Issuu on Google+


'AptO"TOTEAOUc;;'


ARISTOTEL

RETORICA

Et.liţie bilingvă Traducere, studiu introductiv şi index de MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

Note şi comentarii de ŞTEFAN-SEBASTIAN MAFTEI

� EDITURA IRI Bucureşti, 2004


Co�rdonatorul coleqiei: ALEXANDER BAUMGARTEN Red<Jctor: MARlA STANClU Tehnoredactor: LIUANA KIPPER Concepţia grafică a copertei colecţiei: VENIAMIN & VENtAMIN

Tmc�te drepmrile sunt rezervate ED(TURll lRl

lSBN: 973-7926-03-X


CUPRINS

C. T md iţ i a manuscrL�elor Re10ricii .

9 Il Il 16 17

D. Autenticitatell cărţilor Retoricii

20

E. Compoziţia analitică a Retoricii .

21

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI STUDIU INTRODUCTIV . A. Originalitatea Retoricii aristotelice B. Datarea Retoricii .

RETORICA 83

CARTEA 1 . l. Raportul retorică-dialectică. Utilitatea şi rolul retoricii . 2. Definiţia retoricii. Despre probabil, iltdiciu, exemplu 3. GcJlUrilc retoricii: dclibcrativ,judil."'ar. dcmonstrativ . 4. Premisele pmprii genului dcliberativ . 5. Scopurile Jcliberării. Pă•1ile fericirii . . 6.Binele şi utilul 7. Gradele binelui şi utilulni . 8. Numărul, natura şi scopul diverselor forme de guvernare . . 9.Genul dcmonstrativ. Virtutea şi viciul. Nobilul şi ruşinosul. Elementele elogiulni şi blamului .

lO. Genul judiciar.

137

Acuzare şi apărare. Despre cauzele

actelor nedrepte

Il. Despre

83 91 101 105 III 119 125 135

lucrurile plăcute

147 1 53


jl 1 h•i•"•lllll• lo1j'lil�llhll �� ilk vklimci 11 1 k·'l'" I•IJol•l• lq>l hhll:JhJIUI . It 'lll!tlul Jlt• )ltn\'llnl•· a tld ic.:tclor .

.

,,,.._

U.lhl\ll'tllt•t'\IIHh.'IJJlit·c .

!61 169 173 177 187

1. 1 'um aqionăm asupra minţii auditorilor •1• 1ksprc mânie . J. lk�pre blândeţe -L Ucsprc prietenie şi ură . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .... 5.Ucspre teamă şi încredere .. . . . . 6.Despre pudoare şi lipsa ci . . ..... .. 7.Despre bunăvoinţă . . . . . 8.Despre milă ........ 9.Despre indignare . .... 10.Despre invidie . ... Il. Despre emulaţie şi dispreţ . .. 12.Despre caractere. Vârstele: 1.Tinereţea 13.Despre caractere. Vârstele: 2.Bătrâneţea . . . . . . . . . . . . . . . . . 14.Despre caractere. Vârstcle: 3.Maturitatea . . . . . .. . . . .. . . . . . 15.Caractere datorate sorţii: 1.Despre noblele . . . .. . . . . .. . . . . . 16.Caractere datorate sorţii: 2.Despre bogăţie . ........... 17.Caractere datomtc sortii: 3.Despre putere şi noroc . .. . . . ... 18.Locurile comune celor trei genuri. de discurs . 19.Despre posibil şi imposibil 20.Dovezile comune tuturor genurilor. Despre exemple . .. ..... .. ... 21.Despre maxime . 22.Despre entimcme . .. .. . . .. .. . .. .. . . .. .. ... . . . . .. .. . . 23.Locurile cntimemclor . . ............... ..... 24.Locurile entimemclor aparente . ......... 25.Despre respingere . 26.Despre amplificare şi atenuare . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .. . .

187 189 197 201 207 211 219 221 225 229 231 235 237 241 241 243 245 245 249 253 257 263 267 283 289 293

CARTEA A III-A . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . 297

1.Despre elocuţie . . 2.Asupra calităţilor principale ale stilului . 3.Despre răceala s1ilului .. . . . ... . . . . . .. 4.Despre comparaJie

..... 297 ............. 301 . . .

. .. . . . . . . . .. . . . 307

311


5. Despre corectitudinea stilului 6. Despre grandoarea stilului 7. Despre potrivirea stilului . 8. Asupra ritmului oratoric . 9. Compoziţia frazei. Despre stilul continuu şi stilul periodic 10.Despre cuvintele spirituale 11. Continuarea stilului pitoresc şi a cuvintelor spirituale . 12.Despre diferitele genuri de stil 13.Părţile dis<.:ursului. Dispoidţiunea 14. Despre exordiu . 15. Despre acu.�are. Mijloacele de a rcspiuge o imputare

313 315 317 . ... 321 . . . 323 . . . . . 327 333 339 343 345 35 1 353 357 363 367

rduvoitourc .

16. Despre naraţiune . 17. Confirmaţia. Despre dove7j . 18. Despre întrebare şi răspuns. Glumele 19. Despre peroraţie .

369

NOTE ŞI COMENTARII . BIBLIOGRAFIE INDEX NOMJNUM .

. ............. 425 ... 433

INDEX TERMINORUM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..

439


NOTĂ ASUPRA EDITIEI

Versiunea de faţă conţine prim<l traducere integralii a Retoricii lui Aristotel. Fragmente ;ilc tratatului, IT<idusc în limba romfmă, <lll rnai fost publir.:ate în V<ilumul Filo.wdia politini a lui Arisi<ITI'f, CO(ifd<mat tie V;1sile Muscă şi Alcxantler Baurngartcn, apiirut la Editura Polirom, laşi,

2002.

l'T<Iducere;J urmează textul ediţiei AristoteleJ· graece e.r recen�'ioue lmmm/111'/is Bekkeri, editat de Academia Regia Borussica, Berlin, 1 H31, voi. IV, pp.

1354-14211, precum�� lccţiunile ediţiei M. Dufour-1\. Wartdle.

Aristote, Rhhorique, voi. 1-111, text bilingv grec-francez, Paris, 1.-es Bdles Lettres,

]<)WJ.

Mi-:1m permi.� o împărţire uşor modificată a alincatelor

�� o punctua!ie proprie pe alocuri, anume iiColo unde textul o cerea ::;i, de usemenea, marc�lrc<l cu litere italice a citatelor. Între unghiuri a�CU\Îte (<>)am plasut cuvinte consider<.Jte de editori suspecte sau interpolate. 1\m tradus din nou versurile citate de Ari.�totel din lirica ::;i dramaturgi a )!Te<tc;l, pentru cu ideea dorită de autor s;1Hpan1 clar în citlltele rc:-.po::ctivc, tlar �i fiintk;l/\ristotel l� reproduce mlc�eori eliptic, echivoc, sau chiar obscur, apoi pentru că numerotarea originalului .�i u versiunilor româ­ ne�ti nu corespund. fn privima numelor proprii, am opM pentru o tran:-.li­ tewre

a formei grccc�li, pentru cu:wrile în care nu C;t;;istă o formă rom<Îne<.t:-că

valabilă, fundamentală pe tr..tditie./ndex termiuorwn u fost selectat potri­ vit cu frecvenţa �i importanţa termenilor tehnici folosi!i de Aristotel în 1kfinirea conceptelor-cheie ale Rf'loriâi. Bibliografia, ce cuprinde at<Ît lucrări acc<:sibile, C<Ît ::;i lucrări inaccesibile cititorului în bibliotecile noas­ tre,

doreşte s<'i îi ofere ace:-.tuia o imagine, tie ::;i pmţi<tl<l, Hsupra operei

retorice H lui Aristotel �i a irnp<tctului pe care <Jceasta il avut-o în istoria culturii europene. Referitor la studiul intnxluctiv :;;i la notele acestei editii. În cazul citării diferitelor ediţii critice ;tie Rt>toricii, ele au fost delimi­ tate de celelalte indicaţii bibliografice prin stabilirea numelui editiei. wntinuând cu anul apariţiei, numărul volumului şi numărul paginii.


NOTĂ ASUPRA

EDITIEI

Fragmentele citate imegral din operele aristotelice tmduse pflnlt <it'nm- în limba rom<înă au fost redate conform importanţei lor în explicarea locu­ rilor dificile ale textului Retoricii. Menţionez di tr<�ducerea prezentă este realizată în cadrul programului de masterat în filosofie antică �i medievală al DeP:.Jrtamentului de tilo­ sotie al Universită!ii "Babe.-:;-Boly<li" din Cluj, program coordonat de prof. univ. dr. Va'iile Muscă. Ţin să îmi exprim gratitudinea fată de Alexander Baumgarten, care m-a determinat să lucrez 1<� această carte, pentru că a avut bunăvoinţa şi răbdarea de tt citi �i a verifica, rând cu rând, corectitudinea texwlui; îi mul1umesc pe acea'ită cale pentru sugestiile făcute mai ales referiwr la terminologi<� filosofiei:! corespunzătoare principalelor concepte aris­ totelice care s-au dovedit foarte utile în vederea redactării definitive. Îi mulţumesc, de asemene<t, lui Ştefan-Sebastian Maftei, al cărui ajutor, prin conturarea notelor şi a comentariilor, mi-a fost de un real folo.'i. Îmi ex­ prim recuno�tinţa faţă de Editura IRI, pentru amabilitate<� cu care mi-a oferit posibilitatea publicării acestei cărţi. MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ


STUDIU INTRODUCTIV

A. Originalitatea Retoricii aristotelice Domeniul retoricii s-a dezvoltat mereu într-o <�mbivalenţă atât faţll de relaţia cu sfera chestiunilor politice,cât şi faţă de mportul cu filosotia. În Atena secolului al V-lea î.Hr., aceste raporturi apar evidente: de�i omniprezentă în viaţa cet<lţii, retoric<tera instrumentalizcltil, pe de o parte, în relaţia cu politica, pe de altă parte, în cadrul legăturii ei speciale cu filosofia. Practic, condiţia aparent instabiHi a retoricii porneşte de l<t o cerinţă a statutului ei teoretic; fum.lotmenhltă pe un <�nsamblu de tehnici comunicative, retorica nu poate acţiona pe deplin decât în anumite con­ diţii: 1) dacă structurile societăţii permit comunic<�rea între indivizi .�au între indivizi şi institutii; damentează nuinai S<!U

2) dac;1 structum internă a retoricii nu se fun�

pe cons�rucţia unor fonne argumentative prest<�bilite

pe cercetarea figurilor limb<�jului, ci scopul ei <�re in vedere şi dez�

baterea liberd a opiniilor, a tezelor,a ipotezelor etc. Fără aceste două con­ diţii, retorica, înţeleasă ca teorie a comunicării, şi-ar pierde caracterul său argumentatiV şi ar fi redtt'iă fie la un form<�lism în cadrul limbajului, fie la o sumă de clişee comunicative. Rostirea, ca formă fundamentală a oralităţii, este menţionati:i deStul de devreme in istoria culturală a poporului grec. Începuturile acestei eul� turi sunt marcate de afinităţi faţi'i de discursul rostit. Cânturile homerice amintesc de discursul inspirat al poeziei, iar vorbele lui Nestor, "căruia graiul din gura mai dulce-i cura decât mierea"1, sunt elogiate ca aducă� toare de pi<lcere. Versurile lui Hesiod2 .�pun ci'i sfatul chibzuit

al

unui

vorbitor poate calma spiritele şi aduce linişte într-o comuniMe. Grecii recunoşteau, a�adar. încă din perioada homeridl puterea de convingere a discursului\ însrL retorica se dezvoltă ca o disciplină autonomi'i abia

în a doua jumătate a secolului al V�le<� î.Hr., o dati:l cu noul regim

11


MAR!A-CR!ST!NA AN!JR!EŞ

democratic apărut în Siracuza. Conform tradiţiei. Tisias �i Cor·aX·<�u fost cei Jint;îi c:m� <1U elaborat primele m<mmtle retorice. În ..J27 i.Hr.,Gorgias, sofistul din Leontinoi, ajunge 1<� Atena. <tducfmd cu el arta discursului or<t­ toric. Şcoala sofi((tilor este prima cme iniţiază un studiu intensiv al reto­ ricii,�i tot eu se constituie într-un prim moment în care putem vorbi de o atitudine critică t'.tţă de comunicarea oralii. Atenţitt trece de ht efectul imedittt al discursului me�te�ugit de poeţi .�pre tehnicile de compunere ale rostirii. Platon. în U'gife4. face pentru prima O<tr(J di�tincţia dintre dis­ cursul poetic �i discursul în prozfl, �i tot în acest dialog apare diferenţa între

P"JÎ"twp �i nm"J")Tfr;. Trecerei! de la discursul rostit la teorie e.�te dinxt influ­ enţat[! de mportul dintre or:tlitate �i scris. Însă primul pas în dezvolt<treot unei adevărate teorii <tsupra discursului ap;trţine sofi�tilor. Ace�tÎ<t vor stulli<� cu interes mecanismele discursului �i î5i vor face o adevărată profe­ siune din aplicare:t practică a cercetării lor. Protagoms studia argumen­ tarea, dezbaterea, gramatica �i dic(ia. Străduindu-se S<1 <mulit..eze alât tehnicile di.,cursului,cât �i .�copurile acestuia, el va compune o Arii/ a rnpi11gerii �i două cărţi de Antilogii. Thrasymachos <;-a ocUp<tt în speciul de ritm �i de structuw frazei. Arta sa retorică se apropie de studiul AESu;-ului (omamentaţi;t discursului). l-lippias a scris despre grarnatid �i prozmlie; Prodicos era cunoscut prin trat<ttul sflu DP.rprP corntitudinNt numelor. Gorgias, Însă, este primul care propune o teorie coerentă a<;upra struc­ turii discursului şi a rolului său în sfera cunoa�terii. Stilul gorgianic este marcat de teoria "momentului oportun"

(xat�).

doctriml ce vize;tzil,

însă, Întrega organizare a di.�cursului, stilul �i conţinutul său. Conform opiniei lui Mario Untersteiner,xcnpcil; reprezintă .,adaptarea dismr.mlui la diver.�·itafea.rituaţiilor rmfe, cu implim(ii profimde in p.rilwlogia oudi­ tortdui .$i a Forbitorului"5. De fotpt, dou[i sunt conceptele fundamentale

ale doctrinei comunicării 1<� Gorgias: A.6ŢQ�;:" �i

xcu�. concepte-cheie

c<tre mai târziu vor servi C<t elemente import<mte în dezbaterea asupra retoricii la Platon şi Aristotei./\QrQ�;:"-ul lui Gorgias este,se pare, un con­ cept ambiguu,ce implic<l în primul riînd o relaţie de putere între vorbitor .�i auditor. Putere<� A6r�-ului este ilogidi; în mod paradoxal, A6ra<;-ul este considerat de inspimţie divină; el are �� o putere psihologică, deo<t­ rece inspiră o nou;1 stare în sutletul celui ce a<;cultă. t\6Ţa<;-ul este deter� minat în acest caz de câteva camcteristici,pe care teoriile retorice de mai tflrziu le vor prelua în cadrul discuţiei privind statutul filosofic al retoricii;

1) A6Ţoq-ul deţine o putere magică, trezind în sutletul oamenilor .,iubirea de semeni" (tpLAa\1{)-j)WIT(a); 2) A6yoq-ul se ddine�te ca.,putere'" (06vo)J.L�) care,prin intermediul fascinaţiei (ŢOT)T€(Ct), induce opinii noi în suflet,

12


STUDIU INTRODUCTIV

modifidnd vointa celui ce <:t�ultii �� producând .. amiigirea"

(CmciTI]).

Doctrina lui Gorgias e�te înţele<tsă aici în ansamblul m:mifest;1rilor sale (atât poetice, nît �i retorice). Datorită acestei doctrine a AârD�;-ului, nepu­ tinţa cuno;��terii, tezi'i fundamentală a gnoseologiei lui Gorgia�. este sur­ montată prin puterea imaginativă a cuvântului, care transformă orice cunoa�tere Într-o cunoastere În care se construie� in mod n;ttural relaţii, locuri comune, conexiuni. Cele două te:te fundamentale ak teoriei lui Gorgias, referitoare la capacitatea persuasivă a discursului, vor face ca­

1) A61�-ul este ..putere" (Mvu).J.L�) condudtoare a .�urletului, dar .:;i for�ă organilatoare a g{lndirii; 2) xcnp<}!;-ul (..momentul oportun") .�emnitlcă o calit<tte fundamentală rieră în teoretizările ulterioare asupra retoricii:

a discursului: ad<:tptarea subiectului la circumstanţe: ustfel, chestiune;! luată în discuţie va fi, dup{J caz, dre<tptă S<tll nedre;tptă, nobilă sau ru�i­ noasă, avantajoasă S<ltl lipsită de utilitate. Ulterior, Plilton va rccunoa�te puterea persua�ivă a cuv:întului6, d<tr va propune o <:tbonlure mai teoretică în legălllnl cu di.�cursul. Dialogul Plwidrm; descrie discursul sub forma unei structuri unitare, analoagă corpului omenesc: ,,... orice di:iutn se cu�·ine sâ.fie alnlfllit awmeni 1111ei .fiin{e �·ii: sa aiba un trup care să jie lloar al ei, as tfe l

ÎltNÎI sd 1111-i de mijloc .)·i Îflfre­

lip.�·emcă nici capul, nici picioarele; sa aiba deci o parle

extremită(ile, menite stJ se potriwa.�ciJ unele cu altele şi toale cu

gut'7; ,Mai întâi vine, a:ra.cred, preamhulul,pe care lrebuie sâ-1 rosteşti, la Începutul discursultti. În al doilea rând, unjfd de expositio cumllrtll­ riile ei; îu al treilea

rând dtwez.ile, iar Îll al patrulea rând, arg111nellfele

verosimile. Mi se pare ct1 omul acela llin Biwn{, ce/mai stnllwitme.)·fer Într-ale oratoriei, mai vorhe:şte .)·i de confirma{ie şi

de

recot!firmaţie"�.

În concluzie, rolul or<:ttorului este de a concepe un discurs pe cale raţio­

fi persuasiv. Construc(i;t unui discurs de <�cest fel <�re nevoie atât de .. dam! vorbirii", cât �i de .,.)·tiinţa" �i "tmdil"')_ Pe de

nahl, cu scopul de a

altă parte, Platon propune în Pbaidros o condumn<�re a retoricii contem­ ponmilor lui,cu sprijinul a trei argumente principaJe1°:

1) retorica implică

în mod excesiv persuasiunea prin intermediul opiniilor �i credinţelor co­ mune ale auditorilor:

2)

exerciţiul retoricii dezvoltă un amoralism progm­

matic, în ciuda faptului că face apel la valorile morule:

3) argumentul <li

retorului se reduce la un exemplu fonm1l, ignorând adevăratul scop

rostirii. lnlen!ia lui Platon nu este doar să polemizeze; filosoful încearcă o reconsidemre a retoricii din punctul de vedere al filosotiei, ini(iind în acest sens un concept ideal <11 retoricii. Astfel, cel ce învaţ:l me�te�ugul retoricii,spune Platon, are nevoie să cunoa�că în adâncime sufletul uman

13


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ şi tipurile de discurs specifice acestuia Il_ Orice discurs adecvat:�li"le Platon prin intermediul lui Socrate, are nevoie de intluenţa sistematici\ a dialecticii 12. Retorul care î.5i propune o discuţie avtlnd ca subiect drep-­ tatea sau iubirea, trebuie să aibă în vedere în special o cunot�ştere unitară a omului, a societăţii şi a ştiin!ei13• intre căutarea adevărului şi acceptarea dovezilor plauzibile, Platon acceptă punctul de vedere al filosotiei; reto� rica trebuie să devină, <Jsemenea dialecticii, o cale raţională ce lncearcă să transforme sunetul plecând de la el însuşi. În ceea ce îl priveşte pe Aristotel, însă, specialiştii14 susţin că ar fi ,,predat" retorica în timpul primei .�ale �ederj la Atena (367-347 î.Hr.), atunci când era membru al Academiei lui Platon 15. Din această perioadă provin două opere despre retorică,pierdute: dialogul Gryllo.r şi o culegere de tehnici retorice, Iuvarwn'i "t�V. Se pare că şi cartea a lll�a a Reto· ricii, în special partea privind tmtarea stilului (capitolele 1-12), aparţine oce­ lei perioade. Retorica a fost adăugită .5i structurată pe parcurs, deoarece conţine referinţe istorice asupra unor evenimente de mai târziu (330 î.Hr.), în momentul în care Aristotel se întoarce la Atena �i fondează Liceul. Nu putem analiza pe etape istorice dezvoltările care apar în textul Reto­ ricii, dar ştim cu siguranţă că aceasta cuprinde intluenţe clare din Plwidros şi Gorgias. Ca şi Platon, Aristotel porneşte de la un punct de vedere tilo­ sofic a�upra retoricii. Concepţia platonică a filosofiei ca sursă a cunoaş­ terii referitoare la politică, �i căreia retorica i se subsumeatii, apare clar în Etica nicomahica16• Retorica şi Etica nicomahică demonstrează această presupoziţie, criticând teza sofi�tilor, care confundau retorica cu �tiinţa politică17. Atât Platon,cât şi Aristotel,împărtă.�e.�c aceea5i opinie referitor la tilosofie, anume că doar acea�ta poate oferi o cunoa.5tere adevărată a ştiinţei politice. Retorica este, a':la cum s-a spus la început, instrumenta� lizată între filosotie şi politică. Aristotel reabilitează din punct de vedere gno�ologic statutul retoricii. E1 vede retorica sub forma unei arte ('fixvrl), recunoscându-i astfel capacitatea de fundamentare raţională: retorica oferă un model coerent de legăturd între metodă şi rezultatele ace.�teia, având şansa de a se subscrie scopului general al învătării (0l8aaxaAla). Acolo unde Platon vede ruptura dintre raţional şi verosimil, Aristotel punctet�ză o continuitate între modul de argumentare retoric şi alte mo­ dele de argumentare raţională. Teza fundamentală a Retoricii, din punctul de vedere al posibilităţii cunoa.5teriî, este relaţia de corespondenţi dintre retorică �i dialectică. Aristotel recunoaşte abilitatea retoricii de a argu­ menta pe baza credinţelor comune şi a judecăţilor prob-<�bile1!\. Relaţia retoricii cu dialectica poate fi văzută şi în .�ensul în care argumentarea

14


STUDIU INTRODUCTIV de tip retoric este întărită de două tipuri de elemente19: entimemele Uude­ căţi cvasideductive extrase din premise probabile) şi exemplele (exemple cvasîînductîve considerate ca fiind generaliziîri relevante)2o. Acestora li se adaugiî faptul că retorica nu aparţine unui domeniu de cunoa�tere ştiin­

ţific21, şi poate, m acest caz, să argumenteze a<>upm oricărui subiect22. La fel, retorica poate instrumentt�liza argumente în ambele părţi (pro sau contra)23. Originalitatea Retoricii aristotelice este .<;usţinută, aşadar, de două ele­ mente:

1 ) pe de o parte, de relaţia ei specială cu dialectica; 2) pe de altă

parte, de afinitatea faţă de politid:i. În domeniul tilosotiei politice, Aristotel postulează teza fundamentală a comunităţii politice în cadrul cetăţii. De­

terminarea omului ca "vieţuitor politic"24 îndrumă orientarea spre studiul vieţii în comunitate. Etica şi politica lui Aristotel au un caracter .,comu­ nitar" şi sunt îndreptate spre ceea ce putem a�tepta de la cetăţeanul des­ toinic S<�U de la omul ales. În aceeaşi manier-d, în gândirea aristotelică apar �i urmele unei concepţii .,nobile" asupra virtuţii. Chiar dacă princi­ piul medieHiţii ��al măsurii este riguros accentuat şi argumentat, totuşi conceptul politic de virtute va

fi înţeles ca performanţă şi nu ca o simpHi

măsurd25. În cadrul eticii aristotelice apar virtuţi "nobile", precum magna­ nimitatea, magnificenţa sau liberalitate<J. Dacă Pl<�ton propune o exper­ tocraţie în politică, Ari.�totel oferă o justificare a autarhiei cetăţeanului, prin intermediul virtuţilor nobile. Expertul nu mai constituie un exemplu grăitor pentru ştiinţa etică sau politică. În cazul lui Aristotel, politica re­ vine în sfem comunicării şi"'<t dezb<�terii la nivelul cetăţenilor cu âceleaşi drepturi. Prin urmare, relaţia dintre retorică şi politică .�e fundamentează

pe dialog social şi pe condiţii politice favorabile. Aceste elemente, speci­ fice de regulă democmţiilor, erau deja evidente în cadrul funcţional ul instituţiilor politice ale Atenei, precum tribunalul sau Adunările; institu­ ţiile democraţiei vor reprezenta, pentru structura Retoricii, elementele

determinante care vor influenţa diviziunea genurilor retorice în demon­ strativ, judiciar şi deliberativ. Pe baza acestui statut, atât vorbitorul, cât şi auditorul Adunărilor urmează un scop politic: dobândirea fericirii, scop al tuturor acţiunilor-26. Pe de altă parte, scopul oricărui discurs este obtinerea credibilităţii, deoarece oratorul trebuie să fie .,demn de încredere"27. Obţinerea credibi­ lităţii este cheia oricărei acţiuni practice, iar caracterul, patosul şi dis­ cursul sunt cele trei elemente necesare pentru a obţine convingerea2�. Un orator persuasiv trebuie să fie în primul rând credibil din pum.:t de vedere etic; trebuie apoi să mişte (movere) afectiv auditorul, iar în al treilea r.înd, pentru a nu cădea în demagogie ieftină, trebuie să argumenteze şi să

15


MARIA·CRJSTINA ANDRIEŞ

convingă raţional. Henning Oumann2<J vede în teoria retorică a fU'i"?\tistorel un drum deschis spre filosofia practic:l.�i politică. În primul rând, el con­ sideră că împărţirea genului retoricii în deliberativ,judicim, demonstrativ este strict legată de instituţiile politice ale Atenei democmtice: Adunările şi tribunalele. Cunoaşterea chestiunilor politice referitoare la stat,agricul­ turii, economie, legislaţie, război311, sau cea a legil<i r .�i constituţiilor 31, sunt condiţii necesare pentru ca discur.;ul să apară credibil în che.�tiunile publice. În plus, cea m<1i interesantă pentru ştiinţa politică e.�te oratoria deliberativ<l,bazată pe combaterea <Jdversarului şi pe orientarea decizii­ lor auditoriului. În concluzie,putem spune că dezvoltarea pe cele două planuri (filoso­ fic şi politic),pe care o propune Retorica, nu reprezintd. o expunere descrip­ tivă a tradiţiei de până atunci,ci o sistematizare de anvergurd.,ce intenţionează reconsiderarea filosofică a retoricii, domeniu socotit de către unii dintre contemporanii lui Aristotel nedemn de atenţia gândirii filosoftce.

B. Datarea Retoricii Problema datării acestui tratat, mult discuw.tă,de a!lfel, şi în Antichi­ tate,nu a fost rezolvată încă în mod definitiv.Dionysio.� din Halicarnas opta pentru perioada cuprinsă între 334 şi 324 î.Hr. Dintre moderni,Max Schmidt32 a tratat subiectul cu minuţiozitate.Autorul crede că textul a fost redactat de Aristotel în timpul tinereţii sale, apoi revăzut de mai multe ori .�i. în sffirşit,publicat între 335 şi 322 î.Hr.,în orice caz după moartea lui TheOOectes, în 336 i.Hr.• c�;�re trebuie să îşi fi compus propria saRelorică, probabil chiar la sfatul lui Aristotel,înainte de <Jnul 347 î.Hr. Aristotel a cit<Jt in Retorica S<J şi, prin urmare, trebuie că şi-a alcătuit anterior acestui tratat Analiticele, Metodica (operă pierdută),Poetica �i Politica. Leonhard Spengel pla�ează data între 336 î.Hr.,an al păcii gene­ rale după bătălia de la Cheroneea, şi 330 î.Hr., atunci dind a avut loc procesul coroanei, pe care Aristotel îl trece în mod evident sub tăcere. Ernest Havet propune ace<Jstă ultimă dată. O interpretare m�;�i completă ne-o oferd. de data acea.<.ta editia Dufour-�3, care apreci�;�ză că detenninarea prea precisă a d<�tei ar fi arbitrară �� tot­ odată paradox<�Jă. Dufour pleacă de la cartea a III-a, menţionând pasajul despre actorul Theodoros (1404 b 22), de unde ajunge la concluzia că Aristotel se afla la Atena în timp ce îşi compunea ultima carte a trat<ltului. Apoi, textul Retoricii 34 face aluzie lâ anul 346 î.Hr.,re.�pectiv momentul

16


STUDIU INTRODUCTIV

în care Filip încheiase o alianţ{t cu tebanii, invaJase Phocida .�i pusese capăt ri'izboiului cu locuitorii acesteia. Or, în urma cuceririi Elateei, în

339 î.Hr.. Filip

a cerut tebanilor dreptul de trecere pentru trupele sale.

cu scopul invadării Atticii. Trimişii săi au justitîc:tt acea.�tă cerere, invo­ când ajutorul acordat în

346 î.Hr.,dar la această dată oratorul Demostene

sfătuise deja pe atenieni să trimită la Atena o contraambasadă, la care

a şi luat parte. Atenienii au câştiga! cauza .�i au întocmit o aliantă cu tebanii. Ace<tstă alianţă nu a putut împiedica,în �:chimb, dezastrul Cheroneea,din

de la 338 î.Hr. Dionysios din Halicarnas tixea:di anul ambasa­

dei lui Filip �i cea a atenieni lor în timpul arhontatului lui Lysimachide.� din Atarnia, în

339

î.Hr. Este tocmai data la care preceptoratul lui

Aristotel se sfttr.�eşte, el stabil indu-se la Stagira.

În concluzie, raţiunile doctrinale dezvoltate până aici ne permit situa­

re<� datei aproximative <1 Retoricii după 338 î.H ·. Platon murise, când Aristotel fondează Liceul. Opere ca Poetica, citată de mai multe ori în Retorica, au fost elabomte pe parcursul perioadei cuprinse între 347 �i 335 î.Hr., în.�ă Retorica presupune înaintea ei dirtile 1, VII şi VIII ale Topicii, precum şi cele două Analitice, în mai multe rdnduri citată în primele două cărţi ale Retoricii. Pe scun, Mecteric Dufour nu vede nimic hazardant în faptul de a plasa compunerea Retoricii în timpul ultimei părţi a celei de-a doua şedo!ri la Atena, între 329 şi 323 î.Hr. Tratatul Retorica pare si'i fi fost red<lctat special pentru arhivele Liceului şi pus la dispoziţia discipolilor

C<l

mărturie scrisă a lecţiilor profesate de Aristotel însuşi.

C. Tradiţia manuscriselor Retoricii Cele trei cărţi ale Retoricii ne-au fost pă�tntte prin manu�crise,dintre

care cel mai vechi datează din secolul <ti X-lea. M:muscrisele sunt aparte­ nente la două familii, chiar trei, am putea spune, una din .�urse ocupând un loc intermediar Intre manuscrisul A al lui Bekker, cel mai vechi şi cel mai autoriza! totodată, ::;i manu.�crisele lui Gaisford �i Bekker, consi­ derate drept deteriores. Toate aceste manuscrise pleacă de la un arhetip

comun. Cea mai bună copie a sa este unicul reprezentant al primei familii, Parisinus

1 741

(A), şi a cărui dati'! aproximati�i'i este fix<Jtă de Henri

Omont în secolul al X-lea sau al Xl-lea. Acest manuscris conţine Retorica (folios

120-184)

şi Poetica (folios

184-199). Unul dintre editorii Retoricii.

Adolph Roemer, a re făcut, dupi'i Bekker, a cărui •:ercetare fusese rapidă

şi de.�eori superficiali'i, colaţionarea acestui manus�ris.1n afam lecţiunilor

17


MARJA-CRISTINA ANDRJEŞ

not<Jte de el,aparatul său critic prezintă şi o descriere minu!ioaslr.'"l!rree.�t manuscri.� este redactat în minusculă. anumite lecturi, însă, pennit afir­ marea că originalul era .�eri.� în uncială,�� nu purta nici spirite, nici ac­ cente, nici punctuaţie. Mai departe, Roemer a incercat să demonstreze prin argumente, a căror valoare nu o putem tăgădui, că acest arhetip .�e baza el însu�i pe un text complet .:;i pe un text abreviat,�� îl folosise atât pe unul, cât �i pe celălalt. De altfel, următoarea schemă. reprodusă de M. Dufour, redă foarte limpede această fili<Jţie: complet

<Jbreviat

� (intermediar) 1

arhet1p Pari sinus 1741 este corect<Jt când de aceea�i mână, când de mâini diferite. Copisml,se pare, la terminarea manuscrisului, 1-a coluţionat cu originalul �i. fie în spaţiul dintre rânduri, fie pe margine, i-a corectat gre�elile ��i-a reparat omisiunile. Or. aceste diferenţe fuseseră neglijate de Bekker. Roemer a fost cel dintâi care le-a relevat. Familia de dete­

riores e.�te alcătuită din manuscrisele de la Paris, anume cele colaţionate pentru ediţia public<Jtă de Thomas Gaisford în 1820, şi conţinută sub

majuscula n. Un alt grup este fonnat din manuscrisele lui Bekker,cuprins de acea.�tă d<Jtă sub majuscula 0. Pentru primele două dintre manuscri.�e\e mention<Jte, Roemer a folosit recensiunile lui Melber. Aceste deteriores se caructerizei:ă prin corectări gramaticale, probabil de origine bizantină, aduse pasajelor în care textul aristotelic se îndepărta simţitor de întrebuin­ ţllrea attică. lată schema acestor mana�crise deteriores, red<Jtă cu atenţie

de acelaşi M. Dufour:

n1 e1

B: cod. Parisinu.�· 1869, sec. al XIV -le<�; C: cod. Parisinus 1818, sec. al XVI-lea; D: cod. Parisinus. 2038, sec. al XV-lea; . E: cod. Parisinus 2116, sec. al XVi-lea.

Z: cod. Vaticanus 23, sf. sec. al Xlii-lea; Y: cod. Vaticanus 1340, sf. sec. al XIV-lea; Q: cod. M<�rcianus 200, sec. al XV-lea.

18


STUDIU INTRODUCTIV

Intermediar între familia reprezentată de A, pe de o parte, ::;i de dete­ riores, pe de altă parte, este originalul grec (r), unde permite să trimită,

în mod conjectural, acea Vetusta translatio, făcută în secolul al Xlll-lea

de către Guillaume de Moerbeke. Raporturile acestei traduceri latine cu

alte manuscrise au fost studiate de Dittmeyer, în disertaţiu sa Quae ratio i11ter Veti/stam Aristotefis rhetoricorum translationem et graecos codices imercedat (Mlinich, 1883). În mai multe locuri, această traducere, plasată

ca importantă imediat după acel Purisinus A,p<tre la fel de bine să ti păs­ trat textul autentic, alterat în manu.�crisele grece.�ti. Principulele carac­ teristici ale acestei ver.�iuni sunt unnătoarele: supunerea prea .�ervilă faţă de regulile sintaxei latine; ordinea cuvintelor, neobservată întotdeauna; adaosurile inserate, pentru a face fraza mai inteligibilă; diatezele şi tim­ purile verbelor, numărul substantivelor şi al pronumelor, gradele de oom­ paratie ale adjectivelor, de cele mai mult ori alterate; prepozitiile şi particulele redate uneori inexact sau modificate în mod arbitrar.

Din nou,Roemer a rezumat studiul său critic al surselor într--o scheml1

genealogică extrem de grăitoare:

/"'-.

e n

Roemer a m<�i colaţionat cod. Monâcen.�i.� 313, zis Fragmemum Monacense, descoperit de către Guillaume Meyer de Spire, manuscris Vetu.1·ta translatio, şi cod. Monacensis 176, care se potrive::;te cel mai ade.�e<l cu cod. B a! lui Gaisford. Aparatul critic al lui Roemer utilizează în plus scholiile (S).

înrudit înde<�proape cu r, original al acelei

19


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

reunire de către Hugo Rabe în volumul XXI, partea a 11-a, <lparţiilhl-edi­ ţiei academice din Berlin (1896): 1) prima culegere, Ele;

Tirv 'Apt(i[(Y[EA.our;

PlftOPuo)v l.m6,u.vnJ.La &vw-vU,u.ou, public<Jtă iniţial la Paris, în 1539; 2) a doua culegere, IxoAfa

TC.IÎJ KUp(ou L-recpâvou €te; 'Apurro-riAoo; -r€;xvrrv

Prfroptxf[v, publicată în Anecdota ale lui Cmmer, în 1839, unde apare adău­ gat un Fragmt>ntum paraphrasis in Aristotelis Rhewrica (nepl' 'epw-tipEW«;, nept l:moxplo-ewc;), pp. 323-329, 330-334, din culegerea lui Rabe. D. Autenticitatea cărţilor Retoricii De-a lungul secolelor, tradiţia filologică a identitlcat două mari texte ce pot fi atribuite chiar lui Aristotel,sau care au relatii profunde cu gân­

direa ari.�totelică: Rhetorica ad Alexandrum şi Retorica sau Arta retoric(!,

după cum indică unele ediţii critice�5. Pentru Rhetorica ad Alexandrum, opiniile specialiştilor sunt foarte diferite3fi. In schimb, în ceea ce priveşte

Retorica, argumentele traducătorilor tintesc, totu.�i. spre o concluzie co­ mună, anume aceea că Retorica ar aparţine integral operei lui Aristotel. Există, însă, câteva probleme, semnalate încă de timpuriu, şi care mai aruncă încă umbre de îndoială referitor la autenticitatea cel puţin a anu­ mitor părţi ale tratdtului Retorica. Prima problemă, dezvoltată mai recent de George A. Kennedy37, se referă la relatia istorică dintre capitolul

1

al primei cărţi �i capitolul 2

al aceleiaşi cărţi a Retoricii. În afam diferentelor e.�enţiale de continut dintre cele două capitole (capitolul

1 restrânge dezvoltarea retoricii doar

la nivelul dovezilor logice su.�ţinute de entimemă, ignorând dovezile etice şi cele referitoare la pa�iuni), există, se pare, un decalaj între primul ca­ pitol şi restul cărţii

l, semn

că acest text a fost red<Jctat devreme, mai

precis în timpul primei şederi a lui Aristotel l a Atena (367-347 î.Hr.). Decalajul tempoml este motivul pentru care unii specialişti au criticat autenticitatea primului capitol <�1 acestui text aristotelic. A doua problemă vizează cartea a Ul-a a Retoricii, iar acest element frecvent discutHt con­ stiiUie principala sursă a antinomiilor referitoare la autenticitatea textului.

Având în vedere structura dublă a celei de-a treia cărţi a Retoricii (dezvol­ tarea despre stil, alături de an<�liz<:� pilrţilor discursului), Dionysios din Halicarnas, a cărui activit<tte literară se desfăşoară cu aproximativ trei secole după fondarea Liceului, oferea de două ori, în două opere dife­ rite3R, indicaţii referitoare la această carte a Retoricii lui Ari.�totel. Cata­

logul operelor lui Aristotel intocmit de Diogenes LaertiosJ9 enumeră

20


STUDIU JNTROOUCTlV

printre operele timpurii dialogul Gryllo.r şi o Culegere de te/mici (I:uvctywflÎ -re:}('JW\1). De asemenea, în âcela-:;i catalog apare o Arta reto­ rica în două cărti, o Artă într-o .�ingură cmte şi un tratat Despre stil în două cărţi. Colaţionând toate �;�ceste elemente, Mederic Dufour411 ajunge la concluzia că Retorica aclUală cuprinde ace<j Artă retorică în două cătţi, plus twtatul Despre .rtil, care constituie astăzi cartea a III-a a Retoricii. Prin urmare, cartea

<1

IH-a este consecinţa logică

<1

primelor două cărţi,

dintre care prima se ocupă în special cu <�rgumentarea logică (specifică oratoriei juridice), <1 doua dezbate în prima parte elemente ale omtoriei deliberative (ascultfttorul ca judecător,dovezile etice, pasiunile, caracte­ rele vâr,.;telor), revenind apoi lâ locurile comune şi la entimeme. Ultima carte a Retoricii este o împlinire a metOOei aristotelke, deoarece se adre­ se<tzi'i în special genului epidictic sau demonstmtiv, ce se fundamentează pe partea literaturizată a retoricii: exprimare, stil, declamaţie, figuri de stil, părţi ale discursului.

E. Compoziţia analitică a Retoricii Ansamblul celor trei cărţi llle Retoricii are, fără îndoială, o evidentă

unitate tematică. Primele două cărţi expun teori<J argumentării, inven­ tarea dovezilor comune celor trei genuri oratorice în genere şi ale fiecărui gen în parte. Cea de-a treia carte studiază forma, adică diversele moduri

de expunere <�le acestor dovezi şi locul pe care trebuie să îl ocupe ele

în ordinea discursului. Conţinut şi formă, acee� Ux\ITJ aristotelică este, a�adar, completă, căci e<J trebuie să îşi împline<Jscă obiectul, e�dică etlca­ citatea sa practică. Având în vedere structura internă a întregului tratat, putem pleca de

la premisa că planul lui Aristotel este deja concentrat în prima parte a

tratatului41. Filosoful trebuia să definească dovezile logice c<Jre fonneazil eşafodajul argumentării, apoi dovezile morale, pasiunile şi camcterele, ce trebuie să pună auJitorul într-o dispoziţie favorabilă cauzei şi să confere autOritate oratorului. Aceste trei expuneri se termină la sfârşitul capitolului 17 al cărţii a 11-a. Capitolele

18-26 ne trimit la domeniul lo­

gicii aristotelice. Subiectul de <�ici nu este o reluare a elementelor tratate în cartea 1. C<Jpitolele 3-14 ale primei cărţi au enumemt locurile specifice :-.au speciile (E'I:bT]) care, în cele trei genuri oratorice, trebuie să servea.�că drept b<JZă argumentării. Dar aici Aristotel tmtează locurile comune celor trei genuri: exemple, m<Jxime, entimeme

21

(20-22);

apoi, în 23 şi

24,


MARIA-CRISTINA ANDR!EŞ

confrunt!l entimemele reale, refutative şi demonstwtive cu enti�eJe aparente. Trece apoi la modurile respingerii, prin contraenlimeme şi obiecţii (capitolul25). În concluzie, Aristotel ajunge la elaborarea unei

T€-xvll care s!l tie în acord cu concepţiile şi metodele sale proprii. Cartea a 111-a cuprinde dou!l părţi, un ne:pl AESe:� (capitolele l-12) •.5i un ne:pl Tâ�ew;- (capitolele 13-19). Prima parte e.�te cet� mai lung!l: ea este, de asemenea, prin noutatea subiectului, cea mai importantă. Autenticitatea cărţii a 111-a,divizată într-un tratat al stilului şi un tratat al ordinii păr!ilor, este consecinţa logică a proiectului, în favoarea căruia st<tt1 mărturie pagi­ nile din primele două cărţi. Originalitatea lui Aristotel faţă de maestrul său Platon a constat în dezvoltarea elaborată a unei discipline logice.

Fiecare din acele npo:ŢJ.l.Cne:Lctl, am putea spune, este o logică aplicatii. ,Aceste subiecte diverse (tizică, metafizică, etică, politică) sunt tot atâtea expuneri, argumentări, definitii şi clasificări bazate pe instrumentarul logicii. Dezvoltarea .�ilogisticii, ca element fundamental al'gândirii ştiin­ ţifice, este punere:; în practică a ideii aristotelice referitoare la construi­ rea unei raţionalitiiti diriguitoare.

Cartea 1 Capitolul]: Analogia retoricii cu dialectica (54 a 1-6). Posibilitatea de a trasa o metodă pentru retorică �; de a-i compune o T€XV'l (54 a 7-10). Critica tehnicilor anterioare: ele nu tratem;ll decât dovezile e.x­ tratelmice (54 a 11-25); depăşesc rolul p/edantului #al judecatorului (54 a 26-54 b 15); se ata�ează de preferinţă genului judiciar (54 b 1655 a 2). Demonstratia te/mică se face prin entimemă. Raportul entimemei cu silogismul (55 a 3-18). Retorica este milă pfedanţilor, celor care vor saf#fnsu�easca adevarurile �tiintifice (55 a 19-28). Retorica poate con­ chide contrariile; ea permite respingerea adversarului (55 a 29-37). Graţie retoricii, omul se poate apăra prin cuvânt,proprietatt!a sa distinc­ tivă. Abuml este comun tutwor lucrurilor, cu exceptia virfll(ii (55 o 38� 55 b 6). Retorica nu aparţine unui gen determinat (55 b 7-14). Retorica este facultatea de a descoperi pentru orice subiect mijloacele de persua­ siune reale :'ii ajXJrente (55 b 15-21). Necesitatea de a relua chestiunea pentru o definiţie mai completă (55 b 22-24).

22


STUDIU INTRODUCTIV

Analiuînd retorica alături de dialectică. Aristotel susţine tez<t conform căreia retorica şi dialectica sunt în acela,':;i raport cu ştiinţa. Învăţătum

(SL&:ocnw:A(a) şi demons1mţia şlinţifidl (b:n&€l�u;) provin din adevăruri

necesare, care se impun raţiunii în orice timp şi loc. Demonstmţi<� dialec­

tică şi cea retorică se fondează pe <tdevăruri de opinie (�v.So'ţa), acceptate de către majoritatea oamenilor (Ot noUo() şi cel mai adesea (lnc; brl -rO noA6). De aici rezultă existenţa adevărului pentru �tiinţă �i a probabilităţii pentru retorică şi dialectică. Atunci când Aristotel constată că toţi oamenii

(€'ţnci'{€lv) o teză (My�) .�au să o (bdxetv), atunci el vorbeşte de dialectică. Când constată că toţi

se pornesc să discute chestiomînd

susţină

se cred în stare să acuze sau să apere, vorbeşte de elocinţa judiciară. Din

această ultimă observaţie. Aristotel va deduce posibilitatea de a indica o metodă în cadrul retoricii. Acuzarea şi apărarea sunt prezentate cu sau

fărd ajutorul unei metode tehnice (et' xŢv, ori printr-o deprindere (�ta), adică o rutină care provine dintr-o aptitudine, dintr-o dispoziţie stabilă

(�'ţL�). Or, dacă în cele două c�zuri s-a atins scopul în aceeaşi măsură, atunci este de ajuns a cerceta ({l'ewpelv) cauzele acestor reu�ite pentru a găsi metoda, a cărei 't€;lcvt} are drept funcţie stabilirea principiilor. De re­

marcat este faptul că Aristotel, condus de evoluţia sa filosof1că de la ab­

str.tet la concret,procedează conform metodei experimentale. El pleacă de

la un f<�pt de observaţie

{'opO.v) pentru a infera(�) reguli genemle42.

Or, procedeul inducţiei, care ar ti ridicat tehnicile empirice ale reto­

rilor la demnitatea unei veritabile�. nu a fost cunoscut de către aceş­

tia. Pentru Aristotel, singura parte integrantă a lui

-rExvn o

reprezintă

procedeul dovezilor (i.e. demonstmţia, caracterul pe care îl simulează ora­ torul şi pasiunile pe care acesta le induce auditoriului). Aşadar,elementul

cel mai eficace

�:�1

demonstmţiei şi cel care constituie corpul dovezii

(aWJ.W TÎl'; :n:(CJ't€�) este entimema,un silogism ale cărui premise sunt

uneori necesare,însă cel mai adesea sunt verosimile; Aristotel este primul care a expus teoria acesmi mod de raţionament. Primul punct

<>1 criticii asuprd retorilor este acela că, ignorând regulile

argumentaţiei deductive, ei nu au făcut decât să expună mijloacele de

a capt::� favoarea judecătorilor, vorbind In afara cauzei sau fillsificând re­

gula care trebuie folosită. Pledantul trebuie doar să arate dacă faptul a fost comis sau nu, dacă el este sau nu ceea ce pretinde i!dver.�arul; doar

judecătorul trebuie să decidă importanţa şi legalitatea faptului în litigiu.

Al doile::� argument împotriva retoricii contemporanilor: retorii disting

părţile discursului (exordiu, nara!iune, epilog) pentru a arăta cum JX)t ti

folosite acestea în vederea cuceririi admiratiei din partea judecătorilor.

23


MARIA-CRISTINA ANDRTEŞ

----

Aristotel, la n1ndul său, va vorbi în cartea a lll-a de ordinea�ilor discursului, dar va examina riguros doar pe cele care .�e susţin pe argu­ mentaţie .5i pe dovezi. Al treilea element al criticii provine din faptul că retorii �i-au îndreptat atenţia mai ales asupra genului judiciar; or, genul deliberativ pare a fi mult mai important în ordinea morală �i politică. În genul judiciar este mai profitabil <�-1 seduce pe judecător, ct�re ascultă prin favoare �i înclină spre orator mai degrabă decUt să det� o sentinţă imparţială. Acesta este motivul pentru care cetăţile bine guvernate inter­ ziceau să .�e vorbească în afara cauzei. Singura demonstraţie care este inerentă artei retorice este demonstraţia prin entimemă. Doar această fa­ cultate de a crea entimeme permite căutarea adevărului43 pe baza vero­ similităţii oferite de argumentele retoricii .�i dialecticii. Teza fundamentală a lui Aristotel (care provine de la Platon) este că adevărul, chiar şi în cazul argumentelor retorice, are mai multă forţă per­ sua�ivă decât falsul; aşadar, numai datorită lipsei de instruire în ceea ce priveşte dovezile, şi nu din pricina vreunei deficienţe de fond a artei reto­ rice, pledanţii, deşi spun adevărul, sunt învin.�i de adver.�ari care nu au dreptate, dar sunt mai experimentaţi sau mai abili. Cum nu toţi oamenii sunt capabili să primească demonstraţiile şi învăţătura ştiinţei, retorica permite acestora să î�i însuşească propoziţiile ce provin din opiniile cu­ rente (�So'{a). Retorica, la fel ca dia1ectica, are capacitatea de a persuada contrariile (Tb:vavr(a M�aL n:El{)-elv). Dacă retorica şi dialectica au astfel un dublu obiect, de vreme ce artele şi ştiinţele se disting şi se definesc prin obiectul lor strict detinit, <�lunci primele nu aparţin unui gen determinat. Prima definire a retoricii: retorica este mai puţin arta de a persuada, cât arta de a descoperi tot ceea ce, într-un caz dat, comportă ceva per­ suasiv; de pildă, medicina este mai puţin arta de <1 vindeca, C<Ît arta de a trata un bolnav suferind de o afecţiune t�nume. Aristotel distinge persua­ sivul real de persuasivul aparent, alt motiv pentru care nici retorica, nici dialectica nu intră într-un gen detenninat. Dialectka face It� fel, diferen­ ţiind silogismul adevărat de silogismul aparent. La fel, nu există termen pentru a distinge retorul cinstit de cel rău-intenţionat. În dialectică, eşti dialectician în funcţie de facultatea ta, .�i sofist după intenţie. Capitolul2: Definiţia .fi domeniul retoricii (55 b 25-34). Două feluri de dovezi: extratehnice .ri tehnice (55 b 35-39). Trei feluri tie dovezi teh­ nice: autoritatea morală a oratorului,dispozitia auditoriului,argumentatia

24


STUDIU INTRODUCTIV

demonstrativa reală sau aparelllă (56 a 1-3). Autaritarea oratorului, datorattl caracterului pe care acesta şi-1 atribuie; eficacitatea acestor dorezi (56 a 4-13). Pa.}·iunea inspirata auditoriubti,"tlovadă preferată de ceilalţi retari (56 a 14-18). Argumenta(ia extrasă din subiect (56 a 19). Raporturile retoricii cu dialectica si etica. Prin intentie logică, reto­ rica este o ramificaţie a diafecticii; prin cunoasterea caracterelor si a pasiunilor, ea este dependenta de etică smt politică (56 a 20-33). Dorezi demom;trative: exemplul (inducţia), entimema (silogismu/); exemple si emimeme reale sau aJXIrellle (56 a 34-56 b 10). Definiţii ale exemplului si elllimemei; wccnul tlfWia .)"i al celuilalt (56 b 11-26). Definiţia per­ sua:;ivului. Raţionamentele retoricii se sprijină pe subiecte obişnuite de deliberare (56 b 27-57 a 1 ) . Chestiunile pe care le trateazA retorica pot primi două solu(ii opuse, pe111r11 care 1111 ai.îtă deloc te/mică, iar auditorii sunt incapabili de a induce si de a conchide după un mţionamelll flmg (57 a 1-6). Retorica raţioneaZă asupra mwr premise probabile. Propo­ zitiile pe care nefondtim argwnentarea aufost deja demon.\·trate, iar ra­ ţionamentul poate fi foarte lung, ori ele 1111 au fo!it demonstrate, iar concluzia nu se impune (57 a 7-14.). Premisele evidente potfi subîn(elese (57 a 15-20). Pll(ine premi.r�• ale entimemelor sunt necesare; majoritatea 1111 s1111t decâtfrecvellle. Verosimilităţile si semnele prezintă aceste carac­ teristici ( 57 a 21-33). Relatiile probabilului si ale semnelor cu subiectul de demonstrat. lndiciu (57a 34-57b 9). Exemple ilustrând aceJ·te rela(ii (57 b 10-21 ). Trai1Zitie (57 b 22-25). Despre exemplu; relatiile cu subiec­ tii/ de demonstrat (57 b 26-36) . Dijl>renţa dintre locuri şi specii. Emi­ meme speciale şi entimeme comune. Si/ogisme dialectice si retorice (58 a 1-31 ). Necesitatea de a clasa speciile du]Xlgenurile retoricii (58 a 32-35).

Definiţia retoricii începe cu impemtivu\ �(T"[W; acesta introduce o for­ mulă doar suficientă �i plauzibilă în ordinea �i domeniul opiniei, faţă de prezentul �(T"[L, care semnifică esenţa. Retorica este, a.5adar, facultalea de a cerceta tot ceea ce, într-un subiecl dat, comportă ceva demn de con­ vingere; persuasivul fiind nedeterminat, genul retoricii, ca �i cel al dia­ lecticii, nu este delimitat. A�tfel, mijloacele de persua.�iune sau dovezile pot fi de două feluri: 1) extratehnice (mărturii, măriUrisiri sub tortură, scrieri); ele nu ,�unt procurate de oMor, există înaintea demonstr<�ţiei, pot fi utilizate de către orator, nu pot ti inventate; 2) tehnice - cardcterul ordtomlui (�oc;),di.�poziţia în care oratorul îşi pune auditoriu! (&ci{l-emc;), discursul care demonstrează sau pare să demonstreze (OetlC"Vil"VO:L); aceste dovezi tehnice reprezintă invenţia oratorului (e'Upecrl�, inventio lat.); ele 25


MARJA-CRISTINA ANDRJEŞ

pot ti descoperite printr-o metodă (&d � J..l.€i1"6.Sou), �� pot fi p�tate cu ajutorul discur.�ului (Oul ŢOÎ) A6rou). Caracterul oratorului este determinat fie de per.�onalitatea momlă a vorbitorului , fie de impresia pe care discursul o face asupra auditoriului. lmpre.�ia morală are o mare eficacit<1te, dar trebuie să fie produsă prin discurs pentru a fi retorică. Dispoziţia auditorilor depinde de pasiunile pe care vorbitorul le induce în sufletele lor. Ju<lecata ascultiitorilor este diferită, dupii cum li se inspiră bucurie sau tristele, prietenie sau urd. Discursul convinge, �i face să iasă la iveală adevărul sau ceea ce pare a fi <Ldevăr din raţiunile persua.�ive implicate în fiecare caz dat. Aristotel discută mai întâi dovezile subiecti ve şi morale, apoi pe cele obiective �i logice. În privinta dovezilor morale, .�tudiul Eticii �i al Poli­ ticii ar putea, la rigoare, s:1 1e înlocuia�că. Datorită inventării argumen­ tului, retorica se apropie de dialectică. Prin cunoa�terea camcterului �i a pa�iunilor, ea este o •.prelungire" a celor două di.�cipline pmctice (etica şi politica). Raţionumentele care servesc la demonstra!ia reală sau apa­ rentă sunt: exemplul (oopâOELlJ.La), inducţia (Enaywrr\), în cazul dialec­ ticii, şi entimema (h\1"6J.ll)IJ.«), silogismul (auAA.oŢLO'J.l�). în retorică. Persu��.�ivul este imediat sau mediat. pentru că el pare să fie demon­ strdt prin T'd!Îuni imediat persuasive. Individualul fiind nedetennin<�t, re­ torica nu ia în considerare ceea ce este persua'>iv pentru un individ, ci pentru un grup de indivizi care au cutare sau cutare caracter. Ea va persuada asupra unor chestiuni c<�re cer deliberare, pentru că ele pot primi două soluţii contrare, �i care wnt subiecte obişnuite ale deliberărilor. De altfel, auditorii par a ti incapabili de a unna un raţionament inductiv ori deduc­ tiv prea lung. Dacă propoziţiile pe care ne sprijinim argumentarea au fost deja demonstrate, nu trebuie ca ele să fie prea numeroase, iar dacă nu au fost demonstrate, raţionamentul nu va convinge toţi auditorii. În cazul en­ timemei, anumite premise, prea evidente, trebuie .�ă fie subînţelese; forma entimemei, deci, poate fi mai scurtă decât cea a silogismului complet (nAEI.�). care este silogismul primei figuri (b 1fpWŢ� auUoyLa�). Nu există, aşadar,dedit un număr mic de silogisme ale retoricii care au un caracter necesar. Silogismele retoricii sunt în marea majoritate ve­ rosimile. Când verosimilul este definit ca fiind ceea ce se produce adesea, ttceastă formulă nu este nici absolută, nici relativă; ea .�emnifică doar faptul că pentru un lucru care nu poate fi altfel decât este verosimilul se află în .relaţia generalului cu particularul. Silogismele retoricii nu se for­ mează numai pe premise verosimile, ci şi pe semne. Semnul (CTTJJ.lElov) reprezintă un element care, prin mport cu un altul, este în relaţia suu de 26


STUDIU INTRODUCTIV

la general la particular, .�au de la particular Iti geneml. Există semne nonne­ cesare, care nu au o denumire particulară, �i semne nece�are - indiciul. Exemplul (no:pcibeqJux) nu determină relaţiile nici ale părţii cu între­ gul, nici ale întregului cu parte<�, nici ale întregului cu întregul, ci doar raporrurile părţii cu partea !ii ale asemănătorului cu asemănătorul. Exem­ plul trebuie �ă îndeplinească două condiţii: 1 ) cei doi termeni trebuie �ă aparţină <Jceluia-:;i gen; 2) termenul cit<tt în exemplu trebuie să fie cunoscut Aristotel face o deosebire importantă între entimemele retoricii !ii si­ logismele dialecticii. Unele dintre aceste argumente sunt de domeniul retoricii sau dialecticii, dar altele sunt de domeniul altor arte. Cu C!ÎI îm­ prumutăm de la alte arte premi.sele lor, cu atât depă.�im limitele retoricii !!Î ale dialecticii. Premisele primelor construiesc locurile comune ("t6nOL xotw(); premisele retoricii �i dialecticii determină locurile specifice s<tU specii (e'COTJ). Capitolul 3: Trei genuri sunt de distins după at1dirori, care SUfll ori spectatori, ori judecc)tori,jie ai viitorului,fie ai tre.cutului: cleliberativ, judiciUr, epidictic (58 a 36-58 b 7). Deliberativul susţine SOli combate, judiciarul acuza sau apăra, epidicticul laudă sau blamem:tl (58 b 8-12). Diferenţa Între timpuri: viitorul pentru deliberativ, trecutul pentrujudi­ ciar,prezentul pentru epidictic (58 b 13-19): Diferenţa Între scopuri: uti­ lul # dtlufldtorul pentru deliberativ, dreptii/ # nedreptul pentru judiciar, nobilul �i ruşinosu/ pentru epidictic (58 b 20-28). Modele confinnfind aceasttl diferen(tf (58 b 29-59 a 4). Indiciile, semnele, verosimi!ittlţile, premiule entimemelor provin din locurile comune celor trei genuri: po­ sibil �; impo.fibil, mare �i mic, mai mult sau mai putin, universal şi indi­ vidual (59 a 5-25). Speciile trebuie clasate după genuri (59 a 26-29).

Retorica distinge trei genuri (yEvrj) care core.�pund celor trei feluri de auditori: spectatori, judecători ai trecutului, judecători ai viitorului. Ca spectator (\}ewp6t;) - e.g. to!i cei care asistă la o reprezentaţie drama­ tidt sau i<� un joc-, auditoriu! nu are decât să aprecieze talentul oratorului. Ca judecător,judecata lui poartă asupra viitorului (cum face membrul Adunării) sau <�supra trecutului. În genul deliberativ susţinem sau com­ batem, în genul judiciar apărăm sau acuzăm, în genul epidictic lăudăm sau blamăm. "Timpurile" (xp6wL) <Jcestor trei genuri sunt diferite: deli­ berăm asupra a ceea ce se cuvine făcut în viitor; judecăm în legătură cu trecutul; lăudăm sau blamăm acţiuni prezente. Scopurile (TEATJ) fiecărui 27


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

gen se constituie într-o triplă diferenţiere: deliberativul nu <frein vedere decât utilul sau dăunălorul; judiciarul vizeaLă dreptul sau nedreptu\; epi� J.icticul (inte:;;te spre nobil sau ruşinos. Cele trei genuri au şi Jocuri co­ mune: posibilul .�i imposibilul, universalul �� individualul, marele şi micul. Capitolul 4: Locul posibilului sau al impo.ribilului, aplicat �·ubiec­ telor de/ihertirilor; nu se delibereaza nici asupra inevira!Ji/ului, nici asu­ pra imposibilului, nici antpra po.1·ibilului IU/IIIral, nici a.mpra posiMhdui fortuit (59 a 30--59 b 1 ). Retorica nu poate pretinde exactillldinea .)·tiinţei, �i nu avem voie a extinde prea mult domeniul (59 b 2-18). Existâ cinci l'llbiecte de deliberare (59 b 19-22): renifllri (59 b 23-32), rătboi 4·i pace (59 b 33--60 a 5), protecţia teritoriului (60 a 6-11 ), import .)·i e.>.port (60 a 12-16), legislaţie (60 a 17-29). Trebuie luat În com·iderare .1·copu/ de­ liberărilor (60 a 30-60 b 3).

Nu susţinem :;; i nu comlY<�tem decât în privinţa bunurilor şi a relelor. Aristotel le distinge pe acestea după locul comun Hl posibilului şi al impo­ sibilului. Nu deliberdm nici a.�upra inevitabilului (-rO ES CtvciŢxTJC;), nici asupra imposibilului ('t0 Ct&Uvcnov). Dintre cele posibile ('td €v&x6J.1evn) sunt excluse, de a�emenea, cele naturale (tptkJEL) �i cele fortuite (00r0 -cUxTJC;). Rămân, a�adar, acelea în privinţa cărom noi luăm ini!i<1tiva (i, Ctpxij -rltr; rev€cre�). Subiectele de delibenare pe care le putem dis­ tinge în genul delibemtiv sunt: veniturile, războiul şi pace<�,ocrotirea te­ ritoriului, importul �i exportul, legislaţia. Nu putem f<1ce o clitsificare exhaustivă a subiectelor de deliberare. Aceasta ar fi func!ia unei arte care pretinde mai multă chibzuire (ÎsJ.11PpovecrrEpro;) şi care comportă mai multă exactitudine (J.W>.Aov â:A'l'j{l-Lv:r.;). Predecesorii şi contemporanii lui Aristotel au pretins retoricii un do­ meniu mai întins decât cel al propriilor sale speculaţii. Or, dacă retorica ţine în acelaşi timp de logică, etică şi politică, trebuie să o considerăm ca o htcultate �i nu c:; o �tiinţă. Aristotel recuno:;şte utilitatea c<llătoriilor în ceea ce priveşte cercetarea faptelor şi tradiţiilor diferitelor popoare. Capitolul 5: Toate deliber(Jrife au ca scop fericirea (60 b 4-13). Definitia fericirii (60 b 14-17). Enumerarea părţilor ei constitutire (60 b 18-29): uoble(ea (60 b 30-37), copiii (60 b 38-61 a I l), bogăţia (61 a 12-24), buna reputaţie (61 a 25-26), onorurile (61 a 27-61 b 2), 28


STUDIU INTRODUCTIV

I'Îrtu(ile corporale (61 b 3-25), hmrâne(ea frumoa.\·ă (61 b 26-34), rwietenii (61 h 35-38), noroml (61 b 39--62 a 12). Se va Imla desprF 1·irw1ea morahl În legâlurti cu genul epidictic (62 a 13-14). Aristotel menţioneaz;1 că scopul oricărei deliberări e.�le fericirea

(EL&.tL).lO'J(cx).

Susţinem ceea ce conduce la ea sau ceea ce o spore�te

�i combatem ceea ce o corupe, o împiedică sau produce contrariul ei. Filosoful propune mai multe definiţii ale fericirii: traiul bun însoţit de virtute (EÎmpo:'f(a ).l€id &��) . s uficienta mijlOliCelor de ex.istcnţll (cxirrclpxet« "Cwllc;), dobândirea unei vieţi agreabile, pro.�peritlltea bunu­ rilor ::; i a sclavilor, cu facultatea de a păstra pe unele �i de a le folo.�i pe celelalte. Părţile con.�titutive ale fericirii sunt: originea nobilă, un numi"ir mure de prieteni, numărul mare de copii, bucuria de a uvea copii, b{ttr<î­ neţe<t frumoasă, virtuţile cor�rale (s<1năWtea, frumuseţea, vigoarea, apti­ tudinea agoni.�tică, reput<t!i<t, onorurile, virtutea). Posesiunea simultană a

bunurilor interioare �� <t celor exterioare ( a celor referito<.�re

la corp)

produce autarhie. Aristotel adaugă ttcestei enumerări norocul �� ttbiliwte:t de a conduce.

Capitolul 6: Definitiei scopului trebuie sa ii urmeze ale ale mijloa ­ (·eforde a ajunge la el: binde şi utilul (62 a 15-20). Definitiile bunurilor (62 a 21-28). Doutlft'luri de consecurii (62 a 29-30). Treifeluri de pro­ ductie (62 a 31-33). Aplicarea com·ecutiilor la achizitionarea bunurilor .�i pierderea relelor (62 a 34-62 h 1). ProducFrea fl>ricirii prin virlllti (62 b 2-4). Producerea phlcerii prin agreabil .)"Î nobil (62 b 5-9). Enu­ merarea bunurilor neconfel"fate (62 b 1{}-.28). Premisi'/e relative fa hww­ rile conJestabile (62 h 29-63 h 2). Concluzie (63 b }-4). Nu de!iberăm asupm scopului, c i asupra acţiunilor C<tre ar putea per­ mite atingerea lui. Aceste mijloace sunt utile este bun

(O"U).lr.p€povm),

iar utilul

(�qcx\}6"V). Trebuie, a�adar, să descoperim locurile comune în

legătură c u binele :ji c u utilul.

"E(J"tW, care

introduce defini!ia binelui,

indică de la început că e a este propusi! m<ti pu!in pentru adevăr cât pentru opinie. Această primă definiţie este abstractă, dar ea este urmat{t de altele mai concrete, care sunt deja prezentate sub formă de argumente. În pen­ ultima dintre aceste definiţii imervine termenul de consecuţie. Aristotel nu menţionează aici decât două feluri, însă logica cunoa�te cinci; <.�stfel, poate ex.i.�ta consecuţie a: precedentului

29

(1Tp6TEpo'V),

concomîtentului


MAR!A·CR!ST!NA ANDRIE$

(lXJJ.a), �ubsecventului (\Jo-r€po'V), concomitentului potenţia�JJ.El), contrariului reciproc (i"J xa'td "t'Jf..l Ctvr(!Jlo:O'L\1 CocoAOO".EaLt). Pentru producerea bunurilor se disting trei condiţii: una formală (a fi �ănătos produce sănătatea): una externă �i necesară (alimentele produc sănătatea); una frecventă (exerciţiul produce .�ănătatea). După ce arată consecuţîile în procurarea bunurilor .:;i în pierderea lucrurilor rele, apoi producerea fericirii cu ajutorul virtuţilor, a plăcerii cu ::�jutorul agrea­ bitului �i al nobilului, Aristotel trece în revistă bunurile de necontestat, apoi premisele referitoare la bunurile contestabile.

Capitolul 7: Locul mai muflufui :ri mai pll(inului aplicat la bun :ri util; definiţia relativităţii bunului :ri llfilului (63 b 5�1 1 ) . Relativitatea in ace­ Iad gen (63 b 12�20). Relativitatea Între doud genuri (63 b 21�26). Con­ secuTii (63 b 27-32). Comparaţiile n doi termeni. Comporaria a doi termeni cu un al treilea. Îmoarcerea la comparaţiile a doi termeni (63 b 33-64 a 9). Origini :ri cauze (64 a 10-22)- Alte comparaţii (64 a 23--64 b 33). Consecu(ii gramaticale (64 b 34-36). Alre comparaţii (64 b 37--65 b 18). Rezmnat (65 b 19-21).

Capitolul are ca subiect aplicarea locului comun al mai multului �i al mai puţinului la bun �i util. Bunul şi utilul vor ti luate în considerare din punctul de vedere al relativităţii, în cazul căreia reţinem patru situaţii: 1) cei doi termeni comparaţi sunt de acelaşi gen; 2) excedentul conţine lucrul excedat; 3) cei doi tenneni comparaţi sunt de gen diferit; 4) dacă un gen este mai înalt decât ceHilalt, gradele celui superior sunt, de a-;eme­ nea, mai înalte decât gradele corespunzătoare ale celui inferior. Aristotel adaugă genului consecuţiei concomiten!ele potenţiale şi, în­ tr-un alt loc, consecuţiile de lucruri semnificate din aceeaşi familie, dar cu t1exiuni gramatic<�le diferite. Tmtând apoi despre comparaţii între ace�ti doi termeni, fllowful menţionează cazul în care unul din ei este origine sau cauză (dl1:(a, -rO dC-rlO'V). Termenii sunt folosiţi aici aproape ca sino· nime. Originea nu este doar un început, ea este un punct de plecare, pen­ tru că este o cauză. În mod reciproc, toate cauzele sunt origini44• Origine şi cauză sunt de aceeaşi natură .�i într-un mport de con.�ecuţie45. Aristotel nu menţionează aici decât două origini: existenţă sau substanţă (oOOCa) şi început -;au punct de plecare (TE\IEO'l�). Metafizica46 mai numără o a treia, care ;1r putea tigura aici, anume cunoaşterea (yvWcn�). Aristotel 30


STUDIU INTRODUCTIV

distinge patru genuri de cauze: 1) materia sau substratul (\).11. -ro Unox€(­ }.1€\I0\1); 2) forma (Et�. -rO -rl E<rn, -rO -r( frv ll\XXL); 3) impulsul mi�­ n1rii (lxpxij � XlVf]CTEux;' , OTi TÎlt; J.LHo:jjoAlK-), 4) scopul (-rEA�. -rO

oU �\I€XO:). Git despre mijloacele Je compuraţie, ca diverse procedee care produc

efectul superiorităţii �i al originii sau al cauzei, acestea sunt: 1) amplifi­ carea (o:IJ'frpu;) , prin enumerarea p;:1rţilorconstitutive (&tc:Uprou;); 2) com­ binarea (oUvi}EO"l�); 3) acumulareu (broLXo&5J.1rpL�). Aristotel indică drept argument dl lucrurile apropiate de scop au mai multă wloare decât cele care sunt îndepărtate de el, .�i că utilul pentru individ �� utilul în mai multe privinţe sunt mai c�nsiderabile decât utilul în sine. Capitolul 8: Necesitatea de a cmwa.$te obiceiuri, legi, imerexe, cor­ puri suverane ale diverselorforme de guvenu'lmâlll (65 h 22-2.'1). Exist(/ patru forme de guvenwre: tlemocratie, oligtlrhie, arij·tocrarie, monarhie (65 b 29-30). Definitiile formelor de guvernare (65 b 31-66 a 1 ). Scoptt­ rife acestor forme de guvernare (66 a 2-7). Oratorul trebuie se) prezinte 1111 caracter diferit, in conformitate cu aceste forme de guvernare (66 a 8-16). Rezumat a.�/lpra ge11ului deliberativ (66 a 17-22).

Subiectul <tcestui capitol se referd la elementele care aparţin politicii şi pot constitui <trb>Umente pentru retorică. Un scurt pre<�mbul ne aminte�te că genul deliberutiv trebuie să aibă în vedere interesul. Or, interesul e.�te ceea ce menţine forma de guvemământ. În tiecare formă de guvemământ, decizia corpului suveran este supremă, iar corpul suverdll este diferit dup(t fonnele de guvernământ, pe care se cuvine să le cunoa�tem. La .�fâr�itul capitolului, Aristotel face trimitere la Politica47 , unde este expusă în detaliu clasificare<� constituţiilor. În Retorica, însă, el se limitează la un .�curt rezumat. Ari.�totel nu menţionează decât constituţiile existente .�<tu care au existat într-adevăr. Nici nu numeşte ace-.t formă de guvernare care este, după părerea lui, forma desăvârşită (timocraţia). Asta pentru că reto­ rica nu trebuie să cerceteze ceea ce ar trebui să fie, ci trebuie să se mul­ ţumească la analiza a ceea ce este deja. Din această analiză a elementelor reale vor trebui extra-;e speciile genului deliberativ. pe care în <tcest ca­ pitol Aristotel nu le enumeră, aşa cum a făcut în capitolele precedente. Retorica nu va reţine în final decât patru forme de guvernământ: demo­ craţia,oligarhia, aristocmţia, monarhi<t. În Politica'"' .sunt diferenţiate trei 31


MARIA..CRJSTINA ANDRIEŞ

constituţii normale, şi trei devieri corespunziitoare: monarhi�inmia, aristocraţia şi oligarhia, regimul constituţional (timocmţia) şi democraţia. În definirea ace-;tor forme de guvemământ, Aristotel nu enunţă decât diferenţele specifice care pot servi drept argumente: 1) stăpânul democm­ ţiei, i.e. demosul, îşi împarte magi.�traturile, altfel spus, puterea execu­ tivă, prin tragere la sorţi; 2) în oligarhie, impărţirea este fixată de cens; 3) în aristocraţie, distribuţia puterii este hotărâtă de educaţie şi stabilită prin lege; 4) în monarhie, puterea supremă este în mâinile unui singur om - dnd acesta se supune legilor, <tpare reg<�litatea; când conducătorul guverne<�ză în mod abuziv, apare tirania. Aşadar, nu există o definiţie completă a guvernării fără precizarea scopului fiecărei guvernări. În Retorica, argumentele privitoare la fiecare constituţie vor t1 relative la obiceiuri, legi, interese. Oratorul va trebui .�ă simuleze "caractentl" prefe­ rabil în fiecare formă de guvernăm5nt, pentru a se annoniza cu predis­ poziţiile auditoriului.

Capitolul 9: Subiectele genului epidictic: nubilul !iÎ ru!jillo.l"ul, virtutea !jÎ viciul. Ace.i"f studiu va indica mijloacele prin care oratorul poate să îşi atribuie cutare sm1 cutare caracter

(66 a 23-27). Genul epidictic (66 a 28-32). Definiţiile nobilului şi virtuţii (66 a 33-66 b /). Enumerarea virlllţilor .�i importanta lor (66 b 1--B). Definiţiile acestor virtuţi (66 b 9-21). Cauze, acţiuni, semne, atribute ale virtuţii (66 b 22-26). Acte hJIIllabile (66 b 27--67 a 15). Locul mai multului .iau mai puţinului (67 a 16-31). Aproximatii !fi paralogisme (67 a 32--67 b 6). Gtf.ituri !ii prejudecăţi ale auditon"ului (67 h 7-11). Rapor­ turi de conformitate (67 b 12-20). Intenţii (67 b 21-25). Diferenţele elogiului, panegiricului, beatificării, felicitării (67 b 26-35). Conver­ siwrea reciprocă a elogiului !iÎ a sfatului (67 b 36--68 a 9). Mijloace de a amplifica (68 a 10-25). Argumellfejolosite În cele trei genuri (68 a 26-32). Rezumat (68 a 33-37).

poate fi serios sau glumeţ

Capitolul este dedicat genului epidictic. Virtutea este definită astfel ca locul comun al <�Cestui gen. Ceea ce este nobil şi virtutea sunt frumoase şi lăudablle. Aristotel defineşte virtutea drept o facultate (.SUvaJ.w;) de a-şi procura bunuri, precum şi de a face numeroase şi importante servicii altui<t. Prin C<tracterul ei utilitar, definiţia virtuţii diferă de cea din Etica nicomahicd, unde virtutea nu este emoţie sau pa.�iune, nu este o facultate, ci o dispoziţie stabiJi:i, caracterizată prin alegerea reflectată a medietăţii

32


STUDIU INTRODUCTIV

Între exces �i lipsă. Aristotel enumerd diverse virtuţi: dreptatea, cumjul, cumpătarea, magnanimitatea, magniticenţa, liberalitatea, blândeţea, înţe­ lepciunea pmctică. Urmează apoi definiţiile mai explicite ale acestor vir­ tuţi (e.g. definiţia virtuţii prin intermediul a ceea ce este nobil), apoi enumerarea actelor lăudabile; fiec<1re menţiune are valoarea �i forma unui argument. Unele dintre aceste acte sunt considerate după locul comun al mai multului şi mai puţinului. Filosoful recomandă folosirea aproxi­ milrilor amplificatoare şi respect faţă de prejudecilţile auditoriului. Virtu­ tea nu poate fi Înţeleasă fălă coincidenţe şi hazarduri. Se face separarea între elogiu (hal�) �i panegiric (€rxW,u.Lov). Primul are în vedere o acţiune virtuoasă, al doilea, virtuţile în funcţie de circumstanţe determi­ nante (educaţie, origine etc.). Elogiul se poate converti uneori în delîbe­ rare, trecând de la genul epidictic la cel deliberativ. Mijloacele de sporire a fortei discursului sunt amplificarea (cdJ'frpu;), pentru laudă şi diminua­ rea (,u.e(WO'l«;). pentru blam.

CapitolullO: Sursele premiselor necesare acuzării# apărării; cau­ zele care determilul comiterea nedreptăţii; dispozitiile japtaşului .fi ale victimei (68 b J-5). Caracteristicile actului nedrept: ilegalitate şi ires­ ponsabifitate (68 b 6-1 1 ). Cauzele generale ale intentiilor delictuoase: viciul şi necmnpdtarea (68 b 12-27). Cauze particulare: a) trei cauze e.xterioare: noroc, 1Ullllrt1, constrângere (68 b 28-36); b) patru cauze in­ terioare: obişmlinţtl, reflecţie, mânie, dorinţt1 (68 b 37--69 a 6). Celelalte cauze nu sunt decât aparente (69 a 7-31). Definitii pentru: noroc (69 a 32-34), natură (69 a 35--69 b 4), constrângere (69 b 5), obişmtinta (69 b 6), raţiune (69 b 7-10), mânie (69 b ll-14), dorinţa (69 b 15-/7). Rezumat (69 b 18-32).

Pentru a-şi stabili premisele, acuzarea şi apărarea trebuie să cunoa'>Că: 1) cauzele care determină comiterea actului nedrept; 2) dispoziţiile agen­ ţilor; 3) caracterele şi dispoziţiile stabile ale celor care suferă fărădelegile. Aristotel tncepe prin a defini actul nedrept prin trei elemente detenni­ nante: prejudiciu, intenţie, violarea legii. Printr-o inversare a ordinii indi­ cate,� vorbeşte despre ilegalitate. Actul este ilegal fie cu privire la legea proprie, cel mai adesea scrisă, f1e cu privire la legea comună, care nu este scrisă. Actul este voluntar când agentii au pe deplin conştiinţa a ceea ce fac �6vt�) şi nu suferă nici o constrângere. Nu toate actele volun­ tare rezultă dintr-o alegere deliberată (npoolpotiJ.lEVOl), dar, când

33


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

acţionăm prin alegere, ştim ce facem. O acţiune este constrfrl't�ih':ând cauza ei este exterioară agentului şi când acesta nu contribuie la ea cu nimic. Dacă ea este îndeplinită din teamă de un rău mai mare, circum­ st:mţele o apropie de actul voluntar. Nu putem numi constr{in.�e acţi'unile îndeplinite în vederea plăcerii sau a .�copurilor nobile; actele plăcute sunt voluntare,actele neplăcute sunt constrânse, cauza :;cţiunilor care au sco­ puri morale este interioară agentului. Cu privire}:; ignoranţă, se face o distincţie între actul nonvolunl<tr (oU)( ExoOOwv) şi actul involuntar (bxofulov); orice act făcut din ignoranţă este nonvolunt<�r; orice act care pe care îl regretăm este involuntar. A acţion<J

este urmat de suferinţă şi

din ignoranţă nu înseamnă a ignora ceea ce faci (în c<Jzul beţiei sau al mâniei, ignoranţa este mai degwbă consecinţă decât C<lUZă). lgnonmţa care face involuntară acţiunea agentului nu este aceea a interesului său; căci ignoranta în alegere este cauza vidului. Este vorba despre acea igno­ nmţă a circumstanţelor în care este îndeplinită acţiunea; invers,actul este voluntar, atunci când principiul său este <�gentul însuşi şi atunci c<1nd acesl.l:t cunoaşte circumstanţele particulare ale actului său. Alegerea are o extensiune mai mică decât acţiunea voluntară. Putem să vrem,dar nu putem să alegem vreun lucru imposibil,sau c:;re nu depinde de noi. Vo­ int<J are ca obiect scopul; alegerea- mijloacele. Or,noi nu deliben1m de­ cât asupra faptelor ce depind de noi �i pot fi făcute. După acea'ită digresiune, Aristotel revine la cauze. Cauzele genemie ale actului sunt: viciul

(xrodct), necumpătarea (bxpo:aCct), incapacitatea

de a-şi reprima pasiunile. Cauzele particult�re ale impulsurilor .�i repul­ siilor sunt: exterimtre (şanst�,natuw,constrdngere<�) şi interioare (deprin­ derea,retlecţit�, mânia,dorinţa). Definiţi<� întâmplării

CT0x1l) nu prezintă

deloc exactitudinea cerută de tilo�fie49. Faptele care sunt datorate fntâm­ pmrii nu au o cauză determinată nu au cauză finală

(evext:X -rau), nu sunt

constante, frecvente, într-o ordine prestabilită. Cauza prin sine dentt�lă (xct"td

(-rO xa-lf ctb-tO clCnov) este definită, cauzt� <Jcci­ au.uţej3Ex6;) e.\1e nedetinită,pentru di în c:mzele acciden­

tt�le nu există nici ordine, nici limită �i pentru că, în consecin!ă, scapă

oricărui c<Jicul. Cele două ac!iuni,din care una survine la întâmplare (&110 �).pot avea tiecW"e un scop,însă rezultatul ob!inut nu este cel cilutat, căci el se illttorează întâlnîrii dintre cele două acţiuni concomitente. Ceea. ce este constant este necest�r; ceea ce este frecvent fără a

ft

necesar este

efectul unei intenţii repetate,al unui pl<�n urmat, al unei deprinderi. La

fel se întâmplă cu ceea ce arată o ordine stabilitU �i poate ti previlzut. Definiţi<� n<Jturii este la fel de scurtă ca detiniţia şansei, dar este pozitivă:ij1•

34


STUDIU INTRODUCTIV

În privinţa mâniei, Aristotel distinge răzbunarea ('nj.J.Wp(a),care are drept scop sati.�facţia celui ce se răzbună, şi peJep.�irea (x6Acrol-;), care are drept scop pedepsirea celui care suferă pedeapsa. Toate actele care au o cauză interioară agentului sunt sau par bune sau agreabile (e.g. elibe­ rarea de lucrurile neplăcute,\chimbul unui rău mai mare cu unul mai mic). De aici, acţionăm întotdeauna în vederea utilului sau agreabilului. Aristotel avertizează din nou: pentru retorică, definiţiile sunt suficiente când ele sunt la mijloc între obscuritate şi rigoare.

Capitolul 11: Definiţiile plăcerii, plăcllfu/ui �i neplăcutufui (69 b 33-70 a 2). Plăceri conforme cu natura nomtra (70 a 3-17). Placeri cor­ porale �i intelecwale (70 a 18-26). Placeri intelecmale datorate imagi­ na/iei şi memoriei (70 a 27-71 a 30). Alte plăceri intelectuale şi morale (71 a 31-72 a 1). Rezumat (72 a 2-3).

Definiţia plăcerii (t)5ovri),pla-;ată la începutul capitolului,este un pos­ tulat suficient pentru retorică. PWcerea este definită ca o mi�care a sufletu­ lui c-dfe tinde spre shlrea natumlă. Durerea este mişc<rre contrarie şi reprezinti! tot ceea ce nu este conform cu natura noastră. Necesitatea şi constrân­ gerea nu cauzează durere,pe care, de altfel,deprinderea o poate atenua. Noi încercăm plăcere în a ne satisface plăcerile, dintre care unele sunt ira­ ţionale şi instinctive, iar altele raţionale şi consecutive unei persuasiuni. Începând enumera.rea plăcerilor intelectuale, Aristotel arată impor­ tanţa rolului jucat de imaginaţie,pe care o defmeşte aici drept o �enzaţie slabă (c/(cr\}EOl� "tl� a�e�). Funcţia imaginaţiei ar ti să primească de la senzaţie imaginile pentru a le tixa în organele de simţ destinate să le păstreze. Astfel, ea ar deveni memorie şi ar trece din ordinea sensibi­ lităţii în cea a·raţiunii. După enumerarea plăcerilor la care ia parte şi ima­ ginaţia, Aristotel enumeră alte plăceri intelectuale şi mora1e. El termină discutând despre joc, despre orice specie de destindere, de.�pre obiecte vizibile, persoane, cuvinte şi acte, anunţate deja în Poetica.

Capitolul 12: Dispoziţiifefăptaşului şi ale victimei (72 a 4). Făpta.�i. Locul posibilului particular (72 a 5-10). Fapta�i inclinati spre nedrep· tate (72 a 11-72 b 22). Victime expuse nedreptatii (72 b 23-73 a 36). Rezumat (73 a 37-38).

35


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

Capitolul prezintă dispoziţiile agen!ilor �i ale victimelor. �ste di.�­ poziţii sunt cercetate din punctul de vedere al posibilului

(8u'V(X"t6\l). Po­

sibilul nu este studiat aici în general; nu este vorba decât de posibilul particular, cel al t�ctelor de îndeplinit �i cel ce determină agentul. Aristotel distinge

abda

(lovirea) de

Uf3pu; (ultrt�jul), încadrând-o

pe prima în a

doua; lovirea devine astfel un act de violenţil nepremeditat asupra unei persoane. Este obiectul unei acţiuni private, civile

(O(JCT)). Ultrajul

este

tot un act de violenţă asupra unui particular, dar este premeditat. Este un afront voluntar, făcut cuiva pentru plăcerea de a-1 umili, chiar dacă agentul nu ar trage din asta nici un folos. Vizilnd desconsiderarea unui cetătean �i implicând intere.�u\ comunitătii, ultrajul este obiectul unei ac­ ţiuni juridice publice

(Ţpaqn'j).

Capitolul l3: Culpabilitatea trebuie apreciată după două feluri de legi ,fi două feluri de persoane (73 b 1-3). Diferenţa intre legea proprie ,fi scrisă ,fi legea comună, nescristJ (73 b 4-17). Diferenţa Îlltre de/icrele impotriva 11m1i individ si de/icrele Împotriva unei comunităţi (73 b 18-24). Delictul este intentionat (73 b 25-37). Prin intentie, nu prin act trebuie apreciat delictul (73 b 38-74 a 17). Delicte neprevliZJtfe de legea scrisă si care ţin de legea comuna (74 a 18-25). Definiţia ecllităţii. Acte ce ţin de echitate (74 a 26-74 b 9). Cum judecă omul echitabil (74 b 10-21). Rezumat (74 b 22-23). Capitolul este consacrat aprecierii culpabilităţii. Locul comun al mai multului şi mai puţinului este aplicat aici actului juridic. Aristotel consi­ deră actul ilegal

(lxOlxTUJ.a) �i actul legal (&xa(wJ.W) din punctul de ve­

dere a două feluri de legi, legea proprie şi legea comună, �i a două feluri de persoane, individul şi comunitatea. Legea proprie, scrisă sau nu, este legea pe care un popor a detenninat-o pentru el însu�i; dacă nu este scrisă, este lege comună, însă toţi oamenii, chiar dacă nu au nici o relaţie între ei, au conştiinţa ace.�teia în mod asemănător, şi î5i fac o datorie din ai se supune. Cu privire la persoane, Aristotel distinge între delictele comise împotriva unui individ şi delictele comise împotriva unei comunităţi. Filosoful se confonnează procedurii stabilite de dreptul attic, care distinge acţiunea privată (O(xl)) �� acţiunea publică (Ţpaqnl). Aristotel reia definiţia din capitolul 10: delictul încalcă legea şi este intenţionat; trebuie ca omul să acţioneze, aşadar, după placul său, fără a suporta nici influenţă, nici constrângere, în plină cunoştinţă de cauză şi fărd .�ă tie condus de pasiuni.

36


STUDIU INTRODUCTIV

Aristotel trimite aici la ceea ce V<l spune despre mânie în Retorica, Il, 2. Pla�ându-se apoi în punctul de vede� t�l victimei, tilosoful menţioneazii un alt element de apreciere: delictul nu a fost dorit de victimă, care se credea protejată de lege. Intenţia făptaşului permite a stabili o diferenţă între delicte; de pildă, autorul unui furt din templu poate susţine că avu­ sese intenţia de a fura, însă nu de a comite un sacrilegiu. Aristotel este astfel pornit să examineze delictele pe care le prevăd legile scrise şi care ţin de legea comună. Virtutea cme corespunde cu aceasta este echitatea (€n'l€lXEla). Acest tip de dreptate depăşe�te legea proprie �i scrisă .5i su­ plineşte lacunele în legi.�laţie, dintre care unele erau dorite de legisla­ tori, altele erau involuntare şi inevitabile. În Etica 11icomahica5 1, Aristotel susţine dl nu există nici o diferenţă de gen, ci doar o diferentă de grad între echitabil şi drept. Echitabilul este dreptul într-un grad superior,drep­ tul, după o altă lege, alta decât cea scrisă. Formulările acesteia sunt gene­ rale, drept care legislatorul nu ar putea să cuprind{t toate c<�zurlle posibile. Echitabilul o completează şi o corectează. Omul echitabil se pronuntă cum ar face-o legislatorul în persoanil, dacă ar fi prezent �i dacă ar avea cunoştinţă de cazul în chestiune. Echitatea nu este, deci, superioard drep­ tă�ii absolute, ci doar un fel de dreptate, care este puternic Jeviat<l, deoa­ rece formula let;ii scrise trebuie să rămână genemlă. Natura proprie echităţii este de a fi o rectificare (€1fa"V6p&JJ.1C1) t�legii, atunci când genera­ litatea acesteia o dezavantajează. Omul echitabil este cel care vede o a-;e­ menea regulă �i o respectă. El nu ar putea face rilu nimănui, căci se arată prea riguros asupra faptului pe care i-1 recunoa:;te lege<� scrisă. Omul echi­ t<�bil apelează la un drept mai înalt, cel al legii morale universa!e52. După această definitie, Aristotel enumeră actele care trebuie apre­ ciate confonn cu echitatea. El distinge 1:1stfel delictul (MlxT)J.lC() de ne­ şansă (CmJxfU.l.Cl) şi gre�eală (b.J.1CÎpTrJJ)J.ct . Neşansa este contmrd mţiunii, în schimb nu implică nici o răutate. Gre,�eata este un act voluntar, dar nu vicios. Omul echit<tbil judecă după judecata sa, nu dupil litera legii, după întreg mai degmbă decât după parte, după caracterul şi trecutul de­ lincventului mai curând decât după actul prezent. El este mai înclinat spre indulgentă decât .�pre severitate. Astfel, _,indulgent" este unul din sensu­ rile adjectivului €JrLElxi,:;. Omul echitabil recurge mai degrabă la arbitraj (.S(a:Lro) decât la judecata tribunalului (.S(xT)). Dacă arbitrul se inspird din echitate, judecătorul se conduce după lege.

37


MARIA·CRISTINA ANDRIEŞ

Capitolul 14: Cirwmstanre agravante: valoarea morala a'C!lttetului (74 b 24-28), importanta pagubei (74 b 29-75 a 1), raritntea şi noutatea delictului (75 a 2-7). Amplificdrile retorice ale delictului (75 a 8-14). Delicte contra legii ne.rcrise (75 a 15-19). Rezumat (75 a 20-21), Î n ace:-.1 scurt capitol, văzut drept întregire a precedentului, Aristotel enunţit regula, conform căreia actul trebuie apreciat nu după importanţa sa ca act, ci după valoarea sa morală. Nu se poate ca legea să nu dea o pedeapsă destul de dură. Dacă victima, sub imperiul mâniei sau al durerii, s-a lovit singură, vinovatul trebuie să îndure o pedeap.�ă cu mult mai mare. Raritatea, noutatea delictului sunt, de asemenea, agravări. Ari:-.totel termină indicând, după locul comun al mai marelui 5i mai micului, mijlo<�cele re10rice prin care acuzarea poate amplifica un delict. Putem, între alte argumente, să arătăm că el este o încălcare a moralei universt�le. Orice dezvoltare este inspiratil şi ordonată conform conceptului de echitate.

Capitolul lS: Dovezi extratelmice utile genuluijudiciar(75 a 22-24): a) texte de legi (75 a 25-26): wm să combatem legile scrise (75 a 27-75 b 15), cwn să apdrăm legile scrise (75 b 16-25); b) martori (75 b 26-27): martori vechi (75 b 28-76 a 6), martori noi (76 a 7-16), discuţii de.rpre marturii (76 a 17-22), obiectele mărtflriilor (76 a 23-32); c) conventii (76 a 33-76 b 5): favorabile (76 b 6-14), defavorabile (76 b 15-30); d) declaratii obţinute sub tortura (76 b 31-77 a 7); e)juraminte (77 a 877 b 10): nu cedămjurământul (77 a 1 1-14), nu acceptam să depunem jurdmânt (77 a 15-20), acceptăm să depunemjurămâlll (77 a 21-24), cedămjurământul (77 a 25-28). Cawri duble (77 a 29-77 b 2). Jura­ minte co111radictorii (77 b 3-10). Remmar (77 b 1 1-12). Începând cu Retorica, 1, 4, Aristotel a studiat locurile specifice (e�&f}) celor trei genuri omtorice. Acestea sunt 1) instrumentele argumentării; 2) dovezile care formează corpul ei- dovezile tehnice (nicrteu; Evtt,xvot). Or, genul judiciar foloseşte, în plus, dovezi extratehnice

(lhex'VoL). Do­

vezile tehnice �i dovezile extratehnice au fost denumite deja în Retoric«t,J. Dovezile extratehnice sunt, după cum am văzut, date şi preexistente, căci apar fără intervenţia oratorului. Dovezile extratehnice sunt în număr de cinci: textele (documentele}, mărturiile, contractele, mărturisirile sub tor­ tură, jurămintele.

38


STUDIU INTRODUCTIV

Documentele care conţin legi sunt, evident, împrumutate din legile �crise. Autoritatea lor va ti, deci, în caz de nevoie, infirmată de un apel la legile nescrise. Dacă ele sunt ambigue, anume dacă pot fi utilizate, indiferent, pro sau contra, vor fi folosite în favomea proprie. Iar dacă ele sunt favorabile, va trebui interpretată în sensul tidelităţii faţ'i de legi

formula jutiimântului helia�tilor: .. printr-o foar:e dreaptă judecatti"54. Între martori, putem distinge martorii vechi �i martorii recenţi, mar­ torii care împ-drtăşesc pericolul la care s-a expu�. cel prevenit, adică cel al unei urmăriri pentru falsă mărturie

(tiJEI.IboJ.UXpnJP(a), şi

martorii care

sunt la adăpost de ace.�te riscuri. La sfâr�itul acestei secţiuni, tilosoful vorbeşte de cei a căror mărturie vine de departe (dt E' &nw�ev). Acest termen trimite mai curând la timp decât la spaţiu :;i se referă la mărturiile vechi; după indic<�re� mijloacelor de a trata obiectiv mărturiile, se disting cei care se sprijină pe fapte şi cei cme au legătur.l cu caracterul părţilor. Şi acolo, aceea.:;i opoziţie: pledantul va trebui să producă martori care îi certifică loialitatea lui şi josnida adversarului. Acela�i procedeu, legat de convenţii, după cum sunt ele favorabile sau IJefavorabile cauzei. Ne aflăm aici într-o problemă a logicii în cazul căreia trebuie să facem ab­ stracţie de moralitate. Textul indică un amoralism sugerat la fel de lim­ pede şi în ceea ce este spus despre tortură. Totuşi, Aristotel revine şi amiii că, dacă mărturiile obţinute prin tortură ne sunt defavorabile, vom putea să le micşorăm efectul spunând împotriva acestui gen de mărturisiri ceea ce este adevilmt. Referitor la jurilminte, trebuie analizat în primul rând sensul terme­ nilor juridici pe care îl utilizează Aristotel;

'6pxov &M"VaL înseamnă a

oferi <�dver.�arului şansa să depunăjurdmânr, respectiv a i-1 ceda; lSpxov

ÂctJ..L!kiVELV înse<�mnă a accepta să depună jurământ. Cu acest adaos l<l dovezile extratehnice se termină studiul asupra argumentaţiei, adică p<tr­ tea discursului care pretinde de la omtor cea mai mare parte de invenţie, partea din -rExVll pe care o neglijasen1 predecesorii lui Aristotel.

Cartea a II�a Capilolul1: Rewmat a ceea ce precede (77 b 16-19). Diviziunea capitolelor 1-17. Carac1erul ora/orului (77 b 20-27). Dispoziţia audi­ toriului (77 b 28-78 a 5). Credibilitatea orarorufui (78 a 6-14). Caractere

39


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ -·

(78 a 15-17). Pasiuni (78 a 18-21). Definiţia fiecărei pasi1111i are trei părţi (78 a 22-29). in cartea 1, Arist01el a arătat că dovezile proprii artei retorice se reduc

la două: entimema, care corespunde deduc!iei, şi exemplul, care este o formă

de inducţie. Aristotel enumerd �� defme�te entimemcle, sau locurile

speciftce, sau speciile care formează materia logică a celor trei genuri

oratorit.--e (deliberativ, epidito":tic,judiciar). În esenţă, cartea 1 conţine teoria

deducţiilor care constituie dovezi logice şi obiective ale argumentării. Cartea a Il-a este urmarea logică a celei dintâi,deoarece aici se continuă leoria dovezilor tehnice,administrate cu ajutorul di�ursului .�i inventate de mţiune

(illâ.vou:t). Cartea a II-a cuprinde schematic două părţi:

capi­

tolele 1 - 1 7, unde sunt studiate dovezile subiective şi morale; capitolele 1 8-26, unde revine la dovezile logice, care .�unt studiate în generalitatea lor

(i.e. nu mai sunt specii, ci locuri,sau nu mai sunt particulare fiecărui

gen oratoric, ci comune tuturor). Capitolele 1 - 1 7 cuprind următoarele dovezi morale şi subiective: autoritatea celui care vorbeşte, cardcterul

celor care a�cultă,pasiunile induse in sutletul ascultătorilo.-55. Dovezile subiective sunt in număr de două: �,cardCterul vorbitorului şi "IKÎ-\}�X;,

1

vorbe.'� te despre caracterul oratorului,

cuprind tipologii ale caracterelor

(i.e. caracterologia auditorilor, avfind

pasiunea auditoriului. Capitolul capitolele 2- 1 1

se

referd.Ja detinitlile diverselor pa.�iuni, capitolele 12-17

în vedere vârsta pe potriva căreia trebuie întocmit discursul)56.

Lumina în care se prezintă oratorul e;te importantă în special în genul deliberativ; dispozitia auditoriului trebuie strunită mai cu seamă în genul judiciar. În toate cele trei genuri oMorice, auditorul

(xpl""tl'f;) este şi jude­

cător: în deliberări, acesta apreciază valoarea sfaturilor care ti sunt date

.5î

verosimilitatea previziunilor care sunt f"acute; la tribunal,se pronunţă asupm realităţii delictuluî şi a grdd.ului de culpabilitate; în genul epidictic,

este martor al talentului pe care îl foloseşte oratorul dezvoltând elogiul

sau panegiricul. În genul deliberativ,autoritatea personală a vorbitorului, care este de o importanţă decisi vă, ţine de trei cauze: înţelep.::iunea

pmctică (�l�). virtutea ((xp€nl),bunăvoinţa (EI:Notcx). Aceste cauze pot acţiona sepamt sau împreună (cel ce dă sfaturi se poate înşela pentru

că este lipsit de prudenţă.poate gândi corect,dar să nu vrea din rea in­ tenţie să îi facă pe auditori să profite de înţelepciunea sa; poate fi şi în­ ţelept şi drept, dar lipsit de bunăvoinţă). Îfl!elepciunea practică nu este

con.�idemtă aici sub aspectul ei teoretic,ci doar practic şi politic57. Mij­ loacele prin care oratorul se poate prezenta auditoriului sub o lumină

40


STUDIU INTRODUCTIV

favorabilă trebuie extrase din ceea ce s-a spus despre virtute în enume­

rarea premiselor genului epidictics11.

Pasiunile sunt definite ca fiind cauze însoţite de plăcere şi de durere, ale diror schimbări conduc pe oameni la judecăţi diferite. Definiţia, ce serveşte ca postulat descrierii fiecărei pa<;iuni, este introdusă de acela�i imperativ Ea-tw, care ii indică trăsătura oratorică t-oi contingentă. În Etica

nicomohica, pa�iunea este considerată mai puţin ca un fel de a ti (1t0Lâny;), cât o simţire, o mişcare în maniera de a fi, o modificare (x(vrpL� xo:-rd -rO 11'ot6v). Pasiunile descrise în Retorica nu corespund exact, nici ca nu­ măr, nici ca ordine, cu e�merarea din Etica nicomahica: dorinţa, mânia, teama, indrăzneala, invidia, bucuria, prietenia, dorinţa. emulaţia, mila. Pasiunile nu sunt virtuţi sau vicii, pentru că noi nu suntem socotiţi buni sau răi, nu primim elogiu sau blam în funcţie de sentimentul nostru schimbător, ci în funcţie de dispoziţiile noastre stabile. Ele nu sunt pre­ cum virtuţile şi viciile, rezultate ale unor alegeri reflectate. Nu sunt nici

capacităţi, pentru dl nu .�unt naturale, ci dobândite. De asemenea, de.�cri­

erea f1ecărei pa�iuni trebuie să cuprindă trei părţi: indicarea dispoziţiilor stabile sau a dispoziţiilor temporare în care suntem înclinaţi să încerdim pasiunea respectivă; enumerarea persoanelor faţă de care resimţim de obicei pasiunea; denumirea motivelor în legătură cu care pasiunea poate fi .,indusă". Toate cele trei feluri de noţiuni trebuie prezentate la un loc;

flird

acestea, oratorul nu ar putea induce aceste sentimente în sufletul

auditorilor săi. Nu regă.�im aici elementele unei etici a pa�iunilor şi a caracterelor, ci mai cunî.nd o descriere diferenţit�tă, un repertoriu logic de premise

(11'poTIÎaeL�). Aristotel urmează aceeaşi metodă ca în deter­

minarea locurilor care alimentează fiecare gen oratoric.

Capitolul 2: Definiţie (78 a 30-78 b 1 ) . Plăcere (78 b 2-9). Tipurile dispreţului (78 b 10-14): nepăsarea (78 b 15-17), insolenta (78 b 18-22), ultrajul (78 b 23-28), lipsa de respect (78 b 29-79 a 10). Dispoziţii favorabile mâniei (79 a 1 1-30). Persoane (79 a 31-80 a 1 ) . Folosirea acestor premise (80 a /-5). Trăsăturile care servesc definiTii pa-;iunilor sunt împrumutate din opinia curentă. Scopul pe care şi-1 propune Aristotel nu este de a descrie �tiinţific f1ecare pasiune în parte, ceea ce formează obiectul Eticii,ci de a cerceta care sunt argumentele ce pot

ti relative la o anume pasiune. Do­

meniul retoricii fiind verosimilul, caracterele enumerate aici nu vor trebui

41


MARIA-CRJSTINA ANDRJEŞ

s<1 fie decât probabile .�i persuasive. dusă prin imperativul

De aceea fiecare delini(iE·e.�te intro­

Mw: ,.Sa admitem ca po.wula1 <. . . >".Prima dintre

pasiunile studiate e.�te mânia. Cuvântul care o dem1me�te, Opyrl, poate �desemneze, la pluml,în mod inditerent. toate mi�'ările, toate impuburile. M:1nia definit<\ aici este dorinta in.�tinctivă de a se răzbumJ în fuţa unor martori pentru un dispreL c<lruia cineva i-a servit ca obiect în faţa marto­

rilor. Acel cineva care a suterit dispreţul va resimţi ph1cere în rfu:bunare. fn Topica gă..;im w:eea�i detini\ie, im în privinţa aceasta, �uterin(a încer­ cată �� sentimentul dispreţului suportat sunt puse în acel<J�i gen5'). Tratatul Despre .11" !/le/�1 Jefine.5te de asemenea. mlmia, ca o tendinţă de a întoarce

suferin!a încercată mn

(iXvnAUrnpu;). Corolarele acestei definitii sunt:

nu

putea sli ne m<1niem pe o persoan<1 morală,nici pc o colectivitate, ci

doar pe un individ: suferinţa c<Jre <J fost cau:tată nouă, S<JU alor no�tri,era intenţionată. La suterinţa încercată răspunde o phkere datowtă sperantei n1:.::bunării. Deoarece cau:.::a suferinţei încerc<�te este o opinie în ad. dis­ preţul are trei .�pecii: nep{l<;area, in.<;O[enţu, ultrujul. Nepăsării îi va fi opusă,în

Retoricd'1, emulaţia. În momentul afron­ De aceea,

tului,nu căut<1m avuntajul personal, ci doar plăcerea de a umili.

el prova<tcă ura, întocmai precum calomnia. Astfel apare lipsa de re.�pect, ce rdne�te sentimentul wperiorităţii. Aristotel enumeră :1poi dispo:.::itiile în care resimţim mânie. Adaugă la aceasta momentele,vârstele,locurile în care .�untem cei mai înclinuţi spre mânie. Continuă,enumedind persoa­ nele împotriva cărora mânia este stârnită, indicând în iiCela.)i timp obiec­ tele cu privire la care este ea incitatli. Termină descrierea sa prin ace:-.te �faturi practice: a pune auditoriu! în dispoziţii favorabile mâniei, a în­ fătişa pe advers<tr ca vinovat de cuvinte sau de fapte, sau :.tv:înd unul dimre caracterele proprii stiirnirii auditoriului. În acest ca:.::, Aristotel vre<� .�ă îl pună pe orator în gardă împotriva manevrelor adversarului .�iiu şi să îi dea mijloacele de a le preveni.

a

Capitolul 3: lmpăr(in• (<'W a 6-7). Definitie (80 a 8). Persoane (80 9-..'50 b 1). Di.1poziţii (80 b 2--29). Fo/w;irea acestor locuri (80 b 30-33). Aristotel define�te pa.<;iunile prin cupluri de contmrii: mânie �� blftn­

deţe, prietenie .�i ură etc. Reiese din definiţia bhîndeţii. v:lzută ca revenire

ht starea normalrt sau de mijloc, că aceste descrieri, mai precis enumerări

de propoziţii, decurg din teoria etic<1 H dreptei mă�uri,care define�te vir­ tutea. M:înia este,deci,considerată ca un exces

42

!Yn"tpj3oA1\), iar bhîndeţea


STUDrU INTRODUCTIV

-ca o dispozitie de mijloc (JJ.Err6TIJI;J. A�a esle ca definită i'n Etica nico ­ mahicl{'2: ,_BfândefNI reprez.imcl linia de m ijlo c Îl! ceea ce pri reste porni rile de mâllif'. Dar cmn aceasta lini f' de mUoc 1111 are 1111 nume pro­ priu-zis, ca df' altfel nici extremelf', WJ/II IIfiliza pe111r11 ea termenul tlf' hlâmlf'(e. care înclină mai mult spre ahsm(a 1/UÎ itiâ , lif!Si(() la râJUiul f'i de 1111 apdativ GIIIIIIU'. Cât de.1pre exces, l-am putea 1111111i ira.1·cibi fitate. În sfârşit, qfectul de t·are ne oCIIpllm este mâ1 1ia , dar('OI/Zefe('flrf' o pro­ voaca sul// multiple .)·i variate. Cel ce se mânie În m od jnstificat şi ÎlltfX!­ trh·a cui /re/mie, În Împre;unlrile .)·i pe (/uraw de timp cuvenitâ, mai/ii să fie hiudat. J\ce.1·t om a p111 a fi numit h/ând, (/at Jiind ni h/âmlt'(ea e.we fr11Uiahilă. Ciici mmd blând iube.)·te swrea de netullmrare şi 1111 .�e lo.wl (/us de fmsimw, ci resimTe mân ia Înlmprejurarile .)·i pe dumta de t imp fW carei le dicteaal rotiunea. El pare .w1 p,re.)·eas{'(lmai 1111111 prin tendinţo spre in.mficien( â . Cdci onwl b/âmlmr e.1·te deloc râzhumifor, t'i mai th·wa!Hl induluent". O dată enunţată această definiţie, Ari.�totel enu­ men1 persoanele faţ� de care rdm:încm sau redevenim hhînzi, apoi dispo­

;

l.iţiile favorabile blândeţii. Rocmer a remarcat pe bun;1 dreptate

di

al

treilea punct, obiectele care aduc la blândeţe, nu c.�te tmtal. Aristotel ter­ mini! dezvollarea sa, enumerfmd pe scurl prin care argumente poate ora­ torul să aducă lu blândeţe pe auditorii săi.

