Page 1


COLECลขIA

<P


AUGUSTIN

fijdiţie, traducere,

introducere,

note, comentarii şi bibliografie

de

EUGEN

MUNTEANU

••

HUMANITAS BUCUREŞTI

1991


Coperta colecţiei: DOINA ELISÂBETA ŞTEFLEA Redactor: ALEXANDRU SKULTETY

ISBN 97S-28-0176-x


INTRODUCERE

1.

Edilii

Păstrat în cinci manuscrise sub titlul D e dia 1 e c t i c a sau P rin c i p i a d i a l e c t ic a e, acest opuscul al lui Augustin a fost editat mai întîi la Basel, in 1558, sub numele lui Chirius Fortunatianus. In celebra lor ediţie, benedictinii maurini in­ clud opusculul în Appendix, printre alte spuria, considerîndu-l inautentic. Reapare în ediţia de Opera omnia în XI I tomuri, ieşită de sub tipar între 1700-1703 la Antwerpen. In Patrologia latina a abatelui J. P. Migne, D e d i a l e c t i c a ocupă coloanele 14091420 ale tomului XXXI I . Ediţia critică a lui CRECELIUS, din 1857, considerată drept cea mai bună, dar care nu prezintă diferenţe mari faţă de textul benedictin, a fost reluată si emendată in 1975 de JACKSON, A. şi constituie ediţia de referinţă in cercetările moderne. Textul benedictin se mai găseşte şi în AUGUSTIN, O., IV, p. 52-68. ,

5


Opusculul a fost tradus inte�ral în lim­ bile franceză (de M. H . Earreau, 111 HUGUS­ T I N , O., I V, p. 52-68), engleză ( JACKSON, A. , p . 82-120) şi germană ( RUEF, p. 19-43). O traducere românească parţială a cap . V şi VI I se găseşte la WAL D , F. L . , p . 138-143. 2.

Ediţia de faţă

Textul latin al ediţiei noastre reproduce lectura benedictină după AUGUSTIN, O . , c u acceptarea principalelor amendamente ale lui CRECEL I U S şi JACKSON, A . , autori de la care, in scopul facilitării urmăririi tri­ miterilor din note , am preluat şi nUInero­ tarea paginilor şi rîndurilor manuscrisului. prototip . Ort ografia şi punctuaţia textului latin sînt cele tradiţionale in filologia clasi că românească. Ţinînd seama de specificul acestui opuscul , am optat in traducere pentru respectarea îndeaproap e, pe cît s-a putut , a spiritului textului, urmărind păstrarea aspectului său tehnic ; am introdus, de obicei in paranteze drepte, numai completările cu cara.cter ex­ plicativ absolut necesare înţelegerii adec­ vate şi exacte a ideilor, conceptelor şi dis ­ tincţiilor lui Augustin. Aceleaşi imperative ale adecvării şi clarităţii au determinat şi păstrarea, în corpul versmnn româneşti, a 6


formei originale (însoţită de echivalentul ro­ mânesc) a conceptelor-cheie şi a unităţilor lexicale sau sintactice propuse de Augustin ca exemple. Versiunea noastră a beneficiat şi de con­ fruntarea cu traducerile engleză ( JACKSON,A.) şi germană ( RUE F). In note şi comentarii am acordat priori­ tate corelaţiilor necesare, de doctrină şi ter­ minologie, cu autori antici , greci şi latini, căutînd să evidenţiem, de fiecare dată, origi­ nalitatea. poziţiei lui Augustin. Dintre nume­ roasele trimiteri p osibile la teorii moderne ale semnului lingvistic, le-am p us în lum ină doar pe eele mai evident înrudite. Alllorii anticia.u fost citaţi conform uz an­ ţel or internaţionale, după ediţiile indicate în bibliografie . Cînd operele citate au bene­ ficia.t de o traducere românenscă , ace asta a fost reprodusă, chiar dacă nu am fost satisfăcuţi uneori de echivalările termino­ logice. Traducerea textelor latineşti şi gre­ ceşti lipsite de menţiunea trad. rom. ne aparţine. 3. Problema paternităţii

Includerea de către benedictini a opuscu­ lului între operele ap ocrife ale lui Augustin a determinat multă vreme, datorită autori7


tăţii ediţiei maurme, considerarea. sa drept inautentică. Deşi recunoscuseră . că în R e t r a c t a t io n e s, 1, 5, Augustin enumera.se , printre lucrările pe care le-a redactat i n tinereţe, in scopul edificării spirituale a fiului său Adeodatus, şi una, sub formă de dialog, despre dialectică, alături de altele, similare, despre retorică, muzică etc . şi deşi Augustin indică limpede că din aceste lucrări nu au rămas decît nişte fragmente incipiente (sola principia remanserunt ) , maurinii pun totuşi sub semnul întrebării p aternitatea lui Augus­ tin, întemeindu-se pe două argumente princi­ paie: în opuscul nu este indicat în mod explicit drumul de la cele corp orale către cele spirituale, cum era obiceiul lui Augustin În opere de acest tip , şi, în al doilea rînd, lucrarea nu a fost redactată sub formă de dialog. Astăzi nimeni nu se mai îndoieşte de certa paternitate a lui Augustin asupra lucrării . Argumente diferite, de natură textuală, filo­ logică şi ideatică, nu lasă nici o putinţă de îndoială. Dej a CRECEL I US, în Cuvîntul îna­ inte al valoroasei sale ediţii, a pus în evi­ denţă fragilitatea argumentării benedictine, arătlnd că absenţa indicaţiilor exprese asupra drumului de la cele corp orale către cele 8


s piritu a l e se e x plică prin caracterul neter­ minat al lucrării, de vreme ce şi în D e m u s i c a acest aspect este tratat la urmă. Faptul că D e d i a 1 e c t i c a nu are for m a unui dialog se explică prin caracterul său de s chiţă, cum însuşi Augustin a specificat in R e t r a c t a t i o nes ; în schimb, aspec­ tul general, colocvial şi didactic, cu nu m e roase enunţuri imp erative, ho r t at ive şi interoga­ tive, indică intent,ia autorului de a-i da forma unui d i al og Tonul predomin a nt al discu r su lui Este unul doctoral, al magistrului către di scip olul său, ceea ce se vede şi din abun­ denţa p e r soanei a II-a singular a vcrbelor şi a p r onumelor : fac igitur 'pr e supune deci' (8, 10) , vide 'ia aminte' (9,5), ad te iam per­ tinet iudicare 'rămîne la aprecierea ta' şi pau­ lisp er accipias 'SR afli' (9, 15) , perspicis ' observi' ( 10, 1), videbis originem verbi 'vei ob serva [că] etimulogia cuvîntului' şi vide tamen paululum 'în sfîrşit, gî nde şte te puţin' ( 11, 10) refer nunc animum 'îndreaptă-ţi acum atenţia' ( 14, 15) adtende 'să observi' ( 17, 20) , constitue 'imagineaz ă-ţi' ( 17, 30) , vides, ut arbitror 'îţi dai seama, cred' ( 19, 15) etc. Nu p oate fi trecută cu vederea, între argu­ mentele cele mai puternice în sprijinul pa ter­ nită ţii, p re z en ţa in cap . VI I ( 13, 5) a indica.

­

-

9


ţiei exprese asupra nvmelui autorului: Augus­ tin îşi ia propriul nu me drept exemplu, pentru 8 ilustra una din modalităţile de impre­ sionare prin semnul verbal a auditorului. Dar forţa cea mai mare în a.firmarea. paterni­ tăţii o are coincidenţa de doctrină între D e d i a I e c t i c a şi op ere certe, ale ma­ turităţii , precum D e M a g i s t r o, D e q u a n t i t a t e a. n i m a e, D e T r i n i­ t a t e, C o n f c s R ion e s , D e d o c t r i n a c h r i s t i a n a ete. , eoincidenţă ea.re se ma.­ nifestă nu numai în privinţa aspectelor gene­ rale, dar coboară pînă la chestiuni de a.mănunt, precum cele ţinînd de identita.tea de concepte şi termeni. Caracteristică lui Augustin este şi cunoaşterea perfectă a. doctrinei stoicilor, c a ş i deschiderea spre probleme asupra. cărora nu se ma.i apleca.se reflecţia filozofică antică 1. 1 Pentru problema pate rn ită ţ ii, în afară dp CHECELIUS, mai vezi, pentru secolu l trecut, şi PRANTL, passim şi STEINTHAL, II, 293-296, unde Augu s tin este luat în d iscu ţi e in c a! it ate de exponent al l ogicii şi lingvisticii stoice. In urma comparaţiei extinse cu opere ale matu rit ă ţi i, THIMME, 10, nota 1, este în măsu ră să afirme cel dintîi că "în mod absolut inconfundabil se află aici spiritul, stilul şi ideile tînărului Augustin". Ipoteza autenti e it ăţii estn întărită a po i , cu noi argume nt e, de MARROU, S. A., 576-578, de PINBORG, S. S., 149-151 (care oferă şi ample

10


'1. Momen tnZ rr,zactă/'ii

i a. 1 e c tic a este o operă de tinereţe, scrisă de Au.gustin cu. certitudine inainte de momentul crucial al convertirii sale, ceea ce şi explică, probabil, absenţa ori cărei trimiteri sau aluzii la învăţăturile creştine. După LABRIOLLE, tabelul nr. 7, p. 715, D e dia 1 e c t ic a a fost redactată de Augustin între anii 387-391, în aceeaşi perioa.dă în cnre a seris şi tra.tatele D e mus i c a (operă eer tă ) , P r i Il c i p i a. l' hot. ori c e s şi Cat e g li r i a. e X e x Ari s to t ele d e cel' p t. a e o ( p ere de a.utenti citate îndo­ i el n i c ă ) . SIMONE, 2 şi 'VALD, F.L., 137, indică anul 384 drept momentul reda.ctării D

(,exl,p

e

d

para]p]p din

/)

e

el i

H

le

c

tie a,

De M

li -

TI,jnitaLe), precum şi de BARWICK, P., 8. SJ.Jl·jjinind şi el paternitatea, SIMONE, 2, nota :�, ar'ată că preoeuparea pentru s tudiul semnelor, a n a li z a semnificaţiilor şi a ambi­

gistro

�i

De

guităţilol' sînt probleme care revin mereu în opera lui Augustin. Mai recent, JACKSON, A, ao, cer­ ce tîn d cu atenţ.ie istoria textului şi aplicînd metoda stats i lică în analiza filologică critică, conchide că Augustin este în mod cert autorul lucrării, iar PEPIN, 60, după o f'eexaminare a argumentelor pro şi cont.r'a, înclină spre atribuite, ca şi RUEF, 13, care este mai prudent, afirmind că "nu este absolut sigur, dar el:>te foarte prohahil" că Augustin li s(�r·js acest opuscul. 11


opusculului . I n R e t r a c t a t i o ne s 1,5, Augustin aminteşte despre tratatele de gra­ matică, retorică, dialectică, muzică, geometrie, aritmetică şi filozofie pe care a incercat să le elaboreze pentru educaţie fiului său, tratate din care au rămas însă doar nişte fragmente, în păstrarea unor prieteni: . .. sola principia remanserunt, quae tamen etiam ipsa perdimus, sed haberi ab aliquibus existimo. I n temeiul acestui pasaj, BROWN, 126, acceptat de JACKSON, T. S . , 10 şi RUEF, 12, fixează ca termen al redactării anul 387, cînd, la Milano, in vîrstă de 33 de ani (n. 354) , Augustin aştepta să primească botezul. o.

Coordonatele generale ale tratatului

I n forma în care ni s-a transmis, D e d i a 1 e c t i c a conţine doar partea intro­ ductivă a unei op ere care trebuie să fi fost concepută mult mai întinsă. Mai mult decît un tratat strict aplicat unui singur domeniu 9, opusculul este o discuţie in care se încearcă delimitarea sferei de interes a dialecticii de cele ale gramaticii şi retoricii , cu care se află strîns îmbinată prin obiectul comun, limbaj ul 2 BARWICK, p. 8, consideră, in mod restri c tiv, că D e dia 1 e c tic a ar'c caracteristicile unui "Lehrbuch der stoischen Dialektik".

­

12


uman (definit Într-o perspectivă constant se­ miotică) . Cele trei discipline alcătuiesc împreu­ nă stadiul elementar, trivium, în sistemul educaţional al celor "şapte arte liberale", imitare după modelul paidetic grecesc (evxuxALOc; 1ttxL8dtx), care va funcţiona încă multă vreme în lumea occidentală (vezi FUC H S, passim). Preocupat în mod constant de problematica educaţională, Augustin pre­ coniza în C o n f e s s i o n e s, I V, 16, studiul sistematic al tuturor celor septem artes libera­ les, care trebuia să conducă spre o pregătire completă a tinerilor şi să faciliteze astfel a ccesul către înţelepciune. Ca fost profesor de retorică, Augustin asimilase în practica educa­ ţională lucrările clasice de dialectică şi retorică ale lui Cicero, Varro şi Quintilian, prin inter­ mediul cărora îşi însuşise în profunzime gîndi­ rea greacă şi, în special, doctrina stoică. Dintre toate tratatele cu conţinut şi finalitate didac­ tică pe care intenţiona să le scrie, se pare că, în afară de tratatul D e m u s i c a, doar D e d i a 1 e c t i c a a fost redactat într- o formă mai avansată. Cît priveşte conţinutul acestei lucrări, este de mirar e cum exegeţi de mare autoritate il apreciază ca fiind "elementar şi banal" M ( ARROU, S.A., 237) sau "lip sit de orice originalitate " şi prezentînd intere s doar în 13


privinţ.a Lerminologipj (COSERIU, G.S., 123). Pe bună dreptate, DUCHRO'V, 42, a combă­ tut acest punct de vedere, arătînd adînca schimbare de per s pectivă operată de Augustin în c oncep ţia înaintaşilor, precum şi originali­ tatea vădită de opuscul în numeroase chestiuni de amănunt.

6 . Ştiinţa

dialectl:cii

ca

nU';tadisciplillă

şi pentru toţi antccl:'lsorii săi în gr�Hle diferite, şi la Augustin gî ndire a. teoretică ră­ mîne dominată de un fel de "sincretism e p ist emologi e " : retorică şi dialectică, meta­ fizică şi hermeneutică, fizică şi politică, ana,­ litică şi sofistică sînt sfere interferente. Medi­ taţia filozofică la Platon, la Aristotel şi la stoici este, în bună măsură, un efort de deli­ mitare a gra,niţelor şi a, centrelor de interes ale diferitelor discipline 3. In opusculul augus­ tinian de care ne o cupăm, efortul de dil'lociere a obiectivelor se aplică retoricii, gra.ma.ticii şi dialecticii; dominanta l'lemiologică a, discursu­ lui a,ugustinian, cea ca,re îi conferă amprenta. specifică, este impusă de aşezarea limbajului uman în centrul investigaţiei. Justificarea acestei opţiuni teoretice se află În prf'emincnţa Ca

3

D.

Pentru detalii în a ce st It, 105-107. 14

sens,

vezi MUNTEANU,


comunicării verbale între tipurile de comuni­ care posibile: Verba enim prorsus inter homines

obtinuerunt principatum significandi quaecum­ que animo concipitur, si ea quisque prodere relit. - "Cuvintele au obţinut în m od absolut primu l loc în semnificarea oricăror [idei] con­ cepute în spirit, dacă cineva doreşte să le exprim e" (D e d o c t r i n a c h r i s t i a n a, II, 3, 4). 6. 1. In scrierea aceasta de tinereţe, Au­ gustin adoptă, ca pu nct de plecare, definiţia clasică, a dialecticii ca disciplina disputandi. Tradiţională este şi formularen, "artei dezba­ terilor" pe componentele logică şi semanti că. La Seneca, E p i s t u la e, 1, 1, se găseşte, de pildă, nu cleul componentei sem.antice a definiţiei augnstinienp a dialect.îcii: Dialectica

[. . . J in duas parlf's dividitur, in I'erba (�t significationes, i.c. in res quae dichnlllr el vocahula quihus dicnntur. - "Dialectica. [...] se împarte î n două pă r ţi, şi anume în cuvinte şi semnifi caţii, adică în 1ncruri despre care se vorbeste si cuvinte prin care se vorbeste. "l . . . 4 AYERS, 81, subliniază valoarea instrumen­ tală conferită acestor două discipline în discursul filozofic augustinian: " ... viewed semantics and logic as essential tools in alI human discourse includ ing theol og ical discoUl'se." PRANTL, 669,

15


Dacă. în D e d i a 1 e c t i c a tînărul autor, încă legat de activitatea de profesor de reto­ rică, poate părea că practică studiul dialecticii ca, scop în sine - impresie întărită şi de carac­ teristicile tehniciste, de manual, ale opusculu­ lui -, ulterior, odată cu închegarea sa deplină, amplul sistem hermeneutic augustinian va accepta dialectica doar ca valoare auxiliară, ca "instrumentale D oktrin, als Wissensleh­ re, welche das Lehren und Lernen lehrt" (UE B E RWEGS, 102) . Aşa, d e pildă, într-o vastă sinteză critică a maturităţii, comp onenta logico-dialectică a discursului fi] ozofic va fi acceptată doar în virtutea deschiderii pe care o p oate oferi pe calea aflării adevărului : . . rationalem partem sive logic am, in qua quaeritur quonam modo ()eritas percipi possit " . . . diviziunea raţională sau logică, în cadrul căreia se cercetează în ce chip p oate fi dobîn­ dit adevărul" (D e c i v i t a t e D e i, VIII, 10). La rîndul ei, di mensiunea semiologică. va fi integrată ul terior în instrument arul actului hermeneutic: carten aII -a din D e d o c­ t rin a c h r i s t i a n a tratează integral de signis intcrpretandis in Scriptura; Augustin .

-

susţ ine că, dacă Augu stin ar fi izbutit să o re dac­ teze în înt regime, D e di a 1 e c tic a ar fi de ve nit "bei we item das ausfiihrlichste aHer logische n C o mpendien" din Antichitate şi Evul Me diu . 16


consideră aici dia,lectica, o preocup are "p ozi­ tivă" din p unct de vedere creştin, autorizînd-o să fie utilizată, ca disciplină nuxiliară, alături de retorică, ştiinţele naturii, ştiinţa numerelor şi ştiinţa definiţiilor, în hermeneutica scrip ­ turală, ca,re respinge însă astrologia, divinaţia şi alte forme de gîndire magică. I nstrumenta­ lizarea dialecticii, cu toate componentele sale, este timpurie la Augustin. Dup ă D e d i a­ l e c t i c a , în D e Ma g i s tro, VI I I, 211\ Augustin atrage atenţia asupra vanităţii cercetării strict form ale a comp ortamentului semiotic al omului, arătînd că scopul suprem al cercetării de acest tip este doar găsirea căilor optime spre achiziţii filozofice şi teolo­ gice superioare, în absenţa cărora totul nu ar fi decît un j oc pueril. 6.2. Interesul aproape obstinat arătat de Augustin studiului semnelor l-a, condus spre configurarea unui model semiologie ale cărui contururi şi adîncimi teoretice, implicate de dimensiunile de ordin epistemologie şi ontolo­ gic ale perspectivei sale filozofice, constituie o a,devărată revoluţie în gîndirea antică. Teza funda mentală a doctrinei augustiniene a semnelor nici o cunoaştere nu se poate dobîndi -

6 Lucrarea a fost redactată în anul 389, numai doi ani după De dia 1 e c tic a.

17

cu


sau transmite fără a recurge la ajutorul semne­ lor - este implantată în gîndirea europeană medievală şi modernă mult mai mult decît ar părea la prima vedere. Deşi nu a dedicat nici o lucrare specială studiului semnelor, "doctrina semnelor" 6 conferă gîndirii sale un timbru inconfundabil. Faţă de Aristotel , care discreditase semnele , acordîndu-le o impor­ tanţă minoră în raport cu lucrurile desemnate şi discutîndu-le în treacăt , prin atenţia con­ stantă pe care le-o acordă, Augustin le inves­ teşte cu o demnitate care este singura în măsură să explice succesele epistemologice, precizia terminologică, exactitatea şi profun­ zimea stratificărilor taxonomice, rafinamentul conceptual din speculaţia scolastică de mai tîrziu. Trebuie imediat sp ecificat încă o dată că Augustin nu cade niciodată în cursa, care-i ameninţă în special p e moderni, de 1 \ studia semnele în sine, p entru ele în sele . Contextele teoretice mai largi care îneadrează întotdeauna discursul său semiologic vădesc convi ngerea lui Augustin că semnele trebuie evaluate con6 In D e d o c t l ' i n a c h ris t i a n a, lucrare în c a re de finire a, cla sific a rea, c a r a cte rist icile şi fun cţ i onare a semnelor oeur ă un loc imp ort ant, studiul se mnelor e ste denumit plin sintagmele doctrina signorum (1, 2, 2) ş i de signis (II, 37, 56).

18


farm funcţiilor lor cognitive, dida.ctice şi co­ m unicative : privf�te de aceste finalităţi, sem­ nele îşi pierd orice însemnătate : 1pse usus verborllm iam sit an teponendus verbis, verba enim sunt ut his utamar; utimur autem his ad docendum. - "Folosirea cuvintelor trebuie si­ tuată mai presus decît cuvintele în sine, căci cuvintele ne sînt date ca să ne folosim de ele, şi ne folosim de ele spre a instrui pe cineva." (D e Ma g i s t r o , IX, 26). In acelaşi con ­ text, Au.gustin afirmă tranşant că doctrina conţinută şi vehiculată de semne este mult mai însemnată deciL semnele in sine (multa em:m mclior do c tr i n a quam verba). Teza va fi amplu dezvoltată în D e d o c t r i n a e h r i s t ia n a, 111, 5, 9 şi urm., unde , discu­ tînd despre modulităţile de dezambiguizare a expresiilor figurate (vcrba translata), Augustin caracterizează atitudinea celui care nu poate depăşi literalitat e a semnului verbal şi care ignoră semnificatul autentic al a.cestui tip de expresii drep t un mod al "servituţii carnale" (sc rvitudo camalis). I n continuare , sînt puse în op oziţ,ie servitutea literalităţii şi libertatea autentică, cea spiritua.Iă (spiritalis lib crt a s ) 7. 7 Sllb signa enim serrit qlli operatllr aut I'enera­ tur aliqllam rem significantem, nesciens qllid sig­ nificet; qui rero aul operalllr, aut reneralur utile signulIl dirin'tlls institlltum, mills rim significa-

19


Contrapartea metafizică a valorii practico­ didactice a studiului semnelor constituie o dimensiune care trebuie p ermanent avută în vedere de cel care nu vrea să-şi formeze o imagine p arţială asupra gîndirii semiologice augustiniene 8 ; dat fiind însă specificul abor­ dării noastre, nu vom aprofunda această dimensiune. 6.3. Influenţat de neoplatonism, Augustin promovează o perspectivă ontologică asupra cunoaşterii. Adevărul este pentru el o ilumitionemque intelligit, non hoc veneratur quod. videtur et transit, sed illud potius quo talia Clmcta referenda sunt. - "Este sclav al semnului acela care utili­

zează sau p reţuieşte un obiect semnificant fără să ştie ce ar semnifica; cine însă utili z ea ză sau pre­ ţuieşte un semn util, instituit in mod divin şi căruia ii cunoaşte forţa şi semni fica ţia, acela preţuieşt e nu ceea ce este aparent şi tr ecător , ci mai degrabă acea [esenţă] la care toate aceste [apa r enţe] trebuie să se refere." (De d o c t r ina chr i s t i a n a, III, 9, 13). 8 SIMONE, 9 , nota 12, distinge net două faţet e al e semiol ogiei augustiniene: una "laică", referi­ toare la caracteri st icile semnelor in sine, abordat e inde p ende nt d e afiliaţiile lor ext r asemiol ogice, şi una "teologică", expusă mai ales în D e TI' i n i­ t a t e, unde sînt examinate atributele verbului divin. Această bipartiţie, adaugă autorul citat , este, probabil, autori zată de dubla accepţie a gr. Â6'Yo� : 'cuvint' şi 'verb d ivin'. 20


nare divină, iar cunoaşterea este c ondiţionată de Dumnezeu, ca ultim temei al fiinţei 9. Această concepţie despre natura divină a adevărului va deveni clasică în gîndirea teo­ logică creştină, fiind dezvoltată pină la ulti­ mele sale consecinţe de Toma d'Aquino 10. Fiind dat şi preexistent, adevărul nu se dobîn­ deşte progresiv, ci in simultaneitatea ilumi­ nării noetice . Care ar mai fi atunci rostul semnelor, ne putem întreba, şi cum de le ac ordă Augustin atîta importanţă? Răspunsul la această intrebare îl putem afla incă din operele de tinereţe, şi în special în dialogul D e M a g i s t r o : cunoaşterea semnelor asi­ gură punctul de plecare din exterior (foris) către interiorul spiritului cunoscător (intus). I n ciuda faptului că nu deţin nici o "autono­ mie noetică" (SCHOBINGER, 71), semnele verbale sint unicele instrumente de care ne putem servi p entru a ne orienta pe drumul 9 ef. D e c i vi t a t e De i, XI, 26, De T r i n i t a t e, XV, 12, S o l i lo q u i a, 2. 10 AYERS, 63, respinge aserţiunile conform cărora Augustin ar fi admis două niveluri ale ade­ vărului, unul avn î d de-a face cu existenţa mun­ dan ă , iar altul cu redempţiunea divină. Pentru Augustin, adevărul este unic, şi orice adevăruri pa r ţial e s înt reflexii ale acestuia, inclusiv ade­ vărurile mat emat ice şi cel e logice. 21


spre acel

M agistcr interior

d efinit d.e gra.ţ,ia produc cunoaştere, ci doar "atrag atenţia" (admonent) asupra lucru­ rilo!' care trebuie cunoscute , declansînd misca, , rea dinspre exterior spre interior ; cunoaşterea a devărului , asumare de către spirit a lumii exterioare, este însă şi mişcarea aceasta de interiorizare . " Omul interior" este s ediul ade­ vărului 11, eare se exteriorizează prin semne, lăsîndu-se astfel cunoscut . Dacă în D e d i a­ l e cti c a şi , parţial , şi în D e Ma g i str o di me ns iun e a epistemologică primară a "cuvîn­ tului interior" este enunţată doar în t reacăt, mai tîrziu Augustin îi va acorda acestuia primatul noetic în. raport cu semnele exterio­ rizate: Proinde rerburn quod (oris sonat, sig­ divină. Sem.nele

nu

num est rerbi quod intus lucet, cui rn ag is rabi cornpetit nomen. - "Aşadar, cuvîntul care ră­ sună în exterior este un semn al acelui cuvînt căruia mai care s t rălu ceste în interior si , , degrabă îi corespunde numele." (J) e T)' i n i­ t a t e, XV, 11) 12. 11

In

ef. D e v era r eI i g ion e, XXXIX, 72: interiore homine habitat reritas. - "In omul

inter'ior locuieste adevărul". 12 De T r i Il i t a t e, XV,

11. După POHLENZ,

451, conceptul augustinian de constituie o adinci,'e a noţiunii &0':1'01;. T8za conform căreia

22

"cuvint interior" stoice Myoc, tv3L­ discursul exterior


I n esenţă, după Augustin, orice lucru este un semn prin care Dumnezeu vrea să ne înveţe ceva. Fie că sînt naturale, cum este fumul , care indică prezenţa unui foc, sau date, cum sînt cuvintele 13, toate semnele converg spre acel M agister interior care singur dis cerne udevărul de falsitate . I mplicarea. înţelegeri i semnelor În contextul mai larg al înţelegerii mecanismului gîndirii, conform fUlwţiilor lor eognitive în raport cu aspeetc ale reaJităţij, este, ea punct de plecare, 1. o reminiscenţă stoică 1 6.4. Ca retorician, piile retoricii clasice, ticilor creştini, care 1n D e d o c t r i n u

Augustin apăI'ă princi­ ciceroniene, în faţa cri­ le respingeau În bloc . c h r i s t i a n u 16, mai

nu este dedt un spmn imprecis al unui discurs interior (sermo interior) este însă frecventă în tradiţia patristică, găsindu-se adesea exprimată la Tertulian, Hieronimus, Maxim Confesoru l şi, mai ales, la Ioan Damaschinul; originea ei coboară într-adevăr în distincţia stoică A.6yo� evold8ero�/ A.6yo� 1r:porpopl1,6�, dar conţinutul conceptu al este diferit (ef. ROTTA 104 şi urm.). 13 Disocierea signa naturalia / signa data este tematizată în special în D e d o c t I' i n a c h r is t i a n a, II, 2. 14 Cf. BROCHAHD, 231: "La logique s toi cie nne f�st essentielJement une sem6iologie." 15 Lucrare redactată intre anii 394 şi 426. .

23


ales în cartea a I V-a, Augustin recomandi"l preoţilor creştini să înveţ,e retorica, pentru a şti cum să s e adreseze ascultătorilor şi cum să-şi formuleze ideile. Sprij ini ndu-se pe Biblie, Augustin expune teoria lui Cicero despre cele trei stiluri , asigurîndu-i astfel supravieţuirea si vitalitatea în învătămîntul medieval . Ca fiinţă aşezată în centrul univer sului şi dotată cu raţiune, omul este ca pabil nu doar să înveţe ceva prin semne (signis doccre), dar să şi transmită şi să convingă (per­ suadere) pe ulţii de cele învăţate. Aşa justifică Augustin teoretic relaţiile simbiotice între dialectică şi retorică. I n D e M u g i s t r o, p o ziţia sa apare încă şi mai clară : magistrul nu transp ortă către obiectul actului său edu­ cativ o sumă de concepte şi nici nu-l "mode ­ lează" în sensul strict al paideii clasice, ci îl aj ută, cu aj utorul semnelor, să regăsească în sine adevărul, ceea ce conduce la o negare a teoriilor moralizatoare implicite din educaţia romană tradiţională 16. Meditînd asupra func­ ţiilor retoricii, Augustin le acordă semnificaţii etice şi teologice, derivate din valorile impuse de necesităţile comunicării. .

.

6.5. Conceperea de către Augustin a dialec­ ticii drept metadisciplină se va impune defini16

Ve�i

MURPHY, 207. 24


tiv nu numai în practica învăţămîntului me­ dieval, ci şi în ab ordările teoretice succesive din această epocă. I ntr-un fel sau altul, toate tratatele de dialectica medievale vor include în cîmpul dialecticii logica, semantica şi o bună parte din retorică, punînd accentul pe una dintre ele. Citarea cîtorva dintre defini­ ţiile prescolastice şi scolastice ale dialecticii este instructivă pentru a se vedea rezistenţa conceptului antic al dialecticii ca ştiinţă supre­ mă şi corpus al metodelor activităţii spirituale. Pentru I ohannes Scotus Eriugena (sec. al IX-lea) , dialectica este o· matcr artium, o meta ştiinţă care "are în vedere şi cercetează conceptele raţionabile comune ale spiritului" (dialectica [ . ] communium animi conceptio­ num rationabilium diligens investigatrix dis­ ciplina) . I n lucrările scolasticilor, dialectica deţine, în genere, atributele restrînse ale logicii, ca la Abelard (sfîrşitul secolului al XI -Iea­ începutul secolului al XI I-lea) , care concepe actul dialectic ca pe o "discernere a adevărului şi a falsităţii" (veritatis seu falsitatis discretio I, sau include, pe lingă dimensiun ea logică, şi pe cea pragmatică, după cum se p oate cons­ tata la I ohannes de Salisbury (secolul al XI I -lea): Dialectices intentio, ut sermonum vim aperiat et ex eorum praedicatione examinandi veri et statuendi scientiam assefJ uatur. "In.

.

-

25


tenţi a di al ec tică [este promovată] ca să pună in lumină forţa expresiilor şi să obţină din d ezv ăl uire a lor ştiinţa de a ex a min a şi deter­ mina adevărul." Şi m ai clar încă apare carac­ terul metadisciplinar al dialecticii la La m be rt de Auxerre (secolul al XI I I-lea), care vede în dia lectică o "ştiinţă a ştiinţelor, stăpînind calea către principiile tuturor metodelor" (ars artium ad principia omnium methodorum (Jiam habens), c a şi, în termeni aproape identici, la Petrus lIisp��nus (senolul al XIII-leu), autorul uneiu dintre cele mui citite tratate de logică din Evul Mediu: Dialectica est ars artium et scientia scientiarum ad omnium methodorum principia (Jiam habens. Sola enim dialectica probabiliter disputat de principiis omnium alia­ rum artium, el ideo in aquisitione scientiarum debet esse prior. - "Dialectica este arta artelor şi ş t iinţ a ştiinţelor, stăpînind calea către principiile tuturor metodelor. Căci numai dia ­

lectica aduce în discuţie, probabil, principiile tuturor celorlalte discip line şi, de aceea, ea trebuie să fie p ri ma în Însuşirea ştiinţelor." (S li m m li 1 a eI o g i cal (' s, 1, 1.01) . In Re na şter e , dialecti ca încetează a mai fi o " şt iinţă a şt ii nţe l or " , re s tr în g înd u - ş i sfera şi de v e nin d o t eh n i c ă a î n văţării la Melunchton, ca ars et via docendi, di ale cti ca oferă cadrul pontru o p e r a ţiile de d e fi ni r e , 26


clasificare şi argmllf'ntare (constitit /:n dp.fi­ nicndo, dividendo ft arg/lmentando) - , SHU, în sens încă şi mai restrîns, la Petrns Ramus, Agricola şi B acon, o simplă "artă a di a ­ logului" (ars disserendi) 7. 7. Originalitatea doctrinei semnelor

augustinienc

a

Muta,ţ.ia. determinată de Augustin în siste­ mul eduea.ţional cla.sic va. înrîuri în mod decisiv cultura oficială ocnidentală pînă în pragul Renaş terii şi, în forme noi, chiar şi după a.ceea.IS• Ignorînd în mod sistematic 17 Pe ntl'l1 T"Pferinţe mai ample la nut(jJ·ii eilal.i, vezi EISLEH, :2fî5-:270, s,v. dialectica. 18 ( ) tr'I�(:ere În revistă a jm;(·mnăti.\ţii aper'ei lui Augustill pentru gîndir'ea mistică, teologiell, politică şi filozufică îl medievaliloI' se gclsoşte la ivlOHA:\', 1"18-14 1. PINBOItG, L. S" 17, a dovedit că D e dia 1 e c t ic a l ui Augustin er·a cunoscutii �i studiată intens în secolul al XII-lea, fapt care

denotă contributi a directă a doctrinei salc la consti­ tuirea metode i scoladice şi a teoriilor logico-lin­ gvistice ale modiştilor. Teoria augustiniană acu­ noaştei r i, fundamentată pe metafizica platoni­ ciană şi pe epistemologia stoică, îşi va impune temele ce ntrah� speculaţiei filozofice din el'a creştină, pentru care nu există decît "deux classes <l'etI'Cli dans le mondt', les signcs et la Chose" (nOGVET, 273). '

21


componentele "mecanice" ale enciclopedis­ mului antic (matematica, fizica, ştiinţele bio­ logice), dreptul şi medicina, Augustin va opta pentru o cultură, literară in esenţă, ai cărei piloni vor fi dialectica şi retorica. Chiar pr_e zenţa unei sofisticate teorii a lim­ baj ului in opera sa se explică tot prin ingri­ j ita educaţie clasică pe care o primise in copilărie şi adolescenţă19• Ca tip de homo eruditus, Augustin ii prefigurează pe savanţii scolastici, formaţi ca logicieni şi gramaticieni mai mult decît ca matematicieni. Precum la medievalii care ii vor asimila învăţăturile, intîlnim la Augustin o reductio artium ad philosophiam, care îşi face simţite efectele in două direcţii principale. Pe de o parte, artele liberale devin, din cadru al pregătirii pentru viaţa socială a tinerilor , cum erau în Antichitatea clasică, furnizoare de argu­ menta certissima pentru metafizică ; în al doilea rînd, practicarea lor devine un exer­ ciţiu intelectua l (exercitatio animi) , edifi­ cînd spiritul p entru a scensiunea din lumea simţurilor către "climatul auster al inteli­ gibilului" (MA R ROU, A. E . , 283). 19 In Con f e s s ion e s, 111,3 şi V, 2, Au gustin de scrie pe larg cum a stu diat in profunzime artele libe rale, în special retorica şi dialectica, la Thagaste, Cartagina şi, În cele din urmă, la Homa.

28


Dacă in cadrele largi ale istoriei generale a ideilor în Europa locul şi imp ortanţa. lui Augustin sînt unanim recunoscute de multă vreme, a.bia ultimele două-trei decenii au p ermis punerea in lumină a calităţii sale de "cel mai mare semiotician al Antichităţii" şi de "adevărat întemeietor al acestei direcţii de cercetare" ( CO SE R I U, G. S . , 123). Ca supremă autoritate doctrinară în Occident timp de mai bine de un mileniu, Augustin p oate apărea deop otrivă ca o figură de o imp ortanţă singulară în evoluţia vocabu­ larului intelectual european, ca unul ce des­ chide o perspectivă cu totul n ouă "prin bogăţia detaliilor şi prin resp ectarea scrupuloa­ să a concretului" ( S I MONE, 27) . Conturarea viguroasă a unei doctrine semi­ ologice complete, fundamentată pe o rigu­ roasă definiţie a semnului ca unitate bi­ p olară, pe trasarea fermă a coordonatelor psihologice şi sociale ale utilizării semnelor in general şi a celor lingvistice în special , îi c onferă lui Augustin calitatea d e precursor direct si imediat al teoriilor moderne ale lui Saussure şi Peirce 20 • Nu este nevoie ,

20 Pentru SIMONE, 28, teoriile saussuriene nu par a fi, prin raportare la propoziţiile-cheie din opera lui Augustin, decit "survivances archeologi-

29


de aproximări teoretice şi cu atît mai puţin de forţarea semnificaţiei unor concepte pen­ tru a se d ovedi un fapt evident la primul contact cu textele. Augustin este cel dintîi filozof care, pe baza, unei doctrine a semnelor, a elaborat o metateorie a cunoaşterii, abor­ dind reflecţia filozofică din p ersp ectiva lim­ baj ului ; mai mult încă, autonomizarea de facto a doctrinei semnelor i-a p ermis să observe eă semnele lingvistiec sînt specii ale genului se mnelor 21. q ues". Filiaţia îi apare la fe l de evidentă �j lui 58: " Saus sure face parte dintr-o tradiţie [... ] de două ori milenară [ ... ], o linie de gîndire c are , trecînd pe la Alexandria, Sf. Augustin , Humboldt şi Wittgenstein, a ajuns la relativismul ling visti c al şcolilor structuraliste moderne." Acelaşi Ilutor s ubli niază din nou, la p . 154, fa p tul că "sem­ nul stoicilor şi al Sf. Augustin (preluat şi de Saus­ sure) formează ba za teoriei lui Peirce, deşi divers dezvoltată". Teoria augustiniană des p re natur'a şi funcţiile semnelor ii apare şi lu i AYER S , 69, "not unlike that of the American philosopher Charles Sanders Peirce".

MALMBERG,

21 Cf. MARKUS, 64: "In gene/'al no onc would di s p u te that words are s igns; but for no WI'iLo/'

is the theory of signs primarily fi theory of language, nor is reflection on language earried an in terms of sign s". Lui ECO, 33, Augus tin ii apare de ase­ menea ea fii nd prim ul care "will definitely bring to ­ gether the theory of signs and the theory of language."

30


I ntre alt e le, ca elemente de originalitate gîndirea semiologică augustiniană, s-au mai semnalat : - considerarea semnului lingvistic în dubl a sa ip ostază, în structura limbii ca unitate bilaterală, şi în procesul de semnalizare, unde semnul nu este reprezentat decît pri n semnificant (vezi vVALD, T. S . , 96) ; - prez entarea unei clasificări riguroase a semnelor în general şi în special a celor lin­ gvistice' cu grij a de a distinge între limbaj ul comun si terminologia stiintifică (vezi ibi. . . dcm) ; - sesizarea " diferenţei dintre relaţia expre­ siei lingvistice faţă de conţinut , pe de o par ­ te [ . . . ], şi relaţia semnelor-prop oziţie cu se nsuril e resp ective , p e de altă parte". în

(I':CO, 33);

-- aplicn.ren. teoriei s e mne lor şi n. limbaj u­ lui în hermeneutică, ceea ce rep r ezint ă o inovaţie absolută faţă de predec e sori precum Origene şi Tyconius, singurii autori de la eure s-au păstr a t lucrări de acest tip (vezi JACKSON, T. S . 49) ; - introducerea exigenţei de a adera con­ cret la o situaţie de comunicare , î ns oţi tă de delimitarea "condiţiilor care fac p osibile, pe de o p arte , producerea, de cealaltă inter­ pretarea m es aj e l o r lingvistice". ( S IMONE, 29) . 31


D esigur că nu intenţia de a demonstra "priorităţi" în emiterea unor idei sa.u dorinţa. de a. diminua "meritele" unor gînditori deter­ mină recunoa.şterea. calităţii de precursor a lui Augustin în domenii a.tît de a.ct uale cum este cel al semiologiei, deşi un studiu istoric­ documenta.r a.r produce , poate, surpriz e chiar din această perspectivă îngustă. E vorba, mai ales, de nebănuitele cîştiguri p e care gîndirea modernă, într-un gest a.utentic recu­ perator, le-a.r putea obţine prin contactul nemijlocit cu textele pe care ea. însăşi, l a originile e i , s-a întemeiat . Eugen Munteanu

82


SUMAR ANALITIC

1. Definiţia dialecticii. Expresii simple,

expresii complexe. Raporturile dintre cuvinte si lucrurile desemnate. II. Ex­ presii con;plexe care alcătuiesc un enunţ. Enunţuri adevărate, enunţuri false. III. Enunţuri simple, enunţuri complexe. Imbinarea enunţurilor într-un raţio­ nament. IV. Diviziunile dialecticii: 1. de loquendo (despre expresii simple); 2. de eloquendo (despre enunţurile non­ apofantice); 3. de proloquendo (despre �llunţUl'ile apofan tice); 4. de proloquio­ rum summa (despre concluziile afir­ maţiilor). V. Cuvinte şi semne. De­ finiţiile lor. Categorii semiologice: rer­ bllm, dicibile, dictio şi res. Definiţiile lor. VI. Despre etimologie (origo rerborum). Prezentarea critică a princi­ piilor etimologice stoice: asemănarea so­ noră între cuvinte si realitătile desem­ nate, asemănarea între obiectele desem­ nate, vecinătatea şi relaţiile opozitive. Exemplificări. VII. Despre ris rerbi (puterea de semnificare a cuvîntului). "Puterea" unui cuvînt constă în capaci-

33


latea de a-l i mpre s i o n a pe conlocutor , fie pri n e l însu ş i , c a s truc t u r ă so noră , fie prin ceea ce semnifică, fie p ri n amîn­ două deopotrivă. Perspectiva reprezen­ tării adevărului aparţine dialecticii , iar cea a p ăstrării frumuseţii vorbir ii ţine de domeniul retoricii . VIII. Despre obscuritate şi ambiguitate . Diferenţa din­ tre ele . Exemplificări . IX. Primul tip de ambiguitate : fiecare cuvînt, rostit sep arat, p oate fi legat de lucruri diferite . De aceea, orice cuvînt e s te polisemantic. Există două catego r i i de asemenea a m b i ­ guităţi : unele se p r o d u c în l i mbaj ul vorbit, al tele în cel scri s . I n p r i m a categorie există cuvi n te u n i voce şi c u ­ vinte echivoce. Echi voce s î n t cele CH I'P se supun u nei definiţii comune. Exem­ plificări . X. A l d o i l e a tip de a m b i ­ gui ta te : a ce la şi cuvînt se pretează la defi n i ţii d iferite . Aceepţiile sem a n ti c e difer'ă p o tri v i t ş t i i nţ e i gramat icale , u zu l u i vor b i r i i sau amînd uro ra . Exemplifi­ cări .


