Page 1

ARISTOTELIS, PLOTINI, SANCTI AUGUSTINI, IOANNIS PHILOPONI, ALKINDI, AVICENNAE, A VENCEBROLIS, ALGAZI(LIS, AVERROIS, ALIIERTI MAGNI, SANCTI TOMAE AQUINATIS, SIGERI DE BRABANTIA, BOETII DE DACIA, HI,NRICI GANDAVINI

DE MUNDI AETERNITATE

Fragmenta sive libri

nccnon opinionibus ducentibus undeviginti Sigeri de Bruhantia, Boctii de Dacia aliorumque, a Stephano episcopo Parisiensi de consi liu doctorum Sacrae Scripturae condemnatae anno MCCLXXVII


ARISTOTEL, PLOTIN, SF. AUGUSTIN, IOAN FILOPON, ALKINDI, AVICENNA, AVENCEBROL, ALGAZEL, AV�;RRm;S, ALilERT CEL MAR�;, SF. TOMA DIN AQUINO, SIGER DIN BRAIlANT, IlOETIUS DIN DACIA, HENRI DIN GAND

DESPRE ETERNITATEA LUMII

Fragmente sau trattlte

împreună cu cele 219 teze ale lui Siger din Brabant şi Boetius din Dacia 'si ale altora, condamnate În anul 1277 ue episcopul Etienne <Tempier> al Parisului Ia sfatul doctorilor în Sfânta Scriptură

Traducere din limba latină, tabel cronologic, note ,i postfaţă tie ALEXANDER BAUMGARTEN

(�

EDITURA IRI Bucureşti,1999


Redactor: MARIA MOROGAN Concep!ia grafică a cupertei colec!iei:

VENIAMIN & VENIAMIN

(n. 16 octombrie 19n) este lil,;cnţiat în filosufic (1995) şi filologic clasică (1997) al Univel"$ităţii "Babeş-Bolyai" şi doctorand în filosofie al Uni­ ver:-;ită!ii din Bucureşti cu () teză despre Problema Ullului Î1I l!c.Kem!el1ţll platonica. în prezent. predă filosofia medievală la Departamentul de filosofie al Universităpi "Babeş-Bolyai" din Cluj. A tradus În limha română: Sf. Anselm din Canter­ bul")'. Pro.\·/oxioll (1996. Editura ..Bihlioteca Apostrof', Cluj), Mrl/lo[oxioll (1998, Editura "Bihlioteca Apostrof', Cluj),

ALEXANDER BAUMGARTEN

Sf. Toma din Aquino, Despre unitatea illtelectului Împotriva averroi.\·tilor (1998. Editura .,Decalog". Satu Mare).

@ Toate drepturile sunl rezervate EDITURII IRI ISBN:

973-98377-7-8


"Am auzit, pe când eram scolar, de ArislOtel, care considera ca lumea este eternd; iar când am auzit raţiunile şi argumentele aduse în sprijin. inima mea

.\'.(1

nelinistit şi a

început sa se gândeascc1: cum se poate una ca aceasta?"

Sf. Bonaventura, Despre cele zece porunci. V, 1 4


CUPRINS

NOTĂ INTRODUC'TIVĂ . TABEL CRONOLOGIC ARISTOTEL, fragmente

15

despre eternitatea lumii

- Tapiea, Metafizic". Fizica, Despre CCI;'. Despre gcnenl1"C<I 24

animalelor, MClcoroJogicclc ..

PWTIN. Despre lume (Enncildc. 11,1.1-3), Despre mişc:lrca circulară (Enncadc. II. 2. 2), Despre eterni/ate şi timp.

4 (Ennc.1dc, III, 7, 4),Despre cele trei ipoSlilZC primare. 6 (Enncadc, V, 1,6)

40

SF. AUGUSTIN. Confesiuni. XI. 30. Despre ce/illea . nczclI,X. 31 şi XI. 4

III; Dwn-

IOAN FILOPON. Despre creaţii:! II/mii. V

52 58

ALKINDI. Carte introduc/iViT În liriii (/cmollslmţici logice

(fragment) . AVICENNA, SII{fic;cn/;II. 1. 2-3,

Metafizic".

IX.

1,

Dc...prc

Despre

62 cer şi lllme, IV,

definiţii

şi

probleme.

I (fragmente) AVENCEBROL. !zvofIJl v;c!iL V. 31 A VERROES.

filosofiei.

66

(ffilgmcnl)

Respingerea respingerii

disp. J. 1

mll15':

72 de AlgilZc/

ALBERT CEL MARE. SUllIlliillllCologiae. 11. 4. 5 .

74 82

SF. TOMA DIN AQUINO. fk.�prc elernilillcil /llmii Împolrivil

,:elor ,'IIi"C prolcslewdJ . MAGISTRUL SIGER DIN BRABANT. Despre elcmililtcillumii

84 98


MAGISTRUL BOETIUS DIN DACIA. Dc.'iprc etemitatea 124

II/mii

MAGISTRUL HENRI DIN GAND. Qu'IC.';tionc.'i Quudlibcl<l/cs. Q. 7-8. DaCiT ercafllm a putut s.T cxiste din ctcmil<lle - Dacă 170

este contrar crc<lfllrii sil/1 existat din etemiWle .

CELE 219TEZE ale lui Siger din Brahant şi Boctius din Dacia

şi ale altora, condamnate in anul 1277 dc episcopul Etiennc

Tcmpier al Parisului 1<1 sfatul uoco l rilor În Sfânta Scriptură . . NOTE

19�

23CJ

POSTFAŢĂ: Despre cer. Sursele controversei eternităţii lumii În criza IInivcrsital<l pariziaml a anilor

1270-1277,

Alexander Baumgarten BIBLIOGRAFIE .

de 255 311

INDEX TERMINORUM ...................... .

317

INDEX NOMINUM

319

..


NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Această carte eslc dosarul unei probleme. Ea prezintă eontroversa medievală purtată În jurul lemei etcrnÎtl'llii lumii. Am tradus sursele aristolelicc ale polemicii, câte un fragment semnificativ din Plulin, Ioan Filopon. Sf. Augustin, Alkindi, AvencebroJ, Algazcl. Avcrroes, Avicenna, Alberl cel Mare, Henri din Gand şi tralalele integrale dedi­ calc problemei elcmitătii lumii de Sf. Toma din Aquino, Siger din Brabanl şi Boctius din Dacia. Am anexat acestui volum textul şi tra­ ducerea celor 2 1 91cze condamnate În anul 1277 de episcopul Elicnne Tempier al Parisului. Traducerea acestor documente eslc. În marca lor majoritate. inedită. O singură culegere de leXle cu aceeaşi temă, doar În variantele origi­ nale. editată de M. Giercns. SJ., in 1933 la Universitatea GregorianăI din Roma. cuprinde o scrie diferită de autori decât volumul nO$tru2, pe care nu îi reluăm fie pentru că opera lor se cuvine să apară în întregime în limba română În volume separate, fie pentru că importanţa lor este minoră În contextul polemicii. Totuşi, culegerea de texte pomenită nu prezintă nici fragmentele din Hcnri din Gand sau Ioan Filopon. nici gmpul de trar.ate scrise in cercul averroismului latin. obiect al condam­ nărilor pariziene din anii 1 270 şi 1277, care dau Întreaga noimă şi savoare polemicii purtate în jurul eternităţii lumii. Am tradus acest din urmă grup de tratate În fooo1\ integrală. Sursele pe care le-am folosit sunt diferite pentru aproape fiecare aulOr. Astfel. deşi istoria problemei eternităţii lumii începe cu o :>erie de fragmente ale dialogului Tim<lios (în principal 27d-3Oc), nu am considerat oportună retraduccrea fragmentului platonic întrucât citilOrul român are la dispoziţie întreg dialogul, într-o frumoa-il!. limbă română şi lin aparat critic de excepţie. sub ingrijirea lui Cătălin Partenie (Platon. Opere. voI. VII. Bucureşti, Editunt Ştiinţifică, 1993). Trimi-


,\I.I:XANDER RAUMC,ARTEN

lerile din postf,l!ă le-mnfi'il;ut la al;cca şi edi!ie românem>I;ă,impasajele originalului grel;csl; urmează vcrsiunea lui

C. F. Hcrmann,

P/II/oni.�

dialogi secllndllnl ThmsyJJi te/mlogiw; disposit;, Lipsille. Tcubner.

IX52.

Penlru Aristotel am fulosit e ditia lui Immanuel Bekkcr (Ari.o;/ote/es

gmcct'. l'X ,.el'Cll.�ju"c lllllmmllc/is Bckkerj. I. Berlin.

un 1). ilie

cărei

cole le-alll aşezat de riel;are dală in dreptul fragmentului tradus . Selcl;­ (ia texlelor nu urmcază, ci lImplifidl culegerell de texte pomenită a lui M.Gicrcns. Pcntnl Plotin,mn umUlt e dilia lui Emile Brehier (Plotin, Enncatlc.o;, . lexic clilhli ci 1, ",llIjl I'ilr EllliJc Bn5lJicr, Paris. Soc . d'cd ... Les BeJJes Lel/res". 1924).Seleclia lextcJor difcră de culcgcrea lui M .Gierens,a

cărui sclcc!ie din opera lui Plotin Iasă de o parte, Într-un mod greu explicabil.fragmentele din Eneadaa II-a.care tratează În mod explicit problema eternitătii lumii din perspectiva problemei cerului. Pentm Ioan Filopon, am folosit o editie latină a comentariului la prima parte a căr!ii Genezei, tradusă de Balthasar Corderius. S.J .• în anul 1630din greacă (loannis Philoponi in cap.

I De

muntii crealione

libri scp/cm. interprelc BaJlhasare Corderio. S.J" Viena. 1630. V.

9).

Textul lui Filopon nu a circulat in secolul al XIII-lea, nefiind tradus3. Numele lui este cunoscut.prin surse intermediare, uneori ca loannes Grammll/iclI." şi arc un rol considerabil în punerea problemei eternitătii

lumii in contextul sCl;olului al VI-Imi. Se ştie faptul că în anul 529 a

evitat inchiderea şcolii de filosofic din Alexandria (care putea avea, altminteri, aceeaşi soartă cu aceea ateniană) printr-un tratat, Despre etemitiitca /l/lllii. împolriv<I Illi PmcJo..r,pe Cllfe regret că nu l-am avui la dispoziţie în alcătuirea culegerii de fală.

Pentnt selccţill textelor din Sf. Augustin. Avicenna, Averroes, Alkindi. Avencebrol. Albcrtus

Magnus. am urmaI culegerea lui

M. Gierens,iar in privint,l autorilor ambi, din nefericire. fără să am la dispoziţie textul integml al lucrărilor citate. În cazul Sf. Tomll din A(IUino, Imtatul Despre ctemi/a/ca lumii împo/rivll celor care pmlc.o;lcilZII urmează editia S. Tllonlllc Aquimlt;s Opcm ollmi". voI. III, curante Roherto

Busa, S.J.. Stuttgart-Bad­

Cansladt, 1980.p . 591.Pentnt uşurin!il cilării,mi-am îngăduit o nUllle­ rotare a paragrafclor CilfC nu Ilpare in ediţia citată.

Tratatul Despre elernjlalell IlImii al magistrului Siger din Brabant este tradus după editia lui Bernardo Baz<,in (Siger de Brahant. QWIC.o;­ /iones in tCrIill1ll De Ilnima - De IInimll in/ellccliva - De ,Ie/cmi/a/e

![)


NOTĂ INTRODUCTIVĂ

IUlindi. Pari�-Louvain. 1972. �ria Philosophes M6dievllllx. XIII). Tratatul magi�lrului Boetius din Dacia. in fapi o analiză 11l(;idă a filo�ofici (;a demers critic. li fosl idcnlifical înlre anii 1945-1954 Înlr-unul dintre manuscrisele anonime '11e Muzeului Na�i()nal Maghiar� de călre Saj6 Gcz.l. Consullându-se cu medieviştii de aulorit.lte .Ii momenlului (Martin Grahmann. F. V.m Steenherghen). Saj6 Gcza puhlică o primă versiune il tratatului in anul 1954 (Un Imite rCeenJmenl d6collverl de Boccc ele Dlldc De lIIundi aetemil.1Ie. /exle in6dit Ilvec

par Sl�6 Gcza. ilvec en ilppcmlÎce un le.1(le VI MelilpIlY$iclIc, Budapesl. Akademia Konyvkiad6. 1954). pentru ca ulterior să identifice allc palru manuscrise din Bibliothi:que NlItionil/e din Paris6 şi să tipărească. Ia Berlin. o versiune ultimă a tratatului (Boclii de Dacia Tnlclalu.� dc line introduc/ion crilique

in6dil de Siger de Brabant Super

aelernilate mundi. editio altera al/clorilale codiCIl1D 1I111nu scriplorum rev;sa el emendala. edidit Saj6 Qeza. Berlin. Waller de Gruyter et Co.. 1964). Versiunea de fată reprezintă reluarea editiei lui Saj6 Gcza de la Berlin. dar cu câteva mici modificări care revin la vnrianta initială de la Budapesta. pe care le-am semnalat în note şi care tin de () logică a sintaxei. fără să s(;himbc aproape deloc sensul textului. Mi-am îngăduit. ca şi în (;Ilzul tratatului Sf. Toma. o numerotare a paragrafelor inexistentă în editia unnată. pentru uşurinţa citării. Cele trei tratate integrale (al Sf. Toma. al lui Siger din Brahant şi al lui Boetius din Dacia), ca şi fragmentul din Henri din Gand, sunt scrise la Paris în aproximativ aceeaşi perioadă şi lrehuie puse în legătură cu scria condamnărilor lui Elienne Tempier din decembrie 1 270 şi martic 1277. Pentru Henri din Gand, am urmllt editarea celor două capitole de faţă de călre R. Macken. ca anexă la articolul său Lli Icmpondil6 m­ diea/c de la crealurc se/on Hcnri de Gand. publicaL În Recherches de IhCologie ancicnnc el medievale. XXXVIII. pp. 2 1 0-272. Am anexat dosamlui polemicii în jurul eternităţii lumii textul inlcgral al condamnări lor din anul 1277. Textul urmează ediţia Clmrlu­ larium Universitalis Paris;cns; .... con/uliI Hcnricus Dcnifle, U.P. 'IU­

Tomus I. Paris. ex typis fratrum Delahlin, 1889. pp. 543-555. E...te una dintre cele m'li importante porti de a(;ces în llIosofin secolului al Xlii-lea. EI oferă imaginea (deşi grav alterată de oponenţii ei e1cricali) a unei gândiri născute la Facultatea de Arte din Paris, ai cărei magiştri au fost. Între lllţii, Auhry de Rcims. Siger din Brahant. Boetius din Dacia. Jean de Jandun etc. Cu toate acestea. doxi!Î<mle Aemilio ehalclain,

11


ALEXANDER RAIJMGARTEN

cumentul cuprinde şi multe teze tomiste. ineluse În lista condamnărilor sub influenţa francisc,milor. Această listă poate fi considerată un do­ cumen! <lI constituirii intelectualităţii universitare intr-o corporaţie urbană a cărei moştenitoare este. I a nivel de mentalitate, in bună parte intelectualitatea europeană contemporană7. Accesul la llcest extra­ ordinar text poate facilita inţelegerea contexwlui generic al filosofiei secolului al XIII-lea. În superba ei incredere in raţiune şi În credinţă, până la nefericita lor dezbinare. Semnele ,,<...>" şi .. 1 .. . 1" din textele originale apartin editorilor lor. Le-am reluat În traducere. Semnele ,,<.. . >" care apar dOilrÎn tradu­ cere Îmi aparţin şi contribuie la claritatea traducerii. Identificările cita­ telor din autori ,mtici aparţin editorilor iniţiali ai textelor, cu excepţia fragmentelor din Sf. Augustin. Filopon. şi a tratatului Sf. Toma din Aquino. unde aceste idcntificări şi trimiteri Îmi aparţin. Am anexat acestor traduceri un studiu care analizează sursele şi sensul conflictului. atât cât mi-au permis sursele. Am insistat asupra tematicii medierH ce/eslc ea punct central al polemicii, lăsând în plan

secund o parte din argumentele care au fost aduse, cum ar

fi

distincţia

dintre infinitul actual şi potenţial sau problcma imutabiiităţii divine, care pot face obiectul unor cercetări separate. Este cunoscută diferenţa dintre stilul concis şi adesea laconic. încărcat de formule tehnice şi prescurtări uzuale ale vocabularului scolasticii şi cerinta modernă a unei fraze cursive şi clare. Am încercat. cu mai mult sau mai pu!ină şansă. să găsesc în traducerile prezente calca de mijloc intre fidelitatea fată de expresia latină a unei gândiri cu un caracter riguros şi claritatea literară a unei limbi române cursive. Îmi exprim gratitudinea fală de toti cei prin a căror bunăvoinţă m-am îndreptat spre sursele şi orizontul de inţelegere a problemei. Sunt îndatorat părintelui Andrc Serim<l, domnului profesor univ. dr. Vasile Muscă. domnului lector univ. dr. Virgil Ciomoş, domnului lector univ. Alin

Nemeez

pentru

sfaturile. sugestiile terminologice şi

observatiile pc care le-au adus acestui manuscris. Mulţumesc prietenilor Călin Botez şi Andrei Bereschi pentru lectura alcntă a manuscrisului şi observaţiile aduse. Mulţumesc fr.ltelui meu, Cristian Balllilgarten. student al Uni­ versităţii Gregorienc din Roma, pentru documenta!ia pusă la dispoziţie. Deoarece textul coudamnărilor din 1277 era tipărit pe o hârtie a cărei vechime nu era rccom.mdilbilă fotocopierii. el a copiat de mână articol de articol. actuaJizând un mod de comunicare· academică propriu po-

12


;-';OT,\ INTRODUCTiVĂ lemieii pe care această carte

o

prezintă.

/U. Ballmga,.ten

NOTE I C"rIIr"I'I'f.\·j" ,/� (,<,umi,,,,,, "'''mii _ '<,Xlii.' <IIui,/""/",,,,, ,'1 .,,.,,I,,.lli..,ml"'. �"llegil R",n�c, 1<)3'>.

M. Cicrcns. S.1.,

l A nume PI"'un. Phil"n tiin Alc.�:m<lrm. M�i m"ni,l cs, Sr. B"n;!Vcnlum, Hcr\"acus

N<l13IiS. Durnn<lu� <I� S,nn.

'III

anul 12N1.

Poul"<:"in, Vas4ucL. Franci",,, Sumn

GuiJl ..umc tic Mocrbckc;, !r;,tlu� În Iim!>;, lalill� c()mcnl�riul lui al lui Ari�I"'cI, a�lrci încâ, "pini:1 lui Fil"p"n .. purul jU..,<I

I%'p"n 1.. Ir..II31ul /),> I/I,i",1/

Un ruj impurlanl ÎII <lisl,ura ;'niln/ 12711.. 1271 În jurlll prublclIIci uni,�!ii inlc1cdului � ('1". AI�ill <le Lihcm, Pctl.<"r "" M".wl1 II"./"". P;,ris . �tI. tiu Seuil, 1<)')1. p. 370.

� e"u.I,,' 1114

(,Cotl.I,,1.:'l41f1,cntl 1,,1. 1615.1,cotl.I"'.I6407,<·otl t:.r. 15RI') 1Cr.AI"in <le Libera, "p. dl şi J. le Coff, 1",,,I,,,"ulI/i; î1l ,,\.,,/ Me.li", lluCUI"<:�li, cII Mcriliianc.19lJ4

]}


TABEL CRONOLOGIC

1215

*

- După ce o parte din operele aristolelicc. împreună cu unele comentarii arabe, fuseseră traduse in limba latină la Începutul secolului al XIII-lea, Robert din Courtţon, trimis papal. ÎntcrLicc predarea la Paris li Fizicii �i Mclafiziciilui Aristotel. Viitoarea Universitate funcţiona asemeni unei asociatii de studenti şi profesori. Asocia!ia este denumită Într-un document oficial univcr.�i'as magislrorum

CI schularium.

1220

- Papa Honorius al III-lea îi ajută pc dominicani şi pc franciscani să se stabilească la Paris şi stăruie pc lângă profesorii parizicni ca aceşti călugări să poată preda in ceea ce urma să devină Universitatea din Paris.

1224/5

- Se naşte. Ia castelul dc la Roccasecca. Tom,l din Aquino.

1227

- La curlca sa din Sicilia. împăratul Frcderic al Il-lea dispune traducerea în limba latină a comcnt,uiilor lui

� F"j",im C;. <.laic pcnlrU alcăluire;. accslui labej c"ullul"Sic e<.li!iilc 11C1!i""3Ic ÎII

bibJi"smric ale Il'lLlalUlui lomis[ Ik''fIre IIIlil<J'.,(/ imdeemilli 1111""'l"i,'11 <IL''''r<>i�'IIIt>r. alcăluile <.le 8mbCly Găb"r

(1993),

AI"in ..te Libera

(19'�).

<.I�h:le "rerile <.le

Vie,im,,,,,;r/, de "Ilt>ff.�ie "u,//IIfique (er. Siser <.le Br..bam, Th"m<l' <.I'Aquill,

AvemrY>lno::),

I:!. R�hie..,

W ,,/'ilm·"pl,it: ,1,1 Mf'.l"I'n A..:.. , 00. Alhill Miehel.

E. Gilsun, Filt>.wJi'l i/l �V111 MediII, c<.l. Humanilas, 1995 ele. 15

1949,


ALEXANDER BAUMGARTEN

1128

AVCITOCS ( 1 126-1198) la scrierile lui Aristotel. Tnldu­ dÎtorii sunt Mihail Scotus şi Hermann Germanicus. - Gui!lollmc din Auvcrgnc. episcop al Parisului. scrie tratatul De universo în care condamn1l tezil eternităţii lumii.

123 1

- Papa Grigoric ill IX-lctl recunoaşte ca legală Univer­ sitate.. din Poris. conferindu-i o oarecare autonomie faţă de episcopie. prin celebra bulă PlIrcns sCÎerlljilrillnJ. - Împăratul Frcdcric al Il-lea oferă traduccrile realizate din Averrocs Universităţii din Bologna. important centru al averroismului latin ulterior. Este Începutul unui şir de conflicte în doctrina care marchea7.ă tcmele filosofiei occidentale ultcrioare. Astfel, aristotelismul saturat de influente arahe şi neoplatonice înfruntă o teologie care. prin fnmeiseani, se retrage prudent dinaintea "invaziei arabe", dar care. prin dominicanii Albert cel Marc şi Sf. Toma din Aquino, se Iasă sedusă de modelele onto­ logice ale tradiţiei greco-arabe. Se vor naştc de aici polemicile purtate în jurul problemci unităţii intelectului, il eternităţjj lumii, a raportului dintre suflet şi cer, a ştiin­ ţei divine, a consistenţei ontologice a mediatorului etc.

1253/55

- Sf. Toma din Aquino scrie un comentariu la Cartea Sentintelor a lui Petru Lombardul, în care afirmă - În­ tr-un stil nonconformist în raport cu doctrina oficială a bisericii - că ideea unei lumi create este credibili'\, dar nu este riguros demonstrabili'\.

1255

- 16 martie. Facultatea de Artc din Paris recomandă prcdare-a lui Aristotel În mediul universitar. Filosoful este definitiv şi în mod oficial acccpttlt la Paris.

1256/7

- Reprezentan!i ai germamlor dominicani dispută la curtea papali'\ o problemă decisivă şi delicată pentru Întreg Învătământul universitar parizian: le este oafC 16


TABEL CRONOLOGIC

pennis călugărilor cerşetori (franciscani. tlominicani, augustinieni) să pretlea la Universitate? La Anagni, unde curia papală era retrasă. dominicanii triumfă diplomatic. Aici prezintă Albcrt cel Mare o primi'i formă a argumen­ telor pe care le va Îndrepta contra tezei unităţii intelec­ tului În forma unui viitor tratat. 1 263

- La intlemnul papei Alexandru al IV-lea ( 1 254- 1 26 1 ), Albert cel Mare deschide polemica in jurul problemei unităţii intelectului, cu tratatul De unilale inreJ/cc/us, a cărui poziţie, pur teoretică. nu atacă direct comentariile lui Averroes. Aeest atac va fj desfăşurat de Albert cel Mare abia în Summa sa. după anul 1 270 şi, deci. dup5. ce Toma din Aquino işi făcuse cunoscută poziţia.

1265

- Se naşte, la Florenţa, Dante Alighieri. În a cărui operă vom gru;i ecouri admirative la adresa averroismului lui Siger din Brabant. - între anii 1265-1267, Siger din Brabant începe să-I comenteze pe Aristotel la Facultatea de Arte din Paris.

1 267

- 13 martie. în cea de-a doua predică din Postul Paşlclui. Sf. Bonaventura se pronunţă impotriva tezei unităţii intelectului I . - Guillaume de Moerbeke traduce in limba latină tratatul Despre suflet al lui Aristotel. De această traducere se va servi Sf. Toma din Aquino în Comentariul său. Guillaume de Moerbeke traduce În acela')j an Comentariu/ lui Thc­ mistius la scrierea aristotelică, citat În tratatul Sf. Toma. - Este posibil ca tratatul Quaestioncs in tcrtium De anima al lui Siger din Brabant sll. fi cunoscut in anul 1 267 o primă redactare. El susţine că ar exista un singur intelect pentru toţi oamenii. iar acest intelect cunoaşte prin oameni tot ceea ce oamenii presupun că ar cunoaşte În mod personal. Şi. În plus, că această teză poate fi eXtr"dsă din opiniile despre suflet ale lui Aristotel. 17


ALEXANDER BAUMGARTEN

1269

- 19 iammrie. Reluându-se un decret al p<lpci Grigorie al IX-lea, Aristolel este Înterl.Îs În Universitatea din Pa­ rîs. La foartc pUlin timp după acea�la, probabil În ncceil�i lună2. Sf. TOnla din Aquino revine din Italia la Pllris, undc predă �i comentează operele lui Aristotel până in anul 1272. - (după B. Bm'.!ln; dar după R. A. Gauthier: 1265) Siger din Branant scrÎe lucrarea care va agita spiritele pariziene, QUIIf_'slioncs În lerlÎunI De lIninm, în care afirmă că există, chiar după părerea lui Aristotel, un �ingllr intelect pentru tOli oamenii, care este adevăratul aulor al gândurilor. in vreme ce omul ..nll înţelege". E.<;te foarte probabil ca tradiţia averroistă să fi fost receptată de mediul clerical drept un pericol chiar îmlintea scrierii lui Siger, fie prin textele lui Averrocs, În mod nemijlocit. fie prin cursurile lui Siger din Brabant de la Facultatea de Arte, de vreme ce tratatul despre unitatea intelectului al lui Alhcrt cel Mare fusesc scris cu 6 ani in urmă.

1270

- 10 decembrie. Ca urmare a tratatului De unilale in­ scris de Sf. Toma din Aquino. iar apoi a unui text scris de AlhcrLcel Mare, inti­ tulat De quindcdm problcmfllibus (drept răspuns la tot atâtea Întrebări formulate de călugărul dominican Aegi­ dius din Lessen, în care condamnă alături de Sf. Toma leza unităţii intelectului), episcopul Parisului, Etienne Tempier, intervine în polemica universitară �i condamnă principalele teze ale averroismului latin. Într-un edict privind primele 13 propoziţii din scrierea lui Albert cel Mare. intre acestea, cele privind unitatea intelectului sunl primele două. pe când a cincea priveşte eternitatea lumii. Ultimc!e două, cele care apăreau, În plus faţ.'\ de edictul lui Tempier, În scrierea lui Albert cel Mare, privesc două teze tomiste, anume problema unitălii formei substanţiale şi a simplită,ii substanţei angelice3. tcl/celll!>' eontm avcrroislas.

18


TARE!. CRONOLOGIC

Conform legisl<l!ici canonice. decretul ,lVea v,ll<mre Dlmllli pe teritoriul episcopatului parizian.

1211/2

- Siger din Bmbant scrie tmtatul

De

inte/lcefll. în care

susţine în continuare principalele teze ,lle averroismului latin. Extrase din accsl Imtat ni S-,lll păstrat în luerare:l omonim1l a lui Agostino Nifo.din Pa dova (1413-1540) .

1272

- 1 aprilie. Universitatea cerc magi ştrilor săi să nu se mai pronunţe în chestiunile care atacăsau pun în discuţie aspecte ale cre dinţei cre ştine. Probabil că tratatul

Despre

eterni/a/CII II/mii al lui Boetius din Dacia eslc scris între

această dată şi

7martie 1277 (ce.

in[m). deoarece el face

aluzie în final la aceastămăsură, dar o parte din tezele lui sunt deja con damnate în e dictul din

1277. L."lfel.tratatul

lui Siger din Srabant, Despre c/cmitll/cii lI/mii,pare să fi rost scris dupăaceastă dată: abilitalca cu care el încearcă să demonstreze absurditatea

doctrinelor care presupun

un inceput in timp al speciei universale. dar

llrăa afirma

direct propria lui poziţie.poate susţine faptul că textul a rost scris după decretul de 1<1

1 aprilie.

- Connictul cunoa şte un aspect a dministrativ: "uni­ versitarii" se separă,astfel încât Facultatea de Arte, care il sprijină pe Sigcr din Brabant. Î şi alege un nou rector.

1273

- Siger din Brabant compune un nou tratat. QlI1les/iones de anillw in/e/lee/iva, În care

Î şi reafirmă tezele

şi

polemi1.eaz:l în moo deschis cu Se. Toma. - intr e

9 aprilie şi 28mai.Se. Bonaventura pronunţă În

r,l!a magi ştrilor şi a stu denţilur anali in sciziunc o scrie de

"conrerinle" în care polemizează deschis cu teza

unilătii intelectului. eu teza etcmilătii lumii şi cu tez,l determinllrilor astrale ale destinului. La

23 mai devine

cardinal. in timpul papci Grigore al X·lea.

,o


ALEXANDER BAUMGARTEN

1274

- 7 martie. în drum către Conciliul de la Lyon, moare. În mănăstirea cistercillOă de la Fossanova. Se. Toma din Aquino. in acelaşi an se stinge din viaţă Sf. Bonaventura.

1275

- 7 martie. Pctros din Auvergne. cel căruia ii apartine finalul comentariului tomist la

Dt:

coclo el mundo al lui

Aristotel, este numit de un trimis papal rector al Universităţii din Parj�, unificată după sciziunea produsă de partizanii lui Siger din Brabant.

- 8 septembrie. Petrus Hispanus, care predase logica la p,lri!:; până in anul 1240,devine papă. sub numele de Ioan al XXI-lea. El este autorul celebrei lucrări Summulac 10gjcales. iar orientarea sa este avicenniană. Comentariile sale la Aristotel. care dovedesc un .. remarcabil sincre­ tism al doctrinei augustiniene a i1uminării cu teoria avi­ cenniană a emanării inteligenţelor"4, Îi conferă un Ion de originalitate, Îndepărtându-1 totuşi considerabil de pozi­ tia dogmei creştine. - Aegidius din Roma scrie, Împotriva tezelor aver­ roiste. tmtatul De plurificatione intellectus possjbjJjs. 1276

- 2 septembrie. Printr-un edict oficial. sunt interzise adunările averroiştilor. Siger din Brabant scrie un comentariu la celebra Liber de Causjs, În care mărtu­ riseşte obscurilatea aporiilor legate de intelect, precum şi posibilitatea ca Aristotel să se fi inşelat in opiniile sale. - 23 noiembrie. Simon du

Val, şeful lnchizi\iei fran­

ceze, Îl citeau ca acuzat pe Siger din Brabant. care se ana totuşi În afara teritoriului francez. - Dintre magiştrij în teologic, Henri din Gand Începe să scrie o serie de Quaestiones Quodlibetales În care con­ damnă averroismul latin, pe care le prezintă Universilll�i in apropierea Crăciunului.

- La

Paris, conflictul dintre Universitate şi Biserică ia

propor!ii hilare: studenţii (ne spune un document

de

epocă, cilal de Ahtin de LibcraS) joacă zaruri pe altarele

20


TABEL CRONOLOGIC

bisericilor, iar Andre de Chapclain scrie, probabil În acest an, Cartea dcspre iubire, condamnată În scrisoarea din

7 martie 1277, dar reeditată adcsea ulterior fără

j,,"

cipit şi explicit. adică făril începutul şi finalul tmlalului, citate in documentul lui Tempier.

1277

- 18 ianuarie. Papa Ioan al XXI·lca

(ilJi;IS Petrus

His­

panus) îi scrie lui Etienne Tempicr să verifice dosarul ereziilor universitare şi să alcătuiască un raport al acestora.

- 7 martie. Episcopul Etienne Tempier revine cu o nouă ' listă, de 219 propoziţii condamnate, care vizează o cenzură a peripatetismului În general,

pc tOL teritoriul

episcopatului său, mai degrabă decât numai a averro· iştilor, Între care franciscanii oblin şi condamnarea a nu· meroase teze tomiste de inspiraţie pcripatetic1L între cei şaisprezece membri ai comisiei lui Tempier, unul era Henri din Gand. - Robert Kilwarby, el Însuşi aparţinând ordinului domi· nican şi episcop de Canterbury. condamnă

30 de

propozipi de logică, gramatică, filosofia naturii, dintre care trei atacă doctrina tomistă a unicităţii formei sub· stan!iale. Ordinul dominican reac!ionează, trimi!ând in Anglia doi cllugm pentru a dizolva conflictul apruut în cadrul ordinului. Dominicanii.din acest moment, vor lua întotdeauna apărarea tomismului.

- 20 mai. Moare papa Ioan al XXI·lca. - Filosoful şi teologul Aegidius din Roma este alungat de la Universitatea din Paris, deoarece sus!inusc tele apropiate de unele dintre cele condamnate. EI va fi re­ primit În corpul profesoral abia în anul

1285, când va

scrie o serie de retraetliri.

127719

- Că1ugitrul franciscan Guillaume

De La Mare concepe

o lucrare rămasă celebră pentru evolutia lomismului. Currcctorium {ratris Thomae, unde extrage din scrierile

21


ALEXANDER flAUMGARTEN

Sffmtului Tonm din Aquinu 118 teze cu care polemi­

zc,lz1L 1279

considerându-Ie erori.

- 3 septembrie. Moare,

hl

Paris, episcopul Etienne

Tempier. 1284

- Moare la Orvieto. ucis de un călugăr fanatic. acuzat c;, eretic de Curia p;,paIă. Siger llin 8rahan!. - Franciscanul lohannes Peckham. fost profesor la Universitatell din Paris În jurul anilor 1270. apoi la Oxford şi, În fine. urmaşul lui Robert Kilwarhy, Întăreşte condamnările predecesorului său. ca arhiepiscop dc Cantcrbury.

1285

- Papa Honorius al IV-lea cere o reexaminarc a propozi!iilor condamnate de Tempier, iar magiştrii parizieni declară lipsa oricărei erori în tezele tomiste condamnate.

1291

- Hillei ben Samuel da Verona traduce în limba ebraică primul capitol din tratatul lui Toma din Aquino. De unilale inleJ/ecllls conlm ilVerroislas.

1298

- Rllymtmdus Lullus scric un tmtat În care analizează majoritatea

propozi!iilor

condamnate de Tempier:

DccJamlio RilYlIIl/ndi sI/per modulIl dialogi edita. Capitolul 87 se ocupă cu problema respingerii tezei eternită!ii lumii. 1310

-

Iulie. Raymundus Lulllls se pronun!ă împotriva

tezelor ctcrnită!ii lumii şi a unită!ii intelectului În Liber rcprobalioni.<; aJiquorum crroris A VCITO;S, la Paris. 1323

- La

Avignon. Toma din Aqllino este sanctificat de

papa Ioan III XXII-lea (1316-1334).

22


1325

- Elienne de Bourrel, noul episcop al Parisului, retrage condamnarea acelor te7.c care priveau tomismul, dintre cele comblmnate de Tcmpier.

Note I

Pre,Jicilc accslui an vur

..

li slr.Însc

tlt',·..", 1""rn.'I'li.f (d. O/I m ,,,,,,,i<l,c<.l.

,Jc sr. Rmm vcnlum ÎI! tut:mrc:I C"II"li,,,,..,,, Quarr.lchi, 111'./1, vul. V. pp. 505-531)

,1.

Dup.1 p�n:rc:1 lui R. M :lc kcn. ull..m",.mlili ,,,,/;.-,,/.. ,/.. /" ..,':"mTI.' .l"r/"n Uniri tit' (jUIlt/, În H..dII.'Tdlt:.< ,1., ,II':"/"lIit' <1"";"111'" I.'t mMifv<lle, XXXVIII. 1971. p. 218. 'Pcnlru Elicnnc Gilsol!. 1-"i/...WjÎ/1 ;111:"1'''/ Me./il/,c,J. Hunmnilas, 1995. p. 51h,tlis· !

cu!ia tlinl'" Acgitlius liin L<:�scn �i Alberl c.:: 1 Man: esle poslerÎuar.i liem:lului Jill llIt1eccmbrie 1277. 4

M. Crdbm31l1l,ci131 <.le

� A.

E. CilsUIl, "p. dt., p. 513.

tic Libera, Pell.w/rul/ M".w!II Age,�.<.Iu Scuil, Paris. 1991. p. 191.

23


APlOTOTEAOVt;'

Tom.wv A (t 1, 104b, 12-17)

"Ean oE lfpo�>"�lIa1"a Kal Wl' hal'T(Ol dOL ou>">"OY10Iio( (a.lfop(al' yap €X€l, n01"Epol' oUTIIle; €X€l ii oux oUTwe; Ola 1"0 m:pl a.1l$OTe:pWV �:1v,n >"oyoue; m6avoue;) Kal lf(pl WV >"oyol' II� ii'xoll';l' OVTlIll' Ii.;ya>"wl', xa>"';lfov 010Il';l'01 dva1 TO Ola T( O:lfoooiil'en, otol' lf01"EPOV " Koolloe; 0:(010C: ii ou' Kal yâp Tâ TOlauTa (TJ1"�O€l';l' tiv nc:,

Twv IlETa Ta �UOlKa e (9, 1050b 6-34) Ta IIEv yâp â(ota lfpoHpa Tfj ouo(a TWl' $6apTwv, Eon 6' ou6Ev liul'alJ.€l â(SLOV, Aoyoe; li1;: oli.;, naaa Sul'all1C: tll1a Ti'\c: O:vn$eio.;wc: €onl" TO IlEv yâp Il� Sul'an:.v UlfapX€ll' OUK tiv ulfcip�€l(l' ouoOt, TO 6Ul'IlTOl' 01;: Ual' hO€X';1"lll IIi! h,;py,;lv. Tii ăpa ouvaTov .;hal hO€xnal Kal dl'al Kal IIi! �:1va( TO aUTO tipa OUl'a1"Ol' Kal dl'al Kal Il� dl'al. To 01;: Sul'aTOl' Il� .;tval il:v6€xnlll II� dl'at' TO o' €l'O';XOIlOOl' Il� dl'al $6apTOl', ii â.lf>"We;, ii ToiiTO /5 >..1i:yna1 ho€x(06al IIi! dva1, ii KaTa TOlfOV ii KaTâ lfOOOV 1\ lf010l" â.lf>"Wc: 61;: TO KaT' oUolal'. Ou6b ăpa n;)v o:$6<lPTlIll' â.u>..we; Buvcill€l €O1"ll' l5l' (i1T>..we;· KaTei n o' Qu6h KWAun, oiol' lf010V ii lfoii' h€py,;lQ. tipa lfaVTa, 01101;: TWV i;{ dvaYKqc; Ol'TIJ.lV, Ka(,-ol TauTa upwTa' (1 yap TaUTa Iii! �v, Qu6h tiv �l'. OUSE Si} KlV1l0lC:, El T(c; Eonv MOLOC:. OUB' (l n K1VOUliEVQV d(OlOV, OUK lan KaTa. SuValJ.ll' KtVOUIHVOV d>..>.'. ii lf06H uol' TOliTO\) o' tM.llv. Ou6h KW>..U €l ulfapxnv.

24


Aristotel

Topica, 1, 11, 104b, 12-17

Există şi unele probleme ale căror raţionamente sunt antinomice (căci ele con�n dificultatea <de a şti> dacă există sau nu argumente plauzibile

pentru

ca

fiecare

din

cele

două

<concluzii

ale

raponamentelor> să se susţină), şi altele pentru care nu avem un argument, fiind <prea> extinse. căci eslc diricil de răspuns vreuneia

De pildA, dacă lumea este eternă sau nu. Căci şi aceasta ar putea cineva s-o cercetezel,

Metafizica, VIII, 9, 1050b 6-34 Realităţile eterne sunt anterioarc2 după substanţă celor pieritoare. şi nici o realitate eternă nu se află în poienI!. Motivul este eli orice

polen!ă este şi a contrarului. Ceea ce nu se poate realiza, nici nu

ar

putea să se realizeze, dar se admite că lot ceea ce poate fi. ar putea să

DU

se actualizeze. Astfel, se admite ca fiinţa posibilă să fie sau să nu

fie. Astfel. acelaşi lucru poatc fi şi poatc să nu fie. dar se admite eli un

lucru care nu poatc fi, nici nu cste. Dar ceea cc s-a admis că poate să nu fie. <cste> pierilor sau în sens absolut. sau după loc, sau după

cantitate, sau după calitate. ..în sens absolut" <Înseamnă> "după substanţă". Astfel. nimic din celc nepieritoare În sens absolut nu sunl În potenţă În sens absolut. Dar acest lucru este Înlr-un anume sens permis, in cazul calităţii şi al locului. Astfel, <cele nepieritoare> se ană mereu În act.

La

fel este

in cazul fiinlelor necesare. de:5i acestea sunt prime. Clici dacă acestea nu erau, nimic de ceva etern.

DU

La

mai era.

La

fel şi in cazul mişcării. dacă este vorba

fel în cazul unui mobil elern, el nu este mobil dupli

polenţă <absolută>, ci doar de la un loc spre altul. Nimic nu interzice să i se atribuie acestuia materie.

25


ARISTOTEL

b-ta eUl €v€pyn j)Ator. Klll r'ioTţla Kal (iAOr. fi oupa voc;, Kal. <j)oa€pOV III} nOH OT 'I, o q:,o�o u vTa l al n €pl. fj>UO€w.::. Qu6E TOlno I'lpwVTU' OIi ya p m:pl TiJv OUVIlIIiV TJî.:: â VTlf�aO€ WC; (uhoi<:;, OlOV TalC; Ij>OapTo ic;. l) K lVllO l C;, broTE; €n lnO VOI' dval TiJV OUVEXHav TTl':: KtVJ)O€W'::' l) yap ounla UAll Kal. ouvaJ.lI<: ouoa, OUK (v(pYHa, ahia TOIITOU. M ql('1 Ta i OE Ta r'i1�OapTa Kal. Ta izv jl ETUaOA U OVTa, orOV YlÎ Kal nup. Kal yap Tau Ta 0:€1. €v€py{l IeaO' a.llTll yap Kal. €v whoÎ.:; €XH TllV KlVllOlV. Ai o' aAAQI OUVclllW:-, (� wv SUJplOTflt, na oa l T11':: O:VTllj)clO(We: (Iou' TO ya p SUVaJ.lEVOV WOl KIV(iV ouvaTal Kal J.lll w61, oua y€ l.:ani AOYOV ou

KUJ.lVO

4>uou::i)� ch::poâoEW� A (8, 191a 24-33) ZIlTOiivTE;C; yap o\. KaTa qHAOOO$lflV npwTot Tllv aA110ELflV Kal. Tllv fj>UOlV Tl1V TWV OVTWV (enpa1TljOaV otov 660v Tlva ăAAl'W o:nwOO€VH<;" uno an€ l pla< , Kal fj>aolv OUH Ylv€oOat TWV O'VTWV ou6h OUH fj>Odp€oOat ota TO avaYKa"iov J.lEV €hCll y{YV€oOat TO ytyV0J.l€VOV il U OVTOe: il EK J.lll OVTO<, EK OE TOU'fWV aJ.l4>oTEpov a6uvIlTov €Ivat' OUH yap TI) OI' Ylv€OOat (€lVllt yap i10lj) €K TE IIi! O'noc;, ouoh ăv yE V(OOat' unoKdoOat yap TI od. Kal. OIiTw oi! 1'0 E$€efi< OUJ.laa"ivov aueOVH<;" oUt)' Elvat 1TOAAa 4>d"OtV aAAa J.lOVOV aUTo 1'0 al'.

4>UO l Ki)< d.KpoâoEW� A (8, 191b 13-16) 'HJ.lEi.:: SE Kat aUTO! $allEV YlyvEoOat JIEI' ouoh Q,1TA W< (K JIll OVTO<, OJ.lw< J.lEVTOI Ylyv€oOat €K J.lll OVTO':; orov KaTa OUjlaE�llt:oC;' EK yap TnC; oHpijO€WC;, ă (OTl KaO' aun) IIi! ov, OUK (vunapxovTo,:; ylyvETa.1 TI.

26


FRAGMENTE DESPRE ETERNITATEA LUMII

De aceea soarele. <t<;trele şi ceml întreg se ililii mereu în acI. şi nu trehuie sii ne temem că la un moment se vor bloca. lucru de care se temeall cercetătorii naturii. Cele C<lfe realizează ilcea <mişcare> nu ohosesc niciodată, fiindcă mişcareillor nu arc legălură cu potenta contmrului. Această <potentă a contramlui> apartine celor picrit(mrc. iar conti­ nuitatea mişcării reprezintă pentm ele () trudă. Suhstan!a <101'> estc Illllterie şi poten!ă, şi nu llctul. <care estc> <;auza ll<;estora. Lu<;rurile care se lină În schimhare le imită pc cele nepieritoarc,<;lI de pildă pilmântuJ şi focuL Căci şi acestea se allă mereu în a<;!. Ele aU mişellren in sine �i prin sine. Celelalte puten!e, dintre <.:cle definite, se mportea",ă toate

Iii

termenul contrar. Cel <;lIre pOlite realiza o mi�<':lIrc de un fel, poate realiza şi miş,carca de tipul wntrar, după <.:um este potrivit ra!iunii.

Fizica, 1, 8, 191a 24-33 Cei dintâi care au Întreprins o cercetare urmând filosofia s-au abătut de la adevărul �i natura celor existente. Ei resping 3<.:eastă cale din pricina lipsei lor de rafinament. Ei spun că, dintre mnte, nimic nu se na�te �i nu piere, din eau:t.3 faptului că este necesar ca acela care se naşlc să se naseă fie din fiintii, fie din neliin!ă. mnd imposibil să se nască din ambele. Fiin!a Însă nu

se

na�te (căci ca, de fapt, este), iar din

nefiin!ă nu s-ar putea naşte nimic, fiindcă este necesar să existe ceva ca şi subiect. Şi astfel se Întâmplă ca,extinzând consecinta, ei să spună cii nu există multiplul,ci doar fiinta însăşi).

Fizica, 1, 8, 191b 13-16 Şi noi şi ei"' spunem că, în sine, nimic nu se naşte din nimic. deşi <ceva> se naşte din ncfiintă printr-un a<;cident. Dar ceva se polite naşte din priva!ia care este În sine nefiintil, chiar dacă ea nu este În ceva.

27


ARISTOTEL

$uau::f)< aKpoâaEw< A (9, 192a 3-6) 'HIl€l< Il€v yap UhTlY Kut OT€PllOll' €TEPOl' eIIallEl' Ell'al, Kal TOllTWl' TO IlEl' OUK Ol' ELl'UI KaTa OUIlPEPllKO<. Till' UAllV, Tii}' 6E OT€PllOll' KaO' «IJTriV, Kal TTlV 11€v EYYU< Kat ouotav 1IW<, T�l' UhllV, Triv OE OT€PllOll' OUoal1w<,

$U01Kf)< (lKpoâaEw< A (9, 192a 25-34) $9ElpETal 6i;: Kal Yll'ETal €OTl 11€v ok. €on S' Iii< oii, 'n< 11€v yap Ta Ev iŞ, Ka9' aun) $9Elpnal' Ta yap q,9ElPOIlEVOV h T01lT'II EOTIv i) OT€PllOl<' w< si;: KaTa ouvallll', ou Ka9' aUTO, ahA' ă${IapTov Kal aY€VllTOl' avaYKll aUTial' "hal. Ei.'n: yap €YlyvETo, u1JoK€lo9at TI 6El TlplÎiTOl', Ta E� oii €VUTlapXOVTO<' TO',hO 6' (OTtl' aUTi) i) eIIU01';, WOT' EOTal 1IPIl' Y(l'€09al. A€yw yap Uf.,IlV Te, 1JPWTOV UnOKElIlEVOV E:KaOTII}, E� ou Ylvual TI EvU1IapxovTo,; IIi) "aTa OUI1�( �lIKO'; , Eln: $9Eip ETal, (lI; ToiiTo d:q,l((Tal (oxaTov, WOH Eq,9apl1€vll (oTal nplv $9apijval.

TIEPl oupavoi; A (3, 270. 12-,22) '01101W'; li' (UAOYOV u1l0ha�iiv 1IEPI aUTOU Kal OTi d:Y€VlITOV Kal ă$&pTOV Kal ăvau{k Kal. dvaAho(wTOV, Sla. TO YlYVE06a, I1EV ă1Iav TO YlyvollEl'OV Ee (VaVTlOU H Kal. V1IOKElI1€VOU Tlvoo:;, Kal $9E(pEo9al W Oa.UTW'; VnOKElIl€VOU T€ TlVO'; Kal un' EvuvTlou, Kal de; Eval'Tlov Ka9a1lEp €v T Olc; 1IPWTOK (lp€Tal MYOK' TWl' 6' fvavTlwv Kal ai q,opat €vavTlul. El Si) TO\lTlI} 11110€v El'aVTlov EvS€X€Tal ,,",val SLa TO Kal T'Q q,opq. T'Q KUKhll} IIi} ElVal ăv TIV' €vaVTlav KlV1l0ll', op9w< €O I K ( V 'Îl </lUO l< Ta I1€AAOV (OE09al dY€ VlIT OV Kal. ă$9aPTol' E�(A€Oeal EK TWV EvaVTtWV' Ev TOi< EvaVTlV01'; yap "il Y€VE(H< Kal. � $Oopcl,

nEp"" oupavou A (9, 278b 10-21) El1iWI1El' SE Tlpthov TI h€YO I1E V (lval TO V Oupal'OV Kat lfoaax!ii<. tva llâhhOV iJllll' Oi1hOV )'( VlITal TO (llTOUIl(VOV, vEva IlEv OUl' Tponov OupaVOV h€YOIl(V Tril' oualav Tilv Tri< EGXaTT)< TOU 'Il'UVTO'; nEpl$opâ<. il alÎil1U $UOlKOV TO (V Tii EOXaTlI

2R


FRAGMENTE DESPRE ETERNITATEA LUMll

Fizica, l, 9, 192. 3� Noi spunem că materia şi privatia sunt diferite. iar dintre acestea.

materia reprezintă nefiinta prin accident. iar priv3!ia <reprezintă>

nefiinta În sine. Materia este Întrucâtva aproape fiinţă, În vreme ce priva!-ia nu este deloc.

Fizica, l, 9, 192a 25-34 într-un fel. <materia> piere şi se naşte, În alt fel, nu, în măsura În care ea se află În ceva. În sine ea piere. Fiindcă ceea ce piere În ea este

privaţia, dar În măsura În care este potenlă, iar nu În sine. este necesar ca <materia> să fie nepieritoare şi nenăscută. Dacii ea s-ar

fi

născut. ar

fi trebuit ca mai Întâi să stea t."eva ca şi suhiect din care ea să provină

pentru a fi în acel <subiecl>. Cu alte cuvinte. această natură va fi mai Înainte de a se naşte. Dar eu spun că materia este subiectul prim pentru fiecare. din care se naşte cel carc va fi în ca. şi nu după accident. Dacă

piere. ea va ajunge din acest motiv să aibă sfârşit, Încât va fi pieritoare .

mai înainte de a fi pieril.

Despre cer, 1, 3, 270a 12-22 Se cuvine luat în considerare în acelaşi fel, cu privire la <cer>,

faptul că este nenăscut şi nepieritor. necrescător şi nealterabil. datoritli

faptului că tot ceea ce se naşte se naşte din ceva opus şi dintr-un anumit subiect. şi în acelaşi fel piere din pricina a ceva opus şi a unui anumit subiect. aşa cum s-a arătat în cele spuse la începuI. Dintre cele contrare sunt şi translaţiile contrare. Dar dacă admitem că nu există nimic con­ trar translatiei circulare. fiindcă ca nu ar exista dacă ar exisla o mişcare contrară. este evident atunci că natura <cerului> urmează să fie nenăs­ cută şi nepieritoare şi scutită de contrarii. pe când naşterea şi pieirea sunt dintre eontmrii.

Despre cer, l, 9, 278b 10-21 Să spunem mai Înlâi ce anume considerăm noi că este cerul şi de

câte feluri. pentru ea cercetarea să devină mai limpede. Astfel, spunem mai inlâi că cerul este substanţa celei mai îndepărtate mişcări eireulare a intregului, sau corpul natural care există În cea mai Îndepărtată

29


ARISTOTEL

nEflLcjlO,* TOU naVTOC;' ELWOUIlEV yap TO (axaTOV Kal. Ta ăvw IlaAlaTo: KaAdv oupavov, (V (� Kal. TO OElov miv lopuaf)ai <lxtIlEv 'AAAOV O' aii Tflonov TO OUVEX(c;- OW!la TU (OXIlTU nEplcjlopq. TOU

lIaVTO';, (V (� OEA'l]Vll Kai iiALO'; real. «VLa T�IV ăOTPWV' real. yap TaiITa (v T� oupavljl Ehal cjlall€v, "En O' ăAAW'; AiYOIlEV oupaVOli Ta n€pLEXOIIEVOV OWlla uno Tftc; (OxaTT)'; T1EPLcjlOPW;-' Ta yilp OAOV reai Ta lIUV ElwOaIiEV A€Y€lV OllpaVOV, TPLXW':;- 81) AEYOllivou TOU oupavou, TO OAOV Ta una TÎ}< (OXClTl)C: T1EllUXOIlEVOV nEplcjlopâ.c: (� ănaVTO'; avaYKT) OUVEOTaVat TOU cjlUOIKOU Kal. TOU alo9T]Tou OWllaTOC: Olll TO 1I11T' Elval llT]oh (�W OWlla TOU oupavoii IltlT' hoixuJ(kn YEviaOal.

n€p'i. oupavou A 02, 28 1b 15- 282a 3) Toii IllV OUV KueitoOaI real (OTaVaL ălla hEt T1)V ouValltv, on OTE (XEl €redvl)v, Kal TTaV /::Tipav' aAA' oux WOTE ălla Ka9î}o9al real. (aTaval, aAh' h ă}..A � XPov'l"

El STi Tt ălIElpoV Xpovov (XEl

nAEl()VWV 8Uvalllv, OUK (onv €V ăh.h� XPov�, tiAha TOUfI' ălla. "OOT' El TI ălIopov XpOVOV OV cjltlaPTOV (OTt, ouvalllV (XOI ăv TOU IlTa E1vat. El oTa ănopov Xpovov (aTlV, (OTW hapxov o 8UvaTal !lTa Ehal. UAIIa ăp' (OTaL TE Kal oure (aTai reaT' bipYElav. "'EuSOe: 1I1V ouv oUIllJalvOI ăv, on IilEUBoe: (TieI) aAh' El IlTa dBuvaTov "Î')v, oin;: ăv real dBuvaTov "Î')v Ta oU!lIJa1vov. "Anav ăpa Ta aEI. OV anAwe: ăcjleapTOV. 'OIlOlWe: oi real ayiVT)TOV' El yap YEVT]TOV, (oTal ouvaTav xpovov Ttva I1Ta E1val. �eapTav I1€V yap (an Ta npOTEpov I1€V OV, viiv ol: I1Ta OV 11 l:voExolIEV6v 1I0TE \lOTEPOV I1Ta E1val' y(VllTOV oE o hBiXETat npoTEpov I1Ta E1val, an' oure (OT1V

€'v � xpov� BuvaTav TO aEl. ov. uOoTE !lTa Elval OlJT' ăTfElpoV

OUTE nE1IEpaOI1(Vov' real yap Tav 1IEnEpaoll(VOV xpovov ouvaTal (1Val, El1T€P real TOV ănElpov. Dure ăpa E:vBiXETal TO aUTO real {v aEl TE ouvao9at Elval "al IITa dvat. 'AAAa I1TaV ouol TTaV anocjlaOlv, oiov A(YW Tt dval, cjleapTOv

IIi) ad dvul.· ABuvaTov ăpll "al aEI I1(V

5' E1.val. '0I10lWC; 5' OUOl Y(VI)TOV. l!.UoÎv yap

OP01V EL aBuvaTov TO UOTEPOV ăVEU TOU 1IpoTipou U1la�al, E:KE1VO

5' aouvliToV U1!(ip�al, Kal Ta UOTEPOV, "OOT' Ei TO aEi ov I1Ta hSiXETai nOTE I1Ta ElVal, d8UvaTov Kal. YEVl]TOV dvat.

31l


f-RAGMENTE DESPRE El'ERNITATEA LUMII

mişcare circulară a Întregului. Noi obişnuim să numim <locul> cel mai îndep{lflat CII liind mai cu seamă ceml În cllfe îşi arc şi săl!lşul întrcaga divinitllte. inlr-un IIII fel, <Cerul esle> corpul care se aOă în coniinuiliite cu

cea din unnl\. mişCllrc cireuhml a întregului. în care

se

găsesc luna şi

soarele şi unele dinlre astre. Căci noi spunem că şi Iiceslea

se

aOă in cer.

Apoi. spunem in ah sens că cerul este corpul cuprins sub cea din urmă mişcare circular-do căci noi obişnuim să spunem că cerul esle toiul şi Înlregul. Dadi cerul il fosl numil in trei feluri, esle necesar. din loate aceslea, ca Întregul care cuprinde ceea ce esle sub cea din urmă mişcare circulară să sic.. Împreună cu corpul naluml şi sensibil, deollTece din(;olo de cer nu există nici un corp şi nici nu se admilc că s-ar pu\ca ivi vrcunul5 .

Despre cer, 1 , 1 2 , 28 1 b 1 5-282a 3 Prin urmare. cel care stă aşezat şi cu cel care stă În picioare au acceaşi poten!ă. În sensul dl o are când unul eând celălalt. dllr nu În sensul di o au simultan. ci În Limpi diferiţi. Dacă cineva arc o potenţă multiplă Înlr-un timp infinit, el nu

{)

are în timpi diferiţi. ci simultan.

Dar dacă un lucru ar fi pieritor Într-un timp infinit. el ar avea Iitunci ca potenţă şi faptul de a nu fi. Dacă exislă Într-un limp infinit. să suporte atunci şi poten!a de a nu fi. Aşadll f , simultan VII fi şi nu va fi În aci. Dar atunci ar rezulta falsul, fiindcă se presupusese falsul. Dacă nll pulea fi <astfel>. atunci nici rezultatul nu era cu putinţă. Aşadar. tot ceea ce este etern este in sine nepieritor. La fel, esle şi nenăscut. Dacă ar fi fost născut. s-ar

[j

putul ca intr-un anume timp să nu existe. Căci este

pieritor ceea ce era mai înainte şi acum nu esle. SIIU ccea ce se admite <că este> cândva, iar ulterior nu este. Este născut ceea ce se admite că mai inainte nu era. Dar nu este posibil ca fiinţa eternă să <aibă> nefiinţă, nici intr-un <timp> finit, nici Într-unul infinit. Ea poate exista şi În timpul finit, şi În (;el infinit. Alunci, nu se admite Ca una şi ac"caşi fiin!ă să poată fi eternă şi să nu poată fi <eternă>. Dar nici negatia <nu este posibilă>, de pildă, atunci când spun "nefiin,ă etemă". Deci. este cu neputinţă ca să fie ceva pc dc o parte etern şi pc de alta pieritor. î n acelaşi fel, nu este nici născut. Fiind date două limite. dacă este imposibil să exisle cea anterioară În lipsa celei posterioarc, atunci la fel despre cea posterioară - nici ca nu poale să existe <fără cea dintâi>. Dacă nu se admite că ceea ce este Înlotdeauna ar pulca vreodlltă să nu fie, atunci estc imposibil şi să se mlscă.

31


ARISTOTEL

nEpl ovpavou A < 12, 282. 2 1-282b 1) OUH on Ta Mi. OV Y€VlITOV OUOE- $l3apTov, OUH TO el€t lin OV. L:l.i)Aov f) (In Kal. f.l Y€VlITOV Ti 41SapTov, OU" alolOv. "AIKl yap faTal ouvcill€VOV a€I. €lvcn "al. SuvcillEVOV lin af.I. dvat" TOUTO f) OTL aOUVI1TOV, OlOnKTal TIpOHpOV. 'tAp' OUV d "al. aylvllTov, ov ol, TOUT' avaY"Tl a;:olOv Elval; 'OIlO[WC; OE- "al. €l ăIj>ElaPTOV, OV ol. Myw OE- TO aylvllTov "al. ăIj>ElaPTOV Ta tWp{wc; h€yoll€Va, aylvllTov IlE-V ă !fan vuv, "al. TTPOHPOV OU" abtflk �v €lTT€ÎV Ta Il n €lval, ăq:,6aPTOV OE- o vuv OV uaHpov lin dhT]8E-C; lOTUL €lTTEÎV lin €lval. WH €l Ili:v mUTa ah}.,n}.,Olc; lu:: 0}.,ou9€Î "al. TO T€ aylVTJTOV ă$mpTov "al. TO ă$8aPTov aylVT]TOV, avay"l'l "al TO dLoLov �"aTlp� d,,0}.,ou9dv, Kal. €lH TL dy'€VT]TOV, a(OlOV, €lH n ăq,6aPTOV. âfOlOV.

nEpl ovpaVO" B I l , 283b 26-284. 2) "On 1lE:v OUV OUH ylyovf.v o mic; Oupavoc; OUT' €VoE"xual $OapijVUl, Ka&hT€p TLvlc; 41aolv aUTClv, ah}.,' EaTLV €te; Kal. atoloe;, apxnv Il€v Kal. Hhf.UTnV OU" EXWV TOU lTaVTOC; altii voo::- , €XWV OE Kal lnplE"xwv Ev a{mi! TOV ă1TUPOV XPOVOV, EK H TWV dpT]lllvwv E�€OTL hajl€îv TnV 1TLonv, Kal Ota Tile; OO�T)C:- TnC; 1Tapel TWV ă}.,}.,we; }.,€yOVTwV "al Y€VVWVTII.lV aim)v' d yap OUTWO::- IlEv (XUV E:vOlXUal, Ka9' OV OE- TP01TOV €ULvOl y(VlaElal hlyoualv OUK hoE"xual, IlEycihllv ăv E"XOl Kal. ToiiTO �01TnV do::- 1TlOTLV Tft< dOavaolac; aUToii Kal. TTtc; (llOlaTTlToe;.

nEpl ovpavou B 11, 284a 1 1-17) Tov f) oupavov KI1I. TOV ăvw TOTTOV O'l IlEv QpxaÎol TOÎc; B€oÎc; d1T€VHllaV wc," (lVTa IlDVOV daaVIlTOV. 'O oi: vilv llapTupd hayoo::­ wc; ă$9apToe; Kal ayE"vllToe;, ETL f) a1Ta9itc; mloTJc;" 9VTJTfjC; SUOx€p€lac; €OTIV, 1Tpoe; SE TouTole; Cinovoc; SUI TO IlTJS€!Âlae; l1pOO(ÎaBal �lalac; avciYKTJC;, il KaTlxu KWhuouaa $lp€OOal 1TE<!luKoTa aUTOV ru...h WC;" TIâv yilp TO TOlOUTOV €1T(110VOV, oa�TIf.p !IV al oLwHPOV TI, Kal olaOlof.wc; TJ)c; dploTT]c; ăIlOlpOV.

32


FRAGMENTE DESPRE ETERNITATEA LUMII

Despre cer, 1, 12, 282a 2 1 -282b 1 Nici ceea ce există întotdeauna nu este născut sau pieri tor. nici ceea ce nu este deloc. Este limpede că dacă este născut !:,i pieritor. tltunci nici nu estc etern. căci va fi în poten!ă să nu fie întotdeauna. Faptul că aceasta este cu neputinţă s-a arlltat mai sus. Aşadar . dad. este nenăscut. este necesar oare să fie şi nepieritor? La fel. şi dacă este nepieritor. Eu spun că. în ceea ce priveşte nenăscutul şi nepieritornl propriu-zisc. nu era adcvărat să se spună că nenăscutul, carc este acum, mai inaintc nu cra, şi nici nu va fi adevărat să se spună că nepieritoruJ. care este acum. nu

va

fi u!lerioL Sau, dacă aceştia se Înso!csc unul pe a!lul. şi

nenăscutul o:ste nepieritor şi nepieritorul nenăscut, în mod neco:sar etcrnitatea le inso!eşte pc fiecare; şi dacă ceva este nenăseut, este etern, şi dacă ceva este nepieritor, este <tol> etern.

Despre cer, II, 1 , 283b 26--284. 2 Aşadar. fiindcA cerul - ca întreg - nu a fost născut şi nici nu se admite că va pieri, aşa cum cred unii, ci este unul şi etern, neavând un Început şi un sfârşit al întregii sale eternită!i. având însă şi cuprinzând în ci un timp infinit,din cele spuse <anterior> şi din cauza opiniei celor care se pronunţA altminteri şi spun că acesta se naşte. este cazul să ne formăm o părere. Căci dacă se admite I;ă <cerul> este astfel, iM faptul, spus de ci,

d

se naşte nu poate fi admis. aceasta ar conta I;a un

argument greu în favoarea credinţei în nemulirea şi cternitatc<l lui.

Despre cer, II, 1, 284a 11-17 Cei vcchi atribuiau cerul (şi locul cel de sus) zeilor, ca fiind singurul nemuritor, iar expunerea de faţă atestă faptul că el este nepicritor şi nenăscut, apoi că nu este afcdat de vreun neajuns al <condi!iei> muritoare. Pe lângă acestea, este swtit de orice trudă. fiindcă nu are nevoie de vreo necesitate eonstrângătoare care să-I

împiedice să

realizeze în alt chip ceea ce ţine dc natura lui. Căl;i tot ceca ce cste astfel Încărcat de <necesităţi conSlrdngăloare>. I;U cât «\eestca.> sunl mai de durată. cu atât el este <mai> lip.�it dc starea desăvârşită.

33


ARISTOTEL

<I>\JOlK1)< aKpOaOEW< e (9, 251a 9 -252a 4) �allEv on TnV t:lVllOlV dval hTE}.. € XnaV TOU KlvllTOU � K1VllT<)v. ' A vaywLov ăpa U 1Iapxnv Ta 1IpaYIlaTa Ta ouvallE;va KlvE;loBal KaO' haoTllv t:lVllOlV. Kal xwpk oE: Toii Tit.:: KlVtlClE:W':;- oplollnii, mi<;: ăv OIlO}.. O YtloUE:V avttYKatov dval KlVE:loBat TO 8uvaTllv KlVE:loBal KaB' (KaOTllV KlV1)OlV, otov a}.. }.. o louoBttl IllV TO tÎ.}.. }..O lWTelV, 4lipE:oBal Ol TO KaTlI T01l0l' IlE:TapkqT<lv, WOTE 0([ 1Ipon:pov KQUOTOV dval 1Iplv KaE:oBal Kal KaUOTlKOV 1Iplv Kanv. OUKoiiv Kal TauTa avaYKaLov il YE:V€OBal 1I0Ti;: OUK {lVTa iî il.t81tt E:hal. El IllV TOlvuv h(VE:TO TWl' KlVT)TWV €KaOTOV, tÎ.vaYKatOV 1IPOTEPOV Tite: }..T\4l6E:10l)<;" ă}.. }..T)v YE:V€OOal IllTapo}.. n v Kal t:lVT)OlV, KaO' TlV E:Y€VlTO TO 8uvaTov KlvTjOitval iî Klvitoal. Ei 8" oVTa 1IPOU1litpxH aE:l K1VtlOE:W ':;- lIn OU(1)e:, et""}" o yov IlEv $aLVlTat Kal aUTOOE:V €1IlOTtlOaOlV, ou Ilnv a}..M llâ}.. }.. O V €TI 1IPOlOUOlV TOUTO oUIl/kt(VE:lV avaYKalov. Ei yâp TWV IlEv KlVT)TWV OVTWV TWV 8l K1VllTU::WV OTl Illv ifoTal TI 1IPWTOV KlVOUV, TO oi;: KlVOUIlE:VOV, Q TE: 8" ouBEv, a}..}.'. 1lPEIlEÎ., avaYKaÎ.ov ToiiTO IllTajla}.. }..n v 1IPClTE:POV' �V yap TI alTlOV Tile: 1lPEllla<' il yap 1lP€IlE:Ol< OT(P1)OI< T"il.:;- KlVtlOE:W< . uQon: 1Ipa Tile: 1IPWT1)e: IllTapo}.. "il < (aTai IlETaP0}.. n 1IpOT(pa. Ta IlE:V yap KlVEÎ. Ilovaxw<, Ta SE: Kal Ta< €vavTla< KlVtlOn<, otov TO Ili;:v 1IUP BEP!la(vn, Ij;u�n o ou, il S' €1I10Ttlll1) oOKEÎ. TWV €vavT(wv dval Il(a. �r;(vlTat 1lE:v OUl' KdKd TI Elval 0IlOlOTp01l0V. To yap I\.!uxpov BE:Plla(vn OTpa$(V 1I1de; Kal d1lE:Aeov, W01lE:P Kal dllapTavn €KhaV Q €TIl0TtlIlWV, oTav aVa1la}.. l v XPtl(1)Tal Tfi €TIl0TtlIlU.' A},,},', OUl' ooa YE: 8uvaTa 1I0lE:tV Kal 1Iaoxnv Kal KlViiv, Ta oE: KlvdoOal, ou 1IaVTwe: ouvaTa €OTtV, a}.. }.a . wOl €XOVTa Kal 1I}..llClla'OVTa a}..}..l}}..ol<· woO' OTttv 1I}..1)OlaOn, KlVEl, TO oE KlvEÎ.Tal, Kal (hal' u1Iaptu we; Elvat Ta 1lE:v KlVETlKOV Ta OE: KIVlTOV. El T01VUV Iln aEl €KlvdTO, oi')}.. O V w< OUX olhwe: "hol' w< ouvallEva TO IlEv K1VEÎ.OBaI TO oi;: ICIVdv, it}..}.'. ifOEl IllTaj3ă}..}..n v eaTEpOV allTWV' avaYICT) yap €V TOtc: 1Ipck TI TOUTO ouvj.\a(VElV, otov El Iln ăv OI1l}..a OlOV vuv OI1lAaOLOV, IllTajki}..}..nv, Ei lIn all$OTEpa, IklTEpOV.

34


FRAGMENTE DESPRE ETERNITATEA LUMII

Fizica, VIlI, 9, 251a 9-252a 4 Spunem că mi�'lrc'l c<;te <lctul celui care poate fi mi!icat În C(lre ace<;tll se lină. Prin urmare, este necesar CII lucrurile să fie cele eare pot fi mişcale oe fiecare mişcarc. Şi miii cu seamă din pricill<1 oefinitiei mişcării, ar fi necesar ca toti să cadă de llconl că este mişcat cel C.ITe poate fi mi.'jcat de călre ficcare mi.'jcare. după cum cste alteral orir.;e <lucru> alterahil. .'ji este transportat după loc <lucrul> care pOlite fi deplasat, tot ll.'ja cum trebuie mai Întâi să existe f..'el care anle pentru a fi ars. precum şi cel care face să ardă. pentru ca <un lucru> să ardă. Fără Îndoială că este necesar fie ca <mişcarell> să sc fi născut vreodată. lie. d'leă nu ar fi <asa>. atunci să fie eternă. Căci dacă fiecare dintre cei · mişcali s-ar fi născut. ar fi fost necesar ca Înaintea <mişcării> considerate să se fi născut o altă transform'lre şi mişcare. pentru măsura În eilre aceasta apare. să fie posibile faptul de

.1

CII.

in

mişeii şi cel de

a fi mişcat. Pare iralional ca fiinţele să fi preexistat pe când nu era mişcare. şi aceasta rezultă de la sine pentru cei eare o cercetează, iar pentru cei care merg mai departe nu este in mai mare măsură necesar să rezulte aceasl.-\. Căci dacă unele fiinţe mişcă. iar altele sunt mişcate. şi dacă la un anumit moment va exista pe de o parte un prim motor. iar

pc

de alta un mişcat. iar in ali moment nimic !ii <mişc'llUl> va fi in repllos, atunci este necesar ca el mai întâi să se fi transformat. căci a existat o cauză a repaosului. fiindcă repaosul reprezintă o priva�e a mişcării. Şi aslfel. inaintea celei dintru transformări. va fi o transformare anteriOllră . Unele <fiinţe> contrare.

De

se

mişcă Într-un singur fcl, altele <determină> mişcări

pildă. focul incăI:t.cşlc, Însă nu n'\ceşle. <in timp ee> s-ar

părea că există o singur;\ şliin!ă

il

contmriilor. căci În Calul <focului> pare

că existn ceva de acelaşi fel. Ceea ce estc rece încălzeş.te, dacă cste omecum Îndepărtat şi ahscnt, tot voluntar, când

se

<l!}a

cum ştiutorul greşeşte În mod

foloseşte altminteri de ştiin!a lui. Aşadar, cele care pot

acţiona şi pătimi. şi pot mişca sau pot fi mişcate. nu au singure această potenţă. ci sunt astfel <deoarece> Întreţin r.tporturi reciproce.

De aceca.

atunci când se ană in relalie. <unul> mişcă şi un <altul> este mişcat. dacă pe de o parte există mişcătoml şi pe dc alta mişcatul. Căci. dacă nu ar

li

fost <ceva> miscat întotdeauna, este cvident că nu nr fi fost llstfel cu ' putinţă pc de o parte <lucrul> mişcat. pe de altă parte <lucrul> care mişcă. ci unul dintre ei produce transformarea. E..te necesar să se petreacă a.�a În cazul celor care sunt În raport cu ceva. ca de pildă atunci când ceva nu <era> duhlu şi acum <c...te> duhlu, <c necesar> să se fi transformat cel pUlin unul <din ele>. dacă nu mnhcle.

35


ARISTOTGL

"EaTrl.1 ăpu ne: lIpOT€pa IlHaBo�1] TTlc; TTPldTl1C;. n pa.; ok TlJ\;"OI<: n", 1TPOHPO I' Kal UOHPOV 1TW';- EOTal xpavou Il'\ OVTO<;; i) o xprîvnc; 1111 OVOI\<; Kllfl10Ewe;, Ei. Sri (onv o xpavoe; KlV�(JEWC; ripIO!Hl':; Ti KI I'110k TI':;, dmp aEI. xpavoe; (o·rtV, avaYKTI Kal. ... iV11(J[V (I.\f;wv dV1l1 �\}.,}.,ii II�V 1I(P\ )"E xpavou ({w €VOC; ollOVOl1nKw,; (XOVHC; 'i>aiVOI'Trtt 1J4:lVTE'; ' ayiiVT]TOV yap llval �€YOUOlV. Kal Ola TOUTO 6.T1l1oK PlTOc: y( SElK VU O I V wc: itSuvaTOv allaVTa YEyoV€Vat" TOV yrl.[' XplivfJlf rI:YCV1\TOV dva t . nNiT/lrlf O' m1TOV YEVV,;i Ilavo.; · ,fila

n�

11(1' yall all"TOV

I�!loll;. TOU

El Olilf

exov (tlll"l.,

IIEV TOU

apxrw

rrar(1o..O O�·TOr,. avdYKl1 it€1

H}.,(v1"alov

OUpctVOV Y€YOVEval

€OOIl€VOU Elval

xpavou,

Xpovo v '

TE}.,EUT"V OE TOi)

TO

yap Eo-xaTOV TOi)

1o.. 11'/lOiv1"o<. xpavou EV TtVI TWV vi)v (aTai' ouoh yap

i:.If "0

(on 1o..a /1dv Kal.

8'

O1JjlaV� YEyoV€Val, TOV

((0I'VI"I.T01' imnv l::al. €lval Kal voitoal xpavov ăVEU

TO sE; IfUV (on Il{OllTl)c;" ne;, Kal apxilv Kal TE}.,EuTljlf

vuv,

n).. ( UTll

XPO VO V. 'A )..M

xp6v� lIapa TO vi)v. vuv,

TO

avdYKl1

111]V dy�

K lVllOIV, €l1TEP

o

"'OaT' blEl (onv apx� TE

aUTou

XPOVOV,

(li'

<f!avEpov

allq,OT(jla

Elval

,h:l

on avaYK!\ Elval Kal

xpavoe; lIciOoe; n KlV�OEW<;". ' O

::al 1T(PI TOU ă<f!OapTov dvat T"V KlV110IV '

O'

aUTO'; }.,ayoc;"

KaOci1TEP yap �Ttl TOU

)"(v(oOal KlVT)OIV ouvipalVE TtPOTEpaV dvat Tlva IlHapo1o..il lf Tftc;" lIPWTlIC,

OllTWr;

(VTllilQa

UOTEjlaV Ti}<; TE}.,EUTatW;·

ou yap ellla

rrUIÎ(TUl KIVOIJIlE:VOV Kal KIVT)TOV OI', OlOv KaallEVOV Kal I(QUOTOV

iil'

(i;:voiX€Tal yap KaI.lOT()Jf dlfal Il" KuaIlEVOV), OUSE KIVlJTU':OV

Kal 1, 1 VO U V .

t::.al TO

Kal

TO 410apTov OE; OE�OEl 416a.pi'wal, hav q,[l€tPlJTat' ${)apTIKOV

TOUTOU

!1(TaBO}.,11 ne; (OT[V.

El 8�

}.,ci�IV

UOTEPOV'

Kal

yap

il

,�Oopa

TaiiT aouvaTa. Sit}.,ov we; (on'; MOIO("

K l vljlJle;, a).. }.,' oux' 6TE Il(v �v OTE

li ou

n ,p\ (0wv y,v,a,w<, B 12 736b 27-737a 1) Ad1TeTal

O"

TOV

VOUV

llaVOv

{JUpaOEV

E1TnOlEVIll

KIlI. OELOV

IlOVOV' nUO"If yap aUToir TU (v(pyd"" KOlVWVEl OWllaTlK" (VEpy(ta.

l l aoljl:

IlEv

OUl'

tjJuxf)c;

l'iulfalll<

(TEPOU

OWllaTO("

KEK01VW V1\KiVUI Kal. OElOT€POU Ttilv Kil}.,OUIlEVWV OTOlXEWV'

€OIKE

W("

OE

ow:<bipOUOl "TllllOTT)n a'l �)lJxal. W'l aTlIlLq. u1o.. 1o..Tj}.. w v, oÎÎTw Kal. il TOHtUT1\

SW<fJ(pn

<f!UOI<

ndVH.lV

36

111<1'

yu.p

Ev

T�

om'Plllln


FRAGMGNTE DESPRE ETERNITATEA l.UMII

A�adar va exista o anumită transformllre anterioară celei dintiii. Dar oare în privinţa acestora. cum va fi accl anteri(lr-�i-rosterior('. dacă timpul nu există? Sau elim va fi timpul lără ca mişcarea să existe? Dacă timpul este numărul mişcării sau o anumită mişcarr:. şi dacll timpul este etern, atunci În mod necesar şi mişcarea este eternll. Cu toţii par să fie de acord in privinţa timpulu;. cu exccpţin unuia singur, căci spun că el este nenăseut. Din acest motiv şi DClllocrit amtă cll este cu neputinţă ea toate să se fi născut. căci timpul este ncnăscul. Doar Platon zice că <umplll> este născut. căci cl .s-a I/tl.tellt () d(//(l cu cerul", iar eeml a fosl născul. Aşadar. dacă este imposibil ca timpul să existe şi să fie gândit În lipsa clipei. atunci clipa este un ,lnume mijloc. atât Început cât şi sfârşit avule împreună, Început al timpului care urmează să fie, sfârşit al celui care s-a Îndepărtat. iar timpul este în chip necesar etern. Căci cel din urmă capăt al timpului luat În considerare care se sfârşeşte se Va găsi Într-o anumită clipă, căci nu trebuie considerat nimic În timp, dar În afara clipei. Precum clipa cste Început şi sfârşit, este necesar În privinţa acesteia ca timpul să fic în ambele sensuri etern. Dar dacă timpul <estc etern>. e limpede că este necesar ca şi mişcarea să fie <eternli>-, dacă timpul csle o pătimÎt-c a mişcării. Acelaşi raţionament <se aplidb- şi cu privire la faptul că mişcarea este nepieritoare. După cum. în privinţa faptului că timpul este nenăscut. se întâmpla să existe o transformare anterioară celei prime, tot astfel va exista În aceeaşi situaţie <o transformare> ulterioară celei ultime. căci mişcătorui şi mj�calUi nu intră în repaos deodată, ca şi cel care arde şi cel care provoacă arderea (fiindcă se admite că acela care provoacă arderea nu este cel care arde), şi nici ca şi cel care se mişcă şi ccl ce pune În mişcare. Şi cel care piere va trebui să piară ulterior. alund când esle mcul să piară, şi tot ceea ce din el este pieritor, căci şi pieirea cste o transformare. Dacă acestea nu sunt cu putinţă <În privinţa mi�cării>, este evident că mişcarea estc eternă. şi nu uneori da. alteori llll. Despre generarea animalelor, Il, 2 , 736b 27-737a 1

Rezultă <din cele anterioare> di numai intclectul provinc din afilră şi este, singur, divin. Nici lin act al acestuia nu comunică cu actul corporal. Pe de altă IXlrte. Întreaga potenţă a sunetului parc sii stea În comunitate cu un corp şi cu pomcnitele elemente miii apropiate tIe divin. Precum se deosebesc sufletele între ele în mai nobile si Illal umile.tot astfel diferă şi aceste naturi <corporale>? EXIstă pcntru lOatc

37


ARISTOTEL.. (vunapxn, om:p 1T016 yovllia dval 'fa onofplla'fa, 'f0 Ka}.., O UII€VOV O'PIIOV. TouTo O" ou miII OUO( 1"OIaU'fll Suvallk 1:onv, a}.., }.a ., 'f0 (IITl(III}..,all�aVOII(VOV (v 'fJil o1TE"Pllan Kal. e v 'fJil atflpwo€\ 1TV€Ulla Kal il (y 'fl{i lIVEullan 'PUOIC., ava}.., o yov ouoa 'fl{i 'fUIV ăo'fpwV (J'fOIXEIll/.

METEWP0}.. 0 YlKWV A 0 , 339a 2 1-32) , Ean o' i:� avaYKIje;- auv(x�<:; 1TWC. OU'fw<:; 'faic; ăvw $opalC;, waH naaav a\JTOU 'fl]V ouvalliv Ku�(pvâaOal (K(l9(v. "OOEV yap n nîe;- Klv�aEwe;- apXl] naalv, h:(lVIjV ahLaI' VOIlI01"E"ov 1TpW1"IjV. rlPIlc;- OE: 'rOU'fOle;- il IIE:v a. �SLOe;- Kal. TE"}.., Oe;- OUK (xouoa Tt;i 1"01T� Tiie;- KIV�O(We;-, li}..,}.'., ti(I. (V 'fE"}.., ( L TauTa OE: Ta oWllaTa 1TaVTa n€nEpaollE"voue;SIE"aTllK€ T01l0Ue;Ii}"'}"'�}"'wv. "f2oH TWV oUllllalvovTwV n€pl. mlTov nup P(v Kal. yiiv Kal. Ta oUYYEvii 1"OUTote;- �K (V {f}..1}I";" dSn Tiiv ytYVOIl(VWV alna Xp.qv VOlll�E1V (Ta yap \,1I0Kd",EVOV Kal. naaxov TOiJTov 1IpooayopEUOllEV TOV Tponov), Ta O" OUTWe;- alnov we;- 0'9(1' ft Ti'jo:;" K1V�O(We;- apx�, T.qV 'fWV KlvoullE"vwv alna'f(ov Suvalllv.

38


FRAGMENTE DESPRE ET�RNITATEA LUM I I

ceva i n !>ămân!ă care o face pc aceasta s ă fie roditoare. ş i d e aceea este numită caldă. Accasta nu eSle nici foc. nici

o

poLcn!ă Ile ilcest lCl. ci o

oarecare suflare cuprinsă în sămiinlă şi În spumă. care e!>te În imalogieH cu elementele astrelor'J.

Meteor%

gice/e, 1, 1, 339a 21-32

<Lumea sublunară> este in mod necesar în continuitilLe cu mişcările de !ransla!ie de sus, aşil Încât între'lgi! poLen!ă a ei este guvern<llă de acolo. Căci de ilcolo provine principiul mişcării tutumr, şi el Lrebuie numil C<lUză primă. Din <lceste motive el este etern şi I/U ari' 1111 .w:op al mişcării după loc. ci ci Întotdemmil e.vre Î/l .w:op

ll

l , <deşi> s-a spus că loate aceste corpuri finite ocupă nişte locuri. fiecare În parte.

Trebuie "strel luate În seamă. În privinta celor care se Întâmplă în această <lume sublunară>, focul şi pământul şi cele de acelaşi gen cu ele, ca o cauză materială a celor ce se nasc (căci aşa numim noi !>ubieetul şi pc cel care este afectat), pe când euuza ca atare. aşa cum este acolo principiul mişcării, trebuie căutată În patenta celor care se mişcă in mod etern.

39


flEpl TOU KOOIlOU, 1- 3 (Enncadis. lI . 1. 1 - 3)

[ 1 .J Tov Koallov tid )..( yovTE:e; Kal. npoo9�v �lvaL Kal �awOaL aWlla �xo vTa el I-ll:v (nI T�V �OU)..Il (HV TOU 6(ou avayotl-l�v T�V

aiTlav, npwTol' I-l l:v a).. 1l6�e; I-lEV tawe; ăl' ).,(YOlIlEV, aa$l)l'€tav oE oM)�Il(al' ăl' nap�xo[I-l(6a."E1T€tTa TWl' a To lX � lwl' il IlETajlo).. ll Kal TWl' '�wv TWV T1EPl. YltV il 4l60pa TO Elooe; aw'ouoa 1l1'i1l0H O\ÎTw Kal. E 1I1 TOU 1IaVTOe; �Lwa€t Y[YVEOBat we; Tl)c; �Ou).,1'ioEwe; TOUTO

OUVClIl(VlJ< aEI. lIlfEKq:,EUYOVTOC; Kal P(OVTOC; Toii . OWllaToe; E1fln6€VClL TO daoe; Ta aUTO o.ÎI.)..O H ă).,).,ItI, we; Il� otS'EOOal Ta ifv apttlll4i Elc; Ta aEI., aJ.,).,a. Ta TQ dO(t · hEI. ala Tl Ta. IlE v O1hw mTtl. Ta �laoc; I-l0VOV Ta Mi. �(n, Ta. al:: EV oupavcji mi aUToc; 6 Oupavoc; "aTa. TOO( ((EL Ta &(1: E'i aE Tcji 1IaVTa ouvHhT)4l(Val Kal. I-lll �lvat Ele; o TllV IlETa�o)..llv T10 1110ETat 1l1l0( n €�w6(v tiv T1pOO1T Eaov �dpaL Bul'aaOaL TOUTItI OWaOIl€V T�V alT(av Tl)c; O U 4ltlopâc;, Tcji Il€V oÎl.ItI Kal. 1IetVTl owaOIlEV b: TOU )..o you TO 111] ăv $8npltvcn, 6 O€ Ji).. toe; ill-llv Kal. TWV aÎl.).,wv ăaTpwV fa ou ala Tcji Il(Pll Kal. 111] Q).,ov ("nOTOV dvat Kal T1âv oux E�€t T1]V 1Ilonv 1Iapâ: TOU )., oyo u . on Ek ă1IavTa I-l(V€t TOV xPOVOV, Ta OE KaTa. aooc; T�V 1.l0vl1V aUTO"lC; Elval, WOlTEP Kal 1IUPI. Kal. TOlc; TOtOuTOtC; IlOVOV ăv oo�m T1apdval Kal mhQ OE T1aVTl T4i KOOI-l�" OUOEV yap Kw).,uH UlT' aÎl.).,ou €�w{lE:V J.I� !P6ElPOI-lEVOV TWV J.lEPWV aÎl.).,-rl).,a cpeHPOVTWV OUTW TljV q,60paV aEI �XOVTa TQ �'{fiEL J.lOVOV 1I�ptJlEVElV. mi PEOUOrt< aEI. T11< q:,UOEW<;" TOU UlTOKElilEVOU TO E100c; ă)..)., ou ot60vTOC; y(yvEollClt TO aUTO €-1I1. TOU lTClVTOC; '00u. 01lEP Kal Eul civ9pw1l0U Kal l11T10U Kal TWl' aÎl.).,w v· Mi yap ăv9pwlTOC; leal l1l1l0C;, ci)..).,' OUX 6 aU Toc; " Ou TOLV\JV €OTat TO Il(V I1EVOV etUTOU aEI, WOTlEP (, oupaVOC;, Ta. B� 1IEp\ yrW .pE!np OIIH"a. a)..J.,' 6110lWC; ă1IClVTa, Ti-IV Ola$opav <XOVTCl �6vlţl Tq XPOV4I" (fOTW yap T10).,UXPOVtWTE:pct Ta

4[J


Plotin Despre lume, 1-3 (Enneade, Il. 1, 1-3)

[ 1 .} Dacă spunem că lumea era şi urmează să fie, <dar> arc <totodatA> un corp. şi dadi atribuim voinlei zeului cauza <aceslui fapl>, am vorbi adevărat şi În chip plauzibil. însă nu ne·ar fi dată nici un fel de înlelepciunc. Şi apoi, <dacă are loc> schimbarea elementelol şi pieirea animalelor de

pc piimânt şi <numai> specia se păstrează. se

consideră atunci că �i În cazul întregului se pelrece la fel, că <zeul> acesta, din puterea voinIci. conferă mereu altei <materii> aceeaşi specie. pe când <lumea> arc un corp mereu schimbător. Şi că ca nu este păstrată În eternitate una În sens individual, ci una În sens specific. Şi de ce unele lucruri nu vor avea eternitate decât ca specie. pe când cele din cer. precum şi cerul însuşi, vor avea elernitate ca atare? Dacă toate sunt cuprinse În el şi dacă nu există ceva in care să se transforme. şi nici nu există ceva care să-I lovească pentru a-I putea distruge. noi vom fi

de părere, din acest motiv, d el nu ar putea să piară. Apoi. pentru noi . soarele şi substanţa celorlalte astre sunt părţi ale <cerului> şi nu reprezintă fiecare un intreg, şi nu le va caracteriza pe fieeare opinia rezultată din argumentul <de mai sus>, fiindcă - În cazul lor fiecare îşi păstrează timpul, iar <eternitatea> li se atribuie numai după specie, la fel ca şi focului şi celor de acest fel. S-ar mai putea doar opina apoi că aceasta se întâmplă intregii lumi. Căci nimic care să () distrugă nu o stânjeneşte dinafară, iar dacă părţile <sale>

se

distrug una

pc alta, având astfel parte de pieire eternă, ca rămâne <eternă> numai ca specie; iar de vreme ce natura subiectului <ei> este etern curgătoare, iar

ca

<mereu>

specie

întregului-vie�uitor ca şi t:cea t:e

alteia, se

se

întâmplă

acelaşi

lucru

întâmplă omului şi calului şi altora.

Căci mereu va exista omul şi calul, Însă nu <unul> şi acelaşi . Aşadar, nu va exista ceva care să persiste mereu, aşa cum este cerul, iar cele de pe pământ să piară, ci <va fi> la fel pentm toate. existând o IJiferenlă

41


PLOTIN h oupavl\i. Ei Il(V ouv oihw OUYXwPllOatltEOa 1'0 ad �nl TOU navn)c: ImL (nl TWV ItEPWV €lvrH, nTTOV ăv 1'0 ănopov TU SO�Ţ[ npO(l(llj" Ilâ��ov oi:: nananQOIV ((W anOPlac: ăv YIYVOlllEOa, ([ n) T"Î1<;" BOU�T)OE(�<;" TOU OEoil I."QVOV Elval OU"VUOITO "ăv OI'iTW uil. TOUTOV TOV TP01l0V OUViXHV 1'0 nâv. Ei 151:: "al. 1'0 TOSE n aihou onooTovolÎV �iYOllJ.EV (xnv 1'0 <id, il H Bou).,lJol<;" 8HKTia ([ i"avit nOl(Îv TOllTO, 1'0 H ănopov llivEl 8la TI Ta I�l:: v oihw, nI s1:: oux OUTW<;", a��a Tf.J d8H IIOVOV, Te! TI: Il(Pll Ta (V oupav<\i nwc: "al aUTo., EnHoT) 'Hhw "al. aUTO. Ta mina dval.

12]. El ouv Tat.ITllV napaoExollcOa TllV 8O(QV Kat <l>aIlEY TOV ll1:: v oupavov "al. naVTa Ta €v (u'm� KaTa Ta To8( (XHV Ta aEl, nI 01:: imo TU Ti).:;" OE��VI}<;" o$a.l� Ta "aT' dooe:, On"T(OV nwe: oWlla (XWV ((H Ta TOOE hl. TaU aUTOU "UPIW<;", we: Ta "a6' (KaOTOV "al Ta woaUTwe:, Tfto:;: 4lUOEWe: TOU o";llaToe: P(OUOI}<;" aEI.. TOUTO yap 00"E1 Tol<; TE ă}.,).,Ol<;" TOl(" TfEpl 4"'OEWe: El.PllKOOI Kal aUT<\i T� nMTII)Vl ou 1l0VOV nEp'i TWV ă).,).,WV OWllaTWY, a).,).,a Kal lfEPI nÎiv oupav(wv aUTWy. nw<;" yap ăv, 4l1101, oWllaTa ifxoVTa Kal. opwllEva d:napa).,�aKTw<;" ((H "al Ta woatlTw<;"; Iuyxwpwv "al (nI. TO\ITWV Gll).,ovOn TQ 'HJMlK�E(T"', ae: €"4l11 (lEI "al. TOV �).. I OV ylVE:06a1. 'APlOTOTE)"Et [lE::v yap ouoh ăv 1fpây[lCl Elll, E'( ne: aUToIÎ nl<; un06iow: <rac: nEpl> TOIÎ nillnTO" T1apa8i(aITO OWllaToe:. Totc: 01:: [l"h ToiiTo nOEIl(VOIC:, TOU OW[laToe: 81:: (K TOUTWV OVTO':; TOU OIJpaVOU, E� wvnEp "al Ta TUOE '<\ia, nwc: Ta TOOE <dEL> ăv €XOI; "En 81:: Ila).,).,ov mÎiC: TlhIO'; Kal. Ta €v T<\i Oupav<\i IlOpta ono.; IUYKHllivou 8it T1avToc: ,,",ou EK \(luX*" "al TiIc: OW[laTo<;" $UOEW<;" avaYKll TOV oupavov, ElnEp aEI. "aT- aplO[lOV (OTal, iî o,' ăIl$w (OEoOal, iî Ola OaHpov TWV EVOVTWV, otol' tjIUXTJV iî oWlla. ' o 1lE::v oit Ttil oW[lan OIOOU'; 1'0 ă<PfIapTov ouoE::v ăv ([<;" TOlITO T1)c; \(luxilc: OiOITO, iî TOU O[loi) aEI. dl'al npo<;" '�ou OUOTaOt V ' Tl� 01:: 1'0 oWlla nap' aUToi) $OapTov Elval )"Ii'yovn Kal TU tjI"XU 0,8ovn TiJV aLT(av T1HpaTiov Kal. TitV TOU OW[laToc: ({IV 1l118' aUTitv (VaVTLOUllivllV TU OUOTaOH Kal. TU OICl[lOVU SEl"VUVal an [lllo1:: v aou[l$wvov Ev TOlc: OUVEOTllKOOIV EOTI. KaTa $UOlV, a).,M npoo$opov "al TitV IMllV 1fpoe: 1'0 pOUf..lllla TOU anoH}..( OllaTo<;" imâpXHv npOOi"EI.

42


FRAC1MENTF. DESPRE ETERNITATEA LUM l J

<Între acestea> numai Î n ceea c e priveşte timpul. astfel că timpul celor cereşti ar fi mult mai lung. Dar, <iad noi iIm cădea de acord asupra faptului că eternitatea estc <acceaşi> şi În privin\a Întregului :joi in aceea a părţilor, ar cxista mai pu\ină dificultlltc În opinia noastrii.. Şi, mai mult. <lin scăpa dc orice dificultatc, dacă s-ar ilrăt,1 că este chiar potrivit voinţei zeului ca Întrcgul să SICll la un loc În ilccst fel. Căci dacă am spune că acest <întreg> esle întru toiul etern în sens individual, se ViI cuveni atunci Sil arătăm că voinţil <zeului> este C<lp<lbiIă să realizeze aceasta; <dar> va. rămiine atunci neli1murit de ce uncle sunt astfel <eterne În sens individlllll>. pe când altele nu. ci numai ca specie, precum şi felul în care sunt pănile din cer. Căci după cum sunt ele, la fel vor fi ilceslei! toate. [2.] Dacă suntem de acord, aşadar, eu aCC3Sta şi spunem că cerul şi toate cele din el sunt eterne În sens individmll, iar cele care se găsesc sub sfera lunii <sunt eterne> ca specie. se cuvine să ilf"dtăm În ce fel <un lucru> care posedă un corp va avca individulliitatea sa propriu-zis. deşi este un lucru singular şi determinat care ţine de natum corpului aflat În curgere eternă. Căci pare că a�a au consider.!t şi al,i fi7jcieni, precum şi Platon Însuşi. nu doar cu privire la alte corpuri. ci şi eu privire la cele cereşti. ,,A.j·adar ("Ulii - se Întreabă <Platon> - lIi�·te lucruri wre .nlm

vizihile şi (:orporale vorji ele idelliice cu .�ille Î11 chip neabatut?" El este de aeord cu părerea lui Heraclit (şi o lămureşte în privinţa acestom), eare

spune că .�wartde "evil!e ÎI! lIIoli etem" l . Acest lucru nu este deloc problematic pentru Aristotel, dacă se dim ca exemple ipole7.cle lui cu privire la cel de-al cincilea clement. Dar pentru cei care nu sunt de <ICOrd cu <cel de-al cincilea element şi care spun că> şi corpul cerului este făcut din aceea'1i <materie> ca ş.i celelalte vieţuitoare <de pc pământ>. cum ar mai putea fi ele eterne? Şi mai cu seamă. cum de �unt eterne soarele ş.i părţile cerului? Dacă fiecare animal este constituit din suflet ş.i o natur;! corporală. este neccsar ca şi cerul <'iă fie astfel>. Dacă ci posedă eternitate individuală, acest lucru se va datora fie amândurora. fie unuia dintre ei, ca de pildă sufletului sau corpului. Cel care este de părere că <acest fapt

se

datorează> corpului, <va considera de asemenea> că el nu are nevoie deloc de sunet pentru

II

fi incoruptibil sau să lie etern unit cu ci pentru a

constitui o vie,uitoare. Dar cel care spune că În sine corpul este coruptibil şi atrihuie sunetului cauza <eLcrnită,ii>. va trebui să ilmtc şi modul în care corpul nu se opune deloc însoţirii cu sufletul şi permanenţei <acestei înso!iri> şi să indice faptul că nu există nimic lipsit de armonie în mod natural În cele <astfel> constituite. ci materia este proportională şi consimte să se supună unei vointe de implinire <a zeului>2.

41


PLOTIN

13.1 n tiio:: ouv " li�Tl Kal TO mdlla Toii 1TavTO':: OUV€Pyov Civ €'(11 1TPO< TTtc: Toii K00l10U d9ava(Jlav aEI PEOI'; "H an, \flallHv elV, <jid>. ' Pd yap OUK (�w. El ouv h wh.;i Kal OUK aTI' aUToIÎ , IlEVOV TO a\lT!) oifT' ăv au�olTo OUTE q;,a(VOl' ou TOlV\JV ouS): YTlpaOKH. ' Opav Ol Bd Kal yf}v IlfVOUaav iUI (V axTil-lan T� aurl\i (� atolou Kal OYKQ, Kal anp ou 11T]TlOT' (1Tl�d1TU ouB( � uOaToe; \fluole; ' Kal TOlvuv O'oov l-I(Talki��EI aUTWV OUK il��oiwaE TnV Toii ă}.,ou ��ou q,UOIV. Kal yap "I-IWV a€1 IIEn���ovTWV I-I0p(wv <dOlovTwv> "al de; TO (�W a1TlOVTWV llivEI �KaoToe; de; TlO�u ' Q o): €�W IlTlBh, OUK eloul-lcflwvo.:: ăv TOlh� il OWl1aTo,:: q,VOK Tlpoe; 41uxTw 1TPO':: TO TO aUTO (lvat �QOV Kal el€1 Ilivov. nup O( o�u 1l(Y KaL Taxu T.;i lIn WOE Il41VEtV, waTl€p Kal Yll TQ lIn ăvw' YEVOIlEVOV S( (KEl, ou oTf\vat OEI, OuTOI SEI VOI-I(�EtI' oum.:: (XEtV b TIti OlKEf� \.SpUIl€VOI', l':\<; lIn Kal aUTO WOTJEP Kal Ta ăhha oTâotv ETI' ăl1cflw �11TEÎV. ' AI'WT(PW I1f::v yap OUK IlV q,iPOtTO' ouSlv yap ht' KâTw 6' OU Tli4>UKE. AEtTlETat S'" alht\i €uaywy� rE Ehal Kal. KaTa <!lUOIK",V OhKnV �}.,Kol1il'� iITla $uxflc; Tlpo,:: TO �f}1' EU l1âha (V Kah� "01T� Kll'EÎOeal (V T-o yuxft. Kal yap, El T� <!lo�o.:: !li} TIfOn, &ppdv SEÎ cfleâvEt yap il Tfic;' yuxfi< nEplaywyn naoav vEualv, we; KpaTouoav avixEtv. El 0'( IlT\Sl pounv TlPOC; ro KâTw (XEI nap' aUToii, OUK aVTlTElvov IlEVEl. TiI 11€v OUV i1l1ETEpa l1€'PTl (V Ilopcfl-o YEvollEVa ou OTEYOVTa aUTWV TTW ouoTaolv anatTEÎ (m' ii),}.,wv Ilopta, rva ).I.EVU· El 1) h:ElOEv !li! aTlOppEOl, ouo(V BEl rpE4>w9al. El B( anopp€'ol ano' ojlEVvullEVOI' EKElOEV, 1TUP BEl €TEPOI' E�â1TTEaaal I::ai, el ir."}.,OIJ nvoe; €XOl Kal EKEÎOEV atTOPPE01, BEl Kal al'T' EKEIVOU ă}.,}.,OIJ. ' A��iI SUI ToiiTO oii I141VOl ăv TO tTâl' �t\iov TO aUTO, €l Kal OUTwe;.

nEp'l. Tll< KUK}.oq,op(a<, 2 (Enneadis. Il. 2. 2) El ouv 1TavTaxoii ou elV -O (Xo aUnlv, Tt SEi tTEpttivat;"H an !li! 110VOV EKEt. El s( il Suvalll':: au Tii.:: 1TEPI. Ta Il(OOV, KaL TaUTU IlV KUK�u,I �toov B(;" OI'JX wonUTOC;- Ol,)�aToc;: Kai q,UOEW':: t!Juxflr. 44


FRAGMEN'rE DE:-;PRE ETERNITATEA LUMII

(3.1

Cum ar putea fi părtaşc, aşadar. materia şi corpul

intregului

- deşi sunt in eternă curgere - la nemurirea lumii? Noi am spune: fiindcă se alU În curgere, dar acellstă curgere nu arc loc În ltfară. Căci dacă <ele ri"imân> În ace.lsla şi nu <ies> in afara ci. <cerul> însuşi rămâne .tCehlşi şi nici nu creştc , nici

nu piere. Ş i

- cu adevărat - nici

nu imbătn1neşlc. Trebuie vă/.ut Însă şi faptul că păm:1ntul rămâne mereu în forma şi

în volumul

lui propriu dintotdeauna. şi nici ,Ieml sau natura

apei nu nesocoteşte acest fapt. Şi astfel,

pe

cât de mult se combină

reciproc, ele nu alterează totuşi natura întregului·vieţuitor. Deşi noi suntem intr·\"} continuă schimhare dalorită părlilor

în

care

int"l şi care ies

llfarll <noastr[l>. lotuşi fiecare dintre noi rămâne mult <timp, viu>.

Dar pentru

cii nU l'xistă nimic în afan\

lui. nalUra corpului nu este lipsită

pentru el de armonie faţă de sunet, În vederea <realizării> vieţuitorului existent prin sine şi durabil În mod etern. Focul cel viu şi iute din acelistă <lume> nu rămâne <În spaţiul de sub sfera lunii>3. tot aşa cum p.îmantul din el nu <ajunge> SU$. Ajungând acolo unde trebuie să se

opreClsdi. lui trebuie să îi stea În obicci să se situcze În locul lui firesc,

în am\x:lc în jos se supună şi să o viaţă bună şi

spre il nu fi şi el ca şi celelalte elcmente ClU"e caută rcpaosul <regiuni>: el nu mergc în sus,

dki nu este deloc

<cu putinţă>, iar

nu i-a fost hărăzit <-,>ă meargă>. Rămâne atunci ca lIe atrlls de suflet potrivit cu

o

el

inclinaţie naturală către

pentru li se mişca Într-o regiune fmmoasă - <anume> aceea a sunetului. Şi trebuie să fim

încredin,a!i di nu va căd\!a de acolo:

mişcarea circulară

suflelului îi pl'i;r.cşte Întreaga plutirc4, astfcl c:'i arc puterea de il se ridica. Iar ducă nu arc de la sine nici () Înclina!ie În jos. el păstrează

a

<sensul ascendent> fără ca nimic să i se ale

noastre

opună. Într·adevăr acele

părţi

care se ivesc într-o fomă şi nu reţin constituţia llceslor

<forme>. reclamă nişte părţi de la alte <forme>. pentru a se menţine. Dacă Însă <cerul>, acolo, nu ar duce lipsă de nimic. nici nu ar duce liPSll unei hrane. Dar. dacă el m' duce lips5

de <rocul> care s-ar stinge, este el ar avea in sine ceva străin

necesar ca un alt foc să se aprindă, şi dacă

care ilpoi i-ar lipsi . ci trebuie să îl i"nlocuiască cu un altul . Dar, din acest motiv. dacă llr fi ;Istfc l . el nu ar mai rămâne întregul în sine.

Despre mi.'icarea circulara, 2

(Enneade, 1 1 , 2 . 2)

Aşadar. dacă <cerul> de!ine <sunet>. oricum ar fi , de

ce este

necesar să e;(ecule () mişcare circulară'! Aee,lslil <se petrece> fiindcă �unetlll> nu se ană acolo .�illgur. Dacă puterea lui este <mişcarea

45


PLOTIN

}..l lfTT€OV, a).,).,' h':Ei Il€v I-l€OOV, a$' ou ..; aÂhll, T01lU;:W<; oe: OI.lJlaTOc:. ' Avahoyov ouv oEi TO JI€OOV' w<; yap h.:d, OllTWC; Kal €vTauOa Idoov od dVUI, (5 IHlvw<; €OTl I-l€ClOV OWJlaToe: Kal . ,�l)atpu;:ou wc; yap EK(ivo 1IEpl aiJTo, oiiTw Kal ToliTO. Ei 6"; ljIux1\ (un 1IEplOoiouon TOV OCOV, ap$aya1la(ETUl Kal TTEPl aunlv we: olov TE aliTU €XEt' ({1\pTllTat yap alhofi T1(lvTa. ' E1IEl ouv OUK (on 1Ipoe: aim:iv, 1IEPL mhov. nwe: ouv ou 1IaOat oihwe:; "H haOTTj 01l0U (OTlV oilTw<,

nEpl ai.Wvoc: Kal XPovou, 4 (EnncaJis. III. 7. 4) OUK ({wOn oe: OEi OU)1�(Plll({val vOlll(nv TOUTOV (K(lVU T"Q q:.uon, ana Kal ({ hE:f VTle: Kal ouv (KE1VlJ. ' E VOpaTat yap ( V o u o lq TTap' aUT"ij, on Kal Ta Cina 1!(iVTa oou ).,(yoP(V �I( l d val €vumIPxovTa 6PWVTEC; ).,i"YOPEV h Tile: ouolac; cI1IaVTa Kal ouv T"ij ouoiq.. Ta yap 1IPWTWe: OVTa OU VOVTa 0(Î TOle: KaL ( V TOte: d vat' E 1I EL KaL TO Ka).,Ov € v UUTOte: Kal €{ a U T W V Kal. 1\ a).,tiOna €v aUTote:. Kal Ta Il€v W01l(P €V l.tEpn TOU navTik OVTOe:, Ta o€ € v 1IavTl, W01l(P l(aL TO a}.. llOwe: TOUTO nâv OUl( (K TWV Il(PWV iaOPOIO!1i"VOV' a}.. }..Q; Ta Pi"Pll ynvnoav aUTO, lva Kal TaUTU wC; ei).,TjOwe: TO nâv lj . KaL 1') a).,1\Ona o( OU oUIl!f>ovla TTPOC; ă}..)., o (Ul, ei).,}..' aUToi] €KaOTOU OU1I(P â}.. tieEla. lld o� TO 1Iâv TO\)TO TO a}..TjOlvov, ([1I(P (OTal T1(iv OVTWC;, Ilti povov Elval 1Iâv "Îl Eon Ta naVTa, a).,}..O; KaÎ TO 1Iâv (xnv oihwe:, WC; ll11oe:V €h).,(l1lnv· El TOI)TO, ouO' (OTal TI aUTc;i ' d yap (OTat, E}..}.. n 1l0V �v Toiho 0\'11( ăpa �v nâv 1Iapa q:.VOlV oe: Tl iiv aUT'ii Y€VOITO; naoxn yap ou8i;v. Ei ouv lll1o(v aUTQ Y€VOITO, ouoe: Il€).,).,n, oMie: EY€VETO. Tok II€V ouv Y(VVllTOlc; d a$€).,IOe: TO (OTal, cIT( (1IlKTWP€VOle: Mi, (uOlk unapxn 111\ dval" TOIe: O" Il'n TOIOVTOle: d 1IPOOOEllle: TO (OTal, umipXEt TO (PP(I V EK T"Î]C; TOU (\val (opaC;. 6."ii)., ov yâp, on �v aUTolc; Ta Elval ou OUWPUTOV, (l YlyvolTO Ev TIii 1l€).,hE\V mI. YH(OOal, Kat (OEol)at u(JT(pov.

46


FRAGMENTE DESPRE ETERNITATEA LUM I I

circulard> î n jurul centrului, atunci şi <(.:crul> se mişcă circular. D M centrul nu trcbuie În,eles Î n acehl�i rel Î n cazul corpului şi al naturii

stllletului. ci <pentru sullet> centrul cste <originca> de unde provine el.

pe ciind În cilzul corpului. <are un sens> klCill. Prin urmare. centml trebuie în,eles ca o analog ieS . Căci a'şa cum este ilcolo. tot ilstrel trebuie şi aici să existe un ccntm. carc este unicul centru al corpului şi al <mlturii> sferice. După cum ullul <realizc;wl mişcarea circulară> în juml acestui centru, tot a."trel şi celălalt Iar dilCă sufletul reali:t.ca1.ă () mişcare circuladi în jurul zeului , el

il cuprinde de jur-Împrcjur cu iubire pc <zeu>. În măsufil În Cilre

îi stă în puterch. Căci toate sunt atIilsc de <zeu>. Deoarece <sunetul> nu se poate indrepta spre <zeu>. el <realizează> În jurul lui <o mişcilre

circula.l>. Cum de nu rilC atunci acest lucm tmlte <sufletele>? Fiecare

<-"uflel> o face conronn locului În care se găseşte.

Despre eternitate si timp, 4 (Enneade, m, 7 , 4) Nu trebuie să se creadă că acea natură are <via,ă1> În mod accidental şi din afară, ci atiit din ca cât şi Cll ea împreună. Se observă în <această> fiin!ii. în privinţa ei, că lot aşa cum spunem despre toate celelalte care sunt În ca că sunt acolo, <tot aşa> spunem - Întrucât le vedem - că toate sunt din fiinţă şi că sunt Împreună cu fiinţa. Căci fiinţele care sunt În sens prim trebuie să se afle În ele <Însele>. Întrucât şi frumosul <se ană> în ele şi <provine> din ele. şi În ele este şi

adevărul. Iar după cum unele se află într-o parte a întregii fiinţe şi altele În toată. tot astfel acest Întreg adevărat nu este asamblat din părţi. ci el

il născut părţile pentru ea şi În el să fie Întregul adevăml. <Între ele> nici adevărul nu se află În armonie de la una la alta, ei <există> un adevăr al fiecăreia în parte. Este necesar ca acest Întreg să fie cel adevărat, dilCă c să fie intregul fiinţător. nu doar să fie întregul prin care sunt toate. ci şi Întregul care să fie ilstfel Încât să nu Îi lipsească nimic. Dacă este aşa. nu i se va adăuga nimic. căci dacă i se va adăuga, <Înseamnă> că acel lucru Îi lipsea şi. dec i . nu era Întreg. Dar ce ar putea să i se nască acestuia pc lângă natura lui? Căci el nu este afectat. Dacă lui nu i se petrece nimic. atunci ci nici nu urmează să fie, nici nu s-a născut. Dacă ai da iii o parte viitoml lucrurilor care au fost nă.�cute. Întrucât ele se anii în necontenită mărire, negreşit atunci ele nu vor mai fi . Pc de altă parte, ducă propui un viitor pentru lucrurile care nu sunt <născute>.

47


PLOTIN

KlVOtlV(UH yap Taie;- 11/;:1' y(yvrrrol.:;- il ouala ,1val 1'0 (K TOU (� apxile;- (lval Tîle; y�VEO(We;-, ",EXPI TT(P ăv de;- �oxa1'ov T1KOl TOll XPOVOtl, ( V 41 j.lT]KEn (01'(. TOUTO O( TO �OTat Kal, E:t ne;- Toih(l napoi),olTO. i]},aTTwoTo.l (, Il(oe;-' waT( Kal TO elvrn, Kal T41 no.vTI 06, de;- on(p olhwe; (aOnl. .6.\0 Kal on(uo([ npoe: Ta "'€A},OV dVaI, KIll oTîlval ou f)(A([, [},KOV TO (hal aUTiii �v TIji Tt a)"Ao KaÎ a),,}, o nOl("lv, Kal KlV(ÎOOal KIJK},41, (41(PH nvl 01'101o.e:, ' nOT( dvat illllV (UPTJIl(VOV Kal Ta a'LTlOV T�e: KlV'l]O(W<:' Tijt; O1hw OU(tlBouoyto; (TII TO afl dval TQ \lEAAOVTt, Tole: of: UPWTOtt; Kal llaKaplolt; ouo/;: if4leok (an Toii IlEAAOVTOC;, ijOTJ yap dat Ta MOV, mI 01T€P aUTolc; olov otPfLAnal �ijv ifXOUOl util' waT( oush (TlTOUOI, oubt TO IH!AAOV aUToÎt; oUCiEv Eonv OIJO' ăpa h:€lvo h t;i TO 11E},AOV,

n E pt. TWV TpeWJI apXlKwv \/1IOOniOEwv, 6 (Enncadis, V. l . 6) nW.:;- OUl' 6,* Kal Tlva, Kal nwe: cD.we: ll1TEOTll y€yOV€v. tva Kal o� Nul' 1J€v Tl,V avcÎYKTJV TOU ljIuxTI (X(t. E1Tluo6d of: TO OPUAOU",€VOV oi! TOUTO UaAa\ oO$ole;, llWe: (t Evoe;- TO\OUTOU OVTOt;, 0101'

Kat f:ţ (UlVOU (lval TauTa iJ Kal uapa Toit; AEYOIl€V TO EI'

flval. uUOOTaO\V (OX(V OTlOUV (lH uAijAot; €in ouae; €'LH aplOIHk, aAA' OUK ifIlHV(V (K€LVO ($' (aUTOU, TOOOUTOV of: uAi\eoe; (t(PPU ll, o opiiT al Ilf:V EI' TOÎt; OUOlV, avaYHv of: aUTO upoe; atloUII(V, �n8( OUl' AfY(OOhl (kov ainov enlKa},€Oall(VOle: o u },oyQ Y(YWV�, ana Tfi $utfi EKHlvaOlV (a\lTOlle; Etc; €UXl,V npo< (Kdvov. (UXE<Iaal TOV TPOTIOV TOUTOV OUVall(VOU< Ilovotl<:' TIpo< 1101'01', 6('\ TOlvuv 6mTl,V E:K€lVOU /:1' T41 ElOW olov V€� ($' (aUTOU OVTOe;-, Il€VOVTO':;- iJouxou b'EK€lVa amlvTwv, Ta OlOV Tlpoe: Ta (tw JîBTJ aya},llaTa €OTWTa, llâ},AOV o� ăyaAlla TO TIPWTOV eK(�aV€v 9€<ioOal TI($l)voe;- TOUTOV TOV TPOUOV' UaVT! Tc;i KIVOU11€VI!! 0101 Tl €hal, upo< ii Klv€Î.Tal' Ili] OVTOe;- Ol (KHV4I IlTlO€vo<:, Illt Tt9WIlom aUTO Klv{iClTal aAA' d Tl Iln' aUTO Ylvnal, (nuJTpa411!: VTO< a€l €KElVOU TIPO< aUTO, avaYKal0V (Cln y€yov(vat. ' EKTlOOWV ol:: 1)Jllv EOTW YEV(OI< 1) (V Xpovy, TOV },oyov TI€pl Ţ(� V ăd OVTWV TTOlOUI-\(VOlc;"' TY Ol AOY41 TiW Y€!'€OIV TIpOOaUTOVTat; aUTotc;,

4H


FRAGMENTE DESPRE ETERNITATEA LUMII

ele se vor abate de la rangul fiinţei <lor>. Esle limpede că fiinţa nu le era innăseută celor <de mai inainte>. de vreme ce s-au născut in trecut. acum sunt lucruri născute şi ulterior vor fi. Este cu putinţă atunci ca esenţa În lucmrile născute să provină din fiinţa de la începutul naşterii şi până când s-ar ivi sfârşitul timpului in care nu mai există deloc. Aşadar, acest viitor există şi. dacă el ar fi înlăturat. s-ar împuţina şi viaţa <acestor lucnlri>. ca şi fiinţa <lor>. Dar trebuie ca şi intregul <să aibă ceva> spre care să se indrepte. De aceea şi tinde dl.tre fiinţa viitoare şi nu doreşte să. se oprească. desl1!şurându-şi fiinţa prin a face K una sau alta şi. mişcându-se circular. ca poartă către fiinţa a ceva • Am descoperit astfel cauza mişcării fiinţei care tinde să fie intotdeauna În ceea ce urmează să. fie. Dar În cazul <fiin,eloI> prime şi fericite nu există nici un elan pentru ceea ce urmează să fie. căci ele sunt Întregul şi au viaţa care le este destinată. Astfel, ele nu caută nimic . fiindcă pentru ele nu există viitor şi, aşadar, nici <timpul> În care se află viitorul.

Despre cele trei ipostaze primare, 6 (Enneade, V, 1 , 6) Cum vede <sufletul>, aşadar, ceva. şi cum se subordonează in întregime şi se na5te din <Unu> cu scopul de a-l vedea? Căci acum sufletul are nevoie de acea fiinţă şi doreşte <să ştie> ceea ce tot spuneau şi inţelepţii vechi: cum de au avut pluralul sau diada sau numărul o ipostază din Unu l . care eslc aşa cum spunem noi că este Unul, şi el nu a rămas În sine. ci din

ci a descins multiplul care se vede

in fiinţe? Noi ne gândim să urdim de la acestea la el. Să fie astfel rostit zeul acela de către cei care îl invocă. nu printr-un discurs, ci cu sufletul incOrdat. În rugăciune către el. tn acest rcl, va putea să se roage ci singur lui singur. Trebuie. contemplându-l pe cel

care este inăuntrul său ca într-un templu Înăuntrul căruia rămâne neatins dincolo de toate, să fie contcmplale ccle asemenea chiar cu statuile puse in faţă, ba chiar cu statuia principală care � arată În acest rel9 . Orice lucru mişcat trehuie să aibă ceva spre care să se mişte; dar pentru că fată de acel <Unu> nu există nimic <potrivit>. nu credem că el este mişcat. Dar dacă ceva se iveşte după el. acela fiind intotdeauna inlors m către <Unu>, este necl:sar ca el să ri rost născut. Şi pentru ca

49


PLOTIN

alT{llC; KaL Tllt(o.Ie; a:nOOWOH. Ta youv Y1V0l'(VOV (�E10EV ou KIV1)O€VTOC; cpaT€OV ytyvEOOal" El yap KlVllO€VTOC; aUTOU TL Y{VOITO, TPlTOV au' l::K EIVOU Ta Y1VOlllVOV IllTa T�V dVT\OIV riv Y{VOITO, Kal ou OEl.IT�pov . .6.â ouv aKlV�TOU OVTOC;, El TI O(llT(POV Jl.U' alITa, OI) lIpOaVElJaaVTOC; ouol:: (SOU1I.1)O€VTOC; ouol:: ăhwe; Klvl)O€VTOe; uUOaTilVal mlTo. nw.; ouv; KaL TL oâ voi'jaal ulPL EKEÎvo Il€VOV; n(pl1l.al'$lV Et allTOU Il€V, l::t nUTou ol:: Il€VOVTOC;, olov TrAtOU Ta UEPL aUTav Aal'upav $we; UEPlO€OV, Et aUTou aEL YEvvwllEVOV I'€VOVToe;. KaL uaVTa Ta OVTa, EW'; Jl.€VEI., (K Tii<" ai.ITwv ouala.; avaYKalav T�V flEPL aunt flpa.; Ta €"tw ll{mÎi v EK Ti}e; flapou(1)C:" OUVall(W'; o(O(o.latV aUTwv EtllPTlll'€VTIV U1IOOTaOlv, ElKova ouoav olov O:PXETlJ flWV, WV Et€$U flUP Ill:v T�V flap' aUTou OEPI'OTllTa, KaL tlt�V OUK ElOW povov Ta $uxpav KaT€xn- pa1l.1oTa OE aaa Euwoll papTupEÎ ToDTO. "Ewe; yap Ean, 1Ipona{ n Et aUTwv, flEPL auni �v O:floAauEl U1IOOTanWv a n flAl1010V. KaL flana oI:" aaa iioll T€AEla, Y€Vvq., Ta oI:" a.El TD..E10V, o:d KaL. atolOV YEVVq., KaL l;:haTTov oE kauToii YEVV*. Tl ouv XPla 1IEPL TOU T(AnoTaTou A€YHV; I'1l01:v 0:11' aUTolÎ ii Ta Il€Y10Ta I'(T' aUTO. M€YIOTOV of: Ild aUTO VOUC;, KaL OE1.lTEPOV· KaÎ. yap aN a voi}e; EKE"iVO, KaL. oEÎTal aUTOU Ilovou' EKElvo of: TOI,ITOU OUOEV' Kal Ta YEVVWPEVOV cma KpElTTOVOe; volÎ volÎv Elvcu, KaL KPELTTOV lmaVTt>JV a vofie;, an TaAAa I'El' ahov· olov KaL il �IUX� AOyoe; voD, KaL EVEPyna Tie;, WOflEP aUToe; EK(lVOU. ' AAACr: $uxft< PEv apul'ipoe; 6 Aoyoe;· �e; yap (l6wAOV vOlÎ, TauTlI Kal de; vouv jlA€fI.nv OE1' vO\k ol:: t.lOaUTWe; flpoe; EKE"VO, lva 11 volÎe;. ' ON of: aUTav ou xwplo8Elc;, &11.11.' on pd aUTO Kal puatu OUOEV, t.le; ouol:: $UXJlc; Kal vofi. no8El oI:" flâv TO YEvvT\oav Ta YEvv1)Oh Kal TOlÎTO ayafl*, KaL paAlOTa, oTav WOl POVOI TO YEvvT\oav KaL TO YEYEVVllI1EVOV. "OTav oE KaL Ta ăPlOTOV U Ta YEvvT\oav, Et o:vaYK1)C:" OUv(aTLV aUT�, we; TU h(POTllTL 1l0VOV K(xwpta6al.