Capitolul4: Definiţie (80 b 34-81 a 2). Ce per.1·ocme iubim .}'i tie ce (81 (! 3---8 1 b 32). Tipuri de prietenie (81 h 33-34). Factorii prieteuil'i (81 h 35---R2 11 1) . Definiţia urii (82 a 1-2). Dijl·ren(a dintre 1ml.)·i mânie (82 a 3---82 a 15). Utilitatea ace.�tei difern!(e (82 a 16-/9). Oe.�pre descrierea prieteniei, a felurihJr ei, a originilor .�i clmdiţiilor ei, se ocup<1 Etica nicomahic(i în cărţile 1.1 VIII-a �� a IX-a. Motivul iiCestei lungi dezvoltări este c:1 prietenia este comiderat:1 de Arislolel drept con­ diţia neces:m1 u fericirii, a cărei definiţie constituie încununarca înlrcgului tratat. Aici, descrierea este, firc�te, mai scurtă; căci Arislotcl î�i propune doar să enumere <Jrgumentele care se

JX>I

extrage din acest loc comun

al prieteniei, �i din contrurul siiu, um. Verbul qnA€lv .�i substantivul

tpLÂ(C(

semnif1că două trepte ale acelu­

ia�i sentiment: prietenia �i afecţiunea. Adjeclivul

cp0.01,; este

în acelu�i

timp de sens aristotclic �i Ue sen.� plutonician: cel care iubc�te �i cel cure este iubit. Accepţiunea pasivă, ceu de iubit. îndrăgit, drag. esle cea mai frecvent:l. Erica nicomahicd'3 precizează că tn1sătura prieteniei este mai

43


MARJA-CRISTINA ANDRJEŞ

degrabă de a iubi decât de a fi iubit. Ne vqm mim să nu găsim în Retorica acest argument, cum că binefăcătorul iubeşte mai mult pe cel îndatorat decât acesta îşi iube.5te binefăcătorul. Chestiunea este discutată în Etica nicomahicd>4. Motivul pentru care Aristotel menţine ace.�t argument este faptul că a iubi e�te activ, a fi iubit este pasiv, şi că prietenia şi "conse­ cutiile" ei .�unt caracteristici ale celor a căror activitate este cea mai înaltă. În numerarea argumentelor extrase din trei locuri (persoane,cauze,dis­ poziţii), ace�t ultim punct este omis,iar Roemer semnalează acolo o la­ cună. Expunerea factorilor prieteniei va părea sumară. Motivul este, probabil, că o asemenea cercet<�re este mai degrabă de domeniul Eticii. La fel,dup-J. enumerarea factorilor urii: mânia,insolen!a,ultrajul,ne vom mira că Aristotel,după ce a insistat pe diferenţierea urii şi a mâniei,trece sub tăcere calomnia, a cărei imJX>rtanţă este atât de mare în genul deli­ berativ şi judiciar.

CapitoluiS: Definitie (82 a 20--26). Lucruri (82 a 27-31). Persoane (82 a 32-82 b 20). Gradele temerii (82 b 21-25). Dispoziţii (82 b 26-83 a 7). Utilizarea acestorpremise (83 a 8--12). Definiţia Încrederii (83 a 13-18). L11cruri lini$titoare (83 a 19--24). Dispoziţii (83 a 25-83 b 10).

Conform aceleiaşi metode,care este o aplicare a teoriei justei mă�uri între două excese contrare,Aristotel,opunând cele două sentimente con­ tr<�.re, defineşte, prin contrast, teama şi încrederea. Are importanţă fiă reamintim că cele două pasiuni nu sunt considerate aici decât ca locuri de <�rgumentare. Ştim ce rol atribuie Aristotel sentimentelor de teamă şi milă,Încercate în spectacolul tragediei,ca mijloace de a opem purificarea lor,adică de a aduce la echilibrul sănătăţii exce.�ele de emotivitate temă­ toare şi miloafiă,nu de a le elimina complet65. Definiţia propusă de Reto­ rica este confirmată de Etica nicomahial16 . Aceste di.�tincţii, care apar!in descrierii morale şi se leagă strict de teoria virtu!ii, nu ar putea f1 de o aplicaţie pmctică pentru orator. Dar, în Etica nicomahică, Aristotel ada� ugă: ,,Ne temem, evident, de ceea ce provoaca teama, iar ceea ce o pro­

voaca este, in general vorbind, un rău; de aceea, teama $i este definita ca �teptare a unui rc'.lu. Ne temem deci de toate relele cum sunt dezonoa­ rea, silrăcia, boala, lipsa de prieteni, moartea. Dar curajul nu pare să se manifeste in legătură ctt toate acestea; caci de unele chiar trebuie # este spre cinstea noastra sa ne temem, iar a nu o face este ceva TU$inos. De pildă, cel ce se teme de dezonoare este un om serios şi cu bun-simţ,

44


STUDIU JNTRODUCTIV

------------- ---pe când celui ce nu se teme de ea ii fipse�te decenţa"·67. După definirea temerii, Ari.�totel enumerit lucrurile, apoi persoanele care ne fac .�ă o sim­ tim. El distinge, sumar, gradele mâniei. in sfâr�it, arată ce putem folosi din aceste premise. Definitia �i descrierea încrederii sunt cu totul antite­ tice celor ale temerii. Dar aici există o lacună, deja semnalată de Roemer. După enumerarea lucrurilor liniştitoare �i a dispoziţiilor proprii de a da sau de a red:� încrederea, iextul care ne-a parvenit nu spune nimic de per­ soanele care o pot inspira.

Capitolul 6: Definirii (83 b 11-14). Subiecte (83 b /5-84 a 20). Persoane (84 a 21-84 b 26). Dispozitii (84 b 27-85 a 15).

Referitor la pudoare,Etica nicomahica stabileşte o diferenţiere im­ portantă: "Despre pudoare (dl<JXUvTj), nu este potrivit sa vorbim ca de.rpre o virtute; ea pare să fie mai 1mdt un afect decât un habittls. O putem defini ca pe un fel de teama de dezonoare, ce se manifesta oare­ cum asemclnător Cit teama de pericole; căci cei ce resimt ru.finea ro�esc, iar cei ce se tem de moarte devin palizi. Este deci evident că ambele antreneaza fntr-un fel corpul, ceea ce pare sd caracterizeze mai mult afectele decât dispozitiile habitunle. Dar nu oricdrei vârste i se potriVe(fte acest sentiment, ci mtmai tineretii. Credem cd cei de aceastd vârstd tre­ buie sd aibd sentimentul de pudoare pentru cd, trăind sub ilifluen(a pa· sittnii, sunt e.xpu$1 la a comite gre�eli, pe care acest sentiment Îi poate ajrlla sa le evite. Dar, daca îi lduddm pe tinerii ce dau dovada de pu­ doare, nimeni n-ar aduce lm1de pentru �a ceva cuiva mai in vârsrd, care, dtlpd parerea noastră, nu trebuie să facă nimic de care sa ro�easca. Sen­ timentul de m�ine mt·Î este caracreristic nici omului decent, in vreme ce survine În ttnna unor acte reprobabile {. ..].Pudoarea ar putea fi, a�a­ dar, un sentiment convenabil doar in ipoteza ca, daca a comis un act reprobabil, cineva ar resimţi ru#nea. Dar o astfel de componare nu are nici o legătura cu vinurile. Si dactJ e·o lipsa de pudoare ca cineva, rau fiind, sd se preteze la acte dezonorante,jara sa se ru�ineze, osta mt in­ seamna ca, daca cel ce le-a comis simte ru#nea, atiwdinea lui este cea a unui om de caracter"68• Descrierea pudorii e.�te completă; după defini­ ţie, ea cuprinde, în mod regulat, cele trei părţi: subiecte,persoane, dispo­ ziţii. Nu apare o dezvoltare a<;upra impudenţei. Aristotel se mulţumeşte să spună că, în cazul acesteia, argumentele sunt contrariile celor ce reies din locul comun al pudorii.

45


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

Capitolul7: Deftnirie (85 a 16-20). Nevoi (85 a 21-29}":"Srtrse ale argumemelor (85 a 30-85 b 4). Cmegoriile buniJvnimei (85 b 5--6)./n­ dicii/e relei-�·vin(e (85 b 7-10). Defini!ia bunăvoinţei prezintă o ctnume oh�curitate. Dificultate<! se

de�torează, în mod clar, stării textului, însă mai e�les diversităţii accep­ !iunilor cuvântu\ui xcipL�:

în sens abstract, semnifică bunăvoinţa; în .�ens

concret,determin.:i favoarea acordată, serviciul făcut, în sfâr�it, prin dez­

voltt�rea sensului, recuno:;;tin!<r. La fel, contrariul,

&xapLcrT(o:, desem­

nează mai înt<îi lip.�<! de bumlvoinţă, apoi lipsa de recuno�tinţt1. Descrierea bunăvoinţei nu urmează planul pe care merg expunerile referito;;re la alte pasiuni. Detiniţia care susţine ft�ptul că bunăvoinţa satisft�ce spontan şi

cu de.-.interes nevoile altuia apare în locul în care aceste nevoi sunt enu­ memte. Autorul trece apoi în revistă cllteva dintre principalele argumente

prin care se poate demonstra că persoanele în cauz<l sunt unele binevoi­

toare, altele, lipsite de bunăvoinţă. În acest sens, referindu-se la primul tra­ tat al Organomrlui, Aristotel observă că bunăvoinţa trebuie examinată după toate categoriile. Dar el nu nume�te decât esenţ<t, cantitatea, calita­

te<J, timpul :;;i locuL Celelalte categorii, de pildă, relaţia, poziţia (xElm'l-cn),

privesc mai putin bunăvoinţa, iar pasivitatea ('JI'ciO')(ElV) interesează mai

degrabă pe cel îndatomt. În tina!, autorul dă câteva indicii de bunăvoin1ă.

Capitolul 8: Definiţia (85 b 11-18). Dispoziţii (85 b 19--86 a 3). Obiecte ale mi/ei (86 a 4--86 b 7). Cuplul de pasiuni contrarii, mila �i indignarea, formeu;,;-:ă nu unul, ci două capitole. Mila, conform definiţiei comune, reprezintă un sentiment

de durere trezit de suferinta evidentă, atunci când aceasta din urmi'î este

nemeritată; mila este un s ntiment determinat de o anume reciprocitate: noi sim(im milă atunci când obiectul milei implică în mod direct propria noastră persoană (e.g. suferinţa unui prieten drag, sau suferinta unui

anume individ care apare în cazul unor circumstanţe asemănătoare celor în care �i noi am fost implicaţi). Planul urmat pentru milă se împarte, ca în majoritatea enumerărilor de argumente care precedă, în trei părţi:

dispozi!iile în care sim!im mila, obiectele milei, persmmele care încearcă milă. În acest capitol69, Aristotel explică faptul că mila eMe sporită când i se adaugă lu efect cuvinte, gesturi, tonul vocii, ve�mînte, pe scurt, o

întreagă reprezentaţie scenică; mila este, deci, mcti ales pentru retorică,

46


STUDIU INTRODUCTIV

pasiune teatrală, care poate avea un rol imponanl în persuasiune. Ter­ menii pe care Aristotel îi folose�te: m.rvaTTEJyt'â'(€0'1.'1-cxt (a adăuga la efect) �i (a pune înaintea ochilor), .�e vor reg;lsî în cur­ tea a III-a a Retorh·ii7°.

o

xpO b.uJ.tcftwv 1\'0le:'iv

Capitolul 9: lndi[!.narea, die f rit(/ de mila �·i invidie (86 b 8-18). Dezinteresare (86 b 19-22). Conwcu(ii (86 b 23-87 a 5). Persoane şi obiecte care suscirâ indiwwrea (87 a 6-87 b 4). Di.rpozi(ii(87 b 5-15). Concluzie (87 b 16-21).

Aristotel defineşte indignareu,m'ătiÎnd prin ce trr��ături se diferenţiază de milă şi invidie. În Etica nicomahicti11, indignarea apare împreună cu ru� , înea (a'L�) ca o pasiune itproape egală cu o vinute, fiind plusatil ca o cale de mijloc între exces (invidie - <p1t6v�) şi lips:1 (rea-voinţă Emxcupexroc(a). Nietzsche spunea, urmând definiţht lui Aristotel: .,In­

dignarea esle fralele mai nobil al invit/iei". DupU ce ardtă canteterul dezintere.�at .�i nobil ul ace�tei pa.�iuni, Ari.�torel îi enumeră consecinţele. În continu;tre, el discuti! despre persoanele care stfirne.�c indigmtrea, despre motivele,cauzele�� gradul indignării, despre dispoziţiile în care resimtim indignarea.

CapitoluiiO: Definiţie(87 b 22-24). Di.rpoz)(ii (87 b 25-34). Obiecte (87 b 35-88 a 4). Persoane (88 a 5-23). Concluzie (88 a 24-30).

Capitolul începe cu definitia invidiei, Vl1zută ca o pasiune determinată de un sentiment de suferinţă pricinuit de bunăstarea sau de aparenţ<1 de bun�stare a celuilalt asemenea nouă. Invidia implică o rivalitate mes­ chină,de cel mai josnic grad, pasiune criticată adesea de numeroase texte antice. Stoicii vor defini invidia ca o .,suferin(d daloratti bunurilor cefor­ lal(i"72. Aceeu�i nuanţă a invidiei apare�� la Cicero73. Textul Rewricii continuă apoi cu enumerurea dispoLiţiilor în care este resimţită invidia, a motivelor care o stâmesc, a persoanelor,�i este însoţită de scurte indi­ caţii asupra aplicatiilor praclice.

Capitolulll: Definitie (88 o 31-88 b 1). Dispozi(ii .�i subiecte (88 b 2-13). Per.wane (88 b 14-21). Despre dispret (88 b 22-30).

47


MARIA-CRISTINA ANDRIES

:ctaf

Emulaţia poate ti confundată la prima vedere cu invidia acestea două se diferenţiază în mod evident datorită caracterelor lor. AmlÎndouă provin din dorinţa de superiorit<lte, care se manifestă prin spiritul de com­ pe!i!ie faţă ce cei ce se aseamănă nouă. AmlÎndouă sunt pasiuni. tulbun"iri ale sufletului, ce apar din cauza dorinţei nesatisfăcute pe care ambele o implică. Diferenţa între emulaţie şi invidie reiese în mod evident din faptul că invidia e.�te rduvoitoare: cel invidia.� dore�te să îşi deposedeze duşmanul de avantajul sau superioritatea sa. Emulaţia, din contra, este bună, deoarece ţinteşte spre achiziţia lucrurilor bune t-i constituie o cale spre accederea la virtute. Dorin!a de .�uperioritate faţă de altul sau faţă de propria persoană este bună atunci dind conduce spre autoeducaţie sau spre depăşirea de sine. Cicero, urmând definiţia .�taică, distinge două tipuri de emulaţie74. Contmriul emulaţiei este di.�preţul.

Capitolu112: Materii de tratat (88 b 31--89 a 2). Despre tinerete (89

a 3-89 b 12).

Capitolele 12-17 enunţă studiul asupra caracterelor umane. Nu este vorba aici despre caracterele pe care ordtorul şi le atribuie,despre lumina

în care se prezintă pentru a se face binevenit faţă de auditorii săi, pentru a�şi conci!ia bunăvoinţa lor, pentru a-.�i spori autoritatea asupra lor. lm­ portanţa acestor dovezi subiective şi morale a fost deja arătată în Reto­ rica75. Caracterele ce apar in aceste capitole aparţin auditorilor; oratorul trebuie să îşi elaboreze discursul potrivit acestor elemente, care par o fi o anticipare a studiului despre Caractere al lui Teofrast. Acest tip de ca­ ractere va fi descris in cazul Retoricii ca fiind i'n conformitate cu pasiu­ nile, dispoziţiile, vărstele, condiţiile sorţii. Aristotel nu indică un plan pentru fiecare din descrieri, cum făcuse pentru pasiuni. Prin faptul că aceste caractere sunt considerate xatti 'td mi-&rj, trebuie să înţelegem in confonnitate cu predispoziţia de a încerca cutare sau cutare pasiune; de exemplu, Aristotel va observa că tinerii sunt predispuşi la mânie şi la prietenie. Tennenul JJd� este luat în sens de mt:h)cru;. Când Aristotel observă că tinerii sunt ruşinoşi, neavlÎnd ca educator decât convenţia sociaJă, el vrea să spună că le-ar da mai multă îndrăzneală cunoaşterea unei legi morale mai inalte, de exemplu, cea a legii nescrise. Aristotel remarcă faptul că tinerii tn1iesc mai mult prin caracter decât prin rdţiune; tennenul ""'oc; cuprinde aici un sens mai larg: el pare a desemna

48


STUDIU INTRODUCTIV

înclinaţia interioară, felul firesc de a fi, mai degrabă decât cutare sau cutare dispozitie particulară.

Capitolul l3: Contrastul cu tinereţea (89 b 13-90 a 23). Concluzii asupra tinereţii .�i bătrânerii (90 a 24-27). Portretul bătrânetii este trasat prin contrast cr1 cel al tinereţii. Trăsă­ turile camcteristicile sunt opu.�e două câte două. Teoria exceselor contrare şi a căii de mijloc între aceste două extreme nu e'>le doar o doctrină mo­ rală, aplicată virtutii, ci, de asemenea, o metodi:i, consecinţă urmată

fn

opera lui Aristotel. Ca şi Horaţiu7(•, Aristotel st: limitează la a descrie aproape în exclusivitate partea nefavorabilă a băt,.âneţii, ignorând aspec­

tele pozitive ale acestui tip de caracter. După deSI..Tic!reil bătrdneţH, Aristotel, care nu se sustrage niciod.at<l consideraţiei prt�ctice, reuminteşte că omto­ rul trebuie să îşi potrivea'>că atât persoana, cât şi discursul stiu la audi­ toriu, în funcţie de cum este el compus, din tineri sau bătrdni.

Capltolull4: Caracter intermediar fntre tinereţe sau batrânete (90 a 28-90 b 3). Comparaţia cu extremele (90 b 4-8). Perioada maturitd(ii (90 b 9-13). Între tinereţe şi bătrdneţe, care sunt două extreme, maturitatea este un termen mediu, ce ţine de celelalte două. Aristotel se limitează la a arăta acest lucru prin câteva exemple. Vârsta maturităţii pentru corp este It� 35 de t�ni, pentru suflet, la 49 ani.

CapltoluiiS: De.rpre nobleţe (90 b 16--20). Diferenţa cu generozi­ tatea (90 b 21-26). Cum degenereazdneamurife (90 b 27-31). Condiţiile sorţii, care pot modifica caractere!•! sunt nobleţea din naş­

tere, bogăţia, puterea şi norocul. Termenul el.Jr� apare cu scopu de a determina distincţiile între seminţii . El se diferenţiază de ŢEWctl�

(camcterul nobil) prin faptul că în primul caz diferenţa specifică este de­

tenninat<l de msă sau spiţă (neam); în cazul car&cterului nobil, însă, aceasta

este determinată prin imaginea caracterului indi,·idual, potrivit cu exce­ lenţa neamului.

rev'llctloc;

marchează în specia1 păsrrarea caracterului

49


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ ."..._.,..

nobil prin intermediul individului însu.�i. Astfel, poţi f1 de origine nobilă, fară a poseda un c<�racter nobil, iar acest element constituie un semn de degenerescenţă. Nobleţea originii te face mai ambiţios; ea are o tentă de dispreţ, diferă de caracterul nobil, prin care calităţile morule corespund origini i . in tinal, Aristotel arată cum degelierează indivizii care au o ori­ gine nobilă prin n<��tere. Capltolul 16: Caracterele bogatilor (90 b 32-91 a 13). Bogaţi noi

si vechi (91 a 14-16). Nedrept(l(i comise de bogaţi (91 a 17-19).

Capitolul analizează caracterele c<�re sunt consecinţa bogăţiei. Filo­ soful oferă o descriere artistică a C<tra<.:terului celui bogat, care .�e evi­ denţiază prin mai multe indicii stabile: moliciunea (-rpuqrtJ), ostentaţia (aaAaxwv(u, excesul magniticenţei), educaţia defectuoasă (cro)..ouda). Lipsa de măsură şi necumpătarea reprezintă în general cauzele nedrep­ tilţilor comi.�e de cei bogaţi. Aristotel face o di.�!incţie între îmbogăţiţii prin moştenire şi cei ce şi-au acumulat averea într-o perioadă scur!<i (par­ veniţii). Ultimii au un caracter josnic, deoarece sunt într-o continuă cău­ tare de averi. Capitolul 17: Despre plllere (9/ a 20--2 9). Despre noroc (9/ a 30--91 b 3). Conrrarii (91 b 4-6).

Sunt evidenţiate trăsăturile de caracter ce ţin de posesia puterii. Cei puternici sunt mai ambitioşi decât cei bogaţi, deoarece primii au �ansa de a face fapte nobile, de vreme ce sunt mereu activi pentru a-�i menţine puterea. Norocul cuprinde trei feluri de avantaje; originea nobilă, bogăţia, puterea favorizează bucuria de a avea copii, numiirul şi calităţile tizice şi morale, bunurile trupeşti. Capitolul l8: Rezumat a ceea ce precedă (91 b 7-21). Locuri co­ mune celor trei genuri (91 b 22-27). Enumerarea acestor locuri comune (91 b 28-92 a 3). Importanţa acestor locuri În cele trei genuri (92 a 4-7).

Capitolul revine la dovezile logh.:e, care sunt tratate în toată cartea 1 . Î n timp ce î n cartea 1 sunt <malizate dovezile deductive, adică entimemele, în cartea a Il-a vor fi definite locurile comune ale acestor trei genuri. Nu

50


STUDIU INTRODUCTiV

va mai ti vorba aici de €(hl1 (locuri specifice), ci de T61fot, locuri comune. Aristotel a tratat despre deducţia cu entimemii, însă nu a vorbit încă în detaliu despre inducţiacu exemplu. Rezumând tot ceea ce precede acestui capitol, filosoful conchide că auditorul joacă acela�i rol ca judecătorul în toate cele trei genuri. Aristotel obişnuie�te să reamintea<>că demon­ straţiile sale precedente pentru a da de înţeles că Retorica sa formează un corp org<mic. Autorul se opreşte la enumerarea locurilor comune ale oelor trei genuri: posibilul şi imposibilul, realul �i irealul, marele şi micul.

Capitolul 19: Posibilirate �·i imposibilitate (92 a 8-92 b 14). Fapt exi:>tellf �·i inexistent in trec/li # În viitor (92 b 15-93 a 8). Amplificare

�i atenuare (93 a 9-22).

Vedem clar din acest capitol ceea ce Aristotel înţelege prin loc. Cu­ viintul nu are sensul pe care i-1 vor atribui, de exemplu, rewrii latini, acela al unui fragment gata construit .�i învăţat în şcoa\ll , utilizabil cu ajutorul câtorva retuşuri de adaptare, în orice fel de discurs. Conform accepţiunii generale, un loc (T6m�) este acel element de discurs în care se pot găsi aranjamente sau mijloace, sau, mai general încă, ni�te metode de argu­ mentare. Aceasta trebuia să fie concepţia unui logician. S-a tradu.� acest cuvânt prin metafore care exprimă bine sensul: cerc, sferă, sursă, izvor. Aristotel enumeră,deci, argumentele care se pot întâlni în locurile: posi­ bilului şi imposibilului; faptului existen! SliU inexistent, în trecut (genul judiciar). în viitor (deliberativ), acest loc aplidl.ndu-se, prin această din urmă privinţ1, celui al posibilului şi imposibilului, marelui şi micului care, în argumentare, devin amplificare �i atenuare. Posibilul şi imposibilul .�unt clasificate în tratatul Categoriin printre opozite: "Trebuie acum să explicăm sensurile variate În care este Între­ buinţat termenul «opus». Se zice c{l /ucrurile sunt opuse În patru sensuri: relativii unulfata de altul; contrarii mwl altuia; priva(iafara de posesie; afirma(iajaf{l de negaţie. Set ardlăm pe scurt despre ce este vorba. Un exemplu de termen opu.� aplicat la relativi este dai de expresiile: «dublu» $Î «jum(llafe»; la contrari de «rc'lll» $i «bun». Opu�i În sensul de privaţie .)'i posesie sum: orbire # vedere; În sensul de afirmaţie $Î negatie: «el $ade», «el mi sade » " . Diferenţa este mai explicită în Metaftzica711. Capitolul 8 din c<�rtea a Il-a a TopiciP� prezintă discriminări detaliate ale opoziţiilor (&vn-1}-Eueu;) privind subiectul şi predic<:�tul şi rolul inducţiei în deter­ minarea dialectică a acestor antiteze. Locul posibilului şi imposibilului

51


MARJA-CRISTINA ANDRIE$

�e

este studiat aici din punct de vedere al aplicaţiei la argumenta ntru pa<;ajul relativ la anterioritate şi la posterioritate,Categoriile, 12, disting cinci varietăţi: după timp (xani -rOv xp6vov), după consecinţă (xa-rcl Ti\v -rOO e'i.vat CocoAo6..,..rptv), după ordine (xa-rd -rtva -r&'ftv), după mai bunul (-rO 13€A-rtov), după mai apreciabilul (-rO -rtJ.ltt.Jnpov). La rândul ei, MetafizJcaH0 nu distinge decât cinci varietă!i: xani

-r6rrov, xa-rcl )(p6vov, xani x(vrpw, xa-rd Mvaj.lt'\1, xani 'td'ftv. Legat de obiectele ştiinţelor şi artelor, Categoriile111 clasează ştiinţa şi obiectul ei printre opozite (� ni n� -rt). Pentru relaţia genului cu specia cu privire la posibilitate sau imposibilitate, tot Categoriile82 oferă o explicaţie elaborată. În dezvoltarea locului faptului existent sau inexis· lent, distincţia între nece.�itate şi probabilitate aminteşte.diferenţa între semn şi indiciuR3. La sfârşitul acestui capitol, când Aristotel enunţă că, pentru practică, faptele particulare au o importanţă mai decisivă decât cele universale,nu face decât să reproducă o diferenţă din Metafizica «.

Capitolul 20: Existd dovezi comune: exemplul şi entimema (93 a 23-27). Există două feluri de exemple (93 a 28-30). Exemple istorice (93 a 31-93 b 2). Exemple inventate: parabola (93 b 3-7), fabula (93 b 8--94 a 1). Comparaţiafabulelor cu exemplele istorice (94 a 2-8). Foio· sirea exemplelor (94 a 9-18).

În Retorica, 1, 2, Aristotel a arătat deja ce diferenţă există între silo· gism (entimema retorică) şi inducţie (exemplul retoric). Definiţia induc· ţiei apare în Topica85: "lnducţia Însel este ridicarea de la individual /a general; de exemplu, dacd cel mai bun cârmaci este cel mai pricepm în profesiunea sa # dacd acelaşi lucru e valabil pentru vizitiu, atwtci cel mai bwl În genere este cel care se pricepe În profesiunea sa. lnducţia este mai convingdtoare, mai clart'J, mai uşor de cunoscut prin senzaţie şi deci familiartJ multimii; în schimb, raţionamentul este mai stringem şi mai puternic În respingerea adversarilor". Definiţia induqiei apare în Annlitica primaR6. Definiţia exemplului sau paradigmei este indicată în Analitica primdl7• Paradigmele pot fi reale, iar ace.�tea sunt determi· nate de exemple istorice. Dar ele pot fi,de asemenea,şi inventate. Aces· tea din urmă au forma fie a parabolei (n�o),:r]), tie a fabulei (A6rCM;). Parabola este, la drept vorbind, o compara.ţie; acesta este într-adevăr, sensul propriu al verbului napo;!kiAAeLv. De acest fel sunt argumentele lui Socrate, explicate de Platon sau Xenofon, de pildă: a5a cum ar fi

52


STUDIU INTRODUCTIV

necugetat a alege un cârmaci, nu datorii� ştiinţei sale în ale cârmuitului, ci prin tragere la sorţi, tot astfel se întâmpl� cu t�legerea magistraturilor "cu bobul". Cealalt� pan1digmă inventată pentru nevoile cauzei este fabula; de acest fel sunt fabulele libiene sau esopice. Fabulele lui Esop sunt nişte povestiri scurte, destinate să ilustreze �i să fixeze în memorie o mică lecţie de înţelepciune practică, expresie primitivă a acelei cpp6vTJCflt;. Aristotel nu spune nimic despre originea foarte veche, nici despre univer� �alitatea fabulei. El citează fabula calului, doritor să se răzbune pe cerb, povestită de Stesichoros cetăţenilor din Himera, cu privire la Phalt�ris, apoi cea a vulpii şi a căpu.�elor, relt�tată de Esop .�amienilor, pentru a apăra un demagog. Aristotel termină compardnd fabulele cu exemplele istorice şi arătând cum şi în ce circumstanţe trebuie folosite exemple.

Capitolul 21: Definiţie (94 a 19-94 b 6). Diferenţa Între maxime. Despre epilog (94 b 7-26). Locul epilogului (94 b 27-95 a 1 ) . Când tre­ buie folosite maximele (95 a 2-19). Contradictia cu maximele curente (95 a 20-95 b }). Servicii oferite prin maxime (95 b 1-20).

Enuntarea maximelor (ŢVWJ.WA.cry(a.) serve.o;t; e la argumentaţie. Ma· xima nu este particularl (nepl "tWv xa.-.1 �XCXCTtOV),ci generală. Ea nu conţine toate adevărurile generale; căci propoziţiile matematice nu sunt maxime. În defini�a maximei, o variantă ar putea induce în eroare. Aristotel foloseşte cuvântul b:TT61pcxvau;, care înseamnă, propriu�zis, enunţare, for­ mulă. Or, mt�i multe codices deteriores oferă lectiunea im6cpwnt;, termen tehnic din logică, având sensul de negaţie. Maxima are valoare de argument, pentru că ea este o entimemă pre� scurtată. Astfel , există in entimemă trei părţi: premisa (1tp6ta.a-Lt;), care este majoră, deducţia (au)J.oyu:rph;), care constă în a alipi minom la ma­ joră, şi concluzia (uuJ.L1tEpw:rJUX). Or, maxima este numai fie majora, fie concluzia; silogismul lipseşte. Maxima nu va fi, deci, reală, decât dacă deducţia merge de la sine �i poate ti completată fără dificultate de către auditori. Termenul ,,epilog" (h(AoŢOt;) este folosit de Ari.�totel în două t�ccepţiuni diferite. La sfârşitul dlrţii a 111-a, acest termen va desemna ultima parte, perom�a discursului. Dar în acest caz, cuvântul desemnează ceea ce rămâne din entimemă, atunci când s-a extras din ea, pentru a construi o maximă, fie premisa, tie concluzia. Când maxima a ceea ce s-a extras trebuie .�ă fie ilustrdtă printr-un epilog, Aristotel determină dacă el trebuie să preceadă sau să urmeze. Când filosoful precizează în

53


MARIA-CRISTINA ANDRIES

ce momente se cuvine a folosi maxime, atunci spune că ele sejmtrive.�c mai cu seamă cu plângerea indignată (O")(€TĂ.tWJ"J16<;) �i cu exagerarea

(.5€(\lwcnb'). Ambele au ca scop faptul de a .�tflrni pasiuni auditorilor:

phîngere<t, compasiunea; exagerarea, indignarea. Termenul de 8€(\IWCI"lb' va reveni mai târziuR!I, când Aristotel va enumera entimemele false, pen­

tru a arăta cum le putem preveni sau respinge. În sfârşit, ca o a doua utili­

tate pe care o au maximele, Aristotel menţionează caracterul etic pe care ele îl conferă discur�ului. Sub o formă generală, maxima determină pre­

ferinţa, alegerea deliberată (11"poa.(p€crtb') a oratorului. Ea imită, a�adar, acele dovezi subiective � i morale, a căror importanţă Aristotel a subli­

niat-o în Retorica, 1, 2, �i care constiî pentru orator în a se arăta auditorilor săi într-o lumină favorabilă.

Capitolul 22: Diviziune (95 b 21-22). Reluarea definiţiei (95 b 2396 a 3). Necesitatea de a avea la dispoz}fie argumentele aferellfe oricărui mbiect (96 a 4-22). Această regulă este aplicabilă tutwor genurilor �i tuturor subiectelor (% a 23-96 a 32). Trebuie să avem o alegere preala­ bilă a argumentelor (96 a 33-96 b 18). Elemente ale eutimemefor (96 b 19-22). ExisUJ două feluri de emimeme (96 b 23-26). Rezumat a ceea ce precede .fi diviziune a ceea ce urmează (96 b 27-97 a 6). În acest capitol, Aristotel revine la entimeme, dar pentru a se plasa într-un nou punct de vedere. ln cartea 1, de-a lungul capitolelor 4-14, auto­

rul grupase entimemele potrivit cu genurile oratorice, în locuri specifice.

Însă acum, vorbind despre entimeme în general, va studia locurile tumror

genurilor. Aristotel reaminteşte, mai întâi, definiţia entimemei, care apare în

l, 2.

Apoi, revenind asupra unei distincţii făcute tot în cartea [ , 2 ,

Ari.�totel indică asupra a două chestiuni: 1 ) a n u elabora u n mţionament

prea lung, dat fiind că procedeul ar fi în acest caz lipsit de claritate;

2) a nu trece prin toate treptele deductive un raţionament simplu, căci

acest lucru ar însemna simplă vorbărie, anumite propoziţii fiind prea

evidente. El remarcă sub acest aspect că oar'nenii nein.�truiţi sunt oratori mai buni, atunci când este vorba de a rosti în fa�a unei mulţimi

(ll"ctp'

6x_Aw JlOOOUCWL€poo;) şi de a expune motivele. Pentru a înţelege enti­

memele, trebuie avut b dispoziţie un grup de argumente aferente tuturor

genurilor �i tuturor subiectelor. Cepe apropie în acest sens o dezvoltare a.�emănătoare din Analitica primăll9. Aristotel ajunge astfel la studiul lo­ curilor entimemelor �i indică faptul că termenii de loc (-r6nat;) şi de

54


STUDIU INTRODUCTIV

element (crTOLXElov) pot fi înţele�i ca sinonime exacte. Astfel, trebuie să distmgem Între entimeme, întrucât unele sunt proprii demonslnt\iei

(.Snxnxci), altele proprii respingerii (EAEyx-rtxci). lată definiţia Lhttă res­

pingerii din Respingerile sofistice'1° : .,Resping<'rea este mi ra(ionmnnlt care contrazice concluzia dalti". Este prezentat<!, în sf<îrsit, împărţirea �i subiectul ultimelor cupitole ale cărţii a Il-a. Sunt enumerate <�stfel locu­ rile entimemelor reale, demon.�tmtive �i refutative (cap. 23), locurile enti4nemelor doar aparente (cap. 24), pentru ca mai apoi să trateze despre respingere (cap. 25), iar în final să fie semnalate erorile ce trebuie eviMe (cap. 26). Vizând capitolele 23 .�i 24, Aristotel anttă că le va trata na­ pcwTj,U.CU Semniticaţia cuvântului p<�re �ă fie determinat<! într-un fragment din Topica') 1 : ,.( . . . ) începând cu esen(a. Tot a.FI trebuie să no­ tâm (TTO:pcxmlJJ.alvEcr{}at) opiniile Înţelepţilor( .. .)". A�adar, aceastU enu­ merare a locurilor comune în elemente <tle entimernelor nu este deC<it un adaos. căci o -rExvr], ce tinde în mod unic spre ef1cacitate, poate să se limiteze la enumemrea �i la clasificarea pe genuri oratorice a locurilor specifice ale entimemelor. Cu aceasta, Aristotel părăse�te domeniul reto­ ric i i , pentru a intra în cel al logicii pure92.

v6J.1EVOL.

Capitolul 23: Enumerarea celor 28 de locuri comune ale entimeme­ lnr (1-XXVlll) (97 a 7--00 b 28). Eficacitatea ellfimemefor (00 b 29-36).

În acest capitol, Aristotel enumeră 28 de locuri comune ale entime­ melor. Prin .�tudiul acestor Jocuri, Retorica �e <tpropie cel mai mult de Topica. Trebuie reamintite, în schimb, două chestiuni: 1 ) locurile comune sunt aici mai numeroase, deoarece Retoricn folose�te anumite locuri pe care dialectica nu are a le utiliza; 2) apropierile sunt mai cu seamă împru­ mutate din locurile acelor -rmnxâ; or, aceast:l parte a Topicii a fost com­ pusă, probabil chiar profesată, când Ari�totel era în Academie discipolul fidel <tl lui Platon (306-343 î.Hr.), �� ea ignoră, în consecinţă, silogis­ mul; ea cuprinde cărţile Il-V I [ ; a doua parte a Topicii, care conţine V I I , V li\, IX (Respingerife sofistice) �i introducerea, cunou�te silogismul, este posterioară Analiticilor �i nu a fost, dec i , redactată decât după fondarea Liceului, cel mai devreme după 335 î.Hr. 1 . Un prim loc al entimemelor este cel al contrariilor. Acestea sunt cuprinse între opozite (0:v-rtxe(J.1€V<X), cme sunt în număr de patru: de con­ tradicţie (b:v-r(q:.acru;), adică atirmaţia �i neg<:tţia extremelor aceluia�i gen

55


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ --

(e.g. bun-rău, negru-alb); de relaţie ("td 1t� 'tl) (e.g. simplu-dublu, stăpân-sclav, tată-fiu); de posesie (�'fu;) �î de privaţie (O''t€prplt;)93 . Il. Pentru locul flexiunilor (�eu;), a se vede-d ToJJica, unde Aristotel le introduce printre coordonatele logice (m5a'tmxa.)94. III. Despre locul relaţiilor reciproce trebuie văzut ceea ce a fost spus în Retorica95 despre posibil �� imposibil, in legătură cu relaţia m�turală de reciprocitate. fn Topica, această reciprocitate este concepută pe baza antitezelor şi opozitelor. IV. Legat de locul mai multului .�i al mai puţinu\ui, Topica'�6 afirmă că aceasta cuprinde el însu�i alte patru. V. A.�upm examinării timpului, trebuie amintit fragmentul din To­ pica97: ,,Mai departe, trebuie .�() avem În vedere timpul, cercetând daca între el si teza datd există vreun dezacord. Dacă, de exemplu, se susţine că fiinţele care se hrăne.�c cresc c11 necesitate, se va riposta ca animalele se hranesc totdeawra, dar nu cresc totdeauna. Tot asa se infatiseazA afir­ maria ca mnoa�·terea este amintire. Amintirea se îndreaptă spre trecut, cuno�terea - spre prezent şi viitor. Caci noi spunem ca cunoa�tem pre· zentul �i viitorul (de exemplu, producerea unei eclipse), În timp ce ne reamintim numai trecufllr'. VI. Este un loc comun al retoricii, nu �� al dia\ecticii. De aceea, Ta­ pica nu oferd nimic care să trebuiască să fie amintit. VII. Utilitatea definiţiei in dialectică este ardtată în Topica9g: ,,Este de asemenea util sd avem În vedere ,şi definiţia termenilor compll,şi, cum su/11 de exemplu corp clar (alb) :}i voce clara (alba). In acest caz., când eliminăm ceea ce este propriu, trebuie să rămâna aceeasi definitie. A.ra ceva nu se Întâmplă la termenii omonimi, adica fa cei de care vorbeam mai înainte. !ntr·tm caz este vorba de un corp de cutare sau cutare coloare, intr-altul - de o voce care se a11de usor. Dacă eliminăm <rcorp» :ji <rstmet», ceea ce rtlmâne nu este acelasi lucru în amândoua camrile. Ar trebui sa fie tcya, daca tennenul clar (alb) enunţat despre amândoi arfi sinonim, a�adar, daca ar avea aalasi sens. Adeseori,fdra .�a obser­ vam, omonimia se strecoartl În definitiile însele, de aceea trebtde sa con· sidertlm cu atenţie :ji definitiile. Daca, de exemplu, ceea ce manijesttl si ceea ce produce sănătatea stă Într-o proportie masurată cu in.văşi sană· tarea, nu trebuie sajim mulţumiţi cu aceasta definitie, ci trebuie .�a cer­ cetam in ce sens a fost luat termenul "Într-o proportie mdsurată» în ambele cawri, anume dacă într-un caz «proportie mdsurată» nu în­ seamnd cantitatea ce produce săniUatea, iar în celalalt caz, calitatea ce se manifesta ca stare de sdndtate a unui subiect".

56


STUDIU INTRODUCTIV

VIII. Aristotel retrimite la Topica''J9 , unde tratează îndelung problema diversităţii accepţiunilor de acolo. Acest loc a fost menţionat înaintea ce­ lui al diviziunii, pentru că este unnarea logică a locului definiţiei. IX. Este vorba de împărţirea pe genuri, pe care Aristotel, tratând despre silogism, o defîne.�te în Analitica primo 10o . X. În dezvoltarea asupra inducţiei, Vahlen a semnalat o lacunăl l ! 1 . Qespre continuarea contextului putem conchide c ă Aristotel, tldel doc­ trinei platoniciene, declan1 că filosofii sunt cei mai buni guvermmţi ai unui stat. S-a vorbit mai sus 102 despre paradigmă (exemplu), care este inducţia retorică. XI. Mărturia înţelepţilor a fost en4-merată în Retorica 1113 printre dove­ zile extratehnice. Înţelepţii, iar dintre ei poeţii, sunt cuprinşi în rfmdul martorilor vechi. XJI. Acest loc al părţilor, care se leagă de locul IX, vizează mai ales diviziunea genului (T€�) în specii (e"CS"q). lată pasajul din Topica Hl4 , la care trimite Aristotel: .,Mai departe, lucrurile despre care se enunţă

un gen trebuie sd aibă ca atribut una din speciile genului, deci, ceea ce are genul sa11 un paronim al genului trebuie să aibă ;ri una din specii ;ri sdjie un paronim al acestuia. Astfel, de exemplu, dacc'l se atribuie cuiva :ştiinţa, i se vor atribui :şi gramatica, sau muzica, sau oricare altă :ştiinţă, iar dacc'l cineva stăpâneşte :ştiinra sau este denumit printr-un paronim al ştiinţei, va stdJJâni :şi gramatica, sau muzica, SOli orice altă �·tiinţt/, sau vafi deJUunit cu un paronim, bunaoara gramatic sau muzicant ( . . .). Acest loc comun este valabil deopotrivtl pentru respingere .5i stabilire. Dacd sujfe111l se mi:şcd potrivit uneia dintre speciile de mÎ$care, evident că se afla în mişcare, iar dacd nu se mi:şcd potrivit nici unei specii de mi$care, evident cd nu se mi:şcd". XIII, XIV. Aceste locuri sunt consecuţii, după cum o indică şi folo­ sirea verbelor Enea\h:tL şi &x.oAou{l-eÎ:v105. După menţiunea acelei "tExvr1 a lui Callippos,care va mai fi citată la sfân::itul Jocului XX l l ll'l , expre.�ia folosită de autor, xcxi: "tillcx , este lipsită de precizie; se pare că este vorba de alte locuri comune, enumerate In capitolul 19. Dictonul citat pentru a ilustra locul XIV semnifică: ,.a cumpăra răul o dată cu binele". Refe­ ritor la interpretarea tennenului �Acx(crwcru;, el este un &:naS, adică, presu­ punând două contrarii, tqa-"6\1, xooc6\l, fiecare ure două mmări contmre, �qa,'}-6v, xax6v: se face atribuirea în chiasm.

57


MARJA-CRISTINA ANDRlE$ '

â.yatJ-6v

xax6v

lqa{)-6v

xax6v

Locul XV pare să autorîzeze această interpretare.

XV. S-a tratat în detaliu despre locurile paradoxelor i'n Respingerile softsticelf'1: "Pe de altă parte, pe!ilru a provoca susrineri paradoxale, trebuie să ne dăm seama din ce Ş'Coală de filosofi face parte responderrtul, Ş'i apoi sd fntrelxlm despre acele aspecte ale doctrinei care par a fi para­ ,/oxale pentru majoritatea oamenilor. Căci În orice Ş'coa/a J·e Îllfâlnesc asemenea opinii. Mijlocul elementar este de a formula ca premise dis­ ponibile tezele diferitelor Ş'coli. Jn acest caz. solu;ia cea mai potrivită este de a arăta că paradoxul m1 rezu/UI din argumentul Îtwtsi, .# tocmai aceasta vrea sa arate intotdeauna respondentul. Mai departe, se poale argumenta, pentru a atinge scopul, dacă se (inR seama de dorinţele intime si de opiniile exprimate pe faţd, cdci nu dorim si 1111 exprimdm totdeauna acelaşi lucru: oamenii vorbesc de lucmri dezinteresate, dar doresc ceea ce li .re pare mai avantajos pentru ei; aşa, de exen1J1111, se spune că este mai merituos de a muri demn decât de a trai În placeri, şi de a fi 1111 sărac cinstit decât un bogat dezonorat; dar gânduf lor cel intim este cu totul contrar. De aceea trebuie sd încercdm sa facem pe cel care vorbes1e potrivit dorinţelor sale sd declare pe fara ce gândeşte, Ş'i pe cel care vor­ beste potrivit gândurilor declarate pe faţă să arate dorinţele sale intime. Si Îllfr-1111 caz, şi În altul, respondemul e.fte constrli11s .rd spună paradoxe, fiindcă el va vorbi sau imp01riva opiniilor declarate pe fâţfl sau Împotriva celor intime. Locul comun cel mai obi�nuit pentm a provoca susţineri paradoxale este acel atribuit lui Calicles, care argumentează În Gorgias şi pe care cei de altădată fi credeau irezi.rtibil: este deosebirea dintre potrivit na/urii şi potrivit legii. Se pretinde cii natura ,ri legea sunt con­ trarii, şi că drepta/ea este bună potrivit legii, dar n11 este bunp potrivit naturii. De aceea, când respo11dentul vorbeşte de ceea ce este potrivit naturii, trebuie să-i opt.mem ceea ce este potrivit legii, �i când el vorbeşte de ceea ce este potrivit legii, să-i opunem ceea ce este potrivit naturii. Si Într-un caz, si În alwl, el va fi Împins la SIIS(ineri paradoxale. La drept vorbind, În ochii acestor sofişti, ceea ce este potrivit naturii era adevărul, iar ceea ce este potrivit legii era părerea mulţimii. Este vădit că cei de altădata. ca si cei de astăzi, se stradtfiau sau să respinga pe respondent sau să-I Împingă la susţineri paradoxale. Unele Îlltrebări sunt de a�·a

58


STUDIU INTRODUCTIV

natură încât, Îll oricare din fonnele următoare, răspunsul este paradoxal. A$a, de exemplu, Întrebările: "lrebuie să ascuflăm de Înţelepri sau de rată?", smt: "trebuie să facem ceea ce este util sa11 ceea ce este drept ? " , sau: "este m a i bine s a suferim 1111 r c1 u sau să-I facem?". Trebuie să-I f'ocem pe respondent .rei susţină când ceea ce este contrar opiniei mul­ timii, când ceea ce es·te contrar opiniei celor intelepti, anume, să sm(im1 opinia contrara mulţimii atunci când vorbeşte În sensul opiniei celor înţe­ lepţi.# să susţină �pinia contrara celor Înţelepţi când vorbe.fte in sensul opiniei muf(imii.ln adevăr, cei Înţelepţi susţi11 că, În cltip necesar, omul fericit este drept, În timp ce multimea crede că este paradoxal a .msţine că regele nu este fericit. A impinge discuţia la a.rtfel de paradoxe În· .�eamnă a ajtmge fa OfJOZi(ia dintre natura şi lege. Căci legea este opinia celor multi, iar Înţelepţii vorbe,rc potrivit naturii �-i adevărului", XIX. Textul acestui loc este destul de obscur. Sensul este indicat stân­ gaci de sensul unuia din manuscrisele lui Victorius: .,€x roU mxpd TO" OXO"lfl)" TOO A�\l'tOC; IJUJ..I.!Xx(w:L""· Dar nu este dedit un exemplu p<tr· ticul<�r, ce restrânge mult sensul locului, care este, cum bine a văzut Brandis108, o inferenţă a unui mmiv"posibil către un motiv real. Acest loc nu este decât un caz particulHr .�i sofistic <�1 următorului, şi nu îşi :tflă locul decât în genul judiciar, XX. Acest Joc, mai general decât precedentul, îşi găseşte folo.�ul atât în genul deliber.1tiv, cât şi în genul judiciar. XXI. Potrivit lui Bmndis109, obiectul ace.�tui loc este de a slăbi argu­ mentele extrase din probabilitate. Argumentul este acesta: admitem ceea ce este ori real, ori probabil; d<Ldi, deci, un lucru este incredibil sau era improbabil, el poate totuşi să fie adevărat; credem asta, pentru că îl vedem întâmplându-se, iar nu pentru că era verosimil şi plauzibil. XXII. Acest loc, spune Aristotel, este potrivit pentru respingere,ceea ce vrea s însemne: poate servi pentru a respinge un adversar. Se face trimitere, astfel, la detlniţiile din capitolul 22 1 10 şi la discriminarea între entimemele demonstrative sau confirmative şi entimemele potrivite pentru respingere. XXIV. Legat de locul cauzei1 1 1 , facem trimitere la Fizica, unde sunt definite cele patru cauze. XXV. Acest loc se lt!'dgă de precedentul, însă, în timp ce locul XXIV era derivat din cauza eficientă, acesta provine din CHuia fmală. XXVI. Aristotel va vorbi în capitolul 23 1 1 2 despre eficacitatea aces­ tei apropieri a contrariilor. Va reveni asupra acestei apropieri in car­ tea a 111-a 1 13.

ă

59


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

XXVII. Se cere făcută.trimitere la Relpingen"le softstice 1 1 4, u�istotel trasează pe scurt progresele dialecticii: "Dar, o data fdcm inceputul, cu

atât mai uşor primeşte adaosuri şi dezvolrari. Este tocmai ceea ce s-a Întâmplat cu retorica şi aproape cu toate celelalte arte. Acei care au dat la lumină principiile. au mers inainte prea puţin, dar acei care, astăzi, se bucura de mare reputaţie moştenind o învdţătură de la mulţi Înaintaşi care au făcut-o să crea.fcd treptat, mt ridicat-o până la treapta pe care o vedem awm. Tisias, după initiatori, apoi Trasimah după Tisias, iar după el Teodoros şi atâţia altii au dezvoltat părţi ale retoricii, aşa Încât nu este nici o mirare că această ana a ajuns la proporţii atât de mari''. XXVIII. Putem apropia de acest loc sfatul dat în Topica 1 15 : "Obţinem un alt loc comun, dacii atacam adversarul, luând noţiunea ad litteram, accentuiind cd este mai potrivit sa luam noţiunea În acel·tfel decât În accepţia obişnuiM. De exemplu, termenul «curajos» (eiJtPux�) nu În­ .ţeamnd «omul curajos», cum se Înţelege acum, ci «omul cu suflet bun»; şi tot «omul care are bună sperantd» (elJEAmt;) este «omul care spera ltt­ cruri bune»: şi «fericitul» (dl&x(J.lWV) este otmrl al carui geniu (0ct(J.1WV) este virtuos, Înfelul lui Xenocrate, care numeste fericit pe acel care are un suflet virtuos, cdci acesta este geniul (Oa.Cj.J.WV) omulur. Deja î"n Poe­ tica 1 1 6 , Aristotel semnala folosirea de către poeţi a acestor substituţii de

cuvinte, pe care le numea, ca şi aici, metafore.

Capitolul 24: Entimeme aparente (00 b 37-01 a 1) . Enumerarea celor noua entimeme aparente: I (OI a 2-24), Il (01 a 25-01 b 2), III (Oi b 3-8), iV (Oi b 9-13), V (Oi b i4-i9), Vi (Oi b 20-28), VII (Oi b 29-33), Vlll (OI b 34-02 a 2), IX (02 a 3-28).

Topica se termină printr-o a noua carte,care are ca titlu Respingerile sojistice. Acest lucru nu semnifică faptul că .�ofiştii sau eristicii fac teze

sau premise ale adversarilor lor. Această carte forma o -r€xv11 aparte, al cărei autor este incontestabil Aristotel, pe care acesta o îndrepta�e împo­ triva sofiştilor vremii lui, şi pe care mai târziu a anexat-o la Topica, atunci când a constituit corpusul Organonului. Or, acest capitol al Retoricii corespunde prin acest conţinut cu această ttxVTJ complementară a Topicii, drept care observăm şi că Retorica e.�te posterioară lucrării Res­ pingerile sojistice. Aristotel a vrut să furnizeze ordtorilor, în vederea res­ pingerii (�AElX�). nişte mijloace de prevenire sau de rezolvare (AUe:lv, AOOL�) a paralogismelor adversarilor lor. În Respingerile sojistice l 11 , sunt

60


STUDJU JNTRODUCTJV

distinse două moduri de respingere eristică: •.Existc'i doudfeluri de a res­

pinge: unele se sprijina pe limbaj, celelalte se lprijina pe ceva in afi�rd de limbaj. Mijloacele de a produce iluzia unei respingeri sprijinita pe limbaj sunt În număr de $ase: omonimia, amfibolia, compoziţia, diviziu­ nea, accentul, forma expresiei". A.5adar, două tipuri de moduri, unele verbale, altele logice. Această diviziune este păstrată aici. Ea aminte.-;te o împărţire analoagă, făcută în Poetica I I I!, între greşelile esenţiale şi greşe­ lile wccidentale. Aristotel nu consacră decât un para.graf paralogismelor de expresie. Cele opt paragrafe următoare se aplică paralogismelor de raţionament. L Autorul menţionează două feluri de pandogisme de expresie: a) tre­ buie apropiat de enunţul Respingerilor sofistice 1 1 9: "Adeseori se obtine

o puternica aparenţti că respondentul a fost re.ţpins, daca se intrebuin­ teaza cea mai softstica i�elAciune, anume, daca,fara safi tras concluzia, nu facem din teza finala o intrebare, ci o procfamam drept concluzie, ca .ri cmn arfi dovedită: «deci nu este adevarat ca este a.ra» "; b) omoni­

mia ('oJ.LWVUJ.!Co:) nu este altceva decât echivocul (l:LJ.L<pl�o.M'o:), lucru evi­ dent din definiţia dată în Respingerile sofistice 12n: ,.Exisftl treifeluri de

o argumenta prin omonimie .fi omfibolie: unul, când propozitia J.'au nu­ mele, in sens propriu, are mai multe sensuri, astfel ca vultur .fi câine, un alt fel, când din obi,fnuintă intrebuinţăm astfel de propoziţii .fi de tUJme; al treilea, când cuvintele legate au mai multe sensuri, dor nelegate au 1111 singur sef!s, de exemplu, «�tiinţa literelor», Fiecare din aceste nume poate avea un singur sens, acel de «.fliinţă» şi de «litere», pe când legate pot avea mai multe sensuri,fie că literele fnsqi 011 o ştiinţă,fie ca cineva ore o ştiin(c1 a literelor". Il. Despre acest loc este tratat în Respingerile sofistice 1 2 1 : "Pe compo­ ziţie se sprijina următoarele exemple: «este po.fihil ca cel ce ,fade sa meargi1 # cel care nu scrie sa scrie». Caci nu inseamna acelaşi lucru daca spunem În diviziune sau in compozitie ca este posibil ca cel care şade sa mearga hi cel care nu scrie să scrie]. Tot aşa, dacti compunem aceste cuvinte: «cel care nu scrie, scrie», senml for este atunci cd cineva are capacitatea de a scrie, nescriind; dimpotriva, daca nu le compunem, fraza are sensul ca cel care 1111 scrie are totuşi capacitatea de a scrie. Un alt exemplu: «cine ştie literele acum, le-a Învăţat» . fn sfârşit: «poate purta 1m lucru,poate purta mai mtdte». Pe diviz.iune se sprijina ofirmath:� ca "cinci este compus din doi şi trei este pereche şi nepereche, iar ceva ce este mai mare este egal cu acel pe care fl Întrece, caci el este tot aşa de mare, dar şi ceva mai mult decât el». Caci aceea.fi propoziţie nu

61


MARIA·CRISTINA ANDRIE$

Înseamnă acela$i lucru dacă o luăm divizata # compusă.

iJeli'emtJiu:

«te-wnfăcut sclav odinioară liber», şi: <<dh•inul Ahile a lăsat tiin oameni cincizeci o sutn» " .

I V . Acelaşi loc este del:volt<�t în Respingerile sofi.rtice122: .,Dacă re­ torii vor să .facă dovada că cineţ·a comite 1111 adulter .\·e folosesc de un consecvent al vieţii (/use de omul adul/er:fapwf ca el se Îmbracă elegant ·!·i se plimba noatJtea. Aşa ce�·a .\·e potrive.ffe multora care nu cad sub acea invinuire. Tot aşa se Întâmpltl in dovezile silogistice, de exemplu, in argumemarea lui Melisos ca universul e.\"le etern. El presuptme cd, universul nu s-a m1Jellt (fiindca din nefiinta nu se na$te nimic) $i că tot. ce s-a nasc/li are un Început. Dacd univerwl mt s-a născllf, el nu are un Început şi, Îll consecinţd, este etern. Dar această conucventă 1111 este

ne-!

cesara. Caci dacd tot ce J"-a llăSCllt are un Început, 1111 urmeazA necesar, Cll ceea ce are un Început sa .te fi 11asc111, Îlltocmai cum, jiindca cel ce

arefebra are $i ca/duri, 1111 11rmeaztj ca cel ce are călduri are $Îfebră"

V. Acest .�ofism este definit în Respingerile sofistice 1 23: ,.Paralo-1

gismele care se sprijină pe accident se Întâmplă ori de câte ori credem; că 1111 atribut apartine lucrului tot a!fO ca $i accidentului. Deoarece 111111! $i acefa!fi lucru are mai mtdte accidente, 1111 este nece.mr ca toate acelea$ÎI atribwe care apartin predicatului wwi lucru sa aparţim'l şi subiecrulull. si'lu. De exemplu, «dactl Coriscos este altceva decât om, el va fi altceva, decât el ÎfiSIIŞi. Dar el este 1111 0/11». Sau un alt exemplu: «daca Coriscos. este altceva decât Socrate, iar Socrate este un 0111, atunci, cum spun so-, ji$tii, s-a conce(/at cd el mt este om; fiindcd s-a Întâmplat ci'lfiinţafaţt}l de care s-a zis că Coriscus este alwl este un om» " .

.1

V I . Pcl.�ajul parulel din Respingerile sofistice124 este mai explicit

,.Respingerea safiJ"tă sprijinita pe consecvent se produce prin aceea clf

se prempune ca raportul de consecuţie poate fi inversat. Astfel, daca; fiindcă ceva urmeaUJ necesar dupa altceva, presupunem ct1 #. dacă est($( dat ultimul, urmeaza cu nece.�itate primul.

De aici rezultă erorile din opi�;

niile care se reazema pe percepţii. Astfel, adeseori fierea e�·te luată drepf. miere,fiindcă culoarea gălbuie e.ţte un consecvent a l m ierei. Şi fiindcă; În urma ploii pământul devine umed, credem că, ori de dile ori pamâlltul es/e umed, a plouat. A�·a ceva 1111 eJ.primă o consecinţă necesară".

VII. Acest paralogism a fost tmtal într-o fonnă mai logică în Respin"

gerile sofistice 1 2 5 : "Respingerea care consti'l in a lua drept cauza ceea ce fW este cam:.ă se produce când ceea ce mr este cauză este introdus În argumellfare ca .�; cum ar fi cauza argumentarii. Acest lucru se În· tâmpla În raţionamentele prin reducere la absurd, căci În ele trebuie sa

62


STUDIU INTRODUCfiV

dovedim că una din premise nu este valabilă. Acum. daca printre cltes­ tiunile care .wnt necesore pentru a aju11ge la concluzia imposibilă se 11111/Ulră �-; fal:m cauză, se va na$te aparenţa ca respingerea tlepin(/e de ea, (le exemplu, când se sustine că .mjletul �-i viaţa nu .\"lfllt acehlşi lucru. În adevar, daca nasterea eJ·te contrara distrugerii, tlllmci o nm1mitcl na.�­ /ere este con/rară unei anumite dislrugeri. Sau moarten e.\U o anumiM distrugere, �-; este contrară vie(ii. Prin urmare, viaţn este na.)'tere, iar a vittrui este totuna cu a lua na.yrere. Aceasta este Însa imposibil, $i de aceea sujlnul $i viaţa 1111 sunt acelaşi lucru. Dar aceaslt1 propozitie /III afos/ conchisă ju.w, celei imposibiliTatea rezultă şi dacă 1w declarclm că viata �-; sufletul sunt acelaşi lucru, ci dncă admitem numai că viaţa este contrară morţii care esle o distrugere, si ca naşterea esle coJI/rară dis­ trugerii. A.�tfel de argumellfe,făra a fi absol111 concludente, nu .HIIIf con­ cludenle pentru propozitia În chestiune. Aceas/ă Împrejurare nu este observa/ti ade.�eori de cei ce pun Întrebari". VIII. Definiţia omisiunii este completă în Respingerile sofistice1 2(': ..Alte paralogisme provin din faptul cf1 1111 s�a dovedit ceea ce este dove­ tfire şi o respingere si ca s-a trec/It cu vederea ava Îll definirea lor. Res­ pingerea autellfică este contradictia care se referă la unul şi acela.ri lucru, 1111 1111111ai ca 1111me, ci �i ca realitate, iar ca IU/1/!e nu În senwl de simpla sinonimie, ci În sensul că /rebuie să fie acela.�i nume. Mai departe, conlradic(ia trebtde sa pornea.rcă de la ceea ce afost concedat, .fi aceasta trebuie să rezulte În chip necesar fiira sa includa ceea ce era de dovedit de la inceput, totu/fiind valabil În aceeaşi privinţa şi În relatie cu acelaşi lucru, in acelasi fel ,# În acelaşi timp, ca şi propozitia de respins. Din acelea.)·i puncte de �'edere trebuie .fajie definităfalsa respingere a unui lucru. Unii nesocotesc o parte din condiţiile Înşirate şi ajung astfel numai la o aparenţă de respingere. De exemplu, ei susţin că acela$i l11cru este dublu �� nondublu,fiindca doi este dublu/ lui unu, dar 1111 este dublu/ lui trei. Sau su.win ca acelaşi lucru este dublul si nu este dublul aceluia# lucru, dar 1111 in aceeaşi privinta. căci este dublu Îl! lungime, dar 1111 În lărgime. Sau, mai departe, ei .msţin cti es/e şi 1111 este dublul aceluiaşi lucru .�i Îl! aceeaşi privinţă, tlar 1111 in acelaşi timp şi În ncela.�i fel. De aceea respingerea lor este numai aparentă. S-ar putea să socotim astfel de respingeri printre acele care se .�prijină pe_ limbaf'. Acest capitol, consacra.t falselor entimeme, urmează capitolului 23, consacrat entimemelor autentice. Rămâne de tratat în continuare de.�pre respingere (A6cn�) şi modalitătile sale.

63


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

e�i

Capitolul 25: Do11t'/ moduri de respingere: comraentim

obiec· (ia (02 a 29-36): 1) obiecţia entimemei contestate (02 a 37-02 b 2),' 2) obiecţia conlrariului (02 b 3-5); 3) obiecţia asemt/nătorlllui (02 b 6-7); 4) obiectia judectJţilor anterioare (02 b 8-12). Există patru feluri: de respingere (02 b 13-23): a) respingerea verosimilului (02 b 24-031 a 1); b) respingerea indiciului (03 a 2----4) ; c) respingerea exemplelor (03 a 5---8 ); d) respingerea indiciilor (03 a 9--14).

:

În acest capitol, Aristotel discută despre respingere (AlXn.t;) în generd1, în sensul că o defineşte, enumeră şi clasifică mijloacele acesteia. Există aşadar două moduri de respingere: fte opunem o contraentimemă (&vn­ crulloy(aaa�al) unei entimeme reale sau aparente; fie introducem o obiecţie (�lt;) contra uneia din premisele adversarului. Contrasilogismul, sau mai exact contraentimema, provine din ace­ lea'ji locuri comune ca şi entimema, întrucât premisele entimemelor sunt adevăruri de opinie

(lv&l'fa); or, un mare număr dintre aceste opinii se

contrazic; sau la fel de bine, contraentimema ia premise contrare celor ale entimemei contestate; sau premise asemănătoare; sau decizii ori jude­ căţi anterioare. Pentru contrarii, Aristotel remarcă în Topica faptul că pot exista şase combinaţii

(OUJ.L11'A€x.€cr,)al, OUJ..mAoxl'j),

dar că nu există

OJXlZÎţie a contr-<triilor (hctvUwcnr;) decât de JYdtru feluri; mai mult, aces­ tea trebuie folosite a<;tfel, încât să fie utilizabile pentru respingere

(6:vcup€lv) �i confirmare (xawax€00'(€lV): "Este clar ca contrarii se unesc fn �ase feluri. In adevăr, saufiecare din cele doua atribute contrare se va uni cu fiecare din cele două subiecte contrare, �i anume În doua feluri, de exemplu, «a face bine prietenilor» �i «a face rau du�manilor», sau invers, «a face rdu prietenilor» .fÎ «a face bine du�manilor». Sau, mai departe, cele doua atribute contrare se unesc cu un sing11r subiect, �; amune În douajeh1ri, de exemplu, «a face bine prietenilor» �i «a face rău prietenilor» sau «a face bine du�manilor» �i «O face rau du�ma­ nilor». Sau, În sfâr�it, unind unul din atributele contrare cu fiecare din subiectele contrare, �i anume În doua feluri, de exemplu, «a face bine prietenilor» .fÎ «a face bine du�manilor» sau «a face rău prietenilor» .fÎ «a face rau du�manilor». Primele doud uniri mai sus numite nu consti­ tuie o contrarietate, a�adar, «a face bine prietenilor» �i «a face rdu du�­ manilor» nu sunt conlrarii,jiindca amândo11ă sunt de dorit .fÎ rezulta din aceea�i atitudine morala. De asemenea, «a face rdu prietenilor» �i «a face bine du�manilor» nu sunt contrarii, fiindca amândouit sunt deo­ potriva de evitat �; reZI.Iltd din aceea�i atitudine morala. Caci un lucru

64


STUDIU INTRODUCTIV

ntre este de evitat 1111 este contrar altui lucru care de asemenea trebuie n·iwt, afarti numai dacă mwl nu exprimă un e.rces, iar celălalt o lipsd. Caci şi excesul si lipsa se-ntâlnesc la lucrurile de evitat. Dimpotriva, ce­ lelalte patru 1111iri constituie contrarii. «Aface bine prieteni/an> este con­ trarul lui «a face rilu prietenilor», cilci acesta rezulta dintr-o atitudine morală contrară. Tot ma �·e-ntâmpla si cu celelalte uniri. Înfiecare tmire, 1111 lucru este dorit, celalalt - de evitat, iar unul rezulta dintr-o bună a'titudine morală, celălalt - dirttr-o rea atitudine morală. Din cele spuse se vede clar că mwl si acelaşi lucm are mai multe contrarii. «A face bine prietenilor» are drept contrar atât «a/ace bine duşmanilor», cât şi «a face rău prietenilor». Tot a.ra, dacă privim lucrurile În acela.ri fel vom constata că Înfiecare din celelate enunrari e.xi�·u'l doi opu.ri. Deci din cei doi opusi vom alege În fiecare mz pe acela care este util pentnt atacarea tezei" 121 . De asemenea, se face trimitere la Topica 12g . Referitor la ase­ mănători, este important fragmeniUl din Topica 129 . Judecăţile persona­ jelor cunoscute au fost menţionate printre dovezile extmtehnice, vizavi de martorii vechi130. Obiecţia este definită în Analitica prima 1 3 1 . Respin­ gerea se sprijină pe verosimil, semn, exemplu şi indiciu. Toţi aceşti ter­ meni au fost definiţi în Retorica 132. Pa.�ajul la care trimite Aristotel, pentru respingerea indiciului se regăseşte în Analitica prima 133 . Cât despre exem� plu, el a fost tratat anterior (capitolul 20).

Capitolul 26: Despre amplificare si atenuare (03 a 15-21). Despre respingere (03 a 22-27). Despre obiecţii (03 a 28-31). Rezumat .ri trecere la cartea a lll-a (03 a 32-03 b 5).

În acest ultim şi scurt capitol, Aristotel semnalează greşelile care sunt de evitat în legătură cu amplificarea şi atenuarea, respingerea şi obiecţia. El termină, anunţându-şî cartea a III-a, despre stil şi ordinea părţilor.

Cartea a III�a

Capitolul ] : Retorica cuprinde trei pc'Jrti (03 b 6-13). Subiect/Il de tratat: despre stil si despre actiunea oratorica (03 b 14-21) . Rolul ac­ titmii (03 b 22-25). Definiţia ac(itmii (03 b 26-34). Arta acţiunii nu s-a

65


MARJA-CRISTINA ANDRIEŞ

constituit Încă (03 b 35-04 a /9). Vedere de ansamblu am/';;ă;sroriei stilului (04 a 20-39). Sfârşitul cărţii a Il-a anunţă încheierea inventio-ului,adică a ceea ce Aristotel anunţă În Retorica, !, 2: descoperirea diferitelor tipuri de argu­ mente expuse prin intennediul discursului. Cartea a l \ l-a dezvoltă, Într-o primă fază (capitolele 1 - 1 2) analiza AE.'fL�-ului (stilul),ce cuprinde btt6xpLO"l� (acţiunea oratorică),prommtiario şi actio - ultimul element este omis de Ari.�totel, care rezumă acţiunea omtorică la declamatie. În u doua fază (capitolele 1 3-19) e-;te analizat ttî'fu;-ul (ordinea părţilor discursului). Referitor la problema stilului,nu este suficient să ştim ce să spunem; trebuie,de asemenea,să ştim cum să spunem. Referitor la subiectul de­ clamaţiunii, Aristotel remarcă faptul că, până atunci, nu a fo.�t elaborat nici un tratat sistematic JXltrivit cu acest subiect,deşi declamaţiunea are de-a face mult cu oratoria şi cu poezia. Declamatia se ocupă cu adminis­ trarea vocii, cu folosirea tonurilor şi a ritmurilor. Deşi tn retorkd trebuie acţionat prin intennediul discursului şi fărJ nici un ajutor dincolo de sim­ plele fapte, artele limbajului nu pot să nu aibă o reală importanţă, indi­ ferent de lucrul pe care îl explicăm altora. Urmând o tradiţie platonică, Aristotel vede clar diferenţa dintre proză şi poezie,deşi, la inceputul in­ cercărilor de acest gen, datorită influenţei poeţilor ,limbajul prozei ordto­ rice luase o înfăţi�are poetică, precum în cazul lui Gorgia�. Limbajul prozei este totuşi diferit de cel a1 poeziei; scriitorii de poezie tragică au evoluat în stilul lor, abandonând termenii arhaid care erau prezenţi în dmma timpurie.

Capitolul 2: Calitc'Jţile stilului (04 b 1 ): claritate (04 b 2), adecvare (04 b 3-4), caracter insolit (04 b 5-11 ). Limbajpoetic (04 b 12-25). Cu­ vinte insolite şi cuvinte curente (04 b 26-36). Omonime .fi sinonime (04 b 37-05 a 2). Metafore,- (05 a 3-9). Potrivirea metaforelor (05 a 10-27). Nepotrivirea metaforelor (05 a 28-05 b 19). Epitete (05 b 20-27). Diminutive (05 b 28-34).

Cele două virtuţi principale ale stilului sunt: claritatea �i potrivirea. Prima e.�te atinsă prin folosirea tennenilor în sensul lor propriu. Ceilalti termeni, enumeraţi în Poetica (capitolul XXII), contribuie la elevatia şi omamentaţia limbii. Limbajul stilului trebuie să aibă un aer "străin·•, care să îl îndepărteze de banalitate. in proză, ca �i în poezie, aparen!a

66


STUDIU INTRODUCTIV

artificialităţii trebuie ascunsă, iar cea a naturalităţii, păstrată. În cadrul prozei, singurii termeni potriviti sunt cei folositi in general şi cei folosiţi cu sensul lor obişnuit; de asemenea, metaforele, căci toţi folosesc meta­ fore în conversaţia obişnuită. Ele pnxl.uc claritate şi un aer ,,străin" (neo­

logistic). Metaforele trebuie să fie adecvate obiectului tratat şi, dacă scopul discursului este lauda, ace.�tea trebuie extra�e din lucrurile mai

bune din aceea<;>i cla�ă; dacă este blamul, din cele mai rele. Totodată, me­ t<�forele trebuie .�ă fie eufonice, nu prea forţate şi extrnse din lucrurile frumoa�e prin intermediul auzului sau a a1tor simţuri. La rdndul lor, epite­ tele pot fi extrase din latum mai rea .�au mai bună.

Capitolul 3: Raceala stilului. Cuvinte compuse (05 b 35-06 a 6). Neologisme (06 a 7�9). Epitete (06 a 10-06 b 4). Metafore (06 b 5-19). Descrierea virtutilor stilului este unnată de analiza defectelor acestuia. Toate aceste elemente sunt înţelese sub titlul de \(lu:xpci - "defectele stilului", ce cuprind exprimări plate, reci, fără vigoare, opuse celor

,JJroaspete" (np(xnpcmr.) . Demetrios din Phaleron 134 analizează categoria stilului •.,rece" , chiar cu referire la Aristotel, Retorica, III, 3. Răceala sti­ lului se datorează fie cuvintelor compuse, fie celor neobişnuite, fie epi­ tetelor lungi, fie metaforelor nepotrivite (ridicole, pompoase, afectate). Capitolul 4: Definiţia comparaţiei (06 b 20-24). Utilizarea sa (06 b 24-26). Exemple de comparaţie (06 b 27--07 a 10). Comparaţia, dez­ voltare a unei metafore (07 a 1 1-14). Metafore prin analogie (07 a /5-/8). De la studiul metaforei (III, 2) şi al abuzurilor de metaforizare (HI, 3), Aristotel trece direct la studiul comp-ara!iei

(ebc.Wv). Comparaţia este o

metaford lărgită printr-o particulă de comparaţie prefixată (W\;). Contrar opiniei lui Cope135, compamţia nu este numai o metaforă lărgită. Dife­ renta între comp-dmţie şi metaforă constă atât în modul diferit de semni­ ficare, cât şi în rolul special pe care fiecare din aceste două elemente ale stilului îl joacă în planul comunicării şi al cunoaşterii. Comparaţia este utilă în proză, însă nu trebuie folosită prea frecvent, pentru că asta dă

un aer de poezie. Exemplele de comparaţii sunt preluate din Platon şi

din discursurile omtorice. Metaforele pot fi transformate în comparaţii, iar comparaţiile fu metafore. Metafora proporţională (denumită astfel în

67


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

Poetica, XXI) trebuie să se aplice întotdeauna fiecăruia dintre·�enii săi coordon�:�ţi.

Capitolul 5: Corectitudinea limbajului (07 a 19). Folosirea conjunc· riilor sau particulelor (07 a 20-30). Folosirea termenului propriu (07 a 31). Necesitatea nitării CU�'ÎIItelor ambigue (07 a 32-07 b 5). Genul nume­ relor (07 b 6-8). Numărul numelor (07 b 9-10). Punctua(ia (07 b 1 1-25).

O dată cu acest capitol începe a doua diviziune a AE'�u;-ului, care cu­ prinde: 1) tratarea stilului a�a cum apare acesta în cazul combinării cuvin­ telor în prOJXlZÎţii; 2) studiul relaţiilor dintre propoziţii �i armonizarea lor în perioade. Începutul

(i:tPXT\) sau fundamentul stilului în acest sens e.�te deter·

minat de puritatea limbii

(W EAATjv(ţuv), adidl de

utilizarea corectă a

limbii grece.-:;ti la nivelul alegerii cuvintelor, calitate opusă barbarîsmelor, solecismelor şi a oricăror nepotriviri de acest fel. Astfel, compunerea corectă a frazelor este obţinută prin următoarele mijlouce: 1) folosirea corespunzătoare a particulelor conective sau u propoziţiilor subordonate;

2) folosirea termenilor specitici, nu generali; 2) folosirea tennenilor clari; 3) folosirea corectă a genurilor; 4) folosirea corectă a numerelor. Compoziţiile scrise trebuie să fie Ut>Qr de citit şi de rostit. Ele nu trebuie să conţină prea multe particule conective, nici să aibă punctua!ie defectuoasă. Dacă sunt doi termeni referitori la sensuri diferite, trebuie evitat a le lega de un verb care denotă operaţia doar a unuia din aceste sensuri. Înţelesul trebuie stabilit la început, dacă este nevoie de a insera un număr de paranteze.

Capitolul 6: Despre pompd sau despre amploarea stilului:folosirea definitiei În locul numelor (07 b 26-31 ). Plural pentru singular (07 b 32-35). Disjuncţia (07 b 36-37). Conjunc(ia (07 b 38-08 a 1). Ampli· jicarea (08 a 1-9). Subiectul acestui capitol se referd la gnmdoarea sau demnitatea stilu� lui. Termenul � a fost redat în tratatele de retoridl ale latinilor prin

dignitas136• Acea<>tă titulatur.l e.�te foarte apropiată de stilul poeziei epice. În limbajul retoric, dignitas implică o anume virtute a stilului,deşi într�un sens comun poate avea �i un înţeles peiorativ: pompă, exagerare, ostentaţie.

68


STUDIU INTRODUCTIV

Pentru a asigura demnitatea stilului, sunt necesare mai multe condiţii: 1) să folosim definiţii în loc de nume, sau nume în loc de definilii , pentru concizie; 2) dadl există ceva indecent în definiţie, trebuie .�ă folosim numele; 3) trebuie să ilustrăm prin metafore �i epitete (dar evitând pe cele poetice); 3) trebuie să folosim plumlul pentru singular; 4) este nece­ sar să evităm alăturarea mai multor termeni cu un singur articol; 5) tre­ buie să folosim particule conective, sau să le omitem pentru concizie, dar fără să distrugem conexiunea ideilor; 6) este utilă amplificarea prin folosirea epitetelor negative în descrierea unui anumit lucru.

Capitolul 7: Despre potrivirea stihdui (08 a 10). Proporţia (08 (/ Jl-15). Exprimarea pasiunilor (08 a 16-24). Descrierea caracterelor (08 a 25-36). Oporfllnitatea efectelor (08 b 1-20).

Potrivirea stilului constă în capacitatea sa de a exprima o emoţie sau un caracter, apoi în car.:teterul său potrivit cu subiectul tratat. Primul ele­ ment creează admiraţie �i simputie, al doilea exprimă un un urne caracter, demuece orice condiţie de viaţă �i orice fel de a ti are un limbaj cuvenit; al treilea element constituie o precauţie împotriva trati'irii în mod vulgar a unor subiecte importante, s�:�u a prezentării unor chestiuni triviale intr-o formă exagemtă fuţă de importanţa lor. Nici vocea, nici gestul nu trebuie să se annonizeze perfect cu stilul, căci atunci artificiul vorbitorului ar fi evident. Cuvintele compuse, un număr moderat de epitete şi cuvintele .,strdine" (neologismele) trebuie folosite doar de către cel care este sub intluen!a unui "afect pasionat" �i îşi poate conduce cu u�urintă auditoriu!.

Capitolul 8: Despre ritm;fraza trebuie să aiba un rilm (08 b 21-31 ). Doar ritmul peanic convine prozei (08 b 32-09 a 2). Raportul sescvialter al peanufui (09 a 3-9). Peanul prim :şi pianul al patrulea (09 a 10-20). Rewmat (09 a 21-23).

Proza nu trebuie să tie metrică, ci trebuie .�ă aibă un anume ritm. Me­ trul distrage atenţia auditoriului, în timp ce absenta ritmului creează neplă­ cere şi obscuritate. Scopul ritmului este armoni� rostirii, ce constă într-o adaptare a părţilor într-un întreg, într-o )otructură conversaţională. Diferi­ tele tipuri de ritm determină diferite moduri de comunicare: 1) ritmul eroic, numit .5i dactilic sau hexametric, ce include spondaicul şi anapaestul,

69


MARJA-CRISTINA ANDRIEŞ

-" este unul dintre ritmurile fundamentale; proporţia sa este de 1 : 1 ; acest ritm camcterizează dezvoltările poetice ample şi este marcat de o anume solemnitate; 2) ritmul iambic e.�te ritmul comun al conversaţiei; dar, pentru a fi retoric, ace.�ta are nevoie de demnitate şi de putere in ex­ primare; 3) ritmul trohaic este prea asemănător cu un dans comic şi este impropriu discursului retoric; 4) peanul este ritmul potrivit discursului; el are o proporţie de 1 ,5: 1 (trei silabe .�curte şi o silabii lungă, care este egală cu două scurte). Peanu1 e.�te de două feluri: unul C �), potrivit pentru începutul frazei; celălalt C� -), adecvat .�fârşitului frazei. Peanul este ritmul care nu fonnează un vers regulat; de aceea, folosirea sa în discurs pare aproape inexistentă.

Capitolul 9: Despre compozitie: stilul continuu $Î stilul periodic (09 a 24-26). Stil continuu (09 a 27-35). Stil periodic (09 a 36-09 b 12). Perioada simpla �i perioadd complexă (09 b 13-32). Juxtapunere $i ami­ teza (09 b 33-/0 a 23). Parisoza �; paromoiozd (10 a 24-10 b 5).

Aristotel trece la enuntarea unui al doilea tip de armonie, anume cel al adaptării mai multor părţi ale frazei între ele, cu scopul de a crea o compunere corectă şi adecvată a acesteia (apta compositfo l37) , ce reiese din ardlljarea cuvintelor şi a propoziţiilor subordonate. Subiectul acestui capitol este construirea stilului periodic. Stilul poate ti de două feluri: continuu (e\poJLEVIl AE'fu;;) şi periodic (xa-rro-tpaJJ.J.!.EvTJ AE'fu;). Stilul continuu este neplăcut, pentru că nu are unitate, în timp ce în cazul sti­ lului periodic există un început şi un sflirşit, iar lungimea sa poote fi înţe­ leasă dintr-o privire (EOOU\Iotr-rov) , astfel încât el este plăcut şi poate fi înţeles cu uşurinţă. Perioada trebuie sil se termine o dată cu intelesul; astfel, înţelesul nu trebuie să fie fragmentar. Perioadele conţin fie mai multe membre (propoziţii subordonate), fte una singură (perioade sim­ ple). Însă nici membrele, nici perioadele nu trebuie să fte prea scurte sau prea complicate. Perioada cu mai multe membre este sau despărţită prin disjunctive, sau antitetidi, şi i'n ea există un contrast de sens (există, de asemenea, �i false antiteze). Antiteza implică contrdslul de sens. Pari.�oza (ttap(m.,KJu;) este egalitate de membre la nivelul lungimii, iar paro­ moiosi.� este similaritate de sunet, fie la începutul, fie la sfâr�itul frazei. Paromoioza (trapoJ.l.O(WO"l�) face primul sau ultimul cuvânt al ambelor membre a�emilnător unul cu celălalt. '0J.LOLO"t€Aeu-rov dezvoltă simila­ ritate doar în tenninaţii.

70


STUDIU INTRODUCTIV

Capitolul lO: Ct1vinte spirituale şi cuvime renumite. Dorinta de a Învilla esft' Înru'iscma fn om (10 b 6-11). Avantajul metaforei ( 10 b 12-14). Despre comparaţie ( 10 b 15-26). Despre stilul antitetic (10 b 27-36). Metafore prin analogie ( 11 a 1-11 b 20).

Cope 1311 remarcă în cazul acestui capitol o excepţie remarcabilă a sti­ lului cu care Aristotel ne obi�nuhe până acum. C�:�pitolul pare a fi în mod s�ial destinat unui auditoriu obit>nuit, deoarece sensul propoziţiilor reiese clar de la prima vedere, iar maniera limbii fOlosite aici este cea a unei expuneri metodice şi uşor de inţele.�. Practic, stilul acestui capitol se annonizează cu scopul urmat de Aristotel, de vreme ce el remarcă incă din primele rJnduri faptul că invăţătum accesibilă este în mod natural plăcută tuturor, şi este rezultatul "iJ·tetimii" stilult,i şi argumentului. Ele­ mentul analizat aici este cel ce reprezintă elementul .,surpriza" al stilului - t"0 &<rrelov. Termenul e.�te traductibil prin "cuvinte spirituale", Cali­ tatea cuvintelor spirituale are o func1ie dublă: pe de o parte, ele asigură tluenţa şi vivacitatea stilului, deoarece actualizează anumite imagini poe­ tice; pe de �:�ltă parte, datorită scurtimii lor, sunt potrivite învăţăturii şi au un rol important în cunoaştere. Astfel, sunt foarte aplaudate acele ar­ gumente, care nu sunt nici evidente pe dată, nici greu de înţeles, ci sunt pricepute în clipa în care sunt rostite sau aproape imediat după aceea. Cuvintele spirituale şi argumentele depind de antiteză, metaforă, carac­ terul de a fi în act (�viPJElct). Metaforele sunt de patru feluri, cele mai importante pentru discurs fiind cele propoziţionale.

CapUolul l l : Continuarea swdiului despre stil: definiţie şi exemple ale nilului pitoresc ( 1 1 b 21-12 a 10). Metafora ,Jretinde per.�picacitate (12 a 1 1-17). Cuvântul spiritllal risipeşte o eroare prealabild ( 12 a 18-21). Apoftegme (12 a 22-23). Enigme ( 12 a 24-25). Cuvinte neaştep­ tate şi contrafăcllte ( 12 a 26-12 b 3). Reintoarcerea la cuvintele spiri­ fllale ( 12 b 4-10). Omonimie ( 12 b 1 1-33). CompGra(ii ( 12 b 34-13 a 16). Proverbe ( 13 a 17-19). Hiperbole ( 13 a 20-13 ? 2).

Acest capitol continuă dezvoltarea subiectului anterior, referitor la cuvîntele spirituale. A�tfel, Aristotel exemplitică acest element .�urpriztt" al discursului prin sensul expresiei wpO bJ.LJ.Lcit"tJN "JI"OLelv - .,a pune in fara ochilor", �i apoi prin glume,jocuri de cuvintl:, metafore, comparaţii, hiperbole.

71


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

Actualizarea (EvEpTELCX.) constă în reprezentarea lucrurilor îj,ir'=rfstare de activitate (e.g. reprezentând lucruri neînsut1eţite ca însufleţite). Ea re­ zumă puterea grăitoare de a pune lucrurile dinaintea ochilor, implicând folosirea expresiilor care reprezintă obiecte ca într-o stare de activitate. Homer oferă <Jde.�ea viaţă metaforică lucrurilor lipsite de viaţă. O luare prin surprindere contribuie, de a�emenea, la vioiciune. Ace.�t tip de ac­ tualizare are un puternic scop educativ. E�te produsă de metafore �� de comparaţii, care trebuie extra.�e din lucruri familiare, tllir nu evidente. Apoftegmele, cimiliturile, ghicitorile bine construite, paradoxurile, glu­ mele, jocul de cuvinte, proverbele (care sunt metafore de la specie la .�pe­ cie), �i hiperbolele sunt, de asemene<�, inteligente �� agreabile.

Capitolul 12:

Despre genurile stilului;fiecare gen Î$i are stilul său

( 13 b 3-7). Discursuri scrise $i di!iwrsuri vorbite ( 13 b 8-2/ ). Repetiţii ( /3 b 22-28). Asyndeton ( /3 b 29-14 a 7). Stilul dezbarerifor ( /4 a 8-17). Stilul genului epidictic ( /4 a /8). Caracterul agreabil al stilului ( 14 a /9-28). Tranziţie ( /4 a 29-30). Capitolul cuprinde câteva observaţii, ca o concluzie la subiectul stilu­ lui. Potrivirea stilului trebuie să apară din adaptarea stilului la subiect; ace.�ta este motivul pentru care cele trei ramuri ale retoricii trebuie .�ă aibă propriul stil. Prin urmare, putem distinge între două tipuri de dis­ cursuri cme sunt potrivite acestor genuri: 1) .�tilui dezbaterii, potrivit con­ fruntărilor din Adunări sau din tribunale (â.TWVLa-tlx"l) AE'fu;); 2) stilul compoziţiilor scri.�e (Tpa.tpUCT)), care se limitează la ramura epidictică a retoricii. Primul tip de di.o;curs este divizat în discursul public �i discursul judiciar; asta doar teoretic, deoarece adesea discursurile oratorilor sunt scrise în ajutorul celor care nu pot să pledeze liber. Astfel, sub titulatura de Ţpa!pLxl) A€'fl� .�unt incluse toate compozitiile care trebuie citite, şi, prin urmare, toate operele literare, filosofice, istorice. Distincţia coin­ cide cu cea a lui Hennogenesl 39, care diferenţiază discursurile în delibe­ rative,judiciare şi panegirice (ultima diviziune include operele lui Homer sau Platon).

Capitolul l3: Despre părţile discursului; necesitatea expozi(iunii $i a demonstraţiei ( 14 a 31-36). Abuvtf diviziunilor ( 14 a 37-14 b 18).

72


STUDIU INTRODUCTIV

Capitolul reprezintă inceputul celei de-a doua părţi a cărţii a I I I-a, respectiv analiza referitoare la ordine<-� părţilor discursului. Aristotel preia diviziunea discursului de la Jsocrate, diviziune care apare �i în

rica ad A/exandrum: npoo(,IJ.l0\1 (exordiu), o5LTI'fl1r:reu; ţiuni),

nCo-teL�

o reduce la două părţi fundamentale: r� cazului) şi

Rheto­

(digresiuni, nara­

(dovezi), ElTO,oŢ� (epilog, peroraţie), o critică, �i apoi

1Tp6a-EGlfl:' (prezentarea .�au atirma­

lTlo-tL� (dovadă, c ontirmare). Aristotel se arată împotriva

diviziunilor exhaustive ale retorilor Theodoros sau Licymnios.

Capitolul l4: Definitia exordiului ( 14 b 19-20). Exordiul-preludiu ( 14 b 21-29). Materiile exordi11/ui in genul epidictic: elogiu sau blam ( 14 b 30-34). 5faml ( 14 b 35-38). /mprumuturi de fa genul judiciar ( 14 b 39-15 a 7). Materiile exordiului În gemd judiciar. Comparaţie CII drama !fÎ cu epopeea (15 a 8-21). Exordiu( indică obiectu( discursului (15 a 22-25). P/edant .şi adversar. Despre acuzare ( /5 a 26-33). Despre audi­ tor; bunăvoinţă, atell(ie, docilitate ( 15 a 34--/ 5 b 16). E.xordii dilatorii (15 b 17-27). Aceleaşi precepte pentru gemtl epidictic (15 b 28-32). Exordiul in discursul public (15 b 33-/6 a 3). Exordiul e.�te începutul discursului, şi seamănă cu prologul In poezie şi cu preludiul în cântatul la flaut. Un discurs epidictic seamănă cu pre­ ludiul muzical, şi este legat de corpul discursului prin nota esen�ială. E<;te derivat din topicele laudei sau blamului. Într-un discurs judiciar, seamănă cu prologul unei piese sau al unui poem epic.

De aceea, el trebuie să de­

clare obiectul discursului. Într-un discurs deliberativ, exordiile derivă din

cele ale di.�cursului judiciar, dar ele sunt foane rar în acest gen de oratorie (deliberati.vă), fiind nevoie de ele doar din cauza vorbitorului însu�i, sau din pricina oponenţilor săi , sau pentru a impresiona auditorul cu im­ portanţa sau singularitatea cazului. sau prin ornament. Alte exordii sunt colective şi generale. Ele sunt elaborate din pricina vorbitorului, a opo­ nentului, a auditorului. (pentru a impune o dispoziţie pozitivă, sau o dis­ pozitie negativă fată de oponent), sau din subiect (permitându-i să fie important sau neimportant).

Capilolul 15: Despre acuzarie: sfaturi pentru aparare ( /6 a 4-/6 b 3); pentru acuzaţie (16 b 4-15).

73


MARIA-CRISTINA ANDRIE.'j

După cum am văzut, cele două părţi ale exordiului cuprind acuzarea S<lU respingerea. Acuza!ia este

trdtată pe larg şi în Rlletorica ad Alexdndrwn,

* 30. Atacul sau acuzaţia reprezintă pHrtea cea mai virulentă a di.�cursului retoric, cea care .�u.�ţine insinuările şi atacul răuvoitor împotriva oponen­ tului, cu scopul de a-i prejudicia subiectul. Termenul tehnic

Ou::r:�A-rl

semnifică acuwrea, însă acest moci de argumentare este considerat exte­ rior subiectului şi în afara scopului argumentaliv al dî.�cursului, în afara dovezii

(extra artem).

Apărarea este mai potrivită exordiului, aşa cum

acuzarea este mai potrivită perora1iei.

Capitolul l6: Genul epidictic: naraţiunea fragmentata ( 16 b 16-25). Acţiuni de narat :şi dezvoltare asupra efogiului ( 16 b 26-29). Genul judi­ ciar. Pentru acuzare: mdsura naraţiunii (16 b 30-17 a 2), naraţiuni acce­ sorii ( 1 7 a 3-7). Pentru aparare (17 a 8-11): narariuni redu.�e ( 1 7 a 12-15). Caracterul etic al naraţiunii ( 17 a 16-17 b 6). Precauţii necesare ( 1 7 b 7-9). Locuf naratiunii ( 1 7 b 10-1 1). Genul deliberativ (17 b 12-20). Naraţiunea în di.scursurile epidictice nu trebuie să fie continuă, ci in­ termitentă. În genul judiciar, ea trebuie să facă subiectul clar, iar vorbi­ torul trebuie să nareze ceea ce tinde să arate propriul său bun caracter sau pe cel opus, în adversarul său, sau ceea ce este plăcut judecătorilor. Este mai puţin importantă pentru apărător, care trebuie să ofere un rezu­ mat al evenimentelor trecute, doar dacă o relatare a acelora care au loc realmente nu produce oroare sau milă. Naraţiunea trebuie să fie şi etică .5i să amte scopul momi, precum .�i trăsăturile momle variate care însoţe."c fiecare caracter particular. Vorbitorul trebuie să folosească, de a"emenea, trăsături afective.

Capitolul l7: Despre folosirea dovezilor În cefe trei genuri: Îl! genul judiciar ( 17 b 21-30), În genul epidiclic ( 17 b 31-33), În genul delibe­ rativ ( 17 b 34-18 a 1). Exemple ( 1B a 1-5). Entimeme (18 a 6-1 1). Pa­ siuni ( 18 a 12-14). Caracterul moral ( 18 a 15-20). Compararea celor trei genuri (18 a 21 - 18 b 4). De,rpre adversar (18 b 5-22). A nu vorbi prea mult În 111tmele propriu ( 18 b 23-32). A transforma entimemele în mqxime ( 18 b 33-39).

74


ST1 1DJ 1 1 INTRODUertV Dovad<1, în genul delibemtiv, se referă la: fapt, răul făcut,gradul rău­ lui făcut,justificare. În oratoria epidictică, unde exi.�tă puţină disputa cu privire la fapt, amplificarea este principalul mijloc de dovadă. În oratoria deliberativă, trebuie să su.�tinem că ceea ce a fost prezis de adversar nu

va <�Vea loc, sau, dacă are loc, că acel lucru va fi nedrept .�au nefolositor,

pentru care responsabilitatea va depinde de el, sau că va fi mai puţin important decât atirmă el. De asemenea, trebuie .�ă ţinem seama de orice declaraţie falsă ce aparţine oponentului, pentru că ele sunt parte din do­ va3a noastră. Exemplele sunt foarte potrivite pentru of<ltoria deliberativă, entimemele pentru oratoria judiciard. Entimemele nu trebuie folosite într-o serie, nici în toate subiectele, nici pentru a ape\u la afecte. Maxi­ mele pot fi folosite atât în dovadă, cât şi în naraţiune, căci ele sunt etice. Oratoria deliberativă este mai dificilă decât cea judiciar.t, pentru că se ocupă de viitorul necunoscut, pe dind onttoriajudiciară se ocupă de tre­ cut, şi <�re legea ca fundament. Oratoria deliberativă nici nu oferă atât de multe oportunităţi pentru naratiune. Dacă trebuie folosite entimeme, este necesar a vorbi atât etic, cât �i demonstrativ; dacă nu, doar etic. Enti­ memele refutative sunt mai bine văzute decât cele demonstrative. Res­ pingând un adversar, prima dată vorbitorul trebuie să ofere dovezile lui şi să anticipeze argumentele celeilalte părţi: apoi, vorbitorul trebuie să atace argumentele primului şi să con.�truiască contm�ilogisme. Caracterul vorbitorului , de vreme ce afirmaţiile făcute de el sunt poate fără tact, ofensive sau prea favorabile pentru el însu�i, e.�te transmis prin punerea lor în gura unei <1\te persoane. Entimemele pot fi susţinute uneori sub forma unor maxime.

Capitolul l8: Despre interogaţie. Când trebuie intrebat? Primul caz ( 18 b 40--/ 9 a 4). Al doilea caz ( /9 a 5-11 ). Al treilea caz ( /9 a 12). Al patrulea caz ( /9 a 13-19). Cum trebuie rt'Jspuns? (19 a 20-/9 b 2). G/wnqi ironie (19 b 3-9). Capitolul tratează interogaţia .�i anecdotele. lnteroga!ia trebuie folosită atunci când adver.�arul a mai făcut deja o mtirturisire prin interogaţie; o

cilltă ce apare încă o întrebare, absurditatea situaţiei

va fi în favoarea celui

ce pune a doua întrebare. Atunci, concluzia pledantului va ti stabilită prin

acest rezultat, căci argumentele adversarului sunt arătate drept contra­ dicţii în sine sau paradoxale; prin urmare, adversarul este obligat sil ofere răspunsuri sofistice. O întrebare ambiguă trebuie contracarată printr-o

75


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

definiţie obişnuită, nu prea concisă, sau printr-un răspus direc

t�inte

ca adver.�arul să ti terminHt, l;ii prin adăugarea motivului aqiunii noastre în concluzie. Anecdota e.�te de folos În dezbatere; ironia, însă, trebuie să fie de a';m fel, încât să corespundă unui om moral. Aristotel preia sfatul lui Gorgias, care spunea că trebuie să omori seriozitatea oponentului tău glumind, iar glumele lui trebuie trarute cu seriozitate. Glumele au fost clasificate În Poetica. lronia se potriveşte mai mult unui caracter nobil decât bufoneria. lronicul glumeşte ca să se amuze el însuşi, bufonul ­ ca să amuze pe alţii.

Capitolul 19: Despre peroraţie: in ce consta ea ( 19 b 10-15). Carac­ tere ( 19 b 16---1 8). Amplificare :fi atenuare ( 19 b 19-23). Pasiuni ( 19 b 24-26). Recapitulare ( 19 b 27-20 b 4). Peroraţia (epilogul) este compusă din patru elemente: 1 ) a-1 face pe auditor favorabil pentru tine însuţi .5i defa-.:orabil pentru adversar; 2) a amplifica sau atenua faptele principale; 3) a-1 pune pe auditor într-o di.�­ poziţie afectivă adecvată; 4)

a

reîmpro.�păta memoria auditoriului prin

recapitulme. Vorbitorul trebuie să înceapă prin a afirma

dl. discursul

a

realizat argumentarea subiectului propus în exordiu. El trebuie să com­ pare argumentele sale cu cele ale adversarului, prin intermediul ironiei sau al interogaţiei. La sfârşitul discur.� ului, particulele conective (conjunc­ ţiile) por fi omise, pentru a arăta că aceasta nu este o omţie, ci o peroratie.

Maria-Cristina Andrieş

Note 246 (tradu�ere de George Mumu). Cf. Hesiod. Tt:ofiollia, vv. 89--90. Pentru relaţia dintre retorică şi literatura greadi. �r. C. G. Thomas şi E. K. Webb,

1 Cf. Homer, llillll a,l, v.

3

From Ora/ity 1" Rlwtoric în lan Wor11lington,ed., Pa�·rwl·iou:

Gret>k Rlwwrk i11 Aaioll,

Routledge, London & New York, 1994. pp. 3-25. � Cf. Platon, lRfiile, VII, 8 1 1 d. 5 Cf. Mario UJllersteiner, Les Sop/ril·trJ·, Vrin, Paris, 1993, voi. 1 . p. 1 77 . 6 Cf. Platon. Mme.xenm·, 235 a : Protafioras, 328 d .

76


STUDIU INTRODUCTIV

��� -- ------

1 ldem. Plwidrm·, 264 c, traducere de Gabriel Liiceanu, in: Platon. Plwidros. F.ditura

Humanitas, Bucureşti, 1993. p. 1 2 1 (se va folooi peste tot accea�i elliţie). � ldem. Plwidros, 266 d-e.

.

� ldem, P/widros, 269 d. in op. cit . p. 1 3 1 .

1" Cf. Stephen Hal!iweii, PIIilosophy(llu/ Rhfloric. fn [au Worthing:ton, ed . • op. ât.,

Routledge. London & New York, 1994, p. 232. 11

Cf. Platon, P/laidros, 269 e-272 b.

1 2 Jdem, Plwidros, 265 b-266 e.

• 1 3 ldcm, Plwidros. 266 d-269 c. H Cf. Stcphen Halliwcll,op.

dl., pp. 234-235.

Cf. Cicero. De Orutorf, III, § 1 4 1 .

1�

1 � Cf. Aristotel, Elim uiwmallini,

l, 2. 1094 b 2-3.

f

m, 1,

1 7 Mcm, Elica uicmnuhidi, X, 9, 1 1 8 1 a 1 2 - 1 5 ; R tori

2. 1356 a 27-28;

Met'ffilka, IV, 2 . 1004 b 17-26. IM ldem, Aualiticu �·ecmufil, 1, 1 , 71 a 9-1 1 : ,.A,x>i, �i co11viugfrt'll dobâudilll pri11 argu­ memure retoriul este Îll fii"ÎIIâpill acela# lucm. Î!Urlld/1 1'<1 se.folose�te .fie de <'XI'/Tifl/11, l<ll[el de im/uc(ie,.f1e df emimn�Kl. oflwmu de si/ogism" (traducere, studiu introductiv, introducere şi note de Mil«a Florian.ln Aristotel, Orgw11m Il. &litur<1 IRI, Bucureşti, 1998, p. 76 - se va folosi peste tot aceeaşi edi�e). 1�

Cf. Stepheu Halliwell. "1'· d1., p. 236. Cf. Aristotel, Relori<v,, i , 2, 1 356 a SIJII .

:!il

�1 ldcm, Rerorim, 1, 1 , ]354 a 3.

m

2� ldcm. Retori , 2l Idcm, Rewrica, 2� ldem, Poliliw,

1. 1 , 1 355 b 26-27. 1, 1 , 1 355 a 29-36.

1, 2, 1 253 a 3: "Din UL'<'IIsta rezuflil nl awrea esle namralti $1 ni omul e�u Î11 1m!d IUIIIITI.ll un -.·ietuitar {J<I/itiL"� (cdi�e bilingvă, traducere,wmenlarii şi index

de Alcxandcr Baumgarteu, Editura IRI. Bucureşti, 200 1 , p. 37 - �e va folosi pcsll: tot acceqi edijie). �s

Cf. Henning Ottmann, Geschichte des !'llfiliJ"t·ht'n Dnrkem, Band 1 , Teilband 2,

Verlag

J. B . Metzlcr, Sttlttgart, 2000 , p. 1 1 1 .

2� Cf. Aristotel, Rf'Wrka, 1 , 5 , 1 360 b 4-1 4.

1.

2 7 ldem, Rm�ricu, 2, 1356 a 2 . 2M ldem, Rf'loricCI, 1. 2, 1 356 a 5-20.

29 Cf. Henning Ottmann, op. l'il., pp. 130-1 3 1 . 311

Cf. Aristotel, Rewrim, 1, 4 , 1 358 b 18-23.

31 ldem, Rrtork(l, J , 8, 1365 b 22-25.

ner. Max Schmidt, Cornmrmario dr trmpore quo uh Ari�trJ/1'/e /ibri de arte l'ilf'tr�rim

W/ls(·ripli et t<lilifuerim, Halle, 1837, tu Aristoll:, Pol1iq11e l'f r/ietarique, Paris, Librairie Gamierfreres, 1 882, p. XV. 33 D

llfour, M&ltric et Wartelle, Andrt, Ari�lole, Rlleloriqur, tome 1-JJI,texte gree-fran­

o;ais, Patis, Les Belles Lettres, ]989. 3� Aristoll:l. Remrict�,

Il, 23, 1397 b 3 1 .

35 Urmând o ll'adiţie ce pomeşll: iud de la vechea trauspunere a Retoricii in englezii ,

care aparţine !ni Thomas Hobbes (Aristode -

011 tlle Ari '!{ Rhemric/1.. A Dil/t'St), şcoala TEXtt-1.!

filologică anglo-saxouii a consacrat titlul de Ari <!fRlretoric pentm titlul grecesc de

PHTOPIKHI:.

3(1 A se vedea discuţia filologică din Dufour, 1991 . 1, pp.

77

5--6.


MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

37 George A. Kennedy. Tlw Compositimr tmd hlflii<'IIU' <!f Ari�·",t/t>''J<-Hiwtoric, în

AmCiie Okstnberg Rorty.ed., &;,ttys ou t\J"istotl.-'s Rh.-toric Univcr->ity ofC�Iifomia Press .