DE DIALEC TICA Text şi traducere


Caput 1

[5,2J Dialectica est bene disputandi SClen­ tia. Disputamus autem verbis . Verba igitur aut simplicia sunt, aut coniuncta. Simplicia sunt, quae unum quiddam significant, ut cum dicimus homo , equus , currit , disputat. Nec mireris quod , disputat, quamvis ex duo­ bus comp ositum sit, ta men inter simplicia numeratum est. [5, 5 J N am res definitione illustratur. Dictum est autem id esse simplex quod unum quiddam significet. 1taque hoc includimus hac definitione, quod non inclu­ dimus cum dicimus loquor. Quamvis enim unum verbum sit, non ha.bet tamen simplicem significationem, siquidem significat etia m per­ sonam quae l oquitur. I deo iam obnoxium est veritati aut falsitati, nam et negari et affir­ mari p otest . Omnis itaque prima et secunda persona 'verbi quamvis singillatim enuntietu r,

36


Capitolul 1

[5, 2] Dialectica este ştiinţa de a purta bine dezbaterile 1. D ezbatem însă cu aj u­ t orul expresiilor. Expresiile sînt fie simple, fie complexe 2 . S înt simple acele expresii care [nu] semnifică [decît] un singur [lucru], ca de exemplu : homo 'om' , equus 'caP, currit 'aleargă', disp utat ' dezbate' . Să nu te miri că această expresie, disputat ' dezbate' , a fost inclusă între simple, deşi este alcătuită din două [elemente] . [5, 5] Aceasta se limp e­ z eşte cu aj utorul definiţiei : a m afirmat că este simplă expresia care semnifică un singur [lucru]. D e aceea nu cuprindem în această definiţie ceea ce se exp rimă prin expresia loquor 'vorbesc' . Cu toate că avem în acest caz o singură expresie, ea nu are totuşi o semnificaţie 3 simplă, fiindcă semnifică [în acelaşi timp] şi p ersoana C are vorbeşte. Prin ace asta, ea e ste susceptibilă de a fi adevă­ rată sau faslă, căci p oate fi atît negată, cît şi afirmată . D e aceea, verbele de p ersoana 1 37


tamen intcr coniuncta verba numerabitur, quae simplicem non habc n t significationem. [5,10J Siquidem quisquis dicat ambulo , et ambulationem fac it intelligi, et seipsum qui ambulat . Et quisquis dicit, ambulas, similiter et rem quae sit, et eum qui facit significat. At vero qui dicit, ambulat , nihil aliud quam ipsam significat ambulationem. Quamobrem tertia persona verbi, semp er inter simplicia numerabitur ; et nondum aut affirmari aut negari p otest, nisi talia verb a sint , quibus neccssa rio cohaeret personae significatio con足 suetudine loquendi , ut cum dicimus, pluvit aut ningit, [5,15J ctiam si non addatur quis pluat aut ningat, tamen quia intelligitur, non p otest inter simplicia numerari . Caput II

Coniuncta verb a sunt , quae sibi connexa res plures significant , ut cum dicimus, homo ambulat, aut homo festinans in montem

38


şi a I I -a, chiar enunţa.te izolat, sînt conside ­ rate în rîndul expresiilor complexe, care n u a u o semnificaţie simplă. [5, 10J. I ntr-adevăr, dacă cineva ar spune ambulo 'mă plimb'4, el lasă să se înţeleagă şi plimbarea [ca atare], dar şi faptul că el însuşi se plimbă. [Tot la fel], eînd cineva spune ambulas 'te plimbi', el se referă deopotrivă la faptul săvîrşit, dar şi la p ersoana care îl săvîrşeşte . I n schimb , cine sp une ambulat 'se plimbă' nu s e referă la nimic altceva decît l a plimbarea ca atare . D e a ceea, p ers oana 3 treia a verbului v a fi enumerată întotdeauna între cele simple. Şi încă nu poate nici să se nege, nici să se �\firmc [ceva], dacă astfel de expresii n-ar fi dintre acelea prin care semnificaţia pers oanei nu se uneşte cu obişnuinţa necesară a vorbirii, ca atunci cînd zicem plufJit ' plouă ' sau ningit 'ninge' . [5, 15J Chiar dacă nu se adaugă cine 'ninge " sau "plouă", totuşi, fiindcă aceasta se subînţelege , ele nu p ot fi enume­ rate printre expresiile simple 5• Capitolul

II

Expresiile complexe sînt acelea care, îm ­ binate între ele, semnifică mai multe lucruri, c a atunci cînd spunem homo ambuZat ' omul 39


D mbulat, et si quid tal e . Sed coniuncto­ rum verborum alia. sunt, qua.e sententiam comprehendunt , ut ea quae dicta sunt ; alia. quae non comprehendunt, sed expec­ tant aliquid ; ut eadem ipsa [6, 1 J qua,e diximus, si subtraha.s verbum quod positum est, ambulat, quamvis enim verb a, coniuncta sint, homo festinans in montem, tD men adhuc pendet oratio. Separa,tis igitur his verbis quae non implent sententiam , restant ea verba coniunctu quae sententiam comprehen­ dunt ; horum item duae species sunt. Aut enim sic scntentia comprehenditur, ut ve ro a,ut falso teneatur obnoxia, ut est, omnis homo ambulat ; [6, 5J aut , omnis homo non ambulat ; et si quid huiusmodi. Aut sic im­ pletur sententia" ut Iicet p erficia,t propositum animi, affirmari ta,men negarive non p ossit, ut cum imperamus, cum optamus , cum exe­ cramur, et his similia. Na,m si quis dicat, perge ad villam, veI, utina.m pergat ud villam,

40


merge' sau homo fcstinans in montem ambulat ' omul grăbindu-se merge spre munte' , şi altele asemănătoare . I n să între expresiile complexe sînt unele care exprimă o j ude­ cată, 6 , cum sînt cele pe care le-am enumerat mai sus : altele însă nu conţin [nici o j ude­ cată], ci se referă la ceva anume. Astfel, din chiar exemplul [6; 1] pe care l-am dat mai sus, dacă omiţi verbul ambulat 'merge ' , care a fost folosit, atunci, c u toate că homo festinans in montem ' omul grăbindu-se spre munte' este o expresie complexă, totuşi dis ­ cursul rămîne neclar . Lăsînd la o parte expresiile care nu alcătuiesc o j udecată, rămîn [în discuţie] acele expresii complexe care conţin o j udecată. Acestea din urmă sînt de două tipuri . [ I n cadrul primului tip ,] j udecata este exprimată în aşa fel, încît este susceptibilă de a fi afirmată sau negată, de exemplu : omn is homo ambulat 'orice om merge' [6, 5] - omnis homo non ambulat 'nu orice om merge' ; [putem da] şi alte [exemple] de acest fel .

[Cit priveşte

al doilea

tip, ]

judecata este exprimată în aşa fel, încît, deşi se realizează în întregime intenţia gîn­ diriF , ea nu p oate fi nici negată, nici afir­ mată. Aşa se întîmplă cînd poruncim, dorim, dispreţuim sau facem ceva asemănăt or. Intr-ad�văr? cînd cineva zice : Perge ad ",Ulam ! 4J


a.ut, dii illum perda.nt, n on p otest argui q uod mentia.tur, aut eredi quo d verum dieat. Nihil ellim affirmavit veI nega.vit ; ergo nee ta.les se ntentia.e in quaestionem veniunt , aut dis 足 puta.torem requirunt. Caput

tII

[6 , 10J Sed illae quae re quiruntur, a u t sim足 pliees sunt, aut coniunctae. Si mp li e es sunt, quae sine uHa. copulatio n e sententia.e alterius enuntiantur, ut est illud quod dicimus , omnis homo ambul at Coniuneta.e sunt de qu ar um eopula.tione iudiea.tur, ut est, si a mbula.t , m o 足 vetur. Sed cum de coniunctione sententiarum iudicium sit, tamdiu est donec pcrvenia.tur ad summa.m. Summa autem est quae confici足 tur ex coneessis. Quod dico tale est . Qui dicit , si amhula.t movetur, p ro h ar e vuIt aJiquid , .

42


' D u-te la. conac l ' sau Ut i nam pergat ad villam l ' O , de s-ar duce la conac 1 ' , sau cînd ar zice Dii illum perdant ! ' Zeii să-I piardă 1 ' , nu putem nici să declarăm că minte, dar nici să credem că spune adevărul. El nici nu a afir­ mat ceva, nici nu a negat 8 • Aşadar, ase­ menea enunţuri nu aduc în discuţie o pro­ blemă, nu reclamă prezenţa vreunui inter­ Iocutor 9 • Capitolul III

[6, 10J I n schimb , [enunţurile] care·· reclam ă [un participant la dezbatere] sînt fie simple, fie complexe . Simple sînt acele [enunţuri] rostite fără nici o legătură cu un alt enunţ 10 , ca în exemplul p e care l-am dat : om n is homo ambulat ' orice om merge' . Sînt com­ plexe [acele enunţuri] prin a căror legătură 1 1 se constituie o j udecată 1 2 , precum : si ambu ­ lat, movetur ' dacă se plimbă, [înseamnă că] se mişcă'. Dar, fiindcă raţionamentul se con­ stituie ca urmare a îmbinării j udecăţilor 1 3 , [această îmbinare] se menţine pînă la con­ cluzie ; concluzia este acel enunţ care rezultă din enunţuri admise [anterior] 14 . Iată ce vreau să spun : cînd cineva zice si ambulat, movetur 'dacă se plimbă, [înseamnă că] merge' , 43


ut hoc concesso, verum esse restet illi dicere , quod ambulet ; et summa consequatur [6, 15] quae iam negari non p otest, id est quod movetur j qua,e item non p oţest concedi, id est quod non ambulet. Rursus si hoc moda velit dicere, homo iste ambulat , simplex sen ­ tentia est, quam si concessero, et aliam quae aliquid expecta,t ad completionem sententiae adiunxerit : quisquis autem a mbulat , movetur. Et hanc etia,m si concessero , ex hac coniunc­ tione sententiarum qua mvis singillatim enun­ tiata,rum et concessarum, illa su mma se quitur, quae iam necessario concedatur, id est igitur, ho mo iste [6,20] movetur .

Cnput IV

His igitur breviter constitutis, singulas par­ tes consideremus. N am sunt primae duae, una, de iis quae simpliciter dicuntur, ubi est quasi materia dia,lecticae ; altera de iis qua.e

44


el vrea. să afirme ceva, încit, a.dmiţind aceasta, nu-i rămîne decît să spună că prop oziţia ambulat 'se plimbă' este adevărată. Urmează concluzia, [6, 15 J care nu p oate fi negată, adică movetur 'se mişcă ' . La fel , nu poate fi admisă nici j udecata non ambulat 'nu se plimbă' . Reluind demonstraţia : cînd spu­ nem homo iste ambulatat ' acest om se plimbă', avem un enunţ simplu ; dacă îl a dmitem, am putea adăuga, pentru a complini raţio­ namentul, un al doilea enunţ , care , [în sine] se referă la altceva : quisquis ambulat, movetur 'oricine se plimbă se mişcă'. Dacă aş admite şi acea stă [prop oziţie], din această îmbinare de două enunţuri, chiar sep arat formulate şi admise, rezultă [un al treilea şi ultim enunţ,] concluzia, care trebuie aşadar admisă în chip necesar : homo iste [6, 20 J movetur ' a cest om se mi ş că ' 1 0 , Capit olul IV

După ce am stabilit pe scurt aceste [dis­ tincţii] , să le exa minăm acum pe fiecare în p arte. Sînt aici două [categorii de expresii] : prima [categorie], formată din expresii numite simple, p oate fi considerată materia primă a dialecticii ; cealaltă [categorie] este alcătuită 45


coniuncta. dicuntur, ubi ia.m qua.si opus appa.­ ret. Qua.e de simplicibus, voca.tur de loquendo . lUa. vero qua.e d e coniunctis est i n tres pa.rtes dividitur. [7, 1 J Sep a.ra.ta. enim coniunctione verborum qua.e non implet sententiam, illa. qua.e sic implet sententiam, ut nondum facia.t qua.estionem veI disputa.torem requira.t, voca­ tur de eloquendo. Illa vero qua.e sic implet sensum, ut de sententiis simplicibus iudicetur, vocatur de prolo quendo. Illa. qua.e sic com­ prehendit sententia.m, ut de ipsa etiam copu­ la.tione iudicetur, donec pervenia.tur a.d sum­ mam, voca.tur de prolo quiorum summn. Ras ergo singula.s [7,5J p a.rtes diligentius expli­ cemus.

46


din expresii care au fost denumite complexe, din care se plămădeşte edificiul discursu­ lupa , Această [categorie ' ; formată] din [expre­ sii] simple se numeşte [secţiunea] de loquendo (despre expresii simple) I'7, Acea categorie a expresiilor complexe se divide în trei p ărţi. ['1, 1] Căci , dacă lăsăm deoparte îmbinarea de expresii care nu formează o judecată, acea [parte] în care se realizează j udecata astfel încît nu nu mai să ridice o problemă18 , dar să reclame şi prezenţa participantului la dezbatere se numeşte [secţiunea] de elo­ quendo (despre enunţurile nonapofantice) I� . Apoi, acea [parte] care realizează inţelesul in aşa măsură încît raţionamentul să se con­ stituie pe baza enunţurilor simple se numeşte de proloquendo ( despre enunţurile ap ofart­ tice ) 20 , [ I n sfîrşit,] acea. [parte] care cuprinde judecata pe ba.za căreia se realizează însăşi îmbinarea dintre j udecăţi pînă se aj unge la concluzie se numeşte de proloquiorum summa (despre concluzia afirmaţiilor) 21 , Vom explica mai îndeapro ape fiecare ['1, 5 J dintre aceste părţi 22.

47


Caput V

Verhum est uniuscuius que rei gignum, quod ah audiente p ossit intelligi, a loquente pro足 lat um. Res est quidquid intelligitur veI senti足 tur veI latet. [ Sciuntur enim corp oralia, intel足 liguntur spiritalia ; latet vero ipse Deus et informis materia. D eus est quod ne que corpus est , neque animal est, neque sensus est, neque i ntellectus est, neque aliquid quod excogitari p otest . Informis materia est mutahilitas mu足 tahilium rerum, capax omnium formarum.] Signum est et quod seipsum sensui, et praeter se aliquid animo ostendit. Loqui est articulata voce signum dare. Articulata autem dico quod comprehendi litteris potest. Haec autem omnia quae definita sunt, utrum recte definita sint et utrum hactenus verha definitionis aliis definitionihus [1,10] prosequenda fuerint, ilIe indicahit locus, in quo definiendi disciplina tractatur. Nunc quod instat accip e intentus .

48


Capitolul V

Cuvîntul este semnul unui anumit lucru, pentru că, emis de- un vorbitor, el poate fi înţeles de un ascultător 23. Lucrul despre care se vorbeşte [resJ este tot ceea ce poate fi în ţeles, perceput sau este ascuns [a mîndurora]2 ,1 . [ I ntr-adevăr, cele corp orale sînt cunoscute, iar cele spirituale sînt înţelese ; în schimb , Dumnezeu însuşi şi materia lipsită de formă se ascund. Dumnezeu este ceea ce nu-i nici corp , nici animal, nici simţ, nici intelect, nici altceva care să p oată fi gîndit . Materia lip sită de formă este schimbare a lucrurilor supuse schimbării, capabilă să ia orice for­ mă] 26 . Semnul este ceea ce se arată p e sine însuşi simţurilor şi , în afară de sine , mai indică spiritului şi aItceva2 6 . A vorbi în­ seamnă a emite un semn cu aj utorul unui sunet articulat . Numesc "sunet articulae' ceea ce p oate fi reprezentat prin litere27 D acă tot ceea ce a m definit mai sus este c orect definit, ori dacă cuvintele de pînă acum ale definiţiilor au [cumva In. rîndul lor] nevoie de alte definiţii [7, 10 J se va vedea. în pasajul unde vom trata despre ştiinţa definiţiilor28. Deocamdată, la am inte l a ceea ce mă preocup ă. •

49


Omne verbum s onat. Cum enim est in scripto, non verbum, sed verbi signum est . Quippe inspectis a legente litteris, occurit animo, quod voce prorumpat . Quid enim aliud litterae scriptae, quam seipsas oculis, et prn.eter se animo voces ostendunt ? Quia et paulo ante diximus, signum esse quod seipsum sensui, et praeter se animo ali quid ostendit ; quae legimus igitur non verba sunt, sed signa verborum. Sed ut ipsa littera, [7,15J cum sit pars minima vocis articulata.e, abutimur tamen hoc vocabulo ut appellemus litteram etiam cum scriptam videmus, quam足 vis omnino tacita sit, neque ulIa pars vocis, sed signum partis vocis appareat ; itu etia,m verbum appellatur cum scriptum est, quamvis verbi signum significantis vocis non eluceat. Ergo, ut coeperam dicere, omne verbum sonat . Sed quod sonat, nihil ud dialecticam. De sono enim verbi agitur, cum quaeritur, veI animadvertitur, quanta vocalium veI dis-

50


Orice cuvînt se articulează. Căci , atunci cînd este scris, nu mai avem un cuvînt, ci semnul unui cuvînt . De bună seamă, prin observarea literelor, cititorului i se de clan ş ează în minte ceea ce trebuie să emită prin voce . Ce altceva fac literele scrise decît să se arate ochilor pe ele însele, indicînd totodată spiritului şi sunetele corespunză­ t o are ? Pentru că 8,m spus dej a şi p uţin mai sus că este semn ceea ce se reprezintă p e sine simţurilor şi , î n afară d e sine, mai arată spiritul u i ş i altceva.. Prin' urmare, literele pe care le ci tim nu sînt cuvinte, ci semne ale cuvintelor 2 9 . D ar, la fel cum numim literă ['1, 15 J ceea ce este o pa.rte minimă a ros­ tirii articulate 80 şi ne folosim de aceeaşi vocabulă spre a o numi literă şi atunci cind o vedem notată în scr i s - deşi de data aceasta, mută şi neînsoţită de rostire , ne a pare doar ca Ull semn p entru o parte a r o s t irii -, tot aş a n u mi m cUi-'înl şi asp e ctul s c ris , de ş i acest semn [scris] al cuvîntului - adică al unui sunet articulat însoţit de semnificaţie nu este pus în evidenţă decît ca semn 31 . Aşadar, cum începuse m să sp u n, orice cuvînt se articul ează. Dar nu do m eniul u i strict al dialecticii îi aparţine ceea ce este articulat . D espre sonorita,tea cuvîntului este vorba atunci cînd ne întrebăm sau consta-

-

51


positione Ieniatu.r, veI eoneursione dehiseat ; [7,20 J item eonsonantium veI interpositione nodetur, veI eongestione asp eretur, et quot veI qualihus syllahis eonstet, uhi poetieuB rhythmus aeeentus que a grammatieis solo aurium traetatur negotio . Et tamen cum de his disputatur, praeter dialeetiea m non est, haee enim seientia disputandi est. [8, 1J Sed tune verha sunt signa rerum, quando de ipsis ohtinent vim ; verhorum autem, illa de quihus disputatur. Nam cum de verhis Ioqui nisi verhis nequeamus, et cum Ioquimur non nisi de aliquibus rehus loqua足 mur, oeeurrit animo ita esse verha signa rerum, ut res esse non desinant . Cum ergo verhum ah ore proeedit, si propter se proeedit, id est ut de ipso verh o aliquid quaeratur aut dispu足 tetur, res est utrique disputationi quaestioni-

52


tăm prin ce fel de dispunere a vocalelor un cuvînt este echilibrat sau prin ce fel de aşe­ zare [a vocalelor] ne apare destrămat ; [1, 20 J [tot despre sonoritate este vorba şi atunci cînd constatăm cum,] printr-o îmbinare p otri­ vită a consoanelor, un cuvînt se c onsoli­ dează, sau cum, printr- o îngrămădire [de consoane], se înăspreşte ; [tot o problemă de sonoritate avem si atunci cînd ne întrebăm în legătură cu] numărul şi calitatea silabelor, acolo unde gramaticienii tratează despre ritm şi accent poetic, prin rap ortare la auz . Totuşi, cînd dezbatem aceste aspecte, nu ne situăm în afara dialecticii, căci dia­ lectica este ştiinţa de a purta dezbaterile 32. [8, 1 J Cuvintele sînt semne ale lucrurilor atunci cînd îşi primesc puterea [de semni­ ficare] de la ele ; în schimb , cele discutate de noi aici sînt semne ale cuvintelor. Or, de vreme ce nu p utem vorbi despre cuvint e decît cu aj utorul cuvintelor şi de vreme ce nu putem vorbi decît vorbind despre anu­ mite lucruri , apare clar că cuvintele sînt semne ale lucrurilor, fără să înceteze să fie [ele însele şi] lucruri 33. Aşadar, cînd un cuvînt p orneşte din gură, dacă o face pentru sine însuşi, adică dacă întrebăm sau discu­ tăm ceva chiar despre acest cuvînt, [ în ­ seamnă că] lucrul (res) este supus discuţiei ,

53


subie cta. Sed ipsa res verbum vocatur. Quidquid autem {8,5J ex verb o non auris, sed animus sentit, et ipso animo tenetur inclu­ sum, dicibile vocatur, cum vero verbum pro­ cedit, non propter se, sed propter aliud ali­ quod significandum, dictio vocatur. Res autem ipsa, quae iam verbum non est, neque verbi in mente conceptio, sive habeat verbum, quo significari p ossit , sive non habeat, nihil aliud quam res vocatur proprio iam nomine. Haec ergo qua.tuor distincte teneantur, verbum, dicibile, dictio, res. Quod dixi verbum, et verbum est, et verbum significa.t . Quod dixi dicibile, verbum est ; nec tamen verbum, {8, lOJ sed quod in verb o intelligitur et in­ ani m o continetur, significat . Quod dixi dic­ tionem verbum est, sed tale quo iam illa d uo simuI , id est ip sum verbum, et quod fit in animo per verbum, significantur. Quod dixi rem , verbum est, quod praeter illa tria, que


sa,u întrebării. Şi însuşi acest lucru (res) se numeşte verbum 'cuvînt' ! 31 {8, 5} Ceea ce percepe din cuvînt spiritul, şi nu urechea şi [totodată] este păstrat în spirit se numeşte dicibile 'ceea ce se p oate spune' 36 ; în schimb, cind cuvîntul porneşte nu pentru sine însuşi, ci spre a semnifica altceva anume, atunci se numeşte dictio 'exprimare' 3 6 . Cît priveşte lucrul în sine, Care nu este nici cuvînt, nici concepere în minte a cuvîntului, fie că deţine un cuvînt prin care să poată fi semnificat, fie că nu deţine, el nu poate fi denumit prin nimic altceva decît prin propriul său nume, res 'lucru' 37. Aşadar, avem a distinge aceste patru [elemente] : verbum 'cuvînt' , dicibile 'ceea ce se p oate spune', dictio 'exprimare' şi res 'lucru'. Ceea. ce am numit "crbum este şi cuvînt, dar şi semnifică un 'cuvînt' 38 ; ceea ce am numit dicibile este cuvînt, dar nu desemnează un 'cuvînt', {8, 10} ci desem­ nează ceea ce este inteligibil în cuvînt şi se păstrea.ză în spirit . Şi ceea ce am numit dictio este cuvînt, dar un cuvînt care desem­ nează două [lucruri] simultan : se desemnează şi pe sine însuşi în calitate de cuvînt, dar şi ceea ce se petrece în spirit prin inter­ mediul cuvîntului. Ceea ce am numit res 'lucru' este un cuvînt care desemnează cele ce rămîn după ce am exceptat cele trei 55


quae dicta sunt, quidquid restat, significat. Sed exemplis haec illustranda esse perspicio. Fac igitur a quodam grammatico puerum in足 terrogatum hoc modo : Arma, quae p ars ora足 tionis est ? Quod dictum est arma, propter se dictum est, id e s t verbum propter ipsum verbum ; [8,15] cetera vero quod ait, quae pars orationis est, non propter se, sed propter verbum quod arma dictum est, veI animo sensa, veI voce prolata sunt . Sed cum animo sensa sunt , ante vocem dicibilia sunt. Cum autem propter id quod dixi, proruperunt in vocem, dictiones factae sunt . 1 psum ve ro arma, quod hie verbum est, cum a Virgilio pronuntiatum est, dietio fu it ; non enim prop足 ter se prolatum est, sed ut eo signifiearentur veI bella quae gessit Aeneas, veI seutum, veI eetera arma qua,e Vuleanus Aeneae fabricatus est. Ipsa vero bella veI [8, 20] arma, quae gesta sunt aut ingesta ab Aenea ; ipsa, inquam, quae cum gererentur atque essent , videban足 tur, quae que si nune ade ssent, veI digito monstrare possemus, aut tangere, quae etiam

56


[elemente] numite mai sus . I mi dau seama că aceste [ distincţii] trebuie ilustrate prin exem­ ple. Presupune deci că un şcolar este întrebat de un gramatician în acest fel : A rma, quae pars orat ionis est Î 'Arma ce p arte de vorbire este ?' Cînd rostim [cuvîntul] arma, o facem p entru el însuşi, adică avem de-a face cu un cuvînt rostit p entru sine însuşi ; [8, 15] celelalte [cuvinte] pe Care le spune, adică qu a e pars orat ion is est 'ce parte de vorbire este ' , adăugate nu pentru ele însele , m în vederea cuvîntului arma, sînt fie gîndite cu spiritul , fie rostite cu vocea. D acă sînt gîndite cu spiritul înainte de a fi rostite, atunci avem de-a fa.ce cu dicibil i a 'cele ce pot fi spuse' . I ar dacă, pentru motivele pe care le-am arătat , ele au răzbătut în ros­ tire , atunci au devenit dictioncs 'exprimări'. Chiar arma, care aici este verb um, cînd a fost pronunţat de Virgiliu 311, a fost dict io 'expri­ mare' , căci [la acest autor] nu a fost emis pentru sine însuşi, ci pentru a desemna prin el fie răzb oaiele purtate de Enea, fie scutul şi celelalte arme pe care Vulcan le-a meşterit pentru erou. Răzb oaiele ca atare duse de Enea sau [8, 20] armele purtate ori oferite de el, care erau percepute direct în momentul producerii, respectiv al existenţei lor şi p e care am putea, dacă ar exista in faţa noastr� 57


si non eogitarentur, non eo ta men fit ut non fuerint ; ipsa er g o per se nee verba sunt , nec dieibilia, nee dietiones ; sed sunt res , quae iam proprio nomine res vocantur. Traetandum est igitur nobis in hac p arte dialeetieae de verbis, de dietionibus , de dieibi足 libus, de rebus ; in quibus omnibus cum partim verba signifieentur, partim non verb a [8,25] (nihil est enim de quo non verbis disputare neeesse sit ), itaque de his primo disputatur, per quae de ceteris disputare conceditur. Caput VI

Igitur verbum quodl i b et. , excepto sono, de quo bene disputatur, ad fa.cul tatem dialecticae pertinet , non ad dialecticam disciplinam. Ut defensiones Ciceronis sunt quidem rhetoricae facultatis, sed non his docetur ipsa rhetorica.

58


să le arătăm cu degetul sau să le atingem, [aceste războaie, deci, şi aceste a rme,] care n-ar înceta să existe chiar dacă n-ar fi gîn­ dite, nu sînt prin ele însele nici verba, nici dicibilia, nici dictiones ; ele sînt res 'lucruri', p e care le numim res cu propriul lor nume. Aşadar, în această parte a dialecticii tre­ buie să tratăm despre verba 'cuvinte' , dic­ tiones 'exprimări' , dicibilia 'cele ce p ot fi spuse' şi res 'lucruri' . Dintre aceste toate [ elemente] , o parte desemnează cuvinte, iar o parte nu [desemnează] cuvinte [8, 25] (căci nu există nimic despre care să nu fie necesar să discutăm cu aj utorul cuvintel or) ; şi, astfel , discutăm mai întîi despre acestea., cu aj utorul cărora putem [apoi] să discutăm despre celelalte . Capitolul VI

Aşadar, orICe cuvînt, cu excepţia laturii s ale sonore 41 despre Care se p oate de a semenea disc uta -, ţine de practica dia­ lecticii, şi nu de ştiinţa dialecticii ; tot aşa, d e exemplu, discursurile de apărare ale lui Cicero aparţin practicii retoricii, dar ştiinţa retoricii nu prin ele se învaţă u. -

59


Ergo omne verhu m propter id quod sonat, quatuor quaedam necessaria vocat in q uaestio­ nem, originem suam, vim, declinationem, ordi­ nationem. [9, 1 ]De origine verhi quaeritur, cum quaeri­ tur, unde ita dicatur ; res mea sententia nimis curiosa et non nimis necessaria. Neque hoc mihi placuit dicere, quod sic Ciceroni quo que idem videtur, quamvis quis egeat auctoritate in re tam p erspicua ? Quod si omnino multum invaret explicare originem verhi, ineptum esset aggredi, quod persequi profecto infinitum est. Quis enim reperire p ossit, [9, 5] quod qui� dictum fuerit , unde ita dictum sit ? Huc acce­ dit, quod ut somniorum interp retatio, ita verhorum origo pro cuiusque ingenio praedi­ catur. Ecce enim verha ipsa quispiam ex eo putat dicta, quod aurem quasi verherent ; immo, inquit alius, quod aerem. Sed nostra non magna lis est. Nam l1.tcrque a verberando

60


Configuraţia sonoră a. oricărui cuvint pune deci in discuţie în mod necesar patru [ aspecte] : origo 'etimologia' , "is 'puterea, capacitatea de semnificare', declinatio 'flexiunea' şi ordi­ natio 'aşezarea, sintaxa' 42. [9,1J Se spune că cercetăm etimologia unui cuvînt atunci cînd căutăm să aflăm de unde [cuvîntul respectiv] se rosteşte aşa. După părerea mea, această căutare este prea minu­ ţioasă şi foarte puţin necesară. Nu am vrut să spun că la fel îi apare această căutare şi lui Cicero !l3 - cine ar mai simţi nevoia să se sprij ine p e vreo autoritate, cind este vorba de un lucru atît de limp ede ? Cu toate că ne face o mare plăcere să explicăm eti­ mologia unui cuvînt, ar fi [cred] fără rost să abordăm [o astfel de activitate], căci n-am mai termina niciodată. Cine ar putea descoperi [9, 5 J de ce s-a rostit ceva şi de unde provine acest fel de rostire ? Se petrece aici ceva asemănător cu interpretarea viselor : fie­ care susţine o etimologie a cuvintelor p otrivit propriei sale imaginaţii 44 . Să luăm ca exemplu chiar cuvintul verbum 'cuvint' . Unul este de p ărere că acest cuvint vine de la ceva care parcă izbeşte urechea (verberare aurem) j b u chiar, spune un altul, de la [ceva Care izb eşte] aerul . Nu văd aici o mare deosebire, căci amîndoi deduc etimologia acestui cuvî nt 61


huius vocabuli orlgmem trahit. Sed e trans ­ verso tertius vide qua m rixam inferat. Quod enim verum, ait , nos loqui oporteat , odiosum­ que sit na tura ipsa iudicante menda cium , verbum a vero cognominatum est. N ee ingenium qua.rtum defuit . [9, 10 J Nam sunt qui verbum a vero quidem dictum p utent, sed prima syllaba satis animadversa, secundam negligi non op ortere. Verbum enim cum dicimus, inquiunt, prima. eius syllaba verum significat, secunda sonum. H oc autem volunt esse bom­ bum. Unde Ennius sonum pedum, b ombum pedum dixit , et �CUOCo"(lL Graeci clamare. Et Virgilius Reboant silvae. Ergo verbum dictum est quasi a vero boando, hoc est verum sona.n­ do. Quod si ita est, praescribit quidem hoc nomen, ne cum verbum facia.mus, mentiamur ; [9, 15J sed vereor ne ipsi qui dicunt ista, mentiuntur. Ergo ad te iam p ertinet iudicare, utrum verbum a verberand o an :ţ vero solo, :Ul a vero boando dictum p u l emus ; an p otius


de la. vcrbcrarc ' a. izbi' . Dar ia. amint.e că un al treilea se opune explicaţiei anterioare : de vreme ce - susţine acesta - trebuie să spunem adevărul şi de vreme ce chiar natura consideră că minciuna este un lucru josnic, înseamnă că vcrb um 'cuvînt' şi-a căpătat denumirea. de la (J erum 'adevăr ' . Dar nu lipseşte nici o a p atra părere , {9,10] căci sint unii care acceptă că verbum vine [într-a­ devăr] de la vel'um, însă consideră că, ţi­ nînd seama suficient de pri m a silabă, nu trebuie să o neglij ăm nici pe a doua. Ei mai spun că, atunci cînd rostim verbum, prima silabă a acestui euvînt. semnifică ' adevărul ', iar cea de-a doua semnifică 'sunetul ' . Acest. [sunet] ei vor să fie bombus 'tropăit'. De aici şi Ennius a numit zg o m o tul picioarelor bo m ­ bus pedum ' tropăitul picioarel or' , pentru 'a striga', grecii [fol osese cuvîn tul] �WcX.crOCL, iar Virgiliu [a spus] Reboant silvac ' Pădurile v u iesc ' .45 Aşadar, verbum, ' c uvînt' , ar veni de la Verum boarc ' a dev ăr ul vuieşte' , adică de la verum sonare 'adevărul răsună' . Dacă ar fi aşa, acest nume ne-ar cere să nu minţim atunci cînd e mitem cuvinte ; [9, 15] mă tem însă ca nu cumva să mintă chiar acei care susţin ace astă [etimologie]. Prin urmare, ră­ mîne la aprecierea ta să stabilim dacă verbzlm vine de la verberare sau numai de la Vffum 63


unde sit dictum non curemus , cum quod signi­ ficet intelligamus. Breviter tamen hunc locum notatum esse de origine verb orum, volo p a,ulisper a,ccipia,s, ne uHam pa.rtem suscepti op eris praetermi­ sisse videamur. Stoici a.utuma.nt, quos Cicero in ha.c re irridet , nuHum esse verbum, cuius non certa ra.tio explica.ri p ossit. Et quia. hoc modo sug­ gcra.re fa,cile fuit, [9,20] si diceres hoc infini­ tum esse, quibus verbis a.lterius verbi originem int erpreta.reris, [lO,i] eorum rursus a. te originem qua.erendam esse, donec pervenia.tur eo, ut res cum sono verbi a.liqua. similitudine concina.t, ut cum dicimus, a,eris tinnitum, equorum hinnitum, ovium b a.la,tum, tuba.­ rum clangorem, stridorem ca.tena,rum. Perspi­ cis enim ha,ec verba,i ta s onare, ut res qua,e his verbis significa.ntur. Sed quia. sunt res, qua.e non sonant, in his similitudinem ta.ctu,s

64


ori de la verum boare 1, 6 ; sau, mai degrabă, să nu ne mai străduim să-i aflăm origine a, de vreme ce înţelegem ce semnifică. Pe scurt, doresc totuşi să afli că am scris acest fragment despre etimologia cuvintelor ca să nu pară cumva că am omis vreo parte din această lucrare pe care am început-o. Stoicii, de care Cicero îşi bate j oc în această problemă 47, afirmă că nu există nici un cuvînt căruia să nu i se p oată da o explicaţie sigură. Şi, fiindcă în acest mod a fost uşor de adus noi argumente, {9, 20J dacă ai fi spus că, este in finită această activitate de a inter­ preta etimologia unui anume cuvînt cu aj u­ torul altor cuvinte, {10, 1J ar trebui să cercetezi fără întrerupere etimologin. acestora pînă vei aj unge la p unctul in care lucrul este în acord cu sonoritatea, cuvîntului, pe baza unei anumite asemănări , ca atunci cîn d spu­ nem : aeris tinnitus 'şuieratul a.erului' , equorum hinnitus 'necheza.tul cailor', o(Jiu,m balatus 'behăitul oilor', tubarum clangor 'răsunetul trompetelor' , stridor catenarum 'scrîşnetul lan­ ţurilor' 48. Observi că aceste cuvinte sună la fel cu lucrurile pe care le semnifică 4 9 . D ar, pentru că sînt şi unele lucruri care nu au sonoritate, în privinţa lor prevalează asemănarea cu simţul pipăitului, astfel încît, dacă ele impresionează simţurile în mod plă65


valere, ut si Ieniter veI aspere sensum tangunt , lenitas [10,5] veI asperitas Iitterarum ut tan­ git 3,uditum, sic eis nomina pep ererit. Et ipsum lene cum dicimus, Ieniter sonat. Quis item asperitatem non et ipso nomine asperam iudicet ? Lene est auribus, cum dicimus volup­ tas, asperum est cum dicimus crux. Ita res ipsae afficiunt, sicut verba sentiuntur. MeI, quam suaviter res ipsa gustum, tam suaviter nomen tangit auditum. Acre, in utroque aspe­ rum est ; lana et vepres, ut audiuntur verb a, sic illa tanguntur. Haec quasi cunabula verborum esse credi­ derunt, ut sensus rerum cum sonorum sensu concordarent. [10, 10] Hinc ad ipsarum inter se rerum simiIitudinem proces sis se licentiam nominandi, ut cum, verbi caus a, crux propte­ rea dicta sit, quod ipsius verbi asperitas cum doIoris, quem crux effecit asp eritate

66


cut , sau, dimpotrivă, în mod neplăcut, carac­ terul plăcut [10, 5] sau, respectiv, aspri­ mea literelor le determină numele, după cum acestea impresionează auzul 6 0 . Chiar cind pronunţăm [ cuvîntul] lene 'în mod blînd' se aude un sunet plăcut . Tot astfel, cine nu ştie că asperitas 'asprimea' este aspră chiar şi prin numele ei ? Este plăcut pentru auz cînd rostim voluptas 'plăcere' , dar este ne­ plăcut cînd spunem cru x ' cruce' . Astfel, lucrurile însele ne afectează asemenea sen­ zaţiilor pe care ni le creează cuvintele . Să ne gîndim la miere ; pe cît de plăcut ne im­ presionează lucrul însuşi simţul gustului , tct atît de plăcut ne impresionează auzul şi cuvîntul mel 'miere' . A cre 'acru' este aspru şi ca lucru şi ca denumire ; cuvintele lana 'lînă' şi vepres 'mărăcini' impresionează auzul în acelaşi chip în care lucrurile însele impre­ sionează pipăitul 6 1 . Aşadar, stoicii credeau că leagănul cuvin­ telor 62 se află în concordanţa între sen­ zaţiile pe care ni le dau lucrurile şi senzaţiile date de sunetele cuvintelor 63 • [10, 10 J D e aici s-a p ornit apoi liberta tea de a sta­ bili nume64 p otrivit cu asemănările lucrurilor intre ele66 • Astfel , cru x 'cruce' şi-a căpătat acest num e fiindcă a sprimea acestui cuvînt conc ordă cu asprimea pe care o sugerează 67


concordat ; crura tamen non propter asperi­ tatem dol oris , sed quod longitudine atque duritia inter membra cetera sint ligno crucis similiora, sic appellata sunt . Inde ad abusionem ventum est , ut usurpe­ tur non tam rei similis, sed quasi vicinae . Quid enim simile inter significationem parvi et minuti, cum possit parvum esse, quod non moda nihil [10,15 J minutum sit, sed etiam aliquid creverit ? Dicimus tamen propter quam­ dam vicinitatem, minutum pro parvo . Sed haec abusio vocabuli in p otestate loquentis est ; habet enim parvum, ut minutum non dieatur. Illud magis pertinet ad id quod volu­ mus ostendere, quod cum piscina dicitur in balneis, in qua piscium nihil sit , nihilque piscibus simile habeat, videtur tamen a pisci­ bus dicta propter aquam, ubi piscibus vita est. Ita vocabulum non translatum similitu-

68


instrumentul de tortură. Totuşi, crura 'pi­ cioare' au fost denumite asa ' nu din cauza asprimii durerii, ci fiindcă, prin lungimea şi rezistenţa lor, sînt, în comp araţie cu cele­ lalte membre, asemănătoare cu braţele de lemn ale crucii 6 6 . D e aici s-a aj uns la abuzul de a se folosi [în stabilirea numelor] nu asemănarea directă cu lucrurile, ci un fel de vecinătate67. I ntr-a­ devăr, ce asemănare am putea stabili între semnificaţia lui par(,Jus 'mic' şi cea a lui minutus 'micşorat' , de vreme ce p oa.te exista ceva mic, care nu numai [10, 15 J că nu este deloc micşorat, ci chiar creşte întrucîtva ? [Nu există nici o asemăna.re şi] totuşi, din cauza unei anumite vecinătăţi [ de sens], îl rostim pe minutus in locul lui par(,Jus. Acest abuz în privinţa termenului stă în p uterea vorbitorului : il are [la dispoziţie] pe par(,Jus ca să nu spună minutus o8. Acest fapt ţine mai degrabă de ceea ce vrem să in­ dicăm, deoareca, deşi numim piscina 'bazin'69 in b ăile p ublice un rezervor cu apă în care nu se află nici un p eşte şi nici ceva ase­ mănător peştilor, totuşi se pare că numele piscina vine de la piscis 'peşte' din cauza apei în care peştii îşi duc viaţa. Astfel, [această] denumire nu a fost împrumutată prin ase­ mănare, ci s-a folosit de o anumită vecină· 69


dine , sed quadam vicinitate usurpatum est. Quod si quis dicat homines piscibus similes natando fieri, et inde piscinae nomen esse natum, stultum est hoc refutare, [10,20 J cum ab re neutrum abhorreat, et utrumque lateat . Illud tamen bene aceidit , quod uno exemplo dilueidare ia,m p ossumus, quid distet origo verbi, quae de vieinitate arrip itur, ab ea qua,e de similitudine ducitur. Hine facta est progres足 sio usque ad contrarium. N a m lueus dietus putatur, quod minime lueeat ; et bellum, quod res bella non sit ; et foederis nomen, quod res foeda non sit, quod si a foeditate p orci dietum est, ut nonnulli [ll,IJ volunt , redit ergo ad illam vieinitatem, cum id quod sit , ah quo per quod sit nominatur. N am et ista omnino vicinitas late p atet, et per multas partes secatur. Aut p er efficien足 tiam, ut hoc ipsum a foeditate p orci, per

,o


tate. Chiar dacă cineva ar spune că, îno­ tînd, oamenii devin asemănători peştilor şi că de aici s-a născut numele piscina, n-ar avea rost să-I contrazicem , {lO, 20 J fiindcă mCI această [explicaţie], şi nici cea [de mai îna ­ inte] nu se depărtează de obiectul [în dis­ cuţie], amîndouă ascunzîndu-se [într-însul] ! Acest exemplu este foarte p otrivit ca să putem clarifica în ce constă deosebirea dintr e o etimologie scoasă [la lumină] prin vecină­ tate şi una de dusă prin asemănare. Pri n această gradaţie se p oate aj unge chiar şi l a o opoziţie6 0 , căci ne-am putea gîndi c ă s-a spus lucus ' dumbravă (sfîntă ) ' pentru că minime luceat 'străluceşte foarte puţin' 6\ iar bellum 'răzb oi' pentru că res bella non sit 'nu este un lucru fru mos' 62 . Tot aş a, s-a spus (oedus 'tratat de alianţă' pentru că res (oeda non sit 'nu este un lucru dezgustător', dacă acest cuvînt se formează, cum vor unii autori, {ll, lJ de la (oeditas porci 'urîţenia porcu­ lui' ; această etimologie ar fi rezultatul vecină­ tăţii, de vreme ce (oedus 'alianţă' îşi ia numele de la lucrul prin care există 63. Acest fel de etimologie prin vecinătate este foarte răspîndită şi se face în multe chipuri " : per e((icientia (puterea d e a produce u n efect), ca în chiar acest [exemplu] în ca re de la (oeditas porci 'urîţenia p orcului' se formează 71


quem foedus efficitur ; aut per effectum, ut puteus , quod eius effectus p otatio est, credi­ tur dictus ; aut per id quo continetur, ut urhem, ah orhe appellatam voIunt, quod aus­ picato loca circumduci aratro [11, 5] solet ; cuius rei et Virgilius meminit, uhi Aeneas urhem designat aratro ; <lUt per id quod con­ tinetur, ut si quis horreum mutata, d, Iittera affirmet ah hordeo nominatum ; aut per ahu­ sionem, ut cum hordeum dicimus, et ihi tri­ ticum conditur ; veI a parte totum, ut mucronis nomine, quae summa pars est gladii, totum gladium vocant ; vel a toto pars ut capillu8 quasi cap itis piIu s. Quid ultra provehar ? Quid quid aliud annu­ merari p otest, aut similitudine rerum et

72


foedus 'tratat' ; per effectum (prin efect) , ca în ca zul cuvîntului puteus 'fîntînă', fiindcă potatio 'băutură' este un efect al acesteia65 ; per id quo continetur (prin ceva prin care se conţine) , precum urbs 'ora ş' îşi are denu­ mirea de la orbs ' cerc' 66, deoarece este obi­ ceiul de a se înconj ura cu plugul [11, 5] un loc ales prin auspicii să fie incinta unui oraş, obicei de care aminteşte şi Virgiliu în versul in care Enea trasează cu plugul vatra oraşului 67 ; per id quod continetur (prin ceea ce este conţinut) , ca, de exemplu, a.tunci cînd se afirmă că horreum 'grînar' şi-a căpătat numele de la hordeum ' orz' , prin schimbarea literei d ; per ab usionem (prin abuz ) , ca atunci cînd zicem hordeum ' orz' si ' ne referim la orice fel de grine68 [fiindcă din hordeum ' orz' l-am derivat pe horreum 'grînar'] ; a parte totum (întregul din parte) : astfel , unii denu­ mesc întreaga spadă cu numele mucro 'tăiş' , care, în realitate, desemnează doar partea cea mai ascuţită a spa dei 69 ; a toto pars (partea din întreg ) , precum capillus 'păr (al capului sau al bărbii)', care nu ar fi nimic altceva de cît capitis pilus 'părul capului ' 70 . Dar la ce bun să mai stăruiesc ? Tot ce s-ar mai p utea a dăuga este că vei vedea că etimologia unui cuvînt depinde fie de asemă­ narea dintre lucruri şi sunete, fie de ase73


sonorum, aut similitudine [11, 10] rerum ipsa足 rum, aut vicinitate, aut contrario, contineri videbis originem verbi, quam prosequi non quidem ultra soni similitudinem p ossumus ; sed hoc non semper utique p ossumus . Innu足 merabilia enim sunt verba, quorum ratio reddi non possit ; aut non est , ut ego arbitror, aut latet, ut Stoici contendunt . Vide tamen paululum, quomodo pervemrl putant ad illa verborum cunabula, veI ad stirpem p otius atque adeo sementum, ultra quod quaeri originem vetant, nec si quis velit potest quidquam invenire . Nemo ambigit [11, 15] syllabas, in quibus, v, littera locum obtinet consonantis , ut sunt in his verbis, venter, vafer, velum, vinum, vomis, vulnus crassum et quasi validum sonum edere. Quod approbat etiam loquendi consuetudo, cum quibusdam verbis subtrahimus, ne onerent aurem. N am inde est quod amasti, libentius dicimus quam amavisti, et abiit, non abivit ; et in hunc m odum innumerabilia. Ergo cum

74


mănarea. [11, 10 J dintre lucrurile tnseşi, fie de vecinătate sau opoziţie 71, [ etimologie] pe care nu o putem totuşi urmări dincolo de asemănarea sonoră j şi nici măcar această asemănare n-o putem urmări întotdeauna. Căci sînt nenumărate cuvintele cărora nu li se p oate găsi o explicaţie j [aceasta] ori nu există, după cum socotesc eu, ori se ascunde, cum susţin stoicii. I n sfîrşit, gîndeşte-te puţin la felul în care [stoicii] cred că se poate aj unge la acel leagăn al cuvintelor sau, mai degrabă , la rădăcina, ori, şi mai bine, la să­ mînţa cuvintelor, dincolo de care [ei] tăgă­ duiesc că s-ar putea căuta etimologia unui cuvînt j chiar dacă ar vrea cineva să facă această încercare, [stoicii spun că] n-ar putea. să descopere nimic. Nimeni nu contestă {11, 15J că silabele în care litera " deţine locul unei consoane - ca în cuvintele "enter 'vînt', "afer 'viclean', velum 'văI', "inum 'vin', "omis 'plug' , vulnus 'rană' - produc un sunet profund şi p uternic 72. Faptul este confirmat de chiar felul nostru obişnuit de a vorbi, căci din unele cuvinte omitem [această consoană] ca să nu ne împ ovăreze urechea. De aceea, rostim cu mai multă plăcere amasti 'am iubit' în loc de amavisti ' am iubit', abiit 'a plecat' în loc de abivit ' a plecat ' , ş i t o t i n acest fel ş i l a nenumărate a.lte cu'5


dicimus , vim., sonus verbi, ut . dictum est, quasi validus congruit rei, quae significatur. lam ex illa vicinitate per id quo d [11,20 J efficiunt , hoc est quia violenta sunt, dicta vineula possunt videri, et vimen quo aliquid vinciatur. Inde [12,lJ vites, quod adminieulis quibus vineiantur nexibus p endent. Hine etiam propter similitudinem, incurvum senem vietum Terentius app ellavit. Hine terra, quae pedibus itinerantium flexuosa et trita est, via dicitur. Si autem via, quae vi pedum trita est , creditur dicta, redit origo ad ill am vicini足 tJ.tem . Sed faciamus a similitudine vitis veI viminis, hoc est a flexu esse dictam ; quaerit ergo me quispiam, quare [12,5 J via. dicta est ? Respondebo, a flexu, quia flexum velut incurvum vietum veteres dixerunt, unde vietos quod cantho ambiantur, rotarum ligna

'8


vinte '73. Aşadar, cind rostim v is 'putere', sunetul cuvîntului stabileşte, cum am spus, o anume relaţie cu tăria lucrului pe care îl semnifică. Tot dintr-o asemenea. vecinătate cu rezultatul unei acţiuni [11 , 20 J pare să se formeze şi cuvintele vincula 'lanţuri' , d e oarece implică ideea de violenţă, şi vimen ' n uia' , deoarece [cu aj utorul nuielelor] se leagă strins ceva. Tot de aici [12, 1 J vine şi v itis 'viţ,ă' , fiindcă [această plantă] atîrnă cu aj utorul unor cîrcei de aracii de care este înlănţuită 71 . La fel , Terenţiu '76 a dat unui bătrîn numele de {ncurvus sene -v (Jietus 'bătrîn încovoiat şi îndoit' , datorită asemănării . I n acelaşi mod [se explică] şi de ce i se spune ('ia ' d rum'76 unei fîşii de pămînt întortocheate şi bătă­ t orite de picioarele călăreţilor ; căci, dacă vom accepta că (Jia 'drum' vine de la fa p tul că pămîntul este bătătorit de vis pedum 'forţa picioarelor', atunci etimologia se con­ stituie aici prin vecinătate. Să presupunem însă că [acest cuvînt ( via ' drum' ) se formează] prin asemănare de la (Jitis 'viţă' sau de la vimen 'nuia', deci de la ideea. d e ' flexiune, curbare' . D acă cineva m-ar în treba de ce [12, 5 J s-a spus (J i a 'drum', îi voi răspunde că [a apărut] de la flexus 'curbură' , fiindcă cei vechi au spus [că există o legătură între] flexus 'curb' , mcur(JllS 'încovoiat' şi vietus 77


vocant, p ersequitur quaerere, unde vietum flexum dicatur, et hic resp ondebo, a similitu­ dine vitis. Instat atque exigit unde istud sit vitis nomen : dico quia vincit ea. quae compre­ henderit. Scrutatur ipsum vincire, unde dic­ tum sit, dicemus , a vi. Vis quare sic app ella.­ tur, requiret ; redditur ratio, quia robusto et valido sono verbum rei, quae significatur, congruit, ultra [12,10J quod requira.t non habet. Quot modis autem verborum origo corrup ­ tione vocum va.rietur, ineptum est prose qui, nam et longum et minus qua.m illa quae dicta sunt, necessa.rium est.

