Page 1


BlBUOTECA DE FlLOSOFlE Filosofia universală contemporană

AUGUSTE COMTE

Discurs asupra spiritului pozitiv Traducere, Preambul şi Note de

EDITURA

ŞTIINTIFI�

Bucureşti,1999


Coperta colectiei: DANIEL NICOLESCU Redactor: MARIANA ŢUŢUIANU

Traducerea a fost făcută

după

Discours sur l'esprit positif de Augtlste COMTE,

Union Generale d'Editions, Paris,

1963

Toate drepturile asupra traducerii de fară aparţin Editurii

Ştiinţifice

lSBN 973-44-0221-8


Pozitivismul, o "filosofie definitivă" ?

Este uimitor dt

de numeroase sunt textele fundamentale ale culturii universale care încă ne rămân străine, in sensul că ne este dat să le cunoaştem exclusiv în limbile străine în care acestea circulă. Textele reprezentative ale lui Auguste Comte se numără printre ele. Spre deosebire de Discours de la method.e al lui Descartes, Discours sur Pespritpositifal lui Augustc Comte este un discurs adevărat, rostit ca preambul la un curs anual de astronomie populară , mtr-o sală pusă la dispoziţie de primăria unei cir­ cwnscripţii administrative a Parisului. În 1844 discursul a fost tipărit Într-un volmnaş care însuma 108 pagini (editori: Carilian-Goeroy şi Vict9r Dalmont, Paris), pentru ca apoi să a p ară , în acelaşi an, ca parte in tr od ucti v ă la Traiti Phiwsophique d-'Astro1tomie Populaire. Pe lill spaţiu redus, ftlosoful rezumă o operă care până atunci îi celUse nu mai puţin de 6 volume : Cours de philosophie positive (18301842), la care se vor adăuga cele 4 volume ale Systeme de poli­ tique positive (1851-1854), proiecta te încă din 1842. Nici o constlUcţie ftlosofică nu a avut o influenţă mai promptă, mai vastă şi mai durabilă decât pozitivismul. În afară de Franţa, u nde a fost cultivat în mod inteligent şi


6

LEONARD GAVRILIU

tenace de E. Littre, P. Laffitte, Rigolage, Robinet s au Alfred Fouillee, în Anglia i s-au raliat imediat spirite ca rSt. Mill, H. S pencer, A. Bain sau K. Pearson, în Rusia gânditori ca

G.N. Vârubov, E.V De-Roberti, K.D. Kavelin sau Vv. Lasevici, în înd ep ărtata Japonie

re

putaţi

mosofi ca Nisi

Toyama Masuiti, iar în nu mai puţin îndepărtata Brazilie un grup de filosofi n a ţion ali şti {Luis Perreira B arreto, Miguel Lemos, Teiheira Mendes), care i-au dat prestanţă de doctrină de stat. Dar lucrul cel mai important a fost acela că în Statele Unite ale Americii pozitivismul a con­ stituit prologul pragmatis mulu i şi însăşi coloana sa v erte­ Amane sau

brală. Şi să nu uităm de empiriocriticismul lui Ernst Mach şi Richard Av en a rius în Austria

şi Elveţia şi, mai ales, de marea

î ncrengătură n eopoz itivistă din secolul XX, inclusiv

mul

logic,

direcţii de gândire scientistă fecunde

şi

pozitivis­

în zilele

noastre şi ale căror rezultate se fac simţite, între altele, în domeniul informaticii practice. Pleiada de gânditori din ceJe­ brul Wienerkreis

(R. Carnap,

M. Schlick, H. Reichenbach, o.

Neurath, K. Gădel, H. Feigl, H. Hahn etc.), la care se adaugă englezii A. Aycr şi G. Ryle, polon ezii J. Lukasiewicz

şi A. C.J. Lewis şi E. Nagel, şi mulţi, mulţi alţii, ne dau o idee de spre amploarea curentului. Este oare pozitivismul o "filosofie definitivă", dincolo de orice metafizică a esenţelor şi a explicaţiilor transcendentale ? Cert este că Augu st e Comte a facut a ce astă afirmaţie. Adevărul acesrui enunţ nu po ate fi Însă d emonstr at pe cale logică. Verdictul îl va da is to ria . Un fapt este sigur: pozi­ tivismul şi pragmatismul reprezintă filosofia burgh eziei care a învins definitiv Încercările de restauraţie fe udală, atât în Europa, cât şi în America marelui război civil. S-ar putea ca Tarski, americanii Ch.'V. Morris,


POZITIVISMUL O "FILOSOFIE DEFINITiVA" ?

7

viitorul pozitivisrnului/pragmatisrnului să se suprapună exact

pe viitorul clasei care a generat această filosofie. Iar acest viitor poate fi grandios.

Cu

o condiţie : ca aspiraţiile

burgheziei să coincidă cu ale întregii Umanităţi, acea "divini­ tate" la care se închina Auguste Cornte. Dr. LEONARD GAVRILIU


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV


Consideratii fundamentale asupra naturii şi destinatiei adevăratului spirit filosofic ; apreciere sumară privind marea importan�ă socială pe care o are astăzi propagarea universală a principalelor studii pozitive; aplicarea specială a acestor principii la ştiinta astronomică, În lumina pozitiei sale enciclopedice reale

Totalitatea

luate

cunoştinţelor de

astronomic, până în

prezent

în considerare prea iwlat, nu mai trebuie de acum în­

colo să constihlie dec ât unul dintre elementele indispensabile

nou s istem indivizibil de ftlosofie generalăl, pregătit în mod progresiv prin concursul spontan al tuturor marilor lucrări ş tiinţifice proprii ultimelor trei secole şi care a ajuns as tăzi, în sfârşit, la adevărata sa maturitate abs tract ă . Î n vir­ tutea acestei conexiuni, încă foarte puţin înţelese, natura şi destinaţia acestui Tratat2 nu ar putea fi suficient apreci at e în cazul în care acest preambul necesar nu ar fi consac rat mai ales defmiri i convenabile a adevăratului spirit fundamental al acestei filosofii, a c ărei instalare universală trebuie, În f ond , să devină scopul esenţial,-· al unui asemenea Învăţ ământ . Deoarece ea se distinge în principal printr-o continuă pre­ ponderenţă, atât logică cât şi ştiinţifică, a punctului de vedere istoric sau socia13, mă văd nevoit, pentru a o caracte riza mai bine, să reamintesc mai întâi, în mod sumar, marea lege pe care am stabilit-o în al meu Sistem de filosofie pozitivă4, cu privire la întreaga evolu ţie intelectuală a l)manităpi, leg e la care, de altfel , studiile noastre de astronomie vor recurge adesea. Potrivit ac estei doct ri ne fu nd ament al e, toate speculaţiile noastre, oricare ar fi ele, sunt obli gate, atât la individ cât şi la unui


12

AUGUSTE COMTE

p rin trei s tă ri teoretice diferite, pe de t eolo gică, metafizică şi pozitivă . le vor putea califica '1Ît:i în mod suficient pentru cei care vor fi înţ eles bine adevăratul lor sens general. Deşi la început indispensabilă din toate punctele de vedere, p ri ma stare tre­ buie de acum încolo să fie concepută ca pur p rovizorie şi pregătitoare; a dou�_, care nu constituie în re al itate decât o modificare dizolvantă a celei dintâi, nu are niciodată decât o simplă destinaţie tranzitorie, aceea de a conduce treptat la starea a treia ; tocmai în aceasta, singura pc deplin n ormal ă, constă, în toate me to dele , regimul definitiv al ra ţiunii umane . În primul lor avânt, în mod necesar teologic, toate specu­ la ţiile noastre manifes t ă în mod spontan o predilecţie carac­ teristică pentru problem ele cele mai insolubile, pentru temele cele m ai radical inaccesibile oricărei investigaţii decisive. Prin tr- un contrast care azi trebuie să ni se pară inexplicabil, dar care, în fond , era atunci în deplină armonie cu adevărata s ituaţie iniţială a inteligenţei noastre, într-o vreme în care spiritul uman era sub nivelul c dor mai simple probleme ştiinţifice , el că uta cu aviditate, şi într-un mod aproape exclu­ siv, originea tuturor lucrurilor, cauzele esenţiale, fie de p rim e sau finale , ale diverselor fenomene care îl frapa u, ca şi m odul lor fundamental de a se produce, căuta, într-un cuvânt, cunoştinţele absolute5• Ace astă trebuinţă pri mitivă este în mod firesc satisIacută, în măsura în care ar putea vreodată să fie, p rin tendi nţa noastră de a trans porta pretutin deni tipul uman, asimilând t oa te fenomenele, oricare ar fi ele, acel ora pe care le producem noi înşi ne şi care, în felul acesta, încep să ni se pară destul de cunoscute p otri vi t intuiţi ei imediate ca re le însoţeşte6. Pentru a î n ţelege bine spiritul pur te ologic, rezultat din dezvoltarea tot mai sistematică a acestei stări pri­ mordiale, nu trebuie să ne limităm la a-l examina în ultima sa specie,

să treacă

suc cesiv

care demunirile obişnuite


13

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

fază, care ia

sfârşit sub ochii noştri, la p opulaţiile cele mai

avansate, dar care nu cea mai

caracteristi că

este

del o c,

cu mare

i

ap roximaţ e, faza

; este necesar să aruncăm o privire

asupra evo luţiei sale naturale spre a-i aprecia identitatea fun­

amentală sub cele trei f orme principale succesive care îi sunt

d

propru.

Forma cea mai imediată şi mai pronunţată o constituie

fetifismul propriu-zis, care constă mai ales în a atribui tuturor -CorpUrilor exterioare o viaţă in esenţă analoagă cu a noastră, dar aproape întotdeauna mai energică, având în vedere

acţiunea lor de obicei mai puternică. Adorarea astrelor carac­

terizează gr adul cel mai înalt al care, la început,

abia dacă

acestei prime

faze teologi ce

diferă de starea mentală la care se

opr esc animalele superioare . Cu toa te că această p r imă formă a filosofiei teologice se regăseşte în mod

vădit

în istor ia in­

telectuală a tuturor societăţilor umane, ea nu domină astăzi

mai direct decât la cea mai p uţin numeroasă din cele trei mari rase care compun specia noastră7.

În

tabilul

cea de a doua sa

p"oliteiJ'f!!,

f ază

esenţială, care

constituie

veri­

adesea confundat de moderni cu starea

precedentă, spiritul teologic reprezintă clar li ber a prepon ­ derenţă speculativ-ă , a ima nati ei , pe când până atunci

gi

prevalaseră îndeosebi în teor i i le �lane instinctul şi �nti­

�. �ilosofia iniţială suferă aici cea mai profundă tratis­

e

� pe care o put a suferi ansamblul destinului ei real; în

ace ea

că viaţa este în sfârşit retrasă de la obiectele materiale pentru a fi în mod misterios transferată la diverse fiinţe fic­ tive, de obicei invizibile, a căror intervenţie activă continuă devine de acum Înainte sursa directă a tuturor fenomenelor om eneşti . Tocmai p e parcursul acestei faze caracteristice, incorect apreci ată astăzi, se impu ne să studiem în princip al spiritul teologic care se dezvoltă aici cu o plenitudine şi cu o


14

AlJGlJSTE COMTE

omogenitate ulterior imposibil d e regăsit : este epoca celui mai mare ascendent, atât mental cât şi social, în toate pri­ v inţele . Specia runană în general nu a ieşit încă din această stare, care p ersist ă astăzi la cea mai numeroasă dintre cele trei rase omeneşti, cu excepţia rasei negre şi a părţii cel mai puţin avansate a rasei albe . În cea de a treia fază teologică, 1JWnoteism.!!l propriu- zis , � ipevitabilul declin al ftlosofiei care, fie şi păstrând 'multă vreme o mare influen ţă socială, mai mult aparentă decât reală, sufe ră în cons eci n ţă o rapidă involuţie intelectu­ ală ca urmare spontană a acelei simplificări caracteristice în care raţiunea restrânge tot mai mult d ominaţia anterioară a imaginaţiei, lăsând puţin câte puţin să se dezvolte sentimen­ tul univers al , până atunci ap roape nesemnificativ, al necesarei supuneri a tuturor fenomenelor naturale unor legLinvari_­ abile. Sub forme foarte diverse şi chiar radical inconcil i abile , ;est mod extrem al regimului preliminar încă mai pers istă, cu o energie cât se poate de inegală, la imensa majoritate a rasei albe; dar, oricât ne-ar iluziona o observaţie facilă, înseşi aceste preocupări personale constituie aici prea adesea un o bstacol în calea judicioasci sale aprecier i, deoarece lipseşte o comparaţie suficient de raţională şi de impalţială cu cele două mod uri precedent e . Oricât de impClfect ni s-ar părea în prezent lUl asem en ea mod de a filosofa, este cât se poate de neces ar să vedem legătura ind isolu b ilă a stării prezente a spiritului uman cu ansamblul stărilor sale anterioare, recunoscând în mod cuvi­ incios că el a trebuit să fie multă vreme pe cât de indispen­ sabil pe atât de inevitabil. Limitându-ne aici la �impla j ud e ­ cată intelectuală, ar fi în primul rând s uperfluu să insistăm asupra tendinţei involuntare care, chiar şi astăzi, ne antre­ nează în mod vădit pe toţi în expli caţi i esenţial teologice, de


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI

POllTIV

15

îndată ce vrem să pătrundem direct misterul inaccesibil8 al modului fundamental de producere al lIDor fenomene oare­ care, mai ales al acelora ale căror legi reale încă le ignorăm. Cei mai eminenţi gânditori pot în cazul acesta să constate propria lor dispoziţie naturală pentru cel mai naiv fetişism, atunci când această ignoranţă este momentan combinată cu vreo pasiune accentuată. Dacă, aşadar, explicaţiile teologice au suferit, la modernii din Occident, căderea într-o desue­ tudine crcscândă şi decisivă, lucrul acesta s-a întâmplat chiar pentru că misterioaseJe cercetări pe care ele le au în vedere au fost din ce în ce mai mult înlăturate ca radical inaccesibile pentru inteligenţa noastră care, treptat, s-a obişnuit să le sub­ stituie irevocabil cercetări mai eficace şi mai în armonie cu adevăratele noastre trebuinţe9. Într-o vreme în care adevăratul spirit filosofic deja are prevalenţă în faţa celor mai simple fenomene şi a unui subiect atât de elementar ca teoria ciocnirii, memorabilul exemplu al lui MalebrancheIO ne va reaminti mereu necesitatea de a recurge la intervenţia directă şi permanentă a unei acţiuni supranaturale, ori de câte ori încercăm să mergem până la cauza primă a unui eveniment oarecarell. Or, pe de o parte, asemenea tentative, oricât de puerile ni s-ar părea-tocmai astăzi, continuă în mod cert sin­ gurul mijloc primitiv de a determina avântul neîncetat al speculaţiilor umane, degajând în mod spontan inteligenţa noastră din cercul profund vicios în care în mod necesar era mai întâi ascunsă, în radicală opoziţie cu cele două condiţii deopotrivă de imperioase. Căci dacă modernii au fost deter­ minaţi să proclame imposibilitatea fondării vreunei teorii solide altfel decât pe baza unui suficient concurs de observaţi i convenabile, este incontestabil că spiritul uman nu ar putea niciodată să combine şi nici măcar să culeagă acele indis­ pensabile materiale rară a fi întotdeauna condus de câteva


16

AUGUSTE COMTE

viziuni speculative, stabilite în prealabiF2 . Aşa d ar, aces te

i

concepţii pr mo rd iale n u po t , evident, să rezulte dedt

dintr- o filosofie scutită, pri n natura sa, de o îndelungă

p regătire şi care, Într-un cuvânt,

impulsie

sub exclusiva

poat ă apăr ea spontan,

a unui i nstinct dire ct, oricât de

hi meri ce ar fi, pe de altă parte, sp eculaţiile astfel li ps ite de

i

orice fundament real. Este fericitul priv le giu al principiilor teologice, iară d e

care putem fi siguri

nu ar fi ie ş it niciodată din so

că inteligenţa n oastră

m nolenţa

sa iniţială, principii

speculativă, să

care au pe rm is , derogându-i activitatea

pregătească încetul cu încetul un regim logic mai bun.

Aceast ă aptitudine fundamentală a fost, de altfel, puternic secondată de predilecţia originară a spiritului uman pe n tru

probl eme ins olubile , care a marcat mai ales acea filosofie

ţl

primi tivă . Nu ne putem măsura for e e mentale şi, dre pt

i

ţ

urmare, să le c rcumscr iem în mod prudent dest i na ia, d e cât după ce le-am exersat îndeajuns. ar, acest indispensabil

ex erciţiu nu poate fi de la bun început det er minat, mai ales

în ceea ce priveşte cele mai slabe facultăţi ale naturii , rară energica sti mula re inerentă unor aseme nea studii, în care a tâte a

i

i ntelige nte rău cultivate încă mai pe rs st ă să caute cea

l

mai promptă şi cea mai co m pl e tă soluţie la prob eme cu

e

totul uzuale. Ba chiar, spre a învinge înd aj uns inerţia noas­

tră nativă, multă vreme a trebui t s ă se recurgă şi la put ernice

iluzii pe care le susci tă în mod spontan o astfel de filosofic,

mului

iluzii cu privire la puterea aproape infinită a o

de a

modifica după pl acu l său o lume pe atunci conceput ă ca

ţ mente ordonată spre folosinţa sa şi pe care nici lege nu o putea sustrage arbitrarei sup remaţii a

fiind es en ial o mare

influenţelor supranaturale. Nici nu au trecu t trei secole de

ţ

când, elita Umanităţii , spe ran ele astrologice şi alchimiste, un ultim vestig iu ştiinţific al acelui s p ir it primordial, au în-


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

11

cetat realmente să servească la acumularea zihlică de obser­ vaţii corespunzătoare, cum au indicat Kepler13 şi, respecti,�

Bertho1et14. Concursul decisiv al acestor diverse motive intelectuale ar

fi, în

plus, puternic fortificat dacă natura acestui

Tratat mi-ar

permite să semnalez îndeajuns influenţa irezistibilă a înaltelor necesităţi sociale, pe care le-am apreciat În mod convenabil în lucrarea fundamentală menţionată la începutul acestui dis­

curs15. Putem

astfel demonstra din plin în ce măsură spiritul

teologic a fost timp îndelungat indi spensabil combinării per­ manente a ideilor morale şi politice, mai mult decât tuturor celorlalte, tru

fie în

virtutea complexităţii lor superioare, fie pen­

că fenomenele corespunzătoare, iniţial prea puţin

rdiefate, nu au putut dobândi o -dezvoltare caracteristică

decât după o evoluţie foarte îndelungată a civilizaţiei umane. Este o inconsecvenţă stranie, abia scuzabilă prin tendinţa orbeşte critică a epocii noastre, de a recunoaşte imposibili­ tatea celor din Antichitate de a filosofa asupra unor subiecte simple altfel decât după tiparul modului teologic şi de a nu recunoaşte cu toate acestea, mai ales la politcişti, insur­ montabila necesitate a unui regim analog faţă de speculaţiile sociale16. Dar, pe deasupra trebuie să înţelegem, deşi nu aş putea-o stabili aici, că acea filosofie iniţială nu a fost mai puţin indispensabilă avântului preliminar al noastre, ca şi al inteligenţei, fie

pentru

sociabilităţii

a constitui în mod

prinlitiv unele doctrine comune, iară de care legătura socială nu ar fi putut dobândi nici întindere şi nici consistenţă, fie suscitând

în mod spontan singura autoritate spirituală ce

putea să apară atunci. Oricât de sumare sunt aici aceste explicaţii generale privind natura provizorie şi destinaţia pregătitoare a singurei filosofii care convenea realmen� ,=opilăriei Umanităţii, ele ne


18

AUGUSTE COMTE

fac să înţelegem lesne faptul că regimul iniţial diferă profund, în toate pr ivi nţele, de acela corespunzător virilităţii mentale, pentru ca trecere a graduală de la unu11a celălalt să se fi putut opera originar, fie în individ, fie în specie, rară asistenţa crescândă a unui fel de filosofii intermediare, în esenţă limi­ tată la acest oficiu de tranziţie. Aceasta este parti ciparea spe­ cială a stării metafizice propriu - zi se la evoluţia fundamentală a inteligenţei noastre, care, fiind ostilă faţă de orice schimbare bruscă, se poate astfel ridica aproape pe nesimţite de la starea pur teologică la starea pozitivă, cu toate că această situaţie echivocă se apropie, în fon d, mult mai mult de prima decât de ultima. Speculaţiile dominante au păstrat aici acela şi ca­ racter esenţial de tendinţă, obiş nuită la cunoştinţele a bsolute : doar soluţia a suferit o transformare notabilă, potrivită mai degrabă pentru a facilita concepţiile pozitive. Ca şi teologia, de fapt , metafizica încearcă mai ales să explice natura intimă a fiinţ elor, originea şi destin aţia tuturor lucrurilor, modul esenţial de producere a tuturor fenomenelor ; dar, în loc să folosească în acest scop a genţi supranaturali propriu-zişi, ca îi înlocuieşte din ce în ce mai mult cu acele entităţi sau abstracţii personificate a căror utilizare, cu adevărat caracte­ ristică, a permis adesea să fie desemnată cu. termenul de ontologiel7. Este cât se poate de uşor azi să practici o aseme­ nea manieră de a filosofa care, încă preponderentă în cazul fenomenelor celor mai complicate, oferă zilnic, chiar şi în teoriile cele mai simpl e şi mai demodate, atâtea apreciabile urme ale lungii sale dominaţii 18. Efica c itatea istorică a aces­ tor entităţi rezultă direct din caracterul lor echivoc, deoarece, în fiecare din aceste existenţe metafizice, inerente corpului corespunzător, Îară a se confunda cu el, sp iritul poate, după cum este mai aproape de starea teologică sau de starea pozi­ tivă, să vadă tie o veritabilă emanaţie a puterii supranaturale�


19

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

fie o simplă dominaţie abstractă a fenomenului în chestiune. În cazul acesta nu

mai

domină pura imaginaţie, dar

nici

ver­

itabila observaţie ; raţionamentul dobândeşte Însă aici o mare extensiune şi se pregăteşte în mod confuz pentru lUl exerciţiu cu

adevărat ştiinţific. De altfel trebuie să remarcăm că partea

speculativă este la început cu totul exagerată, ca urmare a acelei tendinţe îndărătnice de a argumenta

în loc

de a obser­

va, tendinţă care, în toate genurile, caracterizează de obicei

spiritul

metafi zic

,

chiar şi la exponenţii săi cei

mai eminenţi.

O categ orie atât de flexibilă de idei, care nu comportă câtuşi

de

puţin consistenţa proprie timp atât de îndelungat sis­

temului teologic, trebuie de altfel să ajungă, mult

mai

rapid,

la unitatea corespunzătoare, prin subordonarea graduală a diferitelor entităţi particulare unei singure entităţi generale,

natura, destinată să determine slabul echivalent metafizic al

vagii

legături universal e rezultată din monoteism.

Pentru a înţelege mai bine, istorică a unui

mai

ales astăzi, eficacitatea

atare aparat filosofic,

este necesar să

recunoaştem că, prin natura sa, el nu este de la sine suscepti­ bil decât de o simplă activitate critică sau dizolvantă, chiar şi mentală, şi cu atât mai mult soci.Jlă, Iară a putea vreodată să organizeze ceva car� să-i fie propriu. Radical inconsecvent,

acest spirit echivoc conservă toate principiile fundamentale

ale sistemului

teologic, dar lipsindu-Ie din ce în ce mai mult

de acea vigoare şi de acea fIxitate indispensabilă autorităţii lor efective ; tocmai într-o asemenea alterare constă, într-adevăr, în toate privinţele, principala

sa utilitate pasageră, în momen­

tul în care regimul antic, multă vreme progresist pentru ansamblul

evoluţiei

umane, a ajuns în mod inevitabil la acel

grad de persistenţă abuzivă în care tinde să perpetueze

la

ne­

sfârşit starea de copilărie la început atât de fericit dirijată. Metafizica nu este

deci, în fond,

decât

un fel de teologie trep-


20

AUGUSTE COMTE

tat vlăguită prin simplificări dizolvante care îi răpesc în mod

spontan

puterea

directă

de

împiedica

a

dezvotarea

concepţiilor pozitive, conservându-i totuşi capacitatea provi­

un amunit exerciţiu indispensabil spiritu­ lui de generalizare, până când va putca, în sfârşit, să capet e o wrie de a întreţine

mai bună alimentare. Dat fiind caracterul său contradictoriu,

re

gimul

metafizic sau ontologic este Întotdeauna plasat în

acea inevitabilă alternativă de a tinde spre o vană restaurare a

d

e de ordi ne sau n eg tivă , ca să sc ape

stării teologice, pentru a s atisfac e con iţiil pentru a împinge

la o

situaţie pur

a

imperiului opresiv al teologici. Această oscilaţie necesară, care

în

prezent nu se mai observă decât faţă de cele mai difi­

inioară chiar şi faţă de cele mai simple,

cile teorii, a existat od

atâta timp cât a durat vârsta lor metafizică, în virtutea

e raţiunea

neputinţei o rgan ic mereu proprie unei asemenea maniere de a filosofa. Dacă

pu blică nu ar fi îndepărtat-o de

mult, în privinţa anunlitor noţiuni fund ame ntale , desigur că îndoielile absurde pe care ea le-a suscitat, acum douăzeci de

i

secole, cu privi re la existenţa corpurilor d n afara noastră,

încă

ar

ţ

mai persista în e sen ă, căci ea nu le-a risipit niciodată

i

prin vreo argumen tar e decisivă. Putem dec , la urma urmelor,

să considerăm starea metafizică drept un fel de maladie cro­ n ică, în mod firesc inet'entă

evoluţiei

noastre mentale, indi­

viduale sau colective, între copilărie şi maturitate19. Speculaţiile istorice ncîntorcându-se aproape niciodată, la moderni, mai departe de

epoc ile politciste, â

spiritul metafizic

trebuie să pară aici aproape tot a t t de vechi ca spiritul teo­ logic însuşi, deoarece el a contribuit în mod necesar, deşi în­ tr -

un

v

mod implicit, la transformarea primiti ă a fetişismului

în politeism,

cu

scopul de a suplini deja activitatea pur

supranaturală care, fiind astfel retrasă fiecărui corp pa rticular, trebuia

lase

aici

în

mod

spontan

vreo

n

e tita te


21

DISCURS ASUPRA SPI RITULUI POZITIV

corespunzătoare. TottlŞi, deoarece această primă revoluţi e teologică nu a putut declanşa atunci nici o dezbatere ad evă rată,

intervenţia continuă

a spiritului ontologic nu a

început să devină cu totul caracteristică decât în revoluţia care a urmat, aceea a re ducerii politeismului la monoteism, căreia a trebuit să-i fie organuL natural . Influenţa sa cresc ândă tre­ buie

fi părut la

început

organică ,

rămânea subordonată i mpulsiei

în măsura în care

teologice

; dar natura sa

esenţial dizolvantă a treb uit după aceea să se manifeste tot mai mult, atunci când a încercat să ducă trepta t 1<1 simplifi­ carea teologici chiar din colo de monoteismul vulgar, care constituie negreşit faza

filosofiei iniţiale.

În felul

extremă,

realmente

p osibil ă , a

acesta, pe parcursul ultimelor cinci

secole, spiritul m etafizic a secondat în mod negativ cursul­

fundanlental al civilizaţiei noastre moderne, des compun ând puţin câte puţin sistemul teologic, devenit în cele din urmă r etrograd, de Îndată ce eficacitatea socială a regimului m o noteis t

a fos t în es enţă epuizată, la finele Evului Mediu.

Din păcate, după ce a îndeplinit, în fiecare gen, această funcţie

indisp ensabilă,

însă v re meIn i c ă ,

acţiunea

prea

îndelungată a concepţiilor ontologice a tins mereu să împiedice orice organizare reală a sistemului speculativ; aşa încât cel mai primejdios obstacol în cal ea instalării finale a unei adevărate fllosofii rezultă azi, de fapt, din acelaşi spiri t

care ades ea Încă îşi mai atribuie privilegiul aproape exclusiv al

meditaţiilor

fllosofice.

Această lungă succesiune de preambuluri necesare con­ duce în sfârşit inteligenţa noastră, încetul cu încetul emanci­ pată, la starea

sa

de

fini tivă

de poz i tivitate raţională, pe care

trebuie să o caracteri zăm aici într-o manieră mai specială decât pe cele două stări prelimi nare . As emen ea exe rciţii

pregătitoare constatând în mod spontan zădărnicia radicală a


22

AUGUSTE COMTE

explicaţiilor vagi şi arbitrare proprii filosofiei iniţiale, fie teo­ logice, fie metafizice, spiritul uman renunţă de acum încolo la cercetări absolute care nu conveneau decât copilăriei sale şi îşi circumscrie eforturile în domeniul, chiar de atunci rapid progresiv, al observaţiei veritabile, singura bază posibilă a unor Clilloştinţe cu adevărat accesibile, cu înţelepciune adap­ tate la nevoile reale. Logica speculativă a constat până atunci în a raţiona de o manieră mai mult sau mai puţin subtilă, după principii confuze care, neconţinând nici o probă sufi­ cientă, suscitau Î ntot deaun a dezbateri fără soluţie. Ea recunoaşte de-acum, ca regulă fundamentală, că orice propoziţie care nu este strict reductibilă la simpla enunţare a unui fapt, fie particular, fie general, nu poate oferi mci un sens real şi inteligibil. Principiile pe care ea le foloseşte nu mai SWlt ele însele decât fapte adevărate, numai că mai generale şi mai abstracte decât acelea pe care trebuie să le pună în relaţie. De altfel, oricare ar fi modul, raţional sau experimental, de a proceda la descoperirea lor, Întotdeauna din conformitatea lor, directă sau indirectă, cu fenomenele obsenTate, rezultă în mod exclusiv eficacitatea lor ştiinţifică. Imaginaţia pură îşi pierde în acest caz în mod irevocabil vechea sa supremaţie mentală şi se subordonează în mod necesar observaţiei, în aşa fel încât să constituie o stare logică cu totul normală, fără a înceta totuşi să exercite, în speculaţiile pozitive, o funcţie pe cât de capabilă pe atât de inepuizabilă, pentru a crea sau per­ fecţiona mijloacele de legătură, fie defmitivă, fie proviwrie. Într-un cuvânt, revoluţia hmdamentală care caracterizează maturitatea inteligenţei noastre constă în esenţă în a substitui pretutindeni inaccesibilului determinării cauzei propriu-zise, simpla cercetare a legilor, adică a unor relaţii constante care există între fenomenele observate. Fie că este vorba de efecte mărunte sau dintre cele mai sublime, de ciocnirea unor cor-


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

23

puri şi de greutate, ori de gândire şi de moralitate, noi nu putem clilloaşte cu adevărat decât diversele legături mutuale prop rii dţsIaşurării lor, Iară a pătrunde vreodată misterul producerii 10r2o. Nu numai că cercctările noastre pozitive trebuie în esenţă

să se reducă, în toate domeniile, la evaluarea sistematică a ceea ce este, renunţând la descoperirea ori ginii prime şi a des­

tinaţiei finale,

dar, în afară de aceasta, este necesar să se

înţeleagă că oastfel de studiere a fenomcnelor, în loc de a putea deveni câtuşi

de

puţin absolută, se impune să rămână

Întotdeauna relativă, legată de organizarea şi de situaţia noas­

tră. Recunoscând, sub acest dublu aspect, imperfecţiunea necesară a diverselor noastre mijloace speculative, vedem că, departe de a putea studia în mod complet vreo existenţă efec­ tivă, nu vom izbuti să garantăm nicidecum posibilitatea de a constata astfel, fie şi foarte superficial, toate existenţele reale, dintre care cea mai mare parte poate că trebuie să ne scape total. Dacă pierderea lUmi sens important este de ajuns ca să ne ascundă în mod radical un întreg domeni u de fenomene

naturale, este pe deplin cazul să gândim, în mod reciproc, că achiziţia unui simţ nou ne-ar dezvălui o clasă de fapte despre care

în prezent nu

avem nici o idee, în afară de cazul în care

credem că diversi tatea simţurilor, atât de diferite la pri nci­ palele tipuri de animalitate, este împinsă, tru,

în organismul

nos­

la cel mai înalt grad pe care îl poate cere explorarea totală

a lumii exter ioare , supoziţie evident gratuită şi aproape ridi­ colă. Nici o ştiinţă nu poate manifesta mai bine decât astrono­ mia această natură relativă a tuturor cunoştinţelor noastre reale, deoarece investigarea fenomenelor neputându-se opera aici decât printr-un singur simţ, este foarte uşor să evaluăm co nsec inţele speculative ale suprimării sau ale simplei alterări a acestui simţ. La o specie lipsită de văz, oricât de inte ligentă


24

am

AUGUSTE COMTE

presupune - o,

nu

ar putea exista o astronomie nici în ce ea cei mai

ce pri veşt e aştrii ncluminoşi, care sun t poate

numeroşi,

nici chiar

dacă fie

şi

numai atmosfera, p ri n care

observăm corpurile cereşti , ar rămâne întotde auna şi

tutindeni opacă. Întregul

cu r s

al ac es tui il'atat ne

va

pre ­ oferi

frecvente ocazii de a apre c i a , în mod firesc şi cât se poate de puţin echivoc, această strânsă dependenţă în care ansamblul condiţiilor noastre proprii, atât interioare cât şi exterioare, înfrânează inevitabil ori care dintre studiile noastre pozitive. Pentru a caracteriza înde ajuns această natură relativă a tuturor cunoştinţelor noastre re ale , trebuie pe dea supra să înţelegem, din ptIDctul de vedere cel mai fIlosofic, că, dacă oricare dintre concepţii le noastre trebuie considerate ele înse­ le ca tot atâtea fenomene umane, atunci atari fenomene nu sunt pur şi simplu individuale, ci şi social e, şi mai ale s sociale2I, de oarece ele rezultă dintr- o evoluţie continuă, ale cărei elemente şi faze su nt în esenţă conexe. Dacă, deci, prin prisma primul ui aspect, recunoaştem că speculaţiile noastre trebuie să de pindă Întotdeauna de diversele condiţii e senţiale ale existenţei noastre individuale, trebuie de aseme nea să admitem, pri n prisma cclui de al doilea aspect, că ele nu sunt mai puţin subordonate ansamblului progresiei sociale, în aşa fel Încât niciodată nu pot preze n ta acea fixitate absolută pe care metafizicienii au presupus-022. ar, legea generală a dinamicii fundamentale a Umanităţii constă , în această pri­ vinţă, în a cee a că teoriile noastre tind din ce în ce mai mult să repr ezinte cu exactitate subie ctele exterioare ale investi­ gaţiilor noastre constante, iară ca to tuşi adevărata constituţie a fiecăruia să poată fi, în vreun caz, pe deplin eval uat ă, per­ fecţiunea ştiinţifică trebuind să se mulţumească a se apropia de acea limită ideală în măsura în care o cer di versele noastre trebuinţe reale. Acest al doilea gen de de penden ţă, propriu


25

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

speculaţiilor poziti ve, se manifestă la fel de dar ca şi pr imul în întreg cu rsul studiilor astronomice, luând în cons ider a re,

de exemplu, suita de

noţiuni

din ce în ce mai sati sIacătoare,

ob ţinute de la originea geometriei cereşti şi până azi, în ceea

ce priveşte înfăţişarea Terrei, forma orbitelor plan etar e etc. AsrlCl, deşi , pe de o parte, doctrinele ştiinţifice ar fi în mod necesar de o natură destul de m obilă pentru a

trebui să

în depărteze orice pretenţie la absolut,

nu prezintă, pe de altă parte, nici poată motiva

un

tm

scepticism încă şi

variaţiile lor graduale arbitrar care să mai periculos ; fiecare

caracter

schimbare succesivă păstrează de altfel de la sine pentru teori­ ile corespunzătoare o aptitudine

indefinită de a

reprezenta

fenomenele care le-au servit drept bază, cel puţin în măsu ra în care nu este nevoie să depăşim aici gradul primitiv de pre­ cizie efectivă.