1 996. pp. 416-424 3ll Cf. Dionysios din Halicamas. Epist . ad Amm . , § 8 (ed. Usencr-Radermachtr. Leipzig, 1899) şi Dl' cmnpositio111' vl'rhorum (ed. Uscner-Radermacher. voi. I l , p. 126). 39 Cf. Diogcnes Laertio.\, V..spr.- vil'till' �-i dodrimd<'.fi/"z'!filor, Editura Academiei, Bucureşti. 1963. pp. 263-265 -�<• Cf. Dufour, 1989, 1 1 1 , pp. 5- 1 8 . � � C'f. Aristotel , Ret<wim, 1, 2 . 1 356 a 1-20. �1 Cf. Dufrw, 1 99 1 , l , pp. 34-35 �3 Cf. M. F. Bumyeat, Emhym.-m.-: Aristoll<' 011 tlw Ratimut!ity <!f'Riwtoric în: AmClic Oksenbcrg Rorty.ed .. Es.wt_vs "'' ,\1-i�tolll''s Rlwto/·ic, Univcn;ity of California Pres.-;. 1996, pp. 88- I I S -1-1 Cf. Aristotei, MI'I<�fiziw, V {D), 1 . 1 0 1 3 a 1 7 : .,10<11<' <:WIUI<' sum f'l'ilwipii'' - Irad. Ştefan Be.r.dechi . în: Aristotel. Meuifizin•, Edimra I R I , B ucureşti . 1999. p. 1 6 6 (se v� folosi peste tot acca�i edi)ie) �5 ldem, Meli!(i<ica, IV (G), 2, 1003 b 24: ,Numai al Fiiii/li $1 Unul sumumrl •i tl<'<'la$i ln.-ru oi de <rcl'ea�i 11<1/Ur<l. Jit'lllrll l'<l "1'"' tm,,rrmul, .-a prilldf>iu $1 <"<I!IZli. pritr <I<'<'<'U�i m>/imw rmiuml; rolrtii, n·ur.- ujil<'<' daca le tmMm /a .fel, bu dliur IIC<'�'IJ>m<.·nl.-u 11<' .-sti' {olo�'iror" - trad. Ştefan Bezdech i , în: "1'· cir., p. 1 20. -�<"• lde m , Mel<(fizi�-a V (D), ! , 1 0 1 3 a 1 7 . � ; ldem , Pofitin1 , III, 7 . 1 279 a 2 1 - 1 279 b 1 0 . �� klem, Politica , lll, 7 , 1 279 a 33-39: ,.Dimre mmmrltii. nni ob i�1111im !ill o 1111111im • rexalilale» pe cnr �-ll!'e UJ'<' fu veden IIV<IIIIaju/ tmhlit.-. Ditrwe <niiiJ'IÎIII(iile in W!'e cotnlu,·> ni {111/irli, dar /llili mul(i denÎ/ 11/m/, <1111i o 11111nim> •<ll'hi<J<'f«/if'».fi<' l'f' ill'l't'« i11 cure �-ondm: cei care J/1111 nwi lmni, .Jie Jl<' ac-eea fu mre Je urmllre�'/e bine!<' muxim J)f'/l/1'11 r:etute �-; Jlf'f//nt <:1'1 c·an"fm·l!will!.l l'mmmitat;>a ti. Câ11d �·rmt miii mul/i n-i mr.- �:uv.-r­ l!t'aW Îtl vrdtrea <IV<ml<ljuhti a>muii,<IOIIKi ea fMJarlil ll/111!<'/1' nm11111 al mwror cmtMiturii/or, <<11111111<'> Kft'/!Îin co/lstimtioual»" - trad. Alexander Barungartcu. în: "1'· cit., p. 1 63 -l'l Io.!em, Fizin1, 11. 5, 197 a l-4; Filint . l 1 . 6 , 197 b l l - 1 5 , uno.!eşan,;asan îutâmplarca

(TOxril şi lwardul (l!i cdn6p.a:rov) sunt distinse cu precizie �i tr<llate după ntctodaaporetică 5°1dem, Fi<.inr, II, l , l92 b 1 3 sqq.

51

Jdem, Etin< tlimmulrinl, V, 10, 1 1 37 b S . pp. 60-61 . 1, 2 , 1 355 b 35-39. 54 1dem, Politic'", III, 1 6 . 1 287 a 25 - trad . Alcx�nder Baumgartcn. 55 Idem, R.-l<lricu, 1, 2. 1 356 a 4-1 9 . s � C f . Platou. P/l(lidms, 2 7 1 a-272 b, despre adaptaflla discursului la circu mstallţe . 51 Cf. Aristotel, Etka uicmna/licll, VI. 7, 1 1 4 1 b 8 sqq. sa ldem, Ret<!fim, 1. 9, 1 366 a 36-37-1367 b 27. 59 ldem , Topica, IV, 6, 127 b 30� ,.;,·r alrihllil' m{Jui.-1, neutia{, CliU/ durer�<l. nÎI �� btltmiu/(1 de ".fi di.•Jif<'fllil, <:aâ mrml mâuimi J><' de o J!ilrle Jimle durae, h�r Jl« de ult<i p<lrl<' se so1.ote�'/e dispr<'/llit" - InuL Mircea Florian, în: op . dt.,p. 405. "" ldcrn, Dl'spre s'!{l.-1, 1. 1 , 403 a 30. bl ldem. Retoriw , ll. 1 1 . 1 388 a 3 1 Sllq. 52 Cf. Dufour. 1 99 1 , J,

5l Cf. Aristotel, Rerori.-a,

61 Jdem, Etim uicomalticll. IV, 5 , 1 1 2 5 b 26 sqq.

78


STUDIU INTRODUCTIV

�J Jdem, Erim l!inmwlthll. VIJJ , 8 . ! 1 59 a 27; .. Dur�-� moi f'ur� cd pri�f�11h1 nmJ'Ui

mai mufr Îll n iubi d�nîr Îll a fi i11hit. O dovnl��·c mauwf�. 11 nlror /mmri� �-� <!Ilo in a-�i darui iu/Jir�a. Uuefe Î$Î dmt cottiii /it doici. iuhimlu-i, el� cur� îi nuwJC,jilrll .\'Il c�urll fa rându/ lor iubire. dunl 1111 .mm po�il>il� wnbd� lucruri Î!l ace/u�i 1imp; pemru dl:' pari! il<'

ajmt�· .1'<1-şi mdrl I'Ofliii mPrg1Îm{u-/p bitw, inbim/u-i dtiur t!anl ""'"a dt' Î):tWrWI(ll fn

ntrr �"' ufltl ".; ii impin/iL·ri .wl li!""'" itt .whimh ''""" ,.". .w rlutor.-az<l utr<'i mm11e. Dur (tmfrll 1'<1 fii'ÎPf<'IIÎI! ill>'t'Utnllli Îllf!I"ÎIMIIf (IÎJI(/ il ÎII!Ji $Î /WU/fl/ l'l] Ct'Î Ult'l'·�·j inh<'l'<' />l'i<'leuÎÎ SUl/(

• lauda(i, I'ÎI'/IIf<'H />1-i<'lnâ/or fllW<' ,·,; <'011�/<'<1 in fi•podd.- " i11N.

fn •·ou.let·ill(<l, c.-i cllr<'·�i

illi>Pw {lfi<'lt:'i//11 propor(irma/ 1'11 m.-ritul <1<'<'.1/Uiu. sun/ f16t'lelli nm�·rwr(i şi f!rÎ<'Intia lm

t:'Sie la,(ft'

(Irad. Ste!!a Pctecd, în Aristotel. l':rim llimnwltini, Editura IRI . Buclll-qti. 199R.

pp. 1 75- 1 76 - se va ru!usi peste tot acccJşi ediţie).

�� !dcm, Elim f/Îcomaliica, lX . 7. ! 1 67 b 1 7- 1 1 68 a 27.

1•� ldcm. l'<!<'lim. l . 6. 1449 b 24-.H . 52 b 30-53 a !0, 53 b 1-54 � 1 3 . I>I>Jdcnr. Etim uicmmtllinl , l l . 6 . 1 !07 a 33 Sljtj 67 ldcm, Etica uimmaltica. 1 ! 1 , 6 , 1 1 1 5 a 7- 1 4 -t1<1d, Stc!!�Petccc!. în: ap.dl.,p. 73

�� ldcm. Erim niCIJIIKihiul, IV. 9. ! 1 28 b 10 sqq. '"' Jdcm. R.-uwiw, Il, R , 13ll6 a 32. 7" Jdcm, Rnorim. J l l , I 0 , 1 4 1 1 b 23

] / f<.Jcnt, /i/im 1/Î/'11111(1/IiU), IJ, 7, 1 \08 b 1-5, 72 cr. Diogcnes Laertios, !k.wre vierii<' şi dr"·trÎIWie fllo••t!/ilor. 73

vn. 3 - (Zenon)

Cf. Ciccm, Tuse di.,p .. IV. 8, 1 7: .,/lwidr111im11 <'-'·''" dinurt (Stoil'i) <W!{fitrt<liiWIII

Slll'l.'ef!II!III J:IfO(!I<'r ultPriu.� w.r uomda.,·. qll(ll' uil1il mx·ea111 im·id<'llti. Nam si qui• do/eal

rius rrbus Sl:'<'lllklis a 1/11<1 ip.l<' /u.-rlrrltlf, lltlll l'<'<"le din!tl<r i11vi<ln'f; nt si lln:tori A.t:alll<'llll/11'

qui <111/etn cui altnim· <:ommodo uiltiiiW<'eW/f ramen

nmt doleat his fmi. is inddet f'/'IJ·

{<'ct,/'- .,(Stoicii) spun că invidia este tnlbUJ<�rea căplililtă din cauza SUC('esului altuia, care succes nu face dc!oc răt• invidiosului. Intr-adevăr, dacă cineva ar fi mâlmit de succesul

acCluia de pe unna căruia e! însuşi este vătămat. se spune că nu invidiat-il pc drept; ca �i

cum Agarnernnon I-ar invidia pe Hcctor: căci ce! căruia nu-i fac deloc rău avanliljclc altuia.

totuşi întntcât suferi eli se bucur� de ele. acc�ta. fireşte, irrvidiaz.:l".

H Cf. Cicero, Tuse. disf> .. IV, 8, 1 7 : ,ti<'J/IIIf<ltio:- tii et in /aude <'f i11 \'Îiio umnm lul<

�'it. Nam el imitatii! virtuli�· <l<'mulatiodidtrtr: el "�/ <wmulatio ae�:rilltdo, .1-i eo 'fii!HI (.'0/1<'111''-"ÎI alius /!Otia/111' ip•·e careat' - ,,dupll cum numele (emulaţie) este acc�ia �� în cazul vir­ tuţii şi Îll cazul vidului. Oki se spune dl. cmu1aţia este şi o imitaţie a virtu!Ji: cmu!aţia

este �i o tulburare. dacll ceea �-e ai!Ul J dnrit sli aibă în stlipânire, !ui însuşi fi lipseşte"

75 Cf. Aristotel, Retllrica. 1, 2, 1 356 a 4- 1 3 . 11• Cf. Horaţirr, Ar;· poetica. v. !69 sqq 77 Cf. Aristotel, Cate/!. '>rii, X. 1 1 b 1 5 �qq. (traducere, stndiu introductiv, introduceri

�i note

de Mircea Florian. în: Aristotel, Or�:wwu, ! . Editura IRI. Bucun:şti, !997

folosi peste tot aceeaşi ediţie). 7K Jdcrn. Merqfizica, X (1), 4 , 1055 a 33 sqq. 7'! Jdem, To,nm, l l , 8 , 1 ! 3 b 1 5 sqq. 1101 ldem, Mdlljiziw, V , I l . 1 0 1 8 b ! 2 sqq. Mr ldem, Cute�:orii, X , I ! b 27 sqq.

!12 ldem. C<II<'W!I'Îi, X, 1 1 b 24 sqq.: ,.7'<1/Î llf!/Ll'ii <lili flllllc/ul dP wda.- a/ rdutil'!ilai

hm.fiitr(ri J!rill IR'f<'ll ,.,, rm fl!r/llf/1 PSf<' >J!!IS d<'>/!rt' OfH!.\'1/I.I'<ill sau /'fiii urice afl<l raportare fa t" eusta. A;·tfrl. duNzz <'Sfe 1111 termm refmiv,f'emm ca Cl!l'il ce

c/u/!/u u cevll"- trad. Mircea Florian, în: Ari�tote l . op. ci1., p. 1 3 1 .

79

e�·tl! duhlu s� arma m


MARJA-CRISTINA ANDRIEŞ -----�3 ldem, Auu/itim primii,

---------

II, 27, 70 a 3 sqq.

�� Jdem . Mewjidn,, l , 1 , 98 1 a 1 2 .

"·1 ldcm, Topinr, J , 1 2 , 1 05 a IJ-1 9 - Irad. Mircea Florian, In: op. dt., p. 3 1 8 .

�1' ldem, Atwfitica primii, Il, 23. 68 b 1 5 sqq. �7 Jdem. Amrfitica prirna.

Il, 24,68 b 38

sqq .

�� Jdem. Retorh:o , l l , 24. 1 40 1 b 3 sqq.

>III Jdcm, Arra/itinr primn,

1, 30,46 a 3 sqq

"'' ldem, Rl'l"fliltllnifesr!{il·tiu, l , 165 a 2-3: "Respinger·ea <'!ile llll W/iouamnu wre

�·mrtmzh:e nmduzia d<llâ" - trad. Mircea Aorian, în: op. dt., p. 548.

9 1 ldem, Topin1, 1, 14, 105 b 1 4 sqq . - trad. Mircea Florian. în: OfJ. cit., p. 320.

111 Cf. Dufour, 1 99 J . IJ . p. 40. 93 Aristotel, Topica, Il, 2 . 1 09 b 15: "Trelmie ;il fu�·epnn o:mninarea de la clasele

cele mui cuprinzUtoare, �·i sd mugem progrel·iv pâml la spn·iife indio·iziflifr. Dlldl de exemplu, cilleVt� u .1p11s cii $1iill(<l oJmo·ilor este

mw �-; acenll"i, trebuie sâ cercel<lm dacd

nte ri!ICJ fi rKeer,fi l"liill/<1 opuo-ilor refmivi, nmtrari, privrrtivi sau pose�·h·i �� wmmdic­ torir - trad. Mircea Floriatl, în: op. dt., p. 336.

9./ ldem, Topica, Il. 9, 1 1 4 a 26: .,derim(i sttlrt demtmi(i. de exemplu. temeni/: d11 chip

drept», ain chip curajos», «Î"Ir chip sCmăl<IS». �� 1111 Cf vu ft.fimnut În rwefu�i .fid. Apt�re

in:;ll ca rerme11ii derivuri J"llnt �� termeni Îlrt"ttdi/i, r:a, de exemplu, În clliJ> rfrepr, .fu/d d� «dreptul<'». «Îl/ chip curuj1�» .fCt(ll de «(:ttruj»: dar rermeuii îurudi/i sw1t ,·ei care UJ!Itr/in Clcefeia�i serii, ,.a adrepwfe,., «om drept» , «japtil dreapril», �iu chip rfrfJ>t" " - tratl. Mircea Florian , în op.cit.,p. 355.

95 l<km, Retm·im, Il, 1 9, 1392 b 3.

96 Jdem, Topica, 11, 10, 1 1 4 b 38 sqq.

«7 Idem, Topica, Il, 4, I I I b 24 - trad. Mircea Florian. în: op. cil.,p. 344. 'lll Jdem, Tr�pica, 1. 15, 1 07 a 36 '19 ldem, Topiw,

L 15,

tnu:l. Mircea Florian,în: op. cit. , pp. 326-327·. şi TI, 3, 1 1 0 a 23 sqq.

106 a 1 sqq .

r,

46

!1-) Jdem, Anlllifinr prima, 3 1 ' a 30 sqq. 10 1 Idem, Rewrim, ll. 23, 1398 b 17. 102Jdem. Rl.'torim, 20, 1393 a 25 sqq.

II,

IOJ Idem, RI'Wricu, 1. 1 5 , 1376 a 7-12. 1 1'"'ldem, Topica, I l , 4 , 1 1 1 a 33 trad Mircea F1orian, în: op. ât., p. 343 .

sqq . . i Cf. Aristotel, Relrtrint, Il. 23, 1400 a 5 .

105 Asupnr. sensului termenul u ,·tmsecll(ie, a se vedea Rt<wrica, J , 6, 1362 a 29. ro6

lm ldem, Respillxerile st•fistiu, 1 2 , 1 72 b 29 sqq. - trad. Mircea Florian, in: ''1'· ât.,

pp. 589--59 1 . 11111 Cf. P. Brandis. în: Phi/ologrt.r, IV, l . p. 20. u.;� fbidem. 1 ur Aristotel, RetNku, Il, 22, 1396 b 25-27. I I I ldem, Fizicct,

Il.

3, 194 b 1 6 sqq. 1 1 2 Jdem, R"wrica, II, 23, 1400 b 29-32. 1 1 3 Idem, Ret<Jricu, 111, 2, 1405 a 1 1 - 1 3 ; 1 4 1 0 a 21-23. 1 1� ldem, Re�pingerifeSf!fi�1ice, 183 b 25 tmd. op. cit., p. 647. t iS Jdem, Topica , l l , 6 , 1 1 2 a 32 S<Jil· Mircea Florian,în: op.cit., pp. 346--347. 1 1 (\ ldem, Poeticu, XXV, I 46 1 a 9 sqq.

34,

sqq -trad.

1 17 Jdem, Res!li1111erile stifbti,·e, 4 , 165 b 23 -

1 1 3 ldem, Poeticu, XXV, 1460 b 1 3 sqq .

80

MirceaFlorian,în:

trad. Mircea Florian, în: op. cit., p. 552.


STUDIU INTRODUCTIV 1 1 9 1dem, RespÎIIfil'rili!sl!/isliu, 1 5 , 1 74 b 8 - trad. MirceaFiorian, In: ofJ. cil.,p. 597.

I::O.I ldcm, Ri!Sflillg�rilt' Jr!fo,"lia. 4, 1 66 a 14

Aorian,în: op. <"Îl., pp. 554--555. 12 1 ldem. Ri!JJiillgi!rili! sr!fisli,·t'. 4. 166 a 23 -trad. Mircea Aorian, în: op. â1., p. 555. 1 �2 h.l em, Ri!>"piugnil� :.·t!}istk�. 5. 167 b 8 - trad. Mircea Florian, în: op. cit., p. 561

-trad. MirCea

1 "--' ldcm, &:.·piugni/� &!{ISiir-e ,5, 166 b 28 -

Aodan.iu: "1'· cit., pp. 557-558. I C� Idem, Ri!wingerili! sojistia, 5 , 1 67 b 1 - trad. Mircea Florian,în: op. cit., p. 561 .

tlad. Mi�

1:�� ldem, Rr:.·pill�ţerilt' wtistici! , 5 , 167 b 2 1 -trad. Mircea AoJian,in: op. cit., p . 562 .

/

i

16 a

. I:�� K ';�:;��;;,;;�����r Jt� ;(;·: 27 � ���:�� ;;:ri����; r;;;,:'';:;;��-��"i4!i�: ldem. To/Jit"a, li, 9 , 1 1 4 b 6: "Trebuie ;•rl lmlrn 1u nmsidi!rare !111 11/lmai t�rmmii

îurm/iţi,

d �; amlwrii lor. Ni!{..!, de e.wmplu, danl bilwle 1111 e;·te �·u IIPU'SÎI<Jte pliku/,

râul tm eJ·r.- (."ll llr(-niWtf' llf'/>ltl,·m, Jim donl nllll mt l'stf' ("1/ tWcesitatt' twplantt, l>iltelt<

f'Jte ("JI lll'n�situ/e p/Unu. 1"ot a�a. dm:U dreptu/eii i!Me o ltiil./d, u,-dreptutea t'str o i11uo· rwl(â, iar dllt"i! «ÎII t:hit>drepl» t'Sie «ii/ c/tip $timon �"i KÎI/ cftif> J!1'iCe{JI.Ih, att/llâ «Î>I dfip

uedref>l» este.;,, dlip ue$tiwor� �·i «ÎII chip rwpriceplll». Olr.:<l ace<rsta siwatie din urma

1111 e;·w"vulubilll, 1111 este >ulabilil 11iâ Ct'l/ dimâi, cu Îl/ exemplr./ d.- mui

ms

. Caâ s-�:rr fllltf'</

wrme lrllli degnrbr.l cU «ÎII drip 11rdr.-pt» udun• mai mult ,.u «În clrip wict>pllt» dt>ciÎt <"11 «Îir d1ip uepriceprrl». Dl1r uast loc wmrm a.fri>"l rmtar mai irwim� lu wrrsecutii/e '"llllfl"<r·

riilor, Î!!lrucât m:mn uufacrm a/"·el'll dt>n1t sa spuno>rn ca ,·.,rurarii wfllimtului urm�aZ!l nmrroriilor $Uhie<.·w/ui"' - trad. Mircea Florian, în: op. âr., pp. 355-356. 119 ldem, To1>iw,

aseamana w sul>iecllll

.

li, 1 0, 1 1 4 b 26 sqq.: sa Cl'rl"et!lm 1111ri dep11rte /il(·rudle c·e se dr.u �·i sa vo>ikm da,·d f'lo> se Wlnfi(Jr/d memilrultor. �·<1, de exemplu,

sâ vednn dul"ll, f're<."l!ln ni:,·ta 11 �·riiuţâ ww �; (lt"t'flr�·i de.�we mui multe obiectt<, i!xi:.·ta $i

" "l>irJie rura l/(."t'fll$i tleSJift' mlli mullt' obiet·te, d<1t<l, prenrm a dispmre de vrdrn nle a ved""· /()/ Ufll a di�l"m" de 11//Z i!Stl' a ar/li. Acefu�·; lucm t>ste vulahil �� în cele/irite

#

#

ctrzuri, 111âr deJpre cele rn1/e, t:IÎI �·i dnpre cele apureme.Aust loc comu11 pmue

huirl{ut

fi Îrrtn­ în 1rmâudoud JHIJIUril.-. Cad, dllcâ se comJ�>rta Î!Ur·Jmfrlftild ik muri di11 lermeuii

asemarull.,ri, se comport(/ /1>/ /l!f(l}irrd d� ,·ei/a/li tammi userndllâ/IJri, im· dunl 1111 �·e

�·omJ><>rtd Îlltr-un .fel fa(il dt< mwl di11 terme11ii m·emiilldtori, 1111 J"e comporttl tot 11$11./il/d

de ,·ei/alti. Sâ nn.·l'tdrn, de uum�l/eu, daca cevu �·e cmnporta Îum·e/uşifelfura di! 1111 mz o·ifutd dt> mui multe '"IWtri. Cdâ uneori t>J·Ie J�w,·onl f11 ll<:"t<llsld /H'ivinţtJ. A�a, de fxemp/11, d(rc<l " cttrwaşte estr u g{iudi, utmrci IJ '"/IJII>liŞie multi! li tauri eJ·te a gtimli mrrltr lm:nlri. Dar aceasta f'/1111!/UrP m1 eJ·te adevdratd, c!ld plllnn '"WJOU$1<' multe lucmri, d<Jr Ul/ f>l!lem

gândi mai multe /ua11ri. Dac!l q/irma(iu diu 1mnl1 1111 t�te Mlevaru/il, 1111 o>sle udeV(/1 1//a " nici cea diutâi, cetl va/ubifil }lf'llfrlt 1111 sin�:nr lm:rll, ammtt' cU u ctmoa�·te o>stt' 11 giÎrll/1''

- trad. Mircea Florian, în: OfJ. cit., pp. 356-357. 1 111 Idem, RfltJric", 1, 1 5 , 1375 b 26

sqq. sqq. sqq. sqq.

131 Idem, Anulitica flrimil. II, 26, 69 a 37 1 32 Jdem , Retoricii, ! , 2, 1 357 a 34

133 Jdem, Anu/itim prirrul, Il, 27, 72 a I l� Cf. Demetrios din Phaleron,nEpl 'ÎlpJ.lEVE(�, § 1 1 6. 135 Cf. Copc, 1 877, III, p. 48.

13� Cf. Rrmrim ad Herreuium. IV , 1 3 , 1 8 .

1 3 7 Cf. Cicero, D e nrmnre, [[!, 52, § 200. l lR Cf. Copc, 1 877, 111, p. I 07.

139 Cf. RlretoreJ· GrW'ci, voi. IJ, p . 401 , ed. Spengel.

81


B(�A.tov

A

1. 1354 a

10

15

20

' H jrrJTopocrl €tnt\1 &vr(O"Tpoq>cx; -rT! SlcxAexnxŢr lq.J..1p6npcn ycXp nepl wto&tw\1 'tl vWv E'L<nv fi xmvd: -rp6uov -rt vd: l:tnci-v-rwv E<Tri: yvwp('(etv x.cQ ol.&.ut� €ntcmlJ.nJ; 6:<pWptaJ.L€vYJt;. Au) )((XL nclvu:t; "tp6nov n vd: }.1.€-rExoucnv &.wpoî: v· ndvret; ydp .uExin TL \10.; xcxi E'few:"'ţetv xo:l 'OnExetv Myov xal <lnoAoyeÎ:CJ{}cxt xal xcxnrrope:î:v 'metpolicnv. TWv J..l€v oUv noAAWv o\ p.€v ehc� uxlmx .Spi;Xrtv, o\ & Oui �u:xv &:nâ 'tfe�.'Enei: g &J.Lqm€� 'ev&Exenu, Olj).ov On dn â.v o:lmi xal bOo:n:ouii:v· fi O '[Tip '€lrt-ruyx:â\IOUCJ'tv OL u &d au�etav xa.L o\ &ml -coU ahrOJJ.cfmu, -r1l'll cltUav -3"ewpe:Î:v EvOExettu, -cO se TOLoi:'rrov �'1') ndv-r� â.v bj.LoAorftcrcnev -rEx.VYJC;;" l§:pyov ltva.L NUv J..l€v oUv Ot -ra� -dx� Thiv A6yw-v auvTt-3-Evtet; ob&€v � E'tneî:v n€1Top(xaotv atmf; J.L6pl0v· a't rdp n(cnw; M€xv6v €a'-rt J.L6vov, ui O' ffJJ..JJ. n�t· o\ 0€ ffepl J..l€v Ev�.u:ru.Ld-rwv OOOE\1 A€y0001.v, furep 'ecrrl a-WJ.la Tftc; n(crce�. nepl sE TWv 'E'fw -coU npc{y.ua-r� -cei nAelo-ra 1fpclŢj.J.aTE6ovmt · .Su:x�oA:f1 yo:'p xal neoc; xal bprT! x.o:l 'td "Tmaln:a :n:ci\h} Tlic; \flux� ob :n:ept niU :n:pc:{rJJ.a� €anv, &AAcl :n:pt).; T0\1 &J«Xa't'IÎ'J.''Ocn' €t :n:epl :n:da� li" -cclr; xp(aetr; J«X..'}dJrEp 8.1 �late; TE "Yiw €a-r� -rW"Y :n:6Aew"Y xal j.J.d)..HJ'nx -ralr; el.NoJ.10nJ.LE'\ICttr;, ob&"Y fr.J e'Lxo" lS -rt AErwat"Y· Ci:n:a"YT� yclp o't J.L.Ev olovrm .5€1.v &rw -rrnX; v6.uoo; &yopEtiet"• o\ 0€ xal XPW"Y-raL KO:l xwAUoucn" ��w -roU :n:pclr.ua� AEyet"• xa-3-d:n:ep xOO 82


Cartea 1

1. Retorica este corespondentă dialecticii 1 , dlci ambele .�e ocup� de

1354 a

anumite lucruri care, comune până la un punct tuturor, pot ft cunoscute şi fliră ajutorul vreunei ştiinţe determinate2. Tocmai de aceea, toată lumea participă într-o oarecare măsură la amândouă; într-adevăr, toţi se preocupă până la un anumit punct să discute şi să susţină o teză, să se apere şi să acuze. Dintre cei mulţi, aşadar, unii le fac pe acestea la întâmplare, alţii - datorită unei deprinderi provenite dintr-o dispoziţie stabilă. De vreme ce ambele căi sunt posibile, este limpede că le putem supune unei metcxie3; într-adevăr, putem cerceta motivul pentru care unii fşi ating scopul prin intermediul deprinderii , iar alţii - prin efectul hazardului, şi toţi vor cădea pe dată de acord că o astfel de cercetare este funcţia unei arte4.

10

Dar cei care compuneau tehnici5 ale discursurilor nu a u transmis, c a să spunem a�a, n i c i o parte a acestei arte; căci numai doveziie6 ţ i n de domeniul artei, celelalte, în schimb, sunt adaosuri; or, autorii de tehnici nu spu'n nimic despre entimeme, care constituie corpul dovezii7, ci se ocupă cel mai adesea de lucruri exterioare subiectului; într-adevăr, aver-

15

si unea, mila, mânia � i alte pasiuni de acest fel ale sufletului nu s e referd la subiect�, ci il au în vedere pe judecător9. În consecinţă, dacă regula ar fi aplicati{ tuturor proceselor, după cum se întfimplă chiar acum tn unele

dintre cetăţi şi, mai ales, �n cele bine guvernate, aceşti autori nu ar mai avea ce să spună; or, toţi, pe de o parte, unii cred că legile trebuie să prescrie astfel, pe de altă parte, alţii şi pun în praCtică această regulăHl �i interzic să se vorbească în afard subiectului, precum se obişnuieşte şi

83

20


ARISTOTEL

€v, ApElw ndrw, Op,'}Wr; ToUm VOJ.t('(ovnr;· 00 rcip &.l TOv OLianmlv OtoorrpE ELv €�r; bpyrlv npoc:{yovmr; il c.p6j3ov il €x'l'}po:v· '6J.10LOV ycip x&v €( 'Tlr;' Q J.t€Ă.AEL XPTitr'l'}o:L xo:v6vt, Tolfrov JTOLipELE (f'[pE�AOv. "ETL & c.po:vEJ)I)v '6n ToU J.L€v &J.L<ptofhrroî:ivror; ob.SEv €o-nv E�w Toli 25 liEl�cu TO npÎXŢJ.LO: On Eonv fi oLx €ottv fj yEyovEv fj oU rErovEv· E'L Of. J.LErcx il J.tlxp6v fj .Slxmov fj Cflitxov, IXrcx J.l"" b VOJ.1olt€-rllr;' lituJpLXEV, cxlJ-rQv .Sll JTOU -r0v .StxcwnŢv &.1. TLlvt.Jo-XELV xcxl ob J-lO:�dvuv ncxpci TWv &J.1c.ptoJ3rrrollv-rwv. 30 Mo:ÂLOTo: j.t€v o0v npocrrjxEt TOUr; bpa(;'X; XELJ.t€vour; v6J.LOur;, 00o: kv.sExEmt, m:iv-rcx &op('(uv o:ltro6r;, xcxl 0Tt EAdxuncx xcxmAElnELv hi: -rolr; xplvotxn, npÎDTov J.L€v '6n 'Eva: Ao:�Elv xo:i: OACrour; Pâ:ov il noHollt; Et <ppovolivTC(t; xal litNo:J.LEvouc; mJ.LchtnElv �oi B54 b Otxd'(EL v· Enu'l'}' a\ J.t€V VOJ.LchtEO"lO.t b: JToAAoU xp6vou crxEtJxxJ.L€vwv y(vovTaL, o:\ & xp(crELr; €� lnmrulou, Wcr-rE xo:AEnOv &nO.St06vo;t TO li(xawv xal TO cruJ.t<pEpov xaA� Toilt; xp( mv-ro:r;. TO SE ndvTwv J.tEytcr-rov, \Sn r\ J.L€v -roU voJ-lO'I}€Tou xp(crtr; oU xo.Tci J.LEPQb, &>..Aci nEpl J.LEH6nwv TE xo:l xo.MA.ou Emlv, b O' EloU:rpuxcrtir; lW.i: litx� l)ST) TTEpi: nap6vrwv xai: 00pwpt<Jj.l€vwv xp(voucnv· npdf; ollr; xo:l TO <pLAElv i))T) lW.i: TO J.tLcrElv xai W LOtov cruJ.t�pov cruv'(lpT)TaL noAAdxtr;, WCTTE J.Lrpc:En Mwx<Jitat itEWpElv h:a� TO &A�€r;, au: €mcrxoTEI.V -r1i xp(<JEL TO l&ov l)OU fj 10 AuTTTJP<lv . nEpl J.LEV obv -rWv ă>..Awv, WcrnEp AEroJ.LEV, SEl Wc;; €A.etXl<TTWV JTOLEÎV XlÎplOV TOV xpl'tlÎV, TTEpl O€ TOti lEŢOv€\ICXL fi J.1"" yqov€vat, fi €<Jm'l'}at fj J.n'l ErrE<Jitcu, fi Elvcu 11 J.lil Elvat &vdrxT) hl Tol� xpt Talr; xaTUAEl '!fEL v· ob ycip Suva:cOv To:lint: TOv 15 voJ.toit€Tr)v npo·c&.l v. E'l O€ nxliit' olhw.; ExEL, <paVEJXÎV '6n Tci E�w -roti lfpc:(lJ.LO.TOr;' nxvoAorolx:nv OOot -r&na litop['(oucnv, olov Tl &.1. TO npoo(Juov fj Tijv lilllnmv E;xEtv, xo:l TWv &'AAwv 'ExOOJTov J.LOp(wv· ob0€v ycip €v altrolr; CiJ...Ao npayj.LC(tEUoVTaL nA'l)v '6'1rW'; Wv 20 xptnŢv not6v nva notftcrwrrtv, TTEpi: & .Wv Ev-rEx_vwv lfl<JcEwv ob&v 0e:txv0ooot v, TOi:'rto li' €crTi:V \S-{tEv ăv n� l€\IOLTO EvitUJ.L11J.1Ctnx6r;. Atci rcip -rolrto -rTlr; aln:îl; olffrtr; J.l.Eit&'iou JTEpl Tci liT)JJ.T)loptXci xo:i: liLlW.VLxci xai: xo:H(ovor; lW.i: 1fOĂLTLXWT€par; Tilr; lil}J.1T)l0PLX1;t; trpO:lJ.l.UTE(O.r;' Ollcrl')r;' fi -rl}r; 1f€pi: Tci

R4


RETORICA, ] , 1, 1 354 a-h

în Areop<tg 1 1 , considerâml acest lucru corect căci nu trebuie să

îl

abatem

pe judeciltor, împingându-1 la mânie, frică sau ură; acest lucru ar fi ca �i cum cineva ar falsifica dinainte regula de care trebuie să se foloseasdi. În plus, este evident că nu este propriu adversarului nimic în afara htp-

25

tului de u demtm.�tra dacă lucrul în discuţie este .�au nu este a:;a, respectiv d.tcă s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat 1 2 ; însă, dad m:est lucru este import<mt sau neimportant, drept sau nedrept, apoi toate cJte legi shJtorul nu le-a determinat , judec:\torul în.� u�i 13 trebuie, fără îndoială, să le cu-

30

noască, iar nu să le afle de la părţile în cau:âl. În:tinte de toale, deci, se cuvine ca legile corect stabilite să determine ele în.�ele ciHe cazuri sunt cu putinţă �i �ii lase dt mai putin posibil pe sc;tma judecătorilor, mai întfti pentru că unul sau câţiva oameni sunt mai u�or de g:l sit decât mai mulţi c<tre să aibă discernământ �i să fie cap<1bili de a legifera �i �le a judeca; apoi, pentru că legiferările se obţin după un

1354 h

timp îndelung<tt de examinări 14, în timp ce deciziile juridice se pronunţă pe loc, astfel îndit este dificil pentru judecători să interpretet..e corect ceea ce este drept �i ceea ce este uti l . Însă dintre toate motivele, cel mui import<tnt este că judecata legislatorului nu este conformă cu fiec<tre caz particulw·, ci se refer.! l a cazuri eventuale �� 1<� general, în timp ce membrul Adun:irii �i judecătorul se pronunţă imedi<lt asupra unor cazuri actuale � � determinute; cu ace�tia s-au legat adesea relaţii de prietenie, ură �i interes personal, astfel încât ei nu mai pot distinge în mod <�decvat adevărul, ci un sentiment per.�onal de plăcere sau durere îi întunecă în jude-

lO

c<tta lor. A�adar, în legătură cu celelalte chestiuni, după cum am spus, trebuie să îl ti.tcem pe judec:ltor cât mai pu!in stăp<1n pe decizii, i<lr în ceea ce prive�te faptul că un lucru s-a proJu.� ori nu s-a produs, că va fi posibil sau imposibil, că este sau n u este a�a. trebuie lăsat în seam<l judecătorilor; căci legislatorul nu poate prevedea aceste chestiuni. D<tdi a�a .�tau

15

lucrurile, e.�te evident c:l toţi cei care dezbat în sens specializat celelalte chestiuni, ca de exempl u , ce trebuie să conţiml exordiul sau naraţiunea �i. de asemenea, fiecare din celelalte pfirţi ale discur.�ului 1 5 , dezb<tl lucruri exterioare subiectului; ciici în aceste cazuri ei nu se ocupă cu nimic altceva decât să îl pună pe judecător într-o anume dispoziţie, în legătură, însă, cu dovezile tehnice 16 nu indică nimic , �� totu�i această indicaţie constituie faptul datorită căruia cinev:� <tr putea deveni capabil de entimemă .

De aceea, de�i aceea�i metodă se aplică

ht discursurile genului

delibera-

tiv �i la r.:ele <tie genului judiciar, dc�i practica elocin!ei delibemtive este mai nobilă �i mai potrivită pentru u n cetăţean decât cea referitoare

85

20


ARISTOTEL

25

30

1355 a

10

15

20

25

cruvaAAdŢJ.1C1Tct, nepl J.L€v ExelvTJC; o00€v AErooot, nepl &r"'-coU Oucct(ea�at nâvw; netphlvTo:t nxvoAorelv, On �n6v EO"tt npO �prou TcX �'fw ToU npdrJ.La-c� AEretv Ev wl� 011J.Lrrropucol� xal frrrov E<Tn )(OO(I)Oprov 1') OTJJ.Lrror p(a; OtxoAorC�, 0-ct xotv&repov. > EvrolhJ.a J.LEv raP o KpLTijr; nepl &xdwv xpCvet, Wa-t' oh5Ev d'AA.o 0el 1TATjv 6.1To0el'fat 0-ct ofuwr; �XEL it)r; CfTJO'LV b O'l)J.l�OllAel:.wv· €\1 0€ -colr; OtKCXvtxo"ir; obx \KavOv Tolroo, &.Uei 1Tp0 Eprou EcrUv &v«A*lV -cOv &.xpcx:mlv· 11€pt &.>.Ao-cp(wv raP 1') xp(O'l.�, Wa-ce npOr; -că all-cWv O'K01T06J.1€VOL Kat npâr; xdptV &xpoWJ.L€VOL Ot06aO'L Tolr; 0:J.LcpL�1lTOÎXnv, &.AX ob xp(vmxnv . .6.u) Kal 11oA.AaxoU, l:mrep 1fp6npov tl11ov, b v6J.Lor; xwA6et AEret v E'fw -coli npdŢJ.UXTOr;' 'exel & o:bTol o\ xpt Toi -cot"rro Tl')po'Ucnv \KavWs-. ' Enel 0€ cpavep6v Eo-nv lht 1') J.1€v €vrexvor; J.L€{to0or; nepl nX� n(crretr; 'ecrt(v, +t oE n(onr; &n60et'f(r; TL� (-c6-te raP 1flcrtEOO,u.ev j.J.d"Atcrra ll-rav &no&Oelx,'tat l.mo>.i.{pwJ.Lev), fun & cbr60et'ftr; PTJ"topuct} �%JJ.T)J.UX, xal Ecrn -roîrro Wr; e'urelv (mA� KUptW-cawv -cWv n(a-cewv, -cO & €'V-&6J.1T)J.UX O'llAi..orur,u.� -rtr;, nepl oE auAAojt{TJ..l.oU bJ.Lo(wr; Cbrav-cor; -cîY; Oto:A.ex-ctxî;r; Ect-ctv 'tOelv, fi abifit; OArr; fj J.LEpotiţ -ctv6r;, OfiAov & 0-ct b JJ.C(Auna -colrto OuvdJ..LEVOt; ,'tewpelv, Ex Uvwv xal � rlvncu ouAAojt{fJ,USr;, oUror; Xct� Ev,'tuJ..l.T)J.UX'ttxâr; âv el11 J.ldAtcrta, npooAafiWv nepl nold -rE Ecrrt -cO Ev-&UJ.111J.la xo:l -c(v� f,(et Otacpop<Xr; npâr; 'taUr; Aortxolir; auAA.oŢtO'J..LOO;. T6 -ce raP &.A"".€r; xal TO \SJ.lotov � &>..Tfll"el Trlc; alrri;r; Ecrn SuvdJ..Le� 'tOelv, riJ.La oE xo:l o't d'v,'tpwnot n � ..0 &.A-n{t€r; necpUxo:atv 'txo:v� xo:l Tci nAe(w wrxdvooot 'tÎil; &AT],'teC�· OtO n� .a 'EvSo'fa crtoxacrttxWr; €xetv -roU bJ..LOCwr; Exovror; xai n� nîv &A�etdv Ecrttv. "On J.1€v obv nX €'fw -roU npdrJ.La-cor; o't d'A.Aot 'tEXVOAoroUcn, xal Ot6n J.WAAov &novevEWco:cn npâr; "t0 OtxoAorelv, <p«vep6v· XP-{ptJ.Lor; M 'Ecrttv 1') PlŢCoptxlj Std -ce "t0 �p6cret elvat xpe(rrw T&A"".r, xo:L Tci .S(xato: 'tWv Evav-c(wv, Wa-re &nl J.lt\ Kani "t0 np<><JÎlx:ov a\ xp(O"Et� jÎŢVWVTIXL, &.vârx11 S( ab-cWv trrrCi <r\htL. To'U-co 0' 'eO""riv &"ftov btt'tt,U.{pew�. "'En 0€ 1Tp0r; EvCour; obS' e't Tijv &xpt�E{fttlt11V '€){otJ.1€V bturrr1J.L11v. jxţ&tov &.n' 'exelVTJr; 1felcrat AErovnxr;· St&«nc:aAL� rdp 'ecrttv b 86


RETORICA, J, J , 1 354 b- 1 355 a

la contracte, totuşi ace.�ti autori nu spun nimic despre elocinţa Ueliberativă, ci toţi se străduiesc să dezbată specializat asupra elocinţei judiciare, pentru că în discursurile deliberative este mai puţin profitabil de vorbit chestiuni ex!erioare subiectului, �i pentru dl discursul deliberativ este mai puţin înşelător decât discursul judiciar, fiind mai accesibil 17. Într-adevăr, în genul deliberativ , judecătorul judecă1 H în legătură cu propriile lui inter"ese, astfel încât nu trebuie să facă nimic altceva decât să demonstreze că lucrurile stau aşa cum le sustine cel care propune o decizie; în di.�-

25

30

cur.�urile judiciare, însă, acest lucru nu este de ajuns, ci dimpotrivă, este avantajos a-l atrage pe auditor; căci judecata vizează interesele altora, astfel încât judecătorii , concentrându-se asupra propriului lor interes şi

ascultând lucruri spuse pentru a plăcea, se la-;ă pradă părţilor în cauză, dar atunci nu îşi îndeplinesc rolul lor de judecători. De aceea, în multe Jocuri, cum am spus mai devreme, legea interzice să se vorbească în afara subiectului; în genul deliberativ, însă, înşişi auditorii păzesc tnUeajun.�

această regulă. Apoi, este evident că metoda proprie artei retorice se întemeiază pe dovezi, şi că dovada este un anumit gen de demonstraţie19 (căci noi căpătăm încredere in ceva mai ales când presupunem că acel ceva a fost demonstrat), de asemenea, că, pe de e�ltă parte, demonstraţia retorică este enti�eme� şi că aceasta este, în general, cea mai decisivă dintre dovezi, pre·cum şi că entimema este un anumit gen de silogism ş i , de a�emenea, că, lu fel, consîder<1rea tuturor felurilor de silogism ţine de dialectică, luată in ansamblul sau in vreuna din părţile ei21J. Din aceste motive este evident că cel mai capabil de a cerceta din ce elemente şi cum se produce un silogism este şi cel mai capabil de entimemă, numai să ştie în plus la ce feluri de subiecte se aplică entimema şi ce diferenţe prezintă fată de silogismele logice. Iar cercetarea adevărului şi a ceea ce îi este asemănător ţine de e�ceea.�i facultate, şi în acelaşi timp, oamenii sunt In mod natuml îndeajuns d e inclinati spre ceea c e este adevărat şi cel mai adesea

1�55 a

10

15

��� �: ::::� �����::�· �::\�:���:��r:� ���� �l�:: �ş:��:.�� i

i

ceilalti e�utori de tehnici ale discur.�urilor dezbat chestiuni exterioare su� biectului, şi, de asemenea, este clar de ce au prefemt elocinţa judiciard; pe de altă parte, retorice� este utilă fiindcă lucrurile adevămte şi lw.TUrile drepte sunt, prin natura lor, mai pUiemice decfl.t contrariile lor, astfel încât, dacă deciziile judecătorilor nu sunt consecvente, atunci pledanţii sunt învin.�i în mod necesar din cauza lor în.� ile. Or, acest fapt este demn de blam22. În plus, chiar dacă am deţine ştiinţa cea mai riguroasă, nu ne-ar fi uşor să îi convingem prin cele ce spunem pe unii dintre auditori cu ajutorul acesteia; căci discursul bazat pe ştiinţă aparţine învilţăturii predate,

87

20

25


ARISTOTEL

xcmX n)v krrLcrn1.uTJV A&roc;, mUro & O:Mvocrov, aJJ.. &vdpcTJ'&d ThJv xotvhlv TTOLEL�at u4:' JrlmEu; xcxl •00; A6yo�, WcntEp xal Ev Tolc; TOJftXOLc; E>.EroJ.lEV lfEpl TI,; Jfp<)c; mUc; Jfo>J..olic; EvrEil't'Ewc;. 't:-rt oe T&va.vtla &sl &Jvacr{hn lfEL�tv, xa�p xal � Tlic; au),),.crrtcrJ,J.Cic;, 30 ob,x fuTwr; 0:J.l.Cj'l6rE.jXl Jfpc{TTWJ.lEV (olJ )lip &sl Te( cpa;U>..cx JfE(ll"Etv), Q)..X '(va; J.ltln AavtktVŢI tM; �EL, xal � (A).oo XPWJ.1Evou J.lii &xcx(wc; [wlc; A6yOLc;] cdn-olc; AilE.tv �WJ.l.EV. TWv J.l� oOv IJJ.J.w .. v TEXVWv oi.Jo5E:.ufa -r&.vavtlcx ouAAoy('{ETC(L, il oe OtaAExnxl] xal il PTft"optxii J,16vaL -rolrro ooullicnv· bp..o(wc; ycip .o'tmv &j.u.p&rEpaL .Wv Evo.vnwv. Tci J.LEvrm lm>xE(Jl€'XX JrpcfrJ!ctm ol..rx bJ!O(wc; ExEt, &AX &a T&A� 35 xal 'td �h(w Tp qn'Xm Elxrnll.oytO"'t6TE.pa xal mll"cxvWTEpa Wr; CurAWc; E'LlfELV. npOc; oe "t06totc; ClTooov E'L Titi tTW,u.ctn J.LEV cito:xpdv J.11Î .s6VctO"ll"at f3ort{l"Elv €au-ref, A614f 8 oUx dtcrxp6v- B J,J.(ill.ov '(Sl6'J 1355 b EmL v &vll"pWJrou Titc; -roU tTW,u.aroc; :xpe(ac;. El 8 ăn J.1Eyc{Aa �Aci't�ELEV â'v b XPu'iJ.l.Evoc; &olxwc; -rT! -rota&q\ OOvci'.IJ.Et TWv A6ywv, -rOOto lE xmvOv 'am xa'td Jfcivrwv TWv &yall"Wv JfAijv a�. xcU J,J.ClAtO"Tct xctUÎ TWv XPTJCTLJ.lwniTWV, &ov 'toxOOc; byLE(ctc; JfAoO!OU O""t"JXXTI'Jl(ctc;· -ro6TOtc; raP ?f.v ·ne; WcpEAf,cruEv Te( J.LETLO"Ta XPu'iJ.lE"'JCl«; &xa(w;; xcxl filiit!Jetev &oi'xwc;. v0n J.l€\1 otJv 00x mtV aiJTE Ev6c; Tlvor; y€'\IOU«; âq>wpLO"J.1€votJ " J>'rrropLx� &AM: xa-3UJrEP \) &cxAExTLxll < ... >, xal ISTL XP1ÎCJ"tJ.1oc;, <pa:VEp6v, xal '6n ob ..0 JfElmxt �TOV al.rtT,;, CUJd Tâ 'L&slv Te( 1.mcipxovm mll"avci JfE:pl Exaa-rov, xctll"dJrEp xcxl E-J u:ilc; ruatc; lO -cExv«tc; :mioatc;- oiii raP 'tcxTpucîlr; W byt(i Jfoti;aat, &AAri J.1€XPt oti �EmL, J.L€XPL -rOOtou JrpocqayElv· �v ya'p xal TOlţ &&rvci'Ultlc; J.l�Lv \rrtElctc; lSJ.tWc; ll"EpctJfEÎÎCJOO. �· npâc; SE T06rotc; m -rTr; cx hril; T6 T E mll"av0v xcxl n) qlctL\16J.1EVOV t&slv Jftll"a.v6v, t'.JcrnEp 15 :Kt:d 'E'Jrl -rT,; &aAE)('['LXîlr; cruUoytoj.16v TE xal ljlcttv6J.1EVOV cruUoŢtoJ.16v- +J yap {f(Xfltanxl] obx bl Tfl OOvdj.J.EL &AX bl Tfl JrpootpE.aEt· JrAijv €vraoa-a J,J.Ev hmXL b JJ.€v xtmi nlv €m.<J"'t1)1J.TJV b oE xa'td nlv Jfpoo(pEO'Lv )>lltwp, ExEL oE CJOqlL� JJ.€v xa-rd nŢv 20 Jfpoo(peaL V, .StaAEXTtXQc; QE ob xo;TC( rrŢv Jrpoo(pEO"lV CUJd Xct'td Tijv Oilva.J.LLv. nEpl SE cxl.rtîlr; ilOTJ -rT,; J.1Ell"6.sou JrELpWJ.LEll"a A€retv. m::Jc; -rE xcxL Ex -c(vwv SuvrpOJ.LEll"a TUTXciVEtV -rWv lfj)OXELp.ivwv. fk:D..Lv obv &ov 'E't' \nrapxlir; bptatiJ.1€VOL cxbTijv Tlc; Ea-n, AErwJ.lEV W Aotm:i. 88


RETORICA. ! , 1. 1355 a-b

lucru imposibil, însă, de aplicat aici, ba dimpotrivă, este necesar cu dove­ zile .�i argumentele să treacă prin noţiunile comune, precum spuneam şi în Topica23 referitor la maniera de a vorbi în faţa celor mulţi. În plu.�. trebuie să fim capabili de a convinge de COf!trariile unei teze, cum se în­ tâmplă şi în cazul silogismelor, desigur, nu ca să le practicăm pe umândouă (căci nu trebuie să convingem de lucruri rele), ci ca să nu ignorăm cum stau lucrurile şi, dacă un ahul nu se folose.�te pe drept de ace.�te [argumente]. sU fim în stare să îl respingem. Dintre celelalte arte, nici una nu formulează concluzii contrare, în schimb, doar dialectica şi reto­ rica f<tC acest lucru; căci amândouă se aplică în mod asemănător chesti­ unilor contrare24. Totu�i, subiectele de care dispunem nu .�unt la fel, ci

întotdeauna, lucrurile adevărate şi, implicit, lucrurile mai bune prin natura lor sunt mai potrivite pentru raţionamentul silogistic şi, în general, mai capabile de a convinge. Pe lângă acestea, dacă este ru�inos pentru om a nu se putea ajuta de corpul său, atunci este absurd să nu fie ruşinos pentru el a nu se putea folosi de cuvântul său, care este mai degrabă pro­ priu omului decât folo.�irea trupului25. Atunci, dacă spunem că omul ar putea cauz<t muri daune, folosindu-se în mod nedrept de această facultate a cuvintelor, acest fapt este valabil pentru toate bunurile cu excepţia vir­ tuţii, şi mai ales pentru cele mai utile, precum vigoarea, sănătatea, bogă­ tia, comanda unei armate; căci, folosindu-se drept de acestea, cineva ar putea oferi foarte mari servicii, în schimb, folosindu-se de ele nedrept, ar putea cauza foarte mari daune. Este evident, a';iadar, că retorica nu apatţine nici unui singur gen deter­ minat, întocmai ca dialectica < . >, şi că ea este utilă şi, de usemenea,

30

35

l35S b

..

că rolul ei nu este faptul de a convinge, ci faptul de a vedea pentru fiecare chestiune în parte mijloacele de care dispunem capabile de a convinge2h, precum se întâmplă în toate celelalte arte; intr-adevăr, nu ţine de medi� cină faptul de a reda sănătatea, ci faptul de a av<msa pe calea vindecării pân� unde este posibil; căci este cu putinţă să îi ingrijim cum trebuie şi pe cei care nu î�i pot redobilndi 'sănătatea. Pe lângă acestea, este limpede că rolul retoricii este faptul de a vedea ceea ce este capabil de a convinge

şi ceea ce pare capabil de a convinge, aşa cum rolul dialecticii este de a discerne si\ogismul şi silogismul aparent; căci sofistica nu constă in facultate, ci în intenţie; doar că, în retorică, omul va t1 orator când prin i c î a a l 1 v n i i ti i t d a Să încercăm a vorbi acum despre metoda însă<;>i a retoricii, .';ii anume prin ce mijloace şi plecând de la ce elemente vom putea atinge lucrurile pe care ni le-am propu.� ca scop. Să le rostim, a�adar, pe cele rdmase , după ce vom fi defmit ce este retorica din nou , c a .<;>i cum am lua-o de la început.

i� ��� =:� :: ��� � �:� �: d��ă 7 �!� ţ� :�: ����� ; �iu�::;� ��f7�

89

10

15

20


ARISTOTEL

II. 25

30

35

1356 a

10

15

''EcrTW .Sij PlJTOpoâ] MvcxJlu; nepL €x«<rtov ·roU -::tewpllam TO EvOex6Jlevov m\l"cxv6v .. ToUTo ycip ol&Jlt� 'e-rE� EcrTL TEX'\11)(; �prov· TWv rcip U'AAwv €xci'<rnj nepl TO cdiTil' Unoxel.uev6v Ecrnv .St&xcrxaAtxTj xal Jretcrnxl], olov 'taTptxi) nepl UytetvWv xal vooepWv xal l€WJl€Tp(a nept Tri cru.u�e�lJX6Ta m:l\I"T] Tolc; .uer€-::tecrt, xal &pt\I",LLTf!tXTj Jrepl &pt-::t.uWv, b.uoLwc; .s€ xcxL a't Aomal Thlv -rexvWv xal Em<rTT)JJ.Wv· 1) .S€ PlJTOptx"ll Jrepl Toîl MEv-roc; &; e'melv Ooxel Mvoo\l"at {tewpelv TO m-::tav6v, .StO xa( q>Ct.Jl€\1 o:lmŢv ob lf€p( Tl rEvoc; '(.Swv O:o:pwptcr.uEvov €;(€lv Til -rexvtx6v .. TWv .s€ n(CTT€wv rit .u€v ăT€xvol e'tmv rit .S' EvT€xvm . "AT€X"VCX O€ Afyw iScra J.liJ .sl h.uWv nen6ptcr-rat Ct.AAcl Jrpo"i.in�pxev, Otov j.J.CÎpTUpEc; �cicravm crunpaqxxl xal OOct Tota.lrra, Enexva & OOa. Otel Titc; Jl€\1"60ou xctl .sl \vJ.Wv xa-rooncewcr\l"�vat .SuvcxT6v, Wcr-re &e:l Tothwv -rolc; p.Ev xpftaacr\l"cxt, TCi .se eUpel"V .. TW"V .5€ .Std -roU A6rou nopt"oJ.LE"Vw"V n(crrewv Tp(a e'(.SlJ €OT(v· cit Jl€v rcip e'tcrt"V h •<e t}{tet -roU A€ŢovTOc;, cit .SE Ev ·� Tilv &xpoo:nîv .Sw-::telvctC nwc;, cx't O€ €v cd.�nîJ •<f A6r� .Std coli Oetxvilvcxt fj q>ctfvecr-&ctt OetxvUvat .. .6.tcl }l€\1 otiv ToU i}{l"ouc;, Wav o\Jrw Aex� b A6yoc; Wo-re &�t6mcr"tov nmlpm -rOv AEyo\1-ra· wlc; rcip brtetxEm mcr-reOOJ.Lev J.LiiAAov xa.L -::tâuo\1, nepl nd\ITW\1 JJ.EV CxnAWc;, h olc; 0€ -rO &xptfi€c; .ul] €crnv O:ncl -rO CtJ.L<ptOo�elv, xa.l nctvreAWc; .. .6.el Oi xcU -rolrro Ol..lJlj3«(v€t\l Otd Toli A6rou, ana JJ.ll .Std "toli npo&:OO�cicr-::tat not6\l nva lL vctt "tilv AErovro· ob rcip Wcmep Evwt -rWv nxvoAoroU\ITW\1 Tt\I"Ecrot\1 €v rD TEXVŢJ x«l -rijv brte(xetav Toli A€Ţo\IT()(;' &; o00Ev CJU,LL�CXAĂOJJ.Evl]\1 npOc; T0 m -::tav6v, 0:AAcl crxe.SOv &; e'tne"iv xuptw-rcftT]V €xet n(<TTtV -rO ft\l"oc; . .6.tcl O€ TWv &xpoa-rWv, \Smv e'tc; nci\l"oc; Unâ -roU A6rou Jrpoox\I"Wcrt v· ob rcip b,LLo(wc; &.nO.Sl.SO,LL€\1 -rele; xp(cretc; AuJroU,LL€\Iot xo:l xalpo\ITec; Tj o:ptA.oUnec; xctl: ).ltcroliv-rec;· npOc; B xal ).16vov netp!iO"l}al <p«,LLEV 11pcil,lLCl"t€U€CJ\I"at -rolle; vUv TEX\IOAoroUnctc;. nepl JJ.Ev otiv "tothwv 90


RETORICA . ! . 2 . 1 355 b- 1 35(, a

2. Fie, deci, retorica o facultate de u cerceta, pentru fiecare caz în parte, ceea ce poate fi capabil de a convinge2H . Iar aceasta nu este funcţia nici '

25

unei alte arte; căci fiecare din celehtlte <ttte este instructivă �i persuasivă în ceea ce prive�te obiectul ei propriu, ca de exemplu, medicimt relativ la stikilc de s;lnfttatc �i de bo:M1, sau geometria cu privire la schimbilrilc survenite în nîndul mărimilor, sau aritmetica referitor la numere, �i la

fel, toate cclel:tltc arte �i �tiinţe; în

30

schimb, rctoricu parc s;1 aih;1, ca să

spunem a�a. facultatea de a ccrr.:: cta în privinţa unei chestiuni date ceea ce este capabil de convingere, �� de acee;t afirmăm noi că ca nu <tre o tehniC<� privitoare la un anume gen de obiecte propriu �i detcrmin;Jt 29 Dintre dove:-.:i, unele sunt extratchnice, altele - tehnicc . Numesc

35

cxtratehnice l<mtc cil.te nu <lll fost procurate de noi, ci existau înainte, ca de exemplu, martorii, mărturisirile .�mu!se sub tortură, scrierile �i altele de acest fel, pe de <tltă parte, numesc tehnice toate c;îtc pot fi elaborate cu ajutorul metodei �i al no.�tru, <t-�ttCl încât, 'in privinţa dovezilor, trebuie

si! le l'olosi1n pe primele, să le inventăm, în schimb, pc ultimele. Existi! 10 trei feluri de dovezi procuntte cu ajutorul discmsului· : primul constă

J356 a

În C<Jntcterul vorbitorului, al doilea - în punerea auditoriului într-<J anume dispoziţie, a l treileo1 - în discursul însu�i. d:tlorîtă fapmlui că el demonstreaz;'i sau pare a demonstra. Convingem, a�adar, prin intermediul canu.:terului vorbitorului, atunci cftnd discursul este rostit astfel încilt să îl facă

pc

vorbitor demn de

încredere; căci noi ne încredem în oamenii <tle.�i mai mult .�i mai prompt,

re

de () p::trte în gener.tl. în privinţa tuturor chestiunilor, �i pe

de altii parte, în întregime, în problemele care nu prezint:! certitudine, ci îndoială. Trebuie, îns<1, ca acest lucru s<1 re:wlte cu ajutorul di.�cursu­ lui, �� nu datorii:! unei decizii antcrioure , cum că vorhitorul arc un camcter anume; ca atare, nu este a�a cum :tdmit unii dintre autorii de tehnici,

di

10

cinste<t vorbitorului nu contribuie deloc în cadrul artei retorice l<t

re<1lizarca convingerii, ci, dimpotrivă, c:m.tcterul constituie, ca să spunem a.�a. aproape cea mai eficace dovadă 3 1 . Convingerea este produsă prin mijlocirea auditorilor, atunci când aceştia sunt împin�i de discurs la o p:tsitme; căci noi producem judediţi în mod diferit, după cum sim!im durere sau plăcere, prietenie sau ură; în vederea acestui scop, �i �ingurul, .�punem noi, se străduiesc .�ă trateze autorii de tehnici ale discursurilor din zilele noastre. Cu privire l a <Jceste chestiuni,

91

15


ARISTOTEL

,JJ.E?â

bTJAunhlcre<ctt xct� Exao-rov, Owv nepl tWv na".Wv AErw ui 8€ TOv Mrov lWneUouow, ărctv W..T]\l"€� � <pcttv6J.Levov be('�wJ.LEv €x: <Wv nepl �xao-rct nt{t-a;vWv. ' Enei: 8 a;\ n(crtet� Stci -roti'twv e'tcr(, cpa;vepOv '6'tt utU<oo;- [<Ci tp(ct] E:crTiv �elv -raU cruAAor(cre«Jl')-at Ouv«J.L€vou xctl -roO {t-ewplpm nepl <Ci �'Tl xctl nepl -rei� &:pETciţ xcti: tp(TOV -roO nepl -rei nd,hj, -r( u: 'exoon6v W<t v .Wv na{t-Wv mi nol6v Tt, xai: €x: -r(vwv ErTCve-tctl xal Jt�, Wcne cruJ.Lf3ct(vet -rljv Prrroptxl\v o'Lov nctpwpu€� 'tL TÎ};; Su:xAexnxl-,; e'lvo:t xctl � nepl -rei il"rJ 25 ll'pctTJ.L!XTE(oo;-, fiv S(xat6V ECJ""tt npooctŢOpeUetv noAtnxijv. 6.u) xcU \mMUe-rctt \md -rO crxltJ.Lct -rO Tir; noAt nxilr; tj Prrroptxlj xal o\ âvn nmoUJ.Levm -raU--rr,; <ci J.LEv 51. âncttbeoo(av, -rei &E fi W..ct'(ove(ctv, <Ci SE xctl 5{ ăAA� ct'n(� &:vtt-pwntxd�· �CJ"tL Ţcip j.16pt6v Tt TIK; StctAex-rtxllc; xcti: bJ.LoCct, xct\tdnep xctl âPX6J.LeVot 30 elnoJ.Lev· nepi: ot&� rcip WptCJJ.LEvou oi&<Epo: al.n:Wv 'antv 'rnurnlJ.LTJ, nw.; t€xet, &>..Aci SuvdJ.LEt� TLvE� -roti nop(crctt Mro�. nepl J.L€v oUv � OOvclJ.Le� ctU-rWv, xctl n� �ooot n� &A).:r]Aa�, e'(pTJTClt crxe.SOv 'txctv�. 35 TWv &E Stci -roU betxvUvctt fj cpa(vecr*at &el)cvUvct:t, xa;{t-dnep xai: E.v -rol� SuxÂExnxol� -rO J.LEv €11cqwrrl 'ecrnv, -rO 8€ 1356 b ouAAOŢLCJj.L6f;, T0 &€ cpcttv6j.LE'\IOI;; cruAAOŢLCJJ,J.6;, xcd kvro;� bJ.W{�· �CJ"tLV ra'p -rO J.L€v nctpd&:tŢJ.Lct Enarwrfi, -rO g 'evWJ.LTIJ.LIX ooAAOŢtCJJ.L�, <-rO S€ cpa;tv6J.Levov E.v\t6J.LT}J.LC1 <pcttV6J.Le� aunortcr�. KctAW O' E:vWJ.LTIJ.Lct J.LEv Pn-roptxdv oullortcrJ.L6v, ll'ctpdOetŢJ.LIX 0€ Ena:rwrl\v PTJtoptxijv. ndvn� 0€ TC1� 1f((T[€l� 1fOto0vtaL &lei -raii OetxvUvo:t fj 1fapalje(ŢJ.LIXTC1 A€yOVTe� fj 'ev*tiJ.Lfu.tct-ro:, xctl mxpd -ra.lrrct obc5Ev· Wcn' el1rep xctl '6� âvclrxn fj ouA).oŢt'(6J.LEVOV fj €11drov-ra; &:txvUvct:t bno'Uv [fj bv-rtvo'Uv] lO (O�Aov 8 ttJ.Llv -rolrco E.x -rWv &vc:U..unxWv), &va)'Xctlov 'exâ'Tepov ctb.Wv 'exct't€p!f To6-rwv -rO cttrrO e'lvctt. TL� it E.mlv Otctcpop<i 1fapa;.5e(ŢJ.LIX� xcti: E.v\roJ.LllJ.La;T�, cpa;vepOv Ex Thlv wmxWv (€x:el ŢC(p nepi: cru)).oŢLO'J.Loli xcti: 'enctrwrî}.; e'LPTJ'tctt np6npov), On -rO J.LEv €11L nollWv xcti: bJ.Lo(wv Oe(xvucr"'ctt lSn oiJ"tW�;" 'Ex.et Exel J.LEV E:nctrwrll E.CJ""tt v E.vr�a 0€ 20

92


RETORICA,

1, 2, 1356 n-b

vom aduce liii muriri pentru fiecare lucru în parte, atunci când vom vorbi despre pasiuni. În sfâr.;;i t, oamenii caJXită încredere în noi prin interme­ diul discursului, când dovedim adevărul sau verosimilul din mijloacele capabile de convingere potrivite cu fiecare caz în parte. •

20

De vreme ce dovezile sunt obţinute prin aceste modalităţi, este evident

că ţine de cel care este capabil de a formula silogisme să le obţină pe acestea [treil32, să cerceteze în ceea ce prive�te camctere\e �i virtuţile, iar în <� treilea rfind, să examineze relativ la pusiuni esenţa �i calitatea fiecăreia, de a'>emenea, din ce elemente iau na�tere �� cum, astfel încât rezultă că retorica este ca o ramură a dialecticii şi a ştiinţei despre caractere, pe care

25

este drept .'>ă o numim politică33. Tocmai de aceea retorica se ascunde sub masca politicii, iar cei care îşi arogă pr.tctica ei fac la fel, tie din lipsă de instrucţie, fie din vanitate, fie, în sfâr�it, din alte motive omene�ti; însă retorica este o parte a dialecticii şi este asemănătoare ei, cum um spus, de

30

altfel, şi la început; căci nici una dintre ele nu este o ştiinţă cu referire la un subiect distinct, ci am!lndouă sunt facultăţi de a procura argumente. Cât despre facultatea acestor arte şi despre cum sunt în n1porturi\e lor una faţă de cea1altă, s-a vorbit aproape îndeajuns. Referitor la dovezile care .�e produc prin intermediul demonstrării sau

35

demonstrării aparente, acestea sunt şi aici, la fel ca şi în discursurile dialectice, inducţia, silogismul şi silogismul aparent; căci exemplul este o

1356 b

inducţie, iar entimema este un silogism <entimema aparentă - un silogism aparent>. Numesc entimemă silogismul retoric şi exemplu - in� ducţia retorică34. Într-adevăr, toţi vorbitorii produc dovezile cu :c�jutorul demonstrării , avansând fie exemple, fie entimeme, iar in afară de aceste mijloace nu mai există nici o cale, astfel încât, dacă este absolut necesar s<l demonstrăm un fapt [sau o persoanăl, fie raţionâ�d prin silogism, fie realizând o inducţie (acest lucru ne este clar din Analitice 35), :c�tunci rezultă c u necesil<lte c ă fiecare din aceste două metode este identică i n fiecare din cele două arte36. Ce diferenţă există între exemplu �i entimemă, este evident din

Topica37 (căci acolo am vorbit mai înainte despre silogism şi induc­ ţie), şi anume, pe de o

parte că faptul de a demonstm un lucru pe

mai multe cazuri asemănătoare înseamnă acolo - inducţie, aici -

93

10


ARISTOTEL

----��-�-- -----

15

20

25

30

30 1357 a

10

xapc(OetrJ.LCX, -ro 0€ -ctv�"' t.ivtwv '€-tep6v -c t &a nxU-co: ou vuv xapcl -caU-co: -r0 -raU-ca e'L vo:t ft xo:MAou fl w.; ETIL -cO xoAU €xel v.€v ou)..).o. ytO"JJ.� Ev-co:U-3-a 0€ h�h}JJ.TlJ.O: .L xo:AeÎ:nxt, <DawpOv 0€ xal '6n xo:L Exdnpov �XEt Cqo:{Mv cO e'LOoq � j>1Ţtope(�· xafJcinp yclp xo:l h -col� JJ.EfJOIStxol� e'CpTJ"tO:L, xal €v '006-cotr; hw>lw.; Exet· e'tcrlv r<ip cit v.Ev xapcxliEtŢJJ.O:"tWOeu; i>'rrropelo:t cit. S€ MuJJ.llJ.LO:-ctxo:(, xal J>l]toper; bj.J.O(� o\ v.Ev xo:pabetŢJJ.an.JOeu; o't O€ �fJUJJ.TlJ..LO:nxo(. nv8-o:vot v.Ev obv oUx: �nov o\ A6rot o\ .Sta -rWv JKXpo:Oetr.J.J.Ci-rwv, "op�Uv-co:t S€ p..ă).A. ov o\ EvfJUJJ.TlJ..LO:nxoL TTjv $ o:'t-clo:v o:l.rtWv, xo:l xWr; 'Exo:'TipttJ XPTJmEov, EpoUJJ.ev \Xrrepov· vtiv O€ fi'€� o:lrrWv -ro&rwv ,.W.Uov Otop(crwJ.J.EV xo:"aţ>Wr;. ' Enl rap -cO mfJo:vOv -cwL m"o:v6v hrtt, xal 't0 JJ.Ev ellfJUr; lnrciPXEt fi o:\rrO fi'L1tav0v xo:l mcrWv -cO OE -ccfl Oe(xvtxr{l-o:t &»celv .Sta 'tOtotJ-cwv, oiXlEJ.da Si -r€x_vT] O"XO'JI'El -r0 xa"' �ov, olov t, 'ta-cptxTj n I:wxpc:het -cO brtet v6v €0"'ttV ft KaAAlq:, anei n -ccfi 'tot 00e ft -rolr; 'OOtolcr&· (-ro\rro Ţap �'V'tEX'VOV, ..0 f5E xatf 'Ex:a(J"'OOV (lxetpov xal obx 8n(rrrv rr6 ) oUOE il PTJ'OOptxTj W xo:"' 'Ex:o:crwv Evbo'fov "ewpiicru, otov rwxpdnt ft 'lmr(q:, &:ANi. -rO 'tOtolcr&, xo:"clxep xo:l il OtW..ex-rtX1l. Ko:l rap b:e(VTJ cruAAor('(e-rat obx E'f &v Eruxev· (q>ctlve-ro:t Ţ<X'p d'no: xo:L -rolr; fi'<Xj)(XÂlJPolxnv), &:AX Exe(vTJ v.Ev tx -rWv A6rou Oeov.Evwv, 'h .SE J>TftoptxTj €x -rWv tl.STJ �OIJ€6ea8"cu e'tw8"6nuv. "Emtv Oi -rO Eprov c:drtl1r; 1T€p( -re 'OOL00rwv xepl Wv jlouAeu6v.e1ta xal -rExvo:r; J.J.'Il �O,lJ.€V, xo:l 'ev -rolr; -rotoU-rot.r; &:xpoo-ro:lr; & ol.J Mvo.:vto:t &a xoAAWv ouvop(i:v ot:.s€ AorC'(ecr"o:t x6ppwfJev. BouAeu6j.J.el'J-o: SE xepl -rWv q>o:tvo).J.Evwv 'e\10Exea8"at &:JJ.q>o-r€� '€xet v· xepl rap -rWv &:ouvci-rwv ([).� il revEcr"o:t fi Ecrro"o:t fi Exet v ol&:tr; �uAetie-rat o\Yrwr; l.nroÂ.a�vwv· obOEv rci:p xAEov. ' Ev0€xnat v S€ ouAAorl'(ecr"o:t xo:L ouvciretv -rci: J.J.EV €x ouJ..).e. Aow:rJ.J.Evwv np6-repov, -rei' 8 E'f CtouAAor(crtWv v.Ev, Oeoj.Jkvwv 0€ O'UllortcrJ.10U Otci: -rO J.J.ii e'Lvat Ev.So'fo:, &:vdrxTJ .sE. 'to6-rwv W v.Ev JJ.ii li'Lvo:t eUexcocoAOOfJT]t'ov && W JJ.�xoc; (o ra'p xptn}r; \.m6xeno:t e'LV<Xt &nAolic;), nX S€ J.J.il fl't".avci: Otel -rO JJ.Ti €'f bv.oAorouJ.J.Evwv eivat JJ.TJO' €vc56'fwv, fu-r' &.varxalov -r6 -re 94


RETORICA. 1, 2, 1 356 b-1357 a

exemplu, iar pe de altă parte că, dacă anumite premise sunt adevărate sau în geneml sau r.:el mai adesea, faptul d e a rezulta prin intermediul lor o propoziţie nouă şi diferită se numeşte acolo- silogism, aici - entimemă3X. E�te. de asemenea, evident că şi unul şi celălalt gen de discurs oratoric îşi are avantajul său; într-adevăr, pret."Um s-a spus fn Metodica39, la fel este şi aici; căci discursurile orntorice sunt, unele - cu exemple, altele - cu entimeme, iar vorbitorii au, la fel, preferinţă, unii - pentru exemple, alţii - pentru entimeme. Fădi îndoială, nu sunt mai puţin persuasive discursurile care .�e construieo,;c cu ajutorul exemplelor,dar sunt aplaudate mai mult cele care tOlosesc entimema411• Cât despre cauza acestor exemple şi entimeme, şi despre cum trebuie să ne folosim de fiecare din ele, vom vorbi mui târzi u41 ; să detinim, însă, acum chiar aceste elemente cu mai multă claritate. Fiinddt ceea ce este potrivit pentru a convinge este convingător pen­ tru cineva anume, şi fiindcă persuasivul este când de la început �i de la sine convingător �� credibil, când este a<>tfel prin faptul că pare demonstmt ­ prin aceste argumente convingătoare şi credibile, nici o artă nu exami­ nează individualul, aşa cum medicina, de pildă, nu examinează ce este sănătatea pentru Socrnte .�au pentru Callias. ci ce este sănătatea pentru un astfel de om sau pentru astfel de oameni (căci acest lucru este de domeniul arţei, în timp ce individualul este nedetenninat �i nu este obiect al .ştiinţei), nici retorica nu va cerceta probabilul pentru individ, pentru Socrate sau Hippias, de exemplu, ci probubilul pentru astfel de oameni, întocmai cum procedează �� diulectica. Într-adevăr, ea nu formulează concluzii din primele premise venite (căci unele sunt evidente �i pentru cei care bat cfimpii), ci ea conchide din premisele care necesită o discuţie, iar retorica, la rândul ei, deliberează din chestiuni C'dte sunt deja obiecte obişnuite de dezbatere. Rolul retoricii este în legătură cu a.o;tfel de subiecte asupra cărora noi deliberăm şi în privinţa cărora nu deţinem ni.�te tehnici, şi acest lucru în faţa unor astfel de auditori care nu au capacitatea de a vedea in ansamblu prin multe trepte şi de a urma un raţionament de departe. Or, noi deliber-dm asupr-a unor chestiuni vădit susceptibile de a pennite ambele soluţii; cât despre cele care nu pot să fi fost, să tie în viitor sau să fie in prezent altfel, nimeni nu deliberează a.o;upm lor, dacă le consideră ca atare; căci nu va câştiga nimic. Putem, în schimb, infern �� conchide fie din premise deduse în prealabil prin raţionament silogistic, tie din propoziţii nededuse prin silogism, dar care necesită silogism pentru că nu sunt opinii, in mod necesar, însă, dintre aceste cazuri, pe de o parte,deducţia nu este uşor de unnat din cauza lungimii sale (căci se presupune că judedtwrul este un om simplu), iar pe de altă parte, celelalte mţionamente nu sunt conving�toare pentru că nu provin nici din premisele recunoscute de toţi, nici dintre cele probabile, încât trebuie

95

15

20

25

30

35 1357 a

10


ARISTOTEL

EvMJJ..'fU.J.a. eha.t xal -rO :n:apc{&e:qj..t.ct :n:ep( -re Thlv �vSex�\.wv � 'tei :n:ollei Exetv ăM.w.;, -rO JJ.Ev :n:apc{OetrJ.La. E:n:arwTJlv -rO El �VMJJ.l'jJ.Lct cruAAortaj.16v, xal �'f bACrwv u xal :n:oAAdxt� 15 �Aa.OOvwv fi �� & v b :n:pW-r� au>..Aortc:rJ.l�· Eo:'v ya.'p � T L -roUTWV yvWptJ.LOV, oOOE &l A€Ţetv· a.lrr� Ţct'p -rolrro :n:pocrr(�TJCfLV b OOcpoa..Tf,l;, di:ov �n dwptelil; crte�v(TT)V &yWva. vev(xrpcev, \xo:w'v e'melv �n 'OA6J.Lma \IE:V(XT)X€\1, -rO fJ 15-rt crte<pa.v( 't"I'E' -rei 'OAUJ.J.mo:, oU& &el :n:poo�el vat· rt�xoucn raP 11civ-re�. 20 ' E11el 8 �a-dv bAlro: ).J.Ev -rWv &varxalwv �'f Wv dt Prrroptxol c:ruAAoŢtO"J.LO( e'tat· (-rei reip 11oAAci :n:epl &v clt xp(c:ret� xal o:\ ax€\)leto;-, hi0Ex€Tnt xal � �xetv· mopl &v JJ.Ev ra'p :n:pcfr'toucrt, �Ae6ovro:t xal ax.mroUat, - -rei 0€ :n:pcxTI6j..Le\I<X :n:civ-ra Toto&rou 25 rEVOOS' tern. xal ob&Ev l.>t; �11� e't11elv 'e'f &vdrxTJC; T06twv), ni 8 l.Jo;- E:n:i: -r0 11oAU au�(vovm xal kvcSEX6JJ.EVCt €x TOLo6TWV &vcirXTJ 'eTEpwv cruAAor(ţea\to:t, -rei S &.vo:rxala �'f &vaŢ:Iea(wv (lii;Aov 8 hJ-!Lv xal -roi:'rro 'ex &vet.AUTtxWv), <pa.vepOv \Sn €'f &v -rei 'evihlJ.J.llJ_J.am AEye-rat, -rei JJ.Ev &vayxala �crto:L, -rei &€ 11AeLO"'ta � 30 e1ri: -rO 11oAU, AEwro:t 0€ €v\hJJ.J.itJ.Lo:-ra €'f e'tx6twv xcU €x CTI'UJ.e(wv, l.Ja-re &vciyxll -ro6-rwv 'excinpov 'exct-dp!f mlrt-0 eivat, T0 J.LEV yeip e'uc� €CTtt v -rO i.x;; Elrl -rO 11oAU ytv6J.L€VOV, olJx CmAWo;- &€ xa.\tci11ep bp(ţovm( nve�. &AA.ci -rO 1repl -rei bl&ex6,ueva c!O.. A � Exet v, ol.hwc; l!:xov :n:� Exelvo 1r� S e'tx�. &!� -rO 35 xa{l-6Aoo 1rp{jo;- 't0 xo:Td J.LE�· -rWv &€ 0"11J.1E(wv -rO JJ.EV olitw.; Exet 1357 b � Wv xa:�· �cwt6v 'tl 'Jipc)c; -rO xo:-{1-6/..ou, -rO se i.x;; -rWv xa.MAou Tl 1T� -rO xa.W JJ..Epoc;, ToU-rwv &E -rO JJ.Ev &vcqxa.Lov TEXJ.l.'l)ptov, -rO o5E ,uTj &\IO.j)(alov &vWwj.16v �crtt xo:W 'fiJv lila.c.popc{v. ' Ava.yxa.la. ,uEv olJv AEyw €� tiJv y(vewt cruAAortaJ.i�. dtO xo:i: T€Xj.L'l)pt ov -ro TOLOU-rov -rWv Cfl'UJ.e(wv �crt(v· Wav raP .ul) €\IOExeu-{1-at OCwv'ta.t Alxra.t -rO AexMv, t6-re c.pEpet v olovrat TEXJ.Lftptov � lielietYJ.LEvov xo:i: 1Te11epw:r,u€vov· -rO ydp -rEx)J.<Xp xal 11€� -ro:lrr6v €<Ttt xa-rd Tr]v &pxa(a.v rAWnav."EO"Ttv & -rWv to 0"11J.ie(wv -rO J.J.EV &:; -rO xa-{1-' Excto"OOV 11p6o;- -rO xaMAou &.se, olov et -rtc; e'l1retev O"T)J.1Elov eiva.t \Sn o\ acxpol .SCxatoL, IwxpcftTV; ydp a� frv xat li()(at�. ToUw JJ.Ev olN O"'lelJ.i lov, AUTOv 6€, xBv 96


RETORICA, I . 2. 1 357 a-b

di entimema �i exemplul se sprijină pe

premise C<tre pot fi cel mai adese:c�

altfel decât sunt, anume exemplul drept inducţie �i entimema drept silo­ gbm, şi ci'i aceste premise sunt din puţinele şi adeseori dintre cele mai

i

puţ n numeroase decât acelea din care provine primu\42 silogism: într-ade-

15

văr, dacă vreuna dintre aceste premise este cunoscută, nici n u mai trebuie enunţată; căci auditoriu\ tnsuşi o înlocuieşte, ca de exemplu, dacă vrem să fHcem cunoscut faptul că Dorieus43 a fnvins într-un concurs cu cunună, este de ajuns să spunem

dl el a fost

învingător la Jocurile Olimpice, şi

nici nu este necesar să adăugăm faptul că a fo.�t încunum.tt la aceste jocuri olimpice; căci toţi cunosc acest lucru.

20

Deoarece sunt puţine premise necesare din care provin silogismele retorice (căci majoritatea acţiunilor pe care se bazeazi't judecăţile ::;i exa­ minările noastre permit �i o soluţie diferită; Intr-adevăr, în legăturJ cu acestea înfăptuiesc, deliberează şi examinează oamenii, or. acţiunile sunt toate de acest fel, şi nid una din ele nu există, ca să spunem aşa, din necesitate), apoi, deoarece numai premisele care survin cel mai adesea şi cele

25

posibile se conchid în mod necesar din alte premise de acest fel, iar prembele necesare - din premi�e necesare (şi a1--est lucru ne este clar din

Analirice44) , este

evident cil dintre cele numite entimeme unele vor fi

necesare, iar altele, cele mai multe la număr,doar frecvente; or, sunt nu-

30

mite aş:c� entimemele provenite din prob<�bilităţi şi semne, :c�stfel încât fiecare dintre primele e.�te identic cu fiecare dintre ultimele45. De :c�ltfel. probabilul este ceea ce se produce, de cele m<1i multe ori, nu l a modul ab.�olut, cum

îl

definesc unii, ci dimpotrivă. ceea ce este,

în legătură cu lucrurile c1ue pot fi altfel, referitor la lucrul faţă de care

35

el este probabil, la fel cum este universalul faţă de particular; cât despre semne, unul este la fel precum este individualul faţă de general, i<1r celă-

1357 b

!alt este !<1 fel ca universalul faţă de particular. Dintre semne, cel necesar este indiciul46, i<�r cel nonnece.-;:c�r nu are nume potrivit cu acea�tă diferenţil. Numesc, a�dar, necesare premisele din care provine un silogism. De aceea, un asemenea indiciu face parte dintre semne; când oamenii cred că nu este posibil de

H

respinge enunţul, consideră că aduc un indiciu ca

demonstmt şi încheiat; într-adevăr, termenii

sfâr:jit şi limită sunt identici

în limba veche. ln plus, dintre semne, pe de o parte, unul este precum individualul fa!ă de geneml astfel, ca. de pildă, dacă s-ar spune: un semn cil cei înţelepţi sunt drepţi este

cii

Socrate era totodată în!elept şi drept.

Acest<� este, fără îndoială, un semn, dar un semn refutabil, chiar dacă

97

10


ARISTOTEL

15

20

25

&A'fl'l'}-Ec; ii W E'tp11J.1Evov· &auAA6yurTOV ydp. TO 0€., cftO'.I�tc; etnEL€'11 ElO'\I iS'tt \!()(TEl, 'lrup€net Ţdp, fi "t€-oox€'11 \Sn ŢC{)..o: �EL, &vcqxa.lov."OnEp -rWv CJll}J.E(wv UXJ.llÎPLOV }J.6vov Em(v· p.Ovov 1dp, liv &A.",:tEc; fi, &:AuT6v Eanv. TO 0€ Wc; -rO xa."6Aou npOc; -rO xcmi JJ.Epoc; �ov, olO'\I €1. -rtc; E'lnEt€'11, \S-rt '!fUj)€net, 0"11J.l.Elov e'l\KXl, rruxvOv TliP &.vanvEl . 1\u-rOv &€ xa.l TOlrro, xâv &.A'fl'l'}-Ec; fr Ev0€XE'tCll TliP xa.l }J.l) mJp€rrov'ta. JrVEU<TTtâv. Ţ( .uEv otrv Etx6c; €crtt xo:l n O'l}J.1Elov xo:L 'tEXJ.ll)plOV, xo:t -r( Ota<p€pooot v, etpl)TCtt JJ..Ev xai: vUv, }J.âAAov &E <pavEp(;ic; xcxl nEpl -rOO-rwv, xal Oul Tiv' a.h(av ni JJ..Ev WruAA6Ttt:r-rd €<JTt 'tCL O€ auAAd.oŢLO'J.L€vo:, Ev -rolc; CtvaAunxolc; Ou.$ptO"TCtL nEpl al.rrWv . napc{Oe:tTJ.LCX O€ irtt J.LEv �Lv 'ma� xai: nEpl nola. 'EnaTw�. ăpTj'tat · �o-rt 0€. olrre Wc; ,JJ.Epoc; npOc; \SAov o!J.a' Wc; !SAov npdc; J.L€poc; oi511 Wc; \SAO'\I npOc; \S).ov, &AX Wc; }J.€ţ)O(; npOc; }J.€poc;, \SJ.lotov npOc; 0}J.otov, irtav CiJ.L<pW J.LEV ii lmO -rO a.UW Ţ€voc;, TVWPtJJ.W-repov SE -3"dnpov fi {to:-r€pou, na t TJUi €an v· o'iO'\I \5-rt \neflouAeUet wpavv(St .1-t�vUm� o:'tTWv -rl)v <pUArocJiv· xal 1ctp nua(o-rpa.'t� np6npov €ntfXluAE6wv tTtet <puAcncrlv xo:l Aaj3Wv �pdvvEuae, xcxl 0eaŢ€wtc; Ev MErc:{potc;· xo:l C!AAot !Saouc; 'Caaat, napc{SetŢ}J.a. mivuc; y(yvovn:xt 'to'U .1-tovuoiou, 8v oUx 'Cacw(v nw e't Oul 'toU1:o o:'t nl . nc:lvra SE -ro:lrto: lmO -rO al.rrO xo:MAou, lS'tt b 'ent�ouAE6wv wpaw(Ot <puAaxl)v clt TEL . ' E'f CJv J.LEV obv AETOV'tat r1.t OoxoOOa.t e'i.vat n(o-retc; Cmo&txnxa.(, e'CpT\'tat . TWv 8€ Ev-3"uJ.L11J.l.C{TWV J.LEj(O'"tT\ Ota<popd xal J.LC{AtO"TCt Ad.-q{tula axeOOv no:pcX nâo-Cv EO"ttv \lnEp xo:t nEpl n)v StaJ..EXTtx-.lv .u.E{toSov Thiv auUoytapkrv· -rei' J.LEv T<ÎP a.irrhlv €an XO:'t<Î nlv PTJTOPtxl)v l.Ja-n:Ep xo:l xa-rrl 'tl)v SuxM:x'ttx-.lv J.L€{)-oOov -rWv ouAAoytaJ.LWv, -rcX 0€ xa-r' H.AAac; -rExvac; xal OuvdJ.LEtc;, 'tdc; }J.€v otiaac; -rdc; El olmw XClTELATJJ.LJ.Lfvac;· .5t0 xcxi ).aV"I'}c{\lotxr(v U -rolle; âxpoo;-ra'c; xo:l ,.W.Uov &rrr6J.LEVOL xctt<:i -rp6nov J.lETCiflalvooat\1 'E'f ab-tWv. MâAAov SE ao:q>Ec; �cr-rat -r O AeŢ6J.Levov Otel nAet6vw'V P'fl'l't-Ev. /\lŢw ydp OtaAexnxotil; u xat pTj'toptx� auUcrrtaJ,J.OUc; il vo:t trEpt Crv -rolle; -r6nouc; AETOJ.LEV" o&rot El E'L(rlv o\ xotvol nEpl Otxo:(wv xa.l <ptxrtxWv xo:l nepl noAt-rtxWv xo:t nepl nollWv Ota<pep6vrwv E'r&Et,

paie

30

35 1358 a

10

98


RETORICA, I , 2, 1 357 b-1358 a

propoziţia enunţată <:�r fi <1devărată; căci nu putem deduce un silogism din&a. Dar dacă s-ar spune, de exemplu: un semn că cineva este bolnav

15

este c ă are febril, sau un semn că cineva a născut este că are lupte, un astfel de semn este necesar. Dintre semne, doar acesta constituie un indiciu; într-adevilr, este singurul semn irefutabil , numai să fie adevărat. Pe de altă parte, celălalt semn este precum este universa\ul faţă de particular, spre exemplu, dacă s-ar spune: un semn că cutare are febră este că are respiraţia rapidă. Iar acesta este un semn refutabil, chiar dacă faptul enunţat

ar fi adevărat; căci se poate întâmpla .�ă gâfâ m şi fără a avea febră.

20

Tocmai s-a spus, a�dar, ce este probabilul, semnul şi indiciul, de a<>e­ menea, prin ce se deosebesc ele, insă în Anafitice47 1e-am definit mai dar şi pe acestea, precum şi motivul pentru care, dintre aceste premise, unele nu se pot încadm într-un silogism, iar altele pot fi incluse într-un silogism. Am spus că exemplul este o inducţie şi, de asemenea, la care feluri de obiecte este referitoare această inducţie; exemplul nu este nici ca par-

25

tea faţă de întreg, nici ca întregul faţă de p<�rte, nici ca întregul faţă de întreg, ci doar ca partea faţă de parte, ca asemănătorul faţă de asemănător, dar este exemplu numai când ambii termeni itp�:�rţin acelui�:�şi gen, însă. unul fiind mai cunoscut decât celăl<�lt; de pildă, că Dionysios complotează în vederea tiraniei, deoarece pretinde o gardă41t; căci odinio<1rd

30

şi Pisi.�tnrte, având ace<tstă intenţie, a .�olicitat una şi dupil ce a obţinut-o, a devenit tiran, şi la fel, Theagenes, în Megma; şi, de a-;emenea, atâţia alţii pe care îi cunoa5tem devin un exemplu pentru cazul lui Dionysios, despi'e care încă nu ştim dacă pentru acest motiv cere o gardă. Însă toate aceste Cl:lZUri particulare intră sub aceeaşi concluzie generală, anume că c e l care conspiră i n vederea tiraniei solicită o gardă. S - a spus, a•;;adar,

35 1358 a

din ce elemente provin dovezile care sunt considemte a fi drept demonstrative. Dintre entimeme, Ce<t mai importantă diferenţă şi cea mai ignorată aproape de toţi retorii este cea care există şi în metoda dialectică între silogisme; căci unele dintre entimeme sunt de domeniul retoricii, aş�:� cum unele dintre silogisme sunt de domeniul metodei dialectice, iar altele sunt de domeniul altor arte şi facultăţi, dintre care unele există deja, iar altele ne sunt necunoscute încă; iată de ce aceste diferente răm!l.n neobservate de auditori, şi retorii, cu c!l.t tratează un subiect după metoda insuşită, cu atil.t .�e îndepilrtează de retorică şi dialectică. lnsă enunţul nostru va fi mai clar, după ce

îl

vom fi expus mai în detaliu. Spun

că sunt dialectice şi retorice silogismele pe baza cărora formulăm locurile49; or, acestea sunt locurile comune cu privire la chestiunile de drept, de fizică, de politică şi de nenumărate alte domenii diferite Cîl specie,

99

10


AR[STOTEL

15

20

25

30

35

olo'V b Toli p.W,),o'V xo:L frrm'V T6n�· ob.5E'V ro:'p JJ.ÎiAAo'V �dta'F �x Toth ou auAAorlacxa-3-ctL fi EvlhiJJ.T)J.lCX ehel'V npl Olxct(w'V fi npl <puatxW'V fi 'lfE:pl broooiJv xct(TOL Tctt'rtcx e'f&t Ou:xql€peL. "IOLct 8€ lSact Ex Th)..., nep( tsccroTO'V lt&x; xcxl rE� npoTdaeW'V €an'V, o'lo'V nepl <puc:nxW..., e'Lat npoTCfueL� €'f CJ..., olhe Ev\l"UjJ.T)J.lct olhe auAAoyta� €O"TL npl TW'V -tra"txW'V, xcxl npi: Tmhw'V !X)J,cxL �'f CJ..., obx 'EaTCn nepl ThN <pucnxW'V· bp.o(� oE mUt' �EL 'eTrl ndvtwv . K&xel'VCX JJ.€'V oU notl]aet nepi olJO€..., re...,� �J.Lcppo'Vcx· nepl olJO€..., rcip lmoxe(JJ.EW'V W'tLV' TctU'tcx 0€ �<ti TLc; &v �eAT(w ExAETT]TIXL (-a:Xc; 1fjXlTclm;:Lc;], AipeL notipu.c; llll.TJ'V 'eTrtc:mîJJ.TJ'V TI;c; Ou:xAexTLX� xo:L ):rrjroptxltc;· &v rcx'p €Vmxu &pxctlc;, ollicETL OtctĂEXTLXli oU& PTJTOptxli &J.J. Exe('VTJ �<TTO:L f)t; 'E:xet Tdc; 6:pxdc;."EO"Tt SE Tci nAelO"Tcx Th)..., Ev\l"uJ.LllJ,1CiTwv €x mUTW'V Th)..., e't&;:i'V Aer6J.LE'V« Th)..., xcxui Jl.Epoc; xcxl Hiw'V, €x O€ TW'V xot...,w..., E>..clnw. Kcx-3-dnep ol}..., xal Ev TOic; TOnLxOi�, xctl Evwli\l"a &atpETEO'V Thi'V €'VfuJJ.11J.LCfTW'V Tel TE e'(OTJ xaL TaUr; Wnouc; 'E'f &..., ATJmEo'V. Mrw 8 e'LOTJ J.L€'V Tdc; xcx-3-' �ctcrTo'V rE...,� 'lOicxc; npatclauc;, T6nouc; SE TOOc; XOL'\/OiJI; bjJ.O(Wc; nd'VTW'V. nţx)Tepov obv e'CnwjJ.E'V 1TEpl 'tW'V e't&;:i'V· nţ>Wm..., O€ ).c$w)J.E\I Tii rEvrJ Til; PTJTOPtxlir;, l5nwc; SLEA6J.1E'VOL nOOa €CJT(v, nepl TOtffw'V xwplc; AcxJ.L!Xi'VwJ.lE'V Tci O"TOtxela xcxl Tcic; npOTdcruc;.

III.

"'EaTL'V 0€ � PTJ•optxî)c; e'CSTJ Tp(a T0'V &:pt-3-).L6'V· Tooolrrm Ţcip xo:l o\ &x.pcx::nai: Thrv A6Ţw'V bnciPXOOOL'V !S"VTec;. I:6ŢXELTctl )J.€'V Ţct'p €x TptW'V b A6roc;, '€x TE TaU >..Ero� xcxl nepi: otl A€Ţet xo:t npOc; 1358 b �. xal Tii TEAoc; npOc; -roUT6'V €<nt'V, AErw 0€ T0'V &:xpoo:Tij'V. ' AvdrxTJ 0€ -cO'V âxpoo:Tij'V il -3-ewpO'V ehcxt il xptT'!l'V, xptTijv 0€ fi Th)..., ŢEŢE'VT}J.l.OO'V fi TW'V J.1EAA6'VTW'V. "ECJTL'V 8 b JJ.€'V nepl Th)..., p.eAA6'VTW'V xp('Vw'V o'to'V ExxATjO"tctcrTijc;, b OE npl TWv rerevrtJJ.€vw'V olo'V b lilx�, b 0€ nepl Tir; SuvdJ.Le� b -3-ewp&;;, 100


RETORICA. 1, 2-3. 1 3 5 8 a-b

ca, de exemplu. locul mai multului sau mai puţinului; căci va fi posibil a �duce din acesta un silogism nu mai mult decât a enunţa o entimemă <�supra chestiunilor de drept, de fizică sau oric11re <tit domeniu; şi totuşi aceste domenii diferă ca specie. Specifice sunt locurile toate, câte provin din premise proprii fiecărei specii şi fiecărui gen, aşa cum, de exemplu, există cu privire la chestiunile de fizică premise din care nu provine nici entimemă, nici silogism referitor la etică, de asemenea, există şi alte premise relative la etică din care nu va putea rezulta nici entimemă, nici silogism cu privire la chestiunile de fizică; la fel stau lw.:rurile pentru toate domeniile. Iar aceste locuri comune nu vor fm:e pe nimeni un speciali.�t în nici un gen; căci locul nu se referă la nici un subiect particular; cât despre locurile specitice, cu cât va alege cineva !premise 1 mai bune, cu atftt va crea, fără ştirea auditorilor. o ştiinţă diferită de dialectică şi retorică; într-adevăr, dacă cillm ·înt{lmplător peste principii prime, nu va mai fi atunci nici dialectică, nici retorică, ci este însăşi ştiinta. ale cărei principii le deţinem5°, Or, majoritateu entimemelor enunţate provin din aceste specii particulare şi individuale, în schimb, un număr mai mic - din locurile comune. Aşadar, şi aici, ca şi în Topica5 1 , trebuie să distingem, în privinţa entimeme]or, speciile �i locurile din cure acestea trebuie deduse. Numesc specii premisele proprii fiecărui gen, şi locuri - cele care sunt comune tuturor genurilor în mod asemănător. Să vorbim, a�adar, mai intâi despre specii; in primul rând, să definim genurile retoricii pentru a putea, după ce am distins câte sunt la număr, să luăm separat, pentru fiecare dintre ele, elementele .5i premise!e52 lor.

15

20

25

30

35

3. Genuriie53 retoricii sunt în număr de trei, atâtea câte sunt, de altfel, şi clasele de auditori ai discursurilor54. Căci discursul este format din trei elemente, şi anume: cel care vorbe�te, subiectul despre care el vorbe.�te �i cel căruia el îi vorbeşte, iar scopul se referd. la acesti! din urmă, vreau să spun <�uditorul. Or, trebuie că auditorul este sau un spectator, sau un judecător, şi că judecătorul se pronunţă fie a'\Upm f<:�ptelor �trecute, fie a"upm faptelor viitoare55. Pe de o parte, cel care se pronunţă asupm faptelor viitoare este, de exemplu, membrul Adunării , pe de alt\ parte, cel c<�re se pronunţă asupra faptelor petrecute este, de exemplu, judecătorul, in sfârşit, cel care se pronunţă a�upm valorii unui fapt sau a unei persoane este spectatorul,

!01

1358 b


ARISTOTEL

t;Xn-, €'f &vcfpc.� &v et11 Ţp(a. rEv11 Thiv A6rwv ŢWv J:rrrWrOPr'X v,

OUJ.l�Ou/..€UTLX:6V, \5Lx:avtx6v, €m0EtXTtx:6v. LUJ.l�OUA� 0€ TO J.LEV lTpo-rpom'j, ro se &xo-rpoml· &El rdp xaL dt Ui(q; ouJ.113o1JAe6ovrEc; xal o\ x:otvU bTJJ.lT!YOpoUv-re� To6rwv {1-ci-rEpo'V JTotolxnv. Mx:rr; 6€ -rO J.LEV xcmnop(a, ro O' 6:JToAoy(a· 10 TOihWV Ţcip bmrrEpo'IJOtiv JfotElV &vclpcl) 'tO� 0:}.lq>taf31Ţt'o0vrac;. > EmOHxnxoU &. ro J.L€'11 €JTcnVD<; cO SE W6TO<;· Xp6vot SE Exd(ITOU ŢOthwv �tcrl cW J.L€'11 OUJ.l�ouAeUovn b J.1€)J..wv· JTEpl rcLp -rWv 'ecro}.l€vwv OUJ.1'[3ouAe6Et il JTpo-rpEJTWv il &JTocpEJTwv, -rW SE btx:a'(oJ.LEvw b rev6J.Levo�· JTepl Ţ<X'p Thlv JT€JTpclŢJ.1€vwv &€i: b J.LEv 15 xcxnrropel,'b O€ CmoAorel-ra.t, -rt;J S ExtOeomxt;J xuptWrac� J.1€v b JTapMr xa:TcL Ţ<X'p ni lmdpxov-rcx €natvoîiow fi WEr01xnv ndv-r�. npooxpWvrw se noM.dxt-; xal -rei rev6J.1€va. &va:J.1LJ.1v{pxovre� X<Xi: ni J.LlAAovTa. xpouxd'(oVTe�. 20 TEAD<; se Exdo-rot� -roU-rwv '&ep6v E:crn, xal -rptcrlv abat -rp(a, •0 J.LEV ouJ.lljouAEUovn "t0 OUJ.Lq>Epov xal �Aa�ep6v· b J.L€v raP JTpotplnwv � j3€ATLO'V OUJ.ljkmAe6et, b SE Cmocp€JTWV Wc; xelpov &JTo"tp€'JI'et, W fJ âA.Aa 'JI'pt)c; Talita OUJ.lfi'<Xpa.AaJ.llki'vet il S(xatov fi c'i&xov, fi xW..Ov il citCJXPOv· 'tol� 0€ Stxa'(oJ.L€Vot� ro .S(xatO'V xcxi: 25 "t0 ClOtxov, "tci 8 (:f).J.n. xa.l ot'rrot OUJ.lfl'a.pa.AaJ.LIX{vooot JTpd<; calita· Tol� S 'enatvolxnv xcxllJ!Eroucrtv -rO xaAOv xcxl W ciu:ry:p6v, .a 8 ClM.r:1. xal oU"tot JTpdc; "tati-rcx �cxvaq>Epoootv. LTjJ.lelov 8 l:Sn -rO EtpTjJ.1€vov 'e:xdcr"tOl� "t€Ao�· fi'Epl J.L€'11 rcLp Thiv ClAAwv €v(o"t€ obx &v &wptaf3rrrflcrcxtev, olov b .Stxa!'6J.L€VCK;' 30 � ob rErovev fi obx €�Aa"'ev· iSTt 8 &Otxel, oW JToT li.v b.uoAon)cretev· oUOEv Ţ<Xp ' Civ Uet .S(xtK;.' OJ.Lo(� 0€ xat dt OUJ-1.{3otM,€6aVT� -rei J.L€'11 (J).).xx 'JI'OA.A<ixt� 'JI'J)OiE:vrot, (.,; 0€ ltoUJ.l.lf>Opa. auJ.I.I)ouAeOOtxn:v fi &i i.xpeA(J.lltN &n:O"tp€ffOL'(Jtv obx tiv bJ.LOAoy{pcuev· � 8 obx &'.Stxov 'tol;-; &owrel-rova� xa."ta&luAo00{1-m xa.i TO� 35 J.1Ttfi€V ă.Stxotiv-m-;, 'JI'OM.dxt-; ob&Ev q>povr('(ooot V. 'Oj!o(wc; se xcxi: 13S9a o\ €natvoUvre� xal o't WErov"t€� ob oxonolxn v e't OUJ.tq>Epovm �·nJ>et'fev fi �Aa�epd, &AA& xa.l E:v €n'a(V!f JToM.dxt� Ţt{1-Eacrtv iS"tt bAtrwpftcrr:�.-;" -roti ab"tQ Aoot"tEAotinoc; �npo;'fev \5 n xa:A6v, olov 'AxtAA€a €JTatvolxnv iS"tt E:flotl"rpe •0 'ew(pc.p na"tp6xA!f E't� iS"tt .sel ab"t0v 6:'JI'o{tuvelv E'fOv !�v. ToU•tp se b J.LEv "totoUT<K,; {tdva"t'Q-;' xciAAtov, •0 se !'1iv 01lJ.lq>€pov. 102


RETORICA.

1. 3, 1358 b-1359 1

încât reiese cu necesit<Jte di sunt trei genuri de discursuri omtorice: deli-

11erativ, judiciar, demonstrativ.

Deliberării îi este proprie când susţinerea,când combaterea; ciici întot­

deauna cei care Jeliberează în vederea unui interes particular şi cei care

adresează o cuvântare În vederea unui interes comun fac unul SHU altul din aceste două lucruri. De cauza judiciară tine, pe de o parte,acu:taţia,pe

10

de <�Il\ parte,apărarea; iur vdrtile în cauză îndeplinesc în mod nece�r oricare

f&rşit,genului demonstmtiv îi este propriu,pe

din aceste două roluri. În s

de o parte, elogiul,pe de altă parte,blamul. Perioadele de timp proprii tie-

căruia dintre aceste genuri sunt: pentru cel care deliberează,viitorul56,căci

vorbitorul delibereazii asupra unor fapte eventuale, tie cii le susţine, fie

di le comlxtte; pentru cel care pledează,trecutul,dici întotdeauna în legătură cu fapte petrecute pe de o parte acuză,iar [X: de altii pmte apără; în

15

.�fârşit,pentru genul demonstrativ-pretentul, că,:i în privinţa unor fapte

actuale laudă sau bl<tmează toţi vorbitorii, adesea, însă, ei folosesc mai

mult fuptele trecute, evocându-le, �i faptele viitoare, presupunându-le.

