Page 1


bertrand russell de ce nu sint creştin TRADUCERE DE MIHAELA IAC� PREFAŢA ŞI TABEL CRONOlOGIC DE PETRU BERAR

BIBl10TECA PENTRU TOŢI. EDITURA

MINERVA

1980

BUCUREşn


EtlU:ro with an Appenrlix 0'lJ the Bcrtrand RusscLl Case by

Paul Edwards Lood� eec.-ge Al\.en & Unwîn Ltd House Mw.eu.m Sb-eet

Rwiltin


BERTRAND RUSSELL -'

1,

.....: FILOZOF CRITIC AL

Apariţia in ,,Bi blI oteca pentru toţi"

RELIGIEI

a lucrârU lui Bertrand

Russell DE CE NU SINT CREŞTIN constituie un Imbucură1:or eve­

n iment editorial, Un pub l i c larg de citit(Jl'i capătă, astfet, posibili­ tatea de a lua contact direct cu Ideile u neia dintl."e eele mai stl'itlu­ .cite pel'S()llfIlltăţi ale gindirii contemporane, După primul volum, din, cele trei, ale Autobiografie; Berlraftd RK88f'U, Upilrit in limba. 1'.1Illână, cu zece ani in urmă, de ditre Editum politică, DE CE NU SlNT CREŞTlN este .a d oua luc.rare a i lustru lui Iord al spiritua­ liUitlJ contsoIiorane publicată in l imba româna '. Este vorba, de , Semnalăm un precedent Cericit . E datorat 80cialistulUi Panait Muşolu, care traduce şi pub li că, in 1926. lUCJ'al't!U lui Bel.'trand Ru­ LumeA cum ar putea sd. fie. De dimensiuni mai modeste, dar valoroasA prin ronţinutul ei social progt'amatic, lucr area apare in biblioteca Retlirta Idee', ÎlUloţită de o scurtă introducere a lui Panait Muşo!u, in c,are serie următoar.ele despre .aistemul ,de gin­ dire soclal-polltică al fllozoCulut eng1e-.t:" ...Nu-I v om da ca o literă de Evanghelie, m oart ă, menită să (ie în teleasă rigid şi să rămină nesh'ămutată", Deşi ideile "invăţatulul reputat" con­ figurează un socialism aparte, dIferit de cel ştiinţific, aceste idei, precizează editorul, proteti.zea?A "o lume In C81'e dăi nu ieşte spiritul creator, o lume in care viaţa-i o av.entură plină de b u curie " de speranţă". Să-i recunoaştem lUi Panait MIJ�iu meri tul de a fi dovedit. o eollOOPlie editurială pe cit de produentă in principialitate, tot atit de largă şi generoasă In orizon'iul btţelegerti actului cultural.

sseIl,

v


astA datA,.

de

o

culegere de studii, articole, co nferbt ţe etc. legate

Intre ele, sub aspect tematic, de atitudi n ea fUozoficA şi moral ă a gInditorului englez faţă de religie şi rellglozilate, in general, ial' faţA de religia creştină 'şl

r el ig i ozitatea de tip c reştin, In

speciul

(pe primul plan situi nd u-se implicaţiile social-morale ale doctrinei

cultelor protestante), .Personalltate de o ran1 complexitate, cu o viaţă desiăşurată pe dlH"'ata aproape a unui secol, Bertrand RusseU

fi xat temeinic

şi adinc in conştiinţa publică a contemporanilor sAI, atit Plin va· luarea de exceptie a ideilor şI a contribuţiei sale ştiinţifice, elt şi

prin ac t lvlsm ul său social, de militant mereu pl'ezent In viltoarea mal'ilor evenimente 15t011oo cont empOl'ane, Eminent om de ştunţă in dom eni ul

matemaUeilor

moderne

autor a �te

şi al 10glcl1,

şaizeci de vol ume, creator al unei opere cu mult iple

şi complexe

Implicaţii Iilozofice şi socinl...p ollti ce, mllltnnt social de repullitie i nternaţJ onnl ă, viaţa Ş� opera lui Berb.'and

Russel,1

reprezi ntă bi­

l anţul unet prezenţ e uma ne deoseb i te, de mare prestigiu şi indelung ("('ou

istoric. Cit p riveş te apoi activismul său soc ial-po lit ic, este

uşor de recunoscut că această laturA

a

activitAţ ii

lui Bertrand

RUMeJ.I n u a av ut niciodatA pentru sine o valo are secundarA, sub niVE"lul celeI ştiinţifice, o simplă ocupatie a ti mpului liber, a

mo.­

mentelor de răgaz lăsate de cereetarea ştiinţ if ică, Unul - şi poatc (:cl mal important - din resorturile pres tig i ulu i său internaţional atit de durabil il reprezintă, Indiscutabil, tocmaI această OSlno-"ă,

spr e care lordul Russell a tins in mod constant, intre o activitale ştiinţifică de o valoare deosebLtă şi o aclivJtate social-polit ică

de

un umanism vibrant şi plena r , In ceea ce pliveşte apoI această dublare a omului de ştiintă c u virtuţile militantulul. social, Ruasell o ve d e ca un proces firesc, ce nu izvor ăşte din oonsider-aţii specu­ lative asupra vietii şI nu s e legitimează pe această cale, ci din ca­

l itatea sa de- om care se intereseazA de soarta omenirii, care suferA, şi doreşte &li c ontr ibuie la ameliorarea vie ţii acesteia; fapt pentru care

In

lucrăr il e sale social-politice el se expr.imă

pe inţelesui elt

mo.i

in

tt'I11leni simpli ,

multor oameni,

Militantismul sAu politic s-a afinnat cu rlisunet mai ales momente V1

de

in

deos ebită tensiune istork:ă : cercetător şi proz�t al


socialismului Inci inainte de primul război mondial; pacifist

In

preajma acestui ţ'li.zboi; vizitea zA Uniunea Sovi etică şi se întîl­ neşte cu Lenin într-o perioadă de exacerbat anticomunism in Occi ­ dent;

antifascist notoriu; fruntaş

al mişcării mondiale

pentru

[lUcC şi unul dintre primii care dau semnalul pericolului pe care-l p!'ezintă pentru

omenire existenta

fOllt mnrxlst, situat uneorJ pe

armelor nucleare,

Fără $ă fi

poziţii adverse acestei teorii şi a

cumunismului in general, Bertrand Russell s-a intilnit totuşi, ade­

!il'lI,

pe aceleaşi poziţii de luptil cu cGmuniştîi.

Ceea

ce exp l ică .

(\!iUuri de alţi factori, interesul IlllJr J xlştilor fată de opera sa filo­ ;'.{\fkă, In acest sens, marxist ul englez John Lewls relevă ca orice cel'eetare ştiInţifică autenti că a conţinutului de idei al contempo­ j'llJl('ităţii nu poate omite rolul indeplinit de Russell in viaţa aces­ tOl' idei. Cît priveşte d imensiuni le şi valoal'ea operei sale, tot Lewis precizează: "Berilrnnd Russell

a

adus în :mozofie una dintre cele

mai originale contributii in comparaţie cu Ol'ic e alt ginditor din Marea Blitanic de

h\

Hwne im.'Oace, Dai', dacă nwnele său este

ma!

t'unoscut decît al multora dinlre contemporanii sAi, acest lucru nu �l' dato re ază doar contribuţillor

sale 1n domeniul Iogieii formal�

şi al matematicii sau la fundamentarea metodei ..analitice» de CCI'eetarc. care a fOlil atit de impoMaptă, pentru gindh'ea filozofică, PubliculUI larg ii sin! mul ('uno.'icl1te scrierile sale cu ronţlnut so­

('ia! şi politic, pe care Russell insuşi le-a considerat in aIara vede­ rilor sale din domeniul logicii şi al eph:temologiei". (John Lewis,

BeTtrand RUS8CU

-

Phil080phcr and HumanfBt, 'i),

Lawrence

and

Wi'llhart, London, 1968, p.

Raportul dintre calităţile lui Bertrand Russell ca om de ş tiinţă şi folozof. pe de o purte, şi ca activist social şi om .politic, pe de aHa pru1l.e, (.'onstituie iDl!ă o problemă de<:l8ebit de complexă,

iar

răs.punsul la intrebarea care dintre ace5te Ipostaze a contribuit mal mult la di men...i unl1c şi perenitulea pl'6tigiului său internaţional

rfimine şi el la fel de complex, chiar admitind observaţiile lui John

Lewis,

dealtfel

deplin

perti nente, Indubitabil, tocllUli scrierile sale

cu con1inut social şi politic, <H.'\-,;lOl""d, COt

valoarci1

inl l'i nsecă

şi

progresismul

şi activitatea politicii a lordului nonC'\mrOl'mist au con­

tribuit la marea SlI popularitate pc plan in.lernaţional, Dar sii nu

VIl


ultim Rid

fmemnltatea celuilalt

aspect : aceastA

operA şi acea..I;)

activitate slnt al e unei personalitlţl a u�1 at e de un prestigiu şti in­

ţific şi filozofic: de aceeaşi calitate, in rindur,ile specfaliştllor de pre1:utimWrll. Iar, in aeeastă dil"eCţie, prin. n�se1e sale lu­ erAri.,tUnţirlCO-fi"}4)zo�e - dar in pri mul rind prin Prlncipia Ma­ ,I'.emadco. elaborat,; impreunA cu A. N. Whitehead, şi care ar fi fost numai ea sufkieMă că să statorniceascll. glorie- det1nitivl autorilor ei -. Bertrand Russell aciuee O' vatoroasă contribuţie la dezvol­ tarea IDRi.cit :(Ii la eiucidarea unor probleme l ogi ce ale teoriei cu­ ftCJOIJterU. Foimind tot ce 9-8 creat de la Leibniz incoa ce. tn primul rind t'm\'3i.b6ţlil'e lut Pr�e şi Peano, Rla�ell ImpreunA eu Whitt>­ head �volt.ă in luerdrml lor - aplnrtă in trei V'Olwne, cuprln­ zi.nd 8J)rnElpc!' dală mii de pngi'rri şt amI:n1lnd. prin titlu l şi valoarea ei, dE- principala operA a Ilti Newton (Prh.dpfil� matematit"t> al(" tuowfiet natunde-, }887} - primul ststem logic comple t şi explicit axlvmatizat. Desăvirşindu-şl astfel fonnulal'"f'll simbolici axioma­ Uci.. 100000a mnte:natleA � poate li considertită complet constituita. (Ve7j: Anton DumiU'tl. Istoria logieit, F.ditura didacticA şi peda­ sogit:a, Bul!:w-eşti, __, p. 758-71'1)'. Din punct de vedere fll07.ofic, se relevă, de QlICRlertea, vatO&rea şi fecundita�e'd ştiinţifici a pro­ bl.ematwH russeltlt'11e- a pamdoxefor logice (5ilTtaeUce). semantke

�U:!:�,'�ri;!to�ll�m!�O�n��'t� h!'���O!' �IO���::"� =t�� p. 89). UnUl dintre medtele cele mai importante şi cu mai general ale ginditorului englez eR.te

ace l a de a n filo7.ofiei

mentat. pe un plan vast, necesitatea unini

noi

an

caracter

pus ,i argu· cu

cele mai

realizări ale logre1i matematice,

2.

Cum Indică şi titl ul

ncstul studiu introductiv, ne vom ocupa, pagini, de nlOf'.ofia reUgiei care se contureazA In lucrările rost Bertnmd Russell. Faptul că vom analiza aceste idet nu u'ebuie să conducA inr;ă pe nimeni la o ima­ gine deformatA despre 1«01 pe care il ocupă aceastA personalitate In istoria CUlturii. Cum am şi pn!dzat, deallCel. daci facem o ie­ rarhiZare a c:ont!1buţUlor !lale Ia spirltuaHtatf'a' contemporană şi eare l-au (Oreat lalma ştitnţilid, trebuie si "lIituăm pe primul loc

In aceste

proIificului ginditor care a

VIU


aportul lui ştiinţific la dezvoltarea loglcli matematice.

Dar

şi In

ceea ce priveşte l ocul ocupat de Bertrand Russell in istoria filozo­

fiei, contribuţia sa, fie ea pozitivA sau crlticabiJă, nu se restringe

la filomfia

reli gi ei;

iar

acest domeniu de idei nu a consumat cele

mai de seamă pq.'eocupări teoretice ale sale. Precizind insa această

situa ţi e. nu o facem' n ici cu tendln(:a de a minimaliza ipostazele

etidan

de filozof a1eu şi

ale marelui ginditor englez. ti doar pen­

tru a justifica fa;>tul că în ceea ce priveşte c o ntri buţi ile sale ştiin­

ta o simplă trecere In revistA mai impQrtante pe care le implicA acest su­ filOY.()fia russelliană, trebuie luate in ron­ toate, caracteristicile e'1 generale, Or, d in acest

ţi1ice ,1 general filozofice ne llmităm

a

citorvu din ideile

biect. far, in raport cu

mderare,

ina i.nte de

punct de vedere, exis tA, pare-se, o particularitate pregnantA a filo­

zofiei russelliene, observatii şi pusă in evi denţă de căh'e mal toţi

exegeţii ş.J

comentatorii operei sa:e şi precl7.a1ă astfel de către mar­

xistul britanic John

Ll!wis:

"...Bertrand RU61:1eU nu este genul de

filozof care siI.-tjÎ construiască sistemul f il ozofic odată pentru tot­

deuuna

şi pe care sA nu-I mai modifi-ce. DimpotrivA,

el

va mani­

festa o co nti nuă dezvoltare, moditicindu-şl şi schimbindu-1i vede­ rile, aşa incit am putea

adesea

g.!isl. in lucrArile sale: timpurII,

o

anwnin poziţ ie, afilmată cu hotărîre, ca a poj aceasta sA fie aban­ donată in mod deschis. Şi

totuşi Hrieri le sale, incepind eu cere

timpurii p':nă la cele de maturitate şi bătrîneţe, COO5tituie opera acelu iaşi spirit, şi in ea putem descoperi ceva fund;unen.tal care

:s-a

schimbat." (op.

cit., p. la).

In aceste condiţii, ar fi de

discutat,

fb-eşte, rn ce

miiaură

na

putem

vorbi de uil I>istem W01.oiic crlstali1.at şi existent de sine stătător,

la acest !ilozof, la ca re , pe de o parte, ideile filozofice. In ansamblu!

10'1' iden.liste. s.int

strill2l

împletite cu cele ştiinlifice, Iar, pe de

Plll1e, ou scepticlS11lul siiu cons!ant, el chiar

faţă

s-a delimitat

altI'

critic mereu

de mowfi.i1e cu care temporar a pa cti zat, Un gInditor­

român remarcă �n geniOB şi cu multă luciditate că Russell .,este faţă

de filo zofie ceea ee este mUcul Iaţă de literatură" (Min:ea Malita. PTrfaţ4 la Autobiografia Bertrafld RUlIseU 1872-1914, Editul'a poli­ tică, Bucu reşl i . 1989, p. 8). Dncă insă unii comentatori cons1deră că Russell nu a lăsat un sistem filozofic închegat - ceea ce i se atl'iIX


buie sub numele

tori cu

care

de "poziti:v i sm

logic" aparţinînd

mai multor

gîndi­

se înrudeŞte - in schimb, alii exegeţi, de obicei marxişti,

recw..ă asemenea concluz{i , con:s.iderînd că apartenenţa filozofului

englez

la

curentul "poz1tivismului

lo gi c "

n u implică în mod ne­

cesar fundamentarea unui sistem filozofic in manieră dasică, încît din absenţa unui asemenea tip de gindire să deduoem doar "înru­ direa" sa cu unele filozo fii idealiste şi n u "identificarea" cu acestea a i deilor lui. Furii îndoială îns ă

elI,

în raport cu obiectivele fatal

limitate ale acestei incursiuni în fundamentele filozofiei russelliene, as em e nea probleme teoretice legate de definirea a-cestei filozofi i

ca sistem, meandrele evoluţiei sale, determinarea etapelot' e i ca­

litative e tc,

aparţin de o exegeză pe care nu ne-am propus s-o

fucem ai ci şi acum, Vorbind de

exeget sau

s-a

al

liniile generale

acesteia

remarcă:

ale

filozofiei l'usselliene,

un

alt

"De fiecare dată dnd a fost intl-ebat

intrebat ci in8uşj asupru propriei sale de-,.:vo!tări filozofice,

Bertrand Russcll ş-u descris Î ntot deauna ca un ginditor preocupat in mod esenlial de probl eme epistemologice şi criteriologice - şi,

În mod paralel, pe pla n moral şi politi c , ca un gînditor preocupat de a rezolva problemele deJi,e at e ale instaudkii libertăţii şi a justi­

ţiei in cultur.u şi civilizaţia titI\Pului nostru," Russell, Ed iH o llS Seghers, Pari..;,

1967,

p.

28).

(Philippe Devaux,

Dacă poate exista o melodii. şliinţifid, in fil ozo fie, NI trebuie să se identifke, după Russell, cu În�ăşi metoda :lni1Utidi a ştiin­ ţelor, Desehiden;O:l

iar

mOl-ufici

sale

este,

deci, organk epi.<;temologi.că,

p entru a putea Îmbrăţişa uceste po-.litii teoretice, ineii din ti­

nereţe el se dclimitează de filozofiile idealiste tradiţionale, lUai ales de

kantian..ism

x

In

şi

hegelianism 1.

S ituatia

problemati·eă

a

acesl.ei

special impotriva lui Hegel, 01 scrie: .,Chiar interesul pur intelectual, din can' iz.vorăşte metuIidza., pl'ovine din do�'inta de a expliea lumea aparentei. D ar, in loc să dea o expl icat ie reulu a acestei lLumi palpabile, perceptibile, metafizica construieşte o altă lum e fundnmento.l di!el'ltă, atît de ruptă de experienţa reală, îndt ea nu afectem:;l. ciluşî de puţin lumea vieţii cotidiene, a·ceasta de� curgind ca şi cum nu w: exista nici o lume a renlită�ii". Vezi De ce nu sint creşÎ1l, in acest volum, p. ll}l. tn c o.ntinua re, trimilerile la această luct'tlre VOI" fi date în tcxt. 1


filozofii devine următoarea:

cum putem

fi ,i rămine ftdeU fapte­

lor, dar fără a pierde nimic din avantajele raţionalităţii, QJ'len­ tArile sau direcţIile principale ale filozofiei russelliene vor fi deci, In prIncipal, două : pe de o parte, deschiderea spre empirism, orien­ tare tradiţională in ftlozofia engleză, cu seopul de a subol'dona gindirea faptelor j pe de altă parte, tentaliile platoniste spre eoente eterne, identificate aici cu adevăl"urile logice, Dar, fundamentlodu-şi sistemul său mozofic, cAIuia ii va aduce mereu corectări şi aditu­

";

girl şi p e care il intitulează, la un moment dat, "atomism logic Bertrand Russell consideră că ar

fi

reuşit să rupi complet legătura

cu tradiţia filozofică, in sensul că sistemul său de gindire'depăşeşte atit materiaJismul, cit şi idealismul. Analiza

edUcA

aI'e 00 obi,oct

complexitatea experienţei noastre, pe core o divizează Intr-un gen de "elemente atomare", care se combină intre ele după anumite reguli, Nat1U'a ultimă a realităţii nu ar

n,

in eoncluzie,

terială ,i nici spirituală, ci neutră, de unde concluzia cii.

nici ma­ !ilozofia

sa nea-realistă ar putea fi denumită şi ,.monism neutru", Rationa­ mentul eare il conduce la această concluzie ar fi acela că, în fond, atit "materia", cit şi ,,sphitul" nu pot exista realmente ca entităţi metafiziee j existenţa şi conştiinţa se deosebesc doar ca

struduf"J,

deoarece ele ar fi compuse, realmente, din elemente identice, Dt' fapt, reducind realitatea la "ewmlmente neut·re". nici fizice şi nici psihIce,

dar

care oonţ.in in ele relaţii şi slructw'i, Russell

desfiin­

ţează materia şi dă o nouă fundamentare idealismului. Vorbl·nd despre (Ilozoria

analizei logice, Russe1l scrie:

"Cu­

noaşterea noastrA despre lumea fizică este astăzi abstractă şi ma­ tematică, Empirlsmul analitic modern dlra'ă de cel al lui Locke, Derke1ey şi Hume, deo arece el include matematica şi dezvoltă o puternică tehnică logică" (Hist01'1l of WesteTft Philosophy, George Allen and Unwin

Ltd"

Lon.don, 1965, p,

788),

In genernl, caracterέ

zind dezvoltarea metodologiei filozofice in istoria filozofieI, Russe.ll consideră că, istoric, al' fi existat douA modalităţi divergente: parti­ dul deductiv matematic (platon, Pitagora, Toma d' Aquino, Spin · o7.a şi Kant) şi parth:l.ul inductlv-empirist (Democl'lt, Aristotel, cmpiriştii contemporani),

Or, in

Lockt' şi ('!;cnta

continuarE', Rus:sell crede că

Xl


metodologlcă a să

impace

,.analizei logice"

ar

consta in u

aceea

ei

fDCeOl'd

ea

aceste pWlcte de vedere op se ..prin inlăturarea pita­

mpirismu­ cunoaşleril umane,­

goreismului din principiile ma1ematlcU şi combinar-ea e lui eu interesUl Pe'Dtru părtile deductive ale

(Ibidem,

p, 783), Acesle obiective &tnt, adaugă el, mal 'PUţin spec­

tac.uloase declt ale filozo!ilnr cu şi cele ale oamenllol'

al

de

din 1.l"6Cut.

dar sint

tot �Ut

!i1omr�e cele mai complexe şi

să in lă tu l'e

sa

orice ,,metafl.;dcA-

o indolală, ideali stă ti nu "neutră", cum

fără nic.i

PO",(llivismul său logic a intrat in relaţii comp.len· cu

filo7,lIlia neopo1,ilivistă a l-a l

din

metodele fi·

Concepţia lui Senl'and Russel.J. despre natura şi lo.r,oliei este,

singura

rezolve problemele

fil01.o0e.

preti n d e el,

de rlguroase

ştiinţă. Obiectivul metodolocic general

il repi-ezintă sintaxa logică a li mbii ,

.,analizei. logice�

me:odă ştllntlfkA, după părerea sa, capabilă

n Uuenta t

"Cercului vienez"

; pe de o

parte, Russel1

pe I'epre/..entanţ ii a cestei şcoli, iar, pe de altă petie,

el însuş.i s-a lăsat Influenţat de fc.stul său discipol L. Wittgensteln.

t

Nu-i mai puţin a devăra

insă că, prmtr-o analiză mai detaJilnă, care

depăşeşte însă obiectjve�e efllrt de gindire

noru;.tre" de aici, pe tl'aseu l imensului !>ău [j' descoperite n umer oa:; e elemenle'

tlIozofică pot

Interesante şi viabile in probleme particulare ale iilO'.f.vflei. De pre­

cizut apoi că Ru§cli

nu a aplicat

sistematic caraf'Wristicile rnetodl.)­

logice ale . , a nal ize i 10/;Î\.."e'· in I il ozofia Sti cu cal acter sf)Cial-poh­

tic , antireligi08 şi morul, aşa incit, ţinind sCllma de ansamblul gin­ dil'ii sale., analizu 41ceslol' dnmen..i\ se poate constitul, totuşi, şi ca n der.oatel'e teorellcă relati\' independentQ, 8. ConcepţIile

lui Bertrand Russell despre religie,

În esenta

lor permanent critice. ii pot pune exegellliui problema evolutie. şi

pe de la (ervoart' creştlnă la 9Ceptlcls.m şi in legătură cu religia, deopotrlvâ teo re­

elapizârii lor, dar nicidecum existenţa

parcursul

a.'este evolutii,

ateism. FL'ămintările sa le

\'reunei

rea l e converttri,

tice, atecth'e şi emo{.ionale, incep la o vîrstă foarte fragedă, re&­ pectiv la dncilOPl'cr.ece an i, şi se poate spune cA inci

nu

de

putem descoperi o re ligi ozi tat e plenară şi, totodată, ne

p

drum Întilnim ·�I.(..eslei

pe

cu -cel putin cite"ll. dffi a rh e li.purile gindirii sale a li-ca t ă

XII


tematlcl. BunA.oad, reglndind anii adoteseenţel. sale, Russel1 scrl� : "L-am ci tit ope Cwl)'11e cu mult interes, riiminind refractar in fata argunJentelar sale J1Ul" sentimentale in favoarea reliciei Căci pe vremea aceea ajunsesem la convi ngerea, pe arre a mai. am ş i azi. eA un adevăr teologic nu poate să fie acceptat aUta timp dt n-il fost dovedit-la fel ea ad evib-urile ştiinţWiw' (Autobiogra:(ia lut Bu· ',a.Rd Russe!!, 1872-1914, Ed. politici, BOOUl't!$ti, 1969, P. 63-64). Acest l'aţionaUsm 1ntraonsigent, cu rădăci ni îndepărtare, in a nii co· pili'uiei, li punea fiol07.of ului, cu toată gravitatea, marea şi complexa problemă a impăcării conştiin ţ ei , in ansamblul ei atit de multieta­ jată, cu exigenţele aspre ale raţiunii ca indre;nar ai gindirii şi simlirii. Este un proces psihic grandios prin eroism, dar eare, ade­ sea, fie că nu este inţeles de către unii exegeţi al atelsmului lyi RusseIl, fie ca optica lor spi rituall8tă denat·ureazA tn mod automat tm: C� ce conUaz1ce fldeisrnul lor. De pi ldA, un asemenea oomerl­ tator scrie: "Căutarea adevărul ur absolut l--a dua pe acest ftlozof (adică pe B. Russell) la ateism incA din adolescenti, dar el face această descoperire in detrimentul fericirU sale pel'SOnale" (Georges

Houroln, "ContlPTSions" de christlantsme a 1'llthii.Bme, in L'Athit­ dans fa vfe et la culture contemporaines, Desclee, Paria, 1968,

Sfl'ltt

voI.

II.

p. (11). Dar Russe11 însuşi descrie acest proces. in cu totul : "De-a lun'iul acestei perioade de indoieli In ceea ce religia (adică in t re cincisprezece ,i optsprezece ani ...:.. n.n.),

alte n uan w prh'eşte

pier<lerea treptată a cred i ntei mi·a produs o profundă mihnire, ci nd il18ă mi·am pierdut credinţa cu desăvîrşi re, am WlllItatat sur­

p.I·ins că eram aproape bucuros de a fi inc h e1at odată acest capitol:' (.lfutubwgrafia . . . , p. 63). \ Descoperirea lipsei de adevăr logic in dogmele rel igi oas e este flkulă de adolescentul R ussell in clandestinitute, căci asemenea convingeri, despre care nu va sufla nici o vorbă pin A la virsta de douăzeci şi unu de ani, puteau trece drept l i bertin aj In ochii celor din jW', şi in primul rind ai bunicii şi rudelor sale. Astfel Că gindurile sale re(el i toar e la religie şi raporturile acesteia cu viaj.a umană, de care adesea, in mod juvenil, se sperie el insUşi, Idot transcrise Intr-un C'alet intitulat conspfl'aliv EzuciUl de greacă. ar, dincolo de teribilismul teuretic, inerent şi el c elor şaisprezece

XIII


ani ş1 prez.ent deci. in unele dintre paginile acestui caiet, rllmfn totuşi deosebit de semni.l5.eative asemenea renecţii şi angajamente : ,.Creştinătatea aşa cum este azi şi-a trăit traiul. Avem nevoie de o formulă nouă, corespunzătoare ştiint ei. care m ăcar să ne ajute să ne conducem bine." (AutobiOgraffa.••• p. 83) ; ..Am făc ut legA­ mînt ca. in t oate knprejurlirile vieţii mele, sli mă las căl/iuzit nu­ . mai de raţi une.... (Autobiografic...• p. 80) ele. etc. Ceea ce ş-a consolidat hl c onşt ii nţa :&li, In anii adolescenţei, a rămas viu şi n ecl intit de-a lungul Întregii sale vlE1i: toate re­ ligiile au un contin ut ideologic eronat şi Joacii un rol social 'nefast. Raţionalismul său promoveQză o formă superioară de poziţie Uu­ minfstci faţă de relili:ie. Argumenlele dogmelOl' religioase sint 1de i nacceptablle din "punct de vedere empi ric, fie .conţin premise M­ doielnioo. Şi int:J:-un caz şi in altul, l ogica 101' de avlkulnre este contcstabnă, PIin specilicui d ogma t is mulul lor, r eligiile intreţin un polem.ilOm vicios şi pcmwn{'nt in' i st oria culturală a omenirii, asi­ milcu1.i şi propagă diverse forme de fanatism, adesea violent. spri­ jină aspeclele coll6ervatoare şi reactionare, de ordi n mornl şi poU­ tic, din cadrul societăţilor, Iar din acest punct de vedet'e, c on cl u� zii!or sale filO1.oficc privind na t u ra religiei li se adaugă şi semni� fkaţw. unOl· drumntice experienţe pers onale, dinh-e care una" 'CSte l'elatOltă chiar in pagini le acestei �ărtl (in Apendice): modul in CarI:' Beri rand Russell a fost imp ied icat să p!.·edea la Colegi ul uraşu­ lui Np\\, York. pl'in unelth·ne, mai ales, ale unor cl erlc l şi cu aju­

torul

defăimărilOJ"

de tot felu l asocinte de numele i l ush'Ul ui

CiIozof

en�le� (apărarea Ildu-lIeruJui şi a libeI1inajului sexual. a pologla Iwmosexua1itătii elc.), Definind

d�re religi e, frieu

şi

Printre lIale,

şi tt"adtţlile ideologice ale eoneepţllloF "ale RUlise-lI sede: "Piireren men despre religie coincide

nutul'u

lui Lucr("liu. Consider că religia este o boalil nAsculii din un izvor ele nespusă su f er i nţă pentru rasa umană'· (p: 32),

n

cu c('u

m o tivaţi ile credintei

religioase şi mobilurile persistentei

se

situează cu mult deasupra celui in­

elementUl em uliona l

telectual. mal ales cind

flkll.l<.' XIV

el

devine nucleul unei educatii religioase

eopiilOl' : "Nu argumentele

I:ntelectlWlc

il

fa<'

pe oameni


creadă tn Dumnezeu. Cea mal

mar e

parte a oamenilor cred in de mic i copii şi acesta emotJ.tle nu stnt in mod

Dwnnezeu pentru ca aşa au fost invAtati

este

princIpalul motiv"

(p. 212). Or, cum

necesar bl.·oefăcălonre, cel puţin uneori puterea lor distructivă poate

deveni consid erabilă. lai', in această d irecţ ie, este

cn!$timsmului, care,

chiar

adus

exemplul

dacă nu treb uie făcut vinovat de toate

relele din lume. este, totuşi,

pe deplin dOVed it Istortc că, prin

di sp reţuirea r�lI';cirii temporale şi alte învăţături similare, aceastA religie

a conll'ibuit efectiv la provcC8l'ea unor suferinţe inutile.

După cum tot /:lCeastă religie - ca şi celelalte dt.>nltfel, intr-o

:;uru

sau alta -

a

mă­

stim ulat cruzimea. intoleranta, instinctele gre­

gare etc. (şi aceasta tn pofid a unora d intre iueaturile lor etice), şi abia de-.nroltaret1 ştiinţei din ultimele secole a reuşit să ajule omenirea sh vadii l umea fără teamă şi cu iRen-dere In viitoruJ. pe care ea il poate dirija, dacii va fi destul de inteleaptii 5ă�i

asume Intreaga responsabilitate a Inteligenţei sale.

Aşn c um adevArul obiectiv, I mpar ţial p rin natura

sa,

este rezul­

tatul ratiunii, la rindul său nict religia nu se poate baza d031' pc sentiment, pe alterarea resurselor emoţionale al(' fii'nţel umane.

Şi ea este nevoită să apeleze la raţiune. la gindire-. dnr face aceasta

in alt mod şi Intr-un nIt scop decit ştiin ţ a şi filo?olia raţionalistă,

nel'nfeudat ă religiei. Deşi Russell nu a na l lze8 ?.ă sistematic şi cu

profunzimea demonstrată de către materinlismul istol1e ca.racte­ ristlcile Ideologice ale reUgiei şi filozo fiei , ca şi ale raportur.ilor

de s imbioz ă dintre aoestea, l ui nu-I scapi totuşi din vedere multe aspecte şi momente istorice din ac eas tă colaborare nefastă, ce stă

la

baza CideismuluI dintotdeauna şi de pretutindeni. Mal mult decit

a.tit. I'Il unele dintre lucrările sale de filozofie, dal' mai ales.

in

vasta sa Istorie a filozofiei occidentale, el Inceardi să şi interpre­ teze teoretic raporturile dintre religie şi Cil ozo fie. In mod constant,

se ridicA im po tr iva misticism ului religiOS in filozofie, incepind cu

a ntichita te a şi plnă in zilele noastre. Implicit atunci cin d exami­ nează filozofii şi gind i tor i cu merite istor i ce excep ţionale, atitudi nea

sa zeO emt io are promoveazil. o radicală iconoclrultie. In ce-l priveşlo:!

pe Pltagora, el pl-eeizewt:ă : "Combll'\lll"eQ matema.\lci1or eu teologia, inceputA odată cu Pitagora, caracterizează filo:wIia religioasă in

xv


Grecia, Wl"U of

aşa

In evul mediu $1 In tJmpuriie moderne plnă 1& Kant" (H".. We,tern. PhUosophll.M, p. 56). Re ferindu -se apoi la Soerate,

.cum apare ln dialogurile 1111 Platon, el DU se teme .ă scrie: "Existi. ceva infatuat şi onctuos in comportarea sa. ceea ee amin­ teşte de ti,pUl dericului de duzină. Curajul său in laţa morţii ar fi fost mat remarcabil dacA el n-ar fi crezut cA SI aşteap t i o 'lerl<:lre eternă in compania zeilor. El ·nu dovedea ştiinţificîtate In g i ndirea

lui, spre deosebire de Ploedecesorii alU, dar căuta sA .Ilrgumenteze că universul ar corespunde ldeeluril or sale etice. Dar a<:easta in­

seamnA o tridare a adevărului şi cel mai rAu dintre păcatele mo­ zoCice. Ca om, noi il putem .crede admis in .comuniunea sfintilor, dar ca filozof el ar fi trebu it să stea multă vreme In purcatoriul ştiin­

ţiric." (Ibidem, p. 156). Este aiticată apoi, la fel de caustic. teoria platonlstă a nemuririi sufletului, filozofia religioasă a stoidlOl' etc. ,i, in mod explicabil, cu deosebire s<:olasU('a medievală. Potrivit convingerii sale, "există puţin spirit filozofic adevărat la Toma

d' Aquino... El nu a (ost angajat in nid o -cercetare. (ără de cal'e este imposibUă existenţa unui spor de cunoaştere ... Eu nu pot să-I alatur celo!' mal buni Ulozofi ai Greciei sau ai epocl.i moderne" (Ibidem, p. 453--454). Deosebit de interesante şi origina le sint şi

numeroase dintre apropierile şi comparatiile pe care le face' intre idei.

gindito!'! şi epoci, pe linia tematică a

zufle şi

rapodw'i!or dintre filo.­

religie. Astfel, de eXeIIlJllu. despre conl'epţia hegeUanA asu­ s tatulu i. la un moment dat. el p"ec!zea?A : ',,se poate vedea că Hegel pretinde in favoarea statului ceea <;e sUntul Augustin şi succesorii săi catolici prelindeau pentru blselică" Ibidem, p. 710). Această vaslă inll'E'prlndere de discerne!:e a elementel Ol' de 1'&­ ţionalism şi adevAr ş lii nţtric, in istoria Illozoflci, şi de blamare a P!'s

caractel'ulul parazitar al spi ritu lu i leOl-etl.c religios expli<:ă şi ea ori­ ginea şi specificul .celor mal vaJol'Q8lle .calităţi ale discursului rIlo­ zonc rus5ellian antirellgios. Ţinta atacurilo!' aaIe o constituie. de

regulă, falsa filozo!ie a fideismului; absenta autentlcltălil filozofice veritabile a acestuia. OI', tocmai alei putem descoperi, pare-se, şi unul dintre secretele popularităţii acestei propagande antireligioase: indrAzneala filozofului de

a Inceool:l

să aducă la

un nivel acceslbU

de explicare probleme specializate şi (oarte abstracte ale statutului

XVI


teor.e1lc al rellglei. Aceste probleme apArute şi constituite meticulOS; kuIguI Istoriei, in zona de inUlnire dintre rellgi e " filozOfie POt f:i dezlegate dOat· prui rl&urodtatea analizei logice. Simţul co­ mun, <me ti el descoperA vacuumul ş.1 raclJ.ele religiei şi ale reli&i()-. zităţii. pe calea empirk:ă a observaţie{ directe sau a experien\ei de viaţ ă, de as\i dati, in faţa unei teologi i travestită in superrafinate de-a

abatraetiuni filozofice, se va putea simţi neputincios, intlm.ktat ,i chiar umilit. Nu -i mai puţin ade vArat insă cA.. odatA cu aceastA constatare, se mai cer făcute unele precizAri. Textele lui Bertrand Russell despre r eligie şi reUgl ozitai e au toate calltăţile unei exce­ lente literaturi de popularizare a ştiinţei, in sensul nobiJ al aces­ teia. dar ele 4i pă.sf;rează totUŞi trăsătulile de o perA ştilnţilid. discursivă. creatoare, ol.'i.ginală. neredu dndu -şi meJtirea la ex,pu­ nerea elementarA a unor CUJ1()ştinţe preexistente. Este drept insi că pubUcUl virtual căruia i se adresează pa.l'e a fi extrem de larg şi nici intr-un caz nu este form at doal' din specialişti in stuttlul reli­ giei Uilozali, soc i ol ogi. ps.thologi ş .a. avizati in aoest domeniu). Dealtfel, gtndi.l.orui englez ul'măreşte nu atit ex,plical'ea reli g iei ca fenomen social distinct. ideolo&ic şi Instit uţion al - cel puţin nu in modul sistematic propriu msciplinelar ş,tiinţ1fice care st udiază reJi­ gia - cit mal ales relevarea caracterului caduc al temelillor dogma­ tice ale r eli giei, caducltate aLI ată in contrast ·strident cu preten ţiile teologilor ia in(ailibilltatea doctrinară. Jar studiul care Uustrea7.ă cel mai izbutit, credem. originalitatea d iscursulu i anti.religios rllSSel­ lian

este ehiar cel

care dă titlul prezentei culegeri.

i n tiţulati De ce nu

Rint crq:tift,

In conf-erlnţa

sa

iIus.tnJ.I filozof abardeazA, de fapt.

aproape taate marile sale teme de meditatie pe marginea. religiei, chiar dacă W1e!e dintre ele

nu sint şi dezvo l t at e in

asu,pra altora va reveni, pe larg.

acest text iar

in alte cArţi, arti� le. studii

IiUU

conferinţe.

Care sint aceste teme cardinale ce constituie sb'uctura dogma­

tică a rel igiei In general şi a celei c reştine in special? Din rindul aeestor teme. aflate in tr-un constant impact cu filozofia, face parte, mal. Int ii,

.ideea existenţei lui a lui Hrist06;

m�lUi lnclUJlv

Dumnezeu - ÎIIr

in cazul creştini5se alăturA

acestei dogme princepl i

X\'I1


ideea.

nemuririi, credinţa

tn

cDteva dogme.

Cu ironi a elegantă ce-i

,

minuni. concepţia despre păcat şi alte _

caracterizează

stilul,

Russell

!"ele"vă

adesea un aspect deosebit de important al filo-.ro!iei religioase, a dică

al incereâri1ol"

de

a apăra dogmele reUgloa8e pe cale raţionalA :

motivaţia doar strategi că a existenţei acestei 11lozofii . Dovedirea existenţei lui DUIIl1U 1eZe pe cale t'8ţtonală l'E'prezintă nu num a i o

inventie ci udată ; de fapt, a ceastă i ncercare, ratată de la bun in­ ceput, este un erou tocmai al i nd o ie1îI or pe Cll re argumentele raţio­ n al e

ale

liber-cugetătorilor le-au adus in prh'in1a ex istenţ e i lui

Dumnezeu. Argumentul "cauzei prim e "

i

se pare lui

Russell

atit de

i ncredibil ,pentru mentalitatea omului modern, incit cons i deră

di

IaJ.sf.tatea acestei �aţii fi lo zofica-teologa le apare aproape de la sine : "Dacă totul trebuie să aibă o cauză, atunei şi Dumne:/!eu tre­ buie să aibă o cauză. Dacă exist ă ceva fără o cauză, acest l ucr u e-; 1 t> val ab i l atit pentl'U D um n ezeu ,

cit

şi pentru lume, şi at u nci argu­

mentul este fal-s . . . Ideea ei lu�rurl1e trebuie s ă aibă un Început se

datore�t:':ă, Cără in d oi ală, sărăciei de care s uferă i magi n aţia

tl'ă" (p.

16). Nu

cu

mult

ma i impunător i

se

pare lui

bru l .,argument m o ral" , deşi cl'eat oI"Ul aeestuin a

fost

noas­ RU">St"'lI C<'le­ Kl1 n l . Ql"kit

de ingenios şi fastuos c1ădi t ă ar fi o speculaţ i e leologl.llit. ea tot spe� culatie rămine şi, mai devreme sau mat tit".f.iu,

in

ea se va demonetiY.a

mod sigur. Pe măsură co ne apropiem de t i m pu r il e moderne, tot

şirul de argumente folosite ;pentru

nezl'U

a

u

demnnstru existenta lui D m­

"pierd di n prestigiUl inteloctual, primind o tentă de ambl­

guitate mo.mlizatoarc"

(p. 18). In ceea ce Pl'iveşte apoi presupuM.\

personalitate di v i nă a lui Hristos, ţi nt a criticilor lui RusseU nu e;te

lipsa dovezilor referitoare la ex[s!.enţa sa Istoricii, cI doctrina eva n­

ghelică at ri bu i tă acesiula. Ial' i n cadrUl filozofiei morale evanghe­

Uce şi cu deosebire in d ezvol tă ri le Ulterioare ale acesteia, datorate teologilol' creştinI, ca rent a ce ( se pare esenţinlă lui Russell 1'02ld11 m a i ales

in doctrina despre suflet şi nemwire a sufletului,

del

ea

este expresia unui individualism exacerbat şi, totodată, motivaţia uLtimă a celorlalte trăsătuli sau

elemente negative a le moral ei

cl'eşt i ne (c redi n ţa in păca t, concepţia despre iad, intoleranţa "Doctrina nemurhii in formularea dată de creşti n! a avut

XVIII

etc.) ; con-


seclnte dezastruoase es:u.pn. moralei, far distiocţia metafizi că trup.. suflet a avut repsoousi<uni. la fel de dazastr.uoase in fI!l.oz.ofie (p, 4.2),

IatA deci citeva elemente ce i lustrează orIentarea filozo.ficl. anti­ lui Bertrand Roussel l Nu ne putem opri insă aici , căc i avea o imagine incompletă asupra acestei gindlri atetste , luI' dacă vom atribui eonoe,pţj.jlor lui Russe1 1 d�"C religie caracterul de " complexitate" , acestt e uvint se află cu si g ura n ţ A la el acasă, {'um mI' se întimplă în multe din cazwile folosl.rii lui. Ce altă po-.d.­ ţie filozofică atee poate fi mai complexă decit una care recuză m a­ tel'ialismul. - fundamentul tradiţional şi firesc aI mai tuturor filo­

reli gioasA a

am

zofiilor

ateiste

ugn(lSUcis.m

- şi consideră că s-ar putea întemeia prin şi sccptici'llnl ? Devine astre} explicabil faptul că nu

doar inamicii acestor concepţii aleisle, ci şI susţinAtorli lor argu­

menlează critici faţă de ehiar unele d intre fundamentele Ilteismu-

lui

.russe lIian.

..

Care sint particularitAţlle şi c(}ru;ecinţele te oret ice

ale agnost i ­

cismului ş i :5cepiit'ismului de esenţă po zl·t i vi s t ă aplicate în expli­

cal'{�a religiei ? Şt i in ţa , Iilozafia şi religia reprezintă, după RusseIl.

elemente invariabilc, anale in t re ele I,ntr-un fel de "echi lib ru " : ş1iinja inseamnă ..cunow;let'e definită" şi ea este atotputernică pri n adeviu', dar foarte limitată ea extensIune ; fil-ozofia, la rindul ei, /;-In' afla undev� in.tn.1 ştiinţă şi religie" căci ea eon stă şi in specu­ lCllit', dal' folo�e şi raţiunea umană, incit ne apare ()a .o "ţară a nimţm u i " , atacati'1 ş i de dire ştiinţă şi de cătL"e reli Îli e ; în sfirşit, l'eUgiu, deşi cu.ructerl:t.aIă

prin "dogmă", .opusă ştiinţei, beue!iciazii

de cal'uelel'ul nelimitat al pl'oblematicii ,puse şi al specula­ \iHor sale (vezi : Hillt01'yof Western Philosophll.. " p. 7-8), Dar, i n (.'udrul acest e i s l l'uctul'i a s,piritului uman stabilită de fil.ozoful en­ glr.-I., nu doar ş t i inţa ş i filozofia, ci şi religia cQnstituie un element 'lotuşi

pm-manent, veşnic, în pofida pl'ogreselor cunoaşterii omeneş ti , �a

incît

C€ea ce poale face omul este să

(erească această eunoaştere de

inIluen1a negativă Il religiei, deşi chiar această inHenţă ar rlimine

inc\'itabiHi. Să nu ui\..â m că, după Russell , in raport eu ştiinţa, religia de1ine "suped(}rltalea" in punerea problemelor şi

(1Ul'ecum

uria lor tem a t i c ă ,

iar Colt

pr i veşt e filozofia, deşi este categOlic supe­

rioară religie i. ca n u poat e nici demonstra nici infilma d ogme l e

XIX


religioase : "Din punct de vedere intelectual, efectul consIderatiilor morale g:reşi� asupra fUOZGfiet a fost acela de a ti Impiedicat pro­ gresul i1lltr-o măsură extraordi:riară, Dar eu înswni nu cred că filo­ zofia poate dovedi sau infirma ade'cărUl dogmelor religi,<lase .. :' (Ibidem. Il- 789), Fă'ră indoială insă că pl"in asemenea afi:rmaţii, oe-i pot p..'\rea ci.titol·ului chiar bizare, ginditorul englez vizează pTogra­ matic ren-rePlia sa, idc(tl.istli, despre ceea ce ar trebui să fie filo:l..I)­ tia, şi nu f11ozofia in St'nsul ei -odiectiv, lk cunonştere specifică aşa cum s-a �nstitl1lt ea istoric.. Or, de dragul concepţiei sale p07.iti­ vis-te originale des.p.re filozofie, el pref.enl, (lin păc<lte, să-şi C6ll tra­ zică propriile merite pe li ni a demof">5trărn filozofice a falsită\ii

dogme\t>l" religioase. Idealil:lO'lul

pozitivist limltează înseşi capudtăţi1e de anali:t..â ale

rationalismului şi terii

in primul rînd obn bilează i..<;toridtatea -eunoa.')­ u filo:wfiee, impli-I.;Ît dialectica raport u l u i dintre relativ şi ab­

solut î·n cadrUl acestui tip de cunoaştere. Dat', specificul ideal st al i concepţiilol' lui Russell des.pre religie este evident nu numai i n as­

pectele majore ale limiteloc ateismului său ci şi, in g€meral, În ar­

atît de Ob5«iată de virtuţîl� t.eoretice ale gtndirji multe alte exemple posibile, existente in pagini1� llCft;lei căl:ţi, să ulmiu"im, bunăoară, străluei-tOl"'Ul dmlog [j]nzofic dintre }orJul ateu şi teologul Copleston, de;.făşurat

gumentarea sa

nr

agnostieo-şceptice. D i t e

chiar

pe tema existenţei

lui

Dumnezeu. Fă-ră indoială că cititorului îi

p(jute părea ciudat r.t,nul că t{"JlM"Uli Ru s...<;elL ('el care desfiinţeu:di cu ineish';i i.l"onie argum(;'Thtele dasi<:e ale

indreptătit,

să u : .,Nu

la

un moment dat, sit-i

existen.ţei divinităţii, se simte rih.ptmd:l HHfel interlocutorului Pl"('_

pretind Î n 'mua dogmHtic că nu t'xist[\ un Dumne7.eu.

u .t: p

d

�i:�, : X�� � C!:J{:ă ����a�\ 157). co ul

dae.'i. e-xlstă� (p.

b�

dar alteol"i .şi in

Une01; doar În

nţi n u t

V a i ��:v(�'l ���e�; e�t�u

fo.nna

de

:�; � i

cx plliwt"e a ideilor,

de idei, ateismul russellian este ineon­

st'C\'ent şi vulnerabil ; stl'ă1uctrea spiritului său filozofic nu se iden­

tifică tuţdeauna cu o profun:time

a eo-l1;:eilţiilor d€Si{X"€ religie. R�ul"Sa ealităţil<lr, dar ş1 a limitelor cdtidi religiei fă-eută de BertnUld Russell ti"ebuie căutată În paI1ic-u!at'ităiile pozitive şi ne­ gatoare ale ruţionalisffiLllui său : un I"<tţionalism superior, creati\", xx:


de valoare exceptionalA, dar kleallst, care absolufizeruo.ă analiza 10Aică a ideilor in d&una i5torbmu1ui şi In absenţa C'\""ilSilolaIă a unei vbrlunl sociologke complexe asupra istoriei i dei l or , Şi poa.te ci re­ zultatul cel mai nefavorabil şi mai frecvent al a<>eslui 'SOi ck> idea­ lism aplicat la IstorJ,a ideilor religio� şi antireligi oa.<;e il cl'lnst i t ui e lipsa de delimitare exactă a ceea ce e s t e religla� in raport alit cu

alte forme de spllitualitate, ci t şi cu alte fenomene sociale. Unt!Ol'i, el lărgeşte atit

de mu lt sfera a ceea t.::e intelE"le plin religie incit deşi "MaI'x s-a afiI'mfl.t el însuşi ca ateu.. t<ltuşi

ajunge :să susţină ("'oi.

a conservat un optimism cosmic ce poate Ii justificat doar de către telsm"

(HutoTy Of

Wes!erft

pripită şi uneori supel'ficială

mene

Phi!OBophy.. . . p. 754). O interpretare o putem intJini şi fn calul altur feno­

cultw-al-i.stol'ke sau evenimente istorice. Astfel. de pildă. su­

premaj.ia economică şi po.JIUcă a bisericii medievale asupra put.erii laice este

explicată

pl'1ol'itate prin

cu

convingerea majorUiţ.ii popu­

laţiei de "adevArUl" dogme1ol' creştine.

afhmaţii

sulicită apoi şi unelc

In

ale sale din

mnd cel1. amendamente

pagi n i le

cărti. ca, ia dez\'Ol­

aceslei

bunăoară, cele după care religia a avut citeva contribuţii

tarea civilizaţi$li iar i n antichitate ar fi ajula.t la aJ.cătuirea calen­

de astronomie' (yezl articolul : A relfgi4 rea�e C01UTÎ()u.ţfi kI cwUiZa'ie '!J. DacA ţinem seama de dovediU". cu

darului şi a stim�lat cel'Cetăl'jle

adus

capacitatea deosebită de slncl'el;,;.m a )'cliglei, istoric

celclnlle :[enomel,lC d i n cadl'ul soclel.Aţii, fj.e eJ.e »pirituale sau insti­

tuţionale, devine sigur că insuflcienţa şi vulnerabilitatea n u apar­ Un unor esemenea l'ăspunsw·i.

ins1t\IÎ modul de

ci

ti.

cercetare ştiin�ifică

a rel i gieI.

Mutatis

o aci ual

fO\'nulla

asemenea probk.'Illă. Pl'op!'ie simţului comun şi nu stadiulUi

de

mutandUi, ni se pare că

mai aproape de adevăr se aIia Feuerbach 'cind, i n cadrele teoretice

&e !aceleiaşi pMbleme. conchidea cA

esle puterea religiei, 4.

..puterea

ExistA o particularitate

deosebită ca valoare,

dai'

a

filozofj.ei

şi inselătODre,

şi

russelliene

dea, din corpul acestei

(cum

I-al' fi

putut

fIloo::ofii

a

MIm

am şi putut ve­

nu lips,esc l."ele mai inalte

intimpla

alt:rel ?),

)'eUgiei,

inca in defavoarea, cel

puUn aparentA, a insăşi uceslei filowfU. Deşi, ţiuni

mta.iciJ relilioase nu

ci puterea muZicii" .

abstrac­

creatorvJ ei este, totuşi,

XXI


prea putin inclinat spre speculaţia filozofică, chiar In semnificatiile pozitive ale acesteia, OI', această stare de fapt a devenit obiect şi prilej de teorelizare, eum se intimplă, de pildA.

ea insA1;! in cazul

profesorului american Brightman, care, pentru a-l caracteriza pe Russell drept critic al reUgtel, argumentează ideea că, i n gener3! vqrbind, m€'lodele acestui gen de filozofie al' fi fie una "exteri­

ool'ă" ,

in cal'C gindltorul s-ar posta oarecum

in

afara spiritului re­

ligios, fie una "interioară", in care acesta s-ar idenUlica cu inte­ doritatea

religiei,

perenă in

esentlalitatea ei,

Iar după

aceste

consideraţii pl'eliminarii, de un Cidelsm prea puţin ascuns, metoda lordulu! ateu este declarată ca fiind tocmai prima. De ce critica acestuia ar fi vizat doar laturile

exterioare,

?

Deoarece

predominant

istoriee şi prea puţin esenţiale religiei, şi in mod concret aproape

exclusiv ale creştlnismului ; deci ar fi o critică ce n-ar atinge nid esenţa şi nici ceea

ec

decurge din universalitatea religiei ; pe de

altA parte, mobilul acestei critici ar fi psihologic, poate Indusiv moral, dar nld intr-un caz unul metafizic, filozofic, ceea ce ar şi explica

sărăcia conslderaţiilol' logice

şi eplstemologlce

din aria

acestei critici ; l a dndul el, natura "exterioară" a acelltei critici ar determina ca, din ung!}i axiologiC, credinta neclintită a lordului

in

valori să fie aceea a ,.unui veritabil mistic religios". De unde, după Brightrnan,

s-ar

Impune

concluzia

cA "Russcll

n-a 'fost

capabir

niciodată să facfi distinctia necesară intre dogmA ca credinţă

11'adi­

ţională şi dogmă ca interpretare raţionali a experientei religioase ; dar in profunzimea lui, el a

iost

mult mai religios decît virulenţa

teoriilor sau atacurilor sale la adresa religiei" (RUHeU', phUosophy

of reltgion, in The PhUosophll of BertrtlRd Russell, Harper

Row PubUshers, New York, 1963, voI. II, p. 553), Oricit de numeroase ar

Ci

insă

lnconsccvenţele

de

an1

sorginte

idealistă ule atcismului russelli a n şi oricit de nespecializat ar fi acest ateism sui generls ca specu1a1ie filozofkă, consideratJile concluzl\'e ale lui Brightman depăşesc cu mult premisele reale

,i

denaturează

sen::;ul real al atitudinii teoretice fuţă de religie a [iJ.oT.ofulul englez.

Este adevă1'at insi că predominantă ,1 insistentă rAmine i n con­

troversatul ateism. a1 10rdului PI'Otestatar judecarea raportului din­ tre funda�entele doctrinare ale religiei şi \--alentele

XXII

reale

ale vietii


religioase, Esenţa religiozitătil şi rolul 3Ce5te1a, vAzut şi apreclat din unghiul de interes al colectivitătilor. ca şi al Indivizilor, apar cu claritate; şi plenar nu atit

In

lumea abut'actă a valorIlor, ci

mat

ales in cadrul lumii r eal e, sociale şi morale, in confruntArile dintre ipostazele vii ale acestor valori, In scrierile sale, Bertrand Russell se maniCestA, lI!1tIel, ca un Ingenios şi tenace moralist, exponent

!l1

nereUgioz1tăţli. căci el nu urmăreşte doar exp1ical'ea teoretică a neadevărului dogmelol' l'eligioase, ci

şi

- ar, mai

bine

zllI, md!

ules - implicaţiile social-politlre şi etice neumaniste, nocive pen­ tru spÎ1'itul

UIlUlll,

ale reli glo.zităţ U, in general, şi ale cel ei

creştine,

in speci al, lai' această mnniel'ă teoretică. speci!lcă intregii lui opere de !i1ozoiie socială, o

intilnim permanent in discursul

SiNT

incepind cu eseul care dă titlul vol umu lui DE CE NU

TIN (ca şi, dealtfel, in conţLnulul celOl'lal te A adus ,,"ligla Teale contribuţU la civilizaţie ? , scape de neca .. uri 7, Religia şi morala etc.),

său critic CREŞ­

capitole ale cărUi :

sil

Poate reUgUJ

ne

, Critic al relig i ei in mod constant, incepind din anii adolescen­

tei, lordul alE"u este pl"t�ocupat teoretic, şi incă tot din Cragedă tine-­

I'e\e, de In s uşi stu\utul legitim al acestei cri tici , care se revendicA de

la

ştiinţă şi raţ i une, dar pe care rămînerea i n absti"acţiunea pw'i

nu o satisface, oricit de intemeiatA al' li aceasta, AstIel, Într-o scrI­

s oa re către un prieten, compWlă la douăzeci şi unu de ani, el îşi prE"cizeu7.ă in Celul ur mă tor

ute.ig1;e : ..Există

p i"crel"i n j. ele

şi

opt iun ile

tradij.ia voltairiană, care işi bate

ve;tea din punct de

joc

vedere semiistoric. semiliteral'

teoretico­

de toată po­ şi al bunului

simţ ; aceasta este insă neadecvutil fiindcă j.ine seama doal' de as­

IXlCtele aecddentale şi de excrcscenj.ele slstemeloi" istorice, Apoi avem acea atitudin e ştllnţifl.că a lui

Durw i n şi Huxley, care imi pare

perlect legitimă şi, dacă este împinsă pinii la ultimel e consecinţe. ine\·itabilă În faţa tuturor argumentelor folosite in mod obişnuit

in sprijinul religiei. Dar est e prea exterIoară. prea critică, prea indepăr tată de emoţii ; mal mult chiar,

nu poate ajunge pină

la

tiidăcina lucrurilor Cără ajutontl !Ilozoliel. Vin apoi

mQ"•.:ofii,

ca

Bradley,

p uţ in

tru

care păstrează doar o umbl'ă de, reconloa1ai"et1 l or, dru' su!1cien t pen1ru

vedere

intelectual

sistemele,

religie,

Pl'OO

pen­

a-Ş!i rui n a din punct de

Ceea ce trebuie să facem insă,

.,;;1

XXi i i


chiar f.ac:em

fn partieular, este sA considerăm IO!ltlnctul religios cu

un profund respect. dar să subliniem că nu există nld o bucăţică, nici un atom de adevăr i n nici de

InstiDCtul n!ligios.. .

n

una

pune mereu întrebări

de a-�

din acele metallzicl Inspirate n�ltAtli de n piistra

Vom i s ista llSupl'a

Bel'i01:itatea profundă a atitudinII

religioa!le şi

asuprd

dacă nu cunoaştem altceva mai bun d

obiceiul

chestiunilor

ecit o

corelativ

supreme.

Iar

viaţă. virluoasii, atunci

pierderea religiei deschide noi pet'Spective curajurui şi forţei su­

fleteşti

Şi, astfel, poate face vieţile virtUOilSe mai bune decit au

atîta timp cit

religia era

p. 293-294).

ca

un

leac

la necaz"

deoarece, in l i n i i generale. toaUl viaţa, tocmai acestor idei

Am transcris acest l u n g citat trand

RusseU

va rămine fidel,

zofice in constnIb-ea concepţiei sale despre InsemnAtate teoreticA. şi expresii ambigue,

lstorico-filozoCk:e. In ci

prin

Ber­ filo­

Idei de mare

in

ciuda unt)r

caracterul epistolar al te:'l:­

dis.eutablle a unora dintre consideraţiile lui

primul rind, in

că ateismul nu b'ebuie

antiteistA,

religIe.

Indubitab i lă originalitate,

expllcabUe şi

natul'ii

tulul, ca şi a

de

fl/st

(AutobiOgrafia ..•

o filozofie

fie pur şi

mai

opera sa străbate Ideea simplu doar o argumentare să. judece implicit

toatA

compl exă. care

raportul dintre religie şi del!ltinul omului, ca Individ şi colectivi­ tate, IA 111 doUea rind. el considel'A cA

odată

cu respingerea reli­

giei nu trebuie inlAturată şi problematica umană roncrescutA aici ; idee valoroa.să şi

ea, dar care este mult mai

rericit argumentată

i n cadrul conceptiei marxiste despre religie. ca "suspin al crea­ turii chinuite"

şI

,,8(>1TI!ibiJitatea

unei

lipsite

lumi

de

spirW

;

o

Idet' care, pe de altă parte. va fuziona. mal tÎrdu, şi cu conrepţia russelliană Idealistă prh'ind

"supcJioritaten-

religiei ca problema­

tică umană extrem de generoasă, dar greşit cepţie care

eifică a

Ignoră

al treiitUi rind, raportul dintre om şi

z v

att'ism tl-eQuie şi poate să afecteze po i ti polittcă a aeew:otă

omului,

rOl'mulatA - o con­

caracterul 'religiei de J'ol'lnă de instrăinare &pf1'­

eI!Ienţei umane. In

deşi,

scrisoare, dar.

,in

ce

priveşte

viaţa morală şi social­

viitorul omenirii, atit rn

mal ales mal tlr.llu, Russell considerA cA nu

g

avem dr('ptul de a ar umen t a predicţII optimiste. FărA să putem

XXIV


V01'bl de o nuanţă de tragism, dezvoltatA teoretic In umanismul du antireligios. totuşi, agnosticismul şi scepticismul lilozo1iei salc pozitivlste tmplng· ace.sl umanism şi într-o asemenea direcţi e. Deşi, uneori, o asement!a situat"e faţă de evoluţia In perspectivA a lIOclalul u i este ambivalentă, ,i de această dată in mod fericit, căci refUzul unor predicţii optimiste se identifica, i n aceastA gIndire filozoficA, implicit cu un indemn la creşterea responsabilitAţii so­ ciale a oamenilor raţă de propriul lor destin. Iar ceea -ce Russell va exprima. la maturitate, in acest sens, prin raţionamente labo­ rioase, se aflA expus sub zodia entw:lasmului tineresc, In finalul

acrisoril analizate : "Splendoarea vieţii omeneşti este, slot sigur, mai mare pentru cei em'e nu sint orbiti de strălucirea divină ; iar tovănqia intre oameni imi pare că devine mai strinsA, mai

frăţească atunci cind ne dăm seama că sintem toţi exilaţi pe un

ţărm nePrimitor" (ibidem, p, 294), Nu-i lipsit de interes, apoi, să constatăm ,i un alt aspect. Carncterul nefast al religiei şi necesi­ tatea convingerilor ateiste reprezinUi. fn conştlinta acestui mare fUozof, un proces sipritual continuu, atit din punctul de vedere intelectual, cit şi al moralităţii vii, trăite integral, planuri care se tntretaie ,i se austin rcctproc. Privindu-şi viata retrospectiv, el considerA, de pildă ,că Ia sfirşitul primului rAzboi mondial a ajuns, plintre alte adevăruri de viaţă, şi la următoarea concluzie : ,.MI-am

aehimbat Intreaga mea conceptie despre natura umană. Pentru prima dată am inceput să fiu profund convins că puritanismlll nu face nimic pentru fericire, Prin spectacolul mortii, am dobindit o nouă drag06te pentru ceea ce este viu" (The Autobiographv of Ber­ RuueU 1914-1944, George Allen and Unwin Ltd., London,

"'/Ind

1968, p. 38). Fără fndoială, conţinutul social a! religil'i in viziunea lui Rus­ nu are dimensiunile şi profunzimea pe care i le circwnsclie, aceluiaş i concept, materiaUsmul istoric. Totuşi, acest cont i n ut so­

'sell

cial negativ este pretutindeni anali�t in textele sale anUreligioase şi el apare, ca ex is ten ţă reală, atit drept rezultatul aplicării in viaţă a doctrinelor rellgloase. adesea prin denaturarea formulelol' originare ale acestora, cit şi justificarea apologetic! a unor anu­ mJ1.e realitAti sociale, OI', aşa cum prin critica logică pe care o (aloe

xxv


dOimelor reUgtoase.raţlunea filozofică se situeazA rn prelungirea virtuţilQI' critice ale simţului comun, tot

8$8

gindirea socială şi

pa- .

liUci trebuie să prelunleuscă semniIicaţiile care. intr-o anumitA mAsurA,

se

der,ajă in mod spontan. prin sbnpla observare a Captelor

social e empirice. fie ele cele consemnate de lstorie, sau cele con: stUuinu insuşi pre-.rentul, Pentru a inţelege cu adevărat lumea, tre­

b uie să nu ne temem de adevărurile jenante pentru societate şi

care contrazic o pi nii le noastre tradi\ionale, "In această inţelep­

ciune rUliselliană n u exi stă nici un loc pentru vreun pragmatism

r l ig ios iar su rs l e vii de ae�iune nu pot 'Proveni, după părerea sa ,

e

e

dintr-o co.'unologie profund Cai ă şi absurdA, Nic1 minciunile vitale

şi

s

n i c i minciunile blnefUcătoare

obi ec tiv şi

impar1iul"

nu

pot

v as tă autocriticA so c ială,

In

ţine

locul unui adevăr

Russell... p. 144-145). O

(Phillppc Dcvaux,

n i velul Istoriei universale trebuie să se

impleLcasc;.i c u o pennanentii, sel'ulătoare �i vigilentă privire cri­

t ică asupra prezent u l u i . Trecutul isloric, cel puţin al 7.onei noastre geugratlce, i i

prilcjlJ.il"şle

li l zoful u t următoarele l'e[lecţii : .,Ciudat,

o

Cll cit vremurile .IIi nt mal i n tens l'eHb'ioase şi cred i nţele dogmatice

miii puternice, se c ons tat ă o mal mare cruzime şi o stare de Iu­

crur:i mai pro"stă, In aşn- n um i tele epoci de crodint.ă, cind oamenii

credeau cu ade\'ăra1 in rel igia ('xistat Inchiziţia, cu IOl'lurile

creşlinii, pînă la ultimul amănunt. a ei ;

milioane de fem ei

neie'l'icite au

{u!>t n1';SC ca vrr�jiloUL·e. şi s-au pructicat toale modurlle posibile de

(Tuzim<.> pe di\'en;{' categorii de oameni, in numele religiei, Veţi constata,

cîşt ig

dacă

"t·ti arunca () privire "supra istoriei, că cel mai mic

pe cale" ! n n o b il ă r i i scntimentelor uma n e. olice îmbunătăţire

udusă dreptului penal. orice pas inainte pc calea reducelii I"dZ­ bO.:licIOl'.

Ol'it'e

pas inuklll' I'pre apl ic area unui t.'atament mai bun

celo!' de culom'e şi odce i n iţia t ivă

ol'ice prvgres mot'al consL'c\'en1i1 ele ol'ganizuţ i i l e cuvînt

de

reducere 11 s clavi i, intr-un

e

petrecut in lume a Cost combătut cu

biscl'iceşti de prcl u t in deni . Pot afirm a

('li loată ronvingerea că religia creştinii, aşa cum este organizatA In

bisericile e l , u fost şi es te incă principalul duşman al pJ'ogresului moral in lume"

(p,

28-29), observa cii

D('slgLlr. mlcln,e p an te

in discursul crillc russellian

n u predomini, t end i nta I'p l'e fae lol ogit', d

XXVI

e

ord inul is tor i i r lig ii l or

e

e


ti a Istoriei tn general, Deşi o aglomerare, fie ea şi ,Wnţiflcă, de fapte istorice demascatoare pentru religie i-ar fi s tat la IndeminA. In mod precJs. unul asemenea elevat om de ,tiinţă, ca lonlul a teu, Pe de altă parte, iar de astădată poate părea şi mai surprinzător,

el n u construieşte nici un edificiu teoretic ImpreslolUlnt, cel puţin nu unul vizibil, prin care să demonstreze l'Aul social virulent ni

religiei, manifestat in principalele domenii ale vle(.U social-politice şi momle de care se ocupă, Dimpotrh'ă, acest ilui>h'u spirit, CQll­ comlte n t savant şi lilozof (fără să mai vorbim de calităţile ,i pa­ ginile

sale publicistice)

apelea7.ă in

dcmonstrn1iile sale Ia

fapte

istorice şi de vlală la indemina aproape a oricui, in orice caz nu Inedite sau cai'e să ateste incursiuni istorice de profundA speclall7.ar�, iar raţionamentele lui impun şi - ele nu plin turnura lor făţiş

savantA, care, la urma urmelor, · a r fi putut fi, totuşi, şi pe deplin

d

i n reptăţitA

,

Bertrand RusseU preferă să se exprime la nivelul de

recepta re al unei conşUJn\e publice elevate şi active, interesată in problemele dezbAtute, dar totuşi destul de largi, şi

ţină seama,

ca u n bun cetă t ean şi acti.vist social, de interesele şi p.I:eocupările contemporanilor săi. Să nu uităm., de altIel, că acest om şi-a făcut

deviză din comportarea sa - incluzind aspectele cele ale vicIi!

lui particulare, ca şi viaţa

dar şi al lumii - in

concordantă

publ ică,

ma!

intime

de octăţean britanic,

riguroasă cu convlngerHe lui mo­

rale, social-politIce şi fIlo7.oIire. Liberal de stinga, mergind pînă la

îmbrăţişarea unor lozinci socialiste, " radical�, in pl'elungirea dUiilol'

lui Jeremy Bcnt.h.am şi John Stwu't

spirituaW'), participant activ la mişcări şi tice progresiste, de-a

lungul

Russell nu W'mil'eşl.e totuşi tiolUlI al cuvintului., şi

unei

(" strămoşii

Miii

eveni mente

tI'o.­ lui

social-poli­

vi,'Ste matusalemice, Bertl'and

dC\'lnă doctrinar, Î n sensul trudi­

cu atît mai putin intemeietor de şcoală,

nici in gindirea social-polltleii şi nici rn cea sl ei st ă, Pe acet>aşi ' linie, poate nu est e lipsit de interes să observăm ca in afară de "ilUlmici1� de care se ocupă (fie persoane, curenle spirituale, dar mai ales stări sociale), referinţele sale la a I t i gin d itor i, la alte teo­ rii - ceea ce ar

:Ci

i m plicat in mod necesar ambiţia construirii unul

sistem sau şcoală de gindire - sint cvasiabsente din lucrările sale.

Personalitatea publică şi de ginditor social a

hd

..·trand

R�

llussell

XXVII


· elite exterlorlzarea unei conştilnte superioare şi veşnic nelln1ştile ;

a unei OODfti.inţe care nu-$1 poate rezolva proprUle sale probleme, pina lŞl eel.e mai intime, fără a le lega de cele sociale, chiar ale întTt'1I1i omeniri. Şi e9te u n revoltat şi un reformator, In mAsura in care pot ti folosite aceste cuvinte, nu din profesi e, el din nece­ lI i l ate. El esle int7eraul profeţllor bl blici, prin I nvA tA tura profesatA, dur totuşi vocea cetătli, glasul ratiunii care nu râmine In aria dis­ cIplinelor şfiinttflce, In pagln11e cArţllor, ci IncearcA sA

stri ge

pu­

blic ce-I viaţa şi care-i desti nul omului, dar mai ales cel care ar

ti.

putea

Nu este u n secret de ce 5ertrand Russell este un obsedat al

c!' i ticii religiei, diticA ce devine, in miinile sale, bisturiul cu care inci,..Jonează toate racilele societăţii, mai ales cele morale.

to

mod

mi",rturuit, deaWel,' conştiinţa sa antireIigloasă este frudul apos­ lazlel. Şi nu a renegării oricărei religii, ci a

puritanlsmului,

de

fapt a spiritului p,·ote.stant In general - religia creştină cu cele

mai profunde i mpl i caţ i i sociale şi mai complicate intreţesătwi cu

f'venimentele social-morale, mai ales ale individului, fenomen ana­ Iil.at, dealtfel de numel"Oşi. savanţi şi in primul rind de cătl"e 50-

c[<llogul german Max Weber. Ceea ce cel mal multi dintre exegeţii săi nu

Iau Insii

in seamă şi

d",FormeazA este

...

aU r

ego al

masuchistă).

faplul

religio7Jtă\ii

Iar in

-

cum am mal remarcat - uneori şi.

critica (sau

acest

sens,

russe1lîanA

chiar ca

u

o

nu esfu un si mpl u

religiozltate

dlsimuJntă

şi

dC"LJIl.lnţlre a defăimărilor,

unul dintre argumentele cele mai clare şi inexpugnnbile il consti­ tuie

tocmai

"expansiunooH

socialHpolitică a

crit i cii

făcute de el

religiei. Sklt atitea şi atitea forme de ateism. pe care cereetălorl i fncearcă să le declare fructe eludate ale religiei, printr-o aplicare Il metodelor psihanalitice in analil.a vi

eţ i i

şi mal ales a copilAriei

Cl-eatorJlor acestora ; de regulă insă, aceste atei8me îşi consumi originalitatea In sfera abstracţiilor şi, chiU!' atunci cînd au ma­ nifestAri sociale. Rce!tea nu ' reuşesc să escaladeze poziUiie unLlI ra t i OllQUsm ca cel russellian, aUt

de

Viguros,

stenic, in

concordanţA

cu tradiţiile progresiste ale gindirii socJale şi larg receptat de con­

ştiinţa

publicA. Tocmai aici

fIIIi

şi aflA izvorul o noul partlculari­

late a ateismului rUBSellian şi o nouA trăsătuI'ă a superiorităţii sale.

XXVIII


Noi tretRde si resplngem. dngmatlea ' religioasA nu doar din motive abstr.act:e, doar f1lDdc1 .te iremedlablJ fa1Si.. ReligIa p0zitivă. nu se poMte menţine i n istOlie dom' pri n Idei nude. Puterea socială efectivă a doctrinei şi mai ales a mora lei creştine stă, pe de o parte,. in tradiţie, iar pe de altă parte. in spri ji nul pe care il primeşte din partea instituţiilor sociale . şi indeosebi a statului. Mai există aJ;Kli un mod 1'\I6SeWan de a pune problema : nu clviU­ z&.pa, in totaLU.a1ea e1, da\,Qrea:a\ ceva religiei, ci invers, religia este datoare civ1ll2llj.ie1,. in eluda pretentLUor sale. Prin

mijloace con­ expansionlstA. : &e amestecă "eu insti tuţUle cu atâ.tul şi il justifică, deterioreazA .emnUicaţiile socialităţii Grija politicienilor este ea oameru! sA cread4, inr in acest sens,. religia le dă mare ajutor, deoarece dis­ pune de o trKIeiunjată traditie şi de o vaaLă. recuxită in aria per­ suasiunU. lar; In I,,:es t sens, avem exemple de însemnătate lnoon­ testa.bilă : .,Primul ră7..boi mondial a fost totAl creştin la origine. Cei hoei împăraţi erau evlavioşi, la fel şi cei mal l'ăzboinici din­ tre membrii cabinetulUi bl'itanl.c. Opozitia faţii de rizboi a venit, in Germooi.a il Rusia, dion partea aocia.lîş1.ilor, care erau. anti-creş­ tim j. in Fl.'a nţa, din partea lw Jaures, al cărui asasin a lost -;aplau­ dat de cei mai convinşi creştini, 1ar in Anglia din partea lui John J4ol"1ey. un ateu notor i u" (p. 180). Cel mai credincios veac creştin - evul mediu - a fost şi cel mai intunecat ,i pUn de cruzimi, crete variate, religia

este

polUl('e şi culturale, se

asociază

Uneori spi ritu l caustic russellian

manifestA virtuţi mUste de in­ demonstrind cui serveşte, 8U­ e nglez scrie : "In industriei textile in Lancashire, a exis­

vi d i at de către mleare eseist. Astfel,

eialmente, mOl'a1a creştină, voltairianul fUo-..;:o! Anglia, i.ncA

tat o

shinsă

de

la aparitia

l egă tură intre misionari ,i comerţul cu bumbac, căci

mislonarii ii InvAtau pe sAlbatici să-şi acopere corpul, sporind ast­ fel cel'erea de articole tcxtile. Dacă n u ar fi Cost nimic ruşinQs ro corpul omenesc, industria texUIA ar Ci pierdut o importantă sursă de pro[it. Acest exemplu ne i nvaţă să nu ne temem niciodată că. propagarea v lrtuţll De-at· putea afecta bene.ficii le" (p. 138). După opinia lui Bet1.rand RUS6€'II, exprimată frecvent, reUgia. In gt:Del'al, �J eea creştirul. in special, repl'eZintă prindpa)ul duş-

XXJ X


man in calea progresului moral al omenlrli, Mal tnUl, aşa cum am ,i putut vedea clnd am vorbit de clitlea l'USSelil anA a temelor creştine cardinale, carenţele moralei creştine nu sint nid secun­ dare şi nici de conjuncturA, c i esenţiale, In a l doilea rind, apoi. prin acţiunea seculară şi chiar milenară a dogmelor moralei cl'eş­ tine asupra spiritului uman,

ele

i-au produs acestuia adevărate

malformat i i , Umanitatea aşa-zis creştină a societătii şi a Individu­ lui - ial' individul cu zbuciumul său moral il preocupă pe filozof

in

mod deosebit - a d�enîl o umanitate in contradictie cu llulurâ biologică şi calităţile sociale intrinseci ale omului. Bazată pe exa­ cerbarea Individualismului şi pe dispreţ fată de Instincte şi plăceri biologice, morula creştinii este şi făţarnicii, dar şi in consonantă cu Interesele societăţilor nedrepte, Ideile doctrinare de păcat, de iad, de mintuire prin su[erinţă - cultul suferinţei liInd o dogmă specific creştină şi aici cu un loc central - devin tot mal anacl'O­ nice in lumea noastră, o lume a lucidităţii, a activismului social democratic, a afit'mării personalităţii tuturora şi nu doar a elitelor. • ,Mintulrea

(p, 78),

este un ideal aristocratic, prin tenta sa individualistA",

După

cum

însăşi

ideea

de divinitate este, i n concepţia

russelliană, produsul despotismului otiental anUc, tot aşa indivi­ dualismul impletit cu morala SUferIntei l'eprezilltă produsul filo­ ?.ofiei stoice, situată pe pozitii opuse utoptei lui Platon de rcol'­ gani?.arc a societăţii, Nici in ceea ce priveşte însă morala creştină, preocupările 101'­ riuluI nicu nu sint de o speciali<.r.al'e teoretică in sine, EI nu elabo-

1'eD.?.ll un lliscul's teoretic asupra deosebil'ilol' t'alii creştină şi cea atee, Incursiunile sale tematică, se apropie mai mult de ceea ce S-Ul'

dintre :lilozoria mo­ teoretice, in aceastA putea numi inlelep­

ciune, deşi el nu părăseşte modul ştHnjHic de a discuta proble­ mele. ('U tipei la rapte, teorii ştiinţifice şi doctrine filozofice, In \Temea noustl'ă E'Ste nevoie mai mult ca oricind de distru­ gerea superstitiilor şi a miturilor criminale ; oamenii au nevoie, mul

mult ca Ill'icind, de iubire, de milă, de un climat moral tonic,

de raţionalitate. CUm să realizAm Însă aceste noi crJtelii de viatA spirituală ?

Ecluculia

poate şi ea este aceeo cllre trebuie

trans­

forme lumeli, ,'ăspunde Russell, acestei inlrebări. O educaţie care

xxx


le adresează tuturora, dar mal ales virstei copilăriei şi adolescen­ ţei. cind se pot pt'even! şi anihila anomaliile, frustratiile, angauele, tent aţ i ile spre cruzime. Societatea are nevoie

de

oameni liberi, eu

o conşliin\ă corespun zătoa re, liberă, dar aceasta nu este posibil

aUt timp c it "moralitalea n oast ră este un eludat amestec de utill­

tarlsln şi superstiţie, dar superstllia deţine o pondere mai mare, i n mod natural, ea fiind insăşi originea preceptelor morale" , (p. 68). Iar dintre supersUliI. pentru [OI>tul puritan şi in lumea pe C81"e t'l o cunonşte, Q i nIl uen tl\ nociv! imensă o Indepllneşte mn1 ales ideea de păcat in conşliinţa omului cliel, sentimentul păcatului, care i i in­ ('earcă pe mul1i copii şi tineri, şi care se prelungeşte deseori pin�l In anii maturităţii. cODslituie o suferinţă şi o sursă de pervertire care nme ninj ă I:nsăşi [>t!rsonu1itat ea lor. Defini1ia dată de el pur it a­ nului este întunecată : " ... un om ce estimează că un anumit gen de acte, chiar dacă ele nu au nici un efect vizibil asupra altoI" pen:oane, reprezintă prin ele IllSeşi păcate şi. tocmai din aceast ă cauză, trebuIe să impledicăm producerea lor prin mijloacele cele mal elicace : pe cit este posibil chiar prin codul penal, Iar, pe de altă pal1e, prin opinia publică ajutată de măaul'i de constringere conomice" (EducaUon /llld the social orde,., A Hen and Unwin Ud .. London, 1937, p. 169), "Păcătosu l" , adieă acest hibrid moral auten­ tic. este in acelaşi timp narcisist şi m asochist j in cadrul egocen� trismului său, el se dezaprolr.1 mereu, dar dl!lpreţuieşte şi ceea ce es te um.1.n la ceilal ţi , putind manifesta cru)l"Jme. PI'ln concepţi<l sa neralională despre CI..'Cfl ce este bine şi rău, el Undc să rupă echi­ librul natural intre instantele conştiente ule personaHtă1ii sale şi hăul incol1ştientulul, prezent şi el uici. Autoi;llciuiren morală, acest s u ro ga t al metaUzicii creştine a suferinţei şi al inţelepciunii cele­ siasUce este o acţiune derizorie şi periculoas5. pentru psihicul untn.n : "Există in senilmcntul culpabilită1li creştine u n el em ent abject, o Iipsă de respect faţă de sine .. . Omul ral ion al trebuie sli censldere greşelile sale a.şa cum le consideră şi pe ale ('clorlalţi : fapte produse de Imwnite circwnstanţe ce trebuiesc evitate, fie pr i n tr- o deplină Intelegere a nocivitătii lor, fie, cind aceasta este posibil, plintr-o llUprimare a circumstanţelor care le-au produs (La C011 q uet du bonheur, Parot, Paris, 1951, p.

