Page 1


Colecţia COGITO

ARISTOTEL ORGANON


ARISTOTEL

ORGANON II ANALITICA SECUNDĂ TOPICA RESPINGERILE SOFISTICE

Traducere, studiu introductiv, introducere şi note de MIRCEA FLORI.AN Notiţă introductivă la

Respillgerilc sofistice de

DAN BĂDĂRĂU

EDITURA IRI Bucureşti, 1998


BIBLIOTECA

l'

CENTRAlĂ UNIVERSITARĂ' BUCU�ŞTl

��i�����..����Y!�!s.rg���.F.i � INVENTAR .... i ..()..... .:.v... . ........

.. !

Univ. Bucureşti - Filosofie

1 1 1 1 1 1 1 11 1 1 1 1 1 1 11 1 1 1 1 1 001662

© Toate

drepturile rezervate

ISBN: 973 - 97627 - 4 - 3 ISBN: 971 - 97627 - 6 - X

EDITURII IRI


CUPRINS SECUND.4

INTRODUCERE LA ANALITICA d� Mircea Florian

15

ANALITICA SECUNDĂ

Cartea I

1. Învăţătura are nevoie de cunoştinţe anterioare. Natura lor. . .

75

2. Natura �unoaştcrii ştiinţifice. . . .. . . . .. . .. . . . .... . . . . .

78

.1. Concepţii false despre natura ştiinţei şi demonstraţiei. . . . . .

82

1. Condiţiile demonstraţiei: "valabil despre toti", .,valabil În sine", "valabil universal" .

.

.

.. . . .

. .

.

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

86

). CauLele erorilor În ce priveşte universalitatea demonstraţiei

.

.

. . .

.

.

..

(,. Premisele demonstraţiei trebuie şi esenţiale

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

. .

fie necesare

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

......

.

.

.

.

.

.

..

.

.

91

.

.

..

.

94

,. Premisele demonstraţiei trebuie să aparţină aceluiaşi gen ca şi concluzia

.

.

99 10 I

X Premisele demonstraţiei trebuie să fie etern valabile ". Premisele demonstraţiei trebuie să fie proprii .

şi nedemonstrabile

.

.

.

.

.

.

..

.

..

.

.

.

.

.

.

.

..

.

.

.

.

10. I'rincipii comune şi principii proprii

II. I'durile de axiomă

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

. ..

.

.

.

. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

...

.

.

.

102 105 108 111

"pentru ce") ...................

116

1 \. Diferenţa dintre ştiinţa faptului

(a lui

. ..

.

1'. Premisa ştiinţifică În formă interogativă )tiinţa cauzei

.

..

(a lui "că")

.

1·1. Joigura I este de precădere silogismul ştiinţific 1',. Propoziţii negative nemijlocite

.

...

.

.

.

.

.

.

..

şi

.. ..

.

.

.

.

. ... .

.

.

. .. ..

.. .

.

Ill. Ignoranţa şi eroarea ca rezultate din premise nemijlocite . II. 1 g l l ora nţa şi eroarea ca rezultate din premise mijlocite . . .

.

121

.

122

.

.

.

.

.

.

124 127

1 X. Ignoranta ca negaţie a cunoaşterii rezultată din lipsa unui simţ.

.

. . . . . . . . . . . ... . .. . . ... . .. . . .

5

134


CUPRINS

1 9.Demonstraţia nu este posibilă, dacă regresul premiselor merge la infinit ................... ......... ... .

20.Termenii medii nu sunt În număr infinit 21 .Termenii medii nu sunt În număr infinit În demonstraţiile negative ..

. . . ..... . . ....

1 39

22.În demonstraţiile afirmati ve nu se poate merge la infinit . ...

1 42

23.Corolare ... . ... . ............................. 24.Demonstraţia universală este superioară

1 50

demostraţiei particulare .. . ....... . .... . ...... . . ..

1 54

.

.

.

..

1 35 1 38

.

..

.

.

.

25. Demonstraţia afirmativă este superioară demonstraţiei negative . . .

.

.

.

.

. .. .. .. .

.

.

.

.. .

.

.

1 60

.

26.Demonstmţia directă este superioară demonstraţiei indirecte . ... .. . . . ..... .. 27.În ce condiţii o ştiinţă este superioară . ..... . . . . . .. . ... .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

28.În ce constă unitatea ştiinţei .. . . ... .. .. ... . . 29.Mai multe demonstraţii pentru aceeaşi concluzie .. . .. 30.Nu există o ştiinţă a hazardului. ....... . . ........ . .. . . 31.Nu există demonstraţie prin simţuri .... .. .. . 32.Alte ştiinţe au alte principii. . . ... . ....... . .... . . .... . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

33.Ştiinţa şi opinia. ........ . .......... . ..... . ....... . 34.Despre agerimea de gândire Cartea

a

1 63 1 65 1 66 1 67 168 1 69 171 1 74 1 78

II-a

1. Cele patru forme de cercetare

1 79

4.Esenţa nu poate fi demonstrată. .......... . ........ . . .

1 82 1 86

. .................. . .... 2.Toate formele de cercetare se reduc la căutarea termenului mediu ......................... . ... 3.Comparaţia Între definiţie şi demonstraţie .............. . 5.Esenţa nu poate fi dovedită prin diviziune .. .. . .. 6.Esenţa nu poate fi dovedită prin silogism ipotetic .

din atribute proprii sau din contrarii

.

.

.

.

......

.

.

.

.

....

.

.

.

180

1 89 1 91

7.Esenţa nu poate fi dovedită prin definiţie . .. ..... 8.Raportul dintre definiţie şi demonstraţie ... . ....... . ... .

1 93 1 96

9.Cunoaşterea existenţei şi esenţei principiilor este nemijlocită, nu demonstrativă. . . ...... . ... . . .

1 98

.

.

.

.

.

.

.

.

1 0.Felurile definiţiei

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Il. Cauzele ca termeni medii

6

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

1 98 202


CUPRINS

l' 1�"llIllilllpului în raportul cauzal

......... .. ...... . ...

207

I \ ('11111 ajungem la definiţia esenţei prin compoziţie �I diviziune .. . . . .... ,............... .......... I 1 ('11111 să alegem genurile în demonstraţie .

2 13

...............

221

......................... . ..

223

1 ', 1111 slIlgur tcrmcn mediu pentru a rezolva lIIai multe probleme

1(, I'lIlnn conchide. deopotrivă de la cauză la efect �i de la efect la cauză? ..... .. . ................... l' 1 ..

lT

cazuri cauze diferite pot produce aceleaşi efecte. .....

224 227

1 S ( ,III/,a adevărată este cauza proximă, IIU cea

mai generală. ..... . ..................... .

230

1 'I I�l"capitlliare. Cu m ajungem să cunoaştem principiile ......

231

1 NTI�ODUCERE la TOPICA de Mircea F10rian ... .. . .......

239

,\, ( Iriginca şi structura Topicii

239

. .

........... . .... .... . ..

1. Gândirea antică cunoaşte două logici: analitica şi dialectica ...... ................... .

239

1 I. Oi aIectica la Soc rate , Platon, Euel id din Megara şi Aristotel ........... . ......................

244

I I I . Apodictica şi dialectica lui Aristotel . .... .........

245 250

IV, Elementele dialecticii: cei patru predicabili ....... . .

V. Instrumentele

(ăpyava)

.... . ..

253

VI. "Locurile comune" şi inducţia ... ................

254

dialecticii şi inducţia

VII. Foloasele Dialecticii .. . ..... ... . . . ....... . .... VlIl. Dialectica şi rolul inducţiei . . ...... . . . . . ... . ... .

255 258

Il. Conţinutul Topicii (pe cărţi şi capitole) ........ . . .......

263

( '"rlca 1 Introducere îu tratat

263

...... ......................

( '"rlea a II-a "Locurile comune" ale accidentului

... . ... . ... .

('"Nca a III-a "Locurile comune" ale accidentului (continuare) .

269

.

272

('artea a IV-a "Locurile comune" ale genului . . . . ...,.......

274

( '"Nca a V-a "Locurile comune" ale propriului

277

..............

('aNca a VI-a "Locurile comune" ale de finiţiei ..

., .... .... . .

Cartea a VII-a "Locurile comune" ale identicului şi definiţiei ...

280 284

Cartea a VIII-a Despre practica dialecticii şi practica în dialectică

. ,

."

"

, .. "

C. Privire generală

...... ..............

285 289

7


CUPRINS TOPICA Cartea 1 <CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA TOPICII SAU DIALECTICII. PROBLEMA TOP/CII. CELE PATRU PREDICABILE. REGULI PENTRU ALEGEREA ARGUMENTELOR>

1 .Scopul tratatului

.

.

2. Utilitatea dialecticii

.

.

.

..

.

.

.

.

297

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

... . . ... . . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

297

.

.

.

.

.

.

.

301

3.Cum atingem perfecţiunea În di alectică ........ ........

303

4. Raţionamentele probabile ale dialecticii şi cele patru predicabile .... . . . . . ... . . . ........ 5.Explicarea celor patru predicabile ....... . .. . . ....... . .

303 305

6. Raţionamentele dialectice din punctul de vedere al celor patru predicabile

7.Diferitele specii de identitate

.

.................. .. . . .

.

.

. ... . .

...

.

308

.

309

..............

31 1

.. . ................... . .

31 2

.

.

.

8.Două dovezi ale diviziunii predicabilelor.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

9.Raportul dintre categorii (predicamente) şi cele patru predicabile

10.Premisele dialectice

.

. ....

31 3

Il. Problema dialectică. Despre teză . ............... ......

315

.

.

.

.

... . ... .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

1 2. Raţionamentul dialectic. Inducţia dialectică .............

31 8

1 3. Cele patru mijloace dialectice În genere . .. .. .

31 8

. . 1 4 . Reguli pentru alegerea premiselor . ... .................

319

1 5.AI doilea mijloc: deosebirea dc sens

321

.

a

.

.

.

.

.

.

.

omonimelor ...... . .

1 6. AI treilea mijloc: căutarea diferenţelor . 17. AI patrulea mijloc: căutarea asemănărilor

.

.

.

.

.... . ........... ... .

.

.

.

.

.

.

.

328 329

1 8.Utilitatea ultimelor trei mijloace dialectice. Despre locurile dialectice.

329

Cartea a II-a <LOCURILE COMUNE ALE ATRIBUTELOR ACCIDENTALE> . . . . . . . . .. ... .. . . . . ... . . . . . . . . .. . .

1. Priviri generale asupra locurilor comune ale accidentului

2.Locurile comune care servesc respingerii .. 3.Locuri care totodată stabilesc şi resping

8

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

'

"

.

.

333 333

.

335 338


CUPRINS 4. Alte locuri comune .. . .... . . . .. . ...... .............

341

5. Alte locuri comune pentru a abate argumentarea . ...... . ..

344

6.Felurite locuri comune ............................. 7. Locuri comune privitoare la contrarii .. . ..

346

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

s. Locuri comune privitoare la cele patru feluri de opoziţii

9 Locuri comune despre termeni înrudiţi şi derivaţi etc.

.

.

.. .

348 35\

.

.

.

.

.

354

.

.

.

..

.

356

.... ... .. .. . . ... .... ...... .. .. . . .

359

10. Locuri comune aplicabile la asemănarea lucrurilor

.

.

.

1 1 . Locuri comune despre termeni adăugaţi şi caracterele ce rezultă. Cartea a III-a

<URMARE LA LOCURILE COMUNE ALE

. . ..

362 362

.... . . . ......... 4. Lo curi comune precedente aplicate fără comparaţie .......

366 370 373

5. Locurile comune precedente concepute cât mai general

373 374

ACCIDENTULUI>

.

.. . .. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. . .

.

.

.

.

.

.

.

1. Locuri comune despre valorile absolute ale accidentului. 2. Alte locuri comune despre valoarea accidentului

.

.

.

.

J. Alte locuri comune despre valoarea a c c ide ntu l ui

.. .

.

h. Locurile comune precedente despre probleme particulare Cartea a IV-a <LOCURILE COMUNE ALE GENULUI>

1 . Diferite locuri comune .............................

379 379

2. Alte locuri comune privitoare la gen şi la specie.

383

.

........

.

.

.,. Alte locuri comune privitoare la termeni contrari,

deriva ţi şi înrudiţi ..

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

4. Diferite locuri comune privitoare la relaţii, la devenire, la opuşi etc .

.. .

.. . .... ... .. ....................

388 392

5. Diferite locuri comune privitoare la stare, capacitate şi afecţiuni

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

397

Il. Pelurite locuri comune privitoare la noţiunile transcendentale etc.

402

( ·artea a V-a

....J .OCURILE COMUNE ALE PROPRIULUI>

408

1. Despre propriu în genere şi despre speciile lui. Ele nu sunt deopotrivă de favorabile discuţiei

9

408


CUPRINS

2.Locuri comune prin care propriul este formulat corect sau incorect ............... . ............. .. .

3. Alte locuri comune formulate corect sau incorect .. ...

.

.

.

.

411 41 6

4.Locuri comune referitoare la corecta raportare a propriului ..... ... ... .... .. .. . ..

420

5.Alte locuri comune referitoare la corecta raportare a propriului la subiectul său . . ... ....... ....... ..

425

la subiectul său

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

6.Locurile comune ale propriului considerate din punctul de vedere al opuşilor . ... . . ... . .............. 7. Diferite locuri comune ale propriului ca: termeni derivaţi, .

asemănători, referitori la existenţă şi devenire etc.

430 434

8. Locuri comune ale propriului privitoare Ia mai mult, mai puţin şi egal . . .. . . . . . .. . 9.Alte locuri comune ale propriului privitoare la potenţial .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

şi superlativ

437 442

Cartea a VI-a <LOCURILE COMUNE ALE DEFINIŢIEI> . ........ . ....

444

1. Consideraţii generale asupra definiţiei. Cele cinci părţi ale cercetării

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

2.Locuri comune privitoare la evitarea obscurităţii În definiţie. 3.Prisosul de cuvinte în definiţie . . .. .. 4.Locurile comune care asigură că termenii definiţiei sunt .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

anteriori şi mai cunoscuţi . . . .. . ......... . ... . . 5.Locuri comune ale definiţiei cu privire la gen . . ... . ...... 6.Locuri comune ale definiţiei privitoare la diferenţe . ... ... . .

7. Locuri comune privitoare la definirea termenilor ce admit gradaţie ... .. . . . .. . ...... .. ............... .

8.Locuri comune privitoare la definiţia relativilor ..... . . 9.Locuri comune privitoare la definiţia stării, relativului. .

contrarului etc.

.

.

.............................

444 446 448 452 456 458 466 468 470

10.Locuri comune privitoare la definiţia termenilor derivaţi, la "Ideea" corespunzătoare lucrului definit, Ia termenii echivoci .. .... . . ....... . ... . . . . ...

Il. Locuri comune privitoare la definiţia termenilor compuşi

473 476

12.Locuri comune privitoare la definiţia diferenţei la real, relativ etc.

478 IO


CUPRINS I \ I '"

1111

comunc privitoare la definiţia felurilor de a fi alc lucrurilor ...............................

I I I '" 1111

comune

la cercetarea unei definiţii neclare

I H '(

<ll 111 1

I '"

.

.

..

.

. ..

.

.

.

.

.

485

.

.

.

.

.

.

.

.

.

488

.

iRILE COMUNE ALE IDENTICULUI

'.1 Ill'I'INITIEI> I

.

VII-a

I .11 !.".I ;1

.I

480

privitoare la definirea unui Întreg compus şi

1111

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

comune despre identitate

.

.

.

.

.

............. . ..... .

.

.

.

.

.

.

.

comune ale idcnticului aplicate Ia definiţie

.

.

I '" 11(1 comu ne pentru a stabili definiţia . r'J"!.1 despre gradele de utilitate ale locurilor comune .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

488 492 492 496

"-J, '1:1 despre dificultăţile de a stabili sau res pi n ge o problemă

. .

497

, IIISI'RE PRACTICA DIALECTICII ŞI PRACTICA I�j I II A LECTICĂ> .................................

502

( .11 lLa a

( '1I1ll

.

.

.

.

.

.

. . .

.

VIII-a

�e pun Întrebările şi ordinea acestora

502

, I k'spre ordonarea întrebărilor - urmare. Inducţie şi silogism . .. . ..... . . . .. . ...... . .. . .

\ 1 )espre uşurinţa sau dificultatea unor argumente diaIectice ,1 San.:inile întrebătorului şi ale respondentului "

.

.

.

.

.

.

... . .

508 51 2 515

liliroducere la o tehnică a discuţiilor ca exerciţiu .

.

516

.

.

51 8

.. . .................. . ... . .

519

5i examinare .. . .. .. . . . Sa rc i n a respondentului este determinată de natura întrebării: .

Il

..

.

.

.

.

a) de acceptibilitatea ei

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Sarcina respondentului este determinată de natura întrebării: b) de claritatea ei

.

S S ar ci na respondentului este determinată de natura Întrebării: c) de importanţa ei pentru argumentare .

.

.

.

..

.

.

.

.

.

520

') Regulile privitoare la teza respondentului: a-şi face obiecţii sieşi şi a nu admite teze blamabile. .......... ....

522

10, D e s pre corectarea falselor argumente. Patru feluri de obiecţii pentru a împiedica formarea unui raţionament

522

I I . Despre erorile de argumentare şi despre

524

erorile întrebătorului

11


CUPRINS

12.Când argumentarea este clară şi când este falsă

529

1 3. Cele cinci spe cii de petitio principii şi de petitio de contrari ... .

.

.

.

.

.

.

.

..

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

14. Cum devine cineva un dialectician exercitat şi abi l .. ......

531 533

NOTIŢĂ INTRODUCTIVĂ LA RESPINGERILE SOFIST/CE de Dan Bădărău

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

539

RESPINGERILE SOFISTICE

1. Introducere. Scopul tratatului: diferenţa dintre silogism şi sofism

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

..

2. Cele patru specii de argumente ale discuţiei .. .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

...

3.Cele cinci scopuri ale argumentării eristice sau sofistice

547 550 551

4 . Primul scop: respingerea. Două feluri de respingeri: de limbaj şi în afară de limbaj. Respingerile de limbaj

5. Respingerile din afara limbajului

.

.

.

. .. . . ..

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

552

.

.

.

.

.

.

.

557

6. Toate paralogismele se reduc la paralogismul ignorării respingerii

.

.......... . . ........... . ... . . . ..

7. Cauzele erorii sunt cauzele paralogismelor

564

.............

570

8.Respingerile sofistice sprijinite pe conţinutul ştiinţelor . ....

572

9.Respingerile, fiind infinite, nu pot fi cunoscute toate

575

.

10. Împărţirea argumentelor după limbaj şi după lucruri este falsă

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

577

Il. Felurile de raţionament: apodictic, dialectic, peirastic, cristic, sofistic

.

... . . ........................

582

12. AI doilea şi al treilea scop al sofisticii: inducerea în eroare şi în paradoxe

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

...

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

588

.

.

.

.

.

.

591

13.Alt scop al sofisticii: face pe respondent să cadă în tautologie

.

. .

.

. . .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

14. Alt scop al sofisticii: producerea solecismelor ....... . . ...

593

15. Orânduirea Întrebărilor şi argumentelor în vederea respingerilor sofistice

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

..

1 6.Utilitatea studiului de faţă. Soluţia paralogismelor . .... ...

595 599

17.Despre soluţiile aparente ale respingerilor sofistice ....... .

601

18.Adevărata soluţie a raţionamentelor false .

608

12

.

.

.

.

.

.

.

.. .. .

.

.


CUPRINS 1'1 ',,,IIIIIOllarea unor respingeri provenite din limbaj: echivocul �I amfibologia . .

.

.

.

.

.

.

. .. .

.

.

.

.

.

.

..

.

.

.

.

.

610

.

..

.

612

.'1 �;"llIlla rcspingerilor sofistice sprijin ite pe accent .........

615

'oi

.

..

.

'II

,11I1"lIIarea respingerilor care se sprijină pe divizarea şi pc compunerea cuvintelor

.

..

.

.

.

.

..

.

.

.

....

..

�,,,llIlla respingerilor sofistice sprijinite pe forma limbajului

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

615

.' I I ·,,"dul.ii despre soluţionarea respingerilor sofistice sprijinite pc limbaj.

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

'.' ,',"'11\101 respingerilor sofistice sprijinite pe accident.

.

. . . . . .

621 623

", �,,,III\la rcspingerilor sofistice sprijinite pe opoziţia dintre relativ şi absolut

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.'(, S, ,IUlia rcspingerilor sofistice sprijinite pe ignorarea definiţiei respingerii

,'1 '1{ ,"/

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

S"lu!ia respingerilor sofistice sprijinite pe petitio principii .... "Iulia respingerilor sofistice sprijinite pe falsa consecvenţă. SoiUl ia rcspingerilor sofistice sprijinite pe falsa cauză .

.

.

.

.

628 631 632

.

633

.

.

634

.

.

\1' Soluţia respingerilor sofist i ce sprijinite pe reunirea mai multor chestiuni în una singură

.

.

.

.

..

.

.

.

.

\, Soluţia respingerilor sofistice sprijinite pe vorbărie. l'

Soluţia respingerilor sofistice produse de solecisme

II

lJnele sofisme se rezolvă greu, altele se rezolvă uşor

\.1 Rau mat al Respingerilor sofi!itice şi al Topicii INDICE TERMINOLOGIe AL ORGANONULUI

.

.

.

.

.

.

.

.

.

..

634

. . . . . .

636

.

.

638

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.. .

.

640 645 649


INTRODUCERE LA ANALITICA

SECUNDĂ

1

Analitica secundă! ('AvaAlJTlK!l uOTEpa, în limba latină: Analitica posteriora) dezvoltă, sub toate laturile, tema comună a celor două Ana/idei, temă abia formulată la începutul Ana/itieii prime: ce este ştiinţa (E1TlOTl)Il11), ce este demonstraţia (an6o€l�tS"), condiţia fun­ damentală a ştiinţei, în ce constă "deprinderea de a demonstra" (E�tS" alTOOEtKTlK-n), cum spune Aristotel în Etica Nicomahică (VI, 3, 1139 b sub finem). Analitica primă a întrerupt expunerea demonstraţiei pentru a cerceta în prealabil raţionamentul elementar, pe care Aristotel l-a descoperit, dându-i şi numele tehnic de "silogism". Demonstraţia este un silogism, dar nu orice silogism este o demonstraţie, un raţionament "ştiinţific"

(E1Tl0T111l0VtK-n), necesar, cert. Alături de silogismul necesar

al ştiinţei, silogismul "probabil", adică fără necesitate, dar adevărat, al dialecticii şi retoricii, îşi impune prezenţa pentru a întregi profilul 1

rn limba greacă şi în limba latină, ca şi în unele traduceri moderne, termenul

ttaspus la sin­ gular, după modelul termenilor similari, de exemplu: "fi7.ică'·, "metafizică", "matematică", "mecanică" dC., în loc de "fizici", "metafizici", "matematici" (încă În uz), "mecanici" etc.

este folosit la plural ("AnaJiticile prime", "Analiticile secunde"). Noi l-am

15


MIRCEA

FLORI AN

cunoaşterii La înce putul Ana1iticii secunde, ca şi la începutul Ana1iticii .

prime, Aristotel face deosebirea dintre ştiinţă, domeniul apodicticii şi ,

(cota), al probabilului (E'voâotov). El se foloseş te de încă un termen pentru a desemna pr obabil ul ceea ce stă aproape de ştii nţă fără a avea necesitatea ştii nţei Acest t ermen este EUÂoyOS', în sensul general de "verosimil", "admisibil", "convenabil", "coerent", "bine întemeiat" pe experienţă şi alte c uno ştinţe "raţional Merită să fie relevat că acest termen nu se întâlneşte în s c rierile de logică, ci în celelalte scrieri2• Analitici1e opun3 apodictica ( ştiinţa) şi diale c tica cercetată în Topica. Dar chiar în Analitici, capitol e întregi recunosc fără înconj ur că ştiinţa apodi c tică se reazemă pe di al ec tică Ştiinţa şi dialectica nu numai că nu se exclud, dar nici una nu se poate lipsi de cealaltă, şi chiar une ori dialectica este, cum vom vedea, condiţia, izvorul ştii nţei şi, ca atare, ea oferă adevăruri prime, sigure, principii Trebuie subliniat neîncetat că doctrina logică a lui Aristotel nu este monolitică, nu este un bloc tăiat dintr o bucată. Analiticile par a fi o concepţie perfect coerentă viguroasă, stringentă, având drept model demonstraţia matematică. Notăm în treacăt că termenul de deduc ţi e (deductio este traducerea latină a lui O:1TaywYTl) se găseşte întrebuinţat în Analitici nu în sensul de astăzi, aproape identic cu "demonstraţie", ci în sensul de "reducţie" s au "abduc ţie , mai ales de red uce re la absurd". Totuşi, matematica nu este modelul unic al lui Arist o tel, model împrumutat creatorilor "geometriei" occidentale. Aristotel nu este un matematician original şi ni c i măcar un cunoscăt o r mai p r o fund al matematicii din vremea sa. Teoreticienii modemi ai m atematici i pun la

di ale ctică domeniul opiniei ,

,

.

.

.

".

,

.

,

.

-

,

"

"

"

"

"

"

îndoială şi temeinicia meritului s ău recunoscut, în gene re de a fi ,

2 J M. L e B Ion d, EuÎl.oyos- e l / 'argument de oonvenance chez AriSlote, 19311 Opoziţia dintre dialectică, t ratat ă în Topica, şi apodictică (ştiinţa demon­ stmtivă), fundată pe cele dou ă Ana/ioci,se cere precizatll. Cercetările filologice şi filozofice su nt de acord că d i alecti c a (Topica) reprezintă p rimul stadiu al logicii aristotelice. în diSCUţie este încă, ce anu me urmează dialectic ii: " Analitica primă" (studiul silogismului ca formă logică comună dialecticii şi apod ic ticii ) . cum cred H. Maier şi W.D. Ross, sau " A nal itic a secundă" (studiul s ilog i s mul u i apodictic, ştiinţific), cum susţine, mai recent 3

Fred.

Solmsen.

Succesiunea istoric-logică a celor două Analilici este () chestiune secundară; esenţial este că metoda ştiinţifică, demonstraţia, are ca model metodica aplicată în geometria vremii.

16


INTRODUCERE LA ANALITICA SECUNDĂ

generalizat metoda matematicii, demonstraţia. Că Aristotel n-a avut o înţelegere modernă a structurii relaţioniste, proprie demonstraţiei ma­ tematice, nu e de mirare; dar totodată nu trebuie să trece m cu vederea că el a combătut, ca un abuz, panmatematismul mistic al pitagorismului

şi al platonismului în faza lui târzie. Aristotel es te în primul rând un făuritor al ştiinţelor naturii, domenii în care el deschide drumuri bătute de urmaşi până în epoca

modernă. între doctrinarul aparent rigid al ştiinţei şi practicianul ş tiinţei

există o deosebire apreciabi lă. Practici anu l nu impune faptelor procedee

rigide şi definitive, ci el este gata să modifice un procedeu, pentru a-l mlădia după fapte, şi chiar uneori exclamă: "este absurd a avea încredere în gândire" , adică în gândirea pur speculativă. în cercetările sale de s peci alit ate, Aristotel procedează cu

prudenţă şi

cu

nuanţare

,

apropiindu-se astfel de " probabi litatea dialecticii, de procedeele reco­ "

mandate de Topica. Se impune neîntârziat o precizare referitoare la

structura Topicii şi deci şi a dialecticii aristotelice. Dialectica aristotelică , are două aspecte distincte. De o parte, dialectica este o cercetare a ceea ce este comun şi generic în cunoaşterea spontană a oamenilor, latură . căreia i se opune ştiinţa apodictică s peci a lă, adaptată obiectului - de aici provine aversiunea lui Aristotel faţă de ceea ce este pur

-.faţă de

"

lo gic",

tot ceea ce se opune "fizicului" sau realităţii concrete ..,Logic"

este echivalent cu "dialectic", cu "generic", "comun", opus şti inţel or speciale, concrete, mai ales "fizice". De altă parte, dialectica este apo­

rematică, adică cercetează "aporiile". "dificultăţile" cu so luţ i i pro şi contra, pentru a se ridica treptat, critic, de la fapte concrete la principii, la adevăruri generale. Sub acest aspect, metoda dialectică este, în primul rând, o inducţie, un examen dibuitor, liber, neîncătuşat de formule rigide, exagerate mai târziu de către scolastică. Aristotel, care recunoaşte existenţa unui silogism dialectic, rareori

îl întrebuinţează în Topica. De

aceea, în sfârşit, cercetarea dialectică a opiniilor contrare, aporetica, se serveşte de obicei de istorie, de perspectiva istorică a problemelor. Aristotel şi-a acordat totdeauna dreptul de a-şi schimba punctul de vedere şi chiar, uneori, de a se contrazice, pentru a putea îmbrăţişa

toate aspectele

schimbătoare şi variate ale

realităţii. Ori

�r�.�:�kin3f �:Şti'1fi,

de câte ori

încercăm să închidem gândirea lui Aristotel într-o singură formulă, vom găsi texte care par să răst ��e�� gar' în până atunci. Dacă Ari

e

�q

reanJa�!ntregesc constatările de este un g eometru ,

,

,. -17 . ' 1J1t- . . ... -.,1"t

./ ) V


MIRCEA FLORIAN

Aristotel, practician al ştiinţei, este un dialectician, care uneşte intim consideraţiile principale cu observaţiile de amănunt. Nici chiar primul Aristotel, geometrul, nu dispreţuieşte a funda demonstraţia geometrică pe dialectică. Vom vedea că în interiorul "ştiinţei" aristotelice, îmbrăcată în armura de fier a silogismului demonstrativ, există antinomii, cum au relevat convergent Anton Antweiler4, Karl Swoboda5 şi mai ales J.M. Le Blond6. Constantă în doctrina lui Aristotel, spune A. Antweiler

(op. cit., 115), nu este o anumită concepţie despre ştiinţă, la care el a şi pe care a menţinut-o cu orice preţ, ci numai străduinţa spre o

ajuns

concepţie sănătoasă şi obiectivă despre ştiinţă, o străduinţă care a

fecundat gândirea modernă a lui Galilei, Kepler, Bacon, Descartes. Huyghens, în opera lor de revoluţionare a ştiinţei, împotriva aristotc­ lismului anchilozat al scolasticilor. Străduinţa de a determina condiţiile ce fac posibilă ştiinţa este trăsătura cea mai profundă a întregii opere aristotelice. *

*

*

Ce este ştiinţa (EmoTTlvl) şi deci ce este cunoaşterea (E1rtoTao6at) în doctrina aristotelică? în A naJitici, ştiinţa (episteme) este opusă opiniei (doxa), dar această opoziţie nu este totdeauna respectată: hotarele dintre ştiinţă şi opinie se şterg adeseori. De asemenea, este opusă, uneori, noţiunii de

{.I1T6�rWtS', care

ştiinţa

înseamă presupunere,

supoziţie, concepţie, credinţă şi chiar orice fel de judecată. Alteori însă, ştiinţa şi opinia sunt considerate ca specii ale hypoJepsei. Merită să fie citate câteva definiţii date ştiinţei în opera bogată în vederi metodologice,

Etica Nicomahică: "Ştiinţa este presupunerea despre ceea ce este general

(Ka66�ou) şi necesar" (Etica Nic., VI, 6, 1140

b

31), iar în

aceeaşi carte,

într-un capitol anterior, el scrie: "Ştiinţa este deprinderea (habitus) de a demonstra ... Acolo unde există o anumită convingere şi se cunosc principiile, este ştiinţă" (Etica Nic., VI,

3,1139

b

31). Trecem acum de

la definiţia dată ştiinţei în principala operă de morală a lui Aristotel la

Aristote les , 1936. K. Swoboda, Les idees d'Aristote sur la methode. Trdvaux du IX-e Congres international de philosophie, voI. V, 1937. 6 J.M. Le Blond, Logique et methode chez Aristote, Erude sur la recherche des principes dans la physique ari.5totelicienne. 1939. 4 A. Antweiler. Der Begriff der Wissenschaft bei �

18


INTRODUCERE LA ANALITICA SECUNDĂ

definiţia ştiinţei în opera naturalistă fundamentală: Curs de fizică7. Cităm începu tul acesteia: "Cunoaşterea şi ştiinţa rezultă din toate cercetările unde se întâlnesc pri ncipii (apxal), c auze (alTtat) şi demente (oTolXE1a), ori de câte ori acestea au fost cunoscute; în adevăr, credem că am cunoscut un lucru dacă i-am cunoscut cauzele prime (nI npwm), principiile prime (Tâs- apxâs- Tâs- npwTaS-) până Ia elemente (oTolxE'ia). Este deci evident că în ştiinţa naturii trebuie să ne silim să definim principiile" (Fizica, r, 1, 184 a 15). Constatăm din acest citat că revine termenul de principii, care suferă de aceeaşi ambiguitate prezentă În toate noţiunile fundamentale ale filozofiei Stagiritului. Toate premi�Lh: silogi smului sunt considerate ca principii, iar în premise principiul adevărat este termenul mediu, identic cu cauza (al. Tta), cum vom constata în structura demonstraţiei. Vom cunoaşte îndată mai amănunţit marea aporie a principiilor: ele , care sunt, prin necesitatea lor. fundamentul demonstraţiei necesare, sunt nedemonstrabile, ceea ce nu înseamnă arbitrare sau contingente, cum susţine fostul neokantian Nicolai Hartmann , ci înseamnă numai că ele sunt cunoscute pe altă cale decât pe aceea a demonstraţiei, anume pe calea inducţiei. Putem determina acum caracterele dominante ale ştiinţei demonstrative: ştiinţa are ca obiect "principiile" sau "cauzele"; cauzele sunt generale, necesare, deci sunt esenţele sau formele lucrurilor .,Demonstraţia se referă la ceea ce aparţine esenţial lucrurilor". (Anal. sec., r, 22, 84 a) . Să reflectăm asupra definiţiei dată la începutul Analiticii secunde: "Prin demonstraţie înţeleg un silogism ştiinţific, adică un silogism a cărui posesiune este prin ea însăşi ştiinţă. Admiţând acum că definiţia noas tră a cunoaşterii ştiin ţifice este corectă, cunoaşterea demonstrată trebuie să rezulte din premise adevărate, prime, nemijlocite, cunoscute mai bine şi mai înainte decât concluzia, ale cărei cauze ele sunt" (Anal. sec., r, 2,71 b). Să consemnăm, de asemene a, unnătoarea formulă lapidară: "Universalul este preţios, pentru că el pune în lumină cauza, aşa încât, la faptele care au cauza în afara lor, cunoaşterea universală este mai preţioasă decât senzaţia şi decât simpla gândire intuitivă" (Anal. sec., r, 32 , 88 a) . Î n altă parte , Aristotel spune tot aşa de concis: "Prinderea cauzei este prima condiţie a ştiinţei" (Anal. sec., r, 14,79 a) . 7

Citat de obicei sub titlul prescurtat de Fizica.

19


MIRCEA FLORIAN

Cauza generală este şi necesară, de aceea lucrul demonstrat este "ceea ce nu poate fi altfel decât este"(Ana1. sec., 1,33,88 b). "Cu­ noaşterea demonstrativă rezultă din principii necesare, pentru că obiectul ştiinţei nu poate fi altfel decât este. Atributele care aparţin în sine (esenţial) subiectelor sunt necesare" (Anal . sec., 1,6, începutul). Nece­ sarul, generalul (universalul) şi esenţialul sunt totodată şi eternul. "Este tot atât de evident că, dacă premisele de la care porneşte silogismul sunt universale, concluzia unei atare demonstraţii - demonstraţie în sensul absolut - trebuie, de asemenea, să fie eternă. De aceea nu există cunoaştere absolută despre lucrurile trecătoare, ci numai cunoaştere prin accident, pentru că, la cele trecătoare, conexiunea atributului cu subiec­ tul nu este universală, ci temporară şi numai într-o privinţă" (Anal. sec.,

1, 8, începutul). Această caracterizare a ştiinţei este de o stricteţe care impune limitarea domeniului ştiinţific la matematică. Tocmai aici avem prilejul de a aprecia supleţea gândirii lui Aristotel, care nu zăboveşte să recunoască posibilitatea ştiinţei şi în domeniul "frecventului", "obişnui­ tului" şi chiar al simplului contingent. Ce este mai contingent, mai particularizat decât o eclipsă, şi totuşi eclipsele se repetă şi ascultă de lege. în sfera naturii, întâmplare a şi necesitatea se îmbină. "Demonstra­ ţia şi ştiinţa întâmplărilor frecvente - cum ar fi, de exemplu, o eclipsă de lună - sunt ca atare evident eterne; dar întrucât nu sunt eterne, ele sunt particulare. Şi ca eclipsa de lună sunt toate cazurile de acelaşi fel" (Anal. sec., 1, 8, sfârşit). Încă mai generos este Aristotel în toate sec­ toarele devenirii, ale schimbărilor fizice, biologice şi sociale, unde nu se pot stabili legi absolute. eterne. ci legi cu o necesitate restrânsă la repetiţie, la "frecvent"

(ws E1Tl TI) 1TOAU). Aşadar, Aristotel

nu elimină

din sfera ştiinţei decât raml, hazardul. "Nu există o cunoştin{li prin demonstraţie a ceea ce ţine de hazard" (Anal. sec. , 1, 30, începutul). Privitor la marile probleme, la marile teme de cercetare ale ştiinţei, Analitica secundă (II,

1)

le rezumă nu numai la două mai

familiare: cunoaşterea faptului, a lui

"că" (TO on),

adică a legăturii

dintre un atribut şi un lucru (substanţă), şi cunoaşterea cauzei legăturii

(TO 8uln), ci cuprinde încă două (El EOTl) său, şi care este "esenţa" (,. ( Eonv) sau

de fapt, cunoaşterea lui "pentru ce"

probleme care precizează pe cele două dinainte: "dacă există" lucrul

(substanţa)

cu atributul

definiţia lucrului. Aristotel leagă strâns nu numai faptul şi cauza lui, ci şi existenţa şi esenţa lui. în ce priveşte ultimul punct, Aristotel nu

20


INTRODUCERE LA ANALITICA SECUNDĂ

desparte existenţa şi esenţa, cum au făcut scolasticii pe urmele lui J\vicenna, ci le contopeşte . Cunoaştem esenţa numai a lucrurilor care există, "căci nimeni nu cunoaşte esenţa a ceea ce nu există" (Anal. sec., " , 7,92 b) . De asemenea, Aristotel uneşte faptul atributului cu exi stenţa .\ubstanţei, adică primii membri ai celor două probleme, cum şi cauza �i esenţa (definiţia), ceilalţi doi membri . Cauza lucrurilor (a atributelor) este esenţa (definiţia) lor (Anal. sec II, 3,sfârşit) . în cele din urmă, loale cele patru întrebări se reduc la una sigură: care este cauza faptului, a existenţei, a esenţei . Cercetarea unică este căutarea termenului mediu , a cauzei. a principiului (Anal. sec., II, 2, 90 a). Axa ştiinţei este căutarea cauzei, a termenului mediu , dar I]()!iunea de cauză suferă şi ea de ambiguitatea prezentă în principalii Icrmeni ai filozofiei aristotelice . Ambiguitatea stă nu atât în numărul cauzelor, care sunt patru (cauza materială, formală, motrice şi finală), ci în diferenţa dintre cauza inerentă lucrului ce se schimbă (cauza formală, esenţa lucrului) şi cauza exterioară lucrului , cauză care poate fi sau motrice sau finală. Deşi Aristotel contopeşte cauza formală cu cea finală şi pe acestea două cu cauza motrice, lăsând cauzei materiale atribute vagi , mai mult negative, de rezistenţă şi de individualizare faţă de celelalte trei universalizante , totuşi el, om de ştii nţă şi mare observator al naturii , trebuie să recunoască importanţa cauzei materiale �i identitatea ei cu cauza motrice (eficientă). "î n sfârşit , şi mai general , am văzut că, în materie, în imperfect, ca atare , în potenţial luat în sensul cel mai general, Aristotel , aşază în definitiv cauza motrice, întrucât aceasta este distinctă de cauza finală apXl] Kl Vl]OEWS propriu-zisă"8. D emonstraţia are ca punct de plecare şi ca reazem principiile, termen cu un sens foarte larg la Aristotel . Principiile ştiinţelor sunt de două feluri: comune tuturor ştiinţelor sau mai multor ştiinţe şi speciale sau pe măsura fiecărei ştiinţe . Principiile comune sunt de două feluri: axiomele, propoziţiile care , datorită evidenţei lor, nu au nevoie de demonstraţie , şi tezele, propoziţii cu o evidenţă mai redusă, de a căror demonstraţie deocamdată ne putem dispensa. Tezele se împart în două grupe: definiţiile , care ne dau sensul cuvintelor , fără a presupune existenţa obiectelor definite, şi ipotezele, care afirmă existenţa obiec­ telor, dar o existenţă neevidentă, numai presupusă (Anal. sec., 1, 2, 72 a). .,

-

8

J.M. Le Blond, Logique el methode chez Aristole, p. 368.

21


MIRCEA FLORIAN

Se adaugă postulatele, propoziţii cerute a fi admise de către cel ce demonstrează, datorită caracterului lor fundamental. Principiile speciale sau proprii, necesare fiecărei ştiinţe în parte, sunt, de exemplu, defini�ile şi ipotezele punctului, liniei, dreptei etc. în geometrie, ale numărului, unităţii etc. în aritmetică. O convingere constantă şi de cea mai mare importanţă a lui Aristotel este că orice ştiinţă constituie un gen închis şi omogen de probleme şi soluţii demonstrate, şi că de aceea nu avem dreptul de a transpune un gen de demonstraţii (de exemplu, aritmetice) în alt gen de demonstraţii (de exemplu, geometrice), cu atât mai puţin demonstraţii matematice în ordinea fizică, afară numai - fericită excepţie! - dacă ştiinţa în care se transpune un gen superior de demon­ straţii nu este subordonată, ca specie acestui gen. Este subordonată parţial geometriei ştiinţa vederii (optica), iar aritmeticii ştiinţa sunetelor muzicale (annonia), cum şi ştiinţa mişcării (mecanica). Tocmai aceste ştiinţe aparent hibride s-au dezvoltat în Antichitate şi chiar în Evul Mediu

la un Roger Bacon, Robert de Grosseteste, Albertus Magnus, Witelo, Occam şi şcoala sa de la Paris, care au pregătit ştiinţa experimentală şi matematică a naturii. Principiul separării cercurilor de ştiinţă nu promova progresul ştiinţelor naturii, dacă privim ştiinţa aristotelică a naturii din perspectiva ştiinţei moderne, deşi prudenţa lui Aristotel este justificată de excesele speculative pitagoriciene şi platoniciene, produse de aplicarea mistică a matematicii în domeniul naturii. Dacă facem abstracţie de ştiinţele care se constituie prin introducerea aritmeticii şi geometriei în cercetarea naturii - ştiinţe la care adăugăm şi astronomia -, Aristotel admite o continuă comunicare între ştiinţe, o strânsă

legătură între ele cu ajutorul a două discipline îndreptate deopotrivă spre universal: dialectica şi "fiIozofia primă" (metafizica). *

*

*

Dacă demonstraţia este metoda principală a ştiinţei, o a doua metodă, auxiliar necesar al demonstraţiei, este definiţia (6pwllos).

Aristotel n-a izbutit să precizeze cu suficientă claritate raportul dintre demonstraţie şi definiţie. Ele sunt, pentru Aristotel, deosebite şi totuşi

întreţesute cât se poate de strâns: ştiinţa aristotelică este nu numai demonstrativă, ci şi definitorie. Orice ştiinţă este o înlănţuire de demonstraţii şi defini�i. Defini�a este o parte integrantă a demonstra�ei,

22


INTRODUCERE LA ANALITICA SECUNDĂ

fiindcă ea nu poate fi despărţită de "principii" , de premise, dar mai ales de termenul mediu, de esenţă . Pentru a înţelege raportul dintre demonstraţie şi definiţie, trebuie să luăm din nou în cercetare noţiunea de principiu, în cadrul căreia se situează şi defin*a. Principiile sunt fundamentul demonstra­ ţiei, ele sunt însă nedemonstrabile şi nu cer să fie demonstrate, deoarece sunt mai evidente decât concluziile derivate din ele . Este , pentru Aristotel, un adevăr prim că demonstraţia nu poate merge la infinit, fără a ruina posibilitatea ştiin ţei, ci "trebuie să se oprească" (avciYKl) OTT)Vat). Regresul la infinit al cauzelor anulează demonstraţia. Problema spinoasă este acum: pe ce cale ajungem să cunoaştem principiile care, prin evi­ denţa şi necesitatea lor, garantează necesitatea concluziei . Aristotel nu poate avea decât un răspuns: ştiinţa dispune, alături de demonstraţie , de încă o metodă: de inducţie. "Nu este mai puţin evident că pierderea unuia din simţuri aduce pierderea părţii corespunzătoare din cunoaştere şi că, deoarece noi învăţăm sau prin i nducţie sau prin demonstraţie , cunoaşterea nu poate fi dobândită al tfe l . Î n adevăr, demonstraţia porneşte de la general, inducţia de la particular. Dar nu putem ajunge la general decât pe calea inducţiei , căci aşa-numita abstracţie matematică este scoasă la lumină prin inducţie . . . Este însă imposibil să facem o inducţie fără senzaţie" (Anal. sec. , I , 1 8 , începutul) . Inducţiei îi revine sarcina grea de a procura demonstraţiei principii evidente . Este inducţia în stare să corespundă acestei sarcini? Începem acum să între vedem şovăielile grave , dar salutare, ale logich aristotelice . Aristotel nu a avut niciodată o concepţie precisă despre inducţie . Pe el îl interesa în prima linie expunerea riguroasă prin de­ monstraţie a datelor inducţiei , nu însăşi problema dobândirii inductive a datelor. Aşa se explică de ce, în A nalitica primă (II, 23) însăşi inducţia este prezentată ca un silogism specific, înrudit cu silogismul figurii 3 şi caracterizat "prin simpla enumerare" a tuturor cazurilor în care două atribute (lipsa de fiere şi longevitatea) sunt strâns legate la anumite animale . Dar nu aceasta a fost convingerea definitivă a lui Aristotel privitor la natura inducţiei . Demonstraţia presupunea principii nede­ monstrabile , care erau totuşi dobândite prin altă metodă decât de­ monstraţia. Cum am spus, Aristotel este constrâns să recurgă la inducţie . Un singur capitol, cel din urmă al Analiticii secunde (II, 19) , pe drept cuvânt admirat, pune problema constituirii unei "ştiinţe a

23


MIRCEA FLORIAN

principiilor" , dar acest capitol este pe cât de scurt, pe atât de ambiguu . "Ştiinţa principiilor" este prezentată sumar, confuz, deşi însemnătatea ei este supremă. înainte de a cunoaşte ambiguitatea acestui ultim capitol al celor două A nalitici, să dăm la lumină confuzia dusă până aproape de contradicţie, în acelaşi capitol din Analitica secundă (1 , 3 1 ) . Începutul şi sfârşitul acestui capi tol exprimă păreri divergente . "Ştiinţa nu se dobândeşte nici prin senzaţie . . . De aceea, având în vedere că demon­ straţiile sunt universale şi că universalii nu pot fi percepuţi, este clar că nu putem avea o ştii nţă prin simplă senzaţie În adevăr, senzaţia rămâne la individual , pe când cunoaşterea ştiinţifică merge la universal" (Anal. sec., 1, 3 1 , 87 b). Aşadar, pasajul susţine răspicat opoziţia dintre ştiinţă şi senzaţie . La sfârşitul capitolului, Aristotel ne spune că percepţia ne poate da şi universalul (esenţa , cauza), dacă, de exemplu, fiind pe Lună, percepem în acelaşi timp faptul şi cauza eclipsei : interpunerea Pământului . "î n adevăr, sunt cazuri când o simplă senzaţie de vedere poate pune capăt unei cercetări , nu fi indcă prin vedere am avea o cunoaştere, ci fiindcă am scos universalul din ceea ce am văzut. Dacă, de exemplu , am vedea că sticla are pori şi că lumina trece prin ei , cauza transparenţei ar fi evidentă pentru noi , pentru că am vedea-o repetată în fiecare caz dat şi am gândi , în acelaşi timp, că trebuie să fie aşa în toate celelalte cazuri" (A nal. sec . , L 3 1 , 88 a) . Aceeaşi discordanţă constatăm în Cursul de fizică. î n adevăr, la începutul Fizicii, considerând generalul ca un "tot" sau "întreg" (TO oÎ\ov), Aristotel acordă senzaţiei capacitatea de a cunoaşte generalul (universalul) ca întreg: "întregul este mai bine cunoscut prin senzaţie, iar generalul este un întreg, întrucât el cuprinde o pluralitate care constituie părţile sale" (Fizica, 1 , 1 , 1 84 a 25) . Pentru a înţelege mai bine acest fragment, raportat în acelaşi timp la citatele nemijlocit precedente , trebuie să relevăm două din convingerile fundamentale ale gnoseologiei aristotelice . În primul rând, este opoziţia dintre ceea ce este mai clar şi mai bine cunoscut "pentru noi" (npos llllâs), şi ceea ce este mai clar şi mai bine cunoscut în sine, "pri n natura sa" (Til <t>UOH) . Această opoziţie străbate întreaga logică peripatetică. Î n al doil� a rând, mai clar şi mai cunoscut "pentru noi" este "Întregul confuz" , "globalul" (oÎ\ov oUYKEXUIlEVOV), iar acest dat "global" poate fi nu numai individualul, concretul, cum este de obicei, ci şi generalul, universalul, dat în percepţie, cum se afirmă în Cursul de Fizică, la începutul lui . ...

24


INTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

Cercetarea ştiin�fică începe cu analiza "întregului confuz", cu "globalul" , pentru a descoperi părţile lui , pentru a-i actualiza virtualităţile . Este vrednic de subliniat că distincţia capitală a filozofiei lui Aristotel, aceea di ntre virtual şi actual , aproape că nu se întâlneşte în Organon , cum nu se întâlneşte nici finalismul, latura cea mai vulnerabilă a doctrinei aristotelice . Gl obalul este oarecum virtualul - spunem "oarecum", fiindcă Aristotel nu-l prezintă aşa în chip explicit - şi de aceea gene­

raiul , cuprins virtual în individual, poate fi obiect de

senzaţie şi , ca atare,

analizabil . Cum ar putea inducţia să ajungă la general , pornind de la i ndividual , dacă generalul nu ar fi dat virtual în individual ? Cum ar putea inducţia, având ca punct de plecare individualul sensibil, să ajungă la generalul noţional , dacă acesta nu ar fi perceput în nici un fel, nici

măcar confuz, global? Ultimul capitol al AnaJiticii secunde. de care vorbeam mai sus (II , 1 9) , ne dezvăluie echivocul aristotelic în felul de a interpreta structura logică a inducţiei, care descoperă generalul , "principialul", în se nzaţii. în prima parte a capitolului , inducţia este prezentată ca un proces psihologic treptat, precaut , care se ridică de la senzaţii multiple şi schimbătoare la imagini generice, fixate cu ajutorul memoriei , apoi

la experienţă «( llllElpla) şi, în sfârşit, la noţiune , adică la general (TO Ka8o).. ou ) , Ia "unul în multiplu" (Ev lTapa Ta lTo).. ).. a ). Acest procedeu i se pare insuficient pentru a garanta existenţa superioară a "principii­ lor" , a universalilor. Totuşi, acelaşi procedeu este recomandat în Topica, sub aspectul nou de "examen" (m:îpa) al aporiilor, al soluţiilor contra­ dictorii , pentru a ajunge , sprijinindu-se pe faptele particulare , la noţiuni , la principii. La sfârşitul capitolului discutat, Aristotel deodată apelează la

NoDs (intuiţia intelectuală sau intelectul intuitiv) , pentru a extrage , după munca prudentă a "examenului" şi după procesul psihologic treptat al imaginilor, printr-o viziune intelectuală, noţiunile universale, esenţele , principiile . Ultimele cuvinte ale capitolului sunt: Nous este "principiul principiului" (a p X l) T1)s a p Xl1S) , deci .,principiul ştiinţei" (hnoTl)Il11S a p xli). Dacă Aristotel nu ar fi împărtăşit, în bună măsură , neîncrederea lui Platon în experienţă, el nu ar fi fost nevoit să recurgă la "intuiţia

intelectuală", pentru a da o garanţie supremă, dar în sine fără putere

constrângătoare , "principiilor" . Experienţa remediază singură, prin propriile ei puteri, scăderile ei trecătoare. Nimic nu este mai presus de

25


MI RCEA FLORIAN

ceea ce Aristotel numeşte "îndelungata familiaritate cu fenomenele ." (De generatione et corruptione, 1, 2, 3 1 6 a 6) . *

*

*

Revenim la definiţie, care este , alături de demonstraţie , al doilea procedeu al ştiinţei . Deşi indisolubil asociate , demonstraţia şi definiţia sunt deosebite . "Definiţi a descoperă esenţa unui lucru , demonstraţia ne arată numai că un atribut aparţine ori nu aparţine unui subiect dat ." (Anal. sec., II , 3 , 91 a) . Definiţia este totdeauna universală şi afirmativă, în timp ce demonstraţia poate fi universală, particulară, afirmativă şi negativă. Principala deosebire dintre demonstraţie şi definiţie este că definiţia nu poate fi demonstrată, fără a comite un cerc vicios , fiindcă ea exprimă esenţele , adică "principiile" şi "cauzele" prin care se produce o demonstraţie . Totuşi , definiţiile nu sunt obţinute prin intuiţi e , ci printr-o cercetare metodică, în care "diviziunea" , ierarhia noţiunilor , este un auxiliar preţios . Nu mai suprinde că definiţia, care este obiectul principal al cărţii a II-a din Analitica secundă, este şi un obiect principal al Topicii, al dialecticii, adică al disciplinei generale care , alături de Filozofia primă, este arsenalul în care se făureşte prin inducţie materi alul prim, i'n care prin inducţie se descoperă termenii medi i , principiile silogismului demonstrativ . Nu trebuie să uităm că cele patru mari probleme ale ştiinţei se reduc la căutarea cauzelor, a termenilor medii (Anal. sec . , II , 3, începutul) şi că descopenrea ter­ menilor medii este şi o chestiune de gândire instantanee (aYXlvow), de vioiciune de spirit, de perspicacitate rapidă (Anal. sec. , 1 , 34) . Cum se împletesc demonstraţia şi definiţia? Dacă lăsăm la o parte definiţia nominală, nu mai puţin necesară demonstraţiei , există trei feluri de definiţii care se înscriu în corpul demonstraţiei: definiţia este sau principiul demonstraţiei , fiindcă ea exprimă esenţa, universalul , cauza , fi indcă ea este definiţia "formei" ; sau este concluzia demon­ stra�ei . .,materia" demonstraţiei; sau este , în sfârşit, un fel de demonstra­ ţie , diferind de demonstraţie prin poziţia termenilor , şi atunci definiţia este genetică, ne arată producerea lucrului . În cazul al treilea , demon­ straţia nu este însăşi definiţia , ci numai o expunere a definiţiei . "Acelaşi lucru este adevărat despre definiţii , întrucât o definiţie este ori un principiu , ori o concluzie a unei demonstraţii , ori () demonstraţie care 26


I NTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

se deo sebe ş te numai prin ordinea tennenilor ei ." (A nal. sec., l , 8, 75 b) . A treia specie de defi n iţi e . în afară de cea nominală, nu este o de­ mo nstraţi e - se ş tie că d e fin i ţi a nu poate fi fără cerc vicios o demon­ straţi e , dar ea poate să se de sfă ş oare pri n tr - o dem ons traţie . Demonstraţia , în acest caz , nu este o de fi niţie , ci numai o de fi ni ţie cu altă ordine a tenneni loL Nu numai definiţia aduce servic ii demonstraţi ei , ci şi demonstraţia s erveş te de fini ţia . Definiţia , ca metodă principală de "căutare" a princi pii l or, ca metodă a dialecticii , ne reami n te şte de o altă trăsătură dialectică a logicii ari s tote l i ce . Definiţia, ca exprimare a unei esenţe , nu se realizează prin descoperirea unor .,naturi si mpl e " , a unor " ato mi de e vi den ţă" , ca în me todo lo gi a lui Descartes . Pentru Aristotel , nimic nu este si mpl u şi i zo lat , ci totul se încadrează în opoziţii de noţiuni , într-o ţesătură dialectică. Materia nu există fără formă şi , invers , nici virtualul fără actual , ha zardu l fără necesar, accidentul fără substanţă. inducţia fără demonstraţie şi invers etc . Aristotelismul este , în viziunea sa profun dă , o filozofie a re la ţi il or dialectice . a core l aţiei noţionale.

II

Analitica secundă are o articulaţie mai puţin variată decât aceea a A naJiticii prime. Încă din Anti chitate , marele comentator al Analitici­ lor, Al e x andro s din Afrodi sias , si mplifi că tematica A naliticii secunde la două obiective principale , care corespund celor două cărţi ale operei : c artea I se ocupă de de m on s traţi e sau de s ilogi s mul şti i n ţi fic , deci de ş tiin ţă ş i metoda ei , dem ons traţi a ; c arte a a II-a examinează a spe ctel e definiţiei , precum şi unele probleme ridicate de noţiune a de cau ză , care este noţiunea centrală a dem onstraţiei şi defini ţiei . Numai ultimul capitol are o structură proprie : el cercetează " ştii n ţ a prin c ipiil or" , cerută deopotrivă de de mo ns traţie şi defini ţie . "Principiul" este punctul de plecare al demonstraţiei şi conţinutul defin i ţie i , fiindcă principiul este esenţa .

27


MIRCEA FLORIAN

CARTEA I

Despre demonstraţie şi ştiinţă Capitolul 1 are drept obiect posibilitatea demonstraţiei , adică a cunoaşterii necesare obţinute prin raţionament (silogism) , în chip discursiv, dianoetic , aşa cum se întâlneşte în orice predare a unei ştiinţe de către profesor (OtOaowA ta) şi în orice asimilare de ştiinţă de către elev (lla6E o lS-). Orice cunoaştere discursivă presupune o cunoştinţă anterioară, fie la silogism , care presupune ca date premisele , fie la inducţie , care ia ca date percepţiile individuale . Cunoaşterea preexistentă este dublă: 1 ) definiţia lucrului de demonstrat ; 2) existenţa lui . î n premisele universale ale silogismului se cuprinde virtual cunoştinţa particulară a concluziei ; în percepţiile particulare ale inducţiei se cuprinde virtual universalul pe care îl vom extrage din ele. Aristotel cercetează în acest capitol silogi smui demonstrativ , al cărui model este procedeul matematicii . Dar şi silogismul matematic, ca şi silogismul dialectic şi chiar cel retoric , presupun cunoştinţe ante­ rioare , din care derivă concluzia. Concluzia este cuprinsă în premise , dar ea este scoasă din acestea numai cu ajutorul silogismului , în cazul de faţă cu ajutorul silogismului demonstrativ. Aristotel respinge întâi obiecţia sofistă că o premisă nu are dreptul să se considere universală, fiindcă nu este expresia tuturor cazurilor, ci numai a unora; de exemplu: "orice triunghi are suma unghiurilor sale egală cu două unghiuri drepte" nu este scoasă şi din acest triunghi pe care îl desenez acum pe tablă. Aristotel răs­ punde acestei obiecţii , care pune în discuţie noutatea, progresivitatea silogismului , relevând că cunoaşterea universală cuprinde virtual şi cazurile particulare , dar că aceste cazuri sunt date explicit în premisa minoră , aşa încât concluzia este simultană cu minora, dar este precedată de premisa majoră, universală. în al doilea rând, Aristotel respinge şi teo­ ria lui Platon din dialogul Menon: cunoaşterea este o reminiscenţă , fiindcă este cuprinsă în Ideea universală înnăscută , aşa încât noi nu învăţăm nimic, ci numai ne reamintim de cele intuite Într-o altă lume , unde su­ fletul a preexistat întrupării de pe pământ. Aristotel , care nu admite idei înnăscute , ocoleşte dilema lui Platon: "cineva ori nu poate învăţa nimic,

28


INTRODUCERE LA ANALITICA

SECUNDĂ

învaţă numai ceea ce ştie de mai înainte" (A nal . sec . , 1 , 1 , 7 1 a) . Obiectul cunoscut este cunoscut dinainte într-u n sens , adică prin inducţie, iar în alt sens este cunoscut numai pri n de monstraţie . Nu tot ce este cunoscut dinainte este rezultatul demon str aţiei . Mai trebuie remarcat că Aristotel cercetează expunerea unei �tiinţe constitu ite , cum este matematica predată de profesor, nu constitu irea ştiinţei, cercetarea ştiinţifică propriu-zisă. Abia în capitolul 1 al c ărţii a II-a va formula problema cercetării sub cele patru aspecte ale ei : 1 ) faptul că un atribut aparţine unui lucru: 2) cauza acestei atribuiri ; 3) existenţa lucrului însuşi cu atributul său; 4) esenţa acestui lucru . Dar Ari stotel va limita cercetarea la căutarea cauzei , care rezumă cele patru aspecte . Capitolul 2 urmăreşte să obţină definiţi a ştiinţei şi defin iţia demonstraţiei ca metodă a ştiinţei . Definiţia aristotelic ă a ştiinţei a devenit clasică: ştiinţa este cunoaşterea cauzei , prin care un lucru sau un proces este cunoscut ca necesar sau ca "imposibil să fie altfel decât este" (aOUVaT O V ă��ws- EX EtV) . Metoda ştiinţei este "demonstraţia" . "Prin demonstraţie înţeleg un silogism ştiinţifi c (OUAt"o yt ol10s­ hnOTl1l10VlKOS-) , adică un silogism a cărui po sesiune este însăşi ştiinţa." Definiţia este prea vagă, de aceea trebuie să cunoaştem mai de aproape structura demonstraţiei . Ştim că demonstraţia este u n s i logism (u n raţionament ) , adică derivarea unei cunoştinţe noi (conc luzia) din altele date dinainte , numite premise . Ca în orice silogism , ş i în silogismu l demonstrativ concluzia rezultă necesar din premise . Demonstraţia este mai mult decât simplul silogism; ea depinde de natura premiselor. Nu nu mai derivarea este necesară ca în orice si logi sm , ci însăşi concluzia în conţinutul ei , fiindcă şi premisele sunt necesare . Pre misele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie adevărate, adică să exprime reali tatea; b) să fie prime, nemijlocite , ireductibile şi de aceea nedemon­ strabile , ca atare prin ele însele necesare . Premisele sunt "principii" . Fiind "cauzel e" concluziei , premisele trebuie să fie mai bine cunoscute decât conclu zia şi anterioare ei . I ar "mai bine cunoscut" are două sensuri , subliniate necontenit de Aristotel: "anterior ş i m ai bi ne cu ­ noscut" (1TpOTEpO V Kal. YVWPLI10TEpOV) ,,în natura lucrurilor" (TU <pUOEl) şi "pentru noi" (TTpO S- 11l1âs-). Premi sele sunt sau dialectice , dacă avem posibilitatea de a �lege între răspunsul afirmativ şi negativ la o întrebare, sau apodictice, dacă nu există decât un răspuns şi nu altul . ori

29


MIRCEA FLORI AN

Principiile sunt sau axiome, propoziţii nemijlocit evidente şi ca atare nedemonstrabile, sau teze, propoziţii demonstrabile , dar accep­ tate ca evidente . Tezele se subdivid în ipoteze, care enunţă o existenţă sau o neexistenţă , şi definiţii, care formulează sensul unei noţiuni . independent de existenţa sau neexistenţa ei . Nu se vorbeşte aici de o altă specie de principii , de postulate, adică de propoziţii cerute de pro­ fesor elevului să le accepte pentru promovarea demonstraţiei (vezi cap . 10 ) . Prin urmare , demonstraţia nu este posibilă fără "principii" necesare , certe , iar cunoaşterea principiilor este superioară cunoaşterii demonstrative . în sfârşit, deopotrivă de certă este cunoaşterea că opuşii principiilor sunt falşi . Capitolul 3 respinge două mari obiecţii împotriva posibilităţii ştiinţei şi a demonstraţiei , obiecţii care vor constitui mai târziu prin­ cipalele argumente sceptice împotriva ştiinţei . Prima obiectie arată că obligaţia pentru. demonstraţie de a admite principii ne situează în dilema: sau demonstrăm şi principiul , mergând mai departe la infinit - acesta este regresul Ia infinit care face imposibi lă ştiinţa - , sau ne oprim la principii nedemonstrate şi atunci ştiinţa se fundează pe enunţuri dogmatice , pe simple presupuneri , cu fal să evidenţă. Răspunsul lui Aristotel se rezumă la afirmaţia c ă nu există numai un singur fel de cunoaştere necesară . aceea demonstrativă sau mijlocită a concluziei , ci şi o cunoaştere necesară nemijlocită a principiilor. Mai mult: cunoaş­ terea nedemonstrabilă este anterioară şi mai certă decât aceea demon­ strabil ă. Vedem dar ce Însemnătate are cunoaşterea nemijlocită a principiilor în logica lui Aristotel , deşi el este departe de a fi avut o concepţie temeinică despre cunoaşterea nemijlocită , intuitivă. A doua obiecţie susţine că orice poate fi demonstrat , dacă concluzia devine premisă. Demonstraţia este o dialelă. o demonstraţie circulară, o reciprocare a concluziei şi a unei premise , o răsturnare a raportului dintre condiţie şi condi ţionat . Demonstraţia circulară ripostează Aristotel - este falsă , fiindcă admite că aceeaşi cunoştinţă (concluzia) se fundează pe premise şi , totodată , ea fundează premisele . Eroarea demonstraţiei circulare este presupunerea că acelaşi lucru este faţă de un altul şi anterior şi posterior . Aceasta nu este o demonstraţie , ci un cerc vicios. un idem per idem . Am putea găsi o scăpare , recurgând la distincţia între anterior "pentru noi" (inducţie) şi anterior "în natura lucrurilor" (demonstraţie) . Dar ştim că inducţia nu cste o demonstraţie , 30


INTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

i ar

aici se vorbeşte de demonstraţie circulară . O asemenea pretinsă demonstraţie demonstrează orice , deci nu demonstrează nimic. Există totuşi o demonstraţie circulară completă în figura 1 , modul Barbara , cum s-a arătat în A nalitica primă, II , 5 , sub condiţia ca cei trei termeni ai silogismului să fie identici şi deci reciproc abili. Capitolul 4. După ce a înlăturat din calea sa două obiecţii grave , teoria demonstraţiei poate analiza structura demonstraţiei şi deci a ştiinţei. Cunoaşterea demonstrativă este necesară, fiindcă demonstraţia este un silogism cu premise necesare , iar necesarul se defineşte drept "ceea ce nu poate fi altfel decât este" . Aristotel accentuează această definiţie a necesarului , dar ea rămâne o definiţie negativă , deci i nsuficientă. Care sunt notele caracteristice ale cunoaşterii necesare? Trei sunt aceste note: 1) cunoaşterea necesară este valabilă "despre toţi" (KaTCt uaVToS") , adică este valabilă în toate cazurile , este eternă; întrucât atributul aparţine tuturor subiectelor în orice timp , nu accidental ; 2) cunoaşterea necesară este valabilă "În sine" (Ka8' au n) , fiindcă se referă la atributele esenţiale , la definiţia lucrului de demonstrat , la .,substanţa" lui . Tot ce nu aparţine esenţei este "accidental" (au IiBEBl)K oS") . Aristotel cercetează cele patru înţelesuri ale esenţialului: a) atributul cuprins în definiţia subiectului (de exemplu: linia este cuprinsă în definiţia dreptei şi curbei); b) subiectul cuprins în definiţia atributului (de exemplu: drept şi curb cuprinse în definiţia liniei); c) ceea ce există în sine , nu prin altul , cum sunt substanţe le (om , cal etc . ) , în timp ce alb , galben etc . sunt accidentele substanţe lor; d) esenţială este şi legătura dintre cauză şi efect, ca , de exemplu , tăierea beregatei la o vită este legată esenţial de moartea ei . 3 ) Î n sfârşit , necesarul nu este numai eternul şi esenţialul , el este şi generalul sau universalul , deci este atributul legat de un subiect şi numai de acesta , de exemplu , triunghi şi suma unghiurilor sale egală cu două unghiuri drepte . Acest atribut aparţine şi triunghiului isoscel sau scalen , dar nu ca isoscel sau scalen, ci ca triunghi . Capitolul 5 enumeră erorile posibile în demonstraţia universală şi stabileşte , la sfârşit , regula demonstraţiei universale. Trei sunt princ i­ palele erori în demonstraţia universală: 1 . Se face demonstraţia la un caz particular, fără a se ţine seama că demonstraţia a fost posibilă numai fiindcă atributul demonstrat este legat de toate subiectele de acelaşi gen , nu numai de o specie a acestuia, 31


MIRCEA FLORIAN

de exemplu , demonstrăm la un triunghi isoscel c ă suma unghiurilor sale este egală cu două unghiuri drepte , în timp ce demon straţ ia este valabilă

pentru toate triunghiurile . 2. Se demonstrează atributele necesare pentru toate speciile unui gen , dar nu pentru însuşi genul , care uneori nu este desemnat printr-un nume particul ar Un exemplu este demonstrarea separată, adică la spec ii , anume că la numere , linii , solide, timpuri , membrii proporţiei lor sunt permutabili, nu la proporţia ca gen , fiindcă li p s e a un nume particular pentru permutabil itatea în genere . Tot aşa se întâmplă oriunde nu ştim că an umite atribute ale speciilor depind de atributele genului . 3 . Se demonstrează atributul despre o anumită specie , în loc de gen . Dacă ar exista o singură speci e de triunghi (de exemplu , echi­ lateralu!), de mon s tra ţia că suma u n gh i u ril or sale este egală cu două unghiuri drepte este valabilă nu numai la acest triunghi, ci la orice triunghi . Cum se constată uşor , cele trei erori sunt nuanţe ale aceleiaşi .

erori . Care este dar eroarea demonstraţiei universale sau "absolute" , care este legea ei? Eroarea constă în împrejurarea că demonstraţia

universală nu s-a adresat uni v er sal ului prim, originar , iar legea este : "universalul prim este acela fără de care demonstraţia nu este posibilă" ,

în cazul nostru , universalul prim este triunghiul , nu echilateralul , isoscelul sau scalenul . Desigur , tri u ngh i ul este o fi gură o limitare, fără ,

de care dispare triunghiul , dar demonstraţia este valabilă nu pentru orice

figură, ci numai pentru triunghi . ci triunghiul .

Deci nu

figura este universalul prim,

Capitolul 6 cercetează mai de aproape caracterul necesar şi esenţial, caracterul di s tincti v al demon straţiei al cunoaşterii şt i inţifice : ceea ce cunoaştem demonstrativ "nu poate fi altfel dec ât este" . De­ monstraţia este necesară, fiindcă principiile (premisele) ei sunt nu numai adevărate - adevărate po t fi şi princi pi ile dialectice - ci şi necesare , şi fiindcă atribu tele demonstrate sunt esenţi ale ,,în si ne (Ka9' mi ni) , ,

,

"

nu accidentale . Demonstraţia este necesară, dacă termenul mediu (cau­

pre­ împotriva sofiştilor , Aristotel susţine este necesară dacă sunt în prezenţă numai un spirit

za) este legat necesar de termenii extremi , aşadar, dacă amândouă misele sunt necesare . De aceea că demonstraţia nu

,

care argumentează, un lucru argumentat şi un termen mediu, o cauză.

Este nevoie ca termenul mediu să nu piară, să fie pennanent , nu numai să existe în momentul argumentării . De aceea, nu există de mons traţie

32


INTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

identului , adică a ceea ce poate fi altfel , a ceea ce nu este "esenţi a l" cum se întâmpl ă în dialectică. Premisele dialectice nu su n t I lecesare , c i numai admi s e de interlocu tor în urma întrebării puse. Vom vedea că Aristotel te mperează m ult rigurozi tate a apodic tici i , primind ca I l l d i spensabile ştiinţei demons traţia accidentalului şi argu mentele dialec­ t lc i i . Demonstraţia necesară se deo sebe şte de s il ogisme le prin semne, de l aI C s-a vorbi t în Analitica primă II , 27 , sil ogi sme care ne oferă f aptul , "" cauza lui , deşi ac easta este prezentă, fără a fi Însă cunoscută . Capitolul 7. Am aflat în cap itole l e precedente care sunt notele l a r a c teri s tice ale demonstraţiei şi deci ale ştiinţei , no te c ar acteri s ti c e , pri ntre care s trălu ce şte necesi tatea l e ga tă de uni versali tate şi es enţ ial i ­ t :\ tc . Aristotel nu a re spect at to tdeau na exigen ţa maj oră a demonstraţiei : a pod icticitatea, necesi tatea ei . El a permis ştii nţei să dem o ns tre ze I l cc w:ntul, normalul care e s t e şi "natu r al " , ş i chiar contingentul . Ari sto tel a agravat c erinţa necesităţii , de ri v ând din e a o altă exigenţă ,' arc a ţinut în loc ş tii nţa ari s to tel i că , interzicându-şi si ngură cuceriri p rogre s i ve . Î n demonstraţie , toate elementele ei trebui e să apar ţ i n ă . lcduiaşi gen , trebuie să fie omogene . de acee a adevărurile geometrice l l ll pot fi dovedite prin adevăruri aritmetice. Descartes, creând geometria . 1 I1alitic ă , a tre cut peste această i nte rdi c ţi e . Trei sunt elementele de­ I l ,onstraţiei: atributul de de monstrat ca aparten ent necesar, su bi ectul ca �unstrat al ap arte n e nţ e i necesare şi princ ipi i l e sau te rme n i i medii ( cauzele) , p ri n care se de monstre ază apartenenţa nece s ară . Le g ă tu ra u l ti mă d i n t re cei trei te r men i exclude transpunerea în alt ă ştiinţă nu "umai a subiectului , cee a ce este mai uşor de admis , dar şi a celorlalte d e mente . Aristotel recunoaşte o singură excepţie . care prepară şt i i n ţa modern ă , în care matematica este aplic at ă la proce se le naturii: o ştiinţ ă poate primi elementele al teia, dacă sub iec tu l ei se subordonează unui subiect supe r ior . dar şi atun c i numai în mă s u ra în care ş t i i nţa w bordonată posedă aspecte ce-i revin "pri n an al o gie " cu as pec te l e � t i in ţe i su pe ri o are , de exemplu , opt ic a e ste subordonată geometriei , : \rmoni a (teoria muzicii) - aritmeticii , chiar mecanica este subordonată ge ome tri ei şi ari tme ti c i i , în sfârşit . astronomia este subordonată matematicii în gen ere . Cu m poate dovedi geometria - se întreabă cu naivitate Aristotel - că l ini a dreaptă este cea mai frumoasă? O :Iscmenea dem on str aţi t: este de competenţa Filozofiei prime s au

: \ a cc

( .. În s i ne" ),

uni versale .

33


M I RCEA FLORI A N

Capitolul 8 ţine să accentueze o caracteristică a demonstraţiei . citată înainte ca legată de necesitate şi universalitate: demonstraţia este valabilă numai pentru lucrurile eterne (O:lo l a ) . nu pentru lucrurile co­ ruptibile (TI}. <jJElapTa), adică numai pentru atributele care aparţin lucru­ ri lor pretutindeni şi totdeauna, nu în anumite momente . Nu există dar o demonstraţie a lucrurilor care se schi mbă. a celor ce dure ază câtva timp şi apoi dispar. Totuşi , însuşi Aristotel recunoaşte că demonstraţi a unei eclipse particulare este val abil ă , de şi este un fenomen contingt:nt , dacă eclipsa se repetă şi astfel dezvăluie un aspect constan t al naturi i . Însemnată este partea finală a capitolului . unde caracterul eternităţii este recunoscut şi definiţiei , în cele trei funcţii ale acesteia în demonstraţie . "Acelaşi lucru este adevărat despre definiţi i , Întrucât o definiţie esl'� ori un principiu , ori o concluzie a unei demonstraţii , ori o demonstraţie care se deosebeşte numai prin ordinea termenilor ei ." Capitolul 9 este o continuare a capitolului 7 , în c are Ari stotel şi - a exprimat convingere a fund amental ă ca principiile care demonstrează şi atributul demonstrat să aparţină aceluiaşi gen , să fie omogene . În acest capitol se pune accentul pe o proprietate generală a ştiinţei aristotelice: orice ştiinţă demon strează atributele subiectelor lor .,di n principii proprii" (EK. Ţ(JV EKaoTo v ap Xiîiv) . nu din principii "co­ mune" (Ko tvd) mai multor ştiinţe , sau din principiile unei ştii nţe străine . ori c ât ar fi de adevărate aceste pri ncipii . Principiile comune ne dau demonstraţi i goale , cum este demonstraţia cvadraturii cercului la Brysoll . Cunoaştem excepţi ile . atât de importante pen tru dezvoltarea ştiinţelor na!urii . Muzica şi ari tmetica au ace la�i pri ncipiu , număml . dar demonstraţia propriu-zisă a muzici i . ştiinţa i n ferio'lră . se referă numai l a fapt, În timp ce demonstraţia aritmetică a aceluiaşi fapt se referă la cauză. Cu toate concesiile făcute , Aristotel mentinc opi n i a că termenul mediu (principiul) , termenul major şi cel minor trebuie să fie omogene . De aceea, "concluzia trebuie să fie de acelaşi gen ca şi premi sele" . În al doilea rând, principiile proprii ale unei ştiinţe sunt. penlm acea ştiinţă , nedemonstrabile , prime . Ele pot fi demonstrate numai de şti i n ţa superi­ oară tuturor ştiinţelor, de aceea care are ca obicct pri nc i p i i l e pri me : fIlozofia primă (Metafizica). Capitolul 10 are ca temă natura şi spec i i l c pri nc i p i i lor. De­ monstraţia se funde ază pe principii care sunt nedl· Ill( )Jl � l ra h i l e . La principii luăm ca dat sensul cuvintelor ce lc cn n s l i l l l i l' . d l' l"X c mplu ,

34


I NTRODUCERE LA

ANALITICA

SECUNDĂ

sensul numărului , liniei etc . , ceea ce este valabil şi pentru lucrurile demonstrate cu ajutorul principiilor. De asemene a , la principii mai lrebuie să luăm ca evi dentă prin sine existenţa lor , în timp ce existenţa L:oncluziei este totdeauna demonstrată . Principiile sunt de două feluri : comune (KO lva) , fiind luate însă .,anal ogic" în fiecare ştiinţă , adică pe măsura subiectului , aj u st ate lor, şi proprii (tota) . Principii proprii s un t 10 geometrie , de exemplu , definiţia liniei , a dreptei etc . . în aritmetică - definiţia numărului , a perechii şi neperechii etc . Principiu comun �sle , de exempl u , formula: "canti tăţi egale scăzute din cantităţi egale dau resturi egale" , formulă ajustată fiecărei specii de cantitate ( geome­ trică , arit m e ti c ă etc . ) . Principiile proprii aparţin exclusiv ştii nţei co­

.

: espunzătoare ; n umărul aparţine ari tmetici i , linia geo metriei . Ş ti inţa

demonstrează numai atri b u te l e esenţiale ale acestor principii proprii ( Jac ă linia este dreaptă , curbă , comensurabil ă . necomensurabilă etc .) ,: u ajutorul principiilor comune sau al demonstraţi ilor anterioare . Î n adevăr, orice ştiinţă presupune trei elemente: 1 ) subiectul de demonstrat . admis de la început ca existent; 2) axiomele . ca principiile pri me ale demonstraţiei ; 3) atri bu tele de demonstrat. Pri nc i p iil e "crezute" ca e vidente . Întrucât sunt nedemonstrabilc , se cheamă axiome. Acestea se deosebesc de teze şi de postulate această din urmă noţiune este ;\ şczată la locul ce i se cuv ine , Ipotezele sunt teze demonstrabile , dar acceptabi le . ca exi stând necesar. de către ,.limbajul interior" . adică de g ;Î n d irea celui ce înv aţă . Postulatele sunt cerinţe provizorii ale profe­ ,oru i u i pentru înlesnirea demonstraţiei , iar elevul le ia ca indiferente ,1 chiar conlrare opiniei sale . Definiţiile sunt o formă de teze al ături de I potezc . Ele oferă sensul termen ilor principali , i nde pen de n t de existenţa lor. Nu suntem totdeauna obligaţi să fommlărn explicit ipotezele : adesea de sunt subinţelese , fiind prea cunoscute şi recunoscute ca nccesare . Capitolul 1 1 se ocupă de axiomele comune , de adevărurile cele l I lai generale . De la în ceput f.ristotel respinge concepţia platonică a uni­ versalilor ca existenţe "în sine" , separate de multiplicitatea indivizilor . Universalii există în indivizi şi , de aceea, ei se mlădiază după structura nmcretului şi după nevoia de explicare a acestuia . Axiomel e comune d:!e mai generale nu sunt enunţate explicit în orice demonstraţie . afară numai dacă enunţarea lor expresă. totdeauna în premisa majoră, nu este ccmtă de concluzie. Aşa este , bunăoară, axioma necontradicţiei , fomulată l i c pozitiv (orice lucm poate fi afirmat sau negat) . fie negativ (nu putem -,

,

35


MIRCEA FLORIAN

afirma şi nega .acelaşi lucru despre

un

altul , în acelaşi timp şi sub acelaşi

raport) . Axiomele comune fac legătura între ştiinţe . Aici se învederează

însemnătatea dialecticii pentru apodictică . Di alectica are ca obiect ceea ce este comun , sub

raport logic , tuturor ştiinţelor�

ea îmbrăţişează toate

genurile , de aceea metoda sa este interogativă , adică admite posi bilitatea a două alternative: pozitivă (afirmativă) şi negativă , în timp ce demonstraţia nu cunoaşte decât o singură alternativă, cum s-a arătat în tratatul "despre silogism" , adică în Analitica primă. Filozofia primă

(Metafizica) cercetează şi ea ceea ce este comun tuturor ştiinţelor , dar sub raport ontologic .

Capitolul 1 2 arată c ă nu numai dialectica procedează pri n interogă..ri , ci şi însăşi ştiinţa apodi ctică. Exi stă dar întrebări pur ştiin­ ţifice , specifice fi ecărei ştiinţe . Nu poate fi pusă orice întrebare în orice ştiinţă: geometri a îşi pune în trebări geometrice , medicina întrebări medicale , şi tot aşa în celelalte ştiinţe . Î ntrebarea eronată sau este străină subiectului , adică genului propriu al ştiinţei date , deşi , privită

ea poate e ste legitimă, sau este opusă ge nului şi atunci

ea

în

sine ,

este de-a

dreptul fal să. Amândouă întrebările eronate rezultă din ignoranţă, din neştiinţă. Silogi smele formate din premisele neştiinţei vor da concluzi i false . Silogismul eronat al întrebărilor străine , sau opuse genului propriu fiecărei ştiinţe , derivă din echivocul termenului mediu: sunt întrebări , de exemplu , în geometri e , care într-un anumit sens sunt geometrice . dar

în alt sens sunt negeometri ce - cum e ste intrebarea dacă paralelele se întâlnesc - şi atunci rezultatul este o geometrie rea. iar alte întrebări nu au nimic comun cu geometri a - cum ar fi o întrebare de ordin

muzical pusă în geometrie . Aristotel compară , din punctul de vedere al silogismului fals , paralogistic , matemati ca şi dialectica. Paralogismul provocat de echi ­ vocul termenului mediu se întâlneşte rareori în matemati că , fiindcă aici termenii silogismului

pot

fi văzuţi cu ochii minţii , de exemplu . pro­

prietatea cercului de a fi o figură; în schimb este obişnuit în dialectică , unde din premise fal se se poate deriva o concluzie adevărată. Aşadar, în dialectică nu putem conchide deopotrivă de la premise la concluzie

şi de la concluzie la premise . în matematică este posibilă

rcci procitatea

di ntre premise şi concluzie , fiindcă silogi smul matematic

se

foloseşte

de axiome , definiţii , pe scurt , de esenţe , nu de accidente , ca silogismul

dialectic .

De aceea, ştiinţa matematică creşte prin adăugarea de 36

termeni


INTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

extremi , adică prin diferenţierea te rmenu l u i major şi minor , nu prin diferenţierea termenilor medii daţi în defi ni ţie Diferenţierea termenilor in genere poate fi liniară (A, B , C, D) , sau piezişă, laterală, ex transverso (A, B , c . . E) . Diferenţierea liniară, directă, subordonează demonstraţiile unele altora , formând astfel o serie continuă; diferenţierea indirectă (cx transverso) recurge la un termen lateral , nu subordonat, ci coordonat. Aristotel cercetează şi paralogismele c are se pro duc prin erori de formă , de exemplu admiterea a două p re mi s e afirmative în figura 2 , unde una din premise trebuie s ă fie negativă. Dacă prin conversiunea majorei , trec de la figura 2 1a figura 1 , u nde pot exista două afirmative , am avut în fi gura 2 o concluzie adevărată , deşi premisele erau false . Tennenij majorei fiind reciprocabiIi , am putut fac e convers iunea unei figuri în alta. Capitolul 13 ia în discuţie o temă importantă: deosebirea dintre două feluri de cunoaştere şi demonstraţie , cunoaşterea faptului " că" (on) este dat un atribut, şi cunoaşterea c auzei sau a lui "pentm ce" ( olon) un lucru are un atribut . Cele două feluri de cunoaştere sunt şi două feluri de demonstraţie : demonstraţia faptului şi demonstraţia cauzei . Cum demonstraţia cauzei este dem on s traţi a completă, de­ m on s traţi a faptul u i rezultă din anumite impe rfe c ţi i ale operaţit:i demon­ strative . Două sunt imperfecţiile care limitează demonstraţia la simpla e x i s te nţă a faptului: 1 . Premisa majoră nu este nemijloci tă şi de aceea nu cuprinde t:auza faptului , cauză care este "pri mă" , adică proximă. 2. Premisa poate fi nemijlocită , dar dintre cele două noţiuni rcciprocabiJe , cauza şi efectul , efectul este cel mai bine cunoscut şi de aceea îl lu ăm ca termen mediu faptul ne arată numai efectul , rezultatul raportului cauzaI , nu însăşi cauza . A devenit celebru exemplul lui Aristotel: de la efect (nesclipirea planetelor, spre deosebire de sclipirea �telelor zise fixe) se trece la cons tatarea inductivă că planetele sunt aproape de noi . Dacă convertim cei doi termeni ai majorei , nes clipirea si apropierea, vom face siJ ogism ul cauzei: "Planetele nu sclipesc , fiindcă sunt aproape" . Silogismul efectului avea ca maj oră : "Tot ce nu sclipeşte este aproape" . Iată silogismul complet al cauzei: "Tot ce este aproape (B) nu sclipeşte (A)" ; "planetele (C) sunt aproape (B)" , deci "planetcle (C) nu sclipesc (A)" . Apropierea este cauza nesclipirii , care este un e fe c t . Un alt exemplu este derivarea sfericităţii Lunii din fazele ei . Dacă trecem .

.

-

17


MIRCEA FLORI AN

de la fazele Lu nii la sferici tatea ei , demonstrăm faptu l ; dacă trecem de la sfericitate la fazele ei , demonstrăm cauza . De asemenea , demons traţia este a faptului , chiar dacă mediul este cauza faptului , dar nu este cauza "primă" , ci cauza îndepărtată. Dacă, de exemplu . vrem să demonstrăm că zidul nu respiră , fii ndcă nu este animal , nu am recurs la cauza cea mai apropiată , căci nu orice animal respiră , ci numai animalul care posedă plămâni . Termenul mediu fiind prea general , cade în afara termenilor "extremi" ş i , de aceea, silogismul este în figura

2: "Tot ce

respiră este animal " ; "zidul nu este animal"; deci "zidul nu respiră" . Aristotel numeşte "hiperbolic" acest silogism , fiindcă mediul este cauza îndepărtată: medi ul ar trebui să fie "animal cu plămâni " . Aşadar , de­ monstraţia cauzei şi demonstraţia faptului se deosebesc prin conţinutul termenului mediu . Dar ele se mai pot deosebi şi dacă sunt distribuite unor ştiinţe diferite: o ştiinţă demonstrează faptul . cealaltă demonstrează cauza . Aşa, bunăoară , medicina constată faptul că rănile rotunde se vinde că mai greu: geometria expl ică de ce. În aceeaşi si tuatie sunt ştiinţele subordonate : optica geometriei ; mecanica stereometriei; nautica astronomiei ; armonia aritmeti cii . "Este treaba observatorilor empirici să cunoască faptul , şi a matematicienilor să cunoască cauza , pentru că aceştia din urmă sunt în posesia demonstraţiilor care dau cauzele, dar sunt adesea neştiutori ai fap tu lui"

(1 , 13 , 79

a) . Această frază are o

rezonanţă modernă: ea recunoaşte , în treacăt , colaborarea dintre mate­

sus , Analitica secundă presupune

matică (raţi une) şi experienţă . To todată , exemplele de mai împrumutate astronomiei , ne dezvăluie că

materialul empiric ca dat , demonstraţia fiind () simplă expunere ordonată a acestui material , altminteri nu ar fi

atât

de uşor de a trece de la efect

la cauză prin simpla conversiune a premisei majore .

Capitolul 1 4 face constatarea generală că demonstraţia în figura 1 este cea mai şti inţific ă , din două motive princ i pale :

a)

este

demonstraţia prin cauze ; b) ne face să cunoaştem esenţele -c auze , defini ţiile - se ştie că definiţia este totdeauna universală şi afirm ati v ă . al fi gurii 1 (B arbara)9 întruneşte aceste condiţii 1 0 .

Numai modul 1

"Evident deci , prima figură este con diţia principală

a

ştiinţei ."

9 Penlru a înle,ni expunerea noastră, recurgem şi În acest con,�ct la termeni mnemotehnic i . făuriţi de scolaslică şi Încetăţcniţi până azi , nccun",r u ţ i lui Aristolel . ) () Logidenii cnntemporani admit . din toate moduri l<> sil()�ist ic" . numai pri lllui mod al figuri i 1 .

38


INTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ I

Capitolul 15 întregeşte rezultatul obţinut de capitolul precedent, anume că ştiinţa poate recurge şi la celelalte două figuri , dacă premisele demonstraţiei sunt premise negative nemijlocite , aşadar, dacă nu există termeni medii între termenii extremi . Dacă există însă un termen mediu (gen) comun , sau dacă fiec are termen aparţine unui gen distinct sau constituie o specie distinctă, propoziţia negativă nu este nemijlocită . Demonstraţia cu premise negative nemijlocite este univer­ sală în primele două moduri ale figurii 2 (Ce sare şi Camestres) . Capitolul 1 6 examinează o problemă nouă: eroarea (a mlTTj) , ignoranţa (ăyvo w ) , ca opuse ştiinţei � Problema erorii s-a impus şi înainte , căci eroarea este umbra adevărului . Ea este produsul ignoranţei , cum adevărul este produsul cunoaşterii . Eroarea cercetată aici este ignoranţa pozitivă, falsitatea în silogism. Ea este de două feluri : 1) în propoziţiile nemijlocite , în premise , fie pozitive (de apartenenţă) , fie negative (de neapartenenţă) , şi atunci eroarea se constată prin simpla opoziţie a propoziţiilor nemijlocite sau a principiilor; 2) în însuşi silogismu l , adică în falsi tate a conclu ziei derivată din premisele ne­ mijlocite , căci de acestea se ocupă în acest capitol . Se ştie că o concluzie falsă rezultă sau din amândouă premisele fal se (prima ipoteză) , sau dintr-o singură premisă (a doua ipoteză) . În a doua ipoteză , în primul c az , majora nemijlocită negativă este adevărată, iar minora este falsă, Întrucât subordonează afirmativ termenului mediu un subiect care este negat în majoră; în al doilea caz, majora nemijlocit negativă este falsă ,i minora este adevărată . Eroarea poate fi sau la apartenenţă (afirmaţie) sau la neapartenentă (negaţie) . Eroarea de apartenenţă universală se produce numai în figura 1 , unde există propoziţii universale , iar eroarea de neapartenenţă se produce în figura 1 (Celarent) sau în figura 2 (Camestres) . Î n fi gura 1 pot fi false sau amândouă premisele , sau numai una din ele , indiferent care - deci trei posibilităţi . în figura 2 sau cele două premi se pot fi false , dar numai parţial , nu totaL sau numai una este falsă parţial , indiferent care . Cum nu se ocupă în acest capitol decât de erorile cu concluzie universal negativă, Aristotel nu cercetează si eroarea în figura 3 , care cunoaşte numai concluzii particulare . Vedem dar că la premisele nemijlocite universale , silogismul va fi fals şi când ,unt false amândouă premisele , şi când este falsă numai o premisă. Capitolul 17 ia în cercetare silogismele eronate cu premise nemijlocite; ceea ce produce mai multe posibilităţi de eroare , fiindcă

39


MI RCEA FLORIAN

aceste premise presupun un termen ce mijloceşte leg ătura lor. Posibilităţile de eroare sunt aici trei , aplicabile deopotrivă la silogi smele afirmative , ca şi la cele negative , după cum termenul mediu este cel "propriu" (O lKELOV) silogi smului adevărat , sau cel analog celui "pro­ priu" , sau , în sfârşit, este cu totul străin , şi atunci eroarea este absolută . Aristotel cerce tează Întâi silogismele negative în cele trei figuri . î n figura 1 , fal să este numai majora negativă , fiindcă poate fi convertită , în timp ce minora neconvertibilă este totde auna adevărată. Aceeaşi situaţie se constată dacă termenul mediu este analog sau înrudit cu cel "propriu" al silogismului adevărat . Dacă termenul mediu es te cu totul străin de cel "propriu" şi , ca atare , nu poate servi ca să demons treze concl uzia, ambele premise sunt false , sau numai una, dacă aceasta este minora . În figura 2, silogismul negativ nu poate avea premise total false , ci una din ele , oricare , va fi adevărata , fie în Cesare , fie în Camestres. După cercetare a erorii la silogi smul negativ , se trece la ex ami narea erorii la silogismul afirmativ . Î n acest caz , nu pot fi fal se ambele premise , ci premisa neconvertibilă (C B) va fi totdeauna adevărată . Tot aşa stau lucrurile dacă termenul mediu este numai analog . Dacă însă el este străi n , ambele premise pot fi false , iar dacă este numai una, aceasta este totdeauna minora . Cercetarea erorii în silogism ne-a dovedit că eroarea este mai frecventă în silogismele cu premise mijlocite decât în cele cu premise nemijlocite , care sunt ev idente . Capitolul 1 8 , deşi scurt , este deosebit de important pentru înţelegerea gnoseologiei realiste a lui Aristotel . Eroarea îşi are originea în ignoranţă , iar ignoranţa rezu ltă din lipsa sau defectul unui organ senzorial . Demonstraţia are ca punct de plecare principii generale, iar principiile generale sunt dobândi te pe calea inducţiei ; în sfârşit, inducţia se reazemă pe senzaţia particulară . "Este imposibil să facem o inducţie fără senzaţie ." Capitolul 19 i niţiază o temă nouă, de cea mai mare semni­ ficaţie pentru ştiinţa aristotelică: există oare premise nemijlocite . adică există oare un început al demonstraţiei , sau seria noţiunilor (şi deci a premiselor) nu are început, ci este infinită? Î nceputul este dublu: începutul de jos sau un subiect ultim, individul , şi începu tul dc s u s sau un predicat (atribut) prim , genul cel mai cuprinzător. Con v i ngerea fermă a lui Aristotel este aceasta: demonstraţia (şti i nţa ) l'sll' i m po s i b i l ă dacă seria noţiunilor este infinită. Subiectele şi prell i,'alc Il' ( .tlril>IIIL"1e ) .

40


INTRODUCERE LA ANALITICA SECUNDĂ

precum şi tennenii mijlocitori între aceste a sunt în număr finit ; există un început absol ut jos (un subiect ultim) , sus (un predicat prim) şi deci

l a mijloc , la tennenii medii . Deoarece tenne nii unui silogism sunt trei ,

care dau două propoziţii , p ro bl ema seriei fin ite sau i nfinite se ridică nu

nu mai la subiecte şi predicate , ci şi la tennen i medii , care în principiu

pu te a fi infiniţi , deşi su bi ec te le ş i pre dic atele (atributele) , adică

ar

. .cxtremii" , sunt finiţi , cunosc un început şi Un sfârşit . A treia problemă v a fi trat ată sepa rat , ca şi s tarea de lucru ri în demon straţi a negativă.

In ,1

acest capitol se studiază îndeosebi se ria limita tă a principiilor, adică

noţiunilor ce servesc ca subiect şi predic at . Nu există totu şi o serie

fi nit ă l a termenii recipr ocabili , c are î nd ep line sc deopotri vă rolul de �ub iect şi p redicat , fără c a un u l să fie cu nec esitate anterior altui a, aşa

incât seri a subiectelor şi predi c ate l or pare i nfinită , sub condi ţia ca rap ortul de rec ip rocitate să nu fi e luat în dou ă sensuri diferi te , adică o altă dată e sen ţ ial . Î n ace st din urmă caz , rămâne

d a tă accidental şi

val abilă seria finită . fiindc ă totd ea u na u n termen este anterior altui a , rrrră reciprocitate .

Capitolul 20 soluţionează cu uşurin ţă s i tuaţia tennenilor medii ,

" dată ce s- a stabilit că seri a termenilor "extre mi" este finită . Este e v i dent că între termeni extremi fi niţi nu po ate exista un n u măr infinit dc termeni medii . Dacă aceştia ar fi infi ni ţ i , şi tennenii extremi ar fi i nfiniţi . Nu putem admite subterfugiul că u n i i tenneni intennediari sunt

aşa de apropiaţi , înc ât nu pe rmi t interme diari , i ar ceil alţi intermediari

i nfiniţi nu pot fi descoperiţi . C ăci punctul de plec are al seriilor infinite , l ie că el este sau nu este nemij lo ci t , n u are importanţă , întrucât termenii

ce unnează ac estui punct sunt , în orice caz , infi niţi în num ăr .

Capitolul 21 exami nează problema: d acă În demons traţiilt:

neg ative seria tenneniJor medii este finită s au i nfinită . Dovada c ă seria tcrmenilor medii , în demon s tra ţi a negativă , e s te finită , se sprijină pe dovada că seria tennenilor medii în dem o nstraţia afirmativă este finită . A ceastă dovadă, fiind mai c omplexă , v a fi făc ută în capitolul următor.

Dovada din acest capitol este relat iv si m pl ă . În toate cele trei fi guri ,

fi indcă

ambe le premise n u pot fi negati v e , c i Una trebu ie să fie afir­

m ativă , şi fiindcă în demonstraţii l e afinnative seria este finită , unnează c ă şi în de monstraţi il e negative va fi l a fe l . Chiar dacă se re curge la c ombinarea demons traţiilor în ce l e trei fi g uri . n umărul combinaţiilor este finit , fiindcă şi numărul tennenilor este fi nit.

41


MIRCEA FLORIAN

Capitolul 22 dovedeşte că, în demonstraţiile atlnnative , pe care

se sprij ină demons traţi ile neg ative , seri a intermedi arilor nu poate fi

infinită . Ari stotel începe dovada lu ând ca punct de plecare atributele esenţi ale . Acest punct de plecare este u til , fii ndcă prin el demonstraţia este asoci ată cu definiţi a . Se ştie că definiţia exprimă esenţa lucrului . Dacă atributele ar constitui o serie infinită . defini�a nu ar putea fonnula esenţa lucrulu i . aşadar definiţi a ar fi i mposi bil ă . în demonstraţi e , atribuirile sunt esenţiale (..lemnul este alb" ) , "căci numai printr-o astfel de atribuire demonstraţi ile sunt în adevăr dovezi"

(83 a) . Atribuirile

esenţiale se referă , în pri mul rând . Ia substanţe , dar ele sunt valabile şi pentru celel alte categorii , care sunt "accidente esenţiale" , "în sine" , ale substanţei (cali tate , cantitate , relaţie etc .) . Cu acest prilej . Aristotel respinge din nou teoria pl atonică a Ideilor, care aşază pe acelaşi pl an esenţialul şi accidentalul , adică substanţa şi cel elalte categorii . săvârşind şi eroarea de

a

despărţi Ideile de lucrurile singul are . Categoriile fiind în

număr fi nit , atributele ce fac parte din fiecare categorie nu pot merge Ia i n fini t , în

�us

şi în jos . Astfel , lu ând ca exemplu o substanţă , "omul"

se subordonează "bi pedului" . şi acesta "animalului" , termen la care ne oprim , fiindcă

este un predicat prim ,

iar "omului" i se suhordonează

i ndivizii , la care ne opri m , fiindcă sunt subiecte

ultime. Aceeaşi con­

statare este v al abilă şi pentru celel alte categorii . Deoarece orice de­ monstraţie su bordonează un singur subiect unui si ngur atribut mai general şi

mai bine Cllnoscut, seri a atri butelor în sus şi a subiectelor

În jos trebuie să fie finită , al tminteri nu am putea cunoaşte nimic . Să nu uităm că atributele demonstraţiei sunt esenţiale şi că esenţele definiţiei sunt fi nite în număr . Dacă tennenii ar fi în număr infinit , nu ar exista principii , adică premise fi posibi le .

nemij l ocite , iar demonstraţia şi ştiinţa nu

ar

mai

Pe l ângă metoda apli c ată până acum , mai mul t "dialectică" ("logică" ) , adică generală , de a dovedi că seria termenilor extremi şi medii este fi nit ă , există precisă , de

a

o

a doua metodă "anali tică" , m ai specială şi

dovedi limitarea în jos şi în

sus

a seriei

tenneni l or.

Noua

dovadă nu aduce argumente noi , fiindcă şi ea se refe ră la esenţa lucruril or , deci la legătura nece sară dintre subiect şi atri hutul său . Un subiect nu poate conţine

o

infinitate de atribute şi nu poate fi

conţinut

într-o infini tate de atribute esenţial e . Şi de dat a aceast a . argu Jlle n tu l hotărâtor este natura defini ţiei . " P ri n urmare , 42

dad

t o a t e pred i c ateIe


INTRODUCERE LA A NALITICA

e s e n ţi ale

l'nunţate în de fi ni ţi e su n t

,

SECUNDĂ

i ar acestea nu pot

fi i nfi ni te seria ,

' l l i toare , ca şi s e ri a coborâtoare , se va termina" (84 a) . Există dar

, iL:' m on straţi e , fiindcă există principii nedemonstrabile .

Nu orice p o ate

l i d e mo n s t ra t , c u m su sţin unii filozofi , cu care Ari stotel s-a explicat

Î n tr-un capi to l prec e de n t (3 ) .

Capitolul 23 examinează c onsec i n ţel e constatării fundamentale

că de mon straţi a şi ş ti i nţa nu sunt posi bil e dacă termenii extremi şi medii ,1:

pre l u n g e sc la i nfi n it , aşadar , dacă nu exi stă pro p oz iţii pri m e ,

l Il� m ij l ocite , fără un terme n mediu . În acest s c op , Aristotel de zvoltă

proce deul de a se

ri dica de

la pro p o zi ţi a mijlocită , demonstrată , la

pH'poziţia nemij l oc i tă nedemonstrabilă , dar pri nci p iu al de mon straţiei ,

1 : 1 ia aici , ca exemplu , atribuirea aceluiaşi predi c at la 'lIhie<.:te care

au În s ă

două sau mai

.

multe

ceva c om u n sau aparţin ac elu i a şi gen - se ş tie că

, iL:' mo n st raţi a nu este po s i b i l ă

decât

te rmeni C şi D, care aparţin

ac e

ea nu celor doi

în cadrul aceluiaşi gen şi că

pll atc tre ce de la un gen la altul . Dacă atri butul A aparţine

l u i aşi gen , el este le g at de cei doi termeni

pri n med i u l B . Este evident că acest terme n me di u ap artin e termenilor

( , �i D în v i rtute a unui alt termen mai general . sub care e ste cupri n s B q

lot aşa mai departe . dar nu la i nfi ni t , căci di st an ţ a (me d i e re a) dintre

\ l I biectul de la început şi predic ate se re d u c e tot mai mul t p â n ă ce se

, Ij llnge la o pre m i s ă fără mediu . la

o propo zi ţie

ne mij l o c i t ă , ne demon­

, t rabiIă, simpl ă , "indivizibi l ă" . Există atâtea demo n stra ţi i câţi termeni medii , i ar

termenu l mediu este c u pri n s în termenul maj o r , adi că în

pre mi s a m ajo ră , care este ade văratu l "element" al demon s tr aţi ei . Aceste

constatări se re feră la p re m is e l e afirmati ve dar ele sunt deop ot riv ă v alabile pentru premi s el e negati ve , c ăc i ştim că există şi pre mis e negative nemijloci te . Premisa ne mij l o c i t ă s i m p lă una , este d at ă nemijlocit lui Nous. "Ca şi în alte l u cruri principiul este simplu , dar nu I dentic în toate domeniile - la greutăţi este m âna , în muzică semi to nu l , ,

,

,

,

�i a�a mai departe

-

de asemenea , în silogism uni tatea este o pre mi s ă

I mediată , iar în d emons tratie şi în ştiinţă este Nous" (85 a) . Capitolul 24 , precum si următoarele do uă (25 şi 26) , co mp ară În ce pri veş t e val oarea lor . demonstraţi ile: universală-p articulară ,

arată că total it ate a

afirm ativă-negati vă şi directă-indirectă . Capitolul de faţă ne demons traţi a u n i v er s ală

,

adic ă ac eea c are se referă la

'lIbiectclor de acel aşi gen , este superi oară celei particulare , care se referă la o parte din subiecte . la o specit' a genulu i Înainte de a dovedi valoarea ,>uperioară a demonstraţiei uni versale faţă de aceea particulară, Aristotel .

43


MIRCEA FLORIAN

apre ci ază argumentele aduse în favoarea superiorităţii demonstraţiei particulare : 1. Demonstraţia particulară este mai bună, fii ndcă ne ajută să cunoaştem lucrul însuşi , particularul . concretul , nu un altul mai general : astfel , eu vreau să-I cunosc pe Coriscos ca muzicant, nu pe muzicant în genere . 2. Universalul exi stă în şi pri n particul ar , ca atare , simpla de­ monstraţie universală ne rupe de realitate . Deci demonstraţia universală este mai puţin sigură şi de aceea n e poate înşela . Aristotel răspunde celor două argumente în favoarea superiorităţii demonstraţiei p arti cu l are . Demonstraţia universală ne oferă o cunoaştere mai completă şi mai sigură , cum ne arată următorul exemplu: suma unghiurilor unui triunghi echilateral este egală cu două unghiuri drepte , nu fiindcă triunghiul este echil ateral , ci fi indcă este triunghi , termen universal . La al doilea argument , Aristotel ripostează că universalul , deşi aparţi ne i ndivi­ dualului , particularului , nu este mai puţin real decât particularul şi nu este absorbit în ace sta , ci , dimpotrivă , este mai re al , fiindcă este in­ destructibil , în timp ce particul arul se distruge . Deci demonstraţia universală nu ne în şal ă , căci ea nu ne impune părerea că universalul există independent de pat1Îcular. De o asemenea intelpretare greşită este responsabil cel ce umlăreşte demonstraţia, auditorul , nu cel ce o face , vorbi to rul . Un argument suplimentar pentru superioritatea demonstraţiei universale este proprietatea universal ului (a esenţei) de a fi cauza prin care se face demonstraţia. Î n concluzie , demonstraţia universală este superioară, fiindcă prin ea ştim mai mult, ne apropiem de principiile indemonstrabi le , şi nu ne pierdem în infinit ca în demonstraţi a parti­ culară . Cine cunoaşte universalul , cunoaşte potenţial şi parucularul , căci nu putem cunoaşte particularul fără să cunoaştem universalul . Unele din aceste dovezi sunt dialectice , generale . Tot dialectică este şi ultima dovadă: demonstraţia universală este inteligibilă, fiindc:ă se serveşte de gândire ; demonstraţi a particulară trebuie să apeleze la senzaţie . Ar­ gumentarea lui Aristotel pentru superioritatea demonstraţiei universale este aici unilaterală şi tributară i n fluen ţe i platonice . Opinia obi şnuită a lui Aristotel este mai nuanţată, chiar în AnaJitici, pentm a nu mai vorbi de lucrările sale ştiinţifice de speci alitate . Capitolul 25 are de dovedit că demons t ral i a a fi rm a t i v ă este superioară celei negative . Cu acest prilej , A ri s tote l dl'ten l l i i l ii raportul 44


INTRODUCERE LA ANALITICA SECUNDĂ

dintre judecata afirmativă şi judecata negativă. Argumentele sale sunt de dou ă feluri : de ordin tehnic şi de ordin principial .

1.

Sub raport tehnic , demonstraţia care apelează la mai puţine

i poteze este superioară . De monstraţia afinnati vă

întrebui nţează

două

premise afinnative , în timp ce demonstraţia negativă , neputând avea două premise negative , trebuie să recurgă şi la o premisă afirmativă. De aceea demonstraţia negativă este dependentă de demonstraţia afimlativă. Su perioritatea acesteia apare

şi în cazul că un s ilog i s m

negativ tre bui e

,ă fie el în suşi fundat pri ntr-un prosilogism . Premi sa afirmati vă va fi

fundată cu ajutorul a două premise de asemenea afinnative , iar premisa negativă cu aj utorul unei premi se negative

şi

a alteia afirmative .

( )bţinem as tfel trei premise afirmative şi o premisă negativă. Proporţia d intre afirmative şi negative se va păstra

în

prosilogi smele unnătoare .

2 . Sub raport princ ipial , trebuie să ţinem seama că în orice

demonstraţie domină premi sa majoră , care este universală în chip ne­ mijloci t . În demonstraţi a afinnativ ă , premi sa majoră este uni versal afirmativă, în demonstraţia negativă este universal negativă. Am văzut Însă că negativa presupune afinnati va, întocmai cum nee xistenţa

presupune exi stenţa . Nu este posibilă demonstraţia negativă fără dl!monstraţie afirmativă . c are ,

Capitolul 26 dovede şte că demonstraţi a afirmati vă directă ,

cum s-a văzut , este superioară demonstraţiei negative directe , este

,>uperioară cu atât mai mult demonstraţiei indirecte , adică prin reducere ia imposibil sau la

a b su rd

.

