Page 1


ARTHUR SCHOPENHAUER LUMEA CA VOINŢĂ ŞI REPREZENTARE VOLUMUL III


ARTHUR SCHOPENHAUER LUMEA CA VOINŢĂ ŞI REPREZENTARE Traducere de Emilia Do/cII V/oreI Dumitraşcu . Gheorghe Puiu

VOLUMUL III ,

IiBlIOlECl

-...

C�NTltAll IJN1V' r?S'�: rol TI ',l'S!) lI'i.

..

Ii �l'f I

I

Editura MOLDOVA


Textul este reprodus dJlpă: . . ', '. . . . . Arthur Schopenhauer LE MONDE COMME VOLUNTI- 1:1 eOMME REPRESENTATION, Paris, Librairie !felix Alcan, şi coroborată Cli Arthur Schopenhauer Die Welt als, Wille und. Vorslellung, ingrijită de. Arthur. Htibscher, ed. a II[!. )a, Editura Brockhaus, , , Wiesbaden, 1 972. .

© Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Moldova - Iaşi -6600


("rllle�i ,\i'i

1/11

()

cale greşi/il,

{'/'('�i că ?,Iumesc, Sâll/burele lialuri i

,\'It /',\1/' inima omului:' Goel", '

CAPITOLUL XVIII1 Cum

SI.'

poate cunoaşte lucrul În sine

Această cartc. in Ctr� sc găseşte descris demersul cel mai ori gi n al şi cel mai i mport ant elin filosofia mea. şi anume' trecerea, declarată i mp osibilă de Kant, de la fenomen la lucrul in sine, işi are d�ia

cOInplinn-ea esenţ ială în opus culul pe care l-am publicat in 18�6 sub ti tlu l Voinţa în Natură (ed, a 2-a, 1854; a 3-a. 1867), Ar fi o mare greşeal ă dacă ci tatele străinc la care se rcferă ex pli caţi il e m�l e ar fi luate ca subiectul şi conpnutul

a ces tei scurte, dar im portante

scrieri:

:1ceste citate nu sunt decât un punct dc plecare, o intrare în materie care mi-a permis să stabilesc cu mai multă preci zic decât în o r i car e altă

parte acest adevăr fundamental al doctrinei mele şi să îl urmez până in

punctul in care el Întâlneşte cunoaşterea emp iri că a Naturii, Cea mai riguroasă, şi completă cxpresie a lui anI dat-o la ru br ica Astronomie

fbeti: de aceea nu pot spera să găsesc o mai bună formulare a

nuc l eului acestei doctrine decât cea pe care am consemnat-o a ici ,

Oricine

va dori să-mi cunoască bine filosofia şi să Se reteră la � I x li i 11 primul volum

.'i

o


Lumea ca voinţă şi reprezentare examineze cu seriozitate,

va

trebui deci Înainte de toate să se refere la

rubrica În chestiune. Şi în general toate lămuririle conţinute În această mică scriere ar putea forma Conţinutul principal al acestor suplimente dacă nu ar trebui excluse din ele pentru simplul fapt că le precedă:

aşadar le presupun cunoscute, altfel ar Însemna să se ignore o.ea 'ce . este mai bun în doctrina mea. Îmi

în ce

propun mai

sens

întâi să arăt, adoptând un pup.ct de vedere general, poate fi vorba de cunoaşterea unui lucru în sine şi să stabilesc

că această cunoaştere este În mod necesar limitată.

. Ce este cunoaşterea? - Ea este Înainte de toate şi în mod csenţial o

reprezentare. - Ce este reprezentarea?

-

Un proces fiziologic foarte

.complex, care se realizează În creierul unui ailimal şi de pe urma căruia se naşte în acest creier conştiinţa unei imagini. Evident această -

imagine nu poate avea decât un raport foarte mediat cu ceva complct distinct de animalul în creierul căruia s-a produs. - Iată poate modul cel mai sim plu şi mai clar de a pune În evidenţă prăpastia de netrecut care desparte idealul

punct

de real. Această deosebire radicală seamănă într-un

cu mişcarea pământului: nu ai conştiinta ei imediată. Aşa se

explică că anticii nu au remarcat-o nici pe u�a nici pe ·cealaltă. În

schimb. de Îndată ce Descartes a pus problema cunoaşterii, această chestiune nu a încetat să-i preocupe pe filosofi. Şi în sfârşit, după ce Kant a stabilit, cu o profunzime a raţionamentului până atunci necunoscută, diversitatea completă a idealului şi a trecutului, faptul de a afirma identitatea absolută a acestor două elemente, b�u-se pe o

intuiţie iptelectuală arbitrară, s-a dovedit a fi otentati\"ă pe cât de indrăzneaţă pe atât de absurdă; este adevarat·că pseudo filosofii amoşteau admirabil simţul filosofic al publicului şi de aceea ,

intreprinderea lor a fost încoronată d({

succes.

imediate ale conştiinţei noastre cuprind

o

-

Ade\"ăru1 este că datele

existenţă

subiectivă şi o

existenţă obiectivă, ceea ce este în sine şi ceea ce DU este decât din punctul de vedere al altuia, un sentimeot al eului nostru p ropr iu şi un

sentiment al altceva, şi aceste date nu se prezintă ca fiind atât de radical distincte, Încât nici o altă deosebire DU poate fi comparată cu aceasta. Fiecare se cunoaşte imediat pe sine

şi

DU

are despre tot restul decât o

cunoaştere mediată. Iată faptul; iată şi problema.

Cât despre faptul de a şti dac:ă, datorită proceselor ulterioare ale �:reierului, reprezentările intuiti\1: sau imaginile care se nasc În el dau naştere pe calea abstracţiei la concepte generale (universa/ia), concepte care

permit combinaţii noi

de\ine gândire - aceasta

şi prin care nu

cunoaşterea devine raţ;onabilă,

mai este o chestiune esenţială: este 6

o


________

Artltur Scltopenltauer

problemă de

o

importanţă

secundară.

�ăci

toate

conceptele îşi

Împrumu1..:1. conţinutul numai de la reprezentarea intuitivă. Aceasta este

deci

c1/noaşterea originară, şi ea singură trebuie luată În consideraţie

in accastă cercetare a raporturilor dintre ideal şi rcal . De aceea a numi acest raport cel al fitnţării şi al

gândirii înseamnă să ignori complet

problema; şi În orice caz este dovada unei filosofii puţin abile.

Gândirea nu are raporturi imediate decât cu intuiţia, dar intuiţia

are raporturi cu existenţa în sine a ceea ce este perceput intuitiv, şi această ultimă relaţie constituie marea problemă care ne preocupă.

Existenţa empirică, aşa cum o cunoaştem, nu este altceva decât faptul

dc a fi dată în intuiţie; raportul acesteia cu gândlrea este departe de a fi

o enigmă; căci conccptele, adică materia imediată a gândirii, dcri\ 'ă din intuiţia din care ele sunt abstracte; nici un om judecat nu poate contesta accst adcvăr.. Să ne fie' pemlis să spunem apropo de aceasta că nimic nu

este mai important 'În filosofic ca a leg erea termenilor: cxprimarea

neîndemânatică pe carc am criticat-o mai sus şi confuzia la care duce a fost baza pseudofilosofiei lui Hcgel, care a preocupat timp de douăzeci şi cinci de ani publicul german.

Pe de altă parte, dacă am vrea să afirmăm că "intuiţia este deja

cunoaşterea lucrului În sinc, deoarece ea este efectul a ceea ce există În

afara noastră, şi că acesta din urmă acţionează aşa cum este, astfel

Încât modul său de a acpona este şi modul său de a nil, această afirmaţic ar avca împotriva ci faptclc umlătoarc:

1).

legea cauzalită�ii,

aşa cum am demonstrat până la refuz, este de origine subiectivă, ca şi inlpresiile siinţurilor din car� derivă intuiţia;

în care obiectul se

proiectează sunt

de ori gine

2). la fel spaţiul şi timpul subiectivă; 3). dacă fiinţa

obiectului nu constă În acţiunea sa, rezultă că acest obiect nu există

decât În ,nodificările pe care le provoacă În alt obiect, dar că În el Însuşi

el nu este absolut nimic. - Am afirmat În această lucrare şi am demonstrat în discuţia asupra principiului raţiunii, de la sfârşitul

§21,

că numai despre materie se poate spune că fiinţa sa cons!.:1. în acţiunea

sa; ea este cauzalitatea în totalitatea' sa, cste cauzalitatea chiar obiectiv pcrcepută: aşadar ea �u este nimic în ea Însăşi (" UA" 1:0 aA"StVOv \IIEU80<;; materia mendacium verax) ingredient al obiectului cunoscut

prin intuiţie, ea este o simplă idee abstractă, care nu este dată aparte în nici o experienţă. Această idee a materiei va fi mai complet analizată Într-uri capitol ulterior. - Cât despre obiectul dat în intuipe, ci trebuie să fie ceva

În sine şi nu numai ceva pentru un altul: altfel el s-ar reduce la

reprezentare, şi am ajunge la un idealism absolut, care În cele din urmă

nu ar fi decât egoism teoretic: orice realitatc ar fi suprimală., lumea nu 7


Lumea ca voinţd şi reprezentare

ar mai fi decât o fantomă' subiectivă, Daeă totuşi, fără a impinge mai

departe investigaţiile, ne-am limita la lumea cunoscută ca reprezentare, În acest caz ar fi indiferent dacă am considera obiectele

ca reprezentări ale creierului meu sau ca pe fenomene apărând În timp

şi spatiu: căci spaţiul şi timpul nu există ele Însele de'cât În creierul metl. In acest sens am putea afirma fără ezitare identitatea realului şi idealului: este adevărat că după Kant acesta nu ar fi deloc un punct de vedere nou. De altfel esenţa lucrurilor şi a lumii fenomenelor nu ar fi

evident epuizată cu aceasta; nu am fi avut în vedere decât latura

ideală

Cât despre latura reală, aceasta trebuie să fie radical distinCtă de lumea

ca reprezentare, ea este ceea ce luc.rurile sunt in

ele Însele: şi- această

bine decât

a refuzat simţurilor

diversitate absolută a idealului şi realului a pus-o Kant în lumină mai oricare altul.

Locke,

Într-adevăr,

cunoaşterea lucrurilor în sine; Kant o refuză' şi inteJ.ectului intuitiv,

expresie care Îmi serveşte la desemnarea a ceea ce el numeşte sensibilitate

pură, ca şi la desemnarea legii cauzalităţii, mediatoare

a

intuiţiei, în măsura în care această lege este dată a priori. Nu numai că

amândoi au dreptate dar se poate vedea imediat că este contradictoriu să afirmi că un lucru este 'cunoscut după ceea ce

este el in sine şi

pentru sine, adică În afara cunoaşterii. Căci orice cunoaştere este în

mod esenţial, aşa cum am spus, o reprezentare; dar reprezentan:.a mea,

şi tocmai pentru că este a mea, nu va fi niciodată identică cu esen�a în

sine a lucrului situat în afara mea. Existenţa în sine şi pentru sine a fiecărui lucru este În mod necesar

subiectivă; in reprezentarea altuia,

dimpotrivă, ea nu se prezintă în mod mai puţin necesar ca obiectivă, diferenţă eare nu va fi niciodată în intregime depăşită. Ea modifică

radical, într-adevăr, întreaga formă a existenţei obiectului: ca obiectiv

el presupune un obiect\străin a cărui reprezentare este, şi În plus, aşa

cum a demonstrat Kant, el' a trebuit să treacă prin forme străine propriei fiinţe, tocmai pentru că ele aparţin acestui subiect străin, care

nu poate fi cunoscut decât prin mijlocirea lor. Dacă aprofundând

această observaţie am În vedere corpuri neînsufleţite de o mărime uşor

perceptibilă, de o formă regulată şi sesizabilă, şi.dacă încerc să privesc

această existenţă .Într-un spaţiu cu trei dimensiunni ca pe existenţa în sine, deci ca pe existenţa subiectivă a corpurilor in discuţie, voi fi de

îndată reţinut de imposibilitatea de a considera aceste fomle obiective

ca pe existenţa obiectivă a lucrurilor; dimpotrivă, realizez imediat că

această reprezentare s-a născut in creierul meu, că această imagine nu cxistă decât pentru mine subiect cunoscător, şi că nu am deloc de a face

ClI

fiinţa ultimă, subiectivă in sine şi pentru sine a acestor corpuri , 8


Arthur Schopenhauer

neînsufleţite. �e de altă parte, nu pot admite că aceste corpuri există

numai în reprezentarea mea: cum ele au calităţi impenetrabile şi prin

ele o anumită activitate, sunt forţat să le atribui, într-un fel oarecare, o existenţă în sine . Astfel deci această impenetrabilitate a calităţilor,

dacă, pe de o parte,. presupune o existenţă exterioară cunoaşterii

noastre, pe de altă parte ea este cOnfirmarea empirică a faptului că această cunoaştere a noastră, tocmai pentru că se reduce la reprezentări

dctenninate de [omle subiective, nu ne dă niciodată decât fenomene şi

nu esenta în sine a lucrurilor. Este ceea ce explică faptul că tot ce ,

.

cunoaştcm rămâne ceva misterios şi insondabil;

Încetare constrânşi

noi suntem fără

să recunoaştem că ne este imposibil să în�eleg bine

chiar şi fenomenele cele mai comune şi mai simple. Căci nu numai

producţiile cele mai perfecte ale naturii, fiinţele vii, sau fenomenele

complexe ale lumii anorganice, rămân pentru noi de nepătruns; ci chiar acest

cristal

de

munte,

această

bucată

de

sulf

sunt,

datorită

proprietăţilor lor cristalografice, optice, cllimice şi electrice, un abis de

mistere şi neînţelesuri pentru cercetarea conştiincioasă şi aprofundată.

Lucrurile ar sta astfel, dacă am cunoaşte lucrurile aşa cum sunt ele în

sine; căci atunci am înţelege în întregime cel puţin fenomenele cele mai

simple; neignorându-Ie calităţile, fiinţa lor însăşi, întreaga lor esenţă ar

trebui să poată trece în cunoaşterea noastră. Lacunele cunoaşterii noastre au deci raţiunea lot, nu în aceea că nu suntem destul de familiari cu obiectele, ci În natura însăşi a acestei cunoaşteri. Căci

intuiţia noastră, şi prin urmare întreaga percep!ie empirică a obiectelor carc

ni se prezintă nouă,

fiind În mod esenţial

şi în principal

determinată de formele şi funcţiile facultăţii noastre de a cunoaşte, este inevitabil ca reprezentarea obiectelor să fie radical distinctă de esenţa lor; ele apar oarecum ca printr-o mască, aşa încât noi ghicim că ceva se

ascunde dincolo de ea, dar acest ceva nu îl putem cunoaşte. Ceea ce transpare este un mister insondabil;

niciodată natura unui

lucru

oarecare nu poate trece în întregime şi în toate privinţele în cunoaştere;

şi mai puţin încă putem, după metoda matematici lor, construi a priori

un obiect real. Aşa deci impenetrabiIitatea empirică a tuturor fiinţelor

din natură este o dovadă a posteriori a caracterului pur ideal şi

fenomenal al existentei noastre empirice. ' În consecinţă, nu vom depăşi niciodată fenomenul, dacă plecăm de la

reprezentarea,

adică

cunoaşterea obiectivă, altfel spus dc la

reprezentar�; ne vom mărgini la latura exterioară a lucrurilor, fără a

pătrunde în fiinţa lor intim�, fără a cunoaşte ce sunt ele în sine şi pcntru

sine. Până aici suntde părerea lui Kant. Dar, în ce priveşte adevărul pc . .

9


Lumea ca voinţă şi repre ze lJ!!l!!!.

-------------_.

care l-a stabilit, propun adevărul umlător care îl anulează oarecum pc al său, şi annme'că noi nu suntem numai

subiectul care cunoaşte, ci că noi Înşine categ()riei lucrurilor de clmosclll, că suntem noi Înşine lucrul in si n e , că prin urmare nu putem pătrunde din afară până aparţinem

la fiinţa proprie şi intimă a lucrurilor, dar că un drum plecând

dinăuntm ne rămâne deschis: acesta va fi oarecum o calc subterană, o comunicare secretă care, printr-un fel de trădarc, ne va introduce

dintr-o dată În fortăreaţa în faţa căreia au eşuat toate atacurile

îndreptate din afara

Lucrul în sine ca . atare ny poate intra în conştiin�ă decât Într-ul1

mod cu totul imediat şi anume În sens

că el Însuşi va lua cunoştinţa de el Însuşi; a pretinde că îl cunoşti în mod obiectiv, înseamnă a vrea să

realizezi o contradicţie. Tot ce este obiectiv este simplă reprezentare,

simplu fenomen, chiar simplu fenomen al creierului.

Rezultatul esenţial al criticii kantienc poate fi rezumat după cum

unnează: - Toate conceptele--care nu au la bază b intuiţie in spaţiu şi În

timp (intuiţie sensibilă), care nu sunt deci scoase dintr-o astfel de

intuiţie, sunt absolut vide, adică nu furnizează nici o cunoaştere. ar, intuiţia nefumizând decât fenomene şi nu lucruri în sine, rezultă că noi

nu avem nici o cunoaştere a lucrurilor in sine. .- Sunt de acord cu

această concluzie într-un mod general, in afară de caiul când este vorba despre

cunoaşterea

de

către

fiecare

a

propriei

voinţe;

această

cunoaştere nll este o intuiţie (orice intuiFe fiind situată în spaţiu) şi nici

nu este vidă; ea este dimpotrivă mai reală decât oricare alta. Ea nu cste nici a priori, asemeni cunoaşterii pur formale, ci în întregime a

posteriori; acesta este şi motivul pentru care nu putem, Într�un caz

particular, să anticipăm această cunoaştere: previziunile pe care le riscăm în acest sens sunt cel mai adesea dezminţite. În fapt,

voinţa

noastră ne furnizează unica ocazie pe care o a'Cem de a ajunge la înţelegerea intimă a unui proces care ni se prezintă într-o manieră

obiectivă; ea ne furnizează ceva imediat cunoscut, şi care nu este ,la tot restul, dat numai În reprezentare. Deci în Voinţă trebuie căutat

unicul dat· susceptibil de a deveni cheia oricărei alte cunoaşteri adevărate; de la Voinţă pleacă drumul unic şi îngust care ne poate duce

la adevăr. Aşadar, plecând de la noi înşine trebuie să c;ăutăm să

înţelegem Natura şi nu invers, să căutăm a ne cunoaşte pe noi înşine

plecând de la cunoaşterea. naturii. Vom înţelege întâmplător mai bine punerea in mişcare a unei bile după un impuls primit, decât propria

noastră I!lişcare după un motiv perceput? Mulţi cred acest lucru; dar eu

afirrn.că este adevărat contrariul. Vom ajunge totuşi să recunoaştem că 10


Arthur Schopenhauer

in ultimă instanţă, esenţa celor două procese citate este identică, cam în

felul binemţeles în care ultimul sunet perceptibil al scării annonice este identic cu sunetul cu acelaşi nume, situat cu zece octave mai sus. Să nu uităm însă ( În ce mă priveşte, am ţinut întotdeauna la acest punct de vedere) că această percepţie intimă a propriei noastre voinţe este departe de a furniza o cunoaştere completă şi adecvată a lucrului în sine. Ar fi cazul, dacă ' această percepţie ar fi cu totul imediată. Or, ea ne parvine printr-o întreagă serie de mtennediari: voinţa Într-adevăr îşi creează.un corp, prin mijlocirea acestui corp un intelect care îi permite să intre în relaţii' tu lumea exterioară şi in sfârşit, datorită acestui intelect, ea se recunoaşte în conştiinţa reflectată (totuşi necesară a lumii exterioare) cu voinţă; aşadar această cunoaştere 'a lucrului în sine nu este complet adecvată. Căci chiar în conştiinţă eul nu este absolut simplu, ci se 'compune dintr-o parte cunoscătoare, intelectul, şi dintr-o parte cunoscută, voinţa: primul nu este cunoscut, aceasta nu cu noaşte deşi amândouă se întâlnesc şi se confundă în conştiinţa unui aceluiaşi eu. Aşadar acest eu nu este intim cunoscut în toate elementele sale, nu este absolut deloc transparent, ci opac, şi de aceea rămâne o enigmă pentru el însuşi. Aşa deci, şi în cunoaşterea fiinţei noastre interne, există o· deosebire Între fiinţa în sine a obiectului acestei cunoaşteri şi perceperea acestei fiinţe în 'subiectul care cunoaşte. Totuşi această cunoaştere interioară este eliberată de două fonne inerente cunoaşterii externe şi anume de fonna spaţiului şi de fornIa cauzalităţii, mediatoare a oricărei intuiţii sensibile. Ceea ce rămâne este fonna timpului şi raportul dintre ceea ce cunoaşte cu ceea ce este cunoscut. Prin unnare, în această conştiinţă interioară lucrul în sine s-a debarasat desigur de un mare număr de văluri fără ca totuşi să se prezinte în stare nudă şi fără înveliş. Cum forma timpului· este inerentă vointei noastre, noi nu o cunoaştem decât în actele ei izolate şi succesive, �u în totalitatea ei, aşa cum este în sine şi pentru sine; şi de aceea nici nu îi cunoaşte nimeni a priori caracterul, care nu se relevă decât în mod imperfect pe calea experienţei; Dar, în ciuda tuturor acestor imperfecţiuni, percepţia, prin care sesizăm impulsurile şi 'Ilctele propriei noastre voinţe, este cu mult mai imediată decât oricare altă percepţie; ea este punctul în care lucrul în sine intră în modul cel mai imediat în fenomen; unde este luminat cel mai îndeaptoape de subiectul care cunoaşte.· De aceea acest proces astfel cunoscut este singurul apt să. devină punctul de plecare pentru explicarea restului. Căci de fiecare dată când din adâncurile fiinţei noastre intime un act de voinţă se iveşte În conştiinţa care cunoaşte, se produce o trecere ,


lInediată de la lucrul În sine şi netemporal în knolllcn. Actul de voinp nu este deci cu siguranţă decât fenomenul i lorecis

cel mai

apropiat şi cel 111.1 i

al lucrului În sine; dar rezultă de aici că dacă toate celelalle

ienomene ar putea fi cunoscute de noi tot atât de imediat, tot atât de ,atim, ar trebui să le luăm ca pe ceea ce este 111

\uinţa în

noi înşine. De C I

acest sens spun că voinţa este esenţa intimă a oricărui lucru şi o

"urnesc

lucrul

în

sine.

Prin

aceasta

doctrina

IIlcognoscibilităţii lucrului În sine este modificată

kantiană

,1

În sensul că al:csl

lUCru în sine nu estc il l cognos ci bil decât în mod absolut, dar că ci este

i,llocuit pentru

lIoi prill

c6:J mai imediat dintre fenomenele sale, care se

deosebeşte radil:al de toate celelalte tocmai prin caracterul său imediat: noi trebuie deci să reducem intreaga lume a fenomenelor la fenomenul In care lucrul în sine se prezintă cu cele mai puţine văluri, şi care nu

rămâne fenomen decât pentru că intelectul meu, singurul susceptibil de cunoaşte, este întotdeauna distinct de mine ca "Qinţă şi nu este l'Iiberat de forma timpului, nici în percepţia intimă.

.1

Acest ultim pas fiind lacut, ne mai rămâne totuşi să ştim ce este ÎII

tdtimă instanţă, În mod absolut în sine această voinţă, care se reprezint<'l

III

lume şi ca lume. În alţi termeni, ce este ca, abstracţie lac ân d de

tespectarea ei ca voinţă. de fenomenul ei'? Ce este ea, in arar�1

Această întrebare nu va primi niciodată răspun:, dcoarece, aşa cum am spus, simplul fapt de ,a fi cunoscut este îl. -.;ontradicţie Cll existenţa în sine şi constituie un caracter fenomeJlal ,unoaşterii?

-

Dar simpla posibilitate a acestei întrebări demonstrează că lucrul ÎI! �,ine, pe care îl cunoaştem în modul cel mai imediat în voinţă, poat.

J.vea în afara oricărui fenomen posibil condiţii, calităţi şi moduri de a li

care pentru noi sunt absolut de necunoscut, şi care rămân întocmai cu esenţa lucrului în sine, când acesta, aşa cum s-a arătat în Cartc<l

,1

patra, se dă ca "oinţă liberă, adică ieşită complet din domeniul fenomenal, când ea a reintrat în neant din punctul de vedere al cunoaşterii noastre, adică din punctul de vedere al lumii fenomenak Dacă voinţa ar fi lucrul în sine într-un mod absolut, acest neant ar fi d IIlsuşi absolut; când de fapt în Cartea a 'Patra el se prezintă în mod ' expres ca un neant pur relativ. Dorind

completez

prin

câte\a

consideratii

necesare

demonstraţia, dată în Cartea a doua şi în tratatul meu asupra Voinţei ;/1

Natură� acestei doctrine, după care toate fenomenele din această IUlIle n u sunt decât obiectivarca în grade diverse a ccea ce in cunoaşterea I.:ea

mai imediată ne apare ca voinţă, voi începe prin a relata o serie de [apte psihologice din car:e rezultă că in propria noastră conştiinţă voinţa se

12


Arthur Schopenhauer

prezintă

întotdeauna

în

elementul

prim

şi

funqamental,

predominanţa sa asupra intelectului este incontestabilă, că acesta este absolut secundar, subordonat, condiţionat. Această demonstraţie este eu atât mai necesară, cu cât toţi filosofii anteriori mie, de la primul până la

ultimul,

plasează adevărata

fiinţă

a omului în

cu noaşterea

conştie ntă; eul, sau la unii ipostaza transcedentă a acestui eu numilă suflet, este reprezentat înainte de toate şi in mod

esenţial

ca fiind

cunoscător, sau chiar ca fiind gânditor; numai într-un mod secundar şi derivat el este conceput şi reprezentat ca o fiinţă voitoare. Această

veche eroare fundamentală pe care toţi au împărtăşit-o, acest enonn

1tPIDtOV 'l'EUOOC;, acest fundamental U'V'tEPOV 1tpO'tEpOV trebuie

izgonit cu orice preţ din domeniul filosofiei, şi de aceea mă străduiesc

să stabilesc fără echivoc natura adevărată a lucrului. Cum acest fapt se . intreprinde aici pentru prima oară, după mii de ani de gândire filosofică, nu va fi inutil să intru în detalii. Fenomenul surprinzător al acestei erori profesată într-un punct fundamental de toţi filosofii, a acestei inversiuni absolute de tenneni, se poate explica în parte, mai

ales pentru filosofii erei creştine, prin faptul că toţi aveau intenţia să reprezinte omul ca fiind profund distinct de animal şi că simţeau vag că această distincţie stă în intelect şi nu în Voinţă; de aici de aici o tendinţă inconştientă de a face din intelect lucrul esenţial, mai mult chiar, de a

,reprezenta Vointa ca pe o simplă funcţie a intelectului. - De aceea

conceptul de suflet nu este numai inadmisibil, aşa cum arată Critica Raţiunii pure, ca ipostază transcendentă; dar el devine sursa unor erori

iremediabile, deoarece această această noţiune a unei "substanţe simple" stabileşte a priori o unitate indivizibilă a cunoaşterii şi a voinţei a căror separare este tocmai primul pas spre adevăr. Acest concept nu

va mai trebui să figureze în filosofie, el trebuie abandonat medicilor şi

fiziologilor germani care, după ce au lăsat scalpelul şi spatula, încep să filosofeze asupra conceptelor care li s-au inoculat de la prima comuniune. Să încerce cu acest bagaj să-şi facă un nume în Anglia. Fiziologii şi anatomiştii francezi au scăpat până acum de acest reproş. Concepţia cea mai apropiată şi cea mai incomodă - pentru toţi lceşti filosofi - a acestei erori comune este următoarea: cum cunoaşterea conştientă dispare în mod vădit O dată cu moartea, ei sunt

obligaţi sau să considere moartea ca dispariţia omului, şi întreaga

lIoastră fiinţă se revoltă impotriva acestei idei; sau să admită o persisten ţă a cunoaşterii conştiente, dogmă filosofică care cere o credinţă nestrămutată,

căci fiecare a putut să

se '

convingă din

experien ţă că orice cunoaştere este într-o dependenţă absolută de creier 13


Lumea ca voinţă şi reprezentare

şi ci este la fel de uşor că crezi într-o cunoaştere fără creier pe cât este

de uşor să crezi într-o digestie· fără stomac. Numai filosofia mea permite ieşirea din această dilemă, plasând esenţa omului nu În conştiinţă, ci în voinţă. A�, într-adevăr, nu este în mod esenţial legată de conştiinţă, dar este faţă de aceasta din urmă, adică faţă de cunoaştere, ceea ce substanţa este faţă de accident, obiectul luminat faţă de lumină, coarda faţă de partea din instrument care o susţine şi ea intră în conştiinţă, dinăuntru, aşa cum lumea exterioară pătrunde în ea din afară. Din acest moment putem concepe această indestructibilitate a nucleului nostru esen�al, a fiinţei noastre adevărate, deşi moartea ne desfiinţează

în

mod vădit intelectual, deşi acest intelect nu a existat

înaintea naşterii. Căci intelectul. este la fel de tranzitoriu ca şi creierul al cărui produs, sau mai curând activitate, este. Creierul, ca întregul organism, nu este decât produsul, fenomenul secundar al Voinţei care ea singură este eternă.

14


CAPITOLUL XIX l

Despre primatul voinţei în conştiinţa de s�ne Voinţa, ca lucru în sine, constituie esenţa intimă, adevărată şi

indestructibilă a omului; dar în ea însăşi ea este fără cOnştiinţă. Căci

conştiinţa este determinată de intelect care nu este decât un simplu accident al esenţei' noastre: intelectul este într-adevăr o funcţie a creierului, şi acesta cu nervii ambianţi şi măduva spinării nu este decât

lin fruct, decât un produs, voi spune chiar un parazit al restului organismului, deoarece el nu se angrenează direct În maşinăria intimă a organismului şi nu serveşte la conservarea eului decât pentru că îi

reglează raporturile cu lumea exterioară. Dimpotrivă, organismul însuşi

este voinţa individuală devenită vizibiLă, obiectivată, el este imaginea acestei voinţe, aşa cum se desenează ea în creier (care, aşa cum am

văzut în prima Carte, este condiţia lumii obiective, ca atare); prin urmare el este condiţionat de formele cunoaşterii acestui creier, de spaţiu, timp şi cauzalitate; el se prezintă ca un lucru întins, manifestându-se prin acte succesive; material, care actionează adică.

Impresia directă a membrelor noastre şi intuitia sensibiiă legată de ele

nu are loc decât în· creier. În consecinţă, put�m spune: intelectul este fenomenul secundar, organismul-fenomenul primar, şi anume fenomenul imediat al voinţei; voinţa este metafizică, intelectul fizic; intelectul este, ca şi obiectele sale, un fenomen pur, voinţa singură este

lucru în sine - mai putem spune în termeni noi metaforici, şi simbolici

oarecum: - voinţa este substanţa omului, intelectul este accidentul; voinţa este materia, intelectul forma; voinţa este căldura, intelectul

lumina. În sprijinul c;lcestei teze şi pentru a o pune mai bine în evidenţă vom

cita, ca pe tot atâtea documente, mai multe fapte de ordin psihologic. Sperăm chiar că această trecere În revistă va furniza mult mai multe elemente ştiin�ei omului interior decât pot fi găsite în psihologiile

sistematice.

Se referă

la § 19 din primul volum

15


Lumea ca voinţă şi reprezentare 1

-

Asemeni conştiinţei a altceva, adică percepţia lumii exterioare,

conştiinţa de sine conţine, aşa cum s-a spus mai înainte, un element cunoscător şi un element cunoscut: fără de care aceasta nu ar mai fi o

conşti inţă. Căci conştiinţa constă în cunoaştere: dar cunoaşterea implică un subiect care cunoaşte şi un obiect care este cunoscut; de aceea conştiinţa de sine ar fi imposibilă fără această' opoziţie a părţii care cunoaşte şi a celeilalte părţi în mod esenţial distincte, care este cunoscută. Aşa cum nu există obiect fără subiect, la fel nu există subiect fără obiect, adică nu există cunoaştere fără ceva care diferă de subiectul care îl cunoaşte. O conştiinţă deci care nu ar fi decât intelig�nţă �ste imposibilă. Inteligenţa seamănă cu soarele care nu luminează spaţiul decât datorită prezenţei unui corp, care îi reflectă razele. Subiectul cunoscător, ca atare, nu poate fi cunoscut: altfel el ar fi obiectul cunoscut al altui subiect cunoscător. Ca element cunoscut în conştiinţa de sine găsim în mod exclusiv voinţa. Sunt, într-adevăr, impulsuri şi modificări ale voinţei, nu numai voliţia şi decizia, în sensul restrâns al tennenului, ci şi orice aspiraţie, orice dorinţă, orice repulsie, orice speranţă, orice temere, orice ataşament, orice oră, pe scurt tot ce constituie În mod imediat fericirea sau suferinţa, plăcerea sau durerea; toate aceste stări sufleteşti sunt însuşi actul de voinţă în măsura În care

el acţionează din afară. Or, în orice cunoaştere, partea cunoscută şi nu partea cunoscătoare este elementul prim şi esential; prima este

1tPIDtOT01tOC;, ultima EX'tU1tOc;. . În conştiinţă deci a�esta este voinţa, .

element cunoscut, care este prim şi esenţial; subiectul cunoscător este partea secundă, venită pe deasupra; este oglinda. Voinţa şi cunoaşterea

sunt una pentru cealaltă ceea ce este corpul luminos în el însuşi pentru corpul care îI reflectă, ceea ce este coarda care vibrează pentru acea parte a instrumentulu( care o susţine: sunetul produs de aceasta din unnă poate servi ca simbol conştiinţei. - Un alt tennen de comparaţie ne va fi furnizat de plantă. Aceasta are, cum se ştie, doi poli, rădăcina şi corola, una căutând întunericul, umiditatea şi răcoarea, cealaltă lumina, uscăciunea şi. căldura: punctul de indiferenţă dintre ambele, în care ele se separă, este le col/el Icare se găseşte la nivelul solului. Rădăcina este elementul esenţial şi prim a cărui moarte o antrenează pc cea a corolei, ea este deci primară; corola, in schimb, est� elementul aparent dar derivat, ea moare fără ca rădăcina să dispară, ea este deci secundară. Rădăcina reprezintă voinţa, corola intelectul; cât despre punctul de indiferenţă dintre cele două, le collet, acesta ar fi eul, punct . Cuvânt francez folosit de Schopenhauer. zonii de trecere între tulpina şi riidăcina unei plante (n.t)

16


..fnhur Schopenhauer

� celeilalte. Acest eu este subiectul identic a cunoaşte şi a vrea; idDţiţateeare a fost prima mea

terminal comun al uneia şi

protempore al lui

uimire filosofică şi pe care am numit-o în prima din scrierile mele filosofice, Despre principiul raţiunii, miracolul Xa:t este punctul de plecare

şi.

'

E�OX"V.

Acesta

de legătură". în timp, .a ansamblului

fenomenelor, adică a obiectivării voinţei, determinând aCeste fenomene şi fiind determinată de ele la rândul ei'. - Această comparaţie ar putea fi impinsă mai departe şi aplicată la natura individuală a

omului

Îmr-adevăr, aşa cum o coardă mare nu provine în general decât dintr-o

rădăcină mare, .. la fel facultătile intelectuale extraordinare nu se întâlnesc decât la acei indivizi d taţi cu ,o voinţă olentă şi pasionată,

ti

Un geniu care fU avea o fire flegmatică şi pasiuni uşoare ar semăna cu

acele gramlnee care; în ciuda unei corole considerabile compuse din

frunze dese, au rădăcini prea mici; dar un astfel de geniu nu se va întâlni. Este un fapt dovedi t fiziologic că violenţa şi impettiozitatea

voinţei' sunt condiţia puterii intelectuale; într-adevăr, activitatea cerebrală este determinată de mişcarea arterelor carotide care aleargă la baza creierului şi comunică cu acesta la fiecare pulsaţie; de aceea o mare activitate cerebrală nu este posibilă fără puternice bătăi de inimă, şi chiar. după Bichat, fără un gât puţin� lung. Dacă nu întâlneşti geniu

asociat cu o voinţă debilă, întâlneşti foarte bine dorinţe violente, o fire pasionată şi impetuoasă, unite cu un intelect slab, cu un creier mic,

adică prost confonnat într-un craniu gros, fenomen pe cât de frecvent pe atât de respin gător; aş putea' compara aceste anomalii cu nişte sfecle.

17


Lumea ca voinţă şi reprezentare

apărea la prima vedere o specie necunoscută până atunci, totuşi considerăm de acum ca fiindu-ne cunoscută şi chiar familiară esenţa intimă a naturii lor. Ştim într-adevăr că animalul vrea, ştim chiar şi ce vrea, să fiinţeze şi să fiinţeze in tihnă, să trăiască şi să dureze ca specie; şi cum obiectele acestei voinţe sunt identice cu cele ale voinţei noastre, nu ezităm sA: atribuim animalului toate 'afecţiunile voinţei pe care le observăm în noi înşine, şi vorbim despre dorinţele şi repulsiile lui, despre temerile, despre furia, ura, dragostea, bucuria, tristeţea, tâ.r\iirea lui etc.· Dimpotrivă, dacă este vorba despre fenomenele cunoaşterii animale, iată-ne în incertitudine. Nu înd�ăznim să afirmăm că animalul concepe, gândeşte, judecă, ştie, nu îi atribuim cu certitudine decât reprezentări, pentru că fără ele voinţa lui nu s-ar preta la modificările mai sus enunţate. Cât despre forma precisă a cunoaşterii animale,. despre limitele ei exacte la o specie dată, nu avem decât noţiuni vagi şi suntem reduşi la a face presupuneri; de aceea ne este atât de greu să ne inţelegem cu· animalele: nu ajungem, la acest rezultat decât. datorită datelor experienţei şi printr-o educaţie artificială. Deci cunoaşterea este cea care diferenţiază conştiinţele. Dimpotrivă, dorinţa, aspiraţiile, voinţa, repiilsia, aversiunea, lipsa de voinţă sunt proprii oricărei conştiinţe: omul le are în comun cu polipii. Aceste stări deci constituie esenţa şi baza oricărei conştiinţe. Desigur ele se manifestă diferit la diversele specii de animale� dar această diefrenţă ţine cel mult sau cel puţin de întinderea sferei lor de cunoaştere: căci în cunoaştere se găsesc .motivele care provoacă aceste stări. Toate actele şi toate gesturile care la animale exprimă mişcări al'e voinţei, noi le înţelegem imediat, prin analogie cu propria noastră fiinţă. De aceea avem pentru ele o simpatie pe cât de profundă pe atât de' variată În fonnele ei. .Prăpastia dimpotrivă care ne separă de ele, numai deosebirea de intelect o sapă. Această prăpastie care se găseşte între un animal foarte inteligent şi un om foarte mărginit nu este poate mai puţin adâncă intre un imbecil şi un om de geniu; de aceea suntem foarte surprinşi când constatăm uneori între aceşti doi oameni o asemănare care ţine 'de similitudinea înclinaţiilor şi pasiunilor. - Din această constatare rezultă clar că voinţa este la toate fiinţele animale elementul prim şi substanţial; intelectul dimpotrivă este elementul secund, grefat pe primul; el nu este altceva chiar decât instrumentul voinţei, instrument mai mult sau mai puţin complicat după exigenţele acesteia. Aceleaşi scopuri directoare ale voinţei unei specii, 'care inannează această specie cu copite, cu gheare, cu mâini, cu aripi, cu coarne sau cu dinţi, o dotează şi cu un creier mai mult sau mai puţin dezvoltată, a cărui funcţie este înţelegerea necesară ,

.

. \

18


ArthIH' Schopenhauer a conservării speciei. într-adevăr, pe scara ascendentă a animalelor, cu cât organizarea devine mai complexă, cu atât mai multiple devin· şi nevoile, cu atât mai variate şi în mod mai special determinate obiectele necesare satisfacerii lor; căile care duc la aceste obiecte şi care trebuie toate să fie căutate şi cunoscute devin din ce în ce mai încâlcite, mai îndepărtate; prin urmare reprezentările animalului trebuie să câştige in aceeaşi măsură în complexitate, în precizie şi în coeziune; atenţia lui se va

trezi. mai uşor, va fi mai încordată şi mai durabilă, într-un cuvânt

intelectul lui va fi mai dezvoltat şi mai perfect. Vedem deci că instrumentul inteligenţei, adică sistemul cerebral şi organele de simţ, urmează pas cu pas în dezvoltarea ei extinderea nevoilor şi gradul de complicaţie al organismului; creşterea părţii cu

a

părţii

reprezentative (în opoziţie

voitoare) a conştiinţei, îşi are expresia fizică în

predominanţa creierului asupra restului sistemului nervos mai întâi, şi apoi în predominanţa creierului propriu-zis asupra cerebelului, primul fiind după Flourens atelierul reprezentărilor, celălalt directorul şi ordonatorul mişcărilor.. Ultimul pas făcut în acest sens de natură este cu adevărat enorm. Căci la om nu numai facultatea de reprezentare intuitivă, singura la care participă celelalte specii animale, atinge cel mai înalt grad de perfecţiune, dar la ea se adaugă şi reprezentarea

abstractă, gândirea, adică raţiunea, şi cu ea reflecţia. Această mărire considerabilă a intelectului, adică a părţii secunde a conştiinţei, îi conferă din acest moment acesteia o anumită predominanţă asupra părţii prime, în sens că activitatea

�i

va fi de aici înainte preponderentă.

La aninlal, într-adevăr, sentimentul imediat al poftelor satisfăcute sau contrariate constituie fondul esenţial al conştiinţei, şi acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât coborân1 trept�le ierarhiei animale, aşa încât ultimele animale nu se mai deosebesc deloc de plan� decât prin faptul d� a avea câteva surde reprezentări suplimentare; la om se produce contrariul. Poftele lui deg�ba depăşesc în violenţă pe cele ale oricărui alt animal şi degenerează în pasiuni, conştiinţa va fi constant ocupată de reprezentări şi gânduri care o umplu şi o domină. Acestui fapt desigur trebuie să-i atribuim această eroare fundamentală a filosofilor, care îi face să considere gândirea ca pe elementul prim şi esenţial a ceea ce ei numesc suflet, adică viaţa interioară sau spirituală a omului şi care nu-i face să vadă în voinţă decât un rezultat al intelectului, produs mai târziu. Dar dacă ar fi adevărat că voinţa emană din inteligenţă, cum ar putea, animalele; chiar şi din speciile inferioare, să asocieze la o cunoaştere extrem de săracă o voinţă atât de adesea neîmblânzită şi violentă? Această eroare fundamentală, care face 19


Lumea ca voinţă şi reprezentare

oarecum din accident substanţa, i-a angajat pe filosofi pe căi greşite de

fost_imposibil să iasă.J..a. .om,;JL-..atl -.p!eponderenţă relativă numai a lui, a cunoaşte asupra lui, a voi -poate merge foarte

pe care le-a

departe; la anumiţi indivizi, extraordinar de favorizaţi, cunoaşterea, adică partea secundă a conştiinţei, ajunsă la maximul de dezvoltare, se detaşează în întregime de partea voitoare.; ea

acţionează

liber, pe

propria-i socoteală, adică fără să primească impuls de la voinţă, şi în acest' fel devine pur obiectivă, oglindă luminoasă a lumii; din această cunoaştere, ajunsă la acest grad de autonomie, ies concepţiile

geniului

care fac obiectul celei de a treia Căr�i. III

-

Dacă parcurgem de sus in jos scara ierarhică a animalelor,

vedem că intelectul devine din ce în ce mai slab şi mai imperfect; dar nu remarcăm nicidecum o degradare corespunzAtoare a voinţei. Aceasta dimpotrivă se afirm� pretutind<ilni identică cu ea însăşi; şi se produce întotdeauna cu aceleaşi caracteristici: ataşament' extrem faţă de viaţă, grijă pentru individ şi specie, egoism absolut faţă de toate celelalte

fiinţe, înclinaţii fundamentale la care vin să se adauge altele secundare.

Chiar la cea mai măruntă insectă voinţa există in toată perfecţiunea şi integritatea sa: ea vrea ceea ce vrea la fel de ferm şi de infailibil ca omul. Nu există deosebire decât În

ceea ce este vrut, adică în motive,

dar· acestea ţin de intelect. Acest din urmă element secundar, ataşat organelor corporale, are grade de perfecţiune nenumărate şi este în mod esenţial limitată şi imperfect Voinţa, dimpotrivă, ca lucru în sine, ca element primar, nu poate fi niciodată imperfectă; fiecare act de voinţă este tot ce poate fi. In virtutea simplităţii cu due este înzestrată voinţa ca lucru în sine, ca fenomen imediat al fiinţei metafizice, esenţa ei nu comportă grade, ci este întotdeauna egală cu ea însăşi: ea nu prezintă grade decât în

maniera de a fi afectată, care merge de la înclinaţia cea uşurinţa cu. care este afectată, care

mai slabă până la pasiune,şi În

urmează o gradaţie ascendentă, de la temperamentul flegmatic până la temperamentul coleric. Intelectul, dimpotrivă, nu prezintă numai grade În

maniera de a fi afectat, care merge de la toropeală la vervă şi

entuziasm; esenţa lui însuşi comportă şi altele: această esenţă variază în perfecţiune, urmează o dezvoltare crescândă de la animalul plasat pe

cea mai joasă treaptă, care nu percepe decât vag, până la om, şi în specia umană de la imbecil până la omul de geniu,

voinţa singură este

pretutindeni ea însăşi, în toată integritatea sa. Căci funcţia ei este de o simplitate extremă: ea constă în a vrea şi a nu vrea; şi se realizează uşor, fără efort şi fără a necesita exerciţii prealabile; cunoaşterea 20


AftIUu Schopenhauer dimpotrivă are funcţii multiple şi nu se operează niciodată fără efort:

an:buie efort pentru a fiXa atenţia, pentru a preciza obiectul, şi la .un grad superior, pentru a gândi şi reflecta; de aceea cunoaşterea eSte o.1rem de perfectibHă prin practică şi educape; Când intelectul îi' prezintă voinţei un simplu obiect intuitiv, aceasta îşi manifestă pe loc aprobarea sau refi,Izul; la fel şi când intelectul a examinat cu trudă şi a cumpănit date numeroase, când prin mijlocirea unor combinaţii diferite a

ajuns în sfărşit la un rezultat care pare cel mai în confonnitate cu

interesul voinţei, aceasta, care Între timp s-a odihnit, îşi face intrarea ca

sultanul în ,))ala Divanului pentru a-şi manifesta ca de obicei aprobarea sau refuzul, funcţie voluntară care poate foarte bine prezenta diferenţe

de grad, dar nu o diferenţă esenţială. . Această diferenţă fundamentală de natură Între voinţă şi intelect,

simplitat� şi spontaneitatea uneia, complexitatea şi caracterul derivat al celeilalte, ne apar şi mai clar dacă urmărim .în noi înşine jocul acestei

influenţe reciproce, dacă examinăm în detaliu cum imagini şi gânduri care se ivesc în intelect pun în mişcare voinţa, şi cum totuşi, în această

întrepătrundere, rolul fiecăreia din cele două facultăţi este net tranşat şi distinct. Această observaţie am putea-o face apropo de evenimentele reale care afectează puternic voinţa, pe când în ele însele şi mai întâi, sunt simple obiecta ale intelectului. Dar acest fenomen nu prezintă toate

condiţiile

de claritate

dorite; pe de o parte, nu apare imediat că această

realitate ca atare nu există mai întâi decât în intelect; în al doilea rând, schimbarea acestui element intelectual în element volitiv nu se operează destul de rapid pentru a ne permite să-I cuprindem dintr-o privire şi să-I

sesizăm cu claritate. Dar aceste conditii favorabile se realizează într·un ' alt c� vreau să spun când lăsăm să . acţioneze asupra voinţei noastre simple gânduri, simple imaginatii. Când, de exemplu, singuri cu noi

înşine, ne recapitulăm în. gând problemele personale şi percepem distinct ameninţarea unui pericol real şi posibilitatea unei rezolvări nefaste, de îndată inima ni se strânge de nelinişte şi sângele ne îngheaţă

în vine. Dacă .intelectul trece la posibilitatea unei rezolvări nefaste şi permite imaginaţiei să zugrăvească fericirea astfel obţinută şi atât de îndelung sperată, de îndată pulsul ne bate vesel şi inima se simte uşoară

ca un fulg; şi această stare persistă până când intelectul

se

smulge

c;iin

visare. O împrejurare oarecare ne readuce în acest moment arpintirea

unei ofense şi a unei nedreptăţi suferite cu mult timp în unnă, mânia şi furia ne vor agita pieptul atât de calm până atunci. Dar iată că se

iveşte, adusă ca din întâmplare, imaginea unei femei iubite, moartă de multă vreme, evocare dragă de care se leagă un întreg roman cu scene 21


Lumea ca voinlă şi reprezentare încântătoare şi mânia face \Ioc unei dorinţe arzătoare şi melancolice. În sîarşit, o împrejurare ÎIi care altădată ne�am mcut de ruşine ne revine în minte: ne ghemuim în noi înşine, o roşeaţă puternică ne acoperă fruntea şi căutăm prin vreo frază aruncată cu voce tare' să scăpam cât mai repede de această amintire, să o alungam asemeni celui care caută să îndeparteze spiritele rele. După cum vedem� 'intelectW· &Ce muziea şi vOinţa dansează du ea. Voinţa este ca un' copil pe care bona îl poate face să treacă prin stările cele mai diverse, spunându-i poveşti alternativ triste sau vesele. Raţiunea acestui raport reciproc stă ţn faptul că voinţa

Pa.

prin ea însăşi nu cunoaşte şi intelectul care îi este asociat este incapabil să vrea. , Voinţa este asemăriătoare unui corp pus în mişcare; intelectul, centru al motivelor, este asemănător cauzelor care fac corpul să se mişte. În aceste raporturi reciproce, voinţa păstrează totuşi supremaţia şi o arată atunci când, sătulă de a servi drept j ucărie intelectului; îl face pe acesta Să simtă în ultimă instanţă puterea ei suverană, interzicându-i unele reprezentări, unele serii de idei şi aceasta pentru că ştie sau mai curând pentru că intelectul a învăţat-o că aceSte reprezentări ar putea face să se nască în ea una din mişcările pe care tocmai am descris-:a; în acel moment, ea înfrânează intelectul şi îl forţează să îşi abată atenţia spre altceva,. Şi trebuie ca intelectul să accepte această schimbare, oricât de neplăcută i-ar părea, o dată ce voinţa i-o cere imperios: sau mai curând, rezistenţa manifestată apropo de Întorsătura luată nu pleacă din inteligenţă, care în ea însăşi este întotdeauna indiferentă, ci din voinţa însăşi care este în parte atras! de o reprezentare pentru care simte, pe de altă parte, repulsie. Această reprezentare într-adevăr o interesează într-o privinţă, pentru că o mişcă; dar în acelaşi timp cunoaşterea abstractă îi spune că această reprezentare îi va cauza în mod inutil o zguduitură penibilă sau nedemnă; şi atunci voinţa ia o

hotărâre conformă cu această ultimă cunoaştere şi constrânge intelectul să i se supună. "Afi stăpân pe tine", iată excepţia care caracterizează rezultatul decisiv al acestei lupte; evident stăpânul eSte voinţa, servitorul este intelectul; căci cârma este ţinută în ultimă il}stanţă de aceasta, care prin urmare constituie esenţa însăşi a omului. In această privinţă, titlul de d'H)'E/lovtXov s-ar potrivi voinţei; pe de altă parte

acelaşi titlu ar putea fi revendicat de intelect, pentru că el este ghidul şi conducătorul: asemeni 'comisionarului merge înaintea călătorului ale cărui bagaje le poartă. Dar comparaţia care caracterizează cel mai bine raportul dintre aceste dquă facultăţi este cea a orbului viguros care îl ' poartă pe umeri pe paraliticul care vede bine,

22


..fIfIrur Schopenhauer Ceea ce ' confirmă încă o dată natura acestui raport, aşa cum l-am stabilit deja, este faptul că la origine intelectul este complet străin de rezoluţiile voinţei. El. îi furnizează într-adevăr motivele; dar află abia mai târziu şi a posteriori în ce sens au acţionat acestea; tot aşa cel care face o experienţă chimică combină reactivele, apoi aşteaptă rezultatul. Mai mult: intelectul rămâne atât de mult în afara rezoluţiilor şi deciziilor secrete ale voinţei, încât nu le află aecât prin surprindere şi punându-se să le spioneze; trebuie să o prindă În flagrant delict pentru a-i ghici adevăratele intenţii. Astfel, am conceput un plan în

'

''lT

ivinţa

căruia mai am totuşi unele scrupule; pe de altă parle, posibluLuL(,;u ",ii

însă nesigură, deoarece . ea depinde de circumstante exterioare până în prezent nedecise; este deci inutil să iau acest plan să fie realizat este dinaiL1te o

hotărâre şi las lucrurile în voia lor.

Într-un asemenea caz mi

se întâmplă adesea să ignor în ce măsură m-am făcut în secret complicele acestui plan şi cât de mult îi doresc realizarea, în ciuda

scrupulelor care Îmi rămân; adică intelectul ' nu ştie nimic din toate acestea. par iată că primesc o ştire favorabilă executării planului; de

Îndată sunt inundat de o bucurie intensă care mi se risipeşte în toată fiinţa şi, spre uimirea !!lea, pune stăpânire pe ea durabil: Numai în acel . moment intelectul află cu ce forţă voinţa se ataşase de acest plan, cât de mult ţinea la el, în timp ce intelectul îl considera ca fiind cu totul problematic şi grav compromis de scrupulele în chestiune. - Alt caz: am

p

contractat în grabă un angajament reci roc, pe care îl credeam foarte

potrivit cu dorinţele mele. Iată că această situaţ ie

îmi crează dificultăţi,

îmi cauzează necazuri, şi încep să cred că mă căiesc în fond pentru graba arătată: totuşi alung această idee, convingându-mă că chiar fă�ă . a fi legat aş continua .să procedez cum am Iacut-o. Dar iată că cealalUi parte rupe angajamentul, şi îmi dau seama cu surprindere că această soluţie îmi produce o mare uşurare şi bucurie. - Adesea nu ştim ce anume sau de ce anume ne temem. Putem dori ceva ani de zile fără să ne-o mărturisim, fără ca măcar să fim deplin conştienţi de acest lucru; şi aceasta pentru că intelectul nu trebuie să ştie nimic, pentru' că o destăinuire ne pare periculoasă pentru amarui nostru propriu, pentru buna părere pe care ţinem să o avem despre noi; dar când această dorinţă se realizează, propria noastră bucurie ne

de ştire, nu fără a

ne cauza o oarecare jenă, că doream mult aC,el eveniment; aşa e�te cazul morţii unei rude apropiate pe care o moştenim . Şi cât despre lucrurile de care ne este teamă, nu le ştim adesea, pentru că nu avem curajul să luăm cunoştinţă de ele. Deseori ne înşelăm chiar total asupra motivului adevărat al acţiunii sau obţinerii noastre, până când o întâmplare ne


Lumea ca voinţă şi reprezentare dezvăluie misterul. Aflăm atunci că ne-am amăgit asupra motiwlui adevărat,

nu îndrăzneam să ni-l mărturisim, pentru că el nu

răspundea deloc bunei păreri pe care o aveam despre noi. Astfel ne

abţinem de la o anumită acţiune, din raţiuni pur morale după opinia noast�ă; dar mai târziu aflăm

numai teama ne reţinea pentru că,

odată orice pericol înlăturat. noi comitem acea acţiune. În unele cazuri această ignorare merge atât de departe "încât omul nici nu bănuieşte adevăratul motiv al acţiunii lui; el nu se crede capabil să-i suporte nici

ideea, când de fapt acest motiv este singurul real . Toate acestea sunt în acelaşi timp o confirmare şi o ilustrare a acestei maxime a lui La Roche

foucauld: "Amorul propriu este mai abil decât cel mai abil om din

lume" ; acesta este un comentariu al lui yvrn8t <JEamov şi al dificultăţii de a-l aplica. Or dacă, aşa cum cred toţi fi losofii, intelectul ar fi esenţa adevărată a naturii noastre, dacă deciziile voluntare nu ar fi decât un produs al cunoaşterii, motiwl

aparent

al acţiunii ar trebui să decidă

asupra valorii noastre morale, aşa cum considerăm intenţia ca fiindu-i

Singurul criteriu, Îară a l�a în semă rezultatul . Dar atunci distincţia

între motiwl aparent şi motivul real ar fi practic imposibilă. Toate

cazurile enumerate mai sus, şi un observator atent poate surprinde

altele în el Însuşi, ne arată cât de străin este intelectul de voinţă, până

Într-acolo Încât să fie uneori modificat de ea; dacă el fum'izează motivele, el nu intră în laboratorul secret în care se pregătesc deciziile.

EI este desigur confidentul voinţei, dar un confident căruia nu i se spune"

tot. Ceea ce confirmă încă o dată acest m�d de a vedea este faptul că adesea, şi experienţa fiecăruia poate întări acest fapt, intelectul nu are

mare încredere în voinţă. Astfel, când am luat vTeo hotărâre mare şi

îndrăzileaţă, hotărârea care nu este în fond decât o promisiune Îacută de voinţă intelectului, nbi păstrăm în ' fondul nostru intim unele îndoieli

tacite şi nemărturisite: ne întrebăm dacă această decizie este foarte serioasă, dacă nu vom ezita sau nu vom da înapoi în momentul

cxec':ltării ei, dacă vom avea destulă fem1itate şi perseverenţă pentru a

merge până la capăt. Nu avem nevoie nici mai mult nici mai pu�in decât de faptul împlinit pentru a ne convinge de sinceritatea deciziei

noastre.

Toate aceste exemple sunt dovada diversităţii absolute a voinţei şi

intelectului, a primatului celei dintâi, a poziţiei subordonate a celuilalt. IV

-

Intelectul

se

oboseşte, 'voinţa este neobosită. După o muncă

susţinută cu capul, îţi simţi obosit creierul, aşa cum îţi simţi obosit

braţul după o muncă fizică susţinută. Orice

clinoaştere

este legată de


-,""'"r Schopenhauer

efort; voin,ta dimpotrivă, este esenţa noastră cea mai intimă şi manifestările ei se operează fără greutate, cu o deplină spontaneitate. De aceea, când voinţa ne este puternic afectată, şi acest lucru se produce în cazul tuturor pasiunilor, mânie, vanitate, dorinţă, tristeţe, şi cand suntem obligaţi să ne exercităm facultăţile de cunoaştere, în intenţia de exemplu de a scoate la iveală motivele acestor pasiuni, suntem oarecum obligaţi să facem un efort pentru a efectua această muncă, efort care atestă trecerea de la activitatea originară, naturală, autonomă la activitatea .derivată, mediată, forţată. Căci voinţa singură este avalla't0C; Xat aYll pa'toc; T wa'ta nav'ta (lassitudinis et senii eXPr;rs in sempiternum), ea singură îşi exercită activitatea îară provocare şi prin însuşi acest fapt şi-o exercită adesea prea devereme sau fără măsură, şi nu cunoaşte oboseala. Sugacii, care arată abia o primă şi sfabă urmă de inteligenţă, sunt deja plini de încăpăţânare: ei se dezlănţuie cu furie şi strigă fără o. cauză anume, pur şi simplu pentru că debordează de o nevoie de a VTea şi pentru că voinţa lor nu are încă obiect; ei vor, îară să ştie ce vor. Cabanis remarcă în acelaşi sens "toate aceste pasiuni care se succced intr-un mod atât de rapid, se zugrăvesc cu atâta naivitate pe chipul mobil al copiilor. În timp ce muşchii slabi ai braţelor şi picioarelor lor abia dacă ştiu să fOffileze câteva mişcări decisive, muşchii feţei lor exprimă deja prin mişcări distincte aproape întreg şirul afecţiunilor generale proprii naturii umane; şi observatorul atent recunoaşte uşor în acest tablou trăsăturile caracteristice ale omu.J.ui viitor" (Raporturile dintre Fizic şi Moral, vq1. 1, p. 1 23). Intelectul, dimpotrivă se dezvoltă încet, paralel cu evoluţia creierului, cu maturizarea organismului întreg, care sunt condiţiile sale; aceasta pentru că el este numai o funcţie corporală. Cum creierul este complet dezvolţtt la şapte ani, copiii se arată la această vârstă de o inteligenţă surprinzătoare, dornici de cunoaştere şi rezonabili. Dar apoi vine pubertatea; ea dă creierului un IJUnct de sprijin şi ca un fel de cutie de rezonanţă în care el vibrează; dintr-o dată ea înalţă intelectul cu un grad consid.erabil ; dacă vocea la această vârstă scade cu o octavă, intelectul, dacă pot spune aşa, devine . cu o octavă mai înalt. Ceea ce mai atestă acest caracter neobosit al voinţei este un defect mai mult sau mai puţin comun dar care există fireşte la toţi oamenii şi de care nu se scapă decât prin educaţie, VTeau �ă spun repezeală. Vorbim de repezeală· când voinţa se pune prematur pe treabă. Voinţ� este într-adevăr elementul pur activ şi executiv, care nu trebuie să-şi facă apariţia decât atunci când elementul investigator şi deliberativ, cunoaşterea adică, şi�a îndeplinit până la capăt sarcina. Dar voinţa 25


Lumea ca voinţă şi reprezentare

,

aşteaptă rar până atun�i. Cunoaşterea abia dacă şi-a adunat superficial şi şi-a ordonat fugitiv cele câteva rare date în legătură cu împrejurările care ne solicită, în legătură cu evenimentul petrecut, în legătură cu opinia străină care tocmai ni s-a relatat, şi iată din adâncurile sufletului se iveşte fără să o fi chemat voinţa Întotdeauna gata, niciodată obosită; ea se manifestă sub formă de teamă, spaimă, speranţă, bucurie, dorinţă, invidie, tristeţe, agitaţie, mânie, furie, şi ne îndeamnă la vorbe şi acţiuni prea prompte, în curânq urir..ate de remuşcări: căci, cu timpul, aflăm că l'H'}'E!lovtXov, adică intelectul, nu şi-a făcut nici măcar pe jumătate tr�ba; nu a avut răgazul să studieze împrejurările, să examineze relatarea, să delibeteze asupra a ceea ce se cuvine să facă, pentru că voinţa nU a avut răbdarea să aştepte, pentru că ea s-a prezentat brusc şi prematur spunând: "E rândul meu acum", şi a intrat pe loc în activitate fără ca intelectul să-i opună rezistenţă; căci intelectul nu este decât un valet, un sclav al voinţei, nu este spontan ca aceasta şi prin natura sa nu se simte nevoia să acţiqneze. De aceea voinţa se debarasează uşor de el, la un semn al ei acesta intră în stare de repaus, în timp ce singur nu reuşeşte, după eforturi extreme, decât să dicteze voinţei un răgaz de o clipă pentru a lua la rândul lui cuvântul. pe aceea sunt rari şi nu se găsesc decât printre spanioli, turci şi mai ales englezi, cei car,e în împrejQrările cele Plai grave' îşi păstrează întotdeauna sângele rece şi continuă imperturbabili să observe şi să examineze poziţia în care se găsesc, pe când alţii şi-ar fi pierdut capul şi ar fi fost incapabili să vadă

ceva mai mult. Această prezentă de spirit nu trebuie confundată cu acel calm pe care îl dau multor ge�ani şi olandezi flegma' şi năuceala. În rolul hatmanului cazac de Benjuwski, actorul 'Iffiand punea admirabil 111 scenă această rară calitate pe care tocmai am lăudat-o. Conjuraţii l-au atras în cortul lor: ei îi ţin o puşcă aproape de cap sub ameninţarea că trag la primul strigăt; Iffiand sufla în gura ţevii pentru a vedea dacă puşca era bine încărcată. Din zece lucruri care ne contrariază, dacă am înţelege acele lucruri exact Şi prin cauzele lor, dacă le-am recunoaşte necesitatea şi adevărata natură; şi această vedere exactă am avea-o mai des, dacă, Înainte de a ne amărî şi a ne lăsa cuprinşi de exasperare, ne-am da osteneala să reflectăm. Căci ceea ce hăţurile şi zăbala sunt . pentru calul neîmblânzit, intelectul este pentru voinţa umană; instrucţiunile, avertismentele, eQucaţia dată de intelect trebuie să o călăuzească şi să o înfrâneze, deoarece În ea însăşi ea este o forţă tot atât de sălbatică, de impetuoasă ca cea care se manifestă în căderea unui contract; ştim chiar că mergând în adâncul lucrurilor, aceste două forţe sunt identice. În stările de mânie extremă, de beţie, de disperare, 26


�, Schopenhaue, winta se aprinde şi se infurie pentru a asculta de natura ei primitivă. În lIItUIia sine delirio ea şi-a pierdut complet hăţurile şi zăbala şi atunci Datura ei esenţială se arată din plin şi apare tot atât de profund distinctă de intelect pe cât este de distinctă zăbala de cal. În această stare, nu mai

poţi compara voinţa decât cu un ceas de la: care tocmai ai scos un şurub ; mecanismul se pune în mişcare c4 zgomot şi nu se mai opreşte.

Din aceaStă consideraţie rezultă deci totodată că voinţa este elementul prim şi metafizic, intelectul elementul secund şi fizic. Ca

atare el este supus ca orice obiec� fizic, forţei de inerţie; el nu d,evine activ decât daterită impulsului voinţei care îl domină şi îl ghidează, care il încurajează să facă efort, pe scurt care ii dă întreaga activitate

pe care el nu o posedă în mod natural. De aceea intelectul se odihneşte bucuros de îndată ce i se permite, se arată adesea leneş şi puţin dispus să acţioneze; un efort continuu îl oboseşte până într-atât încât il

slăbeşte, îl epuizează, cum pila lui VoIta se epuizează prin descărcări repetate. ' De aceea orice muncă intelectuală susţinută cere momente de

întrerupere şi răgaz. ris când altfel să se termine cu o stare de tâmpenie şi cu o incapacitate de a gândi, cel puţin provizorie. Şi când. această odihnă este continuu refuzată intelectului, când este încordat peste

fJl:ă

şi încetare, atunci se declară o stare de năuceală de durată care, cu anii, poate degenera în neputinţa absolută de a gândi, in

măsură

prostie, în idioţenie şi în nebunie. Când aceste , rele întristează bătrâneţea, nu vârstei ca atare trebuie să îi fie atribuite, ci acestei surmenări continue şi tiranice a intelectului. Este ceea ce explică faptul

Swift ajunge nebun, Kant cade în prostie, Walter Scott, Wordsworth, Southey şi multe genii de mâna a doua sîarşesc într-o toropeală a gândirii. Goethe şi-a păstrat până la sîarşitul zilelor că

claritatea, vigoarea şi activitatea spiritului, pentru

om de lume

şi

curtean, nu exagera niciodată în vreo muncă intelectuală. Acest lucru este adevărat şi pentru Wieland, Knebel mort la nouazeci şi unu de ani,

şi pentru Voltaire. De unde rezultă că intelectul, pur instrument,- este extrem de secundar şi fLZic. De aceea şi are nevoie, timp de aproape trd sferturi din durata sa, să-şi suspende total activitatea în somn, adică

odihna creierului. Căci intelectul este o simplă funcţie a acestuia din urmă; creierul îi este anterior în acelaşi fel in care stomacul este

anterior digestiei, corpul impulsului pe care îl suferă; paralel cu acest creier 'CI se ofileşte şi se epuizează. - Voinţa dimpotrivă, ca lucru în

sine, nu este niciodată leneşă; absolut neobosită, având ca esenţă

activitatea, nu incetează niciodată să vrea şi când, în somnul profund, este abandonată de intelect; când, privată de motive, nu poate acţiona în 27


Lumea ca voinţă şi ,ep,e�nta,e afară, ea' nu încetează totuşi să se exercite ca forţă vitală; dirij ează şi mai În voie economia internă a organismului şi, ca vis medicafris

naturae, ea readuce la ordine neregularităţi le care s"'au putut strecura ' înăuntrul lui. Căci nu este ca inteleetul o func�e a corpului, eorpul este fUncţia voinţei; de aceea ea îi este anterioară de fapt, deoarece este substratul metafizic

al acestuia, . deoarece este absolutul

acestui

fenomen. Această activitate neobosită, voinţa o· comunică pe durata vieţii inimii, acest primum mobile al organismului care, tocmai .pentru acest motiv, a devenit simbolul şi sinonimul voinţei. Aceasta nici nu dispare cu vârsta; nu Încetează la bătrâneţe să vrea ce a vrut întotdeauna; mai mult chiar, devine mai fermă şi mai inflexibilă decât a fost în timpul tinereţii, se face mai neîmpăcată, mai îndărătnică şi mai nesupusă pe măsum ce scade vigoarea intelectului, şi numai profitând de slăbiciunea acestuia · din urmă, putem avea atunci o oarecare influenţă asupra voinţei. Ei bine! Această slăbiciune şi această imperjec,tiune proprii intelectului, aşa cum se manifestă ele în lipsa de judecată - îngustimea minţii, prostia şi stupiditatea majorită�i oamenilor, această slăbiciune şi această imperfecţiune, spun eu, ar fi absolut inexplicabile, dacă

intelectUl nu ac fi o facultate secundară, o superfetaţie1 , u� instrument, dacă, aşa cum au admis filoşofii până în ziua de azi, ar fi esenţa intimă

şi primă a ceea ce numim suflet, a omului intern ca atare. Căci cum ar

putea esenţa primară, în func�a ei imediată şi proprie, să fie expusă

atâtor· erori şi greşeli? - Elementul într-adevăr prim în conştiinţa umană, voinţa) funcţionează întotdeauna perfect; orice fiinţă vrea neobosit, vrea în mod hotărât şi cu energie. Să consideri ca pe o imperfecţiune a . voinţei ceea. ce este imoral în ea, ar însemna să priveşti lucrurile dintr-un unghi fals; moralitatea îşi are adevărata sursă dincolo de . natură şi se află în contradicţie cu enunţurile naturii, adică regulile de conduită luate din experienţă. De aceea ea intră în conflict Cl,l voinţa naturală care, în ea însăşi, este cu totul egoistă; şi mai mult, dezvoltarea

riguroasă a moralităţii suprimă această voinţă. Trimit pentru ace� aspect la Cartea a patra şi la memoriul meu de concurs Despre

Fundamentul moralei.

V În sprijinul afirmaţiei noastre, după care voinţa este elementul real şi esenţial al omului şi intelectul elementul secundar, derivat şi -

determinat, . voi arăta şi cum acesta din urmă -nu-şi , poate îndeplini superfetaţie (din fr. superfetation) femelă deja purtătoare a unui embrion. 28

=

(biol. ) fecundaţie ce se produce la o


Arthur Schopenhauer integral şi exact funcţia decât atâta vreme cât voinţa tace şi rămâne

suspendată. orice excitare sensibilă a voinţei îl tulbură, şi când acesta intervine în operaţiile lui, îi falsifică rezultatul. Dar i�telectul, în ce-I priveşte, nu este pentru vointă un . obstacol analog. Astfel luna nu-şi

poate exercita acţiunea, când soarele apare la orizont, şi totuşi ea însăşi

nu stinghereşte cu nimic soarele Adesea o

spaimă mare ne face

să ne pierdem În aşa măsură

cunoştinţa încât rămânem ca împietriţi, sau cel puţin acţionăm într-un

mod absurd: astfel, înconjurati de un incendiu, mergem să ne aruncăm

chiar În mijlocul flăcărilor.

La mânie,

nu mai ştim ce facem, cu atât"

mai puţin ce spun�m. Pasiunea, pe drept numită oarbă, ne face incapabili să luăm în consideraţie argumentele altuia, să ni le adunăm măcar pe ale noastre şi să. le coordonăm. Bucuria ne ia orice gând�

orice scrupul, orice ezi�re cât de timidă; dorinţa acţionează aproape în acelaşi sens. Teama ne împiedică să vedem şi să sesizăm modalităţile de salvare care ni se prezintă încă şi care ne sunt la îndemână. De aceea,

când este vorba să înfruntăm pericole subite sau să luptăm împotriva

unor adversari şi duşmani, armele cele mai sigure sunt

sângele rece şi

prezenţa de spirit. Sângele rece este voinţa care tace, pentru ca intelectul să poată acţiona; prezenţa de spirit este activitatea paşnică şi liberă a intelectului sub presiunea evenimentelor care actionează asupra

n'

voinţei; prima dintre aceste două calităţi este deci co diţia cetei de-a doua, ele sunt foarte apropiate, foarte rare totodată şi nu există la

diverşi indivizi decât într-un mod cu totul relativ. Dar sunt de o valoare inestimabilă pentru că ne permit să ne folosim de intelect, în momentul în care intervenţia lui este necesară, şi prin aceasta conferă celor care

sunt înzestraţi cu ele o superioritate netă. Cel care nu le posedă recunoaşte prea târziu ce ar fi trebuit să facă sau să spună într-o

împrejurare dată. Pe drept cuvânt se spune despre o persoană care se

înfurie, adică a cărei voinţă este atât de surescitată încât suprimă ; funcţionarea intelectului, că acea persoană este dezarmată : căci cunoaşterea exactă a circumstantelor şi a raporturilor este apărarea şi ' arma noastră în lupta împotriva lucrurilor şi oamenilor. În acest sens

Balthazar Gracian . spune: es la passion enemiga declarata de la cordura ("pasiunea este duşmanul declarat al prudenţei"). - Dacă

intelectul nu ar fi total diferit de voinţă, dacă, aşa cum s-a <:rezut până acum, aceste două elemente ar fi unite la bază, funcţii în egală măsură prime ale unei funcţii absolut simple, în acest caz creşterea viva�ităţii şi Cuvântul german entmstet înseanmă în acelaşi timp indignat şi dezannat.

Acest joc de cuv�nte este imposibil de tradus exact. Nota trad. fr.

29


Lumea ca voinţd şi ,ep.'�e,nta,e

energiei voluntare care constituie pasiunea ar trebui să provoace în intelect o creştere corespunzătoare de energie. Or, aşa cum am văzut, aceste afecţiuni puternice ale voinţei stânjenesc mai curând şi deprimă intelectul, de aceea şi anticii numeau pasiunea animi perturbatio. În realitate, intelectul seamănă cu suprafaţa netedă a unui râu, masa de apă însăşi fiind voinţa; comoţiile acesteia din urmă iau orice puritate oglinzii care o reflectă, îi tulbură şi îi întunecă imaginile. Organismul, în ce-I priveşte, este voinţa însăşi materializată, · adică văzută obiectiv în creier: de aceea emoţiile plăcute, 'şi în general 'orice emoţie puternică, cresc intensitatea şi rapiditatea celor mai multe funcţii organice, ca circulaţia sângelui, respiraţia, secreţia bilei, forţa musculară; lntelectul, dimpotrivă, este o simplă funcţie a creierului, care nu este hrănită şi susţinută de restul organismului decât cu titlu de parazit: de aceea orice perturbare a voinţei, şi paralel orice tulburare a organismului, în mod necesar stânjenesc sau paralizează această funcţie encefalică, care nu cunoaşte alte nevoi decât odihna şi a1imentaţia. Şi nu numai tulburările intelectuale determinate de pasiuni sunt dovada influenţei perturbatoare a activităţii voluntare asupra intelectului; sunt şi altele în care gândirea devine mai înceată, este �evărat, dar şi mai durabil falsificată de înclinaţiile voinţei. Speran,ta şi teama ne fac să concepem ca verosimile şi apropiate obiectele dOrinţelpr şi temerilor noastre; amândouă îşi exagerează obiectul. Platon (după Elien, Variae Historiae, 13, 28) a desemnat speranţa prin această frumoasă expresie de "vis al OInului treaz". Căci iată ce constituie speranţa: când . intelectul nu pqate să ne procure obiectul dorit, voinţa· îl constrânge să îi furnizeze cel puţin imaginea; ea îi trasează rolul de consolator care, aşa cum face doica cu copilul, trebuie să-şi calmeze stăpânul cu poveşti şi să le aranjeze în. aşa fel încât să dea impresia de adevăr. Intelectul, aservit acestei îndatoriri, este obligat, pentru a satisface voinţa, să-şi forţeze propria-i natură, pentru că el trebuie, contrar legilor sale proprii, să ia drept adevărate lucruri care nu sunt nici adevărate nici verosimile; dar este vorba lnainte de toate pentru acest valet al voinţei, -stăpână nerăbdătoare şi intratabilă, să procure acesteia câteva m.omente de odihnă, de calm, de aţipeală. Din acest exemplu apare clar cine este stăpânul şi cine este valetul. - Mai mulţi dintre cititorii mei au putut face pornind de la ei înşişi observaţia următoare: o afacere importantă care îi priveşte comportă mai multe soluţii; ei fac să intre aceste soluţii într-un raţionament disjunctiv care, după părerea lor, le epuizează pe toate; şi iată că soluţia defmitivă diferă de toate cazurile prevăzute şi se prezintă contrar aşteptărilor: ei 30


Arthur Schopenhauer &-au fost atenţi la faptul că acest caz neprevăzut era dintre toate cel mai potrivnic intereselor lor. Şi iată ce anume explică uitarea şi surpriza: în timp ce intelectul credea că tr�ce în revistă toate variantele, cea mai rea

dintre toate îi scăpa, pentru că voinţa o ţinea oarecum ascunsă, vreau să spun că ea domin� intelectul până într-atât încât să-I facă incapabil, deşi era, pentru că s-a realizat, cel mai verosimil dintre toate, Contrariul

se

produce la temperamentele · puternic melancolice, sau la

cei care au avut de învăţat din experienţe de genul celei pe care tocmai am descris-o: aici neliniştea joacă rolul pe care dincolo îl juca speranţa,

Numai aparenţa unui pericol îi aruncă pe aceşti indivizi într-o stare de

spaimă continuă. Dacă intelectul se face că studiază şi examinează

circumstanţele, el este îndepărtat de îndată, dându-i-se să înţeleagă că este incompetent, sau chiar un sofist perfid: nu este crezută decât inima, şi neliniştile ei sunt prezentate ca un argument în favoarea realităţii şi importanţei pericolului. Şi în felul acesta intelectul nu poate nici măcar să cerceteze cauzele care militează împotriva spaimei, cauze pe care

le-ar găsi în . curând dacă ar fi lăsat în voia lui; dar el este forţat să

reprezinte pe loc acestor firi rezolvarea cea mai nefericită, deşi el însuşi abia o concepe ca posibilă:

Such as we /mow is false, yet dread in sooth, Because the worst is ever nearest truth 1 , (Byron, Lara, cap. 1) Dragostea şi ura ne falsifică complet j udecata: la duşmanii noştri nu vedem decât defecte; la favoriţii noştri decât calităţi, şi chiar defectele lor ne par plăcute. Interesul personal, oricare ar fi, exercită asupra judecăţii noastre o misterioasă influenţă asemănătoare; ceea ce

este conform cu el ne pare de îndată echitabil, just, rezonabil; ceea ce îi

este potrivnic ne pare sincer nedrept şi cumplit, nechibzuit şi absurd.

De aici prejudecăţile atât de numeroase: prejudecăţi de castă, prejudecăţi profesionale, 'naţionale, prejudecăţi de sectă şi de religie. O ipoteză odată adoptată .de noi ne dă ochi de Iynx pentru tot ce o confirmă şi ne face orbi la tot ce o contrazice. Adesea nu putem nici

măcar concepe ceea ce se opune hotărârii, planului, dorinţei noastre, pe când obstacolele . apar . clare în ochii altuia:

condiţiile favoI:abile

dimpotrivă ne sar imediat în ochi. Ceea ce inima respinge este refuzat de spirit. Ne cramponăm uneori toată viaţa de nişte erori şi ne ferim să Ne temem serios de un lucru pe care îl recunoaştem ca falslPentru mai rea sol\ltie se apropie întotdeauna ceI mai mult de adevăr.

31

că cea


Lumea ca vointă şi reprezentare

le examinăm; şi aceasta pentru că ne temem fără să bănuim acest lucru să nu descoperim că atât de multă vreme şi atât de des am crezut şi am afirmat ceva fals. - Şi astfel în fiecare zi intelectul este orbit şi corupt de mirajele înşelătoare ale înclina�ilor noastre. Bacon ne oferă'o foarte frumoasă expresie a acestui fapt: "Intellectus luminis sieci non est; sed recipit infusionem a voluntate et affectibus, id quod generat ad quod vuIt scientias: quod enim mavult homo, id potius credit. Innumeris modis, iisque interdum imperceptibilitus, affectus intellectum imbuit et " inficit. (Org. nov. , 1, 1 4) În virtutea aceleiaşi raţiuni desigur, punctele de vedere noi în ştiinţă ' şi refrac�ile erorilor sancţionate întâlnesc o rezistenţă atât de îndărătnică: căci ne vom resemna greu să considerăm ca just ceva care ne convinge de o lipsă incredibilă de judecată. Este singurul mod de a ne explica de ce adevărurile atât de clare şi de simple ale teoriei culorilor a lui Goethe sunt mereu negate de fizicieni; tristă experienţă care va fi arătat acestui geniu 'cu cât este mai ingrat să ai pretenţia de a-i instrui pe oameni, decât să cauţi să îi distrezi : şi desigur este mai bine să te naşti poet decât filosof Pe de altă parte, cu cât te vei Încăpăţâna într-o eroare, cu atât va fi mai ruşinoasă înfrângerea, în ziua când se va face lumină. Când un sistem este distrus, este ca şi cu o armată învinsă: cel mai abil este cel care se salvează primul. hltă încă un exemplu, meschin şi ridicol, dar izbitor, având acea forţă misterioasă şi imediată pe care voinţa o exercită asupra intelectului. Când facem socoteli, ne înşelăm mai des în avantajul decât în dezavantajul nostru, şi aceasta fără nici o intenţie necinstită, ci numai ca urmare a tendinţei inconştiente de a ne diminua "Dreptul" şi de a ne mări "Avutul". Iată un alt fapt de acelaşi gen: când este vorba de a da un sfat sfătuitorul se lasă întotdeauna călăuzit de intenţiile sale, dintre care cea mai mică este mai tare decât toată perspicacitatea sa; de aceea nu trebuie să admitem că l-a inspirat aceasta din urmă, când simtim că în cauză este cea dintâi. Să nu ne aşteptăm, nici din, partea oam�nilor de altfel oneşti, la o sinceritate deplină, dacă interesul lor este câtuşi de puţin în joc; să-i măsurăm după noi, care ne minţim atât de des, de . îndată ce ne corupe, ce teama ne o.rbeşte, ce bănuielile ne chinuie, ce vanitatea ne este flatată, ce o ipoteză ne uluieşte sau "de îndată ce o rezolvare mai puţin importantă dar mai apropiată ne abatc de la o rezolvare mai serioasă, dar mai Îndepărtl!tă: acest joc de-a trasul pe sfoară ai cărui actori şi victime suntem ne va arăta influenţa imediată şi inconştient de funestă a voinţei asupra cunoaşterii. De aceea să nu ne mirăm dacă, atunci când cerem un sfat, răspunsul este imediat dictat de 32


.tFthur Schopenhauer \

�)mla persoanei consultate, înainte chiar ca întrebarea să fi putut

aJ unge până la j udecata acesteia.

Voi face numai aluzie aici la ceea ce voi explica pe tot parcursul

căr!ii următoare, şi anume că cea mai perfectă cunoaştere, cunoaşterea pur obiectivă, concepţia despre lume a geniului este detemlinată de o tăcere profundă a voinţei, o astfel de. tăcere Încât, atât cât durează,

individualitatea însăşi dispare din conştiinţă şi nu rămâne în om decât

subiectul pur al cunoaşterii, tennen corelativ al ideii.

Această influenţă perturbatoare, atestată de toate aceste fenomene,

a voinţei

asupra intelectului,

şi

pe de altă parte

slăbiciunea şi

caducitatea aCestuia din . unnă, incapacitatea sa de a opera cu precizie, de îndată ce voinţa începe să se agite, ne dovedeşte încă o dată că voinţa este rădăcina fi intci noastre, că ea actionează cu forta unui element cu

t

totul primitiv. în imp ce intelectul , el meni supraad ugat şi supus unor detcrminiri multiple, nu are deeât o ac liune secundară şi condiţională.

Acestei tulburări, acestei Întunecări a cunoaşterii de către voinţă

nu-i corespunde o perturbare imediată a acesteia din urmă de către prima: nici măcar nu ne putem face o idee despre o asemenea

perturbare. Nimeni nu va vedea o aqiune de acest gen în faptul că

motive fals concepute rătăcesc voinţa: căci este vorba în acest caz de un defect al intelectului, de un viciu al propriei sale funcţii, de un defect comis pe propriul său domeniu şi a cărui influenţă asupra voinţci este absolut imediată. La

p rima

" edere, ' am

putea raporta

nehorărtireo

la această

tulburare a yoinlei de către intelect şi susline cum conflictul dintre motivele prezentate voin!ei de către intelect. o reduce la repaus. adică îi

împiedică activitatea. Dar un examen mai aprofundat ne va arăta că

. moti\ul acestei întreruperi nu se află în activitatea ci numai În

o b iecte le exterioare

intelectului

ca atare,

al căror mediator şi vehicul este:

aceste obiecte au cu voinla un astfel de raport Încât o trag cu o ronă egală în direcţi i opuse: aceasta este cauza adevărată. şi intelectul, centm al motiyelor, este · numai punctul din care ca se deschide, cu condiţia bineînţeles ca el să fie destul de perspicace pentru a sesiza exact obiectele şi multiplele lor relalii. Nehotărârea, ca trăsătură de

cafacter, este cel puţin tot atât de detenninantă de calităţi voluntare ca şi

de

calităţi

intelectuale.

Desigur ea

nu

este

proprie

spiritelor

m ărginite: căci intelectul lor slab nu le permite să descopere la lucruri

calităp şi

raport uri atât de multiple: ,el este incap!lbil de efortul necesar

pentru a reflecta la ele ca şi pentru a calcula umlărilc probabile ale fiecărui demers. aşa încât aceste spirite preferă să se decidă confoml cu 33


Lumea ca voinţă şi reprezentare prima impresie pentru o conduită oarecare simplă şi facilă. Contrariul

are loc la oamenii înzestraţi cu un intelect remarcabil; astfel, de îndată ce acestei perspicacităţi intelectuale i se adaugă o duioasă preocupare pentru bunul propriu, adică un egoism foarte sensibil care ţine să nu-şi

piardă niciodată din drepturi disimulându-se în . acelaşi timp făr-ă _

încetare, din acel moment se accentuează la fiecare pas o timiditate plină de nelinişti a .cărei umlare este nehotărârea. Această însuşire nu

dovedeşte nicidecum o lipsă de inteligenţă, ci o lipsă de curaj. Pe de altă · parte, sunt creiere foarte eminente care remarcă diversele circumstanţe şi evoluţia lor probabilă cu o promptitudine şi siguranţă admirabile; de aceea, dacă sunt susţinute de cât de puţin curaj, ele ajung la acea promptitudine şi fennitate de decizie care le fac capabile, la o adică, să joace în afacerile acestei lumi un rol important.

Nu există decât un caz foarte tranşant în chre voinţa suferă din

partea intelectului ca atare o perturbare imediată şi o între�pere de

activitate, caz cu totul excepţional şi în care tulburările voinţei sunt datorate unei dezvoltări nonnale, unei preponderenţe extraordinare a intelectului, adică acelui dar sublim pe care îl numim geniu. Geniul este cu totul contrar energiei de caracter şi activităţii.

prin unnare desfăşurării

Tocmai . de aceea nu marile spirite

furnizează istoriei

caracterele sale; căci ele nu sunt capabile să conducă şi să domine masa umanităţii, niCi să susţină luptele acestei lumi; această sarcină se

potriveşte mai bine oamenilor cu o forţă intelectuală mai mică, dar înzestraţi cu mari calităţi ca fermitatea, decizia, energia voluntară pe

care nu le comportă nici cea mai înaltă dezvoltare intelectuală. Deci la privilegiaţii

spiritului

se

întâlneşte

împiedică direct avântul voinţei.

cazul

unic

în

care

intelectul

VI - Am arătat până acum obstacolele pe care �oinţa le opune

inteligenţei, încetările de activitate pe care i le impune. Prin câteva

exemple, voi arăta în continuare contrariul,

cum, în mod invers,

functiile individului sunt uneori activate şi· dezvoltate sub impulsul şi

i

sub · mboldul voinţei. În felul acesta vom recunoaşte şi natura primă a uneia şi natura secundă a alteia şi vom . vedea clar că intelectul- nu este

În raport cu voinţa decât un instrument. Sub influenţa unui motiv puternic, cum ar fi dorinţa intensă, o necesitate presantă, intelectul atinge uneori un grad · de vigoare de care nu îl credeam capabil. Împrejurări dificile care reclamă din partea noastră o activitate deosebită, dezvoltă· în noi talente nebănuite, ai căror germeni ne-au rămas ascunşi şi pentru care nu simţeam 34

mCI o


.-4rthur Schopenhauer predispoziţie. Intelectul cel mai tacit devine perspicace de îndată ce este

nnba de obiecte care au pentru voinţă o mare importanţă; în acest caz

el observă, fixează şi distinge cu o fineţe extremă cele mai mici" imprejurări având legătură cu dorinţa sau temerea noastră. Este ceea ce

explică în mare parte acest fenomen adesea remarcat, şi întotdeauna cu

surprindere, al isteţimii proştilor. Şi de aceea profetul Isaia are dreptate câ.Jld spune: Vexa/io dat intellectum, vorbă care a devenit pr6verbială şi

de care se apropie proverbul german: "Necesitatea este mama artelor",

proverb foarte just, dacă exceptărn artele frumoase; căci nucleul oricărei opere de artă propriu-zise, aşadar concepţia care · prezidă la

realizarea ei, trebuie pentru a fi autentică, să emane dintr-o intuiţie care

nil datorează nimic voinţei şi care prin însuşi acest · fapt atinge

obiectivitatea pură.

Chiar şi intelectul animalelor se fortifică sub

imperiul necesităţii, şi în împr�iurări grele fac lucruri care ne uimesc;

astfel aproape toatc calculează, atunci când nu se cred văzute, că este

mai sigur să nu fugă. De aceea iepurele rămâne culcat liniştit în brazda

de pe câmp şi lasă vânătorul să treacă foarte aproape de el; insectele, când nu pot

să scape, fac pe moartele. Dacă vreţi să vă faceţi o idee

mai exactă despre acest fenomen, nu aveţi decât să studiaţi istoria

educaţiei lupului, aşa cum şi-o face el însuşi împins de e:\.1rema dificultate a situaţiei sale în Europa civilizată; veţi găsi această istorie

în a doua scrisoare din excelenta lucrare a lui Leroy:

inteligenţa şi perJectibilitatea animalelor.

Scrisori despre

Imediat după aceea, În

scrisoarea a treia, suntem iniţiaţi la înalta şcoală a vulpii: pusă într-o situaţie la fel de critică şi înzestrată cu forţe fizice mai scăzute, ea le compensează cu o mare inteligenţă; dar nu aj unge la acel grad superior

dc şiretenie care o caracterizează, mai ales la bătrâne�e, decât printr�o luptă continuă cu necesitatea pe de o parte şi pericolul pe de alta;

într-un cuvânt voinţa o îmboldeşte. În toate aceste ·cazuri de creştere a forţei intelectului, voinţa joacă rolul unui călăreţ care, dând pinteni

calului, îl îndeanmă la un galop care depăşeşte măsura firească a

forţelor sale. La fel

memoria

creşte sub impulsul voinţei. În mod obişnuit, o

memorie, chiar şi slabă, retine întotdeauna perfect ceea ce are valoare

pentru pasiunea actualme te dominantă. Îndrăgostitul nu uită nici o

ocazie favorabilă, ambiţiosul nimic din ce se potriveşte cu proiectele sale, avarul nu uită . niciopdată pierderea suferită, nici omul mândru

j ignirea adusă onoarei sale; vanitosul reţine fiecare vorbă elogioasă şi

cea mai neînsemnată distinctie care i s-a acordat. Acest fenomen se

observă şi la animale: calul s va opri în faţa hanului la care altădată a 35


Lumea ca voinţd şi reprezentare primit ovăz; camn au o ' admirabilă memorie a împrej urărilor, a

momentului in care au dat de o bucată bună de mâncare; vulpii nu-i ies niciodată din minte diversele asc � n�tori în care şi-a

lucrurilor şi a

depozitat obiectele furate.

Observaţia personală va da loc unor remarci mai fine pe acest

subiect. Uneori o tulburare subită mă face să uit la ·ce mă gândeam pe moment, sau ştirea care toemai mi-a ajuns la urechi. Ei bine! Dacă lucrul ar avea pentru mine un interes oarecare, chiar îndepărtat,

influenţa pe care în acest fel a exercitat-o asupra voinţei va

fi

lăsat ca

un fel de ecou; într-adevăr, îmi amintesc încă exact în ce măsură acel

lucru m-a afectat în mod plăcut sau neplăcut şi de asemenea în ce mod

anume a produs asupra mea una din aceste impresii, dacă m-a rănit adică, dacă m-a umplut de nelinişte, de amărăciune sau de tristeţe,

fie şi

Într-o măsură cât de mică, sau dacă mi-a provocat emo�ii contrare.

Aşadar, lucrul o dată dispărut, memoria mea nu a reţinut decât efectul

asupra voinţei; şi această amintire devine adesea firul conducător care

ne readuce la lucrul însuşi. Vederea unei persoane produce um�ori

asupra noastră un efect analog; ne amintim Într-adevăr într-un mod

general să fi avut de a face cu ea; în schimb vederea ei este suficientă pentru a provoca destul de exact în noi impresia pe care am avut-o în relaţiile cu ea; ne amintim dacă impresia a fost neplăcută sau plăcută,

şi în ce măsură şi în ce mod. Memoria nu a păstrat deci decât ecoul

prezent în voinţa noastră, mt şi ce anume a provocat acest ecou. Este

ceea cc am putea numi memoria inimii, memorie mai intimă decât eea

a spiritului. În fond însă, aceste două feluri de memorie au raporturi

atât de strânsc, încât dacă ne vom gândi bine vom ajunge să recunoaştem că memoria' ca atare are nevoie să fie suportată de o

voinţă; acest substrat voluntar îi va servi ca punct de plecare, sau mai

curând va fi firul de-a lungul căruia vor veni să Se alinieze amintirile şi

care le va lega puternic, va

fi baza pe care vor veni să se fixeze

amintirile şi fără de care acestea n-ar a\fea punct de sprij in. Memoria

nu este deci uşor de conceput în cazul unei inteligenţe pure, adică al

unei fiinţe fără voinţă, înzestrată numai cu cunoaştere. Prin urmare,

această creştere a memoriei de care am vorbit mai sus, şi care sc produce sub impulsul voinţei, nu este decât un grad mai înalt al

infl uenţei care prezidează orice -conservare, orice amintire, fiindcă ,"oinţa este condiţia şi baza lor permanentă. Acest fenomen, ca şi cele

precedente, dovedesc cu cât ne este mai intimă voinţa în compara�ie eu

intelectul. Este ceea ce vor confirnla şi faptele următoare.

36


Allltllr Schopenhauer Intelectul se supune adesea voinţei, de exemplu când

căutăm să ne

n:amintim ceva şi când reuşim după câteva încercări; la fel când vrem si ne concentrăm asupra a ceva etc. Alteori, intelectul refuză să se supună voinţei , de exemplu, când căutăm în zadar să ne fixăm atenţia asupra unui obiect, sau când facem un apel inutil la memorie. Iritarea \Qintei împotriva intelectulQi, în aceste împrejurări, este de natură să ne

edifi e asupra raportului şi diferenţei dintre cele două.

Intelectul

torturat de această mânie se agită şi uneori furnizează infonnaţia cerută

după câteva ore, sau chiar a doua zi, într-un mod cât de neaşteptat pe

atât de intempestiv. Voinţa, dimpotrivă, nu se supune propriu-zis niciodată intelectului; acesta este numai consiliul de miniştri al voinţei

suverane; el îi supune atenţiei tot felul de propuneri, după care ea o

alege pe cea pe cea mai conformă cu propria-i natură, alegere care se

operează în mod necesar, · căci această esenţă a voinţei care vine să solicite motivele este absolut imuabilă. De aceea o etică care ar avea preten�ia să modeleze şi să corijcze voinţa este imposibilă. Doctrinele,

într-adevăr, nu acţionează decât asupra cunoaşterii ; · dar aceasta nu detennină niciodată voinţa însăşi,

caracteml fundamental

al lui a vrea;

fa nu determină decât aplicarea ei la circumstanţele prezente. Indreptarea cunoaşterii modifică acţiunea numai în sensul că precizează

obiectele accesibile voinţei şi le supune alegerii ei ŞI îi pemlite astfel să le judece mai bine; voinţa astfel instruită, apreciază în mod mai just relaţiile ei cu lucrurile, vede mai clar ce vrea, şi din acel moment este mai puţin supusă erorii în alegerea pe care o face. Dar intelectul nu are nici o putere asupra voinţei înseşi, asupra

direcţiei esenţiale, asupra maximei fundamentale a acesteia. Să consideri că voinţa este determinată în mod real şi radical de

cunoaştere, Înseamnă să crezi că lanterna care luminează drumeţul

noaptea este cxp�rienţă

primum mobile

sau

de

al paşilor săi.

avertismentele

altuia,

Cel care, instruit de

recunoaşte

un

defect

fundamental al caracterului său, ia desigu� ferma şi onesta decizie de a

se corecta, de a se debarasa de el, şi totuşi, cu prima ocazie, acest defect va ieşi

la iveală. Noi remuşcări, o nouă decizie, o nouă

înfrângere. După ce va fi trecut de mai multe ori prin aceste alternative,

va sfărşi prin a_ recunoaşte că nu se poate corecta, că defectul în

discutie îşi are originea în caracterul, în personalitatea sa, că e una cu

ş

ele. Î i va dezaproba atunci şi îşi va condamna firea şi personal itatea,

va trăi un sentiment dureros care poate degenera în mustrări de

conştiinţă: dar nu-şi va schimba cu nimic firea, nici personalitatea. Aici

vedem separându-se net elementul care condamnă şi elementul care este 37


Lumea ca voinţă şi reprezentare ·ocw....nat.

Primul este puterea pur teoretică de a trasa şi a stabili

-si5lemul de \iată lăudabil şi prin urmare de dorit: celălalt, puterea reală

şi imuabilă, se complace în a-l sfida pe primul şi în a se îndepărta calea pe care acesta i-o prescrie; la care primul rămâne singur plângerile lui neputincioase asupra naturii rivalului său,

de cu

şi însăşi

această mâhnire îl identifică cu eL Voinţa, in această împrejurare, apare ca cea mai puternică, ca facultatea de neîmblânzit, imuabilă, primitivă, esenţială, singura care contează, deoarece intelectul se reduce la a-i deplânge greşelile, �ră să găsească mângâiere în justeţea cunoaşterii, care este funcţia lui proprie. El joacă la o adică rolul unui agent cu totul secundar, căci pe de o parte este spectatorul unor acţiuni străine pe care le însoţeşte cu elogii şi reproşuri cu totul neputincioase, şi pe de altă parte suportă o determinare din afară, pentru că el nu-şi stabileşte şi nu-şi ,modifică prescripţiile decât sub acţiunea lecţiilor experienţei. Vor putea fi găsite în

Parega (1. II, § 1 l 8; ed. 1 § 1 1 5)

lămuriri speciale privind această problemă. Această observaţie explică şi de ce comparaţia modului nostru de a gândi la diferite vârste oferă un atât de curios amestec de persistenţă şi mobilitate. Pe de o parte, tendinţa morală este la maturitate şi la bătrâneţe aceeaşi ca în copilărie; pe de altă parte foarte multe lucruri ne devin străine pe măsură ce înaintăm în vârstă; nu ne mai recunoaştem ' pe noi înşine şi suntem miraţi că am putut face altădată cutare sau cutare lucru. În prima jumătate a vieţii, prezentul îşi râde în general de trecut, nu aruncă asupra lui decât o privire dispreţuitoare; în a doua jumătate, îl contemplă cu j ind. Un examen aprofundat ne va arăta că elementul

mobil este intelectul, cu funcţiile lui de cunoaştere şi examinare; cum aceste funcţii primesc în fiecare zi din afară alimente noi, ele reprezintă sisteme de gândire care se diferenţiază �ră încetare, �ră a mai pune la socoteală că intelectul însuşi urcă şi coboară, după cum organismul este înfloritor sau în declin. Elementul imuabil al conştiinţei îl recunoaştem în voinţă, baza acestei conştiinţe, adică în înclinaţii, pasiuni, emoţii, caracter, ţinând cont totodată de modificările care depind de disponibilităţi le fizice 'şi prin aceasta de influenţa vârstei. Astfel, dorinţa plăcerilor sexuale va lua la copil forma lăcomiei; ea se va traduce la adolescent şi omul matur printr-o' . înclinaţie spre voluptate, şi va redeveni lăcomie la omul bătrân. .

VII

-

.

Dacă, aşa cum admitem în mod general, voinţa ar emana din

intelect, dacă ar

fi rezultatul sau produsul acestuia, în acest caz, acolo 38


AIdlKr Schopenhauer unde este multă, voinţă, ar trebui să se găsească şi· multă cunoaştere, pătrundere, j udecată. Dar nu este nicidecum aşa: găsim mai degrabă la mulţi oameni o voinţă puternică, adică hotărâtă, fermă, inflexibilă, indărătnică, unită cu un intelect slab şi neputincios. Şi această debilitate a intelectului îi disperă pe toţi cei care au de-a face cu astfel de oameni; căci voinţa lor rămâne inaccesibilă t uturor raţiuni lor şi reprezentărilor şi nu poate fi influenţată în vreun fel; ea este ca într-un sac, din care activitatea ei străluceşte orbitor. Animalele au adesea un intelect extrem de slab unit cu o voinţă violentă şi îricăpăţânată; plantele în sfârşit nu au decât voinţă ffiră nici un fel de cunoaştere. Dacă voinţa nu ar fi decât o emanaţie a cunoaşterii; mânia noastră nu ar trebui să fie exact proporţională cu cauza ei, sau cel puţin cu ceea ce înţelegem ca fiind această cauză.; căci, după această -ipoteză., mânia nu ar fi altceva decât rezultatul cunoaşterii actuale. Dar această proporţie nu se observă decât . rar, ccl mai adesea mânia depăşeşte cauza care a provocat-o. Turbarea, pornirile furioase, acea furor brevis apropo de pretexte adesea mărunte şi asupra importanţei cărora nu ne facem deloc iluzii, seamănă cu ieşirile dezordonate ale unui spirit rău care, închis multă vreme, nu aştepta decât prilej ul de a-şi redobândi libertatea şi acum j ubilează că a găsit-o. Acest exces de mânie ar fi imposibil dacă subiectul cunoscător ar fi la baza fiinţei noastre şi dacă voinţa nu ar fi decât un rezultat al cunoaşterii; căci cum ar putea fi în rezultat mai mult decât conţin elementele care l-au produs? Concluzia nu poate conţine nimic în plus faţă de premise. - Acest fapt vădeşte diferenţa de n atură dintre voinţă şi cunoaştere, cea dintâi neservindu-se de ultima decât cu scopul de a comunica cu lumea din afară, nesupunându-se apoi decât legilor propriei sale naturi fără a împrumuta de la cunoaştere altceva decât un pretext. Intelectul, simplu instrument al voinţei , se deosebeşte de ea cât ciocanul de fierar. O conversaţie la care numai intelectul ia parte rămâne rece. Se pare că noi înşine nu prea avem ce spune în cazul ei. Ea nu ne compromite, cel mult riscăm să ne contrazicem. Dar de îndată ce voinţa intră În joc, întreaga noastră persoană se arată interesată: ne înfierbântăm, �neori chiar peste măsură. Voinţei i se atribuie întotdeauna ardoarea şi Înflăcărarea: se vorbeşte dimpotrivă despre raţiunea rece, sau despre a examina la rece un lucru, ceea ce înseamnă a gândi Îară aj utorul voinţei. A încerca să răstorni termenii acestui raport şi să consideri voinţa ca instrumentul intelectului, Înseamnă a vrea să faci din fierar instrumentul ciocanului.

39


Lumea ca voinţă şi reprezentare Când Într-o discuţie cu un adversar credem că avem de a face cu

un intelectual, şi îi opunem

o mulţime de

raţiuni şi argumente şi ne dăm

toată osteneala imaginabilă pentru a-I convinge, nimic nu este mai

exasperant ca faptul de a recunoaşte, la capătul răbdării, că avem de a face eu voinţa sa, cu acea voinţă care, retrăgându-se În spatele unei

pretinse imposibilităţi pentru raţiunea sa de a ne pricepe argumentele,

s-a închis sistematic În faţa adevărului şi în mod deliberat a pus în

mişcare tot felul de erori, şicane şi sofisme. Imposibil de Învins o voin�ă

atât de rebelă:

şi nu am putea mai bine compara raţiunile şi demonstraţiile din care vrem să ne facem o armă împotriva voin,tei

dccât cu . loviturile fict(ve Îndreptate împotriva unui corp solid de o imagine de oglindă concavă. De aici, acea maximă des folosită:

Stat

pro rafione voluntas. Viaţa de fiecare zi ne furnizează numeroase dovezi ale acestei rezistenţe

îndărătnice a voinţei în faţa a ceea ce o

contrariază. Din nefericire aceste dovezi nu sunt rare nici în istoria

ştiinţelor.

Adevărul

cel

mai

important,

descoperirea

cea

mai

remarcabilă nu vor fi recunoscute de cei care au vreun interes să le conteste. Iau acestea contrazic ceea ce ei predau zilnic, sau le este ciudă

că nu pot profita de ele şi nu le pot preda ca fiind ale lor, sau, fără a

merge atât de departe, să căutăm pur .şi simplu raţiunea acestei atitudini

În eterna deviză a celor mediocri : "Dacă cineva excelează printre noi. să meargă să exeeleze în altă parte", după fennecătoarca parafrază pe

care a făcut-o l-1elvetius la discursul ephesienilor din cartea a cincea din

Tusclllanele

lui Cicero. Abisinianul Fit Arari a spus În acelaşi sens:

" Diamantul este discreditat 'de quartz. " A aştepta din partea acestei

trupe, Întotdeauna nUIll eroase, de mediocrităţi o justă apreciere a lucrărilor tale, înseamnă să te expui unor crunte decepţii: uneori chiar

spiritul original, astfel ignorat, va sta o vreme până să sesi zeze într-o

bună zi că, În timp ce se adresa cunoaşterii lor, el avea în realitate de a face cu voinţa acestora. Se va găsi exact În cazu l pe care l-am descris

mai sus: asemeni unui Împricinat care şi7ar susţine procesul În faţa unui

tribunal ai cărui asesori ar fi toţi corupţi. Se întâmplă totuşi ca savantul

de care vorbim să se prindă de raţiunile conduitei celor mediocri. şi să rămână categoric convins că a avut împotriva lui voinţa şi nu raţiunea

lor: aceasta se Întâmplă în cazul particular când unul din ei a recurs l a

plagiat. Atunci cel plagiat va recunoaşte c u surprindere cât q,e fini

cunoscători sunt adversarii săi, ce tact delicat au pentru meritul altuia,

şi cum ştiu să descopere într-o operă străină ceea ce este În ea mai

deosebit; astfel de wăbii nu pierd niciodată pril�jul de a zări cireşelc

cele mai coapte.

.:/0


Arthur Schopenhauer

Contrariul

acestei

rezistenţe triumfătoare

a voinţei

împotriva

cunoaşterii se produce atunci când avem de partea noastră voinţa celor

În faţa cărora ne expunem raţiunile şi dovezile; toţi sunt de îndată convinşi, toate argumentele sunt grăitoare şi problema În, discuţie parc

pe loc clară ca lumina zilei. Oratorii populari nu ignoră acest fapt - Şi

intr-un caz şi în celălalt voinţa se revelă C<J, elementul viguros prin excelenţă împotriva căruia intelectul rămâne neputincios.

VIII - Vom studia acum calităţile individuale, adică defectele şi

calităţile voinţei şi caracterului pe de o parte şi intelectul pe de alta;

raporturile reciproce ca şi valoarea relativă a acestor calităţi ne vor servi pentru a pline în plină lumină diferenţa radicală a puterilor care le

servesc drept bază, Istoria şi propria noastră experienţă ne învaţă că

aceste calităţi se manifestă independent unele de altele, Superioritatea

intelectuală nu se întâlneşte adesea unită cu cea a caracterului, şi aceasta se explică destul de bine prin raritatea extremă a uneia şi a celeilalte;

slăbiciunea

spiritului

şi

moliciunea

caracterului

fac

dimpotrivă soarta celor mai mulţi: de aceea le vedem în fiecare zi

reunite la un acelaşi individ, Până una alta, nu tragem niciodată de aici

concluzia excelenţei

spiritului asupra voinţei şi

reciproc,

nici

a

slăbiciunii unuia asupra celeilalte; pentru orice om neprevenit aceste

calităţi sunt perfect izolate şi existenţa particulară a fiecăreia dintre ele nu poate fi constatată decât prin experienţă, Un spirit foarte mărginit

poate fi unit cu o inimă foarte bună, şi nu cred că Balthazar Gracian

(Discreto, malicioso

p,

406) are dreptate când spune: Na ay simple. que no sea

(nu există prost care să nu fie rău), deşi are de partea lui

proverbul spaniol:

Nunca la necedad anduvo sine malicia

(nu

întâlneşti prostie fără răutate), Se poate întâmpla totuşi ca nu odată un imbecil să devină rău din aceleaşi motive din care devine rău un

cocoşat; amărât din cauza dizgraţiei fireşti a spiritului său, el îşi

închipuie că poate compensa lipsa de minte printr-o răutate perfidă şi va căuta cu orice prilej în farsele urâte pe care le joacă lin scurt triumf

Şi această raţiune ne va face să înţelegem totodată de ce vis-a-vis de un

spirit foarte superior fiecare sau aproape fiecare devine cu uşurinţă răutăcios, Pe de altă parte imbecilii au adesea o reputa�e de bunătatc

deosebită, dar care se justifică atât de rar încât m-am întrebat multă

vreme cum de au reuşit să o uzurpe, Cred că ' am găsit

cheia acestei probleme,

Fiecare

din noi,

intr-adevăr, îndemnat de un impuls secret, admite de preferinţă în

relaţiile sale familiare oameni cărora le este cât de puţin superior ca 41


Lumea ca voinţă şi reprezentare

iilteligenţă; el nu se simte în largul lui decât în tovărăşia lor, pentru că, după Hobbes, om nis animi voluptas; omisque alacritas i11 eo sita est, quod quis habeat, quibuscum conferens se, posset magnifie sentire de se ipso (De cive, 1, 5). Pentru acelaşi motiv fiecare fuge de cel care îi este superior; Lichtensberg observă în mod judicios: "Pentru unii oameni, un om de spirit este o creatură m�i fatală decât cel mai desăvârşit pungaş"; Helvetius spune în acelaşi sens: "Oamenii mediocri au un instinct singur şi prompt în a-i recunoaşte pe oamenii de spirit şi a fugi de ei"; şi doctorul Johnson ne asigură că "there is nothing by which a man exasperates most people more, than by displaying a superior ability of brilliancy in conversation. They seem pleased at the , time; but their envy makes them curse him at their hearts ,1 (Boswell, act. anno 74). Acest adevăr pe care mai toţi se străduie cu atâta grijă să îl ascundă, vreau să-I scot nemilos la iveală, adăugând la toate aceste citate, expresia dată acestui adevăr de Herck, celebrul prieten de tinereţe al lui Goethe. ·În povestirea intitulată Leridor, el spune: "EI posedă talente fireşti sau dobândite prin studiu, şi datorită lor, în compania celorlalţi, el lăsa cel mai adesea mult în urma lui onorabila asistenţă. În primul moment de încântare provocat de vederea unui om extraordinar, publicul suportă această· superioritate fără să-i caute pe loc o explicaţie perfidă; totuşi acest spectacol Iasă o anumită impresie care, dacă se repetă des, poat� în împrejurări serioase avea pentru eroul ei urmări {lepIăcute. Nimeni nu va mărturisi deschis că a fost ofensat de data aceasta; dar când va fi vorba să se acord� o avansare acestui om extraordinar, toţi se vor opune tacit din toată inima. " - Iată aşadar de ce o mare superioritate intelectuală te i�lează mai mult....decât orice; şi te face detestat, în tăcere cel puţin. Or, ' cauza opusă explică numărul atât de mare de simpatii de care se bucură proştii, cu atât mai mult cu cât aproape oricare va găsi la ei ceea ce sus-amintita lege a firii îl fa�e cu necesitate să caute. Dar această cauză adevărată a unei astfel de simpatii, nimerii nu şi-o va mărturisi lui însuşi şi cu atât mai puţin celorlalţi; drept pretext plauzibil, va atribui prietenul ui ales o bunătate / sufletească cu totul deosebită, dar care, aşa cum am spus, nu se întâlpeşte decât rar şi din întâmplare unită cu debilitatea spiritului. Lipsa de minte nu favorizează deci bunătatea caracterului şi nici nu este înrudită cu aceasta. Pe de altă parte, este imposibil să pretinzi că forţa spirituală dă naştere bunătăţii sufleteşti : este mai adevărat dacă spui că Nimic nu îi contrariază mai mult pe oameni decât faptul de a arăta o superioritate strălucitoare în \.:onversaţie. Pe moment ei par încâlltaţi; dar în adâncul inimii ei poartă pică acelui coeur sclipitor. 42


Arthur Schopenhauer tiră această forţă nu există mare scelerat. Superioritatea intelectuală

chiar cea mai eminentă �poate coexista cu cea mai rece perversitate morală. Bacon de Verulam este un exemplu: ingrat, ambiţios, rău şi abject, a mers atât de departe pe calea răului încât el, mare lord cancelar al regatului şi judecător suprem, s-a lăsat corupt în procese civile; acuzat de membrii camerei lorzilor, el se recunoaşte vinovat, este dat afară din funcţie şi condamnat la o amendă de patru mii de lire ca şi la închisoare în Turn (de văzut critica de la noua ediţie a operelor lui Bacon din Edimburgh Review, august 1837): şi Pope îl numeşte the wisest, brightest, meonest ojmankind (Essay on man, IV, 1 82). Viaţa istoricului Guicciardini ne oferă un exemplu analog. Rosini spune despre el în una din Natize storiche, (luate din bune surse contemporane) care însoţeşte romanul său istoric Luisa Strozzi: "Da coloro, che I?ongono l'ingegno ed il sapere al di sopra di tutte le ·umane qualita, questo uomo sara .riguardato como fra i . piu grandi del suo secolo; ma da quelli, che reputano la virtu dovere andare innanzi a tutte>, non pottra excrarsi abbastonzza la ma memoria. Esso fu il piu crudele fra i citadini a perseguitare, uccidere e confinare, etc". 2 Dacă se spune despre un om: "Are sufletul bun, dar mintea proastă", despre un altul: "Are o minte foarte bună, dar suflet rău", fiecare va simţi că în primul caz elogiul depăşeşte cu mult reproşul, şi că în al doilea caz lucrurile stau invers. De aceea, când cineva a comis o faptă rea, îi vedem pe prietenii lui şi pe el însuşi străduindu-se să degaje voinţa de orice răspundere pentru a o atribui intelectului, şi făcând să treacă defectele inimii drept defecte ale spiritului, pentru ei faptele rele sunt observaţii, rezultat al unei lipse de raţiune, de gândire, urmare a unei minţi uşuratice, a prostiei, la nevoie ei prestează un paroxism, o tulburare mintală de moment, şi dacă este vorba de o crimă 'gravă, chiar nebunia, toate acestea pentru a descărca voinţa de povara greşelii. Şi noi înşine, când am cauzat vreun accident sau vreo pagubă, ne acuzăm bucuroşi fată de noi înşine de stultitia, pentru a scăpa de reproşul de 'răutate. Înt;e doi judecători, care au dat un verdict la fel de nedrept, dar dintre care unul s-a înşelat, în timp ce celălalt a fost corupt, diferenţa este enormă. Toate aceste fapte demonstrează din plin că voinţa singură este elementul r�l şi esenţial, nucleul omului, şi că intelectul nu-i decât instrumentul ei: acest instrwnenţ poate fi defectuos Cel mai înţelept, cel mai strălucitor şi cel mai abject dintre oameni Cei care pun spiritul şi ştiinţa deasupra tuturor celorlalte calităţi umane îl vor socoti pe acest om printre cei mai mari din secolul sAu; dar cei care plaseazA virtutea deasupra a tot nu îi vor blestema niciodată îndeajuns memoria. El este cel ' mai crud dintre cetăţeni, persecutor, asasin, proscriptor:

43


Lumea ca voinţă şi reprezentare fără să i se facă din aceasta un reproş voinţei.

În faţa tribunalului moral

acuzaţia de lipsă de inteligenţă este nulă şi neavenită; ea conferă mai curând privilegii. Şi la fel în faţa tribunalelor civile, pentru a sustrage un criminal de la pedeaps( este de ajuns să degaji voinţa de orice răspundere şi să încarci cu ea intelectul, pretextând o eroare inevitabilă sau o tulburare a minţii : căci În acest caz, greşeala nu are nici o gravitate, este ca şi cwn mâna sau piciorul i-ar fi scăpat involuntar. Este ceea ce am demonstrat în suplimentul I)espre Libertatea inteLectuală care continuă memoriul meu Despre libertatea voinţei. Trimit la el, pentru a nu mă repeta. Toţi cei care produc o operă oarecare, dacă această operă este judecată insuficientă, ci invocă bună voinţa care, declară ei, nu le-a lipsit. În felul acesta cred că pun la adăpQst esenţialul, de care sunt răspunzători, şi propriul lor eu: ei nu văd în insuficienţa capacităţii lor decât absenţa unui instrument potrivit. Este scuzat un imbecil, spunându-se că nu poate mai mult; ar râde lumea de tine, dacă l-ai scuza în acelaşi fel pe cel car� este rău. Totuşi şi una şi cealaltă calitate sunt înnăscute în egală măsură. Ceea ce dovedeşte că voinţa este într-adevăr omul

şi că

intelectul

este

instrumentul ei. Voinţa singură este deci întotdeauna considerată ca depinzând de noi înşine, ca fiind manifestarea propriei noastre fiinţe: şi de aceea suntem răspun.zători de ea. Tot de aceea este absurd şi nedrept să ni se ceară socoteală pentru credinţă, adică pentru cunoaşterea noa_stră: căci, deşi această credinţă domină în noi, suntem obligaţi să o considerăm ca pe un lucru ce este tot atât de puţin în puterea noastră cât evenimentele Iwnii exterioare. O nouă dovadă că voinţa singură este elementul intim şi propriu omului, şi că intelectul cu operaţiile care se realizează asemeni evenimentelor exterioare în virtutea unor legi necesare, este exţerior voinţei, nu este decât instrumentul acesteia.

Darurile superioare ale spiritului au trecut din toate timpurile ca un

dar al naturii sau al zeilor; tocmai din acest motiv au fost numite daruri (ingenii, dotes, gifts fa man highLy gifte iJ); ele sunt considerate ca

diferite de omul însuşi şi ca nefiindu-i date decât ca o favoare. Aceeaşi consideraţie n� este valabilă pentru calităţile morale, cu toate că şi ele

sunt înnăscute; ne-am obişnuit mai curând să le privim ca emanând din omul însuşi, ca pe proprietatea lui esenţială,

ca

pe elementul constitutiv

al eului său. De unde rezultă încă o dată că voinţa este fiinţa esenţială a omului, că intelectul este secundar, este un instrument, o dotare. Conform acestui mod de a vedea, toate religiile promit pentru calităţile voinţei, sau ale inimii, o recompensă dincolo de / voinţă, în

44


..::i rthu,- Sc:hopenhauer eternitate; nici una nu este rezervată calităţilor spiritu lui, intelectului. Virtutea îşi aşteaptă recompensa în altă lume; înţelepciunea speră Într-a ei aici pe pământ; geniul nu o aşteaptă nici în această lume, nici în alta el este el însuşi propria-i recompensă. Voinţa este deci partea eternă. intelectul partea temporală. Apropierile, asocierile, [recventările dintre oameni se bazează în general pe . raporturi eare privesc voinţa, rar pe raporturi privind

intelectul: primul fel de comunitate poate fi numit material, al doilea formal. Primei categorii îi aparţin legăturile de familie şi rudenie, şi în plus toate asocierile care se bazează pe un scop sau un intcres' comun: interese profesionale, de stat, de corporaţie, de partid, de facţiune etc. Esenţialul în aceste feluri de asocieri sunt sentimentele, este intenţia; cea mai mare diversitate de inteligenţă sau de cultură poate exista la cei mai diverşi membri: De aceea nu numai că fiecare poate trăi în pace şi înţelegere cu vecinul lui, dar ei se pot aIia şi pot face planuri în vederea fericirii lor comune. Căsătoria, şi ea, este o alianţă a inimilor şi nu a simţurilor.

Altfel stau lucrurile cu comunitatea

formală, care nu

presupune decât un schimb de gânduri; aceasta cere o anumită egalitate

a facultăţilor intelectuale şi a educaţiei. Mari diferenţe de această

natură sapă între doi oameni o prăpastie de netrecut; asemeni prăpastiei care desparte un mare spirit de un imbecil, un savant de un ţăran, un

om de curte de un marinar . Ac�stor fiinţe eterogene le vine foarte greu să se înţeleagă, în măsura în care este vorba de a schimba gânduri, reprezentări, moduri de a vedea. Totuşi o prietenie

materială foarte

strânsă poate exista între ei, ei pot fi aliaţi fideli, conspiratori, obl igaţi unul faţă de altul. Căci sunt omogeni în ce priveşte voinţa, ca prietenie, duşmănie, cinste, devotament, trădare; în această privinţă, toţi - sunt făcuţi din acelaşi aluat şi nici spiritul, nici educaţia nu creează diferenţe în acest domeniu; mai mult, aici omul necultivat se confundă adesea cu \

savantul, marinarul, omul de curte. Căoi aceleaşi virtuţi', aceleaşi vicii, aceleaşi înclinaţii şi pasiuni coexistă cu gradele de educaţie cele mai diverse; şi aceste stări voluhtare, deşi modificate în manifestările lor, îşi recunosc repede semnele chiar la indivizii cei mai eterogeni: după comunitatea sau opoziţia de sentimente, aceşti indivizi se apropie sau se înfruntă.

Strălucitoare calităţi ale spiritului ne atrag admiraţia, nu simpatia

altuia; aceasta din urmă rămâne rezervată calităţilor morale, celor de caracter. Fiecare dintre noi îşi va lua mai curând ca prieten un om cinstit şi binevoitor, sau chiar omul îndatoritor, indulgent şi cu care poti

cădea uşor la învoială, decât omul spiritual numai. Îi vom prefer 45


Lumea ca voinţă şi reprezentare acestuia pe mulţi alţii pentru calităţi chiar neînsemnate, accidentale,

exterioare, dar care răspund mai bine înclinaţiilor noastre. Trebuie să ai

tu însuţi mult spirit pentru a dori compania unui om spiritual; dar când este vorba de relaţii de prietenie, totul va depinde de calităţile morale.