66). Berb'and

Russell


tneearei,

In Rcetlt IIe11 S, chiar să si schiteze 'O posibilă terapie a viciate de credinta in. păcat, al cărei pilon ar si fie următlJ1l.1l. : daeă mrn,.î ;emuşeări pentru un uct pe

conştiinţei morale

trebui

care raţiunea nu-l de"/-UProbă, t!XalnJneazA cauzele

remu!;cărilol' şi sA. te convlllgt de -absul"ditatea lor din toate · punctele vedere. Con"'in�rile conştiente trebuie să fie mereu .. ' il şi pu­ te mi t'e, pelttru .fi putea innuenţa Inconştientul. Autoper1ecţionarea mO!'ală nu se poate l"ea1i� plintr-o... interiol"i7"are maladh'ă, lil'Sită

strAduieşte-te de

de motivaţie şi În discol'dantâ eu rulPt'ett'le exterioare alt' perso·

adk-ă de oompot1amt.'nt ; un interes egoeentric nu dU<.'e la progres moral Egocentrismul creştin este strîns legat de ideea su­ iar in trufe1inţă nu poate e."tista o raţionalitate superioară : "Dacă stirile de spirit pot fi şi trebuie con duse de cAtre rd.1Iune, atund există mai m u l t e argumente in favoarea: bucuriei, decit a dispenlrU". (ibWtmi, p. 19). lnsăşI idet"'d ec1esiast.ieă, p otri vi t căreia naHtiţU,

ferinţei,

" totul este deşel'wciune" esle mai

mult o slare de

spirit. decit o

�tl mot18lă fil07,ofi,,:ă, autentică şi \"aloroasă : o stare 'de spi­ rit care poate fi În, ins."l nu atit prin lilozofie, cit mai a les prin 1te\'Oia de a aqi{Ina. Deiigur, exrslA u perisabilitate li lucrul'ilOl' şi faptelor in fata istoriei, dar n u trebuie să uităm că, su b rapor­

tul etosu.lul uman, i n aceleaSi [apte Si fenomene, poate

ajunge, în funcţie

conşt iinţa umană

d e imprejurăli. n u neaJ)ăntt ltl (.'UI1c1u7.il

pesimiste,

In :r.i1ele nn:�stre, devin din ce tn ce mal periculoase p e� ag G­ gHle retardatare, v Î C : n l l! de mora l a l'E'ligiouliA şi alte coneeP1îi pro­ prM unor societAti de m u l t apuse. Dar, deşi aplecat uneori excesiV de mult sp re argumen1.area rolulu i deosebit al moralei în viaţa In­ dividului şi a 8(J'..'i e l'ălll. Ek>rlrand Russell consideră totuşi că nu

trebuie să despărUm !'e'/.ol\'area problemelor i n terioare ale indi ­ vidului de sol u ţ i onal'l'a celor al e mediului soc ial. Nu pot fi l'eZol­ vaie unele (a� ('('l elalte. Dependenţa i n d i '-idului de societate, la rindul ei, creşt e deosebit de mult in zilele 110ntltre, deoarece există acum o tendinţă de i n tul;re obiectivă a int erdependentelor sociale, la baza căreia siA spedflcU} eivili7"aţiei indus triale. Această "uni­ versalizare� d eosebită

rind,

a

societăţii cont em porane , ba7.atA, in primul

pe interdependenta

XXXII

i ntereselor sale,

ne

obligă să regJndim


tehnicile politice. sociale şi morale de solidaritate.

In

�al

vor';

bind, exi!ltă u n trip l u conIlid: cu natura. cu noi înşine şi eu allJ.i.

Dar societatea noastră este mai ameninţatA din interior decit di n

barbartlor din atad, fi pot avea contenQKtl'anA, cu marile şi conlradtqif sociale de7.. superabundenţa tehnico·ştUnţifid, neinsotJtA d e

['xteriol'" : r olul, de altădată, a:r.i u n i i civilizaţi, ei

al

din interior. In lumea

politice, nelinişti mora l e

frămîntări

voltate de că t re

o l"eSponsabilitate reală. de 'aceeaşi capacitate, şi nici de relatii şi

t

şi s ări sociale corespun7.ătolire - este ameninţat tl'uge echilibrul interior al oo menilol".

01',

şi

chiar se dis·

pentru a creşte respon·

.:<labilitatea social ă şi morală a oamenllor ar fi neces ar. după Ru s­ seU. difuzarea largă a spiritului mentalităţile tradiţionale

n

şi

-ştiinţific.

menit

sA

adesea săltiati ce, ca şi

desfiinteze

orice fel

de

fa at is m şi spirit gresal". Dar lumea n u are nevoie nici de un spi­ tit ştij.nţjfi-c care să se

identiH�

cu

elO6Ul. tel\n.oeratie,

ce de"l.uma­

ni),�11.ă personalitatea. Socie tatea are nevoie de difuzarea i n mase a acel u i spirit şmn�l.nc care se identilică cu raţionalitatea şi con· tribui-e la creşterea acesteia. Orice progl"eS veJ:itabil in lume, spune el, co nstă in cI'eşterc.a raţionalităţi!, atit practice, elt şi leoretk-e. Ca moralist şi filozof sociaL Berti"and RusseU iese din tiparele tru d i t i o n a le şi elte greu de catalogat. dar aceasta şi este marca spiritelor superioare, Ca fHozaf critic al rel igi ei, Bertrand Russell il fust insA categOlic un spirit voltairian, dezvoltat in medjul cultu· rai britanic şi Irămintat de cumplexitatea veacului nostru, in prim ul rînd ea om de ştiinţă, ce lşi asumă mali şi grave responsabilităti

sociale şi morale. Şi area.'>ta in polida faptului că, atunci

refer.1

la ,.tradiţia voltairlanA" ,

el

e

dnd s

i n sistă prea mult asupra de­

ficientelur i storice ale acesteia şi exagerează uneori ponderea lor i n curentul ilum Jnist . Bertrand

RusseU

est e

un critic

sagace şi sclipItor al religi ei ş i

u n u l dintre cele m a i impunâtoare şi mai alese spirite neconformist. ale veacului

nostru. dar nu :te ridică

a� inălţime

la

expli·

cat i il e teoretice pe care le da I'('Hgiei ca fenomen social . Pe cit d e

eoncret determinate sint văzute implicaţiile şi consecinţele sociale aie religiei, 1n

aceastA

critică, pe tot

atU

de

abstract şi

rareflat slm

pI'e"J:entate originile şi det�naţi.ile sociale ale acesteia. De fapt.

XXXIH


In concepţia sa, determinismul social al religiei nici nu existi ca problemă teoretici, şi mai ales ca una de sociolOgie, cum o tnttl­ nim i n marUe sisteme de gîndire socialA. şi tn primul rind In ca­ drul materialismului istoric. Explicarea cauzaIă teoretkd şi nu doar faptică a "legăturilor" religiei cu celelalte fenomene sociale, in ca­ drul unei concepţii generale şi unilare despre societate, lipseşte din gindirea rus.selliană , tn forma sa explicită şi sistematizată, Fapt pentru care, aparent paradoxal, Bertrand Russell atribuie religIei, ca fenomen social, şi prea puţin. dar şi prea mult, Prea puţin, deoarece nu relevă Interrelaţille cauzate ale religiei cu an­ samblul socletătll şi nu leagă suficient desfiinţarea racllelor soclaJe ale religiei de h'ansCOI'manm J'adlcală a societăţii, Prea mult, in acelaşi timp, deoarece nu religia sau nu doar religia este vinovată In cazul unora dintre fenomenele sociale negatil"e pe care le crI­ tică, Moralitate<1, educaţia, atitudinea fată de familie, viaţa sexualii, natalitatea sint influenţate negativ de către religie, fără Indoialc1, dar Î n cadrul unul determinism social in care ac(;ioneazA şi alti multi factori, Cu patos critic excepţional şi in mare parte avind c.ţreptate, Russell scrie : .. Poate că omenirea se aflA in pragul virs­ tei ci de aur, dar in acest caz e necesar mai intii să ucidem balau­ cn.re păzeşte uşa, iru.' acest balaur este religia" (p, 5'2),

rul

Rolul l'eligiei nu este in:-.11 slngularizat şi, 'de Capt, in alte con­ texte, insuşl Russell relevă acţiunea, cel puţin tot atit de nefastă

ca a religiei şi a altor factori sociali negativi, Numai o concepţie IdealisUi despre societate poate restringe cauzele relelor sociale atit de mult, o concepţie care neglijează lot ceea ce decurge din

faptul, la fel de important din punct de vedere teoretic, cA religia lnsâşi este un produs social, Eliberarea omenirii de religie nu se

poate l'C'uli7.a decit ca o eliberare socialA, Dar, In ceea ce priveşte transfol'IlUlrea societăţii, programul russellian rAmine, in general, abstract numini!!t, deşi trebuie apl'eciat, de asemenea, cA In gin­ direa lui este constantă prezenţa unui umanism elevat şi tonic : "Viaţa ideală - scrie el - este cea inspirată de iubire ş i:- călăuzită

de

cunoastere", (p, "60), Trebuie respins tot ceeft ce se opune feri­

cirii oamea i !t1�", Oricit de prestigioasA ar fi, nici o dogmA nu jus­ tificti. infi\ptui:"("a de nedl'cptăţl şi cruzimi In numele el. Omul dis�XIV


pune

de

p()sibilîtuţj

mentale

Inimaginabile

de

a-şi

reoricnla cunoaş,­

destinul şi însăşi înţelepciunea sa, Istoria Iărgeşt.e continuu

terea noastră, puterea noastră de imaginaţie, dar şi inţelepciunl'a noastră, lHr mai ales acest ['epetnt indemn la inţelepcIune şi această s<.>{e nesUnsă de inţelepciune, vin, el'edem, şi ele să argumentell> o observaţie concluzivă şi verosimilă. Imaginea teoretică a lui Russell despre societate şi viitorul ei, aşa cum o putem deduce din ansamblul lilozofiei sale sociale, se

suprapune cu imaginea vietii. unUi om,

A W1W

om miraculos de

inzestrat, aflat in diularea de sine şi care a ajuns in acel moment cînd ii este neces,wă, in scopul in5uşi

gigantici (le

ni

suprat'kjuirii lui, o voinţi

autrJ!)('rf('('!ionare,

PETRU

SERAR


i

TABEL CRONOLOG C

ş

1872 18 mai

Se na t e , la Ravensc.roIt (Monmouthshire), Bertrand Arthur William Russell ; este cel de-al doi­ lea fiu - după Frank - al lordului Amberley. La naşterea sa, el mai âvca şi două surori - pe Kate şi Rachel - care insă au murit. doi ani mai tirziu, in cursul unei epidemii de dlfterie. Lady .Amberley a decedat aproape in acelaşi timp cu cele două fete iar lordul Amberley le-a mai supravieţuit doar doi ani. Betrand Russell rămîne deci orfan, la vîrsta de patru ani. După cum menţionează Bertrand Russell, în voI. 1 al Autobiogrufiei sale, tatăl său, discipol şi prieten al filozofului cugetător

şi

John Stuart

NIill,

era liber­

autor al unei voluminoase cărţi, publi­

An Allalysi8 of Religious Belief (Analiză a credinţei reUgioa.'le). cată postum şi

1 876

intitulată

Bertrand RusseU

împreună

cu

Frank, fratele său

mai virstnic, sint aduşi la Pembroke Lodge, locuinţa bunicilor lor, situată in sint incredinţaţi. Amberley, care

ar

Richmond

ărora

Park, c

Contrar, dealtfel, dorinţei

le

lordului

fi vrut tutori liber cugeLătari penXXXVI[


tru copiii săi, deoarece, cum menţionează Russell in vol. 1 al Autobiografiei, "dorea să-i fereascA astfel de neajunsurile unei educaţii religioase". Lordul şi lady John RusselI, bunicii celor doi orfani, au ini­ ţiat insă o educaţie deosebită pentru nepoţii lor, ca­ racterizată printr-un puritanism liberalizat (d�şi tutela bunicului a fost mult prea scurtă pentru a putea deveni profundă). Lordul John Russell, fiul celui de-al şaselea duce de Bcdford, s-a remarcat, in mai multe rinduri, ca leader al parlamentarilor adepţi ai reformelor mai indrăzneţe şi ca prim mi­ nistru liberal. Lady Russell provenea dintr-o fami­ lie presbitcl'iană, ceea ce n-o impiedeca să împărtă­ şească insă. cele mai avansate opinii liberale.

1878 Se stinge din viaţă lordul John Russell iar educa­

ţia nepotului rămine în grija bunicii lui, lady Rus­ seH.

1 888 Din acest an datează insemnările, sub formă de jur­ nal, intitulate Exerciţii de greacă şi pe cal'e Bertrand Russell le va insera, la bătrineţe, in paginile Aufo­ biografiei sale. In aceste pagini de însemnări se în­ trevăd frămîntările filozofice pl afunde ale autoru­ lui lor, legate mai ales de problematica religiei. El îşi exprimă, incă de pe acum, numeroase indoieli faţă de bazele teologice tradiţionale ale. religiei.

1889 Susţine examen de admitere la Trinity College din

Cambridge. In acelaşi an, vizitează Franţa, unde era in toi "Expoziţia internaţională" şi urcă in turnul Eiffel, care fusese inaugurat în acel an. Apoi, in Elveţia face ascensiuni in munţi cu pl"ictenul său Edward Fitzgerald, care mai tirziu va dobindi faima de mare alp nist"

ţ

XXXVI�I


1890 OtcombrÎe. I ncepe stud,iile la Cambridge. unde stu� diază matl'maticile şi fi l ozofi a ; în 1 895 obt ine doe� toratul in filozofi�. In aceast ă instituţie universitară

are ca profe.!'or de matematici pe Alfl'ed-North Whitehead, coautoru J său de mai tîr-.,du, la lucrarea Principia mathematica. Printre profesorii săi se mai n umăra u Jam cs Wa rd , autodh.lte de s eam ă in dome­ n iu l filozofiei şi mai tînărul EMis McTa�art , care l-a influenţat pe Russcll i n d irecţ i a dialecticli hegeliene. Pri n t re col egii 8ăi se uf lă );;Î filozoful celebru, de mai tirziu , G. E. Moor e , unul dintre fondatnrii curentului n co r('ali st in filo)'..ofill eng lez ă . Faptlll că Bertrand Ru ss c ll , pc." dpupUl'h'. aleg<-' ,.ştiin tl�lc morale" in orientUl'ca studiilor sale iUl', p0 d e altă parte, abor­ d ează cu aC(,�H�i temcinicit' matcI11a ticiie (dizet'taţia sa, pn.."Zcntală În 1894. !': c inti tula : Fundamentele geometriei) duvedeşte nu doar specificul academic de atunci al universitaţilol' englczl'. l'i ş i - sau poate in prim ul rind - p1'\rticular i t ă ţ ilc int(:'l�ctualc ale acestei personnlităţi. Rderindu-se la acest as pect al perso n a l ită ţi i sale, înslL';!i Russcll pt\ccizcază, cu oc a­ zia celei de n o plzecea a n ive r8ări : " Incă d in a do ­ ' lecenţă, partea cea mai i mpor t antă a vieţii mele a fost consacrată la două obiecte diferite, care au şi rămas separate mult t i mp şi n-au fost reunite, in­ tr-un ansamblu unic. decît in anii mai recenţi. Voiam, pe de o p arte, să descopăr dacă pot fi atinse noi trepte de cunoaştere, i n d iferent de natura aces­ teia, iar, pe de altă parle, să fac tot ce este posibil in vederea creerii unei l um i mai fericite" . . . (PortraitB /Tom Memory .. . )

1894 13 decembrie Se căsătoreşte cu prima sa soţie - Alys Pearsall Smith, dzsc�dentă bogată a americane d(' quakeri.

unei

familii

XXXIX


1895

1896

Este adm is in cad rul corpului didactic al colegiului. In acel aş i an, împreună cu soţia, viz i tează Germania, pentru o scurtă et apă de studii la Universitatea din Berlin şi pentru a studia social-democraţia ger­ mană, Cu ace astă ocazie îi cunoa,?te pe Bebel şi pe Liebknecht senior. Impresiile şi observa ţiile sale sintetÎ7.-ate iniţial într-o sede d(.· conferinţe, ce ur­ mau să fie expuse la Londo n School of EconfJmÎ<:s, vor for ma continutul lucl'ării, a părută în 1 396, Ger­ man Social De m ocl"Qcy (SoC"i(ll democraţia germună). Cart ea avea un a pendice, scris de A lys Russcll, in ca re el-a analizată pro bl em a feminină în sodal-dt·­ mOCrl.lţiH germană, Face o călătorie î n S.U.A. , pentr u trei lu n i , timp În care confPt"enţiază şi expune l<'cţi i la cîteva univer­ sităţ i şi in difel"Îte c:ercuri cu l tUl"a h�. Amintiri dt'o6L'­ reţi n(� de la Harvard, u nd e se î n treţi ne cu filu­ zoful William Jamcs.

bite

1897

Apare pdma sa lucrare în d om e n i ul matematicilor, care are la

bază d i zcr-t aţ h

sa :

1900 AparE' lucrarea losophy of

S3

A critical

an

the

fundamentelol'

E,rpm:ition

Leibnjz (E:.l'punerc

Leibniz). Cat"l·ea reprezintă·

Essay

An

Foundations of Geometry (E,rpunel'e a geometriei.)

of

the Phi­

critică a filozofiei lui

lt�ctii asupra fi lozo fiei lui Leibniz expuse, in 1899, la Cam­ bridge. Despl'e această pelioad ă , în Autobiografie (vo1. 1), Russel scrie : " In Juna iulie a aceluiaşi <In ;:I.m plecat 13 Paris, unde a început un nou capitol al vieţii mt:'h�" . La Paris , Russell participă la cungresul internaţional de filozofie, unde, printre n um ero a se somităţi, il. cunoaşte pe italianul Giuseppe Pcano, conţinutul

unor


logicii

străludt promotor al matematice, ale cărui lucrări au avut o ,mare inOuenţă asupra ce�tărilor sale. Despre acest moment el scrie, În lucrarea amin­ tită mai sus : "Atunci mi-a apărut foarte limpede că sistemul său de notaţii constituie tocmai acel instru­ ment de analiză pe care îl căutasem ani de-a rîndul şi că, studiindu-l, Pţlt�ilm să dobindesc tehnică foarte eficace pentru a duce la bun sfîrşit 'lucrările pe care de mult doream să le elaborez�.

o

1903

Apare lucrarea sa The Pri'tU.'inles nf Mathematic!

(Principiile matematicii). In pag i n i l e ei se găsesc ex­ pUge, in genel"al, ba7.ele> teoretic(' de Ia care va porni lucral'ea PTincipia Math ematica fPdncipiile matema­ ticii) elaborată bl strînsă cu A. N. Whi­

colaborare

tehead.

1908

Bertrand

Russell d ev ine membru al Societitţii

Regale

din Londra.

1910

Apare lucrarea PTincipia Mathematica. elaborată in {'OT�hol"arc C l l A. N. Whiteh{'�-i : vol 1. in 1910 ; voI. II. in 1 9 1 2 ; v{Jl. I I I, in 1 9 1 3 �<'d j t j a a n-a ; voI. I in 1925 iar (."el .. l a lte două in J 9�7 ; o nouă editie apare În 1 959). Cuprinzind aproape două mii de pa­ gini, al:eastă operă monumentală faee nepieritoare numele autorilor ei. Prin ea - menţionează logicia­ nul ro mân Anto)'l Dumitl'iu - "l()gica m at ematică işi desăvÎI'ŞE>ştc !ormuJar('a !'Iimbolică axiomatică şi odată cu ea disciplina se poate spune că este complet con­ stiluită". Vorbind de ocul matematicii in vi aţa sa spirituală, Berlrand Russell menţi/mează in voi. 1 al Autobiografiei : "La unsprezet.'e ani am inceput si invit geometria, avînd drt>pt preceptor pe fratele meu. Acesta a fost unul din marile evenimente ale

l

XLI


vieţii mele . . . Din acea clipă pînă la vîrsta de treizeci şi opt de ani, cînd am terminat, împreună cu White· head. Principia Mathematico, matematica a consti· tuit preocuparea mea principală şi principalul izvor nI fericirii mele." Cit priveşte rezultatul material al operei la care autorii săi au muncit atît de muti. Russell povesteşte astfel, in acelaş i volum al Auto­ biografiei. intimplările legate de tipărirea manuscrisu­ lui : "Cind, în cele din urmă , l-am p�'ezentat tipogra­ fiei uniVl'l'sităţH, devenise atit de voluminos, incit a trebuit să inchidem o trăsură spre a-l putea trans­ porta. Nici a t unci insii greutăţile noastre nu s-au terminat. Acolo s-a apreciat că tipăl'irea lucrării ar implica un deficit de 600 de lire şi conducerea tipo­ grafiei m'-a spus că nu poate consimţi să suporte o p i erdcrc mai mal'C de 300 de lire, Dînd dovadă de gc­ ncrogitatc, Societatea regală ne-a acorda t o subven­ tie dC' 2(J0 de lire, revC'nindu-ne nnuă obligaţia de a "lVl.lnSn cei<' 100 de> lire cît mni lipsea, Astfel, o muncă de> ZCt'C ani aducea fit'căl'uia dinti'" nl)i un minus de fXl de lit't""

1 9 1 0 1 se propune

şi acc<'plă să ţină un curs desp�'c prin­ cipiile matematicii la Tl'i nity College, Cambl'idge, La începutul semestrului, in uctomb ri e, îşi ia tn pl'imil'e postul d� t'Onlercnţinl' ("l<'Cturel'''), din care ('!;te demis in 1916, ca urmare a np o zi ţie i sale faţă de serviciul militar obligatoriu. Tot în 1 9 1 0 publică lucl'al'eu Phi­

losophical Essays (Eseuri filozofice).

1911

Martie ; in trer upe re1aţii1c t'Onjugule cu lndy Alys.

1912

Apare lucrarea sa

XLII

The Problems of Philosophy (Pro­ blemele filozofiei) in care se relevă clar că t ehnica fundamentelor logice ale matematicii nu epuizeazi


atenţia lui Russell, dar şi faptul că ca joacă un rol important i n modul in care cii concepe cunoaţ;tert'tt i n general, natura ş i limitele acesteia.

1913 S e

impricten�te cu sctlitorul Joseph Conrad, pe care il cunoaşte prin intermediul lui lady mtoUne Morell , care e:tercită, un timp, o mare influentă morală asupra lui Bertrand RusseU.

1914

Vizitează S.U.A., in cursul pl'imăvel'ii, ('�d profesor invitat ; expune lectii şi conferinţe l a universităţile din Boston, Chicago ş.a. Printre cei doisprezece 'can­ d idaţi pentru dod:orat, de cm"c se ocupă, se află );li T. S. Eliot , celebru poet, eseist şi dramaturg englt,z de origine americană, (�e" va fi laureat al Pl'emiului Nobel în 1 948. Conferinţele pe care le pregăteşte pen­ tru S.U.A. formează conţinutul cărţii sale, definiti­ vatA tot in 1 9 1 4 : Dur Knowledge o/ the External

World as a Field for ScicntiJic Method in Philosophy (Cunoaşterea lIoastrd despre lu mea exterioară ca do­ m.eniu de aplicare a metodei ştiinţifice in filozofie). Tot in 1 9 1 4 apare şi lucrarea sa The Philosophy 01 Bergson (Filozofia lui Bergson).

1914 - 1918

Inceperea primului I"ăeboi mondial

sionează negativ şi profund.

11

impre­

Dcchuaţiilc sale anti­

militariste il VOl' despăl'ţi de unii dintre prietenii săi, cum este bunăoară Whitehcad, ce nu inţeleg natura pacifismului său. In perioada primului război mon­ dial, munca de cercetare ştiinţifică a lui Bertrand Russell se jmplet�te cu o intensă activitate social­ politică,

indeosebi

antirizboinică.

In 1 9 1 5

publică

War, the Oftspring oI 'Fear (Rdzboiul, rezul­ tatul fricii). Deoarece S.U.A. erau incă neutre, în

bl"OşUl'a

1 9 1 5 publică o scrisoare deschisA adresată preşedinte-

XLllI


lui Wilson, prin care îi cere să salveze l umea prin re<:ucerirea păcii. De fapt, spre deosebire de perioada de după cel de-al doilea război mondial, pacifismul său din această etapă era condiţionat încă, sub ra­ port etic şi social. In principiu, Russell admitea legi­ timitatea anumitor războaie, cu caracter d efe nsiv şi purtate impotriva agl'esol'ilol". Datorită activităţii sale pacifiste, mai ales a protestului impotriva recru­ tării militare obligatorii, el este întemni�ut, in 1 9 1 8, timp de şase l un i. In 1 9 1 6 îi apare lucrarea Princi­ ples of Social Re�ojJ,l�tl'UctioTl (PrinciPii de reconstru­ ire sociala). ,(:risă in vara lui 1 9 1 5 . Tot în H J l (l a pm'e JUl�tice in WQT-Time (Justiţia în t i mp de relzlmi) ;

in 1 9 1 7 - Politicul Idea!s (Idealmi politice)" iar în 1 9 1 8 Roads to Freednm : Sodali.�m. Anarchism and Syndkalism (Căi ,�p)'e libel'l a t l? : sodulism. annr1! i ,'l 1ll

şi sindicalism). In ul tima d intI e aceste căJ:ţi, Rtl,sscll se araLă spe! iat de valul l't'voluţional' ce CUpl'inRese Europ�l �i argumentează ideea că l u mea trebuie tr'ms­ ,formata !'a�lic<11 . dar pc calc) paşnică. Tot i n HH R ii" mai aparp h.1Ct'al ea My,�tici.�m al1d Logic. and Other E.ssuys (Mî,'itidsmlll şi logieu - şi alte esenriJ, cal'e incep� cu următO:l1 ea considel'uţie : "Metafizica, ce repr-ezintă , u n e fort dt:, a cuprind", . pt'in gindirc, in­ treaga lunw i n cîmpul reflpctici. s-a d�zvoltat. incă de la inceput. dnLodtă Ullităţîi � i conflictului H două t en d i n ţ<.' omeneşti de natură foarte diferită una de alt a , care i-a impins pe gi n d i t ori una spre misticism, iar cealaltă spre ştiinţă" . In cc priveşte experienţa sa de viaţă din anii războiului şi transformarea modului său de a vcd(!ou "lumea, Beruund Russell va scrle, mai tirziu, in Autobiografie (voI. II), următoarele : "Războiul din 1 9 14--1 9 1 8 a schimbat totul î n mine. Am in cet at de CI mai fi academic şi am inceput să-mi scriu cărtile intr-un mo d nou. Mi-am schimbat XLIV


Intreaga mea concepţie despre natura umană. Pen­ tru prima dată in viaţă, am inceput să devin profund convins că pul'itanismul nu poate face. nimic pentru fedctre, Datorită spectacolului morţii am dobindit o dragoste nouă pentru ceea ce este viu."

1919 Apare

lucrarea sa Introduetion to Mathematical Phi­ losophy (Introducere in filozofia matematică), scri� după relatările sale autobiografice, in 1 9 1 6 (an in care incepe şi elaborarea lucrării The Analysis 01 Mind) şi reprezentînd o versiune semi-populară a lu­ <'TArii . din 1903 - The Principles of Mathematks

(Principiile matematicii).

19.20

Berirand Rus:rell face, împreună cu alţi ci ţiva 00m(�ni politici britanki, o călătorie in U .R.S.S., vizitînd Petrogradul şi Moscova ; de asemenea, participă la o excursie pe VoIgn. In timpul şederii in U.R.S.S" Russell se intilneşte cu V. 1. Lenin, cu care discută timp de o oră. Relatind această intilnire, R usel l ela­ giad calităţile de om politic nle lui Lenin : spiritul său militant, eneJ'gia lui, convingerea sa in cauza re­ voluţiei. Totodată. el precizează însă că in ce priveşte opiniile lui Lenin şi ale sale asupra problemelor �­ cutate au fost total discordante. Impresiile sale din Rusia Sovietică formează conţinutul lucrării apărută in 1921 : The Practice and Theory of Bolshe"ism (Practica şi teoria bolşevismului). Tot in 1921 apare şi lucrarea filozofică the Analysis 01 Mil1d (Analiza

spiritului).

2 921

Fac(! o călătol'ie în

China,

iar impresiile din

aC<';)stl

ţW."ă şi le sintetizează in lucrarea, apărută in 1922,

The Problerm 01 China (Problemele Chinei). La În­

27 scurt

toarcerea din China, in

septembrie se căsătoreşte

cu Dora B1ack, iar la

timp

i

se naşte primul coXI.V


pil : Jo hn. " Di n acest moment - prc�izează Russell in AutobiogJ'afie (val . II) - copilul meu a reprezen­ tat, pentru mulţi uni, cel mai i mpor ta nt scop al v i eţi i mele." Tot cu Dora Black va avea ş i o fiică, pe K a te Russell. Simte acum nevoile materiale mai acut şi

mărtul'iseşte că a făcut jUl'nulistieă şi li şeria um'}e {·ăl'ti. mai a l es de populal'i7.<U'c, pentru li ci � t iga bani. Deşi. in mare parte. scopUl'ilt' financiure rămîn ne­ atinse iHr că r ţi l e scrise p ourtă peceta val o l'it'ă a mari i sale personalităţi. Di n aceustă 'pel'ioadă datează căr­ ţile : 1 92 3 .- The Pr06pects of Industrial Civilization (PeTspC'direlc c i l ' i !izuţiC'Î i n dust riale) : 1923 - The A.B.C. of A t llm� ( A - B .C.-ul a/omilol") ,. 1924 - Ica­ ms OJ' Tlie FlI l u l"e of ScjCH!ce (IcaTlls sau viitorul şti­ i n ţei) : HJ25 - T!w A.B,C. Clf ReuflivUy (A.B.C.-ul relatit'1 f ii / ii) : 1 92.'; - What 1 Believe (Ce cred eu). Tot in 1 9:m p ubl i că o nouă editie di n p"incipia Ma­ t h emal iea. lucrare cârcÎa i - a adus variate a dă ug hi .

1 926 Apare lucrat ea OII

Edilcat ion, e.'p ec ially in Early Childhood (Desp"c' educatie, in special la L'Îrsla pre­ şco la ră), care mal chcază pregnant e a1tă latură im­ por ta n t ă a pr eoc u p ă ri l or lui Bel'lrand Russel1 : pro­ blematica

(.'Onduce,

ed u ca t i E' i .

împreună

Dealtfel, cu

solia

intre

sa,

la

ş{.'Oa1ă privată, intr-o casi). inchiriată de

1 927-1932 Beacon mll,

In

el o

fratele său :

. ,.Telegraph House" (i PC spunea aşa deoa rece , Pl' vre­ mea regelui George al III-leu, fuscşe �tatic-semaror), Bertrand Russell era O!ltil sistemului engl ez oficial de educ aţ i e şi instruire, ba7..at pc principii invechite şi birocratice şi aflat sub influenţa oligarh iei financiare şi a b i seric i i . El cerea democratizarea invăţămintului, o şcoală bazată pe asp iraţJ.i generoase şi pacifistel iar, in cartea amintită mai sus, scrie : "Dacă dragostea intări tă tu cunoştinţe ar constitui baza reală a educa-

XLV!


ţiei, lumea s-ar transforma". Idei asemănătoare ar­ gumentează şi în cartea apărută în 1932 : Education

and the Social Order (Educaţia şi ordinea socială).

Tot in această perioadă (mai-iunie 1931) dictează se­ cretarei sale o scurtă autobiografie ce va constitui baza viitoarei Autobiografii în trei volume.

1927 Apare eseul Why 1 am not a Christian (De ce nu sint creştin), care va fi reeditat, în 1957, împreună cu alte eseuri şi conferinţe referitoare la religie sau subiecte înrudite.

1 927-1938 In această pel"ioadă, premergătoare plct:ării

sale în S.U.A. pentru mai mulţi ani, Bertrand Russell scrie şi publică o serie de alte lucruri, cu tematică filozofică sau social-politică, dintre care cităm : 1927 - (The Analysis of 1\.1atter (Ana­ liza materiei) ; 1927 - An Ol/tline of Philosophy (O schifă a filozofiei) ; 1928 - Sceptical Essays (Ese­ uri sceptice) ; 1929 - MUl'riage and Moral.� (Căsă­ toria şi morala) ; 1930 - The Conquest of Happiness (Cucerirea Jerkirii) ; 1934 - Freedom and Organi­

zation - 1 8 1 4-1914 (Libertate şi organizare 1 8 1 4-1 9 1 4) ; 1938 - Potr:er. A New Social Analy­ sis (Puterea. O nouă analiză socială). în 1931 muarc fratele său mai virstnic, iar Russell devine moştcni­ loml Utlului ce-i conferea dreptul de membru in Camera Lorzilor. In 1935 divorţează de cea de a doua soţie iar, in 1936, Bertrand Russell se căsătoreşte cu Helen Patrieia Spencc ; in 1937 se naşte fiul său Conrad.

1938-1944 Ani petrecuţi în S.U.A., ca profesor la dtcva universităţi. Invitat să ţină un curs şi la City College of New York, in anul 1940, o serie de reprezentanţi

XLVII


ai fanatismului religios american dezlănţuie impo­

triva sa o campanie de ins u lte şi denigrări. Acest subiect penibil pentru democraţia americană, ca şi procesul ce i se inten tează sint relatate, pe larg, in capitol ul "Apendice" al prezentei lucrări - De ce nu sint creştin. In 1940 apare lucrarea : Inquiry into

Meaning and Tru-th (Cercetare asupra semnificaţiei

şi adevărului), importantă mai ales pent ru înţelege­ rea evoluţiei concepţiilor epistemologice ale lui Rus­ seU. Cea mai voluminoasă lucrare elaborată in aceşti ani este History of We.'.ltern PhilQ80phy (l8tOrUl fi lo­ zofiei occidentale) care clPure in 1 9 -15. Reintors in Anglia, in 1 944, Russell îşi n'ia, cu o deosebită stră­ lucire, c�rsurilc la Trinity Collcge din Cnmbridgc.

1 945-1950 Lucrărilt.· sale

apăt ut e in anii i mediat urm.:i­ tori celui de-al d�ilea ră7.boi ffi(Uldial au tem.'.�tică t'ti­ inţifică şi filozofică. Dal' treptat, i n c epe să pl edolUine activitatea social-PQlitică a lui Bertrand RusseU şi, implicit, lucrările dt., acest gen. în cuvîntat'ea �I din noiembrie 1945, in Camera Lorzilor. Bel'tnmd Rus­ seU avet1izcază că dupa bomba atomică vor ap ărca altele şi mai pu tern ice (dc pildă, cea cu hidrogen). bor forţa lor de distrugere va deveni cea mai mare ame­ ninţare pentru omenire. Dintre IUCl'ă1'ile apărute in această perioadă cităm : 1946 - Physics and E:l:pe­ rience (Fizica fi e:r::peJ'ienţa) : 1 948 - Ruman Know�

ledge. 1ts Scape aRd Limit8 (Cunoaşterea umană. Po8ibilităţile şi limitele sale) : 1949 - Au,thority and the Individual (Autori�atea şi individul) ş.a. I n ul­

tima dintre cărţile citate, el scrie : "Fină la apariţia armei nucleare nu am fost tota l impoh'iva râzboa� iel.or, considerind că uneori ele pot fi şi necesare. Acum InsA, cind a apărut arma nucleară, sint cate­ goric impotriva rAzboiului in genel"lll. "

XLVIII


1950 Vizitea zA

Australia unde este invitat să ţină mai multe conferinţe despre războiul rece. Bertrand Rus­ seU se ridică impotriva războiului din Coreea, ia apă­ rarea populaţiei australiene aborigene, trat at ă abo­ minabil de către public şi pol i ţie : se dec lari pentru controlul naşterilor, fapt pentru care este aspru cri­ ticat de către episcopul catolic din Melbourne. La scurt timp după Australia, fm:e o nouă călătorie in S.U.A.iar lecţiile ţinute aici, împreună cu alte scri eri , vor c ons ti tu i lucrarea, apărută în 1 95 1 . The Impact

of Scien:.:e cietăţii).

1 950

O/l

Society (InJh!enţa ştiinţei a3ltWa so­

la

Spre sfîrşitul anului, Bert r a nd Rus�el l căIăloreştt' Stockholm p (�nlru a primi Premi u l Nobel pentru lite­ l".ltură. Cae lea pr e mia ti este, de fapt. MaTTiage altd M01'Qls (1 929). ceea ce il determină. pe l aun�a t , s ă remarce nu fără iron.e : "Era m neliniştit pînă (!e mi-am amintit că, exact cu trei sute de ani in ur mă , Descal'tes fusese ch e mat in Scandinavia, de către re­ gina C!1ristina, pe t im p de i a r n ă , iru' acesta a murit de frig". Şi tot ad'.wgă : "Premiul Nobel pare să fi m a l'ca t apogeul onorabilităţii m el e " (Autobi�.,yra­

el

fie, voI. nI),

1 952

Apare lucl'ut'NI New Hopes for a C h angi ng World (Noi speranţe' in lumea care se transformă) care, ală­ turi de alte cărti şi articole, relevă locul din ce in ce mai mare pe care il ocupă, in activitatea lui Russell, probl emele războiului şi al e păcii. In acelaşi an di­

vorţează incă o dată şi se căsiHm'cşte, a patt'a oară,

cu Edith Finch, 1953 ImpreunA cu lady Edith Russell face mai multe ('f.,­ lătom in SI..'o ţia şi in citeva ţări europene. rn aru­ laşi an ii apare lucrw."ea What is De1OOC1"o(.1I (Ce este kLllt


democraţia). In această perioadă este preocupat de ideea - utopică în esenţă, dar eficace ca mijloc de acţiune politică - a creării unui guvern mondial ("Parliamentary World Government Association"). Vorbeşte, pe aceste teme, ale păcii şi războiului, la mai multe mitinguri, in Marea Britanie şi în străină­ tate. 1955

::::e Ţn��l��aP;:��r�e p:er::!n��1.uI�ea=1�

lie, are loc la Londra unul dintre cele mai mari mi­ tinguri. în cadrul căruia lordul Russell vorbeşte in memoria evreilor ucişi la Varşovia, in februarie 1943. Tot in acest an ţine o conferinţă la British Academy despre filozoful englez John Stuart MiU, care va apărea ca lucrare independentă, un an mai tirziu.

1 956 Apar lucrările : Logic and Knowledge. Essays 1 9 0 1 -1950 (Logică şi cunoaştere. Eseuri 19011 950) ; Portraits {rom Memory aneI Other Essays

(Pol'tl'ete din memorie şi alte eseuri).

1957 Are loc Con.ferinţa de la Pugwash (Canada) - miş­ care internatională a oamenilor de ştiinţă pentru pace, vizind preintimpinarea declanşării unui război termonucleal', prin infăptuirea dezarmării atomice, chimice şi bacteriologice. Intemeietori : F. J. Curit', B. Russell, A. Einstein ş.a. Din motive de sănătate, B. Russell nu poate participa la prima şedinţă. 1958 La Pa1'is. pl'imeşte premiul UNESCO.

1 959 Apar următoarele

sale lucrări : My PhiloSophical · Development (Dezvoltarea mea filozoficd) ; The I'Toblems of Philo8ophy (Problemele filozofiei) ;

L


Future of Science (Viitorul ştii n ţei) . In acest an sa Comnum Seme and Nuclear Wa rfare (Judecata sănătoasă şi războiul nuclear)

apare şi lucr are a

pr i n carc lansează o

7 960 La Londl'lI.

no uă c am pan ic an t inu c lea ră.

.. Comitetul celor 100", in ca re activează şi BCl'lrund Russell. Din in iţia tiva acestui Cumilet, in Hyde Pnrk şi Tralalgar Sq uare se desfăşoară /3:ra nd io a se mitinguri impotriva războiu­ lui, pe n l ru dezarmare nucleară şi in m em oria victi­ mel or de la Hiroşimu �i N agasak i . La Universitu­ lea d in Copcnhaga i se llCOrdă "Sonning PrizC'''. pcntl'U ('onll'ibuţin sa la dezvoltarea <, u lt ur ii ('u­ rop e m'. se

fo rm c az ă

HJ63 Septembl'ie. Sint publicute planu r i le organi7.aţil'i " ThC' B CI' t ru n d R ..'ssell Peuee Foundut ion'·. W66 Noiembrie

Cu formă de l uptă împo t ri va războiului ia fiintă, din i n i ţi at i va unor proem in ent e personuli­ lă\i pl"Ogresi!:'h.'. printre care �i Russell, "Tribunalul cl'imelOl' de răz b o i " , Acest for politic a condamnat agl'esiunca S.U,A. împotriva Victnamului, a de­ ma sc a t acţiunile de bombut'darc a civil ilor şi de b'u­ tamcnt inuman faţă de pr i zo n ieri . a i nfi era t expc­ rienţell' cu arme noi (mai ales chim ica l e) etc.

HJ6i

Apare voI.

1

din A u tobiography of B . . Ru.sse ll în 1968 apare al II-lea (1914-1944) iar prologul la Autobiografie. Russell îşi cre ionează astfel pro­

1 982-1 914 :

in 1969 cel de-al III-lea (1 944-1967). In

priul portret : .. Trei pasiuni simple, dar copleşitoare,

mi-au cirmuit viaţa : setea de dragoste, dorinţa d{' cunoaştel'c şi n emărg i nita milă pentru suferinţele omenirii. Asemenea. marilor vinturi, pasiunile acc.,<;­ tea m-au purtut de colo plnă 0010, pe un drum in-

LI


torlocheat, peste oceanul adinc al neliniştit, atingind uneori marginile disperării... Dragostea şI cu no aş­

terea, atit cit sint ele cu putinţă, m-au purtat spre

culmile ecJeste. Mila însă m - a readus, de fi&!are dată, indăl'ăt pc pămînt. �

2 februarie, decedează lordul Bertrand Arthur William Russell, la venerabila vÎl'Sli de 98 de ani.

1970 La

P. B.


DE CE NU SINT CREŞTIN


INTRODUCEREA EDIŢIEI [E...� GLEZEJ

Berlmnd Russell a fost un scl'iilor pl'olilic de-a lungul intregii

v ieţ i , printre cele mai bune productii ale sale micile pamflete şi articolele scrise mai

pentru

n u mă ri nd u -s e şi

dlIerite periodice, dar,

ates, d i sc utiile sale pe teme reljgioase, multe din ele pr(><d

puţin c unosc ute in afara unor cercuri rnlionaHste,

Deşi lşi datorcuză �numele contl'lbuUillJl' sale

in

domeniile

pur abstracte ale log i cii şi teo.rit'i euno.'l51erii, Russell va !i,

pro-­

babil, i n egală măSUI"'d, cunoscut in anii ce vin ca unul d i ntre cei mai mari eretici in tl'lOJ.'ală şi religie, Russell nu a fost niciodată un fUozof PUl' teh n ic , El a fosl. intotdeauna a din c Pl'eocUpat de problemele fundamenta·le la care şi reliulile au avut ("Ue un cuvint de spus - probleme legat e de locul omuluI i n univers şi de nat ura c(.')ui mul bun mod de viaţă. Acest� probleme sint tJ"atate cu ace­

eaşi tncfs.1vltate, spIrit şi el ocvenţ ă şi in acelaşi stu s cI n tei etor prin care se caractel"izea7." şi celelalte opere ale sale, ealitMi care fac

din

eseurile

Ptez C!ltnre

incoace,

a

ocestel

eărtJ poate cea mai emo1 io n a ntă şi el egant ' poziţi ei unui liber cugciălor de la Hume şi Volta ire

O carte despre religie semnată de Berirand Rt.ISIlell va fi in­

totdeauna publlcabiUl. Cu atit

mal

mult, in momentul de fatA

dnd

sintem martorii unei cam panii de reinviere a religiei desfăşuratA cu

toată'abilitatea tehnicilor

moderne

de reclamă , o reafIrmare

a

pozl�


tiei unul necredi n ci os este extrem de bine venită. Din toate colţurile ,i de la toate n i veluri le, intelectual, fliră pre ten ti i , sv.u cu o spoială

de cultură, am fost bombardaţi in u l tim ii ani cu propaganda teo­

logi că, Revista Lăfe

el "exeep­

n e asigură ptintr-un artit'ol de fond,

ţie !ăclnd de malerialiştii dogmat ici şi de fundamentalişti", răY.boiul d ln t l-e evol u l ionlsm şi rel ig ia eraş1lÎ.nă "s-a inche1s.t de mulţ i &ni" şi că " şt i i n ţ a însăşi... vl,ne 1>& Infi lm e Ideea că unln'raul, viaţa sau omul ar

fi

putut

Toynbee, unul

apăl't'a

dinh--o

simplă

Profesoru l

intimplm-e".

dintre cei mal di s tinşi apologeti. declară că

e

putem rAspunde provocării comu n is te de pe un tel'en lai " .

Vlneent gioasă

"nu

Normlln

Peal e . Monsenior Sheen şi alţi profesori de psihiatrie reli­ prOKIăvcsc binecuvîntările rel igiei În )(iare de largli c11·ru­

latle, in cărli de mare pri)(fl la public şi prin intermediul unor emi­ siuni !lăptiiminale de radio şi televi7June. Pol iticien i i tuturol" part i ­

delor,

majorJlateu

flIră niciun fel

de a candida pen t r u functii

t-egurul'itatc la

bll\elieă

de

veleităţi

Domnului 1n di61."UI'suliJe lor savante. Cu NilUl' de cursw; ale cole&ii1or cu o mai Ialura

nt>ga.th'ă a al.'eStl'i

l-eligloase inai n te

publlce. vor să se ştie

şi . nu uită n1ctodată

probleme nu

merg cu

pomenealCA

numele

el«'eP\Ja unor discuţii in

"eche tradiţie a

fost

eulturaJă,

niciodată

arătată,

PrE'Mmtu, cal'le. l.'ID'e M! declară fUră compromis ca purtAtOiU't' Il punct u lui de "edere lai c. este cu atit mai bi n even i tă astăzi. cu dt ol'cn l\i\'a religioasă nu se limiteazA la o pro pagan d ă de anverguru,

I n Statele Unite ea � pl'e:t.i.n tă şi sub forma a numeroase Încercări, m ul t e

tneununllte de IiIlCCt>S.

de subminare a separării d i ntre

şi stat. IlŞa cum o pl"e\'ede Constituţia. &:este

incer'dn

Dumen.lase pentru a putea fi dellCri.se aici : dar două,

trei

bisel'ică

sint prea

exemple

vur fi probabil. sufi c ie nte pentru a ilwitra această tendinţă s upără ­

toare,

care.

darA

nu va fi slăvilită din timp. va

tace din

cei care se

opun religiei tradiţionale ni,te paria ai societăţii, Astfel, eu

citeva

luni in urmă. un sub-comitet al Camerei Repre7.entanţilor a introehL" tntr-o RlY,.olul1e concretă uimit.om'Wl propoziţie că .. loialitatea latA

de Dwnnezeu·· este un califiro'tiv esen�ÎQl al statului . • ,Serviciul ori�i pel'aoane in

pentru UD. bun slujitOr, orice funatie IUverna­ subordonată" . au afkmat pe cale oficiali le&ielatorii, "trebuie sA se C8meteri2leze prin devotament faţA de DUII1De'I.eu". menl.ală sau


ACftUltă rl!ZOluţte nu este inci lege dar poate deveni cit de eurtnd.

dacă nu este combătută cu tărie. AltA rezolutie prin care "Credem

In Dumne7.eu" se dorea a fi motto�ul nat ional al statelor Unite. a

Cost aprobată de ambele e&nE'l'e ,i este acum lege� ţării. ProCe­ sorul George Axte!le de la Universitatea New York, unul ,d.in­ tre puţ inii critici pe raţă ai acestor actiuat le d� numeşte Intr-o declaratie i n lata unui comitet al senatului "eroziunl minUflcule dar semnificative" ale principiului separatiei di n tre biserieA ·şi stat. Tentativele de a Impune religia acolo unde se interzice prin Constituţie, in nici un ('81: nu l i n de resortul legislaţiei federale. In 1955. pent !"U a da un singur exemplu el ocvent. comitetul de con­

ducere al ComiÎliului im'iitămJntului din New York a elaborat o ,,Declaraţie-indl'umur

faţă

afirmă pe

pentru

Inspectori

PI'OCesori"

şi

in

care

se

că .. şcolile publice incurujeat..ă Cl't>dlnţa in Dumne­

zeu prin lIim pl a I'l.'<'unoa�t(>re a faptului ('A sintem un popor reli­ gios"

drept

C'J şcolile publ ice "ti consideră pe Dumne:>:eu rundvmentnlă a legii naturale şi morale". Dacă act!u�tă ti fost adopwtă nici un obiect din programa de InvA­ a şrolilor new-yorkeze nu ar fi fost sC'utit de InfiltraţU h.'O­ Chiar malerll fn aparentă laice, l'a fi.l.Î('a, ch i mia, blologla

şi, in continuare, sursa

dedaruţlt." a r tAmint logice.

sau mateomati('R ar fi căpătat Dccente religioase, "o.'l.menii de ,tiinţă el matematicienii", se amintea in declaralie, . .l'Oncep universul (''a u n spaţiu logic, OI"donat. previ;dbiL Modul

in

care vorbese despre

vastitatea şi m�lretlu eerurllor, despre mi nuni le corpului ,1 m i nţ I I umane, de frumur;etea

naturii, deKpre

matemat id. a u nh'ersului sau despre

poate

('onduce

dli'<'it

taina

fotoslntezei,

notlunea

structura

de infinit, nu ne

la o veşnică umillnţă tn fala opere! lul Dum�

nezeu, Nu ne rAmine decit sA spunem "dnd mă gindesc la cerul'l. lucl'are a

miinilor 'I\lle",

meseriilor"

nu t'"te

Domeniul atit de inofensiv al ,,artelor şt

nici pe departe OCCJlIt.

"La

obiectul arte şi

meaeri i " , afirmă filozofii din comitetul de con ducere, "observarea m i nun i lor ooÎnpt;'zitiei metalelor, fibra şi fl'umulOclea lemnului, ('3-

pridile electrieităţi i şi proprietitile caracteristice materialelor fo­

asupra pmnifkărIi fi ordinU lumii si uupra minunatei l\lcl'irl a unei Puteri Supreme". Re­ fost fnUmpinat cu ° asemenea explozie de indignare din

losite duc Invariabil la speculatii naturale

feratul

a


partea unor cert'Url laice. dar ş i illn partea unor mai liberale, incit. a fost

grupul'\I religioase

imposibilă adoptarea sa de către Consi­

liul invăţămîntului. Ulterior a fost adoptată o versiune modificati din

care au

fost omise pasajele cele mai

controversate.

Dar şi

l"muunea revăzută conţine destul limbaj teologic pentru ca orIce I;llc sA se simtă 'ŞOCat, şi este de sperat că se va face contestatie IX' cale legală cu privire la constituţionalitatea ei.

tn mod H u rpri nzător n existat o opoziţie foarte slabă in faţa celor

mai

multe

încălciiri

ale

intereselor

eclezIastice.

Una

din

cauze ar fi Ideea, larg răspind i tă, cii religia este astăzi blîndă

şi

t o lerantA şi că persecuţiile ar [1 de domeniul trecutului. Este o i l uzie periculoasă. Dacă mulţi

reprezentanli

de frunte ai religiel

I'ămin nişte adc.... ii.raţi iubitori al libertăţii şi tolerantei şi contin uu

să lie part i zan i convinşI r(!t'Îclrc nenumu ruţ i alţii

ai separaţiei biserică -sta t,. există din ne­ care ar fi in sture

:;HU' permite şi care le fac atunci cînd pot

de

pel'Secu ţ ii d.o.că li

I n Marcu Britanie situaţia e.�te oarecum diferită. Există

bise­

rici tnstltuţl{'nulizatc iar educaţia religioasă este autorIzatA l"gal i n toale şcolile

r1e

stat.

Totuşi atitudinea generală este mult mui

t olerantă iar functionarii publici îşi pot permite să se declare pe [tt1ă necredin('j()�1.

E dl ept

cii

şi tn Marca Brita n ie propaganda

pro-religioasă \-ulgm'u este În floare, iar grupurile religioase mai ngresiYe fac lot ce pot pentru a-i opri p e liberli cugetAtori si-şi

afirme

poz i t ia .

mundat ca

Recentul

D.n.e. &il fadi

raport DE'\'erldge,

de exemplu, a

cunl)!;cut punctul de vedere

1 ion aliştl. B.B.C. II accep t at

OriCUlt

aI

reco­

unor ra-

această l'ecomandare dar n-a

f,kut nimic pentru indeplinirea ei. Discutiile Margaretei Knight

d espre ,,Morala in afara religiei" au fost printre puţinele încercări de a prezen ta po-..dţia atl'ilOl' fată cle o problemă importantă, ele nu· dus Insă In p rotestc " iolente din p al·!.ea a !el de fel. de bigoţl, care se parc uu convins BB.C.-ul să rămină partizan al interese­ lor religioase. Pentru a inHitura orice Îndoială cu privire la acest subiect, adAugat ca apendice al acestei

am

că11i, o descriere foarte amănun­

ţită a modului prin care Bcrtrand Russell a

fost

Impiedicat sA

activeze ca Pl'OfesOl' de lilozofie la Cit)' Conege din New York.


cazul

său meritA. sA fie cunoscut indeaproape,

chiar dacă ar fi

numai pentru a Rr'dta incredibilele denaturihi şi abuzuri de pu­

tere la care se pot pL'eta nişte fanatici atWlci ctnd e vorba de In­ genuncherea unui duşman, Aceiaşi oameni OOl'e au reuşit să abl'oge numirea tn funcţie a lui Russell tncearcă acum să distrugă carac­ terul laic al Sta\.elor Unite, Ei şi partenerii lor britanici sint asUizi mai puternic! decit in 1940, Procesul de

kl

City College trebuie descLis in amănunt şi din

pură onesitate faţă de Bertrand Russell, atU

de

judecAtorul care a

crud

nedreptăţit atuncl,

audiat recIamoţin,

cit

şi de o bunii

parte a preseL Vederile şi atitudinea lui Russell au Cost obiectul unei mistificlil'i deşănţate, iar cei care nu-I cunoşteau cărţile, au căpătat o imagine cu totul eronaLă despre el. Sper că l'epovestind

intreaga istorie şi reproducind exact citeva din i nterp retările date de Russell unor teme "tabu" voi

contribui

la

o

l'establlit'c

a

adevărului,

O parte din eseurile incluse in acest volum sint reeditate cu permisiunea celor

1n

drept, tn acest sens aş vrea să le mulţumesc

domnilor Watts şI Co., care au publIcat De ce nu sint ere,tin ? şi A adus religia t"eale contribuţii. la civilizaţie ?, domnilor Routledgc şi Kegan Paul carc au publicat

In

ce ct"ed, domni101· Hutchinson şi

Co., ca.-e au publicat Supradeţuim mortii

1,

domnilor Nicholson

oară Soarta lut Thomas Paine. Vreau, de asemenea, să aduc mulţumirile mele pe această

şi Watson care au publi�t pentru prima cale prietenilor mei praf. Antony Flcw, Meyer

şi

studenţilor

fllci

Ruth

Hoffman,

Sheila

Marilyn Charney, Sara Kilian şI John

Viscide, C3re m-au ajutat la intocmirea acestei cărţ i . rn

sfirşit,

aş dori să-mi exprim recunoştinţa Iaţă de Bertrand

RusscU Imuşi, care U -!!alutat de la bun inceput acest proIect şi al cărul viu şi constant interes a fost o sursă princl �ală de insplratle,

New York

City, octombrie 1956 PAUL EDWARDS '

I Paul EDWARDS

(1882-1), prolesor universitar şi publicist american, redactor la cotidiene şi reviste de mare cIrculaţie in S,U.A. Din iniţiativa şi sub ingrijirea. sa a apărut De ee nu sînt ere,tin. În editura londoneză George Allen & UnwiQ Ltd. (n.t.h..


PREFAŢA IA AUTORULUI]

Reeditarea, datorată profesorului Edwards, a unor eseuri ale mele pe teme de teologie, e,�te un pri:lrtj de a-mi in special in faţa admirabilelor sale ob­ servaţii din introducere. Imi face o deosebitii bucurie că ,-4 i vi t ocazia sd-mi reafirm com,ingerile a.�tlpra unor 6U­ bieete cum sint cele care constituie preOl"itparea acestor eseuri. A dreulat un zvon in ultimii ani că n-aş mai fi acelaşi adversar al OT'toc1oxiei religioase. Acest zvon e.'lte absol u t lipsit dp temei. Con.dder toate religiile mari a l e lumii budism, hinduism. creştinism.; islamism - la fel de false pe cit sint de dăundtoare. Este evident. din pune:t de vedeTe logic, cd fiind in dezacord, una singură poate fi adevărată. Cu foarte puţine excepţii, religia pe care o acceptă un om este cea a colectivităţii in caTe trdieşte. şi este clar că se­ lecţia sa a fost făcută sub influenţa mediului. Este adevă­ rat că &.'olasticii au inventat aşa numitele argumente lo­ gice in demonstrarea existenţei lui Dumnezeu şi că aceste a.rgumente BaU a ltele d8 natură similard a u fost acceptate de/numeroşi JiwzoJi eminenţi, numai că logica la l,'are fac arăta gratitudinea,


apel aceste argumente clasice este de tip aristotelian in­ vechit, fiind astăzi practic respinsă de toţi logicienii, cu e xcep ţ ia catolicil01', De altfe l, unul dintre aceste argumente nu cste i " t ru tqt ul l ogic , Mă refer la argumentul conce­ pe rii, oric u m d esfi in ţat de către Darwin şi care ar putea deveni acceptabil, din punct de vedere logic, doar cu preţul re n u nţării la ideea omnipo t e nţe i lui Dumnezeu, Lăsînd deo par t e critel'iile logice mi se par ciudate aprecierile d e ordin e t ic ale celor care îşi închipuie că o zeitate omnipo­ lentă, omnis dentă şi binevoitoare, făcînd acest pit"1lînt după m il i oan e de ani de nC?buloasă fără viaţă, s-ar si mţi pe d eplin recompensată de apariţia u n II i Hi t l er sau a bum­

bei

Clt

h i drogen.

adCfJdrull.li mwi " el1gH repredlltă u n aspect, utilităţii ci un altul. Şi elt sint fe r m clm vi"s religiil .. sint la fel de. dăunătoal'e pe cit si li t de Ups i t e Problema

iar problema {'ă

de adevăr.

Rdul p r ov oca t de re ligte este de două cat('gorii, una ţine de t i pu l de cre d in ţă pe care o l'cl>el1dil'ă. r:ealalt.ă de specificul principiilol' in care se crede. In ce priveşte tipul de c red inţeI .' a fi virtuolI este t o t UlIU cu a fi c redincios, cu l/lte cu v in t e, a aV(m o e o n v i l1gerl! p e rsona l ă de nezdrunci­ nal în faţa prob e l o l' conll'aI'ii. Iar dacd probele contrarii 8Î11t · il! măs u ră să gCl1ereze dubii. atunci să fie s ttprimate . Aşa se explică de ce il! Rusia tinerii n il au 1'oi e să. vină în con­ ietet el! argu m e n t e p ro-capi t alis te iar în Ame rica cu arglt­ om en i e pro-comuntste. In ace st mod de am b e le piIrţi cre­ d in ţ a rămîne intactă şi gala pentru războiul de extermi­ nare. Con v i nge re a că este foar t e important sii ai cre di n ţă chiar dacă nu rezist ă la o anchetă d esc hisd este o trăs4 t ură· comuKă a tuturor re lig i il or şi stă la baza tuturor sistemelor de educatie ofidale . Rezultatul este acela că mintea tine­ rilo r se blochează. şi este cuprinstl de ostilitate fanatică attt la adresa oricănti alt fanatism. cît, mai ales, a celor care se

opun fanatismului in general. Incetdţenirea une i deprin­ deri de a fUII.damenta convingerile pe probe fi de a le atri,.


bui doar atita veridicitate cit poate fi dovedită pe baza acestor probe, ar izbuti s4 vindece multe din relele de care suferă omenir�. Dar in momentul de faţă, în majoritatea ţ4rilor de pe glob, scopul şcolii este de a frina formarea unei astfel de deprinderi, iar cei care refuză să profeseze o credinţd: intr-un sistem sau altul de dogme nefondate nu sînt consideraţi apţi pentru calitatea de profesor. Con.secinţele negative arătate mai sus se produc indi­ fefent de conţinutul specific al unei religii şi insoţesc fără excepţie orice credinţă cu suport dogmatic. Nu trebuie însă ignorate nici urmările absolut nefaste ale unor convingeri morale propovăduite de o religie sau alIa. Dacă s-ar inter­ zice total avorturile, aşa cum pretinde catolidsmul, n.u ar m a i fi nimic de făcut pentTU reducerea sărăciei şi pentr" abolirea războaielor. Ideea că vaca este "n animal sacru, la hinduşi, sau că văduvele nu trebuie să se mai mărite con­ stituie o sttTsă inutilă de suje1·inţă. Ni se spune uneori că fanatismul este singurul motor in stare de a mobiliza cu adevărat o colectivitate socială. Cred că acest lucru este in totală necoTicoroonţd cu lecţiile pe care ni le oferă istoria. In orice roz numai fLn sclav neă t �� sider că e mai indicat sli faci un bine cît de 'mic decit un rău mare. Lumea pe care o vi.'1ez este lipsită de virulenţa ostilităţilor de grup şi in stare de a-şi da seama că fericirea generală nu poate fi obţinută pe calea violenţei ci prin cooperare. Aş vrea sli. trli.iesc într-o lume in care educaţia sa-şi propună drept scop libeTtatea int� lectuală şi nu in� chistaTea unor minţi fragede într-o armură de dogme me­ nite sli le protejeze de-a lungul vieţii de revelaţia unor probe impartiale. Lumea are nevoie de inimi deschise şi de minţi deschise şi ele nu se pot obţine printr-un sistem rigid, fie el flOU sau l.'cchi.

::�!zo::: �� ��=��ţ�re:�� l:L:;:er:! f:ăa��:: ! ;!

BERTRAND RUSSELL


DE CE

Conferl.u(A ţinu.tA -

NU

SINT CREŞTIN

in 6 m.arUe lii!7

-

la

Ilusplciile filialei sud-lond�eze a societăţii

primiria BaUl!! l'sea

laice nationale

sub

Du pă cum a anu n ţat domnu l preş edi nte,

terii mele din această sew.'ă este

tema dezba­ De ce nu sint C1'eştin.�Ar fi

bine, poate, ca de la bun început să stabilim ce se inţe­ lege p rin

cuvintul

"creştin"

care_ este

folosit in zilele

noastre cu un sens foarte larg de foarte multă lume. Unii inteleg prin acea.<;tă denumire alice persoa nă

care se

stră­ să

dui eş te să -ducă· o vi aţi exemp.1ară. Ar insemna atunci

existe creştini in or i ce sectă sau religie ;

dar

nu cred că es:1e

(:ea mai bu nă definiţie, fie chiar şi pentru simplul fapt ca ar putea reieş i că toţ.i cei. de altă religie - budiştii, confu­ cianiştii, mahomedanil etc. - nu îşi propun si ducă o as�­ Cel de viaţă. Eu nu înţeleg prin creştin o persoană C::> I -e incearcA să trăiască decent, după propriile sale vederi. Îmi inchi p u i că trebuie să fii mai întîi dt de cit credincios, Intr-un sens bine stabilit, pentru a te putea numi creştin. Termenul nu mai este atit de strict delimitat ca pe vremea Sfintului Augu,stin şi a lui Toma D'Aquino. Pe ahmci, cind


cineva se declara creştin era clar ce voia să spunA ; accep­ tuse:> o serie de crezuri stabilite cu mare precizie şi credel.l cu toată puterea convingerilor sale în fiecare silabă a 101'. Ce este UD eretUn

In zilele noastre situaţia s-a schimbat ; prin forţa lu­ crurilor avem o percepţie mai confuză a termenului dt· cre�tinism. Rămin totuşi două puncte fundamentale pentru cel care se considerA ·creştin. Primul este de natură dog­ matică - şi anume, să crezi în Dumnezeu şi in nemuril't'. Dacă nu crezi în aceste două lucruri, nu ai dreptul să t<' numeşti creştin. Apoi, după cum urată şi denumirea, tre­ buie să creii intr-un fel sau altul şi in Hristos. Mahome­ danii, de exemplu, cred in Dumnezeu şi tn nemurire şi, eu toate acestea, nu se consideră creştini. Este necesar, după părerea mea, să crezi că Hristos a fost, dacă nu o fiinţă divină, măcar cel mai bun şi mai intelept dintre oameni. Dacă nu eşti de acord cel puţin cu atit, nu ai nici un drept să te autointitulezi creştin. Desigur, mai există un sens: cel intîJnit in Almanahul Whitaker şi in cărţile de geogra­ fie:>, unde populaţia lumii este împărţită in creştini, maho­ mcdani, budişti, feUşişti ş.a.m.d., şi, in acest sens, sintem cu toţii creştini. Căriile de geografie ne consideră pe toţi ca atare, dar este vorba de un sens pur geografic, pe care, presupun, il putem ignora. De aceea, atunci cind afirm că nu sint creştin, consider că trebuie să demonstrez două lucruri : primul, de ce nu cred in Dumnezeu şi in nemu­ rire ; şi, nI doilea, de ce nu il consider pe Hristos cel mai bun şi mai inţelept d intre oameni, chiar dacă recunosc că a fost inzestrat cu calităţi morale deosebite. Mi-ar fi imposibil să vin cu o definiţie atit de' elastică a creştinismului, fărA unele ciştiguri de poziţie obţinute de necredincioşi de-a lungul istoriei. Aşa cum am mai spus,

)'


vremuri exista un sens mult mai bine delimitat. De exemplU , se includea credinţa în iad. Focul veşnic al iu­

dului era pină nu demul t un punct :fundamental al religiei

{·l'eştine. In tara noastră, după cum ştiţi, a incetat să mai

np

in urma hotăririi luate de Consiliul Privat, hotărire

m'impărtăşită de arhiepiscopul de Canterbury ş i de arhi�

t'piscopul de York ; dar cum religia ţării noastre este st a­

bilitu

prin Act parlamentar, Consiliul Privat a putut

I l"eacă peste Inalt prea sfiinţiile lor şi iadul a incetat

f"�'t să

mui fie un criteriu ne(..'e sar. Aşadar, nu voi insistă asupru faptului că un creştin trebuie să creadă în iad. Exlsienp. lui Dumol.ozeu

Abordind problema existpnţei lui Dumnezeu, aceasta ('sle o problemă amplă

şi

serioasă şi, dacă ar fi să o tratez

după cum merită, ar h'ebui să vă reţin aici pină la sosirea

aşa că va trebui să�mi permiteţi să ma i sumur. Ştiţi, desigur, că biserica catolică

tratc?

dipel de apoi,

o

('l!va

a enun­

lat ca una din dogmele e i faptul că existenţaiui Dumnezeu p(lute fi dovedită pe calc ra ţi onală.

Această

dogmA pare

dest:ul de' ciudată, dar există. Ea a trebuit să fie introdusă dl'oarece, 1<1 un moment

dut,

liber-cugetătorii incepuseră

...ă a[irme că există anumite argumente pe care simpla ra­ tiune le-ar putea 1'idica impotriva existenţei lui Dumnezeu, dar desigur el'll o chestiune de cn.'CIinţă a şti că Dumnezeu

(·xistă. Argumentele şi motivele căpătaseră multă amploare

.,:-i

biserica catolică a simt it nevoia unei intervenţii. S-a sta­

b i l it, aşadar, că ex,istenţn lui Dumnezeu poate fi dovedită

pl'

cale pur raţională şi s-au formulat argumentele nece­

""l'e

acestei demonstraţii. Argumentele sint numeroase dar

t'U um ales

numai cîteva

asupra

căl"Ora

voi

incerca

opresc.

15


ArpmentUJ. camel prlme

pr�e este probabil cP1 mai simplu (Se pr:esupune că 'fut ce ne încon­ jo.:u ă are 1) caUT.ă, şi ci parcurgirHl înapoi întregul lanţ cau­ :laI din aproape in aproape, ajungem la o primă cauză pe Argumentul cauzei şi mai u.,.o;or de inţeles

CUI'e o numim Dumnezeu). Astăzi, argumentul nu mai are UCf.-'eaşi greutate, gindesc eu. in p r i mul rînd, deoarece cu­

vintul eauză s-a uzat şi a pierdut din intensitate fiind frec­ wnt int.l'Odus în limbajul filozofilor şi al oamenilor de şti intă. dar oricum nu stă in picioare şi vom vedea de ce. Imi aduc aminte că i n tinC1't'ţe, cîne meditam foarte serios la aceste lucruri, am acceptat mult timp argumentul. cauzei prime. pină cind, într-o zi, pe la 18 ani, citind biografia lui Johil Stunrt MiU, am dat peste următoarea Irază : "Tata

rn-a învăţat că la intrebarea : Cine l-a făcut pe om 1 nu se

poate răspl.lnd.e, deoa.rece duce implicit � o nouă intrebare: Cine l-a Căcut pe DUll1Iu Ie2Je 1" Acest mic citat a fost su­ ficient pentru a vedea, atunci ca şi acum, eroarea din argu­ mentul caul'.ei prime. Dacă totul trebuie să aibă o cauză,. atunci şi Dumnezeu trebuie să aibă o cauză. Dacă există ceva făl'ă o cauză, acest lucru este valabil atil pentru Dum­

nc;-.cu. cit si pentru lume, şi atunci argumentul este fals.

Se întîmplă acelaşi lucru ca

in

povestea cu hindusul care

susţinea că lumea este aşw.ată pe

u n elefant

iar elefantul

pe o broască ţe�toasă : iar la intrebarea : .,Dar unde stă broasca ţestoasă

?,

schimbăm subiectul

"N-ar fi mai bine să argumentul de fatA n u rezistă

indianul a spus :

1"'

Nici

mai mult, Nu există nici un motiv pentru care lumea nu

putea

apărea şi fără o cauză ; sau, tot aşa, că lumea nu a

exL<;tat dintotdeauna, Nimic nu ne obligă

credem

ea

avut un inceput. Ideea că lucrurile trebuie să aibă un

a

În­

ceput se datorează, fără îndoială, sărăciei dc care suferă imaginaţia noastră, De aceea, poate, nu are rost să mai zăbovesc asupra argumentului cauzei prime.


Arll'u�fttul lcPl naturII Există, apoi , u n argume n t foarte rAspind it al legii na­ tuJ;ii. Acest a rg um ent era foarte la modă in secolul al X 'ţr III-lea, mai aJes d atorit ă lui Isaac Newton şi a cosmo­ ganiei sale. Oamenii a u stud i at m i ş carea pl ane telo r in ju­ rul soarelui după k-gea gravitaţiei, gind i n d că ele se mişcă astfel la por u n ca lui DUIţl nezeu . Acest raţionament, desi­ g u r , si mplu şi convenabil, îi sc u tea să mai caute explicnţii pentru l ege a gravil.aţiei. Astăzi această l eg e are o expli­ caţ i e destul de complicată, cea fo rm ul ată de Einstein. Nu am d e gin d să ţin o pr el eg ere d eSpre legea g ra v ita ţie i in i n t erpretar ea lui Einstein, pentru că ne-ar răpi prea mul t ti m p : in orice · caz , n u m..ti este vorba de legea natural.i a su.l.. -mului n ewto n i an, unde, din motive de n �cxpl i cat , na­ tura avea un comportament uniform. Descoperim mereu că tot felul de IUCl"ul"i pe care le c red ea m legi ale naturii sînt in l"ealitate con v en ţ ii umane. Ştim că in cele mai indepii.r­ tute abisuri ale spaţiului astral u n iard are tot trei picioare. Acesta este fără îndoială un fapt l"t!marcnbil. dar n u -l pu­ te m numi o lege a natudi. Şi m u l te alte l u c ru r i <..'O nside­ rate legi ale llutudi i n tr ă in ueeasLâ l:ategoric. Pc de H:�ă parte, dacă ar fi să u r măr im modul dl> comportare al utv­ milor, mn afin că sint mai p uţin supuşi unor leg i de ci t ne i nţh i p ui m , şi c h i a r legile pe care le-am constata nu sint decit nişte medii slnLÎstice ale intimplării. Există, aşa eum ştim, o leg e ca la aruncaiul za r ulu i să iasă u n şase du bl u cam o dată la 36 de i n ce r căr i . şj. n u considerăm ace as l a o dovadă că zarul est€' pot ri v it cu an tic i p a Fe , din contra, dacă şasel e dublu ar ieşi de fiecare dată, a bi a atunci am socoti că este aşa. Legile natur ii sint de acest ge n în m area lor

parte. Ele sint me:-dii

statistice care se d a t erează legi l or

int im pl ări i ; şi, d i n acest motiv, nu mai produc aceeaşi

Chiar fără această conc:luzie, repre­ un stadiu momentan al �tiinţei care se poate schimba de la o zi la alta, în săşi ideea eA legile naturale

im presi e ca zen ti nd

in

trecui.

17


trebuie să aibă un autor se datoreazA unei confuzii Intre ]('gile . naturii şi cele umane. Legile umane sint comenzi indicind anumite moduri de comportare, pe care le accepţi sau nu, in timp ce legile naturale sînt deSCl'ieri ale com­ portării , de fapt a lucrurilor, şi fiind doar descrieri ale acestei comportAri nu se poate pretinde că sînt dirijate, pentru că atunci se pune intrebarea : "De ce a inventat Dumnezeu aceste legi naturale şi nu altele ?M Dacă vom spune că aşa a avut chef şi fără alt motiv, ne vom da seama că ceva nu s-a supus unei legi şi astfel şirul legilor naturale se intrerupe, Dacă vom spune, cum fac unii tf�o­ logi mai conformişti că, in toate legile pe cure le-a emis, Dumnezeu a avut o raţiune să le facă pe acestea şi nu altele, raţiunea fiind, desigur, crearea celui mai bun uni­ vers, deşi nouă nu ne este îngăduit să-I cercetăm - dacă există o raţiune a legilor create de Dumnezeu, atunci cI insuşi se supune legilor, iar această poziţie de intermediar llU-i este deloc avantajoasă. Există, aşadar, o lege exteri­ oară şi anterioară edictelol' divine, şi Dumnezeu nu slu­ jeşte scopului nostru pentru că el nu este legislatol'ul su­ prem. Intr-un cuvînt, intregul argument al legii naturii nu mai păstrează nimic din fosta sa tărie. Incerc să urmă­ resc de-a lungul timpului tot şirul de argumente. Al'gU­ mcntele Colosite pentru a demonstra existenţa lui Dumne­ zeu, îşi schimbă caracterul in timp. La inceput sint ferme, intelectuale şi cuprind erori evidentţ!, Cu cit ne apropiem de timpulile moderne, pierd din prestigiul intelectual priM mind o tentă de ambiguitate moralizatoare. Al'lwuentul oonceperii

Ul'mătorul punct al acestui proces ne conduce la argu­ mentul concepelii. Cunoaşteţi cu toţii argumentul conce­ perii : totul in lume este alcătuit aşa incit ne putem des­ CUl'ca" să trăim in ea, şi dacă lumea ar fi fost cit de cit alt­ fd nu ne-arţl descurca, Acesta este argumentul concepcrii.

18


Uneori, el ia o formă curioasA j se spune, de exemplu, că iepurii au coada albă pentru a fi mai uşor de împuşcat. Nu ştiu ce ar avea de spus iepurii despre aceasta. Este un argument care se pretează foarte bi n e la parodi e . Cu noaş� it'ţi cu toţii l'emarca lui Voltaire că nasul ar fi ost astfel (.'onceput incit să fie un bun suport ochelarilor. Parodiile de acest gen nu mai sint, însă, atit de deplasate cum poate păruseră în secolul al XVIII�lea. deourece, o dată cu Dur� ,..:in. nţelegC'm mult mai bine de ce fiinţele vii sînt D.dap� tale la mediul in care trăiesc. Nu 1flediul a fost făcut să l i s e potri ve ască, ele au ' aj u n s s ă se potl'ivească cu mediul, iată in ce constă adaptarea. Nu există nici o dovadă de concepere In legătură cu ea. Dacă vom medita asupra acestui argument, este extrem de s u rprin 7.ăt o r că există oameni convinş i de f aptu l că �l ceastă lume, cu tot ce exist ă i n cu toate dc!eclelc sale, nI' fi rezul t atul a tot cec a ce o mn ip otc n ţ a şi omniscienta a putut crea mai bun în milioane de ani . Mie îmi este irnpo� sibil să cred 8.';8 ceva. Dacă vi s-ar oferi omnipot enţa şi

f

i

eu,

omniscienţa şi milioanele de ani pentru perfectarea aces­ tei lumi credeţi că n-aţi rea l i za nimic mai bun decit Ku­ Klux-Klanul sau .fascismul ? De altfel d upă cele mai simple legi ale ştiinţei, viaţa umană şi viuţa în general vor dis­ p ărea la un moment dal de pe planeta noastră : sîntem intr-un stadiu de distrugel'c a sistcmului sol ar ; Ia o anu­ mită treaptă a acestui stadiu vom ajunge la condiţii de temperatură şi aşa mai d epa rte , favorabile doar proto� plasmei, căci viaţa este de scurtă durată in sistemul nostru solar. Luna arată care va fi soarta p ămint ul ui - incrcme­ nire, frig şi nimic viu. Mi se spune că aceste- păreri sint depri ma nte ş i oamenii n-ar mai fi in s t lU'e să trăiască dacă al' gindi aşa. Nu cre­ deţi --.:... este un non sens. Nimănui nu-i pasă cu adevărat de ce ea ce 'se va intimpla peste ţn i l ioane de ani. Chiar cei l'ure îşi ipch i p uie că a ce ste lucruri îi p reocup ă , nu fac deci t .9


si

se lnşele. ti preocupl lucru rl mult mai COnCfl.:: ...e. fie şi !timplA. indigestie ; şi n imen i nu se simte la mod ul serios n (' feric it , gîndindu-se la ce se va intîmpla in l ume pc..;le milioane şi milioane de ani. Aşadar, d�i fărA i nd oială este o per;spectivA sumbră il presupune că viaţa va inceta...... pl'e­ supun in d că pot face această afirmaţie. pentru că vA­ zind ce fac un ii semeni din viaţă imi apare aproape ca .} co nsulare - ea nu est e de natură să ne facA. viaţa un chin . Ne . face doat să ne îndreptăm atenţia spre alte lucruri. o

_.

Arcumentelc morale ale dirinltiţil

Treap ta următoare aş numi - ( o desdndere intp.leciunlă te�1ilor, aş a numitele argumente moraI(' a l e existenţei lui Du mnezeu . Ştiţi cu toţii, desigur. că a u exii.tat t r ei ar­ g umen te intelectualI. pentru exL'ilenţa lui Dunm�:t.eu, combAtute de Immanuel Kant in Critica raţiunii pure; com­ bătîndu-le însă, Kant a inventat un ,", l n o . ' , un argument mu ral care l-a con v ins , Ca mulţi dintre oA men i, Kant era sceptic in privinţa problemelor inteleduale, dar i n ceea ce pdvea problemele de ordin moral. cf('dt'a ol"beş te in maximele a u z i te dt' cînd se mai j uca îm·ă pc Ungă poala m a m e i . E.<;te ('xact ceea ce scot in cvidcllţJ. ptiho-ana­ I işt i i - innupnţn cu m u l t mai puten.icâ pc Chre o au asu­ pra noastră asociaţiile pe care le fac em in fragedă copi l ăr i e in comparaţie cu cele de mai tî rziu , Kant, aşa cum zicenm, Il in v en t a t un n o u argument moral pentru existenţa lui Dumne-.l:eu care sub di felite forme devenise extrem de pupular în s("Colul al XIX-Ie-d., Formele sub care se p" czintâ sî n t variate, Uita d i nt re aces­ tea este că n-a r exista nici bine nici rb.u dacă n-ar exista Dumn e zeu . In momen t u l de faţă n u mA i n terese ază dacă există o d i!ere n ţă intre bine şi rău : ac ea s ta este o pro­ blemă apa rt e . Ceea ce mă preocupă esh' că in cazu l in care

a

si ntem absolut convinşi că ex istă o d i feren ţă intre bine fi rău, ne apare următoarea si tuaţ i e : se clatm"ează această

20


diferenţă unui verdict nI lui Dum nezeu sau nu ? Daci ea a fost decretată de Dumnezeu atunci Dumne.zeu fn suş i nu cunoaşte d ife renţa dintre bine şi ră u şi afil'maţia că Dum­ nezeu este bun n u - mai ·are n ici un sens. Dacă vom spune

aşa c u m fac teologii că Dumnezeu este bun, atunci trebuie

IA spunem că binele şi răul au un sens al lor, independent de Dumnezeu, deoarece decretele lui Dumnezeu nu sint rele ci bune, i n depen dent de faptul că el este cel care le ia. Dad sintem de acord cu aceasta va trebui să acceptăm şi rău} nu sint i n intregime opera lui

ti afirmaţia că bin�le

Dum nezeu, ci slnt in esenţă., din punct de vedere logic, an­ terioare lu i . Am putea desigur să ne imaginăm, dacă vrem, ei există o divinitate superioară care i-a poruncit lui Dum nco.leu să facă lumea. sau putem merge pe linia adop­ tată de unii gnesti ci - linie pe ca l'e am c ons i d era t-o adl..'­ lea ca foarte plaw.ibilă - că. de fa pt , lumea pe care o cu­ noaştem a fost creată de diavol intr-un moment de neaten­ ţie il lui Dumnezeu. Se pot spune destule lucruri aid şi DU intră in preocuparea mca să le dezmint.

Arpmentul remedlerii �ţII M"li existA. apoi o formă foarte curioasă de argument mornl şi a n um e : se �pune că existenţ."l lui Dumneze u este neces ară pentru a adu{'e drept a tea i n lume. In părt ici ca de uruv('!l"S p e care o cunoa�tem exi stă multă nedreptate şi cel bun adeSC'Ori suferă şi tÎcălosul de multe ori prosperă, şi nu

,tim c<u·e d intre acestea ne �upăl'ă mai mult ; dar pentru a exista dn.'ptate in univers lua t ca un ansamblu trebUIe să aC(''eptăm id('ea vieţii viitoare drept compensaţie a vieţii de pe p ăm i nt . Astfel, se spune că trebuie să fJe "\lIl D u m­ ne.l:".!u, şi tre bui e să fie raiul şi iadui pentru ca in cele jin unnă să poată fi dreptate. Este un argument foarte ciudat. Dacă v:om privi lucrurile din punct de vedere ş t iinţific vom spunt> : "In fond cunosc numai acea st ă lume. Nu ştiu cum este rest ul universului, dar in mAsura in care se poate ţine

21


cont de probabilităţi s-ar spune că lumea aceasta este pro­ babil o mostră exactă şi daeă există nedreptate aici, sînt şanse să existe şi aiurea". Dacă deschideţi o ladă de porto­ cale şi la suprafaţă daţi de fructe stricate nu veţi spune : "Cele de dedesubt trebuie să fie bune pentru a exista o compensaţie". Veţi spune : "cred că toate sînt stricate". La Iel va gindi şi cel ce priveşte universul după criterii ştiin­ ţifice. El va spune : "Aici, in lumea noastră, aflăm multă nedreptate şi, atit timp cît se întîmplă aşa, avem toate mo­ tivele să considerăm că nu dreptatea guvernează lumea, şi atit timp cit se întîmplă aceasta, ni se oferă un argument moral împotriva divinităţii şi nu în favoarea ei" . Desigur, îmi dau seama că genul acesta de argumente intelectuale despre care vă vorbesc nu au darul să impresioneze pe nimeni. Nu argumentele intelectuale îi fac pe oameni să creadă în Dumnezeu. Cea mai mare parte a oamenilor cred în Dumnezeu pentru că aşa au fost învăţaţi de mici copii şi acesta este principalul mptiv. Apoi, un alt motiv puternic, eonsidcr eu, este într-un fel nevoia de siguranţă, sentim�ntul că există un frat� mai mare care arc grijă de tine. Ac�astă n2voie c{mlribuie mult ca oamenii si!. dorească să creadă în Dumnpwu.