50


FRAGMENTE DESPRE ETERNITATEA LUMII

naşterea în timp să ou fie suprimlltă pcntnt noi. cei care producem discursul privitor la ccle care cxistă etern. conferind prin discurs m;estora devenirea, ci dă în schimh CilUza şi ordinea <lor>. Trehuie spus că acela care se naşte de acolo. nu este născut de cineva care are mişcare. căci dacă ar fi fost născut de cinev:I care lire mişcare. cel care se mişte ar fi al trei leII şi nu al doilca de Iii el. căci s-ar naşte după mişcare. Aşadar. dacă ceva există ca un al doilea după e l . trehuie să suhziste fără CII el să fie mişcat, fără să se modifice şi fără să îl dorească <pc cel care este al doilea>, şi fără nici o mişcare. Aşadar, cum? Şi ce trehuie gândit despre el dacă este stătător? O strălucire din el, din ci cel care este stătător - asemeni luminii care Înconjoară soarele I"'dsplindindu-se în jllrul ilii - , tot astfel este cel care se naşte din el, deşi el rămâne stătător. Şi toate fiin!ele, cât timp el rămâne, produc din fiin!a lor în jur, afară din ele, dintr-o potenlă prezentă, o ipostază care tinde În afară şi care este ca o imagine a arhetipurilor din care a descins. Astfel. focul face căldura prin sine, iar zăpada nu păstrează singură frigul Înăuntru. Mai cu seamă lucrurile care au un miros plăcut probcllZil aceasta. Cât timp există, ele răspândesc În jur ccva de care se bucură tot ceea le este Învecinat. Apoi, toate cele care au ajuns la Împlinirea proprie dau naştere <Ia rândul IOD,

pc când cel etern şi deplin dă naştere neîntrerupt unei

<fiin!c> eterne şi mai mărunte decât ea I l . Atunci, ce trebuie spus cu privire la cel mai deplin? Nimic nu <provine> de la el afară de ceea ce este mai mare îndată după el. Cel mai mare după el este intelectul, şi ci este cel de-al doilea. Iar acel intelect vede şi uoar de el are nevoie, pe când el nu are nevoie de nimic, iar ceea ce se naşte din intelectul superior este intelect, iar intelectul este superior tuturora, căci toate sunt dup1\. el, tot aşa cum şi sufletul este rostire a intelectului şi un anumit act, ca şi acela faţă de <Unu>. Dar rostirea este de nedespăr!it de suflet. Ca şi imagine a intelectului, trebuie ca el să-şi îndrepte privirea spre intelect. EI îl vcde pe acesta, dar nu ca mnd separat, ci Întrucât vine în urma lui, şi nu există nimic intermediar, ca şi Între suflet şi intelecl. Tot ceea ce a fost născut îşi doreşte născătorul 12 , şi îl iubeşte pe acesta şi mai cu seamă atunci când născutul şi născătorul sunt unici. Iar când născătoruJ este cel mai minunat, în mod necesar <născutul> va fi cu ci împreună, Încât va fi separat de el doar prin alteritatea sa.

51


Sancti Augustini Confessiones. XI. 30

El sIaha el soliuabor in te, in forma mea, veritate lua, nec patiar quacsliones hominum. qui poenali morbo plus siliunt quam capiun!, el dicunt: ..Quid facicbal Deus, antcquam facere! coelum el lerram?" aui "quid ei venit in mcntem, ut aliquid faceret. cum aolea nunquam aliquid recerir!" Da illis. domine. bene cogitare. quid dicant. el invcnirc, quia non dicitur nunquam ubi non est tempus. Qui ergo dicilur nunquam fecisse, quid aliud dicitur nisi nullo tempore Cccisse? Videanl ilaque. nullum tempus esse posse sine creatura el desinanl islam vanilalem loqui. Extendanlur eliam in ea, quae anle sunt, el intclligant le anle omnia tempora aelemum creatorem omnium tcmporum neque ulla tcmpora tibi esse coaelema nec ullam creaturam, ctiamsi est aliqua supra tempora.

De civitate Dei, X, 3 1

Cur crgo non potius divinitati credimus de his rebus, quas humano ingclIio pcrvestigare non possumus, quae animam quoque ipsam non Dco coactcrnam. sed ereatam dicit esse. quae non erat? Ut cnim hoc Platonici nollcnt crcdcre. hanc utique causam idoneam sibi videbantur adfcrrc, quia. nisi quod scmper antca fuisset, scmpitemum deinceps esse non posset; quamquam et dc mundo et de his quos in mundo deos a Deo faclos scribil Plato, apertissimc dicat cos essc coepisse el habere inilium, finem lamen non habituros. sed per conditoris potentissimam vo!unlalcm in aclcmum mansuros csse perhibcat. Verum id quo moda inlcllcganl invcncrunl. non esse hoc vidclicet temporis. sed substilutionis initium . â&#x20AC;˘,SiclII ellim, inquiullt. .ďż˝i fJf!.f ex uetemitate

52


Sfântul Augustin Con!e.\';uni. XI. 30

Voi stărui <În mine> şi mit voi întări in tine, În forma mea <şi> În adevitrul tău. şi nici nu voi indura Întrebările oamenilor carc, din pricina unei boli condamnabile. sunt însetaţi de mai mult decât primesc şi spun: "Ce Ileea Dumnezeu mai inainte de pmnântul?" sau "Ce-i veni in minte lui

il.

fi făcut cerul şi

de a (leul ceva, deşi mai Înainte

nu (icllse nimic'r' OI-le, Doamne, acelora să cugete bine ceea ce spun

şi sl descopere ci nu se spune .,1tidod"ttJ." acolo unde nu este timp ' , Atunci, cum altfel s ă fi e numit cel despre care s e spune c ă n u a flkut niciodată <nimic>. decât ca netlcând În nici un timp? Să vadi!. ei, aşadar. ci nu poate exista nici un timp

rnrn

creatură şi să Înceteze să

susţină acea lipsă de sens. SI!. privească atunci către cele care sunt inaintc şi

511.

te inţeleagă pe tine inaintea tuturor timpurilor, ca pe

eternul creator

al

lor, şi că nici un timp sau vreo creatură nu îţi este

coeteml ţie. chiar dacă ea este ceva deasupra timpului2.

Despre cetatea lui Dumnezeu. X, 3 1 Aşadar, de c e n u a m d a mai degl'abl crezare divinităţii În privinţa lucrurilor pe care nu le putem cerceta cu gând omenesc, fiindcă ea spune cI!. sufletul nu este coetern cu Dumnezeu, ci este ceva creat <şi> care nu era? Fiindcă platonicienii nu vroiau sit creadă aceasta. lor li se plllea potrivit si adauge, Înlr-adevllr, această cauză, fiindcă el nu putea fi etern de aici inainte decât dacI!. existase mai Înainte Întotdeauna, chiar dac§ Platon spusese foarte limpede, şi despre lume şi despre cei În privinla cl!.rora a scris c§ au fost fi!.cUli ca zei in lume de Dumnezeu, că ci au Început să existe şi că au un început, dar că totuşi nu vor avea un sfârşit, ci, prin extrem de puternica voinţă a sa, creatorul le Îngăduie să rămână in etemitaW. în felul În care ei au inţeles aceasta, au descoperit că nu

53


SF. AUGUSTIN

suhslilulionis inilium . ..siC/1I f'l/illl. im,uiulII . .1'; 1't'.v t'X aetemitllle

sempf'I" .Ii';uf't ill pull'l:rt' . .Vf'III/Jt'I" ei .w/)(:'.uet \·e.I·li�iulII, quod l(lmt'1/

l't'.w;/.:iwlI II (·(//nmtf'.JC/cflllII lU!lIItJ (/"h;/(/I"et, I/(!C lI/tf!l"l/lII II/tern l'I"ill.l· t's.vet. (/IItIllIl'i.\· a/t('I"I/lJI llh lI/te/"(J fllt"tlllII e.uet: .I·il". im,lli/lIIl. et 111111/(/11.1' 1It'l"e ill

i!I(J .di

creat; el st'mJler .1;'1'/"1/111 sem"er existellTe q/l; ./(:l"il. el

IWnellflt("ti .l"tfll"'.

Nnmqllid ergo, si anima semper fuit. eliam miseria dus sempcr fuisse di<:cnda esl? Porm si aliljuid in illa. quod ex ilelcrno non fuil, essc eoepil ex lemporc. <:ur non fieri pOluerit. 111 ips:! essel ex lemporc quae anle:! non fuisscl?

De civitate Dei. XI, 4 Sed quid placuil aelerno Dco tune facere eaelum et lerram. quae ,mtea non fecisset? Qui hoe dkllnt, si mundum aelernllm sine ullo inilio e l ideo nec a Dco faetum videri volunt, nimis aversi sunl veri tate

et

letali

morbo

impielalis

insan i u n l .

Exceplis

Il

enim

propheticis vocibus mundus ipse ordinatissima sua mutahilitate ct mobilitate ct vj!;ibilium omnium pulcherrima specie quodammodo tacitus et factum se esse et non nisi a Deo ineffabiliter atque invisibiliter magno ct incffabiliter et invisibiliter pulchro fieri se potuisse proclamat. Qui autem a Deo quidem fa<:tum fatentllr, non tamen eum temporis voi unt habcre sed suae crcationis initillm, lIt modo quodam vix inlellegibili sempcr sil factus. dicunt quidem aliquid, unde sibi Deum videntur vclui a forluita temeritate defenderc, ne subito illi venisse eredatur in mentem. quod numquam ,mte venissct. facere mundum. et ,lccidis5C iIIi novam volunlatem. cum in nullo sit omnino mutahilis; sed non video quo mooo cis possit in ectcris rebus ralio isla subsistere nmximeque in anima, qU<lm si Deo coaeternam csse contendcrint, unde illi ac<:ideril nova miscria. ljuae nllmquam antea per aeternum, ullo modo polerllnt explieare. Si enim altemassc semper eius miscriam et bcatitudinem dixerint. necesse est dieant etiam semper altermlturam; unde iUa cos scquetur absurditas. ut eti,lm cum beata didtur in hoc utique non sit beata. si futuOlm suam miscriam el turpitudinem praevidel; si autem non

54


FRACMENTE DESPRE I::I ERNITATEA LUMII

exi:;; tă cu <ldevărat un începUI al timpu l u i . ci un început .11 înlocuirii. ..Caci (/aed. zic e i . pa,ml ar.fiPul d;/1 ele/'ll;tale i/l lmlhere. IIl'lIIa ;-ar

li ,I'tal illloldellulla (fe(/e,mht, şi loiI/şi

111/ s-al' li Î/ldoil nimeni ('(1

;

(/('l'(j

UI'/IIa a It1,\'1 fi,JC//ld de cel cal'e eu/cd, ,ri n;d , /1 (fl' .li .I(I,W I/IUI Î/lu;lIIet, celei/alle, de,ri UlUI jil,\'e,�e .f/1el/l(/ de eealalta, As!It!l, spun ci . .ri !tll/le(,

.fi zeii (lin ea .fiue.�e/'(1 aei/fi. dllr ti e.ri.wllt (1illloltiem/l/tI .j'; cel ce /e-(j 4 Ii.leut, ,j'; 10111.)'; (/ef!SIf!lI lllI ./i1sl }i.kllle" . A�:md .. r. în mod evident. d'lcil

sunetul a existat dintotdeauna. oare trebuic spus că şi nenorocirea lui a fost dintotdeauna'! Şi apoi. dacă ceva din ci c.uc nu cxista din eternitate a înl;cput să fie În timp. dc I;C nu $C putusc ivi <lstfcl încât să fi fost într-un timp ceea ce mai Îmlinte nu fuscse 5 ?

Despre cetalea lu; Dumnezeu, XI, 4 Dar dc I;C eternul Dumnczeu a dorit să facă În acel moment cerul �i pământul pc I;are m<li înainte nu le făcuse? Cei carc spun lll;casta. dacă vor să li se pară că lumea este eternă �i fără nici un Început şi că. În <leest caz, nici nu estc flkuIă de Dumnezeu, sunt mult prea îndepărtati

de adevăr şi suferă de o boală mortală. De îndată ce s-au făcut auzite vocile profcticc. lumea însăşi a proclamat că ca nu s-a putut i v i prin cea mai aleasă putere propric de schimbare şi mişcare şi prin infălişarea ce<l mai frummlsă a tuturor celor care se pot vedea, c i . printr-un oarecare

mod tli.eu t . e ă este făcută num<li de Dumnezeu, măret in mod inefabil şi invizibi l , frumos in mod inefabil şi invizibi l .

Cei care susţin c ă <lume.!> este c u <ldevămt fikută d e Dumnezeu nu

sunt totuşi de părere că ea are un inceput al timpului. ci unul al crea�iei sale. astlcl Încât ca. Într-un oarecare fel abi<l inteligibi l . să fie I'ăcută dintotdcaunall. Ei spun într-adevăr <lltceva. �i de accc<l lor li se p<lfC că îl apără pc Dumnezeu ca de o initiativă întâmplătoare. pentru a nu se crede I;ă lui i-a venit deodată în minte ceea •mume

t:c

nu îi venise deloc mai înainte .

să facă lumca. şi <l avut din întâmplare o voinţă nouă, deşi el nu

este deloc schimbător. Dar eu nu văd cllm poilte suhzista penlm ci, în anumite privin�e. unnătorul fa,ion<lment . şi mai ales in privin,<I sunetului (dec.ît cu condilia ca Dumnezcu să le fi proiectat cocterne cu el): I;um ,Ir pulea să explice din ce cauză i

se

întâmplă lui umilin,e noi . cllre nu i S-<lU

întâmplat până acum. vrcod"tă. În eternitate?7 Dacă ei <lr fi spus însă că Dumnczeu a lIUernat fericirea şi nc­

fericirea <sunetului> In mod etern. este necesar să spună şi că o va alterna Întotdeauna, De "ici rezultă pentru ci absurditatea că. lle�i este numit fericit, <sunetul> nu este fericit. dacă el prevede propria mizerie

55


SF. AUGUSTIN

praevit1et nee se turpem ae misermn fore, sed beatam semper existimat, falsa opinione sit beata; quo dici stultius nihil potesl. Si autem semper qllidem per saecula rClro infinita elim beatitudine altcrnassc animae miscriam putanl. sed nune iam de eeLem, cum fuerit liberata, au miseriam non esse rcdituram, nihilo minus convinCUnLtLr numquam eam fuissc vcrc beatam. sed dcinccps esse ineipere nova qmldam nee fallaei beatitudine; ac per hoc falcbunlur accidere illi aliquid novi, el hac magnum alque praeclarum. quod numquam retro per aeternitatem accidissel. ClIius novitatis causam si Deum ncgabunt in aelemo habuisse consilio. simul cum negahunt beatitudinis eius IlUctorem quod nefandae impictlltis est; si autem dicenl eliam ipsum novu eonsilio exeogitasse. ul de eetero sit anima in aeternum beata.quo moda cum alienum ab ea, quae illis quoquc displieet, mutabilitate monstrabunt? Porro si ex tempore ereatam. sed nullo ulterius tempore perituram. tamquam numerum, habere initium. sed non habere finem falentur. el idco semei expertam miserias, si ab eis Cuerit liberala, numquam miseram postea fliluram: non ulique dubitabunt ineommutabilitate

consilii

bac fieri mancnlc ci mundum ex

Oei. Sic ergo credanl

tcmpore ricri pOluisse, nee lamen ideo Oeum i n ea facienda aetemum eonsilium voluntatcmque rnlltassc.

56


FRAGMENTE DESPRE ETERNITATEA LUMII

şi nenorocire. Dacă însă nu prevede faptul că urmează să fie nenorocit şi În mizerie, ci

considerd Întotdeauna fericit. ci este atunci fericit

printr-o falsă opinie. Nimic nu se poate spunc mai prostesc dccât llceasta. Dacă Însă ei consideră că <Dumnezeu> a alte mat mizeria sunetului cu fericirea prin veacuri În urmă dintotdeauna. iar acum, În ceea ce priveşte <sufletul>, dc indată ce a fost eliberat. nu unnează să fic redat mizeriei, ei nu conving cu nimic mai pUlin că el a fost cu adevărat fericit. ci că va Începe să fie de acum Înainte Într-o fericire nouă şi adevărată; iar prin aceasta ei vor spune că lui i s-a petrecut ceva nou, iar acest lucru este măreţ şi strălucit, ceea ce până acum nu i s-a Întâmplat, În eternitate, niciodată. Dac1l. ci vor nega faptul că Dumnezeu a fost În eternitate cauza acestei noutăţi printr-un gând. ei vor nega totodat!!. şi faplul c!!. el este aulorul fericirii <sufletului>, ceea ce este o impietate ticăloas!l.. Dacă Însă ar spune că el a gândit ca pc un gând nou, încât prin acesta el este fericit în eternitate. cum vor arăta ei că <Dumnezeu> este deosebit prin schimbare de sine, fapt care lor, intr-adevăr, nu le convine? . Fără Îndoială că, dacă ei spun că <sufletul> este creat În timp, dar nu unnea7.ă să piară mai târziu În timp ca şi număr, şi are un Început dar nu are un sfârşit şi, din acest motiv, o dată ce este lipsit de neno­ rociri, dacă fusese eliberat de ele, nu va mai fi niciodată nefericit, ei nu se vor Îndoi că atunci acest lucru provine din neschimbarea gândului lui Dumnezeu, care este statornic8 , Ei să creadă, aşadar, că lumea s-a putut ivi in timp, deşi Dumnezeu nu şi-a schimbat gândul şi voin!a eternă atunci când a făcut-o.

57


loannis Philoponi in cap. 1 Geneseos De muncii creatiolle [ibri seplem

inlcrprclc Balthasarc Cordcrio, S.1., Viena, 1 630 Lihcr V Cap. IX - Quod conscntancc in luminaribus non sit dictum: cresdre et Inl/ltiplicwnini, ci quod caelcstia ex hac non demonslrcntur csse incoruptibilia Cur quidem caclcstibus Deus non dixcri( "cre.fcite el multiplica",;,,; el impletI! cae!lIm". cuilibct cxistimo mnnircslum cssc, quandoquidcm non dedit iis naluralem ci inviccm successionem, inlcrilumquc ortum: sed mancnl qualia, quanlaque Deus ipsa produxit a principia, absque incremento vei imminutionc. Nec quisquam ipsa iddrco dical incorruplibilia. Verum audiat Platonem dicentem: omni creata inlerilus imminet ex ncccssitalc. "Tempu.f veTO U/IU CUIII ('oelo faclunI

e.ft, UI UliU orlll, U/Ill etiam di,ďż˝,WJlv{/IItur, .1'; (jIlU 1!i.I' d;s,mlu/;o Im(j/WfII wlI/iI/Rerit" , EI quoniam racla sunl, indissolubilia quidem non sunl, neque omnino immorlalia: quod cnim lignlum. omnino solubile. Quod si Deus iUa inlerirc, ci ob mliones nobis incognilas. in aliquid mclius mulare volucril, qucmadmodum orlum ipsis repcnlinum dcdil el absque lcmporc, sic cliam amnino praebcbit inlcritum. Siquidcm iuxla Platonem. solus qui hoc vineulum navit, eliam solUlionem n()ssc polesl dus quod colligavit. Vei certe si mundum dissolverc ncqllc!ll, ncquc ipsllm colligavit. Hic ilaquc COITuil conatlls comm qui nmndum principio carerc conlcndunl. QUile cnim a natura riunl, in stalio Icmporoli oriunlur, el inlcrcunt. Alterius enim orlus, esl allcrius inlerilus, Si cui ,lulem nulla mora opus esl ad ag;endum, verbi gralia soli ad aerem illuminandum, neque iIIi eliam mara opus eril, ad il! quod f,lclum est. dcstrucndum, Tales veroelĂ&#x17D;<lm sunt oculorum pcrcepliones, Cum igitur omnc iti quod

58


Ioan Filopon Despre creatia lumii, În stlpte ca,.ţ; (comentariu la GeneZCl, cap. f)

Curtea a V-a

Cap. IX - Că nu a fost spus astrclor propriu-zis: cre.�leri .5; va fnmulti(i. <dar> că despre cele cereşti nu se demonstrează, de aici, că sunt incoruptibilc Cred că este evident pentru fiecare de ce Dumnezeu nu spusese. într-adevăr, celor celeste "creşteri

# vll fll/l11/iriti .j'; umplefi cerul", de

vreme ce nu le dăduse o succesiune naturală şi reciprocă. naştere şi pieire. Căci unele rnmân lipsite de creştere sau scădere, În măsura în care Dumnezeu le-a creat de la Început Dur să nu le numească din acesl motiv cineva incoruplibilc l . i ntr-adevăr. îl auzim pc Platon spunând că distrugerea pândcşle cu necesitate orice fUnlă creată: "A.rudar . timpul .\'-tl lu'/M'ul o clara CII cerll/, pel/lru ClI, lIt/scUie .fiil/d impreulll.1, impreullt/.I'c1 pillrc1, t!tlC.'c1 VlIJi vreO{llIltI .�t/ pitml"2 . Şi liinddi

au fost făcule. ele nu sunt indestructibile şi nici nu sunt Înlru lotul nemuritoare: ccea ce a fost legat poate fi Întru lotul dezlegat. Chiar dacă Dumnezeu ar fi dorit să le distrugă pe acestea şi să le preschimbc În ceva mai bun din raţiuni necunoscute nouă, el le-ar fi dat o naştere oarecum subită şi lipsită de timp, şi ,Istfel le-ar fi pricinuit distrugerea. Fără Îndoială că, alături de Platon, numai cel care a cunoscut această legătură poate cunoaşte desfacerea a ceea ce le-a legal laolaltă. Ori. fără Îndoială că, dacă nu ar putea <cunoaşte> acellstă dezlcg,lre a lumii, el nici nu ar putea <cunoaştc> ceea ce

,1

legal-O.

Aici se năruie Încercarea celor care se străduiesc <să spună că> lumii Îi lipseşte inceputul. Cele care se ivesc de la mltură se nasc şi picr Într-un moment temporal. Căci naşterea unuia Înse,lmnă pieirea altuia. Dacă cineva nu arc nevoie de o mediere pentru a acţiona, de pildă soarele pentru a ilumina acrul, el nu va avea nevoie de o mediere nici pentru a distruge ceea ce a fosl nicul.

59

De acest fel sunt şi percepţiile


IOAN FlLOPON

immediale a Deo fit. inslanli fiat. utique si quid horum interire voluerit. huic elimll intcrilum instanlaneum procurabit. Nos profeclo. qui (uu <llibi demonslratum est) divinis ornculis persuasi et convicli. mundum principiulll habuissc volumus. haec diccrc conscn!aneum est. lis au!cm qui supponunL ipsum carere principio. nihil obedt

quo

minus dicant

Dellm non esse ipsius conditorcm. Quomodo enim scmper eodem modo existendi. erealor

fit?

Tametsi

hac

dicere

non amlcan!

modesliores i i . qui communes hominum opiniones reverentur.

60


FRAGMENT DESPRE ETERNITATEA LUMII

ochilor. Deci . fiindcă tot ceea ce provine de la Dumnc1.eu nemediat. provine În clipă. este evid.ent că. dacă ci ar fi dorit distrugerea acestora, le-o va provoca Într-o clipă. Fără îndoială că noi . aşa cum a fost arătaI în aM parte. convinşi şi încredin!a!i de vestiri ) divine. sus!inem că lumea a avut un inccpuI. iar a spune acest lucru arc sens propriu. Pc accia însă care presupun că <lumii> Îi lipseşte inceputul. nimic nu Îi va împiedica mai pu!in să sus!ină că Dumnc7.eu nu este întemeietorul ei. Căci în ce fel devine ci creator printr-un mod identic de existenţă? Cu toate acestea. cei care. mai modeşti. se inclină Înaintea opiniei comune a oamenilor. nu îndrăznesc să spună acest lucru".


Alkindi Liber ;nlrodlU.:torius in artem logicae demonstra/ionis

[Capilulum] de hoc quod s:lpicntcs dicunl quod mundus vcl est anlÎqulIs vei est novicius Sed si per tllltiqUlf1ll intclligunt lungiludinem tcmporis. tune vcrum est quod dicunt. Si vcro intelligunt, quod non cessavit cssc stllbilis in SUiI identitate, qUiI ipse est moda. tune non est vcrum. Mundus cnim non est stabilis in sua identitate in tlml dispositionc uno iclu ocul i . Tune mullo minus cessavit sccundum quod ipsc est moda. Ilem in ca quod sapicntcs nominanl mundum non inlelligunt nisi mundum corporeum, qui est t1uarum speciemm. scilicet caclcstis cI naturalis. Corporum aUlcm.quae sunl sub circula lunae, sunt duae spccics. Una est clementa generalia cI alia generata singularia. Generala vcro scmpcr sunt in gcncratione ct eorruptione; sed clemenla geneîdlia sunt sempcr in

varietate et alteralione. Hoc aulem manifeslum esl spcc .loribus

naturaliulll. Corpoîd verum caelestia sunt sempcr i n molu el permulalione secundum distllntias. Ubi igitllr eril slabilitas cÎus secllndum unam disposilionem? Si

autem

per

slabi l i talem

intelligunt

formam

ct

figuram

sphacricam, quac est ci in omnibus horis, sciant turn quod figura sphacrica el molus circularis non sunl in corporc ex hac quod esl corpus, nee sunt eonstitucntia sUllm cssentiam. Sed sunt duae formac pcrfectivae, ex inlenlione inlendenlis, sicul ostendimus in epistola De

II-,"II! er jrmllu. Omnis aulem forOl:1 quac esl in formalo ex inlenlione inlendenlis non est stabilis identitatis nec sempilcrni csse. Non enim eSI

stabil i s

idcn\Îlalis

el

sempitcrni

esse,

ni si

per

formam

conslilucnlcm. Scias etiam quod conservalor mundi in hac forma esl velocilas molus cacli circumdanlis. Motor vero clleli alius csl a caelo. Quies quoquc mo1US caeli non eril nisi in iCUI oculi. sicul scriptum est: quod

62


Alkindi Carte introductivă În lIrfa demonstraţiei logice I

[Capitol] despre faptul că înţelepţii spun că lumea este fie veche. 2 fie nouă Dacă prin vechi ei Înţeleg lungimea timpului. atunci este ,u]cvăral ceea ce spun. Dacă însă ei înţeleg că <lumea> nu a Încelat să fie slabilii În identitatea sa <cu sine>, singura prin care ca este. atunci nu este lldcviirat. Ciki lumea nu este stabilă În identitate <cu sine> într-o singură dispoziţie, Într-o clipă. Atunci. in mult mai mică măsură a ză­ bovit În felul În care ca tocmai este. însă, prin ceea ce Înţelepţii numesc lume, ci nu Înţeleg decât lumea corporală. care cuprinde două specii, adică aceea cerească şi aceea naturală. Există Însă două specii ale cor­ purilor care se găsesc sub ccrcul lunii. Unele dintre ele sunt elementele care generează. iar altele sunt singularele generate. Cele generate sunt Într�adevăr supuse generării şi compţiei. pc când elementele care gene­ rează se află întotdeauna în diversitate şi alteritate. Acest lucru este evident pentru cercetătorii naturii. Corpurile celeste se află Întotdeauna În mişcare şi in schimbare după distanţe. Aşadar. unde va fi stabilitatea <lumii> potrivit cu o singură dispunere? Dacă Însă ci înţeleg prin stabilitate forma şi figura sferică care există in fiecare moment, să ştie atunci că figura sferică şi mişcarea circulară nu se află Într-un corp Întrucât este corp. nici nu sunt consli­ tuente ale esenţei sale. Dilr cle sunt două forme pcrfective. <provenite> din proiectul celui care proiectează. după cum am arătat noi in scrisoarea De.fpre materie şi jhrma3. Căci nici o formă care se găseşte În cel format din proiectul celui care proiectează nu este stilbilă În ceea ce priveşte identitatea şi nici nu <are> fiinţă eternă. Prin urmare <lu� mea> nu este stabilă in privinţa identităţii şi nu este eternă decât prin forma care o constituie. Să ştii insă că ceea ce păstrează in fiinţă lumea in această formă eslc viteza mişcării cereşti circulare. t nsă motorul cerului este diferit de cer. Aş'ldar. mişcarea cerului nu va afla repaos decât În dipă4 . precum este


ALKINDI

Jics iudicii eril in ietu oculi. vcl si minus potcst dici. Seias 嚙線tcOl quo<! si eaelum cessaret rcvolui, eessarcnt planCtilc a suo cursu, cI sign2 eessarent ah oricndo et occidentlo. CI dcstrucretur forma mundi el

dus

exislcnLia el fierel dies iudieii magna. Hoc aulcm sine dubio csst!: ddxt Quidquid enim est possibile. si posilum fucrit tempus finilum. nccessc esl ul excal ad efrectum. Caelum autem ccssarc a revolutionc possihilc esl. Res cnim quae movel illutl potcst facere ul ccssel. quod est ci facilius. Nam ci esl polcslas inclinandi illud ad quam partem volueril.

64


CARTE INTRODUC-îl\, Ă

scris: că ziua judecăţii va fi În clipă. sau dacă se poate spune mai puţin. Să ştii Însă că dacă cerul şi-ar Înceta mişcarea de revoluţie. planetelc ar Înceta din cursul lor, stelele ar incela să răsară şi să apună. iar fornul şi existenţa lumii ar fi distrusă şi s-ar face ziua marii judecăţi. Ace�t lucru trebuie să se intâmple. fără nici o Îndoială. Căci. dacă a fost sortit ca timpul să fie finit. tot ceea ce este posibil este necesar să se împlineascăs . Dar este posibil ca cerul să-şi ÎnceLcze mişcarea de revolUţie. căci lucrul care ÎI mişcă poate să facă În aşa fel Înc.it să Înceteze. ceea ce pentru el este mai uşor. Căci lui îi aparţine puterea de a-I determina la ceea ce el dorise.

65


Avicenna St�fficient;a, 1, 2

Subslanlia ex hoc. lJuOll est subslanlia. affectio dus est forma.

C ..)

Sed mulabilium ct perfeclibilium non in subslantialilale. aHeclio eoruro esl uccidens. Sed ium usus fuil. ul in hoc loco omnis affeclio vocetur forma. Ergo vocemus nos omnem affcctionem formam. scilicct, ul proplcr omne, quod fiI in rcceplibi l i , rcccplibile fial designalum proprielate. Et ylc differl ah unaquaque islarum. quia invenilur cum unaquaque illarum aliquomodo. EI forma diHerl a privalione. quia forma esl essenlia per scipsam seu esl addilum esse super esse, quod habet yle. Privatio vero non addit esse super esse. quod habet yle. seu comilalur cam ad modum comparationis eius ad hanc fOffilam. cum non habuerit essc nisi in polenlia ad recipiendum illam. EI haec priv:llio non est privatio absolule. seilicel est privalio habens

aliquem

modum

cssendi.

quia

esl

privalio

rei

cum

praeparalione eL aplitudine ud ilIam in maleria designata. Homo cniro non fit homo ex non-humanitale. sed ex in-humanilale receptibili humanilalis. el genef"dlio fit per formam, non per privationem, el conuplio fiL per privationem. non per formam. El dicitur. quod res fiL ylc el privatione. cI non dicilur. quod fial ex forma ( ... ). DicunL autem in hoc loca yle uffiei desiderio formae, et yle assimilant feminae. formam aUlerll assimilanl masculo, e t hoc CSI.quod ego non inlelligo. EI desiderium animalis nema esl, qui non rcmoveat ad yle; desiderium aulem naturale, quo Lrahilur rcs sicut lapis deorsum. ( . . .) ilIud eliam desiuerium longe esl ab ea.

66


Avicenna Sufficientia, 1, 21

Substanţa. întrucât este substanţă. are ca afectarc forma. ( ... ) Cele schimbătoare şi perfectibile, dar nu in substanţialitate, au ca afectare accidentul. Era un lucru obişnuit ca, în acest caz, orice afcctare să fie numil1i formă. Prin urmare, noi numim orice afectarc formă, adică orice lucru care poate fi receptat şi care se ană În cel care îl receptează să fie desemnat de o proprietate. Iar materia se deosebeşte de fiecare dintre acestea. deşi ea se găseşte Împreună cu fiecare dintre e1c. Într-un oarecare fel. Iar forma se deosebeşte de privaţie, [jindcă forma cste esenţă prin ea inslşi, sau este o fiinţă adăugaLli peste fiinţa pe care o are materia. Privaţia însă nu adaugă o fiinţă peste fiinţa pe care o arc materia2 , ci o Însoţeşte printr-o aJăturare in vederea acelei fonue, deşi nu avusese fiinţă, decât În potenţa de a primi acea <Conuă>. Iar această privaţie nu are loc Într-un scns absolut, adică este o privaţie care are un

anume

mod

de a fi, fiindcă este o privaţie a lucrului. Împreună cu o pregătire şi o disponibilitate În vederea lui În materia desemnat.li1 . Căci omul nu devine om din non-umanitate, ci din jn-umllOitalea care poate primi umanitatea. iar generarea se produce prin fonuă. nu prin privalie, pe când coruperea are loc prin privaţie şi nu prin Comlă. Se spune, apoi. cii lucrul se iveşte din materie şi privaţie, şi nu se spune că se iveşte din fonul!. ( ...) . E i spun Însă, î n acest ca7., c ă materia este afectată d e dorinţa formei, şi compară materia cu femela, iar forma o comparii cu masculul. Eu nu înţeleg acest lucru. Căci toată dorinţa animalului coboară spre materie, pe când dorinţa naturală, prin care lucrul estc atras asemeni pietrei in jos, ( . . . ) este departe de ea.

67


AVICENNA

Sufficientia, 1 , 3 lnvenicmus mlltcrias. quae generantur et comllnpuntur sicul Iigna ad lectum ( ... ) cI ylc prime, de qua invenimus, quod non generatur nee eormmpitur; esse cius csl perpetuum. Sed formarurn aliae sunt, quae generanlur el eorrumpunlur, el ipsac sunl, quae sunl in generatis et curruptibilibus, el aliae sunt, quae nee generanlur nce conumpunlur, el ipSilC sunt, quae hancnt esse in sempiternis.

De coelo et mundo, IV Omnc quod incipit esse vei fieri, eius effeclio est ex duabus causis: una est materia. ex qua fit, altera est privatio. Similitcr eius. quod desinit esse, non fit destruelio, nisi cum ex dispositione sua immutatur in suum eontrarium; et omne quod fit ex rebus eontrariis sibiipsis.cius destructio similiter fit ex rebus contrariis sibiipsis. Sed postquam caelum est corpus quantum, sicut diximus, praeter quattuor elementa, ct non invenitur aliud COrpllS, quod sil contrarium i I I i . quia motui circulari, ut diximus. non eSI possibile. ul aliquis mOIUS sit contrarius. tune imn manifestum ex hac, quod caclum non recipit generationem nec corruptionem, et quandoquidem hac sic est. tunc iam manifestum est. quod non est mutabilc ab una dispositione ad aliam, quod scmpiternum est.

Metaphysica, IX, 1 Principium omnium est essentia, quan1 necesse est esse. el necesse est esse sic, quod. quicquid est ab eo, necessarium est, quantum ad illud; alioquin cssct ei disposilio. quae non erai, el sic non essel neccsse cssc ex omnibus parlibus. Si autcm dispositio, quae fit, posila fueril non i n cius essenlia. sed cxtra chiS cssentiam, sicut quidam eorum ponunl voluntalem: tunc quaestio de hoc, quod volunlas fit ab ipsa, rcslabil adhue, seilicet an sit per volunlatcm an per naluram an per aliquid aliud. qllicquid iIIud sit. QlIomodoeumque aulcm posueris aliquid fieri. quod non erat. vei pones iIIlld licri in sua essentia vei non fieri in sua cssentia. sed erit aliquid discretum a sua esscntia el r�mancbil adhuc quac<;tio. Si enim fit in eius essenlia, lune ipsum est

68


FRAGMENTE DESPRE ETERNITATEA LUMII

Sufficientia, J , 3

Am descoperit materiile care sunt generale �i corupte. precum lemnul În vederea patului. .. iar materia primă. despre care descoperisem că nu este generată şi nici coruptA, are o fiinţă perpctulL Darexistă unele dintre fonne care sunt generate şi corupte. iar acestea sunt cele care se află în cele gcnerabile şi coruptibile, şi altele care nici nu sunt generate �i nici corupte, iar acestea sunt cele care au fiinţă eternă4, Despre cer şi lume, IV

Realizarea a tot ceea ce începe să existe sau să devină provine din două cauze. Una este materia din care devine, iar cealaltă este privlltia în acelaşi fel. pentru cel căruia <urmează> să ii lipsească fiinţa. nu arc loc distrugerea decât În măsura În care el este schimbat. din dispoziţia proprie, În contrariul ei. Iar distrugerea a tot ceea ce provine din lucrurile contrare Însele se prOduce în acelaşi fel din aceleaşi lucrw'j contrarii. Dar pentru că cerul este un corp cantitativ, după cum am spus deja, <compus> din patru elemente, şi nu se găseşte un alt corp care să fie contrariul lui, fiindcă. după cum am spus, În cazul mişcării circulare. nu este posibil ca o altii. mişcare să fie contrară, este evident atunci din aceasta dl cerul nu acceptă nici generarea şi nici coruperea, şi ori de câte ori acest lucru este astfel, este evident că ceea ce este etern nu poate fi schimbat de la o dispoziţie la altas. Metafizica, IX, 1

Principiul tuturora este esenţa. care este necesar să fie şi este necesar să fie aslfel, şi tot ceea ce provine de la ea este necesar în ceea ce o priveşte. Altminteri. ar fi avut o dispozitie care nu exista şi astfel ea nu ar fi fost o fiinţă necesară În toate privinţele. Dacă însă disporiţia nu ar fi fost presupusă în esenla ei, ci în afara esenţei ei, a5a cum consideră unii dintre ei voin!a. atunci intrebarea care se referă la faptul că voinţa provine de la ea Însăşi se refonnuleazll astfel: un lucru În genere este oare prin vainlii, sau prin natură, sau prin altceva? Oricum ai presupune Însă că ceva devine ceea ce nu era. fie consideri că acel lucru s-a ivit din esenta sa. fie ci nu consideri că s-a ivit din esenţa sa, ci va fi diferit de ea, Întrebarea va persh'[a totuşi, Căci dadi. ea se iveşte În esenţa sa. 69


AVICENNA

vilriilbile. Manifestum autem fuerat, quod necessc esse per se est neccssc esse cx omnibus p<lrtibus. ( ... ) lam igitur ostensa est cerlitudo cÎus, quod pracdiximus. scilicet quod motus est, qui non habet initium in tempore et quod non est ei

initium nisi ex parte creatoris el qum! ilie est motus c<lclcstis; oportet

autcm, quod causa propinqua primi motus sit imi ma, non intclligcntia, et qUOlI caelum est animal obocdicns Deo.

De diffinitionibus et Cjuaesitis, I Af!tf!mulII dicitur secundum plures modos; dicitur enim aetcmum sccundum comparalioncm vei per rcspeClum, el dicilur aelcmum absolute. Et actemum quidcm .w:cumlum compal'alÎrmem est res, cuius tempus in practerito est plus quam tempus rei altenus. Et huiusmodi dicitur acternum per comparationem ad ipsam. Aelernum autem

ah.WJlute eliam dicitur secundum duos modos. Dicilur enim sceundum tempus el secundum essentiam.

Aelernum veto iIIud, quod est

secundum tempus, eSI res. quae fuit in temporc praeterito infinito. Sed aetemum secundum essentiam est res. cuius esscnlia non habct esse a principio causante ipsam. Aeternum igitur .�eculldum tempus est ilIud, quod non habct principium temporale. El aetcmum secundum eS.rellliam est iIIud, quod non habet principium causans, a quo depcndet, el huiusmodi aelcmum est Dcus gloriosus. ( ... )

70


FRAGMBNTB DESPRB BTERNITATEA LUM I I

atunci <esenţa> Însăşi esle variabilă. Fusese Însă evident faptul că fiin!,l necesară prin sine este o fiinţă necesară sub toate aspectele. ( ... ) Prin urmare. a fost dovedită certitudinC!1 pc care o anun'lIscm mai Înainte. anume că mişcarea care nu are un înccput în timp şi C!lre nu arc un Început decât din partea Creatorului este mişcarcil celestă. Rezultă, prin urmare, că cea mai apropiată CllUZă de mişcarea primă este sufletul şi nu inteligen!a", şi că cerul este un vie!uitor care !lscultă dc Dumnezeu.

Despre definiţii şi probleme, I Etern se spune in mai multe Celuri. Etcrn se spune printr-o com­

paratie sau printr-o raportare. şi se mai spunc cternul În sens absolut. Iar ctcrn prin comparaţic este un lueru al cărui timp În trecut estc mai

mare decât timpul unui alt lucru, şi astfel se spune ctern printr-o

companl.!ie cu acel lucru. însă etern În sens absolut se spune În două

feluri. El se spune după timp şi după esenţă, căci Într-adevăr etern după timp cste lucrul care a existat Într-un timp trecut infinit. Etern dupA

esenţă este lucrul a cărui esenţă nu are fiin!ă de la principiul care ii este

cauză. Aşadar, ctcrn după timp este cel care nu are un principiu tem­

poral. iar etcrn dupif cscnţ.y este cel care nu are un principiu cauzator de

care să depindă, şi În acest sens este etern prcamăritul Dumnezeu. ( . . . )

71


Avencebrol Fons Vitae, V, 3 1

MURister: - Forma est agens i n matcriam. quia ipsa eam perfidt cI dat ci esse; el materia non habel actionem, quia suum esse in dicione est; ipsa enim in se non est oisi receptibilis lantum, id est subiecta vei parala ad recipiendum actionem.

Di.n.:ipulus: - Si materia est anle formam, vei forma anle quam materia?

Magi.fler:

-

Quomodo potest esse una priOt alia. cum non sint

separate iClu oculi, sed sunt Iigatae simul. sicut praedictum est?

EI

eliam quia materia non habel <esse> in se esse fonnaJe, seiliec! in actu, quia non habuil esse nisi ex Conna; el ideo oportuit u1 esse cius non sil oisi ex esse formae.

Discipulu.f: - Vides si aeternae fucrunt, aui coeperunt esse? Magi.\'ter: - Postquam res non est oisi ex sua opposito. debel ul csse sit ex privauone. scilicet ex non-esse. Ergo materia est ex non足 maleria, el forma ex non-forma.

Et

eliam, quia si materia et forma

fuerit seeundum generalionem. el omne naturale sit ex suo simili, lunc esset hac in infinitum.

72


A vencebro l 1 IzvorUl vieţii, V , 3 1

Mu/{istrul: - Fonna este cea care acţionează asupra materiei, fiindcă ea o des!l.vârşeşlc şi îi dil: fiinţă, iar materia nu are acţiune, deoarece fiinţa ei se află doar in putin!!; căci ea însăşi nu este în sine. Însă. decât rcceptibilă, adică supusă sau preg!l.tit! pentru a primi acţiunea. Di.fcipolul: - Oare materia este Înaintea Connei, sau fonna Înaintea materiei? Magistrul: - Cum ar putea să fie una inaintea alteia, de vreme ce nu sunt separate într-o clipă, ci sunt legate laolalt!, după cum a fost spus? Şi chiar pentru d. materia nu are <fiinţă> În fiinţa sa formală, adică in act, fiindcă nu a avuI fiinţă decât din formli, a fost necesar ca fiinţa sa s1i. nu provină decât din fiinţa Cormei. Discipolul: - Eşti de părere că <ele> au fost eterne sau au un ÎncepUI al existentei? MURixtrul: - Fiindcă un lucru nu provine decât din contrariul său. este necesar ca fii n� să provinl din privatie. adiel din nemn!i!! . Prin urmare materia provine din non-materie, iar forma din non-formă. Şi apoi. dacă materia şi forma ar fi aplirut printr-o generare. şi orice lucru natural ar proveni din ceva asemănător cu ci. atunci acest lucru s-ar petrece la infinit2 .

73


Averrois Destrttclio destructiolllll1l philosophille AIXllZelis disp. 1 . I inlerprclc Calo hen Calonymos. Vcncliis. 1550

AiI A//:"zel reâltlll.l· I"tIlj(Jne.� PI,i1osopIJOrlt", tie tlllliq//iwle muntii .. ): Dicunt impossibile est, ut proveniat innovalum ab antiquo absoluta. Nam, cum posuerimus, quod ab anliquo non proveneril mundus exempli gralia, deinde provenit: lune non proveniebal anlea, quoniam non fuit ad esse ipsius aliquid inclinans. EI. si csse mundi ab eo fuil possibile possihililate absoluta, lune, cum productlls fuit, non cvadet. quin innovatum sit quoddam inclinans auI non. Si non fuit quoddam innovalUm inclinans, ergo mundus rcmansit in possibililale absolula, ut fucral anlea; si veTO innovalum fuil inclinans. permulabitor quidcm sermo de hoe inclinantc, quarc nune inclinavit el non anlea. el sic aut procedel in infinilum auI devcniclur ad aliquod inclinans, quod nunquam dcfeeil essc inclinans.

AiI Averroe.�: ( ... ) Nomen pouihili.l· dieitur aequivocc de possibili ut plurinlllm el possibili ul raro el possibili aequaliler, et non vidclur necessitas inclinantis in eis cssc cadem modo. Possibile eniUl 01 plurimum bcne cxistimatur. quod inclinelur ex seipso, non autem ex inclinanle ab cxlm i n oppositum quidcm possibilis acqualitcr. Sic elhlm el possibilitas aliqua est in agenlC, el esl possibililas agendi. el aliqua esl in p'lIienlc. ct esl possihililas recipicndi; ct non vidclur ncccssilas inclimmtis cssc in cis eodem lllOdo. ( ... ) Simil itcr cl agens aliquod est, quod agit volunlarie. aliquoo vcro naturalitcr: cl non esl quillem qllalil,ls cmanationis actionis possibilis cx cis C<ldcm, scilicct cire,l ncecssil,lIcm inclimlOtis; cI (l uis scil. an sit haee divisio agcnlium slIJ'fidcns, auI inducet demonslralio ad agcns. quod non .assimilatur agenli naturalitcr nequc agenli voluntaric, quod nobis apparct?

74


Averroes ' Respingerea2 respingerii aduse de A/gazei filosofiei disp. 1 .

1

Afxazef .�pl//le, ei/cÎ/ld argumentefe Fifo.ndifor cu privire fa ve­ chimeu II/mii ( ... ) : ei zie eă este imposibil ca un lueru nou să provinll dintr-o vechime absolută, căci, aşa cum arătasem, faptul că lumea, de pildll, nu provenise mai de mult, ci a provenit mai recent, se datorează faptului cll nu a existat ceVl1 care să o determine să fic. Ş i . dacă fiinta lumii a fost posibilă, din acel ceva, printr-o posibilitate absolută, atunci, de indată ce fusesc produsă, nu reiese de ce a fost sau nu a fost l1icută nouă de cel ce o determină <să rie>. Oac1l. nu a ap1l.rnt un determinant nou, lumea rămânea În posibilitate absolută, aşa cum era mai Înainte. Dar. dacă a apărut un determinant nou. vom spune altceva despre el. fiindcă el acum a determinat şi nu mai Înainte3 . Şi astfel. fie se Înaintează la infinit. rie se ajunge la un anumit determinant. care nu mai Încetează niciodată să fie determimlOl.

Averroe.� .�pulle: ( ... ) Temlcnul de po.�ihil se rosteşte În mod echivoc cu privire la posibilul În sens de frecvent. posibilul În scns de rar şi posibilul mediu. î ntre ele nu pare să existe o necesitate similară a determinantului. Căci posibilul În sens de frecvent este bine considerat ca fiind ceea ce este determinant din sine însuşi, şi nu dintr-un deter­ minant exterior, în opozitie cu posibilul mediu. Şi În acest din urmă sens există o posibilitate În agent şi ca este posibilitatea de a actiona, şi există o posibilitate În cel afectat, iar accastll estc posibilitatea de a primi. ( . . .) Şi s-ilr părea că necesitatea determinantului nu se găseşte În ci în acelaşi fel. ( . . .) in mod similar, şi agentul estc ceva cafC 'IC!iOnell"I.ă fie În mod voluntar. fie În mod natural: şi nu există o c,llitllte II emllllării actiunii posibile identice În ei, adică relativă la necesitatea determi­ nantului. Şi cine ştie dacă această diviziune a agentilor este suficientă, sml reclamă o demonstratie pentru agentul care nu este totuml cu cel natural şi nici cu cel voluntilr, Cilrc ni S-ilU arătilt nouă4 ?

75


AVERROES

Aii AI}{Clzd:

QU<lre ncgillis advcrsario, elim dixeril anliquilatem

munrli csse falsam? Quoni<lm eausahit rcvolutionc.'l orhis infini lils numero. el non esl nUlncrus unilalihus canlm, licet hahuerint scxtum quartum ct mcdietiltem. Nam orbi.'l Solis volvitur in ilnno una ct orbis Saturnis volvitur in triginta annis; igilur rcvolutio Satumi eril tertia pars dedmae rcvolulionis Solis ( ... ) et sicut non est finis in numero rcvolutionum SalurnL .'lie non C.'ll finis in numcro rcvolutionum Solis, licct sini tertia

PiUS

dedmae ( . . . ) . Si vcro dixeril (aliquis), numerus

harum rcvolulionum aut csl par aut impar ( ... ) : Si quidem dixcritis par et impar simul seu ncc par nce impar, tune habebitur falsitas eius necessario. Si vero dixeritis par, tune par fiet impar i n codem et quomodo delerminavit id, quod est infinitum unum? Si vero impar, tune impar fieI par in codcm, el quomodo terminavit hac unum, quo fit par? AiI Averroes: Cum non fucril intcr duos molus universales proportio, quia unusquisquc eorum est in potentia, id esl non habens prineipium nce finem et fucril ihi proportia inter partes, quia unaquaeque earum est i n aetu, tune non sequitur necessitate, ul sit proporLio totius ad totum proportio partis ad partem ( . . .) quum non reperitur proportio inter duas dimensioncs ct duas mensuras, quarum unaquacquc ponilur infinita ( ... ). Diffieillima omnium est illa (ralio) quam assueti sunt diccrc. seiliect si Cuerint motus in tcmpore pmeterilO infiniti, non reperilur motus ex cis in tempore praesenti demonstrato nisi finiLi sint antea motus

infini l i , el hoc

quidem

est

vcrum

et

eoneessum

apud

Philosophos, si positi fucrint molus praeeerlcnies condido rcquisila in C.'lse pOSleriorum; nam ( ... ) ul reperiatur unus, oporlct, ut reperianlur anle cum eausae inCinitae. ct nemo sapienlum coneedit esse eausas infinitas ( . . .) quoniam sequcrelur csse eausaturn absque eausa et molum absque rnolore. Sed PhilosophĂŽ. quia induxit cos demonstratia, quod bie sit prineipium motivum acternum, euius essc non habet prineipium nee Cinem, el quod aetio eius Ilecesse est, UI' sit non retardans esse eius, sequitur ergo apud cos III "etio cius non habeat prineipium ( . . .) sin ",utem. tune aetio eius eril possibilis. non neecssaria, el non eril principium primum ( . . ) el cum sic fueril, neeesse est. lIt non sit aliqua

76


RESPINGEREA RESPINGERII

Alnazel .\'Pullf!:

De

ce il negi Întnma pc adversarul IAu Cilrc spusese

că vechimeaS lumii este falsă? Căci <atunci> vor ri cauzale revoluţii ale planetelor infinite ca număr. şi nu există număr pentru unităţile Dcestora.

deşi vor fi avut şase, patn! şi media <lor>. Căci Soarele se invârte o dati! la un an, Îar Saturn se invârle o dată la

30 de

ani: prin urmare, revoluţia

lui Siltmn va fi de treizeci de ori revoluţiil SOilrelui ( . . . ). Ş i , după cum nu există o limită În număml de revoluţii ale lui Satum , lot aşa nu exislă () limită În numărul revoluţiilor Soarelui, deşi ele sunt de treizeci de ori <mai rapide> ( ... ) . Dacă s-ar fi Înlrcbat Însă cineva dacă numărul acestor revoluţii este proporţional sau neprOfX)fţional ( ... ), dacă vei fi spus proporţional şi neproporţional. sau nici proporţional nici neproporţional, atunci acest lucru va fi În chip necesar fals. Dar. dacă vei fi spus proporţional, atunci proporţionalul va deveni ncproporţional În acelaşi <raporl>, şi cum a fost determinat ceea ce este <vei

fi

spus>

neproporlioll a l ,

atunci

Ull unic infinit? Dar, dacă

ncproporţionalul

devine

proporţional în acela.,;>i fel, şi cum va fi atunci determinată această " unitate prin care se iveşte propor\iollillul ( . . . ) . Averroe.\· spune: Fiindcă nu a existat un raport intre două mişcări universale, deoarece fiecare dintre ele se

anIi

În patenta., adică nu arc

un început sau un sfârşit, şi <in exemplul tău> fusese o proporţie între păr!i, căci ficcare dintre ele se aOă În act, nu rezultă în mod necesar că raportul Întregului la intreg este şi raportul dintre părţi ( ... ) , fiindcă nu se găseşte o proporţie intre două dimensiuni şi două măsuri, dacă fiecare este considerată infinită ( . . . ). Dintre toate, cel mai dificil (ra!ionament) pe care ei s-au obişnuit 7 să-I prczinte este acela eli, dacă nu fusescră mişcări înlr-un timp trecut infinit, atunci nu se va găsi pentru ele o mişcare demonstrată În timpul prezent, decât cu condiţia să fi existat mişcări finite Înaintea celor infinite. Acest lucru este adevărat si recunoscut de Filosofi, dacă ei au considerat mişcările care preced c

� fiind conditia cerută În

fiinta celor

care le urmează: căci ( ... ) după cum s-ar găsi una, este necesar să se găsească Înainte de ca cauze infinite, şi nici unul dintre în!elepţi nu admite existenţa unor cauze infinite ( . . . ) , fiindcă ar rezulta o fiin!ă

cauzată fără cauză şi o mişcare fără motor. Dar, pentru că Filosofii au propus

o

demonstnl!ie pentru acestea,

anume că există aici un principiu care mişcă etern. a cărui fiinţă nu arc nici Început şi nici sfârşit, ş,i că aeliunea lui este necesară astfel Încât, pentru ca fiinţa lui să nu Înceleze, atunci urmează, potrivit lor, ca acti­ unea lui să nu aibă un Început posibilă ŞÎ nu necesară, ş,i

ci

( ... ). De

nu, atunci acţiunea sa va fi

nu va fi un principiu prim. Şi. din acest

77


AVERROBS

suamm aetionllm primarum eondieio rcquisila in esse sccundae. quoniam unaqtl<lcque earum non agil per se. el csse unam anle allemm esl per accidens ( ... ) el hoc non esl in imaginationihus molUlirn sueccdenlium auI conlinllorum tantum. scd eliOlm in rebus. in quihus exislinmlur. quod pmeecdcns sit causa subsequenlis. ut homo qui generat hominem el similia. Nam faeiens hominem demonslmlum mcdianle alio homine necessc esl devenire ali agens primum anliquum, cuius esse non habet prineipium nee in fllciendo hominem ab homine, cI cssc hominem ab alio homine in infinilum esl generalio per aecidens ( ... ) . Nam agens. cuius essc non habel prineipium ( ... ) non est prineipium instrumenlo. quo opcralur oper.tlioncs suas ( . . . ) . EI hic quidem modus infiniti non habel apud cos prineipium nce finem; quarc non est verum dicerc dc aliquo cius, quad finialur neque quod sil ingredicns ipsum esse i n tcmpore praclerilo. nee finiet. Quoniam amne quod finilur iam ineocpil, ct quod non incocpil, non finiclur, ct hac eliam eSI manifeslum cx eo, quod principium et [inis sunt i n prnedicamento rclalionis. Quare sequilur e i . q u i d i e i t quod e s t infinテ四as i n rcvolutionibus orbis i n [ulurum ul non ponal i n cis principium; nam omne quod habet principium habet finem ( ... ) el quod non habel finem non est cessalio alicui partium cius in rei verilate, el quod

non

esl

principium alicui parlium suamm. non habel finem. El ideo cum interrogavemnl Loquentes Philosophos. si cessavcrint motus, qui sunt antc motum pracscntcm rcsponderunt. quod non ccssavcrinl. Nam cx positionc corum, quod non est eis principium. non habent ccssationem. Ait A/gazei: Si autem dixerit opinionem Platonis esse veram et est quod anima sit anliqua ct una, dividitur tamen in corporibus et cum separclur ab eis. redit ad fonlem et radieem et fit una: dicimus, quod hoc est magis abominabile et magis absurdurn CI potius credi debcl quod sit conlradiccns ncccssilatis intellcclus. Nam nos dieimus quod anima Socf".tlis est alia llb anima Plalonis. Si cnim esset eadem, scquerctur inconvenicns nccessario; quoniam unusquisquc apprehendit animam suam ct benc scil quod non sit anima altcrius. Si autem esscl cadem. cssenl aequales in scienliis quae sunt attribula essenlialia animabus, ingredientia quidem cum animablls in omni relatione. Si vero dixerilis quod sit una. dividitur lamen circa alliganliam cum corporihus. dicimus dividi unum. non hilbens quidem magnitudinem


RE.'i PINGEREA RESPINGERII

motiv. este necesar să nu existe vreo condiţie a actiunilor salc prime

" ccmtă în fiinta cclei care Îi urmea/lI . fiindcă nici una dintre ele nu aqionează prin sine. iar o fiintă este Înaintea alteia prin accident ( ... ). Iar acest lucm nu are loc În imaginarea mişcărilor succesive sau num,li a celor continue. ci chiar În lucmrile in care ea este considerată. Căci precedentul este cauza secventului. asemeni omului care dă na::oterc altui om. şi altele asemănătoare. Căci cel care dă na.')tere unui om determinat prin medierea unui alt om, este necesar să ajungă la vechiul agent prim a ') cămi fiintă nu are Început nici În c,lzul naşterii omului de către om. iar a fi om dintr-un alt om reprezintă o generare prin ,Iccident ( ... ) . Căci agentul. a cămi fiintă nu are Început ( ... ) nu este un principiu printr-un instrument prin care Îşi efectue'I7.ă operatiunile sale ( . . . ), iar acest mod ,II infinitului nu are, după părerea <Filosofilor>. nici Început. nici sfârşit. Din acest motiv, nu este adevărat să se spună despre ceva ce tine de el că

este limitat şi nici

cit este o

fiinţă care face parte din timpul trecut. şi nici

că se va sfârşi. Dacă tot ceea ce se srârşcşte ,1 ::oi Început. iar cc:ca ce nu a

Început, nici nu se va sfârşi, acest lucru rezultă din faptul că începutul şi sfârşitul se află În categoria relaţiei.

De aceea, cel care spune că, în cazul

mişcărilor de revoluţie ale planetelor, existc'i o infinitate viitoare, nu trebuie să pună În ele un principiu, căci tol ceea ce are un Început arc şi un sfârşit ( ... ), iar ceea ce nu are un sfârşit nu este o încetare a uneia dintre părţile lui de fapt, iar ceea ce nu are un inceput al părţilor sale nu arc nici sfârşit.

Şi

apoi, dacă

se intrebaseră Filosofii

<din

gruparea>

MutakalfimUII IIl, dacă

ar fi Încetat mişcările care se află inainte de mişcarea prezentă, ci T"Jspunseseră că ele nu incetaseT"d. Căci potrivit lor,

intrucât nu au un început, ele nu au nici sfârşit. Aigazd .fplllll!: Dar dacă s-ar fi spus că părerea lui Platon este ll şi este vechi, deşi este,

adevărată şi ea este aceea că sufletul este unul

totuşi, despărţit in corpuri şi, după ce se separă de acestea, se intoarce la sursă şi la rădăcină şi devine unul, noi spunem că acest lueru este in mai mare măsură abomimlbil şi absurd, şi trebuie crezut mai degrabă că el contrazice necesitatea acestui concept. Căci noi spunem că su­ fletul lui Sacrate este altul decât sufletul lui Platon. Căci dacă ar fi acelaşi. ar rezulta în mod necesar un inconvenient: fiecare dintre ei are aprehensiunea sufletului propriu şi ştie bine că nu este sufletul celuilalt. Dacă ar fi aceleaşi, ele ar fi egale în ştiinţele ce sunt atribute esenţiale ale sufletelor care le pun in orice relatie. Dacă ai fi spus totuşi eă este unul, deşi divizat prin legătura cu corpurile, noi spunem că a diviza un

79


AVERROES

mensura al卯qua in 4uanlilale mensurahili est falsum de ncecssilate inlelleclus ( ... ).

AiI Averme.\路: Sucrales esl

alius a Plalune numero, et lamen ipse et

Plalo sunt idem in forma, quae est anima. S i aulem csset anima Socratis alia ab anima Platonis numero, sicut Socrales alius a Platane numero, tune csset anima Socrnlis et anima Platonis duae numero ct cadem in forma et esset animae anima, el, cum necesse fueri! ul sit anima Socratis el anima Plalonis cadem in forma el idem in fonna, evenit ei nmltitudo numerabi lis, id est divisio propler materias, tune, si anima non moritur ad mortem corporis, seu Cuerit in ea aliquid huiusmodi, neccsse est. cum scparctur a corporibus, ul sit una numero.

Bll


RESPINGEREA RESPINGERII

unu. dacă nu are o măsură ;lnumită ;1 mărimii În cantitate, c�He fals În ccca ce priveşte nece�italea intelectului Averrm.'J

.�I'"lle: Socrate

L ..) .

este altul decât Pl;lIon ca număr. şi totuşi

el .5i Platon sunt identici În forma care este sufletul. Dar dacă sufletul lui Socrat\! ar fi altul decât sufletlli lui Platon ca număr. atunci sufletul lui Socrat\! şi ccl al lui Platon ar fi două ea număr şi acclem:,i În formă, şi ar exista un suflet al sufletului şi . fiindcă fusesc necesar ca sufletul lui Soefate şi cel al lui Platon să fie În aceeaşi formă şi identice ca formă. <sufletului> i-ar reveni o mlll!ime numărabilă, adică o diviziune după matcrie 1 2 . Şi atunci, dacă sufletul nu moare la moartea corpului, sau fusesc ceva în ci de fclul ace�ta. eslc necesar ca, atunei când este separat de corpuri, să fie unul ca număr.

81


A l berti Magni SUII/ma the% giae Plin II, Qlluestio 4. lIrtiL'ulm 5

Dcll� nulli negat collllnOt.hl ali honitatis stl.le participatiuncm: el omnill fllcit convcnicnlissimo molio. quo neri possunt: cI idco eliam gradus distingllunlUT in cntihus: ergo temporale facit tcmpuralilcr. Sed omne i l l ud quo<! lolmll cssc SlIum, nossc. cI possc in uno csse simplici non possidet. �d per vice!> ilccipil, cI unu tcmporc habel. quod alio Icmporc non habel , aliquo mouo temporale est: hoc igitur nce i n

actcmo. n c e ah aelcrno ( n i s i ..ah" prcpositio nolel ordinem) n e r i non polesl sccunrJum convenienlimn natunle suae. Omnis aulcm creatura laIc habel cssc. Ergo nulla crealUra sivc si! spiritualis, sivc corporalis, oee i n actcmo. nce ah actcrno [ieri POluit. nisi sicu! diclum est , pracpositio

"a"" ordinem notet. qualis esl or{\o temporis ad

aetcrnitatem ( . . . ).

Si forlc dical ali(llIis, qllod creatura secundunl esse Crc:lt:l e s t c t principillm habct, scd dllratione infinita e s t et sine inilio, sicut dicit Augustinus qllud vestigium pcdis in Plllverc causalur lJlIidem. el principi:ltur a pcde, el esset :lctcrnum, si pcs i n pulverc essel aeternus. Simil iler inslan! quidam de sole, qui ex se emmitit nulium, cuillS causa et principillm est. el csset radius aetcmus, si sol cssct acternus. EI sic volunl dicerc, lJuod cum Deus sllfficiens causa mundi , ,lclernus sit ct sine inilio duralionis, mundllS crca!us ah ipso, licel secundum essc causalilcr crcalliS sit. tamen duratiune Deo polcsl essc coaelemus el sinc initio csse duralionis. Sic dicere est dicere ea qmle Il(imo non polesl inlclligere: non enim intcll igihile est . quod csse alicllills rei inilillnl Imheat lemporis. cI proprielas conselJucns csse cillsuem tcmporis non hahcal inilium, cum non possil inlc l l i g i , qUIH,1 pmpriclas in deffi nilionc el inlclleclu suo non daudal suhic!':llIlIl sccunt1l1m incipere c! perficcrc el dcsincrc.

B2


Al bert cel Mare Sumll/ll tlwofof4iae Partea II, QUlIe.l'fio 4. articolul 5

Dumnezeu nu refuză nimănui participarea potrivită la bunătatea sa, şi le [ace pc toate in cel mai lldccVlll chip în care ele se pot i v i . De aceea, În fiinle se deosebesc unele grade: aşadar <Dumnezeu> face Icmporalul Într-un mod temporal. D,lr oricine Înţelege că nu posedă întreaga �m fiinţă şi nu arc putere intr-o unică fiin!ă simplă, ci o primeşte succesiv şi are intr-un anume timp ceea ce într-altul nu arc. eslc Într-un anume sens temporal. Acest lucru, prin urmare, nu se poate ivi nici În eternitate, nici din eternit:llc (decât dadi prcpoziţia ,,{Ih" se referă la ordine), potrivit naturii sale. Orice creaturi. arc fiin!ă În acest fel. Prin urmare. nici o creatură. fie că eslc spirituală. fie că este corporală, nu se poate ivi nici În etemlt<lte şi nici din eternitate, dec.ÎI aşa cum a fost spus. dacă prepoziti<l ,,u"" se referă la ordine, după cum este ordinea timpului in ruport cu eternitatea ( " ,), Ar spune, poate, cineva că creatum este crelltă şi are un principiu

potrivit cu fiinta. dar În durlltă ea este infinită şi cste fără început, tol aşa cum spune, Augustin că urma p<lsului În pulbere este cauzată şi îşi l �t i e l i i � t i z cărei.) ii este cauză şi principiu. iar r<Jza ar fi eternă dacă s<mrelc ar fi etern. Şi ei vor astfel să spună că, deollreee Dumnezeu, Împlinind caU1.a lumii. esle elern şi fără un inceput al duratei, deşi lumea creată de cI însuşi este creată potrivit cu fiinta Într-un mod cauzal, totuşi poate fi prin durată coetern cu Dumnezeu şi să fie fără un inceput al duratei. A spune aceasta înseamnă .) rosti cele pc care omul nu le poate intelege: căei nu este inteligihil ca fiinta unui lucru să lIiM un inceput al timpului, i<lr propriet<ltea urmăIOllre <1 aceluiaşi <lucru> .�ă fie faptul că nu arc un Început <II timpului 2 : fiindcă nu poate fi inteles faptul că

r� :�i��r!�r�t���� ��� ��f �l����t� I;� ���;I�h�����i � :� � �: :;� �

proprietatea, prin definitia şi intelesul ci. să nu cuprindă suhiectul, după cum el Începe, se desăvârşeşte şi piere,

K3


Saneti Thomae Aquinatis De aetert/itate mUfldi contra murmurantes

[ 1 .J Supposito. secunuum ridem calhol icam. quod mundus duralioniďż˝ initium habuil, dubilatio mola esl ulrum pOluerit scmpcr fuissc. Cuius dubilatianis lIt vcritas cxplicCIUf. prius dislinguendum est in quo cum adversariis convenimus, el quid est illnd in quo ab cis diffcrimus. Si cnim intelligalur quod aliquid praetcr Deum potuil scmpcr fuisse, quasi possil essc aliquid tamen ab eo non factum: error

abom inabilis

est

non

salum

in

fide. sed

eliam

apud

philosophos. qui confitenlur el probant omne quod est quocumque moda osse non possc nisi sit causatum ab co qui maxime el verissime cssc haheL

12.J

Si autem intell igatur aliquid

scmper fuissc, cI lamen

ClIllSillUlll fuissc a Dco sccundum tutum id quod in ea esl. vidcndum esl ulrum hoc possil slare. Si <tulem dicalur hoc esse impussibile. vei hac dicelur qui8 Deus non potuit facere aliquid quod semper fucrit, aut quia non potuit J'icri. elsi Deus possel facere. In prima aulem parte omncs conscntiunl: in hoc scilicet quod Deus pOluil facere aliquid quod sempcr fucrit. considcrnndo potentiam ipsius infinitam. Reslat igilur videre. utrum sit pussibi]e aliquid fieri quod semper fuerit. Si aUlem dic.\tur quod hoc non polest Cieri. hoc non polesl intelligi nisi duobus

modis, vcl

duas causas

verilalis habere:

vei

proplcr

rcmolionem pOlcnliac passivae. vei proptcr repugnanliam intel­ Icctuum.

(3_]

Prima mollo possel diei . antequam angelus sit Caclus. non

polesl angelus fieri, quia non praeexistit ati cius csse aliqua pOlenlia p 8ssiva. cum non sit factus est materia praeiaeente; (amen Deus poteral faccre .mgelum, poleral eliam Cacere UI angelus fieret. quia


Sfântul Toma din Aquino Despre eternitatea lumii împotriva celor care protesteazd I

[1.1 Deşi se presupune, potrivit credintei calolice, că lumea

li

avuI

un incepui al duratei. s-a ivit totuşi Întrebarea dacă ea nu ar fi pUIlll fj dinloldeauna. Pentru a lămuri adevărul acestei îndoieli. va trehui mai întâi să distingem În ce anume suntem de acord cu adversarii noştri şi prin ce anume ne deosebim de ei 2 . Căci dacă se presupune că ceva l1 PUiUl

fi

veşnk în afară de Dumnezeu, în sensul că ar putea totuşi 511

existe ceva care să nu fi fosl Beu! de el, aceasta este o eroare îngrozitoare, nu numai în credinţă, dar şi potrivit filosofilor, care m1U1urisesc şi dovedesc

d.

tol ceea ce eslc Într-un [el .mume nu poate

fi decât dacă este cauzat de cel care are fiinţă în sens maxim �i intru totul adevărat.

[2.] Dacă Însă

se

presupune că a existat ceva dintotdeauna. dai

totuşi a fost cauzat de Dumnezeu cu tot ceea ce

află in ci. urmează

să vedem dacă acest lucru poate fi sustinut. Dar, dacă se va spune

cii

acest lucru este cu neputin!!, să se spună atunci fic că Dumnezeu nu a putut face ceva care să fie veşnic, fie că <acesta> nu s-a putul i v i . dcşi Dumnezeu putea să-I facă. în privinţa primei variante. cu totii cad de acord, şi anume asupra faptului că Dumnezeu a pULUL face ccva care să fi ex.Îslat dintotdeauna. considerând puterea acestuia nelimitată. Prin

urmare . rămâne de văzut dacă este cu putinţă să se ivească ceva care s1l fi fost dintotdeauna. Dar, dacli se va spline că acest lucru nu poate să se ivească, aşa ceva nu se poate Înţelege decât În două feluri, ori să aibii l il potcn(ei pasive , fie

două cauze ale adevărului: fie printr-o Înlăturare printr-o contradicţie Între eoncepte4 ,

(3.J In

primul sens s-ar putea spune că mai înainLe ca îngerul să fi

fost fi\.cut.el nu se putea ivi , deoarece nu exista în vederea lui o anumitii potenl! pasiv!_ pentru cll el nu a fost Bcul dintr-o materic precx.Îstentă; totuşi Dumnei'.eu l-a pulUt crea pe inger, ba chiar a putut face ca îngerul

85


SF. TOMA DIN AQUINO

fccil. el faclus esl. Sic ergo inlell igendo. simpliciler concedendulll esl secumlulll ridem ljllOlI non polesl crcalulll semper es�e: quia hoc ponere

essel

punere

polellliilm

passivam

semper

fuisse:

LJllod

hllerelicnm esl. Tamcn ex hoc non sequitur quod Dcus non pos�il facere III fial ali(]uid sempcr ens.

[4.]

Sccundo modo dicilur propler repugnanlilllll inlelleclullm

a l iquid non posse neri . sicut quoo non potesl neri ul affirnmtio et . ncgatio sini �imul ve . .. ; (]umnvis Deus hoe possil facere. ut (]uidam dicunl. ()uidam vero dicunt. quud nec Veus hoc po�sel facere. qUiil hnc nihil est. Tamen JlulIlifeslulll est quod non potest filccre ut hoc fial. quia posilio qna ponitllr e�se deslruil se ip�am. S i lamen poniltur qllod Dcu� huiusmodi

pote�t

facere IIt

fiim t . po� i t i o non esl

haeretica. quam v i s . U I credo, sil falsa; sicut quod praelcrilum non rucrit. includit i n se contradictionem. Unde Auguslinus i n libro

COl/Ira F(lu.�/u/ll: ..qui.WIUi.\' ilu ,lieil: .�; omnipolefl.l' e.n Deu.� , f(/eitll Itt ea qltae facta .1'1111/, Ioela mIII ji,erillt: 1/011 vide' JIOC .�e dicere: ,�i OlIIllipo/ell.l' e,rt Delf,\', jc,dol Itt ea qlftle vera ,\'llIIt, eo ip,w quo vera .mlll, lcl/Stl .�il/r . Et lamen quidam magni pic dixerunt Deum posse racere de pr<letcrito quod non fueri! praetcri!um; ncc ruit reputatnm hacrelicum, [5.]

Videndum esl ergo ulrum in his dllObus rcpugnantia sit

intcllcctuum. quod aliquid sit crcatum a Dco. el lamen sempcr Clien t . EI (]lIidqllid de h o c verum sil, n o n e r i t haerclicum diccre quod hoe polesl fieri a Deo ul aliqllid crcalum il Deo �empcr fucri\. Tamcn credo quod. si esset repugmlOtia inlellccluum. csset falsum. si aulem non est repugnantill inlcllecluum. non solum non e�1 impos�ibilc:

falsum. sed eliam

aliter cssct erroneUlll. si aliter dicatur. Cum enim ad

omnipotcntiam

Dei pcrtincal ut omncm inlellcctuum ct virlutcm

excedat, cxpresse omnipolenlia Oei deroglll qlli dicit Illiqllid posse inlelligi i n crcaturis qum! a Dco fieri non pussil. Nec esl in�tilOliil de pcccatis. quae inquanlum huillsmodi consisLit

qUlleslio.

ulrum esse

nihil

ercatum

subslantiam. et non h'lberc durationis

sunt.

I n huc ergo tola

Il Dco sccundum

Iotam

principium, repugnenl ad

inviccm. vcl non ,

[6.]

Quod autcm non repllgnent ad invicem. sic oslenditur. si cnim

repugnant, hae non est nisi propter altcmm duomm. veI propter

"6


DESPRE ETERNITATEA LUMII

5 s1l se iveasc1l. deoilrece l-a Iăcut. iar acesta a fost flkut . în,elegând "stfel. se cuvine pur şi simplu admis prin credinţă că nu poate fi creată o

fiin!ă

veşnici\. deOllrece a presupune aceastil .u Însemna să

presupunem Cii a existat dintotdeauna o poten!ă pasivă. ceea ce este o erezie. Totuşi. nu rezultă că Dumnezeu nu poate să facă in aşa fel ineilt să se ivească o fiintă vesnică. ' 14.J î n cel de- al d{ ilcil sens se spune că nu se poate ivi ceva.

;

printr-o eontradiqie intre com.:epte. tol aşa elim nu se poate ca afirma!ia şi negaţia să fie in acclilşi timp adevărate. chiilr daeă Dumnezeu poate face aeeastil. după CUIll spun unii. Al,ii Însă spun că nici Dumnezeu nu poate fiice ilceasta. deoarece a�m ceva nu Înscilmml nimic. Este totuşi evident că ci nu u poate face să fie pentru că situaţia În care această <fiinţă> este pusă să fie o distruge. Dacă. Lotuşi. se consideră că Dumnezeu poate face eevil de acest fcl să se ivească. o ilsemenea poziţie nu este erctică. deşi eil este, după eum cred. falsă, tot aşa cum faptul că trecutul nu ar fi cxistat include o contradicţie În sine.

De aceea

<spune> Augustin În cartea Contra Illi FCIII.WU.f: ..oriâlle tir splllle: "c/tlc:el DUlllllelf!1I e.ţte cllo/puternic, .fel.lr.,C(/ Î/I asa fel ÎI/cât eele care au 1(}.I·tjacUle .�el llll .fiJtJ.�t.l(j(·lIle», 1111 vecie ('el el i$i .�pllllt!: "daca DIIIIII/ezeu e.ţte tlwtplllernic, .�aj(lCt1 ill ll.�ufei Încât cele ("(11"1' .\·UIII adevarate .nl}ie {ah-e ill ucelasi .�ell.� fII Cl/re .flmt culevelrute»". Şi totuşi spUSeSCI"d uni i , dintr-o mare pielilte, eă Dumnezeu poate să facă d i n trecut ceea c e n u fusese trecut. Nici aceasta nu a fost considerată

(5_J

o erezie.

Se cuvine aşildar cercctat dacă există vreo contradictie a

conceptelor in aceste două <propozi!ii>: că "există CCVi\ creat de Dumnezeu", şi că "totuşi, acesta există dintotdeauml". Şi ori de care parte ar sta adevărul. nu va

li

o erezie să se spună că Dumnezeu poate

f:lce să se ivească o creatură a lui care să fie veşnică. Eu cred totuşi că, dacă ar exista o contradicţie a conceptelor. atunci <aceasta> ar fi fals; dacă nu ar exista o contradicţie Il conceptelor, nu numai că ilr fi fals,dar ar fi şi imposibil: altminteri ar fi eronat. dacă s-ar rosti În alt fel,

deoaTCce line de atotputernicia lui Dumne:r.cu ca ci să depăşească orice concept şi virtute. î o mod efectiv <neagă> atotputcrnicia lui Dumnezeu cel care spuoe că se poatc În!elege ceva dintre creaturi care să nu fi putut fi dat la iveală de Dumnezeu. Aceasta 0\1 este situa!ia păcatelor (, care, în acest scns. nu sunt nimic . Aşadar, problema este Îo Întregime dacă a fi ereat de Dumne'l.cu. in sensul Întregii substiln!e, şi il nu avea lin Început al duratei sunt contradictorii sau nu.

[6,]

Faptul că nu sunt contradictorii. se arată astfel. Dacă ele sunt

contradictorii. aceasta nu sc petrece decât fie din cauza uneia dintre

R7


SF. TOMA DIN AQUINO

Il!rllmque: au! qllia opartet ut causa agens praecedal duratione; aut quia oportet qllod non esse praecedat dun_tione; propler hoc quod dicilur crealum a Deo ex nihilo fieri. Primo ostendam, quod non est nccesse ul causa agens, scilicet Dells, praecedat duratione suum causatum, si ipsc yoluisset. (7.]

P/"j",o .\路ic:. Nulla causa producens suum cffcctum subito.

neccssario praeccdit duratione suum effectum. Sed Dens est causa producens effeclum slIum non per motum. sed subito. Ergo non est necessarium quod duratione praecedat effectum slIum. Prima per inductionem

patet in

omnibus

mutationibus subitis. sicu! est

iIIuminatio eL huiusmodi. Nihilominu5 tamen potesl probari per rationem sic. In quocumque instanti ponimr res esse, potcst poni principium actionis eius, lIt patet in omnibus gcnerabiliblls. quia in iIIo instan!i i n quo incipit ignis esse, calefacit. Sed in operatione subita, simul. immo idem est principium el finis eius, sicut in omnibus indivisibilibus. Ergo in quocumque instanti ponitur agens producens effectum suum subito. potest poni terminus actionis suae. Sed terminus actionis simul est cum ipso faclo. Ergo non repugnat intelleclui si ponatur causa produccns effectum suum subito non praccedere duratione causatum slIum. Repugnat autem in causis producenlibus

per

motum

effcctus

StlOS,

quia

oparLet

quod

principium motus praeccdat Cinem eius. Et quia homines sunt assueti considerare huiusmodi factioncs quae sunt per motus, ideo non Cacile capiunt quod causa agens duratione effectum suum non praecedal. El inde est quod multorum inexpcrti ad pauca respicientes facile enuntiant.

{S.J

Nec potest huic ralioni obviare quod Deus est causa agens per

voluntatem; quia eliam Yoluntas non est necessarium quod praecedal duratione effeclllm suum; nec agens per voluntatem, nisi per hac quod agit cx deliberatione; quod absit ut in Deo ponamus.

(9.] Pmeterea, causa producens totam rei substantiam non minus potest in produccndo tolam substanliam, quam C,lUsa produccns formam in productione formac; immo multo magis: quia non producit educcndo de potentia materiae, sicut est in eo qui producil formam. Sed aliquod agens quod producit solum formam. potest in hac quod forma ab ea produc!a sit quandocumquc ipsum est, ul paie! in sale

RR


DESPRE ETERNITATEA LUMII

cele două <expresii>. sau dm cauza amândurora, fie penlm că esle necesar ca o cauză lIgentă să fie precedată in durat.l, fie pentru că cste necesar ca nefiinţa să preceadă În durată, datorită hlptului că se spune despre o creatură a lui Dumnezeu că � iveşte din nimic. Aş arăta mai Întâi că nu este necesar ca o cauză care aqioncaz1L şi anume Dumnezeu, să preccadă În durată ccea ce ca a cauzat, d'lcă ar fi dorit·o.

[7.] Mai fllllÎi (I.vrle!: nid o cauză care produce efectul său deodată nu precede În mod necesar În durată efeetul său. Dar Dumnezeu este cauza producătoare a efcclului său nu printr·o mişcare, ci deodată. Prin unnare, nu este neccsar ca el să prcceadă În durată efectul său. Prima rezultă printr·o inducţie a tuturor cazurilor de mişcări subite, aşa cum

esle iluminarea şi cele asemenea ei. Totuşi, acest lucru nu poate li dovedit câtuşi de puţin aslfcJ prin ra�une. î n fiecare clipă în care se consideră că un lucru este, se poate considera Începutul acţiunii lui, aşa cum se întâmplă în cazul tuluror celor gcnerabile, deoarece focul încălzeşte chiar în clipa în care Începe să existe. Dar, intr·o lucrare subită începutul şi sfârşitul ei sunt simultane, ba chiar identice. Prin unnare, în orice clipă in care este luat În considerare agentul producător al efectului său în mod subit, se poate considera sfârşitul acţiunii sale. Insă sfârşitul acţiunii este simultan cu însuşi lucrul făcut. Prin urmare, nu este contradictoriu dacă se consideră că o cauză produdl.toare în mod subit a efectului său nu precede in durată ceea ce ea cauzează. <A.cesl> lucru cste respins penttu cauzele care produc efectele sale prin mi�are, deoarece este necesar ca Începutul mişcării să preceadli sfârşitul ei. Şi pentru că oamenii s·au obişnuit să ia În considerare acele ÎnBptuiri care au loc printr·o mişcare, ei nu înţeleg cu uşurinţă că o cauză agentă nu precede in durată efectul său. Şi apoi, se Întâmplă ca nepricepuţii să enunle cu uşurinţă multe <Iucmri>, respingându·le În putine cuvinte.

[8.] Nu ne putem impotrivi nici gândului că Dumnezeu este cauză agentă prin voinlă, deoarece voinţa nu este În mod necesar cea care preccdă în durată efectul său; şi nici nu este un agent prin vointă decât prin faptul că acţionea7.ă În urma unei deliberări, ccca ce nu se cuvine să considerăm în cazul lui Dumnezeu.

[9.] Apoi, cauz,l care produce întrcaga substan!ă a lucrului nu

ar

avea o putere mai mică in producerea întregii suhstanţc decât <are> cauza producătoare a fomlcî , ba chiar mult mai mult: deoarece ea nu producc cxtrăgând din potenla materiei, aşa cum sc petrece in cazul celui care produce o formă. Dar un anumit agent care produce numai forma are putere În ccea ce este forma produsă de el oricât de mult <timp> aceasta este, aşa cum reiese în cal.ul soarelui care luminează.

89


SF. TOMA DIN AQlJlNO

i l luminantc.

Ergo

mullo

fortiu�

LJCU�.

qui

produe i t totam

rci

�uh�lanliam. potest facere lIt C:1US<ltUIll suum sit quandoeumque ipse est.

[ 1 0.J Pr(/efere(/.

si ali(IUil eaU�:l sit (lua posila i n aliquo inslanli non

possit roni clTcellls cius ah c a pro<.:cdens i n eodelll inslan t i . hoe non est nisi quia causae deest aliquid de eomplemento: emisa enim completa ct <.:lHlsalum

sunt

simul .

Scd

Deo

nUn(jll:Hll

defu i l

<lliquid

de

complcmento. Ergo causalum ciu� polC�1 poni �emper cu po�itio; ct it<l non esi necessariuill quod duralione prae<.:cdat.

1 1 1.] Praelt'/"e(l.

volunl<ls vo1cntis nihi J diminuil de virlule eius. CI

prccipuc in Dco. Sed olilnes solventcs :1(1 m!iones Arislotclis. quihus proh<ltur res semper fuisse 'l Deo per hoc quod idem semper facil idem, dieunt quou hoc sequerclUf si non csset agcns per voluntalem. Ergo el si JXmatUf agens per vohu'lIalem, nihilominus sequilur quotl potesi fa<.:ere

tii

enusalulll ab eo nunquam non sit. EI ita p.llci quod non

repugnat inlcllceluÎ, quod dicilur agens non praeccdcrc effcctulll suum duralionc; quia i n i l l i s quac repugnanl inlcllecl u i . Dens non potest faccrc ut i l lud sit.

[ 12.) Nune

restat videre an repugnci inlclleetui aliquod faetum

nllnquam non fuissc, proplcr quod neeessarium

sit non esse eius

duralione praccederc, proplcr hoc quod dieitur cx nihilo fnclum esse. Sed quod hoc i n nullu repugnel, oslcnditur per dictulll Ansclmi i n

MmlOloXio, V I I I capilulo, cxponcntis quomodo creatura dicatur facta "Terlia , inquil. inlerprelafio, '11/(1 (fidll/r aliquill e.uefâefl/m de I/il!ilo, e.\·/ ('1111/ illlellixill/u.� e.ue lJl/idem.fllct/fll/, .�ed //(111 e.ue aliql/irl /fiule .�il fi/cIUIII. Per xill/i/"l11 .�iMII!li("{/l;'mem dici vilfelllr, elill/ homo eonlrisl(/l!f.� .�ille ("(1If.m, eliâl!fr col/l,.hlallfol" lle I/ihi/o. SeclllululII ixill/r II//Ilc .\·eIl.WIII si il/lelliXlllllr lJlfod .wpro ("ol/clu.mll/ e.�I, quiu praeter .nll//Illam e.l".\·ellfiam nlllcia lJlIae .fllII/, ah eadem ex lIi/rifo Iaera .flml, icfest /lOII ex tllitjl/o; ( . . .) lIihif ill("O/lI'elliell.� wquelll/"". Unde palel quod

ex nihilo.

seellnJlllll hanc CXposilioncl1I non ponitllr aliquis onlo eius quod f'lctum csl :Id nihi l , qUllsi oportuerit illud (IUod f;lctum csl. nihil fuissc, et postmouum aliquid cssc.

1 13.) Praelerea,

supponalur quod urllo ali nihil i n praeposilione

importal\ls rcmancat affirmatus. IIt sil scnsus: creatura f,leta est cx nihilo. idcst facta csl jXJst n i h i l : hace dietio post ordinem importat

()[}


DESPRE ETERNITATEA l.UMII

Prin urmare, cu allil mai lIluh Dumnezeu, care prodnce întreaga suhstan!i1 a lucru l u i . poate

[<lCC În aşa

I"el Îndlt ccca cc el a cauzat să fie

uricât lle mult <timp> el este,

[ 10.] Apoi, dilCii existil o anumită cauză care este presupUSii Într-un

anumit moment, iar efectul Ciue provine de la ca nu poate fi presupus in m;elaşi moment, acest lucru nu se petrece numai Întrudlt cauzei Îi lipseşte ceva care o completează: căci o caul'ă completă şi c<luzalul sunt simultllne. Însă lui Dumnezeu nu îi lipse�te nimic care să il completeze. Prin urmare. ceea ce el cauzează pOilte fi pus Întotde'llItlil în aceeaşi pozi!ie . şi nu este necesar să îl preeeadă În durată,

[ 1 1 .) Apoi, voin!a celui I;afe voielite nu scade nimil; din pUlerca lui . lii

miii ales În cazul lui Dumnezeu. Însă loji

r,;cÎ

care se fuloscsc. pentru a

explica, de argumentele lui Aristotel, cu care se dovedeşte că un lucru a exist"t dintotdemm,l deoarece identieul produl;e Întotdeaun<l identicul,

spun I;ă acest lucru ar rc7.l1lta dad el nu ar fi un agent prin voinţă. Prin unnarc, chiar dal;ă ci este considemt un agent prin voinţă. intru nimic mai pUjin nu rezultă că poate fal;e ca ceea ce el

li

cauzat să nu fie nil;iodată. Şi

"şa, rezultă că nu este un concept cuntradictoriu atunci când

se

spune că

lin agent nu preeedă efectul său În <.Iumtă. deoarece. În cazul conceptelor contradictorii. Dumnezeu nu poate face ca <un a.'iemenea lucru> să fie.

[12.] Rămâne acum dc văzut dacă este un cuncept contradictoriu faptul că ceva care a fost făcut nu a [ost niciodată. fiindcă cste necesar ca nefiinţa să

ÎI

prcccadă în durată. înlruCiÎt se spunc că a fosl făcut din

nimic. Faptul că lleesta nu este delol; l;ontradieLoriu se ,uală prin for­

MOI/Olo1:irm. V I I I . care cxplică În cc fel se spune despre creatură că este făeUlă din nimic: "Cea ,le-a Irehl imer­ prelllre. prin cure ,�e ,�pune ,Ie.lpre eel'a ('el e.de.fil(·ul clill nimic. are 10(' altII/ei (',Îmi ÎII(elexem cel e.fle cu (/(lel'elrtll,j(lctII. ,Iar cel ,Iill care e,l'le Ji.1cul 11// e.fle ceva. III aeela.�i .\·em pare t'Cl ,�e .ll/1me et/tmâ ccÎnd omul e,l'le illlri.flltl .li'lrcl motiv cel e,l·te imri,l·tal din nimic. D'lnl ee('(/ ce ,\'-(/ c(mchi.� ma; .m.I' e.I'te În(ele.f ÎlI ace.\'t ,�e/l,I'. IIlIume cel i/l 'lJr.//'ll e.n·n(ei .fuprelllf'. cele care ,I'UIII Î/IIplinite cle ea ,n1I1/.1i1C/IIe clill llimic. m/inl l1u din ceva, ( .. .). lot a,fUid din aeeCl,fta 11// ar rewlta uimic IIf!J)otrÎl,j/"1 . De mularea lui Anselm din

aici se arată că, potrivit ..cestei expuneri, nu se consideră o anumită

urdine a I;clui făcui În raport cu nimicu l . Ci1 lii cum ar fi trehllil ca acela care a fost făcut. să nu fi fost nimic. iar apoi să fie I;eva.

[ 13.] Apoi. dacă se presupune că ordinea. pusă mai Înainte În nlport cu nimicu l . rămâne alirmată. după I;um esle în al;cep!ia: creatura a fost făl;ută din nimic. adică a fost făcută în urma nimicului: această

91


SF, TOMA DIN AQUINO

ahsolute. sed ordo ffiultiplex est: scilicet durationis et naturae. Si igillLr ex communi ct universali non se qu itur proprium el particulare, non essel ncccssarium ul proplcr hoc qu od creatura dicilUr csse post

n i h i l . prius duratione [uerit n i h i l . et pOSlea [ueril aliquid: sed suffici!. s i prius natura sit nihil 'luam ens: prius enim naturalilcr incsl un icllique quod convenit sihi i n se . qmml 4uod ex al io hahctur. esse aulcm non habcl crc<1lura nisi ah alio: sibi autem relieta i n se considerata nihil cst unde prius naturaliter est sihi nihilum quam essc.

[ 14.J

Nee o porlel quod propter hoc sit simlll nihil el cns. quia

duralione non praeccdit: non enim ponitur, si crealura semper fuit, ut i n aliqllo tempore n i h i l sit: s e d IXmiltlr quod natura e i u s l a l i s essct quod csset n i h i l . si

sibi

relinqucretur; ul si dicamus aerem scmper

illuminatum fuisse a suie. oporlchil dicere, qtlol! aer factus eSl lucidus a solc. el quia omne quod fit, ex incontingenti fil, idest cx cu quod non con l ingil simul essc cum eo quod dicitur fieri; oportcbit diccre quod sit Cactus lucidus ex non lucido. vei ex tenebroso; non ila quod umquam fuerit non lueidus vei tcnebrosus. sed quia esset lalis, si eum sibi sol relinqueret. El hoc cxpressius patet in stellis el orbihus quae semper i l luminanlur a sole.

[ 15.J

Sic crgo patet quod i n hac quod dicitur. aliquid esse factum et

nlluquam non fuissc, non est intcllectus aliqua rcpugnantia. Si enim cssel aliqua, mirum est quomodo Augustinus eam non vidil: quia hoc esscl cfficacissima vi'l ad improbillldum aetcrnitatcm mundi, cum lamcn ipse multis ralionibus impugncl aclcrnilalcm muntii in undccimo et duocJccimo

De civ;rate Dei, hanc etimn viam omninu practcrmiU.it?

Quinimmo videtur innuere quod non sil ihi repugnantia inlellecluum:

De cÎl'iwle Dei, XXXI capitulo. de platonicis "ici qmmwdo intel/igalll, im'ellenmt 11011 e.\·.,·e hol', scilil..."e t

unde dieit decimo loquens:

tempori.l" • .W!(J .�ub.l"titllli()ni.\· ill;IÎum. Sit· el/Î/II, i",/u;ullt, .�; pe.� ex aeteTllilate sC'mper fuis.l·el ill plIlJlere, .I·ell/f)er ei .I"ube.I·.'·et veMigilll/l, quOt./ raII/eli ve.wigiulII (1 calcwlte.fi./I.:tl/111 /leII/o tlubilaret; Ilec a/lerulII allem priu.� e.I'.I"f!I, quaI1H'Î.\· a/re/"ulII ab Il/tert! fâctllm es.w!t; .I·il.:, Înquiunt, t'f mUl/du.l· el dii ;1/ jJlo cremi .I·ell/per JiterUIII, Jel1ll'er existellle Cllii Ji!!"ir; et Imllell facti .\"Unt". Ncc unquam dicil hoc non

92


DESPRE ETERNITATEA LUMII

exprimare cste pwdusă î;l scns ahsolut În unna ordiniill. Însă ordinea are scns multiplu. adică a duratei şi a naturii. Dacă, prin urmare, din comun şi din universal nu rezultă propriul şi p<lrticularul. nu

ar

fi neccsar ca,

datorită faptului că se spune dcspre o creatură că este I1kută în unna nimiculu i , să fi fosl În durată mai Întâi nimicu l . iilr mai apoi să fi fost ceva: dar estc destul. dad mai Întâi natura nu este nimic altceva decât fiintă. căc i . mai Întf.i. în mod natural aparţine !Iecămia ceea ce îşi gă."Cşte în sine dedt ceea ce are de la un altul . Însă crealUI1l nu arc fiinţă decât de la un altu l . iar nimic nu este considerat ca ril.mânând in sinc. ceca ce înseamnă d\ pentru ca cste mai natural nimicul decât fiinţa\). [ 1 4.J Nici nu trebuie ca din această CilUZă nimicul şi liinţa să existe simultan. deoarece nu se precedă în durată: căci nu se consideră. dacă o

creatură a fost dintotdeauna, ca ca să fi fost, Într-un anumit timp, nimicul: dar se consideră că natura sa ar fi fost de aşa fel Încât ar Ci fost nimicul. dacă s-ar raporta numai la sine , precum, dacă am spune că aerul

a fost dintotdeauna iluminat de soare, va trebui să spunem că aerul a fost făcut strălucitor de soare, iar pentm că tot <.:cea <.:c se iveşte, se ive�tc din <<.:onlrariul> lui 10, ll(Jică din cel cămia nu Îi esle dat să fie �imultan cu cel despre carc se spune că �e Îveşte. va trebui să se spună alunci că a fost făcut strălucitor din nestrălucitor. ori din intunecos. nu În sensul că nu ar fi existat vreodată nestrăiucitorul sau Întunccosul, ci pentru că fi astfel dacă ar fi Îndepărtat

soarele. Iar aceasta apare mai

ar

clar În cazul

slelelor şi al planetclor care sunt Întotdeauna iluminate de soare l l . [ 1 5.) Căci astrel rezultă c ă n u a fost În!cleasă nÎci O eont.radicţic în ccea ce s-a spus, anume că a fost lacul ceva ce nu a mai fost niciodată. C1i.ci dacă acea�ta

ar

ar

fi VreuniI. estc ciudat de ce Aug.ustin nu a văzut-o: deşi

fi fosl eca mai

eficientă calc de

il

resping.e eternitatea lumii .

totuşi el atllcă prin mulle <alte> argumente eternitatea lumii În

celalea lui DUIII/lf!l.eu, Căf1i1e a Xl-a şi

il

Desprf!

XII-a. dar Iasă cu toIul de-o

parte această calc. Ba mai mult, el parc să arate că aici nu există conceple contradictorii. De aceea spune În Df!.�pre cetalea lu; Duml/ezeu, Xl, cap. 3 1 , vorbind despre platonicieni: "ÎII jetul ÎI/ care Îllţeleg ei lIcea.I·la. ei de.R·open1 1111 jiillf" ace.fluia. adica a timpufui. ei UII ÎncepuI al ÎI//ocuir;;. Celei dan1. zic ei. f ltI.vu/ tirjiftl.fl (/i" elernilale Î/I puIlJe/"e. firma ;-ar .fi .flal imOu/elllll/li "ede.mh, . .j·i lotu,�; nimeni IIU s-ar.!; ;IIdo;I ca acea urma ti In.vI /l1c,,'(/ de cel ("{Ire calca. �i "iei I/U ar .fi .10.1" u/la ma;lIIea ce/eilalle. de.yi u/la ar Ji ftw facula cle cealalta: a.ftfel• .�p"n ei, .fi lumea .fi zeii din ea fll.�e.fera creaţi. Deşi Creatorul exÎ.l"ta (timof(/eUltrlll, ei totu# au fo.d .1i1cu,," I � . Şi nici nu spune că


SI' TOM,\ DIN AQUINO

posse inlc l l i g. i : sed "Iio modo pr(){;edit l:onlm cos. Ilcm dicil undecimo l i hro. IV capillllo: ..(///i IIII/eill II Deo q//idelll l/llllld//", lilcru",./ilfe/llur. 11011 lalllell 1:'11111 lelll/)I1/·;.," see/ .mal' crl'm;(I/Ii.,· ;lIitiulII fwhl'/"e. /(f /110(/0 ({//(II/alll I'ix il/ll'lIi�;hili .w:lII{Jer s;l /i/("(If.l': (/iml/t (/uitlem aliq/litt" clc.

(';lIlsa aulelll ljuare eSI vix inlc J J igihilc. lilcla csl i n primii ralionc. M i ru m

esl

cliam

ljuomodo

nohilissimi

philusophortlm

hane

repugmmlimn non videnml. ( l 6.l lJicil enilll

Auguslinus i n eodclll

hhro capilllio V conlm i l los

I(){!uens de ljuihlls in praccedenli ,1Ilclorilalc fact .. esl menlio: "C/flll IIi.,· a�;"'lIs q/li el Veuill CII/·/IIII"I/III 1'1 Olllllilllll 1/(/llIr/i/"1I1II lJllile 1/011 .Ulllf (/Uml ip.�e, creatorem I/ohi.�(·t/III .l'elllil/lll · ' ; de ljuihus f!t)Slcll subdil: " i.l"/i /lhilo.\"IIflIIIIJ t·efer(J.� I/ohilirate et al/c/Orilale I'ieenlllt'. 1 1 7.} EI hoc climn palel diligcnlcr consideranti dictllll1 COrllll1 qui poslIentnt mundum sempcr fllisse, ljui<1 nihilominus ponunl cum CI Dco factum. nihil de hac rcpugnanlia intellectuum pcn;ipienlcs. Ergo i l l i qui lam subtililer cam pcreipiunt. soli sunt humines, e t cum i l l i s oritur sapienlia. Sed 'lui a qUlledmn aucloritales videntur pro eis facere, idco oslendendum eSI quod praestant cis debile flllcimcnlllm. Dieil cnim

Damascenus

I lihro VIII c<lpitulo: ,,11011 (/Pllllll i/(/IIIIII e.,·t 'I'fO(1 ex //(I/I

elite (/(1 e.ue lled//cftw ("(lIIelemum e.ue ei q//ml .fine principio e.�1 el semfler est", 1 1 8.] Item

Hugo de Sanclo Victore

i n principio l i bri sui De

.wcramenti.,· di<:it: "ille.f(ilbili.,· (/JIII/illlliemiae I'irlm /101/ powil ali"d I'I"I/efel" .I·e l/(/bl:I"e coaelernlllll, CJuo j(lCielldo ;/Il'al"elll/"". Sed harum ilu<:(orilalum el s i m i l i u m inlcllccllls patet per hot: quod (licit Boelius i n ultimo De cOI1.wlatiolle: "NoII recfe liuidalll, CIIIII tllII/iunt Vi.flllII

PlaJolI; eJ,�e

1/1/1",111111 Irw/(· /let" Iwh"i.'".fe i,,;liulII telllpol"is, I/ec IIIIMwI"I/1II III/e modo cOIII/ilori nmdillllll IIIlIIlIl/llII fier;

I/efect//III,

("()(Ietemlllll PUIWlt. Alil/d ellilll e.l·f /Ier illter//lilltlbilelll ,'i/CII/I dl/ci, (///1111 //III/Ido Piata trihnit; ,, /iud ;1IIe/"//Iillllhili.� ,·illle 1011/111 pariler Ol/lll'/I'XIIIII I'x.,·e {Jn/I'.�I'III;IIIII, III/ori t1iJ'il/ae lIIe"I;.� eue P/"O///'ÎIII1I

1II1II1!le.�tlllll e.,"t ,. 1 1 9 . ] Undc palel quod eliam non sequitur quod quidam ohiidunt, scilicet quod: crcillura acqllilretur Dco i n duratione; el quod pcr Imne modulll di<:attlr. quod nu lin n1Odo pol<:sl essc aliquid <:Oilctcrnum Deo, qtlia scilicel nihil po(est cssc imllluiabile nisi solus ])cus, pillet per hoc quod dieil

Auguslinus.

in lihro XII

94

f)1'

(·iI·iratl' Dei, cilpitulo X V :


DESPRE ETERNITATEA L U M I I

aceasta e s t e ininleligihi l . ci el s e înllrt:: aptă împotriva l o r il ! t fe l . La fel spune în acehl�i loc. C!lrlca a X I - a . c .. p.

4:

lumea e.\"Ie crealc1 de DUII/I/e;-.eu, 1f)1U.�i 111/

" Ct'i e(lre nulrluri.vese ("(1 <.lfUIII> LI ca eli (/re lUI

Îlleel'llt tll li/lll'lI/lIi. d al cretl/it'i. lI.fll U/t'tÎI <.1]11111> ;1/11'-1111 mod tlhia il1leli�ihil ni e(/ " .f(I.W .Iikllttl diI/lO(t!eCIIII/II . . :· etc. C<mza penlru care

este cu greu inteligihilă a fost atinsă In primul lugulllenl. Căci este ciudat cum cei miii ale�i dintrc filosofi nu văd lleo.:: lIslă contflldic\ic.

[ 16.]

5

Auguslin spune În lIeeell�i Clrte Iii eilpitolul

vorhind Împo­

triva celOl" despre li căror mitoritllle s-a bleUl o men!illne in cele de mai

sus: . . deoarece I/oi l'tl/"him tle.lpre ('ei c"re ii /il/ II/olalu1 re ,Te{l/O/'ul 4 1/0.1"//"/1 CII VI/II/lle<.el/I cor/lllrilm· 1 .�i "I mmror IU/II/ri/or ("are 11/1 .1"11111

ceea ce e.I·le e/ ÎII.I·If.� i " : iar despre llcestea el lldllugă mai jos: ..tlce.j·li" Îi Î/IIrec re ceilal(i);lo.w�/; f'/"i// I/ohifilllle .vi tlllloriltlle" .

[ 17.]

Iar rentm cel care ia În seamă CII atcn\ic cuvintclc celor care

consideră că lumea este dintotdeauna. reiese că ci nu consideră cu nimic mai pUlin că ca a fost cro.:: a tă de Dumnezeu. însă nu percep din cauza unor concepte contflldictorii. Prin urmare e i . care percep aceasta cu alo;'t de lllultă finele, nu sunt decât Oii meni . iar o dată eli ei se na�te înţelepciunea.

Dar pentru că

anumite

<argumente> acestora, se cuvine lIrătat

di ei

autorită!i

par să

aducă

le oferă un sprijin precar.

Căci Damasehin spune în <D(I�"' alicll> Carleil 1. cap. 8 : "cel ctlre ti fo.vl adu.v de la ne.fiinta la .fiiI/fII 11/1 J-(I IIIIJCIII prexlllit relllrll a .Ii S c(leler" Ce/II; care esle .li.lra UICer'lt .�i care e:âJIIi pUrUI"ell" ' .

[ 1 8.]

La fel, Hugo de Saint Victor spune la începutul cărţii slile

De.�pre SC/c/"(/II/ellfe: " virlulea ;I/e.li,hilei Uf(Jtputemicii 11/1 a {iulm .wl . ailm cevu ("(lele, " ÎII afi//"tl .1"11 ÎII.\·I/.\·i, tIe L'c/re .\·tl xe hucl/re .!i.lt·(Îmlll-t' 1 1l .

j

Dar În\c!esui autori tll i i acestora şi al altora rezultă prin ceea ce spune

Boctius În ultima carte din DeJl're 'IllÎII�âierile <.lil().\"{�/if'i > : .. Pe I/edrept /II/ii, de ÎlUlara ce (lud ideea fIIi Plafoll etl IIIII/e(l aceti.vla fiii a

(lvul 1/11 Îl/cepIII al iill/I)jjllli .�i I/ici fUI 1'(/ C/l'I!tI //1/ !i.fiiT$il, eOfI.I·idel " nI În ace.l·t ld ///11/1'(1 Îlllemeiatc1 e.vle ("(1t'lemti ÎllleflfeielO/"ullli ei . CdcÎ III/ti

e.vle lI .!i tlU.I· I'ri" l';a/a cart' 1111 .ve lerminc1, allceva <ÎI1.Vt'lIlIIlIc1> ti ); ("/Il'ri/l.l" de I'reZefllll1 IIl1e; vieti imerlll;lIlIhi/e, CII lolul tI.vemel/ell eefei l7 ("(Ire Î1I mml evidellf exle pmflrie miI/fii t/il'ille" .

[ 19.]

De unde reiese că este irelevantă ohiec\ia unora. �i anume că

Dumnezeu este egalat de creatură în durată. iar faplul

di se spune astfel

că nu se poate nicidecum să existe ceva coclern lui Dumnezeu. adică deoarece nimic nu pOilte fi neschimhător. dedit singur Dumnezeu, rezultă din ceea ce �ptlne Augu�tin. În Despre celalea fIIi Dllllllle:.ell,

"5


SF TOMA DIN AQUINO

"Tell/pu.�, 4/1011;01/1 lIIuWbilitClle lrall.�cu,rit, tle/emita/i illlllll/lubifj /101' p(l'e.�' e.\·.\'f! COtll:ll:l'lIIl11l. Ac per hoe eti(llII si ifllmor'"lif(l.� /Inxelorum /10/1 tm/l.�il ill lell1lwre. lIec pweterita e.\'t quasi ium l/oll .l'it, /I(!C jUlum qllll.�i "o/ltlulII .\'it: /(/1IIt'lI l'(J/'lIIlI lIIorll.f. lJlfih//.� lempora perUX'lIItur, ex

EI

jutIlro i/l /'I'a/!/eriflllll IruII.U/lIII.

ieleo creatori. i/l c//j,u lIIotll

clicemlulII /ImI C.I't vel.lili.l'.I'f! (//lod ialll 110/1 .\'il, vei JUlI/mIII e.�.�e '1'IOC/ /lo/l(lulII .�il, c(l(lelemi e.�.w! 11011 po.\'SUIII". Simililcr eliam dieit octaVQ SI/per xelle.l'im: .. Quill OIll1/illtl jllcmllllllltahili.� est ilh/ natura trilljtali.�, oh IlOc ita (/Il/ema e.�1 ut ei (l1i(/uicl eoaetemllf/1 e.�.�e 1/01/ po.uit'.

Consimilia vcrhll dicit in undecimo COIlle.\'.I' iflllUlII. [20.J Alidunt etiam pro se rationes quas etiam philosophi

letigcrunt

ci

cas solverunt; inler quas illa est diffieilior quae est de

infinitate animarum: quia si ITIundus �empcr fu i l , neecsse est modo infinitas animils cssc . Sed

haee ratio non est ad propositum, quill

Dcus mundum facere !,otuil sine hominihus el unimahus, veI tune homines f,1CCrc quando fe<:il, etiam si tolum mundurn fecissct ah aeternu; ct sic non remanerent post corpora animae infinitae. Et pmctcrca non est adhuc dcmonstratum. quud Dcus non possit facere ut sint infinita aetu . { 2 l .} Aliae eliam ratiunes sunt

n

quarum rcsponsione supcrsedeo au

pmescns. ttlm quia cis alibi responsulTI est, tum quia quaedam earum sunt adeo

dchilcs

quod sua debi l i tate contrariae parti videntur

probahilitatem affcrre.

96


IJESPRF. ETERNITATEA LUMII

XII.

cap.

15:

.. TimplIl.

deoarece .I·e ,�curKe prin pO.l'il>ilitatea

,�chimhf1rii, /11/ poate ./i ('oetem ne,�chill/hdtoarei elemiM,i, luI' priI! acea,l'ta, de,)'; /lell/urirea Î/I�erilo,. /III trece Î/I timp, nici ceea ce (/ treCllt IIU e,IU ca ,�i cum /III (/r}i .l(I,n, /lici e:eea ce urmeuld ,�(l ,lie ('{I ,�i ClII/I IIU ar li }iw ÎII('(1. tol/l.fi mişcarea ce/oI' ('are ,�/rdhlll timpurile trece de 1" viilor ni/re trecut, De uceea ei I/U potJi coeremi CrealOrului, ;1I a cdrlli mi,)Hlre .l'e cUl'ille SPII,� ca mi este Jml llll a p',I'r ceea t'/! ma; e.�te, .HlU nu urll/eaze) sel .1ie ceea ce Înnl 11/1 e.�re·'. î n acelaşi Ici spune În Cartea

a VIII-a a Comentariului

Iti

Gelle:.a: "Fiimlnl lIcea mll/ml " treimii

e.we Cfl /Otlll ,Kliimhatoare. nimic IIU poate.li elem iIstfel

il/ctÎt .\'(1-; .fie

ei ("oetem'·. Cu vorbe asemănătoare se cxprimă În Cm!le.�Îlllli. X I .

(20.] Eî 1H adaugă î n favoarea lor argumentc pc care chiar filosofii le-au atins �i le-au respins, Între care mai dilicilă este aceea care se referă la infinitatea sufletelor: deoarece, dacă lumea era dintotdeauna. este ncccsar ca, Înlr-un rel, sufletele să fie inlinite l 9 . Dar un asemenea mtionament nu se cuvine propus. deoarece Dumne7.eu putea race lumea fără oameni şi fără suflete, fie să fi făcut oamenii atunci când i-a Iăcut. chiar dacă lumea ar li făcUI-o din veşnicie, iar a<;tfel nu ar fi rdmas in umm corpurilor �ufle!c infinitc2o . Şi apoi nu c�tc dcocamdată demon­ slrat faptul că Dumnczcu nu poate face ca ele �1\ fie inlinite în acI. [21.] Altor argumente mă abţin În prezent să le dau un răspuns, fie pcnuu că li �-a ră�puns în altă parte, fie pentru că cle �unt aLât de fragile ÎncâL par, din c<luza slăhiciunii lor. să poarte probabilitatea În partca conlr<lră.

97


Magistri Sigeri de Brabantia Ve aeternitate I1Il11uli <lntr(J(Juctio> Propler qUllmdam ralionem quae ab aliquibu� demonslratio essc credilur eius quod �pecie� humaml esse incepil cum penitus non praefuisset, el univers,lliler

species

omnium individuorum ge­

nembilium el cOITuplibilium, quaeritur utmm species humana esse inceperii cum penitus non pmcfuissel, el universaliler quaelibe! spccies generabilium et cOITuptibilium, secundurn viam Philosophi pro­ cedendo. Ratia autem dicta po!est formari dupliciler. Primo sic, tii evidenlior appareal. Species iIIa. cuius quadlibel individuum es5C incepi! cum non praefuisset, nova est et esse incepi!. cum pcnilus et universaliler non praefuisscl. Species aulem humana lalis esl . e l universaliler spccics omnium individuorum gencrabilium el cOITuptibilium. quod quodlibcl individuulll huiusmodi specicrum esse incepit cum non praefuissel. Ergo el {juaclibct speeies talium nova eSl et essc inchuavit cum penitus non pracfuissel. Huius rationis minor evidenler apparc!. MlIior auicill sic dcclamlur: spccics nce essc nec "llIsari habel nisi in singulari vei singulariblls; si crgo qllodlihcl individuulll spccierum gencmhilium el corruplihiiiulU Cilus,llum esl cum non pracfuissct. et species ipsortLm, ul videlur, l,llis erit. Secunda polesl formari mtio i<lm dicla in modo quo ah aliquibus formalur sic. Universalia, siclIt non hahenl esse nisi in singuliuibus vei singulari. ita nee e<llisari. Nune ,1lI1em omne ens esl a Deo causatulll. Cum igilur homo sil causalulll a Dco. quia esl aliquOlI ens mundi. oporlel quod in aliquo determinalo individuo in esse exieril. sicul eaelum el qllilelibcl alia a Deo causala. Quod si homo non habel individuulll sclllpilernuffi. sicul esl hoc c,leJUIll sensibile secundUIll

".


Magistrul S iger d i n Brabant Despre eternÎUllea lumi;

<Introducere> i Datorită unui anumit rationament, pentru care unii cred că există o demonstratie. anume că specia Uflulnă a început să existe deşi nu exista mai înainte deloc şi. în sens universal. speciile tuturor indivizilor supuşi generării şi pieirii, se va cerceta dacA specia umană începuse să existe deşi nu exista mai inainte deloc şi. în sens universal, toale speciile supuse naşterii şi pieirii. urmând calca Filosofului. Numitul ra!ionamcnt se poate forma în dbuă feluri. Mai Întâi, in aşa fel Încât să pară mai evident. Acea specie. ai cărei indivizi au Început riccarc să existe deşi mai Înainte nu cxislaseră, este nouă şi a începuI să existe deşi mai inaintc nu existase. În sens uni­ versal. deloc. Specia umană insă este tie acest fel, şi in sens universal speciile tuturor celor supuse naşterii şi pieirii ale căror indivizi au început fiecare să existe. deşi mai înaintc nu erau. Prin urmare, fiecare specie de acest fel este nouă şi a inceput să existe deşi lUai înainte nu exista. Minora acestui raţionament apare cu evidenţă. Majora Însă se explică astfel: speciile nici nu au fiinţă şi nici nu sunt cauzate decât în ceva singular S.IU În cele singulare: aşad.lr. dad!. fiecare dintrc indivizii speciilor supuse generării şi pieirii este cauzat, deşi nu a preexiSlat, 2 atunci şi speciile lor, după cât se parc, vor fi la fcJ . î n al doilea rând, numitul raţionament poate fi format aşa cum îl formulează alţii. Universaliile, după cum ele nu au fiinţă decât in cele singulare sau În ceva singul<lr, tot astfel ele nu sunt cauzate. Totuşi, orice fiinţă este cauzată de Dumnezeu. Aşadar. pentru eă omul este cauzat de Dumnc'l.-Cu, deoarece ci este o fiin!i\. care aparţine lumii, este necesar ca el să se ivească În fiinţă într-un individ determinat, asemeni cerului şi tuturor celor cauzate de Dumnezeu. Deşi omul nu are <fiinţă> individuală eternă. aşa cum este cerul scnsibil ) după opinia

99


�IGER DIN ARABANT

philosophos, lunc species humana erit a Deo causala sic. quod esSl: incepil cum pcnitus non pracfuisscl.

Quamquam aulclll hacc wlio sil I"acilis lui solvendulll. cum scipsam

impcdial, qui<l aliquantulum

lamcn

ipsam

maleriam

tl"ilclarc

consitlerationc

dignalll

spccics hllmana.

el

tang i l .

inlcndimus. Proponimus lmlem ali

pracsCll� circa ipsam quaHu\Jf csse dicenda. Primum univcrsaliler

qllllCCUIlU!UC

eril qualilcr

alia generlloi l i u m ,

causata s i l . Sccumlum. primo conscqucns. c s t responsio l I d rationem pracdiclam, qllalilcrcumquc fomlclur. Tertium. qui .. practlicla ralio m:cipit Ilnivcr.�aJjl1 cssc in singularib.ls. ulrum hoc e l

quali lcr

hahcal

vcri lil lcm. Quarllllll eri l , l.jlli .. spcciem i1liquam rx:mere incipcrc essc. cum pcnilus

non pracfllisscl. scquitur potentiam aclurn durationc

praeccdcrc. sccundum viam philosophiac diccndum erit qllid istorum "ltcrulll dumlionc pracccda l . nam ct hoc in sc difficultatem hllhet.

<Capitulum 1> <Qualiter species humana. ct univcrsaliter quaccumquc alia gencrabilium el corruptibilium, causata sit> De prima scicndulll est quod secundum philosophos species hmmma non esl causala nisi per generationem. Cuius ratia esl quia univcrsaliter quorum cssc est i n mlilcria. quae ad formam e st in potcntia. racla sunt generatione,

(lUiiC quidem eorum est per se vel

per

accidcns. Ex hoc autem quou species humana caus ata esl a Deo per gcncrationcm, scquitur cllm non immediatc ah co proccssisse. Spccies veTO humllna, ci univcrsalilcr quorumcumquc spec ies esl i n materia. licct [aCla sit per gcnemtionem, non (,lmen est generata per se, sed tantum per accidens. Pcr se non, quia si quis allendat ali ca qucle fiunl univcrsalilcr,omne quod fit. fit cx malerill hac, individuali el delerminala. Licet cnim rationcs ct scientiae sint circ .. universalia, operaliones tamen sunt circa singularia. Nunc aulcm ad TlIliollem speciei non pertinel delerminata materia. c t idco non gcnemlur per sc. EI csl. llpud Arislotelem .�ep/j",o Mewphysicw:, cadem ralio quare non gcnerntur fonna per se, ct

composilum quod esl spccîes.

EI

dico spccicm composilam. nam sicut

CalJias de sua ratione est hacc anima i n hoc corpore, ita animal est anima I n corpore. Ratio <Intern communis formae e l speciei, quod non

[(Xl


DESPRE ETERNITATEA L U M I I

tîlosofilor . lotuşi specia umană va fi cauzată de Dumnezeu în aşa fel Încât să înceapă să existe. deşi mai înainte nu existilse. Chiar dacă acest raţiunament este uşor de respins. fiindcă c i se impiedică în sine. noi am dori să�l discmăm pUI in. deoarecc ia În

considerare un domeniu imporlanl. Suntem de părere că În cal.ul de lillii

se cuvin spuse patru lucruri. Primul va fi în ce fel este ci!Uzată specia umană şi oricare alta. în sens universal. supusă gencdirii �i pieirii. Cel de-al doilea. urmând prima <problemă>. este răspunsul la raţiona­ mentul mai Înainte rostit. În orice fel s-ar forma el. in al treilea rând. deoarece raţionamentul de mai sus presupune că univcrsiiliile sc află În singulare. <se va cerceta> dacă acest lucru eslc adevărat. Î ntrucât din faptul că ei consideră că o anume specie Începe să existe. deşi mai Înainte nu fusese. rezultă că potenţa preccdă în durată actul. trcbuie spus în al patrulea rând care dintre acestea îl precedă pe celălalt În durată. căci şi acest lucru are În sine o dificultate.

<Capitolul 1> <Cum sunt cauzate specia umană şi În sens universal toate cele supuse generării şi pieirii> I n privinţa primei <chestiuni>, trcbuie cunoscut faptul că specia umană. potrivit filosofilor, nu este cauzată decât prin generare. Motivul acestui fapt esLc că. in general. fiinţa celor cc se află Într-o materie care este în potenti'\. fală de fonnă a fost făculă prin generare. lucOi care se petrece fie in sine. fie prin accidcnt. însă din faptul că specia umană este cauzată de Dumnezeu prin generare rezulLă că ca nu a provenit nemediat din el s . Căci specia umană şi În general specia tuturor celor care se află În materie. deşi este făcută prin gencCllfe. t()tU�l nu eslc generată prin sine, ci numai prin accident. Nu prin sine. deoarece. dacă cineva ia seama la cele ce sc ivcsc în sens universal, ele se ivesc dintr-o materic individuală delcrmin<llă. Deşi cxistă raţionamente şi ştiin!e privind universalele, totuşi operaţiile privesc singulal'ele. Acum Însă materia detcmlinată nu priveştc raţiunea speciei şi. de aceea. ea nu este generată prin sine. Şi. potrivit lui Aristotel În Metujizka. vn6. aceeaşi raţiune există atât pentOi faptul că forma nu esLc generată prin sine. cât şi pcntm compusul care este specie. Iar eu spun

eli o specie este compusă. căci după cum Callias. cât priVc.�tc raţiunea

lui

<de a fi>. este acest suflet În acest corp, tot astfel Însufleţitul este un suflet într-un COrp7 . însă m!-iunea comună fomlci şi sp«:iei. care nu se 101


SIGER DIN RRABANT

generanlUr per se , est quia ali neulrius rationem pcrlinel signata mnleria ex qua fit generatio per se, per dus lransnllltationem de non csse ad csse, seu de privalione ati formam. Speeies autcm humana. qllllmquam non sit generala per se. esl lamen generala per accidens. Quod sic conlingit. Si homo, sicut ahstractus est rationc ah individmlli materia seu individuo, sic et cssel ahstractus in essc, tune . sicut non gencmlur per se, it,l nce per aceidcns. Sed quia homo in essc suo cst hic homo. Socrates vei Plato . ct Socmtcs esl homo. idcirco. genemto Socralc. generalur ct homo; sicul dicit Aristoteles ..�eplilll(J Mel"plly.\·ime. quod generaos aeneam sphaeram

general sphacram. quia aenea sphaera. sphacra est. EI quia. sicul Socrales csl homo. Ha

CI

Plato. ci sic dc aliis. hine csl quod homo

generatur per generationem

cuiuslibel

individui, et non unius

determinali lantum. Sic igitur ex iam diclis patct quaJilcr spccics humana a philosophis ponitur scmpiterna et nihilominus causata: non enim sic. quia ahstracte ab individuis exislat sempilcrna el sic causala; nee cliam esl sempitcrna causat,l quia existat in aliquo individuo sempitemo causal0, sicut species caeli vcl intelligentiae; sed quia in individuis humanae specici unum generalur anle aliud i n sempilernuffi. ci specics habel csse ci causari per esse el causationem cuiuslibet individuL Hinc est quod species humana. secundum philosophos, semper esl, ncc csse incepi! cum penitus non praefuissel. Diccrc enim quod ipsa esse inceperit. cum penitus non praefllisset. cst dicere quod aliquod cius individuum essc inceperii anle quod non fuerit aliud individuum illius speciei. Et cum species humana non aliter causata sit. sccundum philosophos. nisi quia gencralll per gcnerationcm individui ante

individuum, ipsa esse incepit. cum universalitcr omne generatum esse incipial; incipil tamen esse cum cssel el pracfuissel. Homo enim csse incipit per generationem Socratis. est tamen per esse Platonis prius generali. Ista cnim circa universale non repugna ni. sicuL ncc circa hominem currere el non currerc. immo homo currit per Socratem el non curril per Plalonem. Ex quo lamen Soerates curril. non est verum diecrc quod homo penitus et universaliler non currat. Sic etiam. quamvis. Sacrale generalo. homo esse incipiat. non est dicerc quod sic incipiat qllod penitus non pracfuisset.