Există un scop lliferit pentru fiec<tre din aceste genuri,şi cum există

20

trei genuri, exbtă,de asemenea,trei scopuri: pemru cel care deliberează

-utilul şi dăunătorul; căci pe de o parte,susţînând o cauză,o recomandă ca fiind mai bună, iar pe de altă parte,comlvdtând-D, o respinge ca fiind

mai rea, �i în plu�. pentru acest gen,el admite şi uite argumente,precum

ceea ce este drept sau nedrept, ceea ce este nobil sau ru�inos: pentru cei

25

care pledează-dreptatea şi nedreptatea,la care şi ei a(Utugă alte criterii;

în sfârşit,pentru cei care hmdă şi blamee�ză- nobilul şi ru�inosul,la cure

şi Clceştia adaugă, la rândul lor, alte criterii.

lată un semn că fiecare gen în parte ure scopul enunţat de noi; în-

tr-adevăr,uneori vorbitorul se poate să nu pună în di.�cutie celelalte eriterii. aşa cum,de exemplu, cel cure pledează nu di.�cull1 intotdeauna dacă

30

o faptă nu s-a prcx_tus ori nu a cautat pagubă; nu ar recunoa�te,însă,nici-

odată că acea faptă nedreptăţe::.te; căci altminteri nu ar mai fi nevoie de

proces. La fel, cei C<Jre deliberează lasă deoparl•! celelalte criterii,însă nu ar putea recunooşte că susţin lucruri inutile sau că resping lucruri utile; ade.�ea, însă,ei nu se preocupă dacă nu cumva este nedrept a �upune po-

poare\e vecine57,chiar dacă nu au comis nici o nedreptate. În mod a�em<l-

nător, cei care laudă .5i cei care blamează nu examinează dacă <omul> avut în vedere a făcut lucruri utile sau d:1unăi(Hfe, ci adesea, chiar în

timpul elogiului, ei stabilesc di el a făcut o faptă nobilă,neglijându-şi propriul interes, precum,de exemplu,îl laudă pe Ahile că a venit în ajutor

tovarăsului său de arme, Patrode, desi stia că a,;esta trebuie să moară,

d em încă viu5H. Pentru el, o ast'fe i de moarte era mai nobilă,deşi

pe cân

interesul său era faptul de a trăi.

103

35 1359 a


ARISTOTEL

10

15

20

25

-

d>avEpOv se €x Thlv €tp11J.1€vwv OTL &vc{yxTj lTEplm&rwv €xELV Jrpi;rrov -ccic; lTpOTciCfELc;' Tcl Ţci:p TEXjJ.l\pLCX xai: Tcl Eh6TCX xai: Tcl CfT]J.1Ela Jrpo-rcicrEtc; €talv i>TJTOptxa( OAwc; j.J.€v yclp cruAAoytCfjJ.Qc; h JrpoTCfuEWv €cr-rtv, TO S Ev'lhJ.uTJJJ.a cruAAorta.u6c; Ecr-rt Cft.lVECfTTJXWc; EK -rWv €tp11J.1€vwv Jrpo-rciaEwv. 'End se ol)T€ Jrpo:X{I-�vaL o\6v 't€ olJtE JrptXXMjCI"EIJ\I'O'.L -rcl &.Mva.m &.AM:l. -rcl OuvaTCi, oUO€ ro J.l.� ŢEV6J.1€Vct il .ull Ea6.uEVa oirx ol.Ov n -cei .uEv nrnp(ix\l'm, -cei OE npax\1'1lcrEa\l'at, &.vapaxlov xal •0 auJ.11k>uAE6ont xal •0 Otxa'{o.u€v!f xc:d •0 Emc5mmx0 EXELV npcrrriaEtc; JrEplOovcn:oO xo:lCUiuvdTou, xo:L €t rirovEv il JJ.'fi, xal €t €aTCU il JL'fi. "En se brEi: C!JraVTEc; xai: EJrmvo'WTEc; Kal WEyovttc; xcU JrpoTp€JrOVT€t;' xcU &.Jro'tp€Jrovttc; xai XO:TriTOPClUv-r� lCetl(:moAoŢotij.1EVOL oU j.J.6VOV -cei €tp11J.l.€VO: 0ELXVl.ivm JrEtpi:lvrat, &AAcl xal'OTL .uEra il .UtKp0\1 TO &ra\I'Ov il TO xo:x6v, il TO xa.).Q\1 fl -rO cctcrxp6v, fl TO O(xatov il -rO Cl&K0\1, fl xa{!-' alncl A€yovTEc; il wp(X; (i),.A1)Aa &vTmapa(3c{AAovrEc;, O�Ao\1 iYn .sEm tiv xffi ll:Epl J.LEŢ€{1-otx; xo:i J.1LXp6nycOt; xal wO J.1€('{ovor; xal-roD EAdnovoc; npmdcrElt; 'E:xEtv, xo:L xaMAou xo:lnEplExdcrrou, ol.ov TL .UEl'{ov &.ro:{!-Ov il EAanov il &OlxllJ.l.a il Otxo:(w.ua· bJ.Lolwc; 0€ xai: JrEpl -rW\1 IJ.AAwv. nEpl Wv .uEv otiv 'E'f &vdylCTK; OEl ).c(j1El\1 '[cq;. nporoCaEtc;, E'lpT)TO'.t· j.1ETcl O€ 'taU-ro &mpE't€ov 'tOLa lTEplExcicrrou 'totiTWv, o\ov 'lrEpl6)\1 au.u!JouAl] xal'lrEpll:N o't €m&:tX'tLX<i A6ym, Tp('tOV O€ JrEI)t Wv a\ O(Kat. IV.

30

35

npi;Yrov j.J.Ev oUv Atprr€ov ll:Epl wola &ra{l-cl il xaxcl b auJ.tPouAE&..i v cruJJ.{iooAEU€t, EnEt.S'll ob ll:Epl &wa\l't'a &.AX Oaa EvUxncn KalrEv€Cf'I'J-at xalJ.l.lη "Omx 0€ €'f &\Jd'� fi Ecrrtv il 'E(T'[aL fl aMvct'tov il eivaL il ŢE\I€�aL, JrEpl0€ 'tOIÎtWv obx Ecrrt au.uflouAlÎ. 0Uo5€ .Sl] ll:Epl -Th:Jv €\loSe:xoJJ.€\JWV it:rrclvrwv··'€crrtV yclp xai: q>OOEt Evta "al &nO Tllxr�t; ŢL v6.uEVa &.ya{l-ci 'tWv Evo5€xo.u€vwv xalrlrvEa{l-m xalJ.llÎ, TrEplCN oOOE" Jrp0 €' pyou 't0 104


RETORICA,

1, J-4. 1359 a

.. Este limpede, din cele spu.�e. că premisele trebuie sii se refere meti întâi la ace.�te chestiuni59; or,indiciile,probabilită(ile şi semnele .�unt pre­ misele retorice; căci, în geneml, pe de o parte, silogismul provine din premise,iar pe de alh1 parte,entimema este un silogi.�m format din premisele mentionate. Or, cum lucrurile imposibile nu pot nici să fi fost făcute în trecut,nici

lO

.�ă fie făcute in viitor, ci lucrurile posibile doar pot asta, şi cum nici luL.TU­

rile ireule sau cele irealizabile nu pot, la fel,ori să t1 fmt fikute în trecut,

ori .�ă se ft�că în viitor,atunci şi cel care deliberează, şi cel ct�re pledează, şi cel c<�re elogiază sau blitmează trebuie s;1 aibă la îndem:înă premise despre posibil şi imposibil, şi etnume dacă un lucru s-u petrecut suu nu, şi ducă acel lucru va

f1

sau nu astfel. În plus, cum to!i vorbitorii, şi cei

15

care laudă .�au bh;�mează, şi cei care sustin sau combat, �i cei care acuz:1 sau apără nu se străduiesc să demonstreze numai chestiunile menţionate, ci .5i dacă bunul sau răul, nobilul sau ruşinosu\,dreptul sau nedreptul sunt mari sau mici,fie considenîndu-le între ele,fie comparându-le între ele,

20

este clar că trebuie să avem premise despre mărime şi micime, despre mai multul �i mai puţinul �i. de asemenea,despre general şi individual, ca de exemplu,care bine sau care prejudiciu,sau cure act de drept<tte este mai m<�re sau mai mic; la fel, despre celei<Jite. S-a spus, a�adar,în legătură cu ce chestiuni trebuie să ne întemeiem premisele; după toate aces-

25

tea,trebuie să distingem premisele în mod individu<JI,cu privire la fiecare dintre aceste genuri, spre exemplu, pe ce premise se sprijină deliberarea, pe ce premise- discur.�urile demonstrative, şi în premise- actiunile judici<�re.

<1!

treilea rând, pe ce

4. Trebuie să vedem, mai întâi, în legătură cu ce fel de bunuri sau rele

30

sfătuie�te cel care delibereetză,deoarece el nu deliberează asupra tuturor lucrurilor, ci doar asupr.t celor care pot sau nu pot fi făcute în viitor. Cât despre toette dte ori există,ori vor exista din necesitate,st�u despre toate d'ite nu este cu putinţă fie să existe în prezent, fie să existe în viitor, t�supr<� acestora, aşad<Jr, nu există deliberare. Nu deliberăm nici asupra tuturor faptelor posibile; căci, printre faptele care sunt po.�ibile şi de a fi şi de a nu

ti, există unele care sunt bune prin natura lor, sau c<Jre de-

vin astfel din întâmpl<�re, �i asupm ciirora nu este deloc profitabil

105

35


ARISTOTEL

---- �--·-----

cruJ$mAEtiEL v· cXAAci SW,ov lYn TTEpl OOwv Bnlv •0 �uAE�cu. TOLa:Îrra: .5' Ecnlv OOa: 1T€cpuxEv CtvdrEcr1'tctL e'u; �JJ.�, xa.l &v 1) &PXil 1Îit; jEVEcrE� 'Ecp' \uJ.Î:v Eo-nv· JJ.EXPL )"Cip 'tOti•ou (J)(OTTOtiJ!EV, 1359 b �� &\1 EtipWJ!EV e'l +u.tlV Suva."td fj as&va•a: 1Tp(i'ta:L ' Ka.l)-' �XctO'WV p.€v obv lxxpL�t; &ta:pt\tJ..rr'jrrcw\tm xa:l &a:Ac$Elv e'u; d&TJ 1TEpl &v E'uJl)-om XPT)J!Ct•('(ELV, En li &rov EvMXE'WL nEpl a:!.rtWv OLOp(O"a:L xa.'ITL nŢv &.A"M-ELa.v, oL &el xa:'td 'tOv 1Ta:p6vra. xa:tpOv '(T}'tElv Otet •ii J!-rltE � J:rrrtoptxlir; dva.t c€xvr,;, (().X €J.L<ppoveO"t€� xa.l p.ăHov &J.:ry3nl)�-. TToAAliJ 'tE TTAE(w �ctl xcd vUv a:irr!i Thiv ot' xE(wv \te.wpl)J.1Cinuv· l51TEp r«p xa:l 1Tp6rEpov e'tprpc.6TEt; wrx:dvop.Ev, cXA�€t; Ea-nv, l5n 11 j:nrroptxij mlrxEL'ta.L J.L€v �x n -rTx; tlvaAr.rrtxllt; hLO""t''ÎJ.LTJI; xa.l 10 Tir; 1fEpl -rei� noAmxîl;, bp.o(a. 8 Ecr-rlv 'ITi J.L€v .Ţi &ta:AExmcŢi 'td 0€ -rolt; O"Ocpu:rnxolc; A6yoLt;. "Ocrtp &' U.v -rtc; f1 nlv &ta.AEx'tLKriv fj 'ta:&rr,v p.ij xa\tânEp &v &uvdJ.LEtc; &JJ?. krrLO"nlJ.ia:c; 1fELpCi'ta:L XO.'tO:O"XEuâ'(ELV, A{pucu nfv cpOOtv ctirrWv tlcpav(O"a:c; •W J.LE'ta.J3a.(vELV f:n:uncEucfţwv e'tc; E1rumlJJ,a.c; lnroxELJ.LEvwv ·nvW�

JS

20

25

30

1fpctyp.dnuv, tlAAd J.Lil J.16vov A6ywv. vOJ.i� 0€ &ra. 1rpO �pyou J.LEv Eo-rt &EAElv, 'En & i.moAEf1fEL (J)(€$tv .Ţi 1TOAmxŢi f:n:um].!U, El1TWJ.1€V xai vUv, l:xE&lv ydp, 1TEp� fuv �ooAEUovrat ndvrec; xa:lnEp� rJ. &y�Uooow o\ <ru�ouAEUovr�. 'ITi JJ.Eyto-ta. wrx:dvEL 1r€vre 'tOV &.pl'l'tj.J.Ov Ov'tct' mirra &' €�nlv nEp( 'tE n6pwv, xal noAEJJ.oU xal e'tP'IlVlJI;, 'En 0€ nEpl <puActx� Tir; xW�. xa.l -rWv e'tcrayoj.J.€.vwv xat €"taroJJ.€vwv, xa.l VOJ.LO-/tecr(ctc;. "Qcrre TrEpl J.L€v n6pwv .Ov J.LEllovro: <ruJ.I.PouAetietv O€OL &V u4;1Tpoo60ouc; � n6AEwc; E'Lli€va:L c(vEc; xa.l mScrctL, lmwc; e'('tE 'tlt; 1Tctpct)..E(TrE'WL TrpocrtEtl'Ţi xa.l e'( ne; EA.dnwv a:b'frt\tfl, �n &€ 'tlic; &mâvac; � n6AEwc; &1râO"ctt;, lSnwc; E'C ne; 1TEp(Ep'(tx; &cpatpE-iJÎi xal E'C •te; J.l.Ef'Cwv €Wnwv r€vrrrctt · oU ra:P ,Wvov npOc; •« \mdPXovra npoon{hSv-rEc; 1TAoootW'tEpot y(vov-rat, &AMi xa.i: &cpatpotivrec; -rWv &ana.V'l)JJ.â•wv. Ta:Um 5 ob J.L6vov l=:x � TTEpl -ro 'Uita. 'EJ.LTrEtpCac; E-YOExe•at cruvopâ.v, &.AX &va:rxa:lov xa:t ,t;n, napd -rolc; U.Hotc; EbpTjJJ.Evwv 'unoptxOv Et VctL 1rp(>c; n]v TrEpl 'tollnuv <ruJJ.I3ouAiiv. 106


RETORICA. 1. 4, 1359 a-b de; deliberat; în schimb, este evident că este profitabil să deliberăm a�upra acelor subiecte în legătură cu care este posibilă delîberarea. Astfel sunt cele care, prin natura lor, se referă la noi şi al căror principiu de re<tlizare depinde de noi; căci noi cercetăm până acolo unde aflăm dacă ne sunt posibil sau imposibil de îndeplinit.

1359 b

Pentru moment, nu trebuie să diutăm a enumera cu precizie în cel mai mic detaliu şi a diviz<:� pe specii subiectele despre care oamenii obiş­ nuiesc să tmteze, şi, în plus, a le defini în conformitate cu adevărul, atât cât este posibil, pentru că această cercetare nu ţine de retorică, ci de o artă mai avizată şi mai sigură, datorită faptului că momenl<m i-am acordat retoricii cu mult mai mult decât propriile sale teorii; ceea ce am avut oca­ zia să spunem şi mai devreme(lll este adevămt, şi anume că retorica, pe

de o

parte, se compune din ştiinţa analitică61 şi din ştiinţa politică refe-

ritoare la caractere, iar pe de <:�ltă p<trte, ea este a.�emănătoare când dia-

10

lecticii, când discursurilor sofistice. Însă, cu cât se va strădui cineva să organizeze ori dialectica, ori retorica, nu ca pe nişte facultăţi, ci ca pe nişte ştiinţe, cu atât va distruge, fără să î.�i dea seama, natur... lor proprie, prin aceea că le transformă, organizându-le în ştiinţe care dispun nu doar de discursuri, ci şi de subiecte lleterminate.

15

Iar acum, să expunem toate chestiunile care merită distinse aici şi care lasă încă cercetarea pe seama �tiinţei politice. Putem spune că cele mai importante subiecte asupra cărora deliberează toţi oratorii �i despre care vorbesc în public cei care propun decizii sunt în număr de cinci, şi anume ele privesc veniturile, războiul şi pace�, şi, în plus, apărarea teritoriului,

20

importul şi exportul, în sfârşit, legislaţia. Astfel, cel care intenţionează s:l delibereze ar trebui să cunoa<;eă veni­ turile cetăţii, natura şi numărul lor, încât, dacă vreunul este uitat, să îl poată adăuga, iar dacă altul este insuficient, să

îl

poată mări; în plus, ar

trebui să cunoască toate cheltuielile cetăţii, a<;tfel încît, dacă vreuna este

25

inutilă, .�ă o poată înlătura, iar dacă alta este excesivă, să o poată reduce; căci oamenii se îmbogăţesc nu numai sporindu-şi averea, ci şi diminuându-şi cheltuielile. tnsă numai din experienţa cu privire la finanţele din propria ţară nu este de ajuns a avea o vedere de ansamblu asupra acestor chestiuni, ci este, de asemene�, necesar ca, în vederea deliberării a<;upra acestor subiecte, să fie făcută o cercetare istorică pe mmginea procedeelor inventate la alte popoare.

107

30


ARISTOTEL

35

U60 a

JO

15

20

25

nepL &€ 1IDA€J.LOU xale'tpl]VTJC; Tijv &lva.utV EtUVCXl Tip; n:6Aewr;, bn:6cn] "tE UttclPXEt ilOTJ xaln:6al]v 'evMxettn Un:clp'fcxt, xaln:o(cx il\:; 11 n Uttct'PXouaci �O"TLV xcxl11 'tl\:; €v.S€xe'tcxt n:poorev€cr11'cxt, En SE n:oA€J.l.Ou.;" n:Wc; xcxl"tlv� n:rnoA€J.l.T]KEV. OU JJ.6vov SE Tip; Otxeloo; n6Ae� W..W xcxlTI:!v 'o.u6pwv "tcxtlm &vcxrxcxlov e'tSEvcxt. lH] KcxL np� o� brlSo'fov noAeJJ.elv, (hrwr; npdl;; JJ.EV To� xpe(n:ru; e'tPTJvelirrrcxt, n� SE -rol).; t]no� 'en:' cxlrrolc; il 't0 n:oAeJJ.elv. Kcxl � Ouvcl.IJ.EL\:;, n6-repov îS.umcxt fj &v6J.l.OLCXL' E�TTtv rci:p xcxL 'tcxtiTn nAeovex'tel.v fj €Acxno0011'cxt. 'Avcxrxcxlov SE xcxlnpdl;; 'tcxtim J.l.iJ .u6vov 'to&; Otxefouc; noA€JJ.ouc; n11'ewprpcEvcxt &Uei xcxl'toliq M Ci'Uwv, n:Wc; &nojktlvoootv• &nâ rcx>) ThJv bj.loîwv LJ:i '6.uow y(yvecr11'm n€<puxev. 't:n SE n:epl <puAwc.�c; Titc; xWpo.c; .uT! Acxv11'clvetv nWc; <puAclnETcxt, &>J..J:J. xal 'tâ n:A�11'oc; e'tSEvat 'tÎlc; <puActxîic; xcxl 'tâ e'lOoc; xa.l 'toUc; 't61fouc; Thiv <puAcocn)p(wv (Tolrro El &sUvnwv .1.1.iJ EJJ.netpov ISv'tn 'tlK; xW�). '(v' eh' 'eAdnwv i") <puAcxxij 1fpo<Tt€�ti xnl e!L ne; 1f€p(eP'(oc; &<pntpE� xnl -rolic; brtTJ"JSe(ouc; -r6Jrouc; -r�t JJ,ă.U.ov. "'E-rt SE nepi: 'tpocpiic;, nOOT] &:mdVT] 'txavTj Tft n6Aet xaL no(cx, i") nhtoU 't€ ytyvoJJ.€VTJ xnl e'u:rnjl.â)ytJJ.oc;, xcxi: T(vwv 't' �'fnrwrîlc; Uov'tetL xal rlvwv e'tcrnrwrTtc;, '(va npOc; 'tOli"touc; xal cru'V1'tî;xat xnlCfUJ.l�OAai r(yvwvmt. n:pOc; Mo yâp Stet<puAânetV &vnrxnlov &:veyx:AlÎ'touc; -roUc; noA(rnc;. n� n 'tC.JO:; xpe(nooc; xnl11pOc; -rolţ etc; "tetU-rn XPTJOiJJ.ouc;. E'tc; 8 &crcpcD..etn-.i c':ln:ctV'tet JJ.Ev mlrrn &:vnrxcxlov Mvcw11'nt �ewpelv, ol»c MxtO'iOV SE lTEpl vo.uo{)-ECf(oo; hntetV' ev yâp mlc; v6}J.otc; �v \]·O'WTIJP(cx TI,; n:6Aewc;, Wa-t &:varxâiov Et0€vat n6crn 't€ "€cr-rt noAL-reu:;)v e'CSTJ, xcxi: n:ol.n cru.u<pEpet €xcl<TtŢ�. xnlUnO "t(vwv <p"\}e(pecr1'1"nt n€<puxev xnl &xe(wv TI}c; noAt'te(oo; xnl Evavrfwv. AErw SE 'tâ \mO obce(wv <p1'1"e(pecr�m, ll'tt E'tw TI)c; �eh(crnjc; noAne(� cit Ci.U..cu 11Îicra.L xal 6.vtEJ.LevnL xnl €ntTetv6.uevcxt <p�e(povmt, o'lov ST]J.LOKpct't(n oU ).16vov 6.vte.u€vl] &cr�eveO"TEpo; y(veTat fu-re "tEAoc; Yi'tet e'tc; bAtrnPX(etv, &>.Mi xat €JnTetvoJJ.EVTJ aquS.Spa, Wmrep xa:li") rpurr6� xnli") O'LJ.l.â'tl]c; ob 108


RETORICA. I . 4. 1359 b-- 1360 a

a

În legilturU cu războiul �i pacea,trebuie cunoscută tema militară a ce­

tăţii respective, anume câte trupe deţine deja �i câte poate să detină, apoi, care este natur<! forţelor actu<Jle,�i care <1 celor ce i-ar putea

t1 adăugate,

35

t>i, în plus,trebuie �tiut în ce condiţii �i ce războaie a purtat cet<:�tea. Tre-

buie cunoscute aceste lucruri,�� anume nu numai cele care aparţin cetăţii respective, ci �î cele care aparţin cetăţilor limitrofe. Trebuie �tiut,de asemenea, cu care popoare este posibil să avem război, pentru c<t, pe de o parte,să fim în relaţii de pace cu cele care sunt mai puternice,iar pe Je altă parte, ca să purtăm război împotriva celor care .�unt mai slabe. Trebuie ştiut şi dacă forţele militare ale cetăţii respct.'tive sunt asemănătoare

1360 a

cu cele ale cetăţilor vecine sau diferite: căci �i in aceastft privinţă putem fi superiori sau inferiori. Şi tot în vederea atingerii acestor scopuri,trebuie să fi analizat nu numai războaiele proprii, ci �i pe cele ale altor popoare, anume cum se termină ele; căci este firesc ca din cauze asemăniltoare să se producă efecte asemănătoare. În plus, în legătură cu <tpărarea teritoriului, nu trebuie ignomt cum este el ap-dntt,ci dimpotrivă,trebuie �tiut t>i efectivul gamizoanelor �i felul trupelor cure

îl apără,şi ampla�amentele posturilor de apărare (lucru im­

JXlsibil, însă, dacă nu e�ti un cunoscător al teritoriului) pentru ca, în caz că apărarea este mai slabă, .�ă o putem întări, iar dacă ea este excesivă, să o putem micşora, şi ca să păzim mai ales poziţiile favorabile.

10

Apoi, în legătură cu alimentaţia, trebuie ştiute suma �i natura cheltu­ ielii suficiente cetăţii, de asemene<�,ce c<�ntitate

de <�limente este fumizută

in ţară �� ce cantitate trebuie importată, care materii necesită export �i

care necesită import, pentru a exista acorduri şi contntcte cu popoarele respective; într-<Jdevăr, cetă!enii trebuie menţinuţi la adăpost de orice repro� faţă de două feluri de popoare: cele care sunt mai puternice �i cele

15

care sunt utile în vederea tmnz<Jcţiilor de acest gen. Este necesar să fim capabili de a cerceta toate aceste chestiuni pentru secur"1tatea statului,însă nu este mai puţin neces<�r să fim cunoscători <�i legislaţiei; căci tocm<�i în legi constă menţinerea statului62,aşa îndlt este necesar să .�tim câte fonne de guvernământ există, ce condiţii sunt fa-

20

vorabile pentru fiecare din ele, în sfârşit, datorită căror cau:t:e, fie inteme, fie contrare, este firesc ca aceste guvernări să fie corupte. Spun că <1cestea sunt corupte de cauze interne când, cu excepţia celei mai bune forme de guvernare, toate celelalte se corup prin delăs<1re sau tensiune, a�u cum democmţia. spre exemplu,se şubre:t:eşte nu numai Jelăsându-se, pentru a <tjunge în cele din urmă la oligarhie, ci �i încordiindu-se foarte mult, după cum t>i forma acvilînă şi forma turtită ale unui nas,

109

25


ARISTOTEL ··-

30

35

1360 b

j.16vov Ct.vt€J.1EVet EpXETetl Eu; m JJ.Ecrov, &.AAci xal cr<pOOpa. ypmrci Ţtv6JJ.EVct il <rtJJ.CÎ Mw� Stct-r({l-e-rctt WTE J.ll}SE J.lUX� Soxelv ltvctl. XpfptJJ.OV S€ n� nxC; VOJ.l�<r(� TO J.l"' JJ.6vov €nctCEtV -r(-; fi'OÂJTE(ct O'UJ.up€pet €x Thlv nctpEATJĂuM-rwv {1-ewpol:iv-rt, &:>J,.ti. xa.i: nxC; fl'ctpc( Tol� &'Hot� E't.sEvcu, a\ 'JI'olctt -rol� fi'O(Ot.� tÎpJ.16tWOOLV. "'0!ITE SîlAov '6-n 'JI'pâ� J.l.EV TI]v VOJJ.O'&Ecr(av a\ TI}c; rÎ1; fi'EploOOt XPl}crLJ.Lot· (Ev-reU"Ev yâp Act�EÎ.v �cr-rtv w� Thlv €{1-vWv v6JJ.mx;), n� SE -raC; n:oAtTt� ouJ.l.jklu).a(; cit -rWv n:Epl -rc:4; 'JI'pd'f€l� ypo;q:.6vtwv 'tcr-rop(at· &rrav-ra SE 't<Xi:'rta n:oMm,fK; &AX oU PrrtoPLX� €pyov €cr-r(V. nepl Wv JJ.€V otiv cyELV &E:l <-rci� n:po-rdcret�> -rOv J.1€AAov't<X ou�ouAE6Etv, -rci Jdyt!ITct -rooaliW €O"Ttv· 'E'f Wv & &E:l xal JrEpl -ro6-rwv xal nEpL -rWv &'AAwv n:po-rp€netv 11 &.n:crrp€'JI'ELV, A€ywJ.1EV na'Atv. V.

10

15

20

txEOOv SE xcU H'ia €xc:lcr-rr.p xal xmvTI rrCicrt CJXOJf� -r(� €cr-rtv, ob !ITOXct'C6JJ.EVOt xa( a\polivrat xal <p�Uyoootv· xa:L colii €0"-rlv €.v xE<p<X)..ctl<p E'tnElv il i elfutJ.10v(a xal ui JJ.6pta abTitc;. "OliTE lfctpa.bE(ŢJJ.Cm:x; xclptv Aci�WJJ.EV -r( 'E!ITtV � 6:n:/..� E'melv Tj dfutJJ.ov(a, xcU €x -r(vwv -rci J.16pta -rct6'tl')l;· JrEpl ycip -r� xal -rWv E't� Tct6Tr)V O'UVTELv6v'tWV Xctl -rWv €vav-r(wv -rct&ro ci( TE n:po-rponal xa:l cit &ncrrpomxl fl'iicra( E'tcrtv· -rci JJ.Ev yc:ip 'lrctpCLO"XEuci'(ov-ra Too:iTr)v fi -rWv JJ.Op(wv n, 11 J.LE'i'Cov â:vt' 00� liOLOOvra., &l npc{TIEtv, -rci SE <p\te(pov't<X fl €}.Lxofi'(ovrct fl -rci 'Evctvr(a JrOLOÎNtct J.l."' npci'TtELV. "E!ITW 5"' EifuLJ.LOV(ct ebnpa'f(a J.LEi &.peTl;-;, 11 ctlrrdpxEul 'Cwî;t;, fi O �lor; b JJ.E-rci &:crcpet.Ae(� \lbt!ITor;, fi eU"Ev(a x't1lJ.l(i-rwv xal crwj.J.C(TWv JJ.ETcl SuvdJ.LE� q>U)..ctXTlX� TE xcd npCLXnxiK; -roU-rwv· crxe&lv yc:ip -roU-rwv 'S'v flnAE(w nlv EÎfutJ.10v(av bJ.LOAaroUcnv E'i.vat ănctVT€�. E't .s.q Eo-nv t) ElOOLJ.loV(a wwlrtov, &.vcirxn � elvat JJ.EP'Il Eby€vEtav, rroAucptA(ctv, XPTJO"TO<ptA(av, rrAoli-rov, eb-rExv(av, noAu-rExvlav, EhrllPlav, lht -rci� -roti crWJ.La-ror; &.pen:l�, ol:ov 1 10


RETORICA. I.4-5,

1360 a-b

•atenuându-se, nu doar revin la o formă potrivită, în schimb, dacă nasul este prea acvilin sau turtit, este dispw; în a�a fel îndt se pme că nu mai există nări63. De asemenea, in vederea legiferării, este util nu numai să cunoa'jtem prin cercetarea vremurilor trecute ce fel de formă de guvernare

30

este t�vantajoa<;ă pentru stat, ci �i .�ă ştim ce forme de guvernare există la alte popoare, precum t>i ce forme sunt în armonie cu camcterele lor. Astfel, este evident că, pe de o parte, călătoriile în diverse părţi ale pământului sunt utile pentru legiferate (căci de aici se pot cunoa'jte legile popoarelor), şi că,pe tie altă parte. istoriile celor care scriu despre acţiunile umane sunt

35

uTile pentru deliberările politice: însă toate aceste c�tiuni constituie obiectul JXlliticii, nu al retoricii. Acestea sunt. aşadar,cele mai imJXIttunte cuno�tinţe în privinta cărora trebuie să deţină premise cel ţare intenţionează să delibereze; să vorbim din nou despre premisele din C<tre trebuie să susţinem sau să combatem în legăturd cu aceste subiecte şi cu altele.

1360 b

5. Putem spune că aproape fiecare om, în particular, .�i toţi oamenii, în comun, au un anumit scop, în urmărirea căruia ei adoptă sau resping o decizie; iar acest scop, ca .�ă spunem pe scurt, îl constituie fericirea şi părţile acesteii>4. Să analizăm. astfel, cu caracter de exemplu, ce este, la modul absolut vorbind,fericirea �i din ce elemente provin părţile d•5:

căci toate susţinerile �i combaterile nmLstre au în vedere fericir�t. precum );ii mijloacele care tind spre ea, sau cele care ii sunt contrare: într-adevăr, trebuie

să înfăptuim lucrurile care pregăte.<>e fericirea .�au vreuna din

10

părţile ei, sau cele care o fac pe aceasta mai mare, preferabil, dec<1t m<li mică, în schimb, nu trebuie să înfăptuim lucrurile c<1re o distrug sau o împiedică, sau lucrurile care produc contrariile acestei<.� Fie, deci, fericirea bunul trai însoţit de virtute, sau autarhia66 mijloacelor de exi.�tenţă, sau viaţa cea mai plăcută,însoţită de siguranţă, sau pro.�peritatea bunu-

15

rilor �i a sclavilor,însoţită de capacitatea păstrării );ii folosirii acestora; într-adevăr,aproape toţi oamenii sunt de acord că fericirea înseamnă unul sau mai multe dintre aceste lucruri. Dacă fericirea este astfel,părţile ei constitutive sunt, tn mod necesar, nobleţea originii,prietenia unui mare număr de oameni,prietenia oameni­ lor de bine, bogăţia, binecuvânt<�rea cu copii, precum .)i numărul mare de urma5i, bătrâneţea frumoasă, de asemenea, virtuţile corpului, precum

III

20


ARISTOTEL

25

30

35

1361

10

15

a

iry(€lC::tV, xdAAOf,;, u:rx: ' Uv, jl€)'€��. MV«JltV &rwvtCTTLxlŢv�""atS'fav, itjl1)v, Eirrux(av, 6:p€TI'jv [fj xal -re( J.1€p1') aLTilc; cpp6vrptv, 6:'\ISpe:(a.v, Stxo:tooUvryv, crtu<ppoollVTfll·] OOrw Ţcip â.v a.UmpxEmcn&; €'(1'), €t l.mdPXoL o:U-rW ni<' Ev o:irrW xo:l -rei Ex<� 6:ra\l"cf oU yâp 'Ecrn v ({),),a napci �tim. "EO<t & '€v ahtW J.1€v -rei 1T€pl !J!ux1\v xal -re( Ev m.JJ.lml, €'tw & €Uy€vEta xal cpb.ot xo:L XP..Wo:<a xal 'ttJ.11)."ht SE npoo1)x€lv o't6J.1E�a SuvciJ.LEL� bJrCiPXELV xal nlXl]v· o\Jtw ya'p &crcpa.A€cna:n:M; b �(� €'lt]. Ad�WJ.l€V To(vuv bj.io(� xcd Tolltwv 'Exrunov Tl Ecr-rtv. ELr€v€la jl€v o!!v Ecrn v E-3-wt J.LEv xal n6A€L TO aUTQx�ovac; il &pxa(otw; Eiva:t, xai: "Dl€Jl6vac; ToOc; 1tjX>)Totx; €mq><Xwl�. xo;L noAAOO; EnupcrvElc; j€Ţov€vo:t €'f ahrWv Eni: Tolc; 'rlJĂoUJ.l€vou;· 'tSCr.t Si Ebj€V€ta fi &t? &vSpWv fi 6:n0 ruvatxWv, xo:i: yvt]11t6ny; 6:n' l:t:Jlcpolv, xa( Wcm€p hl n6AEwc; To!Jc; T€ npWTouc; rvwp(Jlotx; � €TI &pe:TU 11 nAollTtp fi ăAAtp T<j) TWv TLJ.lWJlEVW"'I, xo:L nolloUc; €Trt<pctv€lc; €x -coti rEvooc; xa.L ăvbpac; xal yuvo;lxw; xal vEotx; xo:L 1tp€0'jjUT€potx;. Eb-cExv(a & xal noAunxv(a oUx ăSl')Aa. "Em:Lv 0€ -ce{> xoL� j.t€v [ELnxvla], 'V€6TT)C; CÎ\1 fl no).),;ij xal Cqa\l"Tj, &ra� SE xa:-c' &p€nŢv crWJ.illT�, o'iov J.l�j€\l"�, XctÂÂDf;, 'to:xllv, .SUVO:JlLV &yW"'ItO<Lxljv· \jrux1ic; Si crwq:.poollvt] x.al &vo5p€(a vEou &pe:-ca(. ' lblr.t S€ dnExv(a xa:i: 1tOÂUTEXvla: W -re( 'lbta -cExvo: noAAci xo:i: Totcti:ITa Eivnt, xo:L \l"l]I..En xo:L ăppEvn· \l"T}A€tWv bE &p€nl crWJ.laToc; j.l€v xr:f.AMx; xal j.l€y€\l"Df;, �uxllc; & crwcppoo6v1') xai: cptĂ.€pj(a ClvEu &v€AE�n'1€p(o:c;. 'OJlo(wc; & xal 'tS(o: xa.L xotvTI xal xaT (:{v� xal xa-cci ruvalxac; bEl '(ryrElv €xa�-mv lm:d�€lv TWv Totothwv· !Saotc; raP <ci xaTci ruvalx� q><XtiAa WcrnEp i\ax€&xtJ.LOvlotc;, crx€.SOV xnui -cO 11Jltcru oUx €L&ttJ.10'\IOÎXnv. < . . . > n>..o6TOU SE jl€p1') VOJ.!(CfJlO:TO<; nA�oc;. r��. xwplwv x-cîlcrtc; nA�€t xcxl Jl€j€\t€t xai: xr:f.MEL Stoop€p6vrwv, E-ct SE EnlnAwv x-rl]cnc; xal &vbpnnOSwv xai: �OOXTtJ.lâTwv nA"M-€t xcxi: xclAA€t Sux<pEp6v-cwv, -ccxlrrcx & miv-ca <o'txEla> xal &crcpcxA� xo:L €Am1t€ptct xal XPTlcrtp.a. "E ' crnv S€ XPWLJ.lCX J.l€V p.(i>..Aov -re( xcipmJla, €A€u�€pta SE Tâ np{M; &n6Acmow· xdpmJlo: SE AEyw &cp' 112


RETORICA. 1. 5. 1360 b-- 136 1 a

sănătatea,frumuseţea,vigoarea, statura înaltă,aptitudinea pentru întreceri,

"fuima, onomea, norocul, virtutea [sau,.�i mai mult,părţile acesteia: înţelep­ ciunea practici'7, curajul, spiritul de drepUite,cumpătarea]; astfel, într-ade­ văr, am

tl

foarte aut<rJ hici, dacă am plllea dispune �i de bunurile C<lre se

atlă în noi înşine �i de cele din afara noastră; căci r.u mai e/\istă altele dincolo de acestea. Or, bunurile interiome sunt cele relutive la suflet şi cele

25

care se atlă în corp,în timp ce bunurile exterioare sunt nobleţea originii, prietenii, bogă!iile şi onorurile. De asemenea, crellem noi că se cuvine să

mai avem aptitudini('� �i noroc; căci astfel, viaţu ar

f1 foarte sigun1. Să ana-

liziim <Jcum, în mod similar, .�i ce este fiecare din .1ceste bunuri, în parte. A�udttr, nobleţea, pentru un popor şi pentru o cetate,înseamnă faptul

30

de a fi autohtoni .�ttu fomte vechi,<.le asemene<�,faptul că rrimii condu­ cători sunt iluştri şi că, dintre ace�tia, mul!i oatreni ilu�tri s-au născlll

în vederea lucrurilor demne de râvnit; or, nobleţe<,în particular,provine fie de la bilrb<tţi, fie de lu femei, şi anume na�lcrea legitimă din partett

amândurom,a�a cum pentru

o cetate strămoşii sunt însemnaţi fie datorită

mcritului, fie datori!ii bogăţiei lor,fie, În sffrr:;;it, cllitorit:l vreunui alt avan-

35

taj dintre cele mult apreciate, şi a�a cum, de asemene<t, mulţi membri dintr-o familie sunt vestiţi, şi bărbaţi şi femei, �i tineri .�i b:1trfîni.

Binecuv:întarea cu copii, precum şi numărul mare de urma�i nu sunt

neclare. Pentru comunitate, [binecuvfîntarea cu copii] înseamnă faptul

că tfînăm generaţie este numeroasă şi de bună calitate,iar de bună calitate

1361 a

este mai înt:îi, confonn cu virtutea corpului, ca de exemplu, statum înalt!\,

frumuse!ea. vigoarea, aptitudinea pentru intreccri; apoi,conform cu virtuţile .�utletului proprii unui Wnăr,�i anume cumpătarea şi curajul. ln particu-

lar, bucuria de a avea copii, precum şi numărul mare de urm<L'5Î înseamnă

existenţa multor copii �� de aceeaşi calitate,fie ei de sex feminin sau de sex masculin; virtutea corpului proprie celor de sex feminin constă în

frumuseţe şi statura înaltă,iar virtutea sutletului- in castitute �i dragostea

de muncă fărd servilitate. Or,in mod similar, şi în particular şi în comunie

e v

b

�����; ;:��i ��:���: � � � �::� .t�t��:�� ��;rfa �:��'�;��t��.� �u��: ;�� :

r l l�

i

feritoare la femei lasă de dorit. sunt fericite abia pe jumătate.

10

< . . . > Părţile bog:lţiei71' sunt abunJenţa monedei,posesiune<t pămân­

tului, a teritoriilor care �e disting prin numărul lor, prin întindere �i frumu­

seţc,de <:tsemenea,posesiunea obiectelor mobiliare,a sclavilor,a turmelor, care se remarcă prin numărul lor mure �� prin frunuseţe, toate aceste bu-

nuri <private> fiind sigure, demne de un om lib·�r şi utile. Sunt mai cu

seamă utile bunurile rodnice, �i demne de un om liber- cele care există

în vederea folo.�inţei; or, eu numesc bunuri rodnice acele bunuri

113

15


ARJSTOTEL &v cit npOOoOot, &noÂO:lKYttxci: oE &lfl' &v }J.TJO€V napc( n)v :i(pi}:n v 20 y(yVETaL, '6 n xal c1 1: wv. "Opo�; 8€ cXcrlflO:ÂElat;; }J.€v cO EnaU-&a xal Wrw X€XT�cr-&at Wm' E<p' alrrW E'i:vat nlv XPlPtv abcWv, coD ' 8€ o'txEla Elvm Ocav Eq:.' abThi f) a1IaHocptWcrat f) }J.Tj· A€yw &€ &naAAocp(wcrtv &Saw xal np�� v."OAwc; 8€ cO nAoucEi:v Emtv €\1 Thi XP�cr\lat }J.CiAAov f) €v cW XEXT�cr-&o:L" xal ya'p l] hEvrwi ' Ecrn cWv cowthwv x.al l] xrYJcr� o; rrAoÎimr;. 25 Ellio'{la S Emlv cO bm) ndvcwv crn01..1fulov OnoAaJ.113civ€0"{)at f\ TOtoUc6v n €xELv oU ncivcEo; E<plEvcat f) Ot rroAAol fi Ot cJ:ya\lol fj o\ <pp6Vlj.J.Ol. Ttj.J.rj S' Emlv }J.Ev <JTJ}J.Elov Eb€py€Ttxl].; EbOo"f(ao;, nJ.U;lVTat SE Stxalwo; J.l.€v xal }J.ciAtcrTa Ot Eb€py€Tr)X:6no;, ob J.li!V ana TL}J.ăTat x:o:Î b Ouvci).!EVDo; Ei.J€pyHElv· Eb€py€0"(a 8€ f) E' t r; 30 i O"WTT\Plav xal OOa: cilna coU di vm, fj Eu; nAo""lTO\!, fj E'l r; u cWv &"AAwv cX·ro:-3Wv, &v }J.l) j:x;U)(a 1, XTllcrto; � OAW<;; f) Enali{J-a f) T6TE:" noAAolrcip Stci J.Uxpci .So� oUvca TLJtîlc; urrxcivoucrtv, &AX cit c6not xal Ot xo:tpol a'lnm. M€pTJ SE TLJ.lîlc; \l"oo(at, J.lvTiJ.lat Ev J.1€-rpotr; xal ăvEu ).1€-rpwv, y€pa, TEJ.lEvTJ, 11poE))p(at, Tci<pot, Et' x6VEo;, Tpo<pai: 35 Ol))J.6t:rta:t, ,a �apj3aptxd, dtov llpooxuV"JÎO"Eto;;" xal Exmcicrno;, oWpa Tci 11ap' Excimoto; TIJl.ta. Ko:L ydp TO 8Wp6v Ean x:nlJ.lmoo; &Xno; xcxi nJl.lr.:- O"TJ}J.EÎ:ov, 8u:) xal Ot <ptAoxp"ll/.tacm xal Ot qllA&rtJ.lOL 1361 b \:::lfl(EVTUL ahrWv· cj.ll.jlOT€pot o;;" 't{lp E-;(EL t�J\1 8€oVTO:L" xal ycip xcfu_td i Emt"\!, oU €cp(EVTat Ot lfltAoxpl]).LC(TOt, x:ai' TtJ.llfv €xEL, oU Ot tpt /..6nj.10L. l:tJjJ.O:TOt; O€ 6:pETI[ \.ry(Eta, aUTT) &€ o\hwc; Wcrn cJ:vâoouo; Eha:t xpwJl.€vouo; colo; crWJ.Lcwtv· 1roAAoi: Ţap ' byta(voootv Wo"nEp 'Hp6&xoo; A€ŢETat, o&; obcSElo; âv EbSatJ.lov(crELE � bŢtElao; <itd cO 1rdvTwv &1I€XErr\lcu TWv &.v\lpwn(\IWv fj cWv nAELcrTWv. KdAAoo; O€ '€TEpov xa\1"' bcciO"TT)v l}Atx:lav \::mlv. NEou J.LEv oUv x:dAAoo; TO 11"p0o; cot'it; 11"6votx; xpl']crtj.l.OV €);:ELv 1.·6 crWJ.la co6c:; TE 1rpc)c:; 8p6J.10V xai: 11"p0c; �(av, i,bUv tSv-ra 't&:lv 11"p{lo; 6:11"6Aaucrtv, OtO Ot nivTa\l"Aot xdAAtO"Tot, '6n 11"p0o; �(a.v xal npâ<; Tcixoo; &)J.a nEq:.UxacrLv· 10 Ct:xJ.lci!ovmr; O€ 11"p0r; J.1€v n6vour; Trn'ît; noAEJl.lxo6c:;, l)Oi:iv O' EL vcu .SoxEl J.lETct <poj3Ep6nrroo;· r€povToo; &€ 11"p6o; J.1€v 1r6"\10Ur; coi:ir; 1 14


RETORICA, L 5, IJI>I a-b din care provin veniturile, ;;i prof1t<1bile <�Cele bunuri din care nu rezultă

n imic în plu s faţ(Î de fol osinţa pe care o avem de lu de. Criteriul sigu-

r:.m!ei bunurilor este de a le po:-.eda pc locul respectiv şi în atare conditii.

20

încfit folos irea lor să ţină exclusiv de pose sor, pe Gind c;o;i,�len(a bunurilor ea bunuri pri v<.�te e:-.tc atunci dnd posesorul însuşi este liber de a

le în:-.trăina sau nu: or, eu numesc înstr.:iinare Uona(ia şi v ân zarea . În fond. a f1 bog<ll eonstcl nwi Jegwb<l în a folosi 1leci\t în a po.�e d;t: dici b ogii!]a Înseamnă activitate, adid folos1rea unor aslld de bun uri 11. Bunul renume este J'aplul de a

fi

considerat de toti drep t un om de

valo;n-c, sau faptul de a po�cda vreun a:-.tfcl de bu n

pt.:: car1.' îl r;îvncse toţi

25

oamenii, s:111 majoritalca lmmeni h1r, .�au 1Ja1 nenii vilttlll�i . .�illl, în :-.fâr�it,

(KHIIellii

Îll!ciCpţi .

Onoarea este .\cJnnul mJci rcputa(ii de hinefaccrc. 11r, :-.unt 1111llfaţi pc

m<�i cu .�e;m1ii cei care au Lk11t hincfacl·ri .�i.lotu�i. e;..t���· om>r;tt �i ��el care c�lt' cap<lhil de a f<�ce un bine: binr:fan::n:a este ori în v cdnca

tlrcpt şi

mentinerii vieţii si a tuturor cau;tclor c.\islcnţei, ori în vcdcre;1 bo):!il(iei,

JO

ori în v edere<� vreunuia din t1 e ;dte bunuri, a cihor po�c:-.iu nc nu c:-.te

u� oară 1 ic În !:!encr;JI, fie într --un :l!llllnit loc, fie într-un ;muulit momeut;

î ntr-adcvilr, mulţi oameni dohimdc.�c onu;m:a rx·ntrLI motive care 1x1r ncîn­

scmn<ttc. îns:l chi ar

locurile si cireum�l;mldc

wnt cauJ.ele <ICe�tui lucru

l\1t1ile onoruri lor sunt sacririeiilc, eomen1ora(iik In versuri �i În prozii, pnv ilcgiilc, dona ţii le de pă mtinturi , dreptul de înt;"'1ictatc b eclchrJrik

civice, mormintdc, \taluilc, între!increa pc cheltuiala ectiiţii, obiceiurile

15

este donaţi;t unui bun jXISelbt � i 1111 :-.emn <tl ono<�rci f<klltl'. drept C1rc

IJ(JI b

barbare, c�1 de exem1�lu . pn�st ernările �i c�·d rile (!o.:: I<Jc jn timpul acc.\tor pro.�ternfin, precum �� d:ll"lmk preţ uite la l1ccarc po1x>r. lntr-adev;1r, darul

ă

�i h1eomii .�i ambiţio�ii îl r;lvncsc: că ei �i pentru unii �i pcnlru al( ii, el

conţine lucru rile ce le lipsesc într-adcvi'tr, dotrul c�te o posesiune . ceea ce r ftv ncsc l;tcomii, �i comport;'\ onuare, ceea ce r<îv ne:-.e illllhi(io�ii. Vi rtutea corpulu i este �ăn;lt:ttea, iar an�•tsta este de :1s a

naturii, Încfll

1 krodi t:11;..n , dar pc earc ni­

oamenii l"<li"C se folosesc de corpuri le lor �unt l"cri!i de hoah1; căci multi

11ameni sunt siin;lhJşi, Clllll s e .�pline eă era

meni nu i-ar socoti fericiţi pentru sănătatea lor, datorilă faptul ui d se

abţin de la toate sau majoritatea lucrurilor omenc� ti. humu:-.ejca, în schimb, este diferi ti!, du p<1

ficemc V<Îr �tii în parte. Astl'cl, frumuseţc.1

tfi.nărului eonstă în a avea un corp util p<:ntm munl·ilc obosito<�rc � �pentru

eforturile în vederea cursei ori a violentei , fiind agreabil de v;l:wt în vede-

re<! plă cerii. drept care pentatloni�tii7·1 sunt cei mai frumo�i. pentru c:1 sunt înze

st

raţi de la natură pentru forp şi pentru

viteză

in acecu�i 1mlsură:

frumuseţea omului <Jflul la maturitate constă în a fi apt pentru trebu­

rile r.:i:t.boiului , în

sffi.rsit,

or,

acest<t pme a

frumuseţea

bătr<înu]ui

fi

pliicut. inspirînd totod ată teamă;

înseamnă a

115

fw.::c

faţă treburilor

"'


ARISTOTEL

15

20

25

30

35

1362 a

&vcrpca(o� 'ocav6v, ăAmrov 0€ Stci W J.lT)&:v E)(uv CJv -rO� Aw�!in:u.'lcrx� 8 Eo--d J.L€v MvaJ.Ltt; -roU XtvEl'\J 'ETEpov Wt; �oUAETcn, &vciŢXll Si xt\1€1.'\J hEpov � EAxoYtct fj !Mtoliv-ra fj ci(pov-ra fj 1n€'(ov-ra fj cruv�Al�ov-rcx, WmE b 'Lcrxupilt; fj nCicnv fj -rmhwv ncr(v Ecrnv 'lO"xujh;. MEŢ€Xl"mJt; &€ &pnrl -rO UnEpEXEL\1 xa-rci J.Lllxat; xal fW'I'}at; xa.L nAci-rcx; Thlv noUWv TOOmhtp J.lE('(ovt WO"TE J.li! �pa.Su-rEpru; nmelv TCiţ XLV1Î<JELt; SL<i nlv lnrepfjoAi)v. 'Arwvtcrnxij &€ crWJ.LctTat; &penl m.J"'(Xu-roo. Ex J.lETEXl"otx; xa.L 'tcrxlxx; xa.L -rclxotx;· (xat rcip 'o -rcxxilt; 'lcrxupOi; Ecrnv·) 'o rcip Suvci'.l.tevcx; -rci O"lc€AT) Ptn-relv nw.; xcxl Jnvelv -rnxli xcxl n6ppw .SpoJ.1LX6c;, b .S€ Xl"Al�EL\1 xnl xmEXELV naActLCJnx6c;, b O€ &ra.t tilnATffÎl nuxnx6c;, b O' Cqt!.pOTEpou; -roliTmt; ncxrxpa-rtcxcrnx6t;, 'o 0€ nCicn nEv-rcxXl"Aat;. EUŢT)p(o: [} Îi:O"Ti:V �paOtrn'ic; rrlPwt; j.lEi Ct:Aun(at;· ol'iTE rcip e't mxU PlpciCJXEt, elJrrlpwt;, olh' e't J.16Ţtt; J.L€v Au� M. "Ecrnv O€ xnlEx -rWv -roU crWJ.LCXTOt; Ct:pnWv xal Wxry;· J.lll ăvoocx; rdp Wv J.lrtoS€ 'lcrxupOc; oUx ăn'a.t Ct:na.Xl"ftc;-, ol.Xi' l:D.uncx; xai: noAuxp6vt�>t; (olh'J ăveu -nfxrlc; Otaj.1E(V€L€V ăv. "EO"TtV 0€ Tlt; xai xwplc; 'toxlxx; xcxl tme(ac; ăAATJ &Jva:J.Ltt; J.laxpofhDTTJ'T()t;' noAAol raP ăveu Thlv -roti miiJWTOt; Ct:pE"t:Wv J.La:xp6Jhol e'tcnv- Ctu: ol.Xi€v t, Cucpt�oAorla: XPtlcrLJ.lOt; t, nepl -rmhwv Etc; -rci vliv. noAt>�ptAlcx O€ xa:l XP'l)O'TcxptA(a oUx Cl.ST)Act -roti <.p(Aou WptcrJ.LEvou, On 'EO"Tt\1 'o Totolrrat; q>(Aat; Ot; -rtc;.. â d(nm Cqa.Xl"ci e"i:vm Exe(vw, npaxTtxOt; €cr-rw ah-rWv S( €xelvov .. ""'Qt .Sll noAAol TotoUTOL, ll'o�t)!pLAcx;, w 0€ xa.L EntELXElc; clv.Spec;, xvrpc6cpLAQt;. Ehwxla: M €O"Ttv, 'wv;, TIÎXTJ Ct:rcrt)-Wv ah(a, mti-ra rlyvecr'l'}m xal UncipXEl" fj nciv-ra. fl Tci TTAELO"Tcr fj Tci J.L€ŢtCJTa. .. Ah(a; O' bTLv t, nJxTJ €vlwv J.LEv xal Wv a't -rExvm, noUWv SE xnl &T€xvwv, olov OOwv;, tp&nc;, €v&:xenu &€ xnlnnpd: tp6cnv ltvat· ÎJŢtEla:c; J.LEV ycip TEXVT[ dn:(a, xciAAoUt; SE xal J.lEŢ€'1'}oUt; tpMtc;. "OAwc; SE Tci TotaliTa TWv Ct:yat)-Wv Ecrnv Ct:nO Wx�. €tp' o'ic; Ecrnv b tp�voc;. "EcrTL\1 0€ xai Thiv 1ra.pd: A6Ţov Ct:ya'I'}Wv a:'n(a TIÎXll. dtov e't o\ Ci"A!..DL dtcrxpol Ct:.seA!.J>OL, 'o .lE xaAOt;, fl dt ăAAot J.lll elbov TOv Xl"T)craup6v, 'o O E0pEv, fj E'L ToU lfA'l)O'(ov E-ruxev -rO �EAoc;, ToD-rou 1 16


RETORIC A, L 5, 1361 b--1362 a

necesare vietii, Hir<1 amărăciune. prin aceea că utunci bătrânul nu simte niti unul din relele care lovesc Vigoarea este puterea Je a pune în mi�care pe un altul după cum dore.�te, însă trebuie r i� a din fie sau respingfmdu-1, fie �au fie, în shîr�it, în încât este viguros cel care este puternic în to<.tte sau m<k<tr în unele din aceste lucruri. Virtutea unei sfaturi înalte este faptul de a dep<1�i pe multi privind �i !iitimea în asemenea proporţii, încât sii nu se rac<1 mai lente mi�cările cauz;t exce�ului. Virtutea agonistică a corpului constă în lalie mare, forţ<1 �i omul viguros); care î�i arunca picioarele înainte într-un unume • .)i �i le poate mi�ca �i cu pa�i lll<tri. este un bun cel !.:<trc î�i ]XI<tte strânge în î�i J"lllatc reţine pentru luptă. în sli.îrşit.ccl care p!l<ttc 1 i t �

bătrâneţea. el n ct loc, atrăg<îm.lu-1 rididnJu-1 !nlntindu-l la părn;lnt, stnîngflndu-1 braţe. în:tl!imea, gro.�imca din agilit;tte (căci agil este într-udev;.lr.cel poate fel rapid <.1\crgător, bra\C �i advers<trul.�te potrivit t ;:��t:���������::���(��� ��-� ���n L;,u�������l.��9J � ;i f�� 1I�r��� . �ecf���t� ����><� practica pc toate este un hun pcnt<ttlom�t Bătrfineţca frumoas<l t!ste progresul lent ;ti unei h�trâneţt lip.�ite de .�uferinţă: într-adevăr. un om nu se hucură de o bătrânc(e fcricil<l nici thtd îmlxltr;lne::.tc repede. nici dacă îmffiltr:me�tc greu, dar durcro �. B�trftnc(ca frumoasă lJrovinc din virtu!ilc corpului .�i din noroc; intr-adevăr, cel care nu este ferit de ho:1l� �i cmc nu este nici viguro:--. nu va ti la adăpost de suferÎnj<l, �i nid nu ar pule<t rămfine lipsit de am<.trăciunc �i longeviv ]nici1 fiîr<l ajutorul hazardului. Există, însă. independent de vigoare �i sănătate. o alt;l capacitate a longevităţii; într-adevăr, mulji oameni sunt longcvivi t";in1 virtU!ile cmpului; dar o discu!ic minuJioasă asupra acestor chc.�tiuni nu ar servi la nimic pentru moment. Prietenitl unui mare nu m:1r de O<tmeni. precum .�i prietenia oamenilor de bine nu .�unt obscure privind Jctinirea prietenului. dcourcce un astfel de prieten este predispus a face pentru un altul acele lucruri pe care le socote�te a fi bune pentru eL Cel 1"a!<1 de cm-c mu\Ji oameni sunt ;tstfcl. este priet en al unui mme numlir de oameni. im cel l"a)ă de !.:arc oamenii sunt huni, este un iubitor al oamenilor de bmc. Norocul înse�m1n<1 a �e ivi �i a fi la dispo;.;ijia noastră aceste bunuri, fie toat e. fie m<.tjoritatca, tie cele mai import:mte, �i <t dlror caut.ă e.�te înt<Împlarea. Or, întfunphtrea este C<.tuza unor bunuri pc care k: pot produce .�i artele, precum �i a unui mare număr de alte bunuri independente de artă. ca de exemplu, toate cele pc care le produce natura, dar care pot surveni �i c< mtrar naturii ; astfel. c:tuza .�ăniităţii,este arta. în timp ce cauza frumuscjll_ _ �i a statufll_ _ inalte este natura. ln general, însă. bunurile de ·�cest fel, �i în mijlocul dirora exis\;1 invidia, sunt rczul!:tlul întilrnpl<1rii. lnttmlplarea75 este, de l.lSemenca, cauza bunurii<IT contrare r;tţiunii. a�a cum, tle excmplu,dacă un copil este l"rumos, pc cfind .;.;cil:tlţi fraţi ai lui Mtnt urâtî. �•tu dac:! unul a găsit o comoară. în timp ce ulţii nu au descoperit-o, S<lll dac:l săge<tta l-a utins pe vecin, io1r

15

20

25

.

117

JO

J5

U62 a


ARISTOTEL

10

6€ J.Lll, Tj Et J.Lli {)A-&e J.L6v� Cuol rpot<Wv, Ot 0€ Cina'S €HâVte� Suorp-&âprpa'\1' Jtâvn:x raP ni Totctlrra ehruxitJ.LaTa &oxel e'lvO'.l. nepl O€ &:peTÎ)I; €Jre(nep oh:€l6-tC("t"Qt;' b nepl Tolx; Ena(votx; T6nru;, \STctV nepl E:Jra:lvou notWJ.Le-&a TOv A6rov, T6TE 6topurr€ov. VI.

20

25

30

35 1362 b

t-ov J.L€v ot.v OEI. moxci'{ECr�m npoTp€noVTa � EcroJ.L€vwv Tj lmapx6vTWV, xa:l Wv Cmmp€no\JTa, q:.avep6v· TU rUp EvaVT(a ToUTwv 'em(v. 'Enel O€ np6xenat TW cruJ113ouAeUovn cncoJtOc; Td OUJ.L!p€pov, 13ouA€tioVTctl relp oU Jt€pl �oU TEACN.J�;, ana nepl TWv np(ic; TO T€Acx;:, TaliTa & EcrTL Tii O"UJ.Lq>EpovTa xaTii Td� npa"fEu;, Td 0€ OUJ.L<p€pov &raMv, ÂT]1rr€ov âv ELTJ Tci umtxela nepl Cqa..'toU xa:l uuJ.Lq:.€povTru; 6:nA�. ""EO"'tw Ol] (�t:Ţa:{l-Ov 'O âv a:lnO EauToU €vExa fi citpET6v, xal ot. €vexa ăn' citpOOJ.Le..'ta, xo:l oO Eq:.leTat ndvm il ncivTo: Tci o:'(u..'trpt v ExoVT<X Tj voUv fj e't Ad�ot voUv· xnl Oua b volx; âv 'exc(O"""tlf &:Jto&:RT], xnl IScrn b nepl b:C«Ttov volx; CmO.S(&..lutv Exc:lcrup, TOUT6 Eunv €xâmw 0:rn..'t6v, xnl oO nap6vTcx;: et .Stcix:etTO'.l xnl cdrtcipxwr; Ex:EL, xat' TO ni.JTo:pxe�. xnl TO not1Ţnx0v il q:.uAaxnxOv TWv Totrnhwv, xc:U 0 &xoAou�el nX TOtalrrn, xal Tel xwAunxel TWv EwVT(W'\1 xal Tel q:.-&npnxci. AxoAou{Jel 0€ Otx�· fj raP liJ.Lct Tj iXnepov, ol:ov TW J.LEv J.l<Xv-\tcivetv TO Enlmnu..'tm 00Tepov, TW 0€ \.;rta(vetv TO !:Ti� liJUX. Knl TU notT)Ttxci TPLX�· Td JJ..E v � TO UrtalvEl V \.;rtel�. Tii &€ � O"lT(a \.;rtel�. Td 0€ w� TO ŢUJ.Lvci'(eu..'tctt, On L.x; krrl TO JtoAl t notel IJŢ(Hnv. To&twv O€ XELJ.L€'\IWV &.vdrxTJ Tci� TE A#et� TWv &:ra-&Wv &ra:-&ci:c; e'i. vo:t xni: Td� TWv xaxWv O:no�oA.ci�· &xoAou"el rUp TW J.LEV -ro J.Lli Exetv W xaxOv liJ.La, TW & Td ExELv &raXMv IXnepo�. Ka:L 1} O:vT EAdnov� âya:-{1-oU j.le('{�vcx;: ATit!ll� xc:U &:vri J.LE('{oVQb xaxotl E:Acinovru;· &' raP 'i.mepE')(EL Td J.LEl'{ov Toîl EA.cinovru;, To6t:w rlvE<o:t TOÎJ J!€V ATiWt� ToU S' O:nofjoATj. Kal Td� O:peTU� & Q:vdpCT] 0:Ţn{}Qv e'i.vat• XaTci' Ţdp TULJ"t� et T€ .StciXELVTo:L dt 118


RETORICA. ! . 5�6. !362 a�b

pe cel vizat, sau , în sfilr�it, Jad! unul care mergea mereu într-un loc doar ehu a venit în momentul pericol u l u i , în timp ce altii , care au venit atunci singur<'! dat<l, uu fost m:k eli:lriţi; or, toate cat.urile de acest fel .�unt considerate ocazii fericite. Git despre virtute, flindc<l este locul cel mai propriu elogiilor, va trebui să o defi n i m , cilnd vom f:.tce o discutie despre clr)giu o

6.

Este cl:tr, a�adar, ce scopuri , eventuale sau prc�:cnlc, trebuie avute î n vedere dind susţinem � i . d e asemenea, c e SC(]puri, cânt! combatem: căci acestea din urmă sunt contrariile primelor. lntruCiit :-.copul pc c:trc �i-I propune cel cme deli hcre<.lZă este utilul , �� întmdlt el delibercaz;l n u asupr:t l"inal u l u i , c i asupra mijl<)ace]()r de i l ajunge l a e l . de a:-.emcnCil, cum aceste mijloace sunt lucrurile utile în ordinea acţiunill)r, �� cum utilul este u n lucru bun, trebuie s<i definim la modul general principalele chesli uni în legătur;1 cu binele �i u t i l u l . F i e , dec i , binele ceea ce este prd"erubil în s i n e �i p r i n �inc, l u c r u l Î n n u m e l e căntill alegem un a l t lucru76, �i ceea ce râvncsc toale l"iinţclc, i �;�:��1ila���;�-�r1:: �:��n������:�(�:�� ��;��l�;:��i�.��:�l������� cde pe care raţiunea intlividualil le atribuie fiedtrcia, adică binele l"iccilmia, cel a cărui pre/..enţă dispune favorabil � i detcrmimi o stare de autarhie, apoi, ceeu ce me un caracter uutarhic, �i ceea ce produce sau men!inc aceste bunuri, acel lucru care ;llrage dup;l sine, drept consccin!e, bunurile de acest fel .� i . în smr�it. cele care pol Îlllpietlica �i cele care pol distruge contrari i l e acestor bunuri. Or, lucrurile se înl:1nţuie1ll în două feluri; căci ele sunt ori simultane, ori succesive, a�a cum faptul de a �ti , de pildii, este consecin\11 succesiv ii il fi1ptului de il studi<l, im faptul de <1 trili c.�te consccinţa s i m u ltanii a faptului de a fi s;1m1los. De asemenea. lucrurile sunt Cilp<tbi le (]e a produce în trei feluri: unele, precum faptul (,k a fi �ilnătos, pnKluc s<inătatea, altele, precum a l i mentele, produc tot .�:1mlt<ttea, în sf<lr�it, altele, precum f<tptul de a face cxerci(ii fiLicc, la fe l , pentru că cel mai adesea produc săniit:ttea7'1. Acestea fiind stHbi lite, .�i Hchil.iţ i i l c de lucruri bune, �i pierderile de lucruri rele trebuie să fie bune; dlc i , pc de o parte, faptul de i.l pierde are drept con:-.ccinţă simultană faptul de a n u lllili avea rău l , i m filptul de a achiziţiona me drept consecint;l succesiv:l filptul de il avea binele. Ş i achiziţia u n u i bun mai mare în Jocul unuia mai mic, precum �i <lehi zi!i<� unui r<iu mai mic în locul unuia mui mare este tot u n lucru bun; căci prin faptul că bunul mai mare depă�e�te bunul mai m i c , a�adar prin În.�u�i acest f<1pt se produce, cfmd Hchizi!ia primu l u i , când pierderea u l t i m u l u i Ş i virtuţile sunt i"n mod necesar un bine; dki datori tii lor, cei care le pnsed11 sunt În bun<i d i s poz i ţ i e ,

:���.j���·�i1����:�i��9�:

1 19

10

15

:w

25

JO

35 1362 b


ARISTOTEL

Exov-rEc;, xal not'IŢ[txal -rWv ă:ya�Wv E't<n xal npaxnxal:'""F!Epl €xăG"t1}; .S€ xul -rlc; xal lTola xwplc; P11-r€ov. Kaî: n)v t,Savllv O:ya�Ov lt.vcu· mi'V"Ia ycip €cp(E-ra.t ni '(,i:xx aU'tÎ)I; Tii cplicrEL "Q(HE xaî: -râ f)S€a xal -rei xaAâ ă:vciyXT] O: et-&ei Etva:· -rei ,u.€v ya'p Tj&ovi};- not T)nxci, Thlv .SE xo:AWv Tii ,u.Ev f)S€o: -rei .SE ciDTii xa-&' €au-râ a'tpE-rci E:crnv. ' Qc; & xa\Y Ev €tnElv, O:vdpcT) O:ya:-:trl Etva:t -rci.SE. Ei.futJ.lOv(a:· xui: yeip xa�· aU-rO a:\pHOv Xet.Î: o.lho.pxEc;, xai: €vExa ciD-roU -r&I.Aa: a\pot'i,u.Eita. Lltxatoot'iVl'), ă:v0pE(a, owcppoo"UVl'), ,LJ.EŢO:AotJmx(o:, ,U.EŢO:/..onpE:nELa: XCI.Î: a't ă/..Ao:t cit "'IOtaU-ra:t 'E'ţELc;'' 6:pE-rai: ya'p Wuxlf;. Ko.î: UylE t o: xo.i xciAA� xa:î: Tii -rota:U-ro:· ă:pE-ral yrlp crW,u.a-r� xul lTOL'lŢ[txrlt 'lioHWv, o'Lov Tj tlylELa: xa.L i)&o� xal mU '(,�v. OtO xa:L ăpto-rov &oxEL lt.vcn, \Sn .SUa Thlv -rol.c; noHolc; "'ILJ.UW-rci'tWV c((-rt6v €cruv, Tpovl}; xal -rOiJ '(,îŢv. nAoU-roc;· clp€n) ya:'p xTfpEwc; Kctl 1f0ll')"ILX0v noAAWv. «l>lAoc; xo:i cptAlo.· xui yeip xa:-&' aU-rOv citpE-rOc; b cp(Aoc; xal nmlŢCtxOc; no>J..Wv. Tt,u.Tj, OO'ţa· xa.l yeip i,&o: xo:l notl')"'Itxei 11oM.Wv, xa.l &xoAou-:tEl o:U-rol.c; � €rei: -rO 11oAU W UndPXEtv Ecp' cflc; n,u.Wv-ra.t. Llt'ivaJ.llc;' mU A€TElV, -roU npdnEtv· lTOLTJTtxcl Ţo:'p n:civ-ra: -rei -rota:U-ro: &Ţo:�Wv. "En Ebqlulo:, ,u.V'l'],u.l'), Eb,u.d�Etct, â:rxLvota., ndv-ro: -rei -rota:U-ra.· notrrn xo: î: rcip a:O-ro:t Cqa:�Wv a:\ .SUvd,u.ELc; €tcr(v. ' Oj.w{wc; .5€ xa:i cit. €mCM:li,u.cxt nO:cro:t xa.l cit -r€xva.t. KW W '(,lŢv· €t ra:P ,u.l}b€v Ci>J..o Enm-ro Cqo:Mv, xet.� aU-rO citpE't6v €CM:tv. Ko:i: W .S(xo:tov· <ru,u.<p€pov răp "It xmvli Ecrnv. Tuln-o: ,u.Ev otv OAE.S0v 'tei b,u.oAoyot'i,u.EVa: Cqa-3'd €tn:tv· €v 0€ -rol.c; &,u.cptrrf3T)TTJO"(,u.mc; Ex "thlv.SE o\ (Jl)AJ..oytcr,u.o(.�"Qt -rO Evav-r(ov xa.x6v, -rolri &yuMv. Ka:i: oO -rO Evavr(ov "tol.c; €x�pol.c; au,u.cp€pEL· olov €t -rO .SEtAot'ic; Elvcu j.J.Ci'Attn:a cru,u.cp€pEL -rolc; Ex-&pol.c;, ol]Aov l5n &.vOpE(a ,u.ciAtoca. Gxp€At,u.ov ml.c; noA(-ra.tc;. Ko:i: OAwc; \) dt Ex-&pol j3o(iAov'tcn fi €cp' & xo:Cpotxn, -roUva:vUov "tot'i-rou Wcp€lt,u.ov cpa.(vETitt ' .St0 E'i:pT)"'IlXL tj ' xEv Ţl]itljam npla.,u.oc;. "'Ean f} o\)l( &El "toti-ro, &AX Wc; €rrl 't0 noAU· ol.J.OEv yeip xwAUEL Evlo<E "taUW <ruJ.lcp€pEtv -rolc; Evo:vtCotc;· IWEv A€rE<m Wc.; 1:â xa.xci <ru'Vd'yEL 'lXlilc; âvitpWrrouc;, (ha:v U Tal.nO j}Aaj}Ep0v Ct,u.q�Ql.v. Ka:i: O J.lll 'ro'rtv

10

15

20

25

30

35

1 20


RETORICA, 1, 6, 1362 b

�� tot virtutile pn:xiuc lucruri bune �� sunt practicel«l. Va trebui să spunem separat, despre tiecare din ele, care e�te natum �i felul fieci:ireia. Şi plăcerea este un bun; căci toute fiinţele însutleţite o râvnesc, prin n<Jtura lor. De aceea, şi lucrurile plăcute şi cele frumoase trebuie .�ă fie bunuri; într-a­ devăr, primele sunt producătoare de plăcere, iar dintre lucrurile frumoa<;e, unele sunt plăcute, iar altele sunt dezirabile în ek �i pentru ele însele. Pentru a le enumera unul dite unul, bunurile sunt în mod necesur următoarelc. Fericirea: căci ea este un bun preferabil pentru el însu�i. precum �i autarhic, şi tocmai în vederea lui preferăm noi multe <:1lte lucruri Dreptatea, curajul, cumpătarea, m:tgnanimitateaH I , magniticen!<IH2 �i celelalte dispoziţii stabile de aceM fel: căci acestea sunt virtuţile �ullctuluiH.l_ Apoi , sănătatea, frumuseţea �i calităţile de acest gen: dci ele sunt virtuţile corpului şi pot produce numeroase bunuri , a�a cum, sănăta!ei!, de exemplu, este producătoarea �i a plăcerii .�i a vieţii, drept care .�i este considerată a fi cel m;1i mare bun, fiinddl este cauza a două dintre bunurile cele mai apreciate de cei mulţi, �i anume plăcerea şi vi1.1ţa. Bogă!ia: căci ea este virtutea proprietiiţii � � . de :1semenea, producătoare de multe bunuri. Prietenul �i prietcnÎ;J: dicî prietenul este de dorit pentru el însu�i şi, de asemenea, cap1.1bil de a produce numeroase bunuri. On(1area, faima: căci ele sunt plikute şi capabile de a produce multe bunuri, şi tot ele au drept consecinţe, cel mui aJcse:1, posesia altor bunuri, pentru care oamenii sunt onomţi. Facultatea de a vorbi, facultatea de a acţiona: căci toate facultăţi le de acest fel sunt produc:ltoare de bunuri . În plu.�, înzestrarea naturulă, memoria, u�urin(a de a învo1ţa, sagacitatea, .�i to;1te calită(ile de acest gen: căci aceste facultiiti sunt producătoare de bunuri. Similar, toate ştiinţele �� toate artele. Şi, de a�emenea, însă::;i viaţ<1: dic i , chiar dacă nici un alt bun� nu ar putea fi consecinţa acesteia, viaţa este de dorit pentru eu însă�i. In sfâr::;it, dreptatea: căci este un lucru util în comunitate. A.�adar, acestea sunt aproximativ toale bunurile recunoscute ca atare; cât priveşte, însă, bununle contestabil e, silogismele provin din premisele urmiltoare. Este un bun <�cel lucru <11 cărui contrariu e.�te un rău. Este un bun �� acel lucru al cărui contrariu este util du�m:milor; de exemp l u , dacă faptul de a f1 la�i e.�te mai cu seam:1 avantajos pentru du�man i , este limpede că vitejia este mai ales folositoare pentru cetăţen i . Ş i în general, contmriul a ceea ce doresc du.�nwnii no�tri sau ceea ce le provoucă bucurie, nuuil ne este în chip evident util; de aceea s-a spus: "cu .riguran(ă, Priam se va bucunrH4. Acest lucru nu este mereu astfe l , cel m:ti adesea, însă, da; nimic nu împiedică, într-adeviîr, ca uneori , acela�i lucru sti fie profitabil pentru <lmbele părţi adver.�e; de unde se spune c ă relele îi upropie pe oameni cânt! acela�i lucru este dăumltor � � pentru u n i i �i pentru a l ţ i i . Apoi , � i ceea ce nu este

121

10

15

20

25

30

35


ARISTOTEL

--·--·------·

1363 a

10

15

20

25

30

35

---

lnre�o).Tj, -roUUl &yctM'V, O & â'V ft J.LElbO'V fl bel, xruc6\l. ·� oO 'E'VEX« 1r0Hei lrETt6vrrtctt fi OEOO:ndvrrrm · q:.cxt\16jJ.E'\IO\I ŢCX'p &ycx""c'i" i)&l'], xcxl � -r€).� .0 -rolO\rto\1 lmoAcxJ.1!ki"e'tcxt xett -rEA� noHW'V, -rO 0€ -rE� CqaM'V."O""e" -raUT etprrw.t xd.8 0€ xe" eUx,wA11" nptciJJ.'f xat clurxp6" -rot &T]p6v 'tE J..LE'Vet\1. Kcxl � na.potJJ.La. &€ W 'rnl Mpa.u; n]\1 OOp(a.\1. Ka.i: oti <dt> noAAol €<p(e\ITUt, xcti: W lrEptjJ.ciXTJUl'V <pm\16jJ.E'\IO\I' ot Ţa.'p 1rcivte� €<p(e\l'tctt, -roU't' Cxyct".0\1 �"· o\ 0€ noAAol GlcmEp nd'V't� lpCX(\IO\I'tCXt. Ka.i: -rO 'rncxt'VE"t6\l· oO&eL� rcx'p .O Jili Cxrcx""c'i'V hctt'Vel. Kcxt a o\ €x""pol [xoi o\ lpCXUI..ol] kna.t'VOOOtv• Gl<rnep raP nd'Vnc; t\&T] bJ.lOĂoroUow, e't xeti: o\ )(C()(Wc; neno\ht&n:c;· &tei raP -rO q:.o:'VepO'V hJJ.oAorole" ă'V, t'Ju1T€p xo:l <pctiM.ot otlc; o't <p(Aot \lirooot xcU [Cxya."ol] oUc; dt €x-&pol J.Lli l(JEyotXTt\1 . .6.t0 AeAot&opTp"at lmO.a�'\1 • KopÎ\htlOt UnO I:tJ.1W'VÎ&ou lfOt{po:vt� Kopt\l"(ou; 8 ob jJ.€J.L<pEwt -r0'1Al0\l. Ko:l a Thrv q:.po'VÎjJ.W\1 ne; f1 Thi" &ro:""l;N &vSpW" fi yuvextxW.V 1rpo€xpt\IE\1, oÎo\1 'O&x:ra€o:'Aih}.W xcxL'EAE\ITjV eweUc; xal 'AAE'fct'V&j)O\I cit ""eal xetl 'AxtAAEo: "OJ.1� · Ko:l �Awc; W npocupe'td· lrpoo.tpoU'V-rett &€ 1rpdnet" 'td n e'tpYUJ.fva. xcU -rei -role; €x".polc; xa.xâ xo:L -rei -rolc; q:.(Aotc; &:ra""« xetl -rei &u\lo:'td. To:U-ra. 0€ &txWc; €o-tt" Td n ye\16jJ.e\ICX Ci" xeti: Td' �(wc; ytrv6J.1E\ICX. ' P�tcx &€ OOo: fi ă'VEU A6rrry; f1 €\1 bA(y'f xv6VCf· TO yâp xW.emh.o bp(beTat f1 AUff11 fi nArt""e t xp6'\IOU. Kctl €a.'V � jX>liAo'V'tctt' l3o6Aovrcn .S€ fî J.LYJ&€\1 xruc0'\1 fi EAa.no" -roU lqo:".oU· -ro\rto SE mat, 'eo:V fi Ao:"M"ll t) nJ.Lwp(et f1 J.1txpci ft. Kat .a 'COtet, xoi 8. JJ.l)&€(c;, xcxi -rei 1reptnci· TtjJ.Tj ycx'p o\1tw J,J.IiAAo\1, Ka.i: Tâ <ipj..l.6no\1Tet ctbTOlc;· TOta\rtcx &€ -rei -re nfl00'1o1x vro: xo:-rei y€'Joc; xcU 0U'VCXJ.1t"• xa.i: G" €Ue(net" o'Co\IT«t xo:L âV JUXpci ft· oll&€\1 ycip ţŢncr\1 lfpocttpollvta.t -rcxlrtet lrpâTIEt\1. Kcti: Tâ ebxa-rEpyo:cno:· &u'V<XTâ yeip � P<{&to:· ebxa-rEpro:cn« &€ fi nd'Vnc; f1 o\ troAAol fi o\ ISJ.Wtot f1 o\ lŢnouc; Xet.TW�W<J(X\1, Ka.i: & xcxpuil'V'tC(l 'tolc; q:.(Aotc;, fi & c.brex\hlo'ovtat -rolc; €x""polc;. Ko:l OOo: ofir; ""<XUJ.Lcl'(mxn lrpoatpotlvra.t trpdnet'V. Kai: 1rpc)c; & ebqluelc; e'tot\1 xai: �J.1netpot· JXi:O'\I r«P xo:To�Wao:t o'i:onat. Kcxt & JJ.rtbelc; <paiM.oc;· €nat'VE-rei ycx'p J.LiiAA.o'V. Kcâ: {;;" ht"UJ.WîNT� 'TUŢXci\IOOOt\1, ob ycip p..6vo'V tj&l &.ANi xo:t �EA'tt0\1 122


RETORICA, I , 6, 1363 a

u.n exces, este un bun , pe când ceea ce este mai mare ca proporţii decât se cuvine este un rău. Este un bun şi lucrul pentru care s-au depus multe eforturi şi s-au făcut mari cheltuieli; căci el părând deja un bun, şi cum un lucru de acest fel este considemt scop, şi scop al multor lucruri,atuncî şi scopul este un bun. Drept C<lre s-au spus acesteu: .,spre orgoliu/ lui Priam!"R 5 şi "este ru�in.os a rămâne mult timp"86. Şi proverbul: .,a sparge urciorul/a por/1�'87. E'ite un bun şi lucrul pe care îl râvnesc mulţi, şi ceea ce pare demn de a fi disputat; dîci bunul em acel lucru pe care îl rfivnesc toti, or, mulţi par a rfivni precum toţi. Este un bun şi ceea ce este lăudabil; căci nimeni nu laudă ceea ce nu este un bun. Este un bun şi ceea ce elogiază duşmanii bi cei răi]; a5a cum, într-adevăr, toti sunt de acord deja asupra unui fapt rău, dacă tocmai cei care au avut de suferit acel rdu îl laudă; căci ei, Hr fi de acord datorită evidenţei, după cum .�unt răi cei pe care îi blameaZă prietenii lor, şi după cum sunt Lbuni] cei pe care nu îi blamează duşmanii lor. De aceea, corintenii au crezut că fuseseră insultaţi de Simonide, care a compus: "!Iionul nu are nimic de repro�at corin· tenilor"88. Este un bun şi ceea ce a preferat unul dintre cei fnţelepţi, sau unul dintre cei virtuoşi, f1e aceştia bărbaţi sau femei, precum, de pildă, Atena 1-a preferat pe Ulise, iar Tezeu - pe Elena, apoi zei(ele - pe Alexandru, iar Homer- pe Ahile. Şi în geneml, sunt bunuri toate lucrurile preferabile voluntar; or, oamenii preferă să facă lucrurile menţionate de noi , şi anume cele rele pentru duşmani, apoi cele bune pentru prieteni şi, de a�emenea,cele posibile. Iar ace,-;tea din unnă sunt pl:!Sibile în două feluri: cele care se pot face, şi cele care se pot face u.5orH9. Sunt uşoare toate câte se fuc fără efort sau în puţin timp; căci dificultatea se defineşte ori după efort, ori după lungimea timpului. Sunt un bun şi lucrurile cure se fac cum vor oamenii; or, ei î�i doresc ori nici un rău, ori un rău mai mic decât binele ce rezultă din el; şi acea'lta se va întâmplu dacă pedeapsa rămâne ascunsă, sau dacă ea este mică. Sunt un bun şi lucrurile private, lucrurile pe care nu le deţine nimeni, lucrurile de prisos; căci astfel onoarea este cu atât mai mare. Sunt un bun �i lucrurile care se armonizează cu oamenii înşişi; or, lucrurile de acest fel sunt cele care li se potrivesc în funcţie de originea şi puterea lor şi cele de care cred ei că duc lipsă, oricât de neînsemnate ar fi; căci nu vor deloc mai puţin să le facă. Sunt un bun şi lucrurile uşor de îndeplinit; căci, întrucât sunt uşoare, ele sunt posibile; or, lucrurile uşor de îndeplinit sunt cele pe care le-au reuşit toţi, ori majoritatea, ori cei asemănători nouă, ori cei inferiori nouă. Sunt un bun şi lucrurile prin care oamenii îi mulţumesc pe prieteni, sau cele prin care îi supără pe duşmani. Şi toate câte au intenţia să le facă cei pe care oamenii îi admiră. Şi lucrurile pentru care oamenii sunt bine înzestraţi şi experimentaţi; căci ei cred că le vor reuşi mai uşor. Şi lucrurile pe care n u le-ar putea reuşi un om rău; căci a�tfel, ele sunt m<�i degrabă lăudabile. Sunt un bun şi cele pe care oamenii le obţin precum doresc, iar acest lucru pare nu doar plăcut, ci şi mai bun.

123

136.1 a

lO

15

20

25

30

35


ARISTOTEL

1363 b

' q>a(ve-rcu. Ko:L J.Lci),LmO: €xo:o-roL lf� fi -roloutoL, dlov o\ cvLA:OvLXOL

€t vlxrt mat, Ol tpLĂ6"!ljJ.Ol e't nj.tl'j, Ot cptAo:xp1lJm-rot e't XP1ÎJ.U:XTIX,

xo:L Ot ăAAot Wcrrohwr; . nepl J.tEv olJv cl:ro:'l'toU xo.l mU cruJ.vp€pov-r� €x rothwv Âl]ltT€ov w:'ţ n(crntc;.

VII.

' E1tel O€ ltoAAâxtc; bj.wAoroUv-rec; ăj.tcpw OUJ.tcp€pet v 1tepl roU

JJ.<iAAov ă).lcptcr�lftoî'xn v, €Cfle"tîl:; &v e'lrt Aex-r€ov nepl roU p.e('{ov� Cqo:'l'toli xo;L -roU JJ.ăAA.ov cruJJ.cp€pov-r�. "Em:w

OTj \m:ep€xov JJ.Ev

-rO

u:xroUrov xal €n, \m:epex6JJ.EVOV 0€ rO €vu1tdp:xov. Ko:L p.el'{ov ).l€v

10

O:e l xo:l: nAelov npOc; &nov, JJ.Ero: 0€ xo;l JJ.LxpOv xo:l 1toAU xo:l

bAlrov 1tpOc; -rO -rWv noAAWv JJ.€re\tO<;, xo;l tmep€:xov JJ.Ev -rO JJ.Eru.

-rO 0€ €AA.el1tov JJ.Lxp6v, xcx.l 1toAU xo;l bAlrov

tix:rwhwc;.

' E1tel obv Cqo:tiOv A€roJJ.EV "t6 -re o:lnO o:inoU €vexa xo:l JJ.T!

ăAAou o;\pe-r6v, xcx.l: oi1 1tdv-r' Ecplno:t, xro': O voUv âv xcU Cflpc)VT)CJL v

Acxf36v-ro: '€Am-ro, xo.i -rO nmrtnxOv xo;l -rO CflUAo:xnx6v, fi

15

� En-ew:t

T rl TOLo:Uro:, "t 0 8 ob 'Evexo; m -r€Aoc; Eo-rlv, -rEA� 0 € Emtv ob

Evexo; ni ăAAo:, o:lrrlfl 0€ &ro:ti-Ov -rO np&;; o:lm3v -raU-ro: lfEJfOv\t6c;, &.vdrxrt

-râ

TE

nAe(w

roU

€v0�_;

xul

rWv

€Ao:H6vwv

cruvo:pt\tJJ.OUJJ.€vou roU E:v&;; fi ThJv €Ao:n6vw\l J.lEL'{o\1 &.ro:\tOv 20

etvaL· bnep€xet ydp, "t0 0€ Evundpxov UnepExen:u.

KcxL

Ecx'v n) J.1€rtmov mU JJ.q{<JTOIJ bnep€x:n. xcU cdm:i o:UrWv· xo.i

Oon o:irrci a'itrWv, xo:L -rO JJ.Erurrov roU JJ.ey(o-rou, tiov e't 'o JJ.Eyurr� &vijp yuvo:txOc;

� JJ.E'fl'� J.LEl'{wv, xcxL i5Awr; o't Ci'Jbpec; Thrv ruvmxW\1 JJ.EL'{ot�.. xai e't o\ ăvOpe; OAwr; rWv yuvo;txW\1 JJ.E('{m.-.:;,

25

xcxl &vip b JJkrunOt;; � JJ.E'fl'(JT'll;' yuvmxOI; JJ.e('{wv· ăw'Aoyov r«P €-;xooot v dt tmepoxo.i -rWv revi.Jv xo.l -rWv JJ.erlcnwv €v o:irrolc;. 1 24


RETORICA. l. 6-7. 1 J63 b

Sunt un bun mai ales lucrurile pentru care fiecare dintre oameni este de un anumit fel, ca de exemplu iubitorii de victorii, dacă este o victorie

1 363

b

de atins, iubitorii de onoruri, dacă sunt onoruri de obtinut, iubitorii de bani, dacă sunt bani de câ�tigat, �i alţii, la fel. Acestea �unt, u�adar, premisele referilo11re h1 bine � i la uti l , din C<.1re trebuie deduse doveLile.

7. Întrucât adesea cei care sunt de acord c:1 douft lucruri sunt deopotri v:1 utile nu sunt de acord asupra lucrului mai cu scam:1 uti l , ar trebui vorbit în continume despre binele �� utilul în sens gwdu:ii'JIJ. Fie, deci, lucrul care dcpă.�e�te pe un altu l , cel de o cantitate egală �i încă ceva pe dcu­ supra, iar lucrul cure este depă�it, cel cuprins în întregime în lucrul care depiî.�e�te. Şi ceea ce este nmi mare �i ceea ce este nwi numeros întot­ deauna se mportC<IZă la ceea ce este m<li mic, pc c:înd ceea ce este mare �i ceea ce este mic, ceea ce este mult .�i ceea ce este puţin se raportea:t.<1 l a m!lrimea numărului de obiecte9 1 , în .�fâr.'�it, lucrul c<1re depii.�c�te e.\IC mare, i:�r lu!.:rul dcp<1�il este mic, -:;i la ICI se înWmplă cu multtll ':ii puţinul. A::;adar, fiindcă numim binele ceea ce este preferabil în .�ine si pentru sine, .�i nu în vederea altui lucru, �i ceea ce toate l"iinţclc râvncsc -:;i ceea

ce ele ar prefera, dud1 ar primi mţiune �i înţelepciune practică, de aseme­ nea, ceea ce este capabil de a produce ::;i ceea ce este potrivit pentru a menţine a.�emeneH bunuri, sau ceea ce le arc drept consecinte pe acestea, apoi, întrudt lucrul pentru care se l"ac alte lucruri este .�copul, iar scopul este lunul în vederea cărui<.� se fac toate celclulte lucn1ri, ':ii f1 indc� binele individual este ceea c e intruneste <.�cestc conditii rel<1tivc l a individul însu.�i, num:lrul m<�i mme de luc i-mi bune este ît1 mod necc.�ar un bun mai mare decât unitatea �i dcdlt număn1l mai mic de lucruri bune, ducă :�cca�tă uniWte st�u acest număr mai mic este inclus în numărnloare; într-adevăr, numărul mai mare dcpă�e�tc num;lrul mai mic, im nurn;lrul mai mic, cu-

prin.� în numărul mai mare, este dcpă�it. Ş i dacă cel mai mare lucru dintr-o clasă de obiecte dcpă�qte cel mai mare lucru dintr-o altă dusă de obicctc'1�, <ttunci si toate lucrurile dintr-o clasă dep<l�esc toate lucrurile ttin altii clasă: rCciproc, �i c;lnd lucrurile dintr-o clasă dep[L'!Csc pe cele din altă clasă, cel mai mare lu­ cru dintr-o clasă îl v a depă�i pc cel mai mare lucru din altă clasă, a�a cum, de exem plu, dac!l bărb<Jtul cel mai înult este mai înalt dcd1t femeia cea mai înaltă, �i bărb<1ţii sunt, în general, mai înalţi decf1t femeile; reciproc, daca bărbaţii sunt, în general , mai înalţi dcdt femeile, -:;i !.:el mai înalt bărbt�t este mai înalt deciit ce<1 mai ina]tll femeie; dici superiorităţile cla�elor unm<l asupra altom �� supcriorit:1ţi l c celor mai mari membri, a unora asupra <�ltor:1 cuprin�i în ele, sunt analoage.

1 25

10

15

20

25


ARISTOTEL

Kal (hav -r6& }.1€V T� €Trl1Tcrt, hEÎ:\10 &€ TO!Jnp J.lll' '€n-€1:0.l J5€ il T0 iiJlct +) T0 €<p€'ţ� il cU J5uvcl}.l€l . EwmipX€l rciP li xvllcru;

li ToÎI 'rno,J.t€vou €v .ql {1-mEpou. "En-€Tcrt &€ ăJ.Lct }.1€v

30

ll{l UrmlV€tv

TO "C�v. wUTtp 0€ €x€Î:vo oU, lffrEpov ll€ -r{f J.wv{}dvELv -rO hlcr-rw:r{}ctl, SuvdJ.L€l ll€ -r0 't€poouAElv '!0 0:JrOOT€p€lv· b rcip

'tEpoouAftcrcrr; W..'v 0:JrooT€p'llcr€t€V. Kcrl -rci UJr€p€xovm Toî:i crinoU

J.I.€Î:'(ovt J.L€l'�w· Ctvdrxn r«P UJr€p€X€l\l xo:l wU }.1€l{ovor;. Kal Tci

1.364

frv

J.LEL'(ovor; O:rcr{J-oU JrOLT]Ttxci J.LEL'(w· -rolno ycip

-rO J.LE('(ovor;

1fOL1ŢttXI{J Elvm. Kal: otJ -rO 1fOLT]Tlx0v J.LEl{ov, Wou&rwr;· €'l rcip -rO

JS

UrtEtvOv «'lpEThi-rEpov ToÎJ i#or; xcd J.LE'i{ov CqcrMv, xai: li UylELcr a

TÎ)r; ft&ovl)r; ).lEL'(wv. Kcrl -rO cr'tp€nlv xcr,'J-' aU-rO coli J.lii xcr,'J-' crU-r6, di:ov 'u:rxlir; UytEtvoU· TO ).l€V ydp oUx crUToli EvExct, -rO J5€ aUToU,

0JrEp �v TO CqaMv. K&v

U -rO J.LEv

T€Aor;, ŢO SE J.LTi T€Aor;· ŢO ).l€v

Ţcip fiAAou '€V€Xct, W S€ atnoÎI, &iov ŢQ ŢUJ.Lvci{€0'{1-aL '(oU El) €X€L v TO crWJ.Lcr. Kal -rO frnov Jrpoo&:6J.L€Vov ,'l-a'(Epou

fi €1:Epwv·

aUTapxEcrTEpov yci'p· finov &€ Hpoo&l wt -rO €Aan6vwv fi Ptf6vwv 1rpooS€6J.L€VOV. Kcrl 0Tav TOS€ J!€v fivEu -rol& J.LTi

fi ŢEvEo-{lm, -3-dTEpov 10

i5€6J.LEvov, W<TTE q:.alvEwt J.LEl{ov O:ro:Mv. Kâv Upxll. xCt'v

11

1i fi J!Ti SuvcnOv

&€ ăvEu To6Tou· crU-rapxEmEpov S€ TO J!Ti

11 tiPXll. ŢO 0€

J!Ti

dlnov, nl C oUx ciCTtov &ci ŢO o:!.rr6· &\IEu ycip dl-rCou

xo:L O:pxllr; &oU\Io:Tov E'ivo:t

il Ţ€v€cr,'J-at. K«l lloOiv &pxulv ŢO 0:Jr0

Tllr; J!E(ţov<M; O:pxîl; J.LEl'(ov, xo:l J5oolv cll -rCot\1 TO 0:1rO ŢoU

J.LElţ'mi<M; «h(ou J.LEl{o\1. Ka� cbxi1f«Ă.LV J5€ Suolv Upxcrlv Tj '(oU 15

J.1El"Covor; O:PXTi ).lEL'(wv, xctl Soolv a'n(otv ŢO ToU J.L€({ovor; ahwv J.L€l{ov. al)Ao\1 otiv Ex TW\1 €tpl)JJ.€\IW\I lht tiJ.L<pOTEpwr; ).lEl"Co\1 Emtv cpa(vEcr{J-m· xal ra'p E't O:PXTJ, -rO &€ J.Lil O:pxll. S6'ţ€L J.LEL'(o\1

dvut, xcrl €t J.lTi O:pxr). TO S€ O:px:T)· -rO ycip -rEAor; J.LEL'(ov 1 26


RETORICA, 1 . 7, 1363 b� l 364 a

Un lucru este superior <Jltuiu �i cânJ <1cest lucru este consecinţa l u i . pe când <Jcela nu este consecinţa acestui<�: or, un lucru e.�te consecinţa altuia pe o C<Jle fie imediată, fie ulterioari:i, fie potenţialii: căci utilit<Jtea consecventului e.�te indusi:i în utilîto1tea :mtecedentului'H. Or, viuţa este consecinţa imeJiată a siinătăţ i i , pe cflnJ ultima nu este consecinţa simultană a celei dintai, apoi, ştiinţa este consecinţa sub�cventă a studiului, iar jaful este consecinţa posibilă u sacrilegiului; căci cel care a comis un sacrilegiu poate jefui. Şi dintre J(tuă lucn1 ri care dcpăşc.�c fiecare acelaşi !unu, este mai mare acela din cele doui:i care îl dcpă�eştc pe cel de-al trcibt printr-o cantitmc mai motre; căci el trebuie .�ă îl depil�easci:i si pc acela mai mure �i pe acela ITii.li mic dintre celelalte douil. Şi lucrurile capabile Je u produce un bun mai mare sunt mai importante; căci asta însemna a fi capabil de a produce un bun m<li rni.lre. Similar, lucrul produs de un hun mai mure este mai important; c<k i , dacă ceea ce e.�te sănătos este preferabil f<.tţă de ceea ce e.�te phkut, .":>Î este un bun mai mare, �i săn.ltatea este m;ti importanti:� decât plăcerea. Iar lucrul prcfembil în sine este un bun nmi mure dec:Ît lucrul nepreferabil în sine, a.:;:t cum, vigoarea, de pildă, este mai importantă decât ceeu ce este săntitos: căc i , pc de o parte, lucrul s:lnătos nu este rreferabil pentru sine, pe de altă parte, vigo<.treot e�te preferabilă pentru sine, ceea ce era, de fapt, binele. Şi lucrul care e:-.te scop este mai important dec;ît lucrul cme nu este scop; căci ultimul este preferat pentru altul, pe c<înd primul este ales pentru sine, <t.�a cum exerciţiul fizic, de pilJă, este preferabil pentru buni.! stare <t corpului. Este un bun mai mare şi lucrul care are nevoie mai puţin de <tltul sau de altele diverse; dci el este mai autarhic; or, are nevoie mai puţin lucrul care are nevoie r1 c de lucruri mai puţine, fie de lucruri mai u�oare. La fel, �i dml cutare lucru nu există, sau n u se pnate ivi fără un altul, pe c<Înd <ti doilc<t poate fără pri m u l ; căci dintre două lucrur i , cel care n u are nevoie de celăhtlt este <tUtarhic, încât este, evident, un bun mai mare. Şi dadi din două lucruri . unul este principiu')-1- al altor lucruri, pe dnd celălalt nu este, �i dacă unul este cauâi<J5, re când celălalt nu este, un lucru este mai important decât celălalt pentru acela�i motiv; căci fără cauză .�i principiu un lucru nu (XIitte să existe, sau să se ivea-;că. Şi tiind date două principii, lucrul mai imp<.)ftant este cel care provine din principiul mai important, ş i similar, fiind Jate doui'L C<tuze, lucrul mai bun este cel provenit din c:.tuza mai bună. Invers, între două principii, principiul lucrului m:ti importi.lnt este superior, iar între două c:.tuze, cauza lucmlui mai bun este superioard. E�te dar, deci, din cele spuse, că se poate arăta că u n lucru este mai important în dom1 feluri: şi dacă un lucru este principiu, iar celălalt nu e:-.te principiu, �i dacă primul nu este principiu , ci scop, în timp ce al doilea este principi u , tot primul va păre<� că este mai important; căci scopul e.�te mai important,

127

30

35

13M a

10

15


ARISTOTEL

xal oUx O:pxlj. Wcmep b A€w&!}!ac; xo:'!T}jopW-v �q'IT} Ko:AAlO"ff�:hou '!0-v �ouAeOOo:m mîi Jrpc{�a-vToc; J.L{XAAo-v &.&txel-v· oU ydp &-v lrpo:x{!-Tl-vm J.lli �ouAeOOaJ.LE"Vou· nciAt 'V se xal Xa�p(ou, TO'V Jrpd�a"VTa Toti �ouAeOOa-vToc;· oU yap li:v ye-v€cr{!-at, E't J.Lrl frv b 1rpa1'w-v· Tothou ydp €-vexa ht�ouAeOet-v, Onwc; npo;1'wat-v. Kal TO OJravtWTEJXN TOU &cp-36vou, r1i.o-v XPUO'� ot&-rlPou &xpT)(TT6T€poc; l.Jv· J.LEl�ov yc(p � xillcrt c; &u:i TO xaAEJrwT€pcw rl.-vaL "AAAov 0€ '!p6Jrov TO Ciq:>-3o-vov Toti cntav(ou, 0TL � xPliatc; 25 \mep€xet· 1:0 raP JroU.dxtc; Toti bAtycixtc; \mepExet, Q,'!-ev A{reTat ăptO"!OV ).1€\1 Ucswp. Kal OAwc; TO xW..eJrWTEpoV Toti Pcţovoc;· (TlfO'.VU.oltEpov rct'p. "AU.o"V 8€ TpârrO'V TO jxiov Tol} xo:AwwT€ · �El raP Wc; �OUĂ6J.LE-3o:. Ko:L re TO €-va-vT(0\1 El'(ov, xo:l oti � O'T€pl}<Jtc; 30 }!E('(wv. Kal CtpETIÎ ).Lij &.pETT)c; xo:l x«xlo: J.Lll xcodac; J.LE('(wv· Tci }!€v rctp TtÎAT}, Tci {) oU -c€AT}. Kal &v Tci €pro: xaAA(w 11 ct'tcry:(w, J.LEl'(w abni xal &v cit xo:xl«t )((XL cit &.peTai J.LE(�ouc;. xai Tci �pya J.LE(�w. En:e( JrEp Wc; Tci ci[na xa:i: cit 0:p)(a(, xai: Tci O:Jrofk.:(vovm, 35 xal Wc; Tci Cmoi3cdvovTo:, )(C(l TU ci(na xal cit O:pxcxL Kal &v ft lm:epoxij a\peTWTEpcx 11 xo:AA(wv, O'i:ov TO CtxptllWc; Opă-v citpETultepov 1364 b Toti bcrcppcx(vEcr-3o:t. Kal raP Otj;tc; bcrq:>pljcrEwc;· xal -cO tptA€Tatpov e'lvm TOÎÎ tptAo:xpfu_lo:TOV }!liĂAov xciAAto'V, iliTE xai: tptAETatp(a cptAo:xpl)J.LCXT(�. Kcd &.-vnxEt}!Evwc; 5€ -cWv �eAn6vwv a't Une�Aai �eh(� xal xo:Ht6"VWv xo:/J..lmx;. KW &-v cit €-n:dJuJ.L(o:t xa:AAlo� 11 �Eh(�· cit raP }!E(�mx; bp€�€Lb' }!EL'(6vwv E'tcrlv. Kal Wv xo:Ht6vwv se xal �EAn6-vwv rit €m{!-uJ-llO:t �EAc(� xal xaAAlo� &tci TO abni. Kai: &-v a\ €mcrTiiJ.Lo:t xo:Hlmx; 11 cmol.lo:Sat6TEpo::t , xal cd npc{ŢJ.LctTa xaAAîw xal crJrooSauhepo:· Wc; -yo:'p Exn 1, €Jrurn].tl}, xai: cO CtA�Er;· xeAellet & W atrrlir; 'ExâcrTT]. K a l cWv CTJrOI..I&ttoT€pwv 0€ xal xc:O..At6vwv ci t En:to-cliJ.Lat O:va?..orov 10 &tci mtrn.i. Kai O xp(-vetav &v 11 xexp(xam" Ot cpp6vtJ.LOt fl JrciVTer; fi Ot noAAol fi Ot nAelouc; 11 Ot xpc{TLC>t'Ot Cqa{!-âv fj ].1€l�o-v, &vciTXTJ oihwr; Exetv, 11 CmA� 11 Ti xacci Tljv �.pp6VTt<JLV €xptvo:v. 20

128


RETORICA. l . 7 , 1364 a-b

i�r nu principiu l , precum le<xlamasw', acuzfindu-1 pe Callistmtos97, spunea cil cel care a încuntj<.tt fapta este mai vinovat decât cel care a înfăptuit-o; căci fupta nu ur f1 fost săvâ�ită de nu ar fi fost încurajată; Jin nou, w.:ela<;i, <.�cuzfrndu-l ::;i pe Chabrias, zicea că înfăptuitorul comite o nedreptllte mai mare decât încurajatorul , căci fapta nu s-ar ti petrecut, dacă nu ar fi existat cineva cme să o îndeplinească; într-adevăr, zicea e l , oamenii plănuiesc În vederea unui lucru doar ca sil îl pună în aplicare. Şi lucrul mai rar este mai valoros dcc:1t lucrul ubundent, a::;a cum auru l , de pildă, este mai valom� decât f1eru l , deşi este mui puţin util ; dci procumrC<I l u i mc o V<�loare mai mare, fiind miii dificilii. Din alt pum:t de vedere, însd, lucrul abundent este mui important decât lw.:rul m<.�i rar, riinddi întrebuinţarea primului domină; într-adevăr, întrebuinţme:1 l'recventă () tlep:1�este pc cea rară, de unde se spune: ..cel mai Imn dilllre flltrllri e.we apa''!JH. Ş i , în geneml, lucrul mai dificil este mai valoros decftt lucrul mai u�or. căci este mai rar. Din alt punct de vedere, însă, lucrul mai u�or este mai important decât lucrul mai dific i l ; căci el este cum dorim. Este un bun mai mare .�i lucrul 0:11 cărui contrariu este mai valorm. �i a cărui privalie este resim(ită în m;1sunl mai mare. Şi virtutea este un bun mai mare dedlt ceea ce nu este virtute, si viciul e.'>tc un bun mai mare decât ceea ce nu e.�te un viciu; căci virtutea '::;i viciul sunt scopuri. Î<lr cele care nu .�unt nici virtute, nici viciu, nu sunt scopuri. Şi lucrurile ale căror rezultute sunt mai frumo.ase ori mai urâte sunt mai importante, şi re:wltatele lucrurilor ule ci'iror calităţi bune sau rele sunt mai importante sunt mai valoroase, căci ş i rezultatele sunt precum cau:Lele .�i principiile lor, iar cauzele �i principiile sunt precum rezultatele lor. Sunt mai importante .�i lucrurile al căror exce.� este preferabil sau mai frumos, a�a cum acuit<llea vizuală, de pild<l, este preferabil{! fat� de acuili.�le<l olfw.:tivă. Astfel, . .�1 vederea, În generaL este prefcrubih1 munsului; �� dragostea excesivă pentru prieteni este mai frumoasă decât dmgostea excesivă de bani, Încoît .�i dragostea pentru prieteni, în general, este mai frumoasă dedt dragostea de han i . Şi invers, excesele lucrurilor mai bune sunt mai bune, iar excesele lucrurilor mai frumoase sunt mai frumoase. Sunt mai v;doroase �i lucrurile care fac obiectul unor pofte mai frurnm1.�e ori mai bune; căci dorinţele lucrurilor mai mari ca valoare sunt mai imporl<mte. lm JX)ftele care fac obiectul lucrurilor mai frumoase si :Il lucrurilor mai bune sunt mai hune şi mai frumo<t'le din acela�i motiv. Sunt mui v:•loroase �� lucrurile care ftl( obiectul unor �tiinţe tn<li frumoase ori mai serioase, apoi sunt mai valoroase .�i acţi unile mai frumoase ori mai serioase; ciic i , precum este ştiinţa, tot astfel e.�re �i adevtirul; or, fiecare �tiinţă comandă ceea ce tine de domeniul ei. Iar stiintele relative l a lucrurile mai serioase si mal nobile sunt, în mod ana](Jg, tTiai valoroase din acelew;i motive'i'J_ Este mai valoros şi lucrul pe care 1-ur pute<� socoti sau !-au socotit bun ori mai bun toti, sau aceia mai mulţi, sau majoritatea celor înţelepţi, sau cei mai autorizaţi, ceea ce este în mod necesar astfel. fie că ace�ti<.� au judecat la modul absolut, fie c ă au judecat potrivit înţelepciunii practice 1011.