Cararterul lui Hrislos Aş vrea acum să spun cîteva cuvinte p'2 o i2mă nu in­ deajuns de apl'ofundată de către raţionalişti şi anume dacă Hristos a fost sau nu cel m�i bun şi mai inţelept dintre oameni. In general se consideră de la sine inţeles să gîndim de comun acord că aşa a fost. Eu însă am dubii. Probabil că există foarte multe puncte unde sînt de acord. c u el mai mult decît creştinii declaraţi. Nu spun că l-aş putea urma intru totul dar l-aş putea urma mult mai departe decît ma­ joritatea creştinilor declaraţi. Vă amintiţi că Hristos a spus : "Să nu staţi împotriva celui rău : ci de te va lovi'

22


cineva peste obrazul drept intoarce-i şi pe celAlalt". 1 Nu este un precept sau un principiu nou. Lao-Tzî şi Buddha ti propovăduiau cu cinci sau şase sute de ani inainte, dal' practic nu este un pi'incipiu acceptat de creştini. N-am nici o îndoială că actualul prim ministru 2, de exemplu, esLe unul dintre cei mai sinceri creştini, dar nu aş sfătui pe nici unul dintre dumneavoastră să se ducă să-I pălmuiască. Aţi putea descoperi că atribuie acestor cuvinte un sens fi­ gurat. Mai există un punct pe care il găsesc excelent. Vă amin­ tiţi că Hristos a spus : "Nu judecaţi, ca să nu fiţi jUdL'­ caţi" . :1 Trebuie să recunoaşteţi că acest principiu nu s-a bucurat de popularitate in tribunalele ţărilor creştine. La vremea mea am cunoscut destui judecători, creştini pină in măduva oaselor, şi nici unuia nu i se părea că acţionează contrar principiilor creştine prin ceea ce făcea. Hristos mai spune : "Celui ce-ţi cere, dă-i, şi de cel ce voieşte să se împrumute de la tine nu intoarce faţa" oi. IatA. un prin­ cipiu valoros. D1. preşedinte a amintit că nu ne-am adunat aici pen­ tru a face politică, dar nu pot să nu remarc că ultimele alegeri generale s-au desfăşurat pe fondul unor discuţii aprinse despre cît de indicat ar fi să întorci �a de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine. Ceea ce ne arată că liberalii şi conservatorii din ţara noastrll sînt oameni certaţi cu invăţătura lui Hristos, deoarece ei şi-au intors fata foarte clar cu acea ocazie. Mai există apoi un dicton aI lui Hristos care mi se pare deosebit de valoros deşi nu găsesc că are mare trecere la unii dintre prietenii noştri creştini. "De voieşti să fii desă­ virşit, mergi, vinde-ţi averile şi le dă săracilor" �. Este un

39

I Matei, V, (n.f,). • Stanley Baldwin (n.e.e.). 3 Matei, VII, 1 (n.t.).

42 (n.t.). 21 (n.i.).

4 Matei, V, II Matei. XIX.

23


dicton cu totul excelent dar care, după cum spun, nu prea se practică. Toate acestea sînt, după păl'crea mea, ni�te dictoane bune deşi puţin cam greu de urmat. Eu personal nu pretind că le urmez, dar la llJ.'ma urmei nu este aceIaşi lucru qt pentru un creştin.

Carente In inYAtitura lai Urlaiall '

p

Recunoscind meritul acestor precepte mă voi o ri asu­ pra unor puncte din care nu reiese, presupun ,pentru ni­ meni, nici suprema inţelepciune şi nici suprema bunătate a lui Hristos din Evanghe1ii, şi aici vreau să specific că pro­ blema istorică nu intră in discuţie, Din punct de vedere istoric existenţa lui Hristos stă sub semnul indoielii şi chiar daci a existat nu ştim nimic despre el, aşa că nu voi aborda problema istorică, care este extrem de dificilă. Ceea ce mă interesează este Hristos, aşa cum apare in Evanghelti, ur­ mind firul naraţiunii şi aici apar lucruri nu prea inţelepte. Aşa, de pildă, el a considerat In mod cert că cea de a doua sosire a sa pe pămînt se va produce in nori de slavă inainte de moartea tu.turor celor care trăiau pe atunci. Există mai multe citate In acest sens. De exemplu Hristos, spune: "Nu veţi sfîrşi cetăţile lui Israel pină cînd va veni Fiul Omu­ lui" 1. Apoi spune : "Sint unii din cei ce stau aici care nu yor gusta moarte pină ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind in impărăţia Sa" 2 şi mai sint destule locuri unde reiese Chlf că el îşi concepca a doua venire pe timpul vieţii multora dintre cei care trăiau pe atunci. Acepsta era credinţa pri­ milor săi apostoli, şi in mare parte esenţa învăţăturii sale morale. Cind a spus : "Nu vă îngrijiţi de ziua de miine" :J şi altele de acest gen, a făcut-o, în mare parte, deoarece credea că cea de-a doua venire a sa se va produce în timp foarte scurt şi că toate preocupările obişnuite de ordin I I •

"

Matei. X, 23 (n.t.). MateI. XVI, 28 (n.t.) . Matei, VI, ;:\4 (n.t.).


lumesc nu contau. Am intilnit, de fapt, nişte creştini con­ vinşi de faptul că cea de-a doua venire a sa era iminentă. Am cunoscut un preot care Jşi inspăiminta teribil enoriaşii &punîndu-le el a doua venire este iminentă dar aceştia ...au consolat mult vAztnd că preotul Jşi plantează pomi in grădină. Primii creştini credeau cu adevărat şi se abţineau de la astfel de lucruri ca plantarea de pomi in grădină pen­ tru că aflaseră chiar de la Hristos ci cea de a doua venire a sa era iroinentă. ln această privinţă Hristos nu s-a do­ vedit a fi la fel de inţelept pe cit s-au dovedit a fi alţi oameni şi, cu siguranţă, nu a dovedit inţelepciune supremă.

Ajungem apoi la probleme de ordin moral. După mine o caren� foarte gravă in profilul moral al lui Hristos era credinţa sa in iad. Eu nu-mi inchipui că o persoană cu caIi­ tiţi profund umane poate să creadă it) pedeapsa veşnici. Hristos aşa cum este înfăţişat in Evanghelie credea in mod cert in pedeapsa veşnică şi de repetate ori n afltun cuprins de furie vind.icativă faţA de oricine nu dorea să-i asculte predica - atitudine care nu este s.trăinA predicatori1or, dar care ii îndepărtează oarecum de perfecţiunea supremi. Nu găsiţi, de pildă, această atitudine la Socrate. Socrate era amabil "şi civilizat cu cei care nu ascultau şi este, după pA­ rerea mea, cu mu lt mai onorabil pentru un inţelept si adopte această linie decit pe cea a indignării. Vă amintiţi, desigur, cuvintele lui Socrate

dinaintea morţii şi cum se

adresa in general celor ce nu erau de acord cu el. Veţi vedea ci in Evanghelii

Hristos spunea : "Şerpi,

pui de vipere. cum veţi scăpa de osînda gheenei

1"

!

atunci

cind ·se adresa celor cărora nu le plăcea predica sa. Nu este după mine tonul cel mai adecvat şi există foarte multe lu­

cruri l

de acest gcn cu privire la iad. Există, astfel, textul

Matei, }fXIII, 33 (n.t.). 25


cunOSC1,lt despre picatul impotriva Duhului Sfint "Oricui va zice impotriva Duhului Sfint nu se va ietta lui nici in veacul de acum nici în cel ce va să fie" J . Acest text a pro­ vocat nespus de multe suferinţe in lume pentru că tot felul de oameni şi-au închipuit că au săvîrşit păcate împotriva Duhului Sfint şi au gîndit că nu li se va ierta nici pe pă­ mint nici in viaţa de apoi, Imi este imposibil să concep că o persoană cu o fire cit de cit bună ar fi instaurat asemenea tca ' "va trimite Fiul Omul i pe ingerii săi şi vor aduna din impArAtia lui toate smintelele şi pe cei ce fac fărădelege şi îi vor arunca in cuptorul cel de loc ; acolo va fi plingerea şi scrîşnirea dinţilor" 2 şi ii dă inainte cu plingerea şi scrlşnirca dinţilor. Ele apar verset după verset ; şi este foarte clar pentru cititor că exista o anumită plăcere in contemplarea plîngel'ii şi scrişnil'ii dinţilor pen­ tru că altlel nu s-ar repeta atit, Apoi vă aduceţi, desigur, aminte de povestea cu oile şi cu caprele ; cum la a doua venire pe pămînt, despărţind oile de capre, le va spune ca­ pretol' : "Duceţi-vă d e la mine blestemat<."lor in focul cel veşnic" J. După care <.'Ontinuă : "Şi vor m�rge aceştia in focul cel veşnic" It. Apoi mai zice : "Şi de te sminteşte mina ta, tai-o, .că mai bine işi este ciung să intri in viaţă decit amîndouă miinile avind să te duci in ghecna focului, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge" 5. Şi repetă şi asta mereu. Trebuie să recunosc că eu consider toată această doctrină a focului iadului ca pedeapsă. pentru pă­ cat o doctrină a cruzimii. Este o doctrină care a adus Cl'U­ zimea in lUln<.' şi a dat lumii generaţii intregi de oameni umturaţi ; iar Hristos cel din Evanghelie, dacă a fost inu'-adevăr asa cum este reprezentat de cronicarii săi, tre-

���: fr�a;:s ������

I •

Matei, XII. :n (.n,t.) • Matei, XIII, 41, 4ţZ (n.tJ. , Matei, XXV, 41 (n.t.). 4 Matei, XXV. 46 (n.t.). � Mal'eu. IX, 4:1, -14 (n.1.).


buie considerat de bună seamă în parte răspunzător de aceasta. Există' şi alte lucruri mai puţin importante cum ar fi pasajul cu porcii gadareni unde, fără 'indoiaIă, nu se arată prea amabil cu porcii punînd dracii in ei şi făcîndu-Î să dea buzna de pe deal in mare. Trebuie să vă amintiţi că El era omnipntcnt şi că putea pur şi simplu să-i facă pe dia­ voli srl plt'ee, dar alege să-i trimită În porci. Apoi curioasa poveste a smochinului carp m-a nedumerit întotdeauna. Vă amin t i ţi ce s-a întimplat c u smochinuL "El a flămînzit şi văzînd un smochin de departe avind frunze, a mers să vadă de va afla ceva in cI, şi venind la el n-a aflat nimic decît frunze că i ncă nu era vremea smochinelor. Şi a zis Iisus : "Nimt'ni să nu mai mănînce rod din tine în veac,.,." t • . • • şi Petru i-a zis : "învăţătorule, ială smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat·· 2. Este o poveste foarte ciudată, pentru că într-adevăr nu era vremea smochinelor şi pomul J?u putea fi învinovăţit. Nu pot să admit că in materie de înţe­ lepciune sau în materie de virtute Hristos este la înălţimea altor oameni cunoscuţi din istorie. Cred că trebuie să-i con­ sider pe Budha şi pe Socrate superiori lui în aceste privinţe. Fadorul emoţional

Aşa cum am spus mai inainte, nu consider că adevăi'a­ tul motiv pentru care oamenii acceptă religia are ceva de-a face cu al'gumentarea. Religia este acceptată din motive emoţionale. Se spune adesea că nu este bine să fie atacată religia, deoarece religia_ îi face pe oameni virtuoşi. Aşa mi se spune ; dar nu am dovezi. Cunoaşteţi desigur cum este parodiat acest argument in cartea lui Samuel Butler Intoar­ cerea în Erewhon. Vă amintiţi că în Erewhon exista un t

!

Marcu, XI. 12, 1.1, 14 Muncu. XI, 21 (n.t.).

(n.t.). 27


oarecare Hi.ggs care ajunge tntr-o ţad badepirt,."\tă şi dupa ce s t ă un timp acolo fuge din acea ţară eu un bHlon. După: 20 de ani se intoarce şi găseşte o nouă religie in care ei este sanctiftcat sub numele de "fiul sO arelui" zicindu-se că s-a înălţat la cer. Află că tocmai urma si aibă loc ..sărbătoarea InăIţArii" şi ii aude pe profo.:!Surn HaRky şi Panky spunîn­

du-şi unul altuia că nu-l cunoscuseră pe Higgs per.Klll ai şi că speră să nu aibă această ocazie. Sint in alţii preoţi ai re­ ligiei fiului soa rel ui . Higgs este foarte indignat şi, apropiin­ du-se, le spune : "Am de gind să dezvilui aCC:lStă €SCIXJChe­ rie ; voi spune poporului din Erewhon că eu am fost ucela, un om, Higgs şi că m-am ridicat cu un balon'". ţ s-a repli­ cat : "Nu trebuie să faci acest lucru pentru că toate legile morale ale ţării se leagă d e acest m i t şi indată ce vor afla că nil te-ai inUţnt la cer se vor f:lce toţi nişte ticăloşi " . Şi " astfel este convin s şi pleacă. Aceaşta este ideea - că am fi toţi nişte ticăloşi dacă nu am răm1ne credincioşi religiei creştine. DupA mine, tocmai cei care i-au rimas credincioşi s-au doved i t in majoritatea lor extrem de ticăloşi. C iu d.'lt, cu cît vremurile sint mai intens rel igio � şi cre di n ţele dogmatiCe! mai puternice, se <-'anstatA o mai. mar� cruzime şi o stare de lucrul'i mai p roastă. In aşa ' nwnitele epoci. de credinţă cind oamenii credeau cu ade vărat în religia cl"'-'Ştină, pînă la ul ti mul amănunt. a exisl--:lt Inchi:d�ia cu torturile ei ; milioane de femei nefericite au fost arse ca vrăjitoare, şi s-au practicat toate modurile posibile de cruzime pe diverse categorii de oameni, în numele religici. Veţi constata, dacă veţi arunca o privire asuPl'"d istoriei, că eel mai mic ciştig 'pe calea innobilării sentimeni-elm' umane, orice îmbunătăţire adusA dreptului "penal, orice paş inainte pe calea reducerii rAzboaielor, orice pas inainte

spre

aplicarea unui t ratament mai bun celor de culom:e, şi orice iniţiativă de reducere a sclaviei, intr-up. cuvin t orice pro­ gres moral petrecut in IU lll:e a fost combă.tut cu consec28


ven ţl de organi7aţiile bisericeşti de pretutindeni. Pot afirma cu toată l�{)nvingere9 că religi$i creştină, aşa cu m este a fost :;i este incă pdncipalul

organizată. in bi!iCl'icile ei,'

duşman al pnJgresului moral in lume.

CUm ImDiedeei reupa PftII'l'8hIl Poate

gindiţi

merg

prea

departe

c1nd. afirm

el

această sltpaţie se menţine. Nu sint de această părere. Să luăm un singur fapt. Va fi d eaj un s să-I menţionez că veţi fi de QCOrd cu mine. Nu este un fapt plăc ut. dar b.iseric a ne obl igă să sp unem fapte neplă cute . Presupunînd că in lumea nOastrA de astă?i o htă lipsită de experienţă se măritA cu

un

sifilitic, in af..'Cst

ca,z

bi seri ca caLolică spune :

"Este o

le­

gătură indisolubj lci, Tl'ebuie să rămîneţi împreună pe viaţă" şi femela :lct'ea nu trebui.:! să h nici o măsură ca si nu dea viată unui co pi l sifilitic. Iată ce spune bi.-;erica catolică. Soco t esc că este o cruzime diabolică şi nimeni, dacă

mai

pă.qtreuză

sentimr.mtc.'

autentice,

nealterflle

de

dogme, sau, din firea sa mora lă nu este com p let surd la tot ce inseamnă sufcrin�ă. nu poate să l>uţină că e drept şi

corec t ca această

stare> de lucrur i

să f..'tm tinuc,

Aceasta �stc nUrllat un exemplu, Exi!>lă nenumărate căi pr i n care, in m o m(..>n t u l d e faţă, biserica, insistind asupl"a a ceea

ce consideră

c.':.l

moralitate,

pricinukşte

suferinţe

unor oa men i nt"mt'ritat şi fără rost. Şi, desigur. aşa cum

este şi �.l:.;tăzi in cele mai multe cazuri oponentă pl"OgN.'SUlui şi imbunătăţirilor de o rice fel c.'\re să red u că

ştim, mai

su feri nţa in lume, deoarece se încăpăţînează să etichetC'".le moralitate uh număr restrins de reguli de compor­ tare care nu au nimic de-a face (. u feri ci rea umană ; şi CÎnd se spu n e că t reb uie făcut un lucru sau al tu l pentru că va cont r ibu i la fer i c ire a umană, consideră că aceasta esle in afara pro blem e i . "Ce are fericirea umană cu morala ? Scopul' moralei nu este de a-i face pc oamen i !ericiti·'.

·drept

29


Teama, fuadamen& al reUcle1

;

Religia se bazează, du.pă părerea mea in primul rind şi . in special pe teamă. Este in parte teama de neCl1llo scut şi i'n parte, aşa cum am spus, dorinţa de a simţi că ai un reI de frate mai mare pe care te poţi baza la orice necaz sau conflict. Totul pleacă de la teamă - teama de mister, teama de infringere, teama de moarte. Ţeama este mama cruzimii şi de aceea nu este de mirare că religia.şi cruzimel1 au mers mină în mînă. Pentru că teama stă la baza ambe­ lor. Astăzi începem cite puţin să înţelegem cum stau lucru­ rile în lume şi clte puţin să le stăpînim prin intermediul ştiinţei care şi-a tăiat drumul pas cu pas impotriva religiei creştine, impotriva bisericii. şi in eluda opoziţiei vechilor precepte. Ştiinţa ne poate ajuta să depăşim această fdcă laşă care a incorsetat omenirea de-a lungul atîtor gcnp­ raţii. ştiinţa ne poate invAta, şi, cred că propriile noastl'e inimi ne pot invăţa să nu mai căutăm protecţie imaginară, să nu mai inventăm alia�i în cer ci, mai CUI'În:!, să încer­ căm prin propriile noastre eforturi aici, pe pămint, să facem din lumea aceasta un loc potrivit p:'ntl'u a trăi, un altul decit cel conceput de biserică in :\01('<\ secole. Ce

avem de

făt'ut

Vrem să stăm pe propriile noastl'e picioare şi să privi m lumea drept şi cinstit - bptelc ci b u n e şi rele, frumuseţile şi uriţenia ei ; să vedem lumea aşa cum este şi să nu n� temem. de ea. Să cucerim lumea prin inteligenţă şi nu prin supunere umilă in faţa tel'oarei pe care o degajA. Dumnezeu este o concepţie derivată din vechile despotisme orientale. Este o concepţie injositoare pentru omul liber. Toţi cei care se umilesc în biserici! declarlndu-se păcătoşi mizerabili şi a�a mai departe, sint vrednici de tot dispreţul .§i n u nişt� fiinţe umane care se respectă. Trebuie să ne îndreptăm spinarea şi să privim lumea cinstit in faţă. Trebuie si facem

30


totul ca lu mea să fie mai buni şi dacă nu vom reuşi pe măsura dorinţelor noast re, oricum va fi mai bună faţă de ceea ce au reuşit să facă alţii in atitea veacuri. O lume. mai bună are nevoie de cunoştinţe, bunăvoinţă şi curaj ; nu de l-egl"ete duioase după trecut sau de constringerea gindirii libere prin cuvinte folosite cu mult timp in urmă de nişt e ignoranţi. Are nevoie de idei îndrăzneţe şi de o gindire Iibl'I"ă, de inct-edl're i n viitor, nu de suspine du p ă un trecut apus şi can!, sperăm, va fi depăşit de v i itoru l pl' care intl'� Iigenţa noas1 l"ă il poate crea"


A ADUS RELIGIA REALE CON TRIBOŢn LA CIVILIZAŢIE ? I

Părerea mea despre religie coincide cu cea a lui Lu­ cretiu. Consider că religia este o boală născută din lrică şi u n izvor de nespusă suferi nţă pentru rasa umană. E drept, nu pot să neg " că a avut unele contribuţii la dezvol­ tarea civil izaţiei . Il,l vre m u rile de demult a ajutat la aleă" tuirea calendarului şi i-a determinat pe preoţii egipteni să consemneze ec1ipsele cu atîta grijă incit, cu timpul, au ajti ns chiar să le prevadă. Sint gata să recunosc aceste dou ă servicii, dar altele nu mai cunosc. Noţiunea de "religie" este utilizată astăzi i ntr-un Sţ'!ns foarte confuz. Unii sub influenţa protestanlismului radical .se servesc de ea penlr u a exprima orice convingere per­ sonală mai serioasă in probl eme de morală sau d espre na­ tura universului. Ori, aC€'st lucru nu se justifică din punct de vedere istoric, Religia este in pri m ul rind W1 fenomen social. Chiar dacă întemeietorii de religii aveau convi ngeri propri i deosebit de puternice. influenţa lor asupra religiilor pe care le-au fondat este mică, în timp ce religia s-a bucu­ rat i n to tdea u na de o imensă autoritate asupra colectivi­ tătii in cadrul căreia !l-a dezvoltat. Să luăm exemplul cnre I PUI,)!iCllt

32

pl'ima

dată in l!':�O (nota

ed iţiei ('Itgle:..e ).


prez i ntă cel mai mult interes pentru civilizaţia occi de n­ tală ' învăţâturile lui Hristos .a..,.a cum �rllt redate in Evan­ ghelii au foarte puţin de-a {aloe cu e tica adopl.ată de Cl'�Ş­ Uni. Cel mai important in creştinism din punct de vedere social şi is,toric nu este Hristos c i bbeÎiC3. iar dacă e:_te să vorbim d esp re creşt in:sm ca forţă socială nu trebuie să apE:!lăm la Evanghelii ca matei.'iill cre referinţă. Hrislus ne-a invăţat să împărţim avutul la săra ci , să nu luptăm. să nu frecventam biserica şi că adulterul nu trebuie pedep­ sit. Nid catoHdi, nici protestanţii nu s-au arătat prea dor­ nici să-i urmeze peveţele. Adevărat că unii franciscani nu ilK'Crcat să pmpăvăduiască, doctrina săn)ciei apostolice. dar au fost condamnati de papă ş i cHn ..ideraţi el-clici. Să ne amintim apoi de un d i eton, ca : "Nu judecati ('a să nu fiţi judecaţi" şi să ne în trebăm ce i nfl ue n tă a avut asupra in­ chiziţiei sau a Ku-Klux-Klanului. Ceea ce este valabil pentru cl'eştinism es!c valabil şi p en tru budic;m. Buddha era blajin şi luminut ; pe patul de moarte rîdea de d i scipoli, care îl credeau nt�lUUJ"i t()l'. Dar preoţimea budiHtă - ca t>el;l exio;tentă in Tibet, de pildă - s-a dov�'<:lit intotdeauna obş\!Ul ant istă, Umnă şi cr u dă in cel mai inalt grad. Discrepanţa dintre biserică şi fondatorul e i nu este deloc întîmplătoare. De indată ce se decretează că o anume persoană este de ţ i n ă toarea adevarul u i "- absol ut apare o <Ar­ mată întreagă de experţi care vin să-i interpi·ct,l'ze spo-,e]e şi aceşti experţi devin i nevitabil o forţă pentru că .�i au in mină cheia adevărul u i. Ca orice cuslă privilegiată, se folo­ sesc de aCE"astă forţă in propriul luI' avantaj. Ei sînt din­ tr-un .punct de vedere, mai răi decit alte caste privi1t!giaie, prin faptul că se consideră exponenlii Ulmi adevăl' imu­ abil. veşn ic şi desăvîrşit, jieve nin d , prin aceasta, 1n mod inerent ,qdversarii oricăl'ui progres moral şi intelectual.

Biserica

est.f'

a

fost adversara lui Gali le o şi

a

!tii Darwin, a;otăzi

'adversara lui Ft-eud. Pe vremea cind se bu cu ra

mai multă âutoritate îşi permitea să meargă şi

de

IllUi departe "


cu opoziţia faţă de orice. indeletnicire intelectuală. Papa Gl'igOl'e cel Mare <fi trimis odată unui episcop o scrisoare care începea astiel : "Ne-a parvenit u n zvon pe care nu-l put�m reda fără să roşim, cum că predai cunoştinţe de gramatică unor prieteni". Episcopul a fost silit, prin in1erventiu autoritară a papei, să l'en.unţe la <l�menea prac­ tici imorale, iar studiul limbii latine nu a fo s t reabilitat pînă în vremC<l Renaşterii. Religia este vătămătoare nu numai din punct de vedere intelectual, ci şi moral. Aceasta, deoarece codurile sale etice nu au in vedcre fericÎl'ea umană. Acum ciţiva ani, cînd în Germania s-a făcut un plebiscit penb'u a se stabi l i dacă familia regal ă care fu­ sese detronată rneli 31:e dreptul să-şi păstre7.e proprietăţile, biserica germană a susţinut oficial că deposedarea ci· al' fi o incălcare a legilor creştine. Biserica, după cum se ştie, s-a opus abolirii sclaviei atit cit i-a stat în putinţă şi, cu cîteva excepţii abil <;peculate, se opune şi astăzi oricărei mişcări pentru drcphlt� economică. Papa a condamnat ofi­ cial socittlismul.

CreşttDlsmul ti sexualitalea Aspectul cel mai nefast al religiei creştine este totUljli atitudi�ea pe care o are faţă de sexua11tafe - o atitudine atit de mm'bidă ':li de contrară :naturii, in.cît ar fi de ne­ înţeles dacă nu avem in vedere starea malHdivă de care era atinsă lumea 'civilizată în perioada de dt.'Cădere a Im­ periului Roman. Uneori se afirmă că religia creştină ar fi adus îmbunătăţil'i condiţiei femeii, Este una dintre L""ele mai grosolane perversiuni ale istoriei. Femeile nu se pot bucura de o pozitie satisfăcătoare intr-o societate care acordă () importanţă supremă obligaţiei lor de a nu încălca un cod moral strict şi rigid. Călugării a u considerat întot­ deauna femeia în primul rind o seducătoare şi au tratat-o mai ales ca instigatoare a poftelor trupeşti. Biserica a sus­ ţinut

şi mai susţine incă idealul virginităţii, îngăduind


căsătoria numai in cazul in care acest sacrificiu este impu­ sibil de realizat. "Este mai bine să te c bătore 'jl t i decit să arzi" cum afirmă cu brutalitate Sfintul Pavel. Dar făcind din căsătorie o legătură indisolubilă şi condamnind orit'C iniţiere in ars amandi, bi serica a făcul tot ce a putut pen­ tţu a conving{� că singura formă de relaţie sexwtlă permisă produce foarle puţină plăcere fiind mai mult un prilej de suferinţă. Opoziţia sa faţă de avort pleacă, de fapt, de 1" acelaşi raţiollClment : dacă {) lemeie naşte u n copil pe e H I pină se sfÎl'Şeşte prin epuizare nu se poate spune că viaţ:'i de familie ii OICl'ă prea multe bucurii ; avol'tul trebuie deci impiedccat. 'Concepţia despre păcat strins legată de morala cre';i­ tină are cons<.'cinţc extrem de nocive, deoarece oferă 00.­ menilor o' portiţă pentm sadismul lor pe care il găsesc legitim şi chiar nobil. Să luăm de exemplu problema pre­ venirii sifilisului. Dacă se iau toate precauţiile se ştie că pericolul dc oU contracta această boală esle extrem de redus. Creştinii tot uşi se opun popularizărli unor cunoştinţe pe această temă. fiindcă este bin{!, după părerea lor, ca p ăcă­ toşii să-şi pi.'imească pedeapsa. Am de bine, incît dol'{!SC ca pedeapS<.1 să se răsfringă şi asupra soţiilor şi copiilor. Există in lume, în momen t u l d e fală, mii şi mii de copii suferind de sifilis congenital cate nu ar fi ajuns să se nască fără SC<:'llstă dorinţă creştină de a-i vedl"a pedepsiti pe păcătoşi. Nu pot inţelege cum nişte doctrine ducînd la o a semene a cruzime diabolică, sint considerat!' a avea de-ctc pozitive asupra moralei. Poziţia crcştinilor este un adevărat pericol pentru bi­ nele omenirii nu numai in problema comportamentului s{!xual, ci şi a cunoştinţelor pe această temă. Ol'icine a 1n­ ('('J'cal să abOl'dezc fără prejudecăţi domeniul, ştie că ig­ noranta ipocrită faţă de subiccte:le sexuale pe care confor­ mismul creştin se străduieşte să o impună tinerilor esle extrem de primejdioasă pentru sănătatea lor psihică şi fi­ zică, iru' copiii care {olosesc drept sursă de informare cu-


vintele "ut1te", aşa cum adesea se întîmplă, ajung să pri­ v�că sexualitatea ca şi cum ar fi indecentă şi ridicolă in sine. Nu văd nici u n singur motiv p<>ntru care s-ar i n­ tenice accesul Ia cunoaştere. Nu sint pentru dozarea ei d'..'pă criterii de vÎI"3tă. Iar in cazul cunOaşterii sexuale argumentele clntăl'e!«:! mult mai greu. Un ignorant are mai puţine şanse de a proceda înţelept in comparaţie cu un individ informat şi este ridicol să insufli tinerilor sen­ ' timentul că pţk-ătuie5C, cînd, de fapt, e VOl'ba de o curiozi­ taţe fireasl.'ă [aţă de o problemă imp....,rtantă. Pe oril..-e băiat il preoCl.1pă trenurile. închipuiţi-vă că

am declara al.'eSt interes imoral, închipuiţi-vă că l-am l�ga la ochi atunci cînd se află intr-un tren sau intr-o gan'i ; că am avt>.a grijă ca nici măcar cuvînlul .,tren" să nu Cie pronunţat in prezenta lui şi am păotra un sccrct desăvirşit cu ptivire la modul in cure a fost transportat dintr-o loca­ litate in alta. Efedul nu va Ci llisparitia interesului pen­

tru trenuri, din conlra, el va fi mai curios ca oricînd dar

va căpăta sentimentul morbid al păl'a t u l u i , ştiind că " n u se. cade". Orice băiat dotat cu intt'ligcn l ă activă devine prin asemenea mijlol.K,{> mai m u l t sau mai puţin W1 l)e­ ul'as1.enic, lată cum se proeedearii i n mHtQrie de sexuali­ tate : mnd insă mai ini en�santă d('eit h't'nurite, consecin­ ţele sint cu atit mai nl'faste. Apl'o:tp� toţi oamenii dintr-o comunitate creştină sini i n t r-o

rnăSUI'ă mai

m i că niş\.e dczechililwuţi pdhid

ea

mare sa u mai

Ul'mat'C

a tabuurilor

asupra sexualităţii impusc din copilări(>. Iar conştiinţa pă­ catului ino('ulată artificial zime,

se

tr.ansformă ultel'ior in cru­

timiditate şi opacitate. Nici o justificare de nici

natură nu poate in�erzice unui copil să afle

afle, indiferent dacă e vorba

de

ceea

o

ce vrea

sexualitatc snu de alt

domeniu, Şi nu vom putea aVE"a niciodată o poeu1aţie

de

oameni sănătoşi dacă n u vom admite aceif:te idei in edueu t i a de la

oea

mai fragedă vîrstă ; lucru irealizabil, cit t i m p

religia L';li permite să controleze prindpiJlc educa�ei.

3.


Independent de aceste obsel"Vaţli oarecum de detaliu, lucru ec;te clar : a accept a doctrinele creştine lunda­ mentale presupune multă perversitate moraIA. Lwnea, se zice, a fost creati de Dumnezeu core este bun şi atotpu­ ternic. Creind-o, el a prevăzut dinainte tOl:\te chirturile si durerea din ea j răspunderea, aşadar, ii revine. Nu are sens !'l'A venim ideea că durerea este o co n sedn ţă a pă­ catului. In primul rind nu este aşa : riw'ile nu se revarsă şi: vulcanii nu erup ca UITlL:'1re li păcatului. Şi chiar aşa să ne, lucrurile n u se schimbă. Aducî nd pe lume, un copil despre care ştiu dinainte că v.a fi uc igaş m.m iac, sint răs­ punzător de (,.'TimeJe lui. Dumnezeu şt ii nd dinainte ce pă­ eate va cmnite omul, poartă deliberat toată răspunderea pentru acestor păcate d in clipa cind s-a ha­ tlt.it să-I Ct'a'Ze. Creştinii, de regulă, afil1nă că sufainţa izbăveşte ck păea�, fiind aşadar un lucru bun. Este doar o mască a sadismului, şi un argument foarte slab. � in­ vita un creş�n să mă insoţeaRcă in sectia de pediatrie a unui spital, să vadă toatA suielinţa de aCQlo, şi să-I aud cum spune că bieţii copUa-;:i atit de depravaţi mora l !nclt şi-au mnitat ()sindl. Ca să aj ungă aici, un om trebuie să ucidă orice sentiment �e milA şi compasiune, cu alte cuvi n te să devină tot atit de crud p recum acel Dum­ ftezt'u in care crede. Cine consideră binemeritată această lufet:inţă nu-şi: poate păstra intacte V41:1orilc morale, fiind obligat să găsea:;că tot timpul scuze durerii şi nefericirii.

un

cu

consecintele

t'!nt

in el

Obi<'ctiile impot ri va religiei imbracă două aspecte unul intd(.'C�ual, altul moral. Obiecţia intelectuală ar fi că nu avem mQtive să considel'Am religia �lde vAra t ă j obiecţia morală, că preeeptele religioa...e au fost formulate intr-o epocă cind oamenii erau. in general, mai <..'ruzi şi ca atare contin barbarii care din

con;;tii nta

in mod normal

mora l ă a epocii.

ar

fi treb uit să

dispară

"


Să ne oprim mai intii la oblecţ1a 'de ordin intelectual ; in epoca noastră practică ne interesează mai puţin dacii religia este sau nu adevărată, ne intrebăm, in primul 1 ind, dacă foloseşte la ceva. Cele două chestiuni sint, totuşi, interdependente. Cine crede in religia creştină, dă o altă accepţie ideii de bine in comparaţie cu un necredincios. Primului efectele religiei i se par pozitive, celui de al doi­ lea negative. Dealtminteri, mentalitatea că trebuie să cre­ dem într-o afirmatie sau alta fără dovezi, produce o reac­ ţie de ostilitate faţă de orice probă, făcîndu-ne să inchidem ochii la tot ce nu se incadrează in prejudecăţile noastre. Un anume gen de nepărtinire ştiinţifică este o calitate esen ţială care nu poate să existe atunci cind credem din datorie. Nu putem, aşudat, stabili dacă religia este. bună fără a cerceta cît este de adevărată. Problema fundamen­ tală in slabilirea adevărului religiei la creştini, mnhome­ dani şi evrei esic existenţa lui Dumnezeu. Pe vremea cînd religia se afla incA in plină glorie noţiunea de "Dumne­ zeu" avea un sens bine delimitat. In urma unor puternice atacuri din partea raţionaliştilor, sensul a devenit din ce în ce mai palid, astfel incit e gl·eu de precizat ce vrea să spună un om cind îşi declară credinţa in Dumnezeu. Să luăm in scopuri de argumentare, dcIiniţia lui Matthew Arnold : ,,0 putere din afara noastră care urmează calea binelui·'. Putem spori confuzia intrebindu-ne ce scopuri mai a:CIăm in univers in afara celor pe care şi le propun fiintcle de pe planeta noastră. Ai-gumentul pe care il invocă în mod obişnuit persoa­ nde religioo.se sună în linii mari cam aşa : "Eu şi priete­ nii mei sintem dotaţi cu inteligenţă şi virtute ieşite din comun. Este greu de conceput că atita inteligenţă şi vir­ tute se puteau dezvolta din intimplare. Trebuie, aşadar, să existe cineva pe puţin tot atit de dotat spiritual şi mo­ ral care a pus în mişcare maşinăria cosmică în scopul de ,(\ ne crea". Imi pare rău dar nu găs<:>sc acest argument la ;18


fel de impresionant ca oei ce se servesc de el. Universul este mh.re ; totuşi, dacă este să-i dăm crezare lui Edding­ ton, niciunde in univers nu se găsesc fiinţe atit de inteli­ gente ca omul ; . considerind intreaga cantitate de matelie existentă, raportată la cantitatea de materie alcătuind cor­ purile fiinţelor inteligente vom vedea că al.'€asta din urmă reprezintă o proportie infinitezimală. In consecinţă oricît ar fi de putin probabil ca legile intimplării să producă un organism capabil de inteligenţă printr-o selecţie intîmplă­ toare de atomi, este t.otuşi probabil că acel număr infim de astfel de organisme va exista in universul nostru. Iar noi, consideraţi o culme in acest vast proces nu mi se pare că aintem chiar nişte minuni ale naturii. Desigur printre feţele bisericeşti se află fiinţe mult mai minunate in com­ paraţie cu mine şi nu sint i n măsură să apreciez nişte merite cu mult superioare alor mele. Dar cu toate conce­ siile făcute acestei categorii nu pot să nu cred că Atotpu­ ternicia in eternitatea sa nu ar fi putut

realiza

ceva mai

bun. Nu ne rămîne decît să ne consolăm că tot ce a reuşit să facă n u este decit furtună într-un pahar cu apă. Pă­ mintul nu va fi întotdeauna locuibil ; rasa umană va dis­ pare şi dacă procesul cosmic are,

se

va confirma in continu­

va trebui să aibă loc pe suprafaţa altei planete, iar

mai curind sau mai tîrziu va inceta. După cea de a doua lege a termodinamicii este aproape indubitabil că universul se descompune şi că in cele din urmă nu va nimic

care

să prezinte un minimum

de

mai

exista

interes. Fireşte

avem voie să spunem c� atunci cind va fi cazul, Dumne­ zeu va răsuci din nou aceasta ne

bazăm

arcul

maşină1"ici,

dal'

afirmind

pe credinţă şi nu pe datele ştiinţei. Şti­

inţa arată că universul a involuat incetul cu incetul, ur­ mind a trece prin nişte etape şi mai jalnice pină la 8uto­ desfiinţare. Dacă putem numi aceasta o dovadă a finalităţii din univers nu-mi rămine decit să declar că nu mă prea


!nclnti.. Nu văd a.unei nici un motiv si cred in Dumnezeu, oricit de nedelimitat şi palid ar fi el Las la o parte ·ve­ chile argumente metafizice, deoarece şi. apologeţii religiei .

le-au i�arat.

8utJdal fÎ fteIIUII'irea

in

Insistenta creştini. asupra ideii de '8uflet a avut o Ou­ enormă u pra eticii comunităţilor de credincioşi . Doctrina creştină este in eaen.ţa ei asemănătoare cu a stoi­ cilor, apArind, ca şi aceasta., societate care nu mai putea nutri aspiraţii politice. Orice .om nonnal dotat \.:11 o natură robustă simte in mod firesc nevoia de a face bine. dar lipsit de puterea politică şi de posibilitatea. de a illilu­ enţa cursul evenimentelor se va abate de la lncUnaţiile sale naturale şi la oonc1uzia că lucl't.d oeI mai impol'tant este să fii bun. Aşa s-a intimplat cu pl'lmii

as

enţă

intl'-o

va ajunge

a e ���i��t :'jr;j��tn�n�;ţ}��� ��;!f:�de:�; �� decit oamenii lipsiti de puterea de fi acţiona. Virtutea :':0cială ·a fost astfel exclusă din religia creştină. Pină şi in zilele noastre. adultâ-ul it supără maţ mult pe creştinul

obişnuit

decit un politician care ia mi:-ă, deşi acesta din urmă va pricinui de o mie de ori mai mult riu. Medieva­ Iii. aşa cum reic.::e din pictulile Jar• ..aveau despre virtute o {.'OrlC(;')Jţie debilă. insipidă � S<.'ntimcnt.ali1. A le retr.age

i ne p

in viata

din mijlocul lumii constituia dovada suprcmei vi!·tu1.i. sin­ gurii oameni de ct u con'iideraţj sfinţi fi d (!ei care sfintului Ludovic au ptlS la mezat şi �ve­ rea supuşilor in lu ta contra turcilor. Biserica nu ar fi aU'ibuit niciodCltă titulatura de s t unui reformator al finanţelor, al dreptului penal sau justiţiei. Asemenea

eni

asem

a

fin

al

(.'.untl"ibuţii la binele omenirii au fost intotcleauna eotate drept minore. Nu cred. să existe un singur sfint in calen­ darul bisericesc , care să-şi dat.oreze tit.lul unei .activităţi spre binele ob�tesc. Făcindu-se această separaţie intre ..


persoana socială şi morală cu timpul s-a aj un s la o sepn.­ raţie tot mai mare între suflet şi trup, caIT' a supravieţuit in metafh:ica religioasă, apoi in sistemC'le filo7.0Ike por­ nind de la Descartes. In gen�ral vorbind, �e puate spune că tru p u l reprezintă partea socială şi publit:ă a omului iur sufletul pa11ea privată. P unî nd accentul pe suflet, e t ica creşti nă .1 căpătat un c.ru-.tlder pur individualist. Secole de creştinism i-a făcut pe oa meni mai cgoe<:-ntrid şi mai in­ chil,ii in sine, dedt erau de la nat ură : IX'n�ru ci singurele instincte Cl:I.re n scot pe om d i n zidurile ('ulu i său sint cel sexual, dragostea de copii, patriotismul şi spiritul de

colectivitate. In ceea ce priwşte inst i n ctu l sexual, biserica făcut totul pentru a-l discredita şi înjosi ; dragostea de famili� a fos t hulită de H r is tos Însuşi şi de majoritatea discipolilor săi, iar patriotismul nu şi-a aHat locul la po­ poarele supuse Imperiului Roman. PolemicH impotriva fa­

a

miliei din Evanghelii este un s u b i ect cărui3 nu i s-a acord<lt sufîcientă atenţie. Biserica se închină cu venerClţie in f.a1a Maicii Domnului, Domnul însă nu o trata cu a celaş i res­ pect. 1 ,se adresa cam aşa : "Ce am eu cu tine. femeie ? . (Ioan II, 4). Tot el spune că a venit să despartă pe fi u de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa, că eel (:e iubeşt.e pe tată ori pe mamă mai mult d('Cît pe El, nu este vrednic de El (Ma:tei X, 35-37). Toate acest0a in­ seamnă· distrugerea raporturilor biologice ale fi.tmilit'i atitudine care explică în mare măsură şi (<lptul că, odată cu răspîndirea creş linismului, s-a instaurat şi intole­ ranta în lume. Acest individualism a culminat cu d(lCtrina despH' ne­ murirea sufl e tul ui, acesta fiind sortit feriei r i i '>au ehinuri­ lo_f veşnice, după caz. Criteriile hotărîtoare i n lueu·ea unei decizii atit de însemna te sint întrucitva bizure. De exem­ plu, dacă mori la cîteva clipe după . ce ai pdmit bineeuvîn­

apă "finţi tă, ' vei moş­ teni împâ,.1ţia cerurilor, iar dacă se întîmphi să tf' surprindă trăsnetul cind ţi s-a rupt şiretul şi-ţi ver�i nădu.ful intr-un

tarea un ui Pl-eot şi ciţiva stropi de

"


chip nu tocmai decent eşti condamnat la cazne veşnice, chiar dacă ai fost o viaţă întreagă o pildă de virtute, Pro­ testanţii de astăzi nu mai cred in asemenea lucruri, poate nici catolicii care nu au aprofundat prea mult teologia, dar aşa spune doctrina clasică, şi pînă nu de mult ea s-a impus cu tărie, Spaniolii din Mexic şi Peru obişnuiau să botezc copiii indicnilor şi să-i ucidă pe loc, convinşi fiind că ace�ti copti Val' ajunge în rai, Un creştin care se confOl'meuză eu stricteţe nOl'lnelor religioase nu poate găsi argumentc1(' lo­ gice pentru a-i condamna, deşi astăzi toţi o facem. Doc­ trina nemuririi in formularea dată de creştini a avut con­ secinţe dezastruoase asupra moralei, iar distincţia meta­ fizică trup-suflet a �lVut repercusiuni la {el de dezastruoase in filozofie,

IzvoMe1e Int.olerantet Intoleranta care s-a instaurat pe lume odată cu creşti­ nismul este una dintre cele mai bizare laturi ale sale şi se datorează, cred, concepţiei ebraice asupra binelui şi asu­ pra existenţei unui singur Dumnezeu. Cum au ajuns evreii la aceste ciudăţenii, nu ştiu. Ele au apărut se pare în peri­ oada de robie ca reacţie împotriva incercărilor de a-i asi­ mila. Oricum ar fi, evreii, şi mai precis profetii 101', au pus In evidentă conceptul de bine personal şi au venit cu ideea că este imoral să tolt.'rezi mai multe religii. Aceste două idei au fost o adevărată calamitate pentru civili�ţia europeană. Biserica a făcut mult caz in legătură cu per­ secuţiile exercitate asupra creştinilor de către statul roman inainte de Constantin cel Mare. Aceste persecuţii a u fost, de fapt, neinsemnate, avînd un caracter intermitent şi o orientare exclusiv politică. Creştinii au fost mult mai crin­ cen \>ersecutaţi de către creştini decît au fost vreod..'l.tă de împăraţii romani, după domnia lui Constantin cel Mare pînă spre sfîrşitul secolului al XV11-lea. Pînă la apa­ riţia religiei creştine această atitudine era total necunos-

42


cută lumii vechi, cu ex.cepţia evreilor. Dacă-I citim pe Herodot vedem că el priveşte cu toleranţă obiceiurile po­ poarelor vizitate. E drept, uneori este şocat de cîte un obicei mult prea barbar, dar in general se poartă cu .l,'espcct faţă de obiceiurile altor neamuri şi nu ţine să demonstreze că cei ce au găsit alte nume lui Zeus, sint sortiţi pierzaniei şi trebuie să moară pentru a-şi primi cit mai curind pe­ deapsa. Această atitudine le este rezervată creştinilor. Este adevărat, aceştia sini acum mai puţin vehemenţi, dat· nu din proprie iniţiativă ; este opera a generaţii întregi de liber-cugetători care din Renaştere pină in zilele�noastre i-au făcut să se ruşineze de foarte multe credinţe tradi­ ţionale. Este amuzant să-i auzi acum pe creştini spunînd că religi..'1 lor este blîndă şi raţională farii a aminti că atî­ ţia oameni au luptat şi au avut de suferit persecuţii, la vremea lor, chiar din partc<l creştinilor. Nimeni nu mai crede 9-sfăzi că lumea a fost creată la 4004 î.c.n., dar nu demult orice îndoială cu privire la acest fapt er"!- o crimă de neiertat. Stra-străbunicul meu, studiind grosimea lavei de pc vulcanul Elnn, a ajuns la concluzia că lumea este mai veche decît se crede şi a publicat într-o carte această idee, insultă pentru CaI'e a fost condamnat de întregul co­ !pitat şi ostracizat din societate. Dacă ar fi avut o condiţie mai umilă, pedeapsa ar fi fost de bună seamă mai aspră. Nu este meritul dreptcrcdincioşilor că n u se mai iau în considerare absurdilăţile de acum 150 de ani. In ciuda mlei rezistenţe acerbe, rd.igia creştină şi-a pierdut treptat din vehemenţă şi numai ca urmare a puternicelor atacuri din partea liber-cugetătorilor. Doctrina liberului arbitru

Atitudinea creştinilor faţă de legile naturii .el fost în mod ciudat nesigură şi oscilantă. Pe de o parte, doctrina liberului arbitru, in care credeau majoritatea, cerea ca ac­ tele oamenilor cel puţin, să nu fie supuse legilOl' naturii ;


pe de altă parte, cu precldere in secolele al XVUI-lea şi al XIX-lea, DumIfezeu era considerat legiuHorul suprem iar legile naturii una din p�palele dovezi ale existenţei sale . In ult im ul timp se neag4 impartanta legi lor naturii , in mvoarea liberului arbitru iar ideea că legile 'naturii sint dovada exisţ.enţei unui legi.slatol" pierde din teren. Mate­ riaIiştli se foloseau de legile fizicii pentru a demonstra că mişcările trupului uman sint determinate mecanic şi, in consecinţă, orice cuvîn t pe care îl pronunţăm, odee schim­ bare de poziţie nu au cwn să fie efectul liberului arbitru. In felul acesta actele noastl-e de voinţă prezintă puţină valoare. Nu are sens să rid icăm statuie cuiva fiindcă a scris un poem, nu are sens să-I spinzurăm pe criminal actele lor sint re-mltatul unor mişcăr:i. fu.ice datorate ex­ clusiv unor cauze fizice. Poate in a numite sisteme metati­ zice se mai păstrează o zonă intactă ele gindire in care voinţa se manifestă liber ; fiind insă comunicabilă doar prin intermediul unor mişcări fizice, domeniul libertăţii nu poate deveni subiectul comunicării şi, ca atare, nici o­ dată important In planul socIal. Teoria evoluţiei a avut �i ea () influenţă considerabilă asupra creş t ini lor, care au 8<.'ceptat-o. dindu-şi seama că nu se pune problema unor revendicări in numele omului, ci in numele al tor forme de viaţă, de ci cu totul de o altA

natw-ă. Partizanii liberului arbitl'u din om &-au opus ori­ cărei explicaţii a comportamentului materiei vii in funcţie

de

legile fizice şi chi m ice. Teoria lui Descartes d u pă

care

toate speci i l e inferioare sint automate nu mai es te împăr­ tăşită de teologii liberali. Teoria continuităţii le oferă po­

sibilitatea să m�argă şi � i depar te şi să susţină că nici materia moartă nu se supune unor legi imuabile. Ei uită un fap t, şi an ume.

că,

negi nd supremaţia legilor

se

neagă

posibilitatea m iracoleiOl', acestea fiind in terven ţii · ale lui Dumnezeu ce con t ravi n legib: aflate la baZa falomenelor curente. Mi-l imaginez rotuşi pe teologul liberal al zile-


lor noastre, luindu--şi un aer plin de i:inportanţi. şi af'� mirul că intreaga cr.eaţie est.e un miraool, nemaifiind ne­ vo ie să se oprească doar asupra acelor fenomene ce ilus­ trează in mod special o mtel'-renţie divină. Unii apologeţi ai religiei sub i nfl uenţa acestei reacţii

faţă. de legile naturii şi-au insuşit ultimele teorii despre atom, prin care legile cunoscute ale f..izi cii nu sint valabile decît pa rţ ial, .pentru un mare nu de atomi, iar elec­ tronul are o cOmpor tare absolut haotică. Părerea mea este că ne aflăm intr-un stadiu de tranziţie şi că fizicienii vor descoperi cu timpul leg ile care stau la baza acestor feno­ mene mi n uscule. oricît .ar diferi ele de legile tra di ţi on le ale fizicii . Oricum. merită remarca! faptul că teoriile mo­ derne asupra unor fenomene la (1 scară atit de redusă nu le plică la problemele de importanţji practică. Mişcările eviden te, miş cări l e care pot fi st>�izate implieă un număr suficient de atomi pentru a fi inţek>se cu ajutorul vechilor legi. Cind. cineva scrie un poem (său Cace o crimă, pentru a reveni la exemplul anterior) pune fn mişcare o anumită cantitate de cerneală sau gral'it. Electronii care compun cerneala PQt să danseze cum d oresc pc parche tul sălii lor de ckl.ns, sala de dans se deplasează însă ca un singuc tot. in conoordq.nţă cu legHe tradiţiona]{' ale fizicii, iată ce ii interesează· pe poet şi pe editorul său. Cu alte cuvinte. teoriile rne nu vizează in ultimă instanţă probleme le de interes uman de care se ocupă teologul.

măr

a

a

moe:te

liberului arbitru l'ăm1ne, aşadar, in suspen­ sie. Indiferent de interpretările date in dome niul metafi­ zicii absolute, -este clar că in realitate nimeni nu crede in el. Se ştie Uintotdeauna că ed uarţi influenţează carac­ terul omului , că alcoolul sau opiumul provoacă unele de­ reglări de com tame nt . Un apostol al liberului arbitru recunoaşw ci prin puterea vointei ne p utem abţine de la biuturA, dar nu putem pretinde că un om beat va pronunţa cuvintele "constituţia britanică" la fel de clar ca unul

Problema

a

Por

treaz. Oricine a

avut

de-a

face

cu .copiii

ştie

..


regim adecvat ii face mult mai ascultători decit orice pre­ dic;1 din lume. Singurul efect c;oncret al "teoriei liberului arbitru este că îi tmpiedică pe oameni să găsească o apli­ care logică a acestor concluzii simple. Dacă un individ are o comportare deplasată, ne place să-I considerăm imoral, fărA a dori să cunoaştem antecedentele, poate nişte cauze anterioare venirii sale pe lume, de care nu are cum să fie tras la răspundere, oricîtă imaginaţie am depune. Nu ne-ar trece prin cap să ne purtăm cu un vehicol la fel de nesăbuit cum ne tratăm semenii. Dacă nu vrea să pornească, nu-i vom artibui nici un fe l de păcate, nu-i vom spune :. "E�ti un automobil imoral ş i nu-ţi mat dau benzină pină nu porneşti" . Vom încerca să ' descoperim unde este defedul şi n vom repara, Dar aplicind acelaşi tratament fiinţelol' umRDe ve nim în contradicţie cu ade­ vărurile sfintei noastre religi i , Chiar şi în ceea ce îi pri­ W,;,!C pc copiii mici. M;ulţi capătă deprinderi urite care se pcl·pct ucuză prin pedeapsă, şi care, ncremarcate, poate ar di spărea, de la sine. Bonele, totuşi, cu foarte puţine ex­ cepţii cGnsidcră indicat să-i pedepsească, cu riscul tmbol­ năvil'ii lor. Cind ac:eas t.:t se prod uce este decre ta tă de tri­ bunule ca fiind dovada nocivi tăţi i acelei deprinderi .şi nu a pedepsei (Fac aluzie la recentul proces de obscenitaie din statul ;New York). Reformele din educaţie se da torează în mare măsură s t u d i ului alie nn ţ i l o l' şi al debililor mintali care nu pu t eau fi tm'ji la l'ăspundere pentru defectele lor şi ea atare li s-a ,apficat u n trnhlment- mai ştiinţific decît copiilor normali. Pină nu de mult' exig.ta părerea că cel mai bun leac pentru cop i ii care nu învaţă este varga sau biciul. Dacă s-a renun­ ţat aproape iotal la acest principiu in cazul Copiilor, el supravieţuieşte in dreptul penal. Evident, un individ cu porniri criminale trebuie oprit, dar şi unul care a turbat şi

vrea

să muşte oamenii,

chiar

dacă nimeni

nu-l

consideră

moral I·ă�'punzător. Un bolnav de ciumă este izolat, pină se

'6

vindec::\'

':li nimeni n u-l consideră un depravat.

La

fel


trebui procedat şi cu un individ cu patima de a comite Calsuri, fără a i se atribui o vină mai mare unuia sau al­ tuia. Toate acestea. ţin de o judecată sănătoasă, o judecată L'Ombătută însă de etica creştină. Ca să putem aprecia cum îşi exercită influenţa morală C I instituţie asupra unei col e c t ivit ăţ i , este necesar să sta­ bilim mai intii ce scopuri stau Ia baza acelei instituţii şi în ce măsură ea face totul ca să sporească eficacitatea lor în cadrul colectivităţii. Uneori natura acestor scopuri t.'Ste (.'videntă, alte ori mai puţin clară. Un club de alplnişti va cultiva, desigur, înclinaţia spre aventură, un cerc de i n te­ lectuali dorinta de cunoaştere. Familia, ca institutie. pro­ movează gelozia dar şi d.rugostca de copii, un club de fot­ bal sau un partid politic spiritul compe titi v, dar cele mai importante instituţii sociale, biserica şi statul, au o moti­ vaţie psihologică mult mai complexă. Prindpala funcţie n sta t ul u i , asigurarea securităţii faţă de criminalii din in­ teriorul ţării .�i de duşmanii din extc1'Îor. îşi arc obîrşia in al.>ea pornire proprie copiilor de a se strînge la un loc, �ltunci cînd sint speriaţi. sau de a căuta prezenta oameni­ lUI' mari pent1'u a se simţi în sig·uranţă. Biserica arc origini mult mai complexe. Desigur, credinţa izvorăşte in primul dnd din tC'<lmă, lucru valabil şi astăzi, căci c e a mai mică �t!al'lnă ii poate [al.'C pe oameni să-şi indrepte gindurile spre Dumnezeu. Războiul, bolile sau naufragiile au toate ::;anscle să-i fm:ă credincioşi. Religia urc de altfel şi alte rm'm�ce, ('U apelează mai ales la sentimentul de respect rută de noi înşine ca fiinţe umane. Dacă ·tot ce ne spune (:'il este adevărat, nu sintC'm ni.;;te biete rime tîrîtoare cum p�il'Cm ; însuşi cl'eHtorul uni vers u l u i se intere'W8ză de noi, d este multumit cind ne purtăm fl'umo� ţii nemulţumit cind o l uăm razna. Este un l u c r u foarte măgulitor. Ce rost mai are să sUim la pindă lingă mU';lumiul de furnici ca să vedem care îşi Iace datoria, să le gonim pc cele indolente tu·

::;i să

le ardem pe rug. Cind DumllC".t:eu Cace acest lucru noi nu putem decit să ne sim'im flalati de 0000-

pentru


de:caţia dată ; şi ne vom simţi cu aUt mai flataţi dacă ne răsplăteşte meritele cu vesnica fericire a (.'erurilor. După teor i e relativ mo d ernă evoluţia cosmică este astfel con­ cepută incît ne va asigura accesul la to t ceea ce este bun pentru noi - cu alte cuvinte la tot ce ne produce plăcc:>re. Din nou ne simţim Clatati că unive rs ul este condus de o fiinţă care ne �m păr tăşe� tc gusturile şi prcjudl.uţlle. o

Ideea de bine

treilea resort psihologic aflat . la baza religiei (>3fe cel CH1'e a d us. la formarea conceptului de bine. Ştiu, m u l j i , libel'-cugetiitori .,a.{·,wdă toată stima acestui l.'Oncept spu­ ID'ld eă rr:erită să ne preluat cu tot declinul dogmatismu­ lui re l igi os . Nu pot Ii de aco rd cu ei in această privinţă. Aiul.lizală psihologil-. ideea de bine t5i are ră dăci n ile in n i ::: te p a t i m i indezirabile şi nu ar trebui incurajată cu avi­ zul ra�iunii. Binele !:ii râul trebuie privite ca un tot, este i m p ().':;i bn să insistăm asupl'a unuia fără a interveni �i celălalt. De f a p t oe este . .răul" în tnod concret ? tn viata � zi cu zi ifl!<t*1mnă u n m o d de comportare ce nu este pe p]ac u l m u l ţ i m.Ii. EUehetind acest comportament drept in­ adecvat şi construj.nd in j urul lui un adevărat arsenal de norme etice> multi�€'H proliferează capetf:' de acuzare dupa critel-iile suIe de a n t i p u l i e, şi, in acelaşi timp, deoarece mulţimea are >dreptate prin definiţie, creşte în proprii săi ochi, cin d nu fac e, de C�lpt, decit să dea glas unei porniri spre cruzime. Este. dacă vrem, psihologia linşajului şi a Al

cel o rlălte metode de pedf:'psire a criminalilor. Conceptul de bi ne tn esenţa sa pres upune , aşadar. aflarea unei por­ tiţe de manife.�tare a sadismului, îmbrăcînd cruzimea in .... hainele j us ti ţ j f:' i. Ni � va l>epl"oşa, fără îndoială, că această descriere nu se aplică profeţi1or ('vrei. care tot eu am spus, au inventat (.'onceptul. într-adevăr, bine pentru profeţii evrei era ceea ce aprobaseră ei sau Iehova. tntilnim aceeaşi atitudine in ..


,.Faptele Apostolilor" ·cind _apostolii 15i iIl(.� enunţul prin cuvintele : .,Pentru că -s...a ,părut Sfîntului .:Duh şi .nouă" (Faptele, XV, 28). ·E)iversele .certitudini ale 'unor indivizi cu privire la preferinţele şi opiniile DomnUlui .nu pot fi to­ tuşi .puse la temelia unei instituţii. Protestantismul s-a confruntat întotdeauna cu ,ace.astă .dificultate : orice profet ad-hoc poate s U6ţine că adevărul-este de partea lui fără să fie contrazis .de legile credinţei sale. _Dl'ept urmare, protes­ tantismul s--.a scîndat in nenumărate sede c-are s-au sub­ minat una pe alta, astfel încît }"C'ligia C<'1tulică ar-€ toate Ş<.'1 nsele să rfl.mină -singura reprezentantă vi tal ă a credinţei creştine încă o sută de .tmi de acum incc1o, Inspiraţia pro­ IetiloF şi are locul ei şi la catolici, dar ins�iraţja ce p.T'-'e autentic divină pOă�e fi o.pera di,;;I\> olului, biserica fiind singurn în măsurf. să npl."€cieze aceasta, tot astfel cum in

arl;) di" .lT expertul poate dist.inge LIn LeonaI"do auten t ic de un f.als. în ac-e�t mod şi r-c\<Qlnţia s€ in�tituţîonalizează : bi.n� e,ste {'e{'-f} ('e hG1ă�'ă,?t€ bi!'{'!'tca. rău ceea ce nu-i con­ vine. Cnncep�ul ,de bine este deci -in practică un paravan pentI LI aversiunilp mulţimii. Se pare, Hşadar, că cele trei porniri umane finali zate în I'-eligie sînt t:eama, ura şi Scopul religiei este dO' a confecţiona o mast:ă de .reapectabilitiite acestor

in..gimfare.9..

porniri cu condiţia

ca

ele să urmez.e traiectoria dorită.

Deoareee aceste patimi ·provo.acă multă suferinţă umană,

religia este o Iorţă

cultive

în

voie,

.a

cînd.

răului, ea permiţînd 'oamenilor să le

interzieindu-le, i-ar face să şi

frîneze cel puţin partial.

prea

m

le

în­

o

intervenţie, poate nu din .partea

in1re .în

.disc.uţie. Ura şi frica, 5-ar putea

Mă aştept �lici la

� tor partiz.ani ai ID1eptei credinţe, dar care în orice

caz merită ,>ă

obiecta, sint caracteristici

umane

-esenţiale, .ele au existat

şi vor exista în1.utdeauna. Cel mai bun .lucru, mi se va

spune, este de ·a le

-canaliza liD -acele

direcţii in care vor

fi

mai puţm nociV€. T'tlologii ar -putea afi.rnw. ·că acest mod ••


de abordare este similar cu regioiul aplicat instinctului sexual, instinct cu totul deplorabil : pofta trupească de­ vine mai decentă între hotarele căsătoriei. Aşadar, VOI' spune ei, dacă ura nu poate fi evitată, mai bine să fit' indreptată spre ceea ce este cu adevărat nociv, iată ce îşi propune biserica să facă dm conceptul de bine. Sint două replici la această controversă, una să spunem de suprafaţă, cealaltă mergind la miezul problemei. Prim<l ar fi că binele in accepţia bisel"icii nu este chiar O culme a perfecţiunii, a doua, că ura şi teama ar putea fi cu totul eradicate la nivelul actual al cunoştinţelor de psihologie şi ' al tehnicii industriale.

Să ne oprim intii la prima afirma1ie. Ideea de bine În �tecepţ ia bisericii are diverse impl i ca ţii indezirabile in plan f.ccial - in primul rind datorită unui dispreţ afişat faţă tIe inteligenţă şi ş tiin�. Această hibă este moştenită d i n Evanghelii. Hristos ne spune să fim precum copiii m ic i. cl"n" copiii mici nu pot aprofunda calculul diferenţial, prin­ cip ii le valutare sau metodele moderne de combatere a b0lilor. Nu este de datoria noastră să avem astfel de cunoş­ tinţe, conform bisericii. Cunoaşterea nu mai este in sine un păcat cum susţfnea biserica in �rioadele ei de gl orie d<lr fără a fi un păcat rămîne un pericol, căci poate duce la trufie intelectuală şi, de aici, la i ndoi ala asupra dogme­ lor creştine. Să luăm, de exemplu, doi indivizi unul care a contribuit la eradicarea frig uril o r galbene pe o rază .in­ tinsA dintr-o regiune tropicală, dar care, in cursul acestei activităţi, a avut relaţii ocaEionale cu diverse femei. şi altul leneş şi moliu, care i-a făcut nevestei cite un copil pe an pină ce aceasta s-a sfirşit prin epuizare, şi ocupin­ du-se aţit de puţin de copii inelt jumătate au pierit din cauze ce puteau fi prevenite ; in schimb nu a avut nici­ odată relaţii nepermise cu alte femei. Orice bun creştin este obligat să adnJită că aI doilea individ este mai virtuos de­ cit primul. O asemenea atitudine este .fără doar ş i poate total

5.

superstiţioasă

şi

contrarA

oricArei raţiuni.

Totuşi,


aceste absw'dităţi sint inevitabile cit timp se socoteşte mai important să nu păcătuieşti decit să ai merite concrete şi cit timp nu se recunoaşte importanţa cunoaşterii ca mij­ loc de a ne face viaţa utilă. Cea de a doua obiecţie, de fond, adusA modului in oare biserica inţelege să folosească teama şi ura oamenilor, este că, in prezent, putem face ca acestea sA disparA cu totul din natura umană prin reforme in educaţie, economie şi politică. Punctul de plecare sînt reformele din educaţie, fiindcă..cei care simt ură şi teamă vor preţui aceste senti­ mente ş i vor dori să le perpetueze chiar dacă nu conştient, Hcesta fiind cazul creştinului obişnuit. Nu este greu de l.'Onceput o educaţie care îşi propune desfiinţarea fdcii. Este de ajuns să ne purtăm frumos cu copilul, să-i asigu­ răm un cadm în care iniţiativele lui nu VOl' avea urmări dezastruoase şi să-I ferim de contactul c u maturii atinşi de diverse fobii faţă \de intuneric, şoarcci sau de revoluţia soc·ială. De asemenea, vom evita să-i aplicăm pedepse grave, să-I ameninţăm. să-i facem reproşuri excesive şi se­ vere. A-l salva de ură prin educaţie este o chestiune ceva mai complicată. Este necesar să evităm cu foarte multă gdjă situaţiile generatoare de gelozie, impărţind dreptate in mod obiectiv şi imparţial ca intre copiii de aceeaşi virstă. Copilul trebuie să se simtă inconjurat de o caldă afec­ tiune, cel puţin din partea unora dintre adulţii cu care vine in contact, să nu fie oprit să-şi manifeste preocupă­ rile şi curiozităţile fil-eşti, decit atunci cind au repercu­ siuni asupra vieţii sau sănătăţii. Şi mai ales să nu existe tabuuri pe teme sexuale sau în pţobleme ce vizează bunul simţ convenţional. Dacă de la bun inceput vom aplica aceste prţncipii, copilul va fi lipsit de teamă şi prietenos. Ajungind la virsta maturităţii, un tinăr sau o tînără astfel educaţi, vor lua contactul cu o lume plină de nedrep­ tate, cruzime, de suferinţe care puteau fi evitate. Nedrep­

tatea,

tenire

cruzimea şi suferinţele lumii moderne sint

din

trecut� din vremufile cind nimeni nu

o

se

moş­

putea

.1


mstrage unei lupte pe viaţă şi pe moarte pentru existenţă. In epoca noastră ţ..1. nu mai este necesară. La actualul. nivel de dezvoltare al tehnioii şi al industtiei putem asigura, dacă vrem, mijloace de existenţă satisfăcătoare pentru toată l'umea. De asemenea, am putea. face ca populaţia lu.­ mii să rămină staţionară, dacă biserica, cu au�oritatea ei politică, nu ar pl'efer.a ră?boiul, erim.. şi fmlmetea in locul măsurltor anticoncepţionale. Cunoaştem căile de acces spre fericirea universală ; impedimentul prin.c.lpill. rămin învă­ ţăturUe rt'ligieL Religia impiedică copiii. să bene.fjciez.e de o educatie rationalA, religia ne impi.edic': să înlătur,ii m plincipruele eBuze ale războaielor, religi •. ne imio'iedică să milităm pen t t u instaurarea unor principii etice de coope­ rat'e ştiinţifică in locul fioroaselor doctrina ale păcatuhli ,i pedepsei. Poate că· omenirea se află in pragul v:îrstei. ei de. aur, Ifa,.' tn al..'est caz-e nt.'CeSUl" mai inUi să ucidem balaurul care păzeşte uşa, iar acest balaur este religia.


fN

In C'f! cred. .Il RUR'«!U a sCl'i � :

CE CRED·

sub formă de bro�t1I'ă tn 1925. In prer.ntA, im·('j'(:.11 s!i AI'ăt ce gîndesc. despre locul şi posihililii.\.i1e sw.le de il a lunge la cel mai bun mod de viaţă. .. fn. vla�a sociillă o!)s:el'v;lm existenta unor for�e aduciUoa,re de fel'idre şi a unor. fl);'ţe cnte ne fac să. suferim. Nu ştim <:al'e vor în\'inlol�. da.' tn\dt'pt este 1!.Ii ' ţlnE'rn con t de ambe1e." La prol'eSUl din HHO de la New Y!}rk. In ce f"'red, ti fost una din ' cArtile per",pnla l e ('8 dm"a::i.'i eti Ril/<ospll nu poate pt'cda la CitI Cllllege. . tn presa z i ! t'i nu n!')ărut ample d l a l c. as.\fel selectate, in� cit o.fe:l'�u o i m a g i ne eMisă asupra \'edeli!ur lui Russell. apiil."Ut " Am _

omului ifI unh'crs

Omul. face parte

din

naturA. şi

nu se

deosebeşte de t>a.

mişl'ă, urmează acclea'ji stelelor şi ' a atomilor. Lumea fizică este mare in oompar.aţje cu Omul -- mai mare decit se Cl:edea pe vremea. lui Dante. dar nu atit de mare cit se credea acum o s u t.ă· de ani. In î n ă l ţi m i . şi in adinr.uri. in maCl"OCfJS'nos şi în mÎL-rocfJsmos, ştiin\.'l atinge nişte limite; Se cOnsideră că universul' este finit in spatiu şi că lumina îl Gindul'Ue sal(�.

legi.

care

felul în care se

descriu mişcarea

53


poate par.curge în cîteva sute de milioane de ani. Se con� siderA că materia este alcătuită' din electroni şi protoni � o fonnă definită, existind doar într-un O'lJ.măr limitat, că prefacerile lor nu au loc in mod continuu, aşa cum se cre­ zuse, ci cu mişcări bruşte care nu depăşesc o anumită in� tensitate minimă. Iar leg�le după care se ghidează aceste transformări pot fi rezumate la cîteva principii foarte ge­ nerale, determinind trecutul şi viitorul lumii, �n măsura în care istoria ei se poate cunoaşte în cele mai mici detalii: Ştiinţa fizicii se apropie, aşadar, de un stadiu al desă­ vîrşirii cind nu mai prezintă interes. Odată ce există legi pentru mişcarea electroni1or şi protonilor, resiul este doar geografie - o serie de fenomene particulare distribuite pe zone din istoria lumii. Numărul fenomenelor geografice lwcesare in determinarea istoriei lumii este, probabil, fi� nit : teoretic, ele ar incăpea intr-un registru mal'C la 80merset Housc împreună cu o maşină de calculat, care i-ar permite t.'ercetătorului ca printr-o simplă invîrtire a unei lIl.:'1nele să aflc şi alte date istorice decît cele consemnate. Este greu de imaginat ceva mai puţin interesant şi mai departe de deliciile febrile ale unei descoperiri incomplete. Este ca şi cum ai urca pc un munte inalt, şi sus in virf n-ai găsi decit un restaurant unde se vinde apă minerală, inconjurat de ceaţă, insă avînd staţie de radioficare. Pro­ babil că pc vremea lui Ahmcs t , tabla inmulţirii et'a C<.lptivantă. In lumea aceasta fizică, neintercsantă ca atare, Omul l'('pn�7,intA o parte componentă. Corpul său ca şi restul ma­ terici, este compus din electroni şi pl'otoni care, după cum ştim,

se

supun aceloraşi legi ca şi cei

care

nu intră în com­

poziţii animaliere sau vegetalc. Există unele teorii după care fiziologia

nu

poate fi redusă la fizică,

dar

argumen­

tele aduse nu sint foarte convingătoare· şi din motive de prudenţi le vom socoti eronate. Aşa numitele noastre "gîn1 Faraon

5'

egiptean (1560-1.537 i.e.n.) (n.t.).


duri" depind, se pare, de o anumită organizare a unor piste elin creier, după cum călătoriile depind de şose1e şi cAi ferate. Energia folosită in gindire este de origine chimicA, fiindcă, de pildă, carenţele de iod pot face dintr-un om inteligent un idiot. Fenomenele spirituale se află in strinsA corelaţie cu structura materială; ca atare nu-i cerem unui electron să "gindească", după cwn nu pretindem unui in­ divid să joace singur un meci de fotbal. Tot astfel nu pu­ tem concepe cA gindirea supravieţuieşte morţii fizice, pen­ tru că prin aceasta se distruge organizarea creierului şi energia care folosea pistele lui se risipeşte. Dumnezeu şi nemurirea, dogme centrale ale creştillis­ mului nu sint fundamentate ştiinţific. Ele nu pot fi consi­ derate esenţiale pentru religie deoarece lipsesc din budism. (In p,rivinţa nemuririi afjrmaţia este mai ambiguă dar co­ rec�A. in ultimă instanţă). Noi, insă, cei din occident le con­ ferim statutul unui minim ireductibil în teologie. Fără îndoială că oamenii vor intreţine mai departe aceste cre­ dinţe pentru că stot plăcute, la fel cum este plăcut să ne atribuim nouă virtute şi duşmanilor păcate, deşi nu văd pe ce temei. Nu am pretenţia să dovedesc că Dumnezeu nu există sau că diavolul este o invenţie. Dumnezeul creş­ tin poate există, poate există şi zeii Olimpului, ai Egiptu­ lui antic sau ai Babilonului, dar nici o ipoteză nu este mai plauzibilă decit alta. Deoarece nu intră nici măcar în sfera unei cunoaşteri probabile nu văd necesitatea de a fi luate in considerare. Nu mai continui cu acest subiect pe care l-am tratat în altă parte J. Problema nemuririi omului pleacă de Ia premise

oare �

cwn dUerite. Aici există dovezi posibile în ambele direcţii. Omul este parte integrantă din lumea cotidiană preocuparea ştiinţei; condiţiile

care

care

face

ii determinA existenţa

putind fi descoperite. PicAtura de apă nu este veşnică, descompune 1

in

Vezi cartea

oxigen şi hidrogen şi dacă mea

ar

se

susţine că

Filozofic lui Leibniz, cap. XV. 55


"'1Wl'avieţuieşte dizolvAr.ii, vom fi -de huni seamă sceptici . .La ifeI ,nici CEeie:r:ul .nu este veşnic .iar energia organizată .!ntr-un flOljp ·viu Be demebilizează prin :moarte, .nemaifiind ln stare.de acţiune ·calecliuA. După datele .de .care di�u­ nem,.ceea:ue numim 'Iliaţa,n.aa.stră.spirituală se aflA,intr-o strlnsă .oorelaţie .cu stru<;tura .creierului şi �nergia �ani­ zati a co:r;pu1ui. Este normal deci .si .presupunem .că viaţa spirituală .inceteazA adată .cu moartea organismului. Argu­ mentul ,are ·valoar.e .de probabilitate dar este.la fel de .pu­ ternic ca argumentele:pe ca;,e se sprijină cele .mai multe concluzii ale ştiinţei.

Concluzia .:noastră eRte .suscel'tibilă de it ii contest.ată con.<;Îuerentc. Cercetările din domeniul psihic pretind că po.'*!dă probe ş!.iinţificc. au ten tke ale supT1\Vie­ tl1irii ş,i nu ne îndoi.m că proce1ul'a folosită în cercdare CRU! in prindpiu cOl'('ctă _ştiinţific. Probele de at't'st gen . .put fi atit de covÎrşitmrre inri! să nu .poată li respinse <k! o minte ştiinţifică. dar ca să �dbă greuta tea confcrită C'I{e nec€snr ca ipoteza sup.l'avieţuirii să fi av ut .antfo'c€'dcnte de probabilit.ate. O cnkr,ari.e de fenomene se explică in­ totdeauna in mai mulţe fduri şi, dintre acestea, vom .pre­ fern pe ·cel cu anteceell'nte de mai .puţină jmprob'lbilitate. Cine este de .părere că supravietuim morţii gă.'i'eşte in această teorie cea mai bună expli.:aţie.a ·fenomenelor psi­

.pf) diverse

hi(!€.·Cel .care, plecind de la aHe conRiderente, <flU o.găseşte plauzibilă, va .căuta .alie �plicaţii. Ji).upă 'mine, dovezile invocate -de ceTCf"t.area psihicului 'În fa:voal'ea 'Supll8.vieţu­ irii sînt m ult mai slabe decît dovof'Zile fiziologice ale părţii adver-se. Dar stIrnit 'intru totul că 'pot deveni 'Oricind mai pnlpEiblle -şi, in acest cuz, ar fi neşmnţific .să. ·nu credem in 'Supravieţuire. 1\. supravietui 'mnrtii tfiziae --eate :tc;rbuşi ·altceva ,de<lit a ;fi nemuritor: 'Poate fi 'CY0lIba. ·numai de 1{) 'aminare a 'morţii psihice. Pe ·oameni 'insti iii 'mterese&d. .sA oreadă'in ·remu-_ rire.·Partizanii nemurl.t:ii ,vor.avea.ohiecţii imPotriva argu':'

..


mentelor fiziologice de genul celor arltate, pe consideren­ tu! că sufletul există separat de trup, fiind altceva decit manifestările sale empirice în trupurile noastre fizice. Cred că ac.:easta este o superstiţie metafizică. Spiritul şi materia sint într-o anumită privintă nişte term eni canvenabili, dar nu nişte realităţi absolute. Ek'Ctronii şi protonii, ca şi su­ fletul, sint ficţiuni logice; fiecare reprezintă in realitate o istorie, o serie "de evenimente şi nu o entitate singulară conf:tantă. In cazul �ufletului, acest lucru apare evident in fE'nomenele dezvoltării. Gîndindu-ne la concepţie, gesta­ ţie, la fazele prin care trece copilul, este imposibil·să cre­ dem, cu toată. seriozi tatea, că sufletul este indivizibil, per­ fect şi desăvîrşit de-a lungul acestui proces. Este clar că sufc>ră o evoluţie c...a şi trupul. şi că provenind din sperma­ tozoid ';Ii ovul nu est e indivizibil. Nu este materialism: este recunoaşterea fa pt ului că tot ceea ce prezintă interes este o chestiune care ţine de organizare şi nu de substanţa prim:u·ă.

Met'lfi:dciE-nii au VE-nit cu nenumărate argumente în de­ mOlUtr-nţia că su.fIetul ar fi n emu ritor, dar un test foarte simplu le anuleaza pe toate. După aceste argumente sufle­ tul pătrunde in tot spa.tiul, totuşi oamenii nu ţin atit să fie gra':li, cît

trăiască mult

şi

n i ci unul din metafizicienii in

chestiune nu au remorcat că ra ţionamentul lor poate fi-ast­ fel r ăst ăl măc it. Iată un exemplu de uluitoare purere a do ­ rinţei de a orbi pînă şi c"oei mai inteligenţi oameni cu erori care al tfe l sint evidente de la bun inceput. Fără teama de

moarte ideea nemuririi nu avea cum. apare. Tea.'"lt8 stă la ba7.a dogmelor re ligi08..!le ca şi a multor elemen,te din viaţa umană. Teama de alţi oameni, ca indi­ vizi sau colectivitate , are o influenţă hotAritoare in multe domenii ale vieţii sociale, religia insă a apărut din. teama faţA. de natură . Antiteza spirit-materie este, aşa cum s-a vAzut, mai mult sau mai puţin o iluzie, există insă alta mai

importantă - şi anume antiteza dintre lucrul'ile care pot fi afectate de dorinţa noastră şi cele

care

nu pot.

Intre

ele nu ,.,


e t ţ ; , � � �b �:. Şi totuşi unele ne scapă, ca.. fenomenele mari ale acestei lwni, de genul celor care fac obiectul astronomiei. Nu pu­ tem acţiona după dorinţă, decit, intr-o oarecare măsură, &Supra unor realităţi alIate pe sco ţa terestri. sau in apro­ piere. Chiar pc pămînt forţele noastre sint foarte limitate: în primul rind nu ne putem apăra de moarte, cel mult o fueem să intirzic. Religia Înt.'earcă să depăşească această antiteză. Lumea fiind controlată de Dumnezeu şi Dumnezeu putînd fi îndu­ ioşat .prin rugăciuni, ne face părtaşi la omnipotenţă. In vre­ m u rile de de mul rugăciunile erau răsplătite prin m in uni ; In<ti sin incă in religia catolică, dar protestanţii au pierdut i:I(..'eastă p ut r . Oricum, ne putem dispensa de miracole. deoarece providenţa a decretat că acţiunea legilor naturale va fi incununată cu ccl(' mai minunate rezultate. Şi astfel credinţa in Dumnezeu lUai serveşte incă umanizării lumii naturii, răcindu-i pe oamcni să -simtă că forţele fizice sînt adevăratele sale aliate. tntr-o manieră asemănătoare, ne­ murirea şterge groaza morţii. Cine credc că prin moarte va moşteni fericirea eternă nu se mai sperie de ea, dur spre bucuda medicilor, ceast nu se intimplă mereu. Ea alină lotuşi intr-un fel temcrile oamenilor, chiar atunci cind nu l'(�uşeşte să le calmezt> de toL Religia pentru că !şi are obirşia in groază, innobilează anumite spaime făcîndu-le să nu mai apară degradante. Pl'in aceasta ea a adus un deserviciu omenirii: orice spaimă este degradantă. Cred că atunci cind voi muri, voi putrezi şi nimic din mine n u va supravieţui. Nu mai sint tînăr şi mi-e dragă viaţa. Dar mi s-ar părea nedemn să tre­ mur de groază la gindul nimicniciei. Fericirea nu este mai p uţin adevărată pentru că se va sfîrşi, iar raţiunea,o;;i iubi­ rea p ţui la fel de mult chiar dacă nu sint veşnice. Mulţi semeni de-ai noştri s·au indreptat cu fruntea ISUS

r����::: CUc!�l:

:��

ar

t

t

ee

a

a

mare

re esc

spre eşafod,

..

ei să

iv m

ne fie pildă şi să pr

i

cu

tot

a

Ut

a seme-


ţie adevăratul nostru loc în univers. Iar dacă ferestrele des­ chise ale ş.tiinţei ne fac la început sA tremurAm dupA cIl­ dura dulce a miturilor tradiţionale de wnanizare, pinA Ia urmă. aerul proaspăt dă vigoare şi spaţiile deschise au splendoarea lor. Una es-te filozofia naturii şi alta filozofia valorii. Din confundarea lor nu poate ieşi nimic bun. Ce ni se pare bun, ce ne-ar place, nu are nici cea mai mică legătură cu ce este, problemă pe care şi-o va pune filozofia naturii. Pe de altă parte, nu ni se poate interzice sA preţuim un lucru sau altul pe motiv că lumea subumană nu-l preţuieşte, după cum nu putem fi siliţi să admirăm ceva pentru c ă este o "lege a na­ turii". Fără indoială şi noi facem parte din natură, ii dato­ răm dorinţele, speranţele şi spaimele după legi pe care fizicianul a inceput să le descopere. In acest sens sintem o părticică din ea, subordonaţi ei, un z:ezultat al.1egilor na­ turii şi victimele ei in ultimă instanţă. Ar fi nedrept să concepem filozofia naturiilimitat teres­ tră ; pămintul este numai o planetă mică a unei stele mici din Calea Laptelui Ar fi ridicol s-o denaturAm" pentru plă­ cerea unor paraziţi micuţi ai unei planete insignifiante. Vi­ talismul ca filozofic şi evoluţionLsmul ne demonstreazA, in ,acest caz, lipsa unui simţ al proporţiei şi al legi1-turii logice. Ele con�eră semnificaţie cosmică faptelor de viaţă care vi­ zează un interes al nostru personal şi nu o semnificaţie li­ mitată la globul pămîntesc. Optimismul şi pesimismul ca filozofii cosmice suportă acelaşi umanism naiv; lumea aşa cum ne-a prezintă Iilozofia naturii nu este nici rea nici bună şi nu doreşte să ne tacă fericiţi sau trişti. Asemenea filozofii sint rodul infumurării şi pot oricind fi corectate de cele mai elementare d..1.te astronomice. Dar in filozofia valorii avem reversul situaţiei. Natura reprezintă doar o parte din ceea ce concepem cu ochii min­ ţii : tot ce există, real, imaginar, este supus aprecierii noas­

tre

şi nu există norme exterioare

care

să ne arate că greşim.