Este de

ajuns să

constatăm că demonstraţia

mdirectă este inferioară demonstraţiei negative directe , pentru a c on chi­

în mod ahsolut . demonstraţia prin imposibil ia ca majoră contradictoria l'Oncluziei o bţi nută de demonstraţia direc tă (în cazul de faţă, a concluziei de că demonstraţia afirmativă directă este superioară Reamintim că

m:gative: "Ni ci un C nu este A") . Contradictoria acesteia este : "Unii C

';unt A" , la care

se

adaugă minora considerată evidentă a demonstraţiei

negative directe: "Toţi C sunt

B " . Se obţine concluzia: "Unii B sunt A" , B nu este A" .

c are contrazice majora demonst!'aţiei directe : "Nici u n

Cum concluzi a demonstraţiei indirecte se dovedeşte falsă, cel puţin una

,li n premisele acestei demonstraţii este falsă. Fal să este contradictoria

concluziei obţi nută

în demonstraţia negativă directă . Reducere a la

i mposibil poate lua şi contradictori a majorei negative , nu numai a

cuncIuziei negative . Diferenţa fu ndamentală între demonstraţia pri n reducere Ia imposibil şi demonstraţi a directă negativă , în favoarea

45


MIRCEA FLORI AN

acesteia din urmă, este următoare a: în ti mp ce demonstraţi a d irec tă negativă merge de la premise la concluzie , reducerea la i mp o sibil merge de la concluzie la p re m i se Cum p re m i s a este anterioară concluziei , tot a ş a demonstraţia directă ne g ativ ă este superioară demonstraţi ei prin reduce re la i mp o s i bi l Cu atât mai m ul t demo n stra ţia directă afinnativ ă .

.

întrece demo n straţi a prin reducere la i mposi b i l Capitolul 27 c e rc et ea z ă în ce condiţii o ş t i i nţă dată este superi o ară celeilalte . Raportul de superioritate dintre demonstraţii se cere comple ta t prin noi consideraţii . Ierarhia ştiinţelor este stabil ită de ur m ă to are l e cri teri i : 1 ) ş t i in ţ a care cuno aşte totodată fa p t u l şi c a u za lui este s u p e ri oar ă celei care cunoaş te numai fap tul fără c a uz a lui ; 2) ştiinţa care cunoaşte a s p e ctele abstracte sau matematice - pentru Ari stotel . a b str a ctul este m a te m ati c u l - este s uperi oa r ă celei care c un o aşte un substrat concret, pur material , de e xemplu aritmetica faţă de muzică; 3) ştii nţa c are se fundează pe mai puţine princ i pi i de exempl u . ari tmetica es t e sup e rioară ge o metri e i fiindcă prima are c a pri n cipi u "unitatea" , care n u are o pozi ţie determinată , cum are punctul . .

,

,

.

c are

este principiul geometriei . Capitolul 28, ,>curt c a ş i cel pre ce de nt pune o probl emă care .

a

de ve ni t străi nă teoriei moderne a şti i n ţe i : când ştii nţa este IJ n itară .

O şti inţă e s te unit a ră c ând subie c tul ei este unitar . c h i ar dacă sunt ce rc e t ate aparte aspecte diferite ale subiectului (obiectul ui) ei . Esenţial e ste ca părţile să aparţi nă a cel ui aş i gen . Uni tatea gen ulu i de obiecte g arante az ă unitatea ştii nţei . Este deosebită de celelal te ştiinţa care ia ca punct de plec are pri ncipii diferi te . în genul lor , de genuri l e celorlal te

care nu deri vă unu l din al tul şi nu pot fi re duse , de aceea Ari stotel de s parte cu stri c te ţe fi zica de matematică. ştiinţe , de genuri

Capitolul 29 are sarcina sJ.

preci zeze că u n i t atea şti i n ţe i nu

îns eamnă demon strarea u ne i concluzii pri ntr-un singur temlCfi mediu .

Aceeaşi jud eca t ă poate fi demonstrată pri n mai mulţi termeni medii nu

numai d i n ac ee a şi serie , termenii nefiind Însă î n conti n u i tate , c i şi contrare . Să luăm ju de c ata : "Orice fi i n !ă ce

di n serii deosebite , chiar

si mte pl ăcere se schimbă" . Plăcerea, ca schimbare poa te fi ,

dCl l10nstrată

nu numai prin ac el fel de schimbare nu mi t alterare (a ""O I (,' O I <: ) . ci şi prin si mp l ul repaus , care este şi el u n fel de sch illlhal'l' . Il I I l: nTl' de l a mişcare la nemişcare . Plăcerea e s te produsă �i d c \ l a l tc l an' � i d e I c rau s . 46


ANALITICA SECUNDĂ

I NTRODUCERE LA

Multiplicarea demonstraţiilor se poate face şi la

fi gură la alta .

o

pe

altă calc ; trecerea de

Capitolul 30 argumentează sumar că hazardul (T1.JXll) nu poate

/ i obiect de ştii nţă , deci nu este demonstrabil , fiindcă el nu cste nici

lIecesar, nici "frecvent" . Totuşi . în Analitica primă 1,

1 3 , 32 b , frecventul

e ste apropiat de hazard . Con statăm încă o dată oscil are a noţiunii de

. .frecvent" ("obişnuit" , "normal ") între necesitatc şi h:Jzard .

capi/uluI 3 1 . care este semnificativ pentru gnose01ogia şi lui Aristotel , dovedeşte că demonstra­

pentru modul de gândire suplu al Ila

şi deci şti inţa nu se obţin prin senzaţie , dar totodată nu

se

pot lipsi

de se nzaţie , de expaienţă . Prima parte a dovezi i se întemeiază pe

u'nstatare a c ă sen zaţi a are

ca

obiect individualul , ceea

ce

exi stă aici

\i acum , în timp ce demons traţi a se foloseşte de ge neral , de ceea ce e x i s tă pretuti ndeni şi totdeauna , deci de ceea cc nu poate

fi

pcrceput.

Ch i ar dac ă nc-am afla în Lună în mome ntul ec1ipsării ei , am vedea faptul indi vidual al

acestei interpuncri a Pământului , dar nu am şti că

accst fapt este cauza universală a eclipsei . Daca faptul se repetă însil, descoperim şi cauza , adică uni versalul , căci "uni versal ul se desprinde d i n individualul c art: sc repetă" . Mai mult . "Sunt cazuri când

o

simplă

'ienzaţie de vedere poate pune capăt cercetării ( . . . ) fiindcă am scos 1I 1 1 i versaiui din ceea ce am văzut"

(88

a) , de exemplu , dacă am vedea

porii sticlei , am înţelege de ce lumina trece prin sticlă. Universalul însuşi nu este obIect de percepţi e , dar cste scos din pcrcepţia ce se repe tă, cu (Nous). Într-un c apitol precedent ( 1 3 ), se

a / u toru l intuiţici intelectuale

; t ri nna că lipsa unui organ senzorial Înseamnă

�tii nţei . În

o

micşorare a domeniului

adevăr. uni vers al u l este mai preţios pentru ştiin ţă decât

,cnzaţia individuală şi chiar dec ât intuiţia intelectuală (NOllS), fiindcă

d

ne

cau.za ,

dar fără senzaţie şi r ară intui ţie intelectuală nu ajungem

vedem însuşi uni versalul sau cauza . Capitolul 32 dezvoltă o concepţie care a fost pregătită îndelung

la universal . Uneori izbutim să

până aici : fiec are ştiinţă are propriile ei principi i ; varietatea ştiinţelor sc

explică prin varietatea principi ilor. Nu putem demonstra orice prin

orice fel

de principii . Justificarea acestei concepţii

se face prin ccle două

fel uri de argumente , pe care Ari stotel nu le separă cu stri cteţe : argu­ lI1entelc dialcctice ("Iogice") , de ordin general , şi argumentele "analiti­ ce" ,

mai speciale , mai precise . Aristotel începe prin a se referi la o veche

constatare din "si logistică" : în mod excepţional , există concluzii

47


MIRCEA FLORIAN

adevărate din premise false ; de regulă, fal s u l rezultă din fals şi ade vărul din a dev ăr at . Exi stă şi propoziţii false co n t rare , de e xe mpl u , "dreptatea este o ne dreptate" şi "dre p tate a este o l aşitate " . Dar concluziile adevărate nu rezultă din orice principii adev ărate , ci c o nc l u zi i l e şi pr i n c i p i i le adevărate ap arţi n aceluiaşi gen (cantitate , ca l itate etc . , o anumită canti­ tate , o anumită c al i t at e etc .) . De s ig ur , demonstraţiile au prin c ip i i comune . cum este pri n c ip iu l cuntradic ţiei , dar ace l e a nu figurează ca p re m i s ă m aj o r ă înt r-u n silo g is m . Ari stotd nu admite , alături de c ele dou ă posibilităţi , pri n c i p i i identice şi p ri nc ipi i deosebi te , o a trei a : principiile " înru di t e" , c are re pre zi n tă spe c i i ale acel ui aşi ge n . Pri nc i pi i l e sunt numai de do uă feluri: comune oric ăre i demonstra!ii ş i proprii unui gen sau subiect p arti c u l ar de de m on s traţie . Capitolul 33 examinează o prob l emă care domină gnoseol ogi a peripatetică: de o se bi re a dintre " ş ti i nţă" şi "opi nie" . Deosebirea nu este ab so l u tă , fiindc ă , cum vom vede a , acd aşi obi e c t poate fi cer ce t at de şlii nţă ca şi de opini e . Trecerea de la una la al t a este posibilă, fi i n dcă

fi adevărate . Ele se deosebesc în fe l ul de a fi ade vărate . nu p oa te fi altfel decât �ste" . Opinia este <:ontingen tă , a d i c ă "poate fi altfel decât este" . De accea opini a poate fi nu numai adevărată , ci şi falsă, în timp ce ştiinţa este to tdeaun a adev ărat ă . "Există multe l u cruri care sunt ade v ăr ate şi re ale , şi tot uşi ele pot fi şi altfel decât sunt . Este e v i de nt că cunoaşterea şti in ţifi c ă nu are nimic de-a face cu e l e , iar dac ă ar avea de-a face , lucruIile care pot fi altfel nu ar mai fi al t fe l ." Nu numai ştiinţa se de ose ­ beşte de o p i nie , ci şi i n tuiţia intelectuală (NouS') , care c uno aşte nemijl o ­ cit j ude c ata ne ce sară sau ceea ce nu poate fi decât ade vărat . Dacă obi ec ­ tul ş t i i n ţei e s te n e c es aru l , i ar obi e c tu l op i ni e i contingentul , cum este totuşi posibil ca ace l a ş i lucru să fie obiect de ştiinţă şi obiect de opi ni e ? Răspun s u l nu este uşor . Un prim răspuns este că deosebirea nu s t ă în obi ec te , ci în di spo zi ţi a noastră intelectuală faţă de u nul şi ace l aş i obiect . a apartenenţă obiectiv necesară şi e se nţi al ă ar putea să nu fie cunoscu tă ca atare , şi atunci ea s e p re zi nt ă subiectiv ca posib i l ă , ca con ting e n tă , ca obiect de opinie , fie în ce priveşte fapt ul , fie în ce priveşte cau za . De altă parte , în ciuda aparen ţei , obiectul ş tii nţei nu e s te "Întm l otul" ace l a al opiniei . Dacă cineva afirmă că omul este anim al , dar nu �lie aceasta esen ţial , el are o opinie . fiindcă atributul esenţial este al tul decât atributul c on ti ngent . Dacă cel e două obiecte ar fi "întru totul" identice . am ajunge amândouă pot

Ştii nţa este necesară , iar necesarul este " c e e a ce

48


INTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

la afinnaţia absurdă că ceea ce nu poate fi altfel , poate fi totuşi altfel , că opini a adevărată poate fi falsă. De aceea Aristotel precizează că cuvântul identic este luat în mai multe sensuri ; şi , la fel , acelaşi obiect (de exemplu, diagonala ajunge să aibă atribute diferite : comensurabil , incomensurabil) . Aceste două atribute nu sunt identice , de aceea opinia adevărată se pronunţă pentru incomensurabil şi opinia fal să pentru comensurabil . î n conclu zie , acelaşi om nu poate avea despre ace l aşi obiect ştiinţă şi opinie , în acelaşi timp şi sub acelaşi aspect . Obiectul este identic , aspectele nu sunt identice . La sfârşitul capitolului , Aristotel enumeră şi celelalte notiuni deosebite de opinie: "gândire discursivă" (SuiVO ta) , "gândire intuitivă" (Nous-) , "artă" (TEXVlj), "prudenţă" (cj)POVljO"lS) , "înţelepciune" (O"ocj)ia) . Aceste deosebiri sunt mai mult de resortul fizicii ş i eticii . Capitolul 34 este o completare şi poate chiar o moderare a celui precedent . După ce a arătat că obiectul ştiinţei este necesarul sau ceea ce "nu poate fi altfel decât este" , şi că metoda ştiinţei este demonstraţia printr-o cauză-e senţă , care este termenul mediu al demonstraţiei , Aristotel susţine că descoperirea tennenului mediu al esenţei , factorul hotărâtor al demonstraţiei necesare , poate fi făcută repede , printr-o singură aruncătură de privire ageră şi pătrunzătoare , oarecum printr-un ller, prin ceea ce el numeşte aYXlvota , calitate mai mult contingentă , legată de activitatea neprevizibilă a conştiinţei . Astfel , de exemplu, dacă observ că partea luminoasă a Lunii este intoarsă spre S oare , am surprins cu promptitudine de unde primeşte ea lumina.

CARTEA A II-A Principala temă a cărţii a doua este definiţia, cealaltă metodă ştiinţei , ca şi a opiniei (a dialecticii) . Demonstraţia stabileşte legătura necesară dintre un lucru şi atributul său , cu ajutorul cauzei acelui atribut. Cauza atribu tului este esenţa lucrului , iar definiţia exprimă esenţa atributului şi a lucrului care posedă atributul. Deşi deosebite , de­ monstraţia şi definiţia se împletesc foarte strâns în mai multe chipuri care pot fi reduse la trei: definiţia stă la începutul demonstraţiei ca principiul ei; ea poate fi şi concluzia demonstraţiei ; în sfârşit, ea poate fi exprimată, desfăşurată într-o demonstraţie , fără să se confunde totuşi a

49


MI RCEA FLORIAN

cu aceasta . Termenii sunt aceiaşi , aşezarea lor este diferită. Pe scurt , demonstraţia nu ne dă nici odată direct esenţa definitorie (quidditatea) . În afară de această temă, cartea a II-a se ocupă de problema cauze i , care este legată de termenu l mediu şi este prezentă deopotrivă în demonstraţie şi în definiţie , precum şi de raportul dintre cauză şi efect , în ordinea reală şi în ordinea logică (cauza şi efectul se demonstrează reciproc , iar acelaşi efect poate avea cauze diferite ) .

Capitolul 1 aduce o preţioasă completare a expunerii de până acum. Ne reamintim că în capitolul

1 al cărţii 1 se vorbea numai de o

expunere demonstrati vă a unor cunoştinţe câştigate dinainte . Acest

capitol vorbeşte de probl eme , de cercetare , de progre sul cunoaşterii . iar capitolul final

( 1 9)

al cărţii ne va arăta, într-o admirabilă schiţă, cum

aj ungem să cunoaştem . fie treptat prin procesul experienţei , fie

(Nou ,, ) , principiile demon straţiei . Patru sunt pe care căutăm să le rezolvăm în ştiinţă: 1) faptul că un lucru

nemijlocit pri n i ntelect problemele

are sau nu un atribut (de exemplu: "Suferă Soarele o eclipsă?"); 2) care este cauza că lucru l are un atribut ("De ce Soarele suferă o eclipsă?");

3) exist:T lucrul însuşi

(de exemplu: "Exi stă oare centaurul sau zeul ?");

4) care este esenţa lucru lui , ce este (T( Eon) lucrul ? Cele patru pro­ bleme sunt strâns legate , şi în capitolul următor se va arăta că toate

întrebările se reduc la descoperirea cauzei: "S este oare P?" Înseamnă "care este cauza că S este P?" ; "există S ?" Înseamnă "c are este cauza că S exi stă?" Primele două probl eme se referă la suhiect în legătura lui cu un atribut , deci la cauza acestei legături ; celel alte două privesc subiectul singur în existenţa şi esenţa lui . De

o

parte , cauza atributelor

unui lucru , de altă parte , cauza lucrului însuşi .

Capitolul 2 dezvoltă ideea strânsei conexiuni dintre cele patru

grupe de cercetare . în primul rând , Aristotel stabileşte legătura dintre chestiunea de fapt (ce atribut are un subiect) şi chestiunea exi stenţei subiectului însuşi . Prima chestiune se ocupă de exi stenţa parţială

IlEpou,,) , căci ea

(ElTl

cercetează dacă "un lucru este Într-un fel sau altul" , de

exemplu , dacă Luna trece printr-o eclipsă; a doua se ocupă de existenţa total ă sau "absolută"

Luna exi st ă

".

(a lTA w ,, ) ,

adică, în exemplul nos tru , "dacă

Dar amândouă chestiunile se reduc la

o

altă

problemă:

care este termenul mediu sau cau za că un subiect are acest atri but şi că subiectul există . Celelalte două chestiuni , care este cauza că su biectul

are un atribut şi care este esenţa subiectului , se reduc de ase menea la

50


INTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

singură chestiune : care este termenul mediu , cauza . A dou a grupă

o

Je chestiuni este cheia primei grupe . În adevăr, atributul unui subiect

.) i

exi stenţa subiectului se reduc la cauza lor şi cauza lor se identifică esenţa subiectului . Deoarece cauza este termenul me di u , se poate

(;ti

spune că toate întrebările se concentrează în una singură: căutarea termenului mediu , chestiune de care se ocupă - e drept, mai mult din punct de vedere formal

-

Analitica primă (cartea r , cap . 27-3 1 ) .

Aristotel îşi ilustrează concepţia printr-un exemplu împrumutat din as tronomi e . Problema "are Luna o eclipsă?" , în care se cuprind faptul ecl ipsei (exi stenţa parţială) şi existenţa (absolută) a Luni i , ne conduce l a chestiunea "c are este cauza eclipsei?" Cauza eclipsei este "esenţa"

eclipsei , definiţia eclipsei (interpunerea Pământului între Soare şi Lună) .

"În

toate aceste cazuri este evident că natura lucrului şi cauza lui sunt

i Jentice ." Un alt exemplu fol osit de Aristotel este "acordul muzical " . Definiţia acordului muzical : " o proprietate numerică între o notă înaltă

si

una joasă" este însăşi cauza acordului . Cercetăm după aceea care este

raportul numeri c .

Urmează o precizare foarte importantă, fiindcă ea contrastează cu

o

afirmaţie din capitolul

3 1 al cărţii r din opera de faţă . În acel capitol

Ari stotel susţinea că "senzaţia" nu poate demonstra, fiindcă ea nu oferă generalul , esenţa , ci individualul . În ace st capitol el afirmă că putem "vedea" termenul mediu , cauza, esenţa (interpunerea Pământului ) . Dacă În momentul eclipsei ne-am afla în Lună, termenul mediu (interpunerea Pământului) ar cădea sub simţuri , adi că am percepe oprirea de către Pământ a razelor Soarelui şi întunecarea Lunii .

Capitolul 3 examinează o problemă capi tală a logicii ari sto­

lelice: raportul dintre demons traţie şi definiţie , cele două principale me tode ale ştii nţei . S-a văzut în capitolul anterior că orice demonstraţie

se reduce la găsirea termenului mediu, a cauzei . Termenul I.a) este esenţa lucrului , iar esenţa lucrului este exprimată

mediu (cau­ de definiţie ,

deci termenul mediu este esenţa definitorie . De acum , problema cărţii a

II-a este în ce raport stau demonstraţia şi definiţi a . Două sunt aspec­

tele acestei probleme :

1 ) poate fi redu să definiţia la demonstraţie şi

i nvers , sau ele sunt deosebite şi ireductibile? 2) ce este definiţia? Pentru cl arificare a celor două aspecte , va trebui să rezolvăm unele dificultăţi . Primul punct care se cere discutat este formulat de Aristotel astfel : "este cu putinţă sau este peste putinţă să cunoaştem acelaşi lucru , în aceeaşi

51


MIRCEA FLORIAN

privinţă, atât prin definWe , cât şi prin demonstraţie ?" Răspunsul negativ al lui Aristotel este întemeiat

pe

patru consideraţii:

1 . Definiţia esenţei e ste totdeauna universală şi afirmativă , în timp ce demonstraţia poate avea şi concluzii numai negative în figura

2, şi numai particulare în figura 3 . 2 . Nici chiar demonstraţiile universale şi afirmative nu pot fi reduse la o definiţi e . Astfel , demonstraţia că "orice triunghi are suma unghiurilor egală cu două unghiuri drepte" nu poate deveni o definiţie. Dacă demonstrabilul ar fi o defini ţie , am avea atunci un demonstrabil fără demonstraţie .

3.

lnducţia (experienţa) ne arată că prin demonstraţie , nu prin

definiţie , cunoaştem atributul esenţial sau accidental care se afirmă sau se neagă despre ce va.

4 . Definiţia se raportă la substanţe , nu la atribute . Este deci evident că nu tot ce poate fi demonstrat poate fi definit . Dar poate este adevărat invers , că tot ce poate fi definit poate fi şi demonstrat . Nici sub această formă nu este valabilă i denti fic area definiţiei şi demonstraţiei , pentru următoarele motive :

1 . Ca şi în ainte , o demonstraţie a definiţiei ar însemna o demonstraţie fără demonstraţie , ceea ce este absurd . Despre unul şi acelaşi lucru există numai un fel de cunoaştere ştiinţifică.

2 . Noul argument este încă mai temei nic : el subliniază rolul definiţiei în demonstraţie . Defini ţiile sunt principiile demonstraţiei , şi se ştie că principiile sunt nedemonstrabile . Î n caz contrar, demonstraţia continuă la infinit, iar ştiinţa devine imposibilă.

3. Nici măcar limitarea la unele cazuri nu face din definiţie o demonstraţie . Căci definiţia se raportă la substanţă , la esenţă , în timp ce demonstraţia presupune esenţa (substanţa) , şi se raportă la atributele acesteia; de exemplu , aritmetica presupune esenţele de unitate , pereche . nepereche etc . , şi tot aşa celelalte ştiinţe .

4. Definiţia nu enunţă altceva despre un subiect dat , ci enunţă însuşi conţinutul esenţial al subiectului . aşadar. definiţia repetă defini tul . tot definitul , de exemplu . omul este totuna cu animal-biped, în timp ce demonstraţia arată că un atribut aparţine sau nu aparţi ne unui suhiect dat . precum şi subiec telor ce sunt subordonate primului

echilateralului . isosce1ului etc . , ca ş i triunghiului

52

În

(de

genere ) .

exempl u .


INTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

în rezumat , demonstraţia nu este de finiţie şi nici definiţia nu l:ste demonstraţie , deci ele sunt diferite şi de aceea nu putem avea despre unul şi ace laşi lucru o definiţie şi o demon straţie . Vom vedea că Aristotel nu menţine această strictă deosebire , ci va face , în unele cazuri , din demonstraţie o exprimare în alţi termeni a definiţiei , o desfăşurare a

definiţiei , fără ca totuşi demonstraţia însăşi să fie o definiţie .

Capitolul 4 respinge direct posibili tatea de a demonstra esenţa definitorie , după ce a dat la lumină dificul tăţile ce decurg din confun­ dare a demonstraţiei şi definiţiei . Demonstraţia do v e de şt e un atribut

despre un subiect cu ajutorul termenului mediu . Dacă demonstraţia ar li o definiţie , cei trei termeni ai sil ogismului ar trebui să fie identici ,

căci definiţia şi definitul sunt re ciprocabi li . Termenul major

ar

fi

definiţia mediului şi mediul ar fi definiţia minorului . Deci definiţia ar fi cuprinsă în premisa minoră şi , prin urmare , concluzia ar

dinainte . Demonstraţia definiţiei

ar fi

fi dată

deci o petitia principii, o tauto­

logi e . Să presupunem că vrem să demonstrăm esenţa (A) omului (C) . Demonstraţia se va face prin termenul mediu (B), care va fi tot esenţa omului ("animal-biped"), şi tot aşa vom repeta la infinit esenţa omului . În re alitate , "animal-biped" este nu mai un atribut al omului , nu este identic cu omu l , adică nu este esenţa omului . Pretinsa demonstraţie a definiţiei este o anticipare a conci uzi ei din premise . Tautologică este , hunăoară , demonstrarea definiţiei

sufletului

dată

de

platonicul

Xenocrates: sufletul este un număr care se mişcă prin sine . Cum această definiţie este totuna cu "ceea ce îşi dă sieşi vi aţa" , dacă în minoră enunţ că "sufletul este cauza propriei sale vieţi·' , am anticipat concluzia:

. ,sufletul este un număr care se mişcă prin sine"' . Pe scurt, dacă de la început admitem că A este definiţia (esenţa) lui C , şi apoi introducem , pen tru demon straţie , terme nul mediu B , acesta va fi exact esenţa lui C , deci va fi A , iar concluzia va fi un cerc vicios .

Capitolul 5 cercete"ză dacă esenţa definitorie nu ar putea fi

dovedită prin diviziune , după ce am constatat că ea nu poate

fi

demonstrată . în Analitica primă 1 , 3 1 , Aristotel a arătat , respingând pe Platon , că diviziunea nu este o derivare nece sară , silogistică, indepen­

dentă de voinţa adversarului , deci a arătat că di vi zi unea nu demonstrează

nimic , cum nici inducţia nu demonstrează. Diviziunea este legată de o întrebare , de exemplu: "Este omul însufleţit sau nu este ?" şi răspunsul este o concesie , o presupunere ("este în sufleţit" ) , nu o concluzie ,

53


MI RCEA FLORIAN

o dovadă, şi tot aşa mai departe , dacă diviziunea este continuată spre particular ("este omul un animal acvatic sau de uscat?") , ori cât ar fi de multe sau de puţine diferenţe le . Dacă , după mai mul te diviziuni , ajung la rezultatul că "omul este un animal de uscat" , aceasta nu numai că nu este o concluzie necesară , dar nici măcar nu oferă garanţia că propoziţia exprimă esenţa definitorie , quiddita tea omului , aşadar , c ă exprimă numai atri bute esenţiale , nu şi ac cidentale , neglijând vreun intermediar important . Dar să presupunem că vom face diviziunea cu

cea mai mare grij ă , fără a omite nimic esenţial

şi fără a adăuga nimic

accidental , oprindu-ne la ceva "indivizibil" (ăTOllov), la esenţa specifică. Vom obţine oare o definiţie ? Se prea poate să obţinem o definiţie (ceea ce el nu concede la silogism) , dar o astfel de defi niţie-diviziune nu va fi un silogism demonstrativ , deşi ea ne arată ceva, este o cunoştinţă . Diviziunea, nefăcând apel la ternlenii medii , nu ne arată de ce este aşa şi nu altfel . Diviziunea înşiră , ce-i drept , atributele omului , dar ea cunoaşte numai al ternativa , de exemplu , omul este sau muri tor , sau nemuritor. Astfel de formulări nu pot fi considerate definiţii , după cum nu sunt nici siIogisme . Tot aşa , inducţia ne face să cunoaştem ceva, fără

a fi totuşi o demonstraţie. Pe scurt , definiţia nu este însăşi diviziunea, deşi ea poate să se servească de rezultatele diviziunii , după ce a dat greş încercarea de a face din definiţie o demonstraţie .

Capitolul 6 face o nouă încercare de a demonstra esenţa (definiţia) . De data aceasta, dovada se face "din ipoteză" , adică se ia ca premi să majoră o "ipoteză" , care în cazul de faţă este definiţia definiţiei (esenţa definitorie este o totalitate de atribute esenţiale propri i lucrului de definit) . Un asemenea silogism , în care premisa majoră este definiţia de fini ţiei , iar minora definiţia unui termen special , este un silogism defectuos . Precum în silogi smul obişnuit definiţia silogismului nu consti tuie niciodată premi sa majoră şi este numai subînţeleasă , tot aşa, definiţia definiţiei nu poate fi maj ora unui silogism "ipotetic" . Numai dacă cineva se îndoieşte că o enunţare este o definiţie sau că un silogism este un silogism , formulăm explicit definiţia definiţiei sau definiţia silo­ gi smului . Ş i tocmai în cazul de faţă nu avem nevoie de un silogism ipotetic

în care majora este definiţia definiţiei . Dar chiar dacă am

admite

un asemenea silogism "ipotetic" , el nu ne satisface , fiindcă defi n i ţia pe care vrem să o demonstrăm , adi că să o obţinem în con c l u z i e . exista dinainte în premisa minoră . Deci demonstraţia "pri n i pOIClă" l'Slc , de

54


I NTRODUCERE LA A NALITICA SECUNDĂ

asemenea, un cerc vicios. Dar poate salvăm silogi smul "ipotetic" , dacă recurgem la contrarii , adică la definiţiile contrariilor, şi demonstrăm o definiţie prin definiţia contrară . D acă, de exemplu , am definit esenţa răului prin "divizibil" şi esenţa binelui prin "indivizibil" , conchidem din definiţia răului , ca fiind "divizibilul" , esenţa binelui , ca fiind "i ndivizibilul" . Şi în cazul acesta comitem o petitio principii, fiindc ă admitem dinainte definiţia pe care vrem să o demonstrăm . În premisa mi noră , termenul mediu afirmat despre termenul minor nu este nici identic, nici convertibil cu el , aşa cum cere definiţia. În sfârşit, şi dovada definiţiei prin diviziune (cap . 5), ca şi dovada prin silogism (cap . 3 şi 4), ridică următoarea dificultate : ea nu ne arată că elementele definiţiei constituie o totalitate , nu o înşirare de atribute (cf. Analitica primă, II , 1 5 , unde se vorbeşte de silogismele din premise opuse). Capitolul 7 continu ă să arate imposibilitatea de a demonstra definiţia, după ce arătase această imposibilitate , dacă recurgem la si logism (cap . 3 şi 4) , la diviziune (cap . 5 ) , la definiţia definiţiei (cap . 6) . Problema însăşi , demonstrarea prin definiţie a esenţei , este tautologică. Îi indcă demonstraţia presupune esenţa (definiţia) . Tautologia di spare dacă dovedirea definiţiei se face nu prin silogism, ci prin cealaltă metodă: inducţia . Acest capitol are ca temă imposibilitatea de a dovedi definiţia (esenţa) şi prin metoda induqiei . Inducţia porneşte de l a lucrurile particulare , cunoscute prin percepţia individuală, pentru a găsi atributul esenţial care aparţine tuturor lucrurilor cuprinse într-o specie . Inducţia nu poate dovedi esenţa sau definiţia, fiindcă nu poate deosebi esenţialul de neesenţial , întrucât ea este prea legată, prin percepţie , de cazurile individuale . Esenţa nu poate fi percepută sau arătată cu degetul . Mai există o consideraţie pentru care esenţa nu poate fi demonstrată prin definiţie . Cunoaştere a esenţei include cunoaşterea existenţei acesteia. Ari stotel repetă şi aici convingerea sa că nu putem şti ce esenţă sau quidditate are un lucru , dacă nu ştim că el există. Numai demonstraţia, nu şi definiţia , poate dovedi existenţa unui lucru . Dacă definiţia ne-ar face cunoscută şi existenţa, atunci şi definiţia nominală a unui lucru care nu există , de exemplu, ţap-cerb , ar include existenţa lui . Ştiinţa nu se limitează niciodată la definiţii nominale . Dar de finiţia nu poate dovedi exi stenţa unui lucru şi pentru motivul că existenţa nu este o esenţă a vreunui lucru , un gen , o categorie. Prin ur­ mare , definiţia nu demonstrează esenţa nici prin inducţie ; de asemenea,

55


MIRCEA FLORIAN

ea nu demonstrează existenţa unui lucru sau că un lucru are acest nume . Dacă definiţia ar fi nominală, adică o înşiruire de cuvinte care exprimă sensul unor cuvinte , atunci şi înşiruirea de cuvinte leg ate , cum este poemul epic Iliada , ar putea fi considerată ca o definiţie . î n concluzie , esenţa nu poate fi demonstrată prin definiţie . Fiecare din acestea are numai o sarcină: definiţia exprimă esenţa, dar nu o demonstrează; demonstraţia dovedeşte existenţa, nu esenţa lucrurilor. Capitolul 8 reia problema care a fost dezbătută preliminar în capitolele precedente : ce este definiţia şi dacă ea poate fi obiect de demonstraţie . Se ştie că esenţa unui lucru şi cauza lui sunt identice . Dar oare nu am putea demonstra esenţa (definiţia) , adică nu am putea oare obţine definiţia în concluzie, dacă luăm esenţa ca termen mediu? Am avea atunci siIogismul cel mai solid în Barbara , universal şi afirmativ . În realitate , nu realizăm o demonstraţie adevărată a esenţei , ci o petitia principii, o aparenţă de demonstraţie , căci , procedând aşa, dovedim esenţa (definiţia) tot prin esenţă considerată ca demonstrabilă. Există însă şi un alt caz de demonstraţie a esenţei , de explicaţie cauzală. În loc de a face din esenţa lucrului termenul mediu al demon­ straţiei , putem recurge la o esenţă străină , adică am putea demonstra o esenţă (definiţie) prin altă esenţă (definiţie) . Aristotel arată că această demonstraţie a esenţei prin altă esenţă este posibilă, dar ea este parţială şi ca atare nu este o adevărată demonstraţie , ci una imperfectă , dia­ lectică, un "silogism logic" . Astfel putem demonstra forma lucrului prin materia lui şi invers . Să vedem acum în ce condiţii este posibilă o astfel de demon­ straţie necompIetă a definiţiei. Se ştie că nu cunoaştem ce este, sau esenţa unui lucru , dacă nu cunoaştem existenţa lui , faptul că el există . Aşa, bunăoară, când spunem că tunetul este un zgomot în nori sau că eclipsa este o lipsă de lumină la Lună, nu cunoaştem existenţa lucrurilor prin esenţă (cauză) , ci accidental . Dacă cunoaştem existenţa unui lucru numai prin accidentele sale . nu cunoaştem esenţa sa. Dacă, dimpotrivă , cu­ noaştem lucrul prin cauza lui , ştim şi că el există şi de ce există (esenţa lui ) . De exemplu , dacă ştiu că interpunerea Pământu l u i es te cauza eclipsei , cunosc şi că eclipsa exi stă şi de ce este aşa (esenţa eclipsei) . Dacă însă nu cunoaştem cauza, ci numai efectu l . s i m p l u l fapt , de exemplu , faptul că o lună plină fără umbre suleră ec l i psă . alullci luăm efectul ca termen mediu şi demonstrăm existenţa l u i . Trl' hu ie s.1 mergem 56


I NTRODUCERE

LA

ANALITICA SECUNDĂ

I l l a i departe pen tru a cunoaşte cauza s au esenţa , de exemplu , din ce

1' ; 1 1 1 /,ă luna pl ină , fără umbre asupra ei , suferă eclipsă. Porni nd de la l ' l l"ct şi suindu-ne treptat din cauză în cauză până la o cauză care nu mai I I lu' sită

căutarea altei cauze , vom putea demonstra esenţa (cauza) , dar

1 1 11 vom ave a o demonstraţie completă , ci una parţi al ă , (a cauzei I l ia lni ale sau a cauzei formale , eficiente , finale) . în concluzie , o deplină

, il- l IIonstraţi e a e senţei nu este posibi l ă , ci numai una parţi ală prin I I I'l"nCa de

la efect la altceva

decât el , la cauze . Adevărata şi deplina

d e l i lonstraţie este aceea de la cauză la efect.

Capitolul 9 precizează constatări le de până acu m . Am văzut 1 ' . 1 u ne l e

lucruri au cauza (esenţa defi nitorie) în ele însele - este

. H k vărata explic aţie cauzală a schimbărilor unui lucru prin esenţa lui a l tele au cauza în ceva străi n , în al tă esenţă . Demonstraţi a esenţei 1 " \ l e posi bilă numai pentru lucrurile di n urmă. La cele dintru , esenţele \ l I llt date nemijlocit , sunt deci principii şi , ca atare , nu sunt demonstra­ I l I l e . Ele

sunt considerate ca ipoteze , cum , de exemplu , ari tmetica pre­

\u pune numărul , unitatea. La lucrurile care au cauza lor în alte lucruri , I I I al te esenţe , esenţa este demonstrată , cum s-a văzut în capitolul prece­ dl' n t , dar demonstraţia nu este completă , nu a

este, aşadar, o demonstraţie

esenţei în sensul plin al cuvântului .

Capitolul 1 0. Rezu mând cercetarea de până acum asupra I ; Iportului dintre definiţie şi demonstraţie , ace st capitol oferă o clasi1 icare a speciilor de definiţie .

O primă specie este ceea ce s-a numit mai

l ; irlÎu definiţie nominal ă . adică definiţia care , cum spune Ari stote l , l' xplică sensul unui cuvânt, d e exemplu . sensul triunghiulu i . Această de finiţie nu presupune existenţa defini tului . Şi deoarece esenţa nu este d a tă fără existenţă, definiţia nominală nu ne face cunoscută nici l' xistenţa , nici esenţa lucrului definit , ci numai semnificaţia unui cuvânt . i\ doua defi niţie es te ceea ce modernii numesc definiţie genetică. Ea e s te şi o definiţie reală, fiindcă ne

arată cauza lucrului şi astfel ne face

cu noscută esenţa (cauza) lucrului. Această definiţie , fiindcă ne dezvăluie c auza (esenţa) lu crului , este şi un fel de demonstraţie . Ea diferă de dc monstraţie numai prin aşezarea cuvintelor. Astfel , definiţia genetică a

tune tului ("tunetul este zgomotul focului care se stinge în nori") nu

\c

deosebeşte de demonstraţie , care ne dovedeşte că tunetul este

/,gomotul din nori din cauza stingerii focului în nori . Demon straţia are

două premise şi concluzie în c on tinuitate ; definiţia exprimă în alţi

57


MI RCEA FLORI AN

termeni mersul demonstraţiei . Există şi o a treia definiţie mai scurtă , care se confundă cu concluzia demonstraţiei (de exemplu "tunetul este zgomotul în nori"). O ultimă specie de definiţie este aceea a termenilor nemijlociţi , a termenilor care nu au cauze , ci ei sunt cauze nemijlocite . Aceste definiţii se referă la premisele nemijlocite , şi ca atare sunt nedemonstrabile. Dacă facem ab stracţie , cum face şi Aristotel la sfârşitul capitolului , de definiţia nominală, dependentă şi ea de esenţă , obţinem următoarele trei defini ţii: 1 ) definiţia termeni lor nemijlociţi ai demon­ straţiei . aşadar, definiţia ca principiul demonstraţiei ; 2) definiţia genetică (prin cauză) , care exprimă , în termenii aşezaţi în altă ordine , demon­ straţia; 3) definiţia care se confundă cu concl uzia . Toate aceste definiţii se referă la esenţă . Se vede cât de nestabilă este poziţia lui Aristotel faţă de definiţie şi raportul acesteia cu demonstraţia. Uneori , filozoful afirmă că nici o definiţie nu este demonstrabilă, că deci definiţia şi demonstraţia sunt metode ştiinţifice deosebite , deşi complementare , alteori , eI restrân­ ge nedemons trabilitatea numai la definiţiile termenilor nemijlociţi , ale substanţelor. Capitolul 1 1 studiază problema centrală a şti inţei . deci a de­ monstraţiei şi definiţiei - problema cauzalităţii . Demonstraţia ştiinţifică se face prin cauze care sunt termenii medii ai silogismului , iar definiţia poate fi genetică sau cauzal ă, un fel de demon straţie . Aristotel formulează din nou teoria sa a celor patru cauze : 1 ) cauza formal ă sau esenţa; 2) cauza materială sau fundamentul nece sar; 3) cauza motrice sau eficientă; 4) cauza finală, scopul . Toate cauzele pot servi ca termen mediu în demonstraţie . Grupării cauzelor îi urmează exemplificări de cauzalitate , cu exceptarea cauzei formale (esenţiale) . Exemplul de cauză materială (necesară) este împrumutat de la geometrie , ceea ce ar fi o presimţire a legăturii strânse dintre materie şi geometrie . Care este fundamentul necesar că unghiul înscris într-un semicerc este un unghi drept? Ilustrarea cauzei motrice (eficiente) sau a "principiului mişcării" este luată din istoria grecilor, nu din lumea fizică: din ce cauză a izbucnit războiul dintre greci şi perşi? Pentru exemplificarea cauzei finale , Ari stotel recurge la medicină şi arhi tectură: scopul plimbării după mâncare este sănătatea, i ar scopul construirii casei este adăpostirea bunurilor. î n exemplul împrumutat de la medicină , scopul arc un mijloc care este cauza eficientă . Cauza eficientă a sănăt ăţi i obţinută prin 58


INTRODUCERE LA ANALITICA SECUNDĂ plimbare este "neîngrămădirea alimentelor la intrarea în stomac" , adică huna distribuire a alimentelor în stomac sau buna dige stie . în demonstraţie , nu numai cauza final ă , ci şi cauza eficientă pot fi luate ca t e rmen mediu, dar atunci obţinem un alt silogism decât cel al cauzei

finale .

Cauzali tatea finală este o răs turnare a cauzali tătii eficiente ,

concepţie susţinută şi de gânditori mai noi . în ordinea ca zalităţii efi­ c iente , scopul este cel din urmă realizat , iar cauza efici entă este cea

dintâi ; în ordinea cauzalităţii finale , scopul ca i dee este cel di ntâi , iar cauza eficientă (mijlocul) este subordonată . Aristotel se ocupă şi de cazurile în c are acel aşi efect este e x plicat totodată printr-o cauză materială (necesară) şi o cauză final ă , de exemplu trecerea luminii p ri n sticla unei lămpi . Lumina trece prin �liclă, fiindcă sticla are pori mai mari decât particole1e de lumină (cauza materială) şi pentru ca să ne lumi neze în întuneric (cauza final ă) .

În genere , explicaţia naturii fi nal ă; de exemplu , căderea

recurge la aceste două cauze: materi ală şi pietrelor este necesară , fie că mişcarea de

cădere este naturală , fie că este artificială, violentă (piatra este aruncată) . Capitolul sfârşeşte cu afirmaţia că în natură şi în artă intervi ne şi h azardul , alături de necesitatea materială . Aris totel defineşte hazardul mai ales în opozi ţie cu cauza finală: hazardul nu are niciodată un scop .

Capitolul 12 continuă a dezvolta tema capitolului precedent - problema cauzalităţii - anume cercetează raporturile de timp dintre t' auză şi efect. Pentru amănunte , Ari stotel trimite la Fizica , la teoria

mişcării, unde chestiunea este tratată în cartea a VI - a , totuşi

sumar şi

:Icol o . Cauza şi efectul se succed sau pot fi simultane . Problematice sunt c a zurile în care există un interval de timp , o lipsă de continuitate între c auză şi timp , interval în care pot interveni şi alte cauze , aşa încât nu p u tem conchide apodi ctic de la efect la cauză . La cauzele simultane cu

efectele lor este indiferent dacă cei doi termeni s-au produs în trecut,

�c

produc în prezent, s au se vor produce în viitor . Constatarea e s te

v al abilă pentru existenţă , ca şi pentru devenire . Postulatul fundamental al c auzalităţii este ca termenul mediu şi termenii extremi să aparţină

aceluiaşi

g en de ti mp , deci este ca toţi termenii demons traţiei să fie

omogeni sub raportul timpului . Totdeauna eclipsarea este simultană cu i nterpunerea pământului , iar îngheţare a apei cu di spariţia căldurii . în cazul în care efectul

şi

cauza nu sunt simultane , se ridică

Ill trebarea: cauze şi efecte diferite în timp , fie trecute , fie prezente , fie

59


MIRCEA FLORIAN

viitoare , pot oare să constituie o succesiune continuă de la cauză la efect? Îndeosebi , interesează trecerea de la un efect prezent la o cauză trecută . Demonstraţia se face prin trecerea de la efectul actual la cauza trecută , deci termeul mediu este efectul . Aristotel nu deosebeşte sufi­ cient raţiunea de a cunoaşte , care poate fi şi efectul , de raţiunea reală sau producătoare , care este totdeauna cauza propriu-zisă. Trecerea de la cauza tre cută la efectul prezent nu e ste posibi l ă , indiferent dacă intervalul dintre cauză şi efect este determinat sau nedeterminat . Căci de la cauza trecută la efectul actual - efectul poate fi şi el trecut, dar tot la distanţă de cauză - pot interveni şi al te cauze pentru a produce un efect tot trecut şi cu atât mai mult actual . în ce condiţii , fiind dat intervalul de timp între cauză şi efect, putem spune : fiindcă a fost dat ceva în trecut (cauza) , a apărut altceva în prezent (efectul)? Dificultatea de a lega cauza trecută de un efect prezent este că intervalul de timp ce de sp arte cauza de efect nu este continuu . Există un timp în care cauza subzistă fără ace st efect şi , ca atare , ea ar pute a produce un alt efect decât cel prezent , aşa cum există şi un timp în care efectul subzistă fără cauză şi , ca atare , el ar putea fi produs de altă cauză . Procesele trecute sunt ca punctele unei linii , sunt adic ă indivi zibile şi de aceea nu sunt lipite , contigue ; dimpotrivă, procesul prezent nedeterminat este divizibi l , aşa înc ât în prezent se cuprinde o infin itate de procese trecu te , întocmai cum în linie se cuprinde o infinitate de puncte . S oluţia dificultăţii de a demons tra un efect prezent printr-o cauză trecută este următoarea: dacă nu exi stă continuitate de la cauză la efect, aşadar, dacă nu putem spune că, dată fiind cauza , se va produce un anumit efect , deoarece , înainte de producerea acestui efect, cauza poate produce un alt efect sau efectul poate avea o altă cauză , în schimb, putem tre ce de la efeet la cauză , aşa înc ât efectul poate fi termenul mediu în demonstraţie . Efectul devine cauză silogistică (termen mediu) , raţiunea de a cunoaşte cauza. Este suficient ca din trecut să luăm cauza primă sau cea mai apropiată de efect. Dar nu există oare între cauză şi efect o infini tate de intermediari? Nu , fiindcă efectul este cel mai apropiat de prezent. de "acum" , care - după Aristotel - este principiul timpului . Aceeaşi argumentare este valabilă pentru viitor , în ipoteza că efectul a devenit el însuşi cauză , ca în exemplul : punerea temeliei unei

60


INTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

case este cauzată de tăierea pietrelor necesare temeliei , i ar construcţi a casei de punerea temeliei . În concluzie , dacă există un interval de timp între cauză şi efect , demonstraţi a este valabilă numai de la efect la cauză , nu de la cauză la efect , ca în c azul simultaneităţii cauzei şi efectului . Aristotel creează şi cazul special în care cauza şi efectul se succed circular, adică există interval de timp , dar efectul devine cauza cauzei , iar cauza efectul efectului , ca, de exemplu , ploaia produce , prin evaporarea apei , nori , i ar norii produc ploaia, şi tot aşa mai departe , circular . Şi în acest caz , cfectul serveşte pentru demonstrarea cauze i , niciodată invers . În cele din unnă , Aristotel sublini ază la cauzalitate diferenţa - capitală în doctrina sa - dintre ceea ce se produce universal şi necesar , sub aspectul eterni tăţii , pe de o parte , şi ceea ce se produce "frecvent" , "de obicei", de altă parte , de exemplu , nu oricărui bărbat îi creşte barba. Deosebirea aceasta se aplică la tennenul mediu , la cauză. Cum este cauza , tot aşa sunt şi premi sele nemijlocite .

Capitolul 13 are calitatea de a fi mai uşor de înţeles decât celelalte , deşi este unul din cel mai lungi . În ace st capitol se reia problema principală a c ărţii a II-a: ce este definiţi a . Aristotel a arătat înainte că definiţia este:

2) un fel

1) principiul nedemonstrabil al demonstraţiei ;

de demonstraţie cu altă aşezare a cuvintelor;

3)

concluzi a unei

demonstraţii . Aşadar, el a cercetat definiţi a în raportul ei cu demon­ straţi a . Vrem să aflăm acum care este metoda definiţiei , sau pe ce cale ajungem la definiţia esenţei , adică la detcnninările care , la un loc , for­ mează esenţa definitorie

a

unui lucru . Este uşor de observat că deter­

minările unui lucru depăşesc sfera acestuia, fiindcă ele aparţin şi al tor lucruri , fie că detenninările sunt de acelaşi gen cu lucrul dat , de exempl u , nepereche aparţine triadei , dar numai numerelor, fie că sunt dc gen diferit, fiindcă aparţin mul tor genuri , ca de exemplu , exi stenţa

tri adei . Dacă fiecare detenninare în parte are

o

aplicaţie mai largă decât

s fera lucrului definit , totalitatea sau colecţia detenni nărilor se aplică numai definitului, de exemplu , triada (trei) este un număr + nepereche + prim .

Luate separat , neperechea aparţine

şi altor numere , i ar

prim

aparţine şi diadei (doi ) , dar luate împreună , detenninările constituie o specie infimă , deci un "indivizibil " .

Detenninările u niversale sau esenţiale ale l ucrului sunt şi necesare . Dacă vrem să definim genul , fie că are un nume , fie că nu are ,

61


MIRCEA FLORIAN

nu specia, ca în cazul precedent, procedăm la divizarea genului în specii simple (indivizibile) . După aceea căutăm ce au comun speciile , şi astfel aj ungem la determinările genului . Diviziunea nu constituie definiţi a , cum ea nu explică silogis­ mul . Dacă diviziunea este un "silogism slab" , în schimb ea poate fi utilă pentru formarea definiţiei , fiindcă descoperă ordinea ierarhică a deter­ minărilor. În ordinea determinărilor descoperim , strâns unite , cele dou ă elemente ale definiţiei : genul şi diferenţa specifi c ă . Important este ca genul să nu fie diferenţă , şi invers . Diviziunea mai are meritul că ne fereşte de omisiuni , de exemplu , ea ne împiedică de

a

spune că animalul

este înaripat; înaripate sunt numai unele animale , păsările . De asemenea

este fals că pentru a diviza şi defini trebuie să cunoaştem toate lucrurile ,

aşadar , este fals că pentru a cunoaşte un lucru trebuie să ştim prin ce se

deosebe şte el de toate celelal te lucruri . Căci multe diferenţe nu ţin de esenţa lucrului . De asemene a , nu suntem obligaţi să cunoaştem toate lucrurile individuale ; este destul să cunoaştem diferenţele ultime , indivi­

zibile , speciile infime . În rezumat , pentru a face o bună definiţie , trebuie să avem în vedere trei puncte : 1 ) evi denţierea notelor esenţiale; ordine ;

3)

neomiterea nici unei a. Garanţi a că

am

2)

stabilit

serierea lor în o

de fi ni ţi e este

diviziunea, cu ajutorul dihotomiilor contradictori i , a tuturor diferenţelor , de la cea mai cuprinzătoare (genul) până la cea di n urmă, care nu se mai

diferenţiază şi consti tuie specia i nfimă a indivizilor. Definiţia nu are nimic prea mult şi nimic prea puţin. Metoda definiţiei nu este demon­ straţia (apodictica) , ci este dialectica, prin apropiere treptată . De altfel , definiţia este un principal "loc comun" al Topicii, deci al dialecticii .

Aşadar , când pornim să definim un lucru , începem să comparăm acest lucru cu altele , pentru a descoperi asemănări le şi deosebirile . Scopul comparaţiei este să fixăm atributele comune ale unui număr de indivizi , pentru a forma o specie , apoi atributele comune ale speciilor , pentru a

forma genu l . Aristotel ia ca exemplu definiţia mândriei , care la com­ paraţie ne dezvăluie două specii sau "diferenţe": este deopotrivă un om mândru şi cel care nu suportă ofensa , ca şi acela care suportă cu seninătate favorurile şi loviturile soarte i . Aristotel nu ne arată care sunt notele genului , socotind poate că nu este greu să le găsim noi , după ce

am

cunoscut speciile .

62


INTRODUCERE LA ANALITICA SECUNDĂ

Î n concluzie , Ari stotel stabileşte unnătoarele proprietăţi ale dcfiniţiei :

1 ) definiţia este

totdeauna universală;

2) defi niţia speciei

este

l lIai uşoară decât a genului , căci universalul cuprinde adesea echivocuri , a re

omonimii ;

3)

însuşirea principală a definiţiei este claritatea. Clari­

l a tea este necesară definiţiei , tot aşa cum este nece sară silogi smului puterea concludentă. Pentru a obţine claritatea, vom începe prin

a

găsi

l lIai întâi asemănările speciilor , unde echivocul se strecoară mai greu .

in

sfârşi t , vom evita în demonstraţi e ,

figurată, metafora .

ca

şi în dialectică, vorbirea

Capitolul 14 aduce precizări la problema cercetată înainte : cum a j ungem să găsim esenţa defini torie a unui termen . Precizările au o I lIsemnătate deosebită în dialectică . Diviziunea porne şte de la genul l ' o mun şi trece la subdiviziunile ac estuia , în scopul de a arăta căror ,u bdiviziuni le aparţine genul . Aristotel aplică acest procedeu nu numai !, cnurilor care au un nume , ci şi acelora care nu au un nume . Acest caz ,c întâlneşte mai des la analogiile dintre speciile organice , analogii pentru care trebuie să găsim un nu me generic , de exemplu , analogia d i ntre osul sepiei , scheletul peştelui şi alte oase . Aceste trei organe au proprietăţi comune , ca şi cum ar avea aceeaşi "natură" (physis).

Capitolul 15. Capitolele 1 5 - 1 8 , părăsind din nou problema d e fi n i ţiei pentru problema cauzei , se ocupă de procedeele prin care descoperim cauza , tennenul mediu . î n acest capitol se cercetează cazul 1 l'/olvări i printr-o metodă identică a unor probleme specific deosebi te , datorită împrejurării că recurgem la acelaşi tcnnen mediu . Când cauza �i efectul sunt simul tane , o dată cu cauza este dat şi efectul . Cazul de

care ne interesăm se prezintă sub două aspecte:

a) Tennenul mediu este

u nul şi acelaşi , de exempl u , reflexia explică , deopotrivă, la sunet ecoul , Iar la lumină reflectarea imaginilor şi curcubeul . Toate aceste fenomene ;IU

un tennen mediu comun: reflectarea, acţiunea şi reacţiunea, reper­

cutarea. b) Tennenii medii se subordonează unii altora , ca, de exemplu , 1 11 explicare a revărsării Nilulu i : primul termen mediu este ploai a

;lhllndentă , al doilea este micşorarea lunii .

Capitolu1 1 6 studiază cazurile de raport cauzal în c are demon­

\traţia poate conchide , deopotrivă, efectul din cauză şi cauza din efect. I )lIbla demonstraţie este posibilă dacă efectul şi cauza sunt simultane ;

dacă, de exemplu, Luna suferă eclipsă , când se interpune Pământul , sau I ru nzele cad, când arborii au frunze late . De la frunzele late (cauza)

63


MI RCEA FLORIAN

conchid căderea lor (efect) , şi de la căderea lor (efectul) conchid cauza c ăderii (frunzelor late ) . Dar, întrucât nu există o cauzare reciprocă , deoarece cauza s e afl ă înaintea efectului , prima demonstraţie n e d ă "cauza" , a dou a numai "faptul" sau exi stenţa cauzei , n u ş i "cauza cauzei" . Ştim , bunăoară , că în eclipsa de Lună se interpune Pământul , dar nu ştim de ce se interpune . S-a obiectat împotri va demonstraţiei efectului prin cauză şi a cauzei prin efect , argumentându-se că acelaşi efect poate avea mai multe cauze , şi atunci este posibil să trecem de la cauză la efect , dar nu de la efect la cauză, fi indcă nu ştim care din cauze aparţine efectului . Aristotel ripostează că, totuşi , este posibil să trecem de la efect la cauză , fiindcă adevărata demonstraţie este universală , adică sfera efectului se acoperă cu sfera cauzei , constituind un tot, cum este raportul dintre căderea frunzelor şi frunzele late (cauza). Capitolul 1 7 continuă argumentarea capitolului precedent , luând în cercetare posibi litatea ea acelaşi efect să aibă cauze di ferite . Ari stotel respinge principial această ipoteză, când este vorba de esenţa lucrul ui . Orice cauză adecvată exprimă esenţa lucrului , care este universală . Fiindcă lucrul are numai o esenţă, cauza lui este una singură, adică este coextensivă efectului . Dacă Însă efectul este un accident sau un simplu "semn" , pot exi sta mai multe cauze accidentale , contingente pentru acelaşi efect , căci contingentul se defineşte pri n posibilitatea de a fi altfel . Dacă efectul este echivoc , şi cauza va fi echivocă, omo­ nimă , ca, de exemplu , asemănarea (efectul) aplicată la culori şi figuri . În cazul figurilor, asemănarea liniilor se explică prin aceea că au aceeaşi proporţie şi unghiuri le egale ; în cazul culorilor , asemănarea are altă cauză: existenţa unei senzaţii unitare . Echivocul decurge din împreju­ rarea că avem în vedere specii sau cauze diferite . Dacă, di mpotrivă, luăm în consideraţie elementul lor identic , cauza va fi aceeaşi , iar efectul va fi reciproc ei , ca, de exemplu , proporţia la numere şi figuri . Î n demonstraţie , toţi termenii sunt universali şi deci converti­ bili , căci termenul mediu (cauza) este definiţia termenului major. De aceea orice ştiinţă demonstrativă este o ştiinţă definitorie . Oricât de deo­ sebite ar fi demonstraţia şi definiţia, ele sunt factori integranţi ai ştiinţei . La sfârşitul capitolulu i , Aristotel cercetează schematic posi­ bilitatea ca acelaşi efect să aibă mai multe cauze . Să presupunem că A este efectul lui O, al tuturor lucrurilor care cad sub O , dar este şi efect al tuturor lucrurilor care cad sub E. A este efectul lui O prin B , şi efectul

64


INTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

lui E prin C , bunăoară , longevitatea la patrupede are altă cauză decât la păs ări . Este de notat că un efect poate avea cauze diferite numai dacă

el are aspecte diferite , nu dacă este considerat ca identic pentru mai multe lucruri . Lu cru ri l e ce aparţin aceleiaşi spe c ii au aceeaşi definiţie şi deci aceeaşi cauză (acelaşi termen mediu) . Capitolul 18 analizează pe scurt următorul caz: demonstraţia

pare că dispu ne de mai mulţi termeni medii , deci de mai multe cauze . Cazul se constituie dacă nu avem ca punct de plecare speciile infime şi indivizibile (care sunt cele mai aproape de indivizi) , ci noţiunile generice (mai îndepărtate de indivizi ) . Problema este : care termen mediu va fi cauza efectului suferit de existenţele individuale? Va

fi

oare cauză

termenul mediu cel mai general , sau , dimpotrivă, cel mai apropiat , cauza proximă , fiindcă prin aceasta individualul se subsumează generalului , genului? Suindu-ne din cauză în c auză tot mai general ă , vom aj unge

la

o propoziţie nemijlocită , primă , nesubordonată alte i a . Aşa, de

exemplu , avem următoarea serie: A este B , B este C, C este D, având ca rezultat indirect că A este D. De la D ne ridicăm treptat la A, peste care nu există nimic superior: cauza că A este B este însuşi B . B este principiul .

Capitolul 1 9 este un text clasic al g noseolo g i e i aristotelice . două Analitici.

După ce începutul capitolului rezumă conţinutul celor

se ridică problema de cea mai mare importanţă: 1 ) prin ce facuItate

a

gândirii cunoaştem primele principi i ; 2) dacă această facult ate se deosebeşte de demonstraţie ;

3) dac ă

amândouă

merită numele

de ştiinţă,

sau numai una din ele , celelalte fiind un alt fel de cunoaştere ; în sfârşit,

4) dacă cunoaşterea principiilor este

înnăscută sau dobândită pe calea

experienţei , prin inducţie . Cunoaş terea principi ilor este superioară demons traţiei , care se mărgine şte să scoată din principii toate consecinţele . Ea nu este însă înnăscută , ci dobândită , dar dobândirea nu s-a făcut pornind de la o totală i g n oranţă , de la nimic . în născut ă , posesiune iniţială este numai facultatea de a discrimina , comună omului

şi animalului . Discriminarea, capacitate a

de a prinde deosebirile , se manifestă la început prin "senzaţie"

(percepţie) . Principiile sunt scoase din percepţie după o pregătire printr-un proces ce străbate mai multe

etape . Din percepţie iese , datorită

memoriei, imaginea care păstrează urma impresiei . Prin repetiţie , i m ag ine a pierde trăsăturile individuale , devine generică şi pregăteşte

65


MIRCEA FLORI AN

no ţiunea care exprimă general ul (universalul) . Din memorie se naşte

experienţa, în

care se formează noţiunea , iar din experienţ ă rezultă

ştiinţa , în domeniul existenţei , şi arta, în domeniul devenirii . Pe scurt , Aristotel , cum o declară fără înconjur, consideră inducţia , cunoaşterea general u lui

în particular , drept metoda de

a ajunge la principii Cunoaş­ .

terea începe cu percepţia individualului , în să cu o percepţie nedeter­

ace stui a , în care se contureaz ă univers alul sau noţionalul de în percepţia lui Callias eu percep impl i cit pe omul Callias. "S en z aţia ne de zvăluie gene ralul scrie Aristotel . Până aici Ari stotel este un strict empirist şi asociaţionisl Dar el nu uită că principiile trebuie minată a

mai târli u .

",

.

să fie o cu noaştere certă , mai presus de orice îndoi al ă , fiindcă pe ele se reazemă de monstraţia, ştiinţa . Principiile sunt un fel de sup raştiinţă

.

Ştiinţa demonstrativă se foloseşte de raţionament de raţi unea discursivă ,

(otâvota);

ea este dianoetică. Care este facultatea superioară în

certitudine a raţiunii? Aristotel recurge la o noţiune platonică pentru a garanta cunoa şterea neîn doie l nică a principi il or la n o ţ iunea de intelect ,

intuitiv saU de intuiţ i e intelectuală Aşadar , pentru

a

(vou S' ) ,

funda pri nc i pi il e Aristotel ,

l a cunoaşterea noetică.

ape l ează

la două metode

distincte : inducţia şi intuiţia in tel e ct ual ă Intuiţi a intelectuală nu este .

o d e monstraţi e o şti i nţ ă , ci este principiul ,

"

ş tii n ţ ei demon strative" .

Poate că nicăieri în altă parte nu se constată m ai c onv ing ător oscilaţia lui Aristotel între co ncepţii diferite şi dorinţa lui de a nu sacrifica nici un punct de vedere util , ca în acest capi tol final al AnaJiticilor.

CONCLUZII Priv ită sin opti c , Analitica secundă se defi neş te ca

o

metodolo ­

gie a demonstraţiei , ca un tratat de logică "deductivă" ; - termenul de deducţie (a l1aY !!lY.q) are un înţeles

mai

restr ân s în Analitici . Inducţia

este citată în treacăt în corpul operei ca opu s ă demonstraţiei (silogi s

­

mul ui) . Nu mai

în c ap itolu l

final

(II , 1 9) , care se o cu p ă de modul de

cunoaştere a pri n ci pi ilor , inducţi a apare pe neaşteptate pentru ca să

îndeplinească un

rol hotărâtor: să asi gure cunoaşterea p ri nc ipi il or , a

propoziţiilor evi dente prin ele însele . Aristotel se străduieşte să clarifice

natura psihologic ă şi g noseologic ă a inducţiei , fie ca o ridicare treptată ,

66


I NTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

precaută, de la individual la general , fie ca o prehensiune intuitivă, nemij locită şi totuşi necesară a universalului , ca o cunoaştere noetică. Cele două aspecte ale inducţiei: ascensiunea treptată de la i ndividualul concret la universalul abstract şi prinderea noetică , nemijlocită a universalului în materialul individual sunt strâns asociate la Aristotel , care soluţionează fericit problema atât de spinoasă până în zilele noastre a induc ţiei . Problema este aceasta: cum se face că prin i nducţie ajungem la principii şi esenţe , adică la cunoştinţele cele mai certe şi universale , deşi "senzaţia" , pe care se reazemă inducţia, nu este () adevărată cunoaştere şi , încă mai puţin, cea mai înaltă cunoaştere? Răspunsul lui Aristotel ne este acum familiar: trecerea de la individualul senzaţiei la universalul noţiunii ca esenţă este opera ,,intelectului" (vous-) , care prinde nemijlocit - oarecum printr-un contact (et yycivElv) care nu înşală - universalul , "inteligibilul dat în senzaţie" . De aceea inducţia nu are nevoie de cunoaşterea tuturor cazurilor pentru a da la lumină u niversalul . Pentru "generalizare" , ea se mulţumeşte uneori cu puţine cazuri individuale şi chiar cu unul singur , "crucial" , cum spune Bacon . Drept vorbind , intelectul nu "generalizează" , adică nu el face ca unele cunoştinţe să fie universale , ci le prinde "noetic" , fiindcă obiectele lor ,>unt necesare , universale şi esenţiale . Cu toată superioritatea lui vous­ ; I s u pra senzaţiei , asupra experienţei, activitatea noetică are totdeauna ca l I:vor necesar conţinuturile percepţiilor. Fără senzaţie nu putem cunoaş­ IL" nici un principiu universal , nici o esenţă. Prin senzaţie , intelectul intră i l l contact cu "inteligibilul" (VOTlTOV) . Reamintim că şi operele de biologie , îndeosebi Despre părţile , I llimalelor (1) , cuprind o metodologie a inducţiei , pe cât de sumară , pe atât de preţioasă . în sfârşit, inducţi a este procedeul preferat al dia­ lL"eticii în Topica, fiindcă prin inducţie ne ridicăm de la opiniile antitetice asu pra unei probleme , de Ia aporii, la soluţia generală şi sintetică. Se !,oate spune că , în cercetarea realităţii complexe şi nuanţate , metoda preferată a lui Aristotel este dialectică, şi în dialectică domină inducţia , I l U silogistica. Vasta operă de logică a lui Aristotel ne relevă o gândire atentă 1 . 1 toate aspectele realităţii , o gândire care se mlădiază după fapte , ca , 1 I 1 l ica riglă de plumb a lidienilor. Cităm , ca o întărire , opinia unui re1 ' 1l:.lentant al logisticii contemporane , E .W . Beth , care , după ce recu­ Iloaşte că Aristotel este un precursor al logistici i , fiindcă a presimţit

67


MI RCEA FLORIAN

legătura dintre gândire şi "calcul" , spune: "Sper să arăt mai întâi că opera logică a lui Aristotel , departe de a fi un sistem închis , conţine germenii dezvoltării viitoare" 1 1 . î ncă de mult s-a constatat că m ari i fizicieni care au pus temelia ştiinţei moderne , bunii prieteni Kepler şi Galilei , deşi au atacat şi ruinat scolastica aristotelică , îndeosebi fizica şi astro n om i a ei , au recunoscut datoria lor de gr atitudin e faţă de spiritul ştiinţific al aristo­ telismului . Ei ape lează , Împotriva aristotelismului scolastic , la adevăratul Aristotel , încă viu . Cel mai frumos omagiu adus gândirii aristotelice este convingerea lui Kepler şi Galilei că Aristote l ar sta alături de ei împotriva ari st otelici e nil or , dacă şi e l ar cunoaşte faptele pe care ei le cunosc . Următorul citat di n Kepler vorbeşte de la sine: , j nsuşi Ari sto tel , dacă i s-ar fi arătat observaţiile , cuceririle veacurilor ce i-au urmat, precum şi schimbările produse în lumea cerească, şi-ar fi corectat bucuros concepţia despre imutabilitatea cerului , astăzi însă elevii săi îndrăznesc să contrazică experienţa şi să o conteste cu mii de argumente fără valoare , ridicând arbitrar la rangul de do gmă filozofică o propozi ţie pe care ei p re ti nd că a u scos-o di n experienţă" 1 2 . Modemii a u luat din vatra aristotelică o flacără care nu se stinge ; scolasticii s-au mulţumit cu cenuşa. însăşi apodictica , fundată pe silogism , nu este străină de mersul gândirii concrete . S i l ogi s mu l nu este o "solemnă tautologie" , cum spune John Stu art M i l l , ci este modelul gândirii în genere , al gândirii care de sc ope ră totdeauna ceva nou . Iluzia că silogi smul nu aduce în concluzie nimic nou , fiindcă premi sa minoră ("Socrate este om") este cuprinsă în p re mi s a majoră ("Toţi oamenii sunt muritori") , rezultă din aşezare a Înainte a premi sei majore . Gândirea concretă procedează invers : ea porneşte de la premisa minoră ("Socrate este om , nu zeu") , care este o percepţie concretă. Pe rc e p ţia presupune o asociere prin asemănare Între un lucru individual ("Socrate") şi o noţiune (" o m" ) , iar noţiunea aceasta trezeşte prin contiguitate - cealaltă lege a asociaţiei - nota de muritor, cuprinsă În noţiunea de om . Concluzia constată această descoperire care se reduce la substituirea a trei reprezentări : imagine concretă ("Socrate") , imagine generală ("om") , asociate pri n asemănare , şi un atribut al imaginii generale , asociate cu aceasta prin II

1 947 , p. 332.

E W . Beth , Hundred Years of Symbolic Logic , în "Dialectica", voI . I . nr. 4,

t2 Citat

de E. Cassirer, în articolul Die Antike und die Entstehung der exakren

Wissenschafr, din revista "Die Antike", 1 932 , p. 280 .

68


I NTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

1"< 1I1liguitate (, ,muritor") . Procesul de gândire se desfăşoară cu necesitate , I l l nucă el nu face altceva decât să scoată la lumină conţinutul celor trei

I c prezentări , fără a le adăuga nimi c . Din acest punct de vedere , Aristotel îndreptăţit să susţină că silogismul este modelul oricărui raţionament .

el a

Precum raţionamentul nu face decât să explici teze simpla percepţie , ,'are şi ea este o fuziune a trei ,Ipoi

o

",le

o

"

imagin i

",

întâi o fuziune prin asemănare ,

fuziune prin contiguitate , tot aşa se poate spune că raţionamentul , .viziune" , adică o percepţie superioară , o "Iărgire a experienţei". Rămâne să clarificăm un alt aspect al ştiinţei aristotelice , aspect

I I I care vom desc operi că experienţa este criteriul constant al gândirii . ,\ n;st aspect a fost răstălmăcit d e filozofia medieval ă , n u fără ca

Mi stotel să aibă o d

o

poate

1111

parte de răspundere în această răstălmăcire . Se ştie

convingere fundamentală a lui Aristotel afirmă că demonstraţia nu merge la infinit , ci "trebuie să se oprească" , deci trebuie să aibă

inceput nedemonstrabil , peste care nu se poate trece , şi nici nu este

lIe voie să trecem , fiindcă începutul este evident prin sine , sustras oricărei

l I Iuoieli . Dacă această concepţie ţine să evidenţieze că toate mişcările l I I ateriale concrete ne duc până la materia care ; I re

se

mişcă prin sine , fiindcă

în sine principiul mişcării , atunci Aristotel are dreptate să se

I Ipre ască şi să vorbească de începu t . Dar , mergând mai departe , el \lI sţine că mişcarea din lume cere un "prim motor imobil" , divinul , pe I t' lneiul principiului ari stotelic că motorul (cauza) se află în afara

l I Iobi lului (efectului) . Această teorie a fost folosită de teologi , deşi , pentru Aristotel , divinul este mai mult o cauză mecanică, un principiu de mişcare şi de ordonare cauzală a lumii .

Totuşi , teori a este în chip vădit o îngrădire a valabi lităţi i u n i versale recunoscute de Aristotel principiului cauza! . Cauzalitatea nu l

IInoaşte o limită , un prim început , fără să nu se suprime pe sine . Pentru

;1

mterpreta just poziţia aristotelică. trebuie să amintim de ambiguitatea

lI oţiunii

de cauzali tate în filozofia lui Ari stotel: pe de o parte , cauza

,>chi mbărilor unui lucru este imanentă lucrului ,

</Ilidditatea sa, pe de altă parte , cauza (motorul) este

stă în esenţa sau deosebită de efect

( c are e mobil) , este "în afara" lui . Filozoful nostru , în explicaţiile sale

� l i i nţifice referitoare la schimbarea lucrurilor, recurge atât l a cauze l' x teme , deşi nu în măsura dori tă şi necesară , cât şi la cauze interne , la esenţele lucrurilor. pe care , din nefericire , el se socoteşte "forme"

I l1 Iateriale . în schimb , când este vorba de univers ca întreg, el nu admite ,

69


MIRCEA FLORIAN

cel puţin explicit şi consecvent, că principiul mişcării lumii materiale se află chiar în lume , în "natură" , ci admite o "formă pură" , imaterială, ca principiul oricărei mişcări cosmice . Cu toate acestea, însuşi Aristotel corectează propria sa concepţie a "primului motor imobil" , când susţine că mişcarea cosmosului nu are început , că deci nu a fost creată, aşa încât rolul "primului motor" este o dublură a cosmosului mobil prin propriile sale resorturi , este o rămăşiţă a platonismului (i in tinereţe . Doctrina aristotelică a ştiinţei are ca axă problema raportului dintre demonstraţie şi definiţie , cele dou ă metode ale ştiinţei . De ce ştiinţa pune în practică două procedee , dacă amândouă au acelaşi scop: constituirea ştiinţei? Aristote l nu a analizat cu toată preci zia dorită raportul dintre cele două metode , dar opinia sa - complex ă , ca de obicei în toate marile probleme - se desprinde cu destulă claritate . Cele două metode treb' Jic să fie totodată diferite (definiţia este universală şi afirmativă, în timp ce demonstraţia poate avea şi concluzii particulare sau negative), dar şi indisolubil legate . Este sigur, întâi , că definiţia este în serviciul demonstraţiei şi că deci demonstraţia nu se poate lipsi de definiţie . în adevăr, definiţia

(o pwlloS) , pe

care Aristotel nu o deose­

beşte de noţiune (opos) , reprezintă esenţa , iar esenţa este cauza , "raţi­ unea de a fi" şi "raţiunea de a cunoaşte" , termenul mediu al demon­ straţiei . în acest sens , definiţia este începutul ştiinţei , punctul de plecare al demonstraţiei . "Toate ştiinţele se dezvoltă din definiţii" (AnaJ. sec. , IT ,

17 , 99 a) .

Dacă definiţia este condiţia demonstraţiei , o teză constant su sţinută de Ari stotel este că esenţa nu poate fi demonstrată. Esenţa defini torie este un "nedemonstrabil" . Totuşi , prezenţa constitutivă a definiţiei în demonstraţie face , în anumite condiţii , din definiţie o demonstraţie concentrată sau exprimată într-o altă ordine de cuvinte . Există dar o demonstraţie a definiţiei , a esenţei - o demonstraţie care este mai degrabă o cl arificare , o explicitare ,

o

desfăşurare a esenţei ,

dacă aceasta nu este o definiţie primă, ci o definiţie derivată, şi ca atare , compusă. Definiţia este compusă dacă distingem în noţiune cele două componente , altminteri de nedespărţit, ale oricărei esenţe : materia şi forma . Demonstraţia esenţei este totdeauna genetică: ea explică un component prin celălal t , de exemplu , materia unei clădiri prin forma sau destinaţia ei . Mai există însă o definiţie care constituie concluzia demonstraţiei ca desfăşurare a esenţe i .

70

"în

sfârşit,

o

altă defini ţie a


INTRODUCERE LA

ANALITICA SECUNDĂ

tunetului este zgomot În nori, ceea ce este concluzia unei demonstraţii de esenţe ." (Anal. sec. , II ,

1 0 , 94 a). Aşadar , definiţia nu este numai

Începutul . ci şi sfârşitul demonstraţiei . Defini ţia îndeplineşte

o funcţie hotărâtoare nu numai în ştiinţă, "loc comun"

În apodictică, ci şi în dialectică, în Topica , sub forma de

( c arte a a VI-a şi parte din a VII-a) . Celel alte trei locuri comune -

propriul , genul , accidentul - sunt legate , într-un fel sau altul , de esenţă , de definiţi e .

Exi stă încă

o

importantă deose bire între demonstraţie şi

definiţie . Definiţia, ca exprimare a esenţei . este rezultatul metodei opuse silogismului demonstrativ , este dar rezultatul inducţiei , metodă în care percepţi a şi "intelectul"

(vous-)

se aj ută pentru a de scoperi esenţa,

universalul . Intelectul prinde nemijlocit esenţa În şi prin percepţie , deşi percepţi a ca atare este individuală şi deci nu constituie

o

"ştiinţă" ,

o

mnoaştere a universalului . Universalul , (noţionalul , esenţialul ) nu este Însă

o construcţie

spontană a gândirii , ci

o

experienţă superioară ,

o

experienţă transpu să pe planul gândiri i . Dialectica este conexată cu

ştiinţa nu numai pri n siIogistică şi defini ţie , ci mai ales prin inducţi e , cum vom vedea î n Topica . MIRCEA FLORIAN


ANALITICA SECUNDĂ


CARTEA 1

1

<Învăţltura are nevoie de cunoştinţe anterioare. Natura lot> Orice învăţătură predată sau însuşită

pe calea raţionamentului

porneşte de la o cunoaştere anterioară 1 • Acest lucru devine evident dacă observăm

pe

rând toate disciplinele teoretice . Ştiinţele matematice , ca

I Această propoziţie universal afinnativă, aşezată la începutul Analiticii are o deosebită însemnătate pentru înţelegerea spiritului care domină întreaga logică aristotelică. întâi, nu este vorba de orice fel de cunoaştere, ci numai de cunoaşterea predată (oloa oKa}.. (a) sau însuşită (llci6ljO IS) , de Învăţătură, nu de cercetare , de explorare într-un domeniu necunoscut. Pe scurt, nu este vorba de cum se face o ştiinţă, ci de cum se predă o ştiinţă , o dată constituită. Distincţia aceasta este valabilă deopotrivă pentru toate disciplinele ştiinţifice , în sens aristotelic , pentru dialectică şi pentru retorică. în al doilea rând, este vorba de cunoaşterea mijlocitlI, derivată, dedusă, de cunoaşterea discursivă, obţinută prin raţionament (silogism), sau de cunoaşterea dianoeticlI. Stă În esenţa gândirii dianoetice de a deriva o cunoaştere nouă din alta anterioară. Pentru Aristotel , derivarea nu merge la indefinit, ea pleacă de la o cunoaştere care nu este dedusă din alta, ci este nemijlocitil, dată intuitiv , fie prin intuiţie sensibilă (senzaţie, percepţie) , fie prin intuiţie intelectuală (NoÎlS'). Cunoaşterea dianoeticlI se fundează pe cunoaşterea noeticlI; mijlocitul presupune nemijlocituJ . Se înţelege de la sine că o cunoaştere comunicată prin învăţământ presupune la cel ce o comunică o cunoaştere preexistentă, dar şi la cel ce o primeşte preexistă o cunoaştere , altminteri noua cunoaştere nu ar fi înţeleasă, "apercepută" . Există Însă o deosebire Între cel ce comunică ş i cel ce primeşte o cunoaştere , În ce priveşte cantitatea de cunoştinţe anterioare . Primul ştie mai mult decât celălalt, dar n ici acesta nu este un ignorant.

secunde,

75

71

a


ARI STOTEL

şi toate celelalte arte2 speculative , sunt dobândite în ace s t mod . Tot aşa şi cele două forme de argumentări 3 , silogistică şi inductivă; căci fiecare din acestea îşi scoate învăţătura dintr-o cunoaştere anterioară , silogismul cerând numai ca să-i admiţi premisele , iar inducţia arătând că univer­ salul este scos din parti cul arul cunoscut clar. Apoi , şi convi ngerea dobândită pri n argumentare re torică es te în principiu acel aşi lucru , întrucât ea se foloseşte fi e de exemplu , un fel de inducţie , fie de entimemă, o formă de silogism . Cunoaşterea anterioară este de două feluri . în unele cazuri se

cere să şti m că ceva există , în altele , să pătrundem î n ţe les u l termenilor

întrebuinţaţi , iar uneori amândouă acestea sunt deopotrivă de esenţiale4 .

Astfel , ştim di n ai nte că despre orice este adevărată sau afirmaţia sau negaţi a , ştim fi indcă aşa este de fapt5 , dar despre "triunghi" ştim c ă înseamnă cu tare o ri cu tare lucru6; i a r despre "uni tate" le ştim pe

a mând ou ă , întâi înţelesul cuvâ n tu l u i , şi a l d o i l ea , e x i ste n ţa l ucrului

c ore sp u nzător Căci nu fi e c are din acestea e s te de opotri vă de ev ide n t pentru noi . As tfel , pe unele lucruri le cunoaştem, fii ndc ă am cunoscut în ai nte ceva din el e , pe altele le cunoaştem în acel aşi timp cu primele , .

ca tot ce cade sub un termen general cunoscut dinai nte . De exemplu ,

cineva ştie dinainte că "unghiurile oricărui triunghi sunt egale cu două unghiuri drepte" ; dar el ştie numai o dată cu pre zen tarea perceptivă că "această figură înscrisă într-un semicerc" este un triunghi7 . Căci anumite 2 A rte în sensul general de alle discipline, în afară de matematică, şi anume , de discipline Însoţite de activitate , de practică. în genere , la grec i , techne (arta) era cunoaşterea concepută în posibilităţile ei practice .1 Textul vorbeşte de logoi (argumentări), dar subînţelege argumentările dialectice . După ce a vorbit de ştii nţe , trece la dialectică şi apoi la retorică , În care entimema corespunde silogismu lui şi exemplul (paradeigma) inducţiei. De acestea s-a ocupat În Analitica primă, cartea a II-a, capitolul 24 (exemplul) , şi capitolul 27 (entimema). Exemplul conchide de la particular la particular, inducţia de la particular la general. 4 Cunoaşterea anterioară este de două feluri : ştim că ceva există sau ştim ce semnificaţie sau definiţie nominală are , ce este acel lucru - fireşte şi amândouă, ceea ce nu constituie un al trei lea caz. Numai primele două sunt deosebite. 5 Principiul terţului exclus este presupus de orice judecată. 6 La triunghi nu se pune problema existenţei , ci a definiţiei nominale. 7 Că "toate triunghiurile au unghiuri egale cu două unghiuri drepte" ştim dinainte , ori de câte ori se vorbeşte de triunghi, dar că această figură înscrisă Într-un semicerc este un triunghi , trebuie să-mi fie dată inductiv , prin simplă arătare . O dată cu .

76


ANALITICA

S EC U ND Ă 1 , 1 , 7 1 a, b

lucruri , adică lucrurile singulare , care nu sunt enunţabile despre un alt subie ct , le cunoaştem numai în ace st fel , adică aici nu cunoaştem printr-un termen mediu un termen minor8 . Cunoaştem oare înainte de a face o inducţie ori de a face un

ş ti m şi într-alt sens a cunoaşte, nu cunoaştem

silogism? Trebuie să spunem poate că într-un sens nu ştim . Dacă, în sensul absolut al termenului existenţa acestui triunghi ,

că unghiurile

cum

am putea oare să ştim , în sens absolut,

lui sunt egale cu două unghiuri drepte? Nici Într-un chip9 .

Este ev ident că cunoaşterea nu are decât un singur înţe les : anume că ştim în general , dar nu în sens absolut . Dacă nu facem această distincţie,

suntem aduşi în

faţa

dile mei lui Menon: că cineva ori nu poate învăţa

nimic , ori învaţă numai ceea ce ştie de mai înaintelO . Noi nu putem primi soluţi a unora, anume , întrebi pe cineva: "Ş tii ori nu ştii că orice duali tate este pereche sau nu?" Dacă zice că ştie , atunci îi pui înainte o anu mi tă formă de dualitate , despre care nu se ştia nici că este , nici că nu este pereche . Soluţia pe care aceia o aduc aici este de a afirma că ei nu ştiu că orice dualitate este pereche , ci numai că tot ce au cunoscut ei ca dualitate era pereche . Totuşi , ei ştiu tot ceea ce au demonstrat sau au primit ca demonstrat. Adică au primit ca demonstrat nu numai pentru orice triunghi sau număr, pe care ei îl ştiau să fie aşa, ci pentru oricare număr s au triunghi posibil , fără nici o ex cepţi e . Căci nici o premi să nu este vreodată concepută în forma de : "este valabilă numai pentru numărul pe care tu îl ştii ca atare" , ori "pentru orice figură rectiliniară

această constatare , care constituie minora unui si1ogis m , ajung la cunoştinţa (concluzia) că şi unghiurile acestui triunghi sunt egale cu două unghiuri drepte . Cunoaşterea deplină stă în unirea intimă dintre individualul concret şi generalul abstract. 8 în percepţie ne sunt cunoscute şi subiectul (individual), care nu poate fi atribuit alluia, şi pred icatul (proprietatea generală, abstractă), care este atribuită subiectulu i , fără a recurge la un termen mediu , adică la un raţionament. Judecata este suficientă sieşi, fiindcă percepem universalul (generalul) În individual . 9 Obiecţie sofis tică . Dacă cunoaştem generalul în individual, cunoaşterea absolută a generalului presupune cunoaşterea lui în toate cazurile individuale . Pentru Aristotel, este destul să cunoaştem tri ungh i ul În genere, nu fiecare triunghi , căci generalitatea este identică În fiecare triunghi. 10 Obiecţia sofistidi, cercetată de Platon în Menon, pleacă de la dilema: nu poţi căuta ceea ce nu ştii, deci tot ce cauţi îl ştii dinainte . Noi căutăm ceea ce ş t im parţial. Trebuie să existe o trecere de la ignoranţă la o cunoaştere rudimentară, pentru a căuta mai departe .

77

71 b


ARI STOTEL

p c C,U'c [u O ştii ca atare" , ci predicatul este valabil pentru orice lucru , oricum s-ar prezenta el l l . Pe de altă parte , socotesc că nimic nu împiedică pe cineva de a şti Într-un sens , iar în al t sens de a nu şti ceea ce învaţă. Nu este absurd a spune că ştim în oarecare măsură ceea ce învăţăm , ci numai că îl ştim în tennenii şi în felul În care îl Învăţăm .

2 <Natura cunoaşterii ştiinţifice> Suntem de părere că avem cunoaştere absolută despre un lucru . nu în felul sofiştilor, adică una accidenta1ă l2 , când credem că cunoaştem cauza de care depinde lucrul , anume ca fiind cauza lui şi nu a altuia, şi apoi , când am înţeles că este imposibil ca el să fie altfel decât este l 3 . Este evident acum că cunoaşterea ştiinţifică este de acest fel . Martori sunt şi acei care nu ştiu , ca şi acei care ştiu , întrucât cei di ntâi îşi închipuie numai că sunt , pe când cei din unnă sunt actual în condiţia descrisă. I I Sofistul punea Întrebarea: "Ştii c ă

o ri c e ,hli

e � te c u

sol'''! La răspunsul

afirmativ . el arăta deodată două lucruri . pe care le avea asc unse: .. Dar despre acest «doi »

ştiai că este cu soţ?" Aristotel răspunde că este suficientă demonstrarea noţiunii generale .

căci de la Început a făcut deosebirea celor două feluri de cunoaşteri preexistente: prin ceva

general, abstract (ce este . definiţia) sau prin ceva individual (dacă este). 1 2 Cunoaşterea absolută este cunoaşterea

ese nţei lucrurilor,

nu a accidentelor.

despre care nu este posibilă o ştiinţi absolută . 13 După ce În capitolul

I Aristotel a arătat În ce condiţii este posibilă o cunoaş­

tere prin raţionament (silogism) demonstrati v . acum deftneşte în ce constă cu noaşterea

demonstrativă (apodictică) . Aceasta are trei caractere: a) este cunoaşterea prin cauză . care este termenul mediu; b) este cu noaşterea cauzei acestui lucru sau a acestui efect; nu a

altuia; c) este o cu noaştere necesarii. adică lucrul (efectul) nu poate fi altfel decât este .

Şi pentru Bacon , .. a şti În adevăr este a şti prin cauze" (Noul Organon. I I . § 2). Desigur, termenul de cauT.ă nu are acelaşi Înţeles la cei doi gând itori . În punctul b �e cuprinde şi ideea de lege sau de legătură dintre cauză ş i efect. Ştiinţa t i nde să cunoască nu numai lucrurile . ci şi legăturile necesare dintre ele . legil e . aşa încât putem produce efectu l , cunoscând cauza. Aristotel accentuează necesitatea legăturii cauz ale . considerând necesi tatea ca inerentă lucrurilor.

nu

ca un punct de vedere u man . subiecti v . Pentru

Aristotel însă. nu orice cun oaştere este necesară . Există şi o cunoaştere accidentală . întâmpl ătoare . o cunoaştere prin care nu avem o legătură necesară Între cauză şi efect. c i una accidentală, contingentă.

78


ANALITICA SECUNDĂ l , 2, 7 1 b Prin urmare , obiectul propriu al ştiinţei absolute este ceva care nu poate fi altfel decât este .

Dacă mai există şi un alt mod de cunoaştere , va fi discutat mai târziu l 4 . Ceea ce vreau să afirm acum , este că noi cunoaştem şi prin demonstraţie . Prin demonstraţie înţeleg un silogism ştiinţific , adică un si logism a cărui posesiune este însăşi ştiinţa l 5 . Admiţând acum că de­ finiţia noastră a cunoaşterii ştiinţifice este corectă , cunoaşterea demon­

strată

trebuie să rezulte din premise adevărate , prime , nemij locite ,

cunoscute mai bine şi mai înainte decât concluzia, ale cărei cauze sunt de . Fără îndeplinirea acestor condiţii , principiile a ceea ce se demon­

s trează nu vor fi potrivite concluziei 1 6 . Silogisme pot exista , este drept , SI

fără aceste condiţii , dar astfel de si logisme , nefiind ştiinţifice , nu vor

n)flstitui

niciodată o demonstraţie 17 . Premisele trebuie să fie adevărate l 8 ,

pe ntru c ă ceea ce n u există n u poate fi cunoscut, de exemplu , noi nu

putem cunoaşte că diagonala unui pătrat este comensurabilă cu latura l u i 1 9 . Premisele trebuie să fie prime şi nedemonstrabile2o , altfel ele vor 14

Este vorba de un alt mod de cunoaştere absolută,

şi anume

de cunoaşterea

prin c ip ii l o r nedemonstrabile . 15 Aristotel fac e a ici d i s t i nc ţie Între silogismul În genere , corec t, "formal" . şi , l iogismu l demonstrativ (apodictic) , ştiinţific , pr in care cunoaştem cauzele lucrurilor , ade­ ,lI1l1 material . A�adar, demonstraţia este silogismul şti in ţi fic (ou�"oYlo�6s' 'UlOTT)�OVlK6S"), I . l r !. iJogismul ştiinţific e ste ac el a prin care posedăm ştiinţa - ceea ce este o defini ţie I

, l rculară.

1 6 AI is tote l Înşiră acum condiţiile necesare ale demonstraţiei. Ele sunt în număr şi se referă la premi se şi relaţ ii le aces tora cu conc luzia: a) premi se le trebuie să fie .ldevărate; b) premisele trebuie să fie pr i me s a u ori gin are , adică imediate; c) premisele I l chuie să fie mai cunoscute decât conc luzia trasă din ele; d) premisele su n t anterioare

d,' �ase

l Oucluziei; e) l' "

ele s un t cauza concluziei, ad ică termenul mediu este cauza legăturii celor

termeni extremi; f) ele s u n t potrivite c on c lu z iei , obiectului demonstraţiei . Ceva mai

dOl ,

Aristotel va relu a cercetarea

acestor cond i ţi i , uneori În altă ordine.

I? A ri stotel distinge din nou adevăru l formal al silogismului , de care s-a ocu pat I I I Analitica primă, de ad evăru l material al si l ogi s mu l ui ştiinţific . 18 În Analitica primă s-a arăt at pe larg ( c artea a II-a, cap . 2-4) că din premise I .lise p u te m scoate o concluzie adevărată, fiindcă nu ne prt:ocupă adevărul premiselor , ,'1

justeţea formală a deduc ţ ie i 19 Diagonala pătr at u lu i nu poate fi măsurată prin latura lui , fiindcă pătratul ei ,'" It! dublu cât p ătra tul laturii. Măs u ra nu dă un număr întreg sau o frac ţi une fi n it ă . 20 "Nedemonstrabil" are aici ac e laş i sens ca şi pri me" sau "nemijlocite", ma i ' LI ' . Dacă premisele n-ar fi nedemonstrabile, ar trebui să mergem cu demon straţ i a Ia llcsfârşit, c eea ce face impos ib i lă orice ştiinţă. .

"

79


ARISTOTEL

avea nevoie de demon straţie ca să fie cunoscute . Căci a avea o cu­ noştinţă, altfel decât accidentală, despre lucruri demonstrabile , înseamnă tocmai a avea o demonstraţie despre ele2 1 • Premi sele trebuie să fie cauzele concluziei , mai bine cunoscute decât ea şi anterioare ei: cauzele

ei , întrucât noi avem cunoaştere şti inţifică a unui lucru numai când îi cunoaştem cauza; anterioare ,

pentru

că sunt cauze22 ; cunos cute mai

înainte , nu numai ca simplă înţelegere a sensului lor, ci şi ca cunoştinţa 23 că ele există . Acum , "anterior" şi "mai bine cunoscut" sunt termeni

72 a

cu două înţelesuri , pentru că ex istă o diferenţă între

ceea ce este anterior

si mai bine cunoscut în ordinea naturii ; si ceea ce este anterior si mai ine cunoscut faţă de noi24 . Înţeleg prin terioare şi mai bine cun scute

b

faţă de noi , obiectele cele mai apropiate de sen s ibil ita te

,

i ar prin

obiectele absolut anterioare şi mai bine cunoscute în ordi nea naturii , acele

c are

sunt mai îndepărtate de simţire . Tocmai cele mai universale

cauze sunt şi cele mai îndepărtate de simţuri , pe c ân d cauzele particulare sunt cele mai apropiate de simţuri şi astfel , ele sunt opuse unele al tora.

Când zic că premi sele unei cunoştinţe demonstrate trebu ie să fie prime , înţeleg.că ele trebuie să fie principii potrivite , întrucât premisă primă şi principiu sunt totuna25 . Un principiu de demonstraţie este o propoziţie nemijloci tă. Iar o propoziţie nemij locită este aceea care nu are nici o altă propoziţie anterioară ei . O premisă este una din cele două feţe ale 26 • pri n care ceva se atribuie altcuiva . O premi s ă este dialectică,

enunţării

21 22

Adică o cunoaştere prin cauză , care este tennenul med i u .

Pentru Aristotel şi întreaga ştiin(ă greacă, este o axiomă că în definiţia cauzei intră trei note: a) este anterioară efectulu i ; b) este mai bine cunosc ută decât efe c tu l ; c) este superioară în demnitate. 23 "Mai

bine cunoscută" nu numai ca sens, ci şi în exi stenţa ei, în care

se include

adevărul cauzei. Căci principiile sunt adevărate , fără a avea e x isten ţ a faptelor singulare . 24 Această di sti nc ţie , în sensu l lui ,,anterior" şi "mai

b ine cunoscută", este foarte

Însemnată în gândirea lui Aristotel şi es te adeseori citată. Ceea ce este "mai întâi" cunoscut de noi sau "faţă de n oi" defi neşte mai

(lIPC), lil1âs), nu este "mai întâi" şi în ordinea naturii . Aristotel

jos sensul distincţiei. De o parte , ordinea reală , de alta, ordinea cunoaşterii .

În ordinea cunoaşterii, anterior este efectu l , iar cauza este cunoscută mai târziu; în ordinea

naturii are loc invers: cauza este în timp înaintea efectului , de asemenea , logic eşte , fundamentul precede consecinţa . 25 Aici principiul nu are sensul cel mai general aplicabil la orice demonstraţie,

ci sensul special de princ ipiu

aI unei anumite demonstra�i . Cum se spune îndată: princ ip i ul

este o propoziţie care nu are nevoie de de mon straţie , de mijlocire, ci este dală nemijlocit. 26

Cele două feţe sunt afirmaţia sau negaţia.

80


ANALITICA

SECUNDĂ

1 , 2. 72 a

dacă e a admite , i ndiferen t , una sau alta din cele două părţi 27 ; e a este

demonstrati vă, dacă pri me ş te o p ar te determin ată , pentru c ă ace a s t ă parte este adevărată. Tennenul "enunţare,, 28 denotă ambele părţi ale unei

contradicţii, in di ferent care . O contrad icţie este o opoziţie care pri n sine Înl ătură orice m ijl oci re 2 'i . Parte a d i nt r- o cont radicţie care une ş te un predicat cu un subiect este o afirm aţie ; partea care le des p ar te este o n eg a ţie . Numesc principiul ime di a t al unui silogism o "teză" , dacă aceasta nu poate să fie demonstrată şi dac ă nu este nevoie să fie pătrunsă de a cela care vrea să în v eţ e ceva; dimpotrivă , numesc "axiomă" 30 pri nc ipi i le pe care trebui e să le pătrundă acel a care vrea să înveţe ceva • Căci e x i stă astfel de adevăruri , cărora le dăm de obicei această denumire . Dacă o te z ă admite o parte ori alta dintr-o enunţare , a dic ă afirmă ori e x is tenţ a ori nee x isten ţa unui subiec t , ea este o "i p ote ză" ; dacă n u afirmă aşa cev a , este o "de fi niţie " . Definiţi a este o "tez ă" ori () precizare a conţ inu tu lu i . Astfel , matematicianul stabileşte că unit ate a este ceva indivizibil cantitativ . Dar nu este o ipotez ă , deoarece a defini ce e s te o un i tate nu este totuna cu a afirma e x i s ten ţa ei . Acu m , deoarece convingerea şi cunoaşterea noastră despre un lucru constă în faptul că posedăm un astfel de silogism, pe care îl numim de monstraţi e , iar silogismul ac es t a este fundat pe premisele lui , noi t rebuie nu numai să cun o aşte m de mai înainte premise l e pri me , m ăc ar 27

Di ale c tic a începe printr-o întrebare cu a lte rnati vă afirmativă sau negat i vă . împot r i v a atacurilor adversaru lui . În de monstraţie. unde e s te vorba de adevăr, nu există alter na ti vă . 28 AlIOcj>aVOLS - e nun ţa re , d e c l araţi e sau judecată. 29 În Despre interpretare. c a p i tol ul 14, c o n t rad i qia este c o n s ide rat ă ca o rontrarie tate , a şad ar , ca termenii opuş i extremi (aic i : afirmaţie sau nega ţi e ), fără să se ţină ,cama dac1i există sau nu m ij loc i tori . În t i mp ce opoziţia contrară poate ave a mijl oc i tori < negru-alb), opoziţia contradictorie împ arte lumea În dou ă: ceea ce este afirmat şi c e e a ce R e s pondentul alege o al ternativă şi o apără

<,ste negat.

30 Orice demon st raţ i e are d o u ă fe l u r i de pri nc ipi i sau de pre mi s e nemijlocite: şi axioma . A mândou ă nu au nevoie de de monstraţi e şi nici nu pot fi demonstrate , dar În t i mp ce teza nu este e v i dentă prin sine , axioma e s te evidentă prin sine . Teza se , ubd i v id e , cum vom vedea mai jos , în ipoteză şi definiţie. Ipoteza implică afirmarea sau neg a rea existenţei teze i; d e fin i ţ i a nu i m p l i c ă afirmarea sau n ega rea existenţei , fiindcă exprimă numai sensu l . La axiomă este implic ată afirmarea existenţei. Lipseşte aic i noţiunea de postulat (alHUla) , c are , este propoziţia, în sine demonstrabilă, pe care învllţătorul cere el ev ulu i să o ad mi tă ca adevărată, pe care dar o postulează ca adevărată, Ea este un fel de Ioa

Ipoteză , deci ea include existenţa obiectului ei .

81


ARI STOTEL

câte v a , dacă nu toate - ci trebuie să le cunoaştem mai bine decât concluzia3 1 . în adevăr, cauza pentru care un atribut aparţine unui subiect stă totdeauna mai presus decât atributul însu şi ; de exemplu , cauza prin care iubim ceva ne este mai scumpă decât obiectul ei . Aşadar, întrucât premisele prime sunt cauza cunoaşterii noastre , adică a convingerii noastre , urmează că le cunoaştem mai bine , adică suntem mai convinşi de ele decât de consecinţele lor , tocmai pentru că prin ele cunoaştem toate celelalte . În adevăr, nu este posi bil să credem În lu crurile pe care nici nu le cunoaştem, nici nu le înţelegem printr-o cunoaştere superioară, mai mult decât în lucrurile pe care le cunoaştem32 . Dar tocmai aceasta s-ar întâmpla dacă cineva, a cărui credinţă se bazează pe demonstraţie , nu ar cunoaşte dinainte şi mai bine principi ile . Căci trebuie să credem în principii , în toate sau în unele , mai mult decât în concluzi e . Ba mai mult încă. Cine porneşte să dobândească o cunoaştere ştiinţifică prin demon straţie trebuie nu numai să aibă o mai bună cunoaştere a principiilor şi o convingere mai tare despre ele , decât despre ceea ce se 72 b

demonstrează, ci mai mult înc ă , nimic nu trebuie să-i fie mai sigur ori mai bine cunoscut decât opuşii acestor principii33 , pe care se va rezema silogi smul ce duce la concluzi a opusă şi eronată. Căci cel care ştie în mod absolut nu trebuie să fie zdruncinat în convingerea sa.

3

<Concepţii false despre natura ştiinţei şi demonstraţiei> Unii pretind că, dată fiind necesitatea de a cunoaşte premisele prime , rezultă că nu există cunoaştere ştiinţifică. Alţii socot că există cunoaştere ştiinţifică, dar că toate adevărurile trebuie să fie demonstrate . 31

În pasajul

acesta , Aristotel se ocupă de p r inc i pi i l e demonstraţiei , între care

pri ncipiu l că premisele trebuie

să fie mai adevărale şi mai bine cunoscute decât concluzia.

32 Pasajul care urmează face ap o lo g ia . în formule greoaie . a cu no aş teri i

principiilor. Pri nci pii le

ne

sunt date printr-o

cunoaştere superioară. nu p ri n

demonstraţie .

ca concluzia . ş i de aceea s-ar părea că ele sunt cunoscute mai puţi n . 3 3 C in e cunoaşte c u certitudine, ca adevărate, principiile unei d e mons tra ţ i i ,

cunoaşte cu aceeaş i certitudine falsitatea principiilor con trare .

82


ANALITICA SECUNDĂ

r, 3 , 72 b

Nici una dintre aceste teorii nu este ruci adevărată , ruci necesară34 . Prima teorie , admiţând că nu există nici un mod de cunoaştere altfel decât prin demonstraţie, pretinde că aceasta implică un regres la infinit, pe motivul că , dacă

nu există nici

un principiu, nu putem cunoaşte ceea ce este mai

târziu prin ceea ce este mai înainte (şi ei au dreptate , pentru că nu se poate s trăbate o serie infinită) . Dac ă , pe de altă parte , zic ei , seria se termină şi există premise prime . acestea nu pot fi cunoscute , întrucât nu există pentru ele demonstraţie , ceea ce , după dânşii , este singura formă

de cunoaştere . Şi , deoarece nu

putem cunoaşte premisele prime . cunoaş­

terea concluziilor, care urmează din ele , nu este o adevărată cunoaştere , ba poate nu este deloc o cunoştinţă , ci este ceva sprijinit pe simpla presupunere că premi sele ar fi adevărate35 . Cealaltă teorie este de acord cu dânşii în ce priveşte cunoaşterea, susţinând că ea este posibilă numai prin demonstraţie , dar ei nu văd nici o dificultate în susţinerea că toate adevărurile sunt demonstrate , pe motivul că demon straţi a poate fi circulară şi reciprocă36. 3 4 Adve r s ari i l u i Ari stotel

îi aduceau două obiecţii: 1 ) u n a radicală, mai uşor

de respins: nu este posibilă şti inta; 2) alta mai de temut, fiindcă se serveşte de însăşi arma lui Aristotel: orice c unoaş tere trebuie să fie demonstrată; numai ceea ce este demonstrdt ,

dedu s , fundat este ştiin!ă. Obiecţiile sunt strâns legate, fiindcă pornesc de la faptul cap ital al logicii: demonstraţia, d edu c e re a unei cunoaşteri din alta. Cea tlintâi pu ne la îndoială cunoaşterea ştiinţifică prin de mo ns t raţie , pe temei u l i mpos i b i l i tăţ i i de a merge la i nfin i t pe linia de monstraţie i , dar şi a necesităţii d e a merge la infin it, fiindcă nu există principii pri me . Scepticii au numit acest argument împotriva posibilităţii şti i nţei: re gre su l l a i n fin i t. D emo nstra ţi a trebuie să aibă un încep u t nedemonstrabi l , un început c are nu poate fi d e mo n stra t şi nic i nu are nevoie de demonstraţie. Este o c o n v i n gere fermă a lui Aristotel

că l anţul demonstraţiei trebuie să aibă un început, deci că demonstraţia "trebuie să se oprească (a vaYKTJ oTi\val).

15 Dar c h i a r dacă am admite - continuă prima teorie - că există pri n c i p i i , un începu t care n u poate fi demonstrat ş i n u are nevoie d e demonstraţie , acest început

nu este o adevărată cunoaştere, o ştiinţă , c i o presupunere arbitrară, dogmatică.

Sceptic ii

au ex p lo ata t şi acest argument: "începutul este dogmatic" . Aristotel , pentru a scăpa de

obiecţia că totul trebuie să fie demonstrat şi că de aceea trebuie să mergem la infinit, admite

ştiin!ă prin intuiţie intelectuală, prin NoU" o cunoaştere nemijlocită şi totu şi sigură, evidentă. Aristotel va cerceta cunoaşterea sp ec i fi că a pri nci p iilo r în Cartea a II-a , ultimul c api tol (al 1 9- 1ea) al operei de faţă .

o şti i n!ă deosebită a principiilor, o

36 A

doua obiecţie este mai perfidă , fiindcă pare că salvează concepţia aristo­

telică de p rima obiecţie , dar în realitate o face să recurgă la cercul vicios , la demonstraţia

circulară , de asemenea, un argument sceptic . Dacă concluzia ar deveni premisa majoră , atunci propoziţia de mai târziu, şi deci mai puţin convingătoare şi cunoscută, ar deveni

83


ARISTOTEL

Teoria noastră este că nu orice cunoaştere este o demonstraţie; din contra , cunoaşterea premiselor nemijlocite este independentă de demonstraţie . Este evident că trebuie să fie aşa 3? C ăci , dacă trebuie să cunoaştem premisele prime , din care tragem demon straţia , şi dacă regresul trebuie să se termine în adevăruri nemijlocite , aceste adevăruri trebuie să fi e nedemon strabi le . Aceasta deci este teoria noastră şi adăugăm că , pe lângă cunoaşterea ştiinţifică , există un principiu al ei , care ne dă putinţa să cunoaştem definiţiile 38 . Cum demonstraţia trebuie să fie bazată pe premi se anterioare şi mai bine cunoscute decât concluzi a , iar acelaşi lucru nu poate fi în acelaşi timp atât mai înainte , cât şi mai târziu faţă de altul , este evident că demonstraţi a circulară nu este posibilă în sensul general de "de­ monstraţie" 39 , ci este posibilă numai dacă termenul "demonstraţie" este extins, aşa ca să includă cealaltă metodă de argumentare , care se bazează pe distincţia dintre adevăruri mai înainte pentru noi şi adevăruri absolut mai înainte , adică metoda prin care inducţia produce cunoştinţe . Dar , dacă admitem această extensiune a înţelesului ei , definiţia noastră despre cunoştinţa absolută se va dovedi greşită, căci atunci cunoaşterea are două înţelesuri . Sau , atunci a doua formă de demonstraţie , aceea care porneşte de la adevăruri mai bine cunoscute nouă, nu este o demon­ straţie în sensul absolut al termenului40 . cea de mai Întâi , şi deci mai convingătoare şi mai bine cunoscută . Ar trebui atu nci să

renunţăm la de fini ţ ia dată demonstraţiei În capitol u l precedent, care se întemeiază pe stnc ta deosebire dintre anteriorul mai bine cunoscu t şi po ster io rul ma i p u ţ in cu noscu t .