78


'îndoit' 7i ; de aici au primit numele de vieti 'obezi' şi [bucăţile de lemn] înconj u­ rate cu un cerc de fier ale roţii. D acă în conti­ nuare aş fi întrebat de ce se spune vietus la tot ce este curbat (flexus) , voi răspunde, şi în acest caz , că datorită asemănării cu vitis 'viţă' . D acă [interlocutorul meu] ar stărui şi ar dori neap ărat să ştie de unde vine numele acesta , vitis 'viţă' , voi răspunde că vine de la aceea că viţa înlănţuie (vincit ) tot ce cuprinde. Căutîndu-se şi explicaţia acestui vincire 'a lega, a înlănţui' , vom răs­ punde că vine de la vis 'putere , tărie' 7 8 . [Mai dep arte] vom căuta să aflăm de ce vis se cheamă astfel : [în acest moment] ne vom intoarce la raţionamentul [invocat mai sus], conform căruia, prin sonoritatea sa puter­ nică şi viguroasă , cuvîntul stabil e ş te un acord cu lucrul pe care îl semnifică ; dincolo [12, 10 J [de aceasta] nu mai este p osibilă nici o cer­ cetare 711. Nu mai are in să nici un r o s t să continuăm să cercetăm în cîte chipuri v ariază etimo l ogia cuvintelor ca urmare a coru perii sunetelor 80 ; a ceastă [îndeletnicire] ar fi prea indelungată şi ar fi şi mai puţin necesară decît cele ce a u fost s p u s e .


Caput VII

Nunc vim verborum, quantum res patitur, breviter consideremus . Vis verbi est qua cognoscitur quantum valeat ; valet autem tantum, qu antum audientem movere potest. Porro movet audientem, aut secundum se, aut secundum id quod significat , aut ex utroque communiter. Sed cum secundum se movet, aut ad solum sensum [12, 15 J pertinet, aut ad artem, aut ad utrumque. Sensus autem aut natura movetur, aut consuetudine. Natura movetur in eo, quod offenditur si quis nominet Artaxerxem regem veI mulcetur cum audit Euryalum . Quis enim etiamsi nihil utique de his hominibus audierit, quorum ista sunt nomina, non tamen in illo asperitatem maxi足 mam , et in hoc iudicet esse lenitatem ? Con足 suetudine movetur sensus, cum offenditur

80


Capitolul VII

Să examinăm acu m pe scurt , atît cît se va putea, [conceptul de] vis verborum 'puterea (de semnificare) a cuvintelor' . Vis verbi 'pu­ terea (de semnificare) a cuvîntului' este ceva prin care ne dăm sea ma de valoarea cuvîn­ tului ; această valoare se măsoară după im­ presia produsă asupra celui care uude cu­ vintul 81. Pe de altă parte, un cuvint îl impresionează pe ascultător fie prin el însuşi, fie prin ceea ce semnifică , fie prin amîndouă deop otrivă 8 2 . Cînd impresionează prin el însuşi, aceasta ţine sau numai de simţul [auzului], (12, 15,] sau de regulile ştiinţei [gramaticale], ori de amîndouă deopotrivă. Simţ,ul [auzului] este impresionat fie de caracterul [sunetelor], fie de familiarizarea [ cu ele] . Caracterul [sune­ telor] ( nat ura ) 83 ne impresionează fie prin aceea că ele ne zgîrie urechea, ca atunci cînd cineva pronunţă numele regelui Artaxerxes, fie prin aceea că ne apar ca o mîngîiere, ca atunci cînd auzim numele lui Euryalus. Şi-ntr-a­ devăr, chiar dacă n-ar fi auzit nimic despre oamenii cărora le aparţin aceste [două] nume, totuşi, oricine ar putea să remarce că pri­ mul [nume] este deosebit de aspru, iar celă· lalt [este] cît se p oate de plăcut . Prin fami­ liarizare (consuetudo) 8\ simţul [ auzului] este 81


cum audit quiddam sicut r'Aotta pro Cotta ; nam hic ad sua.vitatem soni veI insuavitatem [12,20 J nihil interest ; sed tamen valent aurium penetralia movere, utrum p er se transeuntes sonos quasi hospites notos , an ignotos reci足 piant. Arte autem movetur auditor, cum enun足 tiato sibi verbo adtendit quae sit pars ora足 tionis, [13, 1 J veI si quid aliud in his disciplinis, quae de verbis tra.duntur, accepit. At vero ex utroque, id est et sensu et arte de verbo iudicatur, cum id, quod aures mentiuntur, ratio notat, et nomen ita p onitur ; ut dicitur, optimus, mox ut autem longa una syllaba et duae breves huius nominis percusserint, animus ex arte statim p edem dactyIum agnoscit. Sensum vero non secundum se, sed secun足 dum id quod significat verbum movet, [13,5 J quando p er verbum a.ccepto signo, animus nihil a,liud quam ipsam rem intuetur, cuius

82


impresionat de perceperea a ceva, ca, de pildă, atunci cînd auzim Motta în loc de eoita ; n-are nici o importanţă aici [12, 20 J caracterul plăcut sau neplăcut al sunetului ; contează mai mult impresionarea tainiţelor urechii 84 biS , în măsura în care [acestea] primesc sunetele care trec prin ele ca pe nişte oaspeţi cunoscuţi sau ca p e unii necunoscuţi . Prin ştiinţă (ars) auditorul este impresionat atunci cînd, enunţîndu-i-se un cuvînt, pricepe ce parte de vorbire este [13, lJ sau dacă acesta con­ ţine vreun alt element ca.re se supune reguli­ lor ştiinţelor cuvîntării 80 . I n realitate, j ude­ căm un cuvînt din ambele p erspective, adică şi prin simţul [auzului], şi prin ştiinţă, de vreme ce raţiunea ia cunoştinţă de ceea ce urechile p ercep in mod confuz ; şi astfel se stabileşte un nume. De pildă, cînd rostim optimus 'foarte bun' , îndată ce silaba lungă şi cele două silabe scurte care alcătuiesc acest nume au atins urechea, raţiunea, pe temeiul ştiinţei, recunoaşte imediat aici un picior dactilic, opamus 8 6 . [ Să trecem acum la celălalt caz .] Un cuvînt impresionează simţul auzului nu prin el însuşi, ci prin ceea ce semnifică, [13, 5J intrucît, receptîndu-se un semn prin intermediul cu­ vîntului, spiritul nu ia seama la nimic altceva decît la lucrul însuşi, al cărui semn este 83


illud signum est quod accepit ; ut cum, Augus­ tino nominato, nihil aliud quam ego ipse cogitor ab ipso, cui notus sum ; aut quilibet hominum menti occurit, si forte hoc nomen, veI qui me ignorat audierit, veI qui alium novit, qui Augustinus vocetur. Cum autem simul et secundum se verbum movet audientem, et secundum id quod signi­ ficat, tune et ipsa enuntiatio, et id quod ab eo enuntiatur, simul advertitur. Unde enim sit quod non offenditur aurium castitas, cum audit, [13, 10 J Manu, ventre, pene, bona patria laceraverat . Offenderetur autem si obscoena pars corp oris sordido ac vulgari nomine appel­ laretur ; in hoc autem sensum animumque utriusque deformitas offenderet, ni si illa tur­ pitudo rei quae significata est, decore verbi significantis operiretur, cum res eadem sit , cuius utrumque v ocabulum est, veluti non alia meretrix, sed aliter ţamen videtur eo cultu,

84


acela pe care l-a primit j aşa cum, la rostirea numbl ui A ugustinus, cel căruia îi sînt cunoscut se gîndeşte la mine şi la nimic altceva j dacă din întîmplare acest nume a fo'!t auzit sau de cineva care nu mă cunoaşte, sau de cineva care îl ştie pe un altul care se numeşte Aug tlstinus , acestuia îi vine în minte oricare dintre [cei doi] oameni 8 7 . I n schimb , cînd p e ascultător îl Impre­ sionează un cuvînt şi prin el însuşi, ŞI prin ceea ce semnifică, atunci şi enunţarea în sine, şi [realitatea] denumită prin a.ceasta sînt evidenţiate în egală măsură 88. De aici rezultă că nu este deloc rănită pudoarea urechilor la auzul propoziţiei [13, 10) : Jfanu, ventre, pene, bona patria laceraverat. ' Cu mîna, cu pintecul, cu penisul a risipit bunurile părin­ teşti. ' so [Pudoarea urechilor] ar fi rănită, in schimb , dacă p artea obscenă a corpului ar fi numită cu numele cel trivial şi p opul ar. I nsă urîţenia amîndurora [a. cuvîntului trivial şi a lucrului ca atare] ar răni auzul şi spiritul, dacă nerusinarea. lucrului semnificat n-ar fi învăluită în decenţa cuvîntului semnificant, deşi a mîndouă cuvintele, atît cel trivial, cît şi celălalt, exprimă aceeaşi realitate 9 0 . E ca şi cînd o curtezană. nu devine alta, dar pare altfel în înfăţişarea pe care obişnuieşte .

85


quo ante iudicem stare adsolet'1 a,liter eo quo in luxurioso cubiculo iaceret . Cum igitur tanta.m vim tamque multipli­ cem appareat esse verborum, [13,15J quam breviter pro tempore summa,timque a,dtigi­ mus, duplex hic ex COIlsideratione sensus nas­ citur j p artim propter explicandum veritatem, partim propter servandum decorem, quorum primum ad dialecticum, secundum ad orat o­ rem maxime pertinet. Quamvis enim nec disputationem deceat ineptam, nec eloquen­ tiam op orteat esse mendacem, tamen in illa saepe atque a deo p ene semper audiendi delicias discendi cupido contemnit, et in hac imp eri­ tior multitudo quod ornate dicitur, etiam vere dici arbitratur. Ergo cum apparea,t quid sit uniuscuiusque proprium, manifestum est [13,20J et disputatorem, si qua ei delectandi cura est, rhetorico colore aspergendum , et oratorem, si veritatem [14,1J p ersuadere vuIt, dialecticis quasi nervis atque ossibus esse

86


să O ia în faţa. j udecătorului şi altfel cînti se întinde lasciv în patul desfrinării. S-a vădit aşadar cît de complicată şi va­ riată este [problema] puterii [de semnificare a] cuvintelor, [13, 15J [problemă] p e care, din lipsă de timp , am atins-o doar pe scurt şi superficial. Din această examinare, rezultă [că orice cuvînt se prezintă sub] un dublu aspect : pe de o parte, din perspectiva des­ făşurării adevărului, iar, pe de altă parte, din cea a p ăstrării frumuseţii [vorbirii]. Dintre aceste două aspecte, primul îl interesează p e dialectician, iar cel de-al doilea mai ales pe orator. Cu toate că nici disputei dialectice nu-i stă bine să fie searbădă, şi nici elocinţa nu trebuie să acopere minciuni, totuşi, adesea, ba chiar aproap e întotdeauna, plăcerea de a auzi duce în dialectică la dispreţuirea adevă­ ratelor încîntări ale învăţării, ia,r în elocinţă mulţimea mai neinstruită a.j unge să soco­ tească drept adevărat ceea ce este rostit în mo d elegant 91. Aşadar, vădindu-se ce este caracteristic fiecărei discipline, apare evident [13, 20J că dia.lecticianul, dacă are intenţia de a plăcea, trebuie să se vopsească în cu­ loa.rea retoricii, iar oratorul, dacă vrea să convingă de adevăr [14, lJ, trebuie să-şi întărească discursul cu [ceea ce a.m putea numi] nervii şi oasele dia,lecticii. E la, fel cum 87


roboran dum, qua.e ip sa. natura corp oribus nostris, nec firmita.ti virium subtrahere p otuit, nec oculorum offensioni p a.tere p ermisit. Capnt

VIII

Ita.que nunc propter veritatem diiudican足 dum, quod dialectica. profitetur, ex ha.c ver足 borum vi, cuius qua.edam semina. sp a.rsimus, qua.e impedimenta nascuntur videamus. Impe足 dit auditorem [14, 5] a.d verita.tem videndam, in verbis , a.ut obscurita.s aut ambiguitas ; in足 ter obscurum et ambiguum hoc interest, quod in ambiguo plura se ostendunt , quorum quid p otius a.ncipiendum sit ignoratur, in obscuro a.utem nihil a.ut parum quod abtendatur, a.pp a.ret. Sed ubi pa.rum est quod a.pparet, obscurum est a.mbiguo simile, veluti si quis ingrediens iter, excipia.tur a.li quo bivio, veI trivio, veI etia.m, ut ita. dicam, multivio loco, sed densita.te nebulae nihil via.rum quod est elucea.t ; ergo a. pergendo prius obscuritate

88


natura însăşi a făcut corpurile noastre : n-a răpit nimic din vigoarea p uterilor lor, dar nici n-a lăsat [să se manifeste în asp ectul lor] 0eva care să nu placă privirilor 9 2 . Capitolul VIII

I n sfîrşit , p entru a discerne acest adevăr cu care se ocupă dialectica, să vedem acum cu aj utorul acelei p uteri [de semnificare] a cuvintelor, căreia i-am stabilit mai sus cîteva principii 93 ce p iedici se ivesc [în calea lui]. Ceea ce îl împiedică pe auditor să vadă adevărul în cuvinte [14, 5 J este fie obscuritatea, fie a mbiguitatea 94. Diferenţa dintre obscur şi ambiguu constă în faptul că în [exprimarea] ambiguă apar mai multe sensuri, dintre care nu ştim pe care trebuie să-I preferăm., pe cînd în cea obscură nu apare nimic sau foarte puţin din ceea ce ne aştep­ tăm să apară 90 . Acolo unde ap are cît de puţin [din sensul aştep tat], obscuritatea este asemănătoare cu ambiguitatea. E ca şi cînd cineva care înaintează pe un drum aj unge într-un loc În care drumul se împarte în două, trei sau chiar mai multe căi şi, datorită gro­ si mii negurii, nu se mai p oate distinge care dintre drumuri este cel bun. Aşadar, călătorul -

89


tenetur. At ubi a.liqua.ntum ra.rescere nebula.e [14, 10 J coeperint, videtur a.liquid, quod utrum via sit, a.n terra.e proprius et nitidior color incertum est ; hoc est obscurum ambiguo simile. Dilucescente coelo, qua.ntum oculis sa.tis sit , iam omnium viarum deductio clara est, sed qua sit pergendum, non obscuritate, sed ambiguitate dubitatur. Item sunt obscurorum genera tria ; unum est quod sensui patet, a.nimo clausum est, tamquam si quis malum punicum pictum videat, qui neque viderit ali quando , nec omnino quale esset audierit , non oculorum est, sed animi, quod cuiusce rei pictura s it, nescit . Alterum [14,15J genus est , ubi res animo pateret, nisi sensui clauderetur, sicut est homo pictus in tenebris ; nam ubi oculis apparuerit , nihil animus hominem pictum

90


Mte împiedicat să înainteze mai Întîi de obscuritate. Ap oi, îndată ce negura începe să se risipească, [14, 10} se întrezăreşte ceva, însă nu este deloc sigur dacă [ceea ce se vede] este drum.ul sau mai degrabă culoarea proprie, mai strălucitoare, a solului ; avem aici o obscuritate asemănătoare a mbigui­ tăţii . Cînd cerul se luminează îndeaj uns pen­ tru ca privirile să poată dis cerne ceva, sta­ bilire a fiecărui drum devine limp ede ; ceea ce-l face [pe călător] să se [mai] îndoiască pe care dintre ele să înainteze este [acum] ambi­ guitatea, şi nu obscuritatea. Există trei tipuri de obscuritate 96 . Cel dintîi apare . atunci cînd ceva se dezvăluie simţului [vederii], d ar rămîne ascuns spiri­ tului, ca atunci cînd, de exemplu , cineva vede o rodie pictată , [fruct] pe care nu l-a văzut niciodată [în realitate] şi despre care nici n-a auzit nimic ; faptul că [privitorul] nu cunoaşte obiectul reprezentat [de res­ pectiva pictură] nu se datoreuză ochilor, ci spiritului. Al doilea [14, 15} tip de obscu­ ritate este acela cînd obiectul s-ar releva spi­ ritului dacă n-ar fi ascuns simţului [vederii], aşa cum este cazul chipului pictat al unui om, aşezat în intuneric ; căci, într-a.devăr, dacă [acest obiect] ar fi înfăţişat privirilor, spiritul nu s-ar îndoi nici o clipă că este 91


dubitahit . Tertium genus est , in quo etiam sensui absconditur , quod tamen si nudaretur, nihilo rnagis animo ernineret quod genus est omnium obscurissimum, ut si imperitus ma足 lum illud punicum pictum etiam in tenebris cogeretur agnoscere . Refer nunc animum ad verba., quorum istae sunt similitudines constitutae. Pone quem足 piam grammaticum [14,20J convocatis disci足 pulis, facto que silentio suppresa voce dixisse, temetum, quod ab eo dictum, qui prope assi足 debant satis audierunt, qui remotius , parum, qui autem remotissime, nulla omnino voce perstricti sunt . H orum autem partim sciebant, illi scilicet qui nescio quo casu remotiores erant , quid esset temetum ; reliquos prorsus latebat omnes obscuritate imp ediebantur. Et hie iam perspieis omnia genera obseuritatum . Nam qui auditu nihil du.bitabant, primum illud [14,25 J genus patiebantur, cui simile est, malum punieum ignorantibus, sed in luee

92


p ortretul unui om. Există şi un al treilea tip de obscuritate, în cazul căruia este ascuns şi simţului [vederii] un obiect c are, chiar dacă ar fi dezvăluit , n-ar deveni [prin acest fapt] cu nimic mai clar pentru spirit ; acest tip este cel mai obscur dintre toate ; ca exemplu, să ne închipuim un neiniţiat silit să recunoască aceeaşi rodie pictată, aşezat ă însă în intuneric. lndreaptă-ţi acum atenţia spre cuvinte faţă de care exemplele de mai sus sînt date spre analogic. Imaginează-ţi că un gramati­ cian oarec are, [14, 20J după ce s-a făcut linişte între discip olii strînşi în j urul său, rosteşte cu o voce j oasă cuvîntul lemetum 'vin ( curat ) ' ; cei ce stau mai aproape aud destul de bine ceea ce se rosteşte, cei Care stau mai departe aud doar puţin, iar cei foarte depărtaţi nu percep nici cel mai slab sunet. O p arte din discipoli, şi anume aceia care, prin nu ştiu ce întîmplare, sînt mai aproap e, recunosc ce înseamnă temetum. lmpie­ dicaţi de lip sa de claritate, toţi ceilalţi nu înţeleg ab solut nimic. Prin aceasta, îţi vei lămuri toate [cele trei] tipuri de obscuritate. Cei care, la auzirea cuvîntului, nu au nici o îndoială se încadrează în primul [14, 25 J tip de obscuritate, caz similar celui cu rodia pictată pentru neiniţiaţi , dar expusă la lu93


pictum. �ui noverant verbum, sed auribus aut parum aut omnino non acceperant vocem ; secundo illo genere laboraba,nt, cui similis est hominis imago, sed non in c onspicuo, sed omnino tenebroso loco. Qui autem non solum vocis , sed et significationis verbi experts erant, tertii generis, quod omnino deterrimum est, caecita.te involvebantur. Quod autem [15, 1J dictum est, quoddam obscurum a mbi­ guo simile, in his perspici p otest, quibus verbum erat quidem notum, sed vocem p enitus nullam, aut noIi omnino certam p ercep erant. Omnia igitur obscura loquendi genera vitabit , qui et voce quantum satis est clara, nec ore impedito, et verbis notissimis utetur. Vide nunc in eod em grammatici exemplo, quam longe alias impediat ambiguitas quam obscuritas verbi. Fac enim eos qui aderant et satis sensu accepisse vocem magistri, [15,5 J et illum verbum enuntiasse, quod esse omnibus notum, utputa, fac eum dixisse, ma gnus, et deinde siluisse ; adtende quid

94


mma. Cei care cunosc cuvîntul, dar nu îi receptează sunetele decît foarte puţin sau deloc, suferă de cel d e -al doilea tip de obscuri­ tate, aici fiind ceva similar [cu alt caz, expli­ cat mai sus], cînd p ortretul unui om era aşezat nu la vedere, ci într-un loc foarte intunecos . I n sfîrşit , cei lip siţi nu numai de perceperea cuvîntului sonor, dar şi de înţe­ legerea semnificaţiei sale, se prăbuşesc, orbi, in cel de-al treilea tip de obscuritate , care este cel mai rău 9 7 . Cît priveşte [15, lJ acea obscuritate discutată [mai sus], ase­ mănătoare cu ambiguitatea, aceasta p oate fi remarcată la a.ceia cărora cuvîntul le era cunoscut, dar care n-au perceput exact absolut nici un sunet, sau aU p erceput ceVa nu destul de sigur. Toate aceste tipuri de obscurita.te a vorbirii le va evita acela care va vorbi cu o voce destul de limpede, fără vreun defect , de pronunţie , şi Care va utiliza cuvinte foarte cunoscute 9 8 . Tot din acest exemplu cu gramaticianul p oţi vedea şi cîte alte piedici adaugă ambi­ guitatea obscurităţii cuvintelor. Imaginea­ ză-ţi deci că [discip olii] care erau de faţă au p erceput suficient, cu auzul , vocea magis­ trului, [15, 5 J şi că acesta a pronunţat un cuvînt cunoscut tuturor, că a rostit, de exemplu, cuvîntul magnus 'mare' şi apoi 95


incerti hoc audito nomine patiantur. Quid si dicturus est, quae pars orationis est ? Quid si de mettris quensiturus, qui sit pes ? Quid si historiam interrogaturus, utputa, Magnus Pom足 peius quot bella gesserit ? Quid si commendan足 dorum carminum gratia dicturus est, Magnus et pene s olus p oeta VirgiIius ? Quid si obiu足 gaturus negligentiam discipulorum, in haec deinde verba [15, 10 J prorumpat , Magnus vos ob studium disciplinae torp or invasit ? Videsne remota nebula obscuritatis, illud quod supra dictum est quasi eminuisse multivium ? Nam hoc unum quod dictum est, magnus, et nomen est, et pes chorius est, et Pompeius est, et Virgilius est, et negligentiae torp or. Et si qua alia veI innumerabilia non commemorata. sunt, qua.e ta.men per hanc enuntinti onem verbi p ossunt intelligi .

96


a tăcut . l a. seama acum cît de nesiguri se arată [discip olii] la auzul acestui termen ! Ce vrea să însemne această formulare ? [Cumva intreabă] ce p arte de vorbire este ? Dacă este vorba de o măsură metrică, ce fel de picior formează ? Face cumva ap e l la [o pro­ blemă] de istorie, de exemplu la Pompeius Magnus, la cîte războaie a purtat el ? Se referă cumva la p oezia prin excelenţă, nu­ mindu-l pe Virgiliu magnus 'marele' şi aproape singurul p oet ? Ce-ar fi dacă, pentru a d ojeni delăsarea discip olilor săi, magistrul ar iz­ bucni, [15, 10] în cele din urmă, cu urmă­ toarele cuvinte : M agnus vos oh studium dis­ ciplinae torpor invasit ! 'O mare torop eală v-a, copleşit din pricina rîvnei la învăţă­ tură I ' ? Oare nu-ţi dai seama că, departe de a fi o negură de obscurităţi , acest cuvî nt [magnus 'mare'] ca,re a, fost spus mai sus se vădeşte a avea sensuri multiple ? Căci cuvîntul magnus este în acelaşi timp şi nume, şi troheu, şi Pompeius, şi Virgiliu, şi toro­ p eala delăsării . Şi mai sînt încă şi alte nenumă­ rate lucruri care, deşi nu au mai fost amin­ tite, p ot totuşi veni în minte la enunţa,rea acestui cuvînt 99 .

Q7


Capnt IX 1 taque

rectissime a dialecticis dictum est, ambiguum esse omne verbum. Nec moveat quod apud Ciceronem calumniatur H orten足 sius, [15,15J hoc modo : Ambigua se aiunt audire acute, explicare dilucide ; item omne verbum. ambiguum esse dicunt, quomodo igitur ambigua ambiguis explica.bunt ? nam hoc est in tenebras extinctum lumen inferre. Facile quidem atque callide dictum. Sed hoc est quod apud eundem Ciceronem dicit Sca.evolae Antonius : Denique ut sapientibus diserte, stultis etiam vere videaris dicere. Quid enim a.liud loco ilIe fac it Hortensius , nisi acumine ingenii [15,20 J et lep ore sermonis, quasi meraco et sua.vi poculo imp eritis ca.liginem offundit ? Quod enim dictum est, omne ver足 bum [16, lJ ambiguum esse; de singulis verbis dictum est. E xplicantur ambigua. disputa.ndo, et nemo utique verbis singulis disputat. N emo

98


Capitolul IX

Pe bună dreptate s-a spus de către dialec­ ticieni că orice cuvînt este ambiguu 100 . D e aceea, s ă nu n e impresioneze faptul că, într- o lucrare de Cicero, H ortensius aduce [stoi­ cilor] [15, 15J următorul reproş : " Sp un că ei sesizează cu abilitate cuvintele ambigue şi că le explică limpede ; de asemenea, afirmă că orice cuvînt este ambiguu ; atunci cum vor explica ei ambiguităţile prin alte ambi­ guităţi ? E ca şi cum ai purta prin întuneric o lumină stinsă ! " 1 0 1 Subtilă şi fericită expri­ mare ! I ată, însă, la acelaşi Cicero, ce îi spune Antonius lui Scaevola : " I n sfîrşit, ca să părem înţelepţi, vorbim cu el"o cvenţă, ca şi cînd a rosti numai adevărul [înseamnă n părea] prost. " 10 2 I n realitate, ce altceva face aici Hortensius decît ca, prin ascu­ ţimea spiritului [15, 20J şi printr-un orna­ ment al stilului, să verse în faţa neiniţiaţilor un nor de fum, dîndu-l drept o cupă cu vin curat şi dulce ? Căci ceea ce a afirmat [01, şi anume] că orice cuvînt [16, 1J este ambigu u, este valabil numai pentru fiecare cuvint luat în parte. Ambiguităţile se limpezcRc doar prin dezbatere şi, [în nici u n c n,z,] ni­ meni nu dezbate prin cuvinte luate scp c�ra.t . Nimeni, prin urmare, nu clarifică n i şte 99


igitur ambigua verba verbis ambiguis expIi足 cabit. Et tamen, cum omne verbum ambi足 guum sit, nemo verbum ambiguum nisi verbis, sed etiam coniunctis, quae iam ambigua non sunt, explicabit. Dt enim si diceretur: Omnis miles bipes est, non ex eo sequeretur, ut cohors ex militibus bipedibus tota constaret. {16,5J Ita cum dico ambiguum omne verbum, non dico sententiam, non disputationem, quamvis verbis ista texantur. Omne igitur ambiguum verbum non am.bigua disputatione explicabitur. Nunc umbiguitatum genera videamus. Quae prima duo sunt: unum in iis etiam, quae dicuntur, alterum quod in iis solis, quae scribuntur, dubitationem facit. Nam si quis audierit, acies, et si quis legerit, poterit incer足 tum habere, nisi per sententiam clarescat, utrum acies militum, an oculorum dicta veI

100


cuvinte ambigue cu ajutorul unor cuvinte ambigue. Şi, totuşi, de vreme ce orice cuvînt este ambiguu, nimeni nu va explica un ase­ menea cuvînt decît tot cu cuvinte, însă cu cuvinte care, fiind îmbinate, nu mai sînt ambigue. De exemplu, dacă am spune: Omnis miles bipes est 'Orice soldat este biped', din această afirmaţie n-ar reieşi [neapărat] că o întreagă cohortă este alcătuită numai din soldaţi cu două picioare. [16, 5 J Tot astfel, cînd afirm că orice cuvînt este ambiguu, nu spun şi că orice enunţ sa.u orice dezba­ tere 103 este ambiguă, cu toate că şi a.cestea. sînt alcătuite tot din cuvinte. Aşadar, [nicio­ dată] nici un cuvînt ambiguu nu va fi cla.ri­ ficat printr-o dezbatere ambiguă 104. Să vedem acum care sînt tipurile de ambi­ guitate lOG. Există, mai întîi, două tipuri [de ambiguitate]: unul care implică îndoiala asupra unor cuvinte cînd se rostesc, iar altul care implică indoiala numai asupra cuvinte­ lor care sînt scrise 106. [Să ne închipuim, de exemplu, că] cineva ar fi auzit rostin­ du-se cuvîntul acies 'tăiş', iar altcineva l-ar fi citit. Dacă nu s-ar arunca o rază de lumină prin context, ar fi posibil să nu ştim cu care din sensurile următoare a fost rostit sau scris cuvîntul acies: acies ferri 'tăişul sabiei', acies militum 'linie de soldaţi (în luptă)' sau acies 101


scriptll, sit. [16,10 J At vero si quis inveniut seriptum, verhi causa., Ieporem, nec ll,ppareat qua. sententia. p o situm sit, profecto dubitabit, utrum penultima. huius verbi syllaba produ­ cenda sit, ab eo quod est Iepos, an ab eo quod est Iepus corripienda. Quam scilicet non pate­ retur umbagem, si accusativum huius nominis casum voce Ioquentis acciperet. Quid si quis dicat Ioquentem male pronuntiare potuisse, iam non ambiguitate, sed obscuritate impe­ diretur auditor. Ex illo tamen genere quod ambiguo simile est, quia male latine pronun­ tiatum verbum, [16,15 J non in diversas rationes trahit cogitantem, sed ad id quod apparet impellit. Cum igitur ista duo genera inter se pluri­ mum distent, primum genus rursus in duo dividitur; nam quidquid dicitur, et per plura

102


oculorum 'agerime a privirilor' 107. {16, 10] Iar dacă cineva ar găsi scris leporem ca un cuvînt separat [şi fără precizarea sensului] şi nu i s-ar lămuri în ce context a fost aşezat cuvîntul, fireşte că ar sta la îndoială dacă penultima silabă a cuvîntului este lungă, leporem, ceea ce ar însemna că· avem [cazul acuzativ de la] cuvîntul lepos 'graţie', sau dacă este o silabă scurtă, leporem, aici fiind deci vorba despre [acelaşi caz de la cuvîntul] lepus 'iepure'. Fără îndoială că n-ar fi întîmpinat o asemenea încurcătură dacă ar fi receptat în vorbirea unui inter­ locutor cazul acuzativ al acestui nume 108. [E posibil de asemenea] să se spună şi că interlocutoful ar fi putut pronunţa prost cu­ vintul 'respectiv, însă, [în acest caz,] audi­ torul s-ar fi lovit nu de o ambiguitate, ci de o obscuritate 109. Ar fi vorba despre a.cel tip [de obscuritate] care este asemănătoa.re ambiguităţii, deoarece cuvîntul latinesc rău pronunţat {16, 15] nu il determină pe ascul­ tător să se gîndească la diferite sensuri, ci îl împinge spre ceea ce i s-a părut [că audeJ. Aceste două tipuri de ambiguitate diferă deci între ele foarte mult. Primul tip se îm­ parte la rîndul său în două [subtipuri], fiindcă ceea ce se rosteşte p0ll,te fi înţeles în mai multe feluri 110; desigur, multiplele posibilităţi de 103


intelligi potest, eadem scilicet plura aut una vocabulo e una interpretatione, aut tantum uno tenentur vocabulo, sed diversis expedi足 tionibus explicatur. Ea quae una definitio potest includere, univoca nominantur; illis autem quae sub una nomine necesse est defini足 re diverse, aequivoci nomen est. Prius ergo [16,20J consideremus univoca, ut quomodo genus hoc iam patefactum est, illustretur exemplis. Rominem cum dicimus, tam puerum dicimus quam iuvenem, quam senem, ta:n stultum quam sapientem, tam magnum quam parvum, tam civem quam peregrinum, tam urbanum quam agrestem, tam qui iam fuit quam qui nunc est, tamen sedentem quam stantem, tam divitcm quam pauperem, tam agentem aliquid quam cessantem, tam gauden足 tem quam maerentem veI neutrum. Sed in his omnibus dictionibus nihil est, quod non ut hominis [16,25 J nomen accepit, ita etiam hominis definitione claudatur; nam definitio hominis est Animal rationaJe [17,1 J mortale; non ergo quisquam potest dicere animal ra足 tionale mortale iuvenem tantum, non etiam

104


înţelegere sînt conţinute fie într-un singur termen şi o singură interpretare, fie într-un singur termen, ca,re este lămurit însă prin diferite scurte explicaţii. Termenii pe care îi poate include o singură definiţie se numesc univoci; celor în cazul cărora sub un singur nume este nevoie de diferite definiri li se spune echivoci 111. Să examinăm mai întîi [16, 20 J termenii univoci, Ca să ilustrăm prin exemple modul în Care această categorie se manifestă. Cînd rostim homo 'om' 112, înţe­ legem atît un copil, cît şi un tînăr sau un bătrîn, atît un prost, cît şi un înţelept, unul mare, ca şi unul mic, un cetăţean, ca şi un străin, un orăşean, ca şi un ţăran, unul Care a fost, ca şi unul care încă trăieşte, atît pe unul şezind, cit şi pe unul care stă în picioare, un bogat, ca şi un sărac, unul in [plină] activitate, ca şi unul Care se odihneşte, unul vesel, cît şi unul trist sau unul indiferent. Dar în toate aceste dictiones 'exprimări' 113 nu există nimic care să nu poată primi [16, 26J numele de homo 'om', în aceeaşi măsură [în care nu există nimic] care să nu se cuprindă în definiţia omului; căci defi­ niţia omului este aceasta: Animal rationale [17, lJ mortale 'Animal raţional muritor'. Nimeni nu poate spune că animal raţional muritor este numai un tînăr, dar nu şi 105


senem et puerum etc., a.ut s apient e m esse tan­ turn, non etiam stultum; imroo et istu et eaetera, . quae numerata sunt, sicut horninis nQmine, ita etiam de finiti one conti n entur ; nam sive p uer, sive stultus, sive pauper, sive etiam dormiens, si anima.! ration aJ e mortale non est, nee homo est. Est autem homo, illa igitur definitione ·continea,tm necess e est; [17,5] et de ceteris quidem nihil ambIgit ur , de pu�ro autem parvo aut stulto, sive pl'Orsus f atuo, aut de dormiente, veI eb ri o , veI furenti dub it ari po t es t, quo mo do possunt o s s e anima� lia rationalia, etiam si possit de fen di, sed ad alia properantibus longum. es t. Ad id quod agiturillud . satis est, non esse istam definitio­ nem hom,inis rectam, n isi et omnis homo e a dem contineatur , et pr aeter hominem nihil. Ha,ec sunt i gitur unjvoca, quae non solum nomine

106'


un bătrîn sau un copil etc., sa.u că înţeleptul este aşa, dar nu şi prostul! Ba, mai mult: atît aceste din urmă [dictiones 'exprimări'], cît şi celelalte care au fost enumerate mai înainte sînt cuprinse în definiţia [ca atare] a omului, după cum sînt cuprinse şi în numele homo 'om'. Intr-adevăr, fie [că este vorba despre] un copil, fie de un prost sau un sărac, fie chiar şi de cineva care doarme, nici unul dintre aceştia n-ar fi om dacă n-ar fi un ani­ mal raţional muritor. Insă fiecare este om şi, deci, este necesar să fie inclus în definiţia omului. [17, 5] Chiar şi în privinţa celor­ lalţi nu încape îndoială [asupra includerii lor în definiţie]. In schimb, în co-l priveşte pe copilul mic sau pe unul prost ori de-a dreptul idiot, pe unul dormind, pe unul beat sau pe unul furios, e posibil să apară îndoiai a dacă aceştia mai sînt animale raţionale; Chiar dacă s-ar putea susţine [ideea că şi ei sînt tot animale raţionale], este totuşi prea lungă [această demonstraţie] pentru noi, care ne grăbim spre alte probleme. Este de ajuns, pentru chestiunea noastră, să spunem că această definiţie a omului nu este corectă decît dacă se cuprind în ea toţi oamenii, şi nimic [altceva] decît omul. Sînt deci uni­ voce acele [semnificaţii] care sînt incluse nu doar într-un singur termen, ci chiar într-o 107.


uno, sed una etiam eiusdem nominis defini足 tione clauduntur, quamvis et inter se propriis [17,10J nominibus et definitionibus distingui possunt. Diversa enim nomina, puer, adoles足 cens, dives et pauper, liber et servus, et si quod aliud differentiarum est, et inter se ideo proprias definitiones habebunt; sed ut illis unum commune nomen est homo, sic animal rationale mortale definitio una communis est.

