulatoriu.

711 .

Aceeaşi întreb:� re şi-o pune şi A . G ellius ( Noctes Atticae, XIV, 1 ) : "De ce nu există mai mu lţi Socrate, Platon, Aristotel ? " .

7 '5 .

Demetrius (Demetrios) d i n Phaleron (sec. IV a . Chr.), om politic, orator,

filosof, peripatetician, autor a peste 4 '5 d e lucr:i ri cu caracter enciclopeclic, spirit cultivat şi erudit. Opera s a retorică a fost apreciată de Cicero şi Quintilian ca model <.� 1 elocintei antice.

76.

Reamintim că, spre deosebire de academicul Carneades, c<.�re nega orice formă de divinaţie, stoicul Panaetius accepta formal divinaţi<�, ridicînd doar unele semne de într�;bare a supra veridici t:lţii e i .

77.

Pari/ia sau Pali/ia e r a o sărbătoare cîmpenească roma n ă , celebrată anual

la 2 1 april ie ( dată care coincide cu cea a fondării Romei) în cinstea zeiţei

Pa/('s (Palea), protectoarea turmelor, p:işu n ilor ş i păstorilor, ocazie cu care se aduceau sacrificii şi se purificau turmele şi p:lstorii, trecînd printr-un mare foc de paie.

78.

Cei doi peripateticieni, Dicearh şi Cra t i p , continuau ele fa pt ideile de tinereţe ale l u i Aristotel (Desprejllosojie, f. 1 0 ) , despre puterea oraculară înn;lscută a sufletul u i , idei pe care la maturitate Aristotel le va abandona. Eseurile aristotelice De�pr(' vise şi De�pre divinaţia în somn, vor încerca s:l ofere o interpretare raţională viselor, negînd provenienţa lor divină, considerîndu-le fenomene naturale, asemă n:1toare cu ha lucinaţiile bol na­ vilor şi cu iluziile optice ale oamenilor norma l i . Aristotel :�tribuie totuşi o valoare premonitiv:l acelor vise care pot furniza u nele informaţii despre starea de sănătate

a

celui ce visează, explicabile raţional prin pătrunderea

în conştiinţă a unor simptome ignorate în stare trea z:i .

79.

Versur i l e citate sînt din tragedia Te/amon ; iată raţionamentul conţinut în versurile imediat urm:Hoa re : dac;\ zeilor le-a r păsa de oame n i , ar trimite celor buni numai bu curii, iar celor răi doa r necazuri.

RO.

Î n intenţia constantă ele a face posibilă în larin:i ech ivalarea subtilit:i[ilor conceptuale şi expresive ale clialecticii greceşti, Cicero recurge din nou

la calc, t raclu cîncl termenii greceşti lemma şi proslepsis prin su mmptio şi assumptio. Cicero procedează în această privinţ;1 cu multă rigoare filolo­ gică, stabilind în primul rînd provenienţa celor două cuvinte greceşti elin verbul

lambanein, pe care mai întîi îl echivalează semantic cu verbul

latin su mere (a l u a , a stabili ca principiu), a poi selecteaz:l din fa m i l i a acestuia din u rm:l derivaţii substa ntiva l i , care s:i corespunda celor greceşti pînă şi în detaliile lor morfematice (sufixe şi prefixe) ; mai mult, sesizînd o inconsecvenţă din acest punct de vedere în formele greceşti Cprez�· 1 1 \a a două sufixe derivative cu valoarea diferită -ma din lemma şi -sis d i n proslepsis) Cicero optează pentru unifonnizarea morfematică ş i a l eg.: formanţi latini identici, deriva{i c u sufixul -tio, echivalentul lui -sis d i n greacă pentru nomen actionis ( e adevărat c:i de l a verbul sumere, latina nu dispune de formanţi în -men, echivalentul sufixului grecesc -ma pentru nomen acti). Prin acest calc, cei doi termeni latini capătă o conotatie filosofică, d,·numind premiza majoră � i minoră a unui rationament silogistic.