37 Ari s totel consideră evidentă deosebirea dintre cunoaşterea mijlocită sau prin

demonstraţie şi cu no aşte rea nemijlocită sau fără demonstraţ i e . Cunoaşterea prin de­

monstraţ i e este o cunoaştere pri n altu l , prin pri ncipii , cunoaşterea fără demonstraţie este

c u noaştere prin sine . 38

Termenul "definiţii " , întrebu inţat aici în legătură cu princ i pii le demonstraţiei,

este obsc u r , şi de aceea a fost i nte rpre ta t diferit. Aristotel înţelege adeseori prin definiţii

noţiu nil e . termenii (OpO I), îndeosebi termenii medii şi le gătura lor cu ce il al ţi . Nu este ex c l us ca ai c i defi n i ţi a să se refere la defini ţiile sau noţ i u n il e ob iec te lo r ş ti i nţel o r . 39 Aristotel respinge a doua ob i ec ţie adusă fe lu lu i său de a concepe demo nstraţi a , anume respinge demonstraţia circulară, la care s-a recurs pentru a se salva ideea c ă o rice cu noşt inţă este obţinută prin demonstraţie. Respingerea se face pe temeiul

considerdţiei că conc luzi a , care vine mai tâniu şi este mai puţin cunoscută, nu poate deveni

premisă sau cu noş t in ţă dată mai Întâi şi mai bine cu nos c ută . 40

S-ar părea că există un mijloc de a evita absurditatea ca aceleaşi lucruri să

fie şi mai târziu şi

mai înainte, şi mai pu ţin cunoscute şi mai bine cunoscute . Mij locu l eMe

84


ANALITICA SECUNDĂ 1, 3, 72 b, 73 a

Susţinătorii demonstraţiei circulare nu se află numai în faţa dificul tăţii pe care tocmai am semnal at-o; pe de asupra , teoria lor se reduce la simpla constatare că un lucru există, fiindcă exi stă - un mod uşor de a dovedi orice4 1 . Că este aşa, poate fi arătat clar , luând trei tenneni , deoarece , spre a demonstra în cerc , este indiferent dacă se iau mulţi tenneni ori puţini , ori chiar numai doi . Astfel , prin dovadă directă, dacă A este , B trebuie să fie ; dacă este B , trebuie să fie C; de aceea dacă

A este ,

trebuie

fie şi C. Deoarece prin proba circulară, dacă este A ,

trebuie să fie B , şi dacă este B , trebuie să fie A , atunci A poate fi substituit lui C de mai sus42 . Aşadar , spunând "dacă este

B , trebuie

fie A" , înţelegem că "dacă este B , trebuie să fie C" şi de aici concluzia că "dacă este A, trebuie să fie C" . Dar C şi A au fost identificaţi43 . Prin unnare , susţinătorii demonstraţiei circulare sunt în poziţia de a zice că

dacă A este , A trebuie să fie ; un mod simplu de a dovedi orice . în afară de aceasta , o astfel de demonstraţie circulară este imposibilă, cu excepţia cazului de atribute care se implică unul pe altul , adică însuşirile proprii44. distincţia de mai sus , între "mai înainte faţă de noi" şi, "mai în ainte în ordi ne a nalurii" sau absolut anterioare. Astfel , ceea ce este anterior faţă de noi poate demonstra ceea ce este mai târziu În ordinea naturii. Aceasta ar în semn a să amestecăm două feluri de demonstraţii:

deducţia şi i nd ucţi a . Adevărata demonstraţie este deducţia. Inducţia pleacă de la ceea ce es te "mai Înainte faţă de noi", de la efecte , de la cazul partkular. Cazul particular nu poate fi mai cunoscut, mai c lar decât generalu l , cauza care este "mai înainte în o rdinea naturii" . De aceea inducţia nu este o demon straţie. Totuşi, Aristotel recunoaşte totde au na că experienţa este punclul de plecare al oricărei cu noaşteri , şi uneori se apropie de concepţia

lui Bacon , după cum Bacon s-a apropiat de concepţia ar istote l ică pe care o combătea în formele ei degenerate , scolastice . 4t Aristote l formulează o nouă dovadă împotriva demonstraţiei circulare . Dacă demonstraţia circulară face din conc lu zie premisă, alunci concluzia serveşte să demonstreze

propriile ei premise, cum a arătat pe larg în Analitica primă I I , cap. 5-7 , ceea ce în sea mn ă

spu ne că o propoziţie există fiindcă există, sau că este valabilă, fiindcă este valabilă. 42 De mo nst raţi a circulară prin trei te rmeni , A , B şi C , se fundează pe posi­ bi litatea de a-i identifica. Dacă A e .;te B şi B este A , am văzut înainte că B e s te C . Cum A este B şi B este C, C este A , deci A este A . Identificarea se face, fireşte , pe baza sferei, a

n u a conţinutului . Dacă C este corp , B (mişcător) şi A (în s p a ţi u ) , ajungem Ia co n c l uzia

că A (în spaţiu) este A (adică C sau corp) . Sub ra por t u l conţinutului , cei trei te rme n i se

deosebesc , sub acela al sferei sunt identi c i . 43

Încă mai clară este demonstraţia circulară cu Joi termen i: A (corp) şi B (În

'paţiu ) . Tot ce este corp (A) este În spaţiu (B), şi tot ce este în spaţiu (B) este un c orp (A) , dec i orice corp (A) este un corp (A). 44 În al treilea rând , demonstraţia circulară nu este obişnuită, cum s-a afirmat la început, ci es te rară, şi anume

se

aplică la Însuşirile numite "proprii" (propria, iota), adică

85

73

a


ARI STOTEL

În

sfârşi t , s-a arătat că din admiterea unui singur lucru - fie

el un termen , ori o premisă - nu urmează niciodată un altul în mod necesar; abi a cel puţin două premise ne dau o bază pentru a putea face o demonstraţie , căci al tfel nu se poate forma un silogism . Dacă de ci A urmează lui B şi lui C, iar B şi C urmează reciproc unul altuia şi lui

A , este posibil , cum s-a arătat în scrierile mele despre si logi sm , de a dovedi toate supoziţiile una prin alta în prima figură45 . Dar

de asemenea

că, în celelalte fi guri , ori nu

are

loc nici

s-a

un

arătat ,

s i logism

circular, ori cel puţin nici unul care să se reazeme pe cele două premise

originare46 . Propoziţii

ai căror termeni

nu se enunţă reciproc unul de spre

altul nu pot fi dovedite circular în nici un fel . Deoarece asemenea termeni se întâlnesc rar în demonstraţii , este evident neserios a susţine

că demonstraţia este reciprocă şi că de aceea se poate demonstra ori ce47 .

4

<Condiţiile demonstraţiei: "valabil despre toţi" , "valabil in sine" . "valabil universal''> Deoarece obiectul cunoaşterii absolute nu poate fi altfel decât este cunoscu t , ade vărul căpătat prin cunoaştere demonstrati vă va fi necesar48 . Şi întrucât cunoştinţa demonstrativă este prezentă numai când

care aparţi n unui s i n gu r lucru şi-l caracterizează (de exempl u , care râde", despre om) şi care d e aceea po t fi con ve rt ite u n a Î n alta. Acest c az este mai ră s pând i t Î n geometrie ş i , î n genere , Î n matematic ă , unde s e lucrează c u termeni ech i valen ţ i . 45 Ca ultim argument împotriva ge ne ralităţ ii de mo n s traţi e i circulare , Aristotel reaminteşte că, pentru a avea o concluzie si iog i stic ă, este nevoie de două "teze" (premi se ) , iar demonstraţia c i rc ula ră este pos ibilă numai În prima figură (Barbara), c ând toţi termenii pot fi rec iprocaţi ca În exemplul d at . Aceasta a arătat-o în Analitica primă I I , cap. 5-7 . 4� Dovada s-a făcu t tot în Analitica primă II, cap. 5-7 . 47 Este deci o mare eroare a cre de că orice de monst raţi e este circulară. Aceasta este pos i b il ă la temIeni ce se convertesc reciproc , adică s unt identici reciprocabili , fapt ce se întâl neşte rar. Şi a tu nc i nu poate fi dovedi tă circu lar decât o s i n gură propoz i ţ i e , nu l a îns u ş i ri neesenţ iale,

" an i ma l

amândou ă . p it olu lui

4 8 Vezi definiţia cunoaşteri i a bs o lu te (E lTlo nîl'll aTlhws) aic i , înc eput u l ca­ 2. De altfel, nec esi tatea nu es te al tce v a dec ât i mpo s i b i l itatea ca cev a să fie altfel

86


ANALITICA S ECUN DĂ 1 , 4, 73 a

avem o demons traţie , urmează că demonstraţia este un silogism din premise necesare . Şi astfel trebuie să arătăm ce sunt premisele necesare ale demonstraţiei şi care este caracterul lor49 . în primul rând , să definim ce

înţelegem prin "valabil despre toţi" , "în sine" şi "universal"5o . Nu­

mesc "valabil despre toţi" ceea ce este valabil în toate cazurile , nu în unul da şi în altul nu ; şi în toate timpurile , nu numai acum, iar altă dată n u ; de exempl u , animal este valabil despre orice om . adevăr

a

Şi

dacă este un

spune : "acesta este un om" , atunci este tot aşa de adevărat a

spune : "acesta este un animal" , şi dacă una este adevărată acum , şi cealaltă este adevărată tot acum. O constatare corespunzătoare se poate face despre punct ca conţinut în orice linie5 1 . Dovada acestui lucru stă în obiecţia pe care credem că o ri dicăm contra acelui "valabil despre

toţi", când întrebăm dacă ceva este adevărat numai într-un caz şi la un moment dat52 . Numesc "în sine" toate atributele care aparţin esenţei5\ de exemplu, linia aparţine triunghiului , punctul liniei ; căci "substanţa"54 triunghiului şi liniei este alcătuită din aceste elemente , care se cuprind în noţiunea ei . Apoi , în al doilea rând, numesc "în sine" atributele care aparţin unor anumi te subiecte , iar acestea sunt cuprinse în definiţia proprie a atri butel or. Astfel , drept şi curb aparţin liniei , pereche şi t1ecât este . Ştiinţa demonstrativă este necesară . Necesară este concluzia, fiindcă necesare

sunt şi premisele. 49

Până aici Aristotel a făcu t afirmaţii uşor de inţeles: demonstraţia este

c u noaşterea absolută , fi indcă nu poate fi al tfel decât este , fiindcă aşadar este nece­

sară şi adevărată . Greutatea începe când ne întrebăm: În ce condiţii se constituie demonstraţia din premise necesare . adică în ce constă necesitatea premiselor ce servesc demonstraţiei .

50 Trei sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească premisele necesare: 1 ) predicatul să fie valabil pentru întreg subiectul; 2) predicatu l să exprime esenţa ,ubiectului ; 3) predicatul să fie el însuşi universal . Urmează cercetarea fiecăreia din cele Irei condi!ii . 51 A fi valabil .. despre tu!i" (KaTâ lTavniS') este prima condiţie , care are două aspecte: a) este valabil pentru fiecare caz, În exemplul de faţă , pentru orice om sau pentru

orice punct; b) este valabil pentru orice timp. 52

Expre,ia "valabil despre toţi" este aplicată in acelaşi fel chiar de la începutul

AnaJiticii prime (1, cap . 1 ) . S3 A

,c

doua condiţie: predicatul reprezintă ceva "în sine" (Kaa' miT6), iar În sine

confundă cu esenţa, cu "ceea ce este " (1'0 TI E O T L) lucrul Însuşi.

54 Cum se ştie din Categorii, substanţa (ovola) poate Însemna şi "individualul" �i "generalul" (esenţialul) care determină individualul , adică îl face să fie "ceea ce este" .

87


ARISTOTEL 73 b

nepereche , prim şi compus , pătrat şi romb , numărului55 , şi toate acestea se cuprind în noţiunea care exprimă ce anume există, linia ori numărul56 . De ase mene a, din toate celelalte atribute , numesc atribute în sine pe acelea care aparţin subiectului respectiv; pe când atributele care nu aparţin în nici unul di n aceste două moduri subiectului lor le numesc accidente sau întâmplări , de exemplu , muzical ori alb este un accident al animaluluis7 .

Mai departe , "în sine" este ceea ce nu este enunţat despre vreun alt subiect ; de exemplu , la "mergător" , cel care merge sau este alb este altceva58 . Dimpotri v ă , substanţa sau tot ce înseamnă "acest ceva"S9 determinat nu este altclwa , în afară de ceea ce este . Deci ceea ce nu este enunţat despre un subiect îl numesc "în sine" ; ceea ce e s te enunţat despre un subiect îl numesc accident ori întâmplare .

în alt sens

apoi , ceva care revine unui lucru datorită naturii sale

este în sine ; ceva care nu revine datorită naturii sale este accident .

De

exemplu , ,,în timpul mersului , a fulgerat"; fulgerul nu se datora mersului ; trebuie să zicem deci că a fost un accident . Dacă, pe de altă parte , ceva revine unui lucru datorită naturii sale , îi aparţine în sine ; de exemplu ,

ine ga l i .

55 Număr pătrat - număr 5 6 A doua definiţie a

cu factori egali ; număr rombic - număr cu fac tori

esenţei sau a lui "În sine" păstrează prima definiţie, anume

că esenţa (atributul) aparţine subiectului . Acum se adaugă că şi subiectul intră În detiniţia predicatelor; astfel , nu putem defini drept şi curb fără s u bie ctul căruia ele Îi aparţin , fără

şi c u rb sunt "În sine" al liniei, dar ele nu p ot fi d e fi n i te fără să admitem că

linie . Drept

l in ia se c u pr ind e În definiţia lui ..În sine" (dreptu l u i şi curbu lui). Cum vedem, Aristo tel

Întrebuinţează termenu l de . .În ;ine" într-un sens special : . .În sine" este es en ţialu l . Modemii

Îl întrebuinţează într-un sens apropiat celui aristotelic , fiindcă opun ,.în sine" relativulu i , "prin altul" sau "faţă d e altul". În dialectica hegeliană , "în sine" are alt sens: "în sine" este n oţi u nea cu toate determinările ei (genuri, specii , subspecii), însă implicite , nedezvoltate .

Îndată ce conţinutul noţiunii este dezvoltat , noţiunea devine "pentru sine " . Aceş ti termen i ,

"în s i n e" ş i "pentru s i ne" a u fos t util izaţi şi în filozo fia contemporană .

57 Aristotel o pu ne acciden taJuJ esen,ialulu i , s a u lui . .î n sine" . Atributele

accidentale nu aparţin "în sine" sau esenţial , ci accidental , fi indcă pot fi pierdute sau pot

să nu tie pos ed ate . Esenţialul nu poate fi pie rdut , c i trebuie să fie posedat. 58

Mergător şi alb p res upu n ceva care merge ş i este alb, dec i un substrat sau

o substanţă cărora le aparţin acele Însuş iri , dar care ea însăşi n u aparţine altcuiva, nu este atribut. 59 Individualul ,

(TC'OE n). Sub stanţa (o uola) este i ndiv idu al u l (Ttj oE T I ) , c are

nu aparţine altcu iva.

88


ANALITICA SECUNDĂ

1, 4, 73 b

dacă o vită moare . când i se taie gâtuI şi datorită tăierii . Căc i tăierea a fost c auza morţii , iar moartea n-a fost o "coincidenţă" a tăierii6() . Dec i , în ce priveşte sfera celor cunoscute în sensul propri u , toate atributele , care sunt numite în sine , fie în sensul c ă subiectele lor sunt conţinute în ele , fie în sensul că ele sunt conţinute în subiectele lor, sunt totodată necesare şi prin sine6 1 . Căci este imposibil pentru ele să nu

aparţină subiectelor lor - ori absolut62 , ori în contrarul lor; de exemplu , o li nie trebuie să fie ori dreaptă , ori curbă; un număr, ori pereche , ori nepereche63 , Căci , în genul contrar unui atribut e ste ori privaţi a , ori co

n tradictoriul său64 ; de exemplu , la numere , ceea ce

nu este nepereche

este pereche , întrucât în această sferă, pereche este un consecvent natural al lui nepereche . Aşadar , dacă orice predicat trebuie să fie ori afirmat , ori negat despre un subiect, atributele în sine trebuie să fie legate de subiectul lor cu necesitate . Astfel am stabilit distincţia între atributul "valabil despre tot

"

şi "în sine 65 "

60

.

Potri v i t exemplelor înşirate despre acest al patrulea sens al l u i "În sine"

(esenţial), este "În sine" ceea ce naturii sale.

este le gat de un lucru printr-un raport cauzal , deci datorită

Aşa este deosebi rea În codul

penal dintre uc iderea cu premeditare şi uciderea

din imprudenţă . ..în sine" aici are În ţeles u l de legătură esenţială , În tr-un chip sau altul .

61 Termenul de "În sine" (Ka8' aimi) revine adesea la Aristotel şi este mai clar este" un l uc ru) . El va fi fol os i t la definiţie. î n adevăr, definiţia exprimă "În sine" al lucrului. în acest pasaj , Aristotel recunoaşte ca sensurile pro pr ii ale lui "în sine" primele două: a) ceea ce aparţine ca esenţă unui s u biec t ; b) şi invers , s u biec tu l care aparţine esenţe i . Celelalte două sensuri su nt: c) nu aparţ ine la ceva străin, ci propriului obiect; d) ap arţin e obiectului prin sine şi necesar. 62 Aparte n enţa prin sine şi necesară este absolută , când atribu tul este unic şi ; n1isolubil legat de subiect, ca mişc area legată de materi e , ra ţi u nea de om, caldul de foc , decât acela de esenţă ("ce

recele de zăpadă. 63 Dar

e xi stă

şi o al tă apartenenţă prin sine şi necesară: c â nd subiectu l u i îi

aparţine sau un atribu t (pereche), sau contrarul său (nepereche ) . Dialectica hegel iană admite că impl icit aparţin amândouă şi c ă numai explicitarea pr in intelect introduce al ternativa: sau un atribut, sau al t ul . Aristotel bănu ieşte

po s i b i l i tatea dialectică a un uia

�i altuia, dar în log ica sa "intelectuală" , admite numai necesi t at ea apartenenţei alternative:

este necesar ca o linie să fie sau dreaptă , sau curbă, de ş i În după cum tot ce nu este nepereche este perec he , şi i n ver, . M

linie se cuprind şi una şi alta,

Aristotel di stinge doi contrari: privaţie (nepereche) şi contradiqie (non-pere­

che) . In ambele cazuri ,

unul trebuie

să aparţ ină subiectulu i .

fi enun!ut despre to!i" şi a fi care a i c i are În Despre interpretare şi Analitica primă.

6 5 S-au explicat până acum primii doi termeni : " a .

.în sine" sau esenlial . Urmează al treilea: ce este "un iversalul" ('TO Ka80hO U ) ,

un alt sens decât "a

fi enunţat de spre toli",

ca

89


ARI STOTEL

Numesc "universal" un atribut, care aparţine oricărui subiect, în sine şi întrucât el este ceea ce este; de unde urmează clar că toţi universalii sunt legaţi cu necesi tate de subiectele lor66 . Atri butul "în sine" şi, "Întrucât este ceea ce este" sunt identice . De exemplu , punct şi dreaptă aparţin liniei în sine , pentru că acestea aparţin liniei întrucât este linie ; şi triunghiul ca triunghi are două unghiuri drepte , pentru că este în sine egal cu două unghiuri drepte . Un atribut aparţine universal unui subiect când se poate arăta că el aparţine oricărui caz al acelui subiect şi anume când îi aparţine în primul rând67 . Aşa, de exemplu , egali tatea unghiurilor sale cu două unghiuri drepte nu este un atribut universal al oricărei fi guri . Căci , deşi este posibil de arătat că o figură are unghi urile sale egale cu două unghiuri drepte , ace st atribut nu poate fi demonstrat despre orice figură lu ată la întâmpl are , şi nici nu se iau pentru dem9_nstraţie figuri la

g

întâmplare . Căci şi un pătrat este o figură , dar un hiurile lui nu sunt egale cu două unghiuri drepte . Pe de altă parte . orice triunghi isoscel are şi el unghiuri le sale egale cu două unghiuri drepte ,

dar

triunghiul

isoscel nu este subiectul prim şi originar al acestui atribut , ci prioritatea o are triunghiul . Astfel , ceea ce este demonstrat la un triunghi oarec.ue şi prim , anume că are unghiurile sale egale cu două unghiuri drepte , ori că posedă oricare

alt atribut, îi aparţine ca atribut universal . Demonstra­

ţia în sensul propriu constă în a dovedi că atributul aparţine universal 66 Aşadar, "universalul" are

la

aici un sens mai restrâns. Nu este s i mpla apartenen!ă

toţ i (de omni), ci aparten e n ţa numai la anumiţi indivizi, aşa Încât În tre subiectul căruia

Îi aparţine şi predicatul apartenent există reciprocitate , adică subi ec t u l În s u şi se află În

predicat. Astfel, omul are facultatea de a râde Întrucât este om, adică "Întrucât este ceea

ce este" . Sensibilitatea aparţine omului nu numai ca om, c a ceea c e este el "În sine" , ci ca animal . în sensul lui Aristotel , "universal" este aici ceea ce aparţine numai unei anu mite s

pecii

sau numai u n ui anumit gen . De asemenea,

pe ntru Ari stotel , universalul

este l e ga t

indisolubil de necesar, adică universalitatea duce la necesitate . Se poate spune că a treia condiţie , "uni versalul", le rezumă pe celelalte două: "aparţine la to ţi " şi exi stă "În sine" sau esenţial .

67Un atribut aparţine u n i vers al

unui subiect, d ac ă Îi aparţine în toate speciil e

lui şi dacă Îi aparţine originar, adică în pri mu l rând , de exemplu, că un gh iu ri le Însumate

dau două unghiuri drepte este valabil

pentru orice spec ie de triunghi şi este valabil despre

triunghi În pri mul rând , originar. Nu orice fi gu ră Îndeplineşte această condiţie şi n u numai anumite triunghiuri , ci toate triunghiurile sau triu n ghiu l c a a tare .

90


ANA LITICA SECUNDĂ 1, 5, 73 b, 74

a

acestui subiect68; în timp ce dovada apartenenţei lui la alte subiecte este demonstraţie numai Într-un înţeles secundar şi neesenţial . Tot aşa , egalitatea cu două unghiuri drepte nu este un atribut universal al isoscelelor, ci are o aplicaţie mult mai larg ă .

5

<Cauzele erorilor în ce priveşte universalitatea demonstraţiei> Nu trebuie să pierdem din vedere , că adesea cădem în eroare , pentru că nu avem un prim universal demonstrat în sensul în care noi gândim că îl avem69 . Şi facem această eroare sau când , în afară de un indi­

vid sau de câţiva indivizi , nu găsim nici o noţiune mai înaltă70; sau când'

obţinem una la lucruri de specii diferite , fără ca ele să aibă un nume propriu7 1 ; sau când , în sfârşit , întregul , despre care se face demonstraţia ,

e ste luat î n realitate numai s u b aspectul părţi1or12 . Căci atunci

68 Aceasta este caracteristica oricărei demonstraţii ştiinţifice . Ea Întruneşte aceste două condiţii : a) este uni versală sau valabilă pentru obiectul dat; b) este valabilă originar, primordial , pentru acest obiect, aşa încât obiectul şi atributul lui au o extensiune egală. Există demonstraţii ce depă�esc obiectul dat, de exemplu, demonstraţii numai pentru triu nghiul isoscel; aceste demonstraţii au loc numai Într-o anumită privinţă, care nu este esenţială sau proprie . 69 Capitolul arată ce Însemnătate are pentru Aristotel a treia cond iţie a necesităţii unei propoziţii demonstrate: universaJuJ. Însemnătatea universalului În ştiinţă fusese subliniată mai de mult, Îndeosebi de Socrate, iar logica, sistematizată de Aristotel, trebuia să accentueze rolul universalului în cunoaşterea ştiinţi fică. În acest scop , Aristotel înşiră erorile În demonstraţia universală. Eroarea obişnuită este părerea că am demonstrat un i versal obiectul dat . în timp ce am demonstrat un alt obiect legat de acel universal, în genere inferior lui . Demonstraţia valabilă se aplică la obiectul propriu , originar. 70 Întîia eroare este demonstraţia limitată la un individ , chiar dacă este singurul din specia sa. Dacă cumva demonstraţia izbuteşte, explicaţia este că ea se referă la ceva universal . Fără noţiunea universală , demonstraţia la nivelul unui individ sau al cîtorva nu este o demonstraţie, fiindcă nu merge pînă la universalul sau noţiunea de care depinde i ndividualul . 7 1 A doua eroare constă În demonstrarea unui universal , adică a unui gen , l a diferitele l u i specii , fără s ă găsim u n nume pentru acel universal. O ilustrare a cazului va fi dată mai jos la transponibilitatea membrilor unei proporţii aplicabilă la numere , linii etc . 72 A treia eroare este mai complicată. Universalul demonstrat are un nume, şi demonstraţia s-a făcut În numele lui , Însă numai la aspectele lui particulare , la "părţile"

91

74

a


ARI STOTEL

demonstraţi a va fi adevărată despre părţi şi va fi valabilă pen tru tot , ş i totuşi demonstraţia nu se v a aplica l a acesta c a ceva prim ş i universal . Eu spun Însă că o demon straţie este valabilă despre un subiec t prim ca atare , când ea se referă la un universal prim . Cazul poate fi exemplificat

aşa . Dacă s-ar demonstra că anumite linii drepte sunt paralele , Întrucât unghiurile formate de o secantă perpendiculară pe ele sunt unghiuri drepte , s-ar putea pre supune că acesta este subiectul propriu al demonstraţiei , ca şi cum ar fi adevărată despre toate dreptele . Dar nu este aş a , pentru că paral elismul lor depinde nu de faptul că ace ste unghiuri ar fi egale cu două drepte Într-un anumit caz , ci numai de faptul că ele sunt egale cu două drepte totdeauna73 . Un alt exemplu pentru primul caz ar fi următorul : dacă isoscelul ar fi singurul triunghi , s-ar părea că el are ca isoscel unghiurile egale cu două unghiuri drepte .

Un exemplu pentru cazul al doilea este legea că membrii unei proporţii sunt permutabiIi . Permutabilitatea

se

obişnuia a fi demonstrată pe rând

despre numere , linii , solide şi timpuri , deşi ea putea fi dovedită despre toate acestea printr-o simplă demonstraţie . Fiindcă nu există un nume

simplu care să denote identitatea numerelor , lungimilor, duratelor şi

solidelor, şi fiindcă acestea difereau în mod specific una de alta, această

proprietate era dovedi tă pentru fiecare din ele separat . Astăzi îns ă , do�da este universal ă , pen tru că e l e n u posedă acea proprietate ,

întru cât sunt lini i , ori numere , ci Întrucât ele exprimă un caracter

sau speciile lui . Demonstraţia , pentru a ti valabilă, trebuie să se aplice la uni versalul prim, nu la universal ii subordonaţi lu i , care conţin aspecte secundare, străine lui . Ilustrarea de către Aristotel a aceswi caz de natură geometrică ou permite vreo ioterpretare . Este vorba de demonstrarea c ă două linii sunt paralele . Dacă peotru demonstraţie se recurge la o secaotă şi se arată că fiecare dio unghiurile ei este un unghi drept şi deci că amândouă dau două unghiuri drepte , demonstraţia este parţială, pentru că secanta poate da şi altfel de

unghiuri . Esenţialul este ca cele două u nghiuri , oricu m ar fi ele , să dea două unghiuri drepte . 73

Urmează exemple de cele tre i feluri de erori . Ele sunt împrumu tate din

geometrie , din matematică În ge ne r e , care es te pentru Aristotel modelul de ştiinţă

demonstrativă . Dou ă sunt erorile pri ncipale: a) se demonstrează la un universal inferior ceea ce este valabil pentru un uni versal superior; b) se demonstrează la cazurile (speciile) unui universa l , în mod separat, ceea ce trebuie demonstrat la gen , la universal ul pri m .

Exemplu d e prima eroare este demonstrarea l a triunghiul isoscel . ca şi cum el a r fi singurul triungh i . Eroarea a doua este exemplificată prin permutabilitatea membrilor unei proporţii În fiecare caz În parte: geometrie , aritmetică, stereometrie , timp În fizică . Ceea ce este

demonstrat c u osteneală la fiec are caz, poate fi demonstrat lumi nos la universalul care cuprinde speciile.

92


ANALITICA SECUNDĂ 1 , 5, 74 a

detenninat , pe care noi îl considerăm ca universal . De aceea , chiar dacă cineva dovedeşte despre fiecare fel de triunghi că unghiurile lor sunt egale cu două unghiuri drepte , fie prin aceeaşi dovadă, fie prin altele diferite , după caz , totuşi atâta timp cât cineva trate ază separat cchilateralele , scalenele si isoscelele , el nu stie încă, decât doar în mod ' sofistic 74 , că triunghiul �e unghiurile egale cu două unghiuri drepte , şi nici nu ştie că triunghiul are această proprietate în mod universal , chiar dacă nu există nici un alt fel de triunghi . Căci nu se ştie că triunghiul ca atare are această proprietate , nici chiar că "toate" triunghiurile o au în sensul numeri c . Fonnal , nu ştim dacă în demonstraţia noastră intră toate triunghiurile , chi ar dacă n-ar exista nici unul care să nu fie cunoscur75 . Când este oare cunoaşterea noastră lipsită de universalitate şi când este ea o cunoaş tere absolută?76 Dacă triunghiul este identic în esenţă cu echilateralul , sau cu fiecare în parte , sau cu toate echilateralele la un loc , atunci , evident, noi avem cunoaştere absolută; dar dacă , pe de altă parte , lucrul nu stă aş a , ci atributul aparţine echilateralului ca triunghi , atunci cunoaşterea noastră rămâne lipsită de universalitate 77 . Dar, va întreba cinev a , aparţine acest atribut7M oare subiectului ca triunghi , ori ca isoscel? Când aparţine el subiectului în mod originar? (Şi despre care subiect se poate demonstra că aparţine universal ?79) 74 "Sofistic" Înseamnă aici confundarea aspectu l u i secundar, ac c idental cu

aspectul esenţial . Sofismul constă , În genere , În confundarea aspectelor deosebite . 75 Chiar dacă propoziţia celor două unghiuri drepte ar

fi demonstrată la

loale

unghiurile particulare , n-am cunoaşte propozi ţia generală referitoare la triunghi ca atare . La fiecare triunghi partIcular există ceva secu ndar care tulbură puritatea demonstraţie i aplicată la triunghi în genere. 76 Cunoaştere universală şi cunoaştere absolută sunt sinonime , fi indcă

amândouă înseamnă cunoaştere prin a1T66H�IC; (demonstraţie). Aristotel începe să înşire reguli pentru evitarea celor trei erori arătate mai Înainte.

77 Demonstraţia inferiorului (a speciei, a părţii)

poate avea o valoare universală,

dacă inferiorul este identic cu superiorul u n iversal . Acesta este un caz rar . De obicei , eroarea decurge din co nfundarea individului cu specia, a speciei cu genul , a inferiorului cu superiorul . întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este dacă un atribut (aici: a fi egal cu două unghiuri drepte) aparţine triunghiului ca atare sau triunghiului isoscel sau echilateral . 78 Atributu l de care este vorba este atributul sau esenţa triungh iului de a avea

suma unghiurilor egală cu două unghiuri drepte. 79 Aristotel caută o regulă pentru descoperirea universalului originar, prim,

căruia îi aparţine atributul , esenţa, acel fn sine. Pentru aceasta va fi nevoie de abstractizare ,

93


ARI STOTEL

Evident, aceluia căruia acest atribut îi aparţine în primul rând, în urma abstractizării . Astfel , unghiurile unui triunghi isoscel de bronz sunt egale cu două unghiuri drepte ; dar daţi la o parte bronz şi isoscel, şi atributul 74 b

rămâne . Dar dacă eliminăm figura ori limita, atributul dispare . Adevărat , însă figura şi limita nu sunt primele diferenţe a căror eliminare suprimă atributul8o . Atunci ce este întâi ? Dacă este triunghiul , atunci va fi în puterea triunghiului ca atributul să aparţină tuturor celorlalte subiecte , despre care el poate fi enunţat , şi triunghiul este subiectul pentru care

demonstraţia este universală .

6

<Premisele demonstraţiei trebuie si fie necesare şi esenţiale> Cunoaşterea demonstrativă rezultă din principii necesare , pentru că obiectul ştii nţei nu poate fi altfel decât este8 1 . Atributele care adică d e elimi narea a tot ce es te s ec undar, n eese n ţi al . A,tfcI , egal itatea cu două u ngh i uri drepte este atributul triungh iulu i ca atare, nu a unui an umit t ri u n ghi . 80

Regula cere ca procesul de abstractizare pentru a descoperi subiectul unui

atribut să nu meargă în jos , dar el nu trebuie să meargă nic i în sus . Desigur, tri un ghi u l nu există

fără figură sau fără liniile care îl limitează , dar atributul În discu ţie nu ap arţi ne

nici fi guri i , nici l i n ii lo r ce o limitează .

81 Capitol u l cercetează principiul generai al demonstraţie i : necesitatea e i . nec e sară este concluzia necesară, adică O'jlropoziţie care n u poate fi gândilă

Demonstraţia

altfel decât este, iar concluzia necesară rezulIă din principii (premise) necesare . Se înţelege

de la si n e că, pen tru Aristotel , neces i ta tea există nu numaI În gândire , ci şi în natura lucru­ rilor. Sunt necesare principiile (premisele) care întrunesc două con d i ţ i i : a) exprimă ceva general sau universal , o noţ iu ne

(logos); b) e x pri mă ce v a gene ral in sine sau esenţial , în

cele două sensuri cunoscute în capitol ul precede n t . Şt ii n ţa apod ictică este cuno aş terea esenţei luc ruri l or , a

determinărilor d atorită cărora un lucru este ceea ce este , pe scurt , este nu e xi stă decât o singu ră no ţi une , c are c uprinde în si ne toate speciile şi subspeciile. Dintre gânditorii modemi , cel mai aproa· pe de concepţia ari stoteli că a ştiin ţei este Hegel: ştiinţa este cunoaşterea esenţei lucrurilor, iar noţ iu nea unui lucru este unică, cum este şi ese n ţa lui. Noţiunea c u prind e în sine toate speciile şi subs pec ii l e cele mai con trare şi contradictori i . Contradicţia este semnul adevă­ rului şi reali t ăţ i i depli ne . Aristotel ţine să precizeze însă că. din atributele (s p ecii le ) unui gen , numai unul aparţine necesar subiectu lui, ce l ăla l t poate n u ma i să-i apa rţi n ă . cu noaşterea noţiunii l u cru ri l or . Căci despr� �m lucru

94


ANALITICA SECUNDĂ

1 , 6 , 74 b

aparţin în sine subiectelor lor sunt necesare , pentru că atributele în sine sunt sau în natura esenţială a subiectelor lor , sau c onţin subiectele în propria lor natură. (Din perechile de opoziţii , pe care ultima clasă le cu ­ prinde în sine , un membru ori altul aparţine necesar subiectelor) . Urmea­ ză de aici că premisele silogismului demonstrativ trebuie să aibă însuşiri de felul arătat . Căci toate atributele aparţin lucrurilor ori în acest fel , ori accidental , i ar atributele accidentale nu sunt necesare subiectelor lor82 . Trebuie să vorbim aşa, sau să luăm drept punct de plecare că demonstraţia este neces ară şi că o concluzie demonstrată nu poate fj al tfel decât este şi , prin urmare , că concluzia trebuie să rezul te din premise necesare . Căci , deşi putem conchide din premise adevărate fără a demonstra , totuşi , din premise necesare conchidem numai dacă de­ mons trăm - şi în aceasta se vădeşte caracterul distinctiv al demon­ straţiei 83 . Că demonstraţia porneşte de la premise necesare , se vede din faptul că, în contra celor care pretind "ă au făcut o demonstraţie se ridică obiecţia că premi sa nu este

un

adevăr necesar - fie că suntem convinşi

că lucrurile ar putea sta altfel . fie că o spunem aşa pentru a ne opune argumentării adversaruiui84 • Aceasta arată cât de naivi sunt cei care cred că au ales bine principiile , dacă porne sc de la o propoziţie probabilă şi chiar adevărată , cum procedează sofiştii 85 , pentru care a şti este a avea

ştiinţa86 . Căci probabilul sau neprobabilul nu este principiul , ci principiu poate fi numai ceea ce e ste prim în genul c are constituie subiectul 82 Atributele apaTIin lucrurilor sau accidental sau în sine, esenţial .

ţial şi necesar sunt tenneni reciprocabili . Acc idental ul

ru lui.

În sine, esen­

se opune esenţialului, ca şi necesa­

83 Aristotel deosebeşte între adevărat şi necesar . Orice silogism poate ave a

premise adevărate , dar nu mai silogismul demonstrativ are premise necesare . Deci nu este destul ca premisele să fie adevărate ,

pentru ca silogismul să tie demonstrati v . Necesitatea

este inerentă substanţei, fi indcă substanţa există "în si ne" . De aceea, obiectele ştiinţei nici nu le putem gândi altfel , nici nu se pot comporta În realitate altfe l . M E�te d e

reţinut că Aristotel recunoaşte că neces i tatea poate fi simulată , adică

nu este necesar poate fi prezentat ti prezentat ca probabil - caz mai rar.

ceea ce

ca atare , după cum ceea ce este necesar poate

85 După comentatorul antic Temistios , ar fi vorba de Protagoras . 86 Propoziţia este obscură şi a fost comen tată diferit de cei vech i , ca şi de

modemi . Interpretarea obişnuită

este unnătoarea: sofiştii susţineau că ştie ceva numai cel lucru , dar

care ştie ce este ştii nţa În genere ; în realitate , cel care ştie ceva, ştie de acest aceasta nu înseamnă că e l este În posesia cunoaşteri i necesare

95

şi universale .


ARISTOTEL

demonstraţiei ; şi apoi , nu orice adevăr este propri u pentru s u b iectul în

di sc uţ ie 87

.

O altă dov adă că concluzia trebuie să se sprijine pe premise

următoarea: acolo u nde demonstraţia este po s i bilă88 dar nu posedăm cauza , nu există o cunoaştere ştiinţifică89. Dacă presupunem , necesare este

,

de exemplu , un silogism în care , de şi A este valabil cu necesitate despre C , to tuş i B , termenul mediu al demonstraţiei , nu este cu necesitate legat de A şi C , atunci nu se cunoaşte cauza . Căci concluzia nu-şi datorează necesitatea termenului m e di u doarece concluzia este necesară , deşi ,

nu fie . Mai de parte90 , dacă cineva nu cunoaşte în prezent un lucru , deşi î nc ă re ţin e mersul ar g u men t ării , iar el însuşi continuă să existe ca şi lucrul însuşi , şi nici n-a ui tat ce şti a , atunci el nu avea cunoştinţă nici mai în a i n t e Căci termenul mediu , nefiind termenul mediu poate să

.

necesar, poate să fi pierit în acest i nterval . Dacă este aşa , cineva , deşi continuă să subziste ca şi lucrul însuşi , şi deşi el încă reţine mersul

87 Ceea ce este accidental po ate fi adevărat sau numai p robab i l , dar nu necesar. Necesar este numai ceea ce re zul tă d in pr i nci p iile genului sub c a re i ntră tema dată . Ş i nu t o t ce

este ad ev ărat este propriu ace5tui gen , ci numai propoziţiile cunoscute intuitiv

p r in Nofl5" �i, de ac�e a . nece�are .

la propoziţiile care pot fi demons trate , spre deosebire de nici neces ară . 89 Aristotel vor b e şt e aici de Încă o condiţie a c unoaşte ri i necesare . Nu este destul ca concluzia să fie nece;ară pentru a avea o demonstraţi e , ci trebuie să fie necesar şi m ij loc u l , adică trebuie să cunoaştem şi cauza , tem\Cnul mediu . Termenul mediu trebuie să tie le gat necesar cu cei doi termeni extremi. Această condiţie e ste de la s i ne înţeleasă . Con c l u z i a nu poate fi necesară dacă nu sunt nece sare premisele , al c ăror pivot este 88

Posibil se

referă

axiome , a căror de monstraţie nu este nici po s i b il ă ,

termenul med iu . Pentru Ar is tot e l , termenul mediu are rolul de cauză .

90 U rme az ă o a r g u men ta r� obscură , c are continuă pe cea precedentă şi o Într-o s i t uaţ i e nou ă, probabil subliniată de o obiec ţi e sofistică . Situaţia nouă se referă la acea c u noştinţă insuficientă produsă de un termen med i u (cauLă) li p s i t de n e c e si tate S-ar putea Întâ mp l a ca cel care a făcut un astfel de silogism să fi reţin u t desfăşurarea lui şi să con ti nu e a exista el însuşi; d e asemenea, lucrul Însuşi din raţionament să subzi ste fără ca totuşi să mai fie cunoscut. A i ci sunt patru c azuri de pierdere a unei

o

c n si d e ră

.

şti i nţe: 1) raţioname ntul nu mai este reţinut de subiect În desfăşurarea lui; 2) subiectul În �uşi a d i sp ărut ; 3) ob iectul s au lucrul în suşi a d i s păru t; 4) În sfârşit , subiectul însuşi l-a u itat cu totul . În afară de aceste cazuri , care nu afectează serios natura demonstraţiei , s e mai poate c a te rme nu l med iu (cauza) s ă fi pierit. Această dis p ar i ţie arată că termenu l med iu (cauza) nu este necesar, căci ti cauză adevărată, necesară nu p iere . O dată cu di spariţi a termenului mediu , ştiinţa nu mai es te aceea dinainte sau , mai degrabă, nu mai există ş ti i nţă propriu-zisă.

96


ANALITICA SECUNDĂ

1 , 6, 74 b, 75

a

argumentării , totu şi el nu are nici o cunoştinţă , şi de aceea n-avea cu­ noştinţă nici înainte . Chiar dacă tennenul mediu n-a pierit în momentul actual , dar este expus să piară , consecinţa este posibilă şi se poate În tâmpla. Dar, Într-o astfel de condiţie , nu poate exista cunoştinţă .

Când concluzia este necesară , tennenul mediu prin care ea este ,kwedită se poate totuşi să nu fie necesar9 1 . Căci putem să deducem necesarul chiar dintr-o premisă care nu este necesară , Întocmai cum putem

şi concluzia trebuie să fie necesară; întocmai după cum premise adevărate dau Întotdeauna o concluzie adevărată . Astfel, dacă A este enunţat ca necesar

deduce adevărul din neadevăr. Dar dacă mediul este necesar,

despre B , şi B despre C, atunci A este enunţat ca necesar despre C. Dar

când con cl uzia nu este necesară, nici mediul nu mai poate să fie necesar.

Astfel , să luăm A enunţat ca nenecesar despre C , dar necesar despre B ,

� i s ă luăm B enunţat c a necesar despre C ; atunci A , de asemenea, v a fi

enunţat ca

necesar despre

C . ceea ce prin ipoteză nu este

aşa92 .

Deoarece cunoaşterea demonstrativă trebuie să fie o cunoaştere

necesară, evident că ea

trebuie să fie

obţinută printr-un

tennen mediu

necesar; altminteri , cel care are o asemenea concluzie nu va şti nici cauza, nici faptul că concluzia sa este o conexiune necesară93 . Căci , sau va

lu a greşit nenecesarul ca necesar, şi va crede în necesitatea concluziei

fără a o şti , sau nici chiar nu va crede aceasta , în care caz va fi de opotrivă de ignorant , fie că cunoaşte simplul fapt din premise mijlocite , fie că cunoaşte cauza din premise nemijlocite94 . 91 A ri s t o te l a arătat în Analilica primă I I , c a p . 2-4 , c ă , Întocmai cum d in premise false poate re7.ulta o concluzie adevărată , tot aşa din premise posibile (contingente) poate rezulta o conc luzie necesară. 92 Dacă pornim de la ipoteza , care va fi concluzia , că A n u aparţine necesar lui C, nu o vom putea deduce din premisele A aparţine necesar lui B şi B aparţine necesar lui C. Conc luz i a acestora este A aparţine necesar lui C, În timp ee prin ipoteză, am admis că este numai pos ibil ca A să apaI1ină lui C . 93 S e pare c ă Aristotel vrea s ă întârnpine o obiecţie posibilă împotriva afirmaţiei

>ale că o concluzie necesară rezultă şi din premise contingente (posibile) , după ce inainte

,uslinuse că o concluzie necesară (o cun oaştere demonstrativă) rezu l tă din premise necesare, adică numai din legarea necesară a termenului mediu cu termenul major şi minor.

Aristotel răspunde recurgând la posibil itatea unei iluzii logice : credem că mediul e s te legat

necesar, şi de aceea cunoaşterea este greş i t considerată demonstrativă.

94 Sau nici măcar nu vom crede, dacă ştim că termenul med iu poate mijloci

numai că ceva există, nu din ce cauză există , sau dacă ştim nemijlocit că concluzia este

97

75

a


ARI STOTEL

Despre accidente , care nu există în sine , potrivit definiţiei date de noi atributelor în sine , nu există cunoaştere demonstrativă95 . Căci , deoarece accidentul de care vorbesc aici96 poate tot aşa de bine să nu aparţină subiectului . nu

se

poate dovedi necesitatea concIuziei . Dar poate

se va ridi ca obiecţia: pentru ce în dialectică , dacă concluzia nu este necesară , să se fonnuleze întrebări detem1i nate despre astfel de acci­ dente? N-ar fi oare rezultatul acelaşi , dacă se fonnulează ori ce fel

de

întrebări l a întâmplare şi apoi s-ar trage o concluzie? Y7 Soluţia este că prin întrebări trebui e să admitem premise , nu pentru că concluzia ar fi necesară din cauza premiselor concedate prin Întrebări , ci pentru că tre­ buie să afirmăm concluzia , dacă afirmăm cele cuprinse în răspunsurile la Întrebări , şi să

o

afinnăm ca un adevăr, dacă acelea sunt adevărateY8 •

Deoarece în fiecare gen sunt necesare atributele în sine , care sunt posedate

esenţial de subiectele

ca atare , este

clar

că atât concluziile

cât şi premisele demonstraţiilor care dau o cunoaştere ştiinţifică se referă la ceea

ce

există în sineY9 .

Căci

ac cidentele nu sunt necesare , aşa Încât

nu cunoaştem necesar cele cuprinse în concluzie , chiar dacă

ele

sunt

tot deauna aşa , dar nu sunt în sine , ca în silogi smele fundate pe semne . căci aici nu vom cunoaşte ca fiind în sine ceea ce exi stă totuşi în sine , necesară prin

continutul ei,

PT� s u p une un

nu

pri n demnnstraren.

el ca

necesară , .lcoa Tec ... <!cnlonstffi,ia

necesar tie ceilalţi doi termen i . Ş I d e c.�presia . ,accidente În si ne" (O\' I'�(�1]KOTa KaS' <""h ei), pentru a descIJ1/la atrihUlelc esenLialc 'n sensul g<'neral �i propri u , "ac�identul" ,e opu n e esenţialul', i . Există, pri n urmMt' , < > c U l l < 'aHcrc r:c'cesară , apod.ctică a ,.accidePle]or în si ne " . Termi nologia aristotelică dmâne ne,tahi W . % E vorba de ac c identul pu r , care nt; e x i ,ti: ir, s i n e , kgat <le "ubsta n ţ ă . F�in necesară

terme n mediu nece sar, aJ id

le pt

9 , Aristotel s e fol(\se�te

detiniţia

,a, acc ident ul este ceea

ce poate 'd aparţină ,

dar �i

nu aparţină

deosebi rea făcută d e îns uşi (apodic !ică) �i dialec tica în sens s\Jcratico-pla:onic .

97 Obiecţia priveşte

demon,trativă pusă

se

dă un răspuns primit ca adevărat.

Dar pr i n

discuţie ,

fiincă se

ln discu ţ i i ,

răs pu ns u l

De ce să recu rge m dar ia dialec tkă, adică la întrebări referă la accidente , când avem o cunoaştere necesară'?

de acceptat.

substante i .

Aristotel Între ştiinţa

la

Întrebarea

apare ca

cu răspunsuri

imposib il

prov izori i .

9� Aristotel recunoaşte ro lul dialec ticii În c unoaştere . Dialectica este utilă În

cerceta rea problemelor În care nu putem obţine de la început o concluzie necesară. Prin dia!ecti�ă putem respinge un adversar şi. astfel , ne apropiem de adevăr. 99 Aristotel

nu aduce nimic

nou ,

ci repetă cele spuse Înai n te .

ceea ce este esenţial sau În sille. Accidentele ca necesitate .

98

a ta re , dacă

Este necesar numai

nu Stlnt "În sine" , nu posedă


ANALITICA SECUNDĂ

1, 7, 75 a, b

nici nu vom cunoaşte cauza 1 00. Dar a cunoaşte "pentru ce" există ceva Înseanmă a cunoaşte prin cauză. Trebuie să conchidem că atât medi ul trebuie să aparţină tennenului minor, cât şi cel major tennenului mediu lOI.

7

<Premisele demonstraţiei trebuiau să apatţină aceluiaşi gen ca şi concluzia> Umlează că, în demonstraţie, nu putem trece de la un gen la putem , de exemplu, dovedi ad.:văruri geometrice prin c:devămri aritmetke!02. Căci trei elemente sunt cuprinse în demonstraţie: 1) ceea ce este de demonstrat - adică atributul legat ÎIl sine de un gen; 2) axiomele, adică premisele demonstraţiei 103; 3) genul, subiect în discuţie , ale cărui atribut>: şi proprietăţi esenţiale sunt date la iveală de către demonstraţie. Axiomele, ca premise ale demonstraţiei, pot fi altul. Nu

Il]O Despre .,ilogi.,mele din semne (senm - o �IlEÎoyl, Arislotel a vorbit În Analitica primă, cartea a Il-a. cap. 27. Ac e ste silogisme ne arat ă că ceva există, nu Însă re!ltTU ce sau <".aULa. Aşa, tit' exemplu, din faptul că () femeie are lapte, deducem că este Însărcinată saI! că a ndscuL legătura dintre prezenta laptelui şi sarcină nu estel:auza!ă, �i cauza ar pnte,1 fi alta, căci laptele poate :Ip<1rea şi În alte Împrejurări. ne aceea, concluzia �coasă ,lin ,imple -.enme nu e�te o cunoaştere 5tiinţifică, nu este () adevărati! demonstraţie. de�i ('onclu7ia este un fapt con,tal'l. 101 Cu IIlte cuvinte, terme nu l mediu treb uie să fie leg a t necesar cu ceilalti lenncni: termenu l mediu aparţine ca atribut esen ţial termenului mi nor �i termenul major este un atribut esenţial al termenului mediu: "om" (ca termt'n mediu) apa rţi ne esenţial lui Socrate, iar ..muritor" ( termen major) aparţine e se nţ ial "omului" (termen mediul. 102 Aristotel formulează În acest cap i tol , ca şi În altele (vezi. de exemplu, capitolul 9 ai c i ) una din tezele fundamentale al e filo,wfiei sal e : incomunicabilitatea ge­ nurilor. Fiecare demonstraţie se desfăşoară în cadrul unui gen determinat de obiecte, care posedă principiile şi axiomele proprii. De aceea, este o eroare a ap lica princ ip iil e unui gen (de exemplu, ale aritmeticiil la ali gen (de exemplu, la geometrie). Această convingere

a fo,t, În siste mu l aristotelic, un obstacol În calea progresului ştiinţific, realizat tocmai prin

aplicarea matematicii la lumea fizică, şi mai ales a unui domeniu mat ematic la alt dome­ un progres considerabil, În ,.geometria analitică", datorită aplicării a ritmet icii la geometrie. Vom vedea că Aristotel limitează

niu matematic. Matematica a făcut prin Descartes

apl i carea ace stu i princ ipiu metodologie, Însă mai mult formal. abstract, decât concret. 103

Prin axiome

nu

se Înţelege numai

premi.<elc unei anumite lfemonslIaţii,

ci toate p rin ci piile care comand ă articulaţiile sau structura unei demonslra!ii date.

99

75 b


ARISTOTEL

identice; dar în cazul a două genuri diferite, cum ar fi aritmetica şi geometria , nu se poate aplica demonstraţia aritmetică la proprietăţile mărimilor, decât numai dacă aceste mărimi sunt numere. Cum este posibilă transpunerea în anumite cazuri , vom arăta mai departe. Demonstraţia aritmetică şi , la fel , demonstraţiile din celelalte ştiinţe se menţin la genul subiectului de demonstrat, aşa încât, dacă demonstraţia este transpusă de la o sferă la alta, genul trebuie să fie identic, ori absolut, ori într-o anumită privinţă acelaşi 104. Dacă nu este aşa, transpunerea este evident imposibilă, pentru că termenii extremi şi mediul trebuie să provină din acelaşi gen 10 5 ; altfel, predicate1e, dacă nu aparţin în sine, trebuie să aparţină accidental. Şi, de aceea, nu se poate dovedi prin geometrie că contrariile cad sub o singură ştiinţă 106, nici că produsul a două cuburi este un cub 107. Nici nu se poate să demonstrăm o teoremă a unei ştiinţe cu ajutorul altei ştiinţe , afară numai dacă această teoremă este subordonată celeilalte ştiinţe (de exemplu. teoreme optice geometriei, ori teoreme armonice aritmeticii) \08. Geometria, de asemenea, nu poate dovedi despre linii vreo proprietate pe care ele nu o posedă ca linii , adică în virtutea principiilor inerente genului propriu; ea nu poate arăta , de exemplu , că linia dreaptă este cea mai frumoasă linie ori că este contrarul cercului. Căci aceste calităţi nu aparţin liniilor în virtutea 104 Transpunerea este permi s ă dacă obiectul asupra căruia sunt t ran spu se

pr inc ipiile unui gen este subor donat genului dat sau dacă noua ştiinţă este o parte sub­

ordonată a celei vechi. Aristotel separă strict numărul (aritmetica) şi mărimea (geometria), de o parte, pe acestea de mişcar e (fizica), de altă parte. Optica este, în anumită privin !ă,

subordonată geomet r i ei . Optica p osed ă însă laturi ca re nu pot fi geometrizate. 105

!06

C ei trei termeni ai si logi smu l u i trebuie să aparţină aceluia ş i gen. Este un princ ipiu , asupra căruia

A rist otel revine constant, că "ştiinţa con­

tr ariilor este una". Pri ncipi ul este dialectic. Nu geometria va demonstra un pr incipi u atât de general, ci ştiinţa cea mai ge ne rală, filozofia, "prima filozofie". numită şi "metafizică",

adică o ş ti in !ă fundată pe cercetări spec iale , pe rezultatele şti i n ţe lo r . Ceea ce este "primă filozofie" în sine , în natura luc ruri lor, este "metafizică"

pentru noi , adică ştiinţa uJlimă,

întemeiată pe toate celelalte ştiinţ e .

\07 Problema dublării cubului, deşi se re feră la figuri, p res upu n e o constructie

care de pă.5 eşte g eometria plană şi este de compe t en ţa stereometriei. Unii int erp reţi cred

că Aristotel vorbeşte de numere cuburi, nu de figuri. lOg

Aristotel admite, pe lângă aspectele geometrice ale opticii, aspec t ele

aritmetice ale acusticii, ale teoriei armoniei. Matemati7area optic ii şi acusticii a progresat

până în ti mpu rile noa.�tre. Aristotel numeşte aceste discipline "matemati c ă fIZică". nu fizica

matematic ă , pentru a pune accentu l pe matematică şi a arăta că este vorba de o posi bili tate

a matematic ii , nu a fizicii.

100


ANALITICA SECUNDĂ 1 , 8 , 75 b

genului lor propriu, ci datorită altei proprietăţi, căreia ele îi aparţin împreună cu alte genuri.

8

<Premisele demonstraţiei trebuie sl fie etern valabile> Este tot atât de evident

eli, dacă premisele de la

care porneşte

silogismul sunt universale, concluzia unei atare demonstraţii - demon­ straţie în sensul absolut - trebuie, de asemenea, să fie eternă.

De aceea

nu ex istă demonstraţie sau cunoaştere absolută despre lucrurile tre­

cătoare, ci numai o cunoaştere prin accident, pentru că la cele trecătoare conexiunea atributului cu subiectul nu este universală, ci temporară şi

numai într-o anumită privinţăl09. Dacă se una din premise trebuie să

pentru

fie

face o astfel de demonstraţie ! 10 ,

trecătoare şi nu universală (trecătoare,

că numai dacă ea este aşa şi concluzia va fi trecătoare; nu este

universală,

pentru că predicatul

va fi

en unţat

despre unele cazuri ale

subiectului, dar nu despre altele); aşa încât concluzia poate să fie valabilă numai

la

un moment dat - dar nu universal!!! . este adevărat despre definiţii !12, Întrucât o definiţie este ori un principiu, ori o concluzie a unei demonstraţii, ori o Acelaşi lucru

109 Cunoaşterea, fiind reflectarea realităţii, va

fi accidentală, trecătoare, dacă

realitatea cunoscută este accidentală, neesenţială. Dimpotrivă, cunoaşterea esenţialului este etern valabilă. De aceea nu există demonstraţie în domeniul realităţii pieritoare, c i

numai în domeniul existenţei eterne. Aristotel trece cu vederea că adevărul, deşi reflectă realitatea, are caractere originale, aşa cum cunoaşterea se deosebeşte de existenţă. Adevărul unei realităţi pieritoare nu este însuşi pieritor , ci numai încetează de a mai fi

acum valabil.

Adevărul piere numai dacă se dezvăluie ca eroare; în sine, el rămâne valabil pentr u realitatea, chiar pieritoare, reflectată ş i exprimată În acel adevăr. " Tempor ară şi numai

într-o anumită privinţă " sunt două condiţii care se opun apartenenţei universale, adică În orice t imp şi În toate privinţele. 110 111

Este vorba de demonstraţia al cărei obiect este accidentul, pieritorul. Pentru Aristotel, nu to t ce se întâmplă este necesar, ci alături de necesitate

există întâmplarea, accidentalul. în cadrul realităţi i, necesitatea şi întâmplarea sunt strâns unite. Stagiritul nu admite o necesitate absolută în univers, cum va admite un gânditor modem, Spinoza . 112 Aristotel abordează aici al doilea element al ştiinţei, alături de demonstraţie: definiţia (6PLOI10S-). Demon str aţia şi definiţia sunt unite prin raportarea lor la ceea ce este

101


ARISTOTEL

demonstraţie care se deosebeşte numai prin ordinea termenilor ei. Demonstraţia şi ştii nţa întâmplărilor frecvente - cum ar fi, de exemplu, a eclipselor lunii

-

sunt ca

atare evident ete rne ; dar, Întrucât nu sunt

eterne, ele sunt particulare. Şi ca eclipsa de lună sunt toate cazurile de acela5i fel113.

9

<Premisele demonstraţiei trebuie să fie proprii ei �n�onsttabile> Este evi dent că ni mi c nu poate fi demonstrat decât numai din propriile sale principii, deci că ceea ce este demonstrat aparţine ca atare lucrului îns u şi 114 . Prin unnare. dovedirea chiar din premise adevărate, esenţial. În sine, la o ric e lucru. Definiţia, care va

fi c e r c etat ă pt! larg În cartea a Il-a a esenţi ale ale unui obiec t , însă nu toate determinările, ci genul cel mai aprop i at şi specia În care intră ob iec tul dat. Aris totel cunoa�te trei feluri de definiţii: a) definiţia ca principi u sau premisă a unui siiogism demostrativ. de exemplu: "Orice om este un ammal" sau: " Animal (predicat) aparţine tuturor oamenilor (subiect)"; b) d efi niţia ca concluzie a unei demonstraţii, ori de eate ori termenul mediu serveşte ca să unilIl () spt!cie cu genul ci; c) în sfâr�it. definiţia ca demonstraţie prescurtată, deci () propo/iţie care s.: ueOsCl1eşle de denKmstralie p rin .,poziţia" (thesis) a cuvintelor. DefiniţIa exprimă atri bu tel e esenţiale ale unui subiect fără a recurge la demon.traţie. Mai târziu, Aris t ote l va susţine că defimpa nu poate fi demon,trată, deoarece condl!ioneală demon str aţIa ca premIsa ŞI conclUZIe, cum şi fimdcă este demunstraţia .ub altă formă. ! i1 Pa,ajul este dco,ebil de important. În adevăr, dacă d emon str a ţi a este valabilă numai pentru realităţile eterne şi imUlab il e , şi dacă ştiinţa este posibilă numai prin demofi.traţie, mai putem avea (1 ştIinţă a fenomenelor sau schimbărilor din natură, mai ales a acelora perfecte din cer, studIate de astronomIe? A ris totel admite o demonstraţie şi o şti inţă a întâmplărilor, cum sunt ec lipsele sau fazele lunii. Dar şi aici el d isti nge intre cauz a ecli p sei, care este valabilă totodeau na, deci et ernă, şi împrejurările particulare. accidentale. care sunt v ariabi le , accidentale, oricât ar fi de precisă prevederea eclipsei în ce priveşte t impul apari ţiei ei, durata şi mărimea ei. i 14 A ristotel pare că revine la acea importantă c onvin gere a sa tratată înainte. în capitolul 6 arătase că premisele şi concl uzia sunt necesare şi esenţiale (În sine) sau universale; În capitolul 7 arătase tocmai ce ea ce re petă acum, anume că p remisel e şi concluzia trebuie să aparţină acelu ia�i gen sau domeniu, în capitolul 8 arătase că concluzia unei demonstraţii este eternă. Acum întăreşte şi dezvoltă c ele spuse în capitolul 7. Intâi, el susţine că toate concluziile d e m o nstr at e despre om trebuie să fie scoase din ,.lucrul

<1perei, expri mă determinările. notele

102


i\NALlTlCA SECUNDĂ 1,

9, 75 b, 76

a

lIedemonstrabile şi nemijlocite, nu constituie ştiinţă. Astfd de dovezi '>unt ca şi aceea a lui Bryson despre cvadratura cercului 115. Căci ele iau la

mediu un caracter comun - un caracter care poate să aparţină şi altor 76

lucruri

-

şi, prin urmare. astfel de dovezi se aplică deopotrivă la

,ubiecte de gen diferit. De aceea, ele cer cunoaşterea unui atribut apar­

linând numai accidental, nu aparţinând subiectului ca atare. Altminteri,

demonstraţia n-ar fi fost aplicabilă la alt gen tot aşa de bine 116.

Cunoaşterea noastră despre legătura unui atribut oarecare cu

lin subiect nu este

accidentală,

dacă cunoaştem prin tennenul mediu, în

virtutea căruia atributul este inerent subiectului dat, după principiile p ro prii subiectului ca atare - de exemplu, dacă cunoaştem că proprie­ l,ttea de a poseda unghiuri egale cu două unghiuri drepte revine acelui .,ubiect, căruia

ea

îi aparţine în sine şi ca dedusă din propriile principii

ale acelui subiect 117. De aceea. dacă

această proprietate aparţine în sine

celui căruia ea aparţine, atunci mediul trebuie să aparţină aceluiaşi gen

ca

şi termenul major şi minor. Singurele e xcep ţi i la această regulă sunt

..:azuri ca acelea cum ar fi teoremele annoniei, care sunt demonsrrabile insuşi", adică din proprietăţile sale esenţiale, "in sine".

Dar el adaugă încă ceva: �hiar dacă

concluzia este ,coasă din premise adevărate, date imediat, nedemonstrabile, dar premisele

nu aparţin domeniului sau lucrului demom,trat, ca esenţa lui. demonstraţia nu este valabilă. ' tl5 Mcgaricul Bryson, micul socratic, probabil în"ăţătorul lui Pyrrhon, care c,k fondatllrul scepticismului, a încercat ,ă dovedească cvadratura cercului. problemă rare a preocupat intens pe geometrii antic; Bryson, pentru a calcula cvadratura cercului , d inscris Îl! cerc un pătrat, care este fire:;te mai mic decât cercul. iar cercul l-a înscris într-un pătrat mai mare, aia încât cercul se afla între cele d,mă pătrate. Principiul calculului este unnătorul: lucrurile care sunt mai mari sau mai mid decât altele sunt egale între ele, Cum pătratul în>eris în cerc şi cercul însuşi sunt mai mici decât pătratul cel mare, ele sunt egale. Aristotel obiecteaLă că princ ipiu 1 depăşeşte sfera pură a geometriei, a întinderilor, ca atare este comun şi altor domen ii, aici, arimcticii 11 6 V om vedea lii cxi,tă �i principii comune tuturor demon,traţiilor, dar aceste pri ncipii sunt "axiome", care sunt altceva decât principiile valabile pentru un anumit

două feluri de premise generale: axiomele, şi pnncipiile, proprii fiecărui gen. 117 Demonstraţia presupune două condiţii: a) atributul trebuie să aparţină în ,ine subiectului, întrucât este acest subiect , deci atributul intră între principiile proprii subiectului dat; b) trebuie să existe un termen mediu sau o cauză a apartenenţei în sine. De aceea şi cauza (termenul mediu) este de aceeaşi esenţă sau de acelaşi gen, Pentru gen de lucruri. Deci demonstraţia presupune

comune tutumr genurilor demonstrate,

Aristotel. raportul dintre cauză şi efect este analitic, pre,upune dar o identificare noţională a lor, Propoziţia

ce urmează În text confirmă existenţa raportului analitic intre termenul "extremi",

mediu şi termenii

103

a


ARISTOTEL prin aritmetică 11R.

Astfel de te orem e se dove desc prin aceiaşi termeni medii ca şi proprietăţ ile aritmetice, dar cu o deose bi re : faptul ca atare cade sub o al tă ştiinţă (pentru că genul su biec tului este altul), dar cauza lui cade sub o ştiinţă superioară, căreia îi aparţin esenţial acele atributel19. Se vede din aceste excepţii aparente că nici un atribut nu este absolut demonstrabil, decât numai prin propriile principii, care însă, în cazul acestor ştiinţe, au un caracte r comun. Nu este mai pu ţin evident că principiile proprii ale oricărui lucru su n t ned e mon st rabile ; pentru că principiil e , din c are ele ar p ute a să fie deduse, ar fi principiile a tot ce există, şi atunci ştiinţa căreia ele îi aparţin ar pose da o suveranitate universa1ă120. în adevăr, ştie mai bine ace l a a c ărui cunoaştere este dedusă din cauze mai înalte; căci cu­ noaşterea sa rezul tă din premise date dinainte, dacă ea derivă din cauze care sunt ele însele fără cauză. Prin urmare, dacă el ştie mai bine şi chiar foarte bine, şi ştiinţa lui va fi o ştii n ţă de un grad mai înalt s au chiar de gradul cel mai înalt. Dar, aşa cum stau lucrurile, demonstraţia nu este transponibi1ă la un al t gen, cu excepţia arătată 121 ,când a fost vorba de aplicaţia demonstraţiilor ge ometri ce la teoreme de mecanică ori optică, sau a celor aritmetice la demonstrarea teoremelor de armonie.

Este greu să fim siguri dacă ştim ori nu, pentru că este greu să fim s iguri dacă cunoaş te rea este bazată pe principiile proprii fiecărui lucru - ceea ce tocmai constituie adevărata cunoaştere. Noi credem că avem o cunoaştere ş ti in ţifi că d ac ă am tra s concluzii din premise adevărate şi prime. Dar aceasta nu este de aj uns ; concluzia trebuie să fie de acelaşi gen ca şi premisele122. 118 Aristotel a prevăzut şi unele abateri de la reg u la demonstrării În cadrul aceluiaşi gen, atunci c ând domeniul la care se extind principiile unui gen se subordonează acestui gen. Astfel este teoria armoniei (,,harmonica"). Sunetele. care de fapt aparţin unui anumit gen de realitate. au cauza sau "pentru ce" al lor În domeniul aritrneticii sau al numărării vibraţiilor pentru fiecare sunet. 1 19 Faptul (on) sunetelor aparţine unei ştii nţe inferioare; cauza (510Tl) lor aparţine unei ştiinţe superioare. De obicei, cauza aparţine genului căruia aparţine faptul. 120 Aristotel face aluzie la " pri m a filozofie" sau "metafizica", deci la ştiinţa celor mai înalte pri n c ip i i ale "existentului ca existent". principii valabile pentru toate ştiinţele sau cel puţin pentru un grup din ele. 121 Trimitere la capi tolul 7 de aici. în ce priv eşt e excepţiile, în pasajul de faţă se adauga mec an ica , a cărei geometrizare (realizată de modemi) este c u n OM:u!ă şi lui

Aristotel.

122 Cunoaşterea ştiinţifică sau �rfectă trebuie să fie ded u să din principiile propri i , nu din principiile altei ştiinţe. Concluzia şi premisele trebuie să fie omogene. Găsirea

104


ANALITICA

SECUNDĂ 1,

10,76 a, b

10

<Principii comune şi principii proprii> Numesc

princip ii

în ori care gen acele el emen te a c ăror exis­

tenţă n u poate fi demonstrată.

în ce priveşte atât aceste adevăruri prime dedus din ele, înţel esul numelui este luat ca datl23. Existenţa principiilor trebuie să fie accep tată de la început; numai restul trebuie să fie demonstratl24. Astfel, de exempl u noi acceptăm deopotrivă ceea ce înseamnă u nitate linie dreaptă şi triunghi; dar, pe când la unitate

.

cât şi ceea ce este

,

,

şi mărime admitem şi faptul e xi stenţe i lor, restul trebuie dovedit 125.

principiile utilizate în ştiinţele demonstrative, unele sunt sunt comu ne dar comune numai în analoge, fiind utilizate numai întrucât cad în genul ce cons­

Dintre

proprii fiecărei ştiinţe, iar altele

sensul de

tituie

,

domeniul ştiinţe i respective12<>.

Principii proprii s unt , de exemplu,

definiţiile l i n iei şi ale "cantităţi egale scăzute din din aceste principii comune

dreptei; principii comune sunt, de exemplu ,

can tităţi egale dau

resturi egale". Fi ecare

este suficient în cadrul

genului

un principiu de acest fel

principiilor proprii

de care se ocupă ştii nţa respectivă. Căci

va avea

aceeaşi forţă, chiar dacă nu este utilizat

este lucrul cel mai greu În ştiinţll; descoperirea lor

inducţie, pe experienţă.

se Întemeiază pe

123 Ştiinţa demonstrativă are două elemente: pri nc ipi ile şi concluziile derivate principii. Amânooui elementele presu pun cuvinte, nume, care au un înleles, adkă cuprind cele zece categorii de existenţll (substanţll, calitate, cantitate, relalie etc.). Sensurile cuvintelor nu pot fi dovedite, ci luate ca atare din experienţă. 124 Existenţa principiilor include adevărul lor, care este c unosc ut prin Noi)s", pr in intuiţie intelectuală. cum se va arăta În ultimul c apitol (19) al căr1ii a a I I -a a operei

din

de faţll.

12S

Matemati ca acceptă existenţa unităţii, a liniei drepte , a triunghiului, adică şi figurilor, dar demoostreazil că un unghi este dre pt sau că laturile lui sunt egale. Demonstrarea se raportă la atributele figurii. 126 S-a repetat pân;1 acum ei! orice demonstraţie presu pu ne principii proprii genului sau domeniului corespunzător obiectelor demonstrate. Pe lângă principiile proprii, de1llOlstra l ţia presupune şi principii comune, cu precizarea că princ i piile sunt comune prin analogie sau ,.asemănare", adiei! prin c ipiile comune sunt adaptate la genul determinat, d eve n ind speciale. Astfel, ..mărimea" ca an alogi e sau ase mă n are Între aritmetică şi geometrie se diversifică, dupA cum este vOlba de linii, figuri sau numere. Principiul comun este restrâns în apl i ca ţi e la dome ni u l respectiv al demonstraţiei. a numerelor

105

76 b


ARISTOTEL

de aritmeti cia n unei ştiinţe sunt obiectele a căror existenţă este luată ca dată şi ale căror atribute în sine ea le cercetează, general, ci apl icat de geometru numai la întinderi , iar numai la numere. De asemenea, proprii

de exemplu , în aritmetică unităţile, în geometrie punctele şi liniile. Atât existenţa

cât şi înţelesu l obiectelor sunt acceptate fără dovadă de aceste

ştiinţe; dar din atri butele lor, ce le aparţin în sine. este acceptat numai înţelesul lor. De exemplu , aritmetica acceptă înţelesul de nepereche şi pereche, pătrat şi cubl27; geometria linie

frântă ori

pe

acela de incomensurabil ori de

curbă, pe când existenţa acestor atribute

se demonstrează

cu ajutorul axiomelor şi din demonstraţii anterioare 128 . Astronomia 129

în acelaşi fel. În adevăr , oric are ştiinţă demonstrativă 1) c e e a ce e a pune de la început ca existent (adică genul ale cărui atri bu te esenţiale ea le exami nează); 2) aşa-nu­ procedează

pre supune trei elemente:

mitele axiome , care sunt premisele pri me ale demonstraţiei sa le; 3) atributele al c ăror înţe les îl acceptă ştiinţa 130. Totu şi , unele ştiinţe pot

bine să treacă c u vederea, fără n e aj unsur i unele din aceste exemplu, putem să nu punem de la început existenţa genului, dacă existenţa lui este e v i de ntă (de exemplu, existenţa de cald şi rece este mai evidentă decât aceea de număr)I3I; ori putem omite de a accepta expres înţelesul atributelor , dacă el este bine cunoscutl32. în acelaşi fel, înţelesul axiomelor, cum ar fi: s c ăzând cantităţi egale din

foarte

,

elemente; de

"

i2,

(27

=

1

x

3

x

E!.le vorba (k

numere pătrate

(4

=

2 x

2, 9

=

3

x

3) sau cubice

3).

l2l< in principiile proprii intră

şi s�n"ul lor,

şi obl�ctele de demonstrat în ce prive�te existenţa iar atributele în sine numai in ce priveşte sensul. Ele insele urmează însă a

fi demonstrate. 129 În text, "astroiogia", termenul întrebuinţat de antiCI multă vreme pentru a

denumi astronomia în înţelesul de astăzi. Astrologia, ca ştiinţă a raporturilor dintre aştri şi soarta oamenilor, S-2, diferenţiat în epoca postaristotelică, elenisto-romană. În astronomie

luăm ca dală existenţa aştri lor, dar toate proprietăţile sau relaţiile lor sunt demonstrabile. DO

Pe scurt, cele

trei elemente luate ca date în orice demonstraţie sunt: a) genul

sau subiectul demonstraţiei, de exemplu, numărul sau figura; b) axiomele au principiile

propriu-zise; e) !.ensul unor anumite atribute cerute de demonstraţie, de exemplu, pereche­ nepereche etc.

lJl Pentru Arbtotel, caldul şi recele fiiml obiecte de percepţie, nu cer să fie

de fi definit, nu Însă caldul sau recele. Nu numai obiectul poate fi primit implicit, fără o pozitie explicită, ci şi

afirmate explicit, în timp ce numărul, care este obiect de gândire, cere să fie afirmat la Îm:eput in mod explicit. Numărul poate 112

atributele lui, al căror sens este bine c\lnoscut.

106


ANALITICA

SECUNDĂ I. 10,76 b

cantităţi egale, avem resturi eg ale este bine cunoscut şi de aceea nu l':,tl: pre supus expres 133. Nu mai puţi n însă în natura lucrurilor stau cele Irci elemente ale demonstraţiei: obiectul de d emo ns trat atributele lui, pc c are le demonstrăm şi premisele prin care demonstrăm, Ceea ce există necesar prin sine şi ceea ce trebuie să-I credem nI necesitate ca adevărat , este deosebit atât de ipoteză, cât şi de Jlp,tulatI34. Se zice: "trebuie să-I credem", pentru că orice silogism, CII a t â t mai mult o de mo n s tra ţ i e , se adresează nu numai cuvântului 135. Căci putem oricând -.'Xlern, ci şi cuvântului din interiorul sufletului ridica obiecţii cu vâ n tu l ui vorbit; cuvântului intern nu-i putem obiecta lotdeauna. Ceea ce este demonstrabil, dar este acceptat de vorbitor fără dcvadă, este, dacă ascultătorul îl crede şi îl acceptă, ipo teză - deşi qh)teză numai într-un sens limitat, adică relativ la ascultător. Dacă ,1�;cuJtătorul n-are nici o părere, ori o părere contrară asupra materiei. '-l'Ca ce acceptă este un postulat. în aceasta stă distin c ţi a Între ipoteză : :: postulat. Căci postulatul este c ontraru l părerii ascultătorului, sau ceea LC este demonstrabil, dar este ac ce pta t şi utilizat fără demonstraţie, ",

,

.

I3J Vedem dar că ceic Irei ele m en t e ale dcmonslraţiei pOl fi subîn\elese, şi . ,Ud cade obiecţi a posibila că uneori demonstraţia nu formulează explicit cele Irei con dt!ii . i'''iU�i, e xpl i�i t SdU impllclt, ele sunt IOldeauna prezente, insă nu pol fi toale subînţeieM! -lt·plată. Axioma face legătura. este tetmenul mediu între subiecl şi atribuL IJ4 ţ,lai înainte s-a făcui deuse bi re a Între pnm:ipiile generale �i prmcipiile proprii ale unei demonstraţii. l'rmeară acum diferenţa în cad rul principiilor generale .,� face o dislincţie hotărJIii intre axiomă, Ipoteză (,nro8EOISO) ŞI postulat (alTlJIla). Axioma c"le o lege supremă li exiMen,ei şi gâmlirii; ea nu este de mon �tra bil ă şi nici nu are nevoie :it' demonstratie, fiindcă este necesară din si ne şi prin sine, şi fiindcă eSle recunoscută .:ii necesara de către IO�. Axioma este evidentă prin sine, prin lumina sa inlerioară. Ipoteza ·_'ste. una din cele două clase ale tezelor. Prima cl asă sun! definiţiile termenilor; defini ţiil e nu includ existenţa obiectului definit, ci nu mai o afirmare e x pl ic it ă a c uvâ n tulu i . A doua clasă, ipotezele, alirmă şi e x iste nţ a obiectului definit, dar o existenţă care nil este dep l in cvidemă şi care ar trebui de mo n strată . PostuJatuJ este o Propo?ilie fundamentală, pe care profesorul cere elevului să o adlni!ă, învingânJ o rezistenţă interioară. Axioma, spre Jeosebire de ipoteză, se impune gândirii prin ev idenţa sa; spre deosebire de postulat, ea au este acordată ca evidentă, ci este evidentă şi necesară. Toate trei au în c omun că sunt lfidemonstrabile, fiecare in alt fel, fii ndcă toate conditioneazli demonstratia. 135 A ris to te l face deosebirea dintre .. cu� ântul exterior" â��J J..oyoso) şi "cuvântul interior" (f.OW Myos-l, raţiunea , gândirea însăşi. Axiomei i se POl aduce obiecţii, axioma poate fi supusă îndoielii pri n simpla vorbire exterioară; vorbirea interioară, raţiunea, n u poale fi zdruncinată în increderea a cordată evidenţei axiomelor. . .

107


ARISTOTEL

77

a

Definiţiile - adică cele care nu ex pri mă că ceva este ori nu este - nu sunt ipoteze , ci ipotezele se cuprind în premisele unei ştiin ţe . De fi ni ţiile cer numai să fie înţelese , şi aceasta nu este o ipoteză , afară numai dacă se s u sţi ne că au zirea este o ipoteză. Ipotezele, din contra, afinnă fapte , de a căror existenţă depinde exis te nţa faptului dedusl36. Ipotezele geometrului nu sunt false, cum au susţinut unii care pretind că, deşi nu trebuie să uti li zăm nimic fals, totuşi, g eome trul susţine ceva fals, când afinnă că linia pe care o trage este lungă de un picior şi că este dreaptă, când ea nu este actual nici una, nici alta 137. Adevărul este că g eo met rul nu trage nici o con cl u zie din e xis tenţa liniei particulare despre c are el v orbe şt e , ci din ceea c e ea semnifi că . O altă distincţie este că toate ipotezele şi postulatele sunt sau uni vers ale , sau particulare, pe când o de fi niţie nu este nici una, nici alta m.

11

<Felurile de axioml> Astfel, de mo ns tra ţi a nu implică în mod necesar existenţa Ideilor, nici a Unului alături de M u ltiplu , ci implică cu necesitate 1.16 De fin i ţi a

(opo<; sau OPWIlO<;) nu este nici adevărată, nici falsă, deci nu

include e x isten ţa şi, pr i n aceasta, se de ose beşt e de ipoteză, dar este şi ea o "tezil", o

"poziţie" ce trebuie pri mi tă pentru a proc eda la o demonstraţie. Nu tot ce este auzit, de

exemplu, cuvântul izolat, ci numai

ceea ce este afirmat sau negat Într-o propoziţie, cum

este ipoteza, adică ceea ce ia ceva ca existent sau neexistent. îndati! ce admitem În ipoteză

existenţă, decurge o concluzie . 137 Ari st ote l pare că ripostează aici unei obiecţii s o fi st ice, care consideră ca o falsitate ipoteza că o lin ie trasată pe tablă sau pe nisip este lun gă de un picior sau dreapti!. Răspunsul just îl dă mai jos: geometru) demo n s tre ază o figură gândi tă, semnificată de schiţa de pe tablă, o figură genenlă, nu această figură. o

138 Prin această propoziţie, Aristotel introduce o deosebire Între ipoteze şi

arată totdeauna dacă atribuit universal ( tutu ror exemplare)or) sau numai unora, adică parricular. Definiţia, (chiar În formă de pro p o ziţie universală) nu cantifică subiectul, de exemplu, "omul este un animal raţional", nu t oţi oamenii. Oricum, propoziţia ne arată că Arist o tel Înţelege prin definiţie Î n săşi noţiunea care este definită şi care poate să nu fie formulată

postulate de o parte,definiţii de altă parte. În ipoteze şi postulate se

pre dicatul este

sub forma de judecată.

108


ANALITICA SECUNDĂ 1,

11,77 a

posibilitatea de a afinna ca adevărat unul despre un multiplu, întrucât, Iără această posibilitate, n-am avea universalul, iar dacă nu există lIniversalul , nu va exista nici tennenul mediu, şi atunci demonstraţia devine imposibilă 139, Concllldem deci că trebuie să existe unul şi acelaşi lermen enunţabil fără echi voc despre un număr de indivi zi 140, Principiul că este imposibil a afinna şi nega. în acelaşi timp ;\celaşi predicat despre acelaşi subiect, nu este expres presupus de orice demonstraţie 141 , afară de cazul când concluzia, de asemenea, va fi demonstrată în aceeaş i formă; în acest caz. demonstraţia se face pe baza I'rcmisei că termenul major este afinnat ca ade vărat despre cel mediu , dar negat ca fals despre acelaşi. Este însă indiferent dacă pre supunem

termenul mediu, ca şi tennenul minor, este sau nu estel42. Căci, dacă ;\cordărn că ceva 143, despre c are este ad ev ărat să enunţăm om I'fcsupunând că ar fi , de aseme n ea adevărat să enunţăm şi non-om despre el este suficient să enunţăm ca adevărat de spre om că este .mimal şi nu non-animal . Atunci va fi adevărat despre Callias chiar dacă ar fi vorba de un non-Callias - că este ani mal şi nu non animal Motivul este că tennenul major este enunţat nu numai despre me diu ci Int aşa de bine despre altceva decât mediul, având o aplicare mai larg ă; ;\�a încât nu are nici o importanţă pentru concluzie dacă termenul mediu, Illtodată, este şi nu este ceea ce estel44, l':-t

,

-

-

-

.

.

\39 Ali nea tu l are o deosehită semnificaţie. Aici. Aristotel fixează poziţia sa

"' eontrast cu teoria I deil or a lui Platon, Ştiinţa, şi pentru Aristotel, este cunoaşterea ""ncralului (universalulu i), nu însă a unui general care este Unul

..

alături de multiplu"

''''''pa Ta lIol\).,â), ci este Unul "despre un multiplu" (wTa 1I0).,).,WV). pe s curt . este "nul În multiplu. Universalul nu este o Idee dea.�uprn indivizi l or , cum este Ideea platon i că , ,1 este În individ, ca princ ipiul explicativ al acestuia. Cu noaşterea generalului este În 'crviciul individu alului, care este "su b stan ţa primă" sau adevărata rea l i tate . Nu sunt o nmtradiqie interioară aristotelismulu i afirmaţiile: "realitatea este ind i vi dualu l ", ştiinţa

<·,�c universală. Ştiinţa universală este subordonată individualului. 1 40 "Fără ech iv oc ", adică

"nu omonim'", cum s pune textul, În sensul că

\,'rrnenul este identic nu numai nominal, ci real, În nat ura lucrurilor. 1 4 1 Deşi princi pi ul non-contradicţiei este presupus de orice demonstraţ i e, el nu

",te formu la t expres În

nici una, afară de cazul pe care Aristotel îl va cerceta mai jos,

"Ilume numai dacă nu vrem să dăm co nclu z iei forma acestui princ i piu . 142

14:1

Adică est e afirmat sau negat. Adidl termenul minor.

144 Argumentarea lui Aristotel este întortocheată şi verbală, deşi în fond s implă.

El v rea să uemonstreze că În pre misa majoră negaţi a nega! iei termenului major revine în 109


ARISTOTEL Principiul că un predicat trebuie să fie ori afinnat, ori negat despre un subiect este cerut de demonstraţia care utilizează reducerea la imposibil 1 45 , dar şi atunci nu totdeauna universal , şi numai atât cât este suficient , adică în limitele genului respectiv . cum

am arătat înainte 146 , genul

Înţeleg prin genul respectiv ,

la care omul de ştiintă aplică demonstra­

ţiile sale l47. în virtutea principiilor comune ale demonstraţiei - înţeleg prin comune ceea ce se întrebuinţează ca premise ale demonstraţiei , nu

nici atributele demonstrate În l e gătură unele cu altele . Şi în legătură cu toate ştiinţele stau di alectica şi oricare ştiinţă care ar încerca să dovedească universal principii l e , cum ar fi principiul că pentru orice este adevărată afirmaţia sau negaţia, principiul scăderii de cantităţi egale din cantităţi egale dând resturi egale , sau alte-le de acel a5i fel . Di alectica nu are de-a face cu sfera definită în acest fel , nefi i nd redusă l a un singur subiectele l4R despre care se face demonstraţia ,

ca aparţinând lor - toate ştiinţele stau

gen i49 . Altminteri , metoda ei n-ar fi interogaHvii . ('flci metoda interogativă

�onc\ uzie chiar dac ă te rmenul minor (aic i : C a l l i as ) sau , m�i curând . n contrarietate . Iată raţioname n tu l :

c,t"

negat . aJ ll'ă este;

o

contradicţie

Oamenii sunt animale .<i nu non-animale Callias şi non-Calli4s .;unt oa meni

Ca/lias

esec 1111

animal �i .711

un

non-anjmaJ.

Esentialul în ,\Cest raţionament stă 1n ferme nt'l minor (Cal J i a� ) . El poa te cuprim.k \J negaţie ( non-CaHias) , fiindcă afinna!i<l �i riCgC1,ţi.� �e ,"-updnti Îrl tl.!nnenul ITI(!UW ( ..omul"). aşa încât în con c lul.i e poate să rămână n u mai CalliQs c u f( 'rml darea explic i tă a princ ipiu l u i contrad icţiei tiin majoră. :)C p<.latc ,pune. Ari,totei face .. mult Lgomot pe ntru nimic"� ei vîza 'insă un anbterl ugiu �ofistic . 1 45 AriSI(,tei , referintlu->e la demonstraţia prin ab,urtl s"-u imposibil , I'mnuleald totodată principiul contrauicţiei şi principiul tC!ţl1lui excius. Ddcă respingem contratlictona, este aucvărată propoziţIa alirmativă, flillucă în contraulcţie nu Slini posibile decât aiinna!ia sau negaţia (contradictoria) . 1 46

Aici,

În capitoiele 7 ŞI

1 4 7 Ar i s to te l

10.

susţine c ă este suficientă negaţia i'n caurul genulUI respec tiv . Dar

o negaţie , în catlru l genului

dat, nu mai este

o contrad ictie,

ci

o

con trarietate, c a , de

exe mp lu , în geometrie linie dreaptă şi curbă. Totuşi , geometria poate funda mţionamentele

prin reducere la absurd pe simpla opoziţie contrară în cadrul genului lmie ,

este sau dreapt ă sau curbă.

fiindcă linia

148 Sub i ec te le sunt genuri le .

149 Aristotel pune aici faţă În faţă apodictica (ştiinţa demonstrativă) şi dialectka.

Dialec tica nu

oferă demonslraţi i , fiindcă ea porneşte de la În treb are , rare pre�u pune o negaţie , deci o premisă afinnativă sau negativă . Demoni'tralia nu îngăduie

afinnaţie sau o

1 10


ANALITICA SECUNDĂ

1 , 1 2 , 77 a, b

este închisă demonstrapei , care nu poate utiliza faptele opuse pentru a dovedi unul şi acelaşi lucru . Aceasta s-a arătat în tratatul meu despre si1ogism l 50 .

12 <Premisa ştiinţifică în formă interogativb Dacă o întrebare silogisticăl 5 1 este identică cu o premisă, care " xprimă una din cele dou ă laturi ale unei contradicţii , şi dacă fiecare �tiinţă are premisele ei proprii , din care se dezvoltă concluziile ei proprii , :Hunci o întrebare �ti inlifică este tocmai ncee a din care se dezvoltă concluzia proprie fiec ărei ştiinţe . De aici se vede clar că nu ori ce întrebare se va i mpu ne geometrie i , sau medi cinei , sau oricărei alte ştiinţe ; ci numai acele întrebări vor fi geometrice , care dau premise pentru dovedirea teoremelor geometriei sau ale oricărei alte ,) tiinţe, cum ar fi optica. Aeeasta utilizează aceleaşi principii ca şi geometria, Acelaşi iucru este adevărat şi despre celelalte ştiinţe . Despre aceste întrebări . geometrul e s te ţinut să-şi de a seamă utilizând principiile geometriei în legătură cu concluziile sale anterioare : dar despre principi i geometrul , decât sau afirmaţIe sau negaţi� . Dia l ec t ica are avantaj u l că. nciiind demonstrati v ă . îmbrăţişează toate genurile şi ca atare, este izvorul cun(l�tinţelor folosite de d e mons t raţIe .

1 50 Ar btot el numeşte el însuşi Analitica primă "tratat de s pre silogism" , Acolo această teor ie a fos t cercetată Îndeosl!oi În cartea a II-a, cap, 15, 64 b, 1 5 1 Întrebarea (t pw l ll1W) este caracteristica dialectic i i . Arbtotel :,us!ine aici că ex i s tă şi 1) întrebare ştiin!ifi�ă , demonstrativă (apodictică) , Cele două feluri de Întrebări

se deosebesc , aşa cum se deosebesc dialectka şi apodictica. Între bare a ştiinţifică nu duce la un răspuns oarecare , care poate fi contestat, di,cutat, ci la un răspun, determinat , sigur şi adevărat, care constituie premisa majoră a unui sil ogi s m demon,lrat iv , iar pre m i sa

majoră este identică cu una din cele două laturi ale contradicţiei . Cum ştim, dialectica îmb ră! i şea l.ă toate d ome n ii l e ştiinţifice , nu es te dar ,pecializată, în timp ce apod i c t i c a , ştiinţa demonstrat i v ă , are princ i p i i proprii , care îngrădesc posibilităţile de răspuns , Co ns t a tăm Încă o d a tă ce legătură strânsă există la Aristotel Între dialectică şi a nalit i că (logică), De la Întreba re a dialectică neprecisă se trece la i n tre bare a precisă, cu un ră,pun, precis. Intrebarea trebuie să tie proprie ş t iin ţe i . O apare n tă excepţi'.! se întâlneşte la ştiiD!ele care sunt subordonate al to r a superioare , c u m , de exemplu , optica e,te s u bordonată geometriei. Toate întrebările ş ti inţ i fic e sunt spec iale .

111

77 b


ARISTOTEL ca atare , nu are a da nici o socoteal ăl 52. Acelaşi lucru este adev ărat

şi

de spre celelalte ştiinţe . Ex i stă de c i o limită l a întrebări le pe care le putem pune oricărui om de

ştii nţă ; şi

nici nu este dator oricare om de

ştii nţă să răspundă la toate în tre băril e despre orice subiect posibil , ci

numai la acele care cad în c âmpul definit al propriei sale ştiinţe . Dacă, într-o con t rove rs ă cu un geometru , ca geometru , cel ce discută se

mărgineşte la geometri e şi do v ede şte totul din premise geometri ce , desigur că se află pe drumul cel bun ; dar dacă va lua alt drum , va cădea în greşeală; evident, el nu poate respinge pe geometru decât întâmplător.

De acee a , nu tr e buie să discutăm geometrie cu acei c are nu s unt geometri , pentru că, într-o astfel de situaţie . un argument I. 1.fă temei uşor poate trece neobservat . Şi la fel în toate celelalte ştii nţe 1 53 .

Dar d acă există întrebări geometrice, urmează oare că există şi î ntre b ări distincte negeometrice? Apoi , în orice ştiinţă specială - de exemplu , în geometrie - care este oare felul de neştiinţă care poate vicia întreb ările , dar totuşi nu p ână la a le exclude din ace a ştii n ţă? Mai departe , silogi smul fundat pe ignoranţă este oare un silogi sm sco s din premise opuse premiselor adevărate , ori este un paral ogism , scos Însă din premise geometrice? 1 54 Poate că silogismul fals se datorează

premi­

selo r scoase dntr-o altă ştiinţă , de exemplu , o întrebare muzicală pusă

în g e ome tri e este hotărât negeometrică, pe când 1 52

părerea

că paralelele

G eometria are principi i , in cadrul c ăro ra sunt formulate întrebările geo­

metric e . Aceste pri nc ip ii sunt indemonstrabile pentru geometrie . Dar geometria pre supune

şi p ri nci pi i mai ge ne ra le . de care vor da seama, ca

şi

de pri n cipi i l e geometric e . alte disci­

pline: logica, îndeosebi dialec tica şi metafizica. Există, cum ştim,

princ i pii comune tuturor

Genurile nu comu n ică între ele. Dar ele su nt examinate de ştiinţele cele mai în al te , în cadrul cărora toate principiile se întâlnesc: ştii nţe l or şi pr incipii propri i fiecăru i gen de ştiinţe .

d ialectica şi metafizica. 151

Dacă nu se respectă regu l a

de a l i mita Întrebările şti inţifice la specialitatea

respectivă, dacă , de exemplu . punem geometrului întrebări de dialectică sau me ta fizi că ,

r ăs p u n s u l u i nu cade în răspunderea ge ome tru lu i ca atare , fiindcă n-a fost pusă în s pe c ia li tate a corespunzătoare. HRespingerea" argumentări i geometru lui este accidentalii. secundară. Geometrul a suferit o înfrângere ca dialectician sau metafizician , nu ca geometru . 154 Come n t atori i scol în re l i ef dificultăţile de înţelegere ale întregu lui capitol . şi mai ales, de la acest pasaj mai departe. Se pare că Aristotel expune pentru un audi to r familiarizat cu ac e ste probleme . Pasajul formulează trei Întrebări: 1 ) exi stă şi întrebări negeornetrice, alături de întrebările ge ometrice ? 2) există nu numai în geometrie, aleasă de Aristotel pentru exemplificare , ci în orice ştiin!ă . Întrebări şi deci răspunsuri fundate

eroarea posibilă a

întrebarea

1 12


ANALITICA S ECUNDĂ

1 , \ 2 , 77 b

se în t âlne s c este într-un sens ge omet ri c ă , şi în alt sens negeometrică l 55 .

Cauza este că "ne-geometric" , ca şi "ne - ri tmi c " sunt cuvinte cu două

înţelesuri , însemnând , într-un c az , neg area în sine a ge o m e t rie i , în celălalt caz , geometric re a . Şi tocmai această ig no ran ţă ,

-

adi c ă o

1 6 Î este contrarul ş ti i nţei 5 . n 5 m atemati că, paralogismul nu este aşa de obişnuit 1 7 , pentru că în termenul ign oranţă bazată pe pri nc i p ii de acest fel

-

mediu stă ec h i vo c u l , Întrucât majorul este pre di c at des p r e Î n tregu l

mediu , iar mediul despre în tregul minor (predicatul , fire ş te , n ic i od ată

nu are înainte detcrminantul " toţi" ) . în mate m atic ă se p o t vedea , ca să

zicem aşa , aceşti termeni medii cu ochii minţii , pe când în d i al ec t ică echivocul poate să scape neobse rv at . De exemplu , "este oricare c erc o

fi g ur ă?" ; desenarea arată că este aşa. Dar întrebăm " sunt epopeile cercuri ?" 158 Este evident că nu suntl 5 9 . nu pe ş tii n ţă , c i pe n eş tii n ţă (UYVOLU)? 3 ) si log i s mu l fun dat pe ne�tiin!ă este greşit, fiindcă

are p remi se opuse adevăru l u i , adică străine de domeniul re s pe ct i v , sau fiindcă, deşi

premisele sunt juste , s ilo gis mu l este inco rect , adică este un paralogism? Ari stotel Începe aici să trateze prob l e ma erorii , pe care o va de z vol ta

mai a mă nun ţit În capi to l el e 1 6- 1 8 .

Eroarea este fu ndată p e ignoranţă (neşti inţă) . Felurile sau gradele d e n e şti inţ ă definesc

felurile de eroare .

ne ş t i i nţa absolută , ad ic ă Întrebarea fu n d ată pe a l t gen ne ş ti in ţ a relativă, adică de Întrebarea fundată pe o ne ştiin ţă

1 5 5 Aristotel deosebeşte

decât acela al sp ec i a li tăţi i , de

parţială sau pe o ştiinţă

insuficientă. O Întrebare muzicală În geometri e este o e roare totală;

() Întrebare În geo me tr i e , de e x e mp lu , dac ă paralele se Întâlnesc, este o eroare parţial ă ,

Î n l og i c ă este o Întrebare jm ;tă , pe când Î n geometrie este o falsă Înt re b a re , fiindcă ,e fun d e az ă pe falsa concepţie că pa ral elel e se întâlnesc . t 5 5 Eroare a a dou a , de exemplu , eroarea geo me tric ă din i g noranţă pa rţi a lă este eroarea contrară - nu contradictorie - şti i nţe i , fiindcă aici ne ştiinţa şi şt i i n ţa au c e v a c ăc i

comu n . 1 5 7 S e d ă acum

răs pu n s la a tre i a în t re b are : Eroa re a ( n e şt i i n ţa ) u nu i s i l o g is m

decurge dintr-o ignoranţă m at e r i ală (din premise străine) sau d i ntr- u na formală, d i n tr- o i ncorectitudine pur logică. Paralogismul În matemat ic ă este foonal şi s tă În sens u l

echivoc ,

dublu , al termenului mediu , de aceea paral o g i smu l în ma te ma tică poate fi uşor de s co per it . 1 58 " Cercuri" În sensul tehnic de "cicluri" de poezi i .

1 59 Par alogi smul s e con stată uşor ,

fiindcă o dată cercul este l u at î n sens propriu

şi este desenat ca atare , iar altă dată este luat în sens figurat . I ată p aralogi smu l :

Orice cerc este o figură (majo ra ) i ) ( mi nora) este un cen' ( ad i că un ciclu de ve rsur .. ------Poezia epică este () figură. Poezia epică

1 13


ARISTOTEL

raţionament are o pre misă i nductivă 1 60 , nu tre buie să aducem o o bie qie 1 6 1 contra ci. Căci , întrucât ('riee prmli să trehuie să fie aplicabilă la un număr de cazuri (altfel nu va fi adL" vărată pentru [iecan: caz , în timp ce silogismul porneşte de Ia uni versal ) , atunci , cu sigurall !ă, aceiaşi lucru este adevărat şi despre obiecţie . Căci pn:misde şi obiecţiile Dacă un

sunt Într-atât de asemănătoare incât orice obiel:tic adusa poate lua forma

cle altă parte , argu­ neJogice rezultă uneori din aceea că luăm ca termeni medii simpli consecvenţi ai ternlenilor majori şi mi nori 1 6:' . Un exemplu despre unei premise , fie demonstrative , fie cli ale clice . Pe

mente forma!

n

a

ace asta este dovada lui Caene u s

161,

că fot' u l sporeşte î n proporţ ie

a�a face şi proporţia geomctncă. Nu este posihil nici u n silogism în fe lul acesta; este totu şi posibil un silogism , dacă proporţIa c ar e creşte c e l mai repede are ca urn larc proporpa geometrică, şi dacă propOlţia Gu e (Teşte cel mai geometri c ă ; focul . argumente ază el . cre�te repede , şi tot

repede

poate atrihui foculu i în mişcarea l u i . U n con e s tl: i mposibil

se

I W Este vorba de p re mi� a minoră .

1 6 1 Despre obiecţie

26. Obiecţia sau

este aic i nu

IIJManţ.1.

geometrie i ,

naturi i ,

In d u c ti v

are ,cnsul

adr v.lrat

induc !ive, particu lare , eventual balate

fiind că acea.,t;; fi gu r ă

do

are

part i c u l are s u n t (l

induc ţie

!X,t cxbta ca/.uri

I I , cap.

totdeauna un scns

de

c, 'nccput ca

obiec tie

contra

ba:tată pe pe un

general

Ari ,totcl �� fi

u nei

fu n d ată nll lilai pe u nele Ca/uri nu ce l or c u no.,w te nouă.

Obiecţia în I gnnrat

Aristotel

matcmatid

c,I , în

dome n i u l

u n i versale . ESle Însă

propI l/ i l i i c,lI: o

u ne l e t�lpte .

s i n g u r ca7 . în dOffi<'n iul

ade vărată llb icq ie , fi indcă

opu se

16, Eroarea

de care ,e vorbc �tc

premise afirmaU ve , contrar 16.1

particu lar .

este o propo/.i !ie opusă contrar ,au contrad ic tori u a l t e i a . Obiec !ia

dar oă fie univer�aIă. I':u este

( a,!.Urile

aic i de

A n,tliricil primii

Aristotel a tratat î n

obţinută induct i v , dee i e s te o propozi!ie inductivi\ .

admite obiecţii

trebuie

« VOlaul,).

Caeneus

este u n , t logi>m

regulit că, În figura a doua

În figura

a doua

cu

două

totde auna () prell1is� e ste ne gaU vă.

(K at VEU<,- ) . Filozof cu nosc ut nu ma i dm

acest

său care e�tc un paralogism:

pa,a j . Iat,l siloglsmul

Proporţia geometrică (B) creşte repede (C) (majora)

�o':..�li�l5:!.eşt:.!.��!!� CC) (��<.?!a) FOL'ul creşte in proporţie geometrică. Proporţie

=

analogia, În

Silogismu l vic ios e s te făc ut

În

_____

tex t ; geome trică sau

re gulat . dacă

S�

.__

.

mul tiplicată '" pollap/a.; ia.

converteşte majora ,

şi

atunci , i logismul e�te

figura Întâia:

Proporţia care cre.) lc repede (CJ este proporţia geometriL'ă (8)

racul 0!..!:·reş t�_�e'p�de

(c.=L

__ ______ _ _ __ _

Focul creşte În proporţie geometrică, 114


ANALITICA SEC UNDĂ J , 12 , 7R a a

conchide din as tfel de premi se ; dar alteori este pos i hi l . deşi

posibi l i tatea este trecută putea ni c i odată

cu

vederea 1 64 . Dacă din premise

să re zulte o concluzie

aoev ărată ,

pen tru că prem i sele �i concluzia ar fi . în acest

�oluţia caz ,

ar

false n-ar fi uşoară ,

cu nece si tate

că A e ste lui A i mplică cutare şi cutare fapte despre ştim că există, pe care să le notăm cu B 165 . Pot acum , Întrucât ele re ciproce , să deduc pe A din B 1 tit>

rec i proce . S - ar putea atunci argu menta astfel : să admitem lin fapt existent c afe

,unt

şi

că existenţa

şi a conc llllici este mai ohi�nuită în ia definiţi i , dar niciodată un acci dent, drept pn:misc ale ei (încă o diferenţă între r3ţionamentu l matematic şi di spu tele dialcctice ) l n 7 . Ştii nţa n u cre şte prin termeni medi i noi , ci prin adăug area dc lermeni extremi noi l fiX . De exemplu , A este enunţat despre B , B dl�spre Reciproc itatea premise lor

matemati c ă , pentru că matcmatica

C , C de spre O , şi a�a la nesfârşit l 6 9 . S au cre ştere a poate fi l ateral ă :

1 (,4 Cu m am viVut, c,te poSIbil un silogism c u u<)uă premise afirmati v e , uacă, "rin conversiunea majorei . silogismul în figura 2 devine un �ilogism În figura l \ În B arbara ) . Dar pen tru aceasta e nevoie ca pos ibilitatea să fie observată , ceea ce nu are loc in mod obi�nu i ! . Totul depi nde în convertibi l itatea majorei . 1 1>5 A repre/intă pre misele , Il conc luzia. 16' În raţionamentele (�ilL>gisme) cu premise constituite prin raportul u intre antecedent �i con�ec vent . ar fi u�or să trecem de la concluL.ie (8) la premise (A), dacă :tr fi impo�ibil să deducem aue văru l din premise talse , Dar În AIJalitica primă I l , 2-4 '-a arăta! că din premise fal;,c putem deduce o c<lOc luzle auevărată. Scoaterea aue vărului IR) din fab (A) este posibilă Însă nu mai În raţionamentele neştiinţitice , unde nu ştim dacă premisele sunt adevăratele premise . În ştiin!ă Însă, unue conc!uJ:ia adevărată rezultă <lin premise auevărate , nu ex istă paralogismul sau s ofb m u l consec ventu!ul ({allacia wnsequentis). De aceea în ştiinţă este necesară reciprncar"a concluziei şi premiselor, adică putem conchiue de la conc luzie la premi;e . Astfe l , găsim încii i) uifer"nţă intre raţionamentul matematic �I raţionamentul dialectic . 1 67 Diferenţa între cele două fe luri de raţionamente este c ă , in mate matică, raţionamentul are ca punct de plecare definitia care c uprinue şi cauza sau termenul mediu, nu u n simplu accident . 1 61\ Se ridică acum o nouă problemă: cum se face că �tiin!a, adică demonstratia , având ca punct de plecare o definiţie care cuprinde termenul mediu, se poate dezvolta sau

Îmbogăţi'! Îmbogăţirea nu are loc prin introducerea de noi termeni medii , care

nu ar

spori

cu nimic cunoaşterea , ci prin diferenţierea temenilor extremi (major şi minor) . Diferenţierea �e face În uouă sensuri : în m<XI direct, pri n �ubordonarea demonstraţiilor unele fată de celelalte , ş i În mod indirect , lateral , ex transverso, cum se va arăta Îndată. 1 69 Pri mul caz de îmbogăţire a ştiintei prin dezvoltare liniară a raţionamentelor �are se fundează unul pe altul .

1 15


ARI STOTEL

de exemplu , A poate fi dovedit despre C şi E . Astfel să admitem că A reprezintă un număr, finit sau infinit; B un număr finit nepereche; C un număr particular nepereche . Putem atunci enunţa pe A despre C. Şi apoi să admitem că D reprezi ntă un număr pereche finit şi E al t număr pereche . Atunci A este enunţat despre E l7o .

13

<Diferenţa dintre ştiinţa faptului (a lui "că") şi ştiinţa cauzei (a lui "pentru ce"» Cunoaşterea faptului diferă de cunoaşterea cauzei lui 1 7 1 . Mai întâi , ele diferă în aceeaşi ştiinţă ! 72 în două moduri: 1) când premisele silogismului nu sunt nemijlocite 1 73 , atunci cauza apropiată 1 74 nu se cuprinde în ele - o condiţie necesară a cunoaşterii lui "pentru ce" ; 1 70

Al doi lea procedeu de creştere este ma i comp lic at . Ac e l aşi pre d i c a t

A este

d emon s trat nu numai de spre un termen (e) , ci şi de spre tennenul lateral (E) , fi indc ă acelaşi

re feră l a două subiecte (B şi O ) . A ve m atunci două silogisme: 1) Orice număr nepereche (B) este finit sau infinit (A). Orice număr ternar (C) este nepereche (B); deci, orice număr ternar (C) este linit sau infinit (A). 2) Orice număr pereche (D) este finit sau infinit (A) . Orice număr binar (E) este finit sau infinit (A); d e c i orice număr binar (E) este finit sau infinit (A). Fiindcă aici este vorba de s p e ci i pred ic at (atribut) se

coordonate, nu suborc1onate, se desf�ară paralel două s i log i s me şi de aceea, demonstraţia

este laterală, "p i ez i şă "

(El$' 'fO nMylO v), ex trans verso.

17 1 Este o diferenţă fundamentală la Ari sto te l între "că"

ca

(an) ceva există, faptul atare , şi " pe n tru ce" (olon) ex i stă sau cauza . Prin cauză, Aristotel înţelege nu numai

.,raţiunea de a fi" (ratio essendi) , ci şi

"

ra ţi une a de a cunoaşte" (ratia cogno,<cendi), care

fac e legătu ra dintre termenii ex t remi (majori şi minori) în raţionament. Numai cunoaşterea

pr in c auză e s te o adevărată şt i i nţă , adică o cu noa ş te re completă. S i mpla c unoaştere a

faptu l ui este necompletă . În expunerea ce urmeaLă se cerc etează două d i ferenţe funda­ a demonstra. 1 7 2 Ac ee a ş i ştii nţă demonstrează şi faptu l şi cauza lu i . AI d o i lea c az , de care A ris to te l se va ocupa ceva mai târziu , c on s tă în demonstrarea fap t u l u i şi c au ze i În ştii nţe diferite . 1 7 3 Premisele mijlocite nu cu p rind c a u za ap ropia tă , care e s te şi nemijlocită, a

mentale în tre cele două moduri de a cu noa ş te , care sunt şi moduri de

fa p tu lu i .

1 74 Tennenul grec este

npw'fOv alT lOV (caU711 primă) care este caULa aprop iată ,

nemijlocită a unui fapt . Prima s pec i e a demonstrări i de către aceeaşI ştiinţă a fa p tulu i şi cauzei este necuprinderea d i rectă a c au zei în pre mise .