102


DESPRE ETERNITATEA LUMII

genere'lză prin sine. este astfel Încât materia desemnată, Jin care are I{)(; generarea prin sine. prin preschimharea ei de la nefiinţă la Jiinţă sau de la privaţie la formă. nu se referă la raţiunea nici unei'l <Jintre ele>. Dar specia um:mă. deşi nu este generaLă prin sine. este totuşi generaLă prin accidenL Acest lllcrll arc loc astfel. Dacă omu l . după cum .1 fost el abstras de "Iţiune din materia individuală sau din individ, ar fi <lstfel abstnls şi În l1in!ă. 11lLmci. precum el nu este genemt prin sine, tol astfel el nu <ar fi general> nici prin llccident. Dar pentru că omul În fiinţa sa este omul acest'l, Socrate sau Platon, iar Socrate este

Olll. când

este generat Socr<lte. este general şi omul . După cum spune Aristotel În

Mefl1lizica. VII. cel care pr<xluce () sreră de aramă. produce o sferă.

deoarece o sferă de aramă este (J sferăM• Şi pentru că PI<lton este un om e<l şi Socmte, şi lot aşll şi despre al!ii, rezultă de aici că omul este generat prin generarea fiecărui individ şi nu numili a unuia singur. Prin urmare rezultă astfel din cele spuse În ce fel a fost considerată de nJosofi specia umană ca fiind eternă şi întru nimic mai puţin eauzată: nu În sensul că ca există abslrasă din indivizi În mod etern şi totuşi cauzată, şi nici În sensul că ar exista etern cauzată Într-un anume individ etern cauzat, <Işa cum se întâmplă (;u spcdile cerului şi ale

inteligenţei 9 ; ci întrucât În speci<l indivizilor umani unul este generat Înaintea altuia În eternitate, iar specia are fiinţă şi este (;auzată prin fiinţa şi cauzarea fiecărui individ. Rezultă de aici că spcda umanil, potrivit filosofilor, este eternil şi nici nu a începUI să fie, deşi ea nu era deloc. Căci a spune că ea Însăşi a începUI să existe, deşi ea nu era deloc mai Înainte. Înseamnă a spune că vreunul dintre indivizii ei începuse să existe îmlinte ca un alt individ al aceleiaşi specii să fi existat. Iar pentru că spcda umană nu este În alt fel cauzată, potrivit filosofilor, decât Întrucât a fost generatii prin generarea unui individ Înaintea altuia, alun(;i (;ând in sens universal a început să existe orice <lucru> generat; ea Începe să fie, deşi exista şi preex:ista. Căci omul Începe să fie prin generarea lui Socrale, generată mai întâi, dar el totuşi este prin fiinţa lui Platon 1 u. Acestea nu sunt contradidorii (;a universale. după cum nici in ceea ce priveşte omul care aleargă şi nu <lleargă, ba chiar omul aleargă prin Socrate şi nu aleargă prin Platon. Din faptul

dl

tOluşi S{)(;rate aleargă nu este

adevărat să se spună că omul Întru lotul şi în sens universal nu aleargă. Căci astfel. deşi omul Începe să fie de îndată ce s-a născut Socrate. nu lrebuie spus

dl. începe să

fie ceea

(;c

nu preexista deloc.

\03


SIGER DIN RRARANT

<Capitulum II> <Responsio ad ponentem quod species humana nova est et essc incepit cum pcnitus non praefu i sset> Ex pracdictis apparet seeundurn superills propositorum. solutia videlicet ad praedielam ralionem. Et prima dieendum ati cam ul sub forma prima proponitur. ncgando proposiLioncm diccntcm quod specics iIIa nava est. cI cssc incepit cum penitus non praefuisscl. cuius individuum quodlibct cssc incepit cum non praefuissel. Quia. licet nullum sil

bominis individllllm qll i n esse ineeperit cum non

praefuisset. nllllum tamen individuum eills esse inccpit quin aliud pracfuissct. sccundum philosophos. Specics autem non habet csse tantum per esse unius sui individui. sed el cuiuslibet alterius. El ideo, secundum cos. species humana non incepit esse cum penitus non praefuisset. Speciei enim in esse inceptio non salum est ex cuiuslibet eius individui inceplione. cum non praefuissct, sed alicuius eius individui, cum nec ipsum nec aliud

i l lius speciei individllum

praduisset. Et est ralio dicta similis rationi qua dubilat Aristoteles, '1uurto

Phy.\路icorum. si lempus praeteritum fini turn sit. Omne enirn tcmpus praetcritum, sive propinquum sive remotum, est aliquod tune; et quodlibet tune dislantiam babet lenninatam ad praesens nunc; ergo lotum tempus praeteritum est finitum. Ulraque vero propositionum praedictamrn apparet ex ratione ipsius "tunc" quam docet Philosophus

quarto Phys;corum. Huius autem rationis solutio apud Aristotelcm est quod, licelquodlibel tune sit finitum,quia tamen i n tcmpore est acciperc tunc anle tune in infiniturn. idco non lotum tempus praeleritum est finilum. Composilum enim ex finitis quantilaLe. numero aulem infinitis, infinitum babel essc. Sic eliam, Iicel nullum sit bominis individuum quin esse inceperit cum non pracfuisset, quia tamen individuurn esl anle individuum in infinitum, sccundum philosophos, ideo bomo,secundum eos. csse non incepit cum pcnitus non praefuisset, sicut nce tempus. EI est simile, quia. sicul lempus praeleritum babet esse per quodcurnque tune. sic el species per esse cuiuseumquc individul. Ad fonnam aUlem rationis ut secunda moda proponitut, dicendum coneedendo quod universale oec habet esse nec causari nisi in singularibus. el quod omne cns a Dco causatum est. necnon bominem esse aliquod cns mundi el a Deo causatum. Sed cum iofcrtur: ergo

\04


DESPRE ETERNITATEA LUMII

<Capi tolu l 2> <Răspullsu l l a argumentu l care consideră că specia umană este nouă şi

a

început să existe, d eşi nu prcc x i sta de l oc>

Din cele spu�e mai înainte şi cele propuse mai sus. rezultă limpede solu!ia rationamentului mai înainte ro�tit. Şi mai întâi se cuvine răspun� la ceea ce se propune în prima formă, negând propoziţia <:are spune că acca specie c�te nouă şi

C<1

ea a începuI să fie deşi încă nu era. <şi>

dintre indivizii acesteia fiecare a inceput să fie. deşi nu cra încă. Fiindcă. deşi nu există nici lin om individual care să nu fi început să cxiste, deşi nu era Încă. lotuşi nici un individ al acelei <specii> nu a începuI să existe mai Înainte ca un altul să nu fi precxistat, potrivit filosofilor. Dar specia nu arc fiinţă numai prin fiinţa unuia din indivizii ei , ci prin a oricărui altuia. Şi apoi. potrivit lor. specia umană nu a inceput să existe, deşi ca nu prcexista. Căci inceputul in fiinţă al speciei nu are loc numai o datii cu începutul în fiinţă al oricărui individ al c i . deşi <acesta> nu preexiSla, ci al unui individ al s ă u , deşi n i c i e l şi nici un alt individ al acelei specii nu preexista. Iar raţionamentul rostil esle asemănător cu cel pe care îl pune la

îndoială Aristotel în Fiziw. IVII• dacă timpul trecut esle finit. Căci orice timp trecut, fie apropiat fie îndepărtat, este un .. atunci". iar orice "atunci" are o distanţă determinată faţă de prezentul "acum". Prin urmare întregul timp trecut este finit. Fiecare dintre propoziţiile rostite mai sus apare din raţiunea aceluiaşi ..atunci" pe care îl explică Filosoful În Fizica. IVI2. După Aristotel. solulia acestui r.tţionament este aceea că. deşi fiecare "atunci" este finit. totuşi trebuie acceptat în timp un "atunci" Înainte de un alt . .atunci" la nesfârşit şi . de aici, nu întregul timp este finit. Fiind aşadar compus din <mărimi> finite după cantitate, dar infinite după număr, infinitul are fiinţă. Iar astfe l , deşi nu exÎstli nici un om care s1!. nu fi incepui să fie deşi încă nu era, totuşi un individ există înaintea altuia la infinit. potrivit filosofilor, şi de aceea omul. după ei. nu a început să fie deşi nu era deloc mai înainte. şi. la fel. nici timpul. Şi este asemănător. deoarece. după cum timpul trecut are fiinlă prin fiecare ..atunci". tot astfel este specia prin fiinta fiecărui individ. în ceea ce priveşte cea de-a doua formă a rationamentului se cuvine răspuns. făcând concesia că universalul nici nu are fiinţă şi nici nu este cauzat decât în cele singulare. şi că orice fiin!ă este cauzată de Dumnezeu ,căci şi omul este o fiinţă din lume şi cauzată de Dumne7.eu. Dar pentm că se infercază: aşadar omul s-a ivit În fiinţă într-un anumit

105


SIGER DIN RRARANT

homo exivil in e��e in ali<juo individuo delerminalo. dicendulll esl quod hacc illalio nullil esl ex pr:lcmissis. scd seips<lm impedil. Accipilur enim primo quod homo non habet csse nisi in singularihus. ncc clluslIri. cI conslat <lumI qUiI ratilmc hiloct cssc ct cilllsari per unUJll. el per rtlterum. Quare crgo conclllditur quod oportct quod homo cxi­ crit in essc in 1I1iquo individuo

dclermimllo?

Immo. secundum

philosophos. ul piltet cx diclis. cxivit in essc .�pccies hunmna per accidcns. genemtione individui anle individllum in infinilum. non in aliqllu individuo dclcrmimllo �olllm. cum pcnillis non pr:lcfuisscl. Undc mirandum e�t dc sic ilrgucnlibus. Cum cnim vclint argucrc

spcciclll humanalll inccpissc per ci ilS f'lclionclll. cI non sit per se filcta, sed factione individui. ul filLcnlur. ad oslensioncm suae intcnlionis dcbcrent dcclarare non essc gencratum indivitluum ante individuum in infinitum. Hoc autem non ostendunl. sed unum falsum supponunt: quod species humana non possi! cssc facta sempiterna a Oco nisi facla sil in aliquo individuo dclenfl.inato ci actcmo. sicut spccies eaeli faela est aelerna. El cum in individuis hominis nullum aelernum inveniant. IOlam spceiem ineepisse cum pcnitus non praefuissel demonslrds5e pulant. frivola rationc deccpti. Non conamur autem hie opposilum conclusionis ad qllam arguunl oSlcndcre. sed solum suac rationis dcfeetum. qui apparct cx praediclis.

<Capitulum III> <Utrum universalia sint in particularihus> Licet aulcm terlium CI qUilrtum supcrius propositomrn non omnino sini necessaria ad noslrum propo�ilum, quia tamcn tanguntur ab eis. u! pracdietum csl. aliquanlulum disgredientcs de cis dicenduffi. De tertio igilur csl videndum si univcrsalia sint in parlicularihu�. ul accipit pracdict'l ratio.

Et vi(/etur 'II/(Itl

/lOII.

cum dical Aristotelcs

.�ecllllIl(J De anima ilJjtlem quod

universalia in ipsa cxislerc ,mima, el Themistius

conccplus sunt similia lIuac universalia. qmle in scipsa thcsaurizal cL eoJligil anima. Et idem Themi�tius. �upcr principium gcnus est

eonccptus quidam cx Icnui

De allill/a. quod

singularium simililudine.

Conceptus aulcm sunl in anima concipientc. quarc ci univcrsalia. cum sini quidam conccptus.

106


DESPRE ETERNITATEA LUMII

individ determinat.tfCbuie spus că această inl"crenţă nu reiese deloc din premise. ci se împiedică În sine. Se acceptă mai Înlâi că omul nu arc fiinţă decât Între ccle singulare :;;i nu este nici cauzat :;;i fCzultă prin ce raţiune are fiinţă:;;i este cauzat prin unul şi prin altul. De ce se conchide aşadar că omul este necesar să se ivcască in fiinţil intr-un anumit individ determinat? Ba chiar. potrivit filusofilor, il:;;<1 cum fCzulLă din cele spuse, SpeCiil unumă se ivcştc in fiinţă prin lIccident. prin genem­ fCa unui individ Înaintea altora la infinit, nu numai într-un anume in­ divid determinat. deşi acesta nu exista dcloc mai Înainte. De aceeil trebuie să ne mirăm de cei care llrgumentellză astfel. Deoarece ei doresc să argumente7.c că specill umană il început prin facerea ei,:;;i nu a fost făcută prin sine, ci prin facerea unui individ. după cum spun ei pentru a-şi susţine conceptele, ei ar trebui să declare că nu este generat un individ înaintea altuia la infinit. Ei insă nu arată aceasta. ci susţin ceva fals: că specia um<mă nu poate fi făcută eternă de Dumnezeu decât dacă ea este făcută Într-un anume individ determinnl şi etern. aşa cum specia cerului este făcută eternă. Şi pentru că În oamenii individuali ei nu găsesc nimic etern. ei consideră că pot demonstra că Întreaga specie a inceput deşi nu em deloc, prinşi de un raţionament pripit. Nu ne strdduim să <găsim> aici opusul concluzieÎ pe care ei încearcă să o arate, ci numai eruarea raţionamenllllui lor. care reiese din cele mai Înainte spuse.

<Capitolul 3> <Dacă universalele se găsesc în particulare> Chiar dacă cea de-a Ireia şi a patra dintre propoziţiile de mai sus nu sunt necesare În totalitate pentru 1C7.ele noa.<;lrc. pentru că lotuşi ele sunt atinse

de

acestea,

aşa

cum a fust spus mai sus, se cuvine cercetat câte puţin În

privinţa lor. Aşadar. în privinţa eelci de-a treia trebuie văzut dacă univer­ salele se

afl� in partieulare.aşa cum presupune r.t!Îomlmentul de mai sus.

Şi .f-ur pilrea ca I/fl. deoarece Aristotel spune în DI'.fpre sul j et. II I�,că

universalele există în sunetul insusi, iar Themistius, În acelasi 1()C14, <spune> di conceptele pe care sufletul le strânge şi le adăposteşt în sine ls însuşi sunt similare universalelor. Şi <lcclaşi Thcmistius, la Începutul <comentariului la> Despre .\·ul f et. <spune> că genul este un anume ](' concept printr-o asemănare fjnlVă CU un singular . Conceptele însă se află În sufletul care le concepe, şi dc aceea şi universalele, pentm că ele

e

sunt nişte concepte.

107


$IGER DIN BRARANT

Setl ("(mtra: univcr�aJia sunt re� univcrsales; aJiter enim de particuJaribus non dif,;crcntur; crgo ipsa non sunl intu� in �,"iJl1a.

Pn/ete,.e(/, rcs ipsa universalilali subief,;la, homo vei lapis. non esl

in anima. Inlcnlio eliam lIniversalilalis habcl esse in eo qllod dicitur el denominalur universale. Quare homo el litpis. cum dit:anlur univer�alia. in ci� eSI intentio universalilalis. AuI ergo Ulrumque. res scilieel el intentio. aut neutrum, est in anima; quod si homo el lapis, seeundum id quod sunl, non sunt in anima, videlur quod neque secundum quod lInivcrsaJill.

Solutio. Univer�alc. seclIndllm qUOlI universale, non esl subslantia. sicut vuit Arislolcles. .I"t:ptilllo MetuphY.I"i('(/e. QlIod el sit: patel: nam ipSlIlll. secundllm quod tale. diffcrt a singulari quolibcl. Si igitur sceundum quod talc. scilieet universale. essel slibstantia. lune in subslanlia diHe!Tel a quolibet singul'lri. et ulrumquc essel suhslanlia in aelu. universale SiClit el singulare, Aclus aulem dislingllil. QlIare essent univcrsalia SlIbslantiae distinctac cI separatae a parlicularibus, Propter quod apud Arislotelem idem fuit universalia esse substantias. el ipsa a particularibus eSosc separata. Quod si universale. sef,;undum quod universale. non est suhstantia. tunc apparet quod i n universali sunt duo. seilieet rcs quae denominalur universalis. ul homo veI lapis. quac non est in anima, el ipsa intentio universalilalis, quae esl i n anima; CI sic universale. secundum quod tale. non esl nisi in anima, Quod sic apparet: non enim aliquid dicilur universale quia communiter el abstracle a parlicularibus de sua nalura, vei opere intellectus, in rerum nalum existat; sic cnim non de ipsis vere diceretur. cum cssel ah cis in cssc scparalllm, nec indigcrcmlls agente inleJleclu, Intel1ectus enim agens non dat rebus aliquam abstractionem in esse a materia individuali vei a particularihlls. sed tantum secundum intellectum. ipsarum faciendo inlcJ[ectum ahslraclUm. Sic ergo hominem vei lapidcll1 cssc universalia non esl nisi ipsa universaliler el abstracte ab individuali materia intclligi. non ipsa sic in refllm nalura cxisterc; quod si ahstracle inlellîgi non Imbenl isla. homo, lapis cI similia. nisi in anima. tune igitur ista sunt in ,mima sccundum quod univcrsalia. cum abs\ra!;LUm corum inlellectum in rehus non existere sit manifcstum. Quod eliam in simili viderc conlingil. Res enim aliqua dicitur intelleeta quia sibi aecidil cssc inlelJectam sive inteJligi; unde . licet ipsa res. se!;undum id ipsum qllod esl, sit extra animam, secundum tamen

108


DESPRE ETERNITATEA LUMII

Dare!illlpotriWl: universalelc sunt lucnlri universale. I;ăci altmintcri ele nu s-ar spune despre particulare. prin llDllarc ele nu sunt înăuntml sulletului. Apoi.ohiectele supuse universaJită!li. omul sau piatra. nu se allă În sunet. Iar conceptul universalită!ii arc fiinţă in ceea ce se nume�te.şi se desemnează ca universal. numili ca universali.

se

De

acee'l. atuncÎ când omul �i piatra sunt

af];Î în ci conceptul univers<lIiIă!ii. Atunci, sau

fiecare dintre ci se alU În sullet, adică obiectul şi conceptul, fie nici unul, chiar dacă omul .�i p!alra. potrivit I;U ceea I;C ele sunt, nu

.�c

anii

in sunet, s-ar p:lrca că <nu sunt În sunet> nici ca universale. Sol",ie. Universalul C:I universal nu este o suhstiln1ă. aşa cum con­

:<;ideră.şi Aristotel după cum csle el,

in

�c

,'.Ierl!li�i("(/, vn17. Ceea ce rezultă şi astfel: acesta, deosebeşte dc orice singular. Prin urmare dilcă. aşa

cum este el. deci ca universal. ar fi o suhstan1ă, atunci el s-ar deosehi în substan!ă de fiecare singular. şi fiecare ar fi o substanţă in act, atât ca universal, cât �i ca particular. Dar <atunci> actul <lor> se deosebeşte.

De

;Iceea substan!ele universale ar fi distincte şi scpamte de t"('le particulare. Din acest motiv. pentru Aristotel enl totuna ca univcrsalclc să lie sub­

st.'1n!e şi să fie de Însele separate de cele pClrticularcl�. Chiar dacă universalul ca universal nu estc o substanţă, totuşi reiese că în universal există două <rcalit:lţi>. adică lucrul care esle denumit universal, aşa ca omul sau piatra. care nu se află În suflet şi conceptul însuşi al universalităţii. care este în sunet; şi astfel universalul ca atare nu se află decât in sunet. Ceea ce reiese astfel: un <lucru> nu este numit universal pentru că există în natura IUl;rurilor in scns comun şi abstras din cele particulare de nalura sa sau de opcralÎa intelectului. căci ;Istfe\ nu s-ar vorbi despre ele Însele cu adevărat. deoarece ar fi În fiinţă sCpilrată de ele, şi nici nu am avea nevoie de intelectul agent. Căci inteleetul agent nu oferă lucrurilor o anumită ahslraqiune în fiinţă ue la materia individuală sau de la cele particulare, ci numai potrivit înţelesului. l1kându-le pc acestea intelesuri abstracte. Aşadar nu Înseamnă că omul sau piiltra su,:,t universale decât dacă ele sunt înţelese ahstrdsc din matcria Îndivi(ltm\ă. dar nu în scnsul că ele există astfel în nalura lucnlrilor ca atare. Chiar dacă acestea sunt În!e1ese în sens ahstract. omul. piatnl şi cele asemăniHollrc nu au <universalitate> decât în suflet. Ele sunt aşadar în sullct ca universale, deoarece este evident că În!elesul lor ahstract nu există În lucruri. Acest fapt îl re!!ăsim şi În <altele> asemănătoare. Căci se spune despre un lucru că estc înţeles deoarece i se întâmplă să devină un Înţeles sau să fie înţeles, dc aceea. deşi lucrul însuşi, după cum este el. 109


SIGI::R DIN BRABANT

quod inlclleela. hoc eSI quanlum ali eius cssc inlcllccLum. non eS1 nisi in anima. Quod si universilJia esse universalia est ipsa sic inlelligi, videlket anslrac1e ci comllmni1er a Pilflicularinus. tune. secundum quod lillia. non sunl nisi in anima. EI hoc esi quod dicil Averroes. super /('rliullI Dt' (/II;II/a. ( IUod univers:llill. secundul11 quod nniversalia. sunt inlcllecllllanlum. Inlellectil aulell1. sccnnllum qllod inlellecta. hoc est. quantum ad eOnllll csse inteilcellllll. sunt in anima 1antum. Unde et

Themislills. sccumlum quod pfilediclllm esl. dicit lIniversillia esse conceplus. Est autem ilucndendum quod inlellectus abslractus el communis alicuills naturae. quamquam sit communc quid. videlicet communis particulariulll intclleclus. tamen non esl commune de ipsis pfiledicat"tile eo quod ilbslractum essc habcl ab cisdem, sed ipsum quod abstracte communitcrqllc

intelligilur

el

per

eonsequcns

sic

dicilUr

seu

signilicalur, de parlicularibus apte praediciltur, cum lalis natura in rebus existal. EI sic, quia huiusmodi communiter ci abstracte intelliguntur, non sic aulem sunt. ideo non sccundum illtcntiones generis atque speciei de pmediclis praedicantur. Est eliam inlelligendum quod non est necesse ipsulll universale in actu sic prius esse qllam inlelligalur. eo quod universale in nelU est achI intelligibile. Intelligibilis antem in aetu et inlelleetivi unus est aelus. sicllt activi el passivi moLus unus. licet csse sit allemm. Sed intclligibile in potenlia bene pfileeedii cius inlellecll1m; sic "llItem non est universale nisi in pOlenlia !antum. Propter quud non oporlel universale hahcre esse universale antequam ipsllm intcllectll concipiatur. nisi in · potenlia Iantum. Quosdmn tmnen vidimus huius dieli eonlrarium hilC dixissc ratione. qllonimn ipsanl inlelligendi opem1ionem naturali ordine praccederc videlur obieclum iUam cilusnns. Nunc aulem universale, secundum quod

universale,

molivum

esl

intclleclus

lamquam

obieclllm

inlel1igendi CilllSilllS ilcLum. Proptcr qllod Îllis visum est quod universale non eSL talc ex eo ipso quod sic inldligalur, immo quod nalumli ordine existat universille ante suum sic csse inlel1cclum, eausa iIIius suimet intellectus. Huius auLem ratÎonis solULio sic nppilfel. Illa cnim ex quibus llelUS inteJleelivi inlel1igibilisque causatur quod quidem inLeilectum esi intcUcclllS in aetu. sunt phantasmatil CI inLellcctus ag:ens. (Iuac ordine IlO


DE.<;PR6 I:lERNITATEA LUMIJ

se allă in afara sulletului. totu�i ca �i În�eles. adică în ceea ce prive�tc fiinla sa inleleasă. nu se ană deciit în suflet. Căci dilcă faptul că univers:lJiile sunt universalii Înseamnă că ele sunt ÎII�elesc astfel. :ldică in sens comun �i ahstras din particulare. atunci. potrivit cu cele ce sunt de :lcest fel, ele nu sunt dCc<Ît in sullet. Şi aceasta este ceca ce spune

Averrocs. in <col1lellt:lriul> său la De.\pre J/�/h-I.III ". că universalele. după cum sunt ele universale, sunt doar in!desuri. In!elesurile Însă ca

!

intelesuri. adică in ceea ce prive�te fiinta lor de inlelesuri. se ami. numai

in sullet. De :lceea spune �i Themistius, aşa cum S-il zis miii Înainte. că universaliile sunt conceptc:!u. Se cuvine dată aten�ie faptului că În!elesul :lbstract şi comun al unei illlumite naturi. deşi este ceva comun. adică un in!eles comun al celor

particulare. totuşi nu este comun cdor care sunt predicabile �i care au fiinlă ahstractă de la ele. ci chiar ceea ce se in!elege în sens comun şi abstract. şi. prin urmare. se rosteşte sau se semnifică astfel este predicat În mod corect despre particulare. deoarece există in lucruri o asemenea natură. Şi aşa, dilCă ele sunt În!elese În sens comun şi abstract în acest fel. dar ele nu sunt aşa. atunci ele nu sunt predicate potrivit conceptelor genului şi speciei. despre cele spuse anterior. Trehuie apoi Înteles că .nu este necesar ca universalul însuşi în act să fie :lstfel mai Înainte de a fi inteles, pentru că univcrSillul in act este inteligibil în act. Dar există un act unic pentru inteligibilul În act şi pentru <puterea de> intelegere. după cum aetivul şi pasivul au o miş­ care comună, chiar dacă ele se deosebesc. Dar intcligibilul in potcn!ă precede cu mult În!elesul său, căci astfel el nu este universal decât in poten!ă. De aceea, nu trebuie ca universalul să aibă fiin!ă universală. altfel decât in poten!ă, mai inainte Cii ci însuşi să fie conceput de intelcct. li vedeJl1totu�i pc unii că au spus prin acest fa!iolliuncnt contrariul celor spusc. deoarece opera!ia însăşi a În!elegerii pare să preceadi'\. În ordine naturală ohiectul ciiruia Îi cstc cauză. Acum insă universalul ca univerS'11 esle un motor al intelectului ca şi obiectul În!elegerii care cauzează actul. De aceea lor li

S-iI părut că universalul nu este astfel din

faptul că este Înleles ilstfel. ha chiilr că universalul există printr-o ordine naturală inaintea În!elesului său. <deşi este> cauză a acelui Solulia acestui fillionamcnt reiese astfel. Cele care sunt cauză a actului În!e1egătorului şi al intcligihilului. care a fost În!eles ca intelect :!l in act. sunt imaginile şi intcJectul activ . care precedA printr-o ordine

11 1


SJGER

DIN RRAHANT

naturali actum illum anteceuunt. QU31itcr alltem ista duu concurrant au c<lUSandlllll acHim intelligcndi. super lel'fium De anima requiratur quiu ibidem diximllS. Sec hic nobis diccndllnL CSI quod universale non esl universale ante conccp1l1m et actum intclIi�endi. sallcm proul esl ,lgenlis islc 3elus. nam inlelleetus rei qui esi in possibili. cum sil possibilis sicul subiecti, esl ipsius agenlis ut cfficienli.�. Unde universale nun habel furmalilcr qllod ipsum sil lalc a natura quac causal 'Ietum inlelligendi. seu, ul prius diclum eSI, hie coneeplus el aelus esl unde universille habet quod sil t'lle. Sic el·go universalia, seeumlunL quod talia. tanlum sunl in anima. propler quod nee per se, nec etiam per acei(len.<i, secundum quod talia. generanlur a nalma. llla vero nalura quae universaliter intelligitur, et per eon.<iequens dicÎlUr, in partieularibll.<i est el per aceidcns generalUr. Ad primum in oppO.\·illlll1 dicendllm quod universalia esse res universales potcst intclligi dllplieiter: veI quia universaliter existant, vei quia universaliler inlclliganlllr. Universalia alllem non sunt re.. univcrsales primo modo ..�eiliccl sic quod univcrsaliler in rcnun natura exist�mt: lunc enîm nun esscnl eonceptus animae. Sed sunl ipsa res universales modo secundo, hac est. universalilcr el abslracle intellectae. Propter quod universalia, secundulIl quod huiusmodi, quia conceplUS sunt, de p�lflieularibus in qUilntum lalia non dicunlur. Non enim intenlio speciei veI !leneris de ipsis dicitur, sed ipsa natura, quac sic intclligitur, sccund\!m id quod est in se accepta, in anima non est el de particularihus dicilur. Ad aliud dieendulll quod res rene denominatur ah aliquo non in re ipsa existenle. DenOlninatur enim intclJccta ah eius inteJlcctll. qui non est in ea. sed in anima. Sic el denominalUr univcrsalis ab universali el abstraelo eius intcJleetu, qui quidcm est in animil, non aulem in re ipsa. <Capilulum IV> <Ulrum actus duratione veI temporc pruccedat polcnliam>

COnSC{IUcntcr de quarlo videndum est. Manifcstum aulem est aelum ipsam potcntiilm ralione pracccdcrc, nam el pOlcntia per aetum definitur. ut aedificatorcm dicimus aedilieare pOlcntem. Aetus nihilominus sccundario potenlia prior est substilntia cI pcrfeclionc in 11 2


DE.C;PRE ETERNITATEA LUMII

naturală acel act. In ce fel se Întrec acestea dou� pentru a sta drept

cauză actului Înţelegerii se cercetează În <comentariul nostru> la

De.fpre .fujlel, III, ceea ce am spus În acelaşi loc22. Dar aici se cuvine să spunem că universalul nu este universal Înaintea conceptului şi a

actului Înţelegerii, cel puţin după cum esle acest act al agentului. căci

Îlllelcsul lucrului care este cel posibil. deoarece cste posibil ca un

subiect. este al aceluiaşi agent ca eficient. De aceea univcrsalul nu

poate. În sens fonnal. să fie astfel el Însuşi de la natura care cauzează

actul înţelegerii, dar, după cum a fost spus mai Înainte, acest concept şi

act este cel de la care universalul primeşte În sens fonnal să fie astfel.

Aşadar universalele ca atare sunt numai în suflet. deoaccce nici prin sine. nici prin accident ele nu sunt generate ca atare de natură. Insă acea

natură care este inţeleasă în sens universal şi prin urmare se rosteşte,

este generată În cele particulare şi prin accident. La

primul

<contraargumenl>

trebuie

spus

fmpotriva

<propoziţia> "universaliile sunt lucruri universale" � poate Înlelegc in

două felurÎ: fie Întrucât există in mod universal, fie ÎnbUcât sunt

Înţelese in mod universal. Dar universaliile nu sunt lucruri universale În primul sens. adică În aşa fel încât să existe in sens universal În nalura lucrurilor: alunci ele nu sunt conceple ale sufletului. Dar ele sunt

lucrurile universale Însele În cel de-al doilea sens, adică Înţelesuri În

mod universal şi abstract. De aceea, În acesl <din urmă> sens,

universaliile. deoarece sunt concepte, nu se spun ca atare despre

particulare. Iar conceptul de specie şi cel de gen nu se rostesc despre ele, ci natura ins1işi, care este înţeleasă astfel, potrivit cu ceea ce este

acceptat În ea, nu se află În suflet, dar se spune despre cele particulare.

La

celălalt <contraargumcnt> trebuie spus că lucrul este bine

denumit de ceva care nu există in lucrul Însuşi. înţelesurile Îşi primesc

numele de la intelcctul care nu se află in cle, ci in suflet, Tot astfel este

denumit universalul de la intelcctul universal şi abstract care se află în

suflet şi nu în lu�ru.

<Capitolul 4> <Dacă actul precedă patenţa după durată. adică în timp> in mod consecvent, să cercetăm a patra <problemă>. Este evident

că actul Însuşi se află inaintea potenţei dup:li raţiune. căci şi potenţa este

definită prin act, aşa cum spunem că un constructor este cel care poate să consbUiasdI. în al doilea rând, actul este fără îndoială anterior

potenţci după substanţă şi după dcsăvârşire În acelaşi lucru care lrece

1 13


SIGER DIN BRARANT

eodem quod de potentia ati aCHim procedit. Quae quidem enim genemlione. sunt posleriora. slIh�lanlia ct perfectione �unl priom. cum generatia de imperfecto procedat ad pcrfectllm. IIt �cilicet de polentia ad actllm. E.,t etillm tcrtio aClU� prinr potenlia �uhstanlia CI perfectiune secllndum qllod ipsa con�idcranlur in diver�is. Sunl enilll priora corruptihilihus �empilerna. sllhslantia et perfcctione. Nihil autem sempilemum. secundum quod laic. est in polentia. sed corruplihilibliS est admixla pOlentia. Sed. quod hie est duhium. quueritur Ulrum actlls duralione vei lempore praecedat potenliam. aui potenlia ipsum actum. Et I'icletur qum/ actus potentiam lemporc non praecedal. quia in sempitemis unum lemporc vei duralione non est prius altero. Sed cum actus alicuius speciei el pOlentia ad illlIm aclum sccundum spccicm considerantur, Ulrumque sempilernum cst. Sempcr enim cst homo in aetu, seeundum philosophos, el semper csse polesl. QlIarc aclUs, seeundum speciem acceptus. potentiam tempore non praecedcl. Prlletereu, in his in quibus est accipcre lInum ex alio circulariler in infinitum, non est quod prius sil lempore; sed sperma esl ex homine ct homo ex spcrmate in infinitum. secundum philosophos; quare in his non est alterum altera tempore prius. Sicul enim spermale ex quo homo generalur, est alter homo generans prius, sic el hominem generantem. cum el ipse generalus sit. sperma ex quo generatur praecedit. Pruetereu, quod est prius ordine genemlionis, eSI prius ordine lemporis. Sed pOlentin priorest actu ordine generalionis , cum generdtio de potentia ad actum procedat. Quarc el ordine tcmporis. Prueterell. nulla est ralio. ul videlur, quod IIClllS pOlentiam tempore praecedal nisi haec, quod potestale cns fit actu per aliquod agens suae speciei existens in aclu. QlIamvis aulcm cx hoc scqU:llur quod actus agcnlis tempore pmecedal aclum el pcrfeClionem genemti ab iIIa agenlc. non lamen ex hoe accidere videtur quod aclus generantis tempore praecedat id quod e�t in potenlia lld. aclum generali. Nec ex hoe etiam actus simpliciter Icmpore potenliam antecedct, qllamquam el aliquis actus aliquam potentiam ad iIIum actum praccedere videalur. Sicut enim ens in potenlia exit in actum per aliquid in aclu suae speciei. sic eliam et exislens aclu in iIIa specie generalum esl ex aliquo 1 14


DESPRE ETERNITATEA LUMII

de

iii

poten!ă la act. Cele care sunt posterioare prin generare sunt

anterioare după suhstan!ă şi dupli desăviirşire, deoarece generarea trece

de la nedesăvârşit la desăvârşit. adică de la poten!ă la act. f n al treilea rând, actul se lină îmlintea poten!ei după substan!ă şi după desăvârşirc, după cum ele sunt considerate În cele diverse. Cele eterne sunt ante­ rioare filţă de cele corupLibilc, după substanţă şi după desăvârşire. Nimic etern ca ,lt,lrc nu se ami În poten!ă, ci poten!il este amesteciltă Cll 21 .

cele coruptibile

Dar, ceea ce aici prezintă o îndoială, .W:" l'a cerceta dacă actul pre­ cedă potenţa după dumtă sau timp, sau poten!1I Însăşi precedă ilctUI.

Si .�·ar parea că actul nu precedă potenţa după timp. deoarece În cele eterne unul nu se am!. Înaintea celuillllt după timp sau durată. Dar pentru că actul unei anumite specii şi poten!il În vedercil acelui ilCt se iau În considemre În raport cu ,leca specie, fiecarc dintre ele este eternă. Căci omul În act există intotdC<lUna. potrivit filosofilor. şi Întotdeauna poate să existe. Din acest motiv actul. luat în rilport cu specia, nu precede potenţa după timp.

Apoi, în cazul celor care se obţin circular unul din celălalt la infinit, nu există unul care să fie anterior după timp; iar sămânla este din om iar omul din sămânlă la infinit, potrivit filosofilor. iilr de acee'l. În cazul lor. nu este unul ilnterior eeluilillt după timp. Căci după cum În cazul seminţei din care este născut omul există un alt om care îl naşte mai înainte, tot astfel şi omul care l-a născut - deoarece şi el însuşi este născut - este anterior după sămânla din care este generat.

Apoi. ceca ce este anterior În ordinea generării este anterior şi in ofili nea timpului. Dar patenta este anterioard actului în ordinea generării. pentru că generarea este o trecere de la potenţă la acI.

La fel

şi În ordinea timpului.

Apoi. nu există nici un motiv. după c<ite s-ar părea, ca actul să preceadă patenta după timp, decât acela că fiinţa În potenţă trece În act printr-un <lgent al specici sale care există în al;l. Chiar dacă rezultă de aici că actul agentului prccedii În timp actul şi desăvârşi rea celui generat de acel agent. totuşi de aici nu parc să rezulte că actul celui care generează precedă in timp ceea ce este în potenţă fală de actul celui general. Nici de aici <nu rezultă> că actul se ană după timp in sine Înaintea poten!ei. chiar dacă şi un act parc să preeeadă () anumită potenţă În raport cu acel act. Căci după cum fiinţa în potenţă se iveşte În act prin ceva din actul speciei sale, tot astfel şi cel care există in act În acea specie a fost generat din ceva care există În patenlă În vedereil

115


SIGER DIN BRABANT

exislenle in pOlenlia ad al;lum illius speciei, ila quod. sicul iIIud quod est pOlentia homo fii al;\lI ab aclU hominc, sic cI homo generans generatur ex priore spermate et potenlia homine, sicut eliam qua ralilme gallina ()vum lempore praeccdil el ovum gallinam, skllt vlligus

III O{lpOS;mfll est Aristoteles, 1101/0 MetC1plry.�ic:C1e. Vull enim ibidem quod, quamquam in codcm secundum numerum quod de pOIenIia ali actulll proccdit. pOlcntia tempore aelum antcl;cdat. idem tamen secundum spcciem cxislens in aetu pOlentiam praeeedit. Praeterell. omne cxislcns in potcnlia cducitur in actum per aliquid existcns in aelll. el landem dcduciluf. in ordine moventium, ad movens existcns in actu tOlalitcr, quod non prius polcstate eSI aliquid quam aclu. Quare, sccundum hoe, aelus simplieiler lempore videlur praceedere pOlentiam. El super hac ratione fundatus fuit egregius Philosophus, III iam in huius dissolulione patebit. Ad evidentiam aulem huius qualluor eonsideranda sunl. Primum est quod idem numero, aliquando babens esse in potentia CI aliquando in adu, prius Icmpore potest esse qllam sit. Sed quia hane potentiam praecedit aelus in alio , eum omne ens in potenlia ah co quod est sliac speciei aliquo modo vadat ad actum, ideo non esl simpliciler diccrc quod pOlentia tcmpore actum anleccJal. SecuI/do I;onsiderandum esl quoJ, si tota universitas entium aliquando fuil non ens, sicut volucrunl aliqui poctac, thcologi et aliqui nalurales, ul Jieil ArÎstoteles duodedmo Metaphysicue, potenlia simpliciler ipsum aclum praecederet. EI si eliam aliqua speeies entis IOla, ut species humana, esse incepissel cum numquam aelu pracfuisset, sicul quidam se putanl demonstrasse, polenlia ad aetum iIlius speciei simplicitcr ipsum praeeedercl. Sed utrumque eomm esl impossihile secundllm Aristotelem. Quod apparct de primo: si enim Iola universilas enlium aliquando fuissct in polenlia, ila ut nibil in cnlibus lolaliler in aelu, scmper aclu agens el movens, enlia et mundus ialn non esscnl nisi in polcntia, ct materia per se iret ad aclum, quod est impossibilc. Unde vuit Aristoteles el suus Commentator, duodecimo Metaphy.�jnll! , quod res lempore infinito quievissc et postea motum csse. est matcriam cx se mobilem es�. Sceundum etiam apparel esse impossibile: quia cnim primllm movcns ct agens semper est aelu, non 116


[)ESPRE ETERNITATEA LUM I I

aclului acelei specii, astfel că după c u m c e l care este om Î n p(lLCn\� devine În acI de la actul omului, tot astfel şi omul care generează estiC generat dintr-o sămân!ă anterioară şi din potenta omului, dUPi1 elim dUI acel motiv găina este Înaintea oului iar oul Înainteil găinii. <lupă cum se spune in popor24 . Impotriva acestora este Aristotel, în MeU!lizim. IX25. Căci ci vrc,1 în acel loc ca. deşi in acelaşi <lucru> după număr. Cilre trece de la po· tenţă la act, potenţa este anterioari'i actului după timp. totuşi acelaşi lucru. după specie. care există În act precedă poten!a. Apoi, tot ceea ce există În polen!! este adus la act prin ceva care existli În act. şi în cele din urmă este condus, În ordinea celor care se mişcă. la mişcătorul care există Întru totul în act, care nu este mai întâi in paten\ă decât in act. De aceea, potrivit cu acesta. actul parc În sine s1!. stea după Limp înaintea poten!ei. Şi pe acest rationament s-a sprijinit alesul Filosof, după cum va rezulta din respingerea lui. Pentru a pune in lumină acestea se cuvin rostite patru <lucruri>. Mui imc1i, cel care este acelaşi după număr, având uneori fiinţă in potenţl şi aJteori în act. poate fi (după timp) mai Înainte de a fi. Dai penltU că actul preced! această poten!ă intr-un altul. fiindcă orice fiin!!! in potenţă trece într-un chip anume în act de la ceea ce ţine de specia lui, aceasta nu înseamnă că se poate În sine spune că potenţa se află În timp inaintea actului. 1" al doileu r{i" d. se cuvine luaL in considerare faptul că, dacă tota­ litatca fiinţelor a fost odată nefiinţă. dup!! cum doriseră anumiţi poeti, teologi şi unii fizicieni. aşa cum spune Aristotel în Metqfizica, xn2ti, atunci patenta ar fi stat în sine inaintea acLului. Chiar dacă o anumită specie de fiinţă în întregime. de pildă specia umană, ar fi începUI s!! fie deşi nu fusese În act, aşa cum unii îşi Închipuie că au demonstrat. potenta s-ar afla În sine înaintea actului acelei specii. Dar potrivit lui Aristotel. fiecare dintre acestea este un fapt imposibil. Acest lucru rezultă din prima <consideraţie>: dacă tolillitatea fiintelor fusese cândva în potentll, a5a încât nici una <nu se alla> Întru Lolul în act, atunci întotdeauna agentul şi mişcătorul ar fi În act, iar fiintele şi lumea nu ar fi decât în potenl!, pe când materia ar trece de la sine la act, ceea ce nu se poale întâmpla. De aceea ArisLotel 27 şi Comentatorul2K său. în MetaJizica, XII. sustin că lucrul <care> a stai un timp infinit În repaos. iar apoi a fost mişcat. reprezintă o materie care se mişcă de la sine:. Cel de-al doilea fapt reiese ca imposibil: deoarece primul agent şi mişcător se aflI intotdeauna în act. şi nu dintr-o putere mai Înainte decât dintr-un

Il?


SIGER DIN BRAIlANT

prius pote�tflte aliquid quam aClu, �cqujlur quod scmpcr moveal et agal, quaecumque non mcdianlc molU fllcit. !>Ccundum philosophos. Ex hoc mllem quod !>Cmpcr esl m()vcn� el agens. scquilur quod nulla species entis ad aclum proccdil quin priw; pracccsscril, ila quod clldcm specie quae fuerunl circularilcr rcvcrtuntur, CI opinionc�, el Icge�, ci rcligiones. el ali'l, ul circulcnl infcriora cx circulationc supcriorum, qumnvis circuJationis quorumdam proplcr anliquilalem non mancal memoria. Hacc alilelll dicimus opinioncm Philosophi rccilando, non ea asscrendo tamquam vera. Adverlcndum eSI aUlelll (juod aliqua spccics entis polest exirc in aclum cum non essel nisi in pOlenlia. quamquam alias eliam aclu fuisscl. Quod sic apparcl: nam contingit in caeleslibus fieri aJiquem aspeclum el conslellalioncm prius non exislenles. quorum cffcclus proprius est aliqua species cntis in mundo infcriorc, quae et tunc causalur, quae tamen et prius non fueral, sicul el constellalio ipsam causans. Tert;o considcrandum esl quod, cum accipilur potenlia ad aelum et aetus edueens iIIam pOlenliam eiusdcm rationis in generante et generata. non est dicerc. in sic aeceptis, actum pmeccderc potentiam simpliciter, nequc potenliam aetum, nisi actus accipiatur seeundum specicm. et potentia propria accipiatur respectu individui. Actu enim homo et actu homo aliquis, ulpote generans, temporc praecedit iIIud quod est pOlestate homo generatus. Sed quia in hoc ordine, sicut potentia ens exil in aelum per aliquid exislens in aelu, \II sic quameumquc pOlentiam datllm aclus praeeedal. ita eliam omne cxistens in aclu in hac specie de polentia vadit ad aclum, ul sic quemcumquc aClum datum in hac specic potcnlia praecedat. 1deo neulrum simplicitcr altcrum Icmporc praeccdit. sed est unum anle altcrum in infinilum. siclii arguebatur. Qutlrto considcrandum esl qlloo. quodam ordine movcntium el agentium. neces!>C esi ilJud quod proccdit de potcntia ad actum devenire ad aliqucm aclllm cduccntem illam potentiam ad aetum. qui actus non habel exirc de pOlentia ad aclum. Et ideo, cum omne ens in pOlentia per aliquid in aclU suae speciei vadat ad actum, non omne lamen eos in actu el generans pracedil de potcntia ad actum. Hine est quod. qUOCllmque ente in polentia ad aliquem actum dato. aelus illius

118


DESPRE ETERNITATEA LUMII

act. rezultă că ci Întoldeauna mişcii şi aduce la aci, şi lot ceea ce face, pOlrivit filosofilor, nu face prinlr-o mişcare medialoare. î nsă din faptul că mişcătorul şi agentul există Întotdelluna, rezultă că nici o specie de fiinţă nu trece la act fără ca ea să se fi rcaliz'lt şi mai Înainte, astfel Încât cele care fuseseră În aceeaşi specic revin În mod circulllr, ell şi opiniile şi legile şi religiile şi celelalte, În <Işa fel Înc,ît cele de mai jos să circule gratie circulaţiei celor de sus, chiar d,lCă memorÎ:l circulaţiei unom nu se păstrează din pricina vechimii2<J. Noi spunem Însă acestea reluând opinia Filosofului. dar nu suslinând-o ca .ulcviirată. Căci se cuvine îndreptat faptul că o <lnumită specie t.lc fiinţă po.1te să se ivească În act. deşi ea nu era decât În potentă. chiar dacă ea fusesc altele în ac\. Acest lucru rezultă astfel: in cazul corpurilor cereşti se întâmplă să se ive,lscă o anumită configuralie şi o constelaţie C,lrc să nu fi existat, al căror efcct propriu este o anumită specie de fiinţă in lumen inferioară. care este chiar atunci cauzată, care mai întâi nu fusesc totuşi, după cum şi esle cauzatoare Însăşi constelaţi<lltJ . 111 c:d ele-al treilea reÎ//(J se cuvine luat În considerare faptul că atunci când potenta raportală la act şi actul care face să se ivească acea pOlenţă se iau în acelaşi sens În cel care generează şi În cel care este generat, aceasta nu Înseamnă că <se poate> spune că, În aceste aecepţii, actul precede potenţa în sine, iar potenta nu <precede> actul, decât dacă actul este luat în sens de specie, iar poten!a Însăşi este luată În sens de individ. Căci omul În act şi un anume om În acI, luat în sens de cel care generează, precede după timp pc cel care este În potenţă omul generat. Dar pentru că În această ordine, după cum fiinta în potenţă se iveşle în act prin ceva care există în act, după cum actul procede orice potenţă dală astfel, la fel tol ceea ce există în acI în aceaslă specie trece de la potenţă la act, după cum potenţa precede orice fel de act dat astfel În această specie. De aceea nici unul dintre ele nu îl poate precede în timp pe celălalt pur şi simplu, ci este unul inaintea celuilalt la infinit, după cum s-a argumental}l . 1" cel de-al Plllrulea râ//(J se cuvine luat in considerare faplul că Într-o anumită ordine a mişcătorilor şi agcn!ilor este necesar ca acela care trece de la poten!ă la act să ajungă 1<1 un anumit act care să aducă acea pOlen!ă la act, fără C,I actul acela să trebuiască să treacă şi el de la polen!ă la act. Şi de aceea, fiindcă orice fiinţă in poten!!!. trece la act prin ceva din actul speciei sale, totuşi nu orice fiinţă in act şi fiinţă care generează trece de la potenţă la act. De aici rezultă faplul că. în cazul oricărei fiinţe aflate' in poten!ă dată in vederea unui acI, actul acelei

1 19


SJGER DIN BRABANT

speciei aliquo moda. Iicel non secundum eamdem penilus rationem. iIJam potentiam tempore anlecedit; non autem quoeumquc ente in aelu dalO pOlentia praecedit. ex qlla ad aetum procedat. EI ideo actus simpliciter tempore dicitur praeecdere pOlentiam, sicui expositum est. Dico autem, sicul cxpositum est, quia Movens primum, cducens ad aclum omnc ens in polentia, non praecedil tempore ens in pOlenlia aeeeptum loca primae materiae. Sicut enim Deus sempcr cst, sic et, apud Aristotelem. pOlt:nlia homo. cum accipillir ut in prima materia. Movens eliam primum tcmpore non praccedit ens in potcntia cum accipitur ut in propria materia secundum speciem considerata, ut homo in spermate. Numquam enim apud Aristotelem vcrum fuit dicere Deum esse, quin csset pOlenlia homo. UI in spermate, vei fuisset. Sed tertio modo a praedictis actus tcmpore simpliciter polcntiam praeeedit quia quocumque cnte in potentia, ut in materia propria data. actus illius potentiae, habens ipsam ad aclum educere, tempore antecedit. Non sic autem quocumque ente in aclu dato, potentia ad ilIum

actum

tempore

praecedi!,

sicui

apparet

in

moventibus primis. educentibus omne ens in potenlia ad actum. Utimur autem in praedictis. sieul et Aristoteles. moventibus primis tamquam speciebus entium quae ab eis de potentia ducuntur ad aetum; et nisi essent huiusmodi entia in aelu, quae non exeunt de potenlia ad aetum, non praecederel simplieiter tempore actus ipse polentiam. Quod designavit Aristoteles.

1l01l0

Metaphysicae, dicens actum

tempore praecederc pOlentiam, causam huius subiungens, quia semper acelpitur aetus alius ante alium. usque ad eum qui est semper Movens primum.

Per hoc patet .mlutio rationum in oppo.ritum. Ad primalll ergo dicendum est quod ens in potentia non est sempitemum nisi cum accipitur ut in prima materia. Acceptum enim in propria maleria, secundum quam aliquid proprie dicitur esse in potentia, ut ducetur dieto flono Metaphysicae, novum est, nisi Cueri1 secundum speciem acccptum. Sicut enim nibĂŽl generatum corruptibile est tempore infinilo. ita nihil generabile non genitwn est tempore infinito, cum generabile fuerit acceplum u1 in materia propria ct loca generationi propinquo. ul dicit Commcntator super prilIIum De caelo.

120


DESI'R� ETERNITATEA LUMI I

specii se află după timp inaintea acelei potente Într-un anume fel, chiar dacă nu intru totul potrivit aceleiaşi ra\iuni. Dar nu in cazul oricărei fiinţe date in act se afU mai Înainte potenţa de la care <ea> trece la act. Şi de aceea se spune că actul este in sine Înaintea poten\.Ci după timp, după cum a fost tocmai cxpus n . Eu spun Însă. după cum s-a arătat, că Mişcătorul prim care aduce orice fiinţă În potenţă la act nu se află În timp Înaintea unei fiinţe În potcnţă, in sensul unei materii prime. Căci după cum Dumnezeu existA Întotdeauna, tot aşa şi omul în potenţ!, cum spune Aristotel, atunci când este înţeles ca într-o materie primă. Mişcătorul prim nu se află În timp înaintea unei fiinţe În potenţă atunci când este luată in sens de malerie primă considerată după specie, după cum este omul in <specia celor care se Înmulţesc> prin sămânţă. Pentru Aristotel. nu a fosl nici­ odată adevărat să se spună că Dumnezeu există fără să fi existat omul in potenţă, ca Între <cele care se înmulţesc> prin sAmânţ!. Dar din cele spuse În al treilea când �Iul precedă potenţa in timp in sine, deoarece În cazul oricărei fiinţe În potenţ.l1, dată in materia ei proprie, aclul acelei poten\-C care wmează să o aducă pe aceasla la act este anterior în timp. Dar nu În cazul oricărei fiinte date in act potenl8- precedă actul in timp, după cum reiese În cazul mişcătorilor primi, care aduc la aCI orice fiinţă în patent!. Noi ne folosim

in cele spuse mai inainte, ca şi AristOtel , de

mişcătorii primi ca de nişte specii aJe fiinlelor care se aduc pe ele Însele de la potenţă la act, şi doar dacă nu ar exista fiinţe în act de acest fel care nu ies de la potenţă la act, actul nu ar precede după timp

in sine polen�.

Acest lucru l-a arătat Aristotel in Metafizica. IX)), spunând că actul se află după timp Înaintea potenţei, adăugând cauza acestui fapt, anume că Întotdeauna un act este considerat inaintea altuia, până la cel cace este Întotdeauna primul Mişcător.

Prin aceasta rezulta respingerea contraargumelltelor. La prima <obiectie> se cuvine spus că fiinţa in polenţă nu este eternă decât dacă este considerată ca o materie primit Ceea ce este luai în sensul materiei proprii, potrivit cu care se spune in scns propriu despre o fiinţă că este in potenţ!. după cum explic! cuvântul Meta­

IX34, este ceva nou, de nu cumva fusese luat În accepţiunea speciei. Căci după cum nimic din ce este generat nu este coruptibil

fizidi,

intr-un timp infinit, tot astfel nimic din ce este generabil nu a fost generat Într-un timp infinit. deoarece ceea ce esle generabil fusese luat in sensul materiei proprii şi a locului apropiat generării . aşa cum spune Comentatorul În <comentariul> la Despre cer.

121

IlS.


SIGER DI N RRARI\NT

Ad SeC-WIt/1II1I dicemlurn esl qllOO. sicul dĂ&#x17D;clum est. in ordine generanliuffi exislenlium in 11C11l. qUile eliam procedllnl de pOlenlia ad Ilclllm. non esl ens in aChI anle ens in pOlenlia. sed lInllm anle aliud in int1nilum. sccuncJum Philosophum. Quill lamen omne ens in polenlia. essentiali ordine movenlium el agenlillm. tandem venit ad aliquid existens in aclu quod non exil de polentia ad aclUffi, hinc esi qllod proplcr illulll urdinem aclllS simpliciler dicilur praecederc ipsam pOlenliam. Ad tertium dicendum quod hcne probalur in eodem secundum numerum procedenle de pOlenlia ad 1I1;11Im. pOlcntiam aClUm ;ITIteecdcre; nihilominus Imllen mile illud ells in polcnlia esl Illiud in aeltl SU<le speciei. cduccns ipsulll de pOlcnlia ad 11Cllllll. Ati I/Itiml/III diccndum quod bene dicilur acLlIS praccederc pOlcntiam, ideo quia umnes ens in polenlia exit in aelum per aliquid existcns in aelu. Nee ohstllTIt iIIa duo qUlle QPponuntllr. Primum non, quia ens in aetu, educens ilIud quod est in polentia ad actum, non lantum lcmporc pracccdit aclum in generata, sed el polentiam propriam ad actUIil generali, eo quod non lanlum aclus generali est a gencrantc. sed cI ens in polcntia ad actum generati est eliam a generanlc,.ul semen ah hominc. EI univcrsaliter propriae materiae sunt ex primo movente, edueente unumquodquc de pOlcntia ad aclum. Seeundllm eliam quod opponebalur non obSlat, sicul apparct ex praediclis. Licel enim in ordine movcntium in quo arguitur sic aceipcre anle cns in actu cns in potentĂ&#x17D;<1 ex qllo proccdlll ad ilctum, sicul et lUllc cns in potenlia ens in IIClu, quod ipsum de pOlcnlia ad al;lum educat. lamen in alio ordine moventium neccsse esl aecipcre cns in aclu educens iIIud quod est in potcnlia Ild aClum,cum ipsum non praecedill cns in pOlentia cx quu fial. ul vislim csl ex iam diclis. [Explicit lraclalus Magislri Sigcri de Brabantia super quadam rationc al'l aliquibus repulata genemlionem hominum langcnte , cx cuius gcneralionis nlllura pulant se dcmonslrassc mllndum incepisse. liccl neqlle hoc. netjue eius oppositum sit demunslrabile. sed fide tcnendum ljuod inceperi!.[

122


DESPRE ETERNITATEA LUMII

l.a ("('II Ile-a IlotUl <ohiec(ie> se cuvine spus. după cum am mai J;is . c ă Î n ordinea celor Clue {lenere'lză existând Î n act, Cllre tocmai trcc dc hl potentă la llCI. nu existi! o fiintă în act Îml!ntc:. uneill În poten\ă. ci uml Îmlintea alteia lil infinil. potrivit Filosofului. Totuşi. pentru că orice fiin\ă În poten!ă. În ordinea esen!i:IIă a mişcătorilor şi a a{len!ilor. în cele din urmă ajunge la ceV1I existent În ilCt Ciue nu S-ll ivit din poten!ă la act. rezultă de aici că din cauza acelei ordini se spune în sine că actul precede în sine potenla însăşi.

UI t"ell ,le-II 'râa <oMenie> se cuvine spus că este hine dovedit Într-un lucru. llcelaşi ca număr. care trece de la polen!ă la act. că poten!a se 1111ă Înaintea actului. Cu nimic I1mi putin. totuşi. nu cste Înaintea acelei fiin!c În poten!1I o alta în aclul spceici sale Cilrc să () aducă pe aCCllshl dc la polCn!ă la acI. UI IIltill/a <obiec(ie> se cuvine spus că esle mai hinc zis că iIctul slă înaintca pOlcnlei. penlru că orice fiinţă în potenli! se iveş,te În act prin ceva care există în act. Iar cele două contraargumcnte nu împiedică accasta. Cel dintâi. fiindcă fiinla în act, aducând la act ceca ce cste În potenlă, nu precede În timp numai actul în cel generat. ci ş,i poten!a proprie în vederea actului celui generat. pentru că nu numai actul celui generat este de la cel care generează, ci şi fiinta În poten,ă fală de actul celui general tine de cel care generell7.ă. ca şi sltmânţn de om. -Si În sens universal llpar!in materiei proprii dc la mişcătorul prim, Cllre îl lldllee

pc fiecare de la pOlen!ă la acI. Potrivit <cu acellsla>. conlraargumenlul nu ne mai slă În cale. dupll. cum reiese din cele spusc mai Înainte. Chiar dacă În ordinea miş,ditorilor.dcsprc care se argumentcază. trchuic pusă fiinta în potenţi! înaintea celei în act de la care trece [a act, tot aşa !ji Înaintea fiintei În potcn!ă fiinta în act care o aduce

pc aceasta de la

poten!1i la act. tOluşi, în alti! ordine a mişcătorilor. este necesar să fie luată în considerare fiinţa în act ca adllcând la act ceea ce este În potenţă, deşi Cli însăşi nu preccdă fiinţa în poten!ă din care se iveşte, dupi! cum $-lI văzut din celc tocmai spuse. [Se încheie tmtlltul magistrului Siger din Brahant. privitor la un raţionament care se referă la naşterca mlmenilor. sustinut de cei care cred că din natura acestei generări se poate demonstra că lumea are un Început. deşi nici aceasta. nici contrariul ei nu este demonstrahil. ci se cuvine crezut prin eredin,ă că ca avusese un înecput3t'>. 1

123


Magistri Boetii de Dacia De mund; aeternitate

[1.)

Quia sicul in his quae cx lcge credi debent, quae tamcn pro se

rationcm Don habenl, quaerere rationem stulLum est, quia qui hoc facil, quaerit quod impossibilc est invcniri. - el eis noile credcre sine ratione haereticum est, sテ残 in rus quac non sunl manifesta de se, quae tamen pro se ralioncm

habent. eis

velle efedere sine

ratione

philosophicum non est, ideo - volentes sententiam christianae Cidei de aeternitate mundi ci sententiam Aristotelis el quorundam aliorum

philosophorum reducere

ad

conoordiam. ut sentenlia fidei finniter

teneatur quamquam in quibusdam demonstrari non possit, - ne incurramus slultitiam. quaerendo demonstrationem ubi ipsa non est possibilis. ne etiam incurramus hacresim. nolentcs credere quod ex fide teneei debet, quia pro se demonslrationem Don habel, sicut fuit mos quibusdam pbilosophis quibus nuUa lex posila placuit, quia articuli legis positae pro se non habebanl demonSlralionem, ul eliam sentenlia

philosophorum salvetur, quantum ratio eorum concludere potest, nam eorum sententia in nullo conlradicit chrislianae fidei nisi apud non intelligentes:

sententia cnim philosophorum

innititur demonstraツキ

lionibu5 et cerlis rationibus possibilibus in rebus de quibus loquuntur. fidcs autcm in mullis, innititur miraculis el non rationibus: quod enim tenetur propter hac quod per rationes conclusum est. non est fides sed scientia. - el ut appareilt quod fides el philosophia sibi non contradiclInl de aetemitatc mundi. ut eliam paleal quod rationes quorundam haereticorum non habent

vigorem per quas

contra

christianam fidem mundwn tenenl csse aetemum, de hoc per rationem

illquirutll1ls, seilicet ulrum mundus sit aetemus. 124


Magistrul Boetius din Dacia Despre eternitatea lumiil

[1.]

După cum este o nesll.buintă să se caulc ra!iunea celor care

trehuie crezute prin lege dar nu au o r<lţiune în sine (fiindcă cel care o face caută ceea ce nu poate fi găsit, i ar a nu dori să crezi În ele este o erczÎe). tol astfel nu este filosofic a voi să crezi fără raţiune in cele care se arată prin sine. deşi au penUU sine o raţiune.

De

aceea, dacă dorim

să aducem la concordanţă susţinerea credinţei creştine şi pc aceea a lui Aristotel şi a altor filosofi În privinţa eternităţii lumii. În aşa fel încât telA credinţei creştine să fie susţinută cu tărie. chiar dacă sub anumite aspecte ca nu poate fi demonstrată, să nu alunecăm cu toate acestea În nesăbuin,ă, dorind să căutăm o demonstraţie acolo unde ca nu este posibilă. Apoi, să nu didem În erezie, nedorind să credem ceea ce trebuie

susţinut

prin credinţă, deoarece nu are

pentru

sine o

demonslta�e, cum a fost obiceiul la unii filosofi cărora nu le-a convenit nici o lege stabilită, fiindcă pentru ei articolele legilor stabilite nu dispuneau de o dcmonslra�c, ca să fie salvată chiar sentinţa filosofilor, În măsura În care raţionamentul lor poate

fi

dedus - dci sentinţa lor

nu contrazice Întru nimic sentin{Cle credinţei creştine, decât pentru cei care nu înt.eleg: deci sentinţa filosofilor se sprijină pc demonstraţii şi ra�uni certe aplicabile lucrurilor despre care ci vorbesc, pe când cre­ dinţa se sprijină în multc situatii pc minuni şi nu pe raţionamente; iar eeea ce este susţinut de concluzia ra�unii nu este credinţl, ci ştiinţă şi apoi, pentru Il ieşi În evidenţă faptul că filosofia şi credin\a nu se contrazic În privinţa eternităţii lumii, ba, chiar pentru a reieşi faptul că argumentele anumitor eretici - prin eare ei susţin că lumea este eternă, împotriva credinţei creştine - nu au vigoare,

urmeaza .rcJ cercetam

prin raţiune acest fapt, :lOume dacii lumea este eternă.

125


BOETIUS DIN DACIA

[2.] FI ,·ilIellll" l/11(/(I IlOII: prilllulll prin<:ipium eSI cam'll suhslllnLiac lllundi. ll uill si nlln.lune plura essenl primiI principia; quod ilUtem habel cssc ah alio . hoc scquilur illud in dumlione. ergo mundus scquilur primuIH principium in dunnionc; cns atllcm acLernum nullum sequilur in dunuiune; ergo mundus non esL aclCI"l1Us. Item. nihil polesl Deo lldllcljllari; si ergo Illllndus essel aeternus, Illundus adileljuilrelUr lXo in durillione; hoc aLllem esl impossihilc: crgo eLe. hem. virlus finila non plllesl facere duralionem infinilam . ljuia duralio nun exccdil virtulem facientcm ipsam; virlus aulem eileli finila eSI, siclII el virlus cuiuslihcl corporis finili; crgo virlus cacli non facit duralionem ilclcrnam, ergo eaclulll non esl ilclernllm, ergo nee lolus mundus. cum mundus non pmecedill cacllllll. Ilem, Dcus pmeecdil mundum sccundum naturam. in Dco aulem idem esl nalura cI duratio; crgo Deus praecedil mundum secundum durationem. Ergo mundus non esl ilclcrnus. Ilelll, omne erealum esl ex nihilo faelum: in hoc enim differunl erealio el generalio, quia generalio omnis esl ex subieclo el materia: ideo generans non polesl in Iotam suhslanliam rei; ercalio aulcm non esl ex suhiecto et materia. et ideo crcans polcsl in totam subslanLiam rei. Mundus aulem esl creatus. qUil1 anle mundum non erat subieetum el maleria ex qua fierel mundus. crgo mundus esl ex nihilo: lale aulem esl ens postquam fuit non ens; cum igitur simul non potuil esse ens el non-ens. ergo prius fuit non-cns ci postmooum ens; sed omnc iUuu quod hahet esse post non-csse, iIIud est novum; mundlls igitur eSI novus, ergo non est aelernlls. elim novum el aeternum non se eompalianlur in eodem. 111'1/1, cui potesl fieri addilio, iIIo polesl aliquid esse maius; loIi lempori quod praecessil, potesl fieri addÎlio lemporis. ergo el 1010 tempore quod praeccssil polesl esse illiquid maius; infinilo <tutem nihil potest cssc maÎus, ergo totum Icmpus quod praecessil non est infinitum; crgo neque molus, nec mundus. Ilem. si mundlls essel acternus. tune generalio animalium el planlarum el eorporum simplicium esscl aelerna; ergo individuum demonslratum esscI ex infinitis eausis generantihus: quia, si generatio essct aeterna. tunc hoc individuum huminis praeccderel aliud. et illud aliud, et sic in infinilum; unum llUtem effcclulll essc ex infinilis eausis agentibus esl impossibile: quoniam. si non sil primum agens vei 126


DESPRE ETERNITATEA LUM I I

[ 2 . ] S i .Nlr parea c il 1111. Principiul prim este cauza subslanţei

lumi i , căci de n-ar fi astfel, primele principii ar fi nmi multe. Iar cel

care are fiintă de l a un altul îl urmează pe acela În durată. Atunc i , IUlllea urmează principiul

prim În dUflItă. D"r. fiinţll eternă nu unncilzii

nimănui În durată; aşadar lumea nu este eternă.

Apoi, nimic nu-I puate egala pe Dumnezeu; dacii lumea ar fi fost eternă, ca I-llr fi egalat pc Dumnezeu în durată. Ace"st<l este însii imposibil; aşad<lr etc.

Apoi, o putere finită nu poate produce o durată infinită, pentru cii durata nu depăşeşte puterea Însăşi il producătorul u i .

Însă

puterea

cerului este finită. ca şi puterea oricărui corp fi nit, prin urmare puterca cerului nu produce o durată eternă, şi deci cerul nu este etern şi nici întrellga lume, deoarece lumea nu precedă cerul.

Apoi, Dumnezeu precedă lumea din punctul de vedere al naturii; dar în Dumnezeu natura şi durata sunt totuna. Deci Dumnezeu precedă lumea din punctul de vedere al duratei. Deci ca nu este eternă.

Apoi, orice creatură este făcută din n i m i c : prin aceasta se deosebeşte creatia de generare, întrucât orice generare are loc din substantă şi materie; atunci cel care generează nu are putere în toată

substanţa lucrului; creaţia, însă, nu are

loc dintr-un

subiect şi o materie,

iar de aceea creatorul arc putere În toată substanta lucrulu i . Dar lumea este creată; pentru că Înaintea lumii nu exista un subiect şi LI materie din care să fi fost făcută lumea, înseamnă că lumea provine din nimic; ea este astfel fiinţă după ce fusese nefiinţă. Dar pentru că ca nu putea fi simultan fiinţă şi nefiinţă, Înseamnă că a fost mai întâi nefiintă şi apoi fiinţă. Dar tot ceea ce arc fiinţă după nefiinţă reprezintă ceva nou. Atunci lumea este nouă şi deci nu eSle eternă, penlru că noul şi eternul nu se regăsesc Într-un identic2.

Apoi, ccl l a care se poate adăuga ceva poate fi Întrecut În mărime de

un altul; iar pentru tot timpul care a precedat poate exista o adăugire de timp. deci pentru tol timpul care a trecut poate exista unul mai mare. Pentru infinit Însă nu poate exista ceva mai mare. Prin urmare, întregul timp care a trecut n1l este infinit. şi atunci nici mişcarea şi nici lumea3. Apo;, dacă lumea ar fi eternă, alunci generarea animalelor şi a plantel()r şi a corpurilor simple ar fi eternă; s-ar demonstra atunci că

individul provine din cauzele gcnemloare infinite: căc i , dacă generarea ar fi eternă, atunci acest om individual i-ar preceda pc un allul . şi acela

pe un altul şi tol aşa la infinit; însă nu cste cu putinţă să existe un efect din caui'.c agente infinite: fiindcă, dacă nu există un prim mişcător sau

127


BOETIUS DIN DACIA

movens, non est mOIUS, quia primum movens esi causa lotius molus, ul scribitur 1/ Mewphysicae, ci de se palet, inter autem infinita agenlia nullum potesl esse primum: crgo haec generatio non est aelcma, ergo neque mundus, Item, vuit Aristoteles VI PhFicorum quod eiusdem ralionis esl magnitudo, molus el tempus, quantum au finilc1.tem et infinitatem; cum igitur nuHa magnitudo sit infinita, sieul probat Aristoleles 1/1 PhysÎcorulII, crgo nce motus est infinitus, nee tempus, ergo nee mundus: cum mundus non Sil sine islis. Item, si mundus csset actemus, tune infiniti homincs csscnt generati el eorrupli, bomine autem corrupto manet substantia quae in corpore erat, anima Iseilicet] r8lionalis, cum ipsa sit ingencrabilis el incorruptibilis, el sic tales substanliac infinitae cssent simul in actu; inrinita autcm esse (simul] in actu esl impossibile; ergo elc. Item, si mundus esset aeternus, tunc motus infinilus esset pcrtransilus el infinitum lempus, quia, si mundus esset aeternus, tunc lempus praeeedens hoc inslans esscl infinilum; sed inrinilum esse pertransitum el acceptum est impossibile; ergo etc. Item, quod habel causam aJiam, hac habel inilium; mundus babet causam aliam: crgo mundus habet inilium; "mare t!lIimfuctum e.ft, quja mUlldus factu,� est', sicut dicitur 1/ Meleororum; quod habet initium, non est aeternum; ergo elc. 13.] III cmltrarÎum arguitur, el primo: quod mundu,s possil esse aetemus, el quod ex hoc nullum sequatur impossibHe; secundo ostenditur quod mundus sit acternus. Primum sic: Iicet efrectus sequatur suam causam naluraliter, potcSI tamen simul esse elim SUl!­ causa in duratione; mundus el lolum ens eausatum esl effectus primi enlis; efgo, cum primum enoS sil aeternum, mundus polesl sibi esse coeternus. Maior patel, quia prioritas ct posterioritas naturae el simultas dumlionis compatiuntur se. Minor eliam palet, quia, sicllt in omni genere opartel quod primum sit causa omnÎum aliorum, sic el in genere entis oportet quod primum cns sit causa aliofum, el cx hoc sequitur quod îIlud primum cns sil ens non causatllm, quoniam ipsum dehel essc causa sufficiens rerum; sed nulla fes causala est sufficiens causa alicllius sui effectus, quoniam a qllo dependet essentia entis

128


DESPRE ETERNITATEA LU M I I

agent, nu există mişcare. pentru că primul mişcător este cauza Întregii mişcări, după cum este scris În MeraJil.ic:a, 1I4, şi rezultă de la sine. pe când nici unul dintre agenţii infiniţi nu poate fi primul; deci generarea aceasta nu poate fi eternă şi. prin urmare, Ilici lumea. Apoi. Aristotel doreşte, in Fizicll, VIs , să existe o raţiune comunll pentru mărime, mişcare şi tifilP în raport cu finitul şi cu infinitul. Dar. pentru că nu există o mărimc infinilă, aşa cum el arală În Fizica, III" , atunci nici mişcarea nu este infinită. nici timpul. a�adar nici lumea. pentru că lumea nu există fără acestea, Apoi, dacă lumea ar fi eternă, alunci infinit de mulţi oameni ar fi generati şi corupţi. însă, de îndată ce lin om este corupt, l"J.mâne sub­ stanţa care se ana în corp. [adică) sunetul raţional. iar pentru că aceasta este negenerabilă şi incoruptibilă, ar exista asemenea substanţe infinite simultan în act. însă nu este cu putinţă să existe cele infiniLe în act (simultan]. Prin unnare etc. Apoi, dacă lumea ar fi eternă. atunci mişcarea ar fi infinit străbătută şi timpul ar fi infinit. fiindcă, dacă lumea ar fi eternă, atunci timpul precedent ar fi in această clipă infinit; dar este cu neputinţă ca infinitul să fie slrăbătut şi încheiat. Prin urmare ele. Apoi, ccl care arc o cauză diferiti! de sinc, are şi începUI. Lumea are o altă cauză: deci ea arc un Început. "Marea aj(,.\·t .llJcutd, Îmruccît lu­ mea a fo.w jacutil " , după cum se spune în Meleorologice, 1I7. Prin ur­ mare, lumea arc un Început; dar ceca ce lire un Început, nu este etern; aşadar etc. [3.] Se argumentează împotriva. mai întâi că ea ar putea fi eternă şi cA din aceasta nu rezultă nimic imposibil. şi apoi se arată că lumea este eternă. Mai Întâi, astfel: de�î efectul îşi unnează cauza În mod nalUral, esle cu putinţă totuşi ca ci să existe simultan cu cauza lui În durată. Lumea şi toată Hinţa cauzată este un efect al Hinţei prime. Atunci, pcntm că fiinţa primă este eternă. lumea îi poate fi acesteia cocternă. Majora rezultă din faptul că anterioritalea şi posterioritatea naturii şi simultaneitatea duratei stau În acord. Minora rezultă din faptul că. după cum în orice gen de fiinţă estc neces<lr ca primul să fie cauza celorlalte lucruri. tot astfel şi În genul fiinţei trebuie ca şi fiinţa primă să fie cauza tuluror celorlalte. iar de aici rezultă că acea fiinţă primă cste una necauzalll.. fiindcă ea insăşi trebuie să fie cauza suficientă a lucrurilor; dar nici un lucru caU7.at nu este cauză suficientă a unui anume efect al său. fiindcă cel de care depinde esenţa fiinţei

129


1l0ETIUS DIN DACIA

eausali. ilb cooem depcndcI omnis cius c[[cclus. ergo primum cns oporlel esse cns non habens <lliam c:lUsam: alitcr enim primum cns non essel. Hoc idem. ilPrarel pcr '\rislolclcm quod. licel aliquid

sit

VI" Pllysim/'lllll.

qui tlicit

aelCrTll1m. non ImHcn tleoct poni principium:

Iriangulum cnim hahcrc

Ircs

ll1lgulos llcqualcs dl10bus rcclÎs est

aelernum, huius lalllen llclcrni qUllercnda esl altera Cilllsa; ergo aelernum potc.�1 hahcrc causilIu; cum igi!ur nihil i n duralionc po!es! praccedcrc i l l ud quod esi aelernum. igilur effeclUs polesl csse cOllelernllS suae causae; mundus esl cffeclus primi cnlis; ergo mundus polesl esse sibÎ coaelcrnus.

/Ie/ll, palel per exemplum: si sol scmpcr fuisset i n nostro haemisphaerio, lumen scmpcr fuissel i n mcdio, Ci fuisset lumen coaelernum sol i . el lamcn effeclus cius; quod non cssel, nisi effectus possel esse simul cum sua emisa in durl\lione.

Irem, si pcs semper fllissel i n pulvcrc, vcstigium sibi fuissel coaelernum, el lamen e[[ecttls cius.

Irem, hoc idem arguilur per rationcm sic: nihil est aelernum i n fuluro absque praclerilo. quia virtus q u a e polcsl facere durationem aelcmam alicuius rci i n fuluro. ipsa poiesi fecisse duralioncm actcmam eiusdem rei i n praeLerito: cum i l I a virlus sit inlransmuLabilis el semper se uno modo haocns; mundus aulem est aelernus in fuluro ci secundum scnlenliam chrÎslianae fidei, el sccundum quorundam pbilosophorum opinionem; ergo per candcm virtutcm pOltlit fuisse aelemus i n praclerilo. Sic ergo mundus pole�·;t cssc aClcmus, ci ex hoc nuJlum vidCltlr scqui impossibile per Tlltioncm. ncc el( hoc polest argumentari

aJiquotl

inconveniens. EI hoc llpparebil i I l i 'lui sludium suum posueril ad hoc.

[4.] QIIOlI Clutem nlllf1CIII.� .fit /letemll.\". an:lli/llr sic: <1> Omne incorruplibile hllbcl virlUlem tii !>il scmper; quia s i L a l e m virLutcm non haberel. incorruplibile n o n c !> !> c l . Mllndll!> alllCIll esl incorrupl i b i l i s , quia omne ingcnitllm est incorruPlibile; ergo mundus

habel

v i rllllem

ul

sit

semper;

res

atllem

per

lolam

dllrationem ad quam v i rlus sua esscndi se cxtendit: crgo munUliS csl aelernus.

<2> Ilem, iIIud est aclcrnUIll quod non haocl anle se ali4uam dumlionem: omne enim novum habcl anle se aliquam duralionem; sed mundus anle se nullaffi habuil uuralionem. qlloniam non lempus:

( 30


DE.<;f> RE ETERNITATEA LUMII

cauzate este şi cel dc carc dcpind� întreg efectul său. Prill urmare fiin!ll primă trebuie să fie o fiinţă care să nu aibă o altă cauză: altminteri nu ar fi fiinlă primă.

Acelaşi lucru rezultă prin Aristotel, În Fizica, VIII M , care spune că, chiar de-ar fi ceva etern, el totuşi nu trebuie pus Cii principiu: hlptul că triunghiul arc trei unghiuri egille cu două <unghiuri> drepte este etern, totuşi llcestui <fapl> etern i se cuvine să i sc cautc o altă cauză. AccmHa Înseamnă că eternul ar putea să aibă o cauză; prin urmare, pentru că nimic nu poate precede În durată ceell ce este etern. Înseamnă că efectul poate fi coctern cauzei sale; lumea Însă este efectul fiin!ci prime; prin urmare lumea poate să fie coeternă cu ca.

Apoi. rezultă prin exemplul: dilCă soarele ar fi fost in emisfera noastră, lumina ar fi fost Întotdeauna la mijloc, şi astfel lumina ar fi fost cocternă cu soarele şi totuşi ar fi efectul ci; aceasta nu se poate decât dncă efectul poate fi simultan cu Ciluza sa in durată.

Apoi. dacă pasul ar fi dintotdeauna În pulbere. urma lui din pulbere i-ar fi coctemă, şi totuşi ca este efectul l u i .

Apoi. aceasta se argumentellză p r i n raţionamentul: n i m i c nu este etern În viitor În lipsa trecutului, deoarece puterea cilre este capabilă să facă durata unui lucru eternă in viitor. este tot aceea cafe a putut face eternă durata aceluiaşi lucru în trecul. Dar pentru că acea putere este neschimbătoare şi se prezintă Într-un singur fel, lumea este eternă În viitor, şi potrivit

susţinerii eredinlci creştine, şi după părerea unora

dintre filosofi, prin aceeaşi putere

11

putut fi eternă în trecut. Astfel este

posibil ea lumea să fie eternă; iar din aceasta nu parc să rezulte nimic imposibil prin raliune, şi nici nu poate fi argumentat ceva ne­ convenabil. Acest lueru va <lpărell celui care Îşi va apleea studiul <lsupm fllptului acesta.

[4.] Faptul cc1 luIIle(l I!.fte I!te,."a .I"I! lII"�U/lIl!lIfeazc1 a.ftje/: < 1 > Tot eeea ce este incoruptibil are virtutea de a exista întot­ deauna, pentru că. dacă nu ar avea această virtute, nu ar fi incoruptibil. Lumea Însă este incoruptibilă. pentru că tot ceea ce este nenăscut este incoruptihi l . Atunci lumea are puterea de a fi ÎntotdellUna; un lucru Însă <există> pe toată durata la care se referă puterea sa de a fi. Prin urmare lumea este eternă. <2> Apoi, este etern cel care nu are o durată Înainte<l sa proprie. Căci tot ceea este nou arc Îmlintea sa o anumită durată. pe când lumea nu a avut Înaintea sa nici o durată. fiindcă nu <exista> timp. Timpul

131


ROETIUS DIN DACIA

tempus ClIim non crat antc mundum, quia tempus scquitur motum primi

moni l i s . ut passio sunieetum; ncqllc erat aeternitas ante

mumlulll. quoniam il lud nunquam cst qllod hllbet ante sc aeternam durationcm; si ergo antc nmndum fuisset aeterna duralio. mundus llunquilIll fllissct. <3>

Item, quoJ fit de novo. hoc potest fieri, quia si non. tune fieret

quod impossinilc est fieri; quo autcm res potest fieri, haec est materia; sed ante mundi factîoncm non erlH aliqua materia ex qua mundus fieret; ergo mundus non est de novo factus, ergu est aetcrnus: cum inter novum c i actcrnum non sit medium. <4>

Item, umnc nuvum faetum est per transmlltationcm; quoniam

qui tollit translllutationem, tullit omnem novitatem; omnis autem tnmsmutatio hahct suhieclum eL matcrîam. ut scrîbitur principio

VlIl Metl/rily.�iC(/e el VII ei/lsdem ct III P"y.�icorum: quoniam motus et omnis mulalio est al;tus enlis ,in potcntia [et quidem] secunduOl quod huiusmodi; cum igitur ante mundllm non fueril aliqua materia el subiccLum transmutationis quae exigerclur ad novam faeLionem mundi, si mundus essct faclum novum; ergo mundus non est novum faeluffi, sed actemum. <5>

Ilem, omnc novum est i n tcmpore, quoniam novum i n aliqua

durationc, oportel quod fiat in parte illius: quod enim fit i n toto die, non eSI novum in Jie. el qllod est in

1010 anno, illud non est novum i n anno,

sed illud quod cst novum in anno oporte! quod sit i n aliqua parte anni . inter autcm durationes omnes solum tcmpus partes habet; mundus autcm na!uralitcr e'iL anle tempus; crgo munJus non est novus, sed aetcml1s. <6>

Ilem, omnis gcneratio est cx corruplO, el omnc eomlptum est

prius gcncralum; similîler omnis corruptio est ex generato.

ci

omnc

gencratum cst cx corruplo; ergo ante omnem generationcm est gcncraLÎo. cL :mlc omncm eOITuptioncm est COITuptio; ergo non convenit dare prim<lm gcneralioncm nee prinmm eorruptionem, ergo gcncn\iio el eonuptio est actcrna; ergo mundus est aelemllS. quia quae gcncrantur ci I;OITllmpllntur sunt partes mundi quae non possunt praeeedcrc mUllllum in duratione. <7>

Item, cffcctus stiam causam sufficicntcm non potcst sequi in

durationc. Causa sufficicns mundi est llelema. quia ipsa est primum principium; ergo mundus non patest ipsam scqui in duratione; quia

1 32


DESPRE ETERNITATEA LUM I I

Însă n u era Înaintea lumii. deoarece timpul urmează mi�cării mobilului prim. asemenea pătimirii unui subiect. Nici eternitateil nu era Înaintea lumii: fiindcă nu există niciodată ccl care arc Înaintea sa () durată eternA. Aşadar, dacă Înaintea lumii ar fi existat o durată eternă. lumea nu ar fi fost niciodată.

<3> Apoi, ceea ce se iveşte ca nou are şi posibilitatea de a fi . căci dacă nu. atunci s�ar fi ivit ceea ce era imposibil să se ivească. Cel din care lucml se poate ivi este matcria. Dar inaintea facerii lumii nu exista o anumită materie din care lumea să se fi ivit. Prin urmare lumea nu a fost fAcut! ca o noutate. şi atunci este eternă, pentru că Între nou şi etern nu este cale

de

mijloc.

<4> Apoi, orice noutate s�a ivit ca o schimbare. penlru cii acela care

arc un subiect şi o materie, după cum scrie la inceputul Metafizicii. VIII'> . dar

Înlătură schimbarea, Înlătură orice noulate. Orice schimbare

de asemenea În <Cartea> a VII-a a aceluiaşi <tratal> '11 şi În I Fizica. m I : fiindcă mişcarea şi orice schimbare este aclul fiinţei În patent! şi potrivit cu ceea ce este de acest fel. Aşadar, pentru că nu a existat inaintea lumii o anumită materie şi un subiect al schimbllrii care

să fie scos la iveală pentru noua facere a lumi i , dacă lumea ar fi fost făcută nouă, ea nu este nouă, ci este eternă. o> Apni, orice noutate este în timp, deoarece noutatea dintr-o anumită durată este necesar să se ivească Într-o parte a ei . Ceea ce este Înlc-o zi întreagă, nu este nou În ziua aceea, iar ceea ce este în tot anul, acela nu este nou în anul <respectiv>. ci lucrul cel nou din acel an este

necesar să fie intr-o anumită parte a anului. Dar, dintre toalc duratele, numai timpul are părţi, pe când lumea este in chip natural inaintea timpului. Deci lumea nu este nouă, ci eternă. <6> Apoi, orice generare provine de la ceea ce esle corupt, iar tot ceea ce este corupt este mai Întâi general; in acelaşi fel orice corupere provine de la ceea ce este generat şi orice generat provine de la cel corupt. Inainte de orice generare este generarea, iar înainte de orice corupere este coruperea; prin urmare, nu este convenabil să se pre­ supună o primă generare şi nici o primă corupere, prin urmare ge­ nerarea şi coruperea sunt eterne. Deci lumea este etcrnă, pentru că celc care sunt generate şi sunt corupte sunt părţi ale lumii care nu pot să o preceadă în durată. <7> Apoi, efectul nu-şi poate unna În durată cauza suficicntll. Cauza suficientă a lumii este eternă, deoarece ea însăşi este principiul prim însuşi. Aşadar, lumea nu o poate unna în durată. Deoarece primul

133


ROETIUS DIN DACIA

primum principium cst .leternum, ergo mundus est sini cO<lclernus. Et confirmlllur nltio: cns aelernum, el secundum SUllm sunslantiam, cI secundum omncm suam disposilioncm. cui nihil acquisitum csl in futuro, ct cui nihil deficit in praelerilo ex his per quae effectum suum producereI. facil cffcctum Sllum immcdiatum sioi coueternum; Deus est cns aetcrnulll secllndum suostanlillm et sccundum omnem. quaecllnque in eo eSI. uisposilionem. cui nihil acquisitum est in futuro. lel cuii nihil ucficil in practcrilo ex Ilis per quac cffcclum slium protluccrct. ct mundus esl StlUS effcclus immcdialtls: ergo mundW'; est Dco eocternus.

<8> Itelll, Aristoteles dicit in IX Metaplly.\·Înle quod l'ollllJlatem, C/flll pote.ft et I'ltlt,

1111/(' aKit,

lifT

..(/Kell.f

per

oporlet mldere . .I'Î non ,I'Ît

Împeelitum: qUO/IÎtI/II pone remol'et i/llpeelimelltlllll"; sed Deus ab aeterno

habuit pOlentiam el

volunlatem

fllciendi

mundum;

crgo

mundus esl faclum aelemum, <9> Item. omnis effectus novus aliqU<lm novilatem rcquirit in aliquo suorum principiorum: quoniam, si omnia principia alicuius effectus semper se haberenl una modo, ex cis non passeL Cieri cffeetus, cum prius non essel; sed in principio mundi - qllod est ens primum -, nulla est navilas possibilis; crga mundus non est efCeclus novus, Et confinnatur ratio: lIliquotl agens, si ipsum est novum secundllm substanliam suam, ipsum potesl csse eausa novi effeclus, aut quia ipsum est aeternum secundum substanliam, novum tamen seeundum aliquam virlutem vei situm - SiClIl apparet i n corporc eacli - aut qllÎa prills suhiacebat impedimenlo, aut quia in suhieclo ex quo agit. facta est nova dispositio; i n eausa mundi nullum istorum est possibile, ut de se apparct; ergo mundus non est Cllusatum novum,

< 1 0> Ilem, omne quod movctur post quietcm, reducitur ad motum continuum qui sempcr est: quoniam quotl aliquid quandoque ffiovcalur, quandoquc quicscit, non pOluil contingere cx causa immobili; cum igitur in motibus non puleril procederc i n infinitum, quorum unus est causa altcrius; ergo

oportet

primum

molum cssc continuum et

aetcmum. EI propter hanc mtioncm Aristoteles VIII PhY.I'ÎcorulII omnem motum novum reducit ad molUm primum, sicut ati causam suam, qui secuntlum opinionem suam est aclernus; el hanc opinionem tenel Aristoteles propter hanc mlioncm. Molus qui semper habel causas sufficientes, non polesl esse novus; sed primus malUS habel sempcr eausas sufficientcs; quia, si non, lunc ipsum praecessisset a]jus

1 34


DESPRE ETERNtTATEA LUMII

principiu este etern. şi lumea Îi este coeternă. Şi este confirmat ra!ionamentul: fiinta eternă. 11t,Ît potrivit cu suhstanta sa, cât şi potrivit cu orice dispoziţie ,1 sll.direia nimic nu îi este mJăug,lt În viitor şi căreia nimic nu ii lipseşte in trecut din cele prin c"re îşi proousese efectul său, produce un efect imedil1t coelern cu e'1. Dumnezeu este o J1intă eternă potrivit suhstanţei şi potrivit cu orice dispoziţie care se ană în el. căruia nu îi estc adăugat nimic. şi nu ii lip�ştc nimic in trecut din ',lUZ,1 celor pc care le produsese prin efectul său. iar lume,l este efectul său imediat. Prin urmnre lumea eSlc coeternă cu Dumnezeu.

<8> Apoi. Aristotel spune În Met(!/i<.Îca. IX I 2 • că ,.(/{·e/a ('tire acrio. lIem:d prin voill/d. oc/irmeazt1 ell/mci ccÎlltf poate si \'reo, si 1111 ,reb,,;e .wl Î.I'; .l'u/,lillea.\"ea eftJ/'tIl/. dacel /III e.\·le Împiedical: JUlit/CII el pt)(/Ie .l'a Îmlepelrleze piedica". DlIr Dumnezeu II avut putere şi voinţă din eternitate pentru a face IUlllea: prin urmare lumea a fost făcută eternă. <9> Apoi,ori<.-c efect nou prime!}te o anumită nOUI!'te În ceva ce line <.le prineipiile sale; fiindcă, dacă toate principiile unui anumit efecl s·ar prezenla Întotdeauna Într·un singur fel, din ele nu s·ar putea ivi u n efecl, deoarece nu fu�se m a i Înainte. D a r la începutul l u m i i - care este fiinta primă -, nu esle cu putinţă nici o noulale; prin urmare lumea n u esle un efeci nou. Şi raţionamentul este întărit <astfel>: un anumit agent. dacă el esle ceva nou potrivit cu suhstanţa sa, poate fi call7:ă a unui efect nou, sau, pentru că el este etern după substanţa sa, totuşi nou după o anumită putere sau situare - aşa cum reiese În cazul unui corp ceresc -, fie pentru că mai întâi s-a supus unei piedici. fie pentru că în suhstanţa de la care acţionase a fost creată () nouă dispoziţie. Dar în cauza lumii nici una dintre acestea nu cstc posibilă, aşa cum reiese de la sinc. Prin urmare lumca nu estc cauzată ca o noutate. < 1 0> Apoi, tot ceea ce este mi!}cat În urma unui rep<los este redus la o mişcare continuă. existcntă Întotdeauna: fiindcă ceea ce este uneori mişcat şi alteori este În repaos nu se poate realillt dintr·o cauză imohilă; aşadar. pentru că în cazul mişcărilor dintre care una este cauza <lUci.. nu s·ar fi putut merge la infinit. este neces<lr ca mişcarea primă să fie continuă şi eternă. Din acest motiv Aristotel. în FiZÎt:a. VIII I \ reduce orice mişcare nouă

];\

mişcarea primă. ca la o cauză a e i care este

- după părerea lui - eternă. Această opinie cste susţinută de Aristotel cu umlătorul argument: mişcarea C<lre are întotde,lllna nişte cauze suficiente n u poate fi nouă; Însă mişcarea primă are cauze suficiente,

135


BOETIUS DIN DACIA

motus, per quem faCla essct suffieicnlia in eausis suis. cum prius non essel. ergo ipsc e.�sci primus et non-primus, quod eSI impossibile.

< I I> Item, voluntmi. quae po.�lponil volilum. aliquid exspeclal in flllllro; anle mundlllll non esl aliqua ex:spcetalio: qllia anle Illundum non est lempus. el nulla exspcelalio est nisi in lempore; ergo nmndus non esl postposilllS vultmlali divinac. illa aulem esl aelerna, ergo mundus volunlali divinae est eoaelcrnus. < 1 2> Item. omnis effeclus qui surricicntcr dcpendel ab alîqua volunlale inler quem el ipsam voluntatcm nuUa cadil duralio, simul esl cum iIIa volunlatc; quia simul sunl in duratione. inler quae nuHa cadil duratio. sed mundus sufficienter dependet a volunlate divina - aliam enim callsam non habet -. el intct iIla nuUa cadit duralio, quia non lempus; ante mundum cnim non crai tempus nec aelcrnilas. quia tunc noncsse mundi elisei in aeternitate; cum igitur iUud est aetemum quod est in aetemitale. lunc nonesse mundi esset aeternum; ergo mundus nunquam essel quod est impossibile, crgo mundus coaelemus est voluntali divinae. < 1 3> Item. omnis effeclus novus anle se requirit aliquam transmulalionem vei in agenle suo. vei in subiecto ex quo fii. vei saltem iIIam quae est advenlus horac in qua agens. semper una moda se habens, vuit agere; ante mundum nuUa potuit esse transmulatio; crgo mundus non potesl csse cffectus novlls.

[5.] Re.�polldehit aliquis quod immo mundus est factum nOVUffi. qUÎa haec fuit forma voluntatis divinae ab aetemo. ul mundum produceret i n hora in qua factus est: ab antiqua enim voluntalc potest procedere effectus novus, et proplcr hoc non oportel quod contingat aliqua transmulatio vei in volunta!e vei in volenle: habet enim aliquis nunc volunlalem facicndi aliquid post tres ilies. adveniente !ertia die facil tune quod prius voluil el ab antiquo. nec lamen facta est aliqua transmutatio în voluntate nec in volente; el hoc moda mundus potest esse novus, quamquam habcl callsam aelernam (et) sufficienlem.

Set! contra hune modum ponendi arguitur sic: qui fingit anlccedens, fingit omne. quod ex ipso sequilur. nec ipsum certificat; tu autcm fingis in Deo taiem formam voluntatis ab actemo. nec eam potes dcclarare. et sic facile est omnia fingere: dîcet enîm libi aliquis quod non fuit talis

136


DESPRE ETERNITATEA LUMII

căci. dc

nu. ca însăşi ar fi fost precedală de o altă mişcare. pri n care ar

fi fost fi'lcută suficientă in cauzele sale. deoarece mai inainte ea nu fusesc:

fi fost prima şi non-prima. ceea ce nu se poate. < 1 1 > ApoÎ. voinţa care proiectează ceva aşteaplli ceva în viitor; dar

prin urmare ca însăşi ar

înaintea lumii nu există nici o aşteptare. pentm că Înaintea lumii n u este timp. Nici o a5teptare

nu este decât În timp. Prin urmare. lumea nu este în viitor de voin!a divină, ci este coctemă cu ca. < 1 2> Apoi. orice efect care depinde În mod suficient de o anumită voin!ă. dacă Între ea şi acea voinţă nu are loc nici o durată, es te simultană cu acea voinţă, pcnUU că sunt simultane În durată cele Între care nu are loc nici o durată. Dar lumea depinde în chip suficient de vointa divin! - căci ea nu are altă cauză - . iar Înlre ele nu are loc nÎei o durată, fiindcă nu <există> timp . t nainlea lumii. Însă, nu era nici t i mp şi nici eternitate, pentru că pe atunci nefiinta lumii ar fi fost În eternitate. Aşadar, atunci când este etern cel care este în eternitate, atunci nefiinta lumii ar fi fost etcrnă. Prin unnare, lumca niciodată nu ar fi fost ceea ce este imposibil, deci lumea este coeternă voin!ci divine. < 1 3> Apoi, orice efect nou primeşte Înaintea lui o anumită schimbare, fie În agentul său, fie În subiectul din care se iveşte. fie măcar ceea ce se Întâmplă În momentul În care agentul. fiind în acelaşi raport cu sine. vrea să ac�oneze. Dar, Înaintea lumii nu putea exista schimbarea. Prin unnare. lumea nu poate să fie un efect nou. proiectată

[5.] Va ra$Plmde cineva, totuşi, că lumea estc făcut! ca o noutate, deoarece forma vointei divine din elernitate a fosl să producă lumea În ceasul in care ea a fost făcut!: căci dintr-o voinţă veche poate să provină un efect nou. Din acest motiv nu este necesar să aibă loc o anumită schimbare În voin!! sau in cel care voicşte: căci dadi. cineva are vointa de a face ceva peste trei zile, atunci când vine ziua a treia, el face ceea ce mai de mult dorise şi, totuşi, nu s-a petrecut nici o schimbare În voinţă şi nici În cel care voieşte şi. În acest fel, lumea poate fi nouă, deşi are o cauză eternă (şi] suficientă. Dar fmpmriva acestui mod de a pune <problema> se argumenteati!. astfel: cel care îşi face iluzii În privinţa unei presupozi!ii. Îşi face iluzii în privinla tuturor celor care rezultă din ea, flră a Ic lămuri. Tu ins! îţi inchipui În Dumnezeu o asemenea fonnă a voinIci din eternitate, dar nu POti Himuri aceasta. Aşa, este uşor să !i le reprezinli pc toate. Să-ţi spună insă cineva că nu a existat o asemenea formă a voinlei divine din

137


ROETIUS DIN DACIA

forma divinac voluntillis ab actcrno. ncc habes. unde sibi conlradicas: crg.o cliam lingis mundum cssc novum, nec hoc pOleris decJmare. Itelll, conlm eundcm modl1ln ponendi arguitllr sic: voJitum procedil

il vohmlalC sccundum formam volunlatis; si ergo talis fuit forma volunlalis divinac qllod ah <lclcrno voiliii produccre mundllm in hom, ul iu Jieis. ergo fuissct Dco impossihilc prius mundum produxissc qllod videlur inconvcnicns. cum

DCllS

sit agcns per libertatem

voluntiltis. Aci IUII/e ratiol/elll re.�/,m/(/f.'hi.\· quod. inllno Dcus potuit prius

fccissc mundulll, quia, sicut habuit hanc formam volunlillis ilb ilctcrno, sic potuit hahcrc lIliam, ci idco. sicul mundum prodllxit in hom in qua factus esl, sic pOLuit ipsum prius produxissc. Sed cmllm hanc

mtioncm

iJrguitur sic:

quod unius formac

voluntatis est el potcSl essc illterius. hoc est transmutabilc secundum voluntates; sed Dcus pcnitus est inlransmutabilis; crgo non polCSI habere uliam formam voluntatis qmun illam quam habuit ab actcrno.

< 1 4> {felii, ab antiquil voluntate. inter quam et suum effectum non

cadit Iransmulalio. non potesl fieri novus effeclus: qund enim effecLus non esl simul cum callsa in duratinne, hoc faeit Iransmutatio cadens intcr

i l l a : qui

enim

transmul<ltioncm tol l i t , ipse tol l i l omnem

exspcctationem; sed inlcr voluntalem Dei , quac aetcma est et mundum nulla pOlest cadere transmulalio; ergo ante mundum nulla potest essc transmulalio; ergo mundus coaeternus est voluntati divinae.

< 1 5> Item, secundllm excmplllm qllod positum est. non est

conveniens in proposito; sciJicet quod homo aliquis nunc habet vollintatem faciendi aliquid posi tres dies, advenicnte aulcm Icrlia die facit iJllld quod ah antiqllo volui!, iJlud exemplum inconveniens esl in proposito: quia. licel in voluntate non sit facta transmutatio nee in volente, lamen racla esl transmulalio quac est adventus horae. scilicet lerliae dici . Quodsi nce facta essct transnmlatio in volenle. nee in passivo cx quo ficri debuit novus cffeclus; nec illa Imnsmulalio quae est advenlus horac, tune ex ali4ua voluntate non posset fieri novus cffeelus. quia omnis novus effectus requirit antc se aliqllam Irans­ mutationem, ut dicerel aliquis. El quia ante mundum non est facla trans­ mutatio in voluntatc ex qua faetus cst mundlls, nee in materia ex qua fieri deberet mundus - quoniam mundum non anleeedit materia - nee etiam facta esl illa transmutatio ante mundum quac est adventus

1 38


DESPRE ETERNITATEA LUM I I

eternitate �i nu v e i avea d e unde s ă - I contra:r,Îci. Prin urmarc. tu Î ţ i faci iluzii că lumca este numl . lIilr nu ai puleil da lămuriri în ilceastă privinţă. Apoi, împotriva m.:eluia�i ICI a dc II punc <problema> se argulllentcilZ<l llstfel: ceea ce este voit provine dc Iii voinţă Cii o formă a ci; aşild:1r. dacă forma voinţci divinc 11 rost aslfel Îndt să fi dorit din elernililte să pnxlucă

lumea în ccilsu l <accla>. ilşa cum spui tu, atunci i -ilr

li

fost i mp os i bi l lui

Dumnc7.cu să fi creat lumeil lllili inainte. Aceastil nu pare convenabil. dcoareee Dumnczcu estc un agenl prin libertatca voi n Ici . 1.1./ I/ee.f/ arguII/('1II

1'('; nhpllmle di

Dumnezcu PUtCil fiice lumea

chiar mai Înainte, pentru că. după cum a avut accastă formă il voinţci din

eternitilte. tot aşa putea ilVea o alta. şi apoi. după cum a produs lumea În eeilsul În care ea a fost creată. tot astfel putea s-o fi produs mai inainte. Dar impotriva acestui raţionament se argulllente<lză astfel: ceea ce

ţine de o ilnumită formă il voinIci şi putea s ă lină �i de o alta. poate fi schimbat după <diferitele> voinţe, Dar Dumnezeu estc cu totul

neschimbător, deci nu poate ilVea o altă formă de voinţă decât aceea pe

care a avut-o din eternitate. < 1 4> 14 Apoi. d intr-o voinţă veche. dacă Între ea şi efectul său nu arc loc o schimbare. nu se poate ivi un efect nou: da r acest efect nu este simultan cu cauza sa În durată. deci produce o schimbare care

are

loc

Între ele: dar cel care Înlătură schimbarea. înlătură orice aşteptare; dar, Între voinţa lui Dumnezeu,care este eternă. şi lume nu poa te să aibă loc nici o schimbare; prin urmafC. inaintea lumii nu putea exista nici o schimbare, deci lumea este cocternă cu voinţa divină.

< 1 5> Apoi. conform exemplului care a fost propus. există u n inconvenient În presupoziţie. D a t fiind exemplul unui om care are acum voinţa de a face ceva peste trei zile, iar atunci cîmd vine ceu de-a treia zi face ceea ce mai de mult a dorit, este un exemplu necunvenabil

in presupoziţie. deoarece. chiar dacă in voinţă nu s'a petrecut nici o schimbare şi nici În cel ce voieşte, totuşi <1 avut loc o schimbare C iue este sosirea momentului. adică cea de-a treia zi. Dacă schimbarea nu avusese loc În voinţă, nici În pasivul de la Cilre trebuia să se ivească un efect nou. nici acea schimbare care este sosireil momentului. atunci dintr-o voinţă veche nu se poate ivi un efect nou , deoarece orice efect nou primeşte Înaintea lui o im um it ă schimbilrc. după cum spusese cineva. Şi pentru că înaintea lumii nu fusese făcută

{J

schimbare În

voinţa din care fusese făcută lumea. nici În materia din care trebuia să se ivească lumea

-

pentru că lumea nu se ana Înaintea materiei - şi

nici nu a fost făcută aceaslc'i schimbare care este sosirea acelui ceas.

1 39


ROETIUS DIN DACIA

alicllÎuS horac. mnc vidctur quod cx volunlale aclerna non polueril fieri mundlls novus. EI ideI) illuJ exemplum inconveniens est in proposito. Islac sunt ralianes per quas quidam haerelici, ICRenlcs aetemitatem mundi niluntur impugnare sentcntiam christianac fideL quae ponit mundllm essc novum; contra quas expedit. ut christianus sludcal diligcnter. ul scial eas perfecle solvere, si haereticus aliquis eas oppana!. Haec sunl mliones:

SoluI;o [6.]

Primo hic diligcRtcr considcrandum cst quod nulla quaeslio

{potest essc quae) disputabilis esl per raliones, quarn philosophus non debeal disputare el determinare. quomodo se habeat veritas in illa. quantum per ralionem humanam comprehendi pOleSI. Et huillS declaratio est, quia omnes rationes per quas disputatur, ex rebus acceptae sunt: aHter cnim esscnt figmentum intellectus; philosophus autern omnium rerum naloras doce!: sicut enim philosophia docet ens. sic partes philosophiae docent partes cntis. ul scribitur

IV Mefa­

physicae, el de se palet; ergo philosophus omnem quaestionem per raHonem disputabilem habet determinare: omnis enim quaestio dis­ pUlabilis per ralione cadil in aliqua parte enlis. philosophus aulem omne ens speculatur: naturale. mathemalicum el divinum; ergo omnem quaestionem per rationes disputabilem habel philosophus determinare, el qui contrarium dicil. scial se proprium sermonem ignorare. Secunda esl notandum quod nec naluralis, nee mathematicus. nee metaphysicus polesl ostendere per rationes motum primum el mundllm

17.]

Quod autem naturali.� non palest hoc OSlenllere, declaratur sic

aedpiendo duas suppositiones pel" se notas. quarum prima est: quod Rullus artifcx polest aliquid causare. conced.ere vei negare nisi el( priRcipiis suae scientiae. Secunda supposilio est: quod,quamvis nalura non sit primum principium simpliciter. esl tamen primum principium in genere rcrum naturalium. el primum principium quod naturalis considerare poteSI. EI ideo Aristoteles hoc considerans in libro

Phy.�jc()rum. qlli est primus liber doctrinae naturalium. incepil non a primo principio simplieiter, sed a primo principio rerum naturalium.

140


DESPRE ETERNITATEA LUMII

alunci se vede că rrinlr-o voinţă elernă nu se putuse ivi o lume nouă. Şi. de aceea. acest exemplu nu este convCllilhil În presupoziţie . Aceslca sunt raţionamentele prin care unii ereLici. susţinând eternitatea lumi i . năzuiesc să învinuiască susţinerea credin,ci creştine care spune că lumea cste nouă l 5 . Este bine ca, împotriva lor, creştinul să se străduiască t,;U atenţie să ştie să-i respingă in chip desăvârşit. r.!nt,;ă vreun eretic i le va opune. Ra,ionamentele <Îi> sunt acestea:

Soluţie [6.J Mai Întâi se cuvine luaI În considerare cu atenţie faptul că (nu

poate exista] nki o problemă care să poată fi dispUlată prin argumente şi pe care filosoful să nu fie dator să o dispute şi să o determ i n e t !'> - c u m anume s e găseşte în ca adevărul ş,i î n ce măsură el poate fi Înleles prin raţiunca umană l1. Iar susţinerea acestui fapt se referă la acela că toate argumentele prin care se dispută sunt luate din fapte III , căci altminteri ar fi nişte închipuiri ale intelectului. Filosoful explică natura tuturor Iucnlrilor: după cum filosofia explică fiinţa. tot astfel părţile filosofiei nc Învaţă părţile fiinţei. cum este scris În Metafizica. IVt9, şi rezultă de la sine. Prin urmare. filosoful arc de detemlinat orice problemă printr-un argument disputahil: clici orice problemă disputa­ bilă prin argumente cade Într-o anumită parte a fiinţei, pe când filosoful reflectează întreaga fiinţă, În sens natural, matematic şi divin2u. Prin urmare filosoful arc de determinat orice problemă disputabilă prin argumente, iar cel care spune contrariul, să ştie că î�i ignOf'd propriul discurs. în al doilea rând se cuvine notat că nici natumlistul, nici nmtema­ ticianul, nici metafizicianul nu poate arăta prin argumcnte di mj�cllrea primă �i lumea sunt ceva nou.

[7.J Faptul di I/aturali.�tul nu ponte arăta aceasta se dovedeşte luând În considerare două presupoziţii cunoscutc prin sine. dintre care prima este: nici un meşter nu poate cauza. concede sau nega ceva. decât unniind principiile ştiin!Ci sale. Cea de-a doua presupoziţie este: deşi natura nu este in sine principiul prim, există totuşi lin principiu prim în genul lucrurilor naturale, si naturalistul poate lua în considerare acest principiu prim2 1 • Şi apoi Aristotel. analizând aceasta în Fizic-a22. care este prima carle cu o doctrină privind cele naturale, nu începe de la principiul in sine. ci de la principiul prim al lucrurilor naturale, adică

141


ImETIUS DIN DACIA

seilieel a maleria primiI. quam in aUlem ad proposituJll.

1/ eillsdem dieit cssc nalmam.

Ex his

Natura non potest causare aliLJ ucm ffiotllffi novlIm. ni si ipsum praecedal alius molus q ui sit caUSil eius: sed pri m u m moturn non potest a l i u s motus praecedere. quia tune i p�e non essct primus molus;

crgo natum l i s . cuius pr imum pr i nei pi um est nalura . non potest ponere seeundum sua p rinci p i a p ri m u m motum esse novum. Maior plltet. quia natura nmterialis nihil ilgit de novo nisi prius agiltur ilh alio: natum enim IHlIterialis non potest essc primus motoL Quomodo enim cns

genilllm erit primus motor? EI umne agens materiale cSI cns gcnitum. Ncc e sl inslantia de corpore cae l i . quia si sit cns lIlilteriille . lamen non hahel maleriam uni voce cum rehus generahilibus; Iransmutabilia enim sunl ad invil;cm quac malcriam unitls nalurae I;ommunil;anl.

Ilem, omnis cffeclus nllturalis novlIs aliquam rcquiril novilillem i n s u i s immediillis principiis; novitilS aulem n o n potest essc i n a l i q u o enle sine lransmutatione pracl;cdenlc: qui cnim tol l i t transmUlationcm, ipsc tollel novitatem; ergo niltura nullulll motum veI elTcetum novum callsare putesl sine

transmutalione

praeccdentc.

Idco sccundum

nllturalelll, euius prilllum principium est nalura, molus primus, qucm nulla trilllsmutalio praccederc potesl. non potest csse novus. Maior patel. quia. si omnia principia immcdiala alkuius effcclus naturalis scmpcr fuissent i n cadem disposilione, ex cis non posset ilie cffectus nune csse, cum prius non csscL Quacram enim, quarc magis nune 'luam prius, nec hahes, unde respondcbis. Dieo autem i n hac ralÎonc "principia immcdiata", quia, liccl cffcctus natumlis sit novus, non proplcr hOl; uporlel quod in suis principiis mediatis ct primis facta sit aliqua tnlllsmutalÎo ci novitas. QU<lmvis cnim proximil principia rerum

gcncrabiliutu lransmulimlur ct qtmndnquc sunt, et qtmndoque non sunl, primae lamcn causae earum sempcr sunt. Ex his apparet manifeste quod nal u m l i s non polcsl ponere aliquem motum novum, nisi ipsum pracecdal aliquis motus qui sit CiltlSa cius; crgu. cum neeesse sit i n lllundo punere aliqucm lllolulil primullI - non cnilll contingil :Ibirc i n infinitum i n motibus quorum linus sit causa allcrills - sequiUlr qllod Ililtumlis cx SUiI scientia et suis principiis quibus ipse utilur, non pOlcst puncre primum motum novum. (dco quod Aristotclcs

VIII Pl,y.\·;C()/'il1I/ qUllcrens lIIrum molus

aliqUimdo factns sil. cum prius n<ln e.� sel. et ulens his principiis, quac

1 41


DESPRE ETERNITATEA LUMII

de la milteria primă pe eare în Cartea a lI_a 2 .1 o nl1me�tc acestea în�ă <am tratilt> În presupoziţie.

ml/lII·ii. De�pre

Niltura nu pOilte �ii cauzcze o mi�care nouă dcdlt dacă ea este prceedată de o altă mi�cilre care să fie cauza ci; dilr mi�cilrca primă nu poate fi precedată de o altă mi�care. pentru

cii

iltunci nu ilr mai

n

mi�care primă; il�adar. 11ilturalislul. pentru care principiul prim este natura. nu poate considera. conform principiilor sale. că Illi�carca primă este nouă. Majora rezultă din ["llptul că natura nlilterială nu pune in Illi�cilre nimic Cii pe o noutilte decât dacă eil Însăşi este pu�ă În mişcare mai Întâi dc altceva. Oki natura materialii nu poate fi un motur prim. Cum să fie

li

fiinţă născută motor prim'! Şi orice agent material

estc fiinţă n1iscută. Nu se pune probleillii dacă un corp ccre�c este Ciin!ă materială. căci el nu ilre. totuşi, o materie în lIcelaşi sens cu lucrurile generabile24 ; iar cele schimbătuiire sunt cele carc cumunică rcciproc materia unci singure 11ilturi. Apoi, orice efect 11iltural nou cilpătă noutalc de Iii principiile sale

imediatc. Noutatea Însă nu poate fi Într-o anumită fiinţă fără o schimbare care să o prcceadă; cel eilfC ÎnIăturd schimbarea. înlătură �i noutateil. Prin urmare, naturii nu poate eaU7..a o mişcare nouă SilU un efect nou litră o schimbare care să o preceadă.

De

acecil, potrivit natural istului. pentru

care principiul prim este natura, mi�carea primă pentru Cilre nu există nici o sehimhare care să o prcceadă nu poate fi nouă. Majora rezultă din faptul că, dacă toate principiile imediate "le unui "numit efect natuml ar fi rost dintotdeauna În aceea�i dispunere. din ele nu s-ilr li putut să se ivească acum acel erect. de�i mai Înainte nil avusese loc. Dacă Întreb de ce mai degrabă <lcum decât mai Înainte, tu nu <Ii de unde să răspunzi. Eu numesc Însă În acest argument "principiile imediatc" pentru că. de�i c[ectul natuml este nou, nu este necesar din această ci\Uză ca În cele me­ diate să aibă loc () anumită schimbilre şi nout<lte. Deşi cele mai ilpropiilte principii ale lucrurilor generabile sunt schimbate �i uneori sunt. alteori nu �unt. totu�i cauzele prime ilie lor sunt întotdemma. Din acestea reiese în mod evident că natumlistul nu poate considera o anumită mişcare ca fiind nouă decât dacă este precedlltă de o aUă mişcilre. care este CilUza ei; atunci. pentm că este necesar ca în lume să presupunem o anumită mişcare primă - căci nu este bine să o,;e meargă la infinit În c<lzul mişcărilor care sunt cauză una pentru ccal<lltă rezultă că naturalistul, din ştiinţa şi principiile de care el .�e foloseşte, nu poate presupune () mişCllre primă nouă 2!i . De aceea Aristotel. in Fiz;m, V l l l UJ , cercetând dacă miscarell " fost vreodată creată fără ea mai înainte să fi fost . � i folosindu-se de principiile

1 43


BOETIUS DIN DACIA

modo dicta sunl. et loquens uL naturalis. ponil moLum primum aetemum ex ulraque parte. lpse eliam in eodem VIII Plly.ficorum t]uaerens. quare quacdam quandoque moventur. qu:mdoquc quicscunt. rcspondet quod hoc est, quia movcnlur a motnre sempcr moto. Quia enim motor a quo movcnlllr, est motor molus, idc() <liversimode se hahcl. pl"Opler hoc facit sua mobilia quanuoque moveri CI quandoque quiescere.

llla aulem qllac sempcr muvcntur, ul corpora caeli.

moventur a motore immobili, sempcr uno modo

se

hal>entc in se et ad

sua mobilia. Si ergo naLuraJis non polest sccundum sua principia ponere m01l1m primum

novum, ergo nec ipsum mobile [primum], quia mobile

causaliter praecedil molnm. cum ipsum sit illiqua e<lusa cius. Ergo nee naluralis potesl ponerc mundum novnm. cum mobile primum non praecessit mundum in duralÎone. E x hoc eliam contingit manifesle quod si quis diligenler inspexeril quae iam diximus. quod naturaJis crcatÎonem considerare non pOICSI. Natura enim omnem suum effectum facil ex. subiecto et materia, factio aulcm ex subiecto el materia generatio eSI el non creatio. Ideo naluralis erealionem considerare non potesl. QlIomodo enim naturalis iIIud considerat quod ad sua principia non se extendunt? EI cum factio mundi , sive productio CÎlIS in esse non possit esse generatio, ut de se patel, sed est creati o , ex hoc conlingit quod i n nulla parte scienliae naturalis [adio mundi sÎvc produclio in essc docctur, quia iJla productio n<lturalis non esl ct ideo ad naturalcm non pertinc!. Ex his cliam, quac dicta sunt, contingit quod naturalis ex sua scientîa non POICSI pcmcrc primum homincm, el ralio esl, qllia natura de qlla intcndil naluralis, nihil potcst faccre nisi per gcner<ltionem. CI primus homo non potes( esse gencrallls. Homo cnim general hominem el sol. Modus cnim ficndi primi hominis alius est quam per gencrationem. ncc dcbct csse mirabilc alicui quod naluraJis non potest illa consÎdcrMC ud quac principia suae scicntiac se non eXlendunt. Qui enim diligcnter considerabil quac per se putesl naturalis considerare, iIIi apparebit rationabile esse quod diclum est: non cnim clliJibct artifex considerare poLest quamlibel veritatem. Si autem opponas, cum hacc sit veritas christianae fidei el etia.m vcrÎlas simplicitcr quod mundus sil novus el non aelcmus. el quod

1 44


DESPRE ETERNITATEA LUMII

sale care tocmai au fost spuse, şi exprimându-se ca un naturalist. presupune o mişcare primă din fiecare parte. Tot el, În aceeaşi Fizica. 27

vm . ccrcetând de ce unele sunt uneori mişcate şi alteori sunt în repaos, răspunde că acest lucru se Întâmplă fiindcă ele sunt mişcatc de un motor veşnic mişcat. Fiindcă motorul de la care ele sunt mişcate este un motor mişcat, el se prezintă În chipuri diverse, şi din acest motiv face ca mobilele sale uneori să fie mişcate. alteori să fie In repaos. Dar cele care sunt în mişcare mereu, de pildă corpurilc cereşti, sunt mişcatc de un motor imobil, care se prezintă mereu În acelaşi chip în sine şi În raport cu mobilele sale. Atunci, dacă naturalistul nu poate, conform principiilor sale. să

prcsupună o mişcare primă nouă, atunci <nu poate prcsupune> nici mobilul [prim], fiindcă mobilul precedă pe cel mişcat În sens cauzal, deoarece el este cauza lui. Atunci nici nu poate să considere lumea ca nouă. pentru că un mobil prim nu a precedat lumea În durată. Din ace<lsta rezultă în mod evident, dacă cineva a luat aminte cu atenţic la ccca ce am spus, eă naturalistul nu poate lua În considerare creaţia. Căci natura îşi produee orice efect al său dintr· un subiect şi o materie, insă o producere din subiect şi matcric este o generare, iar nu o ercatie. De aceea naturalistul nu poate lua În considerare creatia. Cum va lua el În considerare ceea ee nu este euprins de principiile salc? Şi pentru că facerea lumii. sau producerea ei în fiinţă, nu poate fi o generare. aşa cum rezultă de la sine, ci este o creaţic, din aceasta rcicse că, În nici o parte a ştiinţei. naturalistul nu explică facerea lumii sau producerea ei in fiinţă, deoarece ea nu este o producere natural1\. şi nu îl priveşte pe naturalist. Iar din cele care au fost spuse rezultă că natur,tlistul nu poatc să presupună din ştiinţa sa un prim om, iar dovada acestui fapt este că natura la care se referă naturalistul nu poate face nimic decât prin generare, iar primul om nu poatc fi generat. Clici omul şi soarele îl generează pe om28. Modul de a se ivi al primului om este altul decât prin generare, şi nici nu trebuie să fic uimitor pcnlm cineva faptul că natu­ ralistul nu le poate lua în considerare pe cele asupra cărora principiile

sale nu se întind. Cel care le ia în seamă cu atcnlic pc rclc care pot fi considerate de naturalist, va înţelege ca fiind raţional ceea cc a fost spus: nu orice meşteşugar poate lua în considerare orice adevăr. Dar dacă te opui, penlru că acesta este adevărul credinţei creştine !jÎ chiar adevărul În sine, că lumca este nouă ('i non-eternă şi că creaţia 145


ROETIUS DIN DACIA

crcatio sit possihilis. et quod primus homo eraI. et quod homo mortuus rcdihit vivtls sine gcnemtionc et idcl1l numero. et (l umI i l Ie idem homo in numero qui imn anle erai cOCTupli hilis. erit incorruplibilis. el sic in una

specic

atoma

crunl

istac

duac differcnliac corruptihilc ct

incormplihile. 'luam vis naluralis islas vcrilatcs causare 110n possit nce scirc. co quod prineipi .. suae seienli,le ad lam ardua et tam oeeulta opera sapientiac divimlC nun se extemlunt. tmnen istas veritates negare non dcbet. Licct cnim unus artifcx non possit causare vcl scire ex suis principiis vcritales scicntiarum aliorum artificum. non tamcn cas negare dcbct. Ergo. licet naturalis haec quac pracdietu sunt, ex suis principiis scire nun possit. nee asscrere, eo quod principia suae scientiae ad talia se non extendunt. non lamen debet ca negare, si alius ea ponat. non lamen lanquam vera per rationes. sed per revclalionem fadam ab aliqua causa superiori. Oiccndum est ati hoc quod veritates quas naturalis non potcst causare ex suis principiis nee scire, quae tamen non eontmriantur suis principiis, ncc deslruunt suam scientiam, negare non debct: ul quod circa quemlibct punctum signalum i n supcrficic sunt quauuor recti anguli possibilcs. habeal verilalem. naluralis ex suis principiis causare non potest, ncc lamen dehet cam negare, quia non eontrariatur suis principiis, nec deslruit suam seientiam. Verilalem talllen illam quam ex suis principiis causarc non potesl nce scire, quac tamcn contrariatur suis principiis ct deslruit suam scienliam, negare tichet. quia sicul eonsequcns

cx

principiis est eonecdendum, sic

repugnans

est

ncgandum: u l hominem mortuum immediate rcdire vivum et rem generabilem lieri sine gcneratione - ut ponit ehristianus. qui ponit resuCTeetioncm morluorum. u t debcat el eomlptum rcdire idem nu­ mero - ista dcbet ncgare naturalis. quia natumlis nihil conccdil. nisi quod videl esse possihile per causas naturales. Christianlls autem concedit haec essc possibilia per causam supcriorem quae est eausa lolius nutumc, ideo sibi non contradicunl in hic. sicli! ncc i n ahis. S i autem ultcrius opponas, cum hacc sit verilas quad homo mortuus immediatc redit vivus el idem numero, sicul ponil fÎdes christiana quae i n suis arliculis vcrissima est. nonne naturalis negans bot dicit falsum'!