De când su bordona rea observaţie a fost

u nanim

constantă a i maginaţiei faţă

de

recunoscută drept prima condiţie

fundamentală a oricărei specul aţii ştiinţifice sănătoase, o i nterp retare vicioasă a co ndu s adesea la abuzarea excesivă de a c es t

mare p rin cipi u logic, făcând ca ştiinţa reală să

degenereze

într-un

fel de acumulare s te rilă de fapte incoe­

rente, care nu ar. putea oferi alt merit

esenţial

decât acela al

unei exac tit ăţi parţiale . Este deci necesar să înţelegem bine că adevăratul spirit pozitiv nu este, în fond, mai puţin străin de empirism decât de mis ticis m ; to cmai Între a ceste două aber aţii , la fel de fimeste,

trebuie

el mereu să-şi croiască dru­

mul ; trebuinJa unei asemenea rezerve permanente, pe cât de difi cilă tot pe atât de importantă, ar fi de altfel de ajuns ca să verifice, în conformitate cu explicaţiile noastre iniţiale, în ce

măsură adevărata poz itivitate trebu ie cu chibzuinţă pregătită, în aşa fel încât să nu poată nicidecum să convină stării pri­

mitive a

Umanităţii23.

Tocmai în legile fenomenelor constă


AUGUSTE COMTE

26

ştiinţa, căreia faptel e propriu-zise, oricât de exacte şi de numero as e, nu-i poate niciodată furniza decât materialele indispensabile24. ar, luând în considerare destinaţia con­

stantă a acestor legi, putem spune, Î ară nici o exagerare, că veritabila

ştiinţă,

departe de a fi form ată din simple obser­

vaţii , tinde Întotdeauna să se dispenseze, pe cât pos ib il, de

explorare a directă, substituindu-i acea previziune raţională care constituie, în toate privinţele, principala caracteristică a spi ritului poziti,� aşa cum ans amblul studiilor astronomice ne va face să înţelegem în mod dar. O as emene a previziune, urmare necesară a relaţiilor constante descoperite între fenomene,

nu va

permite niciodată confundarea ştiinţei cu

vană erudiţie care acumulează maşinal fapte , rară a aspi­ le deducă unele din altele. Acest mare atribut al tuturor speculaţii lor noastre sănătoase are tot atâta importanţă pentru utilitatea lor efectivă, cât şi pentru propria lor demnitate ; căci e:>..rplorarea directă a fenomenelor care au loc nu ar putea fi suficientă ca să ne permită să modificăm desÎaşurarea lor, dacă nu ne face să o prevedem în mod convenabil . În cons ecinţă, adevăratul s pirit pozitiv constă mai ales în a vedea pentru a acea

ra

prevedea (voir pour prevoir) , în a studia ceea ce este spre

a

conchide asupra ceea ce va fi, potrivit dogmei generale a

invariabilităţii legilor naturale25 . Acest principiu

fundamental al

întregii ftlosofii pozitive,

fără a fi Încă - mai durează până atunci la ansamblul fenomenelor, începe în cole,

-

suficient de exti ns

mod

fericit, de trei se­

să devină atât de familiar încât,

ca

urm are

a

o bişnu inţelor absolute Înrădăcinate anterior, aproape că nu i

veritabila sursă, Îacându-se eforturi, dup ă o vană şi confuză argumenta re metafizica, de a-l reprezenta ca pe un fel de noţiune Îmlăscuta, sau cel puţin arhaică , pe când în mod cert el nu a pUUlt rezulta decât dintr-o lentă şi grase recunoaşte


DISCURS ASUPRA SPI RITULUI POZITIV

duală inducţie, atât colectivă cât

şi

27

individuală26 . Nu numai

că nici un motiv raţional, indep endent de orice explorare

exterioară, nu ne indică de la bun începu t invariab ilitatea

relaţiilor fizice, ci, dim p otrivă , este incontestabil că spiritul uman

dovedeş te, pe p arcursul lungi i sale copilări i, o foarte puternică înclinaţie de a nu o recunoaşte, chia r şi acolo unde o observaţie imparţială i-a şi arătat- o, dacă nu este antrenat prin tendinţa sa necesară de a raporta toate evenimentele, ori­

importante, la nişte ordin de fenomene există, Iară

care ar fi ele, şi mai ales pe cele mai voinţe arbitrare27.

În

fiecare

îndoială, unele destul de si mple şi de obişnu ite pentru ca

observarea lor spontană să confuz ş i incoerent al unei

fi sugerat Întotdeauna sentimentul

anumite regularităţi seumdare

,

în

aşa fel încât punctul de vedere pur teologic nu a putut fi niciodată riguros universal. Dar această convingere p arţi ală şi precară se limitează timp îndelungat

la

fenomenele cel mai

puţin numeroase şi de ordin inferior, pe care nu le poate nicidecum feri de frecvente perturbaţii atribuite intervenţiei

prepond erente a unor agenţi sup ranatu rali . Principiul invari­ abilităţii legilor naturale nu Începe cu adevărat să dobân­ dească oarecare consistenţă filosofică decât atunci când

p rimele

lucrări Cl.J- adevărat ştiinţifice au putut dovedi

exacti­

tatea esenţială faţă de un întreg domeniu de mari fenomene ;

ceea

ce nu putea să rezulte în mod suficient decât din fon­

darea astronomiei matematice în cursul ultimelor s ecole

ale

politeismului. D upă această introducere sistematică, acea dogmă fundamentală a tins , Iară îndoi ală, prin an alogie, să se extindă la fenome ne mai complicate, înainte chiar ca legile lor p roprii să poată fi câtuşi de puţin cunoscute. Dar, dinco­ lo de sterilitatea sa efectivă, acea vagă anticipare logică avea pe atunci prea puţină energie ca să reziste în mod convenabil a(:tivei supremaţii mentale pe care încă o mai păstrau iluziile


28

AUGUSTE COMTE

teologico- metafizice. O primă eboşă sp ecială a stabilirii de legi naturale în fiecare domeniu principal de fenomene a fost mai ap oi indispensabilă pentru a p rocu ra unei atare noţiuni acea forţă de nezdruncinat pe care ea începe să o prezinte în ştiinţele cele mai avansate. Această co nvin gere nu ar fi izbu­ tit să devină atât de fermă atâta timp cât o at a re elaborare nu

s-a extins cu adevărat la toate speculaţiile fundamentale,

incertitudinea lăsată de

complicate urmând În aces t fiecare dintre cele ­ lalte. Nu se poate să nu recunoaştem acea tenebroasă reacţie tocmai astăzi când, ca urmare a ign oranţei încă obişnuite cu privire la legile sociologice, principiul invariabilităţii relaţi ilor fizice este uneori subiect de grave alterări până şi în studiile pur matematice, unde, de exemplu, vedem preconizându-se zi de zi un pretins calcul al şanselor28, care p resupune impli­ cit a bsenţa oricărei legi reale p rivind anumite evenimente, mai ales în cazurile în care intervine omul. Dar, atunci când această extensiune univers ală este, în sfârşit, suficient de con­ turată, condiţie în prezent îndeplinită la s p i ritele cele mai avansate, acest mare p rin ci piu filosofic dobândeşte de îndată o plenitudine decisivă, cu toate că legile efective ale celor mai multe cazuri particulare trebuie să rămână mult timp igno­ rate, pentru că o irezistibilă analogie apli că atunci în devans la toate fenomenele din fiecare domeniu ceea ce nu a fost constatat decât la unele dintre ele , cu condiţia de a avea importanţa cuvenită. După ce am examinat spiritul pozitiv în legătură cu ob i ectele exterioare ale s peculaţiilo r noastre, trebuie să încheiem prin a-l caracteriza apreci ind ş i d es tinaţi a sa inte­ rioară , pentru satisfacerea continuă a propriilor noastre tre­ buinţe, fie că ele p rivesc viaţa contemplativă sau viaţa activă. caz

cele

mai

să afecteze mai mult sau mai puţin pe


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

29

Deşi n ecesităţile pur mentale sunt, fară îndoială, cel mai puţin energice dintre toate cele inerente naturii noastre29, existenţa lor nemij locită şi permanentă este totuşi incontesta­ bilă la toate inteligenţele : ele cons tituie aici prima stimulare indispensabilă pentm diversele noastre eforturi filosofice, prea adesea atribuite îndeosebi impulsurilor practice, care le dezvoltă mult, e adevărat, dar care nu le-ar putea genera. Aceste exigenţe intelectuale, legate , ca toate celelalte, de exer­ ciţiul regulat al unor funcţii corespunzătoare, reclamă întot­ deauna o fericită combinare de s tabilitate şi activitate, . de unde rezultă tre bui nţele simultane de ordine şi de progres 30 , sau de legătură şi de extindere. Pe parcursul lungi i copilării a Uman ităţii , concepţiile teologico-metafizice puteau singure, aşa cum am arătat anterior, să satisfacă în mod proviwriu această dublă condiţie fundamentală, deşi Într-o manieră extrem de im perfectă . Dar, aUll1ci când raţiunea umană s-a maturizat, în s ra rş it, pentm a renunţa deschis la cercetări inaccesibile şi pentru a-şi circumscrie cu înţelepciune activi­ tatea în domeniul cu adevărat apreciabil al capacităţjlor noas­ tre, ftlosofia pozitivă procură desigur o satisfacere mult mai completă, în toate privinţele , precwn şi mai reală , a acestor două trebuinţe fuIldamentale. Aceas ta este, evident, desti­ naţi a directă a legilor pe care ea le d escop eră în d ivers ele domenii de fenomene, cu previziunea raţională care îi este i nerentă . Faţă d e fiecare ordin de evenimente, aceste legi tre­ buie, din acest unghi de vedere, să fie împărţite în două ca­ tegorii , dup ă cum ele leagă prin similitudine ceea ce coexistă, sau prin filiaţie pe cele care se succed. Această distincţie indis­ pensabilă cores punde în esenţă, pentru lumea exterioară, cu ceea ce ea ne oferă Întotdeaun a în mod spontan între cele

dou ă

stări corelative,

rezultă ,

de existenţă

în orice ştiinţă reală,

o

şi

de

miş c are ; de unde

indistincţie31 fundamentală


AUGUSTE COMTE

30

Între ap reci erea statică şi apreci erea dinamică a unui subiect oarecare . Cele două categorii de relaţii contribuie de aseme­ nea la explicarea fenomenelor şi conduc şi la prevedere a lor,

deş i legile de arm oni e par în primul rând destinate explicaţiei, iar legile de succes iWle previziunii. Într-adeVăr, fie că e vorba de a explica sau de a prevedea, totul se reduce

întotdeauna la a relaţiona : orice legătură reală, fie ea s tatică

sau dinamică,

des cope rită Între două fenomene oarecare, per­

mite atât expli carea cât şi prevederea , întrucât previziunea

ştiinţifică convine în mod evident prezentului, şi chi ar trecu­

tului, dar şi viito rului, constând mereu În a CW10aşte un fapt independent de explorarea sa directă, în virtutea relaţiilo r s ale cu celelalte, deja date. Astfel, de exemplu, asilllilarea demon­ strată între gravi taţi a cerească şi greutatea terestră a condus ,

după variaţiile accentuate ale celei dintâi, la prevederea slabe­ lor vari aţi i ale

celei de

a dou a , pe care observaţia nemijlocită

nu o poate dezvălui înde aj uns , cu to ate că mai ap oi le-a con­ frrmat ; la fel, în sens invers, cores pondenţa, observată de

multă vreme, di ntre perioada elementară a maree10r şi ziua lunară, a fost explicată de îndată ce s-a recunoscut în ridicare a

apelor în fiecare punct un rezultat

al

treceri i

lunii

la merid i­

anul local. Toate adevăratele noastre trcbuinţe logice converg deci, în esenţă , s pre acea desti naţie comună : consolidarea, pe cât posibil, prin s pecu1aţiile noastre sistematice, a

unităţii

s pontane a înţele geri i, constituind continuitatea şi omogeni­ tatea diverselor noastre con cepţii , în aşa fel încât să satis­ facem atât exigenţele simultane de ord in şi de progres, ceea

ce ne face să regăs i m constanţa în mijlocul varietăţii. Este deci

evident că,

sub aces t aspect fun�amental, filos ofi a pozi ­

tivă implică în mod necesar, la spiritele bine pregătite, o apt i ­ tudine net superioră aceleia pe care a putut-o vreodată oferi filosofia teologico-metafizică. Chiar dacă o examinăm pc


DISCURS ASUPRA SPI RITULUI POZITIV

31

aceasta în epoca celei mai mari autorităţi pc care a avut-o, atât plan mental cât şi social, adică în starea politeistă , unitatea intelectuală era atunci constituită Într-un mod mult mai puţin complet şi stabil decât o va p erm ite apropia ta prepon­ derenţă lmiversală a spiritului pozitiv, atunci când el va fi , în sfârşit, extins în mod obişnuit la cele mai eminente speculaţii . Atunci, î ntr- adevăr, va guverna prennindeni, în diverse mo­ duri şi în diferite grade, acea admirabilă constituţie logică, d es pre care doar cele mai simple studii pot să ne dea azi o idee justă, w1de legătura şi extensiunea, fiecare pe de plin garantată, vor fi, pe deasu pra, în mod spontan solidare. Acest grandios rezultat filosofic nu cere, de altfel, altă condiţie necesară decât obli gaţi a permanentă de a restrânge toate speculaţiile noastre la cercetări cu adevărat accesibile, exami­ nând acele relaţi i reale, fie de sim ilitudine , fie de succes iune, ca neputând ele însele constitui p entru noi decât simple fapte generale, pe care Întotdeauna trebuie să tindem · a le reduce la cel mai mic număr posibil32, Îară ca misteml produ cerii lor să poată fi vreodată câtuşi de puţin pătnms, conform ca rac ­ terului fundamental al s pi ritulu i pozitiv33. Dar această con ­ stanţă efectivă a legăturilor naturale ne este singura cu adevărat apreciabilă, ea si ngură fiind pe depli n de ajuns p en­ tru trebui nţele noastre veritabile, fie ele de contemplare, fie pe

de orientare.

să recunoaştem , în principiu , că, sub regimul pozitiv, armonia concepţiilor noastre este în mod necesar limitată la un anum i t grad, dată fiind obligaţia fun­ damentală a realităţii 101; adică a unei insuficiente confor­ mitaţi cu tipuri independente de noi . În orbul său instinct de legătu ră , i nteligenţa noastră aproape că asp i ră să poată întot­ deauna lega Între ele două fenomene oarecare, simultane sau su ccesive ; dar studierea lmnii exte ri oare demonstrează, dinlSe cuvine totuşi


AUGUSTE COMTE

32

potrivă, că multe dintre aceste apropieri ar fi pur himerice şi

o

mulţime de evenimente au loc continuu rară nici o

adevărată dependenţă mutuală, aşa încât această

înclinaţie

indispensabilă are nevoie mai mult decât oricare alta de a fi reglată după o sănătoasă apreciere generală34. Timp îndelun­ gat obişnu it cu un fel de unitate de doctrină, oricât de vagă

şi de iluzorie, sub imperiul ficţiunilor teologice şi al

o

entităţil r metafizice, spiritul uman, trecând la starea pozi­ tivă, a căutat în primul rând să reducă toate diversele ordine de fenomene la

o singură lege comună.

Dar toate încercările

!acute în ultimele două secole de a obţine o explicaţie uni­ versală a naturii nu au reuşit decât să discrediteze o asemenea întreprindere, abandonată de acum Înainte inteligenţelor prost cultivate. O judicioasă explorare a lumii exterioare a reprezentat-o ca fiin d mult mai puţin legată decât am pre­ supune-o sau decât ar dori-o intelectul nostru ; propria sa slăbiciune dispune multiplicarea în exces a relaţiilor favora­ bile mersului său şi mai ales odihnei sale. Nu numai cele şase categorii fundamentale pe care le vom distinge mai jos prin­ tre fenomenele naturale nu ar putea în mod cert să fie reduse la o singură lege universală, dar este cazul să certificăm acum că unitatea de explicaţie, încă urmărită de atâtea spirite serioase pentru fiecare dintre ele luată în parte, ne este final­ mente interzisă chiar şi în acest domeniu mult mai restrâns . Astronomia a generat, sub acest raport, speranţe prea con­ crete, care nu s-ar putea realiza niciodată pentru fenomenele mai complicate, nu numai în ceea ce priveşte fizica propriu­ zisă, ale

cărei cinci ramuri principale35 vor rămâne întot­ deauna dis tinc te , În pofida incontestabilelor lor relaţii.

Suntem adesea dispuşi să exagerăm inconvenienţele logice ale unei asemenea dispersii necesare, deoarece nu apreciem avan­ tajele reale pe care le prezintă transformarea induqiilor în


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

33

deducţii . Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem cu

francheţe imposibilitatea directă de a reduce totul la o sin­ gură lege pozitivă ca pe o gravă imperfecţiune, inevitabilă urmare

a

condiţiei umane, care ne sileşte să aplicăm o foarte

slabă inteligenţă la un univers extrem de complicat.

Dar, această incontestabilă necesitate, pe care trebuie

să o

recunoaştem, spre a evita orice vană pierdere de forţe men­ tale, nu împiedică nicidecum ştiinţa reală de a prezenta, sub lill

alt aspect, o suficientă unitate ftlosofică, echivalentă cu

acelea care au constituit în mod pasager teologi a sau metafi­ zica şi care, de altfel, este cu totul superioară, atât în ceea ce priveşte stabilitatea, cât şi plenitudinea. Pentru a-i înţelege posibilitatea şi

a-i

aprecia natura, trebuie mai întâi să

ţ

recurgem l a luminoasa distinc ie generală schiţată de Kant între cele două pun!=te de vedere obiectiv şi subiectiv, proprii

unui studiu oarecare36 . • Considerată sub primul aspect, anume acela al destinaţiei exterioare a teoriilor noastre, ca exactă reprezentare a lumii reale, ştiinţa noastră nu este cu siguranţă susceptibilă de o deplină sistematizare, ca urmare a inevitabilei

diversităţi

a fenomenelor fundamentale.

În

acest

sens, nu trebuie să căutăm altă unitate decât aceea a metodei

pozitive considerate în ansamblul ci, fără a pretinde la o veri­

tabilă unitate ştiinţifică, aspirând pur şi simplu la omogeni­ tatea şi la convergenţa diferitelor doctrine. Cu totul altfel stau lucrurile sub celălalt aspect, adică în ceea ce priveşte sursa interioară a teoriilor umane, socotite ca rezultate naturale ale evolUţiei noastre mentale, în acelaşi tinlp individuală şi colec­

tivă,

destinate satisfacerii normale a propriilor noastre tre­

buinţc, oricare ar fi acestea . Deci, raportate nu la univers, ci la om, sau mai degrabă la Umanitate, ClUloştinţele noastre reale tind, dimpotrivă, cu o evidentă spontaneitate, spre o Întreagă sistematizare, atât ştiinţifică, cât şi logică.

În

acest


34

AU GUSTE COMTE

caz, nu mai trebuie să concepem, în fond, decât o singură ştiinră, ştiinţa umană, sau mai exact s ocial ă, în cadrul căreia exi s tenţa noastră constituie în acelaşi timp principiul şi s co ­ pul, şi în care în mod natural intervine cercetarea raţională a lumii exterioJl'e, în dubla calitate de element necesar şi de preambul fi.mdamemal, la fel de indispensabil atât metodei cât şi do ctrinei , cum voi explica mai departe37. Numai as tfel cunoştinţele noastre pozitive pot să formeze un veritabil sis­ tem care să prezinte un caracter pe deplin s atisIacător. Astronomia însăşi, deşi în mod obiectiv mai bine pus ă la punct decât celel alte ramuri ale filosofiei naturale, din cauza s i mplităţii s ale sup erioa re, nu este cu adevărat aşa decât sub as pect uman ; căci ansamblul acestui n'atat va face dar înţeles fapml că ea ar trebui, dimp otrivă, să fie s ocotită ca fiind p rea puţin pus ă la punct, dacă o rap ortăm la univers şi nu la o m , deoarece toate smdiile no astre reale sunt aici în mo d necesar limitate la lumea no as tră , care, totuş i, nu con­ s tituie decât un infim e lement al unive rsului , a cărui explo­ rare ne este în mod esenţial interzisă38. Aceasta este deci dis­ p oziţi a generală care trebuie, în cele din urmă, să prevaleze în filo s ofi a cu adevărat pozitivă, nu numai În cee a ce priveşte teoriile d irect referitoare la om şi la societate, ci şi acelea pri ­ vitoare la cele mai simple fenomene, la cele mai îndepărtate, în aparenţă, de această apreciere comună : să concepem toate s p ecul aţii le noastre ca pe produse ale inteligenţei destinate să ne s atisfacă diversele trebuinţe esenţiale, nedepărtându-se ni ciodată de om decât spre a reveni mai bine la el , după ce au studiat celelalte fenomene în măsura în care Slillt indispen­ sabile cunoaşterii , fie pentru a ne dezvolta forţele, fie pentru a aprecia natura şi condiţia omului39. Putem, aşadar, ob serva cum noţiune a preponderentă de � trebuie în mod neces ar să constituie, în starea pozi tivă, o deplină sistemati-


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

35

zare mentală, cel puţin echivalentă cu aceea pe care în final o avusese în era teologică marea idee de Dumnezeu, at:1t de slab înlocuită, din acest punct de vedere, � tin$cl tranziţiei metafizice, de vaga idee de !iatur� După ce am caracterizat astfel aptitudinea spontană a spi­ ritului pozitiv de a constitui unitatea finală a intelectului nos­ tm, este lesne să completăm această explicaţie fundamentală, extinzând-o de la individ la specie. Această indispensabilă extensiune a fost până în prezent imposibilă pentm filosofii moderni, care, neputând ieşi îndeajuns ei înşişi din starea metafizică, nu s-au poziţionat niciodată din punct de vedere social, singurul susceptibil să sesizeze o deplină realitate, fie ştiinţifică, fie logică, deoarece omul nu se dezvoltă nicidecmu în mod iwlat, ci c�v. Îndepirtând ca pe ceva radical ste­ ril sau mai degrabă ca pe ceva profund dăunător acea vicioasă abstracţie a psmologilor noştri, sau a ideologilor, tendinţa de sistematizare pe care tocmai am apreciat-o la spiritul pozitiv îşi dobândeşte, în sfârşit, întreaga-i importanţă, întmcât indică 1r1 el adevăratul fundament fIlosofic al sociabilităţii mnane, cel puţin în măsura în care aceasta depinde de inteligenţă, a cărei influenţă capitală, deşi nicidecum exclu­ sivă, nu ar pl).tea fi contestată. Este, într-adevăr, aceeaşi pro­ blemă umană, cu d-iverse grade de dificultate, aceea de a con­ stitui � a fiecărui intelect izolat sau de a stabili o convergenţă durabilă între)ntclel,;te". distinct� al căror nmnăr nu ar reuşi în esenţă să influenţeze decât rapiditatea operaţiei . În consecinţă, în toate timpurile, acela care a putut să devină suficient de consecvent a dobândit prin aceasta fac­ ultatea de a-i ralia încetul cu încetul pe ceilalţi, potrivit simi­ litudinii fundamentale a speciei noastre. ţgosofia teologic, nu a fost, în timpul copilăriei Umanităţii, singura indicată să sistematizeze societatea, deci sursa exclusivă a unei a11unlite


36

AUGUSTE COMTE

armonii mentale. Dacă, aşadar, privilegiul coerenţei logice a trecut de acum înainte la spiritul pozitiv, ceea ce nu poate fi deloc contestat cu seriozitate, se impune să şi recunoaştem în el unicul principiu efectiv al acele i mari uniuni intel ectuale care devine baza necesară a oricărei asoci aţii umane veri­ tabile, atunci când ea este în mod convenabil legată cu cele­ lalte două condiţii fundamentale : o sufi cientă conformitate de sentimente şi o anumită convergenţă de interese. Deplorabila situaţie filosofică a elitei Umanităţii ar fi sufi­ cientă azi ca să ne s cutească de orice discuţie în această pri­ vinţă, întrucât nu mai observăm aici o adevărată comunitate de opinii decât asupra subiectelor deja aduse la numitorul comun al teoriilor pozitive şi ca re , din nefericire, nu slmt cele mai importante. O apreciere directă şi specială, care ar fi aici deplasată, face de altfel să se înţel eagă lesne că numai filosofia pozitivă poate să realizeze, gradual, acel nobil proiect de aso­ ciaţie universală pe care catolicismul l-a schiţat în mod pre­ matur în Evul Mediu, dar care, în fond, era în mod necesar incompatibil, aşa după cum experienţa a arătat-o din plin, cu natura teologică a filosofiei, care instituia o prea slabă coerenţă logică spre a comporta o asemenea eficacitate socială. Aptituclinea fundamentală a spiritului pozitiv fii nd de acum suficient de caracterizată în raport cu viaţa speculativă, nu ne mai ră mâne decât să o apreciem şi faţă de viaţa activă, carc, rară a putea reliefa la eI vreo proprietate cu adevărat nouă, manifestă, Într-un mod mult mai complet şi îndeosebi mai decish� totalitatea atributelor pe care i le-am recunoscut. Deşi concepţiile teologice au fost, chiar sub acest aspect, timp îndelungat ne ces are spre a trezi şi întreţine ardoarea omului, prin speranţa indirectă într-un fel de imperiu nemărginit, tocmai în această privinţă, totuşi, spiritul uman a trebuit să-şi manifeste în primul rând predilecţia fmală pen-


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

tru

37

cunoştinţele reale. Într-adevăr, cercetarea pozIttvă a

naturii începe azi să fie pe plan universal apreciată mai ales ca fază raţională a acţiunii Umanităţii asupra lumii exterioare. Nimic nu este mai înţelept, în fond, decât această judecată banală şi spontană, Întrucât o asemenea destinaţie, atunci

cUld

este în mod convenabil apreciată, mobilizează în mod

necesar, prin cea mai fericită condensare, toate marile carac­ teristici ale adevăratului spirit filosofic, atât în ceea ce priveşte

raţionaJitatea, cât şi

în ceea ce priveşte pozitivitatea.

nanrrală rezultată, în fiecare caz practic,

Ordinea

din ansamblul lcgilor

fenomenelor corespondente, trebuie desigur să ne fie în primul rând bine cunoscută ca să o putem modifica în avan­ tajul nostru sau cel puţin ca să ne adaptăm conduita la ea, atunci când orice intervenţie umană este imposibilă,

ca în

cazul evenimentelor cereşti. O atare aplicaţie este indicată mai ales spre a face în mod simplu

evaluabilă

acea previziune

raţională care am văzut că reprezintă, în toate privinţele, principala caracteristică a ştiinţei adevărate ;

căci pura

erudiţie, in care cunoştinţele, reale însă incoerente, constă din fapte şi nu din legi, nu ar putea, în mod vădit, în

dirijarea

să fie suficientă

activităţii noastre ; ar fi de prisos să insistăm aici

asupra unei explic�ţii atât de puţin comestabile. Este adevărat că exorbitanta preponderenţă acordată în prezent intereselor materiale a condus prea adesea la înţelegerea acestei legături necesare în aşa fel încât să compromită grav viitorul ştiinţei, tinzând să restrângă speculatiile pozitive doar la cercetările de o utilitate imediată. Dar această dispoziţie oarbă nu rezultă decât dintt'-tm mod

fals

şi îngus.t de a concepe marca relaţie

dintre ştiinţă şi tehnică40, din cauză că nici una şi nici alta nu au

fost înţelese destul de profimd.

�i

cel mai potrivit dintre toate să rectificc o astfel

de

este

tendinţă,

fie pentru că simplitatea sa superioară permite să fie mai bine


38

AUG USTE COMTE

sesizat ansamblul, fie

în virtutea

s p o ntan eită ţii

mai

familiare

c care, de douăzeci de secole, sunt în mod evident legate de cele mai su blime speculaţii, aşa a a pli aţiil o r corespunzătoare,

cum Tratatul ne va face cu claritate să înţel egem . Dar este n eces ar mai ales să recunoaştem, în această privinţă, că relaţia fimdamentală dintre �tiinţă şi tehnică nu a u��Ji_ fl�i co��pută a§.a cum se cuvine, c Iar şi de către cele mai em i ­ nente spirite, c�!!rm.are necesară a insuficientei extensiuni a filosofiei

naturale,

rămasă Încă -străină de cercetările cele

mai inlportante şi mai dificile, am.ill1e acelea care prives c

direct

societatea omenească.

c

În tr - a d ev ă r,

co nc e p erea

raţi onală a a ţiu ni i omului asupra nanu·ii a rămas astfel

în

esenţă limitată �lumea anorganică, de unde ar rezulta o prea s tl mulare a cercetării ştiinţifice. Când această imensă

slabă

lacună va fi

suficient de acoperită , vom putea înţelege i mpor­ tanţa fund amental ă a acestei mari destinaţii pr actice în dire cţia s tim u lării o bi şnuite şi adesea chiar pentru a dirija mai bine cele mai rafinate s peculaţii , cu singur a condiţie firească a unei cons tante pozitivităţi. Căci tehnica nu va mai fi atunci exclusiv geometrică, mecanică sau chin1Îcă etc., ci şi, mai ales, politică şi morală, princip ala acţiune asupra Umanită�e­ b� să constea, în ameli� continuă a l2!...�i��i . sale nat:?ri individuale sau colective, între limitele pe care le indică, la fel ca în toate celelalte cazuri, ansamblul legilor reale. Când această solidaritate spontană a ştiinţei cu tehnica va putea deci să fie în mod convenabil organizată, nu ne putem Îndoi că, departe de a tinde câtuşi de puţin spre res trângerea specu­ laţiilor filosofice sănătoase, dimpotrivă, ea ar atribui o funcţie finală s u p eri oară imp ortanţei lor efective, dacă nu s-ar fi re cun os cu t dinainte, ca, principi u general, imposibilitatea de a face vreodată telmica pur raţională, adică de a ridica pre­ viziunile teoretice la nivelul adevărat al trebuinţelor noastre


DISCURS ASUPRA SPIRITULU I POZITIV

39

practice. În tehnicile cele mai simple şi mai perfecte, o dez­ voltare directa şi spontană rămâne în permanenţă indispen­ sabilă, rară ca indicaţiile şt iinţi fice să poată, în vreun caz, să o suplinească Întru totul. Oricât de satisfăcătoare ar fi devenit, de exemplu , previziunile noastre astronomice, preciziunea lor este încă, şi probabil va fi întotdeauna, inferioară înte­ meiatelor noastre cerinţe practice, cum adesea voi avea prile­ jul să arăt.

Această tendinţă spontană de a constitui în mod di rect o armonie globală Între viaţa speculativă şi viaţa activă trebuie să fie în fmal socotită drept cel mai fericit privilegiu al spiri­

tului pozitiv, unde nici o altă proprietate nu poate manifesta atât de bine adevăratul său caracter, facilitându-i influenţa reală. Pas Îlmea noastră speculativă este

astfel

întreţinută şi

chiar dirijată de o puternică şi continuă stimulare, fără de care ineLţia naturală a inteligenţei noastre ar dispune-o adesea să satisfacă slabe1e sale trebuinţe teoretice pri n explicaţii facile, Însă insuficiente, pe când gândire a acţiunii finale reclamă întotdeauna condiţia unei precizii convenabile. Această desti­ naţie practică grandioasă completează şi circumscrie toto­ dată,

în fiecare

caz,

prescripţia fundamentală privind

descoperirea de kgi naturale, tinzând să determine, potrivit cu exigenţele aplicaţiei, gradul de precizie şi întinderea

noastre raţionale, a căror dreaptă măsură nu ar în general, să fie altfel fixată. Dacă, pe de o parte, per­

prevede rii putea,

fecţiunea ştiinţifică nu ar reuşi să depăş ească o atare limită sub care, dimpotrivă, ea se va găsi realmente mereu, ea nu ar putea, pe de altă parte, să o treacă Îară a cădea de Îndată în­ tr-o apreciere prea minuţioasă, nu mai puţin himerică decât sterilă ş i care chiar ar compromite finalmente toate ftmda­ mentele adevăratei

ştiinţe,

deoarece legile noas tre nu pot

niciodată reprezenta fenomenele

decât

cu

o anumită aproxi -


AlJGUSTE COMTE

40

malie, dincolo de care ar

fi

pe cât de p eri culos pe atât de

inutil să împingem cercetările noastre41 . Când această relaţie

fundam entală a ştiinţei

cu

tehnica va fi în mod convenabil sis­

tematizată, ea va tinde uneori, rară îndoială, să discrediteze tentativele teoretice a căror sterilitate ar fi incontestabilă ;

dar, dep arte de a prezenta vreun inconvenient real, această inevitabilă dispoziţie va deveni din acel moment extrem de favorabilă adevăratelor noastre interese speculative, prevenind acea vană p ierdere a slabelor no as tre forţe mentale, rezulta tă

azi prea adesea dintr-o oarbă s pecializare.