256 81.

NOTE

ŞI COMENTARJI

Cratip este aici admonestat ca !;Oi cum ar fi u n in terlocutor prezent, efect stilistic cu atît mai pregnant cu cît, s;i nu uităm, discuţia se desfăşoară în biblioteca Lyceum-ului d i n Tuscu l u m , în prezenţa volumelor multora dintre filosofii menţionaţi, care-şi reprezentau simbo l i c a utorii la acest concla v filosofic imaginar.

82.

E vorba de Lucius Cotta, şeful colegi u l u i quindecemviri-lor, însărcinaţi cu păstrarea c1J1ilor sibiline şi consultarea lor în caz de pericol major pentru star. Dînd crezare prezicerii sihilinice că "p:u1ii nu pot fi învinşi decît de u n rege", Cotta era gata s ă ceară sen atului s:i-1 declare rege p e Caesar, în a j u n u l l uptelor cu parţ i i , neam iran i a n elin sudul Mării Caspice, războinici aprigi, cu care romanii a u puttat lupte îndelungate ( cf. Sueton i u ,

Vitae

duodecim Caesarum, Caesar, 79).

83.

Provenienţa cărţilor sihiline este relatată cu toată coloratura anecdotică de Aulus Gellius ( Nactes A tticae, 1, 19) : această coleqie de oracole scrise în l imba gre:tcl , în hexametri, provenea de la Sibylla din Erythrae, apoi

a ajuns la C u mae (sudul Italiei) şi Sibylla de aici a venit Ia Roma şi i-a oFerit-o regel ui roma n Tarq uinius Superbus la un preţ foarte mare, motivînd c:i în ea se af1:i înscris:\ soarta cetăţii Roma ş i a întregii lumi . Fiindcă regelui i s-au părut prea costisitoare, sibila a aruncat în foc trei

din cele nouJ ci"t rţi de oracole şi ;ii-a reînnoit oferta pentru cele r:imase, p:lstrînd preţul i n iţial ; cînd regele a ezitat el i n nou, ea a mai ars trei căqi şi pe ultimele rămase i le-a oferit d i n nou regel u i , c u preţul neschimbat. Tulburat de acest straniu compottament � i de fermitatea ofertei , regele :Kceptat în cele din urmă preţul şi

:1

a

aşezat cărţile într-o scorbură de

copac sub templul lui Jupiter de pe Capitol i u . Cînd ele au fost distruse, în 83 a . Chr. , într-un mare i n cendiu, senatul a trimis soli la Erythrae ş i în alte locuri din Grecia pentru a reface coleqia de oracole ; d u pă recupe­ rare , ea a fost depus;i în templul lui Jupiter pînă în a n ul 12 a . Chr., cînd Augustus dispune o revizuire a ei şi apoi o mută în templul l u i Apollo ele pe Palat i n . Istoria acestor cărţi se încheie definitiv în anul 406 a .Chr., cînd Stil icho a poruncit să fie arse.

84 .

Acest "su bterfugiu a l impreciziei'', specific profeţiilor oraculare, l e îngă­ duia o marjă de prudentă în cazul eventualei contestări

a

veridicităţii lor.

Amiguitatea (gr. ampbiholia) intenţionată la nivel semantic se realiza u n eori cu mijloace morfo-sintactice, a căror dispunere convenabilă era,

nu de puţine ori , avantajat:i şi de constrîngerile metrice ale hexametru l u i . I at:i u n exemplu î n acest sens : în a j u n u l unei băt;l l i i , u n u i milita r i s-a d a t următorul oracol : Jhis redihis numquam perihis, interpretabil î n funqie de distribuţia aclverbului numquam (niciodată) : 1 . Vei pleca, te vei întoarce,

niciodată nu vei p i eri ; 2. Vei pleca, nu te vei întoarce niciodată, vei pieri .