1 46


DESPRE ETERNITATEA I . U M I I

este posihilă şi că a existat primul om şi că lIcclllşi om care a murit Vii reinvia fără generare şi m.:cJaşi ca număr şi că <lccJilşi om ca numitr cilre nmi inainte era conlptihil va deveni inw)"uplihil şi astfel dintr-o singur.1 specie inJividllillă Vllr exisla tlouă tkosehiri. cOI"uptibilul şi incoruptihilul. deşi mlturalÎslul nu pl)<lle <determina> cauza acestor două ildevănll·i. nici nu le cunoaşte. pentru că principiile .;;tiin!ei sale nu se Întind asupra unei lucrări iltât de slrălucite şi atiil de ascunse a Înlclepciunii divine. <voi răspunde că> el. lotuŞi. nu trehuic să le nege pc acestea. Cilci deşi un meşteşugar nu poate <determinil> CllllZil SilU şli din principiile sille adevănlrile ştiin!elor iiilor meşteşugllri . el totuşi nu trehuie să le nege. Aşadar. deşi natumlistul nu le poate cunoaşte din principiile sale

pc cele

care au [ost spuse mai Înainte. nici nu le poale sustine. deoarece princi­ piile şliin!ei sale nu se Întind :Jsupra ilcestofll. ci nu trehuie totuşi să le nege dileă un altul i le opune. totuşi nu ca şi clIm ar fi Ildevărate prin ril!iollllmente. ci prin reVclil!ÎlI produsil de o illlumilil cauză supcrio<ln1. La aceasta se cuvine spus că natumlis\U1 nu trehuie să nege ade­ vărurile cărora nu le puilte <determina> cauza şi nici nu le poale cunoaşte din principiile sale. dar eilre nu contrili'ic totuşi principiile sale. ş,i nici nu îi distrug ştiinţa sa: lot aşa cum faplul că În jurul oricărui puncl desemnat pc o suprafil!ă sunt cu putin!ă patru unghiuri drepte estc adevărat. deşi cauza accstui fapt nu poatc fi <determinată> din principiile sale de către naturalist. acest lucru nu trehuie totuşi să fie ncgat de el. dcoarece el nu estc contrazis de principiile sale şi nici nu îi distruge ştiin!a.

EI totuşi trehuic să nege acel illlcvăr căruia nu-i poate

<determina> cauza şi nici cunoil�le. dilr Cilre esle contrar pnncipiilor sale şi ii distruge ştiin!a., fiindcă lot aşa cum ccea ce cste concordanl cu principiilc sale trehuie acceptat. lot ilstfel ceea ce esle conlradicloriu trehuie rcspins: tot aşa trchuic ncgat de naturalist faptul că omul n1l)rt revine la via!ă În chip nelllcdiat, iar lucrul gcncmhil sc iveş,te filră generare - după cum presupune creş,tinul. care credc Într-o rcÎnvierc il mor!ilor. după cum ar trchui şi cel corupt să revină acelaşi ca nu­

măr - aceasta fiindcă naturaJislul nu admile decât ceea ce vedc di cste

posihil prin caui'.c naturale. Crcşlinul însă ildmite că acestea sunt posibile prinlr-o cauză superioară Cilre este Ci!Uza Întregii mlluri. şi dc accea ele nu Îl contrazic În acellstă privin!ă. după cum nici În ahele. Dar. dacă te mai opui Încă. deoarece ildevilrul esle că mortul rcînvie ncmediat şi acelaşi ca număr. după cum consideră credin!il creştină care este Întru tolul adevărată În articolele ci. nare naturalistul CilfC neagă aceasta spune falsul"!

1 47


BOETIUS DIN DACIA

Diccndum ad hoc quod simul stanl motum primum cI mundum esse: novuJn

1 per

Cilusas supcriore s ] , et lamen non

c�se novllm per causas

Tlilll1ralcs cI princîpia naturalîa, sic sÎmul slanl, si quis diJigentcr insplcial. mundullI el molum primllm csse novllm el naturalem ncganlcJn mundum el lllutum primum esse novum diccre vemm, quia

nalllra!is negilt mundum e l mol u rn pri m u m esse novum sieul naturalis,

el hoc eSl lpsum negare ex pri nci p iis Ilaturalibus esse novum: quicquid cnilll naturli l i s , sccundum quod n a lu ra l i s , negaI vcl concedii, ex causis

el principiis naturaJihlls hoc negai veI concediI. Unde concJusio in gua naluralis dicit mundum

Ci

primum molum non esse novum, accepta

ahsolule. falsa csl, sed si referalur in raliones el principia ex quibus ipse

cam concJudit. ex illis seq ui t ur . Scimus enim quod qui dicit Socratem cssc alhum el qui negaI Socralem esse album, sccundum quacdam utcrque dicit vcrum. Sic verum dicil chrislianus. dicens mundum et molum primum csse novum, ct primum homincm fuisse. el hominem redire

vivum ct cundem numero, et rem generabilem fieri sine

gencralionc, cum tamen hoc conccdatur possibile esse per causam cuius virtus est maior, quam sit virtus causae naturalis: vemm etiam dicit naturalis qui dici! hoc non esse poss ibile cx causis et principiis naturalibus: nam naturalis nihil concedit vei negat nisi ex principiis el <:ausis naluralibus. sicut eliam nihil negai vei concedii grammaticus sccllnduill quod huiusmodi nisi cx p ri n c ip i i s el causis grammalicalibus. El quia natuTilJi� solum considerans virtules causarum naturalium, diei!

mundull1 ci moI lan primum non [possc cssc) novum, cx eis, fides autcm <:hrÎsliana, considcTilTls causam supcriorelll quam sil natura.dieit

mundum posse cssc novum ex i lI a , ideo non conlradicunl i n a l i quo. Sic crgo patent duo: unum es t quod naturalis non contradicil chrislianae ridei de aeternitatc mundi , el aJiud est quod per îdlioncs nalurales non potcsl oSlcndi mundum el Illotum primum esse

[S.l

Quod autcm

nOVUffi.

mathl!matic:us hac non possit oSlendcrc, sic

dcclaralur manifcslc: quia malhematicarum una pars csl aSlrologia, et

ipsa llabet duas partes: lInam sc i l ice! quae docel diversos motus

slellarum et vclocitate�

earum, quae

scilicct VelOeiliS el tardius

complent cursum SlIlIm, ci dislantias e l coniunctiones et aspccllls

CilHlm cI

caetera lalia; alia pars scicn liac aslrorum esl quae docel

14"


DESPRE ETERNITATEA LUMII

Se cuvine spus la aceasta că mişcarea primă şi faptul că lumea e ste nouă există necontradictoriu Iprin cauze superioare 1, şi totu.,i ea nu eSle nouA prin cauze şi principii naturale, şi astfel există nccontratlictoriu dacă cineva cercetează cu atenţie, faptul d l u mea şi mişcarei! primă sunt noi şi faptul că naturalistul care neagă că lumea şi mişcarea primă reprezintă o noutate spune adevărul, fiindcă naturalislUl nellgă faptul că lumea şi mişcarea sunt noi În calitate de naturalist, şi aceasta Înseamnă să nege că sunt, urmând principiile sale; căci lot ceea ce naturalistul, În măsura În care este naturalist. neagă sali admite, el neagă sau admite din cauze şi principii naturale. De aici <rezultă că> concluzia prin care naturalistul spune că lumea şi mişcarea primă nu !>unt noi , luată în sens absolut. este fal!>ă, dar. dacă se revine Iii argumentele şi principiile din care o extrage, ca rezultă din ele. Că<:i noi ştim că şi cel care afinn! şi cel care neagă faptul că Socrale este alb are dreptate intr-un anume sens. Astfcl.creştinul spune adevărul zicând că lumea şi mişcarea primă sunt noi şi că a existat primul om şi că omul va reÎnvia acelaşi ca număr şi că lucrul generabil se iveşte fără nici o generare, pentru că totuşi acest lucru eSlc admis ca fiind posibil printr-o cauză a cărei putere este mai mare decât putcrea cauzei naturale. Adevllr spune naturalistul care !>pune că aceasta nu e!>tc Cll putinţă din cauzele şi principiile naturale. Naturalistul nu afirmă sau nu neagă nimic decât din principiile şi cauzele naturale, tot aşa cum gramaticianul nu afirmă sau nu neagă nimic din <domeniul> său dccât potrivit principiilor şi cauzelor gramaticale. Şi pentru că numai naturalistul ia în considerare puterile cauzelor naturale, el spune elI. lumea şi mişcarea primă nu [pot fi] noi. însă în privin!3 acestora credinţa creştină, luând În considerare o cauză mai Înaltă decât este natura, a spus că lumea poatc să fie nouă datorită ci, şi de lIccea ci nu se contrazic sub acest aspect. Astfel, rezultă două lucruri: unul este acela eli naturalistul nu contrazice credinţa creştină cu privire la eternitatea lumii. iar celălalt este că prin argumentele naluralistului nu se poate arăta că lumea şi mişcarea primă sunt noi29 . (8.] Reiese insă cu evidenţă că nici nwtematicil/lll/i nu poatc arăta acest lucru: clIci una dintre părţile matcmaiicii30 c!>tc astroJogia. iar ea insilişi are două pi!rţi: una dintre ele explică diverscle mişcări ale stelelor şi viteza lor. care anume îşi Împl ineşte mai repede sau mai ÎnecI cursul !>ău, şi distanţele şi legăturilc şi configuraţiile lor şi celclalte de acest fel; o altă parte a ştiin!ei stelelor este aceea care explică efectele

149


At lETIUS

DIN

DACIA

elTccLus (I uns agl1n! in 1010 corporc guod suh orhc est. Ql1ia ncc illa ljUile docet pars prima. nec gUlIe docct pars secunda. oSlendunl mundmll el motum prilllum esse nOVUlll. quia lales possunl esse lardilales el vclocilales quarundam sleliarum in sui!; sphaeris respcctu alianUli

CI elimll iales coniunelioncs carUIll ad invieem.eliam si mundus EI proplcr hoc idem quod modo diclum

et molus primus essel ilelernus.

est. nec secundil pars sciemiae aslrorum oslendere polcsl mundum el molum primum csse novulll. qUi'l ex quo eosdem 'l uns modo h'lhenl. possenL Imberc molus slellllc el eoniuneliones CI virLllles.eliam si mundus el ll10lus primus essel aelernus. lune etiam eonsimilcs effcclus facere posscnt in mundo inferiori cis quos modo faciunl. eliam si mundus CI molus primus csset aclernl1s. ergo nee secunda pars seicnliae ilslrorum potcSI ostcnderc molum primum el mundum essc novum. Siclll nce pars prinm, nee eliam pars Iseeundal mathematicarum scienliaTUm {juae geometria est . potesl hoe oslenderc. Hoc enim non sequilur cx principiis geometriae. quia opposilum consequenlis pOlest stare elim antecedenle. scilicel

primulll

molum ct mundum csse

aeternum polcsi stare cum principiis geomelriae ct omnibus suis conclusionihus. Dalo enilll hoc [,llso quod molus primus ct mundus sil aeternus. numll uid proptcr hoc crunl principia geometriae falsa, ut ,.u "'/ fJ1llle/Um I"ee/(///I {jl/eum efueel"e", vei eliam ,.pIlI1C/U.\· e.l·t,

/wI/eW

("I/il/.I· 1'''/".\' 1111/1 est" el caelcm talia. vcl eliam suae conclusiones'! Conslat

quod

non.

Numguid

omnes

passiones

(possibilesJ

in

magnitudine codcm motlo essenl demonstrabiles de suis substanliis el per easdem CiiUSilS. cliilm si IllUndllS csset ilelcrnus. sicul el si mundus c�sct novus"! Conslal quod sic.

EI

hoc

idcm

dico

(le

Icrlia

CI

quarta

parte

scientiarum

Illillhenmlicarum quae sunl arilhmetÎCa ci musica. el per eundem modum ui dcclaraLulll est de geollldriil. EI hoc m,lOifeslum esl i l i i qui proveclus esl i n his scienliis el qui scil possc C'lmm. [9.]

Quod aulem ncc II/f!ftll'IIysit·u.I" possil oslendere mundum esse

novum. palel sic: mumlus dependcl ex voluntate divina, sicut ex sua causa sufficiente; sed melilphysicus non polesl demonstrare aliquem effeclum in duralione posse sequi suam causam sufficientcm. sivc posse postponi suac causae sufficienli; ergo metaphysicus non potcst demonstrare quod mundus sil coaetetnus volunlali divinae. <quia> mundus <non> sit factus nisi divinc.

1 50


DESPRE

ETERNITATEA L.UM II

pe c,lre le au în orice c0'1> sublunar. Dar nici <;ea eare explică prima

parle. nici aceea care explică a doua pllrle nu ,milă că lumea şi mişcare<l primă este nouă. deOllrece incetineala şi viteza fiecărom dinlre stele pe orhilele lor in raport cu celcJalle şi :Istfel de legălurÎ ,lle lor reciproce pol fi aSlfe l . chi,1r dacă lumea şi mişcarea prim;; ar fi eterne. Şi din aceeaşi cauză <;are lo<;mai a fost spusă, nici a doua parte a ştiinţei astrelor nu poate <lrăta că lumea şi mişcarea primă este nouă. deoarece <;hiar din felul în ellre tot ele se prezintă. mişcările stelelor pol avea şi legături şi puteri, chiar dacă lume<l şi mişcarea primă ar fi eterne. chiar :Itunci efecte asemănătoare pot face în lumea inferioară pc care tocmai le fac, ehiar d,lCă lumea şi mişcarea primă ar fi nouă. Prin urmare nici cea de-a doua parte a ştiin!ei aslrelor nu poate llrăta că mişcarea primă şi lumea sunt noi . După cum nici prima, <tot aşa> nici [ a domll parte a ştiinţelor matematice, care estc geomelria, nu poate arăta acellsta. Că<;i aceasta nu rezultă din principiile geometriei, deoarece opusul consecventului poate sta împreună cu antecedentul. adică faptul că prima mişcare şi lumea esle eternă poate sia Împreună cu toate principiile geomelriei şi concluziile ci. Fiind Însă dat ca fals faptul că mişcarea primă şi lume:1 este eternă, oare din această cauză principiile geometriei vor fi false, precum "de la 1/11 punct la /lI1 altul .�e /xwte duce (1 linie ,lreapJ(l", sau .,plllu:tuf eSle cel care 1111 are nici (J /wrte", şi altele, S,IU chiar <;oncluziile ei'? E dar că nu. Oare toate afeetărilc [<;arc sunt posibileI în sens de mărime În acelaşi fel sunt demonstrahile despre substanţele lor şi prin aceleaşi cauze, chiar dacă lumea ar fi eternă. după cum şi uaeă ca ar fi nouă? E elar că da. Şi acelaşi lu<;ru il spun despre cea de-a treia şi a patra parte a ştiin!clor matematice care sunt aritmetica şi mU7.Î<;1I. şi prin a<;claşi mod În care a fost lămurit cu privire la geometrie. llIr acesl luenl este evident pentru cel initiat în aceste ştiinte şi care are cunuştinte în privinţa lor.

[9.] Faptul că nici lIIetaJit.iciallll/3 1 nu poate arăta că lumea este nouă rezultă în felul următor. Lumea depinde de voinţa divină ca şi de cauza ci suficientă; dar metafizicianul nu poate arăta că un anumit efect poate urma în durată cauza sa sufkientă sau <;ă poate fi posterioară cauzei sale suficiente. Prin urmare, metafizicianul nu JXmte demonstra faptul că lumea este coeternă voinţei divine. deoarece lumea nu a fost făcută decât de Dumnezeu.

ISI


BOETIUS DIN DACIA

Item. qui non polm>l demon:;; trare hane Cui:;; se formam voluntatis divinac, III ab aeterno voluerit mllndllm producere in hora in qua Cactus cst, ilie non potcst demonstrare mllndum esse novum nee coaetemllm voluntati divin<lc, quia volitllm cst a volente secundum fonnam voJunt<lti:;; ; sed metaphysicus non poLesL demonstrare taIem fuisse formam volunlatis divinac ,Ib aeterno: dicere enim quod metaphysicus po:;; :;; i L hoc demonstrare, non solum figmento, .sed etiam, eredo, [cuidam) dcmentiae si mile esl: unde enim homini ratio, per quam voJuntatem divinam perfecte investigct?

[10,] Et ex his quae dicta :;;unt componitur syllogi:;;m us: nulla est quaestio

euius

conclusio potes! ostendi

pcr

rationem.

quam

philosophus non dcbeat disputate et ueterminare, quantum per rationem est possibile. ut dccJaratum est; nullus autcm philosophus per rationem potest ostendere motum primum et mundum esse novum, quia nee naturalis, nee mathematicus, nee divinus, ut patet ex praedictis. crgo per nullam rationem humanam potuit ostendi motus primus ct mundus esse novus. nee eliam polest ostcndi quod Sil aetemus; quia qui hoc demonstrareI, debetel demonstrare formam voluntatis divinac. Et quis cam investigabit? ldeo dicit Aristoteles, in libro Ţopicomll/, quod "atiquid e.ft prohlema de quo neutra modo

opinamur, ut utrum mUlIdw: .fil ueternu.ţ" vei non. Sunt enim multa in fide quae per ralionem demonstrari non possunt, ut quod mortuum redil vivum idem in numcro, et quod rcs generabilis redit sine generatione; el qui his non credit haCi"ctÎcus est , qui autem quaerit scire per rationem J'alUlis esl. Qllia ergo effcctus ci opera sunt ex. virlute, el virtus ex substantia, quis audet diccrc se perfecte per rationem cognoscere Isubstantiam divinam el omnes eius virlutem? IlIe dicat se perfecte cognoscere] omncs cffectus immcdialos Dei: quomodo ex ipso sunt, utrum de novo vei ab aeterno. el quomodo per ipsum in esse conservanlur, el quomodo in ipso SURI. Nam in ipso el cx ipso el per ipsum fiunl omnia vei sunt. El quis esl qui hac possit sufficienter investigare? El. quia multa sunt de talibus quae tides ponit, quac per rationem humanam investigari non pO.�sllnl. ideo ubi deficit ratia. ibi supplcat fides, quae confiteri debet potcnliam divinam esse super cognitiollcm humanam. Nec proplcr hoc dccredas articulis fidei. qnia dcmonslrari non possunt aJiqui carum,

1 52


DE."iPRE ETERNITATEA LUMII

Apoi, cel care nu poatc arăta că forma voinţei divine a fost astfel Încât a dorit să producă lumea în ceasul În care a fost fiÎ Cută. acela nu poate arăta că lumea estc nouă şi nici coeternă voinţei divine, deoarecc ceea ce e voit provine de la cel carc voieşte potrivit cu forma voinIci; dar metafiz.icianul nu poate demonstra că aceasta a fost forma voinţci divine din eternitate. A spune că metafizicianul poate demonstra aceasta nu este doar similar cu năludrea, ci chiar cu ţicncala [vreunuia]: căci de unde o demonstraţie prin care el să cerceteze În chip desăvârşit voinţil divină?

[10.] Iar din cele ce au fost spuse este compus raţionamentul: nu există nici o problemă a cărei concluzie să poată fi arătată prin raţiune. pe care filosoful să nu fie dator să o dispute şi sl o detcnnine, pe cât este posibil prin raţiune, după cum a fost arătat. însă nici un filosof nu poate arăta prin raţiune că mişcarea primă şi lumea sunt noi, deoarece nici naturalistul, nici matematicianul, nici <acela care se ocupă cu cele> divine, după cum rezultă din cele spuse mai Înainte, deci nici o raţiune umană nu poate arăta că mi�area primă şi lumea sunt noi, şi nici nu poate arăta că sunt eterne; cel care ar demonstra aceasta, ar trebui să demonstreze forma voinţei divine. Şi cine o va demonstra? De aceea 2 spune Aristotel, În cartea Topjcelo,.J . eă "exjstt.1 o problema despre care nu opjnt.1m În flici UfI fel. ca de pilda duct/ lumea este eterna" sau nu. Există multe lucruri În credinţă care nu pot fi demonstr-tte prin ratiune, de pildă faptul că un mort va reveni la viaţă identic ca număr şi că lucrul generabil se iveşte

fără

generare; iar cel care nu crede este

eretic, iar cel care caută să ştie prin raţiune <acestea> e un nesăbuit. Aşadar, fiindcă efectul şi lucrările provin din putere, iar puterea din substanţă, cine ar îndrăzni să spună

eli

el cunoaşte în chip desăvârşit

prin raţiune {substanţa divină şi toată puterea ei? Acela să spună atunci că cunoaşte în mod desăvârşit1 toate efectele imediate ale lui Dumnezeu: În ce fel sunt din el, dacă sunt ca o noutate sau din eternitate, şi cum sunt păstrate în fiinţă prin el însuşi şi În ce fel se află În el? Căci În el şi prin el devin sau sunt toate. Şi cine este cel care poate în chip suficient cerceta aceasta? Ş i , pentru că sunt multe dintre cele pe care le presupune credinţa şi care nu pot fi cercetate prin raţiunea umană, acolo unde raţiunea îşi arată lipsa de putere, acolo să i se

adauge credinţa, care trebuie să mărturisească raptul eli potenţa divină e�tc

deasupra cunoaşterii omeneşti. Iar din această cauză să nu nesocoteşti articolele credinţei. dacă unele dintre elc nu pot

151

fi

demonstrate, pentru că


IWETIUS DIN DACIA

l{uia si sil.: prol.:cdas, in nulla lege slabis, co quod nulla cst lex cuius omnes articuli possint demonstrari. Sic ergo apparct manifestc quod nulla est contradictio intcr fidem christianam e t philosophiam dc acternitate

mundi , si

praedicla

diligenler inspicienlur, sicllt eliam nlilllifesiahimus. Deo auxilianle in caetcris qll<lcstionibus. in quibus

rides christiana et philosophia

supcrficictenus et hominihus minus diligenter considerantihus vide­ hunlur discordare. Dicimus ergo quot! mundlls non est aelernus, sed de novo crealus. quamvis hoc per rationes tlemollstrari non possil. ut supcrius visum est, sieut quaedam alia eliam quae pertinent ad fidem: si enim dCl\lonstrari possent, non esset fidcs. sed scÎentÎa. Unde pro fide non dehet adduei ratio sophistica, [sicllt per se patet.1 nce ratio dialectica. quia ipsa non facit firmum hahitum, sed solum opinionem. CI firmior debcl essc fkles quam opinio. nec ralio demonslraliva. quia lunc fides non esset nisi de his quae demonstrari possenl.

[U.l Tune ad rationes ad utraml{ue partem adduetas respondendum

esl, el primo ad rationcs quae nituntur probare eontrarium veritali, scilieel mundum csse Deo eoaetcmum.

<1> Ad primam. Omne ineoITuptibiie habel virtulem ut semper existat, si intelligas per hoc nomen ineoITuptibiic quod, cum sit cns, non potest deficerc nequc per COITUplionem

Philosophus i n fine

1

- de qua loquitur

Phy.�icoru",: "OI/ilie quod corrumpilur, abibil ill

1101' IIltimllm", id est i n maleriam, - nec eliam per eOITuptioncm, largius aecipiendo nomen, quam unquam aecipit ipse Philosophus,

quae s,ilicet eOITuptio cadere pulcst i n olllni enle l{uod habel aliam

eausam, quantum de se est. Nam omnis effectus, qllamdiu durat, lamdiu conscrvalur i n essc per aliquam suarum causarum, sicul apparet inducenli; l{uod autcm per alilld i n csse conscrvalur, dcficcrc potest quanlum

de

se

est.

Si

lllroque

islorum

modorum

intelligitur

incorruplibile, lune vera esl proposilio maior quae dici!: omne incorruplihilc

hahcl

virlulcm, UI scmpcr existat; el sic non est

incorruptihilis [immo) ncc aliquod ens habcns aliam causam.

EL tu probas: quocJ est ingcnitum, esl incorruplibile. Verum est corruplione quae opponilur gcneraLioni. quia sicul generalio est ex materia. sic corruptio sihi opposila csl i n maleriam, scilicet in

1 54


DESPRE

ETERNITATEA LUMH

d<lcă vei proceda astfel, nu te vei situa în nici () lege, pentru C[I nu există nici o Icge ale cărei articole să pnată fi llemonstrale În totalitate. Rezultă "şadar cu evidentă că nu există nici o contradictie între credinta creştină şi filosofic cu privIre la eternit,ltea l u m i i . dacă cele spuse anterior sunt luate În seamă cu atentie. aşa cum vom arăta. dacă Dumnezeu ne ajută. În anumite prohleme În care credinta creştină şi filosofia par să se alle în discordie la un nivel de sliprafa!ă şi pentru oamenii care le iau În seamă cu mai pu!ină 'Itenţie. Noi spunem însă că lumea nu este eternă. ci cauzată ca o noutate. deşi acest lucru nu poate fi demollstrat prin fll!ionmnentc, după cum s-a văzut mai sus, asemenea altora care se referă la credin!ă: căc i , d,lCă s-ar putea demonstra, nu ar mai fi credintă, ci ştiin!i'i. De aceea. TIU trebuie ,ldusă în favoarea credintei o ratiune sofistică, [precum rezultii. de la sine), şi nici o rajiune dialectică, care nu produce o dispoziţie Shlbilă. ci doar o opinie (iar credinta trebuie să fie mai stabilă decât upini:l), şi nici

u

raţiune demonstrativă, deoarece, în acest caz, credin!a nu ar privi

decât cele care pot fi demonstrate.

[ l 1 .J Se cuvine răspuns în acest moment la ,lrgumenteJe aduse de o parte şi de alta, iar mai întâi la argumentele care încearcă să dovedească opusul adevărului, adică faptul că lumea este coetemă cu Dumnezeu. <1> La cel dintâi <argument>. Orice lucru incoruptihil arc virtutea de a exista Întotdeauna, dacă in!elegi prin termenul de incoruptihil ceea ce, Întrucât este fiinlă, nu poate dispărea nici măcar prin corupere.

Despre aceasta vorbeşte Filosoful la sfâP.iitul Cănii 1 din Fizica33 : ,,101 in ceWl ullim " , adică in materie, şi

ceea Cl! t:.�le comr' Xl! va .�liIlKe

niciodată Filosoful nu a inteles despre corupţie - luată în sens larg că ea poate avea loc in orice fiinţă care arc o altă c'lU'lii. in măsura În care este de la sine. însă cât timp durează orice efect, atât timp este păstrdt În fiin!ă de una dintre c,lUzele sale, după cum apare celui care face inductia. Ceea ce este tinut in fiinţă printr-un altul poate să dispară in măsura în care este de la sine. Dacă vei inţelege incoruptihilul În ambele feluri. atunci este adevărată propoziţia majoră care spune: orice incoruptihil deline puterea de a exista dintotdeauna. Astfel. o fiinlă nu este incoruptibilă, dacă are o cauză diferită de sine. Iar tu aduci ca dovadă: ceea ce este nenăscut, este incoruptibil. E adevărat in privin!a distrugerii opuse generăr ii, fiindcă, după cum generarea provine din materie. tot astfel coruperea sa este opusă in materie, adică în contrariu şi nu in pura negare. Dar dacă totuşi există 155


BOETIIJS DIN DACIA

conlrarium el non in puram negationem. Si lamcn aliquid si! ingenitum, non oporlcl qllod proplcr hac ipsum sit incorruplihilc corruplione largius sumpla. quac sdlicci est non [in matcriam nee] in eanlrarium, )'cd in pur<lm ncgalionem. sicul polcsl corrumpi amne ens c3usalUm circllmscripta virlute eonservantis. Et hanc conservalionem vocahant

antiqui philosophi auream catenam. qua omne ens in suo ordine a prin1() cnle conservalllr, ipsum autcm primum cns. sicut ante se non habel callsam. sie anle se non habel conservans. El. qllia iam laclum est quod omnc ens (quod est! cilra primum conservalur in esse virlute primi principii. ideo magis hoc dcclaretur.

El primo per dicla auclorum. In Libro de Causis scribilur sic: .. Om"i.\· illiefligentiae.!ixio et eS.w!II tia e.w per bOltilmem puram quae i!.ft prima causd'. Per eius essenliam inlelligil eius produclionem in esse, el per eius fixionem intelligit cius duralianem. EI. si inlelligcnlia dural per virlulem primi principii, lunc mulla magis omnia entia alia. EI huic concordal iIIud quod scribilur in lege:

.,ex ip.w et per ipsum .fum

omnia". Item, Plata

dicit

loqucns

in

persona

primi

principii

ipsis

inteligcntiis haec verba: "plu.� valent ad aeternitati.f ve.urae cU.ftodiam mea vOIUflta.f qULlm vestra !wtura". El idem oslendilur ratione. Ens eausatum non habcl de se naturarn ul existat, quia, si de se naturam haberct ut cxisterct, allerius c!\usatum non esset, sed quod durat et in esse eonservatur virtute propria et non cx alia virtute superiori , hac de se habet naturam u t existat; ergo nullum ens causatum i n cssc conservatur per se. Et ideo, sicut omnia cnliaquae sunt dira primllm principium, sunt ex ipso, sic el per ipsum in esse conservantw, Ci si primurn principium virtulem suam entibus auferrel,

enlia penitus non essenl. Et hoc cst quod scribilur in Libro de Causis: "omlte.\· virtwe.\· de/)endeltle.\· .fum ex UIta prima virlute qu"e It.ft virtU.f virturum". Et A verroes Super secundum Melaplly.\·j("lle loquens dc hoc prima principio dicil: "quod ilIa ('llU:}ll magi:.' 11.\·t diWra el in l1.fse el in virtute q/rom omnia entjll; onU/ill enim entiu 11011 acqu;runt ene et virtutem IIi,ţi ah i.l·ta ,·au-.w; e.�t iRitur iP,fUlI/ efi:> per .ţe el venim per :"e, et onlllÎu emia aliu l.fum! JUlit ellfi" et veru per t'.ue el per veritatem Item, virtus quae facit durationem aeternam, est virlUs infinila, quia. si esseL finila, tune posset accipi virtus maior; ergo. cum non possil esse duratio maior quam sit duralio aetema, sequcretur quod

15�


DESPRE

ITERNtTATEA L U M I I

ceva nenăscut, nu este necesar c� din această cauză el să fie incoruptibil - lUiind corupcrea intr-un sens larg - adică aceasta nu se află [ nici în materie nici) În contrariu, ci În pura ncg�ţic , după eum poate fi coruptă orice fiinţă cauzată care se allă În puterea celui care o păstrează <in t"iin!ii>. Iar filosofIi vechi numeau această păstrare lanţul de aur prin orice fiinţă la rândul ei este conserv,llă de către fiinţa primă��, însă Jjinţa primă nu arc, Înaintea ci. cine s-o con�rve, Ş i . fiindcă a fost

care

tocmai atins faptul că orice fiinţă, cu excepţia celci prime, este păstrată în fiin�ă prin puterea prim:ipiului prim, de aceea ..cest lucru să se Întărellscă mai mult. Şi mai întâi prin spusele autorilor. in Omeu despre wu::.e este scris astfe!: "Orice Ihl/re CI imelinell(ei �'i orice e.�eflfl7 exi.�td prill humUatea

{JlIrti mre este ('{luza prillu:t'35 , Prin esenţa ci se în!elege producerea ci În fiinţă, iar prin fixarea

l'i

se În�elege durarea ci. Şi. dacă inteligenţ ..

durează prin pulerea principiului prim . munc i . cu mult mai mult toate celelalte fiinţe, Şi cu aceasla concordă ceea ce este scris în lege: "di/l el ,j'i pri/l el SUIIt IOme"v"

Apoi, Platon spune, vorbind despre rolurile inteligenţelor principiu­

lui prim, aceste cuvinte: .,/IIai mult .l'lujeqte ocrotirii eternitatii voal'lre

voill(a meu decfÎt llatura v(J{utl'tl"l? Şi acelaşi Iucni

se

arată prin r�ţiuTle. Fiinţa cauzată nu arc de la sine

natura de a exista, fiindcă, dacă ar fi avut de la sine natura de a fi existat , n,u ar fi fost cauzată de un .. 11U1 . ci ceea ce durează şi este pilslr�1 i'n fiinţă prin putere proprie şi nu dintr-o putere superioară, ar avea de la sine natura de a exista. Prin urmare, nici o fiinţă cauzată nu se păstrează de la sine în fiinţă, Şi de aceea. după cum toate fiinţele care sunt, cu excepţia celei prime. sunt din el însuşi şi tol astfel sunt păstrate în fiinţă prin sine, dacă principiul prim şi-ar îndepărta puterea sa de la fiinle.

fiinlele nu iIT exista deloc, Şi aceasta este ecea ce este scris În Cane{j de.ţpre cau:e: ..toate puterile de{Jl!mlente provill de la () .fiIlRU/'ll I'ulere primII. c{lre eSle puterea pute,.if(}r'·3� , Şi AveITocs. În Comellfariu / la Cartea

il II-a a Metafizicii, spune despre primul principiu: "nI uceu cauza eJte /Ilai demlla şi În .fii/l/a ,�i ill putere decât tOllte Jiintele, Caci lliei 0);;11/11 IIU Îsi prime�'te JUli/CI ,j'; (/(Ievclrul {1('('(Ît fie la lIel!a,wl7 muza, Ea (',\"f(' "rill urlllllre./iill(ll Îll.\'ll)·i prin Jil/(' ,j'; mlevtira/c1 prill .l'i/le, !ii ((Jllte

fiillţele eelelulte {SUIlt / lIdevtirate pr;/I}iill((I şi lIdeVllru( lIc/!.I'teia"'l'J,

Apoi , puterea care face o durare eternă esle o putere infinită, fiindcă. dacă ar fi finită, atunci ar primi o virtute mai mare, Aşadar, fiindcă nu poate exista o durare mlli mare deeât este durarea eternă, al

1 \7


BOETIUS DIN DACIA

virlus maior non facerel maiorem duraliunem 'luam virlus minor. qllod esl impossihlle: sed in nllllo enle cill1salo est virllls infinila. quia omne causallllll es1 per Inmsillllll. si ve per faclionelll acceplum. el hoc repugnal virluli infinilae. Hoc. idcm cliam proha1Uf

cx

alio. Quia virlus primi motoris l11i1iol

esl 'l uam vÎrllls alicuius lIlotoris posterioris el infinilo non polesl aliquitl esse maius. crgo i n nullo cntc causalo est virlus infinilil. nee duratio .lelerna per se. sed per virlutcm primi principii cllius virllls pcr se esL aelerna el infinita. EI declaralur ralio: sicul duralinne quae sempcr est non poiesi aceipi maior dllratio. sic oporlel quod virllls quae facil duralionem 'luae semper est sive aelerna. sil talis quod ea non potuit accipi virtus maior. et lalis solum est virtus infinitu.

<2> Ad secundmn rationem dicendum. Cum dicis: i I I u d esl aelernum quod non habel anle se aliquam durationelll. dico quod falslllll est. Licel enilll lelllpus non sit anle lllllndlllll. aetcrnitas lameu esl ante muntlum: ipsa enim sempcr esl. Tu dicis: iIIud nunquam est quod habel ante se durationem aelernam. Dico quod non oporle!. IIIud cnilll novum quod hodie factum est. hahel .mle se durationem aclcmam. quia ipsam aelcrnilalcm quae scmper est. cI lamen non est dieere quod ipsum nunquam est.

<3> AJ lertialll ralionem dicendum qlloJ. licet ens. cuius produClio esl cx subiecto eL maleria. sive per generalionem. dcpcndcat cx duplici pOlenlia. scilicet ex pOlenlia acliv'l sui ilgentis el ex pOlenlia sU<le materiae. nihil enim fit ex materia. nisi illud ad quod ipsa habuit pOlentiam passivam. tamcn illa quorum fadio non est generatio nee ex maleria. illa solum dependenl ex soia pOlenlia ilgcnlis principi i . non materiae. Quomodo enilll potes diecl"e quod i l l ud dependet cx potenlia materiae cuius productio non est ex Illateria. sicut est mundus? Apparcl enim euilibel quod faelÎo Illund.i non potuit esse generalio. Unde. si non essel aJius Illodus fiendi nisi genenltio. nihil universilliter esset filClulll. Dico ergo qllod lll11ndus f'lCtus est el de novo factus est. quia non esl cO<letcrnus Deo. EI cum dieis: ergo putuil fieri. dieo quoll verum est: pOluit fieri soia pOlcntia agentis. non subiecli

d nmleriae. EI

'luia iam

i n solulione taclum est quod aliquis cffcclus �l1[l"ieicnter depcndeat ex soia polentia agentis. de quo aliquis duhitarel. idel) hoc declaratur sic:

I .i X


f)ESPRE

ETERN1TATEA LUM I I

rezuha că O putere m a i mare nu ar face () durare m a i mare decât pUlere<l

mai mică. ceea ee este cu neputin!ă. Dar in nici o fiinţă cauzată nu

există o putere infinită. deoarece oriee cauzat este fie prin transfcl'. fie

este in!eles ca o [<lcere. iar acest lucru estc respins de putere,l infinită.

Acelaşi lucru este dovedit Clltfel. DeoClrcce puterea primului motOi

este mCli mClrc decât puterea unui motor posterior, şi nu po,lte să existe ceva mni mare decât infinitul. prin urmare în fiinta cauzată nu existl1

nici o putere infinită. şi nici o durată eternă prin sine. ci prin puterea

primului principiu. a cărui putere este prin sine eternă şi infinită. Şi

argumentul se prezintă

<astfel>: după cum prin duralCl care este

dintotdeauna nu se poate in!e1ege o dumtă mai mare. tot astfel este necesClf ca puterea care produce durata care este dintotdeauna (sau:

care este eternă) să fie astfel Încât prin e<l să nu se poată inlelege li putere superioară. Şi de acest fel nu este decât puterea infimtă.

<2> Se cuvine răspuns la cel de-al doile:l argument. Atunci când tu

spui: este etern cel eClfe n u arc inaintea sa o anumită durată, eu spun

eli

aceasta este fals. Deşi timpul nu este ÎnClintea lumii. eternitateCl este

totuşi Înaintea l u m i i : căci ea insăşi este întotdeauna. Tu spui: nu este niciodată cel care are Înaintca sa o durată eternă. Eu spun că nu este necesar. Căci acela care Clstăzi este făcut ca nou. arc înaintea sa o durată eternă, fiindcă <arc> eternitatea însăşi. care este Întotdeauna, şi totuşi nu trebuie spus că el însuşi nu esle deloc. <3>

La

al treilea argument se cuvine spus că, deşi fiinta a cărei

producere este din subiect şi mClterie, sau prin genemre. depinde de o poten!ă dublă. adică din pOlen!a activă a agentului său şi din poten!a materiei sale, - căci nimic nu devine din materie decât ecl În vederea căruia ea Însăşi a avut poten!a pasivă, - şi totuşi numai cele a căror facere nu este nici din materie depind de singura potentă a principiului agent, nu a materiei. Dar cum POli spune

!;ii

acela depinde de poten!a

materiei a cărui producere nu provine din materie, cum este IUIH!'a? Căci reiese pentru oricine că fClcerea lumii nu a putut fi o generare. De aceea, dacă nu ar fi existat un alt mod al ivirii decât generarea, nimic nu ar fi fost făcut in sens universal. Eu spun. aşadar. că lumea a fost făcută şi făcută ca nouă. deoarecc ca nu este eocternă cu Dumnezeu. Şi atunci când tu spui: aşadar. ca se putea i v i . eu spun că aceasta este Cldevărat: se putea ivi numai prin potenţa agentului, nu a subiectului şi a materiei. Şi pentru că În solutie a fost atins faptul că un anume efect are o dependenţă. este destul numai să depindă de potenţa agenLului despre care cineva s-ar indoi. şi de aceea se declară aceasta:

1 59


BOETIUS DIN DACIA

Omne illud cuius ractio dcpcndcl ex materia, si materia non sit, ipsum (esseJ impossibile est; totum ens quod est citra primum principium, factum est , quia causam habel, el illud voco cos factum qllod habet aliam suae productionis; si ergo omnis factio dependcI a materia, el nuUa ex sala polenlia agentis principii, et praeter tOlum cns quod est citra primum principium non erat materia aliqua, sequitur quod lotum ens, quod est primum principium, esscl impossibile; [actum est ergo aliquid quod est impossibilc cssct ficri. <4> Ad quartam rationem dicendum. Cum dicis: omne novum factum est per transmutationem, verum esl solum de entibus quorum faclio est per generationem: nam solum in generabilibus invenilur transmutatio. Unde el corpora caclestia quae habent substantias ingenitas, sicut transmlltanlur secundum situm, sic el generanlur secundum situm. <5> Ad quintam ralionem. Cum dicis: omne novum est III tempore,

quoniam novum in aliqua duratione debet fieri in aliqua parte eius, quoniam si esset simul cum qualibct parte durationis illius, non csset novum i n ilIa duratione, et soia duratio quae partes habet, tempus est, dico ad hoc quod aliquid potest dici novum duobus modis: aut quia est, cum prius non essct, sed habcndo csse post suum eontradictorium, non quod sit in aliqua parte durationis in qua eSI, el in alia non; et sic mundus est novus, CI tale novum non aporlct essc i n tempore. Alia moda potest aJiquid dici novum, quia i n aliqua parte durationis i n qua est, habet essc, in alia parte non-esse; et omne quod sic novum est, necessario esl in tempore. quia soia duratio quae partes h'lbet, tempus est; et sic mundus non est navus. Unde mundus in nulla durnlione potest csse novus: non in tempore, quia mundus incepi! cum tempore, ideo nulla pars temporis anlccedil mundum; nec i n aeternilate, quia aelernitas est indivisibilis. el quod est in aetemitate, sempcr una moda se habel. <6> Ad sex tam ralionem dicendum. Cum dids: omnis generatia

est ex corrupto, verum est. Cum dicis secunda: omne corruplum prius est gcneratum, dil;o quod iSlam propositioncm concediI naturalis. quia ipse cx suis principiis non potest ponerc fal;tionem rei generabilis et I;orruptibilis nisi per generationem. Qui {amen ponil factioncm rei generabilis non esse per generationem. sicut dchet ponere qui ponit primum hominem - homo enim est res generabilis, et eitls productio

lo()


DESPRE

ETERNITATEA LUMII

Toate cele a căror facere depinde de malerie, dacă maleria nu există, sunt cu nepulinţă. Întreaga fiinţă care .�c află În afilm principiului prim a fost făcută, deoarece ea arc o cauză, şi cu o numesc ,.fiinţă făcUlă" pc aceea care are pc un allul pentru prodlu.:erca ci. Aşadar, dacă orice facere depinde de materic, şi nici una numai de polen!a principiului agent, şi cu excepţia întregii fiinţe care se ;lflă in afara principiului prim. nu exista o anumită malerie, rezultă că Întreaga fiinţă care este principiu prim ar fi imposibilă: atunci ar fi creat ceva ce este cu neputinţă să se ivească. <4> Se cuvine răspuns la cel de-al patrulea argument. Atunci când tu spui că tot ceea ce este făcUi este prin schimbare, accst lucru este adevămt numai cu privire la fiinţele a căror facere are loc prin gencmre. Dar nu numai in cazul celor generahile se găseşte schimbarea. De aceea şi corpurile celeste eare au substanţe nenăscutc, după cum Îşi schimbă locu l . tot astfel sunt generate potrivit eu locul. d> La cel de-al cincilea argument. Atunci dnd tu spui: tot ceea ce e nou este În timp, fiindcă Într-o anumită durată noul trebuie să se ivească într-o parte anumită a <duratei> acesteia. fiindcă. dacă ar fi simultan cu fiecare parte a acelei durate, ci nu ar mai fi nou În durată, şi numai durata care are părţi cste timp, atunci cu spun că: un lucru poate fi numit nou in două feluri: fie pentru că el este. deşi mai inainte nu era, dar având fiinţă după contrarul său, dar nu în sensul că se află Într-o anumită parte a duratei În care este şi În altele nu; şi În acest sens lumca este nouă, şi o asemenea noutate nu esle necesar să se afle În timp. într-un alt fel, un lucru poate fi numit nou fiindcă are fiinţă Într-o anumită parte a duratei in care se află. iar În altă parle are nefiinţă. Şi 101 ceea ce este nou în acest fel se află În mod necesar În timp, deoarece numai durarea care are părţi este timp: în acest sens, lumea nu este nouă. De aceea lumea nu poate fi nouă În nici o durată nouă; nu În timp, fiindcă lumea incepe o dată cu timpul, şi de aceea nici o parte a timpului nu precedă lumea, nici in eternitate, pentru că eternitntea este indivizibilă, iar ceea ce esle în eternitate se prezintă În acelaşi fel. <6> Se cuvine răspuns la cel de-al şaselea argument. Atunci când tu spui: orice generare provine din eeca ce este corupt. este adevărat. Când spui în al doilea rând: tot ceea ce este corupt mai Întâi il fosl general, eu spun că la o asemenea propoziţie subscrÎe naturalistul, dcoarece el Însuşi nu poate lua În considef<lre din principiile sale facerea unui lucru generabil decât prin generare. Cel care totuşi consideră facerea unui lucru generabil altminteri decât prin generare. aşa cum trebuie să presupună cel care ia in considerare pc cel dintăi om - căci omul este 161


1l0ETIUS

DIN DACIA

non potest esse per generationelll. si sit primus - ipse dehet negare il Imn proposilionclll (J uae dicit: omne corruptum prius est generatum. quia ipsa contmdicit SUile positioni; primus enim homo aJiquando COITUptus est. cum tamcn nunquam fucril gcnerlltlls. Unde illa rali() sexta innititur prindpiis naluraJihus. et diclum est superius (I Uod qui ponit mundum cssc fllcHim novum. dimiucre dchel Cllllsas nlltUrllJcs ct qllilCrcrc callsam sllpcrior�lll. <7> Ad seplimam ralioncm lIiccndulll. CUIll dicîs quod effeclus in duratiune nun potcst sequi SUillll CilUSatll sufficîcntetll. diccndutll qUUlI hoc verum esl de CilUsa agcnte pcr natuCiltll. non lIc agcntc vollintarie. Sicut enim Deus aetcrno inlcJlcctu polcSl nOVll intcJligere. licet i U a respcclu sui non sinI nova. sic aelerna volunlate potCSI nova agere. <8> Ad octavam ralioncm dicendum. Quod potens et volcns de necessilate agit , hac esl verum i n hora ad quam voluntas est determinata. Modo, liccl aClcma sit polcstilS Oei qua potuit mundum facere. CI voluntas qua voluit. quia tamen iJla volunlas solum eraI respeclu hurae in qua mundus factus sit, idco mundus est novus, licel voluntas Dei sil acterna. <9> Ad aliam mtionem dicendum. Cum dicis: omnis elTeetus nuVllS aliquam requirit novitalem in aliquo suorum principiorum. dico quod i l lud non opartet in agentc per voluntatcm. quia secundum antiquam voluntatem possunt fieri actioncs nOV.1C praeter hoc quod [acta sit lransmulatio in voluntate vei in volcntc. Ad confirmalionem rationis uicendum quod non solum potuit agcns agcrc novum cfrcclum. quia ipsum hahel novam suhstantiam, aut o quia ipsum hahel aliquam novam virtutem vei sitllm. vei . quia prim suhi.lccoal impedimcnto. auto quia in suo passivo ex qllo agil. facla esl nova disposilio. sed cliam aliquod agens potesl produccre cffcctum novum per ooc qttud ipsum hahel voluntatem aclcrnam dctcrminatam ad ali(I Uam hOrilm in qua vuit agerc. secundulll ilIam voiuntalclll. < 1 0> Ad sequcntcm ralioncIll diccndllm C);1 4110d non oporlCI ql10d omne quod movetur post quiclcm rcduciltur ad motuIll aetcrnum. sed oportet quod umne quod movetur PO);t quiclcm reducalur ati motum primum sicut ati aliquam SUClm causam qui non C);t post quietcm; unde licct motus primus sit novus. ipse lamcn non est pasI quictcm: 1 62


DESPRE

ETERNITATEA L U M I I

un lucru generahil. ilU producerca lui nu poate avea loc dee.îl prin

generare. dlleii însă esle primul - ci însuşi trehuie să nege aceaslă propozitie: tot eee:1 ce estc corupt esle mai Înt.ii general. deoarece el

însuşi îşi contrazice propria pO:l.i!ic; căci la un moment dat primul 0111 a fosi corupt. deşi nu fusese niciodată generat. De aceea cel de-al

şaselea argument se sprijină pe principiile Ollturale şi a fost spus mai

sus că acela care considcră că lumea a fost făcută nouă trehuie să îllllepărteze cauzele naturale şi să cercetezc cauzele superioare. <7> Se cuvine răspuns la cel de-III şaptelea argument. Atunci ClÎnu tu spui că efectul nu-şi poate urma cauza suficientă în dUTllIă, trehuie spus că aceasta este adevărat c.Î1 priveşte cmw\ agentă prin natură. dar nu în privinta agentului voluntar. Căci după cum Dumnezeu poate În!elege cu intcleetul etern cele noi . deşi În raport cu el acelea nu sunt noi , astfel a pUlut actiona printr-o eternă voin!ă ceva ca şi nOlf�n .

<8> Se cuvine răspuns la cel de-al optulea argument. Faptul că

acela care poate şi vre.1 ac!ionează din necesitate este auevărat numai pentru ceasul l a care vointa este determinată. Deşi Dumnezeu arc

puterea eternă prin care a putut face lumea. şi vointa prin care a vrut. totuşi vointa aceea singură era raportată la momell!U1 în care lumea li fost făcută. De aceea lumea este nouă. deşi vointa lui Dumnezeu este eternă. <9> Se cuvine răspuns la un ali argument. Când tu spui: orice efect nou reelamă o anumită noutate in ceva din principiile sale. cu spun

cii

acela nu trehuie <să fie> in agentul prin voin!ă. deoarece potrivit cu o voin!ă veche se pot ivi actiuni noi . pc lângă faplul că a avut loc schim­ harea în voin!ă SaU În cel eaTC voieşte. Pentru întărirea argumentului se cuvine spus că un agent nu poate doar să actioneze un efect nou. deuarece el insuşi arc o substantă nouă. sau fiindcă el arc o anumită

putere S.IU situare nouă, sau fiindcă mai inainte se lovea de o piedică,

sau pentru că în <polen!a> sa pasivă din care lIc!iona s-a ivit o nouă dispozitie. ci un agent poate să producă un efect nou prin faptul că el Însuşi arc o voinţă eternă îndreptată spre un .mumil ceas in carc vrea să ac!ione7.c. potrivit cu acea voin!ă. < 1 0> Pcntru argumentul următor se cuvine spus că nu e!)le nevoie

ca tot ceea ce este mişcat În urma unui repaos să fie redus la mişcare'l eternă, ci eSle nevoie ca tot ceea ce este mişclIt în urma unui repaos să fie redus la mişcarea primă ca la o c.\Uză

li sa cC1re nu este În urma unui

repilos; de acee". deşi mişcarell primă este nouă. ca însăşi nu este totuşi

În urma unui repllos: căci nu fiecare imobilitate este un repaos. ci

163


ROETIUS

DIN

DACIA

.:: n lln quaclih.;t immohili t'ls quies est. sed immobilitas eius quod natum est moveri . ut seribitm III P"y.�ic(l/mll. Et ante motum primum non erai " l i lJlIud Illobile natum lIlovcri. CI dico anle in duralione.

< I I > Ali

alialll mtioncm diccndum. Cum dieis: volunlas quac

postponit voli llltn . exspeetal aliquid in futuro. verum est sulum de voluntatc cuiu<; <lctio o.:st in tempor.;. quia solu m in tempore est futuralio d

exspcet<tlio. sed de voluntale euius ,Ielio est anle lempus. non est hoe

vcru m ; ci <letio voluntatis divina..:: est anI..:: Icmplls. saHem i l l a qua

mundulll

Ci

telllpus agehat.

< 1 2> Ati

�cqucntclII r;ltiom;m dicendum est quod iUa duo quac sunt

III .:ado.:m tluratlolle, simu! sun!, si nu II" pars dumtionis illius eadit inler illa. skut duo tempomlia simul sunl i n tcmporc inter quac nulla pars temporis tatl i l ; si l;llll.;n mter .\Iiqua duo nulla eadil dumtio propter hoe qllod IInlll1l est in nllne <leternitalis et <lherum est i n nune Icmporis, et

sk

nulla inter ca e<ldil duralio, non opartet quod talia sint simul. Sic se

habel voluntas Dei quae est in nune aeternil<tlis. el faetio mundi quae csl in Ilune temporis

< ] ]> lI.eI

aliilm ralionem dieenJum. sieut diecbatur. Tu arguis in

contmrium. quia ponere taiem formillll voluntlltis in Dco. hoe est ringere. DiecndUIIl quod nnn c�t vcrum: non enim umnia figmentll sunt

'l ua.; demonslrari non possunl

Ali

[ I J ud quod lu sccundo a rgui s , uieo qutld ex quo rucril talis forllla

vO!Ulltalis divinae ab aetert\o, taiem oporluit esse lIIodum proeedendi

voJili e x volunlalc. ut volltulll perfeclc sit sic conforme vo!untllti.

< 1 4>

Ad SC{llIelJlclll raliunem ditendutll . Cum d i e i s : ab antiqull

voJunlalc i nter {l uam el suum cffeclum non eadit transnHUa!io, non polcst ficrI Il11VUS cffeetu s , hoc solUtn verum eSI de volun lale a qua procedil erfeetm per lransllluiationem; 1:l l i s non est voluntas divina.

< 1 5> II.d a J i u d d i t o quoel i l l ml exemplum in aliquo esl convcnicns. liect non perfecte. Hationes ati partem opposilam g.ratia eondusionis eonecdantur, 1icd solvi possint, clim sint �)phislieac.

( 1 2.1 Ex his crgo apparct quoel philosophum dicere aliquid esse ro�sibiJc vcl impossibilc.

hoc

est iJlud·

1 64

dicere esse possibile vei


DESPRE

ETERNITATEA L U M I I

imobilitatea lui e�tc ccca cc a fost nllsclil pentru a fi mişcat, dupi'\ Clilll estc scris in Filil'll, 1 1 14 1 . Iar în<1inte<l mişcării prime nu exist" <':C\"<I mobil năs<.:ut pcntru " l i mişcat. �i spun "Înaintc" În durată. < I l > Se cuvine n1spuns unui alt argument. I\tuncÎ dind tu spui: voin�a căruia îi urmează <.:ce<l

(C

este

voit

ilştc,lptă (eva în viit,I]".

<accasta> cstc adcvărat numai cu privire la voinţa celui a cărui ilQitl1l('

se află În timp, deoarece nUJllai în timp cxistă () prospcctarc şi o aşlcpt.u·c.

dar in privinţa voinţci celui a cănli acţiune c�tc Înainte,l timpu l u i . accst lucru nu e�le adevărat. Iar ilcţiunca voinţei divin..: se

"nă

Înaintca

timpului. cel puţin aceea prin care au fost crcale lumea şi timpul. < 1 2> La argumentul următor se cuvine spus

celc două <eve­

nimente> care se allă in aceeaşi durată sunt simul!illle. dadi niCI (l parte a duratei aceleia nu cade Între ele, după cum două <<.:venÎmcnle> temporale sunt simultane în timp dacă între cII:': IlU eilde nici () parte a timpului. Dar dacă. totu�i, Între două anumite <evenimentc> nu cadc nici o durată din cauză că una este În clipa clcrnităţii iar alIa estc în clipa timpului. nu cste necesar ca acestea să fie simultane. î n acesl I"el se prezintă voinţa lui Dumnczcu carc se ană În dipa cternită\ii �i facerea lumii care se am. În clipa timpului. < 1 3> Sc cuvine răspuns unui alt argumcnt. după cum

se

spusese.

Tu argumentezi Împotrivă că a considera () asemenea formă în Dumnezeu Înseamnă a opera cu Închipuiri. Trebuie spus că nu este adcvărat: nu toale închipuirile sunt indemonstrabile42 . La ceea ce tu argumentczi în al doilea rând, cu spun că. după cum

era forma vointei divine din eternitale, tot ustlCl trcbuill să fie modul de provenienţă a ceea ce este voit din voinţă, astfel încât ceea

ce eSle

să fie în chip desăvârşit conform voinIci.

voit

dillli tu are loc o

< 1 4> Sc cuvine răspuns la următorul mgumcnl. Atunci spui: dinlr-o voinţ.'I veche, dacă între ea şi dcclUl său nu

schimbare, nu se poate ivi un efect nou. acest lucIU esle adevărat numm cu privire la voinţa de la care provine

efectul

prin schimlmre. Voinţa

divină Însă nu este dc acest fel. <15> La un alt <argument> cu răspund: acel exemplu este Într-un anume scns potrivit. deşi nu În chip desăvârsit. Argumentele din partea opusă sunt În!!ăduite <latorită concJuziei <lor>. deşi ar putca fi respinsc, pentru

<.:ă sunt sofistit.:e.

(12.] Din acestea reiesc că. dacă filosoful

srlUnc t.:ă ceva esle posibil

sau imposibi l . aceasta Înseammi a spune că este posibil sau

165

imposibil


BOETIUS [)IN DACIA

impossibilc per ralĂ&#x17D;ones invesligabiles ab hominc. Sllllim enim quando aJiquis dimillil raliones. ccssal cssel philosophus. nee innili lur philosophia revelalionibus el i n mimculis. Cum ergo tu ipse dicis el diccrc dchcs multa cssc veni. quac talllcn. si non affinTICs vcm nisi quanlulll ratio hllnmn<l tc indllccrc polesl. illa nunquam concederc dehcs. sicut est ressurectio hominum qumn ponil fitles. Et bene enim in talibus crctlilur auctoritati divinac ct non mlioni hUffianae. Quacnml cnim a le: quac raliu hoc dClllonstnlr? Quaeram etiam: quae ratio dcmonslwt rem gcncmbilcm

poSI

suam corruplioncm iterllln redire

sine gcnemlione. el elimn candclll i n numero qU<lC prius .mte suam corruplioncm craI. sicut oporlet fieri i n resurrcclionc hominum secundum sententiam noslrae fidei'! Philosophus tamcn in linc 11 OI! RI!/Il!rtlli(J/lI! dicil rcm cOITUplam posse rcdirc eandcm in specie. sed non candcm in numero. Ncc proptcr hoc contradicit fidei. quia ipsc dicil hoc non cssc possibile secundum causas nalurales. Ex taJibus enim mtiocinalur naluraJis. Fides autem nostra dicit hoc cssc possibile per causam superiorem quae csI principium el linis noslrae fidei. Dcus gloriosus ct hcncdiclus. [13.J Idco non csl contradictio inler fidem el philosophum. Quare crgo murmuras contra philosophum. cum idcm secum concedis'! Nec creuas quod philosophus qui vilam suam posuit i n sludio sapienliae. contradixil vcritati fidei calho!icae in a!iquo. sed magis studea'i, quia modicum h<lbes intcIlcctum rcSpeCtll philosophorum qui fucrunl el sunt sapientes mund i , ul possis intell igerc scmlOnes eorum. Sermo enim magistri intclligendus est au mclills. nec valet qllod dicunt quidam maligni ponentcs studium suum ali hoc quoJ possinl invenire raliones repugnanles i n aIiquo veritati chrislianae fidei. quod tamen procul dubio est impossihiIc. Dicunl cnim qllod christianus. sccllndum quod huiusmodi, non potest esse philosophus, quia cx lege sua cogitur dcstruere principia philosophiac. 1l1ud cnim falsum cst, quia christianus concediI concJusioncm per rationes philosophicas concJusllIn non posse alilcr se habcrc per illa per quac concJuditur, ct si concJudalur per causas n<lIUl'"dlcs. Quod morluum non rcdihil vivum immediatc idem numero, hoc concediI non posse alitcr se habere per causas naluralcs per quas concJudilur; concedii tamcn hoc possc se aliler habere per

1 66


DESPRE ETERNITATEA LUM I I

prin argumenle Cilre pol

li

cen:elate d e un om. D e Îndall1 c e vreunul se

leapădă de argumente. el Încetelli'.ă a nmi fi lilosoL iar li!osofia nu se

bazează pe revelaţii şi miracole. A5adar. pentru cii Iu Însuti spui şi lrebuie

să spui că multe sunt .,dcvărate pe care. totuşi. nu le afirmi ca adev!\rdte decât În măsura În care le poate ducc raliuneil ulllllnă.1l1 nU lrebuie să fllci o concesic în privinţa Ullor <probleme> ca Învierell ol1menilor, pc care le presupune credinţa. Iar În asemenell cllzuri este bine să fic erezută autoritatcll divină şi nu raţiunell umană. Te Întreh pe tinc: ce raţionament

demonstrcai'...l"i aceasta'? Te mai inlreh: ce raţionament poate demonstra aici că un lucru gcnerabil În unna corupcrii sale poate reveni la <starea anterioară>

lănl

generare. şi este acelaşi ca număr cu cel care fusesc

Îmlintea coruperii sale. după cum trebuie să se întlÎmplc in Învierea

oamenilor potrivit cu susţincrea credinţei noastre? Filosoful spune totuşi

la sfilrşitul Cărţii a II-a din De.\pre I!,ellerare <şi eorupe,.e>,H că un lucru corupt poate să revină la un acelaşi În specie. dar nu la un acelaşi în

număr. Dar din llceastă cauză ci nu contrazice credinţa, deoarece el însuşi spune că aceasta nu este posibil prin cauze naturale. î n acest fel

raţionează natumlistul. Credinţa noastră insă spune că acea... ta este posibil prin cauza supcrioar:\ care este principiul şi limita credinţei

noastre. binecuvântlltul şi preamăritul Dumnezeu.

[13.J Ş i apoi, nu este nici o contradicţie între credinţă şi filosof. De

ce prolestezi atunci contra filosofu l u i . deşi eşti de acord cu ci? Tu nici 44 să nu crezi că filosoful. care Şi-li dcdicat viaţa sa studiului in!elepciunii . a contrazis adevărul credinţei catolice. ci mai mult să te străduieşti. fiindcă ai o Înţelegere mediocră În raport cu filusofii. care au fost şi "5 . ca să poli înţelege cuvintelc lor. Dar cuvântul

sunt înţelepţii lumii

magistrului se cuvine înţeles mai bine. şi nici nu este adevărat ceea ce

spun unii, cu intenţie rea, dedidnliu-şi studiul lor l a li pulell găsi nişte argumenle de nebinlit Într-un anumil adevăr al credinţei creştine. ceea ce fără nici o îndoială este imposibil. Ei spun că un creştin, În acest fel, nu poate fi filosof. fiindcă este constrâns de legeil lui să distrugă principiile filosofiei. Este Însă fals aceasta. deoarece creştinul admile concluzia. care a reieşit cu argumente filosofice. că nu se poate raporla l a cele prin care S-il conchis astfe l . chiar dllC1\. ar fi conchis prin cauze naturale. El admite că nu se pOlite rdporta la fllptul că un om mort nu Vll reveni la viaţă nemediat acelaşi ca număr prin cllUi'-ele naturale prin care este admis_ EI totuşi admite faptul că poate să se raporteze astfel la cauza superioară. care este cauza întregii naturi şi a întregii fiinţe

1 67


ROETIUS DIN DACIA

cau!><lrn superiorclll 4uac esl causa lolius nalurac c l lolius enlis causilti. Idco chrislianlls suhtiliter intclligcns non cogilur ex lege sua dcstruere principia philosophiac. sed salvat ridem ci philosophiam. ncutram r.:orripicndo. S i aulcm aliquis in dignitate conslitlltus sive non. el lam ardua non possil inlcJligcrc. tune ooocdiat sapicntiori cI crcdat legi christianae, non proptcr rationem sophislicalll. quia ipsa raI I it. ncc propler ralioncm dialectir.:alll. quia ipSil non facit ila firnmm haoitum. sicul est fides. qllia conclllsio rationis dialer.:ticac acr.:ipitur cum formidine allerills partis, ncr.: per ratiunem dcmonslralivam, lum qllia non esl possibilis i n omnihus quae ponit lex noslm, lllm quia ipsa facil scientiam . . .E.�t I:'lIilll denulII.\·tratio syllogixlllux ./udet/x xcire". ut scribilur

1

PO.l'teri(}rwn ,

cI

fides non esl scienlia. Hine legi Christi

quemlibet christianum adhaerere el r.:rcdcrc secundum quod oporlel facial auClor ciusdcm Icgis Chrislus gloriosus qui est Deus hencdictlls in saecula saeculomm. Amen.

1 6K


DESPRE ETERNITATEA L U M I I

cauzate. De aceea c re� ti n ul . {[ilcă price pe eLI subtilitate. nu este c ons trâns ca di n l ege a lui să di st ru g ă prin ci pi i le filusofid. ci 5alvcaz� credinta ş i filosofia, fără a o compe pc nici una. D,tcă însă c i n e v a . pus în t r- o demnitate 5,IU nu�l>. şi <care> nu poate în tel ege lucrurile îm.lte

să dea atunci ascul t;lre ce l u i mai intelept ş i să creadă în lege'l c reşt i ni1

nu printr-o raţiune so fi s ti e ă·n . deoarece aceea În �aI ă . nici printr-o ratiune dialectică, deoarece accea I1U creează () dispoziţie siguri! aseme n i credinţei, fiindcă concluzia lInei rati un i d i a l ec tb: sc la Împreună ClI teama faţă de partea opusă. nici printr-o nl!iune demonstrativă, căci ca uneori nu este posibilă în toate cele pc care le presupune legea noastră, alteori ca însă.5i constituie ştiinţa. "Acea,\'w 4I1 este demo/l,\'trareu silORi.l'n/Ull/i care produce ,\'t;;/Ira'< , după cum este scris in Allu/iticele Pmterioure, 1, iar credinta nu estc ştiinţă, De aici

<rezultă> că fiecare creştin tre bu i e să adere l a legea creşlină şi să creadă după cum trebuie să fiică autorul aceleiaşi legi. CriSt05 cel plin de glorie. care este Dumnezeu cel binecuvântat În veacul vecilor9 Amin.

1 69


Magistri Henrici Gandavi n i

Quaestiones Quodlibetales Quaestio 7-8 . UtrllUl creatura pottlĂ&#x17D;t esse ab aeterno UtruIII replfgnet crealllrae Juisse ab aelemo Visis igi tur quaestionihlls proposilis cirea primllm princi p i u m . sequuntur <luae quaestiones c i r e a exitum rerum ah ipso. QlIae licet eranl dllae i n modo quaerendi. una tamen sunt seclIndllm rem Unde expedit eas simul determinare. Pri ma erat utrum creatura pOlu i t esse ah aelerno. Secunda ulrum repugnat creaturac fuissc ah acterno. EI wXIle!wwr prima qllod creatura non potllit esse ah aetemo, qllia in ratiane crcaturae includitur ratia termini. Non enilll est creatura nisi haheat csse determinatum. el quod lillc est. nullo modo POICS! acquari illi qllod olllnino prival ralionclll tcrmini. cuiusmodi esl llelemilas Acquaretur autem ei, si essel ab aeterno. Ergo ele. Quod omnino rcpugna! ci fuissc ab aeterno, arguebatur sic. Coaeterna non possunt essc separabilia, sccundum quod Augustinus dicil in Senmme ('oII/l'a Arial/m. Per hoe proba! personmum divinarum consllhslanlialitatem. Si ergo creatura esscl cmleterna Dco. non posset in esse suo separari li Dco. Hoc aulem omnino repugnal natume suae qllĂ&#x17D;a in eo quod crealura est. possihilis est ad non esse. Ergo ele. Item. Sicut se habel slIbst,mlill Cllllsans ad suhslantiam causalam. ita

menSUril huius se hllhct ad menSUTlIIll i l l ius. Sed subslanliae creaturae repugn:lt quod sit ciusdcm auI acqualis sllbstanliae cum Del). Ergo el mcnSUTae crcatUTllC repugnat quod sit eiusdem vcl aequalis mcnsume Dei . Hac tamen esset possibilc si non rcpugnaret ipsllm essc ab aetemo Ergo etc. ('oll/ra. Dcus potest facere ido in cuius factione nulla includilur

contradictio. In factione crealurae lIb llelerno, ul videlur, nuHa includitur contradiclio. Ergo ele. 170


M agistrul Henri din Gand 1

Quaestiones Qumllibctales Quaestio 7-8 . Daca crea/ura a putul sa existe din eternitate Dactl este contrar crealllrii sc1 fi existat din eternitate După ce au fosl a�adar examimllc problemele propuse cu privire lil

principiul pri m , rezultă alte două referitoare la ivirea din ci a lucrurilor.

Chiar dacă acestea erau două după modul de a cerccta, cle sunt totuşi unul după obiect. De aceea se cuvine să fie determinate simultan

Primii dintre ele era

ueld\ creatura a

putut să existe din eternitate. Cea

de-a doua - dacă eslc COnlCilr crealurii să fi existat din etemilale.

Şi .fI! ar/:umellra2 mai întâi că crealura n11 putea fi din eternitate. întrucât în conceptul de creatură esle inclus acela de limită. Căci o crealură nu există dacă nu arc o Ciin!ă determinată, iar ceea ce este astfel nu poate fi egalat de cel care este intru totul lipsit de conceptul

de limită, după cum este eternitatea. <Creatura> i-ar fi egală dacă ar fi din eternitate. Prin urmare etc .

Faptul că este Întru lotul potrivnic crcalurii să fi fost din cternitate, se

argumenta astfel. Cele cocterne nu pol fi scpambile, aşa cum spune Augustin În Di.w:ur.ml C:OIltI'U arieI/iim" . Prin acest lucru. el dovedeşte consubstan!ialitatea persoanelor divine. Căci. dacă creatura ar fi coetemă

cu Dumnezeu, C,I nu ar putea fi scpamUi in fiinţa sa dc Dumnezeu. Acest lucru este intru totul contrar naturii sale, deoarece creatura, În măsura În care ca este. are ca posibilitate nefiinţa. Prin unnare etc.

ulfel. Dupli cum se raportează substanţa care cauzează la substanta

cauzată, tot astfel <se raportează> măsura ei la măsura celeilalte. Dar substanlci creaturii ii este contrar să fie de aceeaşi substanţă ea şi

Dumnezeu. Prin urmare şi măsurii crcaturii Îi cstc contrar să fie dc 4 aceeaşi măsură sau comensurabilă cu Dllmnezell . Acest lucru al' fi fost totuşi posibil dacă nu ar fi fost contrar crcaturii să fie din eternitate. Prin urmare etc.

Impotriva. Dumnezeu poate face ,Iccl lucru În a cărui facere să nu

inlre nici () contmdiclie. Dar În facerea creaturii nu inlră nici () conlra­

dicţie, precum s-ar părea. Deci ele .

171


DIN G A N [)

HENRI

Itelll . DCll� [ccil crealliram. Am crgo !ll aelcrnilalc. aui cxtra cam extra c a m . l[ui a cxlra aClernilalcm nulla rotc�1 CS�C duralio. Ergu l)\'llS fc, j l crcalur<lJll in ilclcrnitlllc. Sed faclo i n aclcrnllale non rCpU!mill c�sc ah aelernn. Ergo crcalurac non repugnal essc ah 'lctcrno. Non

<Solutio> I n hac l\uaesLione crai opinio philosophorum. quod potuil esse ah aclcrno. el quod non repugnal eius mlturae. El eum hoc crai de opiniollc ipsorum. quod licet ex se non

hilllcre\

essc effective. quod

Lamen. quantum esl ex parte sui creatoris. ipsa non possel non essc, ila quod ipsa non pOluit incepere esse. nec umquam pOleril dcsinerc esse. Sic cnim dicit Avicenn3 i n VI Melarhysicat! suae: ..quod ali,!uid (inquit) sit cau.�a e.�i.\"tel1(li cau.mfllm. CUIII priu.\" non/uit, hoc cO/lvenit

,!uia lUni e.rr n/U.ra eiu.\' per ,\'tiam en'elI liam , .\"I:d per alilJuam lleterminatam

comp ara tione m ,

'1I/WII

hahet

ad

il/ud,

cuius

comparati(mi.� ("(II/.m est mOfU.l". Cum ixi,,,r (Ul dicit) aliqua ex rehu.\'

reI' .\'uam e.uelltiam!lIerit cal/sa eS.I·e alteriu:'i rei, p n�feclo .I·emper eril cau.1"lI '/ Iwml!iu l!ahue";, e.ue, eo quod ah.WJlule I'rohihet rem Et hal!c I!.\"

11011 e.�.\·e .

jl/tent;o q//oe ap u tl .mf'iell/e.� vocatur creati,," . EI sic

posuerunl philosophi i l l i . quud Deum esse clIusam creaturae non sit volunlatis dispositione. sed neccssitaLc naturae. sccundum quou dicit

1

Ambrosius i n

He.Hll!merllll:

" Genlife.� rferiqlle co(/elt:mum

mun(/um volum e.\'.�e Deo, qmuÎ IImhmCllfulII divÎlwe �·irlutiJ. Et '/Iwmv;'\· c"u�am cius Dell/ll e.ue jatealilur. cuu.ralll wmell 11011 ex Yo/url/ate et d;'�Pl)JifÎ(Jne .\'ua, sed ila ut causu ulllhrue ,·orpu.\· e.rt'". et

fulguri

lumen.

Unde

si lumen csscL aelcrnum. e l fulgor. secunJum

quod dicit Augustinus i n alia exemplo, Super J(!(II/IIf!III. sermone

X X X V I : .. PO/lalllu.l· -

inquit

- y;rKu{tum !lalum .\"IIpel" alţuam.

NO/IIII! ('um imax i"e .\"II a Iw.rcÎtur: Mox ut incipil exi.\·tere, illcipit illo simul imagr' sua

exi.�lere

NOII /,nleel!.\·it l/a.\{·C'IIdo imagil1t'1n .I"IIUI/I,

.�ed IW.w:Ît/lr "um illwJ:inl! sua,

el IlImen ah jflo imago 1:.\'1, IIlHl i/lud 1111

imUKÎlle. Ergo t"(l(/e quaeva .I·unt. Si .�emper vir}:1111I1m, semper et (mllRo

de l,jr}:ulw"".

\72


QUAE:>TIONES (lUODLlRETALES

Ulfe/. Dumnezeu a făcut creatura. A făcui-o fic în etemitatc. fi e

in

afara ci. În afam c i nu a făcut-o, fiindcă În a("<lr<l eternităţii nil poate exista durată. Deci Dumnezeu a făcUI crealur:J În cterniWte.

Om

lucrului fil eut În eternil"te nu îi este contrar sit fi e din eterni"lle. Prin

urmare, creaturii nil

jj e stc contrar să

fle din .:: l erl1ltah:.

d'i ca pulea fi d (\CCS! l uc ru nu este contmr naturii sale. Şi rezulta din di. tlc�1 nu ave.l fiin!it efectivi'i din .�i ne, lotu�i , În

Exi�ta În aCCi'lsli'i. privin!ă opinia fil{)sofil()f'�, anume din eternitate, ş i

opinia <filo�ofilor>

ilulsura în care ca .:: x isti'l din partea crealorului eL nu ar putea să nu fie

astfel indit ea nu poate să incc a pit să fie . şi nici nu ar putea să Înceteze

�.l

fie . Astfel ,�pune Avicenna in C'artea 11

VI-a a

Mer(!fi::kii sale:

. .pellfr" nI 111/ I"('/'II (spune) sll ,lie 1:I11I;::a (le II I:'xix/u il i'lJl/7.tlwlui, Î/IIrueâl (/CI:',�W //iai Î/laillfe /lU exislu. t/cea.vW rre.mrwu: ('a .1"11 1111 .lie cau;:(/ lui prill e.I'I!II((I .m,

ci "rilllr-o (/IOwr(lre delermillOlc1 pe

care o

(/re Î/I raporl cu ceMlult. si ti edrei ('lI/l;''' e.l'le 1I/I,)'CIlfetl, /\.�(/(/(/r. fiimlc" (precum spune) /III/II dilIIre lucruri al' .Ii fo.I'( "ri// esel/(a .m cWI,-ajiill(ei IIllui (lit II/{'rll . .J{lnl Îndoia/(! {'il el vaji (:au;:lI uceluia câl timp I'a); avu/ld}ii/l(d . .Iiil/(lc" el illlel�iC(' Î/l I/lW!i/(/le clI luCfll/ .l'd 1111 e.riste, Şi aec.I'W e.I'11! .leI/.ml ÎI/ care e.\le /I/llIIit" crea/ill de {'(lire cei Înrelepţi". Ş i astfel au considerat ş i acei filosofi că faptul că este cauza creatoarc TIU iue

loc

Dumnci''cU

printr-o dispozitie a voinţe i . ci printr-o

necesitate a mlturii, după cum spune Ambroi',ic În l-IeXlllI/ef(m, 1:

..MII/Ii

pl1�lÎlli au fi,.1't de p<1rere cO llllllea 1'.I'lc coeterl/(l ,'11 D//lllllezeu, ('(1 .)'i o umbrd li pllterii divilll!. Şi chiar dan) ei .vrull ('Il DUlllnezeu e.l'le ('{/IIlf/

lIel!.\'leÎlJ, toll/.I·i el 1111 e.vre cal/zi/ din voinfa .IWI di.I'Pllzi(ia .m. â lIw'lIIe"i cO'lml/fi clIre e.l'te C(lIIW IIlIIbrel" " , şi l um i nii <c cauza> fulgeru l u i . De aceea, dacă lumina ar

n eternă. alunci

<eslc etern> �i fulgerul. aşa cum

spune Augustin intr-un alt exempl u , În COII/el//(/r;lIl /a T:I'wlxhe!i(l Illi IlIlIlI, discursul al XXXVI-lea:

1I<1.IC/II dea,l'Ifrrll C(/t'Î ahia de a

,Sa

{/ldlll

i" .I'ealllO

- zif e - /chil/mi

((fiei. Oare 11/1 .1'.(/ I/(lI'clII el (1 daM ('II illl((�ille{/ lui:'

Î/welml ,Hl exi.)'I/'. că ill/(/ţ:inl!a II Î/lcepUI .\'(1 exi.tle simultan CI/ el, Imllxillea lui IIU l-a f,recedal. â el ,�-{/ //(lwl/t (1 dOltl cu ill/aţ:illea lui, ,�i 10/11_)'; imuţ:Îlle(/ provine de 1(/ acel </(h/(lr> ,I'i 1/11 el de

la inwxille. PriI! ur/llare ele .\'UIII CllI/lemp0/,(lI/e. VI/Cll /a.I·taml ," .Ii dilllotcleaul/u, IliwOIilellulII1

(Ir./i

.�i imllX;lIeu 1cl.�/flru"IÎ.. 1

171


HENRI DIN GAND

PhilosophoruDi dicllllll apene hilerelicllm esi quoad dicunl Deum

non potuisse crealuram non cmlsassc. nequc in nihilum ire pcrmillcrc. POSI(luilm hilhucril essc. ul crealura non polueril hahuisse non cssc imlc cssc duralionc. ncc possit haherc non essc post essc. ha quod elsi dicanl [kUIll voluntalc Illundum ucasse cI in cssc conservare. hoc dicunt ipsuill fiKere non volunLatc lihcril aLI filcere cI non filccre. sed voluntiltc immlllilhiii illlmutahiliter concomitanle necessililtelll mlturilc. Fidcs enim calhoJica expresse tenet. qllod Dei Jibcm volunt .. te creatura aliquando incepil esse el scmpcr durahil. et hoc tam libera Dei volunlale. quod. ipSl1 ah llclerno disponente, creatura nUlllqulIIli fllisse pOluit, el postqllalll facla sit. i n non esse llhirc poterit. Secundllm quod dicil Ambrosius:

. .PlIlcl!re

aii MOy.W!.f '11.i" «.tecir Dell.l· cae/um el

lerrall/» . NOII llix;l: «lJuil/ cau.WlII/ eleelii ll/mulo

Ex ip.w ellim e.fl prillcipiwII

III

e.ue/», .fed «jixi/».

el ori}(o .wIJSIWlliw! /llIiI'er.wrum, id est:

ex eiu.\· vollllltare et pote,I'W/e.

EI q/ll/flleli,.

vuit, ei".f volulltare "'e/llellt

(.I'Iue COl/,\'htulIt, el ,/illi,f eorum ill Dei vol//lllate l'ecurr;l, et eiU.f arbitr;o revolvl/llll1r. "Ofili/ia ell;lII, qllC/ecl//1/qlle volui!, Del/s fecit ill coe/o» el ;11 lerra" ,

Libera ergo volunlale. nulln necessilale nalurde coniuncla. vuit aliquid eorum qllae sunt exlra se. quia, ahsolute loquendo, non est ncccssc Deum vellc aliquid nisi seipsum el

Cii

qmle sunl intra se,

Sed qllid est de principali intcITogalo'! Repugmmte creaturae fuisse ah aeterno. ut Deus non polucrit eilm fecissc ah actcrno'? Si enim pului fuisse ah aelerno, et Dcus pOluit fllcere ah aeterno quidquid faclioni non rcpugmlt, Dcus ah aclerno cl'catUnlm fecisse poluil. Philosophi. qui sccundum modum sliurn praedictum panunl

mundum fllissc ah aeterno, ci iln ah aelerno non solum csse pOluisse. sed el a Deo ab aclerno csse suurn hilbuisse. dicerunt crealuram sempcr f<lcllim fuisse li Dco, cI Ilon hllbuissc <10 co inilium dUfillionis, ut modo quodllm vix intcJ ligibili mundum pon<lnl

Il

Dca f<lclum, sed

numquam fieril fllClionis suae habuissc ah co, sicUI dicit Ailgustinus X De civi/elte Dei, Clip, 3 1 : "Si pe.\' f!X tlelemilC/lf.' .I'emper Jui,�,fet i" p/llI'ere, ,femper .I'uhe.uel ve,\,ti�illm, '1"0(/ IWI/CII 11 calcallle facI"m /leII/o dl/bilarel" , Nemo rcvera duhilllfCI a cilkante filclum essc. non in

174


QUAESTIONES QUODLlBETALES

Spusa filosofilor cstc ncîndoielnic crctică, În măsura În care ci spun că Dumnczcu nu a putut să nu cauzeze creatum, şi nici să-i Îngăduie :>ă :>e nimicească după ce IIVUSC!\C fiinţă, astfel Încât creaturii nu il putut să fi avut ncfiinli'i Înaintea fiintei în durată, şi nici nu poate lIvell nefiin!ă după fiinţă. Astfel că, deşi ei spun că Dumnczeu a creat lumea şi a ţinut-o În fiinţă din voinţă proprie. ci spun acum că el a făcut-o fiind lipsit dc lihcrtlltea dc

li

o face sau de a nu o face, ci printr-o voin!il de

neschimbat, carc Însoţeşte neschimbător necesitatea naturii. Credin(:l catolică suslinc in mod explicit că crcatum, prin libera voinţă

li

lui

Dumnezeu, a început să existe la un moment dat şi Va dura Întotdeauna, şi, tot prin voin!a lui Dumnezcu, ÎntruciÎt lIccasta iJre putere În privinţil eternităţi i , creatum putca să nu fi fost deloc,

Iar după ce

:l fost f:k ută,

ca va putea să dispară În nefiinţă. Aşa cum spune şi Ambrozie: " Frumo.f " .fplf.� Moise cel <,D//lllnezell "fi.leut ("t!rul,�i pl1l11fÎll fll l » , EI 1111

" .\'/JU.\': <,ca " tlat () Cl/UZa lumii ca ,ftl .1ie», ci <'//lacUl». De uit"Î proville principiul .�i /}ri�jllell tutllror .�lIb.\·tUlI(dor, mlicel dil/ voil/(a .�i puterea lu;, Şi nit el dOl"e.�/e, elill voima Ilii cofl.fi.wellla, iar

.ifâqi/lli lor

m

efe vor nlm(Îllf! .�i I'fJr tlvetl tlli Vlllllnezell .j'; .�e

reveni prin vo;//(u

vor ,le.l·tramti prin IlOtartÎre(/ IlIi. " Caci toale cele pe ctlre le·a dorit,

VIII/meuu le-a/eleul i/l cer» .�j pe pallltÎ/lr" I! .

Aşadar, <Dumnezeu> a dorit, printr-o voin\ă Iibcră şi nu printr-o necesitate adăugată a naturii, ceva dintre cele Cilre sunt În afam l u i , fiindcă, vorbind Î n sens <lbsolut. nu este necesar ca DumneJ'.cu să vrell altceva decât pe sine însuşi şi pc cele ce sunt inăuntrul l u i . D a r ce sc poate spune despre problcma principală'! Este oare contrar crc<lturii să fi fust din eternitate. fiindcă Dumne7.eu nu li putut-o

face pc ea <.lin eternitate'! Sau, dacă ca li putul fi din eternitate, iar Dumnel'.cu Il putul (:lce din ctcrnitate ceva ce nu este contrar faccrii , atunei Dumnezcu li putut <totuşi> face creatura d i n eternitllte. Filosofii care. În felul lor mai Îmlinte prezcntat, au considerat că lumea a fost din eternitate. şi astfel nu ntlm,li că putea fi din etemit'lte, dar şi-a şi avut de la Dumnei'.cu din ctemitilte liin!:l sa. spuseseră că creatufll a fost făcută dintotdeauna dc Dumnezeu. şi că nu a :lVut de la acesta un inccput al duratei. :IŞll îne,1t ci sunt de părere, într-IlO mod cu greu inteligihil, că lume:l li fost făcută de Dumnezeu, dar că nicilKlată nu s-a întâmplat c" <lumea> să-şi primească facerea de el, aşa cum spune Augustin in Ve.fpre ("elllte'u tlli V/lIIlI/eUII. X, 3 1 : ,.Cele; (/(/("{l llt1.ml ar.f; (/ill elem;Wle ill p"lhere, UI"fIW ;·ar.l; .1'/(11 il/lo/(fI!(///II(1 delle.mht, .�j

fO.\"I

lOlllşi nimell i 1111 .NII".li ilUloil cd lIcetl urmel li fo.�1 ./ileilla de cel care mlc:a"l) , î ntr-adevăr, nimeni nu s-ar indoi că <urma> a fost făcută de cel

175


HENRI

DIN GAND

ipso fieri . sed i n solo facto csse. Vestigium enim i n pulvere non fiI ni�i deprcssionc pllrlimn pulvcris, quae nceessario fit aliquo mutu aUI mulalione fini Ia. ,mIe quam non fuil pes in pulvere, sed erant pulveris parlcs aequ1'Ilcs in superficic. Sed post iIJam 11Iutalionem. qua III et generalur vesligium, parlium prius aequal ium depressione, pes nMnens

in pulverc perpetuo, pOlest perpetuu vestigium i l lud

conservare eli.ml si non pOSSCI conservlui nisi ati redis praesentiilnl. sicul nee posset eonservari figura sigiJli in aqua ilbsque pracsentia sigilii. Unde est mc1ior simililudo. ponendo quod philosophi posuenmt mundum I'uisse ab aclerno a Deo, <ld moduffi quo, si sol fuissel ah aeternn. el radium ah aetcrno slanlem produxisset, aut sicul corpus umbram. aut virgulum

imaginem suam. Ex quo enim ncccssilas

naturac esl slantcm radium produci a sole . �i ah llcterno fuissct sol , ah aeterno fuissel radius productus ah eo, slans per se. Unde. si per hUllc modum Deus creaturam mundi proeluxisset, ncccssarium cssel poncre quod ah aclemo cum prodllxissct: acquali enim neccssilalc fuissel radius et csse pOluissct ah aetemo sicut CI ipse sol . praelcr hac quod sol ipse esse suum non haberet taliler a radio. sed e conversa radius a sole, CI sicul sol numquam hapuissct a Dea fieri sui

esse, sed semper fuisscl fixum

Ci

stans in suo facto esse: sic CI radius

ipse praetcr hoc quoo sUlim factum esse hareret fi

fi

sole, sol autem suum

se ipso. lIt sic esse crcdlurae a Deo non esse[ nisi conscrvatio continua

ct pcllJCtua in suo faclo esse sine omni fil!ri praecedenli: vei 4uod esse creaturac non essel nisi in continua fieri. ul simlll essenl aelemaliter fieri cius cI faclum esse, sicut secundum aliquorum opinioncm conlingi[ in CSSI! radii

fi

sole. quol! non habel csse. nisi in continuo neri

quandocllmque est. U t aulcm magis descendamus ad propositum, scicndum quod communis omnium lam philosophorum 'luam fidelium crat opinio, creaturam i n quantum creatura eSI, non haherc csse ni si panicipatum, ci idco non a se, sed ah alio quod est ipsum cssc

SUUIll

per esscnlmm. Sed circa non esse creaturae duplex plllalur fuisse opinio. Una quorumdam philosophorum dicentillm quod creatura ila hahcrel essc ah alio. quod tamen ex se et cx natura Sllac cssentiae non

176


QUAESTIONES QUODLlBETALI,S

care calcă, nu doar în faptul deveniri i , ei chiar �i numai în fiinta lucrului făcut. Căci umla nu se iveşte in pulbere dcC<Ît prin Îndepărtarea lirelor de nisip. iar acest lucru se realizem!ă În mod necelim printr-o anumită mişcare sau schimbare finită. iar mai înainte pasul nu fuscse În pulbere. ci firele de nisip se anau În părţi egale pc suprafată. Dar, după acea schimbare care are loc �i este generată urma prin îndepărlarea pănilor anale mai Înainte În pozitii egale, pasul care rămfme în pulbere perpetuu poalc să conserve În mod perpetuu acea urmă chiar dacă el nu ar putea fi conservat decât în prezenta pasului, 101 nşa cum nu ar putca fi conservată amprenta sigiliului În apă În lipsa prezentei sigiliului. De aici provine o asemănare mai mare, dacă se ia În seamă că filosofii presupusescră că lumea a fost dintotdcauna dc la Dumnezeu În felul în care. dacă soarele fusese din eternitate, ci ar fi dat na<;tere razelor stiÎ.nd În eternitate. sau corpul umbra sa, sau lăstarul propria imagine.

tn

acest Cl1Z, însă, necesitatea naturii este starea razelor

produse de soare; dacă soarele fusese din eternitate. atunci şi raza produsă de el ar fi fost etemă, stând prin sine. De accea,oacă Dumnezeu ar fi produs creatura În llcest fel. ar fi fost necesar să considerăm că el a produs-o din eternitate: prin urmare faptul

di a exisLat

din eternitate este valabil În mod necesar atât pentru

rază cât şi pentru soare, pentru motivul că soarele Însu�i nu îşi are fiinta în acest fel de la rază. ci dimpotrivă raza de la soare . tut aşa cum soarele nu avusese de la Dumnezeu ivirea fiintci sale. c i fusese Întotdeauna neclintit �i stătător in fiin!<1 sa făcută: şi tot astfel <cste> şi raza însăşi. în măsura în care avusese fiinta sa făcută de la soare, pe când soarele <o avuscsc> dc la sine Însuşi.pentru ca astfel fiinta care urmează să fic creată de Dumnezeu nu ar fi dccât o conservare continuă în fiinţa sa. făculă fără nici o ivirc precedentă, sau că fiinţa care unneală să fie crcată nu ar fi decât În continuă ivire, pentru ca astfel să fie simultane în mod etern ivirea ei şi fiinţa sa fikută. Aşa se petrece, În opinia unora, În fiinta razei de la soare. care nu are fiintă . decât in ivirea sa continuă, ori de âte ori ea este.

Pentru a cobori mai mult În ceea ce a fost propus, se cuvine �Iiut că era o opinie comună atât tuturor filosofilor, cât şi credincioşilor, faptul că creatura. În măsura În care estc crcatură, nu are decât fiintă participat!, şi astfel nu are de la sine, ci tic la un altul , ceea ce este fiinţa sa însăşi prin esenţă. Dar În privinta nefiinţei creaturii au existat oouă opinii. Una dintre ele aparţine anumitor filosofi care spuneau că creatura avusese fiinţă de la un altul , astfel incât nu avusese din sine şi din

177


I IENRI DIN GAND

haberel non esse: neque

I"etlliter. neque elimll ,�ecw/(lulI/ ill/el/ecfllm:

quasi omnino essel simile de produclione Fiiii a Patrc i n divinis, el de proJlIcliune creillurac a Dco, pracle!' hoc ljllod FiJius hahcl CSSC SUlllll in cadem suhslanlia cum Paln::, creatura lllltcm i n aliena suhstanlia Quod olllnino ahsurdulll est, quoni.ull nul la suhslantia ex n.llum sua est aliena arJ non csse, praeler illam quac esl ipsum esse per essentimn, non per pilrticipationem, Soiulli

enim

ipsum

esse de se

Imbel. quod

absulutum est Il non esse. Meu csl alia opinio: quod creatura cum hoc, quotl hllhet esse suum ab alio. itil h'lh\:1 ipsum. quod quanlum csl tic se ct natura sua. habet non esse, EI

in

hoc

varialur scnlenlill quorumdam philosophorurn et

fidelium, Hahcre enim de se non esse. contingil inlclJigere duplicitcr. Uno moda

apI/ci ;mellee!lllll lantum,

tii

cssentia crcll\urac prius

intclligillur in non esse quam i n csse; illio modo u l i n se

realitel" prius

duralione sit non ens, quam ab lIJiO aecipial essc. Primo mOllo philosophi quitlam pOnebllnt crcaturam habcrc non esse anle esse, ila tamen quod nuJJo modo i n re ipsa, sed solum in inlelleclu non esse eius possel pmecederc esse suum, EI hoc modo habcrc esse ilh alin pOSI non esse: voc'lba! Avicenna crealionem, seeuntlum quotl tlieil i n VI MeIClI'''y,�icCle SUlle: "lIaec e.�' ill/el//ia, c/I/Cle Clpml .\·ClI'iellle.I' cremiCl \,O('(//lIr, id e,W: clare e.I',I'e po,�t 1/(1/1 e.I·.\·e Clh.wlllle. C"U.W(ff1ll ellill/. '1'1(/11111111 e,�t ill .�e, e.�/ l/t 11011 ,�il. 'IUtl/IIUIII vero aci n/ff.mm ,fIUI/II. e,�1 ei !It Sil, QI/ml alllelll e,�t rei apuei intelfeell//II. priu.I' e.1'I per e.�.�('l!Iiam, 1/01/ t('mlm!"e. e(} q/locl e.�1 ei ex alio. Omlle igilIIr e,�,I'(' CCII/J/lfUIII e.�t ell,� PO,I't IIcm ell.l' po,�te,.i"'le e,u('lIt;a('·'. Secundo modo catholici ponunl crealuralll hllbere non esse anle esse, i l a quml

ill re ip,I'(/, non solum ill imel/ectll. non esse possel

habere anle essc. EI secllndum taiem lllodum i n l e l J i gentii naluram creilturae e l prOlluetionem li Deo: non

necessilale nalUrilC. sed

l i hera volunlale. esl noslril tjllileslio: iln creaturae repugnel fuisse llb aelerno. el Deus ideo non pol uit cam produxisse a b ilelerno; an EI dicunl aliqui quod non repugnal e i . sed lamen. qllod crealuram

ex lempore produx i l . hoc mere voluntalis Dei fui l , ,,(,lIiu,� ('a/WI q!w('rencla /1(11/ esl. l]uia JI(J(' quaerere. e,uel ('ml,mlll qllaerere eiIlJ",

17R


QUAESTI(lNES QUODUfiETALES

nalura escn!ei sale nefiin!ă. �i nici 1;, 1110(1 real. �i nici Ihlfll1 ill{ele.�: Cll �i cum ar fi fosl înLnI lolul a.�clllilnăluim:: producerea Fiului din Tată intre cele divine cu producerell cre<lturii de către Dumnezeu. cu exceptiil I:lplului că Fiul

arc

fiinţa sa în aceeaşi suhstanţă cu T:ltăI.

pc

când

crealUîd <o are> înlr-o SUhSlilllţă slrăinii. I\cesl lucru esle cu lulul ahsurd fiindcă nici o suhstanţă nu este din natum sa străină de nefiinţă. cu ex.cepţia celei care este fiinţil însăşi prin cscnţă. �i nu prin pmticipaţie dki numai fiin'il insă!:ii are dc

IiI sine ceea ce este elihcrat din

nefiinţă.

Există apoi !:ii o altă opinie: că creiltUnl. întruciH are fii n'a Sil de la un ililul. o are in ilşa fel încât ea arc nefiinlă În măsura in care este de la sine �i prin natura sa. i n aeeastă privinţă părerea unora dintre filosofi �i dintre credincioşi se deosebeşte. Căei il avca de la sine nefiinlă \rehuie să fie înţeles în două feluri. Unul dintre ele numili III/pa Î/lrele.\". aslfel încât esenţa creaturii să fie Înţeleasă nmi Întâi În nefiinţă decât În fiinţă. iilf într-un ah mod astfel îneiît să fie în sine după durată ÎII //Iod r/!lll mili Întâi n<::fi inţil deeât fiinţa primită de Iii un i1l1ul. î n cel dintâi mod unii filosofi considemu că creatura ilre nefiintil înainte de fiinţă. ilstfel că tOll!şi nu În lucrul însll.� i . ci doar în înţeles. nefiinţil sa ar putea preceda fiin!il sa. Iar Avicenna numea creil!ie acest mod de a avea fiinţa de la un altul după nefiinţă. după cum spune în Cilrtea a VI-a a Mell!fizicii sale: .,Aee.wa e.�te cO/l(:eptfll c"re .n! IllIlIIeşte.

Ilupii p/lrerea Î/lţelepţilor. creaţie. {u!iel1 a da j;i/lţl1 Î/I urma II//ei mdiillţe ah.wlute. Ctk; 111("/"111 ("III/zat. Î/I 1II11.1"lIr(/ ÎII ("(/re e.�te fII .\";lIe. este Î/I a!J'afei ÎlIcâl .I·l1 l1u.lie. pe c/Î//tI. ÎII ml1.wra ÎII care e.we IÎ' /"(//101"( eli muzu .m, e.fte a.\·Ij'el IÎ/C/Ît .1'11 fie. Ceea CI' aparOlle lucrului dU/IIl Îlllele.�. e.�te amerior lIriII e.l·ell/ll. Iim' IIU tllIpd timp. Îm,.unÎt Îi "parlille de la 1/11 allul. Cl1d orice jii/l111 C/lU'./lt" e.�te JUIII" ,hl/nl 1I�liill/cJ p,.illlr-o posterior;tate a e.�ell/e""·. î n cel de-al doilea mod. catolicii lO consideră că creiltura i1re nefiinţă înainte de fiinţă, a�tfel că poate să aihii nefiinţă Înainte de fiinţă îll

lucrul ÎII.\·II.# şi nu numili I/lIpI1 Îlllele.�. Şi potrivil cu un ascmene" mod

de a inţelege nillura creilturii �i producerea de la Dumnezeu. prin vuinţă liberă şi nu printr-o necesit:lte. prohlema noastră este d<lcă creaturii îi este contrar să existe din eternit<lte. şi de aceea Dumnezeu nu

it

pulut să

o producă din eternitate. sau nu. Iar unii ' l spun că nu este contrar e i . dar că. totuşi. faptul că ci il produs cre<ltur<l dinlr-un timp ţine cu adevărat de voin!il lui Dumnezeu . ..li cl1rui Ca/lll1 /11l trehl/;e ("III/taM. fiindcă (/ cdlltll /lcel/sta ar 1Î1.\·emll(/

179


HENRI DIN GAND

cuius non est causa, ut (licit Augustinus. Qui ct cum hoe dîcunt. quod soia fide tcnelur creaturam non scmpcr fUÎssc, nec demonstrative

probari possc!: quia quod quid cst erc � lllrae . ab omni cJuratione ,

l hs tmh i t Quod

autcm non po ss i l prohari crealUnJm i neepis se . seeundum

1llodum lJ uo poncbant philosophi crcaturac naturam. el cam habere cssc a Dco. bcne

VCruffi

csl. el i n hoe eoneon.lanl d icta e xe m phl

SallCIOTll I1l. Probarc ilutcm ponunt

eatho!icl

CiUli

i necp i ssc sccunduIn modum quo

naluram ereaturac. ct cam hahcre cssc li Deo, bcnc e st

]J( )ssibilc, sllppos i t i s l]uibusdam, liliaC rcela ratione supponcnda sunt. ut

imn vidcbÎtur. Nce valet corum ralio. ll l l on ia m . licet quod quid est rei absolute

acccptum. ahstrahit ab hic ct nunc, cxistcntia tamcn cius actu. sive (?)

cssc (?) i n cffcctll non scmpcr ahslrabit ab bie el nllnc. Unde. 1icel quod

qllid e s l ccJipsis ltmac ahslrahi! ah hie el nunc. ut ipsum simpliciter

<icceptum non possil prohaTi. cxistentia

lamen c Î u s actualis non

ahstrahit ah hie el llune. eL ideo poLcst nene probari hie ci nune c sse . Unde, lieel ljuod (]llid esi aeaturac, e l essc ul sequ i lur essentiam eius. non possit proharL

csse

tamen acllmlis existentiae bene polest de ipsa

prooari novum fuissc, i n quanlUI1l csse in cffcelu oslenditur ipsa creatura llIundi non po�sc hahcre nisi post non cssc praeccdcns

d uration e quod est pmhare creat uram inccpissc csse. Dicend1l11l igitur

ahsoJ utc

quod mundlls non solum incepil cx

Icmporc. sed eli,lJll quod non pOluit fllisse ah aetcrno. el quod hac repugnal

nnturac

eius,

diccnle

oealo

Ambrosio

in

principio

flexaemeron: .,Q/li" fCllII il/co//\'elliell.\·, III aeremiw.\· o!Jeris cum Dei olllllipofellli.ţ c(J/Ii1f11geretur Cletemitcue?" Unde Augustinus Î n lihro COllfw FeUdal/ulii Jcfiniens (,:rcalunlm dieil quod "creC/Tura e.l·t, ex t'o

"UII" mIIme 1/01/ e.l·t (lut ali"l/{lIIc/o IIon .fi,it: re; elliu.l"lihet corruptihili.\·, qllwlflIm ;1/ se e.l"t. (!11I11;plItellli.l· Dei volullfute jl/('Ia .mh.ţfallfid'. Unde

Av iccnna. bcne videns quod il! quod de sua esscntia est non cns. non illfefkel/l solo. sed ct in re. cssc non recipiat ab alio, nisi cx tcmporc,

dicit i n fine

V

Mefaphy.\·ictle smle: .,PostqUlIlII (/utem re.\· ex .I·e ip.m

Iwbel 1/011 e.ţ.ţe, sequiflll" tul/(: ut e.I·.I·e eiu.ţ .I·it post /lOII e.l·se. et .liul pO.\·tqlltlfll //fIII .I;�erfll" . Unde ct de hoc modo inceptionis JiciL in

I RO


QUAESTIONES QUO[)UAETALES

Ja-i caulam callza ucelu i

u"

care nu arc o ciluză. după cllm spune

Augu!>tinI2. Ei susţin faptul că numai prin credinţă se poate spune că creatura nu a fost dintotdeauna. şi că ilcest lucru nu poate fi dovedit În ehip demonstnttiv. fiindcă ccea ce aparţine crcall1rii este abslm"

de la mic..::

durată l l . D a r faptul că nu se poate demon!>tm că creatura il a v u I un început, in felul În care considerau filosofii natura creaturi i , şi faplul că e a

arc

fiinţă de l a Dumnezeu, sunt adevărate. iar în acest punet cOllconlă exemplele citate ale sfinţilor. insă il dovedi că ea il început În felul

in earc consideră catolicii natura crcaturi i . şi că ca arc fiill\ii de la

Dumnezeu, este lotuşi pos i b i l , prcsupunând anumitc lucruri c(lrc trebuie presupuse printr-o raţiune dreaptă. aşa elim se va vedea.

Rationamentul acelora nu e!>te valabi l . fiindcă, chi:u dacă ceea ce

e

ţine d

un lucru luat în accepţie absolută se abstrage de la <ceca ce

este> aici şi acum, totuşi existenţa lui actuală. SilU (?) existenţa (?) 1 4 sa în efect nu este întotdeauna abstrasă de la <ceea ce este> aici şi acum.

De aceea, chiar dacă ceea ee este eclipsa lunii estc ccva abslras de la

<ceea ce eslC> aici şi acum. astfel Încât f,lptul Înleles În sine nu poate

fi dovedit. totuşi existenţa sa actuală nu este abstrflsii de l a <ceea ce

este> aici şi acum, şi tocmai de aceea poate fi cu bine dovedită că este

aici şi acum. De aceea. chiar dacă ceea ce line dc creatură. şi de fiinţa

din care rezultă esenţa sa. nu poate actuală a existenţei poate

fi dovedit. totuşi dc�pre fiinţ.\ fi cu bine dovedit, cu privire la ca. faptul că

a fost nouă, În măsura în care se arată că creatura lumii nu poate <\vca

fiinlă În efect decât după o nefiinţă precedentă în durată 1 S , ccea cc

înseamnă a dovedi că creatura a avuI un început al cxistcn!ei l 6 Prin urmare, se cuvine spus înlr-Iln sens absolut c ă lumea nu numai

că a ÎncepUI Într-un timp. dar chiar şi că nu putea să existe din ctcO\ilatc. şi el acest lueru este contr.-u- naturii sale. fiindcă fcricitul Ambrol.ie spune

în Hexumerotl, la începUI: "De ce e.�tl! atfit tIe

i

/lccOIl velwbil

('li

eterni/aleu lucnlrii <su e> .wls(! il/lt/I/luie cu e/emiWtetl alotputerl/icului 17 DunlIIezeu?" De aceea spune Augmlin în cartea Collfra fui Felidal /us , definind creatum. c ă "ereutura p ville dill ceea c e piÎ//() (leII/li mi ( / fo.�1

ro

.l'UU 11/1 a/m/ vreodala, fll .\'ubstunta .!iecilrui Illall coruplibil. ÎII II/').\'II/"{/ ill ellre e.we ifl ,�ine.ftlcutil di" voillta lItOll'utemicului Dumllezell" I K . De aceea Avicenna.care vede bine că ccea ce este nefiinlă , din esenţa sa. n\\

doar ÎtI ll(e/e.� , ci şi Î/lfupt, nu primeşte tiinţa de la un altul decât În timp.

j

spune la sfârşitul c1il1ii a V -a il Mewjizicji salc: . .D(/ca lucrul are de {li sill e

Ilefiillţa. rezulta alullei nl.fiillţu .m eJle ,Jupll lle.fiillrll .ri .I't! i e:jle dupa ce

v

I1l1fll.�e.�e " . De aceea spune şi la începutul cărţii a VI-a despre ilt:C!\t mod

al începutului că: "Daca cilleva ur IlIrKi <semlli/ic(l(ia> termenului de

IRI


IIENRI DIN CAND

principio sexti: . .Si ClUlelll 'Clx(/\'eril

OI/ilie ql/oel Jwhel e.�.I·e IJO.I·I III'"

e.ue,

Clfic/l/i.l· /101111'11 i/lceptiol/i.� cirm ql/(/ml'i.� 1/1'" .�il l/(/ec ro.�leril(l.\

lempore. I/IIIC 0111111' C'reaflllll eril il/ci,/iellx; .�i aulelll l/O/I fax(lwril, xed fiu'rit clJIlllil;o il/cipiellfi.�. Iff l/fIhe{/( e.Ul' '1"0 telllp"x .�;I: .I·ic 0111111' creallllll exl il/cipiellx. cuillx exxe praeterit te/llpux et 1l101!I.� .�ive //Iura/io". Revem laxiltur modus inceptionis cum tempore et sua duriltione: ut eius esse non sit post non csse temporc pmeccdenti. sed infinita aclernitate. in quo non cssc cius pmecessit anle tempord. Proprius lllllcm est modus inceplionis rei temporalis. quando ineipil cssc in temporc el non esse eius praccessit in tcmporc. Et quod creatum hahcns cssc posl non cssc. quod non essc habel ex mllura sua

il/

re, non

illlellecilf solo. necessarÎo Încipiill pasi non esse

duraliollc. manifesle prohal Aviccnna i n fine V

Metaphy,�icae suae,

duohus ullÎmÎs eapitulis, Et qUOlI ila sit de necessilale potesl sic palerc. Creatum enim. quae quanlum ex se est non ens. tit nec formaliter nec effective habeat esse ex natura suae essentiae: non solum 1mbel ab alio esse siclJl hahet in divinis Filius a Palre. vei sicul mdius il sol e , si uterque sit aelernus el non babel radius de se non esse nisi Î n inlellectu. u l dÎclum est. Sed oportet quod ipsi creaturae acquiralur esse suum: u l Deus non solum del Cillisam ci. ut sit i n facto csse, sed ut faciat ipsam essc de non essc, quod ilpc l latur

(.'relllÎo: si enÎm Deus ereaturae dareI esse i n solo facto

csse, nec pmcter hoc alÎo modo cam faceret. in nullo differcnti modo Paler i n divinis dareI esse Filio. el Dcus creaturae, praeter hoc quod ibi Filio datur esse in SubstilOlia palris, hic aulem in aliena subslanlia, tiI stlpra dictum est: quia cum omnis Imnsitus faclionis de non esse i n esse sil transmutalio. et h a c c tran�mutatio naturalis quando cst circa subicclUm

praeexistens.

aclUs

creationis,

elsi

non

sit

vera

transmutalio, u l est illa quae cst naturalis, quia tilmen esl de non essc i n esse. modum mulationis habel. non motus, ad modum aClionis qua rei acquiritur esse per gencrationem naturalem. EI non esl differenlia: nisi quod generalia esl ex materia. creatio aulem est ex nihilo. Propler quod dieil Avicenna, VI MetupltY,I';cue: "/l/vel/imu.I' quidelulII e.�,I·e, q/lO(I e,H ex eUII.I'" .�elllpe" .�ille lIIa/eriu, e/ qllieltlam, quod e,I'/ uliquo lIIedillllle, Convenit llu/elll IIt oll/I/e quod 11011 e,�t ex mClleri"

1 82


QUAESTIONES QUODLJBETALE.S

ÎllcepUI la 101 "eea ce are ./iill(c1 liUIJfl "e.liill/c1. clliar eltl("(l acea.l·ra ro.�lerioriltlle 1111 tire foc elupel liml' . tllUllci 101 ceea e.�le ("/"e(f/ I·a.li C"el'u clIre are 1111 Îllcel>Ul; dun) Îlm! 1111 ar /t1r�; <tI("t'lI.W(} .�ellflf;lica{ie>. d

cO/ll!ir;a cefui {"tire al"e fli/ ÎlIt"elJUt ar ./i e/t"eefl ele II fll'f!a./iill(a /"'ill ("(/I"e /ill/pul exi.wel, aflmd ol"ice crellllfl"el e.�/e cella ('(/I"e fi I"I/("e/I/II �'i ti ("(lrui

liill(el arc în urmă lill/pul .)"i lI/i$('(I/'f!(/ .fiIII .n-Jlimlltlrea " , Fără îndoială eă

este Ilirgită <semnificatia> modului dc începere o datii. cu timpul şi dUf<lta, astfel înc.it fiinţa sa să nu fie după nefîin!.1 În timpul precedent. ci infinită În eternitlltea în e:Jre nenin!lI Sll este Îmlintell timpurilor. Modul de începere al lucrului temporal este Însă propriu atunci când Începe să existe in timp, iar nefiinţa lui ÎI precede în timp. Şi faptul că creatura care are liin!ă după nefiinţă. fiindcă nefiin!lI o are din natum Sa ÎnfilPI şi nu doar ÎII ÎII(efe.�. începe in mod necesar În urma nefiinţei după dumtă esle :Jrătat de Avicenml la sfârşitul căr!ii

11

V-a a Me((l{izidi sale , în ultimele două cllpitole. Faptul că lIcest lucm este aşa cu necesitate poate rezulta astfel. Cre:Jtura, care este nefiintă În măsUni În carc cste din sine , astfel Încât să nu aibă fiin!ă din natum esentei s:Jle, nici În sens fOnlllll, nici În scns efectiv, nu numai că are fiin!ă de 111 un altul tot aşll cum are, Între cele divine, Fiul de la TlIlă, sau precum arc nlZll de l a soare, dacă fiecare dintre ei este etern, iar raza nu lire de la sine nefiin!ă decât În În!eles, după cum a fost spus, dar este şi necesar ca creaturll să-şi primească fiinta sa. astfel nu numai ca Dumnezeu să-i dea elluza ci astfel îneât să fie iinţă În fapt, ci să facă fiinta <plecând> de la nefiintă, ceea ce se numeş.te crea/ie: căei , dacă Dumnezcu ar fi dat creaturii numai fiin!ă În fapt. şi nu ar fi făcut-o În alt mod decât :Jcesla, atunci Tatăl ar fi dat fiintă Fiului între cele divine În acelasi fel ca si Dumnezeu crcaturii, cu ' exc P!ia faptului că <lcolo Fiului i se dă fiinţ În substan!lI TlItălui, iar În celălalt caz într-o substan!ă străină, după cum a fosl spus mai sus: pentru că dacă orice trecere <a actului> de a f"ce <ceva> de 111 nefiinţă

f

ă

la fiin!ă este o schimbare. iilr accastă schimbare estc naturală atunci când are loc lIsupra unui subiect preexistent. atunci ilCtul creatiei, chiar dacă nu este o adevărată schimbare, cum este aceell care este natumlă, fiindcă totuş.i ea este de 111 ncfiin!ă la fiinţă, arc un mod al schimbării, dar nu o mi�cllre. În vederell modului ac!iunii prin cllre lucrul Îşi primeşte fiin!a prin generarea naturală !') . Şi nu este o deoscbire, decât in sensul că gencwrea este din materie, pe când crea!ia este din nimic. Din acest motiv spune Avicenna În Metq/izka, V I : , . u. illem {"el exi.l'ltl

s w

ceva ctlre e.fte t1intr-o Ctluzel ÎlI/oIe/emll/tI lip.fit(/ ele II/aterie .j'; celltl {"tire e.w/! pri/l ulla care meditll.el. E.we hill/! tI.\·tltlw· {·tI tot ceea ce /lU e.l"te

l K3


HENRI [)IN GAND

praeillcellte, w,cemus

nOII

�ellerlltum, ,Ioed crea/u",", Nune aulem

omni� lran�mulalio. quae esl subila actio, est indivi�ihilis duralioni�, non sueccsiva. �cd cllrcns sllcccsione el duratione. el ex parte anle CI cx parle posl. Crci\lio crgo qtm cuicumque rci acquirilur esse, non polesl cssc ah aetemo. Aclio eliam qua cuicumque rei csse acquiritur, necessario praeeedii cius ac\ionem. 'lua fii eonservatio quae continuat esse in poslerum, Quamquam crgo res in poslerius possil eonservari in essc, ut non desinal esse propler conlinualionem aetus eonservandi: non tamen in ante posscl cssc. nisi incipial post non esse propler simplicitatem crcalionis. 'lua ci acquirîtur csse. Unde palet quod valdc insipienlcr dieunt aliqui, quod eadem actione Deus res creat et conservat, sicut sol eadem aetione creal el conservat lumen in medio. Si cnim sol habcrel esse ex se, nce aliquo moda ex natura sua convcnirel ci non esse. el lueis natura procedens ab ipso de nalura sua haberet esse post non esse. quamquam cius conservatio sit i n conlinuo fieri. lamen necesse esset praeeedere aliquod fieri. quo primo csse recipcrel. EI ideo ponendo solem ah aetemo, et non haberc de se non esse, necesSt est panere simililer radium cius ah «etemo non habentem esSt post non csse nisi in

imellee/u. vei forte nee iri ifllelleetu; vei solem nulla necessitate nalurac, sed libera voluntalc radium producere, Magnum etiam videtur esse inconveniens, quod csse creaturae, cum sit esse substantiale pcnnancns, scmpcr sit in continuo fieri, licct non possit nisi ad praescntiam suae causac pennanere. Unde sicut videmus in gencratione rcrum naturalium, quod agens particulare. quiA est solum causa fieri rei, co quod non hahet i n se ralionem totius speciei, per stiam speciem causat sibi simile i n materia, quo generato cessat cius actio et non conservat iIIud in essc, sed agens universale quod ' hAbel i n se rationem lolius speciei. tit corpus caeleste el eÎus motor, ul sit alia Actio gcncrationis el conservationis; consÎmiliter si agens universale primo rem ipsam per se e l immediate generareI, et gencratam poSlmodum conservarei, aclio eius essct alia generandi ct conservanui, et sicul ibi esscl circa gencratum: ita et i n propositio circa crcatum. Unde et utriusque aclÎonis dislinctionem tangit Augustinus. ctlm dicil De ;mmorWliltlle {mimae, cap.

I R4

4: "Vi.l· et "atura ill corpore


QUAESTIONI!S QUODLlBETALES

dilllr-o IIl(lrerie ('{Ire .l'l(1 tlinaillle III lli.fpoz.i(ie .fl'! IIU .fie Ilumil de I/oi /{tmemr, ci creut". Acum însă orice schimbarc. care reprezintă o actiune bruscă, este indivizibilă În durată, nu În sens succesiv. ci

p

li sindu-i succesiunea şi durata, şi ca anterioritate �i ca posterioritate. Prin urmarc. crealia nu poate fi din eternitate În nici un lucru căruia i se conferă fiinţă. Căci ae!iunca prin care se conferă oricămi lucru fiin!ă precedă În mod necesar actiunea prin care se realizează conservarea carc duce Înainte fiinta. Aşadar. chiar dacă lucrul poate fi ulterior

conservat În fiinţă . astfel încât să nu îi lipsească fiinţa din pricina continuităţii actului de conservare, totuşi el nu ar putea să fie mai inainte, decât dacă ar incepe să existe În urma nefiinţei. din pricina simplităţii creaţiei prin care i se conferă fiinţă. De aici rezultă că unii spun, flhă îndoială În mod nesocotit, că Dumnezeu creează şi conservă prin aceeaşi acţiune lucrurile. asemeni soarelui care, prin aceeaşi acţiune. creează şi conservă lumina în mediu.

Dacă soarele ar fi avut fiinţă prin sine. iar din natura sa nu i-ar fi revenit

Într-un oarecare fel nefiinţa, iar natura luminii care provine de la natura sa însăşi ar fi avut fiinlă după nefiintă, chiar dacă conservarea ei ar fi avut loc neîntrerupt, ar fi fost totuşi necesar să o preeeadă ivirea a ceva prin care mai Întâi să primească fiinţa. Ş i apoi, dacă considerăm că soarele este din etemitate, şi că nu arc de la sine nefiinţă, este necesar să considerăm la fel şi că razele lui sunt din etemitate, neavând fiinţă dupli nefiinţă decât În Îlltele.r, sau poate nici În ÎI/ţeles; sau soarele sli nu producă razele printr-o necesitate a naturii, ci prin libera vointă. S-ar părea eli există un mare inconvenient, anume că fiinta creaturii, fiindcă este fiinţă substantială permanentă. se află în continuli devenire, deşi nu poate fi permanentA decât În prezenţa cauzei sale. De aceea, aşa cum vedem in cazul generării lucrurilor naturale că un agent particular, fiindcă este singura cauză a devenirii lucrurilor, Întrucât nu are în sine raţiunea întregii specii. eauzea1-ă prin specia sa în materie ceva similar sieşi şi , de Îndată ce acesta este generat, acţiunea sa Încetează şi nu o conservă pe aceasta În fiin!ă, dar

<pC

de altă parle vedem> agentul

universal care are În sine mţiunea întregii specii, asemeni corpului celest şi motorului său, astfel Încât acţiunea generării şi aceea a conservării sunt diferite; În acelaşi fel, dacă mai Întâi agentul universal ar fi generat prin sine şi În mod imediat lucrul însuşi şi apoi ar fi conservat lucrul generat, acţiunea lui de a genera şi aceea

de

a conserva ar fi [ost diferite; şi În

acelaşi fel ar fi fost in privinţa celui general. Tot astfel şi În propo7Jţia cu privire la cel ca� este creal.

De aceea şi Augu�tin atinge distincţia celor

două acţiuni. aşa cum spune <În tralatul> De.vpre lIemurÎrea su,fletuilli,

l RS


HENRl ])IN GAND

elk('trix cmpori,� UI/il'(!r,�i praesellfe (lotellfÎa felle' IIniver,l'lIlII, Non (!IIim fl'eit al'llfl' dÎ,lTl',l'xil, e.lfee(UmCJIII' ,/e.�l'ruit. Il/a e.L/ifeIÎl'll \'i,\ l'tlC(II'1' //(//1 IJ/Jle.�/, 'I"i/l il/lld '11/(/{/ ah ea .Illelllll. e.�I, Il/l'tlllII', el eli .Ipecie ce/rere 11011 .\';11<11, '1'/(/ e.l"t '1"e/II/e/cul/ul tle 1'.\"1. Quod ellim per .�e non 1'.\"1, xi de.�liIUlItlfl· "h 1'0 per '1llOti (',I't, p/"(�/eeto 11011 eril. EI 11011 (lO.I'.I'UIIIII,I' tlicel"e i,l accepi.ue CO/·p".I' eUIII /(/('IUIII e.f/. ut .�eip.w iti'" ("fmlell/II/II e.I·.I'e po.uel, elJi a ("OI"lilore de.l"ererelllr' " . Unde. sccundurn

quod sancti exponunt i l lud Gel/e.�i.�. 2: "Die w(I'imo rel/uiel'il Dell.� ah o/lllli opere .1"1/0 l/um/ p"lmrat'. requievit ah opere prirnae creationis.

non autern ah opere gubemlltionis et conservlltiunis; sccundurn qllod dixit Chrislus. lotIJlII. 8: " Ptlfer mell,\' ',.n/"e //loc/o OPUtllUl', el ego opemr". Unde Augustinus in lihm COlllm A,/eil/umlulII , 2. lltrumque

verhum concordans diei!: "Reqlliel'it {Ih Olllllihu.f operihll.l· .\·lIi,\·, qllae ledt. III iam Il/Ira 11011 Jlleerel 1II/11"//lm, cllm ol//Ililm.� qlme ;n eO .mllt. Nec lumell ul elia/ll ti IIll/luli aclmilli.�Irali()l/e re'lllie.w·eret, 1I1 ill racie/U/o mullt/o, a quo opere po,�1 .Illclhmem

c:e.uul'il, sed jn

tldmilli.�trclllclo operarelllr".