În evoluţia

prelimi­

nară a spiritului pozitiv, el a trebuit să se ataşeze pretu tind eni unor probleme care i-au devenit accesibile, rară a cerceta prea mult im p ortanţa lor fmală, derivată di n relaţia p roprie

unui

ansamblu care nu putea fi mai întâi observat. Dar acest

ins tinct provizoriu, fără de care ştiinţa ar de cuvenitul combustibil,

fi fost

adesea lips ită

trebuie să sfârşească în mod

obişnuit p rin a se s ubo rdona unei juste ap recieri sistematice, de îndată ce deplina maturitate a stării pozitive va fi permis suficient să se sesizeze Întotde auna adevăratele raporturi

es enţi ale ale fiecărei părţi

cu

întregul, în aşa fel încât să se ofere

în mod constant o largă destinaţ ie celor mai eminente cercetări, evitându-se totuşi orice speculaţie sterilă.

Pe tema acestei armoni i intime dintre ştiinţă şi tehnică , se cuvine, în

sfârşit, să rem arcăm

în mod special fericita tendi nţă

ce rezultă de aici, în sensul de a dezvolta şi consolida ascen­

dentul social ai filosofiei sănătoase printr-o urmărire spon­ tană a vieţii industriale în civilizaţia no astră modernă. Filosofia teologică nu putea conveni decât acelo r vremuri necesare

de soci abilitate preliminară, în care activitatea

umană trebuia să fie în es enţă militară, spre a pregăti progre­ s iv o asociere normală şi completă, care era la început imposi­

bilă, după teoria istorică pe care am stabilit-o altundeva.


DISCURS ASUPRA SPI RITU LUI POZITIV

Politeismul se adap ta mai ales sistemului

41

de cuceriri al

Anti chităţii , iar monoteismul corespundea organiză rii defen­ sive a Evului Mediu42 . Făcând s ă p revaleze din ce

în ce mai

mult viaţa industrială, sociabilitatea modernă43 trebuie

de ci să

secondeze puternic marea re voluţie mentală care azi ridică defmitiv i ntelige nţa noastră

de

Ja regimul teologic la regimul

pozitiv. Nu numai că această acti vă tendinţă

de

zi

cu zi ,

în

direcţia ameliorării practice a condiţiei umane, este în mod

b

necesar puţin compati ilă cu preocupările religioas e , întot­

deaun a relative, mai

ales sub monoteism, ca şi cu orice aJtă dar, pe de asup ra, o atare activitate este de natură să suscite în cele din urmă o opoziţie univ ers ală , pe cât de radicală pe atât de s p ontană, faţă de orice fIlos ofie teologică . Pe de o parte , Într-adevăr, viaţa industri ală este , în fond, cu totul contrară oricărui optimism providenţial, deoarece ea presupune în mod necesar că ordinea naturală este d estul de im p erfectă ca să ceară fără încetare intervenţi a omului , pe când teologi a nu admite în mod logic alt mijloc de a modifi­ ca decât solicitarea unui aj u to r supranatural. În al doilea rând , această opoziţie, inerentă ansamblului concepţiilor noastre industriale, se reproduce continuu, în forme foarte variate , în realizarea specială a operaţi ilor noastre, în care tre­ buie să considerăm lumea exterioară nu ca fiind dirij ată de voi nte oarecare, ci supus ă unor legi , sus ceptibi le de a ne per­ mite o suficientă pre viziune, fără de care activitatea noastră practică nu ar di s pu ne de nici o bază raţională. În consecinţă, aceeaşi corelaţie fimdanlentală, care face viaţa industrială atât de favorabilă influenţei filosofice a spiritului poziti v, îi destinaţie,

i m pri mă, sub un alt aspect, o tendinţă antiteoJogică, mai mult sau m ai puţin p ronunţată, dar inevitab ilă mai devreme s au mai târziu, îndiferent de eforturile continui ale înţelep­ ciunii sacerdotale de a înăbuşi sau tem pera caracterul antiin-


42

AU G U STE

C()MTE

dustrial al ftlosofiei iniţiale, ,singura cu care viaţa războinică era suficient de conciliabilă. Aceasta este solidaritatea strânsă care face să participe involuntar, de multă vreme, toate spiritele moderne, chiar şi cele mai grosiere şi mai rebele, la înlocuirea progresivă a anticei filosofii teologice cu o filosofie plenar pozitivă, singura capabilă de acum încolo de o veri­ tabilă influenţă socială. Suntem astfel determinaţi să completăm, în fine, aprecierea directă a vcritabilului spirit filosofic printr-o ultimă explicaţie care, deşi este îndeosebi negativă, devine cu adevărat indispensabilă astăzi pentru caracterizarea suficientă a naturii şi condiţiilor marii renovări mentale necesare în prezent pentru elita Umanităţii, arătând în acest sens în mod direct incompatibilitatea finală dintre concepţiile pozitive şi toate opiniile teologice, oricare ar fi ele, monoteiste, politeiste sau fetişiste. Diversele consideraţii din acest Discurs au şi demonstrat în mod implicit imposibilitatea vreunei con­ cilieri durabile între cele două filosofii, fie că este vorba de metodă, fie de doctrină, aşa încât orice incertitudine pe această temă poate fi aici cu uşurinţă risipită. Fără îndoială, ştiinţa şi teologia nu sunt de la bun început în opoziţie Îaţişă, întrucât ele nu-şi propun deloc aceleaşi probleme ; tocmai aceasta a permis timp îndelungat avântul parţial al spiritului pozitiv, în pofida autorităţii generale a spiritului teologic, ba chi31; în multe privinţe, sub tutela sa prealabilă. Dar atunci când pozitivi tate a raţională, limitată mai întâi la umile cercetări matematice, pc care teologia le-a avut în vedere în mod special, a început să se extindă la cercetarea directă a naturii, mai ales prin teoriile astronomice, conflictul a devenit inevitabil, deşi latent, în virtutea contrastului funda­ mental, în acelaşi timp ştiinţific şi logic, din acel moment progresist dezvoltat Între cele două ordini de idei . Motivele


DISCURS

ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

logice potrivit cărora ş tiin ţa

îşi

43

interzice în mod radical mis­

terioase1e pro bleme de care se ocupă mai presus de orice

teologie sunt ele însele de natură să dis cre diteze , mai devreme sau mai târziu, la toate s piritele de calitate , specu­

l aţi ile pe care le înd ep ărtăm doar pentru că sunt, negreşi t, inaccesibile raţiunii umane. În afară de aceasta, înţeleapta re­ zervă cu care spiritul pozitiv procedează, puţin câte puţin,

faţă de

temele foarte

fac ile , trebuie să facă să s e aprecieze în

mod indirect ncbuneasca temeritate a spiritului teologic faţă de cele mai dificile probleme. Cu to ate acestea, mai ales pe pl anul

dintre

doctrinelor trebuie cele

două

filosofii

explodeze incompatibilitatea la m aj o ri tate a oamenilor

inteligenţi44, de o bi cei prea puţin di s ide nţe de metodă, deşi ac es tea ar

afectaţi de simplele fi, în fo nd,

cele mai

grave , sursa necesară a tu turor celorlalte. Or, sub acest aspect,

nu putem contesta opoziţia radicală a celor două categorii de conce pţii , în care aceleaşi fenomene sunt când atribuite unor

voinţe directoare, când redus e la legi invariabile. Mobilitatea nereguJată, în mod firesc inerentă oricărei idei de voinţă, nu

se

poate acorda nicidecum cu constanţa relaţiilor re ale .

În

cons ecinţă, pc măsură ce legile fizice au fost cunoscute, imperiul voinţelol supranaturale s-a găs i t din ce în ce mai

strâmtorat, fiind mereu consacrat mai ales · fenomenelor

căror legi

ale

rămâneau necu nos cute . O atare incompatibilitate

devine cu totul vădită atunci când opunem previziunea

raţio nală , care cons tituie p rincip ala caracteristică

a

veritabilei

ştiinţe , înfăţiş ăr ii prin revelaţie s p ecială , pe care teologia tre­

buie să o reprezinte ca oferind singuml mijloc legitim de a cunoaş te viitorul. Este adevărat că sp iritul pozitiv, ajuns la de plina sa maturitate, tinde de asemenea

subordoneze

voi nţa însăşi unor veritabile legi, a căror existenţă este, de

fapt, p resupus ă în mod tacit de raţiunea 1'Ulgară, deoarece


44

AUGUSTE COMTE

eforturile practi ce de a modifica şi prevedea vrerile umane nu ar putea avea Îară aceas ta nici o bază rewnabilă . Dar o atare noţiune nu conduc� nicidecum la concilierea celor două moduri opuse prin cal'e ştiinţa şi teologia concep în mod neces ar di rij area efectivă a divers elor fenomene. Căci o asemenea previziune şi conduită care rezultă de aici cer, desigur, o profundă cuno aştere reală a fiinţei în interiorul căreia se produc actele de voinţă. Or, acest ftmdament prea­ labil nu ar putea p roveni decât de la o fiinţă cel puţin egală, judecând astfel prin similitudine ; nu -l putem concepe ca provenind de la un inferior, iar contradicţia sporeşte o dată cu inegalitatea de natură . Drept urmare, teologia a respins întot­ deauna pretenţia de a pătrunde câtuşi de puţin proiectele providenţiale, după cum ar fi absurd să presupunem la ani­ malele cu totul inferioare facultatea de a prevedea voinţa omu­ lui sau ale altor animale superioare . Totuşi, tocmai la această nebunească ipoteză am fi conduşi în mod necesar, ca să putem concilia finalmente spiritul teologic cu spiritul pozitiv. Din punct de vedere is toric , opoziţia lor radicală, aplica­ bilă tuturor fazelor esenţiale ale filos ofie i iniţiale45,este în mo d general admisă de multă vreme faţă de acelea pe care popoarele cele mai avans ate le-au liberalizat complet. Ba chiar este sigur că, în privinţa lor, se exagerează mult o atare incompatibilitate, ca urmare a acelui dispreţ absolut inspirat orbeşte de obişnuinţele noastre monoteiste faţă de cele două stări anterioare ale regimului teologic . Filosofia sănătoasă, întotdeauna obligată s ă aprecieze modul necesar potrivit căruia fiecare dintre marile faze succesive ale Umanităţii a contribuit la evoluţia noastră fundamentală, va rectifica cu grij ă acele inju ste prejudecăţi care împiedică ori ce teorie istorică adevărată. Dar,

cu

toate că politeislllui şi chiar

fetiş ismul au secondat realmente porni rea spontană a spiritu-


45

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

lui de observaţie, trebuie totuşi recunoscut că ele nu puteau fi cu adevărat compati

bi le

cu

sentimentul progresist de

invariabilitate a relaţiilor fizice, de îndată ce acesta a dobân­

dit o anumită consecinţă sistematică. Drept urmare, se

imptille să concepem această

inevi tabil ă opoziţie ca fiind

principala sursă secretă "a divers elor transformări care au

descompus în mod succesiv fllosofia teologică, redudnd-o

din ce

în

ce mai mult. Este aici locul să com pletăm indis­

pensabila explicaţie dată la începutul acestui DiscU1"S, unde

respectiva disoluţie treptată a fos t în mod special atribuită stării mctafizice propriu-zise, ca re ,

în fond, nu putea fi decât

simplul exponent şi nicidecum veritabilul agent. Se impune,

într-adevăr, să remarcăm că spiritul pozitiv, ca urmare a deficitului de generalitate care trebuia să caracterizeze lenta sa evoluţie parţială, nu- şi putea formula convenabil propriile-i tendinţe filosofice, care abia dacă au ultimele secole.

A

d evenit sesizabile în

rezultat de aici necesitatea specială a inter­

venţiei metafizire, singura care a putut să sistematizeze con­ venabil opoziţia spontană gie46. Dar,

cu

a

ştiinţei năsdnde

cu

antica teolo­

toate că o asemenea funcţie a trebuit să ducă la

exagerarea excesivă a importanţei acestui spirit de tranzi ţie, este totuşi lesrie 'de recunoscut că prog res ul natural al

i

cunoştinţelor reale a dat el singur o serioasă cons s tenţă zgo­

motoasei s a le activităţi. Acest p rogres continuu, care la

început chiar a determinat, În fond

lui în poli teism ,

a

,

transformarea fetişismu­

constituit apoi mai ales sursa esenţială a

reducerii politeismului la monoteism. Conflictul o perându - se

în principal prin teoriile astronomice, acest Tratat îmi va oferi ocazia fi re as că de a caracteriza gradul exact de dez­

voltare căruia tre buie

să-i atribuim,

în realitate, irevocabila

decadenţă menta lă a regimului politeist, pe care noi vom


46

AU GUSTE COMTE

recunoaşte-o ca fiind logic incompatibilă cu fondarea decisivă a astronomiei matematice de către şcoala lui Tales47. Studiul raţional al unei asemenea opoziţii demonstrază cu claritate că ea nu se putea limita la teologia veche şi că a t:re­ buit să se extindă apoi la monoteism, deşi energia sa avea să scadă în mod necesar, pe măsură ce spiriUll teologic a con­ tinuat să decadă, ca urmare a aceluiaşi miracol spontan. Fără îndoială, acea fază extremă a filosofiei iniţiale era mult mai puţin contrară decât precedentele faţă de avântul cunoştinţelor reale, care nu mai întâhleau la fiecare pas primejdioasa concurenţă a unei explicaţii supranaturale în mod special formulate. În consecinţă, mai ales sub acest regim monoteist a trebuit să se săvârşească evoluţia prelimi­ nară a spiritului pozitiv. Dar, incompatibilitatea, chiar dacă era mai puţin explicită şi mai tardivă, nu rămânea mai puţin inevitabilă în final, fie şi înainte ca noua filosofie să fi devenit destul de generală spre a căpăta rul caracter cu adevărat organic, înlocuind irevocabil teologia în funcţia sa socială ofi­ cială şi, de asemenea, în destinaţia sa mentală. Cum conflic­ tul s-a produs tot mai ales prin astronomic, voi demonstra aici cu precizie ce evoluţie mai avansată a extins în mod nece­ sar p â nă la cel mai simplu monoteism opoziţia sa radicală, mai înainte lim itată la p oliteismul propriu-zis : vom reclIDoaşte atunci că această inevitabilă influenţă rezultă din descoperirea dublei mişcări a 1errei, urmată curând de înte­ meierea mecanicii cereşti. În starea actuală a raţiunii umane, putem afirma cu certitudine că regimul monoteist, timp îndelungat favorabil avâ ntului primitiv al cunoştinţelor reale, împiedică serios avansul sistematic pe care ele trebuie să-I capete de acum încolo, stânjenind sentimentul fundanlental de illvariabilitate a legilor fizice de a-şi dobândi în sfârşit indispensabila sa plenitudine filosofică. Căci ideea perma-


DISCURS ASUPR/I SPIRITULUI POZITIV

nentă a

47

unei neaşteptate perturbări arbitrare în economia na­ inseparabilă, cel puţin

turală trebuie să rămână Întotde aun a

în mod virtual, de orice teologie, fie ea redusă la minimum posibil. Într-adevăr, iară un astfel de obstacol, care nu poate fi înlăturat decât

p rin totala cădere

în desuetudine a spiritu­

lui teologic, s p ectacolul zilnic al ordinii reale ar

fi determinat

deja o ad ezi une universală la principiul fundamental al ftlosofiei pozitive. Cu multe secole mai Înainte ca progresul ştiinţific

mită aprecierea directă

a

să per­

acestei opoziţii radicale, tranziţia

metafizică a încercat, sub secreta sa impulsie, să restrângă,

chiar în cadrul

monoteismului, influenţa teologiei, facând să

prevaleze pe plan abstract, în ultima perioadă a Evului

Mediu , celebra dOctrină scolastică, doctrină care supunea acţiunea efectivă a motomlui suprem unor legi invariabile, pe care el le-ar fi stabilit în mod originar, inte rzicându- şi

să le

schimbe vreodată. Dar acest soi de tranzacţie spontană între principiul teologic şi principiul pozitiv nu

admite , evident,

decât o exis tenţă pasageră, în s tare să faciliteze şi mai mult declinul continuu al unuia şi triumful progresiv al celuilalt.

Autoritatea sa este vate, Întrucât,

chiar în esenţă limitată la spiri tele culti ­

atât'l- timp cât credinţa a subzistat cu adevăr at, respingă energic o con­

instinctul popular a trebuit mereu să

cepţie care, în fond, tindea să anuleze puterea providenţială, condamnând-o la

o

sublimă inerţie, care lăsa întreaga activi­

tate obişnuită marii entităţi metafizice, Natura fiind astfel

cu

regularitate a so ciată la guvernarea universală, cu titlul de ministru consacrat şi responsabil, c ăru i a trebuie de acum încolo să i se adreseze m aj ori tatea plângerilor şi legămintelor.

Vedem că, sub toate as pec tele esenţiale, această concep ţie

seamănă mult cu aceea pe care situaţia modernă ce

în

ce

a

facut-o din

mai mult să prevaleze în legătură cu regalitatea

con-


48

AUGUSTE COMTE

stituţională ; iar această analogie nu este nicidecum fortuită, deoarece tipul teologi c a furnizat, de fapt� baza raţională a tipului politic . Această doctrină contradictorie, care minează eficacitatea socială a principiului teologic, Îară a cons acra autoritatea fundamentală a principiului poziti,� nu va putea să cores pundă nici unei stări cu adevărat normale şi durabile : ea constituie numai cel mai puternic dintre mijloacele de tranziţie proprii ultimei funcţii necesare a spiritului metafizic . În sfârşit, incomp atibilitatea necesară dintre ştiinţă şi teologi e a trebuit să se manifeste şi su b o altă formă generală, în mod special adapta tă stării monoteiste , Îacând tot mai mult să reias ă imperfecţiunea radicală a ordinii reale, opusă astfel inevitabilului optimism providenţial. Acest optimism a fost nevoit, Îară îndoială, să rămână timp îndelungat concili­ abil cu avântul spontan al cunoştinţelor pozitive, deoarece o primă analiză a naturii avea atunci să inspire pretuti ndeni o naivă adm iraţi e pentru modul de săvâ rşire a pri nci palel or fenomene care constituie ordinea efectivă. Dar, această dis­ poziţie iniţială tinde apoi să dispară, nu mai puţin necesar, pe măsură ce spiritul pozitiv, dobândind un caracter din ce în ce mai sistemati c, substituie puţin câte puţin dogmei cauzelor finale principiul condiţiilor de existenţă care, într-lil grad mai înalt, p rezintă toate proprietăţile l ogice, fară a vădi nici liml din gravele sale inconvelliente şti inţifice . Încetăm atunci să ne mai mirăm că structura fiinţelor naturale este în aşa fel dis­ pusă, În fiecare caz, încât să permită desfaşurarea fenomenelor lor efe ctive . Studiind cu grijă această inevitabilă armonie, cu singuml scop de a o Clliloaşte mai bine, sfârşim apoi prin a remarc a profimdele impclfecţiuni pe ca re le p rezi ntă ordinea reală, aproape î ntot de aun a inferioară în înţelepciune economie i artificiale pc care o stabileşte slaba noastră i nte r­ venţie umană, în domeni ul său limitat. Cum aceste vicii nat-


DISCURS ASUPRA SPI RITUL UI POZITIV

urale trebuie să fie cu

atât

mai mari cu cât ne referim la

fenomene mai comp licate , indiciile irecuzabile pe care ni

oferi , sub

49

le va

acest aspect, ansamblul astronomiei, vor fi sufi­

ciente pentru a bănui în ce măsură o asemenea apreciere

tre­

să se întindă, cu o

nou ă energie filosofică, la toate cele­ lalte părţi es en ţiale ale ştiinţei reale. Se cuvine Însă să înţelegem mai ales faptul că, în general, această critică nu are chiar o destina ţie trecătoare, În calitate de metodă antiteo­ buie

logică. Ea se leagă, Într-till m o d mai intim şi mai durabil, de

filosofiei pozitive, în relaţia generală pe de o parte, inte rven ţia activă permanentă se bazea ză, înainte de toate, pe

spiritul fundamental al

dintre s peculaţie noastră exacta

şi

acţiune . Dacă,

Clilloaştere a economiei naturale,

faţă de care econo­

mia artifici ală nu trebuie să constituie decât ameliorarea pro­

gresivă, nu es te mai

pu ţin cert faptul că, pe de altă parte, noi presupunem astfel imperfecţiwlea dată a acestei ordini spon­ tane, a cărei m o dificare gradu ală constituie s co plli de zi cu zi al tuturor eforturilor '1oastre individuale şi colective. Făcând abstracţie de orice critică pasageră, justa evaluare a diverselor

inconyeniente p rop ri i constituţiei efective a lumii reale tre­ buie să fie de acum încolo concepută ca inerentă ansambllliui filosofiei pozitive, ouar şi în ceea ce priveş te cazurile inacce ­ sibile slabclclor no as tre mijloace de perfecţionare, spre a cunoaşte mai bine fie condiţia noastră fu ndamental ă , fie des­

tinaţia esenţi al ă a activităţi i noastre permanente.

Omcursul s pontan al diverselor consideraţii generale indi­ cate în aces t discurs sunt acu m

aici,

sub

toate

as p

ectele

suficiente pentru a caracteriza

principale, adevăratul spirit filosofic

care, după o lentă evoluţie preliminară, atinge în prezent

starea sa sistematică48 . Dată fiind evidenta avem

obligaţie pe care o

de acum înainte de a o califica printr o scurtă denumire

specială,

-

a trebuit să o prefer

pe

ace e a căreia această univer-


50

AUGUSTE COMTE

sală pregătire i-a acordat din ce în ce mai mult, în decursul ultimelor trei secole, preţioasa proprietate de a rezuma cel mai bine posibil ansamblul atributelor sale fundamentale. Ca toţi termenii o b iş nuiţi ridicaţi Încetul cu Încetul la demni­ tatea filosofică, cuvântul pozitiv are, în limbile occidentale, mai multe accepţiuni distincte, chiar dacă îndepărtăm sensul grosier dat de spiritele rău cultivate. Este Însă necesar să J lotăm aici că toate aceste diferite semnificaţii convin în aceeaşi măsură noii filosofii generale, cărora ele îi indică în mod alternativ diferitele proprietăţi caracteristice : astfel, această aparentă ambiguitate nu va constitui de aC\llll încolo nici un inconvenient real. Dimpotrivă, va trebui să vedem aici unul dintre principalele exemple ale acelei admirabile condensări de formule care, la popoarele avansate, reuneşte, într-o singură expresie uzuală, mai multe atribute distincte, atunci când raţiunea publică a ajuns să recunoască legătura lor permanentă. 1 Examinat în primul rând în ceea ce priveşte accepţiunea sa cea mai veche şi mai comună, cuvântul "pozitiv" desemnează r.�alul, în opoziţie cu himericul : sub acest raport, el convine pe deplin noului spirit ftlosofic, caracterizat în felul acesta după constanta sa consacrare cercetărilor cu adevărat accesi­ bile inteligenţei noastre, cu excluderea permanentă a impe­ netrabilclor mistere de care se ocupa mai ales în copilăria sa49. Într-un al doilea sens, foarte apropiat de precedentul, tOhlŞi distinct, acest termen fundamental su bliniază con­ trastul de la util la inutil : în acest caz el evocă, în ftlosofie, destinaţia necesară a tuturor speculaţiilor noastre sănătoase, pentru ameliorarea continuă a condiţiei noastre adevărate, individuale şi colective, în locul zadarnicei satisfaceri a unei curiozităţi sterile. •


DISCURS ASUPRA S P I R ITULUI POZITIV

51

Potrivit unei a treia semnificaţii uzuale, această fericită expresie este frecvent folosită pentru

.c��e şi incertitudine

a

califica opoziţia dintre

: ea indică, aşadar, aptitudinea ca­

racteristică unei asemenea filosofii de a constitui spontan armonia logică in individ şi comuniunea spirituală in intrea­ ga specie, in loc de acele îndoieli indefinite şi de acele dezba­ ter; interminabile pe care le suscita regimul mental vechi.

O a patra accepţiune obişnuită, foarte adesea confundată cu precedenta, constă in a op une precizia vagului : acest sens evocă tendinţa constantă a veritabilului spirit filosofic de a

obţine pretutindeni gradul de precizie compatibil fenomenelor şi conformă

cu

cu

natura

exigenţa adevăratelor noastre

trebuinţe ; pe când vechiul mod de a filosofa conducea în

mod necesar la opinii vagi, necomportând o indi�pensabilă disciplină decât după o constrângere permanentă, bazată pe o autenticitate supranaturală. În sfârşit, trebuie să subliniem în mod special o a cincea semnificaţie, mai puţi n uzitată decât celelalte, deşi, la fel de universală, atunci când cuvântul pozitiv este folosit ca opusul lui negativ. Sub acest aspect, el indică una dintre cele mai marCăi:îte proprietăţi ale ad(.\lăratei filosofii moderne,

arătând-o ca mai ales să

fiind �testinată, prin natura sa, nu să distrugă, ci

O1;ganizeze. ,

...... ,

-

' --

Cele patru caracteristici generale pe

care le-am menţionat o disting de toate modurile posibile, fie teologice, fie metafizice, proprii ftlosofiei iniţiale. Această din

urmă semnificaţie, indicând de altfel o tendinţă continuă a noului spirit filosofic, prezintă azi o importanţă specială pen­ tru

caracterizarea directă

a

uneia dintre principalele sale dife­

renţe, nu faţă de spiritul teologic, care timp îndelungat a fost organic, ci faţă de spiritul metafizic propriu-zis , care nicio­ dată nu a putut fi decât critic. Oricare ar

fi fost, de fapt,

acţilmea diwlvantă a ştiinţei reale, această influenţă a fost


52

AUGUSTE COMTE

întotdeauna, în ea, pur şi simplu in directă şi secundară : îns ăş i lipsa sa de

sistematizare l-a împiedicat până în prezent m a rea fLmcţie organi că ce-i revine s-ar

să poată fi altfel ; iar

opune de acum încolo unei astfel de atri buţii a�cesorii, pc

care, de altfel, el tinde să o facă superfluă. Filoso fia sănătoasă îndep ărtează în mod radical, e adevărat, toate problemele în mod necesar insolubile ; dar, motivând res pingerea lor, ea

evită să nege

ceva în privinţa

lor, ceea ce ar

fi

contradictoriu

în raport cu acea . sistematică desuetudine, singura prin care

trebuie să se stingă toate opini ile impatţială şi mai tolerantă

cu

adevărat discutabile. Mai

faţă de fiecare dintre ele,

dată fiind

obişnuita sa indiferenţă, ea se străduieşte să aprecieze elin punct de ve dere istoric respectiva lor durata lor, ca şi cauzele decadenţei lor,

influenţă, condiţiile şi Iară a pronunţa vreo­

dată o negare absolută, chiar şi în cazul în doctrine dintre cele

mai

care

este vorba de

antipatice pentru starea prezentă

a

raţiu nii umane la p opulaţiile de elită. Tocmai în felul acesta ea pr acti c ă o justiţie scmpuloasă, nu numai faţă de diversele sisteme de monoteism, altele decât acela care expiră azi la noi, ci şi faţă de credinţele p olite is te şi chiar fetişiste,

rap ortându-le Întotdeauna la fazele corespunzătoare ale evoluţie i fundamentale.

Sub

de altfel ideea că produsele

aspectul dogmatic, ea profesează

imaginaţiei

noastre, atunci când

natura lor le face în mod necesar inaccesibile o ri cărei obser­

vaţii, nu mai

sunt în consecinţă susceptibile de negaţi e sau de afirmaţie cu a devăr at decisive. Nimeni, fără îndoială, nu a

demonstrat vreodată în mod logic nonexistenţa lui Apolo, a

Minervei etc . , nici pc aceea

a

zâ.nelor orientale sau a

diverselor creaţii poetice ; ceea ce nu a împiedicat nicidecmTI spiritul lUnan să abandoneze în mod irevocabil dogmele antice atunci când acestea au încetat,

ansamblului situaţiei

sale.

în

sfârşit, să con vină


DISCURS ASUPRA SPiRITULUI POZITIV

53

Singurul caracter esenţi al al noului spirit fllos ofic care nu este încă indica t in mod direct de cuvântul "pozitiv" constă

în tendinţa sa necesară de

substiuli p retuti ndeni relativul absolutului. Dar acest important atri but, în acelăşi timp a

ştiinţific şi logi c, este în aşa măsură ine rent naturii funda­ mentale a cunoştinţelo r reale , încât luarea sa în considerare generală nu Va întârzia să se relaţi oneze strâns cu diversele

e

aspecte pe care ac astă formulă le şi com bină atunci când

regimul intelectual m odern, până acum patţial şi empiric, va trece în general la s tare a sistematică50 . Cea de a cincea

accepţiune pe care am apreci at- o este mai ales proprie să determine acea ultimă condensare a noulu i cons ecinţă pe deplin

constituit,

limbaj fllos ofic în ,

dată flind evidenta afinitate a

celo r două proprietăţi . Este de conceput, într-adevăr, că natu­

ra absolută a vechilor do ctrine , fie teologice, fle metafizice, le determină în mod necesar pe fiecare dintre ele să devină ne­ gativă faţă de toate celelalte, sub

amenirtţarea

de a degenera

ca însăşi într-un absurd eclectism . Dimpotrivă, tocm ai

în vir­

tutea geniului său relativ, noua fllosofie p oate întotdeauna aprecia valoarea proprie teoriilor care i-au fost cele mai potrivnice, fără a ajunge

totuşi

vreodată la vreo vană conce­

sie, susceptibilă s@.-i altâeze claritatea viziunilor sau fermi­ tatea deciziilor. Este deci cu adevărat cazul de a prezuma, conform ans amblului unei asemenea aprecieri speciale , că

formula folosită aici pentru calificarea ob işnuită a acestei filosofii definitive va evoca de acu

m

încolo, pentru toate

spiritele sănătoase, întreaga combinaţie efectivă a d i verselo r sale prop rietăţi caracteristice. Dacă cercetăm originea fimdamentală a unei atare maniere de a filosofa, nu Întârziern să recunoaştem că spontaneitatea sa elementară coincide într- adevăr cu primele exerciţii practice ale raţiunii un1aI1e : căci aI1samblul explicaţiilor indicate în


54

AUGUSTE COMTE

acest Discurs demonstrează clar că toate atributele sale princi­ p ale sunt, în fond, aceleaşi cu ale bunului�simţ universaL Impotriva ascendentului mental al celei mai grosiere teologii, conducerea de zi

cu

zi a vieţii active a trebuit să snscite întot­ de fenomene, o amun ită

deauna, faţă de fiecare categorie

schiţare a legilor generale şi a previziunilor corespunzătoare,

în câteva cazuri particulare, care Însă păreau atunci sau

excepţionale

sari

ai

; or,

secundare

aceştia sunt, într�adevăr, germenii nece­

pozitivităţii, care mult timp a trebuit să rămână empi­

rică, înainte de

a

putea deveni raţională. Este necesar s ă

înţelegem că, sub toate aspectele esenţiale, adevăratul spirit ftlosofic constă mai ales

în extinderea sistematică a simplului

bun-simţ la toate speculatiile cu adevărat accesibile. Domeniul lor este radical identic, deoarece marile probleme ale ftlosofiei sănătoase se raportează pretutindeni

la fenomenele

cele mai banale, faţă de care cazurile artificiale nu constituie decât o pregătire mai mult sau mai puţin indispensabilă. Avem, de-o parte şi de cealaltă, acelaşi prulct de plecare experimental, acelaşi scop de

a

conecta şi

de

a prevedea,

aceeaşi preocup are continuă privind realitatea, aceeaşi intenţie finală de utilitate. Întreaga lor deosebire esenţială constă în generalitatea sistematică a uneia, ţinând de abstracţia sa neces ară,

opusă

incoerentei

specializări a

celeilalte, mereu preocupată de concret. Examinată sub aspect dogmatic, această conexiune funda­ mentală reprezintă ştiinţa propriu-zisă

ca

simplă prelungire

metodică a înţelepciunii universale. În consecinţă, departe de a repune în discuţie ceea ce aceasta a constatat cu adevărat, speculaţiile filosofice sănătoase trebuie

să ia Întotdeauna de la

raţiunea comună noţiunile iniţiale, spre a le face să dobân ­

dească, printr-o elaborare sistematică, un grad de generalitate şi de consistenţă pe care

nu

le-ar p u te a obţine în mod spon-


DISCURS ASUPRA SPI RI1 ULUI POZITIV

p arcursul

55

unei atare elaborări , controlul perma­ comune îşi păstrează de altfel înal­ ta-i importanţă, spre a preveni , pe cât posibil, diversele abera ţii , cauzate de negl ijenţă sau de ilu zie , adesea suscitate de starea de continuă abstractizare indispensabilă activităţii filos ofice . În pofid a afm ităţi i lor necesare, bunul-simţ pro­ priu-zis trebuie adesea să rămână preocupa t de realitate şi de utilitate, pe când spiritul eminamente filosofic5 1 tinde să apreci eze mai mult generalitatea şi relaţia, astfel încât dubla lor reacţie zilnică devine la fel de favorabilă pentru fiecare din­ tre ele, consolidându-i calităţile ftmdamcntale care altfel s-ar altera în mod natural. O asemenea relaţie arată numaidecât cât de găunoase şi sterile sunt cercetările speculative orien­ tate, pe o temă oarecare, spre principiile prime, care , emanate înto tdeauna din înţelepciunea conllmă, nu ap arţin niciodată domeniulu i veritabil al ştiinţei, constituit, dimpotrivă, de fundamente spontane şi, de aceea, în afară de dis cuţie ; ceea ce îndep ărtează în mod radical o mulţime de controverse, inutile sau periculoase, lăsate moştenire de vechiul regim mental. Putem, de asemenea, înţelege astfel profu nda deşertăciune fi nală a tuturor studiilor prealabile referitoare la logi ca abstract4, Îll_ ..care este vorba de a aprecia adevărata metodă filosofică, izolând-o de ori ce apli c are Ia un ordin oarecare de fenomene52. De fapt, singurele p rincipii cu adevărat gene rale pe care le-am p utea stabili în această pri­ vinţă se redu c, în mod necesar, cum este lesne de verificat Îll legătură cu cele mai celebre aforisme, la câteva maxime incontestabile, absolut evidente, luate de la raţiunea comună şi care nu ad augă în realitate nimic esenţial la indicaţiile rezul­ tate, la toate spiritele s ănătoas e5 3 , dintr-un simplu exerciţiu spontan. Cât priveşte modul de a adapta aceste reguli uni­ versale la divers el e categorii ale speculaţiilor noastre pozitive, tan. Pe tot

nent al acestei înţelepciuni


56

AUGUSTE COMTE

ceea ce ar constitu i adevărata dificultate şi

utilitate a lIDor ast­

fei de precepte logice, acesta nu ar putea comporta veritabile aprecieri decât după o a naliză specială, conformă n aturii pro­ prii fenomenelor examinate. Filosofi a sănătoasă deci niciodată logica

de ştiinţă

nu separă nu pot fi,

; metoda şi doctrina

în fiecare caz, bine judecate decât în lumina adevăratelor lor relaţii

mutuale

:

in fond, nu mai este posibil să dăm logicii

sau ştiinţei un caracter tmiversal prin

concep ţii pur abs tracte,

independente de toate fenomenele determinate ; tentativele

de acest gen indică şi ele secreta influenţă

a spiritului

absolut

i nerent regimului teologic-metafizic.