Pe ele se bazează stima noastră adevărată faţă de un om, şi o singură

trăsătură frumoasă de caracter acoperă şi şterge mari defecte ale

intelectului. Bunătatea de caracter recunoscută la alţii ne face să trecem peste slăbiciunile spiritului, ca şi peste, năuceala şi comportamentul pueril al bătrâneţii. Un caracter cu desăvârşire nobil, în ciuda. absenţei

tuturor calităţilor intelectuale şi a oricărei educaţii, ne pare complet şi

că nu-i lipseşte nimic; dimpotrivă, chiar şi cel mai mare spirit, dacă are mari pete morale, ne va părea întotdeauna respingător. - Căci, aşa cum

torţele şi focurile de artificii pălesc şi îşi pierd strălucirea în faţa soarelui, la fel spiritul, geniul chiar şi frumuseţea de asemenea sunt

eclipsate, umbrite de bunătatea inimii. Când această bunătate a prins

rădăcini adânci în sufletul unui individ, ea compensează în aşa măsură lipsa calităţilor. intelectuale, încât roşim că am putut o clipă să le

deplângem absenţa. Cea mai mare îngustime a minţii şi urâţenia cea

mai grotescă se transfigurează oarecum de îndată ce ele se prezintă însoţite de o extraordinară bunătate a ' inimii; din acel moment o

frumuseţe de o esenţă superioară le este ataşată, şi pare că ele vorbesc

un limbaj în faţa căruia oricare altul trebuie să rămână mut. Bunătatea inimii este o calitate transcendentă, care ţine de

o

ordine a lucrurilor în

sine care depăşeşte această lume, este pe deasupra oricărei alte

perfecţiuni o valoare nemăsurabilă. Când ea există într-un grad înalt,

face inima atât de încăpătoare încât aceasta îmbrăţ�şează universul

întreg, şi nu Iasă nimic în afară; astfel de inimă identifică toate fiinţele

cu fiinţa-i proprie. Această bunătate ne dă faţă de alţii o indulgenţă fără margini, de care nu facem uz de obicei decât faţă de noi înşine. Omul în mod ideal bun nu 'este în stare să se înfurie; chiar când propriile sale

defecte, intelectuale sau fizice, îi vor atrage batjocuri răutăcioase, el se va

supăra pe el însuşi că le-a furnizat pretextul, şi va continua ca şi în

trecut să fie plin de bunăvoinţă faţă de cei care l-au luat în râs, susţinut

de speranţa că vor reveni asupri;} erorii lor şi nu vor întârzia să se

recunoască în el. - Alături de această virtute, ce este spiritul, ce este geniul? Ce este un Bacon de Verulain? Aceasta este -concluzia la care ne face să aj ungem cu stima noastră

faţă de altul; analiza stimei faţă de noi înşine ne va conduce la acelaşi

rezultat. Ce diferenţă radicală între mulţumirea de sine care se bazează.

pe

raţiuni

morale,

şi mulţumirea de sine

46

provocată de motive


.4rthur Schopenhauer intelectuale. Prima se produce când o privire aruncată asupra vieţii trecute ne arată că am practicat, cu preţul unor grele sacrificii, cinstea

şi devotamentul, că am aj utat mai multe persoane, că le-am iertat pe multe altele, că am fost mai buni faţă de oameni decât au fost ei faţă de noi, astfel încât putem exclama împreună cu regele Lear: . "Sunt un om împotriva căruia s-a păcătuit mai mult decât a păcătuit el însuşi". Ş i această satisfacţie va fi maximă dacă în vreun colţ al amintirii va străluci o acţiune nobilă. Un sentiment -de gravă reculegere va însoţi bucuria pe care o procură o astfel de trecere în revistă: şi dacă ne vom da seama că ceilalţi sunt inferiori faţă de noi, nu vom simţi nici o plăcere în aceasta, vom deplânge mai curând faptul şi ne vom exprima dorinţa sinceră ca toţi să ne semene. - Cât sunt de diferite efectele pe care le produce conştiinţa asupra superiorităţii noastre intelectuale! Fondul de sentimente cărora ea le dă naştere este admirabil caracterizat în deviza lui Hobbes pe care am dtat -o mai sus: "Omnis animi voluptas, omnisque alacritas in eo sita est, quod quis habeat, quibuscum conferens se, posset magnifice · sentire de se ipso. " O vanitate falnică şi triumfătoare, o milă făcută din trufie şi dispreţ faţă de altul, plăcuta măgulire pe care o dă conştiinţa unei superiorităţi însemnate şi strălucitoare, şi care se apropie de acel orgoliu pe care îl simţim pentru avantajele noastre fizice, acesta este bi lanţul mulţumirii de sine, de al doilea fel. - Acest contrast Între cele două feluri de mulţumiri arată îndeajuns că una dintre ele priveşte fiinţa noastră adevărată, intimă şi externă, în timp ce celălalt se raportează la avantaje mai exterioare, pur temporale, ca să spunem aşa pur fizice. Şi, datorită acestui fapt, intelectul nu este o simplă funcţie a creierului? În timp ce voinţa este scopul a cărui funcţie este omul in totalitate, în existenţă şi în esenţa sa. Să aruncăm o privire în afara noastră, să considerăm că o BlOC;

Bpaxuc;, TI oen:xuv )lUXpu (vita brevis, ars longa), şi să vedem cum

cele mai mari şi cele mai frumoase spirite sunt răpite de moarte, chiar în momentul când s� anunţa totala împlinire a forţei lor creatoare, cum mari savanţi părăsesc viaţa, în momentul în care ştiinţa le revela adâncurile ei secrete. Nu avem aici o nouă confirmare a acestui adevăr că sensul şi scopul vietii nu sunt intelectuale, ci morale?

În sfârşit, intelect�1 suportă cu timpul modificări foarte Jnsemnate, în timp ce voinţa şi caracterul rămân î� afara oricărei atingeri, nou fenomen caracteristic şi el al deosebirii profunde care separă calităţile intelectuale de cele morale. - Noul născut nu ştie încă să se folosească de intelectul său, dar în primele două luni el reuşeşte deja să intuiască şi

47


Lumea ca voinţă şi reprezentare

să apuce obiectele exterioare, proces pe care l-am descris în mod mai special în disertaţia mea Asupra viziunii şi culori lor, pag. 1 0 din ed. a 2-a (şi a 3-a). Acest prim demers, cel mai important dintre toate, este urmat mult mai lent de dezvoltarea raţiunii care se termină CII deprinderea limbajului şi prin aceasta a gândirii această umlă evoluţie nu se produce În general decât în cursul celui de al treilea an. Totuşi prima copilărie este irevocabil condamnată la · prostie şi nerozie, şi aceasta pentru două motive. în primul rând, creierului îi lipseşte desăvârşi rea fizică, în sensul ' volumului dar şi al conformaţiei, desăvârşire' care nu va fi atinsă decât în cursul celui de al şaptelea an. Apoi o activitate energică redamând antagonismul sistemului genital, ea nu poate începe decât cu pubertatea. Aceasta din unnă la rândul ei conferă intelectului simpla pOsibilitate d,e a se dezvolta psihic; cât despre dezvoltarea însăşi ea nu se realizează decât prin exerciţiu, exp'erienţă şi îndreptări . CânCl spiritul s-a debarasat de prostiile copilăriei, el se lasă prins în capcană de nenumărate pr�judecăţi, erori şi himere care sunt uneori de o absurditate vădită, EI se cramponează cu încăpăţânare în ele, până când experienţa le înlătură puţin câte puţin; unele din aceste erori dispar fără ca măcar să-şi dea seama. Dar această muncă de îndreptare cere ani mulţi; de aceea, tânărul pe degeaba este proclamat major începând cu al douăzecilea an de viaţă, adevărata maturitate nu se produce decât pe la patruzeci de ani. Dar în timp ce dezvoltarea psihică, care are nevoie să se sprijine pe lumea din afară, se continuă şi se accentuează, energia intimă şi jizică a creierului intră în declin. Această energie atinge punctul culminant în jurul vârstei de treizeci de ani, şi aceasta deoarece ea depinde de afluenta sângelui, ' de acţiunea pulsaţiilor asupra creierului, de preponderenţ� sistemului arterial asupra sistemului venos, de frăgezimea şi delicateţea fibrelor cerebrale, ca şi de energia sistemului genital. Ea suferă · o uşoară descreştere după treizeci şi cinci de ani, descreştere care se accentuează o dată. cu preponderenţa din ce în ce mai mare a sistemului venos asupra sistemului arterial, cu întărirea şi înţepenirea ftbrelor, şi care ar fi şi mai sensibilă fără reacţia dezvoltării psihice, care se perfecţionează din ce în ce mai mult prin exerciţiu, expe� ienţă, creşterea numărului de cunoştinţe şi uşurinţa dobândită în a se servi de ele, antogonism care din fericire pentru noi durează până la adânci bătrâneţe, căci atunci creierul este ca un instrument care s-a uzat tot cântând la el. Totuşi, oricât de lentă, această diminuare a energiei pe condiţiile organice; ea nu îşi continuă mai putin mersul: facultatea de a fonna concepte originale, imaginaţia, supleţea minţii, memoria slăbesc sensibil, şi ,

.

48


4rthur Schopenhauer această decădere ajunge la bătrâneţe flecară, fără memorie şi aproape fără conştiinţă, şi care sfărşeşte prin a deveni o a doua copilărie. Voinţh dimpotrivă nu este antrenată în acest vârt�i de modificări: de la Început până la sfârşit ea rămâne în mod imuabil aceeaşi, ,'oinţa nu arc nevoie, asemeQi cunoaşterii , să fie învăţată; de la început ea sc exercită cu o deplină perfecţiune.

Copilul nou născut

are mişcări

impetuoase, strigă şi se dczlănţuie; voinţa lui se manifestă violent, deşi

d nu ştie Încă ce vrea. Căci centrul motivelor, intelcctuL nu s-a dezvoltat Încă; voinţa este cufundată Într-o ignorare profundă a lumii exterioare în carc se găseşte obiectul ci : ca un prizonier, ea se zbate Cll

.f

[u ric împotriva zidurilor şi gratiilor celulei. Dar puţin câte puţin se ace lumină: de îndată se dezvoltă trăsăturile fundamentale ale voînţei umane în

[o nna ei

generală.

ca

şi

turnarea individuală proprie

fiecămia. Caracterul apare deja: desigur el nu se relevă mai întâi decât prin trăsături şterse şi nedecise,

şi

aceasta pentru că intelectul, agent al

moti" eloL se pune imcdiat pe treabă: dar un obseri·ator . atent îl va vedea în curând afirmându-se cu toată rigoarea -care-i este proprie. şi puţin timp după aceea nimeni nu-i va mai putea ignora prezenţa. Se profilcaz.:'i trăsăturile de caracter care vor persevera pe toată durata vie ţi i : tendinţele principale ale voinţei, emoţiile uşor de provocat

pasiunea dominantă se accentueaz.:'i . Se cunoaşte prologul mut care: În Hamlet, precedă drama ce va fi reprezentată În faţa curţii şi care îi

anunţă conţinutul cu �jutonil pantomimei; ci bine! ceea ce prologul este pentru dramă, purtarea noastră la şcoală este pentru restul vieţii. Nu la [ci se petrec lucrurile �u facultăţile intelectuale care apar la copil: nu am putca să-i pronosticăm în nici un fcl capacităţile viitoare; chiar

d im potri vă ingenia praxocia, copiii minune devin în general cu timpul spri rite superficiale: în timp ce geniul prezintă adesea, în copilărie, ' o

anumită încetineală de concep ţ ie şi aceasta pentru că gândeşte profund. ,

Accastă observaţie " a explica cu uşurinţă de ce toată lumea povesteşte râz.:înd şi fără să-şi ascundă nici una din prostiile şi neroziile din copilărie. de ce Gothe, de exemplu, ne spune că fiind copil a aruncat pc fereastră toate vasele de la bucătăric ( Poezic şi Adevăr, voI. L p.

7):

fIecare din noi ştie, într:adevăL că aceste nebunii nu emană decât din partea mobilă a firii noastre. Un spirit prudent, dimpotrivă nu va destăinui niciodată farsele nelalocul lor din copilărie, trăsăturile urâtc şi pcrfide de caracter pe care le-a dat În vileag atunci:

d

înţelege că

accstea sunt martorii care depun mărturie chiar Împotriva caracterului

său actual. Mi s-a spus că...o all acest craniograf dublat de un psiholog, de

fi ecare

,

dată când intra în relaţii CU un necunoscut, îl punea să-i 49


Lumea ca voinţă şi reprezentare

vorbească depre anii şi farsele din tinereţe; el încerca astfel să-i surprindă pe furiş trăsăturile de caracter, fiind convins că acest caracter nu s-a putut modifica de atunci. Iată motivul pentru care noi aruncăm o privire indiferentă, indulgentă chiar asupra nebuniilor şi lipsei de minte din primii ani, . În timp ce trăsăturile urâte de caracter care s-au manifestat atunci, faptele rele şi perfide pe care le-am comis, ne rcapar În conştiinţă şi la adânei bătrâneţe, ca un reproş etern care ne torturează. Caracterul apare în Întregime începând cu o anumită vârstă şi de atunci rămâne invariabil acelaşi până la bătrâneţe. Trecerea anilor, care consumă puţin .câte puţin forţele intelectuale, nu atinge În vreun fel calităţile morale. Bunătatea inimii la bătrân ne face să-I iubim şi să-I onorăm, chiar şi atunci când creierul său trădează slăbiciuni prin care îl vom readuce încet, . încet la copilărie. Blândeţea, răbdarea, cinstea, dragostea de adevăr, dezinteresul, umanitatea se păstreaz.:l de-a lungul vieţii şi nu se pierde ca unnare a slăbiciunii inerente vârstei: În fiecare moment de luciditate a bătrânului aceste virtuţi apar în toată integritatea lor, ca soarele care iese din nori într-o zi de iarnă. Şi pc de altă, parte răutatea, perfidia, lăcomia, asprimea sufletească, falsitatea, egoismul şi depravările de tot felul rămân până la adânci bătrâneţe, fără să piardă nimic din caracterul iniţial. Departe de a-I crede, Îi vom râde în nas celui care ne va spune: "Altădată eranl un mare ticălos, dar <l:stăzi sunt un om cinstit şi g�neros". De aceea bătrânul cămătar din Vigels fortunes de Walter Scott este un caracter de un mare adevăr psihologic; autorul ne arată cu mult talent cum avariPa pătimaşă, egoismul, nedreptatea sunt În floare la un bătrân, asemeni plantelor veninoase care crese toamna, şi eum aceste vicii se manifestă cu şi mai multă forţă câI}.d omul a dat în doaga copilăriei. Singurele modificări pe care le suferă pornirile noastre sunt cele care rezultă direct din diminuarea forţelor noastre fizice şi prin aceasta a facultălii de a ne bucura; astfel voluptatea va face loc beţiei, dragostea pentru lux avariţiei şi vanitatea ambiţiei; astfel acelaşi qm care, Înainte de a avea barbă, purta o barbă falsă, şi-o va vopsi mai târziu când va Încărunţi. Aşa deci, în timp ce toatc forţele noastre organice , vigoarea musculară, simţurile, memoria, spiritul, raţiunea, geniul se uzează şi slăbesc cu vârsta, voinţ� singură nu suferă nici o atingere, nici o modificare; simtim mereu aceeaşi nevoie de a vrea şi de a VTca într-un anumit sens. În �nelc privinţe chiar voinţa se arată mai energică la bătrâneţe: este cazul dragostei de viaţă care creşte o dată cu anii, al bătrâneţii care perseverează cu înverşunare într-o hotărâre o dată luată, se Încăpăţânează, ceea ce se explică prin faptul că intelectul nu mai este 50


_fItiIu, Schopenhauer aâ1 de accesibil la diferitele impresii, că influenţa motivelor care

producea mobilitatea voinţei nu mai are loc; iată de ce mânia şi ura bătrânilor sunt implacabile:

The YOllng man's wraih is like light straw onfire; But like red-hot steel in the old man 's ire ..

Old Ballad'

Toate aceste' consideraţii dovedesc clar pentru orice observator ceva mai profund că intelectul parcurge un lung şir de dezvoltări succesive pentru a se îndrepta, ca orice lucru fizic, spre ruină, căci voinţa rămâne în afara acestor evoluţii, sau cel puţin că nu ia parte la ele decât într-o mică măsură: la începutul carierei sale, ea luptă împotriva intelectului, instrument încă incomplet, şi la stărşitul vieţii trebuie să reziste uzurii

lui; dar ea însăşi apare ca un lucru gata racut şi imuabil, care nu este

supus legilor timpulu'i nici celei a devenirii şi dispariţiei în timp. Prin aceasta ea se caracterizează ca element metafizic, în afara lumii fenomenale,

IX

-

Un just sentiment al acestei diferenţe fundamentale a dat

naştere termenilor, în mod general uzitaţi şi exact înţeleşi de aproape toţi, de

cap şi de inimă; termeni excelenţi şi caracteristici şi care se Nec car nec capUl habet, spune Senecca despre împăratul Claudius (Ludus de marte Cla u di i Cesaris, cap. VIII). Pe bună dreptate inima, acest primum mobile al vieţii animale, a

regăsesc în toate limbile.

fost adoptată ca simbol, cu sinonim chiar al voinţei; ea serveşte la a o desemna ca esenţă primă a existenţei noastre fenomenale, în opoziţie cu intelectul care este într-adevăr identic cu capul . Tot ee este lucru al voinţei, în sensul cel mai larg al cuvântului, ca dorinţa, pasiunea, bucuria, durerea, bunătatea, răutatea, ca şi ceea ce germanii numesc Gemzlth (lucruri ale sentimentului) şi ceea ce Homer desemnează prin

<plAOV TJ'top, este atribuit ininiii. Astfel se spune: are inimă: aceasta

l-a

rănit la inimă; aceasta i-a frânt inima; inima îi sângerează; îi tresare inima de bu'curie; cine poate vedea în inima omului? aceasta îi sfâşie , aceaşta îi frânge, aceasta îi pustieşte, inima; acelSta i-a mers la inimă: aceasta l-a durut la inimă; are inima de piatră; are inimă; nu are inimă: i-a venit inima la loc (în sensul de curaj) etc. Lucrurile legate de dragoste îndeosebi sunt numite afaceri ale inimii; pentru că instinctul sexual este focarul voin�ei şi pentru ca alegerea a ceea ce îl priveşte este "A-fânia tâllă11Illli seamănei cu IIlIfoc de paie Dar mâllia beitrâllul,,; e asemenea jleruilli Încins. . .

51


Lumea ca voinţă şi reprezentare

ocupaţia esenţială a voinţei umane: voi explica raţiunile acestui fapt într-un capitol suplimentar din cartea a 4-a. Byron, în Don Juan, face această remarcă satirică: pentru doamne dragostea ţine mai curând de cap decât d� inimă (în sensul că este mai curând gândită decât simţită) Capul dimpotrivă desemnează tot ce are legătură cu cunoaşterea. De aici: un om cu cap; i-a venit mintea la cap; a-şi pune ceva în cap; arc un cap bun; are cap pătrat; nu are capul la ceva anume. Dar capul nu este niciodată decât elementul secundar şi derivat: căci el nu este central, ci numai eflorescenţa supremă a corpului. Când un erou moare i se ÎmbălsămeazA inima şi nu creierul; dimpotrivă este obiceiul de a se conserva craniul poeţilor, artiştilor, filosofilor. Astfel s-a păstrat la Academia Saint-Luc pretinsul cap al lui Rafael, a' cărui autenticitate a fost dezmin�tă în ultimul timp; în 1 820 craniul lui Descartes a fost vândut la licitaţie la Stockholm 1 . U� oarecare sentiment al adevăratului raport dintre voinţă, intelect şi viaţă, iese la iveală şi în limba latină. Intelectul este mens, vou<;: , voinţa dimpotrivă, este animus, care derivă din anima, care la rândul său vine din d'avEl-lO<; Anima, este chiar viaţa, suflarea, 'l'uXll ; animlls este principiul însufleţitor şi în acelaşi timp voinţa, subiect al înclinaţii lor, al intenţiilor, al pasiunilor şi al emoţiilor; de aici aceste expresii: est mihi animus, fert animlls, care vrea să spună: am chef de . Animlls este grecescul 8UIlO<;, adică sensibilitatea şi mi capul. Animi perturbatio este pasiunea, mentis perturbatio vrea să spună nebunie. Atributul immortalis este acordat lui animţls şi nu lui mens. Această diferentă ' de acceptie este regula, ea este consacrată de cea mai mare parte a textelor; t�tuşi aceşti termeni nu puteau să nu fie confundaţi, din moment ce exprimă concepte foarte apropiate unul de altul. Prin 'l'uXTl, grecii par să fi înţeles mai întâi forţa vitală, principiul însufleţitor, şi ei bănuiau vag apropo de aceasta că acest 'l'uXTl trebuia să fie ceva metafizic pe care moartea nu-l atinge o dată cu restul facultăţilor noastre. Este ceea ce dovedesc între altele cercetările făcute de Stobaios, şi care mi s-au păstrat, în legătură cu raporturile dintre vou<; şi 'l'wXTl(Ecl. Iii: 1 c. 5 1 , § 7,8). X - Pe ce se bazeazA identitatea persoanei? Nu pe materia corpului : aceasta se reînnoieşte după câţiva ani. Nici pe fonna corpului : ea se schimbă în ansamblu şi în diversele ei părţi, afară doar de expresia privi rii; după privire peste un mare număr de ani poţi recunoaşte o persoană. Dovadă că, în ciuda tuturor modificărilor. pe .

.

Timcs din l8

oct.

l 84 5 , dllprl Atheneum

.52

(n.a.)


Arthui' Schopenhauer

care timpul le provoacă la om, ceva la el rămâne imuabil, şi ne permite astfel, după un foarte lung interval chiar, să-I recunoaŞtem şi să-I regăsim intact. Este ceea ce observăm şi la noi : degeaba am îmbătrânit, in forul nostru interior, ne simţim tot aceiaşi care eram în tinereţe, în copilărie chiar. Acest element imuabil, care rămâne mereu identic cu sine fără a îmbătrâni niciodată" este tocmai nucleul fiinţei noastre care nu este in timp. - Se admite în general că identitatea persoanei se bazează pe cea a conştiin�ei. Dacă înţelegem prin aceasta din urmă numai amintirea coordonată cu cursul vieţii noastre, ea nu este de-ajuns pentru a-I explica pe celălalt. Desigur ştim puţin mai mult despre viaţa noastră trecutA decât despre un roman citit altădată; dar ceea ce ştim nu este totuşi mare lucru. Evenimentele principale, scenele interesante nu sunt gravate în memorie; cât despre restul, pentru un eveniment reţinut, altele mii au căzut în uitare. Cu cât îmbătrânim cu atât faptele vieţii noastre trec fără să lase vreo urmă. O vârstă mai înaintată, o boală, o leziune a creierului, nebunia pot să ne priveze complet de memorie. Dar indentitatea persoanei nu s-a pierdut cu această dispariţie progresivă a amintirii. Ea se bazează pe voinţa identică şi pe caracterul imuabil pe care aceasta îl prezintă. Ea este cea care conferă persistenţa privirii. Omul se găseşte în inimă, nu în cap. Desigur, ca urmare a relaţiilor noastre cu lumea din afară, suntem obişnuiţi să considerăm ca pe eul nostru veritabil subiectul cunoscător, eul cunoscător, care lâncezeşte seara, dispare în somn, pentru a străluci a doua zi mai tare. Dar acest eu este o simplă funcţie a creierului şi mi a eului veritabil. Acesta, acest nucleu al fiinţei noastre, este ceea ce este ascuns în spatele celuilalt; este ceea ce nu cunoaşte în fond decât două lucruri: a vrea sau a nu vrea, a fi sau a nu fi multumit, cu unele nuante bineînteles ale expresiei actelor ' noastre şi pe care le numim sentiment�, pasiuni , emoţii. Acest din urmă eu îl produce pe celălalt, el nu doarme cu acesta, şi când acesta a dispărut prin moarte, tovarăşul lui nu este atins. - Dimpotrivă, tot ceea ce ţine de cunoaştere este expus uitării: după câţiva ani nu ne mai amintim bine nici acelea din acţiunile noastre care au o importanţă !TI0ral�, nu mai ştim exact şi În detaliu cum am acţionat într-un caz critic. Dar caracterul. ale cărui acte nu sunt decât expresia şi mărturia, nu poate fi uitat de noi : el este şi astăzi acelaşi ca altădată. Voinţa în sine şi pentru sine, rămâne; ea singură este mobilă şi indestructibilă, în afara atingeri lor vârstei; ea nu este fizică. ci de ordin metafizic, ea nu aparţine lumii fenomenale, ea este ceea ce apare în fenomen. Am arătat mai sus, cap. XV, cum. identitatea conştiinţei în toată atitudinea ei se

53


Lumea ca voinţă şi reprezentare

bazează şi ea pe voinţă; este deci inutil să mă opresc aici mai mult asupra acestui subiect. XI În cartea sa asupra comparaţiei lucrurilor ce pot fi dorite, Aristotel spune Între altele: ,,să trăieşti bine valorează. mai mult decât să trăieşti. " (pEÂ:nov 'to'\) �1'\V 'to E'\) �1'\v, Top. III, 2) De unde am putea trage concluzia, printr-o dublă contrapunere: este mai bine să nu trăieşti decât să trăieşti prost. , Adevăr care se relevă chiar şi intelectu.lui: şi totuşi mareâ majoritate preferă să trăiască foarte rău decât să nu trăiască deloc. Acest ataşament faţă de viaţă nu-şi poate avea fundamentul în obiectul urmărit de oameni : căci, aşa cum am arătat în Cartea a patra, viaţa este o suferinţă perpetuă, sau cel puţin, cum vom expune mai departe la cap. XXVIII, nu este decât o întreprindere comercială care nu-şi acoperă cheltuielile; acest ataşament nu-şi poate deci avea raţiunea decât în subiectul care ÎI simte. Dar nu în intelect se găseşte raţiunea acestui ataşament, el nu este rezultatul reflecţiei, I nici măcar consecinţa unei alegeri; această voinţă de a trăi este ceva care se înţelege de la sine, este un prius al intelectului Însuşi. Noi înşine suntem voinţa de a trăi: iată de ce simţim nevoia de a trăi, fie bine sau rău. Acest ataşament faţă de viaţă care nu merită într-adevăr atâta osteneală este deci cu totul a priori şi nu a posteriori; şi aceasta explică teama teribilă de moarte comună tuturor oamenilor, şi pe care La Rochefoucauld a mărturisit-o în ultima sa maximă cu o naivitate şi o sinceritate rare, teamă pe care se bazează în ultimă instanţă şi efectul produs de tragedii şi de acţiunile eroice; căci acest efect ar dispărea, dacă noi m-am preţui viaţa decât după valoarea ei obiectivă. Pe această inexprimabilă oroare de moarte se Întemeiază fraza favorită a vulgului: "Trebuie să fii nebun ca să-ţi iei viaţa", şi tot această oaroare face ca sinuciderea să provoace, chiar la minţile mai luminate, o nedumerire amestecată cu admiraţie, căci acest act este atât de contrar firii oricărei fiinţe vii încât suntem obligaţi să-I admirăm oarecum pe cel care a îndrăznit să-I comită. 9ăsim chiăr în exemplul lui o consolare care ne linişteŞte, căci ştim de aici Înainte că această cale ne este Întotdeauna deschisă, adevăr de care ne-am fi putut îndoi dacă el n-ar fi conform cu experienţa. Căci sinuciderea emaqă dintr-o rezoluţie a intelectului, şi voinţa noastră de a trăi, ea, este un prius al inţelectului. Acest fapt pe care îl tratăm în mod expres la cap. XXVIII, este deci şi el o COnfin11are a prin1atului voinţei în conştiinţa de sine. XII Dimpotrivă, însăşi intermitenţa periodică a intelectului îi demonstrează. cum nu se poate mai bine natura secundară, dependentă, -

-

54


Arthur Schopenhauer

detemlinată. În somnul profund, cunoaşterea· şi reprezentarea sunt complet suspendate. Dar nucleul însuşi al fiinţei noastre, elementul metafizic al eului, acel primum mobile pe care îl presupun în mod necesar funcţiile organice, nu-şi poate niciodată suspenda activitatea, decât dacă se pune capăt vieţii însăşi; acest element de altfel, ca metafizic şi în consecinţă necorporal, nu are nevoie de odihnă. De aceea filosofiii care au considerat sufletul, adică o putere în mod prim şi esenţial cunoscătoare, ca acest nucleu, s-au văZut constrânşi să afirme că sufletul este neobosit în puterea lui de a cunoaşte şi reprezenta, şi că aceste facultăţi se exercită chiar şi în somnul cel mai profund; numai că, la trezire, nu ne rămâne nici o amintire. Dar, când doctrina lui Kant ne-a debarasat de suflet, ne-am putut uşor convinge de falsitatea acestei aserţiuni. Căci altemarea somnului şi a tr((zirii arată clar observatorului neprevenit că totuşi cunoaşterea este o funcţie secundară, determinată de organism, În acelaşi grad ca oricare alta. Inima singură este neobosită; căci pulsaţiile ei şi circulaţia sângelui nu sunt imediat detenninate de nervi, ci sunt chiar manifestarea primă a voinţei. La fel toate celelalte funcţii fiziologice care depind de nervii ganglionari, care nu au cu creierul decât o relape foarte mediată şi îndepărtată, se continuă în timpul somnului, deşi secreţiile se operează mai lent; chiar pulsaţiile inimii, cum ele depind de respiraţie care este condiţionată de sistemul cerebral (bulbul rahidian), suferă ca aceasta o anumită Încetinire. Stomacul este poate. cel . mai activ în timpul somnului; aceasta �ine de natura particulară a raporturilor sale cu creierul care şomează în acel moment, raporturi care ocazionează tulburări reciproce. Creiend singur, şi cu el cunoaşterea se opresc de tot în timpul somnului. C,ăci acest organ nu este în noi decât ministerul relaţiilor externe, aşa cum sistemul ganglionar este miniSterul de interne. Creierul, cu funcţia sa de a cunoaşte, nu este în fond d«cât o vedetă stabilită de voinţă, pentru a servi acelea din scopurile sale care ţin de lumea din afară; postată în vârful capului, ca un observator, ea priveşte prin fereastra simţurilor, atentă să vadă dacă vreun pericol nu ameninţă sau dacă vreun profit nu se arată, apoi face raportul, după care voinţa decide. Şi în timpul acestei ocupaţii vedeta, ca toţi cei care sunt folosiţi la un serviciu activ, este într..o stare continuă de tensiune şi efort; de aceea când garda se schimbă, ea se lasă Înlocuită cu plăcere, asemenea santinelei, când părăseşte postul . Or ca este înlocuită cu somnul şi iată de ce acesta din urmă este atât de dulce şi plăcut, iată de ce ne lăsăm în voia lui atât de bucuroşi; dimpotrivă, nimic nu ne contrariază mai tare ca faptul de a se trage de noi pentru a ne trezi, căci 55


Lumea ca voinţă şi repreze"ftlr�

atunci vedeta este subit rechemată la post. După sistola binefăcătoare. se reproduce diastola anevoioasă, intelectul se separă din nou de ,·oinţă. Un suflet propriu-zis care ar fi în mod originar şi prin esen�ă un subiect cunoscător, ar trebui dimpotrivă să se bucure de trezire. cu peştele când îl pui din nou în apă. În somn, unde se continuă numai viaţa vegetativă, voinţa singură acţionează după natura ei primă şi esen!iaIă, fără perturbări venind din afară, fără să piardă nimic din forţă prin activitatea creierului şi tensiunea obositoare a cunoaşterii: această ultimă funcţie organică este desigur cea mai grea dintre toate, dar ea nu este pentru organism decât un mijloc, nu un scop; de aceea în somn · orice efort al voinţei tinde spre conservare, şi · dacă este cazul spre refacerea organismului . De aceea toate vindecările, toate crizele binefăcătoare se produc în timpul somnului, căci numai atunci vis natZlrae medicatrix are libertate de mişcare, fiind qebarasată de po"ara func!iei de cunoaştere. Embrionul. din care urmează să sc fonnezc întreg corpul, doarn1e perpetuu din acest motiv, şi noul născut doarn'l.e cea mai mare parte a timpului. De aceea Burdach (Fiziologie, t.III. p. 484) are dreptate să considere somnul ca starea flOastră primară. , În raport cu creierul însuşi, îmi explic mai bine necesitatea somnului, datorită unei ipoteze care îmi pare că a fost formulată pentru prima dată în cartea lui Neumann, Despre Bolile om1l111i ( 1 834, 1. IV, § 2 1 6). Acest savant pretinde că nutriţia creierului, adică reînnoirea substanţei prin sânge, nu se poate realiza în starea de veghc: căci în acest caz funcţia organică superioară de a cunoaşte şi gândi ar fi tulburată sau suprimată de funcţia de rând şi materială a nutriţiei . Aceasta :explică de ce somnul nu este o stare pur negativă, o simplă suspendare a activităţii cerebrale şi de ce el prezintă şi un caractcr pozitiv. Caracter care se relevă deja prin faptul că între somn şi veghe nu este numai o diferenţă de grad, ci o limită clar trasată, care se arată de la început�1 somnului prin visc total străine de gândurilc noastrc imediat anterioare. Altă dovadă a acestui caracter pozitiv: când avcm visuri neliniştitoare, ne străduim zadarnic să strigăm, să respingem atacurile, să ne sculăm din somn: se pare că nu rnai este nici o legătură Intre creier şi nervii motori, sau între creierul mare şi creierul mic (acesta din urmă fiind regulatorul mişcărilor): căci creierul rămâne în izolarea lui şi somnul ne ţine ca într-o menghină. În sfărşit, încă o dovadă a caracterului pozitiv al somnului este faptul că trebuie o anumită forţă pentru a reuşi să dorn1i: o oboseală prea mare sau o slăbiciunc firească ne împiedică să adormim, capere sOmn1l111. Consum de forţă care se explică prin aceea că procesul nutritiv are nevoic să 56


Arthur Schopenhauer

înceapă pentru ca somnul să se producă: trebuie ca creierul să înceapă oarecum să se hrănească. Acest proces nutritiv explică şi afluenta crescândă a sângelui la creier în timpul somnului, ca şi poza instincti\ adoptată, care constă în a încrucişa mâinile deasupra capului: căci această poză favorizează procesul în discuţie. De aceea şi copiii au o aşa de mare nevoie de somn pe durata' creşterii creierului; la bătrâneţe, dimpotrivă, somnul este măsurat cu zgârcenie, deoarece creierul, ca şi celelalte părţi ale organismului, suferă o oarecare atrofie. Din, toate acestea în sÎarşit vom înţelege de ce excesul de somn provoacă o lâncezeală surdă a conştiinţei; este urmarea unei hipertrofii a creierului, care poate deveni cronică dacă excesul de somn devine obişnuinţă, şi poate duce la idioţie: aV1ll Xat 1to Â.u <; u1tvo<;(noxae est etiam mliitus somnllS, Odis, 1 5 , 394) - Nevoia de somn este deci în raport direct cu intensitatea vieţii cerebrale şi în 'consecinţă cu claritatea conştiinţei. Animalele, a căror viaţă cerebrală este slabă şi mocnită, dorm puţin şi au somnul uşor, ca reptilele şi peştii; şi apropo de aceasta amintesc că somnul de iarnă nu este decât cu numele un somn: . acesta nu constă numai în inacţiunea creierului, .ci a întregului organism, este oarecum o moarte aparentă. Animalele cu o inteligenţă însemnată dorm mult timp şi profund.. Omul şi el are nevoie de o doză de somn cu atât mai puternică cu cât creierul său este mai dezvoltat, în cantitate şi în calitate, şi cu cât activitatea lui este mai intensă. M ontai gne spune despre el însuşi că a fost întotdeauna un mare somnoros, că şi-a pctrecut o mare parte dU. viaţă dormind, şi că la o vârstă înaintată dornlea chiar câte opt sau nouă ore în şir (cartea ITI, cap. XIII). Ni se spune că şi Descartes a dormit mult (Baillet, Via,ta lui Descartes; 1 693, p. 288). J<.ant rezen'a şapte ore somnului, dar îi venea atât de greu să se mulţumească cu această măsură încât a Însărcinat un servitor cate să-I oblige să se scoale, cu voie sau Iară voie, la o oră anume. (lachmann, Immanuel Kant, p. 1 92). Căci cu cât eşti mai treaz, adică cu cât ai conştiinţa mai clară şi mai acttvâ, cu atât simţi o nevoie mai mare de somn, cu atât dormi mai mult şi mai profund. Deprinderea de a. gândi sau o muncă susţinută cu capul va face prin urmare să crească această nevoie de a dormi. Dacă eforturile musculare prelungite ne predispun şi ele la somn, se datorează faptului că muşchii primesc continuu impulsuri de la creier, prin intermediul bulbului rahidian, al măduvei spinării şi al nervilor motorii; creierul este cel care acţionează asupra iritabiiităţii lor şi care îşi epuizează în felul acesta propriile-i forţe. Oboseala pe care o simţim în braţe sau în picioare îşi are deci sediul adevărat în creier; la fel durerea resimţită de aceste părţi: căci creierul 57


Lumea ca voinţă şi reprezentare

are nervi motori ca şi nervi sensibili. Muşchii care nu-şi primesc impulsul de la creier, de exemplu cei ai inimii sunt din însuşi acest motiv neobosiţi. Aceasta explică şi de ce gândirea ni se poate exercita cu vigoare în timpul şi după un mare efort muscular. Dacă: vara energia �piritului este mai scăzută decât iarna, aceasta ţine în parte de faptJ.lI că donnim mai puţin vara: căci cu cât donnim mai profund, cu atât Starea de veghe este mai perfectă, cu atât suntem mai "treji". Acesta nu este însă un motiv de a prelungi somnul peste măsură; căci atunci el pierde în intensitate, adică în profunzime, ceea ce câştigă în extindere, şi devine în felul acesta o simplă pierdere de vreme. Aceasta este părerea lui Goethe, cftnd în a doua parte din Faust, spune despre somnul de dimineată: "Somnul este o scoartă, arunc-o cât colo. " Într :un mod general, feno� enul somnului dovedeşte deci clar că percepţia, conştiinţa; cunoaşterea, gândirea nu sunt în noi o stare primară, ci o stare secundară şi condiţionată. Gândirea este un efort extraordinar, şi de'asemenea efortul cel mai înălţAtor naturii; de aceea fiind atât de mare el nu se poate face fără înreruperi. Gândirea este produsul, eflorescenţa sistemului nervos cerebral, care este el însuşi un parazit hrănit ca atare de restul organismului. Această concluzie se leagă de o demonstraţie făcută în Cartea a treia. Arăt aC6lo, într-adevăr, că o cunoaştere este cu atât mai pură şi mai perfectă, cu\ cât este mai separată de voinţă, şi că atunci se produce intuiţia estetic� pur obiectivă; la fel un extras este cu atât mai pur cu cât este mai izolat de materia din care este scos şi cu cât· este mai debarasat de orice reziduu. � Fenomenul contrar se produce în cazul voinţej, manifestarea ei cea mai imediată este viaţa organică În întregime şi în primul rând neobosita inimă. Această ultimă consideraţie are deja legătură · cu subiectul din capitolul unnător; ea asigură tranziţia. Să mai adăugăm remarca unnătoare: în somnambulismul magnetic, conştiinţa se dedublează; două serii de cunoaştere iau naştere, dintre care fiecare fjS1e în ea însăşi perfect coordonată, dar una faţă de alta complet independente: conştiinţa trează nu ştie nimic despre conştiinţa somnambulică. Dar şi în una şi în cealaltă conştiinţă voinţa conservă acelaşi caracter şi rămâne identică; şi în una şi în cealaltă ea manifestă aceleaşi înclina�ii şi aceleaşi repulsii. Funcţia poate foarte bine să se dedubleze, nu şi starea în sine.

58


CAPITOLUL XXI

Obiectivarea voinţei În organismul. animal Prin obiectivare înţeleg acţiunea corpurilor de a

se

reprezenta în

lumea reală. Această obiectivare însă, aşa Cup1 am demonstrat în prima

Carte şi în suplim€mtele pe care le-am adăugat la ea, este în întregime

detenninată de subiectul cunoscător, adică de intelect; ca obiectivare, şi în afara cunoaşterii pe care o avem despre ea, ac� este deci de negândit, deoarece nu este înainte de orice decât o reprezentare intuitivă, şi ca atare un' fenomen cerebral . Suprirnaţi acest fenomen, va

rămane lucrul în sine. A doua Carte are ca scop să arate că acest lucru

în sine este Voinţa, şi

se

ocupă mai întâi să demonstreze aceasta prin

studiul organismului uman şi animal.

Cunoaşterea lumii exterioare poate de asemenea fi desemnată cu

numele de "conştiinţă a altceva", în opoziţie cu "conştiinţa de sine". N oi am găsit că adevăratul obiectiv al conştiinţei de sine, că materia

acesteia este voinţa; pentru a ajunge la această concluzie, ne vom ocupa

acum de conştiinţă a altceva, . adică de cunoaşterea obiectivă. La acest punct, teza mea este unnătoarea: Ceea ce in conştiinţa de sine, adica

subiectiv, se prezinta sub forma intelectului in conştiinţa a altceva obiectiv, ia forma creierului; ceea ce, în conştiinţa de sine, adica subiectiv, ia forma organismului în ansamblul sc}u.

Demonstraţiilor pe care le-am dat acestei propoziţii, atât în Cartea

a doua cât şi în primele două capitole din tratatul Asupra voinţei in

natura,

se

vor adăuga lămuririle complementare unnătoare.

Cea mai mare parte a faptelor pe care

se

întemeiază prima parte a

acestei teze au fost date în capitolul precedent. Am arătat acolo prin necesitatea' somnului, prin modificările pe care le antrenează vârsta, prin diferenţele. pe care le prezintă construcţia anatomică, că intelectul,

fiind de natură secundară, depinde de un organ particular, de creier, a

cărui funcţie este, aşa cum acţiunea de a palpa este funcţia mâinii; că el

este prin unnare fizic ca digestia, şi nu metafizic ca voinţa. Aşa cum o bună digestie cere un stomac sănătos şi viguros, o forţă atletică braţe musculoase şi nervoase, aşa o inteligenţă extraordinară Vrea un creier Acest capitol

se

raporteazA la § 20 din primul volum.

59


Lumea ca voinţă şi reprezentare extraordinar de dezvoltat, bine construit, de o anatomie remarcabilă şi

însufleţit de pulsaţii energice. Natura voinţei dimpotrivă nu depinde de

nici un organ, nu poate fi pronosticată după nici un organ. Ceţ1. mai mare eroare a teoriei craniene a lui Gall este de a fi destinat chiar şi

calităţilor morale organe encefalice. - Leziunile la cap, cu pierdere de

substanţă cerebrală, exercită în general asupra intelectului o influenţă prejudiciabilă; ele antrenează idio�a totală sau parţială, uitarea definitivă sau m omentană a vorbirii. Cel mai adesea, totuşi, din mai

multe limbi pe care le cunoşti în egală măsură nu uiţi decât una sau

pierzi memoria numelor proprii. Aceste leZiuni pot produce şi pierderea

altor cunoştinţe pe c..'ue le posedăm. Nu

am

auzit niciodată însă ca după

un accident de această natură caractelUl să ii suferit vrc;o transformare,

ca omul să fi devenit din punct de vedere moral mai bun sau mai rău, ca el să fi pierdut anumite înclinaţii sau pasiuni şi să fi adoptat altele; astfel de modificări nu se produc niciodată, căci voinţa nu-şi are sediul în creier, şi de altfel, ca element metafizic, ea este prius-ul creierului

ca şi restul organismului; leziunile creierului nu o pot deci atinge. După experienţa făcută de Spallanzani1 şi reînoită de Voltaire, un melc căruia i s-a tăiat capul rămâne viu şi după câteva săptămâni îi creşte un nou cap şi de asemenea tentacule; o dată cu aceste organe reapare conştiinţa şi reprezentarea, pe când până în ac.el moment animalul nu manifesta în mişcările lui dezordonate decât o voinţă oarbă. Şi aici

găsim deci voinţa ca substanţa care rămâne, intelectul, determinat dc organul său, cu accidentul care se schimbă. Intelectul poate fi desemnat cu numele de regulator al voinţei. Tiedemann este poate pri�ul care a comparat sistemul nervos · cerebral cu un parazit (Tiedemann şi Treviranus, Jurnal de fiziologie, 1. 1, p. 62). Comparaţia este frapantă, În acest sens că creierul, cu bulbul rahidian şi nervii care ţin de el, este oarecum inoculat organismului de la care îşi împrumută substanţa, fără ca

el însuşi să contribuie direct la economia organică. Iată de

ce

viaţa

poate subzista în absenţa creierului, aşa cum este cazul la copiii care se

nasc fără craniu, la broaştele ţestoase cărora li s-a tăiat capul şi care trăiesc încă trei săptămâni, cu condiţia totuşi să le fi fost cruţat bulbul rahidian organ al respiraţiei. O găină chiar, căreia Florens i-a scos întreg encefalul a trăit şi s-a dezvoltat încă şase luni. La om în sfărşit distrugerea creierului nu detennină în mod direct moartea; aceasta nu este provocată decât prin intermediul plămânilor şi a inimii (Bichat, Spallanzani, Risultati di esperienze sopra la riproduzione delIa teste nelle /umache terrestn"; in Memorie di matematica e jisica delIa Societa italiana, t. 1, p.

581 - Voltaire, Me/cii reverendului Escarbotier.

60


.-trlhur Schopenhauer

Asupra vieţii şi morţii, pentru II, art. I l , § 1 ). Din contră, creierul se ocupă de orientarea raporturilor cu lumea extcrioară, aceasta este unica

sa funcţie şi prin ea se achită de datoria pe · care '0 are faţă de organismul care îl hrăneşte, căci existenţa acestuia din unnă este

detenninată de circumstanţe exterioare.

Creierul singur dintre toale

celelalte pă,rţi organice are nevoie de somn deoarece, conform cu ceea ce tocmai am spus, activitatea sa este total separată de conservarea sa; aceasta nu fuce decât să uzeze forţele şi substanţa, în timp ce cealaltă emană din restul organismului, care este ca un fel de doică. Această activitate deci, care nu contribuie cu nimic la subsistenţă, se epuizează şi numai când este suspendată, adică în somn, alimentarea creierului se operează fără obstacole. A doua parte a tezei noastre va avea nevoie de o explicaţie

detaliată, ehiar după tot ce am spus în scrierile dej a menţionate. Mai sus, la cap. XVIII, am arătat deja că lucrul În sine, care este baza necesară a oricărui fenomen, şi în consecinţă

şi

a noastră, leapădă în

conştiinţa de sine una pin fonnele sale fenomenale, spa�iul, pentru a nu

o reţine decât pe cealaltă, timpul; astfel acest lucru în sine se relevă mai imediat ca în oricare altă parte şi când s-a debarasat în acest . fel de un ' mare număr de văluri, îl numim voinţă. Or nici o substanJă durabilă hu se poate reprezenta numai în timp, şi materia este o substanţă de acest

fel; căci o substanţă durabilă nu este posibilă, ' aşa cum s-a demonstrat la

§ 4 din 1 volum, decât prin unirea intimă a timpului şi a spaţiului. De

aceea, în conştiinţa de sine, voinţa nu este cunoscută ca substratul

pennanent al impulsurilor sale, ca nu se prezintă în intui�ie sub formă

de substanţă durabilă; actele izolate ale voinţei, mişcăril.e şi stăril e sale,

ca decizie, dorinţele, simţămintele, noi le cunoaştem succesiv şi pc

timpul duratei lor, în mod imediat dar nu intuitiv. Cunoaşterea voinţei

în conştiinţa de sine nu este deci intuirea sa, ci un sentiment cu totul imediat al excitaţiilor sale succesive.

Dimpotrivă,

în cunoaşterea

.îndreptată spre lumea din afară, care este pregătită de 'simţuri şi desăvârşită de intelect, care are ca fonnă nu numai timpul ci şi spaţiul, care reurieşte intim aceste fonne prin mijlocirea legii intelectuale

a

cauzalităţii, şi care prin această cauzalitate devine intuiţic, în această cunoaştere, spun eu, această aceeaşi putere, care în conştiinţa imediată era sesizată ca voinţă, se reprezintă intuitiv sub forma unui

corp organizat. Acest corp, prin mişCările sale succesive, reprezintă intuitiv actele voluntare; prin părţile şi fonnele sale, el încarnează aspira�ii1e

durabile şi caracterul fundamental al voinţei individuale; suferinţele

J

61


Lumea ca vointă şi reprezentare înseşi şi plăcerile corpului sunt afecţiuni cu totul imediate ale acestei voinţe. Această identitate a corpului cu voinţa se vădeşte mai întâi în acte le lor succe�ive. Căci ceea ce în conştiinţa de sine este recunoscut ca lIll act de voinţă real şi imediat, în acelaşi timp şi fără întârziere se prezinl;1 în

exterior

sub

formă de mişcare

corporală.

Deciziile

noastre

momentane, produse de motive nu mai puţin momentane, sunt de îndată reflectate de tot atâtea acte corporale, imagini ale lor înşile la fel de exacte ca umbra pe care o proiectează. Un observator neprevenit va trage de aici în modul cel mai firesc din lume această concluzie: corpul nu este decât fenomenul exterior al voinţei, adică a modului în care voinţa se reprezintă în intelectul intuitiv; el este voinţa însăşi sub forma reprezentării. Dacă ne sustragem cu forţa acestui adevăr care se impune la prima 'vedere, atât este de evident şi imediat, procesul propriului

nostru corp ne va da pentru câtva timp impresia unui miracol; mirare provocată de faptul că între actul voluntar şi actul corporal nu există în realitate o legătură cauzală. Ambele sunt în mod imediat identice: ceea ce face diversitatea lor aparentă, este faptul că acelaşi lucru este sesizat prin . două modalităţi de cunoaştere diferite, cunoaşterea internă şi cunoaşterea externă. Voinţa reală este inseparabilă de acţiune; un act voluntar nu este ca atare în sensul cel mai restrâns al cuvântului decât după consacrarea acţiunii.

Simple decizii,

dimpotnvă,

nu

sunt până în momentul

execuţiei decât proiecte şi prin urmare lucruri ale creierului : ca atare ele îşi au sediul în creier, nefiind nimic mai 'mult decât socoteli clar stabilite de forţa relativă a diverselor motive în conflict, aşa încât aceste decizii sunt foarte verosimile, dar nu infailibile. Adesea într-adevăr ele �unt abandonate, nu numai ca urmare a unei schimbări a condiţiilor anterioare, ci pentfU că evaluarea acţiUnii respective a motivelor asupra voinţei era eronată; proiectul atunci va rămâne fără a

fi executat: de

aceea, înainte de a fi realizată în fapt, nici o decizie nu este sigură.

Voinţa însăşi nu-şi manifestă deci cu adevărat activitatea decât în execuţie, adică în acţiunea musculară şi prin aceasta în iritabilitatc: în aceasta din urmă voinţa se obiectivează. Encefalul este locul motivelor,

prin ele voinţa se transformă în facultatea de a alege, adică ea este determinată mai îndeaproape de motive. Motivele sunt reprezentări care se nasc cu ocazia excitaţiilor externe ale organelor de simţ, prin intermediul funcţiilor encefalice, şi care se transformă în concepte apoi în decizii. Când actul voluntar propriu-zis se V<l efectua, aceste motive, al căror atelier este encefalul, acţionează prin intermediul creierului mic 62


--trlhur Schopenhauer

asupra măduvei spinării şi a nervilor motori care se ramifică în ea; aceşti nervi la rândul lor acţionează asupra muşchilor, dar numai cu titlul de excitaţiii. Căci aceste excitaţii galvanice, chimice sau chiar mecanice pot produce aceeaşi contracţie ca cea provocată de nervi i motori. Ceea ce deci în creier da motiv, acţionează ca pură excitaţie, după ce a trecut prin canalul nervilor în muşchi. Sensibilitatea în ea însăşi este total neputincioasă În a contracta un muşchi; această contraqie nu poate fi produsă decât prin muşchiul însuşi, şi această facultate contractilă se numeşte iritabilitate, adică excitabilitate. Ea este proprietatea exclusivă a muşchilor, aşa cum sensibilitatea este proprietatea exclusivă a nervilor. Aceştia din urmă furnizează desigur muşchiului ocazia de a se contracta; dar nu el provoacă, într-un mod mecanic oarecare, contracţia însăşi : aceasta emană numai din iritabilitate, care este forţa proprie muşchi ului. Sesizată din afară, această forţă este o qualitas occl/lra; conşLiin�a de sine singură o relevă ca voinţă. În acest scurt lanţ tau zai, car� merge de la acţiunea motivului exterior la contracţia muşchiului, voinţa nu este decât o ultimă verigă; ea este substratul metafizic al iritabilităţii musculare. Ea joacă aici acelaşi rol pe care îl joaCă într-un lanţ cauzal fizic sau chimic forţele naturale misterioase care sunt la baza combinaţiei: aceste forţe sunt verigi cuprinse în lanţul cauzal, ele nu fac decâ1 să confere verigilor facultatea de a acţiona; este ceea ce am stabilit la § 26 din primul volum. De aceea contracţia musculară am atribuit-o unei astfel de forţe misterioase, dacă aceasta nu mi s-ar revela sub formă de voinţă, datorită unei surse a cunoaşterii sui generis, conştiinţa de sine. De aceea, aşa cum am · spus mai sus, dacă plecăm de la voinţă, propria noastră mişcare musculară ne dă impresia unui miracol; căci procesul care Începe cu motivul exterior pentru a ajunge la acţiunea musculară este desigur o serie cauzală riguroasă, dar voinţa , însăşi nu intră în această serie ca parte integrantă, ea nu este decât substratul metafizic al posibilităţii pentru muşchi de a fi inflenţat prin creier şi ryervi, substrat care este totodată şi baza mişcării musculare actuale; aceasta din urnlă nu este propriu�zis efectul substratului, ci fenomenul. Ca fenomen îşi face el apariţia în lumea reprezentării, lume total diferită de a voinţei în sine şi care are ca formă legea cauzalităţii. De aceea, când se pleacă de la voinţă, actul muscular este pentru reflecţia atentă un subiect de mirare; dar un examen mai aprofundat ne arată · aici o confirmare di rectă a acestui mare adevăr, după care ceea ce în lumea fenomenală se prezintă ca fiind corp şi acţiune fizică în sine, este voinţa. - Dacă nervul motor care conduce la mâna mea este tăiată în două, eu nu-mi 63


Lumea ca voinţă şi reprezentare mai pot mişca mâna. Dar nu pentru că mâna a încetat să fie ca orice

parte a corpului meu obiectivârea vizibilă a voinţei, sau în alţi tcmlcni pentru că iritabilitatea a dispărut; ci pentru că acţiunea motivului.

singura de pe urma căreia îmi pot mişca mâna, nemaiputând aj unge la

aceasta şi actiona asupra muşchilor 06 titlu de excitatie, comunicatiile

i

d

ea nu este e�i dc la creier a mână sunt întrerupte. În fond voinţa sustrasă, din această parte organică, decât acţiunii motivului. In iritabilitate, nu în sensibilitaţe, voinţa se obiectivează În mod imediat.

Pentru a preîntâmpina la acest punct important toate neînţelegerile,

în principiul acelea care sunt acreditate de o fiziologie pur empirică. voi expune mai amănunţit întreg procesul .

Teoria mea afirmă că în

ansamblul său corpul este voinţa, aşa cum se reprezintă ea în intuiţia creierului, este voinţa care a trecut prin formele de cUJ:.loaştere proprii

acestui creier. De unde urmează că voinţa trebuie să fie în egală măsură prezentată în toate părţile corpului: aşa stau de altfel luerurile, deoarece

funcţiile organice ca şi funcţiile animale sunt opera ei. Dar cum să

conciliezi cu aplicarea mea faptul că acţiunile libere, aceste manifestări

de netăgăduit ale voinţei, pleacă incontestabil din creier, şi nu aj ung la ramurile nervoase decât prin măduvă? Ramu rile nervoase în sfârşit pun

membrele În mişcare, astfel încât paralizia sau secţiunea lor suprimă radical posibilitatea mi�cării libere.

Nu

trebuia crezut după toate

acestea că voinţa, ca şi intelectul, îşi are numai sediul în creier, că ea ca şi intelectul nu este decât o pură funcţie encefalică? Dar

lucrurile

nu

stau

astfel ;

corpul

întreg este

şi

rămâne

reprczentarea voinţei în intuiţie, el este voinţa însăşi văzută obiectiv

prin mijlocirea funcţiilor encefalice. Cât despre procesul particular al

acţiunilor libere el ţine de acest fapt� eă voinţa care după tcoria mea Se

manifestă în toate fenomenele naturii, chiar ale naturii vegetale şi anorganice, în corpul uman şi animal, se prezintă ca voinţă conştientă.

Or o conştiinţă eSte În mod esenţial una, şi cere prin u rmare un punct

central unificator. Am arătat adesea că ceea ce determină necesitatea

unei conştiinţe, este complicarea crescândă a organismului; cum nevoile acestui organism se diversifică, actele voluntare trebuie să fie dirij ate de

motive şi nu mai pot să se producă, ca pe treptele mai j oase ale scării, pe u mla unor simple excitaţii. În acest scop voinţa a fost înzestrată l a fiinţa animată c u o conştiinţă cunoscătoare, cu u n i ntelect, centrul şi

locul motivelor. Acest intelect, când este văzut şi el obiectiv, se prezintă

sub fomla unui creier şi a dependentelor sale, vreau să spun inăduva şi ' nervii. În acest creier cu ocazia unor impresii exterioare se nasc reprezentări care se transformă În motive pentru 64

voinţă.

Aceste


-4rthur Schopenh auer reprezentări suferă o nouă elaborare în intelectul raţionabil, unde ele sunt supuse combinaţiilor reflecţiei. Un intelect de această natură uebuie înainte de toate să concentreze într-un acelaşi punct toate impresiile, ca şi intuiţiile sau conceptele care au fost obţinute pe calea elaborării. Acest punct va fi oarecum focarul tuturor razelor sale, şi astfel se va produce acea unitate de conştiinţă care este eul teoretic, suport al conştiinţei înt reg i în care ea se. reprezintă ca identică cu eul ,

voi/oI', pentm care ea nu este totuşi decât fu ncţia cunoscătoare. Acest

punct unificator al conştiinţei, acest eu teoretic, este tocmai un itatea sintetică a apercepţiei lui Kant, în care nu aliniază ca pe un colier de perle toate reprezentările, şi în virtutea căreia acel "eu gândesc" , fi ru l ] acestui colier, "trebuie s ă poată însoţi toate reprezentările ' noastre . Acest loc al motivelor, În care ele se concentrează pentru a-şi opera intrarea în un itatea de conştiin�ă, este creierul. Ele apar aici conştiinţei fără raţiune su b formă de si m pl e i ntu i�iL conştiin�a raponab i lă le precizează cu aj utorul conceptelor, adică le gândeşte in abstracto şi le compară: apoi voinţa Se decide, conform caracteru lui său individual şi imuabil. şi hotărârca, care se naşte astfel, pune în mişcare membrele exterioare prin intermediul creierului mic. a măduvei şi a ramificaţii lor nervoase. Căci. deşi voinţa este imediat prezentă în aceste membre, deoarece ele nu sunt decât fenomenul său, ea are nevoie de accst aparat compl icat de intermediari de fiecare dată când trebuie să ac�ioneze asupra lor după motive şi mai ales când este determinată de renecţie�

acest e organe i ntermediare sunt necesare pentru a aduna reprezentări le şi a le elabora în moti\'e, motive după care se vor regla actele volu ntare

ce \'Of deveni în fel u l acesta decizi i : astfel aIimentaţia sângelui prin chil are o nevoie de stomac şi intestine, în care acest chil este preparat şi de unde ci �junge l a sânge prin ductul toracic: acesta din urmă joacă aici rolul pe care îl juca acolo măduva spinări i.

Iată modul cel mai simplu şi cel mai general de a se reprezenta

acest proces: \'oinţa este imediat prezentă în toate fibrele musculare ale corpului, sub formă de iritabilitate, ca tendinţă permanentă spre

ac ţiune Dacă această te nd i nţă trebuie să se realizeze, să se manifeste ca mişcare. trcbuie ca accastă mişcare ca atarc, să aibă o anumită

direcţie: dar această direcţie trebuie să fie determinată de ceva care o comandă, pe ea mai cu rând decât pe o alta: acest ceva este sistemu l nen·os.

Î ntr-adevăr.

toate

direcţiile

sunt

indiferente

la

simpla

i ritabil itate. aşa cum se găseşte ea în fibrelc musculare ş i care este pură \' oinţă: ca nu se determină în nici un sens, dar sc comportă ca un corp CI' cap. XXII

(n.a.) 65


Lumea ca voinţă şi reprezel1tare care, fiin"d în egală măsură solicitat în toate' direcţiile, rămâne În starea .

de repaus. Numai când activitatea nervoasă se adaugă ca motiv (în

mişcările reflexe, ca excitaţia) iritabilităţii, aceasta, adică tendinta spre

acţiune, primeşte o direcţie determinată şi provoacă mişcările. Intr-un

mod

analog voinţa întreţine viaţa organică, vreau să spun ca urmare a

excitaţiilor nervoase care nu pleacă din creier.

Voinţa, într-adevăr, apare ca iritabilitate în toţi muşchii şi are deci

prin ea însăşi puterea de a-i contracta; dar această facultate dc

contracţie este nedeterminată; pentru ca o contractie determinată să se

producă, la un moment dat, trebuie ca peste tot o cauză şi această cauză nu poate fi aici decât o excitaţie. Aceasta este furnizată de nervul

care ajunge la muşchi. Dacă acest nerv se leagă de creier, contracţia

este un act voluntar conştient: ea se naşte sub influenţa motivelor care,

în urnla acţiunii exterioare, s-au produ s în creier

sub formă de

reprezentări . Dacă nervul nu se leagă de creier, ci dc marcle simpatic,

contracţia este involuntară şi inconştientă; este un act care serveşte

vietii organice şi excitaţia nervoasă care îl provoacă este cauzată de o '

acţiune internă, de exemplu de presiunea alimentelor absorbite asupra

stomacului, de cea a chilului asupra intestinelor sau de sângele care se

îndreaptă spre pereţii inimi i : această contracţie va fi deci sau digestia, sau

motus peristalticus, sau o bătaie a inimii, etc.

Să facem un pas în plus pe această cale a regresiei şi vom găsi că

muşchii sunt produsul acţiunii condensatoare a sângelui, sau mai cu rând că ei nu sunt oarecum decât sânge solidificat, înţepenit,

crisLalizat; într-adevar, ei îi absorb acestuia, Lară să le altercze sensibil,

fibrina

(cruor) şi materia colorantă (Burdach, Fiziologie, t, V, p. 686).

Cât despre forţa care din sânge face să iasă muşchiul, ea nu trebuie să fie considerată ca diferită de cea care îl mişcă ulterior, ca urmare a

excitaţiilor nervoase, adică a iritabilităţii, care, în această acţiune, se

revelă conştiinţei ca identică cu voinţa însăşi. Faptu l următor dovedeşte

de altfel cât este de strânsă legătura care uneşte sângele şi iritabil itatea:

într-adevăr, când, ca urmare a unei imperfecţiuni a micii circulapi. o parte a sângelui aj unge la inimă fără a fi ox�genat, iritabilitatea devine

ex1rem dc scăzută, cum este cazul l a batracieni. Mişcarea sângelui este

totodată, ca şi cea a muşchiului, spontană şi primitivă; ea nici nu are

nevoie, ca iritabilitatea, de un influx nervos şi este independentă chiar

de inimă. Este ceea ce demonstrează cu toată preCizia dorită întoarcerea sângelui la inimă prin vene; într-adevăr, în această circulaţie, sângele

nu este împins înainte, ca în circulaţia arterială, de un

vis a tergo: orice

altă explicaţie mecanică rămâne neputincioasă, între altele, cea care 66


Arthur Schopenhauer

pretextează O forţă de aspiraţie a părţii drepte a inimii (de văzut Fiz. de Burdach, 1. IV, § 763, şi Rosch, Despre rolul sângelui, p. I l şi urrn . . ) Un spectacol uimitor, este acela al savanţilor francezi care riu cunosc decât forţele mecanice, şi care împărţiţi în două tabere, se înfruntă cu argumente în egală măsură insuficiente. Bichot atribuie întoarcerea sângelui prin vene presiunii pereţilor vaselor capilare, în timp ce Magendie o atribuie impulsului întotdeauna persistent al inimii (Scurt istoric al fiz. de Magendie, voI. II, p. 389). Fetuşii care au . (după FitioI. lui Muller) o circulatie , a sângelui, dar nu au nici creier nici măduvă a spinării, dovedesc că mişcarea sângelui este de asemenea independentă de sistemul nervos, cel puţin de sistemul nervos cerebral. Flourens spune în acelaşi sens: "Mişcarea inimii, luată în sine, şi abstracţia făcând de tot ce nu este ea în mod esenţial, ca durata, ca energia sa, nu depinde în mod imediat, .nici instantaneu de sistemul nervos central, şi în consecin� într-un alt punct al acestui sistem, în centri nervoşi înşişi, trebuie căutat principiul prin şi imediat al acestei mişcări" (Analele ştiinţelor naturale), de Audouin şi Brongniard, 1 828, voI. XIII). Cuvier spune de asemenea: " Circulaţia supravieţuieşte di strugerii întregului encefal şi a întregii măduve a spinării" (Mem . ale Acad. de Ş1., 1 823, voI. VI; Ist. Acad. 'de Cuvier, p. CXXX) Car primum vivens el ullitnllm moriens, spune Haller. Bătăli1e inimii nu încetează decât cu moartea. Vasele înseşi au fost create de sânge, deoarece el apare în ou înaintea lor; ele nu sunt decât căi în care el a intrat spontan, pe eare şi le-a croit apoi şi pe care puţin câte puţin le-a condensat şi circumscris; este ceea ce a spus deja Kaspar Wolf, în Teoria Generaţiei, § 30-3 5 . Mişcarea inimii, inseparabilă de cea 'a sângelui, deşi este provocată de nevoia de a trimite sânge în plămâni, este totuşi primă ea însăşi, in acest sens că ea este în independentă de sistemul nervos şi de sensibilitate; este ceea ce stabileşte Burdach în mod expres. "În inimă, spune .el, apare cu maximum de iritabilitate; un minimum de sensibilitate" (L e. , § 769). Inima aparţine în egală măsură sistemului muscular şi sistemului vascular, nouă dovadă că aceste două sisteme sunt strâns unite, mai mult; ele formează tm singur tot. Or, deoarece voinţa este substratu l metafizic al forţei care mişcă muşchiul, adică al iritabilitătii, , care este , ea trebuie să fie şi substratul acestei alte forte baza mişcării şi operaţijlor sângelui prin care sunt formaţi muşchii. In plus, . circulaţia arterială. determină forma şi mărimea tuturor membrelor; în consecintă întreaga formă a corpului este determinată de circulaţia sângelu i. Înt ;-o manieră generală deci, sângele nu numai că A

67


Lumea ca voinţă şi reprezentare hrăneşte toate părţile organismului, dar ca lichid organic prim, el le-a format iniţial din propria-i substanţă; alimentarea părţilor, care este

recunoscută ca funcţia esenţială a sângelui, nu este decât continuarea funcţiei prime prin care el le-a dat naştere. Se va găsi o dezvoltare

precisă şi excelentă a acestui adevăr în lucrarea sus-menţion,!-tă a lui Rosch:

Despre rolul sângelui, 1 839. Tosch arată că sângele este

elementul prim însufleţit, sursa existenţei ca şi a conservării părţilor; că toatc organele au ieşit din el prin separare, şi cu ele, pentru a le di rija funcţiile, sistemul nervos, a cărui ramificaţie

plastică ordonează şi cerebrală prezidă

dirijează viaţa părţilor interne, a cărui ramificaţie

relaţia organelor cu lumea exterioară. "Sângele, spune el, p.

25,

era

totodată carne şi nerv, şi în acelaşi moment în care mu şchiul s-a izolat

de el, nenul, izolat şi el, a existat alături de carne" . Se înţelege de la sine că sângele, Înaintea separării de aceste părţi solide, a" ea o

constituţie diferită de cea pe care o prezintă, după separarea o dată operată; iniţial el este, cum spune Rosch, un lichid 'haotic, însufleţit,

mucos, o emulsie organică oarecum În care sunt implicit conţinute toate

părţile ulterioare: la început, culoarea lui nici nu este roşie. Această

observaţie îndepărtează posibilitatea obiecţiei după care creierul şi

măduva încep să se formeze înainte ca circulaţia sângelui să fie vizibilă

şi înainte de a se naşte inima.

Schulz spune în acelaşi sens

(Sist. circula,tiei, p. 297): "Noi nu

credem că opinia lui Baumgartner, după care formarea si stemului nervos este anterioară celei a sângelui, poate fi susţinută până la capăt;

căci Baumgartner nu datează existenţa sângelui decât de la formarea

"eziculelor, pe . când cu multă vreme înainte, în embrion şi seria animală, sângcfc apare sub formă de plasmă. " Sângele nevertebratelor

riu este nic iodată roşu; ne ferim totuşi să le refuzăm sângele însuşi, cum face A ristotel. Să notăm de asemenea, lucrul merită osteneala, aceste

vorbe ale (mei som,nambulc cxtralucidc, raportate de Justinus Kerner·

(Istoria a două somnambule,

p.

78): "Cobor atât de adânc în mine cât

cste posibil unui om să pătrundă în el însuşi: forţa vicţil mele terestre

Îmi pare să îşi aibă originea în sânge; de aici, circulând prin vene, ea se comunică prin intermediul nervilor intregului corp, şi partea cea mai

generoasă din el trece în creier".

Rezu ltă din toate acestea că voinţa se obiect ivează cel mai imediat

în sânge; el creează iniţial şi formează organismul, îi desăvârşeşte

crcşt9rea, apoi Îl hrăneşte continuu, atât prin reînnoirea regu lată a tuturor pă(ţilor cât şi prin restabilirea anormală a părţilor rănite.

Primul produs al sângelui, sunt propriile sale " ase, apoi muşchii, în 68


Arthur Schopenhauer iritabilitatea cărora voinţa se revelă conştiinţei, şi în acelaşi timp cu acestea din urmă inima, vas şi muşchi totodată, şi care din acest moti,· este adevăratul centru şi

primum mobile al oricărei vieţi. Dar pentru a

trăi individual şi a se menţine în lumea exterioară, voinţa are nevoie de două sisteme auxiliare: unul care dirijează ş i ' ordonează activitatea lui internă şi externă, celălalt care reînnoieşte fără încetare masca sângelui:

in �lţi termeni, voinţa are nevoie de

un

director

şi de un conservator. De

aeeea îşi creează pentru a o servi sistemul nervos şi sistemul intestinal ; ' funcţiilor vitale care sunt cele mai dintâi şi cere mai esenţiale, li se adaugă în subsidiar funcţiile animale şi funcţiile naturale. În sistemul

l

nervos voinţa nu se obiectivează deci decât mediat şi secundar; căci

acest sistem nu este decât un organ auxiliar, un aparat care transmite inţei impulsurile când interne, când externe, în u rma cărora ea

ebuie să ia o decizie În conformitate cu scopurile sale: impulsurile teme sunt primite, sub fonnă de simple excitaţii, prin sistemul nervos

plastic, adică prin marele simpatic, acest

cerebrum addominale, şi

,"oinţa reacţionează apoi pe lac, fără să ştie creierul de această -acţiune;

impulsurile externe sunt primite, sub formă de motive, prin creier, şi

voinţa reacţionează prin acte conştiente şi dirijate. în afară. Sistemul

nervos în Întregime pe care ea le împinge înăuntru sau în afară. Nervii creierului şi ai măduvei se subdivid la rădăcină, În nervi sensibili şi

nervi motori. Nervii sensibili primesc ştirile din afară, ştiri care se

adună în focarul creierului şi aici sunt elaborate În repre.ti:ntări, În reprezentări-motive mai întâţ. Nervii motori sunt asemeni curierilor

care ra�rtează muşchiului rezultatul funcţiei cerebrale; acest rezultat

acponează ca excitaţie asupra muşchiului a cărui iritabilitate este fenomenul imediat al voinţei. După toate presupunerile, nervii plaStici

se

subdivid şi ei "dar pe o scară subordonată, in

nervi scnzitivi şi nervi

motori.

Cât despre rolul pe care îl joacă ganglionii În organism, putem să

ni-i reprezentăm ca un diminutiv al rolului cerebral; acesta va servi la

explicarea celuilalt. Ganglionii sunt situaţi peste tot unde funcţiile

organice ale sistemului vegetativ au nevoie de o supraveghere . Se pare

că voinţa in cazul lor nu-şi poate atinge scopurile prin activitate� directă şi simplă, că această acţiune are nevoie

sa

să fie dirijată şi

controlată; astfel în cursul unei operaţii, reflecţia nemaifiindu-ne de un ajutor suficient, suntem obligaţi real izarea acestei

să notăm rând pe rând tot ce facem. La

sarcini sunt suficiente, pentru partea internă a

organismului, doar modurile nervoase, pentru că aici totul se petrece în

limitele înseşi ale acestui organism. Dar pentru partea externă trebuia 69


Lumea ca 'voinţă şi rt!pre"entare un· aparat de acelaşi fel foarte complicat; acest aparat este 'creierul cu nervii senzitivi, aceste antene pe care le trimite În lumea exterioară. Cât despre organele care comunică cu acest mare centru nervos, se prezintă cazuri foarte simple În care afacerea nu are nevoie să fie adusă în faţa autorităţii supreme; o autoritate subordonată este de aj uns pentru a lua dispoziţiile necesare; un rol subordonat de acest gen joacă măduva spinării în mişcările reflexe, descoperite de Marshal HalI, ca strănutul, căscatul, vom itatul , a doua parte a deglutiţiei, etc. Voinţa însăşi este răspândită în tot organismul, acesta nefiind decât fenomenul el vizibil; sistemul nervos, oriunde se găseşte, nu este acolo decât pentru a · face posibilă o direcţie a activităţii voluntare, controlând-o; este o oglindă prezentată vointei, pentru ca ea să poată vedea ce face: aşa cum, pentru a ne rade, ne �rvim de o oglindă. În felul acesta se nasc În interior,' pentru operaţiile speciale şi prin însuşi acest fapt simple, mici sensori'll ganglionii: sensorium-ul principal, creierul, este marele aparat, artistic dispus în vederea operaţiilor ţ:omplexe relative la lumea exterioară, această scenă de' schimbări perpetue şi neregulate. În orice loc al organismului în care firele nervoase fonnează un ganglion, există oarecum un animal aparte, care "prin mijlocirea ganglionului are un fuI de cunoaştere foarte slabă a cărei sferă nu se întinde totuşi decât asupra părţilor dir;l care ies imediat nervii. Dar ceea ce face posibilă în aceste părţi această cvasi-cunoaştere, este evident voinţa. Nici nu ne putem reprezenta lucrul altfel. Pe această difuziune a voinţei se bazează via�a propriei fiecărei părţi; astfel la insecte, care în loc de măduva spinării au un dublu cordon de nervi cu ganglioni situaţi la intervale egale, fiecare parte poate trăi încă: multe zile după ce a fost separată de cap şi de trunchi; această difuziune explică În ultimă instanţă . şi actele nemotivate de creier, adică instinctul şi facultatea artistică a animalelor. Marshal Hali, a cărui descoperire a mişcărilor. reflexe am menţionat-o mai sus, ne-a furnizat propriu-zis teoria mişcărilor involuntare. Acestea ' sunt fie normale şi fiziologice: acestei categorii aparţin ocluzia intrărilor şi ieşirilor din corp, sphincteres vesicae et ani (mişcare plecând de la nervii măduvei), genelor în timpul somnului (reflex plecând de la al cincilea cuplu nervos), ' larinxului (reflex plecând de la nervus vagus), cârtd alimentele îl ating sau când acidul carbonic tinde să pătrundă în corp, apoi acţiunea de a înghiţi, care pleacă de la farinx, strănutul, căscatul, respiraţia (integral în timpul somnului, parţial în starea de veghe), în sfărşit erecţia, ej acularea, ca şi concepţia, etc.) aceste mişcări reflexe sant de asemenea anormale şi patologice; acestei categorii aparţin bâlbâitul, sughiţul, vomitatul, ca şi 70


Ârthlir Schopenhauer crampele şi convulsiile de tot felul, mai ales cele ale epilepsiei,

tclanosului, hidrofobiei, în sîarşit contracţiile, fără conştiinţă nici

sensibilitate, provocate de excitaţii galvanice sau altele în membrele

paralizate, adică fără comunicare cu creierul, la fel şi contracţiile

animalelor decapitate, şi toate mişcările şi acţiunile copiilor născuţi fără

creier. Toate crampele sunt o rebeliune a nervilor membrelor împotriva suveranitătii creierului; reflexele normale, dimpotrivă,

sunt partea

legitimă de iniţiativă a funcţionarilor subordonaţi. Toate aceste mişcări

sunt deci involuntare, pentru că nu emană din creier, pentru că în loc de a urma motivele ele sunt urmarea unor simple excitaţii. Excitaţiile care le cauzează nu aj ung decât până la măduva spinării, sau la bulbul rahidian, şi acolo se. operează imediat care ocazionează mişcarea. Ceea

ce creierul este pentru motiv şi acţiune, măduva spinării este pentru

aceste mişcări involuntare; ceea ce nervul senzitiv şi voluntar este pentm primele, nervul incident şi motor este pentru următoarele. Dar şi

intr-un caz şi în celălalt ceea ce mişcă propriu zis, este voinţa: şi acest

lucru este cu atât mai evident cu cât muşchii mişcaţi involuntar sunt în

cea mai mare parte identici cu cei care În alte ocazii; primesc mişcarea de la creier, şi anume În actele voluntare, În care

primum mobile al

acestor muşchi este revelat conştiinţei de către voinţă. Excelenta lucrare

a lui Marshal HalI,

Oh the diseases of the nevolls system, este cu totul

proprie în a pune în plină lumină diferenţa dintre voinţa reflectată şi

voinţă

(Willkllr und Wille) şi în a confirma adevărul teoriei mele

fundamentale.

Pentru a ne reprezenta sub o formă concretă tot ce am spus până

acum, să privim naşterea unui organism foarte accesiţ>il observaţiei. Cine produce puiul în ou? Să fie o putere, o artă venind din afară şi

pătrunzând prin , înveliş? O nu ! puiul se face el Însuşi, şi Însăşi forţa care produce şi desăvârşeşte această operă inimaginabil de complexă,

de b conceptie şi armonie admirabile, sparge învel işul o dată ce elaborarea a luat sîarşit şi de aici înainte, sub numele de

vOin,tă, duce la

împlinire acpunile exterioare ale puiulu.i. Voinţa nu · putea face cele două lucruri deodată: mai întâi ocupată Cu elaborarea organismului, ea nu avea nici o preocupare prh�nd exteriorul.

Organismul o ..dată

termiriat, această preocupare apare, sub conducerea creierulu i şi a

simţurilor, antenele sale: creierul este un instrument dinainte pregătit în " ederea acestui scop, şi al cărui serviciu nu începe decât atunci când se

trezeşte la conştiinţa de sine cu intelect: căci intclectul este lantema care luminează paşii voinţei, este I'TrtE)l.OV1XOV acesteia, şi în acelaşi timp pu rtătorul lumii obiective, oricât de restrâns ar fi orizontul acesteia din 71


Lumea ca voinţă şi· reprezentare . unna In conştiinţa unei găini. Dar ceea ce face găina, în lumea

exterioară, prin intennediul creierului, este infinit mai puţin important decât ceea ce făcea ea în starea iniţială, atunci când se producca ea însăşi; căci ceea ce face, o dată născută, se operează prin mij locirca unui element secundar.

Am văzut mai sus în sistemul nervos cerebral un organ auxiliar al vo in ţei prin care aceasta se obiectivcază în mod secundar. La fel deci ,

cum sistemul cerebral, deşi nu acţionează di rect asupra ansamblului funcţiilor \�tale ale organismului, ci îi comandă numai relaţiile cu exteriorul, nU: are mai puţin ca bază organismul care îl întreţine în schimbul serviciilor făcute, la fel, zic eu, cum viaţa cerebrală sau animală trebuie să fie considerată ca un produs al vie�ii organice, la fel creierul şi funcţia sa, cunoaşterea sau intelectul, sunt în mod mediat şi secundar fenomene ale voinţei : şi în ele se obiectivează voin�a. şi accasta ca voinţă de a percepe lumea exterioară, deci ca o voinţă de CI

cunoaşte.

Deci, oricât de' mare, de fundamentală este În noi diferen�a

dintre a vrea şi a cunoaşte, substratul ultim al acestora două nu este mai puţin acelaşi: acest substrat este voinţa, ca esenţă În sine a ansamblului fenomenelor. Cunoaşterea, intelcctul, care în conştiinţa de sine apare total secundar, nu este numai accidentul, ci opera voi nţei. şi astfel cunoaşterea se găseşte, deşi printr-un ocol, redusă la \'oinţă. La fel cum fiziologic intelectul este funcţia unui organ al corpului, la fel. din punct de vedere metafizic, el trebuie să fie privit ca un produs al , voinţei. a cărei obicetivare este deci creierul; la fel cum voin!'! de CI

me rge , văzută obiectiv, este picioru l ; cum voinţa de a atinge este mâna: voinţa de a digera, stomacul ; voinţa de a

naşte,

părp le genitale, etc.

Ansamblul acestei obiectivări nu există desigur decât relativ la creier: obiectivarca este intuiţia acestu i a fără această intuiţie voin�a apare ca un corp organic. Dar creierul, în măsura în care cunoaşte. nu este el însuşi

cunoscui:

ci

este

pa rtea care

cunoaşte,

subiectul

oricărei

cunoaşteri. Dimpotrivă creierul', în măsura în care este eunoscut în mod secundar În intuiţia obiectivă, adică în conştiin�a a altceva, intră ca organ fizic, în obiectivarea corporală. Intr-adevăr, procesul întreg, este

cunoaşterea VOinţei prin ea insâşi. cI

plcacă dc la voinţa pentru a aj unge la ea, şi constituie ceea ce Kant numeştejemomen. în opoziţie cu lucrul în sine. Deci ceea ce este cunoscut ceea ce devine reprezentare. este \COinţa: şi acest lucru cunoscut, această reprezentare, este voinţa: şi acest lucru cunoscut, această reprezentare, ' este ceea ce numim corp, care existând în spa�iu şi m i şcându-se În timp, nu există decât prin intennediul funcţiilor creierului, adică în acesta însuşi. Dimpotri"ă. 72


Arthur SdlOpenhauer

ceea ce cunoaşte, ceea ce arc această reprezentare, este creierul, care totuşi nu se cunoaşte pe ci însuşi, ci ia numai cunoştinţă de sine ca mtelect. deci ca lucru cunoscător, care, Într-un cuvânt, nu se cunoaşte decât subiectiv; ceea ce, văzut dinăuntru, este puterea de a cunoaşte, \'ăzut din afară, este creierul. Acest creier este o parte a acestui corp, tocmai pentru că el face parte din obicctivarea voinţei, pentru că voinţa de a cunoaşte, îndreptarea voinţei spre exterior sunt obiectivate în el. Prin unnare, creierul şi cu el intelectul, este desigur În mod imediat detenninat de corp, şi acesta la rândul lui de creier; dar această influenţă nu se exercită imediat, de o parte şi de · alta, decât asupra creierului şi corpului ca lucruri întinsc şi corporale, aşa cum există elfl în lumea intuiţiei, nu aşa cum şunt în ele însele, deci ca voinţă. Totul din noi înşine este deci În ultimă instanţă voinţa, care devine faţă de totul Însuşi reprezentare şi care este acea unitate pe care o numim eu. Creicrul însuşi, c� reprezentat (adică văzut, ca element secundar, în conştiinţa despre altceva), nu este decât reprezentare. În el însuşi, în măsura în care reprezintă, creierul este voinţă, pentru că aceasta este substratul real al oricărei fenomenalităţi: voinţa de a cunoaşte se obiectivează În creier şi funcţiile lui. - Pila lui Voita poate fi considerată ca simbolul care figurează, imperfect desigur, dar Într-un mod dcstul de apropiat, esenţa fenomenului uman, aşa cum o concepem aici: metalele ca şi lichidul sunt corpul; acţiunea chimică, baza activităţii Întregi a pilei, este voinţa şi tensiunea electrică care rezultă şi care provoacă efectul şi scânteile este intelectul. Dar, omne simile

claudicat. Foarte recent În sfărşit, o nouă teorie şi-a făcut apariţia În patologie, teoria fiziatrică. După ea, bolile însele sunt un proces de vindecare provocat de natură, pentru a face să dispară o dezordine care s-a produs În organism prin distrugerea cauzelor acesteia, luptă în care în momentul decisiv, adică în timpul crizei, natura Învinge şi îşi atingc scopurile sau sucombă. Dar acest mod de a vedea nu devine cu adevărat raţional de cât din punctul nostru de vedere: pentru noi Într-adevăr, forţa vitală, care apare aici ca vis nalurae medicatrix, este voinţa; aceasta, în starea de sănătate, este baza tuturor funcţiilor organice, şi când se produc dezordini care îi amenin{ă Întreaga operă, se investeşte cu o putere dictatorială pentru a potoli forţele rebele prin măsuri extraordinare şi operaţii complet anonnale (bolile) şi pentru a face astfel să reintre totul În ordine. A spune dimpotrivă cum a făcut Brandis, în pasajele din cartea Asupra aplicării frigului pe care le-am citat în disertaţia mea Asupra voin,tei În narură, a spune că voinţa 73


Lumea ca voinţă şi reprezentare însăşi este bolnavă, înseamnă să enunţi o gravă eroare. Dacă iau notă de această eroare, dacă remarc în acelaşi timp ca Brandis, în cartea

anterioară

Asupra forţei vitale,

care datează din

1 795, nu pare nici

măcar să bănuiască că această forţă în sine este voinţa, ci spune

dimpotrivă (p. l 3) : "Forţa vitală nu poate fi esenţa pe care nu o

cunoaştem decât prin conştiinţă, deoarece cea mai mare parte a mişcărilor se produc fără conştiinţă. A afirma că această esenţă, a cărei

unic caracter cunoscut de noi este conştiinţa, acţionează inconştient

asupra corpului, înseamnă cel puţin să afirmi în mod arbitrar şi fără

dovezi "; şi p. 1 4 : "Obiecţiile lui Haller militează irefutabil " cred eu,

impotriva teoriei după care orice mişcare a vieţii este un act al sufletului"; - dacă iau în consideraţie că

Asupra aplicării frigului,

cartea sa, în Care voinţa apare dintr-o dată şi în mod atât de tranşant ca

forţă vitală, a fost scrisă la şaptezeci de ani, vârstă la care nimeni până

acum nu a început să

aibă vederi

originale; - dacă mai notez faptul .că

el se serveşte aici exact de expresiile mele "voinţă şi reprezentare" şi nu

de acelea uzitate atunci urma tuturor

acestor

"puterea de a dori şi

consideraţii,

sunt ' copvins

a cunoaşte'\ în

astăzi

el

a

împrumutat de la mine vederea sa fundamentală, şi cu onestitatea care caracterizează astăzi lumea savantă,

nu pomeneşte

nimic

(şi a treia) ediţie a scrierii mele Asupra

voinţei în natură,

p. 1 4 .

despre

aceasta. Mai multe detalii asupra acestui subiect se vor găsi în a doua Nimic nu este mai propriu să confirme şi să clarifice teza care ne

preocupă

în prezentul capitol, decât lucrarea

Bichat Asupra

vie,tii

şi

mor,tii.

pe drept celebră a lui

Consideraţiile sale şi ale mele se susţin

reciproc, ale sale furnizează consideraţiile mele comentariul fiziologic,

şi ale mele sunt comentariul filozofic al consideraţiilor sale; dacă vom

fi

citiţi în acelaşi timp, vom fi înţeleşi mai bine şi unul şi celălalt. Vorbesc

aici în principal despre prima parte a lucrării, intitulată

fiziologice asupra vie,tii.

Cercetări

El dă ca bază a explicaţiilor sale contrastul

dintre viaţa organică şi viaţa animală, care răspunde distincţiei mele

între voinţă şi intelect Cei care privesc la sens şi nu la cuvinte nu sc vor

înşela asupra faptului că el atribuie voinţă vieţii animale; căci el nu înţelege prin voinţă, şi acesta este sensul care se dă în general acestui

�uvânt, decât tendinţa conştientă de a vrea, care pleacă desigur din

creier, dar care aici nu este încă, aşa cUm s-a demonstrat mai sus, o

voinţă adevărată, fiind numai cumpănirea motivelor, a cărei concluzie

sau total apare în ultimă instanţă ca act de voinţă. Tot ce eu atribui

voinţei propriu-zise, el pune pe socoteala vieţii organice, şi ce eu privesc ca intelect este la el viaţă animală; aceasta din urmă îşi are 74


Arthur Schopenhauer

sediul circumscris în creier şi dependenţele sale; celălalt dimpotrivă este . dspândit în întreg organismul. una

Contrastul fundamental în care el face să se vadă aceste două vieţi . în raport cu cealaltă răSpunde contrastului pe care îl prezintă

doctrina mea între voinţă şi intelect. Pentru a-l stabili el pleacă, în

calitatea sa de anatomist şi fiziolog, de la obiectiv, arncă de la cOnştiinţa a altceva; în calitatea mea de filozof eu plec de la subiectiv, de la conştiinţa de sine; şi este o plăcere să vezi cum, la fel cu cele două voci dintr-un duo, noi ne armoniZăm, deşi fiecare emite sunete deosebite. Deci cel care va dori să mă înţeleagă să-I citească pe el, pentru a-l înţelege mai bine decât s-a înţeles el însuşi,

să mă citească pe

mine. Bichat ne arată "la articolul 4, că viaţa organică începe înaintea vieţii animale şi se stinge după ea, că ea are prin urmare, aceasta din

urmă şomând în plus în timpul somnului, aproape dublul duratei acesteia; şi la articolele 8 şi 9, el arată că viaţa organică îşi produce

toate actele pe loc, cu o perfecţiune spontană, că viaţa animală dimpotrivă are nevoie de o exersare prelungită şi de o educaţie. El este

îndeosebi interesant, în articolul al şaselea, în Care stabileşte că viaţa

animală este în întregime limitată la operaţii intelectuale, că ea se desfăşoară prin urmare rece şi fără interes, în timp ce afecţiunile şi

pasiunile îşi au sediul în viaţa organică, deşi impulsurile lor se găsesc în viaţa animală, adică cerebrală; asupra acestui subiect el a scris zece pagini alese, pe care aş vrea

să le transcriu în întregime. La pagina 50,

el spune: "Este desigur surprinzător că paSiunile nu-şi au niciodată sfărşitul nici originea în diversele organe ale vieţii animale; că dimpotrivă părţile servind funcţiilor interne sunt· constant afectate de ele, şi chiar le determină după starea în care . se găsesc. Aceasta ne dovedeşte totuşi observaţia strictă: Spun mai întâi că efectul oricărui fel

de pasiune, constant străin vieţii animale, este de a produce o schimbare, o alterare oarecare în viaţa organică". Apoi el arată cum mânia acţionează asupra circulaţiei sângelui şi pulsaţii lor inimii, cum acţionează asupra lor bucuria şi teama; apoi cum plămânii, stomacul, intestinele, ficatul, glandele şi pancreasul sunt afectate de aceste mişcări ale sufletului şi altele analoage, şi cum supărarea diminuează nutriţia;

şi în urma acestor remarci, el observă că viaţa animală, adică cea a

. creierului, nu este atinsă de toate acestea şi îşi continuă liniştită mersul.

EI invocă de asemenea faptul că, pentru a desemna operaţii intelectuale,

noi ducem mâna la cap, că punem mâna pe inimă, stomac, intestine,

când vrem să ne exprimăm dragostea, bucuria, durerea sau ura, şi observă că ar fi un rău actor acela care, vorbind despre marea sa 75


Lumea ca voinţă şi reprezentare

supărare, şi:ar duce mâna la cap, sau cel care şi-ar pune mâna pe inimă, vorbind despre tensiunea sa spirituală. El mai observă că, în timp ce savanţii localizează ceea ce numim suflet în cap, poporul desemnează în toate cazurile prin expresii diferenţa net simţită între intelect şi afecţiunile voinţei; astfel el vorbeşte despre un cap strălucit, aşezat, distins, dar va spune: o inimă bună, o inimă sensibilă; "minia îmi clocoteşte în vine, mă dor rărunchii de râs, gelozia îmi otrăveşte sângele", etc. Cântecele sunt limbajul pasiunilor, al vieţii organice, aşa cum vorbirea obişnuită este cea a intelectului, a vieţii animale; declamaţia păstrează măsura, ea însufleţeşte limba rece a creierului, amestecând-o cu limba expresivă a organelor interne. a inimii, a ficatului, a stomacului, etc. Concluzia lui este aceasta: "Viaţa organică este capătul la care ajung şi centrul de unde pleacă pasiunile". Nimic nu confirmă şi nu precizeazA mai bIne ca această excelentă şi profundă lucrare acest fapt: corpul nu este decât voinţa însăşi corporificată' (adică văzută prin intermediul funcţiilor cerebrale, a timpului, a spaţiului şi a cauzalităţii), de unde rezultă că voinţa este elementul prim şi originar, în timp ce intelectul, simplă funcţie cerebrală, este elementul secund şi derivat. Dar ceea ce, în desfăşurarea gândirii lui Bichat, m-a umplut de cea mai mare admiraţie şi bucurie, " este că, acest mare anatomist, unnâhd calea consideraţiilor pur fiziologice, a ajuns până la a explica imutabilitatea caracterului moral prin faptul că viaţa animală "singură, adică funcţia creierului, este supusă influenţei educaţiei, exerciţiului, culturii şi obişnuinţei, că dimpotrivă, caracterul moral aparţine vieţii organice, celei a celorlalte părţi, care nu poate fi modificată din afară. Nu mă pot împiedica să reproduc aici acest pasaj, care se găseşte la art. 9 §2: "Aceasta este 'deci marea diferenţă dirltre cele două vieţi a animalului (cerebrală sau animală, şi organică), în raport cu inegalitatea perfecţiunii diverselor sisteme de funcţii, din care fiecare rezultă; şi anume, că în una predominarea sau inferioritatea unui sistem, relativ la celelalte, ţine aproape întotdeauna de activitatea sau inerţia mai mare a acestui sistem, de obişnuinţa de a acţiona sau de a nu acţiona; că în cealaltă, dimpotrivă, această predominare sau această inferioritate sunt în mod imediat legate de textura organelor, şi niciodată de educaţia lor. Iată de ce" temperamentul fizic şi caracterul moral nu sunt susceptibi)e să se schimbe prin educaţia care modifică atât de miraculos actele vieţii animale, căci, " aşa cum am " văzut, amândouă apar,tin vietii organice. Caracterul este, dacă mă pot exprima astfel, fizionomia pasiunilor; temperamentul este cea a funcţiilor interne; or şi unele şi celelalte fiind întotdeauna aceleaşi, 76


Ar/hur Schopenhauer având o direcţie pc care obişnuinţa şi exerciţiul nu o deranj eanl niciodată, este evident că temperamentul şi caracterul trebuie să fie sustrase de sub puterea educaţiei. Ea poate modera influenţa celui de-al doilea, poate perfecţiona îndeaj uns judecata şi reflecţia, pentru a face imperiul lor superior acestuia, poate fortifica viaţa animală, pentru ca ea să reziste impulsurilor vi��ii organice. Dar a vrea p rin ea să denaturezi caracterul, să îmblânzeşti sau să exalţi pasiunile care în mod obişnuit îl exprimă, a

vrea să

le extinzi sau să le restrângi sfera, este o

întreprindere analoagă celei a unui medic care arlncerca să crească sau să scadă cu câteva grade, pentru toată viaţa, faqa dc construcţic proprie inimii În starea de sănătate, care ar încerca să grăbească sau să încetinească mişcarea proprie arterelor, care este necesară acţiunii lor, etc. Noi am atrage atenţia acestui medic că circulaţia, respiraţia, etc . , n u ţ i n d e domeniul voinţei (WillkOr), că ele n u pot fi modificate d e om, fără să ducă la starea de boală, etc. Să facem aceeaşi observaţie şi celor care cred că' poate fi schimbat caracterul, şi prin aceasta chiar şi

pasiunile,

deoarece

organelor in tern e

,

acestea sunt

un prOljus al acţiunii tuturor

sau cel puţin îşi au în mod special sediul în ele."

Cititorul familiarizat cu filosofia mea îşi poate închipui bucuria pe care

am

simţit-o,

când

am

descoperit

oarecum

proba

aritmetică

a

convingerilor . mele în acelea ale acestui om extraordinar, atât de timpuriu răpit ştiinţei, şi la care a aj uns cultivând un câmp de cercetare cu totul diferit de al meu. Organismul nu este decât voinţa făcută vizibilă. Ceea ce confimlă încă o dată acest mod de a vedea, este faptul că muşcăturile de câine, de pisică, de cocoşi şi alte animale, care se găsesc într-o stare de furie extremă, sunt în general mortale. Se întâmplă chiar ca o muşcătură de câine, în această stare, să provoace la victimă hidrofobia, fără ca totuşi câinele

fie turbat sau să devină ulterior. Căci furia extremă nu este

decât o voinţă extrem de înverşunată şi decisă să-şi distrugă obiectul. Pentru a ne convinge de aceasta, este de ajuns să remarcăm că în această stare, balele se pătrund de o forţă destructivă şi oarecum magică: o nouă dovadă că organismul şi voinţa sunt În realitate unul şi acelaşi lucru. Să mai ,cităm în sprijinul teoriei noastre faptul că o contrarietate violentă poate într-o clipă altera laptele manlei şi îl face atât de dăunător, încât sugarul să moară pe loc în convulsii (Most.

Despre mijloacele simpatetice).

77


Lumea ca voinţă şi reprezentare

Remarcă asupra a ceea ce· am spus despre Bichat Bichat, aşa cum am demonstrat, a pătruns foarte adânc în natura umană, şi a realizat un admirabil rezumat al acesteia, cartea sa este una din operele cele mai profund gândite din toată literatura franceză. Ş i iată că, şaizeci de ani după această publicare, DI. Flourens începe împotriva ei o polemică subită În cartea sa Despre

via,ta şi inteligenţa] ;

�ră altă formă de proces, el îndrăzneşte să declare fals tot ce Bichat a pus în lumină în legătură cu acest important subiect, care îi aparţine la propriu. Şi ce anume foloseşte Flourens împotriva predecesorului său? Contraargumentele?

Nici

vorbă!

ci

contraafirmaţii2 ' şi

autorităţi,

autorităţi bizare şi prost alese: Descartes. . . şi Gall! Flourens este un cartezian convins, şi, în anul 185 8, Descartes mai este pentru el , "fiIosoful prin excelenţă ,3. Desigur Descartes este un mare om, dar el n-a �cut decât să deschidă o cale: din toate dogmele sale nu subzistă nimic, şi a le invoca astăzi ca autorităţi este culmea ridicolului.

În

secolul XIX să te ataşezi în filosofie de Descartes, este ca şi cum ai

pretinde să-I urmezi pe Ptolomeu în astronomie, sau pe Stahl în chimie. Dar, pentru Flourens, dogmele lui Descartes sunt articole de credinţă.

Descartes a spus că "voinţele sunt gânduri,,4, deci aşa este, deşi fiecare

simte clar pe propria-i piele că vointa şi gândirea sunt tot atât de distincte cât albul şi negrul.

Însăşi' con

�iinţa diferenţei lor mi-a permis

la capitolul XIX să expun cu precizie această problemă, servindu-mă

înt9tdeauna de experienţă ca fir conducător. Dar înainte de toate pentru Descartes, oracol al lui Flourens, există două substanţe radical distincte: corpul şi sufletul.

În

consecinţă,

cartezian ortodox, Flourens va spune: "Primul punct constă în a separa

chiar prin morţi, ce ţine din corp de ce ţine de suflet"S

(1, 72).

, El ne

anunţă, în plus, că "acest suflet rezidă în mod unic şi exclusiv în , creier ,6 (II, 1 37); de aici, şi în conformitate cu un pasaj din Descartes,. Schopenhauer citeazA în fr. : a) ,,De la vie et de l'intelligence" . "Tot ce este relativ la intelect aparţine vieţii animale" spune Bichat, şi până aici ruci ci îndoială; "tot ce este relativ la pasiuni aparţine vieţii organice" - şi acest lucru este absolut fals. - latăe ! ) ce a decretat marele Flourens (N. lui Schopenhauer). .\ "Le philosophe par exeellence" (n .1.) ,Les volantes sont des pensees" Schopenhauer citeazA în fL : ,Le premier point est de separ-er, meme par le lllots, ce qui est du corps de ce qui est de l'âme "; 6 ,,AlDe teside uniquement et exc1usivement dans le cerveau";

78


Arthur Schopenhauer el trimite în muşchi spiritele animale', curierii săi; dar el însuşi nu poatc fi afectat decât de creier; de aceea pasiunile îşi au sediul", în inimă, pe

care o alterează, dar locul lor este în creier. În acest fel, într-adevăr, se

exprimă oracolul lui Flourens, şi acesta este atât de edificat încât recita de două ori această litanie

(1, 33; II, 1 35),

pentru ca negreşit să-I

6Xorcizeze cu ea pe ignorantul Bichat. Căci acesta nu cunoaşte nici

suflet, nici corp, ci numai o via ţă organică; de aceea Flourens, plin de

condescendenţă, îi comunică că trebuie să distingă net părţile unde îşi

au sediul pasiunile, de părţile pe care acestea le afectează. După Flourens pasiunile acţionează deci într-un loc şi se găsesc în altul . Obiectele fizice nu acţionează îri general decât acolo unde se găsesc; dar în sufletul imaterial lucrurile nu se mai petrec la fel . Mă întreb , de exemplu, ce au înţeles realmente Flourens şi oracolul său prin această distincţie dintre loc şi sediu, dintre acţiunea de a-şi avea sediul şi cea de

a afecta. de

a

-· Eroarea fundamentală a lui Flourens

confunda

motivele

sau

impulsurile

şi

a lui Descartes

pasiunilor,

a fost

care,

ca

reprezentări, îşi au desigur sediul în intelect, adică în creier, de a le ' confunda, zic eu cu pasiunile înseşi care, ca mişcări ale voinţei sunt situate în tot corpul, şi noi ştim că acesta este voinţa însăşi, văzută intuitiv. A doua autoritate a lui Flourens este, aşa cum .am spus, Gall. Am spus, desigur, la începutul acestui al XX-lea capitol (şi aceasta deja în ediţia anterioară): "Cea mai mare eroare a teoriei cr an iene a lui Gall a fost de a fixa organe cerebrale chiar şi pentru calităţile morale". Dar

ceea ce eu condamn şi resping, este tocmai ceea ce laudă şi admiră Elourens. Nu poartă el în inimă acel "voinţele sunt gânduri"] al lui Descartes? Astfel, spune, p.

144: ,;Primul serviciu pe care Gall l-a

lacut fiziologiei a fost de a reduce moralul la intelectual, şi de a arăta că facuItăţile morale şi facuItăţile intelectuale sunt facultăţi de acelaşi ordin, şi de a le plasa pe toate, atât pe unele cât şi pe celelalte, în mod , unic şi exclusiv în creier , 4. Întreaga mea filosofie oarecum, dar în principal capitolul XIX din acest volum, constă în respingerea acestei erori radicale. Flourens, dimpotrivă, nu încetează să o celebreze ca pe "Spiritus animales" (n.t.).

" " " Tot în fr. slmt citate cuvintele "siege , "place , respectiv "atTecter , pe care le reia de câteva ori. Noi am preferat să le traducem. (n.t.) J

În original:

4

rendu

a

"les volantes sont des pensees" (11.1.) Schopenhauer iarăşi citează în original: "Le premier service que Gall

la physiologie(?)

a

a ete de ramener le moral fi l'intellectuel, et de faire voir

que les facultes morales et les· facultes intellectuelles sont des facultes du meme ordre, et de les places toutes, autant les unes que les outres, uniquement et exclusivement dans le cerveau"

79


Lumea ca voinţă şi reprezentare un mare adevăr şi să-I ridice în slăvi pe Gall, care· l-a descoperit. Astfel,

1 47: "Dacă ar ·fi să clasez serviciile pe care mi le-a făcut Gall, aş spune că primul a fost de a aduce calităţile morale la creierl ", p. 1 5 � :

p.

"C reierul singur este organul sufletului, ş i al sufletului în toată , plenitudinea funcţiilor sale, 2 (se vede că fondul tuturor acestor

afirmaţii, miezul care se ascunde în ele, este întotdeauna sufletul simplu

al lui Descartes): "el este sediul · tuturor facultăţilor morale, ca şi al

tuturor facultăţilor intelectoale . . . Gall a redus moralul la intelectual, a adus calităţile morale de acelaşi sediu, la acelaşi organ cu facultăţile

intelectuale"] -O ! cât trebuie să ne simţim de ruşinaţi eu şi Bichat în

faţa unei asemenea înţelepciuni ! Dar, ca să vorbim serios, este oare

spectacol mai umilitor, mai revoltător, decât a vedea cum adevăruri

juste şi profunde sunt respinse, şi cum sunt preconizate falsul şi

întortocheatul ? Adevăruri ascunse adânc, descoperite foarte târziu· şi cu preţul unor mari eforturi sunt răsturnate din nou

şi

antica eroare,

eroarea plată şi târziu dovedită, vine să-şi reocupe locuI; nu-ţi poate fi

oare teamă că prin astfel de procedee ştiinţa umană, care avansează alât de anevoios, va da înapoi? Dar să ne Iiniştim :

veritafis et praevalebif.

/

magna et vis l

Flourens este incontestabil un om de mare merit, dar l-a dobândit în

principal pe calea cercetărilor experimentale. Or, nu experienţele, ci

reflecţia .şi pătrunderea ne pot pune pe drumul adevărurilor celor mai

impQrtante. Prin reflecţie, prin adâhcimea vederilor Bichat a scos la

iveală un , adevăr care este cel pe care nu-I vor atinge niciodată

eforturile experimentale ale lui Flourens, chiar dacă, 'în calitatea sa Ne

cflrtezian autentic şi consecvent, ar martiriza încă o sută de animale în

plus. FIourens ar fi trebuit să bănuiască acest lucru când mai era timp:

,, Ia seama, ţaplllc, că este foc". Dar această îndrămeală şi această suficienţă pe care o dă numai un caracter superficial şi vanitos, şi care l-a făcut pe Flourens să respingă prin simple contra afirmaţii, prin

convingeri de fată bătrână şi autorităţi frivole, un gânditor ca Bichat,

care l-a făcut să-I corecteze, să-I înfrunte să-şi bată aproape joc de acesta, această suficie,?ţă îşi are originea În modul de a

fi al Academiei

cu fotoliile sal�. Domnii care trone� aici şi se salută recipfoc cu titlul

Si j'en emis 11 clnsser les services que nons a rendu GalI, je divais que le premier a ete de ranuuener les qualites mora les au cerveau" , 2

Le cerveau seul est I'organe de l'âme, et de I'âl�e dans toute In plcllitude des ses fonctions. J "Il est le siege de tontes les facuItes morales, comme de tcrutes les facui tes intellectuelles . . . Gall a ramrnene les qualites morales au meme organe, que · Ies facultes inteIlectueIles" (n.t.)


Arthur Schopenhauer de ilustru confrate nu se pot împiedica să se considere ca egalii celor mai buni care . au existat vreodată,

se

dea drept oracole şi să

decreteze în consecinţă ce este adevărat şi este fals. Acest fapt mă

angajează şi mă autorizează să spun o dată pentru totdeauna, că spiritele realmente superioare şi privilegiate, care se nasc din când în

când pentru a lumina restul umanităţii, şi printre care ţrebuie să-I aşez pe Bichat, sunt �upeiioare cu . ,voia Domnului", şi că ei sunt faţă de Academii (cu ci întotdeauna schema este prea încărcată) şi iluştrii confraţi, ceea ce sunt prinţii de sânge faţă de numeroşii reprezentanţi ai

poporului aleşi din rândul mulţimii. Astfel o pudoare secretă

awe)

(a secret

ar trebui să-i pună în gardă pe D-nii academicieni (din aceştia

sunt întotdeauna prea mulţi) înainte de a se lega de un spirit de această talie, doar dacă n-au să-i opună argumente serioase. Dar

cu simple' contra afirmaţii, invocând nişte

este astăzi de-a dreptul ridicol.

81

placita

să-I combaţi

de-a lui Descartes,


CAPITOLUL XXI

Tre(:ere În revistă şi consideraţie generalij Dacă intelectul n-ar fi de natură secundară, aşa cum demonst�eală

cele două capitole p recedente n-am înţelege tot ce se produce fără el, ,

adică

fără

intervenţia

reprezentării,

ca

de

exemplu,

generarea,

dezvoltarea şi conservarea organismului, înlocuirea sau restaurarea

parţială a părţilor mutilate, criza salutară în boli-, operele facultăţilor artistice ale animalelor şi produsele instinctului în general, nu am în�clege, zic eu, că toate acestea sunt infinit mai bune şi mai perfecte decât ce se face cu aj utorul intelectului, şi anume produsele şi operele

conştiente şi voite ale omului, şi că acestea nu sunt fată de celelalte decât cârpeală. Într-un mod general, termenul natură de emnează ceea ce acţionează, ceea ca excită, ceea ce crează fără intermediul

i ntel�ctu lu i . Obiectivul principal al acestei a doua Cărţi, ca şi al tratatuiui Asupra voinţei în natură, este tocmai de a arăta identitatea acestei naturi cu ceea ce găsim sub formă de voinţă. Ceea . ce face posibilă această cunoaştere fundamentală a voinţei, este faptul că ea

este luminată în noi de intelect, care ia aici forma conştiinţei de sine:

fa�ă de care noi nu am cunoaşte-o mai mult în noi decât În afara noastră, şi am rămâne veşnic în faţa forţelor naturale impenetrabile. Trebuie suprimat prin gândire acest concurs intelectului, dacă \>Tel11 să sesizăm esenţa voinţei în sine, şi prin aceasta, să pătrundem pe cât

posibil Înlăuntrul naturi i. De aeeea voi spune în treacăt că, pri ntre filosofi, antipodul meu

direct este Anaxagora. Căci el a considerat în mod arbitrar ca element

prim şi originar, din careI derivă restul, un vouC;, o inteligen!ă, un

subiect reprezentant, şi el trece că ar fi stabilit primul acest mod de a vedea. După el, lumea ar fi e;.;istat În simpla reprezentare înainte de a exista în ea însăşi; în timp ce, la mine, voinţa este cea care fondeală realitatea lucrurilor;

acestea nu

aj ung, în conştiinţa animală,

la

reprezentare şi la inteligen�ă decât după o foarte lungă evoluţie_ aşa

incât în teoria mea gândirea este cea care apare în ultimul rând. Până una alta, dacă îl credem pe . Aristotel (Metaf. , 1, 4), Anaxagora nu a ştiut ce să facă cu al său vouc;, el l-a presupus pentru a-l lăsa apoi, ca 82


Arthur Schopenhauer pe o imagine a unui sfănt, la intrarea în filosofia sa; nu s-a folosit de el in detaliul explicării naturii, decât în cazuri extreme, în care nu reuşea să iasă altfel din încurcătură. Toată fizico-teologia este dezvoltarea, împinsă la limită, a erorii care se opune adevărulu i enunţat de noi la începutul acestui capitol, eroare după care modul cel mai perfect de a se naşte pentru lucruri este cel care se operează prin mijlocirea intelectului. Această vedere falsă barează drumul oricărui -studiu mai aprofundat dcsprc natură. Din cpoca lui Socratc până în zilclc noastrc, un obiect principal al discuţiilor interminabile dintre filosofi estc acest pe care îl numim suflet. Cei mai mu lţi afim1ă imortalitatea

ens rationis

acestuia, adică esenţa lui metafizică: alţii, sprijinindu-se pe fâpte care dovedesc incontestabil completa dependenţă în care este intelectu l faţă de organele corporale. nu Încetează să nege aceast.ă dogmă. Acest suflet a fost considerat de (oti şi înainte de toate ca absolut simplu; din . ' simplitatea sa ei vor scoate dovada esenlel sale metafizice, a imaterialităţii şi imortalităţii sale. Căci, dacă nu ne putem reprezenta distrug� rea unui corp având o formă decât ca pe o descompunere a părţilor Sale, nu înseamnă că distrugerea unei fiinţe simple, despre care nu avem de altfel nici o idee, nu este posibilă într-un alt mod, ca printr-o dispariţie progresivă, de exemplu. Punctul meu de ple,care, dimpotrivă, este de a suprima această pretinsă simplitate a fiinţei noastre cunoscute În mod subiectiv; cu arăt că fenomenele, din care se deducea această simplitate, au două surse distincte; că intelectul, condiţionat fizic, funcţic a unui organ material, depinde în întregime dc acesta din unnă şi fără ci ar Ii la fel de imposibil ca pipăitul fără mână, că el aparţine pri n urmare simplei fenomenalităţi şi suportă soarta acesteia; că voinţa, dimpotrivă, nu este legată de nici un organ special, că este prezentă pretutindeni, că este elementul motor şi plastic prin excelenţă, condiţia întregului organism, substratul metafizic al întregii fenomenalităţi, că ea nu este prin urmare, ca intelectu l, un pasteri1Ls, ci prius-u l fenomenalităţi i, că aceasta depinde de voinţă, şi nu voinţa de fenomene. Cât despre corp, eu îl reduc la ·0 simplă reprezentare, el nu este decât modul în care voinţa se reprezintă în intuiţia intelectului, sau a creierului.

.

Voinţa, di mpotrivă, care în toate sistemele anterioare, oricât ar

ii

de diverse de altfel, apare în ultimul rând, la mine este elementul prim prin excelenţă. InteIectul, simplă funcţie a creierului, di spare o dată cu corpul; în timp ce voinţa rămâne. Această eterogenitate a celor două, unită cu natura secundară a intelectului, explică de ce omul, în adâncurile conştiinţei de sine, se simte etern şi indestructibil şi de ce nu 83


Lumea ca voinţli şi rel'�ezellfare poate avea anuntlte, nici

a parte ante nici a parte post. dincolo de durata vieţii sale. Nu vreau să intru aici în explicaţia adevăratei

indestructibilităţi a fiinţei noastre, explicaţie ca{e îşi va avea locul în

Cartea a patra; am vrut pur şi simplu să-i prezint aici geneza.

Dacă numim .corpul o simplă reprezentare, expresia este desigur

îngustă, dar totuşi adevărată din punctul nostru de vedere, este pentru ' că o existenţă întinsă în spaţiu, care se modifică in timp, şi este determinată în ambele cazuri de legea cauzalităţii, . nu este posibilă decât în reprezentare; corpul nu există decât in creier, în care el apare ca o existenţă obiectivă, adică străină. Corpul nostru nu poate deci nici

el avea acest fel de existenţă decât în creier. Căci cunoaşterea pe care o am despre corpul meu, ca un lucru întins ,umplând un spaţiu, şi mobil,

nu este decât

mediată; ea este o imagine a creierului care se produce în

acesta prin mijlocirea simţUrilor şi a intelectului. Corpul nu-mi este dat

imediat deeât în acţiunea musculară şi în plăcere sau durere, care ţin in

mod imediat şi înainte de toate de voinţă. Şi combinând aceste două

moduri de a ne cunoaşte corpurile proprii, vom a"junge să ne convingem

că toate celelalte lucruri, care nu au nici ele decât această existenţă

obiectivă, care nu . este realizată înainte de toate decât în creierul meu,

că toate aceste lucruri, zic eu, nu sunt din acest motiv fără altă existen�ă decât cea pe care o posedă în creier. ci în ultimă instan�ă şi în

ele însele, ele trebuie'să fie ceea ce în noi se revelă conşti inţei ca voinţă.

/

8./


CAPITOLUL XXIIi '

Vedere obiectivă asupra intelectului Sunt două moduri cu totul distincte de a privi intelectul, după punctul de vedere în care ne plasăm ; şi oricât de opuse ar fi prin însuşi acest fapt cele două modl!ri de a vedea, trebuie totuşi să le armonizăm -. Unul este modul subiectiv; plecând dinlăuntru şi luând conştiinţa ca dat, el nc arată prin ce mecanism se reprezintă lumea, cum se construieşte aceasta cu materialele furnizate de sim ţuri şi intelect. Locke este promotorul acestei metode; Kant a dus-o la un grad de perfecţiune incomparabil mai ridicţtt, şi eu însumi i-am consacrat prima Carte şi Suplimentele. Modul opus de a vedea este modul obiectiv. EI îşi are punctul de plecare în afară, îşi alege ca obiect, nu conştiinţa proprie, ci fiinţele date în experienţa ' externă, conştiente de ele însele şi de lume, apoi el caută care este raportul intelectului acestor fiinţe cu celelalte calităţi ale lor, prin ce a fost făcut posibil şi necesar şi ce le furnizează. Punctul de vedere pe care îl îmbrăFşează această metodă este punctul de vedere empiric : plecând de la lume şi de la fiinţele însufleţite care se găsesc în ea, el le ia cu date în mod absolut. EI va fi deci în mod esenţial zoologic, şi nu va deveni filosofic decât unindu-se cu primul mod de a vedea şi cu punctul de vedere mai înalt pe care se întemeiază acesta. Baza furnizată până în zilele noastre acestei metode de a aborda intelectul este datorată în principal zoologilor şi fiziologilor şi printre ei mai ales francezilor. Să-I uităm în primul rând pe Cabanis, a cărui excelentă lucrare Despre raportu.rile jizicului şi moralului 2 a deschis drumul acestei metode. În acelaşi timp cu el se afirma Bichat, dar el a îmbrăţişat o materie mult mai vastă. Chiar şi Gall trebuie numit aici, deşi 'scopul principal unnărit de el a fost ratat. IgÎlOranţa şi părerile preconcepute i-au atras acestei metode reproşul de materialism, pentru că, limitându-se exclusiv la experienţă, ea nu cunoaşte substanţa imaterială, sufletul. Progresele cele mai recente în fiziologia sistemului nervos, descoperirile Acest capitol se raportează la a doua jumătate din § 27 din primul volum. Titlul apare în original: Des rapports du physique au moral" (n. t . ) "

85


Lumea ca voinţă şi reprezentare lui Charles BeU, ale lui

Magendie, ale lui Mars HalI au îmbogăţit şi ele

materia pe care se exercită această metodă şi au adus mai multă precizie. O filosofie ca aceea a lui Kant, care ignoră total acest mod de a aborda intelectul, este îngustă şi prin însuşi acest fapt insuficientă. Ea lasă între cunoştinţele noastre fiziologice şi ştiinţa filozofică o prăpastie de netrecut, şi în

felul acesta nu reuşeşte să ne satisfacă. Tot ce am spus

în cele două capitole precedente despre viaţa şi activitatea cerebrală aparţine deja acestui mod de a vedea; la fel explicaţiile furnizate în tratatul meu Asupra voinţei în natură la rubrica Fiziologia plante/ar,

,l

ca şi o parte a ămuririlor conţinute la rubrica A natomie comparată. Totuşi expunerea care va urma despre rezultatele tuturor acestor cercetări nu va fi nicideculp superfluă. Vom realiza mai intens acest contrast izbitor dintre cele două moduri de a vedea indicate, mergând până la ultima consecinţă a unuia şi a celuilalt, şi remarcând că

ceea ce unul primeşte în rriod imediat ca

obiect al său sub formă de gândire reflectată şi de intuiţie vie, nu este pentru celălalt nimic mai mult decât funcţia fiziologică a unui org�, creierul; că acest ultim mod de a vedea ne autorizează chiar să afim1ăm că întreaga lume obiectivă, oricât de nelimitată în spaţ iu, de infinită în timp, de impenetrabilă în perfecţiunea ei, nu este în fond decât o anumită mişcare, o anumită afecţiune a masei moleculare a creierului. Şi atunci ne întrebăm miraţi : Ce este acest creier a cărui funcţie produce acest fenomen tuturor fenomenelor? Care este materia care se transformă într-o masă moleculară atât de fină, atât de delicată încâ't excitarea câtor-va din particulele sale devine condiţia şi suportul existenţei lumii obiective? Teama de a aborda aceste probleme a dat naştere ipotezei unei substante simple, sufletul, avându-şi sediul în creier. În ce ne priveşte, 'oi spune fără teamă: această masă

moleculară, şi ea, ca orice parte animală sau vegetală, este o formă organică, asemănătoare maselor moleculare, care se adăpostesc în capul mai sărac al fraţilor noştri fără raţiune, până la ultimul care abia este capabil să simtă; totuşi, această masă moleculară organică este ultimul produs al naturii, care le presupune deja ca existenţe pe toate celelalte. Dar în el înuşi şi În afara reprezentării creierul este, ca tot restul, voinţă. Căci a exista pentru un altul înseamnă

a fi

reprezentat.

a exista în sine înseamnă a vrea: ş i aşa �e explică faptul că metoda pur

obiectivă nu ne va face niciodată să pătrundem în interiorul lucrurilor: când încercăm în mod empiric şi din afară să le găsim fondul intim, acest interior se transformă regulat, în mâinile noastre, În ceva exterior, măduva capacului ca şi scoarIa, inima animalului ca şi pielea sa, şi 86


Arthur Schopenhauer gălbenuşul oului ca şi coaja. Dimpotrivă, unnând calea subiectivă, interiorul ne este accesibil în fiecare moment. ÎI găsi m mai întâi ca minţă În noi înşine; şi luând ca fir conducător analogia celorlalte fiinţe

cu a noastră, reuşim să le descifrăm, pentru că am ajuns la această

convingere

fiinţa

în

sine,

independent

de

cu noaştere,

adică

reprezentarea în sine, independent de cunoaştere, adică reprezentarea în intelect, nu poate fi concepută decât ca voinlă.