Quia igilur Dcus non potest res creare nisi in aliena suhstantia, per qllam necessario habent de se non esse. non de sua suhstantia, per quam de se haberent non posse non essc, ideo dicit Augustinus De .fide

aci Pelrum. cap, 1 0 : ,»eux, '1f1i xille illilio .\·emper e.�1 '1l1od .\'/11111111' e.ff, de,lit rehll.f ti .�e ("/"e(/I;.� ul .\·illt: 1/01/ famell sille ;";1;0. quia lIulla ,-retltunl eill.wlem Iwturue e.W. "uius e,�"'.

Et sic ilbsolutc dicendum quod. quia creatura, eu quod creatura est, voluntiuie a Deo de

nihilo facta. non polesl esse ah aeterno

conlradictione repllgnante: quia eo quod ponilur sine initio. ponitur hahcre cssc sihi non acquisillllll ah illiu de non esse , et per hac quod est crealUfil, ponitur sibi a Dco esse acquisitulll de non esse, Dicel forte aliquis quod de ratione creaturae, u t esl crealura, non est. quod essc sic sihi sit acquisillllll. 111 ipsarn oporleilt hahere non esse ante esse durationc, licct hoc sit suffieienler. u t aestimo. iam probatum; sed quud possct sihi fuisse acqllisitum. Unde. sicUl id quod ah aelerno praedeslinalum est fore, ab aeterno potuil non fuisse praedestinaturn fore. vei fuisse p,dedestinalum non fore, sic, etsi

I R6


QUAESTJONES QUODUBETALES Clip. 4: .. PUlerea .j·i lIlilllnl tfi" corp clIre tufI/ce fll efect corp/lf ill/reR, dacII polell/ll e.�te prezelllil, (Îlle Î/lfI·eRul. Ea ÎII.\"l1 1111 aCliol!e(/za .ri .�t opre.)·te, ("dei .j·i-ar pdnl.�i e/e("(/lI. Pl/Tt'I"e(/ ei de li adI/ce la e./e(·t /III poate .I·d Iip.l"ea.�ca, doar danl 1111 XI! l/ill1i(·e.� te si ('ee(/ ce aftw./ilcllt tit ea, iar eli /III ÎIIRaduie .\"(I Ii,).I·ea.�nl dil/ lIn'lI ÎlIIl"lldlilW re Î/I care e.�tt ill oricât de //Iinl I/ItlWI"lI. Ceea ce ÎII.I"il IW e.I·/e pri" .l"ille. d(l ( "(1 .1"(:

de.�pril!lle ,le ('el prill c(lre e.l"le, .lilril Îndoia M CII 11/1 VII exi.wa. Şi 11/1 . plltem spllile nI (/ce.�ttI (/ I,, i//lit corplIl de ÎIIl/atd ce (/ .fiJ.I·I .faCllI, ÎllnÎ, .�a p(1(lft1 .fi tlep/ill, t/f!.)"Î.fil.H'.I"e !'(Ira.li tIe eel Cl/re ;-{/ tIai le/ller 211 • De

nceea, după cum spun acea.�til cele sfinte În Genezi/. 2:

"In

CI:'(/ de-II

.faptea zi. D' /II/IIe::.el/ .\"-(1 ot/ilm;t de la l(Juta II/("/"area Illi pe nlre IJ Î//Iplilli.�e". <adică> s-a odihnit de la opem primă a crealiei. Însă nu dc lil

opera guvcrnării şi conscrviirii: aşa cum a spus Cristos. 10l/n,

lIIell .\·i-" Împlinit lucrarea /IlÎlla la 1111 loc. şi eli mi-o /Îllpline.l"c·'.

S: .,Taltl! De aceea

Augustin, in cartea Contra lui Atleimllnto.�, 2, spune, în concordanţă cu

fiecare cuvânt, <acestea>: "ti .NI odih,,;t de la .fiecare dilllre {"'-rarile .mle pe clIre le-l./ jaclIf, a.�tjid ÎI/cât tllllJa lIceea el 1111 (/ IIUIi .Jilcllt lume(/, Împreuna CII IrXlte cele ce .l"lIr1t ill ea. Dar totII.)"; et llu .NI mii/mit de /tI

adlIIilli.�trllrea lumii, ca tie lajilCerel/ ei, I/e 1(/ lucmrea cilreia .NI mli/m;1 dUp(lfucere. ci a ("(JIltillual.�II lucreze pentru II o lllllllil/i.�lra"2 1 . Aşadar. fiindcă Dumnezeu n u poate crea lucrurile decât Într-o altă

substanlă prin carc ele să llibă în mod neccsar de la sine neCiinlă. şi nu din substanţa sa, prin care să aibă de la sine neputin\ll nefiinţei, Augustin spune În De.�pre credil//II. ct/fre Petru, cap. 10: "Dulllllezeu, care e,�te ÎIlIOTeJeuwUl ÎII //Imi .mprem .laI'II UI/ fl/Ceput. II dat IlIcntrilor creale de el .\"Cl jie. dar totII.)'; /lufara UII Îlleeput • ./iinclca lIiei o crea/ura IIU e.\·le de aceel/.r; lIaluril CII a 11I/�,22.

Ş i astfel se cuvinc spus în sens absolut că, deoarecc cre'ltura, în

măsura in care este creatură făcută din nimic În mod volunlllr de Dumnezcu, nu pmlle fi din eternitate. deoarece contradicţia respinge

aceasta, dlltorită faptului că ceea cc este considerat P.lră începUI, se

consideră că arc fiinţa sa cme nu este primită de la un altul din ncfiinlă. şi prin aceasta se consideră că ceea ce este creatură şi-a primit fiinta de la Dumnezcu din neCiinlă.

A r spune, poate, cineva că în ccea ce priveşte raţiunea creaturii

Întrucât eslc creatură, nu se înt.împlă ca ca insă�i să trcbuiască să aibă

nefiinţă inainte de fiinţă În dur'ltă. pentru ca Ciinla sa să fie astfel primită, chiar dacă ar fi suficient ceea ce .tocmai am dovedit, după cum

cred, dar că ar putea să fi fost primită. De accea, asemeni celui care a fost predestinat din eternitate să fie, ca a putut să nu fi fost predestinată

I R7


I-IENRI DIN GAND

mundu� ah aetcrno hahuit esse a Deo. el Ha non sit ei essc acquisitum ah ca. quia tamen nulla nccc�sitate naturae aui volunlatÎs illllllutahiJi� concomilanlis naluram mundus hahel cssc ah eo ah aelerno. pOluil non hahuisse esse ab eo, ilil pOLUit sihi fuisse acquisitulll esse a Dea sieul nune es l sceundum fidem.

Sed comra. Seeundum Philosophum. esse quod esl. quando est. neeessario esl. ila quad pru tcmpore qun est. non est i n patentia ut non sit: neque ex parte ipsius entis, ncque cx parle alicuius efficientis: quia 'iupcr hoc nulla est pOlentia. quia csscl ati contradictoria facere

simul cssc. Et simil iter de eo quod fuit: pro lcmpore quo fuil, nceessarium est fuissc. EI de eo quod cril : pru lempore quo eril neecssarium est fore. ha quod i n nullo istorulll modurUIll est pOlenlÎa ad conlrarium pro eodclll lempore. quo ponitur actus. Sed si sit potentia ad contrarium. hoc est per pOlentiam posÎlam i n esse pro alia tempore i n quo pOlesl actus impediri. quia conlingens est. Hoc enim moda. lieet quod e s l . quando e st , neeessario esl. non tamen absolute necessario est , quia erat pOlentia in tempore praecedenti, per quam actu::; iste poluit impediri. et per hac potuit ahsolule non esse pro tempore quo est. Et similiter quod fuit, quando fuit. necessario fuit. Non tamen absolute necessario fuit, quia erat potentia i n tempore praecedenti per quam ilie adus potuil impediri. et per h ac potuit pro illo tempore absolute non fuisse. Similiter quod eri l . quando erit. neeessario erit. Non tamen absolute neeessario eri l . quia fuit vei est vei erit pOlentia ante illud futurum per quam aclus ilie poleril impediri el per hoc poterit absolute non fore. Si ergo aliquid aliquando fuit, nee umquam erat potentia praecedens, per quam actus

esscndi eius pro tempore quo fu i t , pomit impediri , absolute neccssario fuit. quia non crai omnino potentia. ncque rei existentis, neque causae clTicienlis, per quam potuil impediri ne lune fuissel. Sed si aliquid semper habuerit es se , cI ab aetcrno, numquam erat potentia praceedcn�. per quam actus esscndi cis posset impcdiri pro aliquo instanti in anle assumendo, nec rei existentis neque alicuius causac efficienlis. Absolute ergo neeessarium est illud semper fuisse. Si ergo crealllra mundi ponalUr semper habuissc esse a

188

Dca,

el ab


QUAESTlONES QUODUnETALES

să fie, sau să fi fost predestinată să nu fie. Astfel. deşi lumea il avut fiintă din eternitate de la Dumnezeu, Încât ea nu are o fiin!ă primită de la e l , fiindcă totuşi lumea n i l arc fiinţă d e la cl d i n eternitate prin n i c i o necesitate a naturii sau a voinţci imutabilc care însoţeşte natura, <dar> li putut să nu aibă fiinţă de la ca, tot astfel a pUIUl să fi avut o fiinţă primiti'i de la Dumnezeu, asa cum este <valahil> ,lcum conform credinţei.

DimptJIriva. Potrivit Filosofului 2J . fiinta care cste. atunci când este. este în mod neces:lr. astfel încât. În raport cu limpul în care este, nu !Oc ană În poten!a de a nu fi: nici din partea acelei fiinţe, nici !.lin partea lucmlui eficient. fiindcă în această privi Il!!! nu cx Î!Otă nici o poten!ă. fiindcă ar Înscmna să se fm.:ă fiin!n simultan contmdictorie. Şi în acelaşi fel despre aceea care fi fost: în raport cu timpul in care a fost, ea era necesar să fie. Şi <Ia fcl> despre aceea care va fi: în raport cu timpul în care va fi , ea este neccsar să fie. Astfel dI În nici unul dintre aceste moduri nu există \1 poten!ă În vederea contrariului în raport cu acelaşi timp în care se consideră actu l . Dar, dacă poten!a esle în vederea contrariului . accst luuu se Întâmplă prin putenţa pusă în fiinţă în raport cu un alt timp. în care actul potlte fi Împiedicat. fiindcă este contingcnt Căci accst mod. de�i este, atund ciÎntl este. ci este necesar, dar nu Într-un sens absolut necesar. fiindcă cxista potenţa În timpul precedcnt prin care actul acesta putea fi împiedicat. �i aşa pulea În mod absolut să nu fie În raport cu timpul in C;lrc este. i n ace];lşi fel, ceea ce a fost. atunci când a fo:<;.t, il fost în mod necesar. Totuşi nu a fosi în mod absolut necesar, dcoafCce cxista potcnţa în timpul precedent prin care acel act putea fi împiedicat să fie. şi aşa putea in sens ahsolut să nu fic În raport cu timpul În care este. Î n ilcclaşi fel ceea cc va fi , atunci când va fi , va fi în mod necesar. Dar nu va fi intr-un sens absolut, fiindcă a fost sau este sau va fi o pOlen,ă, mai imlinte ca ci să fie, prin c(lre actul ace!;l va putea fi împiedicat şi prin aceasta v a putea să nu fie În mod ab:<;.olut. Prin urmare. dacă ceva vreodată li fost. nu a cxistat niciodată o poten!ă premergăloare prin care actul său - în raport cu timpul În care

a fost - putea fi împiedicat. atunci el a fmt În mod necesar, fiindcă nu a existal deloc o poten'il, nici a lucrului existent, nici a cauzei eliclcnte, prin care să poată fi împiedicat să nil fi fost atunci. Dar, dad ceva ilVlLsesc fiinţă dintohlcauna şi din eternitate, atunci nu exista nici o polenţă premergătoare, prin care ,Iclul său de a fi să fie Împiedicat În raport cu () clipă dinainte asumată. nici pentru lucrul existent şi nici pentru cauza eficientă a cuiva. Prin urmare. este necesar în sens absolut ca ea să fi fost dintotdeauna. Dacă se consideră, despre creatura lumi i ,

l R9


HENIU DIN GAND

aelerno. necessarium esl aosolule cam sempcr el ao <lelerno fuisse . cl si sic. numquam ilO <lclcrno nC<l ue ex pilrtc Oei ncquc cx pilrle rei craI potenlia aliqua per quam pOluil aliquando non fllissc. el sic crcillUrll mundi. si ponalur haouissc esse il Oeo ao aelerno: non solum numqu<lIn craI ci essc i1cquisitum

il

Oeo de novo cx iIliqllu temporis initio sed ncc

omnino pl)ssibile est ut sibi novo i n aliquo initio

IIlllljlliUH

temporis:

fuissel cssc acqllisilum il Deo de

quod falsum est simplicilcr cI

impo.�sioile. cum contmrium tenel fides. quae ponit quod mundus il Deo aliquando novlls fadus est . Non :<;o lum ergo simpliciler falsum esl . sed etiiUn impossibilc. quod mundi creatio h<lbeal csse il Oeo ilO aclerno. ul numquam sit ci esse ilcquisilum ilO co. possibilc lamen I"uisset acquiri. lmmo llUl necessc esL poncre. quod csse sit ci acqllisitum il Dco de novo. quod poslillodum ci conscrvetllr ab eo. ut umnino non pOlerit aliter esse ab ipso ul ostendit praecedcns dcmonstratio. auI neecsse csl ponere. si habel cssc il Dca ah aetemo non <lcquisilum. quod mundus absolute non polesl non habcre essc ab co el sic qU(x! nllmqllilm pOluil ci ao co ae<juiri essc de novo. nce umquam poteril pcrmittere ul eadat in non essc. ul ostendi! isla ultinm dcmonstratio. EI haec fuit pmeul dllbio senlenlia el mens philosophorum in

aelernitate lll11ndi. quod seilicet crealum mundi . qUiil non hilOcI non cssc cx sua natura, nisi i n solo imel/ec/II, ut ileslimabanl. numqllam erat ci ilcquisitum esse. EI ita liecl haberet essc a Dco ut a primii causa. scmpcr lamen ct ah aclerno ab illo essc hahuit et hilbchit. Nee fuit seeundum hoc apud cos minus impossioilc creatumm mundi 1I1iquando possc non fore quam aliquando non fuissc. Unde fuit principiulll apud cos. quod ereatufll dc Ililtura el essentia sua non hilbet (juod non sit. eliam si sibi derclinquerctur (quasi pcr impossihile), eL sic quod dc se non habet possc ad non cssc. sed l] uod quantum cst. cx parle eius impossibile est cam non essc. super impossihile aulcm nul ] :1 cadil polcnlia quae llhsolvat ipsum . et reduC,lt ,Id possihile. rcdllcendo ipsum eliam ad aetulIl. Ex huiusmoJi lIutem prineipio pllsuerunt quod nuHo agentc possct crcaLuril mundi non essc auI non fuisse, el per hune modum posucrunl mundum Imbcre csse a Dco ab actcrno, non tamcn faclum essc umquam ab ipso. nisi largc slllllcndo fac\ioncm pro ('Telltiollc. mouo quo Avicenna e"punit actiol1cm crealionis. ul supm

1 9()


QUAE.'iTIONES QUODLlBETALES

că ea a avut dintotdeauna fiinlă de l a Dumnczeu şi din cternitate. este neccsar în mod absolut C<l e<l să fi fost din eternitate şi dintotdeauna. şi dacă este astfel. atunci nu a existllt niciodată din eternitate, nici din partea lui Dumnezeu. nici din p'lrtea lucrului. o potenli'i prin care să poată vreodată să nu fie, iar llstfel creatura lumii . dacă se consideră di a avut fiinţă de la Dumnezeu din eternitate. nu numai că nu .1 .lVut o fiinlă primită vreodată de la Dumnei'.eu eli nouă la un lUlume Început al timpului. dar nici nu este posibil ca ea să fi primit vreodată fiinţă nouă de la Dumnezeu într-un ilnUme Început al timpului: ceea ce este f<lls şi cu desăvârşi re imposibil, căci credinta sus!inc contrariul . spumÎnd că lumea a fost cândva creată ca nouă de Dumnezeu. Aşadar. nu numai că este fals În sine. ba ehim este imposibil să llibă creatia lumii fiinţă de la Dumnezeu din eternitate. astfel încât eli niciodată să nu aibă o fiinţă primită de l a el. dar totuşi să fi fost posibil să o primca!>Că, Ba chiar cste nccesar să se considere că ea şi-a primit fiinta de la Dumnczeu ca pc ccva nou. iar aceasta i-a fost apoi conservată de c i , astfel ÎnClÎt nu m fi putul deloc să se llbată de la el, aşa cum arată ra!ionamentul precedent, sau este necesar să se considere că, dacă li avut fiinlă neprimită de la Dumnezeu din eternitate. lumea nu po<lle În sens absolut să nu aibă de la ci fiintă şi. astfel, că eli nu a putut niciodată să primească fiinţă de la el ca pc ceva nou, şi nici nu a putut vreodată să îngăduie să cadă în nemn,ă. aşa cum mată <lceastă ultimă demonstratie. Ş i accasta a fost fără îndoială sustinerea şi intentia filosofilor in <problema> eternităţii lumii. anume că creatura lumi i , fiindcă nu are nefiinlă din natura sa, decât ÎII ill(tde.�, aşa cum considcr<lu, nu a avut niciodată fiinţă primită. Şi llstfcl, deşi avusese fiintă tie

iii Dumnezeu ca

de l a o cauză primă, totuşi a llVut şi va avea fiinţă de la ci Întotdeauna şi din eternitate. Nici nu era, după părerea lor. mai puţin imposibil

Cli

creatura lumii să poată vreodată să nu fie. dcclÎt faptul că vreodată nu a fost. De aici provine, În opinia lor. fllptul că erelliura nu are [llplul de a nu fi de la natura sau esenta sa. chiar dacă sc mportează la sine (ca printr-o imposibilitate) şi astfel că nu

are

de la sine posibilitatea de a nu fi,

dar că În măsura în carc cste, din parlea sa eSle cu neputin!ă să nu fie, iar peste acest imposibil nu cade nici o pOlen\ă care să o eliberezc şi să o reducă la posibil, redueând-o chiar l a acI. Dintr-un principiu de acest fel, ei au considcrat că prin nici un agent ereatura lumii nu putca să fie sau să nu fie, şi prin acest mod au considerat că lumea are fiin!ă de la Dumnczeu în mod etcrn. dar nu in sensul că a fosl făcută de el vreodată, decât luând in sens larg facerea În loc de crea!ie, În [elul În care expune J\ vicenna actul crea!iei. aşa cum a fosl expus mlli sus, nu În felul În care

\9\


UENRI DIN GAND

exposilum e.�l, non modl' {juo catholici cam cxponunl de nova mllndi faelionc, Sic crgo posucrunl mlinulim itil hahcrc csse a Dco. (jllod non puluil Dcus ci non uedissc cssc, nee csse auferre ab eo, qllia sccllndum cos mllndlls habel essc a De\) soia nalllnle necessilatc aUI VOlllnlille Îmmul<1biJitatis eonillncta nccessitilti nalurae, non lihcra ad dare csse CI non dare. Quia si quis duhitarel an lalis crai philosophorum mens el sentcnti a . vidcal primum Caei; et //lumii. el VI Meluphysic/lf!

Aviccnna, et proeul dubio it .. essc invcniel. Unde Philosophus dctcrminatÎoncm su .. m supcrh .. bitam I Caeli el /III/mii repelit breviter in I X MelClpl,yxi!'ae. dicens: ..Nihil uelem//II/ esl ill l'olemia, el OI/ilie verhu/II el oll/IIi,\' pOll:'mia eSI CO/lfrtU!iclorjll/ll il/sillllll, Q//(I(/ I:'IIi/ll 1/011 "ahel /JOlent;II/II ul ,�;I, qlli(l 11011 e,\'/ aliqlfid, 1/011 eril, EI Ollllle '1U(l(/ Iwhel I'lIfel/tiwI/ /tI ,I'il, po,uihile eSI III 1101' aRaI, Er1;() Cj/tml hahel potem;alll //I sil, ro,�,�ibile esl /fI ,�il el ul 1101/ ,�Ît, el quod pO,l'xihile esl ,,1 1/011 ,I'il, I.:orrumpetur IIul /IImlo ,�illlp/ici per ,wh.�llII'li(lm, {luI Ilo!' nun/o (//ullllitale ClUI Cjualiwle, Er�(l IIUIlUlII eo/'um, quae 11011 corrulI/pulltur nult/o ,�i/llplici, e,w ill pOIentia I/Ult/o ,�;mplid·. Omnc verbum esl omnis

pOlel1lia. id esl omnis potenlia activa rationillis. el omnis pOlentia passibilitalis. secllndum ..Declaralllm e.\'I

;11

Commentatorem. Unde

dicit

ibidem:

.l'cÎel/tÎa /laluraU quod I/ullu/II eor"m q/lue 1/(/1/

co/'/'umpulllur

,�ecllllllulII .I'lIh.I·I{jIll;an/, hahet pOiel/liam quoe/ , suh.�ltlllti{/t' eorum c()/ rumpwrtur. El IIOC dixil ill IlOc 10('0. qUll.l'i

"eRamlo. EI declarc/I;o dll.\' per.fixw e,\'1 i/l primo Cacli CI Illundi.

Illic

e/lim tledarovil l/uod ill ael/:,I'I/(/ nOII sit potemia aci corrupliml/:'111 " .

Nos igitllr qui ipsa veri tate fidei coacti sumus lenere quod crealurae mlLndi esse est aequisilUIll li Dco ex lcmporc, el quod de se et de nalura sua milia creatura hahcat esse, sed a solo Dco. el hoe acquisitum. quia de sua nalura habel non essc ul oslcndit supra prima demonstratio. prilllo dehcmlls dcstrucre primum fundallle nlum philosophorum, diccndo qllod omnis creatura, in quantum hlliusmodi, ex nalura sua .. implicitcr habel. quod non sit eliam in re, nisi habeal esse ah aJio. Si enim dicerClllus quod de natura SUil esl quod sit, nccesse h<lbcbimlls cOl1cet!crc omnia alia inducla cx huc ab cis circa muntii aclernilalem el incorruptibilitatem. Unde, illo primo negllto, possumus dieerc quod Illllndus habel esse sibi a Dco acquisilllm. llon ab aelerno. Revcra si hahcret essc a Deo ab aelerno. non esscl ci aequisilum a Deo, nce

1 92


QlJAESTIONES QU()DUBETALES

catol i c i i expun aceasta cu privire l a facerea lumii ca nouă. A�lldar. c i au cunsiderat astfel că l u m e a a r c

flill\ă de

l a Dumnezeu în :-; c n :-; u l că

DUlllllczeu nu il putut să nu îi dea fiin\5 şi ni<:i să Îlldcpărleze fiinta de

In ea, fiindcă. În opinia lor , lumca arc fiinlă de

la DUlllnczclI llumai prill

neccsitiltea naluni sau prin voin\lI imutahihtă\ii legală de necesitatea natur i i . eare nu este liheră În a da sau a nu d" fiin!ă. Căci dilCă s-ar Îndoit ,ineva

fi

accasta cra sustincrca s i intentia fi]osolilor. să vadi\.

;

:

Carlea I din De.�Jlre cer şi Illm 24 şi C lrlea CI V I - a li Mel'!/bcii l u i Avicenna. şi va des<:operi fără îndoială că a ş a e s t e . Filosoful î ş i repetă pe scmt propria ohSerV,l!ie fi"lcută În Cartea I din lJe.l"pre cer $i filme in

Carlei! a IX-a a Mi!lq/i::.icii. spun;;nd: . .Ni/JIic e/{'/"II .�Πorice lermel/ si orice

IIII se q/'tl jll pOlel/ld . fl()len(a se aplÎnl sÎIIIIi/II/I/ ce/or ("IJ/ltnulic/orii.

Cee(l ce IlU are polell/a de a .li . .Iiimlnl 11 11 ('.\"Ie ("1"1'(/. IIU I·a li. Si orice lire potelllii cle a li, e.I·/e p()\·ihi/ .I"tl mI iII/ e Î/I flcl. Prin urmare. ("eea ce W'I! pOlellta de CI.li. 1!.I·te posihil .wJ.fie .# sa nu .fie. iar eeee/ ce e.fle po.�ihjf .fil fIU .Iie. esle corupI .fie sub aspectul simll/II al .Wlh.\·/(IlIrei, .fie .�ub

r

aspectul cCllIlittlrii .tlm o c·olirflliPS. Prin umilire lIici IIl1ul dimre cefe cure IIU .mm corupte /11 mocl .\·imp/u I1U .I·e c!lM ÎIl II/I!(f .1;111/1/" ÎII porel/fct " .

Căci orice termen este orice potcn!ă. adică orice potclI!ă activă ra!ionaIă, �i orice po[enli! de a pălimi ceva, în opin i a Comenlatonl lui . Dc aceea el

spune În acelaşi loc: . .,A p,w armat Î/I stiinta Iwtl!mlc1 nl /1iâ 11//(/ climre

cele

f

'are /lU se corup dUfJll .\·uhsla/ll(l /lU (Jre pote/lla ca .mhslllllrele a("e{om .1·tI.!ie corupte. /ar el spline (/("('(1.\'((/ IW/:cÎlICl. /ar de("/arafia lui " I(lsf lle.wJvâr!)ittl Î" Cartca

dedarot ("ti /Îl e

I

efi" Despre cer şi lumc. Caci (/("(/fo el fi

rem i/ale I/U exisfll (} poten(a Î/I I'eclerea coruperii ,,26 .

Prin urmare. nOI, cci care am [osl constrânşi de adevărul însuşi III

l"ă cre;ltma lumii arc fiill!a primită de la dI nici o crealură nil arc fiinta de l a .�i n e ,

credin!ci creştine să sl1s!Înem Dumnezeu dintr-un l i mp şi

sau de l a n a t u r a sa. ci nUffi<li de la c i . il11" ace<lstă <fiin!i!> p r i m i t ă arc nefiin!a de l a nalura sa. aşa cum arată <:e1l dintâi demonstratie de mai sus, suntem datori mai Întâi să respingem cel dintîi temei al lilosofîlor, .�pllnâlld

d'i

orice creatură. în măsura în eilre cste astfel. arc din natura

sa în sine ceea ce nu se află în lucru. dacă nu arc {le l a un a l t u l . [)aeă Însă am fi spus

di

ceea 'c csle ca c dc l a natura sa. va trehui si;

coneedc11l cu necesitate tmlte ceklalle impl i<:atc de accasta <:u privire III cternitatea şi in<:oruplihilitatca l u m i i . Dc aceea. dacii () llegclm pc ce,1 dintfii . putcm spune cll lumea ,lrc fiinla sa primitil {le nu d i n eternitlllc. Fără Îndoială din ctcmitilte, CiI nu ar

li fost

d. dacii

1"

Dumnezeu. iar

ar fi avut fi in!i"l de la Dumnezcu

pri m i l i"l de la Dumnezeu şi nici nu putea

193


HENRI DIN GAND

pos�ihilc llcqui r i . ct c convcr�o. ut dictum c�t . Po��umus <lutem et dehcmus dicerc cOIIscquenler. nulla

necessitlltC. nee nalurae. nec

volunt<ltis. IllUndlllll haocre csse a Deo. Ex quo palCl. quia �implieiter flll�llm est dicllllll supcrins contra noslra delerminalionelll. scilicel (IUod eum hoe quod pOllamus lllundulll Imhcrc esse li Dco <lh aclcmo, possil p"ni (I uod. mundus ah actcrno pOluil mundo acquircre essc, ut crealu 1"ll non dicatur ex hoc .,creall/ra". quod hahcl s i h i essc llcquisilum. sed qUili sihi possit a Deo cs�e acquiri. CI quia apla esl u l sihi llcquiralur. liccl haocal ah aeterno a D e o csse n u n ilcqui:,ilum. llla enim sunt omnino incumpossihilia. u l diclum est. Sed quod arguilur per similcm de praedeslilllilione: quod id qllou ab lIclcmo praedeslinalum esl fore. ah aelcrno polui! non praedcstinari fore vei praedestinari non fore, ergo a si miii de creatura; el. licet ab aclemo pollll lur hahcre essc li Deo. cum hoc stat quod ah aeterno patuit non hahuisse essc a Dco. el ila qllod llb aelerno pUlui! habcrc esse acquisilum ab ca i n llliquo lemporc: dicendum. quod non est simile: quia habcre esse a Dco. dicit quid non i n rcspectu ad aliquad delerminatllm

signum

temporis vei

duralionis. sicut

facit esse

praedeslinalum a Dco ratione eius quod e�1 .,prae·". Nihil

enim

praedeslinalur. nisi cuills esse praetcrit ipsa praedcslinatio, quia non esl pracdeslinatum

nisi

incipiens csse

in

aliqllo

delcrminato

signo

temporis. e l ideo. cum i n i l l o signo nulla neccssitate incipial csse, cum hoc quod esl pracdeslinalum fore i n illu. verum est quod poteril i n illo non fore. Et qllOl.l poteril i n re non Core, poteril a Deo praedestinari non Core. vei non praedeslinari fore. quia praedcstinatio. etsi est aclcrna, semper tamen (;orrcspondcl cunditioni rei praedestinatae. EI ideo, quia pracdeslinatum fore dieit rcm divini actus respectu alicuius tcmporis delerminali. respeclu euiu� res potcst aliter se hilocrc; hilbcrc alltem esse il Dcu dicil rcm divini ilClllS. non respeclu alicuius Icmporis determinati; haocre alltem csse a Dco llb aelemo. omnino dicit actum supra umne tempus signatlllll el finilum. ill! u t respeetu nullius temporis determinati pos�ibilc c�1 alitcr se hahcre. immo respectu infinilae llelemitalis i n qlla omnino cs! carcnlill ad pussc aliler se 1mbcre, ul palel ex demonstralione produclil.

1 94


QUAESTI()NES QUODLlRETALES

fi primită, ci dimpotrivă, după cum a fost spus. Putem însă �i ar trebui să spunem în moU consecvent că lumea nu arc fiinţă de la Dumne7..cu prin nici o necesitilte, şi nki prin natură, nici prin voinţă.

De aici

rezultă

că este în sine falsă expresia de mai sus <îndreplillil> contra demersului nostru, anume că, atunci ciind considerăm că IUllleil arc fiinţă eternă de la Dumnezeu, se poate eonsidefil

di

lumei! pllteil primi fiinţă d i n

eternitate d e la l u m e , astfel înClÎt creatura nu v a f i numitii Î n ilcest sens "crea/unl" Cilre arc fiinţă primită, ci doar in măsurii în ellre ea poate să

primească fiinţă de la Dumnezeu, şi esle pregl'itită să o primească, adică ilre din eternitate de la Dumnezeu fiinţă neprimită. Căci aceste lucruri sunt, a�a cum a fost spus, de nesusţinut. Iar acest lucru se iugumentează la fel şi cu privire la predestinare: ceea ce este predestinat din eternitate să fie, putea din eternitate să nu fi fost predestinat să fie, sau să fi fost predestinat să nu fie, aşadar la fel ca ş i În cazul creaturii . Ş i , chiar dacă se consideră că arc fiinţă eternă de la Dumnezeu, împreună cu aceasta stă faptul că eil putea să nu fi avut fiinţă din eternitate de la Dumnezeu, şi astfel că putea să aibă fiinţă primită de la el Într-un anumit timp. Se cuvine spus că acest lucru nu este asemănător: fiindcă a avea fiinţă de la Dumnezeu semnifică ceea ce nu eslc raportat la un illlumit semn determinat al timpului sau al duratei, aşa cum face fiinţa predestinată de Dumnezeu prin sensul pe care îl are <prefixul> ,.prae-". Căci nimic nu este predestinat. decât dacă fiinţa acelui lucru are În urmă prcdestiOiuea Însăşi, fiindcă nu este predestinat decât ceea ce Începe să existe intr-un semn determinat al timpului , ş i , fiindcă În acest semn nu începe să existe din nici o necesitate, fiindcă aceilsta estc predestilliltă să fie în acel <moment>, este adevărat că putea să nu fi fost în acel <moment>. Şi ceea ce putea să nu fi fost În acel moment, puteil fi predestinat de Dumnezeu să nu fie, sau să nu fie prec..le stimlt să fie, fiindcă predestinarea, chiar dacă este eternă, corespunde totu�i Întotdeauna lucrului predestinat. Şi apoi, fiindcă lucrul care estc predestinat că va fi semnifică lucrarea actului divin in raport cu un anumit timp determinat, fa!li de care lucrul se poate raporta altfel, il avea fiinţă de la Dumnczeu semnifică lucrarea actului diviu, dar nu in raport cu un ilnumit timp detemlinat. Dar a avea fiin!ă determinată de la Dumnezeu din eternitate, semnifică întru toiul actul de dCilsupm oricărui timp desemnilt şi finit. astfel Încât el nu sc poate raporta aur,,1 Iii nici un timp determinat. hil chiar faţli de eternitatea infinită. in care existli cu lotul o lipsă de a se putea mporta aUfel. aşa cum rezuUi'I. din demonstraţia produsă.

195


HENRI

DIN GAND

Propter quod patet pl.me quod ah aeterno praedestinatum rare, potu i l non pmcdestinari fore.

vei

pracdcstinari non fore. hahens autcm

c.�sc a ·ne o ah aclcrno, non pOluit ah aele m o habcrc non e ssc ah co, nee

hahcrc cssc <lcquisitum ullo m odo . ll l pmcdeterminatllm est, sc c undu m

quod el hene el elc ga n tcr dicil Philosophus quod in

pcrpetui s

quac

sempcr Imhcnt essc . non dirfcrunt cssc cI po ssc .

<Ati

Pcr

argumenta>

hoe patel ild argumclllum primum i n contmrium, quod falsum

supponit: seiliccl qlloJ non inclllditur contradictio. ponendo crcaturam ah actcrno.

,\lI

sccundulll, qllod Dcus fecit creaturarn i n aetcrnitatc aUl cxtra:

diccndum. qlloJ CXlra. non in Juratione aliqua quac aeternitalcm cxccsscrit. se d quae sub aC lc rnita tc inceperiI: secunJum qllod dieit

Auguslillus XII De âl';Wfe Dei. cap. 15:

..Del/.� sempeT fllit emle .\"fIti

ip.wIII. sed I/ul/o lempore sille ip.m, mm eCim sputio currellle . //Il/ilemt' tlt'lerll;Wle pra/;'cedell.v".

Argumenta autem ad propositum hene concludunl necessitatc, si quis ca in tcrius inspieiat illxta i a m determinat a.

1%


QUAESTIONES QUODUBETALES

Din acest motiv rezultă În mod evident că ceea ce este predestinal

din eternilate să fie, a putut să nu fie predestinat sii fie, sau să

fie

predestinat să nu fie, însă cel eare arc fiintă de la D u m nezeu dill eternitate nu putca avea din eternitate ncfiintă dc la ci, şi nici si! aib� fiin!!!. primită în vreun reL aşa cum a fost predeterminat, ,Işa cum bine spune şi Într-o manieră el egan tă Filosoful că, in c azu l celor pcrpctuc şi !7 care au fiintă Întotdeauna, fiinta şi putint,1 nu se deoscbcsc . <La

contruarRumente>

Prin aceasta rezultă re spi nge rea cclui dintâi contraargumenl, care presupune ceva fals: anume că a considera creatura din clernitate nu

este contradictoriu. La cel de-al doilca, că Dumnezcu a făcut crcatUf<1 fie În eternitate fie În afara e i , se cuvine spus că in afară , dar nu Într-o

durată care ar fi depăşit eternitatea, ci care începuse sub <semnul>

etem i t!!i i , aşa cum spune Augustin În Dexp/'f! cetatea lui Dumllezeu XII, cap. 1 5 : "DunU/ezeu a exi.wat dintotdeauna ;Iw;ntea <lumii>. dar ÎII nici UI/ timp el llu a !O,�I !tln1 ea, iar IIU precelhÎllt/-o xuh a,�pectui

distantei care .�e ,�curge, ci .mh aspectul .�tl1ltltollrl!i etf!mittlri"2R .

Argumentele aduse la cele propuse îşi trag concluzia cu necesitate, în

cazul in care cineva ar privi mai În adâncime cele detcnninatc alături.

1 97


Opiniones ducentae undeviginti Sigeri de Brabantia, Boetii de Dacia aliorumque, a Stephano episcopo Parisiensi de consilia doctorum Sacrae Scripturae condemnatae 1 277 . Martii . Pari s i i s . UnÎycrsis pracscntcs Jittcras inspccturis Stephanus. permissione divina

Parisicnsis ccclcsiae

Virginis gloriosac.

minister

Magnilfum

cI

indignus,

gravium

salutcm i n

filio

pcrsonarum cfebra

zcloquc [idei Ilccensa insinuavit relatio, quod nonnu l l i

Parisius

studentes i n artibus proprie facultatis l i m i tes cxccdcntes quosdam manifestos cI execrabilcs erorres, immo pOlius vanitates e l insanias falsas i n rolulo seu ccdulis - pracscntibus hiis anncxo seu anncxis conlentos quasi dubitabilcs

-

i n scholis tractarc cI disputarc

praesumunl. non attendentes illud Gregorii: "quj sapielller loqui lIituntur, lIIa/:IlO opere lIIelual, lIe eiu.� eloquio (/Ullientium unita.\· ermjimdlllllr". praesertim, cum errores praedictos gentiliulll scripturis

muniant, quas, proh pudor! ad suam impcritiam asscrunt sic cogcntcs, ut cis ncsciant rcsponderc. Ne autcm. quod sic innuunt. asscrerc videantur. responsiones ita palliant.quod.dum cupiunt vitarc Sdllam. inddunt i n Caripdim. Dicunt enim ea esse vera secundllm philosophiam. sed non sccundum fidem catholicarn. quasi

sint duac contrariae veritatcs. el quasi

contra

verilalem s<lcrae scriptllrac sil vcritas i n dictis gcntilium dampnatorum, de qlliblls scriptulll esl: .. Pere/am .l'tIpienli'lIJl .l'tIpientillm". quia vern sapicntia perdit falsam sapientiam. Ulinam tales allendercnl consilium sapicnlis diccntis: .,Si tiM est imel/eelus, respO//(le proximo 1110; .1';" al/lem, .I·it lIIaI/U.I· tua .mrer os fl/uIII, ,,e cap;arÎs i" veri", illdi.l·cÎplil/ato, et cOlljimtlaris".

Ne igitur incaliia locutio simpliccs pcrtrah'll i n errorcm. nos. tam doctorum sacrae scriplurae. quam

aliorllm

prudenlium virorum

communicalo consilio districte talia el similia fieri prohibcmus. el ea

198


Cele 2 1 9 teze ale lui Siger din Brabant şi Boetius din Dacia şi ale altora, condamnate În anu1 1 277 de episcopul Etienne Tempier al Parisului , la sfatul doctorilor în Sfânta Scriptură . Paris , <7> martie Slcphanus. prin În�ăduin\ă divină slujitor umil al hisericii Parisului,

saluti!. intru Fiul prclUnărilci Fcciourc pc toţi cei care urmCilză să ia la

cunoştinţă ;lccastă scrisoare. StiÎmÎLă de ardoare:! şi numărul mare al

persoanelor importante şi de v:lză, s-a strecurat ştirea că unii magiştri

şi studenţi parizicni ai Facultă!ii de Artc l , intrccându-şi propriile uprcliştÎ, au avut Îndrăzneala de a trata şi de a disputa anumite erori

evidente şi execrabilc. ba mai degrabă deşertăciuni şi falsităţi smintitc

din rolului sau Înscrisurilc urmi'ilo.'uC (ele fiind prezentate in ccle ce urmează, sau cuprinse În cele următoare C,I fiind îndoielnice), fiinddi.

<aceştia> nu au luat seama la <vorha> lui Grigore2:

,.cei care se .l"trtllluie.l"C ,�" VOdJelUC" CII ÎI/telepcilll/e ,�" se ,�/ia,�c" de la o lucrare de proportii, pentru ca adU/wrell celor wre Îi a,�cultd ,1'" IIU ,�e Iulhure la vorbele lor". mai ales fiindcă erorile de mai inainte au fost edifjcatc În scrierile păgânilor care le sustin concepându-le - oh. ce ruşine! -

anume pentru neştiint'l lor, astfel ÎnCiÎt ei să nu ştie să le ofere răspuns,

Pentru a nu părea că ei susţin cee'l ce indică astfel. răspunsurile lor

sunt 'lt.1t de temătoare Încât se izbesc de Caribda atunci c.1nd doresc să

evite SeBa, Ei spun că unele lucruri sunt ildevărate potrivit filosofiei,

dar nu şi potrivit credintei elltolice, ca şi cum ar exista două adevăruri

contrarii) şi ca şi cum impotriva adevărului Sfintei Scripturi ar putea sta un adevăr in cele spuse de păgânii blcsteOlati despre care a fost scris: "Voi ela de �(JI ÎII(elepciwlea ÎII(elel'filor'<4 . fiindcă adevărata înţelepciune dă de gol înţelepciunea falsă, O, dacă ar ajunge aceşliil la sfatul înţeleptului care spune: . .DaCI)

a; miI/le, ribplllllie aproapelui tau, iar de II/e, ,W1-(i./ie IlltÎlW peste KlII'lI llI, pt!1/1/'I/ ni .l'a III/./ii cllprill.� de ClIl'lilllUI lipsit de cUII/il/fellie ,j'; ,ul te ,\'/IIillft'Ştr 5 , Prin umlare, pentru ca () vorhire imprudentă să nu Îi atragă În eroare

pe cei simpl i . noitl, atât dintre doctorii În Sacra Scriptură cât şi dintre al�i hărhaţi pruuenţi. fiind Întrunit sfatul <episcopatului>. interzicem CII

1 99


CELE 2 1 <) TEZE

lotalite .. eondempnamus. cXt:omnumicanlcs omncs

illos qu i dictos

i l l is doglllilli:t.avcrint. aut dcffendere seu quoquol1\odo. ncel\on et all(lÎtorcs. msi infra VII clics nohis vei canccJlario Pari.�iensi d u xerin t rcvelandu m , nichilominus proccssuri eontra cos pro qualilate culpac ali poc n as ali'ls .

crrorcs vei

aliqucm

ex

sustinere praesumpse ri nl

prout ius diclaverit. inJ1ig..ondas. Librum etiam Ve c/IIlOre sivc DI! Deo C/moris qui sic ineipll: .. Cogi/ ilie 1II111/um elc ." ct sic lerminatur: Caw! igilur,

exerct're nU/mia/a cte."� ilem "Ae.�/imaw:rulIl

fluli de ."

Gallere, amoris

librum geomantiac qlli

sic incipi!'

el sic termin<llur: "rmiocillllre

1'I"K0

.\"/Ifer

elim, el il/Yel/ie.\· etc ." ilem l i hros . rotul05 seu quatcrnos nigromantieos

auI conlinentes experimenta sortilegiorum. invoeaLiones demonum.

sivc conillraliones in pe r Jculum animarllm. seu in quibus de talibus el simiJibus fidei orlhodoxac el bonis moribus evidenter adversanlibus

IraClatur, per eandem sententiam nostram condempnamus; i n omnes, qui dletos TOIU/os, lihros, quatcrnos dogmatizllverint, aUI audierin!. nisi infra VII dics nobis vei eanccllario Pllrisiensi praedieto revcla­ verint eo modo, quo

5upcrius est

exprcssum,

in

excommunicalionis scntentiam proferentcs, ad alias

hiis

scripli s

poenas. prout

gravi las eul pac excgeril, nichilominus processuri. Datum anno D omi ni mil lesimo

ee

septuagesimo

sexto. die

dominica, qua cantatur Letll(lre Jllerusalem, i n curia Parisicnsi. Explicit epistola . Sequuntur errores annolati i n rolulo.

1 . Quod Deus non est trinus et unus, quoniam trinitas non stat cum

sumnw si mplicilate . Ubi enim �st pl ura l i las rcalis, ibi neccssario esl adtlitio el composiliu . Excmplulll de ,Icervo lapidum.

2.

Quod Dcus non pOlest genenu·j sibi

similem.

Quod enim

generalur, ab aliquo hilbet prî ncipium a quo dcpentlel . El, quotl in Dco generare non essct signllll1 perfectiunis .

3. Quod Deus non cognoscit alia a

se.

4 . Quod nichil est aelcrnum a parte finis quod non sil ac lcrnum a parle princi pi i .

5. Quod omnia separatiI coc lcrn a sunt pri ma principio. 6 . Quad redcllnlibus corporibus (;oclcstibus omnibus in idem punclum, quod fit i n XXX sex milibus annorum. effcclus, qui SUI\! modo.

200

redibunl id�m


CELE 2 1 9 TEZE

severitate ivirea unor asemenea teze şi le condamnăm În totalitate

excol\1ullieându-i pe toţi cei care ar propune ca dogmă eroriI.:: numitc SilU

pc

vreuna dintre ele sau şi-ar lua Îndrăzneala de a le "păra sau il le

sust.ine în vreun fel, precum şi

pc

auditorii l u i . De nu ne vor aduce în

şapte zile nouă, sau cancelarului Parisului1, spre il ne prezenta cele care Lrchuie incriminate, se va trece negreşit la tllte pedepse pentru vinovăţia <101'>, după cum o va dicta legea.

Condamnăm de asemenea şi cartea De'�flre iuhire sau De.\'pre :eul H iulJirii care Începe cu "Mult III-ali /'URlIt ... etc . " şi se încheie cu "PI17.este-le, Gl/utllie,. . Jcl pracliâ Îmlrumclrile illbirii etc."; la fcl şi cartea de geomanţie'J care Începe cu .. I"diellii erall (le parere . . . ele." şi se lermină cu "re.flecteaz(J cleei la acea,\'w .\·i vei âe.�coperi ... etc." IU, şi

la fcl cărţile, rolulele sau caietele ] ] de milgie neagră sau care conţin încercări de ghicire a destinului, invocilţii ale demonilor sau formule

magice de primcjduire a sufletelor, sau în care se lratează despre

acestea şi cele asemenea care se imp0lrivesc în chip evident credinţei ortodoxe şi bunelor moravuri, prin aceca-:;i sentin!ă il noaslră în cazul tuturor celor care ar propune ca dogmă aceste rotule, cărţi ori caiete sau le-ar asculta. De nu ni le vor arăta în mai puţin de şapte zile nouă

sau cancelarului Parisului numit mai înainte, În felul În care s-a arătat mai sus, pentru a da sentinţa de excomunicare în privinţa lor, vom trece negre�it la alte pedepse, după cum ar cere-o greutatea vinei. Dată în anul domnului 1 27 6 ] 2 , în duminica în care s-a cântat Lethare lherll.Wl lem 1 3 , în curia pariziană. Se incheie epistola. Umlează erorile anunţate În rotul.

1.

Că Dumnezeu nu este lreime şi unul, fiindcă treimea este in­

compatibilă cu simplitatea supremă. Căci tlcolo unde există o plura­ litate reală, acolo se află În mod necesar o adăugire şi o compunere. De

pildă, conglomeratul de piatră.

2. Că Dumnezeu nu poate genera ceva similar lui. Ceea ce esle ge­ nerat, arc un principIu de care depinde. Şi, că pentru Dumnezeu gene­

rarea nu ar fi un semn al perfecţiunii 14.

3.

Că Dumnezeu nu cunoaşte ahele din afara s a l S .

4 . Că n i m i c nu este etern î n final care să nu f i fost etern la incepul. 5. Că toale cele separate I ii sunt cocteme cu principiul prim.

6 . Că de Îndată ce corpurile ccresti vor care se va pelrece peste treizeci şi

sase de

acelaşi cfed, fiindcă ele sunt aceleaşi I J .

20 1

rewni În acela..�i punct, fapt mii de ani, ele vor produce


CELE :!I<J TEZE

7. Quod intelleetu� non e�t fomIa eorpori�. nisi sicul MUia navis. nee est pcrfcctio cs�enliali� hominis.

8. Quod intellecllIs. quando vuit. dimittit I;orpu�. CI quando vuit. imlui!.

9.

Qmxl non [uit primus homo. nee eril ultimlls. immo scmper fuil

ct �cmpcr cril gencralio hominis ex hominc. 10. Quod generatio homini� cst drculari�.co 4mxl fumUl hominis rellil plurics super eandcm p"rtem maleriae. II. Quod homo est homo praelel' animam rlItionalcm.

12. Quod. quia Socmles factus esl non reccplibilis aelernilalis. si dchel cssc :lclcrnllS. neccsse esl lIt lransmuletur nalura el specie. 13. Quoc.l cx scnsitivo ct intcllcetivo in hominc non fit unum per csscnliam, nisi sicul cx inlclligcnlia ci orbe. hoc eSl, unum per operationcm. 14. Quod homo pro lanto dicilur inlclligcrc, pro quanto coelum didtur cx se intclligerc.vei vivere. vei movcri. id eSI, quia agcns islas aeliones est ei unilum ut molor mobili. el non substanlialiler. 15. Quod homo post mortem amillil olllnc bonum.

16.

Quod de !lde non est curandum. si dicatur aliquid esse

haerclicum, quia esl conlra !ldcm. 17. Quod non eonlingil corpus corruplum redire idcm numero, nce idcm numcro resurgel. 18. Quod resurreclio flliura non dchet conccdi a philosopho, qllia impos�ibile est cam investigari per ralioncm. - Error. quia eliam philosophus debet eaptivare intellectllm in obsequium Chrisli. 19. Quod anima separala nullo mooo paLilur ab igne. 20. Quod

lex

naluralis

prohibet

inlcr[eclioncm

animalium

irralionabilillm sicul ralionabilillm, liccl non tanlum. 21. Quod nichil fit 11 casu. sed omnia de nece�silale eveniunt. el. quod omnia flliura quac cnml. dc ncccssiialc crunt. el quac non crunl. impossibilc csl cssc, ci quod nichil fit contingcntcr, considcrando omnes causas. - Error. quia concur�us eausarum est de diffinilione c:lsualis.ul dicil

Boethius libm

De COII.m!",iolle.

22. Quod felicilas non potest a Dco immili inmcdialc. 23. Quod dicere Deum dare felicitalcm uni. el non alii. esl sine ratione et figmenlum.

202


CELE 219 TEZE

7. Că inteleetul nu este forma corpului. decât asemeni l;orăbierului

fală de I;orabie. �i nici nu este desăvârşire<l esenlială a omuluiLII.

8. Că intelectul. atunci ciind d()rc�le. părăseştc corpul. iar I;ând

doreşte. revine în el.

9. Că nu a existat primul om şi nici nu va exista ultimul. ba. dimpotrivă, genefilrea omului din om a avut loc <]intotdeauna şi va ave,l 101; Întotdeauna 1 9.

10. Că genemrea omului este circulară. întrucât forma omului

revine de mai multe ori peste ill;ecaşi parte a materiei.

II . Că omul este om, cu excepţia sulletului ralional.

12. Că estc ne(,."C.�ar 1;3 Socratl; să

se

schimbe I;a nilturn şi spcde. d<lci\

trebuie să fie etern. fiindcă ci nu a fost făcut pentru a primi eternitatea.

13.

Că din facultatea sensibilă şi intelel;tuală in om nu se reaJi1.c<l1.ă

o unitate prin esenţă decât asemeni <unitălii provenite> din inteligenţă

şi planetă, adică o unitatc prin operare.

14. Că despre om se spune că Înţelege În măsunl În care se spune că cerul înţelege din sine. sau trăieşte, sau se mişcă, adică întrucât agentul acestor acţiuni esle unit cu el asemeni molorului cu mobilul său şi nu În sens substanţial.

15.

Că omul după moarte este lipsit de orice bun.

16. Că, dacă s-ar spune despre un lucru că este eretic fiindcă este contra credinţei. nu trebuie să ne îngrijorăm În privinţa credinţei2l1. 17. Că unui corp distrus nu i se poate întâmpla să se refacă acelaşi ca număr, şi nici să reÎnvie acelaşi I;a număr.

1 8 . Că filosoful nu cste dator să admită Învierea viitoare. pentru că ea este imposibil de cercetat prin raţiune. - Ero<lre. fiindcă filosoful însuşi trebuie să-şi cuprindă gândul În urmarea lui Cristos21. 19. Că sunetul separat nu pătimeştc din partea focului.

20. Că legea naturală interlice uciderea animalelor lipsite de

raţiune ca şi a celor raţionale. dcşi nu În aceeaşi măsură.

2 1 . Că nimil.: nu arc loc la întâmplare,ci toate se petrel; din nCl;csitate

si că toate I;ele care vor avea loc În viitor vor avea loc din nel;esitate. iar

�ele ce nu vor avea loc,este imposibil sit fie,şi că nimic nu se petrece în

mod contingent, dacă se iau în considerare toate l;aU7.cle. - Eroare. fiindcă Întâlnirea dinlre l;aU7.c provine de la definirea cauzală. aşa cum spune Boetius în De.\pre nuÎ/lgâierile <Jil(}.\·(�{iei> 22 . 22. Că feridrea nu poate fi primită dc la Dumne7.cu nemedial.

23. Că a spune despre Dumnczeu că ci dă fericire unora şi altora nu, este lipsit de ratiune şi este o năludre.

203


CELE 21 <) TEZE

24. Qllod

non

omncs

!>cicnliac

sunt

ncccssariac,

pracler

philosophicas disciplinas, ci. quotl non sunl neccssariae. nisi pruptCI consuetudinem hominum.

25.

Quod Dcus nnn polesl dare pcrpcluilalcm rei Iransllllllabiii ci

corruplibili.

26. Quod prima cmlsa pOSSCI produccre cffcctulll sibi aequalem. nisi temperarel potcntiam suam.

27. Quotl Dcus non possCI facere plures animas in numcro. 28. Quod Dcus nunquam plus creavil inlclligcntiam. qumn moda creat. 29. Quod Dcus est inCinitac virlutis in duralione. non in ilctiollC, quia talis inrinilas non esl, nisi in corporc infînito, si essct.

30. Quod inlclligcntiac superiorcs creanl animas ralionale!> sine molu coeli; inlelligenliae aulcm inCeriorcs creanl vegelalivam el scnsilivam motu cocli mcdiante. 31. Quod intelleclus humanus est aelemus, quia est a causa eodem mado semper se habcnle. el quia non habcl materiam. per quam prius sit in potentia quam in actu.

32. Quud intclJeetus est unus numero omoiulO, licet enim scparclur a corpore hoc. non lamcn ab omni.

33. Quod raptus el visiones non fiunt, nisi per naluram. 34. Quod prima causa non potest plures mundos facere. 35 . Quod sine a�ente propria, ut patrc et homine. non posset fieri hOlllo a Dea.

36. Quod Dcum in hae vila mortali possumus inlelligcre per essentiam.

37. Quod nichil est ercdendllm, nisi per se nolulll, vei ex per se notis possit declarari. 38. Quod Dcus non potuit fecisse primam matcriam. nisi medianle corpore coclesti.

39. QuoJ a volulllale antiqlla non potest novum procedere absque LIansmul.llione praecedcnle.

40. Qllod non est excellentior stalus. quam vacare philosophiae. 4 1 . Quod inlellcclus Sacrati... corrupti non habet scientiam eorum, qllOrllffi habuit.

42. Quod

Callsa

prima

non

habet

sdenliam

futurorum

conlingentium. Prima ralio, quia futura contingentia sunt non entla. Secunda. quia futura contingentîa sunt particularia; Deus autem cognoscit virtute intellcctiva, quae nun polesl particulare cognosccre.

204


CELE 21'J TEZE

24.

Că nu toate ştim!ele sunt necesare, cu exceptia celor filosofice

�i că nu sunt neccs:lre decât ca o deprindere a omului.

25. Că Dumnezeu nu poate oferi pcrpctuitate unui lucru schimbător

şi coruplibil.

26. Oi prima cllllZă ar putca produce un eICcl egal cu sine doar dacii si-ar modera.propria poten\ă.

27.

Că Dumnezeu nu ar putea face mai multe suJ1ck' ca numih.

28. Că Dumnczeu nu a creal niciodată mili multă inteligenţă decât a creat <inilial>

29. Cii Dumnezeu deţine virtuti infinite În durată. dar nu în act, fiinddl. o asemenea infinitate nu există (dccât intr-un corp infinit, daca acesta ar exista, totusi).

30.

Că intcli!!cn!cle superioare au creat sufletele raţionale fără

mişcarea cerului2J, in vreme ce inteligenţele inferioare au creat vegc­ tativul şi scnzitivul prin medierea mişcării cerului.

31.

inlclectul

uman

este

etern,

deoarece

�e

raportează

ÎntotdeaUim în acelaşi fel la cauza sa, şi pentru că nu i\re materia prin care să se al1e mai întâi în potcnlă şi apoi În aC124.

32.

Că intclcctul este unul ca număr pentru toţi, chiar dacă se

separă după un anume corp, deşi nu după toate.

33. 34. 35 .

Că răpirile şi viziunile nu au loc decât prin natură. Că prima cauză nu poate face mai multe lumi. Că in lipsa unui asent propriu. cum este tatăl şi omul, omul nu

se po:lte ivi de la Dumnezeu,

36. 37.

Că in această viaţă îl putem înţelege pc Dumnezeu prin esenţă. Că nimic nu se cuvine crezut decât dacă esle cunoscut prin sine

sau dacă poate urma din cele cunoscute prin sine.

38 . Că Dumnezeu nu a putut face materia priml! dce,it prin mediereCl corpului celesl.

39.

Că dinlr-o voinţă veche nu se poate trece ICl una nouă fără o

schimbare a celei anterioare.

40. Că nu există (l stare mai strălucită decât cultivarea filosofiei25. 4 1 . OL o dată ce inlclcctul lui Socralc a fost corupt, el nu mai are

ştiin\:l celor pe CClre le ilVuscse.

42. O'i

prima cauză nu arc ştiinţa viitoarelor (;olllingente. Primul

motiv este Clcela că viitoarele contingente nu sunt fiinţe. Cel de-al doilea, că viitoarele contingente sunt particulare: Însă Dumnezeu cunoaşte printr-o virtute inteleclivă care nu poate cunoaşte particularuJ.

cOS


rELE 21" TEZE

Unde. si non essel senslls. forle inlellectus non dislingueret inler Socralelll el Pialonelll. licel dislinguerel inler hO lll inem el asinum. Terlia esl ordo causae ad causalum; pmescienlia enim diviml esl ClJUSll necessllria prcSCi!Onllll. Quarta est oHio scienliae ali scitum; qllllmvis enim scÎenlia non sit causa sci!i. ex quo Imllen scÎtur, determinatur ad altenllll plll"tem contradiclionis; et hoc multo magis in scientill divina, qUill ll nosl ra.

43.

Quod primulli principium non potesl esse caUSil t1iversorum

faclorum hic inferius, nisi Illcdilmlibus aliis callsis, eo quod nllllllm lfilnsmllians diversimode Iransmulal. nisi lransmulalum.

44.

Quod ah lIno

prima

ilgenle

non

polesl

esse

multitudo

effecluum.

45.

Quod primum principium non esi propria causa actcmorum,

nisi melaphorice . quia conservat ea, id esl, quia, nisi essct. ca non essenl.

46.

Quod, sieul ex maleria non POlcst aliquid fieri sine agenlc. ita

nee ex agenle polesl aliquid fieri sine materia; el,qllod Deus non polesl causa cfficicns, nisi respcclu eius quod habel esse in pOlenlia materiae.

47.

Quod

enlia

declinanl

ab

ordine

primae

causae, in

se

considerala, licel non in ordine ad alias causas agenles in universo. - Error, quia cssenlililitcr el in�parabilior esi OI"do entium ati primam causllm, quam ati cilusas inferiores.

48.

Quod Dcus non polesl esse eausa novi faeli, nee polesl aliquid

de novo producere.

49.

Quod Dcus non possit movcrc coclum molu rcclo. EI ralio cst.

quia lunc relinqucrct vacuum.

50.

Quod Dells non POlcst irregllhuiter, id est, alia modo, quam

movel, moverc aliquid, quia in eo non esl divcrsilas volunlalis.

51.

Quod Dcus est· aelernus in agendt> el movendo, sicut in

esscntlo; aliler ab alio determinarelur. quod esscl prills illo.

52.

Quod id, qllod de se delerminatur ul Deus, vei semper agil, vei

numquam ; el, quod multa sunl aeterna.

53. -

Quod Detlm necessc est facere. quicquid inmediale fillib ipso.

Error, sive

intclligatur de

necessitalc

coaclionis, quia

lollit

libcrlalcm, sive de necessilale innullabilitatis, ljuia ponil impotcnliam aliler f llciendi .

206


CELE 219 TEZE

De 'Iccea. dacă nu ar exista simţul. poatc că intclcctul nu ilr distinge Între Socratc şi Platon. dcşi ar distingc între om şi măgilr. Ccl de-al treilea <motiv> cstc ordinca celor cauzate în rilport cu CilUz<ltul: ciki prcştiin!a divină cstc CiUlZil necesară a celor precunoscute.

AI piltruleil

<motiv> este ordinea ştiin!ei în raport CII ccea ce este ştiut: deşi nu ştiinţa este cauza a

(,:CC11

ce este ştiut. din eare el cste ştiut. <totuşi> ci

este determinat către celălalt termen al ()pozi!ici�l'J: şi accaSla În mult mai mare măsură in ştiinţa divină det.âl în a noastră.

43.

Că principiul prim nu poale fi cauza făpturilor diverse în lllmea

de Ilici dc jos decât prin mediere<l altor cauze. Întruc5t nici un agent al schimhării nu îl schimhă decât pc cel schimhat.

44. 45 .

Că dc la un agent prim nu poate proveni o multitudine de efecte. Că principiul prim nu esle eauza proprie li celor eterne. dccât În

sens met<lCoric. deoarece ca le ţinc în Ciin!ă: dacă ca nu ar fi. atunci nu ar fi nici ele.

46.

Că. după cum nu se poale ivi nimic din materie În lipsa

lIgentului, tot astfel nici din agent nu se pOilte ivi nimic în lipsa materiei; şi că Dumnezcu nu pmlle fi c<luză eficicntă decât în măsura in care dispune de fiinţă În poten,ll matcriei.

47.

Că liinţele se abat de la ordinea c<U\zei prime consideîdtă În sine.

chiar dacă nu in ordinea raportată la alte CIUlze agente din univers. - Eroare.fiindcă ordinea fiin,elor se raportează în mod esenţial şi mai cu seamă inscparahil la cauza primă. mai degmrnl decât la cauzele inCerioare. 48. Că Dumnezeu nu pOlite fi cauza unei făpturi noi. şi nici nu poate produce ceva ca nou.

49.

Că Dumnezeu nu poate mişca I;erul în linie dreaptă. Motivul

este acela că în acest C<lZ <lr rărn,ine În urmă vidul.

50.

Că Dumnezeu nu poate mişca ceva în mod neregulat, mhcă În

alt chip decât mişcă, deoarece în

51.

ci

nu se ană o diversitate a voinţ.:i.

Că Dumnezeu este etern În acţiune şi in mişcare. ca şi in fiin\ă;

altminteri ar fi fust determin<lt de un altul care Iir fi fust În<lintea lui.

52.

Că ace];1 I;arc se determină de la sine. ea de pildă Dumne:t.cu.

fie că acţionează în mod etern. fie deloc. Şi că multe sunt elerne.

53.

Că este necesar ca Dumnezeu să fad tot ceea ce se iveşte

nemediat de 1<1 el. - Eroare. fie că se În!clcge Cli privire la necesitatea conslrângerii c<lre Înlătură lihcrt<ltea. fie cu privire la necesitlltea ne­ sehimhării. care presupune ncputin!a de a fiice ceva anume21.

207


CELE

54.

21') TEZE

Quod primum principium non poicsi

inmediale producere

gencrahilia. quia sunl cffcclus novi. Effcelus <lulcm novus exi�il eausam illmedialmn, tlue potC�1 alilCi" SL: hi:bcre.

55.

QuoJ primum principium non pole;;1 aliud a se producere; (IUlla

umni:> Jif[crcnIÎa, <Iuac est inlcr agens el f'lI.:tUIl1. est per malcriall1. 56. Quod Dcus non pote;;t inmcdiatc l:ognoSCL:fC conlingcnLia, nisi per ali<llll parliclllarcm catlSalll eL proximam.

57.

QuoJ si omnes C<lllsae aliqmmJo fucrinl In quiete. necesse est

�mere Deurn mohiJcm.

5&. Quod Dcus eSI caUS<l ncccssaria primac inlc1ligenliae; qua posita ponittlr cf[cclus. el sunt sinml in dUrlltione.

S9.

Quod Dells est GIUSa nccessaria lllotus corporum supcriorum el

eoniullctionis cI divisionis contincntis in slcllîs.

60. Quod

<ld hoc quod omnes effeclus sint necessarii respeclu

causae primae. non suffieil quod ipsa causa prima non sit impedihilis; sed exigilur, quod C:lusac mediae non sint impcdihilcs. - Error, <ruia tune Dcus non poSSCI f<lcerL:

effectum

necessarium

sine causis

posleriorihus.

61. Quml Deus possil agerc eonlrari<l. hoe est mcdianle corporc coc1csti, quod est divcrsum in ubi.

62. Quod Dcus esl infinilac virtutis. non quia faciat alitluid de nichilo, sed quia continuat molum infinilum.

63. Quod Dcus non pOlest in cffecl\lrn causac sccundariae sine ipSil causa secunJaria.

64.

Qllod erfeclus inmedi:llu<; a primo <lehet essc unll<; (antum. el

simillimlls primo.

65. Quod Dcus

vei

inteJligenlia non infundil scicnliam llnimac

hUimmac in sompno. nisi mcdianlc curporc coelesti.

66. Qum! plures sunt molorcs primi. 67. Quod primum inmohile simplicilcr non movct, nisi aJiqllo moto median!c. el quod talc movcns inmohile est pacs moti cx se.

68. Quot! pOlenlia activa. <jUlle pOle.�1 essc sine oper<ltione. est potentia passiva permixta. - Error. si inlelJigalllr de quacumquc operatiune

69. Qllod substantiac scparillac, eo (!uod habcnl llnum appetitum. non mutatur in opere. 70. Quod inteJligentiae, sÎvc substanliae separntae, quas dicunt aeternas,

non haben! proptcr proprie causam cfficicntem,

20R

scd


CELE 21<) TEZE

54. Că principiul prim nu poate produce în mod nemediat cele genembile, fiindcă ele sunt cfecte noi. Un

efect

nou reclamă o cauză •

nemediată cu care se poate lina În alt raport.

55. Că principiul prim nu poate produr;e nimic în afară de sine. fiinddl oricc deoschirc care este între agent şi ccl lăcut arc loc prin

mlltcric.

56. Că Dumnezeu nu poMe cunoaşte nemediaL cont i n ge n tele. deCiÎt

prin altă cauză proximă .5i particulară.

57. Că, dacă toate cauzele fuseseră vrcodată În repaos. este necesar să presupunem un Dumnezeu mobil.

58. Că Dumnezeu este cauza necesară a inteligen\ei prime: de Îndată ce

ca

este presupusă. este presupus şi efectul, iar acestea sunt

simultane în durată.

59. Că Dumnezeu este cauza necc.�ară superioare şi a întâlnirilor slelelor şi

60.

li

li

mi�cărilor corpurilor

diviziunilor con\inute În ele.

Cii. pentru ca toate efeetde să fie necesare în raport eli cauza

primă, 'nu esle destul ca prima cauză însăşi sii fie continuă. ci este

şi cauzele medii să fie co ntinu e. 61. CI DumnezeII poate face lucruri contrarii. adică.

necesar ca

prin medierea

unui corp celest, ceea ce este divers într-un loc anume.

62.

Că Dumnezeu de!ine virtu!i infinite, nu fiindcă 'Ir faec ceva din

61.

C� Dumnezeu nu are putere În efectele secundare în lipsfl

nimic. c i Întrucâl c onlinuă mişcarc<l infinilă. cauzei secundare înseşi. 64. Că efectul nemedial în raport cu primul trebuie să fie unul

singur şi Întru tOlUl ascm;\nător cu r;cl dintâi.

65.

Că Dumnezeu sau inteligenţa nu scufundă �tiill\a sunetului

66.

Că motoarele prime sunt mai Illulte.

uman În somn decât prin medierea corpului ceresc . 67 . Că primul <molor> nemişcat nu mi�că În sine dec<îl prin

medierea unei alte mişcări, şi parte a mi�cării din sine.

un asemenea mi�cător imobil este o

68. Că poten!a ar;livă, care poate

amestecată c u poten\a pa�ivă. -

exista

în lipsa opcrării, este

Eroare, dacă se aplică oricărei

opcra!ii211. 69. Că substan!elc separate, Întrucâl au () singură dorinţă. nu sunt schimbate în timpul opcrării. 70. C� intcligen\.Cle sau substan!cle separate. pc C'II"C ci le numesc

eterne. nu au o cauză eficientă în sens propriu, ci metaforic. fiimlcă au

209


CELE 219 TEZE mctaphoricc. ljuill habenl conscrvanlcm caUS1l1ll in cssc: sed non sunt factac de novo. quia sic essent Imnsllll1labiles, 71. Quod in' subslanliis sepmalis ulla est possibilis translllllt"tio; nec sunt in potentia ad aliquid. quia aetcrnac ct immuncs sunt il malcrill. 71. Quod subslimliilC SCparal<lc. (Illia non habcnl Illiltcriam. pel qumTI prius sint in polenliil. ljllillll in "clu. el sunt " Cilllsa codcl11 llIodo scmper

se

habentc: idco sunt aelernac.

73. Quod subslanli"e sepilratae per SUUIll inlelleclum creiml fes. 74. Quod intclligcntill motrix cocli inl1uit in animalll rationillcm. sicut corpus eoeli innuit in corpus humanulll. 75. Quou .mgcJus non polcsl in aclus opposit<ls inmcdiatc. scd in actus mediatos mcdianle alio. lIt orhc. 76. Quoo angcllls nichil intclliJ:lit tIe novo. 77. Quod si esset aliqua suhstantia scparata. que non moverct aliquod corpus in hoc mundo sensibili. non claudcrctur in universo. 78. Quod substanliac sempitcrnc

separatac a materia hahent

bonum, quou est eis possibile, cum prodllcuntur, nec desiderant aliquitI quo carent. 79, Quod subslllntiae scparnlac sunt sua cssentill, quill in cis idem esl quo est ci quud cst. 80. Quod omne quotI non habet matcrimll est aelernum; qllia. ljuod non cst f"ctum per tfil1lSnll1tlltionem nmleriilc, prius non fuit: ergo est Iletcrnum. 81. QUOlI. qllia intelligentiae non habent materiillll. Dcus non posset facere plurcs eiusuem speciei. 81. Quod intclJigcntiac supcriores non sunt CilUSil ..licuius novitiltis in infcriorihus, et quod supcriorcs sunt inferiorihus cmlSiI aeterne cognilionis. 83. Quod

intclligentiil

perficitur

a Deo in aetcrnilate. quin

secundum lotum inmUlabiJis est. anima aUlcm coeli non. 84. Quod inlelligentia reeipit a Dco cssc per intclligentiils medias. 85. Quod scicntia intclJigentiae non differt il substilntia cius: uhi cnim non est diversilils

intelleeti ab intelJigentc, nec divcrsitlls

inlcllcctorum. 86. Quod subSlantiac SCpilr.llilC sunt aclll infinitac. InfinitilS enim non est impossibilis. nisi in rebus malerialibus.

210


CELE 21'.1 TEZE

o cmlză c"re le păstrează În fiintă; ele nu sunt făcute ca noi. fiindcă astfel ar fi Cost schimbătoare. 71. Că În substilntele separate nu este cu putinţă nici o schimbare; ele nici nu sunt În potentă faţă de ceva, fiindcă sunt eterne şi in­ dependente de llliiterie. 72. Că substilnţek scparate sunt eterne, fiindcă nu au materia prin care să se gilsească mai Înt;îi in potenţă dcdit in act. �j provin de la o cauză cilre este intotdemma sub acela�i raport. 73. Că sllbstilnţcle sepilrate creeilză lucrurile prin intelectlll lor. 74. Că inteligenţa motoafC il cerului are inJ1uenţă ilsllpm sunetului raţiollill. precum ilre innuenţă corpul cerului asupra corpului uman. 75. Că îngerul nu arc putere asupra adelor opuse nemediat. ci asupra actelor mediate printr-o mediere slrăinli, cum este o phlnetă. 76. Că îngerul nu înţelege nimic ca pe o noulilte. 77. Că, dacă ilr exista anumite substanţe separate care sli nu mi�te un anume eorp în ileeastă lume sensibilă. elc nu �i-ar avea Jocul în univers. 78. Că substanţele care sunt pentru eternitate �epafilte de materie deţin un bun care este posibil pentru ele şi nu doa'se un altul eare le lipseşte. 79. Că substilnţele sepafilte sunt propriii esenţă. fiindcă În cazul lor

totuna este . .faptul că este" şi "cel prin care este"29. 80. Că tot ceca ce nu are matcric este etern: fiindcă, ceea ce nu a

Cost făcut prin schimbarea materiei. nu exista dinainte: prin urmare este etern. 81. Că, întrucât inteligentele nu detin o materie. Dumnezeu nu

poate face mai multe în ilceeil�i specie�l. 82. Că inteligenţele superioare nu sunt cauza unei anumite nOulliti În cele inferioare şi că cele superioare sunt cauze eterne ale cunoaşterii.

83. Că inteligenţa este dcsăvflrşită de Dumnezeu în eternitate, fiindcă în sens de Întreg eil este ncschimbătoare. pc dnd sunetul cerului nu. 84. Că inteligenţa primeşte de iii Dumnezeu fiinţă prin inteligenţele medii. 85. Că �tiin!il intelif!cn!ei nu diferă de substanta ci; căei acolo unde nu există o deosebire a Înţelesului dc intelect. nu este nici () deosebire a intelectclor. R6. Că substantelc separate sunt infinite in act. Căci infinitatca nu este imposibilă decât în lucrurile materi<lle.

211


CELE 21') TEZE

Quod lI1undll� cst aelcrnlls. quanlllill ati omnes species in co el. quod lell1pUS esl aclcrnum. el moltls. el maleria. CI llgens , quia c.�l a pOlcnlia Dci infinil'l, el impossibile esl innovillioncll1 csse in cI"I"cclu .�in c innovlliionc in tausa. XI-!. QlIod n i<.:hil csscl novum. nisi codum csscl varialilm rcspcCIU nmlcn;1C gCllcrahiliuIIl. 89. Quod i m possi bile c.�l solvcrc rationcs philosophi de aeterni­ talc nUl\1di. nisi dicalllus quod voluntas primi implicat incompas­ �ibili;l. 90. Quod naturalis philosophus debct negare simpliciter mllndi ll\wÎlaICIll, L[uia innilitur cau sis naluralibus, el ralionibu s naturalibus. Fidclis aulcm polcsl n egare mundi aetcmilalCIll, quia innitilur causis supernaturalibus 91. Quod mlio p h i losop hi demonslrans motllm cocli essc aelenlUm non cst sophislica; CI mirum quod homines profundi bac non vidcnl. 92. Quod corpora c ocle slla moventur principio intrinseco, quod est <Inima; et ([uod movcntur per animam et per virtulem appetitivam. siClll animal. Sicut cnim animal appetens movetur. ita il e oc lum. 93. Quod c orpora coekslia baben! ex se llelernitH!em suae suhstanliae. sed non aeler n itel tem motus. 94. Quod duo sunt principia etern." s<:ilieet corpus cocli, el anima cil1S 95. Qu od lria sunt princ ipia in coclcstibus: subieclum molus aCIc-mi, anima corpmis cocJcslis. CI primul » lllovens ut dcs.ideralum. Eno,. csl quoad duo prima. 96. QuOtI Do.:-us non pOICSl nmlt i plicClre indivitlua sub lina specie sine nmtcria 97. QUOll individua eiu.�dem speciei diHcrunt s o i a posit i one materiae. ul Socrales Ci Plato, et lI uod for ma humana existente in ulrqque eadcm llllmcro non est mirum , si idcm numcro est in diversis locis. 98. Quod mundus est actcrnus. quia quod habe! naturam, rer quam possil in tolo fulUro, habcl nalliram, per 'luam potuil ess.e in 1010 prclcrilo. 99. Quod mund"s, licct si! factus de nÎchilo. non lamen eSI faetus de novo: ct quamv i s de non essc cxierit in cssc, tamen non essc non praccessit csse duralÎone, sed natura lanlUIll. X7.

!;onlcnlas;

.:1

slispicicllS; d

li

212


CELE 21') TEZE

87. Că lumea este eternă. În ceea ce pri ve �te toate speciile cuprinse

in ca; �i că timpul este ctern. şi mişcarea. �i mateni1, şi ag cnl ul . �i cel Cllre pătimeştc: �i pentru că aceasta provine de la potenţa infiniti'i a lui Dumne:t..cu, cste eu ncputinţă să existe o înnoire în innoiri în cauză.

efcct

în tips" unei •

88. Că nilllic nu cste nou, decât dacă cerul ar fi sehimhal după materia celor generabile.

89.

Că este imposillil să se respingă argumentele filosofului Cll

privire la eternitatea lumii,decât dacă am spune că vointa lui ar i mplica lucru{i conlIadictorii.

90. Că filosoful naturalist trebuie să neg e pur �i simplu noutalea

lumii, fiindcă el se bizuie pc cauze naturale şi pc argumente

llillur<lle.

Credinciosul însă poate nega eternitatea lumii, fiindcă el se baZCllză pc cauze supranaturaleJ 1.

9 1 . Că argumentul filosofului care demonstrează eă mişc;\rea

cerului este eternă nu este sofistică; şi cste bizar că oameni i cu profun­

:Urne nu v1id aceasta.

92.

Că corpurile celeste sunt mişcate de un principiu intrinsec, care

este sufletul; şi că ele sunt mişcatc prin suflet şi prin virtutea dorinţei, asemeni animalului. Căci după cum animalul care doreşte se mişcă, tot astfel şi cerul.

93. Că corpurile celeste au de la sine eternitatea substanţei lor. dar nu eternitatea mişcării.

94.

Că există două principii eterne, adică corpul t.:crului �i �llflelul l\li.

95. Că între cele cereşti există trci principii: subicl.:llll mişc:îrii

eterne, sufletul corpului celest şi mişcătontl prim ca dori!. - Estc o eroare in privinţa primelor două.

96.

Că Dumnezeu nu poate multiplica indi vi zii sub o singură spcde

fără materie.

97. CA indivizii aceleiaşi specii se deoscbesc doar după con­ figuraţia materiei, precum Socratc ::;i Platon, şi că nu forma umană care există În fiecare dintre ei aceeaşi ca număr În locuri diverse.

98. Că lumea este eternă, fiinddi ccea

aceeaşi

ce are o

c.�lc 1.:<1

hizar dacă număr este

naturi'i prin care

poate fi în Întregul viitor, are şi natura prin care pOlIte li în întregul trecut.

99. Că lumea, deşi cste făcutl'i din nimic. nu este făt.:ută totuşi ca () noutate; şi chiar dacă ea a ie�it din nefiinţă la fiinţă, totuşi nefiln!a nil a

precedat fiinţa în durată, ci numai în natură:l2.

2[3


CELE 21 '1 TEZE

101l. Quod theologi dicentcs quod coclum quandoque quieseil. argunt el( falsa suppusitiolle; el. (lUod dテ残ere, coclum esse, et nOI1

moveri. est dicere contradictoria.

101. Quod infinilae praccesserunl revolUiioncs eocli, (jUlIS non fuit

impossihilc comprehendi a prima e1lllsa. sed ah inlellcclu crealo.

102. Quod anima cocli est inlclligcntia. CI urhcs coclcsles non sunt instrumenta intelligel1liarum sed orgmm. sicul auns et oeulus sunt urgana virtutis scnsitテ思ile. 103. Quod forma. !.Iualll oportet esse et fieri in Illilteria. non polest

ligi ah illo, (Juod non ilgit ex materia. 104. Quod humanitas non est forma rei. sed rlltionis. 105. Quod forma hominis non est ab extrinseco. sed educitur de potenlia materiae. 'lui a illitcr non esset generatio univoca. 106. Quod omnium formilrum caUStl crfectivil inmediata est orbis. 107. Quod clementa sunl ileterna. Sunt tamen fllcta de novo in dispositione, qUllm modo habent. 108. Quod anima humana nullo mol1o est mohilis secundum locum. nee per se. nee per accidcns; et si ponatur alicuhi per substantiam suam. nunquam movcbitur de uhi ad ubi. 109. Quod suhstillltia animae est aetcma; el quod intellectlls agens et possibilis sunl ..eterni. 110. Quod motus coe!i sunl proptcr animam intelleetivam; et imim.. intclleetiva sive intellectus non po!es! educi, nisi medianle corpore. III. Quod nulla forma ah extrinsceo veniens potcst racere unum cum materia. Quod cnim separahile esl. cum eo. quod est comlptibilc, unum non f..cit. 112. Quod inlelligentiae supcriores imprimunl in inferiores. sieut anima una imprimil in aliam. ci Cliam in aninmm sensitivam; el per t'llem imprcssionem incanta!or 'lliquis prohicit camclum in foveam solo visu. 113. Quod

anima

separata

non

est

alterabilis

secundllm

philosophiam. lieet sccundum ridem alteretur. 114. Quod anima rationalis, quando reeedit ah animalL adhuc remanet animal vivum. 115. Quod anima intc1lectivil cognoscendo se cognoscil omnia alia. Spccies cnim omnium rerum sunt sibi eoncrcatac. Sed haec cognitio non debelur intellectlli nostro,

secundum quod nusler est. sed

sccllndum quod est intel1ectus agens.

214


CELE 21" TEZE 100.

Că teologii c<lrc spun Cli cerul uneorÎ se llllă În repaos, discută

pornind de la prcsupol.i!ii false; -'ii Cli a spunc că cerul există şi este mişcllt Înseamm'i ,1 spune <lucruri> contrlllJictorii.

Cli

nu

101. Că revolu!iile cerului ,Il] fost în trecut infinite ca număr, dar nu a fost imposibil să fie Înţelese ca depinzând de C,IUZ,I primă, ci de intelectul creat. 102. Că sul1etul cerului este intcligell!l'i, iar planetele celeste nu sunt instrUillente ale intcligen!elor. ci organe. preculll urechea .'!i ochiul sunt organe "le faeultă!ii scnljtive. 103. Că forma care trebuie să existe şi să se ivească În materie nu poate fi ac!Îonată de cel care nu ac!ionează din materie.

104. Că umanitatea nu este forma lucrului, ci a raţiunii. 105. Că forma omului nu provine din aliuă,ci este scoasă 1:1 iveală din poten!a matcriei. fiindcă altminteri nu ar

fi

o generare univocă.

106. Că planeta este cauza efectivă nemediată a tuluror formelor. 107. Că elementelc sunt eterne. Ele sunt totu.'!i făcute ca noi În configuraţia pc care tocmai o au. 108. Că sunetul omenesc nu este mobil în nici un chip după loc. nici prin sine, nici prin accident; şi dacă ci este loclllizat prin suhstanţa sa, el nu se va mişca niciodată dintr-un loc în altul.

lO9. Că substanţa sunetului este eternă,.'!i că intelectul activ şi cel posibil sunt eterni. 110. Că mişcările cerului au loc din pricina sunetului inteleetiv. iar sunetul intelectiv sau inteleetul nu poate deveni m<lnifest decât prin medierea unui corp.

III.

Că nici o formă care provine din afară nu poate deveni lina cu

matcria. Ceea ce este separabil nu devine unul Împreună cu ceea ce este coruptibil. 112. Că inteligenţele

superioare

produc o impresie În cele

inferioare, după cum un sunet produce o impresie În llltUI. şi chiar în sunetul scnzitiv; iar printr-o asemenea impresie un descântător azvârle cămila în prăpastie numai din privire.

In.

Că. potrivit filosofiei. sunetul separat nu este alterabil, în

vreme ce. potrivit credinţei, el se alterează. 114. Că animalul nlmâne viu Plină ce îl păr<lscşte sunetul ra,ional. 115. Că sunetul ra!ional le cunoaşte pc toate celelalte dacă se cunoaşte pe sine, căci specia tuturor lucrurilor sunt concreate cu ea. Dar această cunoa�tere nll se datorează intelectului nostm în măsura În care este al nostru, ci În măsura în care este intelect agent.

215


CELE ďż˝ I <) TEZE

116. Quod anllll<l esl inscpilr<lbilis a eorpoTc;

cl quod ad

eorrupLioncm h:lrmon;;\c eorporalis eorrumpilur anima. 117. Quod seicnlia magistri el dist:ipuli esl unii Ilumero; filtio autcm, qum1 intcllcclus sic unus est: quiil forma non multiplicatur nisi quia educilur de polcnlia materiac. 118. Quod inlclleclus ,Igens non copuhllur noslm possibili;

ci

quod

inlclJectus possibilis non unitur nobiscum sccundum suhstunti,ull. Et si unirctur nobis UI fornul. cssct inscparahilis. 119. Quotl opcralio inlelleclus non uniti copulatllr eorpori, ita quod opcratio est rei non habcntis formam. qua opcratur. - Error. quia ponit quod intcllcctlls non sit fomui hominis. 120. Quod nichil potcst sciri de intclleetu post cius separationem. 121. QuOtI inlcJkclus. qui est ultima hominis pcrfectio. est penitus

abslraetus. 122. Quod

intelleetlls

possibilis est inseparabilis a corpore

simplicitcr quantum ad hune aclllm. qui esl spceierum rcecplio. et qwmlum ati iudicium. quod fit per simplicem spccierum adeptionem, vei intelligibilium compositionelll. - Error. si inlelligatur de omnimoda rct:cpLione. 123. Quod intclleclus agens cst quaedam sllbstantia separata superior ad inleJleclum possibilem; et quod sccundum substantiam, potcntiam ct opcrationclll est scparatus a eorporc, nee est forma eorporis humani. 124. Quod inconveniclls esl ponere aJiquos inlclleclus nobiliores

,lliis; quia cum ista diversitas non possit cssc

<1

parle corporum, oporlet

{juod sit a parte inlclligcntiarum; et sic animae nobilcs el ignobiles esscnl necessario diversarum spccierum. sicut intelligentiac. - Error, quia sic anima Chrisli non csse{ nobilior <Inima Iudac. 125. Quod inlcllcclus possibilis nichil esl in aelu. anlequam

intelligat; quia in natura inlelligibili esse aliquid in aelu est esse actu intclligens. 126. QuoJ inlcllecllls speeulativus simplicilCI" est acternus et

incorruplibilis; rcspcctu

VCTO

huius hominis eormmpitur eOITuplis

fantasmatious in co. 127. Quod cx intelligcnle ct intellecto fiI una subslantia, eo quod inteJleclus sit ipsa intclJigentill fOl"malitcr. 128. Quod iJlud. quod de sui natura non est Jclcrminatum ad esse vei non csse, non delerminatur. nisi per aliquid, qlLod esl necessarium respcelu SUI.

216


CELE

219

TEZE

116. Că sunetul este inseparahil de corp, şi că, pentru a se corupe armonia corporală. este corupt sul1etul.

117. Că ştiinta magistnJlui şi a discipolului este una ca număr. Motivul este acela că intelectul estc astfel unu!. fiindcă forma nu se multiplică decât d:1Că estc scoasă la iveală din potenta materiei.

118. Că intelectlll agent nil cMc pus în legătură cu intcJcctul nostru posibil; şi că intclcetul posibil nu este unit cu noi ea substanţă. Iar dacă ar

fi unit cu noi ca fomlii, ar fi inseparabil.

119. Că operaţia intelectului care nu este unit intră în legl'iturd cu corpul astfel încât opera!.ia aparţine lucrului care nu arc forma prin care se operează. - Eroare, fiindcă se considerd că intelcctul nu estc fOmla omului.

120. Că nu se poatc şti nimic dcspre intelect după sep:mlrea lui. 121. Că intelectul,care este desăvârşirea ultimă a omului, este Întm totul abstras.

122. Că intclcctul posibil este inseparabil de eorp in sine în ceea ce priveşte un anumit act care este perceperea speciilor şi în ceea ce priveşte judecata carc se face În sine prin dobândirea spccîilor sau prin compunerea inteligibilelor. - Eroare, dacă acest lucru este extins a­ 3) supra oricărei percepţii .

123. Că intelectul agent este o

anumită

substanţă

separată

superioară intelectului posibil, şi că, potrivit substanţei, patenţa şi operaţia sunt separate de corp, şi nu sunt formă a corpului uman.

124. Că este neconvenabil să se considere că anumite inleJecte sunt mai nobile decât altele, fiinddi,dat fiind faptul că această diversitate nu poate pruveni din partea corpurilor. e necesar să provină din partea inteligenţelor, iar astfel sunetele nobile şi ignobile ar aparţine În mod necesar unor specii diverse, ca şi Inteligenţele. - Eroare, fiindd astfel 34 sunetul lui Ceislos nu ar fi mai nobil decât cel al lui Iuda .

125. Că intelectul posibil nu esle nimic în act înainte de a în!clege, fiindcă e!\te in natura inteligihilului ca o fiinţl'i in act să fie fiinţa care înţelege in act.

126. Că intelectul spcculativcstc În sine etern şi incoruptibil; în mporl cu un om singular el se corupe dc Îndată ce se comp în acesta imaginile.

127. Că din ccl care în!clege şi din cel În!elcs rezultă o singură substantă. intrucât intelectul este inteligenta însăşi În sens formal.

128. Că acela care. prin natura sa. nu este determinat spre a fi sau a nu fi, nu este determinat la ceea ee este necesar in privinta lui decât printr-un lIHul.

217


CEI.E!llJTEZE

129. Quod volunta� mancnte passiolle ct sciclltia particulari in actu 11011

pulesl agcre contra cam. 130. Quod si ralio recla. CI volunlas recI... - Error. lIuia cOlllr�

AlIgllstini super illud de.ridem,.!!·· clc. Et 'lui" secundum glossam

pSll l m i . . C(l/Iclf{lil'it

{lnimll me(1

hllc. ad rcctiludinem volunl"lis non

essel lIecess<ll'ia grai ia. sed scicntia sol u m . quod est crmr

Pch,gii.

131. QlIod voluntate exi.�tcllte in tali dispositione. i n qua nola esl moveri el mancnle sic disposito. qllod Il<llUlll est movere. impossihi1c e�1 volunlatem non velle. 132. QlIod orhis esl C<lIlSa voluntatis medici . tit saneL

CU.

Quod vohmlas ct intellectlls non Illovenlur in nclu per sc:sed

per Cllllsam sempiternam, scilicet corporil coclestia. 134. Quod

appelitus.

cessantihus

impedime n t i s .

necessari(]

movclur ab 'Ippclihi l i . - Error est de intcllectivo. 135. Quod volunt:ls secllndum se est illl.lc l erminata ad opposit� sicut materia; detcrminallir aulem ab appclibi l i . �icllt materia ab ,lgcnte 136. Quod homo agcns cx passione coacte ligiI. 137. Quod qumnvis gcncralio hominum possit dcficere, virlute primi tamen non defieiet; quia orbis primus non so!um movel ad generationem cleiUenlorum, sed etiam hominum. 138. Quod, cum Dcus non compariltur ad entia i n mtione causae materialis vei formalis, non facit accidens esse sine subieclo. de cuius ra!ione est actu inesse subiecto. 139. Qllod accidens existens sine suhiecto non esl accidens nisi aeqllivoce; e l qllod impossihile e!>1 qllanlitatem sive dimensionem esse per se: hoc cnim esset ip!>am esse substllntiam. 140. Quod facere :Iccidens esse sine subiecto. habet ralionem impossihilis, implicantis cOlltradictioncm. 141. Quod Dcus non pulcsl fllcere accidens esse sine sllbieclo, nee plures dimensioncs simul essc. 142. QlIod

cx

d i versitate

locorum

aCl]uiruntur

necessitilles

cvcnLuum. 143. Quod c x diversis signis cocli slgnantur divers,lc condiLionc!> in hominibus tam donorum spirilualinm, qnam rerum lcmporalium. 144. Quod omnc bonum. (IUod homini possibili cst, consislÎt in virLulihus intcllectualihus.

21R


CELE 219 TEZE

1 29. Că voinţa unei pasiuni earc persist;; �i �tiin!il particularului in

act nu pol acţiona împotrivă.

J.](J.

Că. dacă mtiunea estc drcaptă. alUm;i �i voinpl cste drcilptă.

- Eroare. fiindcă ,Iceasta este contra glosei lui Augustin asupra psalmu­ lui .,Ţillle(/ CII al"do(/re illima mell.wl 1I0l"1.'1I.\"Cll.. ... ctc. Şi fiindcă voin!,!. d,lCă ,lcest lucru ,II" ..vea loc. nu ar mai ..ve.. nevoIe pentru dreptatea ci de gratie. ci numai de ştiin!ă.l;cea I;C este eroarca lui Pehlgill.��5. 131. Că de Îndată I;e vointa se ,Ină Într-o anumită dispozitie I;ărei.. i se cunoaşte mişeare;1 şi dad"i această dispOi'.i!ie este stahilă astfcl. e<;te

cu neputinţă I;a voinţa să nu voiască. 132. Că o planetă eSle eauza vuin!ei medicului de a însănătoşi.

IH.

Că vointa şi intelcclul nu se mişcă În aci prin sine. I;i prin

cauza eternă. anume prin corpurile celeste. 134. Că dorinla. de îndată ce Înccle;lză piedicilc. cste În mod

necesar pusă În mişcare de facultatea dorin!ci. - Enmre În I;eca ce priveşte facultate,l intelectivă. 135. Că voinţa este în sine indeterminată in raport cU ccle care i .'le

opun, ca de pildă materia; ca este În.'lă determinată de f,lcultatea dorin!ei.ca o materie de 'Igentul ei. J.]6. Că omul activ ac!ioncază din constr:Îngerea pasiunii. 137. C"i.deşi generarea omului poate să lipsească.totuşi nu lipseşte

in I;cea ce priveşte virtutea celui dint,ii. fiindcă prima planetă nu numai că innuentcază generarea elementelor. dar chillr şi il oamenilor. 138. Că, deşi Dumnezeu nu este alătumtliintclor în ceea ce priveşte ratiunca I;auzci materiale saU formale. totuşi el nu I�L�ă un accident să fie

fără un suhiect În privinla fllţiunii diruia el este În ,lct În suhiect. 139. Că lIccidcntul care există fără un subiect nu este accident

decât în sen.'l echivoc; şi că este impusibil ca () cantitate sau () dimen­ siune să existe În sine. Căci aceasta ar Însemna ca ele Însele să fie suhstan!e. 140. Că a face ca un accident să fie fără suhiect con\ine o fll\itme

imposibilă şi

Cilre

implică o contradicţie.

141. Că Dumnezeu nu poate face C,l un accident să fie fără suhiect.

si nici mai multe dimensiuni să existe simultan. . 142. Că din diversitatea locurilor rezultii necesită!ile Întflmpl1\rilor. 143. Că diferitele stări ale oamenilor sunt semnificate după difc­

ritele semne ale cerului. atât În ceea ce priveşte darurile spirituale. cât şi ale lucrurilor temporale. 144. Că orice hun care este posihil pentru om constă În virtu\ile

intelectuale.

219


CELE 21 'J TEZE

145. Quod nulla queslio esl dispUlahilis per ralionem. 'luam philosophus non deheal disputare el determinare. quia rationcs accÎpÎunlur li rehus. Philosophia aulem omnes I"<!S habel considerare secundum dÎversas sui parles.

146. Quod possihile vei impossibilc simpliciter. id esl. omnihus modis. esl possihile vei impossihilc sccundllm plJilosophiam.

147. Quod imposslhile simpliciler non potesl fieri a Deo. vei ah agenle alio. - Error. si de impossibili seeundum naluram intclligalur.

148.

Quod homo per nutritionem pOlest fieri a[ius numeraliter el

individualiter.

149. Quod alius est intellectus in raliune secundum quod Deus intelligit se CI alia. - Error. quia lieet sit alia ralio inlelligcndi. non tamen alius inlclleelus sccundum mtionclll. 150. Quod homo non debet cssc contentus auctoritate ad habendum �crtiludinem alicuius quaeslionis. 151. Quod ad �oc. quod homo habeal aliquam certiludincm alicuius conclusionis oporlel. quod sit rundalus super principia per se nola. - Error. quia gencralitcr lam de cerlitudine apprchensionis quac!l adhcsionis loquilur.

152. Quod scrmoncs lheologi fundati sunt in I"abulis. 153. Quod nichil plus scilur propler scire theologiam. 154. Quod sapientes muncii sunt philosophi tantum. 155. Quod non est curandum dc sepullura. 156. Quod si coclum staret. signis in slupam non agerel. quia Deus non essel. 157. Quod homo ordinatus quanlum ad intelleetum. ct affeclum. sicut potest sufficienter esse per virtutes intclleetuales ct alia mornles. de quibus ]oqu;lur Philosophus in Elhicis.esi sufficienler uisposilUS ad fclieÎtalem aclema!U.

158. Quod poSI conclusionem factam de illiquo faciendo. voluntas non manet libera; ci quod pacllc non adhihentur a lege. nisi ad ignorantiae

correptionem.

cI

lIt

correplio

sit

aliis

principium

cognitionis. 159. QllUU voluntas hominis ncecssitalur per suam cognitioncm. s;l.:ul appetilus bmti.

160. Quod nullam agens esl ad ulrumlihel. immo delerminalur. l61

Qllod effeelus slcllarum stlper lihcrum arhitriUn1 stlnl occulti.

220


CELE 21<) TEZE

14;. Că nu exi'ită nici () problemă disputabilă prin raţiune

pe

care

filosoful să nu fie d.ator să o dispute şi să () determine, fiind.că raţiunile

sunt luate dc la fapte. însă filosofia arc de luat În considerare fiecare fapt Plltflvit cu diferitele lui părţi36. 140. Că posibilul sau imposibilul În sine. i1dică in toate sensurile. este posibil sau imposibil conform filosofiei.

147. Că imposihilul în sine nu se poate ivi dc la Dumnezeu. sau de . la un alt agent. -- En liIre. dacă acest lucnl se înţelege cu privire la

imposihilul natural

. J4R. Că olllui poate dcvcni. prin hrănire. un altul ca număr şi in

sens individual. 149. Că intekclul este diferit în ra!iune după cllm Dumnczeu se înţelege pc sine �i după cum le înţelege pc celclalte. - Eroare, fiindcă. deşi sunt raţiuni (liferite de În!clegere, nu există. totuşi. un alt intelect după raţiune. 150. Că omul nu trebuie să se mulţumească Cll autoritatea pentru il obţine o certitudine Într-o anumită problemă. 15 1 . Că, pentru ca omul să aibă o anumită certitudine .1 unei

anumite concluzii. trebuie ca aceasta să fie întemeiată pc nişte principii

<.:Unoscute prin sine. - Eroare, fiindcă se vorbeşte în sens general atât despre certitudinea aprchensiunii, cât şi de aceea a adeziunii. 152. Că discursurik teologilor sunt intemeiate pc mituri. 153. Că nu se cuno<lt>te nimic mai mult decât cunoaşte teologia. 154. Că înţelepţii lumil sunt numai filosofii�7 155. Că nu trebuie să ne inp:rijim de înmormântare. 156. Că. dacă cenal si-ar Înceta miscare:., stelele nu ar mai actiona . ar mai exist Dumnezeu.

În constclaţii. deoarece

�lI

157. Că omul cumpănit În privinţa intelectului �i a afectului. după

li În mod suf'icient prin virtuţile intelectuale şi liitelc morale, dcspre carc Filosoful a vorhit În Elici, este in mod suficient dispus la o

cum poate

fericire eternă.

158. Că În urma unei concluzii făcute despre o anumită făptuire viitoare, voinţ<l nu răm,Îne liberă; �i că <concluziile> 'lproapc că sunt legitime doar în vederea restrfmgerii ignoranţei. şi gcrea să fie principiul cunoa�tcrii altora

pentru

ca restrân­

159. Că voinţa omului este constnÎnsă de cunoasterea sa. ca si . . dorinta unei brule�H Hill. Că nici un agent nu se poate pune in legătură CII oricine, ba

chiar este determinat.

161. Că efcctcle stclelor asupra liberului-arbitru sunt ilscunsc.

2�1


CEl . E � I l)TEZE

162. Qllod volllnlas noslra sllnl<lcel polcslali CorpOntlll coclestillm. l hJ. Quod vo]unl,ls nL'cess<lrin prose{juiIHr. {]uod Iirmitcr ercditum eSI a mlinne; CI qllnd non polesl ahslinere ah co. quod ratio {Iiclal. Hacc alllem ncccs�il,ltjo non CSI co.lelio. scd llillllra vo]unlalis. 1 64 . QlJ()d homo in olllnibus aclitmihus sllis scquitur appctitUln. Ci scmper llli1inrclll. - Error. si inlclligatllf dc Illaiori i n movcndo. 1 65. Quod non esl posslnilc csse pcecalum i n potentiis animae superioribus. El ita pecc.lIum fit p'lssionc. non vO ] Ulltatc. 166. Quod pect:atlllll contra nalllfllJll. utpolc ahusus in eoi t u . lieet sit contra naluralll spct:ici. non tmneu est conlra lwtllnun imlivi<lu i . 167. Quod quihustlam signis sciuntur hominum intentioncs cI IlllllalÎoncs inlcnl Îollu1l1 . e l an ilie intcnliones pcrficiendac sinI. cI quod per lales figuras sciunlur cvcnlus peregrinorum. caplivalio hominllm. solulio C'lţllivorLlm. cI an Il1l11ri sinI scicnlcs an l<llrones. 16� . Quod continentia non est csscntialitcr virlus. 169. Quod perfecla ahslincnlia ah aclu carnis corrumpit virtUlem e l spceiem. 170. Qllod pauper honj.� forlunilC non polcst hene agcrc in 1l\oralihus. 171. Qllod humi]it'ls. prol1l ql1is non oslendal ca qUile h'IOcI, sed vilipcndil et humiliat se non est virlus. - Error, si intclligatur nec virtl1s nec aetus virtl1osus. 172. Ql10d dclcctatio i n actihl1s vencrcis non impc{lil ,1etum seu l1sum inlcllcetlls. J 7 J. Ql10d scicntia wnlr,uiorum so]um est emisa. qllare anima rationalis potcSI i n opposita; ct <l uod potentia simpliciter una non potcst in oppositll. nisi per accîdcns. CI raLione <llicrius. 174. Quod fahulac ct f<llsa sunt i n legc ehristiallil. sicut in aliis. 175 . Quod lex ehristi;11la impedit addisccrc. 1 76. Quod fclicitas hahetur i n ist,l vil'l. ci non in .. !ia. 177. Quod non sunt p(l�sihilc.� aliac virtutes. nisi aequisitac, vei innalac. 17�. Quod rlllj� lernblli\llll cst mors. - Erml". s i cxdutlat inferni terrorelll. ql1i eXLrclI1US est. 179. Quod non cst eonfitcndum. nisi ati appan::ntiam. I �O . Quod non est urandulll.

I� 1.

Quod eastit,IS non est

maius h(Hl\11II quam 222

perfecta abstincntia.


CELE � I 'J

TEZE

162. Că voinţa noastră se supune puteriI corpurilor cere�ti. 163. Că voillţa urmcil/.ă în mod nccesar ceca ce e�tc neîndoielnic crezut de raţiunc; -'ii c:l nu ne putem ahţine dc 1<1 ceca cc raţiunc!1 dicleilză. Aceilstă impunere il necesităţii nu este {) conslnlngerc. CI naturii voinţei. 164. <::1 omul î�i urmea/.il dorinţa în toale acţiunile sa l e . �i în totdeilullil pe cea mai intensă. - Eroare. dilcă aceasta sc inţelegc CII privire la cea lIlaÎ intensil în mişcare. 165 . Că nu este CII plllin!ă să existe pilC:lt ÎIl potcn!dc sulletdor superioare. Şi astfel păcatul se iwştc din pătimi]'e. nu din voinţă. 166. Că pik atul contra naturii. ca de pildă ahuZIlI În relaţia sexuală. chiar dacă este contra naturii speciei. nu este totuşi contra lIilturii individului. 167. Că intenţiile oamenilor �i schimhările lor se cunosc după ,lIlumite semne. �i dacii imen\iile urmează să fie reillizate. �i că prin asemenea scheme se cunoaşte soarta pclerinilor. căderea în captivitilte a oamenilor. cJihcJ"ilreil caplivilor. şi dacă în viilor vor fi savilllţi sau tâlhari. 168. Că nu este o virtute În mod esenţial cumpătarea. 169. Că abstinenţa totală de l a i1ctul cărnii corupe virtutea şi specia. 170. Că cel SiiraC În bunuri materiale nu poate acţiona hine În domeniul moralei. 171. Că umilinţa. în cazul celui ci\l"e nu arată că o are, ci se dispre!uicşte -,!i se IImile-,!te, nu este o virtute.

- Eroare, dacă se

În!elege <că nu este> nici virtute. nici act virtuos. 172. Că desfătareil în acte amoroilse nu .împiedică actul sau uzul intelectului. 173 . Că ştiinţa contrariilor este singura cauză pentru care sunetul raţional arc putere asupra celor opuse; şi că facultatea simplă <a voinţei> 1<) nu lire putere ilSUPri\ celor opusc decât prin accident şi în funCţie de o altă <facultate>. 174. Că În legea creştină există mituri şi ["abUri . Cii şi În alte < k \! i > . 1 7 5 . Cil legea cre-,!tini'i Îlllpiedică invătarea. 176. Că fericirea se obţine in această viil!ă şi nu în altil. 177 . Că nu sunt cu putinţă alte virtuti, dedt fie deprinse. fie în­ �() .

născute

178. Că sfâr-,!Îlul tuturor grozăviilur este moartca. - Eroarc. dacii

se exclude grozăviil iadului. Cine este ceil mai mare. 179. Că o spovedanie se cuvine făcută numai de [ormă. 180. Că nu arc rost să ne rugăm. 18 1. Că nu este cilstitiltea un hun miii milrc deciÎt ahstinen!iI totală.

223


CELE 2 1 'l TEZE

182. QlIod possibile quod fiat naturaJitcr universale diluvium ignis.

I IU . Quod simplex fornicatio. lIIpote saluti cum saluta non est pcccatllm. 11:14. QlIO(\

creati o

non

est

possihi l i s .

qllallivis

contrarillm

tencndum sit sc(Oundl1m fidem. 185. Quod non est verum. qund aliquid fiat cx niehilo. neqllc faclum sit in prima crelliione. 186. Quod COcllllll nunqllam qlliescit. quia generatio infcriorum, quae est finis motus coc l i . eessarc non Jcbct; alio ralio. quia eoclum SUIlIll csse et suam vinulem habel

il

molorc suo; et hace conservat

coclum per slium molum. Unde si cessarcl a mulu. cessarcl ab esse.

187. Quod nos peius aut melius intelligimus, hoc provenil ab inleJlcctu passivo. quem <licit esse potcntiarn sensiliv<lm. - Error. quia hoc ponit unllm intel1eclum in omnihus. aut aequaJitatcm i n omnihus animabus.

188. Quod si in aliquo humore virtute stellarum devcniretur ad taiem proportionem. cuiusmodi proportio est in seminihus parentum, cx ilJo humorc posset generari homo; et sic homo possct sufficienter ' gene rari e x putrefactione. 189. Quod cum inlel1igenlia sil plcna formis. imprimit iIIas fonnas i n matcriam per corpora cocJestia tanquam per instrumenta. 190. Quod prima eausa est causa omniUin remotissima. - Error, si intclligatur ita scilicet. ([uod non propinquissima. 19 1 . Quod formac non rccipiunt divisiollcm. nisi per materiam. - Error. nisi intelligatur de fomlis cductis de potentia materiae. 192. Quod malerialis forma non potest creari.

1 91.

Quou intellcctus potcst tmnsirc de corporc in corpl1s. ita quod

sit succesive motor diversomm corpontm. 194. QiJod anima nichil vuit. nisi mota ab alio. Unde i l l ud esl falsum: anima scipsa vuit. - Error, si intelligatur mota llh alio sciliccl ab appctibili vei obiccto. ita qund appctibilc vcl obicctum sit tOtl1 ratio motus ipsius voluntatis. 195. Quod fatu m , quod est dispositio univers i . procedit e x providenti'l divina non inmcdiate. s e d mediante ro O Ul corporum supcriorum; ct quod istud fatum non imponit ncccssitatcm inferioribus, quia habent contrarietalem. sed supcrioribus.

224


CELE 1 1 1) TEZE 1 82. Că este posibil ca in mod natural să aibă loc un potop de foc. I S3 . Că simpla prostituţie, ca de pildă intre un <bărbat> liber �i o <femeie> liberă. nu este un păcat. 1 84. Că nu este eli putintă creatia. ehiilr dacă. potrivit credinţei, se cuvine sustinut contrariul. 185. Că nu este adcvărat faptul că ceva s-a ivit din nimic. şi nici că s-a ivit in cea dinlâi creatie. 1 86 . Că cerul nu se află niciodată În repaos. fiindcă generarea celor inferioare, care este scopul mişcării cerului. nu trebuie să înceteze. Un alt motiv este acela că cerul îşi arc fiinţa şi virtulea sa de la motorul du. iar acestll ţine în fiinţă cerul prin mişcarea sa. De aceea, dacă ar inceta din mişcare. ar inceta şi din fiinţă . 1 87 . Că, dacă noi înţelegem mai mult sau ffilli puţin, acesl lucru provine de la intelectul pasiv, despre care se spune elt este o potenta. senzitivă. - Eroare, fiindcA aceasta implică <existenţa> unui singur intelect in toţi oamenii, sau o egalitate în toate sufletele. 1 88. Că, dacă într-o anumită umoare, prin virtutea stelelor s-ar ajunge 1,1 o anumită proporţie de felul propor(iei din sămânţa părin�lor, din acea umoare s-ar putea naşte un om. în acest fel, omul ar putea fi generat in mod suficient din putreziciune. 1 89. Că, Întrucât inteligenţa este plină de forme, ea imprimă acele forme in materie prin corpurile celeste ca prin nişte instrumente. 190. Că prima cau7.ă este cea mai îndepărtată cauză a tuturor. - E­ roare, dacă aceasta se înţelege în sensul că ea nu este cea mai apropiată. 1 9 1 . Că formele nu acceptă diviziuni decât prin materie. - Eroare. dacă acest lucru nu se înţelege cumva cu privire la formele scoase la iveală din materie. 192. Că forma materială nu poate fi creată. 193. Că intelectul poate trece dintr-un corp in altul, astfel incât să fie motorul a diverse corpuri În mod succesiv. 194. Că sufletul nu voieşte nimic decât mişcat de un altul. De aceea este fals faptul că sufletul însuşi voieşte. - Eroare, dacă se intelege că este mişcat de un altul , adică de facultatea dorinţei sau de un obiect. astfel Încât fllcultiltea dorinţei sali obiectul să fie unicul mobil al mi�cării voin!ei Înseşi. 195. Că destinul. care este o configura!ie a universului. provine de la providenla divină nu nemediat. ci prin medierea corpurilor superioare, şi că acest destin nu impune necesitatea celor inferioare, fiindcă întâmpină o contrarietate. ci celor superioare. 225


CEI.E � 1')

TEZE

196. Quod dig.nilalis e.�t in c!lu!\is supcriorihus. possc facere peeeata el monslnl praelcr inlcnlioncm. cum nalura hoe possi!. 1 97 . Quod aliqllil possllnl easua l i ler evenire respeelu C!lusae primac; et quod ralsum esl. omnia csse preordinala Il cmlS;l prima. qui<l lune evenirenl de ncccssitatc. 1 91'1 . Quod i n e:ll1sis cfficicntihlls calJS;1 secunda Imhcl aetionem qUatll non <leccpit a eausa prima. 199. Quod i n (;ausis crricienlihus ecssanle prima non cess:ll secunda ah operalione SUil. dum lamen secunda operelur secundum llilturam SU<llll. 200. Quou aevum e l tcmpus nichil sunt in re. sed solulll in apprchellsione. 20 1 . Quol.! 'lui general munduHl secundum lolu m . ponil vacuum. quia loeus necessario precedil genemtulll in loeo; e l lune anle Ilulndi generuLionel1l fuissel locus sine Jocalo. quod esl vacuum. 202. Quod clemenlil previil geneflliiunc non sunt faCla cx illo ehaos. sed sunl <lelerllil.

203. Quod univcrsUIll non potcst dcficcrc, quia primum agcns hahel tran!\lllutilrc aelerllil l i ter vicissim. nllnc ad isl<lm formam. nune au i l l a m , el s i m i l i ler maleria nala esl trallslllulilri. 204. Quod suhslantiac Sepilrlltae sunl aJicuhi per operationem. el quoO nOIl pOSSllll1 movcri <lh exlrcmo i n exlrcmum, nee i n medium, ni si quia possunt vcllc operari aut i n medio. :1U1 i n eXlrcmis. - Error, s i intcll igatur. sine operatione suhstanLiam n o n e s s e in loco. n e c Ir:msire de loco ad Joeum. 205 . Quod tempus esi infinitulll qu:mlum au ulrumque extremum, licel enim impossibile s i t infinit<l esse perlransila, quorulll nullum fuil pertranseundum. 206. Quod simitatem,

infirmitatelll. vi tam et mortem illtrihuit

positioni siderum el aspeetui fortllnae. dicens quod si aspexerit cum fOflUna. vjvel; s i non aspexeri l . murielur. 207. Quod, i n hom gcnefiltionis hominis i n eorporc suo e l per conscquens i n anima. quae scquilUr corpus. ex ordine c:UL.�<lrum superiorum e l inferiorUlIl incsi homini disposilio indinans ad la les aetione!\

vei

eventus.

-

Error. n i si

i n t e J J igatllr de

evenlihus

naluraJ ihus, e l per viam dispositionis. 208. Quod duohus honis propositis quod furtius est forlius movel. - Error. ni�;j inteJJigalur qtmnlum est ex p:lrle honi l1loventÎs.

226


CELE :! 1'1 TEZE

196. Că apartine demnităţii posibilitatea de a face. În eauzele superioare, păcate şi minuni în lipsa intenţiei, pentru că natunl are în puterc .Iceasl.l. 1 97 . Că unele lucruri se petrcc Întâmplător urmând cauza primă, şi că este fals ca t�)'ltc să fie preordonate de ici cauza primă. fiindcă atunci toate s-ar petrece din necesitate. 198. Că în cauzclc eficiente cauza secundă deţine o acţiune pe care nu o primeşte de la cauza primă. 1 99. Că În c<lUzele eficiente,daeă prima Încetea:t..l , cea de-a doua nu Încetc<lză din operarea sa, deşi atunci ca operează potrivit naturii sale. 200. Că evul şi timpul nu sunt nimic În fapt, ci doar În apre­ hensiune4 1 . 201 . Că acela. care generea:;-..ă lumea ca Întreg, presupune vidul, I'iindcă locul preccdă În mod necesar pc cel care este generat În <acel> loc; şi atunci înaintea generării lumii a fost un loc nelocuit, care este vidul. 202. Că elementele premergătoare generării nu au fost făcute din acel haos, ei sunt eterne. 203. Că universul nu Poate să Înceteze, fiindcă agentul prim are de Înfăptuit schimbarea Întruna, când asupra unei forme. când asupra alteia, şi în acelaşi fel materia născută trebuie să sufere schimbarea. 204. Că substan!ele separate se află Într-un loc anume prin operare, şi că ele nu pot fi mişeate de la o extremă la alta, şi nici la mijloc, dccât În măsura in care doresc să operezc fic în mijloc. fie la extreme. - Eroare, dacă se în!elege că substanţa nu se află Într-un loc fiiră o operare, şi nici nu trece de la un loc la altul. 2 0 5 . Că timpul este infinit În ce priveşte fiecare dintre cxtremele salc. chiar dacă este imposibil să existe p'dreursuri infinite dintre eare nici unul să nu urmeze să fie parcurs. 206. Că sănătatea, infirmitatea, viaţa şi moartea depind de poziţia astrelor şi de aspectul destinului. in sensul că, dacă destinul fusese favombil . <omul> trăieşte, iar de nu. moare. 207 . Că în ceasul naşterii omului, În corpul său şi prin urmare În sufletul care urmează corpul. din ordinea cauzelor superioare şi inferioare se află in om o dispoziţie către anumite acţiuni şi Întâmplări. - Eroare, dllcă acest lucru nu se înţelege cu privire la evenimente mdurale, şi pc calca dispo7.i!iei <naturale>. 208. Că În cazul a două bunuri propuse. cel mai pUlernic este cel care mişcă cel mai puternic. - Eroare. dacă acest lucru nu se Întelege în ccea ce priveşte binele care mişcă.

227


CELE :!19 TEZE

2U9. Quod OmllCS motus voluntarii reducuntur in motorem primum. - Error, nisi intelligatur in motorem primum simpliciter.non creatum; ct inlcltigcndo de molU sccllndum subslantiam, non sccundulll delTormitatem. l l O. QuoJ materia exterior obocdit suhstantiae spirituali. - Error si intclligalUr simpliciter,et sccundum omnem modum tmnsmutationis 2 1 1 . Quod intcllectus naster per sua natucalia patest pertingere ad cognitioncm primae eausae. - Hoc male sonat, et est error, si intclligatur de cognitione inmediata. 2 1 2 . Qllod intelligentia soia voluntate movet coclum. 2 D. Quod natura, quae esl principium molus in corporibus coelestibus, est intelligentia movens. - Error, si intelligatur de natura intrinseca, quae est aclus vei forma. 2 1 4 . Quod anima nunquam moverelur, nisi corpus moverelur, sicul grave vel lcve nunquam moveretur. nisi aer moveretur. 2 1 S . Quod de Dco non patest cognosci, nisi quia ipsc est, sivc ipsum essc. 2 1 6 . Quod Demn esse cns per se positive, non esl intelligibile; sed privalivc et ens per se . 217, Quod creatio non debc! Jici mutatio ad esse, - Error, si intelligalUf de omni modo mutationis. 2 1 8 . QuoJ intclligentia, vei ange1us, vei anima separata nusquam est. 2 1 9. Qllod substantiae separatae nusquam sunt secundum suhstantiam. - Error, si intelligatur ita, quod substantia non sit in loca Si autcm intcl1igalur, quo�1 suhstantia sit mtio esscndi in loca, verum est, quod nusquam sunl sccunJum substantiam. Explicit rotulus errofUfll continens ducentos el decem el novem articula.'> Parisius dampnatos a Stephana eiusdem loci fide digno ministro et episcopo Ilnno Domini MCC septuagesimo sexto, die dominica, qua cantalllr Letl!are Jheru.mlel1l in curia Parisiensi.

22X


CELE

2I'�

TEZE

209. Că toate mişcările voluntare se reduc la motorul prim. - E­ roare. dacă nu se înţelege acest lucru privitor la motorul prim În sine, şi nu la cel creat. şi dacă el este Înţeles cu privire la mişcarea după subslanţll. şi nu ca O lipsire de formă.

2 1 0 . Că materia se supune in afară substanţei spirituale. - Eroare. dacă acest lucru se inţelege in sine şi potrivit fiecărei modalităţi de .schimbare.

21 1 . Că intelcctul nostru, prin <puterile> sale naturale. poate ajunge la cunoaşterea cauzei prime. - Asta sună rău. şi este o eroare, dacă se înţelege ca o cunoaştere nemediată.

2 1 2 . Că inteligenţa mişcă cerul numai prin voinţă. 2 1 3 . Că natura, care este principiul mişcării în corpurile cereşti, este inteligenţă motoare. - Eroare. dacă aceasta se Înţelege cu privire la natura intrinsecă. care este act sau formă.

2 1 4 . Că sufletul nu fusese mişcat niciodată dccât dacă şi corpul fusese mişcat, tot aşa cum greul sau uşorul nu s-au mişcat niciodată decât dacă aerul a (ost mişcat.

2 1 5 . Că despre Dumnezeu nu se poate cunoaşte decât că ci însuşi este. sau faptul că el este.

2 1 6 . Că nu se poate înţelege În sens pozitiv că Dumnezeu este o fiinţă prin sine. ci doar în sens privativ <că este> o fiinţă prin sine.

217. Că o creaţie nu trebuie numită trecere la riinţă. - Eroare. dacă

al schimbArii42. Că inteligenţa, sau ingerul.sau sufIctul sqmat nu există tkloc.

se inlelege cu privire la orice mod

218.

2 1 9 . CA substanţele separate nu existA deloc dupA substanţă. - Eroare. dacă se înţelege astfel că substanţa nu se află Într-un loc. Dacă insă se inţelege că substanţa este raţiunea de a fi într-un loc, atunci este adevArat că nu există deloc după substanţă. Se incheie rotulul erorilor care con line 219 articole condamnate la Paris de către Stephanus. ca demn slujitor Întru credinţă şi episcop al aceluiaşi loc. in anul Domnului 1276. în ziua de duminică, in care s-a cântat Letllllre lherusalem in curia Parisului.

229


NOTE

NOTE LA AR I STOTEL

I E�t<: fo,u1e posibil "';L pasajul să lie unul scris in tinen:!e,sau in uri",.;: 0:: ...0\ Înainte..

pali<uuJui lIin Mt'uifizj,·u de mai jUli, de')lIrc�"(: aio;Î Ari�I()leJ pn:lint� <':<1 antillumi.., idee"

elemÎtă!ii lumii, pc: "" In: () Vii sus!ill� in fragmellll:k: "rm�l"an: !iCleel"'''' . z tn pasajul anlerior al capitulului K <.Iil1 C"rtca a I X-a, Aristotel ImIOl.'\e de..pre allleri"riialca a<.:lUlui ra!� <le pulclI!ll: III ..eIlS logic, in sens SUhslan!ial �i dup.� timp (pentru u analil.ll a aecslci anleriuritll!i lriple, vezi PII,<ifulu) .

.1 Pasajul provine dimr-o criticII a elcatismului: Arislolel �j propune ti dalli cu

dcpilşirea clcati.mului II explici.are a devenirii Ca difcrcn!il Între rullcrÎoT şi posterior şi a mişdrii ca aCI al lucrului mi�cal lmprcullli cu mişdl.mruJ s!iu, in care senlllifica!ia devcnirii estc explicitatli prin tell1 celebră (eL Melujizka, I X , II) a ameriurită!ii actului fa!ăde p.lten!ă.

4 Principiul

e.l· niMIII nillilfii este cumuii elea!ilur �i lui Aristotel. D:\r o dat� cu

S"Ji.tllll lui Plmun, problem3 existenţei nimicului devenise eurcnt� ca nimic reJmiv (ca priva!ie), punct in care atât Platun cât �i Aristutel depăşesc ulterior deatismuJ.

5 Definiţia triplă a �"Crului trimite În mud evident la tripla definiţie a sub.�lan!ei din

1Je.'1Irt! .rllllfl (412a 5 5ljl].), ca (umili, ca malerie �i ca şi cumpus. Aceaslli su!!cstie aralli

faptul cll. a.�p..'C1U1 inteligibil al cerului are u funcţie dllbld: pc de u parlc, ArislOIei aduce În aci cerul, pc de altii parte el aducc in acI intn:a!!8 lume, cu subhmarilalca propric cu

lui. Această fUllc!ic dublă explici de cc SPUIIC Arislolel, ill ultimele d()u� IJllsajc eilate din 1J.,"lJre gell"'ureu IlIIimuleltlr şi din Mele"",I"gi"e. d există u umllflg;e Întn: lumea

sublunaril şi evcnimentele cereşti, care este alt�"(;v3 decât determinismul llstral. " Sensul expresiei lui Aristntel redă unilalea cel"r dui termeni (.,antcrim" �i "pt'stcrior" ) prin articolul 1 0 aŞC/�'1 În"intea lor. I nterpl1:larea lui Martill Heidegger merge in ac�'C;��i direqie dell1<>l1st....îud faptul d ,�Icel anteriur - şi - p.,ste/iur" se referli la tensiunea din interiorul clipei Cii purll diferenţll Între c�" Cl: ;o fost �i c�'Ca ce urrne:l/.lI să lie. Mişcarea, pctllru Aristotel, are ca 'lI�sur� timpul Wizin•. Cartea ;, I V-al, iar

eterni';,lca unuiil se inlenlf:iază re ctcmil;olea celuil"ll. lnterprelan::o lui M:ortill Heidegger din Grttmll'rIIl>/e/ft1' c1l.'r I'hiil/l'/ftl.'l/fllllxil.' sugerea/ă lraducere;o eXpresiei c;o o unitate cu � f., În lraducere englel.�. Marlin Heidegger, TI,,! Ik•.rk I'.."h/I.'m.'· 1>J

n:fcrin!ă unicil

I'lIl.'fI"'"t'l1f1'flI:Y, Irad. Alht:rt Hurst;wter, llldiaom Univ. Pres.�, 1 ')11 11 . pp. 245-24H).