116


ANALITICA S EC UNDĂ

1, 1 3 , 78 a, b

2) când premisele sunt nemijlocite , dar, în loc de a ajunge la cauză , cea bine cunoscută din cele două noţiuni reciproce este luată ca mediu 1 75 Căc i , din doi termeni care pot fi reciproc enunţaţi , unul , care nu este cauza , poate foarte uşor să fie cel mai bine cunoscut , şi să devină astfel termenul mediu al demonstraţiei . Astfel are loc d e m ons traţia că planetele sunt aproape , pentru că ele nu sclipesc 1 76 . S ă notăm planete1e cu C , nescJipirea cu B şi apropierea cu A . Atunci B este valabil despre C , pe nt ru că planetele nu sclipesc . Dar A este de asemenea valabil despre B, În tru cât ceea ce nu sclipeşte este aproape - adevăr care a rost dob â ndit prin inducţie , ori prin percepţia sensibilă. De aceea , A este cu necesitate predicat al lui C; aşa că am demonstrat că planetele sunt aproape 1 7 7 . Acest silogism nu dove d eş te cauza , ci numai simplul fapt. Căci ele nu sunt aproape fii ndcă nu sclipesc , ci fiindcă sunt aproape nu sclipesc. Dar termenul major şi mediu al dovezii pot fi convertiţi , şi atunci demonstraţia va fi demonstraţia cauzei . Astfel . fie C planetele, B apropierea şi A nescân teierea . Atunci B este un att ibut al lui C şi A (nescânteierea) a lui B . Prin urmare , A este enunţat despre C şi silogismul dovedeşte cauza , întrucât termenul lui mediu este cauza apropiată 1 78 . Alt exemplu este deducerea că luna este sferică din modul I ll ai

1 75 A doua specie este silogismul demonstrativ cu premi se nemijloc ite , în c a re însă cel mai bine cunoscut este efec tul care este rec iprocabil cu c auza, adică are aceeaşi sferă şi de aceea pu tem raţ iona de l a efect la cauză . Efectul devine atu nci termenul mediu a l demonstraţie i . 1 76 Ari stotel are convingere a , de mon stra t ă în sc riere a sa Despre cer, că depărtare a , s lăb ind pu terea de a vede a , dă i mpre s i a că st ele le fixe , spre deosebire de plane te , sclipesc , au o lumină t remu rată . 1 7 7 Silogismul prin efect are forma următoare:

Tot ceea ce nu sclipeşte (B) este aproape (A)

Planete/e Planete/e

(e) sunt aproape (_ A__ )___ (C) nu sclipe:.c (A)

1 7 8 Cu aceiaşi termeni se poate da o d emon str ţ ie a cauzei , dacă raţionamentu I

d ci la îndepărtare , ci de la îndepărtare Tot ce este aproape (B) nu sclipeşte (A)

trece nu de la n e s l pi re

Planete/e fe) sunt aproape (B) ___

la n escli pi re .

Planete/e (e) nu sclipesc (A). Astronomia nu progresează p r i nt r- u n asemenea raţionament , căci se ştia din experien!ă sau inductiv că corpurile l u minoase apropiate nu scl i pe sc . Îndepărtarea stelelor fixe este c on s t a t ată prin ,,1 : .: mijloac e , pornind În,ă de la efect . de ia sc l ipirea lor. Cauza nu este dată În premisele n� mij loc i te . ci trebuie să tic căutată .

1 17

78

b


ARI STOTEL

de c re ş te re a l u mi nii ei . Astfel , întrucât ceea ce

creşte în chipul acesta şi Întrucât luna creşte astfel , este evident că luna este s feri c ă 179 . Pus în această formă, silogismul este dovada faptului; dar dacă tennenul mediu şi maj orul su nt convertiţi . el e ste dovada cauzei . Căci luna nu este sferi că fiindcă cre şte într-un anumit mod , ci creşte în acel mod fiindcă este sferică. (Fie C luna , B sfericitatea şi A creşterea) . Apoi , in cazurile când cauza şi efectul nu sunt reciproce , i ar efectul e ste cel mai bine cunoscut, e ste demonstrat faptul , nu cauza I 8(; . Aceasta se întâmplă, de asemenea , dnd mediul cade în afară de major şi minor'x ; , pentru că aici , de asemenea , c au za nu este dată , şi astfel demonstraţia este a fap tului , nu a cauzei . De exemplu , la chestiunea: de ce un perete nu re spiră? s-ar putea da răspunsul: pe n tru că nu e s te un animal 182 .

este sferic ,

1 79

Acest exemplu este la fel cu cel precedent: un silogism Jemonstrativ al

faptu lui scos din efect se transformă În silogis m de mo nstrat i v al cauze i . Tot c e are creşteri de lumină În

faze este .,feric (majora)

Luna are astfeJ. !!.e creşieri (minora) Luna este

_______

,ferică.

Si logismul cauzei c o nverte ş te majora , adică t er men u l maj o r al primu l u i silogi s m Jevine termen mediu . Tot ce este sferic primeşle astfel de cre.�teri de lumină (majora; Luna este .,fericii (minora)

-------, Luna primeşte a$ lfel de

---,---:--:-c -:-,

creşteri de lumină. Desigur, s i l ogismu l c, a u ze i este mai convingător , însă nu ad uce Illmic nou , după ce am cunoscut cauza . E"en!ial este s il og ismu l faptului care de,�operă cauza prinu·o i potez ă . După ce s·a aJ mi, convertibili tatea cauzei ş i efeclulu i , trecerea de l a pnmu , silogism la al doilea este siOlpl it . l H()

Este vorba aici de decle care nu mai sunt

mai es te apropiată, ci

Îndepărtată , mai cuprinzătoare

nemijlocite, �i de aceea �auza nu

decâr efe..:tu l , şi de aceea cauza şi

efectul - cei doi termeni med ii - nu mai sunt convertibili , reciprocabili sau ech i valen,i .

Fără ec hi val enţa efectu lui şi cauLei nu se poate trece de la silogismul faptului la si logismul cauzei . Echivalenţa este posibilă numai dacă efectul are o singură cauză, a ceasta şi nu alta. 181

Aristotel , e referă numai l a figurd 2 , n u ş i l a figura 3 , î n care , d e asemene a ,

med iul p,te in afara celorl alţi doi t e rmeni , căci în figura 3 nu există decât conc luzii particulare

182

Silogismul de figura 2 în Came�tres este:

Tol ce respiră e.,le animal (majora)

�dul l!!1. este animal min�ra) Zidul nu respiră.

__

Dar "animal" nu este cauza apropiată a respiraţiei , dei

există animale care nu

respiră . Cauza apropiată a respira!iei este , potrivit convi ngeri i lUI Aristotel , existenţa

1 18


ANALITICA SECUNDĂ L 1 3 , 78 b

Dacă aceasta ar fi cauza nere spiraţiei . atunci a

fi

animal ar trebui să

fi. c cauza respiraţiei . conform regulei c ă dacă neg aţia cauzează I lt: atribuire a .

afirmaţia

cauzeâză

atribuirea:

de

exempl u .

dacă

uisproporţia dintre cald 5i rece este caULa boli i , proporţi a lor este caaza sănătăţii . Tot aşa, dacă afirmarea cauzează atribuire a , negarea trebuie �a cauzeze neatribuirt' 3 . Dar, în cazul dat, căci n u orice �mi mal n:spi ră .

Un

nu

are loc această consecinţă ,

sIlogi s m c u accst fel d e cauză rezultă

B respiraţie, C perete. Atunci A aparţine la toţi B (pentru că tot ce re spiră este ani mal ) , dar nu aparţine nici unui C; şi , prin unnare , B nu aparţine nici unui C; adică peretele nu re spiră . Astfel de cauze sunt vorbiri h i perbolice ! 83 , c are tocmai în figura a dou a . Astfel , fie A animal.

e o nsistă în

a

lua ca terme n mediu ceva îndepărtat , ca în expresia lui

Anach arsis , că sciţi l )"! - au cân tăreli din flaut pentru că n-·au vii l R4 .

În felul acesta silogismul faptului şi în ce priveşte aceeaşi ştiinţă potri vit cu poziţi a

silogismul cauzei diferă termenilor medii 1 85 . Dar

mai este încă un mod în care faptul si cauza diferă , şi anume , când

ele

sunt cercetate respecti v de diferite ştii nţe . Aceasta se întâmplă în cazul că o ştiinţă este subordonată alteia , cum de exemplu , probleme optice sunt su bordonate geometriei , probleme mecani ce , stereomctriei 1 86 , n u putem avea un s i l ogi s m În figura 1 , cii ori de ciilc ori cauza �i e kc tu l nu snnt reciprocabile . nu rezu l tă " dovadă În hgura 1 . 1 8 1 Vorbire exagerată. fără măsu ră . care În l oc de a spu ne că z id u l nu respiră, fi indcă nu are plămâni , 'punea: fii n dcă nu este an i mal 1 84 La gre c i . mU7ica din fl aut s-a deLvoltat în cadru l petrecerilor in care se tom,u ma v i n . Anacharsis . filozo f scit care a tră i t pri ntre gre ci (secolul al VI- len LHr . ) , e xplică l i ps a cântăre!ilor din flaut prin lipsa vinului , c u ajutorul următorulu i polisi logism: u n d e nu există viţă de vie . nu sunt struguri ; unde nu sunt struguri , nu există vin; unde nu exisiă vin nu este cauză de imbă ta re ; unde nu e s te cauză de Îmbătare nu exisiă mu zică d i n flaut. Deci a nu avea vii este o cauz ă mai îndepărtată decât Îmbătarea. l R , Rezumat al primului c az : deosebirea din lre si logismul faptului �i silogismul cauLei În aceeaşi ştiinţă. Urme37ă al doilea caz, În care cele dou ă ,ilogisme su n t distribuite unor ştiinţe diferi te . Aceasiă distributie decurge di ntr-o slăbiciune trecăloare a cunoa�terii , nu pl ămânilor. Chiar dac ă majora ar fi reversibtlă,

pentru că mi nora eSle negati vă. Se conti rmă părerea lui Ari s to te l

din natura lucrurilor. Ace as ta cere o strânsă le gă tu ră între s tabi li re a existenţei u nu i fapt �i căutarea calUei lui . Înseşi exemplele lui Aris lotel araiă că cele două ştiinţe su nt legate printr-un raport

de subordonare: optica e s te subordonată geometri e i , armonia ar i tmet i c i . etc . 1 .6 Stereometria era pentru antici ştiinţa s o l i d e l or ; mecan i c a era ştii nţa

corpurilor În mişcare. Pentru modem i , slereometria este geometria şi s tereomet ri a erau separate .

1 19

o

parte a geometriei , penull antici .


ARI STOTEL

79

a

probleme de armome , aritmeticii , iar cele ridicate de fenomenele cereşti , astronomiei . (Unele din aceste ştiinţe poartă aproape acelaşi nume : de t:xemplu , astronomie matemati că şi nauti c ă . armonie matematică şi acusti c ă) . Este treaba observ atorilor empiri ci să cunoască faptul , şi a matemati cienilor să cunoască şi cauza, pentru că ace ştia din urmă sunt în posesia demonstraţiilor care dau cauzel e , dar sunt ade sea neştiutori ai faptu lui ; întocmai ca acei care văd universalul , dar din lipsă de observaţie nu văd cazurile particulare . Aşa sunt toate ştiinţele care , deşi deosebite esenţial 1 87 , cercetează numai formele . Căci ştiinţele matematice au de-a face cu forme , nu cu un anu mit substrat l 8 8 . î n adevăr , dacă propri etăţile geometrice aparţin unui substrat , matematicianul nu se ocupă de ele ca ap arţinând unui substrat . Ş i după cum optica se raportă la geometrie . tot aşa o altă ştiinţă se raportă la opti c ă , anume teori a curcubeului 1 8 9 . Aici cunoştinţa faptului este în domeniul fizicii ; cunoştinţa cauzei în acela al optici anului . fie ca pur optici an , fie ca optician m�tematic. Multe ştiinţe , care nu sunt subordonate , stau în acelaşi raport , de exemplu , medicina şi geometria 190: este treaba medicului să ştie că răni le circul are se vindecă mai încet 1 91 , a geometrului să ştie cauza pentru care este aşa. IX? D eo se b i te esen ţi a l sunt şti i nţel e superioare cărora le sunt su bordonate adică matema ti c a (geo me tri a, stereometria, ar it met ic a) . 188 Matematica are ca obiect numai forme ab s trac tiz ate de substratu l materi al (U 110KE ll1EVOV) deş i , în re a l it ate , formele matematice sunt legate de s ubs tratu l material al lucrurilof individuale , al wrpurilor . 1 89 Subordonarea poate avea l oc nu n uma i între do u ă ştiinţe, ci şi în tre trei . Aristotel face din teori a curcu beului o ştiinţă aparte faţă de optic ă şi faţă de geometrie.

celelalte,

1 90

la ştiinţe

Până ac u m , distribuirea faptului şi cauzei în tre ştii nţe d i fer ite s-a raportat se întâ mpl ă - am pu te a spune: cu atât ma i

su b ord onate una altei a . Acel aş i lucru

mult - dacă şti i n ţel e diferite nu sunt subordonate, ca, de exemplu , medicina şi geometria, în

cazu l

rănilor. 191

Cercul e,te figu ra în

care o

linie poate închide cel ma i mare

spaţiu , şi de

acee a rănile circulare se vindec ă mai gre u . O altă cauză poate fi şi greu ta tea ca marg in i le

să se închidă. Exemplul d in urmă , de c e rc e tare prin două ştiinţe deosebite a fap t ul ui şi c auze i , nu înseamnă o trecere de l a un gen la altu l , ceea ce ar fi împotriv a

răni i circulare

concepţiei ştiinţifice

a lui Aristotel, ci n u ma i o u ti l i zare într-o ş t i in ţă (medicina) a unui

rezultat ob ţ i nut în altă ştiinţă ( geome tri a ) . Geometria nu dă demonstraţi i medicale , cum

med icina nu dă demonstraţii geome trice . Tot u� : , �tii nţel e nu s u n t izolate, ci sunt solidare nu numai prin metoda demonstraţie i , c i şi p rin rezultatele lor.

1 20


ANALITICA SECUNDĂ

1 , 1 4 , 79 a

14

<Figura 1

este

de precMere silogismul ştiinţific>

Din toate figurile , cea mai ştiinţifică este figura întâial92 . Căci de

ea se folosesc demon straţi ile tuturor ştiinţelor matemati ce , ca

aritmetica, geometria şi optica, şi , putem spune , demonstraţiile tuturor ,tiinţelor care cercetează cauzele . Căci silogismul cau zei este - sau ..: xcl usiv sau în general vorbind şi în cele mai multe cazuri , în această fi gură - încă o dovadă că această fi gură este cea mai ştiinţifică, de oarece

prinderea cauzei este prima condiţie a ştiinţei . O altă dovadă

..:ste că prima fi gură este singura care ne dă putinţa de a dobândi cu noaşterea esenţei unui lucru . În figura a dou a , nici o concluzie afirmativă nu este posibi l ă , pe când cunoaşterea esenţei unui lucru trebuie să fie afirmativă . Iar în figura a treia are loc un silogism afirmativ , dar nu este universal , iar esenţa trebuie să aibă un caracter universal : de exemplu , omul nu este un animal biped într-un anumit sens , ci în mod universal . În fine , prima figură nu are ni ci o nevoie de celelalte , pe când tocmai cu ajutorul celei dintâi se Întăresc şi se dezvoltă continuu celelalte două figuri până �:e ajunge la premise i medi ate . Evident , deci , prima figură este condi ţi a principală a ştiinţei 1 93 . 1 92 După

ce a arătat că demons trati a este un silogism care îndeplin eş te anumite

wn.,litii În ce pri veşte premisele ş i conc l uzia , Aristotel va cerceta acum felurile de demonstraţ ie şi grad e le lor de perfec ti une . De mons tra ţi a în figura

I

îndepl ine�te mai bine

conditiile de mo ns tra ţ ie i . Chiar din Analitica primă J, 7 s-a arătat rolul d o mi n ant al pri me i fib'U1i , chiar numa i ca si mplu silogism. Dintre modurile primei figuri . primul mod (B arbara) întrun e ş te cond i ţia !Iemonstraţiei ca propoziţiile ei să fie afirmati ve şi u nivers a l e .

Celelalte

două figu ri dau concluzii sau numai negative (figura 2) sau numa i particulare (figura 3 ) .

1 91 Prima figură are caracterele şti i n ţ i fi c e tipi ce: a ) oferă c onc l u zii afirmative

�i universale ; h) est e o c u noaştere a cauzei; c) este cunoaşterea e s e n ţei , a!lică a !Icllni ţiei ,

care este afirmativă şi u ni versa lă

(nu partic ul ară ) ; d) nu are nevoie de celelalte figu ri , ci

aces te a au n e voie de ea, pentru a aj unge

principii . prin intercalarea

la premise

de noi termeni med i i .

121

majore

tot mai ge nerale , până la


ARI STOTEL

15

<Propoziţii negative nemijlocite>

79 b

Cum s-a văzut, A poate să aparţină ne mij l oc i t lui B şi tot aşa de bine să nu-i apartină194 . Nu m e sc apartenenţă sau neapartenenţă nemijlocită aceea care nu cuprinde nici un tennen intermediar; deoarece, în acest caz , apartenenţa ori neaparienenţa nu va fi mijlocită de altcev:l decât de tennenii înşi şi . Unnează că dacă ori A, ori B , ori atât A cât şi B sunt cuprinşi într-un tot, ne apartenenţa lor nu poate fi nemijlocit:i195 . Astfel , s ă admItem că C este gen ul lui A . Atunci , dacă C nu este genul lui B - în adevăr, A poate foarte bine să aibă un gen care nu este ge nu l lui B - obţinem un silogism care dovedeşte că A nu aparţine l u i B . Dacă: C aparţme la toţi A ş i C nu apartine nici unui B , atu nci A n u va aparţine nici un u i B l <J6 . Tot aşa , dacă B este cuprins în genul lui D , obţinem: D aparţine i a toţi B . dar A nu aparţine nici unui D ; urmează că A nu aparţine nici unui B prin silogism l'ol7 . Dovada va fi similară dacă 1 94 Propoziţiile nemij locite sau princ ipiile ştii nţelor demonstrative sunt În genere afirmati ve �i universale. Ele pot fi �i negati ve , cum e,te prin c i piul suprem al non-contrad icţiei . Totuşi, aici Aristotel are În vedere nu atât principiile. ci toate propoziţiile în care legarea celor doi termeni nu se face printr-un al treilea termen, tie îmr-o propoziţie afirmativă, ne într- una negativă. 1 95 Adică Într- un gen sau o noţiune mai generală, ca 'peci .. În acest caz, negarea aparlenenţei predicatu lui la subiect nu poate fi nemijluCII:l , c i "st� mij lodlă de genul ce le cuprinde Aristotel Încearcă să determine mai de aproape ndtura propo/.iţiilor negative nemijlocite. 1 % SiJogism În Camestres . Exemplu: Orice om (A) es le substlJnţă (e) Nic!..l!..:lI!!.ti!alejB) nu eEe sub!.�lI!!Lă {,C.1. _ Nici o "antilale nu esle om.

(su bstanţa)

Concluzia nu e s te o prop('zilie negat ivă nemijloc i t ă , ci e , te mijlocită de C [ 97 S!logi�m în figura 1 (Celarent): Nici o cantitate (D) nu e.\te substanţă (A).

Orice linie (B) este cantitate (D).

- -- - ---------- - ----,- - - -

Nici " linie (8 / nu eS le sub.,tanţ,j (A).

--

A�adar. conclu/ia AB nu este () propoziţie negativă nemij locită , ci

mijlocită de termenul D (termen mediu ) .

1 22

este


ANA LITI CA

într-un gcn l98 . Că genul lui

sunt

, I l ât A cât şi B

SECUNDĂ 1, 1 5 , 79

b

A

nu este nevoie să fie

exclud. În scri a ACD nu poat<: fi enunţat de spre vre un Inmen în s eri a BEF. şi dacă G - un termen dintr-o serie an te ri oară <",;tc genul lui A, este eVIdent că genul lui B nu va fi G, întrucât, d ac ă gl" nul lui B , şi v i c ev ers a , se arată prin apartenenţa la serii care se 1 )aui nici un termen

,11

fi , seriile

nu s - ar

mai excl ude reciproc . Tot aşa, dac ă B este cuprins

va fi genul lui A l 99. Dacă, pe de altă parte , nici nici B nu au un gen , iar A nu aparţine lui B. această neapartenenţii I rdmie să fie nemijiocită2()() . Dacă ar exista un termen mediu , unul sau , t i r u l din ei este dator să aibă un gen . Căci silogismul va fi ori în prima, ( I rI în a doua fIgură . Dacă este in prima , B va avea un gen - pentru că

I n t r · u n gen . acesta nu i\

prCllll S a care îl conţine trebuie să fie afirmativă20 1 ; dacă este Într-a dou a , 1 98

Până ac u m ,

" , l e c uprins într- un gen .

Adstotel s - a oc upat de cazul când u n u l din termenii ex t re mi

Acum cercetează cazul c â nd amândoi t erme n i i sunt c uprin� i intr­

'"' gen oJ iferit ca speC i i . Cu atât mai mult neapartenen!a iur va p u tea II LÎemonstr:lIă, aJid\ "" va fI nemijloci r negativă , �i încă va fi demonstrată prin doi termeni me d i i c ,tp;, sunt :'cl1urile re �pective .

d"uă

S� aoJrnitem că A este l i nie , C c ant i tate . B alb În t1gura 1 :

şi

D cal itate . Vom avea

si l ogisme , unul

Nici o

calitate (D) n u este linie (A) (majora)

Orice al b lB) eSle .:ab��:Jf!2. (minora)

.

Nici u n alb (8)

S!lu Î n

nu

__

este linie (A) .

t1gura .::

Ori.:e lllu<> (A) e.>ie cancitak (C) (m ajo ra)

Nici ul,l _al� iftl ::u e�/!' �·�i� teJ.Q..L�l!:'2.a2 Nici un alb (8) nu este linie (A ).

Dec i propoz i ţ i a negati � ă

d de monstrată s a u mij l oc i tă

AB

, Nici

un alb nu

prin oJ o i termeni me oJ i i

I majoru l şi minoru l ) sunt c u prinşI fIecare în 1 99 Apartenenţa l u i A �i

B

este

linie) nu este nemijlocită ,

(e ŞI D) . Cei d O ! termeni extremi

alt gen .

genuri deosebIte este I l u :;tr ată prm apartenenţa lor la două serii (OU O T O I Xda) paralele , deci exclu�ive , tiindcă aparţin unor genuri oJ i fer i te . Astfel , seria ACD apar! l fle la sub�ta nţă , iar seria BEF la ac c i den te (de exemplu , ca li ta te ) . I lacă ,ubstan,a e:;te nutată cu G, atunci B nu va ti În G . Şi tot aşa despre A, ca re nu este cuprins în genu l lui B . Termenul <le ,eri� (systoicheia) este un tennen obişnuit la Aristott!! , ::l

la

,ensul de coapartcnenţă la acela�t şir de noliuni înrudi te . În genere , tennenu l se mnifică

dementele omoge ne, Înru dite , coapartclIente

A nalitica primii 11, c ap . 2 1 , 66 b 27 etc . 200

genuri fără

după

gen şi specii în noţiu n i op us e .

Vezi

Dimpotrivă, dacă A �i B nu sunt într-un gen ca sped i , ci sunt de in,ele . (emlen C<lnJun , negarea unuia des pre �elălalt va da o propol.iţie nemijlocită . 201 VeLi mai ,u, ,ilogismul În figura 1 : Celarenl.

un

1 23


ARI STOTEL ori A ori B sunt Într- un gen , aşa înc ât s i lo g i s m u l e s te posi bil , oricare

di n t re ei ar forma o premisă ne g ati v ă , dar nu este dacă ambele premise sunt ne g a t i v e

202

.

De aceea este e v i d e n t că un lucru poate să nu aparţină 203 .

nemijlocit altui a , şi am stab i l i t cînd şi cum aceasta este posibil

16

<lgnoranţa şi eroarea ca rezultate din premise nemijlocite> I g no r a n ţa defini tă n u ca ne g a ţi a cunoaşterii , ci

ca o

pozitivă , este eroarea pr od usă prin s i l ogism 2o..ţ . loci tă

205

s t a re

Ea se p r od uc e , la ap artenenţa ca şi la nea p ar te n e n ţ a nemij­ , în două fe l uri : sau când cineva c r e d e pur şi s i mp l u într-o

ap artenenţă ori neapartenenţ ă , sau când c re d i n ţ a cuiva e ste dobândită 206 . Eroarea care stă într-o credi nţă simpl ă , directă , este şi

prin silogism

202 V e:li mai sus , i log i s m u l

În lig u ra 2: Cesare (majora e negativă) . Poate ti şi

În Camestres (minora este negativă) . Dar zen Capitolul a doved it

ambele premise nu pot fi

pos i b i l când c e l e d o u ă e x t re me s u n t e l e însele g e nu r i fără n i c i

medi u ) . Negarea l u i 21l.)

ne g ati ve .

că pot ex ista judecăţi negative nemijloc ite . Aceasta este

o l egăt u r ă (fă ră termen

B de spre A se face fără te rmen mediu , deci nu poate fi demon strată.

C a p i t o l u l d e zvo l tă o di ' t i n c ţ ie făcut�

n

mai înai nte În cap i t o l u l

1 2 , 77 b, Între

c e le două te l u r i de ignora n ţ ă : i g ora nta ca negarea oricărei cu noa�teri şi ignoranţa ca

o

s tare poziti v ă , ca o d i 'poziţie trecătoare (OW:eE O L S" ) , care este fa l s a ş t i i n ţ ă . Despre

deosebirea din tre

se vadă

diathcsis sau d ispoz itia trecătoare

�i

hexi.-; « � LS") sau dispozi ţia constan tă,

Categorii, cap. 6, 6 a. C ap itol u l de faţă se ocupă de ignoranţa pOL i t i v ă sau de

eroare , de ral s a ş t i i n ţ ă , d up ă ce Îna i nt e se "cu pase de ,� t i i n ţ ă . În capitol u l va cerc e t a i g no ra nţ a absolută sau negarea

c un oa � t e ri i

cerce tată În me toda ei d e mon strat ivă, eroarea va

ca ()

falsă � ti i n t ă produsă de p remi s e cu;

uTlnă Aristotel premise

În

genere .

ti c e rc e t a t ă ca

I X, A ri stote l

C u m ş t i i nţa fu sese

un viciu a l si logismu l u i ,

fa lse , L1e�i silogismul este logiceşte just .

ALlid l a propo/. i ţ i i l e afirm a t i ve sau

negative nemijlocite (de acestea din

,-a ocupat în capitolul precedent) . În acest c a p i tol se cercetează eroarea la

nemijlocik , În capitolul unnător eroarea la premisele mijlocite. Se ştie că premisele sunt premisele În care su b iec t u l �i pred icatul su nt unite fără i n t ermedi u l unei a

n e m ij l o cite treia

noţ i u ni , deci fără a recurge la un silogism, c are pre supune un termen comu n (med i u l ) . 20t> Eroare a , care nu este i gnoranţa ca o pr i v a ţ iu n c de ştiinţă , ci o falsă ştiinţă,

deci c e v a poz i t i v ,

este de două fe luri :

eroarea este o c red i n ţ ă , pur ş i s i mplu , d i rec tă ,

124


ANALITICA SECUNDĂ 1, 1 6 , 79 b, 80 a

simplă; iar eroarea care rezultă din silogism - care ne preocupă aici pc noi ia multe forme . Astfel , să admitem că A nu aparţine nemijlocit l I i c i unui B ; atunci concluzia trasă printr-un termen mediu C , că A ;I parţine lui B , va fi un caz de eroare produsă prin silogism. Acum . două l'azuri sunt posibile. Ori ambele premise , ori numai una, pot să fie false . Dacă nici A nu este vreun atribut al vreunui C , şi nici C al vreunui B , pc când contrarul a fost admis în ambele cazuri , ambele premise vor fi fal se207 . (C poate foarte bine să fie raportat la A şi B în aşa fel , încât ( ' să nu fie nici subordonat lui A, nici să aparţină universal lui B . Căci I l , întrucât A nu-i aparţine nemijlocit, nu poate să fie cuprins Într-un gen, şi A nu este în mod necesar un atribut universal al tuturor lucrurilor. Prin urmare , ambele premise sunt fal se208) . Pe de altă parte , una din premise poate să fie adevărată , deşi nu oricare , ci numai majora AC209. 80 I koarece B nu stă sub nici un gen , premisa CB va fi totdeauna falsă, în l i mp ce AC poate să fie adevărată. Acesta este cazul, dacă, de exemplu , J\ este raportat nemijlocit atât Ia C cât şi la B2 10. Căci , atunci când acelaşi ,'a

-

, 'arecu m absol ută, privită în sine , sau este o credin!ă rezultat al unui silogism. În acest ' < lplll)1

se cercetează numai erorile mijlocite sau care se manifestă în silogism, ca concl uzii ,

" anu me când premisele, ele însele sunt ob!inute nemijloc it, adic ă nesi logistic . E de '''Ieptat ca asemenea erori să nu fie prea numeroase , deşi premisele afirmative şi negative 1"1

fi combinate . Aşadar, eroarea ia naştere sau fără silogism sau ca o concluzie Într-un

\I logism. 207

Se cercetează pri mul caz: amândouă premisele sunt false. Exemplu:

Orice cantitate (e) este substanţă (A) Orice calitate (E) este cantitate (e) Ork'e calitate (E) e.<te substanţă (A) .

208

Trebu ie să avem în vedere că, potrivit celor expuse în capitolul precedent,

lIotiunile propoziţiilor nemijlocite nu pot fi cuprinse într-o noţiune supe rioară .

Dacă, În

exemplul de mai sus , B (calitatea) ar fi genul lui C, propoziţia "nid un B nu este Ah n-ar Illai fi nemijlocită . A nu este () noţiune atât de cuprinzătoare Încât să aparţină oricărui lucru . 209

AI doi lea caz: una din premise , şi anume majora (AC) , poate să fie

auevărată, pe când minora e falsă. Concluzia atirmativă va ti falsă.

Orice corp (e) este substanţă (A) Orice calilJlte (B) este corp (C) Orice calitate (B) este o substanţă (A).

Minora e falsă, fiindcă B (calitate) nu poate fi Într-un alt gen , ci este ea Însă�i u n gen ; i ar concluzia afirmativă este falsă, fiindcă este opusă negati ve i nemijlocite "devărate (nici un B nu este A). 210

Fie afirmativ , fie negati v .

1 25

a


ARISTOTEL

tennen este raportat nemijloci t la mai mulţi temleni . nici unul din aceşti

are

tenne ni nu va aparţine celui lalt . Nu apartenenţa nu este nemijloeită2 1 1 .

totuşi nici o i mportanţă dacă

Eroarea de apartenenţă se produce do.;'ci di n aceste c auze şi

num ai în această formă, pen tru că apartenenţă universală nu este

Pe d e altă parte , o

prima ,

ori in

eroare d e

a doua fi gură

posibil

am în

găsit că

vreo

Ea

�c

un s i l ogi s m de

neaparte nentă poate "ă s e produc ă o ri în 213 De ac e e a , să aphcăm i n t âi formele

vari ate pe care le ia ero are a in prima fi gură , �i în fiecare caz .

n ici

altă fi gură decât prima2 ! 2 .

c aracterul

premiselor

fabe; dc exem­ cât şi lui R . aparl i nc oridrrui

poate produce când ambe le premise sunt

plu , dacă presupunem <:ă A aparţine

nemij loci t

atât l U I C

se admite c ă A nu aparţine nici u n ui C . i ar C ambele premise sunt false2 1 4 . F.roan:a m ai este posibi l ă când una din rrem i ;;e . indi ferent care , este falsă1 1 5 . Căci AC poate fi adevăratiî , C B falsă: iar A C este adevărată , pentru că A nu aparţine tuturor lucrurilor l (' . CR fai să. pentru dî C. cărui a niciodată nu-i aparţine A , nu poate să aparţină lui B ! 1 7 Căci , dacă premisa

Căci . dacă

B,

2 1 1 Dacă ,' ubslanţa (Al c;te afirmată nenllJ lo� it sau mijlocit despre corp (C) , dar negată nemijlocit despre calilRtc ( E l , nu pUl::: m al mna nemiJlo<.it cal itulea (B) oc'pre . � �. 2 1 : Eroarea În conclu/ia u n i ve r, a l a tinnatl\ J nu este pos ibilă ded! în figura 1 _ Eroarea în concl uzia uni versal negativă este posibilă în ti gurilc l �i 2. nU �i în figura 3 , c are � u noa�te nu mai concluzi i particu lare. 2 1 J D acă presupunem că este adevărată propoziţia afirmativă nemijlocită: "Orice B este A", eroarea propoziţiei negative nemijlocite: "Ni c i u n B n u este A" poate

fi dedusă şi

în pri m a şi în a doua figură. 2 1 4 Silogismul de figura 1 ( Cel are n t ) , în care

Nici un cal (e) nu e,�te animal (A) Orice om (B) este un ca l (e) ----- ------ ----

ambele premise sunt

false:

Nici un om (B) nu este animal (A).

2 1 5 Premisa

m aj oră

este adevărată

şi minora falsă ( pri ma ipoteză); pre misa

majoră este fabă şi minora adevărată (a d ou a ipote7ă) . 2 1 6 A nu este a tri bu t u l tuturor �i printre aceste lucruri ,

aparţine A, po ate să fie C .

lucrurilor

2 1 7 Silogism în Celarent.

Nici o plantă (e) nu este animal (A)

()��m (B2.��!l PJ...al!...�§L_ Nici un om (B) nu este animal (A).

_

126

cărora

nu le

(adevărată fiindcă A nu aparţine

ca

atribut

oricărui lucru)


ANA LITICA

( 'H

ar

fi ade v ăra tă , premisa AC

SECUNDA nu

1 , 1 6 , 80 a

ar mai fi ade vărată şi

, l Ill bc1e premise ar fi adevărate , şi c o nc l u z i a

ar

totod at ă , dacă

fi ade vărată . Dar CB

poate fi adevărată , iar AC falsă; de exemplu , dacă atât C cât şi A

, l a ri fică de '. ; t

in

fi ,

una

conţin

din ele trebuie să fie subordon ată celeil alte , aşa încât 218 l 'rcIIIisa în forma: A nu aparţine nici unui C - va fi fal să . Aceasta I 'l� B ca gen ,

ce , dacă una

ori amândouă premisele s u n t false , concluzi a

rândul ei falsă 2 1 9 .

la

În

fib'Ura

adevăr, dacă A

a

doua premi sele

aparţine

1 ; uni versal afirmat despre dar premisele În

care

, 1 l'.W�

I ,

să fie cu totul

pot să fic amândouă total fal se22o .

la toţi B 22 1 • nici un tCl men mediu nu poate extre mă şi uni versal negat de�pre alt a222 ;

o

() extremă şi negat despre rezulte un silogism . De aceea , m od , ele sunt cu totul fal se . contrariile l or trebuie adevărate , ceea ce este imposibil223 . Pe de ahă parte .

mediul este afinmt despre

: t l l .. sun! conditia necesară

" d d . luate în acest

n\ l

pentru

ca să

21X Dacă A ( a n i ma l ) � i C ( v i u ) apartin l u i B ( o m ) . C (viu ) e st" genu l l u i A · Il t Plal) ŞI atun-:i majora: " Nici un viu (e) nu este anll11al (Ar \!stc fabă , <.lar minora: / Ince om ( B ) e s t\! v i u (el" este adevărată. De a ceea . conc l u /.l a : " Nici lin om ( 8) nu ' 1. amm,ll (A r este falsă. �IO Reami n t i m ,

220 O

este vorba d e

figura 1 .

",ste total falsă dacă o propw.l!ie particulară inclu�ă in pr i ma " ,e 'le a,e menea , bbă. A,tfel, propo/.i!ia. " Nici () plant" nu e.,te tiin " , VJC" e ste tolal I l ki. dad �i particu lara ei: " Unele p/;wle nu sunt l'il ' este . de asemenea. tal ,ă. 221 Se presupune �ă Propol.llia: "A aparţine la toţi B " e,le adevărată . Atunci . ' >I1 t ':Jra d. "A nu aparţine la toţi EU este fal s ă . 222 Dacă .. A aparţi ne la to� BU • nu vom găsi u n termen med iu c are ,ă aparţină : , t : .\ � i să nu aparţină l u i B. În adevăr . A fiind o spec ie a lui B, trebuie c a ceea ce e,te .tli m'at universal dt'spre gen să fIe afIrmat �i despre spec i e , �i ceea ce este afinnat univcr,al , ,,",I"c specit trebuie să fie afirmat cel pu ţi n particular şi des pre gen . Se arată prin si logisme lâ prim i re a unu i astfel de mediu (C) duce la imposibi litaţi . 2 2, C oncluzia falsă rezultă În Camestres: (propoziţie tNal falsă) Orice animal (A) este nemuritor (e), (propoziţie total falsă) Nici un om (8) nu este nemuritor (C), premisă

(concluzie total falsă) . !viciu'lom'(B) nu e.�tc-anjmal (,4)-:Dacă premisele acestui si logism sunt total adevărate , ob�nem un silogism în

Ccsare:

(propo.liţie total adevărată)

Nici un animal (A) nu eSle nemurilOr (e), Orkc om (B) este nemuritor (C), ---_._._ - - --_. _--

_ . _------

(propoziţie t'ltal

Nici un om (B) nu este animal (A ). Se ajunge astfel la concluzia si logismu l u i p%ihil itate .

fiindcă două prop(17 iţii

adevărate nu dau

1 27

o

ca supo/iţie)

ceea ce e�te o im­ falsă. Pe lângă aceasta .

preced ent ,

wnclu z ie

adevărată,


ARI STOTEL

nimic nu se opune ca amândouă pre mi s e le să fie parţial false ; de exem­ plu , să admitem că C aparţine unor A şi unor B. Atu n ci dacă s-au luat ca premise că B aparţine Ia toţi A şi nici unui C , amândouă premisele sunt fal se , dar parţi al , nu total fal se . Ace l aşi lucru este adevărat dacă majora este făcută negativă în locul minorei224 . Dacă o premisă este total falsă , este indiferent care anume . Astfel, presupuând că c eea ce aparţine la toţi A trebuie să apar� nă , de asemenea , Ia toţi B, atu nci dacă C apar­ ţine la toţi A , dar nu aparţine Ia nici un B , CA va fi adevărată , dar CB b fal să225 . Tot aşa, ceea ce nu ap arţi ne nici unui B , nu va aparţine nici unui A. Căci , dacă ar aparţine tuturor A, ar aparţine , de asemenea , şi tuturor B , ceea ce este contrar presupunerii; d ac ă totuşi C aparţine la toţi A , dar nu aparţine nici unui B , atunci premi s a CB este adevărată , dar cealaltă este fal să226 . Cazul este si milar. dac ă m aj ora este făcută premisă negativă227 . ,

,

80

am admis că A aparţine la toţi 8 (toţ i 8 sunt A ) . Urmează că cele

două premise

la o absurdi tate . c a adevărat că C (mediul) aparţine n u m a i unor

total false , cum s- a presupus la Început . Presupunerea

a dus

nu sunt

224 A şi unor Dacă se admite dacă mai departe admitem că C aparţi ne la toţi A şi nu aparţine la toţi B , premis ele vor fi amândouă fa b e dar nu total false , ci num a i parţial fa l s e S i logismele vor fi ca cele

8,

,

.

precedente , Însă c u men ţi unea că premisele sunt parţial false . A stfe l

Orice animal (A) e.�te alb (e) Nici un animal (8) nu este alb (e) - ---------- -- Nici un om (8) nu este animal (A)

În Camestres:

(pa rţ i a l false) (concl uzie fal să) .

Sau în Cesare:

Nici un animal (A) nu este alb (e') Orice om (8) este alb (e) Nici un om (B) nu este animal (A) 22 ,

în

(p arţial false) (concluzie falsă).

minora, vom avea ge n ere patru silogisme. Ai c i avem un pri m si logism În Camestre" În c are majora este Dacă numai una din pre mi se este falsă, fie majo ra , fie

adevărată şi minora fabă:

Orice animal (A) este viu (e) (propoziţie adevărată) �ici u!!.f!!!1-.!B) nu �te viu (� _ (propoziţie fals ă) Nici un om (8) nu este animal (A) (concluzie fal să) . 226 Ob ţi n e m un al d oi l e a silogism de fi gu ra 2, în Camestre s , în care majora e�te falsă şi minora adevărată: Orice animal (A) este piatră (e) (propozi ţie falsă) Nici un om (B) nu este piatră (e) (propoziţie adevărată) Nici un om (B) nu este animal (A) (c o nc lu zi e falsă) . 7 27 Obţinem astfel două si logisme În C e sare ,

adevărată s au falsă. Silogismul însuşi

nu se sc h imb ă .

128

În care majora sau

minora este


ANALITICA SECUNDĂ 1 , 1 7 , 80 b

A nu va aparţine nici unui B ; şi dacă nu aparţine l a toţi A, dar aparţine la toţi B , pre mis a CA este adevărată, dar cealaltă este total falsă228 . Şi tot aşa este fals a admite că ceea ce aparţine la toţi B nu aparţine nici unui A; c ăc i ceea ce aparţi ne la toţ B trebuie să aparţină şi unor A229. Dacă acum se admite că C aparţine la toţi B , dar la ni ci un A, CB va fi adevărată, dar CA falsă230 . Este clar deci c ă , în cazul propoziţii lor nemijlocite , silogismul fals va fi po s i b i l nu numai c ând ambe le premise su n t fal se , c i de asemenea , când nu mai una este falsă23 1 . Căci ceea ce nu aparţine nici unui a cu

m se

admite că C

,

17

<Ignoranta şi eroarea ca rezultate din premise miJlocite:> În cazul când predic atul aparţine sau nu aparţine nemijlocit subiectelor232 , atâ ta timp cât concluzi a falsă e s te dedusă printr-un tennen m Silogism În Cesare cu majora

(CA) adevărată şi min ora (C B) falsă.

Nici un animal (A) nu este piatrii (e) C!rice 9� (B) este P�f!ă (e) Nici un om (B) nu este animal (A)

(propoziţie adevărată) (propoziţie falsă)

__ _

229

este fals

(concluzie falsă).

Cum ştim, este fals că ceea ce aparţine speciei nu aparţine genulu i , şi

că ceea ce aparţine genu l ui nu aparţine speciei . 230 Tot silogism în Cesare cu majora (CA) falsă şi mi nora (CB)

Nici un animal (A) nu este viu (e) 9rice 0l!!JJ3) es��u (e) _ Nici un om (B) nu eS!e animal (A)

___

invers ,

adevărată.

(propoziţie falsă) (propoziţie adevărată) (conc l uzie falsă) .

2 3 1 A ri stote l rezumă într-o frală conţi n utul c apitol ului de faţă. Aceasta nu înseamnă că în toale figurile obţin em silogisme false, dacă amândouă premisele sunt false. Regu la este adevărată numai pentru figura 1 , în timp ce la figura 2 premisele sunt fal se numai parţial .

232

După ce s-a ocupat de erorile (concluziile false) obţi nute prin raţionamente

din premise nemijloci te , în acest capitol , Ari stotel se ocup1i de erorile (concluziile false)

în se le deduse printr- un termen mediu . aici altfel decât la raţionamentele cu premise nemij l oc ite , fiindcă mediu c are poate varia şi, de aceea, e rori le prin si l ogi sme vor fi

din premise mijlocite , adică ele Cazurile sunt

aici apare u n termen

diferite . Termenul mediu propriu silogismu lui sau acela luat dintr-o serie Înru d i tă sau ,

în sfâ rşi t , un terme n med iu străin duc la erori diferite . 1 29


ARISTOTEL

mediu propriu 233 , num ai m aj ora şi nu amândouă premi s el e sunt fal se . (Prin mediu propriu înţeleg termenul mediu prin care se obţine si logistic opusa contradictorie a fal s ul u i , adică sil ogismul adevărat .) Astfel , să admitem că A apar�ine lui B prin termenul me diu C; a tu nci , întrucât , pentru a da o concluzie , premi sa CB trebuie să fie l u ată

afirmativ . e ste

clar că ace as tă premisă trebuie să fie totdeauna adevărată , deoarece nu po ate fi converti tă . Dimpotri vă, majora AC es te falsă, căci silo gis mul

devine contrar , adică adevăra t ă pri n conversiunea ei23 4 . Tot aşa . dacă

mediul este luat din altă serie de predicate de exemplu să pre s u pune m că D nu e s te numai conţinut în A c a Într-un tot , c i , de asemene a , că este enunţat des pre toţi B . Atunci premi sa DB trebuie �ă rămână neschim­ bată , dar calitatea lui AD tre bu ie să fie schimbată; aşa încât DB este to tdeau n a adevărată , iar AD t otde au n a fal să. Acest fel de eroare este identic cu acela care este dedus pri ntr u n mediu propriu 215 . Pe de altă ,

,

-

parte , dacă concluzia nu e s te dedu să pri ntr-un mediu propri u , când mediul este premi se l e

s u b ordonat lui A , dar nu ap ar ţ i n e nici unui B , amândouă trebuie să fie false ; căci , dacă tre buie să rezulte un silogis m ,

2JJ Term e n ul meuiu propriu (O\KEîo�') este acela care poate s ervi şi Într- u n <' u conc lUZie falsa ,j Într- unul cu wncIu r.ie auevărată. �" 4 Formu larea face ca ace!>t pasaj să fie ob>c u r . S ă luăm un silogism, A , B şi C, acestd uin u r mă fiind termenul medi u . Silogismul ade\'ărat În figura 1 este:

�il()gism

Toil C ., unt A (Ori.:e fiinţă raţiunalil râde) Toţi B ., unt C (Orice om este fiinţă raţională)

�r()ţiB sunt A (Orice on�rideT-- - ----

Falsă sau negativă nu t'Jtueau na afi rmati vă (Anal.

Cum obţinem conclu/'ia fabă: "Nici un B nu este A""

poate fi premisa minoră , fiinucă în figura 1 mi nora este

primă, 1, 4). Falsă sau contrară nu poa te fi decât

A" (Nici " fiinţă raţională nu râde).

majora (AC) , adică: "Nici un C nu este

În s fârş i t, constatăm că termenul med iu este

"propriu " ,

(râde), fiindcă rămâne acelaşi în silogismu l fals ca şi în silogismul adevărat. Temlenul de "convertită" nu are s en su l de răsturnarea termenului, ci ue schimbarea propoz iţiei din afirmativă î n negativă. 235

Noul caz se referă la u n silogism în care termenul me di u nu mai este

"propriu " , În sensul de adevărată cauză

a

unirii subiectului �i predicatul u i , ci este

împrumutat dintr-o serie înrudită (de exemplu D), Silogismul fals (eroarea silogistică) cere

şi aic i ca premisa minoră să fie afirmativă (adevărată) şi premisa majoră negativă (falsă) .

Nici un D nu este A Toţi B sunt D

Nici un B nu este A . 1 30


ANALITICA SECUNDĂ 1 , 1 7 , 80 b, 8 1 a

.1luândouă trebuie să fie luate contrar comportării lor reale ; astfel i n făţişate , amândouă devin fal se; de exemplu , să presupunem că A ,Iparţine la toţi D , dar D nu aparţine nici unui B , atunc i , dacă aceste pre mise sunt schimbate în contrarul lor, rezultă o concluzie, iar amândouă premisele vor fi false236. Când , totuşi , mediul D nu este "u oordonat lui A, AD va fi adevărată, DB falsă; AD adevărată, pentru că A nu este subordonat lui D; DB falsă, pentru că, dacă ar fi adevărată, 3 .llunci şi concluzia ar fi adevărată; dar ea este prin ipoteză fa]s ă2 7 .

Când eroarea este conchisă în figura a doua . amâ ndo uă premisele nu pot fi total false. Căci . dacă B este subordonat lui A23 8 ,

:llunci

nici un termen mediu nu poate să aparţi nă la totalitatea unei

ntreme şi la nimic din cealaltă, cum s-a arătat mai înainte239. O premisă in să

poate fi falsă, şi anume oricare din amândouă . Astfel , dacă :Ipafline atât lui A cât şi lui B , dar se admite că aparţine numai lui

C A

2�6 Acest al tre ilea c az prezintă o a treia posibilitate de eroare prin silogism cu premise mijloc ite . Termenul mediu nu este nici propriu , n ici luat dintr-o serie înrud ită ,

" �,te străin . Ace s t caz are două spec i i : 1 . S ă admitem c ă toţi D sunt A (adică D este q ' 'Jlectul jui A) şi că nici un B nu este A. Pe ntru a avea un si logism fals. amândouă premi sele trebuie �ă fie fabe, adică treb uie ,ă fie "converti te" , aşa încât minora dev ine " flrmativă . cum cere figllra 1 . Nici un D (animal fără r"liune) nu e.• te A (viu), Qrice B (0f!lL e.�te D (an!1!1.a! flIră �!iun e)c..:.' __ Nici un B (om) nu este A (viu),

__

2>7 În

a

doua spec ie, majora negativă: "Nici un

adevărată , dar mi nora , fi re şte afirmati vă

"

O r i c e D este

B"

(propol iţie fa lsă) (propoziţie

falsă)

(concluzie falsă).

D n u este A" e ste lua t ă c a este luată ca falsă. Dacă şi

I lli nora ar fi adevărată, conc luzia ar fi şi ea adevărată . N-am mai avea atu nci o eroare ' i logistică. /ată silogismul fals:

Nici un D (piatră) nu este A (\'ie), Orice B (om) este D (piatră), ' Deci: Nici un B (om) nu este A (viu),

�J8 Dacă A este gen u l şi

unuia

să aparţină şi celuilalt , cel

(propoziţie adevărată. deşi negativă)

(propoziţie falsă) (conc luzie falsă) .

B este spec ia, trebuie ca ceea ce aparţi ne u ni ve rsa l

puţin particular.

U 239 R e fe ri n ţa la capitolu l an terior . Dacă prin ipoteză: "Toţi B sunt A , nu �e poate ca termenul mediu (C) să aparţ i nă unuia şi să nu aparţină altu ia (A Sau B ) , fiindcă

a tu nci concluzia va fi: "Nici

un B nu este A" (A nu aparţine nici unu i B). Dar. cum vom

vedea mai jos , una din premise, oricare din ele . poate

nu aparţine lui A sau B .

131

fi falsă , adică putem ad mite că C

81

a


ARISTOTEL

şi nu lui B , CA va fi adevărată , CB falsă240 . Şi , invers , dacă se admite că C aparţine lui B , dar nici unui A, CB va fi adevărată, CA fal să24 1 . Am stabilit când şi prin ce fel de premise va rezulta eroarea în cazurile când silogismul eronat e s te negativ242 . Dacă silogismul este afirmativ 243 , el poate fi format printr-un termen mediu propriu . în acest caz, ambele premise nu pot fi false , căci , după cum am spus înainte, CB trebuie să rămână neschimbat, dacă este să avem o concluzie . De aceea AC , a cărui calitate este schimbată, va fi totdeauna fals ă244 . Aceasta este deopotrivă de adev ărat, dacă mediul este luat din altă serie de predicate , cum s-a stabilit că este cazul erorii negative ; pentru că DB trebuie să rămână neschimbată, în timp ce calitatea lui AD trebuie să fie convertită şi eroarea este aceeaşi ca şi înainte245 . Dar silogismul poate să re zu l te printr-un termen mediu impropri u . Atunci , dacă D este subordonat lui A, premi sa AD va fi adev ărată , dar cealaltă falsă. Căci A poate să aparţi nă mai multor 240 D ac ă

admitem că CA (majora)

e adevărată , deci că C aparţine

că CB ( mi nora) e falsă, vom a vea un silogism În Camestres: Toţi A .' unl Nici un

8

C

nu este

dar

(maj ora adevărată)

C

Nici un 8 nu este A

lui A,

( m i nor a falsă) (concluzie falsă, contrară ipotezei) .

24 \ Dac ă . d i mpotri v ă , admitem că CA ( majora ) e fa bă şi CB ( mino ra ) este obţ ine m un silogism în Cesare: Nici un A nu c.�te C (majora falsă) . (minora adevărată). Orice 8 e.�te C Nici un 8 nu e.�te A (conc luzie fa l s ă , contrară ipo te zei ) . 242 Când concIu.tia falsă este negati v ă , contrară concluziei adev ărate afimlati ve , s i logis mul se face sau în modu l Ce l aren t al figuri i 1 sau în modu ri l e Cesare şi Came�tres

ad e v ă rat ă ,

ale fi gu rii 2 .

243 S e

ce rc e tea ză acum a doua p a r te a teo r i e i ; adevărată este propoziţia

negativă: "Nici un B nu es te A" şi , falsă este p ropoziţi a afirmati vă: "Toţi B sunt A" .

fi o bţinu t ă prin tr- u n s i lo g i s m în figu ra I (B arbara) . se va construi deo"ebit, d u pă cazurile înşirate mai sus , adic ă după cum mediul (C) este propriu sau impropriu (un altul ) . În acest s ilog i s m minora CB Concluzia falsă va

244 Si lo gi s mul fals

t reb ui e

să fie totdeau na afirmativă în figura 1 .

Falsă este n u mai premis a

ea este "convertită", în sensul că devine din ne gati v ă , afimlativă.

majoră CA, căci

245 În cazul că mediul (O) este lu at din altă serie, cu m s-a a rătat înainte, pre m isa

minoră (OB) va fi afirmativă şi ad evărată , pe când minora care a fi rmă pe DA va fi falsă. Vom a ve a ac eeaşi si tuaţie c a în cazul precedent, căci termenul mediu, deşi nu este cel propr iu (cauza), se aseamănă acestu i a .

132


ANALITICA

SECUNDĂ

1. 17. XI a

dintre care nici unul nu este subordonat altui a24t\ . Dacă in să O subordonat lui A, evidcnt că AD , întrucât este luată afirmativ , v a fi totdeauna falsă, pe când premisa D B poate s ă fie OIi ade v ărat ă , ori I a 1 să247 . Căci A poate foarte bi ne să nu ap arţi nă nici unui D , pe când D . I parţi ne la toţi B ; de e xe mp l u , nici o ş ti i n ţă nu este ani mal ; orice mu z i c ă l: s te ş t i i n ţ ă . Tot aşa de bine A poate să nu ap arţi n ă nici unui D , iar D nici unui B . Rezultă atunci că , dacă termenul mediu nu este subordonat ce lui maj or , nu num ai ambele premise la un loc , ci fiecare în parte poate fi falsă248 . Şi astfel am c l ari fi cat în câte feluri şi pc temeiul căror premise ; I U lo c erori în silogi sm . atât în cazul propoziţiilor nemij locite . cât şi al celor demonstrabile249. I l' nucni , IIU

estc

246 În cazul că ter menu l mediu (D) este străi n . dacă D este su bi ectu l lui A ("Toţi 1) s unt A"). majora (DA) este adevărată. minora. În care B nu are n i c i o legătură cu D. este

adevărată . De ac eea . afirmarea mi norei (DB ) este faIsă . Silogismul în Barbara va fi :

D sunt A TotU! sunt D Toţi B sun t A Toţi

(propoziţie adevărată)

(propotiţie falsă) (conc luzie falsă. fii nd contrară ipoteze i ) .

Aristotel sfârşe�te pas aj u l c u o b se rva ţi a că A . care î n raţionamentul adevărat " parţin e lui

C.

nu este exclus să apaqină ş i lui D . d e ş i ace�tia doi pot să nu fie a fi rmaţ i

unul despre altul . ad ică " N i c i unul nu 247 Dacă În reali tate

este s u b on.lo n at altuia".

D n u este , u b i ec tu l l u i A ( maj o ra : .. N i c i u n D nu

este

A" este ad evărată ! . atunci aceeaşI majoră care afirmă c ă D este su b i e c t u l lui A. va fi fal să. Dar mi nora DB poate fi

Exe mp l u :

auevărată

sau falsă. Întâi . este p o s i b i l ca

Orice ştiinţă (D) e.' te ,minwl (A)

A să

D.

(propoziţie fal să . tiindcă cea adevărată es te : "Nici o ştii nţă nu c

am mal")

(propoz iţie a devăra t ă)

Orice mu/.ică (8) este animal (A)

248

toţi B să tic

(conc lu7ie falsă) .

Es te posibil ued ca amândouă premisele ade v ăra te să fie negativ e , ad i c ă

nu aparţi nă nici unui D. şi D să nu aparţ ină n i c i unui B. Atu n c i raţionamen tul fals va

avea două premise a firmat i ve

false .

Orice D (pia tră) e.'ite animal (A) C!rice BJltiinJă) :ste D (pia tr!.L Orice B (ştiinţă)

24�

este

(propoziţie fah-ă) (propoziţie

D (pi'ltră)

R ez umat al capitoleIor 16 �i 1 7 .

falsă)

(conc lulie falsă) .

"În câte leluri". adică in ce ti guri �i moduri ;

"pe temeiul căror premise". adică dacă pre misele ,unt ad e vă ra te sau fabc; ..demollstrabilc" . ad ică cu premise mijloc ite .

l33


ARI STOTEL

18

<Ignoranta ca negaţie a cunoaşterii rezultată din lipsa unui simt> Nu es te mai puţin evident c ă pierderea unuia din s imţuri aduce

pierderea p ărţi i core s punz ătoare din cunoaştere şi c ă , deoarece noi 81

învăţăm sau prin i n duc ţie , sau prin demonstraţie , cunoaşterea nu poate b fi dob ândită altfcJ 25o . în adevăr, de mon straţi a porneşte de la general , i n ducţi a de l a particul ar . Dar nu putem ajunge la general decât pe calea i nduc ţiei , căci aş a- nu mi t a abstracţie matematică este scoasă Ia lumi nă prin inducţie - pentru că fiecărui gen îi ap arţi n , pe baza n a tu ri i

sale

determinate , anum i te proprietăţi care pot fi tratate ca separate , deşi ele nu există i zol at25 1 . Este însă imposibil să facem o inducţie fără senzaţie.

Căci numai senzaţia prinde lucrurile particul are ; acestea nu pot fi obiecte de cunoaştere ş ti inţ i fi c ă , pentru că nici generalul nu

po at e

să ne dea

cunoştinţa lor fără i ndu c ţie , nici cunoaşterea ş ti in ţifi c ă nu poate fi

dobândită prin i nduc ţie fără senza ţie 25 2 . 250

Acest scurt c api to l

are o se mn i fic aţie covâr ş itoare pe n tru înţel egere a le g ătu ră dirC('tă cu cel e două c'lpitole precedente , c are tratează despre eroarea relativă , o bţi n u tă pe calea si logismu lUl , c api tol u l 1 8 poate fi considerat ca o necesară întregire , întrucât el se ocupă de e roarea ab�olută sau de negarea ş ti in ţei . Cauza erorii ab�olu le , a ignoranţei, este l ips a sen s i bil i tăţi i . Originea cunoaşterii este senz aţ ia . Lipsa u nui organ senzorial p rodu ce ignoranţa, eroarea absolută . Cum ştim din Analitica primă, I I , 23 , 68 b, şi c u m vom .euea si aici , în cartea a II-a, 1 9 . orice învăţare sau cunoaştere e ste dobândită sau prin demon&traţie (ap6deixis) sau p ri n inuucţie (epagogi) . Demonstraţia e�te un s i l o gi , m cu pre mi se sau princ ipii adevărate , sigure . Premisele adevărate sunt obţlllute prin i nducţie , iar inducţia are c a punct de plecare senzaţia sau prindere a particularului, iar ca rezultat sc oaterea generalului (universalului). General u l e�te cuprins în p art il u l ar; el trebu ie să fie Însă ab stras din particular. S en za ţi a însăşi nu este o c un oaştere , c i începutul cunoaş te ri i . 2 5 1 Pentru Ar i st o tel , şi fiec are "gen" m a te m a t ic (cerc , triu nghi etc ) este cunoscut tot inducti v , pl ecâ nd de la cercuri e t c . particulare . Ajungem în �ă la cunoaşt:!rea genului datorită proprietăţilor �ale care pot fi ce rcetate abstrac t , i zol a t e . deşi ele nu e-:istă izo lat . 25 2 Ori c e cunoaştere prin general (u niversal) presupune inducţia , care extrage ge neralul (universalu l ) din singular (particular) , �i orice ind u cţie presupune senzaţia. g noseologi e i lui Ari stotel . Deşi nu are o

134


ANALITICA

SECUNDĂ

1 , 1 9, 8 1 b

<Demonstraţia nu este posibilă, daci regresu1 premiselor merge la infinit> Orice silogism este obţinut cu ajutorul a trei termeni. Un fel de

�ill)gism254 serveşte ca d ov adă că A aparţi ne lui C ,

fi indcă A aparţine lui B şi B lui C ; celălalt fel este silogi smu l negati v arătând Într-o pre ­ misă că un termen aparţine altui a iar în cealaltă că un termen nu aparţine ,

,

cel uilalt. Este clar atunci că acestea sunt principiile şi aşa-numitele ipoteze ale silogismului 255 . Căci primindu-Ie ca atare , demo ns trăm în mod necesar

că A aparţine lui C prin B, şi apoi că A aparţi ne lui B printr-un B aparţine lui C256 . Dacă raţionăm numai

alt termen mediu , şi tot aşa că

În vederea unei si mple opinii şi în chip pur dialectic, este evident că toată

grija noastră este să v ed em dacă silogismul nostru este bazat pe premise cât mai probabile posibil ; aşa încât, dacă un termen mediu între A şi B este probabil , deşi nu exislă cu adev ărat , putem raţiona sprijinindu-ne pe cI , şi atunci silogismul nostru este dialectic257. Dacă tindem însă la adevăr,

tre buie să ne conducem după legăturile reale dintre subiect şi atribut. Lucrurile se petrec în fel ul următor: întrucât există atribut e care sunt 2�, Acest

cap i tol este legat de capitolele 15 şi 1 6 , u nde se vorbeşte de

propoziţii

in cadrul lor a doi termen; fără mijloc i re a unui al tre il e a . Dacă legarea este mij locită. obţinem un silogism. în acest c apitol , Aristotel pune prob lema propoziţi ilor nemijlocite , a principi i lor: s e n a noţiunilor În sus sau În jos este infinită sau finită� Există prime noţiuni (principii) , "genuri supreme" şi ultime noţiuni, "specii infime"? llemijloc i te , adică de l e gare a

Sau seria merge la infini!"

254 Silogi,mul afIrmativ .

m Silogismul afrrmativ pre�upune două premi se afi rmati ve , si l ogismu l negativ

premisă negati v ă , fii ndcă din două pre mi s e negative nu rezu l tă un si logism. Si logismul n e g a ti v cere ca o premisă să fie afirmativă. 251> A ri s to te l arată că orice demonstraţie cere u n termen mediu . Să luăm silogi smul care demonstrează că C este A , servindu-ne de termenul mediu B. Orice B este A; orice C este B , d e c i orice C este A. Premisele au fost considerate ca n emij l oc i te . Dar ,e limitează la () si n g u ră

şi ele

pot fi considerate ca mi.jlocile printr-un alt termen

este dac ă "trebuie s ă ne oprim" sau nu

şi

tot aşa mai departe . Întrebarea

În seria termenilor me dii .

257 S i l o gi s me l e dialec tice , spre deosebire d e silogismele demonstrativ e , se cu o aparenţă de termen med iu. Acest termen med iu poate să lipsească în real itate , adică e s te posibil ca propoâ,iile să fie În ad e v ăr nemijlocite . DcmonMraţia cere ca premisele să fie În reali tate nemijlocite . mulţumesc nu ma i

135


ARI STOTEL

enunţate despre un subiect în al t chip decât accidental (nu adică în sensul în c are se întâmplă să zicem

"acel lucru alb este un om" , ci în sensul cu este alb" ; omul este alb , nu p en tru că el este altceva decât o m ci fiindcă este om, iar albul este la o m , fiindcă accidental omul arc c ali t a te a de a fi alb ) , anume , există termeni de aşa fel încât sunt în mod esenţial atribui ţii unii al tora258 . Să presup u ne m deci că C este u n astfel de termen care nu aparţine el însuşi nici u nui alt termen , dar că e s te subiectul apropiat al atri bu tul ui B , adi că aşa ca în tre B şi C să nu fie nici un intermediar; să presupunem apoi că E îi aparţine în ace laşi chi p lui F, iar F l ui B . Prima chestiu ne este: trebuie oare ca această seri e să se termine , ori poate ea merge la i nfinit? 259 A do u a chestiune este urrn ătoarea260: să presupunem că ni mic nu poate fi atribuit es e n ţi al despre A 26 1 , dar că A e s te atribuit imediat lui H , fără a mai aparţine nici unui alt termen intermediar mai apropiat , şi să presupunem pe H de opo triv ă aparţinând l u i G şi G lui B; atu n c i trebuie oare în mod necesar ca şi ac :astă s cri e să se termine , ori poate şi ea să continue la infinit? 262 Este între aceste două chestiuni următoarea diferenţă: prima constă în întrebarea dacă este pos i bil plecând de la ceva care nu aparţine el Însusi altcuiva , dar e s te numai subiect căruia i se a tri bui e ceva , să merge � la infinit? 263 A doua che s t i u ne de ex ami n a t este dacă, p lecâ nd totul altul , când zicem "omul ,

,

82

a

2,8 Arbto te l ţine

�ublinieJ:e dbtinqia cap i tal ă dintre substanţe sau lucrurile

independente , "În sine " , �i însuşirile lor, c are nu sunt independente , c i ap arţ i n s u bs tanţe i .

Astfe l , însuşi Aristotel l'ace deosebirea ini ţială între substan ţă şi ac c i den te (în sens gen era l , c ăc i în sens special aCC Identele se d iferenţială în esenţe sau proprietăţi "în s i ne" şi

accidente propriu·,.ise) De ac ,,"ea, când spun că un om este alb, înţeleg că este alb prin si ne , ca ceva imlependent, ca substanţă; când vorbesc însă de alb, totdeau na mă gândesc la a l tceva decât 2,9

la alb , la ceva i m.lependent care este

alb.

Pri ma chestiune se rcferă la s e ri a ascendentă a atributelor: e;,te ea infinită ,

,au finită, are sau nu un

început? C nu aparţine altui termen, deci este

,ubiect ,au substrat

al atribu tu lui B. acesta are atribut pe F, acesta pe E �i aşa mai departe . Ac eastă ,erie de

atribute va fi infi n i tă , sau va aj unge la A? Chest iunea va fi d is c u t a tă mai jos . 2(,() A

infinităry

doua chestiune se referă la seria d escen de n tă a subiecte lor . Poate li seria

2" 1 A este un

gen suprem, căruia nu·i mai

nici un termen superior. 262

san

fi n i tă.

16.1

Dacă A este atribuit imed iat lui

Prima

H, H

putem atribui nimic , fiindcă nu are lui

G ş i G lui B, seria va fi in finită

chestiune pleacă de la u n subiect care nu mai aparţi ne ca predicat

sau atribut altcu iva . Putem sui oare în seria atributelor (pred icatelor) la infinit, sau trebu ie să ne oprim?

136


ANALITICA SECUNDĂ

1 , 1 9 , &2 a

< i l: la

ceea ce este predicat altuia, dar el însuşi nu este subiect, ne putem la infinit?264 O a treia chestiune este dacă termenii extremi fiind c ldcrminaţi , poate să existe o infinitate de termeni medii ?265 Şi înţeleg :,ccasta aşa: să presupunem că A îi aparţine lui C, iar B este intermediar rnlre dânşii , dar că între B şi A sunt alţi termeni medi i , şi între aceştia . l i ţ i i noi ; pot aceştia continua la infinit, ori nu pot? Aceasta este totuna C l I a se întreba dacă demonstraţii le merg la infinit , adică dacă poate fi , kmonstrat orice lucru? Ori subiectul ultim şi atributul prim se limitează I I n u l pe altul?266 Dar eu adaug că aceleaşi chestiuni se ri dică şi cu privire la , j logismele şi premisele negative267 ; bunăoară , dacă A nu este atributul ni<.:i unui B , atunci , sau această atribuire va fi nemijlocită , sau va exista 1Il! termen intermediar, anterior lui B . căruia A nu-i aparţine (să -i zicem ( ; . care aparţine la toţi B ) , şi poate să mai fie încă un alt termen , de l' xcmplu H, anterior lui G , care aparţine la toţi G. în adevăr, şi în aceste camri , seria termenilor anteriori , cărora A nu le aparţine, este sau infinită, sau se termină268 . Nu se pot pune , dimpotIivă, aceleaşi chestiuni în cazul ter­ menilor reciproci , deoarece cînd subiectul şi predicatul sînt convertibili , nu mai există nici subiect prim, nici ultim, avînd în vcdere că toţi II:ffi1cnii reciproci , ca subiectc , stau în aceeaşi relaţie unul cu altul , fie l (

,hon

264 A do u a chestiune pleacă de la un predi c at sau atribut >uprem al u n u i subiect pe l i n i a su biec telor. Această coborâre este infi n i l ă , sau finită? 265 Pri mele două ch es ti u ni presupuneau că termenii med i i sunt l i mit a ţ i , dar că 't'flTlenii extre mi , predicatele (chestiunea 1 ) sau subiectele (chestiunea 2), pot fi infiniţi 'au fi niţi . Ac ee a ş i chestiune se ri d i c ă ac u m pe n tru terme m i med i i : sunt ei i nfi n i ţ i , sau l i niţi'! Dacă p re sup u n că A şi C sunt legaţi prin ter menul mediu B, s-ar putea ca între A �i B să fie un alt terme n mediu şi tot aşa la infinit. 266 A ris t o te l acordă celei d e - a tre i a ch e sti u n i o importanţă mai mare . Dacă termenii medii sunt infiniţi, şi demonstraţiile pot fi i n fi n ite . S-ar pute a ca terme n i i extremi , rr� d i c ate l e şi subiecte l e , să fie i n fin i te şi totuşi demonstraţ iile să nu fie i n fi n i te , dacă � I coboară

nu măru l termenilor med i i este fi n i t , deoarece termenii ex tremi pot să dea prnpo� i ţ i i

ne mij l oci te , care se pot l i psi de tenneni medii .

267 Cele trei chestiuni - îndeosebi a treia, a termenilor medi i - sunt aplica b ile ,j la si logismele negative, fi in dc ă , c u m ştim, există şi p ropoz i ţi i negative nemijloc ite. 268 Dacă propoziţia: "A nu aparţine nici unui B" nu este ne gativă n e mij l o c i tă , ci este mijloc ită de G , vom avea un si logism în Celarenl. "A nu aparţine mci un ui a', . . o ap;lrţine la toţi B", dec i , "A nu aparţine nici unui 8" . Dacă şi majord ( . . A nu ilpilrţme nici unui a') este mijlocită prin H, vom avea o nouă ma joră nel!a t i v ii : "A nu "pilrţinc nici unui H" , "H aparţine la orice a', dec i : "A nu aparţine Iliei unui (Ou .

137


ARI STOTEL

că zicem că subiectul are o infinitate de atribute , fie că atît subiectele cît şi atributele sînt infinite la număr269 . Aceste chestiuni nu pot fi puse decît dacă termenii pot să fie reciproci în două moduri diferite , prin atribuire accidentală la unul , şi prin atribuire esenţială Ia ceIălalt270 .

20 <Termenii medii nu

sunt în nunW- infinit>

Este evident că, dacă seria atributelor este limi tată , atât în direcţia ascendentă cât şi în cea descendentă27 1 (înţeleg prin prima, urcarea spre tot mai universal , iar prin a doua, coborârea spre tot mai particular) , termenii medii nu pot fi infiniţi Ia număr. S ă presupunem că A este atribuit lui F şi că intermediarii - să le zicem B - sunt infiniţi , atunci evident, putem să ne coborâm de Ia A şi să atribuim un termen despre altul la infinit, întrucât avem o infinitate de termeni până la F; şi tot aşa, dacă ne suim de Ia F, există o infinitate de termeni până la A27 2. Urmează că, dacă aceste procese sunt imposibiIe27J , atunci nu 269 La termenii reciproc abili nu se mai pun cele trei întreb ă ri , deşi ele nu sunt e xcl use , fiindcă, În acest caz , nici u n termen nu este cel dintâi sau cel din u rmă în seria termen ilor medii .

270 Dacă termen i i sunt reciprocabili în sens diferit, o dată acc idental , altă dată

esenţial , rămân valabile chestiunile de mai sus , fiindcă există atu nci un raport de anteriori t at e Între termeni . 27 1

area dacă termenii ex tremi (majorul şi sau nu o se ri e i nfi nită . O altă c he s t i une era: dacă termen ii medii constituie () serie finită sau infi n ită . Aristotel arată în acest scurt c apit ol că şi termenii medi i sunt l i mit aţ i în n u măr. "î n d i re c ţi a ascendentă" sau a predicatelor; "în direcţia Capitolul pre ce dent şi-a pus întreb

minorul) constituie

descendentă" sau a �ubieclelor. Prima merge spre un pre dicat tot mai general ; a doua spre un subiect tot mai particular

sau ind ividual .

2 72 Aristotel porn e ş t e de la p re s up u n ere a că p ropoz i ţ ia FA e s te un

caz de în care atributul (predicatu l ) A este u l timul şi, tot aşa s ubi ectu l F este ultimu l , că deci există o l i mi tă în sus ş i î n j o s . O serie i n fi n ită a r putea exista numai la termenii

.

p ropo7 i t i e

medi i . Aristotel doveueşte că ş i seri a termen ilor medi i nu poat e fi infi n i t ă . Dacă intermediarii ar fi inl1 niţi , ar

fi imposi b i l să trec e m de la A la F şi de la F la A . S a u , de

fapt, avem propoziţia FA . ceea ce implică o se ri e I1nită a termenilor med i i . Argumentarea

se mişcă în

cerc , ad ic ă presupune ceea ce este de dovedit.

273 Dacă seria atributelor (preulcatelor) şi subiectelor este fi n i tă

l1 ind impo,ibiIă.

138

-

i n linitatea


ANALITICA SECUNDĂ

1 , 2 1 , 82 a, b

poate s ă exi ste o infin i tate de termeni i n termedi ari între A şi F. Şi nu are nici un rost susţinem274 că unii termeni din seria A B F sunt atât de al ăturaţi , încât ei exclud intermediarii , şi c ă la ceilalţi interme diari nu pot fi descoperiţi2 7 5 . Căci oricare termeni din seria B aş lua. numărul i ntermediarilor, fie în direcţia lui A. fie a lui F trebuie să fie finit sau infinit. N-are nici o importanţă de unde porneşte seria infinită, fie de la termenul prim , fi e de la cel ultim , pentru că termenii succesivi în orice caz s un t infiniţi la număr27 6 . ...

21

<Termenii medii nu sunt in numlr infinit in demonstraţiile negative> Este evident de asemenea că. dacă în demonstraţia afinnati vă seria se tennină în ambele direcţii �77 scria se va tennina şi în demonstraţi a ncgativă27 8 . Să admitem că nu putem merge la infinit. fie prin urcarea de la termenul ult i m279 (prin termen ultim înţeleg un termen , aşa cum a fost F, c are nu aparţine el însuşi unui subiec t dar căruia îi aparţi ne un altu l) ne prin cohorârea către un ultim termen , pornind de la termenul prim (prin termen prim înţeleg un termen care este atribuit unui subiect , d ar •

.

.

274 Probabil o ob i ec ţi e sofistică prin

fal sa ei subti li tate . termenii med i i Între A şi F În două părţ i : Într-o pri mă p>trte , termenii medii su n t atât de :.tIătu raţi , atât d e s trân s l e gaţi unii de alţii . încât inter­ med iari i par înlăturaţi , în c ea la l tă parte , termenii i n te rme d i ar i nemijlociti nu pot fi descoperiţi . Astfel propoziţia FA poate li gândilă ca şi cum ar fi nemijlOCItă . 276 A r i s tote l răspunde la obiecţia de dinainte . I nfini tatea ter men i l or medii rămâne v a l a bi l ă , oricare ar fi te rmen u l mediu de la care se porneşte (se ştie că terme nii medii sunt rezumaţi p ri n litera B), pentru a aju n ge la A sau F. Nu se Înlătură infinitatea, dacă gândim u n i i termeni med iI c a a l i p iţi unii de alţii . i a r ce il al ţi , chiar i n fi n ili , ca ceva de ne<.:uprins . În nici un caz nu scăpăm de infini tate şi. de ac eea , FA nu poate fi constituită. 2�7 Î n direcţia a tri bu t el or (predicatelor) şi a subiectelor. 275 Obi ecţ i a d i s tribuie

278

Noul c ap itol

arată că şi În silogismele negative seria temlenilor medii este

fi n i tă , nu nu m a i În �ilogismele afirmative cercetate în c apito l u l p re c edent . Cazul silo­ gismului afirmativ este primit ail'i ce unnează.

279 Ultimu l termen

În mod ipotetic , c u m se vede d i n

e,te ultimul su biect (F). 139

fonnul area propoziţiei

82

b


ARISTOTEL

care nu este el însuşi un subiect

280

) . Dacă aceasta este just

28 1

, va exista

oprire şi în cazul negaţiei . Căci o concluzie negativă poate fi dovedită 282 Î în trei feluri . n prima figură se dovede şte aşa: nici un A nu aparţine la ceea ce aparţine

B , dar B aparţine la toţi cărora le aparţine C . Pentru

a dovedi pe BC - cum este totdeauna cazul pentru unul din cele două 283 intervale - trebuie să ajungem la propoziţii nemijlocite - cum este totdeauna cazul cu premisa minoră - dat fiind c ă Be este afirmativă284 .

î n privinţa celeilalte premise 285 , este evident că dacă termenul major

B , D va urma să fi atri buit B ; şi dacă termenul major este negat , înc ă , despre un termen dinaintea lui D, acest termen trebuie să fie atribuit la toţi D. Prin umlare , este negat despre termenul D dinaintea lui la toţi

Întrucât seria suitoare este finită , atunci si cea coborâtoare se va termina 286 în de asemene a , şi va exista un subiect p rim căruia A nu-i aparţine . 287 a doua fi gură silogismul este aşa : dacă B aparţine la toţi A , dar nu

ge n e ral .

:l80 Tennenul pr i m 28 1

este atributul suprem, cărui a n u - i

apa rţi n e un pre d ic a t ma i

D ac ă este ad e v ărat că În demonstraţiile pozitive există un termen pr i m (A)

si . un tennen u ltim (F)-

:lR2 Concluzia neg at i v ă poate fi demonstrată În trei feluri (TpOll O I ) , adică figuri: I în modul Celare n t , în figura 2 În modu rile Cesare şi Camestre� . în figura 3 În modu l Bocanlo . 283 Intervalul (Ol(i O nl�ta) este propoziţia, a nu me, aic i . p re mis a mi n oră . 28 4 Î n orice figură , cel p u ţ i n o premi s ă este afinnativă , altminteri " i l og i s mu l nu este posibi l . A i c i premisa mi noră (B C ) este afirmativă. S-a admis, de la în c e p u t , că în si lo�ismele afi rmat i ve " e ri a tennenilor med i i este tinită . adi c ă se t"mUnă cu () propoziţie altnnativă nemijlocită. În di>cuţie rămâne numai silogismu l ne ga ti v : seria termenilor medii este � i aici finită? 285 Premisa majo ră : "Nici un B nu este A". Unnează u n silogism în ('elaren\. 286 Pro poziţi a : "Nici un B nu este A" poate li mijloc ită, şi a t u nc i termenul A va fi negat şi de s pre alt tennen înainte de B , anume despre D. Vom ave a u n no u s i l ogi s m , în c a re minora va li afirmativă. ad i c ă D va ti afirmat d e s pre toţi B . Niâ un D n u este A Toţi B -----sunt D --------Nici un B nu este A .

în fig u ra

Dacă se caută o

mijlocire negativă şi a majo re i

noi : .. Nici un D nu este A".

d acă dec i v o m recurge la tenne nu l E, ac est a va f i din n o u a fi rma t i n n:tinoră despre D, şi

t ot aşa mai departe . Dacă seria premiselor majore negative este în s oţi tă de seria premiselor minore afi rma t i ve, cum seria afinnativelor este tinită, tot aşa seria nega ti v e lor va ti tinită.

Deci va

exista un s ub i ec t prim despre 2 K 7 Unnează <)

care

va

ti ne g at A sa u

căru ia A

n u - i va aparţin e .

exemplificare a limitării tennenilor n ega t iv i În ligura 2. Aristotel

n u vorbeşte de mod u l Cesare . ci numai de Carnestres, care de al t fel sunt vizibil înrudile .

140


ANALITICA SECUNDĂ

1 , 2 1 , 82 b

288 apartine nici unui C , A nu aparţine nici unui C . Dacă se cere dovada 289 pentru aceasta , este evident că ea poate fi adusă, fie în prima figură , ca a

mai su s . fie în figura a doua, ca aici , fie în figura a trei a. Prima figură

fost dis cutată . Vom proceda la de sfăşurarea celei de-a doua, dovadă

c are va fi aşa: D apartine la to ţi B , dar nici unui C, dat fi ind că este 290 necesar ca ceva s ă apartină lui B . Apoi , întru c ât urmează ca să fie do vedit că D nu apartine lui C , atunci D are un alt predicat care este Ilegat despre C . De acee a , fi indcă succesiun e a predicate lor afirmate de spre un termen universal mereu tot mai înalt se termi n ă , atu nci şi ... uccesiunea predicatelor negate se termină de asemenea 29 J . A treia fi gură se constituie , dup ă cum am spus 292 , ast fel :

A

dacă

aparţine la toti B şi dacă C nu aparţine la unii B , atunci C nu aparţine

la toţi A. Această premisă, adică CB , va

fi dovedită, fie în aceeaşi figură , iie în una dintre ceI cl a l te dou ă di scutate mai su s . Î n pri m a şi a doua fi gură , se ri a se termi nă 293 . Dacă întrebuinţăm a treia figu ră , vom lua ca

premise că B aparţine lui E, cărui a , luat particular, nu-i aparţine C . 288

S i logi s mul în Camestres. în c are negativa este minora:

Orice A este

B

B A. 28 9 C ă, în minora negati vă , seria ter men il or medii n u este infinită. Doved i rea face sau în fi g u ra 1 , ca mai sus , sau în fi gu ra 2, c um urmează , sa u în figura 3, cum ,e Nici un C nu este

Nici un C nu este

,e \a

arăta mai jos .

290 Se obţine un nou silogism în C'ame strc s .

cu minora negati vă, în c are noul

mediu D este negat despre C , dar este afirmat despre B .

Toţi B sunt D

Nici un

C nu este

Nici un C nu este

D

B.

Dac ă vrem să dovedim mi nor a ne ga ti vă a ace stui silogism , vom recu rge

l i n n o u termen negativ E, care , <.l e asemenea, va

ue,pre C .

291

la

fi afi rmat de sp re D , d a r v a f i negat

C a şi m a i sus , premisa nega tivă ( a i c i mi nor a ) are ca relativă o premisă

afirmativă. Cum se ri a afirmativelor se sfârşeşte , tot aşa şi ser i a negativelor. 2 92 în Analitica primă,

1, c ap . 6 . Silogisme de figura 3 în Bocardo:

B nu sunt C (majora neg ativă) Toţi B sunt A ( mi nora afirmati vă)

Câţiva

Câţiva A nu sunt C. 293 Dac ă vrem să dovedim premisa negativă (majora) prin una din celelalte

două figuri , ştim dinainte rezultatu l . Rămâne să încercăm dovada prin figura 3 (B ocar<.lo) .

141


ARISTOTEL

Ace astă premisă iarăşi va fi do v e di t ă în a c el aşi fel .

Dar În truc ât s - a

admi s că seria subiectelor coborâtoare s e termi nă, este limpede că ş i

seria neatribuirii lui

C

se

v a termina ş i e a294 . Chiar presupun ând că dovada

nu se mărgine şte la un singur p rocede u , ci le în trebuinţează pe toate ,

când la prima figură , c ân d la a doua ori a trei a , este evident că şi aşa regresul se va termina, pentru că procedeel e

sunt finite la număr

lucruri finite se combină într -un număr finit, re zu ltatul

va

,

ŞI dacă

fi finit295 .

Astfel vedem că rcgre sul demonstraţiei negative se

termi nă,

dacă se termină acela al demonstraţiei afirm ati ve . Că, de fapt. regre s ul se termină la afi rm ati v , se poate limpezi prin următoarele consideraţii 6 dialectice 29 .

22

<În demonstraţiile afirmative nu se poate merge Ia inîmit> esenţa unui lucru , este în adevăr, dacă definiţia este posi bi l ă sau , cu dacă esenţa poate fi cu n os c ută iar infinitul nu poate fi stră­

În ce priveşte predicatele care exprimă evident că ele au o limită .

alte cuvi nte

,

.

bătut, predicatele asupra esenţei unui lucru trebuie să tie firute la număr2\l7 .

194 Dovada prin figura 3 va avea a c e la�i re;;ultat, fiindcă noua negativă: "Câţiva nu sunt C" are c ore l ativ ă o n o uă afirmativă: "Toţi E ,unt BU, şi , cum ,eria afirmativă este finită, constatăm ac e l aş i lucru la seria negativă, ad ic ă va exista un prim termen căruia nu-i aparţi ne C. 295 S-ar putea c red e că numărul termenilor me di i este finit, dacă ne mărginim la o singură figu ră , dar că este infin i t , dacă trecem de la o fi gu ră la alta pr i n s i l og i sme succes ive. Aristote l socoteşte că este evidentă concluLia: dacă În fiecare fi g u ră în parte număru l termenilor medii este fi n it , în toate figurile la un loc va fi , de asemenea, finit. 296 în textul grec este I.OYU:: WS' - pe cale log ic ă . Termenul l.oYlKw'," , l a Aristotel , se opune lui aval.lJTlI:: w S' - pe cale analitic ă , şi uneori lui <j)lJOIKWS' - pe c a le fizică. Opus analiticului este la Aristotel , dialecticul, adică cercetarea din pun c te de vedere sau pri nc i pii ge ne ral e , nu din principii speciale , prop r i i , ca În Analitică. A risto tel consideră dov ad a din c ap i to l u l 20 , că termenii medi i ai premise l o r afirmative sunt fiRlţi , ca una demon­ strativă, pur analitică. C api tolu l 22 ţine să dea şi o dovadă dialectică .au din principii generdle . 297 în acest capitol, Aristotel oferă o dovadă mai adâncită a propoziţiei formulată În c ap ito lu l 20 , că la premisele poz itive no ţiu n ile cons titutive , atât în seria suitoare a atributelor sau predicatelor, cât şi În seria cooo râtoare a s u biec te lor , sunt În număr finit.

E

142


ANALITICA SECUNDĂ 1 , 22 , 8 2 b, 83 a

Dar , cu privire la pre dicate în genere298 , avem de făcut următoarele nbservaţii . Putem enunţa, fără să fie fals: "albul merge" ori "acest corp 83 mare este un lemn" sau şi "Iemnul este mare " ori "omul merge" . Dar este deosebire între cele două enunţări299. Când spun "albul este un lemn" , înţeleg că ceva care este alb se întâmplă să fie un lemn , dar nu că al bul este substratul căruia îi aparţine lemnu l . Căci nu ca alb ori ca specie de alb ajunge ceva alb să fie un lemn3OO , şi astfel albul nu ajunge să fie un kmn decât accidental . Pe de altă parte , când afirm: ,.lemnul este alb" , nu înţeleg că altceva, care se întâmpl ă. de asemenea, să fie un lemn , -: ste alb (cum ar fi dacă aş zice .. muzicantul este alb" , ceea ce ar însemna: "omul care se întâmplă să mai fie şi muzicant este alb 30 1 ) ci k mnul este aici s ub s tratul , care actual a aj uns să fie alb, şi a ajuns aşa f;1 ră să fie altceva decât lemn sau specie de lemn . Dacă trebui e să formul ăm o regulă, atunci să denumim pe ul timul fel de exprimare atribuire302 iar pe celălalt , o neatribuire total ă ·;:.\u cel puţin o atri bu ire care nu este proprie , ci accidentală . "Alb" şi , . l emn" vor servi primul ca predicat , al doilea ca subiect. Vom admite atunci că predicatul este enunţat despre subiect In sens propriu , nu şi acc i dental ; căci numai printr-o astfel de atribuire "

,

,

EI incepe cu dovada ce a

c'

mai uşor

de primit: predic atele ( atri b u te le) esenţiale sau care

.J1\tttuie esenţa (quidditas) unui lucru . Esen!a lucrului e,te exprimată de de1iniţie ş i , de

aceea . atributele

esenţiale nu pot fi nel i mitate , infin ite . Definiţia nu poate Îmbrăţişa un

llumăr infinit de atribute . Dar Însuşi Aristotel recunoaşte că definiţia n u pre t i nd e să fie

"ompletă , adică să e xpr i me toate pred ic ate le esenţiale , ci se limiteuă la genul proxi m �i d dl' renţa specifică.

29� "Predicatele În genere" sunt orice fel de predicate , tot ce poate fi enunţat

<.k s pre u n subiect , îndeosebi cele acâdentale. 299

În primul fel de a vorbi , atribuirea nu este naturală, ci "alături de natură"

( I rape, <j>UO lV); În cel de-al doilea, atribuirea este "potrivit naturii" (wn, q,UOlV).

în tru c â t e ste esenţa (gen ul )

3 00 Nu

.Ib,

albu l u i sau întrucât este specia genului

acel ceva a devenit lemn , ci întrucât este esenţial lemn, acel ceva a devenit alb.

JO I În propoziţia: "muzicantul este alb" _ şi subiectul (muzicant) şi predicatul

,au atributul (alb)

se referă la om. Am cunoscut În exemplele de până acum, trei feluri de

aU ibuiri : 1) atribuirea unui accident sub stanţe i (forma naturală); 2) atribuirea unei substanţe accidentului , ca "albul este un lemn" (forma cea mai puţin naturală); 3) atribuirea unui accident tot unui acc ident, ca "muzicantul este alb" (forma mai puţin naturală dec ât cea d i ntâi).

302

Sau

enunţare , "predicaţie" (KaTllyo �E1v), de exemplu , "lemnul este alb".

1 43

a


ARI STOTEL

demonstraţiile sunt în adevăr dovczi 303 . Unnează de aici că ori de câte ori se enunţă un singur predicat despre un singur subiec t , enunţul se face sau de spre esenţă , sau despre calitate , sau de spre c antitate , sau de spre rel aţie , sau despre acţiune , pasiune , loc

şi timp304 .

Mai departe , predic atele siIbstanţiale305 ne arată că subiectul de spre c are sunt enunţate e ste sau

însuşi predicatul , sau o specie a

predicatului306 . Dimpotri v ă , predicatele care nu sunt substanţi ale , ci care sunt enunţate despre un alt subiect , acesta nefiind identic nici cu predicatul îns u ş i , nici cu o specie a lui , sunt accidentale; de exempl u , alb este u n accident al omului , având în vedere c ă omul nu este identic cu alb ori cu o specie de alb , ci mai degrabă cu animal , întrucât omul e ste esenţi al o specie de animaI J07 . Aceste predicate , c are nu sunt substanţiale, trebuie să fie predicate ale unui alt subiect3llR , şi nimic nu poate fi a l b care să nu fie , de

asemenea ,

şi altceva decât alb309 . Ne putem

di spcnsa de Idei , pent ru că ele sunt numai sunete fără înţeles ; şi chiar dacă ar exista, ele n-au nimic de-a face cu discu ţia noastră , întru cât demonstraţii l e se referă la predicate aşa cum le-am definit3 lO .

303 În

Mai departe ,

orice demonstraţie , atri buirea este totdeauna În se ns propriu , ese nţial!

sau naturală , nu acc idental ă , fii ndcă demonstraţia este În serviciul ş t i i n ţe i , a universalului

şi necesarulu i .

3 04 Este o înşirare a

şi poziţi a .

"

ca te gorii lor" , care aic i sunt opt , nu zece; lip,esc posesia

305 Predicatele esenţiale ca re

sunt esenţia l e , dar cad sub alte categori i .

cad sub categori a s ubs tan ţe i ; ce lel al te pred ic ate

J06 Exprimare greoaie . L a p redi ca te l e substanţiale , subiectul s a u are aceeaşi sferă ca predic atu l (de exempl u : "omul este un animal raţional") sau este ° specie a lui

(de exempl u : "omul este u n animal") . Î n primul caz , subiec tu l şi p re d ic a t u l sunt reciproc abile ; în c az ul al d oi l e a

nu sunt reciproc abile, căci nu numai omul este animal.

3 0 7 La pred i cate l e nesubstanţia le , subiectele lor nu sunt nici î n seşi

nici ° parte (o s pec ie) a lor, ca, de e x emp lu , totuna c u al bu l sau cu ° specie a lu i .

predicatele ,

"omul este alb" . Omul este numai accidental

3 08 Adic ă nu pot fi ele însel e subiecte (Categorii, c ap . 2). 309 " A lbu l " este un acc i dent , !l e e i nu este indepen!lent , ci aparţine u ne i

substanţe , care este şi altc ev a decât alb .

3 10 Aris totel , în treac ăt , critică teoria platonică a I d e ilor , potrivit căreia toate

Ideile , dec i şi c el e despre accidente, sunt indepe ndente de luc ru ri l e individuale , care

cu demon st ra ţi a , care ca predicatul lor. Î n ip o tez a Ideilor

"participă" l a toate Ideile. Teoria pl a ton ic ă nu are nici o le gă tu ră pre supun e că Ideea (ge n era l u l) se află

În lucruri

indepen!lente de lucruri nu se poate d ed u c e nimic de la I dei la Ş t iinţa nu e pos ib i l ă dacă Ideile nu sunt În l ucruri .

144

lucrurile ce pa rt ic ipă la ele .


ANALITICA SECUNDĂ 1 , 22 , g3 a, b

lucru nu este cali tatea al tei calităţi , şi aceasta calitatea celei di n tâi o calitate a unei calităţi , căci este imposibil ca ele să fie at ribuite reciproc u n a despre alta, în unul din felurile arătate3 l l . Ele pot f i e nunţ ate fără falsitate una despre alta , dar nu atribuite cu adevărat una \cki lalte 3 1 2 . Sau oare ele sunt atribuite substanţial una alteia, adică ele sunt sau g e n ul sau diferenţa celui enuntat?) !3 S-a arăta t Însă că aceste atribuiri nu pot fi o scri e infinită nici în jos. nici în sus , de exemplu , nici �elia .,omul este biped" , bipe du l este an i mal , şi ace s t a ca altceva , nici �eria care atribuie animal de s pre om , om des pre Callias , şi Callias de spre l i n s ub ie c t mai îndepărtat . Căci ori ce s ub s ta n ţ ă de ace st fel este definibi lă, pe când o serie infinită nu po a te să fie străbătută cu gând ul Pri n u nnare , nici detenni nările în sus , nici cele în jos nu sunt infinite , Întrucât o substanţă ale c ăre i pre dic at e ar fi infinite n-ar putea fj definită 3 14 . Prin urmare , ele nu vor fi atribuite recip ro c fiecare ca genul celeilalte , pentru că aceasta ar identi fi c a un gen cu una din speciile lui3 l 5 . N i CI cali tatea nu poate să fie reciproc atribuită al tei calităţi (acelaşi lucru l'ste v al abi l despre celel alte categorii) , decât prin atribuire acciden tal ă . pentru că toate aceste pre di c ate s u n t accidentale şi se enunţă de s p re suhstanţe 3 l 6 . Pe de altă parte , nici aici enunţările nu pot să meargă la 1 1 11

- adică

"

"

.

311

Când atribu irea e ,te accidentală, subiectul şi p red i c atu l nu pot fi reciproc e ,

l' a î n a t ri bu i re a 312

substanţială

Putem spune . de exe mp l u , că .. albul" este "sonor" , dar nu putem atribui cu

adevă ra t ..sonoritatea" (o calitate) " ul bu l u i " (altei calităţi) . , a ll c a o

3lJ

Dar poate aceste atri b u te accidentale sunt co n s iderate c a genul suhiectului

specie ( d i fere n ţ ă) a genu l u i . Se ştie în să, de la î n ceputu l acestui cap ifo J , că

a,cmenea atribuiri substanţiale (e,enţiale) nu merg la infinit. 314

in

nu

Aristotel insistă asupra valorii probante a de finiţi e i . Defmiţia este obişnuită

� t i i n tă . Cum ea trebuie

să ÎmbrăţişeLe toate atributele unei s ubs tan ţe , numărul atributelor

poate fi infinit , căci infinitul nu poate fi dat În gândire .

3 1 5 Propoziţie obscură , care a fost trad usă În d i ferite fe l uri . Dacă ţinem ,�ama de cele spuse înain te �i de cele ce vor urma, putem crede că este vorba de lmpo,ibiJitatea de a atribui rec iproc ge nu l şi specia. ° asemenea reciprocare ar identifica genul şi spec i a . A , tfe l , în propozi ţia: "Omul e;,te animal" , subiectul este o specie şi predicatul genul e i . CUllversiunea propoZIţiei dă: "Animal u l este om" , ceea c e transformă specia Î n gen , a d ică a firmă despre gen ceva pe care el îl cuprinde În sine, �i astfel , un lucru devine o parte

d i n el . 316

Înainte , Aristotel a arătat că pred icatele ce exprimă genuri şi spec i i , adică ( Categorii, c ap 5), nu pot merge la infinit În sus (ca predicatc) 5i

, , :; ubstan !ele secund e "

în jos (ca

.

subiecte) , şi d nu pot fi rcciprocate; acum se ocupă de calitate şi de toate celelalte

145

83 b


ARlSTOTEL

infinit nici în su s , căci noi en unţăm ceea ce e xprimă sau o calitate , sau o c ant i t ate , sau o alta din categori i le de ac e st fel , s au însăşi substanţa . Dar fel uri le de substanţă s u ra limitate la nu m ăr şi genurile categoriilor sunt , de as eme ne a , limitate3 1 7 . Căci ele sunt sau cali ta te , sau cantitate , sau relaţie, sau acţiune , sau pasiune , sau loc şi ti mp . Să admitem că un singur predi cat este en unţat despre un singur subiec t , dar că p re di c atel e c are nu sunt substanţi ale nu se pot enunţa unul despre altu13 1 8 . Admitem aceasta pentru că atare predicate sunt toate accidente şi , deşi unele predicate sunt în si ne , i ar celelalte sunt de natură diferită, to tu ş i noi susţi nem că toate , deopotrivă, se enunţă despre un anu mi t substrat , şi că un accident nu este ni c iod ată un substrat3 1 9 . Căci noi nu admi te m ceva care să nu fie altceva , dacă îi s pu ne m pe nume le ce-l poartă , ci susţi ne m necontenit că el este enunţat de spre un substrat , altul decât el însuşi , şi că aceste atribute sunt diferite , dacă subs tr atele sunt diferite320 . Deci , nici seria suitoare, nici seria coborâtoare de atribute , când un singur atribut este enunţat despre un singur subie ct, nu sunt i n fi ni te Căci subiectele despre c are se enunţă accidentele sunt tot aşa de multe ca şi elemen teÎ e consti tutive ale oricăror substrate individuale , şi acestea am văzut că nu sunt infinite la număr'2 1 . în c e e a ce priveşte categori i , în alară de substan ţă. Reciprocarea nu e ste posibilă la a�este categorii care exprimă a� c idente ale ,ub st an ,c i . Nu putem atribui o calitate altei cal i tăţi decât accidental;

c�litatea Însăşi , ca şi celelalte c a te gori i (afară de substanţă) , reprezintă s impl e "accidente"

ale ,ubstanţei .

317

A tri bu irea este fi nită , fi e în ordinea substanţei , fie în ordinea celo rl alte

rând , fiindcă numărul c ate goriilor este l imitat, în ai doilea rând , fiindcă În fiecare c alegori e seria predicalelor este finită, aşa cum cere orice definiţie valabilă pentru

c ategorii ; în pri mu l

orice categorie . 318

Ar trebui să admi tem atu n c i că există ac� idente ale ac cidentelor, calitate

a c ali tăţ i i etc .

3 i 9 De�i există ac c idente În sine (de exemplu , culoarea aparţine În sine a l bu lui) ş i accidente "de natură deosebită" (de exemplu, c u loarea care aparţine unei buc ăţi de lemn), toale accidentele au caracteristica de a aparţine altord decât lor Însele, an u me unui substrat.

Acc ide n tu l nu este niciodată substrat sau substanţă . 320

Ni c i un accident nu are numele său (de exemplu , albul nu este numit alb) de c ât dacă există un substrat (o substanţă) , ailul decât el , căruia îi aparţine ca atribu I.

Atributele variază cu substanţele . 321

Subiectele en u nţări i sunt tot atât de n u meroase c a şi fac tori i constitu tivi

ai unei substanţe . Ac eşt i factori , cum ştim, nu s un t infi n iţi . De ac ee a seria de jos (a subiectelor) este finită.

146


ANALITICA SECUNDĂ

1 , 22, 83 b

elemente constitutive , cât şi .lCcidentele lor, iar ambele sunt finite322• Conchidem că trebuie să existe un su bi ect despre care un anumit atribut este enunţat ne mij loc i t ; că tre­ hl,ie să fie un alt atribut care este enunţat de spre primul atribut, şi că s eri a ( l chuie să se sfârşească cu un terme n care nu este e nunţat despre vreun k:nnen anterior , şi de�pre care nici un termen anteri or nu este enunţat323 . Argumentarea de p ân ă acum este o primă cale pentru demon­ \ ( rarea tezei noastre . O altă cale se de s c h i de 324 când demonstraţia se I « p ortă la propoziţii despre al căror subiect s au enunţat predic ate 325 . 1 I 1 ieroare , şi când faţă de propoziţiile care pot fi de monstrate nu avem 1 ) c o mpo rtare mai bună decât c u noaştere a lor326 , iar pe de altă parte , este i l aposibil de a l e cunoaşte rară de mons traţi e În al doi le a râlld , dacă ceva l' �lc c u n os cu t numai prin ahuj327 , şi dacă nu cu no a ş tem acest altu1328 , ' , i nici nu avem ceva mai bun dec ât cunoaşterea lui prin demonstraţie329, ,lll,nci nu vom şti n ici ceea ce poate fi cunoscut prin e133o . De aceea, dacă \cria s uito are , ea cuprinde atât a cel e

-

.

322 Dacă trecem la seria suitoare (Ia predica te) , şi ea este finită, fie că este vorba

de pr�dicate esenţiale,

fie că este vorba de predicate accidentale ,

pe scurt ceea ce s-a demonstrat p.lnă acum: seria tennenilor extremi şi medii este finită; de asemenea. că există un subiect 323 Propoziţie formulată greoi , care exprimă

" i i m dru ia îi aparţine un predicat ultim, datorită unor tenneni medii , de asemenea , fi nili .

' , , , stă un ,ubiect care nu aparţine altcuiva , ci există prin sine ,

şi un predicat care IIU arc

d';dsupra sa un predical superi or. Între pri mu l predicat al subiec tu lui şi cel din urmă, seria de mijlocitori este limitată.

324 Este un al doilea procedeu de a dovedi "dialectic"

(},O YlI(WS); adică din

( l a nde de vedere generale. Dovalia poate fi rezumată în cele ce urmează: demonstraţia L,c ruri lor care comportă demonstraţie nu este posibilă, dacă nu cu noaştem complet premisele. Dac ă În să premisele sunt fără sfărşit. ar exista o cunoaştere numai ipotetică, , : u fundată sol i d . De aceea, termenii medi i nu pot fi i nfiniţi la număr, iar

�. i de În nu măr finit.

propoziţiile sunt

325 E posibil să de mon,trăm propoz iţii care nu sunt nemijlocite, c i sunt

l ,l Ijlocite de o atri buire anterioară . De exemplu , putem demonstra că anumite animale : , ăiesc mu l t , fiindcă Înainte le-am atribuit pred icatul "animale fără fiere". 326

Despre propoziţiile demonstrabile nu avem o cunoaştere mai bună, adică

t) cunoaştere nemijlocită,

O asemenea cunoaştere avem despre principii, nu despre premise

Je monstrabi l e , adic ă mijloc i te . O propoziţie nemijloc ită şi nedemons trabilă cu noaşte

, ntuitiv raportul dintre subiect

şi predicat.

327 Concluzia este cunoscută prin premise. 328 Dacă nu cunoaştem acest altul pe calea demonstraţiei.

329 Dacă nu dispunem de o cunoaştere

mai bună decât aceea prin demonstraţie,

:u.lică dacă nu dispunem de o c unoa�tere nemijlocită, intuitivă. 330 Nu vom putea

şti nici concluzia sau ceea ce este cunoscut prin altul . 1 47


ARI STOTEL

84

a

este po si bil să ştim c e v a în mod absolut prin demonstraţie , şi nu pe bază ' de ipoteze13 1 , este necesar ca seria predicatelor intermediare să se temu ne .

Dacă ea nu se te mli n ă şi dac ă , dimpotrivă, dincolo de predi catul admis 332 se afl ă mai sus un al tul , atu nc i ori ce pre d i c a t este de monstrabil . Prin unnare , întru cât infi nitul nu p o ate fi s tr ă bă t u t , nu v o m cunoaşte prin d e mon s traţ i e ceea ce c o mpo rt ă

o

demonstraţie333 , De acee a , dacă nu

avem ceva mai bun decât cunoaşterea lor , atu nc i noi nu pu te m şti ceva prin demon straţi e absol ută , ci nu mai prin una ipotetică 3 3 4 .

Din punct de v e de re di alectic , putem noastre de spre ceea ce a fost vorba335 . se va arăta în c ă mai pe scurt ,

dar din

fi

convi nşi prin dovezile

punct de vedere anal itic,

în ş t i i nţe l e demons trative . c are s un t

obiectul cercetării noastre . predicatele nu pot să fie nici în su s , nici în

jos 336 infinite în n u m ă r . Demo nstraţi a se referă l a ceea ce apa r ţi n e esenţial lucrurilor3 3 7 , Atri butele aparţin esenţial lucrurilor în două fduri: ori

fiindc ă ele su nt cuprinse în natura esenţi al ă a subi ec telor l or , ori fiindcă

subiectele l or sunt c upri n s e în natura esenţi ală a atributel or3 3 8 . Un

exemplu pentru acestea din unnă

e st e

neperechea ca un atri bu t al numă­

rului , care , de şi este un atribut al numărului339 , totuşi numărul însuşi 131 P re m l S e l e nu sunl certe , ci ipotetice şi n u mai post u l ate . 33 2 Pri nc i p iu l că orice poate fi demonstrat a fost re spins mai Înainte (cap . 3). 3JJ E s te o conv i nge re adâncă a l u i Aristotel . că infinitu l nu poate fi d a t , îmbrăţi şat , fără să nu devină fi n i t . întrucât i n fi n it u l exclude un În c ep u t , nu va fi po�ibilă demonstraţia a c eea ce este demonstrabi l . 33 4 Dacă nu avem o c u no a ş te re mai b u n ă (adică nemijlocită) d e cât aceşti termen i infi n i l i , porn i m de la premise m ij l oc i t e nedemonstrate . a c ce pt at e numai .,prin ipoteLă" (Eţ u a08EO(W,), şi ca urmare , concluzia v a fi �i ea i potetică , nu absolută , J35 Ar i stote l a dezvoltat două d e mo n str al ii di ale�ti\.'e ,au "logice" , cum 'pune ci , că orice dovadă presupune o serie finită de noţi u n i . Um1Cuă dovada "analitică" , te rmen

opus "Iogicului" (dialectic u l u i ) .

În subi ec t ,

J36 ,.în s u , " - din p red ic at î n pre d ic at tot mai general; "în ju'" până l a subiectul individual , i redu c ti b i l la a l t , u bi e ct .

-

din subiect

3.17 Principiu important în Joc t rina aristotelio:ă a ştiinţei , Şti inţa e s te cunoaşterea prn cau ze , iar cauzele s u nt esenţiale lucrurilor. Prindpi u l a fost enu nţat mai înainte în capi TPlul 4, 73 a, u nde se de fi ne s c şi c ele Jouă sensuri ale esc!llialul u i , cercetate în cele

de urmează, pe lângă alte sensuri .

m Cele două feluri de atribute esenliale sau "prin sine" (wEI" ui mi): sau aTri butul c u prins În definiţia subiectului, sau s u biec tul este cuprins în de fin iţia atributul u i . 33q Afirmaţia l u i Aristote l , c ă n umăru l cuprinde În sine perec h ea şi nepereche a , adică atribute contrare, este de natură dialectică în sensul h e ge l ia n .

e"te

1 48


ANALITICA SECUNDĂ 1 , 22, !l4 a

,' ,le cuprins

în

noţiune a lui nepereche340 ; tot aş a , ca un exemplu al

p r i mului caz , multipl i c i talea ori indivizibilitatea34 1 , sunt cuprinse în l i l lţiunea num ărului . Dar ceea ce este atribuit lucrurilor în modul arătat IIU l

este infinit nici într-un caz, nici în al tul . întâi , nu este posibi l , în cazul

,i nepereche a este raportată Ia număr 3 42 , pentru că aceasta ar Însemna că

află un alt atribut , care îi aparţine , ca şi cum neperechea

III

nepereche se

. 1 1'

,ta în definiţia aceluia343 . Dar atunci nu mărul va fi subiectul prim

. t I acestor atribute aparţinând fiecăruia din ele . În trucât însă o infinitate de atri bute nu po ate să

fie

conţi nută într-un singur lucru , nici

seria

, u i toare nu va fi infinită3� . Mai trebuie , pe deasupra , ca toate aceste .ttri bilte să aparţină primului subie c t - de exemplu , numărului şi

nu mărul să le aparţină lor - încât amândouă să fie convertibile şi nu t i na să fie de

o

extindere mai largă345 . Î n al doilea rând , şi atributele

care sunt cupri nse esenţial în natura subiectului lor sunt deopotri vă

fi n i te , altfel definiţi a ar fi imposibilă346 . Pri n urmare , dacă toate predicatele enunţate în defi niţie sunt esenţial e , iar acestea n u p o t fi i n finite , seria suitoare se va termina, ca şi seria coborâtoare347 . Dacă aşa stau lucruril e , urmează că intermedi arii Între doi termeni sunt , de asemenea, totdeauna \imitaţi la număi348 . O consecinţă 140 De fin i ţ i a noţiu nii de nepereche �uprinde , în

J4 1

În unele manuscrise

sine, ca subiect , număru l . (O la t PE T O V ) . Traducătorul

fi gu re az ă "divizibilitate"

c n gleJ: G . R . Mure şi traducătorul franc e z

J.

Tri co t , propun versiunea a l tor manuscrise:

, . i ndivizibilitate·· s au "indivizibil" (a llLa(pETov), c are a fost ad optată a ic i . 1 42 A tr i bui re de a l doilea caz. 143 Dacă seria termenilor ar

fi in fi n ită , "nepereche" ar fi cupr i n s în a l t te rmen ,

a�a cum "numărul" este cuprins În "nepereche" , şi atunci "numărul" ar fi s u bie c tu l pri m

al

aces tor atribute , care i-ar aparţine . 344 Dacă un subiect dat, fi ind unul şi definit, nu poate avea un număr infin it Lle a tri bu te , seria suitoare a atributelor (predicatelor) esenţiale va fi finită . Numărul nu poate cup r inde un n u măr infinit de atribute . .145 Definiţia cere ca subiectul şi predicatul să aibă a c ee a ş i sferă ş i , dec i , să tie convertibile . Astfel , " omu l " (definiendum) şi "animal raţ io na l" (definiem) au aceeaşi extens iune (sferă). 1 46 Aristotel se c uprinse în esenţa

e,te finită.

oc u p ă acum de atributele e�enţiale În p r i mu l fel : atributelL �ubiectelor. Definiţia şi aici este pos ibilă, numai dacă s eri a alribu leltlr

147 Seria

34 8

suitoare tie la subiect la pre<lical; seria coborâlllare de la predicat Ia �ubiL'l:1 . Dac ă termenii medii n-ar !1 ci fin iţi , ca termenii extremi u n i ţ i în conclUZie,

unirea nu ar fi p os i bilă .