Dacă această metodă regresivă de a aborda intelectul, o vom

impinge cât mai departe, vom găsi că necesitatea, sau nevoia de

cunoaştere în general, se naşte din pluralitatea şi existenţa separată a fiinţelor, adică din individuaţie. Căci să presupunem că nu este decât o

singură fiinţă; o astfel de cunoaştere nu va fi necesară, deoarece nu este

nimic care să se deosebească de această fiinţă şi a cărui existenţă să fie

nevoie să treacă mediat în ea prin cunoaştere, adică prin imagine şi

concept. Această fiinţă unică ar fi ea însăşi totul în tol, în consecinţa nu

i-ar rămâne să cunoască nimic, vreau să zic nimic · străin care să poată

fi sesizat de ea ca obiett. el;! pluralitatea fiinţelor, . dimpotrivă, fiecare individ se găseşte izolat de toţi ceilalţi, şi de aici se naşte necesitatea

cunoaşterii. Sistemul nervos, prin mij locirea căruia individul animal ia

mai întâi cunoştinţă de el însuşi, este limitat prin piele: dar acest sistem

ridicându-se în creier până la a deveni intelect depăşeşte această limită

prin mijlocirea

fonnei

cauzalităţii , şi

astfel se

naşte în el intuiţia, ca o

conştiinţă a altor lucruri, ca o imagine a fiinţelor situate în spaţiu şi în timp, şi care se modifică potrivit legii cauzei. În acest sens, a spune "diferitu i este cunoscut de diferit " ar fi mai

just decât a repeta cu Empedocle "Asemănătorul este cunoscut de asemănător", p ropoziţie vagă şi echivocă, deşi în anumite privinţe este adevărat.ă: la fel punctul de \'edere adoptat de Helvetius , când el face această remarcă pe cât de justă pe atât de frumoasă: "Numai spiritul } simte spiritul: este o coardă care nu freamătă decât la unison" , observaţie care concordă cu aoepov Etvm bEl 'tov EmyvwaO/lEVOV 'tov aoepov (sapientem oportet esse cum qui sapientem agniturus sit) de Xenofon, şi care este de un adevăr sfâşietor. - Pe de altă parte, ştim că

invers pluralitatea asemănătorului nu este posibilă decât prin spaţiu şi

timp, adică prin formele noastre. Spaţiul se naşte numai atunci când subiectul cunoscător priveşte în afară: el este modul în care subiectul sesizează ceva ca diferit de el însuşi. Or, în acelaşi timp, am văzut că în

general cunoaşterea este condiţionată de pluralitate şi diversitate. Cit.alul esl� unt d� Schopenhauer în [rancez[t: ,.II n'y l'��pri t: c'csl llnc coruc qui ne fremit qu'a l'llnisson" (n.t.)

87

n

que l'espril qui st:nlc


Lumea,ca voinţă şi reprezentare Cunoaşterea şi pluralitatea, sau individuaţia se ţin strâns şi dispar una cu cealaltă, fiecare fiind conditia reciprocă a celeilalte. De unde trebuie

să conchidem că dincolo de' fenomen, în esenţa în sine a tuturor lucrurilor, faţă de care spaţiul şi timpul şi cu ele pluralitatea sunt în l!I0d necesar străine, nu este nici cunoaştere. Este ceea ce budismul desemnează cu numele de Pra tschm Paramita. deci ca de dincolo de orice cunoaştere.

(1.1.

Schmidt, Asupra lz{i Maha Jana şi a lui

Pra tschm Paramifa) O "cunoaştere a lucrurilor .în sine", în sensul

riguros al tennenului, ar fi deja imposibilă deoarece cunoaşterea dispare acolo unde începe esenţa în sine a lucrurilor, şi deoarece orice cunoaştere este limitată prin esenţa fenomenelor. Căci ea se naşte dintr-o limitare, care face necesară pentru a relativiza limitele. t obiectiv, creierul este eflorescenţa organismului: de

aceea el nu apare în toată dezvoltatea sa decât atunci când aceasta a atins cel mai înalt grad de perfecţiune şi complexitate. Dar am văzut în. capitolul precedent că organismul este obiectivarea voinţei: creierul

trebuie deci, ca parte a sa, să facă şi el parte din această obiectivare. Apoi, din acest fapt că organismul nu este decât manifestarea vizibilă a voinţei, adică în sine această voinţă însăşi, am conchis că orice afecţiune a organismului afectează în acelaşi timp şi imediat voinţa,

adică este resimţită dureros sau plăcut. Totuşi, pe măsură ce sensibilitatea creşte datorită unei dezvoltări 'm ai pronunţate a sistemului

nervos,

se întâmplă ca în organele simţurilor mai mobile, adică

obiective (vedere, auz), afecţiunile foarte uşoare care aici sunt proporţionate să fie resimţite, fără ca în ele însele şi imediat să afecteze voinţa, adică fără ca ele să fie dureroase sau plăcute, se întâmplă deci ca ele să intre în conştiintă ca senzatii percepute pur şi simplu şi

indiferente în ele Însele. În reier aceast

împinsă la un asemenea grad, încât

ă dezvoltare a sensibilităţii este

se

produce chiar o reacţie după

impresiile sensibile primite, reacţie care nu pleacă imediat de la voinţă

,

dar care este În primul rând un act spontan al funcţiei intelectului.

Aceasta din U n11ă operează trecerea de l a impresia sensibilă imediat percepută la cauza sa, şi cum în această operaţie creierul creează şi forma spaţiului, se naşte astfel intuiţia unui obiect exterior. Punctul

deci în care, de la impresia primită pe retină, impresie care nu este Încă decât

o

simplă afecţiune a corpului şi prin unnare a

organismului,

intelectul operează trecerea la cauza acestei itnpresii, cauză pe care prin

m ijlocirea formei cauzalităţii o proiectează în afară ca distinctă de persoana proprie, acest punct, zic eu, poate fi considerat ca limita între lumea ca voinţă şi lumea ca reprezentare, sau dacă vrem ca leagănul 88


.-trthur Schopenhauer

acesteia din unnă. Dar, la om, această spontaneitate a activităţii cerebrale, care este în ultimă instanţă un dar al voinţei, mergc şi mai departe decât simpla i'1tuiţie şi percepţia imediată a relaţiilor cauzale; aici ea merge până la a fonna cu aceste intuiţii concepte abstracte, până la a opera cu acestea, adică a gândi, operaţie care constituie fondul a ceea ce numim raţiunea umană. Gândurile sunt deci cât se poate de îndepărtate pe afecţiunile corpului, căci acestea, corpul nefiind decât obiectivarea voinţei, pot, chiar în organele simţurilor, numai ele să fie vii, să degenereze pe loc în durere. Reprezentarea şi gândirea pot deci, în virtutea a ceea ce am spus, să fie considerate şi ele ca eflorescenţa voinţei, în acest sens ele se nasc din dezvoltarea şi desăvârşi rea supremă a organismului, şi că acesta, în el însuşi şi în afara reprezentării, nu este altceva decât voinţă. Desigur, în explicaţia mea, existenţa corpului presupune lumea reprezentării, aşa cum este ea ca obiect real sau corp în această lume; şi pe de altă parte, reprezentarea presupune la rândul ei corpul, deoarece ea nu se naşte decât printr-o · funcţie a acestui . corp. Ceea ce serveşte drept bază oricărei fenomenalităţi, şi ceea ce singur este în sine şi originar, este exclusiv voinţa; căci ea este cea care prin însuşi acest proces ia fonna reprezentării, adică intră în existenţa secundară a unei lumi de obiecte, altfel spus în cunoaştere. Filosofii dinaintea lui Kant, cu puţine excepţii, au atacat acest progres al cunoaşterii noastre dintr-un unghi din care nu trebuia atacat. Ei plecau într-adevăr de la un pretins suflet, de la o esenţă a cărei natură interioară şi funcţie proprie constau în gândire, în gândirea abstractă însăşi la propriu vorbind; acest suflet simplu se exercită pe concepte, pure care îi sunt acordate cu atât mai complet cu cât acestea · sunt mai îndepărtate de realitatea intuitivă. (Voi ruga cititorul să consulte remarca de la sfârşitul §6 din scrierea mea de concurs asupra Fundamentu/ui moralei. ) Acest suflet a trecut, nu se ştie cum, în corp, unde gândirea sa pură nu suferă perturbări decât, prin impresii sensibile şi intuiţii mai întâi, şi mai mult încă prin dorinţele pe care acestea le provoacă, în sfârşit prin afecţiuni le şi pasiunile în care se transfonnă la rândul lor acestea din unnă; elementul propriu şi originar al acestui suflet este, într-adevăr, o gândire pură şi abstractă; abandonat acestei funcţii, el nu are ca obiect decât universaliile, ideile înnăscute şi adevărurile eterne, şi lasă intuitiwl mult în unnă. De aici vine acest dispreţ cu care profesorii noştri de filosofie " vorbesc şi astăzi despre "sensibilitate şi despre "sensibil": ei fac chiar din acestea sursa principală a imortalităţii; şi totuşi, în realitate, /

89


Lumea ca voinţă şi reprezentare

simţurile, care în acord cu funcţiile apriori ce ale intelectului produc intu itia, sunt sursa pură şi inofensivă a tuturor cunoştinţelor noastre, şi de la care sensibilitatea îşi ia întreg conţinutul. Îţi vine într-adevăr să crezi că aceşti domni nu înţeleg prin sensibilitate decât pretinsul al şaselea simţ al francezilor. - Deci, aşa cum am spus, în procesul fixat cunoaşterii; ei au făcut din produsul ultim al acestei cunoaşteri, din gândirea abstractă, elementul prim şi originar, au luat adevărul pe dos. Aşa cum, după cele expuse de mine, intelectul se .naşte din organism şi

prin el din voinţă, în consecinţă el n-ar putea fi fără aceasta din um1ă, tot aşa nici nu ar avca fllră ea materie, nici ocupaţie, tocmai pentru că

tot ce poate fi cunoscut nu este decât obiectivarea vointei.

Nu numai intuiţia lumii exterioare, sau conştiinţa altor lucruri, este determinată de creier şi funcţiile sale, ci şi conştiinţa de sine. Voinţa, în ea însăşi, este fără conştiinţă şi rămâne ca atare în cea mai mare parte a fenomenelor sale. Trebuie ca lumea ' secundară a reprezentării să i se adauge, pentru ca ea să ia cunoştinţă de ea însăşi, astfel lumina nu

devine vizibilă decât prin corpurile care o refractă, fără de care ea se pierde fără efect în tenebre. Numai când voinţa creează ' Ia individul

animal un creier, destinat să înglobeze relaţiile ei cu exteriorul, numai atunci se naşte în ea conştiinţa propriei sale fiinţe, prin mijlocirea subiectului cunoaşterii, care sesizează lucrurile ca existând, eul ca vrând. Sensibilitatea, într-adevăr, ajunsă la apogeul său în creier, dar care este împrăştiată în toate părţile acestui organ, are nevoie înainte de

orice să-şi adune toate razele activităţii, să le concentreze oarecum într-un focar, care nu se îndreaptă totuşi în afară, ca în oglinzile concave, Ci înăuntru, ca în oglinzile convexe; cu acest focar ea descrie

atunci înainte de orice linia timpului, pe care trebuie sa apară tot ce reprezintă ea şi care este prima formă şi cea mai esenţială a oricărei cunoaşteri, în alţi termeni forma simţului intim.

Acest focar al

ansamblului activitătii cerebrale este ceea ce Kant numea unitatea ,

.

sintetică a apercepţiei (cf. p. 284): numai prin intermediul ei voinţa ia

cunoştinţă de ea însăşi; căci acest focar al activită�i cerebrale, acest subiect cunoscător se recunoaşte ca identic ca propria sa bază,

subiectul voitor, din care derivă, şi astfel se naşte eul. Mai Întâi însă

acest factor al activităţii cerebrale nu este dec}lt simplul subiect al cunoaşterii, capabil ca atare de a fi spectatorul rece şi dezinteresat

simplul director şi sfătuitor al voinţei, care percepe Într-un mod pur obiectiv lumea exterioară, fără să ia în consideraţie binele sau râul acestei voinţe. Acest focar al activităţii cerebrale (sau subiectul cunoaşterii) este simplu desigur, ca punct invizibil, fără a fi pentru 90


Arthur Sehopenhauer

aceasta o substanţă (suflet); el nu este decât o simplă stare. Acel ceva a

cărui

stare este nu poate fi cunoscut de el decât indirect, oarecum prin reflecţie: dar Încetarea stăiii nu trebuie să fie privită ca distrugerea acelui ceva a cărui bază este. Acest eu clinoscător şi conştient este

pentru voinţă, baza fenomenului său, ceea ce imaginea formată În

focarul unei oglinzi concave este pentru oglinda însăşi: asemenea

imaginii; eul nu are decât o realitate condiţionată, voi spune mai mult, o realitate pur aparentă. Departe de a fi primul în mod absolut (cum ' spune Între altele Fichte), în fond el este terţiar, căci presupune

organismul, şi acesta la rândul lui presupune voinţa. S unt de acord că ceea ce tocmai am spus nu este decât imagine şi comparaţie, în parte chiar ipoteză; dar am ajuns la un punct pe care abia îl poate atinge

gândul; cum l-ar putea atinge dovezile? Rog deci cititorii mei să compare ceea ce am spus cu ceea ce am enunţat asupra aceluiaşi obiect pe tot parcursul capitolului douăzeci. Deşi esenţa în sine a oricărei fiinţe constă în voinţa sa, şi deşi

cunoaşterea împreună cu conştiinţa nu se adaugă acesteia decât ca un

element secundar pe treptele superioare ale scării fenomenale, noi socotim totuşi că prezenţa pe trepte diverse a intelectului crează între

diversele fiinţe diferenţe considerabile şi pline de consecinţe. Existenţa subiectivă a plantei trebuie să fie gândită de noi ca uşor analoagă cu plăcerea şi durerea, ca o simplă umbră a acestor două stări; şi în

această stare extrem de rudimentară, planta nu ştie ceva decât despre ea

însăşi, nimic despre ceea ce este în afara ei. Dimpotrivă, animalul care

este cel mai apropiat de ea, ultimul dintre animale, este împins de nevoi mai mari şi specificate cu mai multă precizie, să-şi extindă sfera existenţei dincolo de limitele corpului. Extindere care se face prin cunoaştere: animalul are o surdă percepţie a anturajului săi imediat, şi din aCeastă percepţie se nasc motive pentru acţiunea

sa

de conservare.

Astfel apare centrul motivelor, şi acest centru este lumea existând obiectiv în timp şi spaţiu, lumea ca repţezentare, oricât de slabă; de

vagă şi crepusculară ar fi această primă imagine, cea mai umilă din lumea obiectivă. Dar această imagine se accentuează cu o precizie fără încetare crescândă, câştigă în lărgime şi perspectivă, pe măsură ce în seria ascendentă a organizaţiilor animale creierul se produce într-un

mod din ce fi ce mai perfect. Această extindere a dezvoltării cerebrale,

adică a dezvoltării intelectului şi a clarităţii reprezentative, la fiecare

din treptele superioare, este determinată de nevoile din ce în ce mai

crescute, din ce în ce mai complexe ale acestor fenomene ale voinţei. Nevoia este cea care dă întotdeauna impulsul, căci fără necesitate

91


Lumea ca voinţă şi reprezentare natura (adică voinţa care se obiectivează în ea) nu produce nimic, mai ales cea mai dificilă din lucrările sale, un creier perfect; aceasta În virtutea legii parcimoniei: natura nihil agit jrustra el nihil super vacaneum.

Ea

a Înarmat

fiecare

animal

cu

organele

necesare

conservării sale, anume necesare pentru 'apărare, cum am demonstrat în amănunt În tratatul meu Despre voinţa În natură la rubrica Anatomie comparată; conformându-se aceluiaşi spirit, ea a acordat fiecăruia din

ele cel mai important dintre organele îndreptate spre lumea din afară, creierul, cu funcţia sa, intelectuL

într-adevăr, cu cât organismul

animalului devine mai complex ca urmare a unei dezvoltări mai mari, cu atât mai variate şi mai special determinate deveneau nevoile lui, cu atât mai greu, În consecinţă, şi Într-o dependenţă mai strânsă de mediu,

se prezenta modul de a-şi procura cele necesare pentru satisfacerea

acestor ' nevoi.

A trebuit din acel moment un orizont mai larg, o

apercepţie mai justă, o distincţie mai precisă a obiectelor exterioare, în condiţiile şi raporturile lor. De aceea vedem facuItăţile reprezentative şi organele lor, creier, nervi şi organe de simţ; câştigând în perfeCţiune, pe

măsură ce ne ridicăm în ierarhia animală; şi pe măsură ce se dezvoltă sistemul cerebral, lumea exterioară se reprezintă în conştiinţă cu o claritate, o varietate de puncte de vedere şi o perfecţiune din ce în ce mai crescânde. Apercepţia lumii cere acum o atenţie din ce în ce mai

mare, şi în ultimul rând o atenţie atât de concentrată încât trebuie uneori pierdut din vedere raportul acestei atenţii cu voinţa, pentru ca ea să se producă cu mai multă puritate şi precizie. Acest fenomen nu se prezintă într-o manieră cu totul caracteristică decât la om: numai la el se operează o -separare netă a faptului de a cunoaşte şi a celui de a voi. Aici este un punct important, pe care nu-l amintesc decât în treacăt,

pentru a-i indica locul şi pentru a reveni la el mai târziu. - Dar acest

ultim pas în extinderea şi perfecţionarea creierului şi prin aceasta îl1

. creşterea facultăţilor cunoaşterii, natura nu îl face, ca pe toate celelalte,

decât în urma creşterii nevoilor, adică pentru a sluji voinţa. Scopul pe care aceasta îl urmăreşte şi îl atinge la om este desigur, în ceea ce priveşte esenţialul, acelaşi, şi nimic mai mult decât scopul voinţei la animal, şi anume conservarea şi perpetuarea. Dar, datorită orgahizării omului, condiţiile necesare pentru a atinge acest scop s-au multiplicat atât de mult, au crescut şi s-au specificat, încât pentru atingerea scopului o creştere a intelectului cu un grad incomparabil mai ridicat decât cel

al tuturor treptelor anterioare se prezenta ca o modalitate

qecesară sau cel puţin ca modalitatea cea mai simplă, Şi cum intelectul,

conform esenţei sale, este un instrument care serveşte unor practici

92


Ar/hur Schopenhauer numeroase, care este totodată aplicabil scopurilor celor mai diverse, natura, fidelă spiritului ei de economie, a vrut de aici Înainte ca m,llnai el să răspundă tuturor nevoilor devenite atât de diverse; de aceea ea a plasat omul fără îmbrăcăminte, fără armă defensivă sau ofensivă, omul

extrem de neaj utorat şi neprezentând decât puţină forţă de rezistenţă

impotriva lipsurilor şi influenţelor dăunătoare, l-a plasat, zic eu, în lume, incredinţându-se pentru întreţinerea existenţei sale acestui unic şi mare instrument, pe

lângă care ea nu a păstrat decât mâinile,

imprumutate de la treapta imediat inferioară, ă maimuţelor. Dar prin această predominanţA a intelectului, nu , numai apercepţia motivelor, diversitatea lor şi în general orizontul scopurilor a crescut, ci şi precizia, cu care voinţa ia cunoştjnţă de ea însăşi, precizie care este dusă la cel mai înalt grad, ca urmare a clarităţii crescânde a conştiinţei întregi, şi care, susţinută de facultatea de cunoaştere abstractă, se ridică până la reOecţia perfectă. Dar prin aceasta, ca şi prin vehemenţa necesar presupusă a unei voinţe substrat al unui intelect astfel perfectat, s-a produs o creştere În'intensitate a tuturor afecţiunilor, şi posibilitatea pasiunilor, pe care animalul nu le cunoaşte la propriu. Căci violenţa voinţei merge · la pas cu creşterea intelectului, şi aceasta deoarece creşterea în discuţie provine în realitate din nevoile mai mari şi din exigenţele mai imperioase ale voinţei. De altfel această voinţă devenită

mai vehementă, acest intelect devenit mai pătrunzător se susţin reciproc: într-adevăr violenţa caracterului este în legătură cu o creştere

în energie a pulsaţii lor inimii şi a circulaţiei, 'şi aceasta măreşte fizic activitatea creierului. Pe de altă parte, claritatea inteligenţei face mai intense,

prin

mijlocirea

unei

apercepţii

mai

vii

circumstanţele

exterioare, afecţiunile provocate de acesta. De aceea, de exemplu, viţeii tineri se lasă liniştiţi urcaţi într-o' maşină care îi transportă;

în

timp ce

puii de leu, numai dacă Îi desparţi de mama lor, rămân într-o agitaţie continuă şi strigă neobosiţi de dimineaţă până seara; copiii, în aceeaşi situaţie, ar striga şi s-ar frământa gata să-şi dea duhul. Vivacitatea şi violenta maimutei sunt într-un raport foarte strâns cu dezvoltarea deja ' remar abilă a i teligenţci sale. Într-un mod ge�eral, iar virtutea însăşi a

acestei influenţe reciproce, omul este susceptibil de dureri mult mai mari decât animalul şi poate de asemeni simţi mai multă bucurie de pe urma afecţiunilor satisfăcute şi plăcute. La fel gradul de creştere a intelectului îl face mai sensibil la plictiseală decât animalul, şi însăşi această creştere devine; când este deosebit de perfectă la un individ, o sursă inepuizabilă de petrecere plăcută a timpului. În ansamblu deci, fenomenul vointei la om este fată de fenomenul volitiv la animalul ,

,

93


Lumea ca voinţă şi reprezentare aparţinând celor trei specii superioare, ceea ce un sunet luat sus este

faţă de cvinta sa luată cu trei sau patru octave mai jos. Dar aceste

diferenţe ale intelectului, şi prin aceasta ale conştiinţei, sunt la fel de

mari şi prezintă nuanţe infmite, Între diversele specii animale. Simplul

substitut de conştiinţă, pe care l-am fixat plantei, va fi faţă de existenţa subiectivă şi mai' nedesluşită încă a unui corp anorganic, ceea ce

conştiinţa celui din urmă dintre animale este faţă de cvasi conştiinţa

plantei. Dacă vrem să .ne facem o idee clară a acestor degradeuri

infinite ale conştiinţei, nu avem decât să ni le închipuim sub forma

vitezei diferite de care sunt animate punctele situate la distanţă inegală de centrul unei plăci tumate. ' Dar, aşa cum vedem în Cartea a IV-a,

gama în toată întinderea sa,- de la ultimul sunet încă imperceptibil până la sunetul cel mai înalt, furnizează imaginea cea mai justă, voi spune

chiar imaginea naturală a �cestor degradeuri. - Gradul de conştiinţă determină gradul de existenţă a unei fiinţe.

Căci orice existenţă

imediată este subiectivă; existenţa obiectivă se găseşte În conştiinţa

altuia, nu există deci decât pentru el, adică Întru totul imediat.

Diyersitatea gradelor de care este susceptibilă conştiinţa deosebeşte tot

atât fiinţele pe cât le face de egale voinţa, căci aceasta din urmă este elementul comun care se întâlneşte în toate.

Această diferentă între diversele specii animale, se întâlneşte de

asemenea între un �m şi altul. Într-adevăr, şi aici elementul secundar,

intelectul, stabileşte, prin mijlocirea clarităţii conştiinţei şi a preciziei

cunoaşterii care depind de el, o diferenţă fundamentală şi infinit de

mare în modul de a fi, ' şi prin urmare în gradul de existenţă. Cu cât conştiinţa este mai ridicată, cu atât gândurile sunt mai clare şi mai

coordonate, cu atât intuiţiile sunt mai distincte, şi cu atât mai intime

sunt mişcările sensibilităţii. Prin aceasta totul câştigă în profunzime:

emoţia, melancolia, durerea şi bucuria. Spiritele obişnuite şi mediocre

, nu sunt în stare nici să se bucure cu adevărat: ele îşi petrec oarecum viaţa într-o stare de năuceală.

În

timp ce conştiinţa unuia nu îi prezintă,

într':'o slabă apercepţie a rumii exterioare, decît propria-i existenţă cu

motivele pe care este necesar să le realizeze pentru a păstra această conştiinţă şi a o însufleţi� pentru celălalt conştiinţa este o cameră în care el îşi reprezintă macrocosmosul:

El simte că închide în creier O mică lume care în el se plăsmuieşte, Că această lume începe să se mişte; să trăiască Şi că i-ar place să o proiecteze în afara sa.

Goethe

94


Arthur Sdl(� }p:..:e� : n:=. h:::.: au :.:.:e ::.. r

___ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

Di,·crsitatea În modul de a fi, aşa cum o stabilesc între oameni

gradaţiilc ext'reme ale facultăţilor intelectuale, este atât de mare încât diferen�a dintre un rege şi un zilier pare prin comparape mică. Şi aici. ca

şi la speciilc animale; pot arăta ce legătură strânsă este între

,·ehcmcnţa voinţei şi vigoarea intelectului. Geniul este detern1inat de un

temperament pasionat: un geniu flegmatic cste dc neconceput; se pare că natura nu poate adăuga un intelect nernăsurat de puternic decât unei ,·oinţe: de o rară violenţă, de o extremă tărie a dorinţelor, şi că trebuie ca

acest intelect să fie pe tiparul acestei voinţe; nu avem decât să l uăm

în · consideraţie de altfel condiţiile fiziologice ale geniului şi să vedem că arterele capului imprimă o mişcare mai energică creierului şi îi măresc

volumul. Pe de altă parte, cantitatea, calitatea şi chiar forma creierului este a doua condiţie a geniului, aceasta, incomparabil mai rară.

Flegmaticii au în general facultăţi intelectuale mediocre, şi la fel

popoarele reci şi flegmatice din nord au în general o inferioritate

însemnată faţă de populaţiile vii şi pasionate din sud, în ce priveşte geniul; deşi după remarca foarte justă a lui Bacon

(De augment scient,

1, VI, c. m.), dacă întâmplător un om din nord este favorizat de darurile

naturii, această favoare va atinge un grad care nu se întâlneşte la oamenii din sud. De aceea este un obicei pe cât de eronat pe atât de

comun de a lua, ca bază de comparaţie a forţelor intelectuale a

diferitelor naţiuni, marile spirite, pe care acestea le-au produs; aceasta

înseamnă să vrei de fapt să stabileşti regula pornind de Ia exceptii. Dimpotrivă, marea masă a fiecărei naţiuni trebuie avută în vedere: c

�o

floare nu se face primăvară. Mai trebuie remarcat din efectul singular

al acestei pasiuni, condiţie a geniului, în viaţa practică, când ea" se uneşte cu operaţia vie a lucrurilor, care îl exteriorizează: în acest caz,

de îndată ce VOinţa intră În joc, şi mai ales apropo de evenimente subite,

ea excită afecţiunile în aşa grad încât tulbură şi întunecă intelectul; în timp ce flegmaticul păstrează chiar şi atunci contrarul deplin al funcţiilor sale intelectuale, mai puţine, este adevărat şi ajunge în acestc

cazuri la rezultate pe care nu le va obtine niciodată cel mai mare om de

t

geniu. În consecinţă, un temperamen pasionat favorizează constituţia

primordială a

intelectului,

un temperament

flcgmatic

favorizcază

folosinţa sa. De aceea adevăratul geniu nu este potrivit decât pentru producţiile teoretice, pentru care el poate găsi şi timpul potrivit; acest timp va fi chiar acela în care voinţa se odihneşte complet şi în care nici

o

undă nu tulbură oglinda pură a apercepţiei

obiective;

geniu l

d i mpotrivă este neîndemânatic şi. impropriu pentru viaţa practică, în care el se simte adesea nefericit. In acest spirit a fost compus "Tasso" 95


Lumea ca voinţă şi reprezentare de Goethe. Şi la fel cum geniul se bazează propriu-zis pe vigoarea

absolută a intelectului, vigoare care trebuie dobândită printr-o violenţă

externă a caracterului ; la fel marea superioritate în viata practică, carc

face căpitani şi oamf;ni de stat, se bazează pe vigoarea relativă a

intelectului, adică pe un grad foarte ridicat al acestui intelect, dar care

poate fi -atins fără ca afecţiunile să fie prea viu excitabile, adică fără nici un caracter prea violent; această putere intelectuală rămâne astfel

intactă chiar şi pe vreme de furtună. Aici o voinţă foarte fernlă, un caracter de nezdruncinat unite cu un intelect solid şi distins sunt de

ajuns: tot ce depăşeşte această măsură poate altera superioritatea de

care vorbim, căci dezvoltarea excesivă a inteligenţei este o piedică în

calea fermităţii caracterului şi a deciziei voinţei. De aceea acest fel de

excelenţă intelectuală nu este atât de anormal şi este de o sută de ori

mai frecvent decât celălalt. Mari miniştri, mari căpitani apar în toate

epocile, de îndată ce Împrejurările exterioare le favorizează activitatea.

Dimpotrivă, marii poeţi şi marii filosofi se Iasă aşteptaţi timp de secole;

umanitatea se poate totuşi mulţumi chiar şi cu aceste rare apariţii, căci

operele acestor genii rămân şi nu sunt limitate la prezent ca actele celorlalti.

Înt tdeauna fidelă acestei legi a economiei despre care am vorbit,

natura nu acordă superioritatea intelectuală decât unui număr foarte mic, şi nu dăruie geniul decât ca pe cea mai rară dintre distincţii. Marei

mase a umanităţii ea nu-i dă decât facuItăţile intelectuale necesare conservării individului şi speciei. Căci, numărul trebuinţelor umane

fiind foarte mare şi aceste trebuinţe crescând îară încetare chiar pe măsură ·ce ele sunt satisfăcute, cea mai mare parte a umanităţii este În mod necesar condamnată să-şi petreacă viaţa cu munci corporale şi

mecanice: de ce ar avea aceşti oameni un spirit viu, o imaginaţie

Înflăcărată, o înţelegere subtilă, o pătrundere adâncă? Aceste calităţi nu

ar putea decât să-i facă impresii pentru funcţia lor şi prin urmare

nefericiţi. De aceea natura a fost atât de puţin risipitoare cu cea mai preţioasă· dintre lucrările sale. Adoptând această optică, am P4tea,

pentru a formula judecăţi echitabile, să ne Întrebăm o dată pentru totdeauna, la ce ne putem aştepta de la facuItăţile intelectuale ale oamenilor în general; astfel, în ce priveşte savanţii, cum ei n-au devenit

ceea ce

sunt

decât datorită împrejurărilor exterioare,

ar

trebui

consideraţi ca persoane pe c�re natura le-a destinat în realitate

agriculturii; ar trebui aplicată această măsură chiar şi estimării

profesorilor de fi losofie,

ani găsi În multe cazuri

că operele lor răspund

perfect la ce aşteptam în mod echitabil de la ele. Este de remarcat că în 96


.4rthur Schopenhauer sud, undc nevoile \'ie�ii Îi apasă mai pulin pe oameni şi le lasă mai mull răgaz, chiar şi facultăţile intelectuale ale' mulţimii devin mai active şi

mai delicate.

lată din punct de vedere fiziologic, un spectacol nu mai

pu�in surprinzător:

preponderenţa masei cerebrale asupra celei a măduvii şi nen;ilor, preponderen�ă care, după profunda descoperire a

lui Sommering, este adevărata măsură a gradu lui de inteligen ţă, atât la

speCIile animale cât ş i la indivIzii umani, această preponderenţă face să

crească

în

acelaşi timp mobilitatea imediată, agil itatea membrelor.

Aceasta deoarece, datorită extinderii neobişnuite a creierului, nen·ii

motori devin şi mai dependen�i; În plus, perfec\Îunea calitativă a creierului mare, la care participă şi creierul mic, directorul imediat al

mişcărilor, şi astfel, datorită perfec!iunii celor două organe, toate

mişcările voluntare câştigă "in uşurinţă, în rapiditate şi · în supleţe;

punctul de plecare a oricărei activită!i fiind foarte concentrat, se produce a.cest fenomen pe care Lichtenberg îl lăuda la Garrick: el spune despre acesta "că era În întregime prezent în muşchii corpului său " . De

aceea mersul fizic greoi este semnul evoluţiei greoaie a gândurilor: tot

aşa cum moliciunea trăsăturilor\ şi privirea năucă sunt considerate, la indivizi ca şi l a naţiuni, ca indicii ale lipsei de spirit. Se întâmplă de

asemenea, şi acesta este un alt simptom al relaţiei fiziologice de care vorbeam,

ca mulţi să fie obligati să se oprească, de Îndată ce

conversaţia cu cel care îi însoţeşte devine dcstul dc serioasă şi ccrc o anumită Înlăntuire a ideilor: aceasta deoarece creierul IOL de Îndată ce ,

,

.

este obligat să coordoneze câteva cupluri de gânduri, nu mai are tăria necesară de a ! i ne picioarele în mişcare prin mijlocirea nervilor motOI"i :

atât de strict le�au fost măsurate toate facultăţile. Din toată această conl'iderare obiectivă a intelectului şi a originii

sale, reiese că el este destinat să conceapă scopurile pe realizarea. cărora

se bazează viaţa individuală şi propagarea acestei vieţi, şi nicidecum să

ne reprezinte esenţa existând În sine şi independent de subiectul

cunoscător al lucrurilor şi al lumii. Sensibilă la lum ină, planta Îşi Îndreaptă tulpina În creştere spre razele luminoase; ceea ce este pentru plantă această sensibilitate, este

cunoaşterea, în ce priveşte specia,

pentru animal şi chiar pentru om, cu toate că, în ce pri veşte gradul, ea se dezvoltă În proporţia cerută de nevoile fiecăruia din aceste fiinţe. La toate aceste fiinte pcrcepţia rămâne o pură intuitie a raportu lui lor cu celelalte lucruri şi nu este nicidecum destinată să reprezinte vreodată în

conştiinţa subiect ului cunoscător esenţa proprie şi absolut reală a acestor lucruri. Dimpotrivă, intelectul provenit din voinţă, n u este în această calitate destinat decât la a servi , adică la a concepe motive:

97


Lumea ca voinţă şi reprezentare intreaga sa organizare vizează acest scop şi tendinţ(!. sa este absolut

practică. La fel stau lucrurIle, dacă privim ca morală semnificaţia

metafizică a vieţi i;- căci şi în acest sehs nu găsim omul înzestrat cu

cunoaştere decât pentru binele comportării sale. O astfel de facuItate de cunoaştere,

exclusiv

rezervată

scopurilor

practice,

nu

va

putea

niciodată, prin natura sa, � conceapă decât relaţiile reciproce ale

lucrurilor, şi nu esenţa lor proprie, aşa cum există ea În sine. ar, a lua ansamblul acestor relaţii ca pe esenţa reală şi absolută a Lumii în sine,

şi în modurile şi felurile in care ele se reprezintă cu necesitate după legile preformate în creier, să vezi leg�le eterne ale existenţei tuturor lucrurilor, pentru a construi pe aceste date o Ontologie a Cosmosului şi

o Teologie - aceasta a fost la propriu eroarea seculară şi fundamentală

căreia doctrina lui Kant i-a pus capăt. Studiul nostru obiectiv şi .ca atare m mare parte fiziologic al intelectului se întâlneşte deci cu consideraţiile transcendentale ale lui Kant; Într-un anumit sens chiar, el se prezintă cu o vedere

a priori

asupra acestor consideratii, deoarece.

fixându-şi punctul de plecare în afara lor. ca ne face cunoscut În geneza

sa şi prin aceasta ca necesar ceea ce . Kant, sprijinindu-se pe datele

conşti inţei. nu ne arată decât ca existând în fapte. Ce rezultă la unna

u nnei din această examinare obiectivă a intelectului?

Lumea ca

reprezentare, aşa cum există, întinsă în spaţiu şi în timp, şi aşa cum se

mişcă fără încetare, conform regulii riguroase a cauzaJităţii, nu cstc

înainte de toate decât un fenomen fiziologic, o funcţie cerebrală, pe care

creierul o îndeplineşte desigur cu ocazia anumitor excitaţii exterioare, dar totuşi după legile sale proprii. Putem deci dinai nte cO]1cepe că. ce se produce în însăşi această funcţie, adică prin ea şi pentru ea, nu poate

nicidecum fi privit ca esenţa lucrurilor în sine care sunt independente şi

total diferite de funcţia însăşi; aceste fenomene dimpotrivă reprezintă

înainte de toate numai modul şi natura acestei funcpi, căci această funcţie nu poate niciodată su feri decât modificări foa:rte secundare din partea lucrurilor total independente de ea. şi destinate numai la a o

exciia şi a o pune în mişcare. Conform acestor principii, Locke refuza

lucrurilor în sine, pentru a atribui organelor de simţ, tot ce percePlia

datorează senzaţiei: Kant, cu aceeaşi intenţie, a mers mai departe pe aceeaşi cale şi a demonstrat că tot ce face posibilă intuiţia propriu-zisă.

adică spaţiu, timp şi cauzalitate, nu este decât funcţie cerebrală: e adevărat că el s-a obţinut de la această exprimare fiziologică, la care prezentul nostru mod de a vedea. punctul nostru de vedcre opus şi

realist ne conduce în mod necesar. Kant. pe calc anal itică, a aj uns la

acest rezultat, că materia cunoaşterii noastre nu este decât fenomen.

98


Arlhur Schopenhauer Adevăratul

sens

al

acestui

tern1en

enigmatic

este

lămurit

prin

exprimarea obiectivă a intelectului în formarea sa. Fenomenele, acestea sunt motive, potrivite cu scopurile unei voinţe individuale, aşa cum se

reprezintă ele în intelectul creat pentru această folosinţă de către voinţă

(şi. acest intelect Însuşi se manifestă · obicctiv sub formă de crcier), şi aceste motive, sesizate cât de de parte le poate fi unnărită înlănţuirea, şi

adunate, formează prin conexiunea lor această lume care se desfăşoară obiectiv în timp şi în spapu, această lume e care eu o numesc lumea ca reprezentare. Cu modul nostru de a vedea dispare de asemenea şi ce

este şocant în teoria kantiană; pentru Kant inteleetul, în locul lucrurilor

în sine, cunoaşte pure fenomene; el este astfel condus la paralogisme şi ipostaze fură fundament "rezultat al sacrificărilor raţiunii- însăşi şi nu

oamenilor, sofisticări la care nici cel mai înţelept nu poate renunţa:

poate după mari eforturi, să poată evita eroarea, cât despre aparenlă, care nu încetează

niciodată să-I

hărţuie şi

să-şi

râdă de

cI ,

niciodată nu

va scăpa "de ea" . Nu pare atooci că intelectul nostru este cu intenlie făcut să ne inducă în eroare? ar, vederile obiective dezvoltate aici

asupra intelectului, arătându-ne geneza lui, ne fac să înţelegem că,

destinat exclusiv scopurilor practice, el este un simplu medium al

motivelor, că prin urmare îi este de aj uns să le prezinte cxact pentru

a-şi îndeplini misiunea, şi eă dacă, din ansamblul fenomenelor care ni se

prezintă

astfel

obiectiv dupa

propriile

lor

l egi

constructia fiinţei lucrurilor în sine, noi o facem

,

intreprindem

eu riscul

şi pe

răspunderea noastră. Am recunoscut-o într-adevăr, această forţă intimă

a

naturii, această forţă inconştientă la origine şi pierdută În tenebrele în

care se agită, care, după ce s-a ridicat la conştiinţa proprie, după ce se· revelă acesteia ca voinţă, nu poate depăşi această treaptă decât

producând un creier animal, şi din acest fapt se naşte în el fenomenul lumii intuitive.

ar, a trece de la acest pur fenomen cerebral, cu

regularitatea invariabil legată de funcliile sale, la fiinţa obiectivă şi în

sine a lumii şi a lucrurilor, a fi independent de ca, existenlă anterioară

şi posterioară existenlei sale, şi a le declara identice, înseamnă a face tin salt la care nimic nu ne autorizează. Dar acest

mundus phaenomenon.

această intuiţie care cerc condiţii atât de diverse pentru a sc produce,

este sursa tuturor noţiunilor noastre; toate îşi au valoarea numai de la

ea. sau cel pulin numai· din

raportul

lor cu ea. De aceea ele sunt, după

expresia kantiană. de o folosinţă imanentă şi n'O transcendentă; adică

aeeste noţiurii, această materie primă a gândirii noastre, şi cu mai multă îndreptăţire încă judecăţile produse prin combinarea lor, sunt improprii

să ne furnizeze ideea de esenlă a lucrurilor în sine şi de înlăn ţu i re

99


Lumea ca voinţă şi reprezentare veritabilă a lumii şi a vieţii: este o întreprindere analoagă aceleia care

ar constata în a exprima în unităţi de măsură de o şchioapă la pătrat

capacitatea stereometrică a unui corp. Căci intelectul nostru , destinat la

origine să prezinte numai scopurile sale cele mai meschine voinţei

individuale, nu concepe prin urmare decât relaţiile lucrurilor, iliră să

pătrundă În substanţa lor intimă, în esenţa lor proprie; aceasta nu este

deci decât o simplă forţă superficială, care ţine întotdeauna de suprafaţa lucrurilor, care nu sesizează decât species transitivas. şi nu

adevărata natură a fiinţelor. lată de ce nu există lucru, fie şi cel mai

simplu şi nenorocit, pe care să-I putem pătrunde cu privirea şi cuprinde cu spiritul: rămâne în toate o oarecare obscuritate pe care nu este cu

neputinţă să o limpezim. - Deoarece intelectul nu este decât un produs

al naturii, calculat de ea numai în vederea scopurilor sale, misticii

creştini au avut mare dreptate . să-I numească "lumina naturii" şi să-I readucă în limitele lui: căci natura e�te singurul obiect faţă de care el

este ' subiectul.

Fondul acestei expresii este deja, la drept vorbind.

gândi rea din care a ieşit Critica raţiunii pu re . Pe cale directă, adică prin aplicarea imediată şi fără critică a intelectului şi a datelor sale; noi

putem concepe lumea, şi cu cât medităm mai mult, cu atât ne adâncim

mai mult în enigme de nedezlegat. Cauza este faptul că intelectul, şi

prin umlare cunoaşterea Însăşi, este deja un element secundar, un pur rezultat, produs prin dezvoltarea naturii lumii;

lumea îi era deci

anterioară şi el n-a apărut În sfârşit decât dintr-o erupţie spre lumină a

efortului inconştient, care, ieşit din adâncul tenebrelor, îşi manifestă

esenţa ca voinţă în conştiinţa intimă născută din acelaşi impuls şi în acelaşi timp

Ceea ce a precedat cunoaşterea, ceea cc era condiţia

primordială a existenţei sale, ceea ce este astfel propria ei baz.:'\. nu

poate fi sesiz.:1t imediat de ea, aşa cum ochiul nu se poate vedea pe el

însuşi. Dimpotrivă, raporturile de la fiinţă la fiinţă care se prezintă la

supra,faţa lucrurilor, iată unica ei funcţie, şi ea se poate achita de '

aceasta numai prin mij locirea aparatului intelectual, adică a fomlelor

intelectului, spaţiu. timp şi cauzalitate. Cum lumea s-a format fără

ajutorul

cunoaşterii,

esenţa întreagă

nu

intră În

cunoaştere,

ci

dimpotrivă aceasta din urmă presupune deja existenţa Lwnii, şi iată de

ce organul lumi i este în afara domeniului său. Ea este deci mărginită la

raporturile dintre fiinţele existente, şi este suficientă

a.sifet

nevoilor

\ uinţei individuale, a eărei apariţie a provocat-o numai serviciul făcul

de ea. Căci intelectu l, cum an1 arătat d�ia, îşi găseşte condi ţiile în natură, el rezidă în ea şi face parte din ea, şi nu se poate pune în faţa ei ca un spectator complet străin, pentru a-l Îmbrăţişa întreaga esenţă 100


Arthur Schopenhaut:r Într-o . privire

pătrunzătoare şi total obiectivă.

El

poate, printr-o

intâmplare fericită, înţelege totul din natură, dar nu natura însăşi, cel puţin nu direct. Oricât de descurajantă ar fi pentru metafizică această limitare esenţială a intelectului, consecinţă a naturii şi originii sale, ea prezintă totuşi un alt aspect dintre cele mai consolatoare. Ea rapeşte Într-adevăr mărturiilor di recte ale naturii această valoare absolută pe care naturalismul propriu-zis se! străduie să o apere. Dacă deci natura n� prezintă orice fiinţă vie ca ieşita. din neant şi destinată, după o existenţă efemeră, să se întoarcă în neant pentru totdeauna, şi dacă ea apare să se complacă în a reîncepe mereu, în a produce fără încetarc, pentru a putea fură încetare distruge, fără a fi capabilă să aducă la lumină nimic durabil, dacă aşadar nu trebuie să recunoaştem ca persistentă decât materia care, necreată şi nepieritoare, dă naştere din sânul ei tuturor lucrurilor, de unde pare să i se tragă numele de mater

rerum, şi alături dc materie, fonna, un fel de

tată al lucrurilor, capabilă să se menţină numai atât cât se agafă ca parazit de materie,

când acestei parcele, când alteia, şi supusă dispariţiei de îndată ce � pierdut acest punct de sprij in, aşa cum o atestă pachidermii şi ihtiozaurii, atunci acest spectacol, trebuie să-I recunoaştem ca pe mărturia imediată şi sinceră a naturii, dar în virtutea explicaţiei date mai sus În legătură cu originea şi natura corespunzătoare a intelectului, nu putem atribui accstor declaraţii un adevăr absolut, ci dimpotriva şi intotdeauna un adevăr cu totul relativ, şi este ceea ce Kant a marcat foartc bine, numind fenomenul in opoziţie cu lucrul În sine. Este posibil, în ciuda acestei limitări esenţiale a intelectului, printr-un ocol, adică prin mij locirea reflec�iei îndelung continuate şi prin combinarea artificială a cunoaşterii obiective îndreptată spre lumea din afară cu datele conştiinţei proprii, să ajungem la o anumită

înţelegere a lumii şi a esenţei lucrurilor? Aceasta nu va fi decât tot o cunoaştere limitată, Cu totul indirectă şi relativă, adică o traducere alegorică în formele cunoaşterii, şi astfel un pur

quadam prodire tenus

care va lăsa întotoeauna în urma sa un număr de probleme fără soluţie. Dimpotrivă, eroarea capitală a vechiului dogmatism distrus de Kant era, în toate fom1Cle sale, de a pleca în întregime de la cunoaştere, adică de la lumea ca reprezentare, pentru a deduce din ea şi a construi cu legile-i proprii tot ceea ce există. În această operaţie el considera această lume

a

reprezentării cu legile sale ca pe o fiinţă absolută

înzestrată cu o realitate absolută, în timp ce întreaga existentă a acesteia este fundamental relativă şi nu este decât rezultatul sau lenomenul fiinţei în sine cqre îi scrveşte ca ba�i; în alţi termeni, el JOI


Lumea ca voinţă şi reprezentare edifică o ontologie, acolo unde nu găsea materie decât pentru o dianoilogie1 . Prin însăşi conformarea cunoaşterii legilor, Kant a arătat relativitatea subiectivă a acesteia şi prin urmare imanenţa ei absolută, adică t.otala ei inaptitudine pentru orice uz transcendent; de aceea îşi putea numi pe drept doctrina Critică a raţiunii pure. El a aj uns la acest rezultat pe două căi: indicând în orice cunoaştere o parte considerabilă şi constantă de a priori, şi care, fiind absolut subiectivă, distruge orice obiectivitate; şi pretinzând să arate că principiile cunoaşterii luat ă ca pur obiectivă, urmărite până la capăt, duc la contradicţii. Dar s-a grăbit admiţând că în afara cunoaşterii obiective, adică în afara lumii ca.. reprezentare,

nimic

nu

este

dat,

poate

excepta

şi

conştiinţa,

fundamentul puţinei metafizici care rămânea la el, adică al teologiei morale, căreia nu-i atribuia nici el de altfel decât o valoare absolut practică şi deloc teoret ică. Desigur cunoaŞterea obiectivă sau lumea ca reprezentare nu ne furnizează nimic în afara fenomenelor cu înlănţuirea lor fenomenală şi cu regresia lor infinită; dar el a pierdut din vedere .că esenţa noastră proprie şi intimă continuă în mod necesar să aparţină lumii lucrurilor în sine, unde ea îşi are rădăcina; şi în felul acesta, chiar dacă noi suntem incapabili să aducem la lumină această rădăcină

însăşi, trebuie cel puţin să sesizăm câteva date proprii să lămurească raportul lumii fenomenelor cu fiinţa în sine a lucrurilor. Aceasta este calea pe care am putut merge dincolo de Kant şi de limitele trasate de el, fără a înceta totuşi vrcodată să mă menţin pe terenul reflecţiei, adică

al loialităţii, fără a recurge prin urmare la fanfaronade goale de sens, fără a face apel la acea "intuiţie intelectuală" sau la acea "gândire absolută" care caracterizează în intervalul dintre Kant şi mine perioada pseudo-filosofiei. În demonstrarea neputinţei cunoaşterii raţionale de a

pătrunde esenţa lumii, Kant pleca de la cunoaştere ca de la un fapt dat de conştiinţa noastră şi proceda, în acest sens, a posteriori. Pentru mine, dimpotrivă, în acest capitol ca şi în scrierea

Despre voinţa in natură,

am căutat să dovedesc ce este · cunoaşterea în natura ei intimă şi prin originea ei, şi anume o facultate secundară, destinată unor scopuri individuale: de unde rezultă necesitatea neputinţei sale de a aprofunda esenţa lumii; prin aceasta deci

am

atins acelaşi scop a priori. Dar

pentru a avea o cunoaştere deplină şi perfectă a unu i lucru, trebuie să-i

fi făcut înconjurul şi să fi rcvenit pe cealaltă parte la punctul de

plecare. Nu-i suficient deci, în importanta teorie despre care este vorba, să mergi, după exemplul lui Kant, de la intelect la Gunoaşterea lumii.

mai trebuie, aşa cum am procedat aici, să mergi de la lumea luată ca

În genn. sinonim

ClI

Denklehre

=

ştiinţa despre gândire.

102


Arthur Schopenh auer un fapt la intelect.

În ' felul

acesta, examenul meu fiziologic, În sensul

larg al cu vântul ui. este complementar acestor considera�ii teologice, după expresia franceză, sau. pentru a vorbi mai corect acestor consideraţii transcendentale. În paginile precedente, pentru a nu rupe firul expunerii mele, am amânat explicaţia unui punct pe care l-am amintit numai; pe măsură ce . urcăm în seria animală vedem cum mtelectul câştigă în dezvoltare şi perfecţiune. cum separarea dintre cunoaşterc şi voinţă se accentuează 101 mai mult, şi cum cunoaşterea devine astfel mai pură. Esenţialul în legătură cu acest subiect se găse şte

Despre voinţa În natură, la rubrica Fiziologie generală (paginile 68-72 din ediţia a doua); trimit la ea pentru a nu mă în scrierea mea

repeta şi pentru a mă limita aici la câteva observaţii. Planta nu are nici iritabilitate nici sensibilitate, voinţa nu se obiectivează în ea decât sub fonnă de plasticitate sau de facultate reproductivă: ea nu are deci nici muşchi nici ner.i. Pe treapta cea mai de jos a rcgnului animal, la zoofite, şi mai ales la polipi, nu putem recunoaşte Încă în mod distinct separarea acestor două elemente, dar îi bănuim prezenţa. cu toatc că ele sunt contopite încă într�unul singu r; căci remarcăm la ele mişcări produse, nu ca cele ale plantelor, de simple excitaţii, ci de motive, ca umlare aşadar a u '1ei anumite percep�ii ; de aceea vrem să vedem în ele animale.

Pe

măsură

însă

ce

urcăm

în

seria

animală,

vcdem

scparându-sc din cc în ce mai clar sistemele nervos şi muscular până l a vertebrate ş i m a i complet încă la om unde sistemul nervos se împarte în sistem ner.'os organic şi sistem nervos cerebral, unde acesta din urmă creşte la rândul lui până la a fomla aparatul atât de complicat al creieru lui mare şi al cerebelului. al bulbului rahidian şi al măduvei spinării, a nervilor cerebrali şi rahidieni. a fasciculelor de nen'i senzitivi şi motori. destinaţi, creierul împreună cu nervii senzitivi care ţin de el. şi fasciculele postcrioare ale nenilor rahidieni, să recepteze motivele venite din lumea exterioară, şi toate celelalte elemente, să transmită aceste motive muşchilor, în care voinţa se manifestă direct. Î n aceeaşi măsură vedem accentuându-se tot mai mult deosebirea dintre motiv şi actul voluntar pe care motivul' îl provoacă, adică dintre reprezentare şi voinţă: rezultă că obiectivitatea conştiinţei nu Încetează să qească, o dată cu precizia şi puritatea imaginilor care se produc în ea. Dar aceste două separări nu fonnează în real itate decât una şi aceeaşi , privită aici sub cele două feţe ale sale, faţa obi'ectivă şi cea subi ectivă, adică · mai întâi în conştiinţa celorlalte lucruri, şi apoi în conştiinţa de sine. Pe gradul acestei separări se bazează, la o ultimă analiză. diferenţa şi gradarea capacităţilor intelectuale, atât între diversele specii animale 1 03


Lumea ca voinţă şi ;eprezenture cât şi între indivizii specIeI umane; el dă astfel măsura perfecţiunii intelectuale a acestor fiinţe, căci de el depinde .clariattea conştiinţei

lumii exterioare, obiectivitatea intuiţiei. În pasaj ul amintit mai sus am

arătat că lucrurile nu sunt obiect de percepţie pentru animal decât în

măsura în care sunt motive pentru voin�, şi că animalelor chiar şi celor

mai inteligente le vine greu să depâşea�că aceastâ limită; intelectul lor

într-adevăr aderă încă prea puternic la voinţa din care se trage.

Dimpotrivă, omul chiar şi cel mai obtuz are dej a despre lucruri o concepţie în oarecare măsură obiectivă, căci el recunoaşte în ele nu

numai ce ele sunt în raport cu el, ci în parte şi ce sunt în raport cu ele

însele şi cu alte lucruri. La câţiva totuşi, o minoritate, separarea atinge gradul în care aceştia devin capabili să examineze şi să judece un lucru

într-un mod pur obiectiv; dam iată Ce trebuie să fac, ce trebuie să zic, ce trebuie să cred", aceasta este ţinta spre care, în orice ocazie, gândul nostru aleargă 'in linie dreaptă şi la care spiritul nostru se opreşte,

bucuros să-şi găsească odihna. Căci, a gândi, ' pentru o minte slabă, este

la fel de insuportabil ca pentru un braţ slăbit să ridice o greutate: de

aici graba cu care ambele caută cunoaşterii

şi

îndeosebi

a

să se sustragă.

cunoaşterii

intuitive

Obiectivitatea

comportă

grade

nenumărate, fondate pe energia intelectului şi pe separarea de voinţă:

dintre aceste grade c�l mai înalt este geniul; concepţia despre lumea exterioară devine la geniu atât de pură şi de obiectivă încât, în lucrurile individuale, i se revelă mai mult decât lucrurile însele, i se revelă mai

mult decât lucrurile însele, i se revelă natura oricărci specii, ideea platoniciană a acestor lucruri; pentru că aici voinţa dispare complet din

conşti inţă. Aici este punctul în care prezenta consideraţie, plecând de l a

date fiziologice, se leagă de subiectul Cărţii a treia, adică de metafizica frumosului: această a treia Carte expune pe larg faptul că adevărata

concepţie estetică, care, în cel mai înalt grad al său, este proprie numai

geniului, este starea cunoaşterii pure, adică total independente de voinţă şi aj unsă la această stare de perfectă obiectivitate. Consecinţa întregii

dezvoltări precedente este că gradarea inteligcnţei, de la conştiinţa

animală cea mai nedesluşită până la tea a omului, este o detaşare progresivă a intelectului de voinţă, şi care se produce în întregime deşi

cu titlu de excepţie la geniu; geniul poate fi deci definit ca cel mai înalt

grad de obiectivitate a cunoaşterii. Conditia atât de rar realizată a '

.

geniului este o cantitate de inteligenţă mult superioară celei pe care o cere servi rea

voinţei care îi este baza; acest excedent devenit liber

percepe la propriu lumea, adică o concepe cu o obiectivitate perfectă şi face apoi artistul, poetul, gânditoruI.

10-1


CAPITOLUL XXIII Despre obiectivarea' voinţei În natura

neÎllsufleţită

Voinţa, pe care o găsim înlăuntrul nostru, nu rezultă înainte de

orice, aşa cum admitea până acum filosofia, din cunoaştere, ea nu estc nici măcar o simplă modificare a acesteia, adică un element secundar.

derivat şi regizat de creic:;r, asemeni cunoaşterii înseşi; ci este

Prius-ul

cunoaşteri i, sâmburele fiinţei noastre şi această forţă proprie originară

care creează. şi între�ine corpul animal, îndeplinindu-i toate funcţiile

inconştiente şi conştiente: a înţelege acest adevăr este primul pas care

trebuie Îacut pentru a pătrunde în metafizica mea. Oricât de paradoxal

ar putea părea şi astăzi multor oameni, faptul că voinţa este în ea însăşi privată

de

cunoaştere,

tot�şi

scolasticii

înşişi

au

văzut

dej a

şi

recunoscut acest lucru în oarecare măsură, deoarece un om dintre cei

mai versaţi în filosofia lor, luI. Cas. Vaninus, această victimă celebră a

fanatismului şi a furiei cIericale, spune în al său

Amphitheatrum, p.

1 8 1 : v'o/untas potentia caeca est, ·ex scholasticorum opinione.

-

In

plus, însăşi această voinţă face să germineze mugurele p lantei, pentru a scoate din el frunze sau flori; m

ai mult, forma regulată a cristalului nu este decât amprenta

efortului său de o clipă. În sf'arşit, Într-un mod general, în cal itatea sa de adevărată şi unică alYWIlU'tov, în sensul propriu al cuvântului, tot

ea este cea care în adâncul tuturor forţelor naturii anorganice, se joacă

şi acponează. în variatele lor fenomene, cea care împrumută forţă legilor lor, şi se Iasă recunoscută până în materia cea mai brută, sub

fOffilă de gravitaţie: iată al doilea adevăr, al doilea pas care trebuie

făcut pe calea teoriei mele fundamentale, şi care reclamă dej a o mai indelungă reflectie. Dar ar fi cea mai grosolană greşeală să eredem că este vor�a aici de un simplu cuvânt menit să desemneze o mare

necunoscută; dimpotrivă avem de a face cu cea mai reală dintre

ţ

cunoştinţele reale. Într-adevăr, reduc ia a ceea ce este total inaccesibil

cunoaşterii imediate, adică a unei noţiuni străine şi necunoscute nouă în

esenţa ei şi pe care o denumim cu termenul de forţă naturală, este cea

de care avem cunoştinţă în modul cel mai exact şi intim, dar care nu ne este dată totuşi decât înăuntrul fiinţei noastre proprii, pentru a fi apoi 1 05


Lumea ca voinţei şi reprezentare transferată de noi altor fenomene. Este ideea că substanţa intimă şi

orginară este identică, în ce priveşte materia ei, în toate schimbările şi

mişcările corpurilor, oricât de variate ar fi ele; dar că singura ocazie de

a dobândi o cunoaştere precisă şi imediată a ei nu este furnizată de mişcările propriului nostru corp şi că d� pe urma acestei experienţe noi

trebuie să-i dăm numele de

voinţă.

Intr-adevăr ideea că forţa care

acţioneazli şi se mişcă în natură şi se manifestă în fenomene din ce În ce

mai perfecte, după ce s-a ridicat destul de sus pentru a fi luminată

direct de cunoaştere, adică o dată ajunsă la starea de conştiinţă de &jne,

ne apare ca fiind acea voinţă, acea noţiune de care avem cunoştinţă în

modul cel mai precis şi prin însuşi acest tapt, departe de a se putea

explica prin ceva străin, serveşte mai curând ea însăşi la explicarea a tot restul. Ea este deci lucrul

în sine, atât cât o cunoaştere oarecare îl poate atrage. Ea este astfel ceea ce trebuie să se exprime în ori care

mod, în oricare lucru de pe lume; căci ea este esenţa lumii şi substanţa tuturor fenomenelor. Disertaţia

mea asupra

Voinţei În natură

este în

întregime

corisacrată subiectului acestui capitol şi conţine mărturiile unor savanţi

imparţiali asupra acestui punct capital al doctrinei mele: de aceea nu mai

am

aici decât să adaug la expl icaţiile deja date câteva observaţii

complementare fragmentară.

şi

prezentate

prin

urmare într-o ordine oarecum

Şi mai întâi, în ce ţine de viaţa plantelor, solicit atenţia asupra

primelor două capitole din tratatul lui Aristotel despre plante, foarlc

curios în această privinţă. Partea cea mai interesantă, şi faptul este frecvent la Aristotel, este cea În care el relatează părerile unor filosofi anteriori şi mai profunzi decât eL Vedem aici că Anaxagora şi Empedocle erau pe drumul cel bun când afirmau că plantele îşi

datoreazli mişcarea de creştere unei apetiţii (Em8uI-UU) inerente lor: că ei mergeau până la a le atribui chiar bucuria şi durerea, deci senzaţia.

Platon nu le recunoştea decât simpla apetiţie, în virtutea puternicului lor instinct de nutriţie (cf Plato� în Timaios, p.

403, Ed. Bipont).

Aristotel, dimpotrivă, tidel metodei sale obi şnuite, se strecoară la

suprafaţa lucrurilor, se limitează la indicii izolate, la noţiuni fixe sau la

expresii curente, susţine că nu poate fi apetiţie în senzaţie, şi o refuză

totuşi pe aceasta din urnlă plantelor. Confuzia limbajului său dovedeşte

marea încurcătură în care se găseşte, până în momentul în ' care şi în acest caz se verifică vorba: acolo unde ideile lipsesc, un cuvânt se prezintă la vreme. Acest cuvânt este 'to 9PE1t'ttX OV, facultatea de

nutriţie: acesta' este câştigul plantelor, adică o parte din pretinsul suflet,

106


At1hur Schopenhauer după împărţirea care îi este atât de dragă în

anima vegetativa, sensitiva el intel/ectiva. Dar ,aceasta nu este decât o quididitate scolastică echivalentă : plantae nutriuntur, quia habent facultatem nutritivam; şi

mai este şi o proastă compensare la cercetările' mult mai profunde ale

predecesorilor săi pe care i-a criticat. Pe lângă aceasta, am văzut la

capitolul doi, că Empedoc1e a recunoscut până şi sexualitatea la plante; Aristotel critică şi această idee şi îşi ascunde lipsa de cUIioştinţe în materie în spatele unor principii generale, ca acesta: plantele nu pot reuni în ele ambele sexe, căci ele

ar

fi atunci mai perfecte decât

animalele. Printr-un procedeu analog a respins sistemul astronomic şi

cosmogonic atât de just al pitagoreicilor, şi prin absurdele principii, expuse mai ales în De caelo, a dat naştere sistemului lui Ptolemeu şi a privat astfel din nou umanitatea pentru aproape două mii de ani de un adevăr de cea mai mare importanţă şi deja descoperit. Nu mă pot împiedica să reproduc aici părerea unui eminent biolog

din vremea noastră, Întru totul de acord cu doctrina mea. Este vorba de G. -R. Treviranus care, în lucrarea sa

organice, 1 852,

Despre fenomenele şi legile vie,tii

voI. II, I parte, pag. 49, se exprimă astfel: "Se poate

concepe o formă de

viaţă în care acţiunea exteriorului

asupra

interiorului nu s� traduce decât prin simple sentimente de plăcere şi de

neplăcere. În formele' mai înalte aÎe- existenţei animale, exteriorul este simţit ca ceva obiectiv. " Limbajul lui Treviranus pleacă aici dintr-o pură şi imperfectă concepţie d�spre natură, şi el este tot atât de puţin conştient de importanţa metafizică a vorbelor sale cât şi de contradictio

in affectv conţinută în idee simţit ca ceva obiectiv", pe care o dezvoltă " amplu. EI ignoră faptul că orice senzaţie este în esenţă subiectivă; în timp ce orice "obiectiv" este intuiţie, adică operă a intelectului. Dar aceasta: nu prejudiciază în nici un fel adevărul şi importanta ' declaratiei ,

sale.

Acest adevăr că voinţa poate exista fără cunoaştere apare cu o

evidenţă ca să spunem aşa palpabilă în viaţa plantelor. Căci vedem la ele un efort foarte însemnat, (determinat de nevoi), cu modificările sale diverse adaptate la varietatea circumstanţelor, şi toate acestea În mod manifest fără cunoaştere. Ca urmare a acestui defect de cunoaştere planta, în deplină inocenţă, îşi etalează în ochii tuturor organele

genitale:

ea nu are nici un complex.

Dimpotrivă, de îndată ce

cunoaşterea apare în seria fii�ţelor, părţile sexuale se transportă într-un loc ascuns al corpului. Cât despre om, la care acest· lucru este ceva mai puţin justificat, se grăbeşte şi el să le ascundă: îi este ruşine.

107


Lumea ca voin(ă şi reprezentare o primă concluzie este deci că forţa vitală este identică cu vointa:

dar lucrurile stau la fel cu toate celelalte forţe naturale, deşi faptul este mai puţin evident. Găsim deci exprimată tot timpul cu mai multă sali mai puţină precizie, ideea că o dorinţă, adică o voinţă, este baza vieţ i i

vegetale; dar este mult mai rar s ă vezi reducându-se l a acelaşi principiu

forţele naturii organice, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă se

îndepărtează mai mult de propria noastră fiinţă. Noi constatăm de fapt eă nu este în întreaga natură limită mai tranşantă ca aceea dintre

organic şi anorganic; este singura poate care nu admite tranziţie; aşa

încât maxima

natura non facit sa/tus

pare aicl să sufere o excepţie.

Mai multe cristale, prin aspectul lor ex1erior, ne pot aminti forme de

plante; nu există mai puţin din acest motiv o diferenţă esenţială şi

fundamentală între cel mai mic l ichen, cea mai umilă ciupercă şi tot

regnul anorganic. În corpul anorganic elementul esenţial şi durabil, principiul identităţii şi integrităţii sale, este substapţa, materia; partea

accesorie şi variabilă, este dimpotrivă forma. In corpul organizat lucrurile se petrec invers: căci în schimbarea neînce,tată a materiei, cu

persistenţa formei, eonstă viaţa, adică existenţa sa, corpul organizat.

ţ:senţa şi identitatea sa rezidă numai în formă. Astfel ceea ce asigură menţinerea corpului anorganic, este repaosul şi izolarea de influenţele

exterioare; numai acest fapt îl face

să subziste,' şi dacă această stare

este perfectă, durata unui astfel de corp poate stabil ităţii

fi

infinită. Condiţia

corpului organic este dimpotrivă mişcarea continuă şi

admiterea neîncetată a influenţelor exterioare: dacă ' aceste impulsuri

să încetinească în .el, corpul este mort şi să fie organizat, deşi urma organismului rămâne încă multă

aj ung să dispară, şi mişcarea

încetează

vreme. Această viaţă a regnului anorganic, această viaţă a globului

terestru însuşi, în virtutea căreia el ar fi asemeni sistemului planetar

însuşi, un adevărat organism, de care ne place atât de mult să vorbim în

zilele noastre, toate aceste pretinse vieţi sunt tot atâtea idei inadmisibile.

Calificativul "viaţă" nu se potriveşte decât fiinţei organizate. Or orice

organism este în întregime organic şi este astfel în toate părţile sale, şi

nu este niciuna, nici în cele mai mici porţiuni, care să fie un compus şi

un agregat de elemente anorganice. Dacă pământul ar fi un organism.

toţi munţii, toate roci le, şi tot interiorul masei sale ar trebui să fie

organizat; n-ar exista deci mai nimic, cu adevărat anorganic, noţiunea' însăşi de anorganic ar trebui să pispară pentru totdeauna.

şi

Dimpotrivă, apariţia voinţei este lot atât de puţin legată de viaţă şi

de organimre eât şi de cunoaştere; rezultă că anorganicul posedă şi el o \'oinţă

ale cărei

manifestări constituie toate calităţile sale prime; închise ,O

i'/,


1rthur Schopenhauer oricărei explicaţii ulterioare: aici este punctul esenţial al doctrinei mele:

totuşi Un1m unei astfel de opinii este şi mai rară la predecesorii mei

decât cea a existenţei unei voinţe la plante, cu toate că şi aici este defect de cunoaştere .

Formarea bruscă a cristalulu i ne prezintă încă un fel de elan. de

efort spre viată, efort incapabil să se finalizezc pentru că lichidul care constituic cristalul, ea orice corp viu, în momentul În care acest impuls

se produce, nu este ca la oricc fiinţă vie, închis într-un înveliş, şi nu

posedă nici vase proprii să-i asigure coniinuarea acestei mişcări, rlici

vreun tegument destinat să-I izoleze de lumea exterioară. De aceea

această mişcare instantanee este cuprinsă de o rigiditate tot atât de

ŞI nu rămâne decât urma ei sub formă de cristal. Afinită,tile elective ale lui Goethe, aşa cum indică deja

instantanee

titlul, se bazează, deşi fără şti rea autorului, pe această ' idee că voinţa, fundament al propriei noastre fiinţe, este identică cu cea care se manifestă

începând cu fenomenele anorganice cele mai umile, de unde derÎ\'ă, cu regularitate, analogia perfectă a celor două ordine şi fenomene.

Mecanica şi astronomia ne arată la propriu modul de a acţiona al acestei voinţe, la nivelul cel mai inferior al manifestărilor sale, sub

fornla simplă a greutăţii, a solidităţii şi iner!iei. Hidraulica ne-a făcut să

°

vedem atunci când, soliditatea odată dispărută, lichidul este lăsat în

voie pasiunii sale dominante, greutatea. Hidrauliea poate

fi concepută,

în acest sens, ca o descriere a caracterului apei, pentru că ea ne prezintă manifestările ,,-oinţei determinate În ea de greutate: dar, deoarece la

toate ,fiinţele private de individualitate nu există caracter particular alături de caracterul general, aceste fenomene sunt în exactă proporlie cu influenţele exterioare; este deci uşor, cu ajutorul experienţelor făcute

pe apă, să le reduci la principii fixe, numite legi, proprii să indice cu precizie cum, în toate diferitele circumstanţe, apa va trebui să se

comporte în virtutea gravitaţiei sale, a absolutei facultăţi de deplasare a părţilor sale şi a lipsei sale de elasticitate. Cum greutatea determină starea de repaos a lichidului, ne învaţă hidrostatica. Cum ea provoacă

în el mişcarea, este ceea ce ne învaţă hidrodinamica, care trebuie în plus să ia în consideraţie obstacolele puse de aderenţa la voinţa apei:

aceste două ştiinţe prin neunirea lor constituie hidraulica. Tot aşa

chimia ne învaţă cum se comportă voinţa, când, prin reducerea la starea lichidă, proprietăţile interne ale materiei dobândesc o deplină libertate

de acţiune; ea ne face să asistăm la acest spectacol uimitor al atracţiei

şi respingerii, al dizolvării şi compunerii corpurilor, care lasă de o parte

cutare element pentru a reţine un altul, aşa cum atestă p recipitatul care 109


Lumea ca voinţă şi reprezen1'tre se formează, într-un cuvânt la tot ce desemnăm cu termenul de

afinitate, împrumutat fără nici o înd0ială de la voinţa conştientă. -

Anatomia şi fiziologia ne fac să vedem cum procedează voinţa pentru a producc fcnomenul vieţii şi a-l întreţine o vreme. Poetul ne arată în

sfârşit acţiunea ei sub influenţa motivelor şi a reflecţiei. De aceea el o reprezintă cel mai adesea în cele mai. perfecte dintre aceste manifestări,

la fiinţele raţionale, dotate cu un caracter individual, ale căror acte şi

suferinţe reciproce sub formă de dramă, de epopee, de roman etc., el ni

le descrie. Cu cât zugrăvi rea caracterelor sale este mai exactă şi mai

riguros conformă cu legile naturii, cu atât mai mare este meritul său; de unde superioritatea lui Shakespeare. Punctul de vedere prezentat aici

răspunde în esenţă spiritului în care Goethe cultiva şi îndrăgea ştiinţele

naturii, deşi nu a avut această conştiinţă in

abstracto:

ştiu acest lucru şi

mai bine, din declara�iile personale pe care mi le-a făcut, decât din ceea ce reiese din scrierile sale.

Dacă avem în vedere voinţa 'acolo unde nimeni nu o contestă. adică

la fiinţele dotate cu cunoaştere, îi găsim pretutindeni cu tendinţă

fundamentală la toate fiinţele, propria sa conservare :

esse conservatrix sui . '

DAr

toate

manifestările

omnis natura vuit acestei

tendinţe

fundamentale se pot întotdeauna reduce la un efort de a căuta sau

urmări, de a evita sau fugi, după împrejurări. ar, eSte ceea ce putem vedea chiar şi pe treapta cea mai de j<?s a naturii, adică a obiectivării

voinţei, atunci când corpurile nu mai acţionează decât din. punctul de

vedere al impenetrabilităţii, al coeziunii, al solidităţii, al elasticităţii şi

al greutăţi i, adică devin obiecte ale mecanicii, corpuri în general. Şi aici

atracţia care apare sub forma gravitaţiei, tendinţa de a fugi sub cea a receptării mişcării, şi mobilitatea corpurilor ca urmare a presiunii sau

şocului, care constituie baza mecanicii, nu este în fond decât expresia

tendinţei de conservare proprie inerentă lor.

Deoarece în calitatea lor de corpuri, sunt impenetrabile, mobilitatea

este. pentru ele Într-adevăr singurul mijloc de a-şi garanta coeziunea şi

prin aceasta existenţa de fiecare moment. Corpul izbit sau comprimat

ar fi pulverizat de corpul care îl comprimă sau îl izbeşte, dacă nu s-ar

putea sustrage violenţei prin fugă şi nu şi-ar salva astfel propria coeziune: când nu are această posibilitate, este strivit într-adevăr. Mai

putem considera corpurile elastice, care caută să Înainteze în ciuda

duşmanului, sau cel puţin să-i interzică orice urmărire ulterioară, ca pc

cele mai curajoase. Singurul mister pe care mecanica de altfel destul de clară

îl

lasă

nelămurit,

împreună

cu

faptul

gravitaţiei,

deci

a

comunicabilităţii mişcării, rămâne p�ntru noi exprimarea tendinţei 110


Artl,ur Schopenh auer fundamentale a voinţei în toate fenomenele sale,

şi

prin urmare

mstinctul de conservare ce apare ca elementul esenţial chiar şi pc lreapta cea mai de jos a scării corpurilor. În natura org �ică, voinţa începe prin a se obiectiva în forţele

generale. pentru că numai apoi să treacă, .şi prin mijlocirea

10L la

fenomene provocate de cauze, în fiecare obiect iwlat. Am explicat

suficient, la pa ragra ful 26 din' primul volum, raportul dintre cauză, forţă naturală şi voinţă ca lucru Îh sine. Vedem astfel că metafizica.

îară a Întrerupe vreodată cursul fizicii, se ' mul ţumeşte să reia firul acolo unde fizica îl abandonează, adică la forţele prime unde orice explicaţie

cauzală îşi află limitele. Numai aici începe expl icatia metafizică scoasă

din voinţa privită ca lucru în sine. În orice fen men fizic, în orice

schimbare materială, trebuie mai întâi să indicăm cauza, schimbarea

particulară de aceeaşi natură cu prima, şi imediat anterioară; apoi forţa naturală primă, carc a dat cauzei facultatca de a

acţiona;

în sfârşit,

sau

mai curând înainte de toate, trebuie' să recunoaştem în ca voinţa, esenţa intimă a acestei forţeîn opoziţie cu fenomenul său . Voinţa apare totuşi

la fel de direct în căderea unei pietre ca şi în acţiunile omului: singura

diferentă este că manifestarea sa particulară este provocată aici de un

motiv, dincolo de o cauză, de acţiunea mecanică, de exemplu, dispariţia unui suport, dar tot necesitate este în ambele cazuri; adăugaţi că, în primul caz, ea se bazează pe un caracter individual, în al doilea pe o

forţă naturală generală. Această identitate a' elementului esenţial devine chiar frapantă pentru simţuri, dacă vom contempla de exemplu un corp

care şi-a pierdut echilibrul, şi care datorează formei sale particulare

faptul de a se rostogoli multă vreme de pe o parte pe alta înainte de a-şi regăsi centrul de greutate: ideea unei aparenţe de viaţă ni se impune

atunci şi simţim imediat că aici se exercită o forţă analoagă cu

principiul vital . Este adevărat că nu avem aici decât forţa naturală

generală; dar identică în sine cu voinţa, ea devine în acest caz ca sufletul unei cvasiexistenţe de o clipă. Astfel intuiţia directă poate

vedea ce este identic la cele două extreme ale fenomenului voinţei: ea trezeşte într-adevăr în noi sentimentul că aie.i se manifestă un principiu prim, asemănător celui pe care ne fac să-I cunoaştem actele propriei

noastre voinţe.

Este i.l altă cale, mult mai nobilă, de a ajunge să cunoaştem prin

intuiţie existenţa şi acţiunea voinţei în natura anorganică: este aceea de

a aprofunda problema celor trei corpuri şi de a studia astfel cu mai

multă precizie' şi detalii mersul lumii în jurul pământului. Diversele

combinaţii datorate schimbării neîncetate a poziţiilor reciproce a

111


Lumea ca voinţă şi reprezentare

acestor trei corpuri celeste deternlină când o accelarare, când o încetinire în mersul lumii; când aceasta se apropie de pământ, când se îndepărtează de eL şi în plus ea nu se comportă la fel când pământul este la periheliu sau la afeliu: toate acestca reunite aduc o asemCIlC<l iregularitate în cursul lunn încât acesta pare să fie opera unui adevărat capriciu, şi că legea lui Kepler nici nu-i mai este întotdeauna invariab il aplicabilă, deoarece în timpi egali ea descrie arii il1egalc. Examinarea acestei mişcări formează un mic capitol separat al mecanicii celeste, atât de diferit de mecanica terestră prin absenţa oricăru i şoc; a oricărei presiuni, a acelui vis a tergo care ne pare atât de inteligibil, şi chiar prin absenţa oricărei căderi reale; ea nu recunoaşte, într-adevăr, alături de vis inerţial, altă forţă motrice de a . se reuni, şi care a ieşit din propriul lor sân. Este suficient să ne reprezentăm acţiunea ei, în cazul dat, până în cele mai mici amănunte, pentru a recunoaşte în mod distinct şi ,imediat în această forţă motrice ceea ce în conştiin�a proprie ne este dat sub formă de voinţă. Căci această influenţă a soarelui, cu variaţiile pe care le aduce în cursul pământului şi al lumii, influenţă când mai mare şi când !pai mică după poziţia celor două astre, prezintă o analogie frapantă cu influenţa unor noi motive asupra voinţei şi modificările care rezultă în modul nostru de a acţiona. Iată un exemplu explicativ de un alt gen. Leibig (Chimie aplicată la agricultură, p. 50 L) spune: " Să introducem o placă de cupru umedă . în aeru l Încărcat de acid carbonic, contactul cu acest acid va face să crească în aşa grad afinitatea mefalufui pentru oxigenul din aer, Încât va detennina combinarea cu el, şi suprafaţa cuprului se va acoperi cu un strat verde de carbonat de cupru. Or două corpuri capabile să se alieze primesc în momentul contactului stări electrice contrare: de aceea, punem în contact cuprul şi fierul : producerea unei stări electrice speciale anulează capacitatea pe care o posedă cuprul de a intra în combinaţie cu oxigenul, şi chiar, în condiţiile semnalate mai sus, îşi păstrează strălucirea". Faptul este cunoscut ' şi de un uz curent. ÎI citez pentru a spune că în acest caz voinţa cuprului, complet absorbit şi ocupat de opoziţia sa electrică în raport cu fierul, Iasă să treacă, fără să se folosească de ea, ocazia care i se oferea de a-şi manifesta afinitatea chimică pentru oxigen şi pentru acidul carbonic. Este întru totul cazul omului a cărui voinţă renunţă la o acţiune de care s-ar simţi de altfel atras, pentru a realiza o alta, spre care îl poartă un motiv mult mai puternic. În primul volum, am arărat că forţele naturale sunt exterioare lanţului efectelor şi cauzelor, deoarece ele constituie condiţia constantă 1 12


.frthur Schopenhauer :a

acestora, fundamentul lor metafizic, şi că astfel se afirmă ca eterne şi

prezente în orice loc, deci că independente de spaţiu şi timp. Mai olUlt:

acest adevăr necontestat, că esenţa unei cauze, în calitate de cauză,

constă în a produce în orice timp acelaşi efect ca astăzi, conţine deja

Ideea că orice cauză închide un element independent de cursul timpului, adică exterior timpului, şi acest element este forţa naturală care se manifestă în ea. Putem chiar, luând în consideraţie neputinţa timpului \izavi de forţele naturale, să ne convingem oarecum prin experienţă şi

in fapt de idealitatea acestei forme a intu iţiei noastre. Să presupunem

de exemplu

d

mişcare de rotaţie imprimată unei planete de o cauză

exterioară oarecare: dacă nici o cauză nouă nu vine să o anuleze,

această mişcare se prelungeşte ' la nesfârşit. N-ar putea fi astfel, dacă timpul ar

fi

ceva în sine, şi dacă ar . avea o existenţă obiectivă şi reală;

căci n-ar putea atunci să nu exercite o acţiune. Două lu cruri ni se oferă

deci: pe de o parte, forţele naturale, manifestate în această relaţie care,

o dată începută,

se

continuă la nesfârşit,

fără oboseală şi- fără

intrerupere, şi în care ele se afinnă că eterne şi exterioare timpului, deci

ca absolut reale şi existând în sine, şi pe de altă parte, timpul, obiect

care nu constă decât în modul şi genul aperceperii de către noi a fenomenului, deoarece el nu exercită asupra acestui fenomen însuşi nici

o putere şi nici o influenţă; căci ceea ce hu acţionează nici nu există.

Avem o tendinţă naturală de a explica pe cât posibil prin ra�iuni

mecanice orice fenomen natural: desigur pentru faptul că lŢIecanica cheamă în ajutorul ei cele mai puţine foqe prime şi inexplicabilă, şi pentru că ea conţine dimpotrivă multe principii care pot

fi

cunoscute a

priori şi care sunt fondate în felul acesta pe formele propriului nostru intelect: de unde rezultă pentru această ştiinţă cel mai înalt grad de

inteligibilitate şi claritate. totuşi Kant, în Elementele metafizice ale

ştiinţei naturale,

a redus activitatea mecanică însăşi la o activitate

dinamică. În schimb, folosirea de ipoteze mecanice pentru a explica fenomel!e care nu sunt absolut mecanice (şi printre acestea clasez şi

fenop.lenele acustice), este interzisă, nu se justifică deloc, şi nu voi ctede niciodată

că chiar

şi

cea mai

simplă

combinaţie

chimică,

sau

diversitatea celor trei stări de agregare şi âJ atât mai mult proprietăţile

luminii, căldurii şi electricităţii, admit explicaţii mecanice. Singura

explicaţie posibilă va fi întotdeauna o explicaţie dinamică, adică cea

care dă socoteală de fenomen prin forţe· prime, total diferite de cea a şocului, a presiunii, a gravitaţiei, etc . , şi prin aceasta de un ordin superior, în sens că sunt obiectivări mai clare ale acestei voinţe care se

relevă în toate lucrurile. Susţin că lumina nu este nici o emanaţie, nici o

113


Lumea ca voinţă şi reprezentare vibratie:

p

aceste două ipoteze

sunt Înrudite

cu

cea care explică

trans arenţa prin porozitate, şi a cărei evidentă falsitate arată că lumina nu este supusă nici unei legi mecanice. Pentru a ne convinge de acest lucru în modul cei mai imediat, este suficient să privim efectele unui

uragan care îndoaie, răstoarnă şi împrăştie tot, în timp ce o rază de lumină ieşită dintr-o crăpătură a norilor rămâne de nezdruncinat, mai

solidă decât stânca, şi dă astfel dovada cea mai directă că aparţine unui ordin al .lucrurilor diferit. de ordinul mecanic: ea rămâne ncmişcată ca o fantomă. Dar ceea ce devine o absurditate revoltătoare, sunt teoriile

franceze care vor să formeze lumina cu ajutorul moleculelor şi

atomilor. Expresia ei stridentă, ca de altfel a întregii teorii atomiste, o

putem vedea, într-o disertaţie asupra luminii şi căldurii publicată de

Ampere, acest om în rest atât de pătrun�tor, într-un fascicul din aprilie

al

Analelor de chimie

şi jizi că din

1835. Toate corpurile solide, lichide

şi gazoase sunt, spune el, formate din atomi, şi agregarea acestor atomi

este suficientă să determine diferenţele dintre ele; mai mult, dacă spaţiul este divizibil la infinit, materia nu este divizibilă; căci diviziunea

o dată împinsă până la atomi, orice diviziune ulterioară ar trebui să cadă în intervalele dintre atomi . Lumina şi căldura sunt atunci vibra�ii

ale atomilor şi sunetul o vibraţie de molecule compuse din atomi. - De fapt atomii sunt o idee fixă a savanţilor francezi şi îţi pare, auzindu-i

că o naţiune matter C?f.fact

vorbind, că au putut să-i vadă. Altfel ar trebui să ne mirăm

atât de ,încl inată spre empirism, o atât de adevărată

nation

ca francezii, ţine atât de mult la o ipoteză total transccndentă,

înălţată la aşa o distanţă de orice posibilitate a experienţei, şi că plini de

încredere, construiesc pe ea edificii în vânt. Aceasta este numai

consecinţa stării arierate în care a rămas la ei metafizica atât de neglijată în ţara lor căci, cu toată bunăvoinţa din lume, · puţina elevaţie şi judecata săracă a lui V. Cousin nu o reprezintă prea demn. În fond,

francezii, sub influenţa recentă a lui Condillac, au rămas adepţii lui Lockc. De aceea lucrul în sine este propriu-zis pentru ei materia, ale

cărei calităţi fundamentale, impenetrabil itate, formă, duritate şi alte

primary qualifies,

trebuic să furnizeze explicaţia ultimă a tuiuror

lucrurilor din această lume: · nu le poţi scoate această idee din corp. şi

presupunerea lor tacită este că materia nu poate fi mişcată decât de forţe mecanice. În Germania, doctrinele lui Kant au înlăturat pentru

multă vreme a�surdităţile atomismului şi a oricărei fizice mecanice în

general; totuşi la ora actuală aceste opinii domnesc şi aici, ca o �onsecinţă a platitudinii, vulgarităţii, şi ignoran�ei datorate influenţei lui

Hegel. - Totuşi, să nu negăm acest fapt, fără a vorbi dc conştiinţa

114


.-4rthur Schopenhauer manifest poroasă a corpurilor naturale, sunt încă două teorii speciale

ale fizicii moderne care au dus în aparenţă la aceste abuzuri ale

atomismulu i : pe de o parte cristografia lui Hany, eare. reduce orice

cristal la figura nucleului său, element ultim, dar a cărui indivizibilitate

nu este decât relativă; pe de altă parte, teoria lui Berzelius asupra atomilor chimiei, care nu sunt Însă decât expresii le raporturilor de

combinaţie a corpuri lor, adică pure mărimi aritmetrice, şi nimic mai mult în fond decât jetoane de calcul. Din contra, teza celei, de-a doua

antinomii kantiene În favoarea atomilor, teză instituită este drept Într-o simplă viziune dialectică, se reduce la un pur sofism, aşa cum am

demonstrat în critica acestei filosofii, şi niciodată intelectul nostru

propriu nu ne conduce în mod necesar la a admite atomii. Presupun

Într-adevăr sub ochii mei un corp însufleţit de o mişcare lentă, dar

constantă şi uniformă: nu sunt obligat să mi-I imaginez cum s-a constituit dintr-o serie de mişcări nenumărate, infinit de rapide, dar

întrerupte de tot atâtea momente de oprire infinit de scurte; dimpotrivă,

nu ignor faptul că o piatră aruncată cu mâna, deşi zboară mai Încet

decât glonţul ieşit din puşcă, nu are nici o oprire în mersu l său. Tot aşa îmi este la fel de puţin necesar să-mi reprezint masa unui corp ca fonnată din atomi şi din intervale de atomi, adică din plin absolut şi, din

vid absolut: nu-mi este deloc greu din contra să concep 'aceste două

neîntrerupte, care umplu unifoml, una timpu l şi alta spaţiul. Dar la fel cum o mişcare poate avea totuşi o fenomene ca două

continua

vitem superioară alteia, adică poate parcurge mai mult spaţiu Într-un

timp egal; la fel de asemenea un corp poate fi specific mai surd decât

altul! adică poate conţine mai multă materie în acelaşi spaţiu; în ambele cazuri diferenţa se bazează atunci pe intensitatea forţei care acţionează,

deoarece Kant, după exemplul lui Priestley,\ a descompus foarte just materia în forţe. - Dar chiar atunci când, fără a acorda nici o valoare

analogiei stabilite aici, am avea să ne mărginim la ideea că diversitatea

greută!ilor specifice Îşi are singura raţiune' în porozitate, tot nu am

putea aj unge la ipoteza atomilor, ci numai la aceea a unei materii În mod absolut pline şi inegal repartizate În diferite corpu'ri; prin umlare,

această materie, acolo unde n-ar mai fi pori de traversat, ar înceta

desigur să se preteze la o compresie ulterioară, dar n-ar înceta să

rămână divizibilă la infinit ca spaţiul pe care îl umple: căci absenţa

pori lor

nu

suprimă

posibilitatea

continuitatea părţilor sale întinse.

unei

forţe

capabile

A spune, . într-adevăr,

rupă

că orice

diviziune nu este posibilă decât prin lărgirea intervalelor d�ja existente,

Înseamnă să emiţi o aserţiune cu totul arbitrară.

115


Lumea ca voinţă şi reprezentare

Ipoteza atomistă se bazează tocmai pe cele două fenomene în discuţie, şi anum e, pe diversitatea greutăţilor specifice a corpurilor şi pe cea a· compresibilităţii dar, fapte pe care această ipoteză lc expli că pe amândouă cu o egală uşurinţă. Dar atunci 'cele două fenomene ar trebui întotdeauna să existe în aceeaşi proporţie, şi nu este deloc cazul. Apa de exemplu, cu greutate specifică mult inferioară celei a tuturor metalelor propriu-zise, ar trebui astfel să conţină mai puţini atomi, atomi separaţi prin inte rvale mai mari, şi prin urmare să fie compresibilă; dar ea nu este aproape deloc. Pentru a apăra teoria atomilor, ar trebui plecat de la porozitate şi spus cam aşa: toate corpurile au pori, deci au pori şi toate părţile corpului; şi dacă am continua aşa la infinit, n-ar mai rămâne nimic dintr-un corp decât porii. - Răspunsul ar fi că elementul rămas ar trebui, este adevărat, să fie presupus ca fiind lipsit de pori şi prin' ' urmare absolut dens, iar nu conceput din acest motiv ca format din particule absolut indivizibile, din atomi: absolut incompresibit; el nu ar fi absolut indivizibil . Dacă nu, ar trebui să susţinem eă diviziunea unui corp nu este posibilă decât prin pătrunderea în pori, ceea ce nu este nicidecum demonstrat. Cu acel aşa se pretinde totuşi, avem desigur ­ atomi, deci corpuri absolut indivizibile, corpuri ale căror părţi întinse au o atât de mare putere de coeziune încât nici o forţă posibilă nu le poate separa; dar astfel de corpuri pot fi presupuse ca fiind atât mari cât şi mici, şi un atom va putea fi tot atât de mare cât un bou, numai să reziste oricărui atac posibil. Imaginaţi-vă două corpuri de natură foarte diferită, şi din care am scoate toţi porii prin compresie, cu ajutorul ciocanelor, sau prin pu lverizare , de exemplu : greutăţile lor specifice ar deveni egale? Acesta ar fi criteriul dinamicii.

116


CAPITOLUL XXIV

Despre materie Am t ratat deja despre materie în Suplimente din prima Carte la ,

capitolul

patru, când am vorbit despre partea cunoaşterii ·care ne este

dată a priori. Dar acolo nu am putut-o privi exclusiv decât dintr-un

ei adică n-o exam inăm decât subiectiv, în măsura în care ea este repre zentarea noastră, şi nu ob iect iv, adică după ceea ce poate fi în sine. Sub acest prim raport, concluzia nostră a fost că ea este activitatea în general, punct de vedere: nu luam în consideraţie, într-adevăr, ,decât raportul

cu

formele intelectului nostru şi nu cu lucrul în sine,

concepută obiectiv, dar fără determinare specială; de aceea, în tabelul

pe care l-am alăturat acolo despre cunoştinţele noastre a priori, ea

material este ceea ce acţionează (das Wirkliche, realul), în general şi abstracţi� făcând de modul specific al acţiuni i . Rezultă de asemenea că materia, ca atare, nu este obiect de intui�ie, ci numai de gândire; aceasta este de ci o pură

ocupă locul qmzal ităţii . Căci ceea ce este

abstracţie: în intuiţie, din contra, ea nu apare decât legată de formă şi de calitate, ca un corp, deci ca un mod determinat de activitate.

Numai

făcând abstracţie de ace�tă determinare mai precisă, putem gândi

adică separată de formă şi de calitate: concepem deci a acţiona, adică aţtivitatea in abstrac;to. Acţiunea mai special determinată nu este materia ca atare,

sub această materie faptul absolut şi general de

atunci ea

în ochii noştri decât accidentul materiei; dar acesta este pentru

singurul mijloc de a deveni perceptibilă, adică de a mi se prezenta ca

-un corp şi obiect al experienţei. Materia pură, dimpotrivă,

care singură,

aşa cum am arătat în critica filosofiei kanteniene, constituie conţinutul real şi

legitim

al

naţiunii

de substanţă,

este cauzalita1'la însăşi,

concepută obiectiv, deci ca fiind situată în spaţiu şi ca fiind proprie să-I � umple. Intreaga esenţă a materiei constă aşadar în acţiune; numai prin acţiune ea umple spa�iul şi persistă în timp; ea este în totalitate pură cauzalitate. Unde este acţiune, este materie, şi materia este în general

ceea ce acţionează. - Or cauzalitatea însăşi este forma intelectului nostru : căci, la fel ca şi spaţiul şi timpul, ea ne este dată a priori. Astfel

până aici materia, în această calitate, aparţine de asemenea părţi

11 7


Lumea ca voinţă şi repre!-c/! tare

formale a 'cunoaşterii; ea este forma intelectuală a cauzalitătii însăşi, formă legală de noţiunile de spaţiu şi de timp, obiectivată aşadar şi concepută ca umplând spaţiul. (Detalii despre această teorie se găsesc în disertaţia mea asupra Principiului Raţiunii, ediţia a 3-a, p. 82). Dar în acest sens materia nu mai este, la drept vorbind, nici obiectul, ci condiţia experienţei, ea inteleetul pur însuşi, a cărui funcţie este în acest caz dat. De aceea materia pură nu dă loc decât unui concept, şi nu unei intuiţii; ea intră în orice experienţă externă, este elementul necesar al acesteia, fără a putea fi dată de vreo experienţă; ea nu poate fi decât gândită, şi aceasta ca absolut inertă, inactivă, lipsită de forme şi de calităţi şi de orice acţiune. În consecinţă, pentru toate fenomenele trecătoare, pentru toate manifestările forţeior naturale şi pentru toate fiinţele vii, materia este substratul fix şi în mod necesar creat de formele intelectului nostru, în care se exprimă lumea ca reprezentare. Cu acest titlul, şi ca provenită din formele intelectului, ea dă dovadă vizavi de aceste fenomene înseşi de o indiferenţă absolută, adică ea poate la fel de bine fi suportul unei forţe naturale ca şi a· alteia, o dată detenninate · condiţiile necesare înlănţuirii cauzale. Dar În ea Însăşi, şi tocmai pentru că existenţa ei nu este decât formală, adică fondată în intelect, ea trebuie concepută în mijlocul tuturor acestor schimbări ca înzestrată cu O persistenţă absolută, deci ca neavând nici început şi nici sfârşit în timp. Pe aceasta se bazează ideea la care nu putem renunţa, că din orice poate ieşi orice, că din plumb de exemplu poate ieşi aurul: ..(;ăci ar fi suficient în acest scop să descoperi şi să provoci stările intermediare, pe care materia indiferentă în. sine le-ar avea de parcurs pe această cale. Nimic nu ne arată într-adevăr a priori de ce aceeaşi materie, astăzi suport al calităţii plumb, n-ar putea deveni într-o zi suport al calităţii aur. - Deosebirea dintre materie, pur obiect a priori al gândirii, şi intuiţiile a priori propriu-zise, este că putem face complet abstraqie de materie. Nu este la fel din contra cu spaţiul şi timpul: dar această nu înseamnă altceva, decât că ne putem reprezenta spatiul şi timpul chiar şi fără materie. Într-adevăr, materia o dată transport�tă în timp şi spaţiu şi concepută ca dată, gândirea nu o mai poate exclude. adică să şi-o reprezinte ca dispărută şi desfiinţată, ci întotdeauna şi numai ca deplasată; cu acest titlu, ea este tot atât de inseparabil legată de cunoaştere ca şi spaţiul şi timpul înseşi. Totuşi această deosebire, şi anume că ea trebuie să fi fost mai întâi plasată cu voie şi concepută ca existenţă, anunţă deja că ea nu aparţine părţii formale a cunoaşterii noastre la fei de complet ca timpul şi spaţiul şi sub toate raporturile, ci că ea conţine În plus un element dat numai a posteriori. Ea este de fapt ,

118

.


Arthur Schopenhauer

punctul de legătură al părţii empirice a cunoaşterii cu partea pură şi a priori, şi este în consecinţă adevărata piatră de temelie a lumii experienţei. Acolo unde încetează orice afirmare a priori, în partea În întregime

empirică a cunoaşterii pe care o avem despre corpuri, adică în fomm lor, în calitatea şi modul lor detenninant de acţiune, se revelă înainte de toate această voinţă, admisă şi stabilită deja de noi ca esenţa în sine a lucrurilor. Dar aceste fonne şi aceste calităţi nu apar niciodată decât cu

titlul de proprietăţi şi de manifestări ale înseşi acestei materii, a cărei existenţă şi esenţă se bazează pe formele subiective ale intelectului nostru : ele nu devin vizibile decât în ea şi astfel prin ea. Căci tot ce ni se

arată nouă nu este niciodată decât o materie însufleţită de un mod de

acţiune' special determinat. Din proprietăţile intime şi inexplicabile ale acestei materii

provin toate

modurile ' de

acţiune

determinate

de

corpurile o dată date; şi totuşi nu percepem niciodată materia în ea însăşi, ci npmai aceste acţiuni şi calităţile speciale pe care ele se bazează; cât despre materie, aceasta este restul pe care gândirea vine în mod necesar să-I adauge după ce a lacut abstracţie de aceste calităţi, căci ea nu este, după explicaţia dată mai sus, de�t cauzalitatea însăşi obiectivată. - Materia este în consecinţă pentru voinţă, esenţă intimă a lucrurilor, modul de a aj unge la perceptie, de a deveni intuitivă şi ' . ... , vizibilă. In aeest sens materia este simpla aparenţă vizibilă a voinţei,

sau legătura dintre lumea ca voinţă şi lumea ca reprezentare. Ea aparţine celei dintâi, în măsura în care este

produsul

funcţiilor

intelectului, şi celei de a doua, în măsura în care forţa manifestată în toate fiinţele materiale, adică în toate fenomenele, este voinţa. De aceea orice obiect este voinţă, cu titlul de lucru în sine, şi materie, cu titlul de fenomen. Dacă am putea deposeda o materie dată de toate proprietăţile care îi revin a priori, adică de toate formele intuiţiei şi simtirii noastre, am

avea ca rest lucrul în sine, adică ceea ce, s�b aparenţa acestor

forme, se prezintă ca element empiric pucal materiei; această materie însăşi n-ar mai apărea atunci ca înzestrată cu întindere şi activitate: ou

materia, ci voinţa am avca-o atunci sub ochi. Acest lucru în sine sau voinţa,

trecută

la

starea

de

fenomen,

adică

intrată în

fomlele

intelectului nostru, ia aspectul materiei, acest suport el însuşi invi zibil, dar presupus în mod necesar de calităţile care îi datorează numai lui

faptul de a fi vizibile; în acest sens deci materia este aparenţa vizibilă a

voinţei. Plotin şi Giordano Bruno aveau astfel dreptate după părerea noastră ca şi după a lor, când anunţau, aşa cum am amintit dej a la

capitolul IV, această propoziţie paradoxală, că materia în sine este

119


Lumea ca voinţd şi reprezentare

ncîntinsă, şi prin urmare necorporală. Căci spaţiul, forma intuiţiei noastre este cel care dă întinderei materiei, şi corporalitatea constă în acţiune, care se bazează pe cauzalitate, formă a intelectului nostru. Din contra orice proprietate determinată, orice parte empirică a materiei, începând chiar cu greutatea, se bazează pe ceea ce materia singură face vizibil, pe lucrul în sine, voinţa. Greutatea totuşi este treapta inferioară a obiectivării voinţei; ea apare deci în întreaga. materie fără excepţie şi este astfel nedespărţită de materia în general. Dar, deja În calitatea sa de manifestare a voinţei, ea aparţine cunoaşterii a posteriori, şi nu a priori. De aceea probabil ne putem imagina şi o materie fără greutate, dar nu o materie fără întindere, fără forţă de respingere şi fără persistenţă; căci ea ar fi atunci lipsită de impenetrabilitate, deci de volum, deci în sfârşit de activitate; dar tocmai în acţiune, adică în cauzalitatea ' în general, cOnstă esenţa materiei cu materie: şi cauzalitatea fondată pe forma a priori a intelectului nostru, nu poate fi eliminată din gândire. În consecinţă, materia este voinţa însăşi, nu în sine, ci în măsura în care este percepută de intuiţie, adică în măsura în care îmbrac� forma reprezentării obiective; ceea ce obiectiv este materie este deci subiectiv voinţă. La aceasta răspunde ceea ce am arătat mai sus: corpul. nostru nu este decât aparenţa vizibilă, obiectivarea voinţei noastre, şi la fel orice corp este obiectivarea voinţei pe una din treptele sale. Dacă \'oin�a se oferă cunoaşterii obiective, ea intră de îndată în formele intuitive ale intelectului, timp, spaţiu şi cauzalitate, şi aceste form� tot de îndată fac din ea un obiect material. Putem să ne reprezentăm forma fără materie, dar nu invers, pentru că materia, deposedată de formă, ar fi voinţa însăşi, şi pentru că aceasta nu se obiectivează decât supunându-se .modului de intuiţie a intelectului nostru, adică îmbrăcând o fOffilă. Substanţă a formei pure, spaţiul este forma' de intuiţie a materiei, în timp ce materia nU'poate apărea decât cu forma. Când voinţa se obiectivează, adică trece la starea de reprezentare, materia este substratul universal al acestei obiectivări, sau mai bine zis obiectivarea însăşi luată in abstracto, adică abstracţie făcând de orice formă. Materia este deci aparenţa vizibilă a voinţei în general, în timp ce caracterul fenomenelor determinate de această voinţă îşi găseşte expresia în calitate şi În formă. Aşadar, ceea ce în fenomen, adică pentru reprezentare, este materie, este in sine însuşi voinţă; tot ce este valabil pentru voinţa în sine, este valabil şi pentru materie în conditiile intuiţiei şi ale experienţei, şi ea reflectă într-o imagine temporală toate raportu�ile şi toate proprietăţile voinţei. Ea este deci substanţa lumii 110


Arthur Schopenhauer

\izibile, cum voinţa este natura în sine a tuturor lucrurilor acestei lumi . Formele sunt nenumărate, materia este una, aşa cum voinţa este una în toate obiectivările sale. Aşa cum aceasta din urmă nu se obiectivcază niciodată ca generală, ca voinţă absolută adică, ci întotdeauna ca particulară, adică sub determinări speciale şi un caracter dat; tot aşa materia nu apare niciodată ca atare, ci întotdeauna· alăturată unei forme şi calităţi. In fenomen, sau în obiectivarea voinţei, ea reprezintă totalitatea acestei voinţe însăşi mereu una în toate lucrurile, aşa cum este una ea însăşi în toate corpurile. Voinţa este esenţa intimă a tuturor lucrurilor care ni se arată; materia este substanţa care rămâne după suprimarea tuturor accidentelor. Voinţa este elementul absolut indestructibil din tot ce există; materia este elementul nepieritor în tinlP, şi imuabil în mijlocul tuturor transformărilor. - Dacă în sine, adică separată de formă, materia nu poate fi percepută de intuiţie nici reprezentată, este pentru că în ea însăşi şi cu titlul de substanţă pură a corpurilor,. ea este propriu-zis vointa însăşi; şi această voinţă la rândul ei poate fi sesizată obiectiv de perceptie sau intuitie, nu în ea însăşi, ci numai în toate condiţiile reprezentă;'ii, adică n� mai ca fenomen. În aceste condiţii ea apare de asemenea ca un corp, deci ca materie îmbrăcată cu form·ă şi calitate. Or forma are drept condiţie spaţiul, şi calitatea sau activitatea, cauzalitatea, amândouă se bazează astfel pe funcţiile intelectului. Fără ele matcria q-ar fi decât lucrul în sine, adică voinţa însăşi. Este Singurul motiv care i-a putut conduce, aşa cum am spus; pe Plotin şi pe Giordano Bruno, pe o cale întru totul obiectivă, să afirme că materia în sine şi pentru sine este fără dimensiune, .pr,in urmare fără volum, prin urmare, în sfârşit corporalitate. Dacă materia este aparenţa vizibilă a voinţei, şi dacă orice forţă la rîndul ei este în sine voinţă, nici o forţă nu se poate produce fără substrat material, şi invers nici un c9rp nu poate fi fără forţe care să-i fie inerente şi care să constitui tocmai calitatea sa. Este ceea ce face din corp un compus din materie şi formă, pe care îl numim substanţă (Softt). Forţă şi substanţă sunt inseparabile, pentru că ele nu sunt în fond decât unul şi acelaşi lucru; într-adevăr, şi Kant a arătat aceasta, materia însăşi nu ne este dată d�cât ca alianţă a două forţe, forţa de expansiune şi forţa de atracţie. Intre forţă şi substanţă este deci, nu opoziţie, ci mai curând identitate absolută. Conduşi la acest punct de vedere de mersul consideraţiilor noastre şi ajunşi la această idee metafizică a materiei, nu ne va veni deloc greu să recunoaştem . că originea temporală a formelor, a figurilor sau speciilor nu poate fi legiti.m căutată niciunde în altă · parte decât în 121


Lumea ca voinţă şi reprezentare

materie. De acolo trebuie ca ele

să fi

ieşit într-o zi, deoarece materia nu

este decât voinţa devenită vizibilă şi deoarece voinţa constituie esenţa intimă a tututor fenomenelor. În acelaşi timp în care voinţa trece la starea de fenomen, adică se prezintă obiectiv intelectului, materia în calitatea sa de aparenţă vizibilă a acestei voinţe, îmbracă formă prin

mijlocirea funcţiilor intelectului. De aici expresia scolasticilor: materia appent formam. Aceasta a fost originea tuturor formelor vii, nu

trebuie să ne îndoim de aceasta, şi nu putem o singură clipă să ne închipuim o alta. Astăzi, când sunt deschise căile spre perpetuarea

formelor, asigurate şi menţinute de natură, cu o grijă şi un zel fără

margini, mai este

loc

pentru acea

generatio aequivoca?

Numai

experienţa singură poate decide; cu atât mai mult cu cât referindu-se la căile propagări i regulate, am putea invoca pentru a o combate argumentul nalura nihil facil frustra. Pentru mine totuşi, şi în ciuda obiecţiilor celor mai recente, ţin ca foarte verosi�ilă, pe trepte foarte inferioare, această generatio aequivoca, mai ales la entozoare şi

epizoare, fiinţe care se nasc de pe urma caşexiilor speciale ale organismelor animale: deoarece ' într -adevăr condiţiile existenţei lor nu

se prezintă decât în mod excepţional, specia lor, în imposibilitatea de a

se propaga pe cale regulată, trebuie să profite de toate ocaziile de a se reproduce din nou. De aceea de îndată ce unele boli cronice sau

caşexiile provoacă realizarea condiţiilor a epizoarelor, vedem născându-se, de la sine şi fără ou, acel pediculus capilis" sau pubis sau

după caz. Şi aceasta oricât de complicată ar fi structura acestor insecte; căci descompunerea unui corp animal viu furnizează materie unor producţii mai ridicate decât cele ale fânului în apă., de unde nu ies decât infuzorii sau preferăm să credem că şi ouăle epizoarelor nu încetează să plutească în aşteptare în aer? Oribil gând!

corporis,

Să ne amintim mai curând de ftiriază care mai apare chiar şi astăzi. -

Un caz ' analog se produce, când, ca urmare a unor împrejurări deosebite se realizează. condiţiile de existenţă a unei specii până atunci

străină locului în discuţie. Astfel în Brazilia, după incendiul unei păduri virgine, Auguste Saint-Hilaire a văzut născându-se din cenuşa abia răcită o mulţime de plante care nu puteau fi găsite în restul ţării; şi

foarte recent chiar amiralul Du Petit Thouars raporta Academiei de ştiinţe că insulele de corali din Polinezia, în cursul unei noi formări, se acopereau cu un strat de teren care, când uscat, când sub apă, şi

neîntârziat invadat de vegetaţie, producea o specie de arbori proprie exclusiv acestor insule (Dări de seamă, 1 7 ianuarie 1 85"9, p. 1 47). Oriunde putrezeşte ceva ' apar ciupercile, mucegai, şi în lichide, -

122


Arthur Schopenhauer mfuzorii. Opinia astăzi la modă că sporii şi ouăle, destinate să producă aenumăratele specii de toate . genurile, plutesc pentru a se dezvolta,

această opinie este mai paradoxală decâr cea de

generatio aequivocci.

Putrefacţia este disoluţia unui corp organic, mai întâi în elementele sale chimice cele mai apropiate; or, cum acestea sunt mai mult sau mai puţin aceleaşi la toate fiinţele vii, voinţa de a trăi, peste tot prezentă, poate pune stăpânire pe ele În acel moment, pentru a compune, după imp rej urări ,

noi

fiinţe

care,

luând

o

formă

potrivită,

adică

obiectivându-şi voinţa trecătoare, se · nasc din concreţiunea acestor

elemente, ca puiul din lichidele oului. Acolo unde nimic asemănător nu se

produce, materiile în putrefacţie se descompun în elementele lor cele

mai Îndepărtate, care sunt principii chimice prime, şi. reintră astfel în marea circulaţie a naturii. Campania dusă de zece sau cincisprezece ani

impotriva

acestei

cu

generatio aequivoca,

strigăte

de

victorie

prematură care au însoţit-o, nU era decât preludiul războiului pornit împotriva forţei vitale şi se apropia de acesta. Dar cel puţin să nu ne lăsăm înşelaţi de sentinţe . tranşante, de asigurări date cu tupeu, ca şi cum lucrurile ar fi înţelese, hotărâte şi universal admise. Toată teoria

mecanică şi atomistică a naturii merge mai curând spre ruină, şi apărătorii ei trebuie

să Înveţe că în spatele naturii se ascunde ceva în ( 1 859),

plus decât şocul direct şi şocul răspuns. Foarte recent chiar

Pouchet a demonstrat victorios şi întemeiat în faţa Academiei franceze, ,

şi spre marea ciudă a celorlalţi membri, în acelaşi timp realitatea a�estei

generatio aequivoca

cât

şi

inanitatea

acestei

ipoteze

extravagante că peste tot şi întotdeauna plutesc în aer milioanele de germeni ale tuturor ciupercilor posibile, milioanele de ouă ale tuturor infuzorilor posibili, până când unul sau celălalt ajung să întâlnească o

dată din întâmplare mediul favorabil dezvoltării lor.

Mirarea noastră la gândul că originea formelor este în materie

seamănă cu cea a savantului care zăreşte pentru prima oară o oglindă şi

se miră să ,o vadă reflectându-i imaginea. Propria noastră fiinţă este \ntr-adevăr voinţa, iar materia, aparenţă vizibilă a acestei voinţe, nu se arată niciodată decât acoperită cu un înveliş vizibil, adică îmbrăcată cu

calitate şi formă; de aceea, fără a o percep.e vreodată imediat, ne mărginim

o supraadăugăm prin gândire, ca pe elementul identic,

substanţa proprie tuturor lucrurilor, în mijlocul tuturor diferenţelor de calitate şi de formă. Ea este deci un principiu de explicare a lucrurilor

mai curând metafizic decât fizic, şi a deriva din el toate fiinţele este

totuna în realitate cu a le fixa ca origine în mister; acest lucru îl va

recunoaşte

oricine nu-l

confundă pe

123

a ataca

şi

pe

a înţelege.


L umea ca voinţă şi ,.ep,.ezenta,.e

Într-adevăr, nu explicaţia ultimă şi totală a lucrurilor, ci chiar originea temporală atât a fiinţelor organizate cât şi a formelor anorganice trebuie să căutăm în materie. Totuşi, se pare că nu-i este mai puţin greu naturii să efectueze creaţia primă a formelor · organice, protecţia speciilor înseşi, decât ne este nouă să o înţelegem pe ea: este ceea ce indică precauţiile întotdeauna excesive pe care le ia pentru a asigura menţinerea speciilor o dată create. Şi totuşi, pe suprafaţa actuală a acestei planete, voinţa de a trăi a parcurs de trei ori gama obiectivării sale, în trei serii independente una de alta şi cu modulatii ' diferite, dar şi eu grade diferite de perfecţiune. Într-adevăr, nimeni nu ignoră acest lucru: din cele trei regiuni, vechiul continent, America şi Australia, fiecare îşi are seria sa animală particulară, independentă, şi complet distinctă de cea a celorlalte două. Speciile sunt în general altele pe fiecare din aceste mari continente; dar, cum ele aparţin toat� trei unei aceleiaşi planete, ele prezintă totuşi o analogie şi un paralelism constant: rezultă de aici că genurile (genera) sunt în cea mai mare parte aceleaşi. În Australia, această analogie nu se poate urmări decât foarte incomplet, căci fauna ţării este foarte săracă în mamifere şi nu cuprinde nici camivori nici maimuţe; între vechiul continent şi America ea este dimpotrivă vădită şi în aşa măsură încât .America ne prezintă întotdeauna analogul inferior în materie de mamifere şi în schimb analogul superior în materie de păsări şi de reptile. Astfel, ea are neîndoielnic avantajul de a poseda condorul, papagaliora, colibri şi cei mai mari batracieni şi ofidieni; dar de exemplu nu are, în locul elefantului, decât tapirul, în locul leului decât puma, în locul tigrului decât jaguarul, în locul cămilei decât lama, şi în locul maimuţelor propriu-zise decât macaci. Această din urmă lipsă ne permite deja să conchidem că în America natura nu a putut ajunge până la om, chiar de . pe treapta inferioară cea mai ap ropiată, a cimpanzeului şi a urangunmului sau pongo, pasul era încă imens până la om. De aceea vedem că cele trei rase umane, caucaziană, mongolă şi etiopiană, pe care raţiuni lingvistice şi fiziologice ne asigură că sunt de asemenea primitive, nu-şi au patria originară decât în vechiul continent; America, dimpotrivă, este populată de o rasă mongolă care a suferit un amestec sau modificări climaterice şi care trebuie să fi trecut aici din Asia. Pe suprafaţa terestră, în starea imediat anterioară celei de astăzi, natura s-a ridicat ici şi rolo până la maimuţă, dar nu pfuiă la om. Consideraţiile noastre ne-au făcut să recunoaştem în materie forma vizibilă imediată a voinţei prezentă în toate lucrurile, şi dacă o examinăm sub aspect pur fizic, urmând firul timpului şi al cauzalităţii, ,

124


Ât1hur Schopenhauer ea

ne apare şi ca originea lucrurilor; din atest punct de vedere <ţjungem

cu

uşurinţă

un.

punct de plecare atât obiectiv cât şi subiectiv şi stabili aşadar ca

să ne Întrebăm dacă, chiar şi în filosofie, nu am putea lua

adevăr fundamental acest principiu: "Nu există absolut nimic în afara materiei şi a forţelor care îi sunt inerente". Dar să ne grăbim să

amintim apropo de aceste "forţe inerente" pe care cu atâta uşurinţă le punem înainte, că a le presupune Înseamnă a reduce orice explicaţie la un

miracol absolut de neînţeles, pentru a ne condamna apoi la a ne opri

in faţa acestui mister sau a pleca de la el : căci este un adevărat miracol

fiecare

din

aceste

forţe

naturale,

determinate

şi

insondabile,

fundamentul acţiunilor variate ale unui corp anorganic, tot atât cât şi

această forţă vitală prezentă în orice orgcb1ism. Am explicat acest lucru şi l-anl expus cu detalii la capitolul

XVII,

niciodată fizica nu va putea

detrona metafizica, tocmai pentru că lasă fără nici o demonstraţie

ipoteza semnalată mai sus şi încă multe altele; de aceea trebuie să

renWlţe de la început la pretenţia de a furniza ' o interpretare ultimă a lucrurilor. Trebuie

să amintesc în plus că la sfărşitul primului capitol

am stabilit insuficienţa materialismului: el este cum spuneam, filosofia subiectului care uită

se introducă şi pe el în calcul. Dar tot acest

ansamblu de adeVăruri se bazează pe natura obiectivului: tot ce este obiectiv şi exter'ior nu este niciodată decât u� obiect de percepţie şi de cunoaştere; este deci întotdeauna şi numai u.n element mediat şi ' secundar, care nu ate niciodată "hn urmare deveni principiu de

pO

cxplicarc ultimă a lucrurilor nici punctul de plecare al filosofiei. Aceasta într-adevăr cere în mod necesar ca punct de plecare un principiu absolut imediat; or nu găsim evident 'ceva asemănător decât în datele conştiinţei, în partea intimă şi subiectivă a fiinţei noastre. De

aceea

este un merit eminent al lui Descartes de a fi dat primul

conştiinţa proprie ca punct de plecare pentru filosofie. adevăra�i filosofi,

Locke, Berkeley

şi

După el

Kant între alţii, au mers, fiecare

în felul său, mai departe pe aceeaşi cale, şi cercetările lor m-au ajutat

să remarc în conştiinţa intimă două date (dată) foarte diferite ale cunoaşterii imediate, în loc de una: folosirea combinată a acestor doi

factori, reprezentarea şi voinţa, ne permite să înaintăm şi mai mult în filosofie, aşa cum în algebră cunoaşterea a două mărimi date în loc de

una furnizează mijlocul de a duce şi mai departe studiul unei probleme.

După cele precedente, eroarea inevitabilă a materialismului constă mai întâi în a pleca de la o petiţie de principiu, sau chiar, privind lucrurile mai îndeaproape, de la \,ll1 1tPIDtOV

125

\jIEUOOC;.

El începe


Lumea ca voinţă şi reprezentare

într-adevăr prin a stabili că 'materia este un lucru dat în mod absolut şi

fără condiţii, adică independent, în existenţa sa, de cunoaşterea subiectului, adică, în sfărşit, un lucru în sine la propriu. El atrit,uie

materiei (şi în acelaşi timp detenninărilor ci prealabile, timpul şi spaţiul) o existenţă absolută, adică independentă de subiectul care percepe: aici este eroarea lui fundamentală. El trebuie, în plus, pentru a proceda loial, să vadă în calităţile inerente . m�teriei date, adică substanţelor, în forţele naturale care se manifestă prin ele, şi în sfărşit în forţa vitală, impenetrabile qualitas occultae; ele trebuie să le lase neexplicate şi să se mărginească la a le lua ca punct de plecare, după

exemplul . fizicii şi fiziologiei, care nu au nicidecum pretenţia să

furnizeze interpretarea ultim� a lucrurilor. Dar, pentru a se sustrage acestei necesităţi, materialismul, aşa cel . puţin cum s-a arătat până acum, a recurs la neloialitate: el neagă toate forţele prime, prefăcându-se, în aparenţă, că le reduce pe toate, chiar şi forţa vitală în cele din unnă, la activitatea pur mecanică a materiei, adică la fenomenele de impenetrabilitate, de fonnă, de coeziune, de impuls, de

inerţie, de greutate, etc. , proprietăţi la drept vorbind dintre cele mai

puţin inexplicabile, deoarece ele se bazează în parte pe ceea ce este

sigur a priori, adică pe fonnele intelectului nostru propriu, principiu al oricărei inteligibilităţi. Dar materialismul nu cunoaşte nimic despre

intelect, în calitate de condiţie a oricărui obiect şi aşadar al ansamblului fenomenelor. Scopul său este . (te a reduce pQr şi simplu calitativul la

cantitativ, atribuind calitatea fonnei pure, în opoziţie cu materia

propriu zisă: materiei nu-i lasă dintre adevăratele calităţi empirice decât greutatea, pentru că în sine greutatea este deja ceva cantitativ, chiar �ingura măsură a cantităţii materiei. Această cale îl conduce în mod fatal la ficţiunea atomilor, materiale pe care îşi imaginează că va edifica manifestările atât de misterioase ale tuturor forţelor prime. Dar

în acest fel el nu mai are de a face, ce-i drept, cu materia empiric dată; materia sa nu se Întâlneşte

in rerum natura,

ea este mai curând o

simplă obstrucţie a acestei materii reale, o materie fără nici o altă proprietate decât aceste proprietăţi mecanice pe care cu excepţia greutăţii noi le putem construi aproape a priori, pentIl,l că ele se

ăţi i, adică pe intelectul

bazează pe fonnele spaţiului, timpului 'şi cauzalit

nostru : la aceste amărâtţ fundamente se vede materialismul constrâns să recurgă pentru a-şi Înălţa ale sale edificii în aer.

El devine astfel inevitabil atomism: ceea ce i s-a întâmplat dej a În copilărie, pe vremea lui Leucip şi r Democrit se reînnoieşte pentru el acum când anii .l-au făcut să cadă În boala copilăriei, În Franţa prin

126


Arthur Schopenhauer ignoranlă, şi " în Gennania prin uitarea filosofiei kantiene.

Şi

a' doua

oară împinge şi mai departe confuzia decât prima oară: nu numai corpurile solide trebuie să fie fonnate din atomi, ci şi cele lichide, apa: şi aerul şi gazul. Lumina însăşi În sfârşit trebuie să fie ondularea unUl eter întru totul ipotetic, admis fără nici o dovadă, şi compus din atom i,

ale căror viteze diferite produc culoriel, - ipoteză fondată, ca şi amintita teorie newtoniană a celor şapte culori, pe o analogie arbitrar presupusă cu muzica şi susţinută după aceea cu violenţă împotriva oricărei

evidenţe. Trebuie într-adevăr să fii de o credulitate nemaipomenită ca să. ,te laşi convins că nenumăratele şi diferitele tremolouri de eter, provenite din infinita diversitate a suprafeţelor colorate, în această lume cu mii de nuanţe, nu încetează să se întretaie unul pe altul în toate direcţiile,

se încrucişeze în toate sensurile, şi că departe de a se

stânjeni unele pe altele, ele dau naştere din contra în mijlocul acestui

întreg tumult şi haos aspectului profund caIm al luminii naturale şi artificiale.