230

O


�I

R

W , D, Ro" . "',lfl - En<' y<;I"p"e,Ji;o

1',

lho,die

R,

K, Ga�'C: Ilw

""hl!ie "inulan, mJupl;' �i 1,,,,Judil,,"i CUltleLI

lI'orb o, ..Iri,\IOII.-, vo I . 1. n:p",<hKe'e dU I"l �...J i !i"

'"'lm " ·<1"'I·<1I,,-,- , ,, I . An"I"IIc, I'h".\;," , În (;" -,,1 11,,,,1;,\ ,,'1/,,- IV'-.,,,,m "'''1'01, "!II, 7. nl�

Anlank;, lnc_)

1 A.;c.,lc n;,IUfi ' U ni . pc ,J.; " P,"le, .;urpuJ, 1;0' pc de ,tll� I,;,ne. elemenl"lc Iw,i "

;opr<>pi;,le ,Jcdivin". ;,,Jică elclllcnlele.;e,ului.

K Tem" ,Jilkil;'i " I'r:'),lllleulului !luc de Îu!elelten:" ".;c,rui ",porl ,Je ,1I,;olugie: d Illi

Î""""II1I1;; u inllueu!<I " cUIl'uril", .;e'''�li ,,,up':' �Crll1ill;o!i"i. d r"plul d �c'lIlina!ia dqiue un ,,�pc<1 ullcligihil (1),''priul

dfi"q

.;"re e'l" """Iugie cu acel;o); t,'B"'; ;o1

';"']luril"r ccre�li

°I F,altlllCIIIUI C"le CiWI de s e TUIJl;, ,Jin Aquiu" Îu 1,,,I;olul /"'_'1"" > 1/11;1<11,'(1

ill/d.,.'IUIII; """ 11''' "" " r"";�liI"r . I'''n,�,,,h,I .j7 /cI'. SI'. T"'Il" ,Jin Aquill", Ik"sl'rl' 1t";I""'(I ill/d" " IUII/;, .. "d. l),:c;,I,,�. S;'IU M,,,c. p_ .jOI 1" Cele ,J",,� M,llliui",i ,Jin lc_�1 Ile ;op:,,!in

I''''''jul ,,,i,h'leli<' pUlle in lumină

,Jifcren!" pc ""re riI,,,,,,rul " ve,Jea Înlre n"lur.' cemlni �i " p:;rn:i. Ulului, IU'"ca sulllunară "r,' enldehic, În """"ul În c"n:. pcnlru c", :mle,i",il:'le" ,"clului 1i,!:l ,Je p"len!ă e"le

Îlllemei"Iăde prelen!:O "eru lui. pe c:Îndeeml ,·.11l' in sine elllelehic

NOTE LA PLOTIN , Fr:oţrnenluJ nu li):ure:IIă În e,Ji!i" lui Hcrmanll Dicb (cL /J;.' Fnr/llllcll/l' ,/l'r V",..wkr<1l;k.-r. Rcrlin, I <J I ::!). E'le .;u pUliu!� c:' c i .'" li 1" ,,1 ctlnsidcr..1 "I"",if. După p�ren:a lui Emilc Blihier, fr;tgmcllluJ c,,�e in'pir"l dupJ PI;tI"n. /(I'I",II/;m. 4911 b .

2 Ad�u��Il' <.. Icului>. "sc"",ni V:ori""lei lui Emilc Blihier, in�ruc:il cU :lcclaşi SCIIS.

ÎII exprimare" �� exlrem dc "b"",ur� ,Jin pu"cl de Vc,Jere �'''Ill:olie:ll, Plolin rolo,ise i,Jcc:l ,Je voi,,!�de :lclm,Ii,:"e :o r"ronci ccrului Înlr-tI m"lcric

1 Siilul elip�ie. nUlllc,-..,asc!e ohM:u,iIă!i �r:"n:l�iealc alc lui 1'1"lin ÎI oblit!� pe

�T:L,Judll"r �il ,Jcviuă prep,,"dere"l in�erprel :oI lui PI"lill. lU�"C:I de b:lLă :I rragmenlului

cs�c :leCc" cii , dintre I,,:olc clclllellicle, num:oi Ii>cul I"l:Ilc juca mlul m:olericî celesle, de,�,rco.:e ci 61C ,i,,�urul ,Jiulre clc11lcn�e e:ore are " ��n,Jill!ji ",,�ural1i ,,,een,Jentă şi, ÎII plus, ,,,i':o",,,c:I ci",ular� " inlcligen!ei cele,le il :tjulJ să sc "'clI!ină În ,rem supm·lull:or.i. D"r n:olurn Ii>culm ecl�"I, :lŞ" cUIll "p',re pc 1,,1 p',reUl"ul lmlaluJui (cI'. II",i "les p'm'gmful

.j, ueln,dus :lici) e.'le ,Jileril:1 de m,lum celui lere"lru, În .,ellsul cii ci 1111 c"n,uu�l nil11k

pentru :o fi viu, :lsemeni d�"rv" imp"rI:oulc "ftlcuri" celc,le alc lilemlurii 51mbulice

(el'. de piJ,Jă, pc J;illgă �cxlcle IIcnnelice despre . tlC , p:""jlll rUII,.I:"nCIII,,1 ,Jiu Di"nisie (l'l;.:u,J,,) An.�'p" ţillll, I),,--'l"·" 111,1111'10: ,/i1";III', I I , II, �..J. (u'liIU�lLl Eumpc"II. I:l�;, 11JlJ3, p . ....2). I Am lradu, lennellul v'l)Il'� . " "�

prin .. plulire, ,,,,vlga!ic" (j"rmă ,Je acuLmiv

Mligulml, pc c:in,J Emile Arehic, ""himb.. � Ii,n""

Imic;, ,PUU'II1,J ,,/1' ",,,m'M'1'1I/

eir. .,,"r;rl' dl' râml' 1"'':'';1'11/ ,-,1 '-/111/1''' (cJ' rl"lin, F",,,;,,,/,-,,·. I I , ed. !ieltc., Leures, Paris, 1 <J2 4 . p. 9), r�r� :l-i ...., hill,I>:o :-<,:",,"1, ,J:or CII prelul "chi",h�rii c"'nplcmcn�ului ,Jin:e� .� Au:ol,,!!i:o ,Jinlre ccnl",l c"'p",al �i cClllrul-ori):inc � ,calil,,!ii pomlc fi ,"scmănal cu

UII p:,,:oj ,Jin The"n din Smyrn" (,;o."<.:"lul l i d . I I,,), c"re c"" "idcm d ccnlrul cre:olurii illsulle!ile eSIC illinm, in vremc ce cenlrul volumului cllrp..nol cSle UlnbilicuJ. P",blcl11:O

231


NOTE

c\!nlrului. lI1ult mai largă dedl intui!iil lui Th�"n �i a lui PI"lin, esle inlim le):;,td dc I'rnhkll1i1 "riginii: il ti "riginar În<canmă il te �ilua t" <':i!ala d<.:p5nilre de 1111 ':cCa ce

Inl<;nll;i,,,.� uri},!inea (pasajul din Theun .:�Ic cilal in Arlhur

K'II:,lIer. l.iII1<IIini,

cd, Humanil;'�, Bucure_II. t 99 :" , 1'1'. /l.I-65. IT...Juccre .Jc Ghc"rJ,!he Slmlan)

" Despre miş<.: ..Tea dreul;ori'i ;o !Ialurii inlelec1Ualc Plalun y"rt"M!. î"lre ,,11<.:le. In

di;""J,!ul 1I1II(1i"." 34". Tem.. , de "ulmktate În callrul ncupl .. 1Ullismutni, y" li retu"Iă ue Dillnisk (Pscudn) Are"p;llliIUI. in fk.�/"" IUlmele ,lil'ille, , f n p;,sajul mlleriur Mr.lzilainlregului lumii.

K l'l"lin

(eL

IV , 9

FWleade, 1 1 1 , 7 , 3 ) , Plutin vurbisc despre vi"!,, eme esle

,ug.cre;l I. a r"ptul d miş\!"n.,;, circulară este manifestare" liintei e;o

indivldu�li"'lc: Fiinta univcrsală . . prnllucc" inuividu�lul prin lI1i�care" cireular.l, În

scnsul in care miş\!area eircul,u·ă nu lrebuie nc"pk�t in!clcOlsi\ in �cnsul spa!i .. l , ".�a ':Ulll Plulin spusese În F./llle<l<le, I I , 2 , 2 , ÎIl pasajul lr,wus mOli sus.

� Mnlivul statuii centrale, carc reia un mo.JcI al amplaSlllllcntului stmuii zculUI În

lcmplu, apAruse dejll, \!U " sclllllific;)!ie similară. În I:"nneu,le. 1 . 6 , 11. IUT"rmenul re.Jă mi�earea ascendenUi a realitltilorcarc pn,vill din Unu.

Enlorpo4li)

ÎIl vreme ce miş\!OlT\!a cnntr�ră, anume ac�>c� a pro:lI:esiunii, Ya purta numcle de

npoo6o<;.

I I A.:castă fiin,li ,.eICrn� şi mai m;lrul1t�" p"ale li idenlilic�l� cu c;erul, principiu al

mişclirii circularc, În :;eIlS �pa!i,,1 şi in sens nnClic.

12 Principiul

enUn!al asigurli cocziunea iemrhiei, care produce realil�!i inferiuare,

legate dc realilalea pn,ximll supcrioar.1 prin iubiT\!.

NOTE L.A SF. AUGUSTIN I Arţumc:ntul fu!IC!\C <ieja expus ÎIl e�pilolul III al C�t1ii a XI·a II C"'ife.<irmilllf". In

l(xll� C..r1ca a XI.a, Sf. Auguslin dClvnllă u tcurie a sunetului care exisl;1 inlra\cmp",."

(el cste nă.'\Cut îll limp, aşa cum u va spune şi mai j"s), uar simultall el eSle singurul m�·

surlltur al limpului, Îll !\Cnsul in caT\! sunetul poate realiza () ,.extensie" proprie ...�uprn viilnrului şi lrecutului: <li.'·/e,,-,io IIni",i (Cmrjen·., X I ,

2n). Aceasta apare Ca () uoctrillll a

limpului care privilegia:tă iueea tÎmplllui ca o realitate imru anima"" În vreme ce, la AvernlCs, timpul estc �i În sunet dar şi ÎIl afam sunetuilli, i�r unieitllt<.:a timpului It.TI,a IInimllln este 3.,iguratJ de mişcările perrecte �Ie cerului.

z Pa�ajlll [lfezinll () .. mbiguitale funuamelllal�: cum esle eu pUli.,!� ca nimIC d nu lic

coctcm CII DullUlczeu, dar in aco:laşi limp s.lI exisle unele realit;lli create, uar ..dea.�upr1l timpului" ? Dud

sr.

Augustin nu are aÎl:i un tun ipuIClic, ci Uliul ulegorÎc. atunci ci

reali7.cad " cuntTll.uic!ie cu pn'pria dlll;trin�. n:zullali uin incumpleta elibo:: ran: de d"ctrina pluliniani.i llccrului inl"ligibil

J CI'. PIIItl>lI, 'rimai...,·, 4 1 b (sau: cup.

I I). Sf. Augu.,tin aYUSCl<C accc� la tTllUlleCn:a

lui CiI:Cn> uin uialugul Timui".. , inc"mplelă J Sun;" tic inspira,ie pan: a li Purlir.

De feRIl'S.... ul/ill/ae. unue Purlir f()l"sc�lc

uprcsia ..umlil. a ideilu'" (LXV)! ' o> V (LSo>V), rns� pasajul augusliniall n:prezint<1 uuaru rurmulare ast:m<1nil.t"are cu texlul lui P"rlir, cilat pn'babil din Il"Klmorie (ef. Aureliu.�

Autlustinus, V"m G,,"e.wuIII. vul. l , Hudl l hi.v /f), DUllnllruck-Ausgabc DTV Kla�sik, dllgel"ltet unu kl>mm�lItierl von Karl At.lre�ell. p .

232

(,2U). Ar},!uTnCntul a intmt În acc.�t reI


NOTE

in Ir",li!ia pmhlenlei �lerniIă!,i h.mii �i va ti illvn''' ' '10 :'�:L cu m »c Va vc<.le" in cele ee

urme:'lă, ,1c Henri <.lin GamJ, dc A l berl cel Mare, dc Rue t iu s <lin Dada �i <lc Se. T"ma

<.lin A,!uin .. , pcntm COl

1;, Un ",,,menI <.I"t Al her1 cel Mm.., S� " t ri huie :,ccSI "rllument lui

,'u!,:u s li ll În'u�i reI'. NOI.. fii MI""" • ..-1 MurI'. n"I:' 1)

� C'lIl lr:mrllumclllul pc Care lrehu ie ,�·I n:!incm<lin a<'CSI pasaj privc�tc rcla!i" <limre

"Unel �I ,ilu: <I:,c;l .ulletul e,le cnetern Ini ()unll\CZell, nimic nn cxplicll "urvenirea r,;; u lui

a

În CXPCricn lil 'J .mlllo.l"n;l, �t c u al:\1 nmi mult inllltumrea :,ccst u i , ca pe nişlc cvcnimcmc I/(.i in tr-un sc ns :, hM ,luI

� Sr. AUl!u,lin se imre:,M, altrcl spus, <Iad pruplll, i !iilc .. lulllea :1 r"sl erc"t� <le

Dumnezeu" şi .. lumea eSle clem�" sunl ,,'u IlU <�lCrenle <.lin puncl <le vco.lere IOj1.ic.

In

tml :llu l s�u, SI'. Tn'lla va repune prnhlema În acei a�i termcni. .Jar pentru sr, Au!,:uslin

analiza cel"r o.I"uli pru lluzi!ii <'.,.I<.Iu"e la U lemic a pre<leslim,!iei (eL noI:,

urm�tu:,re). in

vreme Ce la SI'. Tuma VJ c.�iSl:' U all:,litll crilicll a pi'li!iil"r, rc�_uJrdno.l .Iin ele c;l ccle duu;l

pl.. ,[)I .....i!ii llu 'ulIl cuntmo.licturii

1 Dac� lu mc:' " r"'1 cre:'tll o.Iilllr-II neccsitate <livin�, rlIm�ne <le cercclal care c_Ie

r"[)IIrlul din l re Dumne/eu �i a<'casl;l neeesit:lte:

<lac� necesilalea �

nu pi'ale fi schimbal�

nid <le Dunlllclcu, alund sunetele se supun preo.lcstin rii . Ori, bunlilalca <livin� nu poate

preucstin:, rlIul. lu accsl cu, prczell!a r�ului În lume rlIm:;ne ine)(plicabil�. Prin urmare, Duml1C1XU IIU creează lume;, .Jin necesitale, CI uin voin!lI liberi. Din aceSI muliv, va trebui explicalJl (vezi, o.Ic pil<lll, tratatul Sf. Toma şi al lui Boclius <lin D:,eia) nllUlatea vui,,!ei lui DUOllnel"U, care �r I,.." b ui IOluşi s� fie neschimbillor. Solu!ia au&ustinÎanll, păstratil În s<:<;;o lul aI XIII-lca, va fi aceea de il sus!ine clernilatea voinIci lui Dumnczeu

dc il crea lumea. Totuşi, a�a cum se va vede3 În Iratatde care urmeazJl, aceasla llU este o rezolvare a prnblenlei ctcmitil!ii lumii, ci n tlep/u.<urt' a JlI'Ihlelllei către Înlrebarea: Oare

ctemitatea vointei lUI Dunmc�.cu cste <'{)mpalibilă cU p,.."lxn!a limilclur tcmporale date lumii?

8 P�sajul genereaJlI II 1I0U� prllblemll can:

Într.. În câmpul pidemicii: daci sunetul

esle n:t,cu t , alund CUIll [)Imte fi ci nemurilOr, <lae;l,ccl pu!in in parao.ligma pcripatclici, ""':olerea �i piei!'::a sunt conceple corelative"!

NOTE LA IOAN FILOPON t Filopun propunc UII

mno.lel

inlerme<lh,r Între <I"clrilla

cn:�li,,�

şi aceea

nL'l)plalonidi: cerul eslcu lcahtalt lip.il:1<1e <lcvenire,<la r c u cxislen!ă linită,in vrenlecc lumea sublun"rli cunoa�te ,,�tcrea si pieirca 2

ef. Plalo", Ti",,,i,,.•, )!;IH; (trao.l . C�Iălhl Parteuit)

.' 5Cll.,ul termenului '''"m/i.r este, in conle�lul c/"C.,linismulul lui f-ilupnn. ccl <le v".<,ir" ,fivill(j. i�r nu <lc 'lrll" 'I/,/jvm

e

4 Io;m FiJopoJl se face e llul <.lificullli!ii cn:�lill;,,"ullli ue a_I asimila pe Plalon. Pcnlru c re �lill ism , [)Idarizarea lumii ÎII cer incuruplihil .<i p�ma"l coruplihil, rc:oliz,1.lli ill

schema primei plll"1Î il dialogului Tim"i".. , eSlc inll<'cept"bil;l. Filnpnn ubservă cu

subtililate d ce le duui! ,.1.lInc" IlU aII regim cumun nici i" Cieflat1, o.Iar ace_t rapi nu illlphcă. cre<l!: Filopon. elemilale3 u 'le i" ... illll1: ci". Dl:spr� 1",,,, FiJopun ,

233

ef. .: . Gilslln.


NOTE

I;i/",,,,);.. ill "mi M,'''i". Hu�ure�I I . �"". Hum"III';"" 1 ')'):î. lip. K�-IU. i,,, d�spre �in;ul;,!i;1 'ml"lului in E�ul Mediu l"lin. d. -"''''It i""",I". ./;...I.

NOTE LA ALKINOI

, Edi!i" ',a'amlui " f""

re;,lil"'� ,,k Alhin" N;,�y. in Il.u'el1lker. Jkm'iiK" Il. 5

MUn�1c'. 1 1!')1 . p , (�I "'1'1. «.lu l"l M. Gi�/en.,. "1', cii,. P ·111)

? Scmnilic"lia lC/lll""i["r .III,if/IIIH ,i ,,,,,·i";,,., Oradu,e ai,'i prin " ",,'lli/lUlII) ,uni ;ll...,lc;o dc ,lt,t'I·..." ÎII ,i",!,kn·tI, i" ,i"" ,

1 Acca,Iă ,"..<:ri"'�lre" ",le cil"l� "mplu dc AI!>i"" N,,!!y in nau"mkcr. "1"

1" X X I X "'It[. (dllp� M . Gicren." "/'. cii.. p, ,NI

<"il ..

, . rr..blcnmdipci "Sic "cec" emc ridl<';; cdc 111,11 m"" dilkul"'!I: da'" c,le �ullccPUI�

e;o diICren!ii Îmre "lIle/j"r �i p',,'eriur �i li l»-ll� tic tlim�n,iuni. "�,, cum flku"" An,lold

ÎII Fi:im. I V . ;,Iund lIu "" P""lc cunccpc UII p,im n�,nlem ,,1 mi�iirii �L ull ullim n�"ncnl

,,1 mi�dl/ii ÎlIlI-UII ��ns "'",oIUI. Sulu!i" pe �are u p'''p''"C. de 1"'1'1. Alkindi C-'Ie accca cii

lI1i�c"re" circulara " wrul"i. ""<ll"!:",, ,,[ Cirl:ularil:"l!ii clipei. realilC"l:"l Înc"'p"I,,1 �i ,m�ilu[ licdr-.;:i clipc. ;lslI"'"

Înd' i.l"ri" lumii e.'c �i ca, pe'llru cer, " a.WllIcnca ,.elipli"

'; AM..., icrca principiului plcni'utlillii cU Jiniludi"c" limpului nu poalc "vca );, b:u.� de<.:,il u'I II".... cl ""I"I"�i,, dc 'ipul <..., r ui p);,'"uÎc, din di"r,,�ul Ti"",i".'·: limpul lumii <IIC sellS efol limp "clu"li/.c""1 I"ale m' ....clclc tlhp""ibilc arc del1liur�ului, D�r "ec",'�

"Cluali""e p'Il" C li desr.;�ura'� În 'imp. i"T În accsl �'". ,un PUIe" in'crpr",'" Icxl,,1 I"i Alkindi c" pe o lck"I,,�ie. �i pc dc ,,11:"1 pa,lc acc��l:"l ;oclI",lil:'re aT pllle" ;IV",,, I<>c În dipJ

c;o �i cum lume� s-�, dislru�e �i rcnca ÎII lic"are dip-�

NOTE LA AVICENNA

' A",c,1 rml\mCIII 3 ]\"1 prelual tic M . Gicrens (c'" hibli,,!!mlla, p . .f I ) . din cdi!ia

Avk.'I1I111<.' perhyp:,'c'id phUu.....pl'i "•. mcdi<'urum " ,.·ilc primi upcr., il' 11l.·cm reu".·''' ....

Veneliis. I SOK. Su{(jâ.'/I/i" rcprezittln lu�r.,re" care �lutilMă cau/.elc ,ulicien1c ale lueruril"r ,mIUmlc . <·are CSlel"lulI"",u ll/.tc"

� Priva!ia ,tu adauţă " dm� Cu sine " n"u:"l liin!J lîind�J ea nu eSle liin!�. c i numat "

lips:"l. "*" cum Ari"..l"" spu!>Csc dcj" În Fi...i,,<t. I <)�" .l-(, (ef. r','gmcnlUl Iradus ÎII " cesl volum) , Exp""sia eslc ulla tlinlre :.ohqiik pc carc pcripalcli'lI1ul le d�du,c principiului individu�rii: 1I1,"cria cOl1lporl� un gr..J Jc unive"alilalc

0"

"u,/cri;, C;o univers;,!c" - ef, M.',;" iâcil, 11)351> 1 1 ) . ia, 1"

Ari" olcl e�i�l� "Iim,,,, �, Avc/l,...,-, �i Avkenna ca

devinc maleric uc",cltlllilfiT. Î" ,;clll<ul În carc c", ,,,Întl ,c prc/.in"" ca lUClu . e"i,," dcj" În c:,'c!!oriile c,m,il"!ii �i a Iridilllensi')Il;llil;i!ii It..., , ,1c dinaillle de " pri,tli orie", '"'P<'f;'

ittlcligihil. A"csi principiu ,,1 individu:"lrii spcciil"r va r, prelu;>1 tic SI'. TOIl1" din A'l ui"o (cL, dc CX:, Dc.'pll.' Iiin/,1 �; c.'cII,;l, cap. 1-111). 4 Ditt aCCSI lip de plal.",islI1 s" ÎII1p-�rl;t�ise �i Alkilldi alund

dllli a di'lins Înlre

""',le ele/II" earc �"nerc"zli �i r"rme derlle earc IIU �ellereHl.ă. ci cxi,l" în .,ille, Accca�i

idce Va li relualll tic Gilbcl1us P"rrclanus itt ITalalul Dl:.�pfl: <"CIe ŞiI.'iC prilldpii, in c"re

214


NOTE

est", de părere ��. tlintre "" I'..,�"riilc "rist,,'..:lk..:. un",1..: ,Iinlre ele nu I!enere,,/.;' niml� În IUD\ea sublunară, pe c.Îml ,,!lele (.''''I.'eil.'.''

"'I/;"(/(') �..:n..:n:"d n:;]lil�!ilc s<:n" bilc.

� Avieenlla se race aici e..,,,ul "piniil"r lui Ari,I"leI tiin /Jo:.'I're n·r. 2141;1 1 1 -22

a,lfel Îlle;;t mi'1"are" clcrn� �i perlc..,t;' ;] ..,crului ;]tlu�c cu ,ine derui',,'c;] lumii

1. Avkenua p... .pUIl.., ",UcI " IIlver>.iunc ra!;, ti.., m"d",lul lui PI,,'iu. [>Cntru c;'r..:

illleli�en!a urma Unului �i ;'IX,i vene;] ;,bi" ,ullelul . ..,cea <'e Înscarnnă că cerul. in;]inle tie

:t li illtcli�ibil, este inleli�enl, ;,tlicil viu �I purtilb.r tic inlcJi�e,,!.' Acest !:'pt ne trimite de

la <'osmt)I\I�ie Il] 'lIIgd"I,,�ie , llSlfcl Îndlt cerul ",re !ille În liiu!it lume" este mai oJegr"b;, aeela al Îngeril"r decât al revoh,!iilor pl;ulet;]re. l'elIIru ;ul�cI"I"�i,, lu, Avicelllm,

veli Henri Curbin, I'lm,J"xul Im",,,,d.'muIIlÎ. e,l, B,bli"leca Apo"tml, Cluj, I'N7, pp. 1 411-1:S1I.

NOTE LA AVENCEflROL

1 Avellcebml ,,,u Ibn Gebi ... .1 ( 1 1I2 1 - I 05H). li""",fevn:u , n "'"l tI sinic/.iidc illspir,,!ic nfoplat()nid �i l,riSltllelid, illlilU[;lIii I�v"ml I"il.',ii, ÎII ""c..lul al XI·le", ,""ri,il in limbiI

a",bJ. Ea a fllst Im"'u"fi În limba Illlin" �i ,1 I<>SI "'es cil"l;; ill mctliilc eal"liee oJe in'pi,,]!ic pc:ripatetid.

2 De fapt,"" "lclul.ia fragmentului ptl;lte ftlarle u�"r "'� in"'ud În e....are: llUteri"ritl]tea

substall!i�l� a r"nuei În rJpt>r! cu maleri" p,,;]le 'IIlIillti 'e"ri" '1II1eri"riIă!ii ;,.:Iului r,,!lI oJe

p"ten!ă "'e la Aristtltcl, ,br genemrea nU este. l"lu�i. ere,,!ic. LUll1c" c�te crea1ă tie v"inl" divin�,tI:1T 1IJ","'eiul gencnirii. ;1I1un!;; dcja Avenl:ebml. nu presupune În sine u" ",.,del "r erea!iei.

NOTE LA AVERROES

I

Algal.el, "p�r�l"r ,,1 "'octrinei i�lami<;c in r"t" m"",,liei �re<;e�1i. " !O.:ris ÎII jurul

anului l(l'}S " lucrare illtilUllIti'i Hexl,j"gereaji/".mJiI"r, drej" îi r�spul1dc Averr<)C, spre sfârşitul secolului al XII·lea,cu Il Re.,·/,il/gl.'rl.' '' re.,pin�erilllr lui AI�,".",I, in c<lre pletlc"l;"\ pclllro sus!inere" "ristlltclie� a eteTllil�!ii lumii. Ik�i "e1rd"'''SC in """,, ,lui �I X I I I-lea În limba lalin5, luemrile vur infJuen!a in"'irct:t plllcmicile ulliver>.itm�, Întrucât lI�.,unelilelc le v()m regă,i la aulorii latini, În mare p;]fle <1 I"r. Comenlariile lui AvemlCs la te.'lcic ari,t()lc1iec vur Ii Îllsil tra"'usc În limba lalinil (ef. lisla "'e lmoJuceri lalille oJin ;lTab;l ,, ]ui E. Gnll1 t , A Smlrl',. U""k i,1 M...liuel·ul Sânlc... Harvard University Press, C;lDlbri"'�"" Ma.·\saehu!iCIIS, 1'J14, pp. 35-4 1 ) .

1 Conceptul d e rl.'.'l'il/gere (1:,1. .le.wrIIC/iIJ. ,]fabil I<Ilm/ll/, ImoJu,;"\ În ellţlcloli c a ill<'"herell<'e, Î n AvemlC', TI.I.' Îlw"/ll.'rellCe Ilie imv,lIer..m·I.', Imn,I"leoJ rmm the

"I

Arabie with illlmoJuctilln ,,,,d notes by Simun van oJen Rergh, Oxrllrd, 1');4), leprcl.intă

o mel()dil fi[nsIllieil I3I1sată "'e Alţa/.el În 'I);]!IOI lilo,,,liei ,m,bc ""re Va fi ulteri"r preluali1 de Dun, SeulOs, Înlre lal;ni; eli eSle explic ..l;"\ oJe Olivier B"uln"i, ,lStlCl: În ealoul

unui silngi,m (tie ex., lie nmjom: Dllllln"ZI!II "1I/JlJllfe ji de)inil, �i minum '/'", ('ee" ce ",·t·

1/11 /len /"'flle )i .lefi'liI). pUlem pTll<.'eoJa in manicrJ c"lIslrucl;VH ",stind ..:onc!ul.i"

v.""m!ze" "" I.'.<le ""/lI.'II,sau "'impo>lrivJ,Îlllr-.. manicr.l a lui rfe.<1rl/Cl;tJ, ar1iI<llloJ d un

235


NOTE

lucru ...c pu.<l1: <.Ielilll, pelllru �Ilin!a n<>;lslră. prin �cn �i prin <.Iire�n!ă specifidi, <.Iar <.laci pelllru " �Iih,!� <.Iivill� <.Iefinirea mai �re şi rulc.pn..:e<.lec. lu.:ru pc care m,i nu il pulem

�:�::;�;.::�:��':,�'���:,n:':';�,:�:���;:;�;:d �� ::� �:��::�:�:� �����:�:: �:�:����:: � I

/�

i

.

par Olivier 8uuln<>is, Pn:s� Univ. <.le Fr�nee, P�ris. I tJKK. p.

prnocooeu

va fi usur <.le rccunuscul in primul

'

i

15). Do: allrel, ill:esl

fragmcnl Iradus <.lin lk<"''''liv

\ Problema pusă <.le Alga/.o:l ai"i esle Tapurlul "'e aui<>-... rcclare a crealurul"i in momenlul c�a!iei. D"c� Dumnelcu crcC�l.3, "sle IIcces;'ră cXislCn\a unui dCICnninanl nou ,,�n: să apară "În ci" penlTlI a_I preschimba tiin Crealurin llccn:alur. Ori. Dumnezeu nu fX"llC li schimhălur.lcca cc în",, �mnil eli limilcle crealiei �Ulll limile plllprii exclusiv

ci. Avem>cs va rlIspun<.lc ;LCCSlci fXl7.i!ii arălân'" faplul cii u ",,!iUlle implidl al;Î1 agenlul

c:ÎI �i pllliclllul. insă m.,<.Ialilalea in "an: e� lire luc În "3/.ul lui Dunmel.cu pOlilc li <.Iuar apn.ximaL� tlc um. ne sub fnrma liberei vnin!c,lie sub furma ncccsil�lii. Pn,blema Va fi uheriur reluală"'e HCllri <.Iin Can<.l

4 A::"I cum

am spus m�i su�. Avcrn",s "plic! aici p/'Cll,;c<.lcul re.\'Pillll erii. arllind

faplUI c� premisele "'c la caTl: am plecal sunl pn'babUe in "'P'I'I "u Dumnczcu, iar �"Iiunea lui nu p.ale ilUra Ileapăral in binnmul ..Ilecesilale-voin!il" rară a include şi o le/Ill posibililaLC. ne"ul'''�lIlil noll.1. Evidenl. aceSLa L1U eSle un argulllcnl /lIcă in favoarea elcmil�!ii lumii. ci doar" subminare a poziliei anlerioare a lui AlgaO'.Cl. � Anriquila.{ se rererll aici la "letl,ilale. ca şi in lexlIIl llli Alkin<.li.

f:'Algucl sugereall. după Inau FilnjXll1 ("f. Luca Biall"hi, L'errnre di Ari�IOft'le, la

Oll<I". Flo�ll!a, 191W. p. 142), fapllli c� dacll lllmca ar li

pvlemic<l nll/lrn I'e/I'mil<l de! m

illiillil� În limp, alullci mişcările planeldor ar li şi ele inlillile. "'c�i rdJl<,nurile lor rlmiin cUllslallle: tlar. ,,11111 tlnuil lllllllcrc inlinilc nil se P"l mp,na 1,111111 la �,<=llllall. lumea IIU JI<)lII'! li inlinilll. AvclI'ocs va rlIsplln"'c (cr. in/ru) priLl nC!tarea infinillliui actual .�i sldbilirea . ... up� Arislnlc l . a unui inlinit fX,lell!ial.

7 Umll:az;1 UII nnu culllr.oargumeni la o alili problemă PI'I'I'US! tic FilujXlLl �i Tl:lualll de AlgaLel, anume faplul d ia un numllr infinil nu se JI<'I a<.I§ug� lIui ullil3li.

s [)':�i obSl:urll, fr.ll.a eslC cxplical§ "eva mai jns: pclreee� "ridlrui eveniment eslc

precedalll"'e cauza �a, "'�r În ",",claşi limp c.�le Însuţil' ne"",'tIial tic eaU/.a primă,eare aTI: un aspc<.:l nccesar.

9 AcCllI pa._aj pili1le li pus in leg�LUri CII uII1I1 <.lin Fi�ka lui Arislotel ( 1 94b 1 3-15:

"dei umul şi soarele "asc un ;011 om"). asifel încâl leg�lura dintro lunlea sublllnarli şi cer cSLC o ip\lsIazli a raplului c3 urice roalilale sublllllari cslcgcnc",l3"'e prim:ipiul prirnşi prinl'Îpilll nalural al lucrului, simullan. III Aşa-numi!ii lilm.ntî 1.JIq/lmlf:.1 _ Vorbimri, În Ira<.lucere din:cl� _ erau adeplii di�l"gulul filosufic. SU�!lIliil"1 for!a p.:rsuasiv� a cuvâlllului (tulum). fiind numi!i aSlfel . liIusolii grupArii Mlllfllu.llli/llllll. caro pl<lClicau u n "ra!ionalisnl hclcn...."x. şi Încercau \1 Îmbinare;o liltlsulici gre(c�li ,",1,1 inv�lliLurd isl�mi<.:3 Cruparoa a 1'''/01 intiinlal;} În al ,Juilca sfcl'l al vca�'ului al IX-lea

(d. elicII"" Cilson. Fj/<>.TI'jill fII I:vrll MediII. e'"

Humanil3s.

1995. p. 320). II In �alilaLC. id�'Ca că ar eS'Sla lin sill�ur imclcCl penlru lu!i uamenii pome*le � la

primii conlelltal"ri ari.<t"relici şi apare in mr:diul ,,�uplaLOni�. Ea va (<lIISliIUi UIIll dinlre cele lUai importanlC [>olemi"i ale Evului Mediu lalin. care va �llg�ja rll'plln'lIri ..lirerile

236


NOTE

privind ce anUme esle pers..ana. dnc estc subiectul eun",,�lcrii. �e esle " imiij!ine. �e �sle u n ..in!.:!es" (Î"'el/�("frI"'. c"rc'fKmdem pltJtini;mulUi �or)1iw) �i. bincin!dcs. dad Jude<:ala tic i\fK,i un: 1" disp<lI.i!i.: sunele pc C,lfe ,� 1.: judece �"u, dil1tp"triv� . .•unetele umane se ttlpese intr-n illlchţcn!J unid �i iresp<>Ilsabilă p<;nlru faptd.: ,.an�nilflr particul"ri. TextuL d.: haz� al puLcmidi il ctlnstituie �apit"lul 5 <.lin ('"r!�a a I I I-a <.lin fk"p'.. .<ll}kt a lui Ari,'''lcl. illipreun� �u e"mentariile lui Avo:,mes la acest fmt!mcnt. P"lemica v;, CUI"J3�tC Un ;'p.'ţeu �irl1uLtan CII culll ...,vcr.;a me<.licval� a clernil�!ii lumii din anii 127U-1277. Tralate despre unitate" intelectuluI vflr ""ne Sf. Tu,"a din Aquin" (eL de cx .. Sf. Tunm din A'l uill". Lk.l/iu Imi,u','" i",..I('<"/IIllIi fmp<llril'u ""'''I'<>i..,il..,. e<.l. �cal"j:. Satu M"",. IW7J. Siger <.lin Brahant. Aegi<.lius din R"ma. Ih)'mun<.lu� Lullus clc. I<.I�'Ca unil�tii inlelectului va li mn<.l"mn;.t;; in a"ul 1 270 �i ;" l\'lul 1 277 de episc"pnl tticnne T<:rI1pier ,,1 P"risulul. Mentul acestui rrdj!nlCnt rep'''<.I us Jin AvemlCs esle ci!. pune În lcgJ'ur.1 te/.a clernil"!i i lumii cu aceea a unit;'i!il intelectului. iutr·,,<.Icvllr. d"d lumea c.te etcrnă. atunci <lin ca p<J�11l li etern ceea �e nu es�e supus gener;,rii şi coruperii.allllllle speciile intclij;ihilc. Dac� speciile inteli�ibile ,unt e�cmc. a<.lll1i!:III<I cu privire la ele - in c,,,,:ul asum�rii unIIi anumit platouism prupriu lilc�,nliei ar"bc - că

au tl ell.i�ten!lI .�eparat� �i un .. Iuc anume". se va putea spune <le aici că acela can: cuprinde spe�iile i'ltcligibilc estc un ..luc al ideilur" care c(Jn<.li!ilJl1ca�.� in!elegerea lor. prin urmare ni�1lI un subiccl gcneric al "riearei �unn"�leri �i. ;"Ucl. e�te p,,�ibil UI1 illtelect unic pentru t,,!i "antenii. 12 Unul <.IimI<: ;Irgmnentde <.le bal!l .. 1e 3p�r�t"ril", te/.ci unil�ţ,i intelectului. cxpu� aici de Averroe• . e'te ..�ela eli inlcl�...·tlll este o parte a sunetului care nu este in�cstmt"

cU UII urgan materi;l 1 . iL�tfel incât cl n.. p<mtc avc;, UII prillcipiu de divi/.iulle după materie. a<.lic� ill<.livi<.lu .. I". d c'le Il realil ..tc ullicll pentru intreaga .pecic uman • . A�a pOlite fi În!clca.<ă alinulljia lui Avem",s de mai su. cu privin: 1" raptuL c�. <.Iad ar cxi,t" intelectc plurole . •-"r ivi un suJlet al sullctului.adicău d.vil.Îulie a univelsalului ca ulliven;JI Jip,il de malerie, care se divi<.le lutu�i În iu<.livi<.luali' SulUl;;' abia >oebi!ată <.le Ari�t"td, [ormulatll de sr. Turna. "I<: la bad " analid II illt:l�inii din 1'1l",e�ul cun"a�'crii. a.Jid locm"i ceea ce are " ,ur.;.,� l11atcrial3 (sellsibilii) �i. prin umlare, p'lille ajunge s� divid" in indivi<.lual. fll!elegÎiIl<l acc.! In'''' <.Ic a apJra plnraliwtca inlele"tel"r desfil�urat <le

sens

sr. Toma. Siger din Br"balll (el' Sij:cr de Br..rn.1I1. QfWo?Sli,me.'· il! 1('11;11111 Ve "'Iilll<l . Quacstio �, ed. Bernard" Baclll. L"uvalll. 1 <)72. pp. 25-2\1) V" "t""3 �i,temul te"retic l'Cf;onslruill<.l Pluhh:m.. tica Î11"lJ,:illii ca p...... us exclusiv ,'cnwriaJ �i imlepcndent <.le

activitatea intelcctului p'1., jbil. Ad"ptân<.l p...,pria ."Iu!ie. lIici SI'. Tuma nu va putea respinj:e i<.leea Ullilă!ii inlc!celului <.Ic�at relativ la I/(In", ,·i<lf<lr. Iărd a gă.i un argument care sii �us!in� idcea plumlit�!ii illtelcctului <lLlplI moarte. ",Jicll dup� ce "nlui ineeteill� si

mai pn"'uc<1 .intczele inldcclului �..re Înt.,llIe�tc !iC1l.ibilit"lea În imagini.

NOTE LA ALHERT CEL MARE I A�a eUIll le�.ull;l dill fraglllCntu! Ird<.lu� in ",esl vnlum <.lin SI'. Augu.tin. lJe.'IJr(' ",,"'I"d 1,,; J)lImll�l.l·". X. J I . Albe" cel M;,r,: la�e "ici " �"nJ'\II.ie . ..trihuill<l Sfântului AuguMin cCC� ce ace' .... de fapt. cita p<;ntlU a-ji put�:l susţine p<llemiea

237


NOTE ! Gcn':I';,li/m\::, lui Alhcr' cel M:'rt: .:SIC pripitJ in .:"mp;'I':,!ic cu ,"'mcl1iurilc lui Ilo,:'iu, Jin I);,<:i:, �i SI'. T"nm Jin Aqlllll", ,';m: ""r an,':, d ,,}; '"/"('''' ,1"1'" ,\'111''<'<1',/<1 şi

" Ii ,-/t'fII '/"/'"

li"'I' �"n' a'rillUI.: "ec"n',adic,,,,ii ale lumii Cl'\:;" e .

NOTE l . A S F , TOMA DIN AQU(NO " 'r"m,bil d �ull'illul 'I<" ;,"",,i :, 1'"" o! .. , Jc e�e):c!ii interes,,!i În ;, o!t:m"nslm "IK>I.i!ia di"lre S L Tom:, �i ""em,i�li. Dqi 'r;,Mul vinc în e'm'r;, ""em,iSll1\dui la'in,el de"I''''riv:l îIlJrepl;" �"n'ra I'mnt'i,cm,ilor SI'. A"n:'''cnl''';' si HC'lI'i din CauJ (d.n"la "r",lil'�'re) ! Ci,i'" ml ll'\:huie aV"r'il:l1 ,le la încep"l :" "1'1':' 'ac'icii pc care S L Toma " aplid În at:e:,s':l IK,lcmid, Spre dc"sebiI'\: JC l1lajori';" e:' 1r.lI:lIcJ"rs:,lc , in care au'ori i ci,;,!isUIII IIJ.li .. lcs Je provenien!ă PCri l);,'e'ic,,·araM, de ;'t:c",'li tia':, ci sun' pn:Jeeesurii spiriluali (SL An""lrn, SL Ambn".le. SI' Augll,'in) ai opunenllliui .."lid:,I" al Slănlului Tuma, mIU",,, I [""ri t1iu C .. nd. rn!cJegJnd I;'p'ul di. pc Je II p:u'e. �lcn,i Jin C:onJ eno rmncisc"n si .. mcul p:'l'1e Jin �" lImsi:, lUI Tell1picr, ;" 1' pc Je ,,1'iI 1';01'1" F:'plUl cii " scrie Jin t;<.!le

CSIC

2 1 'J 'e/_" """Jmn";ol,, "':111 I"misle. "liI'"r,,,,d :'ces, lucru "'u :'pn'picre" Jes'ul Je mare înlre e,,",elu/jilc Ir:,'a'ului I"i Boc'ius Jin D:,cÎ:, �i cel al Smll'ului Tom:" lull ÎnJriizni sA

creJem e� prillcÎplllul "pune ... al S I . T"nlll in :'ees' 'raM IIU es'e Siger o!in Ilmh:II1' (a.�a cum e l ;, ru" în 'm'alul /)n'I"'(' III';li/It'" imt:l':" wllli, _ ,) , ci Hcnri Jin CallJ �i �\;tlala fr;mcisc:mil. Aee:"I� "" "te".".ie nc aralii limpcJe meloJ .. Je :'Iac a Sml1'ului Ţ"ma: el Î�i imlc",� :,o!vel'S:lful o!e m,Ji!i:, [le clIre :,cd:, �i·o revenJk:l. Ori, În Im':"ul /)e,'1're /IIlil<l',-<I ;1I/"',·.-lIIll1i, prel.en!:, unci rne" KIc simi"'l'\: fusese Jejll "hscrv:,'� îll 1\)1)4 tic Alai" de Lib"ra: Sr. 1'''1111' îl imle,I/_� pc Averrucs de Arislntel, une.... i În mnJ lenJen!Îus, :,I'e"ri ju,'ilic:" . llCll1ru a pu'e" ,,':lC:_ lilli�lIt [>I'I.Î!i;, lui Sillcr Jil1 Bmh:m'. mr� :, :,'il1l:\" arÎSluleliMlIUI lui Je I,,"o!, I d . Alain de Libcra, lm""""l"li,m, în Th",n:,s J'AIJuill. C"',fre ,I,'.:,-r.I<'.,' . cd _ CF·FI;,mn,:'ri'>I1, P"ri_. 1\/1)41 , Pulen!" Pl,sivă re l,re/.llnă evell,m,la IlHl'erie pl'\:e.\ iSlCn'ă. pus� la Jis[>I,zi!ia cre"lorului. D"elrina cre�lill� nu :,J",i'" "ce,' lip Je re:,lilale, prin urll1:lre "i",i ctemita'ea materieie:,recupriIlJe . la un lIIulllen' o!:" , c·rell!ia . • P:ln� in aecs' pu" el. �irlll argull>t:II'clm csl" um,m"rul: priI! reJuc"re la l,bsunJ, s� "Jmilem că " crea'ur� :,1'\: limile nccesare :tle lelll lll,r"liIă!ii. Aces' atribUI al ci [>Ill'IC veni Jin "'p'ul d Dunme/.cu nu a pUIUl d-i Jc:' "ciimi':'re:'. ceea c" es'c () cfIl:'re. A�-.:Ia�i

:,'rihUi 1II:,i [>Im'e vc ... Jin fllp'ul dl II el'\:allm'i nu,�i [>I,:,'e I'\:ali/ll lI"n-limi'lIrc,, (e"lul m:,lcri"i prec�islcllte, Je,liin!iI'ă Je SI' "j'''ma prin e.wlllplili În)!crilor crea!i larii Il

malerie pree,Xi,'cn'ă), l1e eli .. el'\:alur� IIII-�i I'0:,'e ino!ur" pmpria nclimil:,I'\:. Dar. :1t"eS' lucIII c',le "'I,. ,i el ruultil Jin :",,,li/:, ",,,,icului '''b"lmi:III (eL illlru) .. Ar,�lu'lCllllll se ba/.eM� [le J,,.,;'rill,' univers;,lului �Î a ÎntdillCn!clnr separa'e

(în)!e,.,i) earc.în IIpinill S1. TII"," , 'U'" I'\::oIi':'!l lipsi'c Je IImleri:,li!:l'e. t, ('""furm 'ral�rii I'n,ble",,,i r�"ILli În S",,,,,,,, I,,,·,,,,,,�j"t'. IJ- 4<J. el fl:pre/.iI1Iă " "hselll:' . ,i "II ,'ev:' fI::,I În 'ine. 1 ('[ SI, An""l... o!in Cmlerbllry. M"'''''''xi"" , V I I I . r 5hc ""1'1,. 'mJuc'ere Ji" limlla ];O'iml, IIU'" 5i p,,,.,rll!� ,le A I . Raum�ml'·". e,! Il,bl i"',,,':' Ar'"ln'r. Cluj. I<J'IR, p. 2\).


N(ITf: � Una dillire i11lel1'reliirilc 1�"ihiJc 1" .�"'." ",.,Ii",-",. " ar pUlea li "ceea c;'i sinl<lre:' 1);,1.",,1:1 " oridr�i inle",,!!, ,lii I',ivintl "nJine., tlinl'c nimic si cev" cre,,1 "" "Ilii in "cc�1

,;at. ofi,!! i""I.' in ,inol cn:a!iei. eeca ce ii impfim� II I'''i"ri 1111 ",il.""1 <lelermin"l al

p"'p,iului r:hplln�. " Cu "llc eu";nlc . n i",i(·ul ,i liinl" nu I"e;inlii , ' '''c.'c.,iunc d/ll'd liml' . c i nu",,,i ,IIII" ; '1«,/11'(/ �i ÎII "'ilS In,!! i c' erc;,lUm Î�i p,ime�le lIill!., <le la cre:,IIIrul ci. iar <lill :lcesl 1I111li\ ca "u c·,le llimie dacii lIu csk cre"l�

''' E.",mplul Ciln: urnlC"l;'i ar"l� cii ","slii expn:sici • .<,..- ill. .Olllilll:,·/II;" Se ,def" 1;1

<'"nlmriu. :"Iid la [;' l'lul d " tl"l� ('C " 'c"lil;,le '" protluce. c;, IIU 1��lle, ,!! r:'!ic princi· piului 1I,,,,-c,,,,I,,,,!iCliei . s," ,ulu.i�le SlilIUII;U' cU ""I1I,;),iul c i . I I Cele <I"m, c.�c"'plc lrehuic in!cle"" În nmllien: <lilerilc. dcoarece dC/.văluie " parle

Jin �lIhleXlnl l)O/.ilici lo",i,lc ÎII p"Ic,"icii: cel di"".. :",,1:"1 I;)plul c5 IIU se pt�llc 1""'lIIul;1 UII ""u/,,X"" ri,!!u r",,,r <re"!lc i . c i 11I1111;oi 1111111 Îlle"re .>:' pc .... iSle ;'.'pcelul polen!ei p:osive (in a"eSI cal - "n"/l. AI d"ilca c.�e"'l'lu �',Ie ,dc",ml p"lIlrt' al,,�,ltIlCnllll I"",i�mllilii 1",,!5 de J'><:lrill" "eruilli. illlmiu;'1 ÎfIIOI</"" U/wde ",;,n:.

12 er. l""I,!! l IIelllUl 1r",.ltlS ulii SI". AUţll�lm in "ce�1 vulum, uin Ik" I"'f: "e"''''/I ,,,, IJlllm.afll. X . .l I . inl,e le.\11I1 lui Au�u�lin ,1;lbilit <.le e<li!iil R . Oumb:III (StIIt<'I; AIII"<:Iil

,1t/XII." i'l; ,·/,i.ln'I'; 1;", ";" i'lIIe /)i';. Lip,il,e, in ;1,,<.Iibu, R.G. T"ubne,i. I II('�) �i În "il;)1111 SI'. TOIII:1 SUnl llrm:,I",,,,, le difcreu!e fil!ă <le leXlul SI. AUj!u'lin: în loc <.1" ,.,'in'''·, Î" cil;1 1 ap"re ,.,rilil"n". iar in luc <lc "",m"/U."/II'1'I<' i/I",/ii """"II" ;'p;lre îII "ilat "el mllm/us <.'1 dii;" ill"""':<I,i"

1 \ lu Ic�tul Sf AUţustin cit<11 <le M. Gierens "pl,re .·hilll "illi/i'III' ""IIl<'l"IIIII IIU"<'I"<.'''

illsă "uv'lnl1ll .. \'"/'''''-'111''' li l''''�lc <lin l"xllll S I'. Tu",,,, cu lu"le d sel,,"1 I"r;v.ei poal" li

<.Icdus

14 T"IU�i. lexlul de ba/li ,,1 S I . AU,!! u" lin .'''II!illc e.�Jlres;" "Ve,m. ;"""'l'"rf:/lJII", ,,�'" 1;, s r. Tu"'" " parc ca •.1),:,,,,, , ."rl""·""'''' pt: ""re ;1111 tr;t<.Iu�·o t"tu�i �" "tare, fii "o vi/.ibil

bp1Ul d'i S L TOIII" a fulu�;1 1��11I1 d� "re" �uJlie mallllscrisil.

SI"

AUţu�tin a�" �1I111 1';1 <'ilaI, �hi�r ",,>ilai, pflJbabil

'·\Cf. I,�m D:Ul",,,,bin. Voxm<lli<"ll . c.l. a 1 I 1 - " . l r,,<.Iucere <.le pr. O F"d"",. Rucure�li

coJ SC,ipl". I<)ln, p. 25. E-'lc llllpt"1;InI <I,, �un,,scUi laplul d'i upcl"ll lui lu,"" Da,moschin ;, inimi in meuiul !;,I;n ind Jin ,,,,,,,Iul :ol X I I·lca. lm<.lu'� " 1'/ll.\ illl"liv ÎII ,,"ul 1 1 5 1 de Burţ'l/I<liu, <.lin Pis" (�el "arc Ir;ulusese �i eclcb,ul lml,,1 'ii iili Ne/lleslus Emcscnus. lk 1I/lIl<l"IIl/IIlIIilli.l", Iralal car" v" fi ;,Irihuil [" nl:' În """olul ,,1 X V I , Ica lui G,i�ure <.Il' Nyss;1

- d. I'I/II"OI"X'I/ XI"<I<'<"II . ".1, M i,!!I IC, vul, 40). /)"I:/IIlIIi"/I lui [";01\ Dmllllscbi". s"ri,� 1" illceJllIlII1 ""l,.,I"I"i ,,1 V I I I , le;l, c._I,; a I,eia I);IIle <lilllr-u I"c,,'re 111"i lar):� �i ;1 I<"t ""l11il� ullcriu, /)� Jid,' o,.,I",<I".m , ,,il"<:lIl'lIId ,uh a"e�I IIUI1lC îll EVIII Meuiu I;llill. "' er. I'",wl"xi/le <"111".\11.' ,·/mll,I"",.\·, "",i,,� 1,,1;,,;1, "" . . 1 5 5 .

11

er

Rocl;u,. f)",I"j>r<' "";I1)1<1;<'I"il<' lil",,,,},,'i. V . În R'><:lhiu� �i SalvimlU,", ,'ier;",.i

�d. lnsliUIIllllii Ribli� �i <le Mi,ilUie O"ud"x:'. Hu"ure�li, 1 ')9 2 , p. 1(,11. R:În<lul i'"cdi"t ur"",I'" pc ,,;,re îl "" ie Bucli",. IJrJ II nmi li d�;,t de SI". T"n\;I , e'lC: "Ol<I/II1<'z,," /I"d",i<' ",,,,.\·i<l"'·/II "",,,,.;,,,. ("r"lIlit",j/",. .,.,,1;.. /II< d"",' .." ,1"r",11 il< ,i"'/'. ci mIIi /lk� n/ 1''"'' '''';''/UI'' /1 11U1I11"1i .,,,/e ""illlr'·". fn ["".1. ICla <li_ju"elic'i ,"Ire cre;,!;c �i începnl i�i ;'0:

r5JJcina În Ic'-a mllcriuril�!ii """llni "'Iii de pul""I:1 <.IIIp5 li1llp. ""!i .. ,,c �i suhSI;IIl!lI

(d. A,i�I"ld, MCI/llbm, I X . );)

239


NOTE IH Deşi I1U esle tlHicil tic repeM faplul d sr T<lnla se rerer.l aiei la avcm,;şti, !nIu�i traialUl eSle intlreplal simullan COlIIra 1,,1', CHI �i c"nlm mlţuslinicnil<lr care sus!incilu o.Iem<lns!ral>ilit<lh:" limi!el<lr teUll'<lr.llc <lk IUlllii I� Pml>lelllek ruse.-er:l tlc/MlUle. ÎI1 ee,':o ce prive�lc i"lin;lalC:O sullelel"r. o.Iej:o Îutl\! Al):<l1.eI �i Avcm1Cs,inrelc vor li rclu()l�tlc .sL flnn"vcntllr" . Pcnlru lrimilcri bibli"ttmllcc �i pt:lliru Ic��lur� tliutre lel.a e!cm;UI!ii inlelectului �i a elernil�!ii lumii, d. P","fmu. 2" Cu "ce,,�I� fnl/.�, .sr T"m:o '<'l>imM "areeU111 tI:ltele prul>lcmei. in sensul În care elernilate:l lumii 1111 se nmi relcrll. Ia etcrnilalea spedei umane, ci la crealie ÎIl geneml C'elctlou�plllicrcalc pmblcmci sccuvin o.lis"ciale cu ;[<lev�r:lI. lIlntlcă pe ullultlilllrecJc clcrnil:,le:1 iliicligcn!o:i tI� etemitale ,unelelnr�i tlucc Ili al");umcntul .'u nelcJnr inlinitc. in vreme ce, pe ccJ3Iall p"lier, elernil"tea cerului c"nservâ elernil:lto:a lumii �lIbhmare Cu t"alc aceSlea, Elicnlle Gilsoll c"n"leme:ll� Icf. lp 11",,,,i.''''I'. flllrml.,cl;,,,, ., 1.. /,"iI".•"p";� .11' SlIint TI",mll.' ./"AqllÎ/I. Paris. Vrîll, 197:!, p. 1 % ) �cea�I:"I prup"zi!ie ca pe un �lIblerfuttill facil al SI". T"nla, ÎII vrcl'ne co: Luca Ri:mchi (d. I:..r"" e .Ii Ari.<,,,,"'.. . . . Nu"va Iialia eo.lilrice, 1 9J!.1 , p. 1 55), c"mCJ1t�lIt1 ;lc.:: astll. f"" .�, atlmir.l ,",urdjul d e te"I01= nnn·cnllformisi al Sf. Tom<l dc a giilMlî. În 5ccolul al X I I I-lea, posihililalea unei lumi Ilirll "m. care 1IU mai C�le meuili il) veo.lcrea "'"ului, iar crcatura surrem� " lui Dumnc/.c1l 1l1l mai este ill m"tI necesar umili. Opillia noastră eSle d fr..tgmenlUl nil eSle in mntl Dece';';'l UII ao:t tie curaj allli-alltrnJlOCentrist al Sf. Toma, nici " in�en:are tie a sdpa de pmblem� În chip :\(,fjslic. ci tI(�11' semllalarea fapllllui c� renUn!:lrea la itleca d ar cxi<la un u1lic imelect pentru I,,!i "amcnii inseamnll a gâooi problema elcmit�!ii lumii pe tloui JlI�nuri tli,tillcto:. :mumc pc cel al lumii omului �i pc cel :oI naturii cre:lte C:I atare, astfel jll�âl argumcnlUl infjllil�lii sullelelor s.lI nu inlervin� tlcc�t pe IIlIul tlinl"" etic tI"u� planuri. Do: alllnintcri, a�:1 elim dteaz� Luca Rmnclli insuşi ("p. ("ÎI .. p. 1 �6), Acgitlius Rnmanu.< "b�crva,e şi ci in Comemuriul s.lIu 1:1 CaTlf<l Semill[f'lor a lui Pctnl lnmbartlul c�: "da"1l fJ",,,,,ezeu .,r .fi f(lc", Iml\"" tl;n PI,'m;IIIle, d I{)/I/$i u' ""'ili 11I/11'{ fucl! o",ul j'l 'iml' ... . <"Il"; "" re "..:imll mI 1'111/" iIlCllnvenin.' ,." "mIII .'il fi {".\"II"'..'" "liP" !t,cereu lumiI" l

NOTE. LA SIGER DIN flRARANT 1 Incepu lui Imlamlui trebuie comparal ell inceputul scrierii lui Rnclius tiin Dac;;, amâno.l"î lin sll tlelimile/.c un teren pr"priu argumentllrîi. transferdnd p",bkma clemil�!ii lumii pc un IClcn c:lIe illkr,,�hcal� nu al:ÎI atlcv:lrul in sine al prul>kmci, dt prupri:l c;lpacitate a min!ii ra!i"n:llc tle a ccrcela p"sihilil:'le" ca lumc;l sll llcetelll�. l Siln:;ismul c'le Spedilc exisl:, o.I,mr in s;nţulme Sill�III;,reJe "Ulii C;LUl.aIC Spcciilcunivcrsalcsullt c3u/.ille.

A�a CUlll vmLl vetlea mai j"s, leXlul e�tc c"n�lruil cu ;lbilit:IIO: o.Ie Si�cr pentru a ma...:a , in r"oo, un realism al tlnelrînei sale tlc"pn: univers;llii inlr·un c"ncepllI;llism min"r ("peciil� Înleliţibile cxi"l� În lucruri, tI�r elc SUnl in realilalc ,ele care au Jiill!�, apOI, ele exisl� in ime!e<'I, tI:LI', aşa cum spunea Sigcr ill ,,/,.. /ucr(lri ale s;tlc, inleh;.ctul

7.411


NOTE

e�te uni" po;:ntru t",i nilmenii. lnseanu,� că univenmliile cxisl� Îu i" lelo:<.:lul unic penlru tu!i tmmt:nii, cec3 ce nu e nici numinalism. niei ,,"nccptualism, ci realism)

.1 Exemplul cerului sensibil are, crct.lcm, În texl t> functie tlublă: el serve�le Cii

exemplu penlrtl a arJlac3 intlivitiulumanesleallcevatiecâtccl\Jl intiivitlual şi ncpieriltlr, tlar ci estc menit sa .�i amintea."",a r.,ptul c�, În sine, itll"Ca ",.,istcnlci unui ccr intlivitluOlI sensibil elern eSle ac..�plabiI3 şi exemplura.

4 Semnitica,ia

lern1Cllului . . m"""ti"' ",SIc nelilmurilli, probabil iul"'n\i"II<II, pe luI

parcurliul tratatului. Este vurba. prohabil. tie spaliul tc"relic

tlifuz al unlulugi",i �i

cllsmulogiei grcen-ambc:, care l'ollsitlcra că lumea eSle eterl,li 11Iciinti apcl la faplul d mişcarea c.:l\Jluicste etemli.

� Dimpotriv�, in upinia lui Siger ar ti ncc",sar ca intre Dumncl.cu şi .peda uman� să

.;:)(iste " n1Ctliere , e.m:: esle aeeea a ("lm(·el'lUfll;Îusu�i. beL Aristutel, MetuJizku. IUJJb

5-1.

l ..tIlSUne!iluJ" esleull iIlSullc!iI ÎlIsencrc,ill sclIsul c� cl llu an: mll!iiîllsine, ,,, i tlnar trel:C, prin I;encrnrea �i c"ruperea intlividualului, dinlr-un intlivitlual În allul. H eL Arislotel, Mefujitim. IOJla 30-33.

din

9 F"...nularca trebuie slI ritlice scll1ne tic inlrebare asupra udewJrufe; opinii a lui Sillcr Br..bant: dac� exi�ll[ ipute�a ullui cer sensibil, cu speeiiie proprii, precum �i a u"",i

inteligen!e, cu �pecii pluprii (care �Ste intcll"Clul posibil lIuic penlnt lu,i \"�Incnii. u n atlevllmt 1<I"u�' .�pederulII). alunci pll.rerea lui Si!ter e s t e eli univcn;alul e s t e elern ca prczent in ticcc indivitlual succesiv, tlar aceasili prczen!ă eSle garanlal� tie realilatea inleli�enlci unice şi mooialuare. 10 Tnulu",erea nOllslrll este uşor ror1al�, miliintl pe raplul d .

/ii"fu

Illi PluulII .

genen'fd mai (mu'" fa!� de aceea a lui SOCrdl1l eSle \1 emare a unui copisi �i nu a lui Siger insusi. Oricum. variantele nu are"teiWI scnsul lextului. It eL Arislutcl, Fizieu. 222:1 SI!q .

1 2 ef. Arisl"te!, FizÎ('u, 222a 21-222b 6. o eL Aristotel, De.fpre sl/fI!'f. 4 1 1b 23.

14 ef. Themislius, 1" de unimu

III,

5, ed.

Vcrbcke, p. 130. Textul cumplet al lui

Thcmistius esle: Sâellf;a uUfe", infll.f "ubet I,dbiliu; C(mcepfl/.< eli;'" .<âbiliu .<lmf II"ue

II"iver.wliu, qllue '1uidem ip.m

,,,IIi)!if ef flte.�uuril.<lf;

IIf i" iJl.«l e.ff ""gilllre, 'I

m"'t/"

v"llIerif . .<emu; UlIfe", ";nJlulur;u .<"Pl',,,,,,,,,,,r ef qllue in IJ(lTfe. l,aec UI/felll e.tfr;meCu.<

'

.

..

'" nufllrue .ritm ( peru ",m Imlmue: (J"'pfer 11""d ime/ligere quidem ill ,whi est 'I",,,ult.

v/l/llerim ,/.< . .<em;re uutem ...." in ""I,is . ..,·,1 ne(·e�·.'·e e.tlr;II.'e'·II.' e.ti.'fere "ell,.ihile. - Ştiin!a are inlluntrul ci ccle cc p"l ti ştiule: cone.;:!>lclc care put fi �Iiute sunt aceste

,

univcl1<alii pe "arc ca Ic adunll şi le adll!,, ��lcşte: şi Îll ca are loc gândire•• alunci c�nd ca ar tlori-u. Singul"rclc Însll sunt supuse tic sim! , �i În parte, iar cle sunt in motl cXlrinscc

�i �unl "pere ale naturii, nu ale sunetului. Din a,'cst nKlliv în[cleJ:l.cTCa sc anll În lllli alullci

CiÎntl dorim. in vreme ce sim,irc" l1u se •• ml in noi. ",j est.;: ncccs�r ca scnsihilul să c.,isle În afam noaslril

n PTC<;um se !"Iale "bserva, Icqiunea lui Siger pe,"ru cuvânlUl "·'-;I,lli,, (",1". n"la

prccctlcntll) eSle .�imiliu, ceea ce m"difid st:11�ul t��tului,

16 ef. Thcmistius, III ,le ullimu I I I . ,

�. etl. Verbcke, pp. K-<J. Te�1U1 complcl al lui

"fi", ,·"lIeCfll.< ex

lbt:l11islius c"te: Gem,.� 'lui lem eninr {·,,"�·cpfll.� eJI .,;"e It)1"ufUsi . umm

241


NOTE

" 'III/i '''''!lI/I<m,ml ,"imilillllli,,,, ('1 "", """,i",, "iMI ",\1 !I,'m�. ,mI 1111/1", I"'.werm.,· \'II/Jllllm'ilm,"" 'I",. .ies u"" 'III I1"W"" I""".IIIIII l"II,,,,•..,, ,,, lm'mtl . r1 C'L Ari�luIeJ. M,"uji�;"u. HLIHb 9. 1 " CL Ari,luIel. M"'I.ji,-in., 1O.IH;I 7 I;,r �i 10.1l1b 'J. " "1 el. Avemoe" III IA.' <II,i"lII ("/JIIIIII"lIIurilllll. l l l . I K r. ;,ol finem. În Ari.\'Wldi.• d" ""'111" libri In',". ""III ,h·,'"-"i,, ( "m"I11"'''"rii.', VCllelib, 1 57!. 1'_ I flO �IJ C L ThC/IIiSllUS, bl .I" m';I1111 I I I . � . col. Vcrbckc, 1', 1.10 11 Pas:ljul "'�CrcH/,;\ �' olikren'a dinlre Avcrmcs �i Si�cr in ",cea ce privc.�le ,lIoelrill;' inm�illilm: pc:nlru Avcrr,oes ""\i,,,1 ,jllU:\ subiecte "le f;u'It'''�lerii (inlel�""'ul p"sihil �i /II",�inilc).pc ",;Î1U1 la �'�cr ,u"'cclul cunll"�,,,, r ii c,lc ,j""r inlclcdul ptl,ibil, i;or cel "f;liv Înlprellnil "'Il illmllinilc SUIII C;'II/-O: adivc "ic cun"a�lerii, lll"""mn� c:\ si"llurul CIIII"sciil"r

e,'e inlele.:",1 p"sihil, re �5noJ "mIII eSiC un simplII insirumelli ole [lIrni/.ilre '" ima�il1il"r ,ens,b,1c nCf;cS;,re clln,,«.�lcrii. C'ec;' ce nil «"eplll Si!:er lIici HieL nici in Q. <) oJin Q"''''.lfim'''s il/ ,alil/III IA.' IIl1i",,,. esle r"plul eli irm'llinile '"u un ,'alUl ,ellsibiJ, ./ur ,,'i illl�/i!!ihi/ (pclIIru Irimilcre . ef_ n"';, urn,M,,,,rc)

n Cr. Si):cr.Jin Rr"h:ulI. (lr/(l,'_'·I;"I/(". ill l/:rli"lII lk.",illll/. Q. 1 4 , p . 4 K . ;din . M "'1'1 .• În vulumul Siller ole Rr;oh",,'. (1111//',1'1;"'''',' ill lalimn Ik ""i",,, - Ik ,,,,illl,, illldl"f'lim ,- /)/: ,wl,nri,",,' "",,,<li, �-.J, BcnmnJu Ra/Aln. L"uvall1·P�,ri�. 197!

!\ Sillcr reia 3i�i olel1ltlllslra!ia ;orisl/llclică a anlcriuril�!ii aelului f�.!ă dc p"'CIl!� olin

M"lulizim, I X , capillllul K . din c;lrc ;lm ImoJlIs *i Illli " Pl.rlc in �lccsl v"lum.

U Pruh'erna "ului �i a t!,linii reprcLinlll un sofism Il,,»;icr (lermenlll ,,"Il" c�le IU:11 in

.Juuil scnsuri. c" p"M.lus :l1 gili"ii �i ca Ililinil in p,,'cn!ll). care angajeat.ll () prublcmă realii. AC'IUI unui in.Jividu,,1 C'IC ;lCcla�i tU "elul wlui care il lla�lc în 11l<M.l naluml,oJcşi c i sunl «Itii. ahminleri nu ar fi olin "eee".�i �pccic. ASIăli, spunem cii infllrmatia ill acI ;o unei eelulc cslc idcnlid cu ,"clul cdulci pc care cea olinlâi II mc�lc, ahmilllcri IIU ar fi nilSClIlll dC tea dinl;Îj . �all nil i·"r rep",duce camclcrelc. !� CL Ari.'''''eI. Mn,ljbm. IU49" I h- I K

l" ('f . Ar;�I"'cI. Mt>I<lji�i,·,,. 1 1 I7 I h !5-2lJ

21 eL Ari." IIlcI. M('/'lji;:i<,u. IlI?!" 1 -5

lX CI'. Averrllc s . 1" M""'I,/n·.\i. ..mr ..","ml'm,jrilllll. X I I . n, !<,! !� Pa�;ljul ,rcbuic pus in leglllură cu cea dc·a ş"sca pr,'[XII,;!;c CIlI1.J,"l11nal� olc

Tnupicr. Tcnm pillrun�e"" .J�j:, in SC"hlSlic�. in anul 1 !!1!. când ... n ;011 episc"p al

(>"risului, Guilhlllmc oJ' Allvcrgllc.:, scris Iral;.lul /)" mril'I:T,'" (cil'" rn'gn>enlarolc Chluole

Trc�tII"lllmll, I�, mit"l,h\'_\i'llI� ,III drri.wiwli.1'n11' .., I" ,'ri"" "" XIII·'�/IIl' .•ied", col. Seuil. 1 <)64 . p . !!7) in c;lre emilc urmllh�'rea "pinie despre I.:m" "m;ore'ui an'" �i " milului

dcrnei rcilll""r<:cri: ,,1·�\i.lfd. fII "I,illill ",wm ,/imr" ".<lr",WIII; ,ti " ",mm riimrl' I""" i. ;"/·/·" ..., ÎI """' I'.. . ....·/, /,; îI ""III...\'. . anul care revll\c '·,, ,"'�<l 1"..· " nji,t'<'f/: <l fmrl'!I"I"i ""il,,·r,'. _,'i \'ur ji 1""'" . .."', "" 1"'" 1" f",·e/lllml .-r,',,!;,,; Î""a�'i " rmil·a.mlui • .1'i ,-a I,"'/(' I"/'u, ,"ril/: n,,'/: I",rril'i, ni ,,,,.{ "". ".<" 1'....1'11/11 "I� "" 1'1/",,' fII . .d <lillllÎi. .�i ...1 fII ,i""<ln' ,·""c .'/: l'"r f"'I"" ·.. . .,,I<' .-.'f" ,'·'Ul I"'lr"f'm Îutr·rm "11lI1. lk /:....."'I.III. <lI""I<I$; . 1'/(l/m'. II('"I"" i ,1ri,III""I. ,�i ,<>1 ",/; ",'il,,1/; """'�I/i. III "wld ;11. .;1 .'1' ,.",. ;m,,,,,·,·t' "'Ii. �i " m- r�nd.ll� ji.....,,.,· /,, nimllll.'IlI/ .. :· (lk mrÎl'er,m. 1 . 2, 10). Penlru sun.� sl"iell a

/" /d

'I,"I..!

i.Jeii . ef . • .N"I/: III �("..!" 2 1 " I.·ze�". ""la 1 7

V I ASlfel. mII PUle;] nllmi aeCSI argulIIclll unul •.�I cir<:ul:lril�!ii", Lucrurile

inoJivioJu;]le Se ",aclu;\lilC:II.� În limqic <le [X".i!iil� cerului """sihi!. Aecsl olelcrmi,.i�m

242


NOTE

�s'ral in pr.,/:ul �;trui" se �Il;l Sig�r r<:prc/.in.ă un perie,,1 pen'ru doclrinil. perie..1 pc c:m: �ul"nd nu �i-J ��um� piină I" c,'p,U În accsl IC�'

'1 Arj;Ulllcnlul �ircul"ri.;1!ii � /:cncr." ind unul. c"nrorm cilrui3 cs'c ncvuic de t)

rapmlarc la lucruri Îl/lrul"iil .WlIII pcnlru " in!elegc d ,'c"tle,le ,'nlcriorfa!:l dc po" en!;1, pe c:ind o rap"'lare la lucruri r",r"(',ll de"i,,�onducc la idC<;":o d poll:lI'" pn.."ccdc aciul

.l? Ccl dill unn� eslC �i ccl mai pUlcn,ic :,rgumc,,!. liimlc:11:1 le rei:, pc cclclal.e �i le

pret;,ul sub �_Jl<:clul anali"ei primului 1I1"'''r imobil. �:,re e,11: in "ci perpe'uu

AlIleriuril:,lc" lui r:,!� de polen!a "ricilrei realilil!i e_Ie :,rhclipul uridICi ameriurilil!i a aclului fa!1I de urice pulen!ă .

.'� Cf. Ari"olel. Mel<ljit;"a. tn�l)b :1...(, .

.l4 ef. Arisl"lel. Me/ajiti(·u. 1114<)a 1 2 - I K .

.1$ ef. AvemlCs. /'1

De we/u "",n/llm/uril/III. !. II. [ 2 1 .

lt. Este f��1r'e p"sibil c a ultimul

pas:� s il tic . ."Iitiearea unui l:opiS! � i s ă n u apm!ină

.extului. Cu aceea*i fmză Încep alle manuscrise :,Ie tex.ului. aş.a cum ne amlă edilia

criticii a lui 8em,II1J" Ba,,;ln. Am prefer.ll s-u adilugilm le.,.ului d:lluri.ii raptului că ea ÎIl�earcă s� sustina" le!.ii. anli-sigl:riaml.critici_t�. care esle "ceea a lui Boelius din Dacia şi sr. Toma din Aquin".. clernilalea eSle illdclI1"lIslrobilll. �i În plus insinue:,d 'l'uria dublului aoJcvllr, absen.� I� Sigcr din Rrabanl.

NOTE LA 80ETIUS DIN DACIA

I Magis.rul BuetÎus din Dacia şi-a scris, se P.1IC, lralalul dup.�

I aprilie 1272, dupil

cum afirmă R . Macken (tip. ,·i/ .• p. 2 1 6). De m:lre interes esle dacă ei a f"SI cumva scris după lexlul lui Henri din Oand, iar ÎII IIpinia mmslrn, eredem că acest lueru eSle adevllra', in.rudl argumentul din p3ra�rarul 2, alinea.ul 5 , pare s� :ldu.·l1 În discuţie .. pr()blcm� ,Jej3 propu�lI mult m3i pe I�rr; de Henri din O"lId. 2 ef. n".a alltcrinilrl\ .. eSle pnsibil ea acest itrgumcnl '>ll demol1s1rel.e faptul cl lcx.ul lui B"e.ius � f"sl scris dup� cel �I lui Henri din G�n,J

� Argumentul pleacă dc la Ioan Fjjop"n,esle relual dc Algat.el �i de Sr. B"naventura

(cf. /'II."/CI(u).

4 ef. Aris."tcl, Ml'lUji7.ÎI"u, I I , 91)4,. IK-20. � er. ArisroM, Fi<;im. 2 3 1 b 18-211 şi 2:l:1.. 1 6-2 1 . "'er. Arisl",el, Fizica, 2043 K sqq .

7 ef. Arist".el, Ml'll'tlr"I"Kkl'le, 3St'ib 4_<) K er Aris."tcl, Fi7.i\·CI, 2S2b 2-4.

" er. Aris''''el. Me"ifizkCl. 1042a 2(>--3 :1. 1UCf. Arislolel, MewJizk", lflJ2a l :1-20. 1 1 Cf. Ari�totel, f"izil"a, 2l"lla IU-I I . 1 2 er. Arisr"lel, Mnu]ili(''', IU4K a t3 stlll . h,la şi Imduccrca lui Guillaumc de

M<lerbckc, pe eare <1 consullal-" itlâl Sr. -roma. dl �i B'lClius tiin Dacia: "II'>lelis .'e("III"lmn rUfi""e'" ,)lIIlle ne"'!.'.�t. ,!/wm/fI '/".,Meruf '·lIill.t l"dJcl l"" elllii./lll. el III I",bn.

IUH:/u.·l're: /tu/le/ Ulllem /JrUeSellle 1/U.�.til'U. ef ilu .re IltIben/e/Ut·ere. Si Ulllem "ml.jucue 1I//II /II1/eri/. NIIIl""all//I"e e.tlerivI"llIIIlIrtJl,iIJl.'lIfi'. CI//i,,nJle'·e lli/ti/u/I1I1"· Ofll'rle/ " . l 1 Cf. Aristulel. Fiticu. 2S6a 4 sq�l .

243


NOTE

IU'

H E<.IÎ!Îa <.Ic la Berlin a lui $�joi nl:,i

"""",mlcalll ;" ţUIlJC"leiC

G':t" (d /Jib/Î('J:,·,'fitJ �i NQIIl imrml",·,i'·d prel.en!e) 1.- .�1 1 .5 , care "pal lI u mc rulalc ÎII c<.li!i .. <.le la

Hu<.l:lpes!:I. Am p.hll"lll nu"",m!a!ia �'tI,!ici <.le la Ru<.lapesla. " r:ra,.� p;lre :t li st:risJ special pell!ru CCIIZUr.1 lui Tempicr, lii,,<.Ic!i e� l"" �lIc li jll!elcasJ. În ţr.lh.l, ca �i cum arţumclI'cJc <.le mai sus 'UII! '/,wr ale crc,icil"r, pc I:;În<.l, <.le f;,pl, cre,icii MIIII cei

mreJi,Iu.<e.w· "ce.,!e ar):uul!:lllc C/llllrc/ cret/iII/ei. F"I.��ilc În sille. �i

nu c'1I1!ra "re,linlei . "le 'UII' viahile,penlru "hilul <.Iialcc'icial1 Bne,ius.

/{. R iţ" n ,,,�� r"rmulare a i<.le.llului lil",,,l1ci, Înru<.li'iÎ r.trn il1<.1uiam cu ultima

pr"p"ti!ic a 7:rfl/"lllfrtHLlui lui Lu<.lwilt WiUJ:lensleill - p"'l""lI.i,ia 7 "IJe.<pre <"<.'..fI ,'1.' IIU

.

.,·,·/mme "lirIIi 'rd",il.' .1"<1 ". 'fled" - Va li eun<.lmmml;\ <.Ic E.ienl1C Tcmpier În pn'I""'l.i!ia nr. 145 <.Iinlrc c'cle 21� wn<.lal11nalC 1;1 7 marlie 1 277. Sensul c"n<.lamn�rii nu yil.<:a.t.�

limilMea lih,,,l1ci 1" sp;l!iul ;llJ:lul11cnt"bilului, ci U limil"rc a ;Ilţunx:n.;,bil"lui la

lil"s"ric, in sensul in care. în "t:c,t <.lin urll1� e;lz. lc"luţia ar pUlea <.Ievcni, implicil, ,, �Iiin!l\·p..r;".it a fil""..I;"i. C"eren!" illt"",o1 e)\.,.,,,,,<.Iim,rn a ,r-.ua.ului lui noc,ius llC

trimite la i<.l"".. d t�"ri� <.Illblului a<.leYlIr �.,Ie 1""� �ihilo1 <.Iad :u.lmi.cm t:ol .ellllCnii <.Iiscu!ie! nU Sl1n' �.iin!.. �i cre<.lin!a. c i fil"s"fia �i Ic"l"lti...

l 1 A�n cum n:mard Elienne Gilsun (er.

lJoi:ce .It

D<lcil! <'1 la Ilm,ble virifi, in

An;hÎY�s <.I'His."ire tl"ctril1"in:s ct liucr.lin:s <.111 Mn)'en Ag", X X I I , p.

10:6), �"Clc <.InuA

cun<.l;!ii sc limi',,"l� ".." pe ce" I;oM, <.IclllC/Sul m.,sufului tiin<.l simultan unul eristic �i crilic

l K T�rrnel1ul rt.' c.�.c ;lInhil;luu, liintlcii nu primim un criteriu al tle(�""birii r"plcl.,r <.le

Închipuirile intelcctului. Dar e�te inlcn:s;1II1 f�ptul c� 'crn1Cnul reap"re, În mu<.l evi<.lcn. cu

aeel;I�Πsens, in pmp",.i!i .. 145 <.lin c()n<.l',"1I1�ril" lni Etienn� TClI1j"1icr. P"'l""l1i!ia vizcazll ,lCe�l le"" al lni Rucliu' <.lin Daci;o .

l� C f Arislolol:1. Metufitica, ](Xl4a 3-4

ro Celc trei cuvinte sc refern 1;, cele lre; wne �Ic t:usmoh'J:lÎci "rislulelicc: nlllurul l a

IlIlIIe;o sublumor;"i, lII/l1e"l/l/ic la lumea eclcslo1 (CU111 rca111inle�tc şi R'''' l ius. a�tnll1"mia

este una <.Il1llre cele pa,IU pM!i "le maten�1.idi), iar divill � n:fcr� la primul m." u( im"hil !I In nzitu. 1 94h 9-10, Ari" "tcl fusc.'", <.le plll:/C c� 'HI,uraliMul � 1""" ,le ral"", "a la principiul prim nurn"i În II1l'urJ În .;;;ore el este ;\I;tu"lil�11 într·un sub.c..:!. P",ajnl cs.e cumcl1tat il1 "ecl;,�i sell' <.1",

Sf. Tuma <.lin Aqtl Îllu , DI!.<prl.' Imim/I.'II imdeelll/ui imp",riV<l

<n·arvi.fli"l/", p"r,,�r. 2')

n Cr. Ari,ln,eI, "'ilieu,

1 114 .. s<1<].

23 Cr. Ari�t"l"l, I-"iz;'·u, I�Ja 211-30

14 I'ruhlcm" ",,,Icrici eelesle a cunsti.ui' " lcmă <.le rcfleqic a 3n.iehilii!ii care "",ccpea �"Crul ca u re"li....e inv�luih);'rc a lumii �i care îi <.IMea c()nsÎslclI!� ;1ces.ci" <.lin urmă. Pentru Arisl"tel materia eclcs,� esle I.'fl.'rtll, pe du<.I Plulin ;o<.ll1lil� cxisten!a unui

{"" ,.<"11.'.<1, ,an: ar<.le r.tr� s5 se c· "" Stl n le . Tcma arc un I"un<.lal uliluln�ic, <.Iincolu <.le

Îl11pli"'''liilc e"'ulrIl"l!icc: <.I"eiÎecml c�.c an;II"J:l1c spa!iului in.cli�ihil . cl liin<.l un IIIc al

sp<:ciil"r iu.�liţihilc "arC ltuvel11cuii m'�lerca �i c"ruperea <.le suh ccn:ul lunii.a/uncÎ cste "eccs;lră u maleric in.cli:;ibilii

(d.

PI",in, fJlnoo.t.-. II, 2) ean: s� acluali/.c/": �eest�

rc"liliÎ!i ill'eligibilc pn:l1ic"âllllu-lc Îl I ,crul >ClIsibil.

l" Albe" t:d M"n: pl�<.Iase <.I"ja pentru a<,;e"a�Πlel.� a lui 8""lius <.Iill Dacia <.Ic

I /izi<" # IIl1m"i '·II /It·ivirl.' lu ,·ele (·url.' .<1.' p'"

Î11Lcnleierc a aulul1umici �Iiiu!�t()r, spun3n<.l d , ,Ari.,wle 1/1/ /I)·I.'U /Jbkl.'iu/ ...a SI.' I.'.tprime iu Fi/';ca """ii' lli" I"mer ,1.. 1"l"llul.'

244

""" fili ,'U


NOTE

ar/[IImenlejÎtÎ(T. (Jur Î//I·/.'/lIIwl lllmii I"in creali" //11 eSlI' " /,mblem,1 IljÎZiâi .,'i mI I''''u�

fi "1",e,lild I"i// ar/[lImenie )i:ia" (�f. l1e.ui '\11'erli Mallni 0,,1" '" ",,,,,ia. y"l. 1 1 1 , p, 555 �ilal in Lucil Bi :mchi , L'err",,, cii Arh/m"'e . . 00. Nu"yn halin. 1 \111.\ . p. (2). 2� Cf. Arislulcl. Fi2im. 25CJb I I . n cr. A rislUle I . Fiunl . 2Nl;L 1 1 - 1 \1 .

2k cr. Arislulel, Fiziru, 194b 1 3- 1 5

2 9 A�a c u m prccize;u� R"laml H isc ue ("/" d/., p'Lg. 2 1 0 ) . ["pIUI d ILU O:Xi,':1 " mişcare mll/d IIU impliefi faplul eJ nu exisl� l"lu� i U mişCilrc /,rima, [)Clliru �'fi ''''II arc

seliS Ic mpuT"J1 in vreme�" pl"Îm i<C ia 'n '>Cn' suh�l:uL!ial. ,"slrcl ill<::1 l le1.1

c le rni l� l ii lumii

�i lelaexisleillei unui prim m"l"r nu sunl cnnlraLliclurii la Arislnlel J<l lkja ,n scc"lul al VI-lea Evul MeLliu 181 i n slabilisc prin A . M . Sc\'crimLs Boc l iLi s cnmpuzi!ia tllla.Jri..illm-ului , c a parle a arlclu, lihcT"JJc,tlup� mmurile m,Llenmlicii anlicc

aSlmnomic, geolllci rie , arilmelic� şi mUI.id (eL Henri lren':e M3m,u, SI "/lN/I,I'li/l .fi

.iflIr$i/ul ,·,,/lIIr;; amin' . etl, Hum:milas. I 'N? , p. 1 70 stlll ')' O lI,,'� cu p"lcmÎc" pur1'II� in jurul pn,blemei elcmillilii lumii. ileeasl� [<lrmul� il � l iin lc 1"r malemmiee eslc l.tl ru nc in al � "slrel inciil momenlul in ca", Henri lIin Gand nil mai tliscul:l probl�m3 elcrnil�tii lumii

in teffl-..:n ii mi�drii cill:ulan: a cerului ra�e pusibil� 1",.o;"",a aSll1Ulomici lIe l:lll"lllCniul malemalicii Ia lizicll.

l i Diferen!" tlinlre Icolog şi

mc la fizici an cunSI;] ill faplul c:1 leoloSul se raporle" �.� la

Dumnezeu ca la o cau:dl vohlltlar� li Jutllii, In vreme ce, ;L�a cum BoclÎus o va spulle cu

o linie mai j"., n-":lafizieianuJ eonsidern tlivinul ca n eauz� suridenlll �i, deci. lIecesarn a

lumii (er . Rnlam! HiSCl\c, "1'. dl . . p. 20\1). n Cf. A ri slOIc I , T"pit-u. 104b I -R .

)J er. Arislulcl. Fiucu,

)oi

192" 32-34 .

B"elius dill Dac ia fllee aluzie la un mudel cusITI"logic

ini!i:tl lIe Plal'lll

(ef. Tlu>uitlln".f, 1 5 k-lI) �i ro:lu:tl L1c Mac/Obiu.� În In S.",,,,illm Sdpi.mi.r, 1 . c , J 4 , 1I . 1 5

Probahil eli Boclius a avui l a îndem.'in� Icxl ul l u i Macr"biu�. Dur alâl PllIlulI ciil �i Macrobius fae,de fapl, alu�.ie la un pa.�"j tiin I/iad.. ( V I I I , J 7) untle Hmner v()rh<:�(e de un laIII L1e aur ca", lega cerul tic pămiinl �i ca", erll in pulcrea lui Zeus: ,,/)unI ./e ..e/

'Ililma-veli Illi IU/lt cu Iw/duge tie aur I Şi \'Il ve li primle ,le d iml"e//l/d mi. �â �i zeile , .. (Irdd. G. MUnlu). Pasajul tiin Pla iUl! il!lcrprelc:ozll in sens e"smulogic ve l1iu ri le , vă:l:alld

in IULI!ul de aur ULI ""mII al ortlinii univcl1i;de:

,,S;. II<: .le".fU/,ru.

ca supn:m.j d.wa./<I.

mlulIg fimia de "lIr, .•ililll/u,'e .wl reclll1o�'li ,'d prin ea Hamer fnrde/[e .mare/e .)'i "im;, allt"f'vu . . ... . Penlru II excelenlă bibliografic a analizci ccl"r tlou� versuri dill H"mcr

d. H()m� r . 1JjutlQ . Ir:LtI. tiin IllClru originaille G. Murnu, �Iutliu inlroduenv, no!e �i glusal

L1e Liviu Frdllga, p. 1\l5, 1I01a 2U. Pasajui liin Maerobius pwlc li cil il ili limba român� in

Arlhur K(),:.<ller, LuliUlid;. l'tl. H u ma ll ilas , 19<)5, p. RCJ. I rJd , Ghcurg1\c Slral:tn . .l� er. l.iber de Caus;s. prop. 1I (in

I

1.0 .Iemel/re tie /'flrf!.Au/t1ur ,/'1111 <JII<II'.I'II/e. t.""/c

e/ IrUl/a'·lim. , II liber "e Call.�i.t, par P. Magnanl, O. ROQln()i�, B , Pinch"n.!. J , L Su iere ,

Paris, Vrin. I<J\ltI). :l6 er. R"lIIl/1li, I J , 3.

)1 C f. Plalon, Timai".<, 41

b. P-dS3jul redll cuvinlele Ikmiurgului pl ahm ie adrc�alc

.teilor creati il. lume: "Ve .Il·ee... . tk$j .,'umelj "a.ln.ri . .."i 1111 .<tmleri lIemllri"'ri. niâ /lC

.le·...-nlre�1I1 in,le." ru,·tjbili. TfIIU$i. njci nil veI; ji tlislT/f$i. niâ /II, Vf!/Î (well pI"'e ,/f

245


NUTE

111''''1'11'. (1,,1>«1/11;11<1 " 11'1:<1",,..1 mai IlKwe �'i "",i 1>Ilial/ini <ltnil " , .tltU n, cure uli j".'" 1cJ:1I{i IIllwd n;1/(1 ,,·t/(; "'''''CIII, .�i tlllllme roil//u 171"'1" (lr,w. C�t;'llin Parl� .. ie).

lK Cr. Ubel' <leOIll.•i.\·. p""p. 1 5 .

l� ef. AvemIC�. 11/ MelCll,I'Y" ;("(IlII (·"'''II/tll/uril/lII. I I . Il. 4 .

010 ' E.�lc pn,pus i n ,,��sl p;.�;� unul di"ln: cele IImi llilicile ;Irţumenlc aduse i n dhpula clcmilă!ii lumii, pc c;.re Îl rem;.rea"",n\d�j;I III rragmellleic lui AvcrrolCs scrise eumra lui

:

Algazcl eum eSIC eu pulin!lI �;I infinilul �� se lrall�li,rnlC ill finil, s"u sll reaJiUle fillilul1 Cum IX'''/C un Dumnezeu imuIHbil, bUII �i pcrfecl sti creezc u lume sehimbllh mre, rea �i imperrec/li'! Ideca lui S"clius eSle de a admile, În timd , ell lumca eSlC tinil� ÎII rapnrl cu

n"i, d,lI nu În rap,," cU Dumnezeu, iar ;IeeSI lucru eSle [l<�<ibil numai prin f"pIUI d

e.

Dunme/"",u erecaz� tii .. vuill!li libcr� �i nu din IIccesi/ale aeeil.�llI lum

Pasajul

eunlr�,l/ţumcn/ului <.7> esle pus de Luca Bi;lI\ehi (ef. Cer",rl! .Ii "ri.flII/tle . . . . NUllv� Il.. lia e\lilrice, 1984, p. 100) În legil1uril cu II ctlncluzie �il\lilarli a SI". Toma \lin Atjuin"

\ll!l!):

(II/ P".lwi("l/I/I ..,m'III .• II. ,,</JlllllIIeZet/> IIIIuie l,r",I", .e /ll"illll"'" Vf)illiil elert/Il /(11 rje, .' II",/·elrfll . IOl t/.f<l ,·lfllI lI';lIIr-lm imtlt,·l elerll d ,ll/flle În/eleJ:e Im IlIcrll care 1111 e.<re eterl/. CtJ<'Î Il/a,,1 fll/eles e.<le ,J<jreCIU/I I";,,,,ip;ul uqi'lIIii ÎII cl!Î t'(Ire (Ir/i,me(lzd 11';" v"i"/tJ, tm uşa ('11/11 jiJrn/a l/uII/rala e.<le <i"il/â,';ul "c/;llIIii> Î" ('ele (·"re uf"/i,meuZil pri""(1t1frtJ".

� I er. Arislolcl, FizÎ("u , 202a 4-5. 41 Rul"ntl Hiselle ('Ip. dt., p. 2 1 4 ) se Îlltreab.ll care ar pulea i

fi gcnul ÎllCh ipuirilm

demulIs/rabile. cu al e CUVilIIc dacll exislli un gCII \le Închipuiri privilegialc. Autorul e.;/c \II: pilrcn: e5 accslc;! �unl �..., Ie ale crc\lill!ei. Putcm inlerprela în accl

a.�i sc:ns jla._ajul lui

BUClius: exisl� un gen \le imagilla!ic can: pualc primi valua.rea a\levlirului revelal, oJc�prc

eare vurbise deja Plnlin În f.il//ealfe. I V , 1 . 3 1 , dcu�cbinrJ-n\le im�ginalia �cnsibilll il drei mcnKlrÎc se picnic dupil moal1e. o

er.

33

Arislulcl, De"/lre J:ule",re .fi ...."'I'ere, 8b 1 4 - 1 7 . 44 Buclius scrisese, prub<\bi[ i n accea�i periuru.U e u De.'I" e eterni/atea II/mii. i n orice

caz Înaimea co"damnltrilor lui Tempicr, un mic U

ala/ De.<pre Milele .�I/I,relll ,<ul/ .le.,I"�

�'iu/u jilo.�.ifllil/;. În care reapare aceeaşi itlce a filOlO..fului care şi-a \looK:a/ via!a "in

.<llflli"","Ullielltiue" (editat \lc Marlin Cmhmmlll, Vie "IIIm'ulu .Ie Sl/lIIlIItl IWlltI .tive.le Vilu plli/o.wlplli <IIul (Je .\'I,"mii.' tie.' HIII!lil/.r VI/II IJaden. ÎII Archivcs tI'Hisloirc dlICtrinaires

ct /illo!rdires du Moycl\ Age, VI, 1931. pp. 187-3 1 7).

4$ TCla film,ufilur C ; \ uni ci ,.m/Jiell/e.< IIIUII</,"' eSl e l"lUldanmaili de Tcmpicr la

PR'[l<lzi!ia 1 54 tiin \lucumcnlul sliu.

46 Etiennc CUson (eL lJ"if'e .Ie Vude el lu "fI/lI,/e virit/, ÎII Archives \I'Hislnirc

tlllClrillaires cl liUcmires \lu Mnycn Age. X X I I . pp. 8 1 -9'J, 1955) c._tc tic p.lIrere eli aCl:sl pa..aj se refcril direct ia E/icnnc Tempier, "tlenlllilatea" JiilUl eca a episcop.uului. Aecas/a Înseamnll eli [l<llcmiea lui Suclius se Îmlre..pl<i �"I)JI/ra frallciscanilnr. dar IIU Înlr-un câlllF tie arjl.unICn/e. ci

lIIa i oJcgrabli sUţcrân\l op<'"en!ilor s�i cl! ei

nu aparţin. �a specialişli

aeclui câmp argulllI: lualiv.

41 1.. acclaşi arlicol (p. ')8, er. nUIa anleril/aril), E. Cil,,!)n c"l� tic plIren: d accas/a

ra!iUllC SllfiSlic� CSle chiar tcologia, singura cu c"re lil"sofia p<oa/c fi În conOicl. Mai

mull. tle�i �Iiclll'c Gilsom nu mai adaug� acca.�/a, ÎII/re crcdin!1I şi �Iiin!li I1U exisll1 UII

..

r pon tic tlublu adevăr. c i lIIai degmbil ÎnlN lilosolic şi 1�"I"gie, undc dublul adevar este

posibil. din pricina unei ucupllri a unui dUl/lCniu cnmun \I� eiUre \Inul! şliin!e direrile. Ne

246


NOTE

,,1l�11I �u "��,,,I:o ;" p",blem:o in,��i a "nhH.;"I,,!,:ici. furni/�,ar" :o p:or:"Juxurilor �I " mkviirurilurduhlc. În�"' p'î"... I'U s"pr:opUllerca ... inlr.; pruhlelllalic;, liin!ei �i ;'C�"':1 a liin!�i supreme. 'H er. Ari�lolel . .'''wlil;''de /'"we";m'''e . 1 I b 1 1 - 1 11 ,., f I I malli�ră J"ml� """mili�,,li\'� I'cnlr" in ru"'i",:o "'C "I'inii "'inlr� S f . Tom" tlitl Aquinn �i Boclius ... ill 1);lci". IImt "'il1l'" copiilc IIHlnuscri�lIhti Ik mlrl"li ""I('/""ilul� (ms.�. Paris 1 . 1',I<>sil "'c Saj,', Get.a 1" ",,,III.,,"',, c"'i!i�i B�rlillll <)(,", ti Inultmlui. urm,u� �i "'C nui iI;';i) sc incheie "�lld: ..J-.\/,lidr 1i/>eT ,1,· , .",,, .,,,.,liujidd d.,.i.lli",wt· el/,hil"" "I,lri<l< de lIelemilu'e JlIltJuli <1 r",,,u " e tI'l"i,,,,. ,1111("11. - Se încheie ""rl":1 pri v l ll'" "cunluldinlre c re"' in! :o cre�lin� �i m"sulie Dcspn:: e.emi.ale" lumii " lui T"m" "'in A' Iuin". Amiu"

NOTE LA HENRI DIN CAND I Henri din C"nd "TOl �i .; 1 . ascnll:ni lui Sueliu, din Daci" �i Si�cr din BTOlb;ml. uu ""'gi.'·fer. dar P.ir� :I li �i călu!,:�r. Cei d"i .;r:lU "'flgi."ri În :orle. pc dn'" Hen.; din C,md enl magislru in 1�... ,lugic şi P.iee3 pa rle din �ure"ml f1:oncisc;II' "'e gândire. conlinualtlr al un"r lr:tt1i!ii deoplllrivll. :lviccllniene şi augusliniene. Tcxtul p.1re să li f"S1 scris cn pu!in lilllp inainle" condamnfirilur de la 1 217. "'ar şi inainle "'e ImlalUl lui BlIclius "'in D<tcia Înlrueiit În eâtev:l pa",!,:rare ale lralmului lui Bnclius se pol g�si răspunsuri la unele tele :II.; lui Henri "'in Gantl (ef.. de ex .. p.ua!,:",fui 2. alin. 5. pn:CUIll �i p;)m�llIful 1 3) 2 De fiecare "'al� dnd �par În lextele lui Henri tiin C;tn... . T"llla din Aquillt>. Si�cl "'111 Bmbmll �i Ructius din D,,�i;o :lcei relaturi lo�ici �an:: man:h';3/.� Il1'Hl,cnlelc "'C argullIC11I:,re din 'Il/Il!!.";". elc vor ap�n:a În Ic.\lul lati" �i În Ir;l"'ucerea 'tI""lr;; cU lilc,,:: italice J Cf. Sf. Au!,:ustin. C"mrll tlrill"'JS. cap. 'J. Pl1Iml"g;u Il1Iim,. vul. 311. cui. MI1-MI< 4 P:ISIIju l rctl� ulla dintre furmulele 1:1 care va "[lCla �i teuri" analugiei (ef. Samm" .."" Iru C;"/IIi1.,,,. I . 34) SI'. T"ma din Aquinu. [lCnlru care IIU exiSIă " mp',"are a linilului Ja inlinit Uirri,i m/ i"ji"i,,, ,,,,fI/t eSlpmp,,ni,,}.

S Henri "'in Can'" "re În vc"'ere [IC Arisl"lci �i tm"'i!i" amb� a cUlllcnt"lurÎlur lui. În principal AvcmIC... pc c;lro-l v" I"llIIelli spre finalul Icxlulni. P..,LÎ!Îa lui Avicelllm. a�" cum se V:l vedea. cste privile!,:ială fa!� de linia arisl(Jtclic(Jo"vcm)iSl�. 6 cr. Sf. Ambrnzic. HexuemeT/m. l , cap. 5. I I< . PL-14. c"lI. 1 3 L 7 Cf. Sf. Augustin , S..,."", 1 1 1 , c . 9 . n . 1 2 . PIlIT/'/"giu I<l/i/l/l. vul. 30. c"ll. 00<) R cr. Sr. Amb,.. "..ic. He.memulm . e:! p . 5. f'/lI'''/''gi<l /<l/i,/II. vul. 1 4 . con. 1 3 1 - 1 32 '1 Cil:trea SfântuLui AuguslÎlI c""!În.; u :llIul1lil� 'lIlIbi!,:uitat.;. d�·";trec.;. in acel,,�i p"saj. Sr. Augustin nu Î�i ""pun.;,, p.1rerea I" "plie. ci p"lemi/.<l. se pare (ef. n"la nO"�lr� :lsupra "cc�.ni p'''''jl cu Porlir '''Termenul ("("/",jid se referă la leul"gii en:�tini. el tiin'" "pus lui I'''il,,-,"O/,''i ... ill pasajul alil"ri"r. ",;ore rc l'n:l.int� Iradi!;:! !,:n:c"o,";rbă • • P"sajul se rel"cră in m"d direcl la "pini" Smlltului TUll1a ... ill Aqui"". a�" cum eSle Cii rurnrulală in S""'''Kl lh.."logiue. l . q. 40. 'I/t. 2. "'up� cum "bservl1. R. Mackcn, /lI'. â/ .. Pl" 230-231 . Sf. Toma spune: .. Ra.<IJllml l,rill 1/ .11>1111<" ,"dj" /Jllt/ etl l,,IIIt"<, Jlu 1/ �.(i.w",

<Ii",,,,<I.,,,1II1<I e.<le .m.wiml/ d'J(l" I"'i" t"T..diJl/(I. Ji 11/1 1"''''<' ,m p"'tl<'ji n",.,lIIla ""ill/II /II; /)"'JIJ,ez.e,,··.

247

li ,/e",o>l"IT<I' ru/i",wl.


NOTE

12 ef. Sf. AuguslÎn. De

(liw:rsi.� </uuo".t/;'mihll<. KJ, q. 2K. l'alm/"l!ia lali/Id. VIII. 48,

cuiI. I II . 1 1 Fr<wl lui Henri d i n Gaml ;,1\: î n wd",re "" ><.:I/illa duhlului ;ulcv�r. a l"l �UI1l fusesc

..

ea ronnulată, ca �i ilcunlie,dcj;, ill �lIul 1270 de Sf. Tu"", ,Jin Aquill" În utimul par.l�r r

..

al lral,,!ului Jk.\pre IInita/<'<I illleirdului ..,mlru avur<JixIU r. Despre faplul d acca.,I� leur;", il adevllrului IIU apa,",inc nici avcm)Îsmului, nici lculugici crcşlinc. ci eSlC UII

reLullal lire!<\: al Înlâlnirii Ir.uliţid grcc"-arabc cu l-ea cre�lin�, d. PIl.tlfu/u.

14 Cele ,Juu" semne II", inlcmga'Îc ilp;lrţin cuiturului

R. M;u;kcn.

l � A renunţa 1.. faptul d ioccpulul eslc cXlrdlcn1[)ur.d jl1scanlD� il renunţa la principiul aristulclio.: al cminell1ci primului moment al unei miŞl:�ri. Ce<.:a ce esle imporl,ml in dczvnUarea lui Henri din Gand este m;li de�mbll c;lractelUl ei simptumatic:

.

" dată cu Qlluesri'Jne.I . . ale lui Henri �i cu eondamllllrile lui Tempier, n part.: din

viziunea ari$tolClic� despre lume se retrage din istoria IilOSllliei, punând in nmbrlt

...

prublema cerului ca p"sibil� ml: iere a rnportului "'intre Dumnezeu şi ereaturlt.

1 10

Pasajul est.: fundalJll: n tal. ca pruieet de uistan,are fa!lI de Sr. Tuma, ca şi de

Avicl:nna. F'<:nlru Aviecrlll3, ctenlilalea ap"l1ine atât unei liin!e a escn!CÎ. prezclII� ca amelip al creaţiei in mintea lui Dumne1.eu, eiit şi unei liin!C a existen!ei, a"'iel a arbctipului realin!. Pcnlru Henri din Gand, are realilale elemll doar fiinţa esenţei, pc eâllll

realitatea liin!ei existenţei este cuntinl:lclIIlI. Accst lucru îl va conduce pe: Henri "'in Gallll la iuccac� IiÎn,a şi esenţa nu se t1cnsebesc in mod real,ceea ee îl va pune tII pulemiel cu

Sr. Toma, iar pe de ailli parte, la ideea cll tenntllul de fiin!lI (en.l) an: valoare ullivocll 1"11 nlinte,dar1"ll fapl are valuare analugiel. p.,.li!iae�le, flIrli Înuoial�, un compromis, liin"'cll

a aumite u fiin,1 analogicA real, dar univoe� conceptual, Înseamn� li nu mai putea

ÎntclJlI:ia un adev�r corespunuen!ll al rustirii (ef. Olivicr BIMl l lKlis, W '''!.tIrue/i,m ele rtululogie et /'imtuurution tie la mltuph}:�ique, În J..:an Duns Scut, Sur lu eonooi.f.ţonee ,II.' Viell et I'univodll de I'ltant. Pre:;se� Ulliversitahes de Fromcl:, Paris, 19811. p. 29). 1 7 Cf. Sf. Ambn.zie, HI!.taememn. in Patr% giu IOlin", voI. 1 4 , ';011. 1 23. tH Cf. Sf. Augustin, Om/ru FeUdanum. in Purro"'gia /alioo . voi. 42, eoll. 1 1 6 1 . I' Sus,increa lui Henri"'inGan"' lrebuic pusll aiciin legliturli cu cCilaee spuncteXlU1

şi eodicilul conu3nul�rii nr. 2 1 7 a lui Tempier: "CI o creaţie nu lrobuie numilll irocere la fiin!l\.

- Eroal"l:, u;u:� se in!elege CII privire la orice mod al schimbllrii". Creaţia este.

pentru Henri uin Ganu. Il tn:cero li lui e.ue li.uentiae uin minlea "'ivină intr-o es.<e exj-f/entiue, Într-o manierll �ol1tin!!cnt�. 20 Cf. Sf. Augustill, De jll/mor/uljru/li anjmae, �ap. 4, in Patro/,)gio lalinu, voi. 32,

coll . 1IJ211. 21 Cf. Sf. Augustin, Crmtru Arlejmun/um. in Pu/rolr.xitl lu,intl. voI. 42. coli. 1 3 1 . n Cf. Fulgenlius Rusp., I)e firle uri Pe/rum, cap. 3 . i n Putrol')giu lalin", voI. 40 , cuII. 76 1 .

2)

Pa.o;.ajul pOlite l i pus i"n leg�turll c u u n piuaj din Aristotel, Despre cer.

J,

211211 13-2113b 10, din care am traoJus un fragment in culege""a de f�!1I., I"I:lativ la eondiţia necesarll a exislenţei şi elemilăţii cerului. 2. Cf. Aristulcl,

De mei,). Canca 1 . ea şi pasajul care umlllazll . ...in MefUfi�icQ, IX,

unuc Arist()tel suslinl: anterioritatca aelului fa!l "'e p()tcn,li.in tcmcin'" Ull sistem al lumii

in earcgrauul de realilalc al licellrui lucru este cu allil mai demn CII ci'it ale nlili puţinII poten,lI şi mai mull aci.

248


NOTE

2� er. Arislmel, Ml1fujizi<'u, I X , 1115lJb ll - 1 7 , Am relr.u..lus În a�...:sl vulum frng.mcnlul

a.isluteHc din varianla urig.inal11, ;'u scnsul texllllui esle apruximativ echivalent. fn calul citaiului lui Henri din G<lIId, <llII pn:ferat sll·l lr..d uf;enldin v;Lrianl;L textului lalin,penlru a da unimle scnsului acestui te" I , c�1 şi pentru d, În 3f;l:sl C<lZ, are impurtanţa mai mare

scnsul citat de Henri da:âtecl mil:!-inal.

:ti> er, Avem>cs , l.. Mewplly,fi('um ('IImmen/llri""', I X , eumm, 1 7 (243 1-K),

27 er. Aristu'cI, De

('"el", 1 , cap. 12. 2 11 1 b 32-33. FI<II:!-rnciilui esle tradus de noi În

accslvolum

2H Cr. sr. AUl:!-u�lin. lJe ('Îl'ilem, Dei. X I I , cap.

1 5 , 3, ÎI1 PUlm'''Kiu l//finu. vul, 4 l ,

c,,11. )1'15 NOTE LA ..CELE 2 1 9 TEZE . . . "

I Univcrl\ilalcadin Paris avea p<1tru Facultll!i - Teulugia, Dreptul (din 1 2 1 9 , şi duar cel canunic. adid 1;1 numai patru ani de la Înfiin!an;:), Medicina şi Arte le . Am tradus tcnncnul .flm":nfeS prin "lIlagi�1ri şi studen!i" deoan:<;;c scnsul euvânlului nu Îi "pune pc studen!i ra!li de profetl<lri, ci ii semnmc� pe toţi eei care depun in Universitate un

mulium, I.:a profl.:s"ri sau I.:a audituri.

2 Este vorba. probabil, de papa Grigure 1 I.:cI Mare (590-ti04), ale drui apofiegmc

erau adesea citate in documentele ofidale, iar numele lui el<l rar pomenil eu apelativul Magllus, I.:cl mai .ade�ca fiind pret,t:nt numai cu numele de Greg"rius .

., Funnularca este exlrem dc imp<Jrlant� penlru t"at� polIleritatea av.:rmismului latin.

Daci atâl Eticnne Gilwn (d.

Bot<·t! de /)ade el ia double virili, În An;hives d'Histoin:

d\l,;;trinaire� et lill�raires du Mnyeu Age, X X I I , pp. 11 1 -99, 1955), elit şi Jacques le Goff

(d. lmeleclilalii in E.vul Mecliu, ed. Meridiane, 1994, p . 126) sunt de acord a.�upra faptului ciI llv.:m,iSlIIul latin a profesat, deşi tacil, o doclrin� a dublului .adcvilr, Alain de

Libcm sus!ine, dimpotrivll, el invcntalurul aI.:Cslci doclrine e�te Eticnne Tempier Însuşi. I.:U �copul dc a-şi inventa obiectul cundamnllrii (ef.

Pen.fer al' M">"fin Age, �. du Seuil,

1 99 1 , p.I::!8). Cert esle d şi Se. Toma alllinte�te doo;; lrina aceasta În anul 1270 deja, În

paragraful 123 al tr.. tatului De.fpre .mi'a/ea itl/eleclului imp"'riva uverr"i.f/i/,", cilând o

sursA avcrruistl pc care nu o indici: Es/e .si mai grav ceea ce se spune pt! urmd: ,,<'oll"hid pri" rUfiu"e cll lle(;e�itu'e USUIINl faplului (;d imelf!l:/uf este unul ca Ill/mdr:fard 1I1d,liQld il/sa s.tffin prin <udinfd OPUSI/I"' (er. Sf. Toma din Aquinu, De,<pre lUIi,ulea imele"lulu; impmrilltl Qverr.,i.slil,", ed. Deealog, SalU Mare, 1997, p. 73). Totu�i, nici unul dintrc

tratatele avemlisle care ni s-au plslr.. t IIU r"rmulea.t� explicit o a.�menca <.Ioo;; lrillll, susline 8rullo Nardi (ef. Saxgi SI/It ari.•" "'elismo padlll'tlntJ Ilai .<ec%

XN

al XVI,

Santl<lfli, Fin;:nzc, 195K), E!;te vorba, mai degrab�, de u neintelegere, probabil, a doctrinei sep81<1liei �tiin!clor afirmal� in Imlatul lui S'>clius din Dacia, 4 l Corinteni, I , 19. S Edesia.<lul , 5 , 1 4 .

6 Este vurba despre l!lIisprezcc;e dt>cklri, majoritatea, I'uatc chiar 10lÎ, franeiscil.ll i ,

I.:onduşi d e episcupul Tempier. Dintre c i , se ştie ciI Il flIeut parte Hcnri d i n Gand.

, Funclia de caneelar reprezinti pe in><llreinalul epiSl.:opal cu cunducerea Uni­

versil�lii, FUIII.:!ia de<:aoJe la un �tad;u pur furmal la sfârşitul sC�1llului al XIII-�a, in urma

249


NOTE

luplei tluS\: tI� unlvcrsilarii pari/.i�lIi d� cJibemrt: de �ul> IUlela aul"ril:;!il"r celc/.iaslicc (d. Jac'1 ucs Jc C"Ir. "/,. dt. . p . 112) � Antorul m:eslui 1r.,I:'1 cra And"': de Chapcl:un (d. A. de Lillcm. "I'. ci, .. p. 1 <) 1 ) �i ci via u ""rlcdc preccple privind iubirea curtcncaS\:ii. Nu CSle un lucru ceri IiLplul că !lrupul de prupu/.L!ii l M. I ()II , I M'. 1 72, I K 1 . IKJ "" rercr.l l"m:csl lralal. Dc .,llld, lr:ll:tlul a """ dc multc "ri reedilat ullcriur,deeupfmdu-M: primele �i ullimele lui cuvinlc. ba chim lradus În limb:, rr;mec!.ă in :mul 1 2<)(), la I J :mi după cund:unn:m:. de călre Dnlu"rl dc 1" V"che. ,,�:t cum ttC inrurme:lIli AI"in de Liber" ("Il. ' ;1 .. 11. 191 �i nul" "Ii:rcnl�) � Tr.'I:'lul d<' gcnman!ic căruia nu Îi <·unna�lem decât inecputul �i sl"5t:filul " I<lsl l'ienJul. d"r un rr:'1:lmenl scmniliealiv din ci cxislă tn1u�i itt Paul Tmmcry, M,'",,,i,.,:.,· .,·â"miji'/""s, I V . Sâ"'l<"es ".\·U'·'''S d,..! 1...,· IJ.I"ZI/IIIÎm·. Tuul"uS\:, 1'.120, pp. 4413-411') (dup� A. tic Libcr;,. "1' · , .;/ .. p . .175). in plus. "n�m din li"l:t dc Ir;,duceri "le lui G�ranJus din Crem"'I" (din ""cuiul ,,1 XI I-Ie"l, prcLcl1l:tI<'l tic E. Gr,tlll ÎII II Smun: IJ,,,,k III M,'dl"..n/l .')<"1""..(.. "dll.·11 I,y /,'I...,ml (;,../111. H"rv:<rtl Univcrsily I'res" C"'lll>ridgc, Mass"chu-eIlS, I lJ74 . p . •111, d CC/,II'tl U S tii" C'n:molla tr;ulu,c.,,-, ace'L�'� luc/:trt: aU<ll1imă din "mb1l, impreull� cu altc lrei lucdri de gc"mml!ie. I II Citarc:, inecputului (ind/,il} �i a slăt:filUlui (H/,/idl} unui 11<11,,1 nu trel>uic interprel:'1 c:t <l pmclică juridică, ci mai dcgrabli em UII ubicei curent ,,1 citării *i itlclllilidrii uilui manuscris. Il Am lrddus cuvânlul </IIUIt:I"IIl>.f prin euiel inlru<;âl l-am iuellti[ical "ti C<;"':t "e se numea În sct;olul al X II-lea IIC<"ÎU, atlică () piele lină tic uai<; imp;iluril:"i in palru (,Ill .!), pc care se luau lIu,i!e �aU se eupi;lU malluscrise (cL J . le Cufr, lip. âl., p. IIK1). 12 fnlrudl calculul anului se lacea uup.� slilul vcchi al P"*lilur (cI. A . tie Liber:., "/1. dl ., p. 1 119), dala tI<; 7 marlie c;"luca ill<·ă i•• anul 1276 1.' Am prelcral piiSlmrc:t lillului in limba Imin:l: eâll'ecul esle cânlal la Înc<;pulul Poslului Mare lll riml ealulic. 14 T<;7.a .dacă mportul intratrinilar şi IlU prublema crea!iei: tlad Dumnezeu nu pllale �ellem ccva similar lui. :ttunci ci nu pO.ltC [i lreimc , ci tlU.lI unul. I � Prublclna trebuie �� [i<; "itil� <;a un ecnu al di[i<;uM!ii in <;a/"l: <;�f.lIS\: . la riinuul lui. Plm"n, in PumumÎ,le, l.1<k . tleLvoll:Înu <;a apnric :t separ�rii sensil>ilului d<; inlcli�ibil raplul eli ace:ISlJl scpanl!ie contlucc la n<;pulinla focului de a cunnaşl<; lucrul intlivitlu;,I. Problema CSle rclum� tic Aristotel. Mel,ţfizim. X I I . 1074" 15-35, pentru il t1evcni in seculul al X I I I-lea subicct <;urenl tic QIIII".<IÎlI. TCla fuse"<; d<;j:o ennd:<llllml� u<; Tempi<;r in sc:ria <;clnT 14 pn.pn;ti!ii tie la I d"cemblie 1270. ,1> E;<;presi;, ..celc ,;cpar:tlC" lIcM:mne:tI.JI exislclI!<;le iUleligihile independellte tic materie (tie pildJl,ingerii) n Pr"p" LÎli" ;,r lrehui pus� În legătur.l cu uliul dintre pasaj..:le uin <;apilulul palru ;tl luerlrii lui Siger din Br:tl>anl./h:.'pr" elemÎI"I.'" lumii Itlc"a, d<;*i <;redem <;� ;t avu' 'u,."" ue inspira!ic mullipk, pruvilll; ill n�"" <;<;/I,tlupă p�""rc" 1lU<lslră,tlili mcuiul 'lni<;, in "arc se suslinca e.,islcnl:t unui "le univers:tl care remc"" IIImca pcri, .... i�. [)e�i itl<;c:t IIU Csle cU lolul nouă. <;:t a r' '''1 mribuit:"i �tnicilur tic NCUlC�ill" Emc�cllus. În 'r:tl"lul "ău Ve.<pn II<IIIIrlI ",,,,,lui (er. P<lfmlf'/[Îa )lrUfi·". v,,1. <10) <;;tre " <;ir<;lIlal in mctliul lalill. liinu :IIribuilli lui Gri!t<>re din Nyssa p�ni:i prill S\:<;ulul :tI XVI-Ie:t. A<;est Irdl;tl " rusi d�,' tic sr. T<>Ilt:l rn:<.:vCIIi ÎII /.h:Sllr.. IIIIÎIUleu ill/"/,,,·"'/I/i Î,,,,,,,,,·i'�1 «verr"Iş/il"" <;eC:l c<; ne I"s� s;"[ <;reuem c:"i Si!!<;r uin Brdb.:ml a avu' *i el ;'Ce�s la :t"easl� ,urs�. Fraţmcntul se ţiiM:şlC

250


NOTE

În ,,;apilolul 38 <ll lu,,;r�rii �i apilre �i În c<li!ia S,,,i..,.,.,,,,1 v,'flmlmjj'<ljţ,IIf:ll'" il lui 1",IIU1cs

Aminl. voi. I I . "r<l�'lIcnlul 625. lal�-I: .S,,,il"ii ."1>1111 <"<l lu, .,.urill: Ir,.nll""rl: .'1: rt:l", . ;11

u"l:eu�'i ;lIIr11dlifll"'e dUfm /llIIjţilll" .ri ;lIIil/(/I" 'I': e/I' .fi' /:(1.,·e",1 )i"<"<11"t' i",llllllrtl/

l',in";l,i"l"i .�i. de cumi .NI ,'mwimil <"I:U dimcîi /111111:. ill<""",li,,1 ."i f,ieiun jiime/,,, .,.1' fl/lf,/ille�11' III iml.'r.."/" ji.(1.' de limll. i/ll' de SI.' ",'r reI",·I:. 1" ;""1:/1111, ÎlI u{'el'l/,'; 1t''''1: Ik ,'rellle ('1.' ".<I,ele .\"1: mix,.a ;'Ird�'i 1<1 fel. .lie("tlre /1/("1"/' n,re .{f! ;1·1:.,It' ;n , .eI di",âi

tiI.'

iml.'rvul .'t' VCI prmllll"t' IliI, ",111. Cdâ ,"",. ji ;llra�'i S","I"II'" .)·i f>llI/ml .�; .Iiceurl: "i",re I'ril.'lt'lli �i 1/"";".,; (,,,,'a/f!lIi: "" 1"/:; 1',' .,." vor .'·I/flltll'" ('ei I"/Ir", n,r ,.mllfll'·I.'. "i .'·e \"1»' relUt'e ",'d",,,.)·; ,'",Iar; .�; JUle şi ccîll//m,i. ill .",melli, Îmf,r"" ma " "

#

",·";ad

'K'd".'; ",II".li

IIl·ela.,ild. Va "ve" f..,· " rerenire <1 /u1I"..". �'i 11//" ""Ia . ci ./., IIm/II' ",i, .,i IIIlIi <lI.'Krul"l d", "fi' revf!lli 111.'11111;"11 �.; in IIlImar ne.if<Îl".,·il. '/..ttii. " '1'" III' .mlll .l"1I1",si l,if!il"ii .,i ....rl.' .,·lIl'r<lveglte.IUI lIC1:II." U. ,'1",".«' III.' IIi"; "mI", " d", ,'"ro' 1Ir11lt"lIUi ....I)il.' 1" i",efl,,,I"',, ""re viiI. Nimk straill lll/ .,·e m ivi f,l lljiJra ./e c"'" ,',Ire '<,111/ ivil llwi l'luillle. d ;'1 1»",1 ex.I,·1

I.Hlle l"II" ji u.ttfcl fll/fII /OIIl/. �i j,1 ,'ulIII ('d", <lUI; mart/IIIe IlIallri " (cf. �i ..NiIIl.' 101 Sig'" di'1 8rabull/", nuta 29). IH Pr"p',,-i!i<l nu repn:zimll. " �'on<lanllHln: a ari�tol.;:li�ll1ului; <lilllp" triv�. Filusorul

Însuşi polcmil.a.'IC (ef. Ve u'lim<l. I I ) cu aCC;lsl� ;malui!i.;:, aşa cum o race �i

sr. Tunm În

Deslln III/il/ilea illlt'le(,IIII11i . • .• l . şi (l va r�c.;: şi De..car1e� in Mediu,/ii IIl1il<lJilia, 1 I I

1'1 C a ş i pl"upm.i!ia 3 . ş i ac.;:asta a r"SI cuprinsă i n :«:ria celur �'on<lammllc <I I.' tlicnne

Tempier i"n anul 127t1. Tez.il a<luce in <lit;f,;u!ic raportul <.linlre genemre �i cre;l!i.. <lin nimic: eSle imp'>sibil <.le <.lemOllslml. va slls!iAf: Buelius <.lin Dacia in Desllre e/I.'miwleu IlImii, eli. exist� un inceput absolut al gencrlrii. <l;lcă plecăm <.lc la conceplul gencmriL De

aceeaşi pArere va r. şi Sr. Tuma tiin. A(l uinu, in lratalul său onK.nim. Amân<lui moştenisem <le rapt această i<lee <.le la Muise MainK)I1j<lc.