Ne conferim statutul de arbitri absoluti, irefutabili ai valo-

,.


rii, şi Jn această lume a valorii, N'atura reprezintă doar o parte. Sintem deci in această lume mai importanţi decit Natura. In 1l,11Dea valorilor natura ca atare este neutri, nici bună nici.rea, nici o b iect de admiraţie, nici obiect de critic:l. Noi sintem creatorii valo rii după criterii stabilite la bunul nostru plac. In acest domen iu sintem regi şi rangul nu ne penni te să. ne umilim cu reverenţe in faţa Naturii. Noi ho­ tărîm cel mai bun mod de viaţă şi nu natura ..!;o. nici măcar natura personificată în Dumnezeu. Cel mal bun mod de �i Au existat mu U e şi variate ronccpţii la diferite epr:ci şi diferite popnare despre cel mai bun mod de viaţă.. De

la multe

ori. această dC'')sebire ele ve--Jeri a pr�vo'.!at ::!i,;c'.lţii aprinse in special cînd divergenţele se rele-reau la mijlo:l­ cele prin care se p ut-ea atinge un anumit �op Duuă unii,

închic;oarea este cea mai bună soluţie de prevenire ţiunilor: alţii susţin ţi pl'in educatie s-ar obUne

n

a inf rac­ rezultate

in­

b u e. Experienţa este singura 1n mă...ură să decldă tr-un caz ca acesta. Dar nu in toutt.' situatiile: Tolsto i a c onda m nat războiul sub orice formă; după alţii menirea soldatului este nobilă atunci cind luptă pentru o cauză d1'eaptă: Aici probabil divergenţa este mai adincă, ea se re­

mai

feră chiar la s cop .

Cel care

aduce

laude so l datulu i considerA. este o fa!)tă bună; Tol­

de regulă că pedepsirea păcătoşilor

stoi nu gîndea aşa. Asupra acestei chestiuni controversele nu sînt posibile. De aceea nu pot să demonstrez că propria mea concepţie asupra vieţii ideale ar fi

să-mi

exprim

părerea şi

sti

j ustă, pot

doar

sper că vor fi de acord cu mine

mea este următoarea: Viaţa idea14 este cea inspinzt4 de iubire .fi călăuzită de'cunoa.ştet'e.

cit mai mulţi oameni Părerea

Cunoaşterea. şi iubirea sint practic nelimitate şi. prin or icit de bine ne-am organiza viaţa, imaginatia ne d se poate şi mai Dar iubirea nu este eficace

urmare,

aratA

..

b�ne.


fAră cunoaş,tere, şi nici cu terea fără iubire. In evul me­ izbucnea epidemia de ci umă lotr.o ţarA, oamenii bi&et'icii s!ătuiBU populaţia si se ad une in s tintele lăcaşuri !jOi să se roage pentru izbăvire; 10 c o nsecinţă, e pidemi a se extindea cu extraordinară repeziciune la masele tÎC'.site de credincioşi. Iată un exemplu de iubire fără cunon';itere. Războiul prin care am trecut ne-a oferit exem p lul de cu­ noa51ere fără iubire. Ambele cazuri s-au sold at prin pier­ deri umane uriaşe. De'ji iubirea şi cunoaşterea sint la fel de n.f?Ce-.;are, iu­ este in tr-un sens mai impol't.antă căd datorită ei un om inteligent va Înrerca, pe căiif' cunoa5tel'ii, să vină in ajutorul celoI" dragi. Lipsit de inteligenţă, omul St! mu1ţ'1me�te să gindea'lcă cum i s-a spus şi pnatE' facr� rău ir< elOlda bun<�lor intenţii. Medieina imi oferă cel mai bun (''Xen?lu, Un doctor plit!€put este mai f.11ositor bolnavului dt>e;t un prieten devotat, progresul medicinei putind ;!duee t:nai multe servi ci i soch:tâţii decit filuntropia ignorantă. Dar chiar aici o doz!i de b un:1v-o inţ ă este inconwstabil nf'l:e'>cU'ă dacă vrem să benefi cieze şi alţii de cuceririle· .ţ.iiinţei, nu numai cei b ogati. Iubirea eSte un cuvint care desc rie o gamă largă de afecte; l-am fole sit tocmai pentru că aş dori să mă refer la toate , .I ubi re a ca sentiment - pentru că despre ea V01'­ bcsc, nu de iubirea, "din principiu", după mine ncauten­ tieă - osci lează intre dau , extremităţi: pe de () part.e de­ lectare pură a co nte m plării , pe de alta pură bunăyoinţă, Daci eate vOl'ba de obiecte neînsufleţite aingura formă de manifestare este delectarea : nu putem simţi bunăvoinţă faţă de un peisaj sau o sonată. Arta se spune că izvorăşte din senzaţia aceasta de incintare. mai puternică de regul i la copii decit la adulţi, care sint dispuşi să p rivea scă lucru­ rile intr-o lumină mai practică. Ea joacă un rol îns emnat in

diu cind

bh'e8

fortnarea sentimentelor noastre faţă de oameni d upă cum au f.armec sau nu, dael ii privim numai ca obiect de con­

templaţie ..telicil.

.,


Cealaltă extremitate a iubirii este bunăvoinţa. Au exis­ tat oameni care şi-au jertfit viaţa ingrijind leproşii j nu putea fi vorba in cazul lor de delectare estetică. Dragostee. părinţilor este deobicei insoţită de satisfacţia oferită de as­ pectul exterior al copiilor, dar cînd această satisfacţie Up­ seşte, iubirea este Ia fel de puternică. Ar suna ciudat .să numim "bunăvoinţă" grija unei mame faţă de copilul ei bolnav, fiind inclinaţi să folosim acciit termen cu referire Ia sentimente mai puţin profunde şi, in nouă2eci la sută din cazuri, impostură. Dar este greu de gasit alt termen pentru a descrie interesul faţă de binele altuia, care in cazul părin­ .t ţilor, se ştie, este fără margini. In alte situaţii este mult mai puţin intens; de fapt, este foarte posibil ca orice senti­ ment altruist să fie o răsfrîngere a sentimentului de părinte sau, uneori, o sublimare a lui. In lipsa unui alt termen voi numi acest sentiment "bunăvoinţă", dar vreau să precizez că mă refer la afecte, nu la principii şi că exclud aspectul unei senzaţii de superioritate ce i se asociază uneori. Ter­ menul de "compasiune" s-ar potrivi în parte, dar nu con­ ţine acel element de acţiune pe care il doresc inclus. Iubirea in stadiul de desăvîrşire este combinaţia indiso­ lubilă a douA elemente, incin·tare şi bine-intenţionare. Sa­ tisfacţia pe care o incearcă părintele unui copil frumos �i deştept imbină ambele elemente; tot astfel şi dragostea dintre persoanele de sex opus cind este adevărată. Aici însă partenerii îşi doresc binele cinsi există certitudinea po.se­ siunii. căci gelozia va ucide acest sentiment, sporind se pure tocmai delectarea contemplării. A simţi ddectare fără a dori binele poate însemna cruzime. a dori binele fără a simţi o delectare duce foarte uşor Ia răceală şi la oarecare superioritate. Cine vrea să fie iubit, vrea .să fie obiectul unei afecţiuni imbinind cele două elemente, cu excepţia unor situaţii de maximă neputinţă cum se intimplă cu copiii mici sau in bolile foarte grave, cind bunele intenţii rămîn unica doleanţl. Şi invers, in cazuri

de

maximă vi­

goare, admiraţia se face mai apreciată decit bunăvoinţa :

..


BSte starea de spirit a potentaţilor şi frumuseţilor celebre. rIvn1m la bunele intenţii. ale cuiva decit in măsura in simţim nevoia. să ne ajute sau cind ne temem că ne-ar putea face rău. Cel puţin aceasta pare logica biologică a situaţiei deşi n u corespunde intruto.tul realitAţii. Simţim nevoia de afecţiune ca să scăpăm de .sentimentul singurA­ tAţii, să fim, cum se spune "inţeleşi". tn fond. pretindem o compasiune şi nu numai bunAvoinţă; ca să ne satisfacă afecţiunea cuiva, trebuie nu numai să ne dorească binele, ci, si ştie şi de ce anume avem nevoie penta-u a fi fericiţi. Dar aici intervine celălalt element al vieţii ideale şi anume cunoaşterea. tntr-o lume perfectă; orice fiinţă capabilă de a simţi C't'va, ar fi pentru toţi ceilalti obiect al iubirii totale bazate pt.' o fu2Îonare perfectă a delectării bunăvoinţei şi tntele­ gt)rii. Nu decurge de aici că in lumea noastră· reală ar fi cazul să incercăm astfel de sentimente faţă de toate fiinţele �inlţitoare pc care le intilnim. Multe nu ne atrag :pentru că sînt dezgustătoare; forţînd nota şi incercind să le vedem frumoase, nu rcw:;im decit să ne tocim simţul natural pen­ Iru frumos. Şi ca să nu vorbim de Ciinţele umane, să ne gindim la purici, ploşniţe, păduchi. Ar trebui să fim la fel rle hăituiţi precum BdtTinul marinar J ca să simţim o desfă­ tare contEmplînd astfel de creatul"Î. Unii dintre sfinţi, -estE adevărat, le-:-au denumIt "mărgăritare ak' Domnului". dur L'eeR ce ii incinta pe ci era ocazia de a-şi pune in valoare . propria lor sfinţenie.

Nu

care

Bunăvoinţa.se poate extinde cu mai multă uşurint�,..dul' chiar şi Ea cunoaşte niştE limite. Dacă un bărbat doreştE să Sl'

�c;ă

căsătorească şi ană

are un rival, nu vom considera

este mai potrivit să se retragă şi nu-i vom contesta

dreptul

legitim de

a

lupta pină la

mentele pentru rival nu sînt

in ·nici

o referire

I Cunoscut

la viaţa

poem

de T.

S.

capăt, chiar dacă senti­

cu totul

binevoitoare. Cred că

posibili, aici, pe pămint, nu trerueri.dge (1772-1834) (n.t.).

..


buie omisă acea resursă animalică de vitalitate şi instind fără de care viaţa ar deveni anostă �i lipsită de interes. Ci· vilizaţia h-ebuie să fie un adaos, nu un substitut, şi în acest ;sens sfîntul �tic şi înţeleptul de�1 de viaţă nu reuşesc ;să .fie nişte fiinţe umane desăvîrşite. In număr mic pot Ci o cinste pentru societate dar dacă lumea întrea gă s·ar com­ pune doar din ei, ar fi o plictiseală de moarte. Aceste consideraţii ne obligă să insistăm asupra elemen­ tului de dclectare ca parte componenta a iubirii ideale. In lumea noastr ă reală, delectarea este in mod. inevitabil se­ lectivă, oprlndu·ne să avem aceleaşi .sentimente pentru în­ treaga omenire. Cind de1ectarea şi bunele intenţii vin în cuntradicţie, este mai indicat lfi compromis decit să cedăm total într-una din direcţu. Instinctul işi are drepturile sale .şi dacă i l .forţăm dincolo de un punct, el 8e răzbună pe cele mai subtile căL De aceea vom.ţine cont de nişte limite ale posibilităţilor umane atunci cind ne propunem să găsim soluţii ideale pentru viaţă şi, prin .aceasta, reven4n la neet..... sitatea cunaaşterii. Vorbind despre cunoaştere ca element al vieţii idl'ale nu mă refer la cunoaşterea etică, ci la cunoaşterea şt iinţi­ fică şi la cunoaşterea fenomenelor particulare. La drept vorbind, nu cred să existe cunoaştere etică ca atare. Dacă cL.lrim să realizăm un scop anume l:unoaşterea ne va arăta mijloacele, ea putind trece vag drept etică, dar nu-mi in­ chipui că putem decide ce comportament este bun sau rău decit referindu-ne la nişte consecinţe probabile. Este misi­ unea ştiintei de a descoperi căile prin care vom ajunge la scopul propus. Orice regulă morală trebuie testată pentru a vedea in ce măsură ne va conduce spre .scopul dorit. Spun dorit şi nu care trebuie dorit, fiindcă ceea ce trebuie dorit· elite de fapt ceea ce vor alţii să dorim, deobicei persoanele cu autoritate - părinţii, profesorii, poliţia sau juded.torii Dacă mi se spune "trebuie să faci cutare sau cutare lucru"

forţa motrice a acestei remarci rezidă in dorinţa mea de a fi

aprobat - alături poal.e de

..

recompensa

ori

pedeapsa

care


urmează, du:pă cum sint sau nu .aprobat. rDeoarEce orice manifestare de comportament izvorăşte dintr.a .dorinţă, este clar că noţiunile.eti�,nu pot.a� impartanţA'ducit in mAsw-a in care influenţează. d orinţa .. Şi acest lucr.u se în� t implă, prin dorinţa·de-Apr0bare şi ·teama,de·dezaprobare. Aici este vorba de nişte -forţe BOciale puterniae:pe CQl"e, na� tural, vom incerca aă le atragem ,de .partea nQaStră. dacA vrem să avem Q xealiza1."e cit de mică de ordin social. Cind afirm că .moralitatea unui comporta:nent trebuie .apreciată prin prisma unor consecin ţe ,probabile, vreau să că. aş dori să văd aprobarea dată comportamentului capabil de a ne conduce spre scopurile sociale pc care le dor im �i dezapmharca reversulu! său. ln nu se in1.implă il:;a; cxi<;tă nişte reguli tradiţionale d upă care aprobarea şi dezaprobarea se aplică indiferent de consecinţe. D.lr pe această temă vo i vorbi în cap ito lul următor. SuperIicialitatea speculuţiilor etice reiese di n eumple simp le. Să presupunem cti avem copilul bolnav:. Iubin.'a pantru. el ne face ,să-i vrem vind�carea, iar ştiinţa Q(� va spune cmn. Nu există un :,>t;;tdiu intermediar al I;eoriei etice care să ru:: spună că ace.3t copil ar putea beneficia de un tratament mai bun. Ceea ce facem. izvorăşte direct dii.ltr-o dorinţă de.a reuli7..a un scop, ală l u ri de cunoaşterea mij� loucelol" necesare. Acela'}i lucru se paate spune pentru teate actele,.. bune·,sau rele. Nalw-a scopului di feră.i ar ştiinţa eate mai eficaC(.· in unele cazuri decît în altele. dar nu -există m�locl.ă in stare să�i f acă pe oumeni să intreprin.dă.ceed ce nu d01-esC. S ing ura modalitate este mooificarea dorinţei lnr p ri n introducerea unui sistem .de l"ecompensA. şi pedeapsă, in eare apro barea sau dezaprobarea socială nu de ţin rolul cel mai neinsemnat. Problema .legislatorului moral esle, H';\adar, următoarea : cum poate fi formulat acest sistem de recompensă şi pedeapsă. ca.să asţgure cît m:li mult din ceea ce îşi doreşte autoritatea �islativă ? Dacă afirm că

spun

pl'('zcnt

autoritate a . legislativă

aqeast$ .că ·ele

nu

are ,dorinţe .bune, înţeleg .'prin

vin·in contradicţie cu dcmi:� uneLaectiuni

'o.


a colectivităţii ·umane din care fac :parte eu. li nţelor umane nu există normă morală.

In afara do­

Astfel, ceea ce deosebeşte etica de ştiinţă, nu este un tip specific de cunoaştere ci pur şi simp1u dorinţa. Cunoaş­ terea solicitată de etică este a ceeaşi din oricare alt domeniu; .speclifi<:e .sint ţelurile dorite şi faptul că ele vor fi atÎI1.9f:' printr-un comportament adecvat. Desigur dacă vrem ca definiţi a unui comportament adecvat să atragă cit mai mulţi oameni, trebuie să alegem acele scopuri dorite de o mare majoritate. Cititorii nu ar fi de acord dacli aş defini drept adecvat acel cOqlportament prin care voi căuta să imi sporesc venit uI. Eficacitatea oricărui argument etic constă in mo tivaţia ştiinţifică, adi că , în dovada că un tip de com ­ p o rtament �i nu altul este calea spre r eali2area unu i 1 el dorit în majoritate. Fac totuşi distincţia intre argumentul etic şi educaţia etică, ac;:easta din urmă avind rolul de il consolid a anumite dorinţe în 'defavoarea altora, Dar acesta cs1.e un alt proces, car� V3. fi discutat, separat, mai tîr:du. Pu� acum expUca mai exact sensul de-finiţiei vieţii ideale aşa cum a fost Iormulată la inceputul capito lului. Afirmaţia mea că ea înseamnă iubire călăuzită de cunoaţ;­ tere a pornit de la dorinţa de a trăi Hstfel, pe cit Pos ib il , şi de a-i vedea pe alţii trăind la fel; iar conţinutv.1 logic al acestei afirmaţii· este că. într-o colec tivitate ai căn'i membri duc acest mod de viaţă., vor fi satisfăcute mai multe dorinţe decit intr-una ba2ată pe ma i puţină iubire şi mai puţină cunoaştere. Nu spun că acest mod de viaţă este "virtuos" iar opusul lui "păcătos". Căci nu mi se par jus­ tificate logic asemenea concepţii.

Reguli morale Necesitatea practică a moralei apare din conflictul do­ rinţelor la o :nnen i diferiţi sau la acelaşi individ in diferite perioade sau chiar in acelaşi timp. Un individ care vrea şi sA bea şi totodată să .fie apt de muncă a doua 21 dimi..


ncaţă, va fi considerat imoral daeă adoptă alternativa unei satisfacţii minore. Extravaganţii şi nechibzuiţii ne deran­ jează chiar dacă nu fac nimănui rău decît lor. Bcntham 1 ufimnă că " la baza moralităţii" stă "interesul personal lu� minat" şi că un individ care acţionează in vederea obţi­ nerii unei mnime satisfacţii personale, in cele din urmă nu poarte să greşească. Nu pot accepta ide e a sa. Au existat Hrani care simţeau o reală desfătare cind asistau la apli­ curea taxl ur ilor şi cum să le aduc el og ii cind nwnai din prudenţă cruţau viaţa victi melor lor, cu gindul la alte su� J't'rinţe. mai tirziu. Şi totuşi, indiferent de alte implicatii. prudenţa este o trăsătură a vieţii ideale. Pină .�i Robirn(J�1 Crusoe a avut ocazia să fie harnic, ordonat, pre văzător , d,-, bună seamă c alităţi morale contribuind la creşterea sati ,­ (actiei sale l otale, fără nici un prejudidu adlis alianl. Acest aspect al moralei arc un rol extrem de im portant. in educaţia copiilor, m ai puţin predispuşi să se gindeasc<l la viit or . Dacă adul ţii l-ar aplica mai mult in prac tică, lu­ mea 81' fi un adevărat pamdis; ar fi suficientă preintim­ pinarea războaielor care sint actele mîniei şi nu ale raţiunii. Oricit de im portantă ru: Ii prudenţa nu este eel mai intt'­ rc.sant-aspect al moralei, şi nu este un aspect care să pună probleme intelectuale deo are ce nu vizează decit interesul perso nal. Un aspect al moralităţii, care nu ţine de prudentă, est{­ in menţă echivalentul legii sau regulilor unui club j me­ toda de a face posibil traiul in comun

in

ciuda existenţei

unor dorinţe divergente. In acest sens sint posibile

două

metode: metoda aplicării legilor penale, vizind d e fapt o armonie exterioară, prin introducerea unor urmări nep lă ­

cute aotului de lezare a dorinţelor altor indivizi, a p oi me­ toda oenzurii sociale, căci a fi prost văzut de un m e mbl'u al soc:ietăţii este o fOImă de pedeapSă, pe care cei mai mulţi I

Jeremy Bentham U748-1832). Filozof

tician alliberalisrilului (n.t.).

şi jurist englez. teore ­

.7


o evită , nedorind să

se spunA ci nu respectA un cod al co­ lectivităţii respective, Dar mai e-x:istâ o me odă cu impli­ t caţii mai profunde şi mult mai eficace dnd reuşe<;:-te ; mo­ dificarea caraeterelor şi dbrinţelar a'tifel incit posibilitate'l unui crmfUm să fie redusă' la minimum, dind şanse egal(' de împlinire dorinţ1elor- fiecăruia. fut"li de ce i ubirea este mai bună decit ura pentru că ea L'Onduce la armonia şi nu la conflictul dorinţl!lor celor in cauză. Doi o meni care S(� a iubesc au' succese sau eşecuri comune: cind se w'ăsc suc­ cesul unuia reprezintă· un eşec pentI'tJ. celălalt. Dacă estt' adev&rat că vtaţa ideală este inspirată de iubire şi călăuzitil de Cut1o�-:;ter�, a-,;a cum am' �pu.'3, nic i un cod moral al unf'i colec�vităţi nu este absn.Jut şi perlect Li. trebuie de văzut In <:e măsură· este· opera inţelepciunii şi a OO"('}or intenţii. Codurile morale nu au fOl'it intotdeauna p::orfecte. Aztecii con"1iderau o strktă dutonc mincatul cărnii de om din t eama � soare1e să nu înceteze să mai stl·ăluce:t<ICă. Făeeau o eroare ştiinţtfică pe care al' ti sesi7.:.tt-Q.. dacă ar fi avut cele mai umite senti.mente de iubire faţă de vi"Ctimele sacrifi­ cale. Unele tribUli daustTează in intuneric fetele între 10 şi 11" ani <le te�mă că lu"!uina soar�lui le-ar putea lă!'lu gravide. Sintem afit de ferm conVinşi' că m:memele n08strt>­ coduri m'n'ale nu conţin nimic anal!," acest'Jr -practici săIe m t a ����a:i���'�!i�"je�ti:uS�� ���� d�ui����i�� : perS:lană cu bun simţ nu le-ar putea sustine? Eu n u sin t chiar afit de 9igur. Moralitatea 1\OO.Rtră e!ltt> un ciudat ame!ltec de utili .. 1arism, şi .su�ţie, dm- SU':Jer.9tiţia, detin<� o pondere mai mare, natund. fiind, in-si;.;;i originea pN"centeJor morale. La lnce:;mt unele acte erau considerate sU"!Jărătoare penb'u 7.ei şi, inteT'Zi:;:�' p:-in lege, ele putind i'ltr'u�e furia divină asupra intrf'gii col-ectivităţi nu numai asupra vinDvaţi1or. De aici provine ide<>3 de păcat cw. ce va care displace lui DumnezE"u.

Nu

se

mult;

poa!e demonstra

de

ce

al' fi foarte dificil de

anumite acte disp1ac atit de spus, de exemplu, de ce dis-

J


plAcea- ca iedul- aă fie fiert în laptele mamei' sale. Dar s-a ,tiut prin Reve1aţi-e ei aceasta era ..sitUll.ţia. Uneori" porun­ d ivi ne au· !fost interpretate- intr-un mod cim:lat. De aemplu' ni' se spune să nu lucrilm·.in zi:lele de- sîmbătA iar prote.'Itanţir fnţeleg· prin aceasta eă nu- trebuie să ne diS­ hrăm in zHe de dumin ică. A:cee8$i sublfmcl autoritate se atribuie noii interdicţii eli şi celei' vechi. E.'�te- evident ei un om· eu viziune ştiinţifici nu' se Iasă intimidat de textele scripturii" sau de învăţăturile bio;ericii. n nu' ge va mult-umi ft spună' "este păcat să· laci" C'.Jtare .au eut.a.re lu�, şi' eu asta g3ta''', se va in1:Teba dacA- acel lucru. procfuce un rău sau daci n u Î'lUtă,f i� ci este ,un păcat pt·nd'.1Cit un l'ău. Şi. V3. gAei: ei.,. in special- in t!ee8 ee prive-;te problemele de ordin sexual, pre�ptele noastre morale- se. baZoli!a.:7.ă- in mare par-v e pe .wp4!J:St,i.ţie, ei această tIIuper.!'ltiţj.e ca şi la 8I.Ztt>ci im9lică G C1'U7.ime ca.re lilU este necesară şi care ar dispare dacă am fi însufleţiţi. de sen­ timente nobile faţă de semeni. Dar partiunii moralei tra­ diţionale nu dau dovadă de pl'ea murtă căJdură sufletească căci altfel cum s-ar expn�a miTitarismul afişat. aI demni­ tarilor' biselicit. Nu ne râmîne decît să credem că pentru ei mOl"'lla' este- o legitilT1'3l'e a :forint.et de a pricinui durere, eăei pA�l este- un vinat legitim, deci:' s-a sfîrşit ea' 1iGcile

1eraJ\ţ."a !

Să ilwmărim eumul obişnuit al Urtei, vieţi: de la ooncepţie pin.ă ÎI1' ma�înt remarcind rxmetelh tu C8l!e morala super­ stiţioaaA produce suferinţe llŞOJ: de evitat. ln€e? de la een­ cepţie pentru d aici sUpe1'stiţia are un cuvînt greu de spus. Dacă pirinţii nu sînt căsăto1'iţi copilul poartă un stigmat tot atit de nemeritat decîi oricare aTtul. Dacă u nul dintre pirinYi. este atiu de boU veneJ:U:e sint toate şanaele să fie moşteni�, Dacă l'Nl1li:r1ir1 copiikw depişeşte paail!ri.Jităţile-de wnit ale' familief va: fi lR'l' prilej' tn- plus de- sărăcie, sub­ nutriţie, pramiawitate $i, foarte- probabtI, de incest. Şi" totuşi m:or'a.liştit,. ÎnlIIlVe� lor ma.jaritate; siAli de acoN ca

eamenii să

nu

a-plice

metode antieoDcepţionale pentru a

..


pl"eveni aceste cltin uri 1 . Numai ' pentru plăcerea aeestor moralişti, milioane de fiinţe ,umane care puteau si nu se nască sint supuse unui adevărat calvar, din simp lul fapt că orice relaţie sexuală este morală fără dorinţa de urmaşi dar n u şi cind această dorintă există, chiar dacă urmaşul va fi, cu siguranţă, o epavă umană. A fi ucis fără. veste şi apoi mincat, cum era soarta victimelor aztere, este prilej de mai puţină suferinţă decit cea pricinuită :unui copil care se n a te 1n condi ţii de mizerie fiind atins de boli venerice. Deşi mai mare, este pricinuită deliberat de către episcopi şi politicieni in numele moralităţii. Şi dacă ar avea cea mai

ş

intimă scînteie de iubire sau milă pentru copii, nu ar partizanii unui cod moral bazat pe o cruzime

atit

ti

de dia­

bolică. La naştel"e şi in fragedă pruncie copilul suferă mai mult din cauze de ordin economic decit din superstiţie. In fa­

miliile instărite copiii beneficiază de cele mai bune bone . şi regim

de cei mai buni doctori, alimentar, de odihnă şi

.iocuri adecvate. O muncitoare nu-şi pennite aceste avan­ taje şi copiii ei vor muri in lipsa lor. Autorităţile mai au cîte o iniţiativă in problema ocrotirii mamelor dar cu multă in­ dărătnide. Se intimplă

ca

din motive de economie să taie

raţia femeilor care alăptează şi, în acelaşi timp, autorităţile

publice alocă sume mari pentru pavarea unor cartiere de bogătaşi, unde traficul este redus. Trebuie să ştie că luind

astfel de

decizii

au condamnat la moarte nişte copii

de

muncitori pentru crima de a fi sAraci. Şi totuşi partidul aflat la conducere are ca!supo

x:,teri

imensa majoritate

a

, Din fericire nu mai este cazul acum. Cei mai mulţi lideri pro­ testanţi şi evrei nu se mat opun avortuluL ACumaţia lui Russell este perfect intemeia.ti pentru condiţiile din 1925. Fate de aseme­ nea semnificativ faptul cA primii susţinători al metodelor anti­ conceptiotl8'l.e au fost, cu citeva rare excepţii, figuri proeminente de Uber-cugetA.tori : Francis Place, Richard CarlUe. eharIes Knowl� ton, eharies Bradlaugh şi Margaret Sanger. (nota editiei engleae).


slujitorilor religiei, care in frunte cu papa, fac totul pentru a mobiliza marile forţe ale superstiţiei din lume în. sprijinul nedreptăţii sociale. , tn educaţie, in toate etapele ei, superstiţia are un efect dezastruos. Un anumit procent dintre copii invaţă să gin­ dească dar unul din scopurile educaţiei este de a-i dezvăţa de acest obicei. lntrebările incomode sint rezolvate cu un "Şşşt 1" sau prin pedeapsă. Se face uz de sentimente co­ lective pentrU inocularea unor crezuri in special naţiona­ " liste. Capitaliştii, militariştii, ecleziaştii sint colaboratorii şcolii, pen-tru eă forţa lor ţine de cultivarea unui fond de afectivitate şi n u de gîndire critieă. Găsind un sprijin in natura omenească, educaţia sporeşte şi intensifică aceste înclinaţii la individul mediu. O altă cale prin care superstiţa are o influenţă nega­ tivă asupra educaţiei este criteriul de selectare al profeso­ rilor. Din raţiuni de ordin economic, o profesoară nu tre­ buie să fie măritată ; din raţiuni de ordin moral ea nu tre­ buie "să aibă relaţii sexu�e. Şi totuşi cine a incercat să studieze psihologia patologică ştie că starea prelungită de virginitate poa,te avea consecinţe extrem de grave pentru o fetneie, atit de grave incit o societate sănătoasă ar trebui să le combată tocmai in cazul cadrelor didactice. Restric­ ţiile impuse duc tot mai mult la refuzul femeilor energice şi intreprinzătoare de a îmbrăţişa meseria de profesoară. Totul se datorează unei influenţe prelungite a ascetismu­ lui superstiţios. tn şcolile pentru clasa mijlocie şi aristocraţie situaţia se prezintă şi mai prost. Ele sînt prevăzute cu capele pen­ tru slujbe, iar morala este lăsată pe seama preoţilor. Preo­ ţii, aproape fărâ excepţie, fac două greşeli mari in calita­ tea lor de dascăli morali. Condamnă nişte acte i,nofensive şi trec cu vederea nişte acte foarte grave. Condamnă, de exemplu, . fără nici un drept de apel relaţiile dintre două persoane care se plac, dar care nu sînt convinse că vor dori să fie impreunA toatA viaţa. Majoritatea sînt tmpotriva

71


avanului. 1n schimb, .nici :unul ,DU .oondamnă �talitatea eoţului 'care "îşi ucide !JleVastIJ ,din caum 'JIl'!68 !lDw.im- sar­ cini. Am cu no sc ut un preot foa r te dis1:imJ 08 ,cir..ui .soţie avusese nouă -copii in nouă ani. ,Dgotorii l� .avertizat ci incA o naştere ii va fi tatală. Anul urmitor ea a .am o nouA -sarcină -şi.a murit. Dar nimetrl .nu :I-.a <COIldamnat .; el şi-a păJ;trat benelidul bisericesc ..şi "&-ta T8CăslrtOrit. ,Cît timp p:reoţii vor continua să treac ă cru7.imea cu vederea -si să condamne p!ăceren nevino"lată, vor iace incă -mult rău ca protecifJl'i ai mOl'C!lei �lor tineri. . Alt eiect negaHv al superstiţiei in educaţie -este lipsa totală de instru:l'e in pl"oblemele sexuale. 'Cele lI'litÎ impor� tante d.u1.e flziologil'e ar 'trebui :făcute cunoscute In modul cel IIWl simplu rn:;li natural, incinte de pubertate cind nu prod1fc nki o emoţie. 'In p�jca::la pubcrtăţli al' trebui să fie discutate lIm:�c cleynente de mo·.·.alita�e se:,xuală ne­ supcrsti�io.1să. S ă li �e arate băietilor şi fetelor că rcleţiile sexuale aÎnt m(jli\·.f:�C' numai cu condi�ia să existe o atrac­ ţie l'eclprncă. contr."":.l' Învă�ăturilor bisericii prin c.arc- atunci cind parten :::> r ii ..sint căsătorIti şj 8o�ul îşi mai dore-;:tc un copil relaHiie sexuale sint indreptăţite oricit de mure ar fi impotrivirC8. sotiei. BăitnÎÎ şi fetele ar trebui lnvăţatJ să respecte fi�l:aJ!jP"libcrt.atea cc1ui-Ialt. 'să li se insufle convin­ gerea că nimeni nu .urc drepturi OOUPl'll altei fiinţe umane, că gelozia şi /S i m ţul de posesiune ucid iubirea . .Ar trebui aA

ş{

li se spună că aducerea unei fii nţe 'Pe lume:e&te o problemă foarte serioasă c.are se va pune numai atunci cînd i se pot de săn itta te, o ambianţă corespun7.ătoare şi grija părintească necesarA. Să li se arate, de a!>cmenea, ce metode an'!iconc.epţiona1e pot folosi pentru a nu 'avea ,copii .cind .ei ,nu Jdnt. incA ,�. In sfîr­ şit, .ar trebui să li ·se arate perlcollll .boll 1er »:eneri ae , .me­ todele -de pr.eveDir.e tii tde :tratament. O t!d�e "JieIRUlli, dupl .asemenea principii , ar .aduce sm;ricii jncmn� feriairll umane. asigura l:opilului cundiţii raţionale

72


Ar · tr ebu i să se spună că in absenţa cop iil or re la ţi ile sexuale rămîn o problemă s t rict personală, care nu inte­ resează n ici statul, nici vecini i . In prez en t anumite forme de relaţii sexuale care nu duc la pr ocrc e re sint pedepşite de ru"ep tul penal : este un procedeu pur şi simplu super­ stiţios deoarece chestiunea nu afectează pe n ime n i cu excepţia părţi lor d ire ct implicate . Cînd există co p ii este o greşală să credem că divorţul trebuie obţinut greu şi că acest lucru ar fi i n interesul lor. Alcoolismul cronic, cru­ zimea, dereglările mintale sint cauze c are fac ne<:esar di­ vortul spre binele copiilor cît şi al soţului sau al soţiei. Importanţa deQsebită acordată i n p re :7.c nt adulwrului este pur şi simplu ilDgică ; vedem doar foarte binr! că multe abateri de la conduită sin t mai fatale pC'ntJ"U fericirea fa­ -miliei decit o infidelitate ocazională. Insistenta mascul ină pe id ee a unui cop il pe an, care i n mod con ven t ional nu se consideră a fi o conduită necorespunzătoare s a u cruzime, este cea mai fatală dintre toate.

Ar trebui ('a preceptele morale să nu fie de natură să impiedice implinirea feric irii bazată pe i nst i n cte. Şi to­ tuşi, acesta este efectul imp u nerii monogamiei intr-o so­ cietate in care cele două sexe nu si nt reprezentate egal din punct de v ed ere numeric. Desigur, i n asemenea condiţii precep te le .morale. sînt violate. Dar cind preceptele sInt astfel formula t e incit respectarea lor contribuie la neferi­ cirea membliJor acelei societăţi şi cînd este mai bine să fi� violate decît respectate, este desigur ca7.ul să fie modifi­ cate . Căci. dacă nu se procedează astfel. mul ţ i oameni care duc o viată deloc contrară interesului ob';itesc sint confrun­ tati c u alternativa nemeritată a ipocriziei sau dizgraţici. Biserica nu se opune ipocrizlei, măgu lito r tribut adus IPU­ tecii sale, dar al t min teri a inceput să fie cotală drept un defect căruia nu este bine să-i cAd em in mreje. Mai gravă chiar ca. superstiţia teologicA e s te ct"a a naţio­

nalismului, a datoriei faţA de propria-ţi pattie şi nu raţă de Nu mi-am propus să abordez această chestiune acum ;

alta.

73


atîta doar vreau să subliniez cA a ne limita la compatrioţii noştri este contra principiului iubirii, recunoscut de noi ca element al vieţii ideale Este, desigur, şi contra interesului personal luminat, deoarece un naţionalism exclusiv nu este nici măcar in avantajul naţiunilor învingătoare. U n · ali exemplu pentru modul î n care concepţia teolo­ gică a "păcatului" afectează societatea noastră este şi tra­ tarea delincvenţilor. Ideea că cine încalcă legea este "imo­ ral" şi "merită" să fie pedepsit n u poate sta la baza unei moralităţi raţionale. Desigur, sint fapte pe care societatea doreşte s ă le impiedice ş i este foarte bine că face tot ce poate în acest sens. Crima ar fi exemplul cel mai clar. In mod normal dacă vrem o colectivitate închegată _şi noi S[I ne bucw'ăm de toate avantajele şi plăcerile ei, nu putem lăsa oamenii să se ucidă intre ei oricind simt un impuls s[t pl'ot'Cdeze astfel. Dar să tratăm problema in spiritul cel m,!i ştiinţific şi s ă ne întrebăm : Care este cea mai bună mc­ todă de prevenire a crimei ? Iar dacă vor Ii două căi l�l fel d 2 eficace în prevenirea crimei să o alegem pe cea cu m;ti puţine daune aduse persoanei criminalului, căci mal­ tratarea sa este la fel de regretabilă ca şi durerea la o ope­ raţie. Poate fi un rău la fel d e necesar dar nu prilej de jubilare. Pornirile vindieative numite "indignare morală'· sint doar o formă de cruzime iar suferinţele pricinuite unui criminal nu vor Ii niciodată justificate de ideea pe­ depsei vindicative. Dacă putem ajunge la acelaşi rezultat prin educaţi� făcută cu blîndeţe, această cale va fi de pre­ ferat, şi cu aMt mai mult atunci cînd educaţia şi blindeţc<l se dovedesc a Ii mai eficace. De altfel, l'revenirea crimei şi pedepsirea e i sînt două chestiuni diferite şi chinuirea unui criminal are, pesemne, î n vedere descurajar:ea sa. Dacă regimul dintr-o închisoare ar fi atit de omenos, incit al· oferi pe gratis educaţie deţinuţilor, oamenii ar ajunge să comită crime pentru a avea dreptul să îi calce pragul. Fără îndoială, o închisoare trebuie s ă fie mai puţin plă­ cută

..

decit

libertatea, dar cea

mai

bună cale de a ajunge


la acest rezultat este sâ facem libertatea mai plăcută, decit este ea uneori in prezent. Nu am intenţia să abordez su­ biectul necesităţii unei reforme penale, vreau doar să spun că am putea avea aceeaşi atitudine faţă de criminal ca faţă de un c�umat. Ambii sînt un pericol public, ambii trebuie izolaţi pină ee incetează de a mai fi un pericol, dar in timp ce bo.1navul de ciumă este obiect de milă şi com­ pasiune, criminalul este detestat. Este �bsurd, şi această atitudine diferenţiată explică de ce inchisorile au mult mai puţine rezultate t>Dzi.tive in vindecarea indivizilor cu pre­ dispoziţii criminale, decit spitalele în vindecarea bolilor. Mintuirea omului şi a socldAţii Una din deficienţele tradiţiei religioase este individua­ lismul, deficienţă intllnită şi in moralitatea asociată ei. Prin tradiţie, viara religioasă insemna de fapt un duolog aI sufletului cu Dumnezeu. A asculta de voinţa Domnului era o virtute la care individul putea ajunge indiferent de sta­ tutul colectivităţii de care aparţinea. Sectele protestante au dezvoltat ideea "aflării mîntuirii", dar ea a fost pre­ zentă intoldeauna in invăţătura creştină. Acest individua­ lism al sufletului ca unitate separată a avut importanţa sa la anumite. perioade din istorie dar astăzi avem nevoie de o concepţie mai mult socială decît individuală asupra fe­ ricirii. Vreau să analizez in capitolul de faţă cum alectează acest lucru ideea noastră despre viaţa ideală. Creştinismul a apărut in cadrul Imperiului Roman con­ stituit din populaţij total lipsite de putere politică tn unna descompunerii statelor naţionale şi inglobării lor intr-un conglomerat uriaş, depersonalizat. In cursul primelor trei secole ale erei noastre, indivizii trecuţi la creştinism nu au putut modifica instituţiile sociale sau .politice care ii tu­ te1au, deşi erau profund convinşi de toate defectele lor. Date fiind aceste circumstanţe s-a ajuns in mod natural la convingerea că �ndividul pQate fi perfect int.r--o lume im"


perlectă şi că adevărata viaţă nu va fi intJlnitl pe pAmint.

Lucrurile vor fi mai clare dacă mA voi referi prin compa­ la republica lui Platon. Imaginindu-şi cel mai bun mod de viatA, Platon a avut in vedere '6 colectivitate s0cială, nu un individ ; el propunindu-şi si definească con­ raţie

ceptul de dreptate care este in esenţa sa un concept social. Platon se simţea cetăţean al unei republicj şi considera răspuMerea politică ceva de la sine inţeles. Pierzindu-şi

libertatea, greciţ ajung la stoicism care, ca şi creştinismul, dar spre deosebire de Platon, are o concepţIe :J.n,dividualistă asupta vieţii ideale. Noi, care aparţinem unor sisteme de mare democraţie, vom găsi mai acceptabilă moralitatea Atenei libere decit a Romei despotice, imperiale. India, unde condiţiile politice slnt foarte asemănătoare cu cele din Iudea din timpul lui Hristos, a dat un Gandhi ale că.J: ui idei sînt foarte asemănă­ toare cu moralitatea propovăduită de Hristos, motiv pen­ tru care şi-a prim�t pedeapsa din partea urmaşilor creşti­ naţi .ai lui Pilat din Pont. Dar naţionaliştii indieni mai tmlicali nu se declară mulţumiţi cu mîntuirea individului : ei vor s ă mîntuiască ţara. Aici a fost preluat un pund de vedere .al democraţiilor libere din occident. Aş vrea să mă opresc asupra unor aspecte, în care, acest punct de vedere, datorită influenţei creştlnismuhli, rămîne destul de timid el!lprimat, nesigur şi stinjenit încă de credinţa in mînt'uirea .

individu1ui. , Viaţa ide ală,

in felul cum o concepem noi, presupune

o multitudine de condiţii sociale fără de care nu

realiza. bire şi

Viaţa ideală,

am

se poate

spus, este o viaţă inspn.ată. de iu­

de cunoaştere. Această cun()8ftere nu poate să existe decît cu condiţia ca gu.vernele sau milio­ narii si se consacre deecoper.ţr:ii şi difwArii ei. De exemplu, De alarmează răspindirea eanoerului - ce -este de fAcut ? Pentru moment ştiinţa lILl ne poate ajuta ca să gisim răs­ punsul, iar �ţa nu. paa.1ie progresa dacă nu se tac mT.

călăuzită


vestiţii in cercetare. Ştiinţa, istoria. literatura şi arta ar trebui d fie accesibile tuturor celor care doresc să le apro­ fundeze, dar acesl lucru presu.pune elaborarea unor misuri de către autorităţile in drept şi nu pe calea convert.irii la religie. Mai este apoi problema comet'tului extet'ior, fără de care jumătale din pepulatia Marii Blitanii nu ar avea ce să mănînce. şi ajungind muritori de foame foarte puţini din noi am mai fi capabili să trăim cum trebuie. Nu esle necesaJ.· să mai dăm alte exemple : important este că in­ diferent de atributele unui mod de viaţă bun satţ rău, lu­ mea se constituie ca o unitate, iar cel care pretinde că trăieşte in afara problemelor ei este. conştient sau nu, un ,simphl parazit.

Ideea mîntuirii individului cu care s-au consolat primii creştini, în conditii de subjugal'e politică, devine imposi­ bilă Îndată ce depă:;im o anumită concepţie foarte îngustă despre cel mai bun mod de viaţă. In ortodoxia creştină, viaţa ideală este cea virtuoasă. virtutea insemnind a as­ culta de voinţa Domnului. vointă care i se dezvăluie fie­ cărui individ prin vocea conştiinţei sale. Este exact con- ' cepţia unor oameni supuşi unui despotism străin. Cel rn.li bun mod. de viatA presupune mai mult decit virtute - i n ­ teligenţă, de exemplu. I a r conştiinţa este cea mai. înşelă­ toare cepte

· călăuză, ea constind din vagi ecouri �e unor prl'­ auzite iri cuplIărre şi nu poate fi mai tnţeleaptă decit

mama sau guvernanta respectivului individ. Ca să ajungă să trăiască cum

ar

fi mai bine, la modul desăvîrşit, un in­

divid trebuie să beneficieze de o educaţie bună, de prk'­ teni, dragoste, copii (in cazul că şi-i doreşte), de un venit suficient pentru a f i ferit de lipsuri şi griji serioase, o bună sănătate şi o activitate care să-I - pasioneze. Toate aceste lucruri depind, într-o măsuri mai mare

sau

mai

societate şi sînt influenţate în rAu sau in bine

mică, de

de CUJ'SlJI societate

evenimentelor politice. Viaţa ideală presupune o ideală şi nu este realizabilă pe deplin

in

alte circumstanţe.

11


Acesta este şi defectul fundamental al id e al ul ui aristo­ cratic. Unele lucruri bune ca arta, ştiinţa sau prietenia pot avea un teren foarte propice de dezvoltare într-o societate aristocratică. Le-am intilnit in Grecia sclav... gistă, le intil­ nim in societatea noastră bazată pe exploatare. Dar iubirea sub formă de compasiune sau bunăvoinţă nu-şi află locul de Ia sine într-o societate de acest gen. Aristocratul are da­ toria să se convingă că sclavul, proletarul, sau omul dt.' culoare sint dintr-un lut inferior, şi suferinţa lor nu con­ te ază. La ora actuală, diverşi gentlE'meni englezi, foru·t(' f'pilcuiţi de altfel, sint in s t are să-i biciufască pe africani a m de violent incit aceştia mor după ce trec prin clil*' de chinuri de nedescris. Oricit de educaţi şi de dotaţi cu l:ipirit ru1.istic sau meşteşug ales al conversatiei ar fi aceşti gentlemeni, nu pot admite că duc o viaţă ex('mplară. Com­ pasiunea noastră are nişte l imite impuse de insăşi naLUl"<1 umană; dar nu pină intr-atit. Intr-o societate de orientar(' democratică, numai un maniac se poate comporta in acest mod. Limitarea compasiunii prin prisma idealului aristo­ cratic înseamnă condamnarea sa. Mintuirea este un ideal aristoC1·atic, prin tenta sa individualistă, şi din acest mot iv ideea mîntuhii personale, in orice interpretare sau extin­ dere, nu poate fi u t ilizată in definirea vieţii ideale. O altă însuşire a mintuirii ar fi că ea re z ult ă in u rm a uQ.ei mutaţii catastrofale cum a fost convertil'ea S�intului Pavel. Poeziile lui Shelley of�'ă o ilustrare a acestei con­ c::: pţii aplicată la nivel de s�ietate ; vine clipa cind toţi SE' convertesc, "anarhiştii" se rjpisesc şi "omenirea cunoaş� y.m·ii unei epoci noi". Se poate afirma că un .poet es� o p<.>rsoană fără importanţă şi ideile lui n u produc nici un erect. Dar sînt convins că marea majoritate a conducăto­ riI01" revoluţionari au fost insufleţiţi de id('i extrem de asemănătoare cu ale lui Shelley. Ei şi-au imaginat c ă mi­ :teria, cruzimea, degradarea se datorează tiranilor

sau preo-

1 i lol" sau capitaliştilor sau nemtilor, că distrugerea acestor izvoare ale răului va produce o schimbare' g<>nerall

,a

in

ca-


racterul uman şi vom trăi apoi cu toţii fericiţi pînă la adincl bâtrlneţi. Nutrind aceste convingeri, ei au ajuns la conclu­ zia că este necesar să ducă un "război pentru a pune capăt J·âzbolului". Fericiţi, plin comparaţie, au fost cei care au fost înfrinţi sau 3U murit, căci cei care au avut ghinionul de a se vedea victorioşi au fost reduşi lâ cinism şi dispe­ rare. trăind eşecul tuturor ideilor 10l' inflăcărate. Iar sursa pl'Încipală genel'atoare a ideilor de acest gen a fost doc­ tl'ina creştină a convertirii prin dezastru, considerată drept . spre mintuire.

cal('a Nu

vreau să demonstrez că l'evolupa nu este niciodată necesară. Vreau numai să arăt că nu este calea cea mai scurtă spre epoca de aur. Şi nu există o scurtătură spre viaţa ideală pe plan individual sau social A construi cel mai bun mod de ViaţA presupune a cultiva inteligenţă, autocontrol şi compasiune. Este o chestiune cantitativă, de perfecţionare treptată, de educaţie de la cea mai fragedă vîrstă, de experiment in educaţie. Nel'ăbdarea este singu­ rul mobIl' al increderii in posibilitatea unei modificăti bruşte în bine. In ce măsură este posibilă o modificare treptată şi modalităţile prin care s-tlr putea obţine, consti­ tuie un subiect al ştiinţei viitorului. Dar cite ceva se poate �pune de pe acum şi, de o 'Parle din ceea ce se poate spune. \'oi incerca să mă ocup inh;-un capitol de incheiere.

Ştiiata şi terlclrea Intenţia nlora1jstului este de a indl'�pta lacunC'le d i n comportarea Oamenilor, ambiţie cu totul lăudabilă cu cit această comportare este in cea mai mare parte deplora­ biLă. Dar m,t găsesc cuvinte elogioase moralistului; nici pen­ tru ceea ce consideră drept lacune, nici pentru metodele adoptate in îndreptarea lor. Metoda sa ostensibi1ă este po­ vata moralâ ; cea concr�tă (dacă este un dl'eptcredincios) alcătuirea \lnui sistem de recompensă şi pedeapsă pe plan ('(-'onomic. Prima metodă nu are rezultate permanente sau .

7!'


Importante, iar influen ţ a celor care au incercat si o reinvie de la Savonarola in coa ce a fost intotdeauna efemeră. Pe cind rea de a doua - recompensa şi pedeapsa - are electt' considerabile. Datmită lor un bărbat p re feri relaţi i Întîm­ plătoare eu prostituate in locul unei a man te cit de cit sta­ bi le, t'entl'U că cI va căuta o c a le mai uşor de ascuns. Astfel este încurajată o me se rie foarte periculflasă şi se faet' totul pentru propagarea bolilor venerice. Nu aici vrea să ajungă moralistul, dar el procedează prea putin ştiinţific pentru a inţelege că, de f a p t, ajunge aici. Există oare un substitut mai bun pentru ac est amesteC! incert de predică şi co rupere ? Cred că 'da. Oamenii 'fac rău fie din ignoranţă: fie din rea int e nţ ie . _ . Reaua" intenţie, cînd vorbim din punct de vedere social, c..,te incercarea de a zădărnici do r inte l e altora sau, mai exact, a zădărni ci mai multe decit sint incurajate. Nu este c�zul să insist asupra ră ul ui care izvorăşte din ignorantă, singura meteahnă. aici, este lipsa de cuno aşt ere, remediul t'i fiind mai multă cercetare şi mai mu l tă educatie. Dar râ ul care se ·face dintr-o pornire conştientă constitu ie t1 p roblem ă mai complica�ă. In omul obişnuit, b ărbat sau femeie. t> x ist ă o anumită doză activă de rea voinţă. atit cu adresă <!Iară faţă de du'1mani concre ţi, dar şi o plăcere generală. impersonală fată dt' nefericirea altora, de regulă. ascunsă în dosul U'lor cu­ v i nte frumoase. căd ap roape jumătate din c o nven ţii l e mo­ r a le reprezintă un paravan în acest sens. Dar trebuie dez­ văluită dacă vrem ca moraliştii să-şi atingă scopul de a ne face mai buni. Ea se manifestă într-o mie de situaţii ma­ jore sau minore : i n entuziasmul cu care mlmenii trans m it şi cred oriee birfă, in tratamentul du r aplicat infra"Ctorilor In ciuda probelor c ă un tratament mai bun ar fi mai eficace in transîormarea lor, in barbaria incredibilă de care da u dovadă rasele albe cind au de a face cu negri ş i in elanul cu care doamnele bătrlne

şi

oamenii biseridi

ii

îndemnau

pe tineri să-şi facă datoria militară in timpul războiului

..


dintre naţiuni. Chiar şi copiii pot d�i ţinta unei cru:r.imi absurde : David Copperfield şi OUver Twi-st nu sint. de bun ă seamă, nişte HcţiunL Această rea vo in ţă activă este cea mai regretabilă tr$ătud a naturii omeneşt i , prima asupra căreia va trebui. să intervenim dacă vrem ca :>ă existe mai multă !ericire in această lume. Tot ea este, pro­ babil, o cauzi a războaielor, mai mult decit toate raţiuni l e economice şi po li t ice la un loc. Dată fiind p.1:oblema de p reveni re a acestei rea voinţe. cum o vom aborda ? Mai i n t i i să i npe rc � m să inţelegem care s int cauzele ei. Acestea. si n t , după părerea mea, atit lIDci al e c i t şi psihologice. Viaţa şi �ăzi. c a intotdeauna, i� nă ' lupt ă pe v iaţă şi pe moarte : in timpul războiu ­ lui mondial se punea problema 'dacă tJ:eb u ie lăsaţi să moară de Coame şi mi,zeri:? copii �rmani s a u ai aliaţilor (Fără o rea voinţă din partea ambelor pă r 11nu ar li existat n ici cea mai mică raţiune ca aceşti copii să nu supravieţuiască). Ma­ joritatea . oamenilor simt, in fibra lor "'ea mai ascunsA, o t e am ă obsedantă că ar putea pi erde ceva. mai. ales cind au şi co-pii. Bogaţii se tem că bolşevicii le v.er confisca averea, săracii că îşi vor pierde slujba sau sănătatea. Toti caută fR:ne tic să se pună la . • adăpost" şi işi închipuie că vor reuşi

lor potenţiali. Iar in mo­ atinge pun-etul culminant ca

aceasta, ·punind la punct du�hii mentele .de panică. cruzimea

rază de extindere şi feroci tate.

Reacţionarii

deni invocă teama : î n Anglia de

de pretutin­

bolşevism. i n

Franţa de

Germania, in Germania de Franţa. Şi singurul.rezultat este creşterea perit.'Ol ului de care vor să se ferească.

Una

din principalele

orientare

preocupări ale

ştiinţifică va fi,

aşadar. să

moralistului colJlbată

de

teama.

Aceasta se p oa te face pe două căi : sporirea secu rităţii şi

cultivarea curajului. Vorbesc de teama ca senzaţie iraţio­

Dală şi nu ca prevedere raţionalA a unei catastrofe posibile. Dacă un teatru ia foc� un individ care i.şj păstrează lucidi­

ta� prevede d.ezaldrul la fel de clar ca cel intrat in panică,

Il


dar va căuta u n mijloc de a-I dimInua, tn timp ce panica il face pe cel de al doilea să contribuie la sporirea lui. Eu­ ropa, cu incepere din 1 9 1 4, a fost ca un public cuprins de panică într-un teatru incendiat ; are nevoie de calm, indi­ caţii autoritare, pentru a se salva fărl a-şi zdrobi oasele călcindu-se unii pe alţii in picioare. Epoca victoriană, cu toată impostura ei, a fost o perioadă de progres rapid pen­ tru că oamenii n u erau stăpîniţi de teamă, ci de speranţă. Dacă dorim. progresul să ne lăsăm din nou conduşi de speranţă. Orice aport la intărirea securităţii generale contribuie la diminuarea cruzimii. Mă refer la prevenirea războaie­ lor, cu mijloCirea Ligii Naţiunilor, sau, altfel, h\ prevenirea sărăciei, a bolilor prin perfecţionarea medicinei, _a igienei şi a salubrităţii publice, şi la toate celelalte modalităţi de reducere a spaimelor ascunse î n abisurile creierului uman, ce se transformă noaptea în coşmaruri. Dar nu se reali­ zează nimic dacă o parte din omenire incearcă să se pună in siguranţă pe seama unei alte părţi - francezii pe seama gem18nilor, capitaliştii pe scama salariaţilor, albii pe seama rasei galbene şi aşa mai departe. Asemenea soluţii nu fac decit să intărească groaza grupului dominant, ca nu cumva tocmai . resentimentul să-i facă pe oprimaţi să se revolte. Numai justitia poate ofcri securitate ; iar prin "justiţie" inţeleg recunoaşterea unor drepturi egale pentru toate Ii­ inţele umane . .In afara mutaţiilor sociale menite să aducă securitatea există un mijloc mai direct de a lupta impotriva fricii şi anume un regim de cultivare a curajului. Datorită impor­ tanţei curajului in bătălie, oamenii au aflat din cele mai vechi timpuri metodele de a�l dezvolta prin educaţie şi ali­ mentaţie '- mincatul cărnii de om, de exemplu, se consi� dera a fi ceva folositor. Dar curajul militar urma s ă fie prerogativa castei conducătoare ; sparlanii trebuiau să aibă mai mult curaj

decît Hoţii,

ofiţerii

britanici mai

mult decit sqldaţii intiieni de rind, bărbaţii mai mult decit

..


femeile ş.a.m.d. Secole de�a rindul s�a considerat a fi u n privilegiu al aristocraţiei ; cu c i t curajul castei conducă­ toare era mai mare, el devenea o armă şi mai puternică de asuprire a celor oprimaţi şi, prin aceasta, motivele de a se teme ale opresorilor creşteau, cauzele generatoare de cru­ zim{' neputind Ii diminuate. CUl'ajul trebuie democl'ati;at ptmtru a�i face ·pe oameni mai umani. Curajul, de altlel, a fost in mare măsură democl'atizat prin ultimele evenimente. Sufragetele au arătat că posedă cW'aj cît cei mai viteji dintre bărbaţi, demonstraţie esen­ ţială in cîştigarea dreptului ]01' la vot. In timpul războiului mondial sqldatului obişnuit i-a trebuit tot atit curaj cit unui căpitan sau locotenent şi mult mai mult decît unui general, ceea ce explică lipsa lui de slugărnicie de după demobili7.are. Bolşevicii care se proclamă apărători a i cau­ zei proletariatului nu sînt lipsiţi de curaj, orice s-ar spune ; curajul lor s-a demonstrat prin fapte încă din perioada pre­ revoluţionară. In Japonia, unde la inceput samuraiul deţi­ nea monopolul entuziasmului războinic, serviciul militar obligatoriu a făcut ca intreaga populaţie masculină să simtă necesitatea curaj ului. Toate marile puteri a u făcut mult în ultimii 50 de ani pentru desfiintarea monâpolului aristo­ cratic al 'curajului şi dacă nu SC' intimpla' astfel, d('mocl'aţia .ur li fost eu mult mai mult periclitată decît este in realitate. Dar cW'ajul in luptă nu este singura sa lonnă de mani­ festare şi poate nici cea mai importantă. F.xistă curajul de a înfrunta sărăcia, curajul de a infrunta batjocura, curajul de a infrunta ostilitatea semenilor. In faţa acestora cei m.ai viteji dintre soldaţi devin de mulle ori lamentabil de ne­ ajutoraţi. Şi, mai presus de toate, există curajul de a ra­ ţiona clar şi lucid i n faţa unei primejdii, de stăpînire a im­ puls ului de frică şi dezlănţuire panicardă. Sint lucruri care .se opot deprinde prin educatie. Depl'indel'ca oricărei forme de curaj este facilitată cind se asigură condiţii de sănătate, condiţie fizică şi manifestare liberă unor impulsuri vitale ll.ţndamentale. Poate făcînd

o

comparaţie intre singele unei

..


pisici şi singele unui iepure s-ar demonst.ra origtnue fizio­ logice ale curajului. In orice caz ştiinţa are posibilităţi ne­ limitate de a :(.ace totul pentl1l a dezvolta curajul, de exem� pIu, experienţa riscului, o viaţA sportivA şi o hrană adecvatA. De aceste lucruri beneficiază destul de mult co­ pii proveniţi din clasele sus puse, tiind in gene1"cll o pre­ rogativă a avutiei. Curajul indicat pină acum la păturile mai sărace ale societ�ţii noastre, a fost curajul la poruncă şi care nu implit-ă iniţiativă şi conducere. Cînd lnsuşhile cer"ute acum unui conducător vor deveni universale nu vor mcli exista şefi şi ex'f!cutanţi şi ab:ia atunci va fi democraţiE'. Dar teama nu este singunt pricină a răutăţii ; invidia şi ,dezamAgirea îşi au partea lor. Este proverbi.ală invidia i n firmilot' � i a oocoşaţilor generatoare a răutăţii lor, şi alte situatii insA, pot duce la rezultate similare, Bărbaţii sau femeile care a u fost impiedicaţi să se implinească pe plan sexual au toate şanse1e să fie invidioşi ; de obicei sub forma condamnării morale a altora mai norocoşi dedt ei. In mare parte forţa motrice a mişcărilor revoluţionare se datorează invidiei faţă de oei bogaţi. ' Gelozia este, desi­ gur, o formă specială de invidie - invidia dragostei. De .multe ori bătrînii sint invidioşi pe tineri şi atunci au toate şansele să se poarte crud cu ei. După cite şti u nu pare să existe soluţie pentru invidie decit a face mai fericită şi mai deplinl viata -celor invidioşi şi a cultiva incă din tinerete spiritul intreplinderilor col ec­ tive ş i n u rivalitatea, Cea mai rea formă de invidie se in� tilneşte la cei neimpliniţi pe planul căsniciei, al copiilor sau profesional In cele mai multe cazuri asemenea eşecuri ar putea fi evitate printr�o mai bună organizare a institu­ ţiilor sociale. Totuşi trebuie să admitem că unele rămăşiţe de invidie tot s-ar mai păstra . ' Există multe exemple de genetaJi În istorie care au fost ah"t de geloşi unul pe altul indt au preferat infringerea, decît să contribuie la faima celuilalt. La fel doi politicieni din aceeaşi tabără, sau pietori .şi aL�leiaşi

..

şcoli

doi

vor fi, aproape sigur, geloşi unul


pe

celălalt. Sint s itua ţii in care nu este n i m i c de făcut decit a găsi soluţia ca rivalti să nu aj ungă să se lovească şi să ciştige cel mai meri t uos . Rivalitatea dmtre doi pictori nu este, de l'eguIă , prea grava, deoare� pinzele duşmanului nu pot fi distmse, singura ieşire a un ui artist fi ind de a pi�ta mai binE.' decit al tul. Atu nci cind nu se poate evita invidia, ea trebuie folosită ca stimulent pentru a fa ce eforturi cit mai mari şi nu' penhu zăd ăm i cirea eCorturilor altora. ştiinţa dispune de posibilităţi mai m ari in făurirea fe­ ricirii umane decit a lupta Împotriva acelor aspecte ale firii om.eneşti care se manifestă prin dorinţa d� înfringere I e­ ciprocă ; co nside rate d i n acest tnotiv ca "negative". Ştiinţa are ' nelimitate resurse ca să facă totul pentru a ne duce pe culmile perfec ti unii. In medicină s-au făcut pro­ grese w'iaşe ; "O ricî t s-ar lamenta cei C81;""C ideal i ze ază tre­ cutul, tră.im mai mult şi sufer i m de mai puţine boli in com­ paraţie cu orice clasă socială sau' ţară din secolul al XVIII-lea: Punînd maL mult in pplicare cunoştinţele de care dispunem am avea şi mai putine probleme de sănă­ tate, iar c u descoperirile din viitor putem fi .siguri că in acest domeniu vor exist a progrese enol'roe.

Pină la ora actuală studiul fizicii a avut cel mai greu' cuvint de. spus asupra v ie ţii dar pe viitor se pare că fiziol{)� gia şi p siho logi a vor ciştiga o p ondere mult maÎ mare. Cind vom ana care e ste efectul conditiilor fiziojogice asupra caracterului uman vom putea, dacă vrem, să facem să pre­ domine ti pul de om pe care î l admirâm. Inteligentă, dotare artistică, intenţii bune - sint calităti pe care ştiinta, de bună seamă, poate să le dezvolte. Se pare că nu e xist� li­ mite in c eea ce s-ar putea face ca ..să a j ungem la viata id eală , dacă oamenii ar vrea să se servească de ştiintă i n m o d inţelept. Mi-am expri mat 04ată indoiala că oamenii ştiu să profite intotdeauna inţelept de puterea pe care le-o dă şti in ţa t . I n clipa de faţă mă gîndesc la binele p e I

Ve-zi

ll"QJ;. (n.a.).

..


care l-ar putea face dacă şi-ar propune;"şi nu dacă ar pre­ fera să facă rău" Există o anumită atitudine fată de aplicarea ştiinţei in viaţă, pe care intr-un fel o înţeleg, deşi, in ultimă instanţă, nu o accept : atitudinea celor carc se t2m de tot ce este " nenatural", Rousseau este, desigur, marele protagonist al uc�stei vederi în Europa, dar, în Asia, Lao Tzi a conceput-o şi mai convingător, cu 2400· de ani inaintza lui. Cred că in admiraţia pentru ."natură· ' se află un amestec de adevărat l t :;i �����u����: �u�������p��l��f ;��i� �� :'_! familiarizat din copilărie, Lao TzÎ este împotriva drumu­ rilor, a căruţelor şi a bărcilor, n2cunoscute probabil în satul in care se născuse. Rouss(?au era invăţat cu ele şi nu le consideră contrare naturii, dar, de bună se.'lmă, ar fi tunat şi fulgerat impotriva căilor f�rate dacă ar fi trăit să le vadă. Obiceiul de a ne imbrăca şi cel d� a găti min­ carea sint prea străvechi pentru a fi denunţate de foarte mulţi apostoli ai naturii, deşi ei se opun in um.nimitnte la orice modă nouă in ambele domenii, Avodul este o făl'ă­ delege in ochii unor oameni care toler�ază celibatuJ, de-­ Qarcce primul este o formă nouă de violar::! a naturii iar cel de al doilea o formă străv�che. Iată ex�mple de modul in care cei care ridică in slăvi "natura" sint incons'2cvenţi, făcîndu-ne să-i considerăm nişte simpli conservatori. Cu toate acestea, trebuie să spunem şi ceva pozitiv des­ pre ei. Să luAm cazul vitaminelor, a căror descoperire a produs o l'eacţie in favoarea alimentelor "naturale". Se pare că vitaminelz se pot obţine, intr-adevăr, din untură de peşte şi lumină electrici, care nu fac parte din alimen­ taţia naturală a oamenilor. Ace,;; t exemplu ne arată că Iără . cunoştinţele necesare, divzrscle indepărtări de la natură pot duce la consecinţe grave şi neaşteptate, care, odată de­ pistate, pot fi contracarate, dar tot pe cale artificială. In ceea ce priveşte mediul fizic inconjurător şi mijloaceb fi­ zicI.' de car� dispunem pentru a ne implini dorinţ::I::�, nu

i� ��1i

..


cred că doctrina "naturii" justifică mai mult declt o pre­ cauţie cu caracter experimental in .acceptarea unor expe­ diente n�verific3te. Hainele, de exemplu, sint contra na­ turii, şi implic' un alt obicei nenatural, spălatul, pentru a nu deveni o sursă de inf�cţi�. Dar cele două obiceiuri luate impreună contribuie- mai mult la .:;ănătatea noastră in com­ paraţie cu sălb�ticul care fuge de amindouA. Se pot spune şi mai multe despre "natură" cu referire la sfera dorinţelor umane. A impune cu forţa unui bărbat, unei femei, unui copil, un mod de viaţă care le interzice sA se m'lni.feste plemu: a�a cum simt este şi crud dar şi pe­ riculos ; in acest 1i:ens se recomandă o viaţă in conformitate cu "natura"; desigur cu restricţiile necesare. Nimic nu este mai artificial decit o l inie electrică de metrou, dar nu putem vorbi d� violenţă asupra naturii dacă luăm un copil in metrou, ba chiar, orice copil, aproape, va spune că a fost minunat. La fel, orice artificiu satisfăcind dorinţele unui om obi';;n u it are un efect bun şi restul nu contează. Dar nu acelaşi lucru se poate spune despre un mod de viaţă arti­ ficial impus prin autoritate sau de necesităţi economice, pentru moment totuşi necesar ; traversarea oceanului ar deveni foarte dificilă fără fochiştii de pe vapoare, dar astf.el de necesităţi sint regretabile şi trebuie să găsim o cale de a le evita . . Munca in sin� nu este un prilej de a ne căina l in nouă din zece cazuri ne face mai fericiţi decît trîndăvia. Dar ·ce cantitate şi ce fel de muncă li se cere in prezent atitor oameni este un adevărat dezastru şi cel mai rău este a fi rob rutinei toată viaţa. Viaţa nu trebuie să fie prea rigid reglementată sau prea metodic ; impulsurile noastre cind nu sint total distructive sau nu lovesc in alţii ar trebui să aibă cîmp liber de manifestare ; să fie loc şi pentru aventură .. Să respectăm natura omenea.sdi, pentru că do­ rinţele şi impulsurile noastre sint mortarul care ne con­ struieşte fericirea. Nu are sens să oferim oamenilor ceva considerat in mod abstract ca "bun" ; trebuie să le oferim ceea ce işi doresc sau au nevoie dacă ţîn"em să fie fericiţi.

87


Ştiinta poâte ajunge cu timpul să ne modeleze dorinţele, ca să. n ;.) vină în conflict cu ale altor oameni aşa cum $e în­ tîmplă 'in prezent ; abia atunci ne vom putea satisF!l.ce mai mult din ceea ce dorim decit acum. In acest sens, ",i numai in acest sens. d()rin�le noastr� vor fi "mai bune" . Orice dorintA, lu.ată singură, nu este c u nimic mai bună S3U mai rea, decît alta, dar un grup de dorin� poate fi m�i bun decît alt grup, atunci cind, in primul, ele sint satisfăcute simultan iar in cel de al doilea �int d i vergente. Iată motivul pentru care iubirea este mai importantă decit ura. A respecta natu� fizică este o prostie ; natura fizică trebuie studiată şi pusă pe cit posibil in slujba inL>reselor um:.me dar ea nu este din punct de vedere etic nici rea, niet bună. Şi cind ap.'lr0 o interacţiune intre natura fizică şi cea umană, ca in problema populaţiei. nu este cazul să ne punem braţele pc piept, in adoraţie pasivă, acceptind că războiul, epidemille' ş i foametea sînt calea u n i c ă d.:i) r(.'Zol­ varc a fertllităţii exccsive. Preoţii spun : este imoral să aplicăm, In acesf sens, ştiinta la aspectul fizic al problem€'i; trebuie (.spun ei) să aplicăm morala aSUpra aspectului ,ei uman, adică să practidm abstin'2'nţa. Făcil1d abstracţie de faptul că toată lumea, in clu si v preoţii, ştiu că azest sfat nu va fi urmat, de ce să fie imoral să rezolvăm problema popu­ laţiei .\1rin m ij l o a c r2 fizice anticoncepţianale ? Nu văd nici un răspuns decît cel bazat pe dogme invechite. Şi f'ste c la r că violentarea naturii .la modul preferat de preoţi este cel putin la fel de mare ca cea efectuată prin avol't. Că;:: i fetele divine pledează pentru un tip de violenţă asupra ridi ome­ neşti, care at\lnCÎ cind reuşeşte du;:: e la nefericire-, invidie, tendinţa de persecuţie, adesea, la nebunie. E u aş prefera o "violenţă" faţă de n,atura fizică, de genul celei aplicate unei locomotive sau' chiar in minuirea unei umbrele. Exemplul ne arată cită ambiguitate şi nesiguran� ar presupune apli­ carea in practică a principiului reintoarcerii la natură. Natura, chiar natura omenească, va fi din puţin un dat absolut

8S '"

şi

ce

i n ce mai

tot mai mult un rezultat al unor


intervenţii ale ştiinţei. Ştiinţa va putea, dacă !şi va pro­ pune, să le asigure copiilor copiilor noştri posibilitatea de a trăi cum este mai bine, oferindu-Ie destule cunoştinţe, stă­ pinire de sine şi trăsături de caracter generatoare de armo­ nie, nu. !;le discordie. In prezent ea "ii învaţă pe copii să se ucidă, pentru că mulţi oameni de ştiinţă sint gata să sacri­ fice viitorul omenirii pentru prosperitatea lor de moment. Dar faza aceasta va fi depăşită cind oamenii vor învăţ.} să-şi domine propriile pasiuni, aşa cum reuşesc să stăpî­ nească fortele fizice ale lumii exterioare. Abia atunci vom putea spune că sintem liberi cu adevărat.


SUPRAVIEŢUIM MORŢII ?

Ace-st eseu a fost publi.cat prima dată in 1936, in volumul intitulat

Misterele vietii şi q.te morfii. Articolul episcopului .se referă Russel1, a apărut in aceeaşi carle.

Bames. !.lI

care

Ca să putem discuta la modul s�rios dacă omul conti­ nuă să existe după moarte, este bine să Clarificăm, mai întiî, in ce măsură un individ este acelaşi cu cel care a fost ieri. Filozofii au arătat că sufletul şi trupul r�prezintă substanţe qefinite care rămîn ac�lcaşi de l a o zi la alta ; că sufletul, odată creat, va continua să existe la infinit, in timp ce tl'upul se d is truge temporar prin moarte pină la ._, invierea sa. ' Această doctrină in ceea ce priveşte parba d� r�ferire la viata concretă este in mod foarte sigur falsă. Materia din l.'Orp se află într-o continuă transformare datorită procese­ lor de nutriţie şi uzare. CQ,iar dacă nu ar fi aşa. in fizică nu se mai spune că atomii au o existentă continuă ; ar fi lipsit de sens să afirmăm : eate exact acelaşi atom de acum citeva minute. Continuitatea trupească a omului este o chestiune de aparenţă şi comportament, nu de substan�ă.

o.


Acelaşi lucru se poate spune şi despre spirit. Gindim, simţim şi acţionăm, dar nu există o entitate pură, spirit sau suflet, independent de gindurile, sentimentele şi acţiunile noastre, care efectuează sau resimte aceste acte. Continui­ -tatea în plan spiritual a unei persoane este o continuitate de deprinderi şi de memorie : imi aduc aminte de sentimen_ tele pe care l�a avut ieri o persoană, gîndindu-mă la acea persoană ca fiind eu cel de ieri ; dar, de fapt, eu cel da ieri insemn doar nişte fenomene mintale, amintite acum, con­ siderate că fac parte din persoana care şi le reaminteşte. Tot ce alcătuieşte o persoană, se constituie dintr-o serie de experienţe asociate in memorie şi prin unele analogii de tipul pe care il numim deprindere. A'$adar, dacă at fi să credem că o persoană supravieţu­ Îeţ;lc mortii, ar trebui să credem că �mintirile şi deprinde­ rile care alcătuiesc persoana respectivă vor continua să se manifeste şi într-un alt context �e imprejurări . .Nimeni nu poate dovedi că acest lucru nu se va in­ timpla, dar, se vede foarte clar că nu are cum. Amintirile şi deprinderile noastre sînt legate de structura creierului, după cum rîul este legat de albia sa. Apa rîului se schimb! mereu, dar îşi păstrează cursul, pentru că · mai demult ploile au ros aeolo un canal. Tot astfel antecedentele au ros un canal prin creier, şi gîndurile noastre ckculă 'prin acest canal. Iată şi explicaţia memoriei şi a deprinderilor min­ tale. Creierul însă, ca structură, se descompune prin moarte şi, prin urmare, presupunem că memoria se va des­ compune şi ea. Nu avem mai multe motive să gîndim altfel, după cum nu ne putem a5tepta ca riul să-şi păstreze v�hiul curs, dacă valea 'prin care trecea s-a transformat în urma unui cutremur intr-un munte. Orice memorie şi, deci, (am putea spune) orice minte, se bizuie pe o pl'oprietate, uşor de sesizat la anumite tipuri ' de structuri materiale, dar, care la alte tipuri, este mai puţin percepută sau de loc. Este proprietatea de formare a deprinderilor ca urmare a unor incidente similare frecvent

91


repetate. De exemplu, lumina pu temică face pupilele ochi­ lo r să !;e contracte ; dacă apri ndem repet at o lumină in ochii cuiva şi însoţî m aceasta de bătaia unui gong, pină la urmă, va , fi de-aj uns bătaia gongului, pentru a contracta pu pilele. Este un fe nom en ' caracteristic pent.ru cl'pier Si pentru sistemul nervos, cu a lt e cuvinte, pentru o anu m i t ă structură materială. V o m ved ea că exact acelea�i fen.omene explică reacţia noastră la cuvinte şi modul i n CaJ'C' le fo­ losim, amint il'ile şi sentimentele pe 9a("e aCt':>t ea oi le tr,>­ zesc . deprindedle morale sau imorale de compo rtam e nt , de fapt tot cee a ce const i tuie personalitatea ooa�tră :;pirituaIă, cu excep ţia elementelor de ercdiiat.e, Moştenirea noastră ereditară va fi tnmsmisa urmaljill)r noştri. insă. nu poa t e supra vieţui în individ, după dczimeb!)'area COi'pului . AstI{�L atît elementele ereditare ale unei personalităţi clt şi cele însuşite, se află, după datele de ea1'l:' d i spun em pînă acum, în str în să legătură cu anumite caracteristici ale structurii fizice. Ştim cu toţii că o l ezi u n e pe creier poate duce la pierderea memoriei, că o persoană virtuoasă poate deveOi vicÎoasă după encefalită let argică şi că un copil inteligen( . poate deveni idiot. din lipsă d0 iod, A vind în vedere Rcestc fenomene, ătît de cunoscute, pare foarte puţi n Pl'obahil că spi ri tul s upr�viet uieşte distrugerii t o tale CI. s tru cturii CI"\';'­ ierului, surve n i t ă prin m oarte, Nu argumen t ele rationale. ci sentimentele de t erm in ă (1'ediQţCl in viaţa viitoare. el'j mai important dintre aceste sentimente, este t ea m a de moarte, care este instinctivă şi folositoul'c d i n punct de vedere biologic, Dacă am crede cu adevărat şi cu toată convingel"ea in viaţa viitoare , a m i nceta comp l et să ne mai temem de mo � rte . Efectele ar Ci ciudate şi poate deplora­ bile pentru cel mai mu lţi dinh-e noi. Dar strămoşii noştri u m ani şi s u b-uma n i au luptat şi şi-au extermina t duşmani i de-a lungul multor ere geologice, şi au avut de p rofita t de pe urma curaj ulu i ; este deci avantaj ul învingătorilor, in l u p ta

92

pentru viaţă,

să poată, din

cînd

în cînd, înv i nge


teama naturală de moarte. La animalp si la sAlbatici, agl"e­ sivitatea instinctivă este suficientă pentru realizarea aces­ tui scop ; la un anumit stadiu de de?Voltare insă. aşa cum au izat pentl"U prima dată mahomcdanii, credinta in rai are o deosebitA valoare mili tară. spori nd agresivitatea na­ turalA. Trebuie sA admitem, aşadar, că militari ti i proce,­ deazA inţelept atunci cin9, incurajeR7.ă credinţa in nemu­ rire, cu conditia ca ea să nu d.e vină :ltit de puternică incit să ducA la indiferenţă faţă de interesele lumeşti. Un alt sentim('nt, care incurajea7..ă credinţa in supra­ vieţuire, este admiraţia in. faţa desăvirşirii omului. A,o;a cum spune episcopul de Birmingham : .,Mintea sa este un instrument cu mult mai minunat dt'(·ît tot ce a apărut pină la el - omul cunoaşte binele şi răul. Poate construi Wcst­ minstC'r Abbey. Poate fa ce un aVÎnn. Poate calcula distanţa pină la soare ... Să piară atunci omul cu totul, cind moan>? Dispare acest instrument fărA de seamăn. mintea sa, atund cînd viaţa înceteal',ă 1'" Episcopul se străduieşte să argumenteze că ,.universul a fost creat şi este guvernat de un scop inteligent". că al' f i fost lipsit de inteligenţă ca omul odată creat să fie lasat să piară. Există multI:' ră..o;; p unsuri la acest argument. In primul rind i n cercetaf(�a ştiinţifil.'ă a naturii s-a dovedit că intl'U­

ses

ş

ziunea valorilor morale sau estetice a constituit intotdea­ una un obstacol i n calea descoperirii. Se credea, de exem­

ili

p . că corpurilE' cereşti se mişcă in t"er<!uri, cercul fiind curba cea mai pel"fedă, că speciile sint imuabile pentru cA

<:t.>ea

ce este creat de Dumnezeu' nu poate fi decit perfect

şi deci. nu are nevoie de imbunătăţil'i. că epidemiile nu nu alt leac decît căinţa, ele fiind o pedeapsă trimisă păcătoşi­

lor şi aşa mai departe. S-a dovedit. tot uşi, că atit cIt putem afla, Natura este indiferentA la valoril e noastre, şi nu poate fi inteleasă dait renunţînd la ideea de bine şi rău. Poate că universul are un scop, dar nimic din ceea

ce

ştim nu

93


demonstrează că in acest caz el coincide cit de cit cu al nostru. Pe de altă parte, nimic nu apare aici surprinzător, Dr. Burnes ne spune că omul "cunoaşte binele şi răul". Dar. de fapt, a.�a cum arată antropologia, concepţiile despre ,bine şi rău au cunoscut o asemenea diversificare incit nici ' măcar un singur punct nu a rămas const8lJt. Prin urmare, nu putem spune că Omul ştie ce este bine şi ce este rău, ci doar că unii dintre ci acţionează ca atare. Care anume ? Nietzsche a propăvăduit o etică profund difel'ită de cea a lui Hristos şi unele state puternice au acceptat filozofia sa. Dacă diferenţierea binelui de rău constituie un argument pentru nemurire să stabilim intii pe cine credem, pe Hris­ tos sau pe Nietzsche, şi abia pe urmă să arătăm de cp creştinii sint nemuntori, iar Hitler şi Mussolini nu, sau in­ vers. Decizia fără indoială va fi luată pe cimpul de biitil:­ lie şi nu din cabinet. Cei ce deţin c('l mai bun gaz toxic vor stăpîni etica viitorului şi, pl'in urmare, ei vor fi nemuritOJ'ii. Ceea ce credem sau gindim pe terpa binel ui �i I'ăuJui reprezintă, ca tot ceea ce ne defineşte, un proces natural născut in lupta pentru existenţă şi nu m'(' origine divină sau supranaturală. Intr-una din fabukl(' l u i Esop, unui leu i se arată tabloul'i cu vinători pl"im:ind nI ţi lei ; acestn spune că nişte tablouri pictate dc cI al' fi redat lei prin­ zînd oairlC'l1i. Omul, spune dl'. Burnes, este) un individ mi­ nunat pentru că face avÎ1lune. Nu ,demult circula un cinkl' popular despre iscusinţa muştelor de a mel"'gc cu cnpul în jos pe tavan, şi avea unnătol"ul refren : "Ar putea Lloyd George s-o facă ? Ar putea dl. Baldwin s-o facă? Ar putea Ramsay Mac s-o facă '! Desigur, NU" . După acest criteriu, orice muscă cu inclinaţii teologice ar putea construi un ar­ gument de-a dreptul impresionant, care, nici vorbă, pentru celelalte muşte ar apărea cit se poate de convingător. De altfel, numai la modul abstract avem o atit de aleasă consideraţie pentru Om. Despre oameni, la modul concret, cei m<li mulţi dintre noi avem o părere foarte proastă re94


-

ferita!' la m area lor majoritate. Statele civilizat; cheltuiesc m ai bine de jumătate din venitul anual pentru a-şi ucide rl'ciproc c('tăţenii. Să ne gindim la lunga istorie a faptelor inspirate de fervoarea morală : sacrificii umane, pCl'secuţii <tIe ereticilor, vinători de vrăjit.oare. pogromuri, ajungind pină la exterminarea totală cu gaze toxice, pe care cd p u­ ţin unul din eolegii episcopali ai dr. Barnes al" l rd,ui să o sustină căci, după donmia sa. a fi pacifist e�tt' nl'creştin. Sint oare aceste monstruozităţi si doctl'in""lE.' etice Ci.\l'C le � promovează, dovada existenţ�i unui creator intdig('nt ? Şi ' dorim, intr-adevăr, ca oamenii care le pracLică să aibă viuţă veşnică ? Lumea in care t răim poate fi interpretută (.'<1. re z ult at al harababurii şi al întîmp lă ri i ; dar dacă este produsul unui scop deliberat, au'sta nu putea f i decit al unui duşman, I n ceea ce mă pl Î\'cş1e, i poteza întîmplării mi s(> pare mai plltin dureroasă şi m,ti plauzibilă.


PARE DOAMNA ? BA MAI MULT, ESTE.

A('(�;t eseu, scris i n

inelul!