85.

Tesalia (Thessalia), regiune d i n nordul Greciei , unde se afla Pharsalos, locul înfruntării decisive dintre Caesar şi Pompei (48 a . Chr. ).

86.

Anticii considerau Delfi drept buricul ( omphalos) l um i i , deoarece, d u pă legend;i, Zeus, vrînd să stabilească centrul imperi u l u i său terestru, a trimis d i n extremităţile estice şi vestice cîte un vultur şi zborul acestora s-a întretăia! deasupra muntelui Parnas, la Delfi (Pausanias, op. cit., X, 6).

În

tem pl u l lui Apollo d i n Delfi se păstra omphalos-ul , piaţa neagră, ele

formă conică, care

marca,

se spune, punctul central al lumii, ·întrucî t ,

conform explicatiei ghizi lor local i , la a miază razele soarelui cădeau perpendicular pe ea.

87.

Herodor ( Herodotos - cea 484 - cca 42'i a . Chr. ) , istoricul grec consider:1t de posteritate "p:iri ntele istoriei " , este a ut orul a ') ci rt. i , i n t itulate J/isluritli


NOTE ŞI COMENTARII

2) 7

Ustoriz), n umerorare cu n umele celor 9 muze, în care el realizează prima

amplă confruntare dintre civilizaţiile orienrahi şi apuseană. El a folosit ca izvoare documentare oracole, inscripţii, cronici locale şi nu meroase informaţii orale, culese în lungile sale călătorii prin Orient. Deseori, informa�ia sa istorică este pigmentată cu a m:inunre anecdotice, u nele îndoielnice ca a utenticitate, faţă de care, în acest dialog, Cicero adoptă o poziţie raţionalist-critică. 88.

Pyrrhus (cea 3 1 9-272 a . Chr.), rege al Epirului (N-V Greciei'), pretindea Gl descinde din Aeacus, fiul lui Zeus, şi visa să devină un al doilea Alexandru cel Mare (el însuş i fiul unei prinţese epirote, O limpia). Chemat în ajutor împotriva romanilor de cetatea sud-italică Tarentum, Pyrrhus debarcă în peninsulă în 280 a .Chr. , în fruntea unei mari armate, dotate cu elefanţi de l uptă ( necunoscuţi romanil or) şi obţ in e două victorii păguboase, avînd pierderi mai mari d ecît învins u l , de unde s-a născut expresia .,victorie a la Pyrrhu s " . Ulterior in t ră în conflict cu canaginezii , părăseşte Italia, cucereşte posesiunile carragineze din Sicilia, a poi se reintoarce în Ita l i a , d a r este înfrînt î n 2 7 6 ele romanii conduşi de M . Curius Dentatus şi s i l i t s ă s e întoarci în Egipt. Răspunsul care i s-a clar d e c;Hre oracolul apol i n ic înainte ele expecliţia iralică nu este menţionat de Plurarh în biografia lui Pyrhus ( op. c i t . , voi , . II) ; în forma sa lati n ă , el conţine o ambigui rate sintactică, putînd fi inrepretat în două feluri, în funqie ele seleqia uneia sau alteia dintre cele două acuzarive, te şi Romanos, ca subiect al exprc.:.sil'i verbale posse vinceru: 1 . Spun că tu, Aeacide (urmaş al lui Aeacus), pu(i să-I învingi pe Roman ; 2. Spun că romanii re por învinge, Aeacicle.

89 .

Pare mai mult decît probabil că Ennius a tradus oracolul citat, din limba greacă, dintr-o sursă cunoscută numai de ele, în cazul în c a r e nu 1-a inventa r . Argumentul lui Cicero că .,Apollo n-a vorbit niciodată latine�re" pare ilogic, deoarece Apollo, chiar de-ar fi vorbit latineşte (nu e l pro p r i u ­ -zis, ci interpreţii poligloţi a i templului), Pyrrhus, care n u cunoaşte latina , nu I-ar fi înţeles.