2U Sensul propuzi!iei u inclu<le in :«:ria celur ciit"rva formule ale <lublului ;1<levJr<lin

cuprinsul <luculllenluini

I I P�sajul rei<l i<lcca exprimatll. <le Boelius <lin D<l,,;ia ill ultimul pa�rar <lin Ve.'I"e

elemilull.'a lllmii, 21 Anidus Manlius Severinus Boctius. Ve" ,,'e mâ"�Uieril,,, jill•.mjiei. V , Pruza 1 , un<lc Bnelius dlead ti c fapl eunosculul pas.tj <lin f·i,.i<"u. I I , 4 a l lui Arist"tel ÎII cal"\: inter­

er.

!iIo..;!ia cauulor explicabile pm<lucc inlâmpl;lrea: pulem <lescoJlCri Il CUIIKI.1.ră inlr-u ):Il'''­ p.1 IlIcân<l <lgricultură, <Ieşi gll>apa rusc);!: săpat;"\ JlClltnt li ascun<lc comnara (S"clhius �i

Salvianus, :kriui. c<l. IIlSlilUlului Biblic. BU�Urcşli. 1992, p. 1 54)

2l Abscn!a

mişclirii cen:şti in Pll><.luccrea sunclelor m!ionale sugcre<l"'� f;lplUI c;"\

ra!iunalitalea nu se subonlun.;:af.� cil"\:ularil;"\!ii slclelur. ci invcn.. mişc"rea .•telelur urnlCa:t1l "lraiccloria" inleligen!ei

24

Prublema eSle <.le pruvcnien!� arislnlelid: sune/UI eSle ,�lclul prim ;11 corpului

""/Urlii <I"tal cu nrganc" (el". Ve u'lillll'. 4 1 2b 3-5), <1;11" rune!ia iutelcctu;dll. a �ul1clului nu <lispunc de organ corporal, prin urmare nici nu are un principiu al pn'priei <listlU):.;:ri

2.� P"'p',zi!ia flK:e ;lluzie la un aiI Iratat al lui B'lCtiu.� <lill Dacia <lccât <'cI publicill

aici, anume Despre bi"e/e .•uprelll .m// tll:.<I"e via/u jil".<I'fi,IIlÎ. publicat <le Martin

G""dbmanll (Vie apl/,'mlu ./e S//I11"" ) Ilftll.. ,.ive ,II.' VÎ/fi I,ltil","'plli 1111/1 Ve .I"",,,,,iis ,le.• 8fllifil'.' VI'" Du";"" , . in Arehivcs d'Hist"in: <loelrimlires el liu':roin:s <lu MOfCIl Ag.;:.

vnl. VI. 1 932, pp. 2K7-3 17). Tralalul est.;: repn:t.enl<lliv pct1lru i<lealul <.l.;: via!ă Înlelec­ lualil al avem,ismului lalin, pcnlru carc liJusuliadevenise u eoncurentll univcr.<ilar;"\ ;1

25 1


NOTE teulngici (�r. b" lues le GufL /nlllleC"lli/llii in El'lll Mellill. etl. Minerva, BUl'Un:�ti, 1 994 , pp. IIO-132).

2� ExpTimlln:� ambi�u� " prnpcv.i!iei 4 2 retl� faptul d a�este tluu� ,,;on�eple (�liin!a .�i �"ea ce e.<le �tiul) sum corelalive, tlar nu se gcnere,lzll unul pe celilaJ!. p",hlema pleac:i. tic fapt. tic 1:, Arislule!. pemru e3re .,.J'liil1/<I fII ac'/ ,�i ,,1Ii/!("//11 ei ."'nI "",ma" (d. Ik ullinw. 430a 2() 27 Cu alte euvime. Dumnc7.cu 3/ fi eunstr;Îns tic necesitate sll e",elc. Această ted �stc nICII!i,mlltli tic Hcnri tiin Galltl (Q",'e.,·ti,me.� QllmJIiI"i1ules. V , citat tic R. Mackcn, "/1. ciI., p. 22�) ,;a aparţinântl lui Avieenna: ,,s'll impfllrivtJ "eea l'/! Splflll! 11/1 unllme unil-IlI /"",,,lal1lll/lt II� Slel.IIIIIIIIJ. I!/li.<<"op"/ Puri.<lIllIi. l'are SIII/<J <J.<IJd: «C� este lIecesar ca Dunll1f:leu �� facli tut cc.:a ce se iveşte lIem,:"'iat tic la ci .. , A"eaSI<I <:.<'0' <I/lil/iu

jil".I"c>ji/w·. III1/1d l'lIm I.'.<II! lIa preU'lIIul<J ./� Avkl!lII"r.

!" Polen!a lI�tiv� IIU p<l<lte li all1e�lc.:aIă cu cea pasivli ÎII cazul t:n:a!iei, fiiooc� ar trebui sli presupunem aturn;i t) puten!li pa.�iv� a.<ul'ra ,,;ărcia �11 ac,iullele DumncLcu, asemeni Delllil:lrgului plalunic. 2� Distinc!ia p,aitrunde in 1iI1Isofia latină pnll A. M. SeverillllS Boethills ("Diver.<um eSl es.<e el il/quode.fl ... " - "exist;] o "'et>Sebire imre faptul că un lucru estc şi ceea ce ci este",d. Palrologia lalina. vul. M . 1 3 1 l b - în mi�ul tratat In ('efel .<IIbSlal1/ele. fl/lrllc{Jt .<IInl. •�1UI1 bune . •Ie�j nu SI/nt Imll� in sens subsf<ln/ial, tratat publicat tic abatele Migne impreulIli cu comentariul lui Gilberlus Pum::tanus) şi va fi dezvoltatli mai târâu "'e GilberlUs P<.rrctanos rn Cotletl cel.., $tlU principii (ljber sex pril/ci/li..,um', pentru a tleveni pc)lemicll mai târâu cu Se. Toma "'in A'Iuino. Duns Scotus. Diclrieh tiin Freibcrg c tc . (d. Thomas d'A'Iuin, Dietrieh de Frcibcrg, L'lfre el /'e.uel/{·e. lratl. par Alain tie LibcTl1 ci Cyrille Michon, c!d . ...o Seuil, Paris, 1 9%). :III Teu aparţine Sflintlliui Toma din A'l uintl C�f., tic Cll .• Swnma IIIe<>lolli<le, Qlla<!.�ti" 50, ari. 4, �au SI/Inma conlra Gemiles, I I , 9) Jl Tela apattine tralatului Ik.'pre etemilalea IlImu al lili 80elius din Dacia, in care el Încearcli n abililare a prirn;ipiului separării ştiin!Cl"r in func!ie de premisele lor, în­ temeind o valnare a arJcv.itrului sewlldum q/lid. fo motl evident. cun damnarea lui Boc:tiu� este o nein!clegcre răuvoituare ... ill parlea franciseanilor, deu�e Bnelius însuşi s·a străduil ,ll �reezc: {) pn:mi".it t.,{)n:ljdi a ,,;redin!eien:ştine n Prnpozilia p<oate fi pus.it TlI lcglltllră t:u dezv..ltlIrilc lui Hel1,i din G.ult1,�are ar PIllea fi �hiar autorul �ondamn�rii .u:c.<tei p((lpcnilii. fn opillia lui R. Mackcl1, «(Jp. dt.. p. 244), coooanmarea se lIlIn:!>Ca.t� lui Aegidius din Ruma, can: sustin�a, pentru a �prijini pcui,ia tomisti, �� " �rea!ic 111.1 c.<te " transfunnarc il unur itlei "'ivine ÎlltN' realitate III acI. 11 Comisia lui Tcmpier tlOn:il sli apere �u a�ea.<ti pTtlp<lLitie faptul cii. intcleclul p<lsibiJ p<late intra În act În lipsa cu!pului: lIlIid existli o nemurire a sufletului individual şi, in plus. imaginea nu este nc<;esar� pt:lltru cunua�tere, ilaU, dacii. ca e�te necesarll, sensibilitatea nu Cl;te Ilni�a surd a imaginil"r. ,,;i existi �i inspiraţia angelică. Acca.<til duclrinll ap�ru� tleja in metliul arab (strlliucit analiZllt � de Henri Curbi .. , d. Paradoxul mcmmei."mllluL etI. Apostrof, Cluj. 1997), iar cei care negau acest tip tic ima!lina!ie divin§ işi anulau, în fund. legătura ,u o tradilie pe can: şi-Il revendicau t.u:it. Este ind r,oarte Jlusibil �a preSUpoZitia unei unitll!i tie "pinii a celor critica!i tic Tempier d fie Il

252


NOTE

ihllic a i�t"ricuhli fiJ••,ufiei. duvediU de altminteri lIe nunlen,a�clc rapurturi �u111mlliclurii lIi111n: p",p"Li!iilc e"'III;lmllale.

1.1 Tela mverscal'li uaI'Ccum poli!iilc alliinumice lIillln: fl'llneisc3ni şi ;lvem,i�li: dad

ÎI! �encral averruismul lalill erd un apllmlUr al tralli!iei �r«u.. ambc, În vreme ce

r",m;ise3nii lIureau un crc�tinism "purilieat" II� ;lpoAul aec5tei !iJusu!ii, lIe 3ceastl dat� uptJllen!ii rmncisc3nilnr par \� sus!inll . " ill.:: u tificarc a

sunetului

e u " realitale

Ileiemrhit.ahil;l În sine. illee mult mai ap",piat;l unei 1I,,'.;trine cn:�tille oriţinan: IIccât

acceptarea unei ierarhii a suflerelur a IIFi"ri. de �uTJill ne<'plat"Ili<:�.

1<; PcJ;ll!iu� a f"st illi!iarUnll unei efelii in secolul al IV-lea in Bret<lnia. care �us!inca

incrîcicll!3 aC!iunii harului .�i irclev.ul!" pllealUlui originar. C'L �i nuta lIe la pr.. .p<l/,i!ia l 5t) .

1(. Pruptlli!ia 1 4 5 curc'pllnde În mull aprnapc liteml cu texlul pamgl'llfului 6 a l

textului l u i n<letius. I.k.�I,re erf!l'1\iW/ea IIiI/Iii. Cundal11narca pmptui!ici c.\tc mai degrahă exprimarea unei cUllcllren!e imre m"s"r şi leolug dc.:ât " e""Ir.ulie!ie intre duetrina

crc�tin� .�i filosurîe. Cilei. in spiltcle unui uelltCIli nllest al lllm.oliei pr"pus de 80ctius se: "".;u"de " eaJll:a n� pc care liI"snful n Îmindc lcologuJui: lIacll c�-ea ce �ade suh terenul r�'Îlmii aparţinc de drept filosuruJui. alllturi r.lmânc credinţa care nu esle �liin!il. o.:ci teuJngia IIU este u �tiin!�, Jiindcll e� nu are un obiccl l1eterminat (eL P"s'fa/a. f)"s(N'e

d",.,I'Î'l/I dabiului ",/rl·ar).

n Acc;,<tm fnrmul�r<: corespunde cu ultimul paragmf al tralatului lui Soctius, r:>e.�pre

nemil"":t/ lumjj. flir� ca aeeastll idec s�·i apar!ină in loIalitate magislrului: ea pare , in "pini3 Jui Alain de Libera

("fi. cÎl .. p.

193 Sljll .) s� lic n\ili degrnM un curent lIe opinie

concurent, ca tip ,le a,;ceru inlel<:eluală. Ia a>celdl ","1l3stid. Dadl. nu mergem alât de

departe. putcm IUtu�i erelle cii 1'<>/.*" rcprezint� ollelimilare a n�-ee�it�!ii "specialistului" Îll "PCraliilc cUDccptualc , pc"tru care tralatul lui Rnctius plcllcad.

'K Dacă VUin!il este În intregime determillatll de eu",m�terc:l a�-estci lumi, illseamllă

cii nu <:Xlst;'] () acţiune a gmlÎci. Prnp<>li!i;, trebuic pus� În Icgălur.l cu r"'mulare" mull rmli clam din prup"zi!ia

1 30

"1 Alailluc Libera (cf. Pel/j'fr au M"yen t\,i:f!. cd . ScuiJ, Paris, 1 9<} 1 ) Ir3du�eexpl'e5ia

1''''''IIIia ., impliâler III/a prin "vuin!li"; ,,L.'f<J.elllli .rimple (Ia ""IIJIIII) "',, pus Ile Il<IlIw,ir

.mr le.1 c"lIIwirr.r . .ri ec n·c.�1 pa.< flUr <lceillelll fI en ,i",,.,i,m ,/'un IIIl/rO! facui"!,,

.... , AI;lill de Liberd "Mcrv� ("p. dl .. 1'. J9.'i "'1'1.) d susţincrea acestei prnpo/.Îlii

ncagă vir1u!ile momle d�ruite de graţie (i"fu.�ae), anume crcdin!3. spcrdl1!a . earitatea. De

fapl, L":Cll CC �c "b.",rv� �i În grupul pnlpuli!iilor 1311 �i 1 59 , avcmlismul tinlleil. pn.babil, dtre o negare li lIevenirii spirituale la limita intre un un:uş al "'l1ului spre

Dumnc/.cu asociat simultan cu " cC1bordrc prc;llabilli a lui DumnclCu spre om, precum

erd el'" descri�il de Sf. An""lm ,Jin Canterbury in Pm.d",i:ion. cap. 1-

·11 Raymundus L.ullus estc lIe p;ln:r� d timpul pt,;tlc avc" lin Început numai .J�d ci

an:: existcll!� realli; . . .. .",mldll." ('rf!(IIII,� e.<I el inCepI/LI' ,le ml�". nlill.' inili'l'" (·.<.,el iml",.,',�;bilf!. Ji lell/l'IIJ mIII e.'S,,' ""... rf!al,," (cL Vedurmi" RU,l'1IItlndi .lIlper

111",111/11

dillltlgi ",/itll. c;IP. 1I7). Urm.1.lId cxcge1.;l lui Rol"nd Hiselle (eL "mllletc .<l/r le.• Z l Y ar

,ide.1 nm,k,mni... ,i I'UI';_I' If! 7 fflllr.< 1 277. L."uv�in·Paris. 1977, pp 1 52-1 54). L.uca

1

Bianehi (el'. .·"rr'IFe di /lTi." "'f!lf . . . . cll. Nu"va ltaJia. 19114 . pp.

5\1-51 ) este de �rcrec3

;,ec;I>I� pruptlli!ie, extrem de enigmatid - in r"nd - (lelllru un �Îtit"r sensibili/..,1 cu

253


NOTE

texleI" k,uuicilc asupra 1I" Iurii timpului. lrehuic pus� În ICJ;lUuril cU r"plul col ÎnccpulUl

timpului 1''','IC aVea It..: nUIll" j J " c ă C�IC Înl�luralil inteli!;c".,. IIlc<.li'.lo,ue Iinlclc<;luJ ••mic pcnlm '''Ii I�Lmcnij) a cărui "temi!;ll" (,r (,sigura clcmilalc,l limpului ca apn:hClIsiullc.

'2 E�h: cvidCnl. ,jup� l"c1ur,' Ic�lului lui Hcnri din G""... . că "!;,,st ellll i ..,il ii ap;,r!iuc lui insu�i. prcl.cI11 În c"lI1i�i;1 o.lc ".;lcc!ic " Ict",j"r l'tlll<laml1i1lc. J>",lllru ci il1su�i. cre;.!i.

c�lc " l1Ioo.l ilic:orc " rt:aliIJ!ii pn:l.cnlc În DUIllI1C/CU ca ('s.'"" (',\'\'I'",i.'e Înlr-o e,'..e ".(;.'/1'''';'''',

254


POSTFAŢĂ

R O ETE��i���1 it Mli��S���Z� �������i;h PARizIANĂ A ANILOR 1 270- 1 277 ' "I'd.""j/f' ."'nl l1<1.�"'II,' .lill lN1rbC/li i//flre"!;. '//Ir ,."", wlmci ,-u du'ml. ,·"re .N/II <lI·<IIal ;lIIaeS<lţi ,If' t"d<! , ..'r" ."/;. ,I,,r /·""/, <lII <'I"HIIf.

iti ,,·iml,IiIUI,·" 1",. . nI '''''1 lIIf1i.,jj[,,,..J .I,,'·uc!d " " /JTi"ire !<l dl.',w:"hlillcl'lI uj..,,,ru/ .,,,hilm-'

(PI;" UlI, Tilll"i".�. '} l e )

1. A"uI 1277 în ziua de 7 martie 1277. in urma unei sugestii a lui Petrus Hispa­ nus. logicianul care devenise de curând papă. cpi�opul Elicnne Tempier al Parisului pronun!ă condamnarea a 2 1 9 te7.e profesate. Ia sfârşitul secolului al XIII-lea. Ia Universitatea din Paris. Documentul. de maximă import.m!il. pentru istoria intclcclualită!ii curopene. este rc7.ultulul unei clahoriiri gr."I.hitc a câtorva m<lgişlri. în mare parLe franciscani, dar şi a magistrului În teologic Henri din Gand, el însuşi amestecat În polemica câtorva dintre teze. Condamnarea urmează alteia, de numai 13 propoziţii, a episcopului Tempier din anul 1 270, iar rădăcina tematică a propoziţiilor condamnate este comună. între altele, cele mai importante teme pusc in discutie sunt: existen!.l unui unic intelect pentru lOIi oamenii. eternitatea lumii. ideea că Dumnezeu nu poate cunoaşte lucmrile individuale. diferenţa dintre fiinţă şi esenţă, identitate,l cu sine a speciei inteligihile. medierea cerului in relaţia dintre Dumnezeu şi dimpul sllbiunamilli. inefici· enta graţiei asupra intelectului um.m, inexisten!a virtu!ilor oferite de

gtll!ie etc. Prohlema de fundament. Într-o formulare unică. spunem că este aceea a medie,. i i . in diferitele ci iposlllze: intelect. cer sensioil, cer

255


ALEXANDER BAUMGARTEN

inteligibil sali inteligent ete. Este destul să spunem deocamdată atât pentru a inţelege faptul că miza condamnărilor este uriaşă şi Întreg de�linlll filosofiei occidentale trece o clipă prin această dramă, punând În joc toate temele ei majore şi angajând toate tmdiţiile de care dispunea in acel moment. Destinul ulterior al temelor filo�ofiei a depins, credem. pentru o clipă, de felul în care comunilatca universitară pariziană a inţeles să treacă prin această cumpănă. in plus faţă de aceste teme. episcopul Tempier Însuşi va formula o acuzaţie (făcută mai Ilkl.iu cclellră de Raymundus Lulllls) la adresa câtorva magiştri parizieni. anume că aceştia din urmă ar profcsil o doctrină a "dublului adevăr" (unul potrivit credinţei, altul potrivit filosofiei). Deşi istoria filosofiei a demonstrat lipsa de obiect a unei a...emenea acuzaţii, ea pune o temă În discuţie: este cu putin� teologia ca ştiinţă. adică are ea un adevăr accesillil raţiunii prin efortul acesteia din urmă, mră ca ea să fie nici doar credinţă, nici chiar filosofic? Ori. mai mult. oare poate fi adevărul ştiinţei paradigmatic, adică inerent unui sistem de referinţ1l. al unei ştiinţe particulare? Tema, escnţială În aceeaşi măsură culturii europene. se alătură cclor de mai sus. Sursele crizei pariziene sunt multiple, şi cle Împart În trei tabere adverse universitarii: de-o parte averroiştii latini (Siger din Braban!. Boctius din Daeia, Aubry de Reims, lean de landun), curent care, independent de biserica catolică, Încerca o recuperare a aristotelismului fidelă atât lui Aristotel dar mai ales. pc cât posibil, interpretării neo­ platonice şi arabe a filosofiei peripatetice. Pe de altă parte, Încercarea de a-l recupera de partea teologiei creştine pe Aristotel şi. quantum pOlesf, pe Averrocs. îi vor pline într-o labărli comună pe dominicanii Alhcrt cel Mare şi Sr. Toma din Aquino, al căror triumf ullerior asigură. În cele din urmă. alianţa pe care teologia catolică reuşeşte să o facă cu filosofia peripatetică. în al treilea rând. tradiţia augustiniană. reprezentată de Sr. Bonaventura şi de Henri din Gand, mai târziu de John Peckham şi Robert Kilwarby. care se va opunc ferm pătrunderii neoplatonismului arab (în formula interpretărilor lui Averrocs la Aristotel) în teologia creştină. Totuşi, această grupare franciscană nu trebuie privită ca un creştinism "puritan" şi rezistent la "invazia arabă" de mmlUscrise de la Începutul secolului al XIII-lea, ci mai degrabă ca un mod de a-I prefera În câteva puncte doctrinare pc Avicenna lui Averrocs. constituind ceea ce Etienne Gilson numea "augustinismul avicennizant" al secolului al XIII-lea. Trăită adânc, criza va rupe institutional Univcrsilatea pentru o scurtă perioadă, iluminând asU'cl

256


POSTFATĂ

esenta unei institutii europene abia apărute. puse În totalitate sub semnul ideii, ca imagine a modului de concepere a paradigmei şLi­ in�ifice a veacului. Sursele

manuscrise

ale

(Il;estei

polemici

identific'lhilc. Însă câteva precizări sunt

sunt

posibile.

adesea

greu

La Începutul

secolului al XIII-lea Împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen. Ia curtea sa din Sicilia. comandă traducătorilor, special angajaţi. varianta latină a numeroase manuscrise peripateticc şi arabe. Şirul traducerilor începusc deja În secolul al XII-lea. prin Dominicu5 Gundissalinus, Ioan din Spania. Gcrardus din Cremona. şi va avea un moment de apogeu într-un apropiat prieten al Sfântului Toma din Aquino, Guill.uune de Mocrbeke. Fără a face o Iistă2 a lucrărilor tradusc. amintim prczenţil În

limba latină. in pragul crizei universitare, a Fizicii şi a MeW.lizicii. a

tratatelor De.�pre .m}ler şi Despre cer ale lui Aristotel, comentate dc Averroes şi dc Avicenna, apoi de o mare parte a dialogului lui Platon.

Tillwio.\· ( l7 b--53c), comentată de Chalcidius, ,1 comentariului la Despre sl!llet al lui Themistius, a lucrării de inspiraţie peripatelică a lui Avencehrol numită Izvorul vierii (FOII... Vi/ae). precum şi celebra cosmologic ncoplatonizantă a lui Macrobius, Comellfariu la vi.l·ul lui Sâpio

(III

.wmllillm Scipi(mis c(}mmellIarium). Acestora li se adaugă

două lucrări de maximă relevanţă pentru cultura neoplatonică şi arabă. În fapt două anonime care circulau sub numele lui Aristotel, dar pe care

SI'. Toma

le declară deja apocrife: pe de o parte, Cartea de.fpre ClII1Z,e

(IJher de Callsil') . compilaţie arabă din secolul al VIII-lea după lucrarea Elemente de Teologie a lui Proclos, scrisă În secolul al V-lea

�i trecută În mediul arab, iar pc de altă parte. Teologia Illi Ari.l'lotel (l'heohJKia Ari.l"loteli.l"), compilaţie după Plotin, EI/I/eaâe, IV-VI. latll astfel, în pragul perioadei 1270-1277. prezente la Paris sursele mari, deşi fragmentare. ale paradigmei filosofice greceşti �i araoc. între anii 1270 şi 1277 sunt scrise câteva dintre tratatele importante ale polemicii. Albcrt cel Mare scrie De.�pre cillcisprezece pmhleme, În care comentează, cu numai câteva luni înainte de anunţarea lor, con­ damnările lui Tcmpier din 1270. Sf. Toma din Aquino scrie Despre ullitatea illfelecturui contra avel'mi.wifor, o polemică cu tradiţia averroistă a interpretării tcoriei aristotclîce a cunoaşterii, dar şi o reală punere în discuţie a paradigmei aristotelice a cunoaştcrii. Sf. Bona­ ventura rosteşte o serie de conferinţe puhlice În care ia "părarea doc­ trinei oficiale împotriva averroiştiJor. Sigel' din Brab"nt iljunge in

fruntea FacultăţiI de Arte a Universităţii din Paris şi publică o parte din

257


scrierile lui de log.id\ �i m e t a l i / i d : Boel ius tim D<I(:;.l scrie, pc lilng� Ocs/"·c elerllillliell IUlllii. un Iral,lI O"" pre hinele .\·II/)} "f!1II .W/U df!.lprt I"ill(o .lihl.H�/idlli. in ..:are propune Ull model dc asce1ă inlelcelual� Cl)llcurenl ,1';CC/Ci mlma.;lic..: . pnlllilip al ,1sc(:1ci i n lelectuale lllotlcrne1 AsI fe l . in �irul CelUI I1nivcrsitar

2 1 <)

propu/. q i i se va silll\Î ecoul ace.;lui mediu

tcn.�i(H1<l I . tI,lr Î n ilCcla�i

t i m p . 'l.�a nlm

V()Jll

ve(lc"

.. victoria"" V,l reveni [ U I U ror I l olet iuni lor: ;lvcrroislllui va triumfa. dc-a lungul

il c,Îleva

SilI<" dt" :l n i . prin imrUl1Cn:,l unu; tip de intclcelual u n i ­

versitar c a r e . illăllll"1

de 1I111<lmslul

I{ena�tcri i . va d o m i n a c u ltura

europcanri (preeUlll �i în filosorÎa politic:l. prin il alianul M"r-; i l i n d i n Padova'l ) : rranciscanii î�i vor p u r t a v i d u r i " p r i n Înlriturarea. tiin onto­ logie . a pnlhlellla l i c i i ceru l u i scnsibil - ,l::;a cum v()m vedea mai j()S ­ lrisând loc maril(ll' lllodil"icriri din c()slll()I()gie ale ve,lcurilor ulterioare Spiritul critic . plecat de l a Maimonidc ::; i recuperat tie dO!lli n i c a n i . va fi reluat - În ceea ce priye�le pmhlc!llil e l e rn i l ;1 ! i i l u m i i - În hună parte de

�nmmlllcl K a n t .

, Vom Încerca. în c c l e t i c mai jos, s;1 rco.:on-;truim una si ngură din tre prohlemele uizei u n i versil<lre pari zic ne: ICla de inspiraţie greco-arahă care slls\inea faplul că lumea csle cternil. Va treh u i . pcntru o asemenea Înlreprinuere, �i"i reg:îndil\} drumul illSII.�1 ca un proiecl c<lre-�i con\ine propriul scop_ spre a ne putea iI,!ceva. în 1lI,micri"i pcripatctică, prohle­ mei înse� i . Vom pleca de

1<1 paradigm'l arislu!cl ico-plillonici\ a

etern i l ;1 \ i i l u m i i , mcrg,ind piInii -;pre c'lJliilul

scco l u l u i ,II X I I I - l e a ,

pclltru a ciÎntări c r i z a u n i versitarii pari/.iană d i n perspectiva

("fl/UlflÎII­

�erii lrad i ! i e i . dar �i sri giÎndim dl lll\llll deschi� de ca din perspectlV<l

IiherIl1!ÎÎ oferi l e . pafildoxaL de collstrfingerea

aceleia�i tr<ldi ! i i .

Contruwrsa purliltii în jurul prohlemei dernilăţii l u m i i va dezvolta

p:înil În pragul condm\Jmlrilor lui Tcmpier dowl l1lodcle explic"livc, iar prezentarea is[oricri de lIlai jos va li orgmllzalii unlliln(1 aceste lIlodele. Primul d i n l re e l e cuuslÎtuie truudl Î u l de ha1.ă a l prohleme i , care se na�lc o dată CII Platon .5i trece prin arislnlelislll �l nC()plillol1isJll. pentru a fi recuperat de cOlllcnlalurii arahi �l apoi tic ave]"]ni-;l\lul l a t i n .

(O

varianlă mult atenuată a ,lceslui l1!odel c x p l i cil l i v o reprezinlă domέ nicanii A l hcrt cel Mare şi Sr. Tonlil d i n i\{l u i n o . ) Acest prim model pleacă dc la ipoleza exi steu!ei unui cer a dlnll rcailliite esle deosehită

de ilceeil a l u m i i suhlullilre şi C ,l re

gilf,l1\\ea/ri

eterni latea tuluror .�pc­

cHior i n l e l i g i h i l e . Eternitatea l u m i i se Înlel\lciazi! pc incoruptihi l i lillca ceru l u i . care arc o fUllc!ie medi,ltoare Între lume ::;i Dumnezeu .

15R


I'OSTFATĂ

A l doilea model de explicare şi, în cele din urmă. de refuz al cternitătii l u m i i . pleacă (în n1\)(1 pamt!oxal. aş,l cum se va vedea mai jos) de

iii

Plotin. îşi are str.l llloşii creştini În

din Canterbury. pentru

,1

se cristaliza la

SI".

SI'.

Augustin. se Anselm

Bonaventura ş i , apoi, la

Henri din Gand. Acest model explicativ nu pleacă de la ipoteza existentei unui cer cu o mltură diferită de a pănuintului şi care să conserve speciile inteli�ibilc. dar va ajunge. Il dată cu Henri din Gand. să exprime ambitia dellIonstrării nl!ionale

,1

finită!ii temporale a

crealUrii. Nu cste cxclus ca. o dlltă cu victori:l acestui din urmă model explicativ al problemei eternită!ii l u m i i , "retragere:l cerului" din paradigma teologico-filosofică a secolului al X I I I -lea să genereze nominalismul secolului <II XIV-leii. Tipurile de argumente cu care se va intra în dispul<l au fost cJllsi­ ficate de Luca Bi,lIIchis În trei categorii: argumentc ale problemei ceru l u i . argumente ale imutabilită!ii divine, argumente ale infinitătii . Vom relua, într-unul din paragrafele următoare. analiza sincronă a argumentelor aduse În dispută, propunând () demonstraţie a faptului că cele trei ramuri :lle argumentelor revin. de fapt, la un punct de întâlnire, care este, În fond, tema medierii. Vom analiza câteva momente importante ale polemicii purtate dintr-un punct de vedere care nu ia în discuţie, decât complementar, aspectul cosmologic şi cel pur teologic al problemei. Ceea ce ne in­ teresează cu adevărat este felul În ciue. la sfârşitul secolului al X I I I-lea, la Universitatea din Paris a existat un mod de a gândi propriu filosofici şi dacă acest mod poate fi bm'.ii pentru o reinterprctilrc a surselor mc­ dievale ale problemelor filosofiei. Pentru a putea reconstrui această problemă. vom cobori în adâncime. mai Întâi. spre câtcva pasaje ale dialogului 1"ill/aio.\". pentm a trece apoi la analiza aristotelică a pro­ blemei circularită!ii În mişcare<l lumii celeste"'.

2. Paradigma plaIOl,ictJ-ar;Slt1IelictJ a ",i!icdrii cirCt/lare Cerul c.,te. În economi<l dialogului Timuio.f , un tip de realitate cu un statut duhlu: el este. pe de o parte, unul sensibil ş i . În consecin!ă. pie­ ritm (28c), iar pc de altă pilrte el constituie o realitate care cuprinde întreaga lume şi care are un statut inteligibil. Acest principiu va tra­ versa istoria modelelor onlologice ale platonislllului. arislolelismu l u i , ale neoplatonismului şi ale filosofiei arabe, şi va treee În scolastică. E I

259


ALEXANDER BAUMGARTEN

v(l llpilrea sintetizat În propozitia lJ4 condamnată de episcopul Parisului: .,Ca exi.\/ti cI(ma pril/cipii ele,."e, adiccl corflIIl cerului .j'i .n�/le/ul lur .

Oemiurgul platonic este cel car..: realizează "o JUma Îllsujlerita �'i

/'(/(iOllllhr' (30c). a cărei unitate e�te dată de faptul că definirea unui

punct în extcnoritatcit ei este lipsită de sens (33c). in acelaşi timp,

cuprim:ălorul tuturor

realiti'l!ilor vizihile este făcut după un model al

cllprim.ătoruJ.ui tuturor rcalităţilor lLltcJigibile. astfel încât acesta din Ufllll't "llre ctlpril/se

i/I .�ille {(Jllfe vie/II/totlrele il1teligibiLe. /a fe/ ellll/ (/Cl:',\'/ lIlIiver,� 'w ('upr;//(le pe ilO; si pe toule celdalle creatari vizihile"

(30d - trad, CltăJin Partenie7). Acest univers, creat fără rest (32d) va avt:a C(l [ormil adecvată una care estc În stare să cuprindă toate furmele, o formă <1 tuturor formelor (J3h). Tradi!ia platonică ulterioară, neo­ platomci'i -:;i arabă, Vii indica aceilstă [urlml a tuturor formelor ca fiind

cerul, În sens intel igibil , adică acel cuprinzător al întregii realită!i care

este aspectul inteligihil al acestci lumi şi - în bun sens platonic - un

{;on!inător al tuturor �pe{;iilt)r inteligihile.

Cerul sensibil este, pentru Platon, pieritor, dar natura lui este totuşi

diferită de accea

11

lumii pămiÎnlene. În sensul În care ordinea care

domneşte în mişcarea cerului este extrem de apropiată dc eternitatea

incorporalului intel igib i l . Cerul se mişcă circular, pentru că mişcarea

(I<,:c(lsla este "l'ea III(/i aprop iata de mtiwle

:ii

de inteligellra", astfel

În<.:ât mişcarea circulară a cerului pare legat� tacit

de

caracterul lui

inteligihil. în u!:ile (897d-898a), Platon va accentua mai mult sensul mi,5cării circul'lre sufletului care imprimă modelul propriu mişcării e c l c i i c �:����7�/,��� �;'î � �.��i���;: a�;:r��: re:e�i �� r�;I�I;e�� ::����� <1

reaJjZil În această elipă ca reamintirc. iar mişCilrea cerului se poate Îm­

părtăşi din ncmişcarca p�incipiului . Circularitatea pare să fie proiectată aici ca o ctapă intermediară intre stare şi mişcare, anume un tip de

" stare-mişcare" care fiice legătur:l Între eternitatea stătătoare a inteligi­ bilului şi devenirea sensibilului trecător.

Timpul va urma. ca reper al său , mişcarea cerului, astfel încât cele

dOl!il pasajc celehre ale dialogului (anume pasajul 37d: timpul estc . .o

copie lIIohihl a etemiMţii ... (J copie C(lre Vt!$IIÎc .�e ",i�'c(/ potrivit ,/Umdrului", precum şi pasajul 38a: ..CI,radar. limrur .NI lIa,�cut () dala CII

cerul, pelltru cu I/(l,\'(:ule.liil/(I Îmrreulld, Îmrreum] .�a piara, (iaca va

fi vrem/attl Jd riard") devin reperul analizei tcmporalită!ii platonice. în

acest caz. timpul va unna. ca reper. mişcarea stelelor, iar un sfârşit al lumIi poate interveni numai În cazul i'n care mişcarea cireulară a cerului

260


POSTFATĂ

ar putea fi oprită. Practic. timpul llll arc o finalitate interimlră. mi�c<1rea cerului este veşnică. deşi cerul sensibil este creat. Mai mult, cerul C'ite într-un fel. ;/I timp. �i pc de altă parte este (J dafll CII timpu l . aşa cum

remareă Rcmy Brague'J. fn fond. Platon seamănă aici o ambiguitate: faptul cii IUlllea sensi· bilă are o existenţă limitată afectează sau nu mi�c<lrea cerului? De vreme ce există un eer sensibil. răspunsul poate fi afirmiltiv. urmiinJ textul lui Platon. De vreme ce mişcarea cerului este ollllUnă cu ilceea a intelectului IU. răspunsul estc ncglltiv. fiindcă mişcarea perfectă a inte· leetului nu conţine un principiu intern llutodistructiv. Totuşi. Platon va da o indicaţie spre finalul dialogulu i . În care va sugera faptul că experienţa simţului comun şi inocent se poate iluziona În ceea ce priveşte cerul sensibil. În vreme ee dincolo de această iluzie poate exista un câmp al cerului intcli�ibi l real: vorbind despre originea păsărilor. Platon spune că ele provin din acei hărbil!i inocenţi care au crezut despre cele cereşti că au o realitate pur sensibilă (.,ca eell mai sigura ,Iovat/il cu privire la ele .W1 oblille cu ajuloTu{ ochilor") . Cerul nu este numai sensibil. ci cuprinzătorul Întreg al acestei lumi arc o natură inteligibilă. Mai mult. "timpul" În care se mişcă ceml parc. prin urmare. să fie altfel decat tin1pul măsurat de cer. În sensul În c<lre momentele temporale se scurg fAră ca elc să schimhe natma cerului, ceea ce înseamnă că el este "veşnic trecător". E.<;te. poate, o ironie a istoriei gândirii faplul că medievalii care au disputat iluzia cerului sensibil nu au cunoscut niciodată acest text ill lui Platon. deoarece traducerea lui Cicero împreună cu comentariul lui Chalcidius nu au ajuns decât până la 53c! Dar. ca unnare a confuziei posibile Între cele două ceruri, extrem de importantă penlru ceea ce va urma În polemica universitară pariziani\. este relaţia dintre cer şi sunet. Dacă aici este vorha de o analogie (ca şi la Plotin. dar. Într-un fel. şi la Aristotel), în cazul lui Averroes vom avea de·a face aproape CII o identificare il celor două rcaJ iti'i[i . mergiind până la afinnarea unui intelect unic pentru toţi oamenii care conţine toate speciile inteligibile. formă a tuturor formelor platonice. De aceea, cu atât mai Însemnată parc a fi confuzia dintre cerul sensibil �i cel inte· ligibil. cu cât sufletele - spune Platon. lăsând de altminteri în mmil lui şi sământa unei viitoare i1strologii - au fost incredin\i1te. În destinul lor. planctclor (4 1e). Denunţarea acestei iluzii conduce. pentru noi , Iii o explicitilrc: cerul este, ca prohlemă a lradiţiei filosofice grece�ti. un concept care se naşte

261


ALEXANDER IlAUM(iARTEN

cu anumite determiml!ii precise În acest dialog şi care. Îmhogil!inllu-se va juca mlul cel miIi Împortitnt dintre toate eelehllle conccpte angajate În polemica În jurul eternită!ii lumii. EI este mediiltor. în spatiul plato­ nismului. între sensihilul pur şi intcligihilul pur. arc natura amiÎndurora şi mişcarea lui lilsil devenirca să aihil. acces la eternitate. dilr şi ..co­ piilză" eternitatca. În maniera unci imagini mobile. Lumea lui Platon nu este ctcrnitatea însăşi. însă ea nici nu contu­ reilză ccrtiHltlincil unui momcnt ultim. Timpul se scurgc fără a ilvea un

principiu de autodistrugere I I . Tema Vii fi preluată ti e Aristotel. care Vii aduce c u sine o rczervă

ilsupra iln .. logici dintre mişcilrea circuhlră il cerului şi aceea circulară il sul1etului (ştim că pentru Aristotel sulletul ca atare este un principiu imobi I 1 2 ) , însă circularitatea cerului va deveni pentru Filosof argument în favo....rca etemită!ii lumii.

Aristotel face violen!ă sim!ului comun În tot cuprinsul capitolului 8 al Căr!ii a IX-a a Mer'!fizie:ii salel.l. EI afirmă În elcel celpitol un fapt şocant pentru o percep!ie comună a devenirii realită!ilor sensihile: anumc că actul este anterior în raport cu poten!a unui fapt din această lumc, iar această antcrioriteltc se realizea:f.ă În lrei moduri: după concept

(T� hOYIl/),

după suhstan!ă

(TU OUOlrţ)

şi după timp

(T� xp6v�).

Această teză tripartită generează, În viziunea noastră. alte două teze

care ar putca părea contradictorii. deld\ nu ar

cunoscutii rădăcina lor

comună. Prima dintre ele este faptul că lume .. estc eternă. iar a doua - faptul că există un prim motor imobil Cilre sustine in fiintă şi Iasă să

se manifeste această lume. Vom lua pc rând cele trei probleme. rc ..min­ tind. de fllpt. diSCUţia pc care o fiice Siger din 8mb.. nt în unul din capitolele tratatului său De.�pre e/emiwlea lumii. Mai Întâi. conceptul cme defineşte lucrul În ilCt trebuic să fie ante­ rior celui care defineşte potcn!a de a realiza acel acI. În sensul in care conceplUl care defineşte potenta nu poate

definit ia nÎndul său decât

apelând hl conceptul care defineşte actul. De exemplu. numim "I';zihil

ceea ce e.we in po/efl(CI ,le CI

li \'cI:;'//I "

( 1 049b 15).

în al doilea nind. ilelul este anterior după substan!ă. în sensul În eeue

un lucru care se iveşte Cll nou În aceilstă lume poate fi reaJizlIt numai de un altul care se ană deja În act dinainte . ..{'CI de l)ileM l>ilrf)(j/IlIJllltl ele copil .fi omlll ./tlfel de .\'ellllcÎllfel" ( 1050a 5-6). Dar această

2�2


P()STFAT,\

,1Ilteriorit,l[e I!�tl! mult lllai probll!lllalidi do:: ciit cea do:: lIlai inaintc. in sensul În care C ,I se bal.cază pc exemple lu,lte din spa!iul genezei na· turale. în c,lrc agenllIl de rapt leactualizcill.ă o fOrlm, cOl1luml aliit lui ClÎt �i lucrului produs. Oare în ordinea produqiei artificiale lucrurile stau la fel"! Aristotel răspundc afirmativ. argumcntfmd cu faptul ciI finalitatea unci aqiullI sc află cuprinsă dcja in începutul ac!iunii. în sensul in care (;IneV;l ..delilU' (/1"/(/ cfl/Hln/clici de CI/.I"(' !lell/rU /1 ("oll.\·,rui case·' ( l(lS!Ja I I J. Sc pilatc. credclIl. obscrva că tipul dc anteriori tate după substan!ii este intuH legii!. de un corespondent ill său epistemic. de antcrloritatea după concept. În plus. ilcc"stă anteriurÎlilte dupi! suhstilllti! va ofcri lui Aristotel dom! lIlari reusite alt:: sistemului: uml dintre ele va fi i\lla]i:.ra sunclului ca ../iCI prim III ("or!'ld,,; mllllml dm{/I e lC n c I ! ��I ,:�J::;t;; �:� c��;; c�l l��:ll:���fa��I�;l a �î��I�l� ::�lC. �� i���:t�:!:���:;I��:;� rc"liz,Înd aslfcl o circularitate care stă Iii bilza realului. A doua mare reu::oit:l este definire" lucrului în ilcI ca fiind ..qlliddilmea - ceea ce em pel/lru a fi""' (TO TI j'lV d val)l'i . adică il acelei realită!i care î�i cuprinde scopul ca fiind propriul său întemeietor. Impo:: rfcclul verbului a fi (�v) nu arc aici . a�il CUlll il spus deja Pierre Auhenque. un sens tcmporal1h, ci un sens al ncdesăviir�irii. ,II incomplc\itudinii lucrului care este în continuu proces de realizare. Dar m,li mult. unul din cei doi [eflneni cu carc Aristotel nume::otc actul. anume E VHĂixoa. este cel care con!inc acccll.�i idee a .�copului care este cuprins în originea llli�drii. În plus. antcrioritate" acHllui faFI de potenl,' după substml\ă trebuie �ă ne conducă la nouă idee. "mIIne faptul că . .r/!(/lill1!ilt- eleme .mlll Clllleri­ oare 11111'11 m},S/(II 1 /(l ce/II/" !'ieriIO//I"('·· ( ] OSOb 6-R). iar în acest fel gener<lrea şi coruperea din spa!iul subltlnarului sunt Întemciate de exis­ tcn[a unei rc,llită\i în act Cilre efec[ucază o mi�cilrc circul<lră - anume cerul - �i În cele din urmă motorul prim al lumii. (hlptul di cerul �i motorul prim rcalizeilză o entelchie este dovad" faptului d nu arc rosi să ne Întrebăm lI,ICă divinitiltea este pentru Aristotel doar cauză finală. ci �i cauză motricc.) În al trcilea rfllld. l\nstolcl nc indICă faptul că actul este antcrior fa!l\ de poten\ă dupi\ timp . . .ÎI/lr·/ill .I"el1.� (I(/. ÎI' /lllId 1/11 ·' ( 1049<1 1 2 ) . Astfel. omul care vede are antcrior în timp posibilitatea de il VCtleil. iilr În acest scns - într·o întclo:: gcre comună a succesiunii momentelor - polen!a cstc anterioară aclului. Dar Trecerea însă�i la ,ICt presupune existenta ceva în act dinainte. ccea ce Înscamnă că există un rccurs la infinit. deci aclul �i po[en!,l devin într·adevăr conceptc corelative. aşa cum eonC,I

(l .

II

263


ALEXANDER RAUMGARTEN

sideră Pierre Aubcnque 11. d ar dintre care este întotdeauna ÎntemeietO! - deşi in acest exemplu este prezentat mai degrahă suhstanţial -

actu l . Acesta este şi motivul pentru care primul moment al u n e i mişdl.ri estc indcterminahi l . ca moment al inceputului ansolut

(eL Fiziw. 236�1

7-14). Pasajul cste extrem de important pentru imposihilitate.\ de �

g<indi inceputul În sens ansolut. liindcă putem gândi doar momentul ..Î/I

clIrt' .HI petrecut

.�dlil/lb(//"(:(/ " ,

nu ş,i

absolut al unei schimbări.

pc

cel care constituie începutul

În această loarte sumară expunere a problemei anterioriUi!li actului fll,ii de puten,",'1 este important faptul că o dată eu explicitarea devenirii prin aceste concepte corelative este introdus un model circular. în care Întcmeietorul devine scop al Întemeierii . Iar circularitatea o vom regăsi la Aristotel intr-un sistem al lumii în care ierarhia existen,elor este cu atât mai nohilă cu cât posedă act În mai mare măsură. În care existenţa unei mişdiri celeste circulare uniforme asigură eternitatea lumi i . în care o anumită amllogic dintre elementele i\strale şi evenimentele sublunare conduce l a o serie de funcţii ale cerului În raport cu lumea sublunară, şi in care parc să existe o legătură specială între sunet şi cer Întrucât existenţa timpului presupune În mod necesar existenţa amândurora. Paradigma aristotelică oferă modelul circularitătii ca fiind centrul în jurul căruia se

Vi\ disputa ulterior asupra eternităţii lumii .

Ordinea lumii aristotelice este arhicunoscută sub forma celor trei etaje ale ei: spatiul sublunar, cel celest ş.i primul motor imobil . Lumea sublunară este câmp al

manifestării

fiinţei

sub aspectul tuturor

categoriilor, a.�tfel că prin fiecare dintre ele se regăseşte distinqio dintre act ş.i potenţă. Dimpotrivă, lumea cerului are potenţă numai la nivelul locul u i , în sensul in care sublunaritatea este dominată de contingenţă, în vreme ce mişcarea cerului este necesară şi se realizează fără efort U l . este eternă şi dă eternitate întregii l u m i , guvernează intreaga generare şi corupere a lumii suhlunare şi aduce cu sine. prin urmare,eternitatea materiei. fie că este vorba de cele patru elemente ale sublun,!rităţii . fie că este vorha despre cel de-al cincilea - eterul ce­ lest. Lumea corporală - spune un fragment l " din Meteorologice lumea cerului nu arc un scop,

"are /111 .I·cor" al devenirii sale, in timp ce

ci ea "eSle ÎI! �;cor", în sensul În care ea este entelehie. Cerul lui Aristotel parc să fie argumcntul cel mai important care ne face să considerăm faptul că lumea este eternă. însă. dincolo tie

aceasta. este cu ildevărat acest cer diferit de cel al lui PhllOn? Răspunsul

264


rOSTFATĂ nostru trehuie sil fie afirmativ. Mai Întâi. mişcarea cin:ularil a lui Aristotel nu este În mod declarat datonllă ascmănării {lintre ecr ş.i intcligen!ă20. Lumea (cecul şi lumell �llhlun<lfă) este pusă În mişcare de primul motor ca efect al iuhirii si dorin!ei eli care ele înconjoară acest prun motor

(er. /ylew!i;.icu.

lO72a 25 s4<1 . ) , temă care va fi reluată de

Plot i n . Cerul este () fCalitate mai simplă dec,ît lumea suhlunară. iar din acest motiv i se aLIibuie cea mai simplă mişc,ue. care nu poate fi alt,l decât mişcarea circulară (cL LJe.\pre cer, 269a s4q.). Simplitiltca parc să înlocuiaSI;ă, proviwriu, asemănarea cu intcligen!a. Dar, atia I;um a spus-o deja Picrrc Auhcnque2 1 , I;erul ltli Aristotel nu este În mai mică măsură intelit,lihil decât sensi h i l . Aceasta se datoreiJ/.ă În primul rând faptulUI că el este l;uprinzătuml întregii l u m i , in al doilea rând faptului că el are o rela,ie de analogic

Cli întreagil lume sublunară. eli sulletul.

în al treilea rând l"iindcă e l inll'cpne o rela!ie spcl;ială

î n primul rând, dcfinilia triparlită22 11 cerului propusă de Aristotel poate fi pusă în analogic cu defini!iile substan!ei, ca materie.wmpus şi

ca formă2J. dqi defini!ia lui Aristotel le numeştc pc toate cu termenul de "corp" (OWIJ,Il). Dacă universul l i mitat aristotelic cstc considerat ca un întreg, cerul arc aici un staUIl special. EI este o realitate care provine

dintr-o materie şi o formă (I;crul propriu-zis), apot esle materia acestei rcalităti (planete, m.,teria celestă) tii mai ales l i mita lui ultimă

EOXIlTOV)

(TO

care joacă rolul de fonuă inteligibilă a ceru l u i , dar, fiind

totodată şi periferie a lumii ca întreg,

(/ctd(/$i EOXIlTOV

va jUI;<l rolul de

aspect inteligibil a l Întregii IUlm. Această "formă" a cerului va

fi

�peculată de Ileoplatonismul arab atunci cflOd o va descrie ca pc o inteligenţa unică pcnLIu tO!1 oamcn i i , un

JOCIIJ spederum pc care

l-am

declara astăzi mai degrabă platonic dccât aristotelic24.

î n al doilea rând. între evenimentele lumii sublunarc şi cele celeste

există o analogic. ceea ce nu înseamnă însa determinism ast.ral. Având aceeaşi "Comă inteligibilă - l i mită ultimă"

(EI1XflTOV),

actUillizarea

celestă trebuie În moo necesar să se aOe în corespondentă eLi actuali7.arca sublunară. Dc aici pmvin celehrek pasaje ale rela\lilor dintre planete şi naşterea unui vieţuilor2:i. Cerul arc, În ,II treilea rând, {} relaţie specială cu sufletul . iar acest lucru se pctrcl;c prin intermediul timpului2h. Cerul, cu mişd'irile sale regulate, constituie un reper fix pentru măslImrca lJmpuJui (cf. Fizica. 223b

13 sqfJ .), d,lr simultan Aristotel

îşi plllh; intrebarea dacă timpu l , a

cărui măsurii este c lipa lipsită de (Ilmcnsi u n i , Jiind numai .,fl/ceput .�i

...jtîr.)it uvut<"

Împrewul"2 7 , nu ale ;:Ul1\va l)

265

relaţie

speCială cu sufletul.


in

V l I'g i l

a<:chl:;; i l i m p , ilSi! uun " {kllll\II\lnIHl deja

�i

d i n tr..: limp

( ' l l ,mo\2X , k g :i l lln'

Mllkt n u C�lo.: doar lina I i l i re timp � 1 � I m ! u r i , pl' l l t n

Aristole l . e i l I l i i i !,:L1 se�lIl1ă t l n , l Î n l l e l i m p si u n l lalea s i l l l l ll ! I I tJl (.:lI i n tclcclu l . ,\ceastil Înseamn,' l:ă, de fap l .

i n ldigihi l i l;IICa

cCl l d u i ,I!

put ei! l:OfesJllllulc � dadi n i l li! i\ [' i�lotd , miicar l a IInul d i n lre (;()llll.:n· taloni l u i

-

(; U llltelc c l u l .

l a I acesl lucru se Înl:l l l l p l ;' I�1 ( 'o l ! l c n LI l t l t U I

însu� i . ;\vermes. !,:olllcnl:Înd "'·i;iI'a. u n d e nCpUlm!ă să e x i s l e limp f,1rii suflcl ( 2 2 �a

A r i s lo l d sli!hil i�e că e�le (.:l 2(1). este de părere di l i mpu l

eXlsl,i �i În cer S I ÎtI sullel: . .101' {/(TII,\'I(j /1/ 0"'1'111,) (dacă l l l l l r l l l c' � I ÎII

suflet �j În arma hll � n ,n , ) JIIr m ; ·a l/ l fl//lUl'O ItJIII/fr; lI;c;oda{(l, iur ÎI,

101 ('('{'II ('{'

eli (1//1 ,\('1';,\ r!npre lilll(1, i'(II1I 1I1'1II111 (le C(!JIII'J/lllluri, dor _\/11

(lc(,.I'I II.\'I'I'("{ - 1111 . /}unl 1;/11/'111 1/11 U/ IIWII:'(l O (l/lIlm;rrl mi.\'{'(II'(' CI/I'(·

t'xi.vtll ÎII II/iim .l"1� //(' I I I/lI i , . . . de ("e .\I'I/JW a /! ll / c i Aril'/II{e!, I //I / i IIlmi. e! 111'11/1,/,::./1 II/i.\'("(//I'I/ corpl/llli ce!n-f? (',lei

doul

n,

IIIHWII.-/1 III; VCI/I'{'I,

111/ Jlern:l'e lilllpu/. /iim/ni el JlII (la· n'l le lIicÎmlald lIIi.)'/·(//'('1I r·erullli" 2'i. Analog.1iI �'er-s\llkt va rii,hale În corpI/fIIi ude,vl. rl'::'lIlul wndi\lIlniirile ,mului

nI 1111 orb

1 277

a l e ilverro i s m u l u i suh fornw raportului de

i mpl iciltie tlin tre ideeil u n i t i, ! i i i n idectullll pcnlru l!)!i oamen i i si � ccru l u i - i n le l i genţă mediiltor. Astfe l . Cii ilrgulllelli al elernităţii lumii la Ari"tote l . prohlema ccru· lui ilduee CII sine trei teme import a n t e . ;malizale m"i sus, care constitui suhstan\a condilmnărilor a n u l u i

1277.

VOI

l le a l l I C l , trehuic spus

lelllil cternităţii l u m i i n u ilrc Cii suhiect doar Înlreharea "arc lumea l i · m i te În t i m p sau nu'!", c i ilduce c u s i n e o scrie Întreagii de prohleme care lin

(Ic

naturii ceru l u i , relatia d i ntrc om �i Dumnezeu si mediere,l

celcstă , posi h i l i t atea unui unic i n lelcct penlru loIi oame n i i clc i n plus, lumea eme eternă penlru Arislolc l . /It'J/IJ"11

('(1 e x i s l ii ceru l , ,1

cărui i n J'i n ilale pOlen\iaJă (se �Iie că Arislotel nil il m,:!':eptat i n f i n i t u l

actu a l ) dă l u m i i c t e rn i t a t e ..desf;1şuraIă" , iar malc l i a e s l c elernă. p r i n urillare generarea .�i corupere" sunt eÎ('f1�e ll ) , T o i u l s e dalorea,ă În sistem eireulanlăti i . deoarece lolul esle Înlemeiat aici pc leza de

ilflll'rior i t ii \ i i actului raii, tle p"t e n ţ,i. Dar 1111 e�tc oarc

;tCe,I�Iă

ha l'ă � i n ler·

pretare a ceru l u i ilrislol c l i c , deopolriv,l scns i h i l � i i n l e l i g i b ) l . IInil mai degrahă plaltmil'antă? Dacii Arislolel ilr fi dorit Cii suflelul s,' fie toluml

cu cerul � i sii conlină în mod etern toale spec i i l e i nle l i g i hile . il�a cum l-au

inlerpretal miii

lflrziu aristotelicicnii maoi �I "Pili S i gcr din

I3rah;mt, ar fi spus-o ci Însu� i , Exislă Însă. din I\risl'llc l . ceva mull mal i m portanl deciÎt e l însu� j : anume felul În care comentalorii aII prefăcul În tmdi!ie filosofică un cmpll,l' de lcxte ilie cănll tel',e. Îndrept;\tc sau

2M


P()STFATA răs t ăl măc i te , <Iti trecut În Evul Med I u lat in � I au C1'o,'al o lI11aginc fie eli şi ,,<ll ler; t;"· în w p o n e l i autorul c i �rc c .

il

lumiI

l

3. Ploii"

- circlIlariinlea .�i origil/ea mj1ell/llli

Plotin asociazi\ problcma c i rc u l <tritătii cel u l u i - sprc il tn1tlst11it� paradigma platonico-arist(,tclică const i i n t e i filos(lficc a (:vullli Mcdill

latin

-

CII

prohlema circularităţii sllfktlll lli . Idc,llul

" fll�ii

1'/1 (1llIrt,

primi o traducere În Icrme n i i re laţiei dintre ccr .�i sullet Astfel. mişcarea c i rculară il ceru l u i cstc explicaW de Plotin ca o copie a mişcări i circulare a into,'lcetu l u i (FIIII. . I l , 2 , 1 : ,.01' II/j.)"("(1 <cerul> circular? Fiil/{{("() el imj/d imeleellll" · ) . Tolu�L această tcm� platonică esle brus!': tn11lsfonnată (le mtitltl i l e intcrt1c ale ontologiei ierarhice: faptul că tmlte rea l i t ă ţ i l e prov i n d i n Unul suprem le de te rm ină pc "cestea din u rm ă l a o duhlă condi ţie: mai întiiL tmlte realităţile asp i ră l a revenirca în Unul suprem. dar În acel;lsi timp ele nu pOL lrece de o cenzurii tnmseendentă. !\ceastă dublă condiţie a multiplului s uge re az ă de ce m u l t i p l u l este tllultiplu în f;lţ<1 U n u l u i şi lotuşi provine din e l , fără redeveni niciodată Untl l , dar În <lccla�i t i m p oferă eauza mişcării circul<lrc a Întreg u l u i provcnit din Unu1 1 . Mişcarea proprie a sunetului este c i rc u l <lră, aşa cum v a li re luală şi în corpu.Hll arcopagitic.l 2 �i transmisă l u m i i medievale, Însă c i nu realizează o mişcare de revoluţie În jurul u n u i centru eorponiL c i în jurul originii slI]e H , Din ace s t motiv. centrul suJletului devine realitate mai adfm c ă dcC1Ît sine Însă � i . iar suflet ul . pentru scăpa de necesitatell Cllre il domină În lumea corporală sublunară, trebuie să fugă in afara l u mii J4, adidi să Î.5i găsească propria origine. Dar aeeasta Înseamnă a găsi pc cel din tine Însuţi l11<1i ,,([iinc deC1Ît tine însu ţ i . Credem că rezultatul acestei tezc trebuie pusă i n legătură eu trad i t i il Dumnezeului interior al Sr. Augus t i n . al dirui ncoplatonislll, tfilns· figurat În doctrina cre�tină, n u eSle miii puţin 1111 ncoplalon ism . Estc foarte interesant faptul cii tocmai aceia care . În anul 1 2 7 7 , vor Înccrca să scoată din pllnH l i gnw filosorieă problcma mcdiatofU l u i - cel puţin în varianta l u i eXlIgerată de Siger d i n R ra h a n l - vor fi I"ranc i s c a n i i - continuatori ai unei l i n i i augustiniene ş i ;wicenniene de gândire î n toată tradiţia gândirii scolastice! Mişcarcn ci rcu lară 11 cerului. imitiin{l·o re ;Iccca a intelectului, întemeiază etcrnitatCil lumii ca pe o partiei p<lre (desHişufillă cronolumit' pc:mle

(.(' .II!

il

fi

267

o


ALEXANDER I]AUMGARTEN

logic) la eternitatea Unului. Lumea este etemii, în acesl caz, În lrei

sellsmi:

t:<I :-.pccic inteJigihilă (fiindcă t:ircularitatea care duce

hl

eter­

nitate \mc dc aspc(:wl inteligihil al <,·erul u i ) . ca mil!erle celestă (care nu mai estc et el1l l <Iristotclic . ci focul·'� ) . iilr În al treilea rând ca specii inteligihilc ale rcalită(ilor lumii suhlunare. care sunt eterne. fiind în rehllie de analogic

(;11 derncntelc

aslrclnr. Eternitatea lumii parc să fie

pcntrll Plotin. o ..desnt�urare" a elcrnită!ii Unului. Lumea este coelern1i cclui din eflre a provenit.

,lslfel

indii procesiunca

arc

loc ah (/Il/I!fl/O.

Mai l1Iult, dr(:ularitalea este intim legală de procesiune. în sensul În CAre mişe;lrca drclilară eternă a intelectului - În hun spirit hcgelian -

,JJrIC/,./tI

nU"1! fiil/ţa II ceva··v,. Întemeind fim!a individuală. Mode l u l . extrem de coerent în ansmnhlul său, va trece parlial la Sf. Augustin.

par!ial în nwplI.HIl areopagilie. dar Illai ales În filosofia arabă, prin Proo.:los.

Pmadlgma plotiniană V:l <Hluce În polenuca ctcrnit,i!ii lumii trei teze principale: eternitatea lumii. ca specie ŞI nu În sens individual n, esle garantată lIe doctrina imparticipabilîtă\ii Unului (carc generează, aici , modelul "ircular); proccsiunea are loc ab ae/efl/o şi nu În limp; proce­

sÎunea arc loc prin intermediari, dintre care cel mai important este inteleClul �� .

4. Argumelllele S/âlltl/Illi AlIgllSlill Este un loc cu adevărat comun rilptul că raportul dintre tradi!ia greacă a cocterniti'l!ii circulare dintre lumea Întemelati! şi principiul ei Ş i . pc de altă parte. doctrina creştinii a crealiei este IInul de exclu­ liune w . Efortul gândirii medievale de integrare li tradiţiei greco·arabe în gândirca creştină va duce la tensiunile pariziene de la �fârşiluJ secolului ill X I II-lea. Prohlemcle ridicate lin Jc distanta dintre conceptele de cren\le (din nimic) şi acela de generare l;lVlÎml la dis­ pnzi!ie lin �:;hieet). de dlSlmc!ia dintre �Tea! 1 lI

tit' lell/pore

şi licee" Ilh

(le/efi/o. Sf. Augustin va n:prczcnta Pl"ilCtiC primul episud al polemicii

crqtinc in jurul prohlcmci cternit!i!il lumii. dintl"(' cele care au ajuns în mod direct să inl1ucn!cze sr.îrsitul secolulUi al X I I I-lea. EI va transmite tradiţiei una dintre metaforele dcs vehiculate în contextul

anilor 1 277,

pe care Alhcrt cel Mare chiar i-o va ali iL-ui l u i . dar care apar\inc. se

268


l'o:->TFxrĂ

pare. lui Porfir, în lratatul De rf'grex,WI emill/(/e4<l: lumea este coetcrnil

erei\torului ei asemeni urmei din pulhcrc fa\iI dc pasul care

Sr.

() apas.!

Augustin se va distanta de ideea că lume;\ este elemii prin trei

argumente prin c ip al e : il) dcsi pc rcc p ! i a t i m p u l u i cste ca o cXlcn�illllC

"unetului - elÎ.\'It'lI.I·io mlÎmi (cI'. Cm!le.�ilmi. tÎtudinCll unui În cepu t �all �Fârşit

nI

Il

XI) ca nu dii sea ma dc ccr, dist'l\fSIII om u l u i

t i m pu l u i . Şi totu�i

nil poale depiişi orizontul t i m pului f;lrii ca aec�t discurs s;J-şi pianlii "c lls ul (este absurd lumea� l ) ; b) dad

,;l ne Întrchăm ce [ăce.] l)umllel'Cu inainte de a crea !lunea ar II eternil, aluno;; i sufletul nu ar mai fi

cunoscut lliciudntă ciidc,'ea ca m omen t privi lcgi.lt �ll timpului ÎIlSll�1. În plus, într-o

IU IHI' ,·h:rnd.

fericiri proprii),

c)

fe ri ci t (riindcă iU cu­ nici nefericit (fiinlkă ar cunu<lştc v i i toarele

sufletul nu poate li nici

noaşte Illllilin!ck v i i l\Jllrc ) ,

distinqia dintrc crell\ie �i inceput al l l lup u l ui este

"ahia inteliKibi/()"�2 Acestor pOl.i!Îi li sc adaugă un tip dc ezitare a Sf. Augusti n , sem­ nificativ pentru dl'sprindcrca lui de ncoplatoni:.m: ci spune, în finalul fragmentului din Cm!(e.l"i/llli, X I , 30, cii "lIici 1/11 tilllp .1'1111 �"'e() crelllunl I/U Îţi este c()eten/ll fie, c"iar danl ea t'.I·fe ("{'\"CI dt'a.mpl"lI tilllpllfuj·'. Aceste din urmă . .Cff'elfwT nu pol fi aUele ded1t cele care stau ca reper pentru m:1surarca timpului ÎnSllsi , anume mi�c;:irilc ccleste. I m p l i c i t .

S f . Augustin rccun(la�te p o z iti a privilegiat;; a mcdiatorului, f i e e l a n ­ gc1ic s a u n u m a i p u r �i .�illlplu cc 1 cs t.\J. Regimul cerului

este unul duhlu:

pc

de

o

la Sr. Augustin

parte. cerul sensi b i l . ca măsură necesară a

pc <!c altiI p:lrk, el arc � i tl naturii ra\i<lllall'L carc este "cerul cert/f!Ii·'4 � �i apaq i ne Illai degrahă lui DUllluezeu decât timpu l u i , este rcspins44, dar,

omulu i . dc�i <lre un regim creat în plus,

el

însu�i g;indc�tc

CrCilna (l in

nimic încerc:lnd să intcgrezc

doctrinei c rc� t i nc ideei! generăriI ca aetuali zare

il

matcnei În rormil:

"Vulllllel.eu CI )fklll 1" Î/lU'{J/lf ,'crul .�i IJflll/(ÎllIul. POI!'il'it CII (1 ollumita

,>//tere de a prim; .I0/"1I1{/ //Itl/eriei CI/re, CCI .\"ll "PIIII m·(/i'!. urma .\(1.fie .IiJrI!//lIc1 potrivit cu CuvcÎntul /ui . .j-j ("(m: pr('ac/a jimlll.Jre(/ .w pr/'prje I/U elupa timp, ci dupll (J,.i�ille"4r.. În plus, Sf. AugtL, t i n anunţă deja, in fi nalul fragmentului din

Del-pre cewt('(/ Illi /)ullllle:.ell, XI, 4 , o tC\lSlllne seolastică fUIl­ damentală În disputa eternită!ii lumii: pc de o parte , existcn!a unui începul presupus al timpul u i .

pc de

alta, Îmulabi! ilatca vuin\ci divine,


A I , E X A N I IER !l A tJNIGARTEN

5. /"leqJrelarea

lui /()(1II Fi/o/JOII şi trecerea .�/Jre filo,mfia araba

În secolul al V [ -le:!. În jurul :mului

529. seful

şco l i i de filosofie din

A l exandria estc [om) hlopon . cclchru comcntator a l lui Aristotel47, autor al unui eoment,lriu l a

CUr/t'U

(;elle�ei în ellre punc problema

elcrnit:i ! i l l u m i i în lelLnenii unei a l i a n !c Între paradigmil peripatetică şi cea iudeo-cre�lin"î.

Astfe l . ci

Vil

supune

textul

(jelle:.eÎ unei grile pcri­

patetice , specul<înd ,lsupr,l di�linqiei dintre l:fciI!i,1 cerurilor �i

a pă­

mflLl t u l u i . pcnlru a <II'iila că ceful tiU este supus reg i m u l u i suhlunar al

generăl i i �i cOrllpcrii: Dumnczeu nu � lm�esc. intr-adevăr. lumii celeste .. ,.Crt'.)'/t'{; ,j'i \'11 ÎIIIIIIII,;ri ,)'i ulI/fileri fll}/mÎIIIIII ·IH. ceea ec Înseilnmă că lumea creată ill'e u n 'Ispeet dircia îi lipseşte principiul autodistrucliv, şi

acest ilspect este ceru l .

l ilr dac;' LlIili admitem că acesta conţine spec i i l e intcligibile ale

l u cru ri l or �i c i aduce toate lucrurile În acI. 'l.�a cum va

face ceva mai

liÎrziu o parie din g,În(Jirca arah il . �i pc urmele ci Siger din Brabant, atU!I(:i vom admitc

cii

studiul care arc ca uhiecl aecastă lume nu va

ajunge la <.:on<.:luziil <.:ă există nişte l i m i te ,lle t i m pu l u i . ci lrehui illlmi.� prin ered illlil, a�a cum va face Boetius {tin

acest lucru va Dacia. Desigur,

Filopon (fOIlI/ Cromalic-1I1 pcntru arahi şi pentru seo l as t ic i ) Încă nu

spune toate aceste lucruri în COII/el//(/rilli silu carc. de .. l t fc l , nici nu a [ost umoscul Îll �eeolul al X l I I - lea4'!. D:lI· eslc evident di

pregătllă de rilopon evolucază spre a<.:esle concl u z i i .

Miii m u l t . filopon c s t e autorul.'ill u n o r paradoxuri C I I

p.aradigma

care sprijină

ideea finitudinii tcmpor;l1c, e<Ll"c vor trcee În Evul MediII latin prin

disputele d i ntre I\lg'lZel şi Averroes �i vor ventura) l : fuptul

cii infiniml

nu poate

fi reluale de Sc. Bona­ fi traversabi l . filptul că infinitului

trecUI nu i se po,lle ad.'luga nil:Î o c l i p;' în plus. faptul c ă ideea revo­ l u ( i i lor infinite ale corpurilor celeste este ahsunli1. flil1l1că

mereu va

exista () propoqic fixfÎ Între e l e . ori două numere i n fi n i te nu se pol raporta la ele

Din acest moment. dispula din spiI!iul neoplatonislllului va trece În

bună parlc În mediul a m h . Unit,llea i.�torici fil()�()fici antice şi me­

de susţinu!. iar mitul fil"<;ol'ic; Î�I 11(>,lto.:: vădi falsitalea. de I'''pt, prin cîteva o rasc: Atena.

dievale. cel puţin in aeeil"tă polemici" esle usor ,.secolelor ohscurc" ale istorici

Dru mul re!!al al I'ilosoflei tren: .


Rom,!. J\kx<tlH l r i a , apoi Bagdad. Tolcdo �i

SlfaCUZ'1 . penlru

ca. În flll>:: .

acc>:: , lsi lr; l dl l ie S,! �e ()prca�că 1. 1 lJ n i v e l s i tatea din Pari s . provocînd I m po1"l<Inl<l

cri'l!!

:1

a n i l !)r

1 17IJ- 1 17 7 .

În

med i u l

,Irah proh1cmil

�' ll:mitii ! i l I U lll l i va ri inlim JqWlă de prohlcmalka ceru l u i . a analogiei d i n lr<: cel inlel igenl

�i

SUflel � ) a duhlului a:-.peel a l e�·ruill i . inleligihil � i tolodalii

6. Cerul arah. Pamdoxllrih>

infinillliui

U n i versul l u i 1\ 1 k i n d l , ce l dinl,îi fil()�of a l arahllor. În sccolul a l I X - l e a . e s t e unul dc inspir<l!ie peripaleli<."ii <;i n<:(lplal()nic:i��. În ace:I<;Iă digm:Î. l\ lkindi îneear<."ii

�ii

PlinI'

dellll)[lsllT'IC raplul <."ii hll1le<l este ercată5�.

Erortul lui \penll a l i v poalc uimI penlru relul În care reu�eşle să arate raptul c ă o paradigmă C\l1ll este aceea peripatetidi � i neoplatonie:i poate

fllrniz<I argumenle pe n l t ll I l finilltdi lll' ,1 l u m i i . După ce în lucrarea

/)1'.1(11(; .f//n.WI/i(/

prima fonnulase deja pamdoxuri

ale

infinitului

asemăniitoare eu cele a l e l u i F i l o p o n (care v o r fi , de a l t IC I , reluate d e Algaze l l . Î n Ca}"/ea ilIIroducli('(l Î n (I}"/{/ deIllOlI.I·II"lI(iei {o/-:icf'. A l k i n d i pre z i n l ă lin m o d e l a l l u m i i a dirui finiludine ţ i n e de l i hcra vOI ll!ii a cre<ltofltlui c i . "stie I . centi este o real i tate intermediară Între lume şi DU!llnen:lt . \ 1 e mai Ikgrahă () deslii-:;ltl"<m: şi o imagine a voin\ei d l V t ll C . Ml.�c<lrca I m e i n.: u l a rii eonferii lumii () l i psll de stabi l i tate intr-o dispm.itie uuid!. Însă evenimentele lumii suhlul1<lre a indiv idualelor

�Utll guvernate de lume,l eekstii il spec i i lor � i de l u mca elcmentelor gcnera\oar..: arl"te suh cercul I U ll ! ! . 1),lr. ceea ce este foarte imp' lrtant în I ragmclliui l \ t i i\ l k i nd i . miscarea e i rcul:ml il ceru l u i nu \Îne Ik esen!n

ae..:stci l u n I I . c i de ,.pmiecllIt" dIvin: pentru DUllllle'l.ell. istoria l u m i i

e s t e în m o d esen!i,11 clip(). ca diferen\ii Între u n început -:;i u n sfâr-:;it. tonsldcrak împreumi. Una !lmtrc ccle

mai

nelămurite fraze din

fragmentul pom e n i t e�te: . .Prill /lr//l(/re <111/1/1'(/> 1111 ('.fII! .I"IlIhiM În id('llfi/(lIii .I·i 1111 este {'Ie/"/lil decril (lriJllo,.,I/(/ care (} ("1I1/.llilllie"'.

privill/(/

A t u n c i , Înlr-un sens. l u mea esle eternă. adică tine cumva de ctemitatea l u i DUll1lle!etl prin forma s a , care lolu�i nu ii aparline doar ci. c i parc un i n termed iar. () l i m i tii Între Dumnezeu �i l u tlle acest I:<!Z

de un

(SI'.

Toma va vorhi În

limp intermediar . care este ccl ange l i l: . nici sucl:csiulle.

mei elcflulal>:: stătătoarc,

CI

0('1'1111/. ltll timp a l llltermcdiarului prin

c'xcckn\ii'i'!l

17 1


ALEXAN DER B A UMGARTEN

Mi�carea eemlui ţine in fiin!,' lume", dar. În aed"şi timp, terul este

,,:/1/(/ 1//lIi ii li!/"llUl C(/Te " ("(JII­ pc care o face Al­

.�i creat (În sens sensibil . dki planeteJc işi pot opri cu rsu l În jIIC!en)rt'). d.,r şi ine re,l! (În scns inteligi b i l . ..prill .\"Iilllie" ) . Această so lu ti e �l' Îlllpline�tc În descriere;!

kllldi apoc a l i pse i :

..Zi//o

marii jl/(leul(;-' a r c loc in functie de acel,,::;i

(cr. al cărui continut {le posi bil ităţi reali/.ahlle in lume,] sublunmă trcbuie să se împlinească. Prin urmare. ş i c re de m

di În ae castă fra7.ă stă

gen i u l interpretării lui I\lkindi , prim;ipiul plenitudi n i i este intim lega t

de Cinitudinea l u m i i :

" Caci. d(/('(} 0 '/;1.\"( .IOnil ca

lill/pul .\·ll /ie.linil,

ror

("eea ce eSlI' lJOsiNI {'.\"re ,,{'enol" n7 s{' împlille{I.w:Il· ' . Aproape că

această lume arc u n Î n cepu t şi un sfârşit În fiecare c l i p ă . în felul În care riec.,re clip5 este () actualizare il posihili \[lplor

pc

care "cerul-- l u i

A lkiOlli le p u n e la dispm.i tie.

Oisputcle lumii arabe în jurul eternităţii lunui sl,llI, de la începutul

lor. suh se mn u l

ll ll ur glUpări mai apropiate sau mai în depărt a te de mlo­

uoxia Islamllilli: gruparea filosofilor u/l/uellll'.\· (cei care �usţineau diillogul ca formă primă a filosofării - Murakallimu!I, adep!i ai "cu­ vântului" - ka/am - �i doreau o concilicre intre I"J!nmc

�i

credin!ă).

apoi eci carc erau adcpţi ai fiiosofici pcripatctiec şi ncoplalonicc Vill.rUi, - translitcnI!ie arahii ,1 fi losufi e i ) oarecum independent de

dognul islamÎcă, precum şi o reactie teologică impotrivil influenţelor greceşti - seCla ashri!ilor55 . Alam de Linem ohscrvă l aptul că grupă­ rile g:Î ndirii arabe sunt reluate de polemicile univcrsllarc pariJ.iene prin )"' crcştinii frallciscani . dominic;mi �i avcrr()i�tii lalini . Se pl)ate vedea În acest fel cum occidentul liltin de dupii Alain df> Lille (primul care citează. sprc finalul secolului al X I I-lea. Liber de Causix) este În pro­ funZIme marcat de mo�tenirea ara hă . care îi dirijează în llIare pro­ hlemele propriei filosofii . Totuşi . lucrarea lui I\ lgaze l . Re.rpi//1:erea jilo.wli/or, nu va fi tradusiî în latină. iilr luc rare a lui Avermes, Re.l"pil/1:e­ rea n'.\pill}!,erii (I(/II.H' ,le A/ga:.{'l./i/o.I(!!iei (cciehm Tah{!lill a l " wl!(!!UI),

va fi tradusă in latinii mai liir/.iu. dcşi a rgume n te l e formulate vor circula în secolul al X l I I - lea. fiind citate pun intcrmediul altor texte traduse. Avcrrocs va fi cunoscut prin coment,lri i l c sale la textele aristote1ice de

bază pri vind eternitatea lumi i , pc ciind I\Igazel va fi cital indirectS7 . lUI !\vit:cnna vur fi cunoscute direct, în sensul în care

Textele

272


M/!//llizh"u va

(Jllnd,

fi mupl u

cilllln, Între nllii , mai Cll !lCilm1l. dc He nri din

" Pentru A vicenn<l, c llre rcia cea mui mare PilftC

fi

urgulIlcntclof

nristotclicc, lumea este elernit grulic mişcării celeste cjrcl1lnre �lI . gru\ie IlIpW l u i d gcncrnrcll şi eorupcTClI lIlI loc donr lu nivelul sublunllf. astfel

ineCI!

111l1tcrin cuprinsă in splI\iul triJimcnsiol1l11 (nU/teria ,\'iRI/UItl) esle

cternă, precum şi gratie principiului ex /lUlilo I/illil.li/. pl"in care - ilse­

meni pasajului IlrlstotcJic din Fil.h'(I, 19211 25-:14 - priva\ill nu

nm,;t.ere III sus�nllti\,

n i mi c�'J, prin urmare ideea

tllI. fi

unei croiliii din nimic nu polile

Se. A u gustin şi fi gRndit În lipsI'!

Problemil pusit de Avieenna şi de Al k i ndi . eu şi de dc Aristote l , esle pro ble m a fl/c:epunllui . carc nu POlite u ne i medil!ri, l n ecpulu l nu pOlite

li g !in di l decât CII

eil o di fcre n lli dintre "primul" şi al

•.uoilell"

fiind cevil realizlIl,

moment Mediere"

rc n l Îi':il tn in pal'lIuigma arab" nu esLe mai ales intcligibllil.. cum cra la Aris tote l , ci eli devine in acest

CIIZ

nUIÎ ales inteligenti" Lcgll.lura

credcm eA trebuie ntcutit aici cu angelo logia lui Aviecnnn. in sensul

i'n

cllrc medlfltorlll dintre Dumnezeu şi lume esle intcligibil . dar mai IIles

inteligent. adi eil. o realitate mIIi fnlai i'n s u rJe ţi UI. şi 1n al doilca rAnd lIVfUld inteligcnţ.'\. au i e l\ invers uecAt propu8esc Plotin "tunei cllnd slIsţinel\ prcc m inc nl a Înte!igcnlCi ('alll dc suflet

tn

ra port cu Unul, Avi­

ce nn n spune accasta in fi ml lul fragmcntului din Metcifll.ku tradus

I'n

!lcesl vol um: "Ct'U mul apropiata C1II4z(J cit' ml.ycart'u prima t',�te .1'l4.Ilt'tul ,j'; IIU il/tl!ligen(C/, ,j'/ "t'rul e,ut' UII vil!(uiwr care a,\" 'ulta cit' Dumllezeu

(unill/lii ()b(lt'(Jjt!I/.� Dt'o)", De Illtmintcri. Hcnri Corbin prec i zc Hzit chiar faptul cit lire loc ,,() datd

CII

Avicelllw, idelll!!karell illteligel/re/or dl!

ol'i/(il/t' I/I!0p/cl((mk/cma CIl 1!/I/ltcT(lIe (UlMelh'e de oriHine iude(}-/(,/(),�­ /ica"ti!.I, Lum cl\ , CI\ dcsHtşumrc Il eterniU\ţii uivine . aju n ge sll. primc IIseli atributul eternitit\ii oareeum ana l ogi c flllll. de Dumnezeu, conform uistincliei iwiccnnicnc in t re un lucru etcrn in scns IIbsolut clupa timp şi

un lucru etern IIbsolut ciupi! e,I"l!l/ltI, (Distincţia va sta la bazil i n depcn­ denlei stabilite de S f . Ton1il. În t1'atlll ll i Sftll, Între faptul de II Ci c rea t şi

lIce la de

Il

avel\ u n Încep ut al limpuhll,) Acensli1 co nce p\ie IIslIprn eler­

nill1lii l u m i i este in cores pon de n llt cu idcell aviecnnhmlt

il

unei crc:il� i

permanente ill cllre divinitlltea c o n reri1 creat urii snle în c bi p etern fomle

cscn li ll[e II dlror existcnlit esle pur conlingcnl4.eu fiind mai degrnbl'l. un .,dmator ciI! .I"(JI'II/e - dc/lor !orll/(l!'UII/", dccRl llpropial unui Dumnezeu crcntor În sens c reşti n , TolUşi, llcellstlt teorie 1\ cscnlc l or şi Il ex i s !en lei


ALEXANDER BAUMGARTEN

accidentale va avea o inlluenţă directă asupra Sf. Bonaventura. a lui Henri din Gand şi a altora61 •

A verrocs va aduce cu sine o interpretare care sintetizează para­

digma aristotelică şi neoplatonică. tematizând problema interme­ diamlui între lume şi Dumnezeu in chipul intelectului unic pentru toţi oamenii. in dialogul său imaginar cu Algazel vom întâlni puncte de vedere pe care teologia scolastidl. le va dezvolta pe planuri diferite. insii cel mai important argument pare a fi ultimul, cel legat de existenţa intelectului unic. Mai Întâi, Algazel. apărător al tradiţiilor islamice in fata influenţei grecc�ti (lucru pc care, aşa cum notează Etienne Gilson62, lumea latin� nu il ştia. cre7Andu-1 şi pc el un discipol al avicennismului), consided că Dumnezeu putea să creeze lumea la un anume moment fără ca mai înainte să o fi creat. deoarece era posibil ca în Dumnezeu să fi apărut un dctenninant al voinţei inexistent până atunci. Pentru Averroes, acest lucm este fals, nu numai pentru că nu poate fi vorba (aşa cum spusese deja Augustin) de un timp anterior creaţiei. ci pentru că discursul nos­ tru uman este inadecvat realităţii divine. Metoda61 pe care o practică aici Averroes este aceea a . .respillgerii" - destructio (în latină), /uhaIuI (in arabă). prin eare ra!ionamentelor adversarului le este sub­

minată posibilitatea Însăşi: este adevărat că, dacă am concepe relaţia dintre Dumnezeu şi oameni, ea devine una Între agent şi patient, dar niciodată nu putem fi siguri că aducerea În fiinţă a lumii ţine de un motiv fie voluntar, fie necesar. fără ca un al treilea caz să fie posibil. Ceea ce distruge orice argumentare privind non-elemilatea lumii. in al doilea rând, Algazel obiectează dezvoltând un paradox al infinitului. după Ioan Filopon: dacă putem cunoaşte raportul constant dintre mi�cările a două planete. atunci mişcările lor nu pot fi infinite, fiindcă raportul dintre numărul de revoluţii ale celor două planete s-ar afla Într-o proporţie inversă faţă de raportul dintre perioadele de revo­ luţie ale lor. şi apoi, două numere infinite nu pot constitui o proporţie. Averroes răspunde la acest argument deosebind - aşa cum altă dată o flI.cuse Aristotel64 - Între un infinit actual, in care argumentul lui Aigazei ar fi fost valid, şi un infinit potenţial, În care proporţia ribnâne constantl oricâte revolUţii s-ar produce6S•

274


POSTFAŢĂ

în al treilea rând, Averroes mai citează o obiecţic posibilă. rclWltll după aceeaşi sursă: infinitului nu i se poate adăuga nimic. Totuşi. în cazul unui infinit potential, cauza primă - act pur - însote�te fiecare moment al aetuaJizărilor contingcnte, astfel încât nimic nu împiedidl existenţa unui infinit temporal potenţial.

(De

altfel, obiecţiile asupra

problemei infinitului vor fi reluate de Sf. Bonaventura in comentariul său la Cartea Seminţelor a lui Petru Lombardull>ll) . î n ultimul rând. cel mai important argument al filosofului arab este faptul că există un unic intelect pentru toti oamenii, care asigură eter­ nitatea lumii. Aigazei eontraargumcntcază arătând pre"..enţa c()n�tiinţei de sine precum şi faptul cii, dacă ar exista un a�menea intelect, alUm;i toţi am şti aceleaşi lueruri simultan. Averrocs îl respinge !:,i de acellstă dată, fără să-i răspundă direct la argumente: dacă intelectul nu ar fi unul, atunci nu

am

putea obţine un principiu de individuarc al oamenilor, ci

sufletul - specie .rujletulut'.

De

li

omului - s-ar divide şi

am

ajunge la un ,.nJ.llet al

această dată, discnsiunca era foarte adâncă şi tema an­

gajată depăşea dimensiunea unei simple polemici, conducând la o eri"..! în interiorul paradigmci grcco-arabe care viza întemeierea subiectului cunoscător şi legătura acestei teme cu analogia dintre cer �i suflet. Pentru filosoful evreu Avcncebrol, în secolul al XI-lea, autonll unui celebru tratat, Izvorul vietii, care nu va fi cunoscut de Maimonide6?, însă va fi tradus în limba latină şi des citat de universitarii parizicni, eternitatea este un termen care stă ca presupoziţie pentru generare, în vreme ce provenienţa formei din non-formă Iasă loc creaţiei.

fân1

ca

aceasta să stea ca termen prim al scriei generării6R• Vom părăsi paradigma arabă, după acca'ită schilare a câtorva pro­ bleme moştenite de Evul Mediu lalin. înainte de a lrcce direct către polemica secolului al XIII-lea, trebuie să precizăm, după ce am pre�ntat constituirea istorică a paradigmei greco-arabe, la ce legătură între teza unităţii intelectului şi a eternităţii lumii ajunge ea in mo­ mentul trecerii sale În cultura latină. Vom inţelege în accst fel reacţia justificată a teologi lor parizieni În faţa unui model al lumii complet străin - în formularea sa radicală - de cre�tinism.

7. ugdturll dintre teza ,mitaţii intelect"l"i �i teUl eternita,U lumii Ideea unui intelect unic pentru toţi oamenii ap�mse in filosofia Evului Mediu o dată cu Averroes, deşi ea provenise din punct de

275


AUiXAN1)(;R BAUMOARTBN vedere doctrinlU' din suprnpunerea unor dificultA� ale problemei cun()!lşterii din tmlatul lui Aristotel. De.vpre .vliflt-I, cu teza cmanltrii intcligentei Jin Unu, dc provenientA plolinhmA. Plolin chinr discutI illcC8 ullui suflet unlHnultiplu şi posibilit8tea unui intelect unit: pentru loii oamenii - ef. el/nemlt!, IV, 9. Ba este solidarI!. cu existenla unui cer sensibil şi inteligibil mediator tnlre Dumne7.cu şi lume şi cu idee ... cA lumea este elernlt. Aristutel denni�c suflelul CII .,(11.-'1 flrim at corpului "atur"t dor", cu

or�allt!,·Il,). astfel fncAt realitatea in aci a corpului cste sunetul, ilU' disculia asupm deoi'lcbirii dintre corp şi suflet este lipsitA de sens71I. ln accst CHZ, ilr trebui CII toate fune�ile sunetului sit dispunA dc organe cOl'pomlc. DacA simlircR, mişcarea. hrAnirea. creşterea şi dcscreşterea dispun de ilccste organe, gAndicc8 este lipsitA de organ corporal'1 şi, din acest motiv, ştiinlll rn act şi obiectul ei inteligibil sunt 101Unl\72 (lucrul imllginm dcvine chiar ,.organul" corporal al gAndirii, fiindell el sUl Ci!. subiect pentru rcaJi1.Hrco gllndirii, iar gllndirea, atunci cAnd gAnrJeşle, devine Înlr-un sens "wall! IUC:l'/lrlle"1�). &isten\a unui raport tntre cinevil cllre afeelcazil şi cineva care este afcctllt in cunoaşterea in­ telectualA fi permit lui Aristotel sll. arate eli. RSpectul liCliv RI intelectului cslc deosebil de cel pasiv şi cel dintAl are origine dlvinll., In plull, el esle ncmuritor. dar nu are memorie. pc cAnd inteleetul posibil este cel

muritor, <lftr care IU'C mcmorie14. Este evident cit din aceasUl paradigmA prohlemei sufletului, conservareI! neeonl1adictorie Il atributelor elernHitlii şi individualitAţii sufletului era imposibili. Averrocs, În exerciliul silu exemplar de distrugere a subiectului individual al cunoaşterii, se va indepArta pUlin de accastlt paradigmA, fiind de pllrere cII. subiectul cunoaşterii (In sens de .yubiectum care stI h\ dispozi�a aClualizlrii) este un intelect posibil Il cilrui legAturII cu noi rnşine se reali ....eazA prin imagini , produse comune ale sintezei n

�ensihllitilţii şi intcJcctuluj15. Din acest motiv, individualitAlcl!. nOl!.strll este pal'ilrotA cl1t limp noi in$ine realizilm sinte7.ele intelectului, lIlrA ca eternitatea şi individuillitatca sunetului 51 se pAstrele. lntclectul posibil insA ajunge sll. fie un fel de re\Ca de posibilltA\i logice Il tuturor Itlcmrilor. fiindell. el nu POHtc fi nici materie (deşi art: func�e ..ma' teriali'''. ElŞa cum o spusese dcja AleXll ndru din AfrodisJa) , fiindcA el eon�ne specii inteligibile. nu poate fi nici forml. fiindcA el esle un re· ccpt8cul al tuturor ideilor, prin urmllre nu este nici campusul lor. Dimpotrivll. Averroes crede cA ,.I'e ,·uvillfl .\·" propullem ca ace.wa (inte­ leclul posibil - n.n.) I!lde UI/ al patrlllea /leII tie fljll{a"1t,. iar Oelave

276


po.'rrFATÂ Hamelin tI n umc şto: "II/titerle Imefl/:ihiltl,m. CORlin/Horul spcciilor i n ­ telisi b i l e . aşlI cum Rm vltzut nmi S\lS. devenise in pllr(\di�ml' greco·arabl ft e tc r ni tltl i i lumii cerul in te l ig ib i l c"re Iincil lumCIl in fi inli\,

Aici. el esle inlelecluJ unic al tuturor oamenilor. Trop t n t . problelna etcmitftlii l u m i i se reduce la eternitatea speciilor intdigihilc.

se. Toma vn protesla Imputrivn te ze i u n itltlii intelectului. ofer i nd p u tern i ce in faV tJllrell intelectelor plurale, dRr numRI in ofen şi un nrgulIlcnt

IIrgumente

ti mpul v ic l ii mundane R omului, fltrlt " puteR

pentru eternlt"tca In dl v l d ua l lt ti IIlInetulul711, Trtltatul se VII dcll\şa de trlldll]a averroisUl. pregiHind mtlmentul lmilor 1277, Siger din Brnoant

rAmAne ilptlrl!.tonl l wl'.ei unitltUi intelectului. Omul VII de ve ni un inKtrumenl III cunoRştcrii i nte l ectulu i eilte ii fur nizc il1.1\ IIcestuia din

VI

urmA imogini, lIslfel incQt illlllginile de vi n

(io contrud i cl i e cu

un simplu produs III scnsibiliUI\ii7',l. Se. B on llv entu rll VII legII proble mll eternitAlii lumii

Aristotel)

tic

ilceetl

Il

In telectului tn chip exemplar. ueveoilld lin excelent nnilllst nl dificulUlplor avclTOismului: in comentariul la C,meu Semlfl/tdor It lui unilltlli

Petru Lombardul. el

VII.

reluil un lip de pmb l c ma ridicl\t dejll

de

,'u IU"rIlI"I/II iII/in/te ,I·a e-xl,rte- .,·/mulran,' ,tar, ducd lumeu e,�tl! eterna �'i Jilra tm:epul, ,,,trl/,,ar eel

Ala.zel. fiind dc pi\rere ca "t:.111! "14 nl!pur/tlra III' e-.Kj.�(a [ara om

- ead t,1

vtdereu omului ,'·UfU toutl! - iur omul

dure-uu'! "n Ilmpj1"it, urmeu?A L'a au exlstut i,l/illlt de IIIulti (l(I/tIe"j, Dar

"aII

(Jllmttlli J"u,�e,\'er(J, lOt ut{tlta ,ţlflleu! rut/tlnulll. ,"III UI"tIIlJre

exl,y'u,wera sli/lelt: IIrjlllit de multI! , Dur eate .Yldlf1tll.lu,�e,re/'(l, tol mute,.

,yl uL'um. JU"tIL·a ele ,1'uIII/orlllt II/corupt/hile. Prlll Urml/rfl, exl,rtc1 ICI lI(:f!CI.\'I'/ ((/ exi.\·,(/ fi 10(1 olUllemil, cell ellmat repre?/lIItJ (J eriJure "'1 .fil(J,w�flf!. j1/mkt:'l, II,YU (:UnI "m/,vie/erel Fllo,l"tlful, «actul propriu sc linA in m ater ia propricllll ", .. ",.111 urmurl!

sunt

Ifrjl,dl /III multt .rujltte. Daca tu vei ,rpUIlt!

drt'ulmle u ,�ujlt!tf!lor. ,rau ca exbtc'l ull .l'ill/(ur .ru.flel 111

,nUlelul. cure a /tI,rl de.�c1var�t'ireCJ Uliul ,v/,,/(ur <om>, 1114 p(mlt! .Ii 11f!,'·c1vt'lr.,'ireu ulwiu. L'hfc.r potrivit Fi/o,vo(ulul. 11I cII c1oll/tll ""r., errwrt!(1

f"ed mai murit •. fll/l(ft"c1 1011 oumtmil" 8 1 ,

f!,\'le In

ltxi.\·,c1 "U ,lIaIIlU/1 putlll un Imelect mlllJl/1

IC1.11 u n i tn\ i i intelectului pllf M A N e sl1l1ţin" In lIRIl şi acee llşi relllltate. un "tii j)l\lrulcll intcrmedillr. Evident. Ilcelll4111 nu In· seamnA cII ete rn l ta tc A lumii im"lIc" fn mod ne ce �l\r cxisten\1l IInui in· teleel unle pen tru tOli Oillll cn i i (Dumnezl!u l)(Jiltc CfCl! lin intelect linie ,1 tntr-I.) lume nnHIt. Itlr roincilmllren sunetelor Ctlt un mmlcl Ill teolIItiv TeZll cte m l t"I i l lumii �i

reciproc, model fuc lrimherc len

de

nin!A", pri n ex ce lenţI(

277


ALEXANDER RAUMGARTEN

peotru unitatea intelectului Într-o lume eternă).

De fapt, cele două

probleme - al;m cum ele apar În p,lradigma grcco-arabă - sunt

inteligenţei meoiatoare Între Dumnezeu tii lume, al spiritului care reprezintll un loc de Întâlnire intre om şi Dumnezeu, al raţiunii care poatc concura sau poate îmbrăca veşmânlul credinţci. De aceea. dublul adevăr este evident Înrudit cu aceste proh le me . iar condamnările l ui Eticnne Tempier înfăţişează tcnsiunile unei paradigme aflate în criză, aproape În sensul În care Thomas Kuhn gândca struct ura revoluţiilor ştiinţifice. D,lr dacă lumc,l este cternă din pricina circularită,ii cerului media­ tor. dacă ,ICCilSIă circularitate c s tc proprie raţiunii. dacă cerul inteligibil este cel puţin un ulluloJ:fm al su fletu l ui , atunci există un intelect unic pentru loţi oamenii. Întemeiate pe {/cela.vi argument, al

Cu accastă tensiune, filosofia greco-arabă intră În mediul laLin. Paradigma pe care am Încercat s-o conturăm. mai sus. cu toate in­ coercn!ele e i . cu toate ezitările, echivocităţile şi inconsecvenţele. a condus la câteva Întrebări pc care scolasLica le moşteneşte: Ce raport este Între suflet tii cer? Ce Înseamnă faptul eli între temporalitate şi eter­

nit,lte există o legătură mediatoarc'! Ce leglilură există între cerul intcligibil ş i lumea sublunară? Este medierea celestă o opacitate sau o limpezime Între Dumnczeu şi lume? Evident. reacţiile vor fi extrem de diverse, de la respingerea ingrozităK2 a tezelor arabe la acceptarea lor cnluzi<lstă. Am impărţit. după F. van SteenberghenK3• În trei grupe prin­ cipale. aşa cum am anunţat deja, taberele in dispută: de-o parte fran­ ciscanii şi câţiva magiştri În teologie, Între care Henri din Gand. apoi dominic,mii, apoi averroismul lui Siger. Dar. fală de opinia lui Steen­ herghen .. am opcral trci mOdifid!.ri. aşa cum se poate vedea in harta de pe pagina alăturată: 1. Mai Întâi. am incercat o genealogie a ideilor care pleacă de la Platon şi Aristotel şi duce mult mai departe din punct de vedere istoric separatiil ..taberelor" de la 1 277. Se poate astfel vedea cum descendenla plotiniană are o influenţă dublă, asupra Iilosofiei arabe şi asupra lui A vcncebrol. apoi cum din ..ramura" arabă se desprinde analiza lui Maimonide, independentă de averroismul lalin. Se poate, în plus. vedea cum teoria esenţelor. de origine avicenniană. are influenţe asupra tuturor ..t 'l hcrcl or". 278


POSTFATĂ

Platon

t\

ArIStotel

L<be<

� FHm'E<re"1 � /" "' ,10'00' ��� � ..,",) \10"" _

\

c'w",

_

_ '-

_

I

(I0"

"mm,,

\ AVlccnna

s

"F:: !

A""cbrol Ikmdl

\

ŞI AvelTOCs

Cmll.lUlTle d' Auvergne Sf Bon ventur'l

Sf. Albert cel Mare

t

Maimonide

..

(e iitla

Sf. Toma din Aquino şi Aegidius din Roma

(ca

�lVerroismul lalin

Siger din Bmbanl

(ipotezii "CII cer")

sr

.1)

(COli/rol)

Henri din Gand

/

E:tienneTempier

1271)-[277)

Boelius din Dacii!

(ipotez;1 critici.�tiJ)

279

(ipotezl'; ,.fiJriJ cer'')


ALEXANI)T!R IlAUMeiARTHN 2 , în al doilcl\ l'dnd, 1-1\111 lI�ezlll pe rilosoful oll\l1de1. Boctius din Dneill. cel (;1I1'C repl'Ci'.int!1. pentru noi cel nllli importllllt (Iocllmcnt III

l'Am! cu Mllimonidc, Albert sr. Tomil, lIcolo unde doctl'inll sn ti rcc(Jnllmdtl: eriticismul !iftu. teorin fI detaşell1.it de IIverro i ş l i , deşi idenlul sdu i n te lect u a l ti pune în frunt e R I"ructiricltrii InLine II pm'lIdigmei metlieri i . 1n

şi

Pllrlldig mc lor ştiin\iJ'iee. rnpOl'lul d i n tre ştiin\lI şi crcdi nlll

Ilv erroismul u i l a li n .

3. In al lreiicil rdnd, 11111 de n u m i t cclc trei ipolezc dupl{ m ode lul

pi\radig m nUc propus: ce l e i fl'll nc iscnnc - prn clic

o

I\ti ludinc pur Ico­

I\JI'iclt in I'nlll plI.l'lIdigl1\ci gl'cco-arn bc . deşi cu impl'UlllUlilSC mult din Avicennn - CII.I'C incenrclt slI se clihcl'Cl.C de pruhlemn mcdi il loru lui

j-l\I11 dlu numele de "i,)(}/eul Jilrtl cer"" Modelului rl'Opll� de S igcr din Srahllnl i-1I111 d lll numcle de "ipo//!:::11 Cl/ c('I" , ilccusta rc pre1.c nUÎ nd prucUc f1l'lpl i ni rel\ ultimlt ş i . in hunn parte. vl!lglll'izilI1I.. n modelului greco-urllb. Ipotczu ini l i ll li\ de M"illlonidc tun nu mi t -o "ipotezc1 ",lII'd.'"t/1" , fil n delt CII gân deşlc tIIl'\Jtlul d i n tre Dumnezeu şi

celesl.

l um e CII pc unul indirel'�nt faIn de dI!lpunsul ln intn;hnrcn "E�le lumea

ctcrn il,'r- . considerl\llll c/\ e s te nCCcsl\L"lj o eltamin"re 1\ pos ihil itl1l i 1or dc Il demon!!lfil cu capuc1ti\\i umu n e elemitnlcn l u m i i . Vom prC1.enln, pe

rAnti

IIccslc ipolci'.c.

8. Modflllll l,,1 Sigur tII" l/raha"t Ace!!l model

pOlite fi

stud llli CII o rJcpl i nft erislllli:o'.IlI'C 1\ pnfndigmei

greco-lIrnbc descrise mui

SUl!.

Siger esle un lIutor ni cil. r u i scris esle

fOllrle ude scn IImbilluU şi conline o multime de capcl\ne i n lcnl i tJllillc ,

V".I·/)re etemi/Cltea I/III/ii II fosl 1272. dllr sigur dup/\ 1 npri lic 1272, c"nd

ndrcSRlc probahll cenzurilor sni . Trillntul compulI RproximRtiv in umil

lin nou VIII de cenlur/\ inlcrzisc!lc sustinerea tczelor nvcrmislc În Unl­ vcuillltcll4 . Trnlulul l u i pIczin"! { ) lume ellrc e!lte clel'l1M prin ctcrnitntClI spcciiltJr inlcJiglhilc, iul' clernltnten lumii privcşte Illili cu �Cllllllt ctor­ nitaicil speciei unmne" Clrl:ullll'Îllllcll ellie prclullli\ ttJluşi inlr-l!ll sen�

comun , rol(�'ilnd un model .,1 lumii de tip sioi e . prchLllt .WI/,I" «, .ml/o{r.

prohnbi l , (Iilllr-u n Iratlll ni lui Ncltlesius Emcscnus. confundat inci\ pc vreme" II cee ll cu Origorc din NY�SilH"� : mişcl!l'Cl\ plallclclor di l'iJcll1." cursul cvcnÎlncnlelor 8uhlunllre, l\:Ifllc e rcn Ilcebraşi pozilii ilie Il�I\"c1or

"duc e cu sine ncelc,,�i IJvcnimenlc suhh11lllrc (\Iupn l'ftrel'cll lui Sill-cr . 111

vreo Irelzeci si �IlIlC <le m i i de nnl)" Av�m

2HO

i'n

I\ccsl CII'" de-lI

fIIce

C\l n


POSTFflTÂ

confuzie între ecrul inlcligihi l/mcdilltor � I mi�cilrcl\ cerului sensi hi l ,

impotrivi! c i'l re i " (tcjll Plilion IIvcrtizilSC. !Jar

nmhitic

dincolo

(te

lICC.�1

l'apt, l1lllg istrul Siller îşi con�trlLicş,e te1:1! cu o

('1\

lucrurile gcncl'IlIe in lumen sublllnHrlt relilll

mAsura

pc

l[emonslrcllzlt fnptul

lrndiPei

(tin

C<lI'C

Într-o reproducere inrinillt specia propr i e

Încellrcl\ sit IIm'c faptul

eli

rcventlici{:

se

('lire

uupA

ce

pllre sit existe În ele, ci

producereI! În fiin\it

II

spec ie i depi nde de

Cl'carcu individului (tadl şi numui dudl !1ccastll producere in fii nlll eslc elemiL hlr in IIcest c.;uz, lumcn IIr I\siQurn lIcensla, În l1litSIlrU in

fi elern"

c nre

dacII ,�pcciilc uni ve nml c pOl

CIII'C sit fic CIU'C să tnlelllcic",C chinT III tCZil nrisllltcJiclt II

ele reprezintlt 1111 IIcl

tllltcrior pOlenlci de l'clIli:t,llrc " individului ş i

<lcell.�tlt po!en\it, Ori . IIccnsln ÎnNcnmnll <1 l'Cvcni IlOlcrioril1\[il l1el u l u i rUjtl de potcnli'l,

pc care Si�el' Il rcdi scl1 lll in u lt i m ul

cnpilo[ ul lucTII!'!i sllle. fntrc timp, eoncluziu tmtalu l u i , ue�i ohscurl\. inel\. în primele douA c.;npitole, se conlul'cnzit deja chIr În cllpitolul ll l l l I ·lcll, e�1\d S i gc r din I3rnhlml tşi [lre .-: i Il IA o[>inin mlUprll univcrsnluluiMI'l: urmdnu oJl l n i u l u i Aristolel

elite

(Mt'/{!!il.;W, V I I ,

1 ) , 1038b sqq , ) . pe ntru

univcrs"lul Tn sinc nu este o suhs l ll nl ll.. c i numlli eompusul CLI ndcv ltrnt !\ubSllInln. urmllnd upoi pe TIIt�mjstius"7 şi

rc'!lrc7int� ilt'lttl\nd ci'

u ni ve rs nlel e

cxlstl1 numni fn suflc ! . e l ujungc l a un concep­

lualism prin CIITe, uup!\ p lt rc rcu nOllslr!\., işi IlIKsehe81.A ln

f"IA

cenzurii

ndcv!\.ratn lui cuncepl!e despre ulliVCn�II ! i i , DupA ce cl aborca:t.it o teorie

CI\I'C I ntc Jcctu l îşi clnbllre:l1.1t conceptele in cxpericn[1I l\ec9tci [unI i , 1\�t!'cI ÎneRt piut!'iI lire Il ni vcrsa l i tll le i'n mAsurII in CIlr<.1 CII Il

"hstf"C\ic! l,rl11

devine un fnle l es (illte/le"/I/lu) abSlrllct, ill!' un i vers alu l exisllt nunlll! in

sut1e!,

Siger s ugerc ll 7.it I'nplu]

cit rCllli:l,urca in � u nc l l\ univcrs81ului ti

de u n ruport intre intcleclul llcliv şi imngin<llic, dilr pc cure nu

line mIIi

prcc i 1.cl\/.:t , fiind o tcmA emc l·ar indepilrl11 de !iubicel, dc� i trimite pcn­

Im

JUl'I'Il\'Cl\ lu i Ql/ae,I'li()m�.I' in 11'1'1(11111 Of {IIljlllt/ (C�I" Curlea fI III-CI ,fiII 1J1!.�fJl'" ,mj/el) unde I\cc�l llleru pOillc cri (ic� il lui BCfIll\Tdo HII1.�nMK, llll pll�aj in elu'e Sigcr SpIlIlC: ,.h'/f ,1'/1//11 ('a f/l w,Iel'f'u (11(",

eI"ri ficllrc lu

ce/ari f,r/I'/I/d

fi cl8l'ificl\ 1 . Urm�nd Irilllitcrcl\ cdl l i c i de :otcopcrim

1t!J.:(!/,jj 11OC/,I'Iri' m'f' /0(' (1 rect!{lfurt! c/ /lI/il'er.l'u/r:/o/' llIIe/i}llhl/l! {1h.�If(j('tf! daM C'// /'l'l//iwrf!(/ /ol' ,ri e!riur (1 all.l'fI'I/t.'liU/1'1! fi lor rll.l'ele, ti/Ira CI' .IU,I·(',\'ert.1 CO//...·�(Jtf /llUlRil/l//I!. /,'u ,\pl//I ca prilllele dmla < I'I'O('/!,I'f!> . mIU/tIt! 1" 'I'ep/e/rfm ill/(!!iJ/ihi/('/o,. fi tl(//el cu rf'lIlit./I/'ClI III/', .wlI( .I'/(/klel/ff' !,(!/111'U IwtI/HI IIIle:/t.'{'lulai ÎI' ,1'11/(', tiaI' ('r!I de-lIl trf!lIl!l/, (ltIlllllt.'lll,.1'tmt·/;Z(//'C/I illfell}llhi/elol'. {ltll,a r't.' mIII fmlU {W {O,I'/ C'fll/etll/le Il/w�ilUltl', ,\'1/111 I..'t!r/llc din l,rid/lC/ CllII IJ:1\\;tn,ii Intc!cetllJui cu ntll (1

de 11/(/; fII/tU

2H I


Al...EXANDER RAUMGARTEN

înşine (s.n.)"H'J. Prin unnare, universalele se ană ÎII .mJlet. dar aceste cuvinte au o cu totul altă semnificatie decât cea uzuali'!., dacă ne amin­ tim că ex.isti'!. o "continuitate" între oamenii - creatori ai imaginilor şi un intelect unic pentm toti oamenii care, de fapt. gândeşte! Această rescmnificare schimbă întreaga solulie a magistmlui, astfel încât Siger din Srabant nu parc a fi un conceptualist, ci un realist pentru care uni­ versaliile, o dată ce omul produce imagini, există în sine în intelcctul unic pentm toti oamenii. Astfel. modelul lui Siger este o Împlinire a paradigmei greco-arabe În ceea ce priveşte regimul specii lor inteligibile conţinute În cer, care asigură eternitatea lumii. Dar, pe de altă parte. este şi o vulgari:t.are a lui, fiindcă separarea dintre cerul sensibil şi lumea sublunară este asociată de magistru cu ideea stoică a perioadelor de repetiţie a eveni­ mentelor pământene În func!ie de cele cereşti. Ori, acest lucru duce la un detenninism astral străin atât lui Aristotel. cât şi lui Plotin.

9. Modelul crilicul: de la Maimonide la Sf. Toma din Aquino Filosoful Maimonide (Rabbi Moise ben Maimon, sau Moyses Aegiplius, cum apare În tex.tele lui Albert cel Mare) va repune, spre finalul secolului al XII-lea, problema eternităţii lumii în termeni noi, supunând aristotelismul unui examen care ţine În mod riguros de teoria adevărurilor presupuse Într-o paradigmă ştiinţifică. Astfel, ci va susţine că teza eternităţii lumii nu Împiedică deloc demonstrarea existcnlei lui Dumnezeu. Mai mult. ideea unei creaţii ex /lihi/o este indemonstrabilă pentru Maimonide. iar în sprijinul tezei eternităţii lumii se pot aduce argumente la fel de bine ca şi împotriva acestei teze. Eternitatea lumii este mai degI"dhă o ipoteza de lucru decât o certitudinel)(). Paşii următori Îi vor face Albert cel Mare şi Sf. Toma din Aquino, ariitând că eternitatea lumii este o anLinomie a raţiunii. Întrucât se pot găsi argumente pro şi colltra fără ca acest lucru să afecteze credinţa creştină. Proiectul initiat de Maimonide va fi definitivat de către Soc­ tius din Dacia, care reprezintă pentru noi ultimul act (logic) al disputei În jurul eternităţii lumii. Magistrul Boctius va spune că teza eternităţii lumii este punctul de plecare pentru ştiinţa fizicii. a malematicii, a metafizicii (ca adevăruri .�eculllium quid, În raport cu lumea existentă) În vreme ce credinţa poate sustine .l"impliciter (În sine) că lumea este creată În raport cu Dumnezeu.

282


POSTFAŢĂ 'J

Albert cel Mare cste de părere, În SlImma theo!ogiae I , că ideea eternităţii lumii are sens În ceea ce privc�te mportul de ordine dintre timp şi eternitate, În sensul În care timpul cste Întemeiat de eternitate, În vreme ce un raport de cronologie Între timp şi eternitate este absurd. Dacă În SUII/ma theologiae ideea cocternită,ii lumii cu Dumnezeu este anunţată drept contradictorie, în tratatul De.�pre âllci.�preze(.'e pro­ bleme, cap. V'l2, scris În 1 270, Îşi va mcn,ine opiniile'şi va fi de părere că lumea nu poate fi cocternă lui Dumnezeu dacă acest lucru reprezintă faptul că lumea este lipsită de cauză. Timpul llPllfline lumii ca măsură a mişcării, având ca reper mişcările cereşti. Nici un cuvânt În plus despre posibilitatea unei limite a timpului, sau despre o crealie in timp, ceea ce ÎI plasează pc Albcrt cel M<lre, totuşi, ceva mai aproape de averroism decât se va găsi, În acelaşi an sau cel târziu în cel următor, tratatul De.�pre etemitatea II/mii al Se. Toma din Aquino. De altfel, În atitudinea lui faţă de Aristotel, Albcrt cel Mare Încearcă să opereze modificări În interiorul paradigmei peripatetice însăşi, arătând posibilitatea ca Aristotel să se fi Înşelat şi mizând oarecum pe fragmentul din Topim unde Aristotel propune eternitatea lumii ca

îndoielnieă9J .

Sf. Toma din Aquino realizează, În tratatul său, un exemplu de sub­ liIitate polemică, iar cca mai sigură înţelegere a poziţiei tratatului său poate pomi de la stabilirea oponenţilor săi. Pe de o parte, Siger din Brabant era un oponent pentru călugărul dominican din două motive: mesajul magistrului era În mod evident eretic (dacă lumea este eternă şi dacă există un intelect unic pentru toţi oamenii, atunci nu existăjude­ eata de apoi), dar, În acelaşi timp, Siger Încerca o recuperare de partea sa a aristotelismlliui regândit de Averroes, În timp ce Se. Toma Încerca şi el o recuperare de partea creştinismului a paradigmei peripatetice. in De.�pre ullitatea intelectului . . .• Se. Toma Încearcă să submineze legătura dintre Averroes şi Aristotel, propllnându-şi să arate că teza unităţii intelectului este anti-aristotelică. că Averroes este un "c1enigrator al jilo.WJjiei peripatetice"94 , după ce el însuşi îşi Întemeiase

majoritatea comentariilor la Aristotel pe cele ale lui Averrocs. Exact aceeaşi ..strategie" o găsim aplicată in De.�pre etemitateu lumi;. dar de această dată nu contra lui Siger, ci a duşmanilor Sfântului

Toma din inleriorul Facullă!ii de Teologie, călugări franciscani şi În mod sigur. dintre magiştri seculari. Henri

283

din Gand. Aşa cum


ALf,XANDElR RALJMOARTBN procedll:-:c cu Avcrroes in cclll.lall trtttllt, aici - H\r/\ n-i pomeni nici o c l i pil. - Sf. Tom" işi i1.ulclIllI. oponen \ii tcologi dc proprin lor tradi ţi e , Cldicl!. de Sf. A u gu s t in , de sr. A nse l m din Cnntcrhury (pe ale cllrui oh�erv8lii din MmroloJ(;o/l asupr" crea!iei din nimic SI'. Tomll i,1 întemeia?,1\ toulll. argu menta\ ia) şi de Hugo dc Sainl Victor. Aeost mecanism po le mi c este menit sI!. arate cII. poliţia corectă in polemicII. ii oparline dominicanului Tomn din Aq u i no , ba c hiil r traditia ilugusliniltllil. (din cu rc erll fire:-:c sa se re ve n d i c e mai alell Sf. Bonaventura şi Henri ti i n Gand) ii vine fn sprij i n , TezlI sr. Toma din Aqu i no , urmlndu-I in fond pc M ai monidc , esle aceea cl t'aportul dintre o l ume creltll!. şi o lume fArll l im i te temporltle nil este contradictoriu!)' , Raţionltmentul lui es te urm"tontl: Dacii nu poate existlt nimic elern şi cau lat , atunci fie cA Dumne1,Cu nu poate fiice 8ŞR ceva, fie e:-:te con t t8 r legilor logicii, Dumnezeu este omni­ patent, deci rlhndnc Il dou u ipotezA. Un lucru elern, dDr cauzal, lrCbulc oare sI!. presupuni\ o ro D leric clcrn�? Evident, nu, riindcl!. Dumnezeu a cre"1 şi Ingerii (cllre, ,.." .. pentru Sf. Toma din Aq u i n o sunt i mlttcrhtl i , pc cind, penlru o bunil par te dintre frl\nciscani. e i sunt realilAti care dc! in totuşi o materie subliHI). RltmAnc de verificat tlAcA o lume oternlt ş i CllLl:t.atA conţlno o con ttlld icţi c logiciI.. Mai 'ntAi. Dumnezeu nu pre­ cede croll�a in timp. voi n ţa lui este ImutabiUl, ni m i c nu ne obligI!. 81

"Andim un fRceput a biiol ut iti t i mpului . Mai mult, dupll. Se. An!iClm""" creaţi" f!ţJC lIihUIl fnscumnlt "fUI dlll c.'(:'va (//Iunie". 101 aŞ" cum spunem dospre un om cti este fntristlll fArA o CtUIZA, adicA din nimic, OnlÎnell dint.re lumcil necrcutA şi cea creMA nu e!lte Lcmporl\JiI. ci nalul'ohl, prin III'malC l im i ta timpului nu POlIlC fi inlcmcialrt raţional, DupA acest "ttiumr' teolog i c, Sf. Toma face un pilS nou in finalul lrllhtlului liftU, Itrltllnd cA argument ul lui AllIlll,c1 (n;luHt, cum IIm vllzUl, de SI'. BOnlWenlurR) nu este vnlid fijndc�, tn fond , ,,14/1 t/,\'emellft(l rutiOluJIIlelII fi"

,�f!

cuville pmpu,\', (JeoClrer.:, Dumllel',t!u [Jutea .IU('fI

1"IIIIfU .fl1ra o","tnl ,rlj'(l/'t!1 ,\'u.J1�'e" . Pll�ul , cltlrCrn de curajos, du pll cum

rcnwcA şi tuC" Bhmchil,l7 . IlJunge. de CRpl. sA vinA imputriva para­ digmei c reşt ine medievale pc ClilC Sr. TomA. CII şi SI', B on aven t ura, o I1p�rnu, Lumen erft cfCutA in

vedelC" omul u i . a!uJ'cl tncll.t ideell unei

clClllii fArl!. om putea pAroa o distllnţA lCl a ti v mlU'c falI de doctrina creş­

tin", Sf. Tom" i�i tnglldulc 8C0811111 l.Iis[lInţA, de fapt , !iimlind cA 111.1· mitcrclt rolului prlvlh�jhtt ni raliunii in creaţie Irhnilea in mod nrc�c !lPl'l.l lllttlUlul ei I nlermedlar fntre lume şi Oumnezcu. ll\sBntl un loc Iara şi ideii unlt/lli! inwlectulul,

2R4


POSTFATĂ

Continuatorul direct III idcii Sf. Toma din Aquino

Dllcio.

A

fost Boctiull din

Vom In�1I pentru finalul al:c�tui studiu ilnillizlI solulici magis­

trului Boctius. fiilldc!t dorim Cii ilbordRl'ca ci sA rCluJLe din analiza sin­

cronA

1\

argumentelor. pentru a UnlllI apoi direcl o anillizll

dublului IlrJcvi1r.

Tezei clernitA\ii lumii i se vor opunc

Sf. Bonllvcntutil

ŞI

pe

it

problcmei

râm.l. piinii in anul 1277,

Henri rJin Gllnd. avflnd ambitia

$1\

demonstreze

existcnla unei crealij intratcmp0t11Ic. tn comentariul s"u III Cdrteu

Sentlllţefor it lui Pctru Lombardul9K, SI'. Bonaventunt scrie U I/lwe.Hlo in can;: - duplt regulile unci c/u(le.\·tfo scolaslicc. IIdielt o formulare a

problemei. şirul argumentelor

I'ro, al

argumentclor ('OIltra, o com:lu.fio

şi o argumentare II ci, iar in final un 11ir de rAspunsuri la obiectii - cer­ Celealj! dl\cft lumea II fost creatA ex tempore (adicA

w:lert/tI (din etcrnÎlltle).

se.

iri

timp) saU ah

Bonuvenlura pledcilzlI. pentru o creBlie

intratemporalll., Iar el aduce in sprijinul !IAu cAteva argumente

rcordonilndu-le tematic, credem cA le putem reduce l a cinci : o

pc

cure,

8) rnainte ca un lucru sll. fie mişcat, este necesar un motor al situ cu mişcare perfectll.. Acest motor este cerul, care însoleştc mişcAriie

infinite ale lumii sublunare. Prin urmare, lumea poftte Ci eternI(. Dur, credc

Se.

DOnltvcntura, raportul dintrc anterior şi posterior realizat in

clipi este realizat şi in crealie, pentru cII. Dumnezeu "mo/uIII IIIflhili

cOIrcreuvi/ - a creat mj�'carea fmprt!UlI(l cu mohilu", in sensul in carc el "Iu Inupu/ ajacul ('erurile

şi (s.n.) pc1mtlntur'. inr aceasta insea.mnA

cit anteriorul şi postel'iorul sunt dali simultlln i'n cl'ell!ie.

b)

Apoi, dacit lumea este ciornA, ar insemna cA sunetul este fie

muritor, ne unic pentru toţi oamenii, fie cunoaşte (cÎnca.rnarca, riindclt

este cu neputinlA infinitul actual. (Aşa cum am vllzUI, argumentul fUM deja formulat, in parte, de Algazelw.) Ori, aceste lucruri contravin crcdin!ei, deci lumea nu este eternI!.. !Ie!iC

c)

tn al treilea rind,

ar

spune apll.rAtorii tezel eternitAţii lumii ,

Creatorul ar Irece de la o stare inaclivlt la una activA, dacII. el ar crca lu­ mea in timp (ah

mic) (,U/ acuma). A'CIlSIIl., pentru se. Bonavenlum, este 2H5


ALEXANDER RAUMGARTEN

fals.liindcă ar contrazice imutahilitatca şi simplitatea divină. căci ar În­ semna că Dumnezcului -necreator i-ar lipsi ceva. sau Dumnezeului -creator i S-ilr adăuga ceVil. Pe de allă parte. dacă el a creat lumea (lill elern;fale. atunci el nU llr fi în stare să creeze ceva nou. Urmează că în mod ra!ionill este acceptahilă ideeil că Dumnezeu a realizat ceva tlill aelern;/ale, iar cxemplul augustinian cu pasul în pulbere este coerent. Dar. În acest caz. nimic nu mai deoseheşte relaţiile intratrinitarc de relaţia dintre Dumnezeu şi lume. Prin urmilre. nu ne rămâne decât să credem că lumea este creată în timp. d) Aşa cum omul are nevoie de un med;a/or pentru a realiza ceva. de pildă pentru a arunca o piatră, dar există o creatură superioară lui, anume Îngerul, care nu are nevoie de instrument, dar Îşi modifică dis­ poziţia trecând de la o stare activă la una inactivă când aruncă piatra, tot aslfel deasupra îngerului este Dumnezeu. mai simplu şi decât În­ gerul, eare nu are nevoie de nimic pentru a crea şi nici nu Îşi modifică propria dispoziţie creând. e) în ultimul rând, seria de argumente prezentate la rubrica .I·ed corl/ra (argumente contrare tezei puse la îndoială, înainte ca autorul să-şi spună propria părere) prezintă pe larg, În descendenţă zenoniană. paradoxurile infinitului: infinitului nu îi putem adăuga nimic, lucrurile infinite nu pot fi ordonate sau parcurse şi nici nu pot exista simultan. nu putem Înţelege lucruri infinite printr-o virtute intelectual! finită. Dintre toate, cel care atacă cel mai puternic paradigma greco-arabă este ultimul paradox: existenţa unei suhstanţe spirituale - corespunză­ toare . de fapt, intelectului unie - care să genereze sau să înţeleagă mă­ car (.wllem cogl/()seere) că o mişcare infinită presupune infinilalea acestei substanţe, fapt care o face egală cu Dumnezeu. Este ca şi cum am spune eli. intre Dumnezeu şi lume nu există nici o mediere, iar creaţia, din perspectiva limbajului uman, nu poate fi semnificatii decât În timp. Raţionamentele Sf. Bonaventura. În raport cu cele ale Sf. Toma, par să reclame nu atât o Înfruntare directă. cât mai degrah� o schimbare de paradigmă: Sf. Toma gândea în paradigma me· diatorului celest (pe care ÎI respinge şi el În cazul intelectului unic, dar îl acceptă Încă În cazul măsurii timpului IIlU) , În vreme ce Sf. Bona­ ventura Încearcă. cel puţin sub acest aspect al doctrinei sale, să se elibereze de medierea cerului inteligibil/inteligent. Astfel. el accentu­ ează simultaneitatea în creaţie a cerului cu pământul, polemizează cu ideea inteligenţei mediatoare, ba chiar cu orice raport de mediere Între lume şi Dumnezeu. 286


POSTFAŢĂ

Aeea�tă atitudine a Sf. Bonaventura provoacă de fapt realizarea unei noi paradigme de gândire. care va duce. mult mai tâl7.iu. la o retragere treptată din istoria gândirii a prohlematicii mcdierii dintre lume şi Dumnezeu. Putem spune că acceptarea mediatorului inteligihil şi inteligent (În cele mai variate fomle ale sale. de la intelectul aveIToiştilor la angclologia atât de puternic conturată atât la Sf. Toma. cât şi la Sf. Bonaventura. pentru care totuşi îngerii nu au nici un rol in crcalielll l ) aduce cu sine ideea că lumea ar putea fi creată ah aetemo, in vreme ce ideea lipsci intermediarităţii deschide discuţia a"iupra creaţiei t'x temport'.