Caput

X

Nunc aequivoca videamus, in quibus ambi足 guitatum perplexio prope infinit a silvescit. Co nabor tamen eas in genera certa distinguere. Utrum autem conatum meum haec facultas sequatur, tu iu dicabis. Ambiguitatum igitur, quae ab aequivocis veniunt, [17,15 J primo genera tria sunt: unum ab arte, alterum ab usu, tertium ab utroque. Arte nunc dico, propter nomina quae in verborum disciplinis verbis imponuntur. Aliter enim definitur apud grammaticos quid sit aequivocum, aliter apud

108


singură definiţie a acelui termen, deşi nu se pot distinge între ele prin propriile nume şi definiţii. Căci diferiţi termeni f17, 10J pre­ cum puer 'copil', adolescens 'tînăr', diCJes 'bogat' şi pauper 'sărac', liber' 'liber' şi serCJus 'sclav', avînd anumite diferenţe între ele [ca nume], vor av e a, de aceea, şi defi­ niţii proprij. Dar, după cum toate au comun acelaşi nume, homo 'om ' , tot aşa definiţia "animal r aţional muritor" le este şi ea co­ mună. Capitolul X

Să exammam acum echi vocuril e , unde în­ cîlceala de ambiguităţi este aproape infinit de stufoasă. Voi încerca totuşi să le clasific în [trei] tipuri precise. Iar dacă această pu­ tinţă de clasificare va fi pe măsura intenţiei mele, singur vei judeca. Aşadar, sînt, mai întii, trei tipuri de ambiguitate care provin din echivocuri: f17, 15J un tip p rovine din ştiinţă (ab arte) 114, un altul din uz (ab usu), iar al treilea tip provine din amîndouă deopo­ trivă ( ab utroque). Spun "din ştiinţă", din cauza numelor care se impun cuvintelor in cadrul ştiinţelor despre cuvinte 115. Căci Intr-un fel se d e fine ş te echivocul de către 109


dialecticos, et tamen hoc unum quod dico, Tullius, et nomen est, et pes dactylus, et aequivocum. Itaque si quis ex me efflagitet, ut definiam quid sit Tullius, cuiuslibet notio足 nis explicatione respondebo. Possmn enim recte dicere, Tullius nomen est, quo signifi足 catur homo summus quidam [17,20 J orator, qui Catilinae coniurationem consul oppressit. Subtiliter adtende me nomen ipsum definisse; nam si mihi Tullius ipse, qui si viveret, digito monstrari potuisset, definiendus foret, non dicerem, Tullius est nomen, quo significatur homo, sed dicerem, Tullius est homo, et ita cetera adiungereIIi. Item respondere possem, hoc nomen Tullius est dactyIus, his Iitteris constans; quod enim eas Iitteras habeat, opus est innuere. Licet enim illud dicere, Tullius estverbum, per quod aequivocantur inter se omnia [17,25J cum hoc ipso, quae supra dicta sunt, et si quid aliud inveniri potest. Sed dico: Cum ergo hoc nomen quod dixi, Tullius, secundum artium vocabula tam varie mihi

110


gramaticienî, şi în alt fel de către dia.lectî­ cieni, căci, pînă la urm.ă, a.ceastă unitate pe care o rostesc, Tullius, este deopotrivă şi nume, şi dactil, şi echivoc 116. Astfel, dacă cineva· imi cere insistent să definesc ce în­ seamnă Tullius, am să răspund prin expli­ carea fiecărei noţiuni, căci pot să afirm în mod corect că Tullius este un nume prin care desemnăm un anumit om care a fost cel mai mare [11, 20 J orator şi care, fiind consul, a înăbuşit conjuraţia lui Catilina. Te rog să observi că am definit în mod subtil mai intîi numele. Dacă ar fi trebuit să fie definit Tullius însuşi ca fiinţă vie, care ar fi putut fi indicată cu degetul, atunci n-aş mai fi spus Tzdlius est nomen, qao significatur homo 'Tullius este un nume prin care desetnnăm un om', ci TulUus est homo. 'Tullius este om', şi, tn continuare,. aş fi adăugat şi celelalte [aspecte]. Tot astfel aş fi putut răspunde: Acest nume, Tullius, este un dactil, format din cutare litere; şi ar fi trebuit să arăt care sînt acele litere pe care le conţine. S-ar mai putea spune desigur că Tullius este un cuvînt în care s-au învălmăsit toate sensurile discu­ tate mai sus [11, 25 j, precum şi altele, dacă ar putea fi descoperite. Vom face urmă­ toarea afirmaţie: de vreme ce numele acesta, pe care l-am rostit, Tullius, a fost posibil 111


licuit definire, quid dubitamus esse ambiguo足 rum genus ex aequivocis venientium, quod merito dici possit ex arte eontingere? Diximus enim aequivoca esse, quae non ut una nomine, ita etiam una definitione possunt teneri. Unde nunc alterum genus est, quod ex loquendi usu venire memoravimus. Usum nune appello illud verbum, propter quod verba cognoscimus. Quis enim verba propter verb a [11,30 J conquirat et colligat? Itaque iam constitue aliquem sic audire, ut notum ei sit; nihil de partibus orationis, [18,1 J aut de metris quaeri, aut de verborum aliqua disci足 plina; tamen adhue potest cum dieitur, Tul足 lius, aequivoeorum ambiguitate impediri. Hoc enim nomine et ipse qui fuit summus orator, et eius picta imago veI statua, et codex quo eius litterae continentur, et si quis est in sepulcro eius cadaveris, significari potest. Diversis enim rationibus dicimuB, Tullius ab interitu patriam liberavit, et, Tullius inaura-

112


să-I definesc atît de variat, potrivit termeni­ lor ştiinţei [gramaticale], de ce ne-am mai îndoi că există un tip de ambiguitate provenit din echivocuri, despre care pe drept s-ar putea spune că au legătură cu ştiinţa? Am spus mai înainte că echivocurile sînt noţiuni care nu se pot cuprinde într-o singură defi­ niţie în aceeaşi măsură în care se pot totuşi cuprinde într-un singur nume. De aici rezultă un alt tip de ambiguitate, care am amintit că provine din uzul vorbirii. Numesc aici "uz" acel ceva datorită căruia cu­ noaştem cuvintele 117. Căci cine oare [1'1, 30 J strînge şi îmbină cuvinte doar pentru ele însele? Imaginează-ţi acum că cineva aude pronunţîndu-se Tullius aşa cum îi este [perfect] cunoscut; nu este acum vorba nici de părţile vorbirii, [18, 1 J nici de picioare metrice, şi nici de vreo regulă gramaticală; cu toate acestea, la rostirea acestui cuvint, auditorul se poate împotmoli într-o ambiguita.te de echivocuri! Intr-adevăr, cu numele Tullius il putem numi ş.i pe cel care a fost cel mai mare orator, şi un portret sau o statuie a lui, şi un codex care cuprinde lucrările sale, ba chiar şi ceea. ce a mai rămas din corpul său în mormînt. Sînt diferite raţiunile pentru care spunem Tullius ab interitu patriam libe­ ravit 'Tullius a salvat patria de la prăbuşire', 113


tus in Capitolio stat, et, [18,5J Tullius tibi totus legendus est, et, Tullius hoc loco sepul足 tus est; unum enim nomen est, sed diversis haec omnia definitionibus explica.nda. sunt. Hoe igitur genus aequivocorum est, in quo ium nulla de disciplina. verborum oritur ambi足 guitas, sed de ipsis rebus quae significa.nt.ur. At si utrumque confundat audientem veI legcntem, sive quod cx arte, sive ex loquendi usu dicitur, nonne tertium genus recte annu足 mera,bitur? Cuius exemplum in sententia. qui足 dem a.pertius appa.ret, ut si quis dicat, Multi dactylico metro scripserunt, ut est [18,10J Tullius; nam his incertum est utrum Tullius pro exemplo da.ctyli pedis, an da.ctylio poetac positum sit; quorum illud ex a.rte, hoc ex usu loquendi a.ccipitur. Sed in simplicibus etiam verbis contigit, licet tantum vocem huius verbi

114


sau Tullius inauratus in Capitolio stat 'Tullius stă în Capitoliu poleit cu aur', sau [18, 5 J Tullius tibi totus legendus est 'Tre­ buie să-I citeşti pe Tullius în intregime' ori Tullius hoc loco sepultus est 'Tullius este himormîntat în acest loc'. Avem, intr-ade­ văr, un singur nume, dar toate a.ceste situaţii trebuie explicate prin definiţii diferite. Există, prin urmare, un tip de echivocuri în care ambiguitatea se iveşte nu dintr-o regulă gramaticală, ci din chiar lucrurile care sînt semnificate. Iar dacă cineva confundă auditorul cu cititorul sau ceea ce provine din ştiinţa [gramaticală] cu [ceea ce provine] din uzul vorbirii, Oare nu pe bună drept ate ar tre­ bui să luăm în considerare şi un al treilea tip de ambiguitate? Un asemenea exemplu de ambiguitate ne apare cu multă claritate în enunţul următor; dacă cineva, spune Mul­ ti dactylico metro scripserunt, ut est [18, 10 J Tullius 'Mulţi au scris în metru dactilic, cum este Tullius' , nu distingem. aici dacă Tullius este luat ca un exemplu de picior dactilic sau de poet care a folosit dactilul. Această [nesiguranţă] rezultă, pe de o parte, din ştiinţă, iar, pe de altă parte, din uzul vorbirii. Şi în privinţa cuvintelor simple se întimplă la fel ca în cazul pe care l-am 1 15


grammaticus audientibus discipulis enuntiet, ut supra ostendimus. . Cum igitur haec tria genera manifestis ra足 tionibus inter se differant; rursum primum genus in duo dividitur. Quidquid enim ex arte, verborum facit ambiguitatem, partim sibi pro exemplo esse potest, partim {18,15J non potest. Cum enim definio quod significat nomen, possum hoc ipsum exempli gratia sup足 ponere, quod dico nomen, utique nomen est; hac enim lege per casus flectitur dicendo no足 men, nominis, nomini, etc. Item cum defini o quid significat dactylus, hoc ipsum potest pro exemplo esse. Enim cum dicimus, dactylus, unam syllab am longam et dua.s deinde breves enuntiamus. At vero cum definitur adverbium quid significet, non potest hoc ipsum pro exemplo dici; etenim cum adverbium dicimus, {18,20 J haec ipsa enuntia.tio nomen est. Ita. secundum aliam notionem, adverbium utique adverbium est, et nomen non est; secundum aliam vero adverbium, non est adverbium quia nomen est. Item pes creticus, quando quid significet definitur, n o n potest hoc ipsum

116


înfăţişat mai sus, cînd, in faţa elevilor care îl ascultau, un gramatician n-a făcut decît să pronunţe cuvîntul. Aşadar, aceste trei tipuri de ambiguitate se deosebesc între ele prin trăsături evidente. La rîndul său, �rimul tip de ambiguitate se imparte in două [subtipuri]. O parte din cuvintele Care produc ambiguitate prin ştiinţă pot fi date Ca exemplu, [18, 15 J altă parte însă nu. Căci, atunci cînd stabilesc ce semni­ fică nomen 'nume' [şi 'substantiv'], pot să propun ca exemplu chiar acest cuvînt şi să spun că nomen este el însuşi substantiv, fiindcă şi el se declină după regula cl\zului: nomen, nominis, nomini etc. Lu fel, cînd definesc ce semnifică dactylus 'dadil', putem lua Ca exemplu de dactil chiar ncest cuvînt, deoarece, cind rostim dăctYlus, pronunţăm mai întîi o silabă lungă şi pe urmă două scurte. In schimb, dacă am vrea sii. stabi­ lim ce semnifică adverbium 'adverb', nu am putea prezenta ca exemplu [de adverb] chiar acest cuvînt; cînd rostim advcrbium, [18, 20 J pronunţăm de fapt un substantiv 118. Astfel, potrivit uneia dintre accepţii, adver bul este intotdeauna adverb şi nu substantiv, pe cînd, potrivit altei accepţii, adverbul nu este adverb, pentru că este substantiv I Dacă am vrea să definim 1n aceleaşi fel ce înseamnă pes creti117


pro exemplo esse; ha.ec enim ipsa. enuntiatio quando dicimus, creticus, prima. longa. syllaba, deinde duubus brevibus consta.t; quod autem. significa.t, longa sylla.ba et brevis et longa. est; ita. et hie seeundum a.liam notionem, eretieus nihil a.liud est qua.m ereticus, et dactylus non est; secundum a.lia.m [18,25J vero cretieus non est creticus quia da.ctylus est. Secundum igitur genus, quod ia.m propter disciplinas verborum ad loquendi usum dictum est pertinere, duas ha.bet forma.s. Nam aequi­ voca dicta sunt, aut ex eadem origine venien­ tia, aut ex diversa. Ex eadem origine appello, quando una nomine a.c non sub una defini­ tione teneantur, uno tamen quasi fonte dema­ nant, ut est istud, [19,lJ quia Tullius et homo, et statua, et codex, et ea.daver intelligi potest. Non possunt quidem ista unu defini­ tione eoncludi, sed tamen unum ha.bent fon­ tem, ipsum scilicet verum hominem, cuius et illa statua, et ille liber, et illud cadaver est. Ex diversa origine, ut cum dieimus, nepos,

118


cus 'metru Gretic', n-ar fi posibil să luăm această. [sintagmă] ca exemplu. Intr-adevăr, in pronunţarea [cuvîntului] creacus avem o primă silabă lungă şi două scurte (-vv) ; cuvîntul desemnează însă o măsură alcă­ tuită dintr-o silabă lungă, una scurtă şi din nou una lungă (-v-). Astfel, potrivit primei accepţii, creticus nu-i nimic altceva decît un cretic, şi nu un dactil, pe cînd, potri­ vit celei de-a doua accepţii, [18, 25J cretki'{,s nu este cretic, pentru că este dactil! Cît priveşte cel de-al doilea tip [de ambi­ guitate], despre care am spus că ţine de uzul vorbirii datorită regulilor gramaticale, [acesta] are două forme: expresiile echivoce au fie aceeaşi origine, fie origine diferită. Spun "aceeaşi origine" cînd sensurilB echivoce sînt conţi­ nute într-unul şi a.celaşi nume, dur nu şi într-o singură definiţie, prezentîndu-se totuşi ca şi cum ar decurge din acelaşi izvor; aşa este cuvîntul [19, lJ Tullius, pentru că poate fi înţeles în aceeaşi măsură ca om, statuie, codex sau corp neînsufleţit. Aceste [accepţii] nu pot fi incluse Într-o unică defi­ niţie, da.r au totuşi o sursă comună, adică însuşi acel om real căruia [îi aparţin] şi sta­ tuia, şi cartea, şi corpul neînsufleţit. Sint "de origine diferită" ambiguităţile de felul coleia care apare cînd rostim ncpos: cu vîntul 119


longe ex diversa. origine filium fiIii et luxurio足 sum significat. Haec ergo distincta teneamus, et i.nde illud genus, quod ex eadem origine appello, in qua.e item [19,5] divida.tur; nam dividitur in duo, quorum unum translatione, a.lterum declinatione contingit. Translationem voco, cum veI similitudine unum nomen sit multis rebus, ut Tullius, et ille in quo magna eloquentia fuit, et statua eius dicitur. VeI ex toto, cum pars cognominatur, ut cum cada.ver illius Tullius dici potest; veI ex parte totum, ut cum tecta dicimus totas domus; a.ut a genere species: verba. enim principa.liter di足 cunt Romani, quibus loquimur; sed ta.men verba. proprie nominata. sunt, quae per modos et tempora declinamus. Aut [19,10] a.b specie genus: nam cum scholastici non salum proprie, sed et primitus dicantur ii, qui adhuc in schola sunt; omnes tamen qui in Iitteris

120


are două semnificaţii cu origin i complet dife­ rite, şi anume însel�mnă şi filius filii 'fiul fiului', dar şi luxuriosus 'risipitor, desfrînat'. Să reţinem deci aceste [două] clase dis­ tincte în care se împarte şi de unde [pro­ vine] acel tip de ambiguitate pe care l-am numit ca avînd "a.ceeaşi o rigine". Acest tip [de a mbiguitate] se împarte (19, 5] în două: un subtip ia naştere prin transfer (translatio ) , celălalt prin flexiune (declinatio ). Numesc "prin transfer" 1U) acea [ambiguitate] in care un nume se rapo rtează, prin asemănare, la mai multe lucruri, după cum Tullius indică şi pe cel care a fost de o mare eloci n ţă, dar şi sta,tuia lui; sau în care de la întreg {?,şI: ia numele] partea (ex toto pa.rs) Ca a.tunci cînd numim Tullius corpul neînsufleţit al oratorului; sau in caro din parte (deri,'ă) fntregul (ex parte totum), ca atunci cind, rostind tectum 'acoperiş', desemnăm casa in întregimea ei; sau în care de la gen { se trece] la specie (3 genere species) - romanii nu­ mesc verba în primul rînd [instr um e ntele] cu care vorbim, şi, totuşi, verbe propriu-ziso au fost numite şi acelea pe care le conjugăm la diferite moduri şi tipuri; {19, 10] sau in care numele trece de la specie la gen (a specie genus) - termenul scolastici nu se foloseşte numai în sensul propriu, de 'erudiţi', ci şi 121


vivunt, nomen hoc usurpa.nt; aut ab efficiente effectus, ut Cicero est liber Ciceronis; aut ab effectu efficiens, ut terror, quia terrorem fecit; aut a continente quae continentur, ut domus etiam qui in domo sunt dicuntur; aut a conversa vice, ut casta.nea. arbor dicitur quae et fructus; veI si quod aliud inveniri potest, quod ex eadem origine quasi trans足 ferendo cognominetur. Vides, ut arbitror {19,15J quid faciat in verbis ambiguitatem. Quae autem ad eamdem originem pertinentia conditione declinationis ambigua esse dicimuB, talia sunt. Fac verbi causa quemque dixisse, pluvit. Et haec diverse utique definienda sunt. Item scribere cum dicit, incertum est utrum in infinitivo activi, an imperativo passivi

122


încă m.ai sînt în şcoală, toţi cei care se ocupă

in cel primar, [numindu-se astfel şi] cei care

cu învăţătura preluînd astfel acest nume j sau în care [numele trece] de la agent la efec t (ab efficiente effectus) - prin Cicero este numită [întreaga] operă a lui Cicero j sau în care [numel e trece] de la efect la agent (ab effectu efficiens) - num.im terro r' teroa.re' şi ceea ce, de fapt, produce teroare j sa.u în care conţinutul [ îşi ia numele J de la conţi­ nător (a continente quae continentur) - folo­ sim astfel cuvîntul domus 'casă' şi pentru a desemna ceea. ce se află în casă. j sau invers [de la con ţin ut la conţinător1 (a conversa vice) astfel, atît pentru castan, ca arbore, cît şi pentru fructul său se spune castanea. Tot în acest chip mai pot fi găsite şi alte lucruri care îşi dobindesc numele împreună, de la o origine comună, prin transfer. lţi dai seama, cred, [19, 15J ce produce în cuvinte ambiguitatea I In privinţa [celui de-al d oi­ lea subtip de] ambiguităţi care au origine comună, despre Care am afirmat că provin "din modul de flexiune", iată cîteva exemple. Inchipuie-ţi că cineva rosteşte pluvit j avem aici, fără îndoială, de definit două [accepţii: 'plouă' şi 'a plouat'] 120. Alt exemplu: ros­ tindu-se scribere, nu este sigur dacă s-a pro­ nunţat infinitivul a,ctiv sau imperativul pasiv. -

123


pronuntiatum sit. Homo cum unum nomen sit, et una, enuntiatio, ta.men sit aliud ex no足 minativo, aliud ex vocativo. Quid doctius et docte verhi enuntiatio quoque diversa est. Doctius a1iud est cum dicimus, doctius manci足 pium,[19,20J aliud quumdicimus doctius illo dis足 putavit. Declinatione igitur amhiguitas orta est; nam declinationem nunc appello, quidquid sive per voces, sive per significa,tiones flectendo verha contigit. Hic doctus et docte, tantum per voces flexum est. Hic homo et homo secundum solas significationes. Sed huiusmodi genus amhiguitatum minutatim concidere ac prosequi pene infinitum est. Itaque locum ipsum hactenus nota,sse suffecerit, ingenio pra,esertim tuo. Vide nunc ea, qua,e ex diversa, origine veni足 unt; na,m ipsa dividuntur a,dhuc in dua,s primas forma,s, [19,25J quarum una est, quem contingit diversitate linguarum, ut cum dicimus, tu; haec una vox aliud apud Graecos, aliud apud nos significat. Quod genus tamen non omnis novit: [20,1 J non enim unicuique perspicuum est, nisi qui lin-

124


Deşi avem un singur nume şi o singură pro­ nunţie, homo 'om' poa.te fi ori la nominativ, ori la vocativ. Docte 'în mod savant' şi doctius 'în mod mai savant' sînt forme diferite ale aceluiaşi cuvînt. Ceva înseamnă doctius cînd spunem doctius mancipium 'sclav mai savant' [19, 20J şi altceva cînd spunem doctius illo disputa(Jit 'a discutat în mod mai savant decît el' 121. Aşa.dar, ambiguitatea se iveşte aici ca urmare a flexiunii. Numesc "flexiune" tot ceea ce afectează cuvintele, modificîn­ du-le fie in [ce priveşte] aspectul sonor, fie semnificaţiile 122. Astfel, doctus şi docte sînt modificate numai ca aspect sonor, iar homo [la nominativ] şi homo [la vocativ] numai sub aspectul semnificaţiei. A urmări in amă­ nunţime şi a epuiza acest tip de ambiguitate este însă o muncă aproape fără sfîrşit. E de ajuns cîte am lămurit pînă aici, mai ales pen­ tru un spirit elevat, ca al tău. Iată acum echivocurile care provin dintr-o origine diferită (ex diversa origine); acestea se împart mai întîi în două subtipuri. [19, 25J Primul dintre ele apare datorită di(Jersi­ tăţii limbilor 123, acesta fiind, de pildă, [cazul lui] tu, cuvînt care una înseamnă la greci, şi alta la noi 124. Acest fel [de ambiguitate] nu-l recunoaşte oricine, [20, 1 J căci nu poate fi perceput cu claritate decit de acela care 12�


guas nosset, aut qui Iinguas disputaret. Altera forma est, quae una quidem lingua facit am­ biguitatem, diversa tamen eorum origine, quae uno vocabuJo significantur, quale est illud, quod de n ep o te supra posuimus Quod rursus in duo scinditur. Aut sub eocţem genere partis o rati onis, sicut nomen est nepos, cum filium fiIii, et cum Iuxurio8um sign'ificat. Aut sub diversis, [20,5 J ut dictum est a Terentio: Qui scis ergo istuc nisi periculum feceris?; sed etiam istuc pronomen, istuc adverbium. lam ex utroque, id est arte et U8U verbo fum, quod in aequivocis tertium genus posue­ ramus, tot ambiguitatum formae possunt existere, quot in duobus superioribus p08ue­ r a mus .

­

.

126


cunoa.şte cele două limbi sa.u poa.rtă o discuţie in legă tur ă cu ele. Al doilea snbtip al ambi­ guitEi.ţ,ilor de acest fel a.pare în una şi aceeaşi "limbă (in una quidem lingua), d ar [provine] de la diferenţa de origine a lucrurilor care sînt desemnate prin acelaşi termen; aşa se petrece cu cuvîntul nepos, despre care am vorbit mai sus. Această [a doua ca.tegorie] se subîmpal'te [la rîndul ei] în două [clase], E vorba [mai întîi] de acelaşi fel de parte de vorbire, cum este cazul cu nepos, [cuvînt care rămîne] substantiv şi cî n d semnifică 'fiul fiu l ui' , şi cînd semnifică 'risipitor, des­ frîna.t'. [In al doilea rînd,] este vorba de două părţi de vorbire diferite, [20, 5 J cu in versul lui Te re nţ i u : Qlli sris crgo istlle nisi periculum fcceris :: l:lG, unde istllc poate fi pronumele 'acesta' [versul înţelegîndu-se atunci 'Cum ştii, deci, dacă n-ai făcut această încercare ?,] sau adverbul 'aici' [versul înţe­ legîndu-se, de data aceasta, 'Cum ştii, deci, dacă n-ai făcut aici vreo încercare?']. In privinţ a. celui de-al treilea tip de echi­ vocuri, despre care am arătat că provin din amîndouă [din ştiinţă şi din uzul vorbirii], aici pot exista tot atîtea subtipuri de ambi­ guitate cîte am stabilit şi la celelalte prime două tipuri. 127


Restat ergo illud genus ambiguum, quod in scriptis solis reperitur. Cuius tres sunt species: aut enim spatio [20,10 J syllabarum sit tale ambiguum, aut acumine, aut utroque. Spatio autem, ut cum scribitur, venit, de tempore incertum est, propter occultum pri足 mae syllabae spatium. Acumine autem, ut cum scribitur, pone, utrum ab eo quod est pono, an ut dictum: Pone sequens, namque ha.nc dederat Proserpina legem; incertum est propter latentem acuminis locum. At vero ex utroque sit, ut in superioribus de lepore dixi足 mus; nam non solum producenda, sed acuenda est etiam penultima syllaba huius verbi, si ab eo quod est lepos, non a.b eo quod est [20,15 J lepus, deflexum est.

1 28


Rămine, prin urmare, acel tip de ambi­ guitate care se întîlneşte numai în scriere (în scriptis solis). Ambiguităţile de acest tip apar sub trei aspecte: prin cantitatea {20, 10] silabelor (spatio syllabarum), prin accent (acumine) sau prin amîndouă deopotrivă (utro­ que). "Prin cantitatea [silal:!elor]" avem ambi­ guitate atunci cînd scriem flenit: nu sîntem siguri asupra timpului acestui verb, deoare­ ce cantitatea primei silabe este necunoflcută 128 Un exemplu [de ambiguitate] "prin accent" ne oferă cuvîntul pone cînd il vedem scris 127 ; oare această formă vine de la verbul pono 'pun', sau [are valoarea adverbială 'din urmă'] ca în versul: Ponc sequens, namque hanc dederat Proserpina legem. 'El venea din urmă, căci Proserpina dăduse această lege.' 128 ? [Accepţia termenului pone] este nesigură din cauza necunoaşterii locului accentului. In sfîrşit, despre o ambiguitate datorată ambe­ lor [atît cantităţii silabelor, cît şi accentului] am discutat mai sus, cu referire la lepo­ rem 129; într-adevăr, penultima silabă a acestui cuvînt trebuie nu doar lungită, dar şi accen­ tuată [ca, să l1e dăm seama] că este o formă ' flexionară de la lepos 'graţie' {20, 15] şi nu de la l'epus 'iepure' 180 •

129


NOTE EXPLICATIVE ŞI COMENTARII

1 Definiţia dialecticii ca bene disputandi scientia este considerată de B A RWIC K , P., 8, P E PI N , 72 şi .B. UEF, 44, ca fiind o reproducere a definiţiei stoice : EmO"T�lLlJ TOU EU ��or.MYEO"&or.� ( SVF, I I I , 267). J AC K SO N , A., 121 , nota 2 , opin ea z ă că această definitie este un amestec între definitia retoricii Em�T�lLlJ TOU EU My€�v şi cea a dialecticii - EmO"T�IL"1J TOU op&&<; ��or.AeY€(J&or.�-, cum ap ar, atribuite stoicilor, în D I OGE NES LAER1'IOS, VI I , 42. Reprod ucerea vb. gr. ��or.AEys:O"&or.L p ri n disputare fusese impusă încă de Cicero , care , in B r u t u s, VI I I , 3 1 , de sem n a arta dialogică a lui Socrate prin termenul disp utare . Vorbind însă despre dialectica stoică, în D e o r a t o r e , I I , 38, Cicero glosează g r . ��or.A€XT�X� prin ars be ne disse­ rendi et vera ac falsa diiu dicandi ' arta de a discuta corect şi de a discerne cele false de cele adevărate ', idee pe care o găsim exprimată, în alt context ideatic, şi de A u g us tin, în cap . VI I , 13, 15 din D e d i a 1 e c t i c a : propte r e xplicandu m ve rita­ tem { . J ad dialecti cam { . . . J pertine t. După cum se poate vedea, cele două laturi ale defi niţiei dia­ lecticii, compo nenta d ial o gică şi cea logică, pute au fi preluate de Augustin din Cicero, traducătorul şi interpretul stoicilor în latină. Nu se poate st abili -

.

-

.

130


exact dacă Augustin i-a citit pe stoici in greceşte s au in traducerile latineşti . Oricum, el afirmă limpede in C o n t r a C r e s c o n i u m g r a m m a t i cu m , 1 , 1 9, 24, că a învăţat "ars disputationis" din scrierile stoiciIor. I ntr-adevăr, conceperea dialec­ ticii drept o ştiinţă incluzînd domeniile moderne ale epistemologiei , semanticii şi logicii este de sorginte stoică . D upă cît se pare , stoicul Chry sippos a fo st "primul dintre stoici care să fi dezvoltat dialectica de la o argumentare prin întrebare şi răspuns către o ştiinţă in care epistemologie modală, limbaj şi logică sint p ărţi ale filozofiei stoice ca intreg" (LO N G , D . , 105 ) . Despre Augusti n c a exponent a l doctrinei stoice, vezi pe larg STE INT H AL , I I , 293 - 296, BARWICK, P . , 84 şi urm . , LO N G , L .T. , passim, ARE N S, 32 -34, CO SE R I U , G . S . , 123 - 126, BA­ RAT I N - DESBO R D E S 76- 77, MUNTEANU, D. R., 106 - 107. 2 I n cadrul acestei prime opo ziţii intre simplicia "e rba şi coniu ncta "e rba, termenul "erbu m este luat de Augus tin într- o accepţie com ună, preştiinţifică (RUEF, 45) . "Expresiile" , astfel concepute , sînt fie simple , fie complexe . Sint simple "expresiile"care semnifică un singur "ceva" (aliqui d ) , desemnatul fiind denumit în această definiţie i niţială printr-un pronume nehotărît. Ce se înţelege prin acest aliquid se clarifică mai departe , la inceputul cap . I I , unde sînt defini te "expresiile complexe": su nt quae { . . . J re s plures significant. De acum încolo , desemnatul va fi numit în mod constant res 'lucru' , termen prin care se înţelege deopotrivă un obiect al realităţii nemijlocite , dar şi un concept. Criteriul împărţirii "expresiilor" în simple şi com­ plexe pare să fie conceptul de significatio. S im pl e 131


sînt "expresiile" care conţin o singură semnificaţie, i ar complexe acelea care conţin mai multe. J n rindql "expresiilor simple", Augustin enumeră două sub­ stantive şi două forme verbale. Criteriul pur seman­ tic determină echivalarea pers. a I I I-a a verbelor (ex.: disputat şi cur rit) printre "expresiile simple", intrucît, p are să gînde ască autorul, forma de per­ soana a I I I-a singular are un caracter " neutru", spre deosebire de cea a pers . 1 şi a I I-a, care semni­ fică şi persoana. Aşadar, verbele la pers . a I I -a sint "expresii complexe", deoarece, pe Ungă semnificaţia noţională , i nclud în plus şi desemnarea persoanei . Absenţa caracterului deictic al persoanei a I I I-a, considerat el însuşi drept o unitate semantică, este o constantă în concepţia lingvistică augustiniană. I n De M a g i s t r o, V, 16, invocind pe nobilissimi di sputationum magistri, intre care este citat Cicero, Augustin arată că verbul la persoana a I I I-a reclamă prezenţa necesară a numelui tn no minativ, ceea ce face ca e nunţul rezultat (pronuntiatum) să fie compus: Cum Cl erbi tertia p ersona est no minatiCl um c um ea casum nominis aiunt esse op ortere ; et. reC te aiunt [ . . . ] cum dicimus homo sedet, equus currit, agnoscis, ut opinor, du o esse pronuntiata. "Cind verbul este la persoana a treia, spun că numele trebuie să fie la cazul nominativ, şi pe bună dreptate [ . . . ]; cind spunem homo sedet 'omul stă', equus currit 'calul aleargă', vei fi de acord, cred, că avem două enunţuri. " Clasificarea "expresiilor" in simple ş i complexe trebuie pusă in relaţie, după cum arată JACKSON, A ., 1 22 , nota 3, cu distincţia făcută de Aristotel , De i n t e r p r e t a t i o n e, V, 1 6 a, între I)vO!L(X şi A6yot;, pe baza unui criteriu semantic similar. -

132


D ef iniţ ia ar i stotel ică a l ui 6vOILIX drept <pwv� O''l'jlLlXv't'tx� XIXTrX O'uv��x1)v �VEU Xp6vou, 11.; 1L'lJ8ev (loepo.; EO''t'� O''I')ILIXV't'tXOV xC):wptO'ILSVOV - " u n sunet avind un

ln ţeles p rin convenţie, fără raportare la timp , şi din care nici o p arte nu are sens scoasă din I n treg" (trad. rom . 1, p . 208), corespunde celei date de Augu s tin " e xp resiilor simple" : id esse simplex quod unum quiddam significet ; 6vOILIX, respectiv verbum simplex, sInt unităţi sonore care reprezintă o singură unitate semantică, pe cind v er bum con­ iunctum , corespunzător lui A6yo.; la Ari stotel , include mai multe uni t ăţi semantice. Din compararea defi­ niţiei date de A ugustin lui ilerbum coniunctum ("sint comp lexe acele expresii care , imbinate intre ele, semnifică mai multe lucruri " ) şi ce a dată A6yo.;-ului de Ar istotel In D e i n t e r p r e t a t i o n e , 16 a, rezultă că pentru amindoi vorbirea apare ca o inşi­ ruire de sunete dotate cu sens, ale cărei p ărţi luate separat au şi ele un lnţeles, ca simple enunţări , deşi nu ca afirm aţi i . Incercarea lui BARWIC K, P . , 8, PEPIN, 72 şi COSERIU, G. S., 1 24, de a' ap ro p ia relaţia ilerba simplicialilerba coniuncta de opozi ţia stoică AEX't'rX «u't'onA�1 A&:X't'a EAAt1t� a fo st, pe bună dreptate , respinsă de RUEF, 47, i ntrucit AEX't'6v, ca termen te hni c In semantica stoică, desemne a z ă numai semni­ fiea tul (0''l'jlLlXtv6ILsvov) de natură "non -corporală" , pe c ind "erbum este conceput de Augustin aici ca unitate Intre o formă sonoră şi un conţinut. 3 C on cept ul augustinian de sign ificatio este inter­ pretat de WIENBRUCH, 78, drept conţinutul ima­ terial şi constant al unui al iquid, şi corelat cu con­ ceptul de dicib ile. Se pune lnsă Intrebarea n acă 133


aceste două concep te sînt intr-adevăr echivalente. Cf. infra, nota 35. 4 Utilizarea în e xemple a verbului ambulare , gr. 1tepL1ta:reî:v este un loc comun in logica stoică, vezi DIOGENES LAE RTIOS, VI I , 70 şi Se xtus Empi­ ricus, A d v e r s u s m a t h e m a t i c o s, V I I I , 97 . {) Deşi au formă de persoana a I I I-a , impersona­ lele plUfl it şi ningit sînt considerate de Augustin excepţii şi încadrate între "expresiile complexe " , care includ ş i "semnificaţia persoanei" (p ers on ae significatio ) . 6 Termenul sententia este polisemantic în termi­ nologia filozofică latină . Se pot desemna prin el , deopotrivă, "gînd , idee", dar şi "j udecată" şi "pro­ poziţie" . I n D e d i a I e c t i c a, Augustin il utili­ zează fără explicaţii , acordîndu-i valori logico-lin­ gvistice diferite , destul de greu de determinat cu e xactitate fără aj utorul semnificaţiilor contextuale . Comentînd acest pasaj din D e d i a I e c t i c a, NUCHELMANS, 1 10, sesizează ambiguitatea con­ textuală a termenului sententia, care poate fi inţeles ca "thought expresse d" (idee exprimată) sau ca "sentence expressing a thought" (propoziţie care exprimă o idee). I n consecinţă, pentru fraza coniunc­ torum verborum alia sunt quae sententiam compre­ hendunt, acest e xeget propune două posibile tradu­ ceri : 1 ) "of the comple x expressions there are some which express a complete thought" (dintre expre­ siile complexe, sînt unele care exprimă o idee com­ pletă) şi 2) "of the complex expressions there are some which form a complete sentence" ( dintre expre­ siile complexe, sînt unele care formează un enunţ complet) . Conform unei alte opinii, aici sententia 134


trebuie înţe l ea s ă ca "pensee " (CHARPIN, 123). Argumentind în mo d c on vi ngător, RUEF, 54, op­ tează pentru accepţia "enunţ" a te rme n ului sententia şi il traduce prin germ. Satz "enunţ, propoziţie"; această opţiune am adoptat-o şi noi în echivalarea românească, util iz în d -o însă alături de judecată, termen preferat de noi atunci cînd perspectiva logică o impunea cu evidenţă . Pe aceleaşi coordonate logico-gramaticale, o defi­ niţie e x ac t ă a con cep t u lui sententia este formulată de August i n in D e M a g i s t r o, V, 1 6: Tradunt

enim nobilissimi disputationum magistri nomine et verbo plenam constare sententiam, q uae affirmari negarive possit; quod idem Tullius quodam loco pronuntiatum vocat. - "Cei mai st ră luc iţ i învăţaţi in arta disputelor ne învaţă că un en unţ com p le t , care poate fi afirmat sau negat , este alcătuit dintr-un nume şi un verb; acesta este exael ti pul pe care Cicero il num eşte undeva r = Tu s c u I a n a e dis put at i o n eR, 1, 7, 14] pronuntiatllm." Se găse ş te aici, suprapusă peste opoziţia clasică între nume şi ve rb , relaţia semantico-logică între pred ica t şi s ub iec t, ele me ntele polare a ceea ce în l o gi c a stoică se numea &l;iw!Loc ' en unţ '. In aceeaşi acce pţie 10gico-sintactică, expresia sententia plena se regă­ seşte şi la Aulus Gellius, N o c t e s A t t i c a e , XVI, 8, într-un pasaj în care sî n t discutate părerile stoicilor, ale lui Varro ş i Cicero in ace astă privinţă: Omnino quidquid ita diritur plena atque perfecta verbornm sententia, nt id n('cesse sit aui "erum aut falsum esse, id a· dialedicis &.!;iw!Loc apellatum es t. - "In g e ne ral , orice gin d ire completă şi te rmin a tă , 135


fie că exprimă un adevăr, fie că nu, este numită de dialecticieni &� (<U(J.« " (trad . rom. p. 404). 7 Conceptul de propositum animi, echivalat de noi aproximativ prin "intenţia gindirii" , este calchiat de RUEF prin expresia das dem Geist Vorgestelte 'ceea ce se prezintă spiritului' . I ntrucit "intenţia gindirii " este aplicată 1n context drept criteriu de definire a caracterului propoziţional al unui · enunţ , sîntem obligaţi să interpretăm acest concept tn coordonate semantice şi să-I apropiem de conceptul iltoic Ae: x't'ov , 1n accepţ ia sa generală de 'conţinut al unei realii , constituit ca referinţă' . Aşadar, p are să gîndească Augustin, ceea ce spiritul lşi propune să e xprime poate fi exteriorizat deopotrivă Intr-o moda­ litate asertorică , ca şi prin enunţuri non-declarative (imperative , optative , deziderative etc.) . 8 Orientindu-ne după exemplele invocate , p utem deduce că prin " expresii -complexe " Augustin 1nţele­ gea ceea ce astăzi numim prin termenul generic "structuri si ntactice" . Aceste structuri pet avea, conform exemplelor date , aspectul unei sintagme non­ propoziţionale sau cel al unui enunţ propoziţional. Constanta logi că a gindirii lui Augustin determină includerea conceptului de judecată, sententia, in cali­ tate de criteriu de clasificare a enunţ uri lor. L a rindul lor, enunţuri le propoziţionale se divid in enunţuri care pot fi negate sau afirmate şi enunţuri situate in afara acestui criteriu, enunţuri pe care le-am putea numi, în termeni moderni, imperative, optative. hortative, deziderative etc. Schematic, clasificarea 136


general� astfel :

a

expresiilor verbale s-ar p utea .reprezeI\ţ�

:\i

ij, : . '.

:

"

a�

� '"

', ' f

:!

it

c:) �

� :!

...

, :!

� .. ... '"

:t

It .,

..

discuţie conceptul de "interlocutor'" (disputatol'), discurstd angustinian ' ,capătă o tentă din ce ' in ce

9 Incep ind cu acest moment, cind Se ,' aduce tn

137


a ccent uat semiotică . Stabilind drept criteri u al adevărului un ui enunţ constituirea unui consens î ntre participanţii la dezbatere, A ugust in introduce o dimen si u ne mai degrabă reto ri că decît logi că. Această confruntare a cri teriilor d i ale c ti c e şi retorice co n d uce g indi rea lui Augustin spre reali zarea unui pu nct de ve dere original, care circumscrie unghiuri de vedere a le s e miolo gi e i m c d erne. mai

10 In original : . . . quae sine uUa copulatione sententiae alterius enuntiantur. D a că pentru definirea opoziţiei "erba simplicia/"erba coniuncta Augu sti n utilizase criteriul semantic (vezi supra, nota 2), opozi ţi a s mtentiae s implices/sententiae coniunctae se constituie pe baza unui criteriu sintactic, prezenţa sau absenţa "legăturii" (copulatio) c u alt enunţ . Dacă formal opoziţia scntentiac s implices/sententiae coniunctae poate fi apropiată de cea pe care stoicii o stabileau intre &� LWfL()(TIX &:TIAOC / &� LW fLIXTIX o U l «TIAii, pers pec ti v a este i n s ă diferită. Augustin uti· lizează criteriul sintactic, pe cînd sto i cii ap li cau unul semantic : &:TI AOC fL E:V o uv EO"Tt T OC O"t)V€O"TWTIX

El; &l;LW fLIXTO t:;; fL Yj �L()( q:)Q p ot)fLEVOU - " Se numesc simple acelea care sint constituite dintr-o propo­ ziţie care nu-i amb i gu ă " ( DIOGENES LAE RTIOS , VII, 68, tr a d . rom . , p . 349) . După cum a ob servat însă MATES, 32, nicăieri în atit de elaborata logică a stoicilor nu se face vreo tri mitere la propoziţii afirmati ve cu c ara cter univer­ sal, de tipul celor care incep cu omnis , g r . TIij.t:;; , foarte frecvente însă la Aristotel . Exemplul lui Au gusti n , omnis homo ambulat are aceeaşi s truc tu ră cu exemplul dat de Aristotel î n D e i n t e r p r e t a t i o n e , 1 7 b: TIii<;, oev.&PWTIot:;; A€U x6t:;; ' o ri ce om este alb' invo­ cat de S tagi ri t ca e x em p lu de propoziţie de tipul 1 36


,,0 eJ1uJ1ţare un i versa l ă d espre un universal't , cu deosebirea că in enunţul aristotelic predicaţia este realizată prin copula este , pe cînd în cel au gusti ni an prin verbul ambulare . 11 Cuvintul cop ulatio, echivalat de noi prin "legătură", e ra cunoscut, ca termen tehnic, in gramaticile latineşti antice , desemnînd , ca şi astăzi, valoarea lui a fi co pulativ. Ca termen logic, copulatio nu a căpătat un contur ferm in Antichitate , afară doar dacă acceptăm afirmaţia l ui PEPI N , 76, nota 1 , care i l asimilează c u termen III stoic cr6v8&cr IL 0C;, atestat la Sex tus Empiricus, A d v e r S li S m a­ t h e m a t i c o s, VI I I , 93 .

12 I n original : Coniunctac sunt de quarum cop u­ latione iudieatur. Definiţia "enunţurilol' complexe" este, intr-adevăr, după cum apreciază RUEF, 68, surprinzătoare , căci , în sine, en unţurile aflate in rela­ ţie copulativă sînt, totuşi, simple 1 Afirmaţia lui Augustin s-ar clarifica n umai dacă acceptăm că i udicare are aici sensul mai restrins de 'a distinge intre adevăr şi fals', sens utilizat, de exemplu, de Cicero , D e o r a t o r e , 1 1 , 38 : Slls cipiunt dialee­ tiei ut iudieent, !lerumne sit an falsum. I nsă, apre­ ciază in continuare RUEF, faptul că prin imbinarea enunţurilor distingem adevărul de fals nu are tan­ genţă cu definiţia enunţurilor compuse, ci ţine , mai degrabă, de programul general al dialecticianului .

13 I n original : de eoniunctione sententiarum iudi­

s it. Termenul eoni unctio 'imbinare' este sinonim aproximativ cu copulatio 'legătură' , u tilizat de Augustin cu o frază mai sus. Amlndouă lexemele dese mne ază uniunea a două e nunţuri si mple in scopul realizării unuia compus. J AC K SO N , A . , 85,

cium

139


le traduce nediferenţiat pe amîndouă prin engl . connection, pe cind RUEF, 20, echivalează pe c'opulatio' prin germ. Verkoppelung 'cuplare ' , iar pe coniunctio prin germ. Verbindung 'legătură' ; aceeaşi Bo�uţie a diferenţierii am practicat-o şi noi. Spre deosebire de copulatio, utilizat exclusiv de gramati­ cieru, coniunctio are o dublă sferă de aplicaţie : desemnează, pe de o parte, o clasă de cu vinte, apJ,'oximativ cee a ce numim astăzi "conj uncţie " , d�p ă cum s e poate vedea in G L K , 1 , p assim, dar este utilizat şi cu aplicaţie logică, de exemplu de Cicero, D e f a t o , 1 2 , în opoziţie cu noţiunile logice de implicaţie (conexum) şi de disj uncţie (disiunctio). Această din urmă accepţie este folosită şi de Augustin ln acest pasaj . Sensul distinct,iei sale este următorul : premi sele unui ra ţionament nu p ot fi decit enunţuri simple ; prin imbinare a lor, se aj unge la un enunţ compus, care este concluzia (summa) . ex

14: In original : Summa autem est quae co nfic it ur

concessis. Noţiunea logică de "concluzie " este desemnată de Augustin prin termenul ne specific summa. BARWICK, P . , 9, crede că summa este eohivalentul latin al termenului stoic A6yoc., desemnînd deci raţionam�mtul ca atare . J ACKSO N , A., 1 23 , op�nează dimpotrivă că summa a r reprezenta o încer­ oare ,a lui Augustin de a echivala termenul stoic aUI'1ttplXa l' lX oare ar fi, in fapt, după FREDE, L., 1 18, nota 2, termenul utilizat de peripatetioieni pentru noţiunea "concluzie". Mai apropiată de sen­ sul contextului ni se pare opinia lui R UEF , 65, conform căreia summa trebuie pus in legătură cu termenul a6a-r'nI'IX, utilizat de stoioi oa termen tehnic Pentru "raţionament", (gr. peiltru ,;coilelazie".

140


A6yoc;) , tra du s de Cicero p ri n ratio atunci cind 'CoIJ?en­ tea z ă s cri e ri l e s to i c il o r , Augu s tin nu , are nici .un termen specializat ; 1n schimb , prin î ntr eag a s.a des­ făşurare, contextul lasă să transpară cu claritate def ini ţi a clasică a silogismului, d ată de Aristotel 1n A n a l i t i c a p r i o r, 1 , 1 , 24 b : :I;uAÂoYLap.oc; �t EG't'L ).,6yoc; EV (j) 't'&'t'tv't'cuv 't' LV(;} V, �'t'epov Iri. -ţ(;}v xeLlLtvcuv e� &v<fyx'Y)c; O'uP.�octVe:L 't'i;) 't'ocu't'oc dvoci - " S ilo gi s m ul este o vo rb i re tn c are , dacă ceva Il fost dat, altceva decit datul u rme a ză cu neceiitate 'din c e e a ce a fost dat" (trad . rom . , I I , p . 6), ,i re l u a t ă tn cuvinte i d enti ce in T o p i c a , 1 ,. 1 , 100 a ( tr a d . rom . , IV, p . 4).

1 5 D e şi forma colo cv i al ă a d i s c unului face destui de dificilă u rm ărire a desfăşurării cewr trei raţiona­ mente propuse de A u gu s ti n d rep t exemple, le putem .

sintetiza totuşi astfel :

a) premisa 1 : si ambulat, movet ur premisa 2 : ambulat

i.

co n clu z i a : mo v ft ur b ) premisa 1 : si amb ulat, movetur p re m i s a 2 : non mo vctur

concluzia : non amb ulat c) p re mi s a 1 : homo iste ambulat p remi s a 2 : quisquis ambulat, moflet/,lr concluzia : homo iste

igitur movetur

a ces to r trei r aţio n ame n t e , precum şi p en tru intere­ sante . trimiteri la logica modernă, vez� . . in special . RUEF, 66- 72.