1 49


ARISTOTEL evidentă a acestui lucru este că demon straţiile implică cu necesitate ' principii şi că, de asemenea , părerea unora , la care ne-am raportat lai început34 9 , că toate adevărurile sunt demonstrabile , este o eroare350 • Căci , dacă există principii , pe de o parte , nu toate adevăruri le sunt demon·' strabile , şi pe de altă parte , un regres infinit este imposibil . Dacă ar

fi

valabile amândouă supoziţiile , aceasta ar însemna că nici un interval nu ' este nemij locit şi indivizibil , ci că toate intervale sunt mijlocite

şi

divizibile35 1 . Este ştiut că o concluzie este demonstrată prin interpunerea unui tennen , nu prin adăugarea unui tennen extrem. Dacă o astfel de interpunere ar putea continua la infinit, atunci ar putea exista un număr infinit de tenneni , între fiecare alţi doi temeni . Dar acesta este imposibil , 84 b

dacă atât seria suitoare , cât şi cea coborâtoare de predicate se termină. Iar acest fapt, care înainte a fost dovedit dialectic , a fost dovedit acum analitic35 2 .

23

<Corolare> După ce s-a demonstrat aceasta, este evident că dacă acelaşi atribut

A

aparţine l a doi terme ni C ş i D, c are nu sunt enunţaţi unul

349 La începutul Analjticii secunde, în capitolul 3, 73 b.

350 Teoria aristotelică a demonstraţiei se reazemă pe convingerea că ex istă

demonstraţie , fiindcă există indemonstrabi le , pri ncipii sau propoziţii nemijlocite

(ăJl E oa),

Fără princ ipii . regresul în seria termenilor a r fi. infinit. 351 Dacă s-ar admite părerea că toate adevărurile sunt demonstrabile , ar trebui

care n - a u nevoie de demonstraţie .

să admitem că nu exi stă "intervale" (propoz iţii) "i ndivizibile" , adică fără mediu sau nemij l oc i te . Demonstraţia - se ştie - are loc prin interpunerea unui

al treilea termen

comu n , nu prin adăugarea unui alt termen extrem. necomu n .

3 5 2 Cu acestea s - a termi nat ş i dovada analitică, p e l â n g ă aceea "logică"

(dialectică) , a imposibilită�i de

a avea o serie infinită de noţiuni

extreme şi medii . Dovada

"analitică" este tot aşa de generală ca şi cea dialectică, numai că ea se aplică Îndeosebi la silogismul apodictic (demonstrativ ) . Argumentarea aristotelică, atât de compli cată şi de greoaie , nu este convingătoare . Seria noţiunilor poate fi infinită, cu m şi eMe , silogismeJc sunt posibile . De asemenea , definiţia nu cere ca esenţa să cuprindă tinit de atribute , ci numai să fixeze genul

şi totuşi un nu măr

proxim şi specia dc!iniendu/ui. Esenţa u n u i lucru

este infi nită în conţinutul e i , şi de aceea cerce tarea arc un orizont neiimi tat .

1 50


ANALITI C A SECUNDĂ

J , 23 , 84 b

despre altul deloc sau nu sunt enunţaţi în orice caz , acest atribut nu le aparţine totdeauna în virtutea unui termen comun353 . De exemplu , Isoscelul şi scalenul posedă atributul de a avea unghiurile lor egale cu două unghiuri drepte în virtutea unui termen mediu comun354; căci ele posedă aceasta, întrucât su nt amândouă o anumită figură, dar nu întrucât d i feră unul de altul . Dar aceasta nu este totdeauna aşa355 ; căci să pre­ supunem că B este termenul mediu comun , în virtutea căruia A apartine l u i C şi D . Este evident atunci că B va aparţine l ui C şi O datorită unui a l t termen mediu , iar acesta datorită unui altuia, aşa încât între doi lermeni să se intercaleze o infinitate de intermediari - ceea ce este o i mposibilitate. Astfel nu e nevoie totdeauna ca unul şi acelaşi atribut să aparţină mai multor noţiuni datorită unui termen comun , dat fiind că lrebuie să existe propoziţii nemijlocite356. Totuşi , dacă atributul comun la două subiecte le aPartine esenţial357 , termenii medii implicaţi trebuie să fie cuprinşi în acelaşi gen şi să fie derivaţi din aceleaşi premise indivi­ Zlbile358 ; căci am văzut că demonstraţia nu poate să treacă de la un gen la altu1359 . Este , de asemenea , evident că dacă A apartine lui B , se poate demonstra aceasta , dacă există un termen mediu între cei doi360. Mai departe , elementele acestei demonstraţii sunt termenii medii care sunt tot atât de numeroşi ca şi elementele , având în vedere că propoziţiile 353 Acest c ap i tol e,te o c on ti nua re a celui precedent, unde s-a do vedit că, în fost vorba numai de două n O li u n i : A ap arl i ne lui B. Aici este vorba de acelaşi pre dica t A, care este enunlat de spre două nOli u n i C şi O, dacă acestea nu su nt atribuite unul altu i a ca gen şi sp ec i e . ŞI în acest caz, numărul termeni ior medii nu este infinit, ci este posibil ca a tri b u irea să fie Prop07.il ii l e afinnative , n u măru l termenilor medii este fi n it . Acolo însă a

dată nemijloc it.

J54 Tenne n u l C0mun mediu este triunghiu l . J55 S e poate c a predicatul s ă apaT!ină fără mijlocirea altuia, adică s ă aparlină nemijl o c i t , pe temei u l unei i n ducţ i i . Al tminteri , se pare că seria termeniior med i i este i n fi nită, ce ea ce este imposibi l . 356 T re bu i e s ă ajungem la propoz ilii , l a "intervale" nemijlo c i te , fiindcă seri�

mijlocitorilor nu poate fi in fi nită.

357 În orice demonstralie

e,te t ri u ngh i u l

atr ib u tu l

comun este o determi na ! i e esenţi ală. cum

la isoscel şi scalen.

m D i n aceleaşi pr incip i i sau propon!li nemijlocite .

JW În capito l u l 7 din opera de fat ă s-a arătat că genurile nu comunic ă , d e c i că nu putem întrebu inţa un gen pentru a demon"tra un ge n Jif'crit. J60 Se înţelege cii demonSlraţia pr�,upune un termen mijloc itor Între l, şi B .

151


ARI STOTEL

imedi ate - tdate sau . cel pu ţi n . cele un i ve r s ale - sunt elemcnte36 l , Dacă. dimpotrivă, n u există termen me d iu , demonstraţia nu este posibilă,

dar pe această cale găsim principiile3li2 . Tot aş a , dacă A nu ap arţi ne lui

8 3 6 3 • se poate de mo n s tra ace asta , dacă e x i s tă un terme n med iu , sau un termen antecedent l u i B3fi4 , căruia A nu - i aparţine3li5 ; în caz c ontrar ,

nu exis tii demons traţie şi s - a ajuns la un principiu .

Exi st ă

totdeauna

tot atât de multe elemente ale demons traţiei c â ţ i termeni medii există, întru cât toc mai p remi se le c are c o nţi n ac e ş t i termeni medii sunt prin­

cipiile demons traţiei . î n to c mai cum exi stă pri ncipii nedemonstrabile , afirmând

" ace as t a

este aceea"

aşa vor fi şi altele , c are neagă

aparţi n e aceleia"

-

ori că

"aceasta ap arţi n e aceleia" . tot

"aceasta este aceea" ori că .. ace a s t a

aşa încât u ne le principii vor afilma că

aceasta, iar unele vor nega că este aceasta366 .

aceasta este

Când avem de demonstrat o concJuzie 307 , tre buie să luăm un

predicat prim al lui A este enu nţ at ca şi

B în ainte de a avea pe A - să zi cem C. des pre care 8308 . Dac ă procedăm în ace s t mod , nici o propoziţie

ori atribut , care stă în afară de A

369

• nu se admite în de m o s traţie : medi ul

3 0 ! "E l e m e n tele demonstraţiei" sunt pri ncipiile nedemons trab i l e ; fiecare element conţi ne un te mlcn mediu. Aristotel sublin iaLă că numai propozi ţ i i le u n ivcrsale , nU şi cele singulare , servesc În demon!>traţie . Cele si n gu l are pot servi În i ndu c ţ i e . 302 Dacă [iU este dat terme n u l med i u , propoziţia este indemonstrabilă, adică nemijlocită ,au evid e n tă prin s i ne . Când am aj uns l a propoziţii fără termen mediu , ne aflăm in sfera pr i nci p i i l or sau a propoz i ţ i i lor e v ide nte prin sine. 363 Ceea c e s-a s t ab i l i t până ac um despre p ropoz i ţ i il e afirmative este va l abi l şi despre p ropoziţ i ile negat i ve . .164 Adică un termen cu o !oferă mai Întinsă d ecât B , anume ge nu l lui B . 3 65 E vorba J e majora indemunstrabilă a silogismu l u i în cu n c l uz i a : Nici un B nu este A . E xe mp l u În Celarent: Nici un C (termenul an terior sau gen ul lui B) nu e,te A

Orice B este C Nici un B nu este A .

.1 06 Există , aşadar,

p ri ncipii indemonstrabile

negative

ca ş i principii afirmative .

367 În cazul de faţă, propo/.iţia "B este AH (A aparţine lui B ) . 368 Silogismul va fi

C estc A

B este C

următorul:

(propoz i ţie nemijlocită)

B este A .

369 Adică În afară de

genul s uperior , de care va fi legat su b i e c tul dat p rin tr- u n

şir de termeni med i i .

152


AN ALITICA SEC UNDĂ

1 , 2.1 , 84 h, 85 a

l" ; te

c on s t ant redu s , până când subi ectul şi predicatul devin indivizibi le -- adică una370 . Avem unitate când propoziţia de vi ne nemijlocită , întrucât

J l u mai propoziţia nemijlocită este , În mod ab s ol u t şi În orice sens , una . ( ' a şi în alte lucruri , princ ip iu l este d 'l ll1eni ile

, kp:lrtc37 1

-

s i m plu ,

dar nu i dentic în toate

la gre u tăţi es te mina , în muzică , semi tonul , şi aşa mai

-

de a s eme nea , în silogism, uni tatea este o premisă

m: m ij l oc i t ă , iar în demon straţie şi

în

ştiinţă e s te N o i k 3 7 2 . De c i , în

; d , 'gismele c are dovedesc apartenenţa unui atrib u t , terme nul mediu JIU

cade în afara termenului major. În cazul silogismclor negative)73 , pe

de al tă parte , în prima fi gură , terme nul mediu nu cade k' rme nului major,

a

cărui aparte nenţă e s te în chestiune : de

în afara exemplu ,

e s te de ilovedit p ri n tr-un mediu C că A nu aparţi ne lui B . Premisele (nute sun t : C

aparţine la toţi

B , i ar

A nu aparţine nici unui

C 3 74

Atunci , dacă trebuie dovedit că ,\ nu aparţine nici unu i C , tre bui e aflat un mediu între A şi

C,

şi se va proceda tot aşa mai departe375 .

370 Luând temleni med ii d i n genul l u i A, număru l lor se va n,ic�ora treptat,

Z) , adică la Propozilia nemijlocită , AZ, care ,e va prezenta ca o unitate imlivizibilă. Subie,tul prim se apropie llIaI mu lt de predicatul prim. Aristotel oferă aici o regulă generală de a trece de la plUpol.iţii demon strabile la propoz i ţ i i indemons trab i l e , la princip i i . Avem aic i , a�adar, concluzia cercetărilor de l a capitol ul 19 (inclusiv) până la capitolul 22 (inclusiv ) . � 7 1 Unitatea d e măsură este aceeaş i , d ar variază concret după natura obiectulUI la ,are se aplică: În mUl.ică, semiton u l , "diezul", este cel mai mic interval perceptibil . 172 rn silogismul (demonstrat i v ) , ca m<iterial al demonstraţie i , sau obiecti v , principiul este Unul; în demonstraţie s i �tiinţă, sau subiectiv . princ ipiul este N o Vs- ( i ntuiţia intelectuală) , care prinde nemijlocit propozi ţiile prime din orice demonstraţie şi ştiinţă. 3 7 3 După ce s-a arătat cum propoziţia afirmativiî mij locită este redusă treptat la o propoz i lie nemij loc ită, la un principiu a l inteleclu l u i i n tu i t i v , se arată , în cele ce urmează. cum aceeaşi reducere a mijloc itului în nemijlocit are loc la prupOliţii le negative . Demonstraţi a se face după cele trei fi guri , prin arătarea termenilor med i i care , În cele din urmă . aj ung l a un termen mediu nemIjlocit (ăIl E O O v). 374 Silogismul este în modul Celarent: Nici un C nu eMe A Orice B este C

până ce se va ajunge la un predicat prim (de exemplu mdemonstrabilă

Nici un B nu este A .

375 Dacă trebuie acu m doved i t ă majora negattvă

termen mediu (D) ş i obţinem silogismul :

Nici u n D n u este A Orice C este J) Nici un C nu es te A . 153

(CA ) . recurgem la u n nou

85

a


ARI STOTEL

Dacă avem de demonstrat că D nu aparţine lui E , cu ajutorul premiselor: C aparţine la toţi D , d ar că nu aparţine nici unui E sau nu la toţi E , atunci mediul nu va cădea niciodată în afara lui E . Acest E este subiectul despre care D urmează a fi negat în conc1uzie376. în figura a treia, mediul nu va cădea niciodată dincolo de limitele subiectului şi atributului negat de dânsuI377 .

24378

<Demorurompa wrive�Wă esre superiomi demonstrapei particulare>

şi

În trucât demonstraţia poate să fie ori universală, ori particulară , ori afirmativă , ori negativă, s e ridică întrebarea: care formă este mai 376 Silogismul acesta este în fi gura 2,

C fi ind

ambe le premise , cu un silogism în Camestres sau B a roco: Orice D este C (Camestres) Nici un E nu elile C Nici un E nu este D.

termenul medi u , pre dica t în

Orice D este C Unii E nu sunt e Unii

(Baroco)

E nu su n t D .

Exemplu:

Orice cal (D) nechează (C) Nici un om (E) nu nechează (C) Nici un om (E) nu este cal (D).

Este d e notat că te rmen u l mediu î n figu ra 2 este luat d i n propoziţia negati vă, nu din propoziţia afirmativă , ca în figura 1 , fiindcă în figura 2 nu i>e demon strează o propoziţ i e afirmati vă. 377 În figura 3 , în care termenul mediu este subiect în amândouă premise le, termenul mediu nu trebuie să fie în afara n i c i a terme n u l u i d e spre care se neagă (subiectul) , nici a celui c are neagă (atributul) . Exemplu: Nici un om (e) nu este piatră (A) Orice om (C) este animal (B)

Unele animale (B) nu sunt piatră (A).

Termenul mediu (C) nu e s te nici în afară de B ( a n i mal) , fiindcă animal este genul omulu i , dar nici în a fară de piatră (A) . căc i n e g aţia pi etre i se aplică deopotrivă la om ca si la ani mal . • 37M Î n ac est c ap i to l şi în cele do u ă următoare (25 şi 26) . Aristotel com p ar ă demonstraţi ile în ce pri veşte valoarea l o r . Demonstra ţia uni versală este supe r ioa ră demonstraţiei part ic u l are (cap . 24); demonstraţia afirmativă este superioară demonstraţiei

154


ANALITICA

SECUNDĂ

1 , 24 , 85 a

bună? Aceeaşi che stiune po ate fi .pusă cu privire la aş a-numita de mo nstraţie directă şi Ia reducerea la i mposibi l . Să c e rcet ăm întâi demo n str aţi a universală şi parti cul ară3 79; c ân d vom fi clarificat această proble m ă , să trecem la dis cutare a dem on s traţie i dire c te ş i a reducerii la imposibil38 o . S -ar părea că demonstraţia particul ară este cea mai bună, dacă avem în vedere cele ce urmează38 1 . De monstraţia cea mai bună e ste demonstraţia care ne fac e să ştim mai mul t (căci acesta este i de alu l de m ons traţie i ) , şi ştim mai mult des pre orice , dacă îI cunoaştem pri n el în suşi , decât dacă îl cunoaştem prin altceva; de exempl u , n oi cu n o aşt e m pe Cori sc us muzicantul mai bine dacă ştim că Coriscus este muzical , decât dacă ştim numai că omul e ste muzi cal , şi tot aşa în celelalte ca zu ri . În adevăr, de mo ns traţi a uni vers al ă , în loc de a dovedi că subiectul în suşi are cutare atribut , do ve deşte numai că al tcev a are ace st atribut, de exemplu , dacă încerc ăm a dovedi , în ce priveşte isoscelul , nu c ă isoscelul , ci numai triunghiul are cutare sau cutare atri but. Demons traţia particulară , dimpotrivă, dovedeşte c ă subiectul în suşi are cutare atribut. Deci de mons traţ i a că subiectul po s e d ă prin sine un atribut este cea mai bună. D ac ă forma p arti cu lară , mai d e grab ă decât cea universală , demonstrează în aşa fel , atunci de mons traţi a particulară este cea mai bună. Mai departe , universalul n-are o exi stenţă s eparat ă de lucrurile partic ul are . Demonstraţia. cu to ate aceste a , duce la părerea că ceea ce sus ţine demonstraţia e.ste totuşi ceva, ş i că acesta este o entitate separată ap arţi n ând lumii reale , cum sun t , de exemplu . triunghiul . ori figura , ori nu m ărul care ar sta în afara triunghiurilor, figurilor si numerelor

n i

t

negative (cap . 25); demonstraţi a d irec tă este superioară demonstraţiei i d rec e , prin

reducerea la absurd (cap . 26) .

Ari , tote l a spus În c ap i to lul 4 d e sp re un iversal şi demonstraţie Dem()nstr� !ia u niversală dO\'t!de�te un atribut es enţia l despre mai Înal t , primi ti v . de exemplu , c ă două unghiuri drepte s un t u n atribut al :179 Reamintim ceea ce

particu lar În genu l cel

triunghi u l u i . şi nu este nevoie să mergem d incolo de triungh i . Dcmom,traţia partic u lară dovedeşte un atri but esenţial despre ,) ' pecie a genu l u i , de exemplu , despre triungh i u l isoscel s a u scalen .

.180 Printr-o neglij enţă , Ari, totel nu vo rb c � te aic i de demunstraţiile afi rmative , a căror s u pe r iori t ate este tema capito l u l u i următor . .1 8 1 Aristotel se folu,e�tc Î n favoarea demonstraţi e i partic u l are , de uouă argumente pe care le va respinge mai jo� .

1 55


ARI STOTEL

particulare382 . Dar de mon s traţi a la ceea ce este real şi

85

b

nu

cea mai

bună este aceea care se referă

la ceea ce nu este real , este ac e ea care nu

ne

înşal ă , nu aceea c are ne înş al ă3 83 . Sau demonstraţia universală e s te toc ma i de fe lul

a c e sta

din urmă ; şi d a c ă ne angaj ăm pe făgaşul ei , ne

găsim raţionând ca în arg u me nt u l că proporţi a nu este nici linie , nic i număr , ni ci solid, nici p la n ,

CI

ceva aparte şi deasupra tuturor

acestora.

întru c ât demon straţia u ni ver s ală este mai mult de felul ac es ta şi atinge

real i t a te a mai puţin decât o face de m onst raţ i a particulară , şi creează o opi nie falsă , va urma că demonstraţia universală este m ai prej o s decât

demons traţia parti culad184 .

Pu tem riposta următoarele3X5: p ri mu l argument se aplică mai

bine

la demonstraţia u ni vers al ă decât la cea particulară .

În a de văr , dacă

egalitate a cu două unghiuri drep te este atribuită triunghiului , nu întru c ât

este isoscel , ci Întrucât este tri u n gh i , acel care ştie că i soscelul p o se d ă acest atribut , cunoaşte subiectul înt r - u n grad mai mic decât acel c are ştie că tri u n g hi u l ca atare are acest atri but386 . 182

Pe

sc urt , dacă un atrib u t

Aristotel expune un al doilea argument, care pa re că întăreşte superioritatea

demon�traţJei p a r tic u l are: pa rti c u l a ru l re preL i nt ă rea l u l , existenţa; universal u l , ca c e v a

i'n sine, nu este rea l , este un neexisten t. Ex i ste n ţa este c o n s t itu i tă din i nd iv id u a l , concre t , !' Ii din universa l .

1 X , Partic ularu l există �i d e c i nu ne înşală; generalul (universal u l ) nu exi!aă

şi deci ne În şală; fireşte, dac ă este conceput platonic , ca ceva se p ara t de lucrurile particulare­ (indi viduale).

' 8 4 Am văzut că Aristotel începe să compare de mon stra ţia universală şi demon­ straţia particu lară, pentru a cunoa..5te care este supe r ioa ră , care are o valoare mai mare sub raportul ştiinţei sau , c u m se exprimă e l , prin c are a n ume ,,�tim mai mu lt " (llâAAO V El oEVQI). RCLultatul co mpa raţ ie i va fi superioritatea demonstraţiei universale. Deo�drndată .

ci pre zintă o p i n ia gre � i tă că superioară est" d e mo n s tr aţi a part iculară . A ri s to tel nu

formul ează prob le m a în termenii cei mai po triviţi propr i e i sale filozofii. î n ade văr , pen tru

e l , p art i c u l a r u l ( i ndiv idualul) şi u n i versalu l constituie un tot: u n i v e rs a l u l e s te dat în particular ( i n d i vid ual ) �i parti c u l aru l este îmbrăţişat de u n i vers al . i se subordonează logic .

So l u f i a jusI�

e s te unirea celor doi factori : ,,�tim mai mult" dacă unim i nd ividualul ,

conm�tu l , cu u niv crs al u l

(abstractul) . cu prec i zarea că ştiinţa clarilică, determină , "demon­

,trează" prin universaL dar acesta este parte intek'Tantă din individual şi

este

scos din el prin

ab,tracţie inducti v ă . după ce a fo st dat in "senzaţie" sau percepţie (vezi aici , cartea 1 ,

cap. 1 8 , Ia sfâ r ş i t) . .'S5 Urmează re sp i nge rea argumentelor în favoarea demonstraţiei part i c ul are . 386

Dacă luăm În consideraţie exemplul lui Aristotel , se înţelege uşor că

demons t rarea la triunghiul isoscel că acest triunghi are două unghiuri d repte este mai slabă

156


ANALITICA SECUNDĂ

1 , 24, R5 b

nu este valabil pentru triungh i , ca triunghi , şi totuşi demonstraţia se face în acest sens , ea nu va fi o demonstraţie ; dar dacă este valabil pentru t riunghi . atunci se aplică regula că ştie mai mult acela care cunoaşte subiectul ca posedând atributul ca atare387 . Dat fiind deci că triunghiul este temlenul mai larg şi exprimă o noţiune identică în toate cazurile - adică termenul nu este aplicat omonim - , şi dat fiind că egalitatea cu două unghiuri drepte aparţine tuturor triunghiurilor, atunci isoscelul ca triunghi şi nu triunghiul ca isoscel, posedă unghiUlile astfel rapo rtat&88 . Urmează că acel care cunoaşte un lucru în chip universal ştie mai mult despre el , aşa cum este în fapt, decât acel care îl cunoaşte în chip particular. De aceea , demonstraţi a universală este superi oară celei particulare . Mai departe , dacă universalul este o noţiune unitară , nu o noţiune omonimă , atunci universalul va avea realitate nu mai puţin , ci mai mult decât cutare sau cutare particular , dat fi ind că universalul cuprinde nepieritorul . pe când particularul este mai supus pieirii 38 9. Mai departe . fiindcă univer� alul are sensul a ceva unitar , nu suntem siliţi să presupunem că există în afară de lucrurile particulare , şi tot aşa de puţin în celelalte cazuri care nu exprimă o substanţă, ci calitate , rel aţie , ori acţiune . Dacă facem totuşi o astfel de presupunere , vina cade nu asupra demonstraţiei , ci asupra ascultătorului ei390 . Altceva acum. Dacă demonstraţia este u n silogism care dovedeşte cauza, adică un "pentru ce" , universalul este mai mult cauză decât ac eea că orice tr i u n gh i are două unghiuri d re p te . Acest atribu t e s te esenţial triungh i u l u i În genere , nu triunghiului isoscel .

31\7 Pentru Aristotel , ştiinţa se re feră la atributele esenţiale sau

lucrurilor, nu la cele acc idental e .

3R� Superioritatea demonstraţiei universale se impune

,.în s i ne" ale

în u rmăt oarele condiţi i :

a) subiectul este mai cupri n/ător (triunghi î n ge ne re , faţă d e isoscel); b ) subiectul primeşte aceeaşi Jetin iţie În toate cazurile ,

nu nu mai omonimic; e) atributul se aplică subiectului

luat În totalitatea lui

3 R 9 Este o eroare filozofic ă , răspândită ş i printre gân d i tor i i moderni ideal i şti obiec ti vi, lă u n i versa lul c,te mai real decâ t individu alul, ti indcă nu este s upu s schimbării .

Reali tatea nu are grade

s

390 Universal u l rămâne univers a l n e su pu , schi mbării , chiar dacă nu e te

independen t , in opoziţie cu c on c e p ţ i a lui Plato n , adică legat de individual . de sensibi l .

Dacă. totuşi , e l este considerat ca independent, greşeala n u stă Î n demonstraţie , <.'Î Î n

audi toru l u i pentru care e�tc făcută demomtraţia.

157

mintea


ARISTOTEL

decât particularul (în adevăr , ceea ce posedă un atribut esenţial este el însuşi cauza acestei atribuiri , iar universal ul este prim; ş i de ai c i vine că universaiui este cauză) , atu nci demonstraţia universală este su­

perioară , ca demonstrând mai deplin cauza , adică "pentru ce " 3 9 1 . Mai mul t .

Noi c ăut ăm îndelung acel p e ntru ce" şi socotim că mai e posibil ca al tceva să fie cauză , fie că este "

îl ştim atunci când nu

o devenire , fie că este o existenţă392 . Căc i ultimul pas al unei cercetări e ste scopul şi l im it a

problemei . Astfel ,

"în c e scop a venit el ?" -

"pentru c a să primească bani" , şi aceasta

de ce?

-

"pen tru ca s ă

plătească o datorie" , şi aceasta d i n urmă? - "pentru a nu săvârşi o nedreptate" . Mergând mai departe , am ajuns la ceva care nu mai este voit prin altceva sau pentru altceva393 , şi spunând că pentru acel motiv , l u at ca scop , cineva a venit sau un lucru a apărut sau există , numai atunci socotim că

avem

o cunoaştere deplină a cauzei pentru care el a venit.

Dacă deci toate cauzele ş i toţi "pentru ce" sunt la

pri v inţă

,

acestea le cunoaştem mai bine

când

ceva nu există, fi i n d c ă există

în condiţi ile arătate , urmează că şi în cazul celorlalte asemenea , o cunoaştere deplină,

fel în această

pe

ca şi cauzele finale , şi dacă

caU7�

obţinem , de

altceva . Astfel , când am înţeles că unghiurile exterioare sunt egale cu patru unghiuri drepte , fiindcă sunt unghiuri exterioare ale unui triunghi 86

a

isoscel , rămâne încă întreb are a: "De ce are iso scelul ace st atribut?" şi pu nsul este : "Pentru că este un tri u n gh i şi triunghiul îl are fi i nd c ă un Lriunghi este o figură re c ti li ni e Dacă o figură rectilinie nu posedă ace astă proprietate pentru un alt motiv mai îndepărtat , am aj uns aici

ră s

,

".

la o cunoaştere depli n ă . Cum această cunoaştere este universală394 , conchidem că demonstraţia universal ă este superioară . 391

A ris tote l arată în ce constă . în primul rând , superioritatea demo n s traţiei

universale: universal,ul este esenţa , iar esenţa este cauza lucrului. Demonstraţia universală este cauzală. iar �tiinţa este cunoaş terea cauzelor . 392 Fie

că este vorba de sC:1imbarca, fie că e,te vorba de existenţa unui luc ru ,

căutarea cauzei s e opreşte cînd am găsit cauza deveniri i s a u existenţei , nu î n deveni rea sau ex i ste n ţa altui lucru , ci în natura sau esenţa l ucrului însuşi .

eficientă

393 Prin altceva - cauza efic ientă; pentru altceva - c auza finală. Cauza este mij locul acţiunii. Cu noaşterea acestuia e;,te insuficientă dacă nu c uno,c şi

sc opul care se serveşte de acest mijloc .

394 Cunoaşterea este universal ă , fiindcă subiectu l atributului este primordial .

ireductibil

la un alt subiec t.

158


ANALITICA SECUNDĂ r, 24, 86 a

Mai departe , cu cât demonstraţia devine mai particulară , cu atât ea alunecă în infinit, pe când cu cât demonstraţia este mai universală , cu atât tinde spre simplu şi finit395 . Dar obiectele particulare , i ntrucât sunt infinite , sunt neinteligibile , dar întrucât sunt finite , devin mteligibile . Ele sunt mai mult cunoscute dacă sunt universale , decât Jacă sunt particulare . Urmează deci că universalul este mai demonstrabil . Şi fiindcă relativele cresc concomitent, cu cât lucrurile �unt m a i demonstrabile , cu atât mai deplin li se aplică demonstraţia396 . Aşadar, demonstraţi a universală este mai bună, fiindcă ea este Într-un grad mai înalt demonstraţie . Mai departe , demonstraţia care dovedeşte un lucru şi apoi un alt lucru397 este preferabilă demonstraţiei care dovedeşte numai unul. Cel care'posedă demonstraţia universală cunoaşte particulara tot aş a de bine , dar cel care posedă demonstraţi a particulară nu cunoaşte uni versal a . Aşa că acest fapt este încă un motiv pentru a prefera demonstraţia universală. Mai este , în sfârşit , argumentul umlător: demonstraţia univer­ 'iillului este mai bună , fiindcă se face printr-un termen mediu, care se :ipropie mai mult de principiu . Nimic însă nu este aşa de aproape ca lcmijlocitul , căci el este însuşi principiul . Dacă dovada derivată din ,xincipiu este mai stringentă decât dovada care nu este derivată astfel , Jemonstraţia care se apropie mai muit de principiu este mai stringentă u'.!cât demonstraţi a mai îndepărtată de principi u . Dar demonstraţia u niversală se caracterizează prin această apropiere mai mare de principiu 395 Particularul (ind ividUalul) nu este strict d�tenninat, este infinit în conţi n ut ul

,ău complex, în ti mp ce universalul este strict Jetenni nat, finit şi simpl u . 396 D i n

Categorii, 7 , 6 b, s e ştie c ă relativele sunt corelative , adică s e manifestă

simultan . Relativele sunt aici demonstrabilul şi demonstraţia. Cu cât creşte demonstrabi lul,

·: u atât creşte şi demonstraţ i a . Particularul (individualul) stă foarte departe de princ i p i i ; generalul s t ă m a i aproape , şi d e aceea are nevoie de mijlocitori m a i puţi n i . Trebuie s ă

10tăm că expresia lui Aristotel : "demonstraţia particularului alunecă î n infinit" , v a fi luată

ca o hiperbolă . N u uităm princ ipiul demonstraţiei: seria termenilor medii nu merge la

infi n i t . Nici subiectele, nici predicatele (atributele) nu merg la nesfârş it, c i "trebuie

ne opri m" la subiecte şi predicate primordiale.

3 97 Sensul acestei propoziţii se va lămu ri îndată: cine cunoaşte u n iversal u l

cunoaşte şi "altul" (partic ularu l ) , care este c uprins î n general şi serveşte to td e aun a c a ilustrare a generalului (un iversalu lui), dar cine cunoaşte n uma i partic ul arul n u

�i "a l tul " (generalul).

159

cun()a�te


ARISTOTEL

şi , de aceea, este superioară . Astfel , dacă ar fi de dov e d i t A despre D , şi termenii medii a r fi B şi

C; c u m

B e s te te rme n u l mai cuprinzător,

demo n s tr aţ i a pe care el o mijloceşte este mai universal ă . Unele din aceste argumente sunt, d e al tfe l , di alectice398 . vede cu toată claritatea că demons traţi a universală

are înt âie t atea ,

ceea ce unnează : dacă din dou ă propoziţii , una anterioară şi

Se din

alta posterioară,

am aj un s să o pri ndem pe cea anterioară , o cunoaştem pote nţial şi pe 399 cea posteri oară . De exem p l u , dacă ştim că unghiurile tuturor triunghiurilor sun t egale cu două unghiuri

potenţial

dre p te ,

ş tim În tr-un sens

că u n ghiurile isoscelc sun t , de asemene a . egale c u două

unghi uri d rep te , chiar dacă n-am şti că i sosce lul e ste un tri ungh i .

Dimpotrivă , dacă cineva cunoaşte propoziţia posterioară . n u înseamnă de l o c că cu noaşte u n i versalu l , nici po te n ţi al , nici actual .

cuvinte .

demonstraţia

demonstraţia particul ară

universală

se

este

Întru

totul

termină într-o senzaţie 4(Jo .

În p uţi ne

inteligibilă:

25

<Demonstraţia af"mnativă este superioară demonstrapei negative> Am arătat înainte s upe riorit atea demonstraţiei univers ale faţă de demonstraţia parti culară .

Că acum demonstraţi a afirmati vă o întrece

pe cea ncgativă40 1 vom dovedi în cel e ce urmează ,

';98 Adică fundate pe conl>idera\ii gene ral e , nu spec iale, ca În Analitici, :199 Ar is tote l îşi pune din no u întrebarea: oare d ne c u n o aşte generalul (univer,a lul), nu c uno a � te , prin chiar aceasta , şi p art ic ula ru l subsumat gen eral u l u i ? S-ar zice că S tagiritul ezită să răspundă afirma tiv, a nu me că totdea u na c unpaş terea u ni versa l ă include pe cea partk u lară , De ac eea, el recurge la noţiunea de virtual (dynamisj. Cine cu noaşte u n ive rs a l u l cu noaşte virtual , dacă nu şi actual , p artic u la ru l . 400 S ensu l acestei propoziţii va fi dep l i n înţeles când vom ajunge Ia �fârşitul cărţi i a 2-a' demonstraţia u n i v ersală se lundează pe intelec t u l intuitiv , pe o p ri ndere nemijlocită a universalului; pe NoUs' în timp ce demonstraţia particu lară. care pleacă de la ind i vi d ua l . se serveşte de senr.a!ie, 40 1 Aristotel întrebuinţează În această propozi ţ ie terme n u l O € l K T IICr\ (direct) pentru afirmati" (de ubic e i , Intrebuinţează pe acela de "c ate go ric " ) , termenul O HP TJ T l < Jj 1 60


ANALITICA SECUNDĂ 1 , 25 , 86 a,

b

Să admitem întâi , în condiţii egale4fJ2 , superioritatea demonstra­ t ici care derivă din mai puţine postulate ori i potez e4fJ3 - pe scu rt , din mai puţine premise . În adevăr, dacă toate acestea sunt deopotrivă de bine

runoscute404, cunoştinţa va fi obţi nu tă mai rapid, prin mai pu ţi ne propoziţii , c�ea ce este un avantaj . Temeiul susţinerii noastre , anume că demonstraţia din mai puţine supoziţii t:ste sup erioară , poate după cum unnează.

Admiţând

fi expus în formă generală ,

c ă în amândouă cazurile tenneni i medii

�unt deopotrivă cunoscuţi , şi că cei an te cedenţ i sunt mai bine cu nos cuţi

E se face Atu n ci apartenenţa lui A la D este cunoscută la fel ca şi apartenenţa lui A la E; dar că A ap arţi ne lui D este mai bine cunoscut şi mai înainte decât că A aparţine lui E . Căci AE este dovedi t pri n AD, şi fundamentul este mai sigur decât con cluzia 405 De aceea , demonstraţi a prin mai puţi ne pre mise , când toate celelalte c ondi ţii sunt egale , este superioară . decât c o n s ecv e nţii , Într-un caz , demonstraţia că prin termenii medii B , C şi D ,

iar în

A

aparţine lui

celălalt caz , prin F şi G .

,

.

Acum, at ât demonstraţia afirmativă , cât şi cea negativă opere a­ Lă cu tre i tenneni şi două premise , dar cea dintâi admite numai că ceva

�ste , cea de a doua admite totodată că ceva este şi că altceva nu este , şi astfel ac e asta recurge la mai multe premi se , şi de aceea este inferioară406 . Mai departe407 , s-a demonstrat că nici o concluzie n u unnează

dacă amân d ou ă p remise l e sunt ne ga t iv e , şi că , de acee a , una trebuie să fie n eg ati vă , iar c e al al t ă afinnativă. Astfel . suntem siliţi să adăugăm

(privativ) , În loc de negativ . Capi tolul ace s ta va expune superioritatea afirmaţiei asupra negaţiei , deşi În suşi Aristotel recunoaşte uneori necesitatea dctenninării negative , ca de exemplu în formularea pr i n ci piu l ui non-contradicţiei: "Nu este posibil să afirmăm şi să negăm acelaşi lucru d e spre acelaşi l ucru sub ac el aşi raport şi În acelaşi timp." 402 Propoziţiile în discuţie sunt de opotrivă de adevărate sau cunoscute . 403 A ce ş ti termeni au fost defi n iţi în treacăt în Anali/ica primă 1 , 2 3 , 40 b şi 1 1 , 1 6 , 64 b , dar mai ales în Analitica secundă 1, 2, 72 a, 404 Cele două feluri de propozi ţi i: afirmati ve şi n eg a ti ve 405 Că A aparţine lui D este dovedit la fel ca şi aparte nenţa lui A la E, adică prin doi mijlocitori (A, C , Într-un caz , F , G , În alt caz) , dar în primu l caz termenii medii sunt mai aproape de principii . 406 Aris totel înţelege prin ,, ,mai multe premise" mai multe feluri de premi s e , căci silogismul ne g ativ nu are mai multe premise sau mai mu l ţ i tenneni decât silogismul afirmati v , ci numai premise deosebite c a l i tati v În adevăr, si l o gi s mu l negativ are şi o pr e misă afirmativ ă , pe lângă cea negati vă. 407 AI doilea argument în fa voarea superiorităţii aftrmativei . .

.

161

86 b


ARI STOTEL

următoarea regulă: în m ăs u ra în c are demonstraţi a se dc sfăsoară408 , premisele afirmat i ve trebuie să spore as că în n u m ăr dar nu po ate exi sta decât o pre mi s ă negati vă In fiecare s i l o g i s m în adevăr . să presupunem că A nu aparţin e nici unuia căru i a îi aparţine B , dar că B aparţine la toţi �09. Dacă acum vre m să spori m ambele premi se . trebuie interpus un me di u Să interpunem pc D între A şi B , şi pe E între B şi C . Atunci es te clar că E e s te raportat afimlativ l a B şi C. pe când D este raportat afirmati v la B , dar ne g ati v la A , căci D trebuie să a p ar ţ i n ă la toţi B , pe c ând A nu trebuie să aparţină nici unui D . Ş i astfei obţinem o singură premisă negativă, AD4 lO . Si1ogi�mele unnătoare se prt7intă la fel4 1 1 căci În silogismul afirmativ m e d i u l este totdeauna raportat afirmativ la ambele e xt re me ; Într-un silogism negativ trebuie să fie rapo rtat negativ nu mai la una din e l e şi as tfel această premisă este s ing ura negati vă, celelalte premise fiind afinnativc . Dacă, deci4 1 2 , acela prin care un adevăr este dovedit este m ai bine cuno s c ut şi mai sigur decât acela care este dovedit . şi dacă propoziţia negativă este dovedit ă pri n cea afinnati vă şi nu invers . demonstraţi a afirmati vă , fiind antcnoară , mai hine cu n o scu tă ,

.

.

,

,

şi mai si gură, va fi superioară . 4Ol! 409

Desfăşurarea stă În doved irea siiogis muiui initia! prin prosil,'gi'me . A�esta este silogismul i n ilial în Celarent:

Nici un B nu eSle A

Oricare C e.�le B

Nici un C nu ",te

A.

4 1 0 Prus ilogismul minorei

Orice E esle B

pr:n mediul E este

în

Rarbdfa :

(dou� afinnative)

Orice C este E

Orice C este B.

Prosilogismul

maiorei

Nici un D nu e.�te A

Orice B este D

Nic-i un B nu e.,te Vedem dar

negativă A D .

411

prin mediul D este În

(unica

negativă)

Celarent:

(a treIa afirmativă)

A.

că î n ac este două.

silogisme ex istă

tre i afirmati v e ş i

II � i ngură

Drept vorbind . prosil\lgi;mele celorl dl te două figUri ;C prezintă la fe l , adică

trei afinnative şi

o negati vă.

4\ 2 Urmează rei-u matul argumentelor În favoa rea superiorităţii aiirmaţiei fală de negalie .

162


ANALITICA SECUNDĂ 1 , 26, 86 b, 87 a

Mai departe4 \ 3 , dacă principiul

silogismului demonstrati v este premisa universală în demon �traţia afi lmativă este afIrmativă şi în cea negativă este neg ativ ă ; şi dacă pro po ziţia afirmativă este anterioară şi mai bine cuno s cută decât ne­ gativa (dat fiind că afIrmaţia expl ic ă negaţia şi este anterioară negaţiei , întocmai cum existenţa este anterioară neexistenţei) , urmează că prin c i piul de monstraţiei afirmati ve este superior acelui a al demon straţiei negative , i ar demonstraţia cu premise mai bune e ste şi ea mai bună. Pe scurt , de mon s traţ ia afirmativă are o natură mai apropi ată de aceea a pri nci piu lu i pent:m că fără demo ns traţ i e afimlativă nu ex i s t ă demonstraţie nega tiv ă nemijlocită universală.

premisa

şi dacă

­

­

,

.

26

<Demonstraţia directă este superioară demonstraţiei indirecte> Întrucât demonstraţia afi rmati vă este superioară celei negative , evident superioară şi demonstraţiei prin reducere la i mposibil4 1 4 . Trebuie întâi să c u n o a şt e m diferenţa dintre demons traţia n eg a ti v ă ş i reducerea la imposibi l . Să presupunem deci c ă A n u aparţine nici unui B şi că B aparţine la toţi C; concluzia, care u rm e az ă nece sar , este că A nu a p � rţine nici unui C, Dacă aceste pre m i se sunt admise , atunci demons traţi a negativă, că A nu ap arţi ne nici unui C, est.: directă . Reducerea la imposibil , pe de altă parte , se face după cum urmează: Dacă avem de dovedit că A nu aparţine iui B , să adm i te m că totuşi îi apa rţi ne şi apoi că B ap ar ţ i n e lui C ; at u nc i rezu ltă că A aparţine lui C. Dar să presupunem că aceasta este o i mposibili tate cunoscută şi admisă; atunci deducem că A nu poate aparţine lui B. Aşadar , dacă s e admite că B aparţine lui C, este imposibil ca A să aparţ i n ă lui B4 1 5 . ea

este

,

413

AI treilea argument , care s e fundează p e s i tuaţia superioară a premisei propozi!ia dală ca nemijlocită a silogismului, ea este

majore . Majora este principiul sau şi universală.

şi de mo n s t raţ i a negativă este ,uperioară prin reducere la absurd (imposibil) sau demonstraţiei indirec te . 4 1 5 Pe ntru a dovedi su perioritatea demonstraţiei negative asu pra celei prin 4 t4 Evidenţa re7u ltă din fa ptu l că

demonstraţiei

reducere la imposibi l , să luăm ca punct de plecare sitogi smul în Celarenl:

1 63

87 a


ARISTOTEL

Termenii au aceeaşi ordine în ambele dovezi ; ei diferă după cum una sau alta din propoziţiile negative este mai bine cunoscută , una negând pe

A despre B , ori cealaltă negând pe A despre C . Când A nu aparţine lui C este mai bine cunoscută,

fal sitatea concluziei că

utili zăm redu cerea la imposibi l ; când , dimpotri v ă , premisa majoră a silogismului este mai cunoscută , utili zăm demonstraţia directă4 l o . Dar

A de spre B este în ordinea naturi i , anterioară A de spre C , căci premisele sunt anteri oare

propoziţia care neagă pe aceleia c are neagă pe

concluziei care urmează din ele . Or. propoziţia "A nu aparţine nici unui

C"

este concluzia , pe când propoziţia că

"A nu aparţine nici unui B"

Nici un B nu este A Oricare C este

8

Nici un C nu este

A.

Demonstraţia prin reducerea la imposib i l , ia

aşa c u m a m cu no scut- o până ac um ,

ca majoră contradictoria concluziei da te: Oricare Oricare

C este A C este 8

(silogi sm În Darapti)

Unii B sunt A . Concluzia acestui si l o g i s m este imposibilă , fiindcă este contradictoria majorei

pre c ed e n te (Nic i un B nu este A). Una d in premisele ac est u i s i l og i s m trebuie să fie falsă. C um nu poate fi mi nora (Oricare C este B), care este acee aş i în ambele silogisme , trebuie să fie majora . Dec i adevărată este propoziţia: "Nici un C nu e ste A" - ceea ce era de demonstrat. Aici însă demonstraţia indirectă (prin reducere la absurd) trebuie să se apli c e la u n a şi ac ee aş i propoziţie; la majora s i l o g i smul u i iniţial (Nici un B n u este A ) . Se va lua co n trad i c tori a maj ore i şi se va ob ţ i ne silogismul în Barbara: Oricare B este A Oricare C este B Oricare C este A . î ntrucât ac eastă

concluzie este imposibilă, dată fiind concluzia iniţială, una din p re mi s e trebuie să fie falsă. Cu m n u este minora , r ă ma s ă identică, falsă e s te majora (Oricare B este A) �i de c i adevărata rămâne "Nici un B nu este A" . 4 1 6 În demonstraţia negati v ă directă şi în demonstraţia pri n reducere la absurd te rme n i i au rămas ac ei a şi . Diferenţa stă În în tre ba re a : care din cele do u ă propoziţii negative , majora ( Nici un B nu este A) sau conc luzia (Nici un C nu e.�te A) are nevoie de demonstraţie , fiindcă este ma i p u ţi n sigură? Dacă concluzia este mai si gură sau mai cunoscută , vo m recurge la reducerea l a absurd , p lec ân d de la contradicţia majorei date i niţi al , adic ă de la "Oricare B este A" . Dac ă mai cunoscută este majora negativă ( Nici un B nu este A) , demonstraţia va fi di rec tă . Se vede superioritatea de mons traţie i directe: concluzia rezultă din pre mi s a maj oră mai cunoscută ş i , cu atât ma i mult din m i no ra presupusă tot ti mpu l ca sigu ră . Premisa majoră este logic anterioară concluzie i .

1 64


ANALITI CA SECUND Ă

1 , 2 7 , 87

a

l:ste una din premi sele ei . Căci propoziţia care poate fi distrusă prin reducere la imposibil nu este o concluzie propriu-zisă, nici antecedetele d nu sunt adevărate premise . Din contra , factorii din care se constituie silogismul sunt premise raportate una la alta, ca un întreg la parte , ori c a o parte la un întreg, pe când premi sele AC şi AB nu sunt raportate 7 În acest fel una la alta4 1 . Dacă demonstraţia mai bună este aceea care porneşte de la mai bine cunoscut şi de la premise anterioare , şi dacă 4 9 amândouă demonstraţiile4 1 8 conving pornind de Ia ceva care nu există 1 , 20 dar izvorul uneia4 este un termen anterior, iar al celeil alte un termen posterior, urmează că demonstraţia negativă42 l va avea o superioritate faţă de reducerea la imposibil , iar demonstraţia afirmativ ă , fi ind superioară celei negative , va fi prin urmare superioară reducerii Ia imposibil.

ZI

<În ce condiţii o ştiinţă este superioari> Ş tiinţa care cunoaşte în acelaşi timp şi faptul şi cauza lui , nu numai faptul Iară cauza lui , este o ştiinţă mai exactă şi anterioară4 22 . 4 1 7 în fi gura 1 , care este perfectă . termenul mediu este o parte d i n termenul o parte d i n termenul med iu luat ca între g , de aceea. premisa mi noră (CB ) este o parte a premisei majore (AB ) . î n demonstraţia prin reducere la absurd . premisele AC şi AB nu stau în acelaşi raport n atura l . de aceea cu AC . ca premisă majoră , nu se poate dovedi nimic În fi gura 1 ; În consec inţă , trebuie să rec urgem la reducerea la imposibil . major luat ca Întreg � i termenul minor

4 1 8 Cele două demonstraţii sunt cele comparate aici: directă şi indirectă (prin

reducere la imposibil sau l a absurd).

4 1 9 Adică de la propoziţi i negati ve.

420

Al demonstraţiei

directe opusă demonstraţiei indirecte .

42 1 De monstraţia negativă directă .

422 Până ac um, Aristotel s-a ocupat de dovezi singulare şi de ierarhia lor. acum e l trece la ştiinţa ca un ansamblu de dovezi . Nu formu lează o definiţie a ş t i i n ţe i , ci se l i mi tează la aspecte spe c iale ale ştiinţelor. El porneşte de la distincţia mai veche : există

demonstraţii ce privesc faptul şi demonstraţii ce privesc cauza ("pentru ce") a faptu l u i .

Este superioară ştii nţa c are demonstrează totodată faptul (ind i v id u a l u l )

(univcrsalu l ) .

1 65

ş i cau�a


ARI STOTEL

De asemenea, o ştiinţă care nu se ocupă cu un substrat material este mai ex ac t ă ş i anterioară decât o ştiinţă care se ocupă cu un substrat; 423 . Tot aşa , o ş tiin!ă care s e de exempl u , ari tmetic a faţă de armonie re aze mă pe mm puţine principii este mai exactă şi anterioară de c ât o ştiinţă rezemată pe un adao s ; cum este aritmetica faţă de geometrie . Prin adaos înţeleg aceasta: o unitate este substanţă fără poziţie . pe când un punct esk o substanţă cu po zi ţie ; "cu pozIţie" estI: un adaos424 .

28

<În ce const! unitatea ştiinţei> Este una ştiinţa al cărei obiect este de un singur gen . care adică toate subiectele Întemeiate pe pri mele principii ale genului (deci sunt părţi ale acestui gen) şi pe proprietăţile lor esenţiale 425 . O ştiinţă diferă de alta când principiile lor nici nu au un i zvor 87 b comun , nici nu sunt derivate unele din altele . Aceasta se constată când ajungem l a prem is el e indemonstrabile ale unei ş tii nţ e pentru că e l e trebuie să fie cu pri n s e în acelaşi gen c u concluziile demon strate prin ele . Iar acest lucru este încă o dată co n st atat , dacă concluziile demon­ strate cu ajutorul lor cad într-un si ngur gen adică sunt omogene426 . îmbrăţişeal..ă

.

-

,1 23 M atematica, fădind abstracţie de orice su bstrat material . are o exacti tate

mai mare de�ât 1) ştiinţă care face apel , de e xe mpiu , la aritme tic ă , dar po,edă

un �ubstra:

material ("armonia" , teoria muzicală) .

424 Chiar în cadrul matematic ilor, aritmetica este mai exactă decât geometri a ,

fiindca aceasta

adaugă numărului spaţiul cu punctele , liniile, supraleţele şi volumul lui .

"Adaosul" (l1 pOOS(OIS') este ceva "materi al" , neabstras .

425 Acest �apitol discută problema dacă ştiinţa este una sau multiplă, Ştiinţa

una, dacă obiectul şi principiile ei constituie acelaşi gen. Capitolele 30- 3 1 se ocupă de obiecte , capitolul 32 de princ i pi i , Deşi geometria şi armonia fac parte d i n genul este

aritmeticii , totu�i Aristotel le cercetează separat.

426 Ştiinţele diferă prin princ ipiile lor ireductibile , sau unele la altele .

la un pnncipiu universal , din care

şi fiJ:ica;

prima

derivă celelalte principii. Aristotel

sau toate

desparte matematica

se ocupă de spaţiu . nu măr . despărţite de substratul material cu ajutoru l

abstrac ţiei , deci fără a avea o existenţă independentă, a doua de corpul în mi�care . de materia mobi l ă . Aristotel subl iniază l'ă principiile şi con sec inţele lor demonstrate aparţin aceluiaşi

gen .

166


SECUNDĂ

ANALITICA

I . 29, 87 b

29 <Mai multe

demonstraţii pentru aceeaşi concluzie>

Putem avea m ai multe demonstraţii ale aceleiaşi propozi ţi i 427 , nu num ai dacă luăm din aceea:;i serie un predicat care nu este continuu428 2 - - de exempl u , dacă luăm C D şi F pentru a dovedi pe AB 4 9 , dar ;I�emenea , dacă luăm un mediu din altă serie430 . Astfel , fie A schimbarea . ]) alterarea unei proprietăţi, B simţirea de plăcere şi G repaus. Este adevărat şi dacă enunţăm pe D despre B , şi pe A despre D, pe n tru că n: ! ce are plăcere suferă alterare a unei proprietăţi , şi cel ce suferă o alterare se schimhă. De asemenea . este adevărat dacă e nu n ţăm pe A des pre G . şi pe G de spre B : pentru că a simţi plăcere este a se repauza . i ar a se rep a u z a este a se schimba41 1 . Astfel , concluzia poate fi obţinută 427 E vorba de posibil itatea de a demonstra prin efecte , nu pnn cauză, cum se va Jnvedi În canea a I I-a. capitolele 1 6 şi 1 7 . unde se vorbeşte de raportul dintre cauză şi elec t . 4 2 H Pred icatu l care nu este continuu (O ll v q E S ) nu este cauza nemijloictă , rmximă a atributu lu i . 429 Propo/ iţia

fi d oved i tă prin tennenii medii C , D. F. "a fi într-un loc " . C .,corp" . D "viu" şi F "a n i ma l " _ Concluzia AB poate fi demonstrată prin trei ,J iogisme . dacă B ("om" ) mtră în genul F, F în D. D în C si C în A. sau concluzia A B poate

prin excluderea lui E . care fac e continuitatea seriei . Să ad mitem că A înseamnă

1 . Orice animal se află in tI-un Joc On(;e om e.,te un animal

Orice ()m

este inlT-lIn loc_

2. Orice fiinţă vie este Într-un loc

C!!ict?�l!'..e�:e () !i�ţi1 \'U,, Orice om esr� În tr- un Joc .

_ _ _ __

3. Orice corp e\le

În tr-un loc

0ice om_�� un cwp Orice om eSle

430

În tr-un

_

loc-

Un efect ce face pa rt� din fiLică poate fi demonstrat printr-un mediu ce

aparţine astronomiei .

4 3 1 Vom recurge

nu aparţin aceleia�i se n i .

l a următoarea diagramă pentru demonstrd�a c ă termenii medii A (schimbare)

D (al terare)

-----,1

G (a fi

,

,

în repau s)

B (plăcere)

B (plăcere)

1 67


ARI STOTEL

prin tenneni medii diferiţi432 , adică prin tenneni care nu sunt în aceeaşi serie; totuşi , nu astfel încât nici unul din aceşti medii să nu poată fi enunţat despre celălalt, pentru că ei trebuie să fie atribuiţi amândoi unui subiect anumit. Un alt punct vrednic de cercetare este câte căi de demonstrare a aceleiaşi propoziţii pot fi obţinute prin varierea figurii433 .

30

<Nu există o ştiinţl a hazardului> Nu există o cunoaştere prin demonstraţie a ceea ce ţine de hazard43 4 . Căci hazardul nu este nici necesar, nici frecvenr435 , ci este Se va face d e mo n s tra ţ i a, arătând cll A se c u p ri nde În D şi G, iar ace s tea se

cuprind În B , dec i că plăcerea poate fi

cauzată şi de o alterare, care este o modificare , ca

o modi fi care a unei s tăr i di n ai n te . S i log i s mel e sunt: Tot ce suieri! o airerare, �e schimbă; Tot ce simte o plăcere suferă o alterare , deci: Tot ce simre o plăcere se �chimbă. Acelaşi lucru d es pre repauzare.

ş i de repauzare , care de asemenea, es te

şi G (a fi În repau s ) , iar ti enu nţaţi de spre acelaşi subiect (B). Nu mai ceea ce se mişcă sau se poate mi�ca se află în repaus. Plăcerea constă într-o modificare calitati v ă , o altera re , dar poate fi şi re p au s , ad ică ati ngerea u nei ţinte, satisfacerea unei dorinţe s au , mai a l e s , Încetarea 43" Cei doi te r me n i di feriţi sunt D (a fi supus alterării)

amândoi pot

u nei dureri .

4 3 .' Demonstraţi ile se mu l tipli c ă nu numai după mate ri a sau

.:apitolul precedent), c i �i d up ă forma lor, după diversele moduri al e 4)4

As u p ra

obiec tu l

lor (vezi

celor tre i tiguri .

hazard ului ( T U XTl) şi spontanei tăţi i (a {J T O�W T O V ) să se vadă

9 (.. viitori i conti ngenţi") , Aristotel face d isti n c ţi e între proce s u l nece.\aT, c are are loc totde au n a , şi procesul fre c ve nt , care arc loc .. adeseori" (wS' €III Ti) 1I0).. U ) , o arecum constant, .. de re g ulă" . Ş ti i n ţe le care se ocupă de aceste eveni mente frec v e n te , obişnuite , Despre interpretare . capi tolul

4.15 Cum s-a mai arăta t ,

de re gul ă , nu sunt s t ri ct demonstrative, cum

su n t , de exe mpl u , etica

şi

po l i ti c a . Ştinţele ..În sine" , ale

Slriet de mon st r at i ve se ocupă de nec e s ar , ad ică de p ro pr ie tăţi l e esenţiale,

l ucru rilor, nu de cele ac cidentale ,

d at o rate hazardului . Pentru Aristotel este un ad e văr

că nu toate procesele naturii sunt determinate strict cauzal , fără excepţie , ci o seamă de procese naturale c u nosc nu mai frec v en ţă , repetiţi e obişnuită, cu excepţie şi chiar elementar

se repetă, nu cu nosc frec ven ţ ă . Aristotel Înclină să clasi fice fe nomenele frecvente, ..de EI Îşi dă seama că este o deo,ebire Între un hazard pur şi p ro cese l e frec vente sau care se În tâmp lă adeseori . De nu

o b i cei adevă rate" , tot p r i n tre fenomenele supuse hazard u lu i .

1 68


ANALITICA SECUNDĂ

1 , 3 1 , R7 b

-------

ceea ce vine ca ceva deosebit de acestea două. Dar demonstraţia se face numai prin una , ori prin alta din aceste două, adică sau prin premise necesare , sau prin premise ce se repetă adeseori ; de ac e e a , concluzia este necesară, dacă premisele sunt necesare , şi constantă, dacă premi sele se repetă adeseori . Prin urm are , dacă hazardul nu este nici frecventul , nici necesarul , el nu este demonstrabil436.

31

<Nu există demonstraţie prin simţuri> ştiinţa nu se dobândeşte nici prin senza�e437 . Chiar dacă senzaţia se raportează la o anumită calitate şi nu la o subs tanţă individuală43 8 , trebuie să percepem un lucru individual la un loc şi într-un timp definit; dar uni vers alul s au ceea ce se găs eş te în toate cazurile , nu poate fi perceput, dat fiind că el nu este nici "acesta" ş i nici "acum" . altminteri nu ar fi universal - termen pe care noi îl aplicăm la ceea ce este totdeauna şi pretutindeni . De aceea , având în vedere că demonstraţiile sunt univers ale , şi că universalii nu pot fi percepuţi , e s te clar că nu putem avea o ştiinţă prin simplă senzaţie . Mai mult încă; e ste evident c ă chiar dacă ar fi posibil să pe rce pe m că un triungh i are unghiurile egale cu două unghiuri drepte , totuşi am căuta o demonstraţie - căci aceea , concede că există demonstratie ş i la îndepărtare de la notiunea

mai

la rg

proce,ele frec ventt , c e e a

ce Inseamnă "

strictă a demonstratiei . Aristotel admite deCI că eXistă şi un sen,

al demonstraţiei . 4J6 Frecventul , ceea ce se

repetă adeseori . face legătura dmtre necesar

EI oscilează . apropiindu-se când de necesitate , c ând de 437

Este vorba de ştiinţa

c i este originea ei. E a

demonstrativă. În sine , senzatia nu

este punct d e ple ca re pen tru

şi

hazard .

hazard .

este

străină ştiinţe i ,

de mon' t ra ti e , nu Însă�i de mo nstraţi a .

În capitolul 1 8 , Aristotel a arătat că �tiin!,; ,· ,te c u noaşterea universalului c u aju toru l silogismeloL 4J8 Se nzaţia

a

ne poate face să c un ua� te m o substantă

acesteia, de exempl u , c u loa re a

ei, dar

calitatea,

deşi În si ne

individuală

sau

() calitatI"

ge ne ra l ă , este legată de

i ndividual , de un "aici şi acum" . Generalul este dobândit prin giindirea ab,trac t i v ă , nu percepţie (senzaţie), cu toate că şi e l trebuie ,ă fie dat În ,enza!ie In mod implicit.

1 69

prin


ARI STOTEL

88

a

n-am avea (cum zic unii439) cunoaşterea acestui lucru . în adevăr, senzaţia rămâne la individual , pe când cunoaşterea ştii nţifică merge la universal. Astfel , dacă am fi în Lună şi am vedea Pământul oprind lumina Soarelui , n-am şti cauza eclipsei; am percepe faptul prezent al ecli psei , dar del oc "pentru ce" , În tru cât senzaţi a nu se referă la universal . Nu tăgăduiesc că , prin observarea repetată a acestui evenimen t , am putea descoperi universalul şi astfel obţinem o demonstraţie , căci universalul se des­ prinde din i n di vidu al u l care se repetă440 . Universalul este preţios , pentru că el pune în lumină cauza , aşa încât la faptek care au cau za în afara l or , cunoaşterea universaJă44 1 e ste mai preţioasă de c ât senzaţi a şi decât si mp l a gân dire i n tui t i v ă . Cât priveş te adevărurile pri me este , fireşte , o altă chestiune44::. De aceea, este evident că o c u noaşte re demon strativă nu se poate dob â ndi prin sen zaţi e , decât dac ă dăm cuvântului "senzaţie" în(elesul de po ses i une a ştii nţe i prin demonstraţie . Totuşi , unele chestiuni nu sunt a c ce s i b ile explicaţiei , fi i ndc ă nu dispu nem de o senzaţie443 . În ade v ăr , sunt c az uri când o simplă s e n z aţi e de vedere poate pune c a păt unei cercetări , nu fiindcă prin vedere am avea o cunoaştere . ci fi indc ă am scos u ni vers aJ ul din ceea ce am văZUL Dac ă , de exemplu . am vedea că s ti c l a are pori şi că l um i n a trece prin ei . cauza tran s p are n ţe i ar fi e vide ntă pentru noi , pentru că am vedea-o re pe tată în fiecare caz dat şi am gândi , În acelaşi ti mp , că trebuie să fie aşa In toate ce le l al te cazuri444 . 4W POdle Protagoras , c are Înlemeia întreaga c u noa�lere pe ,ennţie, precum şi alti sofisti . . •

440 Dacă p e rc e p ţi a este i n d i v i d u a l ă , perceperea ,

far u l tatea

.le

a p e rc e pe

nu

exclude, ci incl ude u niversalui .

441 Cunoaşterea un i v ersa lă e�te �tiin!a prin demons tratie universală . 442

Pri nc ip iil e sunt evidente pri n ele Însele: ele nu Îşi au cauza În al tc e v a La

ele, gândirea intuitivă este mai preţ i oas ă , fiindcă e.te fundamentul oricărei ştiinţe . c um se va

arăta la sfârşitul cărţii a Il-a. Se ştle că fu nda mentu l este mai presus tie ceea ce se ded uce el . 443 Aristotel pre c i ze az ă aici afirma ţi a făc ută În ca pi t o l u l 1 8 , anume că lipsa

d in

unui organ senzorial are ca efect dispariţia ştii nţei core'punzătoare. Chiar dacă dispunem

de un org an

senzorial, imperfec ţiile lui sunt dăunătoare cunoa�te r i i .

4 44 Aristotel ac c ep tă e x pl icaţ i a dată d e u n i i filozofi , c ă tran spare n ţ a s e explică

prin faptul că l u mi n a , constituită din particule foa rte fine, trece pri n porii sticlei . Dacă am

vedea porii s ti c l e i �i lumina trecând prIn e i , am înţelege ce este transparenţ a . adică am

şti c auza ("pentru ce") a transparenţei.

1 70


ANALITICA

SECUNDĂ

1 , 32, 88 a

32 <Alte ştiinţe au alte principii> Toate

silogi smele nu pot avea aceleaşi principii . Aceasta se

1" , ; I le arăta, înainte de to a te . pri n unnătoarele consideraţii dialectice445 : I l ude silogisme su n t

.Idc văruI

dm

adevărate

şi altele

false : căci , deşi

putem conchide

premise fal se , totuşi , aceasta se întâmpl ă numai

I '. I d , de exemplu ,

A este ade v ărat despre C . dar termenul

l . d� . atât

BC sunt fal se ; dacă totuşi

:1

AB cât

şi

d o vedi ace ste premi se , noile pre mi s e

ronc !uzie fal să

are

pre mise

o dată446 .

medi u

B este

luăm tenneni medi i spre

vor fi

false , pentru că orice

false , p e c ând concluziile adev ărate a u

pr cmise adevărate; dec i falsul şi adevm-atul diferă esenţial447 . Apoi . falsul nu \r

cu alţii448 , căci fal se sunt altuia, �i cele care nu pot coe x i sta . de ex e mpl u ,

derivă totdeauna din termeni i dentici unii l ucrurile contrare u nul

445 Termenul ,:,te şi ail ; r.O'il�WS' , pe care Ari,totel îl opune l u i a va>. U T lK wS' . . I .ogic" c ore�punde "dialecticu l u i " . S tagiritul vrea să dovedească În acest capitol d I I ' I I 11 c i piile si logismelor demonstrat ive n u sunt aceleaşi pentru toate ştiinţele, che�tiune

" U \! a fost atinsă şi În capitolul Q de aic i : fiecare demonstraţie are pri nci pii propri i , in afară .Ie- p r i ncipiile "comu ne" tutu ror ştiinţeh.r. De as emene a , În capitolul

I I I l 1 l tlplicltatea

ştii n�elor rezu ltă d m vanl'latea principiilor.

28 , �-a arătat că

446 Aristotel Începe aHfel discuţia dialec'tică, ad ică discuţia Întemeiată pe

" on "deraţii generale, nu 'pedak. prec ise , ca În Analitică.

El ripostează obiectiei

posibile .

' " silogismele au totu ş i principii wmu ne , fii ndcă se ştie că putem conchide adevărul nu

I Ill mai din premise adevărate, ci �i din pre mise false . A ş a ceva este posibil numai o dată, f I I ndcă, dacă Încercăm ,ă demonstrăm �i premisele, vom da greş . Demonstra!ia adevăru l ui , ( 1 Il fals nu se repetă . Premi,de false nu l or putea fi dovedite decât prin alte premise false , IIU prin pre mise adevărate .

A este adevărat despre C (C este A), ,i1ogismul va trebui ade vărat despre 8, 8 este adevărat despre C, deci A este adevăra t

447 Dacă admitem că

'" he u rmăto ru l :

A este

<ie.\pre C. Dar cele două premise sunt considerate false , fiindcă tennenul mediu B nu este A , nÎl' i J e ; pre C. Adevărată rămâne totu şi conc luzia A despre C 1 (' este A ) . Pre misele (termenIi med i i ) lu ate pentru a dovedi cele două premise fa lse ,

" n u n ţat n i c i d e ' pre vor

fi . şi ele , false. Deci concluzi ile adevărate şi cele false au princ ipii diferite .

448 AI doilea argument . de asemenea ge ne ra! sau dialectic Argumentul vrea ',ii demonstreze că chiar dacă t:xistă premise fal se , nu tot ce este fals rezultă dm ele , ci l a b u l rezultă, de exempl u . şi din propoli !iile contradic torii sau din cele cu care ele nu put l'oexista .

171


ARISTOTEL

"dreptatea este nedreptate" şi drept ate a este laşi tate" , "omul este cal" şi "omul este bou" , "egalul este mai mare" ori "egalul este mai mic"449 . D i n reg ulil e stabilite mai înainte , putem scoate dovada urmă­ toare450: Nici m ă c a r toate concluziile adevărate nu se înte me i ază pe ac el eaşi principii , căci mul te din ele au pri n ci p ii care diferă în gen şi nu pot trece de la una la alta. Unităţile , de exemplu , care n-au poziţie , nu. pot lua locul pu n c tel or , care au poziţie . Termenii ce trec de la un ge q la alt ul ar trebui , to tu ş i , să concorde sau în termenii medii sau în termenul major şi minor45 1 , sau să ia pe uni i în interiorul şi pe alţii în. "

afara extremelor452 .

Nici unul

88 b

principiile co mu ne - prin pri n cipiu comun că orice trebuie să fie afirmat sau negat<l5 3 - nu po ate să servească ca premi să pentru dovedirea tu turo r con� c l u z ii l or C ă ci ge n uri le lucrurilor sunt di fe ri te ; unele atribute ţin do di n tre

înţeleg , de exemplu , pe acela

.

cantitate , pe când altele numai de calitate ; iar dovezile se desăvârşesc

cu ajutorul

principiilor c omu ne454 Mai departe , princ ipi i le nu sunt mai puţine decât concluziile, pentru că p ri n ci p i i l e sunt premi se l e iar premisele sunt formate prin adăugarea unor termeni extremi noi , ori a unor tenneni medi i noi455 Mai .

,

.

449 Propoziţiile "dreptatea es te nedrep t ate şi d re p ta te a este o l aşi ta te sunl deo pot ri v ă de false , dar din pri nc i pi i diferite . Prima se c o n trazi ce pe s i ne a doua cup ri nde termeni di sparaţi , c are nu pot coexista Într-o propoz iţie . "Omul este cal" e xp r i mă , de asemenea, terme n I disparaţi , i ar "egalul e s te mai mare" exprimă o contradicţie . 450 A r i s tot el scoate o dovadă analitică, opusă celor do u ă dovezi dialectice p re c e de n te În t e m e i nd u s e pe re gu l i le stab i l i te În Analitica secundă, c a rte a 1. C h iar în c ad ru l silogismelor adevărate , există pri n c i p i i diferite , d u p ă genul obiectelor. 45 1 În t e x t termenul "de sus" ( pred i c atu l sau te rme n u l major) şi terme nu l "de jos" ( s u b ie ctu l sau terme nu l mi no r) 45 2 Î n figura 1 , term e n u l mediu se află În i nt erioru l termenilor extre mi , adiel! este cuprins de major şi c up r i n de pe minor; în celelalte două figuri , termenul medi u este în afara celor extremi . Do v ada analitică susţine , În ese n ţă că de mon s t ra ţi ile care aparţin unor domenii diferite nu pot a vea termeni comun i , în aş a fel Încât termenul unui domeniu să c u pri nd ă termenii celuilalt domeniu. 453 Este pri nc i piul terţu l u i exclus . 454 Aristotel rec unoa�te că demonstraţiile adevărate au principii comune , care sunt p rin c i p ii le lo g i c e dar ac estea nu mai desăvârşesc demonstraţiile Întemeiate pe p r i nc ip i i sp eci a le fiecărui gen de lucruri . 455 A ri s totel Întăreşte existenţa unei mu ltiplicităţi de pri ncipii , Întemeindu-se pe fap tu l că există o multiplicitate d e concluzi i . Există aproape tot atâtea 1 " lncipii , câte "

"

"

,

,

-

,

.

,

,

172


ANALITICA

I I l ult încă,

SECUNDĂ

1 , 3 2 , 88 b

numărul conc1uziilor este infinit, deşi numărul tennenilor este sfârşit, unele din principii sunt necesare , altele contingente456 .

I illit; şi , în

Con siderând chestiunea î n acest fel , vedem c ă , întrucât nu­ I I 1 ărul concluzilor este infini t , principiile nu pot fi

aceleaşi

ori

limitate în alt ,�n s , şi se zice . de exemplu , "acestea sunt principiile geometriei , acestea principi i le calculului , acestea apoi al e medicinei" , oare constatare a ; lCcasta înseamnă altceva decât că toate ştiinţele au principii diferite? A le numi identice , pentru că sunt identice cu sine , este absurd , întrucât ( .rice poate fi identificat cu orice , în acest sens de identitate457 . Chiar dacă I nate concluziile ar porni de la aceleaşi principii , nu înseamnă că orice poate fi demonstrat din orice . Aceasta ar fi din cale afară de simplist , pentru că aşa ceva nu se întâmplă în ştiinţele evidente458 , nici nu este posibil în analiză459 , întrucât tocmai premisele nemijlocite sunt principiile , ,i o concluzie nouă se fonnează numai prin adăugarea une i noi premise lIemijlocite . Dar dacă se spune că tocmai premisele nemij locite prime la număr . Dac ă , pe de altă parte , identitatea principiilor este luată

, l I nt principiile , fiecare gen de subiect posedă un singur pri ncipiu4/iO . Dac ă , totuşi . nici nu se su sţine că din orice principiu posibil ( )rice concluzie poate fi dovedi tă, şi nici nu se admite că principiile d ife ră într-atâta , încât să fie diferite ca gen pentru fiecare ştiinţă , rămâne de considerat posibili tatea c a , în timp ce principiile oricărei cunoaşteri a p arţin aceluiaşi gen , să se ceară premi se special e , spre a dovedi

nmcluzi i

sau demonstraţi i , căc i orice d e mo n s tr aţ i e nouă se face prin adăugarea de noi

!crmeni extremi (majori ş i minori) sau de noi termeni medi i , care aduc noi principii . Mai

mult: de ş i , cum ştim. tenne nii sunt în număr finit, concluziile sunt infinite , fi i nd c ă infinită

,·,te combinarea termenilor. 456 Pri nc i pii l e

demonstraţiilor se d i ve rs i fi c ă şi prin fap tu l că alături de

propoz iţ i i l e necesare , c are pot fi în număr l i mitat , exi stă propoziţii c o n tin g e nt e , care

exprimă un n u măr infinit de posibil ităţi . 45 7

Aristotel respinge a ic i o obiecţie sotistică împotriva multiplicităţii pri nc ipi ilor

in ştiinţă: pr i nc ipii l e

sunt d ife rite , dar sunt tot principii, deci ele sunt id ent i ce cu sine . lacem abstracţie de conţinutul principiilor, toIul se reduce la un singur Pri nc ipi u . 458 "Matematicile", ştiin ţe le în sen s ul cel mai aute nt ic al cuvântu lui . 459 Î n

Dacă

siiogistic ă , în Analirici, în care , prin anal iză . căutăm princ ipiile unei

concluzi i . Principiile silogi stic ii sunt premisele i medi ate . Fiecare premisă imediată ad uc e un princ ipiu nou . 460

Principiul unic al unui gen este definiţia l u i , care ex p rimă esenţa . Numai

prin unirea lui cu principiile s u pre me ale existenţei rezultă propoz iţiile proprii ale ştii nţei s pe c i a l e .

173


ARJ STOTEL

concluzii speci ale46 1 . Că aceasta nu

se

poate , s-a

arătat prin dova

.

noastră , anu me că principiile lucrurilor generic diferite diferă ele înse

feluri . acelea care sunt premi subiectul dat Cele dintâi sunt comun

generi c . Căci principiile sunt de două ale demonstraţiei şi genul c are cele din urmă -- de

e

exemplu , număr şi

mărime - sunt parti culare46

33

<Ştiinţa şi opinia> obiectul ci diferă de opinie şi det ştiinţifică este universală şi recurgct la propoziţii necesare , iar necesarul nu poat� fi al tfel decât este . Exist" însă multe lucruri care sunt adevărate şi rcalc . �i totuşi , �Ie pot fi �i altfef ' decât sunt. Este evident că cunoaşterea ştiinţifică n-are rtimic de-a face cu ele ; iar dacă ar ave a de-a face , l u crurile c are pot fi al tfel n-ar mai' pu tea fi altfel4fi4 Şi nici nu au de-a face cu o intuiţie intelec tuală prin : intuiţie intelectuală înţeleg începutu l cuntlaştcrii ştiinţifice şi n ic i cu Cunoaşterea şti i n ţifi c ă şi

obiectul opiniei463 , întrucât cunoaşterea

.

-

-

89

a

cunoaşterea nedemonstrabil ă , care este prinderea unei premise465 . Întrucât

46 1 A r i s tot e l e xami n ează o ultimă obiecţie: principi ile ştiinţelor nu �unt nici i d en ti c e , nici d i fe r i te , CI în rud i te (OUYYE VEÎ, ) , adică princip!i1e \unt identi�e în gen, dar diferite În \pecie. Ohieqia va fi re sp i ns ă , arătând că lu� rurile care diferă În gen au , de asemenea , princ ipii diferite c a gen . S-a demonstrat că şt i i n ţe l e îmbrăţişează genuri d i ve rse (vezi în acest c a pi tol , paragraful 88 a ) . 462 Principi ile �unt de uouă fe luri: ax i ome le oricărei de mo n � tral i i �i ProlXlI.i ţiile generale a le fiecărui domeniu . 46, întreg capitolu l cercetează diferenţa dintre opInie (doxa) şi ştIinţă (episteme), diferenţă fa mili ară gâ nd i ri i greceşti prearistote lice (parme niJcs , Platon etc .) �i ch iar gâ nu irii moderne (de exempl u . Kant , care d i st i n ge în tre �tiinţă, op i n ie şi credintA) · 464 Potri vit c onc ep ţ i e i l u i Aristote l , ştii nţa ,i opinia se caracter i lează pri n următoarele dou i! puncte: 1) ştiinţa �i opinia exprimă d i ferenţe ale existenţei , ale naturii lucrurilor. nu si mp le puncte de vedere subiective , ca la l nunan u e l Kant; 2) ştiinţa are ca obiect ştiinţa necesară, deci existenţa care nu poate fi altfel decât este ; opima are ca obiect

contingentul , adică existenţa care poate li altfel decât e�tc se confundă cu esenţialul . cu "În sine" al lucrurilor .

n

ştiinţei

NoU, . adid la in tu i ţia lfitelec tuală, la pnnderea Nous este numai începutul (a px1i) al ştii nţe i ; propoli ţiile date sunt nedemonstrabile şi nu au nevoie de de monstraţi e .

405 Deosebirea nu se referă la

nemijlocită a principiilor. i tel ec tul u i nemijlocit

Necp.'iarul şi universalul

174

'


ANALITICA

SECUNDA

1 , 3 3 , 119 a

I I l LUiţia intelectu ală , ştiinţa şi opinia şi tot ce e xprimă aceşti tenneni sunt \ mgureJe lucruri adev ărate , unnează că numai opi nia are de-a face cu

ce poate fj adevărat ori fals şi deci , poate fi şi altfel decât este.ţ66;

l cc a 1 11

adevăr, opi nia este pri nderea unei prem i se nemij loc i te . dar nu

Ilcccsare.ţ67 . Această concepţie se acord ă , de asemenea . cu faptele ob­

\L Tvate , deoarece opinia este nestabi l ă , ca şi natura pc care l a

nu este posihil să fie altfel , el gânde şte , lCcst iucru , nu Însă că are r :t

am

descris-o

ohiectul ei . Pe lângă aceasta , când cineva se gândeş te la un l u cru care

arc o

; 1 .'> 3 .

o

totdeauna

că are

o

ştiinţă de spre

simplă opinie despre el . El gândeşte Însă

opi nie ori de câte ori . având înainte un lucru care acum este

s - ar putea foarte uşor ca acest lucru să fie apoi al tfe l , căci are

l rcdinţa că aşa este obiectu l propriu al opiniei , pe când necesaru l este l l b iectul ştii nţei . Cum este posibil atunci

ca

acelaşi lucru să fie şi obiect de

, ,['inie şi obiect de ştiinţă? De ce opinia . : i tot ceea

ce

'� i cel

are o

c are

n-ar

fi o ştiinţă , dacă admitem

ştim poall: fi �i ohieet de opinie ?4flR Căci şi cel care ştie opinie

vor

unna acelaşi curs al g:îndi ri i , prin ace i aşi

l ameni medi i , până când ajung la premisele nemijlocite ; şi este posibil a ..

ave a

opinie nu numai de � pre

o

un

fapt , c i , de asemene a , despre

pentru ce" al lui , care este tennenul medi u ; aşa încât , dacă cel dintâi

qie , şi cel c are are o opinie ştie şi el . Drept vorbi n d . c ând cine v a admi t e un adevăr care nu poate fi al tfel decât c�te . în fel u l cum adm i te definiţiile pri n care au loc dc mon straţlile.ţ1i9 , el nu va ave a o opini e , ci o ş tiin ţă . Dacă însă ad mi te 4<'" Ex presia precedentă. că �i opinl� "e�te adevărată" este co re c ta t ă Îndată : " I,inia poate fi adevărată , dar poate fi �i fa lsă . Ade vărate sunt numai �tiInţa demon strabilă " intuiţia inte lectual ă , "începutul" demonstraţiei . 4(,7 Există dar premise prinse nenuj locit �i totuşi lipsi te de necesitate . A�a sunt rmpllZl ţiile dialectic e , care nu sunt demonstrate , ci numa' obţinute în convingere ca rezultat al d i scuţie i . A r istote l recunoaşte că opinia exprimă nu nu ma i fapte, ci şi cauza , sau "pentru le" luc rurile sunt a�a. n u ma i că . . pentru ce" nu c u p r i nde . .esenţa" lucrurilor, şi de aceea , _' Ill!Oţ u l Ll pi nic, poate fi zdrunc inat sau schi mbat . 4�R Ari stotel are de înfruntat o obiecţie serioasă: ştiinţa şi opinia par a avea ublecte diferite, prima nece�arul, cealaltă contingentul; dar noi vedem că putem avea despre un obiec t de ştiinţă o simplă opi nie , că mersul rationamentu lUi este ace laş i , deoarece pr i n "p:nie djungem la pnnc ipi i ca şi prin � t i I n ţă . �i de ase me n e a , opima de s c ope ră cauzele �a şi ştiInţa.

469 A d i c ă

se

consideră aceste adevăruri tol aşa de esen!iale ca

175

�i definiţiile .


ARI STOTEL

atribute ca adevărate , dar care nu aparţin subiectului în mod esenţial , el are o opinie şi nu o cunoştinţă adevărată. Opinia lui , dacă este scoasă din premise nemijlocite , se referă atât la fapt , cât şi la cauza lui ; iar dacă ea nu este scoasă di n premise nemijlocite , numai la fapt47o . Obiectul opini­ ei şi al ştiinţei nu este întru totul identic; este identic numai într-un anumit sen s , după cum obiectul opiniei adevărate şi false este şi el , într-un anU I ni t sens , identic47 1 . Dacă opinia adevărată şi fal să pot avea acelaşi obiect , în sensul admis de unii472 , aceasta duce , Între alte absurdităţi , la acee a că nu are o opinie acela care are o opinie fal s ă . în realitate , "identic" are multe sensuri , şi de aceea , Într-un sens , obiectul unei opinii adevărate şi al unei opinii false poate fi aceIaşi, dar în alt sens nu473 . Astfel , a lua drept opinie adevărată că diagonala este comensurabilă este absurd; dar fiindcă diagonala la care amândouă opiniile474 se raportă este aceeaşi , cele două opinii au obiectele lor, în această măsură , identice : dar , pe de altă parte , în esenţa lor no�onaIă, aceste obiecte diferă unul de altu1475• 470 Într-un prim răspuns la obiecţie , Aristotel pune accentul pe d ispoziţia i ntelectuală , deosebită În opinie şi În ştiinţă. Dar el nu rămâne la o di ferenţiere mai mult subiectivă a ştiinţei şi opiniei. Este diferenţa di ntre a considera o propoziţie ca esenţială, sau ca o simplă constatare de fapt .

47 1 Aristotel formulea,(ă un a l doilea argument Împotri va afirmaţiei că 5tiinţa

�i opinia sunt identice . Argumentul este obscur; el util izează primu l argum�nt, cu care

se contopeşte. Obiectul ştii nţei şi opiniei este acelaşi , Însă privit În laturi diferite ; de aceea, obiectul lor nu este "întru totul acelaşi". Acele laturi diferite sunt un amestec de obiectiv şi subiectiv. Dacă, de exemplu , cineva �pune că omul este un anima l , dar nu ştie că animal este esenţa omu l u i , el exprimă o opinie , nu o ştiinţă. Ştiinţa este () determinare esenţială;

opinia este o determinare accidentală. Trecând c u vederea cele două laturi ale unui obiect

(esenţială şi accidentală) , ajungem la absurdităţi , ca, de exemplu , opinia falsă nu este o opinie.

472 Sofiştii , Îndeosebi Protagoras , care susţineau că orice opinie este adevărată,

ti indcă fundamentul opiniei (senzaţia) este totdeauna adevărat. Concepţia lui Protagoras nu este deloc absurdă , fiindcă tot ce este dat prin simturi se justifică prin chiar faptul că este dat. Protagora s , poate din cauza terminologiei sale tranşante , ca şi a exceselor paradoxale săvârşite de discipolii săi , n-a fost înţeles de Aristote l . Protagoras are un punct de vedere pe care îl Întâlnim şi la Democri t .

473 Pentru a ru i n a părerea că ştiinţa şi opinia sunt identice, Aristotel întreprinde

analiza sensurilor diferite ale termenului de "identic".

474 Opini a adevărată, că diagonala nu e comensurabilă şi opinia falsă, că

diagonala este comensurabilă.

475 Obiectul este acelaşi (diagonala), dar esenţele (quiddităţiJe) lor sunt diferite

(comensurabil, incomensurabil), adică definiţiile date aceluiaşi obiect sunt diferite.

176


ANALITICA SECUNDĂ 1 . Tot

3:1 , 89

a, b

aşa, obiectele ştiinţei şi opiniei sunt identice . Astfel , ştiinţa se referă,

exemplu , la atributul de "animal" ca la ceva care nu poate

de

fi

altceva ,

i ar opinia s e referă la "animal" c a la ceva care poate să fie altfel . De e x emplu ,

susţinerea că animal este un element în esenţa omului este o

�tiinţă, susţinerea că animal , ca enunţabil despre om , dar nu ca un

demen t în esenţa omului , este o opi n i e ; om este obiectul în ambele judecăţi , dar înţelesul cuvântului este diferit. Prin aceasta este evident că nu se poate avea

o

opinie şi

o

0tiin ţă despre acelaşi lucru , în aceIaşi timp , pentru că atunci am admite şi poate să nu fie , în acelaşi timp, altfel decât 476 . Ştiinţa şi opinia despre acelaşi lucru 89 b .:stc , ceea ce este o imposibilitate că

acelaşi lucru poate

pot

coexista

în

să fie

doi oameni diferiţi , în sensul pe care l-am explicat , dar

nu simultan în aceeaşi persoană. Aceasta ar implica convingerea simultană a cuiva, de exemplu , întâi eă omul este în esenţa lui animal şi , fireşte ,

n u poate

fi

altceva decât animal , şi în al doilea rând, că omul nu este

În e s e nţa

lui animal . Căci aceasta înseamnă că este posibil să fie altceva. î n ce priveşte toate celelalte deosebiri de gândire , în afară de opinie , anume: gâ ndi re discursivă477 , gândire intuitivă478 , ştiinţă479 , artă4RO , prude nţă48 I înţelepciune 482 , ele aparţin mai degrabă , parte ,

fjzicii , parte eticii4H3 . 47 6

Aristotel aduce un nou argument în favoarea di fere nţ e i

d i ntre ştiinţă

şi

, 'p'nie: ştiinţa şi opini;t coexistă În oameni deosebili , nu Î n u n u l şi acelaşi o m ( d e exemp lu , afirmaţiile că omul este un animal şi că nu este un animal).

477 G â nd i re discursivă, rationament '

-

olcÎVOla. - Nou,.

4 7 8 Gândire in t u i ti v ă s a u i ntuiţie i nte lec tu a lă 479 Ş t i inţă 480 4� 1

- i:TIlOTli�lj.

Artă - l EXVlj. Prudenţă

-

.jX2 Înţelepc iune

q,pOVljOIS' . - ooq,Îa.

483 Deosebirea d i nt re ştiinţă şi opinie ar putea fi considerată ca o chestie c a re îndeosebi ştiinţa sufletului (Despre suflet, Îndeosebi cartea a III-a, capitolul 3 şi chiar Eti c a (vezi Etica Nicomahică, Î nd eos ebi cartea V I , c ons ac ra tă acestor distinC ţ i i ) . De aceea , s-ar putea c erceta sen,ul opiniei în raport cu alţi ter me ni pe care Aristotel îi Înşiră. Ne ,urprinde că printre te rmeni i de c are nu priveşte strict logic a , ci "fizic a " , ştiinţa naturi i ,

nu se ocupă aici figurează şi ştiinţa (€'I1l0 T11 [l lj). de care s-a ocupat necontenit, mai ales în

Analitica secundă. 177


ARI STOTEL

34

<Despre agerimea de gândire> a găsi de îndată termenul De exemplu , dacă cineva vede că Luna are partea ei luminoasl

Agerimea de gândire este puterea de mcdiu484 .

întoarsă totdeauna către Soare . acela prinde imediat cauza acestui lucru , anume este aşa, fiindcă ea pnmeşte lumina de la Soare ; şi tot aş a , daci vede pe un oarecare stând de vorbă cu

un om bogat, el ghiceşte ca motiv

intenţia de a împrumuta bani , ori dacă vede că doi oameni sunt prieteni, motivul că au un duşman comun .

în

toate ace ste cazUli , a fost de ajuns

ca el să v adă termenii majori şi minori , pentru ca termenii medii .

să cunoască şi cauzele ,

Fie A, "latura luminoasă către S oare" , B .,lumina de la S o are" C Luna . Atunci B , "lumina de la Soare" este enunţată ca aparţinând lui C "Luna" , i ar A, "a avea latura luminoasă către Soare" , este enunţata ca aparţinând lui B . Aşadar , A este enunţat despre C prin B . şi

I Totuşi , în acest capitol final , Ari stote l cercetează o c a l i tate a gândirii pe care numeşte agerime de gând i re (a Y X l vola, de la ăY XI = aproape , Îndată şi voia =" gândire , intel igenţă ) . EI de fi ne� te agerimea sau v ioiciunea intel ige n ţei p r i n capac itatea de a descopen repede termenul mediu şi poate ue a ghici sau anlLcipa o explicaţie, de a pri nd e intuitiv un adevăr , o l ege . Şi cartea a il-a se încheie cu conSi deraţii asu pra lui Noii" a inteligenţei intuitive sau a intuI!iei intelectuale .

o

178


CARTEA A ll-A

1

<Cele patru forme de cercetare> Lucrurile pe care căutăm să le cunoaştem sunt numeric lol .ltâtea câte sunt lucrurile pe care le cunoaştem 1 • Patru sunl lucrurile pc care le căutăm: 1) dacă legătura unui atribut cu un lucru este un fapt; � ) care este cauza legăturii; 3) dacă un lucru există; 4) care este natura IllCruJUP. Astfel , când căutăm să îmbrătişăm un complex de lucruri şi atribute şi ne întrebăm dacă lucrul este în cutare f>au cutare fel - dacă : de exemplu , Soarele are o eclipsă sau nu - atunci căutăm un fapt. Că cercetarea noastră Încetează cu descoperirea că Soarele are o eclipsă, este o dovadă a acestui lucru 3 ; şi dacă şti m de la început că Soarele 1 Propoziţia sună c iudat . De ce să mai căutăm lucrurile pe c ar.: le cu noaştem? Noi c ă utăm numai ceea ce nu cu noaştem, dar solicită g â nd irea . Totu ş i . propoL iţia lui <\ ristotel are un sens adânc . Ceea ce c ăută m să cun Daştem, fiindcă provoacă între bări , şi ,cea ce cunoaştem au acela ş i co n ţ i n u t , căci nu c ău tă m decât ceea ce pu t e m găsi . Problemele noastre corespu nd soluţiilor. Câte probleme , tot atalea soluţii , chiar dacă practic

e x istă un decalaj înt re probleme, care sunt mai numeroase , şi soluţii , care sunt mai puţine.

2 A ri sto te l rezumă În acest c a p i tol şi În cel u rmăto r rezu ltatul cercetărilor de cu noaştere: 1) dacă u n atribut . I parţine unu i lucru , chestiunea de fape (on); 2) c are este cauza apartenenţei (0101 1); ;) "dacă lucrul e x is tă" (d EO Tl); 4) "ce este" (Ti t (l 1 1 V) , care este n at u ra lucm lu i . 3 Chestiunea d e fapt caută s ă stabilească apartenen ţ a unui atribut (p red ic at) , · recedente . Patru chestiuni p u n în mi şcare proc e sul

;a un su bi ect . Căutarea încetează o dală cu

;,c ridică: În

pri mul rând , care e ste

găs i re a sau cu descoperirea lui. Dar noi întrebări

cauza ' )

1 79


ARISTOTEL are o

eclipsă .

nu mai cercetăm dacă o are sau nu . Pe de altă parte , dacă

cunoaştem faptul . căutăm acum cauza lui : de exemplu , când ştim c ă

eclipsă , ori că un cutremur s-a produ s . c ău t ă m cauza eclipsei sau a cutremurului4 . Când îmbrăţişăm un complex de lucruri , acestea s u n t cele două chestiuni pc c are le punem . î n alte cazuri însă, punem alte întrebări: de ex emplu dacă un centaur ori u n zeu există sau nu există. (Prin: "există sau nu există" înţeleg: "este sau nu este . fără ni c i o c al ifi c are " ca opus lui "este alb ori nu este alb") . Când ne-am as i g u ra t de ex i s te n ţ a lucrulu i , cercetăm natura lui , întrebându-ne , de e x em p l u "ce e ste zeul ?" ori c e este omu! ,?" 5 So arele e s t e în

,

.

,

"

2

<Toate formele de cercetare se reduc la căutarea termenului mediu>

W

a

Acestea sunt deci cele patru feluri de lucruri pc care le căutăm şi pe care , d acă le-am găsit, le cunoaştem . Acu m , când căutăm să descoperim un fapt ori ex i st en ţ a 6 vreunui lucru , ne întrebăm în realitate , dacă este sau nu e s te vreun termen mediu pentru aceste a . Când ne-am asigurat de un fap t ori de existenţa unui lucru , când deci ne-am convins despre e x i s te n ţ a p ar ţi al ă sau absolută a lucrului - şi trecem la c ăutare a cauzei faptulu i ori naturii ,

lucrului , atunci ne întrebăm care este mediul

?

4 Cele două chestiuni sunt complexe, fiindcă necesită mai mulţi termeni: prima, dacă de fapt un atribut aparţ ine _au nu ( . . este alb sau nu?" ) , a doua, c are este cauza apartenenţei atributu lui .

5

a

Celelalte două chestiuni

doua la n atura lucrul u i , la

sunt mai simple : prima se referă la exi stenţa lucrului,

c e este d , la definiţia l u i .

6 Aristotel u neşte prima chestiune complexă (chestiunea atribuirii de fapt) ş i chesti une simplă (existenţa faptului sau atribu irii) . 7 Pr i ma chestiune complexă şi prima chestiune simplă se reduc la a doua chesti u ne complexă (care este caU1.a atribu iri i '!) şi la a doua chestiune simplă (care este esenţa subiectului'! ) . Cum termenul med iu are în demonstraţie rolul de cauză, căutarea cauzei se reduce la căutarea termenului med i u , care este tema principală a capitolelor ce constituie o primă parte a cărţii a II-a.

prima

1 80


ANALITI CA SECUNDĂ 1 1 , 2 , 90 a

Faptul ca atare şi existenţa unui lucru se deosebesc ca existenţa parţială şi existenţa absolută a lucrului 8 . în adevăr, chestiunea "are Luna ( l eclipsă?" ori "creşte Luna?" se raportă la o parte din lucru; căci în astfel de chestiuni , căutăm dacă un lucru este într-un fel sau altul , adică dacă are ori nu are acest atribut. Pe când , întrebarea dacă Luna sau noaptea există priveşte existenţa pură şi simplă. Drept concluzie , în toate cercetările noastre căutăm sau dacă există un termen mediu , sau ce e s te acest termen mediu l) . Căci mediul �ste cauza şi tocmai cauza o căutăm în toate cercetările noastre . Astfel , " arc Luna o eclipsă?" înseamnă "există ori nu exi s tă o cauză care produce eclipsa de lună?" Şi când am aj uns să ştim că există una , chestiunea care se ridică este "care este atunci această cauză?" În adevăr, cauza în virtutea căreia un lucru există - nu în sensul că există într-un fe l sau altul , aşadar că are un atribut sau altul , ci în sensul că este în mod absolut - precum şi cauza pri n care este - nu în mod absolut, ci în sensul că este Într-un fe l sau altul , având atribu te esenţiale sau accidentale - sunt amândouă, deopotrivă, termenul mediu 10. Prin ceea ce există În mod absolut, înţeleg subiectul , de exemplu Luna , Pământul , Soarele , triunghiul ; prin ceea ce un subiect este în sens parţial , înţeleg o proprietate , de exemplu , eclipsă, egalitate ori neegalitate , interpunere sau neinterpunere . Căci , în toate aceste cazuri , este evident că natura lucrului şi cauza lui sunt identice; chestiunea "ce este eclipsa?" şi răspunsul ei , "întunecarea Lunii prin interpunerea Pământului" sunt identice cu chestiunea "care este c auza eclipsei?" sau "de ce Luna are o eclipsă?" şi răspunsul "din cauza lipsei luminii prin interpunerea Pământului" l 1 . Şi tot aşa , Întrebarea "ce este un acord?" cu răspunsul : este "un raport numeric Între o notă înaltă şi una joasă" . le putem înlocui cu Întrebarea: "care este cauza ce face ca o notă Înaltă şi una joasă să fi e în acord?" şi cu răspunsul ei: "fiindcă există între ele un raport 8 Existenţa parţi ală se referă la a tr ibu t , adică la o parte din lucru ; e x istenţa absolută se referă la exi stenţa pură şi simplă a subi ec tu lu i căruia îi apartine atributul . 9 Toate Întreb ările şi cercetările ştiinţifice se reduc la d ou ă : dacă e x i st ă un mediu (o cauză) şi care este mediul , şi . În cele d in urmă , la () singură întrebare : care e�te termenul med i u sau cauza? S i mp l u l fapt implică prezenţa c auzei sale. 10 Cauza (termenul med iu) are două sensuri : caula că ceva ex is/ă în ,ens a bsolu t sau substanţial şi cauza c ă ceva are a n u mi te atribute esen ţiale sau acc identale . t i De fin i ţi a lucrului (a eclipsei) se confu ndă cu c a u Ja lui

181


ARISTOTEL

numeric" .

în

sfârşi t , întrebarea "este între nota înaltă

şi

între cea joasll

un ac ord ?" este echivalentă cu "este raportul lor numeric?"

Şi

c ând

găsim că este numeric , ne întrebăm îndată "care este deci acest raport?" Cazurile în c are mediul cade sub

simţuri

arată că obiectul

cercetării este totdeauna termenul mediu; noi căutăm mediul numai când nu l-am perceput , de exemplu , căutăm dacă este ori nu este un mediu care cauzează o eclips ă. Dacă ne-am afla în Lună , nu am cerceta nici faptul , nici cauza lui , căci atât faptul cât şi cauza lui ar fi evidente în 12 acelaşi timp . Căci percepţi a ne-ar da putinţa să cunoaştem şi univer­ salu l , întmcât percepţia ne-ar arăta ca actuală oprirea de către Pământ 13 a luminii Soarelui şi întunecarea Lunii . Din acestea rezultă şi universalul • cu a

Deci , cum am spus , a cunoaşte ceea ce este un lucru este totuna l4 c au za pentru care el este .

cunoaşte

Aceasta este deopotrivă de adevărat , atât despre lucrurile care există în mod absolut, fără re feri nţă la atributele lor . cât şi despre lucruri le care posedă un atribut, cum ar fi "egal cu două unghiuri drepte" , ori "mai mare sau mai mic" 15 .

3 <Comparaţie între definiţie şi demonstraţie> Este evident dar că toate chestiunile

medii . Să

l6

sunt o căutare de termeni

ne ocupăm de cum se dezvăluie natura

esenţială a

unui lucru

1 2 Aristotel contopeşte chestiu nea de fapt (dacă unui subiect îi aparţ i n e un atribut sau un predicat) �i chestiunea c au zei atributului . De asemenea, cum se vede mai jos , contopeşte chestiunea existenţei unui subiect cu chestiunea esenţei lui . D Aristotel nu în ţe l e ge să demonstreze existenţa prin senzaţie , ci numai să arate că însă�i senzaţia uneori c u pr i nde termenul mediu sau cauza , îndeosebi dacă faptu l se repetă . 14 Esenţa ( d efi n i ţi a ) şi cauza se confundă: esenţa lucru l u i este cauza l u i , în ce priveşte atât subiectele, cât şi predicatele. 15 .,Egal cu două unghiuri drepte" es te atributul triunghiului , dar "mai mare sau mai mic " e xpri mă o rel a ţie , care numai prin analogie poate fi considerată ca esenţială. 16 Toate chestiunile privitoare la cele patru puncte de vedere: faptul atribuirii, cauza atribuirii , existenţa subiectului, esenţa sau definiţia lui.

1 82


ANALITICA SECUNDĂ I I , 3 , 90

a, b

�i în ce fel ea poate fi redusă la demonstraţie; ce este definiţia şi ce lucruri se pot defini 1 7 . Dar să discutăm întâi anumite dificultăţi pe care aceste chestiuni le ridi c ă . începem ceea ce avem de spus cu un punct foarte strâns legat de cele observate de noi puţin mai înainte , anume de În trebarea dacă este cu puti nţă , sau este peste putinţă să cunoaştem acelaşi lucru , în aceeaşi privinţă , atât prin definiţie cât şi prin de­ lI1onstraţie? 1 8 Căci , pe de o parte . definiţi a 1 9 pare că ne oferă natura esenţială a unui lucru şi aceasta este , în orice caz , uni versală şi afirmativă; în timp ce , dimpotrivă . unele silogisme sunt negative şi altele nu sunt uni versale; de exemplu , toate cele din figura a doua sunt negative , şi nici cele din figura a treia nu sunt uni versale. Pe de altă parte , nu chiar toate concluziile afirmative din figura Întâi sunt reductibile la o definiţie ca, de exemplu , "orice triunghi are unghiurile sale egale cu două unghiuri drepte"2o . Motivul2 1 diferenţei între demonstraţie şi definiţie este că a avea o cunoaştere a demonstrabilului este identic cu a poseda o demonstraţie ; şi , de aceea, dacă demonstraţia lInor astfel de concluzii este posibil ă, este evident că nu poate exista şi o definiţie a lor. Dacă ar fi aşa , am putea cunoaşte o astfel de concluzie în virtutea definiţiei sale , fără a avea demonstraţia ei ; căci nimic nu ne împiedică de a avea pe una fără alta. 17 Capito lu l acesta se ocupă de diferenţa di n tre de ti n i ţie şi demonstraţie . Dacă A ri stotel cercetează

pe l arg dilerenţa , un motiv este şi rezultatul c a p i to l u l u i precedent,

se confundă cu cauza , deci face parte integrantă din demonstraţie. De fini ţi a va fi o preocup are constantă a cărţii a Il-a. În c e priveşte lucrurile care pot fi definite , Aristotel înţelege să se ocupe Îndeose b i de defi n i ţi i le atributelor, fiindcă �i demonstraţiile se referă tot la atribute . u n d e s-a arătat că d e fi n iţ i a

1 8 Problema

este dar dacă ac ee aş i ştiinţă ne dă defi n i ţ ia şi de mo ns tra ţ i a unui

atribut; în acest caz , definiţia şi de mon straţ i a se confundă. 19

O primă d i ferenţă Între definiţie - Întotdeau na universală şi afirmativă

- şi s i lo g i s me , care pot avea concluzii n eg ati ve (figura 2) sau particulare ( fi gura

3). De

ac eea , definitia nu demonstrează un atribu t, ci însiră a tr ibu te le esentiale ale unui lucru . '

;

20 O a doua diferenţă: nici măcar toate si lo gi s mel e unive sale şi afirmative ale fi gurii l n u pot fi reduse la o d e fi niţ i e , c u m este cazul triunghiulu i , la c are egal i t at e a u n ghi u ri l o r sale cu două unghiuri drepte este obiect de demonstraţie, nu de defin iţie . 21

Urmează motivul d i fe ren ţei dintre defin i ţie şi de mon str a ţ ie : ceea ce poate

fie de fin i t , altminteri am putea obţine conc luzia d irect a recurge la ocolul demonstraţiei . În afară de aceasta, definiţia, deşi ne

fi de mon st rat nu mai are nevoie să

prin d efi niţie , fă ră

oferd e�enţa lucrulu i , nu demonstrează , nu

exp l i c ă această esenţă .

183

90 b


ARI STOTEL

Şi i nduc ţi a ne po ate c o n v i n g e înde aju ns despre această di fe renţă 22 ; căci n i c i o dat ă prin defi n irea a ceva atribut e se n ţi al ori acci dental 23 - nu obţinem o cunoştinţă despre acel lucru . Apoi , dacii a defini este a c uno aş t e o s u bsta n ţă În nici un caz aceste atribute nu su n t substanţe 24 . Este e v i de n t atunci că nu tot ce poate fi de mon s tr a t poate fi şi defi nit . Dar a tu nc i tot ce poate fi definit poate să fie şi demon strat sau nu? Motivul nos tru dinainte r ăspun de clar şi la ac e s t e Întrebări . Despre un lucru , ca unul şi acelaşi , e x is t ă numai un si n g u r fel de c u n oaşt ere ştiinţifică25 . A ş adar dacă a cunoaşte demonstrabilul îns eamnă a poseda dcmonstraţia lui , va rezulta o imposibilitate , anume aceea cll este destul să posedăm o defi ni ţi e fără dem on stra ţie pentru a avea totuşi o cunoştinţă a lucrului de demonstrat26 . În afară de ace s tea 2 7 principiile de mons traţi ei s u n t d e fini ţii şi s-a arătat înainte că acestea s-au dovedit ca ne de mo n s trab i l e ; aşa eli sau prin ci pi i l e vor fi de mo ns trab i l e şi vor depinde atunci de pri n c ipii anterioare , şi atun c i regresul va merge la infinit, sau pri n c i p ii l e prime vor fi definiţii nedemonstrabile 28 . ­

-

,

,

,

,

,

22 De asemenea, pe calea ind uc ţi ei , adică a e xperien ţe i sau a cercetării câtorva cazuri de definiţie şi de mo n s traţie , se poate constata d iferenţa di ntr e d e fi ni ţ i e şi demo n s traţie . Aristotel prezintă aici un al treilea motiv al deosebirii di n tre d efi n iţie şi demonstraţie. 23 De exemplu, sfericitatea Lunii este un atribut ese nţi al , eclipsare a ei un atribut accidental. 24 O nouă deosebire: definiţia ne face să c unoaştem substanţele (lucrurile independente) prin arătarea conţinutu lui esenţial, în timp ce demonstraţia se referă numai la atributt! p art icu lare , la unele elemente esenţiale d es p ă rţi te de celelalte . 2 5 Ad i c ă s a u o cunoaştere prin definiţie , s a u o cunoa şte re prin de monstraţie. Dacă se acceptă cu Aristotel că a cunoaşte şti inţific înseamnă a cunoaşte prin demonstraţie, u n al doilea fel de cunoaştere , de fini ţ i a , ar însemna o d e mon s t raţie fără demonstraţie. Această absurditate este su bl i ni ată în propoziţi a următoare . 2fi Mai târ:LÎu , Arist ot e l va arăta amănunţil că de fi n i ţi il e nu pot fi d emo n stra te , însă Îndată hlai jos afimlă că totuşi defin iţiile fac parte in tegrantă din silogism: ele sunt p u n ctu l de plecare al silogismului . 27 Al doilea argument care dovedeşte că ceea ce poate fi definit nu poate fi demolistrat. 28 Dacă definiţiile sunt pr inc i p i i le de monstraţiei , ele sunt nedemonstrabile , altminteri suntem nevoiţi să ducem de mons tra ţi a la infinit . Definiţiile sunt pr i nc ip ii le nede monstrabile ale demonstraţiei , fiindcă ele expri mă esenţa lucru lu i . Demonstraţi a

1 84


ANALITICA

SECUNDĂ

11 , 3 , 90 b, 9 1 a

Dar dacă definibilul şi demonstrabilul nu sunt în toate cazurile acelaşi lucru ,

nu

ar putea oare să fie acelaşi lucru cel puţin pentru unele

c azuri ? Ori aceasta este impo sibil , fi indcă nu există demonstra{ie a 29 Î definibilului ? n adevăr, definiţia se referă la esenţă şi la subs tanţă , În timp ce este evident că toate

demonstraţiile presupun

şi admit esenţa

- aşa, de exemplu , demonstraţiile matematice presupun unitate a , 3o nepereche a . ş i l a fel s e întâmplă în toate celelalte ştiinţe . Mai mult 3\ încă , orice demonstraţie dovedeşte că un predicat este legat ori nelegat de

un

subiec t , dar în definiţie

nu

se enunţă un lucru despre altul ;

de

exemplu , nu enunţăm animal despre bipe d , nici biped despre ani mal , nici fi gură despre suprafaţă - suprafaţa nefiind fi gură, nici figura .'i uprafaţă . Apoi , a demonstra e senţa unui lu cru n u e s te totuna cu a demonstra că un lucru are de fapt un atribut32 . Definiţia descoperă esenţa unui lucru , demon straţia arată numai că aparţine unui subiect dat;

dar lucrurile

un

atribut aparţine ori nu

diferite cer demonstraţii 33 diferite ,

se raportă la o alta. ca partea pentru că , dacă s-a demonstrat că

afară numai de cazul când o demonstraţie la

întreg . Adaug

ace astă precizare ,

deduce din esenţă alte atribute esenţi al e . Că pri nc ip ii le sunt nedemonstrabile, s-a arătat înainte în cartea

1, cap . 1 , 2 şi 3 şi passim. Aceasta este o convingere fundamentală a logic i i

aristotel ice . Ac u m se tr a ge o cunduLie i mportantă: dacă defi niţiile sunt princ ipiile demonstraţiei, ceea ce este definit nu poate 29 Până acu m s-a

ti demonstrat.

dovedi t că ceea ce poa te fi defin it nu este demon strab il şi

se referă la că în nici un caz nu se apl ic ă demonstraţia

invers . Nu există oare excepţii , unele cazuri În care definiţia şi demonstraţia acelaşi obiect sau conţinut'? Rămâne de dovedit

şi definiţia la acelaşi conţinut. 30

Prim u l argument al dovezi i : definiţ i a şi demonstraţia au un obiec t deosebit.