Credat Judaeus Apella! Să nu ne Îndoim, natura luminii este să acceptăm acest lucru decât să

pentru noi un mister; dar mai bine

barăm drumul cunoaşterii viitoare cu teorii proaste. Lumina este cu totul altceva decât o simplă mişcare mecanică', ondula ţie, vibraţie sau tremur; ea este de natură materială. Acţiunile ei chimice sunt o primă dovadă. Nu de multă vreme Chevreul prezenta pe acest subiect

Academiei ştiinţelor o frumoasă serie de experienţe, în care el a făcut să acţioneze lumina soarelui asupra substanţelor din diverse culori; cel mai curios ţra faptul că un sul de hârtie albă, expus la soare, producea aceleaşi efecte şi după şase luni, timp în care a fost păstrat într-un

suport de metal ennetic închis: tremoloul să fi lacut o pauză de şase luni pentru a reîncepe atunci a

decembrie

1 85 8)

-

tempo? (Dări de seamă

din

20

Toată această ipoteză a tremolourilor de atomi

eterici, nu numai că este o himeră, dar nici nu este cu nimic inferioară cu stângăcie şi grosolănie celor mai proaste idei ale lui Democrit, mai mult, ea este destul de obraznică pentm a se da astăzi ca fapt convenit; şi a rezultat de aici că sumedenie de scriitoraşi proşti în toate genurile,

lipsiţi de orice cunoştinţe în această materie, s-au făcut de bunăvoie ecoul' fidel al acestei ipoteze, şi cred în ea ca în evanghelie. - Dar doctrina atomistică în general merge şi mai departe, şi putem în cu rând spune:

Spartam quam nactus es, orna! Se atribuie tuturor acestor

atomi mişcări neîncetate şi diverse de rotaţie, de vibraţie etc. , după funcţia fiecăruia; la fel orice atom posedă atmosfera sa de eter, sau

vreo calitate diferită, şi alte scomeli de a<;:elaşi gen.

- Fanteziile

filosofiei naturale a lui Scheling şi a partizanilor săi erau încă

127

în

inare


Lumea ca voinţă şi ,.ep,.ezenta,.e parte spirituale nobile în îndrăzneala lor, sau cel puţin ingenioase: acestea din contra sunt greoaie, plate, stângaie şi neîndemânatice; ele sunt produsul unor creiere incapabile să conceapă, mai întâi, o altă realitate decât o materie fără calitate inventată de ei, adevărat obiect absolut, adică obiect fără subiect, şi, În al doilea rând, o activitate diferită de cea a mişcării şi şocuh.ii: iată singurele două

principii pe

care ei le înteleg, şi la care a priori ei pretind să reducă totul, căci iată lucrul lor Î

n' sine.

În acest scop, limitează forţa vitală la forţe chimice,

denumite de ei în mod insidios şi Iara dovezi forţe moleculare, şi toate procesele naturii anorganice la mecanism, adică la şocul direct şi la şocul ca răspuns. Şi astfel lumea întreagă, cu tot ce Închide În ea, ar sfârşi prin a nu mai fi decât un apa(at mecanic, asemănător jucării care, mişcate de o pârghie, de roţi şi de nisip, reprezintă un fel de mină sau o exploatare agricolă. - Originea răului este În abuzul muncii manuale a experimcntării care te face să pierzi deprinderea muncii intelectuale

a

gândirii.

Creuzetul

şi

pilele

lui

Volta trebuie

îndeplinească funcţiile creierului: de aici şi această aversiune profundă fa�ă de orice fel de filosofie: Pentru a da o altă imagine a problemei, am putea spune că dacă materialismul, cu toate fonnele pe care le-a luat până acum, a eşuat, este pentru că nu a cunoscut suficient această materie, din care voia să cpnstruiască lumea, şi i-a substituit un copil presupus, lipsit de orice calitate; dacă, dimpotrivă, ar fi luat materia reală şi dată În experienţă (adică substanţă, sau mai curând substanţele), Înzestrată, cum este, cu toate calităţile fizice, chimice, electrice şi cu cele de asemenea care fac ca viaţa să apară spontan din ea; dacă s-ar fi adresat astfel adevăratei

mater rerum, din adâncul Întunecat al căreia ies la iveală toate fenomenele şi toate fonnele, pentru a se întoarce într-o zi din nou la ea,

materialismul,

pe această materie complet Înţeleasă şi cunoscută

perfect, ar fi putut să-şi clădească o lume, pentru care nu ar fi avut de ce roşi. Foarte bine; dar atunci artificiul n-ar fi constat decât În a transfonna

quaesita în data, în a lua ca dată şi ca punct de plecare a

deducţiilor, în aparenţă materia pură, dar în realitate toate forţele misterioase ale naturii care sunt inerente materiei sau mai exact îi datorează faptul de a deveni vizibile: este într-un fel ca şi cum sub numele de farfurie îRţelegi bucatele pe care aceasta le poartă. Căci materia nu este \în realitate' pentru cunoaşterea noastră decât vehiculul calităţilor şi al forţelor naturale care apar din ea ca accidentele; şi tocmai pentru că le-am redus pe acestea la voinţă, numesc materia simpla aparenţă vizibilă a voinţei. Dar, deposedată de tpate aceste

128


AnJru,. Schopenhaue,. calităţi, materia rămâne acel nu ştiu ce fără proprietate

,

acel capul

aortuum al naturi i cu care cinstit vorbind nu poţi face nimic Dacă îi 1isăm, din contra, prin procedeul sus amintit, toatc acestc cal ităţi axnitem atunci să nu ne îndoim de asta, o petiţie de principiu, acordându-i dinainte quaesi ta ca data. D ar ceea ce se naşte at un ci nu mai este un material i sm propriu zis, ci un pur naturalism, adică o fizică �olută care, aşa cum am arătat în cap i tolu l XVJJ dej a menţionat, nu poate niciodată nici lua, nici ţine locul metafizi cii, pentru că ea nu mcepe decât după ce a admis toate aceste ipoteze şi astfel nici nu incearcă măcar să pătrundă adâncul lucrurilor. Naturalismul pur are .

,

,

.

'

deci ca bază unică şi esenţială calităţi oculte, şi niciodată nu este dat ruiva să meargă mai departe, dacă nu apelează aşa cum am făcut eu, ,

la ajutorul ei, sursă subiectivă a cunoaşterii ; atunci este obligat. ce-i

drept să apuce pe dilmul ocolit şi anevoio� al metafizicii, deoarece ,

această cercetare presupune analiza completă a conştiinţei proprii ca şi

a intelectului şi voinţei care sunt date în ea. Şi totu şi acest punct de

plecare obiectiv, fondat pe intui ţia externă atât de clară şi de

inteligibilă, este atât de firesc omului şi se prezin1.ţi atât de uşor ca de la

sine încât în speculaţii le ei raţiunea umană a trebuit să înceapă

cu

naturalismul pentru a trece apoi la materialism, având În vedere puţină profunzime şi insuficienţa primei doctrine; de aceea găsim la începutu l

istonel filosofiei naturalismul, la filosofii ionieni, ŞI vedem materialismul ap ărând pe urma lui cu teoriile lui Leucip şi Democrit,

pentru ca mai apoi să se reproducă în continu are din când în când.

129


CAPITOLUL XXV

Consideraţii transcendentale asupra voinţei ca lucru În sine .

,

Simpla examinare empiriCă a naturii este suficientă pentru a recunoaşte, de la manifestarea cea mai rudimentară şi cea mai necesară a oricărei forţe naturale generale, până la viaţa şi conştiinţa omului, o tranziţie constantă, treptată, · cu limite întru totul relative şi aproape întotdeauna nesigure. Continuând această idee, cu o reflecţi� mai pătrunzătoare şi mai pr�fundă, nu vom întârzit să ne convingem că esenţa intimă · a tuturor fenomenelor, ceea ce se manifestă şi apare în fiecare din ele, este urf element întotdeauna unul şi identic, care se detaşează cu o limpezime din ce în ce mai mare: ceea ce se arată deci în milioanele de figuri variate la infmit, şi ceea ce ne oferă astfel spectacolul cel mai confuz şi cel mai baroc rară început nici sfărşit, este acest element unic, ascuns în spatele tuturor acestor măşti şi acoperit cu un voal atât de gros, încât ajWlge să nu se mai recWloască nici el însuşi şi să se trateze adesea nu fără asprime. De aceea marea doctrină a

EV

xa.t 1tav a apărut de timpuriu, în Orient, ca şi în Occident, şi n-a

încetat niciodată să se menţină sau cel puţin să se remnoiască în ciuda tuturor opoziţiilor. Dar acum suntem deja mai intim iniţiaţi în acest mister; cerc�le precedente ne-au făcut să adrilitem că, peste tot unde această esentă situată în adâncul tuturor fenomenelor este însotită, în vreunul dintre ele, de o conştiinţă cunoscătoare, care, îndreptată spre interior, devine conşţiinţa intimă, peste tot această esenţă se revelă conştiintei ca fiind această facultate atât de familiară şi de misterioasă, desemn�tă cu numele de voinţă. În consecinţă, am dat acestei esenţe prime şi universale din toate fenomenele numele manifestării în care ea ni se dezvăluie cel mai deschis, numele de voi.nţă; şi acest termen, departe de a reprezenta în ochii noştri un x necunoscut, indică din contra ceea ce, într-o privinţă cel puţin, ne este infinit mai cunoscut şi mai familiar decât tot restul . S ă ne amintim acum u n adevăr, a cărui demonstraţie detaliată şi completă se găseşte în memoriul meu asupra Libertă,tii de voinţă: că în virtutea valorii absolute a legii cauzalităţii, acţiunile' sau efectele tuturor fiinţelor din. această lume sunt întotdeauna riguros cerute de cauze care .

,

130


Arthu,. Schopenh aue,.

le provoacă în fiecare moment. Şi, În această privinţă, puţin contează

dacă o astfel de acţiune este datorată cauzelor, în sensul cel mai

restrâns al cuvântului, sau Wlor simple excitaţii, sau în sfărşit unor

motive cu totul diferite relative numai la gradul de receptivitate a diferitelor fiinţe. Nu ne putem face iluzii asupra acestui subiect: legea

cauzalităţii nu admite nici o excepţie;' ci totul, de la mişcarea firului de praf care se joacă în raza soareluI, până la -actul cel mai chibzuit al

omului, este supus ei cu egală rigoare. De aceea, în întreg cursul lumii ar fi imposibil şi firului de praf să descrie în zborul său o altă linie

decât cea pe care o descrie, şi omului să acţioneze altfel de ' cum a

actionat: adevărul cel mai sigur este că orice lucru care se produce, mic sa� mare, se produce dintr-o necesitate deplină. În consecinţă, în orice

moment dat, ansamblul stării de lucruri este strict determinat şi fără întoarcere de . Starea imediat anterioară; şi se întâmplă astfel, fie că

urcăm sau coborâm la nesfârşit pe firul timpului. Rezultă că mersul lumii este analog cu cel al unui ceasornic ale cărui părţi le-am asamblat şi pe care l-am întors; şi lumea, din acest pWlct de vedere incontestabil,

nu este decât o simplă maşină, căreia nu-i pătrundem scopul. Dacă totuşi, fără a fi autoriZflţi de ceva anume, şi în fond, în ciuda tuturor legilor gândirii, am vrea să presupunem un prim început, n-am schimba

nimic esenţial. Căci prima stare a lucrurilor, la origine, fiind arbitrar

stabilită, ar fi fixat şi determinat -irevocabil sta_ imediat posterioară, în ansamblul ei şi până în cele mai mici detalii; aceasta ar determina la rândur ei starea următoare, şi aşa mai departe,

per secula secu/Drum,

deoarece lanţul cauzalităţii, cu. rigoarea sa absolută, - această legătură de fier a necesităţii şi destinului, - determină invariabil şi fără, Întoarcere orice fenomen, aşa cum e. Singura diferenţă ar consta în aceea că, în una din cele două ipoteze, am avea înaintea noastră un ceasornic odată întors, şi în cealaltă, un necesitatea

mersului

ar

ramane

perpetuum mobile, dar

aceeaşi

în

ambele

cazuri.

Comportamentul oamenilor nu poate face excepţie de la regulă; am dat,

în memoriul citat, devezi de netăgăduit, arătând că ei rezultă de fiecare

dată, cu o necesitate riguroasă, din doi factori, caracterul şi motivele actuale, primul înnăsctlt şi imuabil, celelalte, fatal determinate, în cursul cauzalităţii, de mersul inflexibil al lumii. Ne este imposibil să ne sustragem acestui mod de a vedea,

întemeiat pe legile obiective ale lumii, valabile a priori; rezultă că lumea, cu tot ce conţine, pare să fie jocul fără scop şi prin aceasta

neînţeles a unei eterne necesităţi, a unei insondabile şi inexorabile

AvC0'XTJ . Nu există decât un mijloc de a suprima ce este şocant, 131


Lumea ca voinţă şi reprezelltare revoltător chiar în această concepţie inevitabilă şi irefutabilă despre

lume: acela de a admite că orice fiinţă în această lume, fenomen pe de o

parte şi necesar detenninat de legile fenomenale, este pe de altă parte În sine îns ăşi voinţă, şi voinţă absolut liberă, deoarece necesitatea nu

eXistă niciodată decât prin [omle, în Întregime conţinute în fenomen. adică nu rezultă decât prin principiul ratiunii sub diferitele sale aspecte. ' Dar o --astfel de voinţă trebuie să: osede de asemenea echilibru, deoarece

fiind

liberă,

p

deci' cu titlu de

lucru În

sine.

nesupusă

pri ncipiu lu i raţiunii, ea nu poate depinde de nici un alt lucru, nici în

exi stenţa şi în esenţa sa. nici în conduita şi activitatea sa. Numai această ipoteză. ne pennite să introducem destu lă libertate pentm a

constitui contraponderea fatalei şi riguroasei necesităţi care regi zeazli cursul lumii. Nu avem de ales. la drept vorbind, decât Între aceste două lucruri : să vedem În lume o simplă maşină, însu fl eţit ă de o mişcare

p

necesară, sau să recunoaştem ca esenţ<'i a ei pro rie o voinţă liberă. a cărei manifestare directă nu este activitatea, ci mai întâi existen ţa şi esenţa lucrurilor. Această libertate este prin unnare transcendentală şi

cocxistă cu necesitatea empirică. ca şi idealitatea transcendentală a fenomenelor cu real itatea lor empirică. Numai cu această condiţie. aşa

cum am arătat în memoriul meu asupra Lib ertăţii voinţei, ac ţ iu n ea unui om îi aparţine încă la propriu în ciuda nece s i tăţ i i Cll c are ea rezultă din caracterul�i şi din motive, şi . tocmai acest lucru nc face să

atribuim echilibru fiinţei sale. La fel este cu toate creaturile din această

lume. - F ilosofi a trebuia să reuncască şi să conciliezc necesitatea cca mai

riguroasă,

neînduplecată,

stabil ită cu bună credinţă. dezvoltată cu o logică

şi

l ibertatea

cea

mai . perfectă,

împinsă

până

la

atotputem i cie : singurul mij loc de a reuşi mră să şocheze adevărul era

să plaseze întreaga necesitate în activitate şi în fapt

(operari),

întreaga

libertate din contra în ex isten ţă şi în ese n ţă (e,\'se) . Astfel se rezolvă o enigmă, care lUI datore az.'i faptul de a fi rămas la fel de vec he ca lumea

decât fol osirii metodei direct opuse, şi eforturilor neîncetate întreprinse pentru a căuta l i bertatea în operari, n ecesitatea în e,\'.I' e .

In

ce 111ă

priveşte am spus dimpotrivă: orice fiinţă, fără excepţie. acţionează Cll o riguroasă necesi tate, dar în acelaşi timp ea există şi este ceea ce este În

virtu t ea libertăţii sale. Nu poate fi deci întâlnită la mine nici mai lll ultă

nici mai puţină libertate şi necesitate decât în oricare alt si stcm

anterior; şi totu şi doctrina mea pare să păcătu iască când într-un sens,

când în altul, după cum este şocată să vadă atrib uindu-se voinţa

faptelor nattuule expl i cate pană acum prin simpla necesitate sau să

găsească acordată acţiunii motivelor aceeaşi necesitate rigu roasă ca şi 132


�ur Schopenhauer cauzalităţii mecanice. M-am mulţumit să inversez lucrurile� libertatea a

i>st transportată în esse şi necesitatea a fost limitată la operari.

p

Pe scurt, determinismul este solid stabilit: în iadar de cincis rezece secole încearcă unii

să-I clatine,

sub influenţa unor himere bine

amoscute, pe care nu le putem încă numi cu adevăratul lor nume. Dar lume joc niş e sfori,

această teorie face

din

un

de marionete trase de

t

lIlotivele, fără să poţi m ăcar descoperi pe cine trebuie să distreze: piesa Me un plan'1 acesta este .fatum�ul; nu are? o conduce necesitatea oarbă. - Nu este decât un mijloc de a ne salva din această absurditate: acela de admite că existenţa şi esenţa tutu ror lucrurilor e�te m anifestarea unei

a

\uinţe realmente libere, care se recunoaşte în toate pe sine; căci pentru activitatea ei, este imposibil să o sustragi necesităţii. Pentru a pune bbertatea la adăpos.t de destin sau hazard, trebuia s-o faci să treacă de

la acţiune în existel1!ă.

Aşa cum

necesitatea nu

fenomenului, şi nu l ucrulfu în sine, adică adevaratei

aparţine decât

esenţe a

lumii, tot

aşa şi multiplicitatea. Am expus dej a destul de amănunţit această idee la §25 din primul volum. Nu am de adăugat aici decât câteva consideraţii, destinate să confinne şi să lămurească acest adevăr. Orice om nu cunoaşte di reCt decât un singur lucru, propria sa minţă în conştiinţa sa intimă. Tot restul nu îl cunoaşte decât mediat, şi

il judecă după acest dat prim şi printr-o analogie pe care o împinge mai

mult sau mai puţin departe, după puterea sa de reflecţie. Chiar aceasta este, în ultimă instanţă, o consecinţ ă a ceea ce există, la drept vorbind, a unui singur l uc ru : iluzia pluralităţii (Maya) rezultată din fonnele inţelegerii obiective, externe, nu putea pătrunde până în conştiinţa interioară şi simplă; aşa .se explică că aceasta nu găseşte niciodată inaintea sa decât o singură fiinţă. Să contemplăm în ope rele naturii această perfec�une pe care n�o

adm irăm niciodată îndeajuns, această perfecţiune care se continuă până

la ultimele şi cele mai mici organisme, de exemplu organele de fecundare a plantc1or, sau structura intimă a insectelor, şi aceasta cu o grijă atât de extremă, cu un zel atât de neobosit de parcă fiinţa respectivă ar fi opera ' unică a naturii, operă căreia aceasta i-ar fi consacrat toată arta şi toată puterea sa. Totuşi noi o găsim repetându-se

la infinit, la fiecare din nenumăraţii reprezentanţi ai fiecărei specii, fără ca

grija şi perfecţiunea să fie cu nimic mai mici la cel al cărui sălaş este

colţul cel mai singuratic şi u itat de lume. Să urmărim acum cât mai indeaproape compozi�ia părţilor oricărui organism, şi niciodată nu ne ,·om izbi de un element în întregime simplu şi ultim, cu atât mai puţin . de un element anorganic. Să ne pierdem în sfârşit în calculu l acestei 133


Lumea ca voinţă şi reprezentare

părţi l or organice la menţinerea întregului care face vie, în sine şi pentru sine, o creatură desăvârşită şi perfectă; să luăm în consideraţie în plus că fiecare din aceste capodopere, oricât de scurtă i-ar fi durata, a fost deja rep rodus ă de un num ăr infinit de ori şi că totuşi fiecare exemplar al spec iei fiecare insectă, fiecare frunză, fiecare floare, pare modelat cu o atenţie la fel de scrupuloasă ca primul, şi că astfel natura, departe de a începe, din ob oseală, să facă � treabă proastă, desăvârşeşte ultima lucrare cu mână de maestru şi cu tot atâta nerăbdare ca pe prima; ne dăm seama atunci, în primul rând, că între orice artă umană şi creaţiile naturii sunt diferenţe totale "atât de grad, cât şi de g�n; şi, în plus, că forma primară care acţionează natura naturans, este imediat prezentă, în întregime şi nedespărţită în fiecare din nenumăratele ei opere, în cea mai mare ca şi în cea mai mică, în ultima ca şi în prim a ; de unde rezultă că în această calitate şi în sine ea nu cunoaşte nici timp riici spaţiu Să ducem mai departe reflecţii le noastre, să înţel egem că produce rea acestor opere de artă nemaipomenite costă totuşi atât de puţin natura şi cu o risipă de neconceput ea creează milioane de organisme destinate să nu ajungă niciodată la maturitate, că ea expune fără păsare orice fiinţă vie la' mii pottiviri a tuturor

,

din fiecare fiinţă

,

.

.

de accidente, dar că. pe de altă parte, favorizată de întâmplare, sau

îndrumată de

intenţiile

omului,

ei nu i vine greu să producă milioane de -

specimene dintr-o specie, acolo unde nu era nici unul până atunci şi că

astfel milioane de fiinţe nu o costă cu nimic mai mult decât una: toate

�deraţii nu ne conduc Ia ideea că multiplicitatea lucrurilor îşi rădăc ina În modul de cunoaştere a subiectului, fără a aparţine

aceste cons are

lucrului în sine, adică forţei prime intime care se manifestă În el; că astfel spaţiul şi timpul, pe care se bazează posibilitatea oricărei

forme ale intuiţi ei noastre, şi că· în sfârşit chiar îndemânare artistică în structură, unită cu

plm:alităţi, sunt simple această

prodigioasă

abundenţa cea mai oarbă în operele cărora ea se aplică, are de

asemenea ca singur fundament ultim modul nostru de a concepe

lucrurile? Când, Într-adevăr, tendinţa originară, simplă şi indivizibi lă I voinţei ca lucru În sine, se prezintă ca obi ect în cunoaşterea noastră

cerebrală, ea

trebuie să

pară o

îlllănţuire artistică a părţilor

separate

ordonate În raportu l de la mijloc la scop cu o perfecţiune infmită. Unitatea semnalată aici a acestei

voinţe

,

şil

În care am recunosc

esenţa intimă a lumi i4cnomenale, este situată dincolo de fenomene, e o unitate metafizică; cunoaşterea pe care o putem avea despre ea e

deci transcendentă, adică nu se bazează pe funcţiile intelectului nostrw

şi astfel aceste

funcţii nu

pot, la drept vorbind, servi la a o sesiza. 134


Arthur Schopenhauer

aici rezultă că ea deschide gândirii o prăpastie, a că'rei adâncime interzice o vedere de ansamblu completă şi clară; nu ne este dat să aruncăm în adâncul ei decât priviri izolate, cât să cunoaştem această unitate în cutare sau cutare condiţie a lucrurilor, când din punct de \-edere obiectiv, când subiectiv: toate acestea dau naştere unor noi probleme, pe care nu mă Încumet să le rezolv; dimpotrivă, mă refer mai curând la un cuvânt al lui Horaţiu: est quadam prodire (enus, mai predcupat să nu avansez nimic fals, nimic inventat În mod arbitrar, decât să vreau întotdeauna să dau socoteală de tot, chiar cu riscul să nu ofer aici decât o expunere fragmentară. , Să ne reprezentăm şi să studiem atent aceilStă teorie atât de pătrunzătoare asupra formării sistemului planetar stabilită mai întâi de Kant, reluată apoi de Laplace, şi a cărei eXactitate lasâ. puţin loc pentI)l îndoială; vedem forţele naturale cele mai umile, cele mai grosolane, cele mai oarbe, legate . de legile cele mai riguroase, creând� prin conflictul lor În sânul unei materii una şi identică şi prin consecinţele accidentale care derivă de aici, scheletul prim al lumii, adică locuinţa viitoare şi potrivit dispusă pentru un număr infinit de fiinţe vii, şi formând un sistem de ordine şi armonie, care ne umple de o uimire care creşte, pe măsură ce ajungem la o Înţelegere mai clară şi mai precisă a lui. Aflăm de exemplu că fiecare planetă, în funcţie de viteza ei prezentă, nu se poate menţine decât acolo unde este pe drept situată: mai apropiată. de soare, ea ar trebui să sfiirşească prin a cădea, mai îndepărtată ar urma să se piardă în spaţiu. Invers, locul ei fiind dat, ea nu poate rămâne acolo decât cu viteza ei actuală şi cu nici o alta; însufleţită de o rapiditate mai mare, ea ar dispărea foarte repede, iar cu o rapiditate mai mică, ar urma să cadă pe soare. Astfel deci, nu există decât un loc determinat care să se p01fivească vitezei date unei planete, şi soluţia problemei se găseşte în aceSt fapt că aceeaşi cauză fizică, de acţiune necesară şi oarbă, care i-a fixat locul, i-a repartizat în a�elaşi timp şi prin însuşi acest fapt cu exactitate singura viteză potrivită cu acest loc; în virtutea acestei legi naturale, rapiditatea unui corp ocupat să descrie o revoluţie circulară creşte în funcţie de cea mai mică mărire a cercului. În sfârşit şi mai ales aflăm că menţinerea 1a nesfârşit a întregului sistem este asigurată de compensaţia impusă, cu timpul, de toate perturbările reciproce inevitabile în mersul planetelor: astfel iraţionalitatea însăşi a raportului dintre timpurile de revoluţie ale lui Jupiter şi Saturn 'Împiedică perturbările lor mutuale să se repete într-uQ acelaşi loc În care ar putea deveni periculoase, şi determinându-Ie să nu se mai producă decât la mari intervale şi de fiecare dată În altă parte, le 135


Lumea ca voinţă şi reprezentare ob l igă să s e acorduri

anu leze singu re ca

annonioase.

Toate

di sonanţel e muzicale

care

aceste

ne

consideraţii

se rezolvă în

îndeamnă

recunoaştem o finalitate şi o perfecţiune, cum numai voinţa cea mai

liberă, condusă de inteligenţa cea mai pătrunzătoare şi de raţionamentul

cel mai sagace, le-ar fi putut realiza. Şi cunoscând această cosmogonie

Laplace atât de profund meditată şi atât de exact calculată, noi nu ne putem totuşi sustrage ideii că acel conflict,. acel joc mutual şi fără scop al forţelor naturale total oarbe, supuse în acţiunea lor legilor naturale imuabile, puteau produce tocmai acest schelet prim al . lumii, care pare rezultatul combinaţiilor celor mai înalte şi celor mai perfecte. Nu vom merge doci, după exemplul lui Anaxagora, să chemăm în a

l ui

ajutor o inteligenţă cunoscută nouă numai prin natura animală; combinată numai în vederea scopurilor acesteia, şi care, su rvenind din

afară, şi-ar fi pus îndemânarea să · exp loateze forţele naturale o dată existente şi date cu legile lor, pentru a-şi atinge un scop al ei, în întregime străin acestor forţe. Vom recunoaşte, chiar în aceste forţe naturale inferioare, această voinţă una şi identică, care-şi găseşte în ele prima sa manifestare, şi care, făcând deja prin mijloci rea lor un efort în vederea scopului său, pune legile lor prime înseşi în serviciul scopului său ultim; tot ce se produce în virtutea legilor oarbe ale naturii trebuie astfel în mod se rveasc ă şi să răspundă acestui scop; şi -ar putea fi altfel , având In vedere că orice substanţă materială nu este altceva decât fenomenul, forţa vizibilă, obi ectivarea voinţei de a trăi mereu una şi i dentică? Aşa deci forţele' naturale cele mai inferioare sunt ele însele animate de această voinţă care, cu timpu l , în creatu ril e individuale, dotate cu inteligenţă, se miră singură de propria ei lucrare, cum somnambulul , dimineaţa, se miră de ce a tăcut în timpul somnului, sau mai exact, este ' su rprins să-şi zăreas că propria imagine , Într-o ogli d ă. Unirea indicată aici a hazardului şi a fin al ităţi i , a necesităţii şi a libertăţii, care face din accidentele cele mai fortuite, dar fondate pe legi naturale uni versale, un fel de clape pe care spiritul lumii încearcă să cânte su bl im el e sale melodii) această unire, repet, este pentru gândire o prăpasti e, peste care filosofia însăşi, departe de a re vărsa o lumină deplină, trebUie să se mu lţumeas că să arunce câteva palide licări ri.

necesar '1

n

Trec acum la o consideraţie subiectivă al cărei loc este aici, dar

lămuriri decât asupra mai sus, forţat cum sunt pentru a o exprima să recurg la comparaţ ie şi la imag,ine. - De ce conştii nţa noastră câştigă în limpezime şi în precizie pe măsură ce se apropie de exterior? Ea atinge într-adevăr cea mai mare claritate în in asupra căreia voi putea da şi mai pu ţine consideraţiei obiective expuse

136


Arthur Schopenhauer sensibilă, care aparţine deja pe jumătate lucrurilor externe. De ce se întunecă din contra în mersul său spre interior, şi ne conduce dacă o continuăm până la ultimele limite, în mij locul tenebrelor unde Încetează orice cunoaştere? Pentru că, după m,ine, conştiinţa presupune individualitate, şi pentru că aceasta aparţine deja fenomen\llui pur, ' deoarece, cu titlu de multiplicitate a fiinţelor de aceeaşi specie, ea are drept condiţie formele fenomenale, timpul şi spaţiul. . Partea intimă a fiinţei noastre îşi are din contra rădăcinile în ceea ce nu mai este fenomen, ci lucrul în sine, acolo unde nu ajung formele fenomenale, acolo unde lipsesc prin urmare conditiile principale ale individualitătii ' şi unde cu aceasta dispare conştiinţa expresă. În acest punct rădăci�ă încetează, într-adevăr, orice diversitate a fiinţelor, ca în centrul unei sfere diversitatea razelor sale; şi la fel cum în sferă suprafaţa încep� acolo unde razele se termină şi se frâng, la fel conştiinţa nu este posibilă decât acolo unde lucrul în sine ajunge la fenomen; formele fenomenale fac posibilă individualitatea net tranşată, pe care se bazează conştiinţa, şi astfel conştiinţa se găseşte limitată la fenomene. De aceea tot ce este precis şi foarte de înţeles în conştiinţa noastră nu se găseşte niciodată situat decât în exterior, pe acea suprafaţă a sferei. De îndată ce ne îndepărtăm de ea, dimpotrivă, conştiinţa ne părăseşte, - în somn, în moarte în oarecare măsură de asemenea în acţiunea, magnetică sau magică; căci acestea sunt tot atâtea drumuri spre centru. Şi deoarece conştiinţa distinctă reclamă drept condiţie suprafaţa sferei şi" nu este îndreptată spre centru, ea îi recunoaşte uşor pe ceilalţi indivizi ca pe fiinţe de aceeaşi specie, şi nu ca pe creaturi identice, ceea ce sunt totuşi în ei înşişi. Nemurirea individului ar putea fi comparată cu plecarea unui punct de la suprafaţă prin tangentă; nemurirea ansamblului fenomenelor, în virtutea eternităţii propriei lor esenţe, ar avea ca analog întoarcerea aceluiaşi punct, prin rază, spre centru, a cărui suprafaţă nu este decât extinderea. Voinţa ca lucru în sine este întreagă şi neîmpărţită în fiecare fiinţă, cum centrul este partea integrantă a fiecărei raze: extremitatea periferică a acestei raze este antrenată, cu suprafaţa care reprezintă timpul şi conţinutul său, într-o rotaţie dintre cele mai rapide; cealaltă extremitate, din contra, situată, în centru, sediu al eternităţii, rămâne in repausul cel mai profund, pentru că centrul este punctul a cărui jumătate superioară nu diferă de j umătatea inferioară. De aceea se spune în Bhagavad Gita: "Haud distributum animantibus, �t quasi distributum tamen insidens, animantiumque susten�culum id cognoscendum, edax et rursus genitale" (Lect. 1 3 , 1 6, vers. Schlegel.) - Mărturisesc, cad aici într-un limbaj figurat şi mistic; 13 7


Lumea ca vointă şi reprezentare

dar este singurul care ImI mai permite oarecum să mă exprim în legătură cu un subiect atât de transcendent. Rog să mi se mai tre�că deci cu vederea o ultimă imagine: ne putem reprezenta alegoric rasa umană ca pe un animal compositum, ca pe una din acele forme de �istenţă, dintre care ll1u1ţi poIipi; mai ales polipi ' plutitori, veretillum funiculina şi alţii , ne oferă modelul. Aici partea superioară, capul, izolează fiecare animal; partea inferioară dimpotrivă, cu stomacul comun, le leagă pe toate într-un corp, într-o viaţă unică. Tot aşa, la oin, creierul cu conştiinţa este cel care izolează indivizii: partea inconştientă, din contra, viaţa vegetativă, sistemul ganglionar, în care, în timpul somnului, dispare conştiinţa cerebrală, asemănătoare unui lotus care noaptea se cufundă în valuri, iată viaţa comună tuturor, şi ei găsesc în ea chiar în mod excepţional un mijloc de comunicare, de exemplu în această transmitere directă a viselor de la un individ la altUl, în această trecere a gândurilor de la magnetizator la somnambul, sau în siarşit În orice influenţă magnetică, sau, în general, magică, provenită dintr-o vointă premeditată. O astfel de actiune, când eâ se ' produce, , , ( diferă toto genere de oricare alta datorată acelui influxus physicus: o 'adevărată actio in distans realizează, ce-i drept, voinţa individuală, dar în calitatea sa metafizică, cu titlu de substrat prezent pretutindeni , În întreaga natură. S-ar mai putea spune: generatio aequivoca ne oferă din când în când şi în mod, excepţional un slab rest al acestei forţe creatoare prime, care şi-a realizat deja lucrarea în formele e�istente ale naturii şi s-a stins; la fel din atotputernicia sa originară, care îşi limit� astăzi sarcina la a reproduce, la a conserva organism�le şi se cheltuieşte astfel În întregime, mai rămâne un fel de excedent care poate, în mod excepţional deveni activ în acele influenţe zis magice, În scrierea mea Via,ta ' în natură, am vorbit îndelung despre această proprietate magică a voinţei, şi sunt fericit aici să abandonez consideraţii în sprijinul cărora nu pot cita decât fapte nesigure, dar pe care n-O putem totuşi ignora nici respinge.

138


CAPITOLUL XXVII Despre Teleologie Finalitatea pretutindeni prezentă în natura organică, şi destinată să asigure menţinerea fiecărei fiinţe, ca şi c0!lformitatea acestei naturi organice cu natura anorganică, nu-şi află firesc locul în nici un alt sistem filosofic decât acela care dă ca fundament existenţei oricărei creaturi naturale o vointă proprie să-i exprime esenta şi tendinta nu numai în acţiuni, dar �hiar şi în forma organism�lui ca ata�e. Îrt capitolul precedent, nu am făcut decât să indic explicaţia pe care metoda mea mă determină s� o dau acestui punct; am expus-o deja în pasajul din primul volum menţionat mai sus, şi mai ales cu claritate şi în detaliu În scrierea Voinţa în natură, la rubrica Anatomie comparată. Astăzi îi adaug şi explicaţiile următoare. Admiraţia plină de surprindere care ne cuprinde de obicei la examinarea infmitei adecvări manifeste în structura tuturor fiintelor ' organÎzate se bazează în fond pe o presupunere foarte firească, dar care nu este mai puţin falsă: această concordanţă a părţilor unele cu altele, cu ansamblul organismuJui, cu scopurile exterioare, concepută şi judecată de noi cu ajutorul cunoaşterii, adică pe calea reprezentării, ne pare de asemenea să fi fost introdusă pe aceeaşi cale; ea există pentru inteligenţă; şi tot prin inteligenţă s-ar fi realizat după părerea noastră. Desigur, noi nu putem produce ceva atât de ordonat, atât de regulat ca un cristal de exemplu, fără sprijinul regulii şi al legii, nici nu putem pune finalitate în ceva,. fără a fi ghidaţi de conceptul de scop: dar nimic nu ne autorizează să transferăm această limitare a facultăţilor noastre naturii; care este un prius al oricărui intelect, şi a cărei acţiune, aşa cum am spus în capitolul precedent, diferă total de a noastră. Ea creează ceea ce pare atât de pottivit şi atât de meditat, fără reflecţie, fără noţiunea scopului, lipsită .cum este de reprezentare, element de origine ·cu totul secundară. Să 'luăm mai întâi în consideratie simpla regularitate, înaintea fmalităţii. Într-un fulg de nea, cele şase �aze egale şi separate de unghiuri egale nu au fost obiectul măsurării prealabile a . ,

.

Acest capitol şi următorul se referă la §28 din primul volum. 139


Lumea ca voinţă şi reprezentare

unei inteligenţe; simpla tendinţă a voinţei prime, cu ocazia apariţiei cunoaşterii, se prezintă . acesteia sub fOffila respectivă. La fel cum voinţa realizează aici fără matematici o figură regulată, la fel fără fiziologie,

ea produce

un organism

perfect combinat în

vederea

scopului ei. Forma regulată în spaţiu nu există dccât pentru intuiţie, al cărei spaţiu este forma şi la fel final itatea organismului nu există decât pentru

raţiunea

cunoscătoare,

ale

căpci

operapi

sunt

legate

de

conceptele de mijloc şi . scop. Dacă ne-ar fi dat să avem o vedere imediată asupra acţiunii naturii, ar trebui să recunoaştem că această uimire

teleologică

semnalată

mai

sus

este

analoagă

cu

cea

a

sălbaticului despre care v,?rbeşte Kant în explicarea rizibilului: văzând spuma ţâşnind în jet continuu dintr-o sticlă de bere ce tocmai fusese deschisă, sălbaticul se întreba cu. surprindere, nu cum ieşea spuma, ci cum fusese introdusă în sticlă; tot aşa noi presupunem că finalitatea a fOrt pusă în lucrările naturii pe aceeaşi cale pe care ea o unnează pentru a ne apărea Înaintea ochilor. Uimirea noastră teleologică mai poate fi deci comparată cu admiraţia pe care au stâmit-o primele opere tipărite celor care, presupunându-Ie realizate de peniţă, recurgeau apoi, pentru a explica miracolul, la intervenţia vreunui demon. - Căci, să repetăm încă o dată, numai intelectul este cel care, sesizând' cu obiect; cu ajutorul formelor sale proprii, spaţiu, timp şi cauzalitate, actul voinţei metafizice şi indivizibile în sine, manifestată în fenomenu l unui organism arumal, creează multiplicitatea şi diversihttea părţilor şi

funcţiilor, pentru a se mira apoi de conlucrarea constantă şi · de

concordanţa perfectă care rezultă din unitatea lor primă: el nu face deci, într-un anumit sens, decât să-şi admire propria sa operă. Să

ne

presupunem

interesaţi

în

a

observa

arta

infinită şi inexprimabilă care prezidează structura .0ricărui animal, fie el . şi cea mai comună dintre insecte. Suntem copleşiţi de admiraţie; deodată ne vine ideea că natura abandonează fără scrupul distrugerii înseşi aceste organisme, atât de perfecte şi atât de complicate, că în fiecare zi ea le

lasă să piară cu miile,

victime ale hazardului , ale rapacităţii animale,

ale capriciului uman: această risipă nesăbuită ne umple dintr-o dată de o ui.mire nemărgInită. Dar aici este o confuzie: noi avem in minte opera artci umane care cere aj utorul inteligenţei pentru a înfrâna rezistenţa

:mci materii străine şi rebele, dar care costă desigur mult efort. Dar producţiile naturii, oricât ar fi de perfecte, nu cer vreo osteneală: în

\;uzul naturii voinţa de a acţiona este deja acţiunea, opera însăşi; căci, repet, organismul nu este decât reali23.rea în creier a formei vizibile a

!,m�i voinţe dej a existente. 140


Arthur Schopenhauer

Rezultă din această condiţie net exprimată a fiinţelor organizate că

ldcologia,

ipotcz<1. a adecvării oricărui organ

unui

scop, este un ghid

dintrc cele mai sigure pentru studiul întregii naturi organice. Din punct

de

vedcre metafizic, dimpotrivă, când este vorba de a înţelege natu ra

dincolo de orice experienţă posibilă, nu putem face apel la ea decât în mod secundar şi în subsidiar, pentru a confinna principii de explicaţie

luate din altă parte: căci aici face ea însăşi parte din problemele despre ' care este vorba să dăm socoteală. - De aceea, când întâlnim la u n

animal un organ, a cărui destinaţie nu o realjzăm, nu trebuie niciodată

să avansăm ideea că natura l-ar fi produs fără scop, din simplu joc şi capriciu. Un astfel de gând ar fi cel mult posibil în ipoteza lui Anaxagora, pentru care natura şi-ar ' datora aranj amentuI unei raţiuni ordonatoare, pusă în această calitate în serviciul unei voinţe străine; dar ea

este inadmisibilă în teoria care plaseaz<1. esenţa intimă (adică

exterioară repreze.ntării noastre) a oricărui organism luat în totalitate în propria sa voinţă; căci atunci nici o parte nu poate exista decât cu

condiţia de a fi utilă voinţei care îi serveşte ca b ază, decât pentru a exprima şi realiza o tendintă a acesteia, şi pentru a contribui astfel în area acestui organism . Într-adevăr, în afara

oarecare măsură la conse

rv'

voinţei care apare în el şi a condiţiilor exterioare, printre care a ales de bunăvoie să trăiască, şi pentru sustinerea conflictu lui cărora sunt dispuse atât fom1a, cât şi alcătuirea sa, nu este nimic care să-I , fi putut int1uenţa, care să-i fi putut determina înfăţişarea şi părţile. nici .

.

arbitrariul, nici fantezia. Totul în el trebuie deci să fie adecvat unui scop, şi

causae finales trebuie să fie ghidul nostru în înţelegerea naturii causae elficientes sunt în cea a naturii anorganice.

organice, aşa cum

De aici, în anatomie sau în zoologie, mirarea noastră amestecată cu furie când nu

putem

găsi destinaţia unui organ dat, ca, în fizică, la

vederea unui efect a cărui cauz<1. rămâne ascunsă: şi Într-un caz, şi în altul considerăm, luăm ca sigur ceea ce ne scapă şi ne. continuăm cercetările, în ciuda msuccesului repetat a tentativelor anterioare. Acesta este de exemplu cazul splinei: se fac întruna ipoteze în legătură cu pos ibila sa utilitate, şi aceasta până În ziua în care una dintre ele se va

confirma ca fiind cea

adevărată.

La

p

fel este cu marile a ărătoare în

spirală ale lui babirusa, cu apendicii în formă de coarne ale unor omizi, etc, După acelaşi principiu judecăm cazurile negative; de exemplu, absenţa la unii saurieni, ordin în general atât de uniform, a unei părţi atât de importante ca vezica urinară, prezentă la multe specii, sau absenţa totală la delfini şi câteva cetacee de acelaşi gen a nervilor

141


Lumea ca voinţă şi reprezentare

olfactivi, pe care îi posedă alte cetacee şi chiar peşti: trebuie să fie o raţiune precisă a tuturor a�estor fapte. Este neîndoielnic totuşi că s-au găsit cu mare surprindere câteva excepţii reale de la această lege universală a fmalităţii în natura organică; dar, pentru că ele îşi găsesc în altă parte raţiunea, putem spune că exceptio jor,.),at regulam. De exemplu, monnolocii broaştei râioase Pipa au coadă şi branhii, deşi îşi. aşteaptă metamorfoza pe spatele, mamei lor, fără să înoate ca ceilalţi monnoloci; cangurul mascul posedă un rudiment al osului care la femelă poartă buzunarul; masculii mamiferelor au şi ei mamele; un şobolan; mus typhlus, are ochi foarte mici desigur, dar care, fără deschidere la suprafaţa pielii, sunt acoperiţi cu păr; cârtiţa din Apenini, doi peşti, muraena caecilia şi gastrobranchus caecus, şi în SIarşit proteus anguinus se găse�c în aceeaşi situaţie. Aceste rare şi surprinzătoare excepţii de la regula de altfel atât de imuabilă a naturii trebuie să se explice în ochii noştri prin înlănţuirea intună pe care o creează între diversele fenomene unitatea principiului care se manifestă în ele; de aici vine faptul că natura trebuie să indice cutare organ la un animal, prin simplul fapt tă un animal, înrudit cu primul, îl posedă în realitate. Rezultă că masculul va avea rudimentu1 unui organ realmente prezent la femelă. Şi la fel cum diferenţa dintre sexe nu poate suprima tipul speciei, la fel şi tipul unui ordin întreg, batracienii de exemplu, se menţine chiar acolo unde, în vreo specie izolată (Pipa), una din aceste detenninări devine superfluă. Cu atât mai mult natura nu poate face să dispară orice unnă a unei detenninări, ochii, care aparţine tipului unei întregi clase fundamentale, vertebratele, pentru că a devenit inutilă la o specie izolată, mus typhlus: ea trebuie cel puţin să indice aici chiar într-un mod rudimentar �ea ce ea realizează integral la toate celelalte specii. , Din însuşi acest punct de vedere, înţelegem într-o· oarecare măsură un fapt pe larg expus mai ales de Owen în a sa Osteologie comparată, omologia scheletului, mai întîi la mamifere, apoi într-un sens mai larg la toate vertebratele. Toate mamiferele, de exemplu, au şapte vertebre cervicale, orice ou de la mâna sau de la braţul omului îşi are analogul său în înotătoarea balenei, craniul păsării în ou conţine exact acelaşi număr de oase ca cel al fetusului uman, etc. Toate acestea indică un principiu independent de teleologie, dar care nu este mai puţin baza pe care ea construieşte, sau /materia dată dinainte pentru operele ei viitoare, ceea ce Geoffroy Saint-Hilaire a numit "elementul anatomic", Acesta este unitatea planului (sic), tipul prim fundamental al regnului 142


Arthur Schopenhauer

mimal; este într-un fel oarecare modul muzical ales liber de natură,

tonul pe care ea îşi execută variaţiile.

Diferenţa dintre cauza eficientă şi cauza finală a fost deja just

marcată de Aristotel (De part. anim. ,

1, 1)

în aceşti termeni : �uo

'tp01tOl 'tT\<; atna<;, 1:0 ou EVEXa rut 'ro E� ava"(XT\ <;, xat i)Et A.Eyovta<; TYXavEtV J.LaÂuJ'[a J.1EV aJ.1cpOlv (Duo sunt causae modi: alter cujus gratia, et alter e necessitate; ac potissimum utrumque eruere oportet). Cauza eficientă este mijlocul care a dat existenţă unui

lucru, cauza fmală este raţiunea acestei existenţe; în timp, fenomenul de explicat o are pe prima în spatele lui, pe a doua în faţă. Numai în

acţiunile voluntare ale fiinţelor animale cele două cauze

se

întâlnesc

fără intermediar, căci atunci cauza fmală, scopul apare ca motiv; or motivu! este Întotdeauna cauza adevărată şi proprie a acţiunii; este cauza ei absolut eficientă, schimbarea anterioară care o provoacă, care

O determină în mod necesar să se producă şi care singură îi permite să . se realizeze, aşa cum am demonstrat în memoriul asupra Liberului

arbitru. Căci, orice fapt fiziologic am ·vrea să intercalăm între actul voluntar şi mişcarea corporală, voinţa, trebuie să admitem, nu rămâne mai puţin motorul lui, mişcat la rândul său de motivul venit din afară, adică de cauza fmală, care acţionează aici în calitate de cauză eficientă.

ştim în plus, din cele ce precedă, că în fond mişcarea corporală nu este decât una cu actul voluntar, al cărui simplu fenomen este în intuiţia cerebrală. Trebuie să reţmem această întâlnire a cauzei fmale cu cauza

eficientă în singurul fenomen care ne este intim cunoscut şi care rămâne astfel Întotdeauna pentru noi fenomenul prim: căci noi suntem în felul acesta conduşi să admitem. că cel puţin în natura organică, în care cauzele finale ne servesc drept ghid, voinţa . este cea care creeazâ formele. Singura modalitate pentru noi de a avea într-adevăt o idee clară despre o cauză este de a o privi ca pe un scop voit, ca pe un motiv adică. · Mai mult, într-un studiu exact al cauzelor fmale în natură, nu trebuie, pentru a le exprima esenţa transcendentă, să ne speriem de vreo

contradicţie şi trebuie să spunem fără teamă: cauza finală este un motiv ca're acţioneazâ asupra unei fiinţe, de care nu este cunoscut. Căci, să nu

avem nici o Îndoială, dispunerea cuiburilor termitelor este motivul care a produs mriilarul fără dinţi al fumicarului, ca şi lunga sa limbă filiformă şi lipicioasă; duritatea coajei de ou, în care se află puiul, este

raţiunea sigură a extremităţii cornoase cu care este înzestrat ciocul său

pentru a străpunge acest înveliş şi a-l azvârli apoi ca inutil. Şi la fel legile reflexiei şi refracţiei luminii sunt motivul aparatului optic, atât de complicat şi de perfect, al ochiului uman, cu transparenţa corneei,

143


Lumea ca voinţă şi reprezentare dens itatea diferită a celor trei umori, forma lentilei, culoarea închisă a coroidei,

sensibilitatea retinei,

contractilitatea pupilei

şi

structura

muşchilor, totul calculat după legile în discuţie. Dar toate aceste motive au început să acţioneze înainte de a fi percepute: faptul este, desigur,

atât de contradictoriu încât ne deranjează Căci aici are loc trecerea de la fizic la metafizic.

O;

noi am recunoscut metafizica în voinţă, şi de

aceea trebuie să înţelegem că aceeaşi voinţă care îl face pe elefant să-şi întindă trompa spre un obiect este 'şi artistul care a creat şi modelat această trompă, anticipând obiectele.

În

consecinţă, în studiul naturii organice, nu avem de ce să ne

referim la cauzele finale, să le căutăm peste tot şi să expli căm totul prin ele; cauzele eficiente, dimpotrivă, nu ocupă aici decât un loc foarte secundar, cu titlul de pure instrumente ale cauzelor precedente şi noi le presupunem mai mult decât le demonstrăm ca pe mişcările voluntare ale memb relor pe care exterioare.

le provoacă fără nici

o îndoială motive

În explicarea funcţiilor fiziologice noi ne interesăm de

asemenea de rigoarea lor, deşi cel mai adesea fără succes; dar în explicarea formării însăşi a organelor nu ne mai pasă de ea, pentru că ne mărginim numai la cauzele finale: cel mult păstrăm încă aici un principiu general, de exemplu: cu cât organul este mai mare, cu atât artera care ţi aduce sângele trebuie să fie mai puternică; dar cât despre cauzele eficiente propriu-zise, care produc de exemplu och.i ul, urechea, creierul, noi nu ştim nimic . Chiar în .explicarea funcţiilor pur şi simplu, cauza finală este mult mai importantă şi mai adecvată problemei dccât cauza eficientă; dacă ea este singura cunoscută de noi, Ştim esenţialul şi suntem satisfacuţi; cauza eficientă, din contra, ea singură ne este de puţin ajutor. Să presupunem, de exemplu, cunoscută adevărata cauză eficientă a circulaţiei, pe care încă o mai căutăm: nu am fi cu nimic câştigaţi, dacă am ignora cauza finală, şi anume că sângele trebuie să treacă în plămâni pentru a se oxigena şi trebuie să ţâşneaScă apoi din nou spre organe pentru a le hrăni; cunoaşterea cauzei finale, din contra, chiar şi fără cealaltă, a adus multă lumină în minţile noastre. De 'altfel, pentru mine, aşa cum am spus deja, circulaţia sângelui nu are o adevărată cauză eficientă; şi aici, la fel de direct ca în mişcarea musculară, unele motive aduse de nervi o determină, voinţa este cea care acţionează; şi aici mişcarea este provocată direct de cauza finală, adică de nevoia de oxigenare înăuntrul plămânului, care acţionează oarecum asupra sângelui ca un motiv, dar fără vreo intervenţie a cunoaşterii,

deoarece totul

se

petrece în in�riorul

ţa

organismului.

Pretinsa metamorfoză a plantelor, ideea uşor schi tă de Gaspard Wolf, 144


Arthur Schopenhauer $i pe care, sub această denumire, Goethe a expus-o în mod pompos şi

�reoi ca pe propria sa descoperire, aparţine acelor explicaţii ale organismului prin cauza eficientă; şi totuşi toate acestea echivalează cu a spune că natura, În fiecare din producţiile sale, nu porneşte de la noi cheltuieli, nu creează din neant, ci continuând, pentru a ne exp rima astfel, să scrie în acelaşi stil, leagă noul de vechi, utilizează, dezvoltă, ridică la o putere superioară formaţi ile precedente, pentru a-şi duce mai departe opera; astfel_ a procedat în gradarea scriei animale, fidelă regulii : natura non facit sa/tus, et quod commodissimum in omnibu.\· slIis operationibus sequitur (Arist. , De incessu animalium, c. II şi VIII). A explica o floare spunând că ea prezintă în toate piesele sale foima frunzei, îmi pare analog cu ideea de a explica structura unei case arătând că toate păr�le sale, etaje, turnuleţe, mansarde, sunt compuse din cărămizi şi constituite prin simpla repetare a acestei unităţi prime. Găsesc de asemenea rea şi mai problematică încă explicarea craniului prin asamblarea vertebrelor: aici totuşi se înţelege de la sine că teaca creierului şi .cea a măduvei spinării, dintre care prima este continuarea şi capitelul final, nu pot fi absolut eterogene şi disparate, ci trebuie mai curând să se continue asemănându-se. Acest mod de a vedea lucrurile aparţine integral omologiei lui R. Owen menţionată mai sus. - Din contra, un italian, al cărui nume mi-a scăpat, a dat naturii florii explicaţia următoare prin cauza finală, care îmi pare mult mai clară şi mai satisfăcătoare. . Scopul corolef este: 1 . protejţtrea pistilului şi staminelor; .2. prepararea sucurilor celor mai rafinate care se concentrează în polen şi în sămânţă; 3 . extracţia dinăuntrul glandelor inferioare a uleiului eterat, care, cel mai adesea sub formă de vapori mirositori, trebuie să învăluie anterele şi pistilul, pentru a le apăra într-o oarecare măs!lr� împotriva umidităţii aerului. - Să nu uităm, dintre avantajele cauzelor finale, că orice cauză eficientă ne readuce întotdeauna 'la un principiu inexplicabil, adică la o forţă naturală, la o qualitas occulta, şi nu poate astfel să ne dea decât o explicaţie relativă; în timp ce cauza finală, în domeniul său, ne furnizează o explicaţie suficientă şi completă. Noi nu suntem, ce-i drept, pe deplin satisfăcuţi decât de cunoaşterea în acelaşi timp simultană şi particulară a celor două cauze, cauza efici entă, numită încă de Ari stotel II at'ttav E� avaYXT] <;, şi cauza finală II XaptV 'tou BEfiv'tlOVo <;; suntem atunci

surprinşi de aceast� întâlnire, de această minunată conlucrare care nc prezintă perfecţiunea ca pe o necesitate absolută, şi necesitatea, din contra� ca şi cum ar fi perfecţiunea extremă şi nicidecum necesitatea: căci atunci se naşte În noi presentimentul că aceste două cauze, în Ciuda 145


Lumea ca voinţă şi reprezentare originii lor diferite, ar putea, prin rădăcină, să fie legate una de alta în esenţa lucrurilor în sine. Dar nu ne este dat decât rar să ajungem la această

dublă

cunoaştere;

în

natura

organizată,

deoarece

cauza

eficientă este adesea ignorată de noi; în natura anorganică, deoarece cauza finală rămâne aici problematică. Vreau totuşi să dau câteva exemple de acest fel, atât de bune cât le pot eu găsi în domeniul cunoştinţelor mele fiziologice; le revine apoi fiziologilor să le substituie , altele mai precise şi mai frapante. Puricele negrilor este negru. Cauza finală: securitatea sa. Gauza eficientă: el se hrăneşte cu ţesutul lui Malpighi, negru la negri. - Penajul păsărilor de . la tropice este foarte nuanţat, de un colorit viu şi strălucitor: se dă acestui fapt o explicaţie foarte generală de altfel, bazată pe acţiunea energică a luminii în regiunea intertropicală: aceasta este cauza eficientă. Drept cauză finală eu aş )nvoca faptul că acest penaj strălucitor este o uniformă de lux, după care se recunosc între ei indivizii nenumăratelor specii din aceste tinuturi, adesea cuprinse în acelaşi gen; şi astfel fiecare mascul îşi poate ăsi feinela. La fel se întâmplă cu fluturii din diferite zone şi climate

g

diverse. - S-a observat că femeile ftizice rămân uşor însărcinate în primul stadiu al bolii, că în timpul sarcinii răul cunoaşte o întrerupere,

pentru a deveni şi mai necruţător după naştere şi a duce aproape întotdeauna la moarte; la fel bărbaţii ftizici, în ultimele momente de viaţă, procreează foarte adesea încă un copiL Cauza finală este aici că natura, pretutindeni atât de preocupată şi de îngrijorată de conservarea speciilor, se grăbeşte să compenseze prin naşterea unei noi fiinţe dispariţia apropiată a unui individ încă în puterea vârstei; cauza eficientă dimpotrivă este excitarea anormală a sistemului nervos care se produce în ultima fază a ftiziei. Aceeaşi cauză finală explică acest fenomen analog (după Oken,

Despre generare, pagina 65) al muştei

care, otrăvită cu arsenic, continuă să se împerecheze, condusă de un misterios instinct, şi moare în timpul împerecherii. - Cauza fmală a

Mons Vene ris, la femeie, este de a împiedica la indivizii foarte slabi, în timpul

pufului care înconjoară părţile genitale, la ambele sexe, şi a lui

coitului, contactul oaselor pubisului, care ar putea stârni repulsia; cât despre cauza eficientă, trebuie să o căutăm în faptul că peste tot unde o

mucoasă trece în epidennă, se văd pori crescâ.D.d în vecinătate; o altă cauză eficientă este că părţile genitale şi capul sunt în oarecare măsură polii opuşi ai individului, că ei prezintă astfel unul cu celălalt raporturi şi analogii de diverse tipuri, între altele şi această particularitate de a fi păroşi. - Aceeaşi cauză eficientă este valabilă şi pentru , barbă; cauza linală presupun că este în cea mai 146

mare uşurinţa a semnelor


.4rthur Schopenhauer

patagnomonice, adică a acelei alte rări rapide a trăsăturilor feţei care trădează emoţia lăuntrică, de a se arăta aproape de gură şi în părţile invecinate; .pentru a scăpa de privirea scrutătoare a 'adversului aceste ' indicii adesea periculoase Într-o negociere sau într�un accident subit, natura (care nu ignoră că homo homini lupus) a dat 'bărbatului barba, Femeia dimpotrivă se poate dispenSa de aşa ceva; căci la ea disimularea " şi stăpânirea de sine, "cumpătUl sunt înnăscute. - Trebuie găsite, am spus deja, exemple şi mai frapante pen�ru a demonstra întâloirea, în rezultatele lor, a activităţii în întregime oarbe a naturii cu activitatea ei în aparenţă premeditată sau, după expresia lui Kant, acodul mecanismului şi al tehnicii naturii: toate acestea ne dovedesc că umbrele îşi au originea comună dincolo de această diversitate, în voinţa ca lucru în sine. S-ar face un mare pas în lămurirea acestui punct de vedere, dacă s-ar găsi de exemplu cauza eficientă care împinge 'lemnul plutitor spre regiunile polare lipsite de copaci; 'sau cea care a concentrat uscatul mai ales în jumătatea septentrională a globului. Trebuie văzută cauza ţinală a acestui din urmă fapt în împrejurarea că iarna, în aceste regiuni, coincide cu epoca periheliului, deci cu accelerarea mişcării terestre şi că iarana este astfel cu opt zile mai scurtă şi ca urinare mai blândă. Totuşi, în natura anorganică, cauza finală rămâne întotdeauna echivocă şi, mai ales când cauza eficientă a fost găsită, continui să te întrebi dacă ea nu este decât o simplă părere subiectivă, o aparenţă datorată modului nostru de a privi lucrurile. Dar în aceasta ea seamănă cu aproape tot ce este produs de mâna omului, de exemplu cu mozaicul grosolan, cu decorurile de teatru, cu acea imagine a DumnezeJllui Apenin de la Pratolino, aproape de Florenta, formată din bucăti de rocă brută. Acţiunea nu se exercită aici dec ât la distanţă; de a roape ea dispare, pentru a face loc cauzei eficiente a aparenţei; şi totuşi formele există cu adevărat în realitate, nu sunt o simplă creaţie a fanteziei noastre. La fel stau lucrurile cu cauzele finale în natura anorganică, când apar cauzele eficiente. Un om a cărui privire ar răzbate până departe ar putea mărturisi chiar că lucrurile nu stau altfel ' cu prevestirile "Omina". Dacă, pe de altă parte, cineva ar vrea să abuzeze de finalitatea exterioară, întotdeauna îndoielnică, aşa cum am spus, pentru a o aplica demonstraţiilor fizico-teologice, cum Sţ) mai face în zilele noastre, dar numai în Anglia, sperăm, există în acest gen destule exemple in c:ontrarium, destule "ateleologii" pentru a deconcerta un astfel de spirit. Unul dintre exemplele cele mai decisive ne este furnizat de apa mării; această apă nu este potabilă astfel încât omt:11 mi 'este niciodată mai

p

147


Lumea ca vointă şi reprezentare expus pericolului de a pieri de sete ca atunci când se găseşte în mijlocul marilor mase lichide ale planetei. " Cu ce scop apa d� mare este sărată? " Este întrebarea pe' care ar trebui să o punem englezului nostru. Dacă în riatura anorganică cauzele finale trec în al doilea plan astfel încât nu ajung numai ele pentru ar explica un fapt dat şi avem imperios nevoie de cauzele efiCiente, e:;te pentru că voinţa obiectivată astfel în natura anorganică ea nu mai apare aici la indivizii care fonnează un tot complet, ci în forţele naturale şi în activitatea lor; rezultă că mijlocul şi scopul se îndepărtează aici prea mult unul de altul pentru a putea sesiza raportul dintre ele şi pentru a recunoaşte în aceasta o manifestare a voinţei. Fenomenul se produce chiar, într-un anumit grad, şi în natura organică, acolo unde finalitatea este exterioară, adică acolo unde scopul rezistă într-un individ şi mijlocul în altul. Dar aici ea este mai incontestabilă, atâta vreme cât cei doi indivizi aparţin aceleiaşi specii, ca devinc din acest motiv chiar mai frapantă. Din acest gen face parte mai întâi conformaţia organelor genitale la cele două sexe calculate în vederea unei potriviri reciproce, apoi anumite condiţii care favorizează împerecherea: de exemplu, la lampyris noctiluca (licurici) masculul, care nu străluceşte, posedă numai aripi pentru a putea căuta femela; femela, dimpotrivă, lipsită de aripi, şi care nu iese decât noaptea, răspândeşte o lumină fosforescentă care-i permite masculului să o găsească. La lampyris italica, indivizii celor două sexe sunt lucitori, fapt datorat desigur luxului naturii lllcridionale. Dar un exemplu surprinzător şi cu totul special al genului de finalitate despre care vOt'bim aici ne este furnizat de frumoasa descoperire pe care a Îacut-o Geoffroy ·Saint-Hilaire, în ultimii ani ai vietii, asupra constitutiei exacte a aparatului de alăptare la cetacee. Înt�-adevăr actul de � suge cere concursul activ al respiraţiei; el nu poate deci avea loc decât într-un mediu şi el respirabil, şi nu sub apa în care este cufundat totuşi sugaciul agaţat de mamelele mamei; pentru a compensa acest inconvenient, aparatul mamar al cetaceelor a fost modificat în ansamblul său astfel încât să devină un organ de injectare, care, introdus �n gura puiului, îi trimite laptele, fără ca el să aibă nevoie să aspire. Când dimpotrivă individul destinat să-i ţlcorde altuia un ajutor esenţial este de gen foarte diferit, şi aparţine chiar unui alt regn al naturii, punem la îndoială atunci această finalitate exterioară, ca în cazul naturii anorganice, doar dacă /ea nu serveşte ca fundament vădit conscrvării specii/or. Acesta este cazul multor plante, Cţ căror fecundare nu se produce decât prin intennediul insectelor, care transportă polenul pe stigmat, sau curbează stam inele spre pistil: ' stilul dracilei1 comun 148


Arthur Schopenhauer

multor specii de stânjenel şi Aristolochia Clematitis nu se pot fecunda fără ajutorul insectelor (er. Conx. Sprengel, Mister de�ăluit etc., 1753; Wildenow, Scurt istoric al botanicii, p, 353). Este şi cazul numeroaselor plante monoice, dioice şi poligame, de exemplu al castraveţilor şi al pepenilor galbeni. În Fiziologia lui Burdach (voI. 1, §263) se găseşte a expunere admirabilă a acestui sprijin reciproc din lumea plantelor şi cea a insectelor. Burdach adaugă apoi foarte bine: ",Nu avem aici un expedi ent mecanic, un recurs forţat, ca şi cum natura ar fi cotnis ieri, în formarea plarttelor, o eroare pe care ar căuta astăzi să o repare cu ajutorul insectei, ci mai curând o profundă şi intimă simpatie a lumii vegetale pentru lumea animală. Identitatea celor două regnuri trebuie să se manifeste: copii ai aceleaşi mame, ei trebuie să existe unul cu altul şi unul prin altul . - Şi mai departe: "Dar o simpatic de acest gen uneşte lumea anorganică cu lumea organizată'", etc. În al doilea volum din Introduc/iun intu entomology Kirby ŞI Spence aduc încă o dovadă în sprijinul acestui consens nafurae: ou ăle insectelor care îşi petrec iarna prinse de ramurile copacilor care servesc ca aliment larvei lor se deschid chiar în momerttu l în care ramura dă în mugur; astfel, de exemplu, afidele din mesteacăn se deschid cu o lună mai devreme decât cele din frasin; la fel insectele plantelor perene îşi petrec iarna pe aceste plante în stadiu de ouă: insectele p lantelor numai anuale, care nu pot face la fel, îşi petrec iarna sub formă de crisalidă. prin Trei mari oameni au respins total teleologia sau explicatia � cauze finale şi multe spirite mărunte s-au făcut ecoul lor. Aceştia sunt: Lucretius, Bacon de Verulan şi Spinoza. Dar cauza acestei aversiuni este destul de binecunoscută la toţi trei: ei considerau teleologia ca inseparabilă de teologia specul ativă şi aceasta di n urmă le inspira o asemenea oroare (pe care Bacon, ce-i drept, caută să şi-a ascundă), încât de departe ei se străduie să o evite . Îl găsim şi pe Leibniz marcat de aceeaşi prejudecată şi, în scrisoarea s'a către dl. Mi cai se (Spinozae, op. ; ed. Paulus, voI. II, p. 672); el o exprimă cu o naivitate caracteristică, ca pe un adevăr care se înţelege de la sine: causes i f nale.\', sau, ceea ce este acelaşi lucru, situarea fnţelepciunii divine în ordinea lucrurilor. (La naiba, acelaşi lucru! ) Acesta este şi astăzi punctul de vedere al engl ezilor actuali, a oamenilor din Bridgewater lreatise, a �ordului Brougham, etc. ; Owen însu şi, în Os te ologia comparată, gândeşte exact ca şi Leibniz, aşa cum ci.rn arătat deja în primu l volum. Pentru toţi aceşt.ia teleologia devine de îndată teologie şi cu fiecare fmalitate descoperită în natură, în loc să mediteze şi să caute "

stil (biol.)

=

parte a carpelei care poartă stigmatul. 149


Lumea ca voin,d şi reprezentare să o înţeleagă, ei lasă să le scape. acest strigăt copilăros: design! designL Ei intonaseră refrenul lor de fete bătrâne, îşi astupă urechile la obiecţiile raţiunii, aşa cum au fost prezentate dcja ."'marele Hume1. Cauza principală a acestei triste stări de lucruri 'în Anglia este, de şaptezeci de ani, ignorarea cu adevărat ruşinoasă pentrQ, savanţii englezi a filosofiei �tiene: şi această ignorare la rândub'et este datorată funestei influenţe a acestui abominabil cler care este interesat de menţinerea abrutizării generale, pentru a păstra mai multă vreme naţiunea engleză, de altfel atât de inteligentă, în sclavia bigotismului celui mai degradant; de aceea, animat de cel mai josnic obscurantism, se opune din toate puterile instruirii poporului, studiului naturii şi, în general, oricărui progres al cunoaşterii umane, şi atât prin relaţiile, cât şi prin scandaloasele şi nejustificatele sale bogăţii, care nu fac decât să sporească mizeri� poporului, el îşi extinde influenţa până la savanţii din universităţi şi până la scriitori; aceştia trebuie în acest.. ca.z să se supună (de exemplu Th. Brown, On cause and effect) miilor de reticenţe, miilor de deviaţii ale gândirii pentru a evita chiar şi de departe să se întâlnească cu această ·'rece superstiţie, cum numeşte Puchler atât de just religia lor, şi pentru a nu se' izbi de .argumentele în curs care o apără. Cât despre cei trei mari oameni numiţi mai sus, îi putem ierta, având în vedere originea repulsiei 'lor faţă de teleologie, deoarece ei au trăit cu mult înaintea apariţiei filosofiei kantiene; Voltaire îns�i mai socotea de netăgăduit proba fizico-teologică. Vreau totuşi să . merg puţin mai departe în ceea ce-i priveşte. Mai întâi polemica lui Lucreţiu (IV, 824-858) împotriva teleologiei este atât de greoaie şi de grosolană încât se respinge singură şi demonstrează teza opusă. - Cât despre Bacon (De augm. scient. , III , 4), acesta nu stabileşte mai întâi, în raport cu folosirea cauzelor fUlale, nici o deosebire între natura org�nică şi cea anorganică, distincţie totuşi esenţială, şi, în exemplele pe care le citează el, o confundă pe una cu cealaltă. Trece apoi cauzele fmale ale fizicii în domeniul metafiZicii; or, pentru Bacon, ca pentru mulţi dintre contemporanii noştri, metafizica este identică cu teologia Să remarcăm aici în treacăt că judecând după scrierile gennane de la Kant încoace, ai crede că toată ştiinţa lui Hume a constat în scepticismul său vădit eronat privitor la legea cauzalităţii; acesta este singurul lucru de c.are el a vorbit vreodată. Pentru a învăţa să-I clffioaşterh pe Hume trebuie să citim a sa Natural history of religion şi ale sale Dialogues an natural religion: aici îl vedem în toată măreţia sa, şi cu al doilea eseu al său, on national character, acestea sunt operele care, n-a� putea spune nimic mai blffi spre gloria sa, i-au atras până în zilele noastre uni preoţimii din Anglia. (n.a.) 150


Arthur Schopenhauer

speculativă. El socoteşte deci cauzele fmale ca inseparabile de aceasta din unnă şi merge atât de aeparte în acest sens încât îi face reproşuri lui Aristotel (căruia noi îi vom aduce în curând elogii speciale) că s-a folosit p,rea larg de cauzele finale, şi Aristotel s-a ferit totuşi să le lege de teologia speculativă. - Spinoza în sfărşit (Eht. , 1, prop. 36, appendix) arată în mod vădit că' el ,identifică teleologia cu fi�ico-teleologia asupra căreia îşi descarcă tot . năduful; şi iri aşa măsură încât principiul: naturam flihii frustra agere îl comentează astfel: "hoc est, quod in usum hominum non sit"; tot astfel "omnia naturalia tanguam ad suum utile media considerant, et credunt aliquem alium esse, qui illa media paraverit"; şi tot astfel: "hinc statuerunt, deos omnia in uşUm hominum fecisse ei dirigere". După care construieşte propoziţia sa: "naturam tinem nullum sibi praefixum habere et omnes causas finales nihil, 'nisi humana esse tigmenta". El n-avea altă grijă decât să bareze drumul teismului, şi a recunoscut cu muItă'justeI-C că anna cea mai de temuHn acest scop era proba fizico-teologică. Lui Kant îi era dat să găsească proba contrarie, aşa cum Illie îmi era dat să ofer interpretarea exactă a faptelor pe care ea se întemeiază; şi prin aceasta am răspuns maximei: est enim verum index sui et falsi. Dar Spinoza n-a' ştiut să iasă din încurcătură decât prin!r-o măsură disperată, prin negarea teleologiei însăşi, adică a fmalită�i în operele naturii, măsură a cărei monstruozitate sare în ochii oricui a învăţat să cunoască ceva mai îndeaproape ,natura organică. Această îngustime de vederi a lui Spinoza, asociată cu ignorarea completă a naturii, e · o mărturie suficientă a totalei sale incompetenţe în această materie şi a prostiei celor care, bazându-se pe autoritatea sa, cred că trebuie să judece cu dispreţ cauzele fmale. I Spre marele său avantaj Aristotel contrastează la acest punct cu filosofii modemi, şi aceasta este latura cea mai strălucitoare a sistemului său. El se adresează fără idei preconcepute naturii, nu cunoaşte nici o fizicoteologie, nu are nici cea mai vagă idee despre ea şi nu a considerat niciodată lumea din punctul de vedere al unl?i creaţii; el este ferit de orice prejudecată de acest gen şi (De generat. anim., III, I l ), dacă avansează ipoteze asupra originii animalelor şi oamenilor, nu cade niciodată în idei fizico-teologice. El zice întotdeauna II CpuO'u; 7tOtEt (natura faCil), niciodată nu zice II qmcn� 7tE7totll't(Xt (natura /acta est). Dar, după o examinare minuţioasă şi atentă a naturii, el găseşte că aceasta procedează peste tot cu finalitate şi zice: J..t,a'tTl P OProllEV OUOEV 1tOtDucrav 'tTlv cpumv (naturam nihi 1 frustra facere cernimus) (De respir., c. x); - şi în cărţile De partibus animalium, care 151


Lumea ca voinţă şi reprezentare

Ou�E 1tEptEPYOV OUbEV, O'U'tE Jla'tT)v 11 <ptlm� 1tOtEt - H <pum� EVEXCXX'tOV 1tOtet- 1tav'ta. - nav'tUXOU DE Â.EYOP.EV 'to& 'tOUDE EVEXa, 01tOU av <patV'Tl'tat 'tEA.Oc;n, 1tpOC; o 11 xW'TlmC; 1tEpatvEt roa'tE EtV at CjXlVEPOV, on Ean n 'tOtO'U'tov, o 8TJ xat XaÂOUJlEV <pUO"1.V . - E1tEt 'ta aroJlIX opyavov EVEXa nvoc; yap EXaO"'tOV 'trov JlOp trov , OJlOtroc; 'tE xat 'ta OA.OV. ("Nihil sunt o anatomie cOmparată:

supervacaneum, nihil frustra natura facit. - Natuira rei alicujus gratia facit omnia. - Rem autem hanc esse illius gratia asserere ubique solemus, quoties finem intelligimus aliquem, in quem motus terminetur: quocirca ejusmodi aliquid esse constat, quod Naturam vocamus. - Est enim corpus instrumentum: nam membrum unumquodque rei alicujus

645 şi 663 din ediţia a IV-a din Berlin, ca şi în De incessu animalium, c. II: H <ptlmc; ou&v 1tOtEt lla'tTlv, r:JÂy (lEt, EX 'twv EvbExo llEV WV 'tT\ ouma, 1tEpt EXamov ')'EVoC; �roou, 't0 apta'tov. ("Natura nihil

gratia est, turn vero totum ipsum".) El este explicit la paginile

frustra facit, sed semper ex iis, quae cuique animalium generis essentiae contigunt,

id quod optimum est. ") În concluzia la cărţile De generatione animalium, el recomandă în mod expres teleologia şi îl

blamează pe Democrit pentru că a negat-o, lucIt pentru care Bacon, cu spiritul său preventiv, l-a lăudat pe drept. Dar mai ales în

8, p. 1 98, Aristotel vorbeşte

co�sideră

ca

adevăratul

ex

Physica, II, ptofes.w despre cauzele finale şi le

principiu

al

naturii.

Este . adevărat

examinarea naturii organice trebuie să ducă orice minte întreagă şi bine aşezată la teleologie şi nicidecum, decât numai în cazul unor idei preconcepute, la fmco-teologie, sau la antropo-teologia atât de blamată de Spinoza. -

În

ce-l priveşte pe Aristotel în general, vreau să mai atrag

aici atenţia cititorilor asupra imperfecţiunilor şi absolutei nonvalori a doctrinelor sale relative la natura organică: el profeseazâ într-adevăr erorile c�le mai grosolane în legătură cu principiile fundamentale ale mecanicii şi fizicii, şi această greşeală este cu atât mai puţin de iertat, cu cât înaintea lui pitagoreicienii şi Empedocle erau dej a pe drumul bun

şi propagaseră teorii mult superioare; Empedocle, aşa cum atestă Aristotel în cartea a doua din

De coelo (c.I, p. 284), concepuse chiar

ideea unei forţe tangenţiale generată de rotaţie şi acţionând în sens contrar gravitaţiei; dar Aristotel a respins di'n nou această noţiune. Lucrurile stau cu totul altfel când Aristotel studiază natura organizată; acesta este domeniul său şi bogăţia cunoŞtinţelor, remarcile pătrunzătoare, uneori chiar profunzimea vederilor sale ne umplu de uimire. Astfel, pentru a nu cita decât un exemplu, el 152

a recunoscut deja


hthur Schopenhauer antagonis.mul care există la rumegătoare între coarnele şi dinţii maxilarului superior, şi în virtutea căruia unele lipsesc acolo unde celelalte sunt prezente, şi invers. (De patib. anim. , III, 2). De aici şi stima sa întemeiată pentru cauzele finale. -

153


CAPITOLUL XXVII

Despre instinct în general şi despre instinctul artistic Se poate că natura a vrut, prin instinctele ,artistice ale animalelor, să pună un comentariu explicativ în mâna observatorului care studiază cauzele finale după care ea se conduce şi admirabila potrivire care rezultă de aici în cazul producţiilor ei organice. Căci aceste instincte sunt dovada cea mai clară că unele fiinţe pot, cu hotărârea cea mai fermă, să lucreze în vederea unui scop pe care nu-l cunosc, şi despre care. nu au nici un fel de reprezentare. Aşa sunt de exemplu cuibul păsării, pânza păianjenului, groapa fumicii-Ieu, stupul atât de artistic al albinelor, minunata locuinţă a termitelor etc . , cel puţin pentru acelea dintre aceste animale care execută o asemenea lucrare pentru prima oară, atunci când ignoră şi forma şi folosinţa operei pe care o au de realizat. La fel procedează natura în· crearea organismelor; de aceea am dat, în capitolul precedent, această definiţie paradoxală a cauzei fmale, că ea este un motiv care acţionează fără a fi cunoscut. Şi la fel cum, în acţiunea provenită din instinctul artistic, elementul activ este în mod manifest şi incontestabil voinţa; la fel ea este şi cea car� acţionează când natura produce organismele. S-ar putea spune că voinţa fiinţelor însufleţite este pusă în mişcare în două moduri diferite, prin influenţa motivelor sau din instinct; deci din afară sau dmauntru, printr� ocazie exterioară sau printr-un impuls interior; prima explicabilă, deoarece se prezintă în exterior, a doua inexplicabilă, deoarece este întru totul interioară. Dar, dacă privim mai îndeaproape, opoziţia dintre ele nu este atât de netă şi se· reduce în fond la o diferenţă de grad. Motivul nu acţionează astfel decât cu condiţia prealabilă a unui impuls intim, adică a unei calităţi precise a voinţei , pe care o numim caracter: de fiecare dată, motivul nu face decât să dea acestui caracter o direcţie determinată, şi îl individualizează peritru cazul concret. La fel instinctul, deşi este un impuls net marcat de voinţă, nu-şi mărgineşte acţiunea, ca cea a unui resort, în planul interior; el aşteaptă. şi ·o împrejurare exterioară necesară, destinată cel

puţin să determine momentul precis al manifestării sale; aşa este pentru pasărea

călătoare

sosirea · anotimpului; 154

pentru

pasărea

care-şi


A�hur Schopenhauer

construieşte cuibul, stărşitul fecundaţiei şi descoperirea materialelor convenabile; pentru albină aceasta este, înainte de a construi, coşul sau copacul găunos · care va forma 3tupul şi reunirea multor altor circumstanţe particulare, favorabile operaţiilor următoare; pentru păianjen, este un unghi bine dispus şi pentru omidă, frunza dorită; pentru insecta gata să ouă, locul întotdeauna foarte special determinat şi adesea foarte rar, unde, de îndată după ieşirea din ou, larva îşi va putea găsi hrana, etc. Reiese de aici că în producţiile instinctului artistic, mai întâi instinctul, apoi şi în al doilea rând intelectul animalelor intră în joc: instinctul, într-adevăr, dă principiul general, regula; intelectul, particularul, aplicarea; el prezidează detaliul execuţiei, pentru care munca acestor animale se conformează evident împrejurărilor date. Din toate acestea rezultă că dif�renţa care trebuie stabilită între instinct şi simplul caracter este următoarea: instinctul este un caracter care nu este pus in mişcare decât de un motiv special determinat şi care produce prin urmare o acţiune întotdeauna exact iqentică. Caracterul, dimpotrivă, aşa cum există la orice specie animală şi la orice individ uman, este tot o voinţă de natură imuabilă şi invariabilă desigur, dar care poate totuşi fi pusă în mişcare de motive foarte diferite şi cafe se poate acomoda acestora; acţiunea care rezultă poate deci fi foarte diferită în partea sa materială, dar ea va purta întotdeauna amprenta unui aceluiaşi caracter pe care îl va eXPrima şi îl va manifesta, şi ' natura materială a acţiunii, în care el apare, cstc indiferentă, în ce priveşte esenţialul cunoaşterii Garacterului amintit: am putea aştfel defIni instinctul un ţaracter peste măsură de unifom şi riguros detel'lJlinat. Consecinţa expunerii precedente este că facultatea de a fr detenninat numai de' motive presupune deja o sferă destul de întinsă a cunoaşterii şi, prin urmare, o dezvoltare a inteligenţei · mai perfectă; de aceea această facuhate este proprie animalelor superioare, şi omului mai mult ca oricui, Din contra, pentru a fi determinat de instinct, este suficientă suma de intelect necesară perceperii motivUlui unic, şi special determinat, care singur şi excluzându-Ie pe celelalte permite manifestarea instinctului; de aceea instinctul nu există decât acolo unde sfera cunoaşterii este dintre cele mai mărginite şi nu se întâlneşte în general şi în cel mai înalt grad decât la animalele din clasele inferioare, insectele îndeosebi, Cum acţiunile acestor animale nu cer decât o motivare exterioară, foarte simplă şi limitată, medium-ul motivelor, adică intelectul, sau creierul, nu este la ele decât slab dezvoltat, şi acţiunile lor exterioare sunt supuse aceluiaşi impuls ca funcţiile fiziologice intime, întemeiate pe simpl'e excitaţii, adică ţinând 155


Lumea ca voinţă şi reprezentare de sistemul ganglionar. De aici predominarea la ele a acestui sistem :

trunchiul

nervos principal se Întinde la ele - de-a lungul abdomenului,

sub fo mm a două cordoane care dau fiecărei verigi un ganglion, de

di mensiune adesea puţin inferioară creierului, şi sunt, mai curând, după Cuvier. analogul marelui nerv simpatic al şirei spinării. Există deci

Între determinarea prin instinct şi prin simple motive un anumit �tntagonsim, care face ca prima

atingă maximul la insecte, şi a doua

l a om; Între cele două se desfăşoară seria actuală a celorlalte animale,

plasate pe diferite trepte dl:llj ă dezvoltarea sistemului lor cerebral şi respectiv ganglionar. Deoarece actele instinctive şi lucrările artistice ale

insectelor sunt regizate mai ales de sistemul ganglionar, este absurd să

vrei să le consideri şi să · le explici ca derivând numai · din creier, căci înseamnă să ai pretenţia să le deschizi cu o cheie care nu este. potrivită.

Aceeaşi. particularitate

unor

astfel

de

acţiuni

o

asemănare

semnificativă cu acţiunile somrui.'mbulilor, care sunt de asemenea

explicate

actelor

prin suhstitui rea nervului simpatic creierului în direc�ia

exterioare:

insectele

sunt

astfel,

în

oarecare

măsură,

somnambuli naturali. Analogia serveşte la a face înţelese lucrurile pe care nu avem cum să le abordăm direct: cea pe care tocmai am l11 en�ionat-o ne va face Într-un grad Înalt acelaşi serviciu .

amintim acest caz citat de Kieser, în

Să ne

Tellurisme (voI. II, p. 250). O

somnambulă, căreia magnetizatorul i-a comandat să facă în starea de

veghe cutare acFune determinată, a executat-o de cum s-a trezit, fără

să-�i poată aminti clar ordinul pe care l-a primit. Lrebuie să facă această acţiune,

făr4

1

se părea deci că

să-i cunoască adevăratul motiv.

Analogia este evident frapantă între acest caz şi cel al instinctelor

industriale la insecte: păianjenul tânăr are ideea că trebuie să-şi ţeasă

pânza, fără să ştie de ce, fără să înţeleagă scopul acţiunii sale. Aceasta

ne aduce aminte şi de demonul lui S�rate, care Îi inspira sentimentul

că trebuie să se abţină de la o acţiune care i se cerea sau era s�tuit să o facă; cât despre motivul acestui fapt, el îl ignora, pentru că pierduse

amintirea/visului profetic pe care îl avusese în legătură cu acest subiect.

Şi În zilele noastre s-au constatat cazuri de acest gen; nu vreau să citez

decât câteva. Un om Îşi reţinuse loc pe un vas; În momentul în care

nava urma să pornească În larg, el refuză categoric, şi r ară un motiv

anume, să urce la bord: nava s-a scufundat. Un altul se duce, cu tovarăşii săi, in direcţia unui cazan cu pulbere; ajuns în vecinătate, ci

nu vrea să meargă mai departe, şi, cuprins de_ spaimă, se Întoarce din drum, fără să ştie de ce; cazanul cu pulbere a sărit în aer. - Un al

treilea, pe mare, se simte într-o seară, fără motiv aparent, îndemnat să 156


Arthur Schopenhauer

se dezbrace şi se întinde pe pat cu hainele şi cizmele, păstrându-şi până şi ochelarii : noaptea nava ia foc şi el face parte dintre puţinii care se pot salva cu şalupa. Toate aceste fapte se , bazează pe acţiunea îndepărtată şi surdă a unor vise fatidice uitate şi ne dau, prin analogic, cheia problemelor instinctului în general şi al instinctului . artistic în ' particular. Pe de altă parte, aşa cum am spus, instinctul artistic al insectelor aruncă o putemică lumină asupra acţiunii voinţei inconştiente în mişcarea interioară a organismului şi în formarea . sa. Căci este foarte firesc să vezi într-un furnicar sau Într-un stup imaginea unui organism descompus şi propus cunoaşterii. În 'acest sens Burdach ne spune (Fiziologie, voI, Il, p. 32): , "Formarea şi ouatul revin reginei, insământarea şi grija pentru dezvoltarea lor revine lucrătoarelor; prima personi flcă deci in oarecare măsură �varul; celelalte uterul", Între-o societate de insecte, ca şi în organismul animal, vita p�opria a fiecărei părţi este subordonată vieţii ansamblului, şi grija ansamblului trece înaintea celei a individului; existenţa individuală nu este vrută decât condiţionat, cea a întregului în mod absolut. La nevoie chiar, indivizii sunt sacrificaţi pentru salvarea ansamblul�i, tot aşa cum noi ne amputăm un membru, pentru a salva restul corpului, De exemplu, furnicile în marş găsesc drumul tăiat de o apă, primele nu ezilă să se arunce în ca, până când cadavrele lor acumulate [annează un dig pentru celelalte, O dată ajunşi inutili, trântorii sunt ucişi. Dacă se găsesc două regine într-un acelaşi stup, albinele le înconjoară şi le forţează să se bată până la moartea uneia dintre de, Furnica mamă, opera de fecundare o dată terminată, îşi taie singură aripile, care n-ar putea fi decât un obstacol în îndeplinirea noilor ei funcţii, când ea va avea, sub pământ, de întreţinut noua ei familie. (Kirby et Spence, voL 1). Cum ficatul nu are alt scop decât să secrete bila pentru a ajuta digestia, şi nici nu vrea să existe decât în vederea acestui unic scop; cum orice parte a organismului nu vrea decât să-şi împlinească menirea; astfel albina lucrătoare nu vrea nimic altceva decât să culeagă mierea, să sccr.ete ceara şi să construiască celulele pentru ouăle reginei, trântorul nu vrea decât să fecundeze, regina nu vrea decât să clocească. Toţi membrii lucrează deci numai pentru menţinerea întregului, care ci singur este scopul absolut, exact. cu părţile organismului, Singura diferenţă este că în organism acţiunea voinţei este în înt�egime oarbă şi cu totul primitivă; în societăţile insectelor dimpotrivă lucrurile se petrec deja în lumina cunoaşterii; ace�ta totuşi nu colaborează în mod real şi nu face chiar decât să aleagă dintre accidente detaliul, pentru a scoate DU

157


Lumea ca voinţtJ şi reprezentare voinţa din încurcătură ' şi a adapta munca împrejurărilor. Dar, în ansamblu, insectele vor scopul, fără să-I cunoască, asemeni naturii organice care acţionează în virtutea unor cauze finale; ceea ce este încredintat la ele cunoaşterii nu este nici măcar alegerea mijloacelor în .

.

totalitatea lor, este numai dispunerea mai precisă a acestora în fiecare

.caz particular. Dar este destul pentru ca munca lor să piardă caracterul mecanic; şi este ceea ce iese la' iveală, dacă se pun obstacole în calea activităţii lor. De exemplu, omida îşi ţese gogoaşa printre frunze, fără să cunoască scopul actiunii ei, dac dacă îi rupi pânza, ea ştie să-i repare .

-

cu îndemânare ţesătura. Albinele îşi potrivesc, de la început, construcţia cu împrejurările prezente; dacă

se

şt

produc noi incidente sau le este

distrusă cu ihtenţie lucrarea, ele iu să remedieze răul în modul cel mai potrivit cu fiecare caz În parte. (Kirby şi Spence, Introd. . to entomol. ; Huben, Despre albine). O astfel de îndemnare ne stârneşte admiraţia, căci a remarca circumstanţele şi a te acomoda lor este evident problemă de cunoaştere, şi dacă noi le acordăm o dată pentru totdeauna spiritul de prevedere cel mai iscusit pentru rasa viitoare şi un viitor îndepărtat, noi ştim bine că ele nu sunt În aceasta îndrumate de cunoaştere, deoarece un spirit de p'revedere provenit din cunoaştere ar cere o activitate cerebrală la fel de elevată ca · raţiunea. . Modificarea şi aranjarea detaliului,

după

circumstanţe deja date

sau

noi,

este

dimpotrivă o muncă grea în raport cu iQ.telectul animalelor inferioare, care, ghidat de instinct, se mărgineşte să umple lacunele lăsate de acesta din urmă. Astfel vedem furnicile transportându-şi · larvele, de îndată ce locul ales devine prea umed, şi de asemenea când devine prea uscat�le ignoră scopul pe care îl urmăresc, ele nu se supun cunoaşterii şi sarcina care ' rămâne rezervată cWlOaşterii este observarea momentului În care locul nu se mai potriveşte pentru larve, ci alegerii unui nou loc de retragere. - Vreau să menţionez aici încă un fapt, care mi s-a povestit din experienţă personală şi pe care l-am găsit de altfel citat de Burdach după Gleditsch. Pentru a studia necroforul

(Necrophorus vespillo), s-a legat cadavru! unei broaşte care zăcea,pe sol de � fir'de care la cealaltă extremitate era prinsă o baghetă înfiptă oblic în pământ; necroforele au săpat, după obiceiul lor, o groapă sub broască; dar, împotriva aşteptării lor, cadavrul nu putea cădea înăutru; după o perioadă de nedumerire, după marşuri şi contramarşuri în toate sensurile, ele au stărşit prin a îngropa şi bagheta. Acestui ajutor acordat de cunoaştere instinctului, acestor expediente pe care ea i le furnizează pentru a-şi repara operele, corespunde în organism virtutea curativă a naturii: nu numai că această forţă cicatrizează rănile şi restituie chiar 158


Arthur Schopenhauer substanta osoasă şi nervoasă; dar, când pÎin pierderea unei ramuri arterial� sau nervoase comunicarea este întreruptă, ea deschide o alta aouă, fie mărind celelalte artere sau nervi, fie chiar producând ramuri llOi; unei părţi bolnave sau unei funcţii tulburate ea îi substituie o alta; an ochi s-a pierdut, ea întăreşte pe celălalt; un simţ dispare, ea le ascute pe toate celelalte care rămân; o rană mortală s-a produs la intestin, ea merge uneori până acolo încât o închide prin aderarea mezenterului Sau peritoneului; pe scurt, ea caută remediile cele mai ingenioase' potrivite

fiecărei stricăciuni sali perturbări survenite în organism. Când răul este dimpotrivă incurabil, ea grăbeşte atunci moartea, şi aceasta cu atât mai mult cu cât organismul este de un ordin mai superior, adică mai sensibil. Şi acest caz îşi are analogul În instinctul insectelor: viespiile care, toată vara, s-au necăjit, s-au trudit să':şi hrănească larvele din produsul prăzilor lor, ucid ele însele ultima generaţie în octombrie, pentru c� o văd ameninţată să piară de foame (Kirby şi Spence, voI. 1, p, 374), Intâlnim analogii şi mai ciudate şi mai speciale încă, aceasta de exemplu: când . are loc ouatul albinei terestre (apis terrestris, bombylius), albinele lucrătoare sunt cuprinse de o dorinţă nestăpânită de a devora ouăle, timp de aproape şapte sau opt zile, şi ele ar ceda dorinţei dacă matca nu le-ar respinge şi nu şi-ar veghea cu o atenţie geloasă ouăle. Această perioadă o dată depăşită, ele nu mai arată nici cea mai mică pornire de a mânca ouăle, chiar dacă le oferi; dimpoţrivă ele vin în grabă în jurul larvelor care ies pentru a le îngriji şi hrăni. Poţi fireşte interpreta acest fapt ca analogul bolilor copilăriei, mai ales dentiţia, în timpul căreia viitorii nutritori ai organismului încep prin a-l ataca pe acesta cu o violenţă care costă adesea viaţa individului. Punerea în evidenţă a tuturor acestor analogii Între viaţa organică şi instinct; ca şi a instinctului artistic la animalele iriferioare, serveşte la a ne fortifica şj mai mult în convingerea că aici, ca şi acolo, voinţa este în

adâricul a tot, arătându-ne totodată rolul subordonat, când mai mult când mai puţin limitat, când total absent; pe care îl joacă în aceste operaţii cunoaşterea. Dar mai este şi un alt punct de vedere după care instinctul şi organismul animal se explic� unul pe . altul: acesta este în raport cu anticiparea viitorului care se manifestă în fiecare din ele. Instinctul în

general şi instirictul industrial permit animalelor să-şi satisfacă nevoi pe care nu le resimt încă, mai mult, nevoi care nu vor fi ale lor proprii, ci ale generaţiei viitoare; ele lucrează astfel în vederea unui scop pe care îl ignoră; şi lucrurile merg atât de departe, cum am arătat prin exemplul lui Bombix din VOin,ta în natură (ed. a II-a, p. 45; ed. a III-a, p. 47), 159


Lumea ca voinţă şi reprezentare

încât ele unnăresc şi ucid dinainte duşmanii ouălor pe care nu le-au făcut Încă. Vedem de asemenea În structura generală a unui animal nevoi le sale viitoare şi scopurile sale îndepărtate prevăzute cu organe destinate pe unele să le realizeze şi pe altele să le satisfacă. De aici rezultă această potrivire perfectă a organismului oricărui animal cu genul său de viaţă, de aici această prevedere care l-a înzestrat cu toate annele necesare pentru a-şi ataca prada, pentru a-şi respinge duşmanii, şi care i-a calculat fonna în întregime în funcţie de elementul şi de mediul în care va treb�i să apară În calitate de combatant; acesta este un punct pe care l-am dezvoltat pe larg în scrierea mea Despre voin,ta în natură la rubrica: Anatomie comparată. Am putea aduna toate aceste anticipări care apar În instinctul ca şi organizarea animală şi să le reunim sub noţiunea de cunoaştere a priori, dacă ele ar avea Într-adevăr ca bază o cunoaştere în general. Dar, aşa cum am arătat, lucrurile nu stau astfel: adevărata rădăcină a acestor anticipări este mult mai adâncă decât domeniul cunoaşterii, ea se găseşte în voinţa ca lucru în sine, În voinţa independentă, în această calitate, de fonnele cunoaşterii: de aceea pentru ea timpul nu are nici o semnificaţie şi viitorul este tot atât. de apropiat cât şi prezentul. -

, i

160


CAPITOLUL XXVIII l

Caracterul voinţei de

a

trăi

A doua noastră carte se temlină cu problema scopului ultim şi a

finalităţii acestei voinţe care s-a revelat ca esenţa în sine a oricărui

lucru din această lume. Consideraţiile umlătoare sunt destinate să

compl eteze răspunsul general dat acestei probleme, trasând liniile

principale ale caracterului acestei voinţe.

O astfel de expunere este posibi lă, pentru că noi am recunoscut ca esenţă intimă a lumii o realitate absolută, un dat al experienţei . Denumirea de

,, �uf1et al lumii " ; dată de mai mulţi filoso fi acestei esenţe

ultime nu se substituie dimpotrivă decât unei simple fiinţe raţionale

căci cuvântul " suflet" indică unitatea unei conştiinţe individuale, evident străină acestei esenţe; în general această noţiune de

(ens rationes);

.,suflet" nu se poate de altfel j ustifica nici folosi, pentru că ca

personifică cunoaşterea şi voin1a legată într-o unitate inseparabilă, şi

totuşi independentă de orice

organism animal . Nu ar

ebu i

uz..1.t

tr

de

acest termen decât În sens figurat, căci el este mult mai perfid decât cei

de 'Vu Xll

sau

de anima, care înseamnă numai suflu.

,

Dar un limbaj şi mai şocant încă este cel cel al pretinsi l or panteişti,

a căror Întreagă filosofic constă mai ales în a decora cu titlul pompos

de "Dumnezeu" această esentă intimă a lumii, necunosclită de ei; după cate ci îşi imaginează că au

I�erite în fata , . În ochii. lor lumea , umanitătii

ar fi o teofanie. Dar să aruncăm nu l1-iai, din acest punct de vedere, o privire asupra lumii, această lume de creaturi Întotdeauna nefericite,

condamnate pentru a trăi o clipă să se devore unele pe altele, să-şi

petreacă existenţa în nelinişte şi nevoi, să îndure adesea torturi cumplite până în momentul când cad În sfărşit În bra1ul morpi; să cuprindem tot acest spectacol cu privi rea şi să-i dăm dreptate lui Aristotel când spune:

11 <pua\.(; oatj..L O Yla, aAA ou SHa ea'!\. (natura daemonia est, non

divina); De divina/;

c.

11, p. 463; vom mărturisi chiar că un Dumn ezeu,

care s-ar fi gândit să se transforme într:o astfel de lume trebuie să fi fost intr-adevăr posedat de diavol. - Ştiu, aşa-zişii filosofi ai acestui

secol unnează exemplul lui Spinoza şi se cred astfel justificaţi. Dar

Acest capitol se referă la §

29

din primul volum. 161


Lumea ca vo}ntă şi reprezentare ,

Spinoza avea motive cu totul speciale să dea acest nume substanţei unice: ci trebui a să salveze cel puţin cuvântul dacă nu lucrul. Amintirea era încă foarte proaspătă a rugurilor lui Giordano Bruno şi al lui

Vanini, victime 'sacrificate unui Dumne zeu în onoarea căruia, fără tennen de comparaţie, a curs sângele mai multor oameni decât pe altarele tuturor zeilor păgâni de pe cele două emisfere l a un loc. Când deci Spinoza numeşte lumea Dumnezeu, este exact, şi nimic nlai mult ca Rousseau care, în

Contractul social, nu pierde niciodată· prilejul de

a numi poporu l -"suveranu r'.

În

acelaşi mod a procedat acel prinţ care,

dornic să 'abol ească nobilimea din regatul său, şi-a imaginat, pentru a nu deposcda pe nimeni dc bunuri. să-şi Înnobileze În acelaşi timp toţi supuşi i . Ce-i drept, savanţii noştri de astăzi au un alt argument în favoarea termenului pe care îl folosesc; dar acesta nu este cu nimic mai convingător decât celelalte. În speculaţiile lor filosoficc, ei pleacă toţi; Într-aqevăr, nu dc la lume sau de la conştiinţa pc care o avem despre ea, ci de la Dumnezeu, ca de la un principiu dat şi necunoscuL Dumnezeu nu este quaesi,lllm-ul lor, ci datllln-ul lor. Dacă ar fi copii, le-aş arăta că asta Înseamnă să fac i un raţionament greşit, dar ei ştiu acest lucru la fel de bine ca minc. Numai după ce Kant a demonstrat neputinţa vechiului. şi onestului dogmatism care vroia să meargă de la lume la Dumnezeu şi n-a ajuns, aceşti domni îşi închipuie că au descoperit o soluţie fericită şi că au dat dovadă de o mare fineţe; să mă ierte cititorul timpurilor viitoare că l-am făcut să-şi piardă vremea cu oameni pe care nu-i cunoaşte. Orice privire aruncată asupra lumi i, a cărei cxplicaţie este 'sarcina ,filosofului, ne atestă ' şi ne confirmă că voinţa de a trăi,

departe de a fi o personificare arbitrară, sau chiar un cuvânt lipsit de înţel es, este dimpotrivă singura expresie adevărată a esenţei intime a acestei lumi. Totul se îngrămădeşte şi se îmbulzeşte spre existenţă, pe cât posibil spre existenţa organică, adică spre viaţă, pentru a atinge apoi treapta ei cea mai de sus; natura animală ne dovedeşte deci limpede că voinţa de a tr-ăi este nota fundamentală a fiiriţei noastre, singura ei proprietate imuabilă şi absolută. Să contemplăm această ardoare a viePi universale, să vedem graba infinită, această uşurinţă, această exuberanţă cu care, în orice loc şi la orice oră, voinţa de a tr ăi face violent eforturi către existenţă, împrumută forme nenunlărate, llZeaz.:,l de fecundări şi de germeni, şi în lipsa lor de generat/o uequivoca fără a pierde o singură ocazie de a trage cu avidimte spre s l I1e cea mai mică substanţă capabilă de viaţă. Să privim apoi acele nelinişti groaznice, acele revolte sălbatice din partea sa, când trebuie, în vreunul din fenomenele sale izolate, să se despartă de existenţă, acolo 1 62


Arthur Schopenhauer mai ales unde această sfâşiere apare În lumina conştiinţei Se pare că î�

acest fenomen unic lumea Întreagă ufmează să fie di strusă pentru

totdeauna şi toată fiinţa unei creaturi vii · astfel ameninţată se reduce

dintr-o dată la o luptă, la o rezistenţă disperată îm potriva morţii . Să vedem de exemplu neliniştea incredibilă a unui om înainte de moarte.

interesul imediat şi serios al tuturor martorilor care iau parte la

suferinţa lui şi bucuria nesfâr.şită care pune stăpânire pe ei când acesta

este salvat. Să nu amintim spaima gl�cială care

ne cuprinde când auzim

pronunţâIidu-se o condamnare la moarte, oroarea noastră profundă la . . vederea pregătirilor de execuţie, m ila care nc s fâşie suflctul În faţa

spectacolului execuţiei. Ai crede că cstc vorba de cu tot� l altceva decât de a scurta pur şi simplu cu câţiva ani o existenţă pustie, tristă, înăcrită

de Ulii de grij i şi mereu nesigură; ai crede cu adevărat că este un eveniment de o · importanţă extraordinară să vezi un individ sosind cu câţiva ani mai devreme acolo unde, după o

existenţă efemeră,

el are de

stat m.iliarde de ani. Toate aceste fenomene sunt dovad� evidentă că am aVl)t dreptate să stabilesc ca principiu inexpl icabil, dar care eu -

poate servi ca fundament oricărei explicaţii, voinţa de a trăi,' şi că

această vointă, departe de a fi un cuvânt sonor lipsit de sens, ca absolutul , in nitul, ideea sau alte expresii asemănătoare, este real itatea

fi

supremă cunoscută de noi, este chiar substanţa şi miezul realităţii

noastre.

Să facem acum abstracţie 6 vrcmc dc acvastă intcrpretare venită

din adâncul fiinţei noastre, şţ să ne situăm ca străini vizavi de natură,

pentru a o sesiza obiectiv.

Găsim că, Începând cu treapta vieţii

organice, ea nu are decât un scop: conservarea tuturor speciilor. Pentru

aceasta ea lucrează prin supraabundenţa nemăsurată a gemlenilor, prin

violenţa nerăbdătoare a instinctului sexual, prin graba acestui instinct de a se plia tuturor situaţiilor şi tuturor circumstanţelor, la nevoie chiar

a unei procreaţii hibride, în sfărşit prin instinctul dragostei materne a cărei puteft!, la unele specii animale, întrece dragostea de sine şi o face

pe

mamă

să-şi

sacrifice

viaţa

pentru

salvarea

puilor.

Individul

dimpotrivă nu are pentru natură decât o valoare indirectă, aceea a unu i simplu mij l oc pentru menţinerea speciei. În afară de aceasţa existenţa lui îi este indiferentă şi ţa singură îl conduce spre pieire, de Îndată ce el

încetează de a fi capabil să-i servească scopul. De ce individul? O ştim

În mod clar; dar de ce specia? Iată o întrebare la care natura,

considerată din punct de vedere pur obiectiv· nu ne furnizează nici un răspuns. Căci În zadar căutăm să descoperim o finalitate acestei agitaţii

necunnate, acestui impuls spre existenţă, acestei îngrijorări continue 1 63


Lumea ca voinţă şi reprezentare

pentru conservarea speciilor, pe care le constatăm la tot pasul. Energia şi timpul indivizilor se cheltuie în întregine în eforturi pentru întreţinerea lor şi a progeniturii, şi abia le ajung şi nu întotdeauna_ Chiar dacă o dată, din întâmplare, rămâne un excedent de forţă ca urmare a bunăstării, şi În plus, la singura specie dotată cu raţiune, un excedent de ,cunoaşte-re, a�esta este un rezultat prea puţin important pentru a face din el scopul întregii activităţi a naturii. - Privind lucrurile obiectiv şi cu un ochi străin, s-ar părea că singura grijă a naturii este să nu lase să se piardă nici una din ideile sale (pl atoniciene), adică din acele forme permanente: fericita descoperire şi dispunerea ideilor sale (dintre care succesiunea celor trei regnuri animale pe suprafaţa pământului n-a fost decât preludiu) ar fi satisIacut-o în aşa ilO grad, încât unica ei teamă ar fi acum să vadă dispărând vreuna din aceste frumoase invenţii, adică să vadă vreuna din formele sale scăpând din înlănţuirea timpului şi a cauzalităţii. Indivizii sunt înt�-adevăr trecători ca apa curgătoare; ideile din contra sunt�tatornice ca vârtejurile râului; ele nu trebuie deci să dispară decât dacă izvorul seacă. -Asupra acestui punct de vedere enigmatic ar-trebui să ne oprim dacă natura nu ne-ar fi dată decât din afară, adică obiectiv; ar trebui atunci s-o credem provenită din însăşi această cunoaştere care o concepe, adică născută pe domeniul reprezentării, şi pe acest teren noi ar trebui să ne menţinem în cforturile noastre de a lămuri problema. Dar nu este aşa şi putem cu siguranţă pătrunde cu privirea în interiorul naturii; ce este acesta într-adevăr dacă nu propriul nostru interior, în care natura, aj unsă pe treapta supremă l a care se putea ridica prin activitatea sa, primeşte, în conştiinţa proprie, lumina directă a cunoaşterii? Aici voinţa ne apare c'a un principiu diferit Iota genere de reprezentarea în care natura există, desfăşurată în fiecare din ideile sale, şi ea ne furnizează dintr-odată acea explicaţie pe care nu o puteam niciodată găsi pe calea pur obiectivă a reprezentării. Subiectivul ne dă deci aici c,he.ia interpretării _ obiectivului. Am stabilit mai înainte, ca trăsătură a acestui subiectiv, sau acestei voinţe o pornire nestăpânită a tuturor animalelor şi a tuturor oamenilor de a-şi conserva şi a-şi prelungi cât mai posibil viaţa; pentru a recunoaşte în această pornire o rţă primă şi absolută: mai trebuie să ne dăm seama cu exactitate că ea nu este în nici un caz rezultatul unei cunoaşteri obiective a val orii vieţii, ci că este independentă de oricc cunoaştere, sau în alţi ternleni că aceste fiinle nu se prezintă ca tinzând spre o ţintă care le atrage, ci ca împinse de o energie invizibilă_

ţb

164


Arthur Schopenhauer În acest sCQP,

să începem prin a trece în revi stă nenumărata' serie

:1

animalelor. Să privim infinita diversitate a forme l or lor, modificărik

aeîncetate pe care le suferă pentru a se adapta mediului, modului de viaţă . a fiecăru ia. Să contemplăm în acelaşi timp arta lnimita1) i I ă, şi

în

egală măsură perfectă la toţi indivizii, care prezidează structura şi mecani sm ul lor, in sfârşit consumul incredibil de forţă, de Îndemânarc,

de prudenţă şi de activitate, pe care fiecare animal, pe durata vieţii, este

condamnat

să-I facă fără odihnă. Să mergem mai departe acum: să ne

reprezentăm zelul neobosit al amărâtelor fumicuţe. să privim necrofor (Necrophof1Js Vespillo) îngropând singur · În două

acel

zi le

cadavrul unei cârtiţe de patruzeci de ori mai mare decât el, pentru a-şI depune înăuntru ouăle şi asigura hrana viitoarei generaţ i i (Glcd i sck

Phys. Bol. Econ. , disertaţie III, 220); să ne gândim că în general \ iaf<i

celor mai muhe insecte nu este decât o trudă conti nu ă pentru a pregăti

alimentele şi locuinţa lan-'elor care se vor naşte mai târziu din ouă ')i CJ apoi

aceste

larve,

du pă ce au devorat aceste

transformat in crisal id e ,' intră în viaţă pentru

a

a l i mente şi

S :tll

relua pe so co tea la lor

aceeaşi· trudă. Să ne spunem că la fel viaţa pasări lor se petrece în mare parte operând l ung i le şi anevoioasele lor m igraţii, apoi constru indl l - ş i

cuibul, aducând hrană pu il or destinaţi ş i ei, î n anul care vine. să j mcc

acelaşi rol; că astfel totu l lucrează mereu pentru un viitor care apoi n u se

arată, şi ne vom putea împied i ca ' :-\ căutam dil). ochi rcc0m pci1sa

acestei arte şi acestei trude, scopul a carui imagine p rezentă În

ochj i

animalelor le Îndeamnă la această agitaţie neînt reruptă; ne p u tcm .

intr-un cuvânt, împiedica acestor eforturi? Care este

să ne întrebăm: care este rezultatul tuturor fi nalitatea existenţei animale care cere toaie

aceste rânduieli fără de număr? - Nu ni se poate nimic arăta în afară de

satisfacerea foamei şi a instinctului sexual, şi poate de un scurt moment

de tihnă de care îi dat să aibă parte orice animal în mij l ocul necazu rilor şi eforturilor lui infinite.

Dacă avem în vedere pe de o parte

ingeniozitatea inexprimabilă a creaţiei, bogăţia de nespus a mijloacel or folosite, şi .pe de altă parte sărăcia rezultatului urmărit şi ob � nut, nu

poţi să nu admi ţi ca viaţa este o afacere al cărui câştig este departe de a acoperi cheltuielile. Acest luc-ru este evident mai ales la unele animal e a

căror existenţă este deosebit de simplă. Să privim de exemplu cârtila,

această . lucrătoare neobosită. ,Să sape din greu cu ajutorul labclor enorme în formă de paletă, aceasta este ocupaţia ei cât trăieşte , o

noapte constantă o înconjoară; ea nu are ochi embrionari decât ca să fugă de lumină. Este singurul adevărat

animal nocturnum, mai mult

decât huhurezii, bufniţele, liIiecii care văd noaptea. Ce folos are de pe 165


Lumea ca voinţă şi repre:.elltare urma acestei �istenţe atât de bogate în necazuri, atât de sărace

.

în bucurii? Hrana şi împerecherea, adică nimic mai mult decât mijloacele de a continua acelaşi trist trai şi de .a-I reîncepe într-un nou individ. Astfel de exemple sunt dovada frapantă că înţre oboseala şi zbuciumul vieţii şi produsul sau câştigul cu care te alegi; nu există nici o proporţie. La animalele care posedă vederea, conştiinţa lumii vizibile, oricât de subiectivă este şi de mărginit;! la influenţa motivelor, dă încă vieţii o aparenţă de valoare obiectivă. Dar cârtiţa oarbă, cu organizarea ei atât de perfectă şi .activitatea ei neobosită, redusă rând pe rând la a se hrăni cu larve de insecte sau la a suferi de' foame, face să sară În ochi disproporţia dintre mijloace şi scop. - În ' această privin�ă, studierea regnului animal lăsat în voia sorţii în regiunile nelocuite este de asemenea foarte instructivă. Găsim o frumoasă zugrăvi re a acestuia, ca şi a suferinţelor pe care, fără participarea omului, natura l� pregăteşte singură creaturilor sale, în Tablourile naturii de Humboldt, ed. a II-a, paginile 3 0 şi urm. ; Humboldt nu uită nici, pagina 1 4, să arunce o privire asupra suf�rinţelor analoage pe care le îndură rasa umană, întotdcauna şi pretutindeni Împărţită în două tabere şi în luptă împotriva ei înşişi. Şi totuşi în existenţa simplă a animalelor, uşor de cuprins cu privirea, putem sesiza mai uşor nimicnicia şi zădărnicia eforturilor oricărui fenomen. Varietatea organizărilor, perfecţiunea mijloacelor care servesc la a adapta aceste organizări la mediul şi prada sa prezintă aici un contrast şi mai iZbi,or cu orice scop final carc poate fi presupus; în locul acestui scop, un moment de tilmă, o putere trepătoare, a' căror condiţie �ste nevoia, dureri îndelungi 'şi numeroase, o luptă neînfetată, bellum omn;-um, obligaţia pentru fiecare fiinţă de a fi rAnd pe rand vânător şi vânat, agitaţie, privaţiune, mizerie şi spaimă, Strigăte şi urlete, iată tot ce ne apare; şi toate acestea vor continua aşa, in secula secu/orum, sau până când scoarţa planetei noastre va ajunge odată să sară În aer. Junghun povesteşte că a zărit în Java o câmpie acoperită cu oseminte cât cuprinzi cu ochii şi pe care a luat-o drept un câmp de bătaic: şi totuşi acestea nu erau altceva decât scheletele unor mari broaşte ţest&se, lungi de cinci idoare, 'şi înalte de trei picioare, care, la ieşirea din mare, o apucă p acest drum· pentru a merge să-şi · depună ouăle; ele sunt atunci asaltate de câini sălbatici (canis rutilans), care, strânşi în. haite, le răstoarnă pe spate, le smulg carapacea inferioară, micii solzi de pe abdomen, şi le devoră'astfcl vii. Dar adesea atunCi se întâmplă ca un tigru să se năpustească asupra câinilor. Acest specta�ol dezolant se repetă de mii şi mii 'de ori, an de an. Oare de asta se nasc aceste br()aşte ţestoase? Cărei crime datorează un asemcnea

l

. 1 66


_. _ _ . _ - - - _

.. _--

supliciu') De ce toate aceste scenc de grouz...'i? Nu există la această

intrcbmc dcdH un răspuns: aşa se ob icctiveaz.ă voinţa de a tră{ Treb u i e să o studiem cu atenţie şi să o ses iz.lm bine pentru a reuşi să înţelegem esenţa ei şi lumea: nu este Sti rici ent să creem no�iuni

�cncralc.

pentru a Înălţa apoi pc acest tI.II1dament castele în vânt.

lnţdegerea marelui spectacol furn izat de obiectivarea voinţei

ca

li

dc a trăi,

şi a Însuşirilor care-Î compun esenţa. cere, e adevărat, o examinare Le Siecle din 30 aprilie 1 83 9 ne descrie foarte bine întâmplarea unnătoare

unei veveriţe f�lSci llatii ma gi c şi devorată de un :$arpe . .. \

�itea/;l

discuţie

lin

Dupfl ce

vcverilă

J I . c:ii I;"î [c)f' wrG tnemai

il

vi zital nlai I n u l te prov i ncii <1

..:xcmp l u cl Inos despre putelea de hlscinll\ie

uin

insula Javu

şarpclui. C:i1ătorul in

îl\ccpea să urce Junjind, unul din munţii nUiniti de o l andezi Pepergebergte. a

pfltruns

îutr -o pădure deasă, el II linit pe ramurile

ue Java cu cap l l l alb, care se juca

cu

ullui

kij ati lellm o

gra{ia şi agilil atea propri i ace�tei li::rmt:di tDm e specii L1e rO/iltoare. Un cuib siCri c lonnat din rămurele l1exihile şi din

muşchi pl a sat îl\ vârful copacul ui , la împreunarea din lre două crengi, şi o ca vitate

�ituHtii În

lnlllch i păreau să tie punctele de reper ale jocurilor ei. Ahia se îndepărta

tic ele !ji se grăbea să revi nfl . Era în luna iul ie şi d esigur veveri1a îşi avea sus puii şi

jos provi /ji l e L1e bucle. Deodată ea Iii cupli ns ă de spainlă, mişcăril e îi deveniră dezoruona te, părea sfl c aute să pună un obstacol între ea şi unele părţi ale copacului; ilpoi se ghemu i l1emi :;;catii între două ramuri. CăIătoml

avu

sentimentu l că un pericol

o ameni nta pe mi c a vietate, dar nu putea ghici care. EI se apropie şi d<;scoperi, după o examinare atentă într-o scoJ'bură a lnmchiul ui , o viperă cu ochii privind fix în di reC\iă

vcvcritci.

Căliitoml nostm tremură pentru hietul animal. Vipera era atât L1e

absorbită de pradă încill nici nu pflIl:a să remarce prezen\.a WlUi om. căl ătorul l-ar ti putut ajuta pe neferi citul tragic .

Veveri ta I1U

rozc'iti)r,

ucigiind şarpe l e.

Înannat, Deznodământul fu

înWrLi e să scoatii un ti păt tilnguitor care, pentru toţi cei care îl

cunosc, denotă prezen\.a în vecinfltate a unui ··şarpe. Ea Înaintă puţi n, încearcă să dea înapoi, reveni înainte, Încercă din nou să dea înapoi, dar se upropie tot mai mult de

şarpe. Încolăcită, cu c a pul pe deasupra inelelor, nemişeată vipera nU-o sdlpa din; ochi. Din nunură în ramură, şi coborând meteu jos, veverita lţjunse

la partea

de jos a

mlllchiul ui. Atunci bietul animal nici nu mai căuta să se sustragă pericolului .

de

() t(>I1ii

Atras

invizi bilă, şi ca prin� de a meţeal ;l , el se- aruncă în gura şarpelui, care se

deschise di ntr-o dată nemăsurat pentm !l-I îngh iţi. Pe cât vipera tiIsese de inertă

piină atulll.:i , pc atiit d even i de act ivă de îndată ce fu în posesi a prăzi i . Destăcilndu-şi

inelele şi uruncându-se de jos în sus cu o agi l i tate de neconl:eput, ea aj unse într-o cl ipi tr. în vârli.11 copacului, unde se du s e des igur să digere şi să doarmă. Al:est exemplu,

ClI ceea ce

reiese din el, ne tuce să Întel egem s pir i tu l care mai sus . ÎTItâmpl H rea are

animil natura, ca şi adevărul sentintei lui Aristotel, a m inti tă valoarea

sa

nu

numai

în ce pri veşte fenomenul fascin<lţi ei , ci şi ca argument în

fa voarea pesimismului: Că un

<lnimal

este surpri ns şi devorat de un altul, est e un

rău, dar care nu prea arc de I:e Sil ne indigneze; dar ca o bi ată veveriţă i nocentă,

instalatii în cuib lângă puii ei, să tie forţată pas cu pas, . cIătimîndu-se, în ci uda rezi stenţei şi plânsetelor ei, Sil meargă S[I se arunce singură şi în deplină cunoştintă in gura ciisc ată a şarpelui, iată ceva întficoşiitor şi revoltător. - Ce detestabil lucnl .

această naturil din care facem parte.

Hi7


Lumea ca voinţă şi reprezentare

mai precisă şi un studiu mai detaliat decât trebuie pentru a o scoate la capăt cu lumea intitulând-o Dumnezeu, sau pentru a ajunge, cu o stupizenie pe care numai patria germană o putea crea şi gusta, să declari că ea este "ideea în altfel de fiinţare a sa"; căci acestea sunt inepţii care, timp de douăzeci de ani, i-au .încântat pe proştii din vremea mea. Pentru panteism sau spinozism, ale căror sisteme actuale nu sunt decât travestiri, trama lumii se deapănă la nesfârşit şi la fel în puru rea şi în vecii vecilor. Căci lumea este atunci un Dumnezeu, un

perfectissimum;

nu

poate 'exista

ens

nimic, nu poate fi conceput nimic mai

bun. Nu- este deci nevoie de mântuire, şi aşa ceva nu există. Cât despre a sesiza scopul acestei tragii comedii, nu este necesar să-I căutăm mai departe, căci ea nu are spectatori, şi acţorii înşişi, în afara unei amărât! plăceri

întru

totul

negative,

sunt

condamnaţi

să îndure

chinuri

nesfârşite. Să ne întoarcem acum privirile spre rasa umană. Gradul de complicaţie este desigur aici mai mare şi tabloul capătă o tentă mai serioasă; dar însuşirea fundamentală rămâ!1e totuşi aceeaşi. Şi aici viaţa ni se prezintă, nu ca un prezent de care ne putem bucura, ci ca o datorie, ca o pedeapsă pe care trebuie să o ispăşim. Nu găsim aici, prin u rm are, nici în ansamblu şi nici în detaliu, decât mizerie universală, oboseli fără odihnă, eforturi constante, luptă fără sfârşit, activitate forţată şi tensiune externă a tuturor forţelor fizice şi intclectuale. Milioane de oameni, reuniţi În naţiuni, aspiră la fericirea lor comună şi fiecare individ aspiră la fericirea sa proprie; dar această .operă cere mil ioane de victime. Când iluziile nesăbuite, când subtilităţile politicii îi

împing la războaie crâncene pe unii îm otriva altora, trebuie atunci ca sudoarea şi sângele maselor să curgă în valuri pentru a realiza ideile şi a ispăşi greşelile câtorva.