Examinată acum sub aspecr istoric, această strânsă soli ­ daritate naturală între geniul propriu adevăratei filosofii şi simplul bun-simţ universal arată originea spontană a spiritu­

lui pozitiv, prcmtindeni rezultat,

de

fapt, dintr-o reacţie spe­

cială a raţiunii practice asupra raţiunii teoretice, al cărui ca­ racter iniţial a fost întotdeauna modificat astfel tot mai mult. Dar această transformare graduală nu se putea opera simul­ tan şi, mai ales nu cu o viteză egal ă, asupra diverselor clase de speculaţii abstracte, toate

la înce put

teologice, cum am

recu noscut Această constantă impulsie concretă nu putea .

face să pătmndă aici spiritul pozitiv decât după o ordine determinată, confo rm comp lexităţii crescânde a fenomenelor, ceea ce vom explica mai departe. Pozitivitatea abstractă, în mod necesar generată în

cele

mai simple studii matematice şi

propagată apoi prin afinitate spontană sau imi taţie instinc­ tivă, nu putea deci oferi de la bun începllt decât un caracter special şi chiar,

îndelungat

în multe privinţe, empiric, care a trebui t timp

disimuleze, la majoritatea promotorilor săi, fie

incompatibilitea sa inevitabilă

cu

filos ofi a iniţială, fie mai ales

tendinţa sa radicală de a fonda un nou regim logic. Progresele sale continui, sub impuls ia tot mai puternică a raţiunii


57

DI SCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

comtme, nu puteau în aces t

caz să determi ne direct

decât tri­

umful prealabil al spiritului metafizi c , d es tinat, prin genera

litatea

s a spontană, să-i servească drept o rgan

parcursul

secolelor

scurse

în tre

p re găti re a

monoteisIll ului şi deplina sa instalare

­

filosofic,

pe

mentală

a

socială, după

care

regimul o nto logi c, care a obţinut întreaga autoritate pe care

o comporta natura sa, a devenit curând opresiv pentru pro­

În

con gresul ştiinţific, pe care până atunci îl secondase. secin ţă, spiritul pozitiv nu şi-a putut manifesta Înde ajuns pro­

­

pria-i tendinţă fIlosofică attmci când, în sfârş it, s-a văzut silit, de acea opresiune, să lupte metafizic, cu

care,

în

special contra s pi ritului

multă vreme, păruse că se confundă. De

aceea, p rima fondare sistematică a filosofiei pozi tive nu ar

putea data dincolo

de memorab ila criză în care ansamblul

reginmlui ontologic a începu t să sucombe, în întreg occi den tul eu ro p e an ,

cu

co ncursul spontan asigurat

­

de două

admirabile impulsi i mentale, una ştiinţifică, emanată de Kepler şi Galilei, cealaltă

Des cartes .

sfârşitul

ftlos ofică ,

datorată lui Bacon şi lui

Im p e rfe c ta unitate metafizică constituită la

Evului

Mediu a fost din acei moment irevocabil

diwlvată, aş a cum ontologia greacă distrusese pentru tot­ de auna marea unitateteologică a politeismului. De la această

criză cu adevărat deci sivă, spiritul pozitiv, dezvoltat în două

secole mai mult decât o putuse face în toată lunga sa

anterioară,

carieră

nu a mai lăs at altă pos ibilitate de unitate mentală

decât aceea care ar rezulta din propria sa autoritate univer­

sală,

nici

un domeniu nou cucerit

succesiv de el nemaiputân­

du-se întoarce la teologie sau la metafizică, În virtu tea

con­

sacrării defmitive pe care achiziţiile s ale crescânde o găseşte

tot mai mult în raţitmea

comună .

Numai p rintr- o astfel de

sistematizare înţelepciune a teoretică va fi cu adevăr at pentru înţelepcitmea practică un

demn

ech iv

alent,

în generalitate şi


58

AUGUSTE COMTE

în consistenţă , al funcţiei fundamentale pe care a căpătat-o, în

sale iniţieri gra­ o bţinute în ultimele două

realitate şi în eficacitate, pe parOIrsul lentei duale, deoarece no ţiunile pozitive

secole sunt, la drep t vorbind, mult mai preţioase ca materiale ulterioare ale unei noi filosofii generale decât prin valoarea lor directă şi specială, cde

mai

multe

dintre

ele neputându-şi

încă dobândi caracterul lor definitiv, nici ştiinţific şi nici măcar logic.

II evolu ţi ei

Ansamblul

noastr:e

mentale

şi

îndeosebi

grandio asa mişcare realizată, în Europa occidentală, începând

Descartes şi cons tituirea , în

OI

Bacon, nu lasă deci altă ieşire posibilă decât sfârşit, după atâtea preambuluri necesare, a

stării cu adevărat normale

lui

pozitiv

lips esc în ,

a raţiunii

n tudi nea şi

ple i

umane, dându-i s piritu ­

raţion alitatea care încă îi mai

aşa fel încât, între geniul filos ofic şi bunul- s imţ

universal, să se srabilească o armonie care până În prezent nu a putut niciodată să existe îndeajuns. Or, studiind aceste două condiţii simultane, de complement

şi de

sistematizare, pc

care trebuie azi să le îndeplinească ştiinţa reală spre a se ridi­

ca la demnitatea unei filosofi i adevărate , nu întârziem în a recunoaşte că în fmal ele coincid . Într-adevăr, pe de o parte, marea criză

iniţială a p ozitivităţii moderne nu

a lăsat

în esenţă

în afara mi ş cării ştiinţifice propriu-zise de cât teoriile m orale şi sociale , rămase de aceea Într-o iraţională iwlare, sub steri­ la dominaţie a spiritului teologico-metafizic ; aş adar, ultima probă

a adevăratului

spirit filosofic, a cărui extensiune succe­

sivă la toate celelalte fenomene fundamentale este deja destul de conturată, constă În aducerea la starea

pozitivă şi

a aces-


DISCURS ASUPRA SPI RITULUI POZITIV

59

însă, această ultimă expansitme a ftlosofiei tinde în mod spontan să fie de îndată sis ­ tematizată, constimind unicul punct de vedere, fie ş ti inţifi c, fie logic, care să poată domina ansamblul speculaţiilor noastre reale, întotdeauna în mod neces ar reductibile la aspectul mnan, adică soci al , si ngurul susceptibil de o universalitate activă. Acesta este dublul scop ftlosofic al claborării funda­ tora. Pe de

altă naturale

parte,

mentale , în acelaşi timp spectrală şi generală, pc care am

cutezat să o între prind în marea lucrare menţionată

la

Discurs54 : cei mai proeminenţi gânditori contemporani o consideră, în cons ecinţă, drept destul de bine pusă la punct, în sensul de a fi aşezat adevă ratele baze directe ale întregii renovări mentale proiectate de Bacon ş i Descartes, dar a cărei realizare decisivă era rezervată s ecolului nostru.

începutul acestui

Pentru ca această sistematizare finală a concepţiilor

umane să

fie astăzi destul

de

marca

nu

este suficient să

evaluăm, cum am Tacut mai sus, destinaţi a sa teo retică ; este de asemenea necesar să examinăm, aici , într-o

manieră dis­ tinctă, deş i s umar, capacitate a sa de a constitui s ingura soluţie intelectuală pe care ar pu te a - o cu adevărat avea imen­ sa criză socială dezvoltată, de o j umătate de secol , în ansam ­ blul occidentului eur-opean ş i , mai ales , în Franţa . În timp ce aici se săvârşea încetul cu încetul, în ultimele cinci s ecole , irevoca bil a disoluţie a filosofiei teologice, sistemul politic, căruia ea îi forma baza mentală , suferea tot mai mult o descomptmere nu mai puţin radicală, de asemenea p recizată de spirintl metafizic. Această dublă mişcare negativă avea drept mijl oci tori esenţiali şi solidari, pe de o parte, univer­ s ităţile , mai întâi em an aţi e , dar în cu rând rivale ale puteri i sacerdotale, iar, pe de altă parte, diversele corporaţi i de jurişti , devenite cu timpu l o s tile pu te ri i feudale, numa i că, pe m ăsu ră ce acţiunea critică se disemina, a ge n ţii săi, fără


60

AU GUSTE COMTE

a -şi schimba natura , deveneau mai nume roşi şi mai subor­

încât, în secolul al XVIII-lea, princi p ala activitate revoluţiona ră a trebui t să tre ac ă, pe pl a n filosofic, de la doctorii prop riu-ziş i la literatori, iar mai târziu, pe plan politic, de la judecători la avo caţi . Marea criză finală55 a început în mod necesar atunci când acea decadenţă generală, mai întâi s pontană, apoi sistematică, la care, de altfel, toate clasele s ocietăţii moderne au contribuit în mod diferit, a ajuns în [me la punctul de a face universal irecuzabilă imposibilitatea de a păstra vechiul regim şi tre­ buinţa crescândă de o ordine nouă. Încă de la începutul său, această criză a tins mereu să transforme într-o vastă mişcare organică critica celor cinci secole anterioare, prezentându-se ca fiind destinată mai ales să opereze în mod direct regene ­ rarea soci ală, ale cărei preambuluri negative erau atunci sufi­ cient realizate. Dar acea transformare decisivă, deşi tot mai urgentă, a trebuit să rămână până în prezent în esenţă im posibilă, din cauză că lipsea o fIlosofie cu adevărat cap abilă să-i furnizeze in dis pen sabil a bază intelectuală56. Chiar în perioada în care suficienta realizare a descompunerii preala­ bile cerea căderea în desuetudine a doctrinelor pur negative57 care o d irij as e ră, o iluzie fatală, pe atunci inevi tab i lă, a facut s ă - i fie acordată în mod spontan spiritului metafizic, singurul activ pe parcursul acelu i lung preambul, prezidenţa generală a miş cări i de reorganizare. Atunci când o experienţă cu totul decisivă a dus pentru totdeauna la cons tatarea, în ochii tutu­ ror, a totalei neputinţe organice a unei asemenea filosofii, absenţa ori cărei alte teorii nu a permis să fie satisIacute în primul rând trebuinţele de ordine, care deja prevalau , altfel decât printr-un fel de re s taurare vremelnică a aceluiaşi sistem, men tal şi social, a cărui ireparabilă decadenţă facus e loc crizei58. În sfârşit, dezvoltarea acelei reacţiuni retrograde a donaţi, în aşa fel


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

61

trebuit apoi să determine o memorabilă manifestare pe care

lacunele noastre fIlosofIce o Iaceau pe cât de indispensabilă pe atât de inevitabilă, spre

a

demonstra în mod irevocabil că

progresul constituie, în aceeaşi măsură ca ordinea, cele două condiţii fundamentale ale

una dintre

civilizaţiei moderne59.

Concursul natural al aces tor două experienţe irecuzabile, a căror repetare a devenit în prezent pe cât de imposibilă pc atât de inutilă, ne-a condus la acea stranie situaţie în care

nimic

cu

adevărat măreţ

nu

poate fI

întreprins, nici în direcţia

ordinii , nici în aceea a progresului, în lipsa unei filosofii adaptate la totalitatea tre bui nţelor noastre60. Orice efort serios de reorganizare se opreşte de Îndată în faţa temerilor de retrogradare pe care în mod firesc le inspiră, într-o

perioadă în de

la

care

ideile de ordine încă mai emană, în esenţă ,

ti pul vechi, devenit pe bună dreptate antipatic pentru

popoarele de azi61 ; la fel, tentativele de accelerare directă a

evoluţiei politice nu Întârzie să fie radical împiedicate de neli­ niştilc legitime pe care le suscită iminenţa anarhiei atâta timp

cât id ei le

de progres rămân îndeosebi negative. Ca şi Înainte

de criză, lupta ap arentă rămâne deci angajată între spiritul teologic, reetIDOscut drept i ncom patib il cu progresul, pe care a fost nevoit

să-I I�ege în mod dogmatic,

şi spiritul metafizic,

care, după ce a dus , în filosofie, la îndoiala universală, în p olitic ă a tins doar să constituie dewrdinea sau o stare echivalentă cu nonguvernarea62 . Dar, dat fiind sentimentul unanim al insllficienţei lor comune, nici unul nici altul nu vor mai inspira de acum înainte, la guvernanţi sau la guvernaţi, profunde convingeri active. Antagonismul lor continuă totuşi să le alimenteze mutual, Iară ca vreuna dintre ele să mai poată comporta o adevărată ieşire din

uz

sau un triumf deci­

siv, deoarece situaţia noastră intelectuală le face încă indis­ pensabile pentru a reprezenta) Într-un fel oarecare, condiţiil e


AUGUSTE COMTE

62

simultane,

pe

de o

parte ale progresului,

până când o acee aşi

filosofie să le p oată satisface în mod egal, în aşa fel încât să

şi şcoala ne­ gativă, fiecare dintre acestea fiind azi des tinată mai ales să facă, în sfârş it , la fel de inutile şcoala retrogradă

împi edi ce totala preponderenţă a celeilalte. Cu toate acestea,

neliniştile opuse , referitoare la aceste două dominaţii con­ trare, vor trebui fireşte să p ers is te simultan, atâta timp

cât va dura acest interregn mental, ca o consecinţă inevitabilă a acelei sci ziuni iraţionale între cele două feţe insep ara bil e ale mari i probleme sociale. Într-adeVăr, fiecare dintre aceste două

şcoli, în virtutea preocupării sale exclusive, nu mai este măcar capa bilă să pună stavilă

aberaţiilor

inverse ale antagonis tc i

sale. În pofi da tendinţei sale antianarhice, şcoala teologică s-a

dovedit azi radical neputincioasă s ă

împiedice tendinţa opini­ ilor su bvers ive, care, după ce s-au dezvoltat mai ales în p erioada princip alei sale res tauraţii , adesea s-au propagat prin ea, din frivole calcule dinastice. Într-un mod asemănător, ori­ care ar fi instinctul antiretrograd

al ş coli i metafizice, ea nu mai în treaga forţă logică cerută de simpla sa funcţie re ­ voluţionară , deoarece inconsecvenţa sa caracteris tică o obligă are azi

să admită principiile esenţiale ale aceluiaşi sistem căruia îi atacă în

perm anenţă adevăratele condiţii

de existenţă.

Această deplorabilă oscilaţie între două filosofii opuse, devenite la fel de zadarnice şi care nu

p ot pieri decât împre­

ună, avea să suscite dezvoltarea unui fel de ş coală intermedi­ ară , esenţialmente staţionară, des tina tă mai ales să evoce

direct ansamblul

pro blem ei

sociale, proclamând în sfârşit ca

Ia fel de necesare cele două condiţii fundamentale care izolau

cele două opinii active. Dar, în abs e nţa une i filosofii cap abile să realizeze acea mare combinaţie a s pi ritulu i de ord ine cu spiritul de progres, această a treia impuls ie rămâne din punct de vedere logic încă şi mai

neputincioasă decât celelalte două,


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

63

deoarece ea sistematizcază inconsecvenţa63, cons acrând simultan principii retrograde şi maxime negative , spre a le putea neutraliza reciproc. Departe de a tinde să încheie criza, o astfel de dispoziţie nu ar putea duce decât la eternizarea acesteia, opunându-se în mod direct oricărei adevărate pre­ ponderenţe a unui sistem oarecare, dacă nu s-ar limita la o simplă des tin aţie pasageră, spre a satisface empiric exigenţele mai grave ale situaţiei noastre rcvoluţionare64, până la afir­ mare a decisivă a singurelor doctrine care de acum înainte să poată conveni ansamblului trebuinţelor noastre. Astfel con­ ceput, însă, acest expedient p roviw riu a devenit azi atât ind ispens a bil cât şi inevitabil. Rap ida sa influenţă practică, recunoscută în mod imp licit de cele două partide active, con­ stată din ce în ce mai mult, la populaţiile actuale, amortizarea simultană a convingerilor şi pasiunilor anterioare, fie retro­ grade, fie critice , treptat înlocuite de lUI sentiment universal, real deşi confuz, al necesităţii şi chiar al pos i bilităţii unei con­ cilieri permanente între spiritul de conservare şi spiritul de ameliorare, la fel de proprii stării normale a umanităţii . Tendinţa c ores punzătoare a oamenilor de stat de a împiedica în prezent, pe cât posibil, orice mare mişcare politică este de altfel în mod spontan conformă cu exigenţele fundamentale ale unei situaţii care nu va implica decât instituţii proviwrii, atâta vreme cât o adevărată filosofie generală nu va fi raliat în mod suficient inteligenţele lUllane. Fără şti rea puterilor acruale, aceas tă rezistenţă instinctivă contribuie la facilitarea adevăratei soluţii, împingând la t rans form area unei agitaţi i pol iti ce sterile Într-o propăşire filosofică activă, de manieră să urmeze în fine mersul p resc ris de natura prop rie reorganizării fmale, care trebuie să se opereze în primul rând în idei, pen­ tru a trece apoi la moravuri şi, în ultimul rând, la instituţii65. O atare transformare, care deja tinde să p revaleze în Franţa,


AUGUSTE COMTE

64

va trebui în mod firesc să se dezvolte tot mai mult pre tutin­ deni, dată

fiind necesitatea

crescândă în care se găsesc guver­

nele noastre occidentale de a m enţine cu mari cheltuieli ordinea materială în

mijlocul

dezordinii

intelectual e

şi

morale , necesitate care trebuie puţin câte puţin să abso arb ă în esenţă eforturile lor cotidiene, flIcându - Ie să renunţe în mod implicit la orice p rezidare serioasă a reorganizării spirituale,

lăsată în consecinţă de acum încolo pe seama liberei activităţi a filosofilor ca re s-ar dovedi

demni să

o

dirijeze. Această dis­

p oziţie naturală a puterilor actuale se află în armonie cu

tendi nţa spontană a p opoarelor către o aparentă indi ferenţă

politică66, motivată de neputinţa radicală a .diversclor doc­ trine în

circulaţie, şi care trebuie p oli tice vor continua,

dezbaterile

convena b i le , să degen ereze în

vane

să p ersis te atâta timp

cât

în abs enţa tmei impulsii

lupte personale, din

ce

în

ce mai mizera bile . Aceasta este fericita eficacitate p racti că pe

care ansamblul situaţiei noastre revoluţionare o procură unei

ş coli

în es enţă empirice, care, sub as p ectul teoretic,

să prodUCă decât puţin

un

si s tem radical

nu poate contradictoriu, nu mai

absurd şi nu mai puţin periculos,

în politic ă, decât es te ,

în filosofie, eclecti s mu l corespunzător, inspirat de asemenea de o zadarnică i ntenţie de a concilia, fără principii pro prii,

opinii incompatibile67. După a ces t sentiment, din ce În ce mai dezvoltat, al egalei ins u ficienţe sociale pe care o oferă de acum Înainte spiritul

teologic şi spiritul metafizic, s ingurele care până

în prezent

şi-au disputat activ autoritatea, raţiunea p u blică trebuie s ă fi e î n mod implicit d ispu s ă s ă întâmpine azi spiritul pozitiv

ca p e

singura bază posibilă a unei adevărate rezolvări a pro­

fundei a narhi i intelectuale şi morale care caracterizează mai ales m are a criză mo de rnă . Rămasă încă străină de atari pro­

blem e , ş co ala p ozitivă s-a pregătit treptat în acest sens, con-


65

DISCURS ASUPRA SPI RITULUI POZITIV

stituind,

posibil, pe parcursul luptei revoluţionare din normal ă a tuturor claselor mai s impl e ale speculaţiilor no astre reale Consolidată de as emene a anteceden te, şti inţifice şi logice , purificată pe de pe cât

ultimele trei secole, adevărata stare

.

altă parte de diversele aberaţii

se pre zintă azi ca reuş ind , în sfârşit, să dobândească întreaga generalitate fllosofică de care până acum ducea lipsă ; în consecinţă , ca cutează să a bordeze , la rându-i, soluţia, încă intactă, a mari i probleme, transferând în mod convenabil în studiile finale ace eaşi regenerare pe care a şi operat- o în mod succesiv în diferitele stu dii prelimina re . Nu se poate să nu recunoaştem în primul rând cap aci ­ tatea spontană a unei as e menea filosofii de a realiza în mod d i rect concilierea fundamentală, atât de zad arnic căutată, între exi genţele simultane ale ordini i şi progresului, întrucât îi este de ajuns, în acest scop, să extindă p ân ă la fenomenele soci al e o tendi nţă pe de plin conformă cu n atura sa şi pe care ea a făcut-o foarte familiară în toate celelalte domen ii esenţiale. Indiferent de domeniu, spiritul pozitiv conduce Întotdeauna la s tab i li rea unei exacte armonii elementare între ideile de existenţă şi ideile de mi ş care , de unde rezultă, pe un plan mai special" În ceea ce p riveş te corpu ri le vii, co relaţia permanentă dintre ideile de organizare şi ideile de vi aţ ă, iar mai departe, print r- o ult imă sp eci al izare , proprie organism u lui soc ial, interdependenţa continuă a ideilor de ordine cu ideile de progres . Pentru noua filosofie, ordinea constituie contemporane,

ea

­

Îară încetare condiţia fundam entală a progresulu i şi, reciproc,

progresul devine scopul

mecanismul animal,

ordinii, aşa după

cum, în

de fundament sau de destinaţie. mod special dup ă aceea, prin prisma ordinii , pozitiv îi prezintă azi, în extensiunea sa socială, pu-

pens ab il e , în calitate Examinat în spiritul

necesar al

echili bml şi evoluţia sunt mutual indis­


66

AUGUSTE COMTE

ternice garanţii directe, nu numai ştiinţifice, ci şi logice, care curând vor pute a fi considerate ca fiind cu totul superioare

în

faţă de vanele pretenţii ale unei teologii retrograde, din ce în

m ai degenerată, după multe secole, în element activ de dis­ cordie indivi duală sau naţională şi incapabilă de acum Înainte să stăvilească divagaţiile propriilor săi ade p ţi . Atacând dezordinea actuală la s urs a ei re ală, în mod necesar mentală, ce

spiritul pozitiv constituie, cât

mai profund posibil,

armonia

metodele, înaintea doctrinelor, printr-o triplă conversie simultană a naturii pro blemelor dominante, a modului de a le trata şi a condiţ iilor prealabile de elaborare a lor. Pe de altă parte, într-adevăr, el demon­ strează că principalele dificultăţi sociale nu sunt astăzi, în Jesenţă politice, ci mai ales morale , în aşa fel încât posibila lor soluţie depinde realmente de opinii şi de moravuri mai degrabă decât de instituţii, ceea ce tinde să ducă la extincţia unei activităţi perturbatoare, transformând agitaţia politică în mi şcare filosofică. Pe de altă parte, spiritul pozitiv ia Întot­ deauna în considerare starea prezentă ca pe un rezultat nece­ sar al ansamblului evoluţiei anterioare, în aşa fel încât face în permanenţă să prevaleze aprecierea raţională a trecutului în examinarea actuală a treburilor umane ; ceea ce îndepărtează de îndată tend i nţel e pur critice, incomp atibilc cu aceas tă sănătoasă conce pţie istorică. În sfârşit, în loc să lase ştiinţa socială în vaga şi sterila izolare în care Încă o mai plasează teologi a şi metafizica, el o coordonează în mod irevocabil cu toate celelalte ştiinţe fundamentale, care constituie gradual, faţă de acest studiu final, tot atâtea preambuluri indispen­ sabile , în care inteligenţa noas tră dobândeşte simultan obişnuinţele şi noţiunile rară de care nu pu tem aborda în mod util cele mai eminente sp eculaţii pozitive ; ceea ce deja ins titui e o adevărată disciplină mentală, capabilă să amelogică, rcgcnerând mai întâi


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI

POZITIV

67

lioreze în mod radical asemenea discuţii , în consecinţă în

unei mulţimi de intelecte prost orga­ nizate sau prost pregătite Aceste mari garanţii logice sunt de mod raţional interzis e

.

altfel apoi pe dep lin confirmate şi dezvoltate prin aprecierea ştiinţifică propriu-zisă, care, în ceea ce priveşte fenomenele

so ciale ,

cât şi toate celelalte, reprezintă întotdeauna ordinea

noastră arti fi cial ă, ca trebuind

să fie,

într-o simplă prelungire

judicioasă , în primul rând spontană, apoi

sistem atică,

a

ordinii naturale rezultate, în fiecare caz, din 311samblul legilor reale , a căror acţiune efectivă este de obicei modificabilă p ri n înţeleapta noastră intervenţie, în limite determinate, cu mai

atât

singuratice cu cât fenomenele sunt mai elevate .

Sentimentul elementar

este, pe scurt, în mod firesc

inseparabil de toate

pozitive , în mod cons tant

al ordinii specu laţiile

dirij ate spre descoperirea mijloacelor de legătură Între obser­ vaţii a căror principală valoare rezultă La fel stau lucrurile, dacă nu încă

ce priveşte

logice, bila

Progresul,

din sistematizarea lor. şi m ai evident, în ceea

care, în pofida vanelor pretenţi i onto­

îşi află astăzi, în toate studiile ştiinţifice,

incontesta­

sa manifestare. După n atura lor absolută şi, drept

urmare, în mod esenţial imobilă, metafizica şi teologia nu ar putea implica, ni ci pna nici alta, un adevărat progres, adică o

evolUţie continuă către tU1 s cop determinat. Transformările lor istorice constau, dimp9trivă, mai ales într-o crescândă

ieş ire din uz, fie mentală ,

fie

socială, fără

ca pro blemele

agi­

tate să fi !acut vreodată un pas real înainte, din îns ăşi cauza

insolubilităţii lor radicale. Este lesne de recunoscut că dezba ­ terile ontologice ale şcolilor greceşti s-au reprodus în es enţă sub alte f?f1ue la scolasticii din Evul Mediu, iar în p rezen t

le

regăsim ecruvalentul la psihologii ş i ideologii noş tri ; nici una

dintre do ctri nele controversate neputând , vreme de

douăzeci

de secole de dezbateri s terile , să ajungă la demonstraţii deci-


68

sive, nu numai

AUGUSTE COMTE

în cţe a ce priveşte existenţa corpurilor exte­ fel de problematică pentru argmuentatori i moderni ca şi p entru cei mai vechi predeces ori ai lor. Evident, tocmai înaintarea continuă a cunoştinţelor pozi tive a inspirat, acum două sec ole , în celebra formulă ftlosofică a lui Pas cal68 , cea dintâi noţiune raţională privind progresul uman, în mod necesar străină oricărei vechi filosofii. Extinsă mai ap oi la evoluţia industrială şi chiar estetică, dar rămas ă prea confuză în ceea ce priveşte mişcarea s ocială , noţiunea aceasta tinde azi vag către o sistematizare decis ivă , care nu poate emana decât de la spiritul pozitiv generalizat, În sfârşit, Într-un mod con­ venabil. În speculaţiile sale cotidiene , cI reproduce în mod spontan activul sentiment elementar, reprezentând întot­ deauna exten s iune a şi p erfecţiunea cunoş tinţdor noastre reale, ca scop es enţi al al diverselor noastre eforturi teoretice . Sub as p ectul cel mai sistematic, noua ftlosofie atribuie in mod direct, cu destinaţia necesară, întregii noas tre exis ten ţe , atât person ale cât şi so ci ale , ameliorarea continuă, nu numai a con di ţi ei noastre, cât mai ales a naturii noastre, atât cât o face posibilă, în toate privinţele, ansamblul legilor reale, exte­ rio are sau interioare. Erij ând asriel noţiunea de progres în dogmă cu adevărat fundamentală a înţelepciunii umane, fie practică" fie teoretică, ea îi imprimă cara cterul cel mai nobil şi, În acelaşi timp, cel mai complet, reprezentând întotdeau­ na cel de al doilea gen de perfecţionare ca fiind superior p rimulu i . Pe de o p arte , Într- adevăr, acţitmea Um anităţii asupra lumii exterio are depinzând mai ales de dispoziţiile agentului, ameliorarea lor trebuie să constituie princi p ala noastră res urs ă ; pe de altă parte, fe nomenele um�e, indi­ viduale sau colective, fiind cele mai modificabile dintre toate, tocmai faţă de ele intervenţia noastră raţională are, fireş te, cea mai mare eficacitate. Dogma progresului nu poate deci rioare, la


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

69

deveni suficient de ftlosofică decât după o exact.ă apreciere generală a ceea ce constituie mai ales a ceas tă ameliorare con­ tinuă a evoluţiei umane. Or, în această privinţă, ansamblul filosofiei pozi tive demonstrează din plin, aşa dup ă cum putem ve d e a în lucrarea indicată la începutul acestui Discurs69, că ace a stă p erfecţionare constă, în e senţă , fie pen ­ tru individ , fie pentru specie, în a face din ce în ce mai mult să p revaleze cminente1e atribute care dis ting cel mai mult umanitatea de simpla animalitate , adică, pe de o p arte inteligenţa, iar pe de altă parte sociabilitatea, facuItăţile natu­

rale de s olid arita te , care se servesc în mod muulal de mijloc de scop. Deşi cursul spontan al evoluţiei umane, personale sau sociale, îşi dezvoltă mereu influenţa comună, autoritatea lor combinată nu ar izbuti totuşi să împ iedice ca principala noastră activitate să nu derive în mod obişnuit din înclinaţii interioare, pe care constituţia noastră reală o face în mod neces ar mult mai energică. În consecinţă, acea ideală prepon­ derenţă a umanităţii faţă de animalitate îndeplineşte în mod natural condiţiile esenţiale ale unui adevărat tip filosofic, ca­ racterizând o limită determinată de care toate eforturile noas­ tre trebuie să ne apropie în permanenţă, Iară a o putea totuşi atinge vreodat�. " . Această dublă p rescripţie a aptitudinii fundamentale a s piritulu i pozitiv întru sistematizarea s p ontană a sănătoaselor noţiuni simultane de ordine şi de progres este aici suficientă spre a semnala sumar înalta eficacitate socială proprie noii filosofii generale. Valoarea sa, în această privinţă, depi nd e mai ales de depl in a sa realitate ş ti i nţifi că , adică de exacta armonie pe care ea o stabileşte întotdeauna, în măs ura posi­ bilului, între principii şi fapte, atât în ceea ce priveşte fenomenele sociale, cât şi toate celelalte. Reorganizarea totală, singura care poate Încheia marea criză modernă, şi


70

AUGUSTE COMTE

constă, de fap t, sub aspectul în

constituirea

unei

moral, care trebuie să teorii sociologice capab ile să

prevaleze, explice în

mod convenabil ansamblul trecutului uman ; acesta este modul cel mai ra ţional

de a pune pro blema esenţială, spre a orice pasiune perturbatoare. Or, tocmai în felul aces ta poate fi apreciată cât se po ate de clar superioritatea necesară a şcolii pozitive faţă de diversele şcoli actuale .' Căci, spiritul teologic şi spiritul me tafizic sunt ambele înclinate, prin natura lor absolută, să nu ia în consi­ derare decât acea porţiune a trccutului în care ficcare dintre ele a dominat : ceea ce a precedat-o şi ceea ce a urmat nu le oferă decât o teneb roas ă confuzie şi o dewrd ine inexplica­ b ilă, a căror legătură cu acea îngustă parte a marellli specta­ îndepărta de aici

în

mod op tim

col istoric nu p o ate, în ochii lor, să rezulte decât dintr-o inter­

venţie miraculoasă. De exemplu, catolici smul a manifes tat faţă de p olitei smul antic o tendinţă la fel de orbeşte critică ca aceea p e care el o rep roşează tocmai azi , faţă de sine, spiritu­ lui revoluţionar propriu-zis . O veritabilă explicaţie a ansam­ blului trecutului, conform cu legile constante ale n aturii noastre, individuale sau colective , este deci în mod necesar impo s i bilă din p arte a diverselor şcoli abs olute care încă mai domină ; într-adevăr, nici una dintre ele nu a încercat în mod sufi cient să dea o asemenea expli caţie . Spiritul pozitiv, în vi r ­ tutea naturii sale eminamente re latiVă, este singurul care po ate reprezenta în mod conven abil toate marile epoci is torice , ca pe tot atâtea faze determinate ale uneia şi acele i aşi evoluţii fundamentale, în care fie care fază rezultă din prece­ denta şi o pregăteşte pe următoarea după legi invaria bile, care fixează p articiparea sa specială la evoluţia comună, în aşa fel încât să se permită întotdeanna , fără inconsecvenţă şi parţia­ litatc, să se facă o exa ctă justiţie filosofică tu turor cooperărilor, oric are ar fi ele. Cu toate că aces t incontestabil


71

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

privilegiu al pozitivităţii raţionale trebuie

pară la început

pur speculativ; adevăraţii gânditori vor recunoaşte aici mai degrabă prima sursă necesară a activei autorităţi sociale re­

filosofii. Căci putem da azi asigurarea mod suficient ansamblul trecu ­ în mod inevitabil, ca urmare a acestei singure

zervate finalmente noii

că doctrina care va explica în

tului va obţine

probe, prezidenţa mentală a viitoruluiJO•

O

atare prescripţie

a

înaltelor proprietăţi sociale ce carac­

terizează spiritul pozitiv nu va fi deloc decisivă

dacă nu-i vom adăuga o sumară apreciere privind capacitatea sa spontană de a sistematiza în cele din urmă morala umană, ceea ce va con­ stitui întotdeauna principala aplicaţie a oricărei adevărate teorii a Umanităţii.