De fini ţia dă esenţa sub�tanţei individu ale , demonstraţia se întemeiează pe esenţă (definiţie),

pentru a deduce din ea alte predicate (atribute) esenţial e .

.lI U rme a ză un al doilea arg u ment , anume că. nici parţial , defin i ţia

şi

demonstra ţia nu au acela�i obiec t. Argu mentul su sţ i ne că în conc luz i a silogismului un pred i cat este enu nţat sau atribuit despre un subiect , în ti mp ce în elementele defi niţiei

nu se întâl n e ş te raportul de atribuire . ci ele const i t u ie o total itate . Definiţia este o uni tate logică , nu

o discursivitate de enunţare sau atr ibu ire . [n deliniţia omului ca ammal biped,

ani ma lu l nu este atribu it biped ului şi invers .

au un scop deoseb i t . c e este un lucru, care e�le esenţa l u i , demonstraţia dovedeşle c e atribut are u n lucru , dală fiind e�en ,a lui . .lJ Termen ul de demonstmţie , intre buinţat aid . este ju�tificat prin argu mentarea ce urmează: pos ibil itatea ca demonstraţia să fie raportată la parte ca �i la întreg :<Z

Un al treilea argu ment· defi n i ţ i a şi demonstraţia

Oefinitia n e arată

1 85

91

a


ARI STOTEL

toate triunghi urile au unghiurile egale cu dou ă unghiuri drepte , prin aceasta s-a demonstrat că acel atribut aparţine şi i soscelelor . Căci isoscelul este doar o parte din totalitatea tuturor triunghiurilor. Dar în cazul de faţă , existenţa de fapt a unui atrihut şi esen ţa nu sunt raportate la fel unul la altul , dat fi ind că unul nu este o parte din celăl alt34 . Astfel , este evident că nu tot ce poate fi d efi m t poate fi de­ monstrat , şi nici că tot ce poate fi demonstrat poate fi definit . Prin Uffilare , nu este posibil să avem despre acelaşi lucru şi o definiţie şi o de monstra ţie Unnează , evident, că defi n iţi a şi demonstraţia nu sunt nici identice , nici conţinute una în alta; căci , dacă ar fi aşa , atunci obiectele lor ar sta ori Într-un raport de identitate , ori Într-unul de la parte la întreg. .

4

<Esenţa nu poate fi demonstra®> Atât despre dificultăţile iniţi ale ale problemei noastre . Următorul pas ridică chestiunea: dacă si logismul adică silogismul demon strativ - este posibil despre esenţă ; cum presupune argumen­ tarea noastră de până acum, el este imposibil35 . Putem arăta că este imposibi l prin unnătoarele argumente: Silogismul dovedeşte că un atribut aparţine unui subiect cu ajutorul tennenului mediu ; pe de altă parte , natura unui subiect este cev a propriu lui şi este enunţat ca constituind esenţa lui36. Dar în acest caz subiectul , definiţia lui şi termenul mediu care le leagă trebuie să fie enunţaţi unul despre altul . Căci dacă A este "propriu" lui C, ev i den t A este "propriu" lui B şi B lui C de fapt, tustrei termenii sunt proprii unul altuia; şi apoi , dacă A se afl ă în esenţa lui B , şi B este enunţat -

-

J4 Existenţa ue fapt a unui atribu t

(on) şi esenţa (TI E O T l V ) nu stau În raport

ue la parte (specie) la Întreg (gen ) , ue aceea, nici uetiniţia nu este o specie a demonstraţiei .

35 Noua problemă: este posibilă o demonstraţie a esenţei? Răspu nsul lui

Ari stotel , cum este ue aşteptat uupă uiscuţia de până ac u m , va ti ne ga t i v. Trebuie avut

în veucre că pentru Aristotel , aic i , esenţa înseamnă şi li i. O l l v (ce este un lucru) şi Ti �v El VQI (ce este esenţ ial ) , ca şi 6plOJ.l cî�· (d efini ţ i e) . 36 Constituie auică definiţia acelui lucru .

186


ANALITICA SECUNDĂ 1 1 , 4, 9 1 a

e senţial de s pre toţi C, at unc i A tre bu i e să fi e , de asemene a , enunţat de s pre C , ca ap arţi n ân d esenţei lui 3 7 . Dacă nu admi tem această îndoită atribuire - adică dac ă A este enunţat ca fiind esenţa lui B , dar B nu aparţine esen ţei subiectelor despre care el e s te enun ţat - A nu va fi p redi c at cu necesitate despre C , ca ap arţi n ân d esenţei lui 3 8 . De aceea , dat fiind că amândouă p re mi s e l e enunţă esenţa - a d i c ă d efi n iţ i a - definiţia lui C va fi cupri nsă în tennenul mediu înainte de a se trage concluzia39. Să presupunem , în genere , că ave m de dovedit esenţa omului4o . S ă adIlli tem că C es te om , A este esenţa omului, fie animal biped, fie altceva4 1 . Dacă este posibil si logismul , A trebuie să fie enunţat de s pre loţi B . Dar această premisă va avea un nou termen med i u care urmează să fie , de asemenea. esenţa omului42 . De aceea, argumentul pre sup u ne ceea ce era de demonstrat , întrucât B , de asemene a , e x p ri n J ă esenţa omului43 . S ă l u ăm pentru clarificare , cazul în care nu sunt decât cele ,

,

37 Problema t!stc : dacă e,enţa, obiectul definiţiei, poate ti demonstrată. Să luăm propoziţia: A aparţine lui C (sau : C e�te A), să o considerăm ca concluzie a unui silogism

�i totodată c a o defi n iţie (A defineşte pc C sau A este esenţa lui C ) . Pen tru a avea un

s i logism cu concluzia "C este AU, care este definiţia lui C pri n esenţa A , va trebu i ca

cele două premise să exprime de asemenea, esenţe: A aparţine esen ţial lui B şi C aparţine esenţial lui B , deci tennenu l mediu B are aceeaşi extensiune ca şi termenii major şi minor, deci toţi termenii sunt rec iprocabili . 3X

Dacă numai majora exprimă o apartenenţă esenţială ( B este A ) , nu ş i minora,

care ar putea exprima o apartenenţă accidental ă, conc luzia nu va exprima nici ea

o

apartenenţă esentială. deci A nu va de tini pe C . 39 Cercetarea ajunge la rezu l tatul că silogismul n-a demonstrat definiţia "C

este AU (sau A aparţine esenţial lui C ) , ci a presupus-o din premise, deci silogismul este

un paralogism , o petitio principii, o tautologie . Pentru ca A să fie esenţa sau definiţia lui C , trebu ie ca, în premise, A să fie definiţia esenţială a lui B şi B să fie definiţia esenţiala a lui C, deci chiar din mi noră există concluz i a . Silogismele sunt demonstrative dacă noţiunile lor nu au aceea�i �feră, L acă, aşadar, trec de la noţi uni cu o sferă mai mare

la

noţiuni cu o sferă mai restrâns ă . Î n aces t caz, A nu poate fi definiţia lui C, întrucât ele nu sunt reciprocabilc . Definiţia cuprinde toate predicatele unei noţiuni , în ti mp ce

demonstraţia oferă în conc luzie numai un singur predicat propriu esenţei . 40

41

Să presupunem dar că avem de demonstrat definiţia omulu i .

Adică definitia omulu i .

4 2 Tennenul mediu , ca definiţie , este reciproc abil şi, d e aceea , v a exprima şi el esenţa defini torie a omului. Î n adevăr, premisa minoră: "C este B" presupune deliniţia

omului în B .

43

Argumentarea ilustrează cercul vic ios a l oncărei încercări d e a demon�tra

o definiţie.

1 87


ARI STOTEL

două premise - adică în c are premisele sunt prime şi nemotivate caz pe care trebuie să-I cercetăm , pentru că el ilustrează cel mai bine punctul în di scuţie44 . Astfel . acei care demonstrează esenţa sufletului , ori a omului , ori a altui lucru , prin termeni convertibili ,

se

mişcă în cerc

-

de

exemplu , dac ă pre tindem că sufletul este ceea ce cauzează propria sa vi aţă, iar ceea ce cauzează propri a sa viaţă este un număr de sine 91 b

mişcător . Căci ar trebui să presupunem atunci că sufletul este un număr de sine mi şcător , în sensul că sufletul este identic cu acest număt'5 . în adevăr , dacă A urmează logic l u i B şi B urmează logic lui C, A nu va fi în acest fel esenţa defini tori e a lui C , ci

va

fi un atribut al lui C46 .

Nu vom avea această urmare , şi dacă A este enunţat despre orice

B , care

este identi c cu o parte din A . Astfel , esenţa animalului este enunţată despre esenţa omului , fiindcă este adevărat că, în toate cazurile a fi

om

este a fi şi animal , după cum tot aşa de adevărat este că fiecare om

este un animal - nu este îns ă adevărat c ă animal este identic cu a fi om47 . 44 în exemplul preceden t , demo nstraţia a recurs la un termen med iu străin ,

adică a procedat prosilogistic . Pentru

a c larific a mai bine existenţa cercului vic ios , Aristotel

şi prime . Ari stote l arată că definiţia dată sufletului de platonicul Xenocrates - sufletul este un număr ce se mişcă prin sine - duce la u n cerc vicios , dac ă se Încearcă o demon­ straţie a ei. Iată demonstraţia vic ioasă a lui Xenocrates: pleacll de la două premise nemijlocite 4�

Tot ceea ce este cauza propriei sale vieţi este un număr care se mi�cii prin sine Sunetul este cauza propriei t['le vieţi

_ . _----- -- -

Sufletul este un număr care se mişcă prin sine.

Cercul vicios constă În faptul că termenul major (număru l care se mişcă prin

sine) şi med iul (ceea ce este cauza propriei vieţi ) , exprimă În forme d i ferite esenţa minorului (sufletului) , deci chiar din mi noră era formulată concluz ia.

46 Un asemenea si logis m demonstrează numai că A este un alribut al lui C. nu însă că A este defi ni ţia lui C, fiindcă în premis e este vorba . de asemenea, de atribute , nu de defin iţii. de esenţe definitori i . "A urmează logic lui B" sau "A este consecven tul l u i

B" înseamnă că A e s te atributul l u i B sau că A aparţine l u i B .

4 7 Aristotel. care cereetează orice chestiune su b toate laturile , arată c ă definiţia

nu poate fi oemons trată şi În cazul

că subiectul de definit (omul) este o specie a

predicatulu i . deci şi În cazul că predicatul este genul (animal) subiectului (om) . Con cl uz i a nu poate

fi o definiţie , fi indcă termenii nu s i m t convertibil i . nu sunt identic i : omul este orice animal este om . Definiţia ('ere nu numai genu l , ci şi diferenţa specific ă .

animal , dar nu

188


ANALITICA

SECUND Ă 11 , 5 , 9 1 b

Conchidem atunci că, în afară de cazul că amândouă premisele exprimă e senţa , nu se poate spune că A este definiţia şi esenţa lui C . Dar dacă le considerăm aşa , atunci . admiţând p e B , s e va fi admis înainte de tragerea conc1uziei că B este definiţia lui C; aşa încât nu s-a dovedit nimic , pentru că a fost o învârtire în cerc48 .

5

<Esenţa nu poate fi dovedit! prin diviziune> Cum s-a arătat în Analitică la figuri , metoda diviziunii nu izbuteşte să dea un silogism , fiindcă nicăieri nu urmează cu necesitate că anumite lucruri există, pentru că există anumite alte lucruri 49 . Diviziunea demonstrează tot aşa de puţin ca şi inducţiaso . Căci, într-o demonstraţie sigură , concluzia nu poate fi o întrebare , nici nu este valabilă printr-o conce sie , ci ea trebuie să urmeze cu necesitate din premisele ei , chiar dacă adversarul neagă aceastaS I . De exemplu, cineva se întreabă : "Este omul însufleţit , ori neînsufleţit?" şi apoi afirmă, nu demonstrează , că omul este însufleţit . După aceea se divizează toate animalele în animale de uscat şi de apă , şi se admite că omul este un animal de uscat. Mai departe . că omul este formula completă a unui animal de uscat nu urmează cu necesitate din premise 52 • ci nu este altceva 48 Deci , pe această cale , esenţa de fi ni torie nu poate fi d emo n strată . Dar nu este

�i o a l tă c ale?

49 Î n ace st capitol , Aristotel arată că d efi ni ţ i a nu este obţinută nici prin

d i v iziune , i ar dacă cumva este ob!inută, diviziunea nu este o demonstraţie , un silogism.

Aristotel respinge red ucerea divi:r.iunii ( O W t p W I', ) p l ato n ice la u n silogism, respingere făc u t ă din Analitica primă, 1 , cap . 3 1 . Diviziunea este un s i logism fără putere . 50 Di v i z i u n ea nu este un silogism; i n d uc ţ ia poate fi un s i logism (Analitica primă, I I , cap. 23) , dar nu este o demonstraţie , fiindcă rămâne În sfera particularului . S I În ce rce t are a dialogată (dialec tică, În s e nsu l aristotelic) , p u nc t u l de plecare era o Întrebare : este omu l un a n i m al sau n u ? Întrebarea implica o div iziune , iar res­ pondentul se p ro n u n ţa pentru u n membru al diviziuni i . D i vi z i u n e a merge mai departe , până ce se ajunge la un termen indivil.ibil . Chiar dacă d ivi zi u nea are ca rezu ltat li definiţ i e , diviziunea însăşi nu es te o demonstraţie . 52 Primul argumen t contra dovediri i esenţei prin diviziune: d i v i z i un ea nu este decat un "silogism slab" (vezi Analitica primă 1 , 3 1 , 46 a) .

1 89


ARI STOTEL

decât un nou postulat . Fie că diviziunea cuprinde diferenţe multe ori puţine , rezultatul e acelaşi53 . În adevăr , cine recurge la metoda diviziunii nu izbuteşte să prezinte În silogisme nici măcar adevărurile care pot fi demonstrate pe această cale . Căci nimic nu se opune ca toate acestea să fie adevărate despre om şi totuşi , ele să nu ne arate nici esen ţa, nici esenţa lor definitorie54 . Şi apo i , ce garanţie avem că nu s-a adăugat ceva esenţial ori că nu s-a omis ceva din esenţa s a , ori că nu s-a trecut peste un ele men t intermediar al ei?55 . Apărătorul diviziunii ar putea răspunde că. deşi se pot întâmpla greşeli . totuşi le putem ocoli , dacă luăm toate atribu tele care sunt cuprinse în esenţă şi dacă. postulând genul , producem prin diviziune succesiunea neîntreruptă cerută de term e n i , şi nu lăsăm nimic pe dinafară56 . Îndeplinind aceste condiţii , este peste putinţă să greşim , căci esenţialul se cuprinde în întregime în diviziune la fiecare stadiu şi nu se omite nimic din el , iar ceea ce este divizat aj unge în cele din urmă la ceva specific indivizibi l , adică la esenţă. Cu toate acestea, noi răs­ pundem: di v i zi u ne a nu este un silogism: ea ne oferă o cunoaştere , dar În alt chi p5 7 . Nu este aici nimic surprinzător , căci inducţia nu este nici ea o demonstraţie mai mult decât diviziunea. deşi ea pune în evidenţă unele adevămri58 . Tonlşi , a scoate o defi n*e din di viziune nu Înseamnă a face un sil ogism . După cum , în concluziile trase fără termenii lor .i3 Există pozi tii

m a i mult

sau

mai

demonstratii la fel . 5 4 Toate atributele găsitt: prin d iviz i u n e

putin nu meroas e , dar nu

există

şi

s-ar putea s ă n u exprime nici esenta, T I E � T l ( e se n !a în sens nedeterminat, În care se exprimă ce este un lucru , in materia ş i forma sa) . ·5 i 10 Ti �1' El va l ( e ,e n!a care defi ne şt e un lucru pri n forma sau quidc/itatea sa . .1 00<;). 5 5 Nu avem nici o g a r a n t i e că di v i z iu n e a este c o m p le tă : s-a adău gat ceva neesenţial , s-a omis ce va e sen!i al şi s-a trec u t dincolo de domeniul în cercetare . 56 Prin d iv izi u ne se poa te aj u n ge la de fi n iţie, dacă plecăm de la gen u l supre m al l ucrulu i de definit ş i , după ac ee a , î l d i v idem tot m a i de parte până aj u n gem la un termen i n d i v izibi l , sub con d iţi a ca diviziunea să fie continuă , fără să se treacă peste nici u n element. Î n ac e ste condiţii , având genu l . este i mpos ibi l s ă s e omită atributele ese n ţ i ale , adică este i mpo s i bil să nu aju n ge m la diferenta specifică indivizibi l ă . 57 Diviziunea, chiar (k:o lind greşelile semnalate, chiar dac ă ne oferă cunostin!e , nu ne oferă aceste cu no şt in te ca concluzii si logistice . 5R Există inducţii În formă silogistic ă , cum s-a a răta t în Analitica primă, f I . ca p . 23 . însă nici aceste inducţii nu sunt demonstraţii, de�i ne dezvăluie adevăruri . C u al.]1 m a i putin e ste o demon,traţie i ndu c !ia ca si m pl ă adunare d e fapte singulare . nici de fi n iţ i a omulu i . Aristotel face disti nctie între

190


ANALITICA SECUND Ă II , 6, 91

b, 92 a

medii potriviţi , ori de câte ori din anumite premise deducem cu necesitate cutare sau cutare lucru , ne Întrebăm: "de ce este asa?" , tot aşa şi la definiţiile dobândi te prin diviziune 59 . Astfel , la Întreb�a: "care este esenţa omului'?" se răspunde: "animal , muritor, merge pe picioare , bi ped , fără aripi" . Şi când la fiecare atribut adăugat se va repeta întrebarea: "pentru ce?" , se va spune şi se va crede chiar că s-a demonstrat prin diviziune că orice animal este sau muri tor sau nemuritor . Dar o astfel de formul are luată în întregimea ei nu este o definitie6fl; asa încât chiar dacă diviziunea demonstrează această formulă, defini ţia în � Ici un chip nu ajunge să fie concluzia unui raţionamentO l .

6

<Esenţa nu poate fi dovedită prin silogism ipotetic din atribute proprii sau din contrarii:> Nu putem totuşi să demonstrăm ce este un lucru în esenţa şi în substanţa lui , proccdând ipotetic , adică admiţând că esenţa definitorie a lui este constituită de atributele proprii ale esenţei sale ; că aceste atribute sunt singurele conţinute în esenţa sa şi că totalitatea lor este proprie lucrului?62 Astfel , fiindcă în această totalitate stă esenţa lucrului , 59 Întocmai cum în silogismele făcute

conti nuăm

să ne

fără a recurge la terme n i i

(adevăratul termen mediu), În ciuda necesităţi i deduceri i ,

din diviziune.

medi i potri viţi

Întrebăm: pentru ce este aşa, deci c o nt i nuăm să c ău tă m adevărata cauză

De ce s pu n e m că omul esle

nu n e oferă cauza, ter me nu l medi u .

tot aşa şi la defini,iile s c oase

muri tor . când pu tea să fie nemuritor? Diviziunea

tJO S i mpla înşi rare d e atribute n u este

o adevărată definiţie: ani mal . muritor,

merge pe picioare , are dou ă picioare , nu are aripi .

M C h i ar dacă di viziunea ne d ă e l e me n tele unei demons traţi i , ea n u face di n

definiţie

rezultatul unui raţionament

(silogism) .

62 Aristotel continuă în acest capi tol , obscur prin co nc izi a exprimării ,

că defi n i ţiile nu pot fi d e mo ns t ra te .

să arate EI discută a i c i o nouă pos i bi li tate de astfel de

demonstraţie , p o, ibi l i tate care porneste de la o ipoteză. Se ia ca p re m i să majoră defin iţia defi n i ţie i , adică se i n trod uce în esenţa termenulu i d e fi n it însăşi definiţia defi n i ţ i e i .

Rationamentul va fi :

Înşirarea tuturor atributelor proprii unei esenţe este definiţia ei

�i'!!.�c '!l�ritc!!,- �d.F� ariei ':!�����_l!!!i/JlJt��e.'prop�i OTTIUJui_ Animal. muritor, biped etc. comtituie detini,ia omului.

191

92

a


ARI STOTEL

nu putem oare dobândi astfel concluzia noastră? Nu cumva adevărul este că, întrucât dovada trebuie să fie făcută prin tennenul mediu , esenţa definitorie este , şi de data aceasta . presupusă?63 Mai departe , după cum într-un silogism nu luăm ca premisă însăşi definiţia silogismului (dat fiind că aceste premise din care tragem concluzia stau între ele în raport de la întreg la partefH . tot aşa şi definiţia definiţiei nu trebuie să fie conţinută în silogism, ci trebuie să rămână în afară de premisele luate 65 . Numai când cineva se îndoieşte dacă este vorba sau nu de o concluzie silogi stică , avem de întărit că este aşa , fiindcă ea este confonnă definiţiei silogismului66. Ş i , numai când cineva se îndoieşte că concluzia este esenţa definitorie, vom răspunde cu asigu­ rarea contrară , anume că ea corespunde definiţiei esenţei definitorii , pe care am afirmat-o de la început. De aici se vede că putem face un silogism, chiar fără definirea expresă a ceea ce e s te sil ogismul sau a ceea ce este esenţa definitorie . Dovada ipotetică unnătoare cade , de asemenea, în cerc vicios67 . Dacă esenţa răului este definită ca esenţa divizibilului şi esenţa contra­ rului unui lucru - dacă are un contrar - este contrarul esenţei lucrului , atunci , dacă binele este contrarul răului şi indivizibilul al divizibilului , noi tragem concluzia că binele este , în esenţă, totuna cu indivizibilul . Şi acest procedeu este un cerc , pentru că presupunem esenţa definitorie ca premisă şi . totuşi , premisa trebuie să demonstreze concI uzia68 . "Dar esenţa definitorie este dovedită printr-o altă esenţă definitorie" - se va 6J Şi aici comitem un cerc vicios: întrebuinţăm d efin i ţ i a pentru a demonstra

defin iţia . În premisa majo ră , demonstraţia aute n ti c ă nu acceplă uefiniţia lucrulu i , ci numai

ge n u l (termenul major) şi t e rme n u l meu i u . Aristotel resp i n ge astfel o obiecţie a că,rei

ong i ne pare a fi

solistă.

64 Dacă luăm ca premisă majoră uefiniţia silogismului. cum minora este o parte

a majorei , ar trebu i să obţinem în concluzie un enunţ asupra n a tur i i silogismu l u i . fi 5 Definiţia si logismului este aumisă înainte d e orice silogism.

66 Tocmai fiindcă defi niţia silogismului nu este cuprinsă în si logism, în

�azul

că ne îndo im de val abilitatea conc luziei , ne referi m e x p l ic it la defi n i ţ i a silogismuIu i . Tot

aşa şi în cazul că ne înuoim de concluzia obţinută într-un ,ilogism al definiţiei -

presu p unânu că acest s i lo g i s m este posibil

67

- ne referim e x pl i d t la d efi n iţi a uefini ţiei . mai ,ubti i ă , de a demonstra

A r i s to t e l cercetează o altă în cercare soli stă,

ipotetic definiţia (e se n ţ a ) ; se admite în silogism nu uefiniţia lucrului dat. c i conrrarul acestei

d efi n i ţii . Exemplul luat este esenţa ră u l u i .

68 Conc luzia. ceea ce trebuie doveu it. este premisa majoră a do v e / ii .

1 92


A N A LITICA SECUNDĂ 1 1 , 7 , 92 a

obiecta. Aşa este , căci În demonstraţii afirmăm ca premisă69 că "aceasta" este enunţat despre "aceea" ; dar termenul enunţat despre minor nu este nici majorul în suşi , nici un termen identic cu el prin defini ţie , nici unul convertibil cu e170 . î n sfârşit, şi dovada prin diviziune şi dovada prin silogismul descris înainte ridică aceea şi dificultate: de ce omul trebuie să fie animal - biped - terestru şi nu animal şi te res tru , dat fiind că premisele admise nu asigură necesitatea ca predicatele să constituie o unitate , afară numai dacă nu este o simplă unire , aşa cum muzicant şi gramati cian sunt enunţaţi despre acelaşi om 7 1 .

7

<Esenţa nu poate fi dovedită prin definiţie> Atunci putea-vom oare să demonstrăm prin definiţie substanţa esenţa?72 Nu putem arăta , ca în demonstraţia ce porneşte de l a premi sele a căror valabilitate este admi s ă , că fiind dat ceva , altceva există necesar - aceasta ar fi o demonstraţie: dar nu putem pro ce da ni ci ca în inductie, unde se arată , pe baza e vi de n ţei cazurilor particulare , sau

69 Premisa minoră.

70 În orke demonstraţie, minora enunţă termenul mediu despre termenul

minor.

dar el n u este totuna cu termenul c are trebuie să fie demons trat , nici identic cu el pri n definiţie, nici r�c i procabil

cu e l . Demonstraţia deci nu este

o tautologie , un cerc vicios .

Dacă am pre s upu s că binele este con traru l rău lui şi că răul se d efi ne şte pri n divizibilitate .

se Înţelege

că b i ne le este indivizibi l . Tot aşa putem demonstra rău l pr i n bine , cum am

demonstrat b i ne l e prin rău .

7 \ Ari stotel ridică aici o problemă pe cât de nou ă , netratată încă , pe atât de

importantă: unitatea defi niţie i , unitatea notelor definitorii . Nici diviziunea, nici s i log i smu l

p rin ipoteză nu put

să ducă la unitatea predicatelor, fiindcă amândouă ne dau predicate

particulare , cel mult unite pr i n conjuncţia "şi" , nu însă unitatea intimă a defin i ţiei .

72 În acest capito l , Ari stotel conti n u ă să arate că defi niţia nu poate fi demons trată . Începutul capitolului oferă o rec apitulare a celor spuse Înai n te În ac eastă

vedere al exi slcnţei în dă esenţa, dar la esenţă nu ajunge nici prin i nd uc ţi e (de la

problemă . Noutatea , În acest capitol . este că introduce pu nc tul de opoziţie cu esenţa . Definiţia ne

particular la general ) . nici prin demonstraţie ,au deducţie (de la genera l la part icu lar) . fiindcă

şi dedu c ţi a şi imlucţia ,e referă la existenTa atribu irilor. nu la esenţa lor. 1 93


ARI STOTEL

că şi în tregul este aşa, fiindcă nici un caz particular nu este altfel , pentru 92 b

că inducţia nu dovedeşte care e s te esenţa unui lucru , ci numai că acesta

are ori nu are un anumit a tribu t De aceea, întru\.. ât nu putem demonstra esenţa pri ntr o senzaţie ori arătând cu degetul , ce altă metodă rămâne?73 Să punem chestiunea altfel: cum vom dovedi oare prin defi ni ţie esenţa?74 Când ştim c are este e se n ţa omului sau ori care altă e s e nţă, trebuie să şti m , de as eme ne a , că omul există; căci nimeni nu cu n oaşte esenţa a c eea ce nu există - astfel , putem şti sensul noţiunii sau numelui de cerb-ţap , dar nu c are este esenţa unui cerb ţap7 5 . Mai departe , .

-

-

dacă definiţia poate dovcdi care este esenţa unui lucru , p oate ea oare

dovedi şi că el e x i st ă ? Şi cum le va dovedi pe amândouă prin aceeaşi

întemeiere , dat fiind că defini ţi a , ca şi demo n str a ţi a , ne arată fiecare

că omul ex istă sunt să dovedim e x i s ten ţa a orice - afară de exi stenţa su bs tan ţei ?? ; şi Întrucât existenţa nu este un gen, ea nu este e sen ţa a ceva7 8 . Urmează că existenţa va fi obiect de demonstraţie79 . Aşa procedează de fapt ş tiin ţele în ade văr, geometrul ia ca acordat înţele sul termenului de triunghi , dar demon­ un singur lucru'? Dimpotrivă, esenţa omului şi faptul

lucruri deosebi te . Mai susţinem 76 că prin demon straţie trebuie

.

­

strează că triunghiul există80 . Ce va deveni atunci definiţia? Oare esenţă?

Dacă singurele dovezi sunt i nd uc ţia şi d ed u c ţ i a (demonstraţia) , d efi n i ţ i a fi dovedită. 7J Aristotel aduce un nou argu ment că defi n Iţia nu este o demonstraţie . Nu putem cunoaşte e �enţa unUl lucru dacă nu c u noa�lcm �i existenţa l u i , Căci nimeni nu 71

(esenţa) nu poate

�u noaşte esenţa a ceea ce nu există . Amândou ă , esenţa şi existe nţa, su n t doved ite prin

De fi n i ţ ia ne dă es enţa , nu existenţa l uc r ul u i , cum �e întâ mplă În şi i nd uc ţie . Dec i . de ti ni ţ i a nu este o demonstraţie.

aCeeaşi înlemeicre . si loglsm

nomi n a lă .

75 Cerbul-ţap, tiind o ftcţiune, nu are u defin iţie esenţială, c i numai o defin iţie 70 Un nou argument că d e finiţia nu

demonstraţia

dovedeşte existenţa unui

lucru .

poate d e mo n s tr a o e x istenţă: numai

77 Demonstraţia dovedeşte ex isten ţa atribu tul ui Într-un

s u b iec t (substanţa) , nu

sub.tan,e i , care e�tc o pozi !le pnmordială. 78 In filozofia aristotelică est� '.1 convmgere fundamentaI<1 că existenţa (ro iiv) nu este o e se nţ ă . o s ubs tan ţă sau un gen comun al lucrurilur, cum sunt categori i le , c i este numai un terme n cumu n , nu "terrnen transcendental " ,

existenţa

7 1'

Nu d e defini ţie .

Însearnă demonstraţia purei exi stenţe ac��lu i tigun , ceea ce geometria nu urmăreşte niciodată , "j demonstrarea triunghiului C I I p ropl ie til ţi le �ale. E�enţa nu este pr�supusă în exi stenţă. 80 Demonstraţia că tri u nghi u l exisL:i n u

a

1 94


A:--J A LlTICA SECUNDĂ IL 7, 92 b

Anume a triunghiului?

unui lucru , dar nu

În

acest caz , vom cunoaşte prin definiţie esenţa

vom şti dacă el există . Aceasta este însă imposibil8 1 .

Vedem însă din procedeele obişnuite ale definiţiei c ă ele nu d o vede sc că lucrul definit există8 2 .

În

adevăr , chiar dacă am avea

noţiune a de .,linie la egal ă distanţă de centru" , pentru ce ar exista lucrul dcfinit aşa? Pentru ce deci acest lucru ar fi un cerc ? L-am putea numi , după materia lui , un orihalc83 . Căci definiţiile nu depăşesc rolul lor , adică de nu arată nici că lucrul definit este posibil , nici că este real . Totdeauna

rămâne

valabilă întrebarea:

pentru

ce trebuie să existe aşa ceva?84

Aş adar , dacă definiţi a dovedeşte sau esenţa, sau sensul ter­ I l lenului , atunci , dacă

nu

există o defini ţie a esenţei , definiţia este

o

vorbire care exprimă sensul termenului .85 Aceasta este o absurditate . Căci ,

întâi , am

avea atunci definiţii şi despre neesenţial şi neexistent ,

numi şi ceva neexistent . În al doilea rând , toate vorbirile ,lr fi definiţi i , căci pentru orice fel de vorbire putem găsi un nume . Î n acest caz , noi am vorbi numai în definiţii , aşa Încât şi IJiada ar fi o deoarece putem

definiţie .

În sfârşit, nici o ştiinţă nu poate dovedi că acest lucru are acest ! l U me , nu altul . Prin urmare , definiţiile , în afară

de

sarcina lor,

nu ne fac

să cunoaştem şi numele86.

Cum

81 Un argument p re cede nt susţinea că d efi n i ţ i a nu poate demonstra exi s ten ţ a . esenţa şi exi ste nţa sunt legate În demonstraţie . este a bs u rd ă afirmaţi a că pu te m

cunoaşte demonstrativ pr i n defin iţie esenţa , ignorând Însă e x i ste n !a . nu

H2 Aristotel re petă că de lin i ţia întrebuinţată pe atu nci ca procedeu în geometrie de mo n s treaz ă existenţa , în cazul de faţă, a cerc u l u i . H3 Ori hal c u l pare a fi alama , un aliaj d i n cupru şi zinc . S4 Definiţia II U lIe dă cauza definitului în exis ten ţ a lui . Deci d efi n i ţ i a IIU

uemon,trează lIicI esen ţa , nici existenţa defi nitulu i .

8 5 Dacă defini ţia este sau reală (se referă la esenţă). sau nominală , �i dacă n u e s l e reală , n u a r pu tea oare să fi e nominală'! Definiţia pur nominală nu n e arată esenţa , pentru două motive: \ ) definiţia n o m i n a lă fără esenţă , deci fără existenţă, este valabilă \,

pentru neesenţial �i pentru neexistent. căci orice poate fi numit; 2) orice expri mare de

�d nd i re , orice vorbire , oricât de l u ng ă , cum este lIiada, model de poezie fo a rte lungă , ar

fi o definiţie . Am tradu s aici MyOS' prin vorbire , nu

prin noţi une. Contextul

impune această

traducere . lIiada nu este o noţiu ne . 86 Ştiinţele nu se preocupă niciodată de nume, ci de exi s te nţele e xpri ma te pri n n u me.

Numele este o che s ti u ne secundară. De exe mp l u , se pres u pu ne că geometrIa a dat

în!e1e,ul termenului de triunghi .

195


ARI STOTEL

Din toate acestea nu rezultă nici că definiţia şi silogismul

sunt

acelaşi lucru , nici că ele se referă la acelaşi o bie c t . Rezultă însă cll definiţia nu demon s treaz ă şi nu arată n i m i c 8 7 , că deci esenţa nu poate R8 fi cunoscută nici prin definiţie . nici prin demonstraţie .

8 <Raportul dintre defIniţie şi demonstraţie> Trebuie să cercetăm încă o dată ceea ce e s te

93 a

just

şi ceea ce

nu este ju s t în cele spuse mai sus; ce este o de finiţ i e şi dacă putem obţine . într-un chip oarecare , o demonstraţie şi o definiţie despre esenţă : sau dacă aceasta este o imposibilitate 89 . Dacă, cum am spu s90 , este acelaşi lucru a cunoaşte esenţa unui obiect şi a cunoaşte cauza existenţei lui , deoarece esenţa este o cauză , şi dacă, mai departe , cauza este sau în săşi esenţa sau altceva străi n , şi' dacă, în sfârşit, este altceva , ace asta e s te sau dem on s trab i l sau nedemon strabil - dac ă , aşadar , al tceva străin este cauza -- atunci cauza trebuie să fie termenul mediu , iar dovada trebuie să fie făcută în figura întâi , deoarece demonstraţia acesteia este universală şi afirmativă9 1 . Cazul cercetat aici ar putea să fie un prim procedeu de a demonstra a1l0 0ElK VUGlV (demonstrează) şi oEi, vUO l V (arată, lămureşte, chip oarecare).

87 Aristotel o pun e

explică Într- u n

�R Sfârş itul c api tol ul u i este un rezu mat , nu numai al acest u i capitol , dar şi al

cap itolelor

precedente (4 şi 6). 89

Cercetarea de până acum a prt!gătit teoria demonstraţiei esenţei şi a

raportu lui dintre detiniţie şi demonstraţie . 9tl Vezi a i c i

cartea a I I - a , capitolu l 2: şt ii nţ a c�te c ău ta rea cauzei care poate fi

esenţa . 91

de fi ni !ie i .

Aristotel ex ami nead posibilitatea ca totu ş i să o b ţin em o demonst raţie

a

Condiţia este ca de mon straţi a să se facă pri ntr- o cauză străină, adică p ri n tr-un

atribut ce apa rţi ne altei substanţe , c a la cauza motrice. Demonstraţia definiţiei se face prin

altă d efini ţi e , de e x emp l u , cauza materială va fi demonstrată pr i n cauza m a te rial ă , iar

demonstraţia va fi făcută În Barb ara , căci orice de fi niţi e este universală şi afinnativă. Mai jos , Aristotel va arăta

că ace as tă demonstraţie este imperfectă , "d ialectică".

196


ANALITICA SECUNDĂ I I , X , 93 a

esenţa printr-o altă esenţă�2 , i ar la propriu tot cu propriu,)3 . în chipul acesta, din notele esenţiale ale unui l ucru unele vor fi demonstrate , altele nu .94 S - a arătat mai sus că acest procedeu nu poate fi considerat o

demons traţie , dar el este cel puţin un silogism logic al esenţei<JS . S ă

explicăm î n c e chip este posibilă o demonstraţie a esenţei , reluând chestiunea de la început . Î ntocmai cum căutăm cauza, când cunoaştem

faptul<J6 şi întocmai cum , uneori , amândouă ne sunt cunoscute în acelaşi t i mp , fără ca totuşi cauza �ă fie cunoscută înaintea faptului , tot aşa este e vident că esenţa este legată de exi stenţa ei , căci nu putem cunoaş te ,:c

este un lucru , dacă nu ştim dacă el există . Dacă un lucru există sau nu , ştim uneori acci dental , alteori

printr-o notă esenţială a l u i , de exemplu că tunetul este un zgomot în nori , că eclipsa este o întrerupere a luminii . că omul este un ani mal ,llfletul este ceva care

se

şi că

mişcă prin sine97 . Ceea c e cunoaştem accidental ,

în ce priveşte existenţa sa, cu necesitate nu

va

fi cun o sc u t

întru

ni mic ,

În ce priveşte esenţa sa, deoarece nici măcar nu ştim dacă el există sau

definiţie.

92

Esenţa are sen�ul de definitie , deci o definiţie este demomtrată prin altă

9�

Tennenul mediu şi termenii extremi sunt de aceeaşi natură .

94 Din notele sau atri butele esenţiale ale unui lucru . () notă (de exempl u , cauza

materială) va fi demonstrată prin alta (cauza formală) , care , fiind luată ca nemijloc ită.

nu

\'a mai fi demonstrată. De exemplu , ec lipsa de Lună, care se defineşte prin întreruperea

luminii, are drept cauză străină interpunerea Pământu lui, dar această cauză nu ne este dată ca efect al altei cauze . Dacă demonstrăm esenţa întreaga, detiniţia unui lucru prin această esenţă , concluzia este anticipată în premise . Demonstraţia printr-o cauză străină este totdeauna par!iaIă. 95

Termenul de "silogism logic" (io.oY lI:As·

OVio.io.OYLO�O<;') este totuna

cu

"silogism dialectic" . Este dialectic li indcă nu suntem siguri că se euunţă o deterrnmare esen!iaIă. 96

Vezi aici . cartea a Il-a, cap. 1 , cele patru chesti uni ale ştiinţe i : 1 ) faptul

sau proprietatea; 2) cauza aparte nenţei proprietăţii ; 3) dacă există subiectul căruia li aparţine proprietatea; 4) care este esenţa sau natura subiectului. 97

Existenţa unui lucru este sau o cunoaştere necesară . dacă cunoaştem cauza ,

adică esenţa lu i , sau o cunoaştere acc identală , dacă nu cu noaştem cauza, ci un atribut accidental . ca în exemplele date .

În toate acestea se enunţă atribute fără raportare la cauza

lor . Este de discutat dacă atri butele în�irate de Aristotel aparţin numai accidental ;;ubiectelor citate .

1 97


ARI STOTEL

nu în realitate . A căuta o esentă , fără a şti că există, înseamnă a nu căuta nimic . Dimpotrivă. dacă cunoaştem ceva dintr-un lucru , căutarea esenţei est.: mai uşoară . Urmează de aici că ne apropiem de esenţă cu atât mai mu l t . cu cât cunoaştem mai bine exi stenţa. S ă luăm un exemplu de lucruri la care cunoaştem o parte din esenţa lor. A este eclipsa, C este Luna, iar B interpunerea Pământul ui . întrebarea dacă Luna suferă o eclipsă sau nu , se reduce la întrebarea dac ă B are loc sau nu are loc98 . Dar această întrebare este totuna cu întrebarea dacă

A arc sau nu

o cauză. Şi dacă are loc

B,

adică inter­

punerea Pământului , susţinem că are loc şi celăl alt lucru , eclipsa de Lună. Să luăm un alt exemplu: care parte dintr-o opoziţie contradictorie este oare explicată cauzal99 , aceea că unghiurile unui triunghi sunt egale

cu două unghiuri drepte sau aceea că nu sunt egale ? Dacă am găsit "pentru ce" este aşa, cunoaştem atunci şi existenta şi "pen tru ce" , deoarece am găsit aceasta printr-un termen mediu1OO• Dacă nu se întâmplă aşa , cunoaştem faptul , dar fără "pentru ce" ; să luăm C::;:Luna, A::;:ecl ipsa, 93 b

B::;:Lună plină, fără nici o umbră asupra ei , când

ea

este vizibilă şi nici

un corp nu se interpune între ea şi noi . Dacă acum lui C îi apartine

B,

aşadar , când Luna plină este fără umbră , când este vizi bil ă, şi nici un corp nu se interpune între ea şi noi , iar acestui a

(B )

ii aparţine A

-

eclipsa, este evident că Luna suferă o eclipsă, dar nu este evident "pentru ce

"

.

Ş ti m

sigur atunci că există eclips ă , dar nu cunoaştem esenţa ei .

Când se constată lămuri t că A apartine lui C, şi când ne întrebăm apoi "pentru ce" , aceasta înseamnă să c ăutăm pe

B,

punerea Pământulu i , rotaţia Lu nii sau stingerea 9 8 Aşadar,

care poate fi : in ter­

luminii ei .

Dar acest

d acă exi stă sau n u cauza l u i A , c are es te termenul majo r . C este

tennenul minor, i a r B caULa sau termenul med i u .

99 "Explicată cauzal" traduce expresia d e �6y�' (motiv , temei, cauză),

a�a încât

propoziţia poate fi tradusll şi în fe lul următor: "cărei părţi din opoziţia contradictorie îi aparţine cauza, temeiul (l\QyO!,' ) " , oare aceleia că suma unghiurilor unui triunghi este egală cu două unghiuri d rep te , sau negaţiei aceste ia? 1 00 A cest pas aj ,

ca şi ceea ce urmează, afirmă că p ute m cu noaşte , în acelaşi

timp , şi faptul şi cauza lui , n u mai dacă p re m i sel e sunt nemijlocite , dec i numai dacă

"temeiul" (logos) nU mai este raportat l a aII temei superior . Dac ă logosul are nevoie de mijlocire , vom cu noaşte faptul , dar nu

şi cauza l u i .

198


ANALITICA SECUNDĂ II,

8,

93 b

termen mediu este defini�ia celuilalt termen extre m , adică a lui A: eclipsa este oprirea luminii prin interpunerea Pământului !OI. Să luăm un alt exemplu . Ce este tunetul? Este stingerea focului

în nori. Pentru ce tună? Fiindcă se stinge focul în nori. Aşadar, să admi­ tem că C înseamnă nori, A tune t şi B stingerea focului. B (stingerea fo­

cului) aparţi ne lui C (nori ), de aceea, focul

se stinge în nori , iar A (nmet)

aparţi ne lui B (stingerii focului). Aşadar ,

B (stingerea

focului) este

definiţia lui A (a tunetului), a termenului major!02. Dacă, mai departe ,

trebuie să căutăm un alt termen mediu pentru B , acesta trebuie să fie din noţiunile disponibile 103.

Cu aceasta

am

arătat cum esenţa devine accesibilă şi cum o

cunoaştem . În adevăr, deşi nu exi stă nici silogism, nici o demonstraţie a

esenţei , totuşi putem clarifica esenţa prin silogism şi demonstraţie.

Prin urmare , o esenţă care are cauza în altceva străi n nu po ate fi cunoscută nici fără demonstraţie, dar nici nu permite o demonstraţie,

cum am arătat în discuţia dificultăţilorlO4. 101 Exemplul acesta contrastea7.ă cu cel de dinainte, în care .. interpunerea Pămân­

tului"

era cauza

(termenul mediu) nemijlocită a eclipsei, d e aceea cunoaştem totodată

fapt ul şi caULa. În noul exemplu, terme n ul mediu (B),

,

adică ..Luna plină fllră umbră asupra

ei", nu este cauza nemij locită a întunecării Lu nii deci cunoaştem numai faptul (Luna, deşi

plină şi fără umb ră , se întu necă deodată). În adevăr, în afară de interpunerea Pămân tu lui , ar putea fi caU7.a

eclipse i

rotaţia Lunii, adică apariţia părţii întunecate a Lunii, sau pur şi

simplu st i ng erea luminii. Cele două ipoteze din urmă, irealiLabile din punct de vedere

astronomic, sunt Înlăturate de adevărata c a u ză

( .. in terp unerc a Pământului"). Astfel

cuno�tem şi faptul şi caU.la. 102

B (sti nge r ea focului) este esenţa tunetului, deci cauza lui ... Stingerea

t,)cului", cauza sau termen mediu, are loc În nori, deci tunetul se petrece În nori. lO] Dacă

termenul mediu (B) nu este c auza nemijlocită, ireductibilă, va t rebui

să căutăm o al tă cauză care să dovedească pre mi sa AB. O vom căuta printre definiţiile

a demonstra interpunerea Pământului, a demonstra stingerea focului, vom căuta care

sau noţiunile disponibile inerente lui A. Astfel, pentru vom cerceta mişcări l e aştrilor, iar pentru

este cau;l;a ei.

104 În acest rezumat, Aristotel confirmă că esenţa (definiţia) nu poate ti demon­ strată, deci că definiţia şi demonstraţia sunt distincte. Totuşi , d emo ns t raţia poate clarifica

definiţia (esenţa), prin cauza ce ne-o face cunoscută. În cazul că un efect are cauza sa În

alt l uc ru decât acela care suferă e f ectul , putem cunoaşte prin această cauză o parte din esenţă (de ex emplu , eclipsa prin i nte rpu ne re a Pământului), dar nu Întreaga definiţie.

Obţinem numai cunoaşterea parţială a obiectului. Dificultăţil e raportului dintre definiţie şi demonstraţie au fost cerce tate în cartea a

II-a, cap. 3.

199


ARISTOTEL

9 <Cunoaşterea existenţei şi esenţei principiilor este nemijlocită, nu demonstrativă>

altceva străin, sau în ele însele1fJ5• sunt date nemijlocit şi ca atare, sunt

Lu cruri l e au cauza lor sau în

Este deci evident că la esenţe unele

princ ipii; Ia acestea, sau esenţa şi existenţa sunt deopo triv ă presupus e , sau esenţa tre bu ie să fi e clarificată pe altă c ale. Aşa procedează, de ca presu pu ne �i C(� este uni tatea şi că ea exi stă 106.

cx.:m p l u , aritmetica:

La obiectele pentru care există un terme n mediu şi pentru c are deci cauza este altceva decât esenţa

lor, cu m

am spus, este posibi l să

clari fi c ăm esenta lor, dar nu este posi bi l să o de mons trăm HJ7.

10 <Felurile defIniţiei> Deoarece definitia exprimă esen t a unui lucru, este evide nt că primul ei fel exprimă înţelesul unui nume sau ori ce altă expresie în loc de un nume, de exemplu , înţel esu l termenului de triunghi 108. !O5 Acest 'CUr! ca pi to l predzează concluzia celui precedent. Cauzele sunt În lu cruri (în s ubstanţe ) , dacă ele sunt co mponente le lor (materia şi fo rm a) , iar în afară de

ele, adică În alte substanţe, dacă sunt cauza motrice (eficientă) şi cauza finală. 100 Esenţele n e mijloc i t e , principiile s un t sau presupuse ca date în esenţa şi existenţa lor, sau su n t arătatc ca nemijlocite pr i ntr-un procedeu sau altul. A ş a procedează

aritmetic ianul care ia unitatea (1l0V(Î5') ca ne mij l o ci t ă În existenţa şi esenţa ei, fără

demonstraţie. 107 Se repetă co nc l uzi a capitolului p re cede nt: la ob i ectel e a căror cauză �tă În afara lor, demonstraţia esci,ţei (defini ţiei) este parţială, deci este mai mu lt o clarifica re ,

o i n d i care a ei.

108 C apitolul 10, care cercetează speciile definiţiei, Începe cu definiţia cu sensul numelui său. la nevoie, cu etimologia lui. Sensul numelui este cea dintâi specie a defi n iţie i, dacă e s te adevărat că definiţia exprimă esenţa unui lucru. În

nominală,

detiniţia nominalil ne refe ri m la lucrul însu si, fără indicarea cauzei. Tennenul de " exp ri mă" sau "e xpre s ie" redă aici termenul de

},6YOS' adică de vo rbi re sau "discurs".

200


ANALITICA

SECUNDĂ

Il, 10,93 b, 94 a

După ce am aflat că tri un ghi u l există, ne întrebăm "pentru ce" d exi s tă . Este însă greu să s tabilim ceva în acest felIa obiectele a căror

ex i s t enţ ă nu o cunoa ş te mJ09 . Cauza ac es te i greutăţi a fos t arătată mai sus 110; e a constă în faptul că un e ori ştim nu mai accidental dacă obi e ctu l

există sau nu. O exprimare 111 e ste una 112 în două feluri; fie prin legarea c u v intel o r , ca în Jliada, fie prin enunţarea unui pre di cat de sp re un subiect, nu Însă a c c identa l I 13 . Aceasta es te cea d int âi definiţie a de f i ni ţie i 1 14. Un alt fel de de fi ni ţi e este exprimarea care ara t ă pentru c e lucrul este aşa. Aşadar. primul fel ne arată înţelesul, ce este un lucru, d ar nu ne arată pentru ce este aşa; al doilea fel. dimpotri v ă , este, în chip vădi t , ca şi o 94 J emons traţi e a es e nţei , dar se deosebeşte de demonstraţie numai prin aş e zarea cuvintelor I 15. Căci e s te o deosebire Între a sp une "pen tru c e" tună şi "ce es te" tunetul. în prim ul caz se va spune: "fiindcă focul se

stinge în nori". Dar "ce este" tunetul?

Este "zgomotul produs de

s tingerea focului în nori". Este aceeaş i gândire altfel explimată: într-un caz este o demons t raţie continuă, în celălalt caz este o definiţie. În sfârş i t , o altă de f i ni ţ ie a tu netu l u i estc .,zgomot în nori". ceea ce este concluzia unei de mon s traţii de ese nţă III>. 109

Este greu să explicăm lu crurile, despre care a vem numai o definiţie

nominală care nu include exis te nţ a lucrurilor.

aici, cart ea a II-a, 8, unde se arată că nu putem cunoaşte esenţa fără însuşiri es en ţia le , nu accidentale. III De as eme nea , pentru lo-oyos. 112 D eterminările luc ru rilor trebuie să c on st itui e o uni tate . să fie legate unele cu a l t el e . Dar unitatea este de două feluri. In U ni r e a cuvintelor în I1iada es te o si mpl ă legare de cuvinte, ce e dr e pt . o legare ce variază după p un c tul de vedere : loc. timp, pers o n aje , �copul urmărit etc., pe scurt, este o legare accidentală. A doua unitate se referă la legarea esenţială. nu accidentală, a unui pre dicat şi a unu i subiect, aşa cum se Întâlneşte în definiţie. 114 Prima d efiniţie , care a fost cerceta tă Înainte, e,te defi niţia nominală. A d ou a estc definiţi a reală prin arătarea cauzci. Adev�.rata definiţie este cauzală. genetică, cum a susţinut Aristotel şi în De Anima, 2, 2, 413 a 15. 115 Ac eas tă afinnaţi e este importantâ prin repetarea ei. Ea a fost tratată pe larg În c apitolul 8. În aces t capitol, Aristotel susţine că definiţia prin cauză poate fi conSiderată ca un fel de d emo n s tra ţie sau ca şi cum ar fi o demonstraţie. Singu ra deosebire dintre demonstraţie şi defi n iţi e stă În aşezarea. În "p<lZIţia" (eEOl,) a cuvintelor. 116 De osebirea dintre definiţie şi demonstraţie, În ce priveste asezarea cuvintelor, e,te următoarea: demonstraţia este continuă, fiindca trece rea de la premise la concluzie 110

Vezi

exi sten ţa lu cru lui sau, c el puţin, a unei

201

a


ARISTOTEL

Definiţia

termenilor

nemijlociţi

nedemonstrabilă a esenţei 117. În rezumat, definiţia este.

este

Însă

o

expunere

în primul ei fel , o expresie a esenţei, demonstraţie; în al doilea fel. este un silogism al deosebeşte de demons traţie numai prin aş ezarea

care nu suferă Însă ese nţei , care se cuvintelor; în

al treilea fel, este concluzia unei demonstraţii de esenţăl18.

Din expunerea noastră se vede în ce măsură esenţa nu poate fi demonstrată, deci pentru care obiecte există

o

demonstraţie şi pentru

care nu există. Mai departe, câte feluri de definiţie cunoaştem , cum ea dovedeşte esenţa şi cum nu o dovedeşte, pentru care obiecte ex ist ă o definiţie şi pentru care nu există, în cele din urmă , în ce

relaţie se află fi defini t şi

defini ţia faţă de demonstraţie şi cum acelaşi lucru poate demonstrat şi cum nu poate fi119.

11

<Cauzele ca termeni medii> Deoarece credem că ştim dacă cunoaştem cauza şi deoarece există

patru cauze , prima: esenţa, a doua: fundamentul nece sar, a treia:

se face prin termenul mediu, care asigură continuilatea. Definiţia este II u nit a te indescompozabilă În premise şi concluzie, cu trecerea continuă datorită termenului mediu.

In timp ce definiţia enunţă: "tunetul este zgomotul produs de stinge rea focului În nori",

raţionamentul leagă tunetul (termenul major) cu norii (termenul minor) pri n termenul

mediu (stingerea focului În nori). Norii tună, fiindcii "focul se stinge În nori". De aceea,

o altă definiţie este însăşi concluzia silogismului: "zgomot ( tu net ) în nori".

117 Există şi o definiţie nedemonstrabilă, adică () exprimare nedemonstrabilă

a esenţei, dacă definiţia se raportă la lucruri "prime" sau "ne mij loc ite" (Iără termeni medii). ! 18

Acest alineat este foarte important pentru înţe l egerea relaţiei dintre defi niţi e

�i demonstraţie în apodictica aristote lică. EI rezumă capitolele 3-10 şi încheie prima parte a

cercetării defini!iei. Abia la capitolul I l este reluată problema definiţiei. Există trei fel u r i

de definiţii: a) a esenţelor prime care, fiind prime, nu pot fi demonstrate prin altceva, ci

sunt punctul de plecare al demonstra ţiei; b) a esenţelor care pot fi de monstra te prin cauzel e lor - definiţiile cauzale - care se deosebesc de d emon s t raţie numi prin aşez area termenilor; c) definiţia ca concluzie a unei demonstraţii de esenţă. Este Îndoielnic dac ă a treia specie de definiţie reprezintă pentru Aristotel defi ni ţ i a nominală pu să în frunte la începutul capitolului. 1 19 Sfâ � itu l c apitol ul u i recapitulează p ozi ţi a nestabilă a lui Aristotel în marea problemă, hotărâtoare pentru apodictică, a raportului d intre de fi niţi e şi demonstraţie.

202


ANALITICA SECUNDĂ 11,11,94 a

principiul mişcării, a patra: scopul - toate pot fi termen mediu Într-o

demonstra�e 120. în ce priveşte cauza, în sens de fundament necesar pentru existenţă a altceva, ea nu dă o concluzie, dacă există numai o prerrrisă, ci trebuie să existe cel puţin două, şi ele sunt date dacă au un termen mediu. Când acesta a fost ales, urmează cu necesitate concluzia 121. Ne convingem de aceasta prin exemple. De ce unghiul înscris în semicerc este drept? Sau: ce trebuie să existe pentru ca unghiul să fie drept? Să luăm A ca unghi drept,

B

ca jumătate din două unghiuri drepte şi C ca

unghi Înscris în semicerc. Că A (unghi drept) aparţine lui C (înscris în semicerc) are drept cauză pe fiindcă

B

B

Uumătate din două unghiuri drepte),

este egal cu A, iar C t:stc egal cu

B, căci el

este jumătate din

două unghiuri drepte. Aşadar. prin termenul mediu B Uumătate din două unghiuri drepte), A ap�ne lui

C (unghiul drept este înscris în semicerc).

Aceasta înseamnă că unghiul înscris în semicerc este un unghi dreptl22.

(B), este identic cu drepte (B) defineşte pe

Acest termen mediu, ca fundament necesar esenţa (A), fiindcă jumătate din două unghiuri 120 C apitolul de

faţă şi cel următor cerc etea7.ă cele patru specii de cauze.

Cunoaşterea unui lucru este cunoaşterea cauzei lui, care În

demonstraţie constituie termenul

mediu. Teoria cauzei, prezentată aici, este aceea şi ca În Metafizica, 1, 3, 983 a-b; V, 2, 1013 b-1014 a; Fizica,

II, 3. Prima cauză, numită a ic i ese n ţă (Ta

Ti

�v .lval), eSle

numită de obicei furmă (,1&0,), deci cauza formală; a doua cauză. aici fundamentul necesar

sau "ceea ce trebuie să fie" (avciYKl] El val), este cauza materi ală ; a t re ia , "principiul mişcării" sau "ceea ce mişcă Întâi" (Ti lIPWTOV EKlV�O') este cauza motrice sau eficientă;

a patra, scopul sau "pentru ce" Aristotel numeşte cauza chiar

(Ta T(VO, (V€Ka), est e cauza finală. De notat este că

mate rial ă fundamentul necesităţii, fiindcă ea ex plică necesitatea

şi În exemplele luate din dome niul matematicii, cum vom î nt âl ni mai jos. În

Metafizica, VIII,

4, 1044 b şi XII, 4, 1070 b; c auz a formală, cauza motrice şi cauza finală

sunt identificate şi opuse, sub n u mele de cau ză formală, cauzei materiale Cele patru cauze ,e reduc la

două. 121

Aris to tel începe cercetarea cauzelor cu cauza mat eri ală. Premi sel e sunt

cauza materi ală a necesităţii concluziei. 122

Acest exemplu de geometrie arată că B, termenu l mediu, este cau za

materială În următorul silogism:

Orice unghi care estejumăt1/tea a două unghiuri drept e (8) eMe un unghi drept (A) Orice unghi înscris într-un semicerc (C) este jumăt1/li! a două unghil/ri drepte (8) Orice unghi înscris

B

=

A, C

=

în �emicerc (C) este un unghi drept (A).

B, deci, C

=

A

203


ARISTOTEL

A. Dar s-a arătat Înai n t e că esenţa l uată drept cauză este termenul

mediu 123 .

În ce priveşte principiul mişcării 124, întreb area : "Pentru ce a izbucnit războiul dintre atenieni şi perşi?" Înseamnă: "Care a fost cauza 94 b

târâţi în război"? Răspunsu l este: "Pentru că atenienii eretrienii, cetatea Sardes". Căci acesta este faptul războiul. Să luăm A drept "războiul", B drept "a fi

că atenienii au fost

au atacat, împreună cu care a provo c at

agresor" şi C drept "atenieni". Aşadar, B (,,3 fost agresor") aparţi ne lui

C ("atenieni"), iar A ("război") aparţine lui B ("a fi agresor"). Căci se poartă război împotriva celor care au săvârşit

o

nedreptate. Prin

urmare,

A ("război") aparţine lui B ("a fi agresor"), deoarece războiul este purtat împotriva celor care au desch i s ostilităţile, iar B aparţine lui C ("atenienilor"), fiindcă ei au început. Deci. şi în cazul de faţă, cauza sau

principiul mişcări i este termenul med i u 125.

Vom da un exemplu de cazurile în care cauza este scopuJl26. "Pentru ce ne plimbăm?" - "Pentru ca să fim sănătoşi", "Pentru ce am cons truit o casă?" - "Pentru a pune la adăpost avutul". În primul 123

a, că mediul este esenţa sau defini ţia majorului, c u prinde cauza materială ca şi cauza formală. Mediul este totdeauna

S-a arătat înainte, în II. 8,93

adică mediul poate

,aUDI. termenului major . 124 Aristotel trece la cercetarea cauzei motri ce sau eficiente, care pentru ştiinţa modernă este adevărata cauză, [25

Exempl ul

identificată cu materia.

de cauză motrice este luat de la

evenimentul cel mai dramatic

din istoria Atenei şi, în genere din istoria G reciei : războiul cu perşii. Tenne nul mediu care este cauza

maj orului , este"a fi

agresor" (B), termenul major "război" (A), iar termenul

n

minor "atenienii" (C) se subordonează lui B ("a fi agresor"), a�adar ate ien i i sunt agres ori ,

şi ca atare, ei sunt cauza războiului cu perşii. Silog i smul este urmiltorul: Cei ce sunt agresati (8) provoacă războiul (A) Atenienii (C) au fost agresori (8)

Atenienii (e) au provocat războiul (A). 126 A treia cauză cercetată în acest capitol este cauza finală. Exe m pl el e sunt

luate din domeniul medicinei, familiar lui Aristotel, sau din domeniul tot al unei tehnici, ace ste exemple ne dovedesc cât de greu cauza reală poate fi i de nti fi cată cu termenul mediu al unui silog ism , căci raportul silogistic este de subordonare a n oţiu ni lor , nu de rapor t cauza!. Scopul este: a) sănătatea obţinută printr-o plimbare după ce am mân­

din arhitectură. Şi

cat; b) pu

nerea la adăpost a avutului prin construirea u nei case. În exemplele lui

Aristotel

sunt amestecate cauza finală şi caULa eficientă, una explicând pe cealaltă, ceea ce duce

i denti fi carea cauzei finale şi eficiente, susţinută În Mctalizica. Finali tatea răstoarnă

r

cauzei eficiente, teorie suslinUlă şi de unii film.ofi mode ni (de exemplu W. Wundt).

204

la

ordinea


ANALITICA SECUNDĂ Il, 11,94 b

exemplu, scopul este sănătatea, în al doilea, scopul este adăpostirea avutului. Este totuna dacă ne întrebăm: "pentru ce" sau "în ce scop" trebuie să ne plimbăm după ce am mâncat? Să admitem că C este "plimbare după ce am mâncat", B "neîngrămădirea alimentelor la intrarea în stomac", iar A "a fi sănătos". Se ştie că plimbarea după ce am mâncat are efectul de a impiedica alimentele să se îngrămădească la orificiul stomacului, şi aceasta întreţine sănătatea. În adevăr, se pare că lui C , "plimbarea după ce am mâncat", îi aparţine B, "neîngrămădirea alimentelor la intrarea în stomac", iar lui B îi aparţine A "a fi sănătos" 127. Care este acum cauza că A ("a fi sănătos"), în sensul de cauză finală, aparţine lui C ("plimbare după ce am mâncat")? Este B ("neîngrămă­ direa de alimente"). Dar B este esenţa lui A , căci în acest chip A poate fi explicat. În adevăr, pentru ce B aparţine lui C? Fiindcă o astfel de comportare (B) înseamnă a fi sănătos. Deci trebuie să transpunem noţiunile pentru ca totul să devină mai IămuritI2!l. Dar în cazul de faţă,la 127

fn această preze ntare , r ela ţi a cauzală pune În lumină mijlocul, cauza la intrarea În sto m ac " sau, mai simplu, buna digestie; silogismul cauzei eficiente se prezintă aşa:

eficientă. adică "neîngrămădirea alime ntelor

Alimentele neîngrămădire la intrarea în stomac (8) întreţin sănătatea (A) Plimbarea după mâncare (e) face ca alimentele să nu se Îngrămădească la intrarea În stomac (8) Plimbarea după mâncare (e) intreţine săniftatea (A).

fn ac eastă formulare. cauza eficientă (ncÎngrămădirea alimentel or, buna digestie) dovedeşte cauza finală (sănătatea). Ordinea procesului este u r m ătoarea: mă plimb după masă, alimentele nu se Îngrăm ă des c , deci sunt sănătos. Dar acest raport este inversat dacă pornesc de la cauza finală (s ănătate a) , şi atunci termenul mediu devine sănătatea (A)

În loc de B (neÎngrămădirea alimentelor), cum arată continuarea paragrafului. 12K Ac um A este cauza fi n ală a lui B, dec i o definiţie a lui B, ca atare A devine termenul mediu În silogismul următor: Sănăl1ltea (A) face ca alimentele să nu se Îngrămădească la intrarea În .\Iomac (8) Plimbarea după mâncare (e) Întreţine sănătatea (A} PlimbllTea după mâncare (e) face ca alimentele să nu se ÎngrJmădea�ă (8).

În cauzalitatea finală, scopul (sănătatea) este primul în intenţie, dar este ultimul

în realizare, fiindcă depinde de condiţii, adică de cauza eficientă. De aceea, cum observă textul următor, În c auza finală, raportul este inversat: cauza finală este cea din urmă

realizată. de�i este cea dintâi În in t enţ ie . Întâi vine plimbarea (C), apoi nelngrămădirea

alimentelor (B) şi, În cele din urmă, sănătatea (A). Aceasta este ordinea În silogismul

cauzei eficiente. în silogismul cauzei finale, vine În t âi C, apoi B (de ve n i t major) şi, În

fine, A (cauza finală, deci termenul mediu). Totuşi, ca intenţie, termenul m ed iu (A) este

întâiul, dar nu se poate realiza fără ceilalţi doi.

205


ARISTOTEL

cauza finală procesul se desfăşoară invers decât la cauza eficientă. La aceasta din urmă , termenul mediu trebuie să fie mai întâi real: la cauza finală, dimpotrivă, cel dintru este C , termenul minor, în timp ce scopul (cauza finală) este cel din urmă. Este posibil însă ca unul şi acelaşi lucru să fie şi cauza finală şi cauza necesarăl29. De exemplu, pentru ce lumina trece prin pereţii

95

a

lămpii? Mai întâi, fiindcă ceea ce este format din părţi mici trebuie să străbată prin pori mai mari, dacă este adevărat că lumina este o emisiune de părţi mici!3o. Dar, pe de altă parte, lumina are un scop: să ne ferească de a ne lovi de ceva. Dacă cele două cauze sunt posibile la existenţă, ele sunt posibile şi la devenire 131 . Astfel, când la un tunet, stingerea focului în nori produce o şuierătură şi un zgomot, totodată, cum spun pitagoreicii, tunetul are ca scop să ameninţe pe osândiţii din Tartar, pentru ca să-i înspăimânte. Se întâlnesc unele exemple de felul acesta mai ales în tot ceea ce natura produce şi menţine. Căci natura lucrează când în vederea unui scop, când din necesitate 132. Necesitatea are însă două sensuri: necesitatea este sau naturală, dacă ascultă de impulsul intern al lucrului, sau violentă, dacă se o pun e impulsului intern. Astfel, de exemplu, o piatră se mişcă cu necesitate în sus şi în jos, dar nu este aceeaşi necesitate în amândouă cazurile 133.

e.le

o

129 Cum într e g capitolul. afară de încep UI , unde vorbeşte de cele patru cauze, înşiruire de e x e mple pentru diferite caUl.e, Aristotel se o cupă acum de p rod u ce re a

aceluiaşi efect, totodată de o ca uză "necesară" (materială) şi de una finală. În exemJ5lul

p re cedent , caULa finală era luată din domeniul vieţii uma n e , în ex em pl ul d" faţă, este luat

din natură, d eoarece caut.a finală este, pentru Aristotel, pretutmdeni în lumea

lizică. este a devăr.! t că lUlpjna este 1) emisiune de părţi mici" ne arată că ac easta nu este opinia lui Aristotel despre natura luminii. Pentru el, lumina nu este o �ubstanţă foarte tină, ci o calit ate : actualizarea transparentului (De Anima, 2, 7, 418 b). 131 Dacă cele dou ă cauze conlucrează la existenţă, adică la cee a ce persistă, ele conlul:rează şi la devenire. Exemplul ce u rme az ă despre tunel, folosit şi înainte, parc că exprimă, de asemenea, opinia obişnuită, nu opinia lui Aristotel. lJ2 AC ţ iu n ea finală a naturii este determinată de forma (Eloo�.. ) , ac ţi u n e a necesară de mat e ri e <v'h1J) , 13' Mişcarea co rpu rilor este totde auna necesară, tie că mişcarea este naturală, fie că este violentă, artificială. Deosebirea celor două mi şcă ri stă înlegătură cu teo ria sa fizică a "lucrurilor naturale", Oric e fel de materie are un "loc n a tural " , pământulla centrul imobil al lumii, focul la perif e ria lumii sublu nare, iar între ele, apa �i aerul. Dacă unuia din corpuri i '" imprimă o mişcare violentă, străi nă naturii sale, el menţine impulsul de a se Întoarce DO Fo

rmula: "Dacă

206


ANALITICA SECUNDĂ

II, 12,95 a

La ceea ce ia naştere prin inteIigenţăI34, unele, ca, de exemplu , facerea unei case sau a unei statui , nu se produc la întâmplare şi nici cu necesitate, ci în vederea unui scop, altele, ca sănătatea şi siguranţa vieţii, sunt un rezultat al norocului 1 3 5 . Aceasta este valabil mai ales la lucrurile care pot fi într-un fel sau altul, sub condiţia însă ca producerea lor să nu se facă la noroc , ci în vederea unui anumit scop şi a unui bine , fie prin natură, fie prin artă 136. Nici un scop nu se realizează pri n jocul norocului 137 .

<Rolul timpului in raportul cauzal> Ceea ce este în curs de devenire, ceea ce a devenit şi ceea ce va deveni au aceeaşi cauză ca şi ceea ce există , căci termenul mediu la locul natural. Dacă arunc

în sus o piatră, ea tinde să cadă. Necesitate există în amândouă

caJ:urile, dar nu este aceeaşi necesitate. 134

al artei.

Termenul grec corespunzător este OlaVOla gândire discursivă, ca principiu

m Aristotel admite, alături de cele patru caULe, şi hazardul, întâmplarea, norocul.

EI face deosebire între hazard sau întâmplare şi noroc. Pentru h<v.ard, termenul Întrebuinţat e,te acela de 10 u1hoIlUTOV, pe care îl putem traduce prin .,spontaneitate" (Toii alTo Ulhov.aTOU); pentru noroc, aplicat mai ales la viaţa omului, termenul este TliXl) (Tlî., aTIo T�XllS'). Dacă păstrăm pentru automaton echivaleutul de ",pontaneitate", întâmplarea va desemna pe tyche. Î n domeniul construcţiei artei nu este loc pentru hazard şi necesitate, ci ,tăpâneşte cauza finală. Totuşi, caULa necesară sau materială nu este străină produselor artistice.

1>6

În

lucrurile naturii sau artei, "care pot

fi într-un fel sau altul", adică

contingente, nedetemlinate şi sunt prexluse în vederea unui scop, ha/znIul fiind

însă exclus,

cauza Jinală e,te determinată. m Hazardul se defineşte la Aristotel în opoziţie cu cauza finală. Hal.ardul

nu poate

ti scop. 13R

Capitolul de faţă, cu o expunt!re greoaie, fiindcă pre�upune cUl1mcute

cititorului multe noţiuni, discută cu a,cu!ime

o problemă importantă: raportul dintre timp

şi cauzalitate. Aristotel îşi menţine concepţia sa, că termenul mediu din silogislll repreLintă

ipoteza că raportul dintre cauză şi efect este de două a) cauza şi efectul sunt simultane; b) efectul umlează cauzei - acest raport este

.:auza. Punctul său de plecare este feluri:

207


ARISTOTEL

este cauza l39. Nu mai că

la e x i s ten ţă cauza este o existenţă, la ceea ce

devine ceva în devenire, la deven it ceva devenit, iar la ceea ce va deveni

un exemplu: pentru ce a avut loc o eclipsă ? are loc acum, fiindcă Pământul se i n terpune ; ecl ips a va avea loc, fiindcă Pământul se va interpune ; în sfârşit, ecli p s a există, fiindcă interpunerea există. Ce este acum gheaţa? Să ad mi te m o apă îngheţată şi să luăm pe C ca "apa", A ca "îngheţat", iar B, cauza sau termenul mediu, "ca dispariţia comp le tă a căldurii". Constatăm că lui C îi aparţine B, iar a ce stui a A ("înghcţarea"). Aşadar, gheaţa se produce dacă are loc B, s-a produ s dacă a avut loc B şi se 1 va produce dacă va ave a l oc B 40. Aşadar, c auza şi e fe c t ul sunt simultane, fie că devin, fie că 141 au devenit, fie că vor deveni . Di mpo triv ă la lu cru rile care nu sunt simultane, se ridică întrebarea: pot cauze şi efec te diferite în timp unele de altele să for me ze, cum ni se pare n ou ă o succesiune continuă în intervalul dintre ele, aşa încât cee a ce a devenit să aibă drept cauză cee a ce a devenit, ceea ce va deveni să aibă dre pt cauză ceea ce va deveni, iar ceea ce devine să aibă o ca u ză anterioară în devenire? 142 ceva

care va deveni. Să luăm

Fiindcă p ăm ân tu l s-a interpus. Ec lipsa

,

,

îndeosebi problematic, cum vom vedea. deoarece între cauză şi efect pot exista termeni intermediari, în orice caz, între cauză şi efect există un interval de timp. IW Aristotel nu limitează cercetarea şi găsirea cauzei

la devenire, la �chimbare,

unde ele sunt aplicate de obicei, ci cuprinde şi existenţa (Te. OV) sau structura lucrurilor. Existenţa nu cunoaşte timp şi schimbare; devenirea se desfăşoară în cde trei momente ale timpului: trecut

(YEYEV�I"V(lv),

prezent (YIVOI'EVOV) şi viitor

('-aol'()'ov). Expresia:

.. aceeaşi cau:tă" la existenţă şi devenire înseamnă cauză generală, noţională, singura

Î

capabilă să ocupe termenul mediu. n ce priveşte timpul când se produce un raport cauzal demonstrabil, în trecut, în prezent �au în viitor, cauza şi efectul sunt totdeauna contemporane: cauzele trecute au efecte trecute etc. 140 Exemplele sunt pletorice. Ele se raportă la esenta lucrului care există sau

devine. Este de devine.

la sine înţeles că esen!a unui lucru există dacă el există, devine dacă el

141 Până acum, Aristotel s-a ocupat

de cazul nonnal, în care cauza �i efectul

sunt simultane, indiferent dacă simultaneitatea este în trecut, prezent sau viitor. 142

În cazurile în care cauza se află Înaintea efectului, problema fundamentală

este: mai poate servi cauza pentru explicarea efectului? Aristotel crede că şi în aceste cazuri cauza poate fi tennenul mediu demonstrativ al efectului, cu o conditie însă: între cauză şi efect succesiunea trebuie să fie continuă, adică trebuie să existe termeni intermediari neîntrerupţi între cauză şi efect. Dacă legătura în timp este neîntreruptă, se deschid două posibilităţi: continuitatea timpului este liniară sau circulară - în a doua eventualitate,

208


ANALITICA SECUNDĂ II, 12,95 a

porneşte aici de la ceea ce s-a întâmplat sau a în timp ce cauza se află în ceea ce s-a întâmplat înainte. D e aceea , la ceea ce devine este tot aşa . Dar niciodată nu ra ţio n ăm pornind de Ia ceea ce s-a înt âmp l at aşadar nu trebuie să spunem: fiindcă s-a întâmplat aceasta în trecut, trebuie să se fi întâmplat altceva tot în trecut, mai târziu . Acelaşi lucru este valabil şi despre ceea ce va fi 143. Un astfel de raţionament nu este posibil nici dacă intervalul de timp este nedeterminat , nici dacă este determinat, în aşa chip încât să spunem: deoarece este just că s-a întâmplat aceasta în trecut , este just să se întâmple alt eveniment trecut mai târziu. Căci în acest interval de timp va fi fals să enunţăm a doua parte , deşi prima parte s-a întâmplat. Aceeaşi situaţie este valabilă şi despre viitor. Nu trebuie dar să spunem: fiindcă s-a întâmplat aceasta, se va întâmpla cutare lucru 144. Căci termenul mediu trebuie să aparţină ace l ui aşi gen de timp ca şi termenii extremi: la termeni trecuţi un mediu trecut, Ia termeni viitori unul viitor , la termeni care devin , unul în devenire , iar Ia termeni ce există , unul care există. între ceea ce a fost şi ceea ce va fi nu există un termen mediu omogen 145. în afară de acestea, timpul intermediar nu poate fi nici nedeter­ minat , nici determinat, căci enun ţu l va fi totdeauna fals în t imp ul Raţionamentul

devenit

mai t ârz iu ,

,

demonstraţia este circulară. Este de notat că nu există simultaneitate a cauzei şi efectului ori de câte ori cauza este eficientă si materială. 143 în evul că efectul

�ste mai târt.iu decât cauza, silogismul porneşte de la

ceea ce este mai târ7iu, de la efect, pentru ca să demonstreze cauza, silogismul este deci a

poslcriori, contrar procesului natural, care merge de la cauză la efect şi deci este a priori. de la efect la cauză. dar dacă

Este dar posibil, dacă s-a produs efectul, să trecem continuu

s-a produs cauza înainte de a se produce efectul. nu avem dreptul să afirmăm şi producerea efectului, fie că este vorba de evenimente trecute, fie că e vorba de evenimente viitoare.

î n adevăr, în

trecut şi în viitor există acelaşi raport temporal între cauză şi efect: caUla

precedă efectul. 144 Chiar dacă timpul intermediar este determinat, nu numai nedeterminat, este fals să spunem că a fost sau va fi un efect, numai pentru că s-a produs o cauză. Câtă vreme nu s-a proJus şi efectul, silogismul poate fi fals, fiindcă nu se poate şti ceea ce se întâmplă

între timp. 145 Pentru ca silogismul să fie valabil, termenul mediu (cauza) şi termenii

(efectul) trebuie să fie omogeni, adidi să aparţină aceluiaşi gen de timp: cauza trecută şi efectul trecut etc. Dar Între trecut şi viitor nu există omogenitate, iar prezentul

extremi

nu continuă trecutul.

209


ARISTOTEL

95 b

intermediarl46. Trebuie să luăm bine seama ce anume asigură conti­ nuitatea, în aşa fel încât, dacă în lucruri a devenit ceva, devine acum altceva. Dar nu este oare evident că nici un proces prezent nu este legat în continuitate cu un proces trecut? Acesta nu este cazul nici între un proces trecut şi alt proces trecut, căci acestea sunt limite şi puncte indivizibile de intersecţie. Precum punctele nu se succed alipite unele altora, tot aşa nici procesele trecute, fiindcă amândouă sunt indivizibile. Din acelaşi motiv, un proces prezent şi unul trecut nu pot

fi alipite. Căci

procesul prezent este divizibil, în timp ce procesul trecut nu este divizibil147. întocmai cum linia dreaptă se comportă faţă

de punctele ei,

tot aşa procesul prezent faţă de procesul trecut, fiindcă în procesul prezent se cuprinde o infinitate de procese trecute. Toate acestea vor fi discutate mai pe larg şi mai precis în expunerea generală asupra

mişcării 148.

în chipul acesta se rezolvă problema: cum trebuie să fie termenul mediu cauză Într-un proces care se desfăşoară în timp. Şi în acest caz, termenul mediu şi termenul major sunt legate nemijlocit149.

l intermediar este de­

146 A r isto t el vrea să spună că este indiferent dacă tim pu

un

t ermi na t sau nedeterminat, căci în nici

n Dată fi ind greutatea de

caz

nu

putem spune că efectul rezultă cu

necesitate din cauză, î tru c ât efectul nu s-a prod us încă. 147

a trage conc l u zii ca uzale de la trecut la prezent,

de la prezent la viitor şi chiar de la tre� ut

la trecut , ne întrebăm ;

ce asigură continuitatea

universului este bine delimitat sau determinat, ca şi �um ar fi un punct indivizibil (ăTO�OY), i nd epe nden t de cel ela lt e puncte. De ac ee a , între e ve ni ment u l trecut şi evenimentul prezent nu există continuita te , şi l e gătur a dintre procesele u n iversu l ui? Fiecare proc es al

fiindcă nu există contact, contiguitate.

148 Î ntocmai cum într-o linie

exi stă o inl1n i tate de p unc te , fiindcă Între două

puncte există loc pentru alte puncte şi aşa mai departe, tot aşa in ce ea ce devine se c uprinde o i nfin i tate de fapte trecute. Prezentul, ceea ce devine, este fală de t rec u tul c are e st e înde plin it, determinat, devenit, ca linia fală de

o in f in itate de pu ncte . Aristotel trimite la Fizica, unde problema este tratată numai în cartea a VI-a, sumar însă. 1 49 Ter me nu l mediu este cauză în silogism; În rea l ita te însă, el este efectul, pe t eme i u l căruia descoperim cauza. În acest silogism, ceea ce este mai întâi (ca u z a) este c o nchis din ceea ce e�te mai târziu (efectul). În ex e mpl ul ce urmeaza, Aristotel va arăta că este pos ibi l silogismul de la efect (prezent), la cauză (trecut), fIindcă se r i a cauzelor şi efectelor de la trec u t (de la cauză) la efect (la p reze nt) nu are lacune. E v e nim e n t ele se succed unele după altele, deşi nu sun t continue. Aristotel face deo�eblrea între continuu (UUYEXES) şi succe siv ('<l>E�iIS), Astfel, termenul mediu (efectu l ) şi t erme n u l major (cauza) vor fi legate nemijlocit.

210


ANALITICA SECUNDĂ

II , 1 2 , 95 b

De exemplu , spunem că A a trebuit să se întâmple , fiindcă C s-a întâmplat . Deci C s-a Întâmplat mai târziu, iar A mai Înainte . Unnează că C este punct de plecare , fiindcă el stă mai aproape de "acum" , care este principiul timpului l50 . Dar C s-a întâmplat când s-a întâmplat şi D . Unnează c ă A trebuie s ă se fi întâmplat, dacă s-a produs D . Cauza , În cazul acesta , este C , căci pentru ca să se întâmple D a trebuit să se întâmple C, iar fiindcă C s-a întâmpl at , a trebuit să se întămple mai înainte A 1 5 1 . Dacă ne folosim de tennenul mediu în felul acesta , ne vom opri oare la cev a nemijlocit? Sau se va intercala din nou un nou tennen mediu între două procese , fiindcă numărul acestora este infinit? Căci , precum am arătat , proce sele trecute nu sunt alipite unele altora 1 5 2 . D ar trebuie să începem cu un tennen mediu , .ldică cu acela care este mai aproape de "acum" . Acelaşi lucru este valabil pentru viitor. Căci dacă avem dreptul să spunem că D va fi , vom putea avea dreptul să spunem că A va fi mai Înainte . Cauza acestei concluzii este C. În adevăr, numai dacă va fi D, va fi mai înainte C, şi numai dacă va fi C, va fi mai înainte A . Şi în acest caz vom avea aceeaşi infinită diviziune , întrucât şi procesele vii toare nu sunt legate continuu . Dar şi aici începutul este nemijlocit l 53 . 1 ';( 1 Silogismul conchide de la efect (C), care este termenul mediu, la cauză (A l .

Trecerea s e fa�e de l a ceea c e e ste mai aproape d e prezent , d e la efect , l a ceea c e este trecut, la cauză. Trecerea se

face cu ajutorul unui termen intermediar (D). În acest caz ,

C este efec t al l ui A şi cauză a lui D. Astfel trecem de la D la C şi de la C la A . 1 5 1 S ilogismul complicat al înlănţuirii cauzale a proceselor poate fi următorul:

Majora nemijlocită: Dacă s-a întâmplat C (însănătoşirea), efect mai târâu, a trebuit să se întâmple înainte A (luarea de medicamente), caU7� .

Minora: Dacă s-a întâmpla t D (înapoierea l a serviciu), s-a întâmplat C (însănătoşirea).

Concluzia: Dacă s-a în tâmplat D (înapoierea la ser viciu ), s-a în tâmplat

A

(luarea de medicamente).

1 52 Se ridică ac um o obiecţie serioasă: în succesiunea evenimetelor vom avea o succesiune nemijlocită sau termenii intermediari sunt infiniţi , asemenea punctelor, şi

atunci demonstraţia nu este posibilă . Soluţia va fi căutată în cadrul primei ipoteze. 153 Deşi În principi u termenii seriei cauzale sunt infiniţi, cum sunt şi ai seriei

spaţiale într-o linie , totuşi , de fapt , ei au limită: prezentul , acel "acum" care este elementul ti mpului. Plec ând de la prezent, termenul ce l

mai

apropiat este C, efectul , care serveşte

"fundament" logic pentru cunoaşterea cauzei (A) , deşi acesta este "fundamentu l" real al lui C. Deoarece însă C este doar "mai aproape" de prezent, nu în

drept termen mediu sau

211


ARISTOTEL

Ace l aşi lucru este valabil pentru procesele reale . Dacă ştim că fost cioplite şi orânduite . Aceasta din ce cauză? Fiindcă trebuie construită o te me li e pentru ca să se ridice o casă. De asemenea, dacă trebuie să constru im temeli a , trebuie mai înainte să cioplim pietrele . Pe de altă parte . dacă trebuie ridicată o casă în viitor, tot aşa pietre le vor fi c i op li te mai înainte . Aceasta se va dovedi în acelaşi chip , printr-un termen mediu , căci mai înainte va fi construită

s- a ridi cat o casă , ştim că pietrele au

temelia 154 .

96

a

Deoarece în deve nirea lucrurilor observăm u n fel de devenire circulară, aceasta se întâlneşte şi în demonstraţie , când termenul mediu şi termen i i extremi se succed reciproc . Numai în acest caz este posibilă conversiunea. Am ară t a t în Analitica primă că conc l u z i i l e sunt con­ vertibi le . în aceasta constă devenirea circulară 1 55 . î n procesele re ale , această devenire poate fi ilustrată în chipul următor: când pămâtul a fo st udat, trebuie să ia naştere ab uri , se produc nori , se produce apă şi plo ai e , şi d a c ă exis t ă ploai e , pământul se ume zcşte . Cu acest proces am înc e put , şi , astfel a rezultat un circuit al devenirii . în adevăr, d ac ă este dat un moment al pro ce sului , oricare ar fi , urmează cel mai apropiat , iar dacă este dat ace sta , din nou altul , şi de la acesta se va aj u ng e la cel dintâi. Există lucruri care devin aşa universal şi totdeauna , căci ele se desfăşoară şi sunt totdeauna şi în orice caz în acel chip 1 56 . Alte lucruri prezent, obiecţia scoate Î na inte posibil itatea ca, după

C. să urmeze un alt tennen (D) . Încă

de prezent. Dar şi În acest c az , pivotu l de mon s traţ i ei este tot C, c are de data aceasta este cauza lui D. A s tfe l , de la D trec la C, de la C la A, dec i d e la D se ajunge la A. Desigu r , s-ar ·putea să se i n terpu n ă şi un al t termen d upă D, însă ser ia se temlină În prezent. Ceea ce este valabil pentru procesele trecute este valabil şi pentru cele viitoare. Supoziţia În ambele cazuri este existenţa unui începu t, a unei premise nemijlocite , în care efectul unnează cauzei fără intermediari . O astfel de premisă nemijlocită es te C A . 1 54 Exemplul s e referă la ambele cazuri: trec u t şi viitor. Temelia este tennenul mediu între pietrele ciop l i te şi casa constru ită . De la te mel i e (efec t) trecem la cauza materială (pietrele c iop l i te ) ş i de la temelie la construcţia c asei . Aristotel menţine şi aici mai aproape

amestecul dintre �auza reală

şi fundamentul

logic .

1 5 5 Deoarece Aristotel identifică raportul cauzal cu

raport u l

de concludentă,

prin termenul med iu , Într- un si logism , el aplică ident ificarea şi l a ceea ce el nume şte deve n i re c irc u l ară: efec tul devine cauzlt , aşa c u m în demonstraţia circulară conc l u / i a

devine premisă. Condiţia demonstraţiei circu lare e s t e conversiunea t e rm en i lor . S e convertesc însă numai termenii identic i . Unnează ilustrarea devenirii circulare , c ar e este un caracter genera l al natu ri i 156

.

Logica aristotelică se re fe ră totdeauna la existenţă , la natură . de aceea nu

ne surprinde tratarea unor teme de

fizică

în logică. Se ştie că Stagiritul face deosebirea

212


ANA LITICA SECUNDĂ I I , 1 3 , 96 a

Însă nu se petrec aşa totdeauna, ci numai în cele mai multe cazuri , de exemplu, nu oricărui bărbat îi creşte barbă, ci celor mai mulţi . În ase­ menea cazuri , şi tennenul mediu este valabil numai de cele mai multe ori . Când A este enunţat universal despre B , iar acesta despre C , atunci şi A este enunţat despre C totdeauna ş i în toate cazurile . Căci în noţiunea de universal se cuprinde sensul : totdeauna şi în toate cazurile . În exemplul nostru s-a prevăzut că cev a este valabil numai de cele mai multe ori . Deci şi termenul mediu - B - valorează numai de cele mai multe ori . Deci şi pentru ceea ce valorează numai de cele mai multe ori există premise nemijlocite , care şi ele există sau devin de cele mai multe ori .

13 <Cum. ajungem la definiţia esenţei prin compoziţie

şi diviziune>

Am expus mai înainte cum esenţa şi determinările ei sunt exprimate în noţiuni şi în ce fel rezultă sau nu rezultă o definiţie sau o demonstraţie a esenţei 1 57 . Vrem să arătăm acum prin ce procedee obţinem determinările cuprinse în esenţă . între detenninările unui lucru , sunt unele care se întind dincolo de acest lucru , dar nu dincolo de genul acestui lucru . înţeleg prin determinări care se întind dincolo de un lucru pe acele care aparţin universal unui lucru , dar aparţin şi altuia. Există, de exemplu , proprietăţi care aparţin oricărei triade , dar şi oricărei non-triade . Astfel , existenţa dintre lucrurile nalUrale cu atribute uni versale şi eterne , d e o parte , ş i lucrurile ce au anumite atribute numai "de cele mai multe ori", "frecvent" , "natural" , de altă parte . El nu admite că În natură toate procesele se desfăşoară fără excepţie , rară intervenţia hazardului . "Frecventul" oscilează Între necesitate şi hazard (contingenţă) . Fie că lucrurile sunt eterne, fie că sunt numai de "cele mai multe ori " , între termenul mediu şi extrem există omogenitate . De asemenea, şi În demonstraţiile "frecventului" există premise prime . 1 57 Du p ă ce a cercetat în cele două capitole precedente raportul dintre de­ monstraţie şi cauză, temă care va fi reluată în capitolul 1 6, autorul ia din nou în discuţie problema definiţiei , studiată în c ap i tole l e 4- 1 0 , la care se referă de la începu t . Scopul acestui capitol este să dea indicaţii pentru găsirea definiţiilor sau a atributelor es enţi ale . Indicaţiile sunt excepţional de clare .

213


ARISTOTEL

96 b

Il aparţine triadei , dar aparţine şi lucrului care nu este număr. Dimpotrivă, nepereche este valabil pentru triadă, dar şi dincolo de ea, fiindcă este valabil şi pentru pentadă 1 58 . Dar determinarea nepereche este valabilă numai în cadrul genului , fiindcă şi cinci este un număr, şi numai numerele sunt nepereche l59. Aceste determinări trebuie să fie puse laolaltă tot mai multe şi să ne oprim numai când vor fi întrunite atât de multe încât fiecare în parte trece dincolo de lucru , dar toate la un loc nu trec . Aceasta trebuie să fie esenţa lucrului 1 60 . S ă luăm un exemplu. Oricărei triade îi aparţine numărul şi neperechea, şi , de asemenea un număr prim în două sensuri: nici nu este divizibil prin alt număr , nici nu este suma altor numere l6 1 . În adevăr , acesta este triada: număr nepereche şi număr prim în două sensuri . Aceste determinări , luate la un loc , aparţin numai triadei , dar fiecare în parte aparţine şi altora , cea dintâi oricărui număr nepereche , cea de a doua 1 62 şi diadei . Deoarece am arătat mai înaintel63 că determinările esenţei sunt necesare şi că determinările generale sunt necesare , mai departe , deoarece determinările valabile pentru triadă şi pentru orice lucru format în acest chip sunt determinări esenţiale , urmează că triada cu aceste determinări este necesară 1 64 . Că esenţa triadei este aceasta, rezultă din

158 Pe ntad ă - c incime , caracterul de a forma numarul cinc i .

1 59 Unele caractere sau determini1ri generale depi1şesc lu cru l determinat ş i deci

se aplică şi la alte lucruri.

În cazul acesta, caracterul general atri bui t

lucrului nu serveşte

definiţiei l u i . Dar sunt şi alte caractere care , de ş i depăşesc sfera lucrului determinat de ele ,

nu

depăşes c genul căruia aparţine lucrul . Aceste c arac tere vor servi definiţiei , vor constitui orice lucru , dar nepereche n uma i la

genul proxim. Astfel "existenţa" este valabil pentru genul "număr" , la anumite numere (3 , 5 etc .) .

160 Procedeul de for ma re a de fin i ţie i ne recomandă să conti nuăm a aduna

caractere de felul din urmă , adică din acele care nu depăşesc genu l , deşi depăşesc lucrul

definit. Căutarea va continua până ce toate aceste caractere laolaltă nu vor fi valabile decât pentru lucrul dat sau vor fi coextensive numai lui . Aceste note vor forma esenţa sau de fi n iţia lucrului .

1 6 1 Aristotel precizează cele două sensuri ale numărului prim: a) nu este divizibil pr in altul; b) nu e ste format prin adunarea altor numere. Adăugăm că I nu este

număr, ci pri ncipiul numărului. 1 62 A două determinare: cele două sensuri ale numărului pri m . 1 63

Analitica secundă, 1 , 4, 73b.

1 64 Dacă determinările e s enţ i al e sunt generale (universale) şi dac ă universalul

este necesar, urmelUă că determinările esenţiale ale triadei sunt necesare .

214


ANALITICA SECUNDĂ

II , i 3 , 96 b

următoarele . Dacă nu aceasta ar fi esenţa triadei , ar trebui să fie genul supraordonat triadei , fie că are un nume , fie că nu are 1 65 . Prin urmare , esenţa triadei ar trebui să se întindă dincolo de triadă, adică să cuprindă multe alte lucruri . Se ştie că un gen cuprinde potenţial mai multe lucruri decât cele prezente . Dacă însă determi nările nu aparţin decât triadelor particulare , ele constituie esenţa triadei . în adevăr , este un lucru admis că esenţa este cel din urmă atribut care e ste enunţat despre indiv izi . De aceea, ul timul atribut este esenţa oricărui lucru constituit în acelaşi chip l 66 . C ân d avem de cercetat u n întreg oarecarel67 , trebuie s ă divizăm întâi genul ace stuia

în

speciile lui ca părţi indivizibile , de exemplu ,

numărul în diade şi triade . După aceea, vom căuta să dobândim definiţia lor, de exemplu a liniei drepte , a cercului şi unghiului drept l 68 . După ce am descoperit care este genul , şi anume dacă el reprezintă o cantitate sau

o

cali tate l 69 , trebuie să dăm la lumină însuşirile l 70 cu aj utorul

principiilor comune 1 7 1 . în adevăr, dând la lumină însuşirile speciilor , vom cunoaşte din de finiţiile lor proprietăţile genului , fiindcă principiul noţiunilor1 72 este defmiţia sau ceea ce este simplu 173 , şi fiindcă proprietăţile esenţiale aparţin simplului , iar genului prin mijlocirea acestuia . 1 �5

Dac ă acest Întreg:

"număr - nepeleche

- prim" nu este esenţa de finitorie

a triade i , d ec i dacă nu este adecvat numai triadei, trebuie să fie genul ei, care

este valabil

şi pentru alte lucruri , fie ca di spunem de un nume pentru acest gen , fie că nu dispunem. 166

Ese n ţa triadei este u n i versal u l "u ltim" sau "specia" cea mai aproape de

i ndi vizi . Esenta definitorie apalline tutu ror indivizilor dintr-o specie şi numai lor. Propoziţia

care Încheie a lin eatu l generalizează constatarea făcută asupra triadei . Definiţia presupune genul cel mai apropiat şi d e fi ni ţia spec ifică . Numai aceste două convin lucrului definitiv . Ceea ce urmează ne arată cum găsim dIferenţele spe ci fice: prin divizi unea genu l u i . 1 67 "Întregul" (Q),.ov) este totalitatea lucrurilor cuprinse În acelaşi gen , este s fera luată În sens universal . Ce rc e ta re a Întregu l u i este d efi niţia lui. Sfera pune ac c e ntu l pe caracterul universal al genului, nu pe indiviz i . 1 68 De fi niţia pleacă de la g en u l indivizilor, pe care îl di v i zează În "specii

i nfi me " (ni) €ton 'fa 1T p w l a ) ind ivizibil e . Exemplele de definiţie prin gen şi s pec i e sunt luate din aritmeti c ă şi geometrie. 1 69 C ărei c ategori i aparţine genu l: cantităţii sau calităţii'! 1 70 După ce am divizat genul în s pe cii , trebuie să de te rmi n ăm spec iile prin

însuşirile specifice sau "afecţiunile proprii" , cum spune textul (lSia 11(181] ) . 1 7 1 În su ş irile spec ifice vor ti descoperi te cu ajutorul principi i lor comune speciilor În car� a fost divizat genul . Vom cerceta ce au În comun fiecare d i n diviziunile genu lu i . 1 72 1 73

Auică a l genurilor şi spec i ilor. S impl u l (TO allhoiiv) este s pecia care nu se mai subdivide.

215


ARI STOTEL

Diviziunile făcute pe baza unor anumite diferenţe sunt foarte utile pentru acest procedeu . Valoarea lor probantă pentru definiţii a fost

arătată mai susl 74 . Ele sunt încă utile pentru conchiderea esenţei . S-ar putea totuşi să pară că ele nu ar fi de nici un alt folos decât să primim noţiunea

de-a dreptul , fără demonstraţie , aşa cum am fi putut să

o facem de la

început, fără să mai recurgem la o divizi une . Este Însă o diferenţă dacă , în formularea unei defini ţii , o determinare este afirmată mai întâi sau mai târ.liu 175, de exemplu , nu este totuna dacă spun "un animal înblânzit cu două picioare" şi "un animal cu două picioare înblânzit". Căci , dacă orice defini ţie este alcătuită din două elemente , dacă "animal Înblânzit" constituie o unitaţe , dacă , mai departe , din această unitate şi o diferenţă specifică rezultă omul sau orice altă unitate în discuţie , atunci trebuie să pretindem o definiţie care a fost dobândită prin diviziune . Numai pe calea diviziunii avem o garanţie că nu s-a omis nici o determinare a esenţei 176. Căci , dacă am ales ca început genul potrivit, dar am recurs la diviziuni prea îndepărtate 177 , atunci nu totul va cădea sub această diviziune , cum , de exemplu , nu orice animal are aripi pline sau despicate , ci numai animalul înaripat , întrucât această diferen ţ ă 1 7 8 aparţine numai animalului înaripat . La animal însă , prima diferenţă este 1 74 În Analitica secundă IJ ,

5, 91 b s-a arătat că di viz iu nea nu este o demonstraţie

a definiţie i , fiindcă valoarea ei probantă este slabă . Totuşi , diviziunea este utilă în căutarea

g e n u ril or şi speciilor, adică a compunerii notelor gen e r al e . Pentru cău tarea şi găsirea

" c on chide r e " (ounoy ({wea t ) , deşi nu poate fi vorba de un silogism propri u -z i s . Diviziunea este i ncapa bi l ă de a înlocui silogismu l , cum se ştie din polemica lui Aristotel împot ri v a lui Platon în An.�ljl;ca primă 1, 3 1 . 1 75 Nu am pu tea avea notele ge ne rice ale definiţiei nemij l oc i t , fără a mai re c urge la diviziune? Utilitatea diviziunii ca metodă l ogi c ă nu s tă în demonstraţie , ci în trecerea ordonată de la general la particular, în aşezart!a atributelor, în ordi nea ge n eral i tăţ i i lor. Nu este totuna a spune: "animal Înb l ânz it cu două pic ioare " şi "animal cu d ou ă picioare

esenţei (notelor generale) , A ri s to tel întrebuinţează totuşi termenul de

îmblân7 it" . Trebuie să aflăm din diviziune care este unitatea origin ară la care se adaugă diferenţa specifică. Căc i , spune Aristote l , gefl şi spec ie .

1 76

orice definiţie este alc ătu ită de două e l eme nte:

Capacitatea divizunii de a trece de la general la particular este o garantie

că nu s-a omis nici un element necesar de fini ţie i .

1 77 Adic ă s-a sărit o subdiviziune intennediară, opri nd u - ne la una mai Îndepăr­

t at ă . Rezulta!l, l va

fi că nu toate lu crurile de de fi ni t i ntră în unitatea logică format ă

defectuos . Nu orice animal are a ri pi , ci un anumi t animal . 1 78 " Diferenţa"

(8taq,o pci) desemnează treapta respectivă a diviziun i i .

216


ANALITICA SECUNDĂ

I I , 1 3 , 96 b,

97 a

numai aceea care se aplică la orice animal . Tot aşa vom spune despre celelalte genuri , fie coordonate , fie subordonate termenului de animal . Prima diferenţă, de exemplu , a păsărilor , este aceea care este valabilă pentru orice pasăre , a peştilor , aceea care este val abilă pentru orice peşte . Aplicând această metodă , putem şti că nu a fost omis nimic 1 79 , altminteri vom face inevitabil omisiuni şi nu vom avea siguranţa că diviziunea este completă. Dimpotri vă, nu avem nevoie , la definiţii şi diviziuni , să cu­ noaştem toate lucrurile care există . Totuşi , unii susţin că este imposibil să cunoaştem deosebirile unui lucru faţă de celelalte . dacă nu cunoaştem toate aceste lucruri . Ei mai spun că fără totalitatea deosebirilor unui lucru nu am avea cunoaşterea lucrului dat. Căci laturile în care lucrurile nu se deosebesc sunt identice , iar cele în care se deosebesc le fac să fie altele 1 80 . Dar, în primul rând , această ultimă afirmaţie este falsă. Căci nu orice deosebire face ca lucrurile deosebite să fie altele . Lucrurile ce aparţin aceleiaşi specii au multe deosebiri , dar ele nu sunt esenţiale şi nu aparţin substanţei l8 1 . în al doilea rând , dacă luăm subdiviziuni ce se exclud şi diferenţele lor, şi ne-am încredinţat că totul trebuie să intre în conţinutul uneia sau alteia, dacă apoi am admis că lucrul căutat intră într-una din ele , nu mai are nici o însemnătate dacă ştim sau nu despre c âte alte lucruri sunt valabile diferenţele . Căci este evident că vom obţine esenţa, Îndată ce , continuând diviziunea, vom ajunge la determinări care nu mai îngăduie alte diferenţieri 1 8 2 . Că totul intră în diviziuni care se exclud o b u nă defi n i ţ ie . discută o obiecţie pe care comentatorii vechi o atribuie lui Speusippos.

1 79 Din ceea ce este necesar pentru

1 80 Aristotel

pri mul urmaş al lui Platon la conducerea Academiei. Obiec ţia putea să tie ad u să mai degrabă de un

sulist, care vrea să reducă la absurd

metoda sucratic-platonică a diviziunii . Obiec ţ ia

şi diferenţe dacă nu cu noaştem toate celelalte lucruri . faţă de care lucrul dat se deosebeşte Într-un chip sau altul. Obiecţia preti nde că Înainte de a divide , trebu ie să cunoaştem toate d i fere nţe le lucrurilor, deci să avem diviziunea ca şi făcută. IRI A r i stotel d ă u n prim răspuns obiecţiei: n u este nevoie s ă cu noa�tem toate deosebirile , fi indcă n u toate sunt esenţi al e , spec ifice , ci pot fi accidentale. şi de aceea nu fac l uc ru rile să fie a l tfel decât sunl. 182 Î n al doi l ea răspu ns adus obiecţiei , Aristotel relevă că d,vi7.iunea în doi opu�i (dihotomia), îm preună cu diferenţele l or , ne ofe ră cadrul pentru a determina orice lucru: susţine: nu putem cu nuaşte un lucru dacă nu cu noaştem toate diferenţele ac e lu i lucru , n u putem cunuaşte aceste

217

97

a


ARISTOTEL

contradictoriu , fiindcă ele nu îngăduie tenneni intennediari , nu este o simplă presupunere neîntemeiată , ci este o nece sitate ca totul să intre într-una sau în cealaltă parte a diviziuni i , dacă diferenţa este valabil ă pe n tru diviziunea respectivă 1 8 3 . Dacă vrem s ă stabilim definiţia unui lucru , trebuie s ă ţinem seama de trei puncte de vedere : întâi , să scoatem la lumină numai note esenţiale ; al doilea, să le seriem în ordine după locul pe care-l ocupă; al trei lea , să le enumerăm fără nici o omisiune 1 84 . Satisfacem primul punct de vedere , dacă suntem în stare , aşa cum izbutim să o facem la accidente , să stabilim prin raţionament genul şi diferenţa 1 85 . Al doilea , obţinem ordinea potri vită , dacă pornim de la primul atribut; şi este atribut prim acela care unnează logic tuturor celorlalte , dar el nu unne ază celorlalte , căci trebuie să eXIste u n asemenea atribu t .

O dată stabilit ace st p ri m termen , v o m continua s ă

trecem la atributele imediat inferioare , deoarece a l doilea va f i cel dintâi pentru celelalte , şi tot aşa, al treilea va fi primul pentru celelalte . Dacă eliminăm un tennen de su s , atunci cel ce unnează este cel dintâi pentru celelalte . Şi tot aşa mai departe 1 8 6 . Î n sfârşit , enumerarea este fără nici o omisiune , dacă plecăm de la prima diferenţă a diviziunii şi arătăm

că,

de exemplu , orice animal trebuie să fie sau una sau alta, şi că, de fapt, îi aparţi ne aceasta . După aceea , luăm diferenţa acestui nou întreg şi procedăm aşa până aj ungem la u n între g care nu mai permite o

dacă ştim că lucru l

intră într-unu l din cei doi membri ai divizu n i i , nu mai are nici o

importanţă dacă ştim sau nu ştim despre câte alte lucruri sunt valabile acele diferenţe . Este de

aj u ns să continuăm di viziunea până ce aju nge m la dife ren ţe ul t i me , l a spec ii le infime .

lucru este

1 83

Dacă diviziunea e ste dihotomică pe baza con trad icţiei , de exemp lu , orice

A sau non- A , se

înţelege că este nece s ar

ca orice obiect să aparţină u nu i a din

cei doi termeni fără intermediari, fără un a l tre ilea terme n . 1 84

To ate aceste cond i ţi i ale definiţiei , adică ale gă si rii ge n ul u i ş i diferenţe i ,

au fost stabilite mai Înainte (vezi c ap . 5). Urmează precizări pentru realizarea celor trei condiţii . 1 85 Constituim definiţi a ,

întâi, dacă suntem în stare să stabilim , ca o co nc luzie ,

că ge nul şi not e le sale esenţiale a pa rţ in unui lucru , aşa cum stabilim apartenenţa

accid entel or .

1 86

în al doilea rând , respec tăm ordinea lucrurilor, dacă pornim dt" la atribu tu I

cel mai general , care

-

Aşa, de exempl u , lui

"

(aw)o.ou6EÎ) ce lorlalte . îi u rme ază "animal " , pe când lui "animal" nu-i urmează

potrivit expres ie i lui Aristotel - "urmează"

bi ped "

altceva mai general . Dec i , "animal" este termenul cel mai cuprinzător , dec i cel di ntâi . AI d oi lea termen este acela

căruia îi urmează numai cel dintâi , şi tot aşa mai departe .

218


ANALITICA S ECUNDĂ II, 1 3 , 97 a, b

diferenţiere . Cu alte cuvinte , îndată ce am ajuns la ultima diferenţă ,

întregul nu mai permite diferenţierea în specii 1 8 7 .