În

timp de pace, industria şi comerţul sunt

înfloritoare, invenţiile fac ' m inuni, mările sunt brăzdate de nave, din toate colţurile lumii bunătăţile curg şi valurile înghit mii de oamen� Toţi se agită, unii prinşi de gânduri, alţii de fapte, tumultul este indescriptibil. - Dar,. dincolo de toat� acestea, scopul care este? Să asiguri pentru un scurt interval de timp existenţa 'unor indivizi efemeri şi chinuiţi ; în cel mai fericit caz, o mizerie suportabilă, o absenţă de .

griji cu totul relativă, dar asupra căreia se abate în curând plictiseala care

el

Din

acest punct de vedere,

pândeştc; în sfiirşit reproducerea acestei rase şi a activităţii ei. şi

ţinând cont

de

această evidentă

disproporţie dintre trudă şi câştig, voinţa de a trăi ne apare, privită obiectiv, ca o nebunie, iar subiectiv ca o iluzie care pune stăpân ire pe orice fiinţă vie şi o face să-şi investească întreg efortuL facultă.ţilor sale

168


Althur Schopenhauer

il unnărirea unui ţel fără valoar�. Dar o examinare mai atentă ne va

.-ăta că şi aici este vorba mai curând un impuls orb., un instinct fără Irmei şi fără motiv. Legea motivaţiei se extinde într-adevăr, aşi cum am arătat la § 29 lin primul volum, numai asupra acţiunilor izolate, nu şi asupra 3IlSambiului "şi totalităţii voinţei. Raţiunea acestui fapt cst� că dacă mtbrăţişăm cu privirea rasa umană cu agitaţiile ei luată in ansamblul şi in generalitatea sa, spectacolul care ni se ' oferă este cel al unor marionete trase, nu de fire exterioare, în felul marionetelor obişnuite, şi ca în cazul actelor -izolate; ci mişcate mai curând de un mecanism interior. Căci comparaţia făcută mai sus a activităţii neîncetate, grave şi trudnice a oamenilor cu rezultatul real sau posibil cu care aceştia se aleg pune în plină lumină disproporţia enunţată, arătându-ne insuflcienţa absolută a scopului de atins, luat ca forţă motrice, pentru explicarea acestei mişcări şi acestor agitaţii necontenite. Ce este intr-adevăr, o scurtă amânare a morţii, o uşurare pentr.u a clipă de griji, un răgaz acordat durerii, (} satisfacete momentană a dorinţei, pe lângă victoria atât de frecventă şi triumful sigur al morţii? Care ar fi puterea unor astfel de avantaje, luate ca adevărate principii motoare de o rasă umană nenumărată şi mereu reînointă, care nu încetează să alerge, să se împingă, să se îmbulzească, să se frământe, să se zbată, pentru a reprezenta toată istoria tragicomicrt a lumii, care, mai mult, suportă ironia unei asemenea existenţe şi se străduie să o prelungească cât mai mult posibil? - Evident toate acestea sunt inexplicabile, dacă e să căutăm cauzele motrice în afara figurilor, dacă ne imaginăm rasa umană împinsă de cugetările-raţiunii sau de alt resort de acelaşi gen (un fel de fire conducătoare) să facă acest efort spre bunurile care o aşteaptă şi a căror cucerire ar fi recompensa proporţională a trudei şi a suferinţelor ei de fiecare clipă. Dacă ar fi aşa, de mul� vreme fiecare ar fi exclamat: "E mai mare daraua decât ocaua", şi ar fi cedat partida. Dar fiecare om, dimpotrivă, veghează asupra vieţii sale şi o apără ca pe un gaj preţios care i s-a încredinţat cu grea răspundere, şi aceasta în mijlocul grij ilor nesfărşite şi a nevoilor constante, printre care se petrece existenţa. Scopul şi raţiunea, câştigul " final, el nu-l vede, ce-i drept; dar a crezut fără să cerceteze şi pe cuvânt în valoarea acestui gaj, ignorând în ce constă ea. De aceea am spus că aceste marionete nu sunt manevrate din afară, ci poartă fiecare înăuntrul ei mecanismul care îi comandă mişcă.;le. Acest mecanism este voinţa de a trăi, manifestată sub fonna unui resort neobosit, a unei porniri oarbe, a cărei raţiune suficientă nu se găseşte in lumea exterioră. El îi ţine pe indivizi legaţi 169


Lumea ca voi11ţă şi reprezentare

de această scenă şi este primum

mobile

al evoluţici lor; pentru obiectele

exterioare, dimpotrivă, motivele nu determină decât

într-un caz

dircc�ia specială

izolat: căci altfel, cauza ar fi. departe de a răspunde

efectului. Căci, aşa cum orice manifestare a unei. for�e naturale arc o

cauză, fără ca forţa naturală însăşi să aibă una; tot aşa orice act

voluntar izolat presupune un motiv, dar voinţa în' general nu; mai mult,

aceste două cazuri nu sunt, în fond, decât unul şi acelaşi. Pretutindeni

voinţa, principiu metafizic, este limita oricărei examinări, limită pc care

experienţa nu a depăşit-o vreodată. Acest caracter prim şi necondiţional

al voinţei este explicaţia ataşam entului nemăsurat al omului [a�ă:' de o

existenţă plină de zbucium, de nefericire, de durere, de nelinişte sau de

plictiseală, care, privită sub aspectul ei pur obiectiv, ar trebui să-i

inspire o profundă oroare; tot în acest caracter al voinţei găsim şi

raţiunea temerilor excesive ale omului la apropierea unui sfârşit care

este totuşi singuDII lucru de care nu se poate îndoi . ' - De aceea vedem

adesea câte o fiiniă nenorocită; defonnată şi încovoiată de ani, de ' lipsuri şi de boală, jmpl orându-ne 'Min ·adâncul inimii să o aju1.ăm să-şi

prelungească o existentă al cărei stărşit ar părea demn să şi-l dorească

neîntârziat şi cu ard are, dacă am

determinap în aceasta de o

judecată obiectivă. �ar în locul rapunii, ac�onează voinţa, ca i nstinct al vieţii, ca dorinţă şi putere de a trăi: aceeaşi for�� face să crească

planta. Această putere de a trăi poate fi comparată Cu o frânghie care

ar fi întinsă pe deasupra teatrului de marionete constituit din lumea oamenilor: păpuşile ar fi prinse de ea cu ajutorul unor fire invizibile, şi

nu· ar

fi ţinute decât în aparenţă de podeaua de sub ele (valoarea

obiectivă a vieţii). Dacă într-o zi coarda ar slăbi, manechinul s-ar

prăbuşi; dacă ea se rupe, el trebuie să cadă deoarece podeaua nu-I

susţinea decât în aparen�ă; ace(lşla peJţtru că scăderea plăcerii de a trăi

dă naştere jpohondriei, spleen-u lui, melancolici, iar epuizarea completă

a acestei plăceri duce la sinucidere, spre care îl împi nge pe om orice,

adesea chiar. un motiv imaginar: el îşi caută ceartă sieşi pentru a se

ucide, aşa cu m alţii caută ceartă unui al treilea într-un scop asemănător ; mai mult, la nevoie el se. va lăsa antrenat spre sinucidere fără un motiv

anume. (Cf. , drept dovadă, Esquirol,

Despre bolile mintale, 1 t!3 8). Şi

agitaţia, mişcarea care 'ne umple viaţ.:'l, se explică ca şi răbdarea care ne

face s-o îndurăm. Această activitate febrilă nu este decât rezultatul unei alegeri libere; dar în timp ce fiecare ar

fi fericit să' se bucure de odihnă,

asalturile nevoii şi plictiselii întreţIn această mişcare de titirez. De aceea I

CI'. Slântul Augus�in. De civitate

comentariu l a cee� c e a m spus aici.

Dlâ.

1 70

Iiv. XI, el!. XXVII cu

tin

inlerCSil l l !


Arthur Schopenh auer

mtă existenţa noastră, în ansamblu şi în detaliu, poartă însemnelc amstrângerii: fiecare individ este leneş în adâncul inimii

şi

aspiră la

odihnă; dar este rorţat să înainteze, asemeni plan�tei pe care locuieşte,

pe care numai forţa care o ' împinge înainte o împiedică să cadă pe soare. Totul este deCi într-o tensiune continuă, într-o agitaţie forţată, şi mersul lumii se efectuează, după expresia lui Aristotel (De caelo, II,

1 3),

ou cpuO'et, w..Âa �ta

(motu, non naturali, sed violento). Numai

in aparenţă oemenii sunt chemaţi înainte; în realitate ei sunt împinşi în urmă; nu viaţa. îi atrage, ci nevoia îi mână şi îi face să meargă. Legea motivaţiei, ca orice cauzalitate, este o simplă formă it fenomenului. - Ş i ca

s ă spunem aşa, aici este originea acelei laturi comice, . burleşti,

groteşti a vieţii: căci un individ alungat înainte Iară voia lui dă din mâini şi din p icioare cum poate, iar învălmăşeala care rezultă de aici

produce adesea un efect bufon, dar suferinta ascunsă în spatele acestui . voal nu este mai puţină serioasă şi reală.

Din toate aceste consideraţii reiese deci clar că voinţa de a trăi nu

este o consecinţă a cunoaşterii vieţii, nici un fel de concluzie ex praemissis, nici, în general, ceva secundar; chiar dimpotrivă, ea este principiul prim absolut, premisa tuturor premiselor, şi ea merită de aceea să devină punctul de plecare al filosofiei; nu voinţa de a trăi apare ca o consecinţă a lumii, lumea este produsă ca o consecinţă a . a trăL

voinţei de

Nici nu este neapărată nevoie să atrag atenţia că aceste consideraţii

cu care

se termină Cartea a doua anunţă dej a puternic gravul subiect al

Cărţii a patra; ele mi-ar fi permis să trec la el imediat, dacă planul meu nu m-ar fi obligat să încep prin a intercala un al doilea studiu despre

lumea ca reprezentare, subiect mai surâzător din Cartea a treia, dar a

cărui concluzie ne va conduce printr-o tranziţie directă la a patra.

1 71


S U P L I M ENT LA CARTEA A TREIA

Et is similis spectatori est,quod ab omni separatus spectaculum videt.

(Oupnekhat,

. 1

voi. J.

p.304)

CAPITOLUL XXIX 1

Despre cunoaşterea ideilor Noi nu am examinat până acum

intelectul decât

în condiţia

sa

primă şi naturală de sclav în serviciul voinţei, în aceasta, a tn;ia carte, el apare eliberat de această servitute; dar să ne grăbim să remarCăl\' că este vorba nu de eliberare durabilă, ci numai de un scurt moment de răgaz, de eliberare excepţională şi, ce-i drept, momentană din serviciul destul de detaliat în primul volum, nu

am

de adăugat aici decât un mic

număr de consideraţii complementare. Aşa cum

am

arătat la § 33, intelectul în serviciul voinţei, adică în

funcţia sa naturală, nu cunoaşte la propriu decât raporturile dintre lucruri; mai întâi relaţiile lucrurilor cu voinţa căr�ia el îi aparţine, ceea ce serveşte chiar la a face din acestea motive; şi în plus apoi, pentru a completa această cun�aştere-, . relaţiile lucrurilor Între ele. 'Această ultimă cunoaştere nu capătă oarecare întindere şi semnificaţie decât în intelectul uman; în intelectul animal, chiar şi cel mai dezvoltat, rămâne închisă în limite înguste, Este evident că înţelegerea relaţiilor lucrurilor între ele nu intră decât indirect în serviciul voinţei. Ea este deci tranziţia .spre cunoaşterea total obiectivă, în întregime dependentă de voinţă: ea Acest capitol

se

referă la § 30-32 din primul volum. 1 73


Lumea ca voinţă şi reprezentare

este cunoaşterea ştiinţifică care duce la cunoaşterea artistică. Să presupunem Într-adevăr un obiect dat ale cărui numeroase şi diverse ! relaţii le sesizăm direct; esenţa proprie obiectului reiese din ele ou o claritate tot mai mare şi ajunge să se degaje de acestea pe nesimţite,

esenţa fiind compusă din simple relaţii de care ea totuşi diferă În

totalitate. în procesul înţelegerii aservirea' intelectulu� voinţei nu încetează în acelaşi timp să slăbească şi să devină mai indirectă.

Intelectul are destulă forţă să ia �onducerea, pentru a nu-i păsa de

raportul lucrurilor cu vointa, pentru a-i substitui întelegerea esentei obiective pure a fenomen.ul i care se exprimă prin to te relaţiile; el 'se

clibcrcază atunci nu numai de serviciul voinţei, ci şi de conceperea

simpleldr relaţii, şi în felul acesta şi de conceperea obiecţului individual ca atare. Înţelegerea planează atunci într-un avânt liber, detaşată de

orice voinţă; din individ ea nu mai cunoaşte decât partea esenţială, adică toată spec ia; ea nu mai are deci ca obiect decât ideile, în sensul În care iau eu şi Platon acest cuvânt de care s-a abuzat atât de mult, adică

în sfărşit fonne�e persistente, imuabile, independente ale existenţei temporale a indivizilor, specie.\' rerum, care constituie obiectivitatea

proprie fenomenelor. Desigur o idee astfel. concepută nu este încă

esenţa însăşi a lucrului în sine, obţinută cum este din cunoaşterea simplelor relaţii; dar ca rezultat al sumei tuturor relaţiilor, ea este

caracterul propriu obiectului; ea este astfel expresia completă a fiinţei

percepute ca obiect sesizată nu în raportul cu o voinţă individuală, ci

aşa cum se manifestă ea de la sine şi determină în acest fel ansamblul relaţiilor sale singurele . recunoscute până acum. Ideea este rădăcina comună tuturor acestor relaţii, şi prin umiare fenomenul �omplet şi perfect sau, după tennenul pe care l-am folosit în corpul lucrării, obiectivarea adecvată a voinţei pe această treaptă a manifestării sale. FOffila Însăşi şi culoarea, elemente imediate totuşi în percepţia intuitivă

a ideii, nu fac în fond parte din ea; ele nu sunt decât mijlocul ei de

exprimare, căci riguros vorbind sp"aţiul îi este tot atât de străin ca şi timpul. În acest sens, 'în comentariul la Alcibiade de Platon, neoplatonicianul Ol)"mpiodore spunea deja (ediţia Kreutzer a lucrării

Proc/us şi Olympiodore, voI. II. p. 82): To EtSU�, IlE'taSESroxE JlEV

'tT\<; llopq>T\� 'tT\ uÂ.T\ allEpE� SE. ov /lf.'tEÂ.a6Ev E� m.rtT\�'tou SuxO"'ta'tou

, deci că ideea, în sine fără întindere, a conferit desigur

materiei fonna, dar a început prin a împrumuta de la ea întindere. Astfel deci, repet, ideile nu manifestă încă esenţa proprie, ci numai caracteru l

obiectiv al

lucrurilor,

adică-- întotdeauna . până aCum

fenornenul, iar acest caracter am fi condamnaţi să nu-l înţelegem, dacă 1 74


Mhur Schopenhauer .am ajunge pe o altă cale la o cunoaştere sau cel putin la un sentiment confuz al esentei intime a lucrurilor. Într-adevăr

�ici

ideile, nici în

..general o cunoaştere pur ob iectivă nu ne pot face să înţelegem această esentă însăşi; ea ar rămâne deci un mister etern pentru noi, dacă nu am

pute

� avea acces la ea pe o cu totul altă cale.

fiecare fiinţă dotată

Numai în măsura în care

cu cunoaştere este în acelaşi timp un individ,

şi prin

aceasta parte integrantă a naturii, ea găseşte o cale- de a pătrunde în adâncul naturii, şi aceasta în propria

ci

conştiinţă, unde această natură

intirnă îi apare sub forma cea mai directă şi, aşa cum am arătat, sub forma vOinţei. Prin urmare, ceea ce, privit ca pură imagine obiectivă.,

ca pură formă, şi desprins astfel de timp, nu mai puţin de orice rela�ii,

constituie ideea platoniciană, este, luat empiric şi în timp, specie sau

gen: specia este deci corelativul empiric al ideii. Ideea este la l})ropriu eternă, specia estt: de o du rată nfinită, deşi fenomenul ei poate dispărea

)

înseşi intră unul în altul : tbeU, nb o <;, specie (specie.\·), dar nu gen (genus): de

de pe vreo planetă. Numele lor

Ideea este aceea speciile sunt opera naturii, genurile sunt opera omului; acestea nu

specie.\', genus.

sunt într':'adevăr decât simple concepte. Există specii naturale

naturales);

dar

nu există genuri logice

(genera logica).

(specie.\·

produsele artei, nu există idei, ci numai simple concepte, adică

logica,

subdivizate în genuri secundare sau

specie.\' logicae.

pu s, în această privinţă, în primul volum, § 4 1 , trebuie

am s

Aristotel

(Meta(, 1, 9

şi XIII,

'Pentru

genera

La ceea ce să adaug că

5) dedară de asemenea că platonicienii

nu au admis ideile ca produse ale artei: DtOV OlXUX, xat 8 axtuÂ.toC;,

wv ou q>acnv EtVat Etbl1

(ut domus et annulus, quorUIn ideas dari negant). Cf 6coliastul, pag. 562, 63 din ediţia în 4 din Berlin_ aÂ.Â. ElITep (supple Aristotel spune mai departe (Me ta! , XI, 3): -

'

nOT\-EO''tt) EITl 'tWV q>UO'Et (eO''tt) Oto 011 ou xXa.xw� o nAa'twv Eq>l1 , o'tt f.t811 Ecrtt OIToO'a q>UO'Et

(si quidem ideae sunt, in iis sunt, quae natura fiunt: propter quod non male Plata dixit, quod species eor.um sunt; quae natura sunt); la care scoliastul, pag. 800, observă: xat 'tOU10 apEO'XEt xat amotc; 'tatC; 'tac; tbeac; 8qlEVOtC; 'tWV

(hoc eliam ipsis idea,i· ,� tatuenlibu.\' placet.· non enim arte jactorum ideas dari aiebant, sed natura procreatorum). De altfel rap UITO

'tEXV

teoria ideilor derivă, la origine, de la Pitagora, dacă totuşi nu vrem să

punem la îndoială inforina�iiIe furnizate de Plutarh în cartea De placitis , c . III. ·

philosophorum, 1,

Individul îşi are rădăcina în specie, timpul în eternitate; şi la fel

cum fiecare individ nu este individ decât pentru a închide

1 75

în sine

esenţa


Lumea ca voinţă şi reprezentare

speciei sale, la fel el nu are durată în timp decât pentru a exista de

asemenea în eternitate. Am consacrat În cartea unnătoare un capitol special vieţii speciei. . La § 49 din primul volum, am pus îndeajuns în lumină deosebirea

dintre idee şi concept. Cât despre asemănarea lor, iată care este

principiul ei. Unitatea originară şi esenţială a ideii este fracţionată şi

·împrăştiată în pluralitatea lucrurilor individuale de subiectul cunoscător, în functie de conditiile sensibile şi cerebrale ale perceptiei.

În munca sa d reflecţie r ţiunea vine apoi să restabilească a eastă unitate, totuşi numai in abstracta, cu titlul de concept; de universale, egal, ce-i drept, cu ideea din cunoâştere, dar îmbrăca.t într-o cu totul altă fonnă şi făcut astfel incapabil să devinâ obiect al intuitiei şi prin aceasta al detenninării constante. În acest sens (dar nu într-u altul) am putea uza de limbajul scolastic şi numi ideile univer.l'alia ante rem,

conceptele universalia post rem: între cele două stau lucrurile individuale, de care şi animalul are cunoştinţă. - Să nu punem la

îndoială acest fapt, realismul scolasticilor s-a născut din confuzia ideilor platoniciene, cărora le putem atribui o existenţă obiecti�ă şi reală, deoarece ele sunt în acelaşi timp specii, cu · simplele concepte,

cărora realiştii voiau la rândul lor să le confere aceeaşi existenţă; şi aici

îşi află originea victorioasa opoziţie a nominalismului.

1 76


CAPITOLUL XXX ' Despre subiectul pur al cunoaşterii Conceperea unei idei; introducerea acestei idei în conştiinţa noastră, cere în noi drept condiţie prealabilă o schimbare pe care .am putea-o totodată

privi

ca pe un act de renunţare '.la sine. Această schimbare

constă într-adevăr într-o separare momentană şi completă a cunoaşterii de voinţa proprie: cunoaşterea trebuie atunci să piardă total din vedere preţiosul gaj care i s·a încredinţat şi să considere lucrurile ca şi cum acestea nu ar putea niciodată privi în vrcun fel voinţa. Acesta este

singurul mijloc pentru cunoaştere de a deveni purul reflex al naturii obiective a lucrurilor. Orice operă de artă adevărqtă trebuie să aibă ca principiu şi ca bază o cunoaştere supusă acestor condiţii. Modificarea astfel reclamată în subiect, prin însuşi faptul că ea constă în eliminarea oricărei voinţe, nu poate deriva din voinţă; ea nu este deci decât actul ' liberului nostru arbitru, adică noi nu suntem răspunzători de el. Dimpotrivă, ea are ca origine o predominare momentană a intelectului aSupra voinţei sau, din punct de vedere fiziologic, o puternică excitare a activităţi i cerebrale intuitive, fără nici o excitare a înclinaţiilor şi pasiunilor. Pentru mai multă claritate, amintesc că în ce priveşte conştiinţa noastră aceasta are două feţe; ea este pe de o parte conştiinţa propriului nostru eu, adică a voinţei; pe de , altă parte, conştiinţa celorlalte lucruri,

şi cu acest titlu mai întâi cunoaşterea intuitivă a lumii

exterioare, apercepţia obiectelor. Cu cât una din laturile conştiinţei totale se conturează mai net, cu atât cealaltă se şterge. Conştiinţa celorlalte lucruri, sau cunoaşterea intuitivă, va fi deci cu atât mai perfectă, deci cu atât mai obiectivă, cu cât vom avea mai puţin conştiinţa propriului nostru eu. Se product\ aici un adevărat

antagonism. Cu cât avem mai mult conştiinţa obiectului, cu atât o avem mai puţin pe cea a subiectului; dimpotrivă cu cât subiectul ocupă mai mult conştiinţa, cu atât mai slabă şi mai imperfectă este intuiţia lumii exterioare. Starea cerută pentru o obiectivitate pură a intuiţiei comportă pe de o parte condiţii permanente, perfecţiunea creierului şi in general tot ce în constituţia sa fiziologică îi favorizează activitatea, Acest capitol se referă la §§ 3 3 ,34 din primul volum.

1 77


Lumea ca voinţă şi reprezentare

pe de altă parte condiţii trecătoare, deoarece ea este susţinută de tot ce creşte tensiunea şi receptivitatea sistemului nervos cerebral, fără a excita totuşi cea mai mică pasiune. Să , nu înţelegem prin aceasta băuturile spirtoase sau opium-ul, ci mai curând o noapte întreagă de somn liniştit, o baie rece, şi tot ce, caIm�d circulaţia şi forţa pasiunilor, dă activităţii cerebrale o predominare dobândită Iară efort. Aceste stimulente naturale ale muncii nervilor cerebrali exercită o acţiune care c reşte o dată cu dezvoltarea şi energia generală a creierului, ele detaşează din ce în ce mai mult obiectul de subiect şi sfârşesc prin a produce acea stare de pură obiectivitate a intuiţiei, care elimină de la sine voinţa din conştiinţă, şÎ"În care toate lucrurile apar cu o claritate şi o precizie mai intense; nu cunoaştem atunci ca să spuneam aşa decât lucrurile, fiiră a mai şti aproape nimic de noi; şi toată conştiinţa noastră nu mai este decât intermediarul care serveşte la a face să pătrundji obiectul intuiţiei în lumea reprezentării. Cunoaşterea pură, fără amestecul voinţei, se produce deci atunci când conştiinţa celorlalte lucruri devine atât de puternică Încât conştiinţa eului propriu dispare. Căci, pentru o cuprindere pur obiectivă a lumii, trebuie să nu mai ştii că-r apaIţiţ şi lucrurile câştigă În frumuseţe în ochii noştri pe măsură ce conştiinţa exterioară creşte şi conştiinţa individuală se şterge. - Dar orice suferinţă provine din voinţă, fundament al eului propriu; prin ştergerea acestei părţi 8" conştiinţei, orice posibilitate a suferinţei este deci suprirnată şi starea de obiectivitate pură a intuiţiei devine în acelaşi timp o stare de fericire absolută: de aceea am arătat că ea este unul din elementele desfătării estetice. Când dimpotrivă conştiinţa eului propriu, adică subiectivitatea, voinţa, iese '. din nou învingătoare, se produce imediat o' stare corespunzătoare d� rău şi de tulburare: o stare de rău, prin regăsi rea sentimentului materialităţii noastre, adică a organismului care în sine este voinţă; o stare de tulburare, prin efectul dorinţelor, al emoţiilor, al pasiunilor, al grijilor cu care voinţa, ajutată de inteligentă, începe din nou să ne umple conştiinta. Căci peste tot voinţa, ca p�incipiu al subiectivităţii, . este opusul, contnmul cunoaşterii. Cea mai mare concentrare ·a subiectivităţii se produce în a.ctul voluntar propriu-zis, care ne dă conştiinţa cea mai distinctă a eului nostru . Toate celelalte excitaţii ale voinţei nu sunt decât p�egătiri în vederea actului: actul însuşi este ,pentru subiectivitate ceea ce ţâşnirea scânteii este pentru aparatul electric. - Orice senzaţie corporală este în sine excitarea voinţei şi mai adesea, ce-i drept, a lui noluntas decât a lui volunta.\·. Excitarea voinţei pe cale intelectuală este cea datorată motivelor; atunci obiectivitatea însăşi stâmeşte şi pune în mişcare subiectivitatea. Acest 1 78


Ârthur Schopenhauer efect se realizează de îndată ce un lucru nu mai este obiectul unei

percepţii pur obiective, adică dezinteresate, dar provoacă, direct sau indirect, dorinţă sau repulsie, chiar şi numai prin amintire: căci el acţionează din acel moment ca motiv, în sensul cel mai larg al ' cuvântului .

Să remarcăm aici că gândirea abstractă şi lectura. amândouă legate

de cuvinte, aparţin desigur, Într-un sens mai larg, şi conştiinţei celorlalte lucruri, adică preocupării obiectiv,e a spiritului. Dar numai

indirect, căci ele reclamă intermedierea conceptelor; Of acestea sunt un

produs artificial al raţiunii, şi prin urmare deja o operă intenţionaiă. În

plus, orice muncă abstractă a spiritului este dirij ată de voinţa care dă

inteligenţei direcţia conformă vederilor sale şi susţine atenţia: o asemenea murică presupune astfel intotdeauna un oarecare efort, iar efortul presupune o activitate a voinţei., Acest gen de ocupaţie

iIitelectuală nu comportă deci obiectivitatea perfectă a conştiinţei, aşa cum însoţeşte ea, cu titlul de condiţie necesară, concepţia estetică,

aşadar cunoaşterea ideilor.

Rezultă din cele ce precedă că pura obiectivitate a intuiţiei, mijloc

de a recunoaşte nu obiectul izolat ca atare, ci ideea speciei sale, cere să

ai nu conştiinţa de sine, ci numai pe cea a obiectelor' percepute, şi că

propria conştiintă nu subzistă decât cu titlul de suport al existentei obiective a ace or obiecte. Dificultatea' pentru această stare' de a " se

st

produce şi prin aceasta .raritatea sa au drept cauză că accidentul (intelectul) trebuie să domine aici şi să anuleze oarecum substanţa (voinţa), fie şi pentru o clipă., Aici este şi principiul analogiei şi chiar al înrudirii ' acestei stări cu negarea voinţei expusă de mine la sfârşitul cărţi1 următoare. - Cunoaşterea, Într-adevăr, deşi provenită din voinţă,

aşa cum am arătat în cartea precedentă, şi întemeiată' pe fenomenul acestei voinţe, pe organism, mi este din acest motiv mai puţin coruptă

de această aceeaşi voinţă, cum flacăra este întunecată de materia în ardere şi fumul care se degajă din ea. De aceea nu putein concepe

esenţa pur , obiectivă a lucrurilor şi a ideilor prezente în ele decât nearătâJ;ld nici un interes lucrurilor înseşi, pentru că ele nu oferă nici un raport cu voinţa noastră, De aici faptul că ideile fiinţelor reies mai uşor

pentru noi din opera de artă· decât din realitate. Într-adevăr, ceea ce zărim într-un tablou sau într-o poezie se găseşte în afara oricărei relaţii posibile cu voinţa noastră; căci aceasta nu există în sine însăşi decât pentru cunoaştere şi nu se adresează imediat decât numai acesteia.

Dimpotrivă, pentru a sesiza ideea direct din realitate, trebuie oarecum să facem abstracţie de voinţa sa propne, să ne ridicăm deasupra 1 79


Lumea ca voinţd şi reprezentare interesului său, ceea ce necesită o energie deosebită a inteligenţei.

Această energie nu aparţine în cel mai înalt grad şi pentru o durată oarecare decât numai geniului; într-adevăr geniul constă tocmai în

posedarea unei forţe intelectuale mai mari decât cere servi rea voinţei indWiduale

şi

În

folosirea

cunoaşterii pure a lumii

fără

excedentului

rămas

liber

în

vederea

a-i păsa de voinţă. Dacă opera de artă

facilitează conceperea ideilor, sursă a puterii estetice, aceasta nu este

numai pentru a da lucrurilor mai multă limpezime şi mai mult reJief prin punerea în evidenţă a elementului esenţial şi prin excluderea accesoriului; este tot atât şi cel puţin şi prin mutismul complet, necesar

concepţiei pur obiective a naturii lucrurilor, la care arta reduce cu

siguranţă voinţa, prezentân<;i intuiţiei noastre un obiect situat el însuşi în

afara

domeniului

lucrurilor

capabile

intereseze

voinţa,

prezentându-ne o simplă imagine, şi nu o realitate. Acest adevăr se aplică nu numai operelor de artă plastice, dar şi poeziei; efectul poeziei

presupune de asemenea drept condiţie o concepţie dezinteresată,

detaşată de voinţă, şi prin aceasta pur obiectivă. O concepţie de acest

gen face să ne pară pitoresc un obiect, şi poetic un eveniment din viaţa reală. Căci numai ea poate răspândi asupra realităţii acea strălucire

încântătoare pe�care o numim pitorescul din obiectele intuiţiei sensibile,

şi culoarea poetică pentru viziunile imaginaţiei. Când poetul celebrează

seninul dimineţii, frumuseţea serii, calmul clarului de lună etc., obiectul

adevărat al cânturilor sale este, fără ştirea sa, subiectul pur al

cu'noaşterii pe care îl evocă aceste frumuseţi naturale şi în faţa căruia

voinţa se şterge şi dispare

din conştiinţă:

astfel aici se naşte acea linişte

sufletească care în afară de aici nu poate fi obţinută niciunde pe acest p'ământ; căci altfel, de unde vine influenţa ,binefăcătoare, acţiunea magică exercitată asupra noastră de aceste versuri:

Nox erat, et caelo fulgebat luna sereno, \

Inter minora sidera.

,

Noutatea completă de obiecte necunoscute de noi favorizează

concepţia dezinteresată şi cu totul obiectivă a acestor versuri. În felul

acesta se explică acel efect pitoresc sau poetic atribuit de străin sau de simplu călător unor obiecte care sunt departe de a produce aceeaşi

impresie asupra băştinaşilor: astfel vederea unui oraş străin lasă

turistului o impresie dintre cele mai plăcute, pe care aceasta este departe de a-l exercita aSupra locuitorului; raţiunea este că turistul,

plasat în afara oricărui raport cu oraşul. şi locuitorii săi, îl conteri\plă 180


.Arthur Schopenhauer

dintr-un punct de vedere total obiectiv. Pe aceasta se bazează în mare parte fannecul călătoriilor. De aceea se şi caută să se mărească efectul operelor narative sau dramatice, transportând scena în timpuri şi ţări indepărtate; germanii în Italia sau Spania, italienii ' în Gennania, în Polonia sau chiar în Olanda. Dacă această concepţie intuitivă, în intregime obiectivă, purificată de orice voinţă, este condiţia desfăşurării estetice, cu atât mai mult ea este indispensabilă creării operelor estetice. Orice tablou bun, orice poezie adevărată poartă amprenta acestei stări de spirit. Căci numai sentimentele provenite din contemplarea obiectivă pură sau direct provocată de ea conţin germenele viu din care se pot naşte producţiile adevărate şi originale, atât în poezie şi chiar în filosofie, cât şi în artele plastice. Punctum saliens al oricărei opere frumoase, al oricărei . gândiri mari şi profunde este o intw.ţie în intregime obiectivă. Or condiţia unei astfel de intuiţii este tăcerea completă a voinţei, care nu lasă să subziste în om decât subiectul pur al cunoaşterii. Geniul nu este altceva decât o dispoziţie în care' prevalează această stare. Cu această dispariţie a voinţei în afara conştiinţei coincide suprimarea individualităţii şi a tristeţilor, a neajunsurilor care o insoţesc. De aceea am descris acest subiect pur al cunoaşterii, care singur rămâne atunci, ca fiind ochiul lumii; acest ochi, deşi cu mai multă sau mai puţină claritate, priveşte în orice cret,ltură vie; el este la adăpostul naşterii şi al morţii, şi astfel, identic cu el însuşi, întotdeauna umil, întotdeauna a�laşi, este suportul lumii ideilor permanente, adică al obiectivităţii adecvate ' voinţei, în timp ce subiectul individual, tulburat în cunoaşterea sa. ae această individualitate însăşi, ' ieşită di� vointă, nu are ca obiect decât aceste lucruri izolate şi este trecător ca şi ele. : În sensul amintit aici putem atribui oricărui om două existenţe: ca vointă, ca individ adică, el este o creatură una, exclusiv una, şi ca atare are destule de făcut şi 'de suferit. În calitate de contemplator pur obiectiv, el este subiectul pur al cunoaşterii, în conştiinţa căruia există numai lumea obiectivă; ca atare, el este toate lucrurile în măsura în care le . percepe, iar existenţa lor în el nici nu-l stânjeneşte, nici nu-l împovărează. Aceasta este într-adevăr propria lui existenţă, deoarece este în întregime conţinută în reprezenCarea sa; dar aici este desprinsă de voinţă. Dimpotrivă, ca voinţă, ea ·nu mai este în el. Fiecare este fericit când el este în toate lu�rurile, şi nefericit când el nu este decât individ. - Este de ajuns oricărei condiţii, oricărei creaturi, oricărei. scene din viaţă, să fie concepută obiectiv, să fie descrisă cu pensonul sau cu vorba, pentru a părea interesantă, delicioasă, de invidiat; dar dacă eşti -

1 81


Lumea ca toinţă şi reprezentare tu însuţi implicat in chestiune, dacă eşti lucrul însuşi, atunci exclami nu o dată că nici dracul n-ar putea rezista. De aceea Goethe spune: "Ceea ce ne contrariază în viată, ne face plăcere într-un tablou"'. ' În tinereţea mea, a fost o perioadă in care mă străduiam fără

încetare să mă contemplu, să mă zugrăvesc din afară pe mine însumi şi

acţiunile mele: aceasta desigur pentru a mi le face suportabile. Cum consideraţiile pe care le expun aici nu au fost niciodată discutate inaintea mea, vreau să alătur câteva explicatii psihologice.

�siderăm de obicei

În intuiţia directă a -lumii şi a vieţii, noi nu c

lucrurile decât în relaţiile lor, adică în esenţa lor, in existenţa lor relativă şi nu absolută. Noi privim de exemplu casele, navele, maşinile cu gândul la destinaţia lor şi la potrivirea lor cu această destinaţie; noi vom privi oamenii cu gândul la raporturile lor cu noi, dacă există astfel de raporturi, apoi cu gândul la raporturile lor mutuale în c'onduita şi în activitatea lor, în condiţia lor şi 'm profesia lor, sau în aptitudinile pe care le arată in aceste situaţii etc. Noi putem duce examinarea acestor relaţii mai mult sau mai puţin departe, s-o urmărim până la verigile cele mai îndepărtate ale înlăntuirii lor: cercetarea va câştiga astfel în precizie şi în întindere; dar

felul

şi calitatea lor ' va rămâne mereu

aceeaşi. Avem întotdeauna considerarea lucrurilor în relaţiile lor, chiar mai mult, prin mijlocirea acestor relaţii, adică după principiul raţiunii. Acestui gen de consideraţii ne dedăm cel mai adesea şi In general îi cred pe cei mai mulţi dintre oameni incapabili să se consacre unor consideraţii de altă natură. - Dar ni se întâmplă în mod excepţional să simţiin o creştere momentană a intensităţii noastre intuitive; de îndată vedem lucrurile cu un cu totul alt ochi; nu le mai concepem atunci după realaţiile lor, ci după ceea ce sunt ele în sine şi pentru sine şi deodata, împreună cu existenţa lor relativă, percepem şi existenţa lor absolută. Fiecare individ îşi reprezintă de indată specia, iar ceea

ce

se oferă

spiritului nostru este ceea ce este general în fiecare fiinţă. Ceea ce recunoaştem 'deci astfel sunt ideile lucrurilor şi ştiinţa care se exprimă prin aceste idei este mult mai ÎnaltA decât simpla cunoaştere a rel aţii lor

.

Fiinţa noastră în acelaşi timp se degajă şi ea de relaţii şi noi am devenit, dintr-odată subiectul pur al cuno�rii. - Cât ' despre c�uzele acestorl stări excepţionale, acestea trebuie să fie unele fenomene psihologice! interioare, care purifică şi înalţă activitatea .cerebrală la gradul necesari pentru a provoca acest flux subit de inteligenţă. Condiţia exterioară este :

ca noi să fim in întregime străini de scena contemplată, ca noi să' Was im Leben uns verdrieszt Man im Bilde gem genieszt.

182


AnhlU' Schopenhauer rămânem complet detaşaţi de ea, şi să nu fim deloc implicaţi în ea ca parte activă.

' ' Pentru a ne convinge ţă o concepţie pur obiectivă şi, prin aceasta,

exactă a lucrurilor nu este posibilă decât dacă le privim fără nici un interes

personal,

adică într-o · completă tăcere ,

il

voinţei;

să , ne

reprezentăm în ce grad cea mai mică emoţie sau cea mai vagă pasiune

tulbură şi alterează. cunoaşterea, în ce grad orice dispoziţie favorabilă sau dimpQtrivă este suficientă pentru a denatura, a colora, a desftgura,

nu numai judecata, ci şi percepţia primă a lucrurilor. Să ne amintim ce tente senine, ce aspect surâzător îmbracă Iwnea întreagă în ochii noştri când un rezultat fericit ne-a satisfăcut, dar sub ce aspect trist şi sumbru

ne apare dimpotrivă când supărarea ne doboară. Un obiect chiar neînsufleţit, destinat 'să fte instrumentul unei operaţii de cate ne temem, pare

să capete atUnci o ftzionomie hidoasă, de exemplu eşafodul,

fortăreaţa unde suntem tninsportaţi, trusa chirurgului, trăsura care ne

duce departe de femeia iubită etc. ; mai mult, simple cifre, litere, lin sigiliu par

să ne înfrunte cu

un

rânjet oribil şi să producă Slsupra

noastră efectul unor monştri groaznici . În schimb instrumentele care servesc la îndeplinirea dorinţelor noastre capătă de îndată un aspect plăcut şi binevoitor: de exemplu bătrâna cocoşată care ne aduce o scrisoare de dragoste, bancherul care ne numără lud6vicii de aur, scara

de frânghie care ne va ajuta să evadăm etc. În aceste cazuri de aversiune sau de atracţie foarte marcată, nu putem să nu recunoaştem

că reprezentarea . este falsificată de voinţă. Ea mai este falsificată într-un grad mai. mic de orice' obiect care prezintă un raport chiar şi îndepărtat cu voinţa noastră, adică are legătUră . cu înclinaţiile sau

repulsiile noastre . Numai atUnci când voinţa, cu tot ce-o interesează, a părăsit conştiinţa şi când intelectul îşi unnează liber propriile' sale legi,

când, devenit subiect pur al cunoaşterii, el reflectă lumea obiettivă, ajuns prin propria-i mişcare şi fără stimulentul nici unei voinţe la o

stare de tensiune şi activitate extremă, numai atunci culoarea şi forma lucrurilor ne apar înaintea ochilor

cu

adevărata şi

deplina lor

semnificaţie; numai o astfel de concepţie poate da naştere _unor adevărate opere de artă, a căror valoare durabilă şi succes întotdeauna reînnoit ţin de faptUl că ele singure reprezintă obiectivitatea pură; fundamentul invariabil şi comun diverselor intUiţii subiective şi prin aceasta falsificate, tema comună care străbate prin toate aceste variaţii subiective. Căci este sigur că natura' etalată în faţa noastră se oferă fiecărui creier diferit sub un aspect foarte diferit şi, fte prin penson, fte prin daltă, prin cuvânt sau prin gesturi făcute pe scenă, nimeni nu poate 183


Lumea ca vointă-p reprezentare s-o redea decât aşa cum o vede. Numai 'obiectivitatea face artistul; dar ' ea nu este posibilă decât cu condiţia ca intelectul, detaşat de voinţă, rădăcina sa, să planeze într-un avânt liber, fără a înceta să acţioneze cu cea mai mare energie. TânăruI, a cărui intuiţie este cu . toată prospeţimea sa şi în toată forţa sa îşi reprezintă foarte adesea natura într-o obiectivitate perfectă, şi ca urmare în toată frumuseţea sa. Dar ceea ce îi tulbură uneori plăcerea unui astfel de spectacol este gândul că lucrurile frumoase prezente aici nu au cu el nici un raport personal, capabil să-i stârnească interesul sau bucuria; -el ar vrea ca viaţa �ui să ia forma unui roman interesant: "în spatele acestei stânci ieşite în afară ar trebui să mă· aştepte o trupă de prieteni gata de asalt; - lângă această cascadă ar trebui să se odilmească iubita mea; - acest edificiu atât de luminat ar trebui să fie locuinţa mea, iar această fereastră înconjurată cu verdeaţă ar trebui să fIe a mea; dar această lume atât de frumoasă nu este decât singurătate pentru mine". Aceste fantezii melancolice de om tânăr se bazează în fond pe o contradicţie, căci aspectul frumos sub care aceste obiecte îi apar ţine tocmai de pura obiectivitate, adică de dezinteresul intuiţiei sale; frumuseţea ar fi de îndată anulată de această relaţie cu voinţa a cărei absenţă tânărul o regretă dureros, şi imediat ar dispărea farmecul care îi procură în acest moment o adevărată desfătare, deşi amestecată cu o impresie neplăcută. - De altfel lucrurile stau la fel pentru orice vârstă şi în orice împrejurare: frumuseţea peisajului care ne încântă în momentul de faţă ar înceta. dacă am avea cu peisajul vreun raport personal a cărui conştiirifă: nu ne-ar părăsi. Nici un lucru nu-i frumos atâta vreme cât nu ne priveşte. (Nu este vorba aici de pasiunea amoroasă, ci de desfătarea estetică.) Viaţa DU este niciodată frumoasă, ci numai imaginile ei, atunci când sunt transfigurate prin oglinda artei sau a poeziei; şi aceasta mai ales în timpul tinereţii, când nu cunoaştem nimic despre existenţă. Mulţi tineri s-ar domoli dacă ar putea fi convinşi de această idee. De ce vederea IWlii pline exercită o acţiune atât de binefăcătoare, atât de calmantă, atât de proprie înăl ţării sufleteşti? Pentru că luna este obiect al intuiţiei, şi nu al voinţei: "Stelele, nu le doreşti; nu te poţi decât bucura de splendoarea lor"I . E a este măreaţă, adică ea ne predispurie l a măre�e, pentru că, fiiiă legătură cu noi, etern străină agitaţiilor terestre, ea trece şi vede tot, fără să ia parte la nimic. De aceea, la vederea ei, vointa, cu mizeriile ei . ,

------�'---

GOETHE "Die Steme, die begeht man nicht: Man freut sich ihrer Pracht".

184


Ârthur Schopenhauer permanente, se şterge din conştiinţă şi face loc cunoaşterii pure. Poate că aici intră şi sentimentul că împărtăşim vederea ei cu milioane de creaturi a căror diferenţă individuală dispare aici, şi care în această cont�mplare nu formează decât o singură fiinţă; impresia de sublim devine, din acest motiv, şi mai înălţătoare. Ceea ce contribuie de asemenea la a o intensifica este faptul că luna luminează fără să incălzească; de aici numele cast care i s-a dat şi motiwl identificării ei cu Diana. - Ca urmare a acestei impresii totale atât de salutare, pe care o produce asupra sufletului, luna a devenit puţin câte puţin priet�na inimii noastre, ceea ce soarele nu devine niciodată în calitatea sa de binefăcător infInit pe care nu îndrămim să-I privim în faţă. După cele spuse la § 38 din primul volwn asupra plăcerilor estetice datorate luminii, reflexiei · imaginilor şi culorilor, mai adăugăm aici remarca următoare. Impresia culorilor, întărită de strălucirea metalică şi încă mai mult de transparenţă, la vitraliile colorate de exemplu, şi mai ales răsfrângerea razelor apusului de soare prin nori trezeşte în noi o încântare imediată, nereflectată, dar cu adevărat inefabilă. Raţiunea ei . ultimă este că acesta este mijlocul cel mai simplu, mijloc fizic şi infailibil, de a ne câştiga întreaga atenţie în vederea cunoaşterii, fără a stârni voinţa. Suntem astfel conduşi spre starea de cunoaştere pură; desigur, în cazul prezent, această cunoaştere constă de fapt în simpla senzaţie a unei impresii reţinută de retină; dar această senzaţie, ca total desprinsă de orice plăcere şi de orice durere, ca şi de orice excitare directă a voinţei, aparţine prin însuşi acest fapt cunoaşterii pure.

1 85


CAPITOLUL XXX I I Despre geniu o aptitudine predominantă la genul, de cunoaştere descris ' în cele două c�pitole precedente, şi din care se nasc adevăratele producţii ale

artelor, ale poeziei şi chiar ale filosofiei, iată ce se desemnează la propriu cu numele de geniu. Cum această cunoaştere are ca obiect ideile platoniciene şi cum ideile se concep nu in abstracto, ci numai prin intuiţie, esenţa geniului trebuie să constea în perfecţiunea şi energia cunoaşterii intuitive. De aceea înţelegem să le numim opere de geniu îndeosebi pe acelea care provin direct

din

intuiţie şi care se

adresează ei, adică pe acelea ale poeziei, care îşi transmite intuiţiile prin

intermediul imaginaţiei. - Putem deja vedea în aceasta deosebirea geniului de simplul talent, superioritate constituită mai curând de o

supleţe şi o pătrundere mai mare a cunoaşterii discursive decât a cunoaşterii intuitive. Omul înzestrat cu talent posedă mai multă rapiditate şi mai multă justeţe în gândire decât restul oamenilor; geniul dimpotrivă contemplă o altă lume decât restul oamenilor; el· nu face

totuşi decât să pătrundă mai adânc în această lume oferită şi vederii celorlalţi, pentru că reprezentarea .ei este mai obiectivă, ca atare mai

pură şi mai precisă în creierul său. Intelectul nu este prin destinaţie decât intermediarul motivelor; în

consecinţă, el nu concepe iniţial lucrurile decât în relaţiile lor directe,

indirecte sau posibile cu voinţa. ,La animale, mărginite la relaţiile

directe, faptul este dintre cele mai vădite: tot ,ce nu are nici un raport

cu

voinţa lor nu există pentru ele. De aceea suntem uneori uimiţi. să vedem

animale chiar inteligente rămânând insensibile la lucruri izbitoare în sine, nemanifestând de exemplu nici o surpriză ca urmare a schimburilor evidente survenite la persoana noastră sau la obiectele

care le înconjoară. La omul normal vin să se adauge, ce-i drept, relaţiile

indirecte şi chiar posibile cu voinţa, a căror sumă constituie ansam blul noţiunilor utile; dar şi aici cunoaşterea rămâne restrânsă la relaţii. Iată de ce într-un creier normal imaginile {ucrurilor nu ajung la o obiectivitate pură şi perfectă; căci forţa lui de intuiţie se epuizează şi Acest capitol se referă la § 36 din primul volutn.

186


Ârthur Schopenhauer devine inactivă, de îndată ce voinţa nu mai este ac�o pentru a o stimula , pune în mişcare; ea nu af� destuJ.ă ene�gie pentru a concepe lumea

Yt

intr-o obiectivitate pură, În rtutea elasticităţii sale şi fără scop. Aici, dimpotrivă, unde lucrurile nu stau astfel, aici unde facultatea reprezentativă a creierului

posedă un excedent de forţă suficient

producerii unei imagini pure, nete, obiective şi dezinteresate de lumea exterioară, imagine inutilă intenţiilor voinţei şi care, într-un grad superior, poate fi pentru ele o cauză de tulburare şi chiar de pericol, -

aici începe să existe cel puţin o dispoziţie spre această anomalie pe care o

numim geniu pentru a arăta că aici pare să intre în activitate un

principiu străin voinţei, adică eului propriu, un fel de "geniu" adevărat

survenit din afară. Dar, pentru a vorbi fără metaforă, geniul constă într-o dezvoltare considerabilă a facultăţii de yunoaştere, dezvoltare superioară nevoilor de servire a voinţei pentru care această facultate s-a născut la origine. De ac�ea fiziologia ar putea la limită situa Într-o oarecare măsură un astfel de excedent de activitate şi în acelaşi timp de substanţă cerebrală printre monştri per excessum, pe care îî clasează,

cum se ştie, alături de monştri per defectum şi de monştri situm mutatum. "Esenţa geniului este deci un exces anormal de inteligenţă, a cărui singură folosire posibilă este aplicarea la cunoaşterea a ceea ce este general în fiinţă; el este deci consacrat servirii umanităţii întregi, cum intelectul anormal este consacrat servirii individului. Pentru mai ll).uItă claritate

am

putea spune: dacă omul normal este format din 2/3

voinţă şi din 1 /3 . intelect, omul de geniu cuprind� 2/3 intelect şi 1 /3 voinţă. Am acidul unei radicalului într-adevăr

putea da şi explicaţia chimică printr-o comparaţie; baza şi

sări neutre se disting una de alta prin faptul că raporturile

sunt inverse în cele două cazuri considerate. Baza sau alcalinul nu este bază decât prin predominarea

radicalului asupra oxigenului, şi aCidul nu este ca ataie decât prin proporţia mai mare de oxigen. Acesta este şi raportul omului normal cu

geniul din punct de vedere al voinţei şi al inteligenţei. De aici între ei o

în conduită şi în acţiuni, dar mai ales în operele lor. Pentru a marca diferenţa, am

diferenţă decisivă care se manifestă deja În toată fiinţa lor,

putea spooe că în chimie opoziţia totală dă naştere afurităţii şi atracţiei

celei mai puternice dintre corpuri,. în timp ce la oameni se produce de

obicei contrariul.

Prima manifestare pe care o provoacă un astfel de exces al forţei de

cunoaştere se arată aprpape întotdeaooa în cunoaşterea cea mai

primitivă şi cea mai eSenţială, adică în cunoaşterea intuitivă, şi îndeamnă subiectul să o reproducă prin mijlocirea imaginii: astfel se ,

187


Lumea ca.voi"ţă şi reprezentare nasc pictorii şi sculptorii. La ei deci distanţa de la concepţia generală la creaţia artistică este mai mică; prin urmare, forma sub care se exprimă aici geniul şi activitatea sa este cea mai simplă şi mai uşor de descris. Dar tocmai aici trebuie văzută sursa de la care toate artele îşi trag adevăratele lor produc�i; poezia nu face excep�e, şi nici chiar filosofia, deşi mersul lucrurilor este mai complicat aici. tim rezultatul cercetărilor noastre din prima <!:arte şi Să anume căl!!E ce intuiţie ţine de inteligenţă şi nu numai de adăugăm acum explica�a dată aici şi în plus să luăm în consideraţie, aşa cum se cuvine, faptul că filosofia secolului trecut desemna facultaiea cunoaşterii intuitive cu numele de "puteri inferioare ale sufletului" ; vom găsi că Adelung, obligat să vorbească limba timpului său, nu era neapărat absurd când plasa geniul într-o "creştere sensibilă a puterilor inferioare ale sufletului" ; vom găsi că el nu merita dispreţul amar cu care Jean Paul îl cita în ale sale Elemente de estetici1. Oricât de mari ar fi meritele lucrării în discu�e a acestui om admirabil, să remarcăm că peste tot unde are drept scop o demonstraţie teoretică şi vreo . învăţătură în general, el nu încetează să folosească o metodă de expunere ironică şi făcută numai din comparaţii, adesea puţin potrivită cu sp biectul. (Esenţa proprie �i adeVărată a lucrurilor se dezvăluie şi se reveleazâ mai întâi inwiţiejJ deşi într-un m<><;l cu totul relativ î�ă. [I'oate conceptele, toate ideile nu sunt decât abstrac� adică epre�ptări parţiale ale intui�ei, datorate 'Unei simple eliminări a gândiri 6}rice cunoaştere profundă, chiar şi orice înţelepciune adevlrată îşi are rădăcina în concepţia intuitivă a lucrurilo aşa cum am expus pe larg acest lucru în Suplimentele la prima Carte. Concep�a intuitivă a fost întoţdeauna actul generator prin care orice operă de artă autenucă, orice idee nemuritoare a pnrnit scânteia vie�i. Orice gândire originală· recurge la imagini. Conceptele . dimpotrivă dau naştere produc�i1or simplului talent, ideilor pur şi simplu rezonabile, imita�ilor, şi în general la tot ce este calculat pe baza nevoilor prezente şi pentru momentul prezent. Dai dacă intuiţia noastră ar .fi fost fără încetare legată de prezenţa realA a lucrurilor, materia ei ar fi sub dominarea totală a hazardului care aduce rar obiectele la momentul oportun, care le dispune rareori tDtr-o ordine potrivită şi ne oferă aproape întotdeauna e:x.emplare foarte defectuoase. De aici vine nevoia imaginaţiei de a completa toate imaginile expresive ale vie�i, de a le ordona, colora, fixa şi reproduce în voie, după cum Cere obiectul unui studiu pătrunzAtor şi adânc şi al

simNiitSă

ij

g

188

4

Jr


tAItltur Schopenhauer

U

.ei opere de artă semnificative destinată să-I răspândească nalta waloare a imaginaţiei de faptul că ea este pentru' geniu un iDstrument indişpensab!!J f,ăci numai cu ajutorul ei geniul poat după

i] �

cx.igenţele de înlănţuire a operei sale plastice, poetice sau filosofice, şi -şi reprezinte fiecare obiect şi fiecare incident printr-o imagine

Iii 'sr extragă astfel un aliment întotdeauna nou din sursa primă a oricărei amoaşteri, din intuiţie. Omul înzestrat cu imaginaţie poate în oarecare măsură evoca spirite proprii să-i revele, la momentul dorit, adevăruri pe

care nuda realitate a lucrurilor nu i le oferă decât slăbite, decât rare şi

aproape întotdeauna în contratimp. Există între el şi omul lipsit de imaginaţie acelaşi raport ca între animalul liber în mişcări sau chiar

inzestrat cu aripi şi cu scoica sudată de stâncă şi redusă să aştepte ceea ce hazardul va binevoi să-i aducă. Căci omul fără- imaginaţie nu cunoaşte altă intuiţie decât intuiţia reală a simţurilor, şi până în momentul în care o va poseda, el trebuie să roadă concepte şi abstractii, ' care nu sunt totuşi decât scoarţa şi învelişul, şi nu miezul cunoaşterii. El

nu va putea face niciodată ceva mare, decât poate în calcul şi în

matematici. - Operele artelor plastice şi ale poeziei, ca şi producţiile

mimetice, pot fi şi ele privite ca mijloace de suplinire, în limitele

posibilului, a imaginaţiei la cei care duc lipsă de ea şi de facilitare a folosinţei ei la cei care o posedă. Dacă, din cele ce precedă, rezultă că genul de cunoaştere proprie şi

esenţial geniului este intuiţia, totuşi obiectul propriu acesteia nu este'

constituit nicidecum de fiinţele individuale, ci de ideile platoniciene care

� exprimă în ele, şi a căror concepţie am ahalizat-o în capitolul XXIX. In particular să vezi întotdeauna generalul, iată trăsătura caracteristică a geniului; omul obişnuit nu recunoaşte dimpotrivă niciodată în

particular decât particularul

însuşi,

deoarece

numai

în această calitate

particularul aparţine realităţii, singura capabilă să-I intereseze prin

raporturile ei cu voinţa. Gradul în care fiecare, nu prin gândire, ci prin intuiţia jmediată, percepe în individ numai individul sau un caracter

p

mai mult sau mai puţin general, până la principiul universal al s eciei, iată măsura distanţei sale faţă de geniu. Prin urmare, esenţa lucrurilor, aspectul lor general, ansamblul lor, acesta este într-un cuvânt obiectul propriu

geniului;

domeniul

talentului

este

studiul

fenomenelor

particulare din ştiinţele naturale, care n-au ca obiect · propriu decât raporturile mutuale ale lucrurilor.

S�

reţinem aici ceea ce a fost expus în detaliu în capitolul

m,en

pre�ent, şi anume- că tru individul cunoscător E?nditia conceperii i� este starea de subiect pur al cunoaşterii, adică dispari a ,

ţi

...

189


Lumea ca voinţă şi reprezentare completă a voinţei din mijlocul conştiinţei. Dacă simţim o atât de mare plăcere citiruram poeziile lui Goethe care ne aduc sub ochi uri peisaJ, sau privind unele descrieri . de natură ale lui Jean Paul, este pentru că împărtăşim atunci obiectivitatea acestor spirite, adică claritatea cu care la ei lumea ca reprezentare s-a izolat şi, ca să spunem aşa, s-a desprins total de hiinea ca voinţă. - Din faptul că modul de cunoaştere a geniului' este purificat în mod esenţial de orice voinţă şi de orice relaţie cu voinţa, rezultă. că operele lui nu sunt produsul intenţiei sau capriciului, ci expresia unei necesităţi instinctive. - Ceea ce numim trezirea geniului, ceasul consacrării, momentul de inspiraţie nu este altceva decât eliberarea intelectului care despovărat pentru o clipă de servirea voinţei, în lot să se destindă, să se cufunde în inacţiune, începe de la sine, pentru o scurtă perioadă, să lucreze singur şi liber. El este atunci de cea mai mare puritate şi devine oglinda clară a lumii, căci în întregime desprins de principiul său prim, voinţa, el nu mai este ac� decât lumea însăşi a reprezentării, într-una şi aceeaşi conştiinţă. In astfel de momente se creează într-un fel sufletele operelor nemuritoare. Dimpotrivă, în orice reflecţie intenţională, intelectul nu este independent, deoarece voinţa este cea care îl conduce şi îi prescrie tema. . Pecetea de trivalitate, expresia de vulgaritate întipărită pe cele mai multe chipuri, ţine de faptul . că vedem înscrisă în ele viguroasa subordonare a cunoaşterii faţă de voinţă, conexiunea strânsă care le leagă şi imposibilitatea care rezultă de aici de a concepe lucrurile altfel decât în raportul lor cu voinţa şi scopurile ei. Dimpotrivă, expresia geniului, care constituie la toţi oamenii foarte îpzestraţi o frapantă asemănare de familie, vine din faptul că se citeşte clar pe fizionomia lor eliberarea, emanciparea intelectului de sub se�ciul voinţei, predominarea cunoaşterii asupra voinţei; şi cum . orice durere derivă din voinţă şi cum cunoaşterea, din contra, este în sine ferită {de suferinţă şi senină, iată ce dă frunţilor' înalte, privirilor lor limpezi şi pătrunzătoare neaservite voinţei şi mizeriilor ei această tentă de seninătate superioară, supraterestră într-un fel, care răzbate din când în când pe chipul lor, şi se îmbină atât de bine cu melancolia celorlalte trăsături ale feţei, a gurii îndeosebi, într-o alianţă bine surprinsă de acest epigraf al lui G(ordano Bruno: In tristi tia hilaris. in hilaritate tristis. inţa, rădăcillă a intelectului, se opune oricărei activităţi îndreptată spre un scop diferit de al De acee� intelectul . nu este capabil de o concepţie pur obiectivă şi profundă a lumii exterioare decât atunci când s-a desprins pentru o clipă del puţin de rădăcina sa. Până atunci' el nu este prin propriile sale resurse susceptibil de vreo /

190


ivitate şi doarme în amorţeală până când voinţa (interesul) vine să-I Când această intervenţie se produce,

ittezească şi să-I pună în mişcare.

d .este foarte apt desigur să recunoască relaţiile dintre lucruri conform · interesului voinţei, şi aşa se întâmplă cu orice spirit inteligent care este

intotdeauna şi un spirit treaz, adică puternic excitat de voinţă; dar

tocmai din acest motiv intelectul este incapabil să sesizeze esenţa pur obiectivă a lucrurilor. Căci voinţa şi scopurile ei îl fac atât de exclusiv

incât el nu vede în lucruri decât ceea ce se raportează la aceasta; restul

in parte dispare şi în parte ajunge în conştiinţă. De exemplu un călător

grăbit şi îngrijorat nu va vedea în Rin qi în malurile IJ,li decât un şant care îi taie drumul şi în pod decât un mijloc de a trece şanţul.

î�

creierul unui om cu totul absorbit de scopurile sale lumea face impresia unui frumos peisaj pe fundalul unui câmp de luptă. Acestea sunt

extreme, alese pentru mai multă claritate; dar orice excitare chiar

mediocră a voinţei va avea întotdeauna drept consecinţă- o alternare de · acest gen. Lumea nu poate apărea în ochii noştri cu forma şi culoarea ei adevărată, cu deplina şi exacta ei semnificaţie decât dacă intelectul,

desprins de voinţă, planează liber deasupra obiectelor, fără stimulentul

voinţei, dar nu Î ară

o

energică activitate. O astfel de stare este evident

contrară esenţei şi destinaţiei intelectului; ea este în oarecare măsură contrară naturii, şi în acest fel dintre . cele mai rare; dar tocmai în aceasta constă geniul: numai la geniu această stare se p�oduce într-un

grad înalt şi într-un mod constant, în timp ce la ceilalţi oameni ea. nu se realizează decât aproximativ şi în mod excepţional. - În acest sens iau cuvintele lui Jean Paul (Elemente de estetică, § 1 2): "Esenţa geniului

este reflecţia" . Omul normal, într-adevăr, este cufurtdat în vârtejul şi

tumultul vieţii, căreia îi aparţine prin voinţa sa; intelectul său este plin numai de lucrurile şi elementele vieţii; cât despre lucrurile înseşi, cât

despre existenţa însăşi în serruiificaţia. lor obiectivă, el nu le remarcă;

cazul lui este aCela al negustorUlui care, la Bursa din Amsterdam,

inţelege perfect vorbele vecinului său, dar nu zumzetul asemănător. cu

zgomotul mării care se înalţă din întreaga clădire a Bursei şi care îl miră pe observatorul neimplicat. Dimpotrivă, pentru geniu, al cărui intelect este desprins de voinţă şi prin urmare de persoană, nimic din ce priveşte individul nu-i ascunde lumea şi lucrurile; el le percepe distinct,

le vede aşa cum sunt în ele însele, într-o intuiţie obiectivă; în acest sens el este "reflexiv" .

Această reflecţie este aceea ce-I face capabil pe pictor să reproducă

fidel pe pânză natura pe care o are în faţa ochilor şi pe poet să evoce fără eroare, cu ajutorul conceptelor abstracte, intuiţia actuală, 191


Lumea ca voinţă şi repre1.entlUf! enunţând-o şi conştientizând..o în mod expres; ea îi permite de asemenea să exprime prin cuvinte ceea ce alţii se mărginesc să simtă. . .. Animalul trăieşte fără reflecţie. El posedă conştiinţa, adică se cunoaşte pe el însuşi, îşi cunoaşte binele şi răul, ca şi obiectele care le cauzează. Dar cunoaşterea sa rămâne întotdeauna subiectivă, fără a deveni vreodată obiectivă; tot ce intră în această cunoaştere îi pare de la sine înţeles şi nu poate niciodată deveni pentru el un plan (obiect al reprezentării) sau o problemă (obiect al meditaţiei). Conştiinţa sa este astfel total imanentă. Conştiinţa oamenilor de rând este de natură, dacă nu asemănătoare, cel puţin analoagă, căci percepţia lucrurilor şi a lumii la ei este înainte de toate subiectivă şi imanentă. Ea �ede lucrurile din ' lume, dar nu lumea; ea vede propriile ei acţiuni şi suferinţa fără să se vadă pe ea însăşi. Pe măsură ce creşte în grade infmite, claritatl2 conştiinţei, reflecţi'a, ocupă un loc din ce în ce mai mare, şi astfel puţin câte puţin, până când, uneori, deşi rar şi cu o distincţie foarte diferită, după caz, creierul este traverSat fulgerător de această,întrebare: "Ce înseamnă toate acestea?", sau de o alta: "Cum sunt oare făcute toate acestea?" Ajunsă la acest grad de precizie şi pusă tu persistenţă, prima întrebare va produce filosoful, iar a doua artistul sau poetul. Astfel înalta misiune a acestor oameni îşi are rădăcina ·în reflecţia datorată mai întâi limpezimii cU care ei percep această lume şi pe ei înşişi şi care îi fac să mediteze asupra acestui subiect. Dar operaţia în ansamblul ei rezu(tă din faptul că intelectul, prin predominarea sa, se desprinde uneori de voinţă, al cărei sclav este la origine. Consideraţiile expuse aici completează cele spuse de mine la capitolul XXI despre această separare tot mai profundă dintre.voinţă şi intelect care se poate constata în toată seria fiinţelor. Această separan: atinge gradul suprem la geniu, unde intelectul reuşeşte să se desprindl în întregime de voinţă, rădăcina sa, astfel încât să devină complet liber şi să asigure în sfârşit perfecta obiectivare a himii � reprezentare. SI mi se permită câteva observaţii încă despre individualitatea geniului. Aristotel deja, după părerea lui Cicero (Tuse. 1, 333), a remarcat Omnes ingeniosos melaneholieos esse; ceea ce . se referă desigur la pasajul din Probleme de Aristotel (1, jO). Goethe spune şi el: "Ardoarea mea poetică era puţin lucru atâta vreme cât mergeam spre fericire; ea ardea dimpotrivă cu o flacără vie când fugeam suJ. ameninţarea nefericirii. Duioasa poezie asemeni curcubeului nu se conturează decât pe un fundal . obscut; de aceea melancolia este ua element atât de potriVit geniului poetic" . /

-

192


Arthur Schopenhauer Iată explicaţia faptului: voinţa îşi pune întotdeauna în valoare cu timpul puterea sa primă asupra intelectului; îi este deci mai uşor

intelect':1lui să se sustrag� acesteia, în condiţii personale defavorabile, căci el se grăbeşte să ocolească circumstanţele supărătoare, ca pentru a

se distrage; şi depune atunci o energie mult mai mare pentru a se

îndrepta spre lumea exterioară şi străină, adică are o tendinţă mult mai mare de a deveni pur obiectiv. O situaţie personală favorabilă acţionează în sens invers. Dar, în general, melancolia atribuită geniului ţine de faptul : cu--cât este mai vie

eu

lumina de care este luminat.intelectul,

atât acesta percepe mai distinct mizeria condiţiei sale. - Această

dispoziţie s�mbră atât de adesea observată la spiritele eminente îşi are imaginea sensibilă în Mont Blanc:

creasta acestuia este aproape

întotdeauna ascunsă de nori; dar când uneori, mai ales în zori, perdeaua

se destramă şi lasă să se vadă muntele înroşit de razele soarelui, înălţându-se în toată măreţia sa deasupra Chamonix-ului, cu capul atingând cenil pe deasupra norilor, este un spectacol la vederea căruia inima oricărui om se lasă cuprinsă de extaz. Astfel geniul, melancolic

cel mai adesea, arată uneori acea seninătate cu totul deosebită deja semnalată de noi, acea seninătate datorată obiectivităţii perfecte a

spiritului, care îi aparţine la propriu şi planează ca un reflex de lumină pe fruntea sa înaltă: in tristia hilari.�. in hilaritate tristis. Mediocritatea ţine în fond de faptul că intelectul, încă prea puternic

ataşat de voinţă, nu intră în activitate decât stimulat de 'ea şi rămâne

prin unnare cu totul în serviciul ei. Oamenii mediocri nu sunt capabili

să lucreze decât în scopuri personale. În virtutea acestor scopuri ei fac tablouri proaste, poezii insipide, speculaţii filosofice p late, absurde adesea chiar neloiale, căci totul pentru ei este să se recomande, printr-o rea-credinţă voalată de pietate, superiorilor lor. Toată conduita acestora, întregul lor mod de' a gândi este personal. De aceea ei reuşesc cel mult să adopte ca pe o manieră, să-şi însuşească latura exterioară,

accidentală . şi arbitrară a adevăratelor opere ale altora. Ei sesizează

scoarţa în locul miezului, şi nu încetează să-şi închipuie că au atins perfecţiunea, că şi-au depăşit modelele. Deşi insuccesul este vădit�

rămân întotdeauna destui care să spere că vor reuşi până la urnlă prin

bunăvoinţă. Dar tocmai această bunăvoinţă împiedică reuşita, căci ea

nu urmăreşte decât scopuri personale, iar acestea fac imposibilă orice

operă serioasă, în materie de artă, de poezie sau de filosofie. Acestora li se aplică la propriu expresia: ei înşişi îşi acoperă lumina. Ei nu bânuie că pentru a. face ceva cu adevărat serios şi pentru a permite crearea unor opere autentice, i?-teligenţa trebuie să se smulgă de sub puterea

193


Lumea ca voinţă şi reprezentare

voinţei

şi a intenţiilor ei şi să acţioneze în qeplină libertate; şi este bine pentru ei cii nu-şi dau seama, altfel s-ar duce să se arunce în prăpastie. - Bunăvoinţa este totul în morală: în artă ea nu este nimic; aici, aşa cum ilidică chiar numele de artă (Kimst), ceea ce contează este puterea

·(K6nnen). - Totul se reduce în fond la a şti in ce investeşte omul

seriozitate. Pentru cea mai mare . parte ea rezidă exclusiv in binele propriu şi a lor săi; aşadar acesta este singurul scop pe care ei sunt în stare să-I urmărească, pentru să nu ' exisată proiect, efort voluntar şi intenţional capabil să dea, să înlocuiască sau mai exact să deplaseze

adevărata şi profunda seriozitate: Ea rămâne întotdeauna acolo unde ' a pus-o natura şi fără e a nimic nu , .poate

fi

tratat decât p e jumătate. ,

Pentru acelaşi motiv oamenii de geniu veghează atât de prost asupra bunăstării lor. Aşa cum o masă de plumb ataşată unui corp îl readuce întotdeauna pe acesta în poziţia pe care o reclamă centrul de gravitaţie astfel determinat, , la fel adevărata seriozitate a omului atrage întotdeauna de partea ei forţa şi atenţia mtelectului; cât despre rest, omul nu se achită cu o reală seriozitate. De aceea numai aceşti indivizi de o specie atât de rară

şi

anormală, numai aceşti oameni a căror

seriozitate re�ă nu in scdpurile personale şi practice, ci în obiectivitate şi în speculaţie sunt capabili să conceapă esenţa lucrurilor şi a lumii, adică adevărurile cele mai înalte, şi să le reproducă în oarecare măsură. Căci seriozitatea astfel plasată în afara individului, în obiectiv, este lucru străin, contrar firii, supranatural chiar; acesta este totuşi pentru

om singurul mijloc de a fi mare şi de a face atunci să se atribuie operele sale unui geniu diferit de el, de care ar fi posedat. .pentru un astfel de om, sculptură, poezie, gâi1dire este un scop; pentru ceilalţi, acesta este un mijloc. Aceştia nu văd in ele decât afacerea lor, şi in general ei ştiu să reuşească, pentru că se pliază în faţa gusturilor contemporanilor, gata să le servească nevoile şi capriciile; ,de aceea ei , au aproape intotdeauna o situaţie fericită: Situaţia omului de geniu dimpotrivă este adesea foarte nefericită; pentru că el sacrifică bunăstarea personală scopului obiectiv, şi nu poate face altfel, deoarece aici investeşte el seriozitatea: Ceilalţi acţionează în sens invers: de aceea ei sunt mici, în timp ce primul este mare. Opera lui este pentru toate timpurile, deşi nu o d�tă numai posteritatea este sin�ra care ii recunoaşte valoarea; ceilalţi trăiesc şi mor cu timpul lor. In general nu este mare decât cel a cărui activitate, fie practică, fie teoretică, nu este căutarea unui interes personal, ci numai urmărirea unui scop obiectiv: şi atunci el rămâne mare şi când în ap)icarea acestui scop s-ar , strecura o eroare şi chiar cârid ar urma să rezulte de aici o crimă. Să nu te gând�şti la propria ta 194


Arthur Schopenhauer persoană nici la propriul tău interes, iată ce te face întotdeauna şi

pretutindeni mare. Mică, dimpotrivă, este orice activitate îndreptat{t spre scopuri personale; căci cel pe care un astfel de mod de a privi

lucrurile îl pune în mişcare nu se recunoaşte şi nu se regăseşte pe sine � decât în propria sa persoană, în acest individ de o micime imperceptibilă. .omul mare, dimpotrivă, se recunoaşte în toate lucrurile,

şi prin urm�e în _ansamblu; el nu trăieşte ca celălalt numai în

microcosm, ci mai mult' încă în macrocosm. De aceea el ţine - la ansamblu; el caută să-I sesizeze pentru a-l reproduce, pentru a-l explica sau pentru

a exercita asupra lui o acţiune practică.

Căci pentru el nimic

nu-i străin; el simte �ă totul îl priveşte. Din cauza acestei extinderi a sferei sale îl numim mare. De aceea acest nobil atribuit nu se potriveşte decât adevăratului erou, în orice direcţie s-ar manifesta el, şi geniului:

el vrea să spună că aceşti indivizi, contrar naturii umane, n-au căutat binele lor propriu, că ei au trăit nu pentru ei -înşişi, ci pentru îfl.treaga

umanitate. - Dacă este evident că cea mai mare parte a oamenilor trebuie să fie mici şi nu pot niciodată deveni mari; cazul invers, ·şi

anume că un individ nu încetează niciodată, în nici un moment, să fie mare şi absolut mare, nu mai este posibil:

"Căci omul este făcut dintr-o substanţă comună, şi ·obişnuinţa el o

numeşte doica sa".

Un om mare trebuie totuşi în multe ocazii să nu fie într-adevăr

decât un individ, să nu se vadă decât pe sine, trebuie adică să fie mic.

De aici această observaţie foarte justă că un erou încetează să fie erou pentru valetul său; ceea ce nu înseamnă că valetul este incapabil să

aprecieze eroul, cum îi sugerează Goethe Otiliei în (volumul II, cap itolul

Afinităţi elective

V).

Geniul îşi este el însuşi propria sa recompensă; căci ceea ce este

mai ·bun în fiecare din noi trebuie în mod necesar să fie pentru noi.

"Cine s-a născut cu talent, şi pentru un talent, găseşte în aceasta tot ce-i

sa", a spus Goethe . Când privirea noastră se îndreaptă spre unul din marii oameni de altădată, nu gândUn: "Cât este mai frumos în existenţa

de fericit că mai este admirat şi astăzi de toţi ! " , ci : "Cât trebuie să se

simţit

de fericit in

destătaiea

fi

imediată a- unui spirit ale cărui vestigii

continuă să încânte rânduri de secole! " Meritul nu rezidă în glorie, ci în facultăţile care o procură, iar desfătarea este în crearea de opere

nemuritoare. Astfel cei care cred că dovedesc zădărnicia renumelui, zicând că cei care îl dobândesc după moarte nu ştiu nimic de el, pot

fi

asemănaţi cu cel care vrea să facă pe deşteptul şi, pentru a împiedica

1 9$


Lumea ca voinţă şi reprezentare .. om să se uite cu poftă la grămada scoicilor de stridii din curtea \uinului, caută să-i demonstreze foarte grav totala lor inutilitate. Din consideraţiile noastre asupra esenţei geniului rezultă că geniul

este o facultate împotriva firii, deoarece el constă în faptul că intelectul,

destinat să servească voinţa, se emancipează de această sclavie pentru a lucra pe cont propriu. Geniul este deci un intelect care şi-a frădat misiunea.

Aşa

examinarea

se

explică

inconvenientele

proprii 'intelectului

la

cărora ne va conduce compararea geniului cu fiinţele- la

care predominarea intelectului nu este atât de însemnată. Intelectul omului normal, strict dependent de servirea voinţei, nu se ocupă prin urmare decât de receptarea motivelor şi pare să fie asemenea

ansamblului

de

fire

care

pun în mişcare

fiecare

din

marionetele de pe scena lumii. De aici, la cea mai mare parte a oamenilor

acest

aer grav,

sec,

aşezat,

pe

seriozitatea animalelor incapabile să râdă.

car.e-l

întrece

numai

Geniul, dimpotrivă, cu

intelectul său desprins de orice constrângeri, dă impresia unui actor viu

ij

plasat în m locul marilor păpuşi din faimosul teatru de marionete din

Milano: singurul în stare să înţeleagă tot mecanismul, lui i-ar face

plăcere să scape o clipă, de pe sce� pentru a merge într-o lojă şi a se bucura de spectacol: aceasta este reflecţia genială. - Dar omul, chiar şi cel mai inteligent şi mai rezonabil, �cel pe care-l putem numi oarecum înţelept, este foarte diferit de geniu; inte1ectul .său conservă o tendinţă practică, preocupat să aleagă ţelurile cele mai avantajoase, mij loacele cele mai potrivite şi nu Încetează să rămânâ astfel. în serviciul voinţei, să asculte de pornirile firii în activitatea sa. Seriozitatea fermă şi practică în viaţă, pe care romanii o desemnau cu termenul de

gravita�',

presupune că intelectul nu abandonează servirea voinţei pentru a rătăci în căutarea a ceea ce nu se raportează la ea; de aceea acest

gravi/as nu

comportă această separare a intelectului de voinţă, care este condiţia geniului. Dacă omul înzestrat cu o inteligenţă chiar eminentă este capabil de mari servicii în viaţa practică, ac�sta se datorează tocmai faptului că obiectele' sunt un �u stimulent pentru voinţă şi o îndeamnă să continue Intelectul

neobosită studiul

său

este

deci

bine

relaţiilor şi . raporturilor dintre ele. sudat de voinţă.

Omul

de geniu,

dimpotrivă, vede plutind în mintea sa fenomenul lumii, în concepţia obiectivă pe care şi-o face despre ea, ca un obiect de contemplare, ca o substanţă, care elimină voinţa din conştiinţă. Acesta este punctul

în

j urul căruia se învârte diferenţa dintre capacitatea de a acţiona şi cea ,de a produce. Ultima cere obiectivitatea şi profunzimea cunoaşterii a cărei condiţie prealabilă ţ:ste ruptura completă dintre intelect şi voinţă; 196


Arfh"r Schtipenha"er r

prima, dimpotrivă, reclamă aplicarea cunoaşterii, prezenţa de spirit şi decizia, adică pentru intelect necesitatea de a satisfac� neobosit exigenţele voinţei. Acolo unde legătura dintre intelect şi voinţă este ruptă, intelectul, deturnat de la destinaţia sa naturală, va neglija . servi rea voinţei; chiar în caz de pericol, de exemplu, el se va prevala de eliberarea sa , şi nu se �a putea împiedica să nu, privească latura pitorească a' lucrurilor înconjurătoare dinspre care vine pericolul iminent ce-i ameninţă persoana. Intelectul unui om rezonabil şi judicios

este dimpotrivă întotdeauna la post, concentrat asupra evenimentelor şi a dispoziţiilor pe care acestea le reclamă: în orice împrejurare el va lua deciziile şi măsurile cele mai potrivite. Niciodată el nu se va lăsa în voia

acelor excentricităţi, acelor erori, acelor stupizenii chiar la care este

expus geniul prin condiţia intelectului său, care, departe de a fi ghidul şi gardianul exclusiv al voinţei, aparţine mai mult sau mai puţin

obiectivităţii pure. Contrastul dintre cele două genuri de aptitudini atât

de

diferite pe care tocmai le-am examinat ai/ci sub o formă abstractă a

fost personificatAde Goethe în opoziţia dintre caracterul lui Tasso şi cel al lui Antonio. Inrudirea adesea semnalată dintre geniu şi nebunie se bazează înainte de price pe ace� separare esenţială pentru geniu, dar totuşi contrară firii, dintre intelect şi voinţă. Dar însăşi această separare nu este nicidecum datorată faptului că genialitatea este însoţită de o

intensitate mai mică temperament violent remarcabil

a voinţei, deoarece ea presupune dimpotrivă un şi pasional. Adevărata

ei

raţiune este că omul

� practică, omul de acţiune, 'posedă numai măsura întreagă

şi completă de intelect ' reclamată de o voinţă energică, ceea ce nici vorbă că nu este cazul majorităţii oamenilor; În vreme ce geniul constă

într-o proporţie cu adevărat excesivă şi anormală de intelect, care depăşeşte cerinţele oricărei \voinţe. De aceea oamenii capabili că producă opere reale sunt de mii de ori mai rari decât oameni d� acţiune. Excesul este cel care conferă intelectului acea preponderenţă însemnată, care îi permite să se detaşeze de voinţă, şi atunci, fără să-i

pese de originea sa, să intre în joc prin propria sa forţă În virtutea propriei sale elasticităţi; astfel se nasc creaţiile geniului. Faptul că geniul constă într-o activitate a inteligenţei liberă, adică emancipată de sub serviciul voinţei explică

şi

această caracteristică a

producţiilor sale ,de a nu servi nici unui scop util. Muzică sau filosofie, pictură sau poezie, într-un cUţ>ânt o operă de geniu nu este un obiect util. Inutilitatea face parte din trăsăturile proprii operelor de geniu; ea ,este titlul lor de nobleţe: Toate celelalte opere sunt tăcute pentru !COnservarea şi uşurarea existenţei, în afara celor despre care vorbim 197


Lumea ca 1Ioinţă şi reprezentare aici: ' Acestea ne delectează tocmai pentru că ,ne scot din apăsătoarea atmosferă a cerinţelor de tot felul. - Un alt fapt analog cu cel precedent este ' acela că noi vedem rar frumosul asociindu-se cu utilul. Copacii mari şi frumoşi nu fac fructe; copacii fructiferi au trunchiurile mici, urâte şi pipemicite, Trandafirul plin de floare din grădini este steril, dar micul trandâfir sălbatic, aproape fără nici un miros, este roditor. Cele mai frumoase edificii nu sunt acelea care sunt utile: un templu nu este o casă de locuit. Un om cu înalte şi rare facultăţi intelectuale, obligat să se consacre unei ocupaţii pur utile, la înălţimea căreia ar fi orice om de

rând, este ca un vas preţios, omat cu cele mai frumoase picturi: pe care l-ai folosi la bucătărie; să-i compari -pe oamenii utili cu oamenii de geniu înseamnă să pui pe acelaşi plan . pietrele ' de construcţie şi diamantele, Astfel omul practic îşi foloseşte mintea aşa cum i�a hărăzit-o natura, adică numai pentru a concepe relaţiile lucrurilor, fie între ele, fie cu voinţa subiectului cunoscător. Geniul şi-o foloseşte, dimpotrivă, şi fără să-i pese de această destinaţie:'penfru-a concepe esenţa obiectivă a lucruri� Creierul său nu-i aparţine deci, el 'aparţine�umii, la a cărei , lUminare contribuie într-un fel. De aici se vor naşte pentru individul astfel inzeStrat inconvenienţe multiple; căci intelectul său va arăta într-o manieră generală defectele proprii oricărui instrument căuia i se dă o

altă întrebuinţare decât cea pentru care este făcut. Mai întâi el va fi oarecum servitor la doi stăpâni: cu orice prilej, el se eliberează de

serviciul conform destinaţiei sale, pentru a-şi urmări propriile-i scopuri; i se întâmplă adesea şi la un moment nepotrivit să lase voinţa în încurcătură, şi acest individ atât de eminent devine astfel mai mult sau mai puţin inapt pentru viaţă; şi prin purtarea sa pare uneori mai aproape de nebunie. Apoi, îh virtutea înaltei sale facultăţi de cunoaştere, el ,va vedea în lucruri mai curând generalul decât palticularul, iar servirea voinţei cere mai ' ales cunoaşterea particularului. Când apoi, cu un prilej oarecare, această cunoaştere de o măreţie necuprinsă se va îndrepta În întregime şi cu toată energia spre interesele şi neajunsurile voinţei, i se va întâmjJla cu . uşurinţă să ia o idee prea în se,rios, să vadă totul prea îngroşat, în culori exagerat de

sumbre, într-o lumină-cu totul orbitoare şi individul nu va face decât să

cadă în altă extremă. Adăugaţi şi ' explicaţiile următoare. Orice' mare operă teoretică, de orice gen ar fi, cere' pentru a fi produsă, din partea autorului, ca acesta să-şi îndrepte toate forţele spre un singur punct, în care să le adune şi să le concentreze cu atâta tărie, fermitate şi insistenţă, î�cât tot restul hupii să dispară şi subiectul să ia pentru el 198


Arthur Schopenhauer locul întregii realităţi. Dar chiar această mare şi puternică concentrare, unul din privilegiile geniului, se produce uneori şi în cazul obiectelor

din realitate,. în cazul intereselor vieţii cotidiene; concentrate în acest

focar, ele capătă un aspect monstruos, apar ca puricele văzut la

telescop cu dimensiunile unui elefant. De aici, la indivizii eminenţi" aceste emoţii violente şi diverse apropo de nimicuri; alţii nu înţeleg cum aceştia pot cădea pradă unor tristeţi, bucurii, griji, temeri mâD.ii etc. , pentru lucruri care pe un om de rând l-ar lăsa complet nepăsător. De aceea a

geniul este lipsit de cumpătare, căci cumpătarea constă tocmai în

vedea în �ucruri ceea ce este al lor, mai ales în raport cu scopurile

noastre posibile; rezultă de aici că un om cumpătat nu poate.. fi un geniu. La inconvenientele semnalate se adaugă şi excesiva sensibilitate, datorită exaltării anormale a vieţii nervoase şi cerebrale şi asociată acestei alte condiţii geniului, violenţa pasională a voinţei, care se . traduce în plan fizic prin accelerarea bătăilor inimii. Din acest ansamblu de cauze rezultă cu uşurinţă acea tensiun� sufletească excesivă, acea "impetuozitate a emoţiilor, acea schimbare bruscă de stare, cu acea predispoziţie spre melancolie, pe care Goethe ne-a zugrăvit-o în Tasso. Ce înţelepciune, ce calmă' fermitate, ce privire sigură, ce comportament echilibrat la omul normal bine înzestrat în comparaţie cu această abatere spre visare sau tu această excitare intime sunt gCffilcnul

pasională a omului .de �eniu, ale cărui suferinţe

operelor nemuritoare! - In plus, geniul este prin esenţa sa un singuratic. El este prea rar pentru a întâlni cU uşu:r:mţă un egal şi prea diferit de

ceilalţi pentru a se lua cu ei. La aceştia, voinţa este cea care domină, la el, cunoaşterea; de aceea bucuriile lor nu sunt şi ale sale, cum bucuriile sale nu sunt şi ale lor. Aceştia ' sunt nişte fiinţe morale pur şi simplu,

mărginite la relaţii personale; el este în acelaşi timp o inteligenţă pură,

şi aparţine ca atare umanităţii îhtregi. Cursul gândurI lor unui intelect desprins de solul său matern, de voinţă, şi care nu se întoarce la aceasta decât în răstimpuri, nu va întârzia să se despartă complet de cursul

unui intelect normal, încă nedesprins de originile sale. Astfel, şi datorită acestei inegalităţ;i a drumului parcurs de spirit, el se va dovedi inapt să gândească în coinun, adică să intre în conversaţie cu ceilalţi; ceilalţi, striviţi de superioritatea

sa,

se simt tot atât de puţin bine în compania

sa

cât şi el în a lor. Ei vor căuta să fie mai mult în preajma celor asemeni

lor, iar el va prefera să se întreţitlă cu cei de acelaşi rang cu el, deşi acest lucru nu este în general posibil decât prin operele lăsate de aceştia. De aceea Chamfort spune cu multă justeţe: "il y a peu de vices

qui empechent un homme d'avoir beaucoup d'amis, autant que peuvenl ,

.

199


Lumea ca lJointil şi reprezentaTe le faire de trop grandes qualites. II] Soarta cea mai fericită de care poate parte un geniu este de-a fi scutit de toate ocupaţiile practice care, nu sunt elementul său şi să aibă timp să lucreze şi să producă. Consecinţa generală a celor prezentate este că, dacă geniul procură

avea

fericirea celui care-l posedă, în momentul în care acesta, dedicându-se

lui fără oprelişti, se lasă 'cu încântare în voia inspiraţiei, el nu este nicidecwn în stare să-i asigure acestuia o existenţă fericită, chiar dimpotrivă. Mărturiile furnizate de biografii sunt confirmarea acestui

adevăr. La ţoate aceste inconvenif(nte se mai adaug� 'şi un dezacord

e�rior, căci geniul, în tot ce face, în tot ce creează chiar, este de obicei

în opoziţie şi în luptă cu timpul său'. Simplii oameni de talent ajung întotdeauna la momentul dorit; căci plini de spiritul epocii lor, ei nu fac

decât să satisfacă cerinţele timpului în care trăiesc. Ei intervin deci în dezvoltarea progresivă a contemporanilor lor sau în avansarea gradată a unei ştiinţe particulare şi îşi găsesc în aceasta recompensa şi aprobarea. Dar generaţia următoare nu le mai poate ajusta operele; acestea trebuie

.cedeze

locul

altora,

care

nici

ele

nu

sunt

indispensabile. Geniul, dimpotrivă, traversează timpul său, aşa cum cometa întretaie orbitele pl;metelor, cu cursul S<ţu excentric şi străin

acestui mers bine reglat care poate fi cuprins cu o singură privire. De

aceea el nu poate contribui la dezvoltarea în ritm constant a civiiizaţiei deja existente; ci, asemeni imperatorului roman care, sortindu-se

morţii, îşi arunca suliţa îri rândurile duşmanilor, el îşi aruncă operele

departe pe drutnul de pe care numai timpul le va aduna mai târziu. Raportul lui cu oamenii de talent care ating în prezent culmile gloriei ar putea fi exprimat prin aceste cuvinte ale Evanghelistului:

,, 0 xatpO� o E�O� O'U1tOJ 1tCXPEO''ttV o DE xatpo� o 'U�E'tEPO� rtW'tO'tE EO''ttv E'tOt�O�." (Ioan, VII, 6) - Talentul are forţa de a crea ceea ce depăşeşte

facultatea de producere, dar nu facultatea de percepere a celorlalţi

oameni; de aceea el găseşte din primul moment oameni care să-I

aprecieze. Opera geniului depăşeşte dimpotrivă nu numai facultatea de producere, dar şi facultatea de percepere a celorlalţi oameni; de aceea ceilalţi nu-l înţeleg de la început. Talentul, este arcaşul care nimereşte o

ţintă pe care ceilalţi n-o pot atinge; geniul este cel care nimereşte o ţintă pe care ceilalţi nici măcar �nu o pot zări; ei nu învaţă deci să-I cunoască

decât indirect adică târziu, şi chiar şi atunci ei se încred în cuvântul altuia. De aceea Goethe spune în epistola sa didactică: "Imitaţia este Sunt puţine viciile care-l pot împiedica pe un om să aibă mulţi prieteni , atât cât o poUace prea marile calităţi.

200


.4rthur Schopenhauer imăscută în noi; dar noi nu recunoaştem uşor că trebuie să imităm. Excelentul se întâlneşte rar; şi este apreciat şi mai rar". Şi Chamfort: .,Judecăm valoarea oamenilor ca pe cea a diamantelor care, până la o lIlumită mărime, puritate, perfecţiune, au un preţ fix şi geterminat, dar care, dincolo de această măsură., rămân fli.ră preţ şi nu-şi mai găsesc cumpărători" . Baeon de Verulan enunţase deja acest principiu:. Injimarum virtutum, apud vulgus, laus est mediarum admiratio. mpre mar� m nullus sensus. (De augum. se. , cartea VI, cap. III). Da, mi s-ar putea obiecta, apud vulgus ! Eu mă voi sprijini atunci de l această afirmaţie a lui Machiavelli: Nel mondo non e se non lto/go , şi pe această remarcă a l� Thilo (Despre glorie) că fiecare aparţine m� ,

-

mult decât crede · de lumea de rând. O consecintă a acestei recunoaşteri târzii a operelor de geniu este faptul că ele sunt rareori gustate de contemporani, adică cu toată prospeţimea şi coloritul actualităţii şi clipei prezente; ele sunt ca smochinele şi cunnalele pe -

.

.

care preferăm să le' mâncăm mai curând uscate decât proaspete. Dacă în sfărşit privim geniul şi din punct' de vedere corporal, îl vedem supus mai multor condiţii anatomice şi fiziologiee, care chiar separate se întâlnesc rar perfecte, cu atât mai mult reunite, şi nu sunt din acest motiv mai puţin indispensabile; de aceea geniul nu apare decât ca o excepţie cu totul izolată şi aproape miraculoasă. Condiţia fundamentală este o predominare anonnală a sensibilităţii asupra iritabilităţii şi facultăţii de reproducere şi, aceasta, circumstanţă agravantă, într·un corp masculin (femeile pot evoca un talent remarcabil, dar niciodată geniu; căci ele rămân întotdeauna subiective). La fel, sistemul cerebral trebuie să fie separat şi în întregime izolat de sistemul ganglionar, astfel încât să fie în perfectă opoziţie cu acesta şi să şi ducă liber pe organism viaţa parazită, solitară., energică şi �dependentă. Desigur el . nu va întârzia să exercite astfel o influenţă Isupărătoare asupra restului organismului şi-! va uza. înainte de vreme prin excesul activităţii sale neîncetate, dacă acest organism nu posedă �l IÎIlSuşi o puternică vitalitate şi o constituţie robustă; aceasta este o nouă condiţie ce trebuie adăugată celor precedente. Mai trebuie şi un b� ..

mac, având în vedere unitatea strânsă şi cu totul specială dintre acest rgan şi creier. Dar mai ales creierul trebuie să aibă o dezvoltare şi . ensiuni extraordinare" în ·principal în lăţime şi în înălţime; cimea dimpotrivă va fi mai mică, iar creierul mare va trebui să-:-I treacă cu mult pe cel mic. Constituţia creierului în ansamblu şi în . e sale are, fMă nici o îndoială, o foarte mare importanţă; dar A

Nu este altceva în lume

decât vulgaritate. 201


Lumea ca lIoinţă şi reprezentare cunoŞtinţele noastre actuale nu ne permit să o determinăm exact, oricât de uşor ne este să recunoaştem o formă de craniu care anunţă o înaltă şi nobilă inteligenţă. Ţesutul masei cerebrale trebuie să fie de cea mai mare perfecţiune şi fmeţe şi să se compună din sub.stanţa nervoasă cea mai pură, cea mai aleaSă, cea mai delicată şi cea mai sensibilă; raportul cantitativ dintre substanţa albă şi substanţa cenuşie exercită şi el desigur o influenţă însemnată, dar noi nu suntem încă în măsură să-i precizăm natura. Totuşi raportul la autopsia cadavrului lui Byron' afirmă o proporţie extraordinari it materiei albe în raport cu materia cenuşie; la fel, creierul său cântărea mai mult de şase livre. Cel al lui Cuvier cântărea cinci; greutatea normală este de trei. - Dezvoltării creierului trebuie să-i corespundă o extremă fineţe a măd�vei spinării şi a nervil6r. Un -craniu foarte ar��t şi larg, cu o masă: osoasă destul de fmă, trebui� să protejeze �ră să-I comprime în vreun fel Toată această constituţie a creierului şi a sistemului nervos este moştenită de la mamă (vom reveni asupra acestui punct În cartea următoare). Dar ea este întru totul insuficientă în a produce fenomenul geniului, dacă nu i se alătură ca moştenire de la tată un temperament viu şi paSional care se traduce· fizic printr-o energie puţin AObişnuită a inimii şi prin urmare a circulaţiei, m� ales spre cap. Intr-adevăr, această energie serveşte mai întâi la mărirea protuberanţelor proprii creierului; creierul apasă astfel 'pereţii şi tinde să s�pe prin orice deschidere cauzată de o leziune. In plus, această forţă prielnică inimii comunică creierului, o dată cu bătăile inimii care însoţesc respiraţia, o mişcare cu totul nouă., mişcare interioară, constituită prin zdrunci.na'rea întregii sale mase la fiecare pulsaţie a celor patru artere cerebrale, şi a cărei energie trebuie să fie propoiţionată cu creşterea volumului creierului; această mişcare este de altfel, în general, o condiţie indispensabilă activităţii cerebrale. Această activitate este favorizată de o statură mică, şi mai ales de un gât nu prea lung, pentru că atunci sângele are un drum mai mic de parcurs şi ajunge cu mai multă forţă la creier; de aceea marile spirite le întâlnim rar printre oamenii cu CIi statură înaltă. Acesta nu este totuşi un efement indispensabil; GoethcJ de exemplu, avea o înălţime superioară mediei. Dar dacă aceste condi� ale circulaţiei, moştenite de la tată., lipsesc, fericita constituţie � creierului transmisă de mamă va produce ·cel mult un talent, un spirt fin, susţinut de un temperament flegmatic; această condiţie provenită de la tată explică multe din viciile de temperament semnalate mai sus III <;>mul de geniu. Dimpotrivă, dacă această condiţie există fără pri 1

Cf. Medwin's Conversations ofL. Byrop, p. 333.

202

, I


Ârthur Schopenhauer

deci cu un creier obişnuit şi mai ales au un creier prost conformat, se DaŞte atunci o vioiciune fără spirit, .0 căldură fără lumină, capete nebunatice, oameni de o agitaţie şi de un neastâmpăr insuportabţl. Dacă din doi fraţi unul singur are geniu şi dacă acesta. este aproape intotdeauna fratele mai mare, cum a fost cazul cu Kant, aceasta se datorează faptului că numai în perioada când a concep ut primul copil tatăl era încă plin de vigoare şi pasiune; dar cealaltă condiţie datorată mamei poate fi şi ea combătută de circumstanţe nefavorabile. Mai am de tăcut aici o remarcă specială asupra caracterului copilăros al geniului, adică asupra unei anumite asemănări care există între geniu şi copilărie. La copil, într-adevăr, ca şi la geniu, sistemul nervos şi cerebral sunt predominante; căci dezvoltarea sa o precedă CU mult pe cea a restului organismului, astfel încât de la şapte ani creierul are întregul său volum şi întreaga sa masă. De aici aceste cuvinte ale lui Bichat: "În copilărie Sistemul nervos, comparat cu cel muscular, este proporţional mult mai dezvoltat decât la toate vârstele umiătoarel în timp ce mai târziu cea mai mare parte a celorlalte sisteme îl predomină pe acesta. Se ştie că, pentru a vedea bine nervii, se aleg întotdeauna copii." (Despre viaţă şi moarte; art. 8, § 6). Dezvoltarea cea mai , tardivă dimpot.r\yă este cea a sistemului genital; numai în pragul v�i Virile iritabilitatea; reproducerea şi funcţia genitală sunt în plină vigoare şi �le întrec atunci, de' regulă, funcţia cerebrală. De aici vin inteligenţa, înţelepciunea, curiozitatea şi vioiciunea minţii la cei mai mulţi copii; ei sunt într-un cuvânt mai predispuşi şi mai apţi decât adulţii pentru preocupările teoretice. Ca urmare a acestei dezvoltări, ei au mai mult intelect decât voinţă, acHcă decât porniri, dorinţe, pasiuni. Căci intelectul şi creierul sunt una, tot astfel cum sistemul genital este una cu cea mai violentă dintre toate dorinţele; de aceea l-am numit focarul voinţei. Tocmai pentru că faţala activitate a acestui sistem dormitează încă, pe când cea a creierului este deja trează,' copilăria este vârsta inocenţei şi fe�cirii, paradisul vieţii, Edenul pierdut spre care ne întoarcem privirile cu regret tot restul vieţii: Ceea ce face această fericire este că în timpul copilăriei întreaga noastră existenţă rezidă cu mult mai mult în a cunoaşte decât în a vrea; şi această stare îşi găseşte un suport exterior şi-n noutatea pe care o au pentru noi toate lucrurile. De aici aceste culori atât de proaspete, acea strălucire magică şi irezistibilă în care ne apare înveşmântată lumea în zorii vieţii. Palidele dorinţe, înclinaţiile nesigure şi grijile puţine ale copilăriei sunt o prea uşoară contrapondere faţă de caracterul predominant al activităţii intelectuale. Astfel se explică privirea copiilor, privire inocentă şi

203


Lumea ca voinţă şi reprezentare limpede care ne însufleţeşte şi atinge uneori la unii dintre ei acea expresie înălţătoare şi contemplativă cu care Rafael şi-a înnobilat capetele sale de îngeri. FacuItăţile intelectuale se dezvoltă deCi mult mai devreme decât nevoile pe care unneazl să le servească; şi aici natura procedează ca pretutindeni cu o înţelepciune desăvârşită. Căci în acest

timp În care inteligenţa domină, omul adună o mare provizie de cunoştinţe pentru nevoile viitoare, care sunt încă necunoscute. De aici neincetata activitate a intelectului, aviditatea sa în a sesiza toate fenomenele, grija cu care reflectează la ele şi cu care le adună în vederea viitorului, asemenea albinei care strânge mult mai multă �iere decât poate consuma, preocupată de nevoile viitoare. Ceea ce omul dobândeşte în cunoştinţe şi deprinderi de tot felul până la intrarea în adolescenţă depăşeşte, în ansamblu, tot ce va putea Învăţa mai târziu oricât de savant ar deveni; căci acesta este fundamentul tuturor cunoştinţelor umane. - Tot până la această vârstă plasticitatea domină în c orpul omului; mai târziu, după ce aceasta şi-a încheiat opera, îŞi îndreaptă forţele spre sistemul genital; odată cu pl:lbertatea apare astfel instinc tul· sexual şi puţin câte puţin voinţa devine preponderentă. Copilăriei, mai' ales teoretice şi doritoare să ştie, îi unnează atunci neliniştita tinereţe, când furtunoasă, când sumbră; apoi mai târziu, vârsta virilă, în acelaşi timp violent! şi serioasă. Tocmai pentru că

acest instinct, plin de nefericire, lipseşte copilului, voinţa acestuia este atât de moderată, subordonată cunoaşterii din care se nasc acele trăsături de candoare, inteligenţă şi cuminţenie, care sunt privilegiul copilăriei. - Pe ce se bazează această asemănare a copilului cu geniul nu mai este acum nevoie s-o spun: ea se află în excesul facultăţilor cunoaşterii asupra cerinţelor voinţ � şi în predominar� activităţii pw intelectuale care rezultă de aici. In realitate, orice copil este într-o oarecare măsură un geniu şi orice geniu este în felul său WI copiI: Înrudirea lor se arată mai întâi în naivitate şi în sublima simplitate care este o trăsătură esenţială a adevăratului geniu; ea se mai revelează prin multe alte trăsături, astfel încât geniul se ap ropie de copil prin multe laturi ,ale caracterului său. Riemer, în Comunicările sale despre Goethe, menţionează (voI. 1, p. 184) că Herder şi alţii spuneau despre Goethe ca.un fel de reproş că se compo� ca un copil mare; ei aveau desigur dreptate să spună acest lucru, dar nu aveau dreptate fiindcă o spuneau ca pe un reproş. S-a spus şi despre Mozart că toată viaţa a rămas un' copil (ci Nissen, Biografia lui Mozart, p. 2' şi 529). Schichtegroll în Necrologul său (1791, voI. II; p. 109) se expriInA astfel despre compozitc?r: "EI devine de timpuriu matur în artă; dar 204


Althur Schopenhauer •

pcotru tot restul va rămâne întotdeauna un copil". Orice om de geniu se axnportă ca un copil mare prin însuşi faptul că el priveşte lumea ca pe ... lucru străin, ca pe un spectacol, cu un interes pur obiectiv. De aceea .. np are mai mult decât copilul acea gravitate searbădă a oamenilor de Jind, care, incapabili să simtă alt interes decât al lor propri nu văd liciodată în lucruri decât simple motive pentru acţiunile lor Cel care _ rămâne în tot cursul vieţii, Într-o oarecare măsură un copil, I devi,ne ... om. serios, rece, întotdeauna aşezat şi cumpătat, acela poate fi în ace lume un cetăţean foarte util şi capabil,' dar niciodată nu va fi un piu. eea ce constituie într-adevăr geniul este faptul că la el această pred ioare, firească la copil, a sistemului sensibil şi a activităţii intelectuale se menţine, în mod anormal, toată viaţa şi devine astfel continuă. Desigur, la câţiva indivizi obişnuiţi, se mai transmit câteva unne până la vârsta tinereţii; de aici provin, de exemplu, nu la puţini studenţi o aspiraţie pur intelectuală şi o excentricitate genială ce nu poate fi ignorată. Dar natura reintră apoi pe făgaşUl ei: aceştia se metamorfozează, ies din crisalidă la vârsta matură sub formă de filistini incamaţi în faţa cărora te dai înapoi îngroZit, dacă îi întâlneşti mulţi ani mai târziu. - Pe fenomenul expus aici se bazează această frumoasă remarcă a lui Goethe: "Copiii nu-şi ţin promisiunile; tinerii foarte rar, şi dacă le ţin, lumea nu şi le ţine faţă de ei". (Afinităţi elective, part. 1, cap. X). Lumea, într-adevăr, după ce a proclamat sus şi tare că laurii sunt rezervaţi meritului, îi pune pe capetele celor care devin instnunentere scopurilor ei cele mai josnice sau care se pricep să o înşele. - Aşa cum există o frumuseţe proprie numai vârstei tinereţii de care aproape fiecare din noi are o clipă parte, "beaute du diable" (sic!), la fel există şi o intelectualitate proprie tinereţii, o anumită na.tură spirituală dornică şi capabilă să sesizeze, să înţeleagă, să înveţe, o anumită natură spirituală posedată de toţi În timpul copilăriei, d� unii şi în perioada tinereţii, şi care se pierde apoi ca şi frumuseţea. Numai la câteva excepţii foarte rare, la câţiva aleşi, una ca şi cealaltă se 'pot menţine toată viaţa, astfel încât unele urme rămân încă vizibile chiar şi la o vârstă mai Înaintată: aceste excepţii sunt acei oameni cu adevărat fruInoşi; sunt adevăratele genii. Ceea ce am spus aici despre predominarea 'sistemului nervos cerebral şi a inteligenţei in timpul copilăriei şi despre descreşterea lor la maturitate găseşte o explicaţie şi o confirmare importantă la genul animal cel mai apropiat de om, la maimuţă: acelaşi raport se manifestă aici într-un grad înalt. Ajungem puţin câte puţin să ne convingem că urangutanu1, această maimuţă atât de inteligentă este un tânăr pongo


Lumea ca voinţă şi reprer.entar� 'care, ajuns la vârsta adultă, îşi pierde în acelaşi .ţimp marea asemănare la chip cu omul, ca şi inteligenţa lui surprinzAtoare: partea inferioară

şi

animală, activitatea sistemului nervos scade, şi în locul ei se dezvoltă

o

bestială a feţei se accentuează' atunci, fruntea se îngustează, creştetul capului devine mai ţuguiat, mai musculos, dând craniului o fonnă

forţă musculară extraordinară, care fiindu-i suficientă în a-şi satisface necesităţile face din acest moment inutilă această mare inteligenţă.

Remarcile cele mai importante în această privinţă sunt cele ale lui Frederic Cuvier , comentate de Flourens într-o recenzie despre istoria naturală a lui Cuvier care se găseşte în caietul din septembrie din

Jurnalul

savan, tilor din 1839, şi care a fost imprimată separat cu Rezumat analitic al observaţiilor lui Fr. Cuvier desp re instinctul şi inteligenţa la animale, de Flourens, în 1841. Poate fi citită aici la pagina 50: "Inteligenţa urangutanulu� câteva adăugiri sub titlul:

această inteligenţă atât de dezvoltată, şi dezvoltată atât de timpuriu,

descreşte cu vârsta.

Urangutanul,

când este tânăr, ne miră prin spiritul

WI

animal grosolan, brutal, intratabil. Şi

său pătrunzător, prin şiretenia, prin îndemânarea sa; urarigutanul devenit adult nu mai este· decât

la fel se întâmplă cu toate maimuţele. La toate, inteligenţa d�screşte pe

măsură ce forţele cresc. Animalul care are cea mai mare inteligenţă nu are toată această inteligenţă decât în tinereţe". - Mai departe, la pagina

87: ,;Maimuţele de toate speciile oferă acest raport invers între vârstă şi inteligenţă. Astfel, de exemplu, antella (o specie de macat, din specia

semno-pitecilor şi una din maimuţele venerate în religia brahmană) are,

în tinereţe, fruntea largă, botul puţin ieşit în afară, craniul înalt, rotunjit etc. .o dată cu vârsta fruntea dispare, se retrage, botul devine proeminent; şi moralul nu se schimbii mai puţin decât fizicul: apatia, violenţa, nevoia de singurătate iau locul spiritului de pătrundere, docilităţii, încrederii ". "Aceste deosebiri sunt atât de mari, ne asigură Fr. Cuvier, încât, după obiceiul pe care-l avem de il judeca acţiunile animalelor după ale noastre, am fi înclinaţi să luăm tânărul anim,al ca pe un individ la vârsta la care toate c3.J.ităţile morale .ale speciei sunt dobâildite, şi pe antella adultă ca pe un individ care fi-ar fi dezvoltat

încă decât fizic. Dar natura nu procedează astfel- cu aceste animale,

care nu trebuie să iasă din, sfera îngustă care le este fixată şi cărora le este de ajuns într-un fel să-şi poată asigura conservarea. Pentru aceasta

inteligenţa le era necesară, când forţa nu există, dar aceasta o. dată dobândită, orice altă putere îşi pîerde utilitatea". Şi la pagina 118;

"Conservarea speciilor nu se bazează mai puţin pe calităţile intelectuale ale animalelor decât pe calităţile lor organice. " Această ultimă

�06


Arthur Schopenhauer observaţie confirmă aserţiunea mea după care intelectul, asemeni ghearelor şi dinţilor, nu este altceva decât un instrument în serviciul voinţei.

,

20 7


CAPITOLUL XXXIII Despre nebunie

Adevărata sănătate a spiritului coÎtstă în perfecţioaarea reminiscenţei. Desigur nu trebuie înţeles prin aceasta că memoria noastră trebuie să conserve totul. Căci calea străbătută deja în viaţă se coilftÎndă şi se reduce cu timpul ca şi drumul parcurs în spaţiu pentru călătorul care priveşte în urmă: ne este adeseori greu să distingem anii unul câte unul; cât despre zile, ne este aproape Întotdeauna imposibil să le recunoaştem. Dar numai evenimentele Întru totul asemănătoare şi care revin de un număr infinit de ori, cele ale căror imagini se acpperă într-un fel unele pe altele, se confundă în amintire şi nu mai pot fi recunoscute izolat; dimpotrivă, orice eveniment caracteristic sau semnificativ prin ceva anwne trebuie să se regăsească în memorie, dacă intelectul este normal, viguros şi în întregime sănătos. - În primul volwn am reprezentat nebunia ca pe întreruperea firului -amintirilor, care se succed uniform, deşi cu.o abundenţă şi o limpezime în continuă descreştere. Iată câteva consideraţii în sprijinul opiniei mele. Memoria unui om sănătos la minte arată faţă de un fapt al cărui martor a fost o certitudine la fel de deplină şi întemeiată ca faţă de perceperea actuală a unui lucru; de aceea faptul despre care depune mărturie sub jurământ În faţa unui tribunal are gre'utate. Dimpotrivă, simpla bănuială de nebunie este de ajuns pentru a infirma declaraţia unui martor. Acesta este deci criteriul după care distingem sănătatea mintii de tulburarea mintală. Simplul fapt de a mă îndoi de realitatea unui eveniment pe care mi-l amintesc echivaleâză cu o bănuială de nebunie pe care o am faţă de mine însumi, doar dacă nu cred că am visat pur şi simplu. Dacă un alt om se îndoieşte de realitatea unui fapt pe care-l povestesc cu titlul de martor ocular, şi nu mă s\lspectează de nelofalitate, înseamnă că mă ia drept nebun. Omul care, tot povestind o întâmplare scomită de el, ajunge să creadă până la urmă în ea, este deja, în această privinţă, un nebun. Un nebun este capabil să rostească vorbe de duh, să aibă unele idei de bun simţ, uneori chţar judecaţi exacte; dar nu poţi pune preţ pe mărturia sa apropo de evenimente care _ .

Acest capitol se referă la partea a doua a §-lui 36 din primul volum.

208


Arthur Schopenhauer au avut loc. În Lalitavistara, care este cum se ştie, istoria vieţii lui Buda Sakya-Muni, se relatează că, în momentul naşterii sale, pe întreg părnântul bolnavii s-au însănătoşit, orbii şi-au recăpătat vederea, surzii auzul, şi că toţi nebunii şi-au redobândit memoria". Aceste din unnă cuvinte revin chiar în două pasaje. 1

Experienţa mea de ani de zile m-a făcut să cred că nebunia este

relativ frecventă mai ales la actori. Dar nu este de mirare dacă ne gândim cât de mult abuzează aceşti oamenii de memoria lor. În fiecare zi au de învăţat un rol nou sau trebuie să-şi amintţ!ască un rol vechi; aceste roluri sunt fără raport sau mai curând în contradicţie, în opoziţie unele cu altele; in sfărşit, în fiecare seară actorul se străduie să se uite în întregime pe el însuşi, pentru a deveni un cu totul alt personaj. Nu . este acesta drumul cel mai direct spre nebunie? Pentru a Înţelege mai uşor expunerea consacrată în lucrarea noastră

naşterii nebuniei, să ne amintim cu câtă repulsie ne gândim la lucrurile eare ne lezează puternic interesele, orgoliul sau dorinţele noastre, cât de greu ne hoUtrâm să le supunem examinării amănunţite şi serioase a judecăţii noastre, cu câtă uşurinţă dimpotrivă ne îndepărtăm brusc sau

ne desprindem puţin câte puţin de ele- aproape fără să ne dăm seama; în timp ce lucrurile'plăcute ne pătrund atât de adânc în minte, se strecoară aici din nou, dacă le alungăm, şi ne reţin atenţia ore În şir. În această

repulsie a voinţei de a lăsa să ajungă în lumina conştiinţei ceea ce-i este potrivnic este breşa prin care nebunia poate pune stăpânire pe mintea

noastră. Orice eveniment: nou- şi neplăcut trebuie Într-adevăr să tie

asimilat de intelect, adică să ia loc În sistemul de adevăruri relative la

voinţă şi interesele ei', oricât de îmbucurător ar fi obiectul căruia trebuie

să i se substituie în acest: fel. Intrarea în intelect o dată forţată, impresia de neplăcut începe să scadă: dar operaţia în sine este adesea foarte dureroasă şi nu se realizează în general decât cu încetineală şi nu fără dificultate. Şi totuşi sănătatea minţii nu poate fi menţinută decât cu condiţia ca această opera.ţie să se efectueze în mod optim dţ: fiecare dată. Dar dacă, chiar şi Într-un singur caz, repulsia şi rezistenţa voinţei

În faţa admiterii unui adevăr ating un grad în eare această operaţie nu se realizează În toată puritatea sa; dacă anumite evenimente, anumite

detalii sunt astfel În întregime sustrase intelectului, pentm că voinţa nu le poate suporta, şi dac4 atunci, din nevoia unei înlănţuiri necesare, se acoperă în mod atbitrar lacuna astfel produsă, atunci nebunia este gata.

Căci intelectul a renunţat la natura sa, din complezenţă faţă de voinţ<1.: Rgya Tcher Rol Pa, Hisl.

de Bouddha Shakya

tihetal1ă de Foucaux, 1868, p. 91 şi 99.

2()9

-

MOHlli, traducere din


Lumep ca vointei şi reprezentare . omul îşi imaginează acum ceea ce nu este. ivit astfel este un alean

Şi totuşi nebunia care s-a în faţa unor suferinţe intolerabile: ea .este

ultimul reazem al naturii cuprinse de spaimă, adică al voinţei.

Să menţionăm acum o mărturie remarcabilă care vine în sprijinul

opiniei mele. CarIo Gozzi, Jn

Mostro turchino,

actul 1, scena 2,' ne

prezintă un personaj care a sorbit dintr-o băutură vrăjită care te face să uiţi totul: el are toate aparenţele unui nebun.

Pornind de la cele expuse, putem considera ca origine a nebuniei

excluderea violentă a unui lucru din minte, excludere care nu este posibilă decât prin introducerea în minte a altceva. Procedeul invers este mai rar, adică cel prin care îţi bagi un adevăr în cap înainte de a-l scoate pe un altul. Şi totuşi aşa stau lucrurile atunci când individul are mereu prezentă în. minte împrejurarea care a provocat nebunia, de exemplu în unele nebunii a căror cauză este dragostea, în erotomanie,

când bolnawl nu se poate detaşa de obiectul pasiunii sale; la fel şi în nebunia datorată unei spaime cauzate de un accident cumplit şi instantaneu. Bolnavii de �cest gen se agaţă convulsiv, �a să spunem aşa, de ideea lor, astfel încât nici un alt gând, mai ales contrar, nu le

poate veni în minte. În ambele fenomene elementul esenţial al nebuniei rămâne acelaşi: imposibilitatea înlănţuirii uniforme a amintirilor, care

este baza' unei reflecţii sănătoase şi chibzuite. - Poate o explicaţie

judicioasă a acestui contrast de origine indicat, aici ar putea furniza un principiu de determinare net şi profund a diferitelor feluri de nebunie.

Nu

am

luat de �Itfel în consideraţie până aici decât originea psihică

a nebuniei, adică cea care este provocată de împrejurări exterioare şi'

obiective. Dar ea este datorată mai ales unor cauze pur somatice, unei

proaste conformaţii sau unei dezorganizări parţiale a creierului sau a unor învelişuri ale sale sau şi influenţei exercitate asupra creierului

�e

alte părţi bolnave. Mai ales acest al doilea gen de nebunie poate

produce false percepţii sensibile, halucinaţii. Dar cel mai adesea cele

două tipuri de cauze coexistă, cauza psihică mai ales împreună cu cea somatică. Cu nebunia este la fel ca şi cu sinuciderea: sinuciderea este

rar datorată numai unor cauze exterioare, dar presupune şi o anumită indispoziţie de natură organică, şi de gradul acestei· indispoziţii va depinde importanţa motivului exterior hotărâtor; în afară de gradul cel mai înalt, când nu mai este nevoie de cauză exterioară: De aceea nici o

nenorocire nu este destul de mare pentru a-l' împinge 'pe un om la sinucidere, nici destul de mică pentru a ·nu-l conduce spre ea. Am

prezentat nebunia.de origine psihică, cea pe care o mare nenorocire de

exemplu o poate,' după toate aparenţele cel puţin, provoca la un om

210


Arthur Schopenhauer sănătos. La omul care este fizic predispus la nebunie o contrarietate cât de mică va fi sufiCientă pentru a o declanşa ; îmi amintesc de exemplu că· am văzut într-un ospiciu un fost soldat care a înnebunit pentru că l-a auzit pe ofiţerul său adresându-i se cu el (Er) în loc de tu. Dacă predis po ziţi a fizică eşte accentuată, de îndată, ce aceasta �-a maturizat, nu mai este nevoie de nici o cauză exterioară. Nebunia dator at ă unor c�uze pur fizice poate de' asemenea, ca urmare a unei răscoliri puternice' a gânduri lor, să ducă la un fel de paralizie sau la o altă formă de degradare a creierului, destinată să dure ze în lipsa unui remediu imediat; de aceea nebunia nu este vindecabilă decât într�un stadtu incipient, mai'târziu ea devine inc urabilă. Există o mania :\'ine delirio, o demenţă Iară deli r ? Pinel pretin dea că da , Esquirol susţinea contrariul, şi de atunci părerile sunt împărţi te . Răspunsul la întrebare nu-I poate da decât expe rienţa. Dar dacă o astfel de stare se produce în mod real, cauza ei stă în eli berare a totală ş i periodică a voinţei de sub influenţa şi controlul intelec tului : voinţa apare atunci ca o forţă natmală oarbă, impetuoasă, distrugătoare, şi este vădită în furia cu care distruge tot ce întâlneşte în cale. Voinţa astfel declanşată seamănă cu un fluviu care a rupt zăgazurile, cu un cal care şi-a trântit de pe şea călăreţul, cu un ceas căruia i S-au scos şuruburile . care-i reglau mersul. Totuşi, numai raţiunea, deci cunoaşterea' reflexivă, este suspendată, nu şi cunoaşte rea intuit ivă; căci altfel, voinţa ar fi privată de orice control şi omul ar rămâne nemişcat. Dimpotrivă, nebunul furios percepe obiectele, deoarece se năpusteşte asupra lor; mai mult, el este conştie nt de comportarea sa şi îşi aminteşte după aceea tot ce a făcut. Dar nu reflectează deloc şi, nemaiavând raţiunea care să-l ghideze, el este incapabil să mediteze la un lucru absent, trecut şi viitor, sau să ţină cont de el. Când accesul de nebunie a trecut, raţiunea reintră în drepturi şi funcţionează normal, căci activitatea sa proprie nu este nici tul burat ă nici alterată: voinţa singură a găsit pentru o clipă modalitatea de a se sustrage c omplet de sub controlul raţiunii. ,

'

-

,

,

,

211


CAPITOLUL XXXIII Remarci disparate asupra frumuseţii naturale1

Impresia atât de plăcută pe care o produce asupra noastfă vederea unui peisaj frumos ţine, între altele, de constantul adevăr şi de consecvenţa naturii. Desigur, natura nu urmează. aici metoda logi� ' metodă care constă în înlănţuirea principiilor cunoaşterii, a premiselor şi concluziilor, a antecedentelor şi consecinţelor; dar ea se supune unei legi analoage, legii cauzalităţii constituită din înlănţuirea vizibilă a cauzelor şi efectelor. Cea mai neînsemnată modificare pe care o suferă un obiect datorită poziţiei, apropierii sau depărtării, perspectivei lineare şi aeriene, luminii sau umbrei mai multă sau mai puţină pe care o primeşte, se traduce negreşit prin efectul asupra ochiului şi este imediat luată în seamă; avem aici confirmarea proverbului indian: "Şi cel mai mic bob de orez îşi are umbra lui", Aşa se explică această consecvenţă perfectă, această regularitate, această înlănţuire şi această ,scrupuloasă exactitate care se arată aici în tot: aici nu e loc pentru subterfugii. Considerat ca fenomen cerebral, aspectul unui frumos punct de vedere este singurul dintre fenomenele cerebrale complicate, care poate fi total neregulat, ireproşabil şi perfect: toate celelalte, şi mai ales propriile noastre operaţii intelectuale, sunt, fie în conţinutul, fie în fonna lor, mai mult sau mai puţin pline de defecte şi inexactităţi. Acest privilegiu al aspectului unei naturi frumoase ne explică mai Întâi impresia de armonie şi totală satisfacţie pe care o produce, apoi şi influenţa favorabilă pe care o exercită asupra gândirii noastre În ansamblul ei: formele acesteia ajung să fie mai just dispuse şi se purifică într-o oarecare măsură; căci acest fenomen cerebral, singurul ireproşabil dintre toate, imprimâ întregului creier o mişcare perfect normală, şi gândirea noastră, la rândul ei, prin toate operaţiile sale, caută să respecte această metodă a naturii, după ce a primit de la ea impulsul necesar. Un frumos punct de vedere serveşte deci spiritului drept catharsis, aşa �um este muzica pentru suflet, după Aristotel, şi în faţa unei privelişti frumoase vom gândi cel mai just.