1 29

20

25

30

35

I 3fl4 b

10


ARfSTOTEL

"Ecrn &€ Toîrro xotvOv l«ll xcm:i 1:Wv ăAAwv· xo:L rcip 1:l xo:L 1roo0v 15

xo:l "JrotOv ohrwt; €xEL

� & v \-} €-n:tcrclÎJ.I.TJ xo:l

Tj tpp6vrpu; e'lnm.

' AAX E1r' c':qo:\l"Wv e'tpipco:JJ.ev· t�ptcrcm ro:'p iqo:Mv etvo:t 8 A«�6vT« 1:ci "Jt"pc{nw-ro: tpp6VTJO"L v €Am T âv Exao-rov· cSîlAov o'Ov On xo:L

J.LEL�ov, 8 J.LâAAov l] tpp6vTJ<ft� AEret. Kal TO -rol� �eh(ootv \.m:dpxov, 20

fi CmA� fi � �eATCmx;, o'lov \-} &v.Spelo: 'tcrxOO<;. Ka:i: O

€Aod âv b �eh(wv, fi O:nAWc; fi

�eh(wv, o'lov 1:0 &cStxelo\l"m

J.LCiAAov fi âOtxelv· -rolno ra'p b OtXO:t6T€por; âv €AotTo. Kal -rO iîbwv ToU -llrrov \)5€Dt;' nlv rcip TjcSovTjv m:i'vm &Wxet, xal «irroU

€vexa 1:oU ftc5eo\l"m OpErovTo:t , Wpta-rm &€ -rothm� 1:0 Cqa\l"Ov :u:.al 1:0 TEACM;. "HOwv OE .O -re &Aun61:epov x«l cO noAU)(poVtWcepov

25

TjOU. Kal TO l«lÂÂwv coU -!lrrov xo:AoU· 1:6 rd:p xo:A6v €anv -\î-rm

-rO tţiU fi TO xa:\1"' o:b-rO o:'tpu6v. Kal OOwv ab-rol ab-rolt;

fj

tp(Aott;

noAuxpovtWT€pa

-rWv

jkJOAov-rcn ahtot elvo:t ,HiAAov, mîim JJ.E(�w &ra,'Jc{, OOwv & "'rlxto-ra,

J.LE(�w

xaxci.

Kal

-rd

30

0Atroxpovtw-r€pwv xal -ID fiejku&repo: -rWv CqlefknOT€pwv· illrep€-xet

35

Et 1:0 &.vOptlwc; xciAAtov xal a'tpeTW-repov -roti owtpp6vwc;, xal

rd:p Tj XPîlatb' -rWv JJ.EV T0 XP<l"'.Hf cWv &€ iti �ouAlpet• (h"av Ţcip �oUAwv1:m, bncipxet p.(i.Hov 'r) TDU �E�a(ou. Kai: Wc; &v €x 1:Wv oucrcolxwv xal -rWv 'oJlo(wv "lf"Tt!Xrewv, xal -r&AX âxoAou\l"el, diov

O:vSpe(a auxppootivTJC; ct'tpe-rw-r€pa xo::L 1:6 &vcSpelov elvat TOU

auxppovelv. Kal a nciv1:€t; dtpoi:ivn:(l ToU JJ."Tj 0 ll"âv-re�. Kal 0 dt ll"Ae(ol.Jb' 1365 a

fj

dt \=)uinou.;;· &.ra1t6v rriP ilv oO ll"dVT€b' €tplevmt,

Wo-re xal JJ.El'(ov ob .u.(iAAov. Kal a dt &JJ.tpLO"�ryrotiv-r€b' fj o\ �:x..Jpo(

ft dt xp(voVTEt; fi o\J.:; o\itot xp(voootv· -rO JJ.€v r«P Wc; âv €t

ll"âv-ret; tpo:l€v €cret, TO &€ o\ xt'iptot xal o\ €t&6TEb'. Kai: 'o-r€ J.L€v oti "Jl"clVT€b' JJ.€"t€XOI.X1L J.L€l'(ov· 0:-rtJ.L(O: ""(a'p ci J.L"Tj )le"t€X€LV' b-r€

& oti J.LTjSElb' fj olt OALrov mravtuhepov rclp. Kai: 1:ci €1ID.tV€Tt.hEpa·

l<o:AA(w rcip. Kal Wv al TLJ.Lai: JJ.e('(ou.;;, lucraU-rwt;· Tj ycip TLJJ.Tj I'JO"Jl"€p

asea

Tlb'

€onv.

Kcrl 1 30

&v

a't

'(l]JJ.(ctL

JJ.€('(out;.


RETORICA, 1, 7, 1 3M b-!365 a

Ruţîonamentul este comun �i aplic:ibîl tuturor celelalte lucruri; cUci esenţa, canlitatea .)i calitutea unui lucru sunt a:�a cum pot afirma, de altfel, despre e l e .� tiinţa .�i înţelepciunea practicii. lnsă ceea c e a m .�pus n u .�e aplică decât bunurilor; căci bunul a fost definit că este ceea ce lucrurile �i-<lr alege fiecare, dacă ar primi înţelepciune practică; este, deci, clar că ceea ce înţelepciunea practică nume�te mai cu semnă preferabil este �i m<li v;;iloros. E�tc un bun mai lll<lre şi ceea ce <lpaqine oamenilor mai buni , fie la modul absolut, l"ic ca oameni mai buni , a.�u cum cumj u l , de pikh"i, este mai valoros dcdt forţa. Este un bun mai mare .�i ceea ce m alege omul mai bun , sau în mod ubsolut, sau ca om mai bun, a�a cum, de piltlil, a fi nedreptăţit este mai degrabă de dorit decât a nedreptăţi; dci acest lucru I-ar alege omul m<li drept. Ş i lucrul mai plăcut este preferabil faţi"i de lucrul mai puţin plăcut; căci toate f1inţde caut:1 să obţină pl!kerea �� doresc fuptul de a o gustll pentru ea îns:i�i , or, tocm;1Î prin uceste tră�turi <IU fost definite binele şi scopul. Este mai plăcut;! plăcerea mai krită de suferinţă şi care dureazit lll<li mult timp. Şi lucrul mai frumos C.\te mai valoros dcc:lt lucrul mai puţin frumos: căci rrumosu[ este sau agreabilu l , sau ceea c e este preferabil î n .�ine. Apoi, lo<1te lucrurile, ai căror autori vor să fie mai ales pentru ci sau pentru prietenii lor .�unt bunuri mai mari, pc clind toate lucrurile, de care e i vor să fie re.�ponsabili dt mai pu!in posibil sunt rele mc1i mari . Şi lucrurile ID<li dur:1bile sunt m<li valoroase deccît cele mai puţin dur;1bile, iar lucrurile mai .�igure sunt mai valoroase dedt cele mai puţin sigure; util itatea primelor prevalează prin durata în care sunt folosite, i:1r avantajul ultimelor domină prin voinţă; căci atunci dind vor oamen i i , folosirea bunului stabil domină mai mult. Apoi, din noţiuni logic coon.I(JD<Ite �i din cauze ascmănătoare1 0 1 mai ret.ultă �i alte lucruri mai valoroase, ca de pildă, dacă f:1ptul de :.1 ac!ionn cu curaj este un bun mc1i nobil �� preferabil faţ;1 de faptul de a <IC\iona cu prudenţă, atunci şi curajul este prefembil f<�t<l de prudenţli, �� raptul de a ti curajos e.�te mai valoros decât faptul de a fi prudent. Şi lucrul pe cme îl aleg toţi este un bun mai mare dec<ÎI cel pc cme nu îl aleg toţi. A1x,i , lucrul pe care îl preferă majoritatea este un bun mai mare decât cel pc care îl alege minoritatea; dici bunul era lucrul pc care îl rCivnesc toţi, îndt lucrul C<!re e.�te râvnit mcti mult este mai important. La fel, este un bun m:1i mare lucrul pe care îl aleg ori adversurii , ori du.�mani i , ori judecătorii uutorizaţi, ori cei pe care ultimii îi consideră astfel: într-adevăr, primul caz are loc când toatli lumea afirmli o opinie, iar al doilea, dnd numai cei autoriza!i �� cei competenţi iau () decizie. Apoi este un bun mai mare pe de o parte când lucrul l a care participă toJi, dci este o tlezonoare neparticiparea la el, când lucrul la care nu participă n i men i . �au puţini Jour; căci el este mai rar. Sunt mui valoroase �� bunurile mai demne de laudă; căci ele sunt mcti frumoase. Sunt un bun mai mare şi lucrurile ale dlror onoruri sunt mai mari ; cilci onO<Irea este un fel de apreciere. Sunt mai vulorouse �i lucrurilt: ale t:ăror pedepse sunt mai severe.

131

JS

20

25

]()

:15

B65 a


ARISTOTEL

Kal -rd -rWv bj.ioAorouJ.LEvwv fi f�!Ct.LVOJ.L€vwv J.LqciAwv J.LEL'(w. Kal StatpoUj.iEVa &. Eu; -r ei j.i€pT) -r ei cdrrei J.LE('(w cpalvETUV JTĂEt6vwv yap UJTEp€XELV cpa(vnat, iSiJ-ev xal b JTOLl'J� cplj!Jl TTElcrCt.L -rOv MEAEaypov &.vacrillva t· Ocrcra xd.X &.v�pWJTOL<Jl JT€AEL -rWv d<Jlo &.AWn · Aaol J.LEv cp�tv�mxn, JT6Atv .sE TE JJÎJp &J.La�6vet, -rExva M i CD..Aot ăyoootv .. Kal -rO cruv-rtMvcu O€ xctl lmotxoOOJ.Lelv, t.Jmrep'ETTLXctPJ.lo<;", O t ci T E -r O alnO <TI 5tCt.Lp€creL" (i, ydp cr6v�ecrt� 15 tmepoxl]v Oe(xvoot TToAAT\v) xal On &pxl] <pa(vnat J.LqciAwv xal ahwv. ' EJTEL &. TO XetĂETTWrepov xal crJTavtW-repo-v J-LeÎ:!"ov, xal o't 20 xatpol xal cit Ty..tx(Ct.L xal o\ T6JJOL xal Ot )(pl)vot xai cit Ouvci"J.LEL� JTotoUm. J-LqâAa· e't ydp JTapd MvaJ-LLv xai: JTapd i,>..txlav xal JTctpd -roU!; 'oJ.LO(oJX;, xal Et oiJ"tt..Jq fi EvTa�a fi -r6Te, 'E'fet J.LEŢeltoq xal xa>..Wv xal &ya�Wv xal Stxa(wv xal -rWv Evavrl"wv, O�ev xai: -rO \m(ypaJ.LJ.La T� bAuJ-LJTtov(xTl· TTpOO�e J.LEv âJ-Lq�' WJ-Lotcrtv Exwv -rpaxelav U'crtAAa-v 'tx1'tlic; \;;'f "'ApŢOJX:' e'tc; Tq€av Ecpepov. Kal b 25 1cptxpâTI')I;' airrOv EvexwJ.L(a'(e >..Eyu1v €'f Wv lmîlP'fev mlrra . Kal -rO aU-ro<poE� wîi ETTtx-nŢrou· xaAeTTWTepov râp. "OiJ-ev xal b JTOLTJ<lÎI; 30 fi!TJCI"LV" airro5l&oc.-roq S €tJ1L Kal W J.I.EŢciAou J.LEytcrwv Jl€�, o'Lov neptxÂ� -rOv Em-rc!q�tov AErwv, n]v veOnrta €x "'t'iy; JT6Ae� &.vTJPîlo"ltCt.L WmrEp -rO fup Ex roti 'evtaUTo!J e't €'fCt.Lpe1te(TJ. Kal -rcl €v Let JlE(!"ovt xpl'\crtJ.La, o'Lov -rcl €v �� xcU vOOot�. Kal &x>lv -rO EyyU�epov -roti T€Ao'X;. Kal TO atnW fl �JTAW!;. Ketl TO OuvmOv Toti a&Jvchou· -rO J.LEV rclp abn{J, ,o g �o. Kal Te( Ev -rEAet -roti �{ou· 35 -rEATJ rdp p.O;Uov TIÎ TT� -rW -r€Aet. Kai: -rd JTP� 0:>..1'\lteuxv -rWv np� OO'fetv. '"'O� b€ Toti TT &S'fav, 'O Aavltcivetv J.t.EAAwv obx 1365 b Ci'v '€>..01.TO. .6.t0 xai: -rO eti TTâ<JXEl V -rot:J Eti JTOLEÎ: V 06'fetev Clv a'tpETWn:pov elvat· -rO J.LEv yclp xciv AaVl'tâvn a'tpl'\cre-rat, JTotelv 8 eti Aavltâvwv ob OOxel &v €A€crltat. Kai: fua e'lvat J.Lii>..Aov fi Ooxel.v fkJUAovmt· TTP� &.A�wxv ydp J.LăHov. 6.t0 xal nlv btxatocrOVTJV <pacrl J-Ltxp(iv e'Lvat, O·n o5oxelv fi e'Lvat dtpe-rW-repov· -rO O€ Urtalvuv 00. Ka:i: ro TTpdr; JTOA\d XPTJO"LJ.LWTEpoV, otov -rO TT� -rO '(�v xai: eti '(�v xa:i: Ti]v l)Sovl]v xetl n) JTpci"TTE l v Tci xaAâ. 6.t0 b TTAoîrtoq xal î, \rr( eta J.L€TttTt« &»cel e1vett· UJTav-ra: 10 yclp Exet TaliTa. Kai: -rO &.AuJT6-repov xal -rO J.LE�' i,Sov�· TTAe(w

10

'xPe

132


RETORICA. 1. 7. 1 365 a-b

e u a 1n �fu�. ji�iz':�1f����i����r:��i'l���:i �� :��:rim2���ci���t�i�e��tf�; superioare unor lucruri mui numeroase decât înainte, de unde spune �i poe­ tul de ce soţia 1-a convins pe Meleagru să se ridice la luptă: ,.toale neno­

rocirile câte se ahal a.mpm oamenilor, a caror cetare a fost l11altl cu o �;;�!�·:�:O:/;;� ;���;;!���J�.� ������:t�t::;:,;��-��;:\�u���t�� �: ����f�,:��r����

:;;i cel de a act!mulu 1°4, cu!n face Epicharmo.\, pentru m::ela�i m(�tiv ca în �uzul thvtzărn (căci combm:trea face supcrion�<LtC<_t mme r:<tntitatlv), �i li­ mtlcă htptul apare <::<L principiu şi cmwl <L lucrunlor nnportame. Cum lucwl m<.ti dificil �i mui mr este m<ti valoros, �� ocaziile, �i vârstcle, �i locurile. �i timpurile,.�i facultăţi le naturale fac lucrurile m<ti mari; într-adevlir. dacă un fapt este săvâr�it de cineva dincolo de facultatea lui natu-rală, de v<Î.r­ stă, de semeni, .5i dacă acest lucru se întftmplă în atare condiţii, loc, s<lll moment, acel fapt va căpflta g:randomt'a .5i a lucrurilor frumoase, şi a lu­ crurilor bune, şi a lucrurilor drepte, precum .�i a contrariilor lorlll'i , de unde şi epigr pentru învingătorul olimpi<.:: .,odinionnl, având pe umeri 1111 bâţ grosola11 de purwt pow'ri, nlram pe.}"le din Argos fa Te_�wea"H16. Şi u }f-�1/,�����;�Jt �;��:,�/:�r:�w,9_ b:t:�;.�i ��������·:::� �n 1b������i����:��i���� cel obţinut fiind mai difidl"'IIIHde. procurat. De unde spune şi poetul: eu suJJt propriul meu da.\·căf Este un bun m.ai mare .�i partea cea mai mare <t unui lucru m<tre, a.�a cum Penele, de p1lilii , expunilndu-�i elogiul funebru, spunea că .,tinereţea a fost imfepărtaUJ din cetate, precum pri­ mdvam, dacâ aceasta arfifost suprimatâ dimr-un an 1 . Sunt mai va­ loroa-;e şi lucrurile utile într-o nevoie mai mure. ca de pildă, lucrurile utile în c.aul bătnÎ.neţii şi al bolilor. Şi între dom1 1ucruri, este mai V<tloms acela mai aproape de scopul prnpu.�: Şi l�c,rul util indi_vidual esle un ţmn mal mare deC<it lucrul util <�bsolut. Ş1 postbtlul este mal valoros decât Im­ posibilul; dici primul este un bun pentru individ, ultimul, nu. Sunt un bun mai mare şi lucrurile aflate la sfâr�itul vieţii; căci sunt mai ules scopuri ct u a f�tJJ� ��]�����fur�� ��-��pt�i����� �D����fa � ��:;�� ���n������ �� opinia este: ceea ce un om nu ar alege să facă dacfl urmează să ascundă <LCţiunea1 1 1 . lată de ce a primi un bine poate pă�ea preferabil faţ(i de � procura cutva acel bine; căci un om va alege să pnmească un bine, nul"!l<ll să nlmână ascuns, pe C<Înd <tcela�i nu pare deloc a alege să procure cut va un bine dacii trebuie să îl lase sil treadi neobservat. Sunt mai valoroase :;;i toate dlte oamenii le vor să tie mai degrab[! decât .�il pară efi sunt; căci ele tind mai mult spre udevăr. De <.tceea �i justiţia se spune că este puţin valoroasă, căci a părea drept este preferabil faţil de a f1 drept; cu sănătatea, însă, nu se întfimplă la fel. Este un bun mai mare �i lucrul mai util întru r a i i m i 1 nr i �� �,;� ����?g� ��{r� p��!e��i��·i 1 �����u î�f��tu��e: �n�:��ţ���ff:�� moase. De aceea, bogăţia şi sănătatea par a fi cele mm mari bunuri; căci ele le conţin pe toate acestea. Este un bun mai mare �i lucrul mai ferit de suferinţă, şi cel insotit de plăcere1 14; căci există aici două lucruri

10

15

20

•.um1

25

..

JO

" m

133

1365 b

10


ARISTOTEL

r<Xp 'eWI;, Wa-te \.mcipxEL xo:l Tj hOOvrî <'qo:\1-0v xo:l ;, âAmr(«.. Ko:l

Suolv 0 'tQ o:U'tQ npocrn\1-EJLevov J!El�ov W 0Aov 1TOtel . Ko:l 8. J.ll]

Ao:v\1-civet 1Tctp6V'tct 15

il

&. Ao:v\1-civet· 1T� âA�\1-ELo:v yo:'p n(vet

Tctlrw . .6.t0 't0 nAotm:lv �pctve(T] &v JLEL�ov âro:\1-0v

'tQ Soxelv. Ko:l

't0 Cqct1TlŢ!6v, xal 'tolc; J.lEv J.16vov 'tolc; SE J.LEi ăAAwv . .6.t0 xo:L

20

oUx '(al] '{llJ.l(ct, ăv 'ttr; Wv f:TeJ)(S<p"ctAJ.LOV "[[J(pf..Wcr-n xo:l 'tOv M' ' '€xov'tct· &rctfl1l't0v ycip &ip1ÎJ>TŢtctt. ' Ex TIvwv p.€v otv &El 'tele; lflcrttt c; q>Epetv €v

-rQ lfpcrrp€lfELV xo:L âlfcrtpElfElv, crx:€&lv E'LprJTctl.

VIII. M€yurrov 0€ xo:l xuptuhct'tov Cmciv'tWv 1Tp{ic; 't0 .SUvcro\1-ctt

lfe(\l"et v xo:l xctAWc; cruJ.L�ouAe&:tv 'tclţ lfoAt n(o:c; tmci<Jctr; Act�elv

xcti: 'tct: �xci!JTI'lr; �TJ xo:l v6J.LtJUX xo:l <JuJ.UP€povtct &eAelv. 25

neC"ov'tctl Ţct'p cllfctV'tEf,; 'tQ !JU,L.Lql€pov'tt, <JUjJ.ql€p€t SE 't0 <JW�ov

nlv noAnelo:v. "En SE xup(ct J.1€v frrn v Tt 'toti xup(ou timXpamr;,

W &E xUptct .5tTIPrrnxt Xct'td 'tclţ noAtn(o:c;- OOo:t ya'p o:'t noAt'telo:t, 1 Tooo:ln-o: xal 'tel xUptci €crrtv. E'talv o5E lfOAt'telat 't€nctper;,

30

OllJ.loxpo;'t(a, bAtro:PX(ct, tiptcrroxpct'tlo:, J.lOVapxlo:, lkrte 't0 J.L€v

xUptov xal W xplvov 'toihwv n âv elT] p.6ptov "Ecrrtv & .5l]J.LOXpa-r(o: v.Ev lfOAtn(a Ev

il OAov 'toU'twv. fl xAllptp' .5u:�v€.uov-rat

�d'twv. nptcr-roxpcnla

Wc; Ctpxdc;, bAqaPX(a & €v � o't &m) 'tLJ.i

.5€ 'ev � xa-cd Tijv lfat.5e(av. nat&E(o:v .5E A€yw Tijv imO 'toti v6J.Lou xetJ.L€VT]v· o't ya'p €J.LJ-lEJ.lEVTJX6nc; €v wlr; vov.l.umc; €v T{i

35

1366 a

CtptO'TOXparift lfPXOOOL V. 'AvclyxT] f>€ wfuour; q�alvm\l"at Ctp(O"'ttUc;,

IS-&€\1 xal Tol:iVOJ-lct e'(Atypev -rotim. Movapx(a & EO'Tlv xo:Tci:

'toUvo.uo: €v � ele; Cmciv'tWv xUpt� €0'Ttv· 'tOU'twv se ;, .uEv Xct'tel Tâ'ftv nvd �crotAe(a, Tj & â6pt<J'toc; wpaw(c;.

134


RETORIC' A,

1. 7-8.

1365 b-- 13()6 a

mai degrab<l dedit unul, a� încât phkere� este un bun, iar absenţ<1 durerii

�ste u n alt bun. De asemene<�, între două lucruri, acela este un bun miii

mare care, <Jdăugându�se l a u n al treilea, t�tce întregul mai mare. Apoi , �i lucrurile a căror prezenţă nu este ascunsă sunt mai valoroase dedit cele

a ci'iror prezenţă trece neobservată: căci ele se apropie de udevăr. De

aceea, bogăţia reală po<1te ti considerată un bun superior faţă de bogăţia

15

<�parentă. Este u n bun mui mare .�i lucrul care n e este drag, când singur,

când în.�o!it de alte lucruri. Tocmai din acest motiv suferinţa cuuz<Jtă nu are aceea�i intensitate

d<tdi cineva, de pild.1, a orbit pe un chior, sau pe

un om care avea ambii och i ; căci i-a îndepărtat primului cee<J ce îi era mai cu seamă drag. S-a spus, a.�adar, aproximativ din ce premise trebuie

scoase dovezile în .�usţinere �i în combatere.

20

8. Lucrul cel mai important �i mai eficace pentru a putea convinge �i

delibera potrivit este de a cunoa.�te toate formele de guvernare

::;i

de a

distinge obiceiurile, legile �� interesele fiecăreia dintre ele. Căci toţi

mt-

menii se !<�să convin�i prin interes, iar interesul este ceeu ce menţine forma

25

de guvernare. fn plus, manifestarea autorităţii este suvenmă, or, felurile autorităţii se conturează potrivit cu formele de guvernământ; dite feluri

de guvernare exislă, at:îtea feluri de autoritate sunt. Există patru1 1 5 forme de guvernare: democraţia. oligarhia, mistocraţia, monarhia, a�a încât pu-

terea .� uverană, adică puterea care decide în ullim;l instantă, constă într-o

anume parte H cetăţenilor sau, dimpotrivă, în totalit:ttea cetăţenilor.

30

Democraţia1 1 6 e.�te forma de guvernare în care cetă!enii î.5i împart ma­

gi.�traturile prin mijlocirea sorţii, oligarhia e�te guvernarea în care magis­

traţii ,�unt ale.�i după venituri, iar <1ristocmţi a 1 1 7 este cea în care autoritatea este distribuită în funcţie de educaţie. Numesc educaţiei I X instruirea fi­

xată prin lege; or, tocmai cei cme au rămas fideli legilor î::;i exercită

funcţ i i l e în aristocraţie. În ei trebuie să vedem pc cei mai buni cetăţe n i ,

35

de unde �i-a ::; i luat numele această formă de guvernure. Monarhia, în

schimb, este, precum o indică .5i numele, guvernarea în care un singur

om este stăpân absolut al tuturor lucrurilor; dintr•! formele ei, una, exercîl<ltă

pe baza unei rânduieli anume, este regalitatea, iar cealaltă, nelimi-

tată în timp, este tirania.

135

1366 a


ARISTOTEL

10

!5

20

TO 011 't"€AD�; 'aai<TTI")I; noAt't"€((((; ob 0El ActvltcivEL\1" a\�:rctt raP ni n� W -rEAD�;. "Ecm & OTJ).l.OXpa-r(ro; .uEv TEA� EI..EU{l-Ep(a, bl.. tŢUpx(ro; 8€ nAoi:.'t"D�;, itpL<YTOXj)U't"(a� fJ€ 't"c( 1f€pl 1fUL0E(et\l xctl Tci v6.ut.ua < . . . >, rupctwCOoc; &€ r.puAroo'j . b.liJ..ov otiv \Tn 1:ci 1f� 1:6 't"€Aoc; Exâml)l; E\1-11 xal v6.ut.ua xal OUJ..J.<p€pwru Sto:tpE't"Eov, E'CltEp citpoi}vtal 1fj)� WÎITo �1fU\IU!.p€ponE�. ' E'lfEL &€ ob J-L6vov a't nlcrTw; Ţ(\IO\ITCU OL &no.SwcnxoU A6you, IJ.AJ..ci xa;[ 0� �txoi:.· (� Ţcip 1fOL6\I TL\IU r.pa(vEa\1-at 't"d\1 J..€ŢO\I't"ct lfl!T[€00).!€\1, mUm 8 Ea-rlv &'v Cqct\1-� <pU(\Il'flXXL n ElJ\1� il CtJ.upw), Mm âv -rci �TJ TWv noAt ntWv ExcicrTI')';' €-;(ELv Tu-tii<;· 't"d .u€v raP Exclany; fi\1-oc; 1ft \1-ct\ll,J't"ct't"o\1 &vcip<Tj 1fp(K; Exdcr"t"Tj\1 El vaL. To:U-ra 8€ Ary:p\1-ijo-E"ttXL Otci .w\1 ahtWv· ni .u€\1 Ţcip �TJ !pU\IEpci Xct"tci TJÎ\1 npoo:(pmtv, Tj 0 € npoa(pmt<; &.va!p€pE't"CU npO.;;- W 't"€/..oc; .'IJ\1 }-l€\1 oti\1 OEl bp€ŢE<r\l-ctt npcrrp€novru<; W<; EcroJ-L€\IWV fl 0\l't"W\1, xat EK 't"(vwv 0El ni<; nEpl mU cruJ-L!p€povTo<; nlcrTEL<; AaJ-Lik{VEL v, En O€ 1fEpl ru\1 JrEpl 1:C(<; 1fOAL TELa<; �w\1 xctl \IQM(j..LW\1 Otă Ţ(\IW\1 't"€ xat nWc; dmopi)oo}-LE\1, €r.p' OOov �\1 T� 1fetp6\ITL xctL� crU.uJ.!ETj)0\1, €LpTftal" OtT]Kp(j3wTctl răp €v 't"ol<; 1fOAL"tLXOi:<; 1fEpl wU-rw\1. IX.

25

30

MHă 0€ ml.'t"et AEŢWJ.!€\1 1fEpL &.p€1:1l; xal xax(ro; Kett xaAOO Ketl cltcrxpoU· otToL Ţet'p Cf'l(01fOL ru €-Jrcu \IOUvn xa;l l�J€Ţ0\1Tl" cruJ.!�{puetL răp ăJ-Lct 1f€pl 't"Ol.hwv A€rovw<; x&xEl\lct OT}J..oUv €� CJ\1 1fOLO( 't"l\1€� \.mol..lfP{hp6)J.€\l-u xani 't"d fi\1-D�;, lŢrrEp �V bf.:uT€po; nCmt<;" Ex 't"i.Jv abThiv raP Tu-tU<; 't"€ Kctl li.AJ..ov &.�t6mmov o5UVT)0"6).!€\l-U 1f0t€l\l 1fj)� &.p€"t1Ţv. ' EnEL O€ O"UJ.l�a(\IEL xctL xwpl<; 01TOI.I01l; xai: ).!€1:0 orrouOll; En:cu\l€lv noi..Mixt<; oU ,u.6vov ă�pwlf0\1 l) \1-Eâ\1 &net xal ăl(lllXet xal ThJ\1 CO..Awv '(t(lwv 't"0 TUX6\I, 't"âv al.rr0\1 -rp6nov xctl ltEpl ToU-rwv I..Tfii"TEo\1 u1<; nparclcrEt<;, Wo-rE OOo\1 1fctpa0E(ŢJ.La't"oc; xciptv thrWJi€\1 xal 1fEpl -roUTW\1. 1 36


RETORICA, 1, 8-9,

J J66 a

N u trebuie si:'i ignorăm scopul 1 1 9 fiecărei forme de guvernământ: căci

oamenii preferă lucrurile legate de un scop. Scopul democraţiei este

li bertatea, cel al oligarhiei - OOgăţia,cel al aristocruţiei - lucrurile relative

l a educatie �� legi < . . . > , cel �;�l tiraniei - protecţiu tiranului. Este evident, a:;; ad<lr, că trebuie .�i:'i distingem lucrurile referitoare l a scopul tiecărei<l

dintre aceste forme de guvemure, :;;i anume obiceiurile, legile �i interesele, tlindcă oameni i , ruportfindu-se la acest scop, fac o alegere.

Cum doveLile provin nu num<Ji dintr-un discurs demonstrativ, c i şi

dintr-unul etic (căci ne încredem în vorbitor deoarece el văde�te un <mumit cawcter, :;; i anume când el pare ori virtuos, ori binevoitor, ori :;; i una

JO

:;; i alta l a un loc), ar trebui ca noi să deţinem car<!cterele 1 211 proprii fiedreia dintre HCeste forme de guvernare: căci caracterul tiecăreia este cel

mai bun mijloc de a convinge potrivit cu fiecare guvernilre în parte.

Aceste caractere vor fi cunoscute prin acclea�i mijlm1ce ca şi camctcrele

individuale: căci camcterele se manifestă prin alegere delibemtă, iar

alegerea se raportează la scopul fieci:'irei guvernări. S-a spus, <L�aililr, .�pre

15

c e fel de scopuri, eventuale .�au prezente, trebuie s i:'i tindem dind sus!inem

o cauză, precum şi din ce premise trebuie să extragem dovezile relative l a util, �i, în plus, prin ce mijloace şi, de asemenea, prin ce metodă vom

putea il vea o percepţie clară a Ci!Ti.ICterelor şi a legilor proprii formelor de guvernământ respective, în conformitate cu circumstanta de faţă; căci

20

s-au examin<�t în mod detalillt aceste cht:stiuni în Politica 1 2 1 .

9. După toate acestea, s ă vorbim despre virtute ş i viciu, despre nobil

ş i ru:;; i nos122; căci ele sunt .�copurile pentru cel care laudă şi pentru cel

care blamează; or, vorbind pe marginea acestor chestiun i , se va întâm­

pla să arătăm totodată mijloacele prin care vom fi consideraţi de un anume

fel, după caracterul nostru, ceea ce constituie a doua modalitate de con-

25

vingere113; într-adevăr, prin aceleaşi mijloace vom putea deveni demni

de încredere şi, de asemenea, vom putea face şi pe altul demn de încre-

dere sub raportul virtuţii. Dar, cum se întâmplă adeseori să lăudăm, fără

seriozitate sau cu intenţie serioasă, nu numai un om sau un zeu, ci :;; i fiinţe

neînsufleţite :;; i pe primul venit dintre celelalte vieţuitoare 1 24, trebuie să

atlăm, după acee<�şi metodă, premisele relative lu aceste chestiuni, astfel

îndit să putem vorbi despre ele cel puţin cu titlu de exemp l u .

137

30


ARISTOTEL

Ko:AOv J.L€v otv E:an v O âv &l aUTO clLpe:TOv Ov lmm �v fi, fj 8 &v Cqo:\1-0v 8v l)OU ti, \)n (�qa\1"6v. E'L 8€ To0T6 �a;:L TO xa/..6� . Ct\ld')'XTI TJlv Ctpe:n\'v xo:AOv E'lvo:L . ' Aw\1-0v yet'p 8v €n:mwt6v �a;:Lv. ' Ape:n'j f1 €cn:l J-L€V MvaJ-LL� � Ooxe:Î: Jropta;:tx'll Cqa'\)-Wv xal 35 cpuAaxTtx'll, xo:L MvctJ.iL� e:UEpre:nxll 1roAAWv xal J-LEŢciAwv, xal 1366 b JrâVTWV 1re:pl nâvm. M€pT] & Ctpe:� Otxo:wuUVT], âvSpe:(a, crwcppooi}vlJ, J!EŢctÂoJr�lTEta, J.LEŢW..otJmxlu, EAe:�e:pt6TI)I;, trpet6-r-r]';, <pp6vrpL�, ua<p(a. ' AvdŢxT] 0€ J.LEYliJt� Ei vaL â:pETct� Ta� Tol� U>..Aot� XPTJO'LJ-LWTclTa�. €L1re:p E�Jtlv t, ltpEnl MvctJ.iL� e:UEpre:nx1l. Ata' wUTo T� btxalo� xal &.vSpe:(o� J-LO.ÂLum nJ-LWcrt v· t, J-LEv wP Ev noAEJ-Lw, 1] & xo:L 'Ev noAEJ-LW xal Ev E'tP1lV!l xp1lcrLJ-L� c:J:AAot�. Elm € ;EU\I-EpL6TI)I;· 1rpofe:vruL o:'p xo:l oUx Ct�ywv(�oVttXL 1re:pl TWv XPllJ-ldTwv, CJv j.idAttrTO'. E:cp(e:VTO'.l ă'AAoL. "Ecn:t O€ Stxo:uxfV fi T] J-L€V Ctpnij bl llv Tci' o:UThiv €xctO'TOL Exotxn, xo:l w� b v6J-L�, CtSlx(a &€ bl l]v Ta' CtAMSTpto:, obx � b v6�. 'AvSpe:(o: 10 SE Ol Tjv Jrpcomxo( ELuL TWv xo:AWv 'Epywv Ev wl� XL vMvot�. xo:l � b v6J-L� xe:Ae:Ue:t, xai: htrTJPETLxol TW' v6J.LW' OE:tAla & ve(� Ta'� wU To\rva.VT(ov. I:uxppooUv11 & &.penl Sl Tjv npO� Ta.� cr<iJJ-LUT� o\JTw� E)(oooLv (,x; 0 v6J-L� xe:Ae:Ue:t· Uxpcxu(ct & Tobvo:vc(ov. ' EAe:utl"e:pt6Tr]� &€ ne:pl xpl).u.a.ca e:tmOLT]1:Lx1l. &.ve:Ae:tftte:p(a 0€ wllvavc(ov. Me:raAmjJuxla O € O:pe:n'] J-LETclAwv 15 TTOLTJ1:Lxij e:ilEpye:TrJ).l.Ci'twv· J.LLXpo\j.Juxla & 'tobvav'tlov. Me:ra­ AoJrp€JrELO'. & &:pe:n'j €v &::mo:vl).u.am J-Lq€-3-o� JrOLTJ1:D(1l, J-LLxpol.jJux(o: O€ xal J.iLXponpETTe:tct cCtvaVT(o:. <t>p6vrpt� S' �cn:lv &:pe:n'j Stavo(� xa.-3-' Tjv e:t �ouAe:Ue:cr-3-at Mva.vca.L 1re:pl &:ya.-3-Wv 20 xai: xaxWv cWv e:'tpll}.L€vwv Et� e:ll&xtJ-Lov(av < . . . >. ne:pl J-lEv otlv &.pe:� xal xa.x(o:� xo:-3-6/..ou xal ne:pl Thlv p.op(wv e:LpT)'taL xa'tet' cOv Eve:uThrra xatpOv 'txo:v<D.;, ne:pl SE 'tWv «AAwv ob xaAe:JrOv 'tOe:Lv- q>ewe:pOv TO'.P \)eL 0.\ld'rxTJ ni. ce: 1fOL TfCtxci' � O:pe:-rîlc; ăva.L xaAd (np(}l; Ctpe:nl\1 rdp) xa.L cei' &li &:pe:cll:; 25 ŢL v6J-LEV«, TOLct'Um S€ ni 1:€ O'llJ-LEÎ:a. TI]!; &:pe:cllc; xa.l m Epya: €n:e:l 8€ ni O'TJJ-LEÎ:a xal ni cota.Um ii Emt \1 Cqa{l-oU 'Epya fj nâ\h] xa.Aâ, 6:\ld'rXTJ iScra Te: &vOpe:(� 'Epro: fj O'TJJ-LELa. &.vSpe:(� t] 30 &vbpe:(w!; tr€1fpco<Ta.L xo:Aet' ăvm, xal cc:t Slxcua xal Ta' Stxa(w!;

;

138


RETORICA. ! .

9. 1 366 a-b

Nob i l , a�adar, este cee<� ce, fiind preferabil prin sine, este lăudabil

sau cee<1 ce, fiind bun, este plăcut fiindcă este bun. Or, dacă acest lucru

înseamnă ceea ce este nob i l , atunci virtutea trebuie să fie un lucn1 nobi l . Căci fiind un lucru bun, este lăudabil. Virtutea este, după cum pare, f<�-

35

cultatea de a procura �i de a menţine bunuri , precum �i facu]tateu de a înfăptui numeroase -� i importante binefaceri de toate felurile �i în toate împrejurăril e 1 25 . Părţile virtuţii m. sunt dreptutea, curajul, cumpătarea,

1366 b

magnificenţa, magnanimitate<l, generozitate<�, bl::îndeţea, înţelepciunea

pmctică, înţelepciunea <În general>. Cele mai muri virtuţi sunt în mod necesar lucrurile cele mai utile pentru alţi i , întruc�1t virtutea este facul-

tatea de a fi bineH!cător. De aceea, oamenii îi cinste�c mai ales pe cei

drepţi .�i curajo�i; căci curajul este util altora în timpul războiul u i , iar dreptatea este utilă �i

pe

timp de ră:dJoi şi pe timp de pace. Apoi, este ge­

nerozitatea 1 27; căci oamenii genero�i cheltuiesc în pierdere .�i nu dispută

cu nimeni în privinţa ttverilor, pe care alţii �i l e doresc mai presus de orice. Dreptatea este virtutea d�ttorită căreia oamenii posedă, fiecare, bu-

nurile lor, �i aşa cum prescrie legea, în timp ce nedreptatea este vidul

prin mijlocire<! căruia oamenii deţin lucrurile care aparţin altora, adică

1U

n u a�a cum hoti1ră�te legea. Curajul este virtutett prin care oamenii sunt capabili de a înHiptui acţiuni frumoase în timpul primejdiilor, dupl1 cum

Ji�pune legea, � i datorită căreia tot ei sunt capubili de a sluji legii; la�i-

tate<� e�te contrariul s:iu. Cumpătarea este virtutea datorită căreia oamenii

se apleacă <L•;upra plăcerilor corporale <:�::;a cum prescrie legea; necumpă-

tarea este contrariul ucesteia. Generozit<�leu este virtutea capabilă de a săvâr�i fapte bune privind ban i i , pe cfmd avuriţia este conlrariul ei. Mag-

15

mmimitateu este virtutea capabilă de mari binefaceri; în schimb, micimea

sufleteasca este contrariul ei. Magnificenţa este virtutea capabilă de a produce cheltuieli de mari p�oporţ i i , pe dnd mici mea sutletească �i meschinăria sunt contrariile ei. lnţelepciunea practică e�te o virtute dianoe-

tică, potrivit căreia oamenii pot delibem cum se cuvine wmpm bunurilor

� i relelor men!ionate, în vederea fericirii < . . . >.

20

A.�:Klar, despre virtute ::;i viciu în general �i despre părţile lor s-a vor­

bit îndeujuns pentru momentul de faţă, iar cu privire l a celelalte 1 2 H , nu e s t e d i f i c i l de înţeles; într-adevăr, e s t e limpede că toate lucrurile

capabile de a produce virtutea sunt în mod necesar nobile (căci ele tind

25

spre virtute), precum şi toate cele care provin din virtute, adică sem-

nele �i faptele virtu ţ i i ; însă, cum semnele şi asemenea lucruri care constituie faptele sau încercările suportate 1�9 proprii unui om virtuos sunt

nobile, atunci toate câte sunt acte de curaj sau semne ale curajul u i , .�au toate câte au fost făcute cu curaj, sunt frumo<�se � i . de <tsemenea, lucru-

rile drepte, precum �� acţiunile făcute în mod ju,�t sunt nobile

1 39

30


ARISTOTEL

Epra (11'cHI-.., se oU· Ev J-16VŢ) rdp TctliT[I Thiv UpETWv obx"'(Irl TO .Sucalwc; xc:U..6v, &AX brl Toti '(ru.uo00-3-at citcrxpOv TO .Stxal� J-liiAAov il TO â.slxwc;), xal Kctni Tdc; ăAAac; .SE âpeTdc; Wcra6"t�. Kal �q) OOotc; Tâ &-3-Act -rtp:�. xaAri. Kal Eq) \So-otc; TLJ-1� J-liiAAov il XPlÎJ..LaTa . Kal OOa J-11Î aUToll €vEXa 11pc(TIEL ne; TWv a.\pE"IWv, xal 35 Tâ CmAWc; âra.-3-ci, Ocra. lm€p Titc; naTplboc; ne; brolT)O"EV na.pt.SWv TO alrroU, xal ni -q; qnXrEt &ra.-3-ci, xa.L 8. J-11Î alt� Cqa�ci· a.UToU 1367 a ra.'p €vExa Tâ TOtetUTa. Kal Ocru "tE�VEl:rn �VMXE"tett \mdP')(ELV J-lăAAov il '(Wvn· ro râp ethtoU iVE)(O'. J-liiAAov EXEL câ '(Wvn . Kal Ocra. Epra. TWv &.'AAwv €vExa.· �TIOV rdp a.UcoU. Ka.l OOa.t Elmpa.rla.t 11'Epl tXAAotx;, &.Ud J-11Î nEpl atJT6v. Kal 11Epl colX; EU notftcravmc;· .SCxaLOV )"{ip. Ka.L "td EllEPlE"'tl]J-lU"tct' oU râp E'tc; a.\rt6v. Ka.l Td Eva.vtla il E<p' ol.c; ct'lcrxlivovca.t· Tii ydp a.'tcrXPâ ciu:rx6vovra.t xa.l A€.ŢOVTEc;' xa.l llotOUvTEc; xai: J-1€AAonEc;, WmfEp xul I:ampW 'ITE110(T)XEV E't1J6v-roc; TOÎJ 'AAxet(ou �EAw Tl E'ufi)v, &.AAr:f. J-1E xwAUEt a.'t&,)c;, ci t & tlx:Ec; 'Ecr�AWv '(J-1Epov il xa.AWv xal J-1 1Î "t t Eurljv rAl.icrd 10 Exlixa. xo:x6v, a.'t&,)c; xEv O"E ol.Jx a XEV ISJ-1J-1C1.T'' &.AA EAE)'Ec; 11Epl -rW Otxet(w. Ka.l "ITEpl &v CqwvtWcrt J-1� <pof1o6J-1EVOL' 11Epl ra.P -rWv 11p� 15 OO�a.v cpEp6vrwv &.ra�Wv mîlco 1rclcrxoucrt v. Kul cit Thiv cpOOEL cr1rotfuwT€pwv &.pE'ta.i: xa.AA(otx; xa.L câ Epra, o'iov &vOpOc; il yuvatx6c;. Ka.l cit &:noAaoonxal UAAotc; J-liiAAov il alrrolc;· .Sul cO Olxmov xa:L "h Otxa.too6vT] xaA6v. Kal cO colX; l;;x�pollc; 'tlJ-lWpELcr�a.t xal J-1'1] xcnaAAcinEO"�O".L· c6 TE râp &.vra.Do.St&Svat 20 .slxawv, cO .SE .S(xawv xaA6v, xai: &v.SpE(ou cO J-llt frniicr-&at . Kal v(xT] xal "tLJ-llt -rWv xetAWv· u\pEu:i "tE rdp tXxap"ITa ISvta., xa:L lmEpox�v CtpETÎ)c; .S11Aol . Kal u:i J.I.VTJ.U.OVEu'tci, xa.L câ J-iiiAAov J,J.iiAAov. Ka.l 8. J-lil '(Wnt 'rnEca.t, xal ol.c; nJ.LlÎ &xoAou{I-EL, xa:l cd 1fEpt Tiei, xal ni j.i6VIf tmdpxovTa, xctAMw· EhJ.LVJ"U.l.OVEU't'&tEpo: rcip. 25 Ka.L XT{u.J.am Uxap'ITO'.' EAEu\tEplUÎ'tEpO'. rcip. KaL Tii 11ctp' Exda"totc; .SE '(.Sta xaAcl, xal OOa O"T)J-1Eld Ecnt v -rWv 1rap' €xcicnotc; 8ratVOUJJ.€vwv, otov Ev t\axEScUJ.LOVl XOJ-liiV xaA6v· EAEu\tEpoo raP 30 O"T!J.l.Elov· oL răp Î;;O"TLV XOJ-1Wvca PcţcSwv oUOEv 110LEL V Eprov -3-rrrtxâv. Kal cO Jl.rtcSEJJ.(av Eprci'CEcr�at lk{vaooov -r€xv..,v·

140


RET0RICA. l , 9, 1 366 b-- 1 367 a

ţîncerdirile, îns�, nu; c�ci dintre virtuţi doar în cazul dreplătii ceea ce este îndurat pe drept nu este întotdeauna nobil, ci, în momentul pedepsirii .�ale, este mai ru�inos pentru un om să fie pedepsit pe drept dec<Ît pe ne­ drept) , � � h.1 fel se întâmplă în cazul :.�]tor virtuţ i . Şi lucrurile în vedere<� c�rora recompens<� _este onoarea, sunt n_obile. Şi cel_e d� pe urma cărom rezultă onoarea mal degrubă decât bam i . Sunt nob1le �� toate lucrunle, J_intre cele dezirabile, pe care cineva n u l e face pentru el însu�i. �i lucr:unle luate în mod absolut, apoi toate câte omul le-a făcut pentru patne, C(lntra interesului propriu, cele bune prin natura lor, precum .�i cele bune nu doar pentru indivtdul îns_uşi; _dkl asemenea lucruri sunt în vedere<_! interesului proprit.t . Sunt nobile ŞI toate câte Îl e.ste po.� ibil unui mort ffi<ll degmbă dedit unu1 om în viaţă să le po<>ede; căct lucrurile pe care le poate avea un om în viaţă sunt în vederea interesului propriu. Sunt nobile şi toate acţiunile întreprinse în vederea altow1111; căci ele sunt mai puţin interesate. Ş i toate succesele obţinute pentru ceilalţi, nu pentru sine. Sunt nobile ş i serviciile făcute binefăcătorilor no�tri; cilci este u n lucru drept. Ş i actele de binefacere �unt nobile; căci n u sunt .�pre propriul proftt al autorului lor. Sunt nobile �i lucrurile contrare celor de pe urma dirom oam e n i i se ru�inează; căci ei ro.�esc pentru lucrurile ru�inoase pe care le spu n , pe care le înfăptuiesc, sau pe care intenţionează să le spună sau c � �

e ă f,�s1% �t�����tc�'�!����J}�Ji'���83 f�����;� � .�5��·:a' �� ���:; J��:;:;��(�:�� cmri one.ste şi nobile, dacă limba ta nu ar răvtl.�i totul pemru a nu spune e ��[�� e În ochii tăi, ci tu ai plltea să vorbe.rti despre � J�ri��;, ��::e;:����ă �

_Sunt nobile şi cele pentru care oamenii se luptă fără. să le fie teamă; căc1 e i încearcă acest sentiment î n legă�ură c u l�crunle bune care îi conduc �pre fai!llă. Ş i virtuţile celor �m valoro�l prin natura !o� .� unt mai nob t l e , �� taptele lor, a.�u cum VIrtuţile �i f<1ptele bărbatului sunt mai nobile decât ale femeii. Sunt nobile �i virtuţile aducătoare de folo<�se mai degmbă altora decât po.�esorilor lor; de :;ceea, ceea ce este drept �i dreptate<� reprezintă un lucru nobi l . Mai este nobil şi faptul de a te răzbuna pe du�mani .�i a nu te împăca cu ei; căci este just să plăte�ti cu aceea�i moneilli , iar ceea ce este just este nobi l , şi omului cur<�jos îi este propriu f<�ptul de a n u se lăsa învins. De asemenea, victoria �� onoarea fac parte din lucrurile nobile; cilci ele sunt de dorit, chiar dacă .�unt neprofitabi l e , �i dovedesc o superioritate a virtuţii. Apoi, sunt nobile faptele memombile, �i mai nobile, cele �i mai mult demne de amintire. Mai sunt nobile şi cele ce urmează unei per�oane care n u m<ti este în viaţă, precum �i cele care au drept consecinţă onorul, cele excepţionale �i cele care n u upartin decât unui singur om; căci ele sunt mai u�or de amintit. Ş i bunurile neprofitabile; căci e l e sunt mai potrivite pentru un om l iber. Sunt nobile şi bunurile proprii fiecărui popor, precum şi toate câte sunt semnele lucrurilor Wudate l a fiecare, a.�a cum în Lacedemonia, de pildă, este nobil a purta plete, căci este semnul unui om liber; într-adevăr, nu este u�or deloc, când <li păr lung, să f<1ci o muncă servilă. Este nobil şi f<�ptul de a n u practica nici o meserie umilă;

141

35

1367 �

10 15

20

25

30


ARJSTOTEL

€Ăelft}€pou yc(p Tii J.Lli npcÎc;;' &Uov '(Tiv. ÂTJfl:T€ov s('j(ă( ni aUV€HU<; ToÎ:t; \.mclpxrnxnv {.);; Talrtct OvTa xaL xpcîc; 'Exmvov xal nj}()t; W6yov, o"iov TOv eUAa�Ti WuXPOv xaL €n{�ouAov xal TOv ty.( '�'}tov XJ>TJCYŢ(}v fi TOv &vo.ÂŢTJTOV xţ>Mv, xal '€xamov $ bc. TWv 35 napoocoAo�oUnwv &el xaTCi TO �EA nmov, o"iov -cOv bpy(Aov xal Wv J.LavtxOv i:mAoUv xcU TOv alhtcl.STJ J.l€ŢaAolrj)€frli xal <JEJ.LvDv, xal Totk; €v -raÎ:t; bnepjloAalo;; {.);; €v -cal-; &peTaÎ:r; 5vTao;;, dlov -cOv .,'}-pacn}v &vbpE:Î:ov xal -rOv &aw-rov €Aelft}€pLOv· 06�€L TE ya'p -rolt; 1367 b noAAoÎ:o;;, xcU ă}l.a. na.paAortanxOv €x TÎ)I; cil'rlar;. E'L rclp ofi p:r) &vdrxl) xtv&.lveunx6r;, noAA.If .u.((AAov &v &S�etev '6xou xa.Mv, xal €t frpo€TLX0t; TOÎ:t; ruxolxn, xal TOÎ:t; <p(Aoto;;· bnepj)oJ..lj rdp CJ.p€'TÎic; 't0 ndvmo;; eU notelv. Lxonelv &€ xal naP o"io;; b �xatva.;· Wurrep rctp b Lwxpdntt; �Aerev, oU xaAenOv 'A{tT)'V{X(oo; €v 'A.,'}-TJva(mt; €natvelv. 8.el 0€ Tii xaP €xdmoto;; 't(}!tov Bv A€yetv {.);; bnclpxet, dlov €v Lx6-8"a.tr; fi Adxwow fl q>tAoo6<pmo;; . Kal '6Awc; O€ -cO TL}!tov Clretv e'tt; 't0 10 xaA6v, €ne(xep re Ooxel retTVtilv. Kal OOa xaTCi 'tO npooÎlxov, o"iov €t &�ta .Wv npor6vwv xcd Thiv npo'01n1Pr}!Evwv- el.OOtJ..I.OvtxOv yo:'p xal xaAOv xal 't0 npocrElnxTM.,'}-at n}!i\v. Kal €t na.pd: 't0 npoolpcov br l &€ 't0 jMATlOV xal 't0 xdAAtov, o"iov €t eUnrxWv }1€v 15 J.LETptat;, &nrxWv 0€ }!Eja.A6Wuxa.;, fi }!el'{wv rtrv6}1EVOt; �eh(wv xal xamUa.xnxWnPQt;. Tmo'i:i-rov 0€ -rO ToÎJ l<ptxpd-rouc;, €S olwv e'tt; o"ia, xa.l TO TOÎJ bAu}!fflOV(xou np6cr.,'}-e J.L�V &J.UP' (,JJ..I.OLOlV �wv 'tpa;xelav, xai -rO -coti Ltj.LWVCOOu Tj na'tp6r; TE xal &v.spOt; O:.sdq>Wv -c' oOOa mpdvvwv. 20 ' Enel $ bc. "ttJv n�ewv b rna.tvat;, l.Stov &€ 'toti axou5a(ou -rO xa'tct npoa(peat v, xetpa:'t€ov OetxvUva.t xpclnov'ta xani npoa(peatv. Xpi\crtJ.lOV &€ TO noAAct'xto;; cpo:(vea.,'}-at nenpa:x6Ta . .6.t0 xa.l ui cruJ.LJt!Wp.a-ra xal ni &xO n1xrlt; lut; €v xpoatp€aet A:rprrEov· â\1 yo:)> noAAci xa.l '6J,Lota npo!p€pYfWL, G11Jl.EÎ:ov &pe� itvo.t 06Set 25 xal npoatp€creux;. 142


RETORICA, f . 9, ! 367 a-b

or, este specific unui om liber faptul de a nu trăi pentru altul. De a�me­ nea, ş i în vederea elogiului, şi în vederea blamului aduse cuiva trebuie să <>cceptăm că însu.�irile celui În cauză, fo<>rte apropiate Însuşirilor care îi apar!in, sunt identice cu aceste<� din urmă, a.�a cum, de pildă, cel pre­ caut trebuie luat drept rece şi intrigant, cel nerod - cinstit, sau cel nepă�ător - calm, apoi trebuie să surprinUem, în cazul fiecărui carttcter, cea mai bună dintre înwşirile care îl însoţesc, precum, de pildă, cel irascibil şi înclinat la mânie trebuie vilzut ca fiind franc, cel <�rogant - cu prestanţă şi impunător, de a.�emenea, trebuie să considerăm pe cei care ajung la excese ca avînd virtutile corespunzătOl.ITe, aşa cum, de pildă, îndrdzneţul trebuie numit un om curajo.�. iar risipitorul - generos; într-adevii.r, e i vor părea astfel multor oameni, şi totodată se poote deduce din C<IU:tll în chestiune o concluzie care induce în eroare. Căc i , ill1că un om este înclinat să se pună în pericol fără să f1e nevoie, va părea cu atât mai dispus la asta c;;1nd va fi frumos să o facă ş i , dacă el este generos fa!il. de primii veniţi, cu atât mai mult V<l fi astfel faţă de prieteni; căci superioritate<� unei virtuti este de a face bine l<1 toată lumea. Trebuie să luăm în considerare, de asemenea, In fata căror auditori este rostit un elogiu, cum .�punea, de altfel, şi Socrate, că nu e.�te ditlcil a-i lăuda pe atenieni în fat<� Cluditorilor atenien i 1 3 3 . Trebuie să spunem ceeCl ce este demn de onoare l a fiecare auditoriu în parte, unume cum apare, de pildă, l a sciţi, la !<Jcedemonieni sau în faţa filosotilor. Şi în general, trebuie să raportăm ceea ce este demn de onoare la ceea ce este nobil , fiindcă se consideră că acestea .�unt asemilnătoare. De asemenea, trebuie să luăm În considerare toate faptele potrivite, şi :;nume dacă ele sunt demne de strdmoşi şi de acţiunile înfăptuite <Interior; căci este aducător de fericire şi nobil totodată taptul de a dobândi un surplus de onoare. De asemenea, trebuie să vedem ill1că fapta nepotrivită este înspre una mai bună şi mai nobilă, ca, de exemplu, Uacă un om, deşi este norocos, este cumpătat, apoi dac{! el, de�i este nenorocos , este magnanim, ori dacă acelaşi, devenit mai important, este mai bun şi mai dispus pentru reconciliere. Or, asta înseamnă versul lui Iphicrates: .,de la ce lucruri modeste am pornit .fi la ce lucmri mari m-am ridicat" 114 , precum şi cel al învingătorului la Jocurile Olimpice: .,odinioara, având pe ambii 111neri 1111 băţ grosolan de purtat poved' 1 35 , precum şi versul lui Simonide: .,cea având clrept rata, barbat .�i fraţi ni�·te tirant'. Dar, cum elogiul provine din acţiuni, şi cum este propriu omului des­ toinic faptul de a actiona conform unei alegeri deliberate, trebuie să se în­ cerce a demonstra că cel care acţionează o face conform cu <1legerea sa deliberată. Or, este util ca el să pară că a ac�iom:J.l adeseori astfel. lată de ce trebuie acceptate coincidentele .�i întfimplările ca tiind petrecute prin alegere deliberată 1 36; căci, dacă se produc mai multe <�cţiuni asemănătoare, ele vor părea c ă sunt un semn al virtuţii şi al alegerii deliberate 137.

143

35

1367 b

10

15

20

25


ARISTOTEL

30

35

1368 a

"Eanv 8 Enatv� Mr� €}.Ltpcxv('(wv J.Li{rt\1-!x; c':tpeni�el oll'V -ccx'\7 npcf'fELG' Eln&etxvlivcu � -cmaU-cO'.L. TO S €yxWJ!tO'V -cWv Epywv €ac('V, (cei 15€ xlixAttJ €tG' n(anv, diov ebyEveLa xctl nat&ela· Etx.Oc; ycip €'f c':tyaltWv &yaltoit xal cOv oUThl cpcupE'Vm cowUro'V e'tvcu). .6t0 xal 'qxwJ.Ltc:{ţ'oJ.LEV npa"favTaG". Tci S Epya <JlU.LEla -rl}r; €'f€� €anv, €nel €nat'JOlJ.LE'V &:v xetl J.Lll 1T€1Tpay6-t-a, Et 1TLtne00LJL€'V itvO'.l -rowU-co\1. MaxaptaJ.LOI; � xal €00atJ.lO'VLrrJ.L� aU-col� JLEv uxlrrd, Tothou; S oU wlrrd, &.AX l.lcrnep l] El.IISO'.t}.Lo'V(a nl'�� &p€Tll'V, XO'.l b €ifut}.LOVL(JJ.L� TTEpt€:>;:€t uxtim. "Exet 15€ xmvOv it� b �TTO'.L'Va<;' xal dt ouJ.LikluAetC "A ycip €'11 TW aUJ.L�ouAet'iEt'V lrn:�olO Cfv, mUTa; J!€TO'.L€\l-€'Vro r!l A€'f€L €;xWJ..I. L a y( Ţ'VE'tO'.L. ' E1r€l oUv �OJ.LEV 8 8€l 1rpdnELv x;l nol6'V nvcx lt vett &sl, Tali'ta � \mo\h'j� A€yovTO:G' r!J AE'fEt ' J.l€ron lt€'Vo:t Sel xa� (JŢpE<pEtv, olov ()n ob Set .uEra <ppovel"' €ni: -rol� .Stci Wx:TJV ana TOlG' M ctln6v. OUTw J.LEv oil'V Acytl-Ev Un01h'JxlJV Mvcmn, W. 8 �aLvov, .uEra <ppovWv oU LOÎ:G" Wx:Tf\1 Umipxoocnv UJ..Aci -co'i� 5l etU't6v. "OaT€ �mv EnatVElv �oliAŢJ, \Spa n âv \m6ltoto, xo:l 0-co;v imo{l-€alto:t, Opo; Tl &'V 'mat 'V€(J€LC(G'. < H � A€'ftG' E(JŢ«t &vttX€tJ.l€VT] €'f &"V<iyxl)C; 0Ta'V TO J.LEv xwAOOv TO 5€ J.Lli xwAOOv J.LE'tacdŢi. Xpl'flTT€0\1 O€ xetl -c�v o:U'fTJnxWv noAAol�, o'i.ov E't J.L6VOG" fî npW'ta<; iî }.LEi OMrwv fi xal fO] J.LC:i/..t(ITO: TT€1To('flXEV' d'1Tav-ra ycip T«liux xaAcl. Kal -rd €x -cWv xp6vwv xai: Thiv xettpWv· T«li-co; 5€ napci W 1rpooTpcov. Kal Et 1roU.cixt� TO o:lrrO xo;n.îptl-wxEv· J..L€ra ydp, xal oLx &nO WxlJG' &.u..a &(_ o;U-cov âv M'f€L€V. Ko;l E't rn 11po-rp€novm xal TtJ.LWvro: Totlwv e\)prytat xal xaT€(J)(€tldO'-ltT]. Kal €tG" lSv 1TpWTov €yxWJ..Ltov €notl'j."", olov EtG' 'hrn6Aoxo'V, xal ' ApJ..LOOLOv xcxi: 'AptcrTOŢ€(Tova TO lo:v &ropq: crwtl-�\I<XL . ' O}.Lolw� .SE xal €nl ..Wv €vavrlwv. Kâv J..LTl xalt' atmiv EÎmopric;, n� ClAAo� &vnnapaf.ciAAELv, 011Ep b 1croxpd'tl}G' €no(Et OO:rovfî-lteta'V 'toti .StxoAoyElv . .6El .s€ 1T� 'e'VOO'foUG" auŢXp(vEtv· ab'frrnxOv ycip xal xaA6v, €t a11ou.Sa.(wv �A't(wv. nCm€t S €llA6rt.Jb +J al:i'fT](JtG' €t� TolX; 8fa(votX;· l::v U1T€POX� ydp €cmv, 'h (} hrtEpoxlj Th.iv

&ci

10

15

20

&ci

&ci �

144


RETORICA, J , 9. ! 367 b-1368 .,

Elogiul este discursul care pune în lumină granlloarea unei virtuţi Trebuie, deci, ca aqiunile să fte arătate ca virtuouse. Panegiricul, în schimb, este relativ lu fapte (adicii circumsrunţele care contribuie la convingere, ca de exemplu, nobleţeu originii ::;i eUucaţiu; dki este probabil că din părinţi buni se nasc copii buni, im cel educut într-un fel anume este ca utare). De aceea �i elogiem pe cei care le-au întiiptuit. Dar faptele sunt :-.emnele dispoliţiei stabile, fiindcă noi am putea dogia ::;i pe un om care nu a înfăptuit, da<.:ă am uvea încredere că este un om capabil de <1 inf:'ipev :-��-i��p�,� ���t������� �:� n L� .�:�������� ��t'�k���i::�� ��:�r;;�:����� a::;a cum fericirea cuprinde virtutea, ::;i faptul de a numi pe cineva fericit cuprinde elogiul �i panegiricul. Elogiul �i deliberările sunt o specie comună. Căci cele ce s-ar stabili în deliberare, transformate în cadrul discursului, devin panegirice. A�adar, întrucât �tim ce acţiuni trebuie să îndeplinim, pr{·cum �i ce c:tracter tre­ buie sil avem, este necesar ca, afirmînd ace.�tea ca pe ni.�te principii. să le schimbăm în expre�ia lor ::;i sti le reluăm. precum f<�ptul c:1 omul nu trebuie să se mCmdrcasdi cu lucrurile dator<�te sorţii, ci tn<IÎ degr<�bă cu cele ti<!lonltc sie::;i. Ceea ce este spus în aceast!l m<mierii are valoureu unui principiu, iar lucrul spus de cealaltă manieră este 11n t;_logiu: nu mfmdrin­ du-se cu cele dutorate sor!ii, ci cu cele d<ttomte .�ic::;i. In consecinţă, când vrei să elogiezi, vezi mai întâi ce ai putea stabili ca principiu, iur c!Înd vrei să enun!i un principiu, vezi ce <1i putea lăm\<1. Expresia V<t fi, însă, în mod necesar,commră,când va fi schimbat, pe de o parte, lucrul per­ mis, pe de alhl palle, lucrul nepermis. De asemenea, trebuie să ne folosim de mai multe dintre mijloacele de amplificare, de exemplu, d1că înfăptuitorul acţione:1ză de unul .�ingur, .�au primul, sau cu alti cfiţiva, sau dacă el a <1cţionat în cea m;ti mare măsură; căci toate aceste distincţii sunt frumouse. Trebuie .�ă folosim ::;i considerentele provenite din momente �i împrejurări; or, acestea sunt nepotrivite. Trebuie luat în considerare ::;i dacii înl'ăptuitorul a dus adesea la bun sfân;;it aceeaşi ac!iune; căci atunci ea ar pute:1 părea importantă �i nu datorată sorţii, ci înfUptuitorului însu�i. Trebuie să luăm în con­ sidemre .�i d<tcă încumjările .�i onorurile uu fost îmagino.tte .�i instituite pentru el. Trebuie să menţionăm �i în favoarea cui a fost compus cel din­ tâi panegiric, pentru Hippolochos140, de pildă, şi pentru cine a fost înăl­ ţată prima statuie în agora, pentru Harmodios �� Aristogeiton141 , de pildă. La fel, şi cu distinctiile contrare. Dacă înfăptuito1·uJ este insuficient prin � e r c ���itV���� l:t�cr:��f�i������:���:;�,���i���� �:[�(�:�=p�����- �::���� pus, însă, în paralel cu oameni ilu::;tri; căci w;east;i comparare este p<>tri­ vitfi pentru a produce amplitkarea ::;i este frumcasă, ditcă înfăptu1torul pme mai bun decât oamenii valoro.�i. Amplificare<� intră logic în elogii; dici ele constau în superioritate, or, superio:itate<t face parte din nx.

1 45

30

B6K a

10

15

20


ARISTOTEL

xaAWv. �LO x&v J..ltl nptX;- -rotk; bJOO�o�. &Hei npdt; -ro�'·trno� &:l 1IO:pctjk:{AAELV, €Jr€(11€p l] \mEpoxtl SoxEl J.LT]VIkLV 0:pE-rTjv. "QAwt; 5€ ThJv XOL vWv €tflWv ăno:CJL Tolt; A6ŢoLt; l] J..l€\1 o:IJ�l)O"Lt; Em'tl')&:to-rdTTJ -ro"it; 'Ellt &:tx-rtxolt;· -rât; rcip 11�€Lt; 'oJ..loA.oŢOUJ..l€vat; Ao:J.Lik[vooow, WcrTE Aot110v JJ.€ŢE-8-0<; nEpL,'}E"ivat xo:l xdAAoc;. Tei 0€ 11Ctptt&:(ŢJ.Lo:-ro: Tolt; OUJ.Lj3ouAEUTtxolr;- Ex yâp TWv npoy€ŢOV6twv ni J.L€llovw. XC:r:Tap..avT€u6J.L€VOl xp(VOj..l.€\1" ro 5' Ev-ltuJ.LTiJ..la-ra Tolt; .Suuxvtxolt;· ah(av yeip xal Cm6Set�Lv J.Lci"Au:rta liEXETo:L TO yEyovtX;- .Stei TO âuaq>€t;. ' Ex Tlvwv }l€v oOv o'L �etLvot xal dt $6ym A€yovTetL crxe&Ov n<iVTEt;, xal nptX;- nola 5el �A€novmt; brat velv xal tV€yELv, xal €x Tlvwv -rei ErxW}lta ylyve-rat xal -rei OvEL&TJ, mlrr' Ecrr(v· €xoJ.L€vwv yci:p -rothwv Tci: E:vavTlet TOUTott; (jlCtVEpc{· O yci:p tP6ynt; Ex TWv E:vetvTLwv EcrT(v.

25

30

35

X. 1368

10

15

b

nEpl & xaTTJropCat; xccl ânoAoy(at;, Ex n6crwv xal 11olwv liOLElcr-8-at &El -rotk; cruAAoytcrJWUc;, 'ex6J.Levov âv ElT] A€ŢEL\I . .6.El Stl A«f!Elv -rp(a, � Jl€\1 Uvwv xaL nOOwv '€v€xa â&xoUcn, &€UTEpov &€ nWt; al.nol &letxd}lEvOL, Tp(Tov &€ -r� no(oUt; xal n� €;1(ovmt;. �toptcrdJlEVOL oflv -rO &StxElv A€ywJlEV E��"Ecr-rw Otl TO O:OtXEÎ:V TO �AcilrtELv h6VTa 11ccpci: TOv v6JlOV. N6Jl(M; fJ Eo-rlv O J.LEv '(Stat; b &€ xotv6t;· Mrw 0€ '(Otov J.L€v xalf 0\1 lEtPCXJ.Lj..l€vov noALTEt'ioVTCtl, xotv0\1 se OOa Ciypa(jlCX n:apci: niXcrtv b}loAoyeÎ:cr,'}ett Ooxel . ' Ex6vTEt;;" sE 11mo"Ucnv OOa E'tOOTEt; xo:l J.Lil Cwayxa'(6J.l€VOL '"'Oaa J.LEv oflv '€x6\IT€f', o U 11âvTa npoo:tpo6J.LEVOL, OOa SE npoo:tpoUJJ.EVOt, E't&hEt; Clnccv-ra· oU.SElt; yci:p O npoatpEl-rm &ŢVO€l . M & 0€ 11poo:tpoliVTo:t �AdnEtv xal q>o:i:iAa llmEl\1 n:o:pci: TOv v6}lov, xa.x(a €o-tlv xal &xpo:cr(et· 'Wv ydp nvet; �wcrtv Jlox-3-rtPCo:v il J.L(o:v il 11AE(o�, nEpl & Tolrro O J..I.Ox..'t-T]pol -ruyxd-voum\1 <SvTEt;, :�«:t l CiOtxo( €u:rtv, ol.ov b ,u.Ev &.veA.eU-itepcx; 11Epl xpTiJ..lo:-ro:, b fJ âx6Ao:crtnt; 11epi: Tcit; Toti crWJl«Tnt; 1)5ovclt;, b & J.LetAo:xOt; nepl Tci pd-8-u,�.�-a, 'o O€ &:tAtX;- 11€pl Totit; XL vMvout;· 1 46


RETORICA, 1, 9-10, 1368 a-b

tucrurile frumoase. De aceea, trebuie să f<Jcem apropieri,dacă nu cu per-

soane ilustre, cel pu!in cu oamenii de rând, pentru că superioritatea pure să indice virtutea.

25

În gener.tl, dintre fonnele comune tuturor discursurilor oîdtorice, am­ plificarea este eea mai potrivită pentru discursurile demonstrative; căci

ele consideră actiunile ca tiind admi.\e, 'incât nu mai rămilne decât a le

atribui gmndoar .�i frumuseţe. Exemplele sunt cele mai potrivite pen-

tru discum1ri\e deliberative; căci noi judecăm faptele eventuale, presupunându-le din evenimente trecute; entimemele, în schimb, sunt cele mai

30

potrivite pentru discursurile judiciare: căd ucJiune<� înfăptuită, datori ti! neclarităţii, pennite mai ales motivarea :;; i demonstra!ia. Acestea sunt, u�a­

dm, elementele din care provin aproape IOi.Jte discursurile Je laudii .�au de

blam, apoi considerentele pe C<tre trebuie sil le <Jvem în vedere pentru <t lăuda �i a blama, de asemenea, motivele pentru care se produc panegi-

35

ricele �i invectivele; aceste noţiuni o dată dobândi te, contrariile lor sunt evidente; dci blamul .�e deduce din argumente contrmc.

Ci'it

10. prive�te acuzarea �i apărarea, m

ti

de discutat din câte �i ce fel

136S b

de premise trebuie să se producă silogismele. Trebuie luate în conside-

rare trei lucruri: în primul rând, natum �i numărul motivelor pentru c:u·e

oamenii comit nedrepl<ttea, în al doilea rând,Jispoziţiile morale ale tăpta-

�ilor, iar în al treilea rând, caracterele �i UispoLiţiile morale ale per.�oanelor nedreptăţile. S!l tmtilm în continuare a<..:cste chestiuni, după ce vom

fi definit uctul nedreptl43. Fie, deci, faptul de u nedreptăţi, acela de a vătăm<t în mod voluntar,

contrar legii. Legea este dind proprie, când comunrt; prin lege proprie

înţeleg legea scrisă, în conformitate cu care oamenii <tdministn:ază sta­ tul , în schimb, numesc lege comună toute câte, fUră să fie scri.�e. par a

fi acceptHte de toţi. Pe de altă parte, oamenii îndeplinesc cu bună ştiinţ;l toate actiunile pe care le fac vohmt<tr144 �i fără s;î fie conslr;m�i. A:;;adar,

nu toate acţiunile pe care oamenii le fac voluntar, le fac Hlegându-le deliberat, însă toate acţiunile pe Cllre le fac alegându-le deliberat, oamenii

10

le fac voluntar145; căci nimeni nu ignoră ceea ce alege fn mod deliberat. Cauzele pentru care oamenii aleg să facă rău �i să comită mâr.�ăvii

împotriva legii sunt viciul �� necumpătarea; căci, dacă unii posedă una sau m<�i multe calităti rele, se întiimplă să fie răufăcători �i nedrepţi pe deasupra, aşa cum avarul, de exemplu, este nedrept în materie de bani, necumpătatul-în legătură cu plăcerile corpului, efeminatul - în ceea ce prive�te tabieturile sale, la�ul

147

- în privinţa pericolelor

l5


ARISTOTEL

(t:olic; w'p O"U)'Xt'Vo5U'V€1ÎO\ITCU; E:yxcna:ALJl1tcivoucn Ou:i cOv (fl613ov),

20

25

30

35

l369 a

10

15

b .5€ <ptA6nJ.LOC; Sui nJ.i'l]v, b S b"ţU,'}uJl� O{ bpjijv, b 0€ <ptA6vtx<>!; Oui v(xT]V, b mx� .5€ Ou:i 'ttJlWp(a:v, b C: Ci<ppwv Otci TO &m.nCicr,'}cu nepl TO OCxa:LOv xa:L &urov, b 8' O:va:LcrxuvTO!;' Ol

bAtywpla:v &:S'ţ..-.;. ' OJ.lo(� 0€ xo:L cWv ăAAwv €xrurT� nepl €xa:<nov ThJv UnoxetJ.lEvwv. ' AAAci 1TEpi: JJ.Ev co&rwv O�Aov, W J.l� Ex cWv 11epl cd<; &pecOO; e'tpT(JJ.Evwv, cei [) E:x cWv 11Epl cei nci,'}T] P�oJ.1€vwv· AomOv fl e'melv Tivo<; Evexa: xa:l nW<; €-,xoYtE<; Ct:OowîXn xa:i: T(vcx�. npWTov Jl€'11 obv 8teAWJ.1da c(vwv bper6J.lEVOl xa:L nola cpeUyovTE<; ErxetpoOOtv O:stxElv· O�Aov ycip W<; -r-0 J.l€v xa:nrropolrun 11<Xm xcxi: nolcx ToUt:wv imcipxet Tt;i Ct:vn8(xlf <rxeJJc€ov, Wv E:c.pt€J.LEVOt JIC{vc� colic; nhp(ov Ct:8txolxn, t:W M Ct:noAoyouJJ.EV!f 11ola: xcxl 116cra T06twv oUx Omi'PXEt. ncivt:e� Ol] ncivca: npci'rrou<rt cei J.1€v oU o5l a:irroUc; cei O€ OL a\.noUc;. TWv.J.1€v obv J.Ltl O{ cxlrrolk; cei J.L€v Otet TUxTJ" npc{rrooot Tci [) E:S &vdyx..-,;, t:Wv fl E:S O:vciyxT)C; t:ci J.L€v �(a' Tci: 8€ c.pOOet, Wcrt:E ncivm Ocra: J.Ltl Ot' a:irroll<; npc{nooot, cei J.1€v anO cUxT)C; cd: & cpOOEt W & �(q:. "Oou .5€ O( a:irroU<;, xa:l &v cxUcol ahtot, W J.l€" O{ �o<; Tci 8€ & OpeStV cei ji€\1 Otd: Ă.OŢLO"ttXij\1 OpeSt \1 m & O( ăAoyov· ăm V O' t) 11€v �oUh]Ol� Ct:ycx,'}o'U <Sp€'ţt<; (ol.&i:<; ycx'p j}oUAETetl Ct:AX t) l:>t:av dtn{l-Tt e'i:vcu &ya:,'}6v), ăAoyot fl bp€"ţw; bpyij xai: E:m,'}uj.i(a, l:xrr:e ncivc� OOa: npc{rrooot v Ct:vciyxT] npciTIEt v Ot' a:'tela<; Emâ, Otel TDxTJv, o5td: <pUon, 8td: �Ccx\1, Ol '€\l-o<;, o5td Aoyt<rJl6v, Otd ,'}uJ16v, o5l E:nt\l-uJ.Lla:v. TO 8E 1tpooo5tettpel<r\l-cu xo:\l"' l]Atxlav fj 'ESEL<; fj &AX ărrcx Tci 11parr6J.l€\la: nep(epyov· €t ydp O"llJ.l�T]XEV colr; v€ot<; bpy(Aot<; elva:t fj E:nt\l-UJ.l'IŢ[LXOl<;, oL SLei nŢv VE6TTŢra: npciTIOUCTl m 'tota:lrra: &.Hei Ot bpfllv xa:L krrdl"uJ.lla:v. Oi:.5€ &td 11AoÎnov xal 1tevlav, &H.ci O"UJ.l�E�TJX€ col<; J.1€v nEVTJO"L 8td Tijv €vSELav bn..'t-uJ.Lelv XPllJ.l<ÎTwv, 'tol<; & nAooolot<; &ci Tijv E:Sooo(a:v E:m\l-UJ.LElv TWv Jiil &va:yxa:Lwv i).So"Wv· &AAci: 11pc{'ţOUCJt xcxi: otn-ot oU Otc( nAoîiTo" xal nEv(a:v &Hei Otd Tijv E:m\l-uJ.l(a:\1. 'OJ.LO(W<; .5€ xa:L Ot blxa:tot xal o\ ă&txot, xa:L dt ăAAot o\ Aq6J.LEvot xacd Tci:<; '€SEt<; 1 48


RETORJCA. l . 10. 1368 b- 1 369 a

(căci la�ii î�i abandonează tovară.� ii de arme din cauza fricii), apoi am­

biţiosul e;,te nedrept din cauza onorului, im'icibilul � din cauza mâniei, cel

căruia îi place să învingă - din cauza victoriei. răzbunătorul - din cauza răzbunări i , cel lipsit de discernământ - din cauza faptului că se în�ală a.�u-

20

pra a ceea ce este drept .�i a ceea ce este nedrept, în sfârşit, neru�inatul din cauza dispre(ului t�tti\ de opinia lumii despre e l . Sim ilar, fiecare din

ceilalţi oameni răi se raportează la tiecare din calităji\e lor rele e.�enti<tle.

Dar toate aceste che.� tiuni .'iunt clme, unele - datorită lucrurilor care <lU

fost spuse despre virtuti, altel e - datorită lucrurilor care vor

t1 spuse de-

25

;,prc pasiuni; n e riim<1ne sii spunem din ce cauze, în ce Jispoziţii morale �i faţă Je ce fel de <oameni> comit unii nedrepMea.

Si"i distingem, mai întâi, spre ce lucruri tinzând � � ce fel de lucruri

evi tiind, oamenii caut<.1 să nedreptăţească; or, este limpede că acuzato-

rul trebuie să examineze câte �i ce fel de scopuri se află în adversarul său, t>i

pe care, vizându-le, toţi îi nedreptăţesc pe <�propiaţii

lor, �� că apă-

30

rătorul trebuie, dimpotrivă, să cerceteze în w.lvers<Jrul său câte �� ce fel

de .�copuri nu se regăsesc în el. Căci tO!i oamenii înfăptuiesc toate ac-

ţiunile, pe unele nedatnrate lor, pe altele datorate lor. Aşadar, dintre ac-

ţiunile nedatorate lor în�ile, oamenii le înfi"iptuie.�c.

pe

unele datorită

întilmplării, pe altele - din necesitate, iar dintre cele datorate necesităţ i i ,

p e unele ei le înfăptuiesc prin constrângere, pe altel e - d e la naturd, astfel

îndt toate acţiunile nedatorate lor, ei le înfăptuiesc, pe unele - din întâm-

35

plare, pe altele - de la naiUrd, în sfârşit, pe altele - din constrângere. Toate

câte oamenii le fac datorită lor înşile �i ai căror autori sunt chiar e i , se

datorează, unde obişnuinţei, <tltele - dorinţei, iar dintre acestea din urmă, unele se datoreuză unei dorinţe raţionale, altele - unei dorinţe iraţionale;

or, voinţa este dorinţa de u n bun (cUci nimeni nu dore�te un lucru decât

dacii

îl consideră a fi bun), în schimb, dorinţele iraţionale sunt mânia �i pe care le îndeplinesc oamenii le îndeplinesc

13(19 a

pofta, încât toate acţiunile

din �apte cauze, anume datorită întâmplării, ni.ltur i i , 00mtn1ngerii, obişn u inţei, rellecţiei, mâniei � i poftei.

Faptul de a distinge în plus acţiunile după vârstă, sau după dispozi­

ţiile stabile, sau după anumite alte lucruri, ar fi de priws; cik i , dacă li

se întâmplă tinerilor să fie predispu�i la mânie sau lacomi, aceştia nu

aqionează din cauza tinereţii, c i din cauw mâniei � i a poftei. Oamenii

n u acţionează nici din cauza bogăţiei sau a sărăc i e i , căci săracilor l i se

lO

întâmplă să dorească ban i , datorită lipsei acestom, iar bogaţilor l i .�e în-

tâmplă să dorea.�că plăceri inutile datorită posibilităţii de a l e procura,

însă �� ace�tia nu vor <tcţiona din cauza bogăţiei sau a sărăciei, c i din

C<JUZa poftei W•. S i m i lar, cei drepţi �i cei nedrep(i, precum � i al(ii despre

care se .�pune că acţionează conform cu dispoziţiile lor stabile,

l49

15


ARISTOTEL

1fpci'TTELV, .5LCl wirra 1fpct"'ţoooLV" fi Ţcip .Stci Ă.OŢLO",u.âV fi Stci m{.".o.;· &J.,X o't JJ.ev .Stci �11 xa� nâ\l"T] XfYTJ•Trâ, o\ .se Stci "t&vttvT(a. I:UJ.L�ttlVEL J.L€V""COL ""Cttl.; JJ.ev ""COLO'.IÎTO'.L.; '€'fem n:( "f:OLttÎJra 20 &xoAou\l"elv, cal.; se wwla& rri cmâSe· elhtilt; ycip La� cW JJ.Ev aW<ppovL Otci TO ai.!Xppovtt e'lvO'.l OO{al TE xa� €m.".UJ.L(<XL httxoAou.".olxn 1repl TWv Tp€wv, TW fi &xoA.âaTw tt\ EvavTlm nepl TWv ahrWv Tmhwv. b.u) Ttt".; JJ.€� TOLo:UTC.(.; Sttttp€aet.; €ac€ov, axerrrEov 6€ noltt nolm.; e'lw.".ev '€neu{l-O'.l· e't J.L€v rcip Aeuxdl; fi 25 J.L€Aa.c;; 11 JJ.Eya.;: fi J.LLxp6.;, 005€v Tthcocw.L cWv ""COL06TWV &xoAou.".elv, e't SE vEoc; fj npr::a�� fj Olxatoc; fi ăSuc:oc;, i}:ST) Otcap€pEL. Kal lSAux; Ocra .Wv auJ.lllcnv6vcwv nmel Stwp€pet v -cei -ij{hj TWv O:v.".pWnwv, o'Lov nArn.rrelv OoxWv �ttUTW fi nEvea\l"ttL ' blo(cret TL, xo:l ei.rmxelv fj ă:Tuxelv. Talrra J.LEv o1v Uo-repov 30 E:poUJ.LEV, vUv .5€ nepi: Thiv AotnWv elnwJJ.eV nJ)Iffro v. "EmL s &nO mxTJI: j.I.€V m TOltttim )'lrv6J.I.EVO:, OOwv 11 TE citTla &.6pLO""tO<; xal p.ij Evexci -cou rlrvew:L xal JJ.lÎTE &ei: J.L"lln W.;: \::ni: cO 1roAli p.Tj"re TETayp.€� SîlAov S €x ToU bptaj.LOU TIK; Wxrtr; nepl cWrwv. <l>Uaet O€ OOwv lî c' a'L"tla €v airrol.; xo:lTETCqp.Evrr 35 1369 b t) ydp &:el fj t'.x; €ni: -rd noAil Woooh� &no�a(vet. Tel ycip 1fapci <pUcrtv ou.sEv bel &xpt�oAorela.".aL, n&repa xaTci <pUatv nvcl 11 d'>..AT]V ah:Cav rlrvETat" OO'fELe s âv xal " mxll a'n(a etvm -rWv TOL06TWV. B(a fJ€ \Saa naP \::nL\l"Uj.l.(av, fj TOli.; Ă.OŢLO"JJ.oiţ Ţl)'VE"tal fi ttînWv Ti;;v npan6vTwv. "E\l"eL SE O n SLCl TO noAAclxt.;: 1f€fi"OL T]X€VaL lfOL cil.nv . .6tci ÂO)'LO"JJ.OV .5€ m OoxolivTtt O"UJJ.<pEpeLV €x TWv e'tpT]JJ.Evwv &ya.".Wv fj tu.; c€Ao.; fi Wc; n� TO TEAo.;, Omv Otel TO crup.<p€peLv npchTY)T:aL · �vLa ycip xal o\ &x6ACtO""toL crup.q:.Epovca npc.i""nouat v, &AX oU btcl •O auJJ.<pEpeL v tv..Act .Sî l]Sovfrv . .6tci \l"u,u.Ov .5€ xal bpnîv 10 Tci ""CLJJ.WPTJ"t"Lxâ. .6ta<p€pet SE TLJJ.wp(a xal x6Aacrt.;:· 1, p.Ev yclp x6Arun.;: Toti fKiO")(ovt:oc; �exc:{ €O""ILV, Tj 8€ "tLJJ.wp(a ToU 1toLoUvt:oc;, '(vtt o:no'lfAT]pW-3-TJ. T( JJ.Ev otlv €anv 1, bpŢij, ST;Aov E.nm €v Tol.; nepl TWv no:.".W� . 15 M. Em-&up.(av SE 1fpciTIE"Io:L CScra <pa(veTaL Tj.s€a. '"'Emtv SE xal TO aUv"J"]\l"e.;: xtti: "t0 €\l"taTOv Ev Tol.; i)bEcrLv· noAAci yclp xal -rWv

XP��

150


RETORICA . ! .

10, 1 369 u-b

vor acţiona din ace.�te motive; într-adevăr, ei acţionează fie datorită re�

tlecţiei, fie thttorită pasiunii, Jom

dl

u n i i � datorită calităţilor �i a pa-

siunilor lor onorabile, iar alţii datorită contrariilor acestorl:l. Se fntfimp\ă,

totuşi, că dispoziţiile stabile bune au drept consecin(<1 pasiuni bune, iar

20

dispozitiile �tabile rele � pasiuni rele; ciici probabil tot at<lt de bine pe

omul cumpătat îl însoţesc, chiar din cauza faptului că este cumpătat,

opinii şi dorinţe onorabile cu privire l u lucrurile pliicute, iar pe omul ne­

cumpătat - contrariile acestora cu privire -la aceleaşi lucruri. De aceea,

trebuie să lăs{tm deoparte astfel de distincţii şi să cercetăm, în schimb, ce fel de calităţi �i de <oameni> se însoţesc de obicei: ciki , dacă autorul

Hcţiunii săv:îr�ite este otlb sau negru, mure sau mic, nu rezultă nici una

25

dintre urmările de acest fel, dar contează d<tciî e l este tâniir sau bătrân, drept sau nedrept. Ş i , în general, toate contingenţelc cure cauz.eadi caracterele oamenilor prezintă importanţ;l, precum, de exemplu , ducă un om pare a fi bogat sau sărac n u va fi neimporwnt, ş i la fel, dac;1 el pure u f1

norocn� sau nenorocos. Vom exprima aceste chestiuni mai t{irziu147; pen-

tru moment. să vorbim mai înt<îi despre cele rdmase <de discut<tt>. Sunt acţiuni survenite

30

Li<ltorit<l întflmpliirii toate cele <1 căror cauzii este

nedeterminută, �i care nu se produc în vederea unui scop, .:;i care nu se

ivesc nici întotdeauna. nici fmtrte des, nici regulat; aceste a.�pecte reies,

îns;1, din definiţia întâmp\ilrii 1.;�. Sunt aqiuni survenite datorită naturii cele a căror cauză se atlă În ele însele şi e.�te regulată; căci ele se produc

Întotdeauna sau cel mai ade.�ea la fel149. Cât priveşte acţiunile contrare

35 1369 b

naturii, nu trebuie deloc precizat dacă se produc potrivit cu o cauâi na-

tuntlă anume sau cu o alta; s-ar părea că ş i întâmplarea e.�te cauza unor

astfel de acţ i u n i . Sunt datorate constrângerii toate acţiunile care se ivesc

împotriva dorinţei sau a ret1cqiilor celor care le îndeplinesc, şi totu�i da-

torită acelora 1511 . Este dator<tt obişnuinţei ceea ce fac oamenii, prin aceea

că le-au făcut adesea.

Sunt datomte reflecţiei acele acţiuni care par utile, în vederea bunu­

rilor menţionate, fie ca scop, fie ca mijloc de a atinge un scop, deoarece .� unt îndeplinite datorită utilit1lţii lor:

dki

cei nccumpăt<tţi îndeplinesc

anumite ac1iuni utile, însă nu din cauza utilităţii lor, c i datorită plăcerii

pe care o provoacă. Sunt datontte mtîniei �i pornirii violente actele de

răz.bunare 1 5 1 _ Or, răzbunarea � i pedeapsa diferd: căci pede<tpsa este în

10

vederea celui care o suportă 1 5 2 , răzbunmea, în schimb, este în vederea

celui c<1re o exercită, ca să isi dea satisfactie 1 -� l_ Ce este mânia, va ft clar · in discuţiile despre pasiuni i 54_ Datorită poftei, oamenii îndeplinesc tn<tte acţiunile care par phlcute.

Or, ceea c e este înnăscut, precum .�i ceea c e este dob;îndil prin obiş-

nuinţă, se numără printre lucrurile

151

plăcute;

căci m u l te acţi uni

15


ARISTOTEL

o:pUcm J.l li �&€uN, 1hcrv cruve\tta\1-Watv, iji€wt; notoOOtv. "Oa"t€ auAAcxpOvn ehelv, OOa. Sl a.bTotit; npcinoootv ă.na.vT €aTlv fj Cqa.\1-ci fj <pat v6JJ.eva. Cqa.\tci fj t,.5€a. fj <pa.tV6J.1EVO. l#;o.. 'Enel 6 1So-a. U o.l.rroUt;, €x6v"tet; npcinoucnv, olrx. €x6vw; S€ IScro. J.ill Sl' o.bToUt;, ndvr' &v il11, OOa. 6x6vw; npdnoootv, fj &yo.\tci il <pal"V6J.1Eva &yo.\td il i"ISEo. il <patv6J.1EVO. TISEa· Tliht�J.t ycip xo.l TI]v Ti.Jv xo.x.W"\1 il <pat "\loj.l€vw"\l xo.xWv fj &:naAAayl}\1 fj &vtl J.lE(ţ"ovot; EAdno"\loc; J.lHO.Âlllfltv Ev -rolt; âya\tcilc; (o.'tpe"tcl ydp nwt;) xo.i: nŢv -cWv AumlPi.Jv fj <po.LVOJJ.€vwv fj âno.A.Ao.yl}v fj J.lEniATI\fltv âv-c( J.t.Et'C6vwv €Aan6vwv €"V -colc; l]O€o"tv WcraU-cwt;. Âllff"t€ov ăpa Tci O"UJ.lfll€po'llm xo.l hUcx, n6crcx xal nolo.. nep� JJ.Ev oDv ToiJ O"UJ.l<p€povToc; Ev Tolt; O"UJ.l�ouAwTucolt; e'(pll"tClL np6Tepov, nepl SE wU Tţi€oc; €(nwJ.1E'II 'lltlv. l\.el 0€ vop.{'Cetv 'uw:voUr; e'lvm -colM; ()pot��;, Eciv �t nepl €xciOTou J.!"l)-cE &.crao:pelc; J.ltl"t€ Cocptpelc;. ·-

20

25

30

XI.

1370

10

a

' Ynoxdcr\1-w 8 TtJ.il 'll etvcu TI]v Tjaovijv x(\ll"j(llv nvo. Titc; \flux1ic; xcxl xa-cdOTacrt \1 0:\J-pOOv xal cltcr\tTjnŢv e'tc; Tt]v bndpxoucrav <p6cn v, Atl1rr)v .5€ "tOU"\Iavt(ov. E't S' €cr-rlv l)Sovij TO rotoUrov, S�Aov 0-ct xal t,sU Ecrn TO nonrnxOv Uit; e'tpTUJ.€VTJc; o5to.\J-€crewt;, rO 0€ o:p\tapnxOv fi Titc; Evo:v"t(ac; xaraOTcfuewc; notTJ"ttxâv Au1fTIPI)"V. ' A'X:lrxTJ olJ"V 1,00 ehm -c6 "tE e'tt; .o xo.ni <pUcnv 't€vat Wc; €nl "t0 noAU, xal p.cilt<m:( Omv &netAT)<p6m fi TI]v Eo.u-cWv o:pîxn v m xcx-c' aUTI]v yt TV6J.t.evo:, xa� -cei �\I'Ti· ){ai raP TO e't\J-tcrJ.lEVo\1 Wcrn�p 1TEtpuxOc; -\1011 y(ŢVHCll" 0J.1.0tov ydp "tL Tii €\J-oc; Tii cpOOev Eyy!)c; ycip xal .O noAAcbw; •W âe(, €anv 6 � J.t.€'11 o:pîi�tt; Toti &el, TO SE �-3-oc; -cotl noAAdxtc;. Ka:L "t0 J.lit Plawv· napcl o:pOOt v yo.'p 1, ji(a, StO Tii &vo.yxcxlov Auffl]p6"V xo.l Op\J-Wc; eYpllTctt n&v ycip âva:yxa:lov npliyJ.t.' &vtctpOv �<pu. Ta:'c; 8 €ntJ.1EAE(o:c; xal nic; anol.l<Scit; xo:l -ffit; auvTov(o:c; Au1fruxfc;· &:vayxala yc(p xal ji(atct mtl"ta, Eciv J.lii €-3-ta"l'tl;icrtv· o\hw 0€ "t0 �"�'toc; nmel "ho5îi. Tel 8 f:vaV"t(cx TISEa· .stO a't Pa\1"vJ.t.(a:t xal cx\ 1 52


RETORICA. r . 10--1 1 , 1 369 b-- 1 370 a dintre cele care nu sunt plăcute prin natura lor oamenii le fac cu plăcere,

după ce s-au obişn u i t cu ele. De aceea, ca să spunem pe scurt, toate lucrurile pe care oamenii le fac din proprie initiati vă ori sunt bune sau

par bune, ori sunt plăcute suu par plăcute. Şi cum oamenii îndeplinesc

voluntar tmlle lucrurile datorate lor insile, si . involuntar toate lucrurile nedatorale lor în�ilc, atunci toate lucruri e pe care mtmenii le fac voluntar pot

fi

i

20

ori bunuri reale sau bunuri aparente, ori plăceri reale sau pl<lceri

<tparente; căci eu socotesc în !'ândul bunurilor eliberarea de relele reale

sau aparente, ori înlocuirea unui r(iu mai mare c u unul mai mic (căci acestea sunt lucmri prefembile oarecum) t-i, la fel, pun în nîndul lucmrilor plăcute eliberarea de cele neplăcute în realitate sau in aparenţă, ori înlo-

25

cuirea lucrurilor neplăcute mai mari cu altele mai m i c i . Trebuie, a�adar,

să definim lucrurile utile �i cele plăcute luând in considerare numărul � � calitatea lor. Despre util, pe de o parte, s-a vorbit anterior în discursurile

dcliberati v e 1 5 5 , iar despre ceea ce este plikut, pe de altă parte , să vorbim acum. Trebuie să considerăm că sunt suficiente definiţiile cu privire la fiecare chestiune în purte, de fiecare dată când n u vor fi nici riguroase,

30

dar nici neclare.

11. S ă admitem că plăcereu este o mi�care anume a sufletului t- i o reve­

nire totală �i sensibil<'\ la starea lui natumm, .�i că durerea, în schimb, este

contrariu l 1 56. Iar dacă p!ikerea este astfel, este limpede că este plăcut ceea ce produce dispoziţia temporară enunţată .�i că nepWcut este ceea ce o

1370 a

distruge sau ceea ce produce starea contrarie. Trebuie să tîe plăcut, a�a­ dar, cel mai adesea faptul de a trece la o stare conform<! cu natura, ::;i mai

ales când lucrurile produse natural �i-au recuperat propria lor stare nutu­

rală, de asemenea, .�i în ceea ce prive�te cleprinderlle; dici ceea ce a deve­

nit deja obi�nuit este ca şi un lucru natural157; într-adevăr, deprinderea

e�te întrucâtva asemănătoare naturii; căci lucrul care .�e întâmplă adese<t

este asemănător lucrului c<�re se întâmplă întotdeauna, t-i în plus, pe de o purte, natura este specifică lucru l u i care se întâmplă întotdeauna, pe de altă parte, deprinderea este proprie lucrului care se întâmplă adesea.

De <L�menea, este plăcut ceea ce nu este forţat 15!\; căci constrdngere<� este contrară naturii, drept care ceea ce este necesar este neplăcut, şi pe bună e un

,

e a

(

����:�,�:�;���: �;[r �� ��7 ������� : �:���f: ��= :�·�e�;�;:;�:'a ��f� ·

n

ţ

voluntare, precum � i stn1duin!ele trebuie să tle neplăcute; căci ele sunt

necesare s i constrânse, afară doar dacă nu sînt obi.�n uite; căci atunci obi�­ nuinţa !e ace plăcme. Contrariile lor sunt pliicute de aceea, destinderile,

f

;

153

10


ARISTOTEL

Cmov(cu xa:l a:'t O:J1€AE.ta:t xa:l cit wa:tSta:l xa:l a:'t O:va:1ta:60-bţ xa:l O Uwv� TWv TJSEwv· o00€v rci:p wp� &.vâŢXljv TOtiTWV. K a t ob r!i:v 15 lj hl\}uJl(a €vTt, &nav l)SU· l] ra:'p Em�uJ.da: TOÎJ l)S€� EaTlv OpE.'fu;. TWv o5E �n'L�UJltWv ai. J1€v CO.orol €tmv ai. 0€ JlE.Tci Mrou. /\€Ţw O€ 0:A6ro� 00� J.dj '€x Toîi \..moAa:Jllk{VELv Ewt 'lhlJJ.oÎJm v· e'talv 0€ Tmo.UTa:L OOa:t ă �t AErovn:u cpiiaet, Wo-1t€p o.'t &ci Toîi 20 aWJJ.a:� lmâpxooocu, dtov 1] Tp:xpi;.; S(\f;a: xa:l 1fEL va:, xa:l xo.�' ha:aTov E.t� Tpoqli;.; ă&>r; Ewt�uJ1(o.c;, xal d.t wtpl W lEU(JŢci xo.L &cppoOLata xal lSAwc; Tci: Cmu:(, xal nEpl 00J11lv [EUwb(o.c;J xo.i: O:xmîv xo.l OlPt v. Mnci: Mrou 0€ OOa: Ex ToÎJ 1f€ta1h;vat 25 €-nt -3-uJ.lOÎ:Knv· 1tollci: rci:p xal .;teciaCl<J-3-at xa:l xn'jcrCl<J-3-a:L €m{}uJ10ÎÎcn v &.xoOOavtEc; xal n'El<J�€vTE.c;. ' Enel 8 Ecn:i:v TO ft&a-3-at Ev T� a:'ta�civecr�o.( Tt vor; nâ-3-ouc;, f] 0€ <paVTaa(a Emlv o.Lcr.;trp(c; ne; &.cr-3-Ev{f;, x&.ei: €v n{J J1EJ1V'f11.1EV!f xa:L T� EA1tl'(ovn &.xoAou{)-ol âv <pa:v-racr(a ne; ob JJ.€JJ.V1ŢtCU fj EAwl'(Et. E't 0€ To'Uto, 30 Oi[Aov On xo.i: f}&ovai: CiJ.La J.l.EJ.l.VT[J1€:votc; xo.l E:Aw(ţooow, €-nelnep xal d(a{};�nc;. vom &vclŢXl') wdv-ra -rei lpEa fl €v ThJ dtcr{}ci\J€<J{}at ăvm 1tap6vra: fl €v -rQ JJ.EJJ.vîlcrttm ŢE.ŢEV'fll.l€ � fl �v Tit EAn('(etv J.1.€AAovTO:' dta-3-civoVta:L JJ.€v Ţdp tti 1ta:p6vm, J.1.€JJ.VJ"[V"tat 0€ nl 1370 b Ţ€v6J1Ev«, Ehlţoucn 0€ -rci J..tEAAovTa:. Tcl JJ.€v otv J1VTlJlOVEUni f}&o. EcrTlv oU J.L6vov OOa €v -rQ nap6vn, 15-rE no.pi[v, t}o5€o. �v, &AX €vta xai: obx l]OEa:, âv fi Uo-repov xo.AOv xai: &.ro.-3-0v -rO J..I.E"tci ToîJto· 0-3-E.V xai: -roU-t' Elpl')TO.t, CJ.)J.Jj; l)Sii TOL crw-3-Evm J..I.EJJ.Vîlcr{}at n6vwv, xal JJ.ETci rcip T€ xal &"Areat -rEpnEmL cbrijp JJ.vl)CfciJJ.Ev� M:e noAAci ncltt--n xal noH.ci E6pŢŢ1. ToU-rou 8 rihLOv On 1,&i xai: TO JJ.lÎ €xEtv xax6v. Tci S' Ev EAnllit, OOa wap6v"ta: fl Eixppo;(VEtv fl Wq!E.Ael v cpc:dVETm JlEŢciAa, xal ăveu Aiiwr,; W<peAElv. "OAwc; 0€ fua nap6v-ro. E.ixppo;(vet, xc:U EAnl'(ov-ra:c; xal JJ.EJJ.VTUJ.€vouc; i.J c; Eni: T O woAii. L\. t O xo.i: T O bprltm�at f}&ii, Llmrep 10 xo:l VOJJ.'TJJ)Oc; €-noll)CJ€ 1f€pi: .00 {}uj.LOÎÎ (Se; "t€ 'JI"oAU rAux(wv J.L€AL"toc; xaTaAetj3oJJ.€voto· ou-&ei:c; raP bprlheTat ·� &.OuvciT!f <pmvoJJ.Evtp nJJ.wp(� wxelv, ot..5€ Tolc; 1toAU Lm€p a'i.rtoUc; -r1i SuvciJJ.EL fl obx bprC'(ovmt 1î 1Ţrrov. Ka:l Ev Talc; 1tAelcn:mc; €-nt\l"UJJ.(mc; âxo).ou{)el ne; l]Sov..Y fl rcip J1EJJ.V'fll.l€vm Wc; lhuxov fl EAn(ţovTec; Wc; 15 1 54


RETORICA, 1.