În

organismul politeist al Antichităţii, morala, în mod

radical subordonată politicii, nu putea niciodată dobândi nici demnitatea şi nici univers abilitatea convenabile naturii sale. Independenţa sa fundamentală şi chiar autoritatea sa normală au rezultat în cele din urmă, în măsura în care era pe atunci posibil, din regimul monoteist propriu Evului Mediu : această imensă funcţie socială, datorată mai ales catolicismu­ lui, va reprezenta întotdeauna principalul său titlu de glorie

a genului uman. Numai după indispensabilă separare, sancţionată şi completată prin diviziunea necesară a celor două puteri, morala umană a putut realmente să ca pete lID caracter sistem atic, stabilind, la adăpos t de impulsiile pasagere; reguli cu adevărat generale pentru ansamblul exis tenţei noastre personale, domestice şi sociale. Dar p rofundele imperfecţiuni ale filo s o fiei monotciste, care prezida pc atunci acea mare operaţie, a tre­ buit să-i altereze mult eficacitatea şi chiar să-i compromită pentru veşnica - re<;lJIlOştinţă

această

grav stabilitatea, provocând curând un fatal conflict între avântul intelectual şi dezvoltarea morală. Legată astfel de o


72

AUGUSTE COMTE

doctrină care nu putea

rămâne

multă vreme progresistă,

morala avea mai apoi să fie tot mai afectată de dis creditul crescând suferit

în mod necesar de o teologie care,

de-acum

rctrogradă, ar fi devenit în cele din urmă radical antipatică pentru raţiunea modernă. Expusă din acel moment acţiunii dizolvante a metafizicii, morala teoretică a primit, într-adevăr,

pe parcursul ultimelor cinci secole, în fiecare dintre cele trei părţi esenţiale ale sale, lovituri tot mai periculoase, pe care nu le-au putut repara îndeajuns, pentru practică, rectitudinea şi moralitatea naturală a omului, în pofida fericitei dezvoltări continui pe care avea să i-o prilejuiască cursul spontan al civi­ lizaţiei noastre. Dacă autoritatea necesară a spirihllui pozitiv nu venea să pună capăt acestor divagaţii anarhice, ele ar fi imprimat cu siguranţă o fluctuaţie mortală tuturor noţiunilor ceva mai fragile ale moralei uzuale, nu numai sociale, ci şi domestice şi chiar personale, nclăsând nicăieri să persiste qecât regulile referitoare la cazurile cele mai grosolane, pe care aprecierea comună le-ar

fi

putut garanta nemijlocit.

Într-o asemenea situaţie, poate să pară straniu că singura fllosofie care ar putea, într-adevăr, să consolideze astăzi morala, este, dimpotrivă, taxată în această privinţă de incom­ petenţă radicală de către diversele şcoli actuale, de la catolicii adevăraţi şi până la simplii deişti, care, în mijlocul vanelor lor dezbateri , cad

de

acord mai ales să-i interzică în esenţă acce­

sul la aceste probleme fundamentale, pe singurul motiv că geniul său prea parţial s-a mărginit până acum la subiecte mai simple. Spiritul metafizic, care adesea a tins să diwlve în mod activ morala, şi spiritul teologic, care, de multă vreme, a pier­ dut puterea de a se apăra, persistă totuşi în a face din ea un fel de apanaj etern şi exclusiv, fără ca raţiunea pu blică să

fi

judecat încă în mod convenabil aceste pretenţii empirice. Este adevărat că trebuie să recunoaştem, în general, că intro-


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

73

ducerea oricărei reguli morale a trebuit pretutindeni să se opereze în pri mul rând din inspiraţie teologică, pe profund încorporată în întregul

nostru sistem

atunci

de idei şi, de

asem enea, singura suscepti bilă să constituie opinii suficient de comune. Dar, întregul trecut demonstrează, de asemenea,

că acea solidaritate p rimitivă a descrescut mereu, ca ş i autori­ tatea însăşi a teologi ei ; p receptele morale , la fel ca toate cele­

lalte,

au fost din ce în ce mai mult reduse la o cons acrare pur

raţională, pe măsură ce vulgul a devenit mai cap a bil să apre­

cieze influenţa reală

a

fiecărei conduite asupra existenţei

umane, individuale sau sociale. Separând în mod irevocabil

morala de politică, catolicismul a trebuit să dezvolte mult

tendinţă durabilă , deoarece intervenţi a supranaturală s-a văzut astfel de-a dreptul redus ă la constitui rea de reguli generale, a căror a plicare particulară era, prin u rmare, în esenţă înc redinţată înţelepciunii umane. Adresându-se unor această

populaţii mai avansate, catolicismul a furnizat raţitmii pu­ blice o mulţime de pres cripţii speci ale des pre care vechii

înţelepţi crezuseră că nu se vor putea niciodată lipsi de injoncţiunile religioas e, cum încă mai socot învăţaţii pol itei şti

din India, de exemplu ,

în ceea ce priveşte majoritatea practi ­

cilor de igienă. De;-.-asemenea, putem sublinia, la mai bine de trei secole du p ă Sfăntul Pavel chiar, sinistrele predicţii multor filosofi sau magistraţi păgâni cu privire

ale

la iminenta

imoralitate care urma să fie dete rminată de apropi ata re­ voluţie te ologică . Declamaţiile actuale ale diverselor şcoli

monoteiste

nu

desăvârşească azi,

pozi t i v s ă

vor mai

împiedi c a spiritul

în condiţii

convena bile , cuceri re a practic ă şi

teoretică a domeniulu i moral , deja în mod spontan încredinţat

din ce în ce mai mult raţiuni i umane, rămânându-ne mai ales să sistematizăm, în sfârşit, s ugestiile particulare . Fără îndoială

că Umanitatea nu ar putea să rămână la nesfârşit condanll1ată


74

AUGUSTE C OMTE

la neputinţa de a instimi reguli de conduită bazându-se doar pe motive himerice71, în aşa fel încât să etemizeze o dezas ­

tmoasă opoziţie, până acum vremeln i că , Între trebuinţele in­ telectuale şi trebuinţele morale. Cu totul departe ca as istenţa teologică să fie vreodată indispensabilă preceptelor morale, experienţa demonstrează, dim potrivă ,

că ea le-a deven i t,

la

m o d ern i ,

tot mai

dăunătoare, făcându-le în mod inevitabil să participe, ca urmare a acestei funeste aderenţe,

la descom punerea

crescândă a regimului monoteist, mai ales pe p arcursul ultimelor trei se cole.

în

primul rând , această fatală solidari­

tate trebuia des igur să s lăb eas că pc m ăs ură ce se stingea legea, singura bază a unor reguli care, adesea expuse la grave con­ flicte cu impuls ii extrem de energice, au nevoie să fie cu grij ă ocrotite de orice ezitare . Antipatia crescândă pe care spiritul

teologic o ins p ira pe drept raţiunii moderne a afectat mult importante noţiuni morale, nu numai referitoare la cele mai importante raporturi so ci ale , ci şi privind simpla viaţă dom estică şi chiar existenţa personală : o oarbă ardoare de emancipare mentală a dus uneori, de altfel, la erijarea dis­

p reţului pasager faţă de acele maxi me salutare Într-un fel de frenetic protest con tra filos ofiei retrograde de la care ele păreau să emane în mod exclusiv. Această funestă influenţă se făcea simţită indirect până şi la cei

care îşi păs trau credinţa

dogmati că , deoarece autoritatea sacerdotală, după ce şi-a pierdut independenţa p oli tică , şi-a văzut de as em e nea decăzută tot mai mult influenţa socială indis p ensabilă pentru

în

afară de această nepu ti nţă crescândă de a-şi protej a regulile mo rale , spiritul teologic le-a dăunat

eficaci tatea sa morală.

adesea şi Într-un mod activ, prin divagaţiile pe care le-a susci­

tat din momentul în care n-a mai fost desmI de disciplinabil, sub influenţa inevitabilului

avânt al

liberului examen indivi�


75

D I S C U RS ASUPRA SPIRITUL U I POZITIV

dnal. Astfel exersat, el a inspirat realmente sau a secondat

multe aberaţii antisociale pe care bunul-simţ, socoteala lui, le-ar

fi evitat

fi

sau le-ar

respins

în

lăsat pe mod spon­

tan. Utopiile subversive pe care le vedem azi acreditându-se72,

fie contra proprietăţii, fie în ceea ce priveşte familia etc., nu sunt aproape niciodată emanaţia sau apanajul unor inteligenţe pe deplin emancipate,

în pofida lacunelor lor fundamentale,

ci

mai degrabă al acelora care urmăresc activ un fel de restau­ ratie teologică, întemeiată pe un vag şi s teril deism sau pe un protestantism echivalent. În sfârşit, această veche aderenţă la teologie a dev<;nit şi ea în mod necesar funestă pentru morală, sub un al treilea aspect general, opunându se solidei -

sale reconstrucţii pe baze pur umane. Dacă acest obstacol nu ar

consta decât în oarbele dedamaţii prea adesea emanate de

la diversele şcoli actuale, teologice sau metafizicc, împotriva pretins ului pericol al unei asemenea operaţii, filosofii pozi­ tivi şti s-ar putea limita să respingă drept odioase insinuările, prin irecuzabilul exemplu al propriei lor vieţi cotidiene, per­ sonale, domestice şi sociale. Dar această opoziţie

este,

din

nefericire, mult mai radicală, întrucât ea rezultă din incom­ patibilitatea necesară care există

în

mod vădit Între cele

două- maniere- de a;- sistematiza morala. Motivele teologice trebuind în mod firesc să aibă, în ochii credi nc ios ului, o intensitate cu totu l superioară faţă de toate celelalte, ele nu ar putea niciodată să devin ă simple auxiliare ale unor motive pur umane, nemaiavând nici o eficacitate reală din momentul în care nu mai domină . Nu există deci nici o alternativă durabilă între a fonda în sfârşit morala pe cunoaş tere a

pozitivă a Umanităţi i şi

injoncţiunea supranatu rală

:

a

o lăs a să se bazeze pe

convingerile raţionale au putut

seconda credinţele teologice sau mai degrabă li s-au substi­ tuit încetul cu încetul, pe măsură ce credinţa s-a stins, dar


76

AUGUSTE COMTE

combinaţia inversă nu constituie în mod cert decât o utopie contradictorie, în care principalul s-ar subordona acccsoriului. O judi cioas ă expJorare a adevăratei stări a societăţii mo­ derne reprezintă deci ca fiind din ce în ce mai mult dezminţită, prin totalitatea faptelor co ti d ie ne, pretinsa imp osibilitate de a ne dispensa de acum încolo de orice teolo­ gie pentm consolid:1rca moralei, Întrucât această legătură primej dio asă avea să devină, de la sfârşitul Evului Mediu, în mod triplu funestă pentru morală, fie slă bind sau discredi­ tând bazele sale intelectuale, fie provocându-le perturbaţii directe, fie împiedicând mai buna lor sistem?-tizare. Dacă, în pofida activelor principii de dezv;oltare, moralitatea practică s-a ameliorat cu adeVărat, acest fericit rezultat nu ar putea fi atribuit sp iritului teologic, pe atunci degenerat, dimpotrivă, Într-un peri culos dizolvant, ci se datorează în esenţă acţiunii crescânde a spiritului pozitiv, deja eficace în forma sa spon­ tană, care constă în bunul-simţ universal, ale cărui înţelepte inspiraţii au secondat impulsi a naturală a civilizaţiei noastre progresiste de a combate în mod util diversele abera ţii, mai ales pe acelea care emană divagaţi i religioase. Când, de exem­ plu, teologia protestantă căuta să altereze grav instituţia căsătoriei p rin consacrarea formală a divorţului, raţiunea publică i-a neutralizat mult funestele efecte, impu nân d aproape întotdeauna respectarea moravurilor anterio are , sin­ gurele conforme cu adevăratul caracter al sociabilităţii mo­ derne73. Irecuzabile experienţe au dovedit, de altfel, în acelaşi timp, pe o scară vastă, în sânul maselor populare, că pretinsul privilegiu exclusiv al c redinţelor religioase de a determina mari sacrificii sau devotamente active poate să aparţină şi unor opinii direct opuse, ataşându-se, în general, de orice convingere profundă, oricare i-ar fi natura. Acei numeroşi adversari ai regi mului teologic carc, acum o jumătate de


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

77

s ecol, au garantat, cu atâta eroism, independenţa noastră naţională împ otriva co aliţiei retrograde , nu au dovedit, rară îndoi ală, o mai puţin deplină şi o mai puţin constantă abne­ gatie decât bandele superstiţioase care, pe teritoriul Franţei,

au

secondat agresiunea din afară. Pentru a încheia apre ciere a

pretenţiilor actuale ale

fIlosofiei teologico--metafizice de a păstra sistematizarea exclusivă a moralei

uzuale,

este suficient să luăm în conside­

rare doctrina periculoasă şi contradictorie pe care inevitabilul progres al emancip ării mentale a forţat-o s-o stabilească pe

această temă, consacrându-i pretutindeni, în forme mai mult sau mai puţin explicite, lm fel de ip ocrizie colectivă, analoagă

cu aceea despre care se bănuieşte a fi fost obişnuită la cei

din

Antichitate, deş i ea nu a implicat vreodată în acest sens decât tm

succes precar şi p asager. Neputând împiedica la spiritele

cultivate liberul avânt al raţiunii moderne, îşi va

obţină

din

partea

lor,

în vederea

propus să

i ntere s ulu i

respectarea aparentă a vechilor credinţe, spre

faţa

fi

a

p u bl i c ,

menţine ,

în

plebei, autoritatea socotită indispensabilă. Această tran­

zacţie sistematică nu este nicidecum specifică iezuiţilor, deşi

ea cons tituie fondul esen ţial al tacticii lor ; spiritul protestant i··a imprimat de . as ţnl,�nea , în felul său, o consacrare şi mai

profundă,

mai

Întinsă

şi înd eose b i mai

dogmatică ;

metafizicienii propriu-zişi au adoptat-o în acee aşi măsură ca şi teologii înşişi ; cel mai mare dintre ei74, deşi înalta sa

mor alitate a fost cu ad evăr at d emnă de eminenta sa

inteligenţă, a fost determinat să o sancţionczc în esenţă, sta­ bilind, pe de o parte, că opiniile teologice, oricare ar fi ele, nu comportă nici o demonstraţie veritabilă75 , şi că, pe de altă

parte, necesitatea socială obligă la men

ţinerea

la nesfârşit a

autorităţii lor. În ciuda faptului că o asemenea doctrină ar putea deveni respectabilă la cei pe care nu-i leagă nici o


78

AUGUSTE COMTE

ambiţie personală, ea tinde totodată să vicieze toate moralităţii mnane, racând-o să se bazeze în mod

sursele

necesar pc o

stare permanentă de falsitate şi chiar de dispreţ al celor supe­ riori faţă de inferiori Atâta timp cât cei care trebuiau să par­ .

c

ti ipe la această disimulare sistematică au rămas puţin numeroşi, practica acesteia a fost posibilă, deşi foarte precară ;

dar,

ea

a devenit încă şi mai ridicolă decât

emanciparea s-a

extins

plot pios să fie în

îndeajm1s

odioasă atunci când

pentru ca

acest soi de com­

mod obligatoriu îmbrăţişat, cum

plă azi, de către majoritatea spiritelor active. Pe

se

Întâm­

scurt, ch iar c t

dacă presupunem realizată acea himerică extensiune, a es

pretins sistem lasă să subziste în întregime dificultatea cu privire la inteligenţele eliberate, a căror moralitate este astfel abandonată

la simpla lor spontaneita te , dej a pe drept

recunoscută insuficientă la clasa supusă. Dacă se impune să ' admitem necesitatea unei adevărate sistematizări morale şi la aceste spirite emancipate, ea nu se va putea sprijini decât pe baze pozitive care, În fmal, vor fi deci socotite indispensabile. Cât priveşte ideea destinaţiei lor exclusive pentru clasa lumi­ nată, în

afară

de fa ptul că o asemenea restricţie nu ar putea

c

schimba natura acestei mari constru ţii filosofice, ea ar fi în mod evident iluzorie într-o vreme în care culnrra mentală pe care o presupune această facilă eliberare a devenit deja foarte comună sau mai Franţa.

În

degrabă aproape universală, cel pu ţin în

consecinţă, empiricul expedient sugerat de vana

dorinţă de a menţine cu

orice

preţ vechiul regim intelectual

nu poate să ducă în cele din urmă dec â t

la a lăsa la nesfârşit lipsită de orice doctrină morală majoritatea spiritelor active,

cum vedem că se întâmplă prea adesea în ziua de azi.

Aşadar, mai ales în numele

e

moralei se impun de-acum să

muncim cu ardoare pentru constinlirea autorităţii universale a spirinuui poziti,� pentru a înlocui un sistem decăzut care,


DISCURS ASUPRA SPI R ITULUI

POZITIV

79

când ne putincios, când perturbator, cere tot mai mult opri � marea mentală în condiţia permanentă a ordinii morale. Noua fIlosofie poate să stabilească s i ngură azi, în ceea ce priveşte diversele noa stre îndatoriri, convingeri profunde şi active, cu adevărat capabile de a rezista energic şocului pasi­ unilor. În lumina teoriei pozitive cu privire la Umanitate , ire­ cuzabile demonstraţii, bazate pe inlens a experi enţă pe care o pose dă în prezent specia noastră, vor determina exact i nflu­ enţa rcală, directă sau indirectă, privată şi publică, proprie fiecărui act , fiecărei obişnuin ţe şi fiecărei încli naţi i sau scnti ­ ment ; de und e, fireşte, vor rezulta, ca tot atâtea inevi tabile corolare, regulile de conduită, fie generale, fie sp eciale, cele m ai conforme cu ordi nea universală şi care, drept urmare, vor trebui să fie de obicei cele mai favorabile pentru fericirea individuală. În pofida extremei d ificultăţi a aces tei măreţe teme, cutez să asigur că, tratată în mod convenabil, ea com­ portă co ncluzi i la fel de certe ca acelea ale geometriei înseşi. Fără îndoială că nu putem spera să facem vreodată suficient de accesibile pentru toate minţile acele dovezi pozitive ale multor reguli morale des tinate , toruşi, vieţii comu ne . D ar, nu cumva tocmai aşa stau lucrurile în cazul div erselor prescripţii matematice , care, cu_ toate acestea , sunt aplicate Îară şovăială în cele mai grave împrejurări, când, de exemplu, marinarii noş tri îşi riscă zilnic existenţa, crezând în teorii as tro no mice pe care nu le înţeleg nicidecum ? De ce o egală încredere să nu fie acordată şi lill or noţiuni mai importante ? De altfel este incontestabilă eficacitatea normală a unui astfel de regim ca re , în fiecare caz, în afara putern icei impuls ii rezultate în mod natural din prejudecăţile publice, presupune intervenţia sistematică, când pasivă, când activă, a unei auto rităţi spiri­ tuale, d estinată să amintească în mod energic maximele filll ­ damemale şi să le di rij eze cu înţelepciune apl icarea , Clilll în


80

AUGUSTE COMTE

mod speci al am explicat în lucrarea menţionată anterior76.

Îndeplinind astfel marea funcţie socială pe care catolicismul nu o mai exercită, această nouă putere morală va util iza

cu

grijă fericita cap acitate a ftlosofiei co respunzăto are de a Încor­

pora spontan Înţelepciunea tuturor diverselor regimuri ante­

rioare, urmând tendi nţa obişnuită a spiritului pozitiv faţă

de

un subi ect oarecare. Atunci când astronomia modernă a

îndepărtat în mod irevocabil princ ipiil e

astrologiei, ea nu a

ezitat să p ăstreze toate noţiunile valoroase obţinute sub

numele ei ; la fel au stat lucrurile cu chimia, faţă de alchimie. Fără

a

putea întreprinde

aici aprecierea morală a filosofiei

pozitive , trebuie totuşi să semnalăm tendinţa continuă , care rezultă de-a dreptul din propri a - i logică, de a stimula şi

co ns titu ţi e ,

consoli da

fie ştiinţifică, fie

sentimentul datoriei, dez­

voltând întotdcatma spiritul s ocial

(eesprit d.1e1'tsemble), de

care în mod firesc este l egat . Acest nou regim mental risipeşte

în

mod s pontan fatala opoziţie ca re, de la sfârşitul Evului

Mediu, se manifestă tot mai mult faţă de trebuinţele intelec­ tuale şi trebuinţele m orale . De acum încolo, dimpotrivă,

toate speculaţiile reale, convenabil sistematizate, vor con­ tribui tară Încetare la constituirea, în măsura posibilului,

a

universalei preponderenţe a moral ei , deoarece punctul de vedere moral va deveni aici inevitabil legatura ştiinţifică şi regulatorul logic al tuturor celorlalte aspecte pozitive. Este

imposibil

ca o atare

coordonare, dezvoltând în mod familiar

ideile de ordine şi de armonie, întotdeauna inerente Umanităţii, să nu tindă spre moralizarea profundă nu numai a spiritelor de elită, ci şi a masei inteligenţelor, care cu to atele vor trebui să participe, mai mult sau

mai

puţin, la această

grandioasă iniţiere, potrivit unui sistem conve n ab il de educaţie tmiversală.


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

o apreciere

mai profundă şi mai cuprinzătoare, în acelaşi

timp practică şi

teoretică,

rep rezi ntă spiritul pozitiv ca fiind,

prin natura sa, singurul capabil

s o c i al ,

mentul

81

prima

bază

de a

dezvolta direct senti ­

n ecesa ră

oricărei

m o rale

sănătoase77. Vechiul regim mental nu-l putea stimula decât

cu ajutorul unor penibile artificii indi recte, al căror su cces real era extrem de imperfect, dată fiind tendinţa esenţial ­

mente personală a unei atare fuosofri, atunci când înţelepciu­ nea sacerdotală nu-i stăvilea influenţa spontană. Această necesitate este în prezent recunoscută, cel

puţin din punct de

vedere empiric, în ceea ce priveşte spiritul metafizic propriu­

zis, care niciodată nu a dus, în morală , la nici o altă teorie efectivă decât dezastruosul sistem al egoismului, atât de uzitat astăzi, în pofida declamaţiilor contrare ; chiar şi sectele onto­ logice, care au protestat cu seriozitate contra unei as emenea aberaţii, nu i-au substiulit decât vagi şi incoe rente noţiuni,

inc ap ab ile

de e fi c ac i tate practică. O tendinţă atât

de

deplorabilă şi totuşi atât de constantă tre buie să ai b ă rădăcini

profunde, în general de nebănuit. Într-adeVăr, ea rezultă îndeosebi

din

natura în mod necesar personală a unei aseme­

nea ftlosofii, care, mereu limitată la examinarea individului, nu

a

putut niciodată să îmbrăţişeze cu a devă rat studiul

i i ca

spec e ,

urmare

inevitabilă a zadamicului său principiu

l ogic în esenţă redus la

intuiţie

propriu - zis ă, care nu implică

evident nici o aplicaţie colectivă. Formulele sale obişnuite nu fac

decât

să expri me în mod naiv s pi ritul său fundamental ;

pentru fiecare dintre ad epţii săi, gândire a dominantă este în

mod constant aceea umane,

a

Eului

:

toate celelalte existente, ch i ar

sunt în mod confuz Învăluite într-o singură concepţie

negati vă , iar

vagul

lor ansamblu constituie 'mm-Eul78 ;

noţiunea de noi nu şi-ar putea găsi aici nici un loc direct şi

distinct79• Examinând însă şi mai profund acest s ubiect, tre-


82

buie recunos cu t

AUGUSTE COMTE

că, în această privinţă, ca şi În oricare alta, ;l ut din punct de ve dere dogmatic cât şi istoric, din teologia Însăşi, faţă de care nu a constituit nicio­ dată decât o modificare dizolvantă. Într-adevăr, acel caracter de personalitate constantă aparţine îndeosebi, cu o energie mai directă, gândirii teologice, Întotdeauna preocupată, la fiecare credincios, de interese esenţialmente individuale, a căror imensă preponderenţă absoarbe în mod necesar orice altă consideraţie, rară ca cel mai sublim devotament să-i poată ins pi ra adevărata abnegaţie, pe drept privită în acest caz ca o periculoasă aberaţie. Numai opoziţia frecventă din­ tre aceste interese himerice şi interesele reale a furnizat înţelepciunii sacerdotale un puternic instrument de disciplină morală, care adesea a putut comanda, în beneficiul s ocietăţii , admirabile sacrificii, care totuşi nu erau aşa decât în aparenţă, reducându-se mereu la o prudentă ponderaţie de interese. Sentimentele binevoitoare şi dezinteresate, care sunt proprii naturi i umane, aveau, Iară îndoială, să se manifeste în ciuda acestui regim şi chiar, în unele privinţe, sub impulsul său direct ; dar, cu toate că avântul lor nu a putut fi astfel înăbuşit, caracterul lor a trebuit să sufere o gravă alterare , care probabil Încă ţIu ne permite, în absenţa lmui exerciţiu adecvat şi direct, să cunoaştem pe deplin natura şi intensitatea lor. Este de alt­ fel cazul să presupunem că această obişnuinţă continuă de a face calcule personale privi nd cele mai scumpe interese ale crcdinciosului a dezvoltat, la om, În orice altă privinţă, pe calea afinităţii graduale, un exces de circumspecţie, de prevedere şi, în final, de egoism, pe care organizarea sa funda­ mentală nu-l cere şi care, în consecinţă, va putea diminua În­ tr-o zi, în condiţiile unui regim moral mai bun. Oricum ar sta lucrurile cu această conjectură, răm âne incontestabil faptul că gândirea teologică este, prin natura sa, în mod esenţial indimetafizica derivă,


D I SCURS ASUPRA SPIRITULUI

viduală şi nicio dată direct

POZITIV

83

colectivă. Prin prisma crcdinţei, mai celei monotciste, viaţa socială nu există în absenţa unui s cop care să-i fie propriu ; societatea umană nu poate în acest caz să prezinte nemijlocit decât o simplă aglomerare de indi­ vizi, a căror reuniunc este aproape tot atât de accidentală pe cât de vremelnică şi carc, p reo cupaţi fiecare de propria-i mân­ tuire, nu concep p articip area la aceea a altuia decât ca pe un puternic mij loc de a şi-o merita mai bine pe a lor, as cultând de prescripţiile s u pre me care i-au impus obligaţia. Respectuoasa noastră admi raţie s e va datora întotdeauna, des igur, prudenţci sacerdotale care, sub fericita impulsie a unui instinct p ublic, a ş tiut să tragă timp îndelungat o mare utilitate practică dintr-o ftlosofie atât de imperfectă. Dar, această justă recunoaştere nu ar putea merge până la prelun­ girea artificială a acestui regim iniţial, dincolo de destinaţia sa provizorie, din m oment ce a venit timpul unci economii mai conforme cu ansamblul naturii noastre intelectuale ş i afective. Spiritul pozitiv, dimpotrivă , este de-a dreptul social, atât cât este posibil şi în mod nesilit, ca urmare a realităţii sale ca­ racteristice. Pentru el omul propriu-zis nu există, nu p oate exista decât Umanitatea, deoareLe: întreaga noastră dezvoltare se datorează s ociet�ţi!�c sub ori ce raport am examina- o. Ideea de societate pare Încă o abstr acţie a intele ctului nostru, aceas­ ta mai ales în virtutea vechiului regim filosofic ; căci, la drept vorbind, tocmai ideii de individ îi aparţine un asemenea ca­ racter, cel puţin la s pecia noastră. Ansanlblul noii filosofii va tinde întotdeauna să pună în relief, atât în viaţa activă cât şi în viaţa speculativă, legătura fiecăruia cu toţi, sub o mulţime de aspecte diverse, în aşa fel încât să facă în mod involuntar familiar sentimentul profund de solidaritate socială, în mod convenabil extins la toate epocile şi locurile. Nu numai că activa căutare a binelui public va fi rară încetare reprezentată ales a


AUGUSTE COMTE

84

ca modul cel mai

private, ci, pri ntr

-

potrivit de asigurare în general a fericirii

o

influenţă

în acelaşi tim p mai di rectă şi

m

c

mai pură, mai efi cac e în final, cel mai co plet exer iţiu posi­ bil al înclinaţiilor generoase va deveni princip ala sursă a

marii

mulţumiri personale, chia r dacă nu ar p ro cura în mod

excepţional altă recompensă decât

o

de neînlăturat satisfacţie

interioară80. Căci dacă, cum nu încape îndoială, fericirea

rezultă mai ales dintr-o activitate înţeleaptă, ea trebuie deci să depi ndă în principal de instinctele plăcute, deşi structura noas tră nu le acordă de obicei

o energie pre ponderentă,

întru�ât sentimentele binevoitoare sunt singurele care ar putea să se dezvolte liber în starea soci ală care, fireşte, le sti­ mulează din ce în ce mai mult, deschizându-le un câmp nelimitat, pe când ea cere, negreşit, o anumită reprimare p e r manentă a diversel or impulsii personale , al căror avânt spon­ tan ar p rovoca conflicte p emla ne nte 8 1 În această vastă expansiune socială, fiecare va regăsi s ati sfacerea normală a acelei tendinţe de a se etern iza, ca re mai întâi nu putea fi sa­ tisfăcută decât cu aj utorul unor iluzii de acum incompatibile ­

.

-

cu

evoluţia noastră mentală. Nemai putându-se continua

decât prin s peci e, individul va fi astfel determinat să i se

încorporeze cât mai complet posibil , legându s e profund de -

toată existen ţa sa colectivă , nu numai actual ă, ci şi trecu tă şi

îndeosebi

viitoare, în aşa fel

tate de vi aţă pc care o legilor

reale. Această

încât să obţină întreaga intensi­

implică,

în fiecare caz, ansamblul

m agnifică identificare va putea deveni

atât mai profundă şi mai bine înţel eas ă cu cât nou a filosofie atribuie în mod necesa r celor dou ă feluri de viaţă o cu

aceeaş i destinaţie fundamentală şi constând întotdeauna, fie

pentru

o

a ceeaş i lege de evoluţie,

individ, fie pentru s pecie , în

cărui scop principal a fost caracterizat tendinţa de a face, de o parte şi de alta, să

propăşirea continuă al inai sus, adic

ă

.