Acest capitol se referă la §38 din primul volum.

212


Arthur Schopenhauer Vederea munţilor care ne apar dintr-o dată înaintea ochilor ne transportă în mod firesc într-o stare de spirit gravă şi chiar înălţătoare;

a

poate această impr.esie ţine în parte de faptul că forma munţilor şi

conturului care rezultă sunt singura linie permanentă a peis�jului, căci

numai munţii înfruntă ruina, care nu va întârzia să ia totul cu sine, şi mai ales propria noastră persoana, individul efemer care suntem. Nu că la aspectul munţilor toate aceste idei ne-ar deveni limpezi, dar avem un

sentiment vag al lor care este la originea acestei stări de spirit. Aş vrea

să ştiu de ce pentru formele şi chipul uman lumina venind de sus este cea mai avantajoasă, şi lumina, venind de jos este cea mai nefavorabilă,

iar pentru formele naturale tocmai contrariul este adevărat. Cât simţ al frumosului are natura!. Orice col�şor de pc pământ lăsat în părăsire şi săIbăticit, adică lăsat în voia naturii, dac·ă mâna gre.-1.

a

omului nu se abate asupra lui, natura se grăbeşte să-I împodobea' r.L

cu un gust desăvârşit, îl înveşmântă cu plante, arbuşti, flori '. ca;',,;­ liberă creştere, graţie naturală şi fennecătoare dispunere atcst;\ Cil .'

nu s-au înălţat sub supravegherea egoistă a omulu i, ci ca natU! a� i , -

.

păstrat aici întrea,ga independenţă d� acţiune. Orice locşor, uiLat d,-' '.'n1 devin� de îndată frumos. Acesta este principiul grădinilor englezeşti de

a ascunde arta cea mai rafinată, pentru a lăsa impresia că totul este opera naturii. Doar cu acest preţ ea este de o frumuseţe perfectă, 'ad lcii arată cu cea mai mare claritate obiectivarea voinţei de a trăi U1C,l inconştiente, care se etalează aici cu toată naivitatea; căci formele nu sunt aici ca în lumea animală, determinate de scopuri pur exterioare, ci depind în mod unic şi imeqiat de sol, climă şi de un al treilea principiu misterios, care dă chipuri" şi trăsături atât de diverse atâtor plante, născute la origine din acelaşi sol şi sub acelaşi climat. Marea deosebire dintre grădinile englezeşti sau mai ţ:xact chinezeşti şi vechile grădini franţuzeşti, din ce În ce mai rare astăzi, dar încă reprezentate prin câteva magnifice exemplare, se bazeazc"\. în ultimă analiZe"\. pe faptul că primele sunt plantate într-un spirit obiectiv, ultimele într-un"spirit subiectiv. În grădinile englezeşti, se caută să se aducă voinţa. naturii, aşa cum se obiectivează ea în arbore, arbust, munte şi pârâu, la expresia cea mai pură a ideilor sale, adică a esentei proprii.

În

grădinile franţuzeşti se reflectă dimpotrivă numai voi ţa

proprietarului, care a supus natura· capriciului său, şi o face să poarte, In semn de sclavie, .În locul ideilor Sale proprii, forme arbitrare şi impuse: de aici acele gardl:!ri vii tăiate la o înăI�me egală, acei copaci modelaţi în fel şi chip, acele alei drepte sau acoperite etc.

213


CAPITOLUL XXXIV) Des-pre esenţa intimă a artei Nu numai filosofia, ci şi artele frumoase lucrează în fond Ia

dezlegarea problemei existenţei. Căci în orice spirit care s-a consacrat

contemplării pur obiective a lumii s-a trezit o tendinţă, oricât· de

ascunsă şi inconştientă ar fi ea, de a sesiza esenta adevărată a

lucrurilor, a vieţii; a existenţei. Într-�devăr numai es nţa interesează intelectul ca atare, adică subiectul ur al cunoaşterii eliberat de scopuri e voinţei; la fel, cum pentru subiectul cunoscător în calitate de

p

ţ

simplu individ numai scopurile voinţei prezintă interes. - De aceea

rezultatul oricărei concepţii pur obiective, adică şi a oricărei concepţii artistice a lucrurilor, este o nouă expresie a naturii. vieţii şi existenţei, un răspuns în plus la această întrebare: "Ce este

�aţa?"

- La 'această

întrebare orice operă de artă adevărată şi reuşită răspunde în felul său

şi întotdeauna bine. Dar artele nu vorbesc niciodată decât limba naivă şi copilăroasă a intuiţie ' i şi . nu limbajul abstract şi serios al reflecţiei: răspunsul pe care-l dau este astfel întotdeauna o imagine trecătoare, şi nu o idee generală şi durabilă, Deci pentru intuiţie răspunde Ia această

întrebare orice operă de artă, tablou sau statuie, poem sau scenă dramatică; muzica dă şi ea un răspuns, şi mai profund chiar decât toa� celelalte, căci, într-o limbă imediat inteligibilă, deşi intraductibilă în limbajul raţiunii, ea exprimă esenţa intimă a oricărei vieţi

şi existenţe.

Celelalte arte prezintă astfel, celui care le chestionează, o imagine

vizibilă, şi spun: "Priveşte, aceasta este viaţa!" Răspunsul lor, oricât de just ar fi, nu va putea totuşi procura decât'o satisfacţie provizorie, .şi nu

completă şi definitivă: Căci ele nu dau niciodată decât un fragment, un exemplu în locul regulii; răs unsul întreg nu este oferit. niciodată decât

p

de universalitatea conceptului. A răspunde în acest sens, înseamnă

pentru reflecţie şi in

abstracto, s'ă

aduci o soluţie, durabilă şi pentru

totdeauna satisfăcătoare la' înţrebarea pusă, aceasta fiind datoria

filosofiei. De aici vedem, pe de 'aItă parte, pe ce se bazează înrudirea . dintre filosofie şi artele frumoase, şi putem deduce în ce măsură cele

Acest capitol se referă la § 49 din primul volum.

214


Arthur Schopenhauer două aptitudini se întâlnesc, oricât de mult s-ar îndepărta după aceea

prin direcţia pe care o urmează şi prin elementele lor secundare:

Orice operă de artă tinde deci, la drept vorbind, să ne arate viaţa şi

lucrurile aşa cum sunt în realitate, dar şi aşa cum fiecare dintre noi le sesizează în mod imediat prin vălul accidentelor obiective şi subiective.

Acest văI îl destramă arta.

Operele poeţilor, sculptorilor şi artiştilor plastici în general conţin,

fiecare ştie acest lucru, comori de adâncă înţelepciune;· şi aceasta

tocmai pentru că prin ele vorbeşte înţelepciunea naturii însăşi, ale cărei

decrete ele nu fac decât să le traducă într-o fortnă mai precisă şi mai pură. Dar trebuie de asemenea, desigur, ca orice cititor al unui poem

sau orice spectaO t r care contemplă o operă de artă să contribuie prin

propriile sale resurse la punerea în lumină a acestei inţelepciuni; el nu

poate deci niciodată să o sesizeze decât în măsura capacităţilor şi instruirii sale, la fel cum ancora navigatorului nu poate cobori mai

adânc în mare decât îi îngăduie lungimea sa. Trebuie să stai în faţa. unui tablou ca în faţa unui prinţ; să aştepţi ca el să binevoiască Să-ţi

vorbească şi să îţi spună ce îi place lui; nu trebuie, în nici unul din

aceste două cazuri, să iei tu însuţi mai întâi cuvântul, căci rişti atunci să

nu-ţi auzi decât propria ta voce. - Rezultă din cele ce precedă că

operele artelor plastice conţin cu adevărat întreaga înţelepciune, dar

numai în stare virtuală sau implicită; filosofia are ca sarcină să ne dea

forma ei actuală şi explicită, şi în acest sens ea este pentru arte ceea ce

este vinul pentru vie. Ceea ce ea se angajează să ofere este oarecum un

câştig deja realizat şi net, un bun sigur şi durabil; profitul care rezultă

din creaţiile şi lucrările artei este dimpotrivă o achiziţie care trebuie de

fiecare dată reînnoită. Dar în schimb ea impune celui care vrea să guste operele filosofice, nu mai puţin decât celui. care vrea să le producă,

condiţii descurajatoare şi· greu de îndeplinit. De aceea publicul său rămâne restrâns, pe când cel al artei este numeros.

Această cooperare a spectatorului, necesară delectării estetice, se

bazeaZc1. în parte pe faptul că orice operă de artă acţionează prin

intermediul imaginaţiei, pe care trebuie prin urmare să

o stimuleze,

fără

a o neglija vreodată sau a o lăsa inactivă. Aceasta este o conditie a impresiei estetice, şi prin aceasta o I'ege fundamentală a tuturor

artelor

frumoase. De aici rezultă că opera de artă nu trebui să ofere simţurilor

totul, în mod direct, ci numai atât cât trebuie pentru a pune imaginaţia

pe calea cea bună; imaginaţia trebuie să aibă întotdeauna ceva de

actăugat, mai mult, ea este cea care trebuie să spună ultimul cuvânt.

Pentru scriitor, la rândul lui, este o necesitate să-I lase şi pe cititor să

215


Lumea ca vointă şi reprezentare gândească; căci Voltaire a spus cu multă îndreptă�ire: "Secretul de a fi

plictisitor, este de a spune totul". Să adăugăm că ceea ce este mai bun

în

altă este prea

spiritual pentru a fi oferit direct simţurilor: imaginaţia

este cea care trebuie să-I pună în lumină, deşi opera de artă este cea care trebuie să-i dea naştere. Iată de ce schiţele marilor maeştri fac

adesea o impresie mai puternică decât tablourile lor finisate; ceea ce

contribuie la aceasta este desigur şi faptul că ele se nasc întregi dintr-O

dată, în momentul conceperii, în timp ce tabloul perfect, ieşit dintr-o

inspiraţie care nu se poate menţine până la terminarea lui, nu poate fi

executat decât cu pre�ul unui efort susţinut, al unei refleqii întotdeauna

prudente şi al unei constante tensiuni a voinţei. - Aceasta lege estetică pe care o discutăm aici ne explică şi de ce figurinele de ceară, imitaţie de altfel perfectă a naturii, nu produc niciodată un efect estetic şi, prin

urmare, nu sunt adevărate opere de artă .. Şi aceasta pentru că ele nu lasă nimic de făcut imaginaţiei. Sculptura, într-adevăr, nu dă decât

forma, nu şi culoarea; pictura dă culoarea, da'r numai simpla aparenţă a fonnei: amândouă recurg astfel la imaginaţia spectatorului. Figurina

de ceară dimpotrivă dă totul, culoare şi formă totodată; rezultă că

aparenţa realităţii şi imaginaţia nu-şi mai află locul aici. - Poezia din

contra nu se adresează decât numai imaginaţiei, pe care o pune în mişcare numai prin mijlocirea cuvintelor.

Caracterul principal al neîndemânării supărătoare în fiecare artă

constă în folosirea arbitrară a resurselor acestei arte, fără un scop anume şi bine deternlinat. Acest caracter îl constatăm la pilonii care nu

susţin nimic, la volutele inutile, la firidele şi excrescenţele care fac

orgoliul proastei arhitecturi, în trilunle şi înfloriturile, în vacannul fără rost al muzicii proaste, în zăngănitul de rime din poeziile sărace în idei.

Rezultă din capitolele precedente şi din toată teoria mea despre artă

că arta are ca scop să ajute la cunoaşterea Ideilor lumii (în sens platonician, singurul pe care-l recunosc cuvântului idee). Or Ideile sunt în

esenţă un

obiect

al inţuiţiei,

şi

prin aceasta insesizabile în 4

deternlinările lor cele mai intime. Pentru a le comunica, trebuie atunci

urmată calea intuitivă, care este cea a artei. Orice om care concepe o

!

intennediar. - Simplul concept, din contra, este lucrul pe care gândirea

idee şi vrea să o comunice este deci autorizat să aleagă arta ca; reuşeşte singură să-I sesizeze, să-I determine, să-I epuizeze şi al cărui'

Întreg conţinut poate fi exprimat rece şi sec prin cuvinte. A vrea să-I' exprimi printr-o operă de artă înseamnă să o iei pe o cale ocolită,

inutilă, înseamnă să capeţi acea deprindere, pe care am blamat-o m'ai

înainte, de a te folosi de resursele artei fără un scop anume. De aceea:

216


f Arthur Schopenhauer

, opera a cărei concepţie s-a născut numai din noţiuni cJar� şi precise nu

merită numele de operă de artă. Dacă, examinând un tablou sau o statuie, ,citind un . poem sau audiind o compoziţie muzicală (care îşi

. propune să zugrăvească un obiect detenninat) , vedem prin bogăţia de

procedee artistice răzbătând puţin câte puţin, apărând în sfârşit în plină lumină ideea precisă, limitată, rece şi seacă, care a fost gennenul

operei; dacă întreaga concepţie pare să nu fi constat decât în a gândi

clar această idee, şi dacă expresia pare să-i fi epuizat în întregime conţinutul, vom simţi atunci ca un fel de dezgust şi de ciudă, vom fi

. decepţionaţi şi înşelaţi în aşteptările noastre. Impresia produsă de o operă de artă nu ne satisface total decât dacă rămâne o parte din ea pe

care nici o reflecţie nu o poate coborî până la precizia unui simplu concept. Concepţia este de origine hibridă, adică izvorâtă din noţiuni

pure, când autorul unei opere" de artă, Înainte de a trece la executarea ei, poate indica exact' prin cuvinte ce-şi propune să reprezinte; căci atunci el ar putea tot atât de bine să-şi atingă scopul numai prin aceste cuvinte. De aceea este un fapt în acelaşi timp nedemn şi prostesc să

vrei, cum s-a încercat în mai multe rânduri în zilele noastre, să reduci

un poem de Shakespeare sau de ·Goethe la un adevăr abstract, singurul

pe care ei ar fI avut, Chip4rile, să-I enunţe. Desigur, poetul trebuie să se gândească la modul în care îşi va alcătui opera, dar numai gândul, pe

care iniţial l-a sesizat intuiţia, păstrează, pe durata execuţiei, forţa de a ne emoţiona şi dobândeşte astfel nemurirea. - Să mi se pcnnită o ultimă remarcă. Tot ce este produs dintr-o dată, de exemplu schiţa pe care o

trasează poetul în focul primei conceptii şi ca inconştient, melodia pe . care o sugerează numai inspiraţia, fără ajutorul refleqifi, în sfârşit ,

poeZia lirică propriu-zisă, în care dispoziţia sufletească momentană

profund resimţită şi impresia din mediul înconjurător se revarsă aproape involuntar în versuri ale căror rime şi ritm se prezihtă ca de la

sil1e; toate aceste producţii, vreau să spun, all cu siguranţă marele

avantaj de a fi opera pură a entuziasmului de moment,

a

inspiraţiei, a

liberei stimulări a geniului, fără amestecul reflecţiei sau intenţiei. De aici vine delicioasa lor savoare de fruct fără coajă. şi fără sâmburi; de

aici vine faptul că efectul lor este cu mult mai infailibil decât cel al operelor de artă cele mai perfecte, cele mai studiate, cele mai lent

elaborate. În toate acestea, într-adevăr, adică în marile tablouri istorice,

în epopeile lungi, în operele muzicale întinse etc., reflecţia, intenţia, alegerea matur chibzuită deţin un loc însemnat: inteligenţa, abilitatea

tehni�ă şi rutina trebuie aici să acopere lacunele lăsate de concepţia genială şi de inspiraţie, şi mii de accesorii trebuie să lege între ele

217


Lumea ca voinţă şi reprezentare asemeni unui liant numai părţile cu adevărat strălucitoare. De aceea producţiile de acest fel, cu excepţia doar ale capodoperetor celor mai perfecte a celor mai mari maeştri (ca Hamlet, Faust, opera muzicală· Don Juan), conţin întotc:ieauna şi câte o parte insipidă şi plicticoasă care le ia puţin din farmec. Avem,drept dovadă Messiada, Ierusalimul

liberat, chiar Paradisul pierdut şi Eneida; Horaţiu nu eiită să spună în acest sens: Quandoque dormitat bonus Homerus. Este aici o consecinţă a puterilor limitate ale omului, în general. Artele utile ·se nasc din nevoi; artele frumoase, din preaplin. Mama celor dintâi este inteligenta; cele din urmă sunt zămislite de geniu, care ' este şi el într-un fel un p;eaplin, căci la el facultatea de cunoaştere este în exces faţă de cerinţele impuse de slujirea voinţei .

218


. CAPITOLUL XXXVI ,

Estetica arhitecturii

Am stabilit în primul volum că elementul estetic al arhitecturii provine din treptele cele mai de jos ale obiectivării voinţei sau naturii� ale cărei idei ea vrea să le redea printr-o imagine precisă, Rezultă de aici că ea are ca temă unică şi co'nstan� suportul şi încărcătura, iar ca lege fundamentală 'ta nici o încărcătură să nu existe rară un suport corespunzător, şi nici un suport fără încărcătură adecvlttă, şi că astfel trebuie să existe o potrivire în raportul dintre ele. Realizarea cea mai pură � obiectului arhitecturii este coloana şi şarpanta; de aceea folosirea coloanelor a devenit într-un fel baza generală a oricărei arhitecturi. Într-adevăr, în coloană şi şarpantă, suportul şi încărcătura sunt perfect separate, ceea ce face acţiunea lor reciprocă şi raportul dintre ele să fie vădite, Desigur zidul oricât de simplu conţine deja suportul şi încărcătura, dar aici cele două elemente încă se confundă: totul este suport şi totul este încărcătur ă: de aici absenţa c0l11:pletă de efect estetic. Efectul nu apare decât o dată cu delimitarea celor două elemente şi creşte o' dată cu ea. Căci între coloane şi zidul propriu-zis sunt o' mulţime de trepte intermediare. Deja, în zidul de la casă,străpuns de ferestre şi uşi, căutăm să indicăm această separare cel puţin prin pilaştri uşor ieşiţi în afară (antes), deasupra cu capiteluri, şi totul îp.cadrat în pervazuri, pe care la nevoie ne mărgirtim a le reprezenta pictural pentru a sugera într-un fel un sistem de coloane cu şarpantă. Pilonii adevăraţi, ca şi consolele şi suporţii de tot felul realizează deja mai bine această separare netă a suportului de încărcătură la care tinde . pretutindeni arhitectura. Sub acest raport, alături de coloana cu şarpantă se situează imediat bolta cu piloni, construcţie de altfel întru totul originală şi care n-o imită pe prima. Efectul estetic pe care-l produce este totuşi foarte departe de a-l atinge pe cel al coloanei, deoarece aici suportul şi încărcătura, în loc să fie în întregime separate, se confundă încă în trecerea de la un element la altul, şi nu este nici un pilon, mai ales în cazul arcullli frânt, care să nu fie menţinut în poziţia sa, cel puţin în aparenţă, de presiunea arcurilor opuse, De altfel, şi în ,

Acest capitol se referă la § 43

din primul volum.

219


Lumea ca voinţă şi reprezentare

virtutea însăşi a acestei presiuni laterale, nu numai boltele, dar chiar şi simplele arcade trebuie să se sprijine nu pe coloane, ci pe piloni pătraţi şi mai masivi. Numai în cazul colonadei separarea este completă, căci aici şarpanta nu este decât încărcătură pură, iar coloana nu este decât suport.' Colonada este deci, în raport cu zidul sim�lu, ceea ce ar fi o gamă înălţându-se la intervale egale în raport cu un sunet care, pornind de la aceeaşi tonalitate joasă primă, ar atinge insensibil şi fără gradaţii aceeaşi înălţime şi ar -deveni un simplu urlet. Căci în ambele cazuri materia este aceeaşi, iar marea deosebire nu rezultă decât din delimitarea netă a treptelor intermediare. Pentru ca suportul să fie proporţional cu încărcătura, nu este suficient ca el să o susţină numai; trebuie să ci poată face cu atâta uşurinţă şi amploare încât, de la prima vedere, să te simţi pe deplin liniştit în această privinţă. Totuşi acest exces în susţinere nu trebuie să depăşească o anumită măsură; altfel nu zărim decât un suport fără încărcătură, ceea ce este contrariul intenţiei estetice. - Pentru a determina acest .grad, anticii au imaginat ca regulă linia de echilibru: ea se obţine prelungind coloana, cu subţierea de jos în sus a calibru lui pe care ÎI suportă, până în punctul în care aceasta se termină În unghi ascuţit, adică devine un con; din acest moment orice secţiune transversală va lăsa partea inferioară deStuI de puternică pentru a susţine partea superioară astfel detaşată. Dar se obişnuieşte să i se dea o soliditate de douăZeci de ori mai mare, adică să nu fie încărcată decât cu a douăzecea parte din cât ar putea să susţină la maximum. - Un exemplu frapant de încărcătură rară suport ne este ofeqt de _foişoarele ieşite în afară, la colţurile unora din casele construite în stilul lipsit de gust din vremea noastră; ele par să plutească în aer şi îl neliniştesc pe trecător. În Italia, edificiile chiar şi cele mai simple şi mai puţin omate produc un efect estetic, ceea ce nu-i cazul în Germania:: motivul prindpal este forma plată a acoperişurilor italiene. Un acoperiş înălţat nu este într-adevăr nici încărcătură nici suport; căci cele două jumătăţi ale sale se susţin reciproc, iar întregul mI are o greutate corespunzătoare dimensiunii sale. El oferă deci ochiului o masă întinsă care, fără nimic comun cu frumosul, şi de un uz pur practic, contrariază intenţia estetică, al cărei unic scop este întotdeauna raportul dintre suport şi încărcătură. Forma coloanei depinde doar de faptul că ea oferă reazemul cel, mai simplu şi mai potrivit. Coloana răsubtă oferă, ca printr-o sfidare premeditată şi indecentă, o formă contrară destinaţiei sale; de aceea bunul gust trebuie s-o condamne; din capul locului. Pilastrul în formă 220


�ur Schopenhauer J1ătrată, la care diagonala este superioară părţilor, are grosimi inegale .-e care nici un scop nu le justifică, şi datorate numai celei mai mari w:şurinţe în execuţie; de aceea el este mai puţin plăcut la vedere decât coloana. Pilastrul hexagonal sau octogooal place mai mult, pentru că el le apropie mai mult de coloana cilindrică. Numai forma acesteia din

mnă este determinată exclusiv de destinaţia sa şi lucrurile stau la fel cu

IDatc celelalte proporţii; mai întâi, cu raportul dintre grosime şi inâlţime, în limitele pe care le comportă diversitatea celor trei ordine de coloane. Apoi îngustarea începând cu prima treime din înălţime, ca şi (entasis, Vitr.), ţine de faptul că aici este

aşoara îngroşare în acelaşi loc

centrul de presiune al încărcăturii. Se credea până acum că această ingroşare era proprie coloanelor ionice şi corintice; dar noi măsurători

au stabilit prezenţa sa în coloana dorică, chiar la Paestum. Astfel totul in cazul coloanei, forma sa în întregime determinată, raportul dintre Înălţime şi grosime, raportul dintre aceste două dimensiuni şi intervalele

dintre coloane, şi cel al coloanei întregi faţă de şarpantă şi de greutatea

pe care o suportă, este rezultatul exact calCulat al raportului dintre

suportul necesar şi încărcătura dată.. Cum aceasta 'din urmă este

uniform repartizată, tot astfel trebuie să fie dispuşi şi suporţii; de aici

vine insipida monotonie a rândurilor de coloane. Pe de altă parte, în

templele dorice cele mai pure, coloana din colţ este puţjn mai apropiată

de cea următoare, deoarece întâlnirea şarpantelor în unghi are drept urmare o - creştere a presiunii; aceasta ' este expresia evidentă a

principiului arhitectonic conform căruia raporturile construcţiei, adică cele dintre suport şi încărcătură, sunt legile esenţiale în faţa cărora

trebuie să cedeze raporturile secundare a�e simetriei. După greutatea

încărcăturii, se va alege ordinul doric, sau unul din celelalte două ordine mai uşoare; coloana dorică, . într-adevăr, şi prin grosimea cea

mai mare, şi prin cea mai mică distanţă între intervale care este una din caracteristicile sale esenţiale, este calculată în vederea celor mai grele

încărcături, iar acestui scop fi corespunde şi simplitatea aproape

grosieră a capitelului. Capitelul în general are ca scop să arate cum coloanele sprijină şarpanta şi nu se înfundă în ea doar ca nişte cepuri; el

serveşte în acelaşi timp l'a mărirea suprafeţei de susţinere, prin faptul că se sprijină pe abacă.

Şi, deoarece din noţiunea bine înţeleasă şi consecvent urmărită a unui suport amplu proporţional cu o încărcătură

dată derivă toate legile dispunerii în coloane, cu forma şi proporţia

coloanei, în toate părţile, în' toate dimensiunile sale şi până în cele mai mici detalii; şi deoarece toate aceste condiţii sunt în ,acest sens determinate a priori, se vede clar absurditatea ipotezei, 'atât de des

221


Lumea ca voinţă şi reprezentare repetate, după care trunchiurile copacilor, sau chiar (cum, din păcate, susţine şi Vitruvius IV, � l ) fonmi umană, ar fi fost modelul prim al coloanei. Dar atunci fonna coloanei ar fi, pentru arhitectură, cu totul întâmplătoare, primită din afară;. şi cum vederea unei coloane având

proporţiile cele mai potrivite ar putea produce atunci asupra noastră o

atât de plăcută impresie de calm şi armonie? Cum, pe de altă parte, cea mai mică disproporţie ar putea afecta atunci un simţ atât de exersat şi delicat al unei senzaţii atât de neplăcute şi iritante ca o disonanţă în muzică? Un astfel de rezultat nu este evident posibil decât dacă, scopul

şi mijloacele o dată date, tot restul este determinat a priori, cum se

întâmplă în muzică cu partea esentială a armoniei, cu melodia şi tonul fundamental o dată date. Într-un

�od general, arhitectura şi muzica nu

sunt arte imitative, deşi foarte adesea ambele au fost luate ca atare. Aşa cum am expus pe larg în text, satisfacţia estetică se bazează întotdeauna pe conceperea . unei idei (platoniciene) . Arhitectura, considerată numai ' ca artă şi sursă a frumosului, are ca temă ideile de

pe treptele inferioare ale naturii, adică greutatea, rigiditatea,�coeziunea,

şi nu, cum se credea . până acwn, simpla regularitate a formelor, proporţia şi simetria. Aceste calităţi, pur geometrice, sunt proprietăţi

ale spaţiului, şi nu idei; ele nu pot fi deci obiectul nici unei arte frumoase. De aceea, chiar şi în arhitectură, ele sunt numai de origine secundară şi n-au decât o importanţă de ordin secund, aşa cum voi

arăta în curând. Dacă el ar fi obiectul unic pe care arhitectura, ca artă,

ar avea ca sarcină să-I reprezinte, modelul ar trebui atunci să producă

aceeaşi impresie ca şi opera care l�a inspirat. Or nu este nicidecum

cazul: chiar dimpotrivă, operele de arhitectură trebuie, pentru a exercita o acţiune estetică, sa fie de o mărime considerabilă; ele nu pot

fi niciodată prea mari, riscă însă uşor să fie prea mici. Efectul esţetic,

ceteris partibus, este chiar în relaţie directă cu mărimea edificiilor, căci numai aceste mase impresionante pot preZenta o imagine evidentă şi frapantă a forţei greutăţii. Avem aici o nouă confirmare a teoriei mele

că acţiunea şi antagonismul acestor forţe natur.ale primitive constituie

materia . estetică proprie arhitecturii, obiect care, prin natura sa, are

nevoie de mas� mari pentru a deveni. vizibil şi chiar sensibil, - Formele arhitecturale, aşa cum am arătat mai sus în cazul coloanei, sunt determinate mai întâi de scopul imediat pe care trebuie să-I realizeze

fiecare parte din construcţie. Dacă rămâne ceva nedeterminat, ne referim atunci la esenţa arhitecturii care constă în intuirea de către noi

a spaţiului şi se adresează sub acest raport facultăţii noastre a priori, adică legea constă atunci în a căuta intuitivitatea cea mai perfectă, şi

222


�hur Schopenhauer

� unnare canlcteristicilc cel mai uşor de sesi zat. JIÎIl

Mijlocul infailibil

care se atinge acest scop, este regularitatea cea mai mare a

bmelor şi raportul raţional al proporţiilor. De aceea arhitectura

fiumoasă nu se foloseşte decât de figuri regulate, compuse din linii drepte sau pin curbe normale, ca şi din corpurile �are derivă din ele, ca cilindrul, paralelipipedul, cubul, sfera, piramida şi conul; ca deschidere fOloseşte uneori cercul sau elipsa, dar cel mai adesea pătratele, şi mai

frecvent încă dreptunghiurile ale căror laturi sunt într-un raport perfect

rational şi uşor de sesizat (de exemplu în raportul de 1 : Z, sau de 2 : 3, ' şi nu d e 6 : 7); în sfârşit se foloseşte şi de firide sau nişe de p roporţii

regulate şi inteligibile. Pentru acelaşi motiv, ea va da bucuroasă

edificiilor înseşi şi marilor lor diviziuni o înălţi me şi o lăţime al căror raport să fie raţional şi uşor de înţeles; de e�emplu, înălţimea unei

faţade va fi jumătate din lăţime, şi ' coloane le vor fi dispuse astfel încât să măsoare câte trei sau patru, inclusiv intervalel e, o linie egală cu

înălţimea, adică astfel încât să formeze un pătrat. Acelaşi principiu de intuitivitate şi de clari tat e

cere un ansamb lu care să poată fi uşor

cuprins dintr-o privire; de aici decu rge simet ri a, necesară şi pentru a permite detaşarea edificiului ca întreg, şi pentru. a distinge limitele .

esenţiale de

�ele

accid�ntale, şi pentru · a . recunoaşte astfel uneori,

pornind de la aceste singure indicii, dacă ne aflăm în faţa unei clădiri

unice

sau a trei clădiri alăturate. Simetria este deci pentru opera

arhitectonică singurul mijloc de a dobândi o unitate individuală şi de a se revela ca desfăşurarea unui aceluiaşi gând director.

\

Am arătat mai sus, în treacăt, că arhitectura nu are de ce să caute

modele în forme ale naturii, ca trunchiurile de copac sau corpul uman.

Dar pentru aceasta ea nu trebuie să lucreze mai puţin în spiritul naturii;

această regulă îndeosebi: natura nihi! agil /rustra, nihilque supervacaneum, et quod commodissimum in omnibus suis operationibus sequitur, trebuie să devină a sa, adică ea trebuie să evite

pâpă şi aparenţa a ceea ce este fără scop; şi fie că aceste scopuri sunt

pur arhitectonice, adică relative la construcţie, fie că sunt utilitare, ea

trebuie să le realizeze pe calea cea mai scu

rm şi cea mai naturală, astfel

încât să le exprime deschis prin opera însăşi. Ea dobândeşte astfel o anumită graţie analoagă celei care constă, la fiinţele vii, în uşurinţa şi

potrivirea cu scopul oricărei mişcări şi atitudini.

Aşa, · .vedem în frumosul stil antic, fiecare parte, pilastru, coloană, arcadă, şarpantă sau uşă, fereastră, scară, balcon, atingându-şi scopul în modul cel mai

direct şi mai simplu, revelându-l cu o sinceră naivitate, aşa cum face în operele sale natura organică. Lipsa de gust dimpotrivă se traduce prin

223


Lumea ca voinţă şi reprezentare căutarea

constantă

a

unor

căi

ocolite

inutile,

a

unor

fantezii

capricioase; ea se complace de exemplu în a închipui şarpante tăiate fără rost, băgate înăuntru şi ieşite in afară, grupări de coloane, cornişe

rarâmiţate la arcadele de la uşi şi frontoane, volute, podoabe fără nici

un sens etc; ea se joacă, astfel aşa cum am spus despre orice lucrare artistică proastă, cu resursele artei, fără să le înţeleagă rostul, cum

copiii se joacă cu uneltele celor maturi. Din acest gen face dej a parte

orice ruptură a unei linii drepte, orice schimbare în direcţia nonnală a

unei curbe, atunci când · hici o necesitate evidentă nu le justifică.

Dimpotrivă, acea naivă simplitate în manifestarea şi în realizarea scopolui, atât de confonnă spiritului operelor şi creaţiilor naturii,

conferă vaselor antice o frumuseţe şi o graţie care nu încetează să ne

uimească, într-atât acestea contraStează p rin nobleţea lor cu vasele

noastre moderne care au pretenţia de originalitate, care, făcutţ din

porţelan sau argilă grosolană, poartă toate pecetea vulgarită�i i . La

vederea ustensilelor şi vaselor anticilor simţim că, dacă natura ar fi vrut

să producă aceleaşi obiecte; ea le-ar fi dat aceleaşi fonne. - Deoarece

principala frumuseţe în arhitectură rezultă pentru mine din exprimarea deschisă a scopului şi din realizarea lui pe calea cea mai scurtă şi mai

naturală; teoria mea este în contradicţie direttă cu cea a lui Kant, ca�e

plasează esenţa frumosului în general într-o aparentă finalitate ·fără

scop.

Tema unică a arhitecturii, �a cum am arătat, şi anume Încărcătura

şi suportul, este atât de simplă încât această artă, ca una din artele frumoase,

nu

ca artă utilă,

a atins,

din vechea epocă

greacă,

perfecţiunea întreagă şi absolută în părţile esenţiale, sau cel puţin nu

mai este capabilă de o îmbogăţire substanţială. Arhitectura modernă nu

se poate însă depărta sensibil de preceptele şi modelele celor vechi fără

a risca s-o apuce pe un drum greşit. . Nu-i rămâne decât să umleze tradiţia artei antice şi să respecte regulile acesteia, în măsura restricţii lor inevitabile impuse de necesitate, climat, · timp şi ţară. Căci

în arhitectură, ca şi în sculptură, e totuna să aspiri la un ideal şi să-i imiţi pe cei vechi.

Nu mai- este nevoie să amintesc că în toate aceste consideraţii

arhitectonice, n-am avut în vedere decât stilul antic şi nu aşa-zisul stil

gotic, această creaţie a sarazinilor introdusă de goţii diR Spania în restul Europei. Nu se poate desigur contesta ,arhitecturii gotice o

anumită frumuseţe proprie ei; dar să încerce să se dea egală cu arta antică ar fi din p artea ei o cutezanţă demnă de nişte barbari şi care nu

poate fi admisă nicidecum. Ce influenţă binefăcătoare exercită asupra

224


..4Ithur Schopenhuuer spiritului, după spectacolul atâtor şi atâtor splendori gotÎce, vederea

.. ui edificiu regulat, construit în stilul anticilor! Simţim de îndată că _i numai rezidă frumosul şi adevărul. Ce ar putea spune un grec

antic, dacă l-am putea aduce în faţa celebrelor noastre catedrale pltice?-(3apaapot !

desigur. Plăcerea pe care ne-o procură operele

gotice se bazează în cea mai mare parte, în mod cert, pe asociaţi ile de idei şi amintiri istorice, adică pe un sentiment străin artei. Tot ce am

spus despre

scopul

estetic propriu-zis,

despre sensul

şi

obiectul

arhitecturii îşi pierde aici valoarea. Şarpanta liber sprijinită a dispărut

şi

cu ea coloana; aici nu mai este vorba decât de suport şi încărcătură

distribuite şi repartizate astfel încât, să facă vizibilă . lupta dintre rigiditate şi greutate. Nu găsim aici nici acele raporturi raţionale,

constante şi precise, care fac din tot un calcul riguros, prin care totul se explică de la sine în ochii spectatorului, şi care fac parte din caracterul

arhitecturii antice; vom realiza fără întârziere că aici a dominat fantezia, călăuzită de noţiuni total diferite; de aici numărul mare de

obscurităţi care rămân de nepătruns pentru noi. Căci numai stilul antic

este conceput într-un spirit pur obiectiv; stilul gotic este mai curând

subiectiv.

Am recunoscut ideea directoare proprie arhitecturii antice în

desfăşurarea luptei dintre rigiditate

şi greutate;

dacă

am vrea să căutăm

şi idee a fundamentală a arh it ectu rii gotice, anI găsi-o în reprezentarea lictoriei complete, în triumful absolut al rigiditătii asupra greutătii. În

ru't aici

consecinţc'l, tinta orizontală, care este cea a încăr ăturli, a dispă

aproape în întregime şi acţiunea greutăţii nu mai apare decât indirect,

deghizată sub foonă de arcuri şi bolţi; în timp ce linia verticală, linia suportului, domneşte singură şi traduce acţiunea victorioasă a rigidităţii

prin stâlpi de sprijin de o înăltime nemăsurată, prin turnuri şi turnulete, ' nenumărate vârfuri de turn c re se înalţă în aer fără să susţină nimic. În

timp ce, în arhitectura antică, presiunea şi împingerea exercitată de sus

În jos îşi găseşte la fel de bine locul şi expresia ca şi presiunea

exercitată de jos în sus,· În arhitectura gotică cea din unnă este net predominantă; de aici vine această analogie adesea remarcată cu cristalul, a cărui fornlare cere eliberarea de legile greutătii. Dacă am

ta

vrea să ne servim de acest sens, de această idee fundaluen lă atribuită

arhitecturii gotice, pentru

antice,

a

face din ea un corespondent al arhitecturii

o creaţie 'atât de legitimă, ar fi suficient să amintim că lupta

rigiqită�ii şi a greutăţii, a cărei reprezentare naivă şi sinceră ne-o oferă

arhitectura antică, este o real itate, lIn adevăr fondat în natură, în vreme

225


Lumea ca voinţă şi reprezentflre

ce triumful rigidităţii asupra greutăţii rămâne o simplă aparenţă; D fictiune în care numai iluzia ne poate ' face să credem. . ' Acum este uşor de înţeles cum' din această idee directoare 'şi dia particularităţile arhitecturii gotice semnalate mai sus rezultă caracterul misterios şi supranatural pe care i-l recunoaştem. Cauza lui principali este, aşa cum am spus deja, substituirea raţionalului cu arbitrariuL adică a potrivirii constante dintre mijloc şi scop cu fantezia pură. Toate aceste detalii fără rost şi realizate totuşi cu atâta migală stâmesc bănuiala unor scopuri necunoscute, de nepătruns; secrete, din care se naşte aparenţa de mister. În schimb, partea strălucitoare a bisericilor gotice, este interiorul lor: . aici vederea acel�i boW în cruce susţinută la o înălţime enormă de stâlpi s\::elţi cu fomie de cristal, şi care. în absenţa oricărei · încărcături, par să promită o securitate �temă, ne pătrunde adânc în suflet, în timp ce marea parte a inconvenientelor semnalate ţine de exterior. În edificiile antice, partea din afară prezintă mai multe avantaje,- căci aici se poate mai uşor cuprinde dintr-o singură priviTe suportul şi încărcătura. Interiorul; dimpotrivă, datorită acoperişului plat, dă impresia de strivitor şi prozaic. De aceea, în templele ' antice, interiorul propriu-zis este mic în raport cu numeroasele şi marile construcţii din afară. Domul unei cupole făcea uneori ca edificiul să pară mai înălţător; aşa este cazul Panteonului; şi italienii s-au folosit din plin de cupolă, când au construit în acest stil. Să mai amintim că anticii, top fiind popoare din Sud, trăiau mai mult în' aer liber decât popoarele nordice, care au preferat arhitectura gotică. Dacă vrem neapărat să găsim arhitecturii gotiCe un principiu şi o raţiune de a fi şi dacă ne plac totodată analogiile, putem s-a numim polul negativ sau modul minor al arhitecturii. În interesul bunului gust, să se folosească sumele mari de bani pentru opere obiective, adică realmente bune şi adevărate, frumoase în sine, şi nu pentru cele a căror valoare nu se bazează decât pe asociatii ' de idei. Când văd secolul nostru necredincios punând atâta zel în a termina bisericile gotice pe care ewl mediu atât de credincios le-a lăsat neterminate, îmi pare că văd lumea îmbălsămând . cadavrul cr�ştinismului.

226


CAPITOLUL XXXVI I Remarci disparate asupra esteticii artelor plastice

În s culptu ră frumus�ţea şi graţia sunt totul, dar în pi ctu ră p rimu l

loc revine expresiei, pasiunii, caracterului; atât de putin deci trebuie să

ceară frumuseţea. Căci o frumuseţe absolută a tutu�or formelor, aşa cum o reclamă sculptura, ar dăuna expresiei caracterului şi ar obosi prin monotonie. Prin urmare, pictura poaie reprezenta şi chipuri urâte şi corpuri istovite; sculptura, dimpotrivă, cere întotdeauna, dacă nu frumuseţea perfectă, cel puţin forţa şi plenitudinea formelor. Un Christos slăbit, răstignit pe cruce, Sf Hieronim murind, istovit de ani şi boală, ca în capodopera lui Domenchino, pot deci servi ca subiecte pentru tablouri; dar SÎantul Ioan Botezătorul ajuns datorită posturilor numai piele şi oase, aşa cum îl reprezintă o marmură a lui Dpnatello din galeria' de la Florenţa, produce un efect respingător, în ciuda superiorităţii execuţiei. - Din acest punct de vedere, sculptura pare să fi e mai curând afirmarea voinţei de a trăi, în timp ce p ictura este negarea ei, şi astfel s-ar explica ·de Ge sculptura a fost marea artă a anticilor, iar pictura cea a timpurilor creştine . Am arătat, �a § 45 din primul volum" că discernământul, recunoaşterea şi fixarea · tipului de frumuseţe umană se bazează pe o anumită anticipare a noţiunii de frumuseţe şi are prin unnare un anumit fundament aprioric. Trebuie să remarc aici că această anticipare are nevoie totuşi de experienţă pentru a fi stimulată de ea, prin analogie cu instinctul la animale care, conducându-Ie aprioric actele, are totuşi nevoie să· fie determinat în detaliu de motive. Experienţa, realitatea figurilor umane mai mult sau mai puţin reuşite de natură în una sau alta din părţile lor, este prezentă într-adevăr în spiritul artistului; ea îi cere, ca să spunem aşa părerea în această privinţă şi face astfel să iasă, după metoda. so �ratică, cunoaşterea precisă şi determinată a idealului din această confuză anticipare. De aceea era de un mare ajutor pentru sculptorii greci ·faptul de a fi avut, datorită climatului şi moravurilor din ţara lor, ocazii zilnice de a contempla în gimnazii fomle pe jumătate goale, şi chiar în întregime goale: Simţul lor plasti<; era astfel invitat să Acest capitol se referă la §§ 44-50 din primul volum.

22 7


Lumea ca voinţă şi repr:ezentare aprecieze fiecare membru pe care îl vedeau şi să-I compare cu idealul pe care îl aveau în germene în �inte. Ei îşi exercitau astfel simţul aprecierii formelor şi membrelor până în detaliile cele mai delicate şi astfel, puţin câte puţin, anticiparea mai întâi vagă a idealului de frumuseţe umană se ridica până la o asemenea limpezime a conşiiin�ei încât deveneau capabili să-I obiectiveze în opera de artă. La fel experienţa proprie este utilă. şi necesară poetului pentru zugrăvirea caracterelor. Desigur, el nu lucreazA numai pornind de ·la experien� şi

de la date empirice, ci şi călăuzit de conştiinţa clară a. esenţei , umanităţii, aşa cum îi apare aceasta în sinea sa; dar experienţa serveşte totuşi de model acestei conştiinţe, ca şi de stimulent şi de exerciţiu. Deci numai prin experienţă cunoaşterea naturii umane şi a diversităţii sale dobândeşte la poet viaţă, precizie, întindere, deşi, În fond, ea procedează a priori şi prin anticipare. Acest admirabi l simţ al fll,lmosului care i-a făcut pe greci, singurii dintre toate popoarele de pe pământ, să descopere tipul nomial şi adevărat de formă umană şi să stabilească pentru totdeauna modele de frumuseţe şi graţie demne de imitat îl putem' Înţelege şi mai bine, sprijinindu-ne pe cartea precedentă şi pe capitolul XLIV din cartea următoare. Putem spune: acelaşi element care, Întotdeauna unit cu voinţa, dă instinctul sexual cu

alegerea sa exclusivă, adi.că dragostea sexuală (care era, se ştie, la greci, cauza unor mari rătăciri), acelaşi element, întotdeauna activ, dar desprins de voinţă în favoarea unei inteligenţe superioare şi anormale, devine simţul obiectiv al frumuseţii umane; mai întâi simplu sentiment artistic al frumosului, acest simţ se poate ridica până la a descoperi şi exprima regula tuturor proporţiilor corpului uman. Aşa a fost cazul lui Fidias, Praxitele, Scopas etc. - Aşa se realizeazA aceste cuvinte pe care Goethe le pune în gura artistului.:.

jncât

cu spirit divin şi mână umană sunt capabil să înfăptuiesc

ceea ce lângă femeia mea pot şi trebuie să fac ca orice animal". Şi aici, se produce un fenomen analog pentru poet; ceea ce, legat de voinţă, ar da simpla experienţă a lumii, devine, o dată despărţit de voinţă, datorită unui exces anoIl11al de inteligenţă, facultatea de exprimare obiectivă şi dramatică. Sculptura modernă, orice-ar produce, este asf::mănătoare poeziei latine moderne şi este, ca această poezie, O fiică a imitaţiei, născută din

reminiscenţă. De îndată ce-şi propune să fie originală, o ia pe un drum greşit; ea ,cade mai ales în funesta eroare de a vrea să copieze natura pe care o are sub ochi, în loc să se orienteze după proporţiile anticilor. Canova, Thorwaldsen, etc. 'sunt în acest sens comparabili cu Johannes 228


Arthur Schopenhauer

Secundus şi Owenn. La fel este. şi cu arhitectura, dar aici cauza este în 'Datura însăşi a artei, a cărei parte pur estetică, puţin întinsă, a fost deja epuizată de cei vechi; rezultă că arhitectului modem nu-i mai rămâne decât să aplice cuminte precepteJe acestora şi să fie conştient că se .va îndepărta cu atât mai mult de bunul gust cu cât se va îndepărta mai mult de stilul şi ideal grecilor. Arta picturii, în măsura în care vrea să producă aparenţa realităţii, ' se reduce în ultimă instanţă la capacitatea de a separa net ceea ce, pentru vedere, este simplă senzaţie, adică afectare a retinei, deci efectul dat în mod imediat, de cauza sa, adică de obiectele exterioare a căror senzaţie dă apoi naştere percepţiei. Cu ajutorul procedeelor tehnice. artist61 este în stare să producă acelaşi efect asupra ochiului printr-o cu totul altă cauză, şi anume prin aplicarea petelor de culoare; intelectul spectatorului nu va întârzia să raporteze impresia la 'cauza ei obişnuită şi aceeaşi intuiţie apare din nou. Să luăm În consideraţie fizionomia umană . Ea posedă o originalitate primă ' şi revelează unitatea unui ansamblu compus din părţi strict necesare. Acest caracter n� face să recunoaştem o persoană dintr-o mie chiar după mulţi ani, şi cu toate că diferenţe posibile de trăsături, mai ales la una şi aceeaşi rasă, sunt închise în limite foarte inguste. Dar nu trebuie să gândim că un ansamblu de o unitate atât de esenţială şi de-o originalitate atât de absolută trebuie să fi ieşit din adâncurile cele mai misterioase şi cele mai intime ale naturii? Ar rezulta de aici că nici un artist n-ar fi în stare să inventeze realmente fizionomia umană în caracterul său original, nici măcar s-o recompună din anlintire, fără să altereze natura. Ceea ce-ar realiza în acest fel 'n-ar fl de fiecare dată decât o combinaţie pe jumătate adevărată, şi poate chiar imposibilă; cum ar trebui Într-adevăr procedat pentru a construi unitatea reală a unei fizionomii, fără a cuiloaşte nimic despre principiul acestei unităţi? Putem deci, în prezenţa oricărei figuri inventate de pictor, să avem o Îndoială: putem să ne întrebăm dacă avem aici de-a face cu o . figură realmente posibilă şi dacă natura, acest maestru al maeştŢilor, n�ar lua-o drept o lucrare proastă, descoperind în ea contradicţii absolute. Vom fi astfel conduşi spre acel principiu după care în tabloyriie istorice n-ar trebui să apară decât portrete alese cu cea mai mare grijă şi uşor idealizate.' Şti e , fiecare că marii artişti au pictat întotdeauna după modele vii şi ' că au cultivat cu predilecţie portretul. Am arătat În text că scopul propriu picturii, ca şi artei în !.'\.!neraJ, este de a ne facilita conceperea ideilor (platoniciene) despre fiiilţele acestei lumi, ceea ce ne transportă în acelaşi timp Într-o stare de 229


Lumea ca voinţă şi reprezentare cunoaştere pură, adică degajată de voinţă. Dar acestei frumuseţi vine să i se alăture o alta, independentă de priina, şi cu totul aparte, cea care rezultă din simpla armonie a culorilor, din fericita dispunere şi repartizarea favorabilă a umbrei şi a luminii şi din tonalitatea generală a tabloului. Acest nou gen de frumuseţe, deşi secundar, aj ută de asemenea la producerea stării de cunoaştere pură; acesta este în pictură ceea ce sunt în poezie dicţia, metrul şi rima; nu este esenţialul, dar este ceea ce acţionează direct şi imediat. La § 50 din primul voium, am spus că alegoria nu este la locul ei în pictură; adaug aici câteva dovezi în sprijinul acestei judecăţi. În palatul Borghese, la Roma, se află următorul tablou al lui Michel Angelo Caravaggio: Isus, sub înfăţişarea unui copil de vreo zece ani, calcă pe capul unui şarpe, fără cea IlJai mică teamă şi cu cel mai mare calm; lângă el, mama sa care-I însoţeşte rămâne şi ea indiferentă; alături stă SÎanta Elisabeta, cu ochii ridicaţi spre cer, într-o atitudine impozantă şi tragică . Ce şi-ar putea imagina, la vederea acestei hieroglife chiriologice, un om care n-ar fi . auzit niciodată vorbindu-se despre sămânţa femeii destinată să striveaScă capul şarpelui? - La Florenţa, în sala bibliotecii palatului Ricardi, plafonul pictat de Luca Giordano reprezintă alegoria următoare, al cărei sens este că ştiinţa eliberează mintea de sub puterea ignorantei; Spiritul este un om vânjos, legat În lanţuri care tocmai cad; o nim ti îi preZintă o oglindă, o alta .îi întinde o aripă mare desprinsă; mai sus este Ştiinţa aşezată pe un glob, iar alături, cu o sferă în mână, Stă Adevărul gol. - La Ludwigsbourg lângă Stuttgart, un tablou ne arată Timpul, sub înfăţişarea lui" Saturn, care, Înarmat cu o foarfecă, tale aripile lui Cupidon: dacă artistul a vrut să spună că vârsta face să scadă nestatornicia în dragoste, atunci tabloul are o justificare. Remarcile următoare vin şi ele să, confinne soluţia dată de mine problemei lui Laocoon. "De ce Lacoon nu · strigă?" . Operele artelor plastice, arte esenţialmente mute, îşi pier!;! efectul când vor să reprezinte acţiunea de a striga. Pentru a ne convinge singuri de acest lucru, este suficient să privim Masacrul pruncilor din Bethleem de Guido Reni, d la Academia de Arte frumoase din Bologna, in care acest rrfare artist comis greşeala de a picta şase indivlzi ţipând cu gura [arg deschisă. Pentru mai multă claritate să ne imaginăm, pe scenă, o pantomimă cate, într-o scenă dată, o ÎmpJ:ejurare oarecare l-ar forţa pe unul d· personaje să strige: dacă dansatorul Însărcinat cu rolul s-ar gândi exprime strigătul rămânând câteva momente cu gura căscată, hohotel . de râs din toată sala ar dovedi prostul gust al ideii. - Deoarece, •

230


Arthur Schopenhauer motive întemeiate ·nu pe natura obiectului de reprezentat, ci a artei insăşi, artistul trebuia să se abţină să-I pună pe Lacoon să strige, el avea de asemenea obligaţia să justifice această tăcere pentru a face plauzibil faptul că un om r�âne mut într-o asemenea situaţie. El s-a achitat de această datorie, reprezentând muşcătura şarpelui nu ca deja desăvârşită sau iminentă, ci în momentul însuşi în care se produce, şi aceasta în şoldul lui Lacoon; partea inferioară este astfel contractată şi emiterea strigătului devine imposibilă. Goethe a recunoscut foarte just această cauză imediată, dar accesorie numai şi secundară, şi a expus-o la sfârşitul cărţii a �oua din Autobiograjia sa, ca şi în disertaţia despre Lacoon din primul caief din.Propilee; dar cauza mai îndepărtată, cauza primă, şi care o determină pe cealaltă, este cea pe care am dat-o eu. Nu pot să nu remarc că şi aici poziţia mea faţă de Goethe este acet:aşi ca şi în cazul teoriei culorilor. - În colecţia .ducelui de Aremberg, la Bruxelles, se găseşte un cap antic al lui Lacoon, descoperit mai târziu. Or, În celebrul grup, capul nu este o restaurare: tabelul special al restaurărilor grupului, întocmit de Goethe şi anexat de el la sfârşitul primului volum al Propileelor, o dovedeşte, şi această mărturie mai este confirmată şi de puternica asemănare dintre cele două capete. Trebuie deci să admitem că a mai existat şi o altă reprezentare antică a grupului, căreia îi . aparţine capul din colecţia ducelui de Aremberg. Acest ultim cap îl întrece, după mine, pe cel din grup atât în frumuseţ�, cât şi în. expresivitate; gura este aici mai deschisă, fără a merge totuşi până la strigătul propriu-zis.


CAPITOLUL XXXVII I Despre estetica poeziei Cea mai simplă şi cea mai corectă definiţie pe care o pot da eu

poeziei este aceea că ea este arta care pune în mi�care imaginaţia prin A mijlocirea cuvintelor. In § 5 1 din volumul întâi, am arătat cum ,

procedează ea pentru a reuşi acest lucru. Găsesc o confinuare deosebită

a ceea CJ! am spus eu în legătură cu aceasta în următorul pasaj dintr-o

scrisoare a lui Wieland către Merck publicată între timp: "Am petrecut

două zile şi jumătate lucrând la o singură strofă şi în fond era vorba

despre un singur cuvânt de care aveam nevoie, dar pe care nu-l puteam găsi. Îmi storceam creierul, învârteam lucrurile şi pe o parte; şi pe alta,

căci, fiind vorba de un ....tablou, voiam, desigur, sâ evoc în spiritul

cititorului aceeaşi imagine determinată care plutea în faţa ochilor mei, iar în acest caz,

ut nasti, totul depinde adesea de o singură tuşă, detaliu (Scrisori către Merck, Ed. Wagner, 1 835, pag.

sau reflex al luminii"

1 93).

-

Dacă fantezia cititorului este substanţa pe care poezia desenează

imagini, rezultă de aici avantajul pentru ea ca detaliul execuţiei, din

care ia naştere aspectul de lucru finit al tuşelor, se operează, în imaginaţia fiecăruia, în modul cel mai conform cu individualitatea sa,

cu întinderea cunoştinţelor sale şi cu firea sa şi potrivit impresiei mai mult sau mai puţin puternice pe care a resimţit�o. Artele plastice,

dimpotrivă, nu se pot preta la aceeaşi metodă, dar în cazul lor o singură imagine, o aceeaşi figuIă trebuie să fie suficientă pentru toţi: or,

această imagine va purta întotdeauna pe undeva pecetea individualităţii

artistului sau a modelului său, adică va fi amestecată cu un element

subiectiv sau accidental şi fără efect; adăugirea va fi cu atât mai slabă

cu cât artistul va fi mai obiectiv, adică va avea mai mult geniu: Acest motiv ne explică în parte de ce operele poetice exercită o influenţă mult

mai puternică, mai profundă şi mai generală decât tablourile şi statuile:

acestea din urmă lasă aproape întotdeauna rece cea mai mare parte a pubhcu'lui şi În generat artele plastice sunt cele a căror impresie este

cea mai

slabă.

O dovadă curioasă a acestui

fapt

o aveam în

descoperirea atât de frecventă de tablouri ale marilor maeştri care sunt Acest capitol se referă la

§ 51

din voI. 1 . 232


Arthur Schopenhauer găsite în case particulare şi în localităţi de tot felul, unde, timp de mai

multe generaţii, ele au stat nu ascunse sau îngropate, ci atârnate pe pereţi, fără a atrage atenţia, adică fără a produce nici cel mai mic efect.

In timpul şederii mele la Florenţa ( I 823), a fost descoperită chiar o

Madona a lui Rafael, care ani de-a rândul stătuse agăţat pe peretele

unei camere pentru servitori într-un palat din

quartiere di San Spirito;

iar faptul se petrecea în Italia, la poporul mai înzestrat decât oricare altul cu simţul pentru frumos. Este o dovadă că operele arterelor plastice exercită o acţiune fo�rte puţin directă .şi imediată şi cer mai

mult decât toate celelalte educaţie şi cunoştinţe pentru a 'fi apreciate. O

frumoasă şi emoţionantă melodie, dimpotrivă, face ocolul lumii, iar o

poezie frumoasă călătoreşte de Ia popor la popor. Dacă totuşi oamenii

mari şi cei bogaţi acordă întregul lor sprijin artelor plastice, dacă pentru producţiile acestor arte ei cheltuiesc sume considerabile, dacă în zilele noastre Se;: manifestă lin adevărat cult al imaginilor, în sensul

propriu al cuvântului, şi se merge până Ia abandonarea valorii unui

întreg domeniu pentru un tablou al unui maestru vechi ... şi renumit,

principalul motiv al acestui fapt este rarietatea capodoperelor, a căror

posesie măguleşte orgoliul care le achiziţionează; un alt motiv este

acela că, pentru a se bucura de ele, trebuie puţin timp şi puţine eforturi

şi fiecare clipă ne poate oferi această plăcere de o clipă, în timp ce poezia şi muzica ne impun condiţii mult mai gn�le.

Rezultă că ne putem

lipsi de artele plastice; popoare întregi, mahomedanii de exemplu, sunt

lipsiţi de aşa ceva; însă nu exiită naţiune fără muzică şi fără gândire.

Intenţia poetului, când pune în mişcare imaginaţia noastră, este de

a ne revela ideile, adică de a ne arăta pe baza unui exemplu ce este

viaţa, ce este lumea. Prima condiţie pentru a ajunge la acest rezultat

este să le c�oască el însuşi, iar valoarea poeZiei lui va depinde de aceea a acestei cunoaşteri. Aşadar, în talentul poeţilor există grade în

număr infinit, aşa cum există în profunzimea concepţiei noast{e despre

natura lucrurilor. Orice poet trebuie să se socotească excelerlt atunci

când a exprimat exact ceea ce a recunoscut el, când imaginea lui

corespunde cu originalul; el trebuie să se considere egalul celor mai

buni, pentru că în opera lor el nu găseşte nimic mai mult decât în a sa,

adică nimic mai mult decât în natura însăşi şi pentru că o dată pentru

totdeauna privirea sa nu poate pătrunde mai departe.

În

ce îl priveşte,

poetul mare îşi recunoaşte valoarea văzând cât de superficială este

viziunea celorlalţi, cât de m\dte sunt lucrurile ascunse pe care ei . sunt

incapabili să le redea, din cauză că nu le percep şi cât de departe ajung privirea şi opera sa. Dacă cl i-ar înţelege pe poeţii inferiori la fel de

233


Lumea ca voinţă şi reprezentare puţin pe cât îl înţeleg ei pe el, atunci ar trebui să se îngrijoreze, căci,

datorită faptului că este necesară o capacitate deosebită 'pentru a fi

înţeles şi că poeţii slabi pot aprecia operele Sale Ia fel de pu�n precum el pe al lor, el are nevoie să trăiască mult timp cu propria sa aprobare,

înainte de a apărea şi aceea a lumii. - Şi totuşi se caută să i se micşoreze şi această stimă personală, impunându-i-se modestia. Dar este Ia fel de imposibil unui om plin de merite şi conştient de valoarea sa să închidă ochii asupra talentului său pe 'cât îi este unui om înalt de şase picioare �ă nu vadă că este mai înalt decât . ceilalţi. Dacă un turn f

măsoarl trei sute de picioare de Ia bază până în vârf, el nu măsoară cu siguranţă mai puţin din vârf şi până la bază. Horaţiu, Lucreţiu, Ovidiu şi aproape toţi anticii au vorbit cu mândrie despre meritele lor, la fel şi Dante, Shakespeare, Bacon de Verulam şi mul� alţii. Să fii un mare spirit fără să-� dai seama de acest lucru este o absurditate pe care

numai cel lipsit de capacită� o poate crede neavând altă consolare,

pentru a considera drept modestie sentimentul propriei sale mdităţi. Un englez a remarcat cu mult spirit şi dreptate că

merit

şi

modesty nu

'

au

nimic în comun decât litera ini�ală,1 Eu continui să bănuiesc că celebrităţile modeste au avut motive să fie aşa; de altfel, Comeille

spune deschis:

Falsa umilinţă nu mai este de crezut; Ştiu cât val orez, şi cred ce mi se spune despre aceasta. I

Goethe a spus-o şi el fără ocolişuri:

"Numai cerşetorii sunt

modeşti. " Dar am greşi mai puţin dacă am pretinde că aceia care cer cu atâta ardoare. celorlal� să fie modeşti, care insistă asupra acestui lucru, care

nu

încetează

spună:

Dumnezeu, fi� doar modeşti !",

"Fiţi

modeşti!

Pentru.

numele

lui

că aceşti oameni sunt cu siguranţă nişte

cerşetori, adică nişte caraghioşi fără nici un merit, marfă obişn�ită a naturii, membri fireşti ai păturii de jos a omenirii. Căci oricine are meri! admite meritUl şi valoarea şi la ceilal�, valoarea reală şi adevărată,

binemţeles.

Dimpotrivă,

omul

lipsit . de orice trăsătură

superioară şi de orice talent ar vrea ca acestea să nu existe la nimeni : vederea meritului la alţii îl supune la chinuri; invidia palidă, verde, galbenă îi roade inima; el ar vrea să spuibere şi să înlăture de pe acest pământ toţi oarnţnii superiori; dar dacă

din nefericire trebuie să-i lase .

.

Lichtenberg (cr. MtUanges, ediţie nouă, Gottingen, 1 844, voI. III, pag. 1 9) relatează că Stanislas Leczynski ar fi spus: "Modestia ar trebui să fie virtutea celor l:are nu au alta".

234


Arthur Schopenhauer să trăiască, el nu va fi de acod cu acest lucru decât cu condiţia ca ei să-şi ascundă calităţile, să le dezavueze în Întregime, să le renege. Acesta este principiul panegiricelor atât de frecvente ale modestiei. Şi dacă aceşti propovăduitori ar avea ocazia de a înăbuşi meritul În faşă sau cel putin de a-I împiedica să se arate, să fie cunoscut, cine se poate indoi că n� ar face-o? În aceasta consta punerea in practică a teoriei lor. Deşi poetut ca orice artist, ne prezenta Întotdeauna particularul, individualul, ceea ce a văzut el şi vrea să ne facă şi pe noi să vedem Ia rândul nostru nu mai puţin întotdeauna este ideea platoniciană, genul În iJitregime: aşadar în descrierile sale se află cumva pecetea tipului caracterelor umane şi a stărilor umane. Poetul narativ sau dramatic extrage din viaţă individul particular şi ni-l descrie în personaliatea loi exactă, dar ne revelează prin aceasta intreaga existenţă umână, căci, părând a se ocupa de particular, el nu se gândeşte În realitate decât la ceea ce există în toate timpurile şi' în toate locurile. De aici provine faptul că sentinţele, mai ales ale poeţilor dramatici, chiar şi " fără a fi maxime generale, îşi găsesc frecvent aplicarea în viaţa reală. - Poezia este pentru filosofie ceea ce este experienţa pentru ştiinţa empirică. Experienţa, într-adevăr, ne pune în raport cu fenomenul în detaliu şi lucrează cu exemple; ştiinţa cuprinde ansamblul prin mij locirea conceptelor generale. La fel, poezia vrea să ne fucă să sesizăm ideile platoniciene ale fiinţelor prin mijlocirea detaliului şi prin exemple, în timp ce filosofia vrea să ne Înveţe să recUnoaştem aici, în ansamblul său şi În generalitatea sa, esenţa intimă" a lucrurilor, aşa cum se exprimă ea în ele. - Ca urmare, vedem deja că poezia are mai degrabă caracterul tinereţii, iar filosofia pe cel al vârstei mature. În realitate, darul poetic nu este cu adevărat în floare decât în timpul tinereţii; sentimentul pentru poezie merge adesea atunci chiar până la pasiune; tânărului Îi fac plăcere versurile pentru ele însele şi adesea el se mulţumeşte cu puţin. Cu trecerea anilor, această Înclinaţie scade încet-Încet şi" Ia bătrâneţe' este preferată proza. Această tendinţă poetică a tinereţii denaturează cu uşurinţă în ea simţul realităţii, căci poezia �e deosebeşte de aceasta pentrU că dă vieţii un curs în acelaşi timp interesant şi scutit de durere; în realitate, dimpotrivă, dacă nu există durere, nu există interes, iar o dată " cu interesul apare şi durerea. TânăruI, iniţiat mai degrabă în poezie decât în viaţă, cere atunci realităţii ceea ce numai poezia îi poate da; acesta este principalul izvor al acelei tulburări de care sunt copleşiţi tinerii cu o natură superioară. /

.

235

"


Lumea ca voinţă şi ,ep,ezentar� Metrica 'şi rima sunt o piedică, dar şi un înveliş pe care îl îmbracă

poetul şi sub care îi este permis să vorbească aşa cum nu ar putea-o face altfel şi tocmai acest lucru ne farmecă la el.

- El nu este

într-adevăr decât pe jumătate răspunzător de ceea ce spune: cealaltă parte de răspundere cade asupra metri cii şi a rimei. - Metrica ' sau

măsura, În calitate de simplu ritm, nu există decât în timp, care este o

intuire a priori şi nu aparţine deci, după expresia lui Kant, decât

sensibilităţii pure; rima, dimpotrivă, este o problemă de senzaţie a

organului auditiv şi aparţine sensibilităţii empirice. De aceea ritmul

este

un mijloc mult mai nobil şi mai demn decât rima: anticii dispreţuiau

rima şi ea nu a apărut decât în limbile imperfecte, formate prin alterare

din limbi anterioare epocii barbarilor. Sărăcia poeziei franceze se

datoreazA mai ales faptului că, lipsită de metrică, ea este redusă la rimă

şi se încarcă cu acea mulţime de precepte pedante cu care şi-a îngreuiat

prozodia pentru a-şi ascunde goliciunea: de exemplu, pentru a rima,

două silabe trebuie să aibă aceleaşi litere, ca şi cum rima ar fi făcută

pentru ochi, şi nu pentru ureche; hiatul este interzis, un mare număr de

cuvinte nu este permis în versuri etc., toate acestea fiind reguli de care

şcoala franceză modernă încearcă să se elibereze. - Cel puţin după

părerea mea, nu există limbă în care rima să producă o impresie mai

agreabilă şi mai puternică decât în latină: poeziile latineşti rimate din

Evul mediu au un fannec cu totul deosebit. Motivul este acela că limba latină este incomparabil mai perfectă, mai frumoasă şi mai nobilă decât

oricare dintre limbile moderne şi că ea nu apare decât cu şi mai multă

graţie folosind podoabele împrumutate de la ele, după ce la început le-a . dişpreţuit.

Privind lucrurile la modul serios, ar putea părea aproape o crimă

de lezmajestate faţă de raţiune supunerea la o oricât de mică violenţă a

unui gând sau a unei expresii exacte şi perfecte a unei idei doar pentru a aduce după c.âteva silabe aceeaşi consonanţă sau pentru a da aceloraşi

silabe o mişcare săItăreaţă. Totuşi puţine sunt versurile realizate fără o

violentă de acest gen şi tocmai acestui fapt trebuie să-i atribuim

i

dificu tatea mai mare în a înţelege versurile decât proza unei limbi

Străine. Dacă anl putea pătrunde cu privirea În atelierul secret al

d

poeţilor, am găsi de zece ori mai adesea gân ul căutat pentru rimă

decât rima pentru gând; şi chiar, în acest din urină caz, reuşita finală cere o oarecare bunăvoinţă.

din partea gândirii . - însă versificaţia

subzistă în pofida tuturor acestor consideraţii, având de partea ei toate

timpurile şi toate popoarele: atât de mare este puterea metricii şi a rimei asupra sufletului nostru şi atât este de puternică acţiunea

236


Arthur Schopenhauer

misteriosului lenocinium' care le este propriu. După părerea mea. motivul este următorul: o rimă fericită, graţie unei emfazc indefinisabiIe, trezeşte sentimentul că gândul exprimat în vers era deja predestinat, exista creat dinainte în limbă şi că poetul nu ar fi trebuit decât să-I la de acolo. Chiar idei triviale primesc prin rimă şi ritm o tentă de importanţă şi se fălesc sub această adaptare precum o tânără cu o fizionomie de altfel comună atrage privirile datorită toaletei sale. Până şi ideile precare şi false capătă prin versificatie o aparentă de adevăr. În schimb, pasaje celebre din poeţi celebri îşi pierd ampl�area şi strălucirea când sunt transpuse cu fidelitate în prov.ă. Dacă ceea ce este adevărat este singurul lucru frumos şi dacă nuditatea este podoaba favorită a frumuseţii, o idee care pare măreaţă şi frumoasă va avea în proză mai multă valoare reală decât o idee de acelaşi calibru exptimată in versuri. - Faptul că mijloace atât de neînsemnate, atât de puerile chiar, se pare, cum sunt metrica şi rima, exercită o acţiune atât de puternică este foarte surprinzător şi demn de studiat. Iată cum îl explic eu. Data imediată captată de ureche, adică simpla consonanţă, capătă prin ritm şi rimă o oarecare perfecţiune, o importanţă proprie, deoarece devine un fel de muzică: ea pare de acum să existe deci pentru ea însăşi şi nu mai este un simplu mijloc, un simplu semn reprezentativ al unui obiect, adică al sensului cuvintelor. Versul pare să nu mai aibă alt scop decât acela de a fermeca urechea prin sonoritatea sa şi, atingându-l, pare să fi îndeplinit toate exigenţele. Dar sensul pe care încă îl conţine în acelaşi timp, idee,a pe care o exprimă se prezintă atunci ca o creştere neaşteptată. La fel precum cuvintele în muzică; este un dar nesperat care ne surprinde plăcut şi îi este cu atât mai uşor să ne mulţumească cu cât noi nu emitem nici o pretenţie de acest fel; şi dacă, în sîarşit, această idee este ca atare în ea însăşi, adică exprimată în proză, ea ar a'Vea- o oarecare valoare şi atunci suntem cuprinşi de entuziasm. Îmi aduc aminte că în copilărie o anumită perioadă de timp mi-a plăcut armonia versurilor cu mult în<ţinte de a descoperi că acestea conţineau întotdeauna un sens şi o idee; de aceea există, fără îndoială în toate limbile, o poezie făcută dintr-un clinchet sonor şi lipsită aproape în întregime de sens. Sinologul Davis, în cuvântul înainte al traducerii sale Laou-sang-urh 'sau An heir in old age (Bătrânul moştenitor, Londra, 1 8 1 7), observă că dramele chineze sunt formate în parte din versuri cântate şi adaugă: " Sensul adesea este obscur şi, după spusele chinezilor înşişi, scopul principal al acestor versuri este de a mângâia urechea; sensul lor este deci neglijat şi uneori chiar complet sacrificat în podoabe (nefireşti) ale stilului (l�t.) (N. t.)

237


Lumea ca voinţă şi reprezentare

favoarea armoniei. " Cine nu se gândeşte, când aude aceste cuvinte, la. enigmele atât de greu de descifrat ale corurilor din multe tragedii greceşti? Semnul după care se recunoaşte adevăratul poet, în genurile inferioare sau superioare, este uşurinţa rimelor sale: ele vin de Ia sine, paIcă printr-o inspiraţie divină; ideile i-au vţ!nit gata aranjate în rime. Prozatorul ascuns caută, dimpotrivă, rimă pentru idee; versificatorul fără valoare caută ideea pentru rimă. Se întâmplă adesea ca într-un cuplu de versuri' să putem ghici care esţe cel care s-a născut din gândire şi cel care este datorat rimei. Arta constă în a disimula al doilea caz, pentru a evita ca versurile de acest gen să pară o simplă umplutură de capete de rând rimate. Eu am senzaţia (demonstraţia nu este pos�bilă în acest caz) că rima, prin natura ei, este numai binară: efectul său se mărgineşte la o singură repetare a .aceluiaşi sunet şi nu câştigă în forţă la o nouă repetare. De îndată ce o silabă finală a fost percepută o a doua oară într-o silabă cu aceeaşi consonanţă, acţiunea ei este epuizată: o a treia repetare acţionează doar ca o nouă rimă, care întâlneşte din întâmplare acelaşi sunet, dar fără a întări efectul de început; ea se aşază în urma rimei precedente, dar fără a i se asocia pentru a contribui Ia sporirea impresiei. Căci primul sunet nu se prelungeşte prin cel de-al doilea pentru a ajunge la al treilea: acesta este deci un pleonasm estetic, o dublă dar inutilă îndrăzneală. Aceste acumulări de rime sunt deci departe de a merita grelele sacrificii pe care le impun în octave, în terţete şi în sonete; de aici, acea tortură intelectuaiă pe care o resimţim adesea Ia citirea unor asemenea prOducţii şi nu am putea găsi plăcere într-o operă care în acelaşi timp ne dă bătaie de cap. Dacă un mare geniu poetic a reuşit uneori să stăpânească chiar şi aceste forme, să învingă dificultăţile pe care ele le prezintă şi să se mişte printre ele' cu uşurinţă şi cu graţie, toate acestea nu constituie pentru ele o recomandare. mai bună, căci în sine ele sunt pe cât de ineficace pe atât de neplăcute. Chiar şi Ia poeţi buni, când uzează de aceste forme, se vede adesea lupta dintre rimă şi idee şi victoria alternativă când a uneia, când a alteia: când ideea este slăbită din cauza rimei, când rima c<ţpătă o oarecare importanţă. Aşa stând lucrurile, eu consider că Ia Shakespeare diversitatea rimelor date la fiecare catfen al sonetelor sale este o dovadă de bun gust şi nu de ignoranţă. În orice caz, efectul acustic nu este nicidecum diminuat, iar ideea apare mai bine în toată splendoarea sa decât ar fi putut-o face dacă ar fi �rebuit să fie supusă instrumentelor sale de tortură tradiţională. 238


�Mhur Schopenhauer Pentru poezia unei limbi este un dezavantaj să aibă multe cuvinte 'mâine pentru proză şi să nu poată împrurimta pe de altă parte de la proză unele dintre cuvintGle sale. În ,primul rând este vorba despre ' latină şi italiană, apoi despre franceză, în care această carenţă era defmită recent cu multă dreptate "pudoarea exagerată a limbii franceze". Cele două cazuri de mai sus sunt mai rar întâlnite în engleză şi încă şi mai puţin în germană. Aceste cuvinte exclusiv rezervate poeziei nu ne ating niciodată sufletul; ele nu ni se adresează direct şi nu pot decât să ne 'lase reci. Ele constituie un vo.cabular poetic conven�onal, nu sunt, ca să spunem aşa, decât umbrele sentimentelor în locul sentimentelor înseşi; ele constituie, de asemenea, suprimarea oricărei intimităţi, Diferenţa atât ,de des discutată în zilele noastre dintre poezia clasică şi �a romantică mi se pare că se bazează în fond pe faptul că prima nu pune niciodată în, valoare decât motive pur umane, reale şi naturale, în timp ce cea de a doua admite şi ac�unea , mobilurilor artificiale, conven�onale şi imaginare: de acest gen sunt mobilurile luate din mitul creştin, apoi cele din principiul extravagant şi himeric al onoarei cavalereşti; de asemenea, cele pe care naţiile germano-creştine le iau din cultul insipid şi ridicol al femeii; în sfârşit, cele care ţin de pălăvrăgeala despre pasiunea lunatică şi suprasensibiIă. La ce caricatură grotescă a relatiilor umane şi a naturii umane ne co.nduc asemenea motive se poate vedea chiar şi în operele celor mai buni poeţi romantici, ale lui Calderon de exemplu. Ca să nu spun nimic despre acele autos sacramenta1es ale lui, mă refer numai la piese ca: No sempre el peor es cierto (Mai răul nu este întotdeauna sigur) sau 'EI postero duelo en Espana (Ultimul duel în Spania) şi Ia comedii asemănătoare de capă şi spadă; elementelor senmalate li se adaugă aici şi subtilitatea scolastică atât de frecventă în dialog şi care făcea parte atunci din cultura intelectuală a claselor superioare. Fată de asemenea invenţii, poezia anticiIor are o superioritate decisivă. Înt�tdeauna fidelă naturii, poezia clasică are o veridicitate şi o. exactitate absolute; cele ale poeziei romantice sunt întotdeauna relative; între, cele două feluri de poezie există acelaşi raport ca Între , arhitectura greacă şi arhitectura gotică. Să remarcăm pe de altă parte că toate poemele dramatice sau narative care plasează teatrul evenimentelor în Grecia antică sau la Roma prezintă o latură slabă, deoarece cunoştinţele no.astre despre antichitate şi mai ales despre amănuntele vie�i antice sunt insuficiente, fragmentare, căpătat� din altă sursă decât intuiţia. De aici apare pentru 239


Lumea ca voinţă şi reprezentarr poet obligaţia de a ocoli multe obstacole, de a recurge la generalităţi,

ceea ce îl face să cadă în abstract şi' răpeşte operei sale acel caracter de

intuitivitate şi de individualizare propriu poeziei. Aceasta aruncă asupra

tuturor operelor de acest gen o tentă particulară de vid şi de plictis..

Numai Shakespeare, în descrierile sale de acest fel, a ştiut să evite această deficienţă, prin prezentarea, fără nici o ezitare, sub numele

greci şi romani, a englezilor timpului său.

de

Multor capodopere ale poeziei lirice, mai ales anumitor ode ale lui

Horaţiu (cf. , de exemplu, Oda

2 din Cartea a III-a) şi mai multor cântece ale lui Goethe (de exemplu, Tânguirea păstorului), li s-a reproşat lipsa unei desfăşurări regulate şi apariţia repetată a unor idei

care se situează în afara conţinutului operei. Dar aici înlănţuirea logică

este neglijată în mod intenţionat, pentru a

fi înlocuită de unitatea

impresiei fundamentale şi a stării sufleteşti exprimate; această unitate

este mai bine evidenţiată astfel, căci ea seamănă cu un fir care trece prin nişte perle separate reunindu-Ie şi are grijă de succesiunea rapidă a

obiectelor contemplaţiei, aşa cum face în muzică, pentru trecerea de la

un mod la altul, acordul de septimă, a cărui tonică se menţine până la a

deveni dominanta noului mod. Acest caracter apare în toată limpezimea sa, şi împins chiar până la exces, în poezia lui Petrarca ce începe aşa:

Mai non vo ' piu cantar, corn ' io so/eva.

Dacă, în poezia lirică, elementul subiectiv este cel care domină, în

dramă, dimpotrivă, elementul obiectiv este atotstăpânitor, excluzând pe

oricare altul. Între cele două de mai sus, poezia epică, sub toate formele

ei şi cu toate modificările sale, de la romanţa narativă şi până . la

epopeea propriu-zisă, ocupă locul de mijloc; căci, deşi obiectivă în cea

mai mare parte, ea nu conţine mai puţin un element subiectiv când mai

mult, ·când mai puţin marcat şi care îşi găseşte expresia în tonul, în forma povestirii, precum şi în refle cţiile 'semănate ici şi colo. Nicăieri ca în dramă nu pierdem din vedere atât de complet autorul.

ScopuT dramei, în general, este de a ne arăta pe baza unui exemplu

ce este esenţa existenţei omului. Pentru aceasta, ni se poate arăta latura

ei tristă sau veselă sau trecerea de la o stare la alta. Dar deja expresia

"esenţa şi existenţa omului" conţine un germene de controversă: partea

principală este esenţa, altfel spus caracterele, sau existenţa, adică

soarta, evenimentul, acţiunea? De altfel, cele două elemente sunt atât de

strâns legate unul de celălalt încât li se poate separa conceptul, dar nu

şi reprezentarea.

Căci numai circumstanţele,

soarta,

evenimentele

determină caracterele să-şi manifeste .esenţa lor şi numai din caractere

ia naştere acţiunea din care decurg evenimentele . . Este sigur că, în

240


Arthur Schopenhauer descrierea pe care o face, artistul poate insista mai mult asupra uneia !Iau 'alteia dintre latur� iar în această privinţă comedia de co m edi a

caractere !aU

de intrigă vor forma cele două extreme. . Drama îşi propune, ca şi epopeea, dat fiind caracterele deosebite în ,nuaţii deosebite, să ne arate acţiunile extraordinare care rezultă din aceşti doi factori. Pentru a ati.nge acest scop cu toată perfecţiunea posibilă, poetul va începe prin a ne prezenta caracterele în stare de repaus, prin a n u ne lăsa să le vedem decât aspectul general pentru a face apoi să intervină un motiv care deteimină o acţiune; această acţiune devine mobilul nou şi mai puternic al unei noi acţiuni mai important e , care dă naştere Ia rândul său unor noi motive, şi mai putern ice: În sp aţi ul de timp cel l11ai potrivit formei lucrării, calmul de la început cedează astfel locul stimulării celei mai pasionate; tocmai în cursul acestei .mişcări se produc acţiunile semnificative, în care apar în deplină lumină, în curşul desfăşurării vieţii acestei lumi, calităţile încă amorţi te până atunci ale caracterelor. Marii poeţi pătrund cu totul În sufletul personajelor pe care trebuie să le prezinte şi, precum nişte ventriloci, vorbesc prin gura fiecăruia dintre ele, prin vocea'eroului şi În clIpa imediat următoare prin aceea a ti nerei fete nevinovate, cu ' o egală veridicitate şi cu o egală naturaleţe: aşa procedeaz{l Shakespeare şi Goethe. Poeţii de categoria a doua fac din ei înş îş i personajul lor principal, precum Byron; în ce priveşte personajele secun dare, ele sunt în acest caz lipsite adesea de viaţă, lucru care se întâmplă chiar şi cu personajul principal în lucrările poeţilor mediocri . Plăcerea pe care ne-o procură tragedia este legată nu de sentimentul frumosului, ci de sentimentul sublimului, a cărui cea mai înaltă treaptă este el. Căci, aşa cum Ia vederea unui sublim tablou al naturii n e Îndepărtăm de interesul voinţei pentru a ne comporta ca inteligenţe pure, Ia Lel, )a vederea catastrofei tragice, ne Îndepărtăm de Însăşi vo inţa de a trăi. In tragedie, într-adevăr, ne este prezentată latura inspăimântătoare a vieţii, nefericirea omenirii, domnia hazardului şi a greşelii, prăbuşirea cel u i drept, triumful celor răi; ni se p'une astfel în faţa ochilor caracteml lumii care loveşte direct în voinţa noastră. La rederea acestor lucmri n e simţim în cercaţi să ne depărtăm de voinţa noastră de viaţă, să nu mai dorim şi să nu mai iubim existenţa. Dar toto dat ă suntem ave rtizaţi că mai rămâne în noi un element despre care IlU 'se p o at e să avem o cunoştinţă pozitivă, ci negativă, deoarece el nu mai vre a viaţa. Acordul de septimă cere acordul fundamental, roşul ch eam ă şi pro du c e chiar ochiului culoarea verde; Ia fel, fiecare tragedie 241


Lumea .ca voinţă şi reprezentare cere o cu totul altă existenţă, o lume diferită, despre care nu putem

dobândi niciodată decât o cunoaştere indirectă, prin sentimentut care este provocat în noi. În momentul catastrofei tragice, spiritul nostru se

convinge cu mai multă limpezime �a niciodată că viaţa este un coşmar greu din care trebuie să ne trezim. In acest sens,' acţiunea tragediei este analoagă cu aceea a sublimului dinamic, deoarece ea ne înalţă deasupra voinţei şi intereselor sale

Şi transfornlă, stările noastre

de spirit până la a

ne face să ne placă ceea ce Îi displace lui cel mai. mult. Ceea ce îi .dă

tragicului, oricare ar fi forma sa, avântul deosebit spre sublim este revelarea ideii că lumea, viaţa nu ne pot procura nici o satisfac�e adevărată şi ca urmare nu sunt demne de ataşamentul nostru; aceasta este esenţa spiritului tragic; el este deci drumul resemnării . Recunosc,

în

tragedia

antică

rareori

vedem

apărând

sau

exprimându-se direct acest spirit de resemnare. Edip moare la Colonos

fără îndoială resenmat şi supus, dar se consolează cu ideea răzbunării împotriva patriei sale. lfigenia În Aulida este pregătită să moară; dar gândul la binele Greciei o ' susţine, îi transformă sentimentele şi o determină să accepte de bunăvoie moartea de care mai înainte voia să fugă prin toate mij loacele. Casandra, în piesa

Agamemnon

Eschil, consimte să moară, apxEt'tco

( 1 3 06); dar tot gândul

�tp�

a marelui

răzbunării o consolează, Hercule, in Trahintenele, cedează în faţa necesităţii; el moare liniştit, dar fară resemnare. 'La fel şi Hippolit al lui

Euripide:

suntem

surprinşi

să o vedem

pe Artemis,

venită să-I

consoleze� promi�ându�i un templu şi renume, dar nefăcând nici cea _

mai mică aluzie la o existenţă posterioară vieţii şi părăsindu-1 în clipa

morţii. Toţi zeii păgâni se îndepărteaZă de a�tfel de muribunzi ; în creştinism, dimpotrivă, se apropie de aceştia; la fel procedează şi zeii brahmanismului şi ai budismului, oricât de exotici sunt ei . Astfel

Hippolit, ca aproape toţi eroii' tragediei. antice, se supune imuabilului destin şi neînduplecatei voinţe a zeilor, dar r ară a renunţa cu nimic la vointa de a trăi însăşi. Deosebirea esentială a ataraxiei stoice fată ·de ,

t

,

resemnarea creştină constă în faptul că ea ne recomandă să suportăm

cu calm şi să aşteptăln cu seninătate suferinţele ţrevocabil necesare, în

timp. ce creştinismul propovăduieşte renunţarea şi abdicarea de la voinţă. La fel; eroii tragici ai antichităţii se supun statornic loviturilor inevitabile ale destinului, în timp ce tragedia creştină ne oferă imaginea

renunţării totale la voinţa de a trăi, a părăsirii cu bucurie a lumii, eroul

fiind conştient de vaniţatea şi nimicnicia acesteia. - Dar eu consider că

tragedia modernă este mult superioară celei a anticilor. Shakespeare este mult mai mare decât Sofocle; pe lângă Iftl?enia lui Goethe, aceea a

242


Mitui' Schopenhauer lui Euripide poate fi socotită aproape grosieră şi comună.

Bacantele lui

Euripide sunt o lucrare mediocră şi . revoltătoare în favoarea preoţilor păgâni . Numeroase piese antice nu au nici măcar. intenţie tragică: de exemplu Alcesta şi lfigenia În Taurida de Euripide; unele au motive dezgustătoare şi chiar . respingătoare, pr:ecum A ntigo na şi Fi/octet. Aproape toate ne prezintă genul omenesc sub înfricoşătoarea dominaţie a întâmplării şi a greşelii, dar fără a ne arăta resemnarea pe care

aceasta o provoacă şi care ne eliberează de ea. Motivul este faptul că

anticii nu ajunseseră încă să înţeleagă scopuf suprem al tragediei şi nici ·

chiar să sesizeze adevărata concepţie despre viaţă în general .

Dacă anticii ne arată în eroii lor tragi ci ' şi sentimentele care îi

insufleţesc foarte puţin din spirţtul de resemnare, din renunţarea la voinţa de a trăi, nu este mai puţin adevărat că tragedia are drept tendinţă proprie şi drept scop să trezească acest spirit la spectator şi să

provoace această stare sufletească chiar şi numai pentru o clip�. Grozăviile prezentate pe scene îi prezintă acestuia amărăciunea şi neînsemnătatea vieţii, zădărnicia tuturor aspiraţiilor sale; efectul acestei

impresii trebuie să fie pentru el sentimentul, încă vag, poate, că este mai bine să-şi desprindă inima de viaţă. să-şi îndepărteze voinţa de ea,

să nu mai iubească lumea şi existenţa, de unde ia naştere astfel. în

adâncul fiinţei sale, conştiiriţa că pentru o voinţă de natură diferită

trebuie să fie şi un alt gen de existenţă. Căci, dacă n u ar fi aşa, dacă

tragedia nu ar Încerca să se înalţe deasup ra tuturor scopurilor şi

a

tuturor bunurilor vieţii, să ne îndepărteze de existenţă şi de atracţiile ei şi să ne Împingă prin aceasta spre o existenţă . diferită, deşi total de

neconceput spiritului nostru, cum să expli căm atunci această acţiune binefăcăţoare, această înaltă plăcere provocată de imaginea celei fnai

înfricoşătoare laturi a vieţii pusă în deplină lum ină în faţa ochilor noştri? Groaza şi mila, aceste două sentimente a căror stimulare

constituie după părerea lui Aristotel scopul ultim al tragediei, nu aparţiI} cu adeyărat în sine emoţiilor plăcute: ele nu pot deci să fie

scopul, ci numai mijlocul. - Incitarea omului pentru a renunţa la voinţa de a trăi rămâne astfel adevărata intenţie a tragediei; scopul ultim al

acestei reprezentări voite a suferinţelor omenirii , chiar dacă aceast:'i exaltare a spiritului de resemnare nu este arătată la erou, ci nu este

trezită decât spectatorului atunci când el vede o mare durere nemeritată

sau chiar meritată. - Mulţi dintre autorii l110demi se mulţumesc, după exemplul anticilor, să arunce spectatorul în această stare sufletească

despre care vorbim prin descrierea obiectivă 'şi generală a nefericirilor umane; alţii dimpotrivă ne arată transformarea sentimentelor În chiar

243


Lumea ca voinţă şi reprezentare spiritul eroţllui. Cei dintâi nu ne dau,

ca să spunem aşa,

decât premisele

şi , lasă concluzia · pC' ....-a spectatorului; ceilalţi adaugă la aceasta concluzia sau morala ' fabulei, . sub forma revirimentului produs în sentimentele eroului sau a unei remarci puse în gura corului, aşa cum face Schiller în Logodnica din Messina: "Viaţa nu ţste cel mai mare

dintre bunuri". ,Să remarcăm aici în trecere că efectul tragic veritabil al unei catastrofe, adică resemnarea şi exaltarea de spirit care trebuie să rezulte din aceasta la eroii dramei, se găseşte rareori atât de bine motivat şi atât de clar exprimat ca în opera Norma : această impresie se produce În du etul Qua/ cor tradisti. qua/ cor perdesti, unde convertirea voinţei este limpede indica� prin calmul brusc al muzicii . De altfel, făcând abstracţie de această muzică delicioasă, precum şi de textul care nu poate fi decât acela al un�libret de operă, această piesă în general, ţinând seama numai de mecanismele şi economia interioară,

este una dintre cele. mai . perfecte drame, un adevărat model de combinaţie tragică a motivelor, de progresie şi dezvoltare tragice ale acţiunii, precum şi de elevaţie de spirit supraomenească care trece de la eroi la spectator: mai mult, rezultatul atins aici este cu atât mai puţin suspect şi cu atât mai semnificativ pentru adevărata esenţă a tragediei cu cât nu apar nici creştini şi nici sentimente creştine. Li se reproşea'zâ adesea autorilor modemi că neglijează unitatea de timp şi de loc; această neglijenţă nu este condamnabilă decât în cazul În care ea merge până la a suprima unitatea de acţiune şi în care nu mai rămâne decât unitatea personajului principal, ca de exemplu în Henric

al VIII-lea al lui Shakespeare. Pe de altă parte, · unitatea de acţiune nu trebuie împinsă până la a nu mai vorbi ni�iodată decât despre unul şi acelaşi lucru: în aceasta constă deficienţa tragediilor franceze, care respectă . în general această regulă cu atâta rigoare încât desfăşurarea d�amei seamănă cu o linie geometrică fără lăţime; singura deviză este: "Inainte ! Gândiţi-vă la treaba voastră (sic) !"; şi, într-adevăr, acţiunea este expediată, grăbită ca o afacere, fără opriri asupra detal iilor străine, fără a se întoarce ochii nici la dreapta, nici la stânga. Drama lui Shakespeare seamănă, dimpotrivă, cu o linie care are o oarecare lăţime; el nu se grăbeşte, exspatiatur; la el găsim . replici, chiar până la scene întregi, inutile înaintării acţiunii, chiar fără nici o legătură cu acţiunea,

dar care ne aj ută să cunoaştem mai îndeaproape personajele sau

circumstanţele dramei şi să pătrundem astfel mai mult în profunzimea acţiunii propriu-zise. Fără îndoială, acţiunea rămâne lucrul esenţial, dar noi nu s!!!ltem absorbiţi în mod exclusiv de ea, încât să uităm că scopul

244


Ârthur Schopenhauer ultim este, la urma urmelor, descrierea generală a naturii şi a existenţei umane. Poetul dramatic sau epic trebuie să ştie că destinul este el şi că prin urmare trebuie să se arate la- fel de inexorabil ca acesta. El mai este şi oglinda omenirii, deci trebuie să pună În scenă nenumarate personaje rele, uneori vicioase şi perverse; de asemenea, trebuie să prezinte mulţi proşti, creiere dezechilibrate şi nebuni, apoi, din când în când, câte un om rezonabil, întelept, cinstit, un om de bine, ' şi numai în m od excepţional şi foarte rar un caracter nobil. În tot Homer, din câte mi se pare mie, nu există nici măcar un singur caracter cu adevărat nobil �deşi este un număr destul de mare de oameni buni şi cinstiţi. În întreaga operă a lui Shakespeare vom întâlni poate două caractere nobile,' dar fără nici cea mai mică exagerare, Cordelia şi C oriolan ; este greu de găsit mai multe; dimpotrivă, caracterele din specia indicată mai sus ' mişună peste tot. În piesele lui Iffiand şi ale lui Kotzebue abundă personajele nobile; Goldoni, dimpotrivă, a respectat regula pe care am recomandat-o eu mai adineaori şi îşi demonstrează astfel superioritatea. În schimb, Minna Bqrnhelm a lui Lessing suferă realmente de un exces de generozitate universală; marchizul de Posa are el singur mai multă nobleţe decât prezintă toate operele la un loc ale lui Goethe; există, în sfârşit, o· mică piesă germană: batoria pentru datorie (un titlu parcă împrumutat din critica raţiunii practice), care nu are aecât trei . personaje, dar toate debordând de generozitate. Grecii alegeau întotdeauna drept eroi tragici personaje regale; autorii inodemi au făcut aproape întotdeauna la fel. Desigur nu pentru că rangul dă mai multă demnitate omului care acţionează sau care suferă; şi deoarece singurul scop este acela de a pune în joc pasiunile omeneşti, valoarea relativă a obiectelor care servesc acestui scop nu are importanţă, iar ferma nu este mai prejos decât regatul. De aceea nu trebuie respinsă fără nici o rezervă drama burgheză. Persoanele puternice şi respectate sunt totuşi cele mai potrivite pentru tragedie, pentru că nefericirea, capabilă să ne arate destinul vieţii umane, are dimensiuni suficient de mari pentru a părea de temut oricărui spectator. Euripide însuşi spune: <\lEU, <\lEU, 'ta IlEYaA.a, IlEYaA.u xat ltacrXEt xa xa. (Stob Fior., voI. II, pag. 299). ar, împrejurările care arunc� o familie burgheză în mizerie şi disperare sunt aproap e întotdeauna, în ochii celor mari sau ai celor bogaţi, foarte neînsernnate şi susceptibile a fi îndepărtate prin aj utoru l oamenilor, uneori chiar printr-o bagatelă; asemenea spectatori nu vor putea deci primi de la această situaţie emoţia tragică. Dimpotrivă, nefericirile celor mari şi ale 'celor pute m i c;i ,

245


Lumea ca vQinţă şi reprezentare inspiră o teamă absolută, nici un remediu exterior nu-i poate vindeca, căci regii trebuie să-şi caute salvarea în propriile lor forţe sau să moară. În plus, de sus căderea este mai mare. Ceea ce lipseşt.e personajelor burgheze este deci şi amploarea căderii. Dacă tendinţa, inten�a ultimă a tragediei, aşa cum ni s-a revelat ea nouă, este de a ne conduce la resemnare, la negarea voinţei de a trăi,. nu ne va fi greu să recunoaştem în comedie, contrariul ei, o invitaţie la a persista În afirmarea acestei voinţe. Fără îndoială, comedia nu poate scăpa condiţiei oricărei descrieri a vieţii umane; şi ea ne va pune în fata ochilor necazurile şi suferinţele, dar ea ni le va prezenta ca trecătoare, rezolvându-se în veselie, amestecate în general cu succese, triumfuri şi speranţe care sfărşesc prin'a avea câştig de cauză. În plus, ea pune în lumină latura comică inepuizabilă de care viaţa şi necazurile ei sunt pline şi care ar trebui să ne menţină, indiferent de ce se întâlŢlplă, Într-o bună dispoziţie continuă. Ea afinnă, pe· scurt, că viaţa în ansamblul ei este bună şi mai ales în permanenţă amuzantă. Dar ea trebuie, de asemenea, să se grăbească să lase cortina În momentul bucuriei generale, pentru ca noi să nu vedem urmarea; în timp ce de obicei sfârşitul tragediei nu comportă nici o urmare. De altfel, priviţi măcar o singură dată cu . pu�n mai multă seriozitate această latură burlescă a vieţii, aşa cum apare ea în aceste expresii naive ale feţei, în aceste gesturi pe care le schiţează, pe figuri atât de diferite de tipul frumuseţii şi unde realitatea se reflectă, problemele mărunte, temerile personale, maniile de moment, invidia ascunsă şi toate emo�ile de acest gen; şi chiar şi la vederea acestei feţe comice, adică într-un mod neaşteptat observatorul raţional se va convinge că existenţa şi agitaţia unor asemenea creaturi nu. pot fi în ele însele un scop, că, pentru a ajunge la viaţă, aceste fiinţe trebuie, dimpotrivă, să se fi înşelat asupra drumului pe care să meargă şi că acest tablou care i se prezintă privirilor sale . este .ceva ce ar fi mai bine să �u existe.

246


CAPITOLUL XXXVIII I Despre istorie În pasajul mai jos indicat din primul volum am arătat pe larg cum

şi de ce poezia serveşte mai mult decât istoria Ia cunoaşterea naturii

umane: în acest sens, ne putem aştepta Ia mai multe lecţii adevărate de la prima decât de Ia a doua. Este şi părerea lui Aristotel, care spune:

xut !\>lÂ.O<JO!\>W'tEPOV xm <J1tOUomo'tEpov 1tOlll<Jls 1<J'WP1US E<Jnv (et res magis philosophica et me/ior poesis est, quam historiaf Dar,

'pentru a evita orice neînţelegere în ce priveşte Valoarea istoriei, vreau să spun aici ce gândesc eu .

În orice ordine a lucrurilor, faptele sunt nenumărate, indivizii în

număr infinit, iar varietatea deosebirilor lor este inexprimabilă. O­ privire aruncată asupra acestei mulţimi provoacă ameţeala spiritului

care vrea să ştie: el se vede condamnat la ignoranţă, ori cât de departe ar ajunge cu cercetările sale. - Dar aturtci vine ştiinţa; ea clasifică aCeastă multiplicitate fără număr, ea o grupează sub conceptele de specie, pe care Ia rândul lor le aşază sub noţiunile de gen: ea deschide astfel calea unei cunoaşteri a generalului şi a particularului, care cuprinde şi

multitudinea indivizilor, deoarece ea este valabilă pentru tot, fără a cere o examinare specială fiecărui hicru privit în sine. Ştiinţa promite astfel linişte spiritului căutător. Apoi toate ştiinţţle vin să se aşeze unele

a

lângă altele şi deasupra lumii real� a in ivizilor pe care şi-au împărţiţ-o

Între ele. Dar deasupra tuturor pluteşte filosofia, ca ştiinţa cea mai

generală şi tocmai de aceea cea mai importantă, care enunţă soluţiile pe

care celelalte nu fac decât să le pregătească. - Numai istoria ·nu poate să se Încadreze cu adevărat Între celelalte ştiinţe, căci ea nu se poate preval a de acelaşi avantaj pe care îl au celelalte: ceea ce-i lipseştej. într-adevăr, este caracterul fundamental al ştiinţei, . subordonarea faptelor cunoscute, ea neputându-ne oferi decât simpla lor coordonare. Acest capitol se referă la § 5 1 din voI. 1. Să remarcăm aici, în trecere , că din acea,stă opoziţie Între

lO1:0pW.

1totTJ<1t<;

şi

rezultă cu o limpezime surprinzliloare originea şi sensul adevărat al

primului termen: el înseamnă, într-adevăr, creatie, inventie, in opoziţie cu cercetare, anchetă .

247


Lumea ca voinţă şi reprezentare

Deci în istorie nu există sistem, aşa cum există în oricare altă ştiinţă. Istoria este o cunoaştere, fără a .fi o Ştiinţâ, cAci riit!i� ea nu cunoaŞte particularul prin mijlocirea universalului, ci trebuie să sesizeze imediat faptul individual şi, ca să spunem aşa, ea este condamnată să se târască 'pe terenul experienţei. Ştiinţele realei dimpot«iw, planează mai sus, graţie vastelor noţiuni pe care le-au . dobândit şi ca�e le permit să domine particularuL să vadă, cel puţin în anumite limite, posibilitatea lucrurilor cuprinse în domeniul lor, să se asigure, în sfârşit, împotriva surprizclor ce pot apărea în viitor. Ştiinţele, sisteme de concepte, nu vorbesc 'niciodată decât de :genuri; istoria nu tratează decât despre indivizi. Ea este deci o ştiintă a indivizilor, ceea ce implică o contradic�ie. Rezultă că ştiinţel�, toate, vorbesc despre ceea ce este mereu, în timp cc istoria spune ceea ce a fost o singură dată şi nu mai există niciodată după aceea. În plus, dacă istoria se ocupă exclusiv de particular şi de individual, care, prin natura sa, este inepuizabil, ea nu va ajunge decât la o semi-cunoaştere mereu imperfectă. Ea trebuie să se resemneze că fiecare nouă zi, prin mărunta sa monotonie, să o înveţe ceea ce nu cunoştea deloc. - Dacă cineva ar obiecta că şi în istorie există subordonare a particularului la general prin mijlocirea perioadelor de timp, a domniilor şi a schimbărilor şefilor de stat, pe scurt prin m ij locirea tuturor marilor evenimente care îşi află loc pe lăbliţele istoricului, obiecţia s-ar sprijini pe o înţelegere eronată a noţiunii de general . Căci această aşa-zisă generalitate a istoriei este pur subiectivă, adică nu ţine decât de insuficienţa cunoaşterii noastre individuale a lucrurilor; ea nu este obiectivă, adică nu este o noţiune in care gândirea să cuprindă realmente o colecţie de obiecte. Chia� şi ceea ce este mai general în istorie nu este întotdeauna decât un fapt individual şi izolat, ca de exemplu o lungă perioadă de timp, un eveniment capital: raportul dintre particular şi această noţiune generală este aici acela dintre parte şi întreg, şi nu cel dintre caz şi regulă, ca in toate ştiinţele propriu-zise, care furnizează concepte şi nu simple fapte. De aici provi ne, în aceslca din umtă, posibilitatea de a determina cu .precizie cazul particular actual, graţie cunoaşterii exacte a principiului general. Cunosc de exemplu legile generale ale triunghiului; aş putea enunţa, de ascmenea, şi proprietăţile unui triunghi dat; sau, cunosc caracterele comune tuturor mamiferelor, de exemplu împărţirea" inimii în două ventricule, prezenţa celor şapte vertebre cervicale, a plămân ilor, a diafragme� a vezicii urinare, a celor cinci simţuri etc. : pot să afinn că toate acestea se regăsesc ŞI la liliacul straniu pe care tocmai l�am prins, şi aceasta chiar înainte de a-l diseca. Dar nu la fel 248


Ârthur Schopenhauer

stau lucrurile cu istoria: în cazul ei nu există generalitate obiectivă a conceptelor, nu există decât o generalitate subiectivă a cunoaşterii mele, iar aceasta nu merită numele de generală decât pentru că este superficială. Pot foarte bine să ştiu la modul general că războiul dc treizeci de ani a fost un război religios din secolul al XVll-Iea, dar această cunoaştere foarte generală nu-mi pennite să spun nici u� lucru mai precis despre desfăşurarea însăşi a acestui război. - Acelaşi contrast persistă în ce priveşte certitudinea: în ştiinţele adevărate individualul şi particularul constituie ceea ce este cel mai sigur, deoarece se datorează unei percepţii imediate; adevărurile generale nu sunt deduse, dimpotrivă, decât prin abstractizare; deci eroarea poate să se fi strecurat cu mai multă uşurinţă. În istorie este invers: ceea ce este cel mai general este şi cel mai sigur, de exemplu perioadele de , timp, succesiunea regilor, revoluţiile, războaiele, prevederile tratatelor de pace; dimpotrivă, detaliul evenimentelor şi al înlănţuirii lor este mai puţin sigur şi este cu atât mai puţin sigur cu cât pătrundem mai departe în particular. De aceea istoria, mai interesantă pe măsură ce este mai specializată, devine în acelaşi timp cu atât mai suspectă şi se apropie atunci în toate privinţele de roman. - Este lăudat mult pragmatismul istoriei: pentru a-i aprecia justa valoare, este suficient să ne amintim că uneori nu ne înţelegem evenimentele propriei noastre , vieţi, că nu sesi!lm adevărata conexiune a lor decât douăzeci de ani mai târziu" d�şi avem toate datele necesare: este Într-adevăr foarte greu de a disCerne acţillilea motivelor, complicate neîncetat de intervenţia întâmplării şi ascunsă sub intenţii secrete. - Dacă istoria nu arc ca obiect decât particularul, faptul individual, pe care îl consideră a fi singura realitate, ea este în întregime opusul şi contrapartida filosofiei, care analizează lucrurile din punctul de vedere cel mai general şi are ca materie principiile universale, întotdeauna identice în toate cazurile particulare; în particular ea nU,se ocupă decât de principii şi nu acordă nici cea mai mică importanţă fonnelor diferite pe care acestea ' le îmbracă: !»tÂ-oxa90Aou yap o !»tAOcrO!»OS (generalium amator philosophus). Istoria ne spune că în fiecare moment a existat altceva; filosofia încearcă, dimpotrivă, să ne înalte la ideea că dintotdeauna acelaşi lucru a fost, este şi ya fi. În realitat�, esenţa vieţii umane, ca şi a naturii, este în întregime pr'eaentă în orice loc, în orice moment şi nu are nevoie, pentru a fi cunoscută până la izvorul său, decât de o anumită profunzime de spirit. Dar istoria speră să suplinească lipsa profunzimii prin lăţime şi prin întindere : orice fapt prezent nu este pentru ea decât llil fragment, pe care trebuie să-I completeze un trecut cu o durată 249


,

Lumea ca voinţa şi reprezentare

-

in finită şi de care se leagă · un viitor nu mai puţin infinit el însuşi . . AC'easta este originea opoziţiei între spiritele filosofice şi istorice;

. primele vor să cerceteze, celelalte vor să enumere până la capăt. Istoria nu ne arată decât acelaşi lucru sub fonne diverse; dar celui care nu-şi dă seama de această identitate

fu. una sau două fonne îi

va fi greu să

înţeleagă acest lucru, chiar şi după ce le-a trecut în revistă pe toate.

Capitolele istoriei popoarelor nu se deosebesc în fond decât prin nume şi prin milezime: conţinutul adevărat şi esenţial este peste tot acelaşi.

Arta are drept materie ideea, iar Ştiinţa - conceptul; ambele se

ocupă astfel de ceea ce este mereu şi mereu identic, şi nu de ceea ce

câiJ.d este, când nu este, de ceea ce este când într-un fel, când în altul;

ambele au deci de' a face cu ceea ce Platon considera a fi obiectul

exclusiv al adevăratei cunoştinte. Maleria istoriei, dimpotrivă, este

� \şi contingenţa sa,

faptul particular în particularitat

este ceea ce există

o dată şi nu mai există apoi niciodată, combinaţiile trecătoare ale unei

lumi omeneşti la fel de nestatornică precum norii purtaţi de vânt şi pe care nu de puţine ori chiar şi cea mai mică întâmplare o poate răsturna

şi transfonna. Din acest punct de vedere, materia istoriei abia de ni se

pare a fi un obiect demn de o examinare serioasă şi laborioasă din

partea spiritului uman, a acestui spirit care, fmit prin natura lui, ar

tr�bui astfel să ia infinitul drept subiect al meditaţiilor sale. În

sfărşit,

pentru

tendinta

pseudofilosofle hegeliană, atât

de

răspândită

mai

ales

de

acea

capabilă să corupă şi să prostească

spiritele, pentru tendinţa de a concepe istoria lumii

ca

un tot metodic

sau, după expresia adepţilor acestei tendinţe, de a "o construi în mod

organic", ea se sprijină în fond pe un realism grosolan şi plat, care ia fenomenul drept esenţa în sine a lumii şi reduce totul la acest fenomen,

la fonnele pe care le îmbracă el, la ((venimentele p rin care el se

manifestă. Ea se sprijină în ascuns şi pe anumite doctrine mitologice, pe care le presupune îft mod tacit; căci altfel s-ar pune întrebarea pentru cine se joacă o asemenea comedie. - Într-adevăr, numai indiviqul

singur, şi nu specia umană, posedă unitatea reală · şi" imediată de

conştiinţă; unitatea de dezvoltare în existenţa speciei umane nu este

deci, de ' asemenea, decât o pură ficţiune. numai specia este reală, iar genurile

Iri (gener{l)

plus, aşa cum în natură sunt simple abstracţiuni,

la fel în specia umană realitatea apartine numai indivizilor şi vietii lor,

nn'ple abstracţiuni. În sfârşit, .�ceste

iar popoarele. şi existenţa lor sunt ' s

construcţii istorice, ghidate de un optimism plat, ajung întotdeauna în

definitiv Ia un stat prosper, productiv, fertil, având o ' constituţie bine

fundamentată, o justiţie bună şi o poliţie bună, numeroase fabrici şi o

250


Ârthur Schopenhauer industrie

bine dezvoltată.

Cel

mult ele

pot duce

la o anumită

perfecţionare intelectuală, care, într-adevăr, este singura posibilă,

deoarece latura morală, în marea sa parte, rămâne invariabilă. ar, această moralitate este, după cum ne spune conştiinţa noastră. cea mai

intimă, esentialul în fiinta noastră şi ea nu există în individ decât pentru ' ' a-i conduce vointa. În realitate numai viata individului are unitate, legătură şi o semnificaţie veritabilă; trebuie să vedem în aceasta o lecţie al cărei spirit este moral. Numai faptele lăuntrice, în măsura în care ,

,

.

privesc voinţa, au o realitate veritabilă şi sunt evenimente adevărate,

pentru că numai voinţa este lucru în sine. Orice microcosm cuprinde în

el întregul macrocosm, iar acesta din urmă nu conţine nimic altceva

decât pe cel dintâi. Multiplicitatea nu este decât fenomen, iar faptele

exterioare, simple forme ale lumii fenomenale, nu au nici realitate, nici semnificaţie imediată; ele nu le capătă decât în mod indirect, prin raportul lor cu voinţa indivizilor. Dacă am vrea să le dăm o explicaţie

şi o interpretare directe, ar . fi ca şi cum am încerca să distingem În contururile imaginilor grupuri de oameni şi de animale. Ceea ce povesteşte istoria nu este de fapt decât îndelungata himeră, visul adânc şi confuz al omenirii. Hegelienii,

pentru

care

filoSofia istoriei devine chiar

scopul

principal al oricărei filosofii, trebuie îndrumaţi la Platon. Platon susţine neîncetat că obiectul filosofiei este eternul şi imuabilul, şi nu ceea ce este când într-un fel, când în altul. Toţi visătorii preocupaţi să înalţe

aceste construcţii ale mersului lumii sau, cum spun ei, al istoriei, au

uitat să înţeleagă adevărul capital al oricărei filosofii, şi anume că dintotdeauna există acelaşi lucru, . că devenirea şi naşterea sunt pure aparenţe, că numai ideile rămân şi că timpul este ideal. Aşa gândeşte Platon, aşa gândeşte Kant. Ceea ce trebuie deci să încercăm să sesizăm este ceea ce există, ceea

ce

există realmente, astăzi ca şi întotdeauna,

adică ideile în sens platonician. Proştii, dimpotrivă, cred numai că se va naşte şi va apărea ceva important.. De aici, importanţa pe care o atribuie ei istoriei în filosofia lor; de aiCi, acea construire a istoriei pe

ipoteza unui plan universal după care totul este aranjat cel mai bine şi care trebuie � ducă la domnia unei fericiri perfecte, la o viaţă de

plăceri. Ei cred deci în întreaga realitate a acestei lumi şi socotesc că scopul

acesteia este nenorocita fericire tereStră,

care,

în pofida

eforturilor oamenilor şi a favorurilor soartei, nu este mai puţin o iluzie găunoasă, un prezent caduc şi trist, din care nici constituţii, nici

legislaţii, nici maşini cu aburi, nici telegrafe nu vor putea face niciodată

un bun adevărat. Aceşti filosofi istorici şi glorificatori sunt nişte naivi

251


Lumea ca vointii şi reprezentare

realişti, optimişti şi eu demonişti, nişte camarazi banali şi nişte filistini

În carne şi oase; aş adăuga chiar că sunt răi creştini, căci adevăratul spirit şi s ubstanţa creştinismului, ca şi ale . brahmanismului şi budismului, constau în a recunoaşte nimicnicia bunurilor acestei lumi,

în a le dispreţui în întregime şi în a �e îndrepta spre o cu totul altă experienţă, chiar contrară. Iată, repet, spiritul şi scopul creştinismului, adevărata "morală a fabulei"; şi nu monoteismul, aşa cum cred ei. De aceea budismul ateu este mai înrudit cu creştinismul decât iudaismul optimist şi islamismul, o simplă varietate a celui dintâi. Adevărata filosofie a istoriei nu trebuie să procedeze astfel. Ea nu trebuie să exainineze, ca să vorbinl în limba lui Platon, ceea ce devine Il1c�r.u şi nu este niciodată, ea nu trebuie să caute în aceasta esenţa proprie a lumii, ci ceea ce nu trebuie să piardă ea din vedere este ceea ce este mereu şi nu devine şi nici nu trece niciodată. Ea nu constă deci în a înălţa scopurile temporale ale omului la rangul de scopuri eterne şi absolute, în a ne descrie mersul artificial şi imaginar al omenirii spre aceste scopuri, printre toate confuziile şi toate erorile. Ci ea trebuie să înţeleagă că istoria, nu nun1ai în fonna ei, ci şi în însăşi materia ei, este o minciună: sub pretextul că ne vorbeşte despre simpli indivizi şi desp're fapte izolate, ea pretinde că ne povesteşte de fiecare dată altceva, în timp ce de la început şi până la sf' arşit este o repetare a aceleiaşi drame, cu alte personaje şi costumate altfel. Adevărata filosofie a istoriei treb u i e să vadă că sub toate aceste schimbări fără număr şi în mijlocul acestui haos întreg, în faţa noastră nu avem niciodată decât aceeaşi fiinţă, identică şi imuabilă, preocupată astăzi cu aceleaşi intrigi ca şi ieri şi ca întotdeauna; ea trebuie deci să recunoască fondul identic al tuturor acestor fapte vechi sau moderne, petrecute în Orient, ca şi în Occident; ea trebuie să vadă peste tot aceeaşi omenire, îri pofida diversităţii circumstanţelor, a veşmintelor şi a obiceiurilor. Acest dement identic, şi care se menţine de-a lungul tuturor schimbărilor, este dat de calităţile primordiale ale sufletului şi sp.iritului omenesc - multe rele şi puţine bune. Deviza generală a istoriei ar trebui să fie: Eadem, sed aliler. Cine l-a citit pc Herodot a studiat suficient istoria pentru a pli1ea l ilce filosofia acesteia; cilci el deja găseşte aici ceea ce constituie ist�ria posterioară a lumii: frământări, acţillili, suferinţe şi destin al ,,:xciel umane, aşa cum reies ele din calităţile în discuţie şi din constitu!ia fizică a globului. Am spus până acum că istoria, în calitate de mijloc de studiere a naturii umarte, e� inferioară, poeziei; apoi, că ea nu este o ştiinţă in adevăratul sens �i cuvântu1ui; în sf3.rşit, ,că încercarea de a o constitui . 2J2


Arthur Schopenhauer

intr-un întreg, având un început, un mijloc şi un sfărşit, o cursivitate şi un sens profund, este o iluzie care se sprijină pe o neînţelegere. S-ar părea că îi refuzăm orice valoare, dacă nu arătam în ce constă această valoare. Chiar şi învinsă de artă şi exclusă din domeniul ştiinţelor, istoria îşi păstrează un domeniu cu totul diferit, care îi aparţine numai ei şi în care se menţine cu o mare mândrie. Istoria este pentru specia umană ceea ce este raţiunea pentru individ. Graţie raţiunii sale, omu( nu este . închis precum animalul în limitele strâmte ale prezentului vizibil; el cunoaşte şi trecutul infinit mai intins, izvor al prezentului care se leagă de el; numai această cunoaştere îi procură o înţelegere mai -clară a prezentului şi îi permite chiar să formuleze inducţii pentru viitor. Animalul, dimpotrivă, a cărui cunoaştere iară reflecţie este limitată la intuiţi�, şi prin urmare la prezent, rătăceşte printre oameni, chiar şi după ce a fost domesticit, ignorant, greoi, stupid, părăsit şi sclav. - La fel, un popor care nu îşi cunoaşte propria istorie este mărginit la prezentul generaţiei din care face parte: el nu. îşi înţelege nici natura, nici propria existenţă, deoarece este în imposibilitatea de a le raporta la un trecut care le explică; cu atât mai puţin poate anticipa asupra viitorului. · Numai istoria îi dă unui popor deplina conştiinţă de sine. Istoria poate aşadar să fie considerată drept conştiinţa raţională a speciei umane; ea este pentru omenire ceea ce este pentru individ conştiinţa susţinută de raţiune, reflectată şi coerentă, a cărei lipsă condamnă animalul să rămână închis în teritoriul strâmt al prezentului intuitiv. Orice lacună în istorie seamănă astfel cu o lacună în conştiinţa şi în memoria unui om; iar în faţa unui monument al antichităţii primitive, care şi-a supravieţuit propriei sale semnificaţii, de exemplu în faţa piramidelor, a templelor şi a palatelor din Yukatan, rămânem la fel de deconcertaţi şi la fel de stupizi precum animalul în faţa unei acţiuni omeneşti, în care el este implicat în calitate de instrument, precum omul care priveşte o pagină veche cu scris cifrat, a cărui cheie a pierdut-o, sau precum somnambulul mirat să găsească dimineaţa lucrarea făcută de el în timp ce dormea. Istoria poate în acest. sens să fie socotită ca fiind conştiinţa reflectată a omep.irii; ea Îndeplineşte rolul unei conştiinţe de sine imediate, comune întregii specii şi care, numai ea, face din aceasta un întreg adevărat, o omenire. Aceasta este valoarea reală a istoriei, iar interesul general şi superior pe care ea îl inspiră ţine prin urmare de faptul că ea este o problemă personală a genului uman. - Folosirea raţiunii individuale presupune în calitate de condiţie indispensabilă limbajul; scrisul nu este mai puţin necesar pentru exercitarea raţiunii omenirii; numai cu el începe _

253 ,


Lumea ca vointă şi reprezentare

existenţa reală a acestei raţiuni, aşa cum aceea a raţiunii individuale nu începe decât cu vorbirea. Scrisul, într-adevăr, serveşte la restabilirea unităţii în această conştiinţă a genului uman sfărmată şi ciopârţită neîncetat de moarte; el permite strănepotuiui să reia şi să ducă până la capăt ideea concepută de strămoş; el previne disoluţia geniului uman şi a conştiinţei sale într-un număr infinit de indivizi efemeri şi înfruntă astfel timpul care zboară într-o goană irezistibilă împreună cu însoţitorul său, uitarea. Nici monumentele de piatră nu servesc acestui scop maî puţin decât monumentele scrise, ' fiind în parte anterioare acestora. Cine poate. crede, într-adevăr, că oamenii care au cheltuit sume enorme, care au pus în mişcare forţele a mii de braţe, de-a lungul multor ani, pentru a construi piramidele, monoliţii, mormintele săpate în stâncă, templele şi palatele, care . durează de secole, au avut în vedere numai propria lor satisfacţie, scurtul timp <ţI ' unei vieţi, care nu le era suficient pentru a vedea sfărşitul acestor lucrări, sau scopul ostentath' pe care mulţimea .incultă îi obliga să-I acorde acestor monumente? Adevărata lor intenţie, fără nici o ' îndoială, era să se adreseze posterităţii celei mai îndepărtate, ' să intre În legătură cu ea şi să restabilească · astfel unitatea conştiinţei umane. Hinduşii, egiptenii, grecii, chiar şi romanii îşi calculau construcţiile in aşa fel încât să dureze mii de ani, pentru că o cultură supetioară le Iărgise orizontul. Evul mediu şi timpurile moderne nu au avut În vedere în edificii le lor decât cel mult câteva secole; explicaţia acestui l!Icru este totuşi şi faptul că se recurgea mai degrabă la scriere, devenită de o folosinţă mai. generală, mai ales după ce ea dăduse J;1aştere tiparului. Dar chiar şi aceste monumente mai recente exprimă puternica dorinţă de a vorbi posterităţii şi este o ruşine să fie distruse sau să fie desfigurate pentru a le face să servească unor scopuri inferioare şi utile. Monumentele scrise au a se teme mai puţin de intemperii, dar ma\ mult de barbarie, decâ1 monumentele din piatră; ele produc, de asemene')., un efect mai mare. Egiptenii, acoperindu-şi edificiile cu hieroglife, au vrut să reunească cele două avantaje; ei au mers chiar până acolo Încât au adăugat şi picturi, pentru cazul în care hieroglifele nu vor mai fi fost înţelese.