Pentru ample discuţii istoric. despre tipeltlgia

141


16 I ncercind să redea jocul metaforic al expre­ siilor augustiniene materia dialecticae şi opus, RUEF le echivalează prin die Bausteine der Dialektik �i, respectiv, das Bauwerk. 17 I n echivalare a termenilor utilizaţi de Augustin, pentru a desemna secţiunile dialecticii, am preferat, ca şi RUEF, o procedare analitică, reproducind con­ ţinutul clasei desemnate, şi nu sensul strict al ter­ menilor, a căror redare literală ar fi provocat con­ fuzii. Prima secţiune a dialecticii, de loquendo , se ocupă cu (Jerba simplicia, unităţi verbale minimale, conţinind adică o singură semnificaţie (vezi supra , nota 2) ; secţiunea următoare , de eloquendo , studiază enunţurile situate in afara opoziţiei "adevărat"/ "fals" , cea de-a·treia, de proloquendo , trate ază despre enunţuri adevărate simple, iar ultima, de proloquio­ rum summa, are in vedere enunţurile adevărate complexe , fundamentînd legile raţionamentelor. JACKSO N , T . S . , 38, constată că aceeaşi schemă cvadripartită a dialecticii este adoptată şi de Mar­ tianus Capella , un contemporan mai tînăr al lui Augustin, a cărui D e d i a I e c t i c a reprezintă cartea a IV-a din lucrarea sa D e N u p t i i s P h i l o l o g i a e e t M e r c u r i i. 18 I n original : s i implet sententiam, u t nondum faciat quaestionem (JeZ disputatorem requirat. Con­ ceptul de quaestio 'intrebare , problemă' este im­ prumutat de Augustin din retorică . Cicero , D e i n v e n t i o n e , 1 , 13, 18, defineşte astfel acest concept retoric : Quaestio est ea quae ex conflictione causarum gignitur contro(Jersia. "Problemă este acel diferend care se naşte din ciocnirea cauzelor." Transpunind conceptul pe terenul dialecticii, Augus­ tin sugerează că , după cum j udecătorul trebuie să -

142


aprecieze care dintre cele două cauze aflate tn con­ flict este adevărată , tot aşa şi dialecticianul (dispu­ tator) trebuie să deli miteze adevărul de falsitatea enunţurilor . 19 Denumire a celei d e - a doua secţiuni a dialec­ ticii , de eloquendo , s-ar putea traduce literal prin "despre exprimare " . Şi acest cuvînt p are a fi pre­ luat de Augustin din retorică, unde elocutio este numele celei de-a treia din cele cinci officia oratoris, ti anume aceea care se ocupă cu modelarea lingvistică a discursului. După Augustin, la acest nivel, dia­ lecticianul se va ocupa cu enunţuri non-asertorice , de tipul propoziţiilor imperative , deziderative etc. 20 După NUC H ELMA N S , 107, verbul proloqui ar trebui considerat, ca termen te hnic, echivalentul termenului stoic cX.7to q>oc (vecr&oc � 'a arăta , a dovedi' . Domeniul acestei secţiuni a rl i alecticii este delimitat de enunţurile care nu se pot supune opoziţiei "adevărat" / "fals" . 21 Această ultimă dintre secţiunile dialecticii postulate de Augustin corespunde j udecăţilor cu valoare de concluzie , definite dej a in capitolul ante­ rior (vezi supra , nota 14) . 22 Cu o apreciabilă rigoare , Augustin circumscrie, după cum se vede, domeniul exact al fiecărei divi­ ziuni a dialecticii sale , în funcţie de tipurile de expresii logico-lingvistice definite anterior, in intro­ ducerea lucrării . După RUEF, 75, relaţiile dintre secţiunile d ialecticii, conform conţinutului fiecăreia, s-ar putea cuprinde in următoarea diagramă : 1 43


- DE

I

, DE

1 ·, - "e,.bel DIALECTICA · 1 ,

f siMpli.ia LOQUENDO

fi.,. .om ..... � �

I ,I

prlh,eniu"t

$,nte"tia.m

"0" pero

1O","ncta

(nu are denumire) I

I I

contpr.henduf'lt , sentefltiam

/ialsl1

pet-o /iaZ..

obnoxia

.b14.Xia

DE ELOQUENDO

simpl ices PROLOQUENDO

sententiae

DE

unten t iae

coni unctae

DE PROLOQUIORUM SUMMA


o comparaţie cu dialectica lui Aristotel şi cu cea stoicilor relevă deosebiri adinci, sistematizarea pro­ pusă aici de Augustin neidentificîndu-se nici cu una, nici cu ceala} tă . l ntemeindu-se pe disocierile operate de BOCHENSKI in legătură cu tipurile de enunţuri logice discutate de Aristotel in D e i n t e r p r e t a­ t i o n e , R U E F , 77, observă că impărţirea augusti­ niană in unităţi atomare şi unităţi moleculare (simplicia v s . coniuncta) se aseamănă cu acee a pe care .. Aristotel a stabilit-o intre !pIXO'E!:C; şi MYOL. I nsă, în vre me ce Aristotel disoci ază in continuare , in i nteriorul categoriei unităţilor simple , intre num e , Clerb etc . , Augustin se opreşte la simpla enunţare a categoriei . Unităţile compuse (MYOL) sint la Aristotel excl usiv propoziţii , pe cind in clasa "cuvintelor complexe " Augustin include şi unele sintagme non­ propoziţionale (vezi supra, nota 2) . . I n schimb , apropiere � pe care BAHWICK, 10, o stabileşte între segmentarea prac ticată de Augustin şi clai3ificarea stoică a "exprimabilelor" P..EX't'«) in simple şi compuse nu se poate susţine, datorită faptului că, d up ă cum a observat MATES, 16, conceptele În cauză au un conţin ut diferit, stoicul AEX't'6v desemnînd sem ni ficatul ( şi corespunzind mai degrabă noţiunii dicibile de la Augustin), pe cind Clerbum este înţeles de aceata din urmă in perspectivă semiotică drept uni tate a dintre o formă sonoră (s on,um, ClOX ) şi un sem (significatum). Cf. supra, D,ota 2. O determinare exactă a originalităţii l ui Augustin faţă de cele două sisteme anterioare , cel aristotelic şi cel stoic, de la care el a prel ua t. to tuşi numeroase concepte şi distincţii , este practic imposibilă, fiindcă opusculul este neterminat. Deşi la sfirşitul cap . V

a

145


autorul arată că va detalia toate afirmaţiile din nitroducere, ceea ce urmează acoperă numai o parte din secţiunea de loquendo , In cadrul căreia Augustin anunţă că va trata despre conceptele de verb um, dicibile, dictio şi res . După o primă şi sumară definire semiologică a acestor concepte, Augustin intră In e xpunerea detaliată a caracteristicilor semnului verbal (verbum), căruia ar fi trebuit să-i fie studiate etimologia (origo ), forţa de impresionare (pis), flexiunea ( declinatio ) şi capacitatea combinatorie (ordinatio ) . Din acest proiect, Augustin nu a realizat (sau poate nu s-au păstrat ?) decit cîteva disocieri - e drept, foarte interesante - In legătură cu origo şi pis verbi şi, legat de acest ultim concept, o expunere asupra diferitelor tipuri de ambiguităţi ale limbajului . 23 I n original :

Verbum est uniuscuiusque rei quod ab audiente possit intelligi, a loquente prolatum. Definiţia dată aici semnului verbal , reluată In termeni identici sau asemănători In lucrări ulte­ rioare (ef. de exemplu D e M a g i s t r o, IV, 9 : Omnia quae poce articulata cum aliquo significatu profertur ( . . . J verba appellari . "CuvintE' se numesc [ . . . ] toate cele ce se produc printr-un sunet articulat cu un anume semnificat."), fixează definitiv cadrele semiotice ale concepţiei augustiniene despre limbă. Spre deosebire de înaintaşii săi , Aristotel sau stoicii , care abordaseră semnul verbal in calitate de obiect al unei descrieri statice, modelul augustinian introduce, ca factor al situaţiei semiotice , relaţia locutor/interlocutor (loquens/audiens ), ceea ce atri­ buie doctrinei sale caracterul clar al unei teorii a comunicării . Totuşi , nici in acea'stă privinţă origina­ litate a sa nu este absolută, căci relaţia intre semne şi cei care le folosesc fusese adusă în discuţie - cit s ignum ,

146


lasă să se v adă fragmentele pAstrate - şi de princi­ palul urmaş al lui Aristotel, Teofrast. Termenii augustinieni a udiens , loquens, proferre sint foarte apropiaţi ca sens conceptual de cei folosiţi de şeful şcolii peri patetice ( ocx P 0 !L t.."ol;, A�(O)"" şi 7tpo't'l.&e !L«�), aşa Incit va trebui să subscrie m afirmaţiei lui BOC H ENS K I , 1 1 5, potrivit căruia Teofrast este promotorul " unei noi semiotici , cu evidenţierea dimensiunii (C pragmatice » a s e mnelor" . Meritul lui Augustin constă in precizia şi claritat e a te rminolo­ gică , in complexi tate a sintez ei şi In consecvenţa conce pţiei sale. Pentru a pune în evidenţă mai clar caracterul se miotic al definiţiei semnului verbal la Augustin, reproducem, după RUEF, 85, următo area diagramă : loquens fwolatum

I

vet'bum signum

=

I---- I possit intellegi

(ludicn !

I

.. �

1

res

Dubla perspectivă in care este abordat de Augus­ tin semnul verbal a fost remarcată şi de WALD, T . S . , 95 : " L a fel ca cercetătorii moderni , Augustin a considerat semnul li ngvistic pe de o parte in structura limbii, ca element constitutiv dotat cu sonus şi significatio, iar, pe de altă parte , in comuni­ care , unde funcţia de semn, de substitut al obiecte­ lor, este realizată prin expresia sonoră" . 24 Această definiţie a obiectului desemnării ver­

bale

-

Res est quidquid intelligituT �el sentitur, "el

147


trebuie pusă In relaţie cu o altă disociere, Zatet p rin care perspectiva psihologistă a lui Augustin devine mai limpede : Namque omnia quae percipimus, aut sensu corporis, aut mente percipimus. llla sensibi­ Zia, haee intelligibilia [ . ] nominamus. - " Căci tot ceea ce percepem, percepem fie prin simţurile corpu­ lui, fie prin spirit. Pe cele dintii le numim sen sibile, pe celelalte inteligibile" (D e M a g i s t r o , Xli , 39) . C a exemple d e res "isibiles, Augustin invocă i n D e M a g i s t r o , I V , 8, lucruri precum "Romulus" , " Roma" , "flumen" , iar pentru res intelligibiles noţiunea abstractă "virtus" . S-ar p ărea deci -că "lucrurile" desemnate pot fi" in concepţia lui Augustin, de natură concretă, perceptibile cu simţu­ rile (sentitur) , non-corporale şi abstracte, putind fi inţelese prin raţiune (intelligitur), sau unele în afara simţurilor şi a raţiunii, care pot fi doar presupuse . RUEF, 89, propune insă şi o altă interpretare a acestei definiţii , corelată cu ceea ce Augustin spu­ s e se anterior d espr e semnul verbal . Spre deosebire de definiţia lui "erbum, in care intelligere pute a Insemna 'a Inţelege' , aici, in definirea lucrului desemnat (res), acest verb ar trebui inţeles ca 'a recunoaşte In manieră semiotică' (zeichenhaft erkennen) . RUEF tşi argumentează interpretarea şi prin definiţia dată imediat semnului in general, in care se afirmă că un semn este ceva care, in afară de sine, mai indică spiritului şi altceva (praetcr se aliquid animo ostendit), aşadar un act prin inter, mediul căruia spiritul identifică obiectele realităţii. I n consecinţă, conform acestei accepţii speciale a verbului intelligere, cele trei tipuri de res avute in vedere de Augustin ar fi următoarele : 1 . lucruri obişnuite, perceptibile cu simţurile, dar care nu -

.

.

148

-


atrag atenţia spiritul ui 1n vederea desemnării, 2. lucruri identificate de spirit şi desemnate cu aj utorul semnelor (intelligitur) şi 3. lucruri care există , situindu-se însă atit in afara percepţiei sen­ zoriale , cît şi a ori zontului raţional a l desemnării . 25 JAC K S O N , A. , 1 25, no ta 2, a descoperit că elementele componente ale definiţiei conceptului de res au constituit obiectul a numeroase glose ulte­ rioare : q u idq u id sentitur a fost explicat prin noţiu­ nile corporalia, t erre n a , adică sol et cetera quae in mundo s unt ' soarele ş i celelalte care există in lume' , pe cînd quirf-q uid intelligitur a fost glosat prin spiri­ tualia; co e l estia , nat ura angelorum , . iar quidquid latet prin deus et informis materia ' D umnezeu şi materia fără fo rmă' , deus et eius in"isibilitas "el maiestas et Tl-atura iMestigabilis ' D umnezeu şi natura lui tnvizi­ bilii s a u măreţia sa şi natura care poate fi cercetată' . Textul din interiorul parantezelor drepte, pe care JACKSON, A. şi RUEF tl elimină din trad uce rile lor, constituie o asemene a interpolare medievală mai amplă. 2 6 I n lanţul de definiţii de la i nceputul acestui capitol, imediat dup ă definirea cuvintului ca semn, Augustin dă o clară şi exactă definiţie a semnului ca atare - Signum est et quod se ips um s ensui , et praeter se aliquid animo ostendit. - , pe care o vo m regăsi, într-o formă mai amplă tn D e d o c t r i n a c h r i s t i a n a, I I , 1 , 1 : Signum est enim res,

prae ter speciem quam ingerit sensib us aliud aliq uid ex se fac.iens in cogitationem venire . " Semnul este

un lucru care, 1n afară de imaginea pe care o oferă simţurilor, face să apară in minte altceva, exterior lui." Putem disocia aici, potrivit viziunii psihologiste


a.ugustiene , două re l aţii pe care amb e le de f iniţi i citate le tematizează simultan. Avem, mai intii, o relaţie binară, intre semn ca obiect material (signum) şi percepţia senzorială (sensus) a obiecte­ lor exterioare conştiinţei (printre care semnul însuşi se numără). I n cazul particular al semnului lin­ gvistic (perb um), factorii constitutivi polari sint sonus şi significatio : . . . in quo tamen signo cum duo sint, sonus el significatio ( D e M a g i s t r o, X , 34) . Sorgintea acestei relaţii binare este presupusă de MA YE R, 239, a fi dualismul concepţiei platoniciene despre semn, dar ea putea fi preluată de fostul profesor de retorică şi din tradiţia retorică latină. PEPI N , 61 , nota 2 , compară definiţia lui Augustin cu un pasaj din Cicero , D e i n v e n t i o n e, 1 , 30, 48, unde semnul este luat i n accepţia particulară de indiciu j udiciar : Signum est quod sub sensum cadit et quiddam significat [ . 1 el tamen indiget testimonii grapwris confirmationis , ut cruor, fuga, pallor, pulpis el quae his s unt similia. "Semnul este ceea ce se află sub incidenţa unui anumit simţ şi semnifică ceva [ . . ] , şi totuşi mai are nevoie de o dovadă şi de o confirmare mai serioasă, ca, de exemplu, singele, fuga, paloarea, praful şi cele asemănătoare acestora." I n cazul unei posibile contaminaţii, este evidentă calitatea cu totul nouă a perspectivei lui Augustin faţă de cadrul restrins al practicii j udiciare . La natura binară a semnului in concepţia lui Augustin s-au referit PI N B O RG, S . S . , 1 58 şi CO SE RIU, G. S . , 1 24, care văd aici o reformulare a opoziţiei stoice intre O'1) !,!X�vov şi 0'1)!'clm6!'evov. Situarea semnului insuşi în rind ul obiectelor desemnabile (res) prin alte semne il va conduce pe Augustin la sesizarea diferenţelor funcţionale intre .

.

-

.

1 50


nivelul referenţial şi cel metalingvistic al limbajului (vezi infra, nota 36) . Procesul de desemnare p ro priu - zis se petrece insă in cadrul unei relaţii ternare , care se stabileşte intre semn (signum) şi un obiect mental sau material ex terior lui (aliud aliquid ) , prin interme diul raţiunii umane (animus, cogitatio, intellectus ) . Re feri ndu- s e l a definiţia din D e d o c t r i n a c h r i s t i a n a citată mai sus, MA RKUS, 71 , este de părere că Augustin trebuie con siderat "a fi primul care a sta­ bilit natura triadică a relaţiei de «( s emni f icare 1) " . A firmaţia lui MA RKUS este însă d o ar parţi al exactă , căci , dacă este adevărat că Augustin este primul care a utilizat in mod constant te o ria semnelor ca pe o teorie a limbajul ui , o rep re z enta re tri adică a re laţie i de desemnare a fost i dentificată de Ll E B , 981 , d ej a l a Aristo tel , într-un celebru pasaj din D e i I l t e J'­ p r e t a t i o n e , 16 a : E(j,"L !J.t'! o uv T IX lv T n 7tOC&7) !J.cXTW'! (j U !J.�OAOC· xoct Tn !Pw'! 7i r · · . ] fu'! !J.tVTO� TatUT« (j 7) !J. E;: ot 7tPWTW �, ," ci otUTci 7tii(jL 7tOC3- � !J.OCTot ,"1j� ljiux1j� ' xott 00'1 Totihoc O!LO LW!LOCTOC , 7tP cXY!LIXTOC 11 8 '1 !pwv n

Tii

,"wv

ev Tn ljiu :d

yp ot!p6 !J.EVOC

,"WV

e'l

" A şa dar, su netele art i c u l a t e p rin v o c e simboluri ale stărilor s uf le t eşt i , iar cuvintele se J,i­ se slnt s imboluri ale cuvintel o r vorbite [ . . , ] ; stăr ile sufleteşti pe care sune tele le s i mbo l i z e a z ă d i rect sînt aceleaşi pentru toţi , după cum, la rî ndul lor, sînt şi luc r urile ale căror i m agini s î n t re p r ezentările noastre " ( trad . rom . 1 , p. 206) . I ată, spre co mp araţ. ie , reprezentare a aristotelică şi cea augustiniană despre natura triadică a semnului verbal :

Tci OCUTO: -

s lnt

151


-rci. EV Tfi I\Ivlij 7ta&1j [J. a-ra ( "stări ilufleteşti" )

7t pci"f!l a-ra ( "lucruri ")

( "sunetele articulate")

(semnul)

animus ,'spirit', cogi/atio 'mi nte '

signum

=

,

verbum

al iud aliquid

=

res

Oricum, celebrul "tri u n ghi semiotic" propus de OGDEN RICHARDS, 1 1 : -

thotlght

01'

reference

symbol

care a

făcut

referent,

o mare "carieră "

in semantica modernă ,

se vădeşte a ave a o istorie mult m a i veche. 152


27 In original : Loqui est articulata voce signum dare. Această definiţie a comunicării lingvistice este pusă de BARWICK, P . , 1 1 , în relaţie cu ce a stoică, reprodusă de Sextus Empiricus, A d v e r s u s m a­ t h e m a t i c o s, VI I I , 80 (in SVF, I I , 1 67) :

Af,ysLV [ ] . "rO T�V VOOUILE:V OU '7tPcXYILClTO� O'lJILClVTL)(�V npo!pE:pea&Cl L !pcuv �v' "A vorbi lnseamnă a emite sunetul cu sens coresp unzător unui lucru mental" . Apropierea pare legitimă, deşi cele două definiţii nu se suprapun In intregime . Dacă pentru stoici "sunetul cu sens" (O'lJ ILClV1"LX� ql cuv � ) este ele­ mentul central, Augustin reaşază elementele defini­ ţiei Intr-o perspectivă mai pronunţat semiologică : actul vorbirii este pentru cI o emitere de . semne, sunetul concre t fiind ceea ce particl.llarizeazA. pro­ cesul semiotic al comunicării verbale faţă dll alte tipuri de comunicare i nterum ană non-verb ale . Cu excepţia acestei originale schimbări de perspectivă , concepţia lui Augustin datorează stoicilor noţi unea de articulare, idee care constituie pivotul doctrinei filozofi ce a acestei şcoli ; cunoaştere a umană se produce , după ei, pri ntr-o continuă segmentare sau articulare (8LcXp&pOO'L�) pe care raţi unea o practică asupra realităţii, in vederea realizării premiselor necesare unui stadiu superior, acela de "adunare " şi recombinare sistematică a datelor astfel obţinute, In cadrul cunoaşterii raţionale xCl't'cXAe IjJL� (vezi C H RI STE N SE N, passim). Echivalenţa conceptuală l-ntl'8 (1o:r; articulata şi stoicul qlcuv� lVClp&pO� este com�ă In gramatica latină şi , probabil , anterioară lui Augustin ; stoicii este şi definirea " vorbirii articu­ late" prin criteriul putinţei de a fi notată prin li tere (ef. sintagma stoică <p wv� �yyp&t-LILCl't'O�, D I O­ GE NES LAE RTIOS, VI I , f)G ) . Pe n tru descrierea .

.

-

-

153


acestui concept la Vic lori n u s , Dona tus v e z i BA R W I C K , P . , 4 , P E P I N , 61 , no la

Varro , Oiomedes, Maxi m ll s şi l a al ţ i gramaticieni lati n i , 1 1 , J A C K SO ;\l , A . , 1 25 , nota 2 , RUEF, 92 .

28 Carac terul sislema tic al l u crării este eviden­ ţiat şi de această î n l reru per'e a şirului de defi niţii prin tr-o trimi tere la chi ar "ştii nţa definiţiilor" , parte ea î n să�i a dialectici i , de care Au g usti n nu a aj uns Î n să să se mai ocupe. BA R W I C K , p " 20 , este de părere că A u gustin ar fi treb u i t să trateze acest aspect Î n secţi unea despre vis "erbi. Oricum , consi­ derarea teoriei definiţiilor dre p t p arte i ntegrantă a unei di alectici sistema tice este u n eleme nt si g ur al gindirii stoice , după c u m se poate vedea din D I O­ G E N E S LAE RT I O S , V I I , 44 : Etvc n 8& 't"-Yjc; 8�cx� AtX't"�X�C; t8LOV 't"07tOV [ . . . ] m:pt OI: u't"-Yjc; 't"-Yjc; <pwv ljc;, EV 1> 8dxvu't"exL il EYYPcllLlLex't"OC; <pwv � XexL 't"L'ICX 't"IX 't"OU f..6 you ILtPll [ . . . ] XexL 7tept 6pwv XCX't" IX 't" LVCXC; XCXL 8Lex L p t O"ew v XexL Ae �ewv' - "A doua divizi u ne spe­ cifică a dialecticii [ . . . ] este aceea a limbi i, in care sint cuprinse li mba scrisă şi părţile vorbirii [ . . . ] şi , după unii , o discuţie asupra defi niţiilor , diviziuni­ lor şi dicţi u n i i " ( tra d . rom . 342 ) . C i t p rive şte co nţinutul terme nului te hnic definitio, ne p utem face o p ărere apelind tot la D t O GE NES LAE RT I O S , V I I , 60, unde se arată că pentru sloicul Anti patros "definiţia este o propo ziţie · care i ndică obiectul său în mod analitic şi complet" opac; [ . . . ] A6y oC; xex't"' exvclAuC1w &.7tcxp't"L�6,,'t"wC; hq:>&p6ILE"Ot; - , pe clnd Chrysippos concepe . defini­ ţia ca pe o &.7t6 8oO"Lt; ' red are a particul arităţii' (trad . rolU . , p . 346) . 1 54


29 I n a c e s t pasaj , A u g u s t i n i n trod uce î nc ă O d ist i n c ţi e in te re s a n tă , arăti nd că, atunci cînd e s te scris, cuvî ntul n u e ste s e m n u l ve r b a l p rop r i u - z i s , ci un s e mn î n s i n e , d esemnînd c uv în t u l ca atare : Cum m im est in scripto , non IIcrb am, scd lIerbi signum es t . Deşi , î n p ri nc i p i u , A ug u s t i n n u face o deosebire e s e n ţ i a l ă î ntre c u v î n t ul ro s t i t ş i cel scris ( D U­ C H RO W , 1 7 6, n o ta 1 29) , a ve m aici încă o dovadă a cl a ri t ă ţ ii şi c o n s e c ve n ţe i conc ep ţ i ei s a l e s e m i o l o g i ce . Ca semn prim ar, s e m n u l verbal oral ("crbum) p o a te cons titui obiect dese m n a b i l p e n t r u a l t se m n , c a re e st e a s p e ct ul s ă u scri s . Se ge nerează a s tfel u n p ro c e s de se mioză , a c ă re i i n t u i re l i s i t ue ază pe A u g u s ti n p e o poziţie de precu rsor a b so l u t , deşi , I n s i ne , alăturare a între " c uv i n te l e scrise" (YPlXrp6 ILEVIX ) şi sune te (!pWVIX () ap arţi n e l u i Aristotel ( vezi pasaj ul d i n D 8 i n t e r p r e t a t i o n e , 11>, a, c i t a t mai sus, in cadrul n o te i 26) . 3 0 Co n ce p t ul p e c a l·e Augustin i l d e s e m n e a z ă prin littera (gr. YP�ILILX ) cor·e s p u n de c u ceea ce a s t ă zi I nţelege m p ri n u n i tate a fo ne ticli m i ni m a l ll a v o r b i r i i ; E G L I , 1 6 , echi valează c h i a r s toi c u l ypocILILIX , care apare la D I O GE N E S LA E RT I O S , V I I , 56, c u termenul mode rn fonem. Dd i n i ţ i a i ncl usă de Au g us t i n i n te x t ul său ( l i tt era . . . sit pars minima lIoc is ar t i ­ culatae ) este un loc co m u n i n gra m a t i c i l e l a t i ne , regăsind u-se l a D o n a t u s : littera e�t pars minim'], lIocis

!» , P r i s c i a n us : littera es t pars minima "ocis compositae ( G L K , I l , 6,6) , Mariu s Victorinus : liUera . . . nota lIocis articulatae dicta est ( GL K , V I , 5, 1 0) . articulatae ( GL K , I V , 367,

Fi re ş t e , Aug u s t i n c u noştea şi folosea ş i a c c e p ţ i a modernă comună a no ţi u n ii d e l i te ră , de exemplu

155


d o c t r i n a c h r i s t i a n a, 11 , ' 4,5 : sunt per litteras signa (Jerborum "prin litere au fost stabilite semne ale cuvintelor" . in

De

instituta

-

31 Avem aici incă un loc în care Augu!l­ tin enunţă una di ntre propo ziţiile sale meta­ semiotice : aspectul scris al unui cuvînt este un semn al cărui desemnat este el însuşi un semn, şi anume semnul verbal ca atare. Definirea semnului verbal ((Jerb um) ca (Jox significans trimite cU gindul la cunoscutul p asaj d i n D I O GE N E S LAE HT I O S , v n , 5 7 : A€� �e; 8 e A6you 8�IX�ep&�e;, lm . }.6yoe; «el. O' YJ (.LlXv't'�x6e; elin, A€� �e; 8e XlXt «O'7) I'Oe;, dle; � � ).,{'t'up�, A6yoc; as o u81XI'wc;' "Şi vorbirea se .

-

deosebeşte de o propoziţie, din cauză că aceasta din urmă înseamnă întotdeauna ceva, pe cind un cuvint vorbit, ca de pildă blityri, poate fi lipsit de semnificaţie, ceea ce nu se intimplă niciodată cu o propo ziţie" (trad rom., p . 345). Numai că, in timp ce stoicii atribui au calitate semiotică absolută doar enunţ ului propoziţional ( A6yoe;), simplul enunţ ( A€� Le;) putînd fi şi lipsit de semnificaţie, precum emisia sonoră lipsită de sens blityri, la Augustin această precizare lipseşte. Pentru el, (Joces signi­ ficantes sint toate semnele verbale , in mulţi me a cărora se pot distinge cuvin tele rostite şi semnele scrise ale cuvintelor. I n timp ce cuvintele rostite funcţionează la nivelul primar al comunicării, in privinţa cla�ei cuvintelor scrise "există două stadii ale semnificării : 1 . cuvintele scrise semnifică cuvin­ tele vorbite, şi 2. cuvintele Torbite semnifică lucruri" ( J ACK S O N , T . S . , 27 ) .

3 2 Sonus ş i sonare sint termenii care d ese m ne a z ă la Augu s ti n aspectul formal al semnului lingvistic. '156


Prin propoziţia Q mn e verbum sonat Augustin vrea să spună că orice cuvint, ca semn , are , in afară d e significatio, şi un inveliş sau un suport materi al . Dialectica ar trebui să se ocupe numai cu semnifi­ caţiile , rămlnlnd in seama gramaticii s.ă studieze tot ceea ce implică sunetele vorbirii, adică aspectele formale ale comunicării lingvistice . 33 I n original : Nam cum de verbis IOqlli n is i

"abis n eq uea m us , et cum loquimllr non nisi de aliqui­ bus rebus loquamur, occurrit am:mo ita esse verba signa reram, at res esse non desinant. I n acest pasaj ,

Augustin formulează cu maximă clari tate utilitate a distincţiei dintre ceea ce numim astăzi limbaj-obiect şi metalimbaj ; utili zind termenii modelului său semiotic, el spune că verbllm poate fi privit fie ca semn verbal desemnind o realitate exteriOAră no n ­ verb ală (verbum = sign u ni rei), fie ca o b i e d CP. poate fi desemnat d e alte semne (verbu m res ) , fie ca semn care desemne ază alt se mn (verb llm = = signum verbi). A ce st a este !ncii un punct care deosebeşte In mod esenţial concepţ.i a l ui A u gustin de ·doctrina stoică a s e m nel o r . I n vreme ce pentru stoici semnul (a7)[Le:i:ov ) este i ncl us I n clasa "i ncor­ poralelor" ( &a6 [Lcx't'cx), o pusă celei a obiectelor "corporale " (vezi LO N G, L .T . , 88) , Augustin acce ptă că semnul verbal este c o r p o ral prin natura sa fonică, indeplinind calităţile de res, desemnabil prin alt semn . . Ace astă de scoperire fundamentală a lui Augustin indreptăţeşte aşadar afirmaţia că, sub aeest aspect, "teori a sa s e m i oti c ă nu are nimic de-a face cu teori a stoic! " ( RUEF, 104). =

34 Abordare a rrietalingvistică a semnului verbal este şi mai evidentă In această descriere a cazului In care verbum este rostit propter s e 'pentru sine' 151


şi n u "pentru a d e sem n a altceva" : Cum ergo ver­ bllm ab ore procedit , si prop ter se procedit, id es t /l t de ipso verbo aliquid quaeratur aut disp uletur, res est ll lriqll e disp lltationJ q uaestionique s ub iecta. Sed ipsa re� verb nm �'ocatllr. Referindu-se la acest pasaj , TODO ROV, 54, e st e de părere că verb um se m n i fică aici "d esem narea c uvîntului ca atare , lolo sire a metalingvistică a li m b a j u l u i" , iar PI NBO RG S . S . , 1 59, consi deră că aici ar fi vorba "nu d e s p re cuvî n t ca fenomen a cu s t ic , ci , mai ales, d e s p re c uvint ca element fo rma l , ca structură în sin e " . C o n ţ i n ut u l acest o r două opinii se completează re ci p ro c : î n tr - a d evăr , Augustin se re feră aici la cuvInt nu d oar î n cal i t ate a sa metalingvistică de semn pentru al te semne , ci şi de se m n a u to re fere nţi a l (propter se ) . Accepţi a autore ferenţială a co n ce p tu ­ l u i semioti c vablUn la Au g us ti n ar pute a fi consi­ derată u n al p a tr u l e a sen s al c u v î n tu l u i verb um, al ătur i d e celelalte trei i d e n ti ficate de E GLI , 30 : 1 . verb um = se m n ul verbal primar c are "stă" pen­ sit!,num fierb i t r u al tce va, e x te ,·ior lui ; 2 . verbllTll (ca in e x e mplul particular cîn d c u v î n t u l scris este semn pentru cuvîntul ros ti t ) ; 3 . vcrb um = s e mn pentru alte semne verbale ( funcţia metali ngvistică ) . =

Coroborînd

cu cele d i n

d i s o c i eri l e De Magi

s

din tr

o,

De d i a1 e c ti ca V I I , 20 ( A dmoniti

s umus a u t s ignis signa monstrari,

aut s ignis

alia

- " Ne-am lă­ m u rit că, p ri n se mne , indicăm fie alte semne , f ie a l te l ucruri , care nu sînt semne, dar chiar şi fără q uae signa non s unt, all t eliam sin e s igrw rcs quas

ag ere post interrogationcm POSS UTlws .

a j u to rul semnului putem arăta l ucruri pe care le putem efe c tu a

in

Ulma unei

158

Intrebări"), am putea


conchide că Augustin a te mati zat pa tru d i m e n s i u n i se m io l ogi ce pri nei p aie : 1 . dimens i u nea des ignati"ă , rcferenţ ială : s ig­ n"m [ . . . ] retera q llacrumq uae s u n t { . . . ] signifi­ cat - "sem n u l [ . . . J se m n i fică [ . . . ] to t ceea ce

exi stA [in afara sa]" ( D

e

M

fi

gi

s t r 0 , I V , 10) ;

2. dimensiunm a llloŢ(ferm( iaIă : s ignwn { . . . ] eliam seips um sign ifirnt - "spm n u l [ . . . ] chiar şi pe sine I n s u şi se sem n i f i c o " ( D e M a g i s t r o , I V , 10) ;

3 . dimensiunea inlerr('fercnl iaIă : s igna se in­ "icem significantia - " se m n e care lI e despm nează reci proc" ( D e M a g i s t r o , V , 1 1 ) ;

4 . dimensiunea melaling" is tică : s igna prop ter s e "s e mn e emise pentru ele 1 n 8Ple" ( D e d i 1\ I e l: t i c a , V) . Pe ntru come ntarii mai ample re ferl tmu·e la II n s a m ­ blul problemelor, vezi CO S E H I lJ , G . S . , 1 26 ş i urm ; , S I MO N E , 1 9 şi urm . , M U N T E A N U , L . M . , 1 6 - 18.

36 Terme n uti l i za t foarte rar 1 n limba lati n ă , adj . dicib ilis , - e este atestat I n 1 ' lt es a ur us l in!? ll a (� latinae doar la A u g u s tin şi la F ac u nc l us . Ca s u h ­ stantiv, s e găseşte d o a r în a ce s t o p uscul a l l u i A ugustin (vezi WA L D , T . S . , 95) . I n original , definirea ce lui de-al doile a e le men t al modelului semiotic a ug us t i ni a n sună astfel :

Qu idq uid aulem ex "erbo non a uris, sed anim ilS sentit, el ipso anima tenelur inclusum, dicib ,:le, "oca­ t ur. B A RW I C K , P . , 12, D UC H RO W , 53 , PE PI N ,

80, a u echi va lat a ugusti nianul dicib ile c u sto i c u l AE K"t"6v, suprap u n i n d mecanic modelul triadic s toic !7 "fj!-L IXLVOV - !7"fj !-LIXw6 !-L EVOV - "t"uy )(.a.v ov pe ste cel

1 59


al lui Au gus tin . Această părere a fost resp insă In mod convingător, cu argumen te p u ternic e , de NUCH ELMA N S , 1 1 6, c ar e arată că, in timp c e ÂEx..6v e r a conceput de stoici ca o i dee (v6e:p.ct ) c are se exprimă prin cuvinte, pent ru Au gu sti n dicib ile este "a thought which e xists in the mi nd even before it is p u t into words (ante vocem) ; it is something that is capable o f being expressed " (o idee care există in m in te chiar înainte de a . f i e x p rim ată prin cuvinte ; este ceva care poate fi ex p rim a t) . I ntr-adevăr, dacă Âe:x ..6v-ul stoic trebui e înţeles ca "what is meant " ( GRAE SER, 87 ) , atunci s p ecific aţi a c ă dicib ile există ş i înainte . de emi s i a sonoră (ante pocem) ne obli gă să accept.ăm ide ea , exprimată de RUEF, 1 1 1 , că Au g u s ti n utili­ zează acest concept ca pe un " Hilfskonstrukt" (construct a u x ili a r ) , tn seopul d e "a reprezenta capacitatea spiritului de a recunoaşte cuvintul ca semn şi de a i dentifica obiectul desemnat (fie el acce sibil simţurilor sau n u ) " . Concep tul dicib ile ocup ă astfel un lo c cu totul privilegiat in cadrul modelului s emioti c augu sti n i a n , definindu-i unul dintre punctele de maximă ori gin alitate . . Spre deosebire de Aristotel şi de stoici, care stabileau o r elaţ i e între semn şi referentul său ex te rn , Au gu stin i nterp une între referent şi semn o contraparte mentală (in animo continetur) . Dacă in D e d i ­ a l e c t i c a exemplele di s cu ta te sînt cuvinte "cate­ gorematic e " care au un referent uşor recognoscibil şi definibil, in D e M a g i s t r o sint · luate in di scuţi e semne verbale precum nihil 'nimic' şi si ' dacă', l�xeme care nu sînt considerate mai pu ţin semne, deşi nu au un referent bine definit. Această diversificată perspectivă 1n car� sînt tratate sem1 60


nele verbale , la care se adaugă ampla discuţie despre echivocuri şi ambiguităţi , infirmă cu putere o nedreaptă obiecţie a lui WITT GE N STE I N , p. 2, §I ; bazîndu-se pe un fragment din C o n f e s s i o n e s, 1 , 8, 1 3 (trad. rom . p . 69) , loc unde Augustin descrie procesul prin care , copil fiind, şi- a asumat semnele limbaj ului uman urmărindu-i şi imiUndu-i pe părinţi , marele filozof modern ii atribuie lui Augustin vina de a nu fi ţinut seama "de diferenţa intre tipurile de cuvinte " (von e inem U nterschied der Wortarten), de a fi considerat, c u alte cuvi nte , că limba este o pură nomencla t ura ; nenumăratele analize lexi­ cale presărate peste t o t i n opera sa dove desc faptul că Augustin era perfect conştient de "inegalităţile" semantico-funcţionale dintre cuvinte. Pasajul citat, prin care W I TT GE N STEI N îşi incepe celebrele Investigaţii filozofice , merită reprodus tn Intregime pe ntru pregnanţa cu care pune in temă nucleul teo riei augustiniene a semnului verbal : "Aceste cuvi nte , îmi pare , !le dau o imagine particulară a esenţei limba.iului uma n . Aceasta tnseamnă : cuvin­ tele individuale ale limbaj ului numesc obiecte - propo ziţiile sînt combin aţii de astfel de nume - . I n această imagine asupra limbaj ului găsim rădă­ cinile următoarei i dei : Orice cuvint are o semnifi­ caţie ; această semnificaţie este corelată cu cuvîntul . Ea este obiectul pentru care cuvintul stă" (idem , ib idem) . I n paragraful următor, WITI G E N STE I N afirmă c ă Augustin "descrie u n sistem d e comuni­ care ; numai că nu to t ceea ce denumim limb aj este reprezentat de acest sistem" ( p . 3, § I I I ) . Raportat doar la pasaj ul amintit din C o n f e s ­ s i o n e s, esenţa criticii wittgensteiniene este justă : recunoaştere a funcţiei referenţiale a limbaj u lui nu 161


este suficientă spre a defini corect limbajul ; sem� nele trebuie raportate nu numai la denotate , ci şi la uzul concret. Totuşi, Augusti n intuieşte de nenumărate ori dimensiunile procesuale ale sem'· nelor, de n-ar fi să invocăm decît anali za detaliată a obscurităţilor, echivocurilor şi ambiguităţilor, efectuată in cap . V I I I - X din D e d i a 1 e c t i c a (vezi mai ales 1 7 , 1 5 şi urm . , 1 8, 25 şi urm . , unde usus este utilizat drept cri t,eriu de definire a echi­ vocurilor ; vezi şi D e M a g i s t r o, passim). 36 Al treile a element al modelului s emio t ic au g ustinian , dictio, e8te definit astfel : cum flero flerb um procedit, non propter se, s ed propter aliud aliquod significandllm, dictio flocatur. Dacă luăm in seamă opoziţia expresă faţă de flerb um, definit mai sus, pe b aza cr i te ri ului p rop ter se, ca semn autoreferenţial (vezi supra, nota 34), atunc i dictio reprezintă semnul verbal în exersare a calităţi i sale comunica ti ve p ri nci p ale , aceea de a d es emna ceva care nu este el însuşi (propter ali ud aliquod significandum ) . Din punct de ve dere c on ceptual, dictio trebuie să fie sinonim cu perb um, in accepţia primară de 'cuvint' . A ceşti p atru ter me ni-che ie , flerb um, dicib ile, dictio şi res sint greu de transpus prin cîte un singur termen modern, şi, de acee a, am prefer a t , ca şi J AC K S O N , A. şi RUEF, să - i p ăs trăm pa atare in corpul traduceri i. RUEF, 1 68, noLa 10, p rop une următoarele echivalări ale conceptelor din această serie : perb um = das erwăhnte Wort ' cu vi n tul in­ vocat i n memorie' , dicib ile = das sagbare Wort 'cuvintul care poate fi rostit' , dictio = das gesagte Wort 'cuvintul rostit' şi res = Gegenstand 'obiectul' . Această interpretare se bazează pe a f irmaţi il e din 1 62


fraza recapitulativă care urmează : Quod dixi dic­

tionem C'erb um es t, sed talc quo iam illa duo simul, id est ips um C'erb um. et quod fit in animo per C'er­ bum, siffnificantur. Aşadar, spune A u gu st in, dictio

.desemnează cuvintul ca atare , orice cuvint care are sens, care desemnflază adică ceva, in cadrul proce sului de comunicare (quod fit in animo per

C'erb um) .

Termen poli semantic I n limb a latină, s ub st . dictio desemna tn mod c u rent ' acţi unea de a vorbi' . Ca termen tehni c, dict io era utilizat de retori şi gramatici e n i in va r i a ţie liberă cu declinatio, oratio sau compositio . Echivalindu-l pe dictio cu termenul mod e rn semnificant, i ar pe dicib ile cu cel de semni­ ficat, WALD, F. L . , 139 et passim , deşi rămîne In cad re le largi . ale co n ce pţi e i augustiniene , simpli­

fică aici o suită de relaţii mult mai complexă. Ace­ eaşi autoare sesi zase tn să , într-o lucrare a nteri o ară , a c cepţi a ex actă a co nc eptului dictio , aceea a , . cu ­ vintului ca semn p e r ce ptibil şi inte ligibil d eopotrivă, a cuvîntului vorhirii, Intr-o situaţie complex ă" (WALD, T. S . , 95) . O int e rpret a re asemănătoare găsim la PI NBO R G , S . S . , 1 52, care c onsideră că "dictio este s e m nul verb al al limbii- obiect" , pe cind C'erb um reprezintă semnul verbal supus disocierilor in 3 fe ra metalimbaj ului . De asemenea, COSERIU, G . S . , 1 25, i nterprete ază conc e ptul dictio ca uni­ tate funcţio nală intre C'erb um (în ac c epţi a de "se mni­ ficant") şi dicib ile ( "semnificat"), rapor t a tă gl ob al l a obiectul desemnat (res ) . I ncercarea d e a găsi un coresp o nd e nt grecesc In te rminolo gi a stoicilor nu a intr uni t unanimitatea cercetătorilor, ceea ce dovedeşte incă o dată originalitatea g i ndiri i lui A ugu st in . BARWICK, P" 163


12, şi PE P I N , 80, cre d că dictio corespunde stoicu­ lui M�t c;, echivalare respinsă pe drept cuvint de RUEF, 1 13 , care remarcă faptul că A&�lC; nu este intotdeauna A6yoC; 0'"t] [.LocV,tw6C;, pe cînd dictio desemnează la Augustin întotdeauna ceva , deţine , altfel spus, un sens lexical . Ace astă impor­ tantă deosebire dintre cele două co ncepte a fost sesizată de E GL I , 3 0, care crede însă că prin dictio Augustin l-ar fi tradus pe O' "t] [.J.OCLVOV" semnifi­ cantul, ceea ce este la fel de greşit, intrucît dictio lnseamnă la Augustin nu doar aspectul sonor, ci semnul ca unitate intre formă şi conţinut. I n sfîrşit, HALLER, 93 , echivalîndu-l pe A&�iC; cu "erb um, consideră că, fără să aibă un anume cores­ pondent in greceşte , dictio desemnează latura se­ mantică a lui A&�LC; . Faptul că , în desemnarea semnului verbal , Augustin utilizează ca sino­ nime pe flerb um şi pe dictio , dar il defineşte ca atare doar pe dictio , se poate explica şi prin tendinţa, expresă la el, spre precizie terminologică ; căci flerb um este ambiguu in terminologi a latină, desem­ nind şi 'cuvîntul in general' , dar şi una dintre partes orationis , şi anume ceea ce şi astăzi numim , in gramatică, verb . Acest neajuns terminologie fusese observat, inaintea lui Augustin, de Qui ntilian, care chiar propunea în 1 n s t i t u t i o o r a t o r i a, 1 , 5, 2, folosirea lui dictio , alături de flOX şi locutio, pe ntru a desemna 'cuvîntul' , rămînînd ca flerb um să desemneze 'verbul' : Verb a n unc genera­ liter accipi flolo , nam duplex eorum intellectus es t ; alter, qui omnia per quae sermo nectitur significat r · 1, alter, in q uo est una pars orationis , lego , scribo ; quam flitantes amb iguitatem quidam dicere maluerunt voces, locutiones, dictiones . "Aici f010.

.