1899,

nu a Cost publkal pină acum. Elite

aici, mai ales datorilă lnlertlll u lui istoric pe care il pl"e7jntă,

dat fiind cA este vorba de prima revoltă a lui RusseU faţă de fHo­ ,..ofia hO:>geliană" a} cărei adept a Cambridge.

D'!'ŞI

fost

in primii ani de studenţie la

pe atunci opozitia sa faţă de religie nu era atit de

pulernică cum a devenit dupA pl'lmu! război mondial, unele ob­

Sl'j"\'uţii

critice pleacă de la Ilceleuşi premise.

Filozofia, in zilele CÎnd era incă dolofană şi prosperă. pretindea să aducă slujitorilor ei numeroase şi impor­ tante sCl'vicii. Ea le oferea alinare in nefericire, explicaţie dilcmelol' intelectuale, ieşire din confuzia morală. Nu este de mirare că "fratele mai tinăr", cind s-a pre2entat un exC'mplu al foloaselor filozofiei, a exclamat cu entuziasmul tinereţi i ;

"Cît de fermecătoare este divina Filozofie !

I

Nu aspră şi morocănoasă cum crede netotul l Ci muzicală ca lăuta lui Apollo". Dar zilele acelea fericite s-au dus. Filozofia, prin vic­ toriile lente ale propriei sale creaţii, s-a văzut silită să renunte, una cite una, la pretenţiile inalte. Dilemele in­ tcJectualt' au fost preluate În cea mai mare parte de cătl'e

..


ştiinţă - cele citeva probleme de excel?tie, �endi cate cu nelinişte de filozofie, şi pe care aceasta incă se stră­ du ie şte să te rt.."Zolve, sint c o nsid e rate de cei mai mulţi nişte relicve ale evulu i mediu, fiind pl'edate cu t o a tă vite?a ştiinţei arid e a d-I u i F. W, H. MyN'�. Co n fuz i i l e mOl'ale considerate pină nu demult de mozori ca tinind s tri c t de domeniul lor - au fost abandonate de McTaggart şi dL Bl'adley, c apri c i i lo r statisticii şi ale bunului simţ. Dar pu t er ea de a oferi alinare �i c olUlo l a l'e - ultima putere a celui lipsit de putere - mai aparţine încă, după McTag­ gart, filozofiei. I nten ţ i onez . în această seară, să deposedez acest părinte decrepit al z e ito l' noştri moderni. şi de această ultimă atl'ibutie. La o ·primă vedere. s-ar zice .că este o proble mă (oarte simplă. " Ştiu că filozofia poate ofcl'Î alinare. va spune McTaggart, pentru că ea i n se amn ă acest lucru pen tru m ! ne�. Voi i n eel' c a să demonstrez că tocmai acele con­ cluz i i care îi oferă () ali nare lui McTaggart c on t rav in pozi­ ţiei sale genera l e - că ele c o n t ra v i n intr-adevăr ş i sint t<�ţinute, se pare, num a i pentru că i i o fer ă TI alinare, D(."Oarcce nu doresc să pun i n d i sc u ţ ie adevărul filozo­ fiei. ci doar val oarf>a sa af�t i v ă, voi admite o me tafi zi că bazată pe d ist i nc ţi a di ntre aparentă şi l'ealitate� co n s ide­ rind aceast a d i n urmă ate m p or a lă şi perfectă. P rin c ipi u l unei astfel de metafizici se p oa t e r'ezuma in citeva cuvinte. ,.Dumnezeu este Îl). cer, tot râ ul este in lume" - aCf'sta este u lt im ul ei cu vi n t . Dar, se ,presupune. după cît se pare, că. EI fiind in cel' şi af lind u -se ar.olo d� n t f)ldeauna, într-o bună zi va cobori totuşi pe pămint, dacă nu pentru a-i judeca pe cei vii şi morţi, ce] pu t in pentru a răs p l ă t i cre­ dinţa. filozofilor. Indelunga sa reRemnare l a o exi sten t ă exclusiv cerească poate să dl"note, in ceea ce priveşte p roblemel e pămînteşti, un stoicism pc care ar fi nedlib­ zuit să ne bazAm sperantel e. Dar să vorbim serios. Valoarea afecti vă a unei doctrine,

ca' alinare in nefericire, rezi dă numai in ca p ac i t atea ei de


a prevţdea viitorul. Din punct de vedere afectiv, viitorul este mai important decît trecutul şi c!llar decît prezentul. "Totul e bine cînd se sfîrşeşte cu bine" este un dicton al bunului simţ unanim. "După ploaie vine cer senin" este optimism. in timp ce pesimismul spune :

arn vAzut liuvE;run peste munţi fil!îind aut' sărutind lunci vt'l'zui Riul'i pule-n cel'casca alchimle-aurind, Ci, Îndată, Uisind nori haini să intindă Atiteu dJmiueti miaunate

Cu

och i

Cu �hipul de

Pc-a 101' Iaţă cel�tă, 7..dreanta mUl'dm'ă D<! lumea ullată-ncercau să se-ascund(l

Pierind

nevă,mte-n

apus, cu aceastii ocară 1.

Şi ast re l , din punct de ved e r e afectiv, concepţia noastră despre univers ca fiind. bun sau rău, depinde de ViitOl', de cum va f.l. ; ne intereseB.2ă Întotdeauna aparen­ ţele in timp, şi dacă nu avem convingerea că viitorul va fi mni bun decit p reze n t ul, e g re u de spus unde ne vom aIia consolarea. ' Atit de mult se leagă optimismul ·de viitor incit insu:;.i McTaggart al cărui opt i m is m pleacă de l a respingerea timpului este silit să-şi rep rezin tc Absolutul ca o stare de luc ruri vii toare, ca , , 0 armonie care trebuie într-o bună zi să devină clară" . Nu ar fi pol i ticos să insist asupra acestei contradicţii, mai al es că McTaggart însuşi mi-a atras atenţia asupra ei. Vreau însă neapărat să subliniez că orice con solare plecind de l a doctrina că realitatea este alem­ po rală şi etern bună, se bazează1 in exclusi vitate, numai pe această c ontradic ţ ie , O realitate atemporală nu poate fi in relaţie intimă cu viitorul mai mult decît cu trecutul : dncă nu s-a dovedit perfectă pip.ă la un moment dat nimic n u ne îndreptăţeşte să presupunem că va fi vreodată ceea ce înseamnă că Dumnezeu are toate şansele să ră.. I W. Shllkespeare :

..

Sonetul XXXIII

(n.t.) •


mină în cerul lui. Am putea, la fel de bine, să vorbim despre o armonie care odată să fi fost clară ; poatC' că " in faţă-i suferinţa şi bucuriile s-au dus" şi este c l a r cît de puţină alinarE' nc-ar oferi aceasta. Orice experienţă este determinată in timp şi nu ne-o pLltem imagina În afara sa. Chiar -dacă ar ti posibilii nu putC'm presupune, fără să ajungem la o contradicţie, că o vom avea vreodată. Orice experienţă, cit poate demonstra filozofia, va fi după calapodul cunoscut de noi - dacă nu nC' place, ni c i ' o doctrină a realităţii diferită de aparenţe n u ne poate face să sperăm la o experienţă mai bună. Sîntem înb'-adevăl' p radă unui dualism fără ieşire : pe de o parte ave m lumea pe care o cunoaştem. cu intîmplările ei plăcute sau nt'plăcute, eu morti, eşecuri şi dezastre ; pe de altă parte, o l u m e imaginm'ă pe care o botezăm lumea fl'a1ităţii şi care ispăşeşte prin amploarea ei, pentru absenţa unui indice cit de mic al unei existl."nţe reale. Unica fun­ damentare a ci. cste că aşa ar trebui să fie realitatea dacă am inţelege-o. Dal' dacă rezultatul unei construcţii pur ideale se dovedeşte în final a fi atit de departe de lumea cunoscută nouă - de lumea reală, adică - dacă, mai mu lt , reiese din chiar această construcţie că nu vom cu­ . noaşlc niciodată aşa numita lu me a realităţii, decit in sensul in cal C, d" fu p t, nu cunoaştem nimic altceva - nu văd ce "ciştig avem din toată aceastA teorie meiafi:dcă. in ceea ce priveşte alinarea unor nenorociri c,!ncrete. Să luăm, de exemplu, problema nemuririi, Oamenii şi�au do­ rit nemurirea fie ca recompensă pentru nedreptăţile aces­ tei lumi, fic dinlr-un motiv mai nobil, posibilitatea rein­ tilnirii după moarte cu fiinţele pe care le-au iubit. Este o durinţă pe care o si m ţ i m cu toţii şi c;lacă ar fi satisfăcută, dacă filo:(!ofia ar putea s-a satisfacă, recunoştinta noastrA. ar fi Iără margini. Dar filozofia cel mult ne poate asigura că sufletul este o realitate atempora1ă. Cind anume apare, �au dacă apare, dl."ci nu conteazlt-pentru ea. iar o asemeIlO


nea doctrină nu ne oferi o concluzie clară asupra exis­ tenţej. noastre după moarte, Keats poate să mai regrete : . Că nuwmi va fl dat să t� mai privesc Nicicind

�ă mă·nfloare

PUh'l"ea vrăjită

A di-ag05tei nesăbuite

şi nu va fi prea consolat cînd va afla că "acea fiinţă minu­ nată a unei ore" nu este o expresie corectă din punct de vedere metafizic. Rămîne tot atit de sigur că "timpul va trece şi va lua dragostea mea cu el" ş: că "gindul e ca o moarte, care, nu poate I decit să plingă că va pierde ce are" . La fel se intimplă cu fiecare părticică dintr-o doctrină a unei realităţi perfecte atemporale. Ceea ce pare acum l'Au - şi este o prel'ogativă lamentabilă a răului ca, ceea . ce pare, să şi fie - un rău care apare acum poate rămîne, pentru că se cuvine să ştim in veci să ne chinuim ulti m i i descendenţi. Si intr-o asemenea doctrină nu poţi, dupA părerea mea, să aCH o cit de mică urmă de alinare sau consolare. Este adevărat că creştinismul şi orice alt optimism anterior şi-au reprezentat lumea ca fiind guvemată etern de o providenţă binefăcătoare, şi deci metafizic bună. Dar aceasta nu era, in fond, cleeît o stratagemă pentru a demonstra perfecţiunea viitoare a l u m i i - pentrţl a de­ monstra, d e exemplu. că oam enii buni vor fi fericiţi după moarte. Această cuncl uzie - desigur Dl'!c'gitimă - a ftlst ofel;Ui intotdeauna ca alinare. "Este un om bun şi totul va fi bine". Bineinţe1es: se poate spune că C'xifltă o consolare in simpla doctrină abstractă după cai'C realitatea este bună. Personal. nu aCCf:'pt motivaţia acestei doetl'ine daI presu­ punind că ar fi ad�\'ăl'ată nu văd in ce constă mingiierro, reproşul meu fiind, in primul rînd. că rpalitatea, aşa cum este ea construită de metafizică, nu arp nici o legAtul'ă cu lumea experientei, ci. este o ab.�tractie nudă ce nu permite nici măcar o singură concluzie valabilă asupra lumii apa-

lOG

,


renţet, deţinAtoare a inter-eseJ.or n oastre . Chiar interesul pur intelectual, din care izvo răş te metafizica. provine -din dorin ţa de a explica lwnea aparenţei. Dar, in loc să dea o explicaţie realA a atestei lumi palpabile, percep ti bile, construieste Q altă lume fundamental difC'!rită, atit de ruptă de experienta reală , incit ea nu afectează cituşi de puţin lumea vieţii cotidiene, aceasta decurgind ca şi cum n u ar exista nici · o l um e a realitătii. Dacă cel

metail'izica

puţin ni s-ar da voie să privim lumea realităţii ca o ,;altă lume", nişte cimpii elizee aflate undeva in ceruri, dt>si­ gur, ar fi «j mingîiere in id eea că alţii au o experienţă per­ fectA care ne l i p � şt e nouA. Cind ni se sp une insA. că experienţa noastră, aşa cum o cunoaştem, este acea pel'­ fecţiune, ne lasă rece pentru că nu ne davedeşte că ea po at e fi mai .bună decit -este. Pe de altă parte, a afil'1ll a că experienţa noastră reală nu este acea experienţă perfectă construită de filozofie inseamnă ' a desfiinţa singurul tip de existentă pe care realitatea filozofică il poate ..avt�a - deoarece Dumnezeu din ceruri nu poate fi CI!I!'.I'Ceput ca pe rsoo.ni izolată. Aşadar, ori experienţa Jioastra. ccmel"P"tă este perfectă - ceea ce este o afi rm aţ ie goaH" IăSind lu­ crurile' aşa cum sint - ori experienta perlectil nu există iar lumea realităţii, nefiind practic cunoscutA de nimeni _ cKistă doar in eărţi1e de metafi z ic ă . tn ambele Cazuri, după mi ne, nu putem atribui filozofiei consolările religiei.

Bineînţeles ar fi absurd să nu recunoaştem citeva sensuri

in care filozofia constata că

ne poate oferi

filozdfind

o

mingiiere.

Poate vom

ne putem petrece dimineţile

în­

tr-un mod plăcut - in sensul in care, luind cazul ext rem,

ar pu tea fi plăcut să ne petrecem serile bind. De aseme-; nea, am putea să luAm filozofia din pu nct de vedere es- ' tetic,

aşa

cum

Putem folosi

mijloc

probabil

foarte mulţ.i

metafizica,

cepţie asupra

universtll�i,

îl

iau pe Spinpza.

precum poezia

de_ a produce o stare, de a ·0

sau muzica, ca

conferi o

anumită

anumită con­

atitudine

laţă de JO'


viaţA - apreciind starea de spirit rezultată in funcţie de, şi in proporţie cu gradul emoţiei artistice produse, şi nu in raport cu adevărul convingerilor propăvăduite. Satis­ facţia noastră, in aceste stări, pare de fapt a fi exact con­ trariul a ceea ce declara metafizicianul. Este satisfacţia de a uita lumea reală, cu relel:::! ei şi de a ne conving<!, pen­ tru momenl, de realitatea unei lumi create de noi inşina. AC('!3Sla ar fi una din premisele de la care pleacă Bradley in justificarea mdafizicii. "Cind poezia, aNa şi religia - spune el - vor inceta să mai repl'ezinte interes 81lU nu vor mai fi capabile a ataca probleme fundamentale şi a ajunge' la O înţelegere cu ele ; cind sentimentul de mister. şi de vrajă nu va mai face mintea să pribegească fără ţintă şi să' iubească ceva nedefinit ; cînd, în sfirşit, crepusculul n u va mai prezenta atracţie - atunci meta­ fizica n u mai valorează nici doi bani." Ceea ce face me­ tafizica pentru noi in acest sens este în fond ceea ce face, să spunem, Furtuna t pentru noi - dar valoarea ei din acest punct de vedere este independentă de adevărul ei. Nu apreciem Furtuna pentru că prin magia lui Prospera facem cunoştinţ� cu lumea spiritelor şi nu apreciem este­ tic metafizica pentru că ne poartă inb"-o lume a spiritu­ lui. Aici se vede clar diferenţa esenţială dintre satisfacţia artistică pe care o admit şi consolarea religioasă pe care o tăgăduiesc Iilozofiei. Pentru o satisfacţie estetică nu este necpsară o convingere intelectuală şi, prin urmare, atunci cind o căutăm, putem alege metafizica, ea oferindu-ne-o c�l mai mult, Pe de altă parte, in cazul consolării religioase, credinţa estE' esenţială şi eu susţin că metafizica in care credem nu nt' oret'ă consolare religioasă. Se poate totuşi introduce un rafinament in această al'gumentare prin adoptarea unei teorii mal mult sau mai puţin mistice asupra emoţiei estetice. Se poate susţine că, deşi noi nu ajungem să cunoaştem niciodată total realiI '.2

Rl'ferin' la pi(>!lll

lui

Shakespeare (n,U,


tatea, aşa cum este ea· de fapt, există experienţe mai apro­ piate de ea, probabil experienţele oferite de artă şi filozo­ fie. Iar sub influenta experienţelor oferite uneori dy artă şi filozofie Rar::! uşor de adoptat acest punct de vedere. Pentru cei animaţi de pasiunea metafizică n u există, ·pro­ babil, vreun sentiment mai plenar şi mai minunat, şi atit de total dezirabil, ca acea sen�ţie mistică a unei lumi transfigurată de viziuni extatice, pe care o dă uneori fi­ lozofia. Aşa cu.m spune tot Bradley, "unii intr-un leI, alţii în alt fel, părem că atingem şi comunicăm cu ceea ce este dincolo de lumea vizibil�. In diierite moduri descoperim ceva mai inaţt care ne susţine dar ne şi umileşte, ne ad­ monestează dar şi ne susţine. Iar la unele persoane efor­ tul intelectual de a inţelege Universul este o cale princi­ pală de a ajunge astrel la Divinitate ... Şi aceasta parc - continuă el - a fi o altă raţiune care îi face pe unii să cerceteze in continuare adevărul absolut." Dar nu este in acelaşi timp şi o raţiune să credem că ei nu vor afla niciodată adevărul absolut ? D�că, intr-a­ devăr, adevărul absolut seamănă cît de cit cu ceea ce se spune despre el in teoriile din Aparenţă şi Realitate. Nu-i neg valoarea de emoţie, dar, neg faptul că, strict vorbind, ar fi intr-un sens mai special o viziune extatică sau ex­ perienţă a divinităţii. lntr-o privinţă, desigur toată expe­ rienţa este experienţa divinităţii, dar, pe de altă pat·te, pentru că orice experienţă practic are loc in timp iar divi­ nitatea este atemporală, nici o experienţă nu esle expe­ rienţa divinităţii - "ca atare'l mă va sili pedanteria să adaug. PrApastia creată intre ap!l.renţă şi realitate este atit de adincă incit nu avem motive sA considerăm, după părerea mea, că unele experienţe sînt mai aproape sau mai d�parle de experienţa perfectă a realităţii. Valoarea. expe­ rienţelor considerate va consta, aşadar, numai in calitatea lor emoţională şi nu 8Ş'a cum incearcă să susţină Bradley, fn p{)sibilitatea de a li se conferi mai multă incărcătură de adevăr. Dar in această situaţie, ele sint cel mult consolări


oferite de fi lo zofar c nu de filozofie. Pot con stitui o ra­ ţ i u n e in cerce tar ea adevărului .absolut p en t r u că si.nt nori ce vor fi culese pe dru m ; dar nu constituie o recompensă 1:1. cuceririi lui. pt'ntru că, după to at e aparen t el e. norile cresc numai la �incep u t u) drumului şi d ispa r mult inainte de a ajunge la sfirşitul călătoriei noastre.

Punctul de vedeL'e susţinut d e mine nu are. desigur, darul de a in::�pira şi ni'Ci nu p oa te fi un stimulent in stu­ diul filozofiei, presupunînd că ar f i gen e ral acceptat. Aş putea să-mi j ustific po7Jţja, dacă aş ţine neapărat, prin maxima d u pă care . .cind totul e putred. sin tem obligaţi să anunţăm că marfa pute". Dar eu p refer să arăt că meta­ fizica îşi greşeşte functia., atunci cind in cearcă să ia locul religiei. Că o poate inTocui admit, s u st i n însă că o va face i n detrimentul ei. De ce să nu admitem că metafizica. la fel ca ştiinţa, SC' motivează prin curiozitate i n tel'ect ual ă şi ar trebui să fie călăuzită numai d e curiozitatea int c]('c ­ tuală ? Dorinţa de a afla consolare in metafizică. h't.' buie sA o recunoaştem cu taţii, a dus la multe l'ationamcnte false şi la neloi nli t u t e intelectuală. De aceastn, c",1 pu ţ i n, vom fi izbăviţi ren unţi n d la rel ig ie. Şi dat fiind că miii există o a meni animati de curio7Jtate intelectuală. este probabil că e i se vor e l ib er a de u nele aberaţii pînă acum stăruitoare, "Omul . ca să-l cităm pe 5radIey incă o dată. care prin n atur a sa nu-şi poate realiza decit pe o singură cale principala sa dorinţă, va incerca sâ o gAsească pe această cale, orical'l' ar fi ea. şi ol'ice ar crede ,lumea ; iur dacă. n u o face, este demn de dispreţ".


SCEPTICI CATOL!CI ŞI PROTESTANŢI

1

act

Od,dne a avut ocazia să vină in c o n t cu mulţi liber­ C'ugctători. din diverse ţări şi cu diverse antecedente, tre­ buie să fi fost . izbit de uluitoarea deosebire d in re cei de

ţ

origine catolică sau prot esta ntă, oricît îşi închipuie aceş­ de d nţa in care au fost crescuţi. Deosebirea dintre protestanţi şi catolici este la fel de preg­ nantă la libe -c u get ăt r i ca l a cred.indoşi : de tapt, deose­ birile esenţiale sint poate mai uşor de constatat deoare(:e nu se ascund in spatele unor divergenţe evidente de dogmă. Există, desigur, o dificultate şi anume că cei mai mulţi dintre ateU rotestanţi sînt englezi sau gC'rmani, iar cei mai mulţi dinlŢe cei catolici sînt francezi. Ial' acei englezi care, ca Gibbon 2, au venit . in strins on act cu cultura franceză, au dobindit c81'acteristicile libel'-cugetătorilor ca­ tolici in ciuda originei lor protestante. Totuşi, in mare,

cre i

tia că s-au eliberat

r

o

P

c t

dif�l enţa rămine, şi, poate,

ar

fi interesant să vedem in ce

cons tă .

..

Un

exC'mplu tipi c de

pUlea fi

James Mill ,

aşa

liber-cugetAtor

protestant

ar

cum apare in autobiQgrafia fiu-

in 1928 (nota ediţiei engleze). .Edward Gibbon {l737-1794J istoric ilumini�t e-nglez (n.t.).

l &:rîs

105


lui său. "Tatăl meu, spune John Stuart MiU, educat in spi­ ritul presbiterianismului scoţian, a ajuns foarte curind prin propriile sak' studii şi refl ec ţ i i, să respingă nu numai crf.'­ dinţa in revt'laţie, dur şi fundamentele a ceea ce se nu­ mt."'Şte in mod obişnuit religie naturală. Neacceptarea. de către tatăl m,::,u, a tot ceea ce illseamnă credinţa religioasă, nu a fast, aşa cum şi-al' putea mulţi inchipui, in primul rind o chesiiune de logică ')i dl.'monstraţie ; motivele sale au fost mai mult de ordin moral decit de ordin intelect ual. 1 s-a părut i mposib i l să creadă, că o lume atît de plină de rele este opera unui Autor care imbină puterea nemărgi­ nită cu bunătatea şi dreptatea absolută.,. Aversiunea sa faţă de religie in sensul conferit termenului de obicei, era ]a fel cu a lui Lucretiu : sentimentele pe care i le prod�­ cea nu se datorau pur şi simplu unei deziluzii int�lectuale, pentru el religia insemnînd un mare rău moral. Ar fi fost total împotriva ideilor tatălui meu despre datorie a-mi permite să ajung sub influenţa unor impresii contrare con­ vingerilor lui şi la sentimente de respect faţă de religie : şi de la bun inceput, (>1 m-a făcut să inţeleg că modul in care a apărut lumea este un subiect despre care nu Se ştie ni­ mic", Cu toate acestea, nu există nici (, indoială că James Mill a rămaS u n protestant. "El m-a invătat să dau cea mai mare importanţă Reformei ca marea şi decisiva contes­ taţie impotriva tiraniei c1ericale pentru libertatea gindirii" . Prin toat e Hccst0a J ames Mill nu se tăcea decit purtă­ tur ul spiritului lui John Knox t, A lbst nonconformist, deşi, de sectă extremă, păstrînd seriozitatea moral.ă şi- in� teresul in teologie prin care s-au făcut remarcaţi pre­ cursorii săi. Protestanţii s-au distins, de la bun inceput, de ad\'crs81ii lor, prin ceea ce nu credeau ; a mai dCRfiinţa o dogmă inseami-tă, prin urmure, u duce mişcarea cu un pas inainte', Fervoarea morală este esenţa problemei. I John

datorII

Knox

(1305-1!i72) reIm'mutor scoţian, unul

pn'<; I,i l c ! im1ism111ui (n.t.).

dintre

fon­


Aceasta este doar una dintre deosebirile caracteristice dintre moralitatea protestantă şi cutolică. Pentru protes­ tanţi este excepţional de bun omul care se opune autori­ tăţilor \ii doctrinelor admise, ca Luther la Dieta din Worms. In concepţia protestantă bunătatea este ceva individual şi izolat. Eu am fo!>t educat tot ca protestant, iur unul dintre citatele pe care le-am auzit cel mai mult în copilărie a fost : "Să nu urmezi mulţimea pentru a face rău" . Imi- dau seama că acest citat mă influenţează ş i astăzi în cele mai serioase acţiuni. Cutolkul are cu totul aItă concepţie despre virtute : 'pentru el virtutea contine întotdeauna un. element de supunere nu numai faţă de glasul domnului relevat de conştiinţă ci şi faţă de autoritatea bisericii ca deţină­ toare a revelaţiei. Aceasta dă catolicului o concepţie mult mai: socială asupra virtuţii decît cea protcstnntă, făcînd stdngerea de inimă mult mai mar'e la rupelea legăturii cu biserica. Cind u n protestant părăseşte secta în care a fost �rescut procedează exact cum au procedat întemeietodi acelei sede, n u cu foarte mult timp Înainte. iar starea sa de spirit este aptă ca să fondeze o sectă nouă. Catolicul, pc de altă parte, se simte pierdut fără sprijinul bisericii. El poate, desigur, să ad2re la altă instituţie, ca francmasonc­ riu ; păstrează totuşi conştient sentimentul l evolU'!i dez­ nădăjduite. Şi, în gencl'al, rămîne. cu convingel"C'u, cel pu­ ţin în subconştient, că viaţa morală este u n apanaj al mem­ brilor bisericii şi că unui liber-cugetător îi este imposibil să ajungă pe culmile cele mai inalte ale virtuţii. Această convingere arc diferite efecte în funcţie de temperamen­ tul său ; dacă are o fire vcs�Iă şi indolentă, îşi ia ceea ce William James

1

numeşte o vacanţă morală. Cel mai bun

exemplu al acestei categorii este Montaigne, care, şi-a în­ găduit, in acelaşi timp, şi o vacanţă intek>ctuală sub forma ostilităţii. faţă de sisteme ş i deducţii. In vremurile noastre 1 William James (1842-1910) filozof �i psiholog american, unul dintre Întemeietorii pragmatismului (n.U.

107


oamenii nu işi dau seama intotdeauna 'in ce m A sură Re� naşterea a fost o mişcare antiintelectuaiA. In ev ul mediu exista obiceiul de a dovedi un lucru ; Renaşterea a inven­ tat deprinderea de a-I observa. Singurele silogisme falA de care Montaigne se arată . bi ne vo itor sint cele CHre de­ monstrează un caz cu totul negat i v aşa cum se intîmplă, de exemplu, cînd se slujeşte de erudiţia sa pentru a de­ monstra că n u ' toţi toci care au murit cum a murit Arius 1 au fost eretici. lm;irind divel'şi deprnvaţi care au murit in acelaşi ,mod, sau intr-un mod asemănilor. el co ntinuă : .. Dar iată ! lreneus infruntă aceeaşi 'soartA : intenţia lui Dumnezeu fiind a nl' invăţa că cei l?uni trebuie să spere la altceva, iar cei răi să se realuă de altceva, decit de o soartl bună sau rua în această Iume- , Ceva din această aversiune faţă de sistem rămîne caracteristică �ntru liber­ cugetătorul catolic. diferit de cel protestant ; motivul fiind faptul cA sistemul teologiei catolice. este atit de impunător . inclt nu permite unui individ (afară de cazul cind posedâ o forţă eroică) să co n s t ru iască un altul care să-I concureze. tu conseci ntă , liber-cugetătorul c ato l ic va evita !l-oh�m­ nitatea, atit morală cît şi intelectuală, în timp ce liber-CUR getătol"ul protestl.lnt este inclinat spre ambele. James Mill i-a arătat

f i ul u i

său că l a intrebarea "Cine m -a f ăc u t p-e

mine" nu se p oa te răspunde. deoarece

r.u

avem expetienţa

sau informatia autt'nticâ care ne-ar permite să o facem ; şi că orice

r.isp uns

ne-ar pune in şi mai mare dificultate

fa c e m

acum o co mp ara t i e cu ceea ce are de

făcîn d să apară imediat intrebarea ,.Cine l-a

nezeu

1".

slSus Voltail"'E' despre .

făcut

pe Dum­

Dumnezeu in Dictionnaire Philasa­

phique. Articolul "nieu" in această lucrare incepe după

cum urmează : "In timpul domniei lui ru-cadius !, Logoma ­

� de teologie la

Cotistantinopole, merse in Sciţia

I Fondator al unei secte eretice (200 ....'::16) .. (n.t.). I Flavt.uS Areadius (;i05�), întpărat roman al Imperiului ro' man de răsăl·1t (n.t.).

10.


i

şi poposi· a poalele Caucazului, in cimpi i le fertile ale Ze­ pmrim111ui, la h o tarele Colchidei. Acel hitrin venerabil Dondindac se afla in sala cea mare dintre s11na uriaşi. şi şW"a e să j îngenunchiase alituri de soţie, cei cinci fii şi cele cinci fiice, părinţi şi se vi o , iar după o masă uşoară cîntau toţi intru lauda lui Dumnezeu". Articolul se continuă în acelaşi spirit şi se Incheie cu con cluzia : "De a unci am hotărît să nu mai discut niciodată in contradictoriu " . Nu ni-l putem imagina pe James Mill ajungind vreodată la hot:ărirea să nu mai discute in ctm­ r adictori u , sau ca să i l s re ze printr-o fabulă un subiect, fie el mai p uţ sublim. Sau că ar fi putut practica arta incoerenţei nd em în a ice, cum procedează Voltaire cind spune despre Leibniz : "El a declarat in nordul Germaniei

im n

r t ri

t

t

i

in

ut

t

că Dumnezeu nu putea face decît o singură lume" . Să ne gindim la inflăcărurea morală a lui James MiU cînd vor­ beşte despre I;!xistenţa răului in comparaţie cu următorul pasaj in_ care Voltai re spune acelaşi lucru : .. A nega că răul există nu ar putea face decit in glumă un Lucu11us 1 , care se bucură de o sănătate bună şi ia un prinz copios c u pzi e teni i ş i a a n a i n salonul lui Apollo ; a r f i i s ă d e ajuns să se uite pe fereastră şi va vedea nişte fiinţe umane nefc­ rici te ; ar fi de ajuns să se îmbolnăvească de f rig uri şi va fi cI însuşi neferi c i t ··. Montaigne şi Voltaire sînt exe mpl ele supreme de scep­ tici veseli . Mulţi l iber-<:ugetă ori catolici nu au fost , desi­ gur, nici pe departe veseli şi au simţit intotdeauna lipsa unei credinţe rigide şi a nei biserici călăuzitoare. Aseme­ nea oameni devin uneori comunişti ; dintre aceştia Lenin reprezintA exempl ul suprem. Lenin şi-a î nsuşi t credinţa unui liber-cugetător protestan (pen tru că evreii nu se deosebesC de protestanţi pe plan mintal), dar anteceden­ tele sale bizantine l-au silit sA c ee ze o religie in c a e Cl'e-

m t

n

t

u

t

r

I

gli,1ia

r

General roman 1 1 09-57 te.n.) l"t'numll pentl"u luxul şi bo-

sa fabuloasă (n.t.).

.

10U


dinţa să imbrace forme vizibile. Un exemplu mai puţin reuşit al aceleiaşi încercări este Auguste Comte ; Oamenii cu aoest temperament dacă nu sint înzestraţi cu o forţă anormală revin, mai curind sau mai tîrziu, în sinul religiei. In domeniul filozofiei un exemplu foarte interesant este dI. Santayana care a iubit intotdeauna dreapta credinţă ca atare, dar a tînjit după o formă mai puţin respingătoare in­ telectual decit cea oferită de religia catolică. La catolicism i-a plăcut intotdeauna instituţia bisericii şi influenţa ei politică ; ii plăcea, în general vorbind, ceea ce a preluat biserica de la greci şi romani dar nu ceea ce a preluat de la evrei, inclusiv tot ceea ce ii datorează Fondatorului. Poate că şi-a dorit ca Lucreţiu să fi reuşit să intemeieze t) religie bazată pe principiile lui Democrit, pentru că mate­ rialismul l-a atras intotdeauna intelectual şi, cel puţin in primele sale lucrăn, a fost mai aproape de cultul materiei decît de cultul a 'Orice altceva. Dar în cele din urmă se parc că a ajuns la concluzia că orice religie existentă este d� preferat uneia limitată la domeniul esenţei. DI. Santa­ yana este totuşi un fenomen de excepţie, greu de incadrat în categoriile noastre moderne. El este un adevărat pre­ renascentist avind cel mult ceva din stora ghibelinUor pe care ii găseşte Dante in iad ispăşind pentru aderarea lor la teoriile lui Epicur. Această poziţie este desigur intăritA de nostalgia pentru trecut, pe care un contact nedorit şi pre­ lungit cu America avea toate şansele să o producă intr-un temperament spaniol. Ştim cu toţii cum l-a făcut George Eliot pe F.W.H. My­ ers 1 să inţeleagă că Dumnezeu nu există şi 'totuşi noi tre­ buie să fim buni. Modul in care a gindit George Eliot este tipic pentru liber-cugetătoru1 protestant. In general s-ar putea face afirmaţia că protestanţilor le place să fie buni şi au inventat teologia pentru a se asigura că vor rămine nstfl'J, in timp ce catolicilor le place să fie răi şi au inventat 1

110

Scriitor englez (1843-1901) (n.t).


teologia pen u a-i determina pe semeni i lor să fie buni. De aici caractcl'ul social al catolicismului şi cel il).dividual

tr

al protestantismului. Jeremy Bentham, un liber-cugetător protestant tipic, a socotit că cea mai mare dintre plăceri este plăcerea auioaprobării. Astfel, el nu a fost tentat spre excese la mîncare sau băutură, să se facă culpabil de o viaţă desfrînată sau să fure banii a roapelui său, p entru că nimic dintre acestea nu i-ar fi dat acel fior adînc pe care l-a avut cu Jack Horner, dar l a un preţ nu prea mic, dacă pentru aceasta a trebuit să renunţe la plăcinta d e Crăciun. I n Franta, pe de altă parte, mai intii a fost des­

p

fiinţat ascetismul moral : indoi,ala teologică apădnd ulte­ rior şi ca o consecinţă. Deosebirea este, probabil, mai mult naţională decît de crezuri. Relaţia dintrp religie şi morală necesită un studiu geo­ grafic imparţial. Imi aduc aminte că În Japonia am întîl­ nit o sect ă budistă ia care rangul de preot el"a ereditar. Am int reb at cum {'l'a posibil accst lucru, căci preoţii budişti sint în general celibabl'i : nimeni nu a putut să mă lămu­ l"t'ască, dar în cele din urmă am aflat descrise faptele într-o cade. A reie:;:it că secia pleca de la doctrina reabilitării prin credinţă �i ajunsese la concluzia că, atît timp cît cre­ dinţa rămîne intactă, păcatul nu contează : în consecinţă, tuată preoţim('H a hotărît să păcătuiască, iur singurul păcat cal'(' i-a tentat a fost căsăLoria. De atunci pînă în zilele noastre preoţii acelei sedp s-au căsătorit, dar în a lte pri� vinţe au dus o vi a ţă fără pată. Poate d acă americanii ar­ putea fi convinşi că este un păcat a t e căsători nu ar mai simti nevoia să divorţeze. Poak că CI etich eta drept "pă­ eal ,. un număr d e acţiuni nevinovate, tolerîndu-i însă pe cf'i care le intreprind, să reprezinte esenţa unui i tem so­ cial inţelept. în a cest mod plăcerea de a p ăc ătui se poate obţine fără a face rău nimănui. Am sesizat acest aspect, i n­

ss

voluntar, avînd de-a face cu copiii. Orice copil ţine din cînd

in cînd să fip neascultător ; şi dacă este' lămurit raţional,

<tbia atunei va

f i capabil sa-şi sntisIacă pomi rea de a fi


neascultător, făcînd rău CU adevărat. pe cind, dacA t se nu se cade să joace cărţi duminica, sau să mă­ nince carne vinerea, el îşi va putea sat isface pornirea de- H păcătui fără a faf..'e rău nimănui. Nu sp u n (2 eu acţion€'/. d u pă acest p rinci p i u în practică ; totuşi cazul st.'Ctei budiste de ca re tocmai am vorb it arată că ar f i Înţt'k,rt sâ pro.... cedăm aşa. .... N u are sens să insistăm prea strict 3!'iUpra distincţki pe care ne-am străduit să o facem în t re Iiber-cugetătnrii p rotestanti şi catolici ; de pi l dă Encydopedistes şi Philo­ .o;ophes, de la sfîrşitul &eColului a l XVIII-lea, au fost tipuri p,'otestan t e iar pe Samuel Butler l-aş con.o;idera, d€'sj cu oarecare ezitare, un tip catolic, Principala diferenţă ('m-e se l'cmarcă este că la Epul prot�tant indepărtan>a de l a tl'"diţie este in primul r i n d i n telet.1.uală, i a r la tipul catoli c ("ste, in primul rind p racti că , Liber-cugetAtoruI protestant ti p i c nu are n i d cea m ai mi că do rin ţă de a face cevtl in dezacord cu pă re rea semenilor, in afarA de apă rarea idei­ lur sale e�tice, Viaţă de familie cu HerbeTt Spencer de Two (una dintre cele mai incintătoare cărţi existen te) men­ ţionează părerea generală des pre acest filozof în sensul că "nu se poa t e spune de;.;pre el dt.'Cît că ar-e un ca racte r frumos şi moral·· . N u Il'-<.Ir fi trecut prin cap l ui HIPl'bert Spent."t'r, lui Bentham, celor doi MiU sau oricăr ui alt libcr­ c ugetăto r englez ca re a u susţinut i'n operele lor că scopul

spune că

vieţii este plăcerea - nu le-ar ti trc("ut pri n cap, reppt,

nici unuia dintre

aceşti

oameni să c a u te ei inşişi plăcerea,

in timp ce un catolic odatA ajuns l a a<:eleaşi concluzii s....ar

st răd u i t să h:ăiască confOlm lor. In al'eas tă privinţă tre­ buie să recunoaştem că lumea se schimbă ; liber-cugetă­ turul protestant de astă z i este capabil �-şi ia atit libertăţ i de acţiune cit şi de gindire, dar aceasta este nu mai un s i m p tom al decăderii "gent:rale a protestantistnului. In vre­ muri l e bune de altă",datA Iiber-cugetătorul protestant putea să se decidă in mod abtitract in favoarea amorului liber şi fi


lotuşi să trAiascA o viaţă întreagă de strictă burlăcie, Cred că această schimbare este regretabilă, Marile epoci şi ma­ rile personalităţi au apărut din prăbuşirea unui sistem ri­ gid ; sistemul rigid aducind disciplina şi coerenţa necesară, in timp ce prăbuşirea lui eliberează energia nel.'esară, Este greşit să se creadă că lldmirabilele l'ezultate dobindite in primul-moment al prăbuşirii pot continua la infinit. Desi­ gur, idealul este o anumit� incorsetare a acţiunii combinntă cu o anumită flexibilitate a gindirii, dar aceastn se reali­ zează greu in pl'act i c ă cu excepţia unor perioade scurte de tranziţie. Şi, probabil. că odată cu declinul ortodoxUlur vor răsări alte religii r i gide datorită necesită\ilul" de con­ flict. Mă tem că. prin declinul liberalismului, va fi tot mai greu ca oamenii să nu adere la un crez revolutionar. Pro­ babil că ateii de toate categoriile VOI' trebui să se adune într-o asociaţie secretă şi să rcvinâ l a metodt>Ie inventate de Bayle t Î!l dicţionarul său. Rămine i n orice caz conso l a­ l-ea că perSE'Cuţra opiniei ar:� un �'ect udmimbil i.lSUPI'U sti­ lului literar,

• Pl:erre Bayle (1647-1768) rrlozaf fTanCf'7.. pr«tlnIOr al !lumi­ A 1iUPU5 ctiUdt dogrnet.am.ui religios şi a �usţitnlt po... liibllitatea existentei un('j SO<'letiiţi compu!!l'' cxclu:;iv din aloei. Op. DtcţionaT istOTic şi critic (p.t.)_

lIi !lfflUl u i. pl',


VIAŢA IN EVUL MEDIU '

Imaginea noastră despre evul mediu, poate mai mult decit despre alte epoci, a fost falsificată pentru a cores­ punde propriilor noastre. prejudecăţi : uneori a fost prea intunecată, alteori prea roz. Secolul al XVIII-lea, care nu se îndoia de sine, considera epoca medievală pur şi simplu barbară : după Gibbon, oamenii acelor vremuri ar fi fost nişte "strămoşi ai noştri neciopliţi". Reacţia impotriva re­ voluţiei franceze a determinat admiraţia romantică in fata absurdului, experienţa arătînd că raţiunea duce spre ghilo­ tină. Astfel s-a ajuns la glorificarea presupusei "epoci a cavalerismului, popularizată printre vorbitorii de limbă engleză de către Sir Walter Scott. Băieţii şi fetele în marea lor majoritate sint, probabil, ş i astăzi stăpiniţi de o viziune romantică asUpra evului mediu : ei îşi imaginează vremu-. rile cind cavalerii se imbrăcau 1n armură, purtau lănci, spuneau "intl'--adevăr", sau "pe tot ce am mai sfint" şi erau neapărat, ori curtenitori ori furioşi ; cind doamnele erau toate frumoase şi nefericite, dar se ştia precis vor- fi sal­ vate la sfîrşitul povestirii. Există şi a treia viziune, diferi ă, deşi, ca şi a doua, admirativă ; viziunea ecleziastică, dato-

Î

1

II'

Scris în

192'5

(nota ediţiei eDKleze).


rată aversiunii fată de Reformă, care scoate în evidenţă cucernicia evului mediu, convenţiona1ismul, filozofia sco­ lastică şi �ficarea creştinătăţii de către biserică. Ca şi viziunea romantică este o reacţie impotriva raţiunii, dar o reacţie mai puţin naivă, luind ea însăşi formele raţiunii, făcind apel la un mare sistem de gindire care a dominat odinioară lumea şi care ar putea să-I domine din nou. Toate cele irei viziuni conţin eIemenie de adevAr : evul mediu a fost barbar, a fost cavah'resc, a fost cucer n ic. Dar dacă dorim să inţelegem cu adevărat o epocA, nu trebuie să O privim prin comparaţie cu a noastră, orieit al' fi in avantaju1 sau în dezavantajul ci : trebuie să încercăm să u vedem aşa cum a fost ea pentru cei ean' au b'ăit a lund . Şi, mai ales, tl'ebuie să ţinem cont de Captul că, indiferent de perioadă, murea majoritate o constituie oamenii obiş­ nuiţi, preocupati de pîinea lor de fÎl..'ccu'c zi şi nu de marile probleme studiale de istorici. Aceş t i muritori de rind au rost descrişi de domnişoara Eilecn POWl:'l' Într-o cal'1..c ferme­ cătoare, Oameni medievali, carc :;c ocupă de o pcl'ioadă in­ cepind cu vremea lui Charlemagne 1 şi ajungînd pînă la cea a lui Hen1'ic al VII-lea. Singul'a figUl'ă remarcabilă din acea.<;Ui galerie este Marca Polo : ceilalţi cinci fii n d mai mult sau mai puţin nişte indivizi o bscuri, il căror viaţă este l'econstituită pe baza unor doc�mente carc au supravieţuit intimplător, Cavalerismul, fii nd o c hestiu ne aristocratică, nu apare în aceste anale democratice : cucernicia este arborată de ţârani şi de negustorii englt'zi

şi

este mai pu­

ţin sesizabilă la cercurile ecleziastice, toţi fiind mult mai puţin neciop1iţi decît presupunea secolul al XVIII-lea, 1 n

carte se face totuşi o opoziţie izbitoare in favoarea viziunii

" barbare" : opoziţia dintre arta veneţiană premergătoare Renaşterii şi arta chineză din secolul al XIV-lea, Sint

re­

produse două imagini : una, o ilustraţie vcneţiană reprc1 carol

OccidentUlui

cel Mare, rege

(000-814) (n,t.),

al

francl!ol' (7B.'1-IH.J) şi implll'ut al l iS


zentind imbarcarea lui Marco Polo şi alta, un peisaj chine� 7.esc din secolul al XIV-lea de Ceao Men Fu. Domnişoara Power scri e : "Una (Ceao Men Fu) este atit de evident opera unei civilizaţii mult- evoluate, iar cealaltA. a uneia aproape naive şi copilăreşti"'. Oricine compară cele două reproduceri n u poate să nu fie de acord. O altă ca l1. e recentă, Amurgul evului mediu, de profe­ sorul Huizinga din Leiden oferă o imagine extraordinm' de interesantă a st'colelor al XIV-lea şi al XV-lea in FrantA şi Flandra. Cavalerismului "i se conferă in această carte atenţia cuvenită, nu din punctul de vedere romantic, ci ca un divertismt:-nt rafinat inventat de clasele S'uperioare pen­ tru a 001011 immportabila plictiseală a vi eti i . Un element esenţi a l al c!avalel'ismului era ace a concepţie curtenească, ciuda tă, despre iubire, ca fiind plăcută cînd nu et'il satis­ făcută : "In secolul al XII-lea, cind lrubadurii din Pro­ vem:e au introdus dorinţa nesatisfăcută ca punct central al conceptiei poet i ce despre iubire . s -a produs o cotitură importantă în istoria civilizaţiei. Poezi u curtenească ... face d"dnţa in mne m otivul esential. crefnd astfel o concepţie dl2s pre iubire cu o tonică negativă" 1. Şi, iarăşi : " Un fapt excepţional in i s torie este existenţa u n ei clase dominante ale cărei idei intelectuale şi morale· sint inscrise in tr-o aT'i� al/Ulndi. In nici o altă epocă idealul de civilizaţie nu s-a a malg ama t in aşa măsură cu cel al iubirii ; după cum seu­ lastica rcpreL:intă o sforţare măreaţă a spiritului medieval de unificare a intregii gindtri filozofi ce Intr-un singur nu­ cleu, teoria iubirii cut1eneşti. la nivel mai puţin 'elevat, ti n de să imbrăţitleze toate aspectele vieţii nobi)e" 1.

In mare măsură evul mediu p oat e fi interpretat ca un confJict intre tradiţia romană şi ge rmanlcă ; pe de o purte biserica, pc de alta statul, pe de o parte teologia ş.i filozofia, pe de alta cavalcrismul şi poezia ; pe de o parte::>J.egea, pe

I Ve-....i şi Johan Huiz.inga, A m u rgul erului mediu. tn. romii n �tc de H. R. Radian, Ed. Unlvers. Bucun!Şti., 19'10, p. UN'. I ldem. p. 167.

118


ae alta plăcerea, pasiunea şi toate pornirile an arhice ale u no r oameni foarle încăpăţinaţi. Nu este tradiţia romană 9in vremurile de apogeu ale Romei, este cea a lui Con­ stantin şi Iustinian, păstrînd însă şi ceva de care agi­ tatele popoare aveau nevoie şi fără de care civHizaţia nu şi-ar fi revenit din lunga ei' noapte. Oamenii fiind aprigi, putt'au fi struniţi numai pri n tr-o straşnică severitate : s-a făcut uz de tero a re pină ce, devenind u n lucru obişnuit, şi-a p i erd u t cfe�lul. Descriind l) temă preferată din arta me­ dievală tirzie, Dansul macabru, in car� scheletel,e dansează alături de oameni vii, dr. Huizinga vorbeşte in continuare desp re cimitirul des Inno('ents 'din Paris, unde îşi făceau promenada de plăcere conh>mporanii 1 �li Vill:>n : "Craniile şi oasele erau apoi stivuite in os uun,l e din podurile de deaSl!prU porticului, care 'inconjura cim.itil'ul pe trei laturi; cu miile zăceau acolo. la wdere, predidnd l ec ţ ia egaliLă H i. Sub arcadt> se putea vedea şi dti acel'aşi lec ţi e, in picturile şi versurile Dansului macabru... Ducele de Berry . care voia să se odihnească la lnnoc:ents pllse:.;e să se sculpte-.te pe portalul bisericii l'C'pl'c·�en1area celor trei morţi şi a cel or b'ei vii. M a i tîrziu. in secolul al XVI-lea, s-a mai înălţat in cimitir Moartea ceu mare. care e, la Luvru, singuratică, unica rămă::sită din tot ce se afla a col o . Locul acela era pentru parizienii din secolul al XV-lea ca un lugubru .. Paluis r oy a l " din 1 709. In ciuda neînceta­ telol' inmormintări �i deshumări, cimitirul era un loc de p li mb ul'e şi de adu nare. Se puteau găsi prăvălioare lingă osuare şi ft-mei uşoare sub arcade. Nu lipsea nici schim­ nica, zidită pe o latură a bi'ieriţii. Uneori venea un călu':.. gir ct.')'Şetor şi pred ica in locul car e era el insuşi o prf'dică In stil medieval... Se făceau Ctcolo şi ţletreceri. Pînă Intr-a­ tita se obi�nuise lumea cu tot ceea ce înfioară" '. Urmare n a tu ra l ă Ci iubirii de macabru. c ru zimea era una dintre cele mai apreciate plăcer i ale maselor populare . 1

ldefll.,

p.

2ao.


Oraşul Mons cumpără u n tilhar numai din dorinţa de a-l , vedea torturat, "lucru de care poporul s-a veselit mai mult decit dacă u n nou trup sfint ar fi inviat" 1 . In 1488 ciţiva magistraţi din Bruges, suspectaţi de trădare sînt torturaţi de mai multe ori în piaţa publică. Cind imploră să fie exe­ cutaţi, le este refuzat acest hatir, spune dr. Huizinga "ca să se desfete cu noi cazne" 2, e r Xistă ,eva de spus şi pentru Vi l l I , Dr. Huizingu are nişte capitole foarte interesante des­ pre arta evului mediu tirziu, Fineţea picturii nu î!;'i găseşte corespondent în arhitectură şi ,sculptură care se dezvoltă din dragostea de măreţie îmbinată cu fastul feudal. De exemplu, cind ducele de Burgundia il angajează pe Sluter să execute un . . Calvar" mai deosebit la Champmol, pl' braţele crucii apar blazoanele Burgundiei şi ale FlandrE?i. Şi mai surprinzător încă, figura lui Ieremia, care face pUl'k din grup este redată cu ochelari ! Autorul construieş,te un portret patetic al unui mare artist controlat de un patron filistin, conţinuă apoi pl'in a-l distruge arătind că n u estI;' prea sigur că . . sluter n-a considerat el inSu.5i ochelarii lui Ieremia drept () trouvaillc" :'. Domnişoal':t Power menţio­ nează un fapt la fel de surprim.:: ător : că in secolul al ,XIII-lea, pe un bloc de piatră italian, a fost scrisă, inil'c­ cindu-l pe Tennyson ca rafinament victorian, o versiul1e u legendelor arthuricne fără nici o referire la pove;;tca dt, dragoste dintre Lancclot ş i ' G ucnever. Istoria este plină de intimplări ciudate, cum ar :fi de exemplu faptul că un ie­ zuit japonez a fost marUrizat la Moscova in secolul al XVI-lea. Mi-ar place ca un istoric erudit să scrie ' o carte intitulată "Faptele care m-au uimit". Intr-o asemenea carte s-ar vorbi, fără îndoială, şi de ochelarii lui Ierem ia sau de bolovanul italian.

'd��:� ��� � � ����:l�:

1 ldem, p. 76. ! ldem, p. 76. 8 1dem, p. 415.


SOARTA LUI THQMAS PAINE

t

Thomas Pai ne, deşi distins in două revoluţii şi cit pe t'e să fie spinzurat pentru încercarea de a provoca o a treia, devenit tn zilele noastre o figură oarecum ştearsă. Pentru stră-străbunicii noştri el apărea un fel de întruchipare a satanei, un necredincios subversiv, răzvrătit impotriva l u i Dumnezeu şi a regelui. A. atras asupra Sa ostilitatea Înver­ şunată a trei oameni care in genen"l nu aveau aceleaşi pă­ reri : Pitt, Robespierre şi Washigton, primii dorindu-i moartea, cel de al treilea abţinîndu-se cu prudentă să ia () măsură pentru a-i salva viaţa. Pitt şi Washington l-au urit pentru că era democrat ; Robespierre pentru că s-a opus execuţiei regelui şi unui regim de teroare. Soarta lui a

a

fost să fie Întotdeauna preţuit de opoziţie şi detestat de

guverne : pe vremea .cind se mai lupta cu englezii, Wa­

.'1hington vorbea de Pairie in termenii cei mai elogioşi, stu­

tul franCez l-a copleşit cu onoruri pînă

la

venirea iacobini­

lor la putere; chiar şi in Anglia, cei mai proeminenţi politi­

c:ieni ai ·p.iU'tidului Whig · i-au arătat prietenie şi l-au an-

I Scris in l834 (nota ediţiei engleze).

I Un partid istoric in Anglia opus partidulUi Tory, azi conservator (n.t.). .

l1bua1...


gajat să întocmească manife<ite. A avut defecte ca şi alţi oameni, însă, dacă a fost urit şi cu atit succes ponegrit, acest lucru s-a d9.torat virtuţilor sale. Importanţa istorică a lui Thomas Paine rezidă în fap� tul că a democratizat propovăduirea democraţiei. In . se­ colul al XVIII-lea au exi st a t democraţi printre aristocraţi francezi şi englezi, pr int re philosophes şi mi n i ş hi noncon­ fOt1!lişti, dar toţi a ce ş t ia îşi prezentau speculaţiile politice în tr- un limbaj care se adresa doar păturilor cultivate. Dacă ideile lui Paine nu con ţinea u nimic nou, el a fost un ino­ vator prin scrisul său care era si m pl u. direct, nepl'eţios putînd fi a p rec ia t de orice munci tOl' inteligent. Aceasta l-a făt'ut_periculos iur cînd la ce!elalte.crime ale .sule- s-a �dllu­ gat şi nonconfonnismul r � l i g i o s . apărători.i privilegiului au p rufi ta t dt' ocazie pcntru a-l împroşca.cu noroi. P"mă la virsta de 36 de ani Thomas Paine nu a d a t S{'mne că ar fi f o s t dotal ('u talentele de care a dat dOV'".ddii. mai t irz iu . Năs<-'Ut b ThetIord in 1 739. din pă':"inţi săraci. quakeri . , urmează la gi mn azi ul <;hsic din local i ta t e plnă la vîrsta de l 3 · a n i . după care se face fringhier. O viaţă liniş­ tită nu era totuşi pe gU!�t u l său. şi la virsta de 1 7 ani in­ cearcă să se îmbarce pe vasul de COTSali The TeTTible al c ăru i căpitan st" numea Dcat h . 2 Pări n ţ i i il opresc. salvin­ dl.l-i astfel probabil ch i a r viaţa, pentru că 173 d i n cei 200 de membri ai echipaj ului au fost, imedi.ut după aceea, uci ş i in acţiune. Puţin mai tirziu, totu,i, oda tă cu izbucnirea războiului de şa p te ani, reu."foCşte să se imbarce pC' un aH vas de corsari. dar nu se cunoa-:;te nimic despre �curtele sINe aven t uri pe mare. In 1758 este angajat ca ft'inghier la Londra, iar în a nul următor se căsătol't..�te. dar îi moal ·e suţia după citeva luni. In 1763 primeşte postul de funcţio­ nar Însărcinat cu ÎnCE\!'area taxelor de acciz şi după doi ani

este

destituit. dovedindti-se că in loc de a face ins p ecţi i le

I Quaket' _ membru al comunitătli [HnţatA In. 1650 de George Fox (n.t.). I Moarte (n.t.)

120

.,8ociety 01

Frlends� in­


pretin&:e stătea acasă şI studia. Ajuns in mare sirăcie, ac­ l..'ept ă sl ujba de învăţător cu un salariu de zece şilingi pe lună şi îşi propune să devină preot anglican. Este scu ti t fosă de asemenea expediente disperate liind din nou insăr� cinat cu stringerea taxelor de acciz la Lewes, unde se căsă� toreşte cu o membră a sectei quakerilor de care, din mo­ tive necunoscute, se desparte formal in 1 7 74. an în care işi pierde din nou slujba, după.cite s-ar părea pentru că orga­ nizase o peti�e a în casawrilor de accÎZ pentru o retribuţie mai bună. Vinzind tot ce avea, abia reuşeş te să-şi plAteasc ă datoriUe şi să-i lase ceva rezerve soţiei , dar el se află din nou într-o situaţie de mizerie. La Londra, unde încearcă să prezinte p arlament ului petiţia mcasatorilor de acciz, face cunoştinţă cu Benjamin Fl'ankUn care O · simpatizează. Rezultatul este că in octom­ b1'Îc 1774 se imbarcă pe n tr u America inarmat c u o scrisoare de recomandare din partea lui Franklin, prezentîndu-l ta "un tînăr onOl'abil, ingenios" . OdatA ajuns la Philadelphia tie dovedeşte a avea tahmt la scris şi aproape imediat d(.'­ vine redactorul unui ziar. Debutează, in martie 1 7 75, cu un al'ticol viguros impo­ triva sclaviei şi a comerţului cu sclavi cărora, orice ar "pune unii d intre prie ten ii săi americani, le-a rămas i n­ totdeauna acelaşi duşman i n transigent . Se pare că JeI­ ferson

a

introdus

in

proiectul Declaratiei de independentă

pasajul pe acest subiect, ulterior eliminat, datorită inlluenţt."Î lui Thomas Paine.

In

in

�. par1e'

1775 mai exista

IClavie in Pennsylvania, fiind abolită in acest stat printr-un

.� din 1780. al

cărui preambul a fost scris,

după

opinia ge­

aerală, de'către Paine.

Pai ne a fost un ul dintre primii, .daci nu cruar

aan!

primul,

a pledat pentru deplina libertate a Statelor Unite. fn

octombrie

semnat ajungA la o

1775, cind pin A şi cei care ulterior au

l)ccJaraţia de Independenţă mai sperau să se ' tnleleg� cu guvernul englez, el scrie : .. Nu ezit nici un

121


moment să cred că Atotputel'llicul va separa în cele din ul'mă America de Britania. Numiţi-o Independenţă sau cum doriţi, atit timp cît este cauza lui Dumnezeu şi a uma ­ nităţii ea va continua. Şi cind Atotputernicul ne va bine­ cuvînta şi ne va face un popor care să depindă numai de el. fie ca recunoştinţa noastră să se manifeste in primul rind printr-un act de legislaţie continentală, cal'e să pună capăt importului dc- negri spre vinzare, iar celor afla!i dt'ja aici să le uşureze soarta, şi. cu timpul, să le a"jgurt' l i bl'ratea)' Paine preia cauza Americii de dragul libertăţii - libcl'­ I n l ca fuţă d<' monarhie. aristocraţie, sclavie şi orice leI de t i ranie. In anii cei mai grei ai Războiului de Independenţă îşi pph'ece zilele în campar.ie. iar serile compune manifest;:· � ! i mulatoare publicate sub titlul Bunul simţ. Acestea Sl' bucură d<.> un succes uriaş contribuind in mod concret w dş1 igarea rAzboiului. După incendierea oraţlelor Falmouth din Mai ne şi Nortfolk din Vi.rginia de către englezi, Wa­ �hington ;SCl'ia unui prieten (la 3 1 ianuarie 1776) : "Incă citcva argumente la fel de arzătoare ca cele etalate la Fal­ mouth şi Norfolk, adăugate 1.'\ ideile sănătoase şi rnţionu­ nwntul irefutabil din pamflet ul Bunul simţ, nu vor lăsa sortii în impus cu să decidă asupra dreptului sepul'ării . ' · " Lucrarea a a v u t o importanţă de moment, prezentind <lslăzi doa)"' interes istoric ; există insă unele pasaje cal'(' mai pot frapa. Arătind că disputa nu se duce numai cu re­ gele dar şi cu parlamentul, Paine aiirmă : "Nu există vreo gt'upare de oam�ni mai temători pemru privilegiile 101' dl'cit Camera Comunelor : pentru că le vind" . La vreme'l 1"{'spectivă n u se putea nega justeţea acestei injurii, Paine face o viguroasă pledoarie pentru republică şi. vehement teoria că monurhia împiedică declanşa­ rca războiului civil. "Monarhia şi succesiunea - spune el. după o scurtă trecere in revistă a istoriei Angliei - au

(.·ombat.e

adus . . . lumii numai sInge şi cadavre. Este o fOl'1"!l ă de guver122


nare impotriva cAreia Dumnezeu depune mărturie şi este insotită de vărsare de sînge." In decembrie 1776, inh'�un moment cînd sorţii războiului erau potrivnici, Paine pu� blică un pamflet intitulat Criza care incepe astfel : "Trăim nişte vremuri de grea incercare pentru sufl�tul oamenilor. In perioada aceasta de criză, soldatul de vacanţă şi pa­ triotul din zilele senine se vor retrage de la datorie ; însă cel care !şi va sluji patria acum este demn de �ragostca şi recunoştinţa bărbatuluJ şi a femeii." Eseul este citit trupelor, iar Washington îi vorbeşte lui Paine despre "o vie percepţie a . importanţei operelor dum­ neavoastră". Nici u n alt autor n u este atit de citit in Ame­ rica ş i ' ar .fi putut cîştiga sume imense cu condeiul lui, dar Prune a refuzat intotdeauna să primească VJ'c\.In ban pen-. iru tot ce a scris. La sfirşitul Războiului de Independenţă cste respectat de toată lumea in Statele Unite, dar tot sărac. In cele din urmă o adunare legislativă de stat vo­ tează pentru el o sumă de bani, alta ti oferă o proprietate şi astfel i se asigură perspectiva unui trai uşor pentru res­ tul vieţii, Putea fi de aşteptat că se va potoli, devenind o persoană respectabilă ca revoluţionarii care i-au urmat. îşi intoarce atenţia de la politică spre inginerie şi demons­ trează posibilitatea construirii unor poduri de fier cu des­ chidere mai mare decit se crezuse anterior cu putinţă. Podurile de fier îl aduc in Anglia unde este intîmpinat cu amabilitate de către Burkc, ducele de Portland şi alte per­ sonalităţi ale partidului Whig. La Paddington se constru­ ieşte un model mare al podului său, primeşte aprecieri din partea unor ingineri eminenţi ; şi după toate aparenţele sînt şanse'" să rămină tot restul vieţii inventator. Dar nu numai Anglia ci şi Franţa se interesează de po­ durile de fier. In 1788 face o vizită la Paris pentru a dis­ cuta cu Lafayeltc şi să-şi prezinte planurile la Academic des Sciences care după obişnuitele tergivcl'săd se pronunţă favorabil. După căderea Bastiliei, Lalayetc decide să ofere cheia inchisorii lui Washington şi ii încredinţează lui Paine

' 12.1


misiunea de a o transporta peste At1antic. Paine insA este reţinut in Europa de problemele podului său şi scrie o scri­ soare lungă lui Washington, informindu-l că u.rmează să găsească pe cineva care să transporte In locul său ,,acest trofeu de inceput al victoriei asupra despotismului şi pri­ mele roade ale pl'incipiilor americane. transplantate in Europa". In continuare arată că " n u am n i ci cea mai mi că indoială asupra suc cesu l u i final şi deplin al revoluţiei fran­ ce7.e" şi că . ..am reaU7.at un pod (un singur are) cu o des­ chidere de . 1 1 O p i c i o are J şi inalt d e 5 picioare 2 d e la coarda a l'culu i " . . Un timp. podul şi revoluţia trag la fel de g re u in cîntar, dar in cele din urmă revo l uţ ia cl$t igă. In speranta că va tre z i {) mL,C8!'e de simpatie in Anglia scrie Drepturile omu­ lui. ltlcr�m> PE' care se bazea ză in principal faima sa de dt�­ mocrat. Considerată extrem de su bv ers i vâ pc vreme..1. reac­ ţ i e i antiiacobine, ace3.stă lucrare va surprinde un modern prin cumpătarea şi b u n ul ei simţ. Este mai intii un răspuns dat lui Burlte. şi se ocupă intr-o măsuri con­ sidera bi lă de even i men te le din Franţa contemporană. Prima pal'k e:<te publicată in ' 1 7 9 1 . a d ou a in februaril' 1792 : ca atare revol u ţi a nu mai treblJia apărată, Se re­ marcă foal'tC' putine discursuri declamatol'ii despre drep­ turile naturale in schimb f oart e mult simt al real i tăţi i cu ' privire la guv(:'!'llul britanic, Burke afirmase că rev.oluţi<l d in 1688 ii obligă pe britanici pentru totdeauna să se su­ pună suveranilor numiţi prin Actul de succesiune, Painc susţine că posteritatea nu poate obligată sub nici o formă şi constitutiile trebuie să fie din cînd in clnd .supuse unOl' revizuiri. . Guvemele spune el "pot fi toate reduse la trei de ordine. Mai i n ii Superstiţie. In al doilea rind, Putere. In al treilea, interesul general al societăţii şi drepturile ele-

citţtOl·

fi

t

t

I

124

Peste 33.5 Peste 1,75

m . (n.l), m.

(n.t.).

cuvinte


mentare

ale omului. Prim ul a tns�nat guvernarea preoţi­ lOr, al doilea a cuceritorilor, al treilea a raţiunii. Prim ele două au fuzionat : cheia Sfîntului Petru şi cea a vistieriei au fost ath'nate de acelaşi cui, iar mulţimea înşelaU, s-a in­ chinat cu uimire in faţa i nvenţiei" . Astfel de observaţii generale sint totuşi ' rare. Cea mai mare parte a 11lC1'ării co nstă in p ri m ul rind dinu'-O isto rie a Fra nte i din 1 789 pînă la s:fi:rşitul lui 1791 şi in al doilea rind din oomparatia intre constituţia britani că şi cea decre tată în Fanţa in 1 7 9 1 , desigur i n avantajul ("Clei clt>-a doua, Trebuie rcamin1 it c ă in 1 7 9 1 Franţa era încă monarhie i a r Paine, ca republican, nu as(.'Unde faptul. dar n i ci nu il d is c u tă prea mult in

Drepturile omului.

Cu excepţia a citorva p9.saie mici, Paine foce în primul rind apel la bunul $imţ. El se ridică impotriva administra­

ţiei lui Pitt, aşa cum [ace :ji Cobbctt m:.ri tirzIu, pe mo t ive care ar fi trebuit �ă inlere.::-eze orit-e mini'lh'U de finan1t', arătînd că a face imprumuturi uriuşe bazindu-te pe un mic fond de amortizare este c..1. �i cum a i pune un om cu picior de lemQ. să alerge d upă un iepure . - cu cit a leargă mai mult cu atit distanţa dintre ei sporeşte. Vor�şte de .,cimi­ tirul săracilor pentru banii de hirtie" - o expresie cu to­ t ul in stnul lui Cobb�tt. De fapt , tocmai a<''esţe afirmaţii despre finanţe transformă fosta du.ş:măni� a lu i Cobbett in admiraţie. Obiect,la adusă pl'indpiului -2reditl:sr, care 1i în­ grozise pe Burke şi Put este acum un limbaj ' comun. al tu turor politicienilor. inclusiv Mussolini şi Hitler. Nici măear stilul nu este violent : este clar, viguros şi direct dar nici. pe departe atit de abuziv ca al adveJ.'sari lor săi. Totuşi Pitt hotărăşte să se inaugureze reg i m u l său de ter�. in ten t i ndu-i lui Pai ne un proces şi i n terzi cind Drepturile omului. După , declaraţiile nepoatei sale Lady Hester Stanhope, el "sp u nea că Tom P,a ine are dreptate. dar, adăuga, ce pot face ? Aşa cum stau lucrurile, dacă

incuraja pArerile lui am ajunge Paine

răsp!1nde

la

o revol uţi e singeroasă."

acUzării prin sfidare şi di scu r su ri incen-


diare. Dar in septembrie au loc masacre iar conservatorii reacţionează tot mai feroce. Poetul Blake - avind mai multă experienţă a lumii decit Paine - îl convinge că rA­ minind in Anglia va fi spinzurat. Fuge in Franţa, sci1ptnd cu un avans de citeva ore la Londra de ofiţerii care veni­ seră să·l aresteze şi cu 20 de minute la Dover, unde auto-­ rităţile îl lasă să treacă pentru că intimplător posedă o scri­ soare recentă binevoitoare din partea lui Washington. Deşi Anglia şi Franţa nu se aflau în război, Dover şi Calais apmţineau unor· lumi diferite. Paine care fusese ales cetăţean de onoare al Franţei, fl,lSese confirmat către Con­ venţie d e trei drcumscripţii electorale printre care şi Ca­ Lais, care îi urează acum bun venit. "In timp ce pachebotul slllută, bateria răspunde cu salve de tun j urale răsună de-a lungul tArmului. Cind reprezentantul pentru Calais păşeşte pc pAmintul Franţei, soldaţii se încolonează, ofiţerii îl jm­ brăţişează, este prezentofltă cocarda naţională" - şi 8§8 mai departe, cu întregul alaI francez de doamne frumoase, primari etc. Ajuns la Paris, Paine.se comportă manifesUnd mai mult IIpirit public decit prudenţă. El speră - in ciuda masa­ crelol' - într-o revoluţie ordonată şi moderată cum fusese l.'Ca la care îşi adusese contribuţia în Ameica. Se împrie­ teneşte cu girol'ldinii, refuză să-] acuze pe Lafayette (acum îi dizgraţie) şi continuă Să-şi exprime, ca american, recu­ noştinţa faţă de Ludovic al XVI-lea pentru rolul avut in eliberarea Statelor Unite. Opunîndu-se execuţiei regelui pină in ultimul moment, atrage ostilitatea iacobinilor. Este mai întîi exclus din Convenţie, apoi Întemniţat ca străin ; rămîne în închisoare cit timp este Robespierre la putere şi citeva luni după aceea. Francezii erau doar in parte răs­ punzătol'i j in aceeaşi măsură era de ac;uzat şi ministrul american, Gouverneur Morris care, fiind federaIist, ţinea cu Anglia împotriva Franţei j avînd de altfel şi o veche ranchiună personală contra lui Paine care demascase corn·

.26


portarea corupti a unui priet€n de...ru său in timpul Răz­ boiului de Independenţă. Morris arată că Paihe nu este american şi că nu P9ate iaC€ nimic pentru el. Pe Wa­ shington, care in secret negociază tratatul lui Jay 1 cu Anglia, nu il deranjează faptul că Paine se află intl'�o si­ tuaţie in care nu poate să atragă atenţia guvernului fran­ L'CZ asupra opiniei reacţionare din America. Paine scapă de ghilotină pl'inJr-o intimplare. dar este aproape pe moarte din motive de boală. In cele din urmă Monis este înlocuit de Monl'oe (cel cu "Dodl'ina") care obţine imediat eliberarea sa, i l ia i n propria lui casă şi îl pune din nou pe picioare după l 8 1uni dl?' ingrijiri şi atenţie. Paine nu u ştiut că Morţis a avut un rol atit de mare la nefericirea su, nu l-.a iertat insă niciodată � Washing­ ton. După mOlu'tea ace!';tuia, aflind că i se va ridica o sta­ t uie. adresează sculptorului următoarele versuri :

Din mină ia pietl'oiul cel mai rece şi mai nesimţitor Să fie tăI'il stil : est e George Washington. Dai' ducă Il ciopleş,u s-o iael fărit silln1ă. Pe in imă să scrii : Nerecuno.şllntă. Acestea rămin nepublicate. in sc himb este publicată în 1796 o scrisoan' lungă, plină de amărăciune către Wa­ shington : ,.Iar i n ceea ce te priveste, domnule, prieten perfid in viaţa particulară (pentru că astfel ai fost faţă de mine ii

va

in

zile de restrişte) şi ipocrit

in

viaţa publică, lumii

Ii greu să hotărască dacă eşti trădător sau impostor ;

dacă ai abandonat toate bunele principii sau dacă nu le-ai avut niciodată." Pentru. cei

uu'c

nu-l cunosc decit pe .Washington cel

statwu' din legendă, aceste cuvinte pot părea necugetate. Dar 1 796 era anul ,primei dispute pentru preşedinţie în­ tre Jefferson şi Adams, iar Washington face uz de toată I Jay _ om POlltlc american (1745-1829). In 1794 a negociat Tratatul care ii poartă numele (n.t.).


greuta'tea sa in sprijinul celui de al doilea, in ciuda cre­ dinţei afişate in monarhie şi aristocraţie ; de altfel, Wa­ shington trecuse de partea Angliei contra Franţei şi făl.'e8 tol (''e-i stătea in putere pentru a preveni răspîndirea prin­ cipiilor republicane şi democratice cArora le datora propria sa 8&:ensiune. ACEste fapte de ordin public la care se adaugă o foarte gravă nemulţumire personală, demon­ strează că cele afirmate de Paine. nu sint lipsite de temei. Ar fi fost mai greu pentru Washington să-I lase pe Paine s ă lincezească in inchisoare, dacă acest om nechib­ zuit nu şi-ar fi petrecut ultimele zile dinaintea intemniţării ime rcÎnd să dea expresie literară părerilor teologice pe care el şi J efIerson le împărătşisern cu W.ashington şi Ad�lms, care aveau totuşi grijă să evite oriCE declaraţie publică de nonconformism religios. Prevăzînd arestarea sa, Paine incepuse să lucre7..e la Epoca ratiunii şi cu şase ore inainte de a fi ridicat term.ina.se Partea 1. Acea:stă carte i i şoc...tse pe contemporanii săi, chiar pe mulţi dintre C('i . care erau de acord cu convingerile lUi politice, Astăzi, ('U excepţia a citorva pasaje de prost gust, sint foarte puţine lucruri cu care nu vor fi de acord marea majoritate a dcricilor. In primul Cc"1.pitol Paine spune : "Cred intr--u n singur Dumnezeu care este unic, şi sper la fericirea dincolo

de �lcellstă vL"1.ţă,

Cred in egalitatea oanwnilor, şi cred că

dntoria religioasă este

tenia şi fel·iciţi,"

de

a

de a ne strădui

face dreptate, de a iubi milos­

să·î

facem pe semenii

noşhi

Nu erau cuvinte goale, Din prima clipă a participării

salt, la

problemele publice - protestul impotriva sclaviei

din 1 775

-

pină in ultima zi de viaţă, Paine s-a opus con­

secvent oricărei forme

de

cruzime, indiferent dacă era

practicatA de propriul său partid sau de adversari. Guver­ nul Angliei de pe atunci. era' folosindu-se

de parlament ca

o

128

oligarhie ne!ndurătoare,

mijlec de

viaţă al claselor celor mai sArace

j

a

reduce nivelul de

Paine

ci

pledat �ntru


i

i

:����� � 1�g�n=ut�:1:! = l�r���

ci s-a op us unor vărsări de singe i n utile a foo aruncat in inchisoare, scăpînd de moarte ca prin urechile acului. In America pentru că s-a opus sclaviei şi susţinuse pentru

principiile Declaraţiei de Independenţă, fuseSe abandonat d<'! guvern in m omentul in care avusese cea mai mare ne­ vo ie de sprijinul să u . Dacă ao;:a c u m a pretirts Paine şi eum cre� mulţi acum. adevărata religie constă in "a face drep­ tate, a iubi mi losten i a şi a ne strădui să-i "faeem pe seme n i i noştri fericiţi" nici unul dintre adversarii săi nu a fool în­ drep tă ţ i t mai mult ca el să fie . considerat un om religios. Cea rrwi mare parte a Epocii raţiunii con s t ă din�t'-o cri­ tică adusă Vechiului Testament din punct de vedere mo­ ral . Foarte puţini," astăzi, ar' considera nişte modele de dreptate masacrele bărbaţilor, femeilor ':ii copiilor mentio­ nate în Pcntateuch şi Cartea l ui Iosua dar pe vremea lui Paine el'a considerat o impietate să-i cdtici pe is rael iţi cînd Vee h i ul Testaml" n t i i aproba.

Multi clerici pioşi i-au ri­

Cel !'!lai liberal dintre ei a fost epi scopul de LLundaff care a m!'rs pînă acolo încit a ad m is că unele părţi .din Pentateuch nu Bint scrise de Moise şi că unii psalmi nu sint compu.si de David. Făcînd aceste cODC'esii, el a atras asupra sa ostilitatea lui George al rII-Iea, pie rzin d orice :::a nsâ d{i :\ fj t rec u t într-o reşedinţă episcopală mai pb s ta t in sCl'is.

bugată. Unele dintre l-eplicile d3te d(' episcop lui

ci u d u t e . Ci! doiască de

Paine sînt

exemplu Epoca raţiunii se Înc ume tA să se în­

faptuj

Dum ne"le u a r fi pUl'imcit într-adevăr

şi femeUe căsătorite dintre mad ian iţi 1 să iat Cccioal"ele să fIe cruţa te. Episcopul ripos­ că fecioarele nu sint reti.nute in scop u ri imorale, aşa cum insinuase Pnine maliţios, ci ca sclave. fflpt car;:> nu putea intimpina obiecţii etice. Dreptcrcdindo",ii ca tu�i bArbatii

fie măcelăriţi,

tează cu indignare

I

(n.t.).

Un

llib menţionat in Biblie, dupA Madian fiul lui Abraham 129


din zilele noastre au uitat ce însemna dreapta credinţă acum 140 de ani. Au uitat, cu atît mai mult, că au existat oameni c a Paine, care, sub spectrul persecuţiei, au deter­ minat inmlAdierea dogmei de care profită epoca noastră. Quakerii, pină şi ei, au refuzat cererea lui Paine de a fi inmormintat in cimitirul lor deşi printre foarte puţinele persoane care i-au urmat trupul neinsufleţit la groapă a fost şi UJ:l fermier quaker, După Epoca raţiunii opera lui Paine incetează să m;.li .fie importantă, Mult timp .a fost foarte bolnav. Cind i�i revine nu-şi găseşte rostul în Franţa Directoratului şi el Primului Consul. Napoleon nu-l persecută, dar, natw'aL nu-i găseşte o intrebuinţare decit ca posibil agent al u n ( ' i rcbcliuni democratice in Anglia. 1 se face d o r d e America. amintindu-şi de succesul şi de popularitatea de care se bucurase acolo

şi

dorind să-i ajute pe partizanii lui

fersan împotriva federalişti1or. Dar teama de a nu

de

fi

J(.·f­

pri ns

englezi, care cu siguranţă l-ar fi spînzurat, îl reţine in

Franţa pină

la

semnarea 'l'latatului de la Amiens, In

şit. in oct"ombrie

1802

debal'că la Baltimore,

şi îi

sfir­

scrie imt:'­

diat lui JefCerson (acum preşedinte) : " Am ajuns aici s bătă de la Havre, după o călătorie de

60

i!n­

de zile. Am citeva

lăzi de machet.e, roţi etc. ş i in momentul in care le voi obţine de pe vas şi le voi

instala

la bordul pachebotului

<lpre Georgetcwn, voi porni la drum pentru a-mi prezenta omagiile. Al dumneavoastră respectuos

concetăţean Tho­

mas PaiDc<l. I Nu se îndoia că toţi foştii săi prieteni, cu excepţia celur C8l'C

deveniseră federalişti, il

Dar exista

o

vor

primi cu braţele deschhw.

dificultate : Jefferson avusese o luptă grea

pentru preşedinţie şi in campanie, arma

cea

mai eficace

impotriva sa - folosită fără scrupul de slujitorii tuturor sectelor - fusese acuzaţia de necredinţA. Adversarii săi

exagerRSel'ă apropierea de Paine,

130

vorbind despre ei,

ca


.,.cei doi Tom"'. DupA douAzeci de ani, Jefferson era încă atit de impresionat de bigotismul compatrioţilor săi, incit ii răspunde unui pastor unitarian care vroia' să-i publ i ce o scrisoare : "Nu, stimate domn, pentru nimic în lume ! ... Mai curind m-aş incumenta să fac să judece normal ţes­ tele smintitc ale zănaticilor de la ospiciu decît să aduc ra­ ţiune în ţeasta unui atanas ian 1 • . • Scuteşte-mă. aşadar, de focul şi rugul lui Calvin şi ale victimei sale - Sel'vetus." Nu este de mirare c ă sub ameninţarea sortii lui ScrvetuS.

Jeffel'son ş i di..cipolii săi politici se Ceresc cît pot de un con­ tact pre"a stl'Îns cu Paine. Este tratat cu p ol i te te 1;1 nu are dE' l.'C să se pUngă, dar vechile priett'nii nestingh('rite nu mai există. tn aHt, (;·ereud ii merge �i mai rău. 01'. Rush din Phi­ ladclphia unul din primii săi pl'icteni americani nu- vrea să .aiba nimic· de-a faC<.' (;u et : "Prindpiile sale. sede el, mih'turisite in Epoca raţiunii au 10t!t atit de jigni t(J<1r<� pen­ Ll'U mine indl nu vreau să rcînnoicsc relaţiile cu el". In c.artierul und,,-' locuieşte este m oI est a l şi i se u:: f uză un loc in diligenţă ; cu trei ani inainte de a muri i se inkrzice să voteze, invocÎndu-se pre1cxtul că tu fi str ăi n . E!'tc fals acuzat de imoralitate t: i de alcoolism. ult imii ani petrccin­ duşH în soliludine şi sărăcic. Moare în 1 809. Aflat IX' put ul dc moarl('. doi preoţi păhund in cameră ş i încearcă să-I convprtcască ; el nu le răspund(' decît : "Lăsa t i -mă tn pace ; bună dim ineaţa". Şi, tctuşi, dr cptcredi ncio:,ii au in­ v<.'nt.ut mi tul căinţei pc patul de momte Căl'Uia i E-,U aCOl'dat in general C 1 C r- ur C . Postum, renume1c lui Paine a fost mai mare in A ngl ia decît i n America. Publicarea operelor era dcsigu,r ilegală dar ru:e loc in l epetate rinduri, deşi mulţi sint închişi pentru acest ultraj . Ultimul proces sub această acuzaţie este cel din 1819 al lui Richard CarIile şi al soţiei sale : el este <.'Ondamnat Ia 3 ani de inchisoare f i la o 1 Athanasius : teo1og grec din Alexandria CldepţUor 1ui Ariu.'; (eretic creşUn) (n,t.).

295-373

8·a opus

'"


amendă de 1 .500 de l ire,

ea, la u n an şi 500 de lire. Este anul in care Cobbett aduce osemintele lui Paine in Ang l ia şi il declQl"ă erou al luptei pentru democraţie în Anglia.