254


CAPITOLUL XXXIX I Despre metafizica muzicii În pasajul indicat mai jos din primul . volum şi pe care cititorul îl are incă în minte, am explicat semnificaţia adevărată a acestei lT\inunatc arte. Aj unsesem la concluzia că între producţiile muzicale şi lUmea ca reprezentare, adică natura, există nu o asemănare, ci un paralelism manifest şi apoi am demonstrat acest lucru. Mai am de adăugat aici, în această privinţă, . câteva consideraţii mai precise şi demne de remarcat. Cele patru voci ale oricărei annonii, adică basul, tenorul, alto şi sopranul, sau ton fundamental, terţa, cvinta şi octava, corespund celor ' patru trepte ale scării fiinţelor, adică regnului mineral, regnului vegetal, regnului animal şi omului. Această analogie primeşte o confirmare frapantă de la regula fundamentală a muzicii care spune că între bas şi cele trei voci superioare trebuie să existe o diferentă mult mai mare

;

decât între aceste vocj între ele;. basul nu se poate ap opia de ele cu mai mult de o octavă, dar aproape Întotdeaurta rămâne mult mai j os, eeea

ce face ca acordul perfect din trei sunete să fie acela din a treia octavă de deasupra toilUlui fundamental . Rezultă că efectul armoniei mari, .în

care basul rămâne îndepărtat, este mult mai puternic şi mai frumos decât cel al annoniei restrânse, în care el este mai apropiat şi a cărui folosire

nu

se . datorează decât registrului

instrumentelor .

de mică întindere .al . îşi are

Această regulă, departe de a fi arbitrară,

principiul în originea naturală a sistemului muzical, căci primele armonice produse de vibraţiile concomitente · sunt octava şi cvinta ei. Or, în această regulă recunoaştem corespondentul muzical al acelei proprietăţi fundamentale a naturii în virtutea căreia înrudirea este mai apropiată între diferitele fiinţe ' organizate dec ât Între aceste fiinţe şi ansa,mblul neînsufleţit, anorganic al regnului mineral: 'organicul şi

anorganicul sunt despărpte de graniţa cea mai distinctă, de prăpastia cea mai mare care poate fi întâlnită în întreaga natură. - Vocea înaltă, care cântă melodia, face totuşi parte integrantă din annonie şi se leagă astfel

de

baza

fundamentală

cea

mai

profundă;

găsim

aici

corespondentul muzical al faptului prin care aceeaşi materie care; Acest capitol se referă Ia § 52 din primul volum . 255


Lumea ca voinţă şi roprezentare într-un organism omenesc, este suportul ideii de om, trebuie în acelaşi

timp să reprezinte şi să susţină şi ideile de gravitaţie şi de proprietăţi chimice, adică ale gradelor celor mai scăzute ale obiectivării 'Voinţei.

Muzica, nu est-e, ca toate celelalte arte, o manifestare a ideilor sau

gradelor de obiectivare a voinţei, ci expresia ditectă a voinţei însăşi. De aici provine acţiunea imediată exercitată de ea asupra voinţei, adică

asupra sentimentelor, pasiunilor şi emoţiilor ascuItăt0rului, pe care nu-i

este greu să�1 exalte sau să-I transforme.

Dacă este fapt dovedit că muzica, departe de a fi un simplu auxiliar

al poeZiei, este

o-artă

independentă, cea mai puternică dintre toate

artele chiar, capabilă astfel să-şI atingă scopul prin propriile forţe, nu

este mai puţin cert că nu are nevoie de cuvintele unui poem sau de acţiunea unei opere. Muzica în. calitate de muzică nu cunoaşte decât

sunetele, nu şi cauzele care le provoacă, Pentru ea, vocea umană nu

este la origine şi prin esenţa ei decât un sunet modificat, precum acela

al unui instrum ent, şi prezintă, la fel ca orice alt sunet, avantajele şi inconvenientele particulare legate d� natura instrumentului care îl

produce. Dacă, în cazul de faţă, acest instrument serveşte pe de altă parte, în calitate de organ al vorbirii, şi pentru comunicarea ideilor,

aceasta este o circumstanţă fortuită; muzica poate fără îndoială să'

profite de acest lucru, pentru a încheia o alianţă cu poezia, dar nu-i este permis niciodată să facă din aceasta lucrul principal, niciodată ea nu

trebuie să-şi dea toată silinţa să redea sensul versurilor, aproape mereu şi mereu, aşa cum ne dă de înţeles Diderot în

Nepotul lui Rameau,

chiar insipide prin natura lor. Cuvintele nu sunt şi nu rămân pentru

muzică decât o adăugire străină cu o valoare secundară, căci efectul

sunetelor este incomparabil mai puternic, mai infailibil şi mai rapid

decât cel al cuvintelor: Încorporate muzicii, acestea nu trebuie să ocupe

niciodată decât un loc foarte' puţin important şi să se supună tuturor

exigenţelor sunetelor. Raportul este - invers când este vorba despre o

poe�e dată, adicli ţlespre un, cânt, un libret de operă, la care este

adaptată o muzică; căci arta muzicală nu întârzie să-şi arate puterile şi sa \superioară în acest caz; muzica ne face imediat să pătrundem

forţa

până în adâncul ultim şi ascui1s al sentimentului exprimat de cuvinte sau de acţiunea prezentată în operă, ea le dezvăluie natura proprie şi

adevărată, ea ne arată miezul însuşi al evenimentelor şi al faptelor,

scena oferindu-ne doar învelişul şi forma acestora. Dat fiind această

preponderenţă a muzicii, şi deoarece ea este cu textul şi cu acţiunea în

raportuf de la general la particular, de la regulă la exemplu, s-ar părea că este mult mai convenabil să se compună textul pentru muzică decât

'256


Arthur Schopenhauer muzi ca . pentru text. Totuşi, metoda care se foloseşte curent îl conduce

pe artist, p ri n mijlocirea cuvintelor şi a întâmplărilor din · libret, l a emoţii care constituie fondul acestm:a, care provoacă î n e l însuşi sentimentele care trebuie descrise şi îndeplinC8c rolul de stimulatori ai

fanteziei sale muzicale. - Dacă, de altfel, adăugarea poeziei la muzică

este contribuţia noastră, dacă resimţim o plăcere atât de profundă când auzim un cântec însopt de cuvinte inteligibile, înseamnă că atunci cele două modur� de cunoaştere ale noastre, cel mai direct şi cel mai

indirect, se exetcită în acelaşi timp; cunoaşterea noastră cea mai directă este aceea pentru care muzica exprimă emoţiile voinţei însăşi; cea mai

indirectă este aceea a ideilor marcate prin cuvinte. Raţiunii ml-i place

rămână în . întregime inactivă chiar şi atunci când se vorbe şte în

limbajul sentimentelor. Fără îndoială, muzica este capabilă să redea

prin propriile sale mijloace fiecare mi şcare a voinţei, fiecare sentiment; dar adăugarea cuvintelor ne oferă în plus şi obiectele acestor sentimente, motivele din care ele iau naştere. - Muzica, partitura unei

opere, are o existenţă complet independentă, separată, a�stractă, ca să

spunem aşa; ea rămâne străină de evenimentele şi personajele piesei , ea urmează regulile sale proprii şi imuabiIe; de aceea, chiar şi fără libret,

ea îşi face întotdeauna întregul său efect. Dar această m uzică, compusă

pentru dramă, este oarecum sufletul acesteia: prin uniunea sa cu

faptele, personajele, cuvintele, ea devine expresia semnificaţiei eintime a

întregii acţiuni şi a necesităţii ultime şi ascunse care se leagă de aceasta.

Tocmai pe sentimentul confuz al acestui adevăr se bazează pl ăcerea spectatorului Care nu este un simplu gură-cască. Dar în acelaşi timp

muzica unei opere atestă eterogenitatea naturii sale şi superioritatea

esenţei sale printr-o totală indiferenţă faţă de întreaga latură materială a evenimentelor; de aceea, ea exprimă Întotdeauna în acelaşi mod,

însoţindu-Ie cu patetismul

aceleaşi accente , pompoase,

sentimentelor,

indiferent

dacă

furtuna

materia

pasiunilor dramei

şi

este

Agamemnon şi Ahile sau neînţelegerile dintr-o familie burgheză. Pentru

ea nu există ni mic în afar.ă de pasiuni, de emoţiile voinţei şi, la rei ca şi

Dumnezeu, ea nu vede decât sufletele. Ea nu se asimilează niciodată cu

materia: chiar şi atunci când este legată de bufoneriile cele mai hazlii şi cele mai extravagante dintr-o operă comică, ea nu-şi păstrează mai

puţin frumuseţea, puritatea, nobleţea esenţei sale; iar al ianţa ei cu asemenea elemente nu-i poate ştirbi cu nimic această calitate aleasă,

din care ridicolul a fost îndepărtat pentru totdeauna. La [el, deasupra

f,mei groteşti şi a suferinţelor fără capăt ale vieţii omului pluteşte

25 7


Lumea ca voinţă şi reprf!zeJlfure profunda şi ' serioasa ·semnificaţie a existenţei noastre, pe care nici un moment nu le poate desprinde de ea.

Să aruncăm acum o privire asupra muzicii pur instrumentale. O

simfonie de Beeilioven ne prezintă cea mai mare confuzie, fondată

totuşi pe ordinea cea mai perfectă, lupta cea mai violentă care, o clipă

mai târziu, se rezolvă prin cea mai frumoasă dintre annonii: este acea

rerum concordia discors, imagine completă şi fidel a a naturii lumii

care se · rostogoleşte Într-un haos imens · de forme fără număr şi se

menţine printr ,o neîncetată distrugere. În această sim fonie, auzim în acelaşi timp vocea tuturor pasiunilor, a tuturor emoţiilor omeneşti:

bucuria şi tristeţea, afecţiunea şi ura, teama şi speranţa etc., toate sunt

exprimate aici În nuanţe infinite, dar întotdeauna cumva in abstracto şi

fără nici o distincţie: este numai forma lor, fără conţinut, ca o lume de spirite pure fără materie. Este adevărat, întotdeauna suntem Înclinaţi să

dălll o realitate "la ceea ce auzim, să Îmbrăcăm aceste fonne, prin

imaginaţie, cu carne şi oase, să vedem În ele tot felul de scene din viaţă

şi din natură. Dar, de fapt, nu reuşim astfel nici să le înţelegem mai

bine, nici să le gU$1ăm mai bine şi nu facem decât să le supraîncărcăm cu un element eterogen

şi arbitrar: de aceea, este mai bine să luăm

această muzică în întreaga ei puritate imediată.

. Până acum, la fel ca şi În primul volum, nu am privit muzica decât

îp latura ei metafizică, adică în raport cu semnificaţia launtrică a operelor sale.

Se cuvine de asemenea să supunem unei examinări

generale şi mij loacele care îi servesc la realizarea lor pentru a ac�iona

asupra spiritului nostru şi să arătăm apoi uniunea dintre această latură

metafizică a muzicii şi latura fizică pe care ştiinţa a studiat-o suficient

şi o cunoaşte astăzi. - Plec de la teoria general admisă şi pe care recente

obiecţii nu au putut · să o Zdruncine cu nimic: armonia sunetelor se

sprUină întotdeauna pe �oincidenţa vibraţiilor; pentru două note care

sună în acelaşi timp, această coincidenţă se va produce la fiecare a

doua, a treia sau a patra vibraţie, iar notele devin atunci octave, cvinte

sau cvarte una pentru cealaltă etc. Atâta timp cât vibraţiile a două note

oferă un raport raţional şi expriniabil într-un număr mic, coincidenţa lor se repetă

de

mai multe ori şi ne permite să le cuprindem în

apercepţia noastră: sunetele se topesc unul în altul ş i formează un

acord. Dacă, dimpotrivă, raportul este iraţional, nu se poate exprima

decât prin cifre mari, nu mai putem sesiza nici o coincidenţă, vibraţiile

obstrepunt sihi perpetuo, refuză să fie cuprinse în aprehensiunea

noastră; atunci apare disonanţa.

258


Arthur Schopenhauer Din această' 'teorie rezultă că muzica este un m ij loc de a face

perceptibile raporturi numerice raţionale şi iraţionale, dar nu, ca aritmetica, cu ajutorul conceptelor abstracte, ci printr-o cunoaştere imediată, simultană şi sensibilă. Uniunea dintre sensul metafizic al

muzicii cu această bază fizică şi ari tmetică' se sprijină atunci pe faptul că elementul care nu se supune aprehensiunii noastre, iraţionalul sau disonanţa, devine imaginea naturală a rezistenţclor care se opun voinţei

noastre; şi, invers, consonanţa sau raţionalul, care se pretează fără

greutate percepţiei noastre, reprezintă sati sfacerea voinţei. În plus,

aceste raporturi numerice de vibraţi i, raţionalc şi ira�ionalc. admit o

multitudine de grade, de nuanţe, de consecinţe şi de variaţii ; ele fac

astfel din muzică materia capabilă să exprime ş i să redea fidel cu

tentele lor cele mai fine, cu diferenţele lor cele mai delicate toate emoţiile sufletului omenesc, adică ale voinţei, al căror rezultat esenţial

estc întotdeauna, deşi cu grade infinite, satisfacţia sau neplăcerea; şi,

pentru a-şi atinge scopul, muzica inventează inelodia. Vedem deci aici

că emoţiile voinţei sunt transportate În domeniul reprezentării pure, teatrul exclusiv al producţiilor artelor frumoase, care elimină din jocul

lor voinţa însăşi şi ne cere să fim su.biecte p'ur cunoscătoare. Dc aceea,

muzica nu trebuie să excite afectele înseşi ale voinţei, adică o durere reală sau o bunăstare reală; ea trebuie să se mărgincască la înlocuitorii

lor: ceea ce convine intelectului 'nostm va fi i maginea satisfaceri i

voinţei, ceea ce îl loveşte mai mult.sau mai pu ţin va fi imaginea durerii

mai mult sau mai puţin puternice. Tocmai prin acest singur mijloc;

muzica, fără a ne cauza vreodată o suferinţă reală, nu înceteazIi să ne

încânte până şi cu acordurile sale cele mai dureroase şi restm ţim plăcere ascultând chiar şi melodiile cele mai tânguitoare spunându-ne în

limbajul lor povesţea secretă a voinţei noastre, a tuturor frământărilor

ei, a tuturor aspiraţiilor ei, cu întârzierile, cu obstacolele, cu chinurile care le insoţesc. Dimpotrivă, acolo unde, 'În realitatea cu grozăviile ci,

însăşi voinţa noastră este excitată şi torturată, nu mai este vorba nici

despre sunete, nici despre raporturi numerice, ci atunci mai degrabă noi suntem coarda întinsă şi ciupită cate vibre�.

Din teoria muzicală luată de noi drept bau'\, rezultă că elementul

propriu ·muzical al sunetelor constă În raporturile de rapiditate a \ibraţiilof şi nu în forţa lor relativă. Aşadar, urechea, când ascultă o bucată muzicală, va urmări Întotdeauna de preferinţ<1. sunetul cel mai

înalt, şi nu cel nlai puternic. De aici provine faptul că sopranul domină

chiar şi

cel

mai

puternic

acompaniament

al

orchcstrei.

Acesta

dobândeşte astfel dreptul natural de a executa melodia, drept pc care il

259


Lumea ca lIoinpi şi reprezentare Întăreşte şi mai mult marea sa mobilitate datorată aceleiaşi rapidităţi a vibraţiilor, cum ��.;4f�,ffP,ţle �us .: � ��ranul devine prin � . aceasta · adevaratul reprezentant al unei senSIbIlItăţI exaltate, care resimte şi cea mai uşoară impresie, capabil să se lase determinat de ea, adică reprezentantul conştiinţei ajunse la gradul său extrem, În vârful p 4i b�s� l; greoi În n� işcări, scării fiinţel�r. '. condamnat sa nu urce tt:'� � 'CobQare � pnn mtervale man, terţe, cvarte 'şi cvinte; fiecaTţ : paS uindu-i condus, în plus, de reguli

OpUsW}J�t..�" SOţ�t

invariabile, basul este reprezentantul natural al regnului anorganic, insensibil, care nu .pOate fi atins de impresiile delicate, supus numai unor legi generale. Basul nu poate urca niciodată chiar şi numai cu un singur ton, de exemplu de la cvartă la cvintă; ar însemna astfel să provoace o suită de cvinte şi octave în vocile superioare: de aceea, propria sa natură � originea sa Îi interzic să execute cântecuI . În cazul în care i se permite să interpreteze melodia, se foloseşte contrapupctul; atunci .este un bas trans us, una dintre vocile superioare fiind coborâtă pentru a o deghiza în bas; dar chiar şi atunci este necesar un al do.ilea bas profund pentru a o acompania. Această stranietate a unei melodii încredinţate basului face ca partiturile de bas, cu acompaniament deplin, să nu ne procure nici odată aceeaşi plăcere pură şi curată ca · o partitură de. În suita armoniei, singurul cântec natural este cel .al sopranului. În trecere fie spus, un bas constrâns astfel prin transpoziţie să cânte melodia ar putea fi comparat, În spiritul metafizicii noastre despre muzică, cu un bloc de marmură căruia i s-a impus forma umană; nimic inai potrivit pentru oaspetele de piatră din

supă'rătocue

p

sopran;

Dan ./J,wn.

fentru a pătrunde acullţ şi mai adânc în geneza melodiei, trebuie să o descompunem În elementele ei. Vom avea celyuţin plăcerea pe care o resimţim prin . dobândirea unei conştiinţe abstracte şi expresc a

lucrurilor cunoscute de toţi in cancreto, dându-Ie astfel ap arenţ a de noutate. Melodia estc formată din două elemente, unul ritmic şi celălalt annoni c ; le putem numi, de asemenea, elementul cantitativ şi elementul calitativ, deoarece primul se referă la durata, iar al doilea la înălţimea şi 'Ia gravitatea sunetelor. În notarea muzicală, primul se recunoaşte .

după liniile verlîcale, cel de al doilea după liniile orizontale . Ambele se

sprij ină pe raporturi pur aritmetice, adică pe raporturi de timp, unul pe durata sunetelor, celălalt pe rapiditatea relativă · a vibraţiilor lor. Elementul ritmic este cel mai important, căci, .el singur şi fără aj utoml celuilalt, este suficie�t pentru a închipui un fel de melodie: este cazul,

260


Anh"r Si:hopenhder

/

de exemplu, al Obe4;, dar melodia perfectă are nevoie de amândouă. Ea constă, într-adevăr, în alternanţele de deUlcord şi de împăcare între cele

două şi voi demonstra imediat acest lucru; dar, deoarece pân� acum am

vorbit deja.. despre elementul armonic, vreau să încep prin a examina mai îndeaproape ritmul.

Ritmul este în timp ceea ce simetria este în spaţiu, adică o diviziune

În părti egale şi corespondente, care, mai întâi mai mari, se descompun apoi

� părţi mai mici şi secundare.

În categorisirea artelor pe care am

stabilit-o, arhitectura şi muzica formează cele două extreme. De aceea ele sunt cele mai eterogene, veritabili antipozi una pentru cealaltă în esenţa lor lăuntrică, puterea lor, întinderea sferei şi' semni ficaţiei lor;

opozitia lor ajUnge chiar până la forma lor de manifestare. Arhitectura ,

.

nu există decât în spaţiu, Iară nici un raport cu timpul; muzica nu

există decât

în timp, fără nici cel mai mic raport cu spaţiul! . Singura că ritmul este în muzică, la fel ca

lor asemănare constă în faptul

simetria în

confirmare

arhitectură, principiul ordinii şi al coeziunii; iată o nouă

a

adagiului că extremele se atrag. Elementele ultime ale

unui' edificiu sunt pietre egale toate; la fel, cele ale unei bucă� muzicale sunt măsurile egale toate, neaccentuat măsura, tot

subîmpărţite la rândul

lor de timpul

şi timpul accentuat, sau în general de fracţiunea care indică în părţi egale, pe care le putem compara cu dimensiunile

pietrei . Mai multe măsuri formează fraza muzicală, împărţită de asemenea în două jumătăţi egale, una ascendentă, care aspira să se ridice până la dominantă şi o atinge aproape întotdeauna,

alta

descendentă, care aduce · liniştea şi revine la tonul fundamental. Două sau chiar mai multe fraze formează o partidă, de obicei şi ea dublată în

mod simetric prin semnul de repetare; două partide constituie o mică bucată muzicală sau numai o frază a unei bucăţi mai mari; concerto-ul

sau sonata' conţin de obicei trei fraze, simfonia patru şi mesa cinci. Vedem astfel ca aceste diviziuni şi subdiviziuni simetrice stabilesc între t

toate elementele unei bucăţi muzicale o subordonare, o suprapunere, o

coordonare constantă şi fac din toate acestea un întreg coerent şi bine

conturat, aşa cum face simetria cu edificiul, cu observaţia ca ceea ce la una există exclusiv în spaţiu, la cealaltă există exclusiv în timp. Tocmai

sub impresia acestei analogii a apărut această idee îndrăzneaţă adesea Ob i ecţi a că sculptura şi pictura nu există şi ele decât în spaţiu este

o

greşea1ă� căci operele lor au lin raport cel putin indirect, dacă nu direct, cu timpul,

deoarece ele prezintă viaţa , mişca rea, acţiunea . La fel de greşit ar ti să sustinem că

poezia, în calitate de limbaj, apw1ine numai ti mpului: afirmaţia nu ur. fi adevărată decât În mod direct pentm cuvinte; însă m at eria poeziei este tot ceea ce există, ca unnllre spaţiul.

261


Lumea ca vointă şi reprezentare rf(petată în ultimii treizeci de aIÎi : arhitectura este muzică îngheţată.

Originea ei se află la Goethe care ar fi spus, după cum relatează

Eckermann

(Convorbiri,

voI. Il, pag.

88): "Am găsit printre hârtii le

mele o pagină unde eu numesc arhitectura o muzică nemişcată; şi

într-adevăr arhiteetura are ceva dill aceasta: starea de spirit pe care ea o trezeşte este înrudită cu impresia produsă de muzică". După toate aparenţele, Goethe aruncase această remarcă în conversaţie mult mai înainte

şi,

după cum bine ştim, niciO<lată nu au lipsit oamenii care să

culeagă ce lăsa el să cadă şi de care mai târziu făceau ei înşişi paradă

. De altfel, orice ' ar fi putut spune Goethe, această analogic a muzicii cu

arhitectura pe care am aşezat-o pe singura sa bază adevărată, adică pe analogia ritmului cu simetria, nu se referă decât la forma exterioară şi

nicidecum la esenţa lăuntrică a celor două arte, pe care le desparte o prăpastie; ar

fi

chiar ridicol

să vrem să alăturăm, în ce priveşte (ondul,

cea mai limitată şi mai slabă de cea mai amplă şi cea mai puternică dintre t9ate artele. Ca amplificare a analogiei prezentate am putca _

adăuga şi faptul -că, atunci când muzica, cuprinsă de un fel de acces de

independenţă, profită de ocazia unui sunet prelungit de orgă pentru a se smulge diri strânsoarea ritmului şi a se lăsa în voia capriciului unei

puite,

cadenţe Înch

această bucată muzicală seamănă cu o ruină lipsită

de simetrie. In limbajul îndrăzneţ al butadei de mai înainte, am putea numi această ruină o cadenţă pietrificată.

Ritmul · fiind explicat, trebuie să arăt acum modul în care esenţa

melodiei constă în dezacor�ul şi împăcarea mereu reînnoite dintre

elementul ritmic şi elementul armOl).ic. Elementul ritmic presupune o măsură dată; la fel, elementul armonic presupune tonul fundamental:

apoi el se îndepărtează de acesta, parcurge toate notele gamei, până ce

atinge, dURă evoluţii mai mult sau mai pu ţin îndelungate. o treaptă armonică, cel mai adesea dominantă sau subdominantă, care îi oferă o semi-pauză. Apoi .el revine, pe un drum egal ca lungime, la tonul

fundamental, unde Îşi găseşte liniştea desăvârşită.

Însă cele două

circumstanţe, ajungerea la sus-numita treaptă şi revenirea la tonul

fundaluental, trebuie să coincidă şi cu anumite momente privilegiate ale ritm ului, căci altfel efectul este ratat. Astfel, aşa cum succesiunea

armonică a · sunetelor cere anumite note,

mai întâi tomca,

apoi

dominanta etc . , la fel şi ritinul cere, la rândul lui, anumiţi timpi, . anumite măsuri şi părţi ' de măsuri în nUmăr fix, care se numesc timpi

puternici, favorabili sau accentua�, în opoziţie cu timpii slabi, contrari

sau neaccentuaţi. Or, Între cele două elemente este un dezacord când

numai cerinţele unuia dintre ele sunt îndeplinite; atunci când cerin�elc

262


Arthur Sehopenhauer ambelor elemente sunt îndeplinite În ace·laşi timp şi dintr-o dată se

produce împăcarea lor. Cu alte cuvinte, acest şir de note care aleargă la

întâmplare înainte tie a aj unge la o treaptă mai mult sau mai puţin annonÎcă nu poate să o atingă decât după un număr determinat de măsuri, şi în plus pe un timp accentuat; pentru a-şi găsi aici o oarecare

linişte; la fcl , revenirea la tonică trebuie să aibă loc după un număr egal de măsuri şi tot pe un timp accentuat, pentru ca satisfacerea să fie

completă.

Atâta timp cât coincidenţa necesară Între satisfacerea

cerinţelor celor două elemente nu se produce, degeaba îşi continuă ritmul mersul lui regulat şi degeaba notele potrivite se fac auzite şi se

repetă, căci nu vom oţine efectul " din care ia naştere muzica. Pentru a inţelege mai bine, iată un ex�mplu foarte simplu:

Succesiunea armonică a sunetelor întâlneşte tonica mca de la sfârşitul primei măsuri; dar ea nu capătă prin aceasta nici o satisf�qie, căci ritmul se află pe timpul cel mai slab. Imediat după aceea, în cea de

doua măsură, ritmul este pe timpul dorit; dar şi rul de sunete a ajuns la septimă. Deci , cele două elemente ale melodiei sunt în total dezacord

a

şi resim ţinl o oarecare îngrijorare. În cea de a doua jumătate a frazei, situaţia este cu totul invers şi pe ultimul sunet se produce împăcarea

celor două elemente. Aceleaşi fenomene se petrec

în întreaga melodie,

dar cel mai adesea pe o scară mult mai mare. Acest dezacord şi această apropiere constante ale celor două elemente sunt, din punct de vedere

metafizic, expresia apariţiei de noi dorinţe urmate de îndeplinirea lor.

De aici acel farmec prin care muzica pătrunde atât de adânc în sufletul nostru, făcând să strălucească neîncetat · în ochii noştri satisfacerea perfectă a dorinţelor noastre. Dacă priv�m mai îndeaproape, vom

descoperi în acest proces al melodiei o condiţie cumva interioară, armonia, care se întâlneşte ca din întâmplare cu o condiţie exterioară,

ritmul . Fără îndoială, această întâmplare este provocată de compoZitor şi seamănă în acest sens cu rima din poezie. Dar aici vedem

nu

mai

puţin şi imaginea coincidenţei dintre dorinţele noastre şi circumstanţele

exterioare, favorabile şi independente de dorinţele noastre, adică imaginea fericirii. - Merită să ne oprim puţin şi asupra pauzei. Aceasta este o disonanţă care vrea să înşele aşteptarea noastră încrezătoare şi să Împingă cât mai departe consonanţa finală; totuşi nu o chemăm cu mai

263


Lumea ca voinţă şi reprezentare puţină ardoare şi apariţia ei nu ne provoacă mai puţină plăcere, fiind un corespondent evident.l satisfacerii voinţei pe care intârzierea o face

intotdeauna mai mare. Cadenţa perfectă cere ' să fie precedată de acordul de septirnă al dominantei, aşa cum numai dorinţa cea mai arzătoare poate fi urmată de cea mai profundă alinare şi de o linişte deplină. Muzica deci constă întotdeauna în permanenta succesiune de acorduri care ne tulbură mai mult sau mai puţin, adică ne stimulea.Ţ.ă dorinţele, şi de acorduri care ne produc mai muIt şau mai puţin calm şi mulţumire; la fel ca şi viaţa sufletului, voinţa este o trecere neîntreruptă de la îngrijorarea mai mult sau mai puţin mare provocată de speranţă sau de teamă, la satisfacţia mai mult sau mai puţin completă care o unnează. Cursul armoniei constă deci într-o alternanţă de disonanţe şi consonanţe conforme cu regulile artei. Un şir de acorduri pure ar fi fastidios, obositor şi gol, precum acea languor pe care o aduce după sine realizarea tuturor dorinţelor. De aceea, disonanţele, în pofida tulburării ş� oarecarei suferinţe pe care ni le provoacă, sunt necesare, dar cu condiţia să fie conduse ' cum trebuie şi să se rezolve apoi în consonante. La drept vorbind, în muzica întreagă nu e�stă decât două acorduri fundamentale: acordul disonant de septimă şi acordul perfe!::t armonic; toate c.elelalte pot fi reduse la acestea. La fel, pentru voinţă nu .

.

există în fond decât mulţumirea şi neplăcerea, oricât de multe forme ar putea îmbrăca acestea. Şi cum nu există decât două stări generale ale sufletului nostru, seninătatea sau cel puţin veselia. şi durerea sau cel puţin îngrijorarea, la fel şi muzica nu cunoaşte decât două moduri generale, corespunzând acestor două stări, modul major şi modul minor, pe care trebuie să le respecte. Este o adevărată minune acea aptitudine a modului minor de a exprima durerea cu o rapiditate atât de mare, în tuşe atât de înduioşătoare şi atât de uşor de recunoscut, Iară nici o urmă de suferinţă fizică, fără nici o recurgere la convenţionell . De aici ne putem da seama cât de adânc pătrunde muzica, prin rădăcina sa, în esenţa lucrurilor şi a oamenîlor. La popoarele din nord, a căror via� este supusă unor condiţii vitrege, mai ales la ruşi, predomină modul minor, chiar şi În muzica de cult. - Allegro în modul minor este foarte frecvent în muzica franceză şi o caracterizează: parcă este un om care dansează şi îl strâng pantofii. Mai adaug câteva consideraţii secundare . - Când împreună cu

tonica variază valoarea tuturor treptelor şi atunci aceeaşi notă ia formele de secundă, de terţă, de cvartă etc. , sunetele gamei seamănă cu actorii care joacă când un rol, când altul, în timp ce persoana lor rămâne aceeaşi. Individul nu corespunde întotdeauna rolului; este 264


Arthur Schopenhauer corespondentul acelei impurităţi inevitaoile (aminti1.ă în §52 din primul

volum) a oricărui sistem armonie, din care a · provenit ideea . semitonurilor egale. ,Unul sau altul dintre cititorii mei ar putea să fie cuprins de ingrijorare · că muzica, al cărei efect este adesea înălţarea spiritului

nostru atât de sus Încât ni se pare că o auzim vorbind despre. lumi

diferite de a noastră şi mai bune, este redusă, potrivit metafizicii enunţate, să măgulească voinţa de a trăi, deoarece ea reprezintă ţ!senţa acesteia, deoarece ea îi descrie dinainte· victoria şi sfârşeşte prin a-i exprima satisfacerea şi alinarea. Dacă este vorba să calmăm asemenea

j

scrupule, următorul pasa din Vede poate servi foarte bine acestu i scop:

"Etanand sroup� quod forma gaudii est, 'tov pram Atma ex hoc dicunt, quod quocunque loco gaudium est, particula e gaudio ejus est. " (Oupnekhat, voI. 1, pag. 405, et iterum, voI. II, pag. 2 1 5))

265


SUPLIMENT LA CARTEA A PAf.RA

Toţi oamenii doresc să se elibereze numai de moarte; ei nu ştiu să se elibereze de viaţă.

Loo-ţe, Dao-Idng, 1 84.

Ed. Stan. Julien, pag.

CAPITOLUL'XL Cuvânt Înainte Adăugirile la această a pat�a Carte ar trebui să fie foarte considerabile; dar asupra a două chestiuni importante care necesită în mod special lămuriri, libertatea voinţei şi fundamentul moralei. subiectele de concurs propuse de . două academii scandinave mi-au oferit deja ocazia să mă explic în două monografii detaliate, publicate în 1 84 1 sub titlul Cele două probleme fundamentale ale eticii. Presupun aşadar că cititorii mai cunosc sus-numita lucrare în aceeaşi măsură în care am presupus în cazul adăugiri lor la Cartea a doua cunoaşterea de către ei a lucrării Despre voinţa în natură. În general cine vrea să se familiarizeze cu filosofia mea trebuie să citească până � cel mai mic rârid scris de mine. Am această pretenţie. Căci eu nu sUIt

un mâzgălitor de hârtie, un fabricant de manuale, un scriitoraş pe bani; nu sunt un om care, prin scrisorile sale, caută aprobarea unui ministru, un om, în sfârşit, a cărui pană ascultă de vize personale, eu nu ca.. decât adevărul şi scriu aşa cum scriau anticii, cu unica intenţie de il transmite posterităţii ideile mele, pentru folosul viitor al celor care VOI' şti să medite� asupra lor şi să le aprecieze. Aceasta este cauZi

266


Art/Ulr Schopenhauer n.umărului mic al lucrărilor mele, dar şi a observaţi ilor pe care le-am făcut asupra lor şi a lungilor intervale de timp dintre ele; tot acest lucru este şi cauza grij ii pe care am avut-o să reduc cât mai muit posibil repetiţiile uneori inevitabile, în scrierile filosofice, pentru a marca înlănţuirea ideilor, şi de care nu scapă cu adevărat nici un filosof. De

aceea, cea mai mare parte a părerilor mele nu sunt exprimate decât într-un singur loc al operelor mele; şi pentru a mă face înţeles, pentru a se învăţa ceva de la mine, nu poate fi neglijat nimic din ceea ce am scris eu . Iar Cine vrea să mă judece şi să mă critice fără a se supune acestei condiţii, nimic mai uşor, experienţa a arătat-o; şi cui va fi tentat să o facă îi urez djstracţie plăcută. . Totuşi eiiminarea anunţată mai su.s a două subiecte importante ne în aceasta a patra carte de notatii complementare. lasă un anunlit spatiu ' ' ' Nu ne vom supăra pentru atâta lucru. În ultima mea carte, într-adevăr, sunt cuprinse şi soluţiile acelor probleme care ne preocupă mai mult ca orice, acele rezultate supreme, care, în orice sistem, fonnează un fel de vârf al piramidei : de aceea nimeni nu poate fi împotrIva acordării unui loc mai mare oricărui studiu destinat să le fixeze mai solid sau să le dezvolte cu mai multă precizie. În plus, ani socotit că aici putem ridica şi lega de doctrina "afirrnării voinţei de a trăi" o chestiune neatinsă deloc la noi, în conţinutul celei de a patra Cărţi, după exemplul tuturor filosofilor, înaintaşii noştri: este. vorba despre chestiunea sensului lăuntric şi a naturii pr-oprii a acelei iubiri sexuale care uneori este ridicată până la pasiunea cea mai puternică. Poate părea paradoxal că introducem o asemenea problemă în partea filosofiei care tratează despre - morală: . dar nu ar mai părea aşa dacă ar fi recunoscută adevărata importanţă a subiectului . .

267


CAPITOLUL XLI I Despre moarte şi raporturile sale cu indestructibilitatea fiinţei noastre În sine Moartea este pe bună dreptate geniul inspirator sau "musagetul"

filosofiei, iar Socrate a definit şi el filosofia ,,8ava'tou �EÂ.E'tT\". Fără

moarte, chiar ar fi greu de filosofat. Va fi deci foarte firesc să facem loc aici, în fruntea ultimei, celei mai serioase,. celei mai importante dintre cărţi, câtorva consideraţii speciale asupra acestui aspect. Animalul, la drept vorbind, trăieşte fără să cunoască moartea: în acest mod, individul din genul animal beneficiază imediat de întreaga imutabihtate a speciei, neavând conştiinţa de sine decât ca despre o fiinţă fără sfârşit. La om a apărut, o dată cu raţiunea, printr-o conexiune necesară, certitudinea înspăimântătoare a morţii. Dar, cum se întâmplă întotdeauna în natură, alături de rău a fost plasat şi leacul, saU' cel puţin o compensaţie; astfel, . aceeaşi reflecţie, care este sursa ideii morţii, ne înalţă la 'opinii metafizice, la abordări consolatoare, ale căror nevoie şi posibilitate ' nu sunt cunoscute animalului. Toate sistemele religioase şi filosofice îşi îndreaptă preocupările mai ales în această direcţie . Ele sunt astfel în primul rând un fel de antidot pe care raţiunea, prin doar forţa meditaţiilor sale, îl dă împotriva certitudinii morţi i . Ceea ce diferă este măsura în care ele îşi ating scopul şi fără îndoială că o anumită religie sau o anumită filosofie va face omul mult mai capabil decât alta să privească moartea în faţă şi să o întâmpine liniştit. Spunând ,omului să se considere a fi fiinJa primordială însăşi, prin Brahma., a cărui esenţă nu comportă nici naştere, nici dispariţie, brahmanismul şi budismul au mai multe şanse de izbândă decât unele religii care îl consideră ca format din nimic şi nu fac decât să înceapă cu naşterea existenţa pe care el a primit-o de la altul. De aceea găsim în India o certitudi ne un disJlreţ faţă de moarte despre care Europa nu are nici o idee. Este un lucru grav, într-adevăr, să se inoculeze de devreme, În legătură cu ' un ' subiect atât de important, noţiuni slabe şi fără consistenţă în spiritul omului şi să rămână astfel incapabil pentru totdeauna de a-şi însuşi altele mai drepte şi mai puternice. A-i spune, de ,

At:est capitol coresptmde §54 din volwnul 268

I.


Arthur Schopenhauer exemplu, că doar c� o clipă în unnă el a ieşit din neant, că, prin urmare,

o întreagă eternitate, nu a fost nimic şi, cu toate acestea, că

trebuie să fie nepieritor în viitor, nu' ar fI ca şi cum i s-ar spune că, deşi

este un mecanism pus în mi şcare mereu şi mereu de o voinţă străină, el

trebuie să fie totuşi răspunzător de conduita sa şi de faptele sale pentru

întreaga eternitate? Dacă mai târziu, când spiritul său s-a maturizat,

când refleCţia a apărut, îşi dă seama de · puţina consistenţă a unor

asemenea doctrine, nu are nimic mai bun de �s in loc; mai mult, el nu

este capabil nici măcar să conceapă ceva mai bun şi atunci îşi continuă

drumul, lipsit de consolarea pe car� natura însăşi i-o rezervase în schimbul certitudinii morţii.

evoluţii vedem astăzi

( 1 844)

Tocmai ca unnare a unei asemenea

in Anglia, printre muncitorii pervertiţi din

fabrici, socialiştii, şi, printre studenţii depravaţi, noii hegelieni din

Gennania coborându-se până la doctrirte cu totul materiale, care au drept deviză de bază:

edite, bibite, post mortem nu/la vo/uptas

potf i caracterizate prin denumirea de bestialitate. Totuşi,

după toate

cele

ce

s-au

spus

despre

şi care

moarte,

este

incontestabil că în Europa, cel puţin, gândirea oamenilor, ba adesea chiar şi aceea a unui acelaşi individ, începe să oscileie între noţiunea de

moarte concepută ca o pieire absolută şi credinţa că suntem nemuritori , ca

să spunem aşa, în carne şi oase. Ambele idei sunt la fel de greşite;

insă noi trebuie nu atât să căutăm o cale de mijloc între ele cât să ne

inălţăm la o înţelegere superioară din care părerile de acest gen dispar . de la sine. .

În aceste consideratii, ' vreau să pornesc îi1ainte de toate de la

experienţa pură. - În faţ ochilor ne apare un prim fapt incontestabil: În

mod obişnuit, omul nu se teme de moarte mai mult decât orice numai

' pentru persoana sa; el deplânge şi moartea alot săi, dar nu ca un egoist

chinuit de propria sa dispariţie, ci în calitate de om cuprins de milă faţă

.

de marea nefericire a altuia; de aceea el îl blamează şi îl socotesc lipsit de inimă pe cel care într-un asemenea caz nu plânge, care nu manifestă

nici o durere sufletească. Iată un alt fapt, paralel cu priplUl: pasiunea răzbunări i, împinsă la paroxismul său, cere moartea adversarului ca

� fiind cea mai crudă dintre sentintele care pot fi date împotriva lui .

. Părerile se schimbă în funcţie d

; timp

şi de loc; dar vocea naturii

Jămâne mereu şi peste tot asemenea ei însăşi; deci de ea trebuie ţinut seama înainte de toate. Or, în cazul de faţă, ea pare a spune clar că

moartea este un mare rău.

În

limba naturii moarte înseamnă dispariţie.

r că moarte � este un lucru serios rezultă deja din faptul că viaţa; după

269


Lumea ca vointă şi reprezentare cum se ştie, nu est� o gluma. Fără îndoială că nu suntem vrednici de daruri mai mari decât acestea. În realitate, teama de moarte este independentă de orice cunoaştere, căci animalul resinlte această teanlă, fără totuşi să cunoască moartea Tot ceea ce se naşte o aduce cu sine pe lume. Or, această teamă de moarte a priori nu este decât reversul voinţei de a trăi, fondul comun al fiinţei noastre a tuturor. De aici, prezenţa în fiecare animal, alături de grij a înnăscută pentru conservare, a fricii înnăscute faţă de o dispariţie absolută; şi astfel, această teamă, şi nu simpla dorinţă de a evita durerea, este aceea care se manifestă în precautiile animalului pentru a se apăra pe sine, şi pe puii săi mai mult decât e el, împotriva oricărui duşman care le-ar putea fac(1 rău. De ce vedem animalul fugind, tremurând, încercând să se ascundă? Pentru că el este pură voinţă de a trăi, dar este ca atare sortit morţii şi vrea să câştige timp. Prin natura sa, omul nu este altfel. Cel mai mare rău, cel mai înfricoşător dintre pericolele .care îl pot ameninţa vreoqată este moartea; cea mai mare groază a sa este groaza de moarte. Nimic nu ne detennină în mod mai irezistibil să manifestăm simpatia cea mai vie decât vederea unui alt om aflat în pericol de moarte; nu exiStă spectacol mai îngrozitor decât acela al unei execuţii. Dar ataşamentul nelimitat faţă de viaţă care se arată aici nu poate proveni din cunoaştere şi din reflectare; cu totul dimpotrivă, din punctul· de vedere al reflecţiei, el pare nesăbuit; în ce priveşte valoarea obiectivă a vieţii, este puţin sigur, este cel puţin îndoielnic ca ea să fie preferabilă. nonexistenţei şi chiar, dacă sunt consultate reflecţia şi experienţa, none"istenţa ar trebui să aibă câştig de cauză. Mergeţi şi bateţi la uşile Illonnintelor şi întrebaţi-i pe morţi dacă vor să revină la lumină: ei vor da din cap în semn de refuz.. Aceasta este şi concluzia lui Socrate în Apologia lui Platon; amabilu� veselul Voltaire I nu se poate abţine nici el să spună: " Iubim viaţa, dar neantul nu încetează să aibă p�ile sale bune". Sau: "Nu ştiu ce este viaţa veşnică, dar aceasta de aici este o. glumă proastă. " În plus, viaţa. trebuie în orice caz să se tennine curând şi atunci cei câţiva ani pe car I poate îi mai avem de trăit dispar până la ultimul în faţa infinită, ·' timpului în care nu vom mai fi. Raţiunii i se pare chiar ridicol că facem atâtea grij i pentru acest scurt spaţiu de timp, că tremurăm a " de tare ţa cel mai mic pericol care ne ameninţă viaţa noastră şi pe ac

p

a altuia şi coml?unem drame al căror patetism are drept singur reso teama de moarte. Astfel, acest puternic ataşament faţă de viaţă este acţiune oarbă şi iraţională; ceea ce îl poate explica este numai fartul Sl:hopenhauer citează în fi"

(n.t.) 2 70


Arthur Schopenhauer în sine întreaga noastră fiinţă este deja pură voinţă de a trăi, că după

părerea ei viata trebuie ca urmare să fie socotită bunul suprem oricât de ' amară, oricât de scuftă, oricât de nesigură de altfel poate ii ea, că, ' în sîarşit, în sine şi la origine această voinţă este oarbă şi lipsită de cunoaştere.' Cunoaşterea, dimpotrivă, departe de a fi sursa acestui

ataşament faţă de viaţă, acţionează În sens opus; ea dezvăluie pupna valoare a acestei vieţi şi combate astfel teama de moarte. Dacă ea iese învingătoare . şi omul merge către moarte cu sufletul fenn şi liniştit, îi

apreciem conduita drept nobilă şi măreaţă; celebrăm atunci triurilfui

cunoaşterii asupra oarbei voinţe de a trăi, asupra acestei voinţe care nu

este totuşi mai puţin germenul propriei noastre existenţe. Totodată, îl

dispre�uim pe omul la care cunoaşterea moare în această luptă, omul

care se ataşează · de viaţă fără nici o reţinere, care se opune din toate putţrile la apropierea morţii şi este cuprins de disperare când trebuie să o primească\ deşi ceea ce se manifestă în el nu este decât fondul originar al eului nostru şi al naturii. Dar cun'!, ne-am putea întreba aici

în trecere, cum iubirea nemărginită de viaţă şi efortu rile făcute pentru a o conserva, pentru a o prelungi prin orice mijloc, pot fi privite ca

josnice şi de di spreţuit, ca nevrednice de credinţa lor de adepţii oricărei

doctrine religioase, dacă această viaţă este într�adevăr darul pentru care trebuie să mulţumim bunăvoinţei vreunui zeu? Şi cum atunci dispreţul

faţă de un asemene� dar poate părea măreţ şi nobil? -Ceea ce totuşi rezultă cu certitudine din aceste consideraţii sunt următoarele: 1 . voinţa

de a trăi este esenţa lăuntrică a omului; 2. în sine această voinţă este

lipsită de cunoaştere, este oarbă; 3 . cunoaşterea îi este un principiu străin la origine, care vine mai târziu să i se alăture; 4. între cele două principii se dă o luptă şi j udecata noastră se bucură de victoria

cunoaşterii asupra voinţei.

Dacă aspectul înspăimântător sub care ne apare moartea s-ar datora ideii de nonexistenţă, ar trebui să simţim aceeaşi groază atunci când ne gândim la timpul când încă nu existăm . CiI-ci, nimeni nu poate

contesta, nonexistenţa de după moarte nu se poate deosebi de aceea de

dinaintea naşteri i; deci ea nu trebuie să ne facă să ne plângem mai mult. O întreagă infinitate de timp s-a scurs când noi nu existam încă,

dar aceasta nu ne face să suferim. Însă, dimpotrivă, dacă după intermediul momentan al unei existenţe efemere trebuie să urmeze o a �oua infinitate de timp, în care nu vom mai fi, aceasta t::ste pentru noi o

.,În .gladiatori is pugnis timidos et supplices,

et, ut vivere liceat, obsecranks

etiahl adisse solemus; fortes et animosos, et se acriter morti otlerentes ·serWlre

cupimus". (Cicero, Pro Milone,

c.

34)

2 71


Lumea ca vointă şi reprezentare condiţie grea, o necesitate chiar insupOlţabif!. Această sete de existenţă să provină oare din faptul că după ce am gustat viaţa acum, am găsit-o că este de preferat tuturor celorlalte bunuri? De�igur că nu; dej a am explicat acest lucru, pe scurt, mai sus: experienţa făcută ar fi putut mai degrabă să trezească în noi o aspiraţie nemărginită către paradisul pierdut al nonexistenţei. Să adăugăm că de speranţa nemuririi sufletului se leagă întotdeauna aceea a unei lumi mai bune, dovadă că lumea actuală nu valorează mare lucru. - Cu tjJate acestea, în di scuţiile orale şi în cărţi, problema stării noastre de după moarte a fost pusă de mii de ori mai adesea decât aceea a stării noastre dinaintea naşterii. În teorie totuşi, cea de a doua este o problemă la fel de firească, la fel de legitimă ca şi cealaltă şi rezolvarea ei ar constitui un mijloc de a o elucida la fel ge bine pe prima. Cât de multe frumoase cuvinte pompoase ffil avem referitor la tot ce este mai neplăcut în ideea că spiritul omului, acest spirit capabil să cuprindă lumea, plin de înalte ,şi minunate gânduri, ar trebui să fie coborât în mormânt'o dată cu trupul! Dar acest spirit a lăsat să se scurgă o întreagă infinitate de timp înainte de a se naşte el cu toate calităţile sale; în tot acest timp, lumea a trebuit să se descurce fără el, iar din toate acestea noi nu înţelegem nimic. Şi totuşi, nu există vreo întrebare care să Sf( pună cunoaşterii nedeformate de vointă în ,mod firesc decât aceasta: "S-a scurs un timp infinit înainte , I de naşterea mea: ce eram eu în tot acest timp'?" -Metafizica ar .putea da următorul răspuns:' "Eram tot eu, adică toţi cei care spuneau atunci eu, toţi aceia erau eu". Dar să ne îndepărtăm de consideraţii de acest fel, pentru a ne meţine până la noi ordine punctul nostru de vedere în intregime empiric, şi să admitem că eu nu am existat. Dar atunci mă pot consola cu acel infinit în care nu voi mai fi după moartea mea, în ideea acelui timp infinit în care deja nu am existat, ca de o stare bine cunoscută de mine şi nu lipsită de farmec. Căci infmitatea a parte post în care nu voi fi nu mă poate înspăimânta mai mul.t decât infinitatea a parte ante în care nu eram; într-adevăr, nimic nu le desparte decât interpunerea visului efemer al vieţii. La fel, toate dovezile adunate în sprij inul continuării existenţei după moarte pot fi tot atât de bine transpuse in parIem anle, pentru a demonstra atunci existenţa. înainte de viaţă: hinduşii şi budiştii admit acest lucru, fiind astfel consecvenţi cu ei înşişi. Numai idealitatea kantiană a timpului rezolvă toate aceste enigme; dar nu a sosit încă momentul să vorbim despre aceasta. Din cele de mai sus rezultă o concluzie: nu este m,ai puţin absurd să deplângem timpul în care nu vom mai fi decât să-I regretăm pe acela în care nu eram încă; căci, între timpul care nu este cel al existenţei 272


Arthur Schopenhauer

noastre şi cel care este, există oare un raport de viitor sau un raport de trecut? Aceasta contează foarte puţin. . Dar, chiar făcând abstracţie de aceste consideraţii de timp, În sine şi pentru sine este �bsurd sa considerăm none�istenţa drept un rău: orice rău, într-adevăr, ca şi orice bine, presupune existenţa, şi chiar amştiinţa; dar această conştiinţă încetează o dată cu viaţa, la fel ca în timpul somnului sau al unei sincope; ştim aşadar cu certitudine şi printr-o experienţă familiară că dispariţia conştiinţei nu conţine nici un rău şi în orice caz producerea acestui fenomen este o problemă de o clipă. . Epicur privea moartea tocmai din acest punct de vedere şi avea dreptate cânct spunea,: "o eava'[o� 1l11<>EV 1tpO� rHla� (moartea nu are nici o legătură cu noi)"; şi aceasta deoarece, spunea cI , atâta timp cât noi suntem moartea nu este, iar când moartea este nu mai suntem noi (Diog. Laert. , X, 27). Pierderea a ceva căruia nu i se poate constata absenţa nu este un rău; cine poate nega acest lucru? De aceea, faptul de a nu mai fi nu ne poate impresiona mai mOlt decât faptul de a nu fi fost. De aici rezultă că din punctul de vedere al cunoaşterii teama de moarte pare lipsită de fandament: or, conştiinta constă tocmai În ' cunoaştere; pentru conştiinţă moartea nu este deci. un rău. De aceea, în realitate, nu latura cunoscătoare din mine' este aceea care se teme de moarte; ci numai din oarba voinţă, care este în orice fiinţă vie, provine acea fitga mortis, Dar, aşa cum am arătat dej<J. mai sus, ca este un element esenţial al cunoaşterii, pentru că tocmai această voinţă este o \'oinţă de a trăi, fără altă raţiunc de a fi decât o nevoic imperioasă de existen�ă şi de durată, şi care, lipsită de cunoaşte�e la început, nu vede că este însoţită de cunoaştere decât în urma propriei sale obiectivări în creaturi individuale. Dacă acum, după această obiectivare, ea ajunge să \âdă moartea ca fiind sÎarşitu! fenomenulu i cu care s-a identificat şi în limitele căruia este astfel mărginită, întreaga sa fiintă se zbate cu furie. in ce priveşte faptul dacă ea are a se teme din part�a mortii de un rău real, vom vedea mai încolo; şi ne. vom reaminti în �cel moment adevărata sursă, pe care am desemnat-o aici, a fricii de moarte, precum şi distincţia necesară stabilită de noi între elementul cunoscător şi latura ,'OliţionaIă alc fiinţei noastre. Tot din aceste consideraţii, rezult.1. că groaza. de moarte ţine mai puţin de faptul că ea este sfărşitul unei vieţi care m.l merită să inspire mrnănui regrete deosebite, cât ,de acela că ea marchează mai degrabă distrugerea organismului, şi aceasta pentru că acest organism este ft>inţa însăşi care se manifesta sub formă de corp. Dar noi nu simţinl lmente această distrugere decât în suferinţele provocate de boală sau

F I

,

2n


Lumea ca vointă şi reprezentare de vârstă; dar pentru subiect, dimpotrivă, moartea nu constă decât în

momentul în care dispare conştiinţa, în îngreuQarea activităţii cerebrale.

Extinderea ulterioară a acestei îngreunări la toate celelalte părţi ale organismului este de fapt un fenomen deja posterior �orţii . Moartea, din punct de vedere subiectiv, nu priveşte astfel decât conştiinţa. În ce

priveşte natura acestei dispariţii a conştiinţei, oricine îşi poate face o idee despre ea dacă se gândeşte la toropeala dinaintea somnului; dar pentru ci o înţelege şi mai bine, este suficient s� fi avUt o sincopă adevărată: în acest caz, trecerea de la o stare la alta nu se petrece în

etape succesive, menajată de un şir de vise,' ci vederea începe să fie pţerdută încă în starea de conştienţă deplină; apoi, fără nici o tranziţie. survine cea mai adâncă inconştienţă; senza.ţia resimţită, atâta timp cât se continuă, nu este decât deza.greabilă şi, dacă somnul este fratele

mor�ii, sincopa este cu siguranţă sora ei geamănă. .Mai mult, moartea viofentă însăşi nu poate provoca suferinţă; căci rănile, chiar şi cele

grave; nu sunt simţite în general în primul moment, ele nu sunt

-remarcate decât o clipă după aceea şi, în multe cazuri, numai după semnele lor exterioare; ' dacă ele provoacă moartea în scurt timp,

conştiinţa va fi dispărut înainte ca omul să-şi dea seama de ele; dacă ele aduc moartea mai târziu, atunci pot fi socotite la fel cu celelalte boli.

La rei, toţi care şi-au pierdut conştii nţa fie în apă, fie ca unnare a inhalării de gaze emanate de cărbuni, fie prin strangulare: spun, după cum se ştie, că dispariţia conştiinţei s-a petrecut la ei fără durere.

Vorbind, în sfărşit, despre moartea cu ade,iărat naturală, despre moartea cauzată de vârstă, despre eutanasie, treb\,lie să spunem că ea cste o disparipe t�eptată, o dispersare pe nesimţite a fi inţei noastre în afara exi stenţei . Incet-încet, o dată cu înaintarea în vârstă se sting pasiunile şi dorinţele, în timp ce slăbeşte şi facultatea de a suporta actiunea obiectelor; nu mai există nici un stimul pentru emotii, căci .

.

forţa de reprezentare nu încetează să slăbească, iar imaginile să devină

mai teme; impresiile nu ne m ai ating, ele trec fără a lăsa vreo urmă.

zilele grăbesc pasul, evenimentele îşi pierd sensul şi totul capătă o temă mai palidă. Bătrânul împovărat de ani îşi poartă de ici-colo paşii

nesiguri sau se odihneşt� Într-un colţ, simplă umbră, simplă fantomă a ceea ce era odată. Ce.� i mai rămâne morţii de distrus în el ? Şi vine o zi

în care ci se cufundă Într-un somn care este ultimul, iar visele lui sunt . . .

Et� sunt

ceea ce îl îngrijora deja pe Hamlet în monologul bine cunoscul. După părerea mea, noi le visam de pe acum. Aici îşi găseşte locul încă o remarcă, şi anume aceea �ă întreţinerea funcţiilor vitale, sprijinindu-se pe o bază metafizică, se realizează nu

2 74


Arthur Schopenhauer fără rezistenţă şi prin urmare nu fără efort. Tocmai datorită acestu i efort organ ismul , cedează în fiecare seară, fiind obli gat să suspende

activitatea cerebrală şi să reducă anu mite secreţii , respiraţia, bătăile pulsului, temperatura corpului. De aici putem trage concluzia că

oprirea completă a funcţiilor vitale trebuie să producă o uşurare deosebită forţei motritt . care le guvernează şi poate eă această uşurare contribuie Într-o oarecare măsură la expresia. de blândă satisfactie care se vede pe fa�a m ajori tăţii morţilor. În general, momentul trec�rii din viaţă în moarte este comparabil cu trezirea dintr-up. somn greu, plin de

vedenii şi de coşmaruri .

Până aici, un lucru este clar: oricâtă teamă ar in spira, moartca nu

poate fi. la drept vorbind, un rău, Ci adesea ea apare chiar ca un bine, ca t> fericire pe care o dori� din tot sufletul şi ea este o adevărată prietenă. Pentru toate· fiinţele care. înlănţuite 1'n existenţa sau în eforturile lor, s-au lovit de obstacole de netrecut, pentru toţi cei care suferă de boli incurabile sau de o tristeţe inconsolabilă, există un ultim

refugiu, un loc de retragere care aproape întotdeauna se oferă de l a

sine: e i s e pot întoarce în ' sânul naturii, de unde ieşiseră pentru un

inoment. ca orice lucru, atraşi de speranţa unor condiţii de existenţă mai favorabile decât cele pe care le-au avut; ei pot merge din nou pe acelaşi drum, rămas mereu deschis În fa�1 lor. Această reîntoarcere esle ac�l cessio bonof'um al �elui viu. Totuşi, chiar şi <ttunci, aceastc1.

reîntoarcere nu are loc decât după o luptă fizică şi morală, ceea ce

arată cât de mare este repulsia fiecărei fiin�e de a se reîntoarce în starea pe care a părăsit-o cu atâta UŞuriIl!ă şi atâta grabă pentru o eXi st enţă atât de bogată În su ferinţe şi atât de săracă în bucurii. - Hi nduşi i îi dau zeului morţii, Vam a, două înfăţişări : ' u na oribilă şi înspăimântătoare, cealaltci amabilă şi binevoitoare. Consideraţiile de mai sus ne dau d�ja, în parte, explicaţia acestui obicei . Tot de pe terenul experi enţei, unde continuăm să ne 1l1enp nem, apare de la sine şi consideraţia unnătoare, demnă de a fi precizată prin câteva lămuriri şi de a fi astfel readusă la justa ci im po rtan ţă. Vederea unui cadavru .îmi arată că sensibilitatea, iritabilitatea, circulaţia sângelui, reproducerea etc, au luat stărşit în corp. Principiul activ care guverna funcţiile, care îmi ramâne tot necunoscut, a încetc'lt deci să mai acţioneze în acest corp şi s-a despărţi t de

el;

pot trage această concluzie

cu certitudine. - Să spun acum că acest principiu trebuie să fi fOst tocmai ceea ce am socotit eu a fi simpla conştiinţă, prin unllare inteligenţa (sufletul)? Ar fi aceasta o co.ncluzie nu numai ilegiti mă, ci şi de un fals evident . Într-adevăr, întotdeauna conşti in ţa mi s-a revelat n u

2 75


Lumea ca voinţă şi reprezentare drept cauz.:'l, ci drept produs şi rezultat al vieţii organice; întotdeauna ea

a urmat drwnul ascendent sau descendent al acesteia la diferitele vârste ale existenţei, atât în starea de sănătate, cât şi în timpul bolii, în somn,

în sincopă şi în trezire etc . ; întotdeauna efect şi niciodată cauză a vieţii organice, ea s-a manifestat întotdeauna ca un lucru care se naşte, apoi

dispare, pentru a se naşte apoi din nou, atâta timp cât găseşte condiţiile

necesare existenţei sale, dar niciodată în afara acestor condiţii. Iată şi o

altă remarcă pe care o pot face: departe de a atenua, de a slăbi celelalte forţe sau de a pune viaţa în pericol; bulversarea completă a conştiinţei,

dcmenţa. stimulează într-un grad înalt aceste forţe, iritabilitatea şi

energia musculară mai ales, şi face mai mult să crească decât să scadă durata existenţei, în

afară de

cazul ·în care intervin

alte cauze

concomitente . ..: Dar aceasta nu e totul: ştiam că individualitatea este un atribut al oricărui organism şi prin urmare al conştiinţei, dacă este

vorba despre un organism conştient. Dar să conchid acum că această

individualitate este inerentă acelui principiu di spensator al vieţii, în

prezent dispărut, şi a cărui natură nu o cunosc; deloc, nu am nici un

motiv, cu atât mai puţin cu cât peste tot văd că natura fiecărui fenomen

izolat este opera unei forţe universale, a cărei acţiune se răspândeşte în

mii de fenomene identice. - Dar, pe de altă parte, nici nu pot să spun că

încetarea vieţii organice duce la dispariţia acestei forţe care era până acum resortul ei, căci ar fi ca şi cum aş -considera că oprirea vârtelniţei duce la moartea femeii care Qeapănă lâna. Atunci când un pendul,

regăsindu-şi centrul de greutate, sîarşeşte prin a reveni la starea de

repaus şi îşi pierde astfel speranţa de viaţă i ndividuală care . îl însuOeţea, nimeni nu va gândi că gravitaţia a fost redusă la zero, ci va înţelege că

atât după, cât şi înainte ea se exprimă în fenomene nenumărate. Fără î�d6ială că acestei comparaţii i s-ar putea obiecta că şi în acest caz, al

pendulului, gravitaţia a încetat nu să acţioneze, ci să-şi reveleze ochilor noştri acţiunea sa. Cine face această obiecţie nu are decât să-şi

imagineze în . locul pendulului I un corp electric în care electricitatea,

după ce a avut loc descărcarea, a încetat cu adevărat să mai acţioneze. Prin aceasta am vrut

să arăt numai că noi atribuim

o

eternitate şi o

ubicu itate imediate forţelor naturii de cel mai mic rang, fără a ne lăsa nici un moment induşi în eroare de durata efemeră a ma�ifestărilor lor

trecătoare.

De aceea, cu atât

mai

puţin ne poat� bate gândul să

considerăm încetarea vieţii ca fiind dispariţia · principiului vital, să

socotim moartea ca fiina dispari ţia completă a omului. Braţul puternic

care strunea, acum trei mii de ani,., arcul lui Ulise nu mai există; dar un

spirit serios şi care ştie să gândească va crede oare că din această cauză 2 76


Arthur Schopenhauer

a fost distru în intregime forţa care acţiona cu atâta energie în acest .braţ? Şi, contiriuându-şi reflectiile, va admite în mai mare măsură că forţa capabilă astăzi să întind

ă

un arc nu a început

existe decât o

dată cu braţul care o conţine? Este mult mai firesc să credem îl} identitatea diritre forţa care însufleţea atunci o viaţă acum stinsă şi

aceea care guvernează o existenţă astăzi înfloritoare; acest lucru nu poate fi contestat. Dar, după cum ştim, perisabil nu este, aşa cum am arătat în Cartea a doua, decât ceea ce este cuprins în lanţul cauzal, ceea ce

este deci stare sau formă. Ceea ce rămâne, dimpotrivă, la adăpost de

schimbarea provocată de cauze este pe de o parte materia, iar pe de alta ansamblul · forţelor naturii, elemente care, ambele, sun! condiţia prealabilă a tuturor schimbărilor în discuţie.

Or, în ce priveşte

principiul care ne însufleţeşte, trebuie să vedem mai întâi în el o forţă naturală, aşteptând momentul în care cercetări mai aprofundate ne vor permite să-i cunoaştem Iăuntrica şi adevărata lui natură. Astfel, d�ja în calitate de forţă naturală, energia vitală este cu totul ferită de evoluţia stărilor şi a formelor care apar şi dispar în şirul continuu al efectelor şi al cauzelor, sirigurele care sunt supuse, după cum atestă experienţa,

naşterii şi morţii. Pornind chiar şi numai de la acest fapt, am putea dej a aduce o dovadă sigură a veşniciei fiinţei noastre. Însă aceasta nu prea satisface pretenţiile care sunt emise de obicei în legătură cu dovezile continuării existenţei noastre după moarte şi din ea nu

rezultă

consolarea aşteptată. Totuşi, e ceva care dă de gândit, iar omul care vede în moarte o distrugere absolută nu poate să nu ţină seama de deplina certitudine că principiul lăuntric al vieţii sale nu are .a se teme 'deloc de ea.

-

Mai mult, şi acest lucru este un paradox, care ar putea fi

Susţinut, acest al doi lea� element, invariabil, la fel ca toate celelalte for�e ale naturii, aflat în contextul modificărilor de stare care se continuă de-a lungul lanţului cauzalităţij, într-un cuvânt materia, ne asigură, la rândul

său,

prin

persi�enţa

sa

absolută,

o

i ndestructibilitate

susceptibilă deja să-I facă să spere într-o anume eternitate pe omul care nu poate să conceapă o alta. "Ei, na! , vor spune unii, asta ne mai trebuia acum, persistenţa unui simplu fir de praf, a materiei neînsufletite, pe care să le privim drept continuitatea promisă a fiintei

ru'

'noastre !'" - Luati-o mai încet! Cunoaşteti acest fir de praf? Îi ştiti na ra ' şi puterea? În ăţaţi să-I cunoaşteţi, î airite de a-l dispreţui. Aceasta

: materie, în momentul de faţă pulbere şi praf răspândite pe 'sol, nu va intârZia, odată pusă în apă, sll devină cristal; ea va străluci precum etalul, apoi va emite scântei electrice, iar tensiunea sa galvanică îi va rmite să furnizeze o forţă suficient de putemică penţru a descompune

277


Lumea ca voinţă şi repre1.entar� combinaţiile ' cele mai rezistente, pentru a transforma pământul în

metal; ea se va metamorfoza de la sine în plantă şi în animal, iar din sânul sau misterios se va dezvolta această viaţă a cărei pierdere îţi

tulbură cu atâtea îngrijorări natura ta mărginită. Nu înseamnă deci

nimic să continui să exişti sub, forma unei asemenea materi i? Da, şi o

spun: cu toată seriozitatea, această . persistenţă a materiei dovedeşte

indestructibilitatea fiinţei noastre adevărate, şi, deşi nu .este expusă

decât cu ajutorul unor imagini metaforice, deşi nu constă decât într-o simplă schiţă, această declaraţie nu este mai puţin reală. Cine vrea să se

convingă nu trebuie decât să-şi amintească explicaţia pe care am dat-o materiei

în

capitolul XXIV: ea ducea la concluzia că materia simplă.,

materia informă, această bază a lumii experienţei în sine i nsesizabilă

oricărei percepţii, dar presupusă a exista întotdeauna, este reflectarea imediată şi într-u!J. mop , general a aparenţei vitibile a lucrului în sine.

deci a voinţei ; ca unnare, pentru ea, în condiţiile experienţei, contează

tot ceea ce aparţine de voinţa în sine şi exprimă adevărata veşnicie a acestor lucruri prin imaginea imutabilităţii în timp. Natura, am spus-o

deja, nu minte niciodată; nici o părere născută dintr-o concepţie pur obiectivă despre natură şi dedusă logic nu poate fi absolut falsă, însă

defectul său cel mai grav va fi, punând răul în faţă, faptul că este foarte

exclusivă şi

incompletă.

Acesta este,

cu

siguranţă,

şi

caracterul

materialismului conseCvent, cel al lui Epicur, la fel ca şi al doctrinei opuse, idealismul absolut, cel al lui Berkeley, de exemplu, şi în general

al orieărei teorii fundamentale a unei filosofii care provine dintr-o

"privire" justă şi dezvoltată cu bună-credinţă. Numai că acestea sunt concepţii exclusiviste în cel mai înalt grad, şi ca ulmare adevărate toate

în acelaşi tifT!p; În pofida opoziţiei dintre ele, deoarece fiecare este

exclusivistă dintt;.un anumit punct de vedere; dar dacă depăşim acest punct de vedere, ele . ne apar imediat purtând amprenta limpede a unui

adevăr relativ şi condiţional. Punctul de vedere suprem din care ele pot

fi cuprinse dintr-o privire, din care pot fi văzute în adevărul lor numai relativ şi dincolo de o anumită limită în falsitatea lor, doar acest punct de vedere poate fi cel al adevărului absolut, atât cât este el în genoral

accesibil spiritului nostru. În consecinţă, şi aşa cum am arătat mai sus,

, chiar şi în teza, la drept vorbind · foarte grosolană şi foarte veche, a

materialismului, vedem reprezentată indestructibilitatea fiinţei noastre adcvătate prin umbra ei însăşi, prin persistenţa matefiei, şi la fel, în

teoria deja mai elevată a naturalimtului fizic absolut, prin ubicu itatea şi

veşnicia forţelor naturii, între care trebuie în orice caz să includem

şi

forţa vitală. Astfel, chiar şi aceste doctrine primitive conţin afirmaţia

278


Arthur Schopenhauer că, departe de a fi supusă unei distrugeri absolute în

Un1m

,ie continu:\ să cxiste împreună cu şi în ansamblul n�turii .

morţii, fiinţa

Consi deraţiile dezvoltate de noi până acum, ş i explicaţi ile care se

leagă de acestea, aveau drept punct de p lecare frica pătrunzătoare de moatie, de care sunt coplcşite toate fiinţele vii.

Acum, vrem să

scliimbăm punctul de vedere şi să privim, pentm a o opune atitudinii

indivizilor, atitudinea ansamblului naturii faţă de moarte; şi în acest

caz,

vom rămâne pe terenul solid al experienţei .

Cea mai serioasă partidă pe care o jucăm este cu siguranţă aceea

ale cărei mize sunt viaţa şi moartea: orice decizie a soartei asupra

acestui aspect este aşteptată de noi cu cea mai mare Înfrigurare, cel mai

mare interes, cea mai mare teaJl}ă; căc i , pentru noi, este În joc întreaga noastră fiinţă. - NatlIfa, dimpotrivă, carc, fără a minp nici odată, este

intotdeauna loială şi sinceră, priveşte cu totul altfel problema, într-un mod asemănător celui al lui Krisna in Bhagavad-Gita. Ea consi deră că

moartea şi viaţa individului nu au nici o importanţă. Şi exprimă acest

lucru lăsând viaţa fiecărui ' animal şi chiar a ' omului la discreţia

intâmplării, fără a interveni pentru a' o salva. - Priviti la insecta care se

aDă pe dmmul pe care mergeţi: cea mai mică devier , mişcarea c'ea m�i involuntară a piciomlui dumneavoastră îi hotărăşte "iaţa sau moartea.

Uitaţi-vă la limaxul de pădure, lipsit de orice mijloc de a fugi, de a

opune rezistenţă, de a-şi înşela adversarul, de a se ascunde, . pradă uşoară pentru primul venit. Uitaţi-vă la peştele care se joacă nepăsător

in plasa gata să se Închidă, la broasca pentru care propria sa lene este

un obstacol în calca fugii în care ea şi-ar găsi salvarea; uitaţi-vă la

pasărea care nu simte plutind deasupra ei şoimu l, oile pe care lupul ascuns in hăţiş le numără şi le . mănâncă din ochi. Dovedind puţină precauţie, toate ace�te fiinţe îşi duc, fără a face nici un rău, existenţă în mijlocul pericolelor care le-o ameninţa în fiecare clipă. Lăsarea pentm

totdeauna a acestor organisme construite cu o artă inexprimabilă nu numai la bunul plac al instinctului prădalnic al celor mai putymici, ci şi

al hazardului celui mai orb, fanteziei primului nebun sau zburdâlniciei

unui copil nu arată oare că natura socoteşte că di spariţia acestor

(

indivizi î este indiferentă, fără umlări neplăcute pentru ea şi fără o

reală importanţă, că în tQate aceste cazuri efectul are la fel de puţină valoare ca şi cauza? Ea declară acest lucru foarto limpede şi nu minte

niciodată; numai că ea nu spune nimic despre hotărârile sale, c i

vorbeşte mai degrabă în limbajul laconic a l oracole1pr. E i bine, dacă

ş

mama tuturor lucmrilor î i anlllcă cu atâta nepăsare c'o piii fără apărare in vârtejul miilor de pericole care îi pâdesc fără încetare, ea o face

279


Lumea ca vointă şi reprezentare

numai pentru că este sigură că, dacă ei cad, revin la sânul ei, unde sunt la adăpost şi astfel căderea lor nu este decât o glumă. Ea gândeşty la fel şi în privinţa omului, şi în privinţa animalelor. Aşadar, atitudinea ei este aceeaşi şi În cazul omului : viaţa şi moartea individului îi sunt indiferente. Oare şi noi ar trebui să le considerăm astfel, într-un anumit sens, având în vedere că noi înşine suntem natura? Este sigur că, dacă privirea noastră ar,pătrunde destul de departe în adâncul lucrurilor, noi ne-am alătura părerii naturii şi am privi moartea sau viaţa cu aceeaşi indiferenţă ca şi ea. Totuşi, ajutaţi de reflecţie, trebuie să explicăm această linişte absolută, această indiferenţă a naturii faţă , de moartea indivizilor, prin faptul că distrugerea unui asemenea fenomen nu aduce nici cea mai mică atingere esenţei sale proprii şi adevărate , Acum, să ne continuăm consideraţiile: după cum am văzut, nu numai viaţa şi moartea depind chiar şi de cele mai mici accidente, ci şi existenţa tuturor fiinţelor organizate este în general efemeră, animale şi plante' născându-se astăzi şi murind mâine, naşterea şi moartea unnându-se într-o succesiune rapidă; fiinţa anorganică, dimpotrivă, deşi al1ată pe o treaptă mult mai coborâtc1 a scării fiinţelor, are asigu rată o durată incomparabil mai mare; şi numai natura absolut infonnă are o durată infinită, pe care i-o atribuim chiar a priori. Dar atunci, se pare, concepţiei pur empirice, dar obiective şi impar�ale despre o asemenea ordine a lucrurilor ar trebui să i se alăture de la sine ideea că această ordine nu este decât' un fenomen superficial, aceste naştcri, aceste morţi necontenite nu ating în nici un fel rădăcina lucrurilor, că ele nu sunt decât un mod de a fi relativ, o aparenţă tăcută pentru ochi, a cărei distrugere nu atrage după sine şi ' pe aceea a principiului . propriu, de altfel ascuns mereu privirilor noastre, al existenţei lăuntrice şi Întotdeauna misterioase a fiecărui lucru, că această existenţă se ţine, dimpotrivă, la adăpost de orice pericol: iată lucrul pe care trebuie să-I admitem noi, şi aceasta în pofida incapacităţii noastre de a vedea şi a înţelege cum de se întâmpla aşa, în pofida obligaţiei care decurge de aici pentru noi de a nu vedea în aceasta în general decât înfăptuirea unui fcl de "scamatorie" continuă. Căci a considera că substanţa cea mai imperfectă, cea mai lipsită de ,valoare, substanţa anorganică, Îşi continuă liniştită existenţa şi că nu mai fiinţeJe cele mai perfecte, fiinţele vii cu organsimele lor de o complexitate infinită şi realizate cu o artă de neimaginat, care, într-o reînnoire radicală şi necontenită, se nasc, apoi, după un scurt spaţiu de timp, cad din nou în neantul absolut, pentru it face loc unor noi fiinţe, semenii lor, venite către existenţa din adâncurile neantului, constituie o 280


Arthur Schopenhauer concepţie atât de evident absurdă� încât vedem în ea nu adevărata ordine a lucrurilor, ci mai degrabă un văI des întins peste ea sau, mai bine zis, u.n fenomen care depinde de constituţia intelectului nostru. ar, toată această-existenţă şi nonexistenţă a indivizilor, în raport cu care moartea şi viaţa sunt contrarii, nu pot fi decât un fenomen relativ: astfel, limbajul naturii care le 'prezintă ca fiind absoluturi nu poate fi expresia adevărată, ultimă a esenţei lucrurilor şi a ordinii lumii; acest .limbaj nu este cu adevărat decât un dialect regional, adică o imagine de o fidelitate doar relativă, o aproxima�ie, care nu trebuie înţeles decât cum grano salis sau, la drept voroind, ca un fenomen care derivă din intelectul nostru. - Repet, o convingere imediată şi intuitivă, de genul celei pe care am încercat să o dezvolt eu aici prin circumlocuţiuni, i se va impune oricărui om, dar mai ales celui care nu are un spirit cu totul obişnuit, de felul celui care este incapabil să cunoască ceva în afara particularului, înţeles în mod absolut ca atare şi ca urmare riguros mărginit la cunoaşterea indivizilor, fiind nici mai mult nici mai puFn decât intelectul animal. Cel care, dimpotrivă, printr-o capacitate de spirit mai înaltă şi mai pu/temică, începe să z..:'irească în indivizi principiul lor general şi ideea lor, acela va împărtăşi cu siguranţă într-o anumită măsură această convingere şi se va lăsa pătruns de ea ca de un adevăr imediat şi ca urmare sigur. Într-adevăr, numai nişte minţi îngUste şi mărginite pot considera la modul serios moartea drept o distrugere totală a fiinţei; spiritele alese nu au nici pe departe aceste temeri . Platon . avea dreptate să pună la baza întregii filosofii cunoaşterea teoriei ideilor, adică apercepţia universalu lui în particular. Dar această convingere prezentată aici, consecinţă directă a concepţiei despre natură, trebuie să fi e�istat în gradul său cel mai Înalt mai ales la acei sublimi întemeietori ai Upanişadelor din Vede, acei oameni pe care cu greu ni-i putem imagina a fi fost doar simpli oameni : ea rezultă, într-adevăr, din mii de pasaje ale maximelor lor şi ne vorbeşte cu () căldură atât de pătrunzătoare Încât ne determină să atribuim această iluminare imediată a spiritului lor faptului că, mai apropiaţi în timp de începuturile speciei noastre, ei puteau înţelege esenţa lucruri lo,r cu mai multă limpezime şi profunzime decât o poate face seminţia noastră deja slăbită, OlOl V'DV �PO'tOl €lOlV. Dar fără îndoială că În concepţia lor un rol important revine naturii Indiei, însufleţită de o viaţă mult mai intensă decât aceea a Nordului nostru.. - Totuşi, reflecţia susţinută., aşa cum ştia să o desfăşoare marele spirit al lui Kant, ne duce şi ea la acelaşi rezultat, pe o altă cale: ea ne arată că intelectul nostru, în care se reflectă această lume a fenomenelor supuse unor atât de 281


Lumea ca vointă şi reprezentare

rapide schimbări, percepe nu esen(a ultimă şi adevărată a luc�rilor, ci simpla manifestare a acestei esenţe, ,şi aceasta, adaug eu, pentru că nu este destinat prin originea sa decât să prezinte motive voiI1ţei, adică să o servească în realiza,rea scopurilor celor mai egoiste, . Dar să ne continuăm contemplarea obiectivă şi imparţială a naturii. -Ucid un animal, câine, pasăre, broască sau doar o insectă: este oare posibil să credem că această fiinţă sau mai degrabă această forţă originară, în virtutea căreia un fenomen atât de uimitor exista încă în clipa dinainte în toată energia şi vitalitâtea sa, este distrusă ca unnare a răutăţii sau a nesăbuinţei mele? Şi pe de altă parte, este posibil ca aceste milioane de animale de tot felul, nou-venite în viaţa iri care intră în fiecare clipă într-o infinită varietate, pline de acţiune şi de vigoare, să nu fi fost niciodată nimic Înainte de procrearea lor şi, ieşite din neant, să fi ajuns la un început absolut? Dacă una dintre aceste fiinţe se ascunde astfel privirilor mele, fără să , ştiu niciodată încotro se îndreaptă, iar cealaltă mi se arată, fără să ştiu niciodată de unde vine. dacă amândouă mai au şi aceeaşi fonnă, aceeaşi natură, acelaşi caracter, dacă nu se deosebesc decât prin materie, pe care de altfel o aruncă şi o reînnoiesc neîncetat de-a lungul întregii lor existenţe, atunci ideea că fiinţa care dispare şi aceea care O ÎnlocuiGşte nu sunt decât una şi aceeaşi fiinţă, care a suferit numai o mică transfonnare, o reÎlmoire a fom1ei existenţei sale, şi astfel moartea speciei corespunde somnului individului, această idee, spuneam, nu ne vine în minte Într-un mod atât de firesc, încât este imposibil să nu ajungem la ea, exceptând cazul în care avem spiritul defonnat, din cea mai fragedă tinereţe, de pecetea unor teorii greşite şi fugim departe de adevăr cu o te,amă superstiţioasă? A susţine dimpotrivă că naşterea animalului este o apariţie în afara cadrului neantului, că moartea sa, prin unnare, este dispariţia sa absolută şi a adăuga apoi că omul, şi el ieşit din neant� Îşi menţine totuşi, şi aceasta fără a-şi pierde conştiinţa, o existenţă individuală şi in definită, în timp ce câinele, maimuţa şi elefantul sunt reduşi la nimic prin moarte, ar Însemna să emitem o ipoteză împotriva căreia bunul simţ se va revolta şi pe care el o va declara absurdă. Dacă, aşa cum s-a repetat la nesfărşit, compararea concluziilor unui sistem cu părerile îndeobşte acceptate de bunul simţ e.ste o piatră de încercare pentru adevărul unei doctrine, aş . vrea atunci să o văd aplicată aici de partizanii acestei teorii care, lăsate ca o moştenire de la Descartes până la eclecticii .predecesori ai lui Kant, stăpâneşte şi astăzi spiritele unui mare număr de oameni cultivaţi din Europa. 282


Arthur Schopenhauer

Peste tot şi întotdeauna adevăratul simbol al naturii este cercu l, pentru că el este reprezentarea revenirii: este într-adevăr fonna cel mai des întâlnită în natură, fonnă realizată în toate lucrurile, în mersul aştri lor, ca şi în �oartea şi naşterea fiinţelor orgamzate şi prin aceasta singura capabilă, în mijlocul unui flux nemcetat al timpului şi al conţinutului lui, să servească drept bază a unei existente durabile, adică unei naturi. Priviţi, toamna, mica lume a insectelor: veţi vedea că una îşi pregăteşte un pat pentru a donni in el îndelungatul şi adâncul somn de iarnă; alta îşi tese gogoaşa pentru a petrece iarna sub fonnă de crisalidă ' şi a se trezi într-o zi, în primăvară, mai dezvoltată şi întinerită; majoritatea, în sfârşit, sunt gata să se odihnească în braţele morţii, neîngrijindu-se decât de amenajarea unui adăpost potrivit pentru oul din care vor renaşte într-o zi sub o fonnă nouă. Ce sunt toate acestea dacă nu marea doctrină a nemuririi naturii, bine ilustrată pentru a ne sugera ideea că Între somn şi moarte nu există o deosebire radicală şi că nici lIDa, nici alta dintre aceste stări nu prezintă vreun pericol pentru existenţă? Grija insectei de a pregăti o celulă, o gaură mică sau un cuib, de a depune acolo oul împreună cu hrana pentru larva care va ieşi la venirea primăverii, după care moare liniştită, această grijă, spuneam, seamănă perfect cu aceea. a unui om care îşi pregăteşte de cu seara hainele şi mâpcarea pentru a doua zi şi apoi merge la culcare liniştit; dar cele două lucruri ar fi la fel de imposibile şi lipsite de fundament, dacă în sine şi În adevărata sa esenţă insecta care moare toamna nu ar fi identică cu aceea care iese din ou primăvara, aşa cum omul care se culcă este identic cu acela care se scoală a doua zi . Odată încheiate aceste consideraţii, să revenim acum la noi Înşine şi specia noastră şi, privind înainte, departe, în viitor, să încercăm să ne la imaginăm generaţiile viitoare şi milioanele de indivizi pe care le cuprind ele, cu obiceiurile lor, cu modelele lor atât de diferite de ale noastre. Apoi să presupunem că în 'cursul reflecţiilor noastre răsare această întrebare: . " Dar de unde vor veni to� aceşti oameni? Unde sunt ei acum? Unde este marele domeniu al neantului plin de lumi în care se află încă aceste fiinţe viitoare'! " Adevăratul răspuns, cel care ar trebui dat zâmbind la auzul unei asemenea întrebări, ar fi acesta: Unde pot fi în altă parte decât numai acolo unde realul a fost şi va fi mereu, în prezent şi în conţinutul lui, ca urmare în tine, cel care pui întrebarea îţlşelat de aparenţă şi semănând foarte bine, prin această necunoaştere a propriei tale fiinţe, cu acea frunză de copac, care, îngălbenită toamna şi gata să cadă, îşi plânge di spariţia, rară a vrea să se consoleze cu 283


Lumea ca voinţă şi repre:entare

perspectiva n01l mverZlfl . a copacului în pr�ăvară şi care spune gemând: "Nu, nu mai sunt eu! Sunt cu totul alte f�!" 0, frunzj nesăbuită! Unde crezi tu că mergi? Şi de unde crezi că pot veni celelalte? Unde este acel neant de ·a cărui prăpastie te . temi tu? Cunoaşte-ţi deci fiinţa ta proprie, ceea ce în tine are o asemenea sete de existenţă, cunoaşte-o în forţa ei lăuntriCă, misterioasă, în forţa activă a copacului,' care, mereu una, mereu aceeaşi în toate generaţiile de frunze, rămâne ferită de naştere şi de moarte. Or acum -

OlTl 1tEP <ţJUAAffiV "(EvET\ , 'tolTl�E xat av�Pffiv (Qualis foliorum generatio, talis et hominum.) Musca ce bâzâie acum la urechr;'l m �a adoanne seara, iar a doua zi rcinccpe să bâzâie sau iarna moal e , iar în primavară oul său dă naştere unei noi muşte care bâzâie este în . sine unul şi acelaşi lucru, iar cunoaşterea care vede aici două lucruri radical distincte nu este absolută, ci relativă, este cunoaşterea fenomenului, şi nu aceea a lucrului în sine. Musca există şi a doua zi dimineata; tot ea există şi în primăvară. Ce deosebire este p entni ea între i� şi moarte? - În volumul 1, § 275, al Fiziologiei lui Burdach, citim: "Până la ora zece dimineaţa nu se poate vedea încă nici un cercar (cercaria ephemera, infuzor) în infuzie; la amiază toată apa este plină de ei. Seara ei mor, iar a dc;ma zi se nasc alţii noi. Nietzsche a observat acest fapt timp de şasc zile una după alta . Aşadar, totul nu stă pe pământ decât o clipă şi aleargă spre moarte. Planta şi insecta mor la sfârşitul verii;, animalul, omul, după câţiva ani: ' 11 1 0 artea seceră mereu, neîncetat. Şi totuşi, ca şi cum lucrurile nu ar sta mcidecum aşa" totul este mereu la locul său; de parcă �tul este nepieritor. Mereu planta înverzeşte şi înfloreşte, insecta bâzâie, animalul şi omul subzistă într-o indestructibilă tinereţe, iar cireşele din :� :lrC :Ull gustat deja de mii de ori le regăsim la îndemâna noastră în ",��dJe vară, Chiar şi popoarele continuă să existe, ca indivizi !':cmur:itori, deşi uneori îşi schimbă nllfl1.ele, Mai muh, comportarea lor, acţiunile lor, suferinţele lor sunt aceleaşi în toate timpurile; degeaba prclinde istoria că ne povesteşte mereu ceva nou, ea este ca un nleidoscop: iiecare învârtire ne prezintă o configuraţie nouă şi totuşi sunt, la drept vorbind, �celeaşi elemente care trec mereu prin faţa :x:hilor noştri. Astfel spiritul este solicitat, fără a se putea opune, să gândcască la faptul că această naştere şi această moarte nu ating cu nimic esenţa adevărată a lucrurilor şi că aceasta nu suferă cu nimic din partea lor, că ea este nepieritoare şi că prin aceasta orice fiinţă care vrea să existe există în mod real într-adevăr şi persistă la nesfirşit în ,

"

284


Arthur ..\'chopenhaller existenţă. De aceea, în orice moment dat al timpului, toate felurile de animale, de la muscă până la elefant coexistă împreună. Reînnoite deja de mii de ori, ele au rămas totuşi aceleaşi. Ele nu ştiu nimic despre semenii lor care au trăit înaintea lor sau care vor trăi după ele; numai specia trăieşte ' mereu şi, având conştiinţa imutabilităţii speciei şi a identităţii cu ea, indivizii trăiesc încrezători şi veseli. Voinţa de a trăi se manifestă Într-un prezent fără sfârşit, pentru că prezentul este fonna vieţii speciei. Prin aceasta, specia nu Îmbătrâneşte, ci rămâne m�reu tânără: pentru ea moartea este ceea ce este sOmnul pentru individ sau ceea ce este pentru ochi clipirea pleoapelor, după a sărei absenţă se recunosc zeii indieni atunci când apar sub forma umană. Aşa cum, la apariţia nopţii, lumea dispare, fără însă a înceta să existe nici un singur minut, la fel, În moarte, omul şi animalul dispar pentru ochi, fără ca din această cauză să Înceteze să-şi urmeze În linişte adevărata lor existenţă. Să ne imaginăm acum această succesiune rapidă a morţii şi a naşterii prin vibraţii cu o viteză infinită şi vom avea astfel imaginea 9biectivării constante a voinţei, a ideilor permanente ale fiinţelor, lTiereu imobile şi prezente, precum curcubeul de deasupra unei căderi de apă . . Aceasta este nemurirea în timp.,. Ca urmare, din această nemurire, în pofida miilor de ani de moarte şi de distrugere, nu s-a pieraut încă nimic, nu a dispărut încă nici un atom de materie şi cu atât mai puţin măcar o singură părticică a existentei intime care ni se prezintă sub aspectul naturii. De aceea putem striga în fiecare clipă cu veselie: "in

po:ţida timpului, în pofida morţii şi a distrugerii, iată-ne încă pe toţi împreună! " Poate c ă ar trebui s ă facem o exceptie pentru cel care, în acest joc, va fi spus o dată din adâncul sufletului: ,Nu mai pot". Însă nu este încă momentul să vorbim aici despre acest lucru. În schimb, să remarcăm . că durerile naşterii şi amara necesitate a morţii sunt cele două condiţii constante impuse voinţei de a trăi pentru ca ea să se menţină în obiectivarea sa, adică în care fiinţa noastră în sine, rară a se teme de trecerea timpului şi de extincţia generaţiilor succesive, poate persista Într-un prezent veşnic şi poate gusta fructul afirmării vointei de a trăi. Sunt conditii asemănătoare celei care ne obligă să do�im în fiecare noapteI , pe�tru a ne trezi dimineaţa; însuşi acest din ijrmă fapt este lămurirea pe care ne-o dă natura pentru

:

înţelegerea acestui pasaj dificil al cărţii sale.

Suspendarea funcţiilor animalice .este somnul, aceea a funcţiilor organice .

este moartea.

285


Lumea ca voinţă şi reprezentare Într-adevăr, acel substralum sau conţinut, 1tAl1pffillu sau materie prezentului, este. întotdeauna acelaşi. Imposibilitatea unei .cunoaşteri imediate a acestei identităţi este constituită tocmai de timp,)n acelaşi timp formă şi limită a intelectului nostru. Dacă în virtutea timpulu� viitorul, de exemplu, nu este încă, aceasta este consecinţa unei iluzii al cărei sens îl vom pătrunde -când viitorul va fi fost realizat. Iar daeă o formă esenţială a intelectului nostru provoacă o asemenea iluzie, acest lucru se explică şi se legitimează prin faptul că int�lectul nu a ieşit nicidecum din mâinile naturii pentru a sesiza esenţa lucrurilor, ci numai pentru a înţelege motivele şi pentru a servi astfel unei manifestări individuale şi temporale a voinţei. I Ansamblul consideraţiilor prezentate ne permite să înţelegem adevăratul sens al acestei doctrine paradoxale a Eleaţi!or care spun că nu există r\ici naştere, mici moarte, ci totalitatea lucrurilor rămâne aşezată Într-o imobilitate constantă: nUPIlEvt�l1e; ' xm MEAtO'O'O� a

.

uVl1 p OUV yevEmv xUt �80puv,

om

'ta vOllt�EtV 't0 1tav anvl1'to\'

(Parmenides el Melissus orlum el inleritum tollebant, quoniam nihi[ moveri putahant) . (Stob. , EcI. , l, 2 1 ) . De asemeJ?ea, aceste reflecţii aruncă - o rază de lumină asupra frumosului pasaj din Empedocle, pe care ni l-a păStrat Plutarh în cartea Adversus Coloten, c. V: Nll m ol ou yup O'<\ltV ooÂ.txo<\lpovEe; Elm IlEPlJ1Val, .

011 ytvE0'8at 1tUpOe; oux EOV EÂ.1tt�OUm, H 'tt �u'tUaVl1O'XEtv xat E�OAÂ.U0'8at U1tav'tll . Oux av uV1lP 'totuU'tU O'o<\loe; <\lPEO't IlUV1:EUat'tO, ne; o<\lpu IlEV 'tE 13trom ('to OTJ 13to'tov xaJ..eo um), To<?pu JlEv om Etmv, XUt O'<\ltV 1tUpa&tvU XUt E0'8AU, nptV 'tE 1tuyev tE 13P ?'tot, xat E1tEt AUSEV, OUOEV ap Etmv. Ot

Nu există decât un prezent; şi acesta este mereu; căci el este

exisknţei reale. Trebuie să. reuşim să înţelegem nu

fonna unică a

că trecutul se deosebeşte de prezcn!

în sine, ci nwnai în aprehensiunea noastră, a cărei [onnă, timpul, ni le prezintă ca

distincte. Pentm a înţelege mai bine acest lucru, să ne imaginăm toale accidenteIe,

toate scenele vieţii umane, bune sau rele, fericite sau nu, înfi'icoşătoare sau respingătoare , aşa cum se produc ele în mod succesiv în cursul timpului şi după

diferenţa dintre locuri în diversitatea cea maî variată şi într-o continuă schimbare, să

ni le imaginăm deci ca existând toate deodată, în acelaşi timp şi pentru totdeauna în

acel Nunc stans, în timp ce câJ)d unul, când altul nu se manifestă decâl pentru privire, şi vom înţelege atunci ce înseamnă cu adevărat obiectivarea voinţei de a trăi. - Principalul motiv al plhcutului pe care îl găsim în tablourile de gen constă şi în

lixitatea pe care o dau acestea scenelor trecătoare ale vieţii. - Din sirnţământul adevărului en�ntat mai sus

a apărut dogma metempsihozei. 286


Arthur Schopeirha"er

Stulta et prolixas non admittentia curas Pectora: qui sperant, existere posse, quod ante Non fuit, aut ullanl rem pessum protinus ire; Non animo prudens homo quod praesentiat ullus, Dum vivunt (namque hac vitai' nomine signant), Sunt, et fortuna turn conflictantur utraque: Ante ortum nihil est homo, nec post funera quidquam. N� este mai puţin potrivit să cităm pasajul atât de curios şi surprinzător prin . locul pe care îl ocupă din Jacques fatalistul de Diderot: " Un castel imens, pe frontispiciul căruia se putea citi : « Nu aparţin nimănl:li şi aparţin tuturor: eraţi acolo înainte de a intra şi veţi mai fi încă acolo după ce veţi fi ieşit. »" Fără îndoială că dacă se ' consideră că omul, prin naştere, iese din neant, el este readus în neant prin moarte, Interesant ar fi ca omul să inţeleagă că acest neant este în natura sa proprie: căci este suficientă o perspicacitate chiar şi mediocră pentru a vedea că acest 'neant empiric nu este nicidecum un neant absolut, adică un neant în toate sensurile, Deja . suntem determinaţi să privim astfel lucrurile de faptul că tQate calităţile distinctive ale părinţilor se regăsesc la . copil, şi deci au supravieţuit morţii, Dar acesta este un subiect căruia îi voi consacra un capitol special. Nu există .contrast mai frapant ca acela dintre curgerea irezistibilă a timpului cu întregul său conţinut pe care îl ia cu sine şi înţepenita imobilitate a realităţii prezente, mereu una, mereu aceeaşi în orice timp. Şi dacă, din acest purict de vedere, privim în mod foarte obiectiv accidentele imediate ale vieţii, 'acel Nunc stans ne va apărea vizibil foarte clar în centrul roţii timjmluL - Pentru un ochi înzestrat cu o viaţă incomparabil mai îndelungată şi capabil să cuprindă dintr-o singură privire specia umană, în întreaga ei durată, succesiunea neîncetată a vieţii şi a morţii nu s-ar manifesta decât ca o vibraţie co�tinuă: lui nu ' i-ar veni în minte, aşadar, să vadă în aceasta o devenire permanentă care duce de la neant la neant; dar, aşa cum privirii noastre i se pare că lumina care se învârteşte cu o mişcare de rotaţie rapidă este un cerc, aşa cum resortul insufleţit de vibraţii rapide pare un triunghi fix, iar firul care oscilează, un fus, la fel şi 'specia îi apare ca fiind realitatea existentă şi durabilă, iar moartea şi naşterea ca simple vibraţii, Nu vom Înceta să avem aceste noţiuni greşite despre indestructibilitatea fiinţei noastre adevărate, prin moarte atâta timp cât 287


Lumea ca voinţă şi reprezentarr

în · loc să ne hotărâm să începem prin a studia această persistenţă la animale ne-o vom aroga numai nouă, sub denumirea ambiţioasă de nemurire. Or, această pretenţie şi. îngustimea de vedere din care proVÎ1lţ ea sunt suficiente pentru a explica încăpăţânarea cu care cei mai mulţi dintre oameni refuză să admită adevărul manifest că în substanţă şi în elementele noastre esenţiale noi suntem identici cu animalele; tocmai de aici provine acea atitudine a lor de respingere şi de înfricoşare la cea mai mică aluzie făcută în legătură cu înrudirea dintre noi şi animal Dar această negare a adevărului este bariera care le închide calea spre o veritabilă cunoaştere a indestructibilităţii fiinţei noastre. Căci dacă în cursul cercetărilor urmăm o cale greşită, înseamnă că am părăsit�o pe cea bună, iar acest dntm rău nu ne poate duce până la urmă decât la o deiiluzie târzie. De aceea, haideţi, curaj, şi fără a ţine seama de himere pI;econcepute, lă�aţi-vă duşi de mână de natură în căutarea adevărului! Şi mai întâi învăţaţi să recunoaşteţi în orice animal tânăr pe care îl vedeţi ex'isten!a speciei ferită pentru. totdeauna de bătrâneţe: specia este aceea care îi conferă fiecărui individ care se naşte o tinereţe temporală, un fel de reflectare a veşnicei ei tinereţi; ea este aceea care îl face să apară cu acelaşi aspect nou şi proaspăt de parcă lumea ar fi făcută azi. Ia întrebaţi-vă sincer dacă rândunica din această primăv�ră este cu totul deosebită de aceea din prima primăvară şi dacă realmente în spaţiul dintre cele două prirnăveri miraCOlul unei creaţii din neant s-a . repetat de milioane de ori pentru a acţiona şi a ajunge de'tot atâtea ori . la o dispariţie absolută. - Da, ştiu că dacă aş afirma în faţa cuiva identitatea absolută dintre pisica ce se joacă în acest moment în curte şi aceea care, în urmă cu trei sute de ani, a Iacut aceleaşi sărituri, aş fi considerat drept nebun;' dar mai ştiu şi că este mult mai lipsit de sens să socotim că există o deosebire absolută şi radicală între pisica de astăzi şi aceea de acum trei sute de ani. - ' Este suficient să ne cufundărn cu seriozitate şi cu bună-credinţă în examinarea unuia dintre vertebratele superioare pentru a înţelege clar că această existenţă, aşa insondabilă 'cum se prezintă ea, privită în ansamblul ei, nu poate fi spulberată; şi totuşi, pe de altă parte, îi cunoaştem foarte bine fragilitatea. Motivul acestei opoziţii este faptul că la acest animal veşnicia ideii sale (specia) este °imprimată în natura fmită a individului. Căci, fără îndoială, în individ vedem mereu o altă fiintă: nimic mai adevărat într-un anume sens, în sensul care are la bază principiul ratiunii, care cuprinde şi ' � timpul şi spaţiul, elemente ale principium individuationis. Dar, totodată, nimic mai puţin adevărat în alt sens, şi anume în- sensul în care realitatea nu aparţine decât numai formelor durabile ale lucrurilor, ,

288


...rthur Schopenhuuer ideilor, în sensul care a strălucit atât de puternic în spiritul lui Platon

iacât a esta a făcut din el ideea fundamentală, fondul filosofiei sale, principiul

a

cărui

înţelegere

era pentru

el

criteriul

universal

al

(apacităţii de a filosofa.

. Picăturile de apă ale cascadei care urlă se împrăştie în pulbere şi se succ ed cu rapiditatea fulgerului; dar curcubeul, al cărui suport sunt ele, se menţine într-o linişte de nezdruncinat, neati ns în mijloc� l acestei o schimb ări neîntrerupte: tot aşa, fieque idee. adică fi�care specie de fiinţe vii, persistă. apărată Împotriva succesiunii continue a indivizilor

pe care îi cu�rinde în ea. ar, idcea sau specia constituie însăşi rădăcina,

locul din car e apare voinţa de a trăi; ea este, de asemenea, singurul element a cărui durată intereseaz.:1. cu adevărat voinţa. Leii, de exemplu,

se nasc şi mor; ei sunt precum picăturile cascadei; dar specificul de leu

(leoniIW) , ideea sau forma leului, este echivalentul curcubeului imuabil care încoronează căderea de apă. De aceea, pentru Platon numai ideile, adică speciile (.I'pecie.\) , aveau ca atribut o ex istenţă adevărak1.; în ce priveşte indivizii, ei ar trebui să se mulţumească să se nască şi să moară.

Din această conştiinţa lăuntrică şi adâncă a naturi i sale

nepieritoare derivă şi singuranţa şi liniştea sufletească cu care orice individ, animal sau chiar om, merge fără teamă printre mii de pericole care îl pot spulbera în orice clipă şi merge până la a înfrunta moartea.

in

privirea sa străluceşte totuşi calmul speciei, al acestu i principiu pe

care d�spariţia fi inţei sale nu-I influenţează şi nu-l atinge. Dar nu dogmele nesigure şi schimbatoare îi conferă omului acest calm. Aşa cum am spus. vederea oricărui animal ne arată că moarte<J. nu este obstacol

În dezvoltarea substanţei vieţii,

a voinţei.

utf

Ce mister de

nepătruns se ascunde în fiecare animal' Priviţi primul animal care vă iese în cale, priviţi la câinele dumneavoastră: cu câtă bucurie, cu câtă incredere se lasă el În voia vieţi i ! Mii de câini trebuie să fi murit Înainte

de a-i veni lui rândul să existe. Dar dispariţia acestor mii de câini nu a ştirbit deloc ideea de câine : toate aceste morti nu au acoperit-o nici cu '

cel mai mic nor. Şi astfel câinele există la fel de proaspăt, la fel' de nou,

la fel de puternic, de parcă astăzi ar fi prima lui zi de viaţă, de parcă ultima lui zi nu ar putea să vină niciodată, iar în ochii lui străluceşte principiul indestructibil, forţa primordială care îl însufleţeşte. Şi atunci cine a pierit de-a lungul acestor mii de ani? - Nu câinele, căci el stă eatins În faţa noastră, c i. num ai umbra lui, imaginea reprodusă în o odul nostru de cunoaştere legat de timp. Şi atunci cum am putea rede că dispare ceea ce există mereu şi mereu, cce a ce umple În uegime timpun - Fără îndoială că În mod empiric lucrul se exp lică: 289'


Lumea ca voinţă şi reprezent�

generaţia a pioous indivizi noi în aceeaşi proporţie în care m0wtea i-a: făcut să dispară pe cei. vechi. Dar această explicaţie empirică nu e. �ecât o exp,lica�e aparentă; . ea înlqcuieşte o enigmă prin alta.

Inţelegerea metafizică a fenom�ului cere poate mai multe eforturi; dar nu este mai puţin singura adevărată, singura sufiCientă. Kant, prin metoda sa subiectiV!, a pus în lumină adevărul preţios, deşi negativ, că timpul nu poate aparţine lucmiui în sine, pentru că el există preformat îri facultatea no�ră de a întelege. ar, moartea este sfârşitul temporal al fenomenului temporal; dar odată suprimat ti,mput. nu va mai exista sfârşit, iar acest cuvânt îşi vCl1'ierde orice semnificatie. În ce mă priveşte, eu încerc acum, pe cale obiectivă, să arăt latttIa pozitivă a chestiunii, să ar�t că lucmI în sine rămâne ferit de atingerile ti'mpului,. de ceea ce nu este posibil decât prin timp, de naştere şi de moarte, şi că fenomenele temporale nu ar putea avea această exi stentă neîncetat trecătoare şi atât de apropiată de neant, fără a avea în sine un germen de veşnicie. Veşnicia este, la drept vorbind, o noţiune care nu are ca 'baZă nici o intuiţie: conţinutul acestui concept este, astfel, pUl negativ; semnificaţia lui este independenţa fată de timp. Totuşi, timpul nu este decât simpla ' imagine a veşniciei, o XpovoC; . Et1tOOV 'tou <Xt(j)VO�, după cum a spus Plotin; şi la fel, ex.istenţa noastră temporaJi

nu este decât simpla imagine a fiintei noastre în sine. Aceasta trebuie si fie sit�ată în veşnicie, tocmai pe�tru că timpul mi este ' decât foIma. cunoaşterii noastre; şi numai timpului îi datorăm faptul de a cunoaşte existenţa noastră şi aceea a tuturor lucrurilor ca pieritoare, finită şi . sortită disparitiei. În Carte; a doua, am dezvoltat ideea că obiectitatea adecvată a voinţei ca lucru în sine este, în fiecare dintre gradele sale, ideea platoniciană; de asemenea, în Cartea a treia, că ideile fiinţelor au dr� corelativ subiectul pur al ' cunoaşterii şi că în consecinţă cunoaşterea. acestor idei nu -se dobândeşte ' decât în mod excepţional, în condili favorabile cu totul deosebite şi pentru un moment. Dimpotrivă, pentr8 cunoaşterea individuală şi ca urmare temporală, ideea se prezintă sub­ forma sPeciei (species), care nu este decât ideea desf'aşura1:ă şi întinsă prin introducerea sa în timp. Prin aceasta specia este obiectivarea ' cea mai imediată it lucrului în sine, adică a vointei de a trăi, Esenta lăuntrică a oricărui animal şi chiar a ,omului are d�ci drept sediu speci� În specie, şi cu siguranţă nu în individ, îşi împlântă rădăcina, pentru a, creşte cu atâta energie şi ardoare, voinţa de a trăi. Individu� dimpotrivă, nu conţine decât conştiinţa im�diată: de aici iluzia prin care el se crede de?sebit de specie şi tot de aici teama sa de inoartc. In raport l 290

I


�hu, Schopenhauer au

individul, voinţa de a trăi se manifestă în foame şi în frica de Iloarte; în raport cu specia, ea se manifesţă în instinctul sexual şi în grija pasionată pentru progenitură. PotriVit acestui fapt, vedem natura, care este ferită de această iluzie a individului, 1<1: fel dţ grijulie faţă de conservarea speciei: pe cât este de indiferentă faţă de dispariţia indivizilor; aceştia nu sunt niciodată pentru ea decât nişte mijloace, pe când conservarea este un scop. De aici decurge un contrast frapant între zgârcenia sa în a avea grijă. de individ şi largheţea sa când este vorba despre specie. Pentru aceasta, într-adevăr, dintr-un singur individ, copac, pE<şte, rac, termită, pot adesea apărea în fiecare an sute de mii de germeni şi mai mult. Fiecare individ, dimpotrivă, primeşte exact atâtea forţe şi organe câte îi . trebuie pentru a-şi menţine existenţa înţr-o acţiune neîntreruptă: de aceea mutilarea sau pierderea forţelor atrage după sine, în general, moartea prin inaniţie. Şi peste tot unde apare ocazia unei posibile economisiri, peste tot unde vreun organ putea la nevoie să fie suprimat, peste tot, chiar în detrimentul ordinii generale, natura s-a dispen.sat de el De aici provine faptul că multe omizi sunt lipsite de ochi: cufundate în întuneric, aceste săi:mane animale se târâie pe dibuite din frunză în fruOză, iar lipsa antenelor le obligă să se ridice, să se legene la stânga şi la dreapta cu trei sferturi din corpul lor, până ce se lovesc de vreun obiect; nu o dată li se întâmplă să treacă pe lângă hrană fără să o întâlnească. Dar aceasta este o consecintă a acelei lex parcin1Oni.ae naturae, al cărei enunţ: natura nihil facit .s�pervacan.eum poate fi completat prin cuvintele: el nihil largitur. - Iată un alt fapt în care putem sesiza aceeaşi tendinţă a naturii: cu cât individul, prin vârsta lui, este mai apt să se reproducă, cu atât mai puternic se manifestă în el acea vis naturae medicalrix, cu atât mai uşor i . se cicatrizează rănile şi se vindecă de . bolii Această putere reparatorie descreşte în acelaşi timp cu capacitatea de reproduceI;e şi ajunge la cel mai scăzut nivel atunci când această capacitate s-a stins, căci . atunci, pentru natură, individul şi-a pierdut orice valoare. Să aruncăm acum încă o privire pe scara succesivă a fiinţelor, cu treptele de conştiinţă care este inseparabilă, de la polip şi până la om; ce vedem? Această minunată piramidă este fără îndoială menţinută într-o mişcare constant osCilatorie de moartea neîncetată a indivizilor, şi totuşi lanţul generaţiei, . în cadrul speciilor, îi oferă mijlocul de a persista de-a lungul infinităţii timpului. De aceea, aşa cum am explicat mai sus, în timp ce obiectivul, specia, apare ca indestructibilă, subiectivul, care este constituit de simpla conştiinţă de sine la aceşti indivizi, pare a fi de cea mai scurtă durată şi sortit unei distrugeri 291


Ll,lmea ca voinţă şi reprezentare J} neîncetate, pentru a ieşi din nou de tot atâtea ori din neant, printr"un pr�. neîaţeles. Dar,' în realiţate, ar trebui să fim miopi ca si:.ne

lăsăm fuşelaţi de aceasta aparenţă şi să nu înţelegem că, dacă însăşi fOTIM duratei" temporale nu se potriveşte decât obiectivului, subiectivul, adică>;�voinţa, \ie şi prezentă în toate, şi împreună cu ea subiectul cunoaşterii, . în care se repetă · subiectivul, nu pot să fie mai putin indestructibile, într-adevăr, persistenţa elementului obiectiv sau e� nu poate fi decât fenomenul exterior al permanenţei elementului subiectiv sau intern, pentru că obiectivul nu poate avea nimic din ceea ce nu i-a dat subiectiwl şi nu · ar putea fi dimpotrivă, prin esenţă �i la orig\fi.e, un obiectiv, un fenomen pentru a deveni apoi în al doilea rând şi din întâmplare un principiu subiectiv, un lucru în sine, o conştiinţă de sine, Căci, în calitate -de manifestare, el presupune în mod evident o forţă care se manifestă, ca fiinţă care există pentru alţii presupune o fiinţă în sine, iar ca obiect, un subiect; dar situaţia inversă nu se poate concepe: peste tot rădăcina lucurilor trebuie să fie situată în ceea ce ele sunt'pentru ele însele, ca urmare în subiectiv, şi nu în obiectiv, adică în ceea ce ele sunt mai întâi pentru alţii, într-o conştiinţă străină. De aceea consideram noi Cartea îl).tâi că adevăratul punct de plecare al unei filosofii este în mod necesar şi prin esenţă punctul de plecare s.u biectiv, adică idealist, aşa cum punctul de plecare opus, punctul de plecare Qbiectiv, duce direct la materialism. - În fond, noi nu suntem decât una cu natura, §i aceasta mai mult decât suntem Obişnuiţi să credem: esenţa ei lăuntrică este voinţa noastră; fenomenul său este reprezentarea noastră. Pentru omul capabil să ajungă la o înţelegere limpede a acestei unităţi de esenţă, nu \la mai exista deosebire între persistenţa lumii exterioare, după ce eI însuşi a murit, şi continuarea propriei s�l:e existenţe după moarte: cele două fenomene îi vor apărea spiritultli �11 ca unul şi acelaşi lucru şi el va râde de iluzia Gare ar putea să. le despartă. Căci a ne da seama de nemurirea fiinţei noastre şi , de identitatea dintre macrocosm şi microcosm este acelaşi lucru. Până una-alta ne putem explica doctrina susţinută aici printr-o experien!ă caracteristică al cărui factor ar fi imaginaţia şi care ar putea fi numită o experienţă metafizică. Să încercăm, într-adevăr, să ne imaginăni. cu claritate timpul, în orice caz destul de puţin îndepărtat, când nil vom mai fi. Ne închipuim că noi înşine am dispărut şi lăsăm lumea să-şi continue existenţa; dar nu vom îl].târzia să . descoperim, spre marea noastră mirare personală, că nu am încetat să existăm pe lume; căci ar însemna să ne reprezentăm lumea fără noi; însă în conştiinţă, datul imediat este eul, eul prin care, ' numai prin el, se reflectă lumea,:, 1(U1 292


Arthur Schopenhauer pentru care, numai pentru el, există lumea. A voi să suprirnăm aq�st centru al oricărei eJ9stenţe, acest germen al oricărei realităţi, lăsând lumea să existe în continuare, ar însemna 'să concepem o idee poate acceptabilă in abstracto, dar în fapt irealizabilă. Efortul depus pentru a ajunge la acest rezultat, încercarea de a gândi secundarul fără .primar, condiţionatul fără condiţie, obicctul susţinut fără susţinător, această incercare dă greş de fiecare dată, aproape ca aceea care constă în a vrea să ne imaginăm un triunghi dreptunghic - echilateral, aparitia şi ' dispariţia materiei şi alte lucruri imposibile de acelaşi gen. În locul obiectului pe care il privim , ceea ce ni se impune atunci .este sim ţământ tll că lumea nu estr. mai puţin în noi decât suntem noi în ea şi că izvom l urid\l'ci realităţii ·�Iă�luieşte în noi înşine. Rezultatul obţinut este acesta: timpul În care n u voi fi va'veni în mod obiectiv; dar în mod subiectiv nil va veni niciodat ă. - Atunci s-ar pline o întrebare: .Până În ce punct crede realmente fieca re . În sufletul lui, Într-un lucru pe care nu poate, la drept vorbind, să şl· 1 rcprezinte în nici un fel? Sau, deoarece această experienţă, pur intelect nală fără îndoială, dar deja făcută în mod mai Ill l l l ! sa l i mai putin r.xpres de frecare, este înso�ită şi de conştiinţa litu lltrică şi profund;! a indestructibiliUiţii fiinţei noastre în sine, moartca însăşi nu este poate în fond pentru noi lucrul cel mai fabulos din lu mc? Profunda convingere că mo q i i îi este imposibil să ne distrugă, această convi ngere pe care fi ecare o poartă În adâncul sufletului, judecând dup[t procesele de conştiintă Întotdeauna inevitabile la ' apropierea ultimulu ( moment, această convingere, spuneam, ţine in foarte mare măsură de conşti inţa naturii noastre primordiale şi veşnice; de aici, temlenii prin care Spinoza exprima acest lucru: sentimus experimurqlle nos aeterno.\' e.l'se. într-adevăr, pentru a se ' crede nepieritor, omul înzestrat cu raţiune trebuie să se creadă flră început, veşnic, pe scurt independent de timp. Dacă, dimpotrivă, se socoteşte a fi o fiinţă ieşită din neant, trebuie să se gândească şi că se va Întoarce în neant; căci să-şi imagineze că o infinitate de timp trebuie să se fi scurs inainte ca el însuşi să fi fost şi apoi o a doua infinitate să înceapă, în cursul căreia el nu va înceta niciodată să fie, constituie o idee monstruoasă. in realitate, fundamentul cel mai solid al veşniciei noastre este vechiul dicton: Ex nihilo nihilfit, et in nihilum nihil potest reverti. Iar in ' legătură cu aceasta, ' Theophrastus Paracelsus (Oper�, Strasbourg, 2603, voI. II, pag. 6) spune cu multă dreptate: "Sufletul meu s-a născut d in ceva; cI nu va cădea deci în neant, deoarece provine din ceva. Aceasta este adevărata explicaţie. Dar pentru cine priveşte 293


Lumea ca 1Ioinţă şi reprezentare 'fiuxHnceputul a.bsolut al oniului, şi moartea trebuie să fie absolut al acestuia; căci ambele sunt ceea ce sunt în acelaşi sens: , ca urmare, nu ne putem crede nemuritori dec�t în măsura în care ne credem increaţi şi în acelaşi sens. Precum. este moartea, la fel este şi naşterea în natura şi în semnificaţia �; este aceeaşi linie descrisă în dooă directii. ,Dacă prima est� o apariţie reală în afara neantului, a dOua va fi şi ea o dispariţie adevărată. Dar, de fapt, veşnicia propriei noastre fiinţe este singurul mijloc de a ',presupune prin, gândire imutabilitatea ei; această imutabilitate nu este deci temporală. Părerea că omul este creat din neant conduce în 'mod necesar la aceea că

�re@.

starşitul

ca

moartea este sfârşitul său absolut. În această privinţă, Vechiul Testament este cu totul consecvent, căci o creaţie luată din neant nu admite o doctrină , a nemuririi. Creştinismul şi Noul Testament conţin o asemenea doctrină pentru că sunt de inspiraţie hindusă şi ca unnare (lucru mai mult decât probabil) de origiIie hindus!, deşi nu provin din India decât prin , intennediul Egiptului . Dar pentru naţia eVreilor, ·pe care ' această înţelepciune a Indiei trebuie să se fi grefat pe pământul promis, , o asemenea Ctoctrină se potriveşte tot atât de puţin pe cât libertatea voiBţei se potriveşte cu teoria creaţiei voinţei sau tot atât de putin pe cât: ,

'

,

Humano capiti cervicem pictor equinam Jungere si veIit. Este rău să nu fii în întregime original şi să nu poţi acţiona în deplină , ' libertate. Brahmanismul şi budismul, dimpotrivă, foarte consecvente cu ele însele, admit pe lângă continuarea existenţei după moarte' o existenţă înaintea naşterii, viaţa pr�zentă fiind destinată să ispăşească greşelile comise atunci: Cele două reli� au avut o idee foarte clară a raportului necesar dintre aceste două aspecte; dovada este ' ' dată de unnătorul pasaj din Istoriafilos�fiej hinduse de Colebrooke, in Transact. of the Asiatic London Sodety, voI. 1, pag. 577: "Against the system of the Bhagavatas, which is but partially heretical, the objectiOD upon which the chief stress is laid bay Vyasa is, that the soul would nat be eternal, if it were a production, and consequently had a beginning""j Deasemenea, citim fu Doctrina hudismului de Upham, la pag. 1 1 0: ,,Dintre toate obiecţiile aduse sistemului prezentat în Bhagavatas, care n este eretic decât în parte, cea căreia'Vyasa îi acordă cea mai mare importanţă este sufletul nu ar fi veşnic dacă ar fi un lucru creat şi dacă ar avea, prin lI�are, inceput,"

294


Arthur Schopenhauer "The lot in hell of impious persons <;:all'd Deitty is the most severe: Ulese are they, who discrediting the evidence of Buddha, adhere to the heretical doctrine, that aH living beings had ţheir beginning in the mother's womb, and will have their end in death"l . Cel care îşi socoteşte existenţa . c a fiind un pur efect al în'tâmplării trebuie să· se teamă, fără îndoială; că o va pierde prin moarte; -cel care ştie, dimpotrivă, chiar dacă numai la modul general, � această existenţă. se bazează pe o necesitate originară, nu va limita la un scurt spaţiu de timp, ci va extinde la toate momentele duratei (ţcţiunea acestei legi necesare care .a produs o operă atât de minunată. Or, pentru a-şi sqcoti existenţa ca necesară, omul trebuie să considere că până În acest moment în care el există s-a scurs dej a un timp infinit Pliri de o infinitate de schimbări şi că totuşi . el există: ·întregul şir al tuturor stărilor posibile a fost deja epuizat, fără ca existenţa sa să fi putUt fi suprimată. Dacă el nu ar fi putut fi vreodată, el nu ar mai fi acum. Căci infinitatea timpului �eja scurs" cu toate fenomenele posibile deja produse, ne asigură necesitatea existenţei a ceea ce există. Fiecâre trebuie deci să se socotească pe sine însuşi ca o fiinţă necesară, adică o fiintă a cărei adevărată . definitie, a cărei definitie adecvată, oricât de puţin s-ar .reuşi formularea �i, ar trebui dej � să atragă după sine existenţa. Tocmai în. această înlănţuire de idei se află realmente .si:hgura dovadă imanentă, adică inclusă în domeniul datelor experienţei; . care poate fi adusă în sprijinul imutabilităţii fiinţei noastre �ate. Existenţa, într-adevăr, îi este inerentă, pentru că ea se dovedeşte a fi îndependentă de toate stările posibile, provocate de lanţul cauzelor: căci aceste stări şi-au aflat dej a realizarea, iar existenţa nmisI:ră :nu ,a fost mai puţin zdruncinată de lovitura lor decât este deviată raza de h,unină care trece prin vârtejul furtunii. Dacă, prin propriile sale fonne, timpul ar putea să ne ducă la o stare de mare fericire; noi am fi atins-o deja mult, căci un număr infinit de secole se întinde în urma noastră. Dar, de' asemenea, dacă el ne-ar putea duce la distrugere, nu am mai exiSta de mult. Din ceea ce suntem acum rezultă, dacă ne· gândim biIi� că suntem în toate timpurile. Căci noi suntem însăşi fiinţa pe-care tU:npli.l a luat-o în sine pentru a-şi umple propriul său vid: de aceea flinlil umple totalitatea timpu lui, prezent, trecut şi · viitor, şi ne este la fel de imposibil să ieşim în afara existenţei, cât şi în afara spaţ�ului. - Dacă j�decăm "În intern soarta cea mai grea o au necredincioşii care pbartli ii�"le de Deitty: ei sunt �ei care, re�pingând credinţa în Buddhu, aderii la doctrina eretică ce susţine că toate fiinţele vii îşi au începutul în siinul mamei lor şi îşi ating sfărşitul Î1l moarte". 295


Lumea ca vointă şi ,ep,ezent(J'� bine lucrurile, este de neconceput ca ceva care există o dată cu toată

puterea realităţii să Jie vreodată, redus la nimic şi să nu mai fie apoi pentru uri timp infinit. De aici provine, la creştini, doctrina învierii

universale, la hinduşi, aceea a creaţiei mereu reînnoite a lumii de către

Bral� a, fără· â maf-"-vorbi de�pre ��g�e ase �ănăt�are ale filoso lo� greCI. - Marele mIster ' al eXIStenţeI ŞI nonexistenţeI noastre, a carw explicare a suscitat aceste dogme şi toate celelalte de acelaşi gen, are drept bază ultimă faptul că aceIaşi lucru care, în mod obiectiv,

constituie o curgere de 'timp infinită, nu este, în mod subiectiv, decât un

Runct, un prezent indivizibil şi care există mereu; dar cine poate să o

. înţeleagă? Kant a expus acest adevăr cu toată limpezimea care poate fi

dorită în nemuritoarea sa teorie despre idealitatea timpului şi unica realitate a lucrului în sine; din aceasta rezultă că esenţa proprie a

omului, a lumii îşi are baza durabilă' şi permanent� în acel Nune stans

mereu

solid,

mereu

imobil

şi

succesiunea

fenomenelor

şi

evenimentelor este o pură consecinţă a concepţiei pe care ne-o facem despre această esenţă prin fonna intuiţiilor noastre, prin timp. Prin

urmare, în loc să spunem oamenilor: "Aţi început prin a vă naşte, dar sunteţi nemuritori", ar trebui să le spunem: "Nu, nu sunteţi neant",

şi

să-i învăţăm să înţeleagă aceste cuvinte în sensul maximei atribuite lui

To rap' DV Ee/. , 1, 43, 6). Şi

Hermes Trism�gistul:

semper) (Stob. ,

ru:t EO''['CXt

(Quod 'enim

esl.

eri!

dacă nici chiar atunci nu reuşim.

dacă sufletul neliniştit îşi face auzită vechea sa tânguire: "Văd toate fiinţele ieşind din neant prin naştere şi revenind În el după un scurt

răgaz; la fel exi stenţa Iţlea, astăzi situată în prezent, nu va mai fi curând decât într-un trecut îndepărtat, iar ' eu nu voi mai fi nimic", atunci

adevăratul răspuns care trebuie dat este acesta: "Nu exişti? Nu ai acest

prezent inestimabil, după care voi toţi, fii ai timpului, tânj iţi cu atâta

în mod real ?