90.

Demostene (Demosthenes), celebrul orator atenia n, din secolul a l IV-lea a.Chr. (384-322), în cele patru discursuri împotriva lui Filip al I I - l ea , regele Macedoniei, celebrele Filipice ( Ph ilippikoi logul) a denunţat expan­ siunea m a cedonian�i în Grecia, favorizată în mare m�isură de complici­ tatea unor cetăii grece�ti , corupte de aurul m a c e d o nea n . Cînd a izbucnit al treilea război sacru (356-346) între amfiqionia clelfic:i Cliga celor 1 2 cetăti care patronau templul ele l a Delfi) ş i Focida, Filip, chemat î n ajutor în ap;1rarea pămîntului sfînt, i-a învins pe focidieni, clar a pus st;ipînire pe nordul Greciei. La Delfi, observa cu reproş Demostene, în Fi!ipica a t reia (c. 32), regele rnacedonian era primit cu mari onoruri : " Nu a re el privilegi ul de a consulta cel dintîi oracolul zeului de la Delfi - privilegiu la care n-au dreptul nici măcar roţi grecii - alungînclu-ne pe noi, pe tcsalieni, pe dorieni şi pe ceilalţi amfiqioni ? " .

91 .

Visul (gr. oneiros, lat. som mium) îşi face intrarea în filosofie o dată cu Heraclit (sec. VI-V a .Chr.), care îl explică prin întoarcerea subiectivă a celui adormit spre propria-i lume interioară. Democrit e de pă rere că sursa viselor sînt anumite imagini (eidola), de origine divin ă , unele favorabile, care dau vise profetice, altele nocive, care produc coşmaruri. Platon crede şi el în natura profetică a viselor (şi, implicit, în d ivina�i a onirică) ş i în Timaios (7 1 a - 7 2 b) d�\ explicaţia producerii lor : dup:i e l . visele îşi au originea în ficat, orga nul prin care partea raţională a sufler1 1 h J i


258

NOTE ŞI COMENTARII comunica prin imagini vizuale cu partea lui neratională (ceea ce ar expl ica şi interesul pentru cercetarea ficatului în practica divinatone ) . Aristotel, î n lucrările Despre vise şi Despre divinafia f n somn, elaborează o teorie fiziologică a viselor în sensul că neagă provenienta lor divină �i le consider;\ fenomene naturale ; el le nume�te totuşi divine (daimonia), pentru că emană din sufletul individ u a l , considerat o componentă a cel u i universal divin. În filosofia posta ristotelică, visul r.'i mîne o preocupare constant;i ; la;nblichos, în Victfa lui Ptag01·a, descrie metodele discipol ilor pitagoreici de a-:;fi procura după sfaturile magistrului lor vise profetice, între care o diet<i a l imentară adecvată odihnei (Filo:>o_(ia g reacă pînă la Platon, voi. I l , partea a 2-a, p p . 35-72). Artemidoros din Efes scrie u n tratat de t<i l măcire a viselor, intitulat On eirokritikon, înci foarte actua l .

92.

Zenon d i n Cition şi stoicii a firmau G i î n somn, partea domina nt:i a sufletu�ui, cea ratională ( /o hegcmon ik6n) îşi pierde capacitatea senzori:1hi şi •.tstfel nu mai poate percepe impulsurile exterioare, care provoaci visele ( cf. D. Laertios, op. cit., VIII, 1 )H), de unde şi ideea că somn u l este o perpetu:i repetitie pentru moarte (sufletul actua lizîndu-şi în somn instinctul tanatic).

93.

E vorba de incubatia terapeut ici, practicllă în templele lui Asklepios < Epidaurus) şi Serapis (divinitate egiptean<i , adorat:i şi în Grecia, unde îşi avea lăcaşuri de cult, numite Serapeiona) ; ea consta în culca rea bolnavilor în tem plu (incuhatio), timp de cîteva norti la rînd , pentru a primi în vis ele la zeu remediu! bolilor.