-


85

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

prevaleze, pe cât posibil, atribuml uman sau combinarea inteligenţei cu sociabilitatea , faţă de animalitatea p rop riu­

zisă. Sentimentele noastre, oricare ar

fi ele,

neputându-se

dezvolta decât printr-un exerciţiu direct şi s u sţinut,

cu

atât

mai indispensabil cu cât ele sunt la început mai pu ţi n ener­

gice,

ar

fi aici de prisos să insistăm , pe lângă cel care posedă,

fie şi numai empiric, o adevărată cunoaştere a omului , pen­

tru a demonstra superioritatea necesară a spi ritului pozitiv faţă de vechiul spirit teologica-metafizic,

în

ceea ce priveşte

avântul specific şi activ al instincul1ui social. Aceas tă prcemi­ nenţă este atât de evidentă încât, Iară îndoială, raţiunea pu­

blică o va reailloaşte îndeajuns, cu mult timp Înainte ca insti­

tuţiile corespunzătoare să-i fi putut întruchipa în mod con­ venabil fericitele-i proprietăţi. Având În vedere totalitatea Iămuririlor precedente, s up eri ­ oritatea s p ontană a noii ftlosofii faţă de o ricare dintre cele care îşi dispută azi autoritatea este acum la fel de conturată din punct de vedere social pe cât era din punct de vedere

mental, cel puţin atât cât o permite acest Discurs, rară a se recurge neapărat la lucrarea citată82. Încheind ace astă sumară aprecie re , se cuvine să subliniem fericita corelaţie care se sta­

bileşte în mod fi res c

�tre un asemenea spirit filosofic şi dis­

poziţiile, judicioase Însă em pirice, pe care exp erienţa con­

temporană le face să prevaleze tot mai mult, atât la guvernaţi cât şi la guvernanţi. Substituind direct o imensă mişcare men­ tală unei sterile agitaţii politice, şcoala po zitivă explică şi sancţionează,

în

urma unui examen sistematic, indiferenţa

sau repugnanţa pe care raţiune a publică şi prudenţa ocâr­ muirilor consimt să le manifeste azi în cazul oric ăre i elaborări serioase a instituţiilor propriu-zise, Într-o vreme când nu po ate exista e ficacitate decât într-un mod p rovizo riu sau

tranzitoriu, din cauză că, atâta timp cât va dura anarhia in-


86

AUGUSTE COMTE

telectuală, lips eşte orice bază raţională suficientă . Destinată

să ris i peas că, în sfârşit, această dewrdine fundamentală, pe . singurele căi care ar putea-o surmonta, această nouă şcoală

are nevoie, înainte de toate, de

menţinerea continuă a ordinii

materiale, atât interioare cât şi exterioare, ordine fără de care nici o p onderată

meditaţie socială nu ar putea fi nici conve­ nabil acceptată şi nici măcar sufici e nt elaborată. Ea tinde deci să justifice şi să s econd eze preocuparea foarte legitimă pe care

o inspiră azi pretutindeni singurul mare rezultat politic

diat

ime­

comp atibil cu s i tuaţi a actuală, care, de altfel, îi dă o va­

loare specială prin gravele dificultăţi pe care i le provoacă , punând în permanenţă problema, insolubilă în cele din urmă, a

men ţi nerii unei anum ite

ordini

politice în condiţiile unei

profunde dewrdini morale. Dincolo de lucrările sale de viitor, şcoala pozitivă se asociază fără :L.1.bavă la această impor­

op eraţie, prin

sa directă de a discredita radical diversele şcoli actuale, î ndeplinind deja mai bine decât oricare dintre ele funcţiile opuse care încă le mai revin şi pe care ea singură le combină în mod spontan, în aş a fel încât se dovedeşte mai organică decât şcoala teologică şi mai p rogre ­ sistă decât ş co ala metafizică, rară a putea prezenta vreodată pericolele de retrogradare şi de anarhie proprii acelor şcoli. tantă

tendinţa

De când guvernele au renunţat, deşi doar implicit, la orice

serioasă a trecutului, iar masele populare au remmţat mai are a pretinde, dintr-o parte şi din cealaltă, dec ât posibilităţi obişnuite, care, în fond, i se acord ă pretutindeni (cel puţin în Franţa, acolo unde trebuie să aibă loc în primul rând elabo­ rarea sa sistematică) , adică libertate şi atenţi e . În aceste con­ restaurare

la orice gravă răsturnare a instituţiilor83, noua fi losofie nu

diţii naturale, şcoala pozitivă tinde, pe de o p arte, spre con­

solidarea tuturor puterilor actuale, la toţi cei care le posed ă,


DISCURS ASU PRA SPIRITULUI POZITIV

morale din ce adevăratele trebuinţe ale popoarelor. Aceste posibilităţi incontestabile par să nu lase azi noii filosofii alte obstacole majore decât acelea care vor rezulta d in incapacitatea s au din delăsarea diverşilor săi promotori. O mai matură chi bzuinţă arată însă, dimpotrivă, că ea întâm pin ă energice rezis tenţe la aproape toate spiritele active, ca urmare a dificilci renovări pe care le-o cere, pentru a-i aso­ cia la principala sa elaborare. D ac ă această inevitabilă opoziţie s-ar mărgini la spiritele în esenţă teologice sau mctafizice, ea ar prezenta prea mare gravitate re ală, deoarece s-ar bucura de un puternic s prijin din partea acelora ale căror număr şi influenţă cres c pe zi ce trece, cei care s-au cons acrat îndeosebi studiilor pozitive. Dar, printr-o fatalitate uşor de explicat, tocmai din partea acestora şcoala nouă are a se aştepta la mai puţină asistenţă şi la mai multe piedici : o filosofie direct emanată din ştiinţe îşi va găsi probabil inamicii cei mai pericu­ loşi tocmai în rândurile celor care le cultivă azi. Princip ala sursă a acestui conflict deplorabil constă în sp ecializarea oarbă şi dis­ persatoare care caracterizează profund spiritul ştiinţific actual, dată fiind formarea sa în mod necesar parţială, pe urmele com­ plexităţii crescânde -a f�pomenelor studiate, cum voi arăta în mod expres mai departe . Acest mers proviwriu, pe care o pe­ riculoasă rutină se sileşte azi să-l eternizeze, mai ales printre geometri , dezvoltă adevărata pozitivitate la fiecare inteligenţă doar în raport cu o mică porţiune a sistemului mental, lăsând tot restul sub un vag regim teologic-metafizic, sau il aban ­ donează uriui empirism încă şi mai o presiv, în aşa fel încât ade v ăratul spi rit pozitiv, care corespunde ansamblului diverselor lucrări ştiinţifice, constată, în fond, că nu poate fi pe deplin în ţeles de nici unul. dintre cei care i - au p regătit în mod firesc terenul. D in ce în ce mai atraşi de această tendinţă şi,

pe de altă parte ,

tinde să le impună obligaţii

87

în ce mai conforme cu


88

AUGUSTE COMTE

fatală, savanţii propriu-zişi sunt de obicei conduşi, în secolul nostru, la

o

insurmontabilă aversiune faţă

nerală şi la totala

im pos i bilitate

de orice

idee ge­

de a aprecia realmente vreo

concepţie filosofică84. Vom înţelege mai bine, de altfel, gra­

vitatea unei asemenea op o zi ţii dacă vom observa că, gener­

ată de o bişnuinţc men tale ,

ea a trebuit să se extindă a poi la

di ve rs ele interese corespunzătoare pe care regimul nos tru

ştiinţific

le

manifestă,

mai ales

în Franţa,

faţă de această

dezastruoasă specializare, du p ă cum cu minuţiozitate am demonstr a t

în lucrarea

c i tată 8 5 .

În

consecin ţ ă,

nou

filosofie, care necesită fără înconjur spiritul de an s amblu şi care face s ă pre vale ze definitiv, în toate cercetări le constitu­

ite azi, ştiinţa născândă a dezvoltării soci ale ,

va ave a

de

înfruntat o profundă antipatic, atât activă cât şi pas ivă , în prejudecăţile şi pasiunile s ingurei clase care a putut să-i ofere fără ocol un punct de s priji n s pecula tiv şi de la care ea nu

mai trebuie să spere decât adeziuni pur individuale,

poate mai rare aici dec ât o riunde 8 6 . Pentru a surmonta în mod convenabil acest concurs spon­ tan de rezistenţe87 divers e, pe care i le opune azi masa spe­ culativă p ropriu -zis ă

,

şcoala po zi tiVă nu ar putea găsi altă

resursă generală decât să organizeze un apel direct şi s us ţi nut la bunul-simţ univers al, străduindu-se să prop age sistematic,

în masa activă, principalele cercetări ştiinţifice proprii şi să constituie aici baza neapărat necesară marii sale elaborări ftlosofice. Aceste studii pre limi nare , în mo d firesc dominate

pâ nă acum de acel spirit de spec ializare empiric propriu ştiin ţelor contemporane, sunt întotdeauna concepute şi diri­ jate ca şi cum fiecare dintre ele ar trebui să pregătească mai ales pentru o anumită p rofes ie şi exclusiv pentru aceasta, ceea ce interzice, evident, chiar şi cdo r care ar avea răgazul să o facă, posibilitatea de a îmbrăţişa vreod ată mai

multe profesii


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

89

sau cel puţin atâtea câte s-ar cere pentru formarea ulterioară a unor săn ăto ase concepţii generale. Lucrurile nu ar mai sta Însă astfel dacă o asemenea instruire ar fi destinată educaţie i universale, care să schimbe în mod necesar caractemi şi o­ rientarea, în pofida oricărei tendinţe contrare. Publicul, de fapt, care nu doreş te să devină nici geometm, nici astronom, nici chimist etc. , manifestă conti nuu trebuinţa simultană de toate şti inţele fundamentale , redusă fiecare la noţiunile sale esenţiale ; lui îi trebuie, după exp res ia remarcabilă a m arelui nostru Moliere, des clartes de tout 88 . Aceas tă necesară simul­ taneitate nu există pentru el doar atunci când are în vedere acele studii în lumina des tinaţiei lor abstracte şi generale, ca singura bază raţională a ansamblului concepţiilor umane, ci o regăs eş te , deşi mai puţin di rect, chiar şi în ceea ce priveşte diversele aplicaţii concrete, deoarece fiecare dintre ele, în loc să se raporteze în mod exclusiv la o anumită ramură a ftlosofiei naturale, depinde de asemenea, mai mult sau mai p uţin, de toate celelalte89• În con secinţă, propagarea univer­ sală a principalelor studii pozitive nu este azi destinată să sa­ tisfacă doar o trebuinţă deja extrem de pronunţată la public, care înţelege tot mai mult că ş tiinţele nu sunt rezervate în mod exclusiv savanţilor, ci că ele există mai ales pentm el însuşi . Printr-o fericită reacţie spontană, o atare destinaţie, atunci când va fi dezvoltată aşa cum se cuvine, va trebui să amelioreze radical spiritul ştiinţific actual, des puilldu -l de specializarea oarbă şi dispersatoare, în aşa fel încât să-I facă să dobândească puţi n câte puţin adevăratul caracter fIlosofic indispensabil principalei sale misiuni . Aceas tă cale este chiar singura care ar putea, în zile le noastre, să constituie treptat, în afara clas e i speculative pro priu-zise, un vast tribunal s po n­ tan, pe cât de imparţial pe atât de irecuzabil, în faţa căruia vor veni să se stingă definitiv mu lte opinii ştiinţifice false9o, pe


90

AU GUSTE COMTE

care vederile propri i elaborării preliminare din ultimele două secole a trebuit să le amestece profund în doc trinele cu adevărat pozitive ş i care le vor altera negreşit atâta vreme cât aceste condiţii nu vor fi, în sf'arşit, direct supuse judecării de către bunul-simţ universal. Într-o vreme în care nu trebuie să aşteptăm eficacitatea imediată decât de la măsuri mereu provizorii, bine adaptate la situaţia noastră de tranziţie, nece­ sara organizare a unui atare punct de sprijin general penuu ansamblul lucrărilor filosofice devine, după părerea mea, principalul rezultat social pe care l-ar putea produce în prezent totala vulgarizare a cunoş tinţelo r reale : publicul va restitui astfel noii ş coli echivalentul plenar al serviciilor pe care această organi zaţie i le va aduce. Acest măreţ rezultat nu ar putea fi obţinut în cazul în care învăţământul permanent ar fi destinat unei singure clase, fie ea şi foarte extinsă : se impune, sub ameninţarea eşuării, să avem în vedere toate inteligenţele, în întreaga lor universaliA tate. In starea normală pe care această mişcare trebuie să o pregătească, toate inteligenţele, Iară nici o excepţie şi deose­ bire, vor dovedi aceeaşi trebuinţă fundamentală de această filosofie primă, rezultată din totalitatea noţiunilor reale şi care trebuie să devină în acest caz baza sistematică a înţelep­ ciunii umane, atât active cât ş i sp eculative , în aşa fel încât să îndeplinească mai convenabil indispensabila funcţie socială inerentă odinioară universalei instrucţiuni creştine. Este deci absolut necesar ca, încă de la obârşia sa, noua şcoală filoso­ fică să dezvolte, pe cât posibil, acest important caracter ele­ mentar de universalitate socială care, în cele din urmă relativ în ceea ce priveşte principala sa destinaţie, va constitui azi cea mai mare forţă împotriva diverselor rezistenţe pe care trebu ie să le întâmpine.


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

91

Spre a marca mai bine această tendinţă necesară, o convin ­

p rofundă , în primul rând instinctivă, apoi sistematică, m-a dete rminat de multă vreme să-mi reprezint învăţământul expus în acest Tratat91 ca adresându-se clasei celei mai numeroase92, pe care situaţia noastră o lasă văduvită de orice gere

instrucţie regulată, ca urmare a crescândei desuetudini a instrucţiei pur teologice, care, În mod proviwriu Înlocuită, doar pentru ştiutorii de carte, cu o anumită instruire metafi­

zică şi literară, nu a putut avea , mai ales în Franţa, nici un echivalent similar pentru masele populare. Importanra

şi

noutatea unei atare dispoziţii constante, puternica mea dorinţă ca

ea

să fie apreciată cum se cuvine ş i chiar, cutez să

Spllil, imitată, mă obligă să arăt aici principalele motive ale

ftlosofică trebuie proletarii , r ară ca tonlŞi

acestui contact spiritual pe care noua şcoală în mod special să-I instituie azi cu

învăţământul său să excludă vreod ată orice

altă

clasă. Oricâte

obstacole ar putea ridica , de-o parte şi de alta , în calea llilei atari apropieri lips a de zel s au de elevaţie, este lesne de recunoscut, în general, că, dintre toate segmentele societăţii actuale, poporul pro priu-zi s

trebuie

să fie, în fond, cel mai

dispus , prin tendinţele şi trebuinţele care rezultă din situaţia sa caracteristică, să prlln()âSCă favorabil noua ftlosofie, care în fmal trebuie să-şi găsească aici

princip alul

său sprijin, atât

mental cât şi social. O primă cons ideraţie, care se cuvine aprofundată, deşi natura sa ar fi îndeosebi negativă, rezultă dintr-o judicioasă

apreciere

a ceea ce, la o primă abordare, ar putea să pară că

oferă o gravă dificultate, adică absenţa în prezent a oricărei culturi s peculative la asemenea clase. Fără îndoială, este regretabil, de exemplu, că acest învăţământ popular al

filosofiei astronomice nu include încă, la toţi cei cărora le este

în pri mu l rând destinat, câteva noţimn preliminare de


92

AUGUSTE COMTE

matematică, care ar face ca îllvăţământul respectiv să fie

mai

uşor şi mai eficace, noţiuni pe care eu sunt chiar forţat să le presupun ca fiind date. Aceeaşi lacună se întâlneşte şi la majoritatea celorlalte clase actuale, într- un timp În care instrucţiunea pozitiVă se limitează,

în Franţa, la

anumite dis­

cipline speciale care ţin în esenţă de Şcoala Politehnică sau de şcolile de medicină. Nu există deci aici nimic care să fie cu

adevărat specific proletarilor noştri. Cât priveşte deficitul lor obişnuit pe planul acelei culturi sistematice pe care o primesc azi clasele ştiutoare de carte, nu cred că săvârşesc o exagerare fIlosofică dacă afirm că rezultă de aici, pentru spiritele popu­ lare, un notabil avantaj

în loc

de un real inconvenient. Fără a

repeta aici o critică din păcate prea facilă, dar pe care expe­ rienţa cotidiană o confirmă din ce în ce mai mult în ochii majorităţii oamenilor cu bun-simţ, ar fi greu de conceput în prezent o pregătire mai iraţională şi, în fond, mai periculoasă pentru conduita obişnuită a

vieţii

reale, fie activă, fie chiar

speculativă, decât aceea care este rezultatul unei vane instru­ iri în primul rând verbale, apoi de entităţi, pentru care se pierd încă atâţia ani preţioşi ai tinereţii93 . Celei mai mari părţi din cei care o primesc, ea nu inspiră decât un dezgust aproape insurmontabil cu privire la orice muncă intelectuală

mai munci.

pe parcursul întregii lor cariere, pericole care devin mult grave la cei care s-au dedicat în mod special acestei

Inaptitudinea pentru viaţa reală, dispreţul pentru profesiile comune, neputinta de a aprecia aşa cum se cuvine orice con­ cepţie pozitivă şi antipatia care rezultă neîntârziat de aici, îi dispun prea adesea azi să secondeze o sterilă agitaţie metafi­ zică, pe care anxioasele pretenţii personale, dezvoltate de această dezastruoasă educaţie, nu întârzie să le facă perturba­ toare în plan politic, sub influenţa directă a unei erudiţii istorice vicioase care, facând să prevaleze o noţiune falsă a ti-


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

93

pului social p rop riu Antichităţii, împiedică de obicei să fie înţeleasă sociabilitatea modernă. Având în vedere că aproape toţi cei care, în diferite privinţe, co nduc azi trebu rile omeneşti, au fost pregătiţi pentru aceasta în felul arătat, să nu s urprin dă ru ş inoas a ignoranţă pe care ei o dau la iveal ă ade­ sea în privinţa celor mai ncÎnsemnate lucruri, chi ar şi

riale,

înclinaţie

nici frecventa lor

mate­

de a neglija fondul în

favoarea formei , aşezând mai presus de toate arta oratori că, oricât

de contradictoric sau pernicioasă i-ar fi aplicarea

ten dinţa aparte a claselo r

l

no as tre

mentală94. O asemenea

şi nici

ştiutoare de carte de a

înghiţi cu ăcomie toate aberaţiile generate noastră

,

zilnic

de

anarhia

apreciere ne dispune, dim­

p otrivă, să ne mirăm că aceste diverse dezastre nu sunt mai extinse ; ea conduce la admiraţia p rofu ndă a rectitudinii şi

înţelepciuni i

natu ral e a omului, care, sub fericita impulsie

pro prie ans am b

lului

i

civil zaţie i noastre, stăvileşte

j

în

mod

spontan, în mare parte, aceste p rime dioase consecinţe ale unui absurd sistem de educaţie generală. Dat fiind faptul că

aces t sistem a

fost,

dG la finele Evului Mediu, şi încă mai este

j

principalul punct de spri in social al spiritului metafizic, fie, în primul

rând,

contra teologi ei, fie, mai târziu, şi contra

ştiinţei, înţelegem lesne că acele clase pe care el nu le-a putut dezvolta trebuie să' fie, t-ocmai din acestă cauză, mult mai

i

puţin afectate de această filosofie tranzitor e şi, de aceea, mult mai di s puse să adopte starea pozitivă. Or, acesta este imp o r­

tantul avantaj pe care absenţa de educaţie scolastică îl dă azi

prolctarilor noştri şi care îi face, în fond, mai puţin accesibili dec ât maj o ritatea ştiutorilor de carte faţă de diversele sofisme perturbatoare, conform experienţei cotidiene, în pofida lmei instigări pe rmanente, în mod s is tem ati c dirijate spre pasiu­ nile care se referă la condiţia lor socială. Ei trebuie să fi fost altădată profund dominaţi de teologie, îndeosebi de cea


94

AUGUSTE COMTE

catolică, dar, în timpul emancipării lor mentale, metafIzica nu a putut decât să lunece peste ei, din cauză că nu a Întâlnit aici . cultura specială pe care ea se bazează : doar fIlosofIa pozitivă va putea să-i captiveze din nou în mod radical. Condiţiile pre­ alabile atât de mult recomandate de primii părinţi ai acestei filosofIi fUlale sunt îndeplinite aici mai bine decât oriunde : dacă celebra tabula rasa a lui Bacon şi Descartes95 ar fi vreo­ dată pe deplin realizabilă, aceasta ar putea fi desigur realizabilă la proletarii actuali, care, in special în Franţa, sunt mai apropiaţi decât orice clasă de tipul ideal al acelei dispoziţii pregătitoare pentm pozitivitatea raţională96. Examinând, sub un aspect mai profund ş i mai durabil, această înclinaţie naturală a inteligenţe10r populare către filosofia sănătoasă, recunoaştem lesne că ea trebuie să rezulte Întotdeauna din solidaritatea fundamentală care, potrivit explicaţiilor noastre anterioare, leagă direct adevăratul spirit fIlosofIc de bunul-simţ universal, prima sa sursă necesară. Într-adevăr, nu numai că acest bun-simţ, atât de just pre­ conizat de Descartes ş i Bacon, trebuie s� se găsească mai pur ş i mai energic la clasele inferioare, în virtutea acelui fericit defIcit de cultură scolastică, defIcit care le face mai puţin acce­ sibile obişnuinţelor vagi sau sofIstice, dar la această deosebire pasageră, pe care o va risipi treptat o mai bună educaţie a claselor culte, trebuie să-i asociem o alta, în mod necesar per­ manentă, privind influe nţa mentală a diverselor func ţi i sociale la cele două categorii de inteligenţă, în raport cu caraterul respectiv al lucră rilor lor obişnuite. De când acţiunea reală a Umanităţii asupra lumii exterioare a început, la moderni, să se organizeze în mod spontan, ea necesită combinarea continuă a două clase distincte foarte inegale ca număr, dar la fel de indispensabile : pe de o parte, antre­ prenorii propriu-zişi, întotdeauna puţin numeroşi, care,


95

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

p os e dând diverse materiale convenabile, inclusiv bani şi cre ­ dit, di rij ează ansamblul fiecărei operaţii,

i

as u m ân du - ş i

tl

de

aceea princ p ala responsabilitate a rezulta e or, oricare ar fi

ele ; pe de altă parte, operatorii d irecţi, care trăiesc dintr-un salariu periodi c şi formează imensa maj oritate a lucrătorilor

ş i care, într-un fel de intenţie abstractă, execută fiecare act ele­

mentar, fără a se preocupa Aceştia

în mod special de produsul final.

din urmă sunt singurii în priză directă cu natura, pe dintâi se ocupă mai ales de treburile s ocie tăţii Ca o

când cei

.

urm are neces ara a acestor divers ităţi ttmdamentale, eficaci ­

tatea speculativă pc care noi am s ocoti t- o inerentă vieţii indus triale , pentru dezvoltarea în mod involuntar a s pirirului

pozitiv, trebuie în mod ob i ş nu it să se facă mai bine înţeleas ă

la operatori decât la antreprenori, deoarece lucrările care le c ara c

sunt proprii au un

ter

mai simplu, un s co p mai clar

determinat, rezultate mai nemijlocite şi condiţi i mai impe­

rioase. Ş co ala pozitiv ă va trebui deci să găsească aici în mod

firesc un acces mai facil pentru învăţământu1 său universal şi o

mai puterni că s impatie pentru renovarea sa filosofică, atunci

când va putea p ătrunde în mod convenabil în acest vast mediu

social. Ea va trebui să întâlnească aici ,

în acelaşi timp,

afinităţi

morale nu mai puţit preţi0be decât acele armoni i mentale , în f

conformitate cu acea comună nepăsare materială care îi

apropie în mod s pontan pe proletarii noştri de veritab ila clasă

contemplativă, cel puţin atunci când aceasta va fi căpătat în

n

sÎarşit moravurile corespunzătoare des ti aţie

i

sale sociale.

Aceas tă norocoas ă dis p oziţie , favorabilă atât ordini i univer­

sale cât şi adevăratei fericiri

pers onale,

va dobândi Într-o zi

mai multă importanţă normală, în conformitate cu sistem a ti ­

zarea raporturilor general e care trebuie să existe Între aceste

două elemente extreme ale so ci etăţii po zitive (societe positive) .

Dar, din acel moment, ea po ate facilita în mod es enţial uni-


96

AUGUSTE COMTE

unea lor nă s c ândă , su p linindu-i puţinul răgaz pe care ocu p aţiile zilnice îl lasă proletarilor pcntm insrmirea lor spe­

·culativă. Dacă, în unele cazuri

excepţionale

de extremă

supraîncărcare, acest obstacol continuu pare, într- adevăr, să împiedice orice avânt mental, el

este de

obicei compens at de

acel caracter de înţeleaptă impmdenţă care, în fiec are inter­

miten ţă naturală a muncilor obligatorii, redă s piritului o deplină disponibilitate. Adevăratul

răgaz (loisir)

nu-i lips eşte

de obicei decât clasei care se crede speci al Înzestrată pentm aceasta, deoarece, chiar din cauza averii şi poziţiei sale, ea

rămâne în general p reo cup ată de nelinişti active, care nu im plică aproap e niciodată un veritabil calm intelectual şi moral. Această stare trebuie să fie lesnicioas ă, dim p otrivă , ori la gânditori , ori la o peratori , dată fiind comuna lor eliberare s p ontană de grij ile p rivi nd folos irea capitalurilor şi i ndepen­ dent de regularitatea naturală a vieţii lor zilnice.

Atunci când ace s te diferite tendi nţe , mentale şi morale , vor fi a

cţionat în mod convenabil, la proletari va trebui deci

să aibă loc acea universală propagare a instmirii pozitive, condiţie indispensabilă de realizare progres ivă a renovării fIlosofice. Tot la ei, caracteml continuu

al

unui asemenea

studiu va putea deveni pur s peculativ, deoarece va fi mai ferit de acele vederi interesate proprii, mai mult sau mai puţin direct, claselor superioare, aproape întotdeauna preocupate

de calcule mercantile sau ambiţioase. După ce vor

fi

căutat

aici mai întâi fundamentul universal al întregii- înţelepciuni

umane, ei vor extrage apoi, ca

în

artele fnunoase, o dulce

diversiune firească faţă de to ate dificultăţile şi suferinţele lor cotidiene. Inevitabila lor condiţie socială Iacându-le mult mai preţioas ă o atare diversiune97, fie ştiinţifică, fie estetică, ar fi

straniu ca clasele conducătoare să vrea să vadă în aceasta,

dimp otrivă , un motiv fundamental de a le priva de orice


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

97

acces [la ş tiinţă şi artă], refuzându-Ie sistematic singura satis­ facţie care putea fi nelimitat împărţită acelora care trebuie cu înţelepcitme să renunţe la bucurii mai puţin comunicabile. Pentru a justifica un astfel de refuz, prea adesea dictat de ego­ ism şi de lipsa de judecată, s-a obiectat uneori, este adevărat, că această vulgarizare speculativă ar tinde să agraveze pro­ fund dewrdinea actuală, dezvoltând funesta dispoziţie, deja destul de pronunţată, către declasare universală. Dar această teamă firească, tmÎca obiecţie serioasă care, pe această temă, ar merita o dezbatere în adevăratul sens al cuvântului, rezultă azi, în majoritatea cazurilor de bună-credinţă, dintr-o iraţională confundare a instruirii pozitive, estetică şi total ştiinţifică, cu instruirea metafizică şi literară, singura organi­ zată în prezent. Aceasta, într-adevăr, aşa după exercită o

cum

am spus,

influen ţă socială extrem de perturbatoare la clasele

culte şi ar deveni mult mai periculoasă dacă

am

extinde-o la

proletari, unde, în afara dezgustului pentru ocupaţiile mate­ riale,

ar

dezvolta ambiţii exorbitante. Din fericire însă, în

general, ei sunt mai puţin dispuşi să o ceară decât ar fi dispuşi In ceea ce priveşte studiile pozitive, con­

alţii să le-o acorde. cepute

cu

chibzuinţă şi conduse în mod convenabil, ele nu

prezintă nicidecum o. a9re influenţă : aliindu-se şi aplicân­ du s e, prin natura lor, la toate lucrările practice, ele tind, dim­ -

potrivă, să confirme sau chiar să inspire gustul pentru aces­ tea, fie îml0bilându-le caracterul obişnuit, fie îndulcindu-le consecinţele dureroase ; conducând , pe de altă parte, la sănătoasă

apreciere

a

diverselor

poziţi i

sociale

şi

o

a

necesităţilor corespunzătoare, ele dispWl la înţelegerea faptu­

lu i că fericirea reală este compatibilă bile,

cu

toate condiţiile posi­

numai ca ele să fie îndeplinite onorabil şi a cceptate în

mod raţional . Filosofia generală care rezultă de aici reprezintă omul, sau mai degrabă Umanitatea,

ca

pe prima dintre


98

AUGUSTE COMTE

fiinţele

amoscute, destinată, de ansamblul legilor reale, să

perfccţioneze mereu, p e cât p o s i bil, în toate privinţele,

ordinea naturală, ferindu-sc de orice nelinişte himerică,

ceea

ce tinde să înalţe mult activul sentiment universal al dem­ nităţii umane. În acelaşi timp, ea temperează în mod spontan orgoliul p rea exaltat pe care acest sentiment l-ar putea provo­ ca, arătând, sub toate as p ectele şi cu o fam iliară evidenţă , în ce măsură să rămânem mereu mai prejos de scopul şi

trebuie

de tipul orgoliosului , fie în viaţa activă, fie chiar şi în viaţa sp eculativă, unde înţelegem, aproape

la

fiecare pas, că efor­

turile noastre cele mai nobile nu pot niciodată învinge decât o mică parte din

În

dificultăţile

fimdan1cntale.

pofida marii însemnătăţi a diverselor motive prece­

dente, considerente încă şi mai importante vor determina îndeosebi inteligenţele populare să secondeze

azi

acţiunea

filosofică a şcolii pozitive prin abordarea lor nestinsă pentru propagarea universală a studiilor reale : ele se raportează la principalele nevoi colective proprii condiţiei sociale a prole­ tarilor. Le putem rezuma în această opinie sumară : până în

prezent nu

a putut exista o politică în mod speci al populară,

noua filosofie fiind singura care poate să o constituie.

De la începutul marii crize moderne, poporul nu a inter­ venit decât ca simplu auxiliar în principalele lupte politice, speranţa,

ncîndoielnic, de

cu

a obţine unele ameliorări ale

situaţiei salc generale, dar nu conform unor vederi ş i pentm un scop care să-i fie cu adevărat proprii . Toate dezbaterile obţinute au rămas în esenţă concentrate la diversele clase superioare şi mijlocii, deoarece se raportau mai ales la pose­ siunea puterii . ar, popo rul nu s-a putut tim p îndelungat interesa direct de astfel de conflicte, deoarece natura civi-


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

în

lizaţiei noastre îi împiedică

99

mod evident pe proletari să

spere şi chiar să dorească vreo participare importantă la pu­ terea politică propriu-zisă. Astfel, după ce au realizat în prin­ cipal toate rezultatele sociale pe care le puteau aştepta de la substituirea proviwrie a metafIzicienilor şi legiştilor vechii dominaţii politice a claselor sacerdotale şi feudale, oamenii din popor devin azi tot mai indiferenţi la sterila prelungire a

acestor lupte din ce în ce mai mizerabile, reduse de-acum la

rivalităţi personale. Oricare ar fi eforturile de zi cu zi ale agitaţiei metafizice de a-i face să intervină în aceste dezbateri

rare

frivole, prin momeala aşa-ziselor drepturi politice, instinctul popular

a şi înţeles, îndeosebi în Franţa, cît de iluzorie s au

puerilă ar fi posedarea unui astfel de privilegiu care, fie şi în gradul său actual de răspândire, nu inspiră de obicei nici

un

interes veritabil majorităţii celor care se bucură de el în mod

i nteres a , în esenţă, decât de orice mâini s-ar găsi aceasta, şi

exclusiv. Popotul nu se poate folosirea efectivă a puterii, în

nu de cucerirea ei specială. De îndată ce problemele politice, ori mai degrabă sociale, se vor raporta în mod obişnuit la felul în care puterea trebuie exercitată pentru a-şi atinge mai

bine destinaţia sa generală, în principal referitoare - la mo­ derni - la masa prolct�ră, nu va recunoaşterea faptului că dispreţul actual nu ţine nicidecunl de o indiferenţă pericu­ loasă ; până atunci opinia populară va rămâne străină de aces­ te dezbateri care, în ochii spiritelor sănătoase, sporind insta­ bilitatea tuturor puterilor, tinde mai ales să Întârzie această transformare

indispensabilă. Pe

scurt, popotul este dispus să

dorească în mod firesc ca zadarnica şi furtunoasa dezbatere pe tema drepturilor să fie salutară apreciere

a

în

sfârşit înlocuită de o fecundă şi

diverselor îndatoriri esenţiale, fie gen­

erale, fie speciale. Acesta este principiuluI spontan al conexi­ unii profunde care, înţeles mai devreme sau mai târziu, va


1 00

AUGUSTE

COMTE

ralia în mod necesar instinctul popular la acţiunea socială a filosofiei p ozi tive, deoarece această grandioas ă transformare echivalează în mod evident cu aceea, motivată mai sus de cele mai Înalte considerente speculative, a transformării mişcării politice actuale Într-o si m plă mişcare fIlosofică , al cărei regim şi princi pal rezultat va fi, de fapt, să constituie temeinic o activă morală universală,

prescriindu-i

fiecărui agent, indivi­

dual sau colectiv, regulile de conduită cele mai conforme armonia fundamentală.

Cu cât vom medita mai serios

cu

asupra

ace stei relaţii naturale, cu atât mai mult vom recunoaşte că această mutaţie decisivă, care nu poate emana decât din spi­

ritul pozitiv, nu-şi poate aici găsi

tm

sprijin solid decât la

poporul pro priu-zis, singurul dis pus să-I înţcIeagă bine şi să se

intereseze profund de el . Prejudecăţile şi pasiunile pro pri i

claselor superioare

şi

mijlocii

se

opun concentric

la

înţelegerea lui suficientă, întmcât aceste clase sunt de obicei

mai sensibile la avantajele inerente posesiunii puterii decât la pericolele rezultate din exercitarea ci vicioasă. Dacă poporul este în prezent şi trebuie să rămână şi de acum încolo indife­ rent faţă de posesiunea directă a puteri i politice, el

nu

poate

niciodată renunţa la indispensabila sa participare permanentă la puterea morală care, singura cu adevărat accesibilă tuturor,

rară nici

un

pe ricol

pentru

odihna universală, ci , dimpotrivă,

spre marele ei avantaj cotidian, îl autorizează p e fiecare, în munele unei doctrine fundamentale comtme, să amintească .

în

mod

convenabil celor mai înalte autorităţi diversele lor

îndatoriri esenţiale. Ce-i drept, prejudecăţile inerente stării de tranziţie sau revoluţionare ş i au croit drum şi printre prole­ -

tarii

noştri,

prej udecăţile întreţinând

în

această privinţă

supărătoare i luzii cu privire la im p ortanţa i ndefinită a

măsurilor politice prop riu-zise şi împiedicând să se aprecieze în ce măsură justa satisfacerc a marilor interese populare


1 01

DISCURS ASUPRA SPI RITULUI POZITIV

depinde

azi mai mult de opinii şi

de moravuri decât de insti­

tuţiile c a atare, a căror adevărată

regenerare ,

actualmente

imposibilă, cere, înainte de toate, o reorganizare s pirituală .

Putem îns ă fi siguri că şcolii pozitive îi va fi mult mai uşor de a face ca acest învăţământ salutar să pătnmdă la spiritele po­

pulare

decât oriunde aiurea,

fie pentru că metafizica negati vă

nu a prins aici rădăcini, fie mai ales datorită impulsiei con­ stante a trebuinţelor sociale inerente s itu aţiei lor neces are .