-

1 64\


sesc termenul v erbum în acc e p ţi unea sa generală de «cuvint ) ; căci verb um are două sensuri : unul general , de « cuvint ) prin care denumim elemen­ tele componente ale vorbirii [ . . . ], al doilea, prin care denumim o anumită parte de vorbire , verbul, de exemplu : lego , scribo (citesc, scriu) . Unii , pentru a evita această ambigui tate , au preferat să denu­ mească elementele compone nte ale vorbirii voces, locutiones sau dictiones" (trad . rom. , 1, p . 50) . D upă Quintilian, sub st. dictio 'exprimare ' , ca termen special de gramatică , apare des la gramati ­ cienii latini , de exemplu la Diome des : Dictio est vox articultJta cum aliqua s ignificatione ex qua ins tr u i ­ tur oratio . "Exprimarea este cuvintul articulat deţinind o anumită semnificaţie, din care se con­ struieşte discursul" ( GL K , 1 , 436) sau la Marius Victorinus : Dictio est figura significan tium vocum. "Exprimarea este modul de a fi al cuvintelor dotate cu semnificaţie" ( GKL, V I , 5). 37 Al patrulea factor al procesului semiotic, res, obiectul desemnat, mai fusese o dată definit, la in�eputul acestui capitol (vezi supra, notele 24 şi 25) , în raport cu semnul verbal (verb um) . Aici, la sfirşitul capitolului , într-o suită de disocieri terminologice, factorul res este defînit prine opo ­ ziţie şi faţă de dicib ile : Res autem ipsa, quae iam verb um non est, neque vcrb i in mente conceptio , sive habeat verb um, quo s ig n ificari possit, s ive non habeat, nihi aliud q uam res vo catur proprio iam nomine . La reluarea rezumativă ulterioară a acestor disocieri , elementul res apare definit prin exclude­ rea celorlalte elemente ale procesului semiotic, (Jerb um, dicib ile, dictio. Este interesant de remarcat faptul că, spre deosebire de (Jerb um, dicii ile ,i dic -

1 65


tia, noţ i uni de fi n i te ex d us i v Între coor donate lin­ gvistico-semiotice , conceptul res este privit dintr-o perspectivă o ntologică : lucru este pentru Augustin nu doar ceea ce poate fi desemnat, ci tot ceea ce există, atît în afara semnului , cît şi dincolo de "conceperea în spirit" (in mente concep tio ) , adică dincolo de procesul psihologic de recunoaştere şi numire a obiectelor reali Lăţii . Cu toate acestea, in exemplul propus în con tinuare pentru a-şi ilustra afirmaţiile , Augustin intro duce un nou criteriu semiologic, arătînd că obiectele desemnate prin cuvîntul arma sînt de tipul celora pe care "am putea să le arătăm cu degetul" (digito monslrare) ; gestul deictic în sine, cum Augustin însuşi o spu­ ne de multe ori (vezi D e M a g i s t r o şi O � d o c t r i n a c h r i s t i a Il a, passim), este el însuşi un semn. Cit priveşte raportare a la sistemul stoic, BARWICK, P., 13, E GLI , 30, PEPI N , 80, sînt de părere că res este echivalentul gr. 'cuyx.a.vov, ceea ce corespunde adevărului doar în masura in care ambele concepte se referă la obiectul intrat sub incidenţa desemnării. Dar, în timp ce la Augustin clasa res include şi obiectele existente în afara con­ ştiinţei umane şi a procesului semiotic, stoicul TUYX.a.vov se referă exclusiv la "forma generală a denotatului" (C H R I STE N S E N , 47 ) , sau, cu alte cuvinte , la "whatever we happen to be talking about - orice lucru în legătură cu care ni se in­ timplă să vorbim" (LO N G, L. T . , 107, nota 9) i aşadar, conceptul stoic se limitează doar la obiectul desemnat ca atare . Mai aproape de modul cum inţelege Augustin conceptul de res p are aristotelicul 7tplXy(J.ot , caracterizat de Filozof in D e i n t e r 166


p r fi t a t i ,0 n e, 16 a, ca "acelaşi pentru toţi 't , avind deci , un caracter obiectiv şi i nvariabil In raport cu particularismul uman. 38 Comentind acest loc, STEI NT HAL, 1 , 294, crede că Augustin se face vinovat de "eiile doppelte T-autologie" . I n realitate , intenţia rigorii 8i3te­ maticl:f şi a preciziei terminologice se vădeşte cu prisosinţă şi In acest pasaj . Sintetizind afirmaţiile anterioare, Augustin face efortul de a redefini termenii-cheie, tn mod simultan , atit din perspectiva limba jului-obiect, cit şi din cea 8 metalimbajului, utilizind cu subtilitate distincţia dintre accepţia autbreferenţială a termenilor (lrrb um şi dictia şi funcţia lor denominativă propriu- zisă . După ilus­ trarea prin exemple a distincţiilor terminologice emise anterior şi intemeindu-se pe chiar această sesizare a caracterului complementar al dimensi­ unţlori pro cesului de articulare lingvistică - mai ltitii R realităţii prin intermediul "sunetelor articu­ late" şi , în al doile a rind , a limbaj ului prim , insti­ tuit ca re feri nţă pentru semnele metalimbajului - , Augustin aj unge la definirea ex actă Il dialecticii ca ştiinţă nu doar a legilor gîndirii autentice, ci şi a celor ale comunicării corecte . Trebuie 'subliniat, de asemenea, că, in acest context epistemologie, Augustin "pare s ă fie primul gînditor care să fi avut conştiinţa distincţiei dintre limba-obiect şi metalimbă" (SIMONE, 20) . , 3 9 A e n e i s, 1 , 1 : Arma (lirumquc cano � . . Trad . rom. : " Lupte vă cînt şi pe-oşteanul . . . " . 4:0 Vezi supra, nota 32. 41 Se pare cA. Augustin a fost primul care a i ntrodus in domeniul dialecticii opoziţia disciplina I 1 67


facultas, ex i stentă de j a in rptorică, dup ă cum o atestă el ins uşi in propoziţia următoare , cind tri­ mi te la Ci ce ro . I n afară de Cicero , opo ziţia dintre teorie şi practica retorică o regăsim tematizată şi de Ta c i t u s , D i a l o g u s d e o r a t o r i b u s, XXXI I I : Neque enim salum arte et scientia sed longe magis facultate el USll eloquentiam contineri. " C ăci nu numai in a r tă şi i n ştiinţă , ci mai ales in uşurinţa de a vorbi şi in experienţă stă puterea elocvenţei " (trad . rom . , p . 90) . Fiindcă nu dez­ voltă ni c ăie ri in cursul o pus c u l ului său ideea enun­ ţată a opo ziţiei Intre disciplina dialecticae şi facultas dialecticae, trebuie să p r e s u p u n e m că Augustin considera că ştii nţ a dialecticii, văzută ca un CQn­ struct teoretic, nu trebuie identificată cu disputa dialectică în sine, care este o aplicare a principiilor teoretice . Distincţia dintre teoria dialecticii şi pr ac tic a dialogică trebuie să fi devenit clară in gîndirea scolastică , de vreme ce Toma de Aquino găseşte că există o dialecti ca docens şi o dialectica u t ens (vezi E I SLE R , 269).

42 Conceptul {lis {l erb i ' forţa cuvîntului' este o noutate în sfera abordării strict lingvistice a lim­ bajului, fără să fie tnsă o ino v aţ i e a lui Augustin. I n D e s o p h i s t i c i s e l e n c h i s, 1 , 1 65 a, Aristotel se referă la � 'rW'J O'JofLoc'rWV 8uv�fL�<; 'puterea (de sem n i fi c are ) a numelor' şi la funcţia sa In practica dialectică : Ot 'rWV ovofLoc"t'WV "t'7j<; 8uvoc­ fLEW<; �7tE�PO� 7t!XPOtÂo"( t�ov"t'Ott, XOtt Ot u'rol. a�OtAEy6fLEvo�, XOtt �ÂÂwv tX.XOUOV1"Es· - "Cei c e nu cunosc p uter ea (de semnificare) a n u me l or fac paralogisme fie discutînd ei înşişi, fie ascultînd pe alţii" (trad. rom. IV, 270). 168


; Repartiţia studiului cuvîntului i n capi tole despre origo, declinatio şi'j .fJrdinatia este com p arabilă cu planul. tripartit al , lucrării lui Varro despre limba l atină, formulat de .autor astfel : Omnis op eris de lingup" " la#na tris (eci partis, primo q u e madmodu m floc,ab"ula imposita " essent rebus, secundo quemad1fWdum ea in cas us dedinaretur, tertio quemadmodum coniungeretur. - "Am împărţi t întreaga lucrare despre limba l!ltină în trei p ărţi : m ai Intii in ce fel cu­ vintele sint dnstituite penku lucruri , î n al doilea J,'lnd cum se d ecli n,ă ele potri v i t ca zu rilor , şi i n al tre ilea rind in ce mod se î rn bilHl intre ele" (D e l i n g u a l a t i n a , V I I , 1 1 0 ) . Se poate recu­ noaşte a,ici planul oricărei g ra m a t i c i clRsice : eti­ �ologia, studiul formelor şi sintax a .

4 3 Pre l u îndu - l pe C RECELl U S , J A C K S O N , A . pune în relaţie ac e a stă "vocat.io Ru ctoritntis" cu următ6rul loc din Ciccl'o , D e n n t u r a d e o r u m II I , 24, 63 : Magnam molestirun s llscep i t et minime necessariam primus Zmo [ . . . J vocab lllorum cur ql,Jidque ita appellatum sit callsas explicare . - "Zenon cel di ntîi [ . . . ] şi - a asumAt marca şi fo arte puţi n necesara trudă de ' a lămuri cau zele p e n tru care fie­ eare cuvînt este st a b i li t în modul respectiv." 44 Deşi etim ol ogi a este considerată o operaţie "prea i ndiscretă" şi "foarte puţin necesară" (9, 1 ) , p artea dedicată disocierilor practice referito are la �!igines verborum ocu p ă în economia opus culului un sp !1ţiu consistent. In preocup ările lingvistice ' ale , s t()l cilor,,' e timologia oc u p a un loc foarte im­ ' p �r �a-nt, de n�aI' fi să .cităm decit , i n dic aţia ( SVF, n, 16� " că Chrys-i ppos a Sl;l.ris , d(lUf ( IHcrări speciale ded"i cate acestui s UDiect . D upă . 'SC HMIDT, S. G . , 169


28, eti mo l o gi a era, In teoria stoică , subordonată teoriei definiţiilor. Dacă In fragmentele rămase de la stoicii gre ci s i nt d o ar p uţi ne referiri exprese la etimologie , In literatura lati nă tri mi terile ab un d ă . Sp ecifi caţia unde ' de unde' din d e fi n iţi a lui Augustin (9, 1) o re g ăsi m la Cicero , D e o f f i c i i s, 1, 7, 23, Intr - u n context in care stoicii sint co me n taţi ca etimologişti : Studiose e xq u ir un t unde "erba sint ducta. - "Cercetează cu pasiune de unde vin cuvin­ tele" (tr a d . rom . p . 234) . La Varro , D e 1 i n g u a 1 a t i n a , V, 2, de finiţia eti mol o gi ei este mai nuanţată , alături de unde 'de unde' ap ărînd şi criteriul cur 'de ce' : lUam partem ubi cur et unde sint "erba scrutantur, Graeci "ocant E-rUILOAOY (<<V . ­ "Acea secţiune In c adrul căreia cercetează de ce şi de unde se nasc cuvintele grecii o numesc etimolo­ gie ." Cealaltă expresie utilizată de A u gu sti n pen­ tru a desemna cercetarea eti mo l o gi că , originem explicare (9, 1 ; 9, 1 5 ) , se regăseşte şi ea la pre dece­ s o ri : Veroorum etiam explicatio [ . . . J id est qua de causa quaeque essent ita nominata [ . . . J ETUILO­ ÂOY ((1.V appellabant. - "Explicarea cuvintelor [ . . . ] adică din ce cauză an u mite lucruri sînt astfel nu­ mite , o denumesc eti mol o gi e " (Cicero , A c a d e m i c a , 1 , 32) ; E t i mo logia [ . . . J f,lerborum originem inq u iri t . - " E timo l ogia [ . . . ] cercetează originea cuvi n te l o r" ( Q ui ntilia n , 1 n s t i t u t i o o r a t o r i a , 1 , 6 , 28 , trad. rom . 1 , p . 78) . Interesant este de observat că, deşi in conti­ nuarea ca p . VI (9 , 15- 12, 10) Augustin desfăşoară o a de vărată sistem ati că a posibilităţilOr de e xpl i­ care etimologică, la i nce putul di scuţiei el opune cercetării etimologice două argumente p ri nci p ale (9, 1 - 9, 15) : 1 . inep tum esset aggredi, q u od p ersequi 170


proIecta i nli nitum esi - "ar f i fără rost să a b or­ dă m [o astfel de a ct i vi t ate] , căci n - am mai termina niciodată şi 2. ut somniorum interp retatio , ita I'erbo­ rum origo p ro cuiusquc ingenio praeiudicatur ­ "se petrece aici ceva a sem ănăto r c u i nterp ret are a viselor : f i e c are susţine o eti mo logie a cuvintelor p o trivit pro p rie i s ale i m agi naţii " . Primul argument c o ntra z ice cr edin ţa stoicilor că este po si bi l ă o expli­ care etimologică e x h au sti v ă ; deducerea etimolo­ gică nu s-ar mai t e rmina n i ci o d a t ă , intrucît fie­ care cuvînt se e xp l ic ă prin alte cuvinte, care , la rindul lor, au nev o i e de al te explicaţii . I n afară de ace asta, cum afirmă însuşi Augustin, din nou impotriva s toi cilo r , "sint nenumărate c uvin te cărora nu li se poate găsi o e x plic aţi e " ( 1 1 , 10) . PE PI N, 1 16, comp ar ă po ziţia lui Augustin in această privi nţă cu p ărerea lui Varro , D e 1 i n g u a 1 a t i n a, VIl, 2 : Ut in soluta oratione sic in p oc­ matis fJerba non omnia quae haberent hU fLlX possunt dici. - "Ca şi in vo r bi re a nelngrijită, tot a şa şi in poezie nu pot f i folosite doar cuvinte care au un etimon" Al doilea argument invocat de A ugu s tin lmp o tr i va eficienţei et i mo l o giei , com­ pararea cu i nterpretar e a viselor (somniorum inter­ pretatio) este ins p irat p rob abil de Cic e ro , c ar e , i n termeni asemănători , î n D e d i v i n a t i o n e , I I , 70, 144, îi critic ă pe stoici pentru 8ubiectivismul şi arb itrari et atea cu care i n te rp re t a u visele : Quid ? 1psorum interpretum coniecturae nonne magis inge­ nia declarant eorum quam "im consensumque naturae Î - "Cum ? Oare presupunerile a cel o r aş i i nterpre ţ i nu dovedesc mai degrabă i m agi n aţi a lor decit forţa şi co n se n s ul naturii ?" 171


F aptul că, in ciuda acestor contraargument e , Augustin include totuşi etimologia in diale ctica sa se explică prin caracterul pronunţat semi o l o gi e al i nvestigaţiei pe care o face . Po ziţia teoretică a lui Augusti.n este şi în acest p unct originală, căci pentru el etimologia are atributele unei semantici lexicale "care pune in relaţie aspectul sonor al cu­ vintului cu obiectul desemnat şi , deopotri v ă, rela­ ţionează cuvintele intre ele " ( RUEF, 1 1 9 ) . 4 6 G e o r g i c a , I I I , 223 . 46 Apropiere a lui ()erbum de v e rbul ()erberare ' a izbi' , este reluată de Augustin şi în D e M a g i s t r o , V, 1 2 (încă un argume nt in sprijinul pater­ nităţii lui Augustin asupra opusculului) : V erb a scilicet a ()erberando, nomina ()ero a noscendo, ut illud primum ab allribus, /WC aulem secundum ab animo ()ocari meruerit. - " Verba 'cuvintele ' îşi iau numele de la ()erberare 'a i z bi' , iar nomina ' numele' şi le iau de la noscere' a cunoaşte' , de vreme ce pri­ mele au dob î nd i t această denumire de la impresia p rodusă asupra urechilor, i ar celelalte de la impresia produsă asupra spiritului ." COLLA RT, 291 , ta x e az ă această explicaţie etimologică drept "doctrine de fantaisie", considerînd - o un eco u al teoriei stoice despre sunet, definit ca "aer izbit" ( &.�p 7t&7tA1JY(Levoc;). D upă ERNOUT -MEI LLET, s.v., ()erbum, ter­ men latin comun, este de origine ind oeuro peană , avind, pe baza rădăcinii i-e . *wer-dh, extindere de la rad . i-e. *l}cre, *l}erei ' a vorbi' (WALDEHOFMA N N , s.v. ()erbum) , corespondente în gotică, vechea prusiană şi lituaniană . Verbul "erberare 'a i zbi' este un derivat pe teren latin din "erbera, - um 'vergi' (sub stantiv defectiv de singular), la 1 72


rindul lui termen vechi , indoeuropean, cu cores­ pondente în baltică �i slavă (vezi E R NOUT ­ MEI LLET, s.v. flerbera , WALDE - H O FMA N N , s.v. fl erbena ). 4 7 I n notele la ediţia sa, C RECELI U S identi­ fică locul acestei trimiteri într-o referire a lui Festus (sec. I I ) la lucrare a pierdută D e g l o r i a a lui Cicero : Opp idorum originem refert Cicero lib. 1 de gloria, eamque appellationem uS llrpatione appella­ tam esse exis timat , ql10d opem darent, adiciens " ut [ . . . J imitetur inep t ias Sto icorum" . - "La ori­ ginea cuvîntului oppidum ' cetate , l ntil ritură' , RP. referă Cicero , cartea I d i n D e g l o r i a şi soco­ teşte că este o denumire re ali zată prin abuz de la opem dare 'a înălţa un edifici u , o întăritură', adău­ gind « ca să imit inepţiile stoicilor » . " 48 Exemplele i nvocate de Augusti n pentru a ilustra acordul perfect intre sonori tatea cuvintului şi semnificaţia sa sint, toale , derivate de la verbe cu origine onomatopeică : tinnitus < vb . tinnio 'a şuiera' ; hi nnit us < vb . hinnio 'a necheza' ; bala tus < vb . baZo 'a behăi' ; clangor, un derivat poetic, din epoca imperială, de la vb . clango 'a stri g a' ; stridor < vb . strido ' a scrîşni' ( vezi E R NOUT - ME I LLET , s.v. tinnio, h inn io , balo , clango, strido ) . I n cali­ tate de verb ono matopeic, strido 'a scrîşni' este citat şi de Charisius ( GL K , 1 , 274, 24) şi Diomedes ( GL K , 322 , 18) . 49 I n original : res cum sono flerbi aliq ua simili­ tudine concinat . A s eme n e a stoicilor, Augustin con­ cepe cercetarea etimologică ca pe un regres din cuvînt în cuvînt, pînă la "cuvinte prime" care se explică pr i n ele însele , adică pri ntr-un aco rd intre 1 73:


sem n ificaţie şi valorile expresiv-psihologice ale sunete­ lor. Cuvi ntele de origine ono matopeică cu care A ugusti n îşi ilustre ază teoria ar constitui elemen t ele­ cheie pentru explicare a altor cuvinte, numite de el cunabula verborum 'leagăne ale cuvintelor' ( 10, 5), stirpes 'rădăcini' sau sementes 'seminţe' ( 1 1 , 10). Co n cep tul augu s ti nia n cunabula verborum a fost comparat cu e xpresia primir;cnia verba 'cuvinte originare', care , în explicaţiile etimologice ale lui V arro , apar ca "formaţii ex p resive [ . . . ] al căror radical a fost conceput potrivit p rincipi il or exp resi­ v ităţii sunetelor, altfel spus, cuvinte care , fără să fie onomatopee , e xprimă totuşi prin chiar sonori­ tatea lor dulceaţa sau asprimea, mişcarea sau opri­ rea, incetineala sau rapi d itatea " (COLLA RT, 285) . PEPI N, 1 1 8, p une in relaţie noţiunea augustiniană cunabulum verborum şi cu alte expresii v arroniene , precum principia vcrborum sau impositicia nomina, i ar SCH ROTE R , 784, apropie acest concept de ciceronianul nativa verba, definite de Cicero In P a r t i t i o n e s o r a t o r i a e, V , 1 6 , pri n opo ziţi e cu reperta verba 'cuvintele i nventate ' : Nativa ea quae significata sunt sensu ; reperta, quae ex eis facta sunt et novata aut similitudine, aut imita­ t ione, aut inflexione, aut adiunctione verborum. ­ " Natural e sînt acelea care ş i- au căp ătat semni­ ficaţi a printr- un simţ ; inventate sînt acelea care sint făurite şi create din primele , prin asemănarea, imitare a, fle xiunea sau compunerea cuvintelor." S-a observat cu justeţe ( RUEF, 1 23) că ceea ce uimeşte la A u gustin , atit de atent la nuanţe , es te abse nţa oricărei raportări la celeb ra controversă <ptS(n<; - &eat<;, d es invocată şi discutată in A nti ­ chitate . S e ştie că stoicii s u sţineau că semn ificaţia ­

"4

\

,

-, , _ . ,;,;

..:;��:�: -'"'-

."

.


cuvintelor este do b in di t ll: prin natură (q>o O'eL) pe cînd Aristotel, dimpotrivă, era adeptul ipotezei convenţionaliste (.&SO'&L) . Această ignorare este determinată probabil de poziţia pronunţat tehni­ cistă a lui Augustin, interesat aici nu de originea limbajului ca atare , ci de raporturile dintre cuvinte ca semne şi obiectele desemnate . O notabilă dife­ renţă de concepţie faţă de înaintaşi poate fi remar­ cată şi din perspectiva psihologică : în timp ce Platon, de pildă, vorbeşte in e r a t y 1 o s, 424 b , de !4 ( !4 11O'L�, de o imitare a particularităţilor obiec­ telor desemnate cu aj utorul caracteristicilor expresive ale sunetelor (vezi infra, nota 72), Augustin se referă aici doar la un fel de izomo dism între reali­ tăţi şi latura sonoră a semnelor verbale (simili­ tudo ) . Utilizat aici cu o accepţie re strictivă, pur tehnică, termenul similit udo va acoperi ul lcrior un concept mult mai complex, cu adinci implicaţii gnoseologice . De pildă, in C o Il f e s s i o n e s, X , � , 1 4, intr-un context i n care in trep rinde o analiză a memoriei ca funcţie a spiri t u l u i ( animus ) , în scopul de a descoperi natura şi originea cunoaşterii , Aug ustin utilizează concep tul de similit udines re­ rum, raportat de GODEL, S . H " 263, la "activi­ tatea spontană a spiritului , care u tilizr, ază datele cunoaşterii pentru a elabora pre v i zi u n i , proiecte , pentru a concepe speranţe " . Similitudincs rerum l>lnt aici analogiile , cazurile antPl'ioare asemănă­ toare unor experienţe cure nte, u t i l i z a te de spiritul uman în scopul autoedificih'ii sa le prin cunoaştere , 50 O clasificare bip artită a cuvintelor dup ă cri­ teriul "blînd"j"aspru", surprinzător de apropiată de disociere a lui Augustin, o găsim la Demetrios , D e e l o c u t i o n e, 1 7 6, unde OVO!41X AI1:LOV 1 75


' nume lin' şi 6 vo tJ.et 't'PIX):U 'nume aspru' slnt aşe­ zate de retorician in opoziţie : fllXpa. 8& 't'oi� tJ.0u(nxoi� Mye't'etL 't'L 6voIL0<. A&LOV, Xet� �npov 't'o 't'pet):o, XIX!. (ţ,AAo e{I7tIXYE� XlXt � Â A 0yxl)p6v' AELOV ILSV o uv �a't'w 6votJ.1X '1"0 8LOC cp<.Uv Yj SV'1"WV il 7tcX.V'1"<.UV li aLa 7tÂeL6vwv, o!OV A'C oct;, '1"plX):U OS Iov �s�p<.Uxev · "Muzicanţii spun despre un cuvînt că e « lin » , despre altul că e « aspru » , « bine alcătuit » sau « emfatic » . E « lin » cuvintul care constă din vo­ cale sau mai mult din vocale, cum e AilXt; ; �E�p<.Uxev 'a devorat' însă e � aspru » (trad. rom. , p . 131 ) . 6 1 Pentru o discuţie mai amplă despre dife­ ritele po ziţii exprimate în tradiţia retorică latină in legătură cu cuvintele considerate ca avînd ori gine onomatopeică, vezi BA RWICK, Q . , 76 şi urm . 62 CI. supra, nota 49 . 63 I n această propoziţie , Augustin î ş i circum­ scrie cu mul tă exactitate poziţia sa faţă de "cu­ vintele prime " (vezi supra , nota 49) . I ntră în cate­ goria cunab ula verborum cuvintele care manifestă o concordanţă între senzaţiile produse de lucruri (sensus rerum) şi senzaţiile care apar la receptare a la turii sonore a cuvintelor (sensus sonorum ) . Deşi în mod expre s sînt amintite doar simţul tactil (similitudo tactus, 10, 1 ), cel al auzului (simili­ tudo soni, 10, 5 ) ş i cel al gustului (opoziţia seman­ tică suavislasper este ilustrată prin cuvîntul mel ' miere'), este evi dent că Augustin avea în vedere toate simţurile cînd invocă drept exemple noţiuni abstracte precum asperitas ' asprimea' şi voluptas 'voluptatea', despre care nu se poate preciza p ri n i ntermediul cărui simţ se realizează concordanţa imilitudo soni similitudo rei. '

-

-

176


M Expresia licentia nom inandi 'libertatea de a stabili nume ' , implicînd arbitrariul, pare să contra­ zică opinia comună, care vede în stoici adepţi neco ndiţionaţi ai ipotezei <pt5'0'e:� în teoria originii limbajului. Augustin avea 1nsă, desigur , cunoşti nţă de părere a stoicilor cii oame nii înţelepţi deţin o anumită liberta te de Il denumi lucruri noi , folosind însă cuvi nte anteriollre, a căror origine se explică tnsă "prin natură" ( vezi F R E D E , P . , 69) . 5 5 Augusti n enunţă licum u n al doilea principiu etimologic, s i m ilit udo inlrr se rerum 'asemănarea l ucrurilor intre ele', pe car'e îl e xemplifică prin perechea lex icală crllS ' p i ciOl" cr u x 'cruce' . I n vreme ce cr llX ' c r u c e ' , care face parte d i n categoria Cll.nab llla C'erborum, a apărut p otri vit pri ncipiului similitudo rcrum et sonorum, î n tre dmi tatea instru­ mentului de tortmă şi "asprime a" conHoa nelor din cuvînt existînd o corespo ndenţă, cr us ' picior' a "derivat" din crux p rin "asem/\ nare a" in tre obiec­ tele desemnate insele . Explicaţia d i ferenţei fo n e ­ ti ce di ntre crux şi crw; nu o d ă autoru l , considerind-o probabil u n c a z cip corruptio "ocum ( 1 2, 1 0 ) , fe nomen pe ca.re re nunţă să-I mai trate ze ( vezi in fra , not. a 80) . I n te r m eni i teoriei tropilor, cuvin tele cre ate prin "asemănarea în tre l ucruri " s i n t me tafore şi metalepse (vezi B A R W I C K , P . , 91 , u nde se fac şi ample corelaţii cu al te scrieri antice, anterio are sau posterioare lui Augustin ) . ă 6 Desemnl n d i niţial di ferite i nstrumente de tortură şi apoi , pri n restrlngere , "crucea" (subst. crux., -cis) este, dup ă E R N O UT - M E I LLET, s.v. , u n termen d e civilizaţie , împrumutat î n latină dintr-o limbă me diteraneană, probabil feniciană. 1 77


Pe de altă parte , cras , - uns, subst. neutru, folosi t mai ales la forma de plural erura (de unde s-a consti­ tuit în latina tîrzie femininul crura,-ae, atestat in M ulomedicina Chironis şi in f tala ) , cu sensul generic 'gambă (la om sau la animale)' ; p. ext. 'picior' , nu este nici el "numele indoeuropean al piciorului" E R NOUT - MEI LLET, s.v. cras ) . A n alizi nd critic ipotezele de explicare prin indoeuropeană a lui crux, WALDE - HO FMA N N , s.v., le resping pe toate, cum fac de altfel şi cu explicare a prin feni­ ciană, arătînd că, dacă pedeapsa crucificării poate fi p unică, origine a cuvintului cr ux, însă, nu. 57 Al tre ilea principiu etimologic propus, după similitudo rerum et sonorum şi similitudo inter se rerum, este principiul vicinitas ' vecinătate' , ilustrat prin sub st. piscina 'bazin (de scăldat)' , care este făcut să "derive " de la piscis 'peşte', datorită "vecină­ tăţii" dintre cele două noţiuni. Augustin este con­ ştient de labilitate a propriilor principii etimologice , atunci cînd afirmă că nici cel care ar susţine că piscina vine de la piscis prin similitudo rerum, datorită ase mănării intre peşti şi oamenii care înoată, nu ar putea fi contrazis. Criteriul distinctiv in aplicare a celor două principii p are să fie de ord in canti tativ : "asemănare a" dintre lucruri implicit o apropiere ( semantică şi metaforică) intre ter­ menii puşi în relaţie mai mare decît "vecinătatea" . Acest fap t este p u s în evidenţă ş i d e verbele folo­ site pentru a exprima procesul de "derivare" : pentru similitudo rerum sînt folosite verbele trans­ ferre ' a transpune' şi ducere 'a produce', în timp ce pentru vicinitas se utilizează verbele as urpare ' a uzurpa' ş i a dripere ' a scoate' . 178


58 E xemplul parvus - minutlls folo sit de Augustin pentru ilustrarea principiului abusio 'abuz' îşi are origine a In teoria retorică a tropilor ; îl regăsim la Cicero , O r a t o r , X XV I I , 94 : Aris toteles autem trans lationi r . . . J s ubiungit et abusionem, quam XCX-rcl XPY)GLV vocat, ut cum minutum dicimus ani­ mu m pro parvo ; et abutimur verbis propinquis, si op us est vei quod delectat vei quod decet. - "Aristotel subordonează transferului şi abuzul , pe care-l nume şte XCX-rcl XPY)GLC;, ca atunci cînd spunem minutus ani m us 'suflet micşorat' , In loc de parvus an imus 'suflet mic' ; şi astfel abuzăm de cuvinte apropiate , d ac ă este nevoie fie de ceva care să placă, fie d e ceva care să se cuvină." Augustin mai foloseşte concep tul de abllsio şi mai departe ( 1 1 , 5 ) , exemplificlndu-l pri n utili­ zarea metonimică a s ubs t . hordcll m 'orz' , e a re aj unge să desemne ze grîne . I ntre cele douu apli caţ i i ale co n ce ptul ui abusio nu poate fi stabilit li nici o rf'laţie de contiguitate : In vreme ce p r i m u l e X f' m pl u est e un ca z de selecţie stilistică determinată contextual , cel de-al doilea este un tro p . R U E F , 1 30, este de p ărere că prin ab us io ar trebui Inţel e s aici "utili­ zare improprie" (fremde Verwendung), care este principiul general al transferului lexical atît în et i mologia , cit şi In retorica antică . După BA RW I C K , P. , 96 , noţiunea abu�· io (gl' . XIXTocXPY)cnc;) consti­ tuia la stoici o denumire generică pentru toate tipurile de tropi creaţi spre a denumi realităţi pentru care nu există "cuvinte instituite" ; această a c cep ţi e o găsim exprimată la Quintilian 1 n s t i t u t i o o r a t o r i a , VI I I , 6, 34 : [ . . . ] XIXTOCXPY)G�C;, qua m recte dicimus abus ionem non habentibus nomen suum accomodat quod in proximo est. - " [ . . . ] 1 79


xaTOCXP7)O"LC; (catahreza) , pe drept denumită abus io. Prin ace s t trop se d ă unei idei care nu are termen p ropriu un termen apropiat " (trad . rom . , I I , p . 366 ) . Augustin, a căru i concepţie rămîne, în linii ge nerale , stoică, preia şi aici , cel mai probabil prin Cicero , orator p e care-l cunoaşte foarte bine şi pe care-l citează adesea (vezi H A GE N DAHL , passim), elemente d i n tradiţia retori că aristotelică ; 59 Sensul primar al sub st. piscina era acela de 'iaz cu peşti, heleşteu' (vezi QU IC H E RAT, s.v . ) . se nsul 'bazin (pe ntru scăldat) ' fiind un sens secun­ dar , derivat. La sensul primar al cuvintului se referă Aulus Gellius, N o e t e s A t t i c a e, I I , 20, 7 : "Lacuri le sau eleşteele care sînt îngrădite pentru a se opri p eştele s-au numit cu numele lor propriu p iscinae" (trad . ro m . , p. 73 ) . Etimologia l ui Augustin este , î n acest caz, corectă , pi.'�cina fiind un derivat normal de la piscis 'peşte' (ef. ERNO UT - M E I LLET si ' WALDE - HOFMA N N s . v . p iscis) .

60 Al patrulea p rincipiu etimologic acceptat de Augusti n în sistemul său si" numit de el contrarium 'opoziţie ' re prezintă cazul extrem al p osibilităţilor de formare a cuvi ntelor, la care se ajunge prin gradaţie (hine facta est progressio ) . Ca şi princi­ p iile anterio are , şi acesta prezintă contaminări cu teoria tropilor. După BARWICK, P . , 9 1 , prin­ cipiul etimologic contrari um trebuie pus în relaţie cu tropul cX.\I't" L ţpp aO"LC;, definit de gramaticii latini tot prin ideea de opoziţie : A ntiphrasis est dictio ex contrario significans. - "Antifraza este o expresie c are semnifică prin opo ziţie" (Charisius, în GLK, 1 , 276, 13) ; Antiphrasis est unius "abi ironia. - "An ti1 80


fraza este folosire a ironică a unui cuvînt" ( Donatus, in GLK , I V , 402, 3). Cee a ce este interesant de observat, remarcă R U E F , 132, este faptul că ace­ leaşi exemple (bell um 'frumos' / bell um 'r ă zboi', {oedus ' de z gustăto r ' / (oedus ' tratat', lucere 'a stră­ luci ' f l u c us ' dumbravă' ) sînt utilizate de gramatici pentru ilustrare a unui trop (Chari s iu s, Donatus), iar d e A ugusti n a u ne i etimologii - origo "erbi. I ntrucit implică şi schi mbare a valorii gramaticale , aceste exemple sint i ncorect alese pe ntru a ilustra un trop. 61 A p rop i ere a făculil de A ugustin intre l ucus,- i ' dumbravă co n s a c r a tă u n ei d i v i ni tăţ i ' şi l uceo ' a str ăluc i ' este îndrep tăţ,i tă . Atit E R NOUT ­ MEI LLET, s . v . , cît ş i WAL D E - H O FM A N N , s.v., i ndică apartenenţa terme nului in cauză la marea grupă a cuvintelor care , in limbile i n d oe urope ne , desemne ază lumina. Iniţial, subst. lucli.'! tr ebu ie să fi desemnat spaţiul liber şi luminos, co nsiderat o incintă sacră, In opo z iţie cu c eea CP- era a co pe r i t cu p ădure şi, deci , intunecos. 62 O r i g i n ea subst. bcll u m , for'mă mai nou ă a arhaicului duellum ( do uă s i l a be ), ates tat la scri i­ torii arhaici, este necunoscută ( vezi E H N O UT ­ ME I LLET, S.v . şi WA L D E - H O FM A N N , s.v.) j e xplicaţia lui A ugustin este i nacce p t a b i l ă . 63 Pentru a explica subst. (oedus ' tratat', A u g us ­ tin recu r ge atit la p r incipiul e t imologic contrari um, cit şi la principiul "icinitas, aplica t e la două ipote ze explicative care circulau la pr e dece sorii săi. Deşi nu in mod e x plicit, el pare să prefere explicaţia prin " icini tas , de vreme ce i n fr a z a imediat următoare acelaşi exemplu ilustrează mo d alitatea per efficientia

181


'pri n puterea de Il produce un efect' a a.cestui pri n­ cipiu. Explicaţia lui Augusti n a [o editate porci [ . . . ] [Dedus efficitur - rămîne neclară , deşi apro­ pierea [oedus 'dezgustător' - [oedus ' tratat' , in cadrul riturilor de jertfă care insoţe au incheierea unui tratat, este j ustă . I ntemei nd u-se pe disocieri din comentatori antici şi medievali precum Festus (sec. I I I - I V), Servi us (sec. V) şi I sidor din Se­ villa (sec. V I - VI I ) , RUEF, 133 - 134, arată că trimiterea nu trebuie făcută la foeditas porci ' uri­ ţenia porcului ' , ci I l mo dul oribil şi ingro zi tor ([oede ) al procedurii rituale , care implica muti­ larea animalului cu ajutorul unor instrumente rudimentare din p iatră. WALDE - HOFMA N N , s.v. [ido , consideră in să că subst. [oedus trebuie să fi desemnat iniţial un act angaj ind credinţa (ef. ş i E RNOUT -MEI LLET, s.v. [oedus) Si Subdivizi unile etimologizării prin "icinitas i ndică limpede contaminarea masivă cu teoria re­ torică a tropilor ; principalele subdiviziuni ale "vecinătăţii " sînt enumerate de Augustin sub formi de perechi corelate : 1 . per efficientiam I per effectum ; 2. per id quo continetur I per id quod continetur 3 . a parte totum I a toto pars. Se pot recunoaşte cu uşurinţă aici figurile retorb e sinecdoca, metonimia şi antonomasia (BARWICK, P. 91 ) , "icinitas acoperind relaţiile între : 1 . cauză/ o efect, 2. conţinător I conţinut şi 3 . intreg I parte . 65 I n realitate , intre puteus 'fintină' şi potatio ' băutură' nu există nici o legătură etimologică . I n timp ce puteus are, probabil, o origine etruscă -

182


(vezi E R NOUT - MEI LLET, s.v . ) , potatio este un derivat normal , pe tere nul limbii latine, de la verbul poto ,- ăre 'a bea' , de origine indoe u ro p eană (vezi E R N OUT - MEI LLET, s.v. poto). 66 După E R NOUT -MEI LLET, s.v., s u b st . urbs 'oraş' este in mod sig u r u n impr um u t dintr-o li mb ă neindoeuropeană, iar orbs 'cerc' este o formă de no mi nativ mai re centă a subst. orbis, a c ăr u i eti­ mologie rămîne şi ea obsc u ră . 67 A e n e i s , V, 755 : In t('rea A eneas urbem designat ara tro - Trad . rom . : " l n să-ntr- acee a cu pl u gul Aeneas le-mprej muie-oraşul ." 68 Cf. s u pr a , nota 58. O al t ă expl icalie antică , asemănătoare ca procedeu cu cea a lui A u gustin , îi aparţine l ui Festus, care , într-o glosă c i tat ă de E R NOUT -MEI LLET, s.v . , afirmă că n u mele hor­ reum, pronunţat de cei vechi farre um, vine de la subst. far, farris ' f ă i n ă ' (lwrreum antiq ui farreum dicebant a farre ) . Nici u na din aceste e x p l i caţii nu este confirmată de cercetările etimologice mo­ derne . La E R NOUT -ME I LLET, s.v . , lwrreum 'grînar ' rămîne fără e t i molo g i e , ca şi l a WALDE­ HOFMA N N , s.v . , und e se resping a rgume n ta t to ate încercările de e x plica re prin i ndoeurope ană . Modifi­ care a fonetică propusă de A u g u stin nu are nici o ba z ă reală . Cît p r iveş te pe hordeum 'orz', cu­ vîntul este incontestabil de origine i ndoeurop e a­ l1ă (vezi E R NOUT - MEILLET, s.v. şi WALDE­ HOFMA N N , s.v. ) . O apropi e re etim o l ogi c ă între horreum 'grînar' şi lwrdeum 'orz ' , d ar in sens inve rs indicaţiei lui Aug ust in, propusese Loewenthal ; a min­ tind.o, WALDE - HOFMA N N , s.v. hordeum, o ta­ xează de "phantastisch" (fantezistă). 183


69 Exe mp lu l dat pentru ilustrarea diviziunii a parte totnm e s te , evid e n t , o si n ecdo că , fenomen semantic foarte frecvent in lexicul oricărei limbi . II 70 E x em p lu l capilllls ' p ă r (al capului sau bă rbii ) " < capitis p ilLls ' p ărul c a pu l ui ' este i n adecv a t pe ntru tipul de transfer semant.ic a toto pars pe care a u ­ t o rul vrea să-I i l u stre ze , in trucit aici este vorba despre o co mpunere lexicală (gr. O'uv.&eO'�c;), m o d al itat e de form are a c uvi n tel o r bine cunoscută s toi c ilor ( BA RW I C K , P . , 30) , d ar pe care Augu!ltin se pa re că nu o cunoaşte, de neme ce nu o amin­ teşte nicăieri (ob servaţia ap arţi n e l u i M U LLE R , 58)r După cum sugerează S C H ROTE R , 790 - 791 , com­ pusul capill us e ste încadrat sub p ri nci p i u l etimo­ logic vicinitas, ţinîndu-se se am a de conţ.inutul său semantic central si ' a ' metonirriică ' de relati între " p ărul capului" ca î n treg şi "p lete " ca p ar te din a c est întreg. Cercetările e ti mologice mo der n e tind să co n­ f ir m e intuiţia lui A u gu sti n . Sub st. cap illll.� a fo st utilizat mai ales l a nivel p o p u l ar , p o e ţ i i p re fer i n d sinonimele coma şi crinis. Deşi remarcă ap r opierea de caput, E R NO U T - MEILLET, s.v . , consideră to t uşi că nu pute m explica pre ci s nici fOf'm a, nici sensul subst. capillus, c a re desemne ază d eop o ­ trivă si ' p ăr u l cap ului' si 'nărul bă rbii ' Es te c i t a t to tu ş i ' J . Bloch, care p;op�ne un proces de . com­ pu n ere *capo + p ilus, l a fel ca A u g u s t in . S i n gu r a ex p l i c aţi e a conso anei duble Il din cap illus ar c o nsta din ge mi n are a ex p re s ivă intr� un. . - cuvjDt de tip popular. Considerînd-o e t imologi e p o pula r ă . WA LDE ""': HOFMA N N , s.v. cap illus, socotesc nesigură ·· ap.ro­ piere a de caput, pe considerentul dificultăţilor 1 84


fonetice şi al greutăţii de a explica genul masculin al compusului, deşi sensul său diminutival şi frec­ venţa utilizării singularului colectiv sînt puternice argumente in sprijinul acestei explicaţii . · 71 I n acest pasaj , sînt enumerate recapitulativ cele p atru principii etimologice discutate pe larg anterior : Quidquid ali ud ann umerari potest, aut similitudine rerum et sonorum, aut similitudine rer um . ipsarum, aut C'icinitate, aut contrario , con­ tineri C'idebis or ig in e m C'erbi. Este e x p r i m ată im­ plicit, din nou, p ărerea lui Augustin conform căreia explicarea "originii" cuvi n telor se înscrie pe o scară progresivă, de la izomorfismul Între forma sonoră a cuvintului şi c a r a c ter istic i le obiectul ui desemnat (similitudo rerum et sonorum ) , pînă la opoziţia dintre obiectele d e s e m n a te de c u v i n t e l e aflate in raport etimologic. J n urma u n o r m i nu­ ţ ioase şi aproape e x h aust i ve analize com p n rativp , BARWI C K , P . , 6 1, ajunge la co n v i n gPf(� n c ă , pentru cunoa şterea concepţiei eti m o lo g i c e fi s t o i ci · lor, cap . VI din D e d i fi ) e c t i e Il " e s te de o importa n ţă fundamentală" . BARWICK îşi arg u ­ mentează aprecierea şi pc tri mitcrM n X IH'p.sil stoiri autumant din 9, 15. Fapt este că i n fl'agmp. n teln rămase de la stoici , antologate in SVF şi î n a t ri­ buirile lui D I O GE N E S LA ERTIOS, rl i socieri eti­ mologice propriu-zise lipsesc ; In schi m b , s toici i a u fost recunoscuţi încă d i n Antichitate drep t cre a­ tori ai teoriei tropi lo r . N u nlf�ro asele contami nări c u teoria retorico-grama ti cală a tr op il o r , evi denţ.ia te in notele anterioare , ar î ndreptăţi i p o te z a că Augustin a împrumutat o p arte d i n principiile sale eti­ mologice din teoria "toică a t ro p i l or . R a p o rt ul exact dintre cele două di s c ipline se lămure şte corect prin 1 85


j udicioasa observaţie a lui RUEF, 135, c are arată că pri n cipi ile similitudo, v i ci nitas şi ' contrarium sint preluate , atit de etimologie , cit şi de teoria tropilor, din teoria stoică a cunoaşterii. I ntr-un fragment din D I O GE NES LAE RTIOS, V I I , 52 , a parţinind , dup ă E GL I , 26, lui Diocles, Poseidonios sau Diogenes din Babilon , se găsesc enumerate, posibilităţile de obţinere a noţiunilo r generale Ta' [lt;v , ( Ta, voou[leva ' ) : Ţ wv - yap ' voou[levwv , :l. . xaTa 7tep bt't"wow EVO �-3-l), TOC ae xa-3-' O[loL6Tl)Ta,T OC ae xaT' tXVaAOY Lav, TOC ae xaT OC [leTcX-3-eenv, TOC as xaTOC cruv-3-ecrw, TOC as xaT' EvavT Lwcr w· - " I ntr-adevăr, n o ţiu n i l e generale sînt c îştigate pe următoarele căi : unele prin contac t direct, . altele prin a �e m ănare, altele prin analogie , altele . pri n tra.ns­

poziţie , altele prin comp unere şi , în fi ne, altele prin opoziţie " ( t rad. ro m . , p . 344 ) . O p a rle d i n căile d e percepcre a re alul u i postulate a i ci de s l oici p ot fi puse în re la ţi e cu principiile etimolouire augustiniene , dup ă cum urmează : 1 . o(l. 1) �6't"'Ylt; - similitudo rcrum ct sonorum, 'asemă� narea bcrurilor şi a sunetelor' ; 2. tXVaAoY La ­ similitudo ipsarum rerum 'a s emăna re a lucrurilor între ele' ; 3. EVOCVT LWcrLt.;; - contrari um ' op o ziţ ia ' . l nconvenicntul principal î n acceptare a ipo tezei unei preluări directe din doctrina stoicilor constă în lip sa de suprapunere perfectă : pe de o p arte, augustinianul "icinitas nu are corespondent la stoici, iar, pe de altă parte , conceptele stoice 7tep L7tTWcrLt;, 'contact direct' , [lEToc-3-ecrLt.;; , ' transpoziţie' şi O"uv-3-eeHt; 'compunere' nu îşi găsesc loc în sistemul principiilor etimologice d i n D e d i a 1 e c t i c a. De aceea, ne apare mai potrivită apropiere a pe care K. SCHM I DT, 249, o face intre 1 86


e t i rnJ l og i ce a.\1gust i nien� ş i pr i ncip i i le gnoseologice enunţate de Aristotel, D e m e m o r i a, 451 b , in cadrul teoriei "reminiscenţei" ( <ivIXl1ovljO'LC;) : âLO XOCL "O E<pS�ij C; &lj psu0l1oev vo ijaocvnc; [ ] <i<p' °1100 (ou il EVOCV"LOU il TOU O'uvsYYUC;· - "Aşadar I cînd gîndim, percepem ceea ce este succesiv [ . . . ] prin ceva asemănător, contrar sau invecinat." Corespondenţa intre clasificarea lui Augustin şi cea aristotelică este perfectă : 1. 01100LOV - similitudo ; 2. EVOCVT LOV - contrarium ; 3. 0'6vsyyuC; �icinitas, aşa Incit aprecierea lui K. SCHMI DT că apropiere a nu poate fi tn tîmplătoare ni se pare exactă. Fundamen ta tă aşadar pe principii gnoseologice şi nu logico-gramaticale (şi cu atit mai puţin istorice , în sensul modern al disciplinei), etimologia augusti­ niană are o relevanţă preponderent filozofică. Urmărind consecvent stabilirea "unei izomorfii intre structura vocabularului şi structura obiectelor lumii" ( RUEF, 136) , concepţia augustiniană despre origo �erborum converge şi e a spre nucleul se miologic al doctrinei sale : apariţia de noi semne verb ale este dictată de necesităţile mereu diferite ale comuni­ cării, care reclamă "denumirea" unor obiecte (res) care încă nu au fost numite . I ncluse în procesul de "numire " a obiectelor realităţii , stabilirea uneI corespondenţe intre sunete şi realităţi (similitudo reru.rn el son'Jrum ) , me tafori zarea p e baza "ase­ mănărilor intre lucruri" (similitudo ipsarum rerum) I ca şi celelal te tip uri de exprimare figurată deter­ minate de �icinitas şi de contrarium, sint deopotrivă principii gnoseologice , retorice şi semiotice. Con . secvenţa metateore tică a discursului augustinian ni se p are , de aceea, că infirmă j udecata prea aspră

p rinci piile

• . •

187


a lui LLOYD, 63 , care atribuie etimologiei lui Augustin o "philo sophical incoherence" (incoerenţă filo zofică). De altfel, problematica specială a for­ mării conceptelor, abordată la maturitate într-o perspectivă filozofică lărgită , va constitui obiectul atenţiei constante a lui Augustin, încep ind cu D e M a g i s t r o şi pină la marile tratate D e T r i n i t a t e şi D e d o c t r i n a c h r i s t i a n a (vezi GI LSO N , cap . V, Cinquieme degre : la con­ naissance rationnelle , p . 87 - 137). 72 Atribuirea unor proprietăţi expresiv-seman­ tice sunetelor particulare este frecventă în scrierile stoicilor (vezi exemple la BA RWICK, P., 29), dar o regăsim dej a la Platon, C r a t y l o s, 424 b , ca suport a l teoriei despre vorbire c a imitaţie a naturii : ' AAAcX 't"L<; liv E�1') o 't"p67t0 <; 't" � <; 3L«LP&GE<U<;

O.&EV ă P XE't"« L (L L (L ELG .& « L o (L L (L O U (L EVO <; ; np « oOx e7te Em: p G U t.A« � «L <; -re XOCL Y P &.(L (L OCGL V � (L L (L 1') G L <; 't"UY X&.VEL O UGOC Tlj<; OUG (oc<; op-&O't"ocT6v EGTL �LeMG.&«L 't" cX G't"o Lxe�« 7tpw"t"ov, &. G7t e p oL emxeLpouv't'E<; 't"o'l:<; pU.&(Lo'l:<; 't"WV GTO LXeL<UV 7t p w 't"ov 't"cX<; � U V &. (L EL <; 3LdAOV't'0, E7tEL't'« 't'WV G U Af. «� W V , XOCL oih<u<; tî�1') t P XOV't'« L E7tL 't'ou<; p U .& (Lo u<; GXE �6 (LEV OL, 7tp 6Te pOv � ' o G; - " Dar care ar fi

mijlocul de a deosebi de unde incepe să imite cel care imită ? De vreme ce prin silabe şi litere se obţine i mitaţia naturii, nu este oare mai potrivit să deosebim in primul rind elementele , intocmai celor care , indeletnicindu-se cu ritm urile, deosebesc mai intii virtuţile elementelor, apoi ale silabelor şi abia apoi aj ung să cerceteze ritmurile, iar mai înainte nu ?" (trad . rom . , p. 308) . Platon dă în continuare (426 c şi urm . ) o întreagă listă a sunetelor greceşti , împreună cu particulari­ tăţile lor expresive ( �UV&. (LE L C; ) Desp re rapor.