Şi înţelegi tu cum ai aj uns

fi înch}se de moarte?

Existenţa tiinţei tale, după

ardoare, nu îl ocupi tu acym şi

aici? Cunoşti tu atât de bine drumurile care te-au adus aici, încât să

poţi spune că ele îţi vor

distrugerea corpului tău, îţi pare imposibilă şi de neconceput: dar poate

ea să fie mai im posibilă şi mai de neconceput pentru tine decât

existenţa ta actuală şi. calea care te-a adus la ea? De ce să te Îndoieşti că drumurile care îţi erau deschise către prezentul actual nu-ţi vor rămâne

deschise şi pentru orice prezent viitor?"

Dacă aprecieri de acest gen sunt cu siguranţă potrivite pentru a

trezi convingerea că în noi există ceva pe care, moartea nu-I poate

distruge, singurul mijloc de a obţine acest rezultat este acela de a considera că naşterea nu este începu�ul existen �ei noastre. De aici

296


Arthur Schopenhal4er decurge unnătoarea consecinţă: acea pary:e din noi care s-a dovedit a rezista atingerilor morţii nu este propriu-zis individul; creat prin generaţie, purtând în sine caracterele tatălui şi ale mamei, individul se prezintă, de altfel, ca o pură diferenţiere a speciei şi, ca atare, el nu poate fi decât finit. Aşa cum, prin unnare, individul nu păstrează nici o amintire despre existenţa sa dinaintea naşterii, la fel nu poate, după moarte, să păstreze vreo amintire despre existenţa sa prezentă. Or, fiecare om îşi plasează eul în conştiinţă, acest eu îi apare deci ca legat de individualitate, a cărei pierdere atrage după sine pe aceea a tuturot atributelor proprii individului ca atare şi destinate să-l depsebească de

ceilalti . Pennanenţa lui fără individualitate devine ca unnareJ pentru el, imp'Osi bil de deosebit de persistenta celorlalte fiinte şi îşi vede eul său ' disparând. Înainte de a lega p.stfel existenţa sa de identitatea conştiinţei şi, prin aceasta, de a d�ri pentru ea o durată fără sfârşit după moarte, ar trebui să se gândească la faptul că nu se poate obţine în orice caz un asemenea lucru decât cu preţul unui trecut la fel de infinit dinaintea naşterii. Şi cum, într-adevăr, el nu are nici o amintire despre o existenţă anterioară naşterii, şi astfel . conştiinţa nu începe decât o dată cu naşterea, aceasta este privită de. el ca o apariţie a fiinţei sale din afara neantului. Dar atunci el obţine timpul infinit al existenţei sale după moarte cu preţul unui timp la fel de lung dinaintea naşterii, iar după ce face socoteala vede că nu a câştigat nimic. Dimpotrivă, dacă existenţa, de care moartea nu se atinge, este alta decât aceea a conştiinţei

individuale, ea trebuie să fie atunci independentă atât de naştere, cât şi de moarte - şi ca bnnare trebuie să fie la fel de adevărat să se spuna în " comparaţie cu ea: Eu voi- fi mereu şi " EI.ţ am fost mereu": rezultatul " ne dă două infmităţi pentru una. Dar cel mai mare echivoc constă tocmai în cuvântul eu şi, fără a merge mai departe, ne vom da seama de acest lucru, oricât de puţin am mai avea în minte conţinutul celei de a doua Cărţi a noastre ŞI distincţia expusă pe larg atunci dintre latura voliţională şi latura cunoscătoare a fiinţei noastre. După modul în care înţeleg eu acest cuvânt, "eul", pot să spun: "Moartea este sfârşitul meu absolut" sau : "Eu nu sunt decât o parte ·infinit de mică a lumii; la fel, fonna mea personală nu e�e decât o părticică din 1 fiinţa . mea adevărată". Eul, iată care este lucrql dificil pentru conştiinţă, la fel cum în ţesutul retinei tocmai punctul de inserţie a nervului optic este orb, cum substanta creierului este de o completă insensibilitate, cum corpul ' soarelui eSte întunecat şi cum, în sfârşit, ochiul, care vede tot, este incapabil să se vadă pe el însuşi. Facultatea noastră de cunoaştere este in întregime îndreptată în afară, pentru că ea este rezultatul unei energii

29/


Lumea ca voinţă şi repl'ezentare cerebrale produse pentru a , servi numai conservării noastre înşine. precum şi căutării hranei şi prinderif prăzii. Prin aceasta fiecare nq cun� din sine decât individul, aşa cum se prezintă el în percepţia externă: Dacă omul ar putea; dimpotrivă, să-şi dea seama de tot ce ii mai completează natura, el s-ar resemna atunci fără nici o greutate la ide� '- dispariţiei individualităţii sale, ar zfunbi vă$d tenacitatea ataşun.Cntului său la această fotm� şi ar spune: " De ce să mă îngrijorez de pietdarea acestei individualităţi, eu , care port în mine însUmi posibilitatea unor individualităţi fără număr? " El ar vedea că, chiar dacă pen;n.anenţa individualităţii sale nu-i este asigurată, totul este la fel de bine ca şi cum ar avea-o, pentru că poartă în el însuşi o compensaţie pţrfectă a 'acestei pierderi. - Şi, de altfel, nu am putea ţine seama oare şi de �diţia nefericită, de valoarea absolut nulă c;t individualităţii majQritlfii oamenilor? Pe fapt, �i nu pierd nimic, iar ceea ce mai poate avea :in ci vreo valoare eSte elementul wnan universal; şi acestuia i se poate promite o durată veşnică. Da, imobilitatea finită şi. limitarea esenţială a oricărei in�vidualităţi, ca atare, ar 'aj�ge de la sine, tot continuându-se la nesf'arşit, să provoace prin monotonia lor un dezgust atât de profund, încât am prefera să revenim în neant, chiar şi numai pen� a, scăpa de ele! A Susţine nemurirea individualităţii ar însemna, la ' drept ' vorbind, perpetuarea la nesfârşit a unei erori; căci în fond fiecare individualitate nu este decât o eroare particulară, un pas greşit, o iluzie care, ar face mai bine să nu existe, şi de care această existenţă are drept scop să ne îndepărteze. Iar ceea ce confirmă această idee este I faptul că majoritatea oamenilor ,şi chiar toţi oamenii sunt, la drept vorbind, astfel făcuţi încât nu' ar putea fi feiiciţi, în orice ,lume ar fi ei duşi. într-adevăr, dacă o lume ar exclude nevoia şi suferinţa, oamenii ar cădea pradă plictisului, iar dacă plictisul ar fi exclus, ei ar cădea din nou pradă nevoii, chinurilor şi· suferinţelor. Pentru a-I face pe om fericit DU este nicidecum suficient să fie dus într-o lume mai bună; mai trebuie ca în el însuşi să se producă o schimbare radicală care să-Lfacă să nu mai fie ceea c� este şi să devină dimpotrivă ceea ce nu este. Dar pentru aceasta, el trebuie să înceteze a mai fi ' ceea ce este: această condiţie prelabilă este îndeplinită de moarte, a cărei necesitate morală devine dej a de înţeles chiar şi numai diil acest punct de vedere. A fi transplantat într-o altă lwne şi a-şi transfonna întreaga fiin� este în fond unul şi acelaşi. lucru. Tot pe acest fapt se sprijină, fi ultimă analiză, acea dependentă a obiectivului fată de subiectiv, ilustrată de idealisinul din Cartea Întâi; in aceasta co�stă, ca urmare� punctul de legăqn'ă între filosofia transcenctenta1ă şi morală. În aceste ' condiţii, '

298


Arthltr Schopenhauer

trezirea din visul vieţii nu va putea fi explicată decât prin sf'aşierea simultană a întregii sale ' texttIri fundamentale; or, această textură este muşi instrumentul 'său, . intelectul, cu formele sale, prin care trama l'isului ar c.ontinua să se ţeasă la infmit, atât de strâns este legat visul de intelect şi este una cu el. În ce priveşte subiectul care visea,ză, acesta nu in parte la vis şi este singurul care rămâne aşa cum este. În schimb, teama de a vedea că totul se sfârşeşte o dată cu moartea este .Comparabilă cu iluzia omului care, în cursul unui vis, crede numai în existenţa viselor, şi nu în aceea a celui·care visează. - Or, acum, o dată ce moartea a 'Pus capăt unei conştiinţe individuale, ar :fi de dorit ca această Ipmină să se aprindă din nou pentru a continua să strălucească Ia nesfărşit? Conţinutul acestei conştiinţe nu este în mare parte şi chiar aproape întotdeauna decât un ş�voi ' de idei meschine, pământeşti, mărunte şi de nesfărşite griji: de-ar putea să se potolească odată! De aceea anticii aveau dreptate să graveze pe pietrele lor ftuu;rare cuvintele: securitati perpetuae sau bonae quieti. Dacă şi în acest caz, aşa cum s-a întâmplat adeseori, se dorea persistenţa conştiinţei individuale, pentru a lega de ea răsplăţi sau suferinţe ulterioare, nu se umlărea de fapt altceva decât împăcarea virtuţii : cu egoismul. Or, aceste două lucruri sunt inconciliabile pe vecie; ete sunt radical opuse. Dimpotrivă; este justificată convingerea imediată, care se trezeşte în noi la vederea Ul).or acţiuni nobile; că spiritul de iubire care n determină pe unul să-şi cruţe duşmanii; iar pe altul să-şi pună viaţa în pericol pentru interesele unui necunoscut, că acest spirit de caritate- nu va disp�a niciodată şi niciodată nu va fi redus la neant. Răspunsul cel mai bun la problema pennanenţei individului după moarte se găseşte în marea teorie kantiană a idealităţii timpului; mai ales aici, răspunsul se ' dovedeşte a fi fecund şi plin de consecinţe; el înlocuieşte cu o demonstraţie cu totul teoretică dogme care, într-un sens sau . altu1, d�c la absurd şi rezolvă astfel dintr-o dată cea · mai supărătoare dintre tmite problemele metafizice. Început, sfărşit şi durată sunt noţiuni care' nu-şi iau semnificaţia decât numai din timp şi nu au, prin urmare, valoare decât dacă este presupus timpul. Dar ti�pul nu are O· existenţă absolută, el nu este expresia modului de a fi în sine al lucrurilor; el nu este, dimpotrivă, decât forma I cunoaşterii pe care o avem despre existenţa noastră, despre natura noastră, despre aceea a tuturor lucrurilor, şi tocmai de aici provine marea imperfecţiune a acestei cunoaŞteri şi limitarea sa la simplele fenomene. Deci ideile de sÎarşit şi de-persistenţă li se pot aplica numai lor, şi nu lei �eea ce se manifestă în ele, la esenţa adevărată a lucrurilor, în raport cu •

_

299


Lumea ca v(Jintă şi reprezentare

care asemenea noţiuni nu au nici un sens. O altă dovadă a acestu i lucru constă în imposibilitatea de a da un răspuns categoric acestei probleme care arc c,,: punct de plecare aceste noţiuni temporalc, precum şi în obiec ţiile frapante la care este supusă şi care spulbe ră ori ce aserţiune făcută pc această temă Într-un sens sau altul. Fără îndo i ală, s-ar putea susţine că fiinţa noastră în sine persistă după moarte pentru că este greş it să moară; dar la fel de binc se poate susţinc că ca moare pentru că este greşit să continuc să trăiască: în fond, ambele păreri s unt la fe l de adevărate. Astfel, În acest câz, s-ar pu tea institui ceva de genu l llilei antinomii, şi sunt de acord cp accst lucru; însă aCeaSk1. anlillomie s-ar sprij ini pe njştc p ure negaţiI. Subiectului j udecăţii i s-ar nega două predi cate în mod contradictoriu opusc, şi aceasta numai pentru că întreaga categorie a acestor predi cate nu ar fi aplicab il ă subi ectul 4 i . Or, acum, dacă, în loc să fie negate ămândouă odată, sunt negate unul dup ă altul, se -pare că atunci atribut ul contradictoriu cclui care cste negat de . fiecare dată este În acelaşi ti lllp a fi rmat dc auesra î;l" ă aceast a aparenţă nu are altă bază decât ap rop ic rea stabilita între m ări mi incomensurabile: problema, într-adevăr, ne situează pc un t eren care sup rim ă, timpul, şi totuşi nu căutan dccât detemlinări temporale, pe care, prin unnare, este la fel de greşi t să le atribuim sali să le ncgăm subiectu lu i; pe scurt, p roblema este transcenden ta. In acest sens, moartea rămâne un mister. Men�i nerea deosebirii între fenon ' Lll :;i lucrul În :,j ' 1C l l� permite sa afinnăm, dimpotrivă, că dacă ' omu l , i n calitate de fe nomen, este efemer, el nu este totuşi atins în acela:;;i l i lll P in fiinta sa ,.ck: \ 'ărată şi că astfel esenţa·sa este În sine indestructib ila, in pofida eliillinarii ori cawi noţiuni temporale p e care aceasta o comportă şi care înl picdiCă să i se atribuie vreo pennanenţă. Iată-nc aşadar conduşi la i deea uJlei indestructibilităţi 'care nu este totuşi o pe rmanenţă. 0;-. �. !. Cdsta este Q idee care, căpătată pe calea abstracliL.ă rii , se Iasă. poate :;i [c1casă şi III abstracto, dar care, fiind lipsită de spriJinţIl intuiţi e i , va li Întotdeauna lip sită şi de o claritate perfectă. Să a\'em grij ă totuşi să nu UI tăm că Iwi riu am renunţat cu totul, precum Kant , la posib i l i tatea de a cunoaşte lucrul În sine, ci, dup ă păref� noastra, t rebuie să-I căutlm în voin�ă. Departe de noi, într-adevăr, gindul să afi nnăm o cun oa ştGrc absolută şi adecvată a lucrului în sine; am recunQscut mai degrabă că esle imposibil să cunoaştem lD1 luclU în e senţa lui lăuntrică şi absolută. ([lci ime4iat ce cunosc, imediat am o reprezent are: or, aceast,i rep rezentare . pentru a fi a mea, nu poate fi identică cu obiectul cunoscut făcând din fimţa în sine care era el o ftin1ă existentă pentru al ţii, reprczentarea îl 300


Arthur Schopenhauer redă, dimpqtrivă, sub O cu totul altă formă; aşadar, Întotdeauna nu trebuie să vedem în ea decât aparenţa fenomenală a obiectului. Pentru o conştiinţă cunoscătoare, oricare ar fi de altfel natura ei, nu pot exista niciodată decât fenomene. Iar dificultatea nu este înlăturată dacă �biectul cunoaşterii mele este propria mea fiinţă: căci, fiind supusă priVirii conştiinţei cunoscătoare, �a nu mai este deja decât o reflectare a fii�ţei mele, un element diferit de el însuşi şi ca urmare, într-o anumită măsură, deja un fenomen. Astfel, eu ca subiect cunoscător nu găsesc în propria mea fiinţă decât un pur fenomen; dimpotrivă, fiind eu însumi şi în mod imediat această fiinţă, nu mar sunt un subiect cunoscător. Căci cunoaşterea nu este decât o proprietate secundară a fiinţei noastre, un efect al naturii animale a eului nostru; am demonstrat suficient acest lucru în Cartea a doua. Vorbind la modul riguros, nu ne putem niciodată cunoaşte voinţa decât ca fenomen, şi nu în natura sa lăuntrică � absolută, oricare ar fi aceasta. Dar (am arătat şi am .demonstrat p'c ' larg acest aspect în aceeaşi Carte a doua, precum şi în scrierea Despre Voinţa în natură), dacă, pentru a pătrunde în interiorul lucrurilor, lăsăm la o parte datele pur indirecte şi extyrioare, bazându-ne numai pe fenomenul în esenţa căruia putem privi fără intermediar şi din interior, · vom găsi că voinţa este principiul ultim şi incontestabil, centrul şi nu�leul realităţii: vom recunoaşte deci în ea lucrul în sine, pentru că ea nu I!lai are drept fonnă spaţiul; însă ea împrumută forma timpului , şi astfel nu o sesizăm, la drept vorbind, decât in cea mai imediată dintre manifeStările sale şi prin urmare sub rezerva că nu o cunoaştem în mod absolut, complet şi adecvat." Deci tot în acest sens · menţinem aici această noţiune a voinţei drept aceea a lucrului în sine. . . Fără îndoială că omului, În calitate ete fenomen temporal, i se poate aplica noţiunea de sfârşit, iar cunoaşterea empirică ne prezintă în mod deschis moa,rtea ca fiind sfârşitul acestei existenţe temporale. Sfârşitul persoanei este la fel de real pe cât a fc>st începutul său, şi exact în acelaşi sens în care nu eram înainte de naştere nu vom mai fi după moarte. Totuşi, moartea nu poate suprima nimic mai mult decât a creat naşterea; ea nu face deci să dispară ceea ce, la început, a făcut posibilă naşterea. În acest sens natus şi deriatus este o expresie ·frumoasă. Of, ansamblul cunoaşterii empirice nu oferă decât simple fenomene: nunlai atestea sunt deci atinse de accidentele temporale ale naşterii şi morţii; şi nu substanţa care se manifestă în ele, fiinţa în sine. Pentru aceasta, opo�f.ia creată de creier între naştere şi moarte nu există; ea nu mai are nici \Ul sens, nici o semnificaţie. Lucrul în sine rămâne astfella adăpost de stărşitul temporal al' fenomenulUi temporal şi continuă să-şi păstreze 301


Lumea ca vointă şi reprez.entare o aceeaşi existenţă." la care nu se pot aplica noţiunile de început, de durată şi de sfârşit. Dar această esenţă, oricât de departe am merge în căutarea ei, nu este în orice fiinţă creată decât voinţa -sa, lucru valabil şi la om. Conştiinţa, diffipotrivă, constă în cunoaştere; OT cunoaşterea, aşa cum am arătat suficient de mult, ca activitate 'cerebrală, şi ca urmare ca funcţie. organică, aparţine fenomenului, deci sfârşeşte o dată · cu el; numai voinţa, a cărei operă sau mai' curând imagine este corpul, este indestnictibilă. Distincţie riguroasă între voinţă şi cunoaştere, şi odată cu aceasta supremaţia celei dintâi, iată care sunt trăsăturile esenţiale ale filosofiei mele; iată, de asemenea, unde se află cheia acestei contradicţii care se prezintă oricarei conştiinţe, chiar şi celei mai grosolane, între ideea că m·oartea este sfârşitul nostru şi sirnţământul pe care îl avem că suntem totuşi veşnici şi indestructibili, după spusele lui Spinoza: sentimus experimurque nos aeternos esse. Eroarea comisă de toţi filosofii a fost de a plasa în intelect priiicipiui metafizic, indestructibil şi veşnic al omului, pe când el rezidă exclusiv în voinţă, complet deosebită de . intelect şi singura primordială. Intelectul este, aşa cum am demonstrat cu argumente câţ se poate de solide în Cartea a doua. un fenomen 'secundar care îşi are condiţiile existenţei în creier şi ca urmare are acelaşi . început şi acelaşi sfărşit ca şi el. Numai ' voinţa este un centru de condiţii determinante, nucleul central al lumii fenomenelor; ea este jndependentă, ca urmare, de fenomenele acestei huni, print�e care se numără şi timpul, şi astfel indestructibilă. De aceea, o dată cu moartea se pierde şi conştiinţa,..dar nu şi ceea ce producea şi menţihea conŞtiinţa: viaţa se stinge, dar Iară ca o dată cu ea să se stingă şi principiul vieţii, care · se manifestă În ea. Deci · nu este înşelător simţâmântul care îi spune fiecărui om că în el· există un principiu absolutul nepieritor şi indestructibil. Prospeţimea şi chiar vivacitatea amintirilor din timpul cel mai îndepărtat, din frageda noastră copilărie, este o dovadă a existenţei în noi a unui principiu care nu urmează timpului în mişcările sale, ci, . fără a îmbătrâni, subzistă, ferit de schimbare. Dar ceea ce este în sine acest principiu · nepieritor nu s-ar putea explica în mod clar. Nu este con�iinfa şi nici corpul, pe care se sprij ină în mod evident conştiinţa. Este mai curând fondul pe care se sprijină corpul şi conştiinţa împreună ·cu el. Dar ce este aceasta dacă nu căzând sub incidenta conştiintei? tocmai ceea ce se manifestă ca vointă, ' ' În, afara acestei manifestări care este cea mai imediată, noi nu percepem nimic, la drept vorbind, căci cunoaştere'a noastră nu depăşeşte conştiinţa; de aceea, ce poate fi acest princip1u când nu cade 302


Ârthur Schopenhauer sub incidenţa conştiinţei, adică în esenţa lui lăuntrică şi absolută, este o intrebare care rămâne fără răspuns. - În lumea fenomenelor şi graţie formelor sale, timpul şi spaţiul, privite ca principiu al individualităţii, soarta individului uman pare a fi moartea; aceea a neamului - o durată; o viaţă infInită. Dar în lumea

lucrurilor în sine, în această lume independentă de formele amintite mai sus, dispare şi orice diferentă dintre individ şi neam şi ambele nu sunt, tară a le despărţ( nimic, d�cât'unul şi acelaşi lucru. Voinţa de a trăi există în întregul ei în individ, aşa cum există şi în specie, şi astfel permanenţa speciei este imaginea clară a ihdestructibiIităţii individului. Este de o importanţă extremă să înţelegem bine că fiinţa noastră adevărată · este în· afara atingerilor morţii;. dar, cum îriţelege�ea

adevărului se sprijină în întregime pe distincţia între fenomen şi lucrul iD sine, vreau chiar aici să pun în întreaga ei lumină această diferenţă, elucidând-o. prin faptul opus morţii, cel al naşterii fiinţelor însufleţite, prin faptul generaţiei. Acest act, care este învăluit de acelaşi mister ca şi moartea, ne arată cât mai imediat posibil opoziţia fundamentală care există între fenomen şi lucrul în sine, adică între hpnea ca reprezentare şi hunea ca voinţă, precum şi eterogenitatea completă a legilor care guvernează cele două lumi. Actul generaţiei, într-adevăr, ne apare sub un dublu aspect: în primul rând, în ce priveşte conştiinţa internă, al cărui singur obiect" aşa cum am spus de mai multe ori, este voin� C\l toate latUrile sale, apoi, ' în ce ' priveşte conştiinţa externă, altfel ' spus

conştiinţa lumii reprezentării sau a realităţii empirice a lucrurilor. Or, din punctul de vedere al voinţei, adică din punct de vedere lăuntric şi subiectiv, pentru conştiinţa internă, acest · act ne apare ca fiind satisfacerea cea mai imediată şi cea mai perfectă il vointei, adică desfătarea. Din punctul de vedere al reprezentării, dimpotriVă, şi ca urmare din punct de vedere exterior, obiectiv, pentru cenştiinţa externă, acest act nu este 'altceva decât primul fir de urzeală a celei mai artistice ţesături, decât baza acestui organism animal de o complexitate aproape inexprimabilă pe care dezvoltarea ulterioară va fi suficientă pentru a-I face vizibil ochilor noştri uluiţi. Acest organism, a cărui complexitate infmită şi perfecţiune cer, pentru a putea fi apreciate, cunoştinţe , de anatol1lie, nu poate fi înţeles, nu poate fi imaginat, din punctul de vedere al reprezentării, decât ca

un

sistem conceput cu ajutorul

combinaţiilor celor mai ingenioaSe, executat cu o artă şi o precizie eXtreme, ca ' opera cea mai dificilă rezultată din cele mai profunde meditaţii; şi totuşi, din punct de vedere al voinţei, conştiinţa noastră lăuntrică ne ar",1ă în creaţia acestui oţganism rezultatul unui act care /

303


Lumea ca voinţă şi reprezentar� este tocmai opusul oricărei reflecţii, efectul unui impuls orb şi impetuos, al unei senzaţii de infinită voluptate. Această opaziţie

aminteşte Îndeaproape contrastul frapant semnalat mai ' sus, pe dţ parte, între absoluta uşurinţă a naturii de a-şi realiza operele

o

şi

nepăsarea nemărginită care îi corespunde, cu care ea le Iasă pradi

distrugerii, şi, pe de altă parte, ingeniozitatea şi gândirea incalculabile folosite la construirea aceloraşi opere, care ne fac să cr�dem că naturii i-a fost enorm de greu să le ducă la bun sfârşit şi că ea qlani fest..'i multă grijă pentru conservarea lor, în timp ce noi vedem tacmai contrariul

Aceste consideraţii, la drept vorbind pUlin obişnuite, ne-au permis să

facem o apropiere prin cel mai neaşteptat dintre contraste între cele două fa�ete eterogene ale lumii şi să le cupri ndcm cu vederea pe amândouă odată într-o clipită: acum trebuie să ne menpnem pe această poziţie, pentru ' a ne convinge de completa imposibilitate de a aplica legile fenomenelor sap ale lumii ca reprezentare la lumea voinţei sau a

lucrurilor în sine. Vom înţelege atunci mai bine că, în domeniul reprezentării, adică în lumea fenOl:nenelor, asistăm când la o apariţie in afara cadrului neailtului, când la o distrugere absolută a fiinţei născute.

iar de cealaltă parte, dimpotrivă, în dolllcniui lucrului în sine, avem în faţa noastră o existenţă căreia nu-i putem aplica, fără a le goli de

întregul lor sens, noţiunile de naştere şi de moarte. Căci, revenind la punctul iniţial, unde, prin mijlocirea canştiinţei lăuntrice, fenomenul şi lucrul în sine se întâlneau, mai adineaori parcă atinsesem cu degetul

adevărul că acestea sunt două mărimi absalut incomensurabile şi că întregul mod de a fi al uneia, cu toate legile fundamentale care o guvernează, trecut celeilalte nu înseanmă nimic, înseamnă chiar mai puţin decât nimic. Această din 'urm� consideraţie, cred, nu va fi înţeleasă bine decât de puţini oameni, iar toţi cei care nu o vor înţelege

o vor găsi supărătoare şi chiar şocantă; dar acest lucru nu va constitui niciodată pentru mine , un motiv de a neglija ceea ce poate servi ia lămurirea ideii mele principale,

La începutul acestui capitol am explicat originea puternicul'ui

ataşament faţă de , viaţă 'sau mai curând a fricii noastre de moarte; această frică nu provine nicidecum din cunoaştere, căci atunci ea ar

rezulta din valoarea admisă ca adevărată a vieţii, ci îşi trage seva direct din voinţă, provine din natura primordială a voinţei, ' a stării în care,

lipsită de orice cunoaştere, această voinţă nu este decât o oarbă dorinţă de a trăi. Ceea ce ne atrage în viaţă este înclinaţia cu tatul iluzorie către voluptate; şi, de asemenea, frica, cu siguranţă tot atât de i1uzorie, . d� moa,rte este aceea care ne face să rănlânem în ea, Cele două tendinţe

304


Arthur Schopenhauer

iau naştere dIrect din voinţă, care . în sine este lipsită de once cunoaştere. . Dacă omul nu ar fi, dimpotrivă, decât o fiinţă cunoscătoare, moartea nu ar trebui atunci să-i fie doar indiferentă, ci ' să-i fie chiar binevenită. Or (consideraţiile la care am ajuns ne SPW1 acest lucru), elementul atins de moarte este numai conştiin,ţa cunoscătoare; voinţa dimpotrivă, în calitate de luctu în sine, în calitate de fundamept al tuturor fenomenelor individuale, este independentă de tot ce se sprij ină pe detenninările temporale şi ca urmare es.te nepieritoare. Erorl.urile sale pentru a exista, pentru a se manifesta şi a produce astfel lumea îşi ating întotdeaun� scopul: fenomenul o însoţeşte aşa cum umbra u nnează corpul şi nu este decât forma vizibilă a fiinţei sale. Şi dacă În noi înşine ea se teme totuşi de moarte, aceasta se intâmplă deoarece cunoaşterea nu-i arată aici pr opria sa existenţă decât in fenomenul individual, din care ia naştere pentru ea iluzia că intr-adevăr dispare o dată cu el, aproape la fel cum imaginea mea pare să dispară o dată cu oglinda în �are .se reflectă, dacă aceasta este spartă: contrar acestei aspiraţi i oarbe către existenţă, care constituie natura sa originară, faptul morFi o umple de groază. De aici rezultă că singurul element al fiinţei noastre care este capabil să se teamă de moarte şi singuru l care es� pătruns de această teamă, voinţa, nu este atins de moarte: elementu l pe care ea îl atinge, dimpotrivă, şi care dispare cu adevărat este cel pe care natura sa ÎI face incapabil de teamă, ca şi, în general, de voliţie sau de emoţie, şi tocmai prin aceasta indiferent faţă de existenţă sau nonexistenţă: este subiectul pur al cunoaşterii , intelcctul, care există în întregul lui în raporturile sale cu lumea reprezentării, altfel spus cu lumea obiectivă, al cărei· corelativ este şi a cărei existenţă este în fond una cu a sa. De aceea, c!liar şi atUnci când conştiinţa individuală nu supravieţuieşte morţii, ceea ce supravieţuieşte este această parte din noi care este singura care se l uptă cu ea însăşi, voinţa. Prin aceasta se explică şi faptul contradictoriu că filosofii, din punctul de vedere al cunoaşterii, au găsit întotdeauna motivele cele mai juste pentru a demonstra caracterul inofensiv al morFi, iar teama de moarte nu este totuşi diminuată de nici unul dintre ' acestG., motive; aceasta, tocmai pentru că îşi are rădăcinile nu în cunoaştere, ci numai în voinţă. De asemenea, pentru că numai voinţa, şi nu intelectul, este elementul indestructibil al · fiinţei noasţre, toate religiile şi toate filosofiile apreciază în cel mai Înalt grad şi pentru totdeauna numai virtuţile voinţei sau ale sufletului, şi nu ·acelea ale intclectul �i sau spiritu lui.


Lumea CII voinţă şi reprezentare încă O remarcă ce poate servi la lămurirea acestor cercetări. Voinţa, care constituie fiinţa noastră în sine, este de natură simplă: ea se mărgineşte să vrea şi nu cunoaşte. Subiectul cunoaşterii, dimpotrivă, este un fenomen secundar, născut din obiectivarea vointei; este centrul sensibilităţii sistemuluI nervos, este un fel de focar în �e converg toate razele de activitate ale tuturor părţilor creierului. EI trebuie deci- să dispară o dată cu creierul. El rezi6ă în conştiinţă, singurul element capabil să cunoască; aşezat vizavi de voinţă, ca spectatorul care o priveşte, . el nu o cunoaşte, deşi este născut din ea, decât ca un lucru diferit de el însuşi şi străin; el nu are astfel decât o cunoaştere empirică, temporală, fragmentară a ei, cunoaşterea emoţiilor actelor sale succesive, el nu-i află hotărâri le decât a posteriori şi pe o cale adesea foarte indirectă. Prin aceasta se explică faptul că propria noastră fiinţă este pentru noi, adică, mai bine zis, pentru intelectul nostru, o adeVărată enigmă, iar individul se -consideră ca născut de puţin timp şi pieritor, deşi esenţa sa adevărată este indepelldentă de timp şi ca urmare veşnică. -

Or, dacă voinţa nu cunoaşte, in\lers, nici intelectul, sau subiect al cunoaşterii, singură şi- unică parte cunoscătoare din noi, nu este vreodată capabil să vrea. În sprijinul acestui fapt putem aduce dovezi

cu totul fizice; aşa cum am arătat în Cartea a doua, după Bichat, diversele emoţii zdruncină direct toate părţile organismului şi îi tulbură funcţiile; munai creierul nu este afectat de ele decât foarte direct, adică tocmai ca urmare a acestor perturbaţii prime (De.\pre viaţă şi despre moarte, art. 6, § 2). Or, de aici rezultă că, subiectul cunoaşterii, privit în sine şi ca atare, nu poate lua parte la nidUc şi nu poate fi interesat de nimic, ci priveşt� cu indiferenţă. existenţa s�u . non existenţa fiecărui lucru şi chiar ale propriului său individ. Incapabil de interes, de ce ar fi deci nemuritor? El sîarşeşte o dată cu manifestarea temporală a voinţei, adică o dată cu individul, aşa cum se născuse o dată cu ea. Ca o lanternă pe care o stingem după ce ea şi-'a îndeplinit datoria pe care o avea. Intelectul, ca şi lumea intuifiei care nu există decât numai în el, esţe un pur fenomen; dar faptul că ambele sunt de natură finită nu atinge cu nimic realitatea al căror fenomen �unt. Intelectul este o funcţie a sistemului nervos cerebral; or, ' .u:est sistem, ca şi restul corpului, este voinţa obiec'tivată. Ca unnare; intelectul se sprijină pe viaţa corporală a organismului, iar acest organism se sprijină la rândul său pe voinţă. Deci, corpul orgânic poate fi considerat, Într-un anume sens, ca veriga intermediară dintre voinţă şi intelect; şi totuşi el nu este, la drept vorbind; decât voinţa care se prezintă în spaţiu contemplaţiei intelectului . . Naşterea şi moartea sunt reînnoirea constmtă a conştiinţei 306


�Ârthur Schopenhauer ş

I acestei voinţe . a cărei natură nu comportă nici început, nici sfârşit i . care este, singura substanţă a existenţei (dar fiecare reînnoire de aceSt i

fel aduce cu sine o nouă posibilitate · de negare a vofuţei de a trăi). Conştiinţa este viaţa subiectului cunoaşterii, sau a creierului, iar

' moartea este capătul acestei vieţi. De aici rezultă: �nştiinţa este 'Susceptibilă de sfărşit, mereu nouă, mereu gata să reînceapl 'şi să

r

renască. Numai voinţa persistă; dar de asemenea numai ea are interes

să persiste, pentru că ea .este voinţa de a trăi. Subiectul cunoscător nu are în sine interes pentIJl nimic; totuşi în eu cele două tendinte se unesc.

- În orice individ însufletit, vointa şi-a dobândit un intel . ct a cărui lumină o ghidează în unnărirea scopurilor sale. Şi, să o spunem în ,

.

trecere, este posibil ca frica de moarte să provină în parte din faptul că

vointei îi vine greu să' se despartă de acest intelect care i-a fost sortit ' prin cursul natural al lucrurilor, de acest ghid şi de acest paznic fără de / care ea ştie că ar fi oarbă şi dezannată. În sfărşit, de această explicaţie este legată şi experienţa morală de

zi cu zi care ne învaţă să vedem în voinţa unică realitatea, iar în obie�tele voinţei, dimpotrivă, fonne dependente de cunoaştere, ' pure fenomene, simplă spumă, simplu fum, asemănător cu, vinul pe care îl toarnă Mefisto în beciul lui Auerbach; la fiecar� plăcere sensibilă putem spune şi hoi: "Mi se părea totuşi că beam vin. " Groaza de moarte se b azează. în cea mai mare măsură p e această aparenţă iluzorie' că eul va dispărea, în timp ce .]umea va continua să l trăiască. Dar adevărat este mai degmbă 'contrariul: lumea diSpare; iar substanţa lăuntrică a eului, suportul şi creatorul acestui subiect a cărui reprezentare constituia- întreaga existenţă a lumii, persistă. O dată' cu creierul dispare şi intelectul şi o dată cu intelectul lumea obiectivă care nu eSte decât simpla reprezentare a acestuia. Dacă în alte creiere continuă, după, la fel 'ca ,şi înainte, să trăiască şi să licărească o lume asemănătoare, este un lucru care nu contează. în raport cu intelectul care di�pare. - Aşadar,. dacă adevărata realitate nu ar fi în voinţă, dacă existenţa morală DU ar fi aceea care se întinde până dincolo de moarte, atunci, din moment ce intelectul moare luând cu sine lumea pe care o crease, existenţa lucrurilor nu armai fi nimic altceva decât un şir infinit de vise sumbre şi scurte, fără nici o legătură între ele: căci persistenţa naturii lipsite de cunoaştere con� numai în repreZentarea temporală a naturii cunoscătoare. Care ar fi de�i atunci singura realitate din acest Întreg univers? Un spirit al lumii care, neavând nici o dorinţă şi nici un scop, nu ar visa decât numai vise sumbre şi c·opleşitoare.

307


Lumea ca vointă şi reprezentare

lndiyiduL� .,pradă. ango4t,ido{ morţii ne oferă o p rivelişte care ar fi chiar demnă de râs: stăpânul lumilor,

adevărat stranie şi

.

cu cel

care umple totu] cu fiinţa sa, cel care conferă el singur existenţă la tot

ce există, îşi pierde curajul şi se teme că piere, că se prăbuşeşte în

prăpastia neantului veşnic - pe când în realitate totul este plin de' el, şi

nu există loc în care el să nu fie, nu există fiinţa în care el să nu trăiască; căci nu existenţa îl duce pe el, ci el este suportul existenţei. Ş i

totuşi · el este a c

care, în individul cuprins de frică d e moarte, se

ziei provocate de principium individuationis,

îrigrozeşte, sub povara 1

că existenţa sa este mărginită la aceea a fiinţei care moar� în acest

moment : această iluzie face parte din visul apăsător în care el s-a

de a trăi. Dar muribundului i s-ar putea "Încetezi să fii ceva �e ai fi făcut mai bine să nu fii niciodată. "

cufundat în calitate de vointă spune:

Atâta timp cât nu

apare nici

o negare a acestei voinţe, partea din

noi înşine cruţată de moarte este nucleul, gennenul unei cu totul

existenţe,

nou individ admi raţie, începe

în care se regăseşte un

nevinovat, încât, cuprins de

altei de

atât de recent, atât

să mediteze asupra lui

însuşi . De aici provine înclinaţia tinerilor generoşi spre entuziasm şi

reverie în chiar timpul în care această conştiinţă tocmai a ajuns la ,

deplina ei dezvoltare. Ceea ce este somnul pentru indivi d, este moartea

pentru voinţă în calitate

de lucru în

sine. Ea nu s-ar resemn a să urmeze,

de-a lungul unei întregi etemităţi, aceleaşi chinuri şi aceleaşi suferin�c fără

nici . \Kl

avantaj

veritabil,

dacă

ar

păstra

amintirea

şi

individuali tatea. Ea le părăseşte; ea trece prin Lete şi, readusă la viaţă

de către somnul morţii, înzestrată cu un alt instinct; ea apare sub forma

uneipoi fiinţe, "o lumină nouă o cheamă către ţărmuri noi i . In calitate de voibţă de a trăi care se afirmă, omul îşi are rădăcina "

existenţei

sale

în

specie.

Moartea

este

astfel

pierderea

unei

individualităţi şi dobândirea unei indi vidualităţi noi; pentru om este deci

o schimb are de individualitate operată sub conducerea exclusivă a propriei sale voinţe. Căci numai în această voinţă rezidă forţa eternă

capabilă să producă ex isten ţa sa şi eul său, dar incapabilă totuşi, având'

în vedere natura acestui eu, să-I menţină în această existenţă. Moartea este într-adevăr dezminţirea pe care esenţa (essentia) fiecărei fiinţe o

primeşte pentru pretenţiile sale li exi sten ţă (existentia) ; este aceasta o i lustrare

limpede a unei

individuală :

contradicţii

cuprinse în orice

Căci orice jii'}ţă care se naşte este vrednică să piară.

existen

ţă


r4rlhur Schopenhauer Totuşi, aceeaşi forţă, adică voinţa, domină un număr infinit de

existenţe asemănătoare cu eul lor, toate sortite la rândul lor să fie la fel

de zadarnice şi la fel de trecătoare. Or, deoarece fiecare eu are conştiinţa sa separată, în raport cu o asemenea conştiinţă un munăr infinit de eu nu diferă de unul singur. Din acest punct de vedere,

semnificaţia cuvintelor aevum, atWV, aplicându-se în acelaşi timp şi duratei individuale a vieţii, şi infInităţii timpului, nu pare a fi un pur

fapt al întâmplări i : ca ne lasă să Întrezărim. deşi printr-o ceaţă încă

destul de deasă, identitatea ultimă şi absol ută dintre cele două lucru ri :

şi atunci, ce diferenţă mai există cu adevărat între. faptUl că eu nu e�ist decât în timpul duratci \'iC�ti mele şi acela că trăiesc un timp infinifl Este

adevărat. nu putem

a existat înainte

să ne reprezentăm tot ce

fără să recurgem iJ noţiuni de t i m p şi totuşi asemc n ea noţiuni ar t rebu i .

fie exclu se pe n tru totdeauna aco l o unde este vorba

despre lucm ri

În

sine. Dar din cauza l i 'Tli tcior imu<l o i l e ale i nt elect1 \ l l l i nosl m. c! nu

poate părăsi aceast:'i. larmă, care este prima,

cea mai imediatfl d intre

toate reprezentările sale. pent m a opera apoi fără ea. lată-ne aşadar ajunşi, la drept yorbincl. !a un reI de fllctempsihoză, dar cu importanta

deOsebire că metempsi hoza n oast ra atinge n u .sufletul

(\jIuXll ) În

întregime, adică fi i n ţa cunosc[ltoare, ci numai voinţa, ccea ce Înlătură

atâtea prostii legate de doctrina tran sm igrariei sufletelor, La această rezervă se adaugă c onş ti i n �a că fonna timpului nu intervine aici decât

ca adaptare inevitabilă la natura limitată a intelectului nostru. Dacă tinem seama de faptul că (vedeti explicatia acestuia în c ap .

�racterul,

adică voinţa,

este

�lOştenit

de la tată,

'

iar

XLIII)

intelectul, '

dimpotrivă, este moştenit de la mamă, atunci se Încadrează foarte bine

În teoria noastră ideea că în momentul morţii voinţa

umană, în mod

individual şi în sinc, se desparte de intelectul primit de la mama sa chiar

de la naştere; confornlă aşadar �u natura sa şi cu modificările pe care

aceasta le-a suferit, condusă de cursul necesar al iucrurilor, întotdeauna

În concordanţă cu natura sa, ea primeşte atunci printr-o nouă naştere

un nou intelect şi fonnează împreună cu acest intelect o fiinţă care nu

are nici o am intire despre o existenţă anterioară, deoarece intelectul,

singurul capabil să aibă memorie, este p�ea muritoare sau fornla, iar

voinţa este elementul veşn ic sau substanţa eului nostru: de unde rezultă

că denumirea de regenerare (palingeneză) se potriveşte mai bine acestei

doctrine decât aceea efe metempsihoză. Aceste renaşteri permanente

�nStituie aşadar

şirul

de vise de viaţă ale

unei

voinţe în sine

indestructibilă până in niorn entul În care, instruită şi perfecţionată de


Lumea ca voinţa şrrepreZelltare cunoştinţe atât de întinse, atât de diverse şi dobândite de ea în mod succesiv sub fonne noi, în siarşit se distruge ea însăşi. Cu această teorie concordă şi doctrina proprie şi, ca să spunem aşa, ezoterică a budismului, aşa cum ne-au Îacut-o cunoscută ultimele cercetări. Budismul propovăduieşte, într-adevăr, nu metempsihoza, ci o regenerare cu · totul deosebită, fo:ftdat:ă pe o oază morală, pe care o dezvoltă . şi o prezintă cu o . mare profunzime. Vă puteţi convinge de acest lucru citind eXpunerea foarte demnă de atenţie şi' de stimă pe care i-o face Spence Hardy în Manual of Buddhism, pag. 394 - 3 96 (c( pag. 429, 440 şi 445 din aceeaşi carte) sau confirmările pe care le prezintă Taylor fu Prabodh Chandro Daya, Londra, 1 8 12, pag. 35, Sangermano în Burmese empire, pag. 6, precum şi Asiat. Researches, ' vol. VI, pag. 1 79, şi vol. IX, pag. 256. Foarte utilul Ma;1Ual al budismului al germanului Koppen conţine şi el noţiuni exacte asupra acestui subiect. Totuşi, pentru marea masă a budiştilor, această doctrină este prea subtilă; tocmai de aceea li se propovăduieşte metempsihoza, ,ca un echivalent mai uşor de înţeles . . De altfel, nu · putem să nu remarcăm că există chiar şi motive empirice care susţin o regenerare de acest gen. Efectiv; există o legătură între naşterea nou-veniţilor în viaţă şi · moartea celor care o părăsesc; această legătură se manifestă prin marea.. fecunditate a speciei umane care apare după epidemii distrugătoare. Când, în secolul al XIV -lea, ciuma a depopulat cea mai mare parte a Lumii vechi, s-a produs apoi o fecunditate extraordinară în cadrul speciei umane, iar naşterile de gemeni au fost foarte numeroase; în plus, fapt dintre cele mai stranii, nici unul dintre copiii născuţi atunci nu a avut dentiţia completă: natura, obligată sa. cheltiliască eforturi uriaşe, a economisit astfel unele detalii. Faptul este relaltat de F. Sehnurrer în Cronica epldemii/or, 1 825. De asemenea, Casper (Desprţ durata probabilă a vie,tii oemneşti, 1 835) confirmă principiul că, la o populaţie dată, influenţa cea mai . decisivă asupra duratei vieţii şi a morta1ităţii ţine efe numărul naşterilor, care merge întotdeauna în pas cu mortalitatea; de aceea, oriunde şi oricând, cazurile de deces şi naşterile cresc şi scad în aceeaşi proporţie, lucru pe care el îl dovedeşte fără putinţă de tăgadă printr-o mulţime de exemple luate din diferite· ţări şi din diferitele lor provincii. Şi totuşi nu e posibil să existe o legătură cauzaJă fizică între o moaJte prematură pentru mine şi fecunditatea unui . pat conjugal străin, sau in�ers. în' acest · caz deci, fără nici o îndoială şi cu toată evidenţa posibilă, ideea metafizică apare ca principiu imediat de explicaţie a faptului fizic. Fiecare individ Dou-născut intră, este adevărat, foarte 310


proaspăt şi foart.e vesel în noua sa existenţă şi se bucură de ea ca de un etar, însă nu există şi nici nu poate exista dar făcut în mod gratuit. Proaspăta sa existenţă este plătită cu bătrâneţea şi moartea unei fiinţe epuizate care a pierit, însă care conţinea germenul indestructibil din care a ieşit fiinţa cea nouă: cele două existenţe sunt unul .şi" acelaşi lIcru. Dacă am reuşi să arătăm podul care duce de la una la cealaltă ar msemna că am reuşit să găsim rezolvarea unei mari enigme. Adevărul exprimat aici nu a fost niciodată În întregime necunoscut, . > fără totuşi să fie vreodată adus la sensul său real şi exact, lucru pe care n permite numai teoria noastră asupra esentei superioare şi metafizice a ' voinţei, a naturii secundare şi pur organic� a intelectului. Într-adevăr, • W im doctrina metempsihozei Înto.tdeauna răspândită pe Pământ, din tUnpurile cele mai vechi şi cele mai nobile ale omenirii, ca o credinţă a marii majorităţi a oamenilor şi chiar, la drept vorbind, ca teorie a tuturor religiilor, cu excepţia iudaismului şi a celor două religii care au . provenit din el; totuşi, expresia cea mai subtilă şi cea mai aproape de adevăr a acestei doctrine o întâlnim, aşa cum am şpus deja, în budism. Creştinii se consolează cu speranţa că se vor revedea într-o altă lume, � unde se vor regăsi într-o completă: individualitate, unde se vor recunoaşte imediat; pentru celelalte religii, dimpotrivă, această recunoaştere începe să se opereze încă de pe <tcum, deşi incognito: adţcă, în ciclul naşterilor şi în virtutea metempsihozei sau a regenerării, persoanele care sunt astăzi in relatie intimă sau în ' contact cu noi vor renaşte în acelaşi timp cu noi "în timpul viitoar�i naşteri'" şi vor· fi faţă de noi în raporturi identice sau cel putin analoage şi vor avea . sentimente asemănătoare celor de astăzi, indiferent de natura lor, prietenoasă ' . sau duşmănoasă. (vezi, de exemplu, Spence Hâ.rdy, Manual of Buddhism. pag. 1 62) Fără îndoială, recunoaşterea se limitează aici la un' presentiment neclar, la o amintire care, incapabilă să devină o conştiinţă precisă, ne trimite într-un timp infInit de îndepartat - exceptându-l totuşi pe Buddha, care are privilegiul de a-şi cunoaşte cu precizie propriile sale' naşteri anterioare şi acelea ale celorlalţi, aşa cum scrie în Iatakas. - Dar da,că, efectiv, În momente deosebit de favorabile, reu�im să sesizăm dintr-o privire pur obiectivă acţiunile şi tertipurile oamenilor în realitate, atunci ni ' se impune I convingerea intuitivă că nu numai în sensul ideilor (platoniciene) conduita noastră nu Încetează niciodată să fie şi să rămână aceeaşi, ci şi că . generatia prezentă, În adevărata sa esentă, este în mod complet şi substanţiai la fel cu aceea care a precedat.:b în existenţă. În ce constă deci această esenţă? Aceasta este 1ptrebarea care se pune, iar răspunsul .

311

.


"

Lumea ca voinţă şi reprezentaTI!

--

pe care i-l dă teoria mea este CW10SCUt. Ne putelJl explica apariţia în · spiritul nostru a sus-numitei convingeri intuitive printr-o intermitenţă momentană Cţilfe a survenit în activitatea acestor două lentile care măresc lucrurile, timpul şi spaţiul. - Despre universalitatea credin�ei în metempsihoză, Obry ne spune cu dreptate, în excelenta sa Garte Despre Nirvana ihdiană, pagina 1 3 : "Această veche credinţă a făcut înconjurul lumii şi era atât de răspândită în antichitatea timpurie, încât un doct anglican a considerat-o fără tată, fără mamă şi fără genealogie. (Ths Bumet, în Beausobre, l�toria maniheismului, II, pag. 3 9 1 ) De.Hi prezentată în Vede, ca în toate cărţile sfinte ale Indiei,- metempsihoZ3 este, o ştie toată lumea, centrul brahmanismului şi budismului şi stăpâneşte şi astăzi întreaga ronă a Asiei încă necucerită de islamisIIL adică mai mult de jumătate din neamul omenesc, fiind credinta cea mai ' solidă şi a cărei influenţă practică are o putere inimaginabilă: Ea era şi un element al credinţei egiptene (Herodot, II; 1 23); Orfeu, Pitagora şi . Platon au împrumutat-o de 1a egipteni cu entuziasm, iar pitagoreicii mai mult decât ceilalţi au susţinut-o Cll tărie. Că era învăţată şi in mi sterele gre�ilor reiese incontestabil din cartea ,a noua a Legilor lui Platon (pag. 3 8 şi 42, Ed. Bip). Nemesius (De naf. hom. , c. II) chiar spune: KOlVll I1EV oux nuvw; EAAllVE�, al 'tllV \vUXllV u8uva:tov uno<!>llYO flEVot, 'tllV flE'tEVO'Wflu't(001V 8ow u'tt � o uO't (Communiter igitur of)'1nes Graeci, qui animam i'mmortCrJem atatuerunt, eam de uno corpore in a/iud tramferri censuerunt). Şi Edda, mai ales în Voluspa., profesează metempsihoza. Ea nu era rp.ai puţin baza religiei dniizilor (Coesar, De bello Gal/. , VI; A. Pictet, Misterul barzilor din insula britanică, 1 856). Mai mult, o secta mahomedană din Hindustan. bohr.al1ii, asupra cărora Colebrooke, în Asiat. Res. , voI. VII, pag. 3 3 6 şi urm., face o relatare detaliată, admite metempsihoza şi se abpne prin urmare să consume carne de orice fel, ca aliment. Chiar şi la americani şi la populaţiile neg�e, chiar şi la austral ieni, se găsesc unne ale acestei credinţe, dacă e să dăm crezare descrierii precise făcute de ziarul englez Times (29 ianuarie 1 84 1 ) despre exec.uţia a doi sălbatici australieni condamnaţi pentru incendiere şi crimă. Iată pasajul: "Cel mai tânăr dintre cei doi mergea la moarte cu un suflet dârz şi hotărât, plin, după cât se părea, de ideea răzbunării: căci din singura expresie inteligibilă pe care o folosea reieşca că se va naşte din nou sub fonna unui «voinic alb» şi tocmai această convingere îi inspira atâta fermitate." De asemenea, într-o carte a lui Ungewitter, A u.\'Iralta, 1 863 , se povesteşte că papuaşii din Noua Olandă îi considerau pe albi drept propriii lor părinţi, deja reveniţi pe Pământ. Din toate cele de maî su s rczll.!tă cum 312


.-trthur Schopenhauer

credinţa în metempsihoză se prezintă ca fiind convingerea naturală a omului, de îndată ce, fără nici o părere preconcepută, el începe să reflecteze puţin. Deci această credinţă, şi nu cele trei pretinse idci kantiene despre raţiune, este un principiu filosofic natural al raţiunii umane şi provenit din propriile sale forme; iar acolo unde lipseşte, acest lucru se datorează faptului că a fost înlocuită de doctrine religioase diferite şi pozitive. Am remarcat de asemenea cu ce limpezime imediată străluceşte ea în 'ochii spiritului celui care aude pentru prima dată vorbindu-se despre ea. Este suficient să vedem cu câtă seriozitate Lessing însuşi îi ia apărarea în ultimele şapte paragrafe din Educaţia omenirii. Licht�nberg spune şi el în Autobiografia sa: "Nu pot să scap de ideea că eram mort înainte de a mă naşte." Însuşi Hume, acest cmpirist exagerat, spune în tratatul său sceptic despre nemurire, pag. 23 : "The metempsychosis is therefore the only system of this kind that philosophy can hearken tO. , ,1 Această doctrină, răspândită la tot neamul omenesc şi la fel de evidentă atât pentru înţelept, cât şi pentru mulţime, intâlneşte un obstacol În iudaism şi în cele două religii care au provenit din acesta, cu teoria lor despre creaţia absolută, Iăsându-i apoi omului chinuitoarea sarcină de a lega de aceasta credinţa intr-o permanenţă \-'eşnică a fiintei sale a parte post. Este/adevărat că, prin foc şi sabie, ' ele au reuşit să alunge din' Europa şi dintr-o parte a Asiei această credinţă primitivă şi consolatoare a omenirii: ră.niâne de văzut pentru cât timp! Nu este mai puţin adevărat că acest S\lcces a fost obţinut nu Iară greutate: istoria începuturilor Bisericii atestă acest lucru; cea mai mare parte dintre eretici, de exemplu' simoniştii, bazilidienii, \'3.lentinienii, rriarcioniţii, gnosticii şi maniheiştii, erau legaţi de această veche credinţă. Chiar şi evreii au încuviinţat-o în parte, după mărturiile aduse de Tertulian şi Iustin (în Dialogurile sale). Talmudul povesteşte că sufletul lui Abel a trecut în trupul lui Set, apoi în cel al lui Moise.. Mai mult, pasajul din Biblie, Matei, XVI, 1 3 - 1 5 , nu ' capătă un sens raţional decât În ipoteza dogmei despre metempsihoză. Ideea este prezentă şi în Evanghelia lui L�ca (IX, 1 8-20), adăugându-se on ,

"Metempsihoza .este prin aceasta singurul si stem de acest gen căruia filosofia îi poate a,corda atenţie." Acest tratat postum se află în lucrarea Essays of micide and the imfflorlality of the soul, by late Dav. Hume, Basel, 1799, sold by James Decker. Această reeditare de la Basel a salvat astfel de la pieire aceste două opere ale unuia dintre cei mai mari gânditori Jii scriitori englezi pe care, în patria sa, influenţa dominantă a unui bigotism stupid şi dintre cele mai demne de dispreţ, autoritatea unei preoţimi atotputernice şi obraznice l-au interzis, spre ruşinea veşnică a Anglieil În ce priveşte cele două subiecte enunţate, acestea sunt cercetări lipsite de orice patimă şi luminate de o rece raţiune.

313


Lumea ca voinţă şi reprezentare

1tpotl>T\'tT\� 'tt� 'tOV apxatfiJV avEO'tT\, sugerând ' astfel evreilor presupunerea Că un vechi profet ar putea să fi renăscut în carne şi oase: dar din moment ce ei îl ştiau în monnânt de şapte sute de ani şi devenit de mult pulbere aceasta ar' fi .o absurditate e�dentă Transmigrafia, sufletelor şi ispăşirea tuturor greşelilor comise într-o viaţă anterioară.a. fost 1n1ocuită de creştinism cu dogma pă<;atului origin!1f, adică ispăşirea" greşelii comise de altcineva. . Cele. două doctrine identifică, ' şi aceasla· într-O inienţie morală, omul de CJ,Stăzi . cu · acela care a existat niai înainte: transmigraţia .Sufletelor o face printr-o asimilare imediată, iar dogma păcatului originar.prinţr-o apropiere indirectă. Moartea este marea lecţie ' pe care cursul lucrurilor o impune v.oinţei de a irăi şi mai ales egoismului care este un element esenţial al aCflsteia; .o putem socoti drept o pedeapsă a existeQţei noastrel .• Estt ruptura duJeroasă a nOdului pe care generaţia l-a fomiat cu voluptalc.l este distrugerea vi.olentă, prin pătrunderea qnei forţe externe, a greşelii" fundamentale a vieţii noastre: este marea deziluzie. Noi suntem în fo04 ceva ce nu ar trebui să fie; de aceea încetări1. să mai existăm. Trăsătura proprie egoismului eonstă, în' ce-I priveşte pe om, în a' limita oricz realitate la prOpria.sa persoană imaginându-şi că ea ar exista numai ia această 'persoană, nu şi în celelalte Moarteâ îl dezarnăgeşte, suprimând �st.6 persoană: atunci esenţa .omului, v.oinţa sa, mi va mai exista de! acum decât în alţi indivizi; intelectW său, dimpotrivă, el însuşi pur' fenomen până atunci, adică parte integrantă a lumii ca reprezentare • simplă·formă a lumii "exterioare, va continua să subziste tocmai în fiin1a reprezentativă a lucrurilor �rivită ca atare şi astfel în singura existen1i, a lumii exterioa"re dinainte. Intregul său"eu nu mai trăieşte deci..de acUDI' decât în ceea ce el .considerase până acum a fi non-eul, căci orice' diferenţă între extern şi intern dispare, Ne amintim că omul cel mai b_ este acela care face cât mai puţină diferenţă între el. însuşi şi ceilalp. i care nu îi consideră pe aceştia ca fiind non-eul absolut, în timp ce: pentru omul rău această' diferentă este mare şi chiar absolută oi toate . acestea fiind lucruri pe care le-am expus în memoriul meu despre Fundamentul moralei. Tocmai în funcţie de \această diferenţă se determină, potrivit celor spuse mai sus, măsura în care moartea poate fi privită ca dispariţia omului. Dat 'dacă poniim de la principiul Cil diferenţa este cu totul exterioară mie, că în mine' ea nu există decât· prin . spa,ţiu, că nu se -sprijină decât pe.fenomen, flră· a avea bază în lucrul în sine, că astfel ea nu este în mOd absolut reală, "atunci nu vpm mai vedea ,

.

.

,

.

,

"

-

aceea

Moartea splUle: Tu eşţi produsul Unui act care ar fi trebuit să nu fie; de ' trebuie să mori pentru 8-1 face să dispară.

314


Anhur Schopenhauer în pierderea inpividualităţii proprii decât pierderea unui fenomen şi ca urmare o pierdere aparentă. Oricâtă reruitate ar · pute", avea această diferenţă în conştiinţa empirică,. din punct de vedere metafizic, cele două fraze: "Eu pier, dar 'lumea rămâne" şi "Lumea piere, dar eu . rămân" nu sunt în fond cu adevărat distmcte. ' Şi în mod deosebit moartea este marea ocazie de a nu mai fi eul: . În timpul Vieţii, fericit cel care ştie să pro� atunci de acest lucru! voip.ţa omului nu are libertate: conduita sa se bazează întotdeauna pe caracterul său · invariabil, legat de lanţul motivelor; . guvernată de necesitate. Or, fiecare poartă în sine amiIrtirea multor acţiuni care îl fac să fie nemulţumit de el însuşi. Chiar dacă existenţa sa s-ar prelungi la infinit, fu virtutea caractenilui du invariabil, el nu ar înceta niciodată să .acţioneze în acelaşi fel. De aCeea trebuie să Înceteze să fie ce este, pentru a putea ieşi diri germenul fiinţei sale sub o fonnă .nouă şi difeQtă. Moartea desface .deci . aceste legături; voinţa redev.ine. liberă; căci libertatea reziell în esse, . şi nu în opera';: FinditUr nodus cordis dissolvuntur omnes dtibitt;ztiones, ejusque opera evanescunt este o maximă . foarte celebră cIiD Vede, pe care .o repetă la nesÎa.rşit toţi vediştiil. Moartea este momentul eliberării unei mdiVidualităţi înguste şi uniforme, care, departe de a constitui substanţa lăuntrică a fiinţei noastre, reprezintă mai �. . Ul\' fel . •: deDaturare a acesteia: libertatea adevărată şi primordială reapare în . inomentul m . care, în sensul indicat, poate fi · privită ca o restitutio in integrum. . De aici provine,,,se pare, acea expresie de pace şi linişte care se vede pe faţa majorităţii morţilor. În general, moartea oricărui om de bine este blândă şi liniştit\; dar a in� fhră ,repulsie, a muri cu bucurie este privilegiul omului reserimat, al celui care renUJ:!.ţă la, yoinţa de a trăi şi o reneagă: căci Di.qnai el doreşte o moar.te realâ.; şi nU' I)umai aparentă; ·ca urmare, el nu simte nici nevoia, nici dorinţa vreunei permanenţe a persoanei sale. El părăseşte ară nici Q. greutate existenţa pe câre o CWloaştem; noi considerăm neant � ce o înlocuieşte pentru că tocmai existenţa noastră, comparată cu cealaltă, nu este decât un neant. . Credinţa budistă numeşte această existenţă nirvana, adi� extincţie.2 pag.

Sancara, De theologumenis Vedanticorum. ed. F.-H.-H. WindiscIunann, 37. Oupnekhat, voI. 1, pag. 387 şi pag. 78; Colebrooke's MiscellanJ!ous essays,

voI. 1, pag. 363. . . . . ' . Cuvântului ni",ana i s-au atribuit etimologii diferite. După Colel:>rooke (Transact. of th� Roy. Asiat. Soc. vol.I, pag 566), el provine din wa, a sufla (suflu ca acela al vântului); precedat !le negaţia nir, el înseamnă astfel: .,absenţa vântului", iar ca adjectiv: · "stins". - De asemenea, Obry, inDespre ni",a1M indiaM, spune, la pag. 3: ,,în sanscrită, �i",anam inseamnă literal: extincţie, asemenea aceleia a unui foc." 2

315


Vhlţa speciei În capitolul precedent am reamintit că I deIle (platoniciene) dife rite l or categorii de fi iliţ .. c· 0iccti \are ack:-:: " cl : t: a ·\ ·:� i !l�ei de a trăi, se prczintă in conştii nţa individuaiă. legată de forma t i m p u l u i, ca specii, altfel spus ca seria de i nd i v i zi succesivi şi identici u n i ţi prin lanţul generaţiei şi că astfel specia este ideea (n80<;, .\pectes) extinsă şi dizolvată în timp. În consecinţă, esenţa lăuntrică a fiecărei fiinţe vii rezidă în primul rând în specia sa, iar aceasta totuşi nu există la rândul său d e cât În indivizi. Fără Îndoială că numai În indi\'id voinţa aj unge la conştiinţa de sine, .şi astfel ea nu arc cunoa�tcrc 11llcdiată despre sine decât aceea a individu l u i ; totuşi conştiinţa, prezentă În adâncul nostru, că specia estc obieetivarea reală a fiinţei sale apelfC În faptul că interescle speciei . ca specie. adică raporturile sexuale, procreaţia şi liltrc[inc!-ca p rogeniturii sak. capă.tă, în ochii i n di\"idu lui, o importanţă ;;i un interes mai mari dectit orice. De aici, mtu! ia an imale, cu violfmţa ;;a at;ll de; bi!1� eksc risă de Bnrlacl1 (Fizio!, J,s.:ic. \ (J ! 1 , § § 247, 257), de .l.ici grij a şi capriciiic om u l u i in alegerea ec!Li : de-al doilea individ care lrebuie să-i servească la satisfacerea instinctului sex ual, de aici uneori exaltarea acestui instinct pilna IJ drag ost ea pasionata, pentru a cărei examinare voi consacra un cap i tol special; tOl de aici, în sîarşit, afecţiunea nemărginită a părin pl or pentm progcn itura lor. . .

Asiatic JOI/mal, voI. XXiV, [Jag. 7 � :i , ddei."dJ"dl\il cllv;Înt este: .,nerawana", wana, viaţă; tk unue senslL! ue (lJiihiiatio. - În eartea Eastem Mon a ch ism pag. 25, Spenc e Hardy Slls\ ine că "ninl'<IIw" derivă din wana, d orinţe - După

din nera, fără, şi ,

vinovale, eu m:ga\i;, Jllr.

-

J-J . :'i chmiil, ; Il �r�clucere� �,l istllria mOflgulilor urientali, Sl;

pag. 307, spune eă sanscrilul lliJWOIJa

Iraducea in l i mha mongolilor printr-o frază

Ldre În�eamnă: ,.ie :;; i t din nelcricirc" . Sl l:;!r.J:; IlciCri c ; ;'J j "

-

După cursurile aceluiaşi

savant ţinute la Academia din Pdersllllrg. J,iJW{/fJ(l este con tnlpartida lui "sansara" ,

care esle lumea rena:;; lerilor COnI iJUle, a rom1c!or variabi le,

li

fenomenelor,

a

il

p o ll c l o r şi

naşterii,

a

a d o r i n l e l or , a iluziei simţurilor şi bătr[ine\ i i , a bolii şi a morţii. - În

C I.1 cele""te cuvinte sanscrite, capălă fonna Nieb,U! şi se trad uce prin " dispari ţie col1lpl dii". ( Vezi San&ennano,

l imb a binnaneză, cuvântul nirwalla, prin analogic

J)cscription of the Bllmlese empi /'c , tnmsl. hy Tand',-, ].:0111;(, I S33, ediţie d in I II 1 9 scriam şi eU Nicban pentru efI atunci IIll intonnaţii incomplete tiIrni711te de binnani.

316

aveulII

§27)

In prima

despre budism decât


Arthur Schopenhauer

În adăugirile

la Cartea a doua, am comparat voinţa cu rădăcina, iar

intelectul cu vârful copacului: lucru foarte exact din punct de vedere

intern sau psihologic. Dar din punct de vedere f(Xtem sau fiziologic, organele genitale sunt rădăcina, iar capul - vârful copacului. Fără

îndoială că organele de nutriţie sunt nu organele genitale, ci vilozităţile intestinale: şi totuşi nu aceste vilozităţi; ci organele genitale sunt

rădăcina; căci rprin ele se leagă i�dividul 'de specie, de unde îşi trage rădăcina. Fizic, el este într-adevăr un produs al speciei; m�zic, este

o imagine mai mult sau mai puţin perfectă a ideii care, în forma timpului, se 'manifestă ca specie.

În

consecinţă,

din raportul mentionat, cea mai mare vitalitate, ca şi slăbirea creierului şi a organelor genitale sunt fapte simultane şi conexe. Instinctul sexual poate fi privit ea activitatea interioară a copacului (specia) pe care începe să se dezvolte viaţa individului, asemenea unei frunze care este hrănită de copac şi contribuie la hrănirea acestuia: de aici provin forţa. acestui instinct şi rădăcinile · adânci pe care le are în natura noastră. ' A castra un individ este ca ' şi cum ar fi retezat ' de pe copacul speciei, pe care el îrunugureşte, şi ar fi lăsat să se , usuce odată despărţit de el; ca şi cum spiritlH i-ar fi condamnat la decrepitudine şi forţele fizice la pieire. - Şi· alte fapte confirmă aceste apr�cieri. După activitatea îndeplinită în slujba speciei, adică a fecundaţiei, la orice airimal se produce o epuizare, o relaxare momentană a tuturor forţelor şi chiar, la majoritat�a insectelor, o moarte aproape imediată, ceea ce il făcea pc Celsus să spună: seminis emissio est partis anirrlae jactura. La om, extincţia forţei generatoare anunţă că individul se îndreaptă de acum spre moarte; folosirea exagerată a acestei forţe scurtează viaţa la orice vârstă: abstinenţa, dimpotrivă, sporeşte toate forţele, şi mai ales forţa musculară, ceea ce o făcea să constituie o parte integrantă a pregătirii atleţilor greci; această abstinenţă prelungeşte chiar şi viaţa insectelor până în primăvara următoare: iată tot atâtea dovezi ale faptului că viaţa individului nu este în fond decât un împrumut luat de la specie şi că orice forţă vitală nu este, ca să �unem aşa, decât o forţă specifică 'zăgăzuită între ' formele individului. Iar întreaga explicaţi� , constă în' faptul că substratul metafizic al vieţii se manifestă imediat în specie şi numai prin intermediul speciei în individ. De aceea hinduşii, care, în ' Lingam şi în loni, cinstesc simbolul speciei şi al nemuririi legate de specie, văd în acestea şi un fel de contrapartidă a morţii şi fac din ele tocmai atributele divinităţii care reprezintă moartea, atributele lui ' Şiva. Dar lăsând la,o parte orice mit şi orice simbol, trebuie să arătăm că violenta instinctului sexual, puternica ardoare şi profunda seriozitate pe -

31 7


Lumea ca voinţă şi ,

reprezenta1

care orice animal şi omul le dovedesc.pentru a: servi interesele acestuia atestă că, prin funcţia destinată să�l îndeplinească, animalul aparţine de, ceea ce este centrul propriu şi superior al fIinţei sale adevărate, adică (fel specie; 'toate celelalte funcţii şi organe, dimpotrivă, nu servesc în mod! imediat , decât individului, a cărui existenţă, în ultimă analiză, nu esti: decât secundară. Acest instinţ!, un fel de rezumat al fiin}ei animale îD întregime, mai este, prin violtnţa lui, şi expresia în noi a conştiinţei ci: individul nu este făcut să dureze şi prin aceasta că el trebuie să-şi punl toate speranţele în conservarea speciei, centru şi sălaş' al exi stenţei saIC ,

adevărate. � Să ne imaginăm acum, pentru a înţelege mai, b ine, un animal în rut şi în actul generaţiei:. El dovedeşte o seriozitate şi o ardoare pe care nu , le-am cunoscut niciodată înainte. Ce se petrece deci în el? - Ştie el oare că trebuie să moară şi că din actul înfăptuit de el în acest moment trebuie să se nască , UD- individ nou, dar complet asemănător lui p destinat să l înlocuiască? - El nu ştie nimic din, toate acestea, fiind incapabil de reflecţie; dar pentru perpetuarea speciei sale el are aceeaşi grijă pasionată ca şi cum ar şti totul� căci el are conştiiriţa de a voi si trăiască şi de a exista şi prin actul generaţiei şi expriniă tocmai cel mal înalt grad al acestei voinţe. Iată tot ce se produce attmci în conştiinţa sa.: Şi nici nu trebuie mai' mult ipentru a asigirra permanenta fiinţel� tocmai pentru că voinţa este rădăcirni. iar cunoaşterea d sim'" ramură accidentală, De aici �provine şi faptul că voinţa se poa� li� dacă e cazul de ajutorul cunoaşterii, şi de îndată ce în origil!alitatea • primordială este determinată, din acel moment această voinţă se VI obi ectiva de la sine în lumea reprezentării. Or, dacă aceaStă-!onnă animală determinată, aşa cum ne-am imagiIiat-o noi, este ceea: ce aspiră la viaţă şi la existenţă, ea vrea aCeastă viaţă şi aceasta existenţă nu la modul general" ci realizate în această formă precisă. De aceea vedenia formei sale într-QI1 individ femelă din specia sa excită voinţa animalului la actul generaţiei. Privită din afar� , şi sub aparenţa timpului, această voinţă proprie lui apare ca una dintre acele ' forme a.nin:).ale menţinute de-a lungul unui timp infinit prin înlocuirea neîncetat repetată' a unui individ . cu altul, adică prin acţiunea alternantă a generaţiei şi morţii care nu par să fie, din acest punct de vedere, decât pulsaţiile acestei forme (tb€(X., nbo<;, species) cu o durată veşnică. Le putem compara cu forţele de atracţie şi de respingere, al căror antagonism constituie. materia. Ceea ce am semnalat la animal este valabil şi pentru om: căci dacă, la el, actul generaţiei � însoţit de o cunoaştere absolută -a cauzei sale fmale, departe totuşi de a fi condus de această cunoaştere, ci ..

-

318


Arthur Schopenhauer

/

A

provine în mod imediat din voinţa de a trăi, al cărei concentrat este. In consecinţă, trebuie considerat a face parte dintre acţiunile instinctive. Că�, în marufestarea instinctelor sale legate de . menţinerea corpului propriu, animalul este condus la fel de -puţin de cunoaşterea scopului de atins ca şi în cazul generaţiei: şi de această dată voinţa se manifestă fără a recurge la intet:Venţia cunoaşterii, de care, în ambele situaţii, nu se foloseşte decât pentru amănunte. Genera�a este într-un fel cel mai minunant dintre instinct.;1e a.nisţice şi cel· a cărui operă este . cea mai surprinzătoare. . Aceste consideraţii ne explică de ce apetitul sexual are un caracter foarte diferit de. toate celelalte: el nu este numai cel mai puternic dintre el�, el este chiar în' mod specific de natură mai puternică decât oricare altul . . EI este peste tot în mod tacit presupus, ca inevitabil şi necesar şi nu este, precum celelalte dorinţe, o problemă de gust şi de dispoziţie: căci el este dorinţa care aIcătuie,şte însăşi esenţa omului. Nici un motiv care i se opune nu este destul de solid pentru a se lăuda cu victorie sigură. El este pentru noi problema prmcipa1ă într-o măsură atât de mare .încât, dacă suntem Qpligaţi să renunţăm la satisfacerea lui, nu găsim compensare în nici o altă plăcere şi, pentru a-l potoli, animalul şi omul sunt în stare să .înfrunte toate . peticolele, toate obstacolele. O expresie simplistă a acestui simţământ natural e�, pe uşa împodobită cu un falus a ,unui lupanar din Pompei, inscripţia cunoscută: Hi'c habitat felicitas, ilaivitate faţă de cel care intra; sarcasm ironic la adresa celui care ieşea, iar in sine o remarcă amuzantă şi U'moristică. .,. Dimpotrivă, o expresie gravă şi demnă. a puterii infInite a instinctului generator o găsim în inscripţia gravată de Osiris (după Theo din Smirna, De musica, cap. XLVII) pe o coloană pe care o copsacra zeilor veşnici: "cerului, . soarelui, .lunii, p�ântQlui, nopţii, zilei şi tatălui a tot ce este şi ce va fi, lui Eros"; de. asemenea şi în frumoasa apostrofă plin care Lucretiu îşi începe poemul: iEneadum genetrix, hQminum divomque voluptaz, Alma Venus etc. (De rerum natura) La toate acestea corespunde rolul important pe care îl j(,)acă raporturile sexuale -în lumea umană, unde ele sunt; la drept vorbind, centrul invizibil al tuturor actelor şi al tuturor faptelor, care apare din toate părţile de sub vălul cu care se, încearcă a-l ' acoperi. Instinctul sexlial este cauză a războiului şi scop al păcii; el este . baza ţuturor acţiunilor serioase, obiectul tu�or glumelor, izvorul inepuizabil al 319


Lumea ca voinţă şi reprezentare vorbelor , de spirit, cheia tuturor aluziilor, explicaţia tuturor gesturilor mute; a tuturor propoziţiilor nerostite, a tuturor privirilor aruncate pe ascuns, gândul şi aspiraţia zilnică a tânărului şi

adesea

şi

a bătrânului,

ideea fixă care acapareaZă tot timpul celui impudic şi imaginea care i

se impune neîncetat , spiritului omului

cast;

el este întotdeauna un

subiect de batjocură gata pregătit, tocmai pentru că este în fond lucrul cel mai serios din lume. Ceea ce este picant şi amuzant

la această

lume

este faptul că problema principală a tuturor oamenilor este tratată pe ascuns şi este înIaşurată

în

mod ostentativ în cea mai· mare ignorantă acest instin,ct e

posibilă. însă în realitate, vedem în orice moment că

aşază de la sine, ca stăpân adevărat şi ereditar a] lumii, prin numai

plenitudinea puterii sale, pe tronul său secular şi aruncă de acolo priviri

dispreţuitoare, amestecate cu râsete, asupra măsurilor care se, iau

pentru a-I pune în lanţuri, pentru a-I ' închide, pentru

a-l

îngrădi

cel

puţin şi, acolo un,de este posibil, pentru a-I sugruma cu totul sau a-l supune în orice caz în aşa fel încât Să nu poată ieşi la lumină decât ca o

problemă secundară şi in întregime subordonată, - Toate aceste fapte

concordă cu ideea că instinctul sexual este substanţa voinţei de a trăi,

că el reprezintă astfel concentratul 'ei; tocmai de aceea am numit eu

organele genitale sediu al voinţei. Da, o putem spune; omul este un

instinct sexual care s-a materializat; naşterea sa este . un act ' de

copulaţie, dorinţa dorinţelor sale este un act de copula ţie şi numai acest instinct leagă şi perpetuează ansamblul fenomenelor sale. Fără îndoială,

voinţa de a trăi se manifestă mai întâi ca acţiune pentru conservarea individului; dar aceasta nu este decât o treaptă spre acţiunea pentru

conservarea speciei, acţiune cu atât mai puternică cu cât viaţa speciei o

depăşeşte pe aceea a individului

în

durată, în întindere şi în

valoare.

Prin aceasţa,' inStinctul sexual este manifestarea cea mai perfectă a

voinţei de a trăi; el este tiparul ei cel mai clar exprimat, i(J.r această idee

concordă cu aceea că el este germenul indivizilor, cea mai puternică dorinţă a omUlui obişnuit. • Tot aici este locul potrivit pentru o observaţie fizologică bine venită

pentru a face puţină luniină asupra teoriei fundamentale expuse de mine în Cartea a doua. Instinctul sexual, după cum

mai puternică dintre pasiuni, pofta ' poftelor,

am văzut, este cea

concentratul întregii

noastre vointe şi, ' ca urmare, orice satisfacere a acestui instinct care , .

răspunde exact dorÎ)1ţei individului, adică şi dorinţei îndreptate 'către un individ determinat, este un fel de culme şi pisc al fericirii. sale, scopul

uhim al acţiunilor sale naturale: atingându-l, el crede că a reuşit totul,

ratându-l, crede că a ratat totul. De asemenea, în c,Orelaţie fiziologică

320


Arthur Schopenhauer . cu cele de mai sus, găsim în voinţa obiectivă, adică în organismul

uman, spenna ca fiind secreţia secreţiilor, chintesenţa tuturor sucuri_l produsul ultim al tuturor funcţiilor organice şi avem în aceasta o nouă dovadă a faptuiui că trupul nu este altceva decât obiectivarea voinţei, adică voinţa însăşi sub fonna reprezentării.

. I

De procreaţie este legată conservarea progeniturii, iar de instinctul

sexual dragostea părinte.asdi, elemente care perpetuează viata speciei. ' În consecinţă, afec ţiunea animaiului pentru progenitura sa are; ca şi· instinctul sexual, o putere cu mult superioară celei a eforturilor

îndreptate spre simpla conservare a individului.

Dovadă

este faptul că

animale dintre cele mai paşnice sunt gata pentru progenitura lor să se

arunce, punându-şi viaţa în pericol, chiar şi în lupta cea mai inegală şi că, la aproape toate speciile animale, femela, pentru a-şi apăra puii, se

expune tuturor pericolelor şi în foarte multe cazuri merge chiar la o moarte sigură. La om, această dragoste instinctivă a părintilor îşi află

un ghid şi o reglementare în raţiune, adică în ·reflecţie; uneo i el găseşte

în aceasta un obstacol care, pentru firile rele, poate merge până la

ignorarea completă a acestui instinct: de aceea efectele în starea lor cea mai pură le putem observa la animale.

În

sine el nu este totuşi mai

puţin puternic la om, şi aicil îl vedem, în anumite cazuri, depăşind iubirea de sine şi ajungând până la sacrificiul vieţii indivi duale.

exemplu,

ziarele franceze relatau nu de mult

De

la Chabars, in

departanlentul Lot, un tată şi-a luat viaţa pentru ca bâiatul

său,

constrâns să efectueze servicilil militar, să devină fiul mai mare al unei

vădu"e beneficiind astfel de dispensă iunie

1 843).

(Galignani ',\' Me,\;senger din 22

Totuşi, la animale, incapabile de reflecţie, instinctul

matern se manifestă direct şi fără alterare, ca unnare cu deplină

claritate şi în toată for�a lui. În fond, la animal el este expresia conştiinţei că fiinţa sa adevărată rezidă în mod mai direct în specie prin

puii lui. Aici aşadar, ca şi în cazul instinctului sexual, voinţa de a trăi devine într-o anumită măsură transcendentă. deoarece îşi extinde I

conştiinţa, inerentă individului, dincolo de acest individ, până la specie .

. Pentru a nu

da

numai o idee abstractă a acestei a doua manifestări a.

vieţii speciei, ci să o prezenL.'im spiritului cititorului în întreaga ei măreţie şi în întreaga ei realitate, voi da câteva exemple ale puterii infinite a instirictului matern.

Urnlărită, vidra de mare îşi ia puiul şi se scufundă cu el: când

revine la suprafaţă pentru a respira, îl acoperă cu trupul ei şi, în timp

, ce cI fuge, ea se expune săgeţilor vânătorului. - Balena tânără nu este i UclSă decât pentru a-i atrage mama, care vine repede în ajutorul ei şi

l


Lumell �a voinţă şi reprezentant i8te'ori o părăseşte, atâta timp cât mai trăieşte, chiar dacă este atinsă de mai multe harpoane (Scoreby, Jurnalul unei călătorii de pescuit ' halene, tradus din engleză de Kries, pag. 1 96). - În apropiere de cele trei insule ale regalităţii �in Noua Zeelandă trăiesc .'nişte foci de dimensiuni colosale, numite elefanţi de mare (phoca prohoscidea). Ele Înoată în grup bine -organizat în jurul insulei şi se hrănesc cu peşte; dar sub ,!-pă ele au câţiva duşmani, necunoscuţi pentru noi . şi înspăimântători, care le provoacă adesea răni groaznice; de aceea, mersul în grup ilnpune o tactică specială. Femelele nasc pe ţănn; în timpul alăptatului care urmează, de-a lungul a şapte-opt săptămâni, toţi masculii fac în jurul lor un cerc închis, p�ntru a le împi�dica să cedeze foamei şi să ajungă la mare; dacă ele încearcă să facă acest lucru, masc4lii . se opun, muşcâRdu-le. Astfel postesc împreună timp de şapte-opt săptămâni şi slăbesc mult, toate acestea pentru a nu-şi lăsa puii să se expună primejdiilor mării, înainte de a fi în stare să înoate bine şi de a respecta tactica stabilită, pe care le-o vor arăta mai târziu cei mari, împingându-i şi muşcându-i. (Freycinet, CăLătorie pe meleagurile australe, 1826) În plus, vedem . aici cum afecţiunea părinţilor, cu totul asemănătoare prin aceasta cu acţiunea energică a vdinţei (vezi cap. XIX, 6), dezvoltă şi sporeşte inteligenţa. - Gâştele sălbatice, pitl-!1icile şi multe alte păsări fug cu mare larmă chiar de sub picioarele vânătoului, când îl simt că se apropie de cuib, şi zboară în jurul lui, ca şi cum aripile le-ar fi paralizate, pentru a-i distrage atenţia de la progenitura lor asupra lor. Ciocârlia încearcă să îndepărteze câinele de cuibul . ei, expunându-se ea însăşi. La fel, ciutele şi căprioarele îl atrag să le urmărească pe ele, pentru a-I împiedica să ajungă la puii lor. - Au fost văzute rânduneie intrând în case în flăcări, pentru a-şi salva puii sau a pieri împreună cu ei. La Delft, într-un puternic incendiu, o barză s-a lăsat să ardă în cuibul ei pentru a nu-şi părăsi- puii prea slabi şi incapabili încă' să zboare. (Hadr. Junius, Descriptio Hollandiae). Cocoşul sălbatic şi becaţa se lasă prinşi în c.uibul lor în timp ce clocesc. Muscarul (muscicapa tyrannus) îşi apără cuibul cu un curaj nemaivăzut şi luptă chiar şi cu vulturul. O furnică tăiată în două se ocupa 'încă, prin jumătatea ei anterioară, să-şi pună ouăle la loc sigur. O căţea, .căreia i-a fost deschis pântecul pentru a i se scoate puii, se târâia muribunckl lângă ei, îi alinta şi nu a început să geamă· puternic decât atunci �ând aceştia i-au fost luaţi. (Burdac� Fiziologia ca ştiinţă experimentală, voI. II şi III) -

322


CAPITOLUL XLIII Ereditatea calitătilor ,

Combinându-se în actul generaţiei, gennenii · aduşi de părinţi reproduc nu numai particularităţile speciei, ci şi pe cele ale indivizilor; este ceea ce, in privinţa calităţilor corporale (obiective, externe), ne arată experienţa ele zi cu zi şi lucru care a fost spus nu de azi de ieri,. fiind recunoscut demult: Naturre sequitur semina quisque sure.

Catul

Este valabil oare acest pnnclpm şi pentru calităţile spirituale (subiective, interne), iar acestea la rândul lor sunt 'oare şi ele o moştenire lăsată de părinţi copiilor? Este o întrebare care a fost pusă adesea. şi la care aproape întotdeauna, în general, s-a răspuns afinnativ. Dar există o problemă şi mai dificilă: este posibil să distingem în acest amestec ce vine de la tata şi ce vine de la mama şi să vedem , astfel proporţia de .moştenire spiritu3.Iă pe care . o avem de la fiecare dintre părinţii noştri? Să privim: acum această problemă în lumina principiului nostru fundamental că voinţa este fiinţa, în sine, esenţa şi rădăcina omului, iar intelectul, dimpotrivă, elementul secundar şi întâmplător, accidentul acestei substanţe': înainte de a fi consultat experienţa, vom considera atunci cel puţin ca fapt verosimil că, în generaţie, tatăl, în calitate de sexus potior şi' de principiu creator, dă baza, rădăcina noii vieţi, adică voinţa, iar mama, în calitate de sexus seqUior şţ principiu destinat numai să conceapă, dă elementul secundar, intelectul. Astfel, .omul ar mo�ni de la tatăl său calităţile m�rale, caracterul, înclinaţiile, sufletul, iar de la mama sa, dimpotrivă, inteligenţa, cu nivelul, natura şi direcţia pe care aceasta le comportă. Această ipoteză îşi găseşte o ' .confinnare reală în practică, în afară de cazul în care în loc să fie determinată după un tabeI de experiente ca în fizică, această verificare 'rezuItă în parte din observaţii îndel�gate şi numeroase, racute cu o grij ă deosebită, şi în parte din mărturii istorice.

313


Lumea ca voinţă şi reprezentare . Experienţa personală are superioritatea certitudinii complete şi a şi chiar depăşeşte� . E ., 11:&

.,CemPenSeaZă,

�ashq •

dezavantajul legat de mica întindere a sferei sale �i de caracterul. individual al exemplelor pe care le .oferă. Pentru ca fiecare să Înţeleagă bine lucrurile, îi- recomand să recurgă în primul rând la ea. ,Fiecare să

înceapă prin a se analiza pe sine însuşi, prin a-şi mărturisi înclinaţiile şi pasiunile, defectele de caracter şi slăbiciunile, viciile, precum şi me!itele şi virtuţile, dacă le are; dacă apoi se gândeştc la tatăl s�u , prin

comparaţie,

ne�reşit

va

recunoaşte în el aceste trăsături de caracter în

ansarnblul lor. In comparaţie cu mama,

dimpotrivă,

se va dovedi adesea

un caracter cu totul diferit, iar o concordanţă morală cu ea va fi un fapt dintre cele mai rare,

care

nu se

va

întâlni decât în cazul cu totul

particular al unei potriviri între caracterele părinţilor. Să presupunem că omul îşi analizează trăsăturile privind irascibilitatea sau răbdarea; zgârcenia sau prodigalitatea, înclinaţia către desfrâu, către beţie, către jocurile de noroc, inseosibilitatea sau bunătatea, sinceritatea sau ipocrizia, orgoliul sau bunăvoinţa, curajul sau laşitatea, înclinaţia spre înţelegere sau mania de

a

se certa, spiritul de conciliere sau ranchiuna

etc. ; dacă el continuă atunci aceeaşi analiză asupra tuturor celor cărora l� cunoaşte bine caracterul şi părinţii, şi procedează cu aten�ie, cu bun simţ, şi cu sinceritate, confirmarea principiului nostru nu . va da niciodată greş. De exemplu, el va găsi îI1clinaţia specială către n�inciună, comună atâtor oameni, în acelaşi grad la doi fraţi, pentru că ei au moştenit-o de la tatăl lor.; de aceea comedia Mincinosul şi jiul său este adevărată din punct de vedere psihologic. - Trebuie totuşi să ţinem

seama aici de două restrictii necesare, în care numai o nedreptate evidentă vedea nişte mijl ace de scăpare. În primul rând, este vorba

ar

o'

despre paler sempre incertus. Numai ' o asemănare fizică absolută cu tatăl înlătură această restricţie; dimpotrivă, o asemănare superficială nu este de ajuns:

căci există posibilitatea ' unui efect tardiv al unei

fecundaţii anterioare ' ce dă uneori copiilor dintr-o a doua căsătorie o uşoară asemănare cu primul soţ, iar copiilor adulterini cu tatăl legitim. Această acţiune ulterioară se observă mai clar la animale. Cea de a doua restricţie consta: În faptul că, . . fără îndoială, în copil reapare caracterul moral al tatălui, dar cu mooificările pe care le-a suferit din

partea unui alt intelect, adesea foarte diferit, moştenire din partea mamei; de unde rezultă necesitatea de a aduce o corectură observaţiei făcute. Din cauza deosebirii dintre cele două intelecte, această modificare poate fi importantă sau mediocră, fără a fi totuşi niciodată atât de mare încât să nu lase să se vadă sub ea tfăsăturile principale ale

324


Arlhur Schopenhauer caracterului patern; ca şi cum un individ şi-ar putea schimba total figura îmbrăcând " un costum cu totul straniu şi p du-şi perucă şi

VJlân

barbă. De exemplu, un om moşteneşte de la mama sa o ra�une

superioară, şi ca urmare facultatea de a refl�cta . şi de a medita:

pasiunile moştenite de la tată sunt atunci pe jumătate ţinute în frâu, pe

jumătate Înăbuşite şi aduse astfel la o exprimare conformă cu regulile moralei şi metodică, sau chiar ascunsă, de unde rezultă o înfăţişare cu

totul diferită de aceea pe care o aveau la tată, Înzestrat poate cu un creier foarte mărginit; de asemenea, şi cazul invers se poate Întâmpla

-

�aţiile şi pasiu�ile mamei, dimpotrivă, nu se regăsesc niciodaHt : "

ÎncJ

COpII.

Faţă de exemplele private, exemplele istorice au avantajul dc n fi

cunoscute

de

tQată

lumea,

dar,

în " schimb,

este

adevărat ,

au

dezavantajul incertit,udinilor, al denaturărilor frecvente întâlnite În orice

traditie, fără a mai vorbi de deficienţa generală că se referă numai b viaţa publiCă şi nu privată şi astfel numai la acţiunile politice, şi " ll U la

cele mai intime trăsături de caracter. Vreau totuşi să sustin adevăru l În ., " discu�e prin câteva exemple din istorie. Cei care şi-au făcut din istoric o specialitate vor putea fără îndoială să adauge un

mare de mărturii la fel. de elocvente.

mpnăr '

mult mai

Se ştie că P. Decius Mus, determinat de o generozitate eroică să-şi sacrifice viaţa pentru ţara sa, s-a repezit, cu capul acoperit, în mij locul annatei latiniJor, promiţându-se. pe sine şi pe duşmanii săi, printr"'!) ruglbÎune solemnă, zeilor infernului. Cu aproape patruzeci de ani mai

târziu, fiul său, cu acelaşi nume, a făcut exact la fel, în timpul

VIII, 6; X,28), ca o justificare a creantur fortibus el bonis, al căror revers

rIzboiului împotriva galilor (Cartea

cuvintelor lui Hora�u : fortes

Shakespeare îl exprimă în versuri astfel:

Cowards father cowards, and base things sire base. 1 " (Cymbeline,

IV, 2)

-Istoria antică romană ne prezintă familii întregi ai căror membri,

C»-a Jungul unei lungi perioade de timp, s-au distins printr-un

patriotism şi un curaj pUne de abnegaţie; aşa· au fost gen.'> Fabia şi gen.\'

Fabricia. - De un gen diferit, Alexandru cel Mare era ahtiat după

putere şi cuceriri, ca şi tatăl său, Filip. - Demn de aten�e este arborele genealogic al lu (Nero, pe care Suetoniu (cap.

morală, l-a aşezat înaintea portretului acestui

V), monstru. El

�ii nasc laşi, iar din josnicie se naşte josnicie.

J2S

IV

şi

cu intenţie

ne prezintă


Lumea ca voinţă li reprezentlll'e

gens Claudia, acea familie care, de-a-Iungul a şase secole, a înflorit. la Roma şi n-a încetat să deeLoameni activi, dar orgolioşi şi cruzi, Tiberiu, Caligula şi Nero au provenit din această familie. Deja la bwricuJ său, şi mai evidente la tatăl său, se -manifestă toate înspăimântătoarele însuşiri care nu-şi puteau atinge completa dezvoltare decât la Nero, în acelaşi timp din caU711 ra.ilgului său inalt care · li pennitea orice şi a ni.enadei nesăbuite care îi era mamă, acea Agripina lipsită de minte şi incapabilă să:-i lase moştenire un intelect care să-I ajute să-şi reprime pornirile. Deci Suetoniu se situează pe aceeaşi pozi�e cu noi povestind că la naşterea lui Nero praesagio fuit etiam Domini" patrts, vox, inter gratulationes amiconun, negantis, quidquam ex se et Agrippina, nisj detestabile et malo publico nasci potuisse. Cimon, dimpotrivă, era fiul lui Miltiade, Hannibal fiul lui Hamilcar, iar cei cu numele de S.cipio au fonnat o întreagă familie de eroi şi de . nobili apărători ai patriei lor. - Însă papa AlexandrU al VI-lea l-a avut fiu pe Cesare Borgia, în care se regăsea hidoasa' lui imagine. Fiul faimosului duce de Alba a fost un om la fel <ţe rău şi de crud ca tatăl săU. - Vicleanul şi nedreptul Filip al IV-:lea, acel rege al · Fran�i cunoscut mai ales prin teribila persecuţie şi uciderea Templierilor, a avut-o ca fiică pe · lsabela, so�a lui Eduard al II-lea al Angliei: aceasta s-a ridicat împotriva soţului cu, annata, l-a ·făcut prizonier şi, după ce i-a smuls un act de abdicare, nereuşind să-i provoace moartea prin privatiwrile fa cate l-a supus, a poruncit să fie ucis în închisoare prin mijloa�e crude pentru a le putea relata şf eu. - Henric al VIII-lea al Angliei, tiran setos de sânge şi apărător al credinţei (deft,?:sor fidei), a avut ca fiică, dintr-o primă căsătorie pe acea Maria la fel de cunoscută prin bigotismul cât şi prin cruzimec:t ei, care, după numeroasele execuţii de eretici condamnaţi de ea la ardere pe rug; a fost numită "Maria sâÎlgeroasa" (bloody Mary). Fiica sa dintr-o a doua căsătorie, Elisabeta, primise de -la mama sa, Ana de BOleyn, o raţiune superioară, care nu admitea bigotismul şi a înfrânat în ea caracterul patern, dar fără a-l înăbuşi de tot; aşa încât acest caracter continua să arunce străfulgerări din când în când şi a ieşit la lumină îri comportarea sa plină de 'cruzime faţă de Maria de Scoţia. - Van Geunsl ne vorbeşte, . după Marcus Donatus, despre o tânără scoţiană al cărei tată fusese ars pentru că era hoţ de drumul mare şi antropofag, atunci când ea avea doar un an: 'deşi a crescut apoi Într-un mediu cu totul diferit, n� a putut împiedica dezvoltarea în ea o dată cu înaintarea în vârstă a aceleiaşi 'pofte de carne omenească şi. -

Disputaiio de . corporum habitudine, allimae, hujilsque viriu", indice,

.

Harderov, 1 789, § 9.

326


Arthur Schopenhauer prinsă în timp ce îşi satisfăcea această poftă, a fost îngropată de vie. -

In publicaţia Liberal din B iulie 1 82 1 citim că, În departamentul Aube, pol�ţia urmărea o tânără acuzată a fi ucis doi copii, pe care trebuia s�-i ducă la Casa copiilor găsiţi, pentru a pune mâna pe pu�nii

bani care le erau destinaţi acestora. Poliţia a sfârşit prin a. (, .găsi pe drumul spre Paris, în apropiere de Romilly, inecată, iar propriul ei tată li-a predat spunând că este ucigaşul ei. - Se menţionează, în sfârşit,

câteva cazuri de dată mai recentă şi care nu au, în consecintă, alti garanţi decât ziarele. În luna octombrie 1 836, în Ungaria/ onte e

i

Belecmai a fost conda.rhnat la moarte pentru că a ucis un funcţionar şi

şi-a rănit grav propriile sale rude; fratele său mai mare fuasese executat

mai Înainte pentru patricid, iar tatăl său fusese şi el vinovat de' crimă (Frankfurter Postzeitung, 26 octombrie 1 8 36). Un an mai târziu, pe acelaşi drum unde contele îl uci�ese pe funcţionar, fratele său mai f\1ic a

tras, totuşi f}iră succes, cu pistolul aSupra unui agent al fiscului Însărcinat cu verificarea averii sale (Franlifurter .Jaurnal, 1 6 septembrie

i 83 7). În Frankforter Postzeitung din 1 9 noiembrie 1 8 57, o

corespondenţă din Paris anunţă condamnarea unui tâlhar foart

periculos, cu numele de Lemaire, şi a tovarăşilor săi, adăugând:

"Înclinaţia către crimă pare să fie ereditară în familia lui şi acelea ale

complici lor săi, deoarece mai mulţi membri ai neamului lor au murit pe eşafod. " - Analele criminalităţi i prezintă multe genealogii de acest gen. Ereditară este mai ales înclina�a spre sinucidere.

Minunatul om care a fost Marc Aureliu l-a avut ca .fiu pe detestabilul Commodus: faptul nu ne induce în eroare, deoarece ştim că diva Faustina era o uxar infamis. Dimpotrivă, notăm acest caz pentru a presupUne o cauză asemănătoare în cazuri de acelaşi gen: de exemplu, nu p ot crede nici în ruptul capului că Domitian să fi fost fratele adevărat al lui Titus şi înclin să-I consider pe Vespasian un soţ

înşelat.

, Să trecem acum la a doua parte a principiului stabilit de noi, adică

la moştenirea intelectului ' matern. Acest al doilea principIU este recunoscut într-o măsură mai lllare decât primul, care în sine are împotriva lui acel libero m arbitrium indţf[erentiae şi a cărui înţelegere

separată întâlneşte un obs,tacol în simplicitatea şi indivizibilitatea sufletului . Vechea expresie populară "spirit natural, spiritul mamei"

(Mutterwitz) deja atesta că acceptarea acestui al doilea adevăr datează

de mult: ea se sprijină ' pe faptul verificat că avantajele intelectuale,

mari sau mici, sunt darul celor ale căror mame se remarcau întrucâtva prin inteligenţa lor. Dimpotrivă, însuşirile intelectuale ale tatălui . nu trec . -

.

327


· Lumea ca voinţă şi

reprezentare

la fiu ; dovada este faptul că taţii, ca şi fIii oamenilor rem.arcabili prin

talentele cele mai eminente sunt în general spirite foarte obişnurt:e şi

care nu prezintă nici cea mai mică unnă a capacităţilor intelectuale ale tatălui.' Dacă faţă de această dovadă confinnată prin numeroase exemple apare o excepţie izolată, precum cazul lui Pitt şi al tatălui său,

lord Chatham, avem atUl'lci dreptul şi chiar obligaţia să o punem pe

seama hazardului: oricât de extraordinar ar părea acest lucru, având în

vedere raritatea deosebită a talentelor superioare. Tocmai aici este

valabilă re�ula: este neverosimil ca neverosimilul să.. nu se întâmple niciodată. In plus, ·ceea ce face măreţia oamenilor de stat (vezi cap.

XXII) sunt atât trăsăturile de caracter, moştenirea paternă; cât şi

superioritatea spiritului. Dimpotrivă, artiştii, poeţii şi filosofii, îri cazul

cărora numai operele sunt atribuite ge!niului propriu-zis, nu oferă; din c5.te ştiu eu, nici un exemplu analog. Fără îndoială că tatăl lui Rafael

era pi�tor, însă un pictor mediocru'; tatăl şi fiul lui Mozart erau

muzicieni, dar nu deosebit de talentaţi.

Ceea ce totuşi trebuie

admirăm este grija soartei de a c0mpensa intrucâtva viaţa foarte scurtă pe care a rezervat-o acestor oameni, cei mai mari în domeniul lor,

cruţându-i de acea pierdere de timp atât de frecventă în tinereţea altor

oameni

de geniu, asigurându-Ie primirea Încă din copilărie,

prin

exemplul şi învăţătura pateme, a iniţierii necesare artei căreia îi erau în exclus ivitate· destinaţi, aşezându-i chiar de la naştere în atelierul în care

aveau să lucreze. Această putere ascunsă şi enigmatică, care pare să guverneze viaj.a indiv.iduală, a constituit pentru mine obiectul unor consideraţii speciale pe care le-am prezentat în memoriul meu

aparenta finalitate În destinul individului (Parerga,

voI.

1).

-

Despre Să mai

remarcăm aici că anumite ocupaţii ştiinţifice presupun, este .adevărat,

calităţi naturale deosebite, dar nu capaci,tăţi propriu-zis rare şi inftnite:

ele cer înainte de toate o sârguinţă susţinută, aplicaţie, răbdare, o

�nstrucţie primită de devreme,

un studiu persistent şi exerciţii repetate.

In aceasta, şi· nu în moştenirea · intelectului patern, se află explicaţia acelei tendinţe generale a copiilor de a unna calea deschisă de taţi, de a face din anumite meserii apanajul ereditar al anumitor famil ii; tot de

aici provine faptul că, în şliin�e care cer înainte de toate atenţie şi perseverenţă, câteva [amiiii pot prezenta Jlll şir întreg de oameni

mcrituoşi, aşa cum a fost cazul familiilor Scaliger, Bemoullis, Cassini,

Herschel .

În ceea ce priveşte ereditatea reală

a

intelectului matern, am avea

mult mai multe dovezi dacă vocaţia şi caracterul sexului feminin nu ar

avea drept consecinţă faptul de. a nu lăsa femeilor decât rare ocazii de

328


Arthur Schopenhauer

l

a-şi manifesta public capacităţile lor intelectuale; ca unnare, merite e lor nu sunt reţinute de istorie şi nu ajung la cunoştinţa posterităţi i. In

plus, din pricina constituţiei întotdeauna mai firave a sexului feminin, aceste facultăţi nu ating niciodată la femei nivelul la care se ridică apoi

}

la copiii lor, cu sprijinul circumstan elor favorabile; dar pentru 'Iloi

acesta nu este decât un motiv în plus să apreciem şi mai mult operele pe care le produc ele. Pentru moment nu găsesc, în sprijinul adevărului enunţat de noi, decât exemplele care unnează. Iosif al II-lea era fiul

Mariei-Tereza. -' Cardano ne spune, în capitolul al treilea din De vita " propria: "Mater mea fuit memoria et ingenio pollens. - 1.-1. Rousseau spun�, în prima carte

din Confesiuni: "Frumuseţea mamei mele,

spiritul său, talentele sale. . . ; ea le avea prea strălucitoare pentru starea " ei etc. şi continua citârid un cuplet dintre cele mai graţioase al cărui autor era ea. - D'Alembert era fiul natural al Claudinei de Tencin, femeie cu spirit superior, autoare a mai multor romane şi scrieri

asemănătoare foarte apreciate la timpul lor şi demne de a fi gustate şi. astăzi,. (Vezi biografia sa în File . de convorbiri literare [Blalter fur

litterarische Unterhaltung,

martie 1 845, numerele 7 1 -73])

-

Mama lui

Buffon a fost o femeie distinsă, dacă e să dăm crezare pasajului unnător din Clilătorie la Montbard de Herault de Sechelles, pe care Flourens îl citează în

Istoria activităţii lui Bu.ffon,

pag. 2 8 8 : "Buffon ·

ilustra acel principiu că în general copiii moştenesc de Ja mama lor calităţile intelectuale şi morale; iar atunci .când vorbea despre acest principiu, făcea imediat referire la persoana sa, aducându-i mamei sale un elogiu pompos, care avea într-adevăr un spirit superior, cunoştinţe bogate şi o' minte foarte bine organizată. " Alăturarea calităţilor morale de cele intelectuale este o greşeală comisă de povestitor sau datorată

faptului că hazardul îi dăduse mamei sale un caracter identic cu al său

şi cu acela al tatălui său. Avem dimpotrivă numeroase exemple când mama şi fiul au caractere opuse; astfel, în Oreste şi în Hamlet, cei mai

mari poeţi dramatici ne arată mama şi fiul într-o stare de ostilitate şi confruntare, unde fiul apare ca reprezentantul moral şi răzbunător al tatălui. Cazul invers, cel a fiului reprezentant moral şi răzbunător al mamei împ'otriva tatălui . său ar fi dimpotrivă revoltător şi în acelaşi

'timp aproape ridicol. Motivul este faptul că Jntre tată şi fiu există o

identitate reală a fiinţei prin voinţă, iar între mamă §i fiu doar o

identitate de intelect, dar şi aceasta în mod condiţionat. Intre mamă şi fiu poate exista cel mai mare contrast moral; între tată şi fiu "este

posibilă numai o opoziţie intelectuală. Tot din acest punct d.e vedere trebuie să recunoaştem necesitatea legii sali ce: femeia nu poate

329


Lumea ca voinţă şi reprezentare

'continua neamul. - Hume spune in scurtă sa autobiografie: "Our mother was a woman of · singular merit. ,,1 Despre mama lui Kant, ultima biografie scrisă de F.-V. Schubert spune aşa: "După propria apreciere a fiului său, era o femeie cu un mare bun simţ natural. Pentru acea vreme şi având în vedere raritatea ocaziilor de a forma spiritul tinerelor fete, ea avea o instrucţie excepţională pe care nu a Încetat niciodată apoi să şi-o sporească şi mai mult prin propriile ei forţe. . . Când se plimba cu fiul său, îi qtrăgea atenţia acestuia asupra a tot felul " de fenomene naturale şi încerca să le explice prin puterea divină. - Ce femeie cu o raţiune puţin obişnuită, plină de spirit şi superioară a fost mama rui Goethe! Este un fapt cunoscut de toată lumea. Cât s-a vorbil despre ea în Jiteratură! .Iar despre tatăl .său nu s-a spus nici un cuvânt: el însuşi ni-l descrie ca pe \Ul om cu facultăţi mediocre. - Mama lui Schiller înţelegea poezia şi chiar scria versuri; câteva dintre acestea pot fi văzute . în biografia ei scrisă de Schwab. - Burger, acest adevărat geniu poetic, vrednic poate de a ocupa primul loc după Goethe printre poetii germani, cel ale cărui balade comparate cu acelea ale. lui Schiller, le fac pe acestea să pară reci şi false, ne-a lăsat o relatare semnificativă despre părinţii săi, pe care prietenul şi medicul său Althof, în biografia publicată În 1 798, ne-o redă astfel: "Tatăl lui Btirger era fără îndoială înzestrat cu numeroase cunoştinţe, având în vedere întinderea studiilor de atunci, şi era un om superior şi cinstit; dar · îi pIă.cea atât de mult o dulce tihnă şi pipa plină de tutun, încât, după spusele prietenului meu, trebuie să facă un efort pentru a se hotări să-şi consacre imeori un sfert de oră instruirii fiului său. Sotia sa era o femeie plină de calităţile de spirit cele mai extrao�dinare: dar care îi fuseseră atât de puţin cultivate încât abia de învaţase să scrie lizibil. Biirger er� de părere că mama sa, dacă ar fi avut o pregătire b ună ar fi devenit cel mai celebru reprezentant al sexului său; şi totuşi, nu de puţine ori el a manifestat <> vie dezaprobare faţă de diferitele trăsăţuri ale caracterului ei moral. Totuşi el credea că a moştenit de la mama sa unele dintre aptitudinile ei intelectuale şi că este portretul tatălui său în " ce priveşte caracterul moral. - Ma.n;ta lui Walter Scott era poetă şi avea legături cu spiritele alese ale vremii sale, după cum rezultă din necrolo�l lui W. Scott din ziarul englez The Globe, 24 s�ptembrie 1 832. �oezii scrise de ea au apărut în ' 1789, fapt atestat de' un articol intitulat Mutterwitz, dintr-un număr al publicaţiei lui Brockhqus, File de .convorbiri literare (Blater for litterarische Unterhaltung), din 4 octombrie 1 Ş4 1 ; acest articol conţine o lungă l istă 4e mame de oameni , ,

,

,

,,Mama noastră era o femeie de W1 merit deosebit." 330


Arthur Schopenhauer celebri deosebite prin spiritul lor, din care iau numai două exemple: Mama lui Bacon era un lingvist de prima clasă; ea ·a scris şi tradus " mai multe lucr�i şi a dat în fiecare dintre acestea· dovadă de erudiţie, de putere de pătrundere, şi de gust. - Mama lui Boerhaave s-a remarcat prin cunoştinţele sale de medicină. " - Pe de altă parte, Haller ne oferă o

mărturie frapantă a ereditătii slăbiciunii intelectuale a mamelor în acest fapt pe careîl citează: "E duabus patriciis sororibus, ob clivitias maritos nactis, quum tamen fatius essent proximae, novimus in nobilissimas

gentes nune a seculo retro eju� morbi manasse semina, ,ut etiam in quarta generatione, quintave, omnium posterorum aliqui fatui supersint." (Elementa physiol. , cartea XXIX, §8) După Esquirol, şi nebunia se moşteneşte mai adesea de la mamă decât de la tată; dacă totuşi este moştenită de la tată, acest fapt trebuie pus pe seama înclinaţiilor morale, a căror influenţă. a provocat-o. Din principiul nostru pare a rezulta că fiii aceleiaşi mame trebuie să aibă aceleaşi capacităţi intelectuale şi că dacă unul este foarte bine dotat şi celălalt trebuie să fie la fel. Uneori . aşa şi stau lucrurile: fratii Carracci, Joseph şi Michael Haydn, Bemard şi Andre Romberg, Georges şi Frederic Cuvier sunt numaţ câteva exemple; i-aş menţiona tot aici şi pe fraţii Schlegel, dacă , cel de al doilea, Friedrich, prin -

,

,

obscurantismul

pe care l-a practicat împreună cu Adam Miiller în

ultimul sfert al vieţii sale, nu ar fi devenit nedemn să fre numit alături

de minunatul său frate, August Wilhelm, om ireproşabil şi. cu un spirit atât de ales. Căci obscUIantismul este un păcat, poate nu faţă. de spiritul sîant, . ci faţă , de spiritul uman, adică un păcat pentru care, departe de a-l ierta vreodată, trebuie să-I condamnăm întotdeauna şi peste tot pe cel care s-a făcut vinovat de el, pentru a-i arăta dispreţul nostru constant, atâta timp cât .trăieşte, ba chiar şi după moartea lui. - Dar la

fel de frecvent este şi caiu1 în' care consecinţa de 'mai sus nu se realizează: fratele lui Kant" de exemplu, a fost un om dintre cei mai obişnuiţi: Pentru a explica acest lucru, recurg la ceea ce am spus în Capitolul XXXI despre condiţiile fiziologiee ale geniului. Geniul nu cere numai un creier cu o dezvoltare extraordinară şi cu o structură cu totul conformă cu obiectivul pe care trebuie să-I îndeplinească, aport al mamei; el mai cere şi 'o activitate foarte energică a sufletului pentru â însufleţi cn;:ierul, adică în mod subiectiv o voinţă . pasionată, un temperament plin de viaţă: aceasta este moştenirea de· la ,tată. DaI această însuşire nu se întâlneşte în cel mai înalt grad �ecât în perioachl cea mai viguroasă a vieţii tatălui, iar · mama îmbăttâneşte mai repede, De aceea copiii .bine dotaţi vor fi în genera.! cei care se nasc întâi, cel

331


Lumea ca voinţă şi reprezentare care vor fi fost procreaţi când părinţii erau în puterea vârstei: fratele lui

Kant era cu unsprezece ani mai mic decât el. Chiar dintre doi fraţi de mare valoare, cel mai mare va fi În general superior. Dar nu numai

vârsta, ci şi orice slăbiciune trecătoare a forţei vitale sau orice altă problemă intervenită în sănătatea părin�lor, în cursul g,eneraţiei, poate influenţa negativ asupra contribuţiei unuia sau celuilalt, împiedicând astfel apariţia· atât de rară a unui talent de prim ordin. În trecere fie -

spus, lipsa tuturor diferenţelor enunţate mai sus este aceea care, în gemeni, constituie cauza cvasiidentităţii fiinţei lor. �

Dacă ar apărea câteva cazuri izolate în care un copil bine dQtat nu

ar fi avut o mamă cu spirit ales, ar trebui să căutăm explicaţia în faptul că mama însăşi ar fi putut avea un tată cu un caracter flegmatic: atunci, în pofida unei dezvoltări considerabjle, creierul său nu a primit stimularea necesară a energiei corespunzătoare a circulaţiei - condiţie pe care am explicat-:-o mai sus, în capitolul XXXI. Sistemul său nervos şi cerebral dintre cele mai perfecte nu a trecut mai puţin la fiul său,

care, prin . influenţa ulterioară a unui tată activ şi pasionat, cu o circulaţie �nergică, a dobândit atunci numai a doua condiţie corporală necesară producerii unei mari forţe ,intelectuale. Aşa . poate că s-a

întâmplat în cazul lui Byron, căci nu găsim nicăieri menţionate

Wente

intelectuale ale mamei sale. - Aceeaşi explicaţie este valabilă şi pentru cazul În care mama ·unui om de geniu, înzestrată cu calităţi ale

spi ritului, a avut ea însăşi o mamă lipsită de aşa ceva: înseamnă că tatăl acesteia a fost un om cu caracter flegmatic. Discordanţele, inegalităţile, fluctuaţiile de caracter ale majorităţii oamenilor ar putea . proveni din faptul că individul, în loc să aibă o origine simplă, primeşte vojnţa de la tată şi intelectul de la mamă. Cu cât erau mai mari eterogenitatea şi nepotrivirea naturilor părinţilor una faţă de cealaltă, cu' atât mai mare _ va fi acest dezacord, această deosebire lăuntrică.' Unii excelează prin simţire, alţii, dimpotrivă, prin

spirit; mai sunt şi dintre cei a căror întreagă superioritate rezidă într-o

anumită armonie şi o anume unitate a fi.inţei lor, datorate ambele unei

sufletului

atât de mari contopiri în ei a şi a minţii încât fiecare dintre aceste elemente constituie un sprijin unul pentru altul şi un fel de

contrast care le face · să se scoată în evidenţă reciproc : de unde se poate

presupune că între taţii şi mamele lor există o armonie şi o potrivire deosebite. Pentru latura fiziologică

a

teoriei expuse aici, vreau să-I citez

numai pe Burdach; în pofida părerii eronate că aceeaşi calitate psihică poate proveni când de la tată, când de la mamă, el adaugă (Fiziologie

331


Artllur Schopenhauer

eXperimentală, voI. 1, §3 06): "Pe scurt, elementul masculin are mai multă influenţă asupra detenninării iritabilităţii; elementul feminin, dimpotrivă, influenţează mai mult asupra sensibilităţii." De toate acestea putem lega ce a spus Linn6 în lucrarea sa Systema naturae, tom 1, pag. 8 : "Mater prolifera promit, ante generationem, viwm compendium medul/are novi animalis, suique simillimi,' carina.ffi Malpighianam dictum, tanquam plwnulam vegetabilium: hoc ' ex genitura Cor ad sociat ramificandum in corpus. Punctum enim saliens ovi incubantis avis ostendit printum cor micans, cerebrumQ\le cum medulIa: corculum hoc, cessans a frigore, . excitatur calido halitu, premetique buIla aerea, sensim dilatata, liquores, secundum canales fluxiles. Punctum vitalitatis itaque in viventibus est tanquam a prima creatione continuata medullaris vitre ramificatio; cum ovum sit gemma medu/laris ma/ris a primordia viva, licet non sua ante propriurn cor patemum. Ne-am convins de ereditatea caracterului patern şi a intelectului inatern; să apropiem acum această certitudine de consideraţiile noastre anterioare asupra enorm.ei distanţe puse de natură, atât din punct de vedere moral, 'cât şi intelectual, între un om şi altul; să o apropiem şi de ceea ce anl spus despre totala invariabilitate atât a caracterului, cât şi a facultăţilor intelectuale; nu ajungem oare astfel la concluzia că pentru neamul omenesc există posibilitatea unei înnobilăii reale şi fundamentale produsf( mai puţin din afară decât din interior, adică mult mai puţin prin mijlocirea instrucţiei şi a culturii decât pe calea generaţiei? Platon bănuia deja ceva când, în cartea a cincea din Republica, îşi expunea straniul său plan de înmulţire şi de ameliorare a castei sale războinice. Dacă ar putea fi castraţi toţi sceleraţii, închise într-un ţarc toate proastele, dacă bMbaplor cu un caracter nobil li s-ar putea da un întreg harem, iar tuturor femeilor de bun simţ şi cu spirit ales bărbaţi, dar bărbaţi cu adevărat bărbaţi, am vedea Mscându-se o generaţie care ar readuce secolul lui Pericle, şi chiar mai mult decât atât. - Fără a subscrie la utopii de acest gen, am putea lua în consideraţie faptul că a institui, aşa cum s-a şi făcut în realitate, dacă nu mă înşel, Ia ooele popoare antice, drept pedeapsa cea mai aspră după pedeapsa cu moartea aceea a castrării, ar însemna să scăpăm lumea de generaţii întregi de ticăloşi; rezultat cu atât mai sigur cu cât cea mai mare parte- a crimelor, după cum se ştie, se comit deja între douăzeci şi treizeci de ani. I Ar mai fi o problemă: nu ar fi mai bine, "

Lichtenberg spune, în ale s81e Mekutga (�ttingen, 1 80 1 ,' voI. II, pag, 447): ,,În Anglia s-a propus castrarea hoţilor. Propunerea nu este rea: pedeapsa e8te

333


Lumea ca voinţă şi reprezentare

având în vedere consecinţele, să se atribuie, nu după obiceiul actua� ' fetelor presupuse a fi. ceIe mai'.virtuoase, ci celor mai inteligente şi mai înzestrate spiritual acele dote publice care se împart în anumite împrejurări? Şi aceasta mai ales pentru că a judeca virtutea este un lucru foarte greu: căci numai Dumnezeu, din câte se spune, vede sufletele. Ocaziile ca un caracter nobil să apară sunt rare şi supuse întâmplării; în plus, virtutea unei fete îşi află sprijinul cel mai puternic în urâţenia persoanei. În Ce· priveşte inteligenţa, dimpotrivă, celor care sunt ei �işi inteligenţi le este suficientă o scurtă privire pentru a-şi da seama cu certitudine de exjstenţa sau inexistenţa ei. O altă aplicaţie practică este următoatea. In multe ţări. printre altele şi în Germania meridională, există prostul obicei ca femeile să poarte greutăţi pe cap. adesea chiar foarte mari. De aici nu poate rezulta decât o acţiune neplăcută exercitată asupra creierului; astfel, la femeile din popor, creierul se deteriorează încet-încet şi, având ÎI\. vedere că bărbaţii prime'sc intelectul de la ele� se ajunge ca întregul popor să se prostească pe zi ce trece, ceea ce pentru mulţi nici nu mai este necesar. Renunţarea la acest obicei ar face să crească cota de inteligenţă în masa poporului, ceea ce ar constitui cel mai bun . şi mai sigur mijloc de sporire a avuţiei 'naţionale. Dar să lăsăm acum în seama altora observaţiile practice de acest gen pentru a . reveni la punctul nostru de v�ere particular, adică . la punctul de vedere moral şi metafizic: paralela dintre conţinutul capitolului XLI şi cel al capitolului de faţă r:te va da rezultatul care unnează, care, în pofida transcendentei sale, continuă să-şi găsească un sprijin direct în experienţă. - În to� . desce�denţii unui neam trăieşte acelaşi caracter, şi prin wmare aceeaşi voinţă determinată individual, de la strămoşul care l-a .întemeiat şi până la capul de familţe din prezent. Dar, în fiecare dintre ei, la această voinţă a fost asociat un ah intelect şi astfel un grad diferit şi un gen diferit de cunoaştere. Rezultă că voinţa, în fiecare dintre ei, vede viaţa prezentându-i-se cu o altă forţă şi într-o,. lumină diferită: şi ea deduce de aici o nouă concepţie, o altă învăţătură. Fără îndoială, din moment ce intelectul dispare odată cu individul, această voinţă nu poate completa în mod . direct cunoaşterea legată de o viată cu aceea a unei alte vieti. Dar în urma fiecărei noi -

.

-----'-� . ---

,

.

foarte asprli, ea îi face sli devină dispreţuiţi, dar nu incapabili să muncească; iar dacă obiceiul de a fura este ereditar, el încetează să se mai transmită. În lus, curajul scade şi deoarece, în foarte multe cazuri, instinctul sexual este cel careil determină pe om sli fure, iată un motiv în plus care dispare. Să adăugăm şi a