Aceste trebuinţe se

rap orte ază

în esenţă la două condiţii nm­

damentale, una spirituală, iar cealaltă te

mporală

,

de natură

profund conexă : este vorba, de fapt, de a as igura în mod conven abil tuturor, în p ri

mul

rând educ aţia normală, apoi

munca regulată ; acesta este, în fond, adevăratul program social al prolctarilor. Nu poate exista adevărată popularitate

decât

pentru o politică ce va tind e în mod necesar către

această dublă destinaţie. Or, acesta este, în mod evident, ca­ racterul spontan al

doctrinei sociale

prop rii noii şcoli

filosofice ; explicaţiile noastre anterioare ne dispensează aici, în această privinţă, de orice altă lămurire, de altfel rezervată

lucrării atât de frecvent indicate în acest Discurs98 • Se cuvine doar să adăugăm , pc această temă, că necesara concentrare a

gândurilor şi

Umanităţii, mod

special

activităţilor noas tre asupra vieţii rcale a

cu îndepărtarea oricărci vane iluzii, va tinde în să forrifice

mult

adeziunea morală şi pol itică a

poporului p ropriu- zis la adevărata ftlosofic modernă. văr, mot

Într ade -

­

judiciosul său instinct va sesiza aici curând un puternic iv nou de a dirija în deo sebi practica socială către

înţele ap ta amcliorare continuă

a

nerale. Dimpotrivă, himericele

propriei sale condiţii ge­

s p e ran ţe

i nerente vechii

fil os ofii au condus prea adesea la neglij a rea cu dis p re ţ a unor asemenea progrese sau la îndepărtarea lor pri n tr- u n fel de amânare

permanentă,

conform minimei importanţe re-


AUGUSTE COMTE

1 02

lative care, fireşte, trebuia să le lase acea eternă perspectivă, imensă compens aţie spontană pentru toate mizeriile . Această sumară apreciere este acum suficientă ca să sem­ naleze, sub cliversele aspecte esenţiale, afmitatea necesară a claselor inferioare pentru filosofia pozitivă, care, de îndată ce contactul va putea fi deplin stabilit, îşi va găsi aici principalul sprijin firesc, teologică nu

în acelaşi timp mental şi social,

pe când filosofia

mai convine decât claselor superioare, cărora ea

tinde să le eternizeze preponderenţa politică, aşa după cum filosofia metafizică se adresează mai ales claselor mijlocii, cărora le secondează activa ambiţie. Orice spirit meditativ trebuie astfel să înţeleagă în sfârşit importanţa cu adevărat fundamentală pe care o arc azi o înţeleaptă vulgarizare sis­ tematică a studiilor pozitive, în esenţă destinate proletarilor, în scopul de a pregăti aici o doctrină socială sănătoasă. Diverşii observatori care se pot elibera, chiar şi numai momentan, din vârtejul cotidian, consimt azi să deplaseze, pe bună dreptate, influenţa anarhică pc care o exercită,

în

zilele noas tre, sofiştii şi retorii99• Dar aceste juste plângeri vor rămâne în mod inevitabil zadarnice atâta timp cât nu se va fi înţeles mai bine necesitatea de a se ieşi, în fine, dintr-o situaţie mentală în care educaţia oficială nu poate duce, de obicei, decât la

formarea

de retori şi de sofişti, care după

aceea tind în mod spontan să propage acelaşi spirit, prin triplul învăţământ emanat din ziare, romane şi drame în rân­ dul claselor inferioare, unde nici o instruire regulată nu garantează contagiunea metafizică, respinsă doar de raţiunea lor naturală. Cu toate că trebuie să sperăm că guvernele actuale vor înţelege Clu'ind în ce măsură propagarea univer­ sală de cunoş tiinţe reale poate seconda din ce în ce mai mult eforturile lor permanente şi grele de

menţinere a unei ordi ni

indispensabile, încă nu este de aşteptat de la ele şi

nici

măcar


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

1 03

de dorit o cooperare cu adevă rat activă la această mare pregătire raţională , care trebuie timp îndelungat să rezulte

mai ales dintr-un liber zel privat, inspirat şi susţiimt de veri­ tabile convingeri fIlosofice. Imperfecta conservare a unei armonii politice grosiere , neîncetat compromis e în mijlocul

dezordinii noastre mentale şi morale, absoarbe pe bună drep­ tate solicitudinea lor cotidiană şi le ţine chiar plasate Într-un

punct de vedere mult inferior pentru a putea Înţelege cum se

cuvine natura

şi condiţiile unei

cu

impune

care

se

doar

asemenea munci, în legătură

le

cerem să-i întrevadă

însemnătatea. Dacă, cu un zel inoportun, încearcă azi să o

dirij eze , nu

ar

reuşi decât să o altereze profund, în aşa fel

încât să comprom ită serios principal a-i eficienţă, neataşând-o

la o ftlosofie de s tul de decisivă, ceea ce ar

face-o să

degenereze curând într-o i ncoerentă acumulare de specialităţi superficiale . În consecinţă, ş co al a pozitiVă, rezultată dintr-un activ concu rs

voluntar al

s pi ritelor cu adevărat filosofice, nu

va avea multă vreme să le ceară guvernelor noastre occiden­

tale, p entru îndeplinirea convenabilă a marii lor funcţii sociale, decât o deplină libertate de expresie şi discuţie, echivalentă cu aceea de care deja ? e bucură şcoala teologică şi şcoala metafizică. Una .poate, zi de zi,. În m iile sale de tribune sacre, să recomande , după plac, excelenţa absolută a etemei ' sale doctrine, promiţându-le tuturor adversarilor o irevoca­

bilă os ând ire la muncile i adului ; cealaltă, în numeroasele ca­ tedre care îi întreţin munificent a naţională, po ate zi de zi să dezvolte , în faţa unor imense au d itorii , universala eficacitate a

concepţiilor

sale

ontologice şi preeminenţa nem ărgin ită a

studiilor sale literare. Fără a pretinde asemenea avantaje, pe

care numai timpul le poate acord a, şcoala pozitivă nu cere azi decât un simplu drept de azil obişnuit în localităţile mu nici ­ pale, pentru a-şi face aici direct ap reciată capacitatea fmală de


1 04

AUGUSTE COMTE

satisfacere a

tuturor ma rilor noastre trebuinţe

propagân d cu intelepciune

singura

so c iale ,

ins truire sistematică în

stare să pregătească o reorganizare veritabilă, în primul rând

mentală, apoi morală şi, în sfârşit, politică . Cu condiţia ca acest liber acces să-i rămână mereu deschis, zelul voluntar şi

gratuit al puţinilor săi promotori, secondat de bunul-simţ universal şi sub impulsia crescândă a situaţiei fundamentale, nu se va teme niciodată să susţină, chiar din acest moment, o concurenţă filosofică activă faţă de

organe, fie şi

reunite,

numero as ele şi puternicele

ale celo r două şcoli vechi. Or, nu mai

avem a ne teme că de acum oameni i de stat se înde p ărte ază

cu

gravitate , în această p rivinţă, de inlparţiala moderaţie din

i

ce în ce mai i.nerentă p rop rie lor indiferenţe s peculative :

ş co ala pozitivă are chiar motive să se bizuie, sub acest raport , pe bunăvoinţa o bişnu ită a celo r mai inteligenţi dintre ci, nu numai în Franţa, ci şi în întregul Occident. Supravegherea continuă de către ei a acestui învăţământ popular liber se va

limita curând la a-i prescrie doar, ca regulă permanentă, o po zitivitate adevărată, îndepărtâ.l1d de aici , cu o in:flexibilă severitate , introducerea, iminentă încă, a sau sofistice. Dar,

i

unor s peculaţii vagi

în această. privinţă, trebui nţele esenţiale

ale

şcolii poz tive concură direct cu îndatoririle fireşti ale guver­ nelor, deo a rece dacă acestea trebu ie să respingă un astfel de

u

a b z în virtutea tendinţei lui anarhice, şcoala pozitivă, în afară de acest motiv

îndreptăţit, îl

socoate cu

totul

contrar

des tinaţiei fundamentale a unui asemenea înVăţământ,

ca

reanimând acelaşi s pi ri t metafizic în care ea vede azi princi­ palul obstacol pentru afirmarea s oci al ă a

noii

filosofii . Su b

acest aspect, ca şi în toate privinţele, filosofii pozitivi se vor

simţi întotd eauna la fel de inte re s aţi ca puterile actuale de dubla menţinere permanentă a ord ini i interioare şi a păcii exterioa re , ei văzând în acestea condiţia cea mai favorabilă


1 05

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

pentru o adevărată renovare mentală şi morală ; numai că,

din punctul de vedere care le este prop riu, ei trebuie să zărească de departe ceea ce ar putea compromite sau conso­

ti

lida acest mare rezultat poli c al ansamblului situaţiei noas­ tre de tranziţie.

III Am caracterizat îndeajuns, în to ate privinţele, i mportanţa cap itală pe care o are azi propagarea

v

univers ală

a studiilor

poziti e, îndeosebi în rândurile proletarilor, spre a constitui

de acum încolo

un

indis p ensabil punct de sprij in, în acelaş i

timp mental şi social, pentru elaborarea filosofică ce trebuie să determine progresiv reorganizarea spirituală a societăţilor

rne

mo de

.

Dar,

o asemenea

apreciere ar rămâne încă incom­

pletă şi chia r insuficientă dacă fmalul acestui Discurs nu ar fi consacrat direct stabilirii ordinii fundamentale care convine

acestei serii de studii, poziţie pe care

în

tre buie

aşa fel încât să fixăm adevărata

să o ocupe, în ansamblul lor, studiul

de care acest TratatlOO se va ocupa mai departe în mod exclu­ siv. Departe ca acest indiferent, aşa cum

-

âfigaj ament

regimul

didactic să fic aproape

nostru ştiinţific vicios ne face

prea ades ea să presuptmem, putem, dimpotrivă, să dăm asi­

gurarea că tocmai de el depinde principala eficaci tate, in­ telectuală sau socială, a acestei importante pregătiri. Există,

de altfel, o strânsă s olidaritate între concepţia enciclopedică

din care el rezultă şi

legea

fundamentală de

serveşte drept bază noii filosofii

r

evoluţie care

generale .

O asemenea o rd in e t e buie , prin natura sa, să îndepli.

n

nească două co diţi i estenţiale, una dogmatică, alta is toric ă,

cărora trebuie

să le reClU10aştem în

primul

rând convergenţa


1 06

AUGUSTE COMTE

necesară : p ri ma constă în a orândui ştiinţele dup ă depen­ denţa s u cces ivă, în aş a fel încât fiecare să se bazaze pe p rece­ denta şi să pregătească pe

urm ăto are a

; a doua

condiţie

pre­

scrie să le dispunem după evolu ţia formării lor efective, trecând întotdeau na de la cele mai vechi la cele mai recente.

Or, echivalenţa spontană a acestor două căi enciclopedice ţine,

în

general, de identitatea fillldamentală care există în

mod inevitabil Între evoluţia individuală şi evoluţia colectivă care, având o origine identică, o destinaţie similară şi un

acelaşi agent, trebuie să prezinte faze cores punzătoare,

cu

excepţia diversităţilor de durată, de intensitate şi de viteză, inerente inegalităţii celo r două organisme. Acest

concurs

neces ar permite deci să concepem aceste două moduri ca pe două aspecte corelative ale unui principiu enciclopedic unic,

în aşa fel încât să-I putem utiliza de obicei pe acela care, în

fiecare caz, va manifesta în mod optim relaţiile luate în con­ siderare şi care ne oferă preţioasa posibilitate de a putea întot­ deauna să verificăm

ru

ajutoml unuia ceea ce rezultă din

celălalt. Legea fundamentală a acestei ordini commle, de de pen ­ denţă dogm atică şi de succesiune istorică, a fost în mod com­

plet stabilită în

marea

lucrare menţionată mai sus şi căreia ea

îi determină planul general. Legea constă în a clasa diferitele

ştiinţe după natura fenomenelor studiate, după generalitatea şi independenţa lor descrescândă sau după complexitatea cres cândă , de unde rezultă speculaţii din ce în ce mai puţin abstracte şi mai dificile, dar ş i

din ce în

ce mai excepţionale şi

complete, în virtutea relaţiei lor mai strânse cu omul sau mai

degrabă cu Umanitatea, obiectul fiind al oricăru i sistem teo­ retic. Acest docmncnt îşi trage principala sa valoare filosofică, fie ştiinţifică, fie logi că, din identitatea constantă şi necesară

care

exis tă

între toate aceste diverse moduri de comparare


DISCURS ASUPRA SPI R ITULUI POZITIV

1 07

speculativă a fenomenelor naturale şi de unde rezultă tot atâtea teoreme enciclopedice, ale căror explicaţie şi uz aparţin lucrării citate, care, pe deasupra, sub raport activ, adaugă acea importantă relaţie generală, că fenomenele devin astfel din ce in ce mai modificabile, în aşa fel încât oferă un domeniu din ce în ce mai vast intervenţiei omului. Este suficient să indicăm în mod sumar aplicarea acelui mare principiu de determinare ra rională a adcvăratei ierarhii a studiilor funda­ mentale, concepute ca diferitele elemente esenţiale ale unei

ştiinţe unice, aceea a Umanităţii. Acest obiectiv final al tuturor speculaţiilor noastre reale, cere, în mod evident, prin natura sa, în acelaşi timp ştiinţifică şi logică, un dublu preambul indispensabil, referitor, pe de o parte, la omul propriu-zis, iar pe de altă parte la lumea exte­ rioară.

Nu

am

putea,

de fapt,

s ă cercetăm

raţional

fenomenele, statice sau dinamice, ale sociabilităţii, dacă nu cunoaştem mai întâi suficient agentul special care le operează şi mediul general în care ele au loc. De aici rezultă deci divi­ ziunea necesară a ftlosofiei naturale, destinată să pregătească

filosofia

socială, în două mari ramuri, una organică, cealaltă

anorganică. Cât priveşte disptmerea relativă a acestor două cercetări în egală - măsură fun damentale, toate motivele esenţiale, fie ştiinţifice, fie logice, concură în a prescrie, în educaţia individuală şi în evolUţia colectivă, să începem cu a doua, ale cărei fenomene, mai simple şi mai independente, din cauza generalităţii lor superioare, implică singure în primul rând o apreciere cu adevărat pozitivă, pe când legile lor, de-a dreptul referitoare la existenţa universală, exercită apoi o influenţă necesară asupra existenţei speciale a cor­ purilor vii . Astronomia constituie in mod necesar, in toate privinţele, elementul cel mai decisiv al acestei teorii prealabile a lumii exterioare, ori ca fiind cea mai sllsceptibilă de o


1 08

AUGUSTE COMTE

deplină pozitivitate, fie în măsura în care caracterizează me­

diul general al tururor fenomenelor noastre şi care manifestă, fără nici o altă

cOMolicaţie,

simpla existenţă matem atică,

adică geometrică sau mecanică, comună rururor existenţelor reale. Dar, chiar dacă condcnsăm la maximum adevăratele concepţii enciclopedice, nu am putea reduce fIlosofia anor­ ganică la acest elemeI't principal, deoarece ea ar rămâne atun­ ci complet izolată de filosofia organică.

Legătura

lor funda­

mentală) ştiinţifică şi logică, constă mai ales în ramura cca mai complexă a celei dintâi, studiul fenomenelor de C0111punere şi de descompunere, cele mai eminente din câte com­ portă existenţa universală, şi cele mai apropiate de modul vital propriu-zis. Astfel fIlos ofia namrală, considerată ca un preambul necesar al fIlosofiei sociale, descompunându-se mai întâi în două studii extreme şi un studiu intermediar, cuprinde succesiv cele trei mari ştiinţe, astronomia, chimia şi biologia, dintre care cea dintâi interesează imediat originea spontană a veritabilului spirit ştiinţific, iar ultima interesează destinaţia sa esenţială. Avântul lor iniţial se raportează, istoriceşte, respectiv la antichitatea greacă, la Evul Mediu şi la epoca modemă.

O asemenea apreciere enciclopedică nu ar îndeplini încă în mod suficient cond iţiil e indispensabile continuităţii proprii unui atare subiect : pe de

o

parte, ea lasă o lacună capitală

Între astronomic şi chimie, a căror legătură nu ar putea fi directă ; pe de altă parte, ca nu indică îndeajuns adevărata sursă a acelui sistem speculativ, ca sin1plă prelungire abstractă a raţiunii comune,

al

cărei punct de plecare ştiinţific nu ar

putea fi direct astronomic. Dar, pentrU a completa formula fundamentală, este de

ajuns,

în primul rând, să plasăm la

începutul acestui vast ansamblu ştiinţa matematică, singurul leagăn necesar al pozitivităţii raţionale, atât pentrU individ,


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

cât

şi

pentru s pecie .

1 09

D acă, printr- o aplicaţie mai specială a

principiului nostru enciclopedic, descompunem, la rându-i, această Ştiinţă iniţială în cele trei mari ramuri ale sale, calcu­

lul, geometria şi

mecanica,

detem1Înăm în cele din unnă,

cu

ftlosofică, adevărata origine a oricărui sistem ştii nţific, care rezultă în primul rând din speculaţii pur numerice şi care fiind , dintre to ate, cele mai generale, cele mai s im ple, mai a bstrac te ş i mai independente , aproape că se confundă cu ela nul spontan al spiritului pozitiv . la cele mai comlme inteligenţe 10 I , cum o confirm ă, sub ochii noştri, şi cea mai mare precizie

observaţia de zi cu zi a progresului individual. Ajungem as tfel să des coperim treptat ierarhia

în acelaşi timp istorică

invariabilă,

ş i dogmatică, deopotrivă ştiinţifică şi

ştiinţe fundamentale - matematica, astronomia, fizica, chimia, biologia şi sociologia -, dintre care cea dintâi constituie în mod necesar punctul de plecare exclusiv, iar ultima singurul scop esenţial al întregii fIlosofii pozitive, în care orice des compunere este în mod radical arti­ ficială, fără a fi nicidecum arbitrară , totul raportându-se aici logică , a celor şase

în fmal la Umanitate, unic concept pe deplin universal. Ansamblul acestei formule encidopedice,

forme cu

adevăratele afll1ităţi

în mod exact

ale cercetărilor

zătoare şi carc, de altfel, cuprind în mod

evident

con­

cores pun­ toate ele­

speculaţiilor noastre reale, permite în final fiecărei să reÎlmoiască după placul său istoria generală a spiritului pozitiv, trecând, aproape pe nesimţite, de la cele

mentele

inteligenţe mai

mărunte

idei matematice la cele mai înalte cugetări

s o ciale . Este dar, Într-adevăr, că fiecare dintre cele patru

ştiinţe intermediare se confundă, ca să spunem aş a , cu prece­

denta, în ceea ce priveşte cele mai sim ple fenomene şi cu următoarea,

în

ale sale,

ceea ce priveşte fenomenele cele mai

complexe. Această perfec tă continuitate spontană va deveni


1 10

AUGUSTF COMTE

irecuzabilă mai ales pentm toţi cei care vor recunoaşte, în lucrarea menţionată mai sus, că acelaşi principiu enciclopedic furnizează şi clasamentul raţional al diverselor părţi constitu­

tive ale fiecărei cercetări fundamentale, în aşa fel încât stadi­

în

ile dogmatice şi fazele istorice se pot apropia

măsura

cemtă de precizia comparaţiilor sau de facilitatea tranziţiilor.

În starea actuală a inte1igenţelor, aplicarea logică a acestei

mari formule este încă şi mai importantă decât uzul ei ştiinţific, metoda fiind, în zilele noastre, în esenţă tantă decât doctrina însăşi şi, de

altfel,

mai

impor­

singura imediat sus­

ceptibilă de o depl ină rezervare. Principala sa utilitate constă, deci, azi în a determina în mod riguros evoluţia neabătută a oricărei

educaţii

cu

adevărat

pozi tive ,

în

mijlocul

prejudecăţilor iraţionale şi a obişnuinţelor vicioase proprii avântului preliminar al sistemului ştiinţific, format încetul cu încetul din teorii p arţiale ş i incocrente, ale căror relaţii mutuale au rămas până azi neobservate de fondatorii lor suc­

cesivi. Toate clasele actuale de savanţi violează, gravitate, deşi cu

titluri

cu

o egală

diverse, această obligaţie fundamen­

tală . Limitându-se aici să indice cele două cazuri extreme, geometrii,

adevărata

pe

bună drep tate mâl1dt·i de a fi plas aţi la

sursă a pozitivităţii raţionale, se încăpăţânează

orbeşte să reţină

spiritul uman în acel stadiu cu totul iniţial al adevăratei tendinţe speculative, rară a lu a vreodată în consi­ derare unicul său scop necesar ; dimpo tri vă , recomandând pe bună drep tate demnitatea superioară a subiectului lor, abso­ lut limitrof acestei mari des tinaţii , biologii continuă să-şi

menţi nă cercetările lor Într-o iwlare iraţională , ţinându -ne în mod arbitrar departe de dificila pregătire cerută de natura acestor cercetări. Aceste dispoziţii opuse, dar la fel de

empirice, conduc adesea azi, la uni i , la o zadarnică pierdere de energii intelectuale, consumate în bună parte în cercetări


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

111

din ce în ce mai puerile, i<tr la alţii la o instabilitate perma­ nentă a cliverselor

noţiuni esenţiale, din lipsa unei evoluţii cu

adevărat pozitive . Mai ales sub acest ulti m aspect trebuie sub­ lini at că

studiile sociale nu sunt în prezent singurele care încă

au rămas exterioare sistemului pe de-a-ntregul pozitiv, sub

în fond, înseş i, mai ales dinamice, deşi sunt con­ stituite pe plan academic, încă nu au ati ns până acum o veri ­ sterila dominaţie a spi ritu lui teologico-metafizic ;

cercetările bi ologice

tabilă pozitivitate , deoarece nu s-a schiţat aici îndeajuns nici o doctrină capitală, aşa încât în biologic câmpul iluziilor şi al

j ongleriilor rămâne

încă aproape

s

prelungire a unei atari i tuaţi i

nelim itat.

Or,

deplorabila

ţine în esenţă, în ambele cazuri,

de insufic ienta realizare a marilor condiţii logice determinate

u mai con­ evoluţi i p ozitive în

de legea noastră enciclopedică, întrucât nimeni n

e

testă, de multă vrem , necesitatea unei

acest domeniu ;

dar, nimeni nu cunoaşte natura şi obligaţiile

care pot c aracteri za adevărata ierarhie ştiinţifică. Într-adevăr, ce să aş tepţi ,

în ceea ce priveşte fenomenele sociale sau chiar

cercetarea, mai s implă , a vieţii i nd ividuale , de la o

cultură

care abordează direct speculaţiile atât de complexe , fără a se fi pregătit pri tr-o validă apreciere a metodelor ş i doctrinelor

n

referitoare la diverse fe�9mene mai puţin complexe şi mai generale, în aş a fel încât nu po ate cunoaşte suficient nici lo­

rudimen­ de astronomic, şi

gica inductivă, în principal caracterizată, în s tare tară, de chimie, fizică, şi în primul rând,

nici măcar logica deductivă pură sau arta elementară a raţio­

e

namentului d ci s iv, pe care numai iniţierea matematică o poate dezvolta cum se cuvine ?

Pentru

a facilita utilizarea curentă a formulei noastre ie­

nu este nevoie de o luare precizie enciclo­ pedică, este necesar să grupăm aici termenii doi câte doi , în aşa fel încât să-i reducem la trei cupluri : unul iniţial, materarhice, în cazul că


112

AUGUSTE COMTE

matico-astronomic, altul final, biologico-sociologic, separate şi relUute de cuplul intermediar, fizico-chimic. Această feri­ cită condensare rezultă dintr-o evaluare irecuzabilă, deoarece există, într-adevăr,

mai mare afinitate naturală, fie

o

ştiinţifică, fie logică, între cele două elemente ale fiecărui cuplu decât între cuplurile consecutive însele ; lucru adesea confirmat de dificultatea de a delimita dar matematica de astronomie şi fizica de chimie, ca urmare

a

vagilor obişnuinţc

care încă mai domină ideile de totalitate ; biologia şi sociolo­ gia, mai ales, continuă aproape să se confunde la majoritatea gânditorilor actuali. Fără a merge vreodată până la aceste vicioase confuzii, care alterează în mod radical tranziţiile enciclopedice, va fi adesea util să reducem astfel ierarhia ele­ mentară a speculaţiilor reale la trei cupluri esenţiale, fiecare putând fi de altfel pe scurt desemnat de elementul său cel mai

special, care întotdeauna es te efectiv cel mai caracteristic şi cel mai potrivit să defmească marile faze ale evolufiei pozitive, individuale sau colective. Această sumară apreciere este aici de ajtms ca să indice destinaţia şi să senmalcze importanţa lIDei asemenea legi encidopedice, în

care

rezi dă în fmal lIDa din cele două idei­

mamă, a căror combinaţie intimă spontană constituie în mod necesar baza sistematică a noii filosofii generale. Încheierea

acestui lung DiscU1'S, în

care

adevăratul spirit pozitiv a fost

caracterizat sub toate aspectele sale esenţiale,

se

apropie

ast·,

fel de începutul său, deoarece această teorie a clasificării tre­ buie examinată , în ultjmă instanţă, ca fiind în mod firesc inseparabilă de teoria evoluţiei expusă acolo, în aşa fel încât dismrsul de faţă formează ei însuşi

lm

imagine fidelă, deşi foarte concentrată, Într-adevăr,

este

adevărat ansamblu, a

unui

vast sistem.

lesne de înţeles că luarea în considerare

uzuală a unei asemenea ierarhii trebuie să devină indispen-


DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

sabilă

1 13

cuvine a legii noastre fie pentru a risipi îndeajuns singurele pe care ea le poate implica, deoarece frecven­

fie pentru aplicarea aşa cum se

iniţiale a celor trei stări,

obiecţii serioase

ta simultaneitate istorică a celor trei mari faze mentale faţă de

diferitele

speculaţii ar constitui, Într-un mod cu totul

diferit,

o anomalie inexplicabilă pe care o rezolvă, dimpotrivă, în mod spontan legea noastră ierarhică, atât în

ceea ce

priveşte succe­

siunea, cât şi dependenţa diverselor cercetări pozitive. La fCI,

sens invers, este de conceput că regula clasificării o pre­ supune pe aceea a evoluţiei, deoarece toate raTiunile esenţiale ale ordinii astfel stabilite rezultă, în fond, din inegala rapidi­ tate a unei atari dezvoltări la diferitele ştiinţe fundamentale. Combinarea raţională a acestor idei-mamă (idees meres) , constituind unitatea necesară a sistemului ştiinţific, ale cărui părţi concură, toate, din ce în ce mai mult întru acelaşi scop, asigură, pe de altă parte, cuvenita independenţă a diverselor elemente principale, prea adesea încă alterată de apropieri vicioase În avântul său preliminar, săvârşit cu fOlţe proprii în

.

până în prezent, spiritul pozitiv trebuind astfel să se cxtindă progresiv de

la cercetări inferioare la cercetări superioarc, acestea din urmă au fost în mod inevitabil expuse opresivci invazii a celor dintâi, �ţnpotriva autorităţii cărora indispen­ sabila lor originalitate nu a găsit iniţial garanţie decât după o

prelungire exagerată a tutelei teologico-metafizice. Această

deplorabilă fluctuaţie, foarte sensibilă încă faţă de ştiinţa cor­

purilor

vii, caracterizează azi ceea ce conţin real, în fond,

hmgile controverse, de altfel cu totul zadarnice în toate pri­ vinţele, între materialism şi spiritualism, reprezentând, în mod

provizoriu, în

forme

la fel de vicioase, trebuinţele, la fel de

grave, deşi din nefericire opuse până azi,

ale realităţii

şi dem­

nităţii speculaţiilor noastre, oricare ar fi acestea. Ajuns de acum la maturitatea sa sistematică, spiritul pozitiv risipeşte în


1 14

J\lJGUSTE COMTE

acelaşi timp două categorii de aberaţii, terminând cu acele

sterile conflicte prin satisfacerea simultană a celor două condiţii în mod vicios contrare, cum ne-o arată de îndată ie­ rarhia noastră ştiinţifică combinată cu legea evoluţiei,

deoarece nici o ştiinţă nu poate ajunge la o adevărată pozi­

tivitate decât în măsura în care originalitatea caracterului ei propriu este pe deplin consolidată.

O aplicaţie directă a acestei teorii encidopedice , în acelaşi

timp ŞtiinţifiCă şi logică, ne conduce in final la defmirea

exactă a naturii şi des tinaţiei învăţământului sp eci al căruia îi es te consacrat acest Tratatl 02• \ Într-adevăr, din explicaţiile

precedente rezultă că princip ala eficienţă, în primul rând

mentală, apoi socială, pe care trebu ie

azi

să o căutăm Într-o

înţeleaptă propagare universală a studiilor pozitive, depinde

în mod neces ar de o strictă respectare didactică a legii ie­

rarhiei . Pentru orice iniţiere individuală rapidă, ca şi pentru

iniţierea colectivă lentă, va fi întotdeaun a indispensabil ca

spiriUlI pozitiv, dezvoltându-şi regimul pe măsură ce îşi

sporeşte domeniul, să se ridice puţin câte puţin de la starea

matematică iniţială l a starea sociologică fmală, parcurgând succesiv cele patru stadi i intermediare : astronomic, fizic,

chimic şi biologic. Nici o superioritate personală nu p o ate

cu

adevărat dispensa de această gradaţie fun d amentală , în

legătură cu care avem nenun1ărate ocazii să constatăm azi, la

înalte inteligente, o lacună ireparabilă, care uneori neutra­ lizează

eminente

eforturi filos ofice .

O asemenea evoluţie tre­

buie deci să devină încă şi mai indispensabilă în educaţia uni ­

versală, unde specialităţile au puţină însemnătate şi unde

pri ncipala utilitate, mai curând logică decât ştiinţifică, cere în

esenţă o deplină raţionali tate, mai ales când este vorba să se

constituie, în sfârşit, adevăratul regim mental. În consecinţă,

acest învăţământ p opular trebuie azi să se raporteze în prin-


DISCU R S ASUPHA SPI RITULUI POZITIV

1 15

cipal la cuplul ştiinţific iniţial, până când el va fi vulgarizat aşa cum se cuvine. De aici trebuie toţi să extragă în primul rând adevăratele noţiuni elementare ale pozitivităţii generale, dobândind cunoş tinţele care servesc drept bază tuturor celor­ lalte speculaţii reale. Cu toate că această obligaţie strictă ar conduce în mod necesar la plasarea la început a studiilor pur matematice, trebuie să considerăm că încă nu este vorba să stabilim o sistematizare directă şi completă a instruirii popu­ lare, ci doar să-i imprimăm în mod convenabil impuls ia filo s ofică care trebuie să conducă aici. D rept urmare, recunoaştem lesne că o asemenea mişcare trebuie să depindă îndeosebi de studiile astronomice, care, prin natura lor, prile­ j uies c în mod necesar deplina manifestare a adevăratului spi­ rit matematic, pentru care ele constituie, în fond, principala destinaţie. Există cu atât mai puţine inconveniente azi de a caracteriza cuplul i n iţial doar prin astronomie cu cât cunoştinţele de m atematică cu adevărat indispensabile pentru judicioasa sa vulgarizare slmt deja destul de răspândite sau destul de uşor de dobândit pentru a ne putea azi mărgini să le presupunem ca fiind rezultatul unei pregătiri spontane. Această preponderenţă nece�ară a ştiinţei astronomice în prima propagare sistema�că a iniţierii pozitive este pe deplin conformă cu influenţa istorică a unui astfel de studiu, princi­ pal motor pâ n ă azi al marilor revoluţii intelectuale. Sentimentul fundamental al invariabilităţii legilor naturale trebuie, într-adevăr, să se dezvolte în primul rând faţă de fenomenele cele mai si mple şi mai generale, a căror regulari­ tate şi măreţie, superioare, ne dezvăluie singura ordine reală care este complet independentă de orice modificare provo­ cată de om. Chiar înainte de a avea vreun caracter cu adevărat ştiinţific, această clasă de concepţii a determinat îndeosebi trecerea decisivă de la fetişism la politeism, pretutindeni


AUGUSTE COMTE

116

matematică,

rezultat al cultului aSU·elo r. Prima sa schiţă

i i

în

şcolile lui Thales şi Pitagora, a constituit apoi pr nc p ala sursă

men tală a decadcnţei politeismului şi a autorităţii m onote is ­ mului. În sfârşit, vectorul s istem atic al pozitivităţii moderne, tinzând în mod deschis către un nou regim filosofic, este în es enţă rezultatul marii renovări astronomice înce pute de Copernic, Keplcr şi Galilei. Nu u'ebuic deci să

mult faptul

ne

mire prea

că iniţierea pozitiVă universală, pc care trebuie s ă

se bazeze instalarea directă a filosofiei defmitive, se dovedeşte deci a depinde în primul rând de un as emenea studiu, potri ­ vit conformării neces are a educaţiei individuale faţă de

evoluţia colectivă. Aceasta este, Îară înd oi ală , ultima funcţie fundamentală care trebuie să-i fie proprie în ceea ce priveşte

dezvoltarea generală a raţiunii umane,

care,

adevărată pozitivitate, va trebui apoi să

odată ajunsă la o

eze

evolu

sub o nouă

impulsie filosofică, emanată de-a dreptul de la ştiinţa finală, inves tită de

aceea pentru

totde auna de prezenţa sa normală.

Aceasta este excepţional a utilitate,

mentală,

pe

c are

o

nu mai puţin socială decât

avem de reţinut

dintr-o judicioas ă

expunere populară a sistemului actual de studii astronomice valide.