Un asemenea gen de argumentare va aduce Henri din Gand, în anul 1 276. cu câteva luni numai Înainte de a face parte din comisia de condamnare a celor 2 1 9 teze pariziene.

1 1 . Un omftlrtl cer: Henri din Gand Pentru magistrul În teologic Henri din Gand 102. partizan tacit al franciscanilor. creaţia În timp este un fapt demonstrabil. Creatura este În mod necesar legată de contingenţă. astfel Încât între propoziţia ..creatura este contingentă" şi propoziţia .•creatura arc începuI În timp" există o implicatie necesari. ca şi între propozitiile "creatura este nece­ sară" şi ..creatura este eternă". Această remarcă îi permite magistrului Henri să arate că ideea lumii coeteme cu creatorul ei il transformă pe Dumnezeu intr-un creator in mod necesar şi nu prin liberă voinţă al lumii. Observaţia este importantă. Însă felul În care o va folosi Henri este menit să ÎI aşeze Într-un cerc vicios. Pentru a intelege şÎrul demonstraţiei lui. este necesar să inţelegem sensul unei distincţii folosite: creatura poate fi înţeleasă ca având fiinţă după nefiinţă fie după Înţeles (intellectu). fie În mod real (in re). După Înţeles. adică in sensul că Între nefiinţa şi fiinta creaturii să existe o anterioritate logică (care să ducă. în fapt, la eternitatea lumii), iar in mod real, adică Între nefiinţa şi fiinţa creaturii să existe o anteriori tate temporală (care să ducă la demonstrahililatea creatiei). Dacă Dumnezeu nu creează in mod necesar. ar trebui demonstrat, spune Henri din Gand. că nefiinţa creaturii este urmată de fiinţa ci ;11 re şi nu imellectu. Mai mult, "filosofii", adică paradigma grcco-arabă, au crezul că anterioTÎlatea aceasta este fie atât reală cât după inteles. fie r.umai după inteles. Dimpotrivă, teologii care sunt de partea lui Henri 287


,\I.EXA.\,IDEK BAUMOAjHEN

(pc el\rc

ci

îi numcşte

iLOI li'W

,,('{Itoliei", dc�i IIU loII Icologii cr.1L! dc

Plu'tCIl lui Henn) Irehuie sn su�\ini'l cii IlIllcriOl'illltl!n cSle jn Principiliele sursc ale

!tii

Hcnri din Gnnd sunt:

SI',

fI:'.

AU!lu.�lm, nll\i

iLles prm I'CSpln!!CrCiL excmplului coclcrnitn\ii p"�lIlui cu um};! pulhel� (D�.I'W� ('1:'/(/ll:'tI Venturll.

Duci!

Illi f)UII/III:ze!l, X , 3 1 J . A v iccnnu

şi

Sr.

sa În

Bonn·

IIm sWi\ine cit unt.cdtJl'ilalca dintrc nefiinl!l erClltu!'Îi �i riin\a

e!'ciI!urii uupi1 rnlcle�

(imelleclU),

erentor şi cre.tlie ar

denumit în chip potrivit <le mc!llrIJi'elc lip . . pilsul

li

atunci

ur

Înscmna

e.l r<lporlul

dintre

cuclern eu urma lui in pulherc" (reluatlt în forma sig,lllului coetcrn eu urmu lui În IIpl\, sau

il

hlstal'ului C\l umhra

MI

În lUCIUl lucului), iur IIccst

model de cxplicnfC nu c"te În mod intern contmdicloriu (conccdC

Dllr el ur l\Vca () mare inslLficien\u. În sensul d\ raportul'ile intl';!­ trinitarc n u s·l\r mui deosehi de rOlportlll llintre Crealor �i crealUl'lI. Cum se poiile vedell, Ilrgumcntul il rost luat de In Sr. Bonaventul'<l, Dimpotrivll. duc!\: suslinem f.. pllli dl. al.:ClIsti't ante\'J01'ltLltc esle rCII I 1I. , Illulll.:i v o m spune dl nd'i l llia Il precedat fillll<l creatul'ii Î/I lilll/l. cre<\lill Il avui l oc ;11 timp şi ,,<l repre�int:1 de fapt "UI! /11111/ (,/ ,\chim/xJl'ii". o tJ'cecr� de III lIefiinlll creaturii J it fijn\iI CrClIllll'i i . Dur, IIl'e cu Iluev�rnt HCLlri).

ILccm;l� cxpresie vreo sClllnifJcalic'!

O datl1 cu exeludcrclI nccesitl1\ii crclI\ici. Henri merge piln!\ 111 It Iuti.,

implicit, orice fel de statul spceinl lumii celesle, Penlm Hen)'i nu existI!. mediHtor între Dumnezeu �i lume, iar

De

Înlrc.lgll erealic este eontingcntil,

Rccea, cel care pArAseşle cu ildevArnl, in mod hotAritt, pllmdiglllil

greco.al'l\bA este Henri llin Gand,

Iar

expcrienla lui este exemplnrll,

fiindcă ILb.lndomlrell dcrinitivi'l II lIledilltorului ti ohligi!. sn concc"p!\ () scmnificil�ie pentru "nefiinla crcalurjj" ca proiect d i v i n ,

CII

Llr puteR

corespunde esen\cI()f i1vÎcennlcne d1\ruile lumii conlingcnle de d\lre Dumnezeul "cldtcltflrl/t: .!(J/'I/U/' (t/lIIor.!ill'l"",um), mMel înct1t ur existil o J'i inlit il c!icn\.Ci (I:'.Ht' �s.\'l:'lIfi(/e) inainLcI\ unei fi inle II existcn\ci (t:,\',\'# t!.I':i.�tf!lItj(/t!J 'I)3 , Dllr unue exisli'\ lIccastit fiinţll il e:o;en\ei (s;\U aici:

Llefiinlll.

II

lexluJ lui .

cI'Cllturii)? Hcnri din (j,md nu nc spLine nimic in acest scns în

Dar putcm inleleg,;

l\lIleliu ..cestui artificiu cuneeplull): dc

fnpt, el suplineşte in schema lui Henri eXllct cec•• ce lipse!l. fldiclt "!!I'III

illfe!ixihil

menit fie

sn

llsi"llrc medierea şi sit suslinll elenlllatel\ lumi i ,

!'ie si!. explice. c a la SI. Bonnvenltlru, faptul cll însuşi ereulin esle ş i n u estc î n limp, lIuiei'\: cerul �i pllmllntul llll fost ereale ill uccea�i z i . Hem'i d i n G.mtl, i n lue sn descopere drl.:ulmilllten CII model onto­ logic, intrA Într·tln eeL'�: vicios: suprintllrc<I regimulUi specinl

III

lumii


POSTFAŢĂ

celeste îl obligă la un nou concept, care este ..lIe.fiillltl creatUlH' şi care line locul mcdiatorului absent. Pentru Henri, nefiinţa creaturii este in timp (R, Macken. editorul textului. numeşte acest fapt "temporalitate rt/tlicu/t1.. U)4). Aceasta Însă este absurcJ. fiindcă acolo unde nu existll reper al mllsurii nu este nici timp.

12. AIIa/iza sincronll a argumelde/or: argumente ale illfini1,,/ui, ale im'dabiliJcttii divine �i ale cer"I,,; Pân1l. Ia condamnările lui Tempier (terminu.\' (Id quem al cercetllrii noastre) disputele s-au purtat, aşa cum spusesem mai sus, cu trei tipuri de argumente: unele din perspectiva creaturii, altele din perspectiva creatorului, altele din perspectiva raportului dintre ele. Credem e1l. cele trei perspective se pot reduce, În fond, la una singură. Argumentele din perspecliva creaturii privesc problema infinitului, a structurii temporalităţii şi a raportului dintre act şi potenlă. Problema infinitului care nu poate fi parcurs, căruia nu i se poate adăuga nimic, care nu poate exista simultan provine de fapt din imposibilitatea unei raportări il finilului la infiniL. Soluţia raportului nu putea fi decât conceperea unei realităţi mcdiatoare a cărei consistenţă să fie dată de propria funcţie (în plan teologic, acest lucru corespunde Îngerilor). Anali7.a temporalită!ii producea argumente în favoarea eternităţii lumii din două perspective: timpul care are ca măsură mişcarea cerului este o desfăşurare a eternităţii , după Platon, astfel Încât este cu neputin!ă o concepere intratemporală a finitudinii limpuJui. în plus, experienţa. gândirii unui asemenea început obligă reflec\i:1l la inventarea unui nou intermediar, aşa cum am Încercat să arătăm În cazul lui Henri din Gand. Argumentele din perspectiva creatorului conduc la un paradox · principal: deşi Dumnezeu este neschimbător. totuşi creaţia lui vo­ luntară trebuie să fie precedatll de o noutate apărută în voinţa proprie, ceea ce contrazice faptul că este neschimbător. Aceasta Înseamnă a gândi faptul că lumea este eternă cel pu!in din perspectiva voinţei lui Dumnezeu. pc când, din perspectiva sa proprie, ea cunoaşte o finitu­ dine temporală. Prohlema revine la acecmji raportare a finitului la infinit. Argumentele din perspectiva medierii aduc cu sine in scolastică paradigma grcco-arabă, pentru care cerul inteligibil şi conlinător al speciilor inteligibile asigură coctemitatea lumii cu producătorul ci. A

2"9


ALEXANDER AAUMGARTEN

g,indi inceputul !;ii sfiirşilul din aceelstl'i perspectivă. altfel decât ca () succesiune de corelel!ii Între un început şi un sfârşit care ap:lfţin intim timpului. este imposihil. iar. În acest caz. prohlema revine la medierea posihilă Înlre fiecare ÎncepuI şi sfârşit. Dacă toate tcmele angajcază problema mcdierii. credem că ca putea llVCll. în schimh. două feluri de

11

fi înţeleasă. Mai Întâi, o Înţelegere

care vulgilriza sensul llledieri i . dând o consistenţă ellltonomă mediel­ torului: este interpretareil ilstrologie i . dar. În parte. !;ii a lui Siger din llmhanl şi În genelill a celor care au dat eonsisten,ă corporală limitei, confundând cerul sensihil !;ii cel intel igibil. Acesta este un mediator ce nu mediază. În al doilea rând, este cu putinţă o mediere care este loc de intiilnire Între finiludinea lumii şi infinitatea lui Dumnezeu. Este o mediere care mediază !;ii ea are in filosofie foarte multe nume. de acem;tă dată: este lumea îngerilor.temporali !;ii atemporali totodată; este lumea transparenţei raţiunii şi a dialogului, este lumea intersubiee­ tivităţii care eonstituie suhiectul.

]3, Explica/ia şi model"l paradigmelor la Boe/irlS di" Dacia Revenind la eeea ee mai sus am numit "paradigma critici stă" , tratatul De.fpre I!femiluleu 111111;i al magistrului Boetius pare a contura

Înclleierea logică a disputei IIlS. EI are meritul excepţional de a implini paradigma greco-arahă într-o teorie a paradigmelor ştiin!ifice, de a face () analiză lueidă a sensului critic al filosofiei. de a oferi solutia unui

posibil raport de indiferenţă Între !;itiin� şi credinţă. Boctius reia majo­ ritatea argumentelor aduse În dispută. iar tratatul este scris, probabil. În anul 1 276. când pozi!iile fuseseră deja precizate. Dintre toate luările de poziţie, magistrul Boetius oferă soluţia cea mai elegantă: argumentele

pro şi Wlllra

eternităţii lumii aparţin unei raţionalităţi dialecticc. adică

aceleia pc care () produce dialogul şi care conduce la o opinie mai mult

sau mai pUţin stahilă. Riguros, eternitatea lumii nu poate fi stabilită. fiindcă raţiunea poate aduce argumente - În viziunea lui sunt posibile cel puţin cincisprezece - prin ellre o afirmă şi o infirmă simultan. Tratatul este construit cu mare ahilitate: in primul paragraf, Boetius propulle. În acee<l!;ii fmză laborio<lsă din exorcliulI/. şapte motive pentru care merită ccrcetCltă prohlema eternităţii lumii:

1) este necesară ..salvarea" sentinţei filosofiei;

2) această sentinţă nu o contrazice pc cea creştină;

290


POSTFAŢA

3) aCCllslă senlin!ă se sprijină pe demOnSlra!i i . deci, pulem spune, ea lue prelen!iile unei Înlemeicri relalive (,w'cl/IIduII/ tluid); 4) credinţa se sprijină pe mirdcole, deci. pulem spline, ea are prclen!iile unei Înlcmeieri absolule (.\'imp/iciler): 5) concluzia rdţiunii esle şliinţă, diferilil de credinţă; 6) argumentele ereticilor care susţin teza eternităţii lumii (probabil, Siger din Brabant) sunt false; 7) liIosofia şi credinţa nu se contrazic În problema eternităţii lumii, Aceste şapte susţineri ale lui Boetius l<lmuresc punctul lui de plecare: el vrea să demonstreze o autonomie a r<l!itmiL vrea să găsească implicit nişte limite ale limbajului, dar În acelaşi timp vrea să arate că raportul dintre ştiinţă şi credinţă nu este nici unul de exclui',iune, nu este nici unul de incluziune, ci unul de indiferenţă, Sursa distanţării dintre ştiinţă şi credinţă o găseşte in diferenţa dintre conceptul de generare şi acela de creaţie: generarea presupune un subiect preexistent. pc eând creaţia este ex /lilli/o. Dar, o erealie ex I/i"i/o nu poate fi gândită de nici una dintre ştiinţe. FizicaHl6 este stl"J. ină de creaţie, pentru că presupo7.i!iile ci includ ideea eternităţii lumii in mod necesar, având in vedere f:lptul că generarea individualului este continuă, Fizica devine pm'adi/-:ma de eUllowitere, În care presupoziţiile acceptate conştient dirijează sensul cunoaşterii ştiinţifice, Fizicianul Îşi urmează propriile principii, iar ci nu conlr'dZice credinţa creştină, deoarece el nu se raportează la crea­ torul lumii naturale. Etienne Tempier va avea În vedere accst ilSpcct atunci când va vorbi despre misiunea filowfului de a fi in "urmarell lui Cri,rtos - ob.l'equium Clrri,\,tt' (propoziţia 1 8) , Reacţia va fi exagef<ltă de Raymundus Lullus care, in tralalul său Declara/ia lui Raymwullf,\' ,�(:ri.�el fII <:"ipul ,lialoRului, cap, 90 l!J1 , spune: ,,Naruralil'lul lrehuie, prill /luturu I/(Itum/el, ,�a cerceteze /latum IllltUrtlllta, "eotlreceJi/o,w�/i{/

!lalurala este ,\'uhiecl $; ;/ulrulllelll fl/ vederea Jilo,WJfiei ,fllpranatura/e, tut/el ÎIU:tÎt el sa aiha

(}

CI/I/(JU,flere prill efeel cu privire lu ell/IW

prima".

Matematicianul, in sensul antic şi medieval, este cel care - după vechea taxunomie a ştiinţelor - se ocupă de aritmetică, geometric, dc muzică şi de astronomic, Ştiin!a cerului - de vreme ce este vorba de un eer sensibil/inteligibil - nu poate ţine de fizică, ci de o ştiinţă a unor realităţi ideale, elim era matematica. Dacă pentru lizician era ne­ voie ca lumea să fie eternă, pentru matematieian (in principal. astronom) ideea este jmlijerellla: cerul, ue că este creat de (J voinţă. fie 29 1


I\LEXANDER BAUMGARTEN dl

este cOI.:tcrn cu o cauză necesară, are aceleasi caracteristici, intre

care .�e impun.: l i psa unui principiu intern de autodi�trugcre. Estc llIet"rizicianlll identic cu teologul'! Ace�t micro-sistem

al

ş l i i n ţelor [\)I"111\1I;.t implicit de Boetius acoperă întreaga lui ontologie

scalară. a�tfcJ încât toate �tiintclc care de�criu realitatea ar trebui să se încadrci.': in uni. dintre

;\cesic

şti in te. În fond. teologului îi revine

şliin\a pomului pri n CI p i u În sine. Credem că meflllhiâclIIU/ lui Boctius

este

cu

toIul diferit de teolog. din două motive: mai Întâi. meta·

fizicianul arc ca obiect pc Dumnezeu În măsur!! În care suficientă

i-l

eSle

cau?.:'

Imnii celc�tc si sllhlunare. fără a cerceta în �ine această

cauză primă suh ilspcctul ci de cauză voluntară. Metafizicianul înţelege

c (l

creaţia cel mult Cil p

acţiune neces,lra şi nu voluntar1\.. Apoi, fizi·

cianu l . matematicianul şi metafizicianul cercetează ..părţi" ale fiinţei (pawgraful

6)

astfel indt ci sunt ffi\gmente care compun chipul

filosofu l u i . străin de teolog �i concurent al lui. Filo.sofia este în chip fundamental critică. in sensul in care e,I stahileşte limitele limbajului său la spaţiul argumentabilului şi denuntil

"Î/lchipuiri/e imeln·fIIllli".

Imaginea creat� de paragraful 6, de o stranie

�i onc�Iă luciditate. dă un .�cn� critic filosofiei: ea. este mereu În raport

cu ceva (.H!cumfuill 'f uid). iar accastă calitate, am spune. o deosebeşte

LI,;

orice fel de a[inmlţii <Ibsolut,; (.\·illlpiiciter). Filosofia este un mod de

cxistcn\ă foarte clar, lipsit de conotaţiik vagului: filosoful este dator sl! lămurească spaţiul ştiinţe i . adică spa\iul a ceca ce nu se

rosteşte În chip

abslJlm. ci În raport cu ceva anume. ca ipoteză de lucru.

Rămâne. în acest caz. nclămurit un aspect: dacă Boetius din Dacia a formulat at<Î1 de clar principiul lIutonomiei ştiinţelor, împreună cu raportul lor de independenţă fală de credinţă, de ce a fost el acuzc\1 de o

teorie a dublului adevăr? El susţinea că ştiinţa şi credinta nu se

contfllzlc, ci eternitatea lumii c doar o ipoteză de lucru pentru ştiinţă.

14. Problema dl4bl.dlli adevdr. O reinterprelllN! lJincolo de analizil filologică a problemei dublului adevăr (care poatc da un răspuns numai la Întrebarea "Teza adevărului raliunii opus adevărului credinţei cste relllă SIlU este o inventie a teologi lor menită să-i încurce pe filosofii lIverroişti?"), credem că prohlema are conotatii mai ad;i nc i .

292


POSTFATĂ

Ideea plee'lse de la MaÎmonidc, pentru care et.;rnitalea lumii IJll contrazicea posihilitate<l dCm01 1.�trării ex istenţci lui Dumnczcullll\. în ,Inul 1 270. în De.�/m! allitatl'fI inrelectu lui . . . . Sr. Toma lansează i(h;ea eă averroiştii ar su s �i ne ahsunJa teză a unu i adevăr duhlu: ..Este .�i /lllIi xrlll' ceea ce ei .ţPIllI pe lII'ma: «col/chid prin ratiulle

("/1

1I{'("(!si/alt:

{I.�upra.luptului ca illtdectul e.\·le 11111/1 ("(l lIlI/mIr; lilnl sovaiala .\·I1.\"(il/ prin cretU"fa opu.l·ul»"II)'}. E�tc foarte prohahil faptul că avefloiştii sc

apărA împotriva aeuzaţiei, fiindcă Roger BlIcon dcclar,i Într-o lucrare contemporană lor. vorbind despre Siger din Brahant: .. Ei pah-.IT atunn"

eti"dadae

.fPW/(!

ÎlI c/i.lpulel eroarea /ui, spllluÎlld n} /Jl"iIl.lilmoJie 1/11 .�(! lumle se pomI' O/J/ÎII(! III/ceH/, ci ce rezultel> prill crecUl/tO". Dar ei milll a.felllf'lI(!a cdol"

altminteri .fi /Jiei pri/J /"CI/iUlie 111/

IIlIma; <ceea

/Ilai ortlilwri eretici " I IU . Formul"rea acu zaţi e i se va găsi mai întâ i , Într-o fonnă camuOată, î n documcntul d e la 1 apri l ie 1 272 care inter­ zjcea Facultăţii de Arte să mai dispute prohleme contrare crcdinţei creştine. pentru ca scrisoarca lui Et ie nnc Te m pîcr să dea O descriere ciad a dublului adevăr: "Ei .fpllII cd ul/ele lucruri .HfI1t atlevt1ru/e pmrivi/ .Ii/o.WJJiei, dar I/U .fi po/rivit (:reclime; ("afoliee, ("CI

.)"Î CIII/i

ar

pu/ea exi.fta (loud wlevt1ruri contrar;;" . în raport cu magistml Boctius.

este o evidentă exagerare. în pl us , atât ttien ne Gilson, Bruno Nmdi, BorhCly Gabor. cât şi Alain de Libera ' i i ateslll faptul că în lex te le averroiste nu se gbeşte nici o men ti une a tCl.ei dublului adevăr, c are pare a fi - in opinia lui AJain de Libera - o c ursă doctrimllă Înlinsă de Se. Toma din Aquino avcrroismului. apoi preluată �i condamnat;1 dc Etienne Tempier. Unii autori ali fost totuşi de r1\rcre că Bocliu:-; din Dacia ar fi susţinut totuşi o asemenea teorie. Între care şi editorul tex­ tului De.\pre eternittJIea II/mii, Saj6 Geza l 1 2 . sau M. de Joo.�. impotriva cărora se îndreaptă articolul lui Rola nd HisClle ' 1 3 . Există <lşadar. pe de o parte, o interpretare care susţme că teza dublulu� adevăr este o in­ venţie a teologilor. alta care sU :-;ţ i ne că ea a aparţinUl cu adevărat averroismului latin . a ohserva!ie făcut1\ d e Gil:-;on. reluată apoi d e Hisellcl 1 4 . n e roate conduce pe firul unei reinterpre tări : tratatul m,lgistrului Boctius este în deplin acord cu concluziile Se. Toma din Aquino, dar se deosebeşte de el in ceea ce priveşte faptul că magisLrul nu gândeşte opoziţia dintre teologie şi filosofic. ca între două ştiinţe eli un discurs complementar dar cu o structură analogică. c i pe ,u;eea dintrc fi loso fi c ŞI credinţă (jhle.�), Între eare nu se poate realiza o opozi ţie . deoarC"ce ele nu �e ană pe acelaşi plan, de vreme ce filosofia operează Cli adevâruri Întemeiale

291


ALEXANDER BAUMCARTEN

intr-un sistem axiomatic. pe când credinta nu se slujeşte de demonstratii. ci de miracole. Raportul lor nu este doar de exeluziune. ci chiar de indiferentă. Alain de Libera este de părere că adevărul şliin!ei se constilUie in sens rcllitiv (secl/lull/II/ 'II/icI) pc când cel al credintei În scns ahsolut (.�jll/plidler) 1 J.i. astfel d. cele două adevăruri nu pot 11 opuscl ]('. Aceastll ar Însemna că teoria adevărului duhlu este un mit. deoarece Boctius din Dacia il vrut să spună cu totul altceva decflt prezintă replica lui Tempier. care mai degrabă oferă istoriei filosofiei un mit decât un fapt relll. De fapt. credem că fortele impliCllle În conl1ict sunt şi mai adânci. Dacă pentru Boctius din DilCiil teolo�i" I/U este (1 �tiin(c1, deoarece ea nu are un obiect de studiu disputahil şi nu face decât să realizeze un amestec Între sustinerile eredin!ei şi cele ale ştiinţei. este evident că el nu putea profesa () doctrină schizofrenă a unor adevăruri contradictorii. Dar. pe de altă parte. nu Îi putem acuza dc rea-voinţă nici pe Sf. Toma. pc Etienne Tempier sau pc Raymundus Lullus l l7• deoarece pcntru aceştia trei teologia exista ca ştiinţă. Ori, acest lucru îi face pe ei .\'c1 I'(/dc1 realmente in pozitia magistrului Boclius un adevăr dublu. de­ oarece adevărul .�il1lrlid'er al credintei devine, în acest caz, adevărul seeumlum qlfitl al teologiei, concurent celorlalte ştiinţe. Aeest mod de a intelege problema nu urmăreşte neapărat să facă ..dreptate" taberelor opuse, ci să arate faptul că la baza connictului stă de fapt problema temei originare a gândirii: fiinta lucnl rilor sau, dimpotrivă. Dumnezeul transcendenţei? De o parte ontologia. de cealaltă teologia. Ontologia nu contrazice credinta pcntnl dl nu Întreţine un dialog cu credinta, dar rapOrlul dintre ontologie şi teologie este unul de excluziune, deoarece ele presupun fundamente diferite ale realităţii. Din acest motiv, "mons­ trul teoretic" I " ' III dublului adevăr este de fapt rezultatul unei onto­ tcologii. care duce la echivocul termenului de fiinţă aplicat lumii şi lui Dumnezeu l l'!. Cu această interpretare. putem Încadra problema dublului adevăr în istoria ontoteologiei altfel decât ca un mit fals. ci mai degrabă ca o problemă reală care generează dificultăti cât timp credinta pretinde să devină ştiinţă. Pentru Tempier. dar mai ales pentru magiştrii francis­ Clmi. idealul anselmian al unei credinţe care caută intelegerea (fitle.� '1lf(lerellS imelleetum' rămâne punctul de atac, dar şi de neînţelegere, al pozitiei averroiste. Pentru Sr. Ansclm, cu două suie de ani înainte de conflictul parizia'n, idealul acesta fusese dirijat către o demonstmre ra­ ţională a existentei lui Dumnezeu, iar ştiinţa argumentativă a

294


POSTFATĂ

Anselm era rodul unei experienţe de dialog CII Dllmnezeu însuşi 1 2U . in cazul lui Boetius, mctafizicianul se raportează la existenta lui Dumnezeu fără a lua in seamă faptul că el este un Dumne,.cu viu. ci îl consideră doar o cauză necesară CI lumii. Este. în acest caz. crcdintll un tip de ra!ionalitatc'! Sr. Anselm ar răspunde ,lfirmativ, Boetiu; din Dacia răspunde negativ. iar din accepţiilc diferite acordate termenului ratio. au fiecare dintre ei dreptate: pentru unul eredin!,l este un li rriori al ştiinţei despre Dumnezeu, iar pentru celălalt ştiin!a revine la un sistem de presupazilii care explică gradele re,llului, sr.

15. CriZIJ lemei medier;; În lista cOlldam"arilor Ilii J�/;e'lIIe Tempier Problcma pc care o dezvoltă fiecare in parte dintre tipurile de argumente dezvoltate În polemica eternităţii lumii este aceea a medierii între finit şi infinit, în anul 1 277. episcopul Parisului. împreună eu cei 16 teologi şi "aft; htlrbati rrudell/t' au fost de părere că progresia temei medierii În teologia creştină este periculoasă şi ea trebuie eliminată, într-un sens, aşa cum vom vedea mai jos , ei aveau în mod cert dreptate, fiindcă exista şi a vulgarizare a mcdierii (atunci când.de fapt, medierea nu mai mediază, ci doar se inter-pune intr-o relaţie); dar, in plus, lista condamnărilor atr;lgca după sine o remodelare a imHginii despre h:me şi eer mult mai uşor compatibilă CII revoluţia cosmologică a secolelor viitoare decât cu modelul lumii Almllxestei lui Ptolemeu. Pe de altă parte. polemica dusă de creştinismul lui Tempier cu problema mediatorului este. În parte, absurdă, de vreme ce stă în esenţa doctrinci creştine ideea unei medieri Între DumnezeII şi om . Grupul de 2 1 9 teze nu au o coerenţă internă. În �nslll în care multc dintre ele se contrazic reciproc, ceea ce demonstre,lză faptul că sursele lor de provenienţă erau diferite, Regăsim Între elc. dezordonat. lista celor 13 propoziţii condamnate la 1 270. Regăsim uncori propoziţii întregi din tratatele lui Siger din Brabant sau Boetius din D'lcia. altele cărora nu le mai cunoaştem originea, dar Iii ClITe nici averroiştii latini nu ar fi subscris, Alte propozi�i îl privesc În mod direct pe Sf. Toma din Aquino. câteva dintre ele pe Roger Bacon. iar altele sunt susţineri indirecte ale tezelor lui Henri din Gandl2 1 . F. van Steenbcrghcn descric astfcl structura documentuhl i l 22:

"Etielllle Temrier ti reul/it (1 comi,\'ie de ,\'Cli,11JreZec'e teolllxi (ÎI/lre care .j'i HeI/ti din GlIIld) ('ure S-l/U declat ullei lIIKhete pririle .'ii ;lIcoel'ellte;

295


ALEXANDER BAUMGARTEN

ÎII mai purill tie Irei .nlpldmtÎlli . .�C/'ie/'ile ,ţu.\·pec!e au !o,\·t puricatl!. jiecare (Iilllre membri .fiiml, jar() ÎlldoialCl, Î/u()rdl/ut cu () purle di" //Iunca: pl"OpOlirWe eXlrase (Ii" ace,I'!1! ,�C/'il!ri au lilsl aICI/urale de-a valma, Îlllr-ofi"lIm(JUsa dewrdil1e• .Ii1ra niei un efort de O/'}:(II/izare .I"UU de ulliIiCCJ/'e, I,{il/()

/a

(/ fiU

mai evita repetitiile, ,j'i "iei macur colltra­

tlicriile di" {1Ct!,ţl .I'.\'I1(/"U,� de 2 / 9 articole" , Semnificaţia documentului

este relevant/t in primul rând pentru istoria filosofici, pentru că sinte­ tizează o paradigm/t, de la formele ei subtile până la cele vulgare, eondamnând-o. Termenul "condamnarc" nu trebuie Înleles În felul unei polilii a glî.ndirii: atmosfera extrem de tolerantă a UniversiLătii pariziene, În­ totdenuna in opozitie instituţională faţă de episcopia Parisului, îngăduia mult mai mult decât o doctrină oficială ar fi permis vreodată. Facultatea de Arte avea însă o concurenţă mult mai profundă cu Facultatea de Teologic, care implica extrem de multe aspecte, de la privilegii ale stu­ denţilor până la adoptarea unui model al ştiinţelor în care să deţină supremaţia filosofia sau, respectiv, teologia, Este certă moartea tragică a lui Siger din Brabant, ucis la Orvieto de un călugăr fanatic, dar în acelaşi timp este la fel de cert faptul că edictul lui Tcmpicr avea incidenţă numai asupra teritoriului episcopiei, fiică ca papalitatea să accepte vreodată extinderea ei, ceea ce explică supravie�uirea averro­ Î:>mului latin la Padova şi mai ales la Bologna timp de câteva sute ani. Există, totuşi, câteva teze fundamentale cu care polemizează docu­ mentul. Mai Întâi, ceea ce am numit mai sus "medierea care nu mediază" este reprezentată prin raportul de determinare dintre planete şi intelect 123, ca şi prin teza că Dumnezeu nu ar cunoaşte nimic in afara sa (într-o fomlă atenuat! ideea apăruse deja În condamnarea din 1270, când sc inter.dsese ideea c1I. Dumnezeu nu cunoaşte singularele)124, Este, de altfel, un mod de înţelegere vulgarizat al paradigmei greco-arabc însăşi, iar gestul de eliminare a acestei interpretări este

binevenit. De fapt, acest raport de determinare este contrazis de pro­ poziţia nr. 30, care susţine că sufletele ra�onale au fost create fără intermediul mişcării celestc, ceea ce asigurii. liberul-arbitru. Apoi, o serie de propoziţii reprezintă ceea ce am numit mai sus "medierea care medial.ă", oferind un rol inteligenţelor intermediare intre Dumnezeu şi lume şi o inteligibilitate implicită lumii şi lui Dumnezeu l25. Unele teze prezintil problema unităţii intelectului l26, iar altele teza eternităţii Jumi i l 21. Sunt apoi, fără a trece In revistă toate temele angajate. alte câteva teme importante, cum ar fi: mişcarea şi crearea cerului l2R, raportul dintre cerul sensibil şi cel inteJigibil129 etc,

296


POSTPATA La fel de acut parc conllictul în spatiul eticii. A verroismul con­ damnat sustine o preeminen!ă (Ilatural� ::;i nu imperativă) a ratiunii în raport Cll vointa. Întrucât existen\a cerului-intelect ca formă a subiectului generic aduce cu sine UII primat al raţional ului asupm realului, în plus. virtuţile morale nu mai aparţin în mod li priori să­ racului (ceea ce contrazice. În bună parte. morala creştină). De fapt, teza era Îndreptată contra franciscanilor de către rcprezentanlii unei intelectualităţi urbane pentru care sărăcia nu avea nici un motiv de a reprezenta o virtute În sÎne. în plus. documentul lui Tempier poate primi o lectură difcrltă de polemica ideilor, şi anume - aşa cum o face atât J . le Goff cât şi Alain de LiberaBo - o lectură sociologică prin care poate fi Înţeleasă con­ curenţa dintre teolog şi intelectual, idealurile intelectualului universi­ tar, cu o directă implicaţie asupra teoriei dublului adevăr. Acei lIrli,\'we (adică studioşii Facultăţii de Arte. profesori şi studenţi. numili În document cu un termen comun - studellle,\' - în fapt personaje ur­ bane cuprinse În febra unui mod de existenţă în care ei trebuiau să convingă oraşul de utilitatea produsului muncii lor. apreciază ]. le Goff ( 3 1 ) aduceau cu sine o concurenţă monahismului creştin. A existat, spune Alain de Libera 132, o luptă Între călugăr şi intelectual la sfârşitul secolului al XIII-lea. ca lider de opinie al Universităţii. Tdealurile intelectuale averroiste pot fi citite în documentul lui Tempier ori de câte ori vine vorba despre filosofie. Dintre toate. cea mai importantă propoziţie, care prezintă În chip evident concurenţa dintre cele două "tabere", este propolilia nI'. 40: "ca IIU exi.\·ta () stare mai stralucirii de"ât cultivarea Ji/o.wfid'. Ea are o legătură cu teza cerului-intelect: dacă a filosofa Înseamnă. după riguroasa dcrJniţic a lui Boct.ius din Dacia, a analiza prin argumente numai ceea ce este dis­ putahil astfel. iar exerciţiul gândirii este unul implicit celest, atunci meditaţia asupra unităţii intelectului, asupra eternităţii lumi i . asupra cerului-mediator este de fapt starea cea mai strălucită a omului. adică acolo unde gândirca revine la sursa sa primă. descoperind obiectul său propriu. suh aspectul conceptului universal, anume ceru l l D . D a r care este coerenţa imaginii despre lume a documentului l u i Etienne Tempicr? Dacă respingem tezele averroiste. este deschis dru­ mul conceptualismului şi nominalismului: dacă nu mai există cerul-intelect, atunci nici speciile inteligibile nu mai au un •.loc". În plus, modelul ontologic propus tacit de TcmpÎer este deja un drum deschis spre destituirea universului ptolemaic. adecvat de fapt p3Ta­ digmei ontologice greco-arabe.

297


ALEXANDER AAUMGARTEN

16. O,d% g;e şi cosIIIologie Pentru ştiin�'l modernă. prohlem<ltica cerului scnsihil a trecut de la matem'ltică la fizică. Acest fapt a avut loc fiindcă tratarea comună ,1 cerului sensibil şi a celui inteligibil a dispămt, iar cauza principală a <lcestui fapt. În istoria ontologiei. a fost criza universitară pariziană a lmilor 1 270- 1 277. tot aşa cum C<lUZII principală. În plan cosmologic.

<1

fost rcvohl!i<l lui Copernic. G<lJi1ei. Newton. Cronologic. schimb<lrea în ontologic precedă schimbare .. În cosmologic. dar Împlinirea cartezianll <l schimbării ontologice (prin centrarea filosofiei pe prohlemlltica subiectului) o umlează pc cea cosmologică . Este cu putin!ll ca. la nivel de mentalitate. aceste evenimente să aibă o .mumită Înlănţuire cauzală. fără a putea să decidem cu necesitate un asemenea raport. Dincolo de posibilitatea acestei rela! i i . rămâne .constatarea schimbării Înseşi. cu Întrebările care survin În mod normal: dispariţia cerului sensibil

o

antrenează şi pe aceea li celui inteligibil? Dacă nu. eum a supravieţuit eel inteligibil?

17. incl,eiere. Cer,,/ ca obiect a/filosofiei ..1" rmirt'II I1.,/rt'/",. â "" "(/ml " ",i�" Ylr!! ill!!ul"; ;" 1/1"/:1(1)1 /i",p ",i,)(:('''e Iii .wUI·( {Jf! 1",·. ( .. .) 1/1 :ifliq'il. "ria mi�Hlrt' t'J/e <1 fim,," U It'/II/I"rulildlii; Ji"lIl/rol. mi.fl·llrell rll ar.. . r�'·n,iI·t'lI 1" ",·td"si p,m",. e.Tprimtl m,'" ,Ii" uleml""ul

( .. .) I/lJtdll1 Ilel!.fl<l. t·CITII/ dcvl!""" 11I!1Il/"lI ei simlll>/lIl. re'·'lIIll'<"I1I "ri /III. "/ .,,,II</ie-i pasiM/e pm",. "IHlriile fi/a.wJif!i"')oI COlIslalllin N"it.:a, IJe"elli,t'<I ÎlllruJUII(tJ

Am Încercat să prezentăm in cele de mai sus istoria unui eonnict care a rilscolit centrul vieţii universitare europene din secolul al XIII-lea. Acest connict, purt.lt aSllpm raportului dintre Dumnezeu şi lume, a tem'lti1..a t medierea dintre accste rcalită!i. luând ca ocazie a reflecţiei

Întrebarea ..Este lumea eternă?". Sol uţiile aduse sunt

Împlinite. din punct de vedere logic. de tratatul lui Boetius din Dacia, În care propozi!ii1e care păreau contradictorii Îşi găsesc rezolvarea Într-un sistem al ştiinţelor. Polemica În jurul eternităţii lumii va continua cu Raymundus Lullus, apoi cu Durandus de Saint Pourenin ş i . ceva mai târziu, cu


POSTFATĂ

Franciseu Suarez. care sunt. din punct de vedere istoric. posteriori tensiunilor anilor 1270- 1277. fnsil edictul lui Tempier pune capăt. de fapt. rcceptll rii necritice a unei paradigme care oferise filosofiei câteva teme ..grele": există o diferenţă mediatu"re Între lume şi Dumnezeu. ea poate fi În!elellsă sensibil şi/sau inteligibil. ea contine speciile inteligibile ale existen!ci suhlunare. ca poate fi interpretată CiI sursă a cunoaşterii intelectlllile (sau, În sens radical, ca autor al ei). CII este în analogic cu sufletul uman, ca arc în comun cu sunctul o mişcare Cllrc presupune revenirea identieului, ca estc intenţionalillitea care prcformează obicctul eunOllş­ terii, iar aceasta este mişcarea circulară. Această realitate era. in pani­ digma greco-ambă, cerul. ..încheierea" disputcÎ în jurul eternităţii lumii în paradignui "eri­ ticistă" demonstrează filPtul că grani!ele temporalităjii sunt şi grani!ele gândirii: a gândi începutul absolut este cu neputinţă. tot aşa cum in­ temeierea gândirii este doar pantdigmatkă. "Episoadele" acestei dispute invită. în ll!t sens. 1" o meditajie asupra sensului instituţiei universitare. n1iscut1i la inceputul secolului al XlII-lea şi organizată conform unci opţiuni tcoretice oscilante: estc cu pulinţă "o reduccre a artelor la teologic" (cum vroia Sf. Bonaventura, intr-un opuscul al său1 35) sau, dimpotrivă, filosoful se ocupă de fiin!ă, lăsând ştiinte!or compartimente ale filosofiei, cum spunea Boetius din Dacia? De răspunsul la această intreblire depindea, implicit, organi­ zarea Universitălii (este ştiut că, sub conducerea lui Siger din Brabant, Facultatea de Arte se separă de Universitille pentru scurt timp, în anul 1 272, pentru a-şi puteii sus�ine propriile teze). în conceptie avelToistă, de fapt, Universitatea nu este altceva decih un spaţiu al intelectului unic, a cărui existenţă ei o susjineau. Supravietuirea temei cerului în tratatul lui Boetius este exemplară: el nu mai reface un model al lumii Clire asigură inerent eternitatea ei. ci el spune că eternitatea lumii este ipoteza de lucru a tuturor celor care sunt datori să opcre7.e cu conceptc ratiOnllle (corespondente intelec­ tuale ale specii lor inteligibile celeste) şi să se supună regulilor dialo­ gului. "Cerul" lui Boctius din Dllcia este doar inteligibil, guvernat doar de regulile disputci: ci este însăşi pilrlldigma ştiintifică În genere, care tine atât de suflet, cât şi de valoarea obiectivă a disputei. şi pentru Clirc există întotdeauna un set de propozitii a căror valoarc de adevăr este în mod esenţial ipoteză de lucru. Mai mult, filosofia operează cu concepte în sensul in care ea caută cerul fiecărui lucru. Universul limhlijului, 299


ALF.XANDER BAUMGARTEN

pcrmi!âodu-oe metafora. esle unul cdesl. astfel Încât. dacă tema filosofiei esle - şi pentru magistrul Boc,ius - fiin!.\. ceea ce caută filosofia în fiin!ă este Întotdeauna medierea, fie ea Între fiin!ă şi fiin!arc (ca diferenţă ontologică), fie Între concepte (ca teorie a logicii), fie În prohlema constituirii sensului (ca cerc hermeneulie) . Experienţa pa­ riziană a anilor 1 270-1 277 deschide un câmp imcns pcntm filosofia europeană, CII temele propuse de ea. Ea Iasă În unnă lin ideal al cerului inteligibil care va fi rcvalorificat suh forma dialogului şi a Încrederii În ralionalitate . Ceml parc a fi . În acest caz, ohieel al filosofiei. iar a me­ dita Înseamnă a propune ca temil medierea. Cel puţin intr-o lume În care confuzia dintre cerul inteligibil şi cerul sensibil, aşa cum susţinea cu graţie Platon. mai poate genera păsări.

Alexander Ballmgarten NOTE I Accsl leXI a rUSI pn:ten1al la Seminarul tic filosolic �u Ierna . .Dc.<pre n" " di n Vale"

Uipuşului, etli!ia a lII·a. 4-::!U iulie 1 9911 .

2 Aee�Ml lisl� s e glscşte i n 1"1", Rr<lcti,m o//ile Unil''''.iili".! uml TII"nloxiC"<l1 A"tlm·

Aris/()/"Uun Sdmcc uml N<llllrui Plli/...<""hy. În A Svu,<"/: B"nli. in Mediul;!l"U/

riti".! 10

Sâr'Ke. �-dilcd by Ed. Grant. Harvartl Univ. Pt>:1I." 1974, pp.

)6-5::! .

.1 Pentru o deseriere a pareursului isturic mai cODlp letli, d. T(/be/,II . .,omll,,�it·.

4 Lucrarea lui Mmsilio tii PatlUV;I, Def!!n.."r Poâ.r, este un" tlintre prinw=le

r"rme tic

lcuric liberală ale cul.urii europo:nc, plctl iintl penlru <1 ,;cparare În p()litic� a raţiunii tic cn::tJi u!3. �

er.

Luca Bi,U!chi. L" -"wrt ,fi Aristotele - III pe>/emicII nmr", I'tternil<l ,Iti

m,md" . Flnren!a,

1 �1I4

" Rel.umare;t eXlrem de .'uDlm3 tic m,,; .ius a ciiturva tlintre punctele principale "le

platnnismnlui �i arist<llelismului îll privinta temei eircularilii!ii nu repn:zint� <l expunere exhaustivli a ace�tci tcme. c i urmărim numai conturarea tlctcmlina!iiJur cUllccp1Ului

inrerm.,diuri/drii, aşa cum el Se C<lntuTCaI.A în upiniilc lui Platon �i ale lui ArislU lc i in ceea

ce privc.�le pr"blcma ctemilă,ii lumii. Acc.'1a este molivul pentru care nu avem tic gând

�J tlisculăm unitatea lumii plat"nic.: ,Jin per.>l""ctiva tluetrinei sullctului lumii

aceast.. , de ex., J . Mureau, L'âmc ,lll lmmdc - de Plu/on tlll,t Smli.:iem,

LcUICS.

(er., jN:ntru ed. H.:Ucs

Paris, 193'), CoIp. J, pamsrafclc ::!J-24) �i mei lcl.a atisWlcJidi a antcri"rit�!ii

a"'tului 1;,!lI tle p"tcn!� tiin pcr'JlCctiva ilplic�rii sale În anaJi/.a Icmp"r.dit�,ii, in definirea

"mului ca anim,,1 ""c],,1 s"u in tcnri" cunuasterii, ei lIumai tiin IlCThJICCtiva IC��lurii pc

care aceast� te/.li " "labiJ��tc Între lumea celc.,'� �i lumea �ublunar� (ef., pentru r<:stul,

Pierre Au benquc.

P",M..mujiill/ci lu Ari.'/<IIcf. C<I . TC<lra. 1 9911 . cap. A.·tul ndn"heitll,

rp. )6)-15:'i)

300


POSTFAfĂ

7 T'�lle p"�,,jek "a'" urm<:alJi <.lin oJi31"!:ul Tim"ill.< ,unI cil3(o' IIl1p� PI;U"II, O"",c. Ci1I�h" P;lrIcnie,

V I I , Eu. Sliin!ifid �i Endcl<>pco..l i d, Bucureşli, 1 99�. Iratl. pp. I -I2-155

K CT l.eKile. 1197<.1_I.:9l1a· . , ."..m zic.. rtl mi$,'<lrile .<i '·e,·",,,,iil.. ,'ullilli �t ule 'umr"r ,·",,,,,,il,,, ,'",...." i .",," ,le " """" ti """'m..,,,',, , ... " mi."·",.il,,,. r�\"I!llI/iil,,,. .,i "

rllli"'lUnrmfl'/..r illll'liK<"III..i •. (tr�o..I . Ste fa n Ac/.o..I c chi. În Plai"". f�·Jâ/". cd Bucure�li, 1 9'15, p. 34)6).

� Cr. R.!my Br�!:uc. /)II /eml','

d,,·�

Iri,

1'laIon el Ari." "'e. Presscs \J"ivCT<il�,irc' lIe

France, 1'.1112, pp. 5 1 _5.'. IU Pt: I.,l p3reur.,ul accslui sIUlliu, r"l"sim cuv>Îlllul i" ,ele{·l pcII1ru " lIcscl1ln;\ gn:­ cescul �"U';

�i laliuul imel/e{'I11", mr.l legi1lur� cu sen<ul Ill"dern ;0] inleleelului (Ver·

sl""" ). Tr.,dus in Icrmjnn l"l!j� <l1"dcm�.:tm ro pUIUl 'punc pcnlru ,,"ellee"/\. pm<le, mai dc!:rahli, -'"I'iri', ,Jar r,.-Icr.lm imeleel penlru ;' rcali�a "pr"pieR""� o..I i ul'e P....blel1l;' Ner·

lIilli!ii lumii �i �cec:' " lelei Unil�!ii inteleelului. II Trcdin,J pc�lc ArisluleI. unl1aşul direci al lUI Platuu va li Firu" ,Jin Alcxan,Jri:,

(el". De m...uli ""i)i, .,,,. in

M. Gicrcns. C''''''''''erSÎfI de ",,,,,,Ii ""'erniI",,·. ROlll"';, P"nl

Universitati, Greg\,ri�lIIae. 1 '.1 3 3 . pp. 26-·32), C'are va cnll�ider.l. În lmlalul S�U fk'<l,n: zidi,.." 1",,,ii. d ill1cligibilcle invizibile SUIII clcme, În yren,c ce yizibild� creale m. �i cle

parte ,Je etemitale prin rnalcri� �arc 'I� la oJisp,,7.Îlic î.. <'hip elern (Ilumil� .le lalin; m"uriupr",'iaan/t'). 1 2 ('f Dc,,-p,·csujlc/, 406a 2-4.

lJ Cf. Melllji:inl, 1049bJ-W50a

3<!.

14 Cf. fk"pre .,·ujld . 4 1 2b 5-f,

l.�

Expre�ia ap�le des la Arislmel, d., pcll1l\1 C:ITIC:' "

IX-a

Me/uJb.-ii. de e� . .

1 1144 .1 Jti. un,Je Aristutel nUlJlcsle cu această e�pre,ie ca"�a rnrmal� � rc,oJil�lii

1 6 ('f. Pierre Aub.:nljue, ,,,I. dl., p. 357 "qlj. "

cr Piem: Aulx:n<jue. tip. ciI.: p. 346: ,,./czbml'rt'u 1I'</Il'ru ",tlc,itl,Udlii IHllellrei

SLI.Il. ,elp" cliv" u�'/uilli .- ... - C.\"fi! ,,)ul.ld tin/mIere. Acm/.�·; pOlerl/u .WIIII .." ."rig;lIure.

el" "" ."n/ rI"<·'ÎI Olll!e,,le mi}r"drit". I� Cf. Mel"Jdnl, ]()50b (, "\]'1., 1r.',JU' iu ac-.::S I y"lum.

1 9 er. Mel.." ,."I"gia, 1 , 339" 2 1 -32, Imllus in ace'l vululll 20 CL Viq;il Ciolllnş, HI' I"" e "II .11111 ",mlnimi" .-li,,,-,i (f1lJ. În SlIItli" Ulli"..rS;/Uli.<

Bulw.f·fj"'y"i - Plli/",,",,!,"i,,. 1 / 1 '.1<).1, p. 7 1 : "TtII ,'�ell ,'e <'."1.' f" cer pTe.<ufJllII� " mulc,ie .�en.�illi/a, {'U'" delamma jinillldill<'u 1111I/",lm ,i II ml�("tlrti .'IIh/llnure. C"'"f/II,il<' eluice

.'''n/, fm<l. lleu.mp,,, Imun" {",·..tlTi{,.,. .,,,'sibile. 1-:-,,<, ""re. prin ,"·e("lu. ",i�,."r"ll l"r ilIIefecl"u/a.' N". ,1.. ,.r�me .-e " ,'e,I",,, cu "" /ril! Şi Imll.�i. "in" d"ur .,nuibild m. eIle"" . 2 1 ('L Piem: AUbell\]UC, "p. dt., pp. 267-26H: "Mul..,iu eSlc "{"<"eU {"lirefU"e imeli·

Kibiflll ,,11.'"('11" $i il t/eVUlI<,uM piind lu .w,,-,ibil; lI",a.�. imuluwlilUll!II :'.Inell" nre$li

Hle ,'1.'<4 C."e U.•iK"rtl "pen'ep(i" lor ;",r'lIn I/("I .,·"i,·illtul cure. "",o',,�ic, �.we ""'ni"r

Ji,";m·li"i tli"tre .�illl(lIri $i illl..ted·. 22 cr. O..spre ar. ] , 27l1b 10-21 , tradus in acest volum .

2.' cr. , dc e;.;; ., 1Jt>.'pre .'·lIjlel, 4 1 2a 5 "'1\1

14 [)eşi el c"l"\:spun,Jc.cllm v"m vcd�a .'pn: finalul aceslui sludiu, inlc1cclului p"sibil ca luc al illeilurCcL ArislUlcI,De ,milfl". 42\1a 27·-2H).

�Ol


AI.EXANDER IlAUMliARTEN

!< eL Fjzjm, 1<J41> 1 .l - 1 5 , ullinllllml<lu'În m:CSI ,,,llIm l" A,

p"� I UI

dreular

" .,.

1><-"'1'1"« 11"'1<'''''''''' '/Ili/ll<ll"'",. . I I . 7

Jl'ob

27-7J7a 1 ,

,,1 limpului nri""lcJi� <;,Ie 0.1,.1 0.1<; �lr\1<;I"r.. cli!"" i <;" diferl:lI!it

Înl,e ,mlcri"r �i po�lcri"r. Timp,,' c,'le drclIl"r �i În ,en,ul cit e l unl1c'll.it mi�e"rl:a sle­ Iei" ,. ",'rI: '� 'lIţerl:f.e File"" r,,1 in /:" in" �23b 2'1: {.,Iilll/IIII {'!.<I,�i p"n: ..aJi.: 11'1 flllI//I'"

....,.,.""/ l1 CL Înl,e� "

I

3J!I1>cnlul lm"'lI' in 'lce,1 voit"" "'i" ','id,·". V I I , '1, 2 5 1 3 ')-252.. 4 , iar

pcnlru all"li/." ,"p"'I"lui "'iulre dip" �i clemi'ale, d, Vi'ţil Ci"rno�, "1'. ";I . . p . 7 1< . >tI'1

lH CI". Vi,�il Ciunk'�. "/'. ";1 , II 7 1 -73 2" ,,l-:l i.II/' '1''''''.IIilJ IIIIIII/II/lIII /'''IIIil dilu'';,I,,,.i ll/il li. /li,,i ll/l,\·1 "'''gllll,< II!II//IU.'·; <:1 'l"i'·II";II .,. .,.il'''; Ile 1<:1111''''''' .,','''11111.' ,'11111 ".I·I",.,'i/O,ill/l.' . .,e" IIi.. ''''''. Si /<:/11/1/1., """

.'"1:'1"illl' ,,1i111/('111 1II"lltlll ".li.\I<:II/'<1II 1:.1"1'" ,II/i",,,,,, . .. 1/11"/11""" i/[illlr ,lidl AriJ/tl/eles /"'.</. i/'."/I" .<<:,/"i ""'11/111 '·"''I'",.i... . ..lek"i.I· ... ? l-:/il/l" .Ii .,'elfllilltl· 111"11111/ '""'1"";"

. .. ,<:/I-.,/i.". "'l/Ilil/lI"/ 1II ,·,,<:,'11." 1I<1II/"" ''';/li''/ I<:I11/I11,', '/lIi" 1II1I/1/""'''I''''''';I,i/ 1/1/1/1/111 ("(>eli"

"X). Textul eSI", eilal <.le AUţusle dlt'z /"", ,,er;,,II/I!I;";<:II.' ",of;li':"UII,r, În

(er. Ave""cs, C"111"'. ;.. I'ln·,li'·<I"'. f.il, IV. ("<1111111. M,,,,siu,, in 1,,' II"!"" k ",.i.,."",'li. .i,·IIII<: dll 1""'1'.1' RCI"//<: 1,I.iI,....'I'I,i,I"<: tic 1."" 11'11;'1. X X X V I . p. 211 1 .

'1<, E.<I'" u�"r "'c inlele� <.le <;c i<.leea exislcnlcÎ IInui

prim I1>"'''r al limp... l ... i n... inlrii in

cunlm"'i",ie cu i"'ce" inlinil�lii limpului: primul m"'"r eSlI' ,.1'1';111" in cde lrei scns ... ri ale

,"ueriurilit!ii " clului falit <.1", p()len!� El eslc prim in ",,>o.l inl ... iliv d ... pă s... bsl�n!it şi <.I... piI C'"K-epl. iar "u� limp '"l1eri"ril"le,. se cxplică prin <;ircul"ril�lca ",Ii�i, ",,,rc leagll limpu l <.le <;lcrnilale.

'1

Te/.cle vur li <.Iezv.,llale �i pre<.lal<.: Ev... lui Medi ... lalin <.le <.Iuu:1 lmlal'" impurlanle "'e Ile"plalunismului, anume ":/"",<:m" /11t'"I"gi'I<' al lui Pr"d"s (cL ...e ex .. c<.li!i3 Illi Jeal. TTtluilhml,

1 <J{)2. mai

ales pTtlpu/.;!iile

1-2, iar �Illru "'uelri113 Unului

imparlicip" hil. d. prnpt'li!iilc 2 .1 . 2 7 . JII-Jl) cle.), <.Iar �i celebra eumpila!ie amb� <.lin

secullli ,,1 VIII· lea, care arc ca puncl de plcc�re lexlul , ... ; PnlClus, m.unlC C<lrlI'U ,Ie.\prl'

ailleT oi" C<III.';.'. eL. <.1" "'�., "<.li!i,, lui Pi<;rrc M"ţllard, Brun" Pin<:hard, Jean-Lue Suiere, Olivicr R"uln"is, /�1 ""II/{·".... "I' j'bTI: - ofIm/e 1:1 11"<111""1;'''' 1111 lil'e' 1/1.' C/ms;.f, ....m<:

Philnl()ţie el Mer",ure, Pari�, 1')1):)) 11 CL Ve,11"'1: 1U1l1le!e d;l"ill<:, I I I , "

" Aeesla repreziiuit ull pUllel <.le e""lm"'iqie Înlre Pl:ll,m � i PI"lin, liin<.lelJ in Ti",,,i,,,,' sc pre,up... scse d exisIă () c"inci<.len!it inlre ecnlrul suneIUlui şi eclIlrul eUTpului lumii (cr. T;m ..

14

3l'oc)

• .A/III/i {II uJim, llI",i!" Î"scm"n� " regilsi UI1 "s�el ,,1 sunelului care nu este din

aee"sli1 l ... me,"':lre sc:'i"1 inlluell!ei aslrelur.e:,re IIll CS1C empiric �i careeslcm3i "'eţT3hă UII cu slIpmce"".!. Nu eSle 1'lCul p"trivil in accasl� scurlit n:c"nslruc!ie " prnblemci <;lernilii[ii lumii pclllfU " "'clvnllare a Icmci subieellll... i dublu 1:, PI()lin. cuntinll:tlit ullc­ ri"r <.le AvcmlCs.<.Iar lrebuic spus cli pentru PI"lill scllsul ic�irii <.lin :.eeaslil lunll: csle

e.�plk'l[i" "UIIIC,":.sclnr p"r"dolluri <.lin /:"'1<''''''': fericire" 1111 'u'" slruclur� temp"rnl1l,

<.I'!T C:l j><mle cre�le in limp (/:;111 . . [ . 4 ) . cII-I ,upr,l(",kSl nU esle resj><lIJsabil dc C""':tcc se

pctrece În ,... blun,u . ... "r llui îuşil1<;,UnlcI1IHIII"'ii aelcl"r "u",lre ( '·.;II/ .. I , I ) , 1.o:: u J In:bui<; imi'", �nlnl ,, ;oliuge virlule", <.1", 1.<:111 Cl�m 1111 'Ir� virllll<; (/,,,,, .. 1 , 2) , imaginaţia empi­

rid! csl" picril'�In:, <.I"r sullelul ill<.livi<.lu'll eSle ncmurilor. )!ra[i<; cXi�len[ci ,,<.InulJ lipuri

<.le illl:.gill:l!ii (i:ml .. I V , ) . J I

)


POSTFATĂ

'"

ElclllC,,1 'uhlil <11 drui ""1" ,,,�cn"'cnl in"'ică f>\'nlnl PI"liu "pmlencnl" lui 1;,

lum",] �dcsIJ. 1'<"" ... 1 C.le clenl l1in"'�� ci nu " "Nlm� nimic penlru " "r"'c, c i <1nJc "'e 1:0

sinc. Ima):inc<1 "�e,lei n"luri igllcc Vi] juc" un rul imp"rl;ont in Ic"l"gi;, c"rpu,ului im:"p:]gili<: (d. . ...e c.x., lk.<pr" 11"'''..1" 1I;I'i,I<'. I l . II) lI' CL f:"" . . 1 I 1 , 7 , " , rra�mcnl lra"'U" În m:cSl vulum.

11 Emilc Rrehier n"IC:II.;; (cr. 1:'.111<,,,,/",1. e .... Iklles u.:ttres, I';orb, I'e.. , v"t. I I , p. 7)

r"pt ... 1 că "elemiwl/'u .'/'f";i",r. tllle/fU,<d ,." 1'1'..1,<1 " elem;f<lli; I"",i;. r_\'le " 1'1'0/"1 ,\'/Il''';''/ ,1t',;f,I.r/l1'<l1d de /'l'ril'''/c/inrl ('ri",/"".\' Piri"",. D<; ,,,;II;l'IIil,,lc ",un"'i, lI ) ,,1

fd

,1K Pr"hlcllJa inlclcCIului ea i"Iernw:diare'lc dcscrisil în rm):lllC1II... l lm"'us "'c n"i , în accsl v"lum . ... in /.;",'em/e. V . I , I,

.1') PenlrU " f"arlc bUlIli prc7.cnH....: ti nlp"rlurÎI"r "'intre gân"'ire" PilrÎn!ilur RÎscrÎcii cre�line şi ne"pl"lonism. "supm cilreia ,'u insiSlllm În aceSI stu"'iu. se plI.'\le cl1nS... llil

3rlic"lul lui R . Am"... . P/UI'III;."'''' ,If.\' P"'·e.<. in V"ealll·M"t.\inllul. Dkli"",,,,ire ,1.. /he"'lIgie ,·",Imli,/"e, voi. 1 2h, 23-111-23511. 411 Aureli ... s Au/tuSiinus. V"," 0l1lte.\'.</<I"'.

y"l_ 1. Hlldl 1 I,i.< /IJ. cr. DUlln"'ruck·Ausgabc DTV KI"ssik, cin!:\clcitcl 1,111'" k"mlllCliticrI Vtlll Karl A"'resell.

1'. 6211. �, 41

cr. Cmle.<i...,i. X I . Jel. fragnlClltul Ir;,"'us ÎII acest

y"lum

Cf. lJe"f're " "/(I/('(I I"i Ol/n",eze", X I . 4, fmltnlc ... ul Im"'us În aceSI vul ... m .

E v i...c. . . . acest ,,aq:.ulllt:nr' nu e s t e propriu'lis U I I �rgulIlCnt. şi ci va li o.Ic allmintcri re"pin.', În lr.u;IIul s�u , "' c Sf. T"ma "'in A\l uin". 4;1 Una "'intre lu�rilc "'e p(l�i!ic semnificative ale veacului al VII-lea. 10.ln Danmsehinul, cel carc ya serie De Iille "rrh",htll. nI<>dcl pentru Sell/ill/c/e I... i Pelru

Lnnlbanl... 1 şi pcnlru viilnm�le Sm"'''''e leoluţice. ya Încerea S� asimilclc Im... i!id

cn:�line pmblcnm cerului. a"'mi,ân'" ... istin�!ia dintre I... rnea s... bl ... nar.l �i cca celc�tll,"'ar

subminân... ·o prin sus!increa faptului eă lumca ccJcsIă estc s ... p... sa c"ruperii . prccum şi faptul eli ca cste inteligihilă sa... intcligclltil ill m"i ma.-.: gra"' dccât restu_l crcaturii, Din

"1II,,I"gica, "'Îstim;!ia răm�lIc În pane ungdlll"II;. .a (in sensul in cilre cerul r.lm;me t"tu�i

" '(,II.� "lIgd<Jrllln). "'ar mai ales en.llluh>!:\id (cL V�fi./e lIrrlllu"'x/I. I , 6. sau În tra"'ucere

românească În

0.'1:111(1/;<'". 1. 6, c... ilura

Scripta. Bucure�li. 1993. p. 5 1 . tr"...... cere dc

pl'. D. Fl-.:iuru). 44 Cf. Omle.<i...,i, XI, 23, in care esle cil,,1 1111 rr.,ltnlcnl din I"....u . 10. 12, un"'e

planclcle Î�i opresc cu""ul. pentru cll elc să nu a"'ucă nuaptcil peste hăIălia lui lo);ua. 45 Cf. CmJe.<;,,"i. X I l . 2 , g etc.

4h Cf. Sancli Augustini lk 0"IIe.<i <1<1 1i1l"r<lIII. V. 5 . 1(,. În PUlrolllJâ., 1<llin<l. vul, 34. c"n. 32(,: ,,III I,rillâpill /e";1 IJe"s . ."el"111 er '''''''111, """lIm/1l1II """ el'i"e qll"III,I<lIII. m i,u ,/it'uIII.ji" III"I,ilil"wm 'I"<le " ""'<"'1"""''''' "erlm ei/l.\' jimllullliu ji'el'llf. I'TlIct't'd""s ji'fIIllIli,,n""' .mulll lllm l"I111'''re .<t·'/ ''rig;II.... . H CL Etiennc CilsulI. FilII,mjiu fII 1;;"/1/ MediII. c... . Hnrnanitils. Bucure.�ti. I W.'i .

1'1'. 112-113. Ş t i m că FilupOIl a s�ris un Im"" /)",'1"" "'emi/"/,,,, II/mii 1"'I''''ri,·" //li P,."d",I. f>\' care, "'in ncfcricire , nu I·:un ilyul la dis(l<,â!ie În alc5tuirea culcltcriÎ prc/-cnlc. 4" cr. G,,"ew, I , 2H .

� 9 EI " f..s l e... nOSCUI nlai ales prinlr·un c"nle"' .. riu la IJe.<fl/''' .mfll'l al l u i Aristolel, Ir,,"'us "'e Gulllaumc "'e Mocrhckc. fII anul 1 21'>8. [mlt"lCnlar. Însă MlIcrbeke lra"'uscse

303


ALEXANDER BAUMGARTEN intI'\:I,: Comentariul la ('artc� a 1 1 1 - .1. e,;cn!l�1l t.hsputci in jurul unit�!ii IULelectului

(d_ E., Gmnt, liP, d/ .. p. 4 1 )

.\U Cr. Luca Biauchi. ,,/• . â/ , p. 1 4 2 !itlll

� l CL iryru. pa/aţrarul I I

'12 P<.:ntru Alki",li . cf. il' limba n,m;",� �. GiIM>!l."". d/ . • P 3 2 1 , Remus Rus, I.<wriu

fill>.,.,,)1<-i iJ/"min,. &lill1r" Eucic]"pc<Jid, Rllcllrc�ti, 1'.1'),1, Pl' 117-1011

�� Argumcntele lui Alklll<Ji .'"nt pl'\:lCmatc pc larg in lu�r'\rca VIt.,·prc )i/""I>}iu

/,rinUl, care IIU a f,," lra<Ju.\J in limba "'tin�. iar acesta cste mOlivul pentru eaTe elc in­

tcr�"",,;� ÎII mai nlle� IlIl1�lIr� studiul de falit imrucât luer.trc" nu a djuns s� influcn!czc

Ili .....ct oJisputelc scc"llIllii ,,1 XIIl-lea (po!l1lru această lucmre, d. Rcmus Rus. "p. ciI .• pp. I),I-'oI7). �� cr.

S,mllrl<l IlwIII"Kiu<t. 1-;\ P;Ir.,. Q 53. arl. �. dar m�i al.." De lemp"re. Ull .'>\: urt

tratat pmvenit pr.,babil ,Jin �cual" t"mi�t;'.carc În see"lul lrc,ut im;.l ligura imn: lucrJrile Sr, Tllma. 'I� Cf.

I!. Gil,,,", lip

cii .. Pl'. 320-.122, R Rus,

,,/, . .-ir .. Pl'. 47-711, ,Jar mai ales Alain

(]e Libcra. I'..n.'er Uit M/I.l'..n AII�, ed. Seuil, P;lri�, I <)<) J . p. 1 1 2 'Ilq � CI'. Alain de Libera. "1'. cii., cap. "L -hirilalle r}/thliie"

�, Cu cx�cp!ia, intre alte lucr�ri, a Melu)i:r..,; s"le, amplu citală (]c sr. Tuma (]in

Aquilll) in tratatul Ve.'llI'e unita/ea imdec/"Iui ("(mlru twerrohrU<>r, pIlragralul

$K CL Me/a}izit-u.

I J7

VlIl. Y. tradus În acest volum

�� Cf. Vesprc cer �i lume. I V , l"dliu� in acest volum.

'�)Cf. Henri Corbin, Par",/",,,I m'Jnmei.\'m"l"i, ed. Bibli<ltcca Apostmf. Cluj. 1 9<J7 , p. 1 5 1 . lmli. J n n i na l'lI1,,�i Tutu�i, un r�pt rJmâllc in nceune"nl�II!� cU fra!!<lleIlIUI avi­ cCllni;1II (]in Melujil:Ît"u: Henri C"rbiu ("1" âl .. p_ ISO) e)lpun� lria(]a pmccsiunii avi­

,cnnicne ;11 (}nlinc� i"lcligcn!�-{;!\CIL!il-sullcl. iar frugmclllul n,,�lru �r �orc'pun(]c cu o lrirul� dc tip: suflet-e,;cn!�-illleli!!clI!;l. M Cf.

a.

Gil""n. "p. ";1.. pp. 4U3-43�, (]c.'prc alianta reJlilat� (]c frallciseani inlre

augushnism �i �vlccllnism 62 Cf. (:. Gil:i<lIl.l,p.C"Ît .• p. 3J11

�l Pentru n explica!ie mai euprinl�tnare. eL nuta arerenli! lillului lucrării lui

AvcrnlCs.

M Cf. ArisMcl. '''izÎ<"tI. [ ] J , 5 ; ,au MeTtI!i{im, X , JO, 1II(,(,b I I sqq

n'l Cf. ellpun<.:rea Jarg� a argumcntului În PiCIT<.: Duhcm, Mecliue>'u' C".<ml" "KY,

&1. TItc Univcrsity nr Chkag" Press. J91\5, Irad. by Rog�r Ariew. p. 1 0 . l101a 9 '06 C'f. injru. para):mful III

(,1

cr �. Gils"n, "p. cir . • p. 341 MI \l., <Jar .�i Avcnt.-cbruli F,m", Vi,,,e in lalinc

lmnslatulII "b h�1nnc Hispanic .. et [)uminici Cundissalini. Munsler. 1 11':12.

101[ Deşi fragmentul CHal cste d�SlUI de ambiguu, Avencebrol nu pilI\: să a(]mitll

etcmilatea lumii, fumUL!i.l '\;! teulugld iudaidl punân,J un ac�ell1 puternic pe modelul s;'lu cosnl<,I<,gie lI�" pl"h,nu.ant (f! Cf. De unimll , 4 J �b 3-5

1uCf. Ve IlfIimu. 4 1 2b 6-7 71 tmim.. , 4 1 3b 25, 4 1 5;, 1 0 , 42'.1;1 I II sqq . , uar şi ucclenlaeXpUncTe a leuriei

Cf. f)('

arisltltclice a �unclului din l).,,<pre l",ilUlea imt:l�c/(/'(/i f",/,otrim uverroi$li'"r, cap. 1 . a

",/,m).

Sf. T"lIla uin A'Jui"o (cf. •

304


POSTFAŢĂ

n er. De <lnim<l, 4)tJa 21). 1J Cr. De <ln;mu. 430a 1 J . 14 Cf. 1),,- ullimu. 4)IJa 2.l-25 . 1, Ca şi la Aris/ulel, eL De anima. 4211a 2)-)1). 'U. Cr. Avem)Cs, In fk anima CtlmmelIlurium, 1 )9� . �'<i . Vencliis, 1 562. 77 ef. Ocl�ve Hamclin, l.u Ihif>rie III.' /'intelfect lI·aflre.r IIriSf<lte et

mentall'..r.\", Paris, Libmiric PhilusuphilJue Jean Vrin, p. M.

.re.< cmn­

78 er. S f. Toma

tlin AlJuilll>. J)1'.'pre unirureu intele<·ru/..i imp..rril'a averrt>i$til!lr. fm/,rl'Ulltl cu fragmentele mre.<pondellle dill Arislmel $i 5iller din 8rull<ml , ctlilum Dccalug, Satu Mare, 1 997 . 7'.1 CI". Sigcr tlc Brabanl, Quaesli,,,,es i" terlium De uuimll, Quue.,"(i., Y. Dacă exislll un singur inh;Ie<;1 in I,,!i namcnii, În sr. Tuma din AlJ ui'l<" IIp. eil.. p. 711. 111 1 eL Aristotel. De.<!'re .mJlel, [ 1 , 2 , 4 14a 25. 81 C I". S . BOllavenlUrne In Ub"uIII Sememiarium, I l , distinclio 1 , par.; 1 , aniculus 1 , quae�lin 2 . ad 'lfJ(XIsirum, 5 : ,,1"'fII'S.<ibile e.<1 infinitu simul e.r.re. Self Ji mlmdu.• e."

uelerm4.r .<ine prinei/ io, cum nlm .rit .•ille Iwmi"e - "r"/Iter I",minem enim SlItII qU"du/ll /IIm/o omni" - el homo durei finifO lem!,,,,,:: ergo infiniti III/minesfileru",. Sed qUOI unimlle fueru"', lui �'UIII , qlliu sutllfurmue ine,,/"ruptibiles: ergo infini/ue unimae JUni. Si tii ,Iica.. proP/eT II/Ie ,/uud circ/da/ia eSI in animabus, vei qU/H1 una anima est in "mnib". III/minihus, primum est errnr in phil..sap/ria. (/uia. III vull P/rilasllplr,,<. «pruprius aclus est in prupria materia»: ergo nllll /llIle." allima. ql",e fi,il perfec/io unius, eS.fe perfe"lill ullerius. eliom .<ecundulII Philosophum. Secundum etiam magis eSI erroneu,", quia multo minus lina e.rl unima ",,,,,ium". 61 S r. Bonavcnlura va replica în temteni duri la atlrc.<a Iczclor grcco... ;l(llbc , accenluând pc coeren!ll lur doclrinară: "Exis/Il ITei emri fn stiillte, nJTe disITug 5f"lIIu

S"rip/urll si cn!dinta eres/intl �'j f",reuga inţelepeiune: una tlimre efe esle fll/fIIlITiva cUllzei de <1 fi. al/a CIIIIIT<I rutiunii intelegerii, iar ceu de-u Ireiu cllntro o"linii vietii. Emarea impotriva cauzei tie afi pril't!$le e/ernilfllea fllmii, adica a am.ri.lera ea lumea e.�/e eternd. Emareu im(XIlriva rali,mii inţelegerii se refertl fu nece.<ilUleafolUla. e". de e.umplu. a Cfm.ritleru ca foaIe lucrurile se imlimf,la din/r·(, nece.<;lUle fala/tl. Cea de-a treia .<e refera la illlelec/ui uman. ca. de pildtl. o considera ctl exista UlI .• ingur ilIIefect ill lOii oumenii. Ace.ue eruri .111111 an,,"/ale in A/I",:(l/ipsa in numtlru/ numelui fiarei. A,-olo s" .</J/me ca et, a UVIII IIII nume al ctlrui "'IIIIar eru $o.•e .'·Ule $uiuei $i $ase, ('are eSle un /lumar delic. Ce; ce s/(.<Ii" prillJU lel./J se sprijinll pe drcularÎlaleu mi$Ctlrii $i a /illlpuilli, ai ce .ru.Will a dilua leUl se sprijilla /le mi$core(/ Sle/el"r, iur "ei din ullimlll ('a, pe existen/" un,,; inteligente unice, spumjnJ ,'a ea imra si ie.fe din corp. T/lUle oce.'ll'a .•lIl1t false. Ce" ,Um"i emare se respillge prin eeea ce .•erie fn Vechiul Testomelll: iA fm:epu/. Vllmnezeu a "reut cerurile $; ptJm"lIlur' (De sep/em Ilonis .<piri"L� sO/"·li.

cuJlatio VIII,

16

-

În ctli!ia Qllarra�hi, textul apare În vui. V la p. 497).

K3 "Core .<UIII fur(ele fn u(;/? iA extremu .rllillgtl, fn .,·linul Fuculttl/ii de Arte, (XIrti(la IIfrb"lemd $; dioomiL"d a aru/O/e/ismului radicu/. sub ermtlllcereu lui Siger di" Hrabunt $i a Ilii 8/1eliu.< .Iin D(II:i(/. iA eXlrelllU Iireopltl, Fomll",eu de Teal/lgie cV(I.<i·c(,mpleltl . .<ef-"l/Iari $ifrunein'IIni; 0$ numi acea.<'" a tlfllIU grllptJ, /lUrlMul leul..gil,,, '·IIII�·erval(ll·i. 1/1 C/!/IIru, la mijl,,,· imrI' ('efe doua grul,e ,'""reme, TfllIUJ d;lIl1qu;no, fII prillcipiu sillgur, d"r fne,mjllrtlt ,le 1111 cerc de di.,dp<IIi" (F. van Slccnbcrgllcl1 , Lu pltil",,('phie ou XIII-�me


ALEXANDER RAUMGARTEN

.fihlo:. 1'16(" p. JII.1). E.W 1k" !i,, lui Sle�nl><:r�llen pml� fi 'n.klifi""I� prin I;,il�v;, mllnllll�

"h.-crv:t!ii: Sr.T"IIl:t nu "si" ehi"r ,.-in�ur", "Iiimri <le ci fiind Alllo,: rl ccl M"rc, "p"i UII Înlreg v:tl <le >il11p"lil; oJin ",trle.. sludl;n!il"r F:l<,ull:" ii de Arl� (ef. J"cques Ic G"rr l",d'-"/I",lii ÎII I�"" I M.·.liu. "d. M�riJi:lllc. 19<)4. r.

I �O). """ i p"li!i.. oJoelri,mrll u"ceeURI

indepen<lenlii �i de>lul <le "r'Upialii lumi.mului :. Ilii RuclluS <lin D"d:t, cu I,�.IC cll , a�"

cum vom ve<lea, penlru nucliu> .hn J):tci". lculul1i:t nkl miie"r IIU e.\le �Iiill!i"i. K4 er. BcmmoJo Raz;lIl. /lIIl"mlm·,i"". Îu Si!!cr de Br�I>"III. (lll<"'.<,i.m/,J ill ,a,il/lll lk

'IIIi",a. f)p ""illl" im"II"'·II"" . lk "" I<'I"uiw,,·,,ullllli. e<l. uluv:tin-Paris, 1 912 , p. 1H. K� I",'leza pe e:ln: Il I"nsi"irn aici (eL �i u" ... afcrcllli"i <lin Iml:'11I1 lui Sigcr, c:tp. 4 . <l<J

,"el'",,,I,,,,, tI;,."",/",,,) c,l� l"ii ",,"'elul eircul"ruii!i, IlImii alril>uil sl"kil"r dc ellire Nemesius Bmesenlls (d. p""'"I")!I,, )!r�". ..'. vul. 40) eare nll"rc�ză <le allfel În et.Ii!ia b"ronului h�l11lles "'111 Arnim (er. V,-'O:rlllII (W)!IIII'1I111 .<,,,imrlllll, ",,1. I I . f"'llm. 625) �i

e:tre " circul:" şi În Evul MeoJiu. fiinoJ (ÎI:t1 îu 1210 oJe Sr. Tuma tiin A'l uinu frecvenl În De.f//r" ,,/Ii'(l/etl 1"',.,,,. .,,,/,,1 . . . . � pUlut fi ""nslllmli"i de Siger tiin Bmblllll, Întnleâl pas�jclc SUIII eXlrem dc :tsemi"ini"il.".re, i:.. J:liennc Ternpicr. la pn,,,, ".Î!ia nr. 6,ellntl:tmn� c�aCI a�"C"SI� idee. fiiml " oJ"v"d� tleslul oJe l"r�� :t eircula!iei ci (Iexlul ,c an� la lI"t� arcre"l� pl',,,, >.t i!ici nr. (, � lui Tcmpierl 1!1, Pcmru " all1pl� prczenl:<re a "pinici Ini Si!lcr din Bmb:ml :<supm univer-mlulni,

<;f, Alain tic L.il""",.., l.l, qlll:re//" /1i!.1· ,miver.\·a"", - de Plai"" il la

fi" /Iu M"ym A/I"e,

e<l. Seuil, Paris, Il}t)6,pp. 220-22K. 87

CI. TI><:mislius, 1" Vt' ,mlmll C"lIImemurillm.

1 1 1 . 5 . ed. G. Verbckc, p. 1 30 . pc

care de "lIminleri îl preia cu " lcc!iune enJl1:lIa,aslfcl c� În 1,..., oJe ,,I-·"'"·epfclt' .lllIIl llIIi­ vt'r.raldt' <"1: 1"" ji �'fi",t' (.<, .;lIilia}'". el a Cilil ,,,',,"al'fcle ."111' .<imilun: (similia) IlIIiver­ sulcl"r" , lucru ol>scrval dcja<lc A . de L.ibcr:<, ,,,,. cir .. p. 22J R8 er. Renmrtlu R:Il.:ln, "1'. ";/ .. 1 2(,.

3'1 ef. Si!!er de R,......ban . . Q",,,:..,I,,neJ ill fer/ium De ,mi",,,. '1 . 1 4 , et.l. B . Bazan, p. 4H: "Di,." er/l"" q"ml ati imclli)!ere "",<In,,,, r",/"I";lIIr reee",i" illlt'IIi)!lhili"m "b.I·lr",·"'r"", ",';Vef.IllIi'm' , .,,'" jiKlitlne 1.''''''''' el erl"m lI/Mlrm'li" f'lmmdem. c"'" f.ri".• !""I"IIIII

imenlim'e.l· imu/I"in"/Ill!. n"" Ilri"", . .,,·mn" re..../'II" illlt'IIi/l"illmum e"m!""litme e"r",,,.

i.•'u ,lin, .mIJkere mi '/Ultim'" illlelled"s in .<.. : Jetl la,iulII• .fd/Îl"t'l lllIs'fac/l" InielliJ:l­

"ililllll, ('um priuJ jo,er"," i"'I'"",I(III('.•· Ima)!i!"'IIIt'. ",,/lIiri'"f I""p'er (·""lim,I//I'em imclle,·I/I.• ,,,,bi.f(·II"'''

Cf. Maimonidc. Le !llIitfe ,Ies t:/[lIre.r suivi tiu Truitl! tl"s Imi, <"Iml/ilres. I l , l h , I 1 elc ') 1 ef. AJI><:rtus Maj!nus. frnj1.menlul lmdus În aceSI volum. '12 Albcr1i M"sni f)p XV w..h1...mlllilm.• În OI/aII. vul. XVllll , cdidil Remh"rtlus

'JII

et.I. Vertlier, Paris, 1919, partea:t l I , e"p.

Geyer, Mnllaslerii Wcslr"lurul1l in aetlihus Aschendurr. l'n5, pp. 3 1 -44

'1.\ Cf.

Alhcrtus M"gnus, Fjzlm, V I I I , 1 , 1 4 : "Cel " ''''' u",le n' Ari."m.-l I, !".rl "" zeII. (lula ur /,..-Imi .wl a...udd .)·i ..,l .-I "" .'·U Î/J.)".-Im "11"1,,,/(1/(1. D/lr iI"" d ;".«1 e/ aetle nI Ari"/II/e/ a 1","1 "" ""'. (I/"''''i 1111"(1 Îmllli,,111 cii e/ 1"" "'" .1'" .1'" Î".�e/e. 1I.w:",elli '''''''''' ((l/li '"1"(,,111 Ari..,mele"'lul.<.re VI'/III/. il/e dehel ..r"tI,",.e '1"",1 """'t/'lU'" erl"(lvi/. Si IIl1lell/ ae/li, 1/1,,"111 e.<'<" Iwmi""/II. 1I111<" I",W/,1 tI"bi" ",rllro: /lm"il .fÎl"III e'

""-'.j

0J4 ef. Sf. T"'lla din A'lui"", "1'. ";1 " 1'. 45. Aeea�Iă "slmlegie" este l:trl,: mmlil:.'\l� În

Iratllll;c,.." a fraIlCC/�� "

lui

Alain de Libela, Sili", TI",,,,,,,. - C,,,,/re Averme.• ,

GF-Flmnm.1ri.m, P.dris, I'N4, cf. /nrr",lw·/lml.

306


PQ.'iTFAŢĂ

1/5 Şi În celelalte hlcritri ale sale sr. Tuma va �lIs!ille impmibilit..tea demunstritrii c"",,!iei: În �()ml:ntariul la Carlell Senlil/lell.r a lui P�tru L"mbllnlul, I I , d . 1 . , lJ. 1 , 3. 5 , În SI/mllla ('''IIIm Gelllile.�, II, 1 7 - I K , unde polemizea71i cU ideea cn:n!ici in!elesc eli schimbiln: şi "'u idccacn:"Iici abaelertw. l><lu În De JU" elllia , q . 3, 3 . 1 3 . UI!"rdircritll dc cele dill lraialui De.<I.re efl!mllUlea II/mii eSIe jl<rJ.ilia lui rormlllat� ÎII c"mcnlilrilll lil /Je"l're I'er (�·()mm. IIr. 64, citat În Lo",O\ Bian",hi, "1'. ciI .. p. 1() : "Nil .'/>IInelll. I",'ril·il

li"

/"rellill/ei f"Qwlke. ,'11 11>11/$1 a e.ri.wal tlin/mtleul/l/U. Ile$1 .<f>lll.elll cII el ,mneuzd .�II fllll.llfeallllll. An".w IlIcrl/ 1111 e.we (lIIplI/ril'(l t/ellllll/.wra/ie/ III; Ari.Wlllet prO/III.rll aici: ctll"Î

'/Ili 1111 .�p"ne", (·tI cer,,1 a fm:eplll .<tIfie prilllr'l' gellerare. 1"Î fITi..,r-llll ejlILf Ilill pril/('II/illl

fITim, tiI' la ('UrI' .<e Ile.<Il,.Qr.f!'$Ie }iill/a f",reagll t. /1I(·raril"r. a.f" ,'IIm "III�'eser(1 $i Ji/IAmjii. De aceia '11.\'11 Imi IIe Ile".<el>illl.jiimfctl ei erell Ctl OII/III/eu" Il l'rmlll.< I'alll

"I"'lerl/ ,'/1 el. pe e/Jml Iwi .m.r/il/em etl "er/ll "fiUl creal de V.mll/eul/ fl/l/lII/tI .mIMWI//tl

.,·u lu lin umilirii fn,·eJUll tleferllli/l/l/al limpllllli" . .,., er. Sf. Anselm din Canteroury .. Mmwlo}lÎrlll . oo . Bibliotef;a A jl<'stmF, Cluj. 1<)<)8, capitolul VIII.p. 29. 1/1 Cr. Lu"'3 Biallchi, l'p. ciI .. p. 1 55 . 911 c r . S . BOllllvcl\lurae fII liber Selllenliurl/III. II. tlis!. I , p. 1 , 0\. 1 , q . 2, Î n Opera /IIMiu. ed. Quaracehi .. 1 885. pp. 19-24. 99 er. Imta arerel\l� la arguml:llIl1l lui Aigazel. impreunll CII pasajlli tleja ",ilai tlill Sf. Bonavenlura.

100 ef.

comentariul la

Fizka lui Ari�totel. 223b 2 1 : •.ReZI/IIII "$atlur n' limp,,1

mdsl/Urd $i nllmtlrd mi$careu circl//urd f"inrd. illr prin eu se mtl.wurtJ tlHlle " elelllite mi$cdri. De aceea exi.<td UII limp I/llic. Iiill priâlltl Imillllii m;$"drii prime ..... - .. Sil­ ig;I"r putet

qmm le"'f'l/s

me/lsl/rar el I/U/Ileral f"i/lllllll 11/01//111 âr("//Iare", el f.er el/m

II/ellsural OIrU/es ali/l.1 ",OIltl. Umle eSl I//I"m lemJUIS tallflllll prof"er IIl1ill/lelll primi

(citat in AlIgusle Mansion, OI'. ciI., p. 3(6). 101 Cf. Saocti Bonavcnturac Breviloquirml. lI , 1 . in c<lilÎa Quarne�hi.. voi. V , p. 2 1 9:

1II1}l/1.<..."

..exd",/irur error p<llremil/m DelIIn pr<NI'lJCi.ue in/eri"re.1 <·reufllra.! f>er minislerillln illlelligenliurllm" - .,eSle exc/usd eroarea celor cure cO/l.1ille"J ,'a O,Illll/eUII u f"<Nfl/.,· creulUriie i/ljeril/Ure ,·uujl/lorll/illleligellle/l.r". 10l Pentru Hcnri din Ound. eL. in limba r"mânl, �tiemll: Oilson. 1'1'. <"ÎI .• p. 395 S<Jq. IOl Penlru di�lin"'lia, la Avi�'Cnlla şi apoi la Henri din Oand, dint"" e.lse e.uemiul: şi eS.le exi.rlenl;ue, eL Olivier Boulnoi�. lmf<)tllI'·lillll.

in Jean Duns

Scut, SI/r lu '·I'lIIlUi.'­

.ram:e de Oieu el / " lIIivoeiie lle I'IIUIII. 00. Prcssc� Univel1li\aire� de France. Pari�. 1988, pp. 23-24. 104 Macken, Ul lenI{HlTlllili rat/ieule Ile la crlalure se/on Hel/ri ,le Guml.

R. in XXXVIII. pp. 210-272. IIlS Evident. ca nu se va incheia. liimkl vnr urma, �ucl'Csiv. lronalele in lema eternit�!ii lumii ale lui Raymundu5 Lullus, Joho Peekha m . şi mult mai lârtiu. Francisc.. Suarez. Dar tralalul lui B'lI:lius este, CRIIlOlogic, scris inaintea cundamnllrilur şi, logic, incheie Ierna etemÎtl!ii lumii primr-o teorie a eUlluuştcrii ştiin!ilicc, devcnind un pre­ cursor al conceptului mooem dc parlKligmli. Hedlerdles de l/ril'/I.gie undelllle el mellilvale.

106 Para!!rafuI 7 .

1<11 cr. Dedurali.. Hayml/m/i .llIfH!r /IIlHl"m diafl.gi etlila. c<li<leIUnl M. Percira el Th. Pindl-Buchcl. Paris, 1989. p. 339: • ..Nuluruli.< pJ.illlS/'f"lll.f per /lUIuram nUfllrUIUIII

307


ALEXANDER BAUMGARTEN illl'''-'Iig",.e dehel nUlUr/I nulUruntem, <"um 1,lIil",""plliu "ulUralis si/ sulliel"fUlII el in.,·/rWI/l·n/llm mi ("()K"".Kernl"'"/,hill�"'l'hi" .<lII"lm"",,.,,le,,, . 11/ ,le prim" l·"U.�" ml/ili"

/",1,,:1 ",., 1/1Ie(·/"",".

IU'I er. M"im..nidl:, Le III/ide Ile.< iJl"rb, 1 , 7 1 , cd. Vl:rdier, 10,179, pp. 1711-17101. 1,", er. SI'. r.. ma din AqLlinll, lJe.<lm,. 'IIIilUleu imelel"ll//ui C<l/Ilru uver",iljli/I",

cu. [)cl:alng,Satu

Ma...., . 19<)7, paragrarul 1 2 3 , p. 7), ' IU CI. R,,!!cr Baeun, Cmllm'flli.� mmlflllium, 1 , 1 , p. c d . R . Siecle, p. 2Ko, cillli ill R. Ma.;kl:n, w /ellr/lor"lili rmlinlle ,le lu eriumrl/ sel,m Hellri tiI/ Guml - R ec hc rchc:5 I XXXVIII, 1 97 1 , p. 21 7): ..Pufliarlt erJin ermrem

de tM.. ..gic "llc;";l1nc ci m';di';yalc,

."/Ilm 'I'l<Iml" U,,"lunlllr. ,li...".I".S '1Im,1 per 1,I,iI".mpitium non pOle.�/ uliter ,fici, nec pe' rati,mem pII/"'.\·' hub",../ {tliUtI .�ed per .mlumJillelll, Secf m"'ntillll/ltr tulll'l"om vi/is.•illli I/<Icre/ici". (VerhLlI Uf<·/tI. are, mai PLl!in "bi�nuit in limha latinll. inscmna in limba latin� medievală "u ,!fetlu Uriel.. liherole" - ef.

Albert

Blaisc, l..e.ti'·lm /u/inilo/i,' Medii Aevi,

cd. Brcpols, I'J75 , p . 72.)

I I I er.

�.

GilsUJ1, /joe"e ,le Vud". el lu tI,mMe ri'/Ii, Archivcs d'Histoire

d'K;tril1ain:� et lill':rail':s du

Moyeu Age. XXX.

1 955, p. II I , �au Bruno

N ardi , Saggi .mff'

u";SllIld/..,1, II pad,wuno ,lui sf!t·"ltI XIV al XVI, Sallsolli, Fil':nzc, 19S5, 5au Borb.!ly

Gâbm, în

Aqui .It'Î SUn! Tam;l�, Al hlelem eg)\fige, Iclycs gUlldozoli szO'veg, furdilOlta,

a kiile te l <zerkl:szleUc ts a kommcnt:\rukat irla Borbc!ly Găbor,lkon Kiadt'i, Budapest,

1 99 3 , p. 97, sau Alain tie

Li bera , Pen.ter UII MO.l'en Age, 00. Scuil, Paris, 1 99 1 , cap . l..e

m.whe de fu IlllUl,le vi,ili

1 12 eL

Un trai,l ricemml'n/ J/�'()u""'rI ,le Boi.·f! ,le Dude, lexle int,lit UVI'" line

I IJ ef.

M.

imr"tlIKI/rJJ/ ai/illl,e I,ur Gila SI'jâ, Aka.J�mia Kiinyvkiat]{" Budapc51, 10,154, p. 7 1

sqq.

tie J005, L'u('II<uli/1 ,[1' 80«e de Dacie, in Dia/I,gue , fi (1967-1968,

pp. 527-5311) cu care polcmizc3z� Roland Hisctte, N<lfe ..,ili'lue sur le De actcmitalc mundi dr Boice tie Vucie -

ti pr0l"'J' d'lIne imerpre/ulion rken/e, in Rechercltes de

tI":,,I"xie and",nne el miditra/e , XL, Louvain. [973, pp. 2U9-2 1 7 . 114 Eticnnc Gilsoll, OI" cii . . p . 1I9 , R . Hisctte, /lp. cii. • pp. 2 1 2-2 1 4 .

I I�

cr

Ideea dislinqiei di11llc �dcvllrurilc sl'CundUIII quid şi adcvlirurile -,"implicile' se

re!!�,cş te in AriS/.. leI, Respit,gerile .mji-,"liC"e, 25 ( I ROa-b).

I II> eL A I�in tic Libc1'3, /lp. dt . p. 128 sqq. 1 11 Un adev�mt ..cn,u" al dC/lun!lrii dublului

atky�r (d. luerllrilc sale /Jeelorolio

• t 8 Expn:sia cste a lui

p, 1211): ,,<:Tcmpic� a di�imLllal Lin

Ra.l'mundi .mper m,,,lum ,lio//lld etlllulII, sau Libe, tie er",,,,m Averroi.� etc.) .

A.

dc

Liber.! (Of/. l"il. .

peri",1 redutahil Într-o primejdie ab,;urdll. dcoam:e a im;his demersul ipoleti�"O-tlcdLlctiv al tculogului evreu (M aimunide - n.n.) in ,nonslrul 1C(,relic al celur dou5 atIevllruri c"lIlTarii pe c are nici un arislotclician nu le-at fi putut accepta". TCl.ei lui Alain de

Libera

lrebuic s�-i ad�ug�m duar faptul eli rlIdllcina ace ste i teme !it: gA.'<Cştl: in prniectul

on",'col"ţici.

I I� Pulinelc ieşiti posibile, gânditc deja În eprlClI, sunt teoria tomist� a analugiei şi

leuria sc" ti�l11 � univ'K;il�!ii fiÎll!ei, provcnile tiin dificultatea punerii pe acelaşi plan a le­ mei fiin!cl in gcncn: şi a fiin!ei divine.

IZ/.) el". Sf. Anselm din Canlcrbllry , P",-,fl>fli,m , OO . Bihlinlcca APOS/fOf,Clllj, 1 996 , 11II,,,,I,I<''''''u �i CU/lil"lul l .

1 2 1 CL de ex . . propozi!ia 53, Cal': IIU llis" pllsibilila/ca imetpretllrii crea!iei c�

sc himbare , cum filcea Hcnri din Gand.

308


POSTFAŢA 1 22 op. cii., pp. 4113.-4114

In Pmpuzi,iile 1 3 , 1 4 . 74 , IUfI, 1 32 . I.U, 1 1, 1 , 1(,2. Il� Propi'l.Îlia 3: "Ca f)III11IWUII "11 �''''IOU.)I'' Ulld" îl, <u"ru ...,,"

Pcnlru '<U/li�

plalunieil a problemei, cf. I)ul� arc/enlli propoziţiei.

1 2� P",,,, ,zi,iilc 22, )Il, 3 11 , 4 3 , fl3, 65, 114, 1 91 1 . 1 <)5 1 2f> Pmpm:iţiilc 32. 1 1 14 . I iti. 1 1 11 , 120. 1 2 1 . 1 23 . 1 117 1 2 7 Prupoziliile 101, 52. 911, 1 0 1 . 1t17. 205, dar mai ale._ prupilli,ia 117: "C<l lumeu e.<lt'

eterl/a in ("eeu CI: pri\'e�u f."" " s/X'dil" ,·Uf/rill.fl: îl, 1:/1". C:In.: armll fdul În �an: kzelc

avem,islc aveau cuen:: n!lI l� nivelul le/xi elemil;"!,ii speciei. carc implic� .. liil "'lemila1"''' lumii.eâl şi ullilalea Îlllele<:tlIlui.

1 211 Pr"pozi,iilc 49, 511. 119. 2 1 2 , 2 1 3 . 1 29 Propiuiliile 92. '14 . 9 5 . J02

oO Cf J . le Goff, lnte/e<"/II//lii in F:"II{ M...li" . cII. Mcrilli"nc. BUCUT��li, 11J94. Alain

de Libera. P"lIser au Mo.wm Age, eli. Scuil, Paris, 1 99 1 . 1 Jl cr. J . lc Gorf, liP. cii.. p. 106 sqq. 1 32 Cf. Alain tic Libera, II/" "it., cap. S"xe ."

loi.fir.

m Alain dc Libera (op. ci, . . p. I9II Ii<\tI.) tli�ulli grupul ti", propul'.i,ii c�re privesc

libertinajul sc:xual uucial eu illlelc"'lu3lul aY(:rroisl. A. llc Libcm cstcllc plIrcn: eli CSIC vorba tic o mişc ..re <.le dive/liiulIC a franciscanilor /"Ilellitii să compn,mild ide�lul illl",l",c·

luaI averroist. Propozi,iile, luale lIin tratalUl De.<pre iubire al lui And� d", Ch3pelain (cf. nola aferentl, ÎII scrisoatea tic cuntlamnare). ar

fi

5 trll i ne tie idealul 3vem,isl, caN

estc acela al ascczei intelectuale şi al reali:drii prin cun"aşle/l: a billclui suprem (pentru "al':: virtutea supreml este magnalli",ita.•) , itlcal sintetizal ÎII tratatul lui Bnetius tiin Dacia , /kspre binele supre", sali de.<pre �iaru filo.tufullli. 1),4 COl/slantin Noica, De�""ireu intr" fiiII/a, EtIitura Şliin!ific3 şi Enciclopctlicll,

Bucureşti, p. 1 3 .

i l S Cf. Sf. Bonavenrura, De relfl/('/i'>ne urti"", (l/I 1111'"logiom. În Of'l.'ra omniu,

�d. Quanachi. voI.

V,

pp. 3 1 ')-325.

309


BI BLIOGRAFIE'"

l.

Ediţii ilIe principil/c/or Ii/m'fri ,W.:OlflS/icc dedicafe polemicii; 1.

Alexander din Hales

( 1 1 70/80- 1 �45). QUllcs/io de dUfIIliol)c

Illllndi, În SWlllll" lIre% gica, cd. Qllilracch i . 1924-1948 2.

Albul cel Mare

De

( 1 1 93 - 1 280),

quindccim problemillihus.

cdidit Bcrnhardus Gcycr .. Î n A/berti Mllgni

De

V,

quindecim

problcmilfihus, Momlslcrii Wcs/[ii/orum in i1cdibllS Aschcndorf. 1 97 5 , pp. 37-38 3.

Se. Toma din Aquino

( 1 225-1 274),

De

<Ie/crni/iile mundi con/ni

munnunm/cs, în Opcm amnill, vol . I I I , cumnlc Robcrlo Busa , S J . ,

SlllUgart-Bad-Cansladl, 1 980. p . 5 9 1 4 . s r . Bonaventura

( 1 22 1 - 1 274) ,

COIllJlJcn/ariulJI

in

Libro.�

ScnlcnlielTllIJl Pc/ri Lombardi. I I , Dispulalio 1 .. pars 1 . articulus 1 ..

quaeslio 2

6.

ArloUo da Prato (?- 1 285), De aclcrnÎlale mundi qWlCslio dispulilla Ioannes Peckham ( 1 235-1 292), De ilclcmilillc mllndi qllacsliones

7.

Petrus Tarlaretus

8.

Boetius din Dacia,

5.

dispUlEIlil, cdidit Argerami, O., .,Patristica et Mediaevalia". I .

p p . 82- 1 00 , 1 975 ( 1 225- 1 276), QW/CSlio de ilclcmilillc tJIundi,

edidit t\rgcmmi, O . . . . Piltrislicil et Mcdiaevillia" . 1 1 . pp. 74-84, 198 1

Trtlclallls de aelernilale llIuntli. editio ,,/tem

,111c(urilil/c I..:Od;CIIIIl milnu rcvisil el CtJICndillil, editii! Saj6 GCZil,

Berli n , Waltcr de Gruyter et Co . • 1 964 9.

Siget din Brabant (?

- 1 284),

De

ilc/emifillc 11/1l1/d;. in Siger lle

8mbant. QIlIIr:sliones in lerlillm De imima

- De

,lclcmilil/c mundi. ed.

-

De ilnim" inlellee/ivi!

Bcrnardo Bazân. Pilris-Louvain.

pp. 1 1 3- 1 36 (PlliJosophes McdicVilllX. X I I I ) 10.

Hcoti din Gaod.

QUi/C.�tiuncs QlIodJibcIilJc.�. Quacs/io

erelllUnl poIIIit c.�sc ah " e/ema; QUilesl;o

8,

7.

Utrum

IIlnlIll repugnc/

erealunlc fuissc ab i1elcll1o. în R. Macken, anexă la Lil lcmporalilc

311


BIBLIOGRAFIE

radkale de

/Il cn:il/ure

sclun Henri

ele Gand,

in Rcchcrehcs de

theologie ancicnne et medievale, XXXVIII, pp. 2 1 0-272 Euslatius din Arras ( 1 225- 1 29 1 ) . De Iletemitate 1 2 . lacobus de Viterbo ( 1255-1 308), De mundi /lc/cmit/I/c secundum II.

fidcm "<IIhO/iCillll

1 3 . Raymundus Lulllls ("! - 1 3 1 6) . Tractallis de aetero;lale 1 4 . Hene Nedellec - «(lJi'I.� Hcrvcus Natalis; "-1323), Traclfl/IJS de ac/croi/ale /JII/ndi

1 5 . Gulllaume de Peyre de Godin ( 1 260- 1 326), Contra aelcmi/alem JIlunm"''''

II.

Exegeza prohlemei

J . Baeumker, CI..

e/ernităţij lumii: Ewigkcit der WeJt bei Plato, Philosophic

Monatsheftc xxrn, Hcîdclbcrg, 1 887 2. Baudry, J'I Le probleme de I 'origine et de l'cterni!e du monde dans la philosophie grecquc de Plalun

il

l'ere chretiennc, Paris, Les

Belles LeUres, 1 93 1 3 . 8ehler, E., Die Ewigkcil der Welt. Problemgeschichtlichc Untersuchungen ZII den Kontroversen um

Weltanfang und

Wellunendlichkeit im Mjtle/alter, Milnchen-Paderbom-Wien,

1965 4. Biaochi. Luca, L 'errorc

di

Aristotcle - La polemica contro

l'etemila del monda nel Xlll sec%

. La nuova Italia editrice,

Florenta. 1984 (cu o excelentă bibliografie) 5 . Conrroversia

de aetemitate mundi - lextus antiqllorum el

scolasticorum, eolJegil M. Gierens, S. J . , Romae, 1933 6. Dales, R. C . . Maimonides and Boethius of Dacia on the Eremity oJ the World, în The New Seo/aslicism, LVI. pp. 306-3 1 9 . 1982 7.De Blic. J . . Les argumenls de Saint Augusun eontre J'ctemite du monde, în Mclanges de Sciences Religiellses, II. pp. 33-44 8. Grant, Edward, Planels, S/ars and OTbs, Thc Medieval Cosmos, 1200-1687, Cambridge University Press. 1994. pp. 63-82 9. Guitton. Jean. Le temps et l'etemitc chez Plotin et Sainl Ailgustill, Paris. 1933 10. Guttmann, M . • Das reJjgionsphjJosophische Syslcm der MutakalJimun nach dem Bericht des Maimon;des. Leipzig, 1 885

I l . Jolivet. Regis,

Aristotc CI la no/ion de creation, În Revue des

sdellces philosophiqlles el lh6ologiques, XII ( 1 930), 1-50

312


BIBLIOGRAFIE

12.

Krause. Joseph, ae/emum.

13.

Quomodo Bonavcnfurfl mundum non csse

sed /cmpOl'C

{lr/llm dcmons/Taveri/,

Kr:ilovlian, Hlldl'ianus.

Braunsherg. 1 8 9 1

Con/roversia doc/rinalis in/er magislros

franciscanos e/ Sigerum de Bmban/,

În Co/lCC/lmea fmnciscana,

27 ( 1 957), pp. 137- 1 8 8

Leisegang, 8., Die Bcgriffc der Zei/ und Ewigkei/ i m spii/ercn Munster, 1 9 1 3 Macken, R . . L a /empornlil6 rndicale de la crr!ature se/on Hcnri de Gand, În Recllerclles de the% gie ,,,,ciell/le et medievale, XXXVII I , pp. 2 1 0-272 , 1 97 1 1 6 . Mansion. S.. [.,lI {Morie flristot6/idcnne d u lemps chei'. les peri­ paleliciens m6di6vaux, în Revue pllilo.wpllique de Louvai". XXXVI , pp. 275-307, 1934 17. Pinborg, J., Zur Philosophie des Bocrhius de Dada. Ein Ober­ bJick. în Studia mcdiewislyczne, 1 5 . 1974, pp. 165- 185 18. Renan, Ernest, Averroes e l J'a verroisme : Paris . 1869 19. Van Steenberghen, F .• La philosophie au XllI-eme siecle. cap . Boecc de Dacie. Louvain-Paris. 1966 20. Tresmonlant. Claude, Crea/ion et ,"'Ommenccment. Le probleme de I'e/emi/e du monde, în L1 m61aphysique du christianisme el la crise du XIll-eme siecle, cd. du Seuil, Paris. 1964. pp. 2 1 6-254 2 1 . Wolrson, H. A .• Patristic Arguments Rgainst thc Etemity of Ihe World. În Harvard Theologic,,[ Revue, LIX, pp. 3 5 1 -367, 1966 22. Yamamoto, B • • De femporis lJabillldjnc ad creationem iu'xla S. BO/Javenlurae, Tokyo. 1957 23. Zeller, Eduard. Dber dje Lehre des Arisfoteles, von der Ewigkeif der WeJl, in AblJandJungen dcr Konigl. Akademie dcr Wissens­ schaflen zu Berlin, 1 8 7 8 , p. 109 sqq. 14.

Platonismus,

15.

Il/. Exegeza problemei ..dublului adcvlfr" ,' 1.

Bukowski, T. P., Dumoulin, B . • L 'influcnce de

TlJoma$ d'Aquin

sur Roecc de Dacie. în Revue des scicnccs plJilosophiques el theo­ logiques, 57, 1 973,

pp. 627-631

di Dacia. în pp. 525-632 în Archive.l'

Sden(ja, fides, Ihcologja jn Boezio

2.

Fiol'avanti, G.,

3.

Gilson, Etienne, Boece de

Alti delia Academja delle Scienzc dj Torino. 1970.

Dacie el la doublc verite.

tJ'Hi.l'Joire doctrillaire.� et /ilteraire.I tiu Moyell A,Ile,

pp. 8 1 -99. 1955 313

XXII,


R I RLIOGRAPIE

4. Gregory, T" lJiseussiolli SUIJII ..doppiil ve";t<Î", în sello/;" I lJ62 . pp. l)lJ-106 5 . Hiseue, Rolllnd, Note ,''';/i'l"c sur /e De aclcmitatc BoCee de Vi/eie.

it

CI/Imri! C lIlundi dc

propo.� d'i/ne illlcrprC/iIliOll Iieente În

eher('lu!.� de fh iolo� ie (//wielllle

Re­

er mit/iem/e. XL. pp. 208-2 1 7 . 1 973 6 . Joos, E., L 'i:lelualilc de Boccc dc Dacic. în Diillogl/c 6 . 1 967- 1 968. p p . 527-538 7. Michaud-Quanlin, P. . LII dOl/hlc vcrilc des ;\ vClToi:../es. Un leXic nOUVC<ll1 dc Bocec dc V"CÎc. în TlJc()";i/ 22. 195(1. pp. 1 67-184 8. Maurer, A., BuctÎUs "{Dm.·i,, ilml /hc dem/Jle /((!II/Il. în Mecliaeval Swdie$ 17 ( 1 955). pp. 235-139 9.Saj6 Geza , Boc,.'lhius de Daci.1 IIml .�einc phiJusophi.�dle Bedel/tung, în Miscelhmeil Mediaev<lIi<l. I I . pp. 454-463 IO. Sassen, F., Bocthiu... vlm Vacie cn cJc duhhle waarlleid, În Studia c<lfholk'i/, 3{) ( 1 955), pp. 266-268 1 1 . Schrodter, H., Boc/hius von Vllcicn und dic Aulonomie des W;sscns. Ein Fund und seine Bedell/ung. În Theologie und Phi/o­ soph;e, 47, 1 972. 16-35 12. Van Steenberghen, F., Une legende lenace: 1<l IMo";e de la doub/c verile.

Bulfet;1I cle / 'Acaclim;e Ro.vale cle Bef�jqlle,

LV I I I ,

p p . 267-287, 1970 1 3 . Van Steenberghen, F., NOllvd/es rccherchcs slIr Sigcr de Brahant el $011 6001c. În Revlle plli/osophique de LOl/vain, 54 ( 1 956). pp. 1 37-147 1 4 . Wilpert, P., Boe/llills von DI/cicn - dic Autonomie de." P/li/o­ sophcn, În Bei/riige �1I111 Berllrsbcwll.�sl.�eill ele." mille/illlcrlicllcn Mcnschen (Miscc/lilneil Medi<lcvilliil), Berl i n ,

1964, pp. 135-152

IV. Edilii, Imdl/ceri ,�i excge�e IlIe cO/l(h/llIll,iri/or din ilnul

l. 2.

1277:

Clmrlllh,";um Univcrsifillis Pi:lrisicnsis (Heinrich ţ)enil1e-fmile

ClmtcJain). Paris. 4 voI . . 1 889- 1 897 . În voi . 1. pp. 543-555 Tnms!i:lliOIl of the Condcmn<ll;on of

1277 funest

L. Fort in, Peler

D . O ' Nci l l , În Ralph Lcmer and Muhsin Mahc.1 i . eds . . MedÎilevill Political Philosoplly: A SOllrcehook, New York, Frec Press of

G lcncoc , 1 963 , pp. 337-354 314


B I B U ( )G R A F I E

3 . Dondaine, A • •

OI/II/OgUC (le disscl/sio/ls (/oc/rimllcs �'n/rc le."

M"ÎlrcH P1lrisie!l.�

dl..· /;1 fin

dll XIII-clIlc ...icdc. în Rcvuc de /llf..'O ­

logic .1ncienne el medievale. X .

374-394. 1 9.1H 4. Gilson, Etienne. Filosofi" În EVIII MediII. editurii Humanilas . 1995. I rad. de !leima Sl11nescu. În cap. Filosofi" În ...ee,,1111 III Xlll-/ell, pp. 5 14-525 5. Grant, Edward, Thc Reilel;o/l oflhe UlliVCl:�ilie.� illld Thc% gielll AllllJOrilics 10 ArislolcJiilll Seicnce iIlut Nii/ural Philosop/lY. În A

hy E. Granl. Hilfvan1 1974. p. 52 6 . Hisette, Roland, EnqllCie ...llr les 2 1 9 ilrlidc.� CO/ldillllllC!l ii Paris le 7 Mars 1277. Puhlicalions Universiiliires de LOllvain. 1977 7 . Hisette, Roland, Elienne Tempier el ses colldillllnalio/ls. În Re­ cherchcs de Ihcologie ant"icnne cI lJu3dil'ville. nr. 47/1980. pp. 23 1-270 8 . Libera.Alain de, Penscr aII Moye/l Age. cd. du Seu i l . Pluis. 1991 9 . Le GofT, Jaeques, Imelectualii ÎI/ Evul Mediu, ed. Merid iane, Bucureşti. trad. Nicolae Ghimpcţcilnu. Clip. Secolul al XIII-lea. Muturituteu :ji problemele ei, pp. 123-132 IO. Steenberghen, F. van, Sigcr de Bralmnt cl :"es cO/ldilmm'lions de SOllrl..'C Book in Mcdi"cvl" St"icnce. cdilcd

Univ. Press.

l'arislol6/isme h6lcrodoxc le

7

milrs

1277,

În Bul/elill de J'Aca­

dcmie Royalc de Bclgiqllc, LXIV. 1978. pp. 63-74 1 1 . Weber, E. H., L1 conlroverse de 12701; rUniversile de Puris el son rclenlisscment sur la pcnscc de Sainl TllOmils d·Aquin. ed. Vri n .

Paris, 1970 12. Weber, E. H., L 'homme en disclIssion .i rUnÎversÎle de Paris en 1270, ed. Vrin, Paris, 1970 13. Wippel, J, F., Thc cond,IDmalio/lS of J'!70 .1n(/ 1277 a' Paris. În }numul (if Mediuevul uml Relllli.mmce Stl/(lie.�. VII, pp. 169-20 1 , 1977 14. Wlelock, R •. Le ms. Paris N"l. 1,1l. 16096 cI I" condm'lII"lions du

7 mars 1277, în Revlle de lheologie ancie/lnc cl mcdiev"le, XLVI I I ,

p p . 227-237,

1 98 1

• Am realizat i1Ccaslli bibliugr;Lilc <.lin vuhtmd" �i arli"uld" "unsull;'l" ÎtI problema

elertlilll!ii lumii �i În pr"blcm� crilci ulliv"n<il;'"", i' "",,,,,, ,Iului ;,1 X I I I · le;• • precum �i <.lin

volume şi arlicole pc "m'e IllL le-am ;.VUI 1:, <.IispUli!ic. <.I;'T <.le "Xi�len!:, c"rom am anal prin interme<.liul ccl"r <.Iimâi. Pc "ci" tiin ,mnll lc·am :,<.I�u�,11 tiintl c,,"vins <.Ic ulililalc:, unei itlfllm13!ii c()mplctc pcnlru un S!lI<.Iiu lllai ""TI>"'"s<.l"I:'l bibli"ltralic . •• Exislcn!a ullimclur cind trmmc CSIC scmnalal�

<.le S:.j" C':Z3 În prim:. edi!ie a S;l

la 1I....lalUl lui Bllclius ditl O;'ci" (Bml;'pcsl:•• I \)�(,. e l". Nm" il/lrml....'il"(/)

3 1 'i


INDEX TERMINORUM

aetu.\' - 72, 76. 1/2, 1 /4, 1 16. 1 /8, 120. /28, 2/6, 22, 228

IXO.

/88, /90. /94, 210,

(jeternu,s. aeterniw.f - 54. 56. 70, 82, 92, 96, 106, /24, 126, /28,

HO,

/32. /34, /38, /40, 150, /52. 170, /72. /74, /76. 180, /82. /86, /90. /92. /94, 196. 200. 206. 208, 212, 2 1 4 aevum - 226 agem - 74, 78. J /2.

J /4,

1 /8. /28. 138. /58, /62. 184, 202, 204. 206,

208. 2 1 1 . 2/4, 2/6. 2/8. 220 an;ma - 52 . 54. 56. 78.80, 106, /08, 1 10, 1 1 2, 202. 204. 208, 210, 2 1 2 , 2/4. 2 /6, 222. 228 C(lUSa - 82. 88. 94. 138, /44, /46. /62, /66. /68. 178.

!XO, nu.

202,

204, 206. 208. 210, 214, 2/8. 226. 228 CaU-fD effidells - /88, 206, 208, 226 causa ,嚙線fficie"s - / 28. /32, 134. 136. 172 coelum - 52, 54. 58. 62,

64, 68.

70. 98. 102. 106. /26. 134. /42. /44.

174, 202, 204, 206. 210. 212. 214,

lIS.

220, 224

corruptio - 62, 68. 98. 154, 156. /66 <;reut;o, creatura - 52, 54, 82, 84, 90, 92, 94, /44, 146, 170, /72, /74, /76. /78. /80. /82. /84. /86. /90. /94. /96. 224. 228 Deus - 52 . 54, 56, 58, 60, 70,82, H4, 86, 88, 90, 96, 98, /00, /04, /20, /26, 134, /36, /38, /52. 158, /62, /68, /70, /72, 174, /76, /78, /82,

IfI4,

/86, /88, /90. 192, /94, 200, 204, 206, 208, 2 / 2 , 2/8,

220.228 dispO.fjtio - /72, 226

fidfj' -

/22, /24, /30, /40, /44, /46, 148, /52, 154, 166, 168, /74, 188. 198, 200, 202 , 2/4, 224

forma - 52, 66, 68, 72,86, 100, /02, /U4. /36, /38, 202 , 214, 216, 22f1, 228

317


INDEX TERMINORUM

/:ellemtill

- 62,

6.'(

9.'(

100, 102, J()(j, 1 1-1, 126, 128, /32, 144, 146,

152, 154, 158. 160. /66, 202, 2 1 -1 , 2 1.'( 226 ;,!jiuituJ - 72.

7-1.

76, 78,

%,

10-1, 106, /26. /28, 1-12, 204, 210, 220

illfelledlllll - 108. I lO. 1 1 2 . 178, 2 1 6 i/ltellectll,\' - 7 8 , ,'t-l, X O ,

9(J. 9 -1 , I O X . 1 10,

1-10, 162, / 6 6 , 1 78, 180, /82,

18-1, /90, 19.'t, 202, 204, 206, 2/0, 2/-1, 216, 2 1 X, 220, 222, 224, 22X lIulferia - oX, 72, J()O, IO,'t, / /6 , /20, 132. /42. /-1-1, /54. 15X. /60, /82. 18-1, 202, 20-1. 206, 20X, 210, 2/2, 21-1. 216. 2 18, 224 /IIaleria desi:,:/wIII - ho, 102, 126

- 6X - 140, 1-1.'( 152 - 1-10, 150, 152

/I/(J/U,� âr('///(/ri,� lIIal"e/llaliCII.� lIIefllp".\'.�ÎcI/.\· /11l/mlu.f

- 52,

5-1, 60, 72, 7-1, 76, 8-1, 9-1, 98, 104, 1 16 , 120, 124, 126,

12X, 130, 132, 13-1, 136, 138, 140, 144, 1-18, 150, 152, 154, /58,

f(j-l.

/60, /latum

-

17-1, 1 76 , /86, 18X, 190, 192. 2 10, 2 / 2 , 220, 226

58, 108, 1 1 2 . 120, /26. 12.-1, J..10 , 1-12, 146. /56, 1 72 , 174,

/ 76 . IXO, 182, 184, /86,

um.

190, 1 92, 202, 2 1 2 . 2 16. 222, 226.

22X lIall/rtlli,� - 140. 142, /44. 146, 148, 152. 160. 2 1 2 pOlemia - 66, X -I , X8, 100, 1 /2 , 1 /4. / 16 , I / X. 1 2 0 , 15<�, 188. 190. /92, 20-1,206, 2 10, 2 1 4 , 2 1 6 f,rimtio - 66, 68 .I'pecie,� - 54, 62, 9,'.ţ,

/00,

/02. 10-1. 106. 1 14. 1 16 . I IX. 120. 146, /84,

202, 2 / 2 , 2/-1, 2 1 6 tempu.� - 52. 5 4 , 5 6 , 5 8 , 62,

70.

78, 82, 104, 1 14, 1 /6, 120, 126, 128,

130, 132, 136, 160, 164, 180. /82, 1X8, 190, 194, 2 / 2 . 226 I/Iliver.mlia

- 98,

/00, llU, /06, 108. / /0, / /2

yle - 66, 6.'t .�ulwllllti(/ - 66, 86. 108, 1 / 2 , 1 14, 126, /28. 13-1, 160, 162, 170, 174, /78. /86, 1 92 . 210. 21-1, 2 /6, 226, 228

31K


INDEX NOMINUM

Amhrosim' - / 72 , / 74 , IXO, Amt!llllllx - 9() Ari.�loleb - .J2 , C)(), J()(), /02,

JO.J,

106, JOX, 1 /6 . /20, /24, 128, /3-1,

140, 1-12, /52

AU�II.l"tim/J - X2, Ro, 92, 94, 170, / 72 , / 74, 180, 184, /86, /96, 2/8 AvelToe.� - I l O, /56, / 92 Avict'IIIUI - / 72 , /78, IRD, /82

B(Jetiu.�, Alliciu.\' Malllill.� Se\'(!,.illu.� - 9-1. 202 wtllOlici - /78, /92 COllllllellfator (pro Averroe) - / /6 . 120, /92 Dtllllll.I"CI,i"UJ - 94 DelllocrÎ/ - 36 lit/eli.\' - 1 76 . 178 Hemcfit - -I2

Hugo de Suint Victor - 9-1 Gre/:orÎtls, (Mal:/IIuJ - /98 *'"* Liher de Causis - /56 Pe/u/:;u,\' - 2 J X Phi/o,\tJl,JIII.I' (pro Aris/OleleJ - 104, 1 /6 , 1 /8. /22, / 5 4 . /66, /88. 1 9 2 , / 96 PlIi/o.\'Oplli (pm p/a/ollici.\' el peril'alelici.I·J - 7-1, 76, 78, 96. 98, J()O, 102, /04, IOn, 1 1-1 , /2-1, 130, 1 72 , 174, /78, 1XO

Phi/o.l'o/Jhî L.mlllellle.� (pm MIIWkallimllllJ - 78 Pfaton - 36. 52. 58. 7.'{, 92, 9.J, /56 Them;slills

-

/06, 1 / 0

319

Aristotel et al. - Despre eternitatea lumii  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you