1 1 , 1 370 a-b

itqiunile lipsite de eforturi, precum �i cele lipsite de griji,jocurile, stările de odihnă �i somnul .�e num:'iră printre lucrurile pi<'icute; dici nici una dintre ele nu tinde deloc spre necesitate. Apoi, orice lucru în legătură cu care avem în noi o poftă, este plăcut; căci pofta e.�te dorinţa de pUkere. Dintre pofte, unele .�unt lipsite de raţiune, iar altele, însoţite de ra(iunel(il. Prin ir:tţionale înţeleg toate dorinţele pe care oamenii le încearcă indepcndem Jc înţelegere; sunt de acest fel toate C<Îte sunt considerate naturale, precum cele care există datorită trupului, ca de pildă, dorinţa de hrană, adică setea ;;i foamea, �i genul de dorin[il corespunzător fiedirui gen de hrană, dorinţele referitoare b .-;enzaţiile de gust, la phkerile dragostei �� la :-.enzaţiile tactile, în gener<.�l dorinţele relative la simţul mirosului lal p;.ufumului 1. cele care se referă l;; auz ;;i la văz. Sunt însoţite de raţiune to<tte dorinţele pe care ei le încearcă datorită convingerii induse; căci sunt multe lucruri pe care oamenii doresc să le vadă �i să le aibă,dtpă ce le-au auzit în preal<lbil ;;i dup:'i ce au fost convin.�i sil le dorească. [nsă, cum faptul de a încerca o plăcere constă în faptul de a resimţi o anumit:! senZ<lţie, cum im<tgimtţia1 6 1 este, de altfel, o senzaţie slabă, �� cum întotdeauna senzaţia se <ttlă în cel care î�i aminteste sau speră 1 62 , ar putea rezullil că faptul de a încerca o plăcere este o imagine anume a ceea ce î�i aminte;;te suu sperJ cineva. Dacă a�a stau lucrurile, este clar dl �i plî'K:erile sunt prezente .�imultan în cei care î�i amintesc sau cei care speră, întrue<Ît :-;i senzttţia se atlă concomitent în cei care î.5i aminte�c sau cei care speră. De aceea, toate lucrurile plăcute constau în mod necesar fie în faptul de a resimţi lucruri prezente. fie în f<tptul de a-�i aminti lucruri trecute, fie în faptul de a spem lucruri viitoare; căci oamenii simt lucrurile prezente, î.�i amintesc lucrurile trecute, speră lucrurile viitoare. A;;adar, cât prive�te lucrurile de care ne putem aminti, sunt plăcute nu numai cele care erau pl<kute în momentul respectiv, când se produceau, ci �� unele neplăcute, numai să rezulte în urma lor un lucru frumos �i bun; de unde s-<t spus �i acest vers: "ci placut, o datâ salvat, sti Îţi aminte:,;ti de Încercările trecute"163, precum �i: "omul se bucttra cftiar şi de suferill(e/e trecute, amintindu-:,;i de timpul când a suportat mulle Încercări .)'i a înfăptuit multe"164. Motivul acestui lucru este că plăcut este �i faptul de a nu suferi vreun rău. Sunl plăcute lucrurile în a�teptare, anume toate cele care, fiind prezente, par să bu�ure sau să facă mari binefaceri, �i să le facă fără nepUicere în schimb. In general, sunl plăcute toate câte bucură când sunt prezente, �i cel m<ti ade.�ea când oamenii le speră s<tu �i le <tmintesc. lată de ce este plilcut �i faptul de a te înfuria, a�a cum �i Homer a compus despre mânie: "care·i mult mai dulce decât mierea ce curge pictllură cu picittură"165; căci nimeni nu se înfurie pe cel asupra căruia pare imposibil de obţinut răzbun<trett, iar împotriva celor cu mult superiori lor, oamenii ori nu se irită deloc:, ori se irită mai puţin. Dintre pofte, cele mai multe au drept consecinţă o plăcere anume; căci oamenii se bucură să î::;i aminteasdl sau să spere

15

20

25

30

1370 b

f'J'fe

1 55

10

!5


ARISTOTEL

20

25

30

35 I37l a

10

15

nU�ov-cat xcxlpooo(v '!LV(( \)6ov1}v, olov d( T �" 'tOl��€'tOl� Ex6J-L€vot -ccil� 8(\jJo:u; xal J-LEJ-LVTIJ-LEvm &; Elnov xal EAnl'(ov-cE� mElcr-3-ctt xalpoucnv, xal o\ EpWvn� xa� 8taAEr6J-LEvot xal ypciq:.ov-cE� xal nmoDv-c€� n liEl nEpl -coD EpwJ-LE\/Ou xalpooot v­ �" &"na:at ydp -col� -coto&rot� J-L€J-LVl1J-L€Vot olov cita-3dvEcr-3at Olonat -coD 'EpwJ-LEvou. Ka:l &.pxl) 8€ -coD €pum� a:\hT] y( yvETat micnv, 0-ca:v J-Lll J-L6vov nap6n� xa:lpwo-tv &AAcZ xa:i: Cm6n� J.I.EJ-LVTIJ-L€\/Ot� r€pWo-tv] AUnl'] npoor€vrrra:t "[� J-Lll na:pElVat, xa:l Ev nEv-3Eat xal -3-pl}vm� Wcra:U-cux; 8n y(pE-ca( -ct� 1,8ovr]· ;, J-LEv yc(p A6nl] '€-rrl -cW J-Lii bndPJ(Et v, \r5ovij S Ev -cW J-LEJ-Lvftcr\l"a:t xa:i: bpliv nwc; €x.Elv�v xal 8. En:pa.nEv xa:l di.� v, Ou) xal -co"U-c' E'tx6-cux; €(prrrm &; <pc{-co, -colat 8E nliatv b<p' lJ1Epov WpaE r6oto. Ka:i: -cO "CtJ-LWpElo--3-at l)&:i. 00 ydp -rO J-LTj wrxdvr:L\1 A.uflllP6v, -rO wrx:dvEL v �6· o't & bpyt'(6J-L€VOt AunoDvmt tivunEpf3A� J-L1) "tlJ-Lwpo0J-L€VOL, EAn(ţovT� 8E xa:lpoootv. Ka� -cO vtxCiv hcSU. oU J-L6vov -col� <ptAov(xot� OJJ.i1 nCicrt v· <pa.naa(a ycZp bnEpoxir; y(yvE-ca:t, oU miv-cE� �oOOt\1 €n't-3-u.J-L(a:v fj i")p€J-La fj )J..(iAAov. ' EnEl & -cO vtxCiv �U, O:vdpcT) xa:l -cei� muOtcZ� l,SE.loo; ZL va:t � J-LO'.XTJTL� xai � Epunuai�· (noMc:{xt� ytlp � -ra:Umt� rl)'VE"l"O'.L t:O vtxCiv) xcti &cr-cpa:ya:A(aEL� xal aq:.atp(aEL� xal xufjE(oo; xal nEttEloo;. Ka:l nEpi: -cd� Eanou8aaJ-L€voo; &€ na:tbta'b bJ-LO(w�· a:'t J-L€v ycip i')SEla:t y(yvov-cat, tiv n� � auvl}-3YJI;, cit 8 EU-3tX; i')cSElat, di.ov xm.rrra: r( xa:l nCiaa: {)-ry>E.tmxl}· Onou ycip &"J-LtAAa:, Evru�a: xcxl v(xT) Ea-clv. AtO xal i') StxcxvtxTj xal [i')] E:ptcrnxij h<SEla: -rOi� €t-3tcrJ-L€vOL� xa:l 8uva:J-L€vot�. Ka:l nJ-Lll xcxl eOOo'{Lcx -cWv t}Ola-cwv Otd -rO y(""(\1€0"\l"a:t q:.a:v-c(((J(av €xdcr-cw 15-ct -rotoD-c� cft<x; b 01rou&:ii�. xai p..C(uov 0-ca:v q:.l:.o-tv o� O(Emt &.Art\l"ra'iEtv. Tototl"tot S o\ €n� p.{iAA.ov ThJv n6ppw, xcxl o't auvl){}Et� xa:i: dt 1fOA.l"tO'.L -cWv ănw-3ev, xa:l o't Ovn� -cWv J-L€A.A6v-cwv, xa:l o't <pp6VLJ-LOL &.q:.p6vwv, xal noAAol bAlywv· ,W.nov ycip €tx0<; CiAT}1'}"EU€tv -co� E'tpt)J-L€wuc; -cWv Evav-c(wv· 'r:nEL &v n� noAU xa:-rcuppovr:l, Wcrnep nmUwv fj \J"YJP(wv, oLSEv J-L€AEt � t:othwv nJ-Lll-; fl � 06'{TJI; cxltri]c; lE � 86'!11� xdptv, &.AX ElnEp, s.: ă"J.J...o -rt .

156


RETORJCA. L l 1 . 1 370 b- 1 3 7 1 a

Cii au obţinut, sau că vor obţine

o anumită plăcere, a�a cum de pildă, cei

care, având febră, în timpul ucceselor de sete îşi găsesc plăcerea în u-şi

uminti că uu băut ş i în u spem că vor bea şi aşa cum îndrăgostiţi lor le place mereu să vorbească, să scrie sau să facă ceva legat de cel iubit: căci

prin toate mijloacele de acest fel, gândindu-.�e la persoana iubită, ei cred

că o simt. l<:�r începutul iubirii este pentru toţi îndrăgo�tiţii acesta, anume

20

când ei nu numai că se bucurd dacă cel iubit este prezent, c i îl [ iubesc]

::;i dacă este <lb.�ent, şi, în plus, lor, care îşi amintesc de e l , l i se adaugă

durerea, datorită faptului că cel iubit nu este prezent166, apoi, în mod asemănător, m<Ji apare o anumită plăcere în doliu şi în lamentaţii;

rea se datorează faptului

de a nu-l

did

dure-

mai avea pe cel iubit, iar plăcerea constă

25

în fuptul de a-�i aminti de el , de a-l vedea oarecum pe el �i aCţiunile pe care le-a înfăptuit, precum �i ce fel de om era, drept care s-a spu� pe drept:

"cum spuse, .)·i .rtârni in toţi dorinţa de bocet" 1 l>7 . Şi faptul de a se răzbuna este pliîcut. Căci neobţinerea unui lucru este neplăcută, pe când obţinerea

l u i este plăcută; or, cei care se înfurie încearcă o dmere extremă fiindcă nu se riîzbună,dar le place să spere că o pot face16�.

De asemenea, faptul

30

de a învinge este plăcut nu n umai pentru iubitorii de victorii, c i pentru

toată lumea; e<lci se prcxluce o imagine H superioritătii, în legătură cu care toţi au o dorinţă m<ti mult sau mai puţin puternică. Şi cum faptul de a

învinge este plăcut, atunci în mod neces<tr sunt plăcute jocurile, anume luptele şi disputele eristice 1 69 (căci de cele mai multe ori în cadrul lor

se produce fuptul de a invinge),de a�emenea, ar�icele,jocurile cu mingea,

zururile,jetoanele. La fel se întâmplă cu jocurile serioase 1 711; căci unele

35 1371 a

devin plăcute dacă cineva s-a familiurit':at cu ele, iur altele sunt aş<J de prima dată, precum vânătoarea prin gonire, şi în geneml, orice fel de vână-

toare; ci'ici unde este luptă, tot <tcolo este �� victorie. Şi

de aceea pledo<tria

.�i controversa sunt plăcute pentru cei care sunt deprin�i cu ele .:;i capabili

de ele 1 7 1 . Din nou, onoarea şi buna reputaţie fac parte dintre lucrurile

cele mai plăcute, datorită faptului de a se contum în fiecare om ideea că

el este de un asemenea caracter, precum omul destoin i c , �i a.�ta m<1i ale.� când susţin acest lucru cei despre care el crede

d spun adevărul. Or, sunt

de w.::e st fel cei c<Jre sunt mai aproape mai degrabă decât cei care sunt

departe de el , de asemeneu, cei care îi sunt familiari, concetăţenii l u i mai

10

degrabă dec:ît stră i n i i , contemporanii lui mai degrabă decât urma� i i , oamenii cugetaţi m a i curdnd dacât cei pripiţi, cei mulţi mai degrabă decât cei puţini; căci, în mod veros i m i l , primii enumeraţi spun adevărul mai

curând decât ulti m i i , contrari lor; or, d<tcă cineva vădeşte un mare dispreţ

pentru fiinţe, precum cop i i i sau anim<�lele, nu se preocupă de onoarea

sau reputaţia lor, sau, cel puţin, nu în favoarea reputaţiei înse�i. dar dacă

totu � i , se îngrije�te de acesteu, asta se întâmpl<l pentru vreun alt moti v .

157

15


ARISTOTEL

20

25

30

35 1371

10

15

Kal O tplAOI; Thiv l)OEwv· "t6 "TE yrlp tptAEÎ:-v l)SU (obO� yrlp �(Amv� J.l.il xalpwv ol�) xai -rO tptAEÎ:cril"at l)OU· q>o.Vtacrlo: yrlp xo:� €v"ta�o: -roU i.mâpxEL v ai.rnf &yail"Ov r:'lvat, oU ndvn� €mil"u)J.o00w Ot ct'tcril"o:v6).tE"VOt" "t0 O€ tptAEÎ:cr-3at &yancicril"al €crnv cd.rrO-v Ot' ain6-v. Kal "t0 il"au_u..c{'(Ecr-3at l)OO S( atrrO "TW "Ttp.O.cril"at. Kal "t0 xoAetxEUEcril"at xo:L O x6Ao:� l)OIJI;· tpatv6J.l.E""IIOf,; y<ip il"auJ.l.a� xal tpat"V6).tEVO� tplADI; O x6Aa� €cr"t(v. Kal "t0 mtnU 1fpc:{HEt v 1foAAclxt� l)cSU· "t0 y<ip crUvllil"E� 1)80 t]-v. Kal "t0 J.l.E"tafk:{AAEtv l)SU· E't� �Umv yrlp y(""(VE"tctl J.l.E"tajk{AA.EtV" c0 yc(p aUW &EL \.mEp�oAijv llOtEl -m,;. xail"Eo;:t.JcrT!'; E�E�, '6-3Ev Elprp:m J.l.ETO:!X>ATi nâvrwv yAuxU . .tnU "toîJ"to xal "tU OtU )(p6vou l)SEa Ecn(v, xal Civil"pwlTOL xal npârJ.J.a"ta· J.J.E"to:!XJATj yrlp b: -roU nap6vnx; Euc( v, Ci.}.ta 0€ xal crJTâvtov "t0 O tU xp6vou. Kal "t0 ,u.. a:WdvEL v xo:l "t0 {)-o:u}.td'CEt v ftOO Wr; €1tl TO noAîi· €v }.t€V ya'p TW il"au).Ui'(Etv TO €mil"U}.tEÎ:v [J.Wil"EÎ:v] 'ronv, Wcr--rE TO il"auj.lOOITOv €;t-3uJ.J.rrr6v, €v 0€ "Ttf J.J.av{}âvr:tv <TO> E't� -ro xa"tei �OOw xa.-\l"(uTa.uil"m. Kal TO ElJ lTOtElv xal W EiJ ndO")(EL v TWv tJMwv· TO J.l.Ev y<ip E1i ndcrxEtv -rurxdvEtv &v €m".uJ.loUm, <0 &€ E1i 1fOtElv b �XELv xal UnEpExEtv, ti:lv &j.J.�O"t€pwv €�(E-vTat. t!.L& 0€ TO 1).50 ăvm TO EbllotT]nx6v, xa.l TO havopil"oUv ftOO -rol� O:v1tpWnot� €O""tl v -rolx; nAw(ov, xal TO "tci €AAtlfÎl €mTEAEÎ:v. ' ElTEL OE TO J.WV-ItdvEL '11 TE 1;50 xal TO -ltauJ.W\:EL v, xal "tCi -rotd&€ &vclyxT] 1)5€o: E'lvm cftov -r6 "tE JJ.LJ.l.T]TtX6'11, WunEp ypa�txij xal 0:"\/0ptav-ronm(o: xal notT]nxll, xal n&v S &v Ell J.l.EJ.l.LJ.J.T]J.l.Evov fl, x&v 1J J.J.il fl<'lU a.trrO TO }.tE}.tl}.tT]J.lEvov· ob ycip €-nl TO&tw xa.lpe:t, ana uuAAoytcr).J.6<; €un v 5-tt -roUTo hEÎ:vo, Wun' }.tO.V".âVELv "tt OUjJ.�ct('IIEl. Kal a't TTEpLTT€TELO.L xal -rO naprl j.J.Lxp0v crt.J'CE<ril"o:t h -rWv XL v.SUvwv· llri."vra ycip ".O:UJJ.c.tOLci -ro:Î1w.. Kal €nEL TO XO:Tci �OOtv ;,ou, Tci crunEvîl &€ xo:-rci �OOtv &:>J..t]Aot� Eo;:(v, ndvw -rci OllTIEVT} xal OJJ.ota 1;SEa � Em TO noAU, &ov Ci-v{tpwn� &vil"pWm.p '(nm� 'lmrtp xal '11€01; vEtp, 0."€'11 xal cit napotJ.l(at E'(pT]Vtctt, W� �Al� �Atxa -r€p1tEL, xal Wr; ahi -rOv b)J.olov, xal �vw O€ -3-Tjp ".î;pa., xal ycip xoAot� lTctprl xoAot6v, xat \Xra (j>J..a "t"OLO:ÎJTO:. ' E1f€l O€ Til l5j.J.OLOV xal -rO ounEvE�_; rroo 1 58


RETOR!CA. L ! ! , U7 1 a--b

i ră ,

n

e t u î

ă

0

e

� � fi�:�e �:5: � � � :�-;��e��,1��r�;�� �i�����<�r� f�b�:�':;�����\ s� �� g;lseuscă plăcere în a bea), �i faptul de a caz, de altfel, omul are imaginea

d

fî îndrăgit este plăcut: şi în

acest

posedă un bun pe care �i-l doresc

toţi cei chibzuiJi; apoi, faptul de a fi îndrăgit înseamnă a fi prejuit pentru

<t

sine. Şi faptul de fi admintt este plăcut din cauza faptului însu.5i de a fi onorat. Faptul de a lingu�i. precum .�i linguşitorul sunt, de asemenea,

20

phlcute; căci lingu�itorul este un m.lmirator ap<Jrent �i un prieten apment. Şi a face adeseori <tcelu�i lucruri este pt.lcut; căci obi�nuinţa e<;te phkută.

Si faptul de a schimba este plăcut căci schimbarea se produce natural; or, fHptul de a fi mereu acela�i provoacă un exces al dispoziţiei stabile. de unde s-a �i spu�: Îll

,,scflimbareo e.1·te plâcutti privinţa tuturor luau­ rilor"1 73 . De aceea, până �i cele care au loc din timp în timp sunt plăcute,

25

fie c<1 este vorba de oameni sau de lucruri; c:ki schimbarea pleacă de la

condiţia prezentă, şi, totochttii, un lucru e�te mr datorit.:i t�tptului că :-.e produce ht intervale m<tri de timp. Şi înv:1ţatu l , precum şi <Jdmir<�tul sunt cel

mai adesea plăcute174; căci pe de o parte, în faptul de a admira există dorinţa [de a învăţal, astfel înc<Ît adtnirabilul este de dorit, pe de altă purle, în f<1ptul de a învăja constă <faptul de> a reveni la starea natural<!. F.tptul

30

de a face un bine, precum � i faptul de a-l pri m i , se numără, de asemene<�, printre lucrurile plăcute; căci , pe de o parte, a primi un bine înseamnă a ob!ine ceea ce oamenii î�i doresc, pe de altii parte, a face un bine înseamnă a poseda, �i a poseda în surplus, iar 0<1menii le doresc cu ardoare

pe am<Îndouă. Datorită faptului că a face un bine este plăcut, şi pentru oameni este la fel de plăcut faptul de a-i îndrepta pe apropia! ii lor şi de

35

1 ::\54 a

a le întregi lucrurile neterminate. Cum învă!atul �i admimtul sunt plă-

cute, în mod necesar este pli'icut �i faptul de a îndeplini lllte lucruri anaJoage, cu de pildă imil<l!ia, precum pictma, .�culptur.1, poezia, �� în genentl, tot ceea ce a fost bine i m itat, deşi lucrul imitat nu este el însu�i plficut; căci imitaţia n u place datorită obiectului imitat, ci nt!ionamentul este

următorul: există un acesta şi un acela, încât rezultă că învă!ăm cev a 1 1 5 .

Sunt plăcute şi răstumările d e soartă fericite şi salvarea, c â t d e m i c ă , î n u r m a primejdiil o r ; dki toate acestea s u n t <Jdmirabile.

Ş i , fiindcă c e e a ce e s t e conform cu natum este plăcut, i <� r cum lu­ crurile de acel<tsi . fel sunt n<Jturale în relatia lor, atunci toate cele de

10

aceea�i speţă � i asem<'inătoare sunt plăcut unele altora, a�a c u m , de exempl u , omul este plăcut pentru om, calul pentru cal , iar tânărul

.,că cel tânăr se huwră de cel de-o seama cu el, apoi că intotdeauna asemanaroru/ place pe ase­ manator, apoi ca mtimalul cunoaşte pe animal, iar gaita se aciueaza mereu lângă gaiţâ", precum .�i toate celelalte de <tcest fel. Dar cum pentru tânăr, de unde s-au spus �i proverbele:

orice lucru a�emănător � i de acela�i

159

soi cu altul

este plăcut

15


ARISTOTEL

'EamW lf.rret'V, j.id"Ato"Tet S€ aUTOc; rrpOi; 'Eom0'V Exaa�olrro

rr€rro�.."tE'V, 6:\IC{ŢKTJ rrclvra� qnAa.U� Ehm Tj ,lliAAo'V Tj �no'V· rrclvra yci:p -rei: -rowîiTa. \..mciPXEL JrpOi; a.\.ml'V j.id"Ata-ra. ' ErrEl S€ q:.(Aamot JrcinEc;, xal -rei ab-rWv 0:\ICfy:KT) \-j()Ea Ehat rr(iow, dlo'V €pya xa.l A6yo�. AtO JW.l tptAox6Aa.xEc; &;; bri: -rO rroAU [xa.l q:.tAEpa.mal] xa.l q:.tA&rtJ10l xal tptA6"t€:K"Vov ai.rrW'V yeip €pyo'V -rei -r€xvcx. Kal -rei EAAl1fil hnEAEl'V h5U· airrW'V ya.)> €pyo'V ilSTJ 25 y(y'VE"tetl. Ka.l brEL -rO t':lpXEL'V tlStmo'V, xo:l -rO aoq�O'V SoxEL'V E'i.'Vctt l)SU· O:pxtxOv ya'p -rO q:.povEL 'V, Emt 'V 5 il acxp(a JroAAW'V xcxl .."tetuJ..tamWv €rrt0Tfu.LYJ. ""E-rt €rrEl tptA6-rtJ10t Wc; €ni: -rO JroAU, &:vd'rx"YJ xal -rO EmnJlÎX'V -rolc; rrD..ar; l)SU E"l'Vctt xa.l -rO ăpXEL'V. Kal -rO €v & cSox.ei �Ehtaroc; aU-rOl; a\rroU E'i.-vat, h-rali-3-a &mp(�Et v, 30 t.Ja�p xai: b JrOLT)t""IÎc; tpl)O"t x&nl -rotrr' €JrEl "'(E"tCXL, 'V€J1wv €xciO""fl'X:" @Epw; nAElmo'V J.1€poc;, l'V' a.l.n:Ot; ab-roîi -run::dV€t �€Anm� W'V. ' OJW(wc; &€ xo:l €rrEi: "h rrat&ci: -rWv i;S€w'V xcxl rrCXaa tlvecrtr;, xo:l b y€Awr; -rWv l)SEw'V, &.'Vcl'yx"Y) xal Tel yEAoia l)S€a. E'l'VC(t, xal 35 ă:v"l'tpWnouc; xa.L A6yo� JW.i: Epya.· .Stuîptmat SE ffEpl "'(EAo(w'V xwpi:c; 1372 a €'V -rolc; TrEpi: ffOLT)t"LKîlc;. nEpi: J1E'V otN i,.S€w'V €tpip"l'tw -ralrtct, ni &€ Au1f11PC( €x -rWv €\la'V-rlwv -roU-rotr; q:.ct'VEpci. 20

XII.

10

15

t-Qv J1€'V oi:N 'E'VEXet &&xoOOw , -ratn' Ea-r(v· nWr; 0€ €xo'V-rer; xal -rl'Vct�, AETWJ.lE'V 'Vîi'V. AL-roi: J.lE'V oD'V 0-ra'V o'Lw'V"tat .SLNct"tO'V Ehat TO rrp(iyJ..ta Jrpo:x\I"Trvat xal a.\rrolr; Su'Vm6'V, r!t.-rE âv Aa{)-El'V rrpd'fet'V"tE�, fi Jlll AaMvrEc; Jill &lÎ:Nat SCxlŢV, fi Ooll\lat J1€'V &AX EAci"tTW "tl]'V '(11J..l.la'V E'l\leu ToU xEpSouc; ahrolc; Tj CN xl)So'V"tctt. nola j.l€\1 o&v Suvani <pa(\1€-rat xai: nola ă:SU"Va-rct, €v Tol� OO"rEpo'V p�ipE"tett· xot'Vd -rclp -ralrra nci'VTW\1 "!tiN A6"ŢW\I. AL"tol 8 oto'VTCLL .SU\Ia"toi: EhO:t j.id"At<J"ta fiţ"fu.J.tot ă:StxEÎ:\1 dt €tJrEl\l .Su'Jci"J.L€\IOL xa.l dt rrpwntxol xal ch '€J1rrELpol noAAW\1 CqW\IW\1, x&:'v noAtÎtptAm Wo-tv, x&'V nAoOOwt. Kai: j.id"Atcr-ra JJ.€'V &:v ab"tOi: GKrtv E:\1 Tolr; E'tpl)J.I.Evotr;, olovrat M'Vo:a\l"m, E't 0€ J.ll'j, :x.&\1 brrclP")(wow !60


RETORICA. 1. 1 1 - 1 2 .

1 3 7 1 b- 1 372 a

ţîe::;i, Î<tr fîecme om încearcă el Însu�î acest sentiment m<lÎ <lle.� pentru

sine, atunci toţi oamenii sunt În mod necesar m<ti mult sau mai puţin

iubitori de sine; c;ki toate aceste asemănări �i Înrutliri sunt m<IÎ cu seamă în mport cu sine 1 76. Or, (;UITI toţi oamenii sunt iubitori de sine, attm(;Î tu-

20

turor trebuie să l e fie plă(,;ute propriile lor bunuri . ca, de pildă, faptele

::;i vorbele lor. De aceea, ei sunt (;el mai adesea Înclinaţi spre lingu::;itori, [de asemenea, apkcafi spre iubitorii tor ] . amatori de onoruri, ::;i n u în ul-

timul rfmd, iubitori de copiii lor: c<ki cop i i i sunt operu lor. Este plăcut, de uscmcnea, pentru un om faptul de a de.�ăvâr�i lucrurile neterminate;

căci incepind de atunci ele devin opera lui. Ş i cum faptul de u comanda

25

este plăcut, în accea�i măsură faptul de li considerat înţelept este plăcut;

că(,;i înţelepciunea pr�lctică este proprie conducerii, iar În(elepciunea, în

geneml, es� cunoa�lerea de lucruri numeroase �i admirabile. In plus , cmn

oamenii sunt cel m<�i adesea ambiţio::;i, trebuie să lîe plăcut pentru om

fuptul de a-::;i controla Hpropiaţii ::; i de <:1-i comanda. E.�te. tic <lSCtneneol,

c(l este superior .wl f)·i Împorta ceo moi mare .w1 Îşifie ,\'UJJerior sie.)·t' 1 77 . Simi lar, cum

pl(tcut pentru om a se dedicu unei ocupaţii în care el crede

30

.� ie�i . cum spune ::;i poetul: .,omul se sileşte par/e ojif:'cărei z.ile, sa ajungâ

jocul ş i orice fel de destindere. precum şi râsul fac parte dintre lucrurile

plăcute, atllnci �i lucrurile rizibile, fie oamen i , vorbe S<lll h1pte, trebuie

să fie plăcute; însă despre lucrurile rizibile s-:1 triltat sepmat în Poetica 17X.

Atât, a�adar, despre lucrurile pUicute, i:1r cftt prive.�te lucrurile neplăcute,

35 IJ72 a

ele sunt evidente din contrarii.

12. A(;estea .�unt, a::;adar, motivele pentru cure oamenii comit nedrep­

tate<:!; să spunem acum în ce dispoziţii �i faţ<1 de care persoane o comit.

Oamenii nedreptăţesc când ei cred că este posibil Cll acţiunea să fte

realizată în general, apoi ci:l eu este posibili:l pentru ei în�i�î. ei socotind

fie

cii

n u vor

11

descoperiţi, dacă o înfăptuiesc, fie că vor rămâne ne­

pedepsiţi, dacă sunt descoperiţi. f1e că, dacă e�te să fie pedepsiţi, pedeapsa

este mai mică decât câ�tigul pentru ei în� i � i . ori pentru cei de care ei se

îngrijesc. Cât despre care acţiuni par JX>sibile, � i care imposibile, se va

10

vorbi în c e l e analizate m a i târziu; db acestea s u n t comune tuturor ge-

nurilor de dis(;Ur.�. Cei care cred că pot mai cu seamă comite nedrepta-

tea nepedepsiţi sunt cei capabili de a vorbi, cei îndinaţ' spre a acţiona,

<lpoi cei exersaţi în multe procese, de asemenea cei c u mulţi prieten i ,

sau cei bogaţi. Or, ace�tia cred c ă pot comite nedrept;Jte<:t m<:d <�les

când ei înşi�i sunt în condi ţiile sus-numite, iar de nu, când ei au

161

15


ARISTOTEL

20

25

30

35 1372 b

10

oJnolc; cotoln:m q:.O.m fj imTtP€mt fj xmvwvo( Sui rdP""to:Uca Mvav-ro:t xo:l npcinet v xo:L Ao:v-3civet v xo:i: J.Li! SoUvat 6lxrtv. Ko:l ka'v q:.(Aot l:io-tv Tolc; &otxou,u€votc; fj Tol� xptTo:Î:c;· Ot .uEv rUp q:.(Am &.q:.6Ao:xTo( TE np&; TO &.&xelcr�o:t xo:l JTpooxcwxloldn vTat JTplv 8re�eA,'}eÎ: v, o\ S€ xpt mi: xo:pl'(ovcm o\c; &.'v q>(Am &n, xal fj \SAwc; &q:.tUcrtv fj J.LLXpoÎ:� '(lU!toUcnv. Ao:{hŢnxol g e'uJlv 0( T havclot ToÎ:c; €-rxMsuxow, &ov O:cr{l-evelc; JTEpl citxlac; xo:L O JT€VTtc; xo:l [bJ atcrxpOc; JTepl JlOLXElac;. Kal -re! Alav €v <pavepW xo:l 'ev b<p{)-aAJ.loÎ:c;· O:<p6A.ax-ro: ra)> Stct cO \SAwc; J.LT)&Evo: a\, o'Lea{)-at . Kal ni Tr)Atxo:U-ra xal cd -rotatlm &a J.l'fl&' &v €le;· &<pliAaxm Ţcip xal -ralrra· nciwec; raP -rd e'tw{l-6-ro: &anep &.ppwcmlJ.uxm <puAcinovmt xo:l că:Stxl'jJ.lam, 0 SE ,uTjSE(c; nw i)ppWOTYJXEv, ob&Elc; eUAajlel1:ext. Kal ol� J.il}&:lc; Ex�pOc; fj JToAAo(· Ot J.L€v rdp olovmt Al}:retv Std -rO ,uij <puAcine<n'J-m, dt 0€ Ao:v-:tcivooot Sui TO .utl Soxelv âv Emxetplpm q:.uAano,u€vmc;, xal &ci TO &noAorlav �etv Oct obx &v Evexelprpav. Kal o'i.c; tmcipxet xp6\(Jtc; fi Tp6JTotc; fj c6notc; fi &aMaet c; elJJTopot. Kal &lmc; .utl Ao:v{)-civoootv �O'Ttv S(watc; SlxTtc; f\ &vajkJATj :;cp<Svou fî Sta<p�opal xpLTWv. Kal o'lc;, Ea'v rE'vllT«L '(lU!(a, �o-rtv S(wc:nc; Tîlc; bcrlae� fj O:vo:13oAtl xp6vtoc;. "H Sl O:noplav ,u'T)b€v E�et \S n O:noA€0'Ţ]. Kal &c; ni ,u€v x€pS11 qxxvepci fj J.lqa'Aa fj €nUc;, cit &€ �lU!lctt �txpa.l fi f:t:tpavelc; fi JT6ppw. Kal &v .ul'\ 'eo-rtv 'tLJ.LWp(a '(O'TI -rT! &peAe(a, dlov Soxel 1, -ruppa.v(�. Kal OOmc; ni ,u€v cXStxlÎJ.laTa \n,uJJ..Ct:T�, a't 8€ tlU!lat bvelS11 J.L6vov. Kal o'l� -robvav-r(ov cei JL€v CtStxl'j,ua-ra e'tc; �TTcttv6v nva, o'lov e't (flJV€�11 tiJ.LO: nJ.LWpl'jcracr{l-at bn€p na.cpdc; fj J.lTJtp6c;, l.Jmrep ZlÎ\IWVL, a\ S€ tlU!Lct.t e'tc; xpllJ.lam fj q:.uyijv fj -rotoln:6v -rt · S� &J1<p6-repo; rcip &Stxoticn xo:l &.J.icpOT€� �owec;, nAtlv obx o't alrroi: &AX o\ Eva.nlot -rolc; �ecrtv. Kal o\ noA)..c{x tc; fj AeATt{l'&re� fi J.LlÎ 'e'!:l1J.1LWJ.1€vot, xal dt no)J..c{xt� &TTO'tewxllx6-rec;· etcrl rcip n vec; xal Ev Tolc; Totot'icmc;, Wcmep Ev Tolc; noAEJ.Ltxolc;, o'im &vaJ.lcixecr{l-at. Ka( dlc; &'v napo:xpllJ.ia. fi cO Tj/)6, -rO SE AuJT'T}Pdv Ucnepov, fi TO x€�, 1, SE tllJ.l(a \$o-repov· Ot ydp &xpcnelc; -rotolrrm , Emtv S€ &xpa.a(a JTepl miVTa OOwv Op€rovccxt. Kal otc; tiv ToUva.vtiov TO J.1€V Au1f11p0V 1 62


RETORICA. L 1 2 . 1 372 a-h

P

rieteni, servitori sau complici de acest fel; din aceste motive ei pot �i să actioneze, �i .�ă răm<1nă netle.�coperiţi �i s(t nu fie pedep�iţi. Şi dacă ei sunt prietenii ori ai celor nedreptilţiţi, ori ai judecătorilor; căci prietenii sunt lipsiţi de apiirare contm nedreptăţi i , �i cad l a învoÎ<.Jh'i În<1inte de a recurge l a urmărireu în juMiJie, pe de altă parte,judecătorii favorizează pe cei cărora le sunt prieteni, �au îi achită în întregime, sau le aplică pedepse uşo<�re. Sunt pasibili să răm:ină nedescoperiţi cei cu înfăţişări opuse motivelor de acu:t.are, de pildă, cei neputincio�i, relativ la actele de violenţă, s:m cel siimc şi cel urât relativ la adu !tere. Sunt de nedescoperit şi actele de violenţ:'i care se f<1c pe faţă �i .�ub ochii tuturor; Ci'ici ele sunt lipsite de precuuţie datorită presupunerii d nimeni nu le-ar pute<1 înfăptui. La fel sunt lucrurile utât de gmve şi de a�:� m1turii că nici măc:�r unul nu s-ar putea face vinov<�t; toţi se pă:t.esc de lucrurile obişnuite, precum bol ile �i nedreptăţile, dm contra unei boli pe CiJTe nimeni nu <1 încerce�t-o, nici un om nu se gt1ndqte să ia miisuri. Sunt l<1 adăpo�t şi cei care nu au nici un du�m<ln, sau cei care au mulţi dlL)man i ; or, primii <.:red că nu vor n de.�coperiţi nefiind evitaţi, im ultimii n u sunt descoperiţi d<.1torită presupunerii că ei nu au putut întreprinde nimic împotriv;;1 celor preveniţi, �i fiindcă au, la rfindul lor, ca apărare faptul că nu s-au expus la a�a ceva. Sunt de nedescoperit şi cei cărora le e.�te posibilii a.�cunderea actiunii lor prin anumite mijloace sau pe anume c<'ii , sau care sunt inventivi în privinţa dispoziţiilor lor. Şi cei pentru care, dacii n u trec neobserv<:l!i, există posibilitatea de îndepărtare <1 judecă!ii, de amfinare a ei sau de corupere a judecătorilor. Şi cei pentru cu re, dacă l i �-a aplicat o amendă, există posibilitatea de înlătumre sau de amfinare îndelungată a <1chitării ei. Sau cel care, din CHUZ<I săn'iciei lui, nu V<l avea c--e pierde. Sunt l a adăpost de a ti descoperi{i şi cei pentru care profiturile �unt sigure. considerabile sau apropie�te, iar pedepsele, minime, nesigure, îndepiirtate. Şi cei a căror pedeapsă nu poate ti egală cu profitul sconlat, precum este considerată, de pildă, tinmia. Şi cei cărora nedrept<'iţile lor le aduc câ�tiguri consistente, pe când pedepsele lor sunt simple repro�uri. Şi cei pentru care nedreptăţile lor tind spre o anumită laudă, ca, de exempl u , dacă li s-a întâmplat să î�i răzbune laolaltă �i tatăl �i mama, cum i s-a întâmplat lui Zenon 179, pe c1înd pedepsele lor înclină spre amendă sau exil, sau ceva asemăm"ttor; căci aceştia nedreptăţesc din ambele motive si în ambele dL�pozitii, însă ei sunt contmri în privinţa camcterelor lor i KIJ. Gândesc că pot nedrept;;lţi �i cei care adeseori sau nu au fost descoperiţi, sau n u au fost pedepsiti, �i cei care au suportat adesea e�ecuri; căci în aceste cazuri, c a de pildă, în timpul rdzboiului, unii oameni au tăria de a relua lupta. Apoi, cei pentru care plăcerea este imediată, i a r durerea, resimţită mai târziu, sau pentru care d�tigul este imediat, iar pedeapsa, suportată mai târ.:: i u; căci astfel de oameni sunt necumpătaţi, or, ne­ cumpătarea este legată de tOitle lucrurile pe cure oamenii l e râvnesc. De asemenea, cred că pot nedreptăti cei pentru care suferinţa

163

20

25

30

35 1:'72 h

10


ARISTOTEL l)

20

25

30

35

1373 a

lO

ft&TJ fi il l, '(l]J.l(a, -rO S€ l,OU xa( &.pO..tJ.l.OV \Xrrepa xa( XJXl\1tt6-repa· o't rUp Erxpanl� xal (jlj')OVLJ..l.UÎ't€pol c ei TOtaUm .Su.Jxoucrtv. Kal di.� &v €v.S€x11-rm Otci Wx11v .s6'gm 11pO.'�m il EL &vârx11v il &ci cpUcnv il Sl €\!-�, xal OAw� Ct.,Lwpcelv &Ud JJ.Ti &Stxelv. Kal ol� âv :n coU €metxolx; wxelv. Kc<l \Scrot &'v Ev.Seel� 6Jow. atxWt; 8€. e'uJL� €v&eel�· il r&p W� &varxa(oo, GJmrep o\ JT€Vij't€�, il W� bnep!kJAl)<;, G'iO"nep o't 1fAo00tot. Kal cit O"cp6.Spa eUboxtJ.Wll\rt€� xal cit O"cp6.5pa &Oo'gotivce�. cit J.1€v W4; oU M'govn�. cit 8 Wc; ou.sEv JJ.<iAAov &Oo'goUvn�. Airrol JJ.€v ohv o\31"� Exovce� Emxetpoî:icnv, <O:Stxelv>, &.stxolxn S€ 1"0� 't"OLOU't"OU<;" xa:L ca cma:Uco:, coU!; Exovco:� &v airrol Evlieel� fî e't� -r&.vo:rxo:lo; il e'u; b1repoxljv il e't� 0:1r6Aauow, xo:( 1:oU!; n6ppw xo:L ,;oile; €y�· 1:Wv JJ.Ev y&p 1, AiltPt� To:xela, TWv 8 1, TLJ.Lwp(a ppa&elo:, olov Ot cruAWvn� 1:oU!; Kapxl)bovL001;· xo:l -roU!; JJ.il eUAapel� J.Ll")<S€ cpuAo:xnxo� &.Uei 1flO"'t"Eonxo�· Pt:;{OL0\1 y&p JtdvToo; Aa\l"elv. Kal TO� Pct\l"UJJ.OU<;' €-n:tJJ.€ĂO� r&p Td €ne'geA\l"elv. Kal coU!; a'toxovTT]Ao�· oU rUp J..l.UXTJ'tlxol nepl x€p0oo�. Kal -ro� Und noUWv Ct.StxT]\l"Evm� xcrl JJ.il €-n:e�eW6vToo; W4; Ovm� xa:Tii "Iijv 1fctpoLJJ.lctv -roUToU<; MucrWv Ae(crv. Kctl ToU!; J.Ll")<S€nW1foT€ xcU TO� 1foAAdxt�· &JJ.cp&tepOL yâp CtcpUAaxcm, dt JJ.Ev Wc; otxi€non, dt 8 Wc; oloc âv En . Kcrl -r00;.Staj3e�AT]J.l€vooc;; il eU.Sw�6Ao�· dt TmoUTOI. râp olhe npoc:upoUvrm <Ene�t€vctL> cpo�oUJ.LevoL 1:oiM; xpt "Ici�, olrce Mvo:v1:at ne( \l"u v W; J..l.LO"o6jl€VOL xo:l cp\l"ovoUJJ.€\Iot. Kcrl npDI;- o\).; Ex_ooot np6cpaO"tV il 1Tpoy6vwv il aiJTi.J\1 il cp(Awv il TTOI.TpciVTWV xax� il J..l.EAĂT]O"dVTWV il o:LTo� il npoy6vooc; il &v XlÎ&>VTa:t· G'imrep ydp "h JtctpotJJ.(a, 1fpoq><:Îo"ew� &elTO:l JJ.6vov 11 TTOV'fJp(ct. K«l -rolle; €;x\l"p00; xal TOlţ cp(Aouc;· 1:0Îll; JJ.€v yâp Pt1.Stov, TOÎil; .S€ "h.SU. Ko:l ,;o� Qcp(Aot.K;. Ko:t ,;00; JJ.il Oetvoilc; ehret v il np(X�o:t· il yâp ohx Erxetpoi:Xnv €Jre�t€vo:t, il xm«AAdttov-ro:t, il oUOEv TTepa(voucrtv. K«l ol� J.lil AtxrneAel lito:-rpl�tv €-n:tntpolxnv il .slxT]V il bc.nO"Lv, olov cit 'g€vm xo:l o:hrooproL ' E1fl J..l.L X� TE ydp Ota:AOOvmt xo:l �(� xa-rcm«OOvmt . K«L ,;ot'ţ- noAAci' �Otxrpc6-roo;, il 1:m«lna olo: &otxoUvT«t· En� râp n Ooxel ToU JJ.Ti O:Ou.celv e'Lvo:t, Omv Tt 1 64


RETORICA. 1. 1 2 , 1 372 b-- 1 J73 a " s au pedeapsa pot ft imediate, pe nîn d pl;kerea .�i profitul mai îndep<1rtate �i de _mai lung<!_ rJ�;,�mtă; căci astfel de <IV<mlaje le umtăresc cei cum J?<'i, laţi �i cet ch1b:wiţ1. I n plus, cei care pot păre;1 c ă acţ1onează datont<1 înt<lmplării, sau datorită necesit:1ţi i , sau din cauze naturale, �au din obi�nuinţ;.'i, .�i în geneml, care pm să comit<� o gre�e<tlă, iar n u s:'i nedreptăţe<tsd. S i m i lar, �i cei cărora li �e întâmpl;'i cH ceilalţi să tie inr.lulgenţi cu ei. L1 fel, cei c<�re sunt în nevoi. Ei pot fi în nevoi în dou:1 feluri: fie in nevoia de un lucru necesm, ca, de pildă, săracii, fie In nevoi<t de u n lucru de prisos, precum bogaţ i i . Şi cei care sunt foarte apreciaţi, precum �� cei care sunt desconsideruţi, pri m i i , fiindcă nu îi vom crede vinovaţ i , u l t i m i i , fiindcă n u îi desconsider:im cu nimic mai puţ i n . A�adar, fiind î n astfel d e dispoziţi i . înce:m.:ă ace�IÎ<� < � ă nedrcptă­ ţească>, or ei nedrept;1ţesc oameni şi r.lispot.iţii de acest fel: cei care sunt În nevoi privind fie lucrurile necesare vieţi i , fie prisosul, fie bucmia simţurilor, cei cme sunt departe, precum � i cei cure �unt aproape; căci Citptura pri m i l or este promptă, pe dnd pedeapsa ultimi lor C.\te lentă, ca de pildă, pira(ii care îi jcl"uicso..: pe cakcdonen i 1 X 1 : .�i cei care n u sunt precaU!i , nici îndinati să se păzească, ci mai dc!;'!rabă încrezători; dci <t.�tfel este mai u�or ca toţi răufăcătorii s:'i treacă neobserv:tţi. Ş i cei nepăsători; căci este propriu do<tr celui vigilent să îi urmărească în jtl.�tiţie pe cei care îi fac rău . Şi cei retra�i: căci ei n u sunt combativi în privinta unui câ.�tig. Şi cei care au fmt lezaţi de multi, şi care nu HU acţionat niciodată în justiţie. ace.:,ti:1 fiind, potrivit proverbul u i , prad:t misienilor1r:2_ Ş i cei care n u <lll fmt niciodată nedreptăţ i ţ i , precum .�i cei care au fo�t nedreptăţi!i adesea; căci ambii .�unt lipsiţi de apămre, pri m i i , fiindcă n u l i s-a fi'icut niciodată u n rău. ulti m i i . crezînd cii n u l i s-ar mai putea face u n rău. Şi cei care au fost lezaţi , .�au cei cure sunt ll.�or de calomniut; căci a�tfcl r.lc oameni nici n u prefer:! <.\;1 uqioneze în jtl.�liţie>, temilndu-se de judecători, iar dac;! ei acţionează, totuşi, în justiţie, nici nu îi pot convinge pe judecători, fiind r.Jete.�taţi �i invidiaţi. Şi cei contra cărora rilufădtorii au ca pretext că slr<îmo�ii acelor;J, sau chi<tr aceia, sau prietenii acelora au fticut, sau au avut intenţia de a face un r.1u fie răufăditoritor, tie strămoşilor lor, fie celor de care ei se îngrijesc: căc i , d u p ă cum spune proverbul: .,răuta/eu are nevoie doar ,{e un prelext". Şi duşman i i , precum � i prietenii; căci pe pri m i i este uşor a-i nedreptăţi, iar pe u l t i m i i este plăcut a-i nedreptiiţi. Ş i cei care n u au prieteni. Şi cei r c � a ) � ă a .s � ht capăt. Ş i cei pentru care nu este folositor s<i î�i piardă timpul cu um1ărirea îndeHproape a u n u i proces, ori c u plata unei amenLÎ, ca de exemplu , .�trăinii sau cei care muncesc ei în.�i.�i t x:> _ Oîci ei �e învoiesc ieftin � i îşi încetează cu u�urinţă unni:îrire<t în justiţie. Ş i cei care au com i s nedreptă!i n u meroase, sau de felul celor care l i se fac lor; căci acest lucru p<1re apropiat faptul u i de a nu nedreptăţi, când

15

20

25

30

35

1373 a

��� �� ��� i� j�:���t� :� ;.��t ���o�����. ���: �� �g��\ ��� ��:�����

165

10


ARISTOTEL

15

20

25

30

35

Towlrrov !lblxTJ-3ii n� di.ov e'u,J.�EL xa:l cxlrrOt; &.stxElv· AE.f�&' dlov E'l n� cOv e'uu{)-6nx Uflpl'(Hv cth(crmTo. Kal TO� fi rrErroL rpc6c� xa.xW� fi �OIJÂl)\h§:vw� fj �OUÂO)l€VOU<;; fi Jl'oL tlcrOVT� . "EXH rdp xa:l W l}5U xcxi: T O xa:Mv, xa:l En iX; ToU Jlll &.stxElv <pa(vETctL. Ka.l dl� xcxplOUvt-ctt il (jl0..ot� il XJ-auJ.lCX'(oJ.lEVOL� fi Epw,J.LEVOL� fi xup(m� fi i>Aw� rrpdt; oDe; '(Wcrtv cxhtol . Ka.l npOr; oDe; �crnv \mtElXElct� TUXEl v. Kctl di.<; &v ErxExAl)X6TE<; tiX:n v x:at rrpoclitctXEXWPTJX6TE<;, dlov Kci).).. Lrrn� 'rno(l]O'EV "Cei Tr€pi: Mwva.· xo:i: rci:p "Cei 'TOLCXU'Tct 'Er)ik; TOiJ Jlil O:atxElv (j)O:(VETO':l. Kcxi: Totll; l.m' ăAAwv ji€AAovr�. â.v J.llÎ ciliTol, Wc; obx€n Ev&x6J.1EVov �ouAEOOa.cr{)-m, l.>crrrEp A€rnctl A'tV€cr(bTJ)..lOI; rEAwvL rrEwjJa.L xorrâ�Lct civ<ipa.rrOOtcro:J.lEVtp < . . . >, On �(jl-:lctcrEv , W<; xcxl cx� j.l€Uwv. K o: l oDe; &OtXllcrcxvn� buVl)crovTctL rroAAci O(xaw n:pclrrEL v, W1; PctOLw<; 'Lctcr6Ji€VOL, &crnEp €4>11 lcicrwv b 0ErraJ..Ot; &:.lv O:atxElv Evw., Orrwr; Mvrrro:t xaî .SCxa:Lo: n:oAAci rrot€l v. Ka:l a: n:âvrE� fj rroAAol 0:.5Lx€l v e'u..J-:la:O'LV' crurrvWJ.ll)l; rcip oloV'WL TEU�mXJ-cu. Kcxl Tci Pcf.Sw xpU\jJm · Tmalrrcx bE Ocra TctXli civc0..(crx€'TO:l, o'lov Tci €&.JOLJict. "H Tci dJji€'Td�A1Ţta CI'XlÎJiCI.crlv fi XPWJictCI'LV fi xpci<JECI'LV, fj 8.. n:ollo:xoiJ ci(jlavlcra:L €\Jn:opov· 'TOlcttim bE tti E4lâmctX'TCX xa:i: €v J.LlXpol<; T6rrou; â(j)CXVL'(6j.l€VCX. Ko:l o\<; Ct.Slâ(jlopa xal bJ.Wta rroAAâ rrpoUrtliPx€v 'T� &.Stxolint. Kal fuct ciurxUvovro:t o\ &.stX'fl\'}EvrE�; AEtELv, olov ruva:txWv dtx€(wv �fl€L� fi e't<; o:UmlX; fi €'L<; lÎL El � . Ko:i: OOo: qllAo&x€l V M�€l€V av b €rr€�LWv· 'TOLaÎita & <â J.lLxpci xcxi: €q�' ol� crunvWJ.lTJ. ' Q� J.lEv otv hovr€� &:.Stxolxn, xa:l rrolo: xcxl rro(ot.J<; xa:l .Stâ <(, crx€.S0v ,((uT €crTiv.

1 66


RETORICA. 1. 1 2. 1 373 � cineva, de pilill1 , este nellreptăţit cu aceea�i injustiţie cu care �i el a ne­ drept<i ţit, de obicei, pe altul; vorbesc de cazul în care, de exemplu, unul ar lovi pe altul care are obiceiul să ultmgiezelX-t. Şi cei c<Jre au Hkut dej:; un rău , sau au vn1t sil îl facă, sau care vor s1i facă un rdu, sau îl vor face cu siguranţă. Cilci atunci, u n asemenea act are ceva plăcut �i frumos �i pare apropiat faptului de a nu t\1ce <ICI de nedrepwte. Şi cei care, fădl.n" du-li-se o mxireptate, î i bucură pe prieteni . pe oamenii pe c<�re e i î i <�dmin1, pe fiinţa iubită, pe stăpâni sau, în general, pe cei pentru care ei trăiesc. Şi cei în mport cu care este posibil ca cei ce nedreptiijesc să obţim1 echitatea. Şi cei de care e i , răufilcători i , s-au plâns, �i cu care au <IVUI deja o neînţelegere. precum Callippos, de pildki, a întreprins acele acţiuni faţă de Dion 1l!5; şi într-adevăr, lucrurile de acest fel par aproape de a nu fi un act de nedreptate. Şi cei c:�re sunt pe punctul de il fi nedrepWţiţi de <.1lţii , dacă nu o fuc ei în�i�i, atunci dind cred ei că nu m<�i este posibil de deliberat, precum se .spune că Ainesidemos a trimis lui Gelon, care tocmai supusese o cel<lte, premiile învingătorului la jocul coltabo.t-ului IH6 < . . . >. fiindcil �i acela anticipase faptul că .�i el intenţioneC�ză să facă acest lucru. Ş i cei cure, filcându-li-se un rău în prealabil, vor putea îndeplini mai multe acţiuni drepte, întrucât ei socotesc cil vindecă astfel u�or nedreptatea comisă, a::;a cum Iason di·n Te.�alia 1 H7 spunea ci:i trebuie fikute câteva acţiuni nedrepte spre a putea îndeplini multe acţiuni drepte. Cât prive�te actele nedrepte , cei care nedreptăţesc comit acele injus­ tiţii, pe care toţi oamenii sau mulţi obL�nuiesc să le comitii: căci se gân­ desc că obţin iertarea de pe urma lor. De asemenea. lucrurile Lt�or de ascuns: or, sunt de acest fel toate cele care se consumă repede, ca, de exemplu, cele care sunt bune de mâncat. Sau lucrurile care se �chimbă u�or în privinţa formei, a culorilor sau a compoziţiilor, sau cele care sunt uşor de ascuns peste tot; sunt de acest fel cele uwr de purtat �i de ascuns în locuri strâmte. La fel, cele nediferenţiate �i m Jite asemenea celor pe care le deţine<� înainte riiufăci'Ltorul. Mai sunt nedr�ptăţile pe c;tre cei prejudiciaţi .�e ru�ine<.�ză să le declare. ca, de exemplu, ultmgiile aduse femeilor din familia lor, sau chiar lor, sau fiilor lor. Şi cele care, dacă cineva le urmăre�te în justiţie, par amatoare de litigii; sunt de acest fel cele neînsemn<Jte, �i cele de pe urma cărora se obţine iertarea. Acestea sunt, aproximativ, dispozitiile în cure se află cei care nedreptăţesc, felul ne­ drept<lţilor comise, natura celor nedrept:1 ţiţi ş i , de asemenea, motivele pentru care se comite nedreptatea.

167

15

20

25

30

35


ARISTOTEL XIII. 1373 h

!()

15

20

25

30

35

Tci 8 C«incr'j.uma mivra xa:L Tci .SLxcnWJ.Lma: .SuD,wJ.LEV &p'fâJ.LE'VOl npWmv €vnÎJ\l"Ev. "'Qpunat .Sr] Tci .SCxo:ux xo:� Tci Cl.Stxa: 'JI'p&; TE v6.uou� {Mo] xal 11'� o\51; €crn .StxW�. A€rw .S� v6J.Wv TOv .u�v l.Swv, TOv .S� xoL v6v, 'l.Swv .uEv TOv hcicrmL� Wptcr.u€wv np� ctUToîx;, xal mUTov TOv J.LEv &ypwpov, TOv 5E ŢqpaJ.LJ.l€'VOV, XOLv0v &€ TOV xaTâ q>OOL V. "EO"TL rcip Tl 0 .uavTEliovTo:( n mivTE�, <pOOEL xm vâv .SCxatov xal &&xov, xiJ:v J.ll)8EJ.l(a XOLVWV(a 11"� &AAijAo� fi' J.lTjO€ cruv\)TjX"l'J, Oi.ov xal T, [a<poxAEour; 'AVTLl6VlJ <pa(VETaL A€roooa, On &Cxmov 6:'!1'€lpl]J.1€'VOV {1-ci\j)m TOv noALN€(Xlj, Wq <p00€L Ov TOUTo Mxawv· oU rdp n vUv l€ xCtxM�. an: i:td TTOT€ �Ti mUm, xoOOEi:� di.OEv E.'f '6Tou <pâvlJ. Kal W�'EJJ.1fE00xAîlc; AErH nEpl -roU .url X"t"ELV€LV -rO \{J.ltfluxov· ToOm rcip oU ncrl .uEv .SCxawv ncrl: 8 oU Uxawv, &ANJ. -rO .uEv m:iv-rwv v6J.LLJ.lOV .SLei. -r' Ebpu.u€.SOv-ro� ct'LMp� l,vEx€w� T€TaTaL .Stă i &11"A€mu ati ��� · Kal Wt; E.v T� MEO"O"lJVLax� A€yEL 'A iun&l.ua:t; < . . . > . np&; ol:k; .sE, .StWpu:rra:L .Slxcx· Wpurtal rcip 1fp0i; TO xotvOv fl n� '€va TWv xoLvwvoUvTwv, {): OEL npci.TIElV xal J.lrl npci.TIELv. 6.t0 xal -ri«itxlu.J..cmx xal ni .SLxmW.ucna: .SLX� Ecrnv CUitxELv xal OtxaL01TparELv· fl rcx'p 11'� 'Evcx xcxl Wptcr.u€vov fi 11'� TO xotv6v· o rcip J.lOLXEUwv xal -ID'!I'TWV &OlxEL "tl\10: Thiv WplO"j.l€vwv, o 0€ .url O"TfXX"tEo6J.LEVcx;' TO xmv6v. ' AnciVTWv 61] ThJv &&x'lJ.l.(i-rwv OL11Pl)}.l€vw-v, xo:L ThJv .u€v Mwv ' 1r� TO xoLvOv -rWv & 1rp� O:?..Aov Tj npOt; ăAAour;, cXva:Aa:fjOnEt; -r( hrnv TO &OlxELcr\l"m, MrwJ.LEV. "EmL OT} TO &OLxELcr\l"m Til \.mO h6v-rcx; "tci ClOtxa: nri<JXEL v· -rO ydp &.SLxEL v WpLO""tctL 1fp6TEpov E:xo6cnov Ehctt . ' E'!I'EL S &vârxTJ Wv &OtxoUjJ.€\10\1 �Adrrt€crtl"ctl xctl &xooo(wc; �AcinTEcr-:tat, cit .uEv �ArljX:u €x -rWv 1fp6TEpov <pa:vEpa( e'Lcrlv· Tci ycip &yct-:tO": xal Tci xaxci e'lprrrcu xa{}' cxi.nU np6T€pov xaL -rei E:xoOOta, On €O"TLV \Sa-o: EL06-ret;, Wcr-r' &vclyxTt ncivra Tci EyxA-r'jp.aTa fi npdt; TO xoLvOv 1] 1rp0i; W lOwv elvcu, xal fi CqvooliVTQt;" xal iixon� fi 'ex6v-rOt; xal €'L06Tcx;, xa:L ToliTwv Tci 168


RETORICA, L

! J , ! 373 b

13. Să di.�tingem toate actele nedrepte 'ii toate actele drepte, plecând de

la următoarele. S-a definit

di

dreptăţi l e � i nedreptfiţile sunt relative la

137.l b

! două feluri de l leg i , precum t>i rele�tive l<t persmme în două moduri. Nu-

me.�c lege, pe de o parte, legea proprie, pe de altii parte, legea comună:

prin lege proprie înţeleg legea care, pentru fiecare popor în parte, a fost

definită rehttiv la membrii s.ti, iar <tce.�t fel de lege este dnd nescrisă.

c<lml scri�ă;

prin lege comună în!elcg legea care ex.i�tă n.ttura l 1 � :< _ Căci exist;1 un soi de drcptutc �i un soi de nedreptate, comune prin natura lor, �i

pc cmc toţi

oamenii le iau ca pe o anume divinu(ie, chiar si nînd nu

există între e i nici o legătudl 'i i nici un m:urd reciproc. a'ia cum Antigonu

lui Sofoclc, de exemplu. parc s<l vorbească chi;tr despre acc.�t lucru. spumînd că este just. de�i inlerLis, u-1 îngropa pc Polinicc, fiindd ace�t lucru este drept de la natură: .. dar acea.\Hi lep,e 1111 e.\'le de tl�i. de ieri, ci e.�te

JO

dillloldeauna, ,)·i ninw11i 1111 .flie dt> unde vi11t>" 1:<\!. Ş i ll'i:t cum Empedode atinnă, tot în legătunî cu acest lucru , că nu trebuie ucis<i o fiinţă însutlc-

(ită: căci acc:-.t fapt nu poate fi drept pentru u n i i . nedrept pentru alţii: "l'i

legea flllllror St' îmiudt> peste lol n1prinml vastului eft'r, care domne.}'fe Îll ât>pârtare f)('.l'/e fXlmâmul nemrlsural"1'l1J. Şi a'ia cum spune Ak:idamas,

î n a l său discurs meseni:m l 'J I < . . . > . Referitor la indivizi, se f:1ce o di.�tinctie în două feluri; c<lci lucrurile pe care trebuie să le fucern sau, dimpotrivă, cele pe cme n u trebuie s� le facem, au fost definite relutiv la comunitate sau la unul �ingur dintre membrii ei. Astfel, �i actele nedrepte 'ii actele drepte pot fi comise, respectiv îndeplinite în două feluri: fie httă de un individ determinat, fie faţă

15

20

de comuniwte: într-adev<lr, cel care comite un adultcr sau se dedă la acte de violeni<l prejudici;u;ă un <momit individ, pe c;.înd cel care se sustrage serviciului mil itar dăunează comunitătii l '!2 _

P

O d<ttă di.�tinse toate actele nedre te, dintre care unele se referă la comunitute, iar celelalte la unul sau mai mulţi inJivizi, să spunem, re­ luând l Y 3 _ ce este nedreptatea suportată. Or, faptul de a ti nedreptăiit constit în a suporta acţiunile nedrepte din partea celui care le îndepli-

neste voluntar; căci .�-a stabilit mai devreme că actul nedrept este vo untar 1 'l4. Întrucât cel nedreptăţit trebuie s;l �ufere un rău .�i sti îl sufere

i

împotriva voinţei sale, <Jceste rele .�unt evidente din cele cnuntate an-

terior; acţiunile bune �i acţiunile rele în ele însele au fost menţionate mai su.� I <J5 , iar despre acţiunile voluntare s-a spus 1 'K> dl sunt toate

25

30

cele care se îndeplinesc cu bună .�tiinţă, încât toate plângerile trebuie sa se raporteze fie l a comunitate, tie lu individ, apoi că acţ iunile sunt

îndeplinite de <lUtorul lor ori din ignorant<l �i împotriva voinţei l u i , dintre acestea din urmil, ori voluntar 'i i conştie n t , ·

169

35


ARISTOTEL

1374 a

10

15

20

25

30

JJ.€V 1fj)O€ÂOJJ.€vou -rci 6€ &ci rrri\to�. nEpi: JJ.€V ot\1-"l'tUJJ.OÎJ PTt1h)aucu Ev -rol� nEpl ni nd1t11, rrola: 0€ rrpompotivmL xa:L n� hovn�. Elpl]TctL np6-rEpov. ' ErrEL S' bJJ.oAoyoÎJvrE� noUrixL� 1f€1rpa:X€v«L fi -rO €1f(rpaJlJ.!O: oUx b}loAoyoUon f1 nepl O -rO �n(ypCXJ.l.Jl.CX, ol.ov Aa�Elv Jl€v CtAA oU xA€tflm, xa.l rra:rc{'ţa.t np6npov &>..A obx O�p(aat, xa.l cn.rrrEV€a1tcu &AX ob Jl.OLXEÎJa"ctL, fl xAbj.Jo:t JJ.€" clAA obx \epocru>..ipa:L (ob ycip 1tEoÎJ -n) f1 €rrEpyrim:w1ta:L jJ.€\1 !XAA olJ 0TtJlOOla:v, f} 0LEL€X1ta:L jJ.€\1 -rol� noÂEJJ.loL� &AX oU npoOoÎjvaL, Otci mtim O€m âv xai: nEpl -roU-rwv Otwp(a\1-ctt, -r( x>..o1rij, -r( �PL�, -r( J.WLXE(a:, furw;; Edv TE Undpxetv €ci'v TE JJ.t'\ \.mripX€LV �oululjJ.€\1-a. 0E:LxV6va:L, ey_WJl€V k}lcpa:v('{Etv -rO Olxa:L0\1. "Ean fi ndvra. -rci -rma:ti-ra: nepl -roti ăOtX0\1 elVct.L xa:l <pa.ÎJAov f1 J.l.tl Cl.Stxov T] clJ.L<pt�T]Tr)O"L�· €v ycip T[! npomp€aeL "h J.!OXltT]pla. xa.l -rO Ct.Stxelv, -rci O€ TOLct.ÎJTct. -rWv bvojJ.dTwv rrpooaT)Jla:(vEL -r"llv npoo(pemv, ol.ov �PL� xa.L xAonl]· ob ycip EL €Jrc(-ra.'S€v 1rdvrw;; \JjlpL0"€\1, &AX E'L �v€xci TOU, dlov -raU â:TLJ.i.C{O"ctl Exelvov fi a.L-r� Tta"1t�vat. 000€ rrdv-rw;;, Et Adltpq. ncx{3Ev, €xAE$Ev, &.AX EL �ni: �Aci�n' <roU-rou, !X!p' oU €Act�€> xa.L acpE-rEpLO"Jl.W Ea.moU. 'OJ.Wlw� oe xal nEpl -rWv HJ..Awv hEL, Wc:mEp xa:l nEpl -r�U-rwv. ' EnEL 6€ .Wv Otxa.(wv xa.l -rWv &olxwv {iv &îo el.Slf (Tii J.LEv ycip Ţ€ŢJ)CI.J.!JJ.€va. Tii fJ Cl-ypa.qxx) , TrEpl &v JJ.Ev cit v6J.Wl Ccyopu'iouow Elprrrm, -rWv & &.ypci<pwv Mo Eo-rlv €LOT]· -ra.Um O' Emlv -rci J.L€v xa.lt' ÎJlt€plkJA"llv CtpeTi}r; xa.l xrod�. E<p' dl� bveLOTt xa.l 'Ena.tvoL xal &.nJJ.(aL xa:l n}letl xcxl Owpea(, olov -rO xdpLv EXELV T� rroLfto"a.vn Etl xa.l CtvrEunmElv -rOv Etl rroLipavra xa.l �oT){}-rynxOv ilvaL -rol� q�(Am� xal OOa: Cl>..Aa: -rma:U-ra, -rci 0€ -roU 'LOlou v6JJ.oo xal ŢEypa:J.LJ.L€vou EAAELJ.l.J.La:. TO rcip €rrt€uc€� OoxEL Olxatov Ehoo., l:!:mtv 0€ EmEtx€� -rO nnpd -rOv Ţ€Ţpa:J.l.JJ.€vov v6J.WV OlXct.L0\1. LuJ.lfia:(\I€L & -roU-ro -rci J.LE" Ex6v-rwv -rci 0€ &.x6"V-rwv -rWv \IOJ.l.o,'}E-rWv, &.x6v-rwv J.l.€" lS-ra.\1 Aci"l'tn' . Ex6v-rwv O' \S-rav J.l.tl OUvwv-retL &oplmll, cXAA &vayxalov JJ.Ev TI xaMAou E'mElv, JJ."ll TI 0€, &AX &le; €-ni: -rO noAU. Kal OOa J.Ltl Pc{Ot�v Otop(oat Ol cXrrEtpla�, olov -rO -rpWo-a:t at.Sl')ţ)(f 1fTIÂ.Lxt.p xa:L no(t.p n v( · brroAE(ltOl yâp &v 1 70


RETORICA. !, 13,

1 373 b- 1 374

a

un�le se datorează :;legerii delibemte. altele po!siunii. În ceea ce prive�te mânia. aceasta va fi tmtatiî în discuţiile reh1tive h1 pasiuni197, cât despre care acte sunt alese deliberat, precum .5i care .�unt dispozitiile autorilor lor, <Jcestea au fost explic<�te anterior1911. Cum cei ce recunosc adeseori că au comis fupta nu recunosc, în.�ă. fie denumirea ei 1 99, fie lu ce nedrep­ tate �e referă uceastă denumire a�a cum, de pild:i, el mărturise�te că a luat, dar nu că a furat, ci'i <� lovit primul, d<lr nu că a ultragiat primul, e<1 a avut relaţii intime cu o femeie, dar nu di a comis un adu]!er, că a furat, tlar nu că a comis un sacrilegiu (căci obiectul furat nu apar!inea unui zeu), că cultivat pămtînt, dar nu unul public, că a comunicat cu dtt.�manii, dar nu că a trădat. din <:!ceste motive, a�<Jdar, ar trebui să distingem ce este furtul, ce este ultrajul, ce este adulterul. pentru ca, în CHZ că vrem să arătăm că fapta existii sau nu există, să putem clarifica chestiunea de drept. Cît prive�te cazurile de acest fel, apare întrebarea în legătură cu faptul dacă aqiunea este nedreaptă �i rea �au, dimpotrivă, nu nedreupt:1; căci în intenţie constau rdutatea :;; i nedreptate<�. or, tlenwnirile tie HCest fel semnitică intenţia, precum ultrajul �i furtul; dici, d<Jdi unul a lovit pe un altul, nu 1-u ultragiat cu totul, ci doar dacă a făcut-o cu un scop, şi un urne pentru u-1 dezonom pe acela, sau pentru a dtpăta el însuşi sa­ tisfacţie. La fel, nici dacă unul u luat pe ascuns, nu a furat în totalitate, ld c e �: 1n°�e��:��.�:.:������ ':f:���;i1 ����;� �;: �: a l::;;. y� ����·��·������;;; se înt:împlă şi cu celelalte, ca şi în privinţa acestora. Apoi, exist� dom1 feluri de acte drepte �î de acte nedrepte (căci unele �unt scrise, iar altele nescrise), dintre care, s-a tratat despre primele, de care vorbesc legile, în schimb, legile ne.�cri�e sunt de două feluri: aces­ teu .�unt, pe de o parte, cele survenite prin superioritatea virtuţii sau a vi­ dului, S<!U cele tie pe urma cărora ap<�r bhtmurile �� elogiile, dezonordrile �i onorurile, gratitîcările, ca de exemplu, a avea recuno:;;timă pentru cel care ne-a fileu! un bine şi, de asemene:t, a-i face un serviciu în schimbul celui pe care ni 1 -a făcut, a t1 de ajutor prietenilor, �i tm1te acţiunile de acest fef2m, pe de altă parte, sunt cele care corespund cu o lacună a legii proprii şi scrise. Căci echitatea pare să tie dreaptă, însă tocmai tlreptalea contrară legii scrise este echitabilă10 1 . Or, acest lucru se întâmpHi când cu, când fără consimţământul legislatorilor: fără consimţământul lor, când cazul le-a scăpat, cu consimţământul ·lor, când ei nu pot determina acest caz, ci este necesar să afirme, pe de o parte, un lucru universal, iar pe de altă parte, un lucru care nu este universal, dar valabil de cele mai multe ori, De asemenea, toate cazurile care nu sunt u:;;or de determinat, din cauza numă­ rului lor intinit, a'5a cum , de exemplu, tiind dat c<�zul de rănire cu fierul, nu este u�or a determina mărimea :;;i forma ace.qui tier; căci ar fi nevoie

B74 a

u

171

10

t5

20

25

30


ARISTOTEL

35 1374 1l

10

15

20

b a'tWv &o:pd:lj.toUvm. "Av otlv fi &6pu:n:ov, 0€11 &€ VOJ.Lo{krîlcrc:u, &.vci-pnJ CmAWc; EhrElv, Wuu x&v &oc:n:lAtov E;xwv hâp1ŢW.t Tijv XE[pct fj lfcttti'{"Q, xo:ul J.L€V -r0v j€Ţpct:j.J.j.J.€vov v6j.J.OV Evoxoc; €crTo:t xal &.&txEL, xa-rU .S€ -rO &.Art't€<; oLx &..StxEl, xat cd €mr:tx€t; -roUcâ €crnv. E't SE Ecrcl 1:0 E'tp11J.L€vov -rd 8nEtx€t;, �.pavEpdv nolcl €crn ro f:JI:lElX� xo:l OÎ.Jx f:JTLELX�, Xlll JTolot olJx f:JI:lEtXElt; ăv\l"pWJTOL' €1.p' dit; 'tE yeip bEl OlJţyvWJ.LTtV €);:ELV, €mELXn cali-ra, x.cd': -rO ro &J.Lo:p-rfu.taw xal ni &.E�txfu.to:ca J.Lll -roU Lcrou Ct'ţtoUv, J.LT)b€ cei &.mxrÎJ.to:m· Ecrnv â.TUXTÎJ.laTo: JJ.€v �o: no:pâAoyo: xal J.lll &.nO J.lox\l"TJP(at;, &]J.ap-nlJ.Lo:-ra 0€ �a J.lil no:pc(Aora xat p:ij &.nO JTOVT)P(ttt;, &.&xfu.ta-ra SE �a J.llÎTE napc(Aoya c'mO 1fOVl]plat; T€ Ecrnv· cei ya'p SL EmihlJ.Llav &.1rO JTOVT)pla.t;. Ko:l -rd colt; â.vtl"fl(lmlvott; crunvvWcrxEtv hlElxEt;. Kai Td J.LTt JTp(l<; Tdv v6J.Wv CtAAU npâc; TOv VOJ.LOit€"!11V, xal J.Lll TTpâ<; -rdv AâŢoV â.AAei TTpâ<; nŢv .Stclvotav mU VOJ.lo.".€wu mwnElv, xo:l J.LTi np(l<; Tijv npCi'ţtv &Hei JTpâ<; TJ\v npoa(pEO"tv, xal J.l.Tl JTp(l<; TO J.L€po<; &Hei JTpâ<; Td OAov, J.LT)li€ nol61; TL<; vUv, â.AAri: nol&; nt; tiv â.Ei: fj Wt; ETTL Tâ noAU. Ko:L cd ]J.VT)JJ.OVEllEtv J.l.Ciuov C>v €nattr:v Ctya\l"Wv fl xaxWv, xat ă.rattWv C>v �na"€ j.l.iiAAov fl €no(Tf<J€V. Kal TO Ctv€x€cr"at â..stxo6J.L€VOV. Kai: Td J.LCiAAov Aâyw €it€AELV xp(v€0""3o:t fj Eprw. Kai: TO E'u; SlatTav J.tiiAAov fj Eu; 'OlxTJV �oUAE<rtl"at 't€vc(l· b ya'p .StatTTlnl:;; cd €JTt€tX€t; bpq, b 8€ &xwrnl<; TOv vOJ.l.ov· xai: mrhou '€vr:xa &atTll"t'fY; Ebp€-tl"T), �JTW<; TO hlElx€t; 'tcrxU"Q. n€pl j.J.Ev o\Jv TWv Emr:txWv &wplcr"w TOv 1:p6nov TOiJTov. XIV.

25

AUxT)JJ.a O€ J.LEÎ:'(ov, OO"tp tiv &.nO J.l.EL"CovO<; fi &.stx(at;· Otd Tri: 'r:Acixtmn j.l.€ytcrw, olov O MEAnvhlrrou KaAAlcrcpo:"t"O<; xanrr6J)€t, On nap€AoŢ{crmo Tp{a TlJ.ltUJP€Ata 'tEpri TaU<; vaonotoU<;· €nl .StxatocnJvt)l; .S€ coUvcwr(ov. "Ecrnv S€ mlrra 'Ex ToU €vum:ipXELV -rTI SuvciJ.Lr:t· b ya'p Tp(a 1JJ.Ltwfl€Ato: 't.Epd xA€t1Jat; xâv hnoUv &8txftcrr:tr:v. ' OT€ ]J.€v bl] o\hw Td J.l.El"Cov, b-t€ S b: 1:oiJ �Aci�CIUI;' 172


RETORICA. L 1 3- 1 4 . 1 37-'1 a-b de o eternitate pentru a enumera totul în det<J l i u . Întrucât numărul C<JZU­

rilor este nedeterminat, �i totu�i este nevoie sG legifereze. legish1torii tre­

buie să afirme lucruri univers<�le, astfel încât, dacă un individ care poartă un inel de fier. ridică mâna <�SUpr<l cuiva sau îl love�te, atunci, conform legii scrise,

Vll fi

pasibil de pedeapsă �� �e face vinovat. De fapt. el nu

35

este chiar ceea ce u fost enunţat, este limpede care sunt lucrurile echitabile

1374 h

comite o nedreptate, �i tocmai asta înseamnă echitateu. Dacă cchitaleu

si cele inechitabilc,de asemenCll, care oameni nu sunt t.-.:: h itabili: într-ade� ăr, sunt echitabile acele acte care trebuie s;l poarte în ele însele scuLa lor, <lpoi, nu trebuie estimate ca demne de o sancţiune egală gre�elile ��

actele nedrepte, .�i nici actele involunl<lre: or, <ICtelc involunwre sunt cele

contr<�rii reflecţi e i , toi care n u pleitCă din răulille, de asemenea, greşelile

sunt cele ce nu sunt negândite, �� care n u pornesc din viciu, în sfâr�it,

actele nedrepte sunt cele necugetate, �i cure plCltcil din viciu: căci <�Cestea din urmă, fiind datorate pofte i , pornesc de lu viciu. În plus, echitatea în-

seamnil u fi îngăduitor cu slăbiciunile omene�ti. Înseumnă �i a avea în

vedere nu legea, ci pe legislutor, nu !item legi i , ci judecat<l legislutoru l u i , nu acţiunea, ci intenţia, n u partea, ci întregul. înS<!amnă .5i a lua în consi-

derare nu cce<l ce persoana judecată este în momentul prezent, ci cee<l ce ea a fost mereu sau cel mai <ldesea. Însemnnă �i a ne aminti lucrurile bune mai degrabft decât lucrurile rele pe care le-am încercat, precum �i

JO

15

lucrurile bune pe care le-am primit mai degmbă decât cele pe care le-am

tăcut. Înseamnă toi a .�ti să suportăm nedreptatea. Înseamnă şi a dori ca

un act nedrept să fie rezolvat mai degrab:! prin cuvfint deci'it prin acţiune.

Înseamml ş i a prefem .�ă mergem pe calea urbitrajului mai curând decât

pe calea justiţiei; căci arbitrul vede echitatea, pe cândjudeditorul nu vede

decât legea: arbitrul, de altfel, a fost inventat doar să dea forţă echităţ i i .

20

A�adar, î n privinta actelor echitabile, definiţiile enunţate î n ace:Jst:1 manieră să fie de ajuns.

14. Actul nedrept este cu atflt mai grav cu d'lt provine dintr-o nedrep­

tate mai mare; de aceea, până şi cele mai mici delicte pot

fi deosebit de

grave, precum cel Je care Calli stratos îl <�CUZa pe Melano]Xls2ll2, că i-a

în�elut pe constructorii de temple cu trei oboli consacraţi; în cazul dreptătii, este contrariul. Or, asta �e d:Jtorează existenţei în poten!ă

il delic-

telor mai grave în delictele mai mici: căci cel ce a furat trei jumătăţi de

obol consacmti ar putea l a fel de bine să comită o nedreptate, oricare ar fi ea. Delictul m<1i gruv este judecat dind în acest fel, când după dauna

173

25


ARISTOTEL xp(vucu. Kal oO J.Lrl Ecrnv lcrTJ TLJ.lwp(a, &>..Aci Jr&cra €Ati'"Trwv. Kal

30

oU .u.rl Ecrnv 'farru;:· xaAeJrOv rdp lCctl &.56vacov. Kal oil .u.Ti €mtv

Olx'IŢV AcxjleÎ: v cOv Jro:Mvca· 6.v(o:Tov rcip· 1) rcip SlxT) xal x6AC«Jt�

lCctl 'CC«Jt�. Kal e't O Jra.ftWv xal &.stxT].ftel� ain� aUcOv J.lEjaÂ�

bc6Aacrev· €n ydp J.Le('(ovl b

1mtr}cr�

O(xaw;: xoAC«J-3'�val, diov

35

Loq:.oxi.:TK; UJr€p ElDcniJ.lOVO<; cruvrrropt;)v, 8rel Cm€cr<pa'fev €atrt0v

1375 a

Uj3ptcr.fte(�. oU nJ.L{jcretv €<pT) €Acinov� hlJ.LT)O'E\1. Kal O p.Ovrx;

il

JrpWcrx;

fl

fl b

Jra.ftWv 'eau•0

J.Lei bAlywv nEJrofT)lCEV.

Kal T0 JroUcilCtt;' T0 aUTO âJ.LctpTcivetv [JJ.€ya]. Kal Of () tiv '(TŢtl}\)Ţi

xcU eUpe-3'Ţi Tci lCwA6ovTa xal '(T)J.LtoÎJvta, &i.ov Ev "ApyEL '(T)J.LtOÎ:.w:t

o� Ov &v v6j.1CK; TEil'Ţi xal Ol o� .o Oecrj.lwn)pto\1 tfxo.SoJ.L""T]. Kal TO -3'T)ptw&€crTEpov cXOixl]J.La J.lEÎ:'(ov. Kal () Ex xpovo(a� J.L&AAov. Kal O oi. &xot'iovTe� <pofloUvw:t J.l&A.Aov

Tii J.LEv ):nyroptxci Emt

Totalrra, On

fl

EJ..eoî:lcrtv. Kal

Jrollci ăv�pTJXEV

il

Uxe�E�TJXEV, o'Lov Opxoo;, Oe'ft�, JrlcrTEL!;;', 8rtyaJ.L(a�· JroAAWv ydp

10

MtXT)J.Lchwv UJrepoxr}. K a l T O €vw:Uil'a o U xoAct(ovmt dt

a&txoÎJVTec;, \Sxep 'ltOLOÎ:oolv 0t ttJeuOoJ.!apTUpoî:NTEb' JroiJ ya)> obx IPJ

Mtxr}cretev, e'l ye xal €v c(f OtxacrTT]p(!f; Kal \s<p' o'L� ct'tcrx6vT)

).LCiAlma. Kal e't coUcov \.xp' 00 et xEJrov\l-ev· JrAelw ycip ă&xel, \Sn

LE xaxWc; JrOLEÎ: xal On ol.JlC eti. Kal 8 Jrapci ,a Cfypatpa Slxata·

15

&J.Lelvovoc;- -ya'p wil .5( Ct.vcfpcnv ă[xatov e'lvat· ni J.L€v otiv yerpa.u..u.€va \s'f &.vci'yxlf;, ,a S ărpo:cpo: oU. "AAAov 〠cp6Jrov, e't

xo:pd W reypcxJ.LJ.L€va. 'O ydp Lâ �epa aătxWv xal -cd En:t'({u.uo:

xo:l Tci 6ţt1J.Lto: 6.5txr}cretev Cf.v. nepl .u.€v obv ci0txr}J.1ctLoc;;

20

J.Le(ţovrx; xo:i: E:Acinovoc;; dpT]LCU.

1 74


RETORICA, 1, 1 4 .

1374 b--- 1 375 a

provocată cuiva. Delictul este mai grav ş i în cazul în care nu exi.�tă pe­

deapsă echivalentă, ci orice pede;tpsă este prea mică. Apoi, dînd nu exislă remediu, căci delictul este greu, ba chi<tr imposibil de îndrepllit. Ş i în cazul în care cel pilgubit n u poate obţine dreptatea; căci delictul este ireme-

30

diabil; or,judec<Jta şi pedeapsa sunt un remediu. Apoi,dm:ă victima, adică

cel care a suterit nedreptatea, s-a pedepsit pe el însuşi foarte sever; în .'>Chimb,

cel care a înfăptuit delictul merită s<'i fie pedepsit cu un supliciu şi mai

mare încă, uşu cum Sofocle2liJ, de pildă, vorbind în favoarea lui Euclemon

c;tre, fiindc;l a fost el însuşi ultmgiat, şi-a tăiat g<1tu \ , spunea că nu ar fixa o pedeapsă mai mică dedt cea pe care victima �i-u tixaHJ sie.:;i. Din nou,

este grav delictul pe care l-11 comis un om, de unul singur,

SitU

35 a

1375

pri m u l ,

s a u împreună cu a l ţ i câţiva. T o t [grav [ este faptul d e a comite adeseori

acee<tşi greşe<�lil. Este gmv şi delictul pentru C<tre sunt căutate şi atlate mijlouce preventive şi represive, <t:;a cum

b Argos, de pikh1, oamenii

sunt

pedepsiţi pentru delictul din C<luza căruia a fost instituită o lege şi, de

asemenea, pentru delictele din cauza c;1ront a fost construită o închisome.

Apoi , fiirfidclegea mai gravă este aceea mai brutală. La fel, f<lrădclegea premeditată mai îndelung. Din nou, este mai gruv delictul de <.:<tre cei ce

îl ascultă se tem mai degrab:.! decât se îmluioşeuză. Mai sunt � i ampli-

ficările oratorice de ace.�t gen , �� anume că făpt:t�ul a încălcat sau a ne-

glijat multe obliga! ii. ca de exemplu, jurăminte, strângeri de mâni1 în

semn de credintăjurată, garunţii de credinţă, drepturi de cihătorie între

persoane din dou;'i cetăţi diferite; căci itSUt înseamnă o acumulare de multe

actiuni nedrepte. Este mai gravă ş i nedreptatea comi.�ă în chim locul unde sunt pedepsiţi cei care nedreptăţe.�c. şi anume cea pe C<tre o comit cei ce

10

depun mărturie falsă; căci unde nu ar comite ei o nedreptute, da<.-<1 o comit până şi

ht tribun<�!? Apoi, nedreptatea mai gravă este în cazul acelora de

care se leagă cea m;.ti mare ru�ine. De asemenea, delictul este mai grav

când un om îl comite faţă de cel de la care a primit o binefacere; el co-

mite, de fapt, mai multe nedreptăţi, tiindcă, pe de o parte, face un diu, iar pe de uită parte, nu face un bine. Este mai grav �i ceea ce e.�te contrar legi-

lor nescrise; căci este propriu unui om mai bun sH tie mai drept nu din con-

15

str:mgere; a�udm, legile scrise sunt datomte constrângerii, pe când legile

nescrise, nu. D i n <tit punct de vedere, însă, delictul este mai grdv dacă

este comis contrar legilor .�crise. Căci cel care comite nedreptăţi teritiante şi pasi bile de pedeapsă <tf putea comite �� nedreptăţi nepedepsite de lege.

S-a vorbit, a�adar, despre gradul mai mare sau mai mic al delictului .

175

20


ARJSTOTEL XV.

25

n€pl & -rWv CnExvwv xW.ooJ-L�:vwv nl0""[€W\I €:x6J-L€v6v Ecrn ThJv €tpT)J-l€vwv Em.Spo:J-LElv. "I.Stat rclp atrro.t Thiv &xavtxWv. E.'tcrl'v 8€ 1l'EVT€ -râv &pt..'t]J.6v, v6J-Lot, J-LclpTup€�, uuv..'tlpccu fkicravm, Opxoc;. npW-rov J..L.€\1 otiv JT€pl '116}-LW\1 €'f1fWJ-l€V, 11'� XPl}IJ'TEov (xal npoTpEnov-ra xal clno-rp€novTn J xal xannopoUv-ra xai: ânoAoroU}-L€\10\1, <l>av€p0V ra'p On, €a'v )J.€\1 EvavTÎ.oc; fi b TETPct)J.J.lEvoc; -r npdrJ.lan, -r xotv XPl)cnEov xo.l olc; EmELX€Cn€pOL� xal Stxato-rEpm�. Kal '&n -râ rvWJ.ln '['TI O:p(cr-rn ToUi €crtiv, -râ J-LTî nand.Wr; xplicril'at -rolc; TETPO. J.lh tc;. Ka On -râ )J.€v f:rrt€t){€� O:El )J.€V€t xal oh5€noc€ J.l€Lajk{AA€l, oUS b xoni<Sc; (xctni lpUotv rc{p EOîtv), riL 8€ Ţ€Tp<XJ.1J.l€vot 'JI'oAAcl){tc;, �€\1 €'[pyt'tctl Tci €v -rTI I:a<poxAEouc; Anq6vn CmoAorEL Tat rclp bn E-&aljJE 'JI'apri -râv oU Kp€oVToc; v6JJ.ov, O:A aL napcl -râv ărpmpov, oU rcip n vUv TE x&xMc;, Ct:U.' 0:€( 1l'OTE < . . . > Taî1-r' otiv ErW oU){ E)J.EĂĂov &vSpâc; oOOEv&; < . . . >. Kal '6Tt Tâ lil){at6v €�Ht v Ct:A�E� 't€ ){al UUJ.LtpEpov, &.AX oU Tâ SoxoUv, ' aL vOwx; O rqpo:J.1J..L.€voc;· oL raP notEI: W Eprov Tâ TaU v6)J.ou. Kal 0Tt W0"1f€p &pruporvWJ-Lwv b J(ptT"ft!; Emtv, \Jrrw.;;- &a){plvn Tâ xî.�SytAov Mxatov J(ctl câ ciA�Ec;. Kal 0Tt �EAT(ovoc; & SI)&; -rO Talc; Cqpâqlotc; fi ml� TETpctJ.l)J.ivotc; :x:plp--&at ){al EJJ.)J.iVEL\1. Kal €(. noo Evo:vtioc; vOJ.l.tp El..OJ( O t,U.olivn 11 ){al alm:)c; aL , o'iov 'EV(O't€ b J.L€v X€A€6€t xUpta Ehat CiTi U:v uuv{}Wv-ro.t, b & âncqop€t΀t J.LTî cruv-r(..'t€cril'at napcl Tâv v6J.Wv. K a l E't Ct.]J.tp(i)oAoc;, W<TT€ crTp€tp€l\l xal bpâv €ni: 1fOT€pav nlv Cqw'fllv 11 'tâ Olxatov Eq>apJ.16o'€t fi TO O"U)J.tp€pov, eha TOI1Tw :x:plp1'taL. Kal E't Tci j.l€v npclnw:ra E�ţ�' o'i� hEil'TJ b v6,1-10c; J..L.Tp<€ t J,t€v€1, b S€ v6J.LCJc;', 1l'€tpctT€av Tolrto Sll"-oov xal JJ.clxm1'tat m&rn npdl; T0\1 v6J.LOV. , Ea'v s e b l€ŢpajJ.jJ.€voc; fi np(x; -rO npâlJ.la, T6 € rvWJJ.u -rit âp(O"'tŢI AEX't€ov CSn oU TaU Jra TOv v6J-LOV '€vEXa Otxci'(Et\1 ErrTlv, &.AX '(va, €a'v &yvo-ficrn' T( A€Ţ€t b v6,u.oc;, J.lit Emopx . Kal Ou ob TO CmAW� âra,'t-Ov a\p€LTat ol&lc;, &AA.ci 'tâ aU't . Kal CSn ob0€v Ota�ţ�€pEL fi J.lTî xElcr\l'at 11 ,u.Tî XPîlcr,'t-at. Kcxi On Ev 'talc; ă'AAatc; T€xvcnc; oU Aoot 'tEAEl

(ii

(ii

(ii

� o

30

35 1375 h

t

J.:

W<rr.

T(ii

10

15

20

; � � l;J

pci

176


RETORICA. l . l 5 . l 375 a-b

15. Dintre lucrurile enunţate, avem de parcurs dovezile numite extrateh­ nice:?114. Căci ele sunt specifice discursurilor judicime �i sunt cinci la număr: legile, martori i , conven!iile, torturi le, jur:lmftntul . S�� vorbim, a�adar, mai întâi despre leg i , �i de�pre cum trebuie fotosite ele [când sustinem �i combatemJ205, când <�cuzăm �i apărăm. Este limpede că trebuie să recurgem la legea comună �i la considerente mai echitabile şi mai drepte, ducă legeu scrisă este contrard cauzei noastre. De <1semenea, este l i m pede că expresia . .potriri! cu jmleca/0 CNI mai hun a''206 înse;tmn:1 faptul de a nu urma întru totu: legile scrise. Mai trebuie spus că echit:1bilul dăinuie dintotdemma �i nt< se schimbă niciodată, �i nici legea comum1 (căci ea este naturală), pe c;înd legile -�crise se schimbă adesea, de unde vorbele care s-uu spus îr' Alllif.:OIW lui Sofocle; căci ea se apără, spunând că �i-a îngropat ffillele îrrpotriva legii lui Creon, dar nu împotriva legii ne.�crise: "dar ace(/S/(J lege 1111 es/e de m.i, de ini, ci dintotdeauna < . . . > 1 aceste fe,lli 1111 trebuia să le Înco/c de temna nici unui bărbm < . . .>"207. De asemeneu, este evidenl c<1 dreptatea este adevărat:1 şi utilă, iar nu dreptatea :lparentă, încât legea so.:ris<1 n u e.�te adevămt:'i �i utilă; căci ea nu îndepline�te rolul propriu legii211ll. Apoi, este limpede că judecătorul este C<1 un vcrifîcator de b;m i , care să discearn:l dreptatea fulsă de cea adev:lrată. În sftlr�it, e.�te dar că ţine de omul mai bun fuptul de :1 se folo.�i de legile nescrise mai degrab:! decât de legile scrise21�1, precum �i faptul de a le urma. De asemenea, este evident dacă o lege nu este cumva contrară unei <tlle legi renumite, sau ducă, de asemenea, este contrară sie�i. il.�a cum, spre exemplu, uneori , o lege prescrie ca toate contractele care se încheie să fie ratificate, iar altă lege inter.t.ice ca aceste contracte să fie încheiate contrar legii . În plus, este limpede �i faptul dacă leg�t este ambiguă, încât putem să c Intoarcem în avantajul nostru, adică s:1 vedem cu care din cele două direcţii se va potri v i , fie cu dreptate:t, fie cu utilit:ttea, �i fl)X)Î să ne folosirn de direqia aleasă2 1 0 _

25

30

35 1375 b

10

De asemenea,dacă circumstantele datorită cănmt legea :1 fost întocmită

n u mai existil, în timp ce legea subzistă, trebL ie sil încercăm să demonstn1m ucest lucru �i .�ă combatem legea astfel Din contra, dacă legea scrisă este favorabi ]il cauzei noa�tre, atunci expre).iu . .polrivit cuJudecmn cea mai buml" trebuie să însemne că judecătorul nu are drept scop să dea o sentinţă contrară leg i i , ci ca, în caL. că nu cunoa�te ce spune legea, .�ă nu se facă vinovat de jurământ strâmb. Apo i , este cl<�r Cii nimeni nu preferă binele luat în mcxl <1bsolut, ci binele pentru el însu� î . De asemenea, este evident că <1 nu avea lege .�i a n u te folosi de lege nu diferă deloc. Este clar, de :t.�emenea, cil în toute celclalt·.! arte nu este profitabil

177

15

20


ARISTOTEL

25

30

35 1376 a

napam:xpl'(m�aL -rOv 'u::t.<p0v· ob -ycip <oooUm �Acilfni"'"lf'C:t:JlCtpL(et. mi:i 'tatpoU OOov tO E�L'(m{tCLL O:nEL�EÎ:v Th:i ăpxovn . Knl On tO tWv v6JlWV crocpt.hEpov '(TJ<Elv EivCLL, <o�<' Ecr<lv O Ev -roî:o; EmxtvoUJl€voto; v6Jtmo; 0:1fet.ŢOp€tkto:t . Knl 1T€pl J..LEv cWv v6J.I.Wv olhwo; &twp(a�w. n€pi &E J.lCtp.Upwv, J.lcip<up€o; E'LO'l \1 Ot noi' cit J..LE\1 lfCtAet.tol cit &E np6cJ(pa-rot, xal ToUTwv Ot J..LE v J.LETExonEo; -roU xtv&Uvou o\ S bctâo;. 1\Erw &€ lfaAatoUo; J.LEv TotX; TE 1fOLTJTCX'o; xal OOwv ăAAwv ŢVwp{JlWV E'tcrlv xplo-ELo; (j)CI.\IEpet.(. o'Lov'A�Tj\let.lm 'OJ.Lijpw JJ.ciprupt f:xp-fpavTo nEpl I:aAaJ.Ll VOt; xal TEv€litot Evo:rxoo; nEptdWiptp -rW Koptv�(lf np(X; LlŢEtElo;. Knl KAEDqlWv xn-rci KptTlou -rolo; I:6A�v hETEloto; f:xpllcra:-ro, A€rwv '6tt nâAat ă:o-EArfto; Tj o'tx(a· oU rcip ă.v lfOTE Eno(lJcrE I:6Awv E'mElv J.LOL KptTiet. nupp6<ptxt na-rpOI; ă:xotÎE.tv. n€pl J-LEv �v -rWv l€VOjl€vwv cit TO�oÎYtm j.lClpwp€o;, 1f€pl EE 'tWv Eo-ojl€vwv xat o\ XPlJO'J-LoA6-yot, olov 0€}-lLO'TOXAll;-, \Sn VCLUJ.LCXXlft€ov, <0 �UAt vov -rEÎ:XOt; AErwv. "En xal r:it net.pOLJilet.t, Wmr€p ElpTJ'tOL, Jlet.p-rtJptd €0"ttV, o'Lov El no; O'UJljkiUA€U€L Jl� JrotElO'�O:t q>O..ov Ţ€pov-ra:, 'tOUTw J.La:pmpEl Tj na:potjlla, J.Lllno't' €ti Epc5€LV r€pov'ta. Ket.l -ri:l Utollo; O:vcupe:lv Wv xal TO� nm€pcto;, vij1ftoo; Do; 1faT€pa x-rE(vao; UtOO; xa'ta:AELJI'EL. np00q>a'tot c5€ OOot pWptJloi' n xExplxa:crtv· XPiicrtJ.LOL -ycip dt mUTWv xplcrEto; -rolo; nEpl -rWv nU-rWv ă:J.Lq:.t�rrrolxn v, o'Lov E�Aoo; Ev -roî:o; Otxet.crTIJPlmo; EXP'i}cra:'to xet.Tci Xdpl]'tDI';' O nAclTwv dlnE npOo; 'Apxl�tOV, On €ntli€c5wx€V Ev cn n6A€L .o bJlQÂOTEL \1 TfOVI)POt}o; Eivet.L Kai: dt J.LH€xov<Eo; -roi:i XL �&Uvou, &v OO�wm t(JEt'i&:cr�m. Ol J.LEv otiv -rmoU-rm -roU-rwv p.6vov J.LC{pwpEo; Etcrtv, Et r€rovEV [fj J.Lij], E't €0"ttV fj J.LlÎ, nepl OE -roi:i no"iov oU J.LC{pwpEo;, dtov E'l Uxatov fj d'Otxov, E't 0'0Jl4J€pov fl O:O'UJi<popov· o\ & Cinw�EV xal JI'Epl 'tOtoUTW\1 mcrnS-ra-roL . nto-'t6'taTOL c5' Ot JI'CXÂCtLol· &.sui<p�opot rdp. ntcr-rWJ.Let.-ra & nEpl J.Let.pTUptWv J.LdpTUJXXb J.LEv J.nl Exovn, On bc 'tWv E'Lx6-rwv &l xp(vEt\1 xcti -rotii €o-TI cO rvWJlŢI -rU O:p(O""TU, xal On oUx €an v E�nnaTI;croa -rei E'tx6-cet. Enl &pruplw, • xal On obx &Alo-x€'tet.L Tci E'tx6Ta $Eu0oJ.1ap'tUptWv· �ov-rt EE npOI; J.Lll E.xov'ta, On obx lm&itxa ni E'uc6m, xnl On oUOEv &v EliEL

ŢQ�

10

15

20

178


RETORICA. 1 . 1 5 . 1 375 b- 1 376 a a te pretinde mai abil dedt medicul: c;ki greşeala medicului nu dăunează at{it cUt obi.�nuinţa de a nu te supune celui cme de(ine <mtoritatea. Din nou, este limpede că faptul de a ciiuta să fti mai înţelept Jecât legile este tocmai ceea ce este interLis în rfmdul legilor recunoscute. httă cum trebuie definite legile. Cât despre martori, ei sunt de două feluri: pe de o purte, cei vech i , p e d e altă parte, cei actmtli, iar dintre ace�tia d i n urmă, dnd cei care iau parte la risc, când cei care sunt în afara lui. Numesc martori vechi pe poetii �i pe toţi oamenii ilu::-tri. ale căror judecăţi sunt binecunoscute, precum. de exemplu, atenienii I-au luat pc Homer co.t martor În legătură cu Salamina2 1 1 , �i nu de mult tcnedricnii !-.tu luat ca mo.trtor pe Periandros din Corint Împotriva sigcenilor� 1 2 . Şi Clcophon s-a l"olosit de dislihurile clegiace ale lui Solon împotriva lui Criti;ts pentru a spune că a �a casă demult era pntdil desfr[tului; căci altfel Solon nu ar fî compus niciodată:

,.\"/)1/lle, Il' rog, dill f){lrll'/1 /f/l'a, roşcatufuil Critiu.� .wl asculle ({e tatâl stlu"2 1·1.

Mmtorii de ;tce•,t fel :-.unt în leg<1tură cu f<�ptele trecute, iar în privin(a htptelor v i i toare, exist;! ::;i prezkători, ca Temistocle� 1 "', de pik ă , care spunea că ,,<.idu!tfe lemn" îmeamnă c;1 trebuie luptat pe mare. In plus, proverbcle sunt, cum s-a spus, ni�te milrturii, a�a cum, de exemplu, dacă cinevo.� îndeamnă pe altul s<1 nu î�i fac.:i prieten dintr-un bătnîn. ia cu martor pentru <tccst lucru proverbul: ,.1111 ajuta niciodattl pe 1111 btllnin". Şi dacă cineva încur<tjează pc <litul, ai căror părinţi îi suprimase, de asemenea, ia ca martor eroverbul: ,.prn.>·t, cel care>, după {"t' a omorât un tatâ. Îi /usa fiii Îll viat(l" � 1 5 . Pe de altă parte, sunt martori actuali to(i oamenii rccunoscujÎ cme ;tu pronunto.�t o judec<ttă usupra unei chestiuni: or, judecăţile acestora sunt de folm celor c<tre disputiî pe marginea :tcelora::;i subiecte, a::;a c u m , înaintea tribun<tlelor, Eubulos2 1 6 , de piklă, s-a folosit împotrivo.t l u i Charcs de ceeu ce a spus Platon contm lui Archibios, cum că în cetate .�c manifestă tot m;ti mult recunoastere<t unanimă <.::1 oamenii sunt vicio::;i. Mai sunt martorii co.tre împărtă esc riscul pedepsei, dad judecătorii decid că ei depun mărturie falsă. Astfel de oameni sunt mmtori doar în legăturii cu aceste lucruri. �i anume dacă un fapt s-a petrecut [sau n u ] . dacă este sau nu este a::;a, în schimb nu sunt nwrtori în privin!a calită!ii faptul u i , ca, de exemplu, dacă el este drept S<tll nedrept, util sau dăunător: dar cu privire la chestiunile de acest fel, martorii din afam co.�uzei sunt cei mai demni de încredere. În rest, cei mai demni de încredere .<.unt martorii vechi , căci ei :-.un{ incoruptibili. Argumentele privind m�1rturiile sunt următoarele: pentru r:el cctre n u ure m1trtori, faptul cii trebuie ;;ă judcd'tm din probabi lităţi , �i că ace;;ta in:-.eamnfi expresia ..potrivit cu judecvta cea mai bunii", de aseme­ nea, faptul că probabilităţile nu pot în�ela pentru b<tni � i . în sfttr�it, faptul că probabilităţile nu pot fi dovedite de falsă mărturie; pentru cel care are martori impotriva adversarului care nu ure, faptul că probabilităţile n u sunt invocabile în justiţie, apoi faptul că n u ar fi deloc nevoie

J

25

30

35

1376 a

10

179

15

20


ARISTOTEL

J!aţrtuptWv, E'L Ex -rWv A6rwv 'txavOv "lv 1't€wpipal. E\"trf· se cit J.Lapmp(at cit J.L€V 1l'Epl a\rroîJ a\ &€ n:Epl wîJ CiJ.UjlLUfrTJToÎNTD�;;, xal cit J.L€v TrEpl -raU '!l"pc{ŢJ.LttT� cit O€ TrEpl -roO iî1'touc;, Wcr-rE <pavEpOv 25 c>n ol.J6€Tro-r' €mt v Cmopt'po:t J.LapWp(� XPTJO"(J.l.�· Et J!Tî ra'p xo:-rci mî:i Jrpc(ŢJ.LttToc; 11 o:\rrW bJ.LOÂOŢOUJ.1€Vl)l; fi TW &J..L<pLCf�T)Toî:ivn Evo:v-r(�, ana 1r€pl TOî:i Otx; 11 o:\.rroî:i E'u; E�t€()(€t(XV 11 Toî:i CtJ..L<pLCf�TJT00vTO<; Eu; <pttuA6-n,w. TU & ăU..o: 1l'Epl j.t.(Îpwp� fi <p(Aou 11 €)('1'}poî:i Tj J..LETa'{U, il d:OOxtJ.loUv-roc; Tj &OO�oî:iv-roc; il J.L€Ttt�U, xal OOat ă>..Aat -rmo:î:iwt Sttt<popa.(, Ex Thlv o:inWv T61l'wv JO AEX-r€ov E� d(wv Tr€p xal ni €v1'tuJ.l:l'iJ.l.aTtt A€ŢOJ.l€V. nEpl S€ -rWv auv1'tT))(Wv TOOttthTJ -rWv A6rwv :xpl;ul� EmL V OOov o:O�ELV fj xtt1'ttttpElv Tj mcrrctr; 1fmElv fj &Tr{crr� , Eo:V J.L€v abTtf lmciPXŢJ. mcrrctr; xo:i': xup(o:r;, hl S€ -roî:i &J.L<pl!T�TJTOî:ivT� 1376 h -robvo:n{ov. np&; jl€V o1v -rO Trtcrttt'f; fi Cm(c:r-rouc; xa-raoxEuâ'(€LV ob&v Stoop€p€L Tiîc; 1l'€pl -rollr; j..Lâpwpcu; 1l'jXtŢJ.lO:T€(�· 'o'JfoÎ:ot rctp ăv nvEr; Gmv o't EmŢEŢJ)OJ.LJ.1€vot Tj <puAct'TTOVT€1;', -roU-rotc; rit auv-8llxm n:tcrra( Eu:nv. ' 0J.LOÂOTOUJ.L€Vl)f; O' Ehcu � c:ruv1'titxTJr;, dtxE(� }J.€v oful)l; o:b�TJ't€ov· 'r) ru'p auv{}ipcTJ v6J..LO!;' Ecr'tlv Hit� xo:l xo:ni J.lEpr:>r;, xal rit }J.€v auv1'tl\xttt oU n:otolxn -rOv v6J.LOV xtiptov, Ot &€ v6J.LOL Tdr; xo:ni v6J.loo; cruv1't'IÎX� · Kul \)Awc; o:l.n:� 'o v6J.loc; cruv1'tl]xT] -rlc; Ecrn v, Wcr-rE Ocrnr; &mcrrEÎ: 11 &'\KnpEl auv1't"JÎX'TJV, 'tolic; v6J.loo;' &vmpEl . "En O € npâTtE'tttt T d n:oAAci 'tWv JO auvo:AAarJ.l.ci'twv xa.l TU €xoUcrttt xo:-rci auvMjxo:r;, t'.Krr€ &xUpwv rqvo).l.€vwv &vmpEL-rm 1') 1l'p0c; âAAitAotx; XPE(a. -rWv Ctv1'tpWnwv. Kal 'tiÎAAtt 6€ '&ra. &pJ.16HE L €mn:oA1):; 't&:lv 'Ecrrt v. "Av S Ev<:w't(tt fJ xal J.l€'tci -rWv &J.L<ptc:r�lŢtoUvrwv, JJpi;i-rov J.L€v, ă:'!fEJ) ăv n e; 11pc)e; IS v6J.lOV €vo:v-rlov J.La.xEc:rm-ro, wî:i-ra 6:pJ.16nEt' ă-rmrov rcip E't -rol� J.L€V v6).LOL!;, Civ J.Lij bp{}(;).; X€(J.L€VOL �LV âAA €�ajlâj)Tlt.IU"LV o\ n1't€J.l€VOL, oUx dt6J.L€1'tu SElv 1f€(1't€c:r,'}at, -ralr; O€ auv{}ipccur; ăvo:p::ulov. Ei m On -roî:i Stxa(ou E<TTL �pct�Eunlr; b Stxac:rnic;· 20 ofucouv -rolrro CJXEn:-r€ov, ăAA Wr; 6txat6-rEpov. Kal TO J.1€v Slxawv oUx 'Ecrnv J.L€Tac:r'tp€tlJm oU-r' CtnâTfJ olh' &vdrxll (n:E<pux� rdp €c:rnv), auv,'}llxat SE Ţ(Ţvov-ra.t xo:l €�cmaT'l'l1't€v-cwv xal CiVCtŢXetO",'}€V'tWV. npdr; E,€ 'tOlJ'tOl\; (J}(OJr€Î: V €\ €\laV't(O: €U't( 'tt Vl

1 80


RETORICA. I.

1 5.