Note

1 Referire la sistemul expus de Auguste Comte

în al

său Cours M

phiwsophie positiPe, a cărui primă parte datează din 1830. (Nota trad . ) 2 Este vorba d e Traiti phiwsophique

d'tlstrol1omie populaire,

apămt în

1 844. (Nota trad . )

3 Punctul d e vedere social va fi luat î n mod sistematic în considerare de

acela care a fost unul dintre (Nota trad . ) 4 N u este titlul

prin

care

părinţii sociologiei, dându-i

de altfel şi numele.

i lucrări a filosofiuui, ci pur ş i simplu denumirea un Systeme M

vreune

el îşi desemnează opera care, printre altele, include

politique positil'e,

în 4 volume ( 1 852-1 854) . (Nota trad. )

5 Devansând c u u n secol teoria relativităţii generalizate a l ui Albert

Einstein, Auguste Com te

voilă la scule chose absolue".

avea

să susţină, încă din 1 8 1 7,

(Nota

trad.)

că "tatlt est relatiI,

6 Denunţare a antrop omorfismului, antropomorftsm care şi azi îi încântă pe gânditorii înclinaţi spre construqi i mai mult epice decât liguros

ftlosofice. (Nota trad. r 7 Astăzi raporturile

este departe timpul

vorbeş te

în

-

-/

nume rice

dintre rase s-au modificat simţitor şi

nu

c are rasa "cea mai puţin numeroasă" despre care

putea deveni cea mai numeroasă_ (Nota trad. ) voinţă de penetrare a "misterelor inaccesibile", orice ar spune Auguste Comte, rămâne o constantă a wnanităţii, bine pusă În ev idenţă de sistemul metafizic al lui Lucian Blaga. (Nota trad.) 9 "Nos vrais besoins" nu se reduc, totuş i, la acelea de nivel jos, biologic, după cum va reieşi limpede chiar din expunerea lui Comte. (Nota trad. ) Comte ar

8 Această

-

1 0 Nicolas de Malebranche ( 1683-1 71 5 ) , fllosof francez , care a inter­

pretat cartczianismul pri n

pri sm a unui monoteism mistic şi care probabil

i-a atras atenţia lui Comte şi prin morala sa (Nota trad.)

Întemeiată pe ideea de ordine.


NOTE

118

I l Luci an Blaga, cu al său Mare Anonim, nu iese din aceas tă paradigmă

teologică. (Nota traei . ) 1 2 Nu întotdeauna, Llupă cum ne-o demonstrează în mod convingăto r

întâmplătoare

descoperirile (Nota trad.)

1 3 Johannes Kepler

Galvani,

facute de

( 1 5 71-1630),

Becquerel, Flemi ng etc.

matematician şi astronom german,

care a stabilit că orbitele planetclor sunt el ipti ce şi că pătratele perioadelor de revoluţie

sunt

proporţionale cu cuburile semiaxelor mari ale

orbitelor

planetare. (N ota trad.) 1 4 C1aude Bertholet

( 1 748-1 822), chimist francez, autor al multor

descoperiri importante în domeniu şi al lillor reacţii Între

săruri, acizi

unor

reguli care permit prevederea

şi baze. A contribuit la i mpunerea rulei ter­

minologii chimice raţionale. (Nota trad.)

15 Refe rire la Sy.rteme de phiwsophie positive, titlu nou propus de Auguste

Comte pentru Cours de phiwsophie positive, care,

(1930-1942),

a Însumat 6 volume. (Nota

trad. )

pe

12

parcursul a

ani

1 6 Această necesitate s-a finalizat în apariţia sociologiei ca disciplină

care studiază cele mai comp lexe fenomene existente în universul cunoscut,

disc iplină care Închei e clas i ficarea ierarhică a ştiinţelor elaborată de Auguste Comte şi despre care va fi vorba în

partea

finală a Discursului. ( Nota trad .)

1 7 D iscipl i nă filosofică a l cărei obiect este existenţa c a atare,

însă pe

definită

coordonate inevitabil psihologice, existenţa nefiind de conceput

cu o conştiinţă (altă exi stenţă ! ) care o j udecă, şi des coperă trăsături şi o serie de principii cu totul generale . (Nota trad. ) 1 8 Ap roa pe toate explicaţiile obişnuite privi nd fenomen ele sociale, majoritatea acelora care se referă la omul i n te lectual şi moral, o mare parte a teoriilor noastre fiziologice sau medicale şi chiar şi numeroase teorii chimice etc. amintesc modul straniu de a filosofa ridiculizat de Molih'e, carc nu exagerează prea mult vorbind de acea virtus dormitiva a opiului , În lumina zdruncinării decisive oper ate de Desc a rtes în Întregul regim al entităţilor. (Nota autorului)

fată raportul

"

"

nişte

1 9 "entrc l'enfance et la l'irilitc''', în textul original . (Nota trad. )

20 Teză, În fond,

agnosticistă şi care cantoncază pozitivismul Într-un regim de renunţări arbitrare, din moment ce niciodată nu putem şti a pri­ ori că avem de- a face cu vreun ,,mister" impenetrabil. (Nota trad.) 21 U nii exegeţi ai operei filosofului francez sunt de părere că astfel Auguste Comte se înscrie printre precu rsori i sociologiei cunoaşterii (Nota .

trad. )


NOTE

119

22 Identificăm aici o anumită convergenţă ro concepţia tânărului M.arx. (Nota trad.) 2 3 ,it [JCtat ltaissant de l'Humanite"', în textul original. (Notă trad. ) 24 Cu toate ace s tea, o biec tul ştiin ţei nu-l pot con s t itu i legile fenomenelor, ci tocmai fttwmenele a căror cercetare duce la de.'>coperirea de legi etc. Generalul nu poate fi dat înainte de cunoaşterea indivi dualului , după rom nu poate exista în afara acestuia. Ştiinţa constă de fapt în cer­ cetarea fenomenelor (care sunt în mod ncce.� ar individuale) în vederea iden­ tificării legilor ca re le generează (care sunt neapărat generale, însă care nu au o existenţă proprie, desprinsă de individual, de concret) . (Nota trad.) 25 in legătură cu această apreciere generală a spiritului şi a evoluţiei metodei pozi tive se poate studia cu mult folos valoroasa lucrare intitulată

A system of logic, ratiocin:ative and inductive,

editura John Parker,

John

Stuart MiII,

West

Strand,

recent publicată de

Londra (la

1 843) de către em inentu l meu prieten,

în fclul acesta pe deplin asociat de-arum la întemeie rea

filosofii. Ul timele şapte capitole ale volumului

directă

a noii

logicii

inductive, care, îndrăz nes c

Întâi

conţin o

admir abil ă expunere dogmatică, pe cât de p rofundă pe atât de clară,

cepută şi nici mai bine

a să afirm, nu ar fi putut fi mai bine con­ ca racterizată , dacă rămmcm la punctul de vedere

adoptat de autor. (Nota autorului )

26 Teză fundanlentală a pozitivismului, care pune serios

în discuţie Kant şi al epigonilor fIlosofului german. (N ota trad.) 27 Accent pole m ic la adresa construcţiei m etaflZice a lui Schopenh aue r, dar şi la adresa concepţiei teologice . (Nota trad. ) 28 Este bizar că un matematician şi, totodată, soci olog manifestă atâta opacitate faţă de dezvoltarea calculului probabilităţilor, i ns trum ent esenţial de cercetare în domeniul femimene!or de masă, întotdeau na de o com­ plexitate care scapă determ inismului de ti p . . . astronomic, cu atât mai mult cu eit un asemenea calcul nu ar putea fi categori c exclus din cerceta rea ap rioris mul lui

fenomenelor cosmice. (Nota trad.)

Cu toate acestea, neces ităţi "pur mentale" fac ca neces ităţi "pur fi­ este aceea de a mânca, să treacă pe planul al doilea : cazul unor "greve ale foam e i". (Nota trad. ) 30 "Ordi ne şi Progres" a devenit deviza pozitivismului lui Auguste Comte. Într-lm fel de manifest, el înştiinţa, în ziua de 8 martie 1 848 : ,Je 29

zice",

CUfl1

viens de fonder, sous la de1,i�'C Ordre

et Progres

une Sociiti politique destince it

remplir, envers la seconde pa1-tie, esmtiellement orga1Jique, de la grande revolu­

tion, un office cquipalent it celui qu'exerya si utilement la Socictc des jacobins dans la premiere partie, necessai1'etnent critique. Son action sera tneme plus


NOTE

1 20

temporeIle, reposera tur une n.ouvelle IWetrine generale, dnnt les partisans sont mcore trop peu nombreux pOU," obtenir d'autre influence sociale que eelle qui pourra ema-ner d'une libre appreciation p2eblique de la sage,fse de leurs1'ugements et de leurs avis. Cette IWetrim est expose dans mon traîte fondamental de Philosophie positive. Elle est SU1'tout caracterisee par l'elaboration historique des detfX derniers volumes, qui, d'apres l'ensemble du passe humain, ditennine sam tltopie l'avenir social, de maniere il-fonder la viriţable stience politique, base mtionnelle de l'art correspondanţ. / La SociCte Positiviste se propose IWne de faire graduellement privaWir les principes de cette nouvelle seunee, en les appliqttant purement consultative, sans aueun mela1tge d>in terv ention puisqu 'elle

avee opportu1tite au (ours naturei des evenements, soit pour apprecier les faits accomplis et les mesures atkptees, soit surtOut pour sig1Jaler les tendances reelles et indiquer

des

meilleurs mnyens de les rigulariscr. Q}loiqu'clle IWive se consacrer

surtout aux questilms «menees par la sitttatio11 geni1"a/e et szw lesquelles l'attC1l­ tion publique se fixe d'elle -mbn e, elle se nfserve aussi d'introduire quelque fois des

qui ne seraient point encore ii l'ordre du 1'our, pourvu qu'elle reC01mtt leur aptitude il- eclaircir les debats spontanes. En U1t mot, elle a pour but general de faciliter l'avmement dtţ nouveau pouvoir Spirititel que le positivisme reprismte comme seul propre ii termi1ter la ,-evolution, par la fOiuia­ tion directe du regime final ve1, lequel tend au1'ourdJhui /'ilite de lJhumaniti". Am biţiile Societăţii Pozitiviste depăşeau graniţele Franţei, anticipând cu un sujets de discussio1t ait bien

secol efortur ile de realizare,

nu

doar a unei Uniuni a Europei Occidentale,

,,A.insi la

Sociite Positiviste ne sera, dans ses cosmopolite, mais occidentale ; d 'ailleurs, etic confoit la 1-egitliration finale co mme devant ensuite s'etendre, suivant u n e progression determi11e, il- tout le reste de l'h uma nite, sous la sage ci a unei Organizaţii Mondiale

:

sentimentJ et da,tS ses pensees, ni mtionale, ni

assistance de l'Occident reunis" . Forma de guvernământ agreată era cea republicană

:

"La proclamation, diformais irrivocable, de la Republique

franfaisc, constitttc,

it totts egards, le plus grand ivenement sUrJ'enu en resume nettemmt IJensemble de

depuis la chute de Bonaparte. Elle negative de

la rivolutiOlt,

Occident la partie

en detruisant radicalement les esperances et

sions retrogrades, qui, des la

seconde

maintînt. D'un

titre

11witii du regne de Lotlis

ttachaunt, en Fran ce, au seul nom de la ro.yau te,

les illu­ XII{ se ra­

quelque forme quJelie 5) heU1"eUSe acceptinn organiqtte le programme teniversel, plutât sentimental qtte rationnel, du vlritable avmil" social. Il an no nce ainsi la subordination continue de la poli­ autre

coti, le

SOUI

de Ripublique presente, dans son

tique ii la morale" . (Nota trad.) 31 " une in dijfirence ", În texml original .

(Nota trad . )


NOTE

32 Principiul,

cu

două "tăişuri", al reducţionismului, impotriva căruia

uneori va simţi nevoia să avertizeze.

pe

( Nota trad . )

3 3 Un fcl d e capirul a re agnosticistă

Lucian Blaga.

1 21

in

faţa "misterelor", care îl v a irita

(Nota trad.)

34 A se vedea partea finală a notei 32. (Nota trad.) 35 (',ele cinci ramuri ale fizicii din acea vreme erau mo logi a ,

acus tic a , op tica şi electrologia. ( Nota trad. )

:

barologia, ter­

36 După cum subliniază Nicolae Bagda.� ar, subiectivitatea in inţeles epis­

temologie nu excl ude la Kant obiectivitatea, ci o implică, fară ea nefiind posibilă nici o cunoaş tere obiectiv valabilă.

(Nota trad.)

37 A s e vedea clasificarea ştiinţelor, după Auguste Comte, in partea a

treia a Discursului. (Nota trad. )

3 8 În pofida zgomotului care se face pe tem a "cuceririi" de către om a spaţiului pentru

raterestru ,

CJ..1:

ne mai învârtim

incă in

Bucurcşti-Craiova. (Nota trad.) 39 Consideraţii care evocă inţelepciunea Protagora. (Nota trad . ) 40

,

"bătătura" casei noasl1"e,

ieşi rile curente in "Cosmos" abia dacă depăşesc distanţa

anticului

şi "eternului<C

jagrande relation de la science il Part", in textul original.

(Nota trad.)

41 ,'periculos" in sensul transcendental, care îl obseda pe Lucian Blaga

sau

în

ccl imanentist-real, care ii obs edează

repercusiunile nefa.�te ale unor descoperiri

in

pe

cei care îşi dau seama de

domeniul nuclear şi al biolo­

giei moleculare ? (Nota trad.)

42 Apreciere eronată, dacă avem în vedere că imperiile coloniale au fost

c1ădite tocmai în ace a.s tă perioadă, dominată de monoteismul creştin. -

(Nota trad. )

-/

43 S-a subliniat că, la Auguste Comte, termenul sociabilitate îndeosebi la forma

relaţiilor

se

referă

interun1ane illtr-o societate dată. (Nota trad.)

44 ,,chez la plupa17 des intelligences", in textul original. (Nota trad . ) 4 5 Filosofia "iniţială" a avut întotdeauna o opoziţie semnificativă, incă

din Antichitate, in gânditori ca Protagora, D emocri t, (Nota trad. )

Epicur,

Lucreţiu etc.

46 Oficiu la care, in secolul XX, de exemplu , s-a angajat un Tei lhard de

Chardin, alături de Bergson. (Nota trad. ) 47 Thales din Milet (circa 624

546 i. Hr. ) stăpânea atât de bine 585 î. Hr. , a putut să p rezică o soare, uimindu-şi contemporanii. (Nota trad.) -

circa

instrumentele matematici i , incât, în anul eclipsă totală de


1 22

NOTE

Să se observe o anumită influentă a lui Hegel in această privinţă. trad.) 49 "Copilărie" care, după unii ftlosofi, constituie şi azi o stare de graţie 48

(Nota

a multor vizionari. (Nota trad.) 5 0 Prevestire a re1ativismului care, spre a se cristaliza ca teorie, va tre­ bui să-I aştepte pe Einstein. (Nota trad.) S I "l'esprit specialement philosophique", în textul original. (Nota

trad. )

Cu acest exerciţiu se vor delecta neopozitiviştii, mai cu seamă cei din de la Viena. (Nota trad.) 53 ,j:hez tous les bons esprits", in textul original. (Nota trad. ) 54 A se vedea nota 1 5 . 55 Referire l a Marca Revoluţie Franceză declanşată î n vara anului 1 789. ( Nota trad.) 56 În februarie 1 848 , Auguste Comte va sublinia eă ,fa reorganisation 52

Cercul

prealable des rpinions et des nweurs constitue la seule base solide d>apres laquelle

puisse s Jaccomplir la regeneration graduelle des institutions sociale!" . (Nota trad. ) 57 Fireşte,

"negativismul" (nu în sens psihopatologie) este pentru pozi­ o doctrina non grata. (Nota trad.) 58 Referire la rcstauraţia feudal-monarhică de după căderea lui Napoleon I. Despre această sinistră aventură istorică, Jaeques Madaule scrie : "Inspiraţia şi-o caută în Evul Mediu, in epocile de credinţă, în regimu­ tivism

rile organice, ca să adoptăm limbajul lui Augttste Comte. fuacţiunea împotri­ l'a Aufklărung-ului, ce s-a produs în Gennan ia la sfârşitul secolului al

XVllI-lea, se revarsă asupra francezilor în zilele fustauraţiei. NIl este JJorba să fie restaurat vechiul regim, ci un nou ev mediu, fondat pe recunoflfterea şi respectarea ierarhiilor naturale. Principiilor revoluţiei li se opun principiile creştine. Şi iată al treilea aspect, şi cel mai pUţi11 important al ultraregalismu ­ lui. Apare legat de restaurarea simţământului religios. Epi romantic ş i catolic

dintr-o aceeaşi pornire. Chateaubriand dă tonul j Bonald fi Maistre - doctri­ na. Clerul, în imensa lui majoritate, merge pe urmele lor. Congregaţia este una din marileforfe ale partidului ultra. Pentru aceasta lucrează, aproape tot atât cât pentru biserică, nenumăraţi misionari care străbat Franţa, focând slujbe de iertare a păcatelor, ridicând troiţe. Alianţa, întărită cu sângele vandeenilor,

dintre catolicism şi u1tele doctrine contrarevoluţionare se confirmă şi se întăreşte.

Ultraregaliftii, care predomină în râl1durile clerullli şi nobilimii, se bucură de protecţiafăţifă a contelui d>Artois, viitorul Carol al X-lea. Ei umplu instituţiile cu proteJaţii şi prietenii lor. Timp de 15 ani

vor

deţine puterea reaLă, chiar fi


NOTE

atunci câl1d)

aparmt, ca în i1�tervalele

1 23

1816-1820 şi 1828-1829,

cad de

la

guvern. Niciodată, dUpă Termidur, 1,ictoriile politice ale burghezilor ntţ au fort

puse până-ntr-atât în discuţie « (Istoria Franţei, voI. 2, Editura Pol itică

,

Bucureşti, 1973, p. 245) . Regele ? "Ludovic al XVHI-lea învăţase multe pe căile exilulţţi, care nu fUseseră toate împodobite cu flori. Acest om bătrdn, dar, mai ales, imbătrânit nu avea decât o dorinţă, şi a" ume : să moară pe tronC( (Op. cit., p. 248) . (Nota trad.) 59 Ordin e şj Progres" a devenit deviză de stat pentru Estados Urudos do Brasil, odată cu proclamarea republicii la 15 noiembrie 1889. (Nota trad.) 60 Lipsă dureros resimţită şi în epoca de criză de la noi . (Nota trad . ) "

6 1 ,.pux populations aCUte/les", i n textul original. (Nota trad. )

62 D acă Auguste

altceva. (Nota trad.)

Comte ar fi trăit i n România de astăzi, el

nu a r fi s cris

63 Este ceea ce incă mai fac la noi principalele forţe politice, indi ferent " de "baricada pc care se situează. (Nota trad.) 64

Situatie corect se..�izat'ă de Auguste · Comte. (Nota trad. ) succesiune cauzală care nu va găsi deloc înţelegere la

65 O

şi,

În general, la marxişti . (Nota trad.) 66 Fenomen care

primul rând

un

voca\.Îa activităţii 6 7 Aluzie la

între

altele,

al

se

mijloc

manifestă ori de

de chiverniseală,

Karl Marx

dte ori politica se dovedeşte în politicierulor corupţi lipsindu-Ie

Întru binele poljsului. (Nota trad.) contemporanul său Victor Cousin ( 1 792-1867) , autor, unui curs de istorie a filosofie i moderne (1841-1 846 ) .

(Nota trad. ) 68 "Formula"

este urmăţoa,rea : "Ia mcme chose arrive dans la succes­ les âges differents d'un particulier. De sorte gue toute la suite des hommes, pendant le cours de tant de sicdes, doit etre considerce conune un m c me homme gui subsiste toujours et qui apprend continuellemem« (Pascal, Fragment d'un traiti du vide ) . (Nota trad.) sion des hommes gue dans

69 A

se

vedea nota 1 5 .

70 Karl M arx nu v a susţine nici ci altceva pentru doctrina s a, dar

optică

cu

71 O

totul diferită. (Nota morală eliberată de

trad.)

hin1ere

este,

dintr-o

intr-adevăr, un imperativ pozi­

tivist demn de luat �ntotdealma în considerare. (Nota trad. )

Comte arc în vedere socialismul utopic al lui Saint-Simon, sau Robert Owen, dar şi comunismul de aceeaşi factură al lui Etietme Cabct ( 1 788-1 856) , cu lucrarea Voyage en lcam (1840), unde expune o teorie pe care autorul a incercat să o pună în practică din72 Auguste

Charles Fourrier


1 24

NOTE

colo de Ocean, mare

prer pe

în Texas şi Illinois.

Toate aceste construcţii utopice

puneau sa de

morală, Robert Owen intitulându-şi de altfel opera

căpătâi Noua lume

morală ( 1842-1 844) .

(Nota trad. )

Concepţie cu totul explicabila p e plan psihologic l a un bărbat căruia moartea tocmai îi răp ise iubita, cu care el s-ar fi vmt că�ătorit pe veci. 73

(Nota trad. ) 74 Referi re la Immanuel Kant. (Nota trad.) 75 în Critica raţiunii practice, Kant scrie, în acest sens, următoarele

:

"A

explica orânduirile naturale sau schimbarea lor, recurgând la Dumnezeu ca la creatorul

tuturor lucrllli lor, nu e câmşi de puţin o explicare fizică şi con­ măffirrisire că am terminat cu filosofia noastră : fiindcă sun tem co nstrânş i să admitem ceva, d espre care de altfel nu avem nici un concept, sp re a ne putea fac e un concept des pre posibilitatea cclor ce ve dem În faţa o chi lo r. Este însă imposi bil să aj ungem prin metafizică, de la cunoaşterea acestei lum i la conceptul de Dumnezeu şi la dovada existenrci lui prin raţionamente sigure, fii ndcă ar trebui să, cuno aştem această lwne ca pe întregul p osi bil cel mai perlcct, prin urmare să cunoaştem în acest scop toate lumile posibile ( sp re a le putea compara cu aceasta) , pri n urmare ar trebu i să fun atotştiutori ca să spunem că ea a fost posibilă numai printr-un Dumnezett (aşa cum trebuie să gândim acest con cept ) . Dar este absolu t imposibil să cunoaştem, prin .�implc concepte, existenţa acestei mnre, ftindcă orice judecată existenţială., adică judecata care afirmă despre o fiinţă despre care îmi fac un concept că există, este o judecată sintetică, adică o judecată prin care dep ăş esc acel concept şi afirm despre el mai mult decât era gândit În concep t : an u me că acestui co ncept din intelect îi cores punde şi un lucru In afara intelectttlui, ceea ce este evident imposibil să-I obţinem stituie în general o

prin vreun raţionament" (1. Kant, Întemeierea metafizicii moravurilmc

Critica raţiunii pure , traducere, studiu introductiv, note şi i ndici de Nicolae

Bagdasar, postfaţă de Niculae B ellu , Editura Şti i nţi fică , 1972, p. 229) . (Nota trad.) 76 A se vedea nota 1 5 . 7 7 Teză fundamentală î n op era

l ui A1fred Ad1er.

(Nota trad . )

metafizica lui J.G. Fichte. (Nota trad. ) Cu toate acestea, dep ăşindu-şi concepţia m etafizică, Fichte va

78 Referire l a 79

fi

autorul unor energizante Cuvântări către 1�aţiu11eagernzană ( 1 807-1 808 ) .

(Nota trad. ) 80

Evi dent, Auguste

Comte

moral pozitivist. (Nota trad.)

face eforturi să

formuleze

un imperativ


NOTE

1 25

Înainte de Nietzsche, aşadar, Auguste Comte a definit, fără a-l de­ numi, procesul ps ihic al refultirii, şi chiar cu o uimitoare pregnantă. (Nota 81

trad. )

82 A se vedea nota 1 5.

avea să dezrnintă această judecată, care expnma mai degrabă o dorinţă a purtătorului devizei "Ordine şi Progres" şi nu starea de fapt, caracterizată, chiar in discursul de fată, drept "situaţie revoluţionară". (Nota trad. ) 84 Augustc Cornte a atacat şi În deceniil e anterioare aşa-zisa 83 Anul 1 848

"pedonrocraţie", incapabilă să înţeleagă viziunile mai cupri nzătoare . (Nota trad. )

85 A se vedea nota 1 5 .

8 6 Această preponderenţă empirică a spiritului mărunt, axat p e detalii,

la m aj oritatea savanţilor de azi, sunt mult

a

oarbei antipatii faţă de orice generalizare

agravate, îndeosebi în Franţa,

de reuniunea

lor obişnuită în aca­ pe de

dernii, l.m de diversele prej udecăţi analitice se fortifică reciproc, unde,

altă parte ,

se de zvoltă interese adesea abuzive şi l.mde, în sfârşit, se orga­

nizează s pontan

care

un fel

de insurecţie permanentă contra spiritului de sinteză

trebuie să prevaleze de acum

racteriza,

în

urmă

cu o

Încolo. Instinctul progresului,

jumătate de secol, geniul

care ca­

revoluţionar, sesizase

întrucâtva aceste pericole esenţial e , în aşa fel I'ncit s ă determine suprimarea

acestor comp anii arieratc , eare, neconvenind decât claborării pozitiv, devin din ce în ce mai ostile sistematizării sale finale. Cu to ate că ace astă cutezălnare măsură, atât de anapod a jude­ cată de obicei, a fost pc at\Ifl(j�_ prematură, ncluând în seamă inconvenicn­ tele destul de grave, este toulŞÎ cert că aceste corpo raţii ştiinţifice şi-au şi Îndepl i nit principala funcţie pe care o implică natura lor : după restau raţie, i n fl uenţa lor reală a fos t, În fond, mai mult daunătoare dccâ t utilă mersu­ lui actual al marii evol uţi i mentale. ( N ota autorului) 87 Iat ă că şi ideea de rezistcnţă, din care S. Freud va face un concep t important al p si h analize i , apare la Comte tratată în term eni dintre cei mai imediată a

prelim i na re a sp iritului

adecvaţi. (Nota trad.)

88 Î n sensul de noţiuni clare despre totul, despre U nivers . (Nota trad . ) 89 P ări ntele pozitivismului fundamcntează astfel rosml ş i necesi tatca cercetării pluridisciplinare. (Nota trad.) 90 Ideea

cu

care vor cocheta şi neopozitiviştii . (Nota trad. )

91 Este vo rba d e 1raitephilosophique

d'astr0110mie populaire.

(Nota trad.)


1 26

NOTE

92 Auguste Comte işi revendica deci audienţa în rândurile proletariatu­ lui, la concurenţă cu Marx şi Engels, dar şi cu alte mişcări socialiste, Într-o vreme când cunoscuta "stafie" cutreiera Europa. (Nota trad.) 93 Critică judicioasă, care încă şi azi se mai face auzită din când în când, ca un monolog rostit în somn, pierdut in tumultul prejudecăţilor oficiale, care încurajează erudiţia frivolă şi vană. (Nota trad.) 94 Apetit dus la paroxism mai ales azi, când tarabcle culturii de piaţă gem de toate inepţiile posibile, dezvăluindu-ni-se un înfiorător gol lăwmic, ca fenomen de masă. (Nota trad.) 9S "table rase de Bacon et de Descartes", în textul original, pe când alţii leagă sintagma de numele lui John Locke. Oricum, expresia în latineşte nu apatţine nici unuia dintre ei, ci unui traducător în limba fratlCeză al operei lui Locke. (Nota trad.) 9 6 Idealul creierului "spălat", în care să fie răsădite noţiuni neechivoce, elaborate după o logică infailibilă, i-a obsedat şi pe neopozitivişti, şi nu numai pe ei. Chiar dacă un asemenea lucru ar fi posibil, el nu ar fi de dorit. (Nota trad.) 97 Ce "diversiune" sau mai degrabă ce "divertisment" prefera prolc­ tariatul, ne arată Fr. Engels în monografia sa sociologică intitulată Situaţia clasei muncitoare din Anglia ( 1 845), care nu putea diferi mult de aceea a clasei corespunzătoare din Franţa. (Nota trad.) 98 A se vedea nota 15. 9 9 Aversiunea faţă de sofistică a lui Auguste Comte se conjugă cu spi­ ritul antisofistic al prietenului său John Stuart Mill, pozitivist şi el, pe meridianul Greenwich, autor al unui impunător Sistem de logică inductil)ă fi deductivă ( 1 843), în care mai bine de o sută de pagini sunt consacrate analizei sarcastice a sofismelor de tot felul, mai ales la filosofi. A se vedea şi Leonard Gavriliu, Mic tratat de sofistică, Editura IRI, Bucureşti, 1 996. (Nota trad. ) 1 00 A se vedea nota 9 1 . J OI ,.;:hez les plus vulgaircs intelligences", î n textul original. (Nota trad.) 1 02 A se vedea nota 91.


Indice de nume

ADLER, Alfred

:

A

D E ROBERTI, E.V. :

6

1 24

DESCARTES, Rcne

:

AYER, Alfred Jules

6

:

E

AMANE, Nisi : 6

ErN!>TElN, Albcrt

B

BAIN, Alexander BACON, Francis

57, 58, 59, 94

BAGDASAR, Nicolae : 1 2 1 , 1 24

BARRETO, L.P.

B ECQUEREL,

Henri

BELLU , Niculae BERGSON,

6

:

:

Hcnri

1 1�,

CABET,

Eticnne

:

123

CARNAP, Rudolf : 6

CAROL al X- lea : 122

CHATEAUBRlAND, Rene : 1 22 CoPERNIC, N.

:

116

CoUSINS, Victor : 123 D

D'ARTOIS (contek) : 1 22 DEMOCRlT : 1 2 1

F FEIGL, H. : 6

FOURRlER, Charlcs : 123

FREUD, Sigmund : 125

122

C :

121

FOU1LLEE, Alfred : 6

121

BERTHOLET, Claude : 1 7, 1 1 8 / BONALD, L.G.A.

122

126

FLEMING, A. : 1 1 8

121

BLAGA, Lucian : 1 1 7,

EPICUR :

1 1 7, :

FICJITE, J .G. : 1 24

: 118

124

:

:

ENGELS, Fricdrich

6

:

:

5, 5 7, 58, 59,

94, 1 1 8

AVENARlUS , Richard : 6

G GALVANI,

Lnigi

: 1 18

GAVRlUU, Lconard : 1 26

GbDEL, Kurt : 6

GALILEI, GaWeo : 5 7, 1 16 H HAHN, H. : 6 HEGEL,

G.w.F.

: 122 K

�, lrrunanucl : 33, 1 19, 1 2 1 , 1 24


1 28

INDICE DE NUME

KEPLER,

Johanncs

1 18

KAVELIN, K.D.

1 7, 5 7, 1 1 6,

6

:

LASEVICI,

v.v.

LITRRE,

6

:

6

:

Emile

LOCKE, ]Ohll

123, 124

Robert :

P

6

:

LEMOS, Miguel LEWlS, c.J.

OWEN,

6

:

:

Blaise : (Sfântul)

PASCAL,

68, 123

PAVEL

:

PEARSON, K.

6

:

PITAGORA :

1 26

PROTAGORA

LUCREflU : 121

:

116 :

121

Ernst : 6 MAoAULE, J acques : MAISTRE, Joseph du MALEBRANCHE, N. ;

RYLE, Gilbert :

1 22

1 5, 1 1 7

; 6

MENDES, Teiheira

MOLIERE

:

6

; :

6, 1 1 9, 1 26

89, 1 1 8

MORRls, Ch.W.

:

6

N NAGEL, E.

:

NAPOLEON 1

6 :

6

1 20, 122

: 6

6

:

122

MARx, Karl ; 1 1 9, 1 23 , 1 26

MILL, John Smart

:

ROBINET, Jean-Fran�ois

MACH,

Toyama

6

:

RIGOLAGE, Jules E.

M

MASUUI,

R RmCHENBACH, H.

6

:

73

6

LUDOVIC al XVIII-lea : 123

LUI(ASlEWlCZ, J.

125

o

L LAFFllTE, P.

NnuRAlH, o. : 6 NIETZSCHE, Fr., :

S SArNT-SI MoN , C.H. : 123 SCHLICK,

Moritz : 6

SCHOPENHAUER, Arthur SPENCER , Herbcrt

:

T 'DIALES din Milet ; TARSKI,

Alfred

;

:

1 19

6

46, ] 16, 1 2 1

6

TEILHARD DE CHARDIN, P. V VÂRUBOV, G.N. : 6

:

121


Cu pri ns

- cuvânt introductiv de ........ .. . . .. ... .......

Pozitivismul, o "filosofie definitivlI!" ?

dr. LEONARD

GAVRILIU

.

5

Discurs preliminar despre spiritul pozitiv 1.

[Cele trei faze

ale dezvoltării mentale a umanităţii : teologic4,

. metafizic4, pozitiv4 ; caracteristicile spiritului pozitiv]

II. [Bacon şi Descartes, protagonişti

mtăţii

.

.

.

III. [Clasificarea ştiinţelor

.

:

.

.

. . . .. . .

.

.

.

. . . . .

.

. . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Indice de nume

. . . . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

11

58

matematica, astronomia, fizica, chimia,

evoluţiei] . . . .

biologia, socwlogia ; teoria enciclopedică şi legea .

.

; pozitivismul şi sociabilitatca modernă ; în căutarea unei

morale superioareJ

Note

.

ai "rcnovării mentale" a U ma­

.

105

.

.

. . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

'" .................

1 17

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

121

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.


În colec ţ i a B I B LIOTECA D E F i L O S O,f ! E a u a p ă ru t :

Aq uino, S u m m a theo l o g i ae. Despre (seria Clasicii filosofiei universale) A u r e l i u Aug usti n , Despre cetatea l u i D u m nezeu ( s e ri a Cla.�icii filosofiei universale)

1 . Thoma d e

D u m nezeu

2.

3.

B o n a ve n t u ra ,

Itinerari u l

(seria Medievalia)

m i nţ i i

În

D u m n ezeu

4. A n s e l m , P ro s l og i o n ( s e ri a Medievalia)

5.

"

,

F i l osofia

n e o ka n t i a n ă

În

texte

Fifoso fia universală contemporanal

6. W. H . N ewt o n - S m i th , Raţi o n a l itatea şti i nţei Filosofia uni versală con temporană) 7.

F e rd i n a n d

G o n s eth ,

F i l os ofi a desc h i să

Filosofia universală con temporană) 8 . H e n ri P o i n c a re ,

(se ria

( seria (se ri a

Ş 1 ; i nţă şi m etodă ( s e ri a FiJasofia

universală con temporană)

ISBN 973-44�0221 -8

Auguste Comte-Discurs asupra spiritului pozitiv-Editura Ştiinţifică (1999)  

Auguste Comte-Discurs asupra spiritului pozitiv-Editura Ştiinţifică (1999)

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you