94 .

Minerva, divinitate de origine etrusci , preluată în panteonul roman şi asimilată cu zeip greacă Atena ; este evocat;i aici de Cicero în ipostaza ei de protectoare a artelor ( inclusiv medicina) şi meşteşugurilor, şi, în geneml, a oriclrei activitati ce presupunea ingeniozitate şi bună organizare.

95.

Cf. Despre vise ( Peri byp11ion), I I I .

96.

Aceea;ii idee a stoicilor este reluată de Stobaios (sec. V p.Chr.), autorul celei Imi ample ; mtologii a civi l i zatiei antice ( A ntbolog ion) în 4 că qi : "numai un profet posedă acea capacitate rational;! de a discerne semnele trimise de zei şi daimoni, privind via!a oa menilor" ; de aceea formele de divinatie de care se ocupă el :;înt interpretarea viselor şi observarea păsărilor, celelalte forme de clivinatie fiind destul de asemănătoare acestora (II, 5 ) .

97.

Stabilind ca obiect al dia lecticii explicarea semnelor şi a lucrurilor semnifi­ cative, stoicul Hrisip consideră că u n adevărat dia lectician nu poate fi decît În\eleptul, singurul capabil să În\eleagă limbajul ra\ional al semne­ lor ; divina tia fiind ea îns:işi o modalitate de decoda re a semnelor divine, nu putea fi pr:JCticată în acceptia stoicilor decît ele u n dialectician (cf. Diogene Laertios, op. cit., VII, 62).

98.

Euphorion din Chal k is (cea 275-200 a .Chr.), poet grec, autor al unor elegii cu subiecte mitologice, scrise într-un stil savant, adesea obscur, traduse în latină de poetul Cornelius Gallus. În 7it.Sculanae (III, 1 9), Cicero afirmă că admiratorii acestui Euphorion îl considerau superior în multe privinte lui Homer.

99.

Heraclit (Herakleitos) din Efes (cea 544 -cca 4H3 a .Chr. ) , filosof grec, neafiliat v r e u ne i şcoli, personalitate enigmatică şi so lit a r<i , c ;J.r e , atît datorită obscurit<itii căutare a stilului său, dt :;fi aurei de mister cu caw-şi


NOTE ŞI CO,\I ENTA K I I înv:i l u i a doctrina , a fost poreclit Obsc: u rul ( 5/..?oteinos). Î n l u c r;hile � . . : , afirmă caracterul obiectiv şi u niversal al mişGirii, devenirea neîncetaU � �

l u m i i (sintetizat;! î n cunoscuta expresie pa nttl rhei - totu l curge), opozitia contrariilor, precum şi existenta unei ordini necesare care domină univer­ sul, num it;i de el logos.

100. Se pare c;i Cicero re p rod uc e aici un schimb de replici, ocazional de reprezentarea tragediei poetului latin Pacuuius, numită A ntiopa ( du p�i tragedia omonimă a l u i Euripide, ore i-a servit ca model) ; deoat-el·e tirada personajului A m phion a părut ele neînteles u n e i categorii de spectatori, numiţi ironic de Cicero attici, aceşti iubitori de claritate, asemen i adepţilor curentului retoric a t icist (criticat de Cicero pentru sic itatea sa expresivă), i-au cerut actorului o l a mu ri re . Raspunsul a ces tuia , ,.festoasa " (/estudo), este însă la fel de ambiguu ca şi versurile precedente, deoarece se putea referi a tît la a n i m a l u l propriu-zis, cît şi la instru mentul confeqionat din carapacea sa, cithara ( citera sau lira, i nventată după legendă de Mercur) . Apelativul ,.citha redule" , folosit de spectatori, dove­ deşte câ ei decodaseră corect o parte a dilogiei lui Amphion, prin raportare la meseria sa de cîntăreţ în tageclia reprezentat<! atunci.