Cobbett, totuşi, nu le găseşte osemintdor un loc de veci. ,.Monwnentul preconizat de Cobbett"' spune Moncure Conway 1 n u a fost niciodată ri die<ţt . Se făcea multă .!tgitaţi c

in pa1'lament ş i municipiu. Un strigător public din Bolton este condamnat la 9 săptămîni de închisoare pentru că le anu n ţase sosirea. In 1836, osemi nte le impreună cu bunurile lui CobbeU, în miinile unui perceptor (West). Lor­ dl:ll cancelar refuzind să le considere de valo are , osemin­ tele sint retinute de un bătrin zilier pînă in 1844, cind siryt

tn>e,

preluate de B. Tillcy. un negustor de mobilă din Londra, Bl.>dlord Square nI'. 1 3 . " In 1 854, dl. abate (unitarian) A. Ainslie il anunţă pe E. Truelove că este in posesia ,.cra­ niului şi

mii n ii drepte

Thomas Paine" dar se e.schi­ In prezent nu se m ai piistrca.....ă

a lui

vează de la alte explicaţii.

nici u n indiciu, nici măcar despre craniu şi mina dreaptă. Paine a influentat lumea pe un dublu plan. In timpul revoluţiei americane- el a inspirat

entuziasm şi

incredere şi

astrel a contribuit mult la obţinerea victOliei.

tranzitorie şi super­ ficială, dar in Anglia a iniţiat rezistenta îndirjită a radieali­ lor plebei faţă de lunga tiranie a lui PUt şi Liverpool. Pă­ rerile sale despl'e Biblie, care i-au şocat pe contemporani mai mult decit unilalianismul său, pot intra astăzi şi in In Franţa

popularitatea sa a fost

vederile unui arhiepis<."op, dar adevăl'aţii săi discipoli <.\u cei care ali actionat in mişcarea pe Cale a generat-o oamenii pe care PiU i-a arun ca t in inch isoare , care au avut de suferit sub Şase Ade, oweniştii, carti.ştii, trdde­ unioniştii, SOLialiştii . Pentru toti aceşti apărători ai celor oprimaţi, el a fo st un exemplu d e curaj, uma nitate şi sincefost

edita.rea operelOl" sale rărnin de devotament ribditor şi oe!'cel.a:-e miPloasă (n.a.),

I A cărui biografie a lui Paine şi

un monument

"2


ritate, Cînd' era vorba de probl�me de ordin public uita orice prudentă faţă de sine, Lumea a hotărît, aşa cwn Iace de obicei în asemenea cazuri, să-I pedepsească pentru lipsa de lăcomie ; astăzi încă, se bucură de mai puţină faimâ decit al' fi avut parte, dacă- ar fi avut o fire mai puţin ge­ neroo.să , O anumită doză de inţelepciune practică este ne­ ce&u'ă pentru a avea parte de vorbe de hlUdâ cind lipsesc

d€ tot.


OAMENI CUMSECADE

Inh'n\i Ol1l'Z fo:ă scl'iu u n articol Spl'C elogiul oamenilor cumsecade, Dat' cititorul poate doreşte mai intii să ştie la mă r erel', A surprinde particularitatea lor fundamen­ tală n u esie poate 'prea uşor, aşa că voi i n cepe pri n a enu ­ mera cîteva tipul'i carac teristice, Mătuşile ce1ibatare sint cumsecade fă r ă excepţie, desigur, cu atit mai mult cînd sînt bogatE' ; de asemenea, slujitorii religiei, cu excepţia acelor rare cazuri cind o şterg cu vreo coristă în Africa de Sud după ce se prefac �\ comite o sinucidere, Fetele tinere, rcgl'et că trebuie să o spun. sînt rareori cumsecade in zi­ }{'I(' noastre, Pe vremea tinereţii mele majoritatea erau ; lldică, impărtă-;cau păret-ea mamelor n u nu i asupra anu­ mitor subiecte, ci. lucru cu abilt mai r oa­ menilo!' şi chiar a tinerilor. Spuneau : mumă" , atu n ci cînd trebuia ; îşi iubeau pas de datoria lor şi mama pentru că le ferea de greşit, Cind urmau să se căsătorească se îndrăgosteau nu­ cine

mai atit cit era decent ; odată căsătorlte, recunoşteau că lor să-şi iubească soţul, d ar in acelaşi timp

este de datoria

dădeau să inteleagă altor femei că această datorie le I

Publlcat

p11ma oal'ă in

1 931 (nota ediţiei engleze),

cere


un efort deosebit. Cu socrii se purtau frumos, făcînd totuşi să reiasă clar că o perSoană mai puţin pătrunsă de simţul datoriei nu ar fi procedat la fel; nu vorbeau cu răutate des­ pre alte femei, îşi ţuguiau însă bu�e1e intr-un asemenea mod, incit să se intrevadă tot ce ar fi putut spune dacă nu ar fi fost atit de angelice şi de generoase. Acesta este genul de femeie considerată pură şi nobilă. Din păcate, el nu mai se intilneşte, cu excepţia generaţiei virstnice. Cu ingăduinţă, supravieţuitorii au incă mare putere ; autoritatea lor s e face simţită in domeniul,educaţiei unde se străduiesc cu destul succes să menţină etalonul victorian al ipocriziei ; controlează legis1aţia�in aşa numitele "litigii morale", prin aceasta creind şi inlesnind profesa rea pe scară largă a contrabandei ; fac totul ca tinerii care scriu pe la ziare să exprime păreri ale unor bătrine doamne cum­ secade şi nu propriile lor opinii, asigurindu-I-e prin aceasta anvergură stilului şi varietate imaginaţiei lor psihologice. Păstrează nealterate nenumărate plăceri, care prin necum­ pătare s-ar epuiza : de exemplu plăcerea de a asculta obs­ (:enităţi la teatru sau de a vedea ceva mai multă piele dez­ golită decît se obişnuieşte. Mai presus de orice păstrează vie plăcerea vînătorii. Intr-un ţinut cu populaţie omogehă cum este cea a unui comitat englez, oamenii sint condam­ nap' să 'vîneze numai vulpi ; ceea ce este costisitor şi uneori periculos. Dealtfel, vulpea nici nu poate spune foarte' pe şleau că ii displace vînătoarea. Aceste motive la un loc fac din vinătoarea de oameni un sport mai bun, deşi, fără intervenţia Iiinţelor cumsecade, ar fi greu de pornit o asc� menea vînătoare cu conştiinţa curată. Persoanele vizate de ale sint o ţintă justificată j la un semnal echipajul îşi adună rindurile şi porneşte î n urmărirea victimei pină la închi­ soare sau la moarte. Vînătoarea este un sport deosebit de plăcut cînd victima este o femeie, deoarece satisface gelozia femeilor şi sadismul bărbaţilor. Cunosc în prezent o fe­ meie străină care locuieşte în Anglia avind o legătură feri­ cită deşi nelegalizată cu un bărbat pe care il iubeşte şi care

'35


o iubeşte ; din nefericire, părerile ei politice nu dnt destul de conservatoare, chiar dacă es te vorba de ni şte simple pă­ reri pe care n u le aplică in practică. Fiinţele cumsecade 1HlU folosit, to tu şi , de acest pretext punind Scot]and

Yard-ul pe u rmele ei şi femeia va fi tri mis ă inapoi în ţara ca să moară de foame. In Anglia, ca şi in Ame­ rica, u n s tră i n are o influenţă morală degradantă şi trebuie să mulţumim din in i m ă poliţiei pentru grija d e a nf' &<:iqura că numai străinii deosebit de virtuoşi au voie să locuiască la noi. . N u trebuie să ne imagină m că femeile si n t singurele persoane cumset'a d e deşi sint mult mai frecvente cazmilt> in acest sens. Pe lîngă slujitorii religiei, există d est ui alţi bă�baţi cumsecade. De exemplu, cei care au f ăcu l averi mari şi s-au retras din .afaceri pentru a-şi cheltui avuţiile in scopuri de caritate : magistraţii sint şi e i apn.;!c8pe invariabil oameni de treabă. deşi n u se poa te extinde această afirma­ ţie la toţi apărătorii kgii şi ai ordinei. Imi aduc amintt> (�ă am auzit in ti ne re ţe o femeie <'Umsecade su.'1ţintnd ca a rgument impotriva pedepsei . capitale ideea că nici un călău nu poate fi u n om de treabă. Nu am a vu t ocazia să . ·fac cunoştinţă cu nici un călău, a$8 că pra<:tic nu am putut verifica a{''est argu men t personal. Cunosc însă o doamnă care tţttîlnind u n călău in tren, fără. a şti cine e'3te, oferin ­

ei natală

du-i u n pled contra frigului,

acesta

i-a

replicat :

"Vai

fi

purtat aşa' dacă aţi fi ştiuj cine sint",

să Barnaby Rudge �

Dickens , u n om cu totul respingător,

doamnă nu v-aţi {.'€ea ce

pare

a demonstra că

Desigur trebuie

era,

totuşi, un om cumseCllde.

fie vorba de " e xcep ţ i e . Călă U l di"

este probabil mai tipic.

Nu cred insă că este cn.zul să i mpă r t ăş i m punctul de ve­

dere al acelei femei cumsecade, desp re care am vor bi t inainte"

şi

mai

condamnAm pedeapsa capitală numai pe mo­

tivul că un călău nu poate fi cumsecade. Pentru a fi cum­ secade este necesar să fim protejaţi de <.'Ontactul cu reali-


tatea crudA, iar cei care fac protecţia nu pot avea cumsecădenia pe care o apără. Imaginaţi-vă, de exemplu, naufragiul unui pachebot care transportă un număr de muncitori de culoare ; căIătoarele de la clasa I despre care se presupune că sint hl una ni m itate niş.te femei cumsecade vor fi primele salvate, dar, ca să se intimple aceasta, b'e­ buie să intervină bărbaţii şi să-i imp ied ice pe muncitorii de culo�u'e să scufunde bărdle, iar ei nu vor reuşi aceasta pe calea blindeţii. Femeile salvate, oaată aflate În siguranţă, VOI' in ct! pe să-i jelească pe bieţii muncitori înecaţi, dar i n imile lor duioase sint consolate nUIll<. I i de către acei băr­ bati duri �e le-au apărat. tn general, oamenii cumsecade încredintează mcn"ţin("­ rea ordinii publice în l ume unor simbriasi, considerind eă nu este Q indeletnicire care le face cinste. Există, un do­ meniu in care nu-şi iau delegaţi, şi anume departamentul bîrfă şi cancan. Se poate face o ierarhic a oamen ilor cum­ �lde după greutatea vorbelor lor. Dacă A vorbeşte de B şi B de- A societatea in care trăiesc va fi in gcneraLde aCfwd că \Inul din ei îş.i f':H..'e datoria publică iar celălalt este minat de dudă. Astfel. de exemplu, directoarea unei şcoli esle mai de treabă decit o profesoară, iar o doamnă din consi­ liul de conQucere le in1rece pe ambele. O vorbă spusă cind trebule şi unde trebuie- poate face ca vi c t im a să-şi p iard ă pîinea: şi chiar dacă nu se ajunge pină acolo. o poate trans­ forma. într-o parin. Bidu este, prin urmare. o lllW"e Iortă a binelui şi b"t'buie să fim recunoscători fiinţelor cumsecade care o minuiesc. Principala car:actel'istică a acestor oameni este lAuda­ bilul obicei de a interveni asupra realitătii. Lumea este făcută de Dumnezeu dar ei au sentimentul că puteau tace () treabă mai bună. Sint mul l e aspecte ule creatiei divh1e care, deşi aI: fi o blasfemie să le doreşti intr-un alt chip, nu

ar

li nicidecum delicat să le pomene.:;ti. După religie, dacă

primii noştri st.rămoşi nu

ar

fi mincat mărul.

s-ar li pI"Olua'at intr-un mod

sau

rasa

'Imună

altul nevinovat, de

ve137


getaţie, cum spune Gibbon. Intenţia divinităţii în această privinţă este absolut plină de mister. Cel mai indicat este să privim situaţia aşa cum ne-a învăţat religia, in lumina i spăş i ri i pentru păcat, dar p.artea proastă este că pentru oamenii cum se cade constituie, inh'-adevăr, o pede apsă , iar celorlalţi li se parc un lucru plăcut. S-ar putea trage con­ cluzia, aşadar, c ă pedeapsa ar fi fost inventată pentru a că­ dea pe o pistă g reş it ă. Un ul d in p ri ncipalel e scopuri pe care ş i le prop u n oamenii cumsecadu este de a repara a ce as t ă nC1:lre p t at e fără îndoială nei n t en ţionată . Ei fa c totul ca acel mo d dt> vegetaţie hotărît a fi biologic să fie prac t i ca t pe furh sau c u r ăce<:Il ă , ş i cei ce îl pradi că pe furiş să se <tflt'. oda tă d<.'scopel'iţ i, în puterea fiinţ€lor cumsecade, pri n pn.'j udiciil:.: care le-ar î n t im p in a la un e ve ntual scandal. Ei· încearcă, de a :-;em c-ne.a, să fa c ă tot posi b i l ul ca subiectul să fie cit mai pu t i n cunoscut într-un mod decen t ; i ntervin a cenz ori i să interzică orice cm' te & '1U p ies ă de teatru re­ prezen t în d lucrurile ca o ne c u viin ţ ă pe seama căreia se t'hicoteşte, şi reuşesc să-şi realizeze i nte n ţ i ile de fie c are dută cînd lt'gil0 şi politia se a fl ă la cheremul lor. Nu se ş t ie de ce Domnul a alcă t u i t astfel cor pul u mn n , ci nd omni po­ Il'nta put ea să-I fi făcui ma i pu tin şocant peniru oamen i i ,cumsecade. Şi. totuşi. o L'<ltiune t rebuie să fi existat. In Ang1i.a, încă de la apal"iţia industriei textile î n La ncas h ire. <l existM o s t rî n să legătură Intre m i s i onari ş i come rţ u l cu bumbac, căci misionarii îi învăţau pe sălb,ltici s ă-ş i acopere corpul, sporind astfel oer erea d e articole textile. Dacă nu a r fi fo s t nimic ruşinos în corpul o me nes c industria tcxtiHi 1.l1' fi pier d u t o importantă sursă de profil. Acest exem pl u 11<.' învaţă să nu ne temem n i c i o da tă că propaganda vi r tuţ i i Jl{'-lll' putea afeeta beneficiile. Cin(' a inventat expresia ,.adevărul gol" a sesizat o i m portantă legătură. Goliciunea îl şochează pe m"ice individ cu j u de cat ă sănătoasă. b fel ca ';ii Oldevărul. Or icare ar fi domeniul d� i nteres, ajungi clU"ind să d esco per i că adevărul nu e st e de natură să fit' admis în conştiinţa oamenilor cum-

13'


secade. De cite ori am avut neş.ansa să asist pl'in tribunale la procese despre care aveam unele informaţii chiar de la sursă, am fost şocat d e faptul că nici un adevăr crud nu este lăsat să pătrundă înăuntrul aC€stor auguste portale, căci nu adevărul gol intră In tribunale, ci, adevărul în ţinută de gală sub care sînt ascunse toate porţiunile sale mai puţin decente. Desigur nu intră În discuţie delictele certe cum ar fi crima sau furtul, ci toate cazurile care implică un element de prejudecată cum ar fi procesele politice s." u cele de obscenitate. Consider că Anglia întrece America în această privinţă, fiindcă Anglia a atins perfecţiunea în ceea ce pri­ veşte controlul aproape invizibil şi inconştient a tot C€E'.1 ce este d€!.?:agreabil, printr-un simţ ascuţi,t al decenţei. Dacă vom încerca să menţionăm in faţa curţii un fapt greu di­ gerabil, vom descoperi că este împotriva legilor evidentei să procedăm astfel şi nu numai judecătorul şi avocatul părţii adverse, ci însăşi propriul avocat ne va opri să spu­ nem ce avem de spus. Aceeaşi iraţionalitate domneşte şi :in politică, graţie sentimentelor oamenilor cumsecade. Dacă incerci să con­ Vingi un reprezentant al aC€stei categorii că un politician din partidul pe care îl susţine este un muritor ca oricare altul şi nu este cu nimic mai bun deCÎt restul -omenirii, va repudia cu indignare afirmaţia. în consecinţă este necesar ca politicienii să apară imaculaţi. De multe ori politicienii tuturor partidelor ajung la o înţelegere tacită, ianpiedicînd să transpară orice ar putea fi în detrimentul branşei pentru că deosebirile dintre partide contribuie de regulă în mai mică măsură la dezbinarea între membrii tagmei în timp ce identitatea de profesie are darul de a-i uni. Pe aeeastă cale, oamenii de treabă reuşesc să menţină o imagine fan­ tezistă asupra reprezentanţilor de seamă ai poporului iar şcolarii aj.rulg s ă cre«<;lă că rangul se obţine numai prin cele mai înalte virtuţi. Apar, desigur, vremuri de excepţie cînd in politică ia sfirşit traiul dulce şi au existat, indiferent de

13.


epocă, p olitic ieni cotaţi a nu fi destul de respectabili pentru a .aparţine acestui sindicat neoficial. ParneU, de <:l;Cemplu. a fost mai întii acu za t, fără succes, de colaborarea cu nişte criminali, fiind apoi condamnat pentru o abatere mora lă de o asemenea. natu ră, î ncît, desigur. nici unul dintre acuza­ torii săi nu ar fi visat vreodată să o comită. In zilele noastre comuniştii din Europa, radicalii .extremişti şi agitatorii la­ burişti din America, sint în afara socie tăţii ; n ici o grupare mai mare a oameni l or cumsecade nu ii admiră şi la o în­ călcare a cod u l ui convenţional nu se pot aştepta 'Că vor afla iertare. In acest mod, convingerile morale de nezdrundnat ale oamenilol' de t,eabă merg mină in mînă cu a p ărru't:'ă proprietăţi i , dovedindu-şj incă o .dată valoarea lor inesti­ mabilă.

Plăcerile. sub oricf' fot'm ă, reprezintă pentru aceşti oa­ meni un adevărat &>.mnal de alarmă. Ei ştiu că cel care de ­ vine mai inţelept suferă mai mult şi deduc de aici că cel care suferă mai mult devine mai înţelept. Au sen tim en tu l , a%ldar, că răspîndind d ure rea, ră.spîndegc înţelepciunea : şi fiindcă înţelepciunea este mai preţioasă decit nestematele. se consideră justificaţi in credinţa că fac un bine proce­ dind astfel. De e x emplu, pe nt r u a SI:' convinge de filan­ tropia lor. vor amenaja un teren de joacă pentru copi i . apoi, vot impun<:' un regulament de fo losi re atît de sevei' în cît orice copil se va simţi. mai bine pe stradă decît acolo . Vor face totul ca terenurile de jocă, teatrele etc. să nu fk deschise d u mi ni'l' a, fiind ziua cind lumea s-ar buc ura in voit' de ele. Tinerele angajate sint împiedicate pe cit posibi l să discute Cll tinel'ii lor colegi. Oamenii cei mai de trea bă pe care i-am cu n os cut adoptă această atitudine chiar in sin u l familiei şi nu dau v oie copi i l or să participe decit la j ocur i instructive. Şi, totuşi , regret să o spun, gradul acesta inalt de cumsecădenie devine tot mai puţin rAspindit. Pe vre­ muri copiilor li se s pune a : ,,0 lovitură cu nuiau a Lui di­

vină trimite îndată-n i ad pe mi cul păcătos" şi se inţelege că acest lucru urma să se intimple cInd erau prea obraz",: 140


nici sau se complăceau' lntr-o ati tu d ine ce i-ar fi impiedi­ cat să fie admişi la serviciul divin. Educaţia pornind " de la acest punct de vedere este prezent9.tă în .. Familia cu copii buni" o carte nepreţuită despre confecţionarea oamenilor cumsecade. Cunosc totuşi puţini părinţi car-\! se conformă astăzi acestor distinse �ecepte. A devenit ingrozitor de comun să doreşti ca cei mici să se distrez� cit mai mult şi există temerea că educaţia după asemenea principii lejere ii va impiedica la maturitate să simtă cuvenita groază in faţa plăcerilor. Mă tem că vremea oal'l'lP.nilor cumsecade a cam trecut ; două lucruri îi vin de hac. Mai intii credinţa că a fi fericit nu constituie UlJ. rău in sine. cu condiţia ca nimeni să nu aibă de suferit : in al doile..1. rind tID dispreţ faţă de far­ sori, dispreţ pc <!i t de moral, pe atit de estetic. Ambele răz­ vhuit1. au Iost încurajate de război cînd oumenii cumsecade dcţineau un control sigur in toate ţările şi in numele unei moralităţi supreme i-au determinat pe tineri să se măce­ lăroască intre ei. Cind totul s-a sfîrşit, supravieţuitorii au inceput să se Întrebe dacă minciunile şi nenorocirile bazate pe ură constituie suprema virtute. Mă tcm că va trece m u l t t i m p p î n ă c e v o r fi făcuţi să accepte din n o u această doc� tdnă fundamentală a eticii celei mai elevate. Trăsătură esenţială a QamenUor cumsecade este ur,a faţă de viaţa sub d i feri te le ei manifestări. in tendinţele de cooperare, in zvăpăîala copiilor şi mai ales in viata sexuală, idee care Ii lIbsedează, întt'-un cuvînt, oamenii cumsecade sint al.'ei oameni care �indesc s�rimb.


EXISTENŢA LUI DUMNEZEU

O

de-.lblltcre

intre

pă1'inte-Ie

F.

Berlrund

RU!lsell şi

C. Copleston.

Această dezbatere il fost initiul d i fuzată in l§..la pe Pl'ogr:.l­ mul :J 111 B.D,C. A fost publicatii Î n toamna aceluiaşi an in Huma­ aitas şi eşte pusA di n nnu sub t i p :.I r cu amab i l n permisiune a pii­ rintelui C;0pleston. COPLESTON : Dcoarocc ne propun('m să luăm in dis­ existenţa lui Dumnezeu ar fi bine, poate, să stabilim. prm:izoriu să spunem, ce înţelegem prin BI..'est termen. Pre­ supun că avem in vedere persoana unei fiinţe supreme - altfel decit lumea şi creatoare a lumii. Sinteţi de acord - cel puţin temporar -:- să acceptaţi această formu­ , Iare ca sens al termenului "Dumnezeu" ?

cuţie

RUSSELL : Da. Accept definiţia. COPLESTONi : Ei bine, poziţia mea este afirmativă, in sensul că o asemenea fiinţă există in realitate şi că exi�­ tenta Sa poate fi dovedită filozofic. V-aş l'uga să preciza1i dacă adoptaţi poziţia agnostică sau ateistă. Adică, sinteţi de părere că este posibil să se demonstreze că DumneZ<'u nu există ? RUSSELL : Nu, nu ' voi susţine aceasta , poziţia mea ' este agnostică.


Sînteţi de acord cu mine d problema este (5 problemă de mare importanţă ? De Dumnezeu nu ex,slă, s î n te ţi de acord că :�i istoria umună nu pot avea alt scop decît p rup un la pl'oprie �ll€'gcre şi că, în p ractică, �\ccsta estc impus de cci cal'C au p u t e n'u să o facă '? RUSSELL : In mare, da, ele;d, i n C2<.'a ce prive.5lc ultima COPLESTON :

lui Dumnezeu ('xemplu, dacă fi i n ţele uman2 cel pe ca!'i:' <;; 1-1

clauză, aUl und!' !'('ţlnerL COPLESTON : Ducă nu există Dumnezeu - nici o fiinţă absolută - sinteţi de acord că nu pot exi s t. a v,-llod .absolute ? Că fără ('xistenţa binelui absolut v<llorilc dev i n

relative '?

RUSSELL :

cred că sînt două chestiuni logic dis..

(·xcmplu. Principia Ethica a lu i G . E. tinde. Să luăm. Moore, unde se IHC{' distincţia între bine şi ră u , arătîndu-se că ele sînI do u ă concepte 'Qine definite. Moare nu aduce in d i scuţie ideea dt, Dumnez\'u in sprij i nul afirmaţiilor sale . COPLESTON : A<;; propune , să l ăsă m problema binelui jJcntru mai tirziu cind vom ajunge la argumentul moral şi v o i da pent r u inceput un argument metafizic. Aş d ori să mă ,'G..('z pc arg um t�n l ui mcl'afizic care pleacă de la argumentul lui Leibniz de Cnntingenţă d u pă eal'C p u tem trece la argu111e ntul m ora l . Ce părere ave�i dadi aş i n cerca să formule'".l urgumcnlul nll't�lfizic.: pe scurt şi ap o i să-I d i s c ut ă m '? RUSSELL : Planul mi se parc [oarle bun. AHGI:MENTUL CONTINGENŢEI

În dorin\lI. de a Ii ei! m�lÎ dar vui divide ':lrgumenLul pe etape distincte. I n primul rind. noi ştim, să );punem , că există pe lume cel puţin unele fiinţe, care nu i � i a [lă în ele i nse le raţiune�l de a exista. Astfel, eu depind de pări nţi , acum de undele radiofonice, de hrană, şi aşa mai departe. Apoi, in al doi lea rînd, că lumea nu este decit ta.. lalitaka reală ori i mag i na�'ă sau un agregat de obiecte in­ dividuale, cm'c nu conţin in ele insel<.- raţ iunea propriei lor COPLESTON

existente. Nu e x bt{\ o lume in afara obiectelor ce o f.or... 143


meazA. dupll cum rasa umanA n u Inseamnl dectt membrti

fiind ·exi-stenţ.a: obţectelor sau fenomenel or, un obiect a l experienţei nu conţ i ne in el insuşi raţiunea existentei -sale, această raţiune, totalitatea obiectelor, tr ebuie să aibă o raţiune in'afara ei. Această ra­ ţiune trebuie 'Să fie o fiin�ă existentă. Iar această fiinţă este, snu nu, flaţiunea propriei ei existenţe. Dacă da, este pC'rled. Thlcă nu, trebuie să mergem mai departe. Dar, dacă vom (.'C mti nu a la infinit in arest sens, existenţa n u se mai px­ pl it.-ă in nici u n rel. Pentru a-i găsi o explicaţie, trebuit' să <l.i ungC'm la o fiinţă care să conţină in ea ins3şi raţiunea pi'Opriei ei existenţe, adică, să nu poată să nu existe. RUSSELL : Aid intervin foarte multe aspecte şi nu ('!>te d<,loc uşor să ştii de unde să incepi, dar, cred. că. pen­ tru a răspunde argumentului dumneavoastră, cel mai b�n punct de plecare este problema fiinţei necesare. Cuvintul "nel,.'Cs.ur··, după părerea mea, are inţeles numai cind se aplică In propozitii. Şi, de fapt, numai la cele analitke, adică cele care sint contradictorii in raport-cu opusul lor. Pot admite o fiinţi necesară numai dacă este o fiinţă a că­ J'4'i existenţă este contradictorie in raport cu opusul ci. A.!i duri să stiu dacă acct'ptaţi diviziunea pe care o face Leib­ niz, a propoziţiilor in adevăruri raţionale şi adevăruri fap­ tin". Priml:"le - adevărurilc raţionâle - fiind Jlccesare. COPLESTON : Fără indoială nu voi subscrie la ideea lui Vcbniz cu p r i v i t'€ la adeva.-urile raţi,onale şi fapUce, deă e u � r�� i :�eP�rn urmă, după Leibniz, la adevăruri raţionale. Adică, la pro­ p�)Zitii analitice, cel puţin pentru o minte atotştiutoare. Cu acoasta nu aş putea fi de acord. In primul rind ar face im­ pftsibUă satisfacerea. necesităţilor de experienţă a liber­ tăţii. N u doresc să aducem în discuţie toate aspectele filo­

ei. Aşadar, dati şi deoaN!Ce nici

����W' �:���I,.��'1�e��ir:���li:-

�� t

zofiei lui Leibniz. M-am folosit de argumentul lui de la tiinţa contingentă la cea necesară. bazat pe principiul ra­ ţiunii suficiente, pur şi simplu pentru că mi se pare o .for-


mulare clarl şi �nci să a ceea ' ce cons ti tu ie, d upA .mine. m-gwnentul me tafi zi c fundamental al existe nţei lui Dum... nezeu. RUSSELL : Cred, totu ş i , că o "p ropoziţie necesară" tre­ buie să f ie �itică. Alt se ns nu văd. Şi propoz i ţ li le anaU" t ice sint intotdeauna complexe, iar din p unct de vedere l ogi c oarecum greoaie. , � Ani male l e neraţionale sint ani­ male" este o prop oziţie analitică, dar o propo ziţie de t ipul " Acesta este un animal" nu este n i ci o dat ă analilicăr De fapt toate propozi ţii le care pot fi analitil:e sint oaJ.'ecum greoaie . in construcţie. COPLESTON : Să luAm pro p oziţia .. Dacă·există o fiinţA clJntingentă exis tă şi o fiinţă necesară " . Consider că această prop oz iţie expri mată i p otetic este o Pl'(lPoziţie neceSlirL Dacă aveţi de gi nd să numiţi fiecare p ropozi tl e necesar ă o p ro pozi ţie analitică sint de acord să o numesc aşa pentru ,;} evita d isc uţ iile cu privil'e la telminologie. deşi nu cred este o tautologie. Dar propoziţia este necesară numai cu condiţia să existe o fiinţă con t i ng en tă. Dacă se află o fi inţă contingcntă existentă in �litate. se va descoperi dt' către experienţă, iar propozi ţia că există o fiinţă cont in­ gentă nu este o propoziţie analitică, d�i od<.l tă � ş t i m, să spunem, că e�stă () fiinţă contingentă w·me.ază, plin forţa J u cl' urilor, că există şi o fiinţă necesară, RUSSELL : Dificultatea aces tu i argument constă in f.lptul că eu nu admit idee a unei fiinţe nC('f;'şUl'e şi n u admit ('ă a numi alte fiinţe "contingente" imp l i că () semnificaţie d<.'osebită, Aceste expres ii nu au nici o stlmnificaţie pentru mine, sau ele ţin de o logic ă pe care o resp i ng . COPLESTON : Respingeţi c u mva aceşti termeni deoa­ l'�ce nu concordă cu aşa n umi tă "logică m od e rn ă ?" RUSSELL : Faptul es te că nu le găsesc nici un înţeles. C u vintul • .necesar" mi se pare inutil cu exc.:epţia apli cării

propoziţii analitice, nu la lucruri.. COPLESTON : �i in t ii , ce inţelegeţi

lui la

mo de rnă "

? După

cîte ştiu este

prin vorba de s i s teme

_

,.logica oarecum


diferite. Apoi, desigur, nu toţi logicienii m.oderni vor con... sidera că metafizica este lipsită de sens. Oricum, amindoi cunoaştem un eminent ginditor contemporan care. deşi .un cunoseător profund al logicii moderne, nu a socotit meta­ fizica lipsită de sens, sau, in mod special, că. problema lui Dumnezeu este lipsită de sens. De altfel, chiar dacă toti logicienii moderni ar susţine că termenii metafizici sint lipsiţi de sens, nu rezultă că au şi dreptate. Propoziţia că termenii metafizici sint lipsiţi de sens este pentru mine o propoziţie care pleacă de la o falsă filozofic. In spatele ci pare a se afla următoarea poziţie dogmatică : ceea � nu intră în aparatul meu este inexistent sau Jipsit de sens ; este expresia unui 8entiment. Incerc s ă arăt pur şi sim»lu că oricine declară un anumit sistem al logicii moderne sin­ gurul criteriu de semnificaţie face o afirmaţie mai mult decit dogmatică ; insistă in mod dogmatic că o parte a filo­ zofiei reprezintă totalitatea ei. In definitiv, o fiinţă "C{lp­ tingentă" esre o fiinţă care nu conţine in ea însăşi raţiu­ nea deplină a existenţei sale, acesta estc inţelesul pc care i-l dau eu. Ştiţi, la fel de bine ca şi mine, că existenţa nici unuia dintre noi doi nu poate fi explicată fără a ne referi la cineva din afara noastră, părinţii noştri, de exemplu. O fiinţă "necesară", pe de altă parte, imroam� o. fiinţă oare trebuie şi nu poate să nu existe. Veţi ..spune că nu află o asemenea fiinţă, dar vă va fi greu să mă convingeţi că nu inţelegeţi termenii pe care ii folosesc. Dacă nu-i inţe­ legeţi ce vă indreptăţeşte să a.firmaţi că o atare fiinţă nu există, dacă intr-adevăr faceţi această afirmaţie ? RUSSELL : Sînt aspecte care nu doresc să le abordez in detaliu. în general nu susţin de loc că metafizica este lip­ sită de sens. Susţin că anumiţi termeni specifici sint lipsiţi de· sens - nu ca fundamentare generală ci pur şi ' simplu pentru că n-am reuşit s ă găsesc o interpretare acestor te-r­ meni specifici. Nu este o dogmă generală - este un lucru particular. Dar vol abandona pentru mo.ment aceste as-

...


pecte. Căci cele spuse de dumneavoastrA ne duc inapoi la argumentul on tologic şi an ume că există o fi i nţă a cărei esenţA imp l kş existe nţă, şi că existenţa ei este annlitică. Acest lucru mi se pare impos i bil căci de buni seamă se pune intrebarea ce anume- se in ţeleg e prin ex i ste nţă, iar eu voi spune că u n subie ct numit nu poat� fi niciodată consi­ det'at a exista i n mod semnificat iv, ci un subied dcs­ ni ... . Şi existenţ:. acestora, lupt. nu este in mod sigur U l l predicat. COPLESTON : Presupun că veţi considera greşit gra­

de

do.."\r

mhtical, sau, dacă vreţi, sintetic, să spunem de exemplu : , . T . S. El io l există" ; ar trebui să spunem, de exe m plu, . • Ct.'I " car e a scris Crima din catedralţi e xi st ă " , Vreţi să spu­ neţi că propoziUa "Cauza lumii există" este lipsită de !-I{'ns 1 Puteţi afi rma că lumea nu are o cauză ; dar nu văd elim aţi argumenla lipsa de sens din "cauza lumii există". Să o luăm sub fonr,:ă de in tre bare : " Al e lumea o cauză 1" &IU " Exlstăoo cauză a lumii 1". Fără indoială, intl'ebarea va fi i nt<-'leasă de mujQritatea oameni l or, chiar dacă răspu nsu­ I'il<' vor fi diferih.' RUSSELL : Desigur, intrebarea "Cauza lumii există 1" an:' u n inţeles. Dar dacă spui .,Da, Dumnezeu este cauza lumii" , Dumnezeu este folosit ca n1,1me propriu : atunci ., Dumnezeu ex.istă;; nu' va fi o afirmaţie cu sens ; iată po­ ziţi�i pe carl' o sus�in eu. Fiindcă'decurge, in consecinţă, că nu poate fi o propoziţie analitică ori de cîte ori vom spune că cutare sau cuta e <,xistă. Să prc�upunem că subiectul ales este "pă t rntul rotund existent", Propoziţia "pătratul rotund existent există'; poate pălea o propoziţie ahalitică, şi tutuşi nu există. COPLESTON : Nu, desigur, dar nu puteţi afirma ci nu există pînă ce nu aveţi o co ncep ţie asupra a cee a ce in­ sllmnn'ă existenţa. In ceea ce pr iveşte expresia "pătratul

r

rotund existen t " trebuie să spun că nu are . n ic i un inţeles, RUSSELL :

in nlt co n t ext ('u

De ' acord., Atunci voi spune acelaşi lucru referire la o ,.tiinţă necesară " . 147


CQPLESTON : Ei bin� se. pare cA am ajuns la un im­ pas. MU"maţia că o fiinţă nece:>a ră este o tiin � care trE'­ buie să C'xistc şi n u poate si nu ex i s te are pentru mine un lÎ1ţeles v.·�cis. Pe ntru dumneavoastră nu arc nici WlUI. RUSSELL : Putem for ţa IUCl'Ul'ile puţin, cred. O fiinţă care h"cbu i e să ex is te şi nu past e �ă nu existe va li, d es i­ gur, penh-u dumneavoasb'ă o mnţii a l:ărei esen ţă PI'eSU­ pun e existenţă. COPLESTON : Da, o fiinţă a ('ăI"ci esenţA este să existe. Dar n u aş 'dori să disl:utăm exh',ienţa lui Dumne­ zeu p u r şi simplu de la ideea esenţei Lui, pentru că nu cred că intuim chu" a ceas tă esenţă deocamdatA. Cred că trebuie să discutăm de la lum ea experienţei la Dumne-....eu. RIJSSELL : Da, în ţeleg diferenta. Cu toate acestea ci­ neva c u suficiente inl'OI'ffi aţii ar fi indl eptăţit să spună : "Iată această fiinţă a cărei esenţă pn!supune ex i st e nţ ă !., COPLESTON : Da, s igur , dacă cineva l-ar fi văzu t pe Dumn('zeu, al' fi văzut că D um nezeu trebuie să existe. RUSSELL : Aşa, deci, VI'eau să spun că ex istă o fiinţă a cărei eSl�nţă p t es up u ne existenţă deşi nu cunoaştem această esenţă. Ştim d o ar că o asemenea fiin ţă exist ă. COPLESTON : Aş adăuga că n u cunoaştem esenta apriori. N uma i aposteriori, p r in eJ!:pet'ienta -no astră lu­ mească, vom aj unge să aflăm cl::!va despre existen ta aces­ tei fiinţe. Ş i " atunci, se d educe, esenţa şi e xi sten ţa trebuie si fie identice. Căci, d acă esenţa lui D umnezeu nu ar fi identică cu existenţa lui Dumll:czeu, o ratiune s u fic i e ntă a acestei existenţe ar tre b u i să se afle in afara lui Dum­ nezeu. RUSSELL : Aşadar totul 'se învîrteşte tn jurul aces­ tei pro ble m e a raţiunii suficiente, dar t r eb u ie să spun că nu a ţ i definit "raţiunea su fici c ntă " într-un mod clar pen­ tru m ine - ce înţelegeţi prin raţiu n e su ficien" tă ? N u

cumva cauza ?

COPLESTON :

Nu in

mod neCE'sar.

Cauza este u n fel

de ra ţi une s u fid e ntă . Numai fiin ţ a contingentă poat e

'48

avca


Lui raţiune

.. cauză. Dumnezeu �te propria. suficientA, şi el nu este cauza Lu i însuşi. Prin raţiune suficienti in St'll­ sul de plin , inţeleg o explicaţie adecvată a existenţei unei

fiinţe particulare.

RUSSELL : Cind � o explicaUe adecvati ? SA zi­ cem că aprind un chib�t ; puteţi spune că explicaţi a adec­ vati pen tru aceasta este că il (rec de cutie. . COPLESTON : tn scopuri pl'actke, da - dar teoretic este nu m ai o explicaţie partială . O explicaţie adecvată trebuie, în cele din u rmă, să fie o explicaţie totală, la carI!

se m�i poate adăuga nimic ulterior. RUSSELL ; Atunci nu pot de<.1t să spun că dumne;'l­ se poate ob ţin e �i care nu ar tr,ebui să sperăm că vom obţine. COPLESTON : A spu n e că €ineva nu a găsjt ceva este un aspect ; a spune că c ine va nu trebuie să cau te ceva mi se pare drJgmatic. . HUSSELL : Nu ştiu dacă este chiar aşa. Vreau să spun, că explicarea unui lucru este un alt lucru, care face celălalt lucru să d ;,op ind ă de altul notl şi trebuie parcun;ă, toată' această jCllnică o rindu ire a lUt:rurilor pentru a ajunge unde doriţi şi că nouă no? este imposibiJ aceasta. COPLESTON : Credeţi t ot uşi că n u putem s au că nici măcar nu trebuie să punem problema existenţei intregii aL-estei jalnice orinduiri a l ucru ri lor - a i ntregu lu i nu

voastră căutaţi ceva ce nu

unive)'s ?

RUSSELL : Da. Nu văd să aibă un sens. După mine, "univers" c�te un cuvint (.'Omod in diverse conexiuni, dar

nu cred că dt'notă c eva care are u n inţeles. COPLESTON : Un cuvint făl'A acop2rire n u poate fi

atit de comod. In orice caz, nu consider că u ni versul este a ltcev a decit obiectele care il com pun , (am arătat aceasta

in scurta mea expunere a dOV2Zii), ci, sînt in căutarea ra­ "unii, de data aceasta cauza obiectelor - totalitatea reală sau imaginată din care se constituie ('cea ce . denumi m univers. Susţineţi, . presupun, că universul - sau, exis"9


tenţa mea, dacă preferaţi, sau orice alti exist enţă - este neinteligibilă ? RUSSELL : Mai intii aş dori să mă opresc la :lfirmaţia că un cuvint fără acoperire nu poate fi comod. Sună bine dar de fapt nu este corectă. Să luăm, de pildă, cuvintul ,.thc" i sau "decit". Nu-mi puteţi indica oid un obiect pe rarc să-I repre".linte, sint totuşi cuvinte :r�arte folositoare ; Il:! fel se întimplă cu "univers". Dar să lăsăm d::! o pa.rte flet'st aspzct. Mă intrebaţi dacă eu consider că u n iversul este neinteligibil. Nu aş spune neinteligibil - cred că este inexplicabil. Inteligibil, după mine, este cu totul altc�va. Inteligibil se referă la lucrul in sine şi nu la relaţia cu al t c lucruri. COPLESTON : Eu cred că ccea ce numim lume este. în sine ncinteligibilă indiferent de existenţa lui Dumne7.cu. Nu îmi , inchipui că infinitatea unei serii de feno­ mene - n unei serii orizontale, ca să o numesc aşa - dacă o asemenea infinitate ar putea fi demonstrată, ar fi cU dc cit relevantă pentru această situaţie. Dacă adunăm bom­ boane de ciocolată obţinem in definitiv bomboane de cio­ eolată, nu o oaie. Dacă adunăm bomboane de ciocolată la infinit se presupune că vom obţine un număr infinit de bomboane de ciocolată. La fel, dacă vom aduna fiinte con­ tingentc la infinit. vom obţine tot fiinţe contingente şi nu o fiinţă necesară. O serie infinitA de fiinţe contingente vor fi, după cum gîndesc cu, tot atit de puţin capabile de a se autodetermina ca şi o singură fiinţă contingentă şi totuşi declaraţi, am impresia, ci nu avem dreptul şă ne intre­ băm cum se explică existenţa unui obiect particular. RUSSELL :

Aşa este dacă,

prin a explica, înţelegeţi,

pur şi simplu... aflarea unei cauze a lui. COPLESTON : In fond de ce să ne oprim la un obiect particlar ? De ce să nu punem problema cauzei existenţei tuturor obiectelor particulare ? I ' '''

The-

-

mticolul

hotărlt in limba englErlii. (proclltic) (n.1.).


RUSSELL : Pentru că nu văd ce ne-ar face să credcm că ar exista una. Conceptul � cauză este in intregime d� rivat din observaţiile noastre asupra lucrurilor particu­ lare ; nu văd nici u n fel de raţiune C3.re ne-ar face să pre. supunem .că totalul ar avea o cauză. COPLESTON : A spune că nu există o cauză nu este acelaşi lucru cu a spune că nu trebuie să căutăm o cauză. Afirmaţia că nu există o cauză trebuie' să vină, dacă vine, la sfirşHul investigaţiei, nu la inceput. In orice caz, dacă totalul nu are o cauză, atunci, după cum gîndeşc eu, el tre­ buie să fie propria lui cauză, Cce8: .ce mi se pare imposibil. De altfel, afinnaţia că lum�a există pur şi simplu, dacă re­ prezintă răspunsul la o întrebare, prc"Supune că această intrebare are scns. RUSSELL : Nu, nu trebuie să fic propria lui cauză, eu spun d nu poab fi aplicat conc.:ptul de cau7,ă la total. COPLESTON ; Sinteţi atunci de acord cu Sartre, că universul este, cum spune el, "gratuit·' ? RUSSELL : Cuvintul "gratuit" sugerează că ar putea fi altfel ; eu spun că universul există pur şi simplu şi asta este tot. COPLESTON : Nu văd cum puteţi exclude dreptul de a pune intrebarea cum a ajuns totalul sau, în sfîrşit, ceva, să existe. De ce ceva şi nu nimic, aceasta cete intrebarea. Faptul că ajungem la cunoaşterea cauzalităţii in mod em­ piric, de la cauzc particulare, nu elimină posibilitatea de a intreba care este cauza s�riei. Dacă nu ar fi nici un sens in cuvintul "cauză", sau, dacă s-ar putea demonstra că părerea lui Kant in această problemă este corectă,· între­ barea ar li. nelegitimă, recunosc ; dar nu S-8r părea că nu atribuiţi nici lJn sens cuvîntului cauză, şi nu cred că sin­ teţi kantian. ·RUSSELL : Pot ilustra ceea ce mi se parc Il fi abera­ ţia dumneavoastrA. Orice (lm care există are o mamă, iar argumentul dumneavoastră parc . 8 fi că rasa umană tre151


buie si aibă şi ea o mamă, dar, evident, rasa umană nu are o mamă - este vorba de o a flă sferă logil."ii . COPLESTON : Nu văd in ce constă analogia. Dacă aş fi spus " fiec are obiect are o cauză fenomenală, prin ur­ mare, întreaga s�l'ie are o cauzA feno men a l A " aş fi vă­ �1J.t-o ; dar nu spun aşa ; spun, fiecare obiect are o cauză fenomen ală, dacă insistati asupra infinităţii ,seri ei - dar sel"Îa de cauze fenomenale este o explicaţie in.<;uficientă a se r iei. De aceea seria nu are o cauză fenomenală ci una transcendentă. RUSSELL : Acea s t a nu înseamnă li presupune că nu n umai fiecare Iucr'u din lume, ci lumea in ge n eral trebuie să aibă o cauză. Nu văd ce motivP8ză această aser�iune. Ducă imi spuneţ i , sint gata să ascult. COPLESTON : Seria de fenomene este determinată sau nu. Dacă este determinată, evident cauza se a fl ă in afara seriei. Dacă nu este determinată, este suficientă ei i nşi�i , şi a (j. suficientă ei inşişi este ceea ce n u mesc ne­ ' cesara. Dar nu poate fi necc:<;ară, deoarece fiecare mem­ bru in pa rte este contingent •. şi am fost de aC01'd că to fa­ lul nu este o realitate in af:lI'8 m embr i lor săi, prin u rmare n u poate fi neceSUl·. Aşadar nu poate fi (dete t'min a t ) - ne­ delerminat - aşadar. trebuie să aibă o cauză. Şi aş vrea să observ in trecere că afirma ţi a "lumea există pUl' şi simpl u fără o expl i caţie'" nu poate fi rezultatul unei an a'

lize logk'e.

RUSSELL : Nu v rea u să par ingimfat, dar am impre­

sia că po t con<:epe lucruri care spuneţi că mintea umană

nu le poate concepe. Iar in ceea ce priveşte lucrurile care nu au o cauză, fizicienii ne asigură că tranziţia cuanticA indiv;iduală in atomi nu are o cauză. COPLESTON :

Mă î n treb,

simplu o d ed ucţ i e provizorie.

totuşi, da că nu est e

pul'

şi

RUSELL : Tot ce se poate, dar demonstrează că min­

tea fizic i en i lor o, poate concepe.

152


COPLESTON ! Da, ·recunosc, . unU' oameni de ştiinţă - fi.mclenii· - sint c\ispufi .aă accepte ned.eterminarea ln1lr--oam. domeniu limitat. Dar foarte multi nu sint �tit de dispu..<i.Î. . Pro1emrul Dingle de la Universitatea Londra şi.ls­ ţine că princip iul incertitudinii al lui Heisenberg ne arată cite a.>eva 'despre sU:CCei!u l Esau insuccesul) teoriei alomiL"C

contemporane in observaţii corelate, dar, nu despre na lu ră in .sine, ·şi 'mulţi fizicieni acceptă acest punct de vedere. "Xu inie1eg insă de ce fizicienilor le vine .greu să accepte teoria .in 'practică, dacă o faf.: in teorie . Nu înţeleg cum s-ar putea .·o:md1ll.ce- ştidn.ţa după ·o altă st.ţpoZ.i.ţie decit C!!.8 a oroillei ,i inttiligiliilităţii d i n natură. Fizicianul. presupune,

cel puţin tacit, că cerc(�tal"ea natJJrii şi depistax:ea cau:r..elor fenlJmcnelor al'e lU1 sens, .d u pă cum detectivul .găseşte un sens in dapistârea iCll. uzei unei cr i me. Metafizicianul atr i­ "mie şi el sens căt:ttării raţi.unii sau cauzei ·fenomenelor, iar eu, 'flE'ii ind 'kantian, oonsidor că metafizicianw este la fel de indrcptăţil ca şi 1'izicianul să .gîndească astfel. Cind Sartre, de exemplu, spune ·că ·lume.a ,egle .gJ.latui1.ă, cred că nu ia suficilmt .in censW.crare implicaţiile <.'Uvintului .. grnluit". , ·RUSSEIJ.. : t.Ted, mi se pare, că se face o eJclalsie ne­ moti.vcttă ; ·fimcian ul se află In căutmICa cauzelor ; aceasta nu iruteHmnă ru.�ărat ·că ,ele ·există .peste tot. Cineva poate căuta aur ·făl.ă să-şi inchipuie .că CJd•..-;tă aur peste tot ; dacă găs" '1lc, bine. dacă nu, a .av.ut ghini0n . .A(�elaşi luC!:u este valabil -şi cind fizidenii palnesc în căutarea .cauzelm-. In ceeu ce U :priveştE: P',.! Sartre, nu iV'l"etiJld că ştiu ce vrea să spună ş i nu aş vrea să se creadă că il interpretez, dar consider că ,e..<:lc .gt'eŞ ită ideea că .lumea are o explicaţie. Nu văd de ce trel!wic si o ipl'etindem .şi afivmaţiile dum­ neavoash-:ă d.e!:lpl'e ,ceca,. .ce :presupune şt.iinţa mi se par exager:aie. . OOPLESTON : lmpvesia mea este 'cA un ·om de ştiinţă face totuşi o astfcl 'aie g1i�ziţie. Orice expc1ienţă cal'e îşi

propune aflalea un ui adevir -particular se bazează pe pre-


S'.lpunerea că universul nu este pur şi simplu discontinuu. Există posibilitatea depistării adevărului pe calea experien­ tei. Experienţa p�ate eşua, poate să nu ducă la re?ultate sau la rezultat�l� dorite, dar, în Ol'ice caz, există posibilita­ tea de a descoperi pe,această cale un adevăr presupu s . Şi aceasta inseamnă, după mine, a presupune . un univers ordonat şi inteligibil. RUSSELL : Cred că genel'alizaţi mai mult decit este necesar. Fără indoială omul de ştiinţă presupune că o anumitA categorie de lucruri uu şansa să fie descoperite şi ele vor fi adesea descoperite. El nu presupune că vor fi descoperite şi nt"esta este un aspect foarte important al fi­ zicii moderne. COPLESTON : C red insă că el prespune sau este for­ ţat să presupună aceasta tacit in practică. Poate că, pen­ tt·u a-l cita pe profesorul Haldane. "cind pun ceainicul pe loc o parte din moleculelc apei se vor desprinde sub lormă de vapori şi nu l.Im cum să afiu care anumc", dar nu reiese . nospărat că trebuie introdusă ideea de intimplat·c. decît in relaţie cu pusib i l i tatea noastră de cunoaştere. RUSSELL : Nu, intr-adevăr, cel puţin dacă pot să cred l'C spune. Omul de ştiinţă descoperă tot felul de lucruri descoperă tot felul de lucruri care se intimplă in lume. care sint in primul rind inceputuri ale unor lanţuri cau­ zale - caU7.e prime care nu conţin cauze in ele insele. El nu presupune eă totul are o cauză; COPLESTON : Desigur, este vorba de o cauză primă intr-un anumit domeniu de selecţie. Este o cauză primă . t'ClativA.

RUSSELL : N u cred că el gîndeşte aşa. Dacă majorita­ tea fenomenelor. dar nu toate, in lume,. au o cauză, omul de ştiinţă v.n fi capabil să descrie probabilităţile şi incer­ t itudinile plecînd de la premisa că acest f�nomen parti­ cular, care pr�zintă un interes are probabil o cauză. Şi, pentru că, in orice' caz, n u vom obţine mai mult decit pl'Obabilitate, est<.> suficient de mult. .

."


COPLESTON : Poate cii omul de ştiinţă nici nu 5p!'!r1 să obţină mai· mult decit probabilitate dar punîndu-şi problema pres u pune el el conferă un sens explicaţiei. Iar dumneavoastră, in general, lord R ussell, susţineţi deci că nu avem dreptul nici măcul' să ne punem problema unei cauze a lumii ? RUSSELL ; Da, aceasta este poziţia mea," COPLFSTON: Dacă problema nu are sens pentl'u dumneavoastră, bineînţeles vă vine foarte greu să o dis­ cutaţi, nu-i uşa? RUSSELL: Da, foarte gl't�u. Ce părere aveţi - să tn'­ Cl'm lu alt punct?

un

...

l!;XPEHJENTA RELIGIOASA

COPLESTON: Fie. Voi incerca dacă imi permiteti să sp u n două, trl�i cuvinte d espre experienţa rel igioasă, după care putt>m tl"C�ce la experienţa moral ă. Nu considl'l' experienţa reJigh):lsă o dovadă strictă a existenţei lui Dumnezeu, aşadar, caracterul discuţiei se schimbă 001"('­ cum, da .. cred că nu greşesc spunind că cea mai ună ex­ plicaţie a ei ('Ste existenţa lui Du mnezeu . Prin l' xperie tă religioasă nu inţeleg pUl" şi simplu a te simti conştiint-a tandră, dar nelămurită a unui obiect care ire­ zis tibil ii apm·c indi vidului dincolo de pr opriu l toale o iec l ele normale ale existen 1ei. neputind Ci d('scl'is sau com:cptunlizat, dar ţinind de o l'ealitatc ce nu poate ii pusă la indoială - cel pu ţi pc parcursul expel'ienţl.:'i. Aş adăuga că nu poate Ii expli cată i n mod adecvat şi fără cusur, pur şi simplu subiectiv. Expetienţa fundamentală reală este in l'icc caz mai uşor de explicat in ipote:at că are o cauză obil'Ctivă reală. RUSSELL: In această ordine de idei aş dOl"i să spun că intreaga demonstraţie pornind de la stăril e noastre psi­ hice spre ceva în afara noastră, este o problemă foarte alu­ necoasă. Chiu!· acolo unde ii recunoaştem toţi v ala i ita­ tea, singul·a noastră ' justificare, se. dator ază

b n bun. !ntelt'g

său eu, de

b

n

o

e

bl conscnsului


omenirii. Dacă lntr-o cameră in· care se află· O mulţfme ele oameni . există un ceas, toată lumea poate vedea «easul Faptu l eA toţi il pot vedea ii deterffiină să considere cA nu esl!e o· haluainaţie ; ip timp 00 aceste experienţe Ileligioase se retn9.l'Clă prin tendinţa de a fi foarte perS(ilnale. COPLESTON: Da, intr-adevăr. Dar eu vorbesc strict d espre experienţa, mistică propriu-zisă, fără a inclUd� dl.... sigwr ceea. ce numim . viziuni. Am in vedere pur şi- si.mplu experienţa, şi admit că l.'Ste imposibil de defin it, a obiec­ tului tl"a nscende nt sau a c eea ce apare drept: obiect trans­ cend.eQt. Imi amintelK: că JLllian H u xley a spus, c u oC:lZia unei conferinţe ... 'Că experienţa religioasă sau experienţa mistică este la fel d e reală ca şi drago st. ea sau preţuirea p oeziei şi artei. Cred că in a cest din urm ă caz apreciem o anumită· poezie- sau operă' de artă. Cind iubim , iubim pe cineva şi nu in. gol. _ . RUSSELL: Dud imi da.1;i voie v-aş intrerupe pentru o clipă.. Situaţia n u se prezi ntă intotdeauna astfel. Roman­ cieEii japGmelti nu considel'ă că au succes, pi n ă cînd un mare număr de p er soane nu se sinucid din dragoote p<;n. tru o eroină imaginară.

eOPLESTON: T l'ebui e să vă cred pe cuvint in ceea ce priveşt e reacţia japonezi!Dr. 'Eu nu m-am sin ucis, cu sa tisfa c ţie trebuie 8a recunosc, dur am fost p uter n ic lh­ fluentclt, in luarea u· d.o uă importante hot ăr il' i din viaţa mea, după· lectur.t a două biografiL Şi. totuşi, găs esc că i n fl uenta· reală a celor dow\· biografii asupra mea aduce prea puţin cu experienţa mistică pl"Opriu-zisă, ac east a in m ăsura. in «are un necunoscător îşi poate f<K!e o id t.>e despre aeeastă experienţă. RUSSELL: Im i imaginez că nu-l aşezaţi pe Dumne­ zeu Pt acelaşi plan cu ptlrsanajele dintr-o operă de be­ letristică.. Admiteţi că există.o deosebire? �

COPLESroN: Fără. indoială. Dar ceea ce aş dori eu este eă cea, mai bună eXpl icaţie nu pare a Ci pur'

să spun

subiectivistâ.

'58

1:Jesigutt.,

este

posibilă o e;plicaţie subiecti-


· vi..�Lă in cazul unor indivizi unde nu se produce relaţia dinlre experientă şi viaţă, in cazul c('k�!' care au iluzii sau halucinaţii, şi aşa mai departe. Dar cind est,� vorba de tipul, să spunem pur, ca FrancescQ D'.,assisi, de o expe­ I"icnţă care se manifestă pl'intr-un pre aplin al dragost�i active şi creatoare, cea mai bună expli caţie a ei imi pare 'CI. fi existenţa reală a unei cauze obiecti ve a experienţei. RUSSELL: Nu Pl"2tind in mod dogmatic că nu există ,un Dumnezeu. Pretind că nu ştiu da�ă exisLi. Pot lua drept bună o rel atat'e sau alta., şi descopăr că se spun fel de fel �de lucrwi, dar d.;,'Sigur că nu acc eptaţi rehtări despre demoni, diavoli şi cite altele - despl'� care se vor­ bcşk ţ!U ac eeaşi intonaţie a v ocii şi cu aceeaşi conving<.'l"e. Iar misticul , dacă viziunea sa esl.e -veridică, este probabil convi ns de existen ţa diavolului. Dar eu nu tl-tiu dacă există. COPLESTON: Dt' bună seamă, cu pi'i virc la diavoli, au � xist at oam eni ClU''2 vorbeau n umai de viziuni. năl uci, i ngeri sau demoni. şi a�a mai departe. Voi exclude posi­ bilitatea apariţiilor vizuale deoarece cred că ck� pol fi ex­ plicat e indIfet'ent de existenţa obi:.:'etuiui pJ'C'Supus a fi văzut.' RUSSELL: Dar nu găs1ţi că au fust relatate foarte

. multe cazuri

de oameni tare

intE'rioară apartinind despre Dumnezeu -

satanei

declară că aşa

cum

şi <t.CUIn nu vorbesc

aurit

au

pretind de

o

o voce

m i sti.cii

viziune ex­

terioară, ci de un a exclusiv mentală. Mi st'�pare că este

o

expe rienţă la i�j cu cea a luf Dumnezeu trăită de mistici, şi nu văd că putem avea un argument in favoarea lui Dumnezeu din tot Ct'�'a ce ne spun misticii, cal"� să nu fie totodată şi un argument in favoarea saUinei. , CQPLESTON: Rt' cunos c des!gul" că au fost Mm,-,ni care şi-au imag i n 'it sau au crezut că l-au auzit sau vă'l.ut

pe satana Şi nu intenţbnez

ex i stenţei sale. Dar nu cred

să că"

pUl"ccd

la

o

d.;migrare

a -pretins cineva

a

că i s-a

înfăţişat satana în exact acelaşi mod, ca Dumnezeu misti157


cilor. Să luăm cazul unui necreştin ; Plotin i. El admite că experienţa este ceva cu neputinţă de redat, că obiC't.1.ul este obiect al dragostei, şi prin urm3re nu este un obiect care produce groază şi dezgust. Şi aş spune cii efectul acestei experienţe este confirmat, sau, mai bine zis, vali­ ditatea ei, in datele pe care le deţinem cu privire la viaţa lui Plotin. In orice caz este mai rezonabilă supoziţi:l că Plotin a avut această experienţă, dacă este să luăm in consideraţie cele spuse de PorIir 2 în }('gătură cu ebiş­ nuita bunătate şi mărinimie a lui Plotin. RUSSELL: Faptul că o credinţă arc o influenţă mo­ raUl pozitivă asupra oamenilDr nu demonstrează că est(' �I . adevărată. COPLESTON: Nu, cJ ar dacă s-ar putea dovedi d� această influenţă pozitivă se datorează in mod cert {'l"l'­ dinţei, aş spune că s-ar putea face pr<.>zumţia că ea con­ ţine un adevăr, in orice caz in ceea ce priveşte ]atUJ'u po­ zitivă a credinţei, nu ca validitate integrală, Oricum, însa, mă Colosesc de caracterul vieţii ca dovadă În favtJdJ"l'il a u lcnticităţii şi sănătăţii mintale a mis1icului. nu pcnh'u a demonstra adevărul credinţelor sale, RUSSELL: Dar nici aceastn nu (n'd că este o do­ vadă. Eu însumi am avut expel'ienţ� cat'{" au dus la Pi'l)­ runde modificări ale caracteruh.iC meu, Şi la vremea l'l'S­ pcctivă îmi inchipuiam in orice caz că aceste transf01'mâri sint în bin('. Au fast experienţe importante fără insă il im­ pli<:n existenţa a ceva din a fa ra m�a, şi chiar dacă a:;; fi consid:'rat că da, faptul că ele ar fi avut o inflUt>nţă pozitivă asupra mea, nu demonstrează că . aş fi avut dl'('ptat�,

, Ploi in - lilozoC mistic grec, )'cpreze.ntant prin­ cipal al netoplalonismului, conducătorul unei şcoli proprii de lil<)� zoril' la Roma, n e se .iltabileşle in nnul 24.-1. (nJ:,). : Porrlr (Porphyrios), e i ilo neoplawnician disl'ipol al lui P o n şi corncntal.o:L'Ullul (ILt.).

(205-270) u d

(2a;l-c. 30;),

Ila

rud t şi f l ti

zof

gl·l.'!.'


COPLESTON : Nu, dar cred ci influenţa aceasta pozi­ tivă poate atesta autenticitatea descrier.ii experienţei dum­ neavoastră. Vă rog să reţineţi, că eu nu consider că inter­ medierea sau interpretarea experienţei sale de către mis' t it- este scutită de discuţie sau critică. RUSSELL: Evident, caracterul unui tinăr poate fi - :;;î adesea este - imens afectat in bine atunci cind află din lectură despre faptele unei figuri oe;ie s.eamă din isto­ rit', dar dacă se intimplă că acea personalitate să fie un mit şi să nu fi existat, efectul asupra tînărului este fJ.bsolut uceluşi. Şi asemenea oameni au existat. In Vieţile lui Plu­ tm'h t este dat ca exemplu Licurg, care desigur n-a exis­ tal, dar citind despre el poţi fi foarte mult influenţat, sub impresia că a fost o persoană reală. Aşadar ne poate in­ fluenţa un obiect- pc care il iubim şi acest obiect poate să nu Ci existat. COPLESTON: Sint de acord, bineinţeles, că un om poate fi influenţat de un personaj fictiv. Fără a intra in detalii, ce anume il influenţează (aş spune o valoare reală), cred că situaţia sa este dHerită de cea a misticului. In fond, omul influenţat de Licurg nu are impresia irezisti­ bilă că a cunoscut intr-un fel realitatea absolută. RUSSELL: Nu cred că aţi sesizat exact punctul meu dt, vedere in legătură cu aceste personaje istorice - aceste personaje ncistorice din istorie. Nu am în vedere ceea ce consideraţi dumneavoastră un efect asupra raţiunii, Vreau �ă spun că tînăl·ul. citind despre această persoană şi cre­ :;d.nd-o reală, o iubcşte - ceea ce foarte uşor se intîmplă; �i totuşi este îndrăgostit de o !untomă. COPLESTON: într-un sens, este indrăgostit de o fan­ tumă, perfect adevărat, adică, îl iubeşte pe X sau pe Y care nu e1Cistă. Dar in acelaşi timp nu de fantoma ca atare este îndrăgostit tînărul; el sesizează o valoare reală, o idee, pe 1 Vie,i paralele dt> Plu1arh (c, 46-c. 120) o culegere de bhlţ,\rafii ale o3menilol' de stat gl'eci şi romani (n.t.).

46

de


care o recunoaşte ca fiind obiectiv valabilA, şi acest lucru n indeamnA. s;i iubească.

RUSSELL : Cam acelaşi lueru l-am discutat mai Ina­ inte despre �ajcle fictive. COPLESl'ON: Da, Intr-un sens omul iubeşre o fan­ tmnă - perle<.:t adevă'rat. Dar in alt sens el iubeşte ceea ce sesizează C3. fiind o valoare.

R.VSSELI.: Dar,' nu spunpţi, d e fapt, inţe�cg prin Dumn ezeu t�t (.'cea ce este bun sau, suma totală a tot este bun - sistemul a ceea ce este bun, de aceea cind un tinăr iube".te ceva care t'st e bun el n· iubeşte pe Dumnezeu. Acea�ta es te ceea ce d oriţi să spuneţi, pentru c� in acest caz va fi nev oie să mai discutăm puţin. COPLESTON: Nu spun; bin ei nţ�lc s . ci Dumnc1.eu �.ste suma tutală sau sistemul a ceea ce este bun In sen sul parr..eist ; nu sint un panteist, dar c red că tot ceea ce este bun este o reflf'Ctare a lu i Dumnezeu intl'-Wl anumit 8Cns t:i vine de la el. astfel că, intr-un fel, omul care iubeşte "rea l.'e este cu adevărat b un, il iubeşte pe Dumnezeu, chiar da<"ă nu Îşi indrea.ptă gindurile spre Dumnezeu. Sint totuşi de :l<!!}'-d. că valabilitatea unei asemen ea intcll)l'L'­ tâli a compDrtmnentll]ui unui om depinde eVid en t de re1.:(.'C8 L'e

c:uno<l�tcrea l.'xish'ntei RUSSELL:

lui

Dumnezeu.

Da, dar acest

drmol1st.!"at.

punet

-

--

de vedere trebuie

.

: Fără indoială. eu. însă . consider că ar­ mdafizÎC este o demonstraţie suficientă şi aici de acord. RUSSF!LL: Vedeţi, eu simt că un el e lucruri si nt bune

COPLESTON

gumt'ntul nu sintem

şi alt"le rele. Iubesc lucrurile care sint bune, care cred că sint bune şi urâsc lucrurile care cred că sint rele. Nu SJlun c:i unde lucl'uri sint bune pentru că împărtăşesc din bună­ tut.c>a divină. 1 ••


OOPLESTON: Da, dar ce ju.<r. tificare aveţi dnd fa­ ceti di stincţi a intre bine şi rău, sau c um priviti această distincţie? RUSSELL; Nu am o justificare mai bună ca. at unc i cind deosebesc culoarea albastră de cea galbenă. Care e."Ile justificarea mea cînd d i sting intl"e .albasb·u şi galben? Văd că se deosebesc. . COPLESTON: ·Este o justificare excelentă, r('CUrlOSC. D{'!OSebiţi albastrul de galben văzindu-Ie, dur atunci, (''e !Hcultate vă ajută să deosebiţi binele de rău ? RUSSELL : Simţurile. COPLESTON: Simţurile. -Este exact CE' vA intt-ebam. b inele şi răul se referă pur şi simplu la sim­

Credeţi că ţuri '1

RUSSELL: Dar de ce unele obiecte par galbene, al­ t el e albasti'e? Pot să dau un răsp uns la aco:..'asta, mai mult sau mai puţin, cu ajutorul fizicii iar la intreb�l'ea de ce {."onsider un lucru bun şi" altul rău există proba.bil un ră."I­ p un s similar dar nu a fost abordat la fel şi nu vi-l pot da. COPLESTON: Să luăm atunci

cnmportal"('a oom:-tn­

d'lntului de la Bel&en pe- care o cOlwidcratj t-es şi" indezέ rabilă, iar eu la fel. Adolf HiUer, să presupunem că o consi dera bună şi de zirabilă. Presupun că va trebui să ad­ mileţi că pentru H i t ler eca bună ş4. pent r u dumn(.-!.:lv()ash·ă este rea . RUSSELL: Nu. Fl.U aş merge atit de departe. Adică, accept că oamenii pot greşi in acea!Otă privinţă: ca in ol"i­ cate alta. Cînd ai găl bin are vezi In gulbcn şi lUC1'W'ilc care nu sînt galbene. Si greşl.'"Şti.

COPLESTON: E

drept," poţi .face o greşală dar poţi

face o greşală atlUlci cind este vorba pur şi simplu d� sim­ turi, de sentim ent e ? Fără indoialA Hitler al' fi singurul jud ecător posibil al sentimentelor sale. RUSSELL : "Este bine spus a.l sentimentelor sale, dar sInt şi alte luc r uri de spus in această privinţă, pe lîngă 18'


atitea altele, şi anume, dacă acestea erau sentimentele lui Hitler, atunci sentimentele mele faţă de'Hitler sint cu to­ tul diferite. COPLESTON ; Admit. Dar nu există pentru dumnea­ voastră nici un criteriu obiectiv în afara simţurilor pentru a c ondamna comportarea comandantului de la Belsen ? RUSSELL;· Nu mai mult decit pentru un daltonist care se află în ac::!eaşi situaţie . De ce ii concjamnăm in si­ nea noastră pe da lt onişti ? Nu pentru că sint in minoritate? • COPLESTON: Aş spune pentru că le lipseşte un lu­ cru c,u.'e ţine in mod normal de natura umană. RUSSELL: D9., dar, dacă majoritatea ar fi daltoniţl!j nu am mai spune aceasta. COPLESTON: Aşadar susţineţi că nici un critcriu in afară de simţuri nu vă îngădui;:! să distingeţi intre com­ portarea comandantului de la Belscn şi ce9., să spunem, a lui Sir Stafford Cripps sau a Al'hiepiscopului de Can­ terbury. RUSSELL : Simţuri, este puţin prea simplificat. Tl'C'­ buie să ţinem cont d� efectele acţiunilor şi de sentimen ­ tele noastre faţă de aceste efecte. Putem avea o discuţie pc această temă, dacă spunem că o anumită c ategorie dc..' fenomene ne plac, altelc nu. Atunci va trcbui să ţinem cont di! efectele acţiunilor. Putem spune �oal'te bine că erec­ � tele acţiunilor comandantului de la Belscn au fost dure­ roase şi neplăcute. COPLESTON: Au fost, desigur, foarte dureroase ţii neplăcute pentru toţi cei din lagăr. RUSSELL: Da, dar nu numai pentru cei din lagăr ci şi pentru cei care le-au privit din afară. COPLESTON.: F oart e adevărat, în imag inaţie. Tocmai aici vreau să ajung. Eu nu le aprob şi ştiu că nici dumnca� voastră,nu le aprobatil dar nu văd ce motiv aveţi să nu le 162


aprobaţi, pentru că, de fapt, pentru ccmandantul de la Bel.. sen aceste acţiuni erau plăcute. RUSSELL: Dar, dar vedeţi, nu am nevoie de un ma-­ tiv in plus in acest caz decit am nevoie in cazul percepţiei culorilor. Există oameni care cred că totul are culoarea galbenă, există oameni care suferă de gălbinarc şi nu slnt de acord cu ei. Nu pot dovedi că lucrurile nu sint galbene, nu există o dovadă, dar majoritatea oamenilor sint de • a cord cu mine că ele nu sint galbene, şi majo r itatea sint dc acord că faptele comandantului de la Belsen au fost gl'cşite . , COPLESTON: Acceptaţi ideea obligaţiei morale? RUSSELL: Ar trebui să răspund mai pe ind elete la întrcbarea aceasul. Practic vorbind _ da. Teoretic, ar tre­ bui să definesc obligaţia morală cu multă grijă. COPLESTON: Consideraţi cuvintul ,..trebuie" 1 avînd pUl' şi. simplu o conotaţie emoţională? RUSSELL: Nu, nu cred astfel, pentru că, aşa cum am spus o clipă mai inainte, este necesar să ţinem cont de efecte şi consider că Q (..'()mporlat·c bună esle aceea care poate să creeze cel mai bun echilibru posibil valorilor in­ trinsece ale tUtUl'Q1' actelor posibile în circumstanţele dute, şi este nec(..'Sar să ţinem cont de efect ele probabile ale acţiunii noast re, cind hotărlm ce este bine. COPLESTON: Am adus in discuţie obligaţia morală deoarece cred că se poate aborda Pl'oblema existenţei lui Dumnezeu pe această cale. Marca majoritate a oamenilor facc şi a făcut întotdeauna o distincţie intre bine şi rău. Cred că marea majoritate are .Jntr-un fel conştiinţa unei obligaţii in sfera morală. După părerea mea, percepţia va­ lorilor şi conştiinţa legii şi a obligaţiei morale se explică cel mai bine prin ipoteza unui motiv transcE'ndent aI va· ria

1 E vorba de conceptul "Solien", Jmpel'n1ivul cllte�ol'ic (duto­ morală) la Kant (n.t.). .63


lorii şi a umt autor al legU morale. Prin "auter al legii morale" înţeleg un autor arbitrar al legi i morale. Cred, de fapt, că acei ateişti conte mporani (.'l\l'e au demonstrat C<ln­ traciul "n u există Du m ne eu , prin urmare, nil există va­ lori absolute şi o leg e absolută'" sint foarte log ici . RUSSELL: Nu-mi place cu vin tul "absolut", Nu cr'('d că există ceva absolut. Legea mOf'8l1, de exemplu, se sch imbă mereu . La o a nu mitA perioadă' din istoria om e­ nirii, a proape toală lumea credea cA a fi' canibal este o· datorie. COPLESTON: N mi se �re că deosebirile inl:!"E.' di­ versele judecăţi. morale sint un a r gu men t conclu:r.iv împo­ triva legii morale, Presupunind pentru moment cA exi�lă

z

u

valori morale abSolute, chiar in această ipote-.âi, nu ne pu­ tem aş tepta decît ca difet'iţi indivizi şi: difeiitelc grupm'j de indivizi să a i b e diverse ' grade de pă trundere a acestor

valori.

RUSSELL: S int

cred că "trcbu\e"" ceea ce a ceea ce ,ni s-a şi părintii noştri .. COPLESTON: Mă intreb dacă putem cxplic/J intru t otul ideea de "trebuie". in funcţic' de guvernantf' şi pă­ rinţi. Nu văd cum poate fi transmisă ('ui va altfel dedt ca atare. DupA' mine, dacA (>xi�tă o ordine mr}['ală ('are in­ fluenţează conştiinta umană, această f.rdine m orală este de neconceput in afara existentei lui Dumnc�eu RUSSELL: In acest caz va trebui �ă vă hotăriţi la una din două. Fie că Dumnezeu vorbeşte numai un u i mic procent dintre oam eni - ptint r e carc intimplător vă ănaţi şi dumneavoastră - fie că El spune in mod deliberat lu­ cl' uri care nu sint adevărate a tunci cind se adre•sează conş tiinţei săl baticilor, COPLESTON: Eu nu sustin că D'.Jmnezeu dictează in mod t'oncret preccpt e morale con!j>tiinţei. Ideel:l. pe care

simţim

faţă de

inclinat să

"trebuie", este un ecou

spus de cAtre guvernantele

, ..


fI--o face un om despre conţinuful legii 1nOmie depinde, desigur, in mare măsură, de educaţie şi de mediu iar pen­ tru a stabili vaJabilitatea ideilor morale proptii grupului din ca re face parte, omul se va folosi de raţiune. Dar po­ .aibilitatea de a cdtica un cod moral acceptat, pre.o;upune existenţa unui standard obiectiv, a unei ordini moralt> care se impune (vreau să spun al cărei caracter obliguto­ riu poate fi recunoscut): Cled că 1'€'Cunoaşterea aces�i ordini mocale ideale ţine de recunoaşterea contingE'llţci. Ea implică €:xistenţu unei reale fundamentări a lui Dum. ne7.eu.

RUSSELL: Dar legiuitori au fost întotdeauna; după părinţii sau penoane aflate într-o postură similarA. Există ne-llumăraţi legiuitOli. tereş,trl cu această misiune şi aCeasta explică de ce conştiinţa oameni:lor este atit. d'1:! uluitor de diferită la diferite timpuri şi locuri. COPLESTON: Astfel se explică deosebirile de per­ cppţie a· diferitelor valori mOl"31e, altfel greu de explicat. Astft"} se explică m"odificările de fond ale legii morale, �de Conţinut al prect:ptelor acceptate de un popor sau altul, de Wl in divid Sl1U altul Dar fonna pe care o imbracă le­ p morplă, ceea ce Kant numeşte imperativul categOlic,

mine,

"trC'buie", nu văd

cum

s-ar putea transmite prin inter­

mer.liul guvernantelor sau al părinţilor, pentru că nu se

poate

explica, după

părerea

funcţie de altc';;va. ca însăşi, căci odMA

mea, in

Nu st! poate defini decit in funcţîp de

definită in funcţie de altceva de;::ît ea insăşi, dispare. Nu mai e:ste un "trebuie"' mural. Este alteeva. RUSSELL:

Cred că sensul lui "tn::buie" cs� rezulta­

tul dezaprobării imaginare a cuiva, poate a lui

Dumne­ a Iată

zeu, dar in orice caz dezaprobarea imaginară a c uiv .

ce

Cl"t'd ci se inţelege prin "trebuie". COPLESTON: După mine, mediul şi educaţia eX:plică

foarte

de

bine

obiceiurile exterioare, tabuurile şi alte lucruri

8<:est gen, dar ai�i este vorba de fondul legii morale,

de

163


conţinut, ldeea de "trebuie" ca atare nu poate fi transmisA niciodată unui om de cetre ş.eful tribului, sau de către altcineva, pentru că nu poate fi l'edată în funcţie de alţi termeni. Mi se pare total [Russell intervine]. RUSSELL: Nu văd· nici un motiv d �punen1 - adică, :;;tim cu toţii despre reflexele condiţionate. Ştim că un ani­ mal, p edep si t t:U regulal'itute pentru u n anumit act, dupii un timp se va r<:'ţine. Nu cred. că animalul se rcjlne spu­ nîndu-,ş,i: ., S t ăp inul s� va supăra dacă fac asta". Simte într-un fel CH nu trebuic să pl'ocedez€ aşa. Iată ce putem face cu noi :;;i nimic mai mult. COPLESTON : Nu văd nici un motiv să presupunem că 'Un animal arc conştiinţa obligaţiei morale; desigur nu so­ cotim că un animal este moţal responsabil pentru acLele sale de nesupunere, Dar omul are conştiinţa obligaţiei şi il valorilo r morale, Nu văd nici un motiv să prempunem c-ă am putea condiţiona toţi oamenii aşa cum putem. "con­ diţiona" un animal, şi nu cred c{l aţi dori să faceţi aceasta chiar dacă s-ar putea. Dacă ar fi adevărat ce spune "beha­ viorismul" nu al' mai exista o distincţie morală obiectivIi inlre Nero şi Fl'ancesco D'Assisi. Mi-e impo.�ibil să nu cred. Iord Russell, că dumneavoastră nu priviţi ccmportarea comandantului de la Bch:en ca moral reprubabnă şi că nu acţiuna niciodată "-ii in nici (J împrej urare in acest mod.

dacă ,qi gîndi. sau tar�a unor oameni in

avea motive să gindili că tramod odios ar spod echilibrul

f('l'icirii umanc.

RUSSELL: N u . nu m-aş purta cum se poartă un cîine turbat. Faptul c{l nu a=.; proceda astfel nu are totuşi legătură eu problema.pc cai'<.' o discutăm. COPLESTON : Nu, dar dind o explicaţie utilitaristă a bi­

ndui şi Ci răului, în funcţie de consecinţe, s-ar putea trage {'onchtzia şi imi închipui că unii dintre naziştii de o mai bună fadură vo]" fi făcut-o, că deşi este regretabil să acţio­ năm în ace-si mod. cumpăna va inclina în cele din urmă în Ul6


avantajul fericirii umane. Nu cred cii aţi spwle i:lceasta, nu-i aşa? Cred că aţi spune că. ori<:e acţiune de ace:st gen este rea - şi, in sine, indiferent dacă ea contribuie sau i'lU la fericirea generală. Dacă sînteţi die.pus să afirmaţi aceasta, atunci este imposibil să nu aveţi un criteriu d€ apreciere �l binelui �i al răului, in afal'n criteriului Eimţul'ilor, in orice caz. Pcnhu mine, a admite aceasta înseamnă, in final, a admite un temei fundamental al valorii lui Dumnezeu. RUSSELL: Am impresia că intrăm in confuzie. Nu judec după ceea ce şimt nemijlocit ·faţă de act, ci faţă de efectele lui. Şi nu admit nici o circumstanţă in care anumite tipuri de comportament, ca cel despre care vorbeaţi, ar acţiona. în bine. Nu-mi imaginez nici o circumstanţă in care un asemenea comportament ar avea un efect bineÎăcătar. Cine crede că are se înşeală. Dnr dacă ar exista circum­ stanţe in care ar avea un efect binefăcător atunci aş fi poate obligat, oricît de greu mi-ar veni să spun: "Nu-mi plac aceste luclUri, dar consimt să-le accept" - aşa cum accept legislatia penală deşi îmi displaC€ profund ideea pedepsei. COPLESTON: In sfîrşit, poate că e timpul să-mi re­ zum poziţia. Am susţinut două lucruri. Mai intii că exis­ tenţa lui Dumnezeu poate fi demonstrată filozofic printr-un argument metafizic; in al doilea rînd, că numai existenţa lui Dumnezeu dă un sens experienţei morale şi experienţei religioase a oamenilor. Personal, cred că explicaţia pe care o dati judecăţilor morale ale oamenilor duce inevitabil la o contradicţie între exigenţele teoriei dumneavoastră şi propriile dumneavoastră judecăţi spontane. De altfel, prin explicaţia din teoria dumneavoastră se ajUnge la o negare a obligaţiei morale iar negarea nu este o explicaţie. In pri­ vinţa argumentului metafizic, sîntem aparent de acord, că ceea ce numim lume constă pur şi simplu din fiinţe con­ tingente. Adică, din fiinţe care nu-şi pot justifica propria existenţă. CQnsideraţi că seria de fenomene nu are nevoie 167


de explicaţie: eu afirm el fără existenta unei fiinţe

n�

sare nu ar exista nici o fiinţă care trebuie să existe şi nu poate' să nu existe, nu ar exista nimic. Infinitatea seriei de fiinţe rontingente, chiar dovedită, nu ar fi revelatoare. Ceva există totuşi; prin urmare, trebuie să existe ceva care să justifice acest fapt, o fiinţă in afara seriei de fiinţe- oon­ tingente. Dacă aţi fi admis aceasta am fi putut discuta apoi dacă. această fiinţă este o persoană, dacă este bună şi aşa mai departe. In privinţa aspectului concret discutat, dacă există sau nu o fiinţă necesară, mă consider, cred, în acord cu marea majoritate a filozofilor c],ruiici. Dumneavoastră'susţineţi, după cite am înţeles, că fiin­ tele existente se află pur şi simplu şi că nimic nu justifir..ii sA. ridic problema explicaţiei existenţet lor. Dar, aş dori să arăt, că această �zitie nu poate fi confirmată prin ana­ liză logică, ea exprimă o filozofie care are la rindul ei ne­ voia unei dovezi . Cred că am ajuns la un impas deoarect:' ideile noastre despre filozofie sînt radical diferite; am im­ presia că ceea ce pen tru mine reprezintă o parwa filozo­ fiei, pentru dumneavoastră reprezintă intregul, cel puţin in măsura în care-filozofia este raţională. A.m impresia, scuzaţi-mi afirmaţia, că pe lingă propriul dumneavoastră .si.stem logic - pc care îl numiţi "modern" in opo z iţ ie cu logica învechită (un adje c tiv tende nţios) - dumneavoastră

susţineţi

o

filozofiE' cal'C nu poale fi conIirmată

prin

ana­

liză logid. In fond, problema existenţei lui Dumnezeu , estE.' o problemă existenţială, iar analiza logici n� se ocupă direct de problemele existenţei. Astfel, după mine. a de-­ clara că teI:menii folosiţi. p entru .o categorie de problemC'

sînt lipsiţi de

sens, pentru că nu sint indicaţi în tratarea ul1€i alte categorii de probleme, înseamnă a stabili de la

"început natura sine

un

şi graniţele filozofiei,

Chip de

168

iar aceasta este

in"

act filozofic care necesită o justificare.