Putem f i si guri c ă n u a m introdus î n definiţie prea mul t , deoarece toate notele găsite aparţin e senţei , dar şi că nu am omi s nici una , căci nota onll să ar trebui să fie sau gen , sau diferenţă spec ifică. În adevăr, am pornit de la gen

şi

prin subdivi zarea lui i-am adăugat

diferenţele specifice , fiindcă n-a mai rămas nici o diferenţă 1 88 . Dacă ar

fi rămas vreuna , ar fi trebuit ca întregurile u ltime să se diferenţieze din nou după specii , ceea ce nu mai este cazu l . Aş adar 1 8 9 , când pornim s ă căutăm notele definitorii ale lucrurilor , trebuie să avem în vedere lucruri ce se ase amănă şi se

deosebesc , pentru a descoperi la acestea ceea ce ele au în comun . După aceea, vom cerceta alte lucruri care , ce e drept , aparţin acelui aşi gen , dar care , deşi sunt de aceeaşi specie , sunt deosebite de cele care aparţin altei specii . După ce am găsit la această a doua grupă ceea ce au comun, procedăm la fel cu celelalte lucruri . Ş i tot aşa, vom căuta la obie"tele astfel grupate ceea ce este comun în ele , până ce ajungem la o singură noţiune . Aceasta este definiţia lucrului l 90 . Dacă în să ajungem nu la o 1 87 Î n al treilea rând, garanţia că enu merarea s-a făcut fără omisiune este

d i vizarea primei d iferen ţe în două alternative, în doi op u ş i , aşa încât, de exemplu , animal

trebuie să intre în una sau în alta . Continuăm divizarea până ce se ajunge la un întreg care

nu

se mai diferenţiază , care este dar spec ia i n fi mă , căreia îi urmează ge n u l propriu . 1 88 Defini!ia nu

este abundentă, dacă notele găs i te sunt esenţiale , nu este nici omis nu e s te nici genu l , n i c i diferenţa spec i fică, sigurele

deficitară , dacă ceea ce este

expresi i adecvate ale definitulu i . Nu este gen ul , fi indcă de la el porneşte diviziunea: nu este

diferenţa specifică, fi i ndcă la ea se opreşte diferenţierea prin d i viziune . 1 89 Aristotel reia dis c u ţi a asupra diferenţei p ri n compoziţie , după ce a terminat

digresiunea asu pra d iviziuni i . 1 9U Pro c ed u ra formării

d e finiţ i e i prin co m poziţ ie are c a scop găs i re a u n e i

s i n g u re n oţ iun i care Îmbră!işea7.ă toate spe c ii l e , iar ca mijloc căutarea n ote lor comune

pornind de la lucrurile particulare care aparţin diferitelor specii . Se caută întâi sp ec i i l e, ceea ce este comun într-o specie,

apoi În alte specii înrudite , pentru

a se ajunge la notele

comune ale diferitelor speci i . Metoda este empirică , ea formează d efi n iţ ia , cercctând il

posteriori note le comune, nu h o tărând a priori. Dacă nu se aj u nge la o s i n g u ră noţiune c omună , c i la două sau c h iar mai multe , aceas ta este dovada că de l m i t ul nu este unitar, adică nu se cuprinde în acelaşi gen . Desigur, prima metodă a definiţiei prin diviziune

procedează oarecum a priori, ca şi cum am cu noaşte toate s p ec i i l e sau d i fe ren ţe le unui

gen . Metoda compoz i t i e i , dimpotrivă , are ca punct de pl ecare lucrurile particulare

ridică din note comune cu sfera restnÎn,ă la n o te comune cu sferă tot mai largă .

219

�i

se

97

b


ARI STOTEL

singură noţiune , ci la două sau chiar mai multe , atunc i este evident că ' ceea ce căutăm să definim nu poate să fie unul , ci trebuie să fie doi . Voi ilustra expunerea printr-un exemplu 1 9 1 . Dacă ne întrebăm ce este mândria , trebuie să căutăm ce au comun unii oameni mândri pe care îi cunoaştem, bunăoară , ce au comun Alcibiade , Ahile şi Aiax ca oameni mândri? În comun au că nu pot îndura o jignire. Unul a pomit război din pricina aceasta , al doilea s-a retras mânios , iar al treilea s-a sinucis . Dar vom cerceta şi alte cazuri , de exemplu , pe Lisandru şi pe Socrate . Dacă constat la aceştia impasibilitate faţă de binefacerile şi loviturile soartei , examinez cele două note descoperite şi mă întreb: ce au comun impasibilitatea faţă de soartă şi iri tabilitatea faţă de orice jignire? Dacă nu au nimic comun, există două feluri de mândrii . Orice defini�e (noţiune) este totdeauna universală. Căci mediul nu stabileşte ceea ce este şi nu este sănătos pentru un singur ochi , ci pentru toţi ochii , sau după speciile de boli 1 92 . Este mai uşor a defini specia particulară decât generalul . De aceea, trebuie să procedăm de la particular la general . De asemene a , omonimi a este mai greu de descoperit la general decât la particular l93 . Cum raţionamentele trebuie să fie concludente , tot aşa defi­ ni�ile trebuie să fie clare . Aceasta înseamnă că, la o noţiune cu aplicaţii deosebite , se va defini fiecare aplicaţie specifică în ceea ce are ea propriu , de exemplu, se va defini "asemănarea" nu în toată generalitatea 191

Exemplul ce urmează ilustrează procedeul de a căuta definiţia de jos în sus .

Exempl ul nu este lotuşi conc ludent. Aristote l vorbeşte numai de spec iile diferite ale mândriei (IIEya).. o !j>lJ x la) , dar nu ne arată de CI! amândouă se cheamă mândrie, deci el nu

cercetează şi ceea ce au în comun cele două specii atât de diferite ale mândriei . Exemplul

este mai degrabă de d iviziunea genului în specii . Dacă însă genul nu are o defi niţie unică , mai putem vorbi de specile lui')

1 92 Constatarea că orice notiune

(apos') sau definiţie (6 plCJIHis) este generală ,

nu indiv idu ală, nu avea nevoie să fie repetată. Aristotel o fac e . pentru a cerceta care din

cele două metode de a găsi definiţia este cea mai potrivită. Alineatele ce urmează c\ari fică

această chestiune . ! 93

Metoda cea mai potrivită este aceea de a pomi de la specia particulară , care

este mai uşor de definit decât genu l . De asemenea , echivocurile , adică aceleaşi cuvinte cu sensuri diferile (omonimele) , se descoperă mai uşor la spec i i , la diferenţele specifice -

la "particular" (TO Ka8EKaO T o V ) , cum spune Aristotel - decât la general (TO W80hOlJ ) .

Termenul d e Ka8EKa O T o v înseamnă d e obicei individualul. Cum individualul , d e exemplu, Socrate, nu poate fi definit, acest termen are ai�l sensul de particularitate a unui gen , adică diferenţă spec ifică.

220


ANALITICA SECUNDĂ

I I , 1 4 , 97 b, 98 a

ei , ci

separat, la culori şi figuri , şi tot aşa, "ascuţit" la voce . Astfel vom progresa spre uni versal , fiind cu băgare de seamă să nu fim înşel aţi de omonime 1 94 . Adăugăm c ă , dacă în discuţiile dialectice n u trebuie s ă vorbim figurat, este de la sine înţeles că nici în definiţii nu trebuie să ne folosim de termeni figuraţi . Altminteri , va trebui să ne folosim de termeni figuraţi şi în dialecticăl95.

14 <Cum să alegem. genurile în demonstraţie>

Pentm a rezolva problemele 1 96 , trebuie să ne folosim de analize şi de subdivizuni 197. Alegerea acestora constă în a lua ca punct de plecare un gen comun, de exemplu , genul animalelor, dacă acesta este obiectul cercetării , şi apoi să ne Întrebăm ce însuşiri aparţin oricămi animal . După ce am stabilit aceasta , trebuie să cercetăm ce însuşiri urmează logic din cea dintâi din subdiviziunile restante l98 . Dacă , de exemplu ,

194 Pentru a defini . .asemănarea", este util s ă cunoaştem diferitele e i aplicaţii la culori sau figuri , însa nu c redem c ă această cercetare particulară ar putea mod ifica

Cu totul altul este cazul noţiunii de ..ascuţit" , care este nu este o figură ascuţită" sau un cuţit "ascuţit" . 195 Este Importantă este această ultimă regulă a definiţie i , de a nu fo l os i tenneni

apreciabil definiţia .. asemănării" .

omonimă sau echivocă. Un sunet . .ascuţit"

..

figuraţi , metafore (� ETad>opa() nici în defini ţi i , niCI în dialectică, în discuţi i . Metafora este

expl icarea unui termen prin

altu l . mai sensibi l , în orice Ca7 din alt gen decât al celui definit.

Metafora poate fi utilă, În l i psă de termeni proprii , ea este periculoasă în logică , îndeosebi

in dialectică , unde definiţia are un cum arată

Topica.

rol pri ncipal , adică este un loc comun (topos) necesar,

1 % " Problemele" au o însemnătate deosebită în di alectică

Ele reprezintă teze În discuţie , fiindcă

nu

s-a ajuns

(vezi Topica, 1, I I ) .

l a o opinie uni versal recunoscută . În

acest capi tol , problema , întrebarea se referă indeosebi la cauză ("pentru ce") . 1 97 "Analize"

(Ola lp<fOU,) şi "subdi viziuni" (a V(lTO�(I() par a fi sinonime .

un întreg în părţile lui , După exemplele ce urmează ,

Totu ş i , trebuie să fie o deosebire între ele: "anali La" împarte .. diviziunea" împarte termenii generali în genuri su bdiviz iunea este preocuparea principală.

şi spec i i .

Ea este

în acelaşi

timp şi

o . . analiză".

1 99 ..însuşiri ce urmează logic" sunt însuşirile esenţiale ;

"subdiviziunile

restante" sunt subdiviziunile genu lu i ales iniţiaL După �e am stabilit însuşirile genului (ale

22 1

98

a


ARI STOTEL

subdiviziunea este clasa păsărilor , vom căuta ce însuşiri sunt valabile pentru o ric e pasăre . Şi tot aşa ne vom întreba de s pre subdiviziunile următoare . Se înţelege de Ia sine , că atunci vom fi în stare să arătăm pe ce temei aparţin animalelor, care sunt cuprinse într-un gen comun, anumite însuşiri , de exemplu , pe ce temei aceste însuşiri aparţin omului sau calului . Să luăm A pentru ani mal B pe ntru "însuşirile oricărui animal" i ar C , D , E pentru "anumite specii de animal" . Vedem acum de ce lui D îi apa rţine B : din cauza lui A. Acelaşi raţionament este valabil pentru celelalte speci i 1 99 . Până aici am ales exemple în care numele date genurilor comune sunt cele obişnuite2OO • Dar nu trebuie să avem în vedere numai acestea, ci şi altele , în care , o dată găsită nota comună une i grupe 20 1 trebuie să o scoatem în relief şi să vedem căror animale le aparţine ea şi ce proprietăţi mai are De exemplu, dacă am c ons tatat că animalele cu coarne rumeg ă şi nu au dinţi decât Ia maxilarul inferior, vom cerceta care animale au coarne . Atunci vom înţelege de ce acele note comune aparţin numitelor animale: anU!"1e , fiindcă au coarne202• "

" ,

,

,

.

"animalului") , vom stabili însuşirile subdiviziunilor care rezultă din împărţirea genu lui. Exemp l u l următor e x pli c ă d e ajuns . 1 99 Exemp l u l n e

arată în c e con di ţ i i "anumite în su ş ir i " sau atribute ( B , ad ic ă

termenul major) aparţ i n diferitelor spec ii de animale (e , D, E, termenul minor) . Exe mpl u l se referă numai la spec ia

acestea sunt cuprinse în

D. Explicaţia este următoarea: termenul med iu (A), c are

atributele aparţin spec iilor, fi i nddl

este genu l

lor, <.Ieci s pe c i i le posedă

atribute l e fiindcă sunt "animale" (A) . 200 Exemp lele alese

până acum aparţin u nor gen u ri care au un n u me bine

cunoscut. Putem căuta spec iile şi la genurile care nu au un n u me recunoscut sau au un nume compus, nu unic.

201 Este destul

să găsim o însu ş i re sau notă comună, pentru ca s ă

începem a

căuta c ăror specii le apartine nota comună, caracteristică pentru un gen fără un nume unic obişnuit .

202

După ce am descoperit că a ni m ale l e cornute ru megă , a<.l ică au Î n c ă un

stomac , dar şi o dentiţie numai la un maxilar, vom căuta să aflăm ce animale au aceste caractere

(rumegă şi cu un singur rând de dinţi). Vom şti atunci că ele pose<.lă coarne .

S i lo g is mu l va fi următorul:

Toate animalele cornute rumegă Boul, oaia, capra au coarne Boul, oaia, capra rumegă. Comentatorul din epoca Renaşterii, Zabarella face observaţia că în acest capitol nu es te vorba de cauză, ci n u mai de procedeul de a alege subiectul ce are un atribut. Nu

222


ANALlTICA SECUNDĂ I l , 1 5 , 98 a

o altă cale este aceea de a pune în lumină organe cu funcţii

analoge203 . Poate că nu găsim o detenninare comună, unitară pentru osul sepiei , scheletul peştelui şi osul altor animal e , şi totuşi există proprietăţi care sunt comune acestor organe , ca şi cum ele ar avea aceeaşi natură204 .

<Un singur termen mediu pentru a rezolva mai multe probleme>

Există probleme care intră în aceeaşi grupă , fiindcă sunt rezolvate prin acelaşi tennen mediu , de exemplu , acela care se referă la un schimb de acţiune şi reacţiune20 6 . Dintre ace ste probleme , unele aparţi n , ce e drept , aceluiaşi gen , dar se deosebesc prin aceea că sunt formate din alt material şi că se manifestă diferit . Aşa, de exemplu , ne întrebăm: de ce răsună ecoul , de ce se reflectă imaginile şi de ce se să aibă coarne - aceasta ar putea fi lipsa unei părţi de dentiţie, a cărei substanţă a trecut la coarne - ci numai în ce condiţi i , în ce măsură un animal are an u mite caractere . Întrucât sunt animale cornute , numitele speci i rumegă şi a u un �i ngur rând d e dinţi. De aceeaşi opinie �unt J . Barthelmy, Saint Hi laire , Logique d '.4rislOte, 1. 1 1 1 , p. 268 şi J. Tricot, Organon, IV , p. 227 Exemplul dat de Aristotel revine de mai multe ori în operele sale biologice: Istoria animalelor, I I , 1 şi 17 şi Despre e vorba dar de cauza care face ca unele animale

piirţile animale/()r, III , 2 �i 1 4 . 2 03 Un a l t procedeu de a găsi speciile cărora li s e aplică anumite a t ribu te este analogia, ame�tecul de asemănări şi deo,ebiri. Organele cu funqii analoge aparţin aceluiaşi � 'fi, deşi nu găsim un nume comu n , unitar pentru acesta , în care intră o,ul .epiei , scheletul peştilor şi oasele al tor animale . Aceste trei organe au fu ncţii analoge �i de aceea pol fi

considerate ca având aceeaşi "natură" (physis).

204 "Natura" poate însemna şi "origine" , ceea

mismu lui . 205

ce este o presimţire a transfor-

Capitolele 1 5- 1 8 a u c a te mă descoperirea cauzei , a termenului med i u .

Problema definiţiei este părăsită din nou pentru a se adînci problema cauzalităţi i . 206 Sunt probleme care formează aceeaşi grupă , fiindcă toate se rezolvă prin acelaşi termen mediu, prin aceeaşi cauză. Primul caz este identitatea problemelor în gen şi specie. Ari,totel arată numai cauza comună, fără a da exemple . Cauza este nu mită O: V T l1T E p I O T a O I <,' . care înseamnă acţiune contrară alteia, reacţie. Comentatorul Filopon dă ca exemple: digestia mai bună în timpul iernii , respimţia mai putermcă în somn , locurile

subterane sunt mai calde iarna �i au drept c a uz ă concen trarea că ldurii contra frigu lui .

223


ARISTOTEL

fonnează

curcubeul? Toate aceste

probleme sunt identice în gen , fiindcă

toate sunt o reflectare , dar diferă ca specie207 . Alte probleme se deosebesc prin aceea că tennenii lor medii

sunt subordonaţi 208 . Să luăm un exemplu , de ce cursul Nilului este mai puternic către sfârşitul lunii? Fiindcă luna este mai furtu noasă către sfârşitul ei . De ce acum luna este mai furtunoasă către sfârşit? Fiindcă astru! Luna se micşorează. între aceşti doi tenneni medii există raportul arătat .

16 <Putem conchide deopo1rivl de la caud la efect

şi de la efect

la caud?>

În c e

priveşte raportul dintre cauză

şi

efect, ne putem întreba

dacă trebuie să fie dată şi cauza când este dat efectu!209 . De exemplu , dacă frunzele cad sau Luna suferă eclips ă, trebuie să fie date şi cauzele lor , care constau în faptul că frunzele sunt late la căderea fru nzelor şi 98 b

în interpunerea Pământului la eclipsa de Lună2 1 O . 20 7 Cazu l al doilea este ident itatea prob leme l or numai în gen , nu şi în speci e . C e l e t r e i fcomene identice Î n curcubeulu i ) , au aceeaşi cauză;

gen (ecou l , reflectarea i ma g i n i i d m og l i nd ă , form area "reflex ia" , Întoarcerea în apo i , reperc utarea (avaKAalll<;')

a sunetului sau luminii 208

Cazul al treilea: slInt m ai mulţi termeni medi i , dar sunt subordon aţi unul

altu i a . Exemplul lui Aristotel preocupa ştiinţa greacă: creşterea pe riodică ş i revărsarea Nilului . Nilul creşte , fiindcă plouă (fiindcă luna, ca fracţi une

de tim p , este ,,furtunoasă" ) ,

i ar p lo aia este provocată de scăderea Lu nii ca astru , adică d e dispariţia Lun i i . Aristotel n u

�vea dreptate , deoarece cauza adevărată este top i rea zăpezii Î n m unţi la solstiţiul de vară . Mic şnrarea Lu nii nu are n i c i un efec t , fiindcă acest fenom en este acelaşi pe întreg Pământul . 209

Probl ema este d ac ă putem demonstra cauza prin efect , aşa cum demonstrăm

de ctul prin cauză. Aristotel adm ite la început, pri n argum entare d i alectică, soluţia afirmativă şi sf�eşte , după ce înşiră obiecţi ile şi trece un moment prin so luţia ne g at i vă ,

tot cu solutia afinnativă . .

210

Cele două exem ple: căderea fru n"e lor , fiindcă �unt late, şi ec l ipsa Lun ii ,

Pământu l , au mai fosl ut i l i z ate de Aristotel , d e ş i ele au o valoare demonstrativă inegală . Demonstraţia de la efect la cauză nu are aceeaşi pu tere probantă fii ndc ă se interpune

ca aceea de l a cauză la efect. Raţionamentul este d ialectic.

224


ANALITICA S ECUND Ă I I , 1 6 . 98 b

În

adevăr, dacă aceste c auze nu sunt prezente , trebuie să fie

cauză altcev a , iar dacă această c auză este prezentă , trebuie să fie dat şi efectul . De exemplu , dacă Pământul

cad. pot fi

se in terpune , e ste e c li ps ă , iar

dacă sunt late , frunzele

Dacă este aşa, cauza ş i efectul sunt legate

pri n simult anei tate şi

dovedite una prin alta . Să

ad mi te m

că A

înseamnă " c ădere a frunzelor" , B "frunze l ate" , i ar C "viţa de vie" . Dacă A aparţine lui B , căci to ate plantele cu frunză lată pierd frunzele , şi dacă B ap arţ i ne lui C , căci viţa de vie are fru nze late , atunci A aparţine lui

C şi dec i , orice viţă de vie va pi erde frunzele . Cauza este B, termenul mediu . Dar pri n "căderea frunze lor" putem dovedi , de asemenea că "viţa de vie are frunze late"2 1 1 . Să luăm D pentru "frunze late" , E pentru "căderea frunzelor" şi F pentru

"viţa

cu

fru n ze late îşi pierde frunzele; deci

apa rţine lui F. E, căci orice pl antă

de vie" . Acum E

căci orice viţă de vie pierde fru nze l e , D aparţine lui viţa de v ie

are

frunze late . Cauza

este , în cazul de faţă, "căderea frunzelor" . Dacă Însă nu căci c auza trebuie i n terpu nerea

este posibil ca lucrurile să se cauzeze reciproc . e ste

fie înaintea efectului , atunci cauza eclipsei

Pământului ,

nu

eclipsa

este

cauza

i n terpunerii

prin c auză ne dă "pen tru ce" al lucrului , cealaltă demonstraţie ne dă numai fap t eI ! , atu nci cunoaştem "faptul" interpu neri i , dar nu ştim "pentru ce" . Es t e evident însă că nu Pământului2 1 2 • Dacă demons traţi a

eclipsa este cauza interpunerii , ci aceasta este cauza eclipsei , fi indcă în chi ar noţiunea de ecli p s ă de la sine în ţeles că

se cuprinde interpunerea Pământului . Este eclipsa e s te cunoscută prin interpunerea

Pământului , nu însă invers . 2 1 1 După demonstrarea efectului

(" c ăde rea frunze1or" la viţa de vie) prin cauza a c auzei prin efect. Aristotel schimbă li t ere l e , deşi fe n ome ne l e sunt ace leaş i , pentru a distinge cele două raţionamente . În al doilea si log ism , "cauza", adică termenul mediu explicativ , este "căderea frunzelor". care În realitate este efectul . Aristotel nu face o strictă disti ncţie Între raţiunea de a fi (cauza reală) şi r aţ i u ne a de a c u no aşt e , care poate fi şi un efect. 2 1 2 De monstraţia nu e ste , În exemplul dat, c i rc u lară , fiindcă efectul şi cauza nu s un t si mu l ta ne, ci cauza premerge efec tului, şi o demonstraţie se ap l i c ă la cauză, iar cealaltă la efect . Numai demonSlra�a prin cauză ne dă "pentru ce" al lucrului ; demon straţia p rin e fect ne dă faptu l şi un regres de la efec t la cauză , dacă e s te cunoscută cauza . Interpunerea Pământului este cauza eclipsei Lunii, nu invers . Eclipsa este un fapt, un efect , care ne dezvăluie cauza numai dacă ac east ă cauză e_te cunoscută şi este unică. (termen mediu) "frunze late" , urmează demonstmţia rec i proc ă

225


ARISTOTEL

Dar s-ar putea oare ca acelaşi efect să aibă mai multe cauze?2 1 3 Acesta este cazul când acelaşi atribut este enunţat nemijlocit despre mai multe lucruri . De exemplu , A2 1 4 aparţine nemijlocit lui B, de asemenea , lui

C ca alt subiect , iar aceştia doi aparţin la rândul lor lui D şi E. C auza B, iar cauza că A aparţine lui E este C 2 1 5 .

că A aparţine lui D este

Aşadar, dacă este prezentă cauza , trebuie să fie prezent şi lucrul , dar dacă este prezent lucrul , nu este nevoie să fie prezentă vreuna din cauzele lui , ci este necesar să fie prezentă una din ele , nu toate însă2 1 6 .

Nu

s-ar putea oare , mai degrabă, când problema este uni­

versală, ca şi cauza să fie un întreg , iar efectul să fie universal ?2 17 Astfel , dacă faptul căderii frunzelor aparţine numai unei clase de lucruri , iar această clasă are subclase , atunci acel fapt este valabil un iversal şi pentru aceste subclase , sau pentru plante în genere , sau pentru un anumit fel de plante . în aceste raţionamente , cauza trebuie să aibă aceeaşi sferă ca şi efectul , ele fiind deci convertibile . Revenind la exemplul nos tru , n e întrebăm: d e c e arborii îşi pierd frunzele? Dacă aceasta s e întâmplă, cum se admite , findcă seva se întăreşte , atunci trebuie , când arborele îşi pierde frunzele , să aibă loc şi întărirea sevei, şi , tot aşa , când se întăreşte seva - nu oriunde , ci în arbore - trebuie să cadă frunzele2 1 8 . 213 Este posibil - se poate obiecta - ca ac el aş i efect să aibă mai multe cauze , şi atunc i , dacă nu cunoaştem d inainte caULa, efectul nu poate demo n stra cauza, fii ndcă efectul nu este reciproc cauzei . 2 1 4 A este efectul şi al lui B şi

lui D şi E .

al lu i C, iar ace ş ti a s u n t efectu l , respectiv, al

2 1 5 Silogismele sunt următoarele:

1 . B esle cauza lui A D esle cauza lui B D esle cauza lui A .

2 . C este cauza lui A E es te cauza lui C

E este cauza lui A .

2 1 6 Deci putem demonstra e fectul (lucrul) prin cauză , nu cauza

(efect) , dacă efectul are mai multe cauze , fi indcă

prin luc ru nu ştim care este cauza lu i . Ştim numai

că el trebuie să aibă o cauză, nu ştim însă care din ele. 2 1 7 A ristotel aj unge totuşi la soluţia afirmativă, adică la determinarea reciprocă a

efectului şi cauzei, dacă efectul are numai o anumită cauză , aşadar , dacă demonstraţia referă la universal , aşa încât cauza şi efectul au ac eeaşi sferă şi , ca atare , sunt re ciprocab i le sau converti bile . Cum de monstra ţ i a este totdeauna universal ă , termenul mediu este valabil în întregime de spre efect, adică este ceva Închis în sine , u n tol. 218 Aristotel recurge la exemplul căderii fru nz e l or c a efect al u n e i si ngure cauze: întărirea sevei la codiţa frunzelor. Cauza este c oexiste ntă efectului . în cazul acesta, se

226


ANALITICA SECUNDĂ I I , 1 7 , 98 b, 99 a

17

<În ce cazuri cauze diferite pot produce aceleaşi efecte> Este oare posibil ca acelaşi efect să nu aibă, în cazuri diferite , aceeaşi cauză , ci o alta? Sau nu este posibil?2 1 9 Dacă demonstraţia este valabilă "în sine" , nu pe temeiul unui semn sau accident, aşa ceva nu este posibi l , fiindca atunci termenul mediu este esenţa termenului major220 . Dacă demonstraţia nu este valabilă "în sine" , este posibil ca acel aşi efect să aibă o altă cauză , după cazuri22 1 . Pute m , desigur , să considerăm atât efectele , cât şi subiec tele lor , ca fiind accidental e , dar atunci nu pare că ne aflăm în faţa unor probleme . Dar şi în această posibilitate , termenul mediu va avea aceeaşi comportare faţă de termenii extremi : el va fi omonim , dacă ceilalţi termeni sunt omonimi , şi un gen , dacă termenii ceilalţi sunt generici222 . Să luăm un exemplu: de ce într­ o proporţie termenii sunt permutabiI i ? Cauza acestui fapt este alta la linii şi l a numere , fiindcă este vorba de lucruri diferite . Totuşi , este aceea,?i , când este vorba numai de o anumită proporţie , de creştere . Tot aşa în toate cazurile asemănătoare223 . demonstraţia se poate face de la eauză la efect , ca şi invers . Ea este valabilă pentru toate �ubclasele arborilor ce pierd frunzele din una şi aceeaşi cauză . 21 9 În capitolul l 7 , Aristotel răspunde la întrebarea pusă în capitolul precedent: "Dar s·ar putea oar� ca acelaşi efect să ai bă mai multe cauze?" Chestiunea a fost dezvoltată acolo - aici ea primeşte răspuns. Dacă unul şi acelaşi atribut aparţine mai multor lucruri , acest atribut poat.: avea oare mai multe cauze, după natura lucrurilor, sau are una şi aceeaşi cauză , cu toat� dife ren ţa de natură a lucrurilor? Vom vedea că răs pu nsu l lui Aristotel va­ riază , după cum atributul este esenţial sau "în sine" , sau este accidental şi un simplu "semn ". [)cspre silogismul fu ndat pe semn e , Aristotel s-a ocupat în Analitica primă, II , 27 . 220 Dacă te rmenu l med iu (cauza) es te esenţa termenului major, cum esenţa este una, şi cauza va fi una . Atu nc i , de mon s traţia reciprocă este posibilă. 221 Dacă atributul este accidental, concluzia si logi s mulu i nu va fi universală �i necesară , deci si logismui nu va fi o "demonstraţie" , adică o adevărată problemă ştiinţifică. 222 Silogismul cu concluzie accidentală, neuniversală, va avea un termen mediu , de asemenea accidental. Cum sunt termenii extremi, tot asa va fi termenul mediu . 223 Exemplul se referă la un silogism accidental , fii nd� ă se aplică la spec i i , nu la ge n . Dacă proporţia se aplică la numere, pe de o p arte , la linii, pe de altă parte , cauza proporţ i ei va fi alta . Dacă se apl ică însă la proporţie în genere, cons iderată ca anumită creştere a termenilor . termenul mediu va fi acel aşi . 227

99

a


ARI STOTEL

Dimpotrivă, dacă culorile şi figurile sunt asemăn ătoare , cauza

asemănării este alta pentru culori şi alta pentru fi guri22 4 . Căc i , în exemplul nostru , "asemănarea" este aceeaşi numai cu numele . La figuri , ea înseamnă că laturile au aceeaşi

proporţie şi

unghiuri egal e , la culori

că senzaţia este unitară sau altceva de acelaşi fel .

Dar lucruri le i dentice

prin analogie comportă raţionamente în care termenul mediu este identic tot prin analogie225 . Expl ic aţi a acestei situaţii este următoarea: c auza, efectul şi lucrul ce suferă efectul corespund unul altuia 22 6 . Dacă efectul este considerat numai într-un caz particular227 , el rămâne totu şi valabil şi pentru alte cazuri . De exemplu , teorema că suma unghiurilor

externe

este egală cu patru unghiuri drepte este val abil ă nu numai pentru triunghiuri şi dreptunghiu ri ,

ci pen tru toate fi gurile cu unghiuri , dar

nu mai departe . Căci toate figurile la care suma unghiurilor externe este egală cu patru unghiuri drepte au acelaşi termen mediu228 , fii ndcă termenul mediu este definiţia terme nului major şi aceştia sunt convertibili . De aceea, toate ştiinţele se dezvoltă din definiţii229 .

Să ilustrăm cele spuse printr-un exemplu . Căderea frunzelor aparţine viţei de vie , dar nu numai e i ; aparţine , de asemenea , smo­ chinului , dar şi ai ci nu numai lui . Dimpotrivă, ea aparţine tuturor plan­

şi li se aplică numai lor. Dacă luăm termenul mediu ce vine îndată după cel major, obţinem definiţia230 căderii frunzelor. în

telor cu frunze late

adevăr, termenul mediu prim şi nemjlocit în toate cazurile e s te acela

2 2 4 Exemplul ilu strează c azu ri le de silogism acc idental prin o moni mi e sau

echivoc . "Asemănarea" este aceeaşi numai c u numele , dacă se aplică la omon ime . 2 25 Identitatea la toţi cei trei termeni: extremi şi mediu , este anal ogică, deci accidentală, căci termenii care se aseamănă numai paqial sunt, din acest punct de vedere , identici, În rest nu se aseamănă, deci nu su n t identici . 226

Cauza , efec tul şi subiectul efectului au aceeaşi sferă În demonstraţie , dec i

sunt luate uni versal .

227 Dacă su b i ectul nu este luat universal , ci particu lar, e fec tu l rămâne valabil

şi pentru alte su biec te . 228 Pentru toate figurile la care suma unghiurilor externe este egală cu două unghiuri drepte , cauza explicativă este ac eeaşi . Cauza este esenţa sau definiţia termenului

major, şi de aceea, termenul mediu şi termenul major sunt convertibili . 229 Or ice ştiinţă demonstrativă nu este pos ibilă fără definiţie , care ne dă

termenul mediu sau esenţa lucrului . 230 Definiţia e ste esenţă, iar esenţa este termenul medi u .

228


ANALI TICA SECUNDĂ I I , 1 9 , 99 a

care ne arată cauza , iar termenul mediu pentru această însuşire este întărirea sevei sau altceva de acelaşi fel . Aşadar, ce înseamnă "pierderea frunzelor" ? Înseamnă "întărirea sevei la codiţa frunzei"23 1 , Legătura dintre cauză şi efect poate fi reprezentată schematic232 în chipul următor: să presupunem că A aparţine la toţi B , iar B aparţine tuturor speciilor lui D, dar şi altora . În orice c az , B este valabil universal despre D. Numesc universal un atribut , chiar dacă nu este convertibi l , şi universal prim pe acela care n u este convertibil în fiecare caz , c i în totalitatea cazurilor, aşa încât el are aceeaşi extensiune cu totalitatea, dar nu mai departe 233 . Aşadar, cauza c ă A aparţine oricărui D este B, De aceea. A trebuie să se aplice dincolo de B , căci de ce ar fi unul mai mult decât altul cauza apartenenţei ?234 Dacă acum A aparţine la toţi E , aceşti E vor alcătui o unitate deosebită d e B . Căci c u ce drept am putea spune că oricărui E îi aparţine A, nu însă că oricărui A îi aparţine E? 231 Exe mplu l ne este cunoscut: e vorba de a găsi cauza c ăder ii frunzelor la mai de plante. Toate aceste :;pecii au atributul de a avea frunze late . Nu aceasta

multe specii

este cauza căderii frunzelor. căci nu ea constitu ie definiţia termenului maj o r . care este cădere a frunzelor. Acest caracter defineşte

spt!c iile de plante sau termenul minor, Termenul

mediu sau esenţa căderii fmnzelor este întărirea sevei la codiţa fru nzel()f. Exemplul are patru termeni : căderea frunze lor (majorul)

(A) . s pec i il e de plante cărora le cad frunzele late (a l t termen mediu). De ac eea, se

(minorul) , şi întărirea sevei (un termen mediu) , foi cons t itu i e două silogisme:

1. Toate plantele cu foi late pierd frunzele Viţa de vie , smochin ul et�'. au f" i late Viţa de vie , smochinul pierd frunzele . I I . Toate plantele la care seva se Întăreşte la codiţa frunzelor pierd frun.�eJe Viţa de vie , smochinul etc. sunt plante la care seva se întăreşte etc. Vi/a de vie , smoL'hinuleic, pierd frunzere�

2 32 .. Schematic"

---"

-- -

-- -

înseaITUlă aspectul formal . cons iderarea în toată generalitatea .

Scopu l exemplului este să arate că acelaşi efect poate avea cauze diferite .

2 33

Acelaşi efect (A) are cauze d i fer ite (B şi C ) . iar subiec tele, lucrurile sunt

ş i ele di fe rite (D şi E) .

Să presupunem că A (efectul) aparţine lui D prin termenul mediu B . Ari stote l , cu această ocazie . fixează sensul termenului de u n iversal În legătură c u converti b i l i tatea . U n termen u n i versa l aplicat u nei spec i i i zo la te nu este convertibil cu

ace as t ă specie . d ar este convertibil cu totalitatea spec iilo r . 2 :<4 A (efec tul) este valabil pentru D prin B , d a r A este valabi l şi în

afară de B . ş i B ar fi convertibili . a m putea spune că ş i A este cauză. n u nu mai B. în realitate . A este un efect v al ab il şi pe n tru E, Însă prin altă cauză dec âl B. prin C . A ap arţ i n e l a toţi E . nu însă E aparţine l a toţi A . Dac ă ar fi a�a , atunc i B ar fi cauza ş i a apartenenţei lui A la E . altminteri , dacă A

229


ARI STOTEL

De ce nu există o cauză pentru această apartenenţă235 , cum există una

pentru apartenenţa lui A la toate speciile lui D? Căci şi E fonnează o 99 b

unitate . Unitatea o dă o cauză este C2 36 .

pe care trebuie să o căutăm.

Această cauză

Prin unnare , acelaşi efect poate avea două cauze , dar aceasta �ste adevărat numai pentru efectele care sunt specific diferite . De �xemplu , cauza vieţii lungi la patrupede este lipsa de fiere , în timp ce la păsări este constituţia lor uscată sau o altă cauză.

18 <Cauza adevlirată este cauza proximă, nu cea mai generalb Dacă demonstraţia nu porneşte îndată de l a speciile infime237 şi dacă ea permite nu numai un temen mediu , ci mai mulţi termeni medii , atunci există mai multe cauze . Care dintre termenii medii este cauza cazurilor singulare?238 Acel a care stă mai aproape de termenul general prim sau mai aproape de cazuri le singul are ? Este de la sine înţeles că termenul mediu este acela care stă mai aproape de cazurile particulare , fiindcă el este cauza că subiectul este conţinut în genera1239 . 235 Cauza apartenenţei lui A la E nu este B , ci C. 2 36 Schema care generează pos ibilita tea ca acelaşi efect

să aibă două sau mai

multe cauze este următoarea:

/

B

A

\

C

I

I

D

E

De exemplu : longevitatea (A) la patrupede (D) şi păsări (E) are cauze deosebite: la patrupede este lipsa de fiere, la păsări constituţia lor u scată , ce le ridică deasupra pământului. Cum va preciza îndată, În conc luzie , acelaşi efect are cauze diferite , dacă efectul diferă după speci i . Cauzele diferite B şi C presupun spec i i diferite (D şi E) . 23 7 Spec iile infime sunt indivizibile (ă,. O Il U ) , dec i prime . Aristotel înţelege aici, prin speci i infime indivLdbile , propoziţii nemijlocite, deci propoziţii

care nu au nevoie

de un termen mediu .

2 38 Cazurile singulare , indivizii , sunt speciile diferite (D şi

E).

239 Dacă un efect permite mai multe cauze, deci mai multi termeni medii , care

este oare cauza sau termenul mediu al cazurilor particulare (specifice): aceea care stă mai aproape de cazurile particulare (termenul minor)? Se înţelege că adevărata cauză este cauza

230


ANALITICA

SECUNOĂ

l l , 1 9, 99 b

Dacă, de exemplu , C este cauza că lui D îi aparţine B , atunci C este cauza că lui D îi aparţi ne A, iar B este cauza că A îi .aparţine lui C , în sfârşit, cauza că A îi aparţine lui B este însuşi B240 .

19 <Recapitulare. Cum

ajungem să cunoaştem principiile>

Ş tim acum despre silogism şi demonstraţie care este structura lor şi cum se constituie ele . Totodată ştim ce este ştiinţa demonstrativă, care nu se deosebe şte de demon straţie24 1 . Vrem acum să lămuri m noţiunea de principiu , şi anume în ce chip şi cu ajutorul cărei facultăţi cunoaştem principi ile . Totuşi , trebuie să re zolvăm înainte unele chestiuni disputate242 .

proximă , n u cea mai generală, fiindcă ea face ca u n caz particular să fie cuprins într-o noţiune mai generală.

240 Vrem să demonstrăm, de exempl u , că

A îi aparţine lui O. Pentru

demonstraţie dispu nem de două cauze: B şi C, una mai aproape de atributul un iversal (A) , cealaltă (C) mai aproape de cazul particular

A aparţ i ne lui B B aparţine lui C C aparţi ne lui O

(O).

Rezultă silogismul compus următor:

A aparţine lui O.

Ac e sta (C) este cauza că lui D î i A î i aparţine lui C . D a r pentru "A aparţine lui B" cauza e s te tot B, prin urmare, apartenenţa lui A la B este nemijlocită . Cauza cea mai apropiată a lui O este C.

aparţi ne B , i a r B este cauza că

Î

24\ nceputul capitolului recapitulează conţinutul celor două Ana/itici, aproape

prin

aceleaşi cuvinte ca şi în întâiul capi tol al Analiticii prime. Sfârşitul Anali/icilor se

întâlneşte cu începutul lor.

g

242 Silo ismul

şi demonstraţia. care este totuna cu ştiinţa demonstrativă, arată "principiile" raţiona­ mentu l u i . În demonstraţie , adevărul conclu7iei depind e de adevărul premiselor sau pri n ­ c ipiilor. Până ac um Aristotel nu s-a ocupat îndeosebi de noţiunea de principiu şi de metoda

că o cunoştinţă (c oncluzia) derivă necesar din pre mi s e , care sunt

de a-I cunoaşte. Premisele sunt de două felu ri : premisa majoră universală, fiindcă termenul

major , cuprins în această premisă , este uni versal , şi premisa minoră , în care se cuprinde

termenul minor, adică termenu l ce exprimă particularul su bord onat termenului mediu . Conc luzia subordonează termenul minor termenu lui major. Punând problema principiilor

şi a metod e i de a le cuno�şte , Ari stotel va trebu i să ce rceteze cum cunoaştem particul aru l

23 1


ARI STOTEL

S-a stabilit la început243 că nu putem cunoaşte nimic prin demonstraţie , dacă nu cunoaştem primele principii nemijlocite244 . În ce priveşte clinoaşterea principiilor nemijlocite , se poate discuta: dacă ea este sau nu este de ace laşi fel cu cunoaşterea prin de monstraţie , dacă amândouă cunoaşterile merită numele de şti inţă sau dacă numai una este ştiinţă, i ar cealaltă este un alt fel de cunoaştere245 , în sfârşit, dacă această facultate de a cunoaşte principiile s-a născut o dată cu noi , dar fără ştiinţa noastră , sau dacă n-a exi stat înainte , ci a fost dobândită. Ne-ar mira să posedăm dinainte , fără să observăm , o cunoaştere care este superioară demonstraţiei . Dar şi dacă am fi dobândit-o fără să o fi avut mai înainte , cum am putea să ne însuşim şi să predăm cunoştinţe , fără să fi precedat o facultate de a cunoaşte ? Aşa ceva nu este posibil , cum am arătat la demonstraţie . Este deci evident că nici nu avem înainte de a ne naşte cunoaş­ terea principiilor, nici nu am dobândit-o dintr-o totală ignoranţă şi fără o anumită facultate . Aşadar, este necesar să dispunem de o facultate de a cunoaşte , care însă nu este superioară principiilor cunoscute246 . �i va ajunge la Încheierea că cunoaştem universalul pri n particular, adică fi supusă cercetării al e o importanlă deosebită: cu ajutorul cărei facultă ţi cunoaştem? Am tradus prin "facultate" termenul de [ţ II:; (latină:

şi un iversalul

i ndu c ti v . O ultimă chestiune care va

habitus), care este ceva intenned iar Între potenlial şi actual . Totuşi , facultatea prin care cunoaştem este ceva eminamente actual , i ntelectual intui tiv

la locul cuvenit.

(voiK ) , de care ne vom ocupa

243 În opera de fală. 1. 2 , u nde s e tratează despre ştiinţă î n genere.

144

Principiile formează

o ierarhie: unele

sunt s ubordonate altora până ce se

aju nge la principIi prime , care sunt c\lno�cute ne mij loc it , fiindcă nu au altele superioare .

Capitolul se interesează Îndeosebi d e mijlocul d e a cunoaşte primele principii . Î n adevăr, există mai multe princ i p i i prime , după genul fiecărei ştiinţe . Aristotel nu se ocupă aici de princ ip i ile prime ale tuturor ştiinţelor. 245 Noua temă ridică

Această problemă cade in s arc i na Metafizicii.

o seamă <le probleme: 1 . Es te cunoaşterea principi ilor

o

ştiinţă , sau ea este o altă cunoaştere decât acpea demonstrativă? Aristotel susline că nu

pot fi demons trate . 2. Dacă princ ipiile nu c on sti tu i e o ştiinţă, ci presupun o facultate specială, este oare această facultate Înnăscută, fără a fi conştienli că e,te Înnăscută? Aristotel respinge teoria platonică a ideilor înnăscute, însă admite că avem o "facultate" înnăscută , adică posibilitatea de a cunoaşte principiile. Cunoaşterea principiilor are o certitudine mai mare decât demonstra­ ţia, de aceea ea nu constituie În sens propriu o ştiinţă. Ştiinţa este totdeauna dobândită prin

există o ştiinlă a princ ipiilor, fiindcă principi ile . prin natura lor, nu

demonstraţie .

246 Cum s-a stablit În Anali/ica secundiI, 1,

1, nu pornim În cunoaştere de la o

ignoranţă totală. ci de la ceva ce pree xistă. Dar cunoaşterea ce preexistă nu e ste o cunoaştere

232


A N A LITICA S EC U N DĂ I I ,

I 'J ,

'J'J

h, 1 00

În ce pri veşte această facultate , experienţa

ea este o însuşire

a

a

ne mărturiseşte că

t u turor animalelor . În adevăr . acestea posedă de la

natură facultatea de a deosebi , pe care o numim percepţie 247 .

În timp ce

facultatea de a percepe este sădi tă în toate animalele ,

la unele di n ele se produce

o imagine

sensibil ă care persistă , la altele

nu . Acolo unde nu are loc o imagine persistentă , animalele nu au al tă cunoaştere decât percepţi a . La an imal el e capabile să păstreze în suflet o

urmă a percepţiei , mai observăm încă o deo sebi re , dac ă i m a gi n ea

persistentă s-a repe tat: uneori , din imaginile persis tente se produce o noţiune , alteori nu24 8 . D i n perc epţie , aşadar , ia n aştere a mi nti re a , c u m numim imagine a persistentă; din am i ntire a care s-a repetat adesea se naşte experienţa249 , căci amintirile în număr mare duc la o experienţă unitară. în sfârşit , din experienţă sau -

generalul este u n ul

din orice general care persistă în suflet

alături de

multiplu , care este totuşi unul în toate

cazurile particulare - rezultă principiul artei şi al ştiinţei , al artei unde

este vorba de deve nire , al ştii n ţei unde este vorba de existenţă250 . Astfel , În născu tă a pri n ci pi i l or , ci

o fac u l tate de a c u noa� te principiile, fără a ti totuş i superioară

princ i p iilor , adică mai certă decât acestea. :'4 7 Enu n ţul acesta este e x trem

de impor tan t pentru înţelegerea gnoseologi e i

aristotel ic e . Fac u lta t ea d e a cunoaşte p ri nc ipi i le e s t e fac ul tatea cvmună o m u l u i şi animalului: facultatea de a di� :rhuna ceva în realitate pri n percepţie (ouvalll� Perc epţ i a este totun a cu "senzaţia" psihofiziologică a formării

KPIT lKlj) .

(alo\l1l 0 1 (;) . Urmează acestei constatări o explic aţie

noţiu ni l or şi, în genere , a cunoa5teri i .

:'48 A doua treaptă, du pă perce pţi e , este pe rs i s te nţa percepţiei c a imagine sau

"ami n tire " . Dacă imaginile se repetă , se produce

o cunoaştere nouă: noţiu ne3

().,oYOC ) ,

cunoaşterea univer>alului (gene ralului) deosebită d e percepţia individualului, d ar totuşi câşti­ gală pri n percepţia individualului. Uni ve rsal u l se 249 După

află în existenţele (substanlele) individu ale .

perceplie urmează amintirea (Il vljj.1ll), iar din amintire sau din imagi n i

ia naş tere , p r i n repetiţi e . ex perien ţa

(Ejl"fiE tpla) .

No!iunea de e xpe rienţă , la A ristote l ,

cuprinde n u numai pe rc e p ţi a individuală, c i �i noţ i u nea generală ().,oyo<;) , d e aceea, mai de p arte

el va Jace să u rme Le experienlei "princi piul artei şi şt iinţe i " , care e;,te ganu irea

d i scurs ivă (Olavo la). 25 0 În a c est pasaj găsim trei afirmaţii Însemnate : 1 . Experienţa nu este ceva fugitiv , ea cuprinde În sine

universalul

schimbă , cum se constată la individual .

care

persistă, care este "În repau s" . adid nu

se

2. U n i v ers al ul se află în ind i v id u al , nu deasupra

lui , ca Ideile p la ton ic e . Totuşi, universalu l , fără a

fi separat, este deosebit de individual .

3 . Din e xpe rien ţă de c u rge o ul timă etapă a cu noaşteri i :

233

"p ri nc i pi u l artei şi ştii nţei"

1 00 a


ARI STOTEL

facuI tăţile în discuţie25 \ nici nu sunt gata înn ăscute în suflet , nici nu sunt dobândi te din alte facu ltăţi mai puternice , ci îşi au originea în senzaţie (percepţie)252 . Procesul de cunoaştere se aseamănă cu o luptă în care toţi fu g , dar dacă unul se opreşte , se opreşte apoi altul şi tot aşa un altul , până ce s-a res tabilit ordinea de la început . în adevăr, sufletul este în aşa fel constituit, încât poate trece printr-un asemenea proces . Ceea ce am spus înainte , nu însă destul de lămurit, trebuie să-I expunem încă o dată25 3 . Când u n fenomen individual , care încă nu este distinct în specia sa, persi stă , atunci sufletul are un prim caracter general . Căci , deşi percepem individualul , percepţia însăşi se îndreaptă spre general , de exemplu spre om, nu spre omul Callias . Apoi are loc printre aceste caractere generale prime o nouă persi stenţă , până ce se aj unge la indivizibil şi general (universal ) ; de exemplu , ne oprim la noţiunea de cutare sau cutare specie de animal , până ce obţinem noţiunea de animal şi tot aşa mai departe254 . Este deci evident că trebu ie să cunoaştem primele principii cu aj utoru l inducţiei . Căci în acest chip senzaţi a ne dezvăluie generalu1255 .

(ăpxlj

1 EXVl]C; Kal

€1ILOTljI'1]C;);

prima se referă la devenire

lucrurilor prin artă , a doua la ştiinţa care cunoaşte exi stenţa :5 1 Facultăţile

(E�ElC;) de a cu noaşte principiile .

(YEVEO lC;), la producerea

(TO 0" ).

252 Aristotel este deci partizanul experienţei: orcât de generale ar

fi cunoşti n­

ţele , originea lor este experienţa cea mai umi l ă , senzaţia , findcă în senzaţie se exerc ită facultatea de a discrimina, "deprinderea critică" . 25J Deşi expun erea de până aici a fost destul de clară , Aristotel crede că e

necesar să aducll lumini noi despre geneza cu noaşterii uni versale din cunoaşterea partic ularului (individualului). 254 Cunoaşterea are ca punct de plecare perceperea indistinctă a individualulu i .

D i n această indistincţie , s e desprinde un prim general, o primă notă general ă . Aristotel a făc ut deosebirea,

în c artea 1 , 3 l a operei de faţ ă , între senzaţia c are se îndreaptă spre

ceea ce este strict individual , şi de aceea ştiinţa nu se fu ndează pe senza!ie (percepţie ) , şi conţinutul intern a l senzaţiei , conţinutul general (uni versa l , noţion al) . Deşi percepem

individualul , percepţia se îndreaptă spre conţinutul individualulu i , spre general . Percep pe Callias , dar gândesc în el "omu l " . În indi vidual , universal ii fonnează o ierarhie care ne duce la universalul ultim, "indivizibi l " .

255

Cum vede m . Aris totel socoteşte drept o evidenţă că metoda pentru

c unoaşterea "primelor principi i" , care servesc demonstraţiei . este inducţia (€nayw ylj) . Generalul este dezvălu it prin percepţia individualulu i .

234


ANALITICA SECUNDĂ 11 , 1 9 , 1 00 a

Deoarece printre facultătile intelectului256 , cu ajutorul cărora cu­ noaştem adevărul, unele sunt totdeauna adevărate , iar altele sunt expuse erorii, de exemplu opinia şi raţionamentul , în timp ce ştiinţa şi intelectul intuitiv sunt totdeauna adevărate , deoarece nici o altă facultate , în afară de intelectul intuiti v , nu este mai exactă decât stiinta, uffilează că nu ' există o ştiinţă a pri ncipiilor257 . De asemenea, tre buie să avem în vedere

că principiile sunt mai sigure decât concluziile demonstraţiei şi că orice ştiinţă se fundează pe principi i . Deoarece totuşi numai intelectul i ntuitiv e ste mai ade vărat decât ştiin ţa , principiile sunt obiectul intelectului intuiti v . Aceasta este adevărat şi din motivul că demonstraţi a nu este

principiul demonstraţiei , deci nici ştiinţa nu este pri ncipiul ştiinţei . Dacă, în afară de ştiinţă, nu posedăm nici o altă facul tate de a cunoaşte adevărul , intelectul intuitiv trebuie să fie principiul ştiinţei258 . Astfel , inte lectul intu i tiv este principiul pricipiului ştiinţei , întocmai cum totalitatea ştiinţei este într-un raport asemănător cu totalitatea lucrurilor259 . sau " i ntelige n ţa" traduce termenul grec de voik . aproape identic (EţW;) in telec tu l u i . Printre aceste facultăţi el d i sti nge două grupe: 1) unele , deşi în genere ne oferă adevăruri. sunt totuşi expuse e rori i , "ignoranţei", aşa sunt "opinia" (ooţa) şi "raţionamentul" (h oYlOWic;); 2) altele sunt totdeauna adevărate: "ştiinţa" (Ell l O T11 Il Tl) şi "intelectul intuitiv" (vouc; ) . Că "opinia" s,­ deosebeşte de " şti i nţă" În Analitica secundă a fost subliniat adesea, mai ales În cartea 1 . 30; că şi raţIOnamentul este expus erorii s-a cercetat În capitolele 1 6-- 1 8 . Că "ştiinţa" n u se înşală nic iodată este , de asemenea, o convi ngere a lui Aristotel, ca doctrinar al demonstraţiei , al "apodicticii". EI nu Împărtăseşte totdeau na o asemenea concepţie ri gi dă despre ştiinţă. Mate­ matic a , nu bio logi a. i-a i ns pi rat convingerea apodictici tăţii . Ad ău gare a, alături de ştiinţă , a intelectului intuitiv sau a i ntui ti ei intelectuale (voGc;) ne dezvăluie un reziduu al platonismului ini ţial din formarea filozofic ă a lui Aristotel. lntelectul intuitiv este chiar mai sigu r decât ştiinţa. 257 D ac ă nimic nu este mai e x ac t decât intelectul intuitiv , dacă ştiinţa este numai demonstraţie , nu intuiţie , ştiinţa nu este intuitivă, dar pri nc i p i i le demonstraţiei s un t cunoscute i n tu i t i v , nu demonstrativ, şi de aceea nu există o şti inţă a pri nc ipiilor . 25 8 Dacă principiile sunt cunoscute numai prin intelectul intuitiv, nu există nici demonstraţie, n i c i ştiinţă a principiilor . I n telect u l intuitiv ( voGc;) este principiul ştiinţei , sau "princ ipiul pr inc ipi u l u i " . 259 Dac ă ştiinţa presupune p ri nc i pi i ş i dacă aceste p rin c ip i i sunt cu noscute cu certi tudine de intelectul intuitiv, acesta este "principiul princ ipiului ştiinţei", aşa c um ştiinţa în genere este principiul tuturor cunoştinţelor ştiinţific e . Ca observaţie finală, trebuie su bli n i at că Aristotel , pentru a sprij i ni induc ţ i a , me­ toda de a de scope ri universalul , prin c ipiul , recurge la o n ouă metodă, superioară i nd ucţiei , la intelectul int uitiv . Inducţia nu prezintă suficiente garanţii de a furniza ştiinţelor pri nc i pii evidente prin ele însele , superioare demonstraţiei . În acest capitol se întreţes motivul e mp irist , inductiv, al lu i Aristotel cu motivul raţionalist, deductiv şi intuiţionbt al l ui Platon . A"upra lui voÎ!c; Ari sto te l se pronunţă mai puţin avar În De anima, ca şi În alte locuri . Noţiunea de vouc; este poate cea mai importantă , dar �i cea ma i obscurd din tilowfia aris tote lică . 256 "Intelec tul"

ca Înţeles cu experienţa. Aristotel vorbeşte de "fac u Ităţi le"

235


TOPICA


INTRODUCERE

A. ORIGINEA ŞI STRUCTIJRA TOPICII

1.

Gândirea anticI cunoaşte doul logici: analitica şi dialectica

Cele două Analitici - Analitica primă (teoria silogismului) şi Analitica secundă (teoria sil ogi smului demonstrativ) - pregătite de

Categorii (teoria noţiunilor celor mai generale) şi de Despre interpretare (teoria judecăţii) nu reprezintă întreaga logică aristotelică . Reamintim că Aristotel nu întrebuinţează termenul de "logi că" pentru a desemna teoria gândirii discursive (dianoetice) în genere , aşa cum obişnuieşte vocabularul modem , ci pe cel de "instrument" (organon) al ştiinţei . El rezerv ă termenul de "logică" pentru a defini a doua latură a

Organonului, a doua parte a gândirii dianoetice , pe care S tagiritul o numeşte Topica , termen care nouă nu ne mai spune aproape

nimic , sau

Dialectica, termen care , dimpotrivă , şi nouă ne spune mul t , fiindcă încă de- atunci el s-a impu s ca expresia unei a doua logici , întregi toare necesară a silogisticii , a "logicii formale" . 239


MIRCEA FLORIAN

Aristotel a dt:numit Analitică şi Dialectică cele două feţe ale gân­ dirii discursive şi astfel a consacrat o distincţie fundamentală a întregii gândiri antice . Logica antică este mai complexă decât se admite în ge­ nere . Ea are un câmp de cercetare mai vast decât cel al Ana1iticii sau silo­ gisticii, fiindcă cuprinde toate fonnele care fac inteligibilă, raţională fiinţa, forme exprimate prin termenul de dialectică. Logica antică trebuie să fie în ţeleasă în fizionomia sa complexă, în legăturile complicate dintre Ana1itică ("logică formală") şi Dialectică. Acestea se dezvoltă în Antichi­ tatc şi , în parte , chiar şi în Evul Mediu în cea mai strânsă legătură una cu alta. Aristotel codifică cele două mari funcţii ale logicii antice şi , de aceea, i stori a logicii antice este istoria logicii aristotelice . El a realizat primul tratat de l ogică . diferenţiind Analitica şi Dialectica şi dând prec ădere AnaIiticii în ce prive�te puterea concludentă . înaintaşul şi multă vreme îndrumătorul său , Pl aton , confu ndă încă Analitica cu Dialectica , dând întâietate acesteia din urmă, iar ulterior lui Aristotel ; şcoala stoică procedează la fel , adică reduce logica la dialectică, cu deosebirea con­ siderabilă că elementele dialecticii nu mai sunt ideile platonice . ci indi vizii aristotclici . Logica aristotelică şi logica stoică sunt cele două logici rivale ale gândirii vechi şi apoi ale întregii gândiri europene . Fără Dialectică şi fără opozi ţia ei faţă de Analitică nu putem recon­ stItui istoric logica antică, întocmai cum nu putem înţelege întreaga filo­ zofic veche fără opoziţia dintre Parmenide şi Heracl i t . Analitica s-a născut din Dialectică, din discuţie , controversă, din ruta de a argumenta , din acea supleţe a gândirii care se mlădiază după natura complexă a lucrurilor. Ea reprezintă exigenţa mai stringentă a ştiinţei demonstrative , a adevărului necesar, recunoscând Dialecticii un rol pe care îl vom vedea îndată . Dacă Analitica este doctrina ştiinţei , a necesarului , Dialectica (Topica) este doctrina probabilului , a plauzibilului , a unei gândiri mai puţin rigide şi mai puţin inflexibile , mai aproape de mişcarea concretă a lucrurilor. Interpreţi mai vechi sau mai noi ai gândirii antice au con­ statat ca un fapt. existenţa în filozofia lui Aristotel a celor două logici . Dar inteIpretarea faptului poate fi diferită. Dacă prin a doua logică, adică prin dialectică, se înţelege o logică paralelă celeilalte şi fără legătură cu ea, Aristotel nu admite o astfel de dialectică. Analitica şi Dialectica sunt solidare şi interdependente . Dialectica este şi sistematic . nu numai i sto­ ric , o pregătire a Analiticij şi un auxiliar al acesteia, ori de câte ori Ana­ litica nu poate ajunge până la necesar şi demonstrativ . Totodată 240


INTRODUCERE LA TOPICA

Dia lectica

c o rec t e a z ă , î n d u l ce ş te i ntr an si ge n ţ a de m o n s t ra ţie i şi a necesarului ; ea face gândi rea mai corespunzătoare bogăţiei lucrurilor şi , de aceea, cum vom v e dea pe l arg , ea se serveşte mai ales de i nducţie , ca ş i celelalte ştiinţe ale naturii . Analitica oferă o cunoaştere adecvată şi nece s ară a realu lui , dar ea nu exclude o altă cunoaştere care o pre găte ş te şi , la nevoie , îi ţine locul . A s tfel , cunoaşterea este un efort de a a t i n g e , prin tr- o etapă pregăti toare , c ompen s atori e ş i relativă , absolutul , realitatea în s ăş i . Proba bilita tea d i a­ lecticii deschide calea Necesarului , Adevărului imutabil , şi chiar îi ţine locul ac olo unde Necesarul nu a fost încă atins . Aristotel , în opoziţie cu Pl a to n , face să iasă ş ti inţ a din " op i n i e " şi "experienţă" , pe scurt , din inducţie şi dialectică, c u m vom cunoaşte explicit în Topica . Dialectica e s te , la Aristotel , în rudit ă cu Retorica, fi i ndcă am ândouă ren un ţă la strin­ ge n ţ a şi n ece s i tate a apodicticii , al cărei model este ge ome tri a . Retorica este arta triplei oratorii : deliberative , ju di ciare şi epidicticc (de el o g i u şi blam) şi ca atare este c ore l ati v a , un fel de re v er s - Aristotel o n u meş te "anti strofa" - Di alec ti ci i (R e torica 1 , ! , 1 3 5 4 a) . Dialectica este arta controversei , a argu me n t ări i pentru şi c o n tra în che stii ge n e r a l e . De acee a , Ari s totel înco rpo re ază logicii numai Dialectica , nu şi Re torica . Mai târziu însă şc o l i le de retorică, cele mai durabile şcoli ale antichităţii , vor anexa Dialectica sau Topica . Topica se pre zi n t ă ca un re z u m at al întregii logici aristotelice . Ea tratează de spre toate formele de gândire: noţiune , j ude cată , silogism , in­ du c ţ il- , într-o lu mi n ă nouă , dezvol tând to tod ată probl cme cercetate pa­ ralel în A nalitică, mai ales problema definiţiei şi a i n du c ţi e i . Definiţia ocupă aproape întrea ga Carte a II-a a Analiticii s ec un de , i ar i n d ucţia se întâlneşte şi în Analilica primă (II , 23) şi în Analitica secundă (II , 19). Problema de fi ni ţ i ei , dezvoltată pe larg în Topica , este implic:ltă în ce­ l e l al te tre i predi c abi l e , în afară de de fi n iţie , în noţ iu nil e de propriu , gen (inclusiv diferenţa producătoare de s peci e ) şi acciden t, i a r pr0blema inducţiei . din nefericire , tratată şi aici cu zgârcenie, este pusă de scopul şi utilitatea dialecticii . Te rme nu l de Topica, de mult i e şi t din uz, a d a t titlul operei , fiindcă e l desemnează "locurile" ( tOpoI) s au aspectele ge ­ nerale şi c o mune , acele "cuiburi de columbar" , cum le numeşte isto­ l ri 'J g r aful ari stotelic W. D . Ros � , sub c are se difere n ţ i a z ă , în

I W. D .

R o s s , Afislale, Paris, Payo\ , 1 ':130 . p . !(6

24 1


MI RCEA FLORIAN

argumentare , cei patru pre di c ab il i . Noi vom folosi terme nul "loc c om un"

[locus communis] cum de al tmi n teri s-a tradus uneori în limba l ati nă

T01l0C:; . Dete rmi n area locului c a fiind "comun" nu e ste o banalizare , o trivializare , cum se în ţel e ge astăzi "locul co mu n " . ci este cuvântul de

o precizare necesară , pe c are însuşi Aristotel o recunoaşte , de e xe mpl u ,

4 . u n de vorbeşte de ,Joc comun ş i pu ternic" (KO lVOC:; EVEPYOC. TlJlIoc:;). D a c ă a u ten tic i tate a Topicii nu a fost pu să la îndoi ală. î n sch imb co mpo zi ţi a ei constituie si astăzi o problemă filologică şi filozofică . Judecând după conţinu tul ei , opera (în opt cărţi vari abile ca di m e nsi une ) a suferit remanieri şi dezv o l t ări . aşa încâ t se poate vorbi de cde două părţi ale ei . P artea cea mai vech e se ocupă de "locurile comu ne " (cărţi le II-VII) ; su n t adău gate în ce p utul şi sfârşitu l ( c ărţi l e 1 şi a VIII-a) , pre ­ cum şi capitolele din carte a a VII-a. ca şi alte pasaje mai scurte din alte cărţi . Se m n i fic ativ este că în cărţile II-VII nu se folosesc termenii de raţi on ame nt (au f,).. o yWJ.loc.) şi raţionare (au f.. f.. o yf{mOal) în sensul tehnic Întrebuinţat în Analitici. ci în s e n sul general , popular. de raţ i o n are . Se admite astăzi că ace a stă parte este ori g i n ară şi că a fost redac tată de ti m­ puriu , poate ch i ar în cadrul Academiei platonice , pentru a servi ca s c ur t manual de argume n tare . cum ne arată şi folosirea frecventă a termenului pla to nic de ,.participaţie" ( I1 E O E � tc;) , respi ns mai târziu de Ari stote l . În sch imb , cartea I, care este o introducere , se ocupă de che s tiuni principi ale şi , Între altele , dă si l ogi sm ului o defi ni � e i dentică cu aceea din Analitica prim;} L I , 24 h, iar cartca a VIII-a este un fel de concluzi e , avân d ca temă reguli le prac tic e ale artei de a argumen ta. T,)pica ne face să cunoaştem un alt Aristote l decât acel pe care l-am cunoscut în Categorii, Despre interpretare şi mai ales în cele două Analitici - un Ari sto te l mai puţin riguros şi exi ge n t , mai variat şi chi ar mai îndrăz neţ , un Aristotel c are îndrumă mai mult în apl i carc a practică a Ş ti i n ţe i , în descoperirea fapte l or . în adaptarea gâ n d i rii la real itatea schimbătoare . I mpresia general ă a Topicii este nu numai su pl eţea ex­ ceptională a au t orul u i în mânuirea dialecticii , ci nu mai puţin , ceea ce se trece cu vederea în ge nere , victoria de timpuriu a AscJepiadului , a o mu l u i de ştiinţă asupra filozofului pl atonic . Este vrednică de luat în seamă declaraţia sa, asupra căreia vom reve ni , că "u niversalul este ob­ ţinut de cele mai multe ori pri n i nducţi e sau prin similitudine" ( Topica VIII , 8 , 1 60 a, la sfârşit) . î n Topica domină metoda inductivă cu

în Cartea a VII-a ,

Kal

242


I N TRODUCERE LA TOP/CA

------ ---- -

di buielile şi c ău tări le ei , şi în acest sens avea drept ate marele comentator al operei aristotelice , mai ales al Organoll-ului , Al c x an dros din Afrodisias , să scrie: "dialecticianul procedează inductiv" (6 hraKTlKoc: OLa�EKTlKOc:). Scopul Topicii este form u l at r ăsp ic at la înc e pu tu l operei : " S cop ul tratatu lui nostm este de a găsi o metodă prin care putem argume n ta desprc ori ce pro bl e m ă propusă . pornind de la propoziţii p ro b abil e , şi pri n care putem e v i t a de a c ă de a În contradicţie , când trebuie să ap ă răm o arg u­ mentare" . Fraza ace asta rel evă, în primul râ n d , că tratatul urmăre şte să determine metoda d i a l e ct i c i i , a doua mare m e to d ă logi că , al ături de metoda demon strati vă, de apodi c ti c ă . Ari stotel , în ultima carte , de c l ară că nu numai apodictica sau sil ogistica demonstrativă , ci şi di al e c ti ca au fo st c o n s t i tui te m e tod i c p r i n tr- o în de l u n g ă şi instovitoare c e rc e t a re , fii ndc ă în e l a borare a sa nu a fos t aj utat de m o de l e , de alte încercări . "Aşadar , deoarece , în ce p riv e şte această artă, nu ni s-a transmis nimic dc la înai ntaşi , vom încerca noi în şine să dezvoltăm unele consideraţii" ( Topica VIH , 5 , 1 5 9 a) . O dec l araţie asemăn ătoare este consemnată la sfârşitul Respillgerilor sofis tice: în ce p ri ve ş te Retorica, Ari stotel ree u n o aş te că nu i-au l i p si t modele . că predecesorii au el aborat sistematic problemele unui domeniu atât de preţu i t de greci , dar în ce pri ve şte apodictica şi di al ec ti c a (topica) , el dec l ară că l-au costat " m u l tă osteneal ă" (Respillgerilc sofist/ce 34. 1 84 a- 1 8 5 b) . Ari stotel asociază Retorica cu Dialectica , cum asociază Dialectica cu Apu(/ictica . " Re tori ca este re versul (a v T (aTpo�oc:) di alectici i , căci amândo uă se rd eră la c he st i u n i comune tuturor oameni lor , fără să prc ­ ., upună vreo şti i n!ă specială" (Retorica 1 , 1 , începutul) . R e tori c a este "teh­ n ica disc ursuri lor" (-rE'X Vl) T W U AOYW V); di a le c ti c a este tehni ca di scu­ ţii lor, este un ghid în arta controversei , a argumentării . (Th . Gomperz 2 numeşte Tupica "un manual de d i al e ctic ă militantă'< .) Retorica are trei ge n uri , şi n umai trei g e n uri , după cum se referă la v i i tor , dând un sfat genul del i bcrativ , sau la trecu t , ap ărân d sau acuzând un înv i n o v ă ţi t genul judiciar. sau l a prezent , elogiind sau blamând o persoană şi faptele sale - gen ul epidictic . Retorica este o "ramură" , o "secţie" a dialccticii , fiindcă llJ!lândouă unnăresc să obţină prin cuv â n t o convi ngere (m Oavov), să "persuadeze" , fi e c are Î n s ă cu alte m ij l o ac e . Retorica apel ează l a p as iu ni le auditomlui , dialectica - la si l og i s m şi induc ţi e , independent 2

Th . G Il m pe

r z,

Le., penSCllrs

ue

'" GrcL'l'. voi i I ! , I <) ) ( ) , p . 5 1l .

243


MI RCEA FLORIAN

de pasiuni , fiindcă ţinta ei este să facă să triumfe o convingere prin discuţie .

n. Dialectica la

Socrate, Platon, Euclid din Megara şi Aristotel

Dialectica nu poate fi despărţită de apodictică, de ştiinţă . Probabi­ litatea di alecti cii presupune adevărul , necesitatea ştiinţei . Geneza dia­ lecticii ne demonstrează constituirea dialecti cii în strânsă legătură cu ştiinţa specială. Până la Aristotel , titlul de dialectician era revendicat, în sensuri diametral opuse , de o parte , de Platon . de altă parte , de megarici , adică de acei discipoli ai lui S ocrate adunaţi în juru l lui Euc1id din Megara , celebri prin c apaci tatea lor "eri stică" , comhati vă până la sofistică. Dar câtă deosebire între di alectica platoni că şi dialectica megarică , cu toate că amândouă purcedeau din iLYorul socratic . Aristotel , în Metafizica (cartea r , 6 , 987 b 32 şi XIII , 4 , 1078 b , 25 ) , afirmă că Înainte de Socrate şi Platon ,. dialectica era necunoscută, deşi tot el , după spusele lui Diogenes Lacrtios ( Vieţile şi doctrinele filozofilor VIII , 57 , I X , 25 ) , afirmă că eleatul Zenon este făuritorul metodei dialcctice . în cele din urmă, el îşi atribui se sieşi adevărata fundare a dialecticii , cea ce este în bună parte un adevăr istoric , fiindcă. pc cât se pare , n-a exi stat anainte de el un tratat despre metoda dialectică. Pentru Platon dialectica este totunll cu metoda "ştiin ţifică" , deci şi ,,filozofică" , singura cale spre adevărul ahsolut. Dialecticianul este gân­ di torul .,si noptic" . atotcuprinzător. fiindcă prin întrebare şi răspun s . prin dialogare (Ot(D\E�lC;) , el aj unge să cunoască articulaţiile ierarhice ale Ideilor, ordi nea suitoare şi coborâtoare a universalul u i , de la universa­ Iii supremi până la uni versalii con creţi . speci i le . cele mai aproape de indivizi i sensi bili . Dialectici anul a străbătut continentul suprasensibil al Ideilor. Aşadar , Platon denumeşte "dialecticieni" şi "filozofi" numai pe adepţii doctrinei sale . în opoziţie cu şcoala platonică se formează în jurul lui Euclid din Megara o grupare care vrea să menţină sensul orginar al dialecticii socratice : dialectica este metoda de discuţie combativă , de .::ristică (EPWT lKOC; iubitor de luptă verbal ă , de controversă) , de aceea adepţii lui Eudid s-au numit nu numai megarici , ci �i eristici şi dialec­ ticieni . Diogenes Laerti os (Il , 106) susţine că megaricul Dionysios din Halcedon a dat ce! dintâi megaricilor numele de ,.di alecticieni " şi el însuşi este cunoscut su b acest nume . Când mai târziu Ariston din Chios. apoi Epicur şi el evul său Metrodor au redactat scrieri Contra diaJecti­ cicnilor. ci au cuprins sub acest nume pe megarici . După dispariţia şcolii ::;

244


I NTRODUCERE LA TOP/CA

megarice , de nu mire a de "dialectică" trece asupra a două alte şcoli care cultivau subtilităţile "dialectice": a) şcoala stoică, datorită lui Crisip care denumeşte "dialectică" ce e a ce noi numim logică şi teoria cunoaşterii; b) şcoala nouă academică a lui Arcesilau , Carneade şi mai ales a elevului lor Clitomach (aceştia sunt numiţi "dialecticieni" de Cicero şi Sextus Empi ric u s )3 . Între dialectica, metodă riguroasă, ce l puţin în intenţie , a lui Platon , şi di alecti c a , metodă eristică, pur c ombativă , rareori cu profunzime , a megaricilor , Aristotel , "omul măsurat până la exces" , face din dialectică o di s cipli n ă intermediară între metoda ştiinţifică riguroasă şi rigidă, "de­ monstraţia" sil og i stică a Analiticilor, sistematizată mai întâi de el , şi me­ toda eristică, pur combativă a megaricilor . Aristotel ş tie să deosebească eristica de sofistică . Silogismul eristic este un adevărat silogism, dar un silogism care are premise numai aparent proba bi le ( Topica 1, 1 , 100 b); "si l ogismul" sofistic nu e ste un silogism , fiindcă nu re spec tă regulile si logismului . Prin stricta deosebire a dialecticii de eristică, Aristotel se apropie de învăţătorul s ău , Platon, dar nu este în acord cu el în ce priveşte caracterul ş tiin ţific al dialecticii . Metoda dialectică, după Aristotel , nu este deci ştiinţifică, dar ea ajută ştiinţa în operaţiile ei pentru a aj unge la rezultate riguroase . În lunga sa ucenicie în sânul Academiei platonice , Ari stotel s-a fami l i ari z a t cu dialectica şi , cum scrie Wemer J ae ge r , a m an i fe stat în dialogurile scrise în acea vreme , dar pierdute cu excepţia 4 câtorva frânturi , o "predilecţie pentru aşa-numita dialectică" .

m. Apodictica şi dialectica lui Aristotel Deosebirea dintre dialectică şi eristică va re ie şi mai pronunţat , după ce vom cunoaşte deosebirea pe care o face Aristotel între dialectică şi apodictică (ştiinţa demonstrativă) . Î n ce priveşte metodologia cea mai g ene r ală . nu e x i s t ă nici o de os e bi re între ele: amândouă pun la contribuţie

cele

două mari procedee de

cunoaştere :

silogismul

(raţionamentul deductiv) şi inducţia ( Topica r, 1 2) . E x i s t ă deci un

silogi s m apodictic (Analitica secundă) şi inducţia apodictică (îndeosebi , J Pau 1

y

- W i s s o w a,

DiaJektiker. 4 Wemer Jaeger,

1 923 , p. 45 .

ReaJ-EncycJopiidie , B d . V, 1 905 ,

pp 320-32 1 , articolul

AristoteJes . GrundJegung einer Geschichte seiner En twicklung,

245


MI RCEA FLORIAN

Analitica primă II , 23) şi un s i Iog i s m dialectic şi o i nduc ţie dialectică ( Topica) . Acestea c o mp leteaz ă pe cele dintâi - între ele se ţese o in terdepe ndenţă continuă spre folosul şi prop ăş i rea cunoaşterii u mane . O notă propri e dialecticii se întâlneşte la judecată , la "premis ă" . Premisa sau propoziţia dialectică este o propoziţie in terogativă ( Topica 1 , 1 0 , 104 a), o Întrebare (EpWT T}al � ) c are aş teaptă u n răspuns. în cartea a VIII-a se cercetează regu li l e interogării , ale an c hete i , în care Ari st ote l recunoaşte p o s i bi l i tatea de a pri mi în di al e c tică şi premise necesare , obţi nu te fie prin si l o g i sm , fie prin i n d u c ţi e , dar e l nu s e sfieşte d e a recomanda şi întrebuin1area stratag emel or , a tertipurilor , a arg u ţii lor , pentru ca respondentul să nu observe temeiu l necesităţii silog i st ice sau i nd u c ti ve . D ar n u orice propoziţie i nte ro g ati vă este o propoziţie dialectică . ,o\şa , de exempl u , nu este dialectică întrebarea: "ce este omul?" sau "în câte sensuri este luat bi ne l e ? " ( Topica 1 , 1 0 şi VIII , 2 , 1 5 8 a) . În treb area dialecti că este o al ternati v ă la care se răspunde pri n da sau nu, e s te deci o pro poziţi e în care răs punsul c on stă Într-o argu ­ mentare pentru sau contra un e i a sau alteia din alternat i ve . "Propoziţia dialectică este aceea la care se poate răspunde printr-un da sau nu, ceea ce nu este c azul cu propo zi ţiile citate mai sus" ( Topica VIII , 2 , 1 5 8 a) . Aşadar, propoziţia dialectică cuprinde o opo zi ţie contradictorie , o alter­ nativă, din care trebuie să a l egem una din cele două p ărţi . Răspunsul , adică ale gerea alternativei , constitu ie o problemă dia­ lectică, căreia îi urme az ă de zbaterea discu ţi ei . Propoziţia este aceea "din care " (E� hl v) se arg ume n teaz ă , iar problema este aceea "despre care" (TfEpt hl v) se arg u men tea z ă . "Problema dialectică este un obiect de cer­ cetare , al cărei scop este sau de a alege şi de a evita ceva, sau de a des­ coperi adevărul şi a cu noa ş te , aceasta fie direct , fie ca aj u tor la o altă chestiune de acest fel" ( Topica 1, 1 1 , începutul) . Aşadar, probl emel e îm­ bră ţişeaz ă toate do me nii l e practice şi teoretice , fie pentru soluţionarea probleme i însăşi , fie pentru a ajuta soluţionarea altei pro ble me . Aris totel în trebu i nţează şi ex pres i a de "teză" (!l E G te;- ) pentru a desemna o "opinie paradoxală" ({JTfol\T}\jJt<; Tfapa:oo�o.:;) , ad i c ă o propoziţie împotriva opi­ niei comune , dar "susţinută de un fi lo zo f cunoscut" , de exempl u , că "totul este mişc are" (H eracl i t) . Te z a îns ăş i este şi o probl e mă , dar nu ori ce problemă este şi o teză , o luare h ot ărâ tă de poziţie , fiindcă există probleme care nu e x primă o opinie Într-un sens sau altul . Î n cele din urmă, Aristotel re cun oaşte uzul din vremea sa de a confunda teza şi 246


I NTRODUCERE LA TOPICA

problema . "În prezent, sunt denumite teze toate problemele dialectice" ( Topica 1 , I l , 1 04 b) . Ari stotel constată, cu obişnuitul său bun-simţ, că nu orice propoziţie poate fi o problemă sau o teză dialectică. Există propoziţii care sunt prea evidente sau prea absurde pentru a fi supuse examinări i , discuţiei . Sunt dialectice numai propoziţiile care ridică dificultăţi şi soJicită o discuţie pentru sau contra. Discuţia se desfăşoară între doi interlocutori : unul (întrebătorul) întreabă şi atacă răspunsul altuia, celălalt (respondentul) răspunde şi apără răspunsul său . Trebuie să se noteze că cel ce întreabă nu este elevul , iar cel ce răspunde nu este profesorul , ci cel ce întreabă este acel care posedă o superioritate de cunoştinţe , iar cel ce răspunde este acel care va fi supus probei , examenului sau controlului . Întreaga discuţie este condusă de cel care întreabă , în consecinţă el atacă răspunsul , alegerea problemei , a tezei; el este oponentul , iar cel care răspunde apără răspunsul , teza, este defendentul . Procesul dialectic se mişcă între două acţiuni: a dovedi ceva, a stabili ceva (KaTa crKEUd � E t v) şi a răsturna , a distruge , a respinge poziţia cuiva (a vacrKEUci�Elv) . Esenţialul în contro­ versa dialecti că nu este stabilirea unei teze , ci respingerea ei , nu este poziţia . ci opoziţia. Grija principală a celui ce atacă este de a fi coerent în gândire , de a nu se contrazice . În cea mai mare parte a Topicii (Il-VII) , termenul de raţionare (crunOY{�EOeat) este înlocuit cu cei doi termeni de mai sus: a stabili şi a respinge un enunţ, o teză. Am ajuns acum la o însemnată determinare a conţinutului dialec­ ticii , o determinare care este cuprinsă în fraza de mai sus în care se enunţă scopul dia\ecticii . Propoziţia dialectică este probabilă (€vBo�ov), în timp ce propoziţia apodictică este necesară. Dacă necesarul este confundat cu adevărul , cum Aristotel înţelege să facă uneori , atunci probabilul se opune şi adevărului (Analitica primă II , 1 6 , 65 a, la sfârşit) , unde se opune ceea ce este "potrivit adevărului" (KUTG. a�l1eEtav) apodicticii lui , cu ceea ce este "potrivit opiniei" (KaTâ B6�a v) dialecticii . Aristotel nu are dispreţul lui Platon faţă de op i ni e (56�a) şi faţă de "opinabil" sau "probabil" (EVOO�O V). EI a înţeles de timpuriu că ştiinţa trebuie să se mulţumească, cel puţin provizoriu şi de nevoie , cu probabilul , care este o e tapă spre adevăr, deci este şi el o cunoaştere a realităţii . Uneori , Aristotel confundă chiar "opinia" cu "ştiinţa" , aşa încât nu mai putem deosebi opinia de experienţă şi de ştiinţa fundată pe experienţă. Se ştie că, pentru Aristotel , experienţa luată în sensul cel mai general este izvorul ştiinţei , fiindcă ea 247


MIRCEA FLORI A N

este principiul şi fundamentul cunoaşteri i . De aceea doxa are în vocabu­ larul atât de suplu al lui Aristotel aproape acelaşi sens cu hypolcpsis , cu concepţie , convingere , supoziţie , credinţă în genere , care de obicei are ca speci i : opinia şi ştiinţa . D ar Stagiri tul întrebuinţează în Organ on ş i expresia înrudită de EiKOC; , care înseamnă verosimil, conjecturabil, iar în operele ştii nţi fice şi expresia de EV}.,.O YOC;, în sensul de admisibil, raţional, în acord cu experienţa . Cum se constată uşor , Aristotel di spune de un voc abular bogat pentru a desemna cunoştinţa c are nu posedă necesitatea apodicticii şi se mulţume şte cu probabilitatea dialecticii . Aşadar, raţionamentul dialectic are ca punct de plecare premise probabile. Dar ce înţelege Aristotel prin cunoaştere probabilă? Definiţia ne surprinde prin fonnularea ei vagă, cu toată străduinţa lui Aristotel de a aduce precizări prin crearea de specii tot mai limi tate . "Sunt probabile premisele care sunt acceptate s au de toţi , sau de majoritate , sau de cei înţelepţi , iar dintre cei înţelepţi , sau de toţi , sau de majoritate , sau de cei mai de seamă" ( Topica 1, 1 , 100 b) . Ultima specie se poate reduce la un exemplar excepţional , ca în cazul unei "teze" , adică a unei "opinii pa­ radoxale", cum este teza lui Parmenide sau , după Ari stote l , şi a lui Heraclit. Din cauza formulării ei , definiţia aristotelică a probabilului poate ju sti fica interpretări parţiale . O. Hamelin identifică probabilul cu ceea ce este primit pe temeiul autorităţii şi , ca atare , este obiect de credinţă . Nu putem pri mi această interpretare . O poziţie probabilă în sensul de acceptată prin încredere într-o autoritate nu poate fi obiect de dispută . Ea este susţinută sau respinsă fără discuţie . Primirea unei teze pe temeiul autorităţii celui ce a stabilit-o este o probabilitate extrin­ secă: primesc o propoziţie fiindcă este crezută de toţi (criteriul consim­ ţământului universal), ceea ce este un caz destul de rar, sau de majoritate , sau de cei mai înţelepţi , fie toţi , fie majoritatea lor, fie cei mai de seamă . Dar există şi o probabili tate intrinsecă , obiectivă, acea care se fundează pe motive scoase din experienţă , di n realitate , pe motive solide , dar nu cu totul constrângătoare . Î n orice caz, Aristotel , în cartea a VIII-a, 9 , a Topicii, ne cere să respingem orice propoziţie neprobabilă. "El ( ce l care răspunde - n .n . M .F .) va evita să îmbrăţişeze o ipoteză neprobabilă. O ipote ză poate fi neprobabilă în două feluri : întâi , când din ea rezultă propoziţii absurde , ca, de exemplu , propoziţia că totul se mişcă sau că nimic nu se mişcă , al doilea, când exprimă propoziţii imorale , contrare conştiinţei normale , ca, de exemplu , afirmaţia că plăcerea este binele 248


I NTRODUCERE LA TOP/CA

ş i că este mai bine a face nedreptăţi decât a suferi nedreptăţi" . Cum vom vedea, probabili tate a se fundează pe posibilitate a de a discuta pentru şi contra , pe împrejurarea că propoziţia probabilă nu exclude de la Început opoziţia, con tradicţia, deci ş i îndoiala. De aceea dialectica este nu numai "logica probabiIului" , ci şi logica aporeticului, este domeniu l "aporii l or" , al dificul tăţilor, al "îndoielilor" . Se poate incerca o apropiere a propoziţiei probabile , primită de toţi oamenii , faţă de "simţul comun" prezent în teoria filozofului scoţian Thomas Reid . între dialectica lui Aristotel şi filozofi a .,simţului comun" a lui Reid există numai o vagă analogie . Pentru Reid, există propoziţii primite nemijlocit şi crezute nu numai fiindcă sunt universale , ci şi fiind­ că sunt înnăscute În orice om şi eviden te prin ele însele ; ca atare . ele sunt la adăpost de atacurile îndoielii . Dimpotrivă . pentru Aristotel care neagă ideile înnăscute , nu numai că propoziţiile probabile nu sunt adevăruri prime , axiome , ci ele sunt , prin chiar natura lor probabi l ă , supuse examenului criti c , procedeului "peirastic" sau de control . Aristotel consideră "înţelepciunea poporului" , sau a unora din oamenii de ştiinţă ca punct de plecare , ca o materia primă, pentru a ajunge la adevăr prin confruntarea ideilor , prin dispută, controversă şi examen critic . Al doilea caracter al dialecti cii , în contrast cu ştiinţa apodictică, este universal itatea obiectului ei faţă de natura specială şi particulară a obiectelor ştiinţifice . Există o singură dialectică; exi stă însă mai multe ştiinţe . Universalitatea dialecticii are ca revers probabilitatea propoziţiilor sal e . Formulele prea generale par că se înstrăinează de realitate şi de aceea ele înclină raţiunea, dar nu o conving . Ari stotel numeşte propozi­ ţiile dialectice , uni versale , şi "Iogi ce" . pentru a le distinge de cele "fizice" , speciale . Nu trebuie să trecem cu vederea că "filozofia primă" , "ontologia" , are ca obiectiv problemele cele mai generale şi că de aceea metoda "filozofiei prime" este metoda di alectică, examinarea tezelor ş i antitezeIor, a "aporiilor" . Ne-am în ş el a însă dacă am afirma că, pentru Ari stotel , generalitatea cunoaşterii este totdeauna probabi l ă . Uneori , el susţine că o propozi ţie , de exemplu . o axiomă geometrică, este cu atât mai certă şi necesară cu cât este mai generală . Universalitatea garantează . cel puţin uneori , adevărul de nezdruncinat , chiar şi în dialectică. Ce este mai universal . pentru fi lozoful nostru , decât principiul contradicţiei , care totuşi este fundat pc cale dialectică . pc ca l c a respingerii Într-un examen critic (Metafizica IV. 4)'1 Mai tre bu ie adăugat că generalitatea dialecticii

249


MI RCEA FLORIAN

nu este pur formală, cum interpretează comentatorul J. H. v. Kirchmann. Nic măcar Analitica primă n u este un pur formalism al gândirii , în sensul dat de Kant şi de urmaşii lui , Încrezători în superioritatea logică a formei , şi c u atât mai puţin Topica. î n această operă se amestecă consideraţii foarte generale şi constatări concrete , obţinute inductiv şi foarte aproape de practica vieţii . La drept vorbind , caracterul probabil al propoziţiilor dialectice nu rezultă din conţinutul l or care poate fi concret, adevărat

şi necesar, ci din împrejurarea că regula generală se aplică la cazuri par­ ticulare , deci , din adaptarea imperfectă a universalului la individual , a abstractului la concret . Î n puţine cuvinte , nici unul dintre cele două caractere ale propoziţiei dialectice sau topice nu trebuie înţeles în chip absolut. Nici probabilitatea, nici generalitatea propoziţiilor ei nu fac din dialectică o doctrină neştiinţifică.

IV. Elementele dialecticii: cei patru predicabili Că probabi litatea şi generalitatea propoziţiei dialectice nu are ca efect înlăturarea dialecticii din Organon, din doctrina instrumentelor şti ­ inţifice , se constată uşor din rolul pe care îl au în Topica ceea ce scol as­

(WTTIYO pouIlEva ) , spre deosebire de predica­ menle (KaTTl y o pl)llaTa) sau categorij, cercetate în tratatul Categorji. Cât de înrudite sunt , din acest punct de vedere , cele două lucrări , Catego­ riile şi Topica , ne dovedeşte faptul că neopl atonicul Porphyrios , în ce­ lehra sa Introducere (EwaywYTî) la Ca tegoriile aristotelice tratează drept categorii cele "cinci voci" (TTEVTE q, w va( quinque voces) , adică cei cinci predicabili, care au provocat nesfârşit a di spută scolastică a univer­

ticii au numit predicabilii

=

saliilor . Aşadar, "categoriile" de care se ocupă Porphyrios nu sunt cele zece categorii , în frunte cu substanţa , cunoscute din primul volum al

Organon-ului 5 , ci sunt cei cinci predicabili ai Topicii: genul (YEVO<;) , di­

ferenţa (owq,o pci) , propriul (i OlD V ) , specia (El oo<;) şi accidentul

(OU Il�EB1)K O<;) , care servesc să dea definiţia (opo<;, O PWIlO<;) lucrurilor. în Topica , predicabilii sau temlenii dialcctici sunt la început tre i , apoi patru , care nu coincid întru totul cu cei cinci ai lui Porphyrios . Aristotel aşază în primul rând propriul, apoi definiţia, care este

o

diferenţiere a

propriului , genul, în sfârşit, accidentul. 5 A r i s to te

1 , Organon 1 (Categorii, Despre interprefllre şi Analitica primă).

250


INTRODUCERE LA TOPIC4.

Avea oare dreptate Porphyrios să numere specia printre predica­ bili? W. Ross este de părere că Porphyrios s-a încurcat În aceşti temleni predi cabili şi de aceea a făcut din specie , care este totdeauna un subiect, un predicat . O atare obiecţie s-ar putea adresa mai degrabă lui Aristotel însuşi , care a făcut din substanţa individuală o categorie , un predicament, în vreme ce ea este totdeauna subiect , substrat al predicatelor. Cum vom vedea , însuşi Aristotel vorbeşte de "diferenţă specifică" (El.So 1T o uk) , deci de specia produsă de adăugarea diferenţei l a un gen . De asemenea, nu se poate contesta că "specia" este un predic abi l , fi ndcă ea este exprimată totdeauna printr-o definiţie , care este principalul predicabil . Porphyri os s-ar fi în şelat dacă ar fi numărat printre predicabili şi definiţia, alături de gen . diferenţă şi specie . Cum a ajuns Aristotel la teoria predicabililor? Logica , sprijinită pe gramatică, a luat ca punct de plecare propoziţia, care este compusă din subiect ("nume") şi predicat ("verb" ) . Subiectul este determinat de predicat , iar determinarea subiectului de către predicat este atât de strân­ să, Încât subiectul şi predicatul sunt convertibile , şi de aceea predicatul este ceva "propriu" subiectului , numai acestui subiect . .,Propriul" are în

Topica, cel puţin la început , un Îndoit înţeles . El găseşte o primă formă a sa în definiţie . Daca subiectul şi predicatul se convertesc unul în lOCUl altuia . întrucât predicatul exprimă esenţa subiectului , atunci predicabi lul este definiţia, care este preocuparea de căpetenie a dialectician ului , cum a

fust şi a omului de ştiinţă (Analitica secundă) . Nu trecem cu vederea

deosebirea dintre Dialectică şi Apodictică (Analitica secundă) în ce pri­ veşte semnificaţia definiţiei . în Apodictică domină noţiunea de cauză , în timp ce în Dialectică domină definiţi a , iar despre cauză aproape că nu se vorbeşte . O dată ce definiţia s-a diferenţiat din propriu, acesta rămâne o de­

terminare care aparţine numai subiectului şi de aceea se reciprochează cu el , rămâne o proprietate" În sensul absolut al termenului . Ari stotel stăruie mult asupra ,.propriului" care , pentru noi , nu se mai deosebeşte apreciabil de "esenţi al" , deşi ar merita să i se respecte nuanţa sa faţă de definiţia esenţei . Dar predicatul poate avea o sferă mai largă decât aceea a subiec­ tului şi atunci el nu se mai converteşte cu subiectul , ca la definiţie şi pro­ priu . Predicabilul care nu se suprapune subiectului este sau genul (YEVOC:) sau diferenţa (Sta<j>o pa) . Că un gen cuprinde şi alte subiecte decât cel

25 1


MIRCEA FLORIAN

dat este uşor de înţeles . Genul are mai multe specii . Dar că şi diferenţa este mai largă decât substratul dat este ceva mai greu de primit. Căci di­ ferenţa "produce specia" , iar specia este tocmai ceea ce convine subiec­ tului dat şi numai lui . Scopul defini ţiei este de a adapta diferenţa (de exemplu , "muri tor") la subiect (de exemplu "om" ) , după ce ea s-a adăugat genului (de exemplu , "animal") , diferenţiindu-l specific. Deşi genul şi diferenţa se deosebesc de definiţie şi propriu prin sfera lor mai largă decât aceea a subiectului , ele sunt factorii constitutivi ai definiţiei , subl iniind astfel rolul central al definiţiei în dialectică. Topica aduce deci necesare şi importante dezvoltări ale teoriei definiţiei , aşa cum este tratată în Analitica secundă. În sfârşit, există şi un al patrulea predicabil: accidentul (a\J I1�E�1)K6t;') care , deşi este şi el mai larg decât subiectul dat (de exemplu , "colorat" sau "al b") , nu face parte din esenţa lui şi deci nu este nici parte integrantă din definiţie sau din propriu . Predicabilij au fost scoşi la lumină prin analiza propoziţiei , de aceea ei au un caracter logico-gramatical mai pronun ţat decât predicamentele sau categoriile . care sunt , pentru Aristotel "genuri ale realului" . Deose­ birea dintre predicabili şi categorii nu este atât de tranşantă . căci şi pre­ dicabilii . cu tot caracterul lor abstract , nu sunt rupţi de real itate . ci sunt dobândiţi pe cale inductivă, prin observarea faptelor singulare. Ce legă­ tură există între cele zece categorii şi cei patru predicabili? în cazul că vom găsi legătura , ne vom întreba mai departe: stau cele două grupe de noţiuni în raport de coordonare sau de subordonare? Pentru Aristotel , cele două feluri de noţiuni generale nu sunt coordonate , ci subordonate (respectiv , supraordonate) . În sfârşit, o ultimă întrebare: care grupă este supraordonată şi care subordonată? Aristotel nu dă un răspuns explicit. Î n acelaşi capitol (9) al cărţii 1 din Topica , predicabilii sunt la început subordonaţi categoriilor, fiindcă ei sunt "conţinuţi" într-o categorie sau alta. "Căci toate premisele formate prin cele patru noţiuni enunţă sau o esenţă , sau o calitate , sau o cantitate , sau o altă categorie" . În continuare , Aristotel subordonează categoriile predicabil il or . fiindcă predicabilul principal , definiţia care exprimă esenţa, poate conţine orice categorie . "Este de la sine înţeles că ceea �e exprimă esenţa exprimă fie substanţa , fie calitatea, fie orice altă categ on.e". Credem că aceasta este adevărata opinie a lui Aristotel în această chestiune: predicabilii sunt mai generali , mai "formali" decât categoriile , şi ca atare ei pot fi consideraţi , în acord cu Porphyros , ca nOţiuni l e cele mai generale şi cele mai îndreptăţite a 252


I NTRODUCERE LA TOPICA

fi numite categorii . Predicabilii reprezintă definiţia care este principiul oricărei ştiinţe , ca şi al oricărei argumentări dialectice .

V. lnstrumentele (ăpyava) dialecticii şi inducţia Predicabilii sunt scheletul dialecticii ; orice premisă sau problemă intră într-unul din predicabili: o propoziţie sau problemă exprimă

°

de­

finiţie, un propriu . un gen (inclusiv o diferenţă) sau un acci dent. Dar dia­ lectica recurge şi la alte puncte de vedere , care , sub raportul generaliL.lţii . se situează după predicabili . Aceste noi puncte de vedere sunt nuntite de Aristotel "mijloace" , "instrumente" (opyava) , nume care ne antinteşte

de ti tl u l întregii opere . Aşadar, tennenul de "organon" are la Ari stotel trei sensuri: a) totalitatea lucrărilor de logică. deci instrumentul oricărei ştiinţe; b) instrumentul special al dialecticii; c) i ns tru men tul fiinţei vii .

mijlocul sau mijloacele de care ea se serveştc şi de aceea este un "or­ ganism" . "Instrumentele" dialecticii , deşi sunt legate în special de ea, au o aplicabili tate mai generală, cum se va arăta îndată . Ele sunt de patru feluri : a) procurarea sau alegerea propoziţiilor sau premiselor de orice natură care pot servi argume ntării aprovizionarea cu opinii probabile ; h) elucidarea diferitelor sen suri ale cuvintelor folosite în argumentar.: ; c) stabilirea de deosebiri între lucrurile care pot fi luate unul drept altul : d ) descoperirea asemănăril or ş i identităţilor din lucrurile deosebite unul de altul . La drept vorbind , toate cele patru instrumente se reduc la primul: ,

procurarea, alegerea de propoziţii u ti l e argumentă.ri i . Celelalte trei deter­ mină conţinutul propoziţiilor: fie deosebiri de sen�uri ale cuvintelor sau de l u cruri ; fie asemănări şi identităţi de cuvinte şi de lucruri . P:-opoziţiile sunt de trei feluri : etice . fi zice şi logice ( Topic,l 1 .

1 4 , 105 b ) . Aceleaşi propoziţii sunt consi derate în filozofie "potrivit ade ­ vărului" (KaT' u}.. -n 8Elllv). iar în dialectică "în raport cu opinia" (TIpac; 8o{av) . Propoziţia trebuie înţeleasă în accepţi a cea mai generală. "Aşa, de exemplu , trebuie să afirmăm că ştiinţa opuşi lor este una şi aceeaş i , apoi c ă este aceeaşi pentru contrari şi pentru rclativi . De asemenea, tre­ buie să subdividem aceste premise din u rm ă atât cât îngăduie suhdi­ ,

vizarea; de exemplu , că este una şi aceeaşi ştiinţa hinelui şi a rău l ui

,

albului şi a negrului , a recelui şi a caldul ui , şi tot aşa mai depa rte

a "

( Topica 1 , 1 4 , sfârşi tul) . Despre importanţa alegerii prentiselor . Ari stote! vorbeşte şi în An.1Jirica primă 1 , 30. la sfârşi t. unde trimite la Dialectică, 25 3


MI RCEA FLORIAN

recunoscând astfel prioritatea cronologică a Topicii. "în general, am ex­ plicat destul de bine cum trebuie să alegem premisele ; am discutat aceas­ tă chestiune mai adâncit in tratatul relati v la dialectică". Al doilea instrument dialectic - elucidarea deosebitelor sensuri

ale

cuvi ntelor - este tot atât de însemnat pentru spi ritul şi practica

di alecticli . Îndeosebi , Aristotel analizează sensurile termenilor şi "acelaşi" (identitate) , la el , telmeni solidari (vezi cartea cărţii

1, 7

"a

fi"

şi începutul

il

VII-a) . Oriunde se practică di ferenţiere a sens urilor se aplică

metoda

dialectică. Elucidarea sensuri l qr diferite ale unor termeni filo­

zofici importanţi este o sarcină obi şnuită şi inevitabi l ă a fi lozvfiei şi de aceea această disciplină fundamentală, deşi năzuieşte şi e a , ca orice ştiinţă spre apodicti c , nu se poate lipsi de serviciile dialectici i . Toată cartea a cincea

(�) a

Metafizicii este o analiză

a

sensurilor în care sunt

luaţi termenii filozofici Al treilea instrume nt beneficiază (k cuceririle ce lui de al doile a . Căutarea diferenţelor trebuie s ă s e aplice I a lucrurile apropiate unele de altele, aşa, de exemplu, vom căuta diferenţa dintre senzaţie şi ştiinţă. "La genurile mult îndepărtate unele de al tel e . diferenţele sunt cât se poate de e vidente" ( Topica

1 , 1 6 , sfârşit). O Însemnătate

deosebită are instrumen­

tul căutării de asemănări, analogii şi identităţI , mai ales Ia lucrurile foarte Î'1depărtate unele de altele , căci la ceilalţi găsirea a" emăn ări lor (" ste uşoară . "Cunoaşterea asemănărilor ne este de aj utor atât pentru dovezile inductive , cât şi pentru raţionamentele ipoteti ce; de a,emenea, ea ne ajută să formul ăm defi niţii . Ea ne este de aj utor pe ntru dovezile inducti ve ,

fi indcă noi urmărim să găsim generalul prin adunarea de cazuri indi vi­ duale asemănătoare . Căci nu este uşor să facem inducţii fără să cunoaştem asemănările dintre cazurile individual e" ( Topica 1 ,

1 8 , !O8 b) .

VI. , ,Locurile comune" şi inducţia Inducţia este prezentă activ

încă mai

mult în sistematizarea acelor

procedee care au dat titlul operei, a "locurilor comune"

(tOp01). "Locurile

comune" sunt mijloacele dialectice cele mai concrete . Prin ele se dife­

renţiază cei patru predicabili (care vor deveni cinci , Ia Porphyrios ) . Fiecare predicabil are mai multe "locuri comune" , variabile numeric după predicabi l , fie pentru "stabilire", fie pentru "respingere" . În descoperirea, mai mult decât în sistematizarea "locurilor comune", care este principala sarcină a Topicji, s-a manifestat din nou pătrunderea

254


I NTRODUCERE LA TOPICA

anal i ti c ă , întru totul ex cepţi o nal ă , a S t ag i ri tul ui . în

Topica în s ă termenul dacă Retorica (1 , 2, 1 3 5 8 a) ne dă o de te r­ mi nare mai pre c i s ă . "Locul c o m u n" este o c h e i e pentru a de s c hi de cămara cu argumente n ec e s are stabilirii sau re sp i nge ri i unei teze în orice domeniu, fol os i ndu - se de e x e mpl e caracteri s t i ce , " top i c e" . "Locurile co­ mune" nu fac din n i me n i un spe c iali st în vreo ştiinţă , fi ndcă ele nu se re fe ră la teze speciale, dar ele au totd e auna o bază e mpiric ă , sunt deci o gene raliza re a cazurilor particulare din ş ti i n ţă şi din vi aţă . Principiul formativ al "locuril or" sunt relaţiile de asemăn are (inclusiv , ide n ti ta te) , de de osebire şi mai ales de opoziţie sub cele p atru forme ale e i : con­ t rad i c ţi e , c on trarie tate , rel a ţie şi pri vaţi e (i nc l u s i v , po s e s i e) , apoi de can­ "loc" nu

e ste

definit; abia

titate (întreg .- parte . mai mult - mai puţin) , de calitate ( a fi rm aţie -

negaţie) , de modalitate (posibil - nece sar) . î n chipul acesta , di n ade­

văru l sau falsitatea unei j udec ăţ i dedu cem adevărul sau fal sitatea a l tei ju de c ăţi . Aşa. de e xe mp lu , dac ă e s te adevărată o j udecată în care se atri ­ buie unui subiect o c al i t ate , este adevărată şi judecata c are atribuie cali­ tatea opu s ă subiectului opus . De as e me ne a , dacă creşte su b i e c tu l , creşte şi atri butul său .

vn. Foloasele Dialecticii Un u l t i m aspect ge n eral , poate cel mai în s e m n at al D i alecti c i i este

multipla ei ut i l i tate . Foloasele Di al e c ti ci i marchează ş i A c e s te scopuri s u n t comple x e ; e l e a u Însă un pri n ci pi u comun . pe care îl pu te m numi principiul apaTiei. al di ficultăţii , al i mp a­ s u l u i în gân d i n: , al opoziţiei d i n tre da şi nu , pentru şi c on t ra , apărare şi atacare , stabi lire şi respin gere . Topica este un ars e n al de arme ofensive

(TopiciiJ.

s c o pu ril e ei .

şi defensive , mai ales ofensive , pentru toate cazurile . Caracterul apo­

rematic al dialecticii nu rezu l tă de op otrivă din cele trei sc opuri şi foloase ale di a1e c ti c ii . dar el este p re ze nt ca motor dialecti c , de la în ce pu t şi de · pl i n afirmat în al treilea scop . i ndoiala (aporia) este "egalitatea de pute re

(i) T W V EVuVTtWV lOOTl)€;, },.oytollw v , b) . S ă n u confundăm apori a şi îndoi al a , c u toate că ele sunt strân s legate . Aporia nu este însăşi îndo i al a , ci cauza ei . Când g ân d i re a se l o v e ş te de o di ficultate , când ea aj u n ge Într-un i m p a s , se produ c e acea suspendare a jude căţi i , acea oscil aţie în tre da şi nu c are este îndoial a . Ap ori a e st e p ri nc i palu l stimul al e x ame nu l u i , al cri ticii , al ve rific ării , al p u nerii l a încerc are sau p ro bă (1TElpa) . " D i a le c t i c a este a raţionamentelor c o n t rare "

Topica VI, 6 ,

1 45

255


MIRCEA FLORJAN

examinatorie (1T E l p a O T l Kn) , fi l o zofia este cunosc ătoare (Y V W O TlKn)"

(Metafizica IV , 2, 1004 b) . Pe s cu rt , Dialectica este pcirastică, apore­ matică. problematică. Aceşti trei tem1eni au ace laşi p rin c i piu : punerea de probleme pri n confruntarea tezelor opuse , dar ei se deosebesc prin modul de aplicaţie a pri n c i p i ulu i . Cele trei foloase ale di al e ct i c ii sunt: a) Dialectica este un exerciţiu , o gi mnastică

(yu � vaota) mentală,

un antrenament al gândiri i în vederea l up tei de opinii şi a comunicării convi ngerilor şi

ade v ăru

l ui

.

Aristotel recomandă di aleetieianului de

a-şi

face sieşi obiecţii , de a se i nt ero ga pe sine , de a de zbate interior probl e­ mele ( Topica VIII . 9) . Oricât

în general a l og i c i i , cu greu intelectu al , ca antrenament.

ar

fi de contestată utilitatea dialecticii

b) Dialectica este o punere l a încercare , o probare , a opiniilor (1TEÎp a ) . Ea dezvoltă capaci tatea de a di sc u ta orice fcl de probl eme , de

şi

se po ate contesta util itatea ei ca exerciţi u o

examinare

cu oricine despre

întreţine o co nvorbire "În Îl ltâlniri eventuale" . faţă n . n . M .F.) este de fo l os Căci in întâlnirile cu alţi i . după ce ne vom fi fam i lia ri z at cu opi niile celor mu l ţi vom putea re spinge argu me nte le lor c are ni se par neîntemeiate , ţinând seama nu de convingeri străi ne lor . ci de propriile lor c o nv i n ge ri ( Topica I, 2, 10 1 a) . Adeseori s-a observat că al doilea a

,.Şi pentru convorbi ri ev entu a l e cI (tratatu l de

-

.

.

"

scop al di aleeticii , punând toată greutatea pe discuţia cu oricine şi despre orice subiect, trebuia să urmărca�că tri umful

c elu i

c are

provoca discuţia

şi Înfrângerea celui ce o primea . Dacă di s cuţ i a , controversa, este un duel S<iU

război , sunt permi se , ca În

un fel de

orice răzbl1 i , toate stratagcmele

�i şiretli curi le care asigură succesu l . Î ndeosebi , ul tima carte (VIII) , de­

dicată practiciI În di a l e c ti că , este plină de sfaturi de spre mascarea cât mai ab ilă

a

i nte n ţi i l or

celor

ce

argumentează ,

a

disputanţilor . Deş;

Ari stotel ţine să disti ngă fără e c h i vo c di alectica de eristid el nu se

dă în

şi sofistică,

lături de a pro pun e su b terfu gi i de argumentare de valoare

logică �i moral ă du bi oasi:: .