1 0 1 . Acest vis e relatat şi de alţi autori : Strabon ( Geografia, XV), Quintus Cuttius ( Viafa lui A lexa ndru, IX, 8) cu deosebirea c{t l a Cicero, şarpele vorbe�te �i i ndică el însuşi locu l unele se a ll ;i p l anta cu virtuţi farmaceutice. 1 0 2 . A l u zie l a Democrit, cu a cărui teorie despre i maginile exterioare (eido/a) generatoare de visuri , Cicero nu este de acord, dar îi recunoaşte cu probitate autoritatea filosofică, ca şi în a l te lucrări ( De.fin ibus, I , 6).

1 03 . Ironia amară a lui Cicero vizează situaţia politică a <� celor vremuri (du p ;J

moa rtea lui Caesar ) , cînd magistraţii şi senatul îşi păstraseră doar formal locul în stat, însă atribuţiile lor reale erau doar o a m i ntire a prestigiu l u i

de odinioară, asemeni imaginilor din vis.

1 04 . Sintagma din textul latin, pleni enectine simus, se referă, dup::i cum e lesne de dedus din context, la stări patologice, nu fiziologice, cum <t r sugera o posibilă traducere a s a pri n : ,.dacă s întem sâtu i sau morfi de foame", de aceea am preferat traducere<! : , dacii trupul nostru e prea plin de umori sau complet epuizat' (cf. H ipocrate - Despre vise, 1 4 ) . De a l tfel, editorii au avut de optat între leqiunea pleni enectine simus ( D a \ isius, Leclerc, Lambinus) şi l e cţiu n ea splenecticine simus (Hottingerus ) . ;h. t'J ··' 1 eli n urmă fi ind, relaţionat cu denu mirea dată de Plinius celor bul n ;l l splin:i , splenectici; n u este deloc exclus c a Cicero s ă s e refere l a .

aceast:i stare patologică, diagnosticat<! u neori prin interpretarei

,

1 0 5 . Alcibiade (Aikibiacles - 450-404 a. Chr.), strălucit general şi oraror : 1 : •, discipol al lui Socrate şi văr cu Pericle. Formaţia filosofică n-a r.:- u s 1 '

:- . 1 ·

tempereze firea vulcanică ş i nestatorniGi , d e aceea scurta-i viar·., suită d e spectaculoase succese şi eşecuri. Î n timpul război u l u i p•. < . ziac (43 1 -4 0·4 :I . Chr. ) , în ajunul unei i mportante bătălii n a va k.

urma să o conducă ca strateg, e acuzat de profanarea statu i lor l u i

(Hermaz) � i condamnat l a moarte ; fuge î n Sparta, rivala Aten.·'

războ i , şi îşi p u n e w lentul m i litar la dispozitia sparta n ilor ; se

,,

·. · !

rn . " " · , i • : l l :i

cu atenienii şi, după o strălucită victorie asupra llotei spa n a " ' ·

• 1

: 11!

restabi leşte autoritatea ateni a nă în Hellespont , fiind p r i m i t î n i r • : n n r ! . o

A re na (408), absolvit de învin u i ri ş i a les general .�u pre m . D u p :1 i n l1 i n . �, . , atenien i l or de citre spartani în 4 0 7 , Ak i h i : H i v . d· ·�i 1 1 1 1 p�u l i < ' I >.L··· · l . 1 • · l u pU ruv:tl:i , esk demis el i n funqie, a < . l l /. : 1 1 d , · l r. u J. r r , · '.i • " " ' J o i " , , , ,


260

NOTE Ş I COMENTAR!l regele Persiei şi silit să se exileze în Tracia, apm

m

Persia, u nde e�te

asasinat la instigarea generalului spartan Lysandros. Tumultuoasa sa viaţă

a înflăcă rat imaginaţia posterităţii, care 1-a comparat deseori cu eroii homerici. Visul mentionat de Cicero, este citat de Plutarh ( Vieţi paralele, Alcibiade, 36) şi Yalerius Maximus (Fapte memorabile, l, 7).