'RUSSELL: Aş dori să spun şi sumar.

eu

eiteva cuvinte

în

Mai intii cu privire la argwnentul metafi-


Zic: nu admit conotaţiile unui termen, cum este "contin­ gent", sau posibilitatea explicaţiei in sensul arătat de pă­ rintele CoplcsţQn, Cred- că termenul "c'lntingent" exprimă, fără dOaJ şi poate, posibilitatea ca ceva să 'nu aibi ceea ce s-ar putea numi caracterul accidental de a exista unde se află, şi nu cred că este adevărat decit in sensul pur cauzal. Se poate da uneori o explil;aţie cauzală unui lucru ca fiind ef(.'Ctul altui lucru, dar aceasta înseamnă să l'aportăm un lucru la un altul, şi - după părerea mea - nu se explică niciodată nimic in sensul arătat de părintele Copleston, după cum, a numi IUCl'Ulile "contingente" nu implică nici o semnificaţie, deoarece nu ar putea să fie altfel. IaU, ce rx>t să alirm la acest punct, dar aş dori să spun citeva cu­ vinte in legătură cu acuzaţia părintelu�pleston că pen­ tru mine logica reprezintă totalul filozofiei - ceea ce nu este deloc cazul. Sub. nici o formă nu consider logica to­ talul Hlozofiei. Cred că logica este o parte esenţială a filo­ zofiei, ea trebuie să fie folosită in filozofie, iar in această privinţă cred că .sintem de aceeaşi păret'e. Pe vremea cind logica pe care o folose�te părintele Copleston era nouă - .şi anume pe vremea lui Aristotel, era normal să se facă mare tărăboi în jurul ei ; Aristotel a făcut mult caz de ea. Astăzi ea a ajuns la o virstă inaintată şi respectabilă şi nu mai este nevoie să se facă atîta vîlvă. Logica in care cred-eu este comparativ-nouă şi, prin urmare, trebuie să procedez <:a Aristotel şi să fac caz de

ca ; n u ci. o consider intregul cred aşa ceva. Cred că este

filozofiei sub vreo formă - nu o

parte importan.lă a filozofiei, şi cînd spun aceasta, nu

aflu un sens pentru un cuvint sau altul, este o poziţie de detaliu, bazată

pe

ceea ce am aflat despre acel cuvint, gin­

dihdu-mă la el. Nu este vorba de o poziţie generală, că 'toate cuvintele folosite în metafizică sint lipsite de sens, şi nici măcar nu susţin ceva asemănător. In ceea ce priveşte argumentul moral, din studiul antropologiei şi al istoriei, �1iu că există oameni care consideră de datoria lor

ac-

, ..


ţioneze intr-un mod pe care 11 găsesc odios şi, prin mmare, nu pot nicicum să atribui origine divină problemei obli­ gaţiei morale, ceea ce părintele Cople!:ion nici nu mă roagă să o. lac; şi mai cred. că obligaţia morală c ind se prezintă sub for.rne cum nI' fi să ti se impună să-ţi mănînci latăI. ,sau ci.ne ştie ce altă formă, nu estI.' chiar un lucru fuarte frumos şi nobil; prin urmare, nu pot atribui origine di­ vină acestui in1eles al obligaţiei m or al e, Cf.tt'�, după pă­ rerea mca, se justifică foarte simplu in cu lotul alt chip.


POATE RELIGIA

SA

NE SCAPE DE NECAZURI?'

Omenirea este ameninţată de pericolul morţii, iar teama. acum, ca şi in trecut. ii face pc oameni să caute refugiu in Dumnezeu. Intreaga lume occidentală este martora unei remlşteri foarte generale a. religiei. Naziştii au respins creştinismul şi au procedat intr-un mod deplorabil. Este uşor de tras concluzja că repudierea cre;;tinismului de către Hitler este, cel puţin in parte, cauza necazurilor noastre şi că reintoarcerea lumii la creştinism ar rezolva problemele noastre intQmaţionale. Consider că aceasta e ste o iluzie totală, născută din teroare. Şi Cl'l..'d că este o iluzie periculoasă, deoarece, induce in eroare oameni care ar putea fructifica ceea ce gindesc, devenind astfel un ob­ stacol in aflarea unei soluţii adecvate. Nu

se

pu ne

numai problema lumii prezente, e.c;1e vorba

de o chestiune mult mai generală, de o problemă dezbătută secole

de-a rindul. Se

pune intrebarea dacă societatea poate

să demonstreze un minim suficient de moramate

ajutor-ul

religiei dogmatice. In ceea

ce

fără

m ă priveşte, nu

1 Cele două pArti ale acestui eseu au apărut lnitial ca articole in ,darul Dagens Nyheter din Siockholm la 9 şi Il noiembrie lD:i4 (nota editiei enghr,.e).

171


cred ci.

m tI

o a a depinde atit de mult de religie pe eit sus­ ţin credincioşii. Cred, chiar, că multe din e virtuţile im­ se vor Întilnt a i curind la cei. ce resping dogmele religioase. deci la cei care le acceptă. Mă refer, i� specinl, la virtutea onestităţii sau a integrităţii intelectuale. înţe­ leg prin integritate intelectuală, deprinderea de a decide in probleme controversate, după probe, şi a nu decide asu­ pra lor cind problele sînt neconcluzive. Această virtut-e. deşi subestimată de aproape toţi adepţii oricărui sistem doo;::­ matic, are, după părerea mea, o mare importanţă socială şi este mult mai probabil să aducă beneficii lumii, decit creştinismul sau orice alt sistem al credinţei organi .ate. Să ne oprim, pentru o clipă, asupra modului in care s-a ajuns la acceptarea regulilol' morale. Regulile morale sint de două feluri: cele care nu au la ba7.ă decit un Cl'ez reli­ gios şi cele care au în vedere in mod, evident utilitatea so­ cială. După religia greco-ortodoxă doi naşi ai acel u iut-i copil nu au voie să se c re c ă Regula aceasta. de:-'igur, n u are decit o motivaţie teologică, iar, ducâ cineva o c�m­ sideră imp011:antă va 'avea toată dreptatea .să spună că declinu11'eligiei '"u este indicat, pentru că va duce la în­ călcarea d. Dar nu Qcest gen de reguli morale constituil' preocuparea noastră. Preocuparea n ră o constituit' a(.'ch� reguli mm'ale pentru c,are e s ă o justificare socială i n­ dependent de tL'ologie.

p:n1:ante

\

tr

m

...

ăsăto as .

xi t

..

oast

Să luăm, de exemplu, hotia. O c ole cti vitate, în ca rI' toată lumea fură, nu convine nirnă�ui. ţii .este evident că majoritatea oamenilor vor avea mui mult din genul dt.> viaţă pc care şi-l doresc dacă trăiesc într-o colectivitate în care hoţi a este rara. Dar in absenţa legi lor, a moralei şi a religiei apare ,0 dificultate: pentJou fiecare individ, (:olecl.i­ vitatea ideală va fi cea in care tQti ·ceilalţi sint cinsti ti şi numa i el.este hoţ. Reiese că este necesară intervenţia unei instituţii so'ciale pentru reconcilierea interesului individ ului cu cel al colectivităţii. rol indeplinit, mai mult SI\U m a i puţin eficace, de dreptul penal şi de poliţic.

172

Dar

infractorii


prinşi intotdeauna, iar poliţia poate fi pe nedrept mai îngăduitoare cu cei p utern i ci . Dacă oamen ii ar putea fi oon­ v i nşi cii există un D umnezeu care ii va pedep.si chhr atunci

nu sInt

cind

p o liţia

n u reuşe;1tc. s i n t toate .şansele că această cre­

di ntă ii va fndemna la cinste. Unei populaţii-care a ajuns .să creadă in Dumnezeu, i i va fi uşor să a cce pte ' că Dum­ ne7.eu interzice hoţia . Utilitatea religiei in acest se n., este i l u strată de povestea cu via lui Nabot I u n d e hoţul este l"egde, aflat mai p resus de jus ti ti'i lumească. Nu voi n ega că p ri n tre coleclivităţiTe .semi-civilizate din trecut, astfel de consideraţii vor fi co nt ribui t , poate, la p ro mo varea unui comportament social dezirabil. D.ar,"in ·prezent, bi nele pe care i l putem obţine ·atribuind odgine teulogică morale i se le:\gă inextricabil de nişte ta rc atit de grave incit binele devine. p r in COmpal"lUe. insiq:ni fhnt. Cu ci t civilizaţia progresează sa n c ţi u nile terestre devin' mai certe, cele d i v in e mai

incerte. Oamenii a u tot m::\i multe mo t i ve să gin.jea�că Că vor n prinşi d 'J.Că tură şi tot mai p uţi ne .� g în de as c ! că Dumne7.eu ii V3 pt.>depsi odcum, dacă nu sint p rin ?i. Chiar perso anele foarte rcligio:.;se, as­ tăzi nu-,i mai închipuie tă vor ajunge in ia d dacă Cură, Soc�te.,c că Sf> pot căi la vreme, şi, in arie!> caz, col i.adul n u mai este chÎ3r :I� fierbinte ca pe vremuri. Maj')\'it,ltea oameni lor din ţ ări ! e civilizat·� n u Cură .]Î cu COl)SiJcl' că motivul p rind pal este m arc a probabil it�te a pedep;;{>i .<Iici pe p ămint. Acea!!J:a �e l'onfirmă prin faptul că apr:lape

toată l umea fura inta·-o t:-\bără de mineri pe vremea goanei după aur, după cum furii in urice situaţie de acest ..gen in

haosul pr-c d:Jmină. puteţi spune, de:1Î prohibiţi3 teologică asupra fur-­ mai este ·foal'te 'ne<.:esal'ă, in orice caz, nu .stricA, ptmtru că n i meni n u dom-;te să existe hoti. Necazul 631e, totu.o;; i , cA. indată . ce {Jamenii incep să se îndoiască de t-f(}care

Dar,

tu lu i mi

I Personaj biblic in conflict cu regele Ahub (111 Ca11eo XXlJ (n.t.),

r"gi;Qr.

1"/1


Jogia admisă, ea incepe să fie sprijinită prin mijloace odioase şţ vătămătoare. Dacă teologia este considerată ne­ cesară pentru virtute, şi oamenii obişnuiţi să se întrebe in mod deschis nu văd nici o raţiune să considere că teologia este adevărată, autorităţile vor face .totul ca să suprlme orice intrebare deschisă. In secolele trecute se proceda prin ar­ derea pe rug a acestor oameni. In ţările occidenta!le auto­ rităţile au perfectat forme ceva mai blinde de convingere. Dintre acestea, şcolile sint probabil- cele mai importante: tinerii trebuie să fie impiedicaţi să audă argumen,te in fa­ vO(ţl"ca opiniilor care displac autorităţilor şi cei care per­ sistă totuşi in firea IU1' inchizitoare, vor avea de înfruntat neplăceri sociale şi, dacă este posibil, vor f i făcuţi să se simtă vinovaţi. Iâtă cum, orice sistem moral bazat .pe teo­ logie, devine o unealtă prin care deţinătorii puterii îşi păs­ trează autoritatea şi distrug orice vigoat;e intelectuală la tineri. Descopăr la mulţi oameni din zilele noastre o indiferenţă faţă de adevăr, pe care o găsesc extrem de periculoaSă, Cind se discută in favoarea crc;;tinismului, de exemplu, nu se aduc argumente, cum proce::la Toma D'Aquino, că există un Dumnezeu şi că El şi-a exprimat voinţa in Scripturi. In loc d e aceasta se arată că, cine crede, va proceda mai pîne decît cine nu. Nu trebuie deci - pretind aceşti oa­ meni - să ne permitem să facem speculaţii asupra exis­ tenţei lui Dumnezeu. Dacă in1r-tm moment necontrolat, tlldoiala îşi ridică capul, să o suprimAm cu tărie. Dacă gin­ direa deschisă e s te un m o i i v de îndoială, să ne ferim de gîndirea deschisă. Dacă exponenţii oficiali ai ortodoxiei i-ţi spun că n u se Cuvine să te căsătoreşti cu sora soţiei de­ cedate, să-i credem sau de nu, praful se alege de morali­ tateu noastră. Cînd ni se spune că avortul este un păcat, să acceptăm sentinţa, oricit de clar ar fi că fără avort vom . infrunta dezastrul In clipa în care o credinţă, indiferent care, este c:msiderată importantă din alt motiv decit al adevăl'ului (' i , o intreagă armată de rele vor răsări ca din


pămint. D ese ur ajarea tntrebărilor despre care am vorbit mai inainte este o .pl'imă dintre rele, dar, in mod sigur, ii urmează şi a ltele . Pozitiile cheie vor fi la cheremul celui conformist. Datele istorice vor îi falsificate, dacă vor pune sub semnul indoielii opiniile admise, Mai curînd sau mai tÎl".::lu nonconformismul va aj unge .să fie considCl'at o crimă. impotriva căreia singurul remediu este rugul, detractarea şau lagărul de concentrare. Pot să-i respect pe cei care m'ată că religia este a devărată şi de aceea trebuie crezutl, d:.tl' n u IKlt decît să simt un profund dispreţ moral pentru ct'i care afirmă că rel igi a trebuie crczută pentru că este folositoare şi că a te intreba dacă este adevărată inseamnă (J pierd,cre dp timp. De la ConcilIul d i n Tl'enlo pină astăzi , toate îmbună­ tât il'ile aduse au fost daiouie d uşmanilor ei. Multi au de obiectat contra regimului sovietic pentru că le diSplace doctrina ec.'onomică a comunismului. Doctrina comunistii, dt, alt fel , nu a fost u n apanaj al cL'et i c i1o r. Sir Thomas More, un m�lrtil' dreptcredincios, consideră creştinismul de rac tură comunistă şi arată că a fost singurul aspect al l"cligiei creş t i ne care a făcut-o să fie accept ată de utopic i. De rapt. nu doctrina sovie t ică in sine trebuie considerată un p er i c ol , ci modul in care este: prezentată. Este prezentată ca un adevăr sacru şi inviolabiJ, de care a te indoi este un păcat pasibil de cea mai grea pedeapsă. Comunistul, ca şi cl'Cştinul c rede că doctr in a sa este fundamentală pentru m i nt uire, şi că acea9tă credinţă face posibilă mintuirea sa . Tocmai asemănările d i ntre creştinism şi comunism le fac i ncom pa tibile unul cu altul. Cînd doi oameni de ştiinţi au o discnsiunE', nu fac apel la tribunalul secular 1 , aş­ tl'<tptă să apară noi dovezi pentru a decide asupra aoeJ.ui punct, deoarece cu oameni de ştiinţă ştiu că nici unul nu (lui

I

Instanţă judecătorească civilă la care se

trlmitea un cdm{.. mai severă, (n.t.)

� e către curtoo �leziastică pentru o pedeapsă

1'111


este infailibil Insă cind doi teologi au pllreri diferite, n� ..vind l.'e criterii să invoce, unica alternativă rămîne ura reciprocă şi a rec urge pe faţă sau pe ascuru la forţi. Crc.'j­ tinismul, tre buie să admit, este mult mai p u ţin nociv decit Inainte ; al.'ea'lta se întimplă iruă, numai pe n tru că este m.1 i p u ţ i n fervent crezut, In care caz, crezul va pierde m u l t d i n .ceea ce il face astăzi de nesuportat, Dacă in occident, in....;ă , predomină opinia cii religia creştină este fundamentală pentru mentinerea virtuţii şi a stabilităţii sociale aceasta .va depri nde din nou a cele a şi vicii pe care le-a avut în evul mediu .'ji devenind tot mai asemănătoare cu comun ism u l ii ,va Ci t o t m a i 'gre u să ,ajungă la reconcilierea cu el. Nu acesta est<' drumul care va salva omenit'ea de la dezastru . •

II '

In prim u l meu articol am discutat 'de sp re ravagiile pro­ dtLc,c de orice sistem de dogme ce se doreşte acceptat nu

pe temeiul adevărului ci al utilităţii sociale. Tot ceea ce am avut de 'spus se a plică in .egală măsură la creştmism, isla­ mism. budism. hi nduism, la toate sistemele teologice, atit timp cit n u vor avea la bază nişte raţiuni de interes uni­ v€nial ca cele urmărite de oamenii de ştiinţă. Şi, totuşi. există argumente speciale avansate in favoarea religiE'i cr�ştine a tun ci cind i se atribuie merite deosebite. Acestea au 10st expuse, -elocvent şi cu o demonstra ţ ie de erud iţi e , de către Herbert Butteriie ld, profesor de istorie modernă la Universitatea Cambridge

l."UvÎnt

al

1,

şI.

îl voi lua

taJe

polemice prin ooncesii

de prejudecăţ i , decit este

creştină I

care

il fac să parA mai lipsi t

in realitate. El admite el biserica pe persecuţie şi numai presiunile să abandoneze această practică, in

a pus mare bază

din afară au făcut-o

171

ca p urtitor de la care aderA, obţină anumite avan­

unei largi secţiuni de o pinie

Profesorul Butterfield caută să

Crt'ftiftjşm, Fi istorie (Londra, 1950) (nota editiei engleze).


măsura in care a abandonat-o , El admite cA p rezent a ten­ siune dintre Rusia şi Occident este rezultatul unei politici d(' putere, care p u tea să se producă .şi in cazul în care gu­

vernul rus ar fi cont inua t să adere la bi ser ica greco-orto­ d oxă . El admite că unele virtuţi pe care le cansideră prin excelenţă creştine au existat şi la unii l i bc-r-cuge t ăt o ri şi au lip si t din comportarea multor creştini. Dar in ciuda acestol' concesii, mai susţine că tarele de t:a re suferă ome­ nirea sîn.t vindecabile prin aderarea la d egma creştină şi consideră u n minim neces9.r al acestei dogme nu numai credinţa în Dumnezeu şi nem u ri re , dai' şi credinţ a in în­ et' mare, El subliniază le gătu ra care a existat intre creşti­ nism şi . a num ite evenimente istorice şi acceptă aceste c\'enimente ca istorice, pe argumen te care nu l-ar fi con­ vins, de bună seamă, dacă nu ar fi fost legate de religia • sa, N u cred că argume ntu l pentru n aş te rea FecioRl'ei este de nat u ră să convingă pe cin�va ca� raţionea?ă imparţial, dacă i-ar fi pre zen ta t in afara sferei de cred i n ţe teologice cu care este obişnuit. Mi to log i a păgtnă c o n ţine nenumărate povesti de acest gen, dar n i m ănu i nu-i trece prin m in te si }(.' ia in .serios, Pe profesorul Butterlidd, totu5i, de,i istoric, nu pare să-I preocupe n i cicum problem a istoricităţii ori de cite ori vine discuţia despre originile creştlnis!llului. Argumentarea sa, abstracţie făcind de amabilitatea şi aerul înşelător de înţelegere in gădui toa re care îl caracterizează, se poate formul a c r ud , dar veridic, după cum urme ază ! "Nu a re rost să ne inJ.rebăm dacă Hristos a fost, i nt r-ade­ văr, n ăscut d.e o feci oa ră .şi conce pu t de Sfi n t u l Duh, de­ oarece, indiferent care a fost realitatea. cr edi nta că s-a în tim plat aşa oferă cea mai bună perspectivă de a s căpa de necazurile acestei lumi " , Nicăieri in lucrarea profeso­ rului Butterfield nu se face o cit de mică încercare de a demonstra adev[u'ul unei dogme creştine, Se intilneşte

d o ar argumentarea folositor

pragmatică

asupra

faptului

că este

eredem in dogm a creştină. In pledoari.:l profe­

�oru1ui Butte�ield

.sint

multe puncte

a

cărOl' formulare

,,.,


lasă de dorit in ceea ce priveşte claritatea şi precizia, ş.i teamă imi este ca motivul să nu fie că tocmai claritatea şi preci�a le face neplauzibile. Pledoaria sa, dezbrăcată de amănunte neesenţiale, este după mine aceasta : ar fi un lucru bun dacă oamenii şi-ar iubi semenii, dar nu prea se arată înclinaţi să o facă ; Hristos a spWl că aşa trebuie şi, dacă vor crede in Hristos ca intr-un Dumnezeu, sînt mai multe şanse ca să' 'acorde atenţie invăţătUlilor Lui i n această privinţă, decît dacă n u ; de aceea cine doreşte ca oamenii să-şi iubească semenii va incerca să-i convingă că Hristos este Dumnezeu. Obiecţiile la acest gen de argumentaţie sint atit d� multe încit este greu să te hotărăşti de unde să începi. Tn primul rind', profesorul Butterfield, şi toţi cei care gindesc ca el, sint convinşi că este un lucru bun să-ţi iubeşti se­ menii, şi raţiuni·le care ii fac să susţină această idee n u derivă d i n învăţătura l u i Hristos. D i n contra, pentru că susţin această idee privesc învăţătura lui Hristos ca do­ vadă a divinităţii Lui. Ei n u au, aşadar, o etică bazată pc teologie ci o teologie bazată pe etică şi susţin, chipurile, că motivele neteologice care îi determină .să considere un lucru bun a-ţi iubi semenul nu au darul să producă un larg interes şi, de aceea, se hotărăsc să inventeze alte argumente care sperii: să fie mai eficace. Este un procedeu foarte pe­ riculos. Mulţi protestanţi obişnuiesc să i nde că este> imoral să ucizi într-o zi de duminică. Dacă ii convingi că nerespectarea zilei de duminică nu presupune imoralitate, ar putea trage concluzia că n u este imoral să comiţi crime. Orice etică teologică este astfel, incît, o parte din ea S(' justifi'Că. pe �le raţională, iar o altă parte este pur şi sim­ plu 1nlruchipa:rea unor tabuuri supersti'ţioase. Partea care se ,poate j1,1Stifica raţional trebuie justificată astfel, pentru că. altfel, cei care descoperă iraţionalitwtea celeilalte pArţi pot din imJ>l'Udenţă să o respingă In totalitate. Dar oare creştinismul inseamnă o moralitate superioară

g

celei propovăd.uite de .rivalii

178

ascA

sau adversarii săi ? Nu văd


eum ar putea un om onest, care a studiat istoria, să afiIme că este aşa. Creştinismul s-a remarcat faţă de alte religii, avind o inclina ţ ie mai pronunţată spre persecuţie. Budis­ mul nu a fost niciodată o religie a persecuţiilor. Imperiul culifnor a fost mult mai îngăduitor cu evreii şi creştinii, decit .s t atele creştine cu evreii şi m ah omedan ii , şi nu-i mal­ truta dacă a c c..'C pt u u să plătea.-;că tribut. Fervoarea reli­ gioasă a cruciadelor u condus la pog romuri in Europa oc­ cident al ă . Creştinii au fost cef care l-au acuzat pe nedrept JX.! Dl'€yfus ş i libcr-cugctătol'ii � cei ca re au făcut posibilă reabilitarea lui in final. Cl"Cştinii din timpurile moderne s-au făcut apărătol"i ai ticăloşiei, nu numai cind victime ' ('l'au evreii, ci şi În alte situatii. Josniciile la care s-a pretat guvcmul l'cgelui Lcopold din Congo au fost acoperite sau minimalizatE! dt' dtre biserică ş i li s-a pus capăt numai prin agitaţia condusă in special de libcl"-CUgctători, Afir­ matia că rc1igiu cre<;; t ină a excl'citat o influenţă morală înălţătoare poate sta în picioare cu condiţia unei ignorări t u t a le sa u a falsificării mărtul"iilnl" istorice. De regulă se răspunde că acei creştini ca re au acţionat Într-un mod deplorabil n u au rost nişte creştini adevăraţi, in s<�nsul că n u s-au confortn!ti învătăturilor lui Hristos. Discipolii s(' îndepărtează intotdeauna, intr-un fel, de maestru. CelOl' car(' îşi propun să fondeze o biserică trebuie să l i se amintească aceasta. Toate bisel'icile îşi creează in­ stinctul autocotlS<.'rvării minimulizind ace,le aspecte ale doc­ tl'int'i fondatol'ului

care

nu se conformă i n acest sens. Dar,

in orice caz, ceeu ce apologeţii moderni numesc "adevăratul creştinism" an' noră în

mare

lu

ba�ă un proces foar,tc selectiv, care ig­

:măsură te�tele din Evanghelii : de exemplu,

parabola cu oile şi caprele, şi lcalia că păcătosul va avea parte de chinuri ve�nice şi de focul iadului. Sint vizate

anumite fragmente din "Predica de pc munte", deşi chiar

şi acestea sînt respinse in pra c t ică , Doctrina non-rezistenţei, d(' exemplu,

este lăsată

să fie practicată numai de nccreş-

""


ca Gandhi. Preceptere preferate cu deosebire s!nt ca­ tate a fi ln�chipare<l une i moralităţi a ti t je înalte incit trebuie să fie de p ro ven ie nţă divină. Şi totuşi pro!e.!,;'.wul

tini,

BllIt;'tkrfield trebuie să cunoască. f n ;> t u l că ele a u fost e'lliso

de evrei in a in te de Hristos, putind f i intîlnite, de exempllJ., in in văţătura lui Hilel ' şi in "Testamentele. celor doisprezece patriarhi", tn legătură cu care S finţia sa Dr. R. H, Charlcs, o au toritate in materie, spu ne : " .. Pre­ di ca de ·pe munte •• reflectă in citeva i nstan ţe spiritul ':ii ch i ar reproduce frazele textului m�stru : mu lte pasaje d i n Evanghelii demonstrează influenţ" asemănătoare i a r Sfin­ tul Pavel pare să Ii folosit cartea ca un uade mecum" . Dr. CharIes ('stc de părere că Hrist� trebuie să fi cl1'no..<;c ut această lucl'are. Dacă, a<;a C"'..tm. n i .se s p un e cîteadată, inal­ tele în văţăt u ri mOI'3.le dem o ns tre ază originea d ivină. a celui care le-a conceput, nt."Cunoscutului autor a l acestor tc�ta­ mente va trebu i să i se confere o originE: divină, Că l ume a se aIIA pe o cale rea e... tE ind u b itab i l , dur nu aflăm nici ce a mai mică motivaţie in is to r ie să pre.<lup'.ln e 'n că religia creşt i nă oferă o cale de ie.�ire. Necazurile noa�tre s-au ivit, cu i:nplacabilitatea tragediei greceşti, după pri­ mul război m ond i a l. a.!e căru i produse a u fost nazi':ltii. Primul război mondial a fost total crejtin la orig i ne. Cei trei împăraţi er.J.u evlavio�i, la fel şi cei mai războinki din­ tre membrii cabinetului britanic. Opoziţia faţă de război a venit, in Germania şi Rusia, din partea social1.ştilol' c-.are era u anti-creştini ; in Fra nţa din partea lu i Jaures al cărui · asasin a fost aplaudat de cei mai conv in';ii creştini, in An­ glia din partea lui John Modey, u n ate""..l n o to riu , Nu intr-o reinvicl'e a fanatismului şi bigotismului in Occident trebuie sA căutăm soluţia fericită. O 8S€menca reinviere, dacA va avea loc, ar insemna numai ca insuşirile urite sA. devină univt'T'S81e. Lumea are nevoie de ra ţi une, de t oleranţă şi de e.D., iJel interpretare a cărţilor .finLe) ln.t.).,

� IWreu. 10 te.n.-10

'80

de

şcoalA {Şapte 1'eguli de


realizarea

unei

interdependenţc

a

membrilor

familiei

umane. Aceast,ă interd�pendenţi\ a sporit enorm datori t ă invenţiilor moderne şi argumen tele, pur lumeşti, pe n t ru o 'ati tud ine mai îngăduitoare fa ţă de seme n ii noştri, au că­ pătat mai multă forţă decit aveau înainte. Aceste conside­ raţii să facă obiectul atenţiei noastre şi să nu ne intoarce:n spre mituri obscurantiste. Intel igen ţa, am putea s p u ne , este dţ vină pentru necazurile noastre ; dar n u lipsa ei ne va, �oate din i m pas, Numai o in tel ige n ţă şi mai mare, şi mal inţcleapl.ă poate face lumea mai fericită.


RELIGIA ŞI MORALA

I

Auzim de multe ori cxprimindu-se părerea că flh'ă cre­ dinţă în Dumnezeu nu poate exista nici fericire, nici vir­ tute. Cît priveşte virtutea. nu pot vorbi decit din observaţii şi nu din experienţă proprie. Iar dacă este vorba de feri­ cire, nici experienţa nici observaţiile, nu m-au condus la concluzia că cei credinciosi ar fi, in general, mai fericiţi, sau mai nefericiţi decit cei necredincioşi. Nefericirea ne-am obişnuit să o atribuim unor cauze "majore " , pentru că mindria noastră este mai puţin încercată cind punem pe seama lipsei d� credinţă chinurile omeneşti şi nu pe seama ficatului. în ceea ce priveşte moralitatea in mare parte ea depinde de relul in care este înţeleasă ca noţiune. Eu, per­ sonal, cred că cele mai importante virtuţi sînt bunătatea ş i inteligenţa: Inteligenţa este stinjenită de Cl-e2Ul'i indife­ rent de nat4ra lor, iar bunătatea este inhibată de credinţa in păcat ş i pedeapsă (această credinţă, de altfel, este sin­ gura preluată de către guvernul sovietic d e la creştinismul ortodox). Există diverse situaţii practice in care moralitatea di\ională contravine cu ceea ce este social dezirabil. 1 Saris in 1852

...

(nota editiei engleze) .

tra­ Una


dintre acestea este prevenirea bolilpr venerice. Mai impor­ tantă este limitarea populaţiei. Progresele din medicină au făcut această problemă mult mai iniR 0rtantă decît a fost vreodată. Dar acă popoarele şi rasele care rămîn la fel de prolifice cum erau britanicii cu o sută de ani in urmă, nu-şi schimbă deprinderile în acest sens, omenirii nu-i mai rămîne altă perSpectivă decît războiul sau sărăcia. Oricare cercetător inteligent ştie acest lucru, dar nu este recunoscut de dogmatismul teologic. Eu nu-mi inchipui că declinul unei credinţe religioase poate avea efecte negative. Admit fără a sta pe ginduri că noile sisteme dogmatice, ca cele naziste, sînt şi mai rele decit vechile sisteme, dar ele nu ar fi ajuns să pună stă­ pînire pe mintea oamenilor, dacă in tinereţe nu li s-ar fi insuflat depri.nderile dogmatice ale dreptei credinţe. Lu­ mea nu are nevoie de dogme, ci de o atitudine ştiinţifică investigatoare, alături de convingerea, că, torturarea a mi­ lioane de oameni nu este un lucru dezirabil, indiferent dacă este impusă de o zeitate imaginată după chipul şi asemă­ narea crcdinciosului.

cJ..


NOUA GENERAŢIE

Acest

articol

Noua generaţiE' I

reprC7.intă

cup ri nzî nd

seamA şi specialişti Russell

că numai

uno,' prejudicii

' Inlrnduc<'l'ett .lui contri b u l i i

ale

RUMell la

unor

cm'tca

psiholugi

de

in ş t i i n �e sociale. In legatură eu remarca lui In Rusia •.statul nu->w arlă sub C(lnslrlnge,'E!a

morale şi

religioase".

trebuie al'ăla! că ea Il rost

sc,'i.I;ă i tt l9'JO.

-

In paginile cal'� urmem-:ă sînt abo rdate prin pri5lma di":: verselor ramuri ale cunoa5tt.'t'ii aspecte pl'ivind buna ct'eş­ tere a copiilor şi relatiiI(> dintre copii şi părinţi, de către specialişti ai domeniilor l"Cspeetive. Ca introducere la aceste studii imi pro p un să a na l i zez in ce mod au modificat şi urmează încă să modifice noi le cunoştinţe ştiinţifice, relaţiile biologice tradiţionale. Nu mă refer in exclusivitate, şi nici măcar in pdncipal. la efectele delibcrate şi int enţionate ale cunoaştel'ii; ci. tut­ odată, şi in special. la ştiinţă ca forţă a' naturii producind rezultate neintenţionate,

dintre cele mai curioase şi m'ai

1 Londra : George Allen anei

,..

Unwin

Ltd. (nota ediţiei eng\e:r.e),


neprcvizibile. Sint sigur cA James Watt nu a dorit sA in­ st.8ureze f ami l i a matr i arh al ă j totuşi, cre i nd b ărb aţi l o r po s i bi l i tat ea să SE' deplaseze la m ar e d i stanţ ă de casă pen­ tru a munci, s-a ajuns l a acest rezultat pentru o bună parte a po p ul a ţi il or urbane. Locul tatălui i n fami J i a suburbană modernă este foarte nttin:;emnat, i n spţeial dacă mai joacă şi golf, ceea ce d e obice i se intimplă. Este puţin cam greu d e v!ii z ut cu ce s.e alege din rawle date in casă p en tru copiii lui, şi de nu ar fi t ra d i ţ i a l a mijloc s-ar pune l a indoială că p ropriii l u i copii .;:;int (J tranzacţie rcntHbilă. In z il el e ei de glorie familia patriarhală oferea bărbatului avan taje imense : i i a d u ce a fii c ar e î l ajutau la bă t ri n eţe şi il ap ă­ rau impotriva numeroşilor săi duşmani . Acum, pentm cla­ sele sociale c a re trăiesc din investi tii sau economisesc nu­ mai din ciştig, fiul nu mai constituie un avantaj financiat' pentru tată, oricit de mult ar trăi ami n d oi . .Noile cu n oşti n te !'iint cauza mutaţii10r de o rd in econo­ m ic şi psihologic care fac e p oca n08!1tră pe cit de d i fi ci l ă, pe atit de i n teres A n tă. In v::..'Chimc omul se !lupunea naturii : n31urii neînsufleţite dacă e ra vorb a de climă şi ferZi­ litatea c i m pu lu i. naturii umane dacă era vor ba de impulsu­ rile oarbe care i1 făceau să procrce-ze şi "ă lupte. De senti­ mentul . de nepu t i n tă. a p ă rut ca o con se c i n tă, s-a 'olosit reHgia, făcînd din teamă () datorie şi din re sem n are o vir­ tute. Omul modern, care in realitate incă nu există decit i n t r-un număr l i m i t a t de exemplare, are o concepţie di­ ferită. Lumea materială n u l.:.ste pentru el un dat care să fie acceptat cu recuno"şt inţă sau. cu rugăciune cucernică ; este materi a primă pentru a fi manipulată ştiinţific. In­ tr-un deşert treb u i e adusă apă, dintr-o m l aşti n ă palu d i c ă apa trebuie evacuată. Nici deşertul nici m]aştina nu sint lăsate să-şi păstreze o."UUtatea naturală faţă de om, aşadar, iată că in lupta noastră cu natu1"8 fizică nu mai avem. ne­

voie ca Dum n eze u să nt> ajute impotriva sa tanei . Ceea ce se apl'eeia?ă poate mai puţi n pînă în prezent este faptul că o mutaţie in esenţă simi l ară, a În<.'eput să aibă loc şi cu 185


privire la natura umană. Dacă unui individ ii vine greu să-şi schimbe caracterul in mod deliberat, este clar acum că psihologul de profesie, cînd i se oferă libertate de ac­ t iune asupra copiilor, poate manipula natura umană cu aceeaşi uşurinţă cu care californienii modifică deşertul. Nu satana este acum cel cal'e păcătuieşte, ci dereglarea glandulară şi un context de viaţă necorespunzător. La acest punct probabil că cititorul se va aştepta la o de finire a păcatului ceea ce nu este greu de loc : păcat este lut (:e nu place controlOl'ilor educaţiei. Trebuie să recunoaştem că această situaţie pune pe umerii deţinătorilor puterii ştiintifice (l nouă şi serioasă l'iispunderp. Pină acum omenirea a supravieţuit, pentru că oricit de nesăbuite ar li fost ideile ei nu exista cunoa.':lterea necesară "impli nirii lor. Acum cind această cunoaştere a rost insuşită, devine imperativ să procedăm cu mai multi i n ţelepciune dt'dt inaint{) în ceea ce priveşte scopurile vie­ ' t i i . Dar unde vom găsi aCl'aslă inţelepciune in epoca noastră frămîntată ? ReflecţiUe generale de mai sus îşi propun doar să su­ gCI'cze că toate>. institutiile noastre, chiar cele aflate în in­ t imă legătură cu ceea ce se numeşte instinct, . urmează să dl'vină in viitorul apropiat mult mai atente şi mai con"" ţlticnte, decît inainte sau in prezent, şi că acest lucru este valabil in special cu privire la facerea şi creşterea copiilor. Noile metode pot fi mai bune decit cele vecb.i dar tot atit de lesne ele se pot dov�di mai proaste. Oricum, noile cu­ noştinţe ştiinţifice ale timpului nostru au fost impUntate aUt de brutal în mecanismul comportamentului tradiţional, incît.,. vechile modele nu mai pot supravieţui, făcîndu-se imperios simţită nevoia altora n01, bune sau rele. Familia supravieţuieşte din vremuri lipsite de speciali­ zare, cind qmul !şi făcea singur şi incălţările şi pîinea. Ac­ tivităţilţ bărbatului au depăşit această etapă, virtuoşii însă consideră că nu este cazul unei schimbări corespunzătoare in activităţilt' femeilor. A te ocupa de copii este o activi-

'86


tate specializată solicitind cunoştinţe de specialitate 9i un mediu adecvat. Creşterea copiilor acasă este tot atit de rentabilă ca şi roata de tors. Odată cu dezvoltarea ştiinţei, tot mai multe din problemele privitoare la copii vor de­ păşi perimetrul căminului. Copilul nu se mai naşte acas , cum era obiceiul ; cind se îmbolnăveşte nu se mai recurge la învăţăturile simple, tradiţionale, care a u ucis atit de .mulţi dintre copiii strămoşilor săi. Rugăciunile n u se mai invaţă dc la mamă, ci la şcoala de duminică. Dinţii n u se mai scrot, cum mai era obiceiul pe vremea mea, legindu-i cu o sfoară de minerul uşii şi apoi trîntind u.şa. Medicina pune stăpinire pe o parte d i n viaţa copilului, igiena pe alta, psihologia proiatrică pe a treia. tn cele din unnă. dl'­ rutată, mama renunţă şi sub ameninţarea complexului l u i Oedip incepe să simtă că toată afecţiunea ei miroase a păcat.

i\

Una din principalele cauze ale schimbării este scădcrt."3 natalităţii şi a mortalităţii. Din fericire ambele s-au redus in acelaşi timp ; căci, reducerea uneia fără reducerea ce­ leilalte ar fi fast un dezastru. Guvernele lumii ia colabo­ rare cu biserica, a cărei influenţă se bazează pe suferinţă şi neputinţă umană, au făcut tot ce stă in puterea lor să producă acest dezastru ; s-au străduit s ă prevină orice di­ minua� a ratei natalităţii în concordanţă c u rata morta­ litatii. In ace-a,:;tă privinţă totuşi, din fericire pentru ome­ nire, egoismul individului s-a dovedit mai puternic decit nebunia colectivă. Faptul că familia mod�rnă este puţin numeroasă oferă părinţilor un nou sens al valorii copiilor. Familiile c u nu­ m<li doi" copii n u_doresc ca 3.ceştia să moară, in timp ce din cei ze:.=e, cinci�prezece copii ai familiei de modă veche, ju· mătate puteau fi jertfa neglijenţei fără prea multe re­ m u şc.:ări. lngrijirea medicală modernă a copiilor este strins legată de··r€.ducerea numărului lor în familie. In acelasi timp, această prclacere a făcut din familie un mediu mai puţin adecvat psihologic pentn,t copii şi o

18'1


t

ocu pa ţ ie ma i pu ţ in 8C apara oare pen tru femei. A av ei cincisprezece copii, d i ntre care cei mai mulţi mureau, era fără indoialA o sarc i nă neplăcută in viaţă ; in orice .ca z lă­ s1nd puţin răgaz realizării pe plan p erson .l. Pe de altă parte, de i doi sau tre i copii nu constituie o j us tif icare adecvată, atit timp cit familia se păstrează după ve.chea tradiţie� se opune hotărit oric ăre i alte alternative. In con­ cluzie, cu cit scade nu m ăr ul copiilor, cu a t ei devin mai puţin o povară pentru părinţi. In zilele noastre. cind cei mai multi oameni locuiesc · in

ş

ti

e

oraşe,

in conditii de mare aglo m r aţ ie din cauza chiriHor mari, casa este de regulă un mediu n epo triv it d i n pu n c t de vedere i zic pentru copii. Intr-o p p in ră li se asig u l' ă p u i ţilo r solul de Câl'� au nevoie, l m nă şi aer. spaţiu adecvat şi o bună vecinătate. a i n u cresc singuri. in compartimente sep ara t e. Acea st a se va i n t i mp la cu cup i i i c i t timp vor fi ţinUţi in c ăm n ul modern urban, Copii i ca şi pu i ţ i i au nevoie de sol, de lu m n şi aer, ş i co m pan i i

f

e

e

u

Cop ci

ie i

i

t' i ă e huc:::�: fr�rt�� �i: :���� ��:IWf �t���f�r:d�s��C:: gică. a unUi r t a e nt din e'>te şi cea fizică. d a a t e poate cere u n oameni c pa t o hăr­ mă1aie c nt in in jurul lor, dar, a cop i nu facă z o o t fi o cl'Uzime şi din exaspf'I'are c p i ul ar putea n m r u ru ceea ce p r e şt e interdicţia r e obiecte de prin asă băiat rafturile din bucătărie şi sparge toa t părinţii rareori u ţ umit totuşi, a ţi n e d e aces gen sint apa

ca

or uă

o

o

l c

l

g m

,

m mic oraş la fel de nocivă Să luăm o r spea ul zgomotului. Nu l i s matul"i, o u i. să ;;uporte pretinde i lor să ad�văl'ată

ar

aju ge la gl'ave abateri

este valabil în c

m l

iv

ă

i , Şi,

o ale. Acelaşi de a spa g

, Dacă un

se ca(.ă.ril pe

vesela,

c u il

se

t

declară

esenţiale pentru dezvoltarea lui fizică. Intr-un mediu ame­ najat pentru copii aceste impulsuri haturale şi sănătoase nu trebuie lnfrlnale, Mutaţiile p sih ologice in con cep ia părinţilor sin t cau­ zate, inevitabil, de mu a i i Je ştiinţifice şi econom i ce care

'88

ţ


afecteazA familia. Odată cu creşterea sentimentului de si­ g Ul'a n ţă creşte inevitabil şi individualismul, c a e in tre c u t et'a limitat de teamă şi de necesitatea intrajutorării fl'Cέ proce. O col oni e de imigranţi înconjurată de indieni avea p ri n forţa lucrurilor un puternic simţ al colcctivită�ii pen­ tru c ă altfel ar fi fost desfiinţată. In prezent statul este cel (:are a sigu ră securitatea şi nu cooperarea benevolă, Ilşa (:ă i nd i v idu l îşi poate ermite să fie egois in acel sector de viaţă pe care il d i j e a ă singur. Acest l ucru se apl i că in mod deosebit la rel a i i l e de familie. Rolul c are revine băr­ b a tul ui în îngl'ijirca .copiilor este aproape n u m ai finan­

r

p ri z ţ

t

r

ciar. iar obligaţiile sale f i n a nci a e vor fi intărite prin lege la n e voie , solicitindu-i foarte puţin., simţul personal al da­ tOl'iei. O f eme ie . dacă este e ne g i c ă şi inteligentă. işi va da seama că d a t o i ile materne trunchiate> C81'e i i rămîn nu sint suf iciente ca activitate, cu atit mai mu l . lU cit. ma­ juritatea pot fi m ai bine duse la îndepl in ire pe cale ştiin­ ţ i f i C ă de către speci aliş t i . Id ee a ar putea avea o r a z ă m a i mare dc e indere , d a c ă nu ar e i s a o ov i a lă d in pal'tf!a bărbaţilor, cărora le place să simtă că soţiile d e in d din punct de vedere mat e ial de ei. Este un sentiment (�a l'e supravieţuieşte din vremuri mai v e ch i ; ci şi-a piel'dut m ult din intensitate avind toate şansele să d i p ar cit de curi nd , .

r

r

t

xt

x t

ş ă

p

r

s

ă

u

Acest e fapte la un loc <.I U provocat d i m i n a re a motive­ lor c are îi de erm i nau pe oam e ni să e v i te divorţul. Cu cit divorţul devine mai frecven t şi mai lesnicios, familia se şubrezeşte şi mai mult. deoarcce, în fapt, drept re zult a t. ' copil ul rămîne (;U un singur părinte. •

t

Toate aceste considerente dr, Watson in a r i col ul său I

t

şi

t

al e l e

prezentate

de

dem{)nstrează că, de bi ne

p

sau de rău, familia ca un i tat e va dispare t re tat , ne-Iăsind" nici un alt grup să- i intel'pună autoritatea intre individ

ş

I RusseU se referă aici la arUonlul Ce urmează duJNi fami­ lie (Atter the Family - What) de Watson •. apăl'ut in Noua {Ie­ RerGţie (nota editiei engleze).

'89


şi stat. Mai puţin vizaţi sint cei ayuţi, care vor continua, probabil, să beneficieze de grădiniţe şi şcoli speciale, de doctori proprii şi de toate mecanismele costisitoare ale in­ tt'cprinderii particulare ; pentru salariaţi insă, acest in­ d i vidualism este mult prea costisitor. In mod inevitabil cind se pune px:oblema copiilor lor, funcţiile care nu mai intră in sarcina părinţilor trebuie să fie preluate de către stat. PE'ntru i mensa majoritate, aşadar, nu se pune pro­ blemu unei alternative păl'inţi-specialişti, ci pă­ rinţi - stat. Această perspectivă impune tuturor, celor care inţeleg in ce constă o atitudine ştiinţifică modernă faţă de copii, o serioasă indatorire de a face propagandă. In prezent sta­ t ul, cu l'xcepţia Rusiei, se află sub constringerea unor pre­ judicii morale şi religioase care il fac total incapabil de a aborda problema copiilor într-o manieră ştiinţifică. Aş recomanda cititorilor să mediteze, de exemplu, asupra ar­ ticolelor semnate de Havelock Ellis şi Phyllis Blanchard 1 fn paginile ce urmează. Orice cititor imparţial va înţelege că, atit timp cit etica tradiţională şi teologia nu pot fi ata­ cate de către politideni, metodele pentru care l'C pledează in aceste- articole nu vor fi folosite in nici o instituţie con­

trolată de

st at . Statul New York, de exemplu. susţine

acum oficial că masturbarea duce

la

-;; i

nebunie, şi este clar

c ă niCi un politician nu poate contrazice acca�tă opinie fără riscul

aşadar,

de

a-şi incheia cariera in mod brutal. Nu există,

nici o speranţă că masturbarea va fi

trat ală

in t r-o

altă instituţie de stat decit spitalele de nebuni sau căminele

de debili mintali. Sint singurele instituţii lăsak să adopte

metodele pe care le găsesc de cuviinţă, alienati i . şi idioţii fiind consideraţi iresponsabili din punct de vedere moral. Acea� tă stare de lucruri este absurdă. Este ca 'Şi cum. s-ar 1 Havr.:lock Ellls. Pet1leTBfuneo în copU4rle fi adolescfmţ4 (PerR version iJ\ Childhood and Adolescence). Phyllis Blanclmrd, Ob8ce­ Ritateo la copii (Obscen!ty in Childl'en) (nota ediţiei engleze) .

•00


d a o lege să fie reparat� numai maşinile ieftine, cele acumpe urmind a fi biciuite sau supuse predicilor slujito­ rilor religiei. Cei care se gindesc in viitor l a o extindere in masă a instituţiilor de stat pentru copii îşi imaginează i n "wneraJ. că e i sau prietenii l o r se vor afla in fruntea aces­ tUI' instituţii, De bună seamă că se amilgesc zadarnic. Dat Ciind că supravegherea oricărei instituţii importante de Hcest gen al' fi remunerată cu o sumă considerabilă, este dar că' la conducel'C'a ei al' li numită vreo mătuşă celiba­ tară a unui politician de seamă. Sub nobila ei inspiraţie, co p i ii VOI' fi învăţaU să-şi' spună rugăciunile. să venereze crucea şi steagul, să simtă cde mai crunte mustrări de cu­ get cind se mastul'bează si o profundă repulsie cind ii a ud pe alţii discutînd despre cum se fac copiii. Cu ajutorul unnr instituţii adaptate economic la epoca maşinilor, această sclavie spil'ituală s-al' putea prelungi generaţii în �i l'. cu atîţ mai mult, cu cît, vor exista destui oameni de ş t i i nţă renC'gati g at a să contl'ibu,ie la închistarea creierelor t i nere 'in fata tuturor avansurilol' raţiunii, N-ar fi exclus , sit se dovedească posibilă d(�sfi i ntal'ea practicii avorturilor; in care caz, avînd in Vedel'C eficienţa medicinii moderne, v a fi nece!'l8r să Sol' amplifice mult frecvenţa şi ferocitatea l'ă7.boaielOl' pentru n rC7.olva problema sUl'plusului de populaţie. Din aceste motive statul. dacă va dobindi puteri atit de este imperios neCesal' să devină luminat. Lucrul nu va intimpla de l a sine ; se va intimpla numai atunci cind majm·itatea populatit'i va incet a să mai insiste pentru păstrarea supcrstiţiilol' clasice. Oamenii luminaţi trăiesc cel mai adesea întl'·o lume irea1ă şi, alături de prietenii lor, îşi imaginează că numai un pumn de excentrici mai au prejudecăţi în zilele noastre. Puţină cunoaştere a practici­ lor politice şi ceva mai multă î n legăh.lri\ cu aplicarea legii atunci Cind este vorba de aşa numitele litigii morale, le-ar

ya�t(', se

fi

in

de

mare folos tuturor celor

care

vin cu păreri raţionale

privinţa creşterii copiilor sau a oricărui

alt

subiect. Sint

lot


convins că () propagandă populară pe scară l ărgit ă a raţio­ nal i sm ul ui este mult m ai import.antă decit îşi î nchi puie m ulti raţl(.'n D ! işti d i n afara Rusiei. D:.lcă admitem dizolvarea familiei ş i înfiinţsrc3. unor institu� i i pc-nll'U co pi i sub conducerea raţ i onal ă a statu1ui v a fi p r oba oiJ ne(:(,"'iar Î ncă un pa3 inainte în subst i t u i rea legilor insHnclului. Femeilor, înv ăţ ate cu avortul şi ne­ avin d pcrm i s i u n�a să-si păstreze prop l i i copi i , le I'ămîn p u ti ne motive să î n dure 110plăceri J e sal'C În i i şi c h i n u r i l e naşterii. în consecinţă, pentru a "alva po p u l a ţia va fi, pro­ babil, ne c es ar ca fac e rea copiilor să devină o meserie bin e plătită şi n u pentru toate femeile sau nici măcar p en t r u majol'itatea lur, ci pentru un anumit proc�ntaj care va tre­ bu i să t rea<.: ă pl'in teste de a pt i t ud i n e ca exempla re dc pl'ă­ silă, La ce testp vor fi supuşi ta t i i şi in <.:P pl'QPorţie VOI' fi recl'uta�i din populat i a m a scul in ă. sînt î ntrebări a căror r ezolv a re nu c:;tte pentru pr(�zent de r e"Ol"t ul nostru, Dar problem a asigurării unei rate ad ecv Rle a na tali tăţii e::;te P(' <.: a l e de a dev:m Î foarte c u rî nd acută, deoat'ece această rată continuă să scadă şi va duce curînd la () diminuare a popu­ laţiei sau, in ol'iee cal:, a populaţiei apte - căci dacă nw­ di-cina va I''''u:;;i "ă pl'elung{,8RCă viala oamenilor pînă la vîrsla de ( ) sută de ani, profitul sOcletăţii rămîne p ro ­ blematic.

CîştigUl ,:1<' car e al· ben efi ci a rasa um an ă prin u til iza rea Ulwi psihologii raţionale În p rob lem<t copiilor este aproape nelimitat. D�lInen i u l cel m a i imp�'rtant " s Le, desi g ur, cel s(>xual. Copiii,)!' li se inocu1eaz.ă () atitudine superstitiuasă fată de anum i t e pă!'ti ale corpulu i, fătA d� anu mi te cuvinte şi gîndul"Î eli fată de un anumit g;:�n de jocuri la care i i În­ deamnă natw'a. Re%ullatul este c ă , odată adulţi, devin I'έ gizi şi stinga<.:i În tot ce tine de dragoste, tn întreaga lume vorbitoare de li m ba engleză, rr: aj(J] 'i t atca oamenilor sint făcuţi încă din cl'pşă inapţi pen tr u căs�ao1ie. Pentru ni c i o altă activitate adultă nu li se interzice pregătirea prin juc 192


şi n u li se pretinde o trecere atit de bruscă de l a un tabu total l a o perfectA com petenţă, Sentimentul păcatului care i i incearcă pe mulţi c opii

şi tineri, şi C81'e se prelungeşte deseori pînă la a n i i maturi­ tătii. constituie o suferinţă şi o ,sursă de p e rver t ir E' care nu

selvcşte n i c i unui s co p , El se datorează aproape in i n t l 'e­ gimc> educatiei m()l'<tle conv€'n�ionale in p l'O b l e m el e sexuale, că actul sexual este imoral fat'€ impos i b i l ă l'ericit"Ca in dra�lIsie, detel'minîndu-i pe bărbaţi să d i spreţuiască fe­

Ideea

meHe cu

care au relaţii şi nu rareori să aibă ieşiri de cru­ zime fată de ele, De altfel. căile ocoli t e la cal'c este silit

ins t i nct u l st'xual atunci cind este i m p i e d i c a t . luind fOl' m a prldeniei sentimentale. a înflăcătării re1igi nasl-' suu cine Ştil' ce a l l ă formă, 'produc in consecintă o lipsă de sill ef'I'i­ tate intelectuală, foart� pohivnică inte l i g en \e i şi simtului rea l i tăţii. Cruzimea. stupiditatea, incapacitatea de a a\'ea relatii personale al'monioase şi cite alte defecte au ea s ursă În cele mai multe cazuri educaţia mm-ală pri m i t ă in copi­

lă rie_

8-0

spunem c i t mai simplu şi mai d i rect : nu e ste

n i m i c rău in vi�ta sexuală şi atitudînea clas i c ă in aCt'astă

chE'stiune este morbidă, Cred că n i ei un alt n("ajuns al so­ cietătii noastre nu constituie o sursă de suferinlă umană at i t de . puternică, deoarece, pe linga f ap t ul că pl'ovoacă in mod direct un lanţ intreg de neajunsuri. inhibă blînde­ tea,şi afecţiunea care i-ar face pe oameni să indrepte toate relele l'cmediabile - economice, po1iti(;� şi I-asiale -, d e

c a r e e s { e omenirea t Ol' t u rată,

Din aceste considerente, cărţile care răspindesc cunoş­

tinte şi o atitudine raţionala in problema psihologiei copi. l u l ui sint deo s ebit de n e c esa r e , 8p remarcă in zilele noastre

un fel d e compe t i ţ i e : pe de o pal'te creşterea puterii sta­ tului, p e de alta reducerea influenţei superstitiilor, Faptul că statul va trebui să-şi sporească p ut ct' e a pare inevitabil

aşa cum am văZUl in legătură cu,copiii. Dar dacă puterile sale sporesc pînă la un punct, in timp l.'e superstiţiile con­ tinuă

domine majoritatea,

minoritatca

l i psit;\ de su-

'93


perstiţii va fi constrînsă ] a tăcere de propaganda statului

şi nimeni n u va mai putea protesta i n nici o ţară demo­ crată. Datorită tot mai strinsei interpătrundcri a relaţiilor

din societatea noastră, reforma intr-o anumită direcţie, aduce după sine un şir intreg de alte reforme şi astfel nici o problemă nu poate fi abordată adecvat in izolare. Dar cred că epoca noastră are o dispoziţie mai ingăduitoare faţă de copii decit oricare altă epocă şi, dacă se va inţelege că pl'eceptelc morale convenţionale sînt un prilej de suferinţă pentru tineri, putem spera la revendical'ea inlocuirii lor cu altele, in acelaSi l i m p mai ingăduitoare şi mai ştiinţifice.


APENDICE

Cum a (ost impiedicat BE'l'h'and RU.'Isell oraşului New Yu!'k'l.

/iU pn-deu l a

Cn!t>giu;

D u p ă ieşirea la p e ns ie a celuI' d o i profesori de filozofie p li n i. Morris Raphael Cohe n şi Harry Ove-rstreet, membl'ii catedrei de filozofie de la City C ol lege din New York, pre­ cum şi admin istraţ ia colegiului au hot ărî t de (!omun acord să facă apel la un filozof c u renumE;' in vederea ocupării unuia dintre cele două posturi rămasl' vacante. C a te dra a făcut recomandarea să-i fie tr imi să o invitaţie lui Bprlrand Russell care atunci preda la universitatea Cal i fornia. Pro­ punerea a fost aprobat ă cu entuziasm d" către facultate, de cAtre directorul d elegat . dt' comitetul ndministl'utiv al Consiliului Invăţămintului Superior şi, in cele din urmă, de Consiliu însuşi, care transmite numirile la acest nivel.

1 In a1cAtuh'ell acestei relatări am găsit un sprijin real in ex� celenta carte The Berh'and RUlle l! case (..Procesul Bertrand RU.8� ael1") editată de prof. Horace M. Kallen 'II regretatijl John Dewey (The Vlking Press, 1941). SInt deosebit de indatorat d-Ior Kallen" Dewe'f. şi Cohen pentru eseurUe lor (nota editorului Paul Edwardal . ...


Niciodată City College nu avusese ca pro fes or o peno­ nulitate de asemenea prestigiu. 19 din ce i 22 d e membri ai Consiliului au luat parte la şedinţa in care s-a_diecutat nu­ mirea şi toţi 19 au, voţat pentru. Cind Bertrand Rus.<:: e ll a B(:ceptat i nvitaţi a , Ordw.ay Ţead, preşedintele Consiliului i-a trimis următoarea scrisoare.

"Stimate profesor Russell,

Sint d e os ebit de onorat că am oca7.ia !'lă vă aduc la {"U­ noştintă nu m i r ea dumneavoastră ca profesor de fUo;wfie la City College pe perioada 1 februarie 1 9 4 1 --30 iunie 1 9 42, in urma hotărîrii luate de Consiliul învăţămîntului Supe• rior la şedinţa din 26 februarie 1940. Acceptarea de către dumneavoastră a acestui post, sint convins că va aduce o nouă stralucire numelui ş i pl'esti­ gţului de care se. bucură catedra şi colegiul şi va contribui In cl'pşten'a interesului colegiului faţă de bazele filozofit.'e ale existenţei u m ane . " Totodată dire<!torul delegat Mead a dat o declaraţie

presei arătînd că este o deosebită favoare p ent ru colegiu

să beneficieze de serviciile unui a<;effieoea savant de re­

nume mond ia l

ca

lord Russell.

24 februarie 1 9 40. Avînd. in vedere toată

D e claraţ ia a fost datA Ia

evoluţia ulterioară, trebuie făcute

două mi.mţiuni i m po r t an t e . Bertrand Russell urma să pre­ dea următoarele trei cursul"Î şi nu

altele :

Filozofie 13 : Studiul conceptelor

al rela ţiei ei cu

şti i nţa

moderne aie logicii şi

" matematica şi filozofia.

FilO'l".ofie 24 b : Studiul problemelor legate d e ban>le . matematicii.

pure şi aplicate rec i procă a metafizici i şi a teoriilor ştiinţifice. data numirii sale la City College, femeile nu la cursurile de zi cu subiecte din artele liberule.

Filozofie 27 : Relaţiile dintre ştiintele

şi influenţ p

In plus, la

aveau acces 1

'98

l''il'.ica, cbimia. biologia (n.U.


Odată nu mi re a făcută publică, dl. Manning, episcopul Biseric.li prote sbn te episcopale, "a tr i mis tuturor ziarelor o scrisoare, in care denunt� iniţiativa Con­ siliului. "Ce părer� ne facem despre acele col eg ii .şi uni­ v ersităti, seria el, care prezintă tincrilor noştri drept com­ p et e n t prof0<;or f i lo zofie ... u n propagandist recunoscut impotriva rc1igi�i şi moral�i, apără tor cu p re căd cre al adultcl'ulu,i... r'uale cineva, caJ:e dOl't.>şte binele ţării, să pri­ vească cu îngăduinţă ră spî nd irea unor asemenea idei cu Incuviintarea colegiilor şi a universităţilor noastre ?" Reve­ nind cu ol�n3iva, cîteva zile mai tirz i u , ep i sco pul a spus : "Există p�",şo3ne atît de riivăş i te moral şi mintal incit nu văd nici un rău in numirea .... unuia care a afirmat publ i c in Scrierile sale ..în afara d orinţelo r umane nu exist ă nor­ me mvrale ... ·•. Trebuie remarcat in trecere, că dacă toţi pl'o­ fesoâ.i d\! filozofic al' fi obliga p să resp ingă relativismul e1i� sub toate furmele sale, aşa cum pretindea episcopul Manning, jumătate d i n ei, sau m ai bine, ar trebui daţi afară. Scrisolir:"a e pis co p u l u i a fo st semn'ilul unei campanii de discreditare şi intimidare nema iintî ln i te in istoria ame­ ric'.lllă de p� Vl'cmea lui JefIerson şi Thomaş Paine. Publi­ ca ţi i l e bisel'Îceşti, presa lui Hearst, aproape toţi po liticieni i Partidului DemoC1'at s-au alăturat carului defăimării. Nu­ mirt>a lui Ru ..s�'U, a arăt at The Tablet a fost un şoc brutal , j'gnitor pentru vechii cetăţeni ai New York-ului, pe nt nJ toţi amerh.\8 n i i adevăraţi." Sol ici ti n d revocarea numirii, ar­ ticolul de fond il socotea pe R ussel "profesol' de păgînism",

din New

York

de

" fi lozof u l anarhist şi nih i li stul mor:d al Marii Blit an ii . . . un a pără tor a l ad u l teru l u i intJo...un mod atît de abj ec t , incit, " se spune, ei unul dintre ..prietenii� săi l-a .bătut chiar." Săptămîn�lul iezuit America s-a î n t recu t şi mai mult in complim�nte"

RU5scll era "un

a vo cat cinic, degenerat şi

decadent al promiscuităUi sexuale... c:'U"e ii indoctri nea7A acum pe st ud enţii universităţii Californ.ia . . . eu formulele

'91


sale liba-lariene dz libertate a vieţii sexuale, promiscuitate in dragoste şi relaţii la voia intîmplihii ... Acest corupător... care şi-a trădat propria '«l'aţiune..- şi...conştiinţă* ... Acest pl'Olesor al imoralităţii şi necredinţei ... ostracizat de compae n i s a văţămîntului Superior nu-şi abroga. decizia, spun':)a un corespondent in The Tablct� atunci "Ne ameninţă pră­ pastia ! Lupul s-a deghizat in oal� ! Vulpea c în vie ! Da că BerLrand Russell ar fi cinstit cel puţin cu sine însuşi, ar de­ dnra aşa cum a făcut Rousseau : ...Nu pot privi la nici una din cărţile mele fără să mă înfior ; in loc de a instrui, corup. i n loc de hrană oferă otravi.. Dar pasiunea mă orbeşte şi cu toate discursurile mele frumoas::! nu sint d�cit un ticălos ... . " Textul scrisorii fus�sc trimis sub formă de telegramă şi primarului LaGuardia. In continuare se spunea "Vă rog umil să apăraţi tineretul nostru de influenţa veninoasă a acestui cond2i otrăvit - o maimuţă -genială, trimisul dia­ volului pe pămint." Intre timp, Charles H. Tutt1!?, m�mbru al Consiliului ş.i reprezentant onorific de frunte al Bis:?ricii prot�3tant� epis­ copal� a făcut cunoscut că la următoare� ş�dinţă a c:>nsi­ liului din 18 martie intenţiona să pledeze in sensul unei rC(.'Qnsiderări a numirii. Tuttle a urătat că nu cunoscusC' vederile lui Ru�sell la data luării deciziei şi că ar fi votat împotrivă dacă le-ar fi ştiut de pe atunci. Rămăseseră nu­ mai citeva zile pină la şedinţă şi fanaticii făceau tot Cl' puteau să-i inspăiminte pe membrii Consiliului şi să spo­ rească lista de păcate ale lui Russell. "Organizaţia noastră, a declarat Winfleld Dcmarest, reprezentant al Ligii Tinere­ tului Americ.::m, nu este de acord cu căminele studenţeşti mixte propuse de dl. Russell " . Cerind ancheta Consiliului

;�!�\�c � � �� !�: ��:��� �t;:z�4�:r:&::�1 in:

InvAtAmintului Superior, Jou.rnal & American (acum Jour­ nal-Anw1'Îcan). ed1tat de Hearst, susţinea că Russell mili­ tasc penh'u

"naţionalizarea

femeilor...

copii

născuţi

In

afara căsniciei. . . şi copii crescuţi ca pioni ai unui stat fără

.98


Dumnezeu". Folosindu-se procedeul de a cita fără context dintr-o carte scrisă cu mulţi ani inainte, Russell a fost pus la stilpul infamiei şi ca exponent al comunismului. In ciuda binecunoscutei opoziţii a fui Russell faţă de comunismul sovietic, habotnicii au inceput 81-1 considere de atunci, in mod constant, drept ,,pro-oomunist". Dintre toate aspectele acestei campanii a urii, nici unul nu a fost poate mai odios ca această defăimare deliberată. Zilnic erau prezentate moţiuni de inlăturare a lui Rus­ seU şi chiar a membrilor Consiliului care votaseră pentru numirea sa, de către organizaţii bine cunoscute pentru in­ teresul arătat educaţiei, ca Sons of Xavier, Catholic Central Verein of America (filiala din New York). Th:! Ancient Or­ der of Hibemians, Knights of Columbus. Guild of Catholic Lawyers, St. Joan of �rc Holy Name Society, Metropolitan Baptist Ministers' Conference, Midwest Conference of the Society oI New England. Women şi Empire State Sons of the American Revolution. 1 Acestea au fost amintite in presă alături de intervenţii pline de sens din partea unOl' clerici luminaţi ale căror atacuri erau tot mai mult axate pe două acuzaţii - ci Russell era străin şi; in mod legal. oprit să predea intr-un colegiu american şi că părelile sale asupra sexului erau într-un

fel nişte

incitări

criminale.

"De ce nu puneţi F.B.I.-ul pe urmele membrilor Consiliu­ lui

1"

a întrebat prea cucernicul John Schultz, profesor de

retorică divină al Seminar41ui redempţionist de la Esopus, New York. "Tinerilor din acest oraş, vant notoriu, li

r.e

a

continuat acest sa�

spune că nu există un asemenea lucru

ca minciuna. Li se spune că furtul este justificat, la fel jaful

şi prlIdiidunea.

Li

se

SJ>.W1". aşa

cum

şi

au fost lnvăţaţi

1 FUi lui Xavier, Uniunea. catolică centrală din ' America. Or­ dinul vechilor irlandezi, Olvalerii lui Columb, Asociaţia avocaţilor catolici, Societatea numelui sfint al Sf. Ioana d'Arc, Conferinţa me­ tropolltană a preoţilor baptişti, Conferinta vestului mijlociu a So­ eletiţil femeDor din Noua Ana;lie şi FiU statului New York ai re­ Vdluţiei � (n..t.), ...


Loeb şi Leopold la Universitatea Chicago, că orice nele­ giuire oricit de crudă şi inumană este-justificată." Nu mai este nevoie de adăugat clIo toate aceste lucruri ingrozitoare erau in strinsă legătură cu numirea lui Bertrand Rus­ sell - �,mentorul amorului "liber, al promiscuităţii sexuale la tineret, al urii faţă de părinţi". Ca cum acestea nu ar fi fost de ajuns, un alt orator, referindu-se la Russell, a vorbit despre "bălţi de singe". Luind cuvintul la masa confesio­ nală anuală a Societăţii numelui sfint a Departamentului poliţiei newyorkeze, Monsenior Francis W. Walsh s-a adre­ sat poliţiştilor de faţă, arătindu-Ie că au aflat cu acol prilej care este adevăratul sens al aşa-numitului "triunghi ma­ trimonial " , lănturindu-se că un colţ al acestui triunghi se află într-o baltă de singe. "lmi permit să cred, a continuat el, că veţi cere, odată cu mine, ca nici un profesor vinovat de a răspindi in scri.o; sau prin viu grai idei care VOl' spori numărul teatrelol" pe care se vor desfăşura. aceste tragedii să nu fie ingăduit in acest oraş sau să beneficieze de spri. jinul contribuabililor noştri..... Dacă primarul LaGuardia mai medita in tăcere. numeroşi politicieni de factură Tammany I au trecut la ac­

şi

ţiune. Concepţiile lor despre libertatea academică îşi gă­ siseră un bun exponent in persoana lui John F,

X.

McGo­

hey. prim vice-procuror de district al statului New York şi preşedinte al organizaţiei Fiii lui

Xavier

(acum judecă­

torul McGohey) care protesta impotriva folosirii contri� buabililor "pentru care

U

a

inlesni predarea unei filozofii de viaţă

sfidează pe Dumnezeu, s!ldează decenta şi, este in

completă contradicţie cu

caracterul fundamental religios

al ţării, al statului şi al poporului nostJ:u" . La 1 5 martie, c u trei zile inaintea şedintei de consiliu. James J. Lyons, pl"�'<;cdinte de district in Bronx) unul din ştabii anchetat<>' , Oraanizatle centrală a PartidulUi Democrat cu sediul la Tam­ Hall (New York) ; numele mal. simbolizeazA tn S.U.A. corup-­

mnny

tie

200

politică. (n.t.).


rilor, a prezentat o moţiune consiliului municipal prin care ccrea Consiliului !nvăţămintului Superior să anuleze nu­ mirea lui Russell. Moţiunea a fost acceptată cu un vot de 1 6 la 5. Trebuie reţinut ca un act de total" curaj şi nepăsare faţă de atitudinea majorităţii, fHptul că republicanul Stan­ ley Isaacs s-a pronunţat energic în apărarea lui Bertrand Russell şi a Consiliului Invăţămintului Superior . .Expunin­ du-şi hotărîrea, preşedintele d e district Lyons, a mai anun­ ţat că la următoarea şedinţă de buget va propune "si se şteargă cu totul aliniatul in care se specifică plata pentru ac�astă numire periculoasău• Lyons totusi s-a dovedit blind şi delicat în comparş.ţic cu preşedintele de district George V. Harvey din Queens care, la O intrunire de masă, decla­ rase că intenţionează să şteargă tot fondul de 7 500 000 de dolari pe 1941 pentru Intreţinerea colegiilor municipale dacă Russell nu era inlăturat. Dacă era după cI, a declarat Harvey, "ori avem col�gii evlavioase, colegii americane, ori le inchidem". La acea adunare de protest s-au făcut auzite şi alte voci onorabile şi distinse. Făcindu-1 pe Russell "ciine", consilierul Charles E. Keegan atrăgea atenţia că "un sistem de imigraţie mai bine pus la punct nu i-ar fi permis. acestei haimanale să debarce nici l a o mie de mil� distanţă". Dar acum că debarcase, domnişoara Martha Byr­ nes, arhivară la municipiUl New York, spunea publicului cum să procedeze cu acest "cîine". Russell, ţipa ea, trebuie "uns cu catran, tăvălit prin fulgi şi alungat din ţară" , Aceasta, presupun, reprezintă sensul dat de vorbitori cu",: vintelor "evlavios" şi "american".

1lI Dacă habotnicii

local,

parti.2anii

se

bucurau. de putere politică pe plan

independenţei

culturii

aveau

putere in

toate colegiilc mai importante şi universităţile din intreaga tarA. In a.părarea lui Russell au venit numeroşi directori 4e colegii, printre care Gideonse (Brooklyn), Hutchins {Chi-

20'


;

cago, unde RusseU'pred se cu un an inainte), Graham (Ca­ roUna de Nord), care ult2rlor a devenit senalor al S.U.A., Neilson (Smith), Alexander (Antioh) şi Sproule de la Uni­ versitatea Chicago, unde Russell la vr2mea respectivă "în­ doctrina studenţii cu formule libcrtOiriene de lib2rtaL' 11 vieţii sexuale şi promiscuitate în dragoste". In apărarea lui Russell s-au alăturat " şi unii prl'şedinţi foşti sau activi ai unor societăţi ştiinţifice - 'Nicholson de la Phi Bela Kappa 1 , Curry de la AmerÎCOIn Mathl'matical Associalion, Hankins de la American Sociological Association, Beard de la American Historical Association, Ducasse de l a Ameri­ can Philosophical AssoCÎatton, Himstead de la Ameri2".m &<;soCÎation of University Professors şi mulţi alţii. Şaptc­ spn..' ;:cce dintre cei mai distinşi savanţi ai ţării (printre carl' Becker de La Cornel Lovejoy de 1<1. John Hopkins, şi Can­ non, K::omble. Perry şi Schl€'singcr de h Harvard) a LI tri­ mis o SCriSO<lI"l' de pro/.est primarului LaGuardia împo­ triv,a "atacului organizat faţă de numirea filozofului dl: renume monc.lial, Bcrtr:md Russ"2IL.. . . Dacă Ql�cul aVC!l! succes, continua scrisoarea, ,.nici un colegiu şi nici o uni­ versitate am�ricană nu cst� la adăpost de cont.1"olul inchi­ ziţionist al duşma"nilor întrebărilor deschise. . . A avea profe­ sor o person�litaL' d2 calibrul intl'L"ctu';l1 :-il lui B2rtrand

L

Russell este u n d:,;os"2bit privilegiu p"2ntru oric2 student.

Cei

,

c,\rc îl cdtică al' trebui să-I infrunte pe terenul lib01'

!:I i deschis al dbcuţici intelectuale şi al analizei ştiinţifice"

Ei nu au dr�ptul să-I reducă la tăcer� împi:.;didndu-l

predea. Chestium�a în litigiu este atit de fundamentală în­

cit

nu poa/."2 fi accept':lt compromisul fără

a

primejc.l u i în­

treaga structură a libertăţii intelectuale pe care s� bazează

viaţa universitară americană." Whitehead, Dewey, Shap­

ley, Kasner, Einstein - toţi filozofii şi oameni de ştiinţă de

r

frunt� ai ţă ii - ::;i-au exprimat părerea în favoarea nu-

I Initialele motto-ului grecesc , vie-ţH" (Rt.)

'"'

insemnind "Filozofia

- căliiu7i1 •


mirii lui Russell. "Marile spirite, a remarcat Einstein, au aflat intotdeauna opoziţie violentă din partea· mediocrită­ ţilor, care nu inţeleg cînd un om refuză să se supună ne­ păsător prejudecăţilor ereditare, folosindu-şi cinstit şi cu curaj inteligenţa." In sprIjinul lui Russell nu s-au ridicat, de altfel, numai membrii comunităţii acadE:mÎ(;e. Numirea lui ca profesor şi independenţa forului care a făcut numirea au fost con · finnate de către Uniunea libertăţilor civile americane şi de Comitetul pentru libertatea· culturii al cărui preşedinte era pe atunci Sidney Hook. De partea lui Russ:!ll s-au aflat, de asemenea, toţi purtătorii de cuvint din fruntea UMr grupuri religioase mai liberale, printre care rabinul Jonah B. Wise, profesorul J .S. Bixler de la şcoala de teologie Harvard, profesorul E.S. Brightman, director <.1 Consiliului Naţional al Religiei şi Educaţiei, preotul Robert C. Andrtts, indrumătorul studenţilor protestanţi de la Universitatea Columbia, preotul John Haynes Holmes şi preotul Guy Emery Shipler care au contestat dreptul episcopului Man­ ning de a vorbi in numele bisericii episcopale. Nouă repre:.: zentanţi de frunte ai unor edituri, Bennett Ccrl-de la Ran­ dom HOllSe, Cass Canfield d e la Harper's, A l fr� d A. KnopI ş i Donald Brace de la Harcourt Brace, au semnat o dec1a­ raţie elogiind alegerea lui Russell "ca o alegere care face onoare Consiliului Invăţămintului Superior". Vorbind des-prc "strălucitele succese in filozofie" ale lui Russell şi de "înaltele sale calităţi de pedagog", editorii au arătat că ar fi "păcat ca studenţii din New York să nu beneficieze de numirea sa" . Ca editori, au adăugat ei, "noi nu sub­ scriem in mod necesar personal la toate vederile exprimate in cărţile pe care le publicăm, dat· salutăIn cu bucurie pre­ zenţa in cataloagele noastre a unor autori cu vederi largi, mai ales acum cînd forţa brută şi ignoranţa au căpătat un asemenea ascendent asupra raţiunii şi intelectului in multe zone ale lumii. Considerăm că este mai important acum decît oricind sA preţuim superioritQtea intelectuală atunci

.01


cind se iveşte prilejul." Sentimente asemănătOl1ro;;

d v.

fo::t

exprimate de către Publishers' Weckly şi Ney Yorl; he� rald Tribune, a mb eh) pe cale editorială şi d e catre Do.'othy Thompson in rubrica sa "Fapte inregistrate". "Lord Russell nu este .i m oral " , a scris ea. "Or i cin e il cunoaşte îşi·dă se a ma că este un om de cea m a i aleasă integritate in tele c t u a lă lji personală , " City Collegc însuşi ETa martorul u n ei puternice i nd ig� n ăr i, deopotrivă prin tre studenţ i şi profesori, fată d e a mes­ tecul ecleziastic şi politi c in problemel e colegiului. La () in­ trun ire de ffiaiiă din aula mare profesorul Mortis R aph ae l Cohen a com p arat s it ua ţi a lui Russcll cu cea a lui Soel·ale. D a că numirea lui RWSell ar fi r evocat ă , a declarat el, "bu­ nul renume al oraşului nostru 81' avea de suferit aşa cu m s-a i nti mplat cu Aten a cînd l-a condamnat pe Socrate ca pe un corupător al ti neri lor, sau cu Tennessee pentru că l-a cons iderat pc Sco pes vinovat de a pred a e vo luţia . " La aceeaşi intrunire. Hcrman R andal l. Jr. • d istinsul profesor de istorie a

filozofiei şi

el în suş i

un

om

religios, a de nu n ţ a t

opoziţia clcricilor fată de numirea l ui Russ el l "curată ne­ "o impertinenţă g ro sol:m ă " . Trei sute dl' mem­

ruşi nare", şi

bri didactici de la City College au adresat

o sCI'jware de fe­ pentru splen­ de la City College nu erau alarmaţi de perspectiva expunerii copii l or lor influ­ enţei di s trugătoare a "mentorului amorului liber". Deşi mulţi dint.re adVCl'S3rii lui Russell s-au făl it a fi exponenţ ii "părinţilor ofens<l.ţi". Asociaţia păr inţi lor df' la City Col­ lege a votat i� unanimitate in favo area hotărîrii Consiliului.

licitare Consiliului Invăţăm1ntului Superior dida numire. Nici părintii stu d en ţ ilor

IV Asediaţi de u rl e tele ş i ameninţările habotnicilor, unii membri ai Consiliului s-au pierdut ClI firea. Totuşi la in­ tilnirea din 18 ll'..fai:ie majoritat.ea au rămas pe poziţie şi

.....

204


controversata nwnire a fost comimLată printr-un vot de unsprezec e la şapte. Opoziţia se aşteptase la această in­ fringere şi era gata de acţiune pe toate fronturile. Nereu­ şind sA. obţină anularea numirii lui Russe1l 1a City College, au incercat să-I impiedice să predea la Harvard. ' Rus­

seU

fusese invitat

predea

cursul

iniţiat de William

James acolo " în semestrul de toamnă al anului 1 940, La

24 martie Thomas Dorgan, "agent legislativ" pentru oraşul

Boston, i- a scri� preş edintelu i

James B,

Conant : " Ştiţi că

Russell pledează in favoarea căsătoriilor de probă şi pentru

sl ăbirea legăturilor care ţin in friu conduita morală. A-l

om, vă rog să notaţi , est2 o cetăţenilor din Massachusetts," acelaşi timp, adunarea legislativă

angaja pe acest

tuturor In

York

insultă la

adresa

a statului

New

a fo s t rugată să facă apel la C onsiliul Invăţămîntului

Superior pentru anular'::! a numirii lui Russell. Senatorul

re­ zoluţie prin care adunarea legislativă urma să recun'J8scă faptul .că �" un apărător al indecenţei morale este o persoană Phclps Phelp s, d�mocl'at din Manhattan, a prezentat o

contraindicată pentr u a deţine un post important in sis­

st ntului noStru, pe cheltuiala contri­ buabililor". Această rezoluţie a' fost adoptată şi, după citE" ştiu, nici o s i ngură V.lce nu s-a ridicat in o poziţi e. Rezoluţia a fost preludiul un�i acţiuni mai drastit'e. Unsprezece membri ai Consiliului Inv.ăţ ămintu l� i Superior fu<res<>...ră atit de incăpăţinaţi incit sfidaserA ordinele ierar­ hice. Ereticii trebuiau pedepsiţi. Treb ui a să. li se arate cin� deţine cu adevArat puterea in statul New York. Bazin­ du-şi opinia pe declaratiile episeo pului Manning şi ale d-Iui Gannon, rector al Univers.iti.ţii Fordham, senatorul .John F. tt.'TI1ul ed.ucaţiona1 al

Dunigan, liderul minoritiţii, sell , ,.este injositoare

mi l ie". El s-a plins in

pentru

a

declarat că filozofia lui Rus­

religie; stat şi o=laţiUe de fa­

legătură cu "teoriile păgîne, materia�


liste ale celor care conduc acum sistemul şcolar din oraşul New York", Atitudinea consiliului care "a insistat asupra numirii lui Russell, in ciuda largei opoziţii publice, a arătat senatorul, este o problemă care interesează această adunare legislativă" , El a cerut să se facă de urgenţă o investigaţie asupra sistemului educaţional din oraşul New York, ară­ tînd că această investigaţie trebuie să aibă in vedere in principal avantajele colegiului din partea Consiliului trit­ văţămintului Superior, ' Şi rezoluţia senatorului Dunigan a fost adoptată cu unele modificări nemsemnate. Dar acestea erau doar mici hărţuieli. Principala mane­ vI'ă a fost desfăşurată chiar in oraşul N '.!w York. O anume doamnă Jean Kay/din Brooklin care nu se remarcase plnă atunci prin interesul ei faţă d � treburile publice, a lnainta1 proces, in calitate de contribuabil, Curţii Supreme din New York, pentru abrogarea numirii lui Russell pe motiv că

era

străin şi apărător al imoralităţii sexuale. Ea s-a arătat în­ grijorată de ceea ce s-ar fi putut intimpla cu fiica ei, Glo­ ria, dacă s-ar fi intîmpla.t să devină studenta lui Bertrand Russell. Faptul că Gloria Kay nu avea cum să devină stu­ denta lui Russell la City College nu a apărut important. Ulterior, avocaţii d-nei Kay au prez:mtat incă două argu­ mente pentru interzicerea lui Russell, tn primul rînd, nu i se dăduse o probă eliminatorie şi, in al doilea rind, "er;l impotriva politicii publice să fie numit ca profesor cineva care crede in ateism". D-na Kay era reprezentată de un avocat pe nume

Joseph

Goldstein care, sub administraţia Tammany, dinaintea lui LaGuardia, fusese magistrat al oraşului. tn expunerea sa, Goldstein l-a descris pe Russell ca "desfrînat, libidinos, las­ civ, destrăbălat, erotomaniac, afrodisiac, ireverenţios, măr­ ginit, fals

şi

fără schelet momi", Dar aceasta nu era totul.