1376

a-b

de mărturii. dacă ar fi de-ajuns a judeca din argumente. Mărturiile sunt în leg�tură, unele, cu pledantul insu�i. altele, cu ildversarul, :>poi, unele se referă la fuptul în chestiune, altele la curacterul p:1rţilor în C<lUZ� , încîtt este limpede că niciodată nu putem ti lipsiţi de o mărturie utilă; căci din punctul de vedere al htptului în chestiune nu putem avea o mărturie fie favorabiLI pledantului însuşi, fie contnm1 adversarului, putem avea, cel puţin, o mărturie despre caracterul momi, fie privind onestitatea pleduntului însu�i. fie privind josnicia adver.;arului. Alte argumente a-;upm martorului, tie acesti.l prieten .<;au du�man, neutru, de reputaţie bună, rea sau medie, precum �i alte distinqii de acest fel, trebuie să le construim din acelea�i locuri comune, din cme construim �i entimemele Cât prive�te convenţiile21 7 , întrebuinţare<� discursurilor este atât de eficace c:ît să spore<�scă sau, dimpotrivă, s[t distrugă aceste convenţii, adică să le facă pe iLCestea credibile sau necredibile, iar dacă ele sunt În favoarea pledantului însu�i, să le fitcă sigure �i valabile, apoi, Llaci:i ele sunt favorabile adversarului, si"t facă contrmiul. În vederea faptului de a le demonstm, procedeul nu diferă cu nimic de modalitatea folosită în privinţa martorilor; în funcţie de ce C<Lntctere au cei care semnează suu păstreuză anumite convenţii, prin ei convenţiile sunt demne de încredere. Întrucât conventia este recunoscută, dacă ea c�te favombilă plet.Lmtului, trebuie sporită în importunţa ei; c�ci convenţia este o lege proprie �i partialii, �i, în plus, convenţiile nu fllC legea valabilă, însă legile fac legule convenţiile. Şi, în general, legea este ea îmă�i o convenţie, a.<;tfel încât, cel care pune la îndoială S<LU anulează o convenţie, <mulează legile. În plus, multe dintre tranzacţii, precum .�i tranzacţiile volunture se fac potrivit convenţiilor, încât, dacă ele devin ineficace, sunt suprimate relaţiile oamenilor unii cu alţii. Vor li u�or de văzut, de asemenea, to<Jte celelalte argumente care se armonizează cu cauza pledantului. Dadî convenţiile sunt contmre pledanţilor �i sunt de partea adversarilor, atunci în primul rând argumentele care convin cauzei adversmului sunt acelea.�i pe care le-ar folosi cineva dacă ar combate o lege contmră cauzei pledantului: ar fi <tbsurd să tie ne<..--esar s;1 ne supunem convenţiilor defectuoase, d<Jcă nu socotim d1 trebuie să ne supunem legilor, în caz cii ele nu au fost întocmite cum se cuvine, ci aceia care le-au instituit, nu le-au reu�it. Apoi, că judecătorul este arbitrul dreptăţii; a�adar, nu trebuie să examineze acest fapt al convenţiei, ci ceea ce este mai drept. Iar dreptatea nu poate fi pervertită nici prin în.�elătorie, nici prin constrângere (căci ea este natumlă), în schimb, convenţiile se pot face �i de c<ltre oameni în.�elaţi sau consmîn�i. Trebuie să cercetăm, în plus, dacă ele sunt contrare vreuneia 181

25

30

1376 b

10

l5

20


ARISTOTEL 25

30

1377 a

15

20

TWv ŢEŢp«J.1J.1€vwv v6J.1wv fj TWv xm vWv, xal TWv ŢeŢPăJ:LJ.LEvwv fi Tol� dtxe(ou; fi Tol� &AA.mp(m�, �TfEtTa E'L fî CiAAat� CJUv{h')xat� l.xn-Epa;t� fi rrpm€prxtc;· a\ Ţctp OOnpat xUpto:t, fi cA 1fp6ŢEJ)IXL bp"a(, a\ S \Xrnpat i}JTaTI\xC«Jt v, hllm€pwc; &'v fi xpl]crtJ.lOV. "En & TO <mJ.lq>Epov Op(iv, El JTOu EvavnoUTal Tol� �ptco:lc;, xal &ra CD.Aa TotaUca· xal rdp mUm Eil"eWpryra bJ.lo(wc; Al. O€ IX:{cravot J.laprup(at nv€c; E'Lcrtv, �XELV .SE <'iOlwlx:n c-0 mcrc6v, On &vdrx11 ne; �rp6crEcrnv. OUxouv xaAEm)v oU& IrEpl coUTWv e't1fEÎ:v id €v<'iEX6J.1€VO:, €'f &v 'Edv i€ imdpxwcrtv dtxelat a.U'fEtv �crnv, \5-ct &ATJ"eÎ:c; J.16VaL -cWv J.lapruptWv Etcrtv o:tlcat . ' Edv L E U�rEvavrlat Glcrt xal J.1Hd coU &J.iq>Lcr�TJLOUvcoc;, .Sta.AUot ăv ne; c&AT}{l"� A€rwv xa"' OAou ToU Ţ€vouc; n�v !3aodvwv· ob&v ya'p frrtov &vo:rxaţ'6J.lEVot Tii \�Eu<iî] AEroucrtv fj c&A11""J, xai:: OtcocapLEJX.Ilivnc; J.lTi AErEtv T&A� xai:: jxt.S(wc; xaco:tl>euS6J.1€VOL Wc; JTa006J.1EVot "Unov. llEÎ: OE EXELV ha�€petv E:�rt Totalrro: rerevTIJ.l€va lfapa;Oe(ŢJ.LCXLa & LcrC«JtV Ot xplvovtEc;. [Ael 0€ A€rELv Wc; ollx Etcri::v &AT]�elc; a\ �dcravoe �roAAol J.LEv Ţa'p JTo:xUq>povEc; o\ xaL At�6.SepJ.lOL xcd mlc; tt>uxal� lSvLEc; &uvaTol revva(wc; Erxa:pcepoîXn calc; Ctvcirxatc;, o't Q€ .SetAol xctL eLAa�elc; JTp0 Toti m'c; 6:'\lcipaxc; Uielv ahrWv xaTa".appolxnv, l.JcrrE OO&v €mt mmOv €'\! jkwcivotc;]. nepl &' Opxwv L€Tpaxt;)c; EcrTt &teAelv· 11 Ţclp &L&..xrt w.xl AaJ.l�civet, il ol.JbETepov, il c-0 J.1€v TO b oU, xal cothwv il &Lbuxn v [J.l€'\l] oL Ao:J.ltlci'\!El S€, il AaJ.l!ki'\!El J.1€v S(&wcn v M olJ. "En ăAAwc; JTapci To:lica, Et bJ.LWJ.l(XfLo:L obtoc; fi Ui al.noU il hri 'Exe(wu. OU bl&..xrtv J.1€v oW, lht �(wc; htopxolxn v, xal &6n b J.LEv bp.OOa.c; oUx CmoMSwcrt v, TOUc; '8€ J.lTÎ bj.16craVTcx; o'lecat xaTabtxcicret v, [xo:l] l.Jc; o&tcx; b x(v8uwc; xpe(TIW'\l b €v ToÎ:c; .Stw.xcn:o:lc;· ToÎ:c; J.1€V Ţclp mmeUet TW & o!J. OU Aa�vEL .S', '6n âvTL XPTIJ.lchwv Opxoc;, xal On e't cpaUAcx;, xaTwJ.160"aco ăv· xpeÎ:Hov ro:P âv €vExci TOU cpaliAov ehat fj J.11)&v6c;· bj.100ac; j.1€v otJv €'feL, J.lTi Î:IJ.16cra.c; S oU. 0\hwc; .S€ .sL &penŢv âv elTj, 6:AA oU 8l Emopx(av TO J.l"l'j. Kat TO ToU :=:evoqx:{vouc; âpj.16TIEL, '6n ollx '(crlJ JTp6xArţnc; allTTj &<J€�el lf� elxre�î], &AX OJ.lo(o. xal e't 'tcrxupc}t; &o"evîl

1 82


RETORICA. ! . 1 5 . 1 376 h--- 1 377 a

dintre legile scrise sau comune, iar dintre legile scrise, lie celor familiare, fie celor străine, apoi, dacă ele sunt contntre altor wnventii ulterioare sau anterioare; căci, ori cele ulterioare sunt valabile, iar ;mterio<Jre - cele fără valOilre, ori cele <mterioare sunt drepte, iar cele ulterioare - În:jelătoare; una din două, după cum este util cuuzei. Trebuie �ii examinăm �i utilul, anume dadl el este contrar oarecum utilului judecătorilor, precum .�i toate celelalte argumente de w.:est fel; căci aceste che.\tiuni sunt la fel de u�or de ÎnJeles. Mărturisirile smulse prin tortură sunt ni�te mărturii anume, iar ele pm să fie credibile, pentru că li se <ldaug.:i o anumiW constrflngere. Nu este diticil, a�adar, nici în leglitur,l cu <.1cest subiect să indidirn argumentele po­ sibile, din care putem, în cal c.:i sunt favorabile cuu·tci plcdantului, s;1 ampli­ ftcăm aceste mărturii , �i anume că acesteu \. Unt singurele dintn:: mărturii veridice. Dacă ele sunt contmre pledantului �i de partea adve�arului, cineva le-ar putea distruge spunând împotriva orici'irui gen de mărturisiri smulse prin torturi:! lucruri adcv;1rate; căci, fiind siliţi , oamenii spun lucruri false nu mal puţin decât lucruri adevărate, c:înd îndârjindu-se să nu .�pună adevăruri, C<înd minţind cu u�urinţă, pentru a fi l<lsaţi să scape mai repede. În sprijinul unor astfel de argumente. trebuie să putem invoca �xemple petrecute în realitate, pe care le cunosc judccătorii . [Trebuie spus că măt1urisirile sub tortură nu sunt veridice; căci multi o:Jmeni insensi bili, f1e cei cme au pielea durd ca piatra, tie cei cme sun! imi la sutlet, îndură caznele, în timp ce oamenii la�i şi cei frîco.�i nu arată îndr:'izneulii dedt înainte de a vedeil caznele lor, a.�tfel încftt nu există în tortură nimic demn de încredere. Cu privire la jun"iminte, putem distinge în p<1tru feluri21H: un om .�au oferă :ji prime�le jurământul deopotriv:1, sau nu face nici una. nici alta, sau pe una, da, iar pe cealallll, nu, iar dintre aceste sitml( Î i din urmă, ori oferă, th!r nu primeşte jurămâ�t, ori prime�te, în schimb, n u oferă jurământ. In plus, putem deosebJ �i în alt mod in afmă de ace.�te situaţ i i , şi anume, dacă jurământul a fost deja depus o r i de plcdantul însuşi , ori de adversmul lui. A�adar, pledantul nu oferă jurămlmtul, pentru că oamenii jură stnîmb cu uşurinţă, şi pentru cii cel care a jurat nu di.1 buni i în<Jpoi, ci s e gânde�te că j'udecătorii î l v o r condamna p e c e l cure n u a jumt, adică pe adversar, l � i l . de asemenea, pentru că i.\cest risc de a te lăsa în semna judecătorilor e�te preferabi l ; căci În ei are incredere, dar în adversar nu. Nu prime�te jur<lmflntul, pentru căjurământul este depus î n schimbul banilor2 1 9, .�i pentru că, dad1 era necinstit, I-ar fi depus; căci este mai bine să fii necinstit pentru un proftt dee<1t pentru nimic; a�a­ dar,jurdnd, va avea cll')tig de cauti!, nejurltnd, nu va <tvea dştig de cauză. Astfel, faptul de a nu jum poate fi datoritti virtuţi i , iar nu din cotuza unui eventual jurământ strâmb. Se potriveşte vorba lui Xenofan2211, că această provocare n u este egală dimpre un om nepios către un om pios, ci ar fi la fel dacă u n u l putern ic ar provoca pe unul slab

183

25

30

1377

a

10

15

20


ARISTOTEL ,_

JTC(T�O:L Tj xArrriivaL xpoxaAEom TO . Et se A.aJL!XiVEL, '6n

m<T't€6€L

aim{), €xe(vtp $ oU. Kal -rO -roU :=:eVOIJlciVOUI;' J!HO:(npEtPav-ra

25

cpa-r€ov ol'i't� '(aov eivaL l1v b JL€v &ae�fk OL&{), b $ €00€�1}; 0)J.V6Tr Oe:L v6v -re -rO J.l.ll 1t€AeL v ab-r6v, im€p &v ExE(VOUI;' l:t.'�tol O).I.OOavr� Oucci'{E LV. E'L & OCOW(JLV, On €00€jj€� -rO 1t€AeLv ml� 1tEol � 'Em<pEneLv, xal On ob0€v &:l abrov &ÂAwv 0Lxa0'-rhlv &:la1tav -rmhtp ydp O(&..iaL xp(<TLV. Kat '6n ăwrrov tO J.l.ll l}EA€LV bJLv6Vat xepl Wv d1Ao01;' &'{LOÎ:xnv 0).1v6vm .

30

O€ J!tl, xal e't O(Owcn ).1€V Aa:JLfk:{VELv O€ Jlll {)-€Au, xal e't

' EnEL O€ xa'I'Y b:Mmv Oi;Aov Onw� Aex-r€ov, xa.l cruv0oo'{o}.L€vwv n� AexTEov Oi;Aov, o'Lov

e:'L airt&; J.LEv 1t0.EL A.aJ.llk:{v EL v OL&Svcu

Aa)J.jX:{veLv xal OLOOvaL MAet eh€ Jl."o€t€JXN Ex ycip Thlv 1377 b

EtpTJjl€vwv &vciyxT] crurxela,'tm, Won xai:

� t..6yout;; O'UŢX€Lcr-/}aL

"tO

Ex Thlv ELpllJ-1€-vwv.

' Ea.'v 0€ li "f€Ţ€VTJJ.1€� \.xp' ah-roti xal Evavtloc;, lSn obx

'emopx(a· 'exoOOLOv ycip tO &otxelv, TO O' I=TTLopxelv &Otxelv €an, -rci 0€

�Lt;t xa:� &nd'tŢI &xoOOw. 'EvmÎJ1to: oOv cruvoo(_Ţ€ov xal tO lht €<JTL tO TŢi 0Lo:vo(q; &AX oU -ofi m6JlO:'tL. ' Eciv 0€

hwpxElv,

·� &vnOCxtp li 'onvan(oc; xal b)J.WJ!O<TJ.l€�. &n ndvra. &vatpel

10

J!ll €J.Ljl€vwv 6i� �,UO<JEV' .Sui ydp mUTo xai: -rol� v6)J.OL� ;xvWvtat bjl6cmv-r�. Ko:l bp.&� p.€v &'{wlmv EJLJL€V€LV o'i� bJLOOo:vt€� 0Lxa"{€T€, aU-rol se obx EJLJLEvmxnv, xal OOa âv ăAAa aU'{wv n� e'LnEL€V. [flepl Jl€v oiN -rWv &ttxvwv n-(mewv e'tpi]O'l}w tooo:U-ra].

1 84


RETORICA, 1 . 1 5 .

1 377 a-b

să lovească sau să fie lovit. Dacă prime�te jurământul, înseamm1 că are încredere în el însuşi. în adversar, însă, nu. Şi răsturnând vorba lui Xenof:m. trebuie spus că este un lucru corect ducă cel nepios ofenl jur.1mântul �i. în schimb, omul pios îl depune; de a-.emenea, e.�te primejdio.� fuptul de a nu dori sil. îl depună el însuşi, într-un caz în care chiar el pretinde ca judecătorii să l.bt o sentinţă cu privire la ace�t caz, dupil ce au jurat în prealabil. Dacă oferăjurdmântul, înseamnă că este un <�CI pios faptul de a dori să se lase în grija zeilor, şi eă adversarul nu trebuie să ceară deloc aiJi judecători, căd tocmai lui îi oferă jurământul2� 1 . De asemenea, că ar fi absurd din partea adver.�arilor faptul de a nu dori să jure cu privire l a acea cauză în legămrd cu care ei pretind ca alţii să jure. Cum este limpede în ce mod trebuie <trgument<tt în fiecare caz în parte, de asemenea, este limpede cum trebuie argumentat dind aceste chestiuni sunt luate două câte două, ca spre exemplu, ducă pledantul vree� să primease<ljurământul, dar nu vrea să îl ofere, apoi, dacă îl oferă, însă nu vrea să îl primeasd, de asemenea, dacă vrea �i sti îl primească �� să îl ofere si, în sfftr�it. dacă nu vrea nici Un<l, nici alta, într-adevăr, . aceste cuzuri sunt combinate în mod necesar din ca:wrile men!ionate, astfel încfit şi argumentele sunt combinate în mod necesur din argumentele menţionate Dacă a fost făcut de către pledantul însuşi un jurământ anterior şi contrar celui prezent, atunci n u este sperjur; căci faptul de a nedreptăţi este voluntar, iar faptul de a jura strâmb însemnnă u nedreptăţi, pe când cele care se produc prin constnîngere �i prin vîcle�ug sunt involuntare. Trebuie conchis de aici, <t.�adar, �i cu privire l u sperjur, �i anume faptul că c! este în gând, nu pc buze222. Dacă, în .�chimb, jurământul anterior a fost depus de adversar �i este contrar celui prezent, trebuie spus că acela, dacă n u respectă legile c:lrora a jurat, le anulează pe toate; într-ade­ văr, din acest motiv judecătorii aplică legile după ce au depus jurământ în prealabil. În plus, ei vă pretind să judecaţi respectând legile cărora <�li jurat, pe când ei înşişi n u le respectă �i. de asemenea, toate celelulte pe cure cineva le-ar putea argumentu, amplificându-le. [Atât, <t.�adar, despre dovezile extratehnice.l

185

25

30 1377 b

10


B(�ALOV B !.

' Ex -c(vwv J-LEv obv bel Kal np01:phetv xo.L CmoTpEnetv xal ElrcnVElv lCa:i: lV€retv xa:l XctTIJŢopelv lCa:i: c:hmAoreÎ:crlta:t, lCai: nolat 15 &5Sat xal npoTcio-uc; xp{ptJ-LOL rrpOc; <cic; coU-cwv n(o-reu;, caln:' hn:(v· 1t€pl râp -rmhwv xal Ex -colh:wv "tâ Ev�UJ1ijJ.tct"tet, t.x; li'Epi: Exaumv €melv tOla -rO r€voc; -rWv A6rwv. 20 ' Enel O€ €vexa 'xp(creclil; 'ronv 1, P11<optx'l'j (xctl ycip TO:'ţ cruJ.l!X>oAa'ţ xp(vot.KH xal � Olx'J} Kp(O'tc; €01:lv ), (bn.fpclJ J.tT] J-L6vov npOc; -râv A6rov bpiiv, Onwc; CmoCetxnKOc; EuTin xcti: mcr-r�. &Mei xal ct\.rrOv nou5v nva: xai: -rOv xpLTijv XctTCt(J}(Etx:l�eL v· noAU rci:p Otcap€p€l n� n((JTLV, p.ci'At<rra. J.L€V Ev mlc; cruJ.L13ouAalc;, eho. xa.l 25 Ev calc; Olxcuc; -c6 nat6v nvo: cpo:(vmlta:t -cOv AEyovTa xcU -cO np&; o:lrrolll; \.moAa.uflc{v€L v nt..M; Otro:elcr�cu a:ht6v, npOc; S€ "toU'tou; €a'v xa:i: a.lrroi: Su:oce(.uevo( TT� Tuyxdvwcrtv. TO J-L€v otiv not6\l nva q>o:(veO'\l'CXL TOv Myovro XpTfO'tJ-LW"tEJXl\1 e'tc; Wc; O'UJ1�uAcl'c; EO'"Tt v, cO 0€ SlaxELCJ"'}Q:( nWţ; cOv Uxpoan'jv E'tc; "ta'c; Olxac;· oU vip "tal.mi' cpcxlvucu cptAoîXrt lc:CXL JJ.Lcmlxnv. obO' bpyt'{oJIEvou; lc:cxl 30 npc{wc; �OOOL V, ă:}.X f} cQ 1fCXpc{'!rCXV '€1:Epa fi xcrrci )J.ifŢE�� '€c€pct:' 1378 a ccf JL€v ycip cptAoUvct, 1fEpl otl nmeL cat n'jv lc:p(crtv, fj oUK âOtK€lv fl J1Llc:pd Oolc:el O:Otxelv, 1:W 0€ J1LO'o'Uvct coUvcxvc(ov· xal Th} JL€v Em�u)J.o0vn xat ebEAmO� !Svct, €a'v � cO hr6,1J.€VOV TtOJ, xai': 'fueCJ�cxt xal O:ra�Ov �eO'\tat cpa(vEcat, � O' &.ncx\teL xai OuCJxepa(vovct coUvavc(ov. Toti J1€v otv aUcoilc; ltvat ntcrroUc; calM; Myovcoo; cp(a Ecnl ni ahta· cooo:Uca yd.p €a-ct O( 8. ffL(IT€UoJ1€V �"tw cWv &.m:&("tewv. "Emt OE ca'U"ta cpp6vr)cnc; xal O:pETij xal Ellvota· Ota\fleUOovcat ŢC(p 1repl Wv A€yooot v fi OUJljjouAeUoumv fl bL ăna.vw ca'U-ra fj Otci co&rwv ct· fl ya'p O( O:cppomJvTjV oUx bp�Wc; Oo't<i'{oootv, fi Oo't<i'(ovnc; bp{l-Wc; Otci JlOX�(av oU câ OoKollvccx JO AEyooot v, fi cpp6VLJ10L J.1€v xal bn€LK€lc; e'tO'L v O:AA oUx Etvot, B77 b

! 86


Cartea a Il-a 1. Acestea sunt. a<;; ailitr, sur.�ele din care trebuie s ă susţinem �� s ă cornba. -

tem , să blamflm �i să lăudăm, să acudim �� sit ne apărăm, precum �� feluriie d e opinii � i d e premise utile pentru circumstan!ele respective22\ ctici

1377 h

15

pe aceste argumente se bazează entimemelc ::;i din aceste surse provin

ele. într-un mod aparte , ca să spunem a-:;a, pentru ticcare gen de discursuri. Dar, cum retorica există în vedereajudediţii (dlci �� auditorii22.l. ju-

deci! deliberiiri\e, iar deciziajurididl este o judecatli), vorbitorul trebuie

20

nu numai să se îngrijească de discurs să fie demonstrmiv .�i convingător,

c i şi să se ar,lte pe el însu�i de un anumit fel şi, de asemenea, să îl pună

pe <Juditor într-o dispozitie anume; într-adevăr, contează mult pentru dovadă22S, m<li oile.� în deliberări, apoi �i în procesele judiciare, faptul ca

vorbitorul �ă pară Je un anumit caracter, iar auditorii �ă presupună că

acesta este într-o anume disp:1ziţie faţil dc e i , � i . In plus de asta, pre:t.intă

25

mare irnportanţiî faptul Jm:ă ei în�i�i .�e at1ă dispu�i cumva faţă de vor-

bitor. Prin urnwre, mai u t i l , pe de o parte, în deliberi"lri este faptul C<t vorbitorul si\ pară de un ;.mumit caracter, pe de altă parte, în cauzele judi-

ciare - faptul ca auditoriu! să fie dispus intr-un anumit fel; căci lucmrile nu apar acelea�i celor care înceardl sentimente de prietenie s<tu c11re

30

ori diferite ca intensitute2211; celui ce simte prietenie, persoana pe care

1378 a

ură�c226, nici celor mâniot>i sau calmi227, ci ele se amtă ori cu totul altele,

o judecă îi pare ori c ă nu comite vreo nedreptate, ori că ea comite nedreptăţi minore , pentru cel care ură�te. este contrari u l � celui ce dore�te

�i are o speranţă bună, în caz că ceea ce va veni este plăcut, i se pare că acel lucru se va ivi şi va fi bun, pentru cel indiferent sau aflat într-o dispo-

ziţie negativă, e.�te contrariuL

A�adar, trei sunt motivele necesare pentru ca vorbitorii înşişi să fie credibili229: căci atâtea sunt cele datorită ci"lrom ci1r<1tăm încredere în­ tr-un lucru , în afara demonstraţiilor. Ace.�teu sunt: înţelepciunea prac­

tică, virtuteu .:;i bunăvoinţa; într-adevăr, vorbitorii înşeală în legătură

cu subiectele despre care vorbesc suu asupra cărora delibereuză, fie din cau:t.a tuturor acestor motive, fie din cauza uneia dintre ele; căci, ori

din lipsă de înţelepciune practică, ei n u opinează corect, ori , opinând corect, Jin răutate nu spun lucrurile pe ct�re le gândesc,

ori sunt înţelepţi ş i desto i n i c i , în schimb n u sunt binevoitor i ,

1 87

lU


ARISTOTEL

15

20

25

Ot6-wep 'evO€xt-rcxL J.Lll -rei �O:nO"tcx !JUJ.Lj3ouAeU€Lv ŢtŢ\1r'Jtlxov-rcxc;. Kcxl ncxpci -rcxU-rcx oWv. 'AvdŢXTj Clpa. -rOv ăwcxvm Ooxolivtcx -ro:Ui Exttv EhtaL -rolc; &xpowJ.LEvmc; mu-r6v. "0{}-€\1 J.LEV obv tpp6VLJ.lOL xo:L cr'JI'ou&xlm <pcxvelev t!iv, €x -rWv nepl u:t'c; &pett:lc; Ot TJPTJ}1Evwv ATjJTTE.ov· €x rcip -rWv cxhrWv x&v €TEp6v ne; xiv Ecxu-rOv XCXTCXOX€00uELE TOtoti'IOV' 11'Epi: fl EÎrvofcxc; xcxi: <ptAla.c; bJ Tolc; 11'EpÎ: -rcl mi{J-11 ÂEXT€ov. "EO"tl bE ni: 1rd{J-11 bt' OOcx J.lETCXjkiÂÂoV'IEc;' 0Lcx<p€poucn 1rpOc; -rclc; xp(uetc;, di.c; �JTETCXL ÂUmJ xcxl l)&ovTj, dlov bprll EAEoc; tpOJjoc; xcxl OOcx Wcx -row:Uw., xcxi' "Iti -roUrmc; €vcxv-r(cx. f).El 0€ Otcxtpelv nEpl 'Exrunov e'tc; -rp(cx, AErw (} olov nEpl bprllc;, wWc; TE OLcxxE(J.lEVOL bprLAot e'Lcr(, xo:l -r(ow e'u..J\l'run v bprl'(Eu\l'cxt, xo:L €Jrl nolotc;· e't rdp -ro J.LEV Ev fi cei 000 ExmJ.LEV To6ThN, ăno:vw. 0€ J.LTi, âOUvawv &v e'(ll nŢv bpyrŢv €J.LltOlElv· 'oJ.Lo(wc; 0€ xcti: �nl 'tWv â?J..wv. "QUTTEp otrv xo:L rnL 'tWv lfpo€lp111J.Evwv OlEŢpc{tfxxJ.LEV "tcic; TTpo"tciuw;, oihw xo:l ntpl -roU"tWv nm TjcrwJ.LEV xo:l OtEAWJ.LEV TOv e'tpTJ}1Evov Tp6nov. II.

"Ecrcw Oll bprll Ope'ttc; J.LETci AUm,.; TLJ1Wp(� <patVOJ.LEVT)c;' Otci <patvoJ.LEvt-jv bAtrwp(cxv -rWv e'tc; cxhtOv 11 TWv cxbToU, ToiJ bAtrwpElv J.Lll 11'�ovToc;. E'L Oll wti'T' EcTLv 1, bprTi, Ctvdrx11 -rOv bpyt�6J.LEVOV bprC'(oo\l'o:L &el ThJv xcr.{J-' €xcwT6v nvt, 6iov KA€wvt CtAX oUx c'tv\l'pWm.p, xcxl l'in cx\.n:Ov tl TWv o:UToîJ T( neno(Tj){EV tl 1378 b ilJ.LeAAtv, xcci: TrciUŢJ OprTi EnEu\l'cx( nvcx l)OovTjv Tijv CmO Tiic; EAnl<'ioc; TOti TIJ.l.Wpl'jcrrx.cr{}- o:t· hOti J.L€V rctp TO 0(EO'\l'O:L TEil'feu\l'at tiJv 'etp(ETo:t, oi&lc; 0E TWv <pCXLVOJ.L€vwv 0:0uv<iTWV 'etp(ETCXL aim:.J, b O€ bprt'C6J.tevoc; €tpLETCXL Oovcx.Thrv o:U'Ilf. atO xcxAWc; elplŢ(cxt lfE L {}-uJ.Loti· 0c; TE TToAU lÂUx(wv j.t€ÂL TOc;' XCXTO'.ÂEL�OJ.L€VOLO c'tv&pl,jv €v crn}{}-ecrcrtv &E'fe-rcxt · &xoAou{J-el ro:P xcxl h/)ovTj cu; Otd 'IE wli-ro xcxl OuYn Sto:Tp(j)ooot v €v TW 'tlJ.lWpelu\l'cxt "t1] Otctvo(o:· ;, obv T6TE ' 10 lLVOJ.L€Vll q,o:vw.cr(a ljOovr)v 'eJ.llTOLel, Wo-nep 'Tj cWv '�vmrv(wv.

30

1 88


RETORICA. I I , l-2. 1 378 �-b

drept care este posibil ca e i , cunosdind cele mai bune soluţ i i , să nu le

recomande. Iar in afară de acestea nu mai există alte cazuri. Atunci, tre­

buie di vorbitorul, păr.înd să aibă toate aceste calită!i, e�te demn de încre-

dere pentru auditorii săi. in consecinţă, va trebui dedus din argumentele care a u fost distinse c u privire h l virlll!i�311 d e unde a r putea păre;l vor-

15

bitorii drept înţelepţi şi virtuoşi; nici prin intermediul ucestor mijloace,

orice vorbitor I-ar putea <trăta �i pc ultul �i pe sine însu�i de un asemenea

caracter; d\t despre bunflvoinţă �� prietenie, trebuie vorbit în discuţiile

despre pasi u n i .

O r , pasi uni le23 1 .�unt toate acele afect;1ri din a căror cauză oamenii

se diferenJiazi1 in privinţa judeci"iţilor lor, .�i eare sunt urmate de durere şi plăcere, C<l de pildă, rn:înia, mila, frica, şi atâtea alte afecti"iri de acest

20

fel, precum şi contmriile lor. Trebuie să irnpăqim, însă, referitor la fiecare

pasiune, în trei părţi232, vreau s:1 spu n , de pildă, în legătun:"l cu mânÎ<l,

în ce dispoziţie atUndu-.�e. sunt oamenii mânioşi, pe care persoane se m<1n ie de obicei :;; i din ce motive; c:dci, dadi am deţine doar umt sau două din <.�ceste elemente, dar nu pe toute, ne-ar ti imposibil s:i stilrnim mtiniu:

la fel se întâmplii în leg;ltură cu celelalte pasi u n i . A�adar, in acela�i mod

25

in care am Întocmit lista cu premise referitoare la subiectele tratate anterior, tot astfel vom proceda .)i în privinţa acestora, a p<lsiunilor, �i anume

le vom defini după metoda enuntată.

2. Fie m;îni<l dorinţa răzbunării făţişe însoţită de suferinţ<Î datorată unui

dispreţ manifest cu privire

la cele comise impotriva nouă în.�ine �au alnr

30

noştri, cânJ faptul de a desconsidem nu este cuvenitnJ. Dacă tocmai

aceasta înseamnă m:înia. atunci în mod necesar mâniosul se mânie întot-

de<tuna pe un individ determinat, pe Cleon, de pildă, iar nu pe om în ge-

neml23-l, de asemenea, este necesar ca acesta din urmă să fi făcut, sau

să ti intenţionat ceva împotriva propriei noa�tre persoane sau a alor noştri .� i , în sfâr�it, trebuie că orice mânie este urmat;î de o anume phkere, ad.ică

1378 b

cea provenită din spenmţa faptului de a se răzbuna; c<îci este plăcut pentru

om gtmdul că va obţine cele pe care le doreşte, or, nimeni nu râvneşte pentru sine lucrurile care par imposibile, iar cel mânios doreşte lw.:ruri

posibile pentru sine. De acee<1, bine s-a spus în legătură cu mCmia: ,.care mai dulce Încâ decât mierea ce :se prelinge picătură cu picâlură, .\"e um.flil in piepturile hărhaţilor"235 ; C<ki o însoţeşte, de <lSCmenea, o anume

e

plăcere �i pentru acest motiv236, �i pentru că oamenii z:'ibovesc în faptul

de a � răzbuna c u mintea; a�adar, gfindul devenit apoi reprezentllre, provoacă plăcere, întocm;;i cu cea a viselor.

1 89

!()


ARISTOTEL

15

20

2:5

30

35 1379 a

10

'EnEL SE ;, bAtywpla: EcJrlv EvEpyw:t 00�1!; nEp:tîa J.lT)<'iEvD.;­ U'{tov tpa:t v6J.1EVOV' xal ycip -rei xc:oai xal rCqa:-\Jci cX'tta: o't6).1E-1Ja cr1rouST}; ltva:t, xc:il rei O'UVrelvovrcr npD.;: a:brcf '6crcr SE ).1T)S€:v n � ).1txp6v, ol.ISE:v(k;: ă�ta: UTToAa:J.l�âvo).lEv· rp(a: S' €crrlv ELS1) bALŢwp(crc;, xcrrotpp6VTp(c; rE xcrl b:T}PmcrJ.l(k;: Kcrl 'UJ3ptc;· O rE ycip xa:rcr<ppovt;Jv bAtŢWpEl ( 00a: yci:p otovra:t J.llJSEVilc; cX'tta:, rOtÎTWv xara:tppovoUcnv, rWv SE J.lT}<SEv(k;: &'ţlwv bAtywpolxnv) Kal b i::nT}PEci'{wv <pa(verat xara<ppovElv· E(JŢtv yâp O €m,p€(((J).10c;; €).1TroStcr,uOc;; rolc; �ouATpEcrtv J.lli 'lvcr n atm"ti &AX 'lvcr J.lli ExElvw. ' EneL otrv oUx 'lva o:L-rtf n, bAtywpel· S�Aov �cip On o\JTE �Ad\j.IEt� imoAa:J.ljkivet, €tpoflelro yâp âv xai: oUx WAtyWpet, oih:' Wq!eAîlcrc:n âv oUSEv �tov A6yoo, €tpp6vn'(e Ţâp âv &Le tp(Aoc;- ltvat. Kal O Oj3p('(wv SE bAtŢwpel· €(JŢt yâp \Jj3ptc; rO npcinet v xal AEŢELv €q:.' o'ic; c:ltcrxUvT[ EcrTiv rW JTclcrxovrt, J.lli 'Cva n y(Ţ"'VTJTaL crUrW ' Ci:AAo Tj O n 'EŢEvero, &A'A Onwc; tp-�JŢr Ot ycr'p &vn noLOUvrEc; o� \$p(�oootv &H.c:i TLJ.lwpoîivrcrt . Al�LOV SE -rîlc; l).Sovîlc; rolc; Uj1p(�oo::nv, Un o'fovmt xrocWc; .Spt;)vrec; a:b-rolic; LTTEp€XELV J.lăAAov. atO dt v€ot xal Ot nAoOOtot \.Jflptcrnx(· \nrep€:xetv rcr'p olovrat Uflpl�OVTE«;. "Y�p€� SE &nj.l(cr, b s &n.uc:f'(wv bALŢWpEl· -rO râp ).1T)&::vdc; Ci'{tov oUS€).1(o:v €xEt nJ.l.'llv, o\J-re O:yo:..'}oli olm: xaxoU. tuO AErEt bprt�6)J.evoc;- b 'AxtAAeUc; frrLJ.lrpEv· 'eAWv râp Exu rE� aln:Oc; xai: � €( nv' 0:-r(J.l.ryt"OV J.lETO:vcio-tl)v, Wt;; Stci -rcrlm.x bpyt�6).1EVoc;-. npomlxet\1 SE olovTO:l lfOAuwpelcr..'}at imO Thlv l,TT6vwv xa-râ yEvoc;, xcml Mv«J.lLV, xai O:peTfÎv, Kal OA� h W &v -raU-ra imevExn JroAU, o'iov Ev xp-fu.too:rtv b nAoOOtoc; nEvT[roc; �al €v -rW' AEru � J:rrrcoptxOc; &ouvâ-rou e'tnelv xai: llpxwv O:pxo)J.€\IOU xo:L ăpxetV 0:'-ttoc;: Ot6).1EVoţ -roti ăpxEcr..'}at O:�(ou. atO elpl)mt -�tuwlc; &. J.1E1ac; E(JŢL Sto-rpetp€wv !3a.mAljwv xal O:AAd. TE xai: J.1ET6nvr-1Jev Exet x6cov· O:yavax-rolxn yci:p Stâ Tijv ÎJnEpoxl]v. "En \xp' fuv ne; d(ETcrt eti JTd.crxetv Selv· otiTot fi e'tcrlv otlc; eti TT€TTO('f1X€V fi "lTOLEl, ab-rQc; fi S( al.rr6v Tl«; Tj -rWv ab-roÎJ '!te;, f} lk»JAeTaL Tj €�OUĂ.�1). !90


RETORJCA. II. 2. 1 378 h--- 1 379 a

Prin urmare, dispreţul este manifestarea activă a opiniei privind un

lucru C<Lre pare Hin\ valoare; clici noi credem că �i lucrurile rele �i cele

hune, precum �i toate lucrurile care tind spre ace.�tea, sunt demne de o atenţie serioasă, în schimb, considerăm fiir[i valoare toate c:îte nu <Lll deloc

'->au tloar într-o mică măsură aceastii tendinţă: or, există trei feluri de dis­

preţ: nepr'L�area, insolenja, ultrajul; ne(X1slltorul dispreţuie�te (căci oamenii

v:idesc nepăsare la toate câte le socotesc fără valoare, iar pe cele de nici

o valoare le dispreţuiesc), de asemenea, şi insolentul se pare că de�consider::l; căci insolenţ<L este o piedicli în cale<� dorinţelor <�ltuia, nu pentru

15

<L obţine ceva profit pentru sine, c i pentru a n u î l înlesni pentru altul. A.�adar, întruc<Ît insolentul n u este astfel În vederea vreunui avantaj, el

dispreţuie�te: într-adevăr, î�i închipuie că celălalt nici n u îi face rilu, clici atunci s-ar teme de acest:L .:;i n u I-ar dispreţui, nici n u îi va

fi

de folos

cu nimic demn de menţionare, ci:ici altfel m căutu să îi tie prieten. Şi ultm-

20

giatorul dispreţuieşte: c:ki u!traju!217 înseamnă înfăptuirea sau .�punerea unor lucruri de pe urma dirora .�irnte ru.�ine cel care te suporti\, nu ca să

rezulte pentru ultragi<!torul în�u,�i vreun alt avantLj deC<it faptul că ullrajul s-a produs, ci ca el să resimt{[ plăcere: într-adevăr, cei care plătesc cu

aceea�i monedă n u ultragiază. ci se răzbună. Cauza pWcerii pentru ultm�

gi<Llori este faptul c;\ ei cred cii l e sunt mult superiori celor dirora le fac r:lu . lată de ce tineri i �i bogaţii sunt înclinaţi spre ultr;Lj; căci e i î�i În-

25

chipuie că, ultragiind, sunt superiori. Pe de altă parte , de ultraj ţine lipsa de respect, iar cel care n u poartă respect disprcţuie�te; într-:1devăr, ceea

ce este lip.�it de orice val<mre, fie bună, fie rea, n u se bucurd de n i c i o

considcruţie. De aceea spune Ahile, m:în iat: ..d m-a privat de respect; nki, /uâ1ultHui m forţa darul ojf>ril În semu fie considnaţie, ff pll.\·treuzli

chior d'23�, wecurn .�i: .,m-a Înjosit ca .yi Cll/11 a.\")i fost un venetic privat de drepturi"-YJ , adico1 dm aceste motive este m<În los . Oamenii cred că

l i se cuvine să fie respectaţi de către cei inferiori lor prin na�tere, prin putere, prin virtute �i. în general, prin acelc:L�i lucruri prin care un om

este mult superior :Lituia, precum, de pildă, prin ban i , bogatul este superior săracului, de a.-;emenea, prin vorbirea oratorică, elocventul văde�te

30 35 1379 a

superioritate asupra celui incapabil de a vorbi, :tpoi guvernatorul e.�te superior celui guvernat � i , în sfâr�it, cel c<Lre se consideri'! demn de a comandH are superioritate asupra celui C<Lre merită să fie comandat. De

aceea .�-a spus: "mare e,ţte !mÎnia regilor coborâtori din Zeu.\·"2""1 � i , de asemenea: ,,ei JH:l!;treaza, însă, $i mai târziu ranchiuna su'·2-1 1 ; căci regii se indignează din cauza superiorităţii lor. În plus, u n om socoteşte că i

se cuvine să tie respectat de către cei de l a care crede el că trebuie să primească o binefacere, iar aceştia sunt cei dirora le-a filcut sau l e face

u n bine, fie că ure, fie că a avut inten(i<.L să facă acest Jucru, ori el însuş i , o r i altcineva cu ajutorul său , o r i vreunul dintre a i l u i .

191

10


ARISTOTEL

15

20

�5

30

35

40 1379 h

IDa\l€pOv otiv €x Tothwv ftSTJ nWc; TE EXOVTE� bpyl'ţmTat o:l.rrol xo:L 'Il<nv xal &ci 1rolo:. Alrtol p.Ev ycip, ISTo:v Au1rWnat· E<plET<Xt Ţcip Tt� b Au1roilp.evor;· €civ 'IE oUv xa-r' Eb\tuwp(a;v b-rtoUv &:vnxpoilcrr] n�, olov Thl Ot\fJWVTt 1rpq; 'Ii> mElv, Wv 'IE p.l], bJ..L.o(wr; To:LTO <po:(veT«L �otelv· xo:l Eciv TE &vnrrpdTtŢI Ttt; Eciv TE J..L.ii crup.rrpdnn €civ TE (f).J..o n EvoxATI o� ExovTo:, micrtv bpy(ţETo:L 6.t0 xdp.vovTE�, 1fev6J.1EVOL, <;oAEJ..L.OÎJVTe�>, EpWvTE�, .Sttl;WvTE�, OA� €mo'tup.o0vn€r; n xo:i: J.lii xmopo'toî:ivTEr; bpy(Am e'tcrl xo:l dmo:p6pJ.11ŢtOL, J-LciAtcrto: J-L€v 1rpCX; '!oOr; Toî:i mp6v� bAtywpoOvto:r;, olov xriJ.LVWv J-L€v 'tol� rrp(X; nlv v6crov, rrev6J-LEvor; SE 'tol� rrpi>l;: nŢv 1revlo:v, 1roAeJ.1Wv SE Tol� 1rpq; TOv rr6AEJ.10V, €pWv se rolr; rrp(X; '!0V Epw'IO:, bj.lo(wr; Oi xo:l 'tol� Cfllotr;, <E't SE J.1'1], x&v bltoOv MAo bAtywpTI. Ttp· 1rpOW.Sono(1Ţto:t yo:'p €xcw-ror; rrpOt; nlv €xdo'!ou bpl'lv bnO 'Ioî:i bmi'P')(ov'!or; mio'to�· ht 6 €o:'v TâvcxvT(o: uJxu npooSex6J.Levor;· Aurrel rcip J.uillov TO noAU 1ro:pc( M'{o:v, WcmEp xo:l '!€prrEL TO rroAU 1ro:pci OO'{o:v, Eciv -r€vT]'!o:t O f3oilAET<XL 6.t0 xo:l &pcu xo:l xp6vot xo:l .Sta1't€cretr; xo:l l]Atxîo:t €x 'Io&rwv <po:vEpo:l, rrOio:t EÎJx(VTJTOL 1rpdc; bpyijv xo:L 1roU xo:i: mhE, xo:L On J-LiiAAov €v '!ot:iTmr; e'tcr(, J-LiiAAov xo:L Ebx(VlJ'!Ot. ALToi: J-L€v olJv oihwr; ExoVTe� eUx(vrrrot rrpi)r; bp-r-r]v, bpr(!'ovrcx.t 8E wlr; n xo:'tcx.rEAWcrt xo:l xAel.ld1'ooot v xo:L crxWmooot v· Ufjp(ţooot -rcip. Ko:i: 'Iolr; ni 'IOtcx.'trro: �Acin'!otm v OOo: �p€Wt; OT(J-l€lo:. 'Avd'ŢXT) 0€ '!OtaÎJro: ltvo:t I:J. J.li!T€ 6-.VT( nvoc; J.1'1]'i Wtp€AtJ.1o: 'Iolr; rrowlxnv. "H.STJ -rcip Soxel S� U{3ptv. Kcx.l 'tol� xo:xWr; A€rooot xo:l XO:'tCX.<ppovoUcn 1repl Wv o:l.rrol p.ciAt(J'to: <rnouoSclţooot v, dlov o't €rri: tptAoooq>(if tptAonJ-Lot:ij.lEVOL €civ n� e'tt; Tl]v Cj)LÂOOO(jl(O:v, o\ f: €nl TŢi 'tM!iX €civ 'IL!;' e'tt; nŢv 't/5€o:v, bJ-LO(Wt; se xo:l Enl 't'Wv ăllwv. To:irro: S€ 1fOAÂ� ,.Wllov, �'v lmomeOOwcrt J.lli brrciPXEtv o:b'tol�. fj 0Awr; il J.lli 'u:rxupWr;, fj J-Lli Soxelv· Enet&iv ro:P crcpOOpo: OlwvTo:t lmep€xetv €v 'to6totr;, €v olr; crxWmovw:t, oU <ppovr('(otxnv. Ko:l '!Oit; rp(Amc; J-LCi.AAov fl 'tol� J-Ltl <p(Aotr;· 1 92


RETORIC' A. li. 2. 1 379 a-b

A.�<u.lar, este clar deja din aceste definiţii în ce dispoziţie sunt oamenii mânio� i . pe cine, precum .�i de ce. Într-adevăr, ei sunt mânio�i nînd suferă; d"!l.:i cel care sufenl râvneşte ceva; <oltunci, dad cineva i se împotri­ ve�te in vreun lucru oarecare direct, ca de pildă, dacă îl împiedidl pc cel însetat .�ă bea, .�au indirect, el pare să fac<1 în mod similar acelaşi lucru; � i dacă unul oarecare i se opune, dacă n u îl sprijină, dacă îl perturbă în vreun alt lucru, când el este dispus astfel, anume foarte doritor de ceva, atunci respectivul se mânie in toate aceste situa(i i . De uceea, bolnav i i , nevoiaşii, [luptătorii], îndrllgosti!i i , cei însetaţi � i . în general, cei care doresc ceva neretL�ind .�ă ob!ină, sunt iwsci b i l i �i u:;or de stilrnit m<.�i ides contra celor ce descon.�ideră condiţia lor prezenti\, aşa cum holn;1vul, de pilthi, e.�te u�or de provocat contra celor care sunt nepăslltori În privinţa bolii lui, nevoia�ul, contra celor care se dezintereseaLă în leg:litur:t cu sărlicia .�a. luptătoml în r:ît.boi , contra celor care nu manifestli interes privind războiul , îndrăgo.�titul - împotriva celor care sunt indiferenţi referitor l a dragostea l u i , apoi, similar , i n alte ca:wri < i a r dacă n u există a l t e cazuri asemlinătnare, cel doritor de ceva este u:;or de shîrnit şi dacă cinevu dis­ preţuie�te orice alt !Ul"Tll .. dorit de el>; căci fiecare este predispus la propria sa mânie în particular, prin pasiunea existentă în e l ; în plu.�. cineva se m<1nie dacă a�teuptă lucruri conlrare sorţii favombile; într-adevăr, ceea

ce este prea contrar aşteptării supără mai mult, hl fel precum .5i bucură lucrul situat cu mult contm aşteptări i , d<tcă ceea ce dore�te respectivul s-a împlinit. De aceea, din al-este explic"aţii .�unt clare şi care anotimpuri, circumstanţe, dispoziţii temporare �i vârste predispun l a mânie, precum �� unde, respectiv când � i , de asemenea, este dar că, cu cât se allă oamenii mai mult în aceste condi ţ i i , cu <1lât sunt mai uşor de aţflţat l a mânie. A�ular, în aceste dispoziţii sunt oamenii împin�i la mânie, iar ei se mânie pe cei care îi iau în râ<>, care îşi bat joc de ei, care îi ironizează; căci aceia îi ultragiază,ca .�i pe cei care l e cauzează astfel de prejudici i , toate câte !'iUnt semne d e ultraj. Or, aşa trebuie s ă fie acţiunile care să n u se constituie nici ca revanşii la ceva, nici ca profit pentru cel care le îndeplinesc. Căci abia atunci se pare că ele sunt datorate ultrajului. <Ei .�e mai mânie> ş i pe cei ce vorbesc de rău şi desconsideră lucrurile de care ei, prejudiciaţii, se preocupă în mod deosebit, aşa cum cei amatori de a se atirma in filosofie se aprind dacă se vorbeşte de rău la adresa t1losotiei, iar cei care se îngrijesc să se facă remarcaţi pentru propria lor înfăţi.�arc, se mânie dacă se manifestă dispreţ faţă de aspectul lor, l a fel apoi �î în restul cazurilor. Cflt prive�te aceste cazuri, însă, cei injuriaţi sunt c u mult mai mâniaţi dacă bănuiesc faptul că ei în�i�î n u posedă calită{ile în chestiune, fte deloc, f i e n u într-o mare măsură, ori că n u pare să l e deţină; căci, o dată ce e i cred cu tărie că excelează în ace.�te calităţi pentru care sunt ironizaţi, nu .�e sinchisesc. Şi pe prieteni mai degrabă decât pe cei care n u l e sunt priete n i ;

193

15

2{1

25

30

35

40 1379 b


ARISTOTEL

10

15

20

25

30

35

olov-rat rcip npooijxe tv J.L.iAAov ndoxetv e:U l.ni cthtW�-J.l�. Ka.l "tol� e'dh<rJ.LEVOl� "tLJ.L.iv fi rppon(�Elv, Ea'v ncO..tv J.Lll o� bJ.LtAWo-tv· xa.L rc:tp UnO "tothwv Olovtctl XU"tC«ppovelcr{)-a.t· Tctbui Ţct'p &.'v notelv. Koi Tol� J.Lll C(\mnowOOw e:ti J.LT}ii€ Tijv '(<rTJV &.vmno&SoUcnv. Ka.l Tol� T!Xvan(a notoUow alnol�. Ect'v llnotlb 00"tv· xo:wrppovelv Ţct'p ncivTEt; o\ towUtot rpa.( vovTct.l, xal o\ J.L€V � 1,n6vwv o\ g w� na.pd trn"6vwv. Kal Tol� Ev J.LTJ(ievl AOw ofxn"· ăv tL bALŢwpWn, }.LÎiAAov· Un6xRtUL rcip 1t bpp'j Ti)r; bALŢwp(ar; npOc;- Tolic; J.Ll1 1rpooijxovyru;, 1rp<>!J"ljxe t &E Tolc; ifrroot Jl"Tl bAtrwpe:lv· "tolr; OE rp(Aotr;, Edv TE ,ul] eti AErwon fi lrotWo-tv, xal �TL ,uiAAov Ea'v T&.va.vt(ct. xo:l Ect'v J.Lll cit<r{J-civwvtat &:oJ.LEvwv, t'.Xr1rep b 'Av-wpWvTtx; nAl]'ftnlror; •{ii Me:Aedrp!f· bAtrwp(m; rcip -ro J.L-rl cit<r-3-cive(J'/}m <TTJ).J.Elov· Wv rdp rppoVT('(OJ.l€V, oU Aav3civel. Kal "tolr; EntxaLpooot "tUlt; &.TIJ)(latr; xul OAwr; eU-3-uJ.LouJ.LEvot� Ev m.lt; ainWv ă:mxlatc;· fi rdp Ex{lpoU fi bALrwpoUv"ttx; <TTJ).J.elov. Kal Tolr; J.L"Tl !Jipovti'(oootv Q:x'v Aunipwcnv· OtO xal Tolt; xo.xd O:ŢŢ€/..Aoootv bprl'roVTa.t. Kal Tolr; fi O:xoOOoot 1repi: uLtWv fi {J-ewJl€vott; "td o.lrrWv rpaUAa.· �J.l.OLOl ŢC{p €un v fi bAtrwpolxnv fi k)(-3-polr;· o\ rc:tp q�(Aot ouvaArolxnv, -3eWJ.LEVOL O€ "td Otxelct ipctUAct nciv"tEr; &AroUcnv."Ett Tolr; bAtrwpoUcn lfp0c; n€vTE, 1rpOc; o� tptAoTtJ.l.OUvm.t, [1rpOc;] o\'ic; l:l-auJ.LU"(oootv, Uq) &v �o6Aov-rctt {J-a.u].l.d1e<r{}-ctt, fi oOr; ct't<JX6vonctt, fi Ev mlr; o.'t<JXUVOJ.L€votr; olrroUr;· ăv nr; Ev To6Totc; bAtrwp:p, bpŢ(�oVTal }.LÎiAAov. Kal Tolr; €tr; td "totaUTa bAtŢwpoUpw \.m€p l:Jv ainolr; cito-xp(lv J.L"Tl �(Jl"j\J-elv, olov rovelr;, -r€xva, ruvalx�, O:pxoJ.LEVOUb. Kal .-olr; xciptv J..L"Tl O:noOtSoOOtv· nap& •O npoo.Ypwv ydp h bAt rwp(a.. Kal -rolr; €tpWVEOOJ.L€votr; 1rp0c;- O"ll"Ou&x"(oVT�" X!l"tU(JlpoV'l'tLXOv rdp n e'tpwve(ct. Kal "tOÎ:r; -rWv 6.AAwv eLJrotlŢtuwî:r;, Q:x'v J..L"Tl xal ainWv· xal rdp -roU-ro xmooppovlŢ[uc6v, .-o J..L-rl &'ftoUv Wv 1fcivtct� Xctl ctin6v. not'l'tLXOv g bpŢilr; xctl Yt A� o'lov xal 1, .Wv bvoJ.Lci"-rwv otitwr; ofxrct 1repl JlDcp6v· bkywpCa.r; ruP Ooxel xa.l 'r) Al)-lhl <TTJJ.LEÎ:ov ltwt· O( â.J.L€Aetav p.Ev rdp 1, A"M"TJ rlrvnm, 1, S 0:J..L€Aeta bAtrwp(a -rCr; Ecruv. 194


RETORICA, Il, 2, 1 379 b

căci ei consideră că li se cuvine m<�i degmbă să primeasdl o binefacere de la prieteni,decât de !<1 ceil<�lţi. Ş i pe cei care obi�nuiau să îi respecte, ori să l e de<� <Jtentie, dacă aceia nu se comportă din nou astfel faţă de ei; căci atunci ei cred că sunt di.�preţuiţi; altfel, respecti vii, anume injuriaţii, gândesc că <�ceia ar face acelea�i lucruri în ce îi prive�te pe ei. Şi pe cei care n u l e întorc binefacerea, �� nici n u îi răsplătesc c u <�ceea:;i monedă. Ş i pe cei care le cauzează lor, prejudiciaţilor, acţiuni contrare, dacă le sunt inferiori; căci toţi oamenii de acest fel par .�ă îi descomidere, u n i i , anume c e i care l e cauzează acţiuni contrare - c a �i c u m ei , prejudiciaţ i i , ar f i fo.�t inferiori, a l ţ i i , adică c e i care n u l e întorc, l a r.îndul lor, bine­ fucere<J - c:1 �i cum binefacerea respe<.:tivă ar fi fost făcută de către inferiori. Şi pe cei care nu .�e bucură de nici o consideraţie, dacă ii tlispre­ ţuiesc cu ceva, atunci e i , injuriaţii, mai mult se mânie; căci mânia este admisă ca principiu al Llispreţului faţă de cei care nu au drept la dispret, or, celor inferiori l e revine d<ttoria de a n u dispreţui: sau pe prietenii lor, dacă aceia n u îi vorbesc de bine, ori nu l e file binele �i, m<li mult încă, dacă le cauzeat:ă contrariile, de asemenea, dacă nu isi dau semna de nei u x p s n h o s r e di.�preţului; căci lucrurile care ne preocupă, nu ne scapă. Şi pe cei c<�re se bucură de ne�ansele lor, ale injuriaţilor, �i care, în general, î�i păstreută senin ătatea în mijlocul nenorocirilor lor; căci este un semn al celui care du�măne�te sau al celui care dispreţuie.�te. Şi pe cei cărora nu le p<�să dacă produc suferinţă; de aceea sunt mâniati oamenii pe cei care le co­ munică ve�ti rele. Şi pe cei care ori ascultă vorbindu-se despre ei, ori le contemplă cusururile; căci aceia sunt <Jsemănători tie celor care dispre­ ţuiesc, f1 e celor care du�mănesc; într-adevăr, prietenii le împărtă�esc su­ ferinţa �i. de altfel, contemplându-�i propriile lor metehne, toţi oamenii sufedL Şi pe cei care îi depreciată în faţa a cinci feluri de <oameni>, ilnume cele cu care ei rivalizează din ambiţie, cele pe cure tot ei le admiră, cele de care aceia�i vor să tie admiraţi, ori cele de care se ru�inează în semn de respect, sau, în sfâr�it, înaintea celor care îi respecti! chi<�r pe ei; dacă cineva îi dispretuie�te în fata acestora, ei sunt şi m<�i mâniaJi. Şi pe cei care dispreţuiesc astfel de oameni , cărora ur fi ru�inos ca ei s ă n u l e vină î n <�jutor , ca d e pildă, părinţi, c o p i i , femei, subonlonaţi. Ş i pe cei care nu î�i dovedesc recunoştinţa; căci atunci dispreţul lor este contrar cuviinţei. Şi pe cei ce folosesc ironia faţă de e i , injuriaţii, care sunt serio�i; căci ironia este dispretuitoare. Şi pe cei înclinaţi de a face un bine în privinţa altora, dacă n u sunt binefăcători �i în privinţa lor în�ile: căci �� acest lucru este dispreţuitor, anume faptul de a-1 socoti pe el, preju­ diciatul , demn de lucrurile de care sunt considerati demni toti. . Pe de altă pane, ş i uitarea este producătoare de mânie, c� de exem plu, uitarea numelor, chiar dacă este <Jtât de neînsemnată: căci uitarea pare să fie un semn de di.�preţ; uitarea .�e na�te, într-adevăr, din neglijenţi\ , iilr negli­ jenţa , l a rândul e i , este un wi de dispreţ.

� ��������fJf/���������jtf.��� �: � �� � � �����fe �� �� �� ;�

195

10

15

20

25

30

35


ARISTOTEL

1380 a

di.r;; .u€v oUv bpŢ('(ov'ta.L xa.l Wr;; ExonEt; xa.t Stri: ·'l'h')ia., li.ua. E(prrra.t · h�Aov fJ l:in Uot &v xn'trtiJXEuci'{Etv •W A6yw 'toto&touc; ' diot OnEr;; bprlAwr;; �ouow, xal •oile; Evo:v't(ouc; <o&t�tt; €v6xouc; 15v'to:t; Eq>' rli.t; bprl'{ovmt, )(CI.[ 'tOLolhotx; O(ou; bpŢ('{onm. III.

10

15

20

25

30

' EnEl S€ •O bprl'{EO'-Itat Evav<lov T� 1fpa!Jve0'-ltat xctl bprl) 1rpo:6rrrn . Al')1n€ov � Exovret; up(iol €tm xal up(lf; Tlv� npc{ll.lt; Exouat xo:l St�:i •lvwv npo:Uvono:t. "EIJ'Ţw Sll 1fpc{uvcnt; xmci<T'tcwtt; )((XL 'Î']p€,Ul]O'L t; bprllr;; . E't otiv bpŢ('{ov<m •olt; bAqwpoUcnv, bAtŢwp(o: 6 'exo6crtov, q>o:wpOv '&tt xal <olt; J.LTJO€v 'tolJ'twv 1fOLOl:icnv fj Ctxooo(ll.lt; 1fOtoUcnv fj q>atvo,uEvott; 'toto&tott; 1rp(iol €tO'LV. Ko:l •olr;; •âvo:n(o: Wv EJro(TJC!Uv jjouAo,uEvotr;; . Kal OOot xal o:i.rtol e'tr;; cd.J<oill; •owlrrot· ob&:lr;; Ţri:p ai.rtOr;; o:UmU .SOxel bAtŢwpelv· xo:l <olr;; OJ.LoAoroUcn xal J.l.ETCI.,UEAo.uEvmr;;· Wr;; Ţri:p €xov<Et; S(xlŢ\1 •O AmrElO'il'ut €rrl 'tOÎ:t; nenotllJ.l.EVOtt; na.Uovto:t rîlr;; bprlir;. LllJlEÎ:ov S€ hl 'tÎ}c; <Wv o'txE'tWv xoAciO'EUJI;' <oix; J.L€v Ţcip ântAErov•� xo:L âpvouJ.LE'I.Iaut; J.lCiAAov xoAct''{oJJ.EV, np{lt; & <00; O.uoAoroUv<at; Stxalwr;; xoAo:"{e0'1l"o:t nnu6,ue1l"o: 1l"UJ.L06J.levot. A'Cnov & On âvo:tcrxov<(a •O 'lei: q>o:vepci &pvel0'1l"«L, � fJ âvatO')(U\!'t(a bAtŢwp(ct xo:L XCi.'to:q>p6VTjO'l(;' ti:iv roUv 1fOAU xa<o:q>povoUJ.!Ev, oUx a'u:rxuv6J.LE1l"a. Kal mlr;; W:1f€L VOUJ.1€vou; 1rp(Jc; o:bmtic; xal J.LTi âvnAE:Ţooot\1' q>cUvovw:t rri:p O.uoAOŢ€Î:V iŢrtouc; ltvat, o'L & -\Ţt-rouc; q>O�ciiJnm , q>cfJo6J.l€V� & ob&elr;; bAL''(Wp€l. "Ott 6€ npOr;; <otic; 'taTTELVOUJ.1€vouc; 1m6nm l] bp'fl1, xo:l Ot x6vet; SY]AoOOt v ob &ixvonEt; mUt; xo:1l"('(ov<ac;. Ko:i: •olt; 0'1r0u&i'{ooot 1rpOc; •olir;; O'TTou&x"{ov<o:t;· &lxel raP O'uouSci'CeO'il'm âA'/.. oU xct'tacppovel<hl"o:t. Kal mlt; ,ue('(w xquptO',u€votr;; . Ko:L <olr;; SeoJ.L€vott; )([([ nctpanou,u€vott;· <o:netv6npot rcip· xal -rolr;; J.llÎ bf3ptO'<o:Î:c; J.LTJS€ xAeoomo:lr;; J.LT]S' bAtrWpott; elt; JJ.TjOEvct fj .ul) e'tc; XPTJCTToilc; J.Lrtft e'tt; mto&too; o'io( Jtep a.trroL"OA� S' Ex <Wv €'1Ja'IJ't(w'IJ Oe:l crxonelv 'tei Jtpo:6vo'V'tO:. Ko:L oile; cpr;floUvrat fj 196


RETORICA. I l . 2-3. 1 380 a

A fost spus. <!.�adar, totodată, pe cine se mânie oamen i i , precum şi de ce sunt ci mânio�i; este limpede că vorbitorul ar trebui. prin interme-

1380 a

diul discursului. să îşi pregătească astfel de auditori care, având predis-

poziţie spre mânie, să se miinie, să arate că !idversarii sunt vinovaţi pentru

lucruri de pc urma cărora oamenii sunt mfinin�i , upoi să încerce să de­

monstreze di de acest fel sunt cei pe cure se mânie, oame n i i .

3.

Cum faptul de :1 fi bliind este contrar fuptului de a f i 1mînios, ş i cum m:înia este contrar<! bl:îndeţii2·0, trebuie să se determine în ce dispoziţie �unt oamenii bliinzi, faţă de cine sunt inclinati ci spre blândeţe, apoi llin

ce motive se cahneat.ă. Fie atunci domolirea o reprimare sau o potolire

a m:îniei. A�adar, dacă oamenii se mânie pe cei care îi Jispretuiesc , ş i dacii

dispreţul, la rândul său, este V(llunlar, c.�tc dm �i c:1 <�Ce�tia sum blGnzi ht!(t de cei care nu fac nici unul dintre aceste lucruri, ori faţă de astfel de per-

10

soane care le fac sau par să le fad involuntar. Şi faţ<1 de cei care vor contruriile lucrurilor pc care le-<lll fiicut. Apoi , fil{ă de toţi cei care sunt a�a

chiar în wport cu sine: dci nimeni nu pare "ă se deprecieze pc sine; faţt1 Je cei Cllre î�i recunosc ofenselc �� se dicsc pentru e[e:!44: căci, obţinfmJ

drept satisfacţie mâhni rea ofcnsatorilor în urma nedreptăţilor comise de ciltre <lce�tia, oamenii renunţă l a mânie. D e altfel. semnul s e regilseşte

15

în pedepsire�! servitori lor; căci mai mult ii pedep.�im pe cei care contestU

şi tăgăduiesc ofensele lor, dur încetăm să f1m mâniaţi pe cei ce recunosc

faptul că sunt pedepsiţi pe drept. Motivul este Cil este o neru.�inare fap-

tul de a nega ni�te lucruri evidente, iar nerut>inurea245, la rândul ei, în-

seamml dispreţ �i desconsiderare; în orice C<IZ, ti.lţll de cei pe care îi stidăm

20

în mare m{L>;uri:i, nu avem ru�ine. Oamenii sunt blânzi �i htţă de cei care

se înjosesc înaintea lor �i nu îi contrazic pe e i ; dici astfel, aceia par s.:l recunoască fapml că le sunt infcriori, iar inferiorii se tem, şi nimeni nu

dispreţuie�te cftt timp simte frică. Or, faptul că mâni:� înceteuză faţă de

cei care se umilesc îl arată .�i cftin i i , deoarece nu îi mu�că pe cei care se aşază246. Oamenii sunt b][inzi �i faţă de cei serio�i cu e i , anume când ei în�işi sunt serio�i; căci atunci l i se pare că uceia îi iau în serios, i<tr n u

25

î i dispreţuiesc. A p o i , faţă d e c e i care le-au Hicut binefaceri m a i m m i decât au primit aceia de l a ei. Şi faţă de cei C<lre îi solicită şi îi imploră; căci <�stfel, aceia devin mai u m i l i ; oamenii sunt blânzi .�i htţă de cei care nu

sunt ultragiutori, nici zeflemi.�ti, nici dispreţuitori la adresa nimănui:!47, sau cel puţin, n u l a adresa celor cinstiţi , nici în direcţia celor de acela�i

fel ca �� ei. În general, însă, lucrurile care ne fac bhînzi trebuie cercelitte din contrariile lor. 00:1menii sunt blânzi �i faţă de cei de care se tem , .�itU

197

30


ARISTOTEL -------------------- ------,--� -

âtOj(UvoVTCU, 'E� âv otiTw� �XWO"lV, obx bpy('(OVTCXL' âMvo:TOv rdp CiJ.W �poj3elcr'l'}m xo:L OPl('(E<r,'}cu . Kai: Tol� Sl bpr� nodpaow il oUx bprl'(ovwt fl frnov bprl'(ovmt· oU rdp &� OAtrwplav �po:(VOVTO:L np(i�at· o!Xiel� rdp bprt'(6,uev� bAtrwpel· Tj ,u€v rcip 35 bAqwp(cx W..unov, 1} O' bpr'll ,ueTci A6TTTJ� . Kal Tolc; a'tcrxuvo,uEvm� 1380 b alrtot'ic;. Kal ExovTEc; 0€ EvavT(� TW bprl'(ecr'l'}m &�Aov On np(iol e'tow, ol.ov �v nm.St�, Ev rEAw�t. �v €opTU, Ev eU11J.LepLct, €v xcrrop,'}.Wcret, €v nArtpWcm, OAw� Ev âAUJT(a xal l,&ovTI .ull �ptcrTtxU xcxl Ev �An(.St ETTtetxel. "ETt xe tx6TE� x�l ,uT] im6rmot Tft Opr!i OvTec;· nmiet rcip bpyrlv b xp&vot;. naUet &€ xal hEpou bp)'l]v ,ue('(w 1} nap dAAou Aw,'}eloo n,uwp(a np6TEpov· Ou) eb (J)tAoxpc{TTJc;, eh6v't01;; nvOc; bpŢt'(o,uEvou Toti SlÎJ.l.Ou TL oUx ânoAorel; Otlnw re, €qll]. AAAO. n6TE; "OTav '(.Sw ăAAov Sto:fk�ATjJJ. Evov· npâot rcip Ţ(ŢVOVTCXl 0Tav e'LI; ăllov n] v Ovrllv 10 &.vaAWm.xrt v, 3 cruv€�rt hi 'EprocpO..ou· ,uiiAAov rdp xaAena(vovTE� il KaAAtO"{}€veL &.�pelcrav Std -rO KaAAtcr,'}Evouc; -rTi nponpa(q; xmayvWvcu ,'}civamv. Kal €civ �Awcrtv. Kcxl Ea'v .uel'(ov xaxOv nenovXMTEc; l'xrtv fi O bpyt'(6,uevm âv Ebpacrav· Wunep e'tATJIPEvaL ycip o'CovTat n,uwp(av. Kal �dv &.Otxelv o'Cwvmt abTol x.ai: 15 Stxct(WI;' m:i'Oj(etv· [oh rlyvETm 1} bprij np� TO Slxatov·] oU ycip En napci TO npOCJ'Îlxov vo,u('(ooot ncioxetv, 1} fl bprt] Tolrro f)v. 6.t0 &:l T0 A6r� 1rpoxoAci'(et v· &ro:vex>ctolicrt v ydp frnov xoAa'(6,uevot xal o't .sotiAot. Kal €a.'v .ut\ a'tcr,'}{peO"l'}at o'(wvrm Wt 20 Sl cxbTotlc; xo:� âv,'}' &v hra{}ov· 1} rri.p bpTTl JTp6c;- TOv xcx-& €xoon6v Ecrttv. A�Aov S �x Toti bpu,-,uoU. AtO bp,'}W� JTEJTO(TjTat �pcicr'l'}at b&oo� JTTOÂL1t6p,'}tov, Wc; oU THl,lJ.Wp1UJ.€V� e't .Ull Ticr,'}eTo xal Ucp' ihou xat 6-.v,'}' �hou. uQO'Te o\Yre TOlc; &Uotc; OOot a'tO"l'}civovTO:t bprl'(ovwt, oUTe Tol� Te{h)eWcrt v En, Wc; 25 nenov,'}6crt TE -rO EcrxaTov xal obx M..n'\O'OUO'tV o!Xi' a'ta\hpo.uEvotc;, oU cit bpyt'(6J1evot 8p(evmt. AtO et nepL ToU "ExTo� b not�, ncx00cxt �UA6J1EV� -rOv 'AxtAA€cx Ti1c; bprlr; TE-/}veWT�, xw�pijv rcip Oll ralccv 6-.etx('(et ,ueveaivwv.

�Ti

1 98


RETORICA , l i , J . 1380 a-b

de care se ruşinează în semn de veneraţie, căci, C<Ît timp sunt dispu�i ast­ fel, ei nu sunt mânio�i; este, într-adevăr, imposibil a ne teme .';'i a ne mânia totodată. Iar pe cei cme au acţionat la mânie, oamenii ori nu se mânie, ori se mlinie într-o mai mică măsură; dki acei<:1 nu par s{J fi acţionat din dispreţ; într-adevăr, nimeni nu dispreţuieşte la mânie; căci dispreţul este nedureros, pe când mânia este însoţită de durere. Oamenii .�unt blânzi, de asemenetJ, faţă de cei care îi respecti'i profund pe ei. Şi fiind dispu�i contrar stării de mânie, este limpede că oamenii sunt blânzi, de pildă, la joc, în timpul nhului, la o �ărbătoare, în vreme de prosperiti1te, pe timp de reuşitt1, într-un m()ment de satisfaqie deplină �i. in general, în absenţa durerii, în cazul unei plăceri inofensive, precum �� în pre"lCnţa bunei spenmţe. În plus,oamenii .�un: bltînti <lupă ce au lăstlt să treacă ceva timp şi când deja nu mai sunt pndă m:n'1�·i; căci timpul curmă, într-adevăr, mânia. De altfel, răzbunare:, suponată anterior din p11rtea unuia opreste mânia, deşi mai mare, simţită împotriva altuia; de aceea Philocrutes2"8, C<înd cineva, în momentul în cme )XJP})nll era mliniat pe el, 1-a întrebat de ce nu se apădl, pe drept i-t� ră�puns: "lncă nu" - zL�e. ,.Dar atu/ICi când?" ,Jmnlial ce vad pe un altul suspecta/ de a,·eea.)·i qfemă"; a v i � i � i ���� �� r��-�a��;��:� �u�1�����t;��5f9� �·�l�t·�r: �����fi� �: '���� mâniaţi mai mult pe el decât pe Callisthencs, I-au achitat datorită faptului că în ajun îl condamnm;erii pe Cullisthenes la moarte. Apoi, oamenii de­ vin bhînzi, dacă \-au condamnat pe calomniator250. Şi dacă respectivul calomniator a suferit un rău mai mare decât cel pe care ei, mânioşi fiind, i J-ar ti cauzat lui; căci astfel ei îşi închipuie că fmt răzbunaţi. Şi dacă oamenii socotesc că ei în�î.�i sunt nedrepti �i d î�i suportă pe drept pedeapsa; Lcăci mânia nu se naşte în favoarea a ceea ce este drept]; în­ tr-<tdevăr, ei nu mai cred că suferă pedeapsa în mnd contrar cuviinţei .'j Î , de fapt, aceasta înscmna25l Tn<înia. De ucee<t, o:>menii trebuie să pedep­ sea.�că în prealabil printr-o mustmre verbală; căci, a�tfel, până �i sela vii se revolt.:l mai puţin când �unt pedepsiţi. Oamen1i sunt blânt.i şi dacă î.�i imaginează dî ofen:->atorul nu va atla faptul di a îndurat pedeapsa chim din cauza lor şi în schimbul acelor injurii comise împotriva lor; căci mânia este conform cu fiecurc individ în parte. E�te evident, de altfel, din definiţie252. De aceea, cu îndreptăţire a fos1. creată replica eroului: ,,să spui că Uli�·e, devasta/urui de cetăţi, te-a oJbit"253, ca �i cum Ulise nu s-ar fi socotit r1abunat, dacă Cir;_lopul nu ar fi atlat �i de către cine şi pentru ce motiv fusese pedepsit. In consecinţă, oamenii nu se mânie nici pe ceilalţi, atâţia câţi nu percep cine i-a pedepsit .';'Î de ce, şi mai mult încă, nici pe morţi, deot�rece ace�tia au îndurat vei din urmă supliciu �i. ca atare, nu vor mai suferi, dat fiind că nici nu r-1ai simt, ceea ce Î.';'i do­ resc, de altfel cei mâniati. lată de ce pe bunii d-eptate a spus poetul în legătură cu Hector, vrând să îl întoarcă pe Ahile de la mânia simţită îm­ potriva celui mort: "caci mânios fiind, el loveşte lmul nesimtitor''254.

35 1380 b

10

<tU

1 99

15

20

25


ARISTOTEL

30

<. . .> .6.ly..ov ofiv '&n -rolc; xcncnrpaUvetv �OUAoJ.l€votc; l:x -rOO-rwv -rWv -r6nwv Aex-r€ov, alrroOc; J..L€V na.pacrxetxfCooot -rowU-ro�. olc; & bpy('(ov-rat 11 <poj3ep00; il a:'u:rxUvnc; &.>ţCouc; il xexo:ptcrJ..LEvouc; il ăxov-ra.c; il l.mepa.AyoUv-ro:c; 'tolc; nrnotl]J.J.Evou;.

IV.

TCva.c; SE <ptAoUcn xo:l J.l.tonlxn, xa.l Std -r(, < .. > 'rijv <pt/..(o:v xa.l 't0 <ptAelv bptcrdJ..LEVot MrwJ..LE V. "Eocw Sr'j -rO <ptAelv -rO 35 �OOAecr-3-a.( n \It &: o'(e-ro:t &:ya-frci, €xe( vou €vexa &.t..Ar:l J..l1'1 o:b-roU, xal -rO xo:-rd MvaJ..ltV npaxnxOv e'i:vo:t -roU-rwv. Q>(Aoc; M Ecrnv 13!H a b <ptAWv xo:l &.vn<ptA.oUJ..Levoc;. Olov-ro:t SE <p(Am e'tva.t Ot o\hwc; Exetv o't6J..LeVot npOc; &.AAl'jAouc;. ToU-rwv 5€ bnoxetJ..LEvwv &.vdrxTJ cp(/..ov e'lwt -rOv O'tlvyt&S,uevov -rolc; Cqo:-3-0ic; xa.l cruvo:Ayoî:ivm -rolc; Âl11TT)p0lc; .ur'i Std Tt 'E-repov &.AAri SL Exelvov. rtrvo,uEvwv rrip &v floUAov'to:t xo:Lpoootv ndv-rec;, -rWv €va.v-rlwv 8€ Aunoliv'to:t, Wo-re TI}; j3ouAijcreux; IJ'TU.I.EÎ:ov a.\ Almcxt xa.l a.\ \jiova(. Ko:i otc; Sij -ro:lrrd &.ya{)ri xo:l xaxd, xo:l Ot -rolc; alrtolc; <p(Am xal o\ -rolc; o:b-rolc; Ex.-3-po( · -ro:U-rri ya.'p -ro&rmc; �o6Ae1J,'}ctt &.vdrXTt. Wcr-re ănep a.b-r� xo:l ăAAw �ouA6,uevoc;, -ro&rw <pa.(\IE'l:ctt cplAoc; elvat. Ko:l -rotlc; 10 nenotTJX6�ac; elJ <ptAolxn v il �b-rotlc; il Wv xytbov-ro:t· t) e't ,uerdAo:, il e't npo\I"U,uwc;, fj e't €v -rotol.hotc; xmpolc;, xo:l o:b-rWv �vexa., il ollc; Cx'v o'(wv-ro:t i}oUAecr-3-a.t nmelv eti. Ko:l TOOc; -rWv <p(Awv <p(Aouc; xo:i <ptAoUv-ro:c; oUc; o:b-rol <ptAolxnv. Kal -roUc; <ptAouj.livouc; bm'> -rWv 15 <ptAi:m,uEvwv ab-rolc;. Ka.l -rolle; -rolc; a.htolc; €);:-3-poUc; xo:l J.ltO'oUv-roo; o\)c; a.U-rol ,uu:roOOtv, xa.L -rolle; J.1LO'OOJ.l€vouc; OnO -rWv a.U-rolc; J.lL110U,U€vwv· nDmv ya.'p -roU-rotc; -rri o:IHri &.yo:{}ri <pa.(ve-ro:t el vctt xa.l a.lrrolc;, t'.Jo-re f300Aecr-3-o:t -rri a.lrrOic; &ro:-3-d, O nep l;v -roU <p(Aou. "E-rt 'toilc; ebnott}nxoilc; e'tc; XPl'iJ.l.(XTCX xo:l e'tc; 11W'tllPLo:v· &O -roUc; €Aeo{)ep(ooc; xal &.v5pe(ouc; 'tt,uWat xa:l 'toUc; Stxalouc;. Totothouc; 20 6 bnoAo:,ulkivooot wUc; ,uij &.cp' h€pwv !Wvroo;· -rowU-rm 6 Ot &.nO -roU €pra."(ecr{}o:t, xo:l -rothwv Ot Cxm'> rewprla.c; xo:L -rWv ăAAwv 200


RETORICA. 11. 3-1, 138() b-- 1 38 1 a

Este clar. a�adar, Cii cei care vor Si! îşi domoleasdt auditorii trebuie să peroreze cu ajutorul aces10r locuri comune, �i anume, dind să îi pună pe <Jceştia în dispozi!ii corespunziitoare, dind să îi prezinte pe cei pe care ei sunt mfinioşi, tie ca redutabil i , fie ca demni de veneraţie, fie dreRt binefăcători, fie. în sfâr�it, ca pe unii care acţionează involuntar, sau Care au mari remu�cări de pe urma actelor pe care le-au comis.

30

4. <

t l i du n t � P i b . de a dori pentru cineva lucrurile pe care unul le con.�ideră bune pentru acesta, iar n u pentru sine, precum şi faptul de a fi , după putereit sa, ca­ pabil de a fat.:e aceste binefaceri. Este prieten cel care iubc.�te şi este iubit la nîndul său . Consideră d't sunt prieteni cei care cred că sunt în uceastă dispoziţie morali! unul fa!i1 de celălall. O datli admise aceste ipoteze, trebuie că prieten este cel care se bucurd de bunurile cuiva, şi care suferă de pe urma suferinţelor lui din nici un alt motiv decât în vederea aces­ tuia256. De otltfe!, toţi, c<ind se întâmp1<1 lucrurile pe t.::tre le vor. se bucurd, iar când se întâmplă contrariile, suferă, încât .�uferinţelc �i plăcerile lor sunt un semn al vrerii lor. Sunt, a�adar, prieteni cei care socotesc drept bune .�i rele <tceleaşi lucruri, precum �i cei Cilre sunt prieteni, respectiv cei care sunt duşmani aceloru�i <oameni>; cilci ei doresc în mod necesar pentru aceÎit acelea.�i lucruri, înct11 cel care nutre�te .�i pentru altul tocmai cele pe care le nulre�te pentru sine îi este în mod evident prieten. Oamenii îi iube.�c pe cei care au f�cut binef<�ceri fie pentru ei, fie pentru cei de care eî au grijă; sau dilCil aceste binefaceri sunt însemnate, sau dacă sunt făcute binevoitor. sau daclt sunt oferite în astfel de împrejurări !ji în interesul lor sau, în sfâr�it, îi iubesc pe cei care. ar crede c i , vor să le facă bine . Şi pe prietenii prietenilor lor, anume pe cei care îi iubesc pe cei

p��:��� �;�� \� ���� ��� ��r��� ����:�: \·����� �: ����; :: ·�� � �� ;���j

pe care ii iubesc ei. Şî pe cei care sunt iubiţi de cei care sunt iubiţi de e i . Şi pe cei care sunt duşmani aceloraşi persoane, adică pe cei care îi urilsc pe cei, pe care îi urăsc ei înşi�i, precum şi pe cei care sunt urâ!i

de aceleaşi persoane, de care sunt urâţi ei; dlcî pentru toate aceste persoane, bunurile par să fie aceleaşi ca �i pentru ei. îndlt aceştia doresc lucruri bune pentru ei, ceea ce tocmai era specific prieten u l u i . În plus, pe cei care .�unt capubili de a t'ace servicii în materie de bani sau în ceea ce prive.5te salvarea; de aceea ii onoreitZă o<�menii pe cei generoşi. pe cei curajoşi, precum � i pe cei drepţi. Or. eî îi presupun astfel pe cei cme nu trăiesc de pe urma altora; sunt ca atare cei care trăiesc din munca lor, iar dintre aceştia, cei care trăiesc din munca pământului, şi dintre alţi i ,

201

35 13!H

a

10

15

20


ARISTOTEL

25

30

o\ al.rroupyol J,J.CiAL<rra. Kal -rol!�; crW<ppov�, '6n oLK,."QSL><OL. Kal -roilf; &npdy.J.l.Ova:� Otci -rO abT6. Kal olc; �ouA6Jle�a <p(Aot e'lvo:t, &v <pa(vwv-rat �ouA6Jl€VOL' e'tcrl 0€ -rowU-rot 6( T' (:qa�oi: xa-r' &pnt]v Kal o\ dloSOxLJlOl fj Ev Clnam v fj Ev To!c; �€h(<rrotc; fi '€v -rolc; -ti-CXUJ.LCX'!oJJ.Evmc; lxp' alrrWv fj Ev -rolc; �CXUJ.Ld'(oucnv cxbTollc;. "En ·rot)c; TtOELc; CftlVOlayayEL v xal cruv.Stl1Jl€pE00m· -rowU-rot fi o\ €UxoAot xal J.Ltl €A€ŢKnxol TWv ă.J.Lap-ra:voJ.L€vwv xal J.Ltl <ptAOvtKOL J.LTJO€ &xr€pt&:�· 1tcivnc; rcip dt TotoUTm J.laXIŢnxo(, dt OE J.Lax6J.1€VOL Tă:vrxvT(o: <po:(vovTCXL jklUA€Cf�Ct.l. Ko:l dt Em&:'ftm xetl TW nalcro:L xal ru \.moJ.L€1 VCXL" €ni TaLW ya'p ciJ.Lq>OT€poL (J1(€Uc5oum 't nA:rp(ov, OuvdJ.1€VO( T€ crxtiJ1tT€Cf-ti-CXL xal €J.LJ.1€Ăl.J.; crxtJ1ITOVT€c;. Kal -rolll; EnmvoUv-ra:c; Tci imdpxovro: &ya�d. xo:l Toli-rwv & J.lc:D..t<rra <pojklÎJvTCt.L J.Ltl \mdpXELv aUrolc;. Kal -ro� xa�ap(o� 11"€pl 5ljJtv, nEpl &J.1n€x6vqv, nepl '6Aov -râv �(ov. Krxl Totle; J.Ltl hvEt.St<rrcic; J.lll-T€ TWv ă.J.lCXPTfiJ.lciTWv J.L1Tr€ TWv €U€pl€TI1J.1Chwv· &J.1<p6T€poL ya'p EAqxnxoL Kal Toill; J.LTi J.lVTjCI"Lxaxoîiv-roo;, J.l."o€ <puAaxnxoilf; -rWv ErxATJJJ.cfrwv, &AX EbxmaAAdx-rouc;· dlouc; 1Up âv bltoĂaJ.L�vwcrtv Elvat 1tp0c; Totle; ăAA.ouc;, KCXL npOc; ati-ro� o�ov-raL. Kal -roUc; J.ltl xax.oA61ouc; J.LlJO€ €'to&rac; J.l,Ţc€ -rti -rWv nhplov xaxU J.LitT€ Te! cxbTWv, &Hei -r&,a�ct'· O 1cx'p &1a�O<; caUTa SpCt.. Kal Tot'ic; J.Ltl ă.vnTE(vov-r� -rolc; bpLL'(oJ.L€vmc; fj crnou.5ct"!ooow· J.l.CXXTJ"tLXol 1cx'p cit 'tOLoU-rot. Kal Toilf; n� alrro� crnoubalwc; n� Exov-rac;, olov �auJ.lc:l'(OvTac; aUTotÎc; xal crnouOalouc; l.moĂ.aJ.L�civovTac; xal xalpov-rac; ab-rolc;, xal TaliTa J.l.C{At<rrCX 11"€1fOV-tl-6-rcx� lf€pl & J.LciĂLCfTCX j3oliA.ovrat aU-rol fj �au,u.d'(Ecr�at fi (T'J(OUcSo:Lot 0oKElv Elvat fi l)OElc;. Kal mUc; bJ.Lo(ouc; xal TaL-rd EntT!lliEliov-ra�, Ea'v J.Ltl 1tapevoxAWcrt J.LYJO' ă.nO -ralrroU � b J3(cx;· rlLVE"taL raP oihw -rO x€pCXJ.1€lk x€pctJ.LEL. Kal Toilf; Thlv airrWv Em�uJ.LoUvTac;, 6Jv €v&€X€TCt.l liJ.La J.l€T€XELV cxb-rolic;· t't O€ Jl'ft, -rabTO xal oU-rw cruJ.LjX:t(VEt. Kal n� oDe; 00-r� €xoucrtv fu-r€ J.Ltl cx'tcrxliv€cr�m -rd 1fJ)6<; M'fav, J.LTi xa-rcx<ppovoîivTE�. Kal 1tp6<; o\1;: clLCrxlivoVTat Te! 1fp0c; &.Al){l-aav. Kcxl npOc; olic; <ptAonJ.LoUv-rcxt, f1 Lip' 6Jv '(T)ĂOOO�cxL j3oU>..ovTm xal J.Lll <p-tl-ovelcr-tt-m, -ro6T� f1 qnAolxnv fi �oUAovrat <pLAot fi vaL Kal

35 1381 b

10

15

20

202


RETORICA . I I , 4 . 1 3 8 1 a-b

mai ales cei cme muncesc cu propriile lor mâîni257. Şi pe cei cumpătaţi, fiimkă nu sunt nedrepţi. Şi pe cei care nu se ocupă cu treburile publice, din acela�i motiv. Şi pe cei cărora dorim să le fim prieteni, dacă ei par sii dorească aceasta; sunt astfel cei buni în ceea ce priveşte virtute<!, cei care au o bună reputatie fie în mijlocul tuturor, fie printre cei mai virtuoşi oameni, fie în rândul celor C<tre sunt admiraţi de noi înşine, sau <tl celor care ne admiră. Mai mult, pe cei care .�unt plăcuţi spre a ne petrece împreună cu ei via!H sau ziua; sunt de acest fel cei c'-!re au un camcter bun, care nu sunt înclinaţi spre a ne critica gre�elile comise, care nu sunt iubitori de victorie �i nici amatori de ceartă; căci toţi oamenii de ucest fel sunt combativi, i:tr cei care combat p<tr să nutreascil dorinţe contrarii alor noastre. Şi pe cei care sunt abili .�i în faptul de a glumi .�i în cel de a primi gluma; căci ambii se strlkluiesc în acelaşi scop ca şi vecinul lor. fiind capabili de a fi ironizaţi .�i ironizând totodată cu milsură. Oamenii îi iubesc .'ii pe cei care le laudă c;Jlităţile, iar dintre ele, pe cele pe care se tem mai ales că nu l e au. Şi pe cei care sunt îngrijiţi ca aspect, ca îmbrăcăminte, Cit fel de viaţă în întregime. Si pe cei care nu .�unt critici nici ai greşelilor oamenilor, nici iti propriilor lor binefm:eri, căci şi unii �i alţii sunt înclinaţi spre cenzură. Si pe cei care nu sunt ranchiunoşi, �i nici în stare de a-�i pihtru plângerile, ci sunt u�or de împăcat; căci oamenii pot crede că uce�tia sunt faţă de alţii la fel cum consideră că aceştia sunt .�i faţă de ei. Şi pe cei care nu sunt defăimător!, şi care nu vor s;l �tie nici defectele vecinilor, nici pe ale noastre, ci doar calitătile noastre; căci astfel aeţionea:tă un om virtuos. Şi pe cei care nu se împotrivesc celor care se înfurie sau care sunt ocupaţi; căci cei de acest fel sunt combativi. Şi pe cei care sunt într-o dispoziţie oarttum seriOitSă faţă de noi, ca, de pildă, cei care ne <�dmiră, cei care ne consideră destoinici, cei care se bucură alături de noi, �i care încearcă aceste sentimente mai cu .�eamă referitor la lucrurile pentru care ei, oamenii, doresc cel m<tÎ mult să fie admimţi, ori să pară că sunt Vitloroşi sau plăcuţi. Şi pe cei c<�re sunt asemănători nouă �i care au acelea�i ocupaţii, numai să nu ne incomodeze, iar felul lor de trai să nu provim1 de la aceca�i ocupaţie; căci astfel ,.olarul Încearcâ invillie faţâ de olar"2�-g- Şi pe cei care doresc acelea.�i lucruri, la care eMe posibil .�<lluăm parte totodată noi în�ine; de nu, rezultă acela'ii lucru �i în acest fel. Şi pe cei faţă de care suntem într-o asemenea dispoziţie, încât să nu ne ru�inăm cu lucrurile ce ţin de opinie, ca să nu îi dispre1uim. Si pe cei în faţa cărora oamenii se ruşinează cu lucrurile conforme t�devărului. Şi pe cei cărora le .�unt rivali, sau de care vor să fie rivalizaţi, iar nu invidiaţi, oamenii ori îi iubesc, ori doresc să le fie prieteni. Şi pe

203

25

30

35 B81 b

10

15

20


ARISTOTEL

25

30

35

t3S2 a

10

15

ot.-; âv -rCqatl"ci cruJ.mprinuxnv, €civ J.Lll J.LEA.An aG�OL.-; €crecrtl"at JlE('!'w xaxd. Kal 'tol.-; bJ.J.o(w.-; xal "tOi!.-; 6:�6v-ra.-; Kal -roU.-; n:ap6v"ta.-; <ptAoOOtv· .StO xa( "tolk; nepi "toU.-; "tetl"veW'ta.-; toto6'tOJ.Jt; 11dv'te.-; <ptAo00tv. Kal 0Aw.-; "tol)c; cr<p6.5pa cptAotp(Aot.��; xal J.Lij €rxa'taAe(JTOV'ta.-;· Jlcl)..Lcrra reip cptAoU.::n .wv Cqatl"Wv rotit; tptAelV &:ra:{)-o0.-;. Kal -rOO; Jlil nAanoJ.L€vou.-; np&; cd.J"to�· 'totolrrot .SE o\ Kal -rei cpaUAa: -rei €am:Wv AErovre.-;. E'(plŢ[C(L raP \S'tt lipOt; •oii.-; cp(Aour; cei np&; OO'fav oUx a'u:rxuv6J.J.e-&t· e't otiv b cltaxuv6J.J.evo.-; J.Lll cptAel, b Jlll a'taxuv6Jlev� <ptAoUvrt �otxev. Ka:l: -roUr; J.Lll cpopepotX;, xal � tl"appoUJlev· oll.sel.-; yap ' Cîv cpopel-rat cptAel. E'l.STt 0€ <ptAla.-; 'e-ra:tpe(a o'txet6� crun€V€ta: xa:l OOa: totalrra:. notTJ"!Lxci 8E tptA(a:.-; xdpt�, xa:l -rO Jll]8eTJ1'}Evco.-; 1fotî;crm, xa:l cO 1fot,Pa:vra Jlll.STJAWcra:L" alnoU ya'p o\Jcwc; �vexa cpa(v€'tat xal oU .Sui n €npov. nepl 8 €x{)-pa.-; l«ti: mU Jltcrel v cpavepOv &.-; €x •Wv kvavc(wv €crrl {)-ewpelv. notTJ'ttx& .S€ Extl"pa.-; bpyl'j, €1fl1Peacr�, Otcxj3oA1). 'Oprl) J.J.€v otv Ecrctv €x .Wv npd.-; aUc6v, Extl"pa .SE xal ăveu -raU 11pOI; aUc6v· &V reip \.moAaJlfxivwJ.J.ev elvo:t "WL6v&, JltcroUJleV. Kall] J.J.Ev bprfj &el nepl nX l«t"l'f €xrona, otov KaU(av Tj I:wxpâTrjv, .O SE J.J.lcr� xal 11pd<; -rd rEvrr -rdv rctp xA€TTTrJV Jltcre"i xctl 'tOv cruxcxpdvTTJv ă"JT�. Kal "t0 J.J.€v 'tmOv xp6vw, cO 8 Ct.v(arov. Kal -rO J.J.Ev A6mr; €<p€m.-;, "t0 0€ l«txoU· aXcrtl"�crtl"at raP f>o6AE"tat b bprt'!'6Jle�, -rW O ob&.v Stmp€pet. '"'Ecrct S€ c a J.J.Ev AunTJPCi cltcr{l-Yf!d ndvta, .d S € JU{Atcrca xaxci llxtcrra: cltcr,'t-TJ'tci, &.Otx(a xal &cppooOvTJ· oU&Ev y&p Aun:el l] TTapooo(a -ri"l;; xaKLa.-;. Kal 't0 J.J.Ev J..LEnX AUJTTK;", "t0 8 oU J..LeTii AllJrr)c;· b J.J.Ev y&p bprt'!'6J.Levo.-; Amrel"tm, b S€ J..LtcrWv oU. Kal b J.J.Ev 11oAAWv âv revo}.1€vwv €Ael)cmev, b 8 o00ev6.-;· b J.J.€V r&p &v'tma{)-elv j3o6Ae-rm & bprl'!'emt, b 0€ Jllle'lvo:t. < ... > <J>avepilv otv €x 'to6-rwv \S'tt 'e�Mxe-rm Extl"pOO; xal cp(Aou.-; xal Ov-rro; &11o.Setxv6vat xai J.lll !Sv"tar; TTOtelv xal tpcioxov-ra.-; StaA6uv, xal: SL bpp)v Tj Sl E-_x\l"pav &JlcpLcrj31ŢtoUv-rar; €tp' dno-rEp' âv n:pocupfrral nr; d"retv.

204


RETORICA. il, 4, 1 38 1 b- 1 382 a

cei pe care îi putem ajuta să obţină bunuri, dacă nu trebuie să rezulte rele mai mari pentru noi. Şi pe cei care î�i iubesc prietenii <tbsenţi în aceeaşi

măsură ca

.�î

pe cei prezenţi; de t�ceea toţi oamenii îi iubesc pe cei care

sunt astfel în privinţa morţilor. Şi în general,îi iubesc pe cei care sunt

25

foarte mult iubitori de prieteni şi care nu ii <Jbandone<�ză lll nevoie; dici dintre cei virtuoşi ei ii iubesc m<ti cu seamă pe cei buni în a iubi. De ase-

menea, pe cei care nu se prefac în faţa noastrJ: or. <K-eştia sunt cei care

ne spun chiar şi propriile lor slăbiciuni. Căci s-a spus că în faţa prietenilor

30

nu ne ruşinăm cu lucrurile ce ţin de opinie; <t�adar, dt�di cel care se

ru�inează nu iubeşte, cel care nu se ruşinează se ase<tmănii celui care

iubeşte. Şi pe cei care nu cauzează teamă, şi pe cei în care avem încredere; cUci nimeni nu iubeşte pe cel de care se teme. Formele prieteniei

sunt camaraderia, familiaritate;;�, înrudire<� şi toate lucrurile de acest fel.

Lucrurile care produc prietenia sunt favoarea, de asemenea, faptul de o

35

face,deşi nu a fost cerută,precum şi faptul de a nu o dezvălui; c:1ci altfel

pare făcută în vederea binet1idtorului,şi nu dintr-un ah motiv. Cât despre ură şi faptul de a urî,este limpede că trebuie cercetate din contrariile prie-

teniei. Factorii care produc ura sunt m<înia, vexarea. calomni<�. A�adar,

mânia rezultă din acţiunile comise împotriva propriei noastre per.�oane, um,însă,exi.�tă fărd o m.:ţiune legată de noi înşine; căci, dacă presupunem

U82

a

că un om are cutare sau cutare c:tracter, îl urâm. De asemeneu, mânia se adresează întotdeauna unui individ, lui Callias259, de pildă, sau lui

Socrate, ura, în schimb, se resimte contra genurilor; căci orice om îl

urăşte pe hoţ şi pe sicofant. Pe de o parte,mânia este vindecabilă în timp, iar pe de altă parte,uru este incurabilă. Mfmia este o dorinţă de mâhnire,

pe cilnd ura este. o dorinţă de rău; căci cel mâniat vrea să simtă, pe cilnd,

pentru cel care ură�te, acest lucru nu are importanţă. Lucrurile ce cau-

zează mâhnire sunt toate perceptibile, în schimb,cele care sunt cele mui

10

mari rele, anume nedreptatea ş i nesăbuinţa,sunt foarte puţin perceptibile; căci prezenţa viciului nu provoacă nici o suferinţă. M1lnia este însoţită

de durere, în vreme ce ura nu este însoţită de durere; într-adevăr,cel mâ-

niat resimte durere,pe când cel care urăşte nu simte nici una. Cât priveşte

multele nenorociri petrecute, omul mâniat poate incerca milă, celălalt,

însă, niciodată; unul doreşte ca cel prin care este mâniat să simtă,la rândul său,durere,celălalt- ca el să nu mai fîe. <...>Este evident,aşadm, din aceste definiţii că este po.�ibil să demonstrăm că oamenii sunt

duşmani sau prieteni, dacă n u sunt astfel,s ă î i înfăţişăm c a atare. dacă afirmă că sunt astfel, să îi respingem, iar dacă dispută din cauza mâniei

sau urii. să îi conducem spre oricare soluţie se poate prefera.

205

15


ARISTOTEL

V. 20

25

JO

1382 b

nolcx &€ !floflotivTcxt xcxl -r(� mL 11� Ex:ovTE�, &$ Emn:t ((ltxvEp6v. "Ecnw &Tj q:.6� AU1TT] Tt� 11 -rcxpo:xli €x q:.cxvrcxcrlcx� J.L€AĂ.oVTO� KCOCoti (J)1'ttxp·nxo'U i'j Ă.tJifTIPoÎJ· oU ycip 1fclVTCX -rei xcxxci (J)of3oirv-rat, dlov €t €crmt ă'Otx� 11 �pa&tX;, &AX Ocru AUm:t� J.L€ŢclAcx� fj (J)1'topa� Mvmcu, xcxL Ttxti-ra �cx'v J.Lli mSppw ana crUven� q:.txfvlŢ[ctt t'Jcru JJ.EAAEtv. Td ydp 11'6ppw CJ(J)00po: oU (J)ofjolrnat· Lcroon ydp nclvTE� O'!t cilfo{luvotivrcu, &AX On ol»c EnUc;. oWv (jlpovTC'{oootv. E."L &Tj b q:.6� Tolrr' €cn(v, O:vclrxrt Tii TOLalrra (J)o{:IEpcl E'ivat OOa q:.cxlvETCXL &JvaJ.LLV '€')(ELV J.LEŢclAT)V Toti q:.{te(pElv fj �Aclmetv �Adjk«; e't� AU1Tl]v J.LEyclAllv cruvTEtvoUcr�. lnO xcxl Tci O'TJJ-LEla -rWv -roLOU-rwv (jlO�epcl· En� ydp q>a(vnat Tii q:.o�p6v· Toti-ro yclp Ean x(vOuvoc;, cp�Epoti 1fĂ.TjO'taap.Oi;. Towtfra S€ �{tpa TE xcxl bpfll .SUvaJ.L€Vwv 1fOtE'i v n· &�Aov ycip O'!t jknU.ov-rat, &-re E'l'TIX: e'tatv roO 1fOtelv. Kal &ouda MvaJ.Ltv Exoooa. T{f 11'pocupela1'tat ydp b ă'Otxoc; ăOtxoc;. Kal &pen] )$pt'{oJ.L€Vll Mva.J.LLV �oooa· &îV-ov ycip On 11'poc:upELmt J.L€v Om-.v bj3pl'{rrcat, &el, MvaTat 0€ vUv. Kal <p6f3oc; TWv OuvaJ.L€vwv n 1fotT,crcu· €v 1ftxpo:CfX.euTI ya'p &vclrxrt e'iva.t xal TOv Totoltrov. 'E11El O' dt 1fOÂ.Âo� xel� x�L tŢrro� TOO XEp&xlvEtv xcxl &:tAoi: €v TOi� xtv.SUvot�, q>ojkpOv � E11L TO 11oAU TO €11' ClAAw al.rrOv e'Lvat, WcrtE dt O'UV€t&h€� 1f€1f0l rpc6n &:tv0v (jlofjEpol xaTEtn'E'i V fj €yxcxccxAt1fElv. KaL o\ liuvclJ.LEVOL O:titxelv col� liuva)J.€vot� &OtxEluttat· � ycip hl TO 11oAU &.stxoOcnv o't ăv1'tpwnot O'!av Mvwnat. Kal o\ t,5txl)l.i€vot f} VOJ.Ll'{ovn� &.stxeluttcu· &el ycip Tr]poÎXn xmp6v. Kal dt t,5tKt]X6-tE�, &v MvaJ.Ltv Exwcrt, !pojjepo(, lielit6ce� cO &vnnattelv· l.m€xuco Ţtt.'p cO cototi-co (J)O�ep6v. Ka� o\ cWv abThrv O:vraywvuna(, Oua J.Lil EvUxe•a.t riJ.W \mclpxELv &wpolv· &e� Ţtt.'p noAEJ.Lo\Xn 11pOr; cotle; cow1.ho�. Ka.l riL col� KpE( TIOOL V al.rrWv q>O�Epo( · j.L&AJ..ov ycip &'V OUvaLVTO �Acl1ITELV o:hrol:.l;, e't xal TO� xpelTIOIX;. Kcd o � q:.ojlotivccu o\ xpe(noo; ab-rWv, Std -rahr6. Ko:L o\ Totl.; xpE(TTOOI; o:l.rrWv ă:vrtPTJX6-tE�. Kal o't -roî.� t]noow o:l.rrWv Enm1't€J.LEVOt' fj ycip ilS11 (J)of3epol fi

10

15

206


RETORICA, 11, 5, 1382 a-b

5. În cele ce urmează, va fi evident din ce cauze, de cîne, de care .�i în

20

ce dispoziţii se tem oamenii. Fie teama2Nl o suferinţă sau o tulburare, cauzate de reprezentarea unui r.?iu viitor care poate provoca di.�tmgere

sau suferinţă; căci oamenii nu se tem de toate relele,ca de exemplu, dacă

o persoană va deveni nedreaptă sau înceată la minte, ci de toate câte pot

aduce ori suferin�e grave, ori distrugeri, iar aceasta dac;1 ele apar nu

îndepărtate, ci apropiate, încât să se împlinească. Căci oamenii nu se tem de cele care sunt foarte depilrte; toţi .�tiu, de altfel,

di

25

vor muri, însă

mollrtea, nefiind aproape, nu se îngrijesc deloc de e11. Dacă tocmai aceasta este teitmu, atunci lucrurile de acest fel care provoacă teama sunt

în mod nece.�ar toate câte par să aibă o mare putere de a distruge sau ele

a cauza pagube ce tinU să provoace, la rânc.lul lor, o suferinţ•1 mme. hllă

de ce �i semnele unor :1semenea lucruri .�unt capabile de a inspira team{J:

30

c;ki lucrul de temut pare aproape. Acesta este pericolul, adică apro-

pierea unui lucru de temut. Or, sunt ca utare urt� �i mânia celor cure itU

puterea de i.t ne face ceva; căci este limpede dl ei vor, încât sunt aproape

de faptul de a-1 fuce. De itsemenea, nedreptatea, dacă are această putere,

poate provoca teama. Căci, prin faptul de a face o ulegere deliberată, cel

nedrept este nedrept. Şi virtute<.t ultragiată, dacă are această putere; căci

este clar că, ori de câte ori este ultragiat<1, ea are intenţia să se răzbune,

1382 b

dar e�cum şi poe�te acest lucru. De <Jsemenea, tearn<J resimţită de cei care

au puterea de a ne face ceva; căci un astfel de om trebuie că este in

pregătire. Cum multi oameni �unt mai răi, inc<Jpabili de u rezista faptului de a câ.-:;tiga şi la.�i în pericole, faptul de a ft le� discretia altuia este cel

mai adesea un lucru de temut, încât există pericolul să f1m denunţaţi sau

abandonaţi de complicii no�tri. Şi cei care pot nedreptăţi sunt de temut

pentru cei care pot fi nedreptăţiţi; căci oamenii comit nedreptatea cel mai

adesea când au această pmere. De asemenea, cei care au suportat sau

cred că suportă o nedreptate; căci ei pândesc mereu ocazia de a se

dlzbuna. Şi cei care au comis o nedreptate .�unt de temut, dacă au acea<>tă putere, pentru că se tem să nu îndure, la râmlul lor, o nedreptate; căci

un a<>tfel de lucru em considerat de temut. Şi <1dver.-arii no�tri în pri-

10

vinţa unor lucruri p e care nu le putem avea şi noi �i ei simultan, căci

oamenii luptă mereu pentru astfel de lucruri. Şi cei care sunt de temut pentru oameni mai puternici decât noi; căci, dacă eî pot vătăma şi

pe unii mai puternici, cu atât mai mult ne-ar putea vătăma pe noi. De

asemenea, cei de care se tem unii mai puternici decât noi, din acela.�i

motiv. Ş i cei care au distrus oameni mai puternici decât noi. Şi cei care

atacă oameni mtti slabi decât noi; căci ori sunt deja de temut,

207

15


ARISTOTEL

20

25

30

I383 a

IO

aL'tll-ti-Ev-rEc;. Kal -rWv l,Otx'fU.l€vurv xal E);:-tt-pW'V fi �VttnciAwv olrx dt b't6-ti-OJ.10L xal nappT)crtWntxo(, &Mei o'L np{iot xal e'(pW'VEc;' xal na"Votipyov Ci'lit]Aot raP E'L ErrUc;. Wcrn oL.s€no-rE q>aV€pol On n6ppw. nciv-ra: SE ni qJ�pci q>oj]EpWupa Ocra &J.!aptt{voucnV Ena'Vop-ti-Wo-acr-tl-m }.!Ci €Wi€xnm, âAX fi OA� O:Mva-ra, fi J.!Tl Ei ahrolc; &.AX hl -rolc; €wv-dotc;. Kal l:J..., !knl-ti-Etat JJ.Ti Et' mv t) J.!Tl jxţ'litat.' Qc; S l:mAWc; E'mEL'V, IJioflEpd €crnv OOa €cp' ETEpwv rt 6}J.EVct fj J.LEAAov-ra EAEEt'llă €crn'V. Tei J.LEv otv q>Ojlepd xaL ti. q>ojkilN-rat, CJXE00v W<; E'tnEÎ:v -rei JJ.Ertcr-ra cald €o-r('V, Wc; O€ litaxE(J.!EVOL alrrol cpo�oUvmt, vîiv AEtWJ.l.EV. E't on €o-rtv b cp6jiD; j!El:ei npoo&ox(ac; n'V&; -roti nE(crecr-tl-a( TL q�-tl-apnxO'V mi-ti-�. <pa\l€p0v 0n ol&lc; cpoj3El-rat -rW'V OtoJ.!Evw'V Jll)li€'11 &v na-tt-EL'V, oL& -ralrra B. J.l.i! olov-rat [na:-tt-El'V] 005€ -roihouc; bql' l:J..., J.l.i! olo'V-rat, oL&E -r6n '6n Jli! olov-rat. 'A'llăyx11 To(wv cp�elcr-tt-at Tolic; o'to}J.Evouc; 'tt na-ttel..., ă.'V, xal ToOc; bnO -r01hwv xal -ra:U-ra xal -r&rE. Obx olo"V-ra:t OE na-ti-Elv âv oliTE o't e..., EUmxla:tc; Jlqcila:tc; O'Vnc; xal &oxoîivrEc;, OtO Ujlpunnl xal bALrwpot xa:l \tpa:crELc;, (:notEl O€ -roto6TOuc; nAoî'mw; 'tcrxUt; noAucptAla: &JvaJ..LLc;), oliTE dt fi.Sll 11E11ov-ti-Evat 11dv-ra: VOJ.l(�ovnc; -rei liet vii xal &.netJ.!urJ.LE'VOt n� TO J.LEAAo'V, Wnep o\ &.ncrru,u.na:vt�6)J.E'VOL ft&rr âAAcl &L -rtva: €A'!f(&t \mel'Vctl CTWTilP(�, nepl ob c�qwvtWow. L'f'U.LEÎ:ov fk O r«p q�6{3D�; �ouAeunxoUc; notel, xa:hot oU&:lc; �ouAe6nat nepl .Wv âveAn(o-rwv. "OCTTE &el TOto6'tOOt;' napa:crxE�ELV, \S-rav n �EATtO'V TO q>of)Elcr-tt-cu alnoUc;, 15-rt TOto'lrrol Etcrtv olov na-ti-Elv· �al ydp ănot J!E('(ouc; €-Jra-tt-ov· xal -rotit; TOLOth� Oeucv6vat ndCJXO'VTlXc;' ft neno'VMmc;, xal h:nO -rotothw'V \xp' f:Jv oLx lîovTo, xal mlrra xal T&re '&re obx �VTO. 'EnEL SE 11Epl �m: (JlO:VEp0v -r( 'Ecrnv, xal -rW'V (Jlof\E , xal Lx; €xa:crrot Exovnc; OEMCXCJ"l, (Jlct\IEpOv €x TOthwv xai: -rO -tt-a:pp€Î:v -r( , xa:L nEpl nola: 1tappa:A€ot €u1l xa:l n� liwxel}J.E'VOL {1-a:ppaAEot e'tcr(v· < > -r6 TE r«p Upcr� -rO €\la'JT(ov 't� <cp� xa:l TO -tt-a:ppaA€o'V TQ> cpoflep�. Wcr-rE J.l.E'tli (JlCX'VTacr(ac; lj €Anle; TWv crtuTTJP(w 'V Wc; � Ov-rwv, -rWv O€ (JloflepW'V fj J-li! 0"1ft'W\I fj n6ppw Ovrwv. "EtiTt &€ -tt-a:ppaAEa: Tel. TE Oet'V& n6ppw OvTa fi ni

'rv

p�'V

Ecrn

15

...