1 06. Olimpia (Olympia), localitate din N-Y Peloponezu lui, unele aveau loc din 4 în 4 a ni jocurile panelenice, numite olimpiade, prilej ele reconciliere intercivică şi de etalare a virtuţilor agonice ; dina primei olimpiade (776 a . Chr. ) este considerată începutul istoriei greceşti. Întrecerile se orga nizau în cinstea lui Zeus, care avea aici un templu celebru) în care Fidias aşezase statuia de proporţii uriaşe a zeului ( 1 4 m), sculptată ele el în fildeş şi aur (tehnica hriselefantină), considerată una din minunile lumii antice. Despre această statuie, Strabon ( Geografia, II, 1 7) ne i n formează că, ridicîn du-se, ar străpunge acoperişul ; întrebat după ce model a creat

chipul l,u i Zeus, Ficlias a răspuns c;l clup;1 cd oferit de epopeile homerice ; chi!Jul acestei statui emana acea impre�·ie ele maiestate şi seninătate, redată de expresia "ca l m olimpian " .

1 07 . Î n textul b r i o , Cicero foloseşte o expresie metaforică, explodatt4r et divinatio somniorum (şi divinaţia prin vise iese huicluită elin scenă) în intenţia de a ne reaminti că dialogul este un gen dramatic şi că reprezen­ tatia regizată de el a avut de fapt 3 actori : Cicero, Quintus şi clivinaţia însăşi, în rolul principa l , a cărei evolutie scenică nu a depăşit însă presta\ia unui actor slab, alungat din scenă cu huiduieli ( exploda re) .

1 0 8 . Aluzie la filosofii stoici că rora Cicero, ca şi în alte ocazii, le recunoaşte meritele, care a u contribuit ele alrfel la rapida propagare în mediul roman a acestei doctrine, prin reprezentanţii ei, Panaetius şi Posidoni145. În 1 56 a . Chr., cînd a venit la Roma împreună cu alţi eloi filosofi (peripatericianul Critolaos şi stoicul Diogene), neoacademicianul Carneacles a ţinut în două zile succesive cîte o cuvîntare : în prima zi a vorbit despre dreptate şi în favoarea ei cu fermitatea unui sroic , pentru ca, a doua zi, să pună acelaşi concept sub semnul îndoielii, şi să-I combată cu argumentele cu care-I elogiase. Carneacles a respins constant dogmatismul stoicilor, pretenţia lor de a deţine adevăru l , opunîndu-le indoiala sa privind existenţa zeilor, divinaţia şi soarta , pleclîncl pentru abţinerea de la orice decizie fermă ( epohe) şi acceptînd probabilul (gr. pythanon, lat. probabile, calc al lui Cicero) ca forma cea mai plauzibilă a adevărului. Părţile dialogului De divinatione por fi asemuire cu cele două discursuri ale lui Carneacles, o parte stoică şi o parte academică, astfel că subiectul divinaţiei, discutat detaliat, cu argumente pro şi con tra, i-a furnizat şi aici lui Cicero pretextul unei dispute doctrinare, care-i lasă totuşi lectorului în final libertatea propriei opti uni, conform tradiţiei academice.


CUPRINS

STUDIU I NTRODUCTIV

. . . . . . . . . . .

............. . .. . . . . . . . . . ... . . . . ............... .................

5

................... ......

31

NOTĂ ASUPRA TRADUCERII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

37

C UR R I C ULUM VITAE ET OPERIS

DESPRE D IV I NA TIE

Cartea întîi

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

· · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 39

. . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . ............ . . . . . . . . . . . . .....

Cartea a doua

. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

NOTE ŞI COMENTARII

41

............ 1 17

....................... . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .................

.......

201

Cicero - Despre divinatie  
Read more
Read more