După Goldstein, "Russell a condus o colonie nudistă in Anglia. Copiii lui defilau goi. El şi soţia sa au apărut goi in


public. Acsstui om care acum are apl'Oape 70 de ani ii plă­ coa să guste poezia lubricităţii. RlLSSeli închide ochii la homosexualitate. Aş merge mai departe şi aş spune că o aprobă.". Şi incă nu era totul. Goldstein care, probabil, îşi petrecea timpul liber studiind filozofia, şÎ..la incheiat expu­ nerea cu un verdict asupra calităţii operei lui Russell. Acest verdict distrugătol' sună după cum urmează : "Nu este un mozaf in accepţia obişnuită a cuvintului, nu este un iubitor dE." inţelepciune, un căutător de inţelepciune, u n explorator al acelei ştiinţe universale care t�i propune să gâseasc� cauze fundamentale pentru toate fenomenele universului, fiindcă, după părerea deponentului dumneavoastră şi a multor altor persoane, est(� un sofist ; practică sofismul ; prin combinatii abile, şiretlicuri. trucuri şi simpL' tertipuri el lansează argumente eronat2, argumente c:'lrc nu se spri­ jină pe un raţionament temeinic

şi

face deducţii care nu

pornesc de la () premisă intemeiată ; fiindcă toate pretin­ sete s9.1e doctrine, pe car� le num2şte filozofie, sint fctişuri şi fraze ieftine. stridente,

uzate,

cirpăcite,

concepute în

scopul de a amăgi oamenii." După informaţiile din Daily News, nici d-na Kay, nici soţul ei, nici Goldstein n u ar fi spus cine plătea cheltuielile proc:esului. Pînă la acest punct, Russell se abţinuse de la orice co­ mentarii c u excepţia unei scurte declaraţii chiar

Ia

înce­

putul campaniei în care spusese : "Nu ţin de loc să răspund atacului episcopului Manning ... Cine hotărăşte din tinereţe să gindească şi să vorbească cinstit, fără să-i pese lităţi şi de interpretări

greşite,

se

aşteaptă

atacuri ş i curînd invaţă că este cel mai bine

de

osti­

la astfel de

să.

le ignore",

Acum, totuşi, că asaltul fusese transferat într-un tribunal. Russell s-a simţit obligat să publice un răspuns. "Am păs­ trat piuă acum aproape

o

privire la numirea mea la

tăcere totală in controversa cu City

College,

a remarcat

�I,

207


deoarece nu mi-am inchipuit că părerile mele ar fi reve­ latoare. Dar cind se fac aftrmaţii vădit neadevArate cu privil'e la acţiunile mele in instanţă judecătorească, consi­ der că trebuie să arăt că ele sint minciuni gogonate. Nu am condus in viaţa mea o colonie nudistă in Anglia. Nici eu nici soţia mea nu am' defilat goi în public. Nu am gustat niciodată poezia lubricităţii. Aceste aserţiuni sint denatu­ rări deliberate şi cei care le fac trebuie să ştie că nu au nici o fundaţie în fapt. M-ar bucura să mi se ofere ocazia de a le nega sub jurămînt". Trebuie adăugat, de asemenea, că Russell nu a ,,aprobat" nici o dati homosexualitatea. Da : acesta este un aspect pe care il voi discuta detaliat mai . tirziu. Procesul d-nei Kay s-a desfăşurat in faţa judecltorului Mc..-Gcehan care se asociase elicU organizate a membrilur Partidului Democrat din Bronx. McGeehan se făcuse deja cunol'.CUt inainte de acest proces, incercind sA obţină scoa­ terea unui portret al lui Mat"tin Luther d� pe o pictură murală ilustrind istoria dreptului într-o curte de justiţie. Nicholas Bucci. avocat al corporatiei. reprezenta Consiliul lnvăţămintului Superior. Aşa cum era decent, el a refuzat să fie atras într-o discuţie asupra opiniilor imorale ale lui Russell şi asupra incompetenţei sale ca filozof. Bl,lcci s-a limitat la singurul aspect relevant din punct de vedere lo­ gic din dosar - faptul că un străin nu putea fi numit in­ tr-un post intr-un colegiu municipal. El a m·ătat că nu era vorba de aşa ceva şi a cerut o revenire. Neprevestind nimic bun, McGechan a, răspuns : "Daei voi găsi el aceste cirţi sustirt. dep07jţiile rec1amantei yoi avea material de oferit spre considerare Secţiei de apel şi Curtii de apel". Cărţile menţionate erau �le prezentate de Goldstein tn sprijinul actl7.aţiilor sale. Ele erau EdUCtlţia şi viaţa ideală, Căsătoria fi marala, Educaţia fi l1c.mea moden1d şi In ce cred.


v

t

Două zile mai tirziu, la 30 martie, j u d ecă o r ul şi-a ex­ pus părer ea. Bv.îndu-se pe "norme şi criterii . . . care stDt legile naturii şi Dumnezeul naturii", el a revocat numirea lui Russell arătind ca şi oratorii din partea cle ului care n

precedaserA, că este

,,0

r

insultă pentru populaţia din oraşul

New York". Hotărîrea consiliului, a remarcat el, însemna

.,de'fap t crearea unei catedre a indecenţei" şi proced.ind astfel, con i l l "acp.onase arbit ar , capricios, vioUnd in d ect sănăt:1t �a ':li siguranţa publică, morala cetăţe­ şi drepturile rcclamantei aici de fa�ă, aceasta fiind indrituită la T(,;vocarea numirii p.ir:itului Bertrand Russell". După relatările din Sund.ay Mirror, j d ecăto u l a admis că ac�st verdict a fust .. dina:niiă". Faptul că legea nu repre­ mod ni lor

ir

s iu

r

u

r

zentase totul pentru el, d;\că reprezentase ceva, se vede şi din W'măto�rea sa declaraţie că .,ac,�astă decizie va con­ stitui o bază de p l ec are pentru comitetul legisbtiv de in­ veqtig are care cred că va fi int�resat să afle �um s-a ajuns la numiroa l u i B er tran d RusseU". New Repub!ic a atras atenţia asupra faptului că sen­ tinţa lui McGechlln "trebuie să fj fost formulată cu o vi­

tet:ă supraom.enească· ' . John Dew�y şi-a exprimat bănuiala

că judecătorul nu citi::;e cArtile care i-au fost prez e ntat e ca dovezi de c ă tre dL Goldstein. Sigur este că sentinţa se pronunţase cu o graM deplasată. Este imposibil ca in cursul celor două zile MeGechan �ă fi avut timpul nec::!sar pentru studiul atent al ce}ot' patru cărţi şi să aştearnă în scris opinia sa atit de prolixă. Faptul că judecătorul nu a făcut nici cea mai mică fncercare să apere drepturile tuturor păr­ ţilor, aşa cum treyuia să facă orice judecător cinstit, reiese • şi din alte detalii ale procesului. Astfel el nu s-a strAduit .del0c să-i permită lui Russell să nege acuzaţiile lui Gold­ stein, ci le-a acceptat du pă elt se pare fărA alte comentarii.

-


McGeehan nu i-a oferit lui Russell ocazia de a spune dacă interpr,'tarea dată vederilor lui Russell este corectă, sau nu a încercat să constate dacă Russell mai susţinea ideile ex­ primat::! în nişte cătii pe care le scrisese cu opt sau cinci­ sprez.:ce ani inainte. Toate acestea ar fi fost cerute de nişte reguli elementare ale bunei cuviinţe, dacă nu chim' de cinstC'.:l profesională. Aşa cum am văzut, dI. Bucci care reprezenta Consiliul lnvăţămîntului Superior, se limitase în răspuns la acuzaţia că Russ�1l ca străin, nu putea fi numit în mod legal pro­ f,'sor la City Col1('ge. McGcehan, totuşi, s-a bazat în anu­ larea numirii lui Russell pe cu totul alte acuzaţii din re­ e:·\maţia d-nei Kay, făcîndu-şi publică decizia fără a oferi d-Iui Bucci ocazi'> de a răspunde celorlalte acuzaţii. Pîrîtul, .( spus McGeehan, "a informat tribunalul că nu are de gind :"f\ dea un răspuns", ceea ce dI. Bucci a negat categoric S'Jb jurămint scris, care nu a fost luat în considerare. 1 se drtduse de inţeles de către judecător, a jurat dI. Buoci, că 'Wi.'U permisiunea de a expune răspunsul Consiliului în cazul respingerii cererii sale d.e suspendare a procesului.

Aceste ultragii procedurale, totuşi, nu au insemnat ni­ mic în companţie cu dcnaturările, calomniile şi inadecvă­ rik cuprinse în sentinţă, care necesită o atenţie cu toiul (l'-'dscbită, p�ntru că arată c� se poate întîmpla in plină zi, ('hi'lr într-un stat democrat, cînd unui fanatic înfocat i se acordă putere j ur ică şi se simte înconjurat de politicieni C'_l influenţă. Sînt necesare citate ample din acest document uluitor, pentru că altfel cititorul nu va cre.:!2 că astfel de lucruri s-au putut întîmpla cu adevărat. De altf�l, nu do­ resc să-I imit pe judecătorul McGeehan şi să dena1urez, spicuind mici citate fără un context. Judecătorul, aşa cum vom vedea, s-a arătat a fi un practicant desăvîrşit al aces­ tui procedeu josnic, reuşind deseori să-I facă pe Russell să apară opusul a ceea ce reprezenta de fapt.

ii

seU 210

Numirea a fost revocată din trei motive. Mai intii, Rus,,: era străin :


"Reclamanta susţine, in primul rind, că articolul 550 din Legea educaţiei care ca oO<ll ici o persoană si nu fie an­ gajată sau autorizată să predea în şcolile publice de stat. care . . . 3. Nu este cetăţean ; dispoziţiile din această subdivi­ ziune nu se vor aplica totuşi unui profesor străin angajat acum sau pe viitor cu condiţia să facă cerere d e a deveni cetăţean şi care din acel moment urmează să devină cetă­ tean în perioada de timp indicată prin lege.»- Se admite că Bertrand Russell nu este cetăţean şi nu a făcut cerere să devină cetăţC!an. Avocatul corpol'aţiei pretinde că are destul timp după numire să facă cererea. Mai pretinde că para­ graful nu se aplică la profesorii din colegiile oraşului New York, arătînd că in cazul in care articolul 550 s-ar aplica, cei m:ti mulţi d i ntre profesorii colcgiilor oraşului New York w: fi în situaţia de a se menţine ilegal in posturile lor ne­ fiind absolvenţi ai unei şcoli normale de stat şi neavind mandatul unei comisii de învăţămînt .•. Nu ar fi logic ca ar­ ticolul să fi fost conceput pentru a apăra un caz de tipul lui Bertrand Russell care se află in această ţară de cîtva timp, şi care nu a făcut cerere de cetăţenie, cerere căreia. după cum se pare, aşa cum se va vedea mai incolo, nu i 5-ar da satisfacţie. Articolul se aplică in general la -«profe­ sori şi elevi... şi nu se limitează la şcolile elementare şi sc­ cundare, curtea deci susţine că Bertrand Russell nu este calificat să predea in conformitate cu reglementările aces­ tui articol, dar decizia de faţă nu se bazează numai pe aCeBt motiv." Nu este nevoie de un expert pentru a detecta gafele juridice din raţionamentul judecătorului. Legea invocată se referă clar la şcolile publice 1 şi nu la colegii. Ea conţine multe alte dispoziţii care nu se aplicA niciodatA la profe­ sorii de colegiu. Dar chiar in şcolile publice legea permite unui strAin să predea dacă !şi declară intenţia să devinA -----t

Şcoală comunală gratuiti

-

in S.U.A.

(n.t.).

211


cetăţean. Russell avea la dispoziţie aproape un an pentru a face aceasta. McGeeh a n nu avea nici un d t să -consi­ dere că Russell nu va face cerere de cet ăţe n ie . De ase­ menea, nu avea drept u l 'să vorbească in numele conducerii Biro u lui de imigrare şi naturalizare. Numai pentru acest abuz de putere, un tribunal supe­ rior nu ar fi fost de con ce t să accepte judecata lui Mc­ Geehan . Pe lingă aceasta, netemeinicia constantelor sale aluzii la " l i p de caracter" şi la josnicia morală de care dăduse dovadă Russen, se poate aprecia şi din faptul că autoritAţile Biroului de imigrare nu au făcut ni.ci o incer­ care, inainte sau după verdict, să-I deporteze pe Russell.

rep

pu

sa

In al doilea rînd, numirea lui Russell fusese declarată nulă pe motiv că nu i se dăduse o probă eiiminatorie :

rec

"A doua contestaţie a l aman tei este că la data nu­ mir ii sale, Bertrand Russell nu a fost supus nici unui fel de ex amen, şi aceasta se confirmă in c esu l verbal al comi­ teiul u i administrativ al City Coll ege din oraşul New York şi al Consiliului InvAţAmintului Superior la data numi­ rii lui,"

pro

Această lege conţine o dispoziţie prin care se r C!cu noaş t e posi bili ta t ea de a nu se mai da o probă eliminatorie şi că. in orice caz, ţine d e res rt ul Co n iului v.ăţăm.in tului Superior să decidă dacă este aşa. McGeehan nu putea ignora total aceast4 dispoziţie. 'Dar Russell trebuia să fie găsit inapt cu orice pret. In consecinţă, dispoziţia a fost răstălmâcită cu ajutorul următorul ui a gu ment in gen io s : "Nefiind necesar ca această instanţă să judece hotărî­ rea Con si l i ul ui Invăţămintului Superior prin care si reia!Ui că nu era CS2u! u nei probe eliminaroril pentru ocuparea unei poziţii de profESOr de fi l o zofie la City College, o ase­ menea decizie este totuşi. nejllStificatA, a biil'ari. capri­ cioasă şi in directă contravenţie· cu indicaţiile clare din constituţia statului New York, Să fi exis tat un singur om in lume care să ştie ceva despre filozofie şi matematică ş.i această persoană ar fi, foat dl. Rus.seU, poate cA s-ar fi cerut

o

sil

m

r

r

212


aVizul contribuabililor ca să fie angajat fără examinare; dar este g re u de crezut, luînd in considerare vastele sume de bani investite în educaţia americanilor, că nu se gaseşte o persoană de încredere, chiar in America, atît ca pregătire cît şi ca reputaţie socială. Alte universităţi şi colegii, pu� blice sau particulare, găsesc să angajeze cetăţeni americani şi a spune că City College din New York nu poat� angaja un profesor de filo7.0fie pe baza unei probe este .o decizie a Consiliului Invăţămintului Superior şi autoritatea unei asemenea decizii i�a fost tăgăduită Consiliului de către populaţia statului New York prin constituţie, şi nici o Adu� nare legislativă sau Consiliu nu poate încălca acest mandat." Este greu de luat in serios afirmaţia lui McGeehan după care Consiliul acţionase "nejustificat. arbitrar şi capr.icios", nesuţJUnlndu�l pe Russell la o probă climinatorie. Este şi mai greu de presupus că judecătorul făcC3 această afirma­ ţie minat de bună credinţă. Dacă probele e1iminatarii ar fi fost intr-adevăr o eondiţie necesară legal pentru profesorii de colegii, ar fi fost daţi afară toţi profesorii de la toate colegiile de stat şi to ţi membrii Comriliului de Administra­ ţie a Invătămintu1ui Superior ar fi fost acuzaţi că au făcut numiri ilegale. Oricum, însă, aceste probe nu sînt o con­ ditie necesară din punct d� vedere lega l şi nu există nimic in lege ClU"e să impiedice Consiliul să aprecieze circumstan� ţele în care examinarea este inutilă in cazul străinilor ca şi al cetăţenîl...,r 1 .. . L Acest 81'1f'&1 al judl"CiHii lui McGtoehan este discutat mal pe larg in t rei articole din lH·eqa juridică : Walter H. Hamlltcm Proces prin ordalte, .,-tU nou (Trial by "rdeaI, New Style) in Yale Law Jnurnal, martie 1941 ; Compntariu, Litigiul lui Bertrand Husserl (Tht' Bertra.nd R usse ll Litlga1ion), 8 Unil'ersfty of ChtcnQo La.w RevWw 3t8 (IMI) ; Comentariu, CfUul lui Bertr4u RWI88l1 : ,... taria unui litigiu (The Bertrand RU!lsell case ; The History of a Litigation), 5:l Han'ard Law Rertew 1 192 (1940). Rămjn Indatorat ac-estor articole şi pentru alte citeva cunsideraţii privind ilegali­ tăţile ş1 neregulile procedmii lui McGeehan (nota editorului Paul

Edwards).


D up ă logica lui Mc G eehan , să n u fie angajaţi nicio­ dată profesori. străini eminenţi, deoarece, se presupune că In CE'le mai multe cazuri există destui americani compe­ tenţi care să ocupe posturile resp e c tive . Ştim cu toţii că toate instituţiile de invăţămînt superior mai importante di n Statele Uni te angaj e ază cu regularitate străi ni . I n ai nt ea legii imigraţiei a lui McCarran acest lucru era oficial re­ cunoscut pl'in aceea că profesorii străini erau scutiţi de o b i.ş nu i t e l e taxe d e im i gra r� . Notez că n u de mult distinsul filozo'f catolic JaC'ques Maritain, a fost numit profeso r la unul d i n tre colt'giile m u n i c i p ale . Orice persoană cu scaun h cap va saluta cu bucurie această numire d 9.r, după cite ştiu. Mal"itain CeH'C este s t ră i n , nu a l ăc u t cerere de natu­ rali7.Ul·('. nu i 5-a dat o probă eliminatorie ş i nici un contri­ buabil n u u i n t ::- n l at proc:s d e anul are a numirii. Mă in­ treb. tGt()d<ttă. cit d e sel'ios ar trata j ude că t oru l McGeehan acesh' motive d:lcă eh' ar fi invocate într-o p et iţie impo­ triva lui Maritai n . J u d ecătorul a abordat t:U mu l t ă p lă c e re cel de al treilea motiv al o p i n i ei sale. La pri m e l e două se mai putea observa un anumit ton apologetic. Dar nu şi la al treilea, cind tre­ buia să fie apărată .. moralitatea'· faţă de cor upă tol'ul tineretului !:ii d e suspicioşii săi promotori din Co nsil iul I nvă 1ăm i n t u lu i Su p er i or . ··Acum McGeehan devenise un cruciat feroce. Aşa cum a c om en t a t ulterior Russell "jude�

câtorul şi-a d at drumul " . In ac es t stadiu părerea sa deve­ nise cam incilcită iar argumen t u l rational, cit ex ist a se in

porţiunile anterioare, se epuizase. Furia şi

s eseră stăpinire

necontestată.

sfînta

N u a fost uşor

mînie pu­ de

sesizat

Intotdeauna pe ce mo tiv şi-a intemeiat judecătoFul decizia de interzicere a lui RusselI, admis că

roade

deo arece, curios, el însuşi a

multe din observaţiile sale nu au legături

cu această decizie. Clare, fără cea mai mică umbră de in­ doială, erau "caractarul imoral" tatea" învăţăturilor sale :

...

al

lui Russell şi "lubrici-:.


"Motivele anterioare ar fi suficiente in susţinerea rec1a­ maţiei şi pentru a oleri satisfacţia cerută, dar există un al treilea motiv pe care se sprijinA rcclamanta şi care tribu­ nalului ii apare extrem ·de puternic. Rec1amanta susţine că numirea lui Bertrand Russell a fost o violare a politicii pu­ blice a statului şi a ţării datorită faimoaselor învăţături imorale şi lubtice ale lui Bertrand Russell şi deoarece re­ clamanta susţine că este un om lipsit de caracter moral. S-a argumentat că viaţa personală şi scrierile d-lui Russell nu au absolut nimic de-a face cu numirea sa ca pro­ fesor de lilozofie. S-a mai venit, de asemenea, cu argumen­ tul că el urmează să pl"�dea matematică. Şi totuşi el este numit in cadrul catedrei de filozofie din City College.«

Cu această consideraţie, a continuat judecătorul, socotea "total exclusă orice intrebare cu privire la ata�urile lui Russell împotriva religiei". AC2asta, sintem siliţi să admi­

tem, a demonstrat multă generozitate din partea judecă­ torului. Poute că din cînd in cind merită de subliniat că în

ciuda puterii unor demnitari cum ar fi consilierul Charles Keegan şi senatorul Phelps

Phelps,

oraşul New York se

află în Statele Unite ale Americii, o ţară laică şi nu în Spania lui Franco sau în Sfintul Imperiu Roman. rn orice caz, judecătorul era pregătit să exercite" cea mai mare în­ găduinţă posibilă in probl",m� criticilor aduse de Russell teoriilor religioase. In alte privinţe totuşi era necesar un limbaj mai dur ;

" ... dar există cibva principii fundamentale după care

se ghidează condueC'r2a acestui stat. Dacii un profesor, care ca om este lipsit de car"lcter moral, este numit de către orice autoritate, numirea contravine acestor condiţii nece­ sare esenţiale. Una dintre condiţiile necesare pentru un profesor este caracterul moral.

pe Japt este condiţia nece­ aI oraşului şi al statului, Nu este

sară unei numiri in serviciul civil in subdiviziunile

politice

sau în Statele Unite,

.15


N

nevoi€' de argumente in sprijinul acestei afirmaţii. u tre-: buîe inclusă· i n Legea educaţiei. Este inch.să in-specificul meseriei de profesor. Se aşteaptă de la profesori nu nwnai transmiterea unor cunoştinţe la orele de curs, ci şi prin propriul lor exemplu să-i educe pe elevi. Contribuabilii din oraşul New York cheltuiesc milioane pentru intreţinerea colegiilor oraşului. ..Aceşti. bani nu se cheltuiesc şi nu sint luaţi pentru angajarea unor profesori lipsiti de caracter moral. Oricum, Legea educaţiei are destulă putere pentru a fi folosită in sprijinul acestei afirmaţii," Trebuie notat că în ciuda numeroaselor sale aserţiuni, de-a lungul intregului său cuvint, că Russell avea un "ca­ racter imoral" , McGeehan nu catadicseşti! să inregi,stre7.t:> nicăieri o listă reală sau pre�upusă a păcatelor lui Rus<;ell pe care să se

fi

o c

e

bazat o asemena c n luzi ,

p

de stabilit, de exem lu, GoldsteiÎl că Russell

şi

sau că Russell "gustase p posibil este de alIat d

Este

dacă el a :u!c�ptat

i m posibi l

acuzaţia

lui

soţia sa "defilaseră goi in public"

acă

oezi a

lubricilăţii " . Tot atit de im­

judecăto.rul n u i�i bazase conclu­

e

zia pe faptul că Russ(!ll suferiSe o d t C!nţi une datorită pa­ cifismului său i n timpul

primului război mondial,

t

fap care

ii instigase atit pe Goldsteln, ca şi pe numeroşi irlandezi, necunoscuţi pînă

atunci

ca partizani ai intereselor impe­

riale ale Marii Bl"itanli. Nu ştiu cum apare un a semen e a procedeu de a f9.ce declaraţii injositoare fără a oferi nici mai mică probă. in ochii celor care beneficiază de intuiţiei asupra "normelor divine". Celor ca mine,

cea

harul

care sin t

mai puţin norocoşi, le apare total neet�c ; şi, dacă

vine

de

la un judecător, aflat in exerciţiul funcţiilor sale oficiale, apare ca 'un grav abuz de pu tere. Caracterul lui Russell era foarte alterat, dar teoriile sale

erau şi mai şi :

.,Afirmaţia rcclamantei că dl . .Russell a propovăduit in

cărţile sale teorii imorale şi lubrice este in mare

...

.măsură


susţinută de cărţile admise a fi fost scrise de Bertrand Rus-: selI. care au lost oferite drept probA. Nu est:! necesar să descriem detaila! mft.Tdiria I pe care o conţin aceste cărţi. Este suficient să consemnăm unnătoarele. Din Educaţia şi lumea · modernă paginile 1 1 9 şi 120 : ... Sint sigur că viaţa universitară s-ar desfăşura mai bine, atit din punct de ve­ dere intel�ual cit şi moral, dacă majoritate:a studenţilor ar face căsătorii d.e probă, fără copii. A-ceasta ar oferi o SO�

lu ţ le a impulsului sexual, �ntru a nu fi nici agitat, nid clandestin, nici mercenar, nici întimplător, şi să nu aibă nici timpul necesar pentru a se decide ... Din Căsătoria şi mOTaltt paginile 1 8 5 şi 1 6 6 : ...In ceea ce mă priveşte dacă sint cunvins că incheierea unor căsătorii de probă ar fi un pas in directia Cll1" ::!Ctă, şi că ar face foarte mult bine, tot nu consider că se merge destul de departe. Cred că toate rela­ ţiile sexuale car.: nu vizează C'lpH ar trebui considerate o chestiune pur personală, iar dacă un bărbat şi o femeie hotărăac să trăiască impreună fărA a avea copii. acest luc,'U nu ar trebui să preocupe pe nimeni decit pe cei in cauză. Nu cred că. este recomandabil ca atit bărbatul, cit şi femeia să se hotărască într-o problemă aUt de serioasă cum este o căsătorie bazată pe copii, fărA să fi avut anterior o expe­ rientA sexuală .... ... Importanţa deosebită acordată in prezent adulterului, este pur ':ii simplu ilogică .... . . . (1.n ce CTed p. 50) Poate că judecătorul nu a intrat in detaliile .. murdăriei·� din cărţile lui Bussell pentru simplul motiv că nu le-a

găsit. Aşa cum a scris John Dewey int".l--un articol din The Nation : .,Persoanele, dacă ar fi să existe, care se îndreaptă spre scrierile d-lui RU&Se1l in căutarea murdăriei şi obsce-:

nităţii VOl! li dezamăgite. Asemenea lucruri sint atit de greu de !lilat, incit modul nestăpinit şi moral iresponsabil in care ca acuzaţii impo.triva d-lui RWl8ell este Wl bun

sint folosite 1

Su�

mea (nota editorului Paul

Edwul"ds). 211


motiv pentru a crede că cei care le lansează au vederi atit de autoritar� asupra moralei incit, dacA ar avea puterea necesară, ar suprima oric:.! discuţia critică asupra credin­ ţelor şi practicilor pe care doresc să le impună". Cit despre limbajul folosit de judecător - "murdărie", "catedră a in­ decenţei" şi alte, expr2sii în aceeaşi ordine de idei - s-a al'ătat de mai multe ori că, in cazul in care el ar fi repetat aceste remarci in altă part:.! de�it în instanţa pe care o con­ ducea ar fi putut fi invinovăţit de calomnie. McGeehan se pare şi-a dat seama că tot ceea ce de­ monstrase pînă atunci in legătură cu Russell şi cu ceea ce propovăduia el nu era de ajuns. Doctrinele lui Russell fuseseră înlăţişate ca "lubl'icc", este drept ; dar faptul in sine nu dădea curtii dr�ptul să intervină. Era nevoie de ceva mai mult. C�va mai drastic, sau, hai să spunem, mai dramatic.'. Situatia

c:.!rea

o

imaginaţie creatoare iar judecă­

tOl'ul s-a ridicat i n mod strălucit la înălţimea provocării. Ca ş i cucernicul

abai2

pref . Schultz şi alţi specialişti in re­

torică divină el s-a axat pe ideea după care Russell incita la incălcarea codului penal : ,.Codul penal al statului New York este

un

factor foarte

important in viaţa oamenilor noştri. Ca cetăţeni şi locuitori

ai

oraşului nostru 'intrăm in slera sa protectoare. Cind este

vorba de

o

problemă de comportament uman, nu trebuie

să tratăm cu uşurinţă sau să ignorăm complet prevederile l.'ooului penul şi o conduită ca cea condamnată· aici. Chiar in cazul in care Consiliul Invăţămintului Superior ar be­ neficia de autoritatea

maximă pe care i-ar putea-o oferi

Adunarea legislativă in numirea profesorilor săi, trebuie să acţioneze astfel incit să nu incalce codul penal sau sA itlCurajeze incAlcarea sa. Atu�ci cmd acţionează In sensul finanţării şi incurajării incăIcării codului penal, şi hotări­ riIe sale.afectează defavorabil sănătatea, siguranţa şi morala publică, actele sale sint nule şi neavenite din punct de _

218


vedere legal. O curte de echitate avind puteri inerente unei asemenea instanţe, are amplă jurisdicţie de a-i apAra pe contribuabilii din New York de acte ca cele ale Consiliului Invăţămintului Superior.44 După această nobilă apărare a codului penal, judecă­ torul a continuat cu evidentă plăcere să citeze citeva din prevederile sale :

"Codul penal al statului New York defineşte ca delict de seducţie şi prevede că oricine se foloseşte sau procură pentru a fi luată sau folosită o persoană de parte femeiasOi sub 1 8 ani, fără a fi soţul ei, in scopul relaţiilor s�xuale, sau oricine ademeneşte o persoană d e parte femeiască avind

anterior o comportare fără prihană, in orice loc, in scopul relaţiilor sexuale, este vinovat de seducţie şi pasibil de inchisoare pînă la zece ani (Art.

70).

In continuare codul

penal prevede că şi un părinte sau cel in grija căruia se afiă legal o persoană de parte femeiască sub

18

ani, care

consimte ca ea să fie abordată d e orice persoană in scopul relaţiilor sexuale incalcă legea şi este pasibil d e inchisoare pînă la

10

ani (Art.

70).

I n legătură cu delictul d e viol codul penal prevede că oricine înfăptuieşte un act sexual cu o persoană de parte femeiască, fără a fi soţia sa şi avind mai puţin de

18

ani,

in circumstanţe care nu indică viol de gradul 1 se face vinovat de viol de gradul II şi este pasibil de închisoare

2010). 100 din codul penal face adulterul un delict penal. 2460 din codul penal, prevede, printre altele, că

pînă la zece ani (Art. Art. Art.

oricine determină sau încearcă să determine o persoanl de parte femeiască să I6cuiască împreună in scopuri imorale

se face vinovat de infracţiune şi, după sentinţă, pasibil de inchisoare de la doi ani pînă la pină la

5000 d e

dolari."

20

de ani şi de o amendă

219


Dintre aeeste prevederi nUmai cea care se referă la adulter are abia o tangenţă superficială. Russell nu reco­ mandă nicăieri "violul" sau "seducţia" şi nu a indemnat niciodată pe nimeni ,,să determine o persoană de parte femeiască să locuiaBcă impreunA in scopuri imorale" . Nici măcar McGeeha n, cu tot talentul său de a cita în afara con­ textului, nu a reuşit să prezinte după aceea ni ci un pasaj care să poată fi interpretat ca o incitare la aceste infrac­ tiuni, La ce bun să fie citate atunci aceste prevederi ? La ce bun să fie citate decit ca urmare a intenţiei judecătorului de a stabili in opinCa publică, mai afes a ce\�r nefamilia­ rizaţi cu cărţile lui Russell, o asociatie intre aceste delicte şi numele lui �ussell ? Mă indoiesc că ac-:st procedeu de­ magogic a mai fost folosit de un judecător dintr-un tribu­ nal american . • Voi reproduce restul hotărîrii judecătQreşti fără a mai interveni, pentru a nu întrerupe şirul g"mdurilor judecăto­ rului. Profundele sale reflecţii asupra libertăţii academice "de a proceda cum trebuie" şi remarcabila sa teorie a " influenţei indirecte" prin care un profes:lr predind cursuri de filozofie a matematicii şi f iz i ci i , poate să prcwoace "re­ laţii sexuale .intre studenţi, persoana de parte femeiască fiind sub 1 8 ani" merită o serioasă atenţie din partea l cercetătorilor. Cea de a doua teorie, care. ar pw.tea fi numită, probabil, teoria "influenţei extraordinare" trebuie desigur să fie interesantă pentru psihologi şi pentru cel care studiază percepţia extrasenzorială : . ..Dacă ne gindim la uriaşele sume de bani fixate anual contribuabililor in seopul intăririi acestor prevederi legale, cit de ineompatibilă cu bunăstarea publică apar.e orice chel­ tuială care urmăreşte să incurajeli:e violarea prevederilor codului penal. Admitind arguendo cA ar deţine Consiliul tnvăţărnintului S� perior autoritatea unică şi exclusivă de 220


a selecţiona cadre didactice pentru City College şi că apre-' cierile sale nu pot fi revi2ulte sau ingrăd.ite de către această instanţă sau de către oric� alt factor, oricum această autoritate unică şi exclusivă nu poate fi folosită pentru a ajuta, aţîţa sau incuraja un mod de comportare care tinde spre o Incălcare a -codului penal. Presupunind că dl. Russcll putea să predea timp de doi ani la City College fără a pro­ paga teoriile

pe care crede de cuviinţă � le difuzeze in

scris negru pe alb

la

dese intervale publicistice, numirea

sa constituie o încălcare a unui criteriu perfect evident de pedagogie, şi anume, că personalitatea profesorului con­ tează mai. mult in formarea opiniei studentului decit multe silogisme. Cind dispreţuim pe cineva şi acesta este

mai

puţin inzestrat nu ne poate convinge să-I imităm. Cînd ne place un om şi acesta este deosebit de dotat nu are n(>voie să Încerce. Se pretinde că Bertrand Russell este extraordi­ nar. Aceasta

ti

face mai periculos. Filozofia d-Iui Russell şi

conduita sa din trecut este în

direct

conf1k:t şi o încălcare

a codului penal al statului New York. Dacă ne gindim cît de impresionabilă este mintea umană: in faţa ideilor ş i filo­ zofiei profesorilor de la catedră, Consiliul " învăţămîntului · Superior sau nu a ţinut cont de urmările posibile ale acte­ lor sale, sau a fost mai interesat să apere o cauză care părea să insemne o revendicare a aşa numitei ...libertăţi acade� mice.o- fără a acorda consideraţia necesară celorI9.lte as� pecte ale problemei cu

care se confrunta.

Dacă prezenta

instanţă nu poate interveni in nici o hotărîre a Consiliului atunci cind. este vorba de ...validitatea... libertăţii academice, nu va tolera ca libertatea academică să fie folosită ca un paravan pentru a incUţaja popularizarea printre adoles­ cenţi a unor acte interzise de codul penal. Această numire afectează sănătatea, siguranţa şi morala publică a societăţii " �i este de datoria acestei instanţe să acţioneze. Libertatea

221


academică nu înseamnă licenţă academică. Este libertatea de a proceda cum trebuie şi nu de a învăţa ce nu trebuie. Liberhtea academică nu poate autoriza un profesor să-i înveţe pe studenţi că uciderea sau trădarea este bună, nu poate permite unui profesor să le spună, direct sau indi­ rect, că relaţiile sexuale intre studenţi sint indicate atunci cind persoana de parte femeiască este sub

18

ani. Prezenta

instanţă poat� lua act juridic de faptul că studenţii din co­ legiile

Ol'8şului

New York sint sub

depăşesc această vîrstă,

18

ani, chiar dacă unii

Libertatea academlcă nu poate să demonstreze că se­ ducţia este legală sau că adulterul este bun şi frumos în sociebte. Există ni<;;t e norme şi criterii ale adevărului, i'e­ cunoscute de către fondatorii ei. Recunoaşterea lor se ană in înseşi cuvintele prin care se incepe Declaraţia de Inde­ pendC;!nţă, in referirea la legile

naturii şi la Dumne-zeul

cu tre­

naturii. Ideile emise odată cu ea, care au fost păstrate sfinţenie de americani de atunci pină In ziua de faţă,

cutt� în constituţia Statelor Unite şi a statelor care o com­ puneau, şi apărate cu singele cetăţenilor lor, recunoscînd drepturile inaliC!nabile cu care oamenii au fost inzestraţi de

către creator, trebuie să rămină, ş i un om a cărui viaţă şi doctrină vin in contradicţie cu aceste idei, c�re propovă­ dul"5te şi practică imoralitatea şi care incuraje82ă şi admite

violarea codului penal al statului New York, nu este apt să

prt.'dcl[l i n nici o şcoală din această ţară. Branşa juridică a statului, cu instituţiile noastre democratice, nu a fost muti­ lată aut de mult de către adversarii instituţiilor noastre încit să nu .fie in stare să acţioneze pentru a apăra dreptu­

rile oamenilor. Cind sint direct implicate sănătatea, sigu­

ranţa şi morala publică, nici un consiliu administrativ sau altfel nu poate acţiona in mod dictatorial, blindindu-şi ho­ tărJrlle sub scutul unei imunităţi depline şi absolute i n faţa

222


unei revizii ju r idice. Consiliul învăţămîntului Superior al oraşului New York a desconsiderat total principiile esen­ tiale pe care trebuie să se bazeze alegerea unui pl'Ofesor. Afirmaţia că dl. Russell va preda matematica ş i nu filoz ofia �a nu reduce nimic din faptul că însuşi prezenţa sa îi 'va Iace pe studenti să-I venereze. să caute să cunoască mai mult despre el

şi

cu cît îi va fermeca şi ii va impresiona

mai mult cu prezenţa sa personală, cu atît va creşte influ­ enţa sa în toate domeniile vieţii

101",

făclndu-i pe studenti

de multe ori să incerce să-I ajungă în toate privinţele. Considerind autoritatea acestei instanţe de a examina decizia şi numirea d-Iui Russell

de

către Consiliul lnvăţă­

mîntului Superior prezenta instanţă a împărţit probele ma­ h'rlalc ale pr�zentei proceduri in d o uă categorii, cele con­ t rove rsat e care nu sint acuzatoure in sine

din

punct de

vedere legal, deşi dezgustător de respingătoare pentru mulţi oameni, şi cele considerate acuzatoaTe în sine de către in­

stanţă, Opiniile lui Russell asupra masturbării, aşa cum

sint

exprimate

ideală

in

la

in cartea

211.

pagina

sa intitulată

Educaţia şi

viaţa

unde printre altele afirmă : <.Lăsată

pace, masturbarea infantilă nu are se pore efecte nega­

t ive asupra sănătăţii şi nu se rem�\l"că efecte negative asu­

pra caracterulu i : efectele negative remarcate în ambele privinţe, de

a

o

se

datorează, după toate aparenţ<,le, încercărilor

interzice . . .

De

aceea, oricit d e greu ar fi, copilul tre­

buie lăsat in pace in acest sens ... ; opiniile sale despre goli­ ciune aşa

gina

212,

cum

sint

exprimate

in

aceeaşi

carte,

la

pa­

unde la un moment dat afimlă : ... copilului trebuie,

de la inceput, să i se permită să-şi vadă părinţii, fraţii

şi

surorile dezbrăcaţi, ori de cite ori acest lucru se intimpUi in mod n a tural. Să nu se facă deloc caz in nici un sens ; copilul pur şi simplu să nu ştie că oamenii au conştilnţa

goliciunii,.. ; opiniile sale despre religie

şi

p olit i că,

propria


sa viaţă şi conduită, cu diversele convingeri şi calomnii, toate acestea sint

chE'stiuni pe care prezenta instanţă le

consideră a ţine de resortul Consiliului Invăţăm1ntului Su­ perior căruia ii revine sarcina de a aprecia caracterul mo­ ral al dr. Russell ca profesorj iar concluzia Consiliului lnvăţămîntului Superior este definitivă. Dacă normele după care se

ghidează

Consiliul

lnvăţămintului

Superior

in

aceste privinţe sînt inferioare regulilor 'bunei cuviinţe, co­ rectivul se va aplica autorităţii care numeşte, aceasta p'.I­ tind fi făcută responsabilă de numirea

unor indivizi

cu

norme morale sub nivelul necesar asigurării binelui pu­

blic. Iar cu privire la aceastA conduită prezenta instanţă nu

este

indrituiti

acţioneze datorită autorităţii confe­

rită prin lege Consiliului Invăţămintului Superior. Acolo însă unde probleT"', depăşeşte dom",niul controverselor

in­

ti-ind în cel al dl'C,,,·..l1ui penal prezenta instanţă este indri­ t.uită şi ii revine datoria de a acţiona. adulterul prin limbajul· folosit în cartea

ideală

la pagina 221,

... Nu

Dacă,

încurajind

Educaţia

şi

1;iaţa

voi arăta că este de dorit să ră­

mînem credinci6şi toată viaţa unui partener, sau că o căsă­

torie definitivă inseamnă excluderea unor aventuri trecă­

toare ... se poot0 susţine că el nu face decit să incurajez(>

comiterea unei greşc.'li şi nu a unei infl'acţiuni, acest argu­ ment atenuant va cădea atunci cind sintem conlruntaţi cu modul in care se pronunţă

d.r.

Russell cu referire la inf1'3C­

ţiunea condamnabilă de homosexualitate, pentru ca:re in statul

New

York se prevede pedeapsa cu închisoarea pînă

la 20 de ani şi cu privire la a cărei pratică degenerat! dr. Russell are 8<.'eStea de apus in cartea sa intitulată Educaţia şi lumea modeMld la pagina 1 1 9 : ..cEste posibil că relaţile sexuale cu alţi băieţi nu ar fi foarte dăunătoare daci ar li tolerate, şi totUfi există pericolul ca DU �va "4


să sti n j eneascl evoluţia vieţii sexuale normale de mai tîrziu ... . Luind act de principiile dr. Russell in conformitate cu codul penal al statului New York, rezultă că pe lîngA sub­ minarea ll'lOJ'3le i studenţilor, doctrinele sale ii p ot aduce pe ei, iar in unele cazuri p e părinţii şi pe supraveghetorii lor in conflict cu legea penală şi în consecinţă prez en ta instanţă intervine." Judecătorul a dat CUlr de înţeles că Russell a încurajat "infracţiunea condamnabilă de homo.sexu alitate " , aCE'3Sta f i i n d acuzaţia supremă care i se aducea, şi i n faţa căreia oriCE' "argument a'!.enuator va cădea" . După cîte ştiu eu in

multele cărţi alt:' lui R:.lssell ex�tă numai două pasaje în care

se

d isc u tă

că RusseU

problema

nu incită

de

homosexualităţii.

leA: la

Este

incălcarea legii al

ad vers ar este. In pasajul citat de

clar

dnH

j u decăt or Russel nici

măc ar nu critică vreo lege. Departe de

CI.

i nc uraj a homo­

vor�te despre o posibilitate, apoi scoate efec te dăunătoăre ale relaţiilor homo­ Ac.-easta este logica d i n 1 984 : n egr ul este alb,

se>..-ualitatea, el

in e vi denţă unele

sexuale.

p ac e a este război iar libertatea sclavi e . Cît de ad evă rat este că fanaticii sînt fundamental aceeaşi, de o parte sau de alta a cort i n e i de fier. De asemt' nea nu este adevărat că Russell a incurajat adulterul, nici in p asaj u l citat, nici în altă parte. Ceea ce s usţi ne Russell este, tn p rim u l rind, că L'el a ţ i i le sexuale intre persoane necAsătorite nu sint imorale dacă intre cei doi ex ist ă suf.icientă a fec ţ iune şi că aceasta este o ch.estiune pur

personală care nu trebuie să intereseze statul. In al doilea

rind

el

sus ţine că relaţiile extraconjugale ocazionale nu

constituie neap ărat un motiv de desfacere a căsătoriei, ce, aşa

cum.

McGeehan acelaşi

a arătat.

în atitea

declaraţii

publice

le-a ignorat cu grijă, nu ·este

lucru

cu

"incurajarea" adulteru l ui.

in

nici

pe

ceea care

un caz

Iar pledoaria


lui Russell pentru legalizarea căsătoriilor de probă poate fi cel mult privită ca argument impotriva adulterului. Oricum înaă articolul din cotlul penal al statului New York, care face din adulter un delict penal n u este şi n u a fost aplicat de multă vreme, Toată lumea cunoaşte aceasta, Poate că cea mai bună dovadă cA es\e o lege intratA in desuetudine este oferită de însuşi registrul lui McGeehan de pe vremea cind era procuror de district in Bronx. In această perioadA au fost acordate un mare număr d e " divor­ ţuri pe motivul suficient de legal al adulterului. Totuşi, McGeehan, ca toţi ceilalţi procurori de district, niciodată nu a urmărit, nici mâcar una din părţile a cărei vinovăţie a fost înregistrată astfel în mod oficial. Opiniile lui Russell despre goliciune, deşi ne acuzatoare Î1'/. sine au fost infierate ca "dezgustător de respingătoare" d e către judecător, care lui Russell Ed1f-Caţia

a

citat dintr-o carte din tinereţe

şi viaţa ideală

a

in care el scria "copilu­

lui trebuie de la inceput, să i se pennită să-şi vadă părinţii, fraţii şi surorile dezbrăcaţi, ori de cite ori acest lucru se intimplA in mod natural. Să nu se facă de loc caz in nici un sens ; copilul pur şi simplu f;ă nu ştie că oamenii au conşti­

inţa goliciunii." Acest citat a Iost prezentat ca dovadă că

filozofia la City College va deveni o catedră a "indeeenţei" in cazul în care numirea l'ăminea in picioare, Evident

McGeehan a sperat să-I facă pe Russell să apară "lasciv, destrăbălat, desfrînat, erotomaniac" (pentru a folosi limba­ jul colorat al d-lui Goldstein), care pleda pentru un strip-tease in sînul familiei. Judecătorul

s-a

icI

de

abţinut cu

griJă să citeze din celelalte părţi ale dezbaterii J u i Russell in care erau explicate moti\Tele acestei opinii. In aceste alte pasaje, pe care McGeehan le-a trecut sub tăcere, Russell arăta

clar că făcuse această recomandare şi condamnase

practica opusă de a ascunde

cu orice preţ corpul

deop,rece aceasta din urmă trezeşte

.'"

uman,

"sentimentul ci existi


taină, şi, avind acest sentiment, copiii vor deveni curioşi şi indecenţi". - Jude�ătorul, de asemenea, s-a abţinut să citeze discu­ ţia pe aceeaşi temă din Căsătoria şi morala, una din cărţile prezentate de Goldstein ş.i, chipurile, citită de McGeehan. Acuzaţia lui Goldst.ein că Russell a ,.con dţt s o colonie nudistă,e a provenit probabil in urma unor afirmaţii din acest pasaj, care sună astfel : ,.Tabuuîîmpotriva goliciunii este un obstacol in faţa unei atitudini decente in problema sexuală. Cînd este vorba de copii mici, acest lucru este acum recunoscut de multă lume. Copiii este bine să se vadă unul pe altul şi pe părinţii lor goi ori de cite ori aceasta se întî.mplă natural. Va exist a Il scurtă perioadă, probabil pe la virsta de trei ani, cind pe CI

copil îl vor interesa deosebirile dintre tatăl şi mama sa, şi le Va compara. cu deosebirile

dintre

această perioadă trece repede � i goliciunea n u va prezenta un

cI

şi sora

lui,

dar

după aceea pentru copil interes

mai

mare

hainele. Atit timp cit · părinţii nu sînt dispuşi

decît

se lase

văzuţi goi de către copiii lor, copiii vor avea in mod necesar

sentimentul că există o taină şi avind acest sentiment vor deveni curioşi şi indecenţi. Exisfă ('vita indecenţa, şi anume punctul de vedere

evitarea

un singur tainei.

al sănătăţii multe

mod de

Există

motive

a

şi din

impol'tante

in favoarea nudismului cînd există circumstante adecvate, cum ar fi afară in aer libel' pe vreme cu soare. Expunerea pielii dezgolite la soare are un efect extrem de întăritor. De altfel, oricine a unnălit copii zbenguindu-se făl'ă haine în aer liber trebuie să fi fost izbit de laptul că au o ţinută mai buni şi că se mişcă mai degajat şi mai graţios decit atunci cind sint imbrăcaţi. Acelaşi lucru se intimplă şi cu

adulţii. Locul potrivit pentru nudism este in aer liber, la soare şi in apă. In cazul in c are convenţiile noastre ar penni te aceasta, curind atracţia sexualA ar dispare ; eu


toţii am avea o ţin ută mai bună, am fi mai săn ătoş i prin rontactul aerului şi SlMrelui cu pielea, iar normele noastre mai îndeaproape cu normele de sănătate , deoare ce Val" avea in vedere corpu l şI ţinu ta. nu humai faţa. In acest sens practica gl'ecilor era demna de de frum useţe ar co in c ide

toată

lauda." Trebuie să mărturisesc că nu văd cum ar putea exi:,>ta mai sănătoasă pe această km;l decit cea expri­ mată in aceste cuvinte. Reacţia lui McGeehan aminte�te

o atitudine

de o caricatură, d evenită celebră la inceputul seco lul ui , cind

Anthony Comstock, unul dintre st.rămoşii spirituali ai jude­ cătorului, făcea campanie contra pktur�lor şi sc•.t1p turilur redind forme umane descoperite. Caricatura îl arăt a pe Comstock tîrînd o femcie într-o sală d e tribunal şi spunind judecătorului "Onorată c urte, această' ft":meie a născut un copil gol". In problema masturbării , j-udecătorul,

ca

de obice i , f>-a

făcut de două ori vinovat de prezentarea eronată

lui Russe!J.

a

ide- il or

In p rimul rind l-a dtat pe Rusl>-ea in afara con­

textului într-un mod in care a prezentat ero nat adevărata inte-nţie a discuţiei sale . ·Pe deasu pra , ML:Geeh:m a i nter­

reprodus in hotărirt>a sa. că RusselJ dăd{'a practicarea masturbăriL _ tn pasajul citat Russe ll nu face aceasta ; pur şi simplu pretinde că ar fi mai bine ca un copil să fie Iăs�.t în p!lce decit să i se ink'l"Zlcă masturoarea prin ame ninţări crunte. Pasaj ul, de altfel, se afla intr-un context în carp Russell departe de a milita pentru mas turbare, recomanda alt.c metode, decit interzicerea directă, pentru prevenirea ei. Cît dt.'Sp.i·e ideile reale ale lui Russelt ele sint de mu.lt nişte locuri comune in medicină. In legătură cu aceasta New Republic, pe bună dreptate , a remarcat Că judecătorul pur şi simplu pretat erunat pasajul pe care l-a

El a incercat să prezinte lucrurile arătînd

sf-aturi

sau garanţii

pentru


s-a dovedit a nu fi la curent ,.cu o intreagi generaţie de gindire ştiinţifică din domeniul medicinei şi psihologiei". Poate că in loc de a supune profesorii de colegii la probe eliminatorii ar fi mai bine să li se ceară judecătorilor in persped:ivă un minimum de cunoştinţe de psiho1ogie medicală. McG. ehan a denaturat nu numai opiniile lui Russell asupra unor subiecte precise. Probabil cel mai reprobabil aspect al interpretării sale a fost denaturarea scopului general urmărit de Russell in critica adusă moralităţii con­ venţionale. Nimeni nu ar fi bănuit din spusele judecătoru­ lui că Russell a abordat subiectul moralităţii sexuale intr-un spirit de Inaltă seriozitate şi că intenţia sa nu a fost să se lepede de restricţii morale ci să formuleze un LOO mai blind şi mai uman. "Sexualitatea - a scris Russell intr-un pasaj pe care judecătorul probabil că nu a ajuns să-I citească - nu se poate dispensa de o etică, la fel ca in afaceri, sport, cercetare ştiinţifică. sau orice alt domeniu de adivitate umană. Dar se poate dispensa de o etică bazată in exclusivitate pe prohibiţii vechi propuse de oameni nE-instruiţi, într-o societate total diferită de a .noastră. In viaţa sif'xuală, ca şi in economie şi politică, etica noastră mai este dominată de spaime, care, datorită descoperirilor moderne, au devenit iraţionale ... Este adevărat că trecerea de la vechiul la noul sistem prezintă mlele dificultăţi in sine, ca orice tranziţie. . . Moralitatea pentru care aş pleda eu nu inseamnă a spune pur şi simplu adulţilor sau ado1es­ cenţilor : ...Urmaţi-vă impulsurile şi faceţi ceea ce doriţi ... . Viaţa. trebuie să aibă armonie, trebuie să fie caracterizată prjn efortul continuu către scopuri care nu sint imediat avantajoase şi nu in orice clipă atrăgătoare ; trebuie si avem consideraţie pentru cei din jur şi nişte criterii de corectitudine." "Moralitatea sexuală, declara el in aI1ă parte


în Căsătoria şi morala, trebuie să pornească de la nişte prin· cipii generale, care să fie aceptate într·o măsurA suficient de mare, chiar dacă există destul dezacord cu privire la consecinţele pe care le pot avea. In primul rind trebuie sA l'xiste asigurarea că intre bărbat şi femeie va exista pe cit este posibil acea dragoste adincă, profundă, care va inlăn­ tui intreaga personalitate a celor doi şi va duce la o fuziune

care

îi va imbogăţi şi inălţa". Al doilea lucru important

t'ste să li se poată oferi copiilor o ingrijire adecvatA, psihică �i psihologică" . Russell nu este nici adeptul "vieţii la in­ timplare" nici inamicul instituţiei căsătoriei. Căsătoria, după el, este

.,cea

mai bună şi mai importantă relaţie care

poate exista intre două fiinţe umane" deosebit că .,este ceva

mai serios

şi insistă

decît

plăcerea

in mod a

doi

oameni aflati unul în compania celuilalt ; este o instituţie, care; prin faptul că dă naştere la copii formează parte

integrantă din structura intimă a societăţii, iar importanţa ci depăşeşte' mull c9.drul sentimentelor personale ale soţului şi soţiei." Este indoielnic că acest::! concepţii sint, intl'·adevăr, atit de periculoas::!. In orice caz, insl, nu prea reiese că McGeehan şi diverştii campioni ai "moralităţii" ar fi avut puţină consideraţie pentru inocenţa şi puritatea studenţilor de la City Collcge, peste sali sub 1 8 ani. Nu ar fi fost greu

de constatat dacă prezenţa lui Russell la City College ar

fi putut conduce la o "viaţă destrăbă1ată'\ "seducţie" sau alte practici ingrozitoare. Russell fusese profesor o bunA parte din viaţă - in Anglia, China şi in Statele Unite. Ar Ii fost, desigur, foarte simplu sA se ceară referinţe despre innuenţa sa de la rectorii universităţilor unde predase, de la colegii săi de acolo şi de l a studen1ii care :frecventaseră cursurile sale. Existau astfel de referinţe, dar judecătorul nu le-a luat in seamă. Nu le-a luat in seamă deoarece toate,

230


fără excepţie vQl'beau de Russell in termenii cei mai ela­ gioşi. Rectorul Hutchins de la Universitatea Chicago, unde Russell fusese cu un an inainte, a asigurat Consiliul Invă­ ţămintului Superior de "importanta sa contribuţie", spri­ jinind cu Uirie . numirea. Rectorul Sproule de la Universi­ tatea California a avut o poziţie asemănătoare, numindu-l pe Russell "un coleg foarte preţios". Richard Payne, redac­ torul ziarului . studenţilor de la U.C.L.A. I a trimis o tele­ gramă cu ocazia unui miting de protest de la City College, prin care spunea : "Aveţi tot sprijinul studenţilor de la U .C.L.A. care il cunosc pe acest mare om. Succes ' " Deca­ nul Marjorie Nicolson de la Smith College şi preşedinte la National As8OCÎation of the United Chapters of Phi Beta Kappa a venit voluntar cu o declaraţie. Ea asistase la două din cursurile lui Russell de la Institutul britanic de studii filozofice. După decanul Nicolson, "dl. RLissell nu a adus niciodată în discuţiile de filozofie vreo una din chestiunile controversate, ridicate de adversarii săi . . . DL Russell este, mai presus de orice, un filozof, iar în prelegerile sale îşi aminteşte întotdeauna aceasta. Nu aş fi avut cum să cunosc vederile d-lui Russell asupra căsătoriei, divorţului, teismu­ lui sau ateismului dacă ele nu ar fi fost redate exagerat in presă" . Depoziţii similare au fost trimise din multe alte părţi. Am spus mai sus că judecătorului McGheehan nu-i era mintea la lege. Cred că ar fi corect să adaug că nu-i era nici la fapte.

VI Reacţiile in faţa verdictului au fost după cum era de aşteptat. Suporterii lui Russell erau consternaţi, in timp ce opoziţia triumfa. Suporterii lui Russell se temeau ca 1

University Colleg.e .of Los A.ngeles (n,rt,). 231


nu cumva fie

prin

puternice presiuni ' politice. Consiliul si

impiedicat

să facă recurs

la

tribunale

nu

superioare.

Aceste temeri. aşa cum vom vedea; s-au dovedit absokJt justificate, Consiliul naţional

al

Asociaţiei ameMcane

a

profesorilor unh.. ersital'i, inlîlnindu-se 1 � Chicago, a adopu tat în unanimitate o rezoluţie prin care se cerea primaru­ lui LaGuard i a şi Consiliului să lupte impotriva sentinţ<.'i lui McGh<.>ehan. La

[el

au procedat numeroase alte organi­

zaţii printre care Asociaţia americană a lucrătorilor din I

domeniul şti i n t ei

�i A<;ociaţia educaţiei

Comitetul

demice,

avindu-l ca

de la Columbia

şi

publice. A fost

Berb and Russdl - a l libertăţii ac:!­ pI'eşedinte pe profesorul Mon1.ague

format

ca s('(;retar pC' John H::-rman Rand a l l .Ţr.

Printre organizatori s-au numărat Dr. William A.

N�il�n.

director emerit ;! . al c0legiului Smith, rectorii SprouJe

şi

Hut<:hins ; DI'. J . S . . Bryn, dil'ector al colegiului William and Mary ; c;lecanul Nicolson ; Dr. Frank Kingdon şi nu­

meroase alte distinse personalităţi ' ale lumii academke. Şaizeci d e cadre didactice ale Universit:': ' ; i No!"thw�'stern au trimis imediat contribuţii financiare Comitetului, eto­ giind modul deschis şi curajos de abordare a problemell.ll' morale de către Russell. Comitetul libertăţii trimis

o

culturale a se arăta

telegramă primarului LaGuardia in c�re

că McGet:han îl făcuse pe Russell să apară "ticălos şi des­ frinat". Aceasta, s-a continuat în telegramâ, vine

,.in dis­

crepantă contradicţie c u fapte cunoscute şi uşor de verifi­ cat, atestate de reclorii universită.ţilor· americane la care . a predat dl. Russell" , Un miting de protest a fost organizat şi de Comitetul american . 1 I 13.

pentru

libertatC' intelectuală unde printre vor-

American Associatlon o[ Scientlfic Workers (n.t.).

Funcţie acordaiA pensi.OnatilOll' . (n:I,.). .


bitori

s-au numArat pro fes orul Walter 'Rautenstrauch de ]a Columbia, profeso r u l Franz Boas (antropologul), deca­ nul N, H. Dearborn de la Universitatea New York, şi abatele H. N, Sibley, Chiar la City College unde studenţii erau, se pare, îndeajuns de coru p ţi încă inainte ca Russell

�ă aibă prilejul de a le submina in continuare sănătatea şi morala, a avut loc un miting in au l a mare, Un mesaj de simpatie

a fost

primit din partea

unuia

dintre cei .mai

iluştri abs o lvenţi ai colegiului, Upton Sinc1 ai r, care a de­ clal'at că j udecătorul şi episc opul "au făcut că Angli a ne-a imprumutat pe u.nul taţi şi mai generoşi oamen i

ai

dintre

public faptul

ce i mai invă­

timpului nostru". Sup or­

t er il or d ogme lor sexuale, a incheiat e l " n u trebuie să li se

permită să ne jefuiască de serviciile lui Bel'trand RusseU" ,

Principal ii pu rtători d e cuvint la intrunire au fost profe­

sorii Bri dge de la catedra de limbi clasice. Wiener de la catedra

de filozofie,

Morris

de la catedra de istorie şi

Lyman Bryson d e la colegi ul pedagogic. Col u m bi a, "In măsura în care colegiile publice nu beneficiază de aceeaşi libertâte ca celelalte colegii", a remarcat p rofesor ul Bry­ ele să joace u n 1'01 imp ortant in

son, .. nu putem spera

ca

evolutia

a vieţii noastre" .

intele-.:tuală

AceastA

ultimă

consideraţie nu a contat p robabil prea mult in ochii j u­ decătorului McGeehan,

ai episcnpului Manning şi ai sa­

vanţilor de ractură Ta mmany care a u spdjinit eforturile lo r temerare , Corupţia trebuie să fi fost în floare la City College cu mult inainte de i sc ar ea intregii tărăşenii. Dt.'Oarece comi­ tetul de

conducere al Asociaţiei absulventilor de

la

City

College a votat in unanimitate să ins iste pe lîngă consiliu

pentru a face recurs. Propunerea a fost prezentată de că­ tre dr. Samuel Schulman, rabin emerit al tf'mplul-ui Ema­ n u-El, o organizaţie bine cunoscută pentru activităţile

233


(' i subversive. Unul dintre cei

18

directori ai comitetului

t'ra judecătorul Bernhard Shientag de la Tribunalul Su­ prem care, probabil, nu fusese instruit cum trebuie asupra teoriei influenţei "indirecte". Faptul că nu toţi judecătorii erau atit de versaţi in in­ terpretarea codului penal şi n u aveau o concepţie atit de pl"Ofundă

asupra

ca

academice

libertăţii

judecătorul

McGeehan a fost de asemenea evident în urma unor eve­ nimente întîmplate în California. La

30

aprilie s-a cerut

destituirea lui Bertrand Russell din postul pe care îl ocupa Universitatea California de către dI. I. R . Wall, un fost ministru, care a solicitat interdictia pe cale de ordonanţă

It!

judecătorea..<;că l a Curtea de apel districtuală din Los An­ gt'les. Di. Wall venea cu acuzaţia că ideile lui Bertrand

Hussell erau "subversive" . Dar in California, spre deose­ bit'c de cele intimplak l a New York. tribunalul a respins pc loc cererea

VII Este de la sine înţeJ.cs că sentinţa lui McGeehan a fost considerată un act de mare eroism de către duşmanii l ui Russell. Judecătorul devenise acum obiectul unor imnuri lirice

de laudă

in gazetele

inchizitorilol".

"Este un bun

american, un adevărat bărbat american" scria săptămîna­ lul iczuit AmeTica. Mai mult decit atit, "este u n om al legii dnslU şi

neintinat

şi...

se impune printre cei m?i buni

ca autoritate in materie de legislaţie". Totodată "trăieşte eu mintea şi sufletul in spiritul religiei sale" şi "avînd o înălţime de peste şase picioare, debordează de -inteligenţă şj bunătate".

Şi acestea n u erau singur-ele sale virtuţi.

Acuzaţia lui Russell că. judecătorul este un "individ foarte ignorant" era tot.al neîntemeiată. Un specialist în filologia


clasică, "cu o minte pătrunzătoare şi o cultură strălucită . . . citeşte Homer i n original in limba gree.că şi s e delectează cu Horaţiu şi Cicero în original in limba latină". Multe alte voci s-au alăturat periodicului iezuit intr-un cor do(' adulaţie. Una dintre acestea a fost a lui Francis S. Mo­ seley, p�inte al unei asociaţii a profesorilor catolici care a numit hotărîrea lui McGeehan "un capitol istoric în istoria jurisprudcnţei" şi "o mare victorie a forţelor bunei cuviinţe şi ale moral ftăţii precum şi un triumf pentru li­ bertatea academ ică". Cerind anchetarea lui Ordway Tead, a directorului Mead şi a altor revoluţionari răspunzători de numirea lui Russell, articolul de fond din Tablet de­ clara că "hotărirea judecătorului McGeehan... are o notă de simplitate şi sinceritate care cucereşte imediat apro­ barea". Trebuie să fi devenit pînă la acest punct evident că Russell nu era singurul răufăcător care trebuia pedepsit. Majoritatea membr.ilor Consiliului lnvăţămîntului Supe­ rior erau aproape l a fel de condamnabili şi trebuiau luate măsuri corespunzătoare impotriva lor. La o întrunire a Consiliului învăţămîntului de stat din New York, consi­ derat, cred de către toată lumea "grupul de extremişti" ai politicii de aripă dreaptă din Statele Unite, profesorul John Dewey şi d-na Franklin D. Roosevelt au fost învi­ nuiţi a milita pentru toleranţă (ceva nesănătos şi anemie) in locul "bunei-cuviinţe" şi "corectitudinei", după exem­ plul procedurii lui McGeehan, presupun. La aceeaşi in­ trunire, Lambert Fairchild, preşedinte al Comitetului na­ ţional al recuperării religioase, a acuzat majoritatea celor din Consiliul Invăţămtntului Superior care se arătaseră favorabili numirii lui Russell a fi "evrei renegaţi şi creş­ tini renegaţi" şi a insistat asupra inlocuirii lor cu per­ soane "care mai cred in ţara şi in religia lor". Charles

23.


E. Keegan, politicosul gentleman cu care am făcut cunoş­ tinţ ceva mai il�ainte cînd n· numise pe Russell "cîine" şi "ha mana", a ridicat problema în comaliul municipal corn­ ! panndu-l pe Russell cu ,.coloana a cincea" care a contri­ buit la victol�iile o bţi n u te de nazişti şi numindu-l un "co­

munist pe faţă" , a insistat ca membrii Com ite tu l ui care au stăruit în încercarea

101'

de a-l "plasa pe Russell printre

cadrele didactice de la City Collcge" să fie cl, e "itituiţi. a prezentat o mo ţ iu:-.e prin care se

cerea pri m arul ui

EI

să re­

organizeze co n si l iu l şi s ă numească membri care să ser­ vească ora�ul. " cu mai multă cinste". Moţiunes a fosi adop­

14 la d nc i . Trebuie adăugat, totuşi, t:ă nu <trc :1ut'oriţatea de a destitui membfii consi­

tată cu un voL de

primarul

liului, aşa că moţlunu consilierului. municipal Keegan nu

in semn ::l.t mai m u l t ue:.:it \In simplu gest nobil. In afar a prcîntîmpin�ri i numirii lui Russell şi a pe­ Co n sili u lu i care se pronunţasel-ă i n fa­ voarea ei, mai rămînea sardna d.:: a l,i m uri publicul .)supra adevăratei naturi a libertlii i - sLlbi(,�ct' as u pra căru::t mulţi amerÎcani aveau o imagine tu1.a l ecenată, p rob a b il sub influenţa unor eretici cu iluzi.i false ca J c ffersDn sau Paine. Con cepţ ia McGe!:'han-Moseley trebuia' să fie f ă­ a

depsirii memb;'ilor

cută cunoscută pe gcară mai e x 1 i nsă. In această campanie

de edificare, monsenior Fl'an.cis W. Walsh,

despre "bălţile de sînge"

din nou

cuvîn tu l

la

Ho te l

cel

care vorbise

a avut un rol important.

Luînd

Astor, de data aceasta la masa

anuală de impărtă<';<:l nie a Societăţii numelui sfint a poştei

newyorkeze, el s-a referit mai intii p0 scurt la istorica

hotruire judecătorească. Ultima dată cînd a luat cuvintul

de la această tri b ună ,

'8

spus el, "am discutat o problemă

cunoscută profesorilor de matematică sub denumirea

triunghi roatrimonial. Dar, deoaret'€ la acest subiect dI. decătol John E. McGeehan a dat in scris �<quod erat .'"

de

ju­

de-


memsimdum,.,. vom trece mai departe la un subiect înrudit". Monsenlor Walsh a discutat în continuare "un cuvînt de care se face mult abuz" şi anume "libertate". Deoarece fiin­ ţele umane, a spus el "pot să-şi continue existenţa numai supunîndu-se legii lui Dumnezeu - legii naturii, legii ce­ lor zece porunci - atunci in această ţară a noastră ameri­ cană să nu i se permită nimănui să-şi bată joc de legea lui Dumnezeu. Să nu j se permită nimănui să stea la tribuna libertăţii pentru a injunghia libertatea pe la spate. Şi aceasta se aplică tuturor comuniştilor şi simpatizanţilor, tuturor naziştilor şi fasciştilor care pun legea statului mai presus de legea lui Dumnezeu, profesorilor de colegiu, ed.i­ torilor de cărţi sau oricui se află in limitele teritoriale ale Statelor Unite". Faptul că monseruorul Walsh avea tot dreptul să fie considerat expert al abuzului de cuvîntul "libertate" nu se poate nega.

VUJ Această relatare nu va fi completă fără cîteva cuvJnte despre rolul jucat de New York Times in această afacere. Atun�i cind nu sint implicate grupuri de presiune reli­ gioase, Times este de regulă gata să protesteze împotriva abuzurilor de putere. In timpul procesului lui Russell , pu­ blicul a fost, ca intotdeauna, ţinut la curent exact şi pe larg. Şi totuşi, toată luna martie, cind Russeli şi membrii Consiliului Invăţămintului Superior au fost zilnic huliti in termeni cei mai violenţi, Times a păstrat o tăcere desă­ vîrşită. Timp de trei săptămîni după sentinţa lui McGeehan nu s-a făcut nici un comentariu de fond. In sfîrşit, la 20 aprilie Times a publicat o scrisoare a d-lui Chase, rec­ torui Universităţii New York, care se referea la unele im­ plicaţii ale hotărîrii lui McGeehan. "Problema reală, scria dl. Chase, este o problemă, care, după cite ştiu nu s-a mai

;:m


pus de clnd există invăţămîntul superior în AnlCl'ica. Ea este, dacă într-o instituţie care se intreţine partial sau total din fonduri publice, tnouna1ul. la reclama�ia unui contribuabil, are puterea de a anula numirea unui cadru universitar pe baza unei păreri personale ... Dacă jurisdic-. ţia tribunalului se menţine, .aceasta inseamnă o. palmă dată securităţii şi independenţei intelectuale a fiecărui

cadru

didactic al tuturor colegiUor şi universităţilor din Statele

Unite.

Consecintele

sale

probabile

sint

incalculabile".

Times s-a' simţit acum obligat să ia poziţie asupra su­

biectului printr-un articol de fond. Acesta incepea prin cîteva comentarii generale deplingind e:fectele nefericite

ale controversei care se ridicase. Disputa asupra numirii lui Bertrand Russell,

"a

scris Times, "a făcut mult rAu co­

munităţii noastre, creind un sentiment de amărăciune pe

care ne

nu ni-l

putem permite

cind democraţia

din care

infl'uptăm cu toţii este ameninţată din atitea părţi".

Judecăţi greşite, a continuat articolul cu un aer tralitate,

implicate.

s-au făcut Numirea

"de către toate

de la bun

părţile

inceput

a lui

de

neu­

pnncipale Bertrand

Russell, a fost nepolitică şi nechibzuită ; pentru că lăsînd

cu

totul la o parte pregătirea lui Bertrand Russe1l şi me­

ritele sale ca profesor, era clar, încă de atunci, că păre­ rile pc care le exprimase in legătură cu diverse chestiuni morale vor leza sentimentele unei însemnate părţi a co­ munităţii noastre".

Dacă

,.nepolitică" ar trebui,

se

o numire este pare, sA conteze

"politică"

sau

mai mult decît

pregătirea şi competenţa unui profesor. Interesantă idee pentru un ziar liberal, desigur.

In ceea ce priveşte hotărirea judecătorului McGeehan

T i mes

nu a avut de spus decit

era "periculos de largă".

Indignarea acestui ziar Hberal nu era indreptată nici im­

p l I t riva joo<>eătorului

care

abw.a.<Ie de poziţia lui, nici.

iIn-


potriva primarului a ('ărui p urt are laşă o voi descrie iml...'Ciiat, ci in special i mpo tl'i v a vklimci aces tu i răutăcios asalt, Bertrand Russell, DI. Russell insuşi. a declarat Times. "trebuia să fi avut înţelepciunea de a refuza nu­ m il'ea de inda t ă ce a apărut dar ce l,.'Q nsecinţe negative puate avea", La <u...ooo s ta Ru.s:;cll a răs pu ns printr-o scri� S(18re publicată la 26 a p ri l i e : " Sper că imî veţi pcl'm i t e să comentez as upr a referi� rilol' d u m neavoas b 'ă cu privire la di ferendul produs da­ torită numirii mele la City College din New York şi in special asupra remarcii dumneavoastră că .. tr�buia să fi avut tnţelepciunea de a re f u za ... de indată ce a apărut clar l."e conseci nţe poate avea.., Intr-un sens, aceasta n u ar fi fost calea cea mai în­ ţeleaptă : ar fi fost, desigUl', mai prudent în măsw'a in care s înt vizate interesele melc personale, şi cu mult mai plă­

cuL Dacă m-aş fi gindit numai la propriile mele interese şi in clinaţ i i , m-aş

fi

retras pe dată. Dar oricit de înţeleaptA

al' fi fost o asemenea hotărîre, din punctul meu personal

mei al' fi insemnat in acelaşi timp la­ şitate şi egoism, Foar te mulţi. cind şi-au dat seama că în joc se află p ro priil e 100' in t e rese şi principiile toleranţei şi ale l ibertăţii cuvintului au ţinut de la bun început să con­ t inue di spu ta , Dacă m-a.ş fi re t ras le-aş fi răpit acest casus heZli I şi in mod taci t aş fi co nsimţit la propunerea opozi­ ţ i ei de a li se permite uno r grupuri bine intărite să izgo­ de vedere, in ochii

nească

din

oficiul public in d i vizi ale căror opinii,

rasă

urî natiunalitate le repugnă, Acest lucru mi s-ar părea I

imoral, Bunicul meu a lor

de

Cost

cel care a realizat abrogarea Act�

mărt u risire şi de autoritate ' care li impiedicau să

1 Motiv de l'ăzboi Uat,) (n.I.), : Test and Corpo1'4tion Acts. revooate in urma unei moţiuni pl'C'.t.t'nt.ate de 100'dul John Ru�lI rn 1828 (n,t.).

239


deţină o funcţie publică pe cei care nu erau membri ai bisericii Angliei, al cărui membru bunicul meu era, şi una dintre amintirile mele cele mai vechi şi mai importante este o delegaţie de metodişti şi wes1eyeni 1 care veniserl ca sA strige ovaţii sub fereastra sa la 50 de ani de la aceQStă abrogare, deşi singurul grup mai mare afectat fusese al catolicilor. Nu cred că diferende1e sint rele din motive generale. Nu controversele şi oici discuţia deschisă nu pun in pli­ mejdie democraţia. Din contra ele sînt cele mai mari ga­ ranţii ale ei. O latură esenţială a democraţiei este tale­ rarea de către grupurile puternice, chiar majoritare a grupurilor dizidente, oricit de mici, şi oricit de mult le-ar

lt..>za sentimentele.

lntr-o democraţie este necesar ca oamenii să inveţe să suporte ca sentimentele lor să fie lezate ... " La incheierea articolului sAu de fond din 20 aprilie, Times a ţinut să aI"d.te că il va sprijini pe rectorul Chase in speranţa că sentinţa lui McGeehan va fi revizuită de către un tl'lbuna1 superior. Ulterior cind această revizuire a fost iscusit impiedicati prin efortul comun al judecăto­ rului şi .al primarului LaGuardia. Times nu ă. avut nici un cuvint de protest. Aceasta este tot ce se poate adăuga la reputaţia "celui mai mare ziar al lumii" in acest caz. IX

f

Cînd decizia lui McGeehan s-a ăcut publică. unii dintre duşmanii lui Russell s-au speriat că ar putea fi anulată de căt1'e alte instante. Astfel, consilierul municipal Lambert, t M1şcare religioasi metodill tă al căreÎ iniţiator

Wesley (1703-17tn) (n.t.).

,,<>

a

fost

John


8.rătindu-şi satisfacţia pentru "marea victorie a lorţelor bunei-cuviinţe" a atras atenţia că lupta n u fusese cîştigată incă. Declarlndu-şi marele respect pentru independ�ţa dreptului la acţiune judecătorească, ef a adăugat că "cetă­ ţenii iubitOli ai decenţei trebuie să formeze un front atit de puternic incit :nk:i o instanţă să nu indrăznească Bă schimbe decizia". Temerile consilierului nu mai erau necesare, Primarul LaGuardia împreună (:u citiva membri a i consiliului mu­ nicipal trecuseră la acţiune pentIţl a sc asigura că nici în cazul acceptării unui recurs impotriva sentinţei lui McGeehan, lui Russcll si nu i se poat,tl reda postul ini­ ţial. Primarul put' şi simplu a şters din buget fondul aloca.t pentru cursurile la caro fusese numit Russell să predea, procedind intr-un mod extrem de abil. El şţ-a publicat bu­ getul executiv fără a pomeni nici un cuvint despre su­ biectul in cauză, Citeva zile mai tirzi!1 reporterii au re­ marcat eliminarea indicaţici respective din buget. Cerin­ du-i-sc lămuriri, primarul u răspuns ipocrit că hotărîrea era ,.legată de politica eliminării locurilor vacante". Roger Baldwin, directorul Uniunii libC'rtăţiJor civile americane, a trimis atunci primarului o telegramă, prin cal'e exprima gîndurile mai multor observatori. "Această hotărîre prin care se neagă hotărîrea Consiliului Invăţămîntului Supe­ rior, a scris el, ni se parc mai inadmisibilă decit decizia judecătorului McGcehan in baza prejudecăţilor sale }X'r­ sonale". Acţiunea primarului era fără precedent şi, după părerea expertilor, nu avea autoritate legală, deoarece consiliilor şcolare le revine in exclusivitate controlul asu.. pra cheltuielilor din bugetul propriu, Nu era de ajuns că se scosese din buget fondul alocat pentru cursurile lui Russell. Trebuia inchisă orioe portiţă. Pentru a se asigura că l ui Ruăsell nu i se va oferi un alt

241


post, preşedintele de district Lyons a prezentat o rezolu� ţie adunării Comitetului bugetulul estimativ

care

urma

si

stabilească termenii şi condiţiile următorului buget. ;,Nici unul din fondurile alocate aici. suna rezoluţia, să nu fie folosite pentru angajarea lui BCl·trand Russell". Aceste recu rs

Totu'5i,

ar ca

măsuri

făceau

fo arte

putin

probabil

că un

la repuncrea in drepturi a lui Russel1 . o chestiune de principiu Consiliul Invăţămîn�

li dus

tului Superior a decis în majoritate să inainteze cazul unui superior. In această fază, d1. W. C. Chandler,

tribunal

avocalul

corporaţ iei, a informat Con.."li l i ul recursul. Impărtăşea părerea Consiliului

el n u va face

decizia

lui

McGeehan era ,,nevalidă din punct de vedere legal", şi chiar sfătuia Consiliul să nu ia in consideraţie această decizie în cazul unor viitoare numiri, dar in ciuda acestui fapt făcea recomandarea să nu se meargă mai departe cu acest proces. Datorită "implicaţiilor sale de ordin religios şi moral", a spus el, tribunalul superior ar putea confirma decizia. In acelaşi timp, primarul a făcut cunoscut cA "sprijinea" intru totul

refuzul d-Iui

Chandler de

a

face

recurs. Poate că termenul mai corect ar fi fost "inspirase". Majoritatea Consiliului s-a iqdrcptat in această situa­ ţie spre un avocat particular, iru- firma Root, Clark, Buck­ ner

&

Ballantine şi-a

oferit serviciile

era lost procuror al Statelor

gratuit. 01. Buckner

Unite pentru

Districtul de

Sud al New York-ului şi era asistat de dl. John H. Harlan. Bazindu-se pe un număr de precedente. dl. Harlan a ape­ lat la judecătorul McGeehan să pel'n'lită înlocuiască a

pe

avocatul corpornţiei,

ca

firmei

sale să-I

reprezentantă

legali

Consiliului. El a mai subliniat că nu i se dăduse ocazia

Consiliului de a interveni cu un răspuns oficial înaintea

hotăr:irii ...

lui

McGeehan şi

că avea nevoie

de eliberal'el1


unei dispoziţii pentru a face aceasta. Cititorului nu-i va apare surprinzător faptul că actul de supunere al d-lui Har­ lan nu a găsit nici o apreciere din partea cruciatului, care a decis că avocatul corporaţiei nu putea fi inlocuit fără con­ simţămîntul său numind cu dispreţ majoritatea consiliului o "clică imbufnată" care, "nu poate acum să rccontcste CC('a ce deja s-a adjudecat". Toate recursurile la

această

hotă­

fiind

rire au fost respinse de tribunalele superioare, şi dut

că avocatul corporaţiei a refuzat să acţiOhe2e, consiliul a fost lipsit de posibilitatea de a face recurs la sentinţa lui McGeehan prin care s-a revocat numirea lui Russell. După ce sentinţa lui McGeehan s-a dat

publidtăţii,

privil'(-'

impreună cu calomniile pe care le conţinea cu

la

caracterul său, Russell a fost s.fătuit să fie reprezentat de un

K.

avocat independent. El

l-a angajat

pe

d1.

Osmond

Fracnke1, care i-a fost propus de către Uniunea

liber­

tăţilor civile americane. DI. Fraenke1, in numele lui Rus­ seU, a cerut imediat ca RusseU să fie considerat parte în proces. De asemenea, a cerut permisiunea de

a

prezenta 'un

răspuns la scandaloasele acuzaţii făcute de

Goldstein.

McGeehan a respins cererea pe considerentul că Russell nu avea un "interes legal" in problema respectivă. Cu această decizIe d.l. Fraenkel s-a adresat Secţiei de apel CI Curţii supreme, care l-a susţinut în unanimitate pc McGechan fără nici o explicaţie. Cele citeva intervenţii legale rămase posibile pentru dl. Fraenkel au fost la fel de zndatnice. Este, intr-adevăr, uluitor faptul că doamna Kay, a cărei fiică nu avea cum să devină studenta lui Bertrand Russcll. avea un interes legal în proces, iar Russell a cărui piine reputaţie

se

şi

aflau in joc, nu era interesat. Pe bună drep­

tate a remarcat profesorul Cohen că dacă aşa este legea, atunci cu siguranţă, un măgar".

in

limbajul

lui

DickE'ns. " legea

e...tc


Astfel, şi Consiliul Invăţămîntului Superior, şi Ber­ trand Russell au fost împiedicaţi să facă un recurs eficace, hotărîrea lui McGeehan rămînînd definitivă. "Ca ameri­ cani" a arătat John Dcwey "nu putem decît să ro,şim de ruşinea acestei cicatrice pe reputaţia noastră de corec­ titudine",

x Din California, Russell s-a indrept.at spre Harvard, unde redarul ş i profesorii agregaţi 1 probabil că nu puseseră îndeajuns preţ pe decizia lui McGeehan că Russell "nu era apt să predea în nici una din .;;colile acestei ţări". Răspun­ ZÎndu-i lui Thomas Dorgan, ei au publicat o declaraţie ară­ tînd că au "luat cunoştinţă de critica adusă acestei numiri" dar au ajuns la concluzia, după o trecere in revistă a tutu­ ror circumstanţelor, că era "spre cele mai bune interese ale cadrelor d idactice universitare să-şi reîntăl'ească decizia şi au procedat ca atare". Cursurile lui RlL'lsell la Harvard s-au desfăŞurat fără incidente, de�i presupun că statisticile de viol şi seducţie au fost ceva mai ridicate ca de obicei. Russel a predat apoi timp de cîţiva ani la Fundaţia Barncs din Merion, Peru>ylvania. In 1944 a revenit în Anglia, unde cîţiva ani mai tirziu, regele George al VI-lea i-a conferit Ordinul de merit. Ceea <'-'e, tl'cbuie să recunosc, a arătat o regretabilă indiferenţă din partea monarhiei britanice faţă de importanţa codului penal. In 1950 Russell a predat cursurile Machete la Univer­ sitatea Columbia. 1 s-a făcut o primire entuziastă, pe care cei care au fost de faţă nu vor putea să o uite şi care a fost comparată cu ovaţiile adresate lui Voltaire în 1784 cînd a revenit la Paris, locul unde fusese întemniţat şi de unde 1

244

FeUows

(n.t.).


ulterior .fusese exilat. De asemenea, în 1950, un comitet suedez, ale cărui norme, după cum se pare, erau' "sub ni­ velul cerut de buna cuviinţă", i-a conferit lui Bertrand Russell Premiul Nobel pentru literatură. Nu au existat co­ mentarii din partea d-nei Kay, a d-lui Goldstein sau a ju­ decătorului M(:G�han. In orice (·az ...k nu au tn.."t date publicităţii.


SUMAR


Prefaţă Tabel crfl1lOlogie

XXXVII DE

CE NU stNT

CREŞTIN

Introducerea editiei [engleze] Prefata faUWTUhti]

De-

ce nu s.Înt

A a d us religj� In ce

cred

creştin reale contribuţii

la ci\'îll7.aţic '!

?

13 ;-12

53

110

Supravieţuim marţii ?

Ba mai mult, esle Sceptlci calolici şi pro\estanţi Viaţa in evul mediu Soarta lui Thomas Paine

!11i 1(15

Pare doamnă ?

114 I l !!

Oameni cumsecade

1::4

Existenţa lui

H2

Dumnezeu Poate religia să ne scape Religia şi morala

Nooa generatie Apendice (CUm

de necazuri 'f

171 HI2

a rost impiedioot Bertraml Ia OJlegiul Ol"aŞului New York)

111;,

Russell să prl'uea

I H7

'"

Bertrand Russell-De ce nu am devenit crestin-Minerva (1980)  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you