208


RETOR!CA.Il.5, 1 382 b-1383 a

ori vor fi astfel, udată sporită puterea lor. Şi dintre cei care au fost prejudi­ ciaţi de noi, sau care .�unt duşmanii noştri, sau adversarii noştri, sunt Ue temut nu cei imscibili sau cei sinceri, ci cei calmi, cei care simulează

slăbiciune, cei vicleni; căci ei sunt incerţi dacă se află aproape, încât nu

20

sunt niciodată cle�ri dacă se atlă departe. Cât priveşte lucrurile de temut, sunt mai de temut toate câte comit o greşeală, dar c<tre nu .�unt pot

ft

îndreptate, ci aceste remedieri fie sunt imposibile în mod llb.�olut, fie nu

t

stllu în m<îinil� noastre, ci în m<iinile al versurilor noştri. Şi cele ule căror .. remedu nu exrstă, sau nu sunt uşoare. In geneml vorbtnd, sunt de temut toate cele care, când se întâmpliL sau urmeaGă să se întâmple altora, sunt

capabile de a provoc<t milă.

25

Ace.�tea sunt, a.�adar, aproape to;tte cele mai import<mte lucruri de

temut, �� cele de care oamenii se tem, iar acum �ă spunem în ce dispo­

ziţii se tem oamenii. Dacă teuma este un sentimt:nt însoţit de a�teptarea

unei anume supuneri la vreun rău distnrgător. este dar că nimeni dintre cei care î�i închipuie dl nu pot suferi deloc nu s: teme nici de lucrurile

30

pe care, nici de oamenii de la cme, nici de momentul ct1nd ei nu cred [că le suferă). Resimt, a�<tdar, în mod necesar teamă, cei care cred c<1 pot suferi ceva �i cei care cred că au a .�e teme de oameni, de lucruri şi de

împrejurări. Nu cred că pot suferi nici cei care .�unt, sau par a fi în mijlocul unor mari succese, drept care sunt insultători, dispreţuitori şi neru-

şinaţi (astfel de trăsături le fac bogăţia, forţa, numărul mme de prieteni, pU!erea), nici cei care socotesc că <tU suferit dejit toate cele dl!Wtoare de

1383

a

teamă, �i care .�unt indiferen!i fală de viitor , ca cei care uu fost deja torturaţi pfină la moarte; ci trebuie .�ă rămână vreo speran!ă de .�alvare cu

privire la lucrul de care se îngrijorează oamenii. lată un semn: într-adevăr, teama te face capabil de a delibera, de�i nimeni nu deliberează asupra lucrurilor demădăjduite. Prin urmare, când este preferabil fitptul ca au-

ditorii să se teamă, trebuie înfăţi�aţi ca atare, anume că cei de <tcest fel sunt capabili de a suferi; căci alţii mai mari au suferit; de asemenea,

trebuie arătat că egalii lor suferă sau au .�uferil, şi asta din partea oamenilor, şi în maniera, şi în momentul în care aceştia nu se a�teptcmla

10

<�cest lucru.

Întrucftt, referitor la teamă �i la lucrurile de temut, e.�te clar ce sunt ele, precum şi, în care dispoziţii aflându-se, se tem oamenii, este clar, de asemenea, din aceste definiţii şi ce este încrederea, felurile de mo­

tive pentru care oamenii sunt încrezt1tori, precum �i. în ce dispoziţii

atlându-se, resimt ei încredere; < ... > dici încrederea este contrariul

<temerii, iar ceea c e lini�te�te- contrariul a ceea ce> provoacă teama, încât speranţa lucrurilor .�aiV<ttO<!fe este însoţttă de impresia că ele sunt aproape, şi că lucrurile de temut sau nu e\istă, sau sunt departe. Or, sunt Jini�titoare lucrurile de temut cue sunt departe, sau

209

15


ARISTOTEL

20

25

30

35 1383 b

10

111J.Tt1)pu::( Entll;. Kcd Eno:vop{h.)o-eu; &v Wcrt xal jkl�icn :noM.o:l fi J.l€)'ClJ..m fi ClJ.UPW, xo:L J.llTr€ +tOtxlJJ.l.Evm J.lllTe tt<Stxrpc6-ret; W<rtv, tivuqw\luno:L -re fi J.ltl W<rt\1 OA�, fl J.lil ExltKft\1 &:ivo:J.lL\1, fl liUVO:J.ll\1 '€XO\IT€t; Wo-t ip(Am fi lf€lf0l11X6-re<; elJ fi 1f€1f0\1�6n<;. "H â.'v nAe(ouc; W!1tV rÂt; wl.rrci OllJ.lipEpe:t, fi Xp€Lnaut;, fi ăJ-l!pW < . . . >. Ab-rol O' o\hwt; Exo\lut; -3-o:ppo:AEot e't11l\l, &v noAAd xo:-rwp\1-wx€\lcu olwv-ro:t xcxl J.1ij nenov-3-E>Jo:t, fi 'edv noAAdxtt; €/.:qAU1'}6-rec; Etc; W &t'Jd xo:l Oto:netpeur6uc; l:m· OtxWt; 1rlp I:J.no:\1-elt; j(ŢVO\I"W.l o\ ă'J-3-pWlfOL, fi -rt{) )J..t) lf€JTELpiicr�cU fi -rt{) �OTJ{l"e(oo; €xELV, t.kmep €\1 colt; XO:'trl -3-dlO:TI0:\1 Xt\106\IOLI,; o'( CE Cln€lpOL X€LJ.l� -3-oppolxn : Tii j.J..€Movro: xa.l Ot jkrrtlhdo:t; Exovtet; Oul rij'J EJJ..TT€tplo:\l. Ko:l 0-ra.v colt; bj.J.olmt; cpoj)epOv J.lii U. J.1T}O€ colt; lŢnoot xa;L &v xpelnmx; o'Covrcu elvm· O(o..,.wt &€ tiJv xexpo:n]xa.cnv fi cdrrWv fi "thlv xp€Ln6vwv fi -rWv bj.J.olwv. KoL: âv \m:cipxetv o:lnolt; dlwvro:t nAelw xo:l J-le('(w, olt; Unep€;(ov-ret; q:.ojjepo( e'tl1tv· roU-ro: 0€ E11TL nA�oc; XPll)J.ci"Twv xa;L 'taxUc: ; IJWJ-lchwv xo:l tp(Awv xo:L xWpo:t; xo:l -rWv npOc; n6AEJ-lOV TTO:JXt:O"x€oWv, fi lfO:aWv fi -rW" J.1€"'((mwv. Ko:l Eo:V ).Lt) t}Otxrpc6nt; l"icrtv JJ.l)OEVO: fi J.lrl noMoilr; fi J.J.Ti -roti-rouc; 1ra.p' &" q:.ojkli:lvrot. Ko:L OAWt; âv 1rpO.; -roik; �eollc; o:U-rolt; xa:Ahlt; Exu. -rei n ăAAo: xo:l "Trl &nO O"TI)J.e(wv xo:l Aor(wv·< . . . > �o:ppo:AEov ro:p ' "h bpyi\, -rd O€ J.J.t) O:Otxel" &AX &.stxela{Jm Opfttt; 1fOtllnx6v, -rO 0€ -3-elov bnoAO:J.!Jk{ve"ta:t j3o�elv colt; O:OtxooJJ..Evott;. Ko:l 0-rov: €-Jnxupoi:lv-ret; fi J.lT)cSEV &v no:-3-el" J.ll"JOE ne(o-ea-3-m fi xo:-rop{h..J0"€Lv OLwv-to:L. Ko:l nepl J.1€" -rWv c.poj3epi.}v xo:l \l-appo:A€wv ti(prp;m.

VI.

15

nola: E1 a'taxUvoV"ta:L xo:l &:vo:toxuvroUcn "· xa:l np(i<; -r(\lat; xal n� Exo\ITEt;, €x -rWvOE hltAov. "Ea-rw Oij a'tax:Uvll AOlf"TJ nt; fi -ro:po:xt) n€pl Trl e'tt; &Oo'flo:v cpo:tv6JJ.evo: (jl€pe:t" -rW" xa:xWv, fi 1fO'.p6V"tWV fi "'(E"'(0\16-rW\1 fi J.1€ĂJ..6v-rwv, "h fJ &'-'O'.LO"XINt(O'. bA.tywp(o: Ttt; xcd â.nd\1-eto: nepl Trl o:tn:ci -rnlrro:. E't 011 Emtv o:'tax:Uvq "h 210


RETORJCA.I!, S--6, 1383 a-b

lucrurile salvatoare care sunt aproape. De asemenea, dacă sunt reabi!itări,ajutoare multe sau mari, sau amândouJ, dacă oamenii nici nu au în-

durat, nici nu au comis nedreptăţi, d<tdi nu au deloc adversari, sau dacă

20

aceştia nu au putere, sau dacă, având putere, le sunt prieteni, sau dacă

ei au făcut un bine, sau au primit un bine. Sau dacă cei care au aceleaşi

interese ca ei sunt mai numcro.�i. mai puternici, sau ambele<... >.

fn astfel de dispoziţii sunt oamenii încrezători, anume dacă socotesc

c;l au obţinut multe succese �i nu uu suferit. sau dacă au înfruntat adeseori

25

primejdiile şi au sdlpitt de ele; căci oamenii sunt indiferenti la primejdii din două motive261, anume fie prin aceea că nu au trecut prin încercări, fie prin faptul că au ajutome, aşa cum în primejdiile pe mare, şi cei care

nu au experienţa furtunii au încredere în cele viitoare, şi cei care au aju-

toore- dutorită experienţei lor. De asemenea, dind un lucru nu este de

30

temut nici pentru cei asemi"inători lor. nici pentru cei inferiori lor, nici

pentru cei faţă de care ei se cred superiori; or, ei cred că le sunt superiori celor pe care i-au cucerit, anume fie acelont, fte superîorilor lor, f1e ega-

lilor lor. De asemenea, dacă ei cred că posedil avant<tje mai numeroase

şi mai importante, datorită cărora, întruc;1t dispun de ele în surplus, sunt

de temut; or, acestea sunt numărul averilor, forţ<L corporală, numărul şi

forţa prietenilor, avantajul terenului, .�uperioritatea pregiltirilor pentru

35 B83 b

război, toate sau cele mai importante. De asemenea, dacă nu au nedrep-

tăţit pe nimeni sau nu pe mulţi, sau dacă nu uu lezat pe cei de care se

tem. Şi. în general, dacă sunt într-o dispoziţie f:tvorabilă în raport cu zeii �i cu celelalte lucruri, anume cu cele care provin din semnele şi oracolele lor< ... >262; cilci mânia oferă încredere, iar faptul de a nu comite o ne-

dreptate, ci a o suporta stârneşte mânia, şi natura divină este bănuită că îi ajută pe cei pe care sunt nedreptăţiţi.

De asemenea, când, într-o între-

prindere oarecare, nu cred că ar putea încerca sau că vor încerca vreun e.5ec, ci, dimpotrivă, că vor reuşi. S-a vorbit, aşadar,despre lucrurile ca-

pabile de a inspira teama sau încrederea.

!O

6. Din cele ce urmeazil, va fi dar care sunt motivele pentru care se ruşinează .�au nu se ruşinează oamenii. faţă de cine şi in ce dispo­ ziţii. Fie, deci, pudoorea263 o suferinţă .�i o tulburare privitoare la

vicii, fie ele prezente, trecute sau viitoare, care par să conducă la dezonoore, iar lip.�a ei264, un soi de di.�preţ şi o indiferenţă privind

aceleaşi

lucruri

de

acest

21 1

fel.

Dacă

pudoarea

este

15


ARISTOTEL

20

25

30

1384 a

JO

(5

bpto-\l'€lo-o:, âvdŢXTJ ct'u:rxlivEo-fto:L E-rri: Tolc; -roto0Totc; tWv xo:xWv 'Ooo: dtcrxp& 8ox€l ElV<lt � cdnW fi 17Jv q>povT(ţEL' -rowlrra O' €O"rlv 'Ooa {urO xrodac; �pra fxr-r(v, rÂov TO &:rroj3aAElv &O"n(Oa fi IJlUTElv· CmO &tALac; rcip. Kai: -rO ănO<J"'tEP'Îl<mt napaxcnaftfpcTJV fi clOtxlpav ânO CUitx(ac; rcip. Kai: -rO cruŢŢEV€0"-/}o:L Oic; oU <'iEÎ: f1 oi:J oll <'iEt f1 0T€ J.lll &el· CmO &.xoAaO"lac; rdp. Kal Til XEp0alvELV clnO J.llxpWv f1 ct'tcrXPiDv fj cln0 CUiuvciTwv, o'iov Tf€VIÎTWV f1 TE,'JvEWTwv, 0{}€v xo:i: l) napOL)J.(o: Til ânQ VExpoU q>€pEtv· clnQ dt1JXpoX€p&:(ac; Ţci:p xo:l &vEAEUftEplac;. Kai: TO J.lll lkrrtftElv &rvdj.J.EVOV E'Lc; xr-fu.to:Ta. f1 ftrrov lkrrt,'J-Elv. Kal Til �ort{l-ELO"ftat napd TWv �nov Eim6pwv. Kal OavE(ţEO",'Jat OT€ &6�€l dtTElv, xal ohElv '6TE CmmTElv, xal clnall;Elv 0TE a'nElv, xal bratvElv 'lva .SO�n dn:Elv, xo:l TO clnoTETUXTJX6Ta jJ.T)Of.v tiuov· ncivra Ţcip clv�AEu{}Ep(oo; TO:ÎJTO: O"llJ..lEla. TO 8 E-rro:tvElv no:p6VTac; xoAo:xE(oo; xal 't0 Tiqa,'Jci jl.€v irrrEp€1fatvElv Tci' & q>o:ÎJAa auvo:AEllflELV, xai: TO lmEpakţEÎ:v &.A1oUvn nap6VTo:, xal T2iAAo: ncivTa OOa Toto:lro: r · xoAaxELac; 1ci'p O"llJ.E.l la. Ko:l Til J.l'll Î.JnOj.i€:vuv nâ'vo� olk; dt npEcrjlliTI:pol f1 TptxpWvTEc; 11 €v €�ooo(o: J.lO.A.Aov OvTEc; 11 OAwc; dt U.Sm.�muhEpoL· nâvra rci'p J.lO:Acodo:c; O" J.lEÎ:o:. Kal Til l.Kp' €T€pou EU nci<JXHv, xal TO noAAciJnc;, xo:l O Eti f:rroLTJcrEv OvHOlţEtv· J.itXpmVtr,{(ac; rci'p 1fciVTa xai: mnELv6nrroc; O"TJJ.lEla. Kal Til nEpl ahwU nâvm !..€TELv xo:L f:rranEAA€0"\I'at, xaL Til TUAA6Tpta o:lrroU q><iO"XEL v- UAaţoVELo:c; 1dp. 'Oj.iolwc; 6€ xal O:nO TWv ăAAwv f:xâOTT)c; TWv TOÎJ ft1'touc; lWXtwv Tci: €p1a xm Tci O"llJ..lELa xal Td '6J.10LO: a'tcrxpc( xo:l ăvalcrxuvm. Ko:l €nl roliTotc; Til TWv xo:AWv &v ncivtEc; J.l€TEXOOOW t) dt '6J.10LOL nâvT€c;' f1 dt nAElmm, J.ill j.1ET€XELV, bj.lo(ouc; SE AErw b).lO€\I'vElc;, noALTac;, TjAtxu.Jmc;, crunEvElc;, '6At.X; Tolţ €� '(O"ou· - o:'t<JXpOv 1dp fPTJ -rO JJ.ll J.lETEXHv O'lov nm&OO€tolc;' E:nL TOOoÎITov xo:l TWv ClAAwv b).to(wc;. nâvTO: 8€ Talno: J,Liinov, &v Ol €auT0v q>a(VTJTO'.L' o\hw ydp 11&11 O:nO xroc(ac; J.iO.Mov, âv airt0c; � dhwc; .fulv \..mo:p�dVTWV fj \.mo:px6vTWV f1 J.l€/..Â6VTW\I. nclaxo� T€c;' 0€ fj Jf€1fOV\1'6T€c;' fj 1I€t0"6jl.E\IOL Td TOtaUTa a'trrxUvona.t OOo: E'tc; 0:TLJ.l(av q>€:pH xo:L bvE(Srr To:Um 8 EcrTL TU E'tc; UnTJPETî)O"Hc; fj O"u'i).lmoc; f1 €p1wv dury:pWv, &v f:o-n v TO

212


RETORICA. li. 6. 13:>:3

b-UH.t a

cea definită, oamenii se ru�ineaâi în mod necesar pentru toate faptele rele ce par ru�inoase fie pentru ei, fie pentru cei de care se îng-rijesc; or, de acest fel �unt toate faptele câte pmvin din viciu, ca, de pildă, faptul Je a-�i arunc;; �radu sau Je a o lua la fugi1�6�: căci w.:east;t se ive�te Jin la�itate. Şi faptul de <t priv:t pe cineva de un depozit sau de a nedreptăţi; căci aceasta provine din nedreptate. Si faptul de ;1 avea relaţii intime cu cine nu trebuie, ori unde, ori dnd nu trebuie; dci w:easta re.t:ul!ă din

20

necumpJtare. Şi faptul de a trage folos din lucruri meschine sau ru�inoasc11'', sau de la cei slabi,precum săntcii S<lll morţii, de unde .:;i proverbul: ,.o

lu(/ tk It� 111/lllort";

dci ace;t�la provine din iubirea de cfl�tig �i

din t.g<Îrcl.!nic. Şi f:tptul de <t nu :tjuta în materie de h:mi dnd poţi, sau a :Uuta mai putin. Si l"aptlll de a fi ajllla\i de cei

c:m:> au 1\l:ti puţine resurse.

25

Şi raptul de :t împrumutu dinti cineva p:tre d cerc, a cerc dnd unul pare

ci1 rcdam;1, a rcdama dnd unul parc că cerc, a liîtKb ca s;\ par;.\ că el cerc, toale ace�tca �unt

iar după ce

pe cei prezenţi, de <t lăud:t

f;tptul în ci\ccs

lor, de a k trece cu vederea slăbiciunile, de a se mfthni

JO

la culme pentru cel c;tre sufcrii,cfmd este prezent. precum �i to;tte cclcblte lucruri de acest gen; dci sunt �cmne <tic lingu::;clii. Şi !"aptul de <t nu suporta ostenelile pe c;1rc le îndur:! aceia mai în v;îr,�tă,sau cei care hut.uresc, sau cei atlaţi într-o pot.iţie mai înaiW, sau, în geneml, cei cure sunt mai puţin capabili; căci toate �unt semne ale moliciunii. Şi l";tptul de a primi un hine de la altul, iar ;rsta udeseori, precu1n �i u-i repro�a hine le pe care

U84 a

el i 1-a făcut; căci toate sunt semne ale rneschinăriei ::;i jnsnicid. Şi faptul de <t vorbi dc>.pre sine t(mte lucrurile ::;i a face toate promi�iunile2m, li.tptul de a-�i atribui sie�i avantajele altui<�; căci e.�te propriu lăud.ăro�cnici Simihtr, ::;i faptele provenite din ticcare din celelalte vicii ale caracterului, ,o�i semnele lor, ::;i lucrurile a\ctni:iniitoare lor >.unt ru�inoase �i lipsite de pudo;tre. �i, în plus, faptul de a nu participa la lucrunlc nobile din care se împ;1rhl�csc toţi, �<tU toţi ;tscmănătorii, sau cei mai mulţi - or eu numesc asemănători pe cei care "unt coctnki, concet;\ţeni, cov;1rstnici şi nule, în gcncml, pe cei c:tre sunt

la

egalitate; căci este ru�inos deja

faptul de a nu participa,de pildil, în aceC<l�Î rm1sură la educ;rţie şi la <�Itele,

!O

la fel. Toate aceste lucruri sunt mai rusinoase, dacă par din cauza cuiva anume; căci astfel,încep{ind de <ttunci,ele provin m<ri mult din viciu, dacă cel în cauză este el însu�i rJspunzător pentru relele petrecute, existente sau viitoare. Oamemi simt ru.5ine când suportă, sau când au suportat, sau când vor suporta toate lucrurile de acest fel care conduc l a dezonoare �i

or, acestea sunt cele care conduc la aservirile, lîe ale trupu-

lui,

ale faptelor

ru�inmtse, din

213

rflndul

cărora

este faptul

15


ARISTOTEL

20

25

30

35

1384 b

10

15

�p[ţ€u\l"cu. Kn� ni J.t€v €'t� &xoAcxa(av xcx� '€x6vc�""xn� ăxov-rn· (cci fl €'t� �(nv (Îxovw)· &n0 ăwvOp(cx� rn'p il 0€LA(� Tj\nroJJ.oval xal cO J.t.Tj &J.u'ivm\l"at. "A JLEv obv c:itaxUvovcm, caUT Ea<l xcd <ci -rmalrra· h€l &E n€pl &oo'{lw; qxxvraCJia €e>ttv Tj ciu:rx:U'vt), xal TctU'trj!; a� xdptv âJ,J..ci J.lli TWv &1rofjatv6vcwv, ot&l� &E -ri;l; OO'{rr; lj)povtl'(€l &AX il 8tci <O� Oo'fo:"(ovTat;, &vdrx11 ToU-roo; o:'taxUV€o\l"o:t Wv A6rov �€L /1.6ro'V OE �X€L <Wv \l"aUJ.ta'(6v-rwv, xal ol.X; 1}cxuj.J.âţ€L, xal Uqi Wv (io6A€Tat l}o:ujJ.d"(€0\l"at, xal 1rpdl; oi:X; lj)LÂOTLJ.l€l<at, xal /;;v J.lli xa<ooppov€l � OO'{T)t;". 0auJ.la"(m\l"m J.l.Ev otv (ioUAOVTC(t 'imO TO\Îrwv xal ttauJ.l.o:"(ooot -roUToo; \So-m n E.xoootv &ra\l"Ov TWv LLJ.!lwv, il nap' /;;v wrx:dvoooL v 0€6Ji€VOL mp60pa nvOt; l:J'J bc€lvot xUpwt, blov Ot €pWvT€�· lj)LÂOTLJ.loUv-r:at 8€ npiil; TO� bj.J.o(out;, ippoVT('{ooot r:f lut; 0:Art{t€ll6VTWV TWv lj)poV(JiwV, -r:otolrrm 8' 0( L€ 1rp€0flth€poL xal Ot 1f€1fat8EUJL€vm. Kal ni €v (xpttaAJ.tol(;' xo:l -r:ci Ev <pnv€p<;} J.liiM.ov· Oit€v xal TjnapotJ.tla TO Ev bcp{taAJ.lol� itwt a'toW. �Lei -r:oUTo Toiit; 6:€l nap€OoJ.1€voo; J.liiÂAoV citoxUvoVTal xal TO� npoo€xoVTCXt;" aUTolt;, 8tci TO e.... bqn'}nA).lOi:� 0:J,upciT€pct. Kal Tolit; j.!Tj lT€pt Tctbn:i kv6XOl.lt;"' OfiAov rcip On T&vavTLa Sox€l TOUTOlt;. Kal Tolk; Jlli OUHVWJ.l.OVI)(()� Tol(;' lj)!ll'JOj.J.€VOL(;' ăj.J.O:pTâV€1\1' fJ. râp Tlt;" ctbTQ.;; 11'0L€l, To:UTa A€r€Tat Tol� n€Ao:t; ob V€j.J.€Oiiv, &u fJ. JLii 'J(OL€1:, ol)Aov Ou V€J.l€O"� . Kal Tolk; €'ţarr€ATtxolk; noAAol�· ob.S€v rcip Ota<p€p€L Jlli 00x€lv il J.l.Ti '€'fcxn€M€lv. ' E'fnn€Anxol & oY T€ ty}txT)J.l€vm Ou:i TO. napo::Tl)P€lv xal o\ xaxoA6yov €'Cn€p ycip xal To� JJ.Ti &J.1o:pTdvovTa�, ht ,illAAov Tolk; &JJ.Upidvov-r:at;. Kal olt; il .StnTpt�Tj hl Tetl(;' -rl:J'J lf€Î..at; ăjJ.UpT(O:L(;', rJtov XA€UI:tcrrnl� xal XWJJ.w&mowlt;· xnxoA6·rot ycip 'lf Wt;" ot'rrot xal €'fan€ATLxoC. Kcxl €v Jl t; Ji'T}OEV &noT€Til)(l]xaotv· Won€p ycip ttauJJ.a'{6J.L€VOL OtâX€lVTnL. 6.t0 wl niit; lfpl;nov O€TJ\I'€vT� TL c:itcrxU\IOVTCXL &; ob.5€v lfW 'Î'JOo'!TJX6i€1;' €v aUTolt;· TOtolrrm S€ Ot (îpn �OIJA6J.1€VOL cp(Aot ltvctL' (Tci ycip �€ATtOTa T€it€avTUL' 0t0 €!J �X€L 1'] ToiJ Ebpur(Oou &11'6xptut� 1rpO.;;- TO� I:upaxoo(Ol.lt;"), xai; Ti.J v lfdAcxt yvwp(J.!WV Ot J.Ll]O€v C1UV€t06i€(;'. A'tcrxU'\Iovtat O€ ob )J.6wv abTci 214


RETORICA, JJ, 6, 1 31!4 a-b

de a ultragia. Şi faptele care conduc la necumpătare, atât cele volunl.are,

cât .�i cele involuntare (or, cele înfăptuite prin violenţă sunt involuntare);

căci îndurarea lor, .�i faptul de a nu opune rezistentii provin din lipsă de curaj sau laşitate. Acestea sunt, aşadar, lucrurile de care se ruşinează oamenii, precum

20

�i altele de ace.�t fel; or, întrucât pudoarea este o reprezentare privind

dezonoare;1, şi aceasta de dragul ei înseşi, h1r nu pentru consecinţele ei, şi întrucât nimeni nu se sinchi.�eşte de opinie decât datorită celor

care <1U această opinie, trebuie dl oamenii simt ruşine f<1ţă de cei pe e<1re

îi stimează. Or, ei îi �timeazi'i pe cei care îi admiră,

pe

cei pe care ei îi

admiră, pe cei de către care vor să fie udmir..tţi, pe cei cu e<tre rivalizează,

25

pe cei a căror opinie nu o dispreţuie.�c. Doresc, aşadar, să fie admimţi

de toţi cei şi <tdmircl pe toţi cei care posedă vreun bun dintre cele sti-

mate, sau de la care se întâmplă să doreasdl. cu tărie vreunul din lucrurile

30

ai căror stăpâni sunt aceştia, ca, de pildă, cei îndrăgostiţi; rivalizează cu cei care sunt asemănători lor, se preocupă Ue cei care au înţelepciune

practică, cum că sunt veridici, iar cei de acest fel sunt aceia mai în vâr-

stă şi cei educuţi. Se ruşineazi:i m<ti mult �i pentru lucrurile înfăptuite pc faţă; de unde .�i proverbul: "În ochi este ru.riuea"270.

35

zenţi şi de cei c<tre sunt atenţi l<t ei, fiindcă în ambele cazuri ei sunt în

1384 b

în ochii lor �i

Din acest motiv, ei se ruşinează mai mult de cei care vor fi mereu pre-

ochii altora. Ei se ru�inează şi de cei care nu .�unt expuşi la acelea�i

acuzaţii; ci:ici este dar că ace.�tea le par contrare. Şi de cei care nu sunt

înclinaţi spre indulgenţi:i pentru cei văzuţi

di greşesc; căci, cât priveşte

potriva vecinilor, încât, cât prive�te cele

pe

cele pe care cineva le face el însuşi, se spune că el nu se indigne11ză îmcare nu le face, este clm

că se indignează. Ei se ruşinează .�i de cei înclinaţi spre trăncăneli în multe împrejurări; căci a nu crede sau a nu trăncăni nu diferă deloc.

Or, sunt înclinaţi spre trăncăneli şi cei care au fost nedrept:l!iţi, prin acee<J că pândesc o revan�ă. �i def:limătorii; ciki, dacă vorbesc de rău

.:;i pe cei care nu greşesc, cu atât mai mult- pe cei care gre.�e�c. Şi de

cei pentru care timpul este petrecut întru gre�elile vecinilor, ca, de pildă,

cei ironiei şi {Xleţii comici; căci ace�tia sunt omecum bârfitori şi pa-

lavragii. Se ruşinează �i de cei În preajma c<irora nu au e.:;uat;

10

căci sunt dispu�i c<t �i cum ar fi admiraţi. De aceea se �i ru�ineazi:i de cei care le cer ceva prim<t <mri:i, întrucât ei nu au fost dezonorat! deloc

în pre<tjma lor; de acest fel sunt cei care vor recent să le fie prieteni (căci ei au văzut cele mai bune lucruri; de aceea dispunsul lui Euripide către siracuzani este drept271), iar dintre cunoştinţele vechi, cei care nu ştiu

nimic despre ei. Or, oamenii se ru�inează nu numai de faptele

215

JS


ARISTOTEL

-ra PTJ1'tEv-ra a'uJ).::ovlllAa cXM.ci xcd -cU O"TtJ.l.ELa., ol��� oU ,u6vov 6:cpp00LO"Lcf�ov-re� 6:AAd: xa.l nX I.TllJ.lEla. a.b-roU. Ka.i: ob ,u6vov JroloUvter; -ra a'tcrxpc{, O:na xc:U AErov-re�. 'O,uolw� & ob -rotit; 20 e'Lp11Jl.€voo; }l6vov a'ti.TX�OVTa.L, &Ha xa.l -rotit; 8TJAWcrov-roo; a.U-rol<;, ol.ov -3-epcill'ovroo; xa.l ipO..o� 00-rwv. "OA� 8€ oUx a'tO"xUvov-ra.L o�' CJv 1roAU xcmvppovolxn .-l1; S6�ry; -roU &ATJ{I'e&w (ob&i:� rdp 1fa.L8la xa.l -3-T)p(a a'ur,'(6VETUL), o!JTE Tab-rd Totl<; rvwp(Jlotx; xai: -rotit; CqvW-roo;, W..Aci mii<; ,uEv rvwpl,uaut; ni 1rp0<;" 6:All"ewv OOxoUv-ra. T� S ănw-3-ev -rd 1rpd<; TOv v6,uov. 25 Alrrol 8€ && Ola.xeL,uevoL a'u:rxuv-3-elev Cl.v, TIJx':>Tov )J.€v e'L lmcipxmev TTpdc; alrrotil; €xovTe<; o\JTW<; nv€<; o'iot:K; 'Ecpa.uev itvaL oi:ll; a'u:rx�m�TaL ""Hcmv S o&rm fj -3-au,ua1;6,uevot fj -3-auj.J.C('ţov-re<; 30 fi bql' &v j3oUAovwL -3-au,ud'(EO"\tO'.L, fi CJv 8€ovtctl ·nva xpeCav Wv J.LTi -reU�ov-rm ăOO'fm Ovn<;, xai: o�mL fi bpWv-re<;, Wcmep KOO(a.<; 1T€pl � Lcijlou XÂT)pouxln<; €8TJJ.LTJr6pT]O'€V' l}'flou rap lmoAaflelv ToiX;'A\tT)va.loo<; 11'Epwncivat xlixAw -rotit; "'EAATJva<;, W<; bp(;jvTa.� xal J.Ltl J.L6vov 00c:OUCJoJ.LEvoo<; 8. Ci:� Wwlcrwv-rm, fj âv TTArp(ov 35 lXnv Ot -rmoU-rm, fj J.LEAAwcnv a'w-"Wecr{l-at . luO xa.L bp(icr{lnt O:TuxoUvre<; lntO -rWv 'CllAoiivTwv no-r€ ob fioliAov-rm· \1-auJ.Lama.l J38S a rcip Ot '(Tj)..unaC Ka.L '6-Ta.v €xwcrlv 8. xa.TmCJ)(6'VOUO'tv €pra. xa.l 11'pcilJlUTa. fi aU-rWv fln-por6vwv fi ăAAwv nvWv nj)l)!; o\.X; Undpxu a.bToL<; O:rxune(a. n<;. Kal ()Atu�; lm€p CJv a'tcrx6vov-rm a.bwl · e'tcrl ff oUToL o't €'tpJU-L€vot xal o't l'l<; a.UTou.; 6:vacpep6,uevm, fi CJv bl&i'crxa.Âot fj cr6J.Lfioulol lET6VctO"l V, fj Î::a.'v GO"t V \iTEpOL �J.LOLOl, 1rp{ll; o\,X; q>lÂOTLJ.LOîJVTO'.l" 1roAAd: ydp a'u:rxuv6j.LEVOL btd -rot).;­ TOlo6TOIX;' xal nmoOOt xal oU nowÎXnv. Kal JJ.EAAovu<; bpCicr,'}m xal €v cpa.V€P4J O:vacr-rpEcpecr-3-at -rol<; crtNet86crtv a'tcrxuv'tl)Aol ' J.LâAAov e'tcr(v . "'O,'}ev xa.l 'AvncpWv b notlln'i<; J.LEHwv 10 0:1fOWJ.111'UV('(ecr-3-at UnO LHovoo(ou ehev, HiWv -rot}c; O"l.lva.1f01'J-vtîcrxetv J.L€Uov-ra.<; ErxaAI.l1TToJ.L€Vot:K; tix; fteO"av .Std TWv nuAWv, -rl €rxW.Unecr,'}e 'EcpTJ· fi J.LTi aUpt6v n<; UJ.Liib' 'l81J -roti-rwv; nepl J.ll}v oi1v a'tCJ')(ti\11'}1; Tat'rra· TTEpl .s€ &.valO'XUVT(a<; SljAov Wc; hc -rWv E:va.vTiwv elm:opitcroJJ.EV. 15

216


RETORICA, I l , 6, 1 384 b-1 385 a

c<�re au fost men�ionate drept ruşinoose, ci şi de -;emnele lor, ca, de pildă, nu doar când .�e dedau plăcerilor drago.�tei, ci şi de semnele dre�gostei. Se ruşineazii, t�poi, nu numai când fac lucruri n1�inoose, ci �i cftnd le spun. Similar, se ruşinează nu numai de cei enunţaţi, ci şi de cei cme se vor dezvălui lor, ca, de pildiî, de servitorii �� prietenii lor. În general, ei nu

20

se ru.�inează nici de cei a căror opinie privind rostirea adevărului o dispreţuiesc (căci nimeni nu se ruşinează de copii şi animale), nici de cei cunoscuţi şi de cei necunoscuţi, din aceleaşi motive, ci de cei cunos� cuji, pentru lw.:ruri care apar legate de adevăr, iar de cei îndepărtaţi, pentru lucruri leg:1te de lege.

25

Oamenii se pot ruşina, fiind dispu�i astfel, anume întâi dacă pot ti dispuşi faţă de ei înşi.�i la fel ca cei de care, spuneam noi, se ruşinează. Or, t�ceştia erau fie cei admira(i de ei, fie cei pe care ei îi admirau, tîe cei de care ei doresc să tie admiraţi, fie cei cărora ei le cer vreun serviciu, pe care nu îl vor obţine, dacă nu sunt stima(i, şi aceştia sunt ori cei care îi

30

văd, precum Cydia� a vorbit inaintea mulţimii despre colonia Samosului212; căci a cerut ca atenienii sti î�i imagineze cii elenii stau în cerc în jurul lor,

di îi văd 5i nu doar vor auzi cele pe care ei le vor decide, ori cei ce

sunt de <lCest fel, dacă sunt vecinii lor, :-><1U urmează să perceapă eonduila

35

lor. De <Jceea nu vor să fie văzuţi dind e�uează, de către cei care erau odată rivalii lor; căci rivalii sunt ni�te admimtori. Şi când ei au acţiuni

IJ85 a

şi lucruri care dezonorează tie pe ei sau pe strămo�ii lor, f1e pe oriC<!re alţii pentru care ei au vreun grad de rudenie. Şi în general, se ruşine<Jză de cei în privinţa cărora simt respect; or, ace�ti<l sunt cei menţionaţi şi cei care au relaţie cu ei, adică tie ai căror învăţători sau sfătuitori au fost, sau alţii cu care rivalizează, dacă le sunt asemănători; căci, Întrucât se ruşinează de multe lucruri din cau:w celor de acest fel, ei dind înfăptuiesc, când nu înfăptuiesc. Şi dacă urmează să tie văzuţi şi să fie asociaţi pe faţă cu complicii, ei sunt mai predispuşi la pudoare. De unde �� poetul Antiphon273, care urma să îndure ,�upliciul de moarte din partea lui Dionysios, văzându-i pe cei care urmau să moară împreună cu el că î�i

10

acoperă faţa, pe când treceau prin porţi: ,,de

ce vă acoperiţi'', zise; "ori vă temeţi să nu vă vadă vreun gură-cască dintre ace�·tia?" Acestea sun!,

<�.�adar, lucrurile privind pudoarea; cât despre lipsa ei, este clar că o vom distinge din argumentele contrare.

217

15


ARISTOTEL

VII. Ţ((Jl'V fJ€ xdpt'V �OOOL X:<Xl €1fi: ti'O"L'V x:allf� ahml �OVTE<;,

bptO"ajJ.€'Vm<; Tij'V xdpt'V S�Ao'V �O"Tat. "'Ecnw Sij xdpu;, xa{}-' il'V b �W'V A€l€Tctl xdpl'V �XEL'V, 01foupy(a "nf &:oJ..l€'\Hf JJ.i! &vT( nvo<;, JJ.TjcS' '('XX n abTh> cW \mouproUvn &.AX l'V<X n ExECvur J..lElO:ÂTJ 5€ CÎ'V � O"cp65pa• 5E�J..l€Vf, � JJ..Eld'Aw'V xal xo:AenWv, E'V xatpolt; cotothm<;, il J..l6'Vo<; 11 npWTo<; il JJ.ciAtO"T<X . .6.dp€l<; SE e'to-t\1 a't bp€'fEtt;, xal co6Tw'V jJ..ciALO"T<X clt j.iEu:i A6� To'U J..lJi lLŢVOJ.LE'Vou. TmaUTaL li€ at' Em-3-uJ..l(<XL, olo'V �pUJ<;. Kai: clt €'V TIXlt; coU m..JJJ.<XTD<; xax:Wo-ecn 'V xal €'V XL'Vlill'VoLt;' xal ycip b X:LWitNEliw'V hvll'u}.lEl x:ai: b Auno6}.lE'VQ<;. .6.L0 Ot h.o TTE'Vlr,t liUpLO"Tâ'}.lE\IOL x:ai: !pUŢalt;, x:â\1 jJ..LXpd \.mrtpEnla'WO"l\1, Otci T0 )J.€ye{}-o<; cl)t; &t)o-EW<; xa:i: c0v X<XtpO'V XEX<XPLO"jJ.€'VOL, olo'V b €'V 1\ux:e('f TO'V !pOpjJ.O'V &:l(x;. 'Avdpcr] ot'V ,u.d'Au:na jJ.€\1 e't<; Tab-rci '€-x_El'V n)'V \mouprlav, e't se J.Lii, Eu; '(cra, il jJ.El'{w. "QO"TE Enel q:.avepO-v xal dlt; x:al E!p' o'l<; y(ŢVET<XL xdpt<; xal nW<; �XOOOL, SliAov On €x: w&rwv napcwxEOO.O"T€ov, cot); JJ.E-v Setx:Wvcat; 11 5vtat; fl lElEVl)J.I.€\101..1<; €v TOta&qt A61f[1 xctl .5EipEL, TOlic; .s€ �ETTJX6Tat; f:v WLWÎr!l XPE(a TOLolrrâv TL il \mytpE-roti\1-rcxt;. <ll<XVEp0V .s€ x<Xi: iYIJ'e-v & <XlpEl�-IJ<XL f:vO€XETctL Tijv xcipL V x<Xl nmelv &.xaplcr-rot.K;· fi ycip Oct ainWv 'E"Vexa: UnrtpETolimv fl bnrtp{tT)CTct\1 (coîJro fJ obx: �V Xd'pu;) fl '&ct &n0 "t6xrtr; ouv€nEO"EV fl O"U\IT)'V<XŢxcicr·lhpav, ft '6ct &n€.5wxav &AX oOx �xav, €he e't&.'l<; e'LTe J.J.Ti e't&.:i<;· &J.icpOc€pwt; ycip TO ân( TL�, t:Kne oUS' otiTW�; &v e'(llxcipu;. Kal nepi: O:ncioo<; Wt; xanrrop(at; crxenc€ov· llrcip xciptt; €crtlv il On wSL il Too6V.Se il TOt6v&: illf6"t€ il noli. LT).Uelov 8€ e't €Aanov J.Li! lmrtp€npnv, xal e't TOl<; Ex{}-pol<; t) -rcxbcci il '(cra: fj J.LEL'{w· SliAov ycip On oOOE mUca: lw.Wv €-vexa. "H e't IJ)Ctt:iAa e't&S<;· oL&lt; y ci p bjJ.oAorel .Selcr{}-at cpo:6Awv.

20

25

30

35

1385 b

10

218


RETORICA, IL 7 . 1385 A�B

7. După ce vom fi definit bunăvoinţa, ne va fi clar faţă de cine, de ce şi în ce dispoziţie sunt O<�menii binevoitori. Fie, deci, bunăvoinţa274,

conform căreia cel care o posedil se spune că este binevoitor, un ajutor pentru cel care <�re nevoie de el, nu în schimbul <1 ceva, nici în vederea

vreunui avantaj pentru cel care ajută, ci pentru interesul celui ajutat; or, bunăvoinţa este mare, dadl este pentru cel care are intens nevoie de ea,

sau cme arc nevoie de lucruri mari şi greu de obţinut, sau care are nevoie de ea în astfel de împrejurări, sHu dacă autorul acestei bunăvoinţe este

singurul, ori cel tlintâi, ori binefăcătorul în cel mai înalt grad275. Pe de

altă parte, nevoile sunt nişte dorinţe, iar dintre ele, mai ale.� cele în�oţile de suferinţa faptului neîmplinit. De acest fel sunt poftele, ca de pildă,

20

sunt binevoitori cei care ajută în sărăcie şi în exil, oricît de mici servicii ar t"ace, datorită dimensiunii nevoii, �� datorită împrejurării, ca, de pildă,

25

dragostea. Apoi, cele ivite în suferinţele trupului .�i în primejdii: căci şi cel în pericol, şi cel care sufer.1 încearci( o dorinţă pasionată. De aceea

cel care a oferit rogojina27(i în templul lui Apolion Lykeios=77. Prin urmare, binefăcă!Orul trebuie să aibă bunăvoinţă pentru <Lceleaşi nevoi mai ales, iar de nu, pentru nevoi eg<Lie suu mai mari. În consecinţă, tiindc;1

este dar �i faţă de cine, �i de ce, �i în ce dispoziţie a binefăcători lor se n<�şte bunăvoinţa, este clar că din aceste surse trebuie să pregătim argu-

mentele, arătiind dl cei <�utaţi, pe de o parte, sunt ori au fost într-o astfel de suferinţă sau nevoie, �i C<1 blnefăcătorli, pe de <Lltă parte, <lU făcut, ori

fac vreun serviciu de acest fel într-o asemenea nevoie. Este dar si de . unde este posibil a le suprima celor binevoitori bunăvoinţa �� de a-i f<ICe n1uvoitori; căci este limpede fie că oferă, sau au oferit un ajutor în inte-

resul lor propriu (ceea ce, însă, nu era buntivoinţă), fie că ei au fost constrânsi să îl Facă., fie că llU întors un serviciu, iar nu 1-llU oferit, cu .�au f<1ră Ştirea autorului său; într-adev1tr, în ambele cazuri este un schimb,

30

35

1379 3

încât nici astfel nu m putea fi bunăvoinţă. Trebuie examinat şi privitor l a toale categoriile; căci bunăvoinţa există, fie pentru că este o anume natură, sau o anume mărime, SHU o calitate anume, fie pentru că reprezintă un timp sau un loc anume. În schimb, este un semn de rea-voinţă

dacă presupuşii binefi:id"itori nu au oferit un ajutor mai mic, �� dacă au f<kut du�manilor servicii �au identice, sau eg<ile, sau mai mari; în­

tr-adevăr, este clar că nici pe acestea nu le fac ei în interesul nostru. Sau dacă cel care ajutil oferă, con�tient fiind, binefaceri neînsemnate; căci

nimeni nu recunoaşte că are nevoie de lucruri nesemnificative.

219

lO


ARISTOTEL

VIII. Kal 1T€pl J.J.€v -raU xo:p('(ecr\hxt xo:l &xo:punelv elplYtat· 1Tola & E>..eetvd xo:l -r(� EAeolxn, xal 1T� o:lnoi: Exovn�, AfywJ.lEV. ''E<JTw Slj EA€Ot; ADm, ne;: brl cpo:tvoJ.J.Evtp xo:xte cp.:tapnxtfi il Au� TOÎJ &va�(ou WYXâV€tV, 8 KCiV alrr� npoo<'ioX'IÎ<J€l€V &v Jfa�elv il -rWv aLmU nva, xai: -rffirro 0-rav 1TAT)<Jlov cpalvrrro:v Sl)Aov rrlp 15 On &vd"(X11 -rOv J.J.€AAovTo: €A€1Î<JEL v i.rnâPXEt v ·rowUmv olov olecr{Jut 1Ta�elv t!f.v n xaxOv fi o:b-rOv fj TWv ab-roU nva, xo:l -rmolrro xaxOv dlov elp11w:t Ev Tif OP!p fj �J.!OLOV il 1Tapa1T;\:{pwv, OtO otln o't 1T«Vn�AWc; &1ToAwA&te� EAeoiXnv (oiXiE:v rcip &v En 1fa-l}elv oloVTO:l' 1TEmSv-l}o:cn. Ţâp) oihE dt b1T€p€u&xtJ.10VElv OÎ.6J.l€VOL, 20 au: Uj'lpl'(ooot v· El rcip ă1TO:VTO: Olovw.t UmipxetV -rCqa{Jd, SljAov On xo:l -rO J.J.ll €v6€xecr�o:L 'lro:�Elv j.J.l)O€v xo:x6v· xal rrlp -rolrro ..Wv ă.Ţa�Wv. f'tcri: lJ€ TOlOÎJTot o'î:ot VOJ.l('(ELV 1(0:-/}Elv ăv Q( T€ 1TE1ToV116-re� iîS11 xo:l o5ta1TE<pEUŢ&ter;, xo:l o't 1Tj)Ecr�&r€pot xo:l Otci -rO cppovelv xai: o5l EJJ.1TEtplo:v, xo:i: o't &cr�evelc;:, xo:i: dt SELA6npot 25 J.J.<iHov, xo:i: dt 1T€1To:t&euj.J.€vot· eUA6rt<JTOL râp. Kal olr; Unâpxmxn yoV€l� il T€xva il ruvalxec;:· o:UmU T€ rcip mUw., xo:l o'lo: no:�elv Tci EtpytJ.1€va. Ko:L dt J.J.l"jTE €v &v&plac;: 1Tâ�El Ovrec;, o'iov €v bprTI il �dpp€l (&A6runa rcip TOÎJ f:croj.J.€vou -raUw.) J11ÎT€ €v Uj3ptcrnx o5ta".€cret (xai: Ţcip obTot &A6ŢtO'TOl ŢOÎJ 1TE(crecr-&o:( 30 n) &AX o't Ho:'ţ,O ŢOOrwv· J.iTlT ab <J>011o6J.1EVOL mp6.5po:· oU rcip f:AeolXnv dt f:nenArrrJ.1€vot Otci ŢO e'lvat npOc; Ţtfi OtxELLf 1Tâ11et. K&v d(wvtcd Ţtvar; e'i.vcu ŢWv brl€txWv· b rrlp J.111MV« o't6j.J.€VOc;' 35 1TâVŢac; dt'IÎ<Jnat &"t(ouc; ă Vr.tl xro:oU. Kai: OA� .Sll '6-rav Exn 1386 a oti'twr; � &vaJ.lVl)CI'11Tivat Toto:lrra cru�E�11X6'to: il aU� fi .W� a\rroU, Ti €A1f(cro:t rev€cr11ctL a\rrtfi Ti ,Wv abmU. 'Qc; J.J.€V otv Exov.er; EAEoOOw , ElplYtctL, a 8 €Aeo00w , €x 'toU bpu:TJ.loti .SîlAmr OOa TE ro:'p TWv Aun�v xai: b&uv�v cptto:pnxd, ttâv-ra EA€EL vei, xal OOo: &vcupEnxcl, xo:l OOwv il Wx11 cth(o: xaxWv J.1€Ţe{l-� €x6vTWv."E<TTt & b&uv'f�Pd }J.€v xo:i: cp{t-apnxrl Mvo:TOL xal o:'tx(ctL crwJ,UiTwv xal xo:xWcretr; xai: rllPac;: xo:l vOOot xai: TpoqJîlt; 'Ev.Seta, l:Jv fJ il TllxTJ a.'tT(a xo:xWv, &cptA(o:,

� �

220


RETORICA, 1/,

8. 1 385 b-1386 a

8. S-a vorbit şi despre faptul de a fl binevoitor, respectiv de a fi rdu­ voitor; să spunem, atunci. care sunt genurile de lucruri C<tre stftrnesc mila, faţă de cine. precum �� în în ce dispoziţie încearc<1 milă oamenii. Fie, deci, mila o suferinţă anume. resimţit<l din cauza unui ri:iu manife.�t. distrugător sau dureros, legat de cel care nu merită să fie atins de el, �i pe care un om s-ar u�tepta să îl îndure el însu�i. sau vreunul dintre ai săi. iar ace<tsta, când răul pare aproape; dld este limpede că cel pe punctul de a resimti milă este dispus a�tfel, :;nume capabil de <t crede eli poate suferi vreun rău. fie el însu�i. fie vreunul dintre <ti l u i . � i un astfel de riiu, precum a fost explicat în defmiţie, sau asemănător, sau aproape asemăm1tor. drept care nici cei in întregime pierduţi nu încearcă m i hî (într-adevăr, ci consideră c<1 nu mai îndură nimic: dici au îndumt), �i nici cei care cred că sunt prea fericiţ i , ci ultragia:a127x; căc i , dadl ci î.�i imaginc:tză că posedii toate bunurile, este clar ş i faptul că nu c.qe posibil sti sufere nici un rtiu; într-adevăr, �i aceasta !ine de lucrurile bune. Sunt de un aserncneot cmacter, anume capabili de a crede că pot suferi, cei C<tre au suferit deja �� care au scăpat prin fugă, aceia mai in vilrstă � i . datorită înţelepciunii pmcttce, �i a experienţei, apoi cei �]abi �i, moti mult, aceia mai la�i �i cei instrui!i; Clici ei sunt cugct<tţî. Ş i cei care <tU părinţi, copii sau so!ii: căci ace�tia ţin de ei În�i�i. �i sunt capabili de a suferi relele enumerate. Şi cei care nu M m l nici într-o stare afectiv:! de curaj. cu, de pildă, mânia sau îndrăzneala (c:ki acesteu .�unt imprudente în privinţt vi itorului). nici intr-o di�pozitie tempor;ml ultragiatoare (căci �i ultragiatorii Mml nechibZUi!i privind faptul de a suferi ceva), în schimb, cei at1u!i la mijloc între t l n c � : . î � i i e i � � 1 . rinţe. O:tmenii sunt m i lo�î �i dacă socotesc că exi.�tă ni�te persoane vir­ tuoase; căci cel cure goînde�te că nu exislll nici un:t, va consider<� că toţi sunt demni de nenorocirea lor. Şi, În general, când un om este dispus a�tfel încât s;l î�i aducă aminte c:1 asemenea rele i s-au înt<î mpl:tl lui, sau vreunuia dintre ai săi , ori să a.�tepte să i se întâmple chiar lui, .�au vreunuia dintre <�i l u i . Î n c e dispozitie deci, resimt oamenii m ilă, s - a spus; apoi, care .�unt motivele ce trezesc m i W , este dar din definiţie; căci cele de:r.olante �i dureroase. câte sunt deZ<!slruo<Jse, cele ruinătoare, cele rele, câte au gravitate, �i a căror cauză e.�te soarta, sunt trmte vrednice de m i l ă . O r , sunt dureroase �� distrugătoare tipurile d e moarte, maltratările tru­ purilor, comportări le injurioase, bătrâneţea, bolile �i l ipsa hnmei; apoi relele, a căror cauz;1 este SO<trta, sunt: l i psa de prieteni,

15

20

25

30

:�� ��\ :������� ��� ( �� � t: �� ���;� ���� ������ �:� ��\�:��� IL���::;��

22 1

35

J3H6 a


ARISTOTEL

bAtroqnMct (Ou) xctl W Strumă.o-{t-nt CmO <pO..wv'·""Jmt ouv"M-wv �AEEtv6v), dlCJXQ�,;, &O'l'J'€.V€tct, &vo:mwla, xal cO \S{I-Ev npooîlxEv &ra·Mv n bnclp�a:t, XC0{6v n ou}.lfhlvat. Kcd W no>J..dx.t� -rotolroov. Kal m TT€1fOVM"CCM; lEVEcr-lt-cu n Cqa;{t-6v, otov �lOTTEÎ ,'}€t cei napc( �cunA€� u{t-vE�m xa:t€n€.J..t.CP{'11. Kal cO fi J.l."Tj.€v lElEvftcr-\h:xt &ra,'tOv, fi TEVOJ.l€vwv }.l l) E'lvat &n6Aaucnv. 15 ' E<p' o'i:� J.l€v otlv EAEoticn, mlrrn xnl W -rotalrrcl �o-rtv· €AEOlxn 0€ To6;; 'tE yvwp(J.LO�, &'v }.l"i] O"<p60po: �l� WO"t V obc€t6nrrt· TT€pl 0€ mtfr� lJ<mEp nEpl alrroUc; }.1€Hovt� €xooot v . .!ltO xa;l b ""AJ.lO'.O"L� Enl J.l€v -n{) lltEL &roJ.lEV!f Enl TO &no,'tnvELv olnc 20 E&:lxpoo€v, k cpcx(f(v, 'rnl 0€ Thi cp(Aw, TTj)OCT(Xtcotivn· ToiJ-co J.l€v rci:p EAEEtv6v, hElw SE Setv6v· .'o ra'p SEtvOv 'Eupov -roti EAEEtvoti xcxl ExxpoocmxOv ToU EA€ou xcxl noHcb(l� "'t� EvctvT(!f )(p{ptJ.lov· <oU rdp> €n EAEolxn v Errll.; aU-rol� Toti SEtvoU OvTCM;. Kal -rot'M; bJ.LO(o� hEolxnv xmci: tv._tx:Cctv, xcnci: �{tll, xa-ID 'E�Et�. xa-rd 25 &�tWJ.lc:na, xa-ID rEv11· Ev nOO:n rclp -ro&rot� pii)..Aov <pa.ÎvEmt xal ai.rc(f âv tmâp�at· OA� rdp xal 'Evmll,'ta; &l Aa�ELv 0Tt, OOa E<P a\nWv cpofloÎJvTat, <alrrn En' ClU.wv rtrv6}.1Eva �Â.Eolxnv. ' E nEL & \.:::Ţyil.;; q:>cuv6}.1EVO: Td nâ{tll EAEEtvei Ecrnv, Tci: .5€ J.l.UptooiDv €ro; TEV6J.l€va fi �cr6}.1€vct o!Jn EAnl'{ovt€� atiT€ J.l€J.lVllJ.l€.vot fi OA� 30 oUx €AEo00tv fi oll;lc bj.J.OÎw;, &vârx11 TO� cruvanEpra'{oJJ.Evo� axl).uaat xal cpwval� xal €a,'tlicrt xctl OA� bttoxplaEL EAE€t'\IOT€potx; E'i.vat· €� r«P TTOtoî:.Cn q:>ctlVE(J{t(Xt [ID xo:x6v] ttpd bJ.lJ.lC{TWv TTOLoUvT� fi k }.1€Hov-ra fi &; l€Ţov6-ra. KcU 35 1386 b TErov6m (:{pn fi J.L€M.ov-ra Otet <ax€wv €AEEt v6tEpa· Stci: -roiJ-co xal -rei" O""l)J.lEla, o'i:ov €a,'tlrrcl� u .Wv nEnovM-rwv xal \Scra -rotalrta, xal <cit; npâ'fEt� xal A6r� xal OOa &'Ha ..Wv 'Ev -rW nd,'t€t ISvruv, otov liS11 TEĂEtrrWvtwv. Kal J.l.d'Ato-ra "'t"O anoo&:<( €'i.va:t Ev Tol� "tOtoihot� Xatpol� Ovm� €A€€l v6v· CinavTCt rdp Talrrn Otd TO €nOI; <palvEa-\t"at .u(iAAov notEL TOv €AEov, Kct.l &; &va�(ou OvTCM; xal Ev bq>,'tnAJ.lol� <pntVOJJ.€vou -roti m:l,'trnx;. 10

222


RETORJCA. Il, 8, 1 386 a-b

r t u mărul mic de prieteni (de aceea, �i faptul de a fi .�eparat de prieteni >r

10

d e apropiaţi este demn d e mih1), urâţenia, lipsa d e vigoare, bete.�ugu l ,

precum � � faptul d e a surveni ceva rău d e acolo, d e unde s e cuvenea s ă rezulte ceva bun279. Iar u n astfel de lucru s e întâmplă adeseori. Ş i faptul

rlc a surveni cuiva vreun

bun, după ce respectivul a îndurat răul,a�a cum

darurile din partea regelui i-au fost expediate lui Diopeithes2llll care muri�e. Este demn de milil .�i faptul tie de a nu fi atin.� nici un bun, fie de ;r

nu putea avea plăcerea lucrurilor petrecute. A�•rdur, acestea � i altele a.�emănătoare sunt motivele pentru care oa­

15

menii resimt m i l ă ; or, ei <ru milă de cunoscuţii lor, ducă nu sunt prea ;rproape prin legătura de rudenie; altfel, ei sunt dispu�i faţă de uce�tia, cu şi cum ar simţi milă pentru ei înşi�i . ducă ar fi în situaţia re�pectivă. De <tceea, Armrsis211 1 , la T<îndul .�ău, nu <t plâns, cum .�e spune, pentru fiul lui care era condus l a moarte, ci, în schimb, pentru prietenul său care

20

cerşea; căci, pe de o părle, acest caz este vreLlnîc de milă, pe de altii parte, însă, acel cuz este îngrozitor; într-adevăr, groaznicul este diferit de ju!nic, �i gata de a înlătura mila, precum � i adesea util pentru sentimentul con-

trar; căci oamenii <nu> mai simt milă când pericolul grouznic este aproape. Ei <Ju m i l ă şi de cei a.�emănători lor prin vârstă, prin caructere, prin dispoziţiile stabile, prin mnguri, prin neam; căci în toate <.�ceste si-

25

tua!ii pare mai mult c ă l i se poate întâmpla � � lor; de altfel, in geneml, � i aici trebuie admis că toate lucrurile de cure oamenii se tem cu privire

la ei în� i � i , acestea, aşadar, stârnesc milă când se petrec în legătură cu

ultii . Apoi, încercările ce par 1<� îndemână sunt demne de milă, în timp ce, faţă de cele trecute, sau care vor ti zece mii de ani înainte sau după2�2 ,

30

ei fie nu simt milă deloc, tie nu lll fel, fiindcă nici nu se a�teaptă la ele, nici n u şi le amintesc. Atunci, cei care însoţesc sensul vorbelor lor cu gesturi, tonuri ale vocii �i veşminte � i , în genewl, cu actiunea dramatică,

trebuie să fie mai vrednici de milă; căci ei fac [ri'iu l l să pară aproape, pumindu-1 în faţa ochilor noştri211\ fie ca pe un fapt viitor, tle ca pe un fapt trecut. Şi lucrurile petrecute reeent, sau cme sunt pe c;rle să se întâmple curând sunt mai demne de mi!ă2114; de aceea, oamenii resimt milă �� faţă de semne, precum ve�mintele celor care au suferit un rău, şi alte asemene<J lucruri, apoi faţă de acţiunile, discursurile .�i altele câte sunt ale celor <�fi<�ţi în prezent în suferinţă, ca, de pildă, ale celor ce sunt pe moarte. Şi este vrednic de milă mai ales fllptul că oumenii, <Jtlându-se în astfel de circum�tanţe, sunt buni; căci toate acestea provo<1că mai degmbă mila, prin acee<� că pllr mai apro<�pe, apoi, tlindcă cel ce suferă un rău este nedemn de răul respect i v , precum şi fiindcă nenorocirea l u i ap<�re în<Jintea ochilor noştri.

223

35

1386 b


ARISTOTEL

IX.

10

15

20

25

30

1387 a

A,n(xencu &. u{j llielv p.c:D..tCTŢa JlEV () xaAoixn VEJ!Ecrăv· T� ydp Atmelcr�at 'rnl Tal� &va'f(aL� xax01fpay(aL� &vTuce(J!ev6v €(J'ŢL Tp6nov nvd xal &nO ToU alrroU �� TO Aunelcr�at €nl Tal� &va'f(au; elntpcq(at�. Kal iiJ.liPW Td mi{)-11 �� :xpTJ!Tfoir Oel ydp 'enl JJ.Ev TOi:c; tiva'f(� npclnotxn x� (l"llvc(x{)-ecr{t-at xal tAeel v, Tolc; &E eb VEJ!ecrCiv· ClOtxov ro:P TO napd Ti}v &'f(av yt rv6JlEvov, OtO xal Tolc; {)-eolc; &noO(OoJlev T O vEJ!Ecriiv . .6.6'fete S &v xa� O tp{)-6� -rW Heelv TOv alrrOv &.vnxelcr�at Tp6nov � oUve� Wv xal -ra� -rit 'V€JlEcriiv, �(J'ŢL ft \hepoV' AUJn} JlEV ya'p -rapa:xt$11; xal O cpMv� 'eCTŢLv xa� 'enl eimpa.r(�, &AX oU -roU &:va'f(ou &Hd -roii 'Ccrou xaL bJJ.olou. Td .sE Jlil \Sn aht{il "!L cru�{)auat Enpov, &>.Act 0( aUWv -rOv nATfCF(ov, Clncwtv hJ.W(wc; .Sel Uncipxetv· ob rdp �n �(J'Ţat -r0 JJ.Ev cpM�. -rO &. v€J.Lem.�, &.llcX q.6ţl�. rov Otci Toifro tJ A6m) bnciPXU xal h -rapa;x�. IS"tt ab-t0 Tt �(J'Ţat. �.pa.W..ov imO "TÎ)c; �e(vou elntpa;'fl�. <I>avepOv 8 \Sn WroMu-lt{)cret xal ut €vavrl"a mi� -rothot�· b JJ.Ev rdp AunoUJJ.evoc; hL wlc; &.va'f(� xaxonpa.yolxn v tp{)-ipewt 1\ ăl.un� �(J'Ţat 'rnl TOi:c; Evavrl� xooconpa.rollcnv, ot.ov Tolk; na-rpa;Ao(� xal J!LC1tcp6vo�, lhav Wxwcrt "ttJ.Lwp(ac;, ol&lc; &v AumJ\l"E(TJ XPTJ!Tf6t;· Oel rcip xa(petv €-n"l Tol� TOt06Tolt;, lut; s al.h� xal 'enl -rolc; eU npct'nooot xai &.'flav· â"J!rpw ycip .S(xata, xal notel xaCpew TOv bttetx�· &vâŢXT) ycip €An('!;etv bndp'fa.t a:v Clnep -r{il bJJ.ol<p xa� ab-r�. Kat €0"-ttv -roU ab-roU �ouc; ănavw; Talrro, Tii 8 €vavr(o: ToÎJ €vavr(ou· b ro:'p __c;Mrt6t; Wt:tv 'rntxa.tpExc:ococ; xal tp�ovep6t;· €tp' t{} Ţâp "!te; ĂJ.)1fE�Tat ŢL"fVOJ.1.€V<p xai: bncipxovn, &:vayxalov -roOwv E-nl T1J CTŢEpTjcret xa.l ""r1i � -rTt -rOOtou xalpetv, .6.t0 xwAuTtxd JJ.Ev €A€ou ndv"ta TaU-r' €crn, &wpEpet .S€ .Stci ,;de; e'tp11J.1Evac; ah(�, {.Xrre npOs- -rd J.Lil Ueetvâ nOLelv ănav-ra bJ.w(� XP-rl<rtJ.1C1. npWTov )J.Ev otw nepi: -roli 'V€JlEO"iiv A€yw)J.€'V, -rCcrtv TE VEJ.Lecrh"xrt xal 'rnl rlcrt xal nWc; �ovnc; alrro(, il -ra )J.E""tci -raîtra nepl LWv ă.AAwv . <l>avep(iv 8 � TWv e'tPllJ.LEvwv· e't ydp €(J'Ţt TO

224


RETORICA, 11,

9. 1 386 b-1 387 a

9. Faptului de a resimţi milă i se opune mai ales ceea ce oamenii numesc a se indigna2H5; căci faptului de a încerca suferinţă în urma unor nenoro­ ciri nemeritate îi este opus într-o oarecare mă�ură �i provenit din acela�i caracter faptul de a resimti suferintă pentru succesele nemeritate. Şi ambele pasiuni ţin de un caracter virtuos; căci trebuie să îi compăti mim pe cei care sunt nefericiţi nemeritat şi să avem milă de ei, dar să ne indigm1m de cei fericiţi nemeritat; căci este nedrept ceea ce se ive�te contrar meritului2H6, drept care le şi atribuim zeilor faptul de a se indigna. De altfel, şi invidia ar putea părea că se opune în acelaşi mod faptului de a simţi milă, ca fiind apropiată de, sau chiar identică cu faptul de a se indigna, şi totuşi este diferită; dki şi invidia este o suferinţă tulburătoare �i cauzată de un succes, însă nu cel al unuia nedemn de succesul respectiv, ci al unuia egal şi asemănător nouă. Or, trebuie că toţi au acest sentiment, anume nu faptul că li se va întâmpla vreun alt lucru rău, ci faptul că el li se va întâmpla chiar din cauza vecinului; căci nu va mai fi C!1nd invidie, când indignare, ci teamă, dacă suferinţa şi tulburarea se nasc din ucest motiv, că ei înşişi vor avea vreun rău de pe urma .�uccesului acelei persoane. Or, este clar că ace.�tor pasiuni le vor urmu şi pasiunile contrare; într-adevăr, cel ce suferd în faţa celor nefericiţi pe nemeritate se va bucura, sau va fi neatins de mâhnire în faţa celor nefericiti la modul contrar, pe merit, precum nici un om virtuos nu ar putea ti mâhnit când .�emenii lui au ocazia de a se răzbuna pe uciga�îi de tată �i pe a'ia�ini; căci el trebuie să găsească plăcere în ustfel de situutii, la fel cum trebuie să t�fle plăcere �i în cazul celor care au fost fericiţi pe potriva meritului lor; într-adevăr, ambele cazuri sunt drepte şi i1 fac pe cel virtuos să se bucure; căci este nevoie să spere cii cele pe cure le va poseda cel ce îi seamănă le va poseda şi el. Apoi, toate aceste pasiuni sunt proprii !lceluiaşi caracter, it�r contrariile lor aparţin caracterului contmr; căci acelaşi om este bucuros de nenorocirea altuia şi invidios; într-adevăr. datorită faptului că unul se mâhneşte pentru lucrul ivit şi posedat, este necesar să se bucure în c;;zul lipsei şi al distrugerii aceluiaşi lucru. De aceea, toate aceste pasiuni pot împiedica mila, dar diferă din cauza motivelor exprimate, încât sunt toate la fel de utile pentru a face lucrurile nevrednice de milă. Să vorbim, a�adar, mai întâi despre faptul de a se indigna, spu­ n!ind, de asemenea, pe cine, de ce, precum �i în ce dispo.:iţie se in­ dignează oamenii, apoi, după acestea, despre celelalte chestiuni. Or, este clar din cele enunţate; căc i , dacă faptul de a

225

JO

15

20

25

30

1387 a


ARISTOTEL

� VEJJ.emiv AmreLcr�a.L €ni: TW !pa.tvoJJ.Evw O:vo.'�(w� el.lJrpctŢeL v, npW·rov JLEV &îiAov lSn o� o'i6v <' €�1: nOm TOLf,;' Cqa.�OLf,; VEJ.!Emiv- ob ra.'p e't Uxa.tcx; il O:WpeL�. fj €L &.peTijv AijtjJeTctl, veJLecnlcret Tothtp (ob.S€ ra.P �AeoL €1rl wLf,; €va.vT(ou; To6-rwv itoiv), anei €1rl nAo&rw xa.l 6uvclj.!€L xo:l TOL!:;' Toul&rOLI:;', OOwv W!;; CmAWr; e'tneLv 0:1wC i:crt v o\ O:ra.1tol ou& it <ci <pOOet Exmxn v O:ra.1tci, btov elfr€V€ta.v xa.l xciAAcx; xa.l OO a. Tota.Um .. ' Enel & <0 15 Ctpxa.Lov Enilc; TL o:po:LveTCXL <00 o:pOOet, O:vcipcT) <Oi.c; Ta.bTO €xoootv CqaMv, Edv vewo-cl ExovTEI:;' Turxcivwcrt xai: Otci Tolrro ebxparhlcrt, ,.w>.Aov V€j.J.€(J(iv- JLCiAAov raP Â.U1Tolm V o\ vewcr-rl nAouwUvtEI:;' -rWv nc:i'Aat xo;l Slei rEvcx;· b,uo(wc;:- O€ xal ăpxovuc; xa.L OuvciJLevot xal noAli<ptAot xal eliTexvm xal bnoUv -rWv 20 TOLOlhwv, Kal âv 6tâ Talrra O:'AAo n O:rnMv rlrvTJTCXL cdrroLc;, Wa"aLhl.l.ll;'- xal rclp Ev"taU�a .uO.AAov Â.U1To00t v o\ ve61rAouTOL ăpxovr� 6tâ Tiiv nAoUTov il oi. O:pxm6nAomm .. ' O.uolwl:;' 8€ xal E-n-L TWv ăAAwv .. Alnov O' On Ot j.J.€v Soxolm Tii alnWv Exet v Ot O' oti- Tii raP O:el o'UTw cpcuv6J1evov Exetv &AT)1'1"€c; OoxeL, Wa-te oi. 25 hepot ob "tc:t al.rtWv €xetv. Kal E-n-el '€xaa-tov 1:Wv O:ra-3-Wv ob "toU nrx6VTQI:;' �LOV, anei ne; EcrTL V O:va.Aor(a xo:( n &p.u6-nov, olov OnA.wv xrfJ.J.J:x; oU TW Otxa(w &p,u.6net cV..Aci -rW &vOpelw, xal rciJJ.OL Otao:p€povTec; oU Toi !:;' ve�l nAoucr(OLI:;' O:AAJ ToL!:;' eU)-evEcrtv, âv obv &.ra�OI; Wv J.l.Yi ToU &p,u6t-rovru; nrrxcivn,' V€J.l.EO"T]T6v. Kal TOv 30 tî<TW TW xpe( novt Ct,ucpt�T]Tel v, J.LCX.Âta-ta .uEv otlv Toill:;' Ev <W ain�, �ev xal ToU-r' elpT]Ta.t Alancx; O' CtAEetve .udXTI� 1387 b TeAa.uwvtci&xo· Zelll:;' ycip cit veJJ.EO"aCTJ(', 0T O:,ueLvovt cpwTL ,ucixot"to. E't & JJ.'IÎ, x&'v bnwcroUv b tînwv <W xpe(novt, olov iL b J.I.OOO"t.XOI; -rW Oumlw· �Anov yci:p Tt 6txat 0:,.0vn � J.l.OIX1tXllr;. dlc; ,u.Ev obv ve,ue;Wcrt xo:l 6td <(, b: Tolfrwv &lV.ov· mlrra: rdp xa:l Td Tmo:UTci €a-ttv. Aimi 0€ VEJ.I.EO"TJ"tlxo( itmv, Wv �LOt WlXâVWO"LV OVT€1:;' TW\1 J.I.EŢ(O"TWV &ra.�Wv xal TnîJ-ra: X€XntJ.L€vot"' Tii ycip 1:Wv O.uo(wv l,'tu-:icr1ta:t ToUc; J.l.il b.uolo� oU O(xa:tov. lleUTepov ii€, &v OvT� Cqo:1tol xa.l crnou&x.Lot wrxdvwcrL \1"' xp(vooo( TE yâp et, xo:l -cd ă.Stxa: J.I.LcroOOt. . Kol Eâv !ptA6n,um xo:l bper6J.!evo( nvwv npayj.J.d"twv, xal ,uciAtcr-ca nepl TctÎJTa 10 10

226


RETORICA, l i . 9. 1 3!!7

a-b

se indigna înseamnă a fi mâhnit în prezenţa celui care p<tre să reu.�ească

nemeritat, este limpede, în primul nînd, că omul nu este capabil să se

indigneze în cazul tuturor bunurilor; căci dacă unul este drept t>i curajos.

10

sau dacă va căptita virtute, el nu se va indigna pe acesta (într-adevăr, nici

sentimentele de m i l ă n u sunt cauzate de contrariile acestor calităţi). ci

pe bogăţia, pe puterea şi pe toate lucrurile de acest fel, de care, ca să

vorbim în general, sunt vrednici oamenii virtuo�i. �i nici pe alţii, dad

posedă bunuri prin natur:.t lor, precum origine nobilă, frumuseţe, ş i toate

câte sunt de acest gen. Or, cum ceea ce este. vechi pme drept ceva apro-

15

piat d e cee<:t c e este natural, trebuie di oamenii s e indignează mai degrab<1 pe cei care posedă <tcela�i bun , dacă se înl<împlă să îl aibă de cunînd .5i

sunt fericiţi datorită acestuia; c•1ci cei recent îmlxJgăţiţi mâhnesc mai degntb<:1 decât cei înavuţiţi odinioară şi deciit cei boguţi prin origineit lor;

similar, şi funqionarii publici . .5i potentaţii , şi cei care au un m:.tre număr

de prieten i , şi cei binecuv<1ntuţi cu copi i , precum ş i orice avcmwj dintre

20

lucrurile de acest fel. În mod asemănător, �i dacă acestora le .�urvine

vreun alt bun datorită acestor av<mtaje; iar atunci, într-adevilr, provoacă

mâhnire mcti curând bogaţii noi, C<:tre îşi exercită uutoritatea mulţumilit

bogătiei, decât bogaJii vechi. La fe l , şi în cazul celorlalte bunuri . Or, motivul este că u l t i m i i par să posede bunurile lor propr i i , pri m i i , însă, nu; căci ceea ce se anttă a fi mereu astfel pare adevămt, încât <Jceia,

25

pri m i i . nu par a poseda propriile lor bunuri. Şi, întrucât fiecare din bunuri

este vrednic n u de primul venit, c i există o anume pmJX>rţie şi <ldecv<:tre, după cum, de pildă, frumuseţea armelor nu corespunde cu cel drept, ci cu cel curajos, iar căsători i l e distinse - nu cu cei proaspăt îmbogăţiţi, ci

cu cei nobili de origine, prin urmare, dacă un om, virtuos tiind, nu dobân-

deşte ceea ce i se potrive�te, atunci trebuie să ne indignilm. Merită de a

ne indigna ş i faptul că cel inferior se luptă c u cel superior, mai ales că

3U

aceştia, anume cei inferiori .':'i cei superiori se luptă in aceect�i privinţ;1,

de unde s-a spus şi <�cest vers: .,evita lupta CII Aiax,jiullui Te/amon; cdci 2Rus s-a indi[inal pe el, cum că ar putea lupta Împotriva umti om mai bun"2x1. Iar de n u , cel inferior se luptă cu cel superior în orice privinţă,

1387 b

ca, de pildă, dac<1 muzicianul disput:1 cu cel drept; căci dreptatea este un

lucru mai bun decât muzica. Prin urmare, pe cine �i de ce se indigne<1ză oumenii este evident d i n

aceste lucruri; c ă c i ele s u n t <tce.�tea şi c e l e de ucest g e n . Ei în.�işi sunt

înclinuţi spre indignare, dacă se înhîmplă să fie demni de cele mai mari bunur i , �i să le posede pe acestea; căci n u este drept ca cei care n u ă

i

r

:r;������;. i��/��f1��:�� ��:������t���rd �:t������t!������)����:

căci atunci, ei judeci"! drept �� urăsc lucrurile nedrepte. Şi dacă sunt

iubitori de onoruri ş i aspiran!i 1<:1 anumite pozi!ii, apoi, mai ales

227

10


ARISTOTEL

J5

2{)

q>LA6TLJ.10l &nv Wv E-re:pot cl�tol Ov-re:t; mŢxo:"""""L v. Ko:l OAwq o'L cl�wUv-ce:r; aU-col a\.rroUc; tiJv 'e-r€pour; Jiil &�wlxn, VEJ.lECTT)TLXol -roUtotr; xo:l -ro&rwv. LhO xai: & O:v.Spano&JSe:L� xal q>aUAot xal &cptA6-tLJ.lOL ob VEJ.lE<rllTLXOη ob.5Ev Ţcip ko-nv oti W:u-roUc; o'(ov-ccn a�Lour; e'i: Vctl. <bave:p<Îv 8 €x 't01hwv Enl nolott; CtnrxoOOt xal xaxonpaŢO\law 11 J.lil 'tuTxdvooot xa(pE:LV il CtAUnt..�r; €-;xe:tv .se"i· b: Ţdp -cWv e'tp11J.1€\IW'V -rd clvruce:(J.le:vci Eo-n .Sl]Aa, i:x.rt €a.'v -rotit; -re xpt -rdt; rot.OOtour; lfapc:t.crXe:OO<T'!l b A61�, xai: -roUc; &.�toUvmt; �Ae:e:"i�al, xa.t ep' olt; 'eAe:e:l�al, Se(�ŢJ Crva�(ro; ISV"rCXr; mncive:Lv 0:�(oo; .S€ J.lil 'tiJD(clVELV, &Mvct'tOV · �AEElV. X•

.6.l)Aov 0€ xal �lfl Tiat q>�ovoOOt xal •lat xal nWr; �xoVTEr;, e:'(lfEP €a"tlv h qn'}6� A6lfTJ u� hl e:Ulfpcq(a qxxt voJ.1€vn .Wv E'tp11J.1€vwv &.1a�Wv ne:pl •00; b,l.lOloo;, ,uij lva' n aU-rW, &.lli O( 25 Exe:Cvour;. <l>�ovft<rooot plv Ţdp o\ 'tOtolrrm olt; e'ta( 'tt�e:t; !SJ.lotot. fl q>O:(vovrat. 'O,uolour; 0€ A€1w xa-rd 1€�, xmd crun€�tcxv, xa.\1 \V..tx(at;, xaW E�e:Lt;, xa'td &S�av, xa-rd -rd UJJcipxwtct. Kal olt; ,U.Lxpoij �AAe:(JfEL •otl J.li! lfciV'tCX \.mcipxe:tv· (.StO o\ J.lET<iAa npcft-rovttt; xai: o\ e:b'tuxoUvtEt; <p�o�po( e:'tm v) Jfcivtttr; Ţa)> o'(ov'tat -rd aUTWv q>Epe:tv. KaL Ot 'tL J.lWJ.lEVOL Elf( 'tLVL .Stw:pe:p6v't�, xal j.J.d'Ato-ra €Jfl ao<p(a Tj eb&:u,uovCa. Kal o\ 30 qnA6nJ.1ot �p{h)wpt.î-re:pot •Wv cl!ptÂ.oT(J.lWV. Kal o'L bo�&roq>oL" tpLA6'tLJ.10l Ţdp €nl O"Oip(ct· Kal o� o\ q>LA60o'foL nEp( n lp'{tovepol nepl •oÎiro. Kal o\ J.1txp6tjJuxot· Jfciv-ra Ţdp J.1Eyc:D..a Ooxe:l aU-rolt; ltvcu . ' Ecp' ol.r; O€ q>�ovoUm, 'td J.1€'v &ya-&d e'(pT]'tat· €q:.' olt; ya'p 35 1388 a <ptAoOo'fOOcn xal <ptAon,uotlvmL 'Epyotr; Tj x$aO"t xcU bpEyovuu .s6'fnt;, xal OOa e:l.rruxlW.a•cl €0"-rtv, <TXE00v xe:pl nclvra <p�6-...ot; hn(, xal j.J.d'Au:rta ti:iv ab"Tol Tj bp€yovtat T) o'tov-rm .se:lv ab-roilr; '€xe:tv, Tj &v -r'll xr{pe:t J.1LXP0 \me:pExouow Tj J.1txpc{) €AAe:(noucnv. <l>avepOv 0€ xai o\r; qn'}ovolxn\1' ăJW. ya'p ElplŢtaL . 'TOlt; jdp En� xai: XP6'vtr xal "Tântp xal \V.txlct xal .s6'f11 <xal y€ve:L> <p�ovoOO'LV . 228


RETORICA. II. 9- 1 0 , 1 387 b-- 1 388 a

tlacă ei sunt ambiţio�i în legătură cu acele lucruri, pe care le obţin alţii, dc�i sunt nevrednici de ele. Şi, în general, cei care .�e con.�ideră demni de lucrurile de care nu îi cred demni pe alţii sunt predispu�i la indignare Impotriva acestora .�i din aceste motive. De aceea, nici cei servili, nici cei neînsemnaţi, nici cei neambiţio�i nu .�unt înclinaţi spre indignare; dici nu există nimic de care ei în�i�i să î�i închipuie că sunt vrednici. Or, este dar din aceste lucruri faţă d e care feluri d e persoane, anume cei care n u : � u noroc, c e i c e sunt neferici!i. sau c e i ce n u reuşesc, trebuie s ă ne bucurăm, sau să fim lipsiţi de mâhnire; dici lucrurile opuse sunt clare din cele mentiomtte, încât, dacă discursul îi înfăţi�ează pe judecători de un a.�emenea caracter, iar pe cei care se cred vrednici de a stârni milă, precum şi motivele pentru care se consideră demni de a stârni milă, acelaşi dlcurs îi <trată că sunt nedemni de <t o obţine, dar demni de a nu o obţine, atunci este imposibil a resimţi milă.

15

20

10. Este clm de ce, f<1ţă de cine, şi în ce dispoziţie atlimlu-se, simt invidie oamenii, dacă, într-adevăr, invidia este o suferinţă anume, încercată în urma succesului vizibil privind bunurile menţionate, faţă de cei asemă­ mitori lor înşile, nu pentru propriul lor interes, ci din cauza lor. Vor resimţi, într-adevăr, invidie cei de acest fel, anume cei cărom unii le .�unt, sau le par asemănători. Prin a�emănători nume.�c a��t"el după neam, după înrudire, după vârste, după dispoziţiile stabile, după reput1.1ţie, dup<1 lucrurile posedate. Sunt invidio�i �i cei cărora puţin le lipse�te faptul de a le posed<! pe to<lte (de acee<1, cei ce înfăptuiesc lucruri muri, precum �i cei ce prosperd sunt invidio�i): căci au impresia că toţi poartă cu ei propriile lor bunuri. Şi cei onomţi aparte dintr-un motiv anume, �i mai ales pentru înţelepciune sau fericire. Apoi, cei ambiţioşi sunt mai invidioşi decât cei lipsiţi de ambiţie. Şi cei care se cred înţelepţi; căci ei sunt iubitori de onoruri ca urmare a intelepciunii lor. Şi, în general, cei amatori de glorie in vreun lucru sunt invidioşi cu privire la ace.�t lucru. Şi cei me.�chini; căci acestora li se pare că toate lucrurile .�unt măreţe. Pe de altă parte, au fost enunţate bunurile pentru care oamenii re.�imt invidie; pentru care acţiuni sau posesiuni caută renumele, umblă după onoruri şi aspird la faimă, precum �i toate câte sunt succese, invidia se referă la toate acestea aproape, şi mai ales la cele la care ei înşişi ori t�spiră, ori despre care socotesc că trebuie să le posede chiar ei, sau la cele prin a căror posesiune depă�esc pe alţii cu puţin, ori le rămân în urmă cu puţin. Este clar, de altfel, �i faţă de cine resimt invidie oamenii; căci a fost evidenţiat211� în acelaşi timp; într-adevăr, ei sunt invidioşi pe cei care le .�unt aproape şi prin timp, şi prin loc, şi prin vârstă, şi prin renume <�i prin neam>.

229

25

30

35

1388 a


ARISTOTEL

JO

15

20

25

30

"O{)ev E(prrccu -rO ounev€� yâp xal <pi!"ovelv En-LO"E'«cat . Ko:L 1fp� olţ <ptNrrtJJ.Otlvra.v cptAonJ,Lolivcat yo:'p xpOc; colţ EtplUJ,€�. 1fpiţ se '!O� J.L.Upt()(J"!0\1 €� Ovrac; 11 1(� mUc; EaoJ,livouc; 11 ce.;tveWco:c; ob&elc;, oOO€ npc%; colic; Ecp' 'Hpo:xA.e(atc; crn'jAatc;. 000' l:iv noAli OCovrat 1raţl aUcol� Tj '!fapei col� COJ..ot� Ae(1fea-,'tat, oOO' &v noAli U1r€p€xetv, Waa6rwc; xo:.l np()c; colX; nepl câ '!Olo:lrra. ' E1l'EL .5€ npOc; cotle; &vco:rwvtO"tcic; xal âvtep<X<Ttâc; xal '6Awr; coilf; cWv cdrrWv EcpteJ,L€\IOl.lc;' cptAartJ,LoUvrat, &vdyxll ,U.O.ÂLOTO: co&rotc; cp{)ovelv, St61rep elpllTIXt xal xepaJ-lelic; xepa:J-lel . Kal &v 11 xexTil).L€vwv 11 xacop.;totlvcwv OvetSoc; ahtolc;· e'talv se xal otcm <cit> Enllc; xo:L lSJ,LOLOl' Ol,Aov ŢO:'p '6n wap' oJJTOlic; oU nrrxdvotx:n -roti âyo:'llOO, Gio"re ·rolrro AmroUv 1fOtel cOv cpMvov. Ko:l colc; 11 Ex01.xn -ralrro 11 xexTIJJ.l€vmc; Oua cti.rrolc; npoaTpcev fj x€xnprt6 1fO'IE' OtO npea�&repo( n vewc€potc;, xo:l Ot woUâ &:mav{po:v<ec; Etc; cabtO mlc; bAlro: cp.;tovoOOt v. Ko:l cOte; co:xli o\ J-lllnw mx6vrec; 11 J.rij mx6vTEc; cp.;tovo00t v. 6.�Aov 6€ xo:l Eq>' Oi.c; xo:lpoucnv Ot cotolrrot xo:L Elfl Uat KO:l nWc; Exovn�.. lox; Ţâp fxovuc; AmroUnat, o\hwc; Exovrec; Enl Tolc; EvavTlotc; Tp"'îoovTm, Wo-re &v abcol ,u.Ev 1fO:p<xcrxeuwt\h:.Xn v olhwr; �uv, cit fJ EAeelcr'llo:t fî rurxcivetv uvOc; âya{l-oti CtStotlJ.Levot l'xrtv Olot o\ e'tpll)J.€vot, t.TjAov Wc; oU cetl'fov-rat €>..€ou napd tWv xup(wv. XI. nWc; se Ex.ovrec; '(l)Ao00t I<O:i: câ nolo: xal €1fl tl<rt\1, €v"€vQ' EOTL &Yv..ov· Et ycip IDtt \1 !îlAoc; Atl1fTj ne; rnt cpatVOJ,L€vn' napouoia

35

&ya.;tWv 'evr(J,Lwv xnl Ev&exoJ,livwv abTcf Ao:�elv lTepl c� b}!oCouc; Tfi cpUaet, oiJx �t li'AAtp &Al.: '6-tt oiJxl xal abccf €an v, (Sul xal Emetx'llc; €.OTtv b !ll>..oc; xo:L E'R'LetxWv, cO se <p{l-ovelv <po:llAov 1<al <pooJAwv· b J.1.€v ycip aUcOv wo:paaxeuci'(et &cX cOv '(l)Aov rurxdvetv cWv Ctya{l-Wv, b se tOv lTAllcr(ov J.nl Ex.etv OuX tOv <pMvov), âvciŢXTJ .s.q '(l)A.wnxOO; J!Ev e"lvat <oile; O:'ftoUvcac; aUcolic; O:yo:'llWv &v J.t.ll Exoootv· <€v.SexoJ.L€VWV abmlc; Aa�elv>, 230


RETORICA. Il. J O- I I , 1 3!1S a

De aceea s-a spus: • .caci rudenia ,)'tie $i .w.t invidie:;:l'•'2lN . Ş i cei cu care oamenii rivalizeanl din :tmbiţie: într-adevăr, ei riv<tlizeazi:î cu cei menţionaţi, în sch imb, cu cei de acum zece mii de ani , sau cu cei care vor fi

10

În v i i tor, sau c u cei morţi n i meni n u rival izeazil, .�i nici cu cei care se

află l a colo:tnele l u i Heracles2911. Nu riv<tl i zeazti '1 i c i cu cei cărora, cred

ei dup:1 ei în�i�i sau după alţi i . l e sunt mult infetiori. nici cu cei cărora

ei le sunt mult superiori, .� i . simi lar, cu cei care sunt în vederea unor lucruri de acest fel. Or. fiindcă oamenii rivalizează din ambiţie cu

concurenţii lor în jocuri �� cu rivalii sili în dragoste �i. în general, cu cei

ce râvnesc ucele<tsi lucruri c a s i ei. este necesar rnui ales fa!:1 de ace�tia · să simti! ei invidi , drept Cilfe s-a spus: ·�)·i olaml Înaarcâ invidie jaf(i de olar"'291 . Oamen i i sunt invidio�i. de usemeneot, faţă de cei ale căror

L5

fie po.�csiuni, tie reu�ite constituie un repro� htţă de ei în�i�i; or. şi ace�ti<.t

sunt <cei> apropiaţi sau asemănători lor; căci est e evident că din cauzu

lor în�ilc nu dob:îndesc bunul respectiv. îndlt m.:cst lucru. prtKlucând suferintii, creează invidie. Şi faţă de cei care fie posed<i ace�te bunuri, tie au

achiziţionat atâtea C<Îtc li se cuveneau, fie le dolxîndiseră odinio:tră; de

20

aceea, cei care sunt mai în vârstă încearcă invidie f:tţă de cei tineri, iar

cei care illl cheltuit mult pentru un lucru simt invtdie f:tţă de cei care au

cheltuit puţin în vcdere:t accluia�i lucru. Ş i faţă de cei care au obţinut repede lucrul în cauză sunt invidio�î cei care nu 1-<.m obţinut încă, sau

cure nu l-au obţinut deloc. bte limpede, atunc i , �i faţă de cine, de ce ��

în ce dispoziţie resimt bucurie cei de un asemenea camcter; clici, după cum fiind dispu� i . suferă, tot u�a fi ind dispu�i . vor îm.:erca plăcere în

25

situat i i l e contrare, încftt, dacă pc de o parte ei însi�i .\unt pregătiţi să fie a�a. anume invidio� i . dadi pe de altă parte cei care se consideră demni

de a stârni m i l ă sau de a dobândi vreun bun sunt precum cei menţionaţi, este ciur că e i n u vor obţine milă din pmtea celor care au putere deplină.

:\0

11. Este dar d e aici înainte, î n c e dispoziţie simt oamenii emulaţie, care

sunt motivele e i , precum şi faţtl de care persoane exist:1 emulajia2'l2; în­ tr-<tdev:1r, dacă emulaţia este o suferinţă anume, ,\eterminal<! de prezenţa

vie a bunurilor de preţ �i posihil pentru noi în.�ine de u le obţine, legată de

cei asemlinători nouă prin natum lor, nu pentru că ..m :1ltul le are,ci tiindcă

nu le avem �i noi în�ine (i at:l de ce emulaţiu este �: cinstită�� proprie celor

cinstiţ i , pe clmd faptul de a invidia este jo.�nic �i propriu celor josni c i ; c ă d p e de o parte u n u l s e pregăte�te, datorită emulaţiei , s ă dobfindească bunuri, i:1r pe de ullă p<trte celălalt, din invidie, îl displiOe pe semenul

lui să nu l e aib:l), trebuie că sunt capabili de emulatie cei ce se consideră

vrednici de bunurile pe care nu le au, <dar pe care ei în�i�i [e pot obţine>,

231

35


ARISTOTEL

1388 b

lO

15

20

25

30

obOE:i:� rdp O:�wl -rei <po:tv6J.l.evo: MUvmo:. .6.t0 o\-vtot x.o:l r1L J.l.ero:A61Vuxm -roLOU"tol . Kai: ol� \mclp:xet wto:îYra Cqo:l1r1 B.. Wv Evn}.l.W\1 �tel 'a:rnv O:v.SpWv· Ecm &. mlrra. 1rAOOwc; xcxl 'lfOÂtxptAlo: xal O:pxal xal OOa "totcilrm· Wr; raP 1rpooTpc.ov o:b"tol� Cx.ro:l1ol� eho:t, o'ia 1rpocripce wl� 0:ro:l1� Exooot, �llAOOcrt "tct "tOto:îYra "tWv (qal1Wv. Kal o� o\ Ci'Uot O:�tolxnv. Ko:L Wv Hp6rovot fj uunevel� fj o'txelot Tj ..0 €11\1� fj T, 1r6At� �"CLJ.l.OL, '(t)Â.Wnxol llepî -ro:U-ra· ohela raP olov-cm aU-col� ltvo:t, xcU �LOt -coU"twv. E't 8 i=:o-rîv �nAw-cct -cei Mt}.l.a 0:ro:11cl, Ctvdrxll -cd� TE Ctpe"tci� elvo:t -rou:uho:�. xo:i: OOo: wl� li'AAot� Wql€At.J.1C1 xaî ebepre-ctxcl· nJ.l.c7xn rctp "toli4; ebepŢe"to'Uvr� xal -co� O:ral1o�· xo:l \Sawv Ctral1Wv O:n6Ao.oot� -col� 1f).:rp(ov "€crr(v, olov 1rAoîfr01; xo:l xclAA� J,UiAAov Urte(�. <bavepOv li€ xaî o\ 'CTtÂw"toi: "t(ve�· o\ rdp t'aî:rro: xo:i: t"ci "toto:î:rro: xEx"Cl'J.U.EVot '(l')AWToL ''"Ean O€ "to:U-co: -cei e'tpllJ.lOO, olov O:vlip(o: aO<p(a &p:xlj· o\ rdp Clp:xovt"E� 1roAAoOc; Mvavto:t eU Hotel v, O'"Cpc:tTI'JŢol, J:>..Ţrope�, 1rclv"C€� dt Tii "tOto:Un:t liuvcl}.l.eVol . Ko:i: &� noAAoi: OJ.!otot �oUAovTo:t e'lvat, fj noAAoî ŢV!liptJ.l.OI., fj <p(Aot lloAAol. "H o\)(; 1roUol 11auJ.!a"{oo:nv, fj 00; o:L"toi: 11ctu}.!ct"{oucrt.v .. Ko:i &v Elratvot xo:l ErxWJ.!to: AErov"to:t fj \mO notl"J't'Wv fj Aororpcbpuiv .. Kmct<ppovoUcn V se 'tWv haVT(wv· 'eva\lt'(ov rctp �ii)..(p xat'atpp6vTJO'(� €crn, xaî "CW �11Aot:iv .O xa"tntppovelv. 'Avcirxll &. 't� o\h� Exov� �"te 'C11AWcro:L nva� fj '!TtÂo00·3m, xctto:<ppoVT)nxoUc; elVo:t "tot:hwv T€ xo:i: hi: t'o6tot� OOot t'ci 'evo:vrlo: xo:xci Exooot Wv &.ro:l1Wv t'Wv '{flAwThiv. .6.t0 1roAAclxt� xo:"tatppovoOOtv "tWv ebwxo6vt'wv, lS"Co:v ăveu '!Wv €v"t(J.1Wv &.ra.l1Wv UndPXŢJ ain:ol� T, nJxTJ. M. Wv }.l.Ev obv "Cei ncl\Hj mcrve-ca.t xo:l lito:A6E"tat, 'e� &v cit mcm:t� r(yvovt'O:l 'Jfep( o:l.rtWv, e'(plŢto:t.


RETORICA, II, 1 1 . 1 388 a-b cUci nimeni nu pretinde lucruri ce par imposibile. De aceea, cei tineri

,)i cei care deţin magnanimitatea sunt de ace:-a fel, anume înclinaţi spre

emulaţie293. Şi cei ce deţin astfel de bunuri demne de oameni apreciaţi

1388 b

sunt cap<tbili de emulaţie; or, acestea sunt bogăţia, numărul mare de prie-

teni, magistraturile, precum �i toate cîlte sunt de acela�i gen: căci, deoa-

rece ace.�tont li se cade să fie virtuo�i, apoi cum aceste soiuri de bunuri li se cuveneau celor dispu�i în mod virtuos, ei sunt capabili de emulatie. Sunt capabili de emulaţie �i cei

pe care ceilalţi îi consideră demni. Şi cei

ai căror străbuni, sau rude, sau apropiaţi ai casei, sau al căror neam, sau

a căror cetate sunt onorabile, la rândul lor, sunt capabili de emulaţie cu

privire la aceleaşi lucruri; căci ei gânde�c ci1 le sunt proprii lor înşile şi, de asemenea, că sunt vrednici de ele. Pe de altă parte, dacă bunurile ono-

10

rabile sunt obiect de emulaţie, este necesar ca şi virtuţile să fie de acest

gen, precum şi toate bunurile câte sunt utile �i binefădtoare altora: căci

oamenii îi cinstesc

pe cei care fac un bine şi pe cei

valoroşi: sunt obiect

de emula!ie şi toate acele bunuri a căror plăcere este pentru cei apropiaţi

lor, ca, de pilffi1, bogăţia şi frumuseţea, mai curând decât silnătatea. Este

clar şi cine sunt cei care stârnesc emulaţia; cilci cei ce posedă aceste

15

bunuri ş i altele analoage sunt demni d e emulaţie. Or, acestea sunt bu-

nurile enunţate, ca de exemplu, curajul, înţele(Xiunea, autoritatea; în­ tr-adevăr, cei care exercită o funcţie publică, fie ei strategi. oratori, în

sfâfliit, toţi cei care au puteri de acest fel, pot face bine la mulţi. Şi cei

cărora multi vor să le fie asemănători, sau mulţi vor să le fie cunoştinţe, sau mulţi vor sit le fie prieteni. Sau cei pe care îi admiri! mulţi, ori

pe

care îi admiră ei înşişi. Şi cei ale căror elogii şi panegirice .�unt ro.�tite

20

fie de poeţi, fie de către logografi294. Pe de altă parte, oamenii ii dispre-

ţuiesc pe cei contntri lor; o.1ci dispreţul este contrmiul emulaţiei, iar faptul de a simţi emulaţie - contrar faptului de a dispretui. Or, cei care sunt astfel dispuşi încât să emuleze

pe alţii sau să fie obiect de emulaţie, tre-

buie să tie dis preţuitori faţă de toate acele persoane şi în toate acele circumstante câte au rele contrarii bunurilor capabile de emulaţie.

De aceea

25

oamenii îi dispreţuiesc adesea pe cei norocoşi, ori de câte ori aceştia uu

noroc neînsoţit de bunuri onorabile. S-a spus, aşadar, prin ce mijloace

se infiripă şi se destramă pasiunile, din care provin dovezile referitoare la acestea.

233

30


ARISTOTEL

XII.

35

1389 a

10

15

20

25

Td .5€ �T] n:olol Lt\1€� xcna ni ·m:i,'J-11 xai: m(; €'fw; xal LCtÎ; i)Atxlett; xal 'tcit; nîx�. &t€A.JwJ.LEV J.Lt'tci 'tetULa. Mrw &€ n:ci{tT] J.L€V bp·pîv €m\tuJ.L(CtV xnl ca 'tOLo.Um, n:tpi: Wv €'Lpllxo.J.L€V n:p6'ttpov, '€'�ELI;' .5€ Ccptm!; xnl xax(at;, E'(pi]'tat .5€ n:Epl 'tOihwv n:p6npov, xnt n:ola JIJXXxtpoÎJVTat ExaC1COt, xai: JTo(wv TTpetxnxol. ' HAudm SE t'un vE6'tT]t;' xcd &xJ.Lij xo:l Ţ�po.t;. TOx_'tŢV 0€ A€rw tUr€vtwv xnl TTAolnov xal Suvc:(�.L€Lt;' xal <(n,o:v't(a •mhotc; xat 0Awc; EÎJ'tuxlav xal .Sucr-ruxlo:v. O't J.L€v otiv vEot -rei iî1JTJ €tulv €n:dh.>J.L1Ţnxol, xal dlot TTOttlv &. âv Em-.'tuwrlcrwcrt. Kal -rWv Jftpl -rO crWJ.La bn-.'tUJ.LtWv J.LC{Aun:a &xoAou-.'tl)nxol t'tm -rult; TTEpî ,a U<ppob(ma xal &xpa-rtlc; -ru&rrţ;; . EbJ.Lt-rclpoAot 0€ xaî: &lVlxopot n:ţ>Oc; -rcic; €m -.'tuJ.Llac;, xai: crtp6&pa J.L€v bn{h.>J.Loi):n 'taxEwc; & JTo:liovw:1: b$tlm rcip cit f3ouA{pELc; xal oU J.L€YclAat, MmEp a\ ..Wv xaj.Lv6vuuv Ol1Vat xai; JfEÎ:vat. Kai: .JuJ.uxol xal b$MuJ.Lot xal o'lot CtxoAolh}EÎ: v 'tŢ) briO · Kal Tjnouc; t'to-l -roU -.'tuJ.l.OÎJ· Otci raP q>tAOLLJ.L(av aloc Ctv€xov-rm bAtŢwpoliJ.LEVOt, UAX Uravanolxnv &v o'(wv-rat Ct<itxEÎ:cr-ltat. Kal Cf!tA6nJ.LOL J.LEv E'tUtV, J.LliAAov 0€ tptA6vtXOL' lmtpO)(� raP €m\t-UJ.LEL l] VE6Tl)C;, l) &€ vlxTJ hnEpoXTi ne;. Kal ăwpw -raU-ra J.LliAAov Tj q>tAoxpTiJ.La-rot· tpLĂO)(pTjJ.LCXLOL .S€ ljxtu'ta .Su:i L0 J.LTjTTw 8JO€(at; JTEn:ELpliuilat, WcmEp -r O ntuaxoli Ex:Et 6:JT6<p1'}ErJ.La E'tc; 'AJ.L<plcipaov. K a l oU xrocoTj-ltw; 6.A EÎ..ITj{I-ELc; Ota 't0 JLTjJTW LEfl-EWpl]X€\Iat JToAA.at; n:ovTJP(�· xal dJmu-rot &td -rO J.LTin:w n:oAAci €$TJTTaTI;cr-am . Kai: d.IEAmbEt;' t'.Xrn€p rap Ot o'tvw,u€vm, oU-rw Stcl-ltEp,uo( E'tutV Ot v€ot \mO Ti1c; <pOOEwc;· O:J.La M xal &ta cO J.Ltl n:oA.Ad UJTo-rEUJXllX€vat. Kal �Wo-t -rci n:AEÎ:um EATTLSL' l) ,u€v rcip €An:Lc; -roU J.L€Hov-r6c; ffittv T] & ,uvftJ.LTJ coU n:apotxo,u€vou. -rolt; 6€ v€otl;' -rO ,u€v ,uEAAov TToAU -rO &€ TTapEATJAut't� ppo:xtl· •TI rcip TTpW-rn l],u€pq; ' J.LEJ.Lvîiu-am J.L€v oOOEv o'l6v LE. €An:(�EL v S€ mi�-ra. Kai EÎJE'�cmclnp:o( E'lCfl &tci -rO E'tp11}.l€vov· €An:l'(oucn rcip J:m<'i(�. Kal ' 6.v0pEL6L"Epot· .VuJ.LW.SEtt; raP xal EUEAmSEt;, Wv -ro ,u€v J.lli tpap€[cr.,'}at 1:0 <'i€ .,'}o:ppElv TTotEl· oUL€ ydp bpyt�6j.l€VO<;' oi.XiElt; 234


RETORICA. Il, 1 2 . 1388 b- 1 389 a

12. Să descriem d u pfi toate acestea, referitor l a eaructere 2<J'i , c m e s u n t 1 1 pUril e d e oameni potriv it cu pasi u n i l e , cu dispoziţiile stabil e , c u vârstele 1 cu �;m sel c lor. Or, eu în ţe l eg , pe de o p:Jrte, prin pas i u n i mânia,