1 88


turile Intre dialogul pla tonician C r a t y l o s ş i teoriile etimologice stoice vezi , in special, BARWI C K , P. K . , passim. Aristotel, R e t o r i c a , I I I , 1 404 a, sub l inia z ă facultăţile mimetice ale numelor, în raport cu vocea umană, ca factori activi a i semnificării obiectivelor : T a y a p ov6lloc"C'oc IlL(.L � (.LOC"OC EO''' Lv, U1t� p �e: 8e: xoct il <pwv� 7t1XV"C'WV (.LL(.L y)"C'LXW"C'()("C'ov "C'bW (.L0P LWV �(.Ltv· - "Căci numele sint imitaţii , iar voce a este cea mai imitativă dintre facultăţi l e noastre" . Ob ser­ vaţia că, la Aristotel, i m i ta ţia "nu este o sim p lă reproducere a obiectului in to ate părţile sale, ci e o liberă producere a acestuia di n parte a subiectu­ lui" ( DI CESARE , 25) este valabilă şi pentru pers­ pectiva augustiniană asupra " a sem ănă ri i " între sunete şi realităţile desemnate . 73 Frecventele disocieri gram a t icftle r r e s ăr at� în opera sa (vezi şi D e M a g i s t r 0 , p a ssi m , şi D e d o c t r i n a e h r i H t i 1\ n H , p a ssi m ) i i asigură lui Augusti n u n l o c b i n e d d i n i t I n tra­ diţia gramaticală l at i nă , c l a s i e n şi m e d i e v a l ă ( e f . COLLART, 280 şi urm . ) . Utilizate î n p aralel c u fo rmele co m pl e te , nor� male , formele sincopate ale perl'eet. \ l l u i i n d ica t i v sint preferate d e poeţi din r a ţ i uni e u fon ice sau pro zodice . I storic, formele de perfect indicativ sincopate se explică prin cădere a lui (1 între două vocale identice , in cazmi precum audii < audi(1i. Extinderea acestui fenomen şi l a alte verbe, pre­ cum cele citate de Augusti n, se datorează unei "cre­ aţii analogice " (ER NOUT, M. H . , 329, 332). 7 4 Necunosclnd , as€·rnenea tuturor con tempo­ ranilor săi, ceri nţele elementare ale eti mologi­ ei ştiinţifice , care reclamă explicare a corelată a -

189

-


formei (pe baza legilor schimbărilor fo neti ce) şi a sensului (pe baza evoluţiilor semantice), Augustin face şi aici apropieri arbitrare , cum este cea intre "incula 'lanţuri' şi "imen 'nuia' . doar pe baza notei semantice comune 'violenţă' . Totuşi, in asocierile sale, există şi o p arte de adevăr : intre subst. "imen 'nuia' şi subst. "itis 'viţă' există o anumită inrudire etimologică, intrucit "imen este un derivat cert de la verbul "ieo 'a curba' , care are , probabil , ace­ laşi radical indoeuropean cu "itis (ve zi E R NOUT­ MEILLET şi WALDE - HOFMA N N , s.v. "ieo şi "itis) . De asemenea , şi subst. "inculum 'lanţ' este un derivat firesc de la "incio 'a lega ' (vezi E R NOUT ­ MEI LLET, s . v . "incio), invocat d e Augustin, deşi în mod inadecvat, pentru a-l explica pe "itis 'viţă' . 75 E u n u c h u-s, IV, 4, 21 . 76 Toate explicaţiile date in continuare de Au­ gustin subst. "ia 'drum' sînt, din punctul nostru de vedere, absolut fanteziste şi arbitrare . I n reali­ tate , "ia este un cuvînt de origine indoeuropeană certă, avînd corespondenţi direcţi in oscă şi umbri că, limbi italice, şi corespondenţi mai laterali in gotică şi lituaniană (vezi E R NOUT -MEILLET şi WALDE - HOFMANN, s .v . "ia) . 77 I n realitate , "ietus,-a,- um este adjectivul­ p articipiu perfect al verbului "iesco 'a se veşteji' (vezi QUI C H E RAT, s.v . ) . 78 I ntre " is 'putere' ş i "incire 'a lega' nu e xistă, p e teren latinesc, o relaţie de inrudire directă , dar ambele cuvinte sint de origine i ndoeuropeană (vezi E R NOUT - ME I LLET, s.v . , WALDE ­ H OFMA N N , s .v . ) . 190


79 Exemplele date de Augustin in ultima parte secţiunii despre origo verborum ilustrează in mod concluziv corelaţiile postulate , în cadrul procesului de semnificare lingvistică, intre cele p atru prin­ cipii etimologice definite anterior (10, 1 şi urm . ) , subliniind, în mo d special, caracterul regresiv al investigaţiei etimologice, din aproape in aproape, pină la "cuvintele prime " (cunabula verborum) , caracterizate prin acord ul intre semnificaţie şi forma sonoră . 80 "Corupere a sune telor" (corruptio vocum) este, dup ă cum rez ultă din acest pasaj , cauza princi­ pală a ap ariţiei de noi cuvinte , pe baza "cuvintelor prime" . Ren unţarea la tratarea acestui aspect ("pentru că aceasta ne-ar lua prea mult timp şi ar fi mai puţin necesară" în comparaţie cu chestiunile teoretice care urmează) , se explică prin pronunţatul caracter meta teoretic al discursului augustinian . D':l3pra conţinu tul acestui concep t ne putem face o idee din lucrările al tor gra maticieni antici . Varro , D e l i n g u a l a t i n a , V, 6, enumeră p atr u t ip ur i (nL'Jdi) de feno mene care conduc la schimbări ale sunetelor (mulationes litterarum) şi , prin aceasta, la ap ariţia de noi cuvinte : de m fi.() 'micşorare' , additio ' adăugare', traiectio 'inversiuIl . ! commutatio ' schimbare' . Diviziunea cvadripartită persistă şi mai tîrziu , regăsindu-se la Donatus, ( GLK, IV, 392, 8), care vorbeşte de adiectio ,adău­ gire', detractio ' scădere ' , inrnutatio 'inlocuire ' şi transmutatio 'schimbare (m�tatez ă)' . Schimbările fonetice erau inclu3e de gl'a m lticii latini în sfera incorectitudinii ; Varro, loc. cit. le atribuie utili­ zării neliterare a limbaj ului (consuetudo communis), iar Donatus le consideră "barbarisme, adică partes a

191


orationis intwsae in communi sermone - "părţi ale vorbirii gr e şi te, în limbajul obişnuit" ( GLK, IV, 392, 5 ) . 8 1 O d at ă c u conceptul vis verbi 'puterea (de semnificare ) a cuvintului' (concept echivalat de WAL D , F. L . , 1 41 , prin sintagma forţa de influ­ enţă a cuvintelor ) , Augustin pătrunde in compo­ nenta pragmatică a doctrinei sale semiologice . Definit ca v a l o ar e a cuvîntului (quantum valeat) , m an ifes t ată î n c a pa ci tate a d e a-l impresiona pe . auditor (q uantum movere audientem potest, 12, 10), c o n c e p tul e s te , p robabi l , de sorgi nte ret ori c ă ; in r eto ri c ă , prin vis se i n ţ e l e ge (de exemplu , la Quintil ian , I n s t i t u t i o o r a t o r i a, X I I , 10, 59 şi urm . , trad . rom . , 1 1 1 , 402) măsura în care auditorul unui discurs re dactat in genus grande este "mişcat" . Legă t u ra cu retorica apare şi mai evidentă dacă a d ăugă m că , p e n tr u a desemna capa c i ta te a de imp re s i on n r e a cuvi ntelor, atît Q u i n ti lia n , cît ş i A ug u st i n u ti l i z e az ă ac e l a ş i termen, verbul moverr. Nu ar fi e x cl usă însă n i c i posibilitatea ca no ţi u n e a de ' for ţ ă a cuvi ntelor' să se fi co nturat în co n c epţia lui A ugu st i n şi prin c o nta mi n are directă cu forma conce p lului ODVCX!LL'; 6v6 fLlX't'wv 'forţă a numelor' , f o l o s i t de Platon in e r a t y 1 0 s , 424 b. care îl p re lu a s e din r e t o r ic a s o fi ş til or (vezi GE NTI­ N ETTA, 97 ) , n u m a i c ă , la a ceş tia, 06VIX!LL'; era folo sit p e ntru n desemna particularităţile expresiv­ simb olice ale sonorităţii cu v i nt elor (cf. supra, nota 72). O aplicare mai tîrzie a conceptului de "forţă" (06VlX fL L'; ) în do me ni u l limb aj ului o găsim la Pl o t i n , E n n e a d e s , V I , 1, 5 ; e xpresia O"1j fLIXV­ 't'L)(� 80VIX(.LL';. 'forţă de semnificare' utilizată de filozoful n e o pl a to n i c este socotită de MA RKUS, 192


65, drept prima atestare a considerării activităţii lingvistice ca fapt semiotic, întrucît Aristotel şi stoicii avuseseră o perspectivă statică asupra semne­ lor. Mai greu de acceptat ni se pare susţinerea lui SIMO NE, 27, nota 31 , după care noţiunea vis verbi ar corespunde cu ceea ce denumim astăzi "cono­ taţie" , adică "ansamblul de semnificaţii adăugate , in virtutea experienţei noastre personale de vorbi­ tori, la semnificatul central al cuvintului" . Nu-i mai puţin adevărat insă că analiza semantică impusă de necesitatea definirii acestui concept constituie "unul dintre aspectele cele mai noi şi mai singular moderne ale teoriei augustiniene a semnificatului" (SIMONE, 27 ) . Conceptul vis verbi, asociat noţi unii de signifi ­ caiio, îl regăsim i n D e d o c t r j n Il c h r i s t i a n a , I I I , 9, 13, unde Augustin discută situaţia ontologică a celui care cunoaşte forţa şi semni­ ficaţia cuvintelor (vim el significalionrm inlelligit) . Asocierea intre vis şi significatia apare incă mai clară in D e M a g i s t r o, X , 3 4 , loc in care Augustin exprimă o constantă epi stemologică a doctrinei sale , preeminenţa , in ord i nea cunoaşterii , a obiectelor desemnate faţă de semnele ca atare : Per ea signa quae verba appellantur, nas nihil discere ; potius enim, ut dixi, vim verbi, id est significationem q uae latet in sono , re ipsa quae significatur cognita, discimus, quam illam tali sign//icatione percip imus. " Prin acele semne pe care le numim cuvinte nu învăţăm nimic ; după cum am spus, aflăm ceva despre puterea cuvintului - adică despre semnificaţia care se ascunde în sp atele sunetului - cu ajutorul însuşi al lucrului care este semnificat, mai degrabă decit că ne insuşim o cunoştinţă despre 1 93


!l eet l ucru pri n i n t erme d i ul u nei asetnenea sernni· ficaţii . " Pe ntru o analiză filozofică mai largă a con· cep tului Ilis Ilerb i in gindirea augus tiniană, vezi SC H O B I N GE R ,

71 - 7 6 .

Dată fii n d ab sol uta ori gi nalitate a acestui con­ ce pt, coincidenţa Între D e M a g i s t r o şi D e do ctri n a c h r i s t i a n a , pc de o p arte , �i D e d i a 1 e c t i c a , pe de altă p arte , oferă încă un puternic argument in spriji nul paternităţ,ii 1 ui Augus tin asupra opusculului nos tru. 82 Mo dali tăţile de care disp une un semn verb al de a impresiona pe auditor sînt integrate de A ugustin intr-o schemă tripartită, reluată ulterior In cap . X ( 1 7 , 1 5 ) , la clasi ficarea tipurilor de echivocuri Şi ambiguităţi ; Recapitulati v, aceste relaţii pot fi în făţişate astfel :

Ilis Ilerbi

1. mO llet sec llndllm se ' i mpresionează prin fll însuşi' a ) ad solum srnS llm pertinet ' ţine n u mai de sirr.ţul [au zului]' (l ) natllra ' p ri n ca.racterul sun etelor' �) cons uetlldinc ' p I'in famili arizare' b ) ad artem (pertinet) ' ( ţi ne d e ) regul ile ştii nţei [ gra ma ticale J' c) ad utrumq u e (prrtinrt) ' ( ţine de) a m î n două deopotrivă' 2.

(mollet) seCllndllln id q uod significat

3 . (nwIlet)

' ( impre­

sionează) p ri n ceea ce se mnifică' nează)

prin

ex

utroq ue

amîndouă

communiter

deopo tri vă' 1 94

' ( impresio­


PI N B O H G , S . S . , 1 65 -- 1 66, p une în evidenţă co mecvenţa punctul ui de vedere semiotic al lui A ugustin şi în privi n ţ.a a ce st ui aspect, întrucît î ntre cele trei puncte de vedere din care este pri­ vită acţiunea cuvintul u i asnpra destinatarului ( a u ­ ditor ) , pe d e o parte , şi aspectele componente ale semnul ui verbal ( 'O X , dicib ilc , dictio ) , pe de altă p arte, se remarcă o su prapu nere perfectă . Cînd acţio­ nează secllndllm s(" ' p ri n ' el însuşi ' , semnul verbal este privit sub latura sa aeusLică ( ilOX ) , cînd acţio­ nează secundum id q ll01 significat ' p ri n cee a ce semnifică' se pune I n valoare structura semnifi­ catului (didb ilc ) , iar a c ti u n e a �imull allă a celor două a:ipecte (ex utro1uc co mm ll nilcr ) prflsupune accepţia se m n ului c a u n i ta te i n tre cOJlţ. i n u l şi

formă (dictio ) .

8 3 Sccundu m se ' prin e l î n s u şi ' , �w m n u l ve rh al il i m presionează (moilet ) pe a u d i t o r in calitate de ilerb um sau ilOX, adică d n struduriî so noră puril . I n funcţie de valorile simbol ice ah� su net e l o r care formează u n cu vint, el poate fi perce put "pri n acee a c ă n e zgirie urechea·I (offenditur) f U u "că sint ca o mîngii ere " (m ulcctllr) . Pentru p r i m u l c a z , este dat ca exemplu subst. A rtaxer.TI's (numele unui rege persa n ) , nume care " i m p resionează" i n m o d neplăcut p ri n gru p urile sale consonantice, iar, pentru al doile a, este i nvoc at sub s t. E uryalus (numele unui perso naj c u d e sti n tragic d i n E n e ida ) , care "mingîie" auzul pri n eufonia s a . De observat că opoziţia asperitas ! lmitas mai fusese utilizată drept crite ri u şi anterior ( 1 0, 1 - 10,5), în capi tolul despre origo verbi, la caracterizare a cuvintelor " î n privinţa cărora prevalează asemă narea c u simţul pi păitu­ l u i " ( vezi s u p ra , nota 50) . Ambele n u m e , att t cel al 1 95


regelui persan , cît şi cel al persoanaj ului virgilian impresionează auzul (sensus) auditorului "prin caracterul sunetelor" (natura) independent de va10area lor designativă . 84 Cea de-a doua posibilitate de acţi une a aspec­ tului sonor asupra destinatarului comunicării (audi­ tor) este familiarizarea (consuetudo) : la perceperea grupului sonor Mo tta , auzul este impresionat, întru­ cit auditorul se gîndeşte reflex la frecventul nume latin Cotta, pe care s-ar fi aşteptat să-I audă. I n acest caz, s e ignoră nu numai semnificaţia ter­ menilor, ci şi valorile simbolice i ntrinseci ale sunetelor. 84bls WALD, F. L . , 1 41 , traduce sintagma aurium penetralia prin conceptul modern "traiec­ tele auditive" . 85 Tot in calitate d e fenomen sonor, cuvîntul il poate interesa pe auditor din perspectiva ştiinţei (ad artem) . Deşi nu dă un exemplu , se înţelege clar că Augustin se referă aici la funcţia meta­ lingvistică a limbajului, disociată cu multă clari­ tate anterior (ef. supra, nota 33). Prin sintagma "ştiinţele cuvîntării" (disciplinae . . . quae de verbis traduntur) Augustin înţelege , în bloc, dialectica, retorica şi gramatica . 86 Al treilea criteriu de apreciere a efectelor semnului verbal sub aspectul său sonor este unul mixt (ad utrumq ue) .!căci , cel �mailadesea, funcţia com unicativă este;.(simultan ă cu funcţia meta­ lingvistică, sau, cu cuvintele luijAugustin, ceea ce urechea percepe în mod nediferenţiat ca un grup de sunete oarecare , raţiunea interpretează potrivit 1 96


"regulilor cuvîntării" : adj . optimus, perceput de auz in mod global , este interpretat ca un dactil eL u u ) din punct de vedere prozodic. 87 Augustin discută acum cel de-al doilea aspect al conceptului vis verbi, cind semnul verbal acţio­ nează în virtutea semnificaţiei sale (seeundum id q uod signifieat ) . Avertizat de semnul verbal , spiritul (mens ) se orientează reflex spre obiectul desemnat. Exemplul o ferit este un nume propriu, pentru că la această categorie de signa raportul de desemnare este lipsit de orice echivoc. Rostirea numelui A ugustinus cauzează instantaneu "ap ari­ ţia în minte" (menti oceurrit) a imaginii celui numit. 88 I n definirea celui de-al treilea aspect princi­ pal al "forţei cuvintului" (CJis CJerbi) , Augustin operează o interesantă schimbare de termeni. Sem­ nul verbal nu mai este numit verbum, ci enuntiatio 'enunţare' , iar verbului corespondent signifieare, utilizat de obicei, ii este preferat enuntiare ' a enunţa' : Cum autem simul et sccundum se CJerbum mOCJet audientem, et secundum id quod significat, tune et ipsa enuntiatio , et id quod ab co enuntiatur, simul adCJertitur ( 1 3 , 5) . I n contextul citat din Sallusti us, cuvintul penis acţionează, spune Augustin, In mod simultan şi prin sine (ipsa enuntiatio ) , şi prin cee a ce sem­ nifică (id quod . . . enuntiatur) . Acest tip de acţi­ une este o combinare Intre primele două. Seeundum se 'prin sine' , cuvintul penis nu impresionează neplăcut auzul (non offenditur aurium castitas), iar secundum id quod signifieat 'prin ceea ce sem­ nifică' , utili zarea acestui termen orientează spiritul spre obscoena pars corporis fără să-I "rănească" 197


(offendcreJ , c u m s - a r fi î n tlm plat dacă a r' fi fo st folosit sinon imul său , sordidum ac vulgare nomen . Calificarea elementelor pop ulare dre p t sordida verba ' cuvinte triviale' se regăseşte la Aulus Gellius, N o c t e s A t t i c a e , XVI I , 2, 21 ( trad . rom . , p . 422 ) . 8 9 Sallusti m ,

C a t i l i n a,

X IV ,

12.

9 0 Pentru cadrul m a i larg al citării acestui exemp l u , ef. P E P I N , 90 şi urm . De remarcat că, pentru Augustin, în secolul al I V-lea, cuvintul penis nu mai era obsce n , cum devenise pentru Cicero , A d f a m i I i a r e s , I X , 22 , 2 : At hodie penis est in obscoenis. " I nsă astăzi penis se numără printre [cuvi ntele] ob scene " . In contact fo arte strîns cu latina po pulară , vorbită , care prop une a pentru obiectul în cauză nomina sordida ac vul­ gar ia , Augustin putea, prin opo ziţie diastratică , să co nsidere că li terarul penis este lip sit de orice conotaţie ob scenă . -

91 Deşi declară că, din lipsă de timp , a tratat do ar pe scurt şi superficial p roblema tica legatii de (,lis verbi, AugUii t in îşi dă seama de complexi­ tate a raporturilor dintre semne şi cei care le utiE­ ze ază , ceea ce îl conduce la concluzia necesităţii de a disocia relaţiile di ntre dialectică şi retorică, in calitate de ram uri conexe ale unei metadisci­ pline pe c are , cu toate că nu o numeşte ca atare, o pute m co nsi dera cu deplină îndreptăţire drept o perfect articulată doctrină a semnelor. Apropiere a epistemologică i ntre dialectică şi re torică nu este nouă ; PEPI N, 9 1 , constată că era frecve ntă 1n scrierile stoicilor şi se regăseşte , de 1 98


Retori ca lui Aristotel. I n raport c u obiectul comun, comunicarea ver­ b al ă , domeniile de apl ic aţ ie a di alecti ei i şi retoricii ii apar lui Augustin complementare ; d e fin i ţie i i niţiale a dialecticii ca bene disputandi scientia ( 5,1 ) i se adaugă, din noua perspectivă, un element inedit : obiectivul central al dialecticii , faţă de re­ torică, este acela de "a desfăşura ade v ărul " (propter e,xplicanrlnm �eritatem ) sau "a disce r n e adevărul " (propter "eritatem diz:udicandum ) , pc cînd retoricii ii ră mîne sarci na de " a pă s tr a frum useţe a [vorbirii]" (propler ser"andllm dccorem) . Disocierea nu este nici ea nouă, căci , în egală măsură şi i n termeni asemă nători , o re gă sim la Cicero , O r a t o r , X X X I I , 1 1:3 : Quamquam aliud �idet llr oratio essc aliud disputatia, nec idem loqui esse quod dicere , ac tamen lltrumq lle in dissercndo est ,' disp/Ltandi ratio ct loqu endi dialccticorum sit, oratomm autem dicendi et ornandi. - " Deşi se p are că una este un discurs şi alta o discuţie teoretică şi c ă a vorbi nu e totuna cu a ţine un discurs, într-o expunere logică găs i m t o tuşi şi una şi alta : i n orice caz, ştiinţa discuţiei filosofice trebuie să fie a dialecticienilor, i a r cea a vorbirii frumoase în p ublic a oratorilor" (trad . rom . , p . 350) . Preluînd termenii r e l aţ iei d e la predecesori , Au g ust i n i ntrod uce un punct de ve dere nou : tn lumina Iămuririlor din cap . V, u nde sînt defi niţi dintr- o clară perspectivă se m i o logic ă factorii pro­ cesului semantic, conceptul �is �erbi nuanţ.e ază şi adînceşte acum di mensiunea func ţiem al ă a teoriei semnelor. Noţiune "mai largă" d e c î t cea de signi­ ficatio ( KRETZMANN, 366), conceptul �is perbi pune in lumină tipurile de relaţii posibile intre asemene a , i n chiar prima frază d i n

1 99


semne şi protagoniştii comuOlcaru . Raporta te în egală măsură la efectele semnelor verbale asupra vorbitorilor, disputa dialectică şi discursul ora­ toric apar cu claritate (manifestum est) ca faţete ale aceluiaşi proces general de comunicare , aşa incit, extrapolînd concepte moderne asupra disoci­ erilor augustiniene , p utem asimila dialectica unei semantici , iar retorica unei pragmatici a semnelor lingvistice (vezi pe larg MU NTEA N U , D . R . ) . 92 Analogia î ntre disciplinele minţii ş i corpul omenesc a fost practicată şi de către predecesori . Stoicii Chrysippos şi Eudromos comp ară, de exem­ plu, ansamblul filozofiei cu corpul unui ani mal ( D I O GE N E S LAE RT I O S , VI I , 40) : EtX&�OUO"L �E: �4>cp -r�v ql L AO O"Oep (ocv, oO"-roî:� !J.E:V xocl V€U P O � ; -rO AOYLXOV 7tPOI!;O!J.OLOUV-r€�, -roî:� �E: a oc p xw�€a't'epoL� -ro �&Lx6'1, -r7j �E: �ux.7j -ro tpuO"Lx6v ' "Filozofia, -

spun ei, este asemenea unui animal, logica corespunzînd oaselor şi tendoanelor , etica p ărţilor cărnoase , iar fizica sufletului" (trad . ro m . , p . 341 ) . Aceeaşi metaforă anatomică , d e sorginte evident stoică, o regăsim şi la Quintilian, 1 n s t i t u t i o o r a t o r i a, 1 , Proemium, 24 : Nam plerumq ue n udac illae artcs minimae subtihtatis adfectationc frangunt atq uc concidunt quidquid est in orationc generosius et omnem s ucum ingcnii bi­ bunt et ossa dctegunt q uae ut csse et adstringi nerl,lis suis debent, sic corpore operienda sunt. "Căci , in general , manualele anterioare , cu totul seci datoriE. unei exagerate afectări de simplitate , fring şi omoară tot ce · e fIlf\i nobll în elocinţă, absorb " intreaga vigoare a talen tului şi lasă descoperite · oasele ; acestea trebuie , de bună seamă, să existe � i -


să fie unite prin tendoane proprii , dar ele trebuie şi î mbrăcate în fOJ ma frumoasă a unui corp " (trad . rom . , 1 , p . 10) . 93 I n te xtul lui Augustin, acea stă i ndicaţie este e x pr i mată printr-o metaforă : cuius quaedam semina sparsimlls, lit e ral, ' d i n care am împrăştiat citeva seminţe ' . 94 Contrapun e rea co n c e p te l o r ambiguitas şi obscuri­ tas este frec ventă la p rede c e s ori. Cic e r o , B r li t u s, XLI , 152, vorbind despre operaţi i din cadrul dia­ lecticii , afirmă : Obscurum explanare interpretando , ambigua primum (lidere , deinde distinguere. - "A lăm u ri ceva ob scur p ri n t r- o inte r p re tare înseamnă mai intîi a recunoaşte [a spectele] am b igue , apoi a le diferenţia . " Aulus Ge llius , N o c t e s A t t i c a e , X I , 12, 2 - 3 , îl c i tea z ă pe Dio d oros Kronos (sec . al IV-lea î.e . n . ) , adept al şcol ii f i l o zo fice din Megara, care combate părerile stoicilor, susţinînd că, de fapt, nici nu exi stă cuvin t e ambigue, ab senţa inţelegerii datorindu-se nu cuvintelor in si ne, ci m o dulu i defectuos de e x p ri m are : Nullum, inquit, (lerbum es t ambiguum, nec quisquam ambigulun dicit aut sentit, nec aliud dici (lideri debet , quam q uod se dicere sentit i.<:, qlli dicit. At cum ego , inquit, aliud sensi, tu aliud accepisti, obscure magis dictum (lideri potest quam ambigue. - " Nu există nici un cuvînt ambiguu şi nimeni nu vorbe şte şi nu gîndeşte am­ biguu ; nu trebuie să ni se pară că un cuvînt exprimă altceva decît a g î ndit cel ce l-a r o stit. Cînd eu am gîndit ceva şi tu ai inţeles altceva , aceasta imeamnă mai degrabă că am vorbit neclar decît ambiguu" (trad . rom . p. 283 ) . O concepţ,ie foart e ap ropiată (le CHI a lui Augustin i d entif i c ă R U E F , 1 46, în sprieref\

20 1


D e c a p t i o n i h u s a autorul ui tirzi u Galenos, care , î n cadrul clasei de "cuvinte o bs c u re " ( cX.0'0(­ <p � c; M ţ LC;), d i s ti n ge d o u ă caz u ri , corespun ză­ toare a mb i g u i t ăţii şi obscurităţii a u g us ti n ie n e. Rap o rtarea la doctri na stoică este, în a ce s t punct, p roblemat i că , deoarece tratarea în core­ laţi e a c o nceptelor de a m biguitate şi de ob s cu ritate lexicală contrastează cu indicaţiile despre modul de p ro ce dare al reprez e n t a n ţil o r ace stei şcoli f il o ­ zofice . DIOGE NES LAE RTIOS, VI I , 1 93 (trad. ro m . , p . 389 ) , a m i n teş te despre o scrie re în mai m ul te c ărţi a lui Chrysippos, d edic a t ă e x clusiv ambiguităţ.ii ( &.P.<p L�O A (<x ) . 95 Criteriul di s tin ctiv p ri n c i p al dintre ambiguitas şi obscuritas, numit prin ex p res i a q zwd adtendatur 'ceea c e ne aştep tăm (să a pară ) ' , evi denţi ază şi aici nat u ra semiotică a modelului aug u sti ni an . Po ziţia destinatarului (auditor) faţă de proc e sul de d e s em n a re este h o t ă rît o a r e : c u n o a stere a de către ace s t a a v a lor i i s e m n el o r d ete r mi nă o anu­ mită stare de aştep tare a a ten ţ i e i sale, sati sfăcută sau n u la p e r ce p ere a semnului verb al . In cazul c uvintel or amhigue , ex istă prea mul te p os i b i l it ă ţi de i n te rpret are , iar în ca zul celor o bs cure nu e xistă nici una . Ambele situatii se a b at de la i dealul co mu­ ' nicării, d e te rm i n at de univoci tatea cuvintelor , aşa încît definirea a ce stor c a te g o ri i drept impedimenta locutionis ' pie d i ci ale comunicării' este per fe c t j ustificată . I ncluderea dimensi unii pragmatice conferă defi� niţiei augustinie ne a ambiguităţii un caracter mai complex In co mpara ţie cu o de f i niţie res trict i v ă , de tip s tr u c t ur al is t, care ia tn consi derare exclusiv componenţii eemnului verbal, priviţi in sine : "Par

20'


defini t.io n , e s t amhigu d ans l a l ang@ tout s i gne, simple o u complexe , dont le signifiant unique ou complexe a de ux ou plusieurs signifies distincts" (AMAC KE R , 62) . 9 6 Definirea, descrierea ş i exemplificarea celor trei tipuri de obsc uritate sînt fundamentate de Augustin pe definiţia dată in cap . V, 7, 5 semnului : Signum est et quod se ips um sensui, et praeter se aliquid animo ostendit (ef. supra, nota 26) . Cadrul semiologic este asigurat, in privinţa distincţiilor referitoare la obsc uritate , de prezenţa termenilor sens us şi animus, utilizaţi în mod constant în defi­ nirea semnului şi a tuturor situaţiilor semiologice . I n funcţie de raporturile posibile intre sensus ' simţ' şi animus 'spirit' , Augustin distinge aşadar trei tipuri de obscuritas : 1 . sensui patet, anilYw clausum est ' (ceva) se dezvăluie simţului , dar este ascuns spiritului' ; 2. anima pateret, nisi sensui clauderelllr ' s-ar releva spiritului dacă n-ar fi ascuns simţului' ; 3 . sensui absconditar [ . . J nihilo magis anima eminerel 'este ascuns şi simţul ui ceva care [ . . . ] n-ar deveni cu nimic mai clar pentru spirit'. Accentul semiologic al perspectivei lui Augustin asupra cuvintelor obscure devine şi mai clar dacă facem o comparaţie cu accepţia retorică obişnuită a acestui concep t. Quintilian, 1 n s t i t u t i o o r a t o r i a , VI I I , 2, 1 2 - 13 ( trad. rom . , I I , p . 303 304) opune obscuritate a clarităţii (perspicuitas) şi distinge trei specii de IJerba obscura : cuvinte ieşite din uz (ab usu remata) , cuvinte dialectale (regionibus quibusdam magis fCLIniliaria) şi termeni .

.

203


proprii anumitor meserii (artium propria ). Toate aceste tipuri se încadrează în prima clasă din clasi ­ ficarea lui A ugustin şi nu sînt raportate la factori ai procesului comunicării, ci la circumstanţele diacronică , diatopică şi diastratică . 97 Pentru ilustrarea definiţiei obscurităţii şi a tipurilor ei, Augustin utilizează succesiv trei com­ paraţii : un drum aflat în negură , o rodie pictată ( 1 4, 5 - 1 4 , 1 0 ) şi cuvîntul temetum 'vin curat' , rostit in condiţii speciale de un gramatician în faţa elevi­ lor săi ( 1 4 , 20) . I n spiritul teoretizărilor din D e M a g i s t r o , VI I , 20, unde Augustin arată că "prin semne putem indica fie alte semne , fie alte lucruri , care nu sînt semne " (aut signis signa mon­ strar i , aut signis alia quae signa non s unt . . pos­ sumus ) , putem considera atit drumul , cit şi tabloul cu rodia drept semne , dar semne non-verbale, cu aj utorul cărora se lămureşte semnul verbal obscuri­ tas (cf. MU NTEA N U , L. M . , 1 5 ) . I nteresantă şi perfect j ustificată ni se pare apro­ pierea între aceste trei exemple şi cunoscuta tl'icho­ tomie icon- index -symbol practicată de Ch. S . Peirce , care permite u n "posibil temei mai adinc al selecţiei de e xemple practicate de Augustin" ( RUEF, 147 ) . Tabloul reprezentind o rodie este un "icon" , deoarece , conform criteriilor peirceene , funcţionează ca semn pe baza unei asemănări sau analogii cu obiectul pe care îl reprezintă ; drumul aflat în negură este un "index" d atorită legăturii factice cu ceea ce reprezintă ; pentru ambele cazuri , relaţiile de semnificare există , indiferent dacă sînt sau nu interpretate ca semne. I n schimb , cuvîntul temetum, corespunzător semnului-simbol din cla­ si ficarea lui Peirce, nu are nici o relaţie de as e.

204


mănare sau de analogie cu obiectul desemnat şi-şi îndeplineşte funcţia semiologică doar fiindcă cineva îl interpretează ca atare . 98 Reco mandările pe care Augustin le dă tn primul rind dialecticianului sint valabile deopotrivă şi pentru vorbitorul-protagonist al oricărui pro­ ces de comunicare ; pentru a se evita aceste impedi­ menta, un proces de comunicare normal şi com­ plet reclamă o emisie verbală limpede ( voce quantum satis est clara) , absenţa oricăror defecte de pro­ nunţie (nec ore impedito ) şi utili zarea unor cuvinte general cunoscute (verba notissima ) . 99 Acest ultim exemplu este invocat d e Augustin pentru a dovedi afirmaţ,ia, pe care o va face ' ime­ diat, la începutul cap . I X , că orice cuvînt, luat separat, în afara unei situaţii de comunicare con­ crete , este ambiguu (cf. infra , nota 1 00) . La per­ ceperea cuvîntului magnus 'mare' , rostit de profesor separat, în afara unui context de comunicare , elevii pot percepe cu vîntul fie ca parte de vorbire sau ca picior metric, fie ca epite t al lui Pompeius, al lui Virgiliu sau al toropelii de care fuseseră cuprinşi elevii . Este evident că această gradare trebuie legată de definirea semnului din cap . V. Primele două posibilităţi de receptare corespund aspec tu­ lui propter se din definiţia semnului verbal, adică funcţiei metalingvistice (ef. supra , notele 34 şi 38) , iar celelalte funcţiei re fere nţi ale , adică aspectu­ lui dictio (ef. supra , nota 36) . 100 Afil maţia tranşantă că orice c \. v i nt este ambiguu este de inspiraţie stoicii . A u l u s Gellius, N o c t e s A t t i c a e . X l , 1 2 , 1 , î l ci tează în această problemă pe stoie ul Chrysippos (sec. al 205


I I I-lea t . e .n . ) : Chrysippus ait omnc (lerbum natura ambiguum esse, quoniam ex eodem duo (lcl plura accipi possunt. - "Chrysipp spune că ori ce cuvînt este din n atura sa ambiguu pentru că poate avea două sau mai multe sensuri" ( trad. rom . , p. 283 ) . Din faptul că megaricul Dio doros Kronos (sec. al IV-lea Le.n.) combate această p ărere , susţinînd contrariul (ef. supra, nota 94) , rezultă că în jurul problemei ambiguităţii există o controversă foarte veche , ale cărei ecouri se percep p înă tîrziu, în scrierile gramaticilor latini şi ale celor medievali. Oricum, în ciuda pronunţatei amprente stoice a teoriei sale , definiţia şi clasi ficările lui Augustin in privinţa ambiguităţii sînt mult mai complexe decît la stoici , după cum rezultă din comparaţia definiţiei sale cu conceptul ă!L<PL�O A LIX , pe care il găsim descris în D I O GENES LAE RTIOS, VI I ,62 : , A !L<P L � o A LIX 8e EG't't Ae�Lc;; 800 ij xext 1tAdo'll lX 1tp&Y!LIX't'1X G l) !LIX LVOUGIX Ae:x'nxwc;; xlXt XUP LWC;; xlXl & •. ' �& " &' " , ' <1> ' l:' , � "1 XIX't' 1X 'ro IXU't'O e: 0 C;; , (OG awx. 't'ol: 1t 1\e: L O 'll 1X e:xoe:,"!XG !X L X!X't' a 't'!XI)-r't)'lI 't'�'lI M�L'lI - "Ambiguitatea în vorbire se produce cînd un cuvint denotă două sau mai multe lucruri diferite, sau in sens literal, sau propriu, sau dup ă acelaşi uzaj , aşa incît po ate lua, în aceeaşi expresie , mai multe sensuri deosebite" (trad. rom . , p . 347 ) . Mult mai j usti­ ficată ni se p are raportarea directă a con­ cepţiei lui Augustin despre ambiguităţi la tra­ diţia lati nă, ilustrată , de exemplu , la Quintilian, 1 n s t i t u t i o o r a t o r i a, VI I , 9, 1 : A mphiboliae species sunt inumerabilcs, adeo ut philoso­ phorum q uib llsdam nllllum (lideatur esse (lerb um quod non plllra significet ; genera admodllm pa llca : a l l t mim (locibus accidit singulis, aut coni unctis . - " Sp eI

206


c îl le amfi b o l og î eî sînt atî t de n u meroase incit, tlilOf' filozofi li se pare că nu e xistă cuvint care să nu aibă mai mul te înţelesuri . Genurile însă sînt foarte pu­ ţine . Amfibologia se întîlneşte fie în cuvinte izolate , fie în grupări de cuvinte" (trad . rom. , I I , p . 279) . 101 Cicero , H o r t e n s i u s, fragm. 59. Por­ nindu-se de la propria mărturisire (ille vero liber mutavit affectum melun, C o n f e s s i o n e s , I I I , 4, 7 ) , lectura opusculului H o r t e n s i u s a l lui Cicero este co nsiderată momentul de iluminare i nterioară , cind in tî nărul de 1 9 ani , scufundat in mocirla plăcerilor senzuale , s-au trezit gustul şi interesul pentru cercetarea filozofică , cee a ce a i nsemnat inceputul aspiraţiei spre o viaţă spiri­ tuală superioară (vezi UEBERWE GS, 99, PO HLENZ, 450, LAB R I O L LE, 530, K O R N E H , 68 - 75) . Frecventa i nvocare a numelui lui Cicero de către Augustin, chiar in lucrări ale deplinei maturităţi, dovedeşte admiraţia şi creditul filozofic acordat marelui orator şi filozof clasic . Se poate considera că , in mare măsură, poziţia privilegiată a unei auctoritas, de care se va bucura Cicero 1n tradiţia occi dentală postclasică, a fost favorizată şi de girul autorităţii lui Augustin. Pe lîngă trimiterile exprese, cum este aceasta de aici, Augustin a utili­ zat nenumărate idei şi disocieri din Ci cero, in aşa măsură , incît se po ate afirma că "i nventarul reminis­ ce nţelor ciceroniene la Augustin nu este încă ter­ minat" ( G O D EL, S. R . , 204). 102 Cicero , D e o r a t o r e, II, 10. Augustin utilizează citatul pentru a pregăti demonstraţia prin care va dove di că Hortensius a comis un raţio­ nament falacios. 207


103 t n discuţia

despre ambiguitate, Augusti n reintroduce distincţii şi criterii discutate şi Clari fi­ cate in cap . 1. Acceptînd ideea că un cuvînt poate fi ambiguu în sine, Augustin adaugă că sensul con­ textual , impus de necesităţ.ile comunicării , se clari­ fi că în cadrul unpi j udecăţi (sententia ) sau al unui text mai amplu (disputatio ) . Concep tele sententia şi disp utatio , acoperind realităţi lingvistice supra­ ordonate elemen tului lexical atomar (l,Jerbum ) , dove­ desc faptul că Augustin avea o concepţie mult mai complexă , neînţelegînd prin limbaj doar o simplă .,collection of nouns" , cum se exprimă DE RI J K, 98. 104 Critica adusă de Hortensius stoicilor este găsită de Augustin nedreaptă, întrucît ace st re tor , dintr- un exces de spirit polemic, confundă tn demon­ straţia sa cele două valori fundamental deosebite ale conceptului l,Jerbum ; după cum a arătat el însuşi în cap . 1 al opusculului , Augustin opune cuvintelor privite separat (l,Jerba simplicia ) îmbi­ nările de cuvinte (l,Jerba coniuncta ) . Aşadar, dacă este adevărat că verba simplicia sînt întotdeauna ambigue i n sine , faptul că sensul lor se po ate lămuri cu aj utorul "expresiilor complexe" nu cuprin ­ de în sine nici o contradicţie , căci I,Jcrb um este utilizat , în cadrul raţionamentului corect, succe­ siv cu cele două valori terminologice ale sale . Au­ gustin concepe deci dezambiguizarea nu ca pe o ope­ raţie de echivalare sinonimică (verbz:s singulis), ci ca pe un proces i ncl us în dimensiunea pragmatică a comunicării . Depăşind speculaţiile , de cele mai multe ori falacioase , ale înaintaşilor şi contemporanilor săi în legătură cu ambiguităţile de limbaj datorate polisemiei sau omonimiei lexicale , explicaţia dată de 208


Augustin dezambiguizării este foarte apropiatA de concepţia modernă asupra funcţie i ' dezambi­ guizatoare a contextului ; cf. GODEL, H . , 12 : "C'est donc se ul e ment dans le systEm:e des rapports associatifs [ . . . ] que l'on peut tenter de faire le depart entre signes h omo ny mes et variations seman­ ti ques d'un sig n e i de ntique " . 105 Preluind cri terii de clasificare utilizate şi anterior, in discuţia despre origo fJerborum şi fJis fJerbi (cap . VI şi V l I ) , Augustin desfăşoară în cap . I X ş i X ale opuscul ului o amplă clasi ficare a ambi­ guităţilor, cea mai amănunţiti'i şi mai limpede din cele lăsate de Antic hi tate . Clari tate a definiţiilor şi a disocierilor a permis reali zarea cu u şurinţă a următorului tabel recapitul a ti v : ambiguitates A. in iis q uae dicuntur 1 . unifJoca, e x . : homo ' tinăr' ! ' b ătri n' ; 'prost'! 'inţelept' etc . I I . aequifJoca sibi pro exemplo esse potest, ex. : nomen, dactilus 1 . ab arte sibi pro exemplo esse non potest, ex. : adfJerbium, creticus 2. ab usu a) ex eadem ongme a.) translatione - similitudine unnm nomen fit multis reb us , ex. : Tullius 'numele oratorului' ! 'statuia sa' - ex toto pars, e x . : Tullius 'numele oratorului' ! 'cad avru) său'

<

209


parte totu m , e � . : tecl u tn ' ur.:operÎş' ; ' r asă' genere spccies, ex . : verb um 'cuvint' I ' verb ' - a specie genus, e x . : scholasticus 'elev' ; 'erudit' - ab effic ien te effectum, ex. : Tullius ' numele său ' ; ' opera sa ' - ab effectu efficiens, ex . : terror 'teroare' I ' cau z a ei' - a continente quae continentur, ex . : domus ' casă ' I conţinutul ei' - a conversa vice, e x . : castanca 'castan' I ' fruc­ tul său' �) declinatione, e x . : - ind . prez. pluvit ; ind . perf. pluvit adj . co m p . doctius ; a d v . comp . doctius subst. no m . ho m o ; subst. v o e . homo b ) ex diversa oni{ me IX) diversitate linguarum, e x . : art. gr. TOi! I p r·o n . lat. tu �) in una quidem linglla - sub eadem origine partis orationis, e x . : nepos ' nepot' I 'risipitor' - sub diversa, ex. : pro n . istllC 'acesta' ; adv. istuc 'aici' 3. ab utroque - tot ambiguitatum formae possumus ex is tere quot in duobllS poste­ rioribus posueramus �

-

rX

a

B . in solis scriptis - spatio syllabarzun, ex. : ind. prez. venit I i nd . perf. venit - acumine, ex. : vb . imper. pone « pono ' a pu­ ne'); adv. pone 'din urmă' 210


- ab utroquc, e x . : acuz. leporem « lepos 'graţie' ) / acuz. lepărem « lCpu 'iepure')

Cu toate că dezvoltă cu atenţie toate subspeciile de ambiguităţi pe care le-a aminti t, clasificarea este recunoscută de însuşi autorul ei - la ince­ putul cap . X - ca "aproape infinit de stufoasă" (ambiguitatum perplexio prope infinita sil"escit). Pentru o ti pologie a am b i g u ităţilo r limbaj ului alcătuită c on fo rm eri leri ilor lingvisti cii moderne, vezi BALLY , 1 72 - 1 78. 106 Opozi ţia primară (l in LI'" d mbigu ităţile care se prod uc la nivelul limbii yorb i t� şi cele de la ni­ velul limbii scrise pare să fi intel'esa t in egală măsură şi retorica , după cum atestă un pasaj d i n Qu in t i l ian , 1 n s t i t u t i o o r a t o r i a , V I I , H, 1 4 : D /las enim res significari manifestllm est et, q/lod ari scrip­ tum "ocem,'e pertinet , in utramq ue partem par est. "E ste evident că [amfi hologia] are un dublu se ns şi că cee a ce este scri s sau spus po ate fi interpretat în amîndouă sensurile" (tra d . rom . , I I , p . 283 ) . 107 Sens urile 2 si 3 ale lat. acies sînt derivate . Utilizate cu o frecv� nţă aproximativ egală, cele trei sensuri discutate de Augustin ca exemplu al unei ambiguităţi generice , nespecificate , ilustrează, după criteriile lexicologi ce moderne , polisemantismul lexi­ cal . Augu3ti n i nsuşi ob servă cu justeţe că dezambi­ g ui z area , in a c e st caz, este condiţionată de context (nisi per sententiam clarescat ) . 108 Formele n e acuzativ ale substanti velor lepos 'graţie' ş i tipiis 'iepure' sînt omonime doar din punct n e ve dere gra fic ; diferenţa de canti tate a yo calei tem 'l.tice -0- î n form'l de acuzativ a celor 211


două sub stantive determină, conform regulii accen­ tului latin, o accentuar: diferită : pe penultima silabă în cazul lui lepos (leporem ) , dar pe antepenultima silabă in ceea ce-l priveşte pe lepus (lepărem ) . 109 I nvocarea constantă a conceptelor d e "vor­ bitor" (loquens) şi "ascultător" (auditor ) , alături de ceilalţi factori ai procesului de comunicare , subliniază şi aici , în secţi unea despre ambiguităţi , perspectiva constant semiologică a autorului . 1 10 Afirmînd că orice emisie verbală (quidquid dicitur ) deţine mai multe posibili tăţi de inter­ pretare , Augustin accentuează rolul receptorului în procesul comunicării . Expresia per p lura intelleg i potest este , în sine , neclară, căci nu ne putem da seama dacă Augustin se referă la sensurile diferite ale cuvîntului sau la diversitatea obiectelor desem­ nate . I n continuare, vorbind despre definiţiile termenilor, autorul se referă, în mod evident, la sensurile cuvintelor. 111 Distincţia operată de Augustin între perba unipoca şi perba aequipoca acoperă conceptele mo­ derne de polisemie şi omonimie , căci pentru el ambiguitatea include deopotrivă capacitatea unui termen de a actualiza sensuri diferite in situaţii diferite de comunicare (unipoca) , ca şi dimensiunea omonimică, adică posibilitatea ca un semn verbal să desemneze obiecte sau concepte diferite . Cri­ teriul distinctiv utilizat aici de Augustin este defi­ niţia, adică valenţele re ferenţiale ale semnelor : dacă un cuvînt deţine o singură definiţie , atunci el este univoc, deşi polisemantic (ef. e xemplul homo), iar, dacă spectrul său semantic acoperă mai multe definiţii, atunci terme nul este echivoc . 212


Distincţia augustiniană un i (Jo ca I aeq u,i(Joca este pusă în relaţie de BARWICK, P . , 18, şi P E PI N , 69, c u cea propusă d e Aristotel intre GUvwvu!J.(X ş i O(.Lwvu!J.(X, în primele fraze ale O r g a n o n u l u i . Aceşti termeni sînt definiţi de Aristotel , C a t e g o r i a e , 1 a , in felul următor : �UVWVU!J.(X 8e MYE't'(X� WV 't'0 'Ve: 6v o !J.(X XO LVOV X(XL o X(X't' cX 't'O UVO!J.(X A6yo� 't'lj � OUG t(X� o (X u't'6� · - "Se cheamă sinonime lucrurile la care atit numele cit şi noţiunea corespunzătoare numelui sint comune " (trad . rom . , p . 1 20) ; . O !J.wvu (.L(X AeYE't'()( L, WV 6vo(.L(X (.L6vov xO Lv6v, o 8e X()('t'cX 't'o uvo(.L()( A6yo� 't'lje; o U(j t()(� ihe: p o�· - " Se cheamă omonime lucru­ rile care , deşi au acelaşi nume, diferă in noţi unea corespunzătoare numelui" (trad . rom . , p. 1 19). După cum s-a observat însă, Aristotel referă termenii o!J.wvu!J.(X şi GUvwvu!J.()( nu la cuvinte , ci la realităţile desemnate (vezi ACK R I LL , 7 1 , HAL­ LE R, 68) , pe cind Augustin se raportează con­ stant la unităţile semantice reprezentate prin cuvinte (vezi supra, nota 1 1 0). Pe de altă parte, dacă perspectiva lui Aristotel are un pronunţat caracter descriptiv, Augustin promovează con­ stant o interpretare funcţional semiotică a fenomenelor comunicării, în cazul de faţă "pie­ dicile vorbirii" (impedimenta locutionis ) , cum sînt caracterizate ambiguităţile . 1 1 2 Stoicii citau numele lwmo (gr. �v.&P<U1tO �) ca exemplu de polisemie (o(.L<uvu!J. ((X ) a cuvintelor compuse : Ev 't'o�� GUV.&hI)L� o!J.<uvu !J. ((Xv orov &v&p<U1t6 � EG't'LV · - " I n privinţa celor compuse , omonimie avem, de e xemplu, în cuvîntul om" ( SVF, 1 1 , 1 53 ) . 1 1 3 JAC K SO N , A . , 1 3 2 , nota 8, consideră c ă termenul dictio, definit în cap . V ca semn verbal '

213


care desemnează un obiec:t e x i ste n t Î n afara sa ( yezi sup ra, nota 36), este utili zat aici în mod im­ propriu , în loc de dictis 'lucrurile care au fost amin­ tite ' . Augustin se referă aici, într- adevăr, la reali­ tăţile desemnate prin cuvintele puer 'copil', iu­ I'enis 'tî năr' , senex 'b ătrîn' , stultus ' prost', sapiens 'înţelept' etc. 114 Criteriul ab arle ' din ştiinţă' , aplicat aici în clasificarea ambiguităţilor, corespunde celui uti­ lizat în cap . V I I ( 1 2, 20) , unde se enumeră posi­ bilităţile de impresionare a ascultătorului prin intermediul cuvîntului (vezi supra , nota 85) . Modul cum Augustin discută exemplele subliniază, şi in acest p asaj , claritatea cu care utiliza distincţia intre funcţia referenţială şi cea metalingvistică. 115 Denominaţia generică I'erborum disciplinae desemnează gramatica, retorica şi dialectica , pri­ mele din cele şapte "arte liberale", care , în struc­ tura "enciclopedică" a învăţămîntulu i antic şi medieval , alcătuiau tril'ium-ul, fundamentul ori­ cărei instrucţii (vezi şi supra, nota 85) . 1 1 6 I n frazele c e urmează, numele marelui orator este utilizat pentru ilustrarea diferitelor niveluri ale ambigui tăţii (vezi schema de la nota 105). Exemplele date de Augustin sînt ambiguităţi contextuale, care se clarifică în procesul comuni­ cării prin "structura semantică de adincime a contextului sintactic" (A.l\1AC KER, 65). 117 I n original : illud I'erb um, propter quod I'erba cognoscimus, literal : "acel cuvînt datorită căruia cunoaştem cuvintele " ; avem şi aici o ilus­ trare a procedeului, frecvent folosit de Augustin, 214


de Il d e f i n i noţiunile şi c rite rI ile cu care operează, por n ind de la ter m enii care le desemnează (ef. ca p . V, 8,5 şi urm . ) . 1 1 8 E x emp l e asemănătoare , discutate d e Au­ gu s tin intr-o manieră identică , dar pentru Il ilustra niveluri diferite ale procesului de se mni f i c are , In ra p ort cu protagonişti i comunicării li ngvistice , se re g ăse s c in D e M a g i s t r o , V , 1 1 şi urm. 1 19 Conceptul de " tran s fer" (translatio ) , rapor­ tat la cele de " vec i n ătate" (vicinitas ) şi "ase m ă ­ nare" (similitudo ), i n v oc a t aici drept c a u z ă a pro­ duceri i ambiguiti\ţi lor din sf'cţi unea ex cadem origi­ ne, mai fusese aplicat de Augusti n şi In cap . V I , cînd vorbise d e sp re origo verborum ; i n tre 1 1 , 1 , p e d e o parte , ş i 1 9 , 5 şi u rm . , p e d e al tă parte , e x is tă un p aralel i sm aproape perfect, constitui t de e numerarea sub tipu ri l o r de t.r a ns fe r RE'mantic ; pre­ luind aceste cri terii din teori a retorică a tropilor, Augu stin le dă o d uhlă i n te r p ret a re li ngvisti co­ semiologică. 120 I n e di ţ i a s a , .J AC K SO N , A. compl e te az ă aici fra za c u secve nţ.a apro xi m a t i v ă "nu ş ti m dacă este folosit p re zent u l sau perfcctul" , p resupu n i n d o lacună în manuscri se . 121 Sufixul - i us marche ază aUt c om pa r a t i vul adjectivelor ncu tre , cît şi pe cel al adverbelor, astfel incît participiul pe r fe ct al verbului doceo , forma cu v al o a re adjecti vală doctus 'învăţat' are comparati vul iden t i c C ll cel al ad verbulu i docte 'în mo d savant' . 122 Faptul că ambiguităţile re zul tate prin flexi� une (declinatio ) aint tratate In secţiunea ex eadem 211


origine, poate insemna că Augustin concepea şi flexiunea, asemene a celorlalte cauze ale ambigui­ tăţilor, deopotrivă ca pe o sursă de ambi guitate , ca şi o cauză a apariţiei cuvintelor noi (cf. supra , nota 1 1 9) ; ultima problemă fusese tratată pe larg in cap . V I , în discuţia despre origo ()erborum. 123 Spre deosehire de anticii păgîni care ignorau cu desăvîrşire celelalte limbi, în afara limbii latine şi a celei grece şti , Sf. Augustin recunoaşte tuturor limbilor dreptul şi capacitatea de a primi mesaj ul scriptural . I n amplul său tratat "despre învăţă­ tura creştină" , care constituie din toate punctele de vedere o sinteză a concepţiilor sale lingvistice , retorice şi filozofice şi în care perspectiva semi­ ologică se deschide spre un orizont mai larg, Augustin arată că Scriptura , "compusă iniţial într-o singură limbă, prin care a p utut să se împrăştie cu uşurinţă peste întreg pămîntul, şi răspîndită apoi prin lim­ bile diferite ale traducătorilor, s-a făcut in toate zările cunoscută neamurilor, întru slava lor" ( . . . ab una lingua profecta, qlla opporlune potllit per orbem terrarum disseminari, per varias interpretum linguas longe lateque diffusa innotesceret gentibus ad salu­ tem D e d o c t r i n a c h r i s t i a n a , I I , 5, 6 ) . I n acelaşi p asaj , Augustin explică di versitatea limbilor prin argumentul biblic : păcatul trufiei , al cărui semn este Turnul Babel (superbiae signum ) , a avut c a rezultat scindarea ş i p ulverizarea limbii originare . DUC H ROW, S . , 369 şi urm . observă că, in lucrările de tinereţe , explicaţiile lui Augustin referitoare la acest aspect erau mult mai diverse : in D e G e n e s i c o n t r a M a n i c h a e o s, I I , 5, polemistul arată că însăşi utilizarea semnelor Ş, f9sţ o cOIlsecin ţ ă a păcatului , �i nu do�r dţversi-

216


ficarea lor. Dacă înainte de cădere omul îl p ute a cunoaşte pe Dumnezeu în mod direct, după cădere, semnele i-au fost date spre a putea comunica cu Dumnezeu. I n D e M u s i c a, VI , 41 , Augustin arată că prin instituirea semnelor, Dumnezeu a limitat ,posibilitatea omului de a-i stăpîni pe cei­ lalţi , statuînd comunicarea indirectă , mediată prin semne. 124 Secvenţa fonică [tu] are în greceşte valoarea articolului definit masculin in genitiv ('t'oG) , iar in latină tu este pronumele personal, pers. a I I -a, singular, nominativ. 125 A n d r i a, I I I , 3 . 1 2 6 Formele de pers. a I I-a singular ale verbului IJcnio 'a veni' sînt omonime gra fic la indicativ prezent şi perfect, ele diferenţiindu-se pri n alter­ nanţa cantitativă între vocala tematică -e- a prezrn­ tului şi cea a perfectului : la indicativ p rezent (lJcnit 'vine' ( ,vocala tematică este scurtă , iar la indicativ perfect ( ,'enit, 'a veni t' ) , vocala tematică este lungă (ef. E R NOUT M. IL , 30 - 30' ) . 127 Omonimia grafică vizează d e data aceasta forme ale unor cuvinte aparţinînd unor clase morfologice diferite : a d v . pone ' din urmă' are lungă doar prima silabă, pe cînd imperativul prezent singular pane al verbului pono ' pun' are ambele silabe lungi , cee a ce in poezie determi n ă un profil diferit al versului . 128 Virgilius, G e o r g i c a, IV, 487 . 129 Exemplul a mai fost di scutat în cap . I X , l 6 , tO ( vezi supra, nota 108) . 21 7


1 30 Aici opu s culul se termină brusc. Se poa te p rewpune c ă , pină la sfirşitul capitolului X , Augusti n ar fi conti nuat cu e xemplificările tipurilor de amb i ­ guitate , d u p ă care , î n c api to le ul terioare , v a f i continuat, p î nă la epui zarea problemelor ţinînd de secţi unea de loq urndo , c u aspecte ţ i n î nd de declinatio ' fl e x i u n e ' şi ordinatio ' si ntax ă ' , d upă cum amintise la înce putul cap . VI (8, 25) . Cu ace ast a s-ar fi încheiat doar prima dintre cele patru mari domenii ale di alecticii , configurate în proiectul iniţial , şi anume d e loquendo . Atît cît s-a păstrat, o p usculul conţi ne doar o intro d uce re şi o prim ă parte ; în legătură cu celelalte mari secţi uni, de cloquendo , de proloquendo şi de proloquiorum summa nu avem decît i ndicaţiile sumare de la I nceputul cap . IV.


SI GLE ŞI BIBLIO GRAFIE

A. Izvoare

Aristotel, Analitica priora Aristotelis analitica pri­ ora el posleriora ( . . . ) , In A R I STOTEL, 0 . 0 . , I X (tr a d . rom . : A R I STOTEL, O R G . , I I ) . Aristotel , Categoriae = Aristolelis calegoriae ( . . . ) î n A R I STOT E L , 0 . 0 . , VI I I (ll'ad . rom. : A R I S­ Aristotel, D e interpretatione = A ristolelis de interprc­ tatione ( . . . ) , in A R I STOTEL, 0 .0 . , V l l I (trad . rom. : A R I STOTEL, O R G . , 1 ) . Aristotel, D e memoria = Arislolclis de anima libri II I, quibus accedllnt libri de senS Ll et sensibili, de memoria, de somno , dc somn iis ( . . . ), î n A R I S­ TOTEL, O R G . , 1 ) .

Aristotel, Rhetorica = Aristotelis de arte rhctorica libri III ( . . . ) , în A R I STOTEL , 0 . 0 . , X I I . Aristotel, D e sophisticis elenchis = Aristotelis de sophislicis elenchis ( . . . ) in A R I STOTEL, 0 . 0 . , VI I I ( t rad . ro m . : A R I STOTEL, O R G . , I V ) . A R I STOTEL, 0 . 0 . = A ristotelis opera omnia ( . . . ) Editio stereotypa, sumlibus et typis Car. Tauch­ nitii, Lipsiae , val . I - XVI , 183 1 - 1 832. ARI STOTEL, O R G . = A ris t o te l , Organon, traduceri şi studii introd uctive de Mircea Flori an , nole de TOTEL, 0 .0 . , V I I .

219


Mirce a Florian şi Dan Bădărău , voI . 1 , Bucureşti , 1 957, voI . I I , Bucureşti , 1961 , voI . I I I , Bucureşti , 1 961 , voI . IV, Bucureşti , 1 963 . Aristotel , Topica = Aristotelis topica ( . . . ), In ARI STOTEL, 0 . 0 . , VI I I (trad . rom. : ARI STO­ TEL, O R G . , IV) . Augustin, Confessiones = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Episcop i confessionum libri XIII, in AU GUST I N , O . , I I , (trad . rom. : Fericitul Augustin, Scrieri alese , 1 , Confessiones - Mărturisiri, tra ­ ducere şi indici de Nicolae Barbu, intro ducere şi note de Ioan Rămureanu, Bucureşti , 1 985 ) . Augustin, Contra A cademicos = Sancti A urelii A u­ gustini Hipponensis Episcopi , contra A cademicos libri tres, în AUGUSTI N , O . , I I . Augustin, Contra Cresconium grammaticum = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Ep iscop i contra Cresconium grammaticum partis Donati libri qua­ tuor, in AUGUSTI N, O . , X X I X . Augustin , D e catechizandis rudibus = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Episcop i de eatechizandis rudibus liber unus, în AU GU STI N , O . , XXI . Augustin, De ci"itate Dei = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Episcopi ad Marcelinum de ci"itate Dei contra paganos libri XXII, in AUGUST I N , O . , XXI I I - XXIV- XXV. Augustin, De dialectica = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Episcop i de dialectica liber unus, 1n AUGUST I N , O . , IV. Augustin, De doctrina christiana = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Ep iscopi de doctrina chris­ tiana libri q uatuor, in AUGUST I N , O . , V I . 220


Augustin, De genesi contra Manichaeos = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Episcopi de genesi contra Manichaeos libri duo , in AU GUSTI N , O., III.

Augustin, D e grammatica = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Episcopi de grammatica liber unus, in AUGUST I N , O., IV. Augustin, De immortalitate animi = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Episcopi de immortalitate animi liber unus în AU GU ST I N , O . , I I I . Augustin, De libero arbitrio = Sancti A urelii A ugus­ tini Episcopi Hipponensis de libero arbitrio libri tres, in AU GU STI N , O . , I I I . Augustin, D e Magistro = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Episcopi de Magistro liber unus, î n AU GU ST I N , O., I I I . Augustin, D e musica = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Episcop i de mllsica libri sex, in AUGUSTI N , O . , I I I . Augustin, De ordine = Sancti A urelii A ugustini Hip­ ponensis Episcop i de ordine libri duo , i n A UGUS­ TI N , O., I I .

Augustin, De q uantitate animae = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Episcop i de quantitate animae liber unus, in AU GUSTI N , O . , I I I . Augustin , D e Trinitate = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Ep iscopi de Trinitate libri quindecim, in AUGUST I N , O . , X XVI I . Augustin, De fJera religione = Sancti A urelii A ugustini Hipponensis Episcop I: de fJera religione liber unus, in A U GU STI N , O . , I I I . 221


pita beata Saneti A urelii A ug u s tin i lIip ponens is Episcopi de rita beata liber unus, î n AU GUSTI N . , O., I I . A ug us t in , Locutionum libri A urei ii A ugustini Sanc­ ti H ippon ens is Episcop i locutionum libri scptem, in AU GUSTI N , O . , V I I . A U GUSTI N , O . OCllC'reS completes de Saint A u ­ gustin, eveq ue d ' H i p p o n e , trad uites e n fran�ais et a n n o t ee s par Pero nne , Ecalle , Vi n ce n t , Char­ pe ntier, li . B arre a u , ren fermant le te xte l a t i n e t les notes de l ' edi t i o n d e s benedicti n s , tom . I - X XX I I , Pa r i s , 1869 - 1878. A u g us t i n , Principia rhetorices Sancti il urelii A ll ­ gustini Ilipponensis Episcop i principia rhctorices liber unus, în A U G U STI N , O . , I V . Augusti n , Retractationes Sanct i A urelii A ug ustini Hipponensis Ep iscopi relractationum libri duo , in Au�usti n , De

=

=

=

=

=

A U GU ST I N , O . , I I .

A u g u s t i n , Soliloqu ia Sancti A urei ii A ugustini llip­ ponensl:s Episcopi soliloquiorum libr i duo , in A U G U ST I N , O . , I I . A u i us Gelli u s , N oc t es A Uicae A . Gellii noctium atticarum libri XX, po s t Martinum lIerz edidit Carolus H o s i u s , voI . 1 - 1 1 , L e i p z i g , 1 903 ( trad . ro m . : A u l u s G elli u s , Nopţile atice, trad ucere de Davi d Po pe s cu , i n tro ducere şi note de 1 . Fischer, B u c u re ş t i , 1 965 ) . Cicero , A cademica Jl1. Tullii Ciceronis scripta quae manserunt omn ia, fa sc. /12 , A cademicarum reliquiae cum Lucul/o , re cognov i t O. Plasberg, L i p s i ae , 1 922 . Ci c ero , A d familiares III . Tllilii Ciceronis ep istll­ lac, voI . 1 , Ep isllllae a d familiares, recogllovi t =

=

=

-=

(. . .)

Ludo v i c u s

C l a u d e · P urse r,

Oxoni i ,

1 90 1 ,


clatis oratotibus, rrcensu i t 1.. Qui cherat, Paris, 1 905 ( trad . rom . : Brutas sa u Despre oratorii ren um i ţ i , trad ucere de Mihai Po p a , in CICERO,

Cicero , Br u tus

=

M.

1'. Ciret'on,is Brutus sh'e de

O . A . , I I , p . 257 - 281 ) . Cicero , D e di r inatio ne = M . TulZii Ciceronis sctipta

quae manscrunt omnia, fasc . 46, de dirinatione, de fato , Timaeus, e d i d i t Remo Gio mini , Lei pzig, 1 975.

Cicero, De fato = M . Tullii Ciceronis s cripta quae manserunt o mnia, fasc . 46, de dirinatione, de fato , Timaeus, edidit Re mo Giomini , Leip zig, 1975. Cicero, De inrentione = M . Tul/ ii Ciceronis scripta quae manserzmt omnia, fasc . 2, de inrentione ( . . . ), recognovi t E. S tro eb e l , editio stereotypa ed itionis prioris (M C MX V ) , StuttgaJ"diae, 1965 (tra d . rom . : Despre inrenţiune, trad ucere de Mihai Popa, în CICE RO , O . A . , 1 , p . 67 - 86) . Cicero , De natura de.orum M . Tullii Ciceronis de natura deorum, texte lati n , p u b l i e avec une intro­ d uction ( . . . ) par M. C. Thia ncoUI"t, P a r i s , 1 897 . Cicero , De officiis = 111 . T. Cierronis de ofriciis ad it!arcum filium, libri lres, p u b l i e ( . . . ) par H . Mar c h an d , Pari s, 1 897 ( t r ad . ro m . : Despre inda­ toriri, tra d u c e re de Daniel Gane a, in C I CE RO , =

O . A . , I I I , p . 223 - 301 ) .

Cicero , D e oratore = 111 . T . Ciceronis de oratore dialogi tres, re ce n su i t V . B e tolaud , Pari s , 1 878 (trad. ro m . : Despre orator, tra d ucere de G. Guţu, in C I CE RO , O . A . , I I , p . 1 7 - 78) .

Cicero , Hortensius = C i ce ro s Hortensius, herausge­ geben von L. Staume-Zimmermann ( Diss. ), Bern/ Frankfurt am Main , 1 976. 223


CICE RO, O . A . -:- Marcus Tullius Cicero , Opere alese, ediţie îngrijită de G. Guţu , voI . 1 - 1 1 1 , Bucureşti 1973 . Cicero , Orator M. Tullii Ciceronis orator, p ublie ( . . . ) par C. Aubert, Paris, 1878 (tra d . rom . : Oratorul, traducere de Daniel Ganea, in C I CE RO, O . A . , I I , p. 3 1 5 - 393) . Cicero , Partitiones oratoriae Marcus Tt.lli us Cicero , Partitiones oratoriae, fUr den Schulgebrauch er­ klărt von Karl Wilhelm Pinderit, Leipzig, Teubner, 1867 . Cicero , Tusculanae disputationes M. Tullii Cicero­ nis Tusculanarum disputationum libri quinque, 1 , libri I et 1 I ( . . . ) erklărt von Max Pohlenz, Berlin, 1 912 ; I I , libri I I I - V , erklărt vo n OUo Heine, Berlin, 1 929 (trad. rom . : Tuseulane , cărţile IV şi V, traducere de Mihai Popa, in CICE RO, O .A . , I I I , p . 21 - 104 ) . Demetrios, D e elocutione Demetrii Phalerei q u i dici­ tur de elocutione libellus. Praefatus recensuit adno­ tavitque Ludovicus Radermacher, Lipsiae, Teub­ neri , 1 901 (trad. rom . : Demetrios, Tratatul despre stil, trad ucere , introducere , comentarii de C. Balmuş, laşi, 1 943). DIOGE N E S LAE RTIOS Diogenis Laertii d e cla­ rorum philosophorum vitis, dogmatibus et apo­ phthegmatibus libri decem ( . . . ) recensuit C. Gabr. Cobet ( . . . ), graece et latine cum indicibus, Pari­ siis, Firmin Didot, 1929 (trad. rom . : Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filozofilor, traducere din limba greacă de C. I . Balmuş, studiu i ntroductiv şi comentarii de Aram M. Frenkian , Buc ureşti , 1963 ) . =

=

=

=

=

224


GLK = Grammatici latini ( . . . ) ex recensione ijen­ rici Keilii , 1 - VI I , Lip siae, 1855 - 1880. Petrus Hispanus, Summulae logicales = Petrus His­ panus, S u mmula e logicales, ed . 1. M. Bochenski , Freiburg, 1947 . Platon, Cratylos Platonis Cratylus, in Platonis op era, recognovit ( . . . ) loannes B urnet, tom. I tetralogias 1 - 1 1 continens, Oxford, 1900 (trad. rom. : Platon, Cratylos, traducere , lămuriri pre­ limi nare şi note de Simina Noica, in Platon, Op ere, voI . I I I , ediţie lngrijită de Petru Creţia, interpretările dialogurilor de Constantin Noica , Bucureşti , 1 978) . Plotin, Enneades Plotini Enneades cum Marsilii Ficini interp retatione castigata, i terum edi derunt Frid. Creuzer et Georg. HenricII!! Moser ( . . . ), Parisiis, Firmin Didot, 1896. Quintilian, Ins ti tutio oratoria = Marci Fabii Quinti­ l ian i institutionis oratoria e libri XII, edidit Ludwig Radermacher, Leipzig, Teubner, 1971 (trad. rom . : M. Fabius Quintili anus, A rta oratorică, traducere , studiu i ntrod uctiv, tabel cronologic, note , i ndici de Maria Hetco , voI . 1 - 1 1 1 , Bucureşti , 1975). Sallustius, Catilina = C. Sallustii Crisp i Catilina, 1 ugurta ( . . . ) edidit Alphonsus K urfess, Leipzig, 1 972. Seneca, Ep istulae = L. A nnaei Senecae ad Lucilium ep istulae morales recognovit ( . . . ) C. D. Reynolds, tom. 1 - 1 1 , Oxonii , 1 965 . Sextus Empiricus, Adversus mathematicos = Sexti Empirici adversus mathematicos libros quinque, tn =

=


Sexti Emp irici opera, recensuit Hermannus Mutsch­ mann , voI . I I , Lip siae, 1914. SVF = Stoicorum peterum fragmenta ( . . . ) collegit Joannes ab Arnim, voI. I - I I I , Lipsiae, 1 �03 - 1 905, voI . IV (indices), Lipsiae , 1 924. Tacitus, Dialogus de oratoribus = Tacit, Dialogul despre oratori, te xt [latin] şi traducere de H. Mihăescu, I aşi, 1 946. Terentius, A ndriafEunuchus = P. Terentii Afri co­ moediae, iterum recensuit Alfredus Fleckeisen, Lipsiae , 1916. Varro , De lingua latina = Marcus Terentius Varro , De lingua latina quae supersunt,> recensuerunt Georgius Goetz et Fridericus Schoell ( . . . ), Li p ­ siae, Teubner, 1910. Virgilius, A eneis . Pllrblii Virgilii Maronis A eneis ( . . . ) , în VI RGILIUS, O. (tl'ad. rom . : Vergilius, Eneida, traducere de George Coşbuc, ediţie îngri­ jită, note şi prefaţă de Stella > Petecel , Bucureşti , 1 980) . Virgilius, Georgica = Publii Virgilii Maronis georgi­ con libri q uatuor ( . . . ) , în VI RGILI U S , O . VI RGILIUS, O. = Publii Virgilii Maronis opera ( . . . ) , acurate reqensuit C. H . Weise , nova editio stereotypa, Lip siae , sumtibus et typis Caroli Tauchnitii, 1 844. B. Autori moderni

ACKRILL = Aristotle's Categories and De Interpre­ tatione, Translate d with Notes by J . L; Ackrill , Oxford, 1 963 . AMACKER = R ene Amacker, Entre syntaxe et se ­ mantique : L'ambiguite par alternant en latin, in 226


" Cahiers Ferdinand de Saussure " , 40 ( 1 986) , p . 61 - 74. A RE N S Hans Arens, Sprachwissenschaft. Da Gang ihrer Entwicklung "on der A ntike bis zur Gegenwart, Band 1 , Von der Antike bis zum A us­ gang des 19. lahrhunderts, Frankfurt am Main, 1974. AYE RS Robert H . Ayers, Language, Logic, and Reason in the Church Fathers. A Study of Tertulian, A ugustine, and Aquinas , Hildesheim/ New York, =

=

BALLY Ch. Ball y, Linguistique generale et lin­ guistique franţai.-;e4 , Bern, 1965. BARATI N - DESBORDES Mare Baratin et Fran�oise Desbordes, Semiologie el metalinguistique chez Saint A ugustin, în . "Langages" , XVI , 65, mars 1 982, p . 75 - 89. BARWI CK, P. Karl Barwick, Probleme der stoi­ sehen Spraehlf'ltre Ilnd Rhctorik, Berlin, 1 957 . BA RWICK , P. K . Kal'l Ba rwiek, Platons Kraly­ los und dic stoisclw SpraehschOpfungslehre und Etymologic, in "Abhandlungen der săehsisehen Akademie der Wissensehafte n" , p hilologisehe­ historisehe Klasse , 49/3 , Berlin, 1 957, p. 70 - 79. BA RWICK, Q. K. Barwiek, Qllintilians Stellung zu dem Problem sprachlicher NeuschOpfllngen, in " Philologus", XCI ( 1 936) , p. 89 - 1 13 . BOC HE N S K I J . M. Bochenski , Formale Logik, Freiburg/Mtinehen, 1956. B ROW N Peter Bro wn , A llgllstine of Hippo. A Biography, London, 1 969. 1 979 .

=

=

=

=

=

=

=

227


B ROC HARD V. Brochard , Etudcs de philosophie ancienne et de philosophie moderne, Paris, 1 926. CI-I ARPI N Fran�ois Charpin, L' idee de phrase grammaticale et son expression en Latin (These) , Paris, 1 9 7 7 . C H R I STE NSEN Johnny Christensen, A n Essay on the Unity of Stoic Philosophy, Copenhaga, 1962. COLLART = Je an Collart, Varron grammairien la­ tin, Paris, 1 954 . COSERI U , A . S . = Eugenio Coseriu, L'arbitraire du signe : Zur Spătgeschichte eincs aristotelischen Be­ griffes, in "Archiv fUr das Studium der neueren Sprachen und Literaturen", 1 19 (1967 ) , p. 81 - 1 12. COSERI U, G. S . Eugenio Coseriu, Die Geschichte der Sprachphilosophie "on der A ntike bis zur Gegenwart. Eine tJbersicht. Teil 1 . , Von der A ntike bis Leibniz 2, Tlibingen, 1 975. C RECELIUS S. A urelii A ugustini de dialectica liber, recensuit et adnotavit W. Crecelius, in " J ahresbericht liber das Gymnasium zu Elber­ feld", Elberfeldae, 1857 . DE RI J K Rudolf P.G. De Rijk, St. A ugustine on Language , în Charles E . Gribble (ed . ) , Studies Presented to Professor Roman Jakobson by H is Students, Cambridge (Mass . ) , 1 968, p . 91 - 104. DI CESARE = Donatella Di Cesare, Il problema logico-funziQnale del linguaggio in Aristotele, in LO GOS SEMANTICOS, p . 21 - 29. DUCH ROW = Ulrich Duchrow, Sprach"erstii ndnis und biblisches Horen bei A ugustin, Tlibingen, 1 965. DUCH ROW, S. Ulrich Duchrow, 'Signum' und 'superbia' beim jungen A ugustin (386 - 390 ) , in =

=

=

=

=

=

=

228


" Revue des etudes augustiniennes", V I I ( 1 961 ) ,

p . ,;369 - 372.

ECO Umberto Eco , Serniotics and the Philosophy of Language, Lon don , 1 984. E GLI = Urs Egli , Zur stoischen Dialektik, Basel, 1 967 . E I SLE R Rudolf Eisler, W 6rterbuch der philoso­ phischen Begriffe4, historisch-quellenmassig bear­ beitet, 1, A - K , Berlin , 1 927 . E R NOUT - MEILLET A. Ernout, A. Meillet, Dictionnaire etymologique de la langue latine. Histoire des mots 4, Paris, 1967 . E R NOUT, M . H . A . Ernout, Morplwlogie histori­ que du latin 2, Pari s, 1935. FI SCHER = Balduin Fischer, De A ugustini libro qui est de dialectica ( D i s s.) , Jena , 1918. F R E D E , L . = Michael Frede, Di e stoische Logik, G6ttingen, 1 974. F REDE , P. = Michael Fre de , Principles of Stoic Grammar, in R I ST , S . , p . 27 - 75 . FUCH S = H . Fuchs, Enkyklios Paideia, în Theodor Klauser (ed. ) , Reallexicon fur A ntike und Christen­ tum, Stuttgart, voI . V, col . 365 -398. GENTINETTA = P. M. Gentinetta, Zur Sprachbe­ trachtung bei den Sophisten und in der stoisch-helle­ . nistischen Zeit, Winterthur, 1961 . GI LSON = E tienne Gilson , Introduction ti l'etude de Saint A ugustin, Paris, 1929. GO DEL, H . R . Godel, Homonymie et identite, in "Cahiers Ferdinand de Saussure" , 7 (1948) , p . 5- 15. =

=

=

=

=

22S


GODEL, S . R . Robert GodeJ , Similit udinc-s rerum (St. A ug ustin, Conf. X, 8 , 14 ) , în " Cahiers Ferdinand de Saussure", 38 ( 1 984) , p. 201 -"204. G RAE SER Andre as Graeser, The Stoic Theory of Meaning, in R I ST, S . , p . 77 - 100 . HAGE N DAHL Haral d Hagendahl , A ugustine and Latin Classics, voI . 1, Testimonia, with a Con­ tribution on Varro by Burkhart Cardauns, Go­ teborg, 1 967 . HALLE R Rudol f lI al ler , Untersuchungen zum Bedeutungsproblem in den antiken und mittelalterli­ chen Philosophie, în " Archi v fUr Begriffsgeschich­ te", V I I ( 1 962) , p. 57 - 1 19. J ACKSO N , A . A ugustine, De Dialectica, Tra ns­ lated with introduction and notes by B. Darrell­ J ackson, from the text newly edited b y J an Pinhorg, Dordrecht/Boston , 1975. JACKSON, T.S. B. Darrell- Jackson, The Theory of Signs in St. A ugustine's De doctrina christiana , in " Revue des etudes augustiniennes", XV ( 1 969) , p . 9 - 49 . K O RNER F . Korner, Das Sein und der Mensch. Die existentielle Seiensentdeckung des jungen A uguJ­ tin, Freib urg f Munchen , 1959. K RETZMA N N Norman Kret zm ann , History of Semantics, în The Encyclopaedia of Philosophy, New York/London , 1 967, voI. V I I , p . 358 - 406, LAB RI OLLE Pierre de Labriolle , Histoire de la litterature latine chretienne, Paris, 1 920. LIEB Hans- Heinrich \Lieb , Das 'semiotische Dreieck' bei Ogden und Richards : eine N eufor­ mulierung des Zeichenmodells (,Ion Aristoteles, in LOGOS SEMANTl KOS, p. 137 - 156. =

=

=

=

=

=

=

=

=

=

230


LO GOS S EMANTI I\.OS = J urgen Trabant (ed . ) , Logos semantikos : studia linguistica in honorem Eugenio Coscriu, Berlin/ New York/Madrid, Vo} . 1 , 1 981 . LLOYD = A. C. Lloyd, Gra mmar and Metaphysics in the Stoa, în LQ N G , P . S . , p . 58- 74. L O N G, D . = A. A . Long, Dialec tic and the Stoic Sage, în RI ST, S . , p. 101 - 1 24. " LO NG, L . T . = A. A. Long, Language and Thought in Stoicism , în LO N G , P. S . , p . 75 - 1 13 . L O N G , P . S . = A . A . Lo ng (ed . ) , Problems in Stoicism, London, 1971 . MALMBE R G = Bortil Malmberg, S ig n es et symboles. Les bases du langage humain , Paris, 1977 . MA R KUS = R . A. Markus, St. A ug ustine on Signs , în "Phronesis" , I I (1957) , p . 60 - 83 . MA R ROU, A. E . = H . - 1 . Marrou, Saint A ugustin et l' encyclopedisme philosophique, in " Revue des etudes latines" , X I I ( 1 934), p. 280 - 283 . MA R ROU, S . A . = H . - 1 . Marrou, Saint A ugustin et la fin de la cult ure antiqu e 4 , Pari s, 1 958. MATES = Benson Mate s , Stoic Logic 2, Berkeley , 1 961 . MA YE R = Corn e l i u s Petrus M ayer, Die Zeichen in der ger:stigen Entwicklung und in der Theologie des jungen A ugustins, Wiirzburg, 1 969. MO RA N = Jose Mora n , San Agust in y la Escoldstica, în "Augustinianum" , X (1 970) , p . 1 1 8 - 1 41 . MULLE R = Fre dericus Muller, De veterum, impri­ mis Romanorum studiis etymologicis, 1 , Trajecti ad Rhenum , 1910. 231


MU NTEANU, D . R . = Eugen Munteanu, Natura semiotică a raporturilor dintre dialectică şi retorică la A urelius A ugustinus, in Elena Puha, Petru Ioan, Petre Dumitrescu (ed .) , Filosofia şi proble­ matica lumii contemporane, I aşi , 1986, p . 105- 1 1 4. MUNTEANU , L. M. = Eugen Mun teanu, Asupra distincţiei limbaj-obiect - metalimbaj în lucrările lui A ugustin "De dialectica" şi "De Magistro" , în "Anuar de lingvistică şi istorie literară" , Iaşi, XXXI ( 1 986 - 1 987) , A-lingvistică , p . 2 - 21 . MURPHY = James J . Murphy, The Metarhetorics of Plato , A ugustine and McLuhan. A Painting Essay, în "Philosophy & Rhetoric" , IV (1971 ) , nr. 4, p . 201 - 214. NUCHELMA N S = Gabriel Nuchelmans, Theories of the Proposition. A ncient and Medie"al Concepts of the Bearers of Truth and Falsity, Amsterdam! London, 1 973 . O GDEN - RICHARDS C. K . Ogden, 1 . A . Richards, The Meaning of Meaning. A Study of the 1 nfluence of Language upon Thought and of the Science of Symbolism 10 . With supplementary essays by B. Malinowsky and F. G. Crookshank, London, 1 949 . P E PI N = Jean Pepin, Saint A ugustin et la dialec­ tique, Villanova, 1 976. PI NBORG, L. S. = J an Pinborg, Logik und Seman­ tik im Mittelalter. Ein tJ berblick, mit einem Nach­ wort von Helmut Kohlenberger, Stuttgart, 1972. PI NBORG, S . S . Jan Pinborg, Das Sprachdenken der Stoa und A ugustins Dialektik, in "Classica et me diaevalia" , XX I I I ( 1 962), p . 1 48 - 177. =

=

232


PO HLENZ = Max Pohlen z , Die Stoa. Geschichte einer geistigen Bewegung 5 , Gottingen, 1 978. P RANTL CarI Prantl , Geschichte der Logik im Abendlande, 1 , Leipzig, 1855. QUICHE RAT = L. Quiche rat, A . D aveIuy, Dic­ tionnaire latin -franfais 5 1 , Paris , 1922. R I ST, S. = John M. Rist (ed . ) , The Stoics, Berke­ ley/Los Angeles/London, 1 978. RO GUET R. P. Roguet, Commentaire de la Somme theologique, Paris, 1945. ROTI A = P. Ro-t ta, La filosofia del lingllaggio della Patristica e della Scolastica, Torino , 1909 . RUEF = Hans Ruef, A ugustin uber Semiotik und Sprache. Sprachtheoretische A nalysen zu A llgustins . Schrift "De Dialectica" mit einer deutschen Ober­ setzung, Bern, 1981 . SCHMI DT, S. G. Sto icorum grammatica, compo­ suit Rudolphus Schmi dt, Halle , 1839 (reeditare fotomecanică, Amste rdam, 1 967) . SC HMI DT, K . = Kurt Schmidt, K. Barwick, Pro­ bleme der stoischen Sprachlehre und Rhetorik (re­ cenzie) , in " Gymnasium" , 67 (1960), p . 249-251 . SC HOB I N GE R = Jean- Pierre Schobinger, A ugus­ tins Einkehr als Wirkung seiner Lekture. Die admonitio verborum, in Helmut Holzhey, Walther Ch. Zimmerli (e d . ) , Esoterik und Exoterik der Philosophie. Beitrăge zu Geschichte und Sinn philo­ sophischer Selbstbestimmllng, Base1/Stuttgart , 1977, p . 70 -99. SC H R OTE R = Robert Schroter, Studien zur varro­ nischen Etymologie, 1 , Wiesbaden, 1 959. =

=

=

233


SIMONE Raffael e Simone , Semiologie augusti­ nienne, î n " Semiotica" , VI ((1972), p. 1 - 31 . STE I NTHAL H . Steinthal , Geschichte der Sp rach­ wissenschaft bei den Griechen und Romern, mit besonderer Rilclcsicht auf die Logik, zweite Ver­ mehrte und verbesserte Auflage, 1, Berlin, 1890, I I , Berlin, 1891 (reproducere fotomecanică, Bonn, 1961 ) . T H IMME W. Thimme , A ugustins geistige Entwick­ lung in den Jahren nach der Bekehrung, Berlin, 1908. TODO ROV Tzvetan Todorov, Teorii ale simbo­ lullli, traducere de Mihai Murgu , prefaţă de Maria Carpov, Bucureşti, 1 983. UEBERWE GS Friedrich Ueb erwegs, Grundriss der: Geschichte 'der Philosophie 13, I I , Die patristische und scholastische Philosophie, herausgegeben vo n B e rnhard Geyer, Basel/Stuttgart, 1956. WALD , A. Lucia Wald, ObseNaţii asupra concep­ tului de ambiguitate în opera lui A urelius A ugus­ tinus, în 1 . Coteanu, Lucia Wald (ed . ) , Probleme de ling�istică generală, voI. VI I , Bucureşti, 1977 p . 1 1 7 - 1 26. WALD, F. L . Lucia Wal d (ed . ) , Filosofia limba­ jului - din antichitate pînă în secolul al X VIII-lea (în texte şi studii ), Bucureşti , 1983. WALD, T. S . Lucia Wald, La terminologie semio­ logique dans l'oeu�re de A urelius A ugustinus, in "Actes de la X Xe Conference I nternationale d' E tudes Classiques Eirene" (Cluj -Napoca, 2 - 7 octobre 1 972), Bucureşti/Amsterdam , 1975, p . 89- 96. =

=

.

=

=

=

=

=

=

234


WALDE - HOFMA N N = Lateiniscltes e tynzologi足 sches W 6rterbuch Von A. Walde, 3. , neubearbeite AufIage von J. B. Hofmunn, er ster Band A-L, Heidelberg. 1 938. WIEN B RUCH == Ulrich \\'ien brueh, "u'ignum" , "significatio" und "illuminatio" bei Augustin in Albert Zimmermann (ed.), ])er Begriff der "reprae足 sentatio" im Mittelalter. Stellcwtretung, Symbol, Zeichen, Bild, Berlin, 197 1 , p. 7G - 93. WITTGENSTEI N = L. Wittgenstein , Philosophi足 sche Untersuchungen, Oxford , 1953.


CUPRINS

5

I ntroducere S umar analitic

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

De dialectica. Text şi traducere . . . . . . . . . . . . . . Note explicative şi comentarii Sigle şi bibliografie

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

33 35 130

219


Tehnoredactori :

MARIANA

RĂDULESCU,

FLORICA PÂSLARU

l

Corector : CORNELIA DOINA RUŞT I Format carte

32/70 x 1 00.

Comanda întreprinderea poligrafică

Coli tipar

7,50

1 3/229 ,,1 3 Decembrie

ROMÂNIA

1 91 8" ,


Augustin - De dialectica  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you