"În

genere vorbind , trebuie să rămână in

u mbr ă , pe cât posi bi l , intenţi a noastră: vrem oare

facem să fie

acceptată propoziţia [onnulată sau opusa ei? Când rămâne în umbră ceea ce este folositor discuţiei , re sponde ntu l este mai di spu s să exprime opinia

sa" ( Topica VIII , 1 , 156 b) . Aristotel acordă interlocutorilor libertatea folosi de argu men te eristice , fii ndcă ne recomandă să ne adaptăm felului de a se comporta al adversarului. C ând adversarul nu se da în de a se

"

256


I NTRODUCERE LA

TOPICA

-- --- - - -- - - ---- - -------

lături de a recurge la orice mijloace, trebuie să recurgem la toate annele de apărare" ( Topica V , 4, 1 34 a) . Într-un alt pasaj , Ari stotel observă just că în dispute fără pers­ pective de rezultat , dacă nu întrerupem discuţia ca inutilă. trebuie să ata­ căm întrebătorul , nu argumentul său . "Uneori este nece sar să atacăm personal pe întrebător , nu teza s a , când întrebătorul se foloseşte cu rea-credinţă de tot ceea ce este contrar respondentului , căci pri n astfel de dificultăţi fără rost, discuţiile, din di a1ectice , devin eristice" ( Topica VIII , 1 1 , 1 6 1 a). în acelaşi capitol , într-un pasaj care precede pe cel citat , Aristotel face o declaraţi e pre ţioasă prin caracterul ei uman . Discuţia este o operă comună care nu se poate re aliza numai cu bunăvoinţa unuia singur, ci prin colaborarea de bună-credinţă a amândurora. "Nu este de ajuns voinţa unuia dintre interlocutori pentru a du ce la bun sfârşit sarcina lor comună" (VII,

1 1 , 161

a) .

c) Dialectica dă un nepreţuit ajutor ştiinţelor filozofice , adică ştiin­ ţelor în genere . Aceasta este utilitatea ei majoră . Ajutorul d at ştiinţelor de dialectică este dublu: a) examinarea aporiilor, a tezelor şi antitezelor în soluţionarea problemelor; b) descoperirea, tot prin discutarea opiniilor contrare , a principiilor de la care pornesc demonstraţi ile ştiinţelor Din nefericire , Aristotel , pe cât de larg , de amănunţi t , uneori obositor de amănunţit şi r ară un fir conducător explicit , cercetează cele două prime foloase ale dialecticii, pe atât de avar este în studierea celor două ajutoare aduse ştii nţelor de către dialectică. Pe noi ne-ar fi interesat îndeosebi aceste două ajutoare: examinarea aporiilor şi cunoaşterea principi ilor. În ce priveşte primul ajutor , examinarea aporiilor, întreaga operă aristotelică este o ilus trare a aporeticii . Pe drept cuvânt s-a spus că Aristotel este "omul aporiilor" , omul problemelor, a căror dezlegare este o "euporie" (E\!1TO pla). A dezvolta aporia este ola1To Plloa l , a o rezolva este

E1J1TO PllO a l . Aristotel este mai mult diaporetic decât euporetic, este spiritul nuanţe şi de faţete le diferite ale lucrurilor. Cartea a III-a (B ) a Metafizicii este emi nent diaporematică , cercetează problemele ce

îndrăgostit* de unnează a

fi

discutate

şi rezolvate . Este peste

putinţă să desfacem un nod

dacă nu-i cunoaştem ascuns a-i împletire . Diaporematica are sarcina să fonnuleze ,

rie ,

să serieze şi

să examineze spre o rezolvare , fie şi prov izo­

soluţiile antitetice date unei probleme . De aceea Ari stotel începe • În

textul primei ediţii a apărut "spiritul îndrăgit de nuanţe"- Am Îndreptat tacit

greşeala de culegere (N. red _) .

257


MI RCEA FLORIAN orice studiu cu discutarea cât mai completă a opiniilor emise de înaintaşi în domeniul dat . D i aporemati ca e ste pre ţi oasă pentru istoria filozofiei şi a ştiinţei în genere ; ea este în acelaşi ti mp sistematică - poate prea sis­ tematică - şi i s tori că. Putem spune că diaporematica , ex i stenţa soluţiilor contrare ale proble mel o r - acest aspect eminent dialectic - constituie unul din izvoarele istoriei ideilor. De o semnific aţie , care nu poate fi s ubl i n i a t ă de aj u n s , este al doilea aj u tor pe care îl prime sc şt i inţele de la di alecti că: c unoa şt erea principii l or . Se ridică din nou ch es tiunea spi no a să : care este natura şi

rolul i nducţi ei în gândire a ari stotelică? În adevăr , silogistica este o gândire mij loc i tă , o derivare a unei gândiri din alta carc este d ată dinainte şi care , în cele d in urm ă , este nemijlocită, e s te un ă� EOO V . M ijl oc itul presupune cunoaşterea nemijlocitului , concluzia decurge din " princ i pii " , condiţionatul din necondiţionat. Cum aj u n g em să cunoaş tem nemijlocitul , " princi pi il e" ? Dacă principiile , prin care se face demonstra­ ţi a , nu pot fi la rândul lor demonstrate, tot uş i ele pot fi Întemeiate. Căci înteme ie re a nu se face numai mij lo ci t prin si l og is m , prin de m o nstra ţi e , ci ea pune l a con tribu ţie şi o a d ou a metodă: inducţia , procedeul epago­ gic . Cel din unnă scop al di alec t i cii , aj utoru l da t ştii n ţe l or , este realizat prin inducţie, singurul drum care duce la pri nc ip i i . Metoda induc tivă e ste drumul cercetării re ali tăţii prin i n s tan ţe p o z i ti ve şi n e g at i v e . pri n poziţii şi contrapoziţii , pri n teze şi antiteze , pri n confinnări şi infinnări . Dialectica este o logică a i n ven ţie i , a cercetării faptel or pentru a descoperi în faptele singul are resortul lor esenţial , motrice , u ni ve rs a l ul , legea . Ea are ca pun c t de plecare o p i ni i l e comune , cu n o a ş tere a ncşti ­ i nţi fi c ă , pe c are o vcrifică prin c onfru ntarca opinii lor, prin cău tarea "difc­ ren ţe l or" şi "c onc or d anţe l or" , adică a "similitudinilor" şi " anal og i i lor" . Inducţia di al ec tic ă a lui Aristotel an ticipe az ă în multe p ri vi n ţe inducţia lui Bac on . Comentatorul Alexandros în tre bu inţ ea ză pentru d�terminarea ind u c ţ iei e x pre s i a pl a s ti c ă de "vân ătoarea de similitudinc" (TllV TOU o �(ou G-rlpav) , care reapare sub o fonnă nouă în "vânătoarea lui Pan" , caracteristică pentru inducţia baconiană a "ex perie nţe i diri jale" (B a c o n , De augmentis scientiarum ,

cartea

a V-a,

2) .

vm. Dialectica şi rolul inducţiei Am re l e v at şi În introducerea la Analitica secundă că Ari stotel o c on ce p ţ i e pre c is ă de s p re n a t u ra i n du c ţi ei , cu atât ma i pu ţ i n

nu are

25 8


I NTRODUCERE

LA TOPICA

de spre fundamentul ei . În Analitica primă, inducţia este prezentată ca un silogism specific , înrudit cu figura a treia a silogismului obişnuit, în care termenul mediu şi cel minor sunt convertibil i , aşa încât se

are

în

vedere totalitatea cazurilor, exact vorbind , a spe cii lor care servesc inducţiei pentru a scoate universalul din particular (omul , calul . asinul sunt toate animale fără fiere şi deci cu longevi tate ) . Această i nducţie s-a numit "induc�a prin simpla enumerare" . Concep�a aristotelică asupra inducţiei nu e totuşi cu desăvârşire străină de problemele fundamentale ale inducţiei ; ea ni le sugerează cel mul t , după cum vom vedea îndată . Dificultatea care se iveşte acum este mult mai serioasă pentru aris­ totelism: dacă inducţi a ne duce la principii , dacă, mai departe , principiile sunt punctul de plecare al silogi smului demonstrativ , necesar , şi dacă, în s fârşit, principiile

se cuvine să fie mai sigure decât concluzia silogis­

mului , poate oare o inducţie numai probabilă să dea principiilor acea ne­ cesitate superioară necesităţii conc1uziei? De aceea Aristotel , în Analitica secundă II , în celebrul capitol final

( 1 9) , după ce arată procesul treptat ,

prudent , de trecere de la cazurile singulare la esenţa uni versal ă , recurge deodată , pen tru a garanta necesitatea şi certitudinea principiilor, la intelectul intuitiv

(vouc;) , l a prinderea nemijlocită a universalului , a

esenţei , ceea ce poate fi considerat ca o concesie făcută platonismului . Ex istă totu şi

o

adâncă deose bire între intuiţia intelectu ală platonică şi

intuiţia intelectuală aristotelică. Prima intuiţie este

o

prindere nemijlocită

a universalului tran scendent , deasupra lucrurilor sensibile , independent de ele , deci înai nte de cunoaşterea lor (ante res) , o intuiţie mistică, . ,erotică" ; a doua este o prindere nemijlocită a universalului în lucrurile sensibile , după o îndelungată pregătire , după un efort analitic c are , l a drept vorbind , s e poate di spensa d e garanţi a finală a intuiţiei . Ace asta este numai

o

profitoare a muncii de dinainte , căreia îi adaugă o falsă cer­

titudine superi oară . Dialectica pledează pentru o inducţie care a renunţat la intu*a in­ telectuală - procedeu mai mult decorativ decât eficace - şi care scoate universalul din opinii , din probabil şi conjectural . Deşi logică a invenţiei , a cercetării şi a descoperirii de esenţe până atunci necunoscute , dialectica rămâne o logică a probabi lului .

Ed . Zeller şi Th. Wai tz , comentatori

încercaţi ai Organon-ului , admit, la Aristotel , existenţa în dialectică a unei induc�i probabile . O. Hamelin o respinge hotărât , dând prioritate inducţiei obţinute plin intelectul intuitiv , singura în stare să garanteze necesitatea

259


MIRCEA FLORIAN

principiilor cerute de silogism . Di alectica serveşte - argumentează Hamelin - la stabilirea principiilor numai indirect , adică prin procedeul respingerii: dialectica ne arată unde nu trebuie să căutăm principiul dat . Opinia probabilă nu poate înlocui intelectul intuitiv . Altminteri , dacă Aristotel ar fi profesat concepţia ce i-o atribuie Zeller, el ar fi ruinat distincţia iniţială dintre ştiinţă şi dialectică. Noi am arătat înainte că distincţia dintre ştiinţă şi dialectică, deşi reală , nu este absolută, altminteri , dialectica nu ar fi de nici un ajutor ştiinţei , nici măcar indirect. Nu există serviciu indirect rară serviciu direct. O. Hamelin poate invoca, în favoarea tezei sale , un pasaj din Anali­ tica primă 1 , 3 2 , unde Aristotel recunoaşte necesi tatea nu numai a silogismului , ci şi a intelectului intuitiv. "Necesarul este mai cuprinzător decât silogismul . în adevăr, orice silogism este necesar, dar nu to t ce este necesar este un si logism" (Analitica primă 1 , 3 2 , 47 a) . Am văzut că intelectul intuitiv este parazitul îndelungii cercetări empirice şi că el nu are alt rol decât de a consacra, printr-un act final , mai mul t sau mai puţin arbitrar, munca inducţiei dialectice investigatoare , care a confruntat ca­ zurile singulare şi a ajuns la o concluzie generală. Putem face acum un pas mai departe , spunând că silogi smul (deducţia modemilor) este şi el un parazit al inducţiei . Deducţia scoate lucruri noi din zăcămintele de adevăruri descoperite de inducţie , care şi-a asumat rolul ingrat de a des­ coperi principii şi de a le pune la dispoziţia "deducţiei" . De aceea "de­ ducţia" nu are dreptul de a privi de sus inducţia şi de a o degrada ca simplă probabilitate . Probabilitatea este riscul operei de descoperire şi de invenţie . Ce semnificaţie are probabilitatea , caracterul endoxol ogic al in­ ducţiei? Într-o formul are modernă. ne vom întreba: care este fundamen­ tul inducţiei? Ari stotel nu şi-a pus întrebarea: care este fundamentul trecerii de l a unele cazuri la toate cazurile , de l a parte la tot , cum se justifică raţionamentul epagogic (inductiv) , şi nu şi-a pus-o nimeni altul până la Mill care , precum constată Ed . Zeller, şi-a pus-o "insuficient şi contradictoriu"6 . 1 ..ogica modernă a dat două răspunsuri , care folosesc pentru fu n d a rea inducţiei cele două aspecte , de

o

însemnătate inegală,

ale cauzalităţii: cauza eficientă şi cauza finală. Teoria cea mai răspândită , aceea a lui John Stuart Mill , fundează inducţia pe principiul cauzalităţii r. Die Philosophie der Griechen in ihrer geschichtJichen En /wicklung, a 4-a , p. 245 .

6 E d . Ze l l e

II , 2. ed .

260


INTRODUCERE LA TOPICA

eficiente , pe determinism . pe uniformitatea şi universalitatea ordinii şi cursului naturii. Numai J ules Lachelier justifică inducţia prin cauzalitatea finală, prin ordi nea produsă de activitatea spiritului universal . Soluţia cea mai temeinică e ste sugerată de însăşi filozofia lui Aristotel . Acele aşi cauze produc aceleaşi efecte , iar cursul naturii se des­ făşoară uniform , numai dacă orice cauză este un factor general , o esenţă . Factorul univ ersal acţionează constant. I nducţi a tinde să descopere esen ţa , adică factorul care lucrează totdeauna identic , potrivit naturii sale generale , indi ferent de împrejurările în care lucrează , pactizând însă cu e l e , când nu este împiedicat de a se manifesta. Esenţa general ă , în măsura în care acţionează cauza ! , legitimează trecerea de la parte la tot , de la unele cazuri la toate cazurile . Generalitatea obţinu tă prin inducţie concordă cu ne cesitatea raţională, fiindcă raţiunea se află în realitatea empirică şi o structurează . De aceea inducţia nu este , în sensul propriu al cuvântului , trecerea de la singular Ia general , ci este procedeul care ne face să desc operim legătura intimă dintre particular şi general . nu numai prin repetarea cazului singular, ci chiar printr-un singur caz crucial , prerog ativ . Ne pute m înşela asupra esenţei , asupra factorului general activ în orice proce s cauza! , dată fiind reţe aua complexă a faptelor concrete ce constituie reali tatea , dar esenţa prezentă în toate cazurile singulare justifică investigarea legilor, a raporturilor "constante" dintre fapte. Dacă nu ar exista factori universal i , o structură raţională, în lucrurile singulare , date percepţiei , exi stenţa legilor , a re l aţiilor cauzale , a determinismului ar fi de neînţeles . De asemenea, dacă nu se iveşte nici o instanţă negativă, nici o obiecţie împotriva rezultatului obţinut de inducţie , aceasta poate fi considerată ca fundată. Aristote l recunoaşte fără ezitare rolul instanţei negative sublin iat de B acon în procesul inducţiei . "Dacă verificăm o propoziţie în multe c azuri , iar respondentul nu face nici o obiecţie , trebuie să-i p retindem să o admită. Căci , în dialectică, este valabilă premisa care s-a verificat în mu l te cazuri şi împotriva căreia nu s-a adus nici o obiecţie" ( Topica VIII , 2 , 157 b) . Metoda inductivă a dialecticii este clar propusă de Aristotel ca metod ă de investigaţie a tuturor ştiinţelor naturii . "Care anume premise aparţi n unei clase sau alteia nu este uşor de arătat prin simpl ă definiţie , ci trebuie să încercăm să le cunoaştem pe fiecare în parte pe calea inducţiei" ( Topica 1, 1 4 , 105 b). "Cunoaşterea asemănărilor ne este de 26 1


MIRCEA FLORIAN

--- -----

ajutor atât pentru dovezi le inductive , cât şi pentru raţionamentele ipo­ tetice; de asemene a , ea ne ajută să formulăm definiţii . Ea ne este de ajutor pentru dovezile inductive , fiindcă noi urmărim să găsim generalul prin adunarea de cazuri individuale asemănătoare . Căci nu este uşor să facem inductii fără să cunoastem asemănările dintre cazurile indivi­ duale" ( Topica

i, 1 8 , 108 b) 7. Ari stotel mânuieşte spontan inducţi a cu o

virtuozitate neîntrecută pentru vremea sa, cu toate scăderile şi lipsurile care decurgeau din stadiul înapoiat

al mijloacelor reduse de investigaţie .

Analiza ştiinţifică a fenomenelor , descoperirea legilor naturii prin veri­ ficarea ipotezelor sunt extrem de îngreuiate de lipsa unei baze solide de observaţie exactă

şi

sigură . Cât timp ştiinţele empirice nu au depăşit ni­

velul în care ele se găseau în vremea lui Ari stotel - şi această stare de lucruri a durat până în epoca modernă

-

metodologia ştiinţelor em­

pirice nu putea aj unge la alte rezultate . Dacă ţinem seama de stadiul în care se afla ştiinţa pe atunci , trebuia să în scriem printre meri tele l ui Aristotel că observaţiile sale sunt adunate masiv şi cu grijă: mai departe , că veridicitatea observaţiilor a fost examinată de aproape . deosebind cu stricteţe propriile observaţii de mărturiile străine . Unele observaţii care ne scandalizează prin superficialitatea lor au fost însu ş i te de la al ţii ; cunoaş terea de atunci a naturii nu i-a dat posibilitatea de a le considera ca false . Dacă astăzi găsim de neînţeles graba cu care grecii au constmit , n u rareori , ipoteze ş i teorii . a căror falsitate sărea în ochi ş i putea fi uşor înl ăturată , uităm prea degrabă în ce măsură le lipseau mijl oacele de observaţie exactă şi cât de anevoioasă era orice experienţă exactă. Indicaţii de timp fără cronometre , comparaţii de temperatură fără ter­ mometre , observaţii astronomice fără telescop . observaţii meteorologice fără barometru

-

ace stea şi mu lte altele erau sarcinile naturalistului

grec. Trebuie să apreciem munca lui Aristotel de a aduna faptele şi de a le expl ica după cri teriul timpului său .

"într-un cuvânt , el se dovede şte

nu numai un investi gator neobosi t al lucrurilor mari şi mici , cu o sete nepotolită de a şti , ci şi un observator plin de grij ă şi circumspect"H . Aşadar, dialectica n u este numai arta de a învinge

pe

adversar în

dueluri verbale . arta de a susţine cu succes rolul de întrebător, atacator sau de respondent

Irad .

în

apărare , ci este anticamera ştiinţei , o metodă de a

1 Compară cu Etica Nicamahică 1, 7, la sfârşit , V I . 3 la sfârşit (&L Ştiinţifică , 1 988 . Stclla Petecel) . B E d . Z e l l e r, op. cil. , p . 248 .

262


I NTRODUCERE LA TOPICA

se mulţumi cu adevăruri probabil e . Numai eristica şi sofistica sunt virtuozităţi de paradă , cultivarea discuţiei fie de dragul discuţiei , fie de dragul profituri lor băneşti . Sofistica autentică scapă poate săgeţilor , periculoase prin sarcasmul lor , ale lui Aristotel , dar sofistica degenerată a jonglerii lor cu paradoxe merita să fie înfierată . O artă atât de complexă, în care agerimea de gândire , acea "agchinoia" , este apreciată de Aristotel şi în ştiinţa apodictică (Analitica secundă I , 34) , este în bună parte debitoare calităţilor şi dispoziţiilor per­ sonale. Aristotel nu admite idei înnăscute , dar concede o "dispoziţie naturală" de a scoate adevăru l , fie şi probabil , din cântărirea consecin­ ţelor a două teze opuse . "De altminteri , nu este un instrument neînsem­ nat , pentru cunoaştere şi pentru prudenţă , în sens filozofic , de a putea îmbrăţi şa şi de a fi îmbrăţişat consecinţele a două ipoteze contrarii , căci atunci nu mai rămâne de făcut nimic altceva decât de a alege pe una sau pe alta . Pentru o asemenea treabă este nece sară o bună di spoziţie naturală , i ar această di spoziţie naturală este tocmai aceea care ne face în stare să alegem adevărul şi să evi tăm falsul . Tocmai aceasta este arta oamenilor bine înzestraţi . Căci acei care simt o justă atracţie şi o justă repul sie faţă de ceea ce li se propune ştiu bine să aleagă tot ceea ce este mai bun" ( Topica VIII , 1 4 , 1 63 b) .

B.

CONŢINUTUL TOPICII

(PE CĂRŢI ŞI CAPITOLE) Cartea 1

( 1 8 capitole) Introducere in tratat CapitO/lIl 1 începe prin a defini scopul tratatului : a descoperi metoda de a raţiona în domeniul probabilulu i , fără a se contrazice , pri ntr-o di scuţie sau controversă în jurul unei probleme sau teze . Controversa presupune doi interlocutori , dintre care unul , întrebătorul , are rolu l de a interoga şi de a ataca, iar celălalt. respondentuL are rolul de a răspunde şi de a apăra teza , evitând contradicţia. Controversa constituie dialectica. Partea cea mai mare a capitolului cercetează felurile 263


MIRCEA FLORIAN

de raţionament , pentru a statornici locul raţionamentului dialecti c . Raţionamentul poate fi sau: a) apodictic , sau b ) dialectic , sau c ) eristic . Sofismul nu este un raţionament fiindcă nu respectă regulile formale ale raţionamentului . Raţionamentul dialectic este probabil . Probabilă este propoziţia primită 'iau de toţi sau de majoritate sau de cei înţelepţi , iar , dintre înţelepţi , sau d e toţi , sau d e majoritate sau de cei mai d e seamă. Raţionamentul eristic nu este probabil , ci pare a fi probabi l . Ari stotel vorbeşte şi de paralogisme , c are sunt propoziţiile false din ştiinţele speciale . Paralogismele preti nd să fie apodictice , dar ele nu sunt nici măcar probabile , ci false . Sofismele nu sunt raţi onamente apodictice , probabile sau false , ci nu sunt raţionamente . Adeseori . Ari stotel întrebuinţează în Respingerile sofistice termenul de paralogism în loc

de sofism .

Capitolul 2 abordează o temă deosebit de importantă pe care a expus-o abia către sfârşitul părţii dinainte , fiindcă prin conţinutul ei pre ­ supune cunoaşterea altor noţiuni capitale ale Topicii: care este utilitatea dialecticii? Trei sunt foloasele dialecticii: a) este un exerciţiu intelectual necesar vieţii şi teoriei ; b) este un examen criti c , un control al opiniilor printr-un schimb întâmplător de idei ; c) este o metodă necesară ştiinţelor din două puncte de vedere : 1) cercetează soluţiile contrare şi dificile , aporiile, ale diferitelor probleme , pentru a scoate la lumină adevăru l ;

2) ajută la descoperirea principiilor ştiinţifice î n sine nedemon strabile , deşi sunt temeiul nemijlocit al demonstraţiilor. Aristotel ţine să se ştie că descoperirea principiilor este sarcina superioară a dialectic ii .

Capitolul

3 constată pe scurt că dialectica poate fi însuşită, ca şi

re torica, medi cina şi celelalte arte . Nu se poate cere dialectic ii să-şi atingă scopurile ei intotdeauna, fără gre ş , după cum nu se poate pretinde acest lucru nici celorlalte arte . Nici o artă nu este perfectă în aplicaţiile ei . Esenţial este să ne însuşim metoda în toate amănuntele ei .

Capitolul 4 cercetează elementele metodei dialectice; ele nu se deosebesc principial de elementele oricărui raţionament. Dialectica pre­ supune , ca orice raţioname nt, premi se . Specific dialecticii este felul premisei: aceasta este o Întrebare sub forma de alternativă contradictorie . Respondentul alege o alternativă şi o apără; cel care a pus întrebarea atacă alegerea. Se constituie astfel ca temă a controversei o problemă , o teză . Esenţial este conţinutul problemei , fiindcă el exprimă partea cea mai mare a Tupicii. Conţinutul sunt cele patru noţiuni dialectice sau

264


INTRODUCERE LA TOP/CA

predicabilii: a) genul , apoi propriul , divizat ceva mai jos în : b) propriul în sens limitat şi c) definiţie , în sfârşit, d) accidentul . Predicabilii sunt deosebiţi de categorii (predicamente). Dialectica nu se ocupă de subiecte , ci de predicate , de fonna lor cea mai generală . "Diferenţa" face parte din gen , deci nu este tratată ca un predicabil de sine stătător. Capitolul 5 adânceşte cei patru predicabili , principalul obiect al Topicii. Definiţia , care este un fel de propriu ceea ce arată însemnătatea acordată de Aristotel noţiunii de propriu , deveni tă pentru noi străină - exprimă esenţa unui subiect; propriul ca atare , fără a expri ma esenţa , este un carac ter care aparţi ne numai subiectului dat . Definiţia şi propriul au în comun că sunt reciprocabili cu subiectu l . că acoperă pe deplin subiectul , chi ar dacă ele întrebuinţează mai multe cuvinte pentru a exprima subiectul definit sau caracterizat , în genere redat printr-un singur nume . Genul exprimă esenţa mai multor lucruri care se deosebesc în specia lor, datorită diferenţei. Diferenţa face ca genul să se subdividă în specii . Genul nu este reciprocabil cu subiectul dat în specia lui , fiindcă el depăşeşte în sfera sa specia dată, cuprinzând cel puţi n două specii . Totuşi , genul şi diferenţa specifică aparţin esenţei lucrului , definiţiei lui . în schimb , accidentul nu ţine de esenţa lucrului . nu este parte integrantă din definiţie , de aceea el po ate să aparţină şi să nu aparţină unui lucru . Deci accidentul se opune celorlalţi trei predicabili: el nu este nici definiţie , nici propri u , nici gen . Accidentul poate deveni un propriu temporar , relativ, niciodată absolut. Capitolul 6 face o observaţie importantă pentru desfăşurarea Topicii. Definiţia este principalul predicabil . Vom vedea că ea este cel mai greu de stabilit şi cel mai uşor de respins , deci este cea mai vulne­ rabilă (cartea a VII-a, 5). Totu şi , ceilalţi tenneni predicabili sau sunt legaţi de definiţi e , de esenţă (propriul şi genul) sau se opun esenţei , definiţiei (accidentul) . Toţi predicabilii ar putea fi trataţi prin aceeaşi metodă dialectică. Dar expunerea metodei dialectice unice ar fi plină de dificultăţi din cauza generalităţii şi ar naşte confuzii . Se impune deci să se cerceteze metoda dialectică în aplicarea ei separată la fiecare din cei patru predicabili . Capitolul 7 detennină diferitele sensuri ale termenului de iden tic, care au fost formulate în treacăt în capitolul 5 şi care vor fi re lu ate în cartea a VII-a , 1 şi 2 . Identitatea are la Aristotel trei accepţii: i dentitate în număr, în specie şi în gen . Prima, identitatea numerică , este autentică . -

265


MIRCEA FLORIAN Că o mo n i mele sunt i dentice numeric se înţelege uşor: unul şi ac e l a şi

l ucru cu nume diferite . Este mai gre u de admis că do i oameni sunt i de n ti c i , fi in dc ă aparţin ac e le i a ş i s pe c ii . î ncă mai greu de a dm i s este

că două fi i n ţe , de e xe m p lu , omul şi c alu l , sunt i denti ce . fii n dc ă aparţin aceluiaşi gen . Identitatea presupune înlăturarea oricărei note di fere nţial e . La identitatea n umeri c ă - i denti tate a au te ntic ă - Ari s tote l di s ti nge trei

s pecii , du pă cum se ap li că la de fin i ţi e

(în

realitate , la nu me ) , la propriu

şi chiar la accide nt; de ex e mp l u , dacă Socrate e ste aşezat sau este

muzical , el se identifică cu accidentul său ("este aşezat" , "e ste muz ic al" ) , ceea ce este inadmisibil . Nimic nu s e identific ă numeric cu accidentul

său , afară numai dacă accidentul nu

serveşte c a nume pentru

a desemna

pe So c ra te care devine "cel care ş ade " p ri n tre al ţ i i care nu şed .

Capitolul 8. Toate argumente l e p o s i bile se reduc la propo ziţ i i care expri m ă unul din cei pauu pre dic ab i l i . Orice p ro po ziţi e exprimă sau

o

de fi n iţi e , sau un propri u , sau un gen , sau un accident . C ap i to l ul are ca

s arcină să dovedească de ce predi cabiIii sunt numai p a tru . Dov ada este făcută Întâi inducti v , ap o i s i lo gi s tic . S i log i s ti c sau "deductiv" se face

dovada porni nd de la raportul de convertibilitate a subiectului şi pre di ­ catului: dacă subiectul şi predicatul sunt converti bili , propoziţi a exprimă

o definiţie saV un pro pr iu ; dacă nu sunt co nvertibi J i , ea exprimă

ge n ul care face parte d in defin i ţie .

sau

sau

ac c i de n tu l care nu face parte

di n definiţie .

Capitolul 9 se ocu pă de legăt u ra dintre cei patru predicabili şi cele

zece

c ate g orii , care ş i ai c i s u n t en ume rate c omp l et ca şi

în Categorii.

C atego riil e se re fe ră la su b i ec te , predicabilii .- la pred i c a te . Fi re ş te , şi pred icabi lii intră într-o categorie s au alta. Când subiectul şi pre dic atul intră în c ate go ri a de s u b s tan ţ ă , predicatul exprimă esenţa subiectului ; dacă i ntră

în

cate g ori i d e os eb i te . p rop o zi ţ i i l e expri m ă un

su b s t ante i - accident

în

a c c i de n t

al

sensul g e ner a l de cel e la l te c ate g ori i afară de

su b s tan ţă . Totodată , este ade vărat că toate c ate gorii le pot intra , la rândul lor , i'n un u l di n cei patru predicabili , ad i că pot

fi

o definiţie , un propri u ,

un gen , un ac ci de n t .

Capitolul 10 dete rmi nă punctul de p lec are al argumentării : pre mi s a (propozi ţi a) dialectică şi problema di alectică. Nu orice propo ziţie şi ori ce

problemă este dialectică. Nu este dialectică pre mi sa resp i n s ă de toţi şi nu este pro ble m ă propoziţi a evidentă pentru t o ţi sau pentru m aj ori tate . Este dialectică şi o p ro bl em ă c are , fără

il

fi o propoziţie proba bil ă , se

ase am ănă cu o propozi ţie prob ab i l ă . sau neagă propoziţiile ne proh ab i l e 266


I NTRODUCERE LA TOP/CA

-----------

(absurde ) , sau , în s fâr şi t , este în acord c u învăţături l e artelor şi ş tii nţe l or rec uno s c ute .

Capitolul 1 1 este rezervat problemei dial ect ice şi tezei dialectice . Problema poate fi pra c tic ă sau teoretică (fizică , logică) . Problema se deosebe şte de pre m is ă , care este de la înce put pro bab il ă , prin incerti ­ tudinea ei iniţială şi de acee a ea este obi ectul

di scuţie i . Problem a ne aj u tă

sau să alegem şi să evităm o atitudine , de exempl u , "meri tă plăcerea să

fie

dorită s au nu?" , s au să cunoaştem realitatea, de exemplu, "este

l ume a eternă sau nu este?" , sau , în sfârşit, pentru

a rezolva alte proble me . nu

Teza a fost la înc eput o . ,opinie paradoxală" a unui mare gândi tor ,

a oricui . Aristotel co nstată că, în vremea lui , orice problemă dialectică este considerată şi o teză di al e c tică , adică o temă de discutat pentru a ajunge la probabilitate .

Nu

orice teză merită să fi e discu tată . Sunt înlă­

turate din dialectică chestiunile pre a gre l e sau prea evidente .

Capitolul 12 subliniază că argu mentare a dialectică se serveşte de cele două mari me tode l ogi ce : inducţia şi raţio n ame ntul deductiv (silo­ gismul ) . Aristotel dă precădere inducţiei , a cărei prezenţă activă se simte

pret uti nd e n i în dialecti c ă . I n ducţi a este mai conving ătoare , fiind m ai aproape de percepţie , sil o g i smul este mai stri n gen t. Să nu se uite că în dialectică un rol are şi c onvi n ge re a pe rsonală .

Capitolul iJ ne face cunoscute cele patru mij l oace sau .,instru­ mente" dialectice : a) formarea sau al e gere a premise lor , pri nc i pal a sar­ cină a dialecticii ; b) di fe renţierea sensurilor multi pl e ale cuvintelor, preo­ cuparea constantă a lui Ari stote l ; c) d es co peri re a deosebiri l or dintre lucruri ; d) descoperirea asem ănări l or , amândouă proce de e u n i ve r sa le . Capi tolele următoare ( 1 4-1 7 ) anal iz e az ă mai amăn unţit cele patru

"instrumente" dialectice , pentru

a

evidenţia Însemnătatea lor în dialectică.

Capitolul 1 4 se ocupă de primul , ,instrument": alegerea premiseloL Premisele di al ec tic e sunt de patru fe luri: a) cele probab i le pentru toţi , pentru majori tate , pentru înţel epţi etc . ; b) anal oge cu cele probabile (de ex emplu , "fiindcă

ştiinţa contrariilor

este

una , şi percepţia

contrariilor

e ste una" ) . Premi sele vor fi cercetate aplicându-I e la cazuri conc re te .

Capitolul 15. AI do ile a ,j nstrument" , diferenţierea sensurilor cu­ vi ntelor , mai ales l a termenii o m onimi (ambi gui ) , este un mijl oc de apl i­

caţie u ni versal ă . Nici o ştii nţ ă nu se poate l ipsi de acest mij l oc

Nu

dialectic .

e st e de s tul să arătăm diferitele sensuri ale unui cuvânt, ci trebuie

să le explicăm prin cauze . deci trebu ie să de sco pe ri m ori g i ne a lor .

267


MIRCEA FLORIAN

Aristotel recomandă un procedeu specific dialectic de a stabili mulţimea de sensuri ale unui termen: să cercetăm dacă şi termenul opus are mai multe sensuri - termenul opus în cele trei accepţi i : contrar , contra­ dictoriu , privativ , nu şi relativ . Astfel , deducem din sensurile contrarului sensurile diferite ale termenului în discuţie . În acelaşi scop, ne vom servi de formele lor flexionare (substantiv , adjecti v , adverb) sau de compa­ rarea lor din punctul de vedere al "mai multului" , "mai puţinului" sau .,egalului" . La omonime nu există comparaţie suh acest raport . Capitolul 1 6, având ca temă descoperirea deosebirilor dintre lucruri - al treilea "instrument" - , este mai scurt . Vom căuta deosebirile dintre speciile aceluiaşi gen . dintre genurile vecine şi dintre genurile îndepărtate . Cel mai greu de discriminat sunt deosebirile din cadrul aceluiaşi gen ; urmează deosebirile dintre genurile învecinate (de exemplu , senzaţie şi ştiinţă) . Deosebirile cel mai uşor de găsit sunt cele dintre genurile mai îndepărtate . Capitolul 1 7, de asemenea scurt , analizează al patrulea "instru­ ment" : căutarea şi descoperirea asemănărilor dintre lucruri . Spre deose­ bine de ,., instrumentul" al treilea , căutarea asemănărilor are ca obiectiv mai ales genurile îndepărtate , fiindcă la genurile înrudite sau la acelaşi gen căutarea asemănărilor este uşoară. Nu mai puţin căutarea identicului , În ceea ce ţine de acelaşi gen , este preţioasă. Asemănarea poate fi sau de proporţie (A şi B se comportă unul faţă de altul ca C faţă de D) , sau de conţinut (vederea se află în ochi ca intelectul în suflet, liniştea în mare , cântul în aer) . Capitolul 1 8 rezumă celor trei instrumente din urmă şi pune pro­ blema "locurilor comune" dialectice . Cercetarea sensurilor cuvintelor are o îndoită utilitate: claritate în gândire şi raportare la realităţile cores­ punzătoare . Astfel, evităm paralogis mele . Descoperirea deosebirilor ne ajută să raţionăm just despre identicul şi diferenţa din lucruri , deci să cunoaştem fiecare lucru în esenţa lui . Cunoaşterea asemănărilor este de mare ajutor în inducţi e , în silogismele din ipoteză" şi în formul are a de­ finiţiilor . Capitolul se încheie cu un rezumat al cărţii şi cu o anticipare a căr­ ţilor II-VII . Cartea 1 a măsurat domeniul gândirii dialectice , domeniul propoziţiilor probabile , stabilite prin confruntarea discuţiei , a dialogului, prin examinarea concepţiilor opuse , a aporiilor, şi , ca metodă, îndeosebi prin inducţia ajutată de cele patru "instrumente" . De acum, urmează ..

268


INTRODUCERE LA TOP/CA

să cunoaştem "locurile comune" , adică principiile , izvoarele din care scoatem argumentele care determină cei patru predicabili (definiţia, pro­ priul , genul , accidentul), pentru a-i stabili sau pentru a-i respinge .

Cartea a II-a ( 1 1 capitole)

,,Locmile comune" ale accidentului. Capitolul 1 cuprinde vederi generale asupra "locurilor comune" ale accidentului . Aşadar, cercetarea predicabililor începe cu accidentul , care este atributul cel mai obişnuit, dar cel mai slab. Spre deosebire de definiţie , de propriu şi chiar de gen , accidentul , ca predicat , nu se con­ verte şte cu subiectul decât relativ , în anumită privinţă , nu "absolut" . Conversiune a la accident nu este deci necesară. Problemele accidentului sunt sau universale , sau particulare . Se va vorbi întâi de "locurile comu­ ne" care resping univers al o concepţie , pentru două considerente : a) respingerea universală include şi pe cea particulară; b) respingerea este mai obişnuită în discuţii. Erorile la probleme au două izvoare: a) o constatare greşită; b) o denumire greşită. Capitolul 2. Eroarea cea mai obişnuită la determinarea accidentu­ lui , şi deci primul loc comun de respingere , este confundarea accidentu­ lui cu ceilalţi predicabili , mai ales cu genul; de exemplu , afirmaţia că dreptatea este accidental o virtute sau că albul este accidental o culoare . Un alt loc comun al accidentului , aplicabil la stabilire , ca şi la respingere , este cercetarea opoziţiilor în formularea lor universală . De exemplu , să vedem dacă "ştiinţa opuşilor este una" este valabilă pentru orice specie de opus (contradicţie , contrar, privaţie, relativ) . Un alt loc comun este de a confrunta accidentul cu definiţia subiectului căruia el îi aparţine şi chiar, mai departe , cu definiţiile termenilor cuprinşi în prima definiţie , dacă aceasta nu a fost clară de la început. în sfârşit, un alt loc comun este pre­ cizarea expresiilor obţinute cu ajutorul oamenilor competenţi . Capitolul 3 cercetează echivocul (omonimia) termenilor la stabilire şi la respingere . Argumentarea trebuie să ţină seama de toate sensurile ascunse sau făţişe ale cuvintelor. La termenii echivoci trebuie să se ad­ mită ipotetic că ceea ce s-a dovedit pentru un sens este valabil şi pentru 269


MI RCEA FLORIAN

celelalte sensuri , dacă argumentul nu poate fi găsit uşor. Mai trebuie avut în vedere că echivocul poate să-şi aibă originea în motive secundare , nu chiar în omonime: sensurile diferite nu exprimă lucruri diferite , ci aspecte diferite ale aceluiaşi lucru . La acest loc comun se întrebuin�ează stratagema de a recurge , pentru stabilire , la sensul favorabil şi , pentru respingere , la sensul defavorabil . De aceea stabilirea şi respingerea trebuie să fie făcute din acelaşi punct de vedere . Constatarea este val abilă mai ales pentru relativi , care au mai multe sensuri , potrivit cu relaţiile lor. Capitolul 4 , ocupându-se de alte locuri comune ale accidentului , propune , întâi , să înlocuim un termen pri n altul mai cunoscut . Pentru a arăta că un obiect poate avea atribute contrare , de exemplu , că percep­ ţia poate fi adevărată sau falsă , să ne referim la un gen , în cazul de faţă

la judecată , care poate fi adevărată sau falsă. Deci percepţia este o ju­ decată . Am conchis aici de la gen la specie , dar putem conchide şi invers , de la specie (de exemplu, ştiinţă) la gen (de exemplu , dispoziţie) . Valabi­ litatea acestor locuri comune vari ază după stabil ire şi respingere : genul nu angajează necesar o anumită specie , ci poate angaja o aIta din speciile sale , dar specia angajează necesar genul . Cel care nu dispune de armele necesare într-o discuţie poate să recurgă, pentru respingere , la definiţia lucrului dat , căci definiţia poate fi mai uşor expusă discu�iei , sau l a cau­ zele care produc acel lucru , cum şi la efectele lui , pentru stabilire sau respingere , sau , în fine , poate recurge la timp , de exemplu , animalele se hrănesc totdeauna , dar nu cresc totdeauna. CapiloII1l 5 recunoaşte c ă există ş i un procedeu sofistic de a di scuta în jurul accidentului . El constă în a respinge pe respondent prin depla­ sarea chestiunii . Totuşi , deplasarea este permi să, este deci dialectică , dacă respondentul neagă cu încăpăţânare . Deplasarea dialectică se folo­ seşte de metoda inducti vă sau a generalizării treptate . Depl asarea este legitimă dac ă menţine legătura cu problema dată . De asemenea , pro­ blema poate fi respinsă dacă atacăm una din consecinţele ei. Capitolul 6 cercetează diferite alte locUIi comune ale accidentului , o legătură mai strânsă între ele . La atributele contrare , dacă am do­ vedit că aparţine unul , am dovedit prin aceasta că nu aparţine celălalt: stabilirea unuia presupune respingerea celuilalt, ca şi invers . Un alt loc comun este de a lua sensul etimologic al cuvântului pentru cel curent. Un loc comun este şi confundare a necesarului cu frecventul sau

fără

270


INTRODUCERE LA

întâmpl ătoru l ,

TOP/CA

şi invers . Î n sfârşi t, un l oc comun este şi tauto logia: l ucru l

devine propriu l său accident, atunci când nume le l or este diferit .

Capitolul 7 examine ază aspe ctu l fundamental al d i al ect i c i i : ra­ portul dintre contrarii . Contrarii (su biecte l e şi predicate le) pot fi uniţi între ei în şase fe l uri , dar numai patru din uniri dau propoziţii val abi le , potrivit c u fiecare probl emă . Î n exempl ul lui Aristote l , subiecte le sunt: "prieten" şi "duşman" , iar predicate l e: "a face bine" şi "a face rău" . Fie­ care subiect are ca predicat doi contrari , de exempl u , a face bine prie­

a face rău pri eteni l or. D in ce l e două predicate a l egem pe argumentării . Dacă accidentu l unui l ucru are un contrar, este exc l us să aparţină l ucru l ui şi accidentul contrar . Aris tote l discută şi teni l or sau

ce l potrivit

aparenţa ca un lucru să posede atri bute (accidente) contrare . Dia l ecti­ ci anu l se va preocupa

şi de capaci tatea unei substanţe de a p ri m i un

contrar sau a l tu l .

Capitolul 8 con ti nu ă a cerceta locuri le comune , aplicate l a accident, ale ce l or patru feluri de opoziţii în ordinea următoare:

contradicţie , con­

trarietate , pri vaţie (inclusiv posesie) şi relaţie . Locul comun cercetat l a

opuşi este consecuţia opu şi 1or l a subiect şi predicat , fie că sunt sau nu converti ţi . De exempl u , l a contradictori , dacă bine l e este pl ăcutu l , con­ vertind termenii: oare neplăcutu l nu este niciodată bun? D acă convertirea

este val abi l ă, nu este val abi l ă nici prima parte , binele . Dimpotrivă , dacă "omu l este un animal " ,

opoziţiei contradictorii nu anume că p l ăcutu l e s te

atunci "non-animal u l nu este om" . Ce l e constatate l a opozi ţii l e contra­ dictorie şi contrară

se

aplică de asemenea l a opoziţia privativ-posesiv ă

şi l a opoziţia re l ativi l or. La aceste opozi ţii , consecuţia este totdeauna directă .

Lapitolul 9 studiază l ocuri le comune ale accidentu l ui la termenii

înrudiţi sau

care forme ază o "serie" (de exemp l u , drept , dreptate , om

ale termeni l or ce sunt părţi de declinării . Ceea ce ese adevărat pentru un termen este val abi l şi pentru termenul înrudit

drept) , sau l a termenii derivaţi, adi că

cuvânt (substantiv , adjecti v , adverb) , sau al e cazuri l or

sau derivat (de exemp l u , dacă dreptatea este vrednică de l audă şi omu l

să l uăm în considerare este cu nece­ sitate pl ăcut , nici rău l nu este cu necesitate nep l ăcut) . Şi de data aceasta

drept este vrednic de laudă) . Mai departe , trebuie

şi contrarii temleni l or înrudi ţi (de exempl u , dacă bi ne le nu

contraru l predicatu l ui urmează contrarul subiectu l ui . Î n sfârşi t, vom cerceta accidentu l din punctu l de

vedere al naşterii şi distrugerii lui , ca 27 1


MI RCEA FLORI AN

şi al cauzelor , de exemplu , dacă naşterea este bună şi lucrurile care se nasc sunt bune , iar dacă di strugerea este bună sau rea, şi lucrurile distru­ se sunt bune sau rele . Tot aşa la cauzele naşterii şi distrugerii lucrurilor. Capitolul 1 0 continuă să dea la lumină locurile comune ale acci­ dentului pe baza asemănării cu subiectul dat, de exemplu , ceea ce este adevărat despre ştiinţă este adevărat şi despre opinie . Constatăm aceeaşi situaţie dacă se compară lucrurile din punctul de vedere al "mai mul­ tului" . "mai puţinului" şi "egalului" . Capitolul 1 1 are în vedere "locurile comune" care argumentează pe baza adăugării , la carc se cercetează creşterea, scăderea şi relaţia. Aceste "locuri comune" nu servesc deopotrivă stabilirii şi respingerii . Ce va poate fi mai bun sau mai puţin bun decât altul şi de aceea poate fi bun ca atare , în sens absolut, dar nu putem spune că cineva este mai mult sau mai puţin om decât altul , şi totuşi el este om în sens absolut. Mai trebuie să cercetăm atributele care aparţin relativ , în anumit timp sau în anumit loc: ceea ce este posibil absolut este posibil şi relati v , adică într-un timp sau loc dat .

Cartea a fII-a

(6 capitole)

,,Locurile comune" ale accidentului (continuare) CapjtoJul 1 , plecând de la principiul că numai accidentul , nu şi cei­ lalţi predicabili , poate fi supus comparaţiei , compară, sub raportul valorii lor, lucrurile care nu sunt prea îndepărtate unele de altele . Este preferabil lucrul mai durabil , lucrul ales de omul înţelept , de cel expert în' spe­ cialitate , de majori tate etc . Este preferabil ceea ce este de dorit pentru sine , nu pentru altul (de exemplu , sănătatea faţă de gimnastică) , ceea ce este de dorit esenţial , nu accidental , ceea ce este absolut, nu relativ , scopul . nu mijlocul , iar dintre mijloace , cel mai apropiat de scop , de ase­ menea, posibilul , nu imposibilul , ceea ce este mai frumos (de exemplu , prietenia este preţuită în sine , bogăţia, pentru altceva) . Capitolul 2 compară , cu subtilitate şi nuanţare , două lucruri foarte apropiate unul de al tul. Când este greu să stabilim care lucru este mai avantajos , vom compara consecinţele lor. De exemplu , este preferabil 272


I NTRODUCERE LA TOP/CA

l ucru l căruia îi urmează un bine mai mare sau un rău mai mic . Preferăm mai multe lucruri bune , celor mai pu ţin e , apoi ce l e asociate cu p l ăcere , ce l or asociate cu neplăcere . Este de preferat l ucru l în momentu l când are cea mai mare însemnătate , lucru l care fo l oseşte în orice timp , de exemplu , este preferabilă dreptatea, curajului . Această preferinţă are şi acest motiv: dacă to� sunt drep� nu mai este nevoie de curaj . Al te criterii

de preferinţă: naşterea şi distrugerea l ucrurilor . Este preferabil l ucru l a cărui pierdere este cazul să fie evitată . Omu l cei mai bun este preferabi l ce l ui mai bun cal , fiindcă omu l este preferabil ca l u l ui. Prisosu l este mai bun dec ât strictu l necesar, atunci când dispunem de acesta . A l tmi nteri , strictul nece sar, dacă ne l ipseşte , este preferabi l pri sosu l u i . Î n sfârşit, este preferabil ceea ce nu poate fi în l ocuit .

Capi/olul 3 con ti nuă s ă exami neze ierarhia preferinţe l or. Dintre l ucruri le care aparţin ace l eiaşi specii , su nt de preferat ce l e care posedă calităţile bune a l e speciei . şi încă în gradu l cel mai îna l t. Lucrul care face bun pe posesoru l său este de preferat; este de preferat acel care face mai bun ceva va l oros prin sine . Lucrurile sunt preferabile după unnări l e şi derivatel e l or . Din două lucruri preferabi l e unui al trei lea, preferabi l este ace l care ne atrage într-un grad m ai mare . Este preferabil l ucru l care , adăugat al tuia mai puţin bu n , îl face mai bun . Este preferabil binele în sine , bine l ui în aparenţă . Trebuie să deosebi m în câte feluri este prefe­ rabi l un lucru: este eI mai avantajos , mai bun , mai plăcut? Este preferabil lucru l care promovează mai mu l te obiecte şi Într-un grad mai mare . Ceea ce este deopotrivă de preferabil şi de evitabil , deci indiferent. este de pre­ ferat într-un grad mai mic faţă de l ucrurile care sunt numai preferabile . Capitolul 4, scurt . se ocupă de lucruri le care sunt preferabi l e şi evi ­ tabile fără comparaţie, fără "mai mu l t" sau "mai puţin" decât altul . Este preferabil , de exemplu , nu numai "mai uti l ul" ci şi . ,uti l u l " . Îndeosebi , Ia lucruri l e , .bune de la natură" pozitivul este suficient şi deci compara­

tivul nu este necesar. Capitolul 5 apl ic ă l a prob leme l e ge ner al e "l ocuri l e comune" al e "mai multului" şi "mai puţinului" , al e l ucruri l or "hune de l a natură" , ale ,.adaosurilor" şi "scăderi lor" , ale lucrurilor care nu sunt amestecate cu "contrarii" lor.

Capitolul 6 aplică la probleme l e particu l are "locurile comune" cer­ cetate până acum în ap l icaţie universală , fie pentru stabi l ire , fie pentru respingere . Ceea ce este valabil pentru universal , este valabi l şi pentru

273


MI RCEA FLORIAN

parti c ul ar Cele mai cupri nzătoare .

"

l oc u ri comune" sunt scoase din

opuşii propoziţiilor universale şi particulare . "Locurile comune" apli c ate particular

se

re feră la cele tratate şi în cartea a II-a , capitolul 9. Printr-un

postulat putem conchide ipo te ti c de la un caz la toate cazurile asemă­ nătoare . Cine a admi s aplicaţia particulară poate admi te ipotetic şi apli­ caţia universală . Dacă problema este nedefinită , re s p in g e re a se fac e Într-un singur fel : universal , iar stabilirea în două feluri : universal şi particular.

Cartea

:1

IV-a

(6 capitole)

,,Locurile comune" ale genului Cartea a IV -a an a li zea z ă "locurile comune" ale genului care este cercetat după accident , fiindcă amândoi aceşti predi cahili au o sferă mai

largă decât s u bi e c t u l , şi ca atare nu su nt convertibili cu el , în timp ce ceilalţi doi predicahi li , propriul (carte a a V -a) şi definiţia ( c arte a a VI·a şi parte din a VII-a) , au în c om un faptul că s<, convertesc cu subiectul . DefiniţJ a ,

care

este prcdicabilul fu nd ame n tal , va fi cercetata mal adâncil

la s fârş it , ceilalţi predicabili fi ind în serviciul ei . Cuţile IV-VII studia7a che stiuni care interesează şi Analiticilc. Poate de aceea Ari s tote l la începutul capitolul

-

constată

1 - di alecticienii le-au cercetat mai rar

.,Locurile comune" ale g e nu l u i , mai puţin c o m p l i ca te şi mai numeroase decât ale accidentului . vor fj întrebuinţate , Jupă nevoile discuţiei , pentru

a stabi li sau pe n tru

a

re spinge problema . Unele servesc numai pentru

una din sarcinile dialec licii .

Capitolul 1

enumeră

"

l o curi le comune"

aie genului

şi condiţiile

stabilirii şi respingerii pre d i catu l u i ca gen . Ge nu l este respins da că nu intră toate cazurile în genul respectiv , sau dacă el nu aparţine esenţial ,

accidental lucrurilor (de exemplu , al bul nu este genul , ci accidentul zăpezii) . Este destul să fOIDlUlăm definiţi a accidentulUi pentru a vedea

ci

că el nu este gen şi

că, de

acee a , el nu aparţine necesar. De asemenea ,

subiectul (�pecia) ş i predicatul (genul) trebuie s ă aparti nă acelei aşi ca­ tegorii .

<.:ăci

Ceea ce nu aparţine ni c i unei

speCIi

date nu ararţine nici genului ,

speciile date aparţin necesar unui gen . Ceea 274

ce

participă la un gen


J NTRODUCERE LA TOPTCA

trebuie să parti c i pe l a u n a d i n tre s pe ci i l e lui . Nu este g e nul unui subit:ct, dacă s u b i e c tul are o s fer ă m ai l arg ă dec ât predi c atul şi n i c i dacă are aceeaşi sferă . R egul a generală este că genul are o sferă mai l argă decât specia şi dife ren ţa . Capitolul 2 constată , la început , că nici o specie nu participă la două genuri di fe rite care nu su nt subordonate unul altuia sau nu se su bordonea7Ji amândouă unui gen superior. Dacă este atribuit un ge n , sunt atribuite e s e n ţia l toale g e n urile s upe ri oare şi inferi oare , fapt care se constat ă inducti v . Nu trebuie să se cons idere "diferenţa" drept gen , c ăc i "dife renţ a" nu e x pri m ă esenţa , ci o c al i fi care a e se nţe i . .,Diferenţa" este în gen , nu însă c a o s pe ci e , ci ca "făcătoare de specie" împreună cu genu l . Ea nu particJpă în adevăratul sens al cu v ân tului la gen , fiindcă n umai s pec i a şi individul p artici pă la ge n , în chip direct. Este o eroare a spune că genu l participă la specie . numai � pec i a p arti c i pă la ge n. Este , de asemene a , o eroare a face din "diferenţă" o sp ec i e . iar din s pe c ie , ge n u l diferenţei . "Difen:nţa" are o sfcră superioară speciei sau cel puţin egală, dar o sferă mai limitată dt:cât aceea a g t: nul u i , altminteri se confundă cu genul (de exempl u , nu m ăru l ar fi to t deau n a nt:pel eche) sau chiar genul ar fi suhordonat "di fere nţei " . Distrugerea genu lui atrage di s trugere a speciei , nu in vers . În fine , dacă în ţe le ge m �) specie fără genul şi . ,di feren ţa" date , acestea nu aparţi n speciei. Clpitolul 3 s e ocupă d e contrarii şi de ri v a ţi i genului în discuţie . Obiectul participă la g.:: n uri contrarii numai virtual . cum . de exemp l u . opi ni a poate fi adevărată sau falsă. Genul şi specia nu pot fi omnni me , dar put fi sinonime . Contrarul speciei date poa te fi sau in acel a şi ge n , ;,;au în al t gen , sau este e l însuşi u n gen . Mai este de văzut dacă există un contrar şi :11 spe c i e i şi al ge nu l ui , şi dacă contrarii au intemled iari . O obiecţie e ste că genul poatt: avea un contrar (boală şi sănătate) , în ti mp ce o bo al ă s ingulară (de exe mp l u , durerea de dinţi) nu are un co n tra r . Toate ace s te . ,Iocuri comune" se referă l a rt:spingerea tezei . Pentru sta­ bilirea te zei . vom recurge la c on si deraţia următoare : dacă contrarul spe ­ c i e i se afl ă în ace laşi gen , dar gt:nul nu are contrar , se în ţe l e g e că şi specia se <lflă în gen . Dacă ge n u l dat p o se d ă un contrar şi dacă specia contrară celei date se afl ă în acel ge n c on tr ar , atun ci spe c i a dată se află în genul contrar dat . În sfârşit , fonn e l e înrudite şi derivate se comportă ca şi lucrurile date ini ţial , fie că stabi l im , fie că re spi n ge m leza

275


MIRCEA FLORIAN

(de exemplu , dacă dreptatea este o ş ti i n ţă ,

ştiinţific" , i ar "om drept" e ste "om de

şi "în chip drept" este ş tii n ţă ) "

"în chip

.

.

Capitolul 4 cercete ază "locurile comune" ale genului , întâi , din al asemănării pe baza proporţiei (precum plăcutul este cauza plăcerii , tot aşa uti l u l este c auza bi nelu i ) , apoi din punctul de vedere al n aş terii şi distrugerii (a fi născut este a fi creat , i ar a fi distrus este a fi dizolvat) . Dup ă aceea , ia în co n si de ra ţie opoziţi a pri v ati v ă

punctul de vedere

pentru

a găsi genul unei specii , la stabilire ca şi la respingere . Urmează

căutarea genului la re lati v : cum e ste spec i a , tot exemplu , dublul

aşa este şi ge n ul (de este speci a , multiplul este genul ) , dar nu şi i n vers (de

exemplu , ştiinţa, ca gen , e s te un rel ativ . dar gramati ca, spec i a , nu este ) . Exi stă ş i excepţii la această regulă. S e caută l a relativ ş i varia ţi a

cazurilor

declinării (geniti v , dativ) , ca şi opoziţia lor: opusul relativ al spe ci ei are ca gen opusul genului rel ativ (de exemplu , dacă multiplul este genul dublul ui , submultiplul este genul jumătăţi i) .

Capitolul 5 examinează "locurile comune" ale genu lui referitoare la stare , capacitate şi afecţiune . Starea

şi

actul nu sunt în raport de specie

şi gen . S tarea nu are ca gen

nici capacitatea, de exemplu , blândeţea nu este stăpânirea mâniei . Nu tot ce este legat de o specie este genul ei (de exemplu , neplăcere a nu este genul mâniei , şi nici credinţa , genul con­ cepţiei) . Mai este de văzut dacă speci a şi genul se află de la natură în acelaşi subiect (de exemplu , culoarea se află unde se află al bul , şi ştiinţa , unde se află gramatica) . Dacă o stare sufletească se află într-o partc a sufletului (de exemplu , în partea raţională) , i ar al tă stare , în altă parte (în partea irascibiIă) , una nu poate fi genu l celeilalte . De asemene a , o specie nu aparţine genului numai p arţial , într-o anumită privinţă . Mai departe , partca nu poate fi genul întregului . Capacitatea, posibilitatea de a fi ceva . nu e s te de condamnat , chiar dacă e ste capacitatea de a face ră u căci simpla capacitate de a face rău o presupune şi pe aceea de a face bine . "

"

,

al unui lucru ca genul "diferenţă" . Subiectul unei modificări nu este genul ei . Capitolul 6 se ocup ă indeosehi de g e n uril e cele mai înalte . numite transcenden tale . Termenul tran scendental (de e xemplu , fiinţă, unul) nu poate fi luat ca gen sau "diferenţă" care este cuprinsă în gen . Genul nu e ste în specie , ci este e nu n ţ at despre spec ie . cum s-a susţinut în Ca tegorii 2 . Urmează "locurile comune" ale .,mai multu lui" şi "mai

Nu v om considera excesul sau gradul ceI mai în alt

iui , ci numai ca o

puţinului " . apl icate la gen . întâi la respingere . apoi la stabilire . Ne vom Întreba: permite sau nu genul o gradaţie o

27 6

dată

cu specia?

D acă ge nul


INTRODUCERE LA TOPICA

permite gradaţie , dar nu şi specia, acel gen nu este ce l p o triv i t spe c i ei . Nu este destul ca specia (de exemp lu , al b) şi genul (de exemplu , frumos) să admită gradaţie , pentru ca prima să-i aparţină celuilalt. Este de v ăz u t d ac ă ge n ul e nu n ţal de spre o specie e ste enunţat şi despre celelalte specii . N u tre bu i e s ă fac e m din "diferenţă" u n gen . în sfârşit, nefiinţa nu este un gen , fiindcă nu cunoaştem spe c ii de nefiinţă . Genul este consecvcntul con"tant al subi ec tu l u i , fără să-i fie recipro c ab i l ca propriul şi definiţia. ,

Cartea a V-a (9 c api tol e )

,,Locurile comune" ale propriului Cartea a V -a are drept obiect " p ropri u l " ca predicabil al unei teze

dialectice . Propriul este caracteristica unui obiect , deosebită de de fi n i ţ ia lui . R ol u l lui este să facă cunoscut un obiect în afara definiţiei . Acest predicabil îndeplineşte o funcţie importantă în l og i c a aristotelică. El a dispărut din logica modernă, fiind confundat cu definiţi a . în logica aris­ totelică , situaţia este răs tu rnat ă: de fi ni ţia este o diferenţiere a propriului, este propriul ca esenţa o b i ectu l u i Propriu l exprimă o anumită nuanţă .

a naturii unui obiect. Definiţia unu i ob iec t es te un ic ă , p ropri ul poate fi mul tiplu . Astfel , definiţia omului ca "animal raţional" nu se confundă cu mu l tipl a caracterizare a pmpri u lu i de e xempl u omul: "animalu l care râde" , "animal b l ând de Ia natură" , " capabi l de ştiinţă" , "de gramatică" etc . Propriul dă po si b i li t ate a unei caracterizări m ai largi şi m ai sup l e a ,

,

naturii lucrurilor. EI exprimă . ,proprietatea'· unui lucru .

Capitolul 1 prezintă ce le patru specii a l e propriu lui : a) p ro pri u l În sine sau absolut, propriu l care aparţine un u i lucru privit in de pe nde n t

de cele l al te : b) propriul relatiI' sau "faţă de altul"; c) propri ul pem13nen t, e tern , caracterul care aparţine totdeauna lucrului ; d) propriul temporar, înrudit cu cel

relativ . Bogat în posi b i l i tăţi

,

ca şi acc i de ntu l , este propriul

re l ati v , fiindcă ei poate fi afirmat în raport cu u n obiect şi neg at în raport cu altul , de exemplu , "a fi biped" este afirmat despre om, şi negat despre cal . Proprii dialectici în cel mai înal t grad sunt propriul în s i ne şi propriul etern , care au însă neajunsul că s u n t ce l mai uşor de respins şi ce l m ai

greu de stabi l i t , fiindcă ele oferă cde mai puţi n e argumente . Cel mai

277


MIRCEA FLOR1AN

slab este propriul temporar, de exemplu, un cetăţean atenian este în agora la un moment dat .

Capitolul 2 studiază în ce fel este exprimat corect propriul . Propriul trebuie să fie exprimat prin termeni mai cunoscuţi , când este vorba de stabilirea tezei sau , mai puţin cunoscuţi , când este vorba de respingerea tezei .

nu uităm că exprimarea propriului are menire a să ne facă

cunoscut un lucru . De asemene a , apartenenţa propriulu i la un l ucru

trebuie să fie clară. Cine nu ştie bine că un propriu aparţine unui subiect, nu ş tie bine nici dacă îi aparţine numai lui . "Mai cunoscut" are dou ă sensuri : mai cunoscut în sine şi mai cunoscut decât subiectul dat .

n e ferim de a exprima propriul prin termeni echivoci ş i s ă observăm dacă subiectul propri ului are el în suşi mai multe sensuri .

ne feri m , în

determinarea propriului , de a întrebuinţa de dou ă ori acelaşi termen .

nu ne folosim de un termen care se apl ică la orice lucru .

Capitolul 3 continuă a cerceta exprimarea propriului . Î n propriu

nu trebuie să fie exprimat lucrul însuşi sau o specie a lui , ambele fiind mai puţin cunoscu te decât propriul . Regula propriului este de a fi mai cunoscut decât subiectul dat , adică să fie anterior acestuia sub raportul cunoaşterii , nu simultan sau posterior lui . Propriul temporar sau "actual" trebuie să fie desemnat ca atare , altminteri nu este formulat corect. De obicei , propri ul e ste caracterul pe care un lucru îl posedă totde auna. Propri ul exprimat corect nu e s te cunoscut numai pri n percepţie . Î n sfârşit, propriul exprimat corect, deşi deosehit de esenţă , trebuie să fie aşezat în esenţa lucrului .

Capitolul 4. Până acum

s-a

vorbit de "locurile comune" care se re­

feră la denumirea propriului .

Se

va cerceta dacă propriul a fost raportat

corect sau nu la lucrul discutat , şi aceasta în chip absolut , nu "în anumită privinţă" . Aceste "locuri comune" sunt aceleaşi ca la exprimarea corec tă a propriului . în primul rân d , la re spingere trebuie să examinăm fiecare specie a subiectului dat ; după acee a trebuie să vedem dacă numele se e­ nunţă şi despre ceea ce enunţă noţiunea , sau invers . Altminteri , propriul nu este exprimat corect. Propriul nu poate fi exprimat "prin participaţie" , ca

la esenţă. Dacă două lucruri sunt i de ntice

,

propriul unuia este

şi

pro­

priul celuilalt. Fiindcă "acelaşi" şi "altul" au sensuri feluri te , sunt po­ sibi le sofi sme .

Capitolul 5 cercetează mai departe "locurile comune" referitoare la corecta raportare a propriului la subiectul său . Un atribut care aparţine

278


INTRODUCERE LA

TOP/CA

de la natură subiectului său , adică unei specii , nu e ste prin chiar aceasta propri ul acesteia. Partea cea m ai i n te re s an tă a ace s tu i capi tol cupri n de o c lasifi care a m ănun ţit ă şi complicată a propriilor şi "loc urilor lor comune" . Un exe mplu t ipi c este acel al focului . ale cărui su b specii ,.în diferite grade" sunt: cărbunele , flac ăra , lumina. Tre b u ie să fie pre ci zat cărei sub spec i i îi aparţine enunţarea propriulu i . S ă ne ferim de a formula ca propriul u nu i lucru , însuşi lucrul . î n orice c az , propriu l tre buie să fie rec i procabi l cu s ubie c tul căruia îi aparţi n e . Propriul unui lucru poate să ap arţi n ă şi tuturor părţi lor sal e , de exe m p l u , e s te pro priul oricărei p or ţiu n i de păm ânt de a s e mişca "în jos" . Capitolul 6 cercetează importan ta te mă a rolului pe care îl are la propriu raportul de opo z iţi e , luând ca punct de pl e care co n trarietate a pe c are Ari s totel o are to tde auna în vedere . Contrarul propriului dat trebuie să aibă ca subiect contrarul subiectului dat . De la propriul contrar celui dat derivă subiectul contrar subiectului dat . După ac ee a se trece la o p o z iţ i a relativilor, adică la corelativi . A treia s pec ie de opu ş i es te po se s i a-pri v aţia: aici propriul p os e si ei core s pu n de la ne g ati v propriulu i privaţie i , de exempl u , dacă p ropriu l s u rd i t ă ţii este lipsa d e se n zaţi e , propriul auzului este po se sia de se n z aţi e , şi tot aşa din pu n c t de ve dere ne g ati v . A patra specie de opoziţie este contradicţia (afirmaţia şi negaţia) . Acest "loc comun" serveşte respingerii : dacă terme nu l pozitiv este pro­ priul unui lucru , te rme nul neg ati v nu este propriul lui ; de asemenea , dacă pre d i cat ul pozitiv este propriul subiectului pozitiv, pre di catul ne ga ti v este p ropriu l s ub ie c tulu i ne g ati v . în al tre ile a rân d . ac e laş i atribut poate fi afimlat sau negat despre subiecte d iferi te , de e xempl u , dacă "însufle � t" este p ro priul animalul ui . el nu este propri u l non -ani m alu lui . Capitolul 7 ex ami neaz ă "locurile comune" ale propriului , întâi l a te rme nii deriva� sau "cazuri": termenul derivat al propriu lui este propriul subiectului derivat. Aşadar, şi la deri v aţi e se apl i c ă raportul de opoziţi e . Cercetarea trece. la lucruril e care se aseamănă sau care se află în re l aţie de anal ogi e : proprii ce se as e amăn ă sunt proprii su bi ecte l or ce se aseamănă sau sunt analoge , de exemplu, opera arhitectului şi a medicului . La lucrurile identice , predicatul este ide nti c . Nu există însă un predi cat identic pentru două subiecte deosebite: fiec are lucru are propriul său . Totuşi , prudenţa este şti in ţa şi a binelui şi a rău lui . Propriul lui "a fi" este paral e l cu pro priu l lui "a de v e ni " şi "a se distruge" , precum şi i n ve r s . Acest "loc comun" se aplică şi la teoria Ideilor: ceea ce nu aparţine Ideii 279


MI RCEA FLORIAN ---- ----- -------

-

nu aparţine nici lucrului care participă la Idee , dar ceea ce aparţine Ideii ca Idee poate să nu aparţină lucrului care participă la Idee . Capitolul 8 ia în cercetare "l ocurile comune" ale propriului din punctul de vedere al "mai multului" , "mai puţin ului" şi "egalului" , con­ si derând concomitent variaţi a predicatului şi variaţia subiectului , fie la respingere , adică la neconcordan{ă , fie la stabilire , adică la concordanţă . De asemenea, se poate trage concluzie de la pozitiv la comparativ şi su­ perlativ . Se pot compara , sub raportul pozi tivului , al comparativului şi al superlativului două atribute şi două subiecte , de exemplu , caracterul de "a percepe" la animal şi de "a şti" la om. De subliniat este că nu se poate ca acelaşi atribut să fie propriul mai mul tor lucruri . În sfârş i t , Ari stotel se ocupă de proprii care aparţin în chip egal lucrurilor , tot în trei cazuri se compară: a) două subiecte şi două atribute; b) două atribute şi un subiect; c) două subiecte şi un atribut, fie pentru stabilire , fie pentru respingere . Capitolul 9 ia în consideraţie "locurile comune" ale propriului din punctul de vedere al potenţialului şi superlativulu i . Propriul potenţial aparţine unui lucru real , dar numai în anumite condiţii , de exemplu , aerul are ca propriu caracterul de a fi respirabil numai dacă exi stă animale , afirmaţie care nu este exactă. Potenţialitatea nu poate fi răpită , adică nu este relativă. În sfârşit, superlativul nu poate fi propriul unui lucru , căci . în eventualitatea că acel lucru este distru s , propriul superl ativ trece asupra altui lucru .

Cartea

a VI-a

( 1 4 capitole)

,,Locurile comune" ale definiţiei Cartea a VI-a, care cercetează "locurile comune" ale definiţiei , este cea mai însemnată , atât prin rolul central pe care îl deţine definiţia printre predicabili , cât şi prin rezultatele cercetării , rezultate care îmbogăţesc cunoşti nţel e noastre de 10�ică. Definiţia este şi principala metodă a dialecticii . Capitolul 1 are carac ter preliminar: el se ocupă de cele cinci ,.părţi" , adică de cele cinci reguli ale definiţiei , pe care însă le cercetează în latura lor negativă, în defectele sau viciile lor: a) definiţia este valabilă

280


INTRODUCERE

LA TOP/CA �--- - - - - - - - - - - - - - � -----

pcntru toalc l ucrurile care au ac elaş i nume , dar nu totdeauna; b) de finiţ i a cuprinde genul cel mai apropiat şi di fen: nţa specifică, dec i exprimă esen­

ţa lunu l u i : c) definiţia trebuie să co nv i n ă numai definitului ; d) defin i ţi a tre l m l c �ă expri me

(:" cnţa definitul ui , ex cl uzâ nd

ac cidentu l ; e) definiţi a

tre h u i e făcută într-o form ă corectă , exclu zând e x pre s ii necl are şi de

p r i s o s . Pen tru fiecare reg u l ă exis t ă "l oc u ri comune" aparte . A cincea re g u l ă , deci al l,Hleilea viciu , este cerce t at ă în următoarele două c ap i tole .

Capitolul 2 se ocup ă de e vitare a ne cl ari tăţi i în defi niţie Obscuri­ .

taIca

definiţiei este produ să de tre i defecte: a) ec h i voc ul tennenilor cu

două

sau

m ai m u l t e î nţelesuri , ori de câte ori nu se p reci z ea ză

luat , fie În defi n iţ i e , fie în defi ni t; b) ca u n

sensul

vorb i re a metaforică - ace as t a face

definit să parti c i pe l a două genuri deosebite , ceea ce este co ntrar

esenţei

definiţiei ; c) folosirea de termeni ne o b i ş nu i ţi , care fiind obscuri

sunt mai condamnabili decât termenii metaforici .

Capitolul 3 den u nţă celălalt viciu formal al definiţiei: întrebuinţarea În de finiţ i e a cuvintelor de prisos , ceea ce face ca ea să fie prea larg ă , sau să fie tautologică , deci să nu se potrivească numai defi nitu lui .

Capirolul 4 arată în ce condiţii definiţia ex primă corect esenţa unui lucru . Pr i ma co ndiţie este ca definiţia să fie făcută cu aj utorul unor noţi u ni anterioare noţiunii definite şi mai bine cunoscute . O ri c e lucru are o s i ngură definiţie , fiindcă are o si ngu ră esenţă . Ce s u nt fac tori i

"

mai

cuno s c uţi"? Termenul de "mai cunoscut" are două sensuri : în sine mai

c uno s cu t şi faţă de noi mai c unos c u t . În sine mai cunoscute sunt genul şi diferenţa care s un t în seşi elementele definiţiei . Eroarea de a nu defini prin termeni anteriori este de trei feluri : a) a defini pri n opuşi , c are su n t t o t deau n a s i multan i opuşii nu se defi ne sc unul pri n altul; b) tau to­ log i a , adi că întrebuin ţarea de fi n i tu l ui în defi ni ţi e ; c) definirea a două -

s p ecii coordonate una prin al ta, ele fiind simultane , sau defi nirea unui

termen supraordonat printr-unul subordonat . Capitolul 5 înre gis tre ază "locurile comune" referitoare la gen, care

trebuie să fi e

arătat cel dintâi pe nt ru a cons ti t u i o definiţie şi a dezvălui

astfel esenţa lucrului . De asemenea, trebu ie să aşezăm lu cml în genul just , ad ică în genul cel mai apropiat , şi de ci să nu sărim peste acest ge n .

Capitolul 6 se o cu p ă d up ă ,

gen ,

de Io c u ril e comune" ale "dife­ "

renţei" s pe c ifi c e . Fie<.:are gen are cel puţin două diferen ţe opuse , core­ lati ve . Nici o diferenţă nu poate fi exprimată printr o n e ga ţie Condi ţi a importantă ca o r i c e gen să aibă două di fe re nţe opuse ru inează teoria -

28 1

.


MIRCEA FLORI AN - �------ ---- ----

Ideilor . Nu poate e x i st a o Lu ng ime în s ine care nu poate nici să aibă, nici să nu aibă lărgime . Sunt cazuri în care este pennisă defini ţia nega­ tiv ă de exempl u , la privaţie , care este o lipsă "de la natură" . Specia şi genul nu trebuie să fie luate ca diferenţe . Dacă ace a s t ă eroare nu este gravă la confundarea speciei cu diferenţa , ea este gravă la confundarea ge nul u i şi d i fere nţei Diferenţa nu e ste ni c i o dată un accident , fi indcă ea ap arţi n e e s en ţei lucrulu i . Genul nu este atribuit diferenţei . ci l ucruri l or c are au diferenţa , deci speciilor şi indivizilor. Di fe re nţa are o sfeTă mai l arg ă decât specia, deci ea e ste an terioară speciei , dar posterioară genu lui . Nici o di fe re n ţ ă nu aparţi ne l a d ou ă g enuri dife ri te , afară numai dacă genurile nu se subordonează unui gen superior . Este gre ş i tă defi n i ţ i a în care d iferenţa este desemnată printr-o dete rmi n are de loc . Nic i deter­ ,

.

minările de timp nu dau o diferenţă valabilă . O atenţie deosebită reclamă

d ifere nţel e la rel ativi . Capitolul 7 în cepe

prin a p re ci za că uneori un lucru este mai b ine

definit printr-o altă e x pres i e

d ec ât p ri n

aceea acceptată

e x e mplu , dreptatea nu e s te o simplă capacitate , ci Urmează ce rceta re a

diferenţei

de obicei (de

e ste

o re al i z are) .

sub raponul lui " ,mai mult" şi a lui

pu ţ i n" , în confonnitate cu natura obiectului

defini t

.

"

mai

De fi niţ i a unui gen

nu trebuie să fie valabi lă mai mul t pentru una din speciile lui decât

pentru al ta .

în sfârşi t , să vedem dacă se iveşte o nepotrivire . Capitolul 8 se ocupă de "l ocurile comu ne" care definesc relativi .

în

orice de finiţie

el este relati v .

a

relativului trebuie să se c u pri n dă lucrul faţă de

de e xe mp lu

.

ştii nţa se

de fineştc

care

prin obiectul ei , prin ceea

ce este ştiut. De asemene a . În defi niţie , trebuie să se i ndice canti tate a , calitate a şi

alte Capitolul

aspecte c ate g Oii ale a l e l uc rului d e definit . 9 subliniază că în de finirea poscsiei trebuie

se cuprin­

şi posesoru l , ca şi invers . La rel ativi , relaţi a genului este valabilă şi pentru speciile sale . Definiţia unui contrar este contrară definiţiei celuilalt

(de exemplu , dac ă utilul este ccea ce produce binele , dăunătoruJ este ceea ce produ ce răul sau ceea ce distruge binele ) . î n genere . la toţi

contrar

defi n iţia celuilalt (de exemplu , definiţi a defi niţiei ignoranţei) Privaţia este definită prin con ­ trarul posesiei , dar nu şi invers (d e e x emp l u orbirea este privaţia de ve dere , dar vederea nu este o privaţie de orbire ) . Să nu credem însă că un contrar poate servi pentru a defini contrarul său . Nimic nu este definit pri n

opuşii , definiţia unuia postulează ştiinţ ei corespunde

.

,

contrarul său (de exemplu , binele prin rău şi invers) , căci ar însemna să

282


I NTRODUCERE LA

TOP/CA

recurgem la tautol ogie: dacă binele este contrarul răului şi răul - contrarul

contrarul contrarului binelui . trebuie să cuprindă şi subiectul ei .

binelui , atunci binele este definiţia privaţiei

Ca şi la pose sie ,

Capitolul 10 constată , la început, că termenil or derivaţi ai defini­ tului le corespund termenii derivaţi ai definiţiei . Apoi aduce o i mportantă

ohiecţie ni

teoriei platonice: defini ţia unui lucru nu se potrive şte totdeauna

Ideea lucrului (de exemplu , omul este muritor; Ideea omului nu este ,

după Platon , muri toare) . La

o moni me ,

spre deosebire de sinonime , de­

finiţia nu poate fi unică , fiindcă aceleaşi nume exprimă lucruri deosebite .

Capitolul I l se ocupă de definiţia termenilor compuşi . Regula este aceasta: în cazul că toate părţile sunt necesare termenului compus , definiţia

tot atâtea părţi câte are obiectul definit (termenul compus) . Capitolul 12 cercetează, ca şi cele p re ce dente , începând cu capi­ tolul 6, tot definiţia diferenţei . în primul rând , să avem grijă ca definiţia să nu fie pre a g e n e ral ă , cum este , de exemplu , definiţia numărului nepereche ca numărul ce are un mijloc , deoarece şi linia are un mij l oc va

avea

.

Mai departe ,

să nu

definim ca re al ceea ce nu este real , sau să definim

relativul fără a arăta faţă de ce este relativ . La lucrurile care au diferite

grade , definiţia nu trebuie să considere lucrul în gradul său cel mai înalt .

Defin iţi a u nui

lucru dorit ca scop n u tre b u ie să-I prezinte ca mijloc .

Capitolul 13 vorbqte de "l ocurile comune" care reprezi ntă în de­ fi niţie felu l de a fi al l ucruri lor . Dacă lucrul este u nul este o eroare de a-l d efi n i c a mul tiplu sau ca produs de mai mulţi factori ; de exemplu , ,

drl�ptatea nil

ar

depi n de de stăpânirea de sine şi de curaj . Întregul şi părţile

sunt acelaşi lucru . dar ele sunt solidare . Dacă de fi n i tul

se

află Într-un

si ngur subiect , atu nc i şi părţile sale se află în acel aşi subiect pri mordi al , caci unde există părţile . exi �tă

şi

întregul . Definiţia şi definitul nu se află

în suhiec te primordiale d ife ri te . Părţile şi în tregul nu dispar în acelaşi

chip: d acă dispare întregu l . nu di spar şi părţile , dar dacă dispar p ărţile , d i sp are şi întregu l . Ari s totel cercetează apoi caracterul bun sau rău al

l ucrurilor l u ate

ca

sau ca părţi . El mai face deosebirea subtil ă a şi B , provenit din A şi B , în fine , A plus B . continuă să cerceteze J oc uril e comune" ale com­

întreg

trei feluri de c ompunere : A

Capitolul 14

,

poziţiei lucrurilor, adică ale felului de compoziţie , chiar dacă elementele lui sunt de aceeaşi natură . Dacă un lucru poate primi de la natură c ali tăţi Cl1ntrare . el

nu poate

fi definit printr-o singură calitate . Când nu pu te m

ataca întreaga definiţie , putem ruina u na din părţi . Definiţiile necl are

283


MIRCEA FLORIAN ---

. - �-�-

trebuie să fie corectate de Întrebător pentru a le putea ataca, propunând totodată una mai bună.

Cartea a VII-a (5 capitole)

,,Locurile comune" ale identicului şi definiţiei Cartea precedentă nu a terminat expunerea "l ocurilor comune" care , în genere , resping definiţiile vicioase . Cartea aceasta va examina şi alte aspecte ale definitului , după ce va cerceta însemnatele "locuri comune" ale identicului , întrucât în orice definiţie există o identitate între definit şi definiţie . Deci cartea a VII-a introduce noi puncte de vedere în adâncirea logică a definiţiei. Capitolul 1 arată în ce fel două lucruri sunt sau nu sunt identice , la început sub raport numeric. Vom utiliza în acest scop toate mijloacele de care dispunem : termenii derivaţi din ei , înrudiţi cu ei , opu şii lor, cauzele de producere sau de distrugere a lor, precum şi tot ce stă în raport de identitatc cu ele . Dacă doi termeni nu sunt identici cu un al treilea , ei nu sunt identici între ei . Lucrurile identice au aceleaşi accidente sau sunt accidente al e aceluiaşi lucru . Ele aparţin aceleiaşi categorii. Lucrurile identice au acelaşi gen s au aceeaşi diferenţă (specie) , cre sc la fel şi în acelaşi timp . Identitatea are şi alt sens decât acel indiscutabil al identităţii numerice: identitate de gen , identitate de specic , înţelesuri aristotelice obişnuite , dar discutabile . Capitolul 2 arată pe scurt că "locurile comune" care resping iden­ titatea resping şi dcfiniţia. Dar aceste .,locuri" nu sunt valabile şi pentru stabilirea definiţiei , căci stabilirea cere şi acele condiţii prezentate în cartea a VI -a, 2 şi 3 . Capitolul 3 enumeră "locurile comune" care stabilesc definiţi a . Trebuie să ştim c ă definiţia nu se demonstrează, fiindcă ea este principiul demonstraţiei , totuşi ea poate fi constituită printr-o demonstraţie . Se cer­ cetează după aceea definiţia opuşilor, definiţia în totalitatea şi în părţile ei (gen şi diferenţă) , în toate combinaţiile posibile ale opuşilor. Compară apoi definiţiile temlcnilor derivaţi şi înrudiţi , ale termenilor care exprimă

284


I NTRODUCERE

LA

TOPICA

������-���--����_

..

_-----

o creştere ş i o egalitate de grad (a de fi n i mai bi n e , a defini în acelaşi grad) . Capitolul 4, scurt , relevă g radul de utilitate al diferitelor "locuri c om u ne " . Cele mai utile sunt acele care compară d e fi niţi a ş i definitul în di fe ri te le lor variaţi i . Cele mai "comune şi mai puternice locuri" sunt şi cele mai utile . Capitolul 5 trate ază tot o chestiune gene rală , foarte În semnată pentru di alectică: dificul tatea de a stabili şi de a re spi n g e o pro bl e m ă . Dintre cei patru predicabili , defi ni ţi a este mai greu de stabilit şi mai uşor de re s p i n s , căci pen tru respingere este suficient un singur caz contrar sau o parte a acestui caz . Dimpotrivă, pentru a stabili o defin iţi e trebuie să dovedim toate momentele c uprins e în definiţie ; de asemenea , trebuie să arătăm de ce defi ni ţ i a se aplică la tot de fi n itu l , şi numai la ace st definit. Aceeaşi regulă este va labilă pentru propriu şi gcn: este mai uşor a le re sp i nge decât a le stabili . La aceşti doi pred icab il i, dificultatea con­ stă şi în dov ada că ei aparţ i n lucrului ca propriu sau ca gen . Î n genere , este mai uşor a di s trug e decât a constru i . D i mp o t r i v ă , u n ac ci d e n t p art i cu l ar este mai uşor de s tabi lit dec ât de re s p i n s , fiindcă e l se l i mitează să enunţe numai că aparţine subiectului . Cu acest capitol se înch eie p artea privitoare la cei patru predicabili .

Cartea a VIII-a ( 1 4 capitole)

Despre practica dialecticii şi practica în dialectică Cartea a VIII-a, care se pare că a fost redactată mai târziu , în tre­ ge şte

e

x p u nere a "l ocurilor

comune" , care i nteresează şi pe filozofi ,

printr-o tehnică a d i s c uţi e i ,

a În trebării şi a răspu nsului , în gene re a argumentării , care interesează mai ales pe di alectician şi p rac ti c a sa. Î n accastă tehnic ă , se analizează diferitele mijloace , uneori s i mp le

stratageme şi şiretenii de l u p t ă . necesare pentru dcsfăşurarea cu succes a argu mentării . Problema centrală a practicii di ale c ti c e este formul area întrebării şi atacarea ră sp un sulu i . Capitolul 1 se ocu p ă de felul de a pu ne întrebările şi de ordinea lor , căci dialectica este , în pri mul rând , arta de a ri d i ca prohleme , te ze ,

285


MIRCEA

FLORIAN

����- -���_ ._-----------

care sunt punctul de plecare al discuţiei . Premisele , în afară de cele nece­ sare care nu lipsesc nici în dialectică, sunt de patru feluri , după cum ser­

şi

vesc : a) inducţiei ; b) întăririi conc luziei , practică impusă

şi

împodobirii argumentări i ; c) ascunderii

de nevoia de a întreţine discuţia; d) Iămu­

fommlăm de-a dreptu l procedăm indirect. Arisţotel

ririi lor, cerută de argumentare . Nu trebuie să premisele care duc la concluzie , ci tre buie să

subliniază importanţa i nducţiei în dialectică . Principala stratagemă este

să expri­ în voie opinia sa. Uneori este u til să ne face obiecţii nou ă înşine , pentru inspira încredere respondentului , să facem apel la autoritatea opini ilor

de a lăsa în um bră intenţia întrebătorului pentru ca respondentul me a

în genere primite , să cerem să ni se acorde propoziţii ale căror consecinţe nu se întrevăd uşor , să prelungim discuţi a provocând confuzi i . În sfârşit , s ă arătăm în c e constă împodobirea ş i clarificarea discuţiei . Î mpodobirea constă în dezvoltări suplimentare , clariticarea

-

în

exemplificare .

Capitolul 2 începe prin a decIara că, în argumentare , silogismul va fi întrebuinţat mai mult

faţă

de cei mulţi , căci şi inducţia

de dialecticienii formaţi . i ar inducţi a , faţă

ne oferă propozjţii

universale . Obiecţia �au

i ns tanţa , găsirea cazuri lor co ntrare , e�te mijlocul cel mai bun de a verifica inducţi a . În dialectică, vom evita demonstraţia indirectă prin ab­ surd (impos ibil) , fiindcă respondentul

poate contesta concl uzia obţinută

direct, şi se poate îndoi de i mposibili tate a con d uziei obţinute indirect. a propozi ţie dialectică este negativ . Dacă nu

se

o

întrebare l a care

răspunde ,

discuţia

se

răspunde afirm:ltiv �au

trebuie în treruptă ca inuti l ă .

Capitolul 3 ex ami nează uşurinţa sau dificultatea d e

de

a re spinge

o

( princ ipiile) şi u l time sunt respins , sunt

de

J

,labi l i

sau

propozi ţie dialecti c ă . A , tfe l , propoLiţiile pri me

uşor

de stabilit �i greu de atal:at . Greu de

asemene a , propoziţiile .. e sunt apropiate de prin cipii , ca

şi cele care sunt exprimate confuz sau

metaforic . Ddinirea principiilor

înlesneşte pri mirea lor.

Capitolul 4 ne dezvăluie sarcini le re specti v.:: ale celui ce . în acelaşi ti mp , întreabă , conduce disculia şi atacă, precum şi ale celui ce răspunde printr-o teză şi-şi apără teza. Î ntrebătorul urmăreşte să facă pe respondent să susţină lucrurile cele mai nepro b abi l e şi dentul tinde să arate că la

ci , ci

de

la

şi

m:il paradoxale . iar respon­ mai neprobabile nu vin de

susţinerile sale cele

prob lema pusă de întrebător .

Capitolul 5 este un ghid în tehnic a discuţiei ca exerciţiu şi examen critic . Este

o

deosebire între a preda o în văţătură

286

şi

a discuta o teză.


INTRODUCERE LA -

TOP/CA

----- --- ----

În predarea şi asimilare a învăţăturii , elevul primeşte ca adevărate cele spuse de profesor; în discuţie , întrebătorul vrea s ă domine adversarul , iar respondentul nu vrea să fie dominat , ci să rezi ste cu succes . Totuşi , Aristotel recunoaşte importanţa unei discu�i purtată în vederea cercetării şi examenului critic ,

pentru

atingerea cărui scop nu s-au dat re guli până

acum.

Capitolul 6 cercetează tehnica întrehării din două puncte de vedere:

a)

este ea probabi l ă , neprobabilă, sau nici una, nici alta? ; b) face oare

parte sau nu face par te din discuţie? Sarcina respondentului este să ia în conside raţie dac ă întrebarea ce i se pune este sau nu admisi bilă şi dacă el a pre văzut toate consecinţele admi si bilităţii .

Capitolul aprecie7e , întâi ,

7 analizează tehnica răspunsului Răspunsul trebuie să

claritatea întrebării .

Dacă Întrebarea nu

a

fost inţeleasă,

re sponde ntul poate spune : "n-am inţeles � " , i ar dacă cumva

ea

are mai

mu lte înţelesuri , el poate să se abţină de a ră�punde afirmativ sau negativ. Numai l a intrehările dare

se va

Capitolul 8 continuă ,-a

răspunde prin da

nu.

arătat că răspunsul depinde de admisihilitatea �i de cl aritate a între­

bări i , ldaugă

acum o a

tre ia condi ţie : natura Întrebării şi importanţa ei

în argu mentare . Cu acest

dialectică

prilej

ridi că di n

nou

,când

ca

prl'b!t:ma: ce rol are in

propoziţiile particu lare generalizarea cazuri lor , in­

inducţi a . RC'ipondentul poate admite

care stau la haza induqiei , Jar poate ataca v(

sau

"ă determine rolul re spondentului . După ce

obiecţii

cazurile con trare . Există însă şi propoziţIi neprobabile

s u n t gn:u de re s p i n s prin obiecţi i , cum sunt , de exemplu ,

c are

argumentele ele atului Zenon că nu există mişcare .

Capitolul

9 prec izează că e ste bine c a , Inai nte de

pri ntr-o teză, re sponde n tul

să-şi

facă

sieşi

a

răspunde

obiecţi i , pen tru ca să nu

formu leze teze neprobabile , adică propoziţii cu conseci nte neprobabile şi cu un conţi nut imoral .

Capitolul

10 noteaLă pe scurt cum putem corecta un raţionament

fal s . În primul rând , atacând premi sa care al imentează falsitatea, nu ori­ care

alt punc t, cu

o fal sitatea mai

mică.

De asemenea ,

trebuie să dovedim

de ce propoziţia este fal să. Există patru mijloace de a împiedica ajunge­ rea la

o

concluzie: a) înl ăturăm propoziţia fal să; b) facem obiecţii între­

bătorului ;

c)

facem obiecţii întrebării :

t i mpul limitat al discuţiei . 287

li)

facem

o

obiecţie fundată pe


M I RCEA FLORIAN

Capitolul

1 1 continuă şi dezvoltă pe cel preceden t . Uneori , este

necesar să atacăm personal pe întrebător, nu întreharea sau teza sa, dacă el e ste de rea-credinţă , fi indcă nu vre a să facă conce siile necesare discuţiei . Uneori , adevărul este ruinat de fal s , dar şi falsul este ruinat tot de fals . Dialectica se deosebeşte de eristică prin scopul ei: este un schimb corect de opinii . Di scuţia trebuie să fie opera comu nă a interlocutorilor. Argumentele , privite în

sine , pot fi

criticate din cinci puncte de vedere :

a) dacă din între bările puse nu re zultă nici o concluzie ; b) dacă din întrebări re zu lt ă o concluzie , dar nu aceea opusă tezei ;

c) dacă adaosurile ,

pentru a obţine concluLi a , sunt mai sl abe decât concluzia şi întrebările pu s e ; d) dacă putem eli m ina părţi le care nu contribuie la concluzi e ; e) dacă premisele sunt mai slabe decât concluzi a. Urmează , î n sfârşit, definirea unor i mportan ţ i terme ni dialectici : filozofema (raţionament stri ct demonstrativ) , epicherel11 a (raţion ame nt dialectic) ; sofism ul (raţionament eri stic); aparema (raţionament dialectic prin contradicţie) . Capitolul

12 arată în ce condi ţi i o arg u m ent are este cl ară sau

adevărată şi în ce condiţii este fal să. Adevărată este argumen tarea în trei condi ţii : a) întrebarea ini ţială nu are nevoie de întrebări supl imentare ; b) concluzia rezultă necesar din premi sele date ; c) sunt omise elemente foarte probahile , ca în e nt imemă sau raţionamentul prescurtat al moder­ nilor. Falsă este arg umc nta rc a în patru cond iţii : a) în argumentarea eris­

tică

(pare a fi concludentă . dar în realitate nu este ) ;

h) în

argumentarea

care este concludentă, dar nu în chestia propu să; c) în argumentarea care este

c onclu dentă în

chestia propu să . dar nu după metoda corespunzătoare

obiectul ui; d) în argumcntarca concludentă datorită un or premi s e false . Capitolul 13 se ocupă , întâi . de cele cinci fcIuri de argumentare

pri n petitia principii (cerc vicios) şi prin petitia de cantrari, în dialec tică , după ce ele au fost cercetate , pentru domeniul adevărului şi necesarului , în Analitica primă II , 1 6 . Petitia principii se referă la concluzia care este postulată ca premisă; petitia de contrali se referă la cele două premise care stau

în

raport de contrarietate sau de contradicţie .

Capitolu1 1 4 descrie calităţile unui bun di alecti cian . Cea dintâi

calitate este deprinde rea de a converti raţionamentele , conversiunea ra­ ţionamentul ui fiind deosebită de cea

a judecă�i;

a doua calitate este cău­

tarea, la orice teză, a argumentelor pentru şi contra , cu toate consecinţele lor , precum şi străduin ţ a de a le respinge faţă de un interlocutor real sau fictiv . Această calitate este utilă şi filozotiei . Asemenea calităţi presupun

288


INTRODUCERE LA TOP/CA

. l/ u l l I l i tc di spoziţii naturale . O a treia cali tate ne cere să stăpânim bine argl l l llcntele pentru principiile cele mai înalte care par uşor de înţeles şi

de an:e;! sunt uşor trecute cu vedere a; de asemenea, să stăpânim bine g l l l l l e n tele pentru noţiunile cele mai frecvente . O a patra calitate este

;11

l o l o s i rca promptă a celor mai obişnui te "locuri comune" în discuţi e , I I l ;Î n u i nd astfel premi sele cele m ai generale luate din ştiinţe ş i arte . Este h i n e să di spunem de o rezervă de principii şi ipoteze . Capacitatea

d i a k ctică constă în formu l area de premise generale şi în con struirea , k ohiecţii eficace . Î n sfârşit, un dialectician care se respectă nu trebuie \;1

se

angajeze în dis cuţie cu oricine , căci există oameni dispuşi să

d I scute , dar nu să ajungă la o concluzie .

C. PRIVIRE GENERALĂ

Dialectica este a doua ramură a logicii şi ca atare este un "instru­

I l Icnl" , un organon al ştiinţei demonstrati ve . Prezenţa dialecticii

este uni­

v nsal ă . Aristotel apelează la serviciile dialecticii în situaţiile cele m ai d i licile şi mai del icate ale silogisticii şi apodicticii . În Analitica primă II ,

c a p i tolele 1 5 , 1 6 , 1 7 şi , îndeosebi , 1 8 , 19 şi 20 nu pot fi înţelese fără

contribUţia dialecticii , fără ajutorul acelei discipline care pune accentul pc o poz iţi e , pe inducţi e , pe concret . Dialectica este arta de a descoperi l lpoziţiile concrete cu ajutorul inducţiei . Către sfârşitul Topicii, Aris totel l I ;1 următoarea caracterizare a di alecti cianului : "Pe scurt , di alectician cste accl care ş tie să formuleze premise şi să facă obiecţi i . A formula II

p ro poz i ţ ie înseamnă a face un singur lucru din mai multe lu cruri (căci

ce duce la o concluzie trebuie să se prezinte ca un tot) , în timp ce

ceea a

face o obiecţie Înseamnă a face dintr-un singur lucru mai multe . Căci

În cazul din urmă, divi zăm sau di strugem , parte admiţând, parte respin­

gând

propoziţii le date"

( Topica

VIII , 1 4 ,

164

b) . Premi sa (propoziţia)

ge neralizează, fiindcă scopul formulării ei este obţinerea unei concluzii c<lre

întotdeauna urmăreşte ceva universal , fiindcă ea unifică o mulţime

de lucruri . Dimpotrivă, obiecţia parti cularizează prin respingere , prin

upoziţie . Dialectica procedează de precădere inductiv . În lumina caracterului

i nductiv al

dialecticii , se poate spune că Dialectica stă mai aproape decât

289


MIRCEA FLORIAN

Analitica şi Apodictica de ontologia ari stotelică, de ştiinţa "fii nţei ca fiind" 9 , fiindcă pentru Aristotel fiinţa este constituită din substanţe indi­ viduale , din " Tode

tl' , în care totodată se cuprind notele generale ca

factorii constitutivi ai individualului . S -a subliniat adeseori , cu satisfacţie , o adâncă nepotrivire în fundamentele concepţiei ari stotelice , o fisură fatală doctrinei . Pe de o parte , Aristotel afirmă că indivizii concreţi sunt "substanţele prime" , iar universalii abstracţi sunt "substanţe secunde"

( Categorii 5), pe de altă parte , el repetă , Întemeiat pe distincţia importantă mai înainte în natură sau în sine" şi "mai înainte pencru noi", că

dintre

"

universalul este mai înainte

ar Însemna

noi, ceea ce

interpretare

în natură, iar individualul

mai înainte

faţă de

că în natură uni versalul precede individualu l ,

contrară concepţiei că individul este "substanţa primă" . Că

opinia din urmă este o persistenţă a platonismului se constată uşor, date fiind condi ţiile istorice În care s-a constituit anstotelismu l .

U n Aristotel consecvent trebuia s ă dualului nu numai "pcntm noi" . c i

şi

recunoască Întâietatea

indi vi­

"în natură" . Universalul care este

În şi prin individual , consti tuindu - l , nu poate fi "mai Înainte

în natură".

I ndiv i du alul şi universalul nu pot fi despărţiţi ; ei coincid În orice lucru ,

în orice fenomen . Nu este de conceput universalul independent de lucrul singular şi înaintea lui , nici real , nici logic , fiindcă logica reflectă rea­ litatea. De aceea este şu bredă şi o

altă

formulă, Înrudită cu cea prece­

dentă, pe c are o Întâlnim mai ales în Analiticii:

"Î n

ordi nea n aturii ,

silogismul este mai înainte şi mai cunoscut : pentru noi însă , silogismul prin inducţie este mai luminos"

(Analitica primă 11 , 23 , sfârşit) . Fonnula în Topica: ,.Trebuie să ne

este repetată cu o exempl ificarf" deosebită

folosim de exerci tarea noastră în procedeul inductiv împotriva unui începător , iar de exerci tatea noas tră în silogisme - împotriva unui 9

În filozofie , terme nul

noastră populară tinde

liinţa apare în legătură �u ()ri�e esle, în vreme ce

să-I relină nunmi în legătură cu cele vii, pără�ind

etimologic care cere ca ceea denu mirea de exi.�tenţă Cu

ocazia

tipăriri

în române�te

Editura Academiei

spe�ialişti în materie din ţară. cercetători

a operei

limba sensul

filozofi

sau filologi care

el

mai buni

s-au întrunit la cererea

însuşi filolog reputat, şi au opinal în

fiinţa c ,ubiectu l în legătură cu verbu l a

care îl redă acest verb . În acest sens ,

lui Hegel . EncicJopedia

a cerut avizul unora dintre cei

în prezenţa directorului editurii , acad . Al Graur,

unanimitate

În ..:e

ce este ,11 se numească fiinţă, �i numai ceea ce exi"că să poarte

ştiinţelor filosofice. Logica , �i

din Le

fi şi că

are

Înţelesul ge ne ral pe

TO 6v grecesc trebu ie trad us în mod evident prin

tiinţă. (n .n. D. B.)

290


INTRODUCERE LA TOP/CA

adversar mai ex pert" ( Topica VUI ,

1 4 , 1 64 a) . Desigur , inducţia este

mai vulnerabi l ă , fiindcă un singur c az bine constatat poate ruina o generalizare inductivă. Să nu uităm însă că silogismul este tributar în premisele lui , în "principiile" lui , rezultatelor inducti ve . Opoziţia dintre silogism şi i nducţ ie , aşa cum este instituită de obicei , pare a

fi

adâncă,

fiindc ă se trece pre a uşor cu vederea că ele sunt forme deopotrivă de trebuitoare raţionamentului , dar situate pe planuri deosebite şi de aceea incomparabile. Dialectica este arta de a cerceta şi de a găsi idei noi , punând la contribuţie mai ales raportul de asemănare şi de opoziţie .

Organon-ul aris totelic este dominat de următoarea convingere , care a fost clar exprimată la începutul Analiticii secunde (1 , 1 ) şi mai complet în Respingerile sofistice ( 1 0 , 1 7 1 a) : dialectica se deosebeşte de apodictică , aşa cum se deosebeşte cercetarea di alectică d e pre darea ştii nţei

(otoaIJKaA i a ) .

(OlaAEYEO!lut)

Diale ctica .:xplorcază i nductiv u n

domeniu nou , pleacă de la i gnoranţă , ştiinţa demons trati vă expune silogistic (deductiv) cunoştinţele dobândite inductiv . * '"

*

Care este raportul dintre di alectica ari stotelică şi di alectica hege­ liană? Aristotel trebuie să admi tă că individualul , concretul are atribute contrare - el nu accentuează acest aspect dialectic fu ndamental al re alităţi i sensibi le - dar el repetă totodată

atributele con trare nu

pot să aparţină unul altuia. Un om poate fi bolnav sau sănătos , dar boala nu este sănătate �i in vers . Dar şi prima afirmaţie suferă la Ari stotel o îngrădire: atributele contrare nu aparţin individului în acelaşi timp şi sub acelaşi raport , ci în momente diferite sau sub raporturi diferite . Aristotel nu primeşte deci , judecând după polemica sa nu destul de înţelegătoare , teoria lui Heraclit a unităţii contrariilor. Totuşi unitatea contrariilor fun­ dează no ţiunea fu ndamentală a ari stoteli smului , noţiunea de potenţă

(ouvalll<;). Potenţialul înseamnă totodată şi posibilul , dar nu

se confundă

cu el . Potenţialul este capacitatea inerentă oricărui lucru de a se schimba, de a fi în proces , prin adoptarea dintr-un număr de posibilităţi a aceleia contrară atributului dat . Potenţialul este capacitatea de a primi şi de a uni atribute contrare . trecând de la unul la altu l . Dacă potenţialul este "ceea ce poate să fie şi poate să nu fie" . dacă el

29 1

se

defineşte prin unitatea


MIRCEA FLORIAN

contrariilor şi dacă potenţialul (virtu alul) este caracteristica materiei . se poate spune c ă , pentru Ari stotel , lumea materiei este totodată lumea unităţii contrariilor şi deci lumea m işcării , a devenirii . în ordinea de­ venirii , mişcarea circulară a aştrilor este prototipul inerţiei pe care ştiinţa modernă o va generaliza la toate mişcările ca o proprietate fundamentală

a materiei . Aristotel este neîntrecut

în utilizarea contrari il or pentru

a înţelege

re alitate a , în nuanţare a explicaţiilor, în ml ădierea cercetării , după sinuo­ zităţile lucrurilor şi proceselor , în sfârşit, în dezvăluirea aspectelor mul ­ tiple ale re alităţii . Filozofia lui Aristotel este o reflecţie neobosită ş i ni c iodată descurajată asupra împletirii opuşi lor î n s tructura concretă a lucrurilor. * *

*

Cum au înţeles unnaşii lui Aristotel să va l ori fice prima încerc are de a si stematiza legile dialecticii , a artei de a argu menta , acel procedeu atât de apreciat şi de cultivat în vi aţa intelectual ă a grecilor, mai cu seamă de la Socrate ? Filozofia stoică conferă dialecticii fu ncţi a pe care o îndeplineşte ceea ce noi numim logică în genere , iar ceea ce însu şi Aristotel numea Analitici ( pri m ă şi secundă) . Dialectica ia locul AnaJi­ tieii, devine logică, iar "logica" nu mai este un simplu "instrument" , un

organon . ci devine di sciplina fundamental ă a fi lozofiei , urmată de "fizică" şi "etică" . Astfel , logica stoică se con sti tuie , alături de logica Stagiritului şi uneori împotriva ei, c a a doua mare doctri nă logică a anti ­ chi tăţii. Noul rol atribuit dialecti cii de către stoici trebuia să imprime d ialectici i o modificare profundă şi semnificativă în împrejurările i sto­ ri c o - soc i ale care deschid epoca elenistă prin

e xp an s iune a

macedone a ­

nă. prin aglutinarea cetăţi lor grec e şti şi a Orientului , pre g ăti nd astfel Imperiul Roman , care a supus apoi toate popoarele din jurul Mediteranei . Cea mai importantă modific are adusă de logica stoică lo gi ci i aristotelice stă în

transformarea

dialecticii , din logi ca probabi lului , în

logica adev ărul ui şi necesarului , care se adresează oricărui om cult, grec sau "barbar" . Această primă modificare are două consecinţe . Î ntâi , log i ca stoica nu este numai o l ogică a demonstraţiei cum era Analitica , ci este şi o logică a convingerii , ca şi dialectica aristotel ică. Convingerea are

ca fundament opi ni ile comune , acele "noţiuni comune" , acele principii

292


I NTRODUCERE LA TOP/CA

un iversale şi n atu ra le de nezdruncinat , care sunt sădite s au împl ân tate

(EIl<PU Tal) de natură în fie care om . D i ale c tic a , prin caracterul ei

mai mult

ofensiv d e c â t defensiv , cum era la Ari stotel , pune a pe adeptul stoici s ­ mului l a adăpost d e orice atac ş i i mpri m a convingerilor s ale caracterul

de a V(AEy�(a (= ceea ce nu poate fi respi ns) . Stoicismul expri ma nevoia unei lumi în plină criză de cosmopolitism , care pierduse încrederea în zeii municipali şi naţi o n ali , de a avea o nouă doctrină "de nezdruncinat" . În al doilea rând , dialectica stoică pune accentul pe inducţie , adică pe

particu lar, pe singular şi de aceea W . Broc h ard consideră , poate cu prc a mare bu năvoinţă , logica stoică drept

o

logică induc t i v ă . Potrivit l ogicii

stoice , cosmosul material este constituit din procese

individuale, pe care

le cunoaştem prin senzaţie ; noţiunile nu sunt reale , ci s un t simple "exprimări" (AEKTU) , si mple cuvinte . R aţionamentul fu nd ame n t al este raţionamentul ipo te tic

(au V'IW IlEVO V), c are ogli ndeşte

rdaţia de semn şi

semnificat între două procese . "Dacă răsare soarele este lumină" . Există o armonie necesară între natură şi gfmdire . Demonstraţia constă în a do­ vedi consecventul prin antecedent , efectul prin cauză.

Dar dialectica aristotelică suferă încă o importantă modificare , de

data aceasta nu departe de li ni a Stagiritului . Di al e c tic a , asociată de la în­

ceput cu re toric a , devine treptat o parte integran tă

a

retoricii . Aşa o so­

cotesc l a ti ni i Cicero şi Q uintil l i an care totuşi nu excelea:>.ă printr-un stu­ ,

diu adâncit al Topicii aristotelice . Prin şcolile retorice ,

l-e1e mai durabile

instituţii de învăţământ ale lumii elenisto-romane , di al ec ti ca îşi continuă o exi stenţă ştearsă, scolasticizată . Nu este nici o mirare că s col a s t i c a va învia dialectica, înainte de a fi cunoscut întregu l învăţaţii arabi şi bizantini .

î n şcolile

Organon aristotelic . prin

catolice se prac ti c a discuţi a ,

argumentarea, o arg umen t are însă î n care r aţi u nea era subordonată articolelor de credinţă , dogme1or. Întemeietorul dialectic ii medievale este considerat Pierre Ab6lard , m ai ales prin opera

Sic el non (Da şi nu) ]() .

Abelard , aplicând metoda di alec ti c ă la teologie , urmăreşte să dea te ologiei argu men te "raţi on ale" pentru a face din cre d in ţa subiecti vă o c onvin gere oarecum raţională , de nezdruncinat , asa cum voiau odinioară sto i ci i . care erau însă cu totul străini de op ozi ţia creşti nă dintre cre di n ţ ă şi şti inţă .

1 0 M a r t i n G r a b m li n n , Die GC.'Chll·htt? da .,choJi•.,th:h"n /I'Îcthode, vnI . I ! , 1 9 1 1 . p . 1 78 s i u rm . 293


MIRCEA FLORIAN

S colastica s-a prăbuşit şi o dată cu neizbânda străduinţelor sale de aservire a ştiinţei greceşti faţă de credinţă . Acest rezultat era fatal , căci este un paradox istoric că filozofia veche cea mai ştiinţifică, filozofia aristotelică , a fost pusă în serviciul credinţei "raţionalizate" . În realitate , aristotelismul a subminat din interior gândirea scolastică. în vremea Renaşterii , dialectica reînviază, de asemenea, sub forma de logică nouă, asociată cu retorica (ars disserendI) la Petrus Ramus ( 1 5 1 5- 1 572), care a creat o şcoală în Franţa şi Germania. Dialectica sa din 1 543 , publicată până la 1 670 în 30 de ediţii , combate pe Aristotel al Analiticii scolasticizate prin Aristotel al Dialecticii vii . Dialectica lui Ramus avea două părţi : teoria invenţiei ( de in ven tione) , adică teoria noţiunii şi definiţiei , pe care el o numeşte şi Topica , şi teoria judecăţii ( de iudicio) , adică teoria raţionamentului şi metodei , numită de el şi Analitica. * *

*

Ce semnificaţie mai are pentru noi Topica? Un comentator aristo­ telic contemporan , W. D. Ross , nu-i mai recunoaşte nici o semnificaţie actuală, fiindcă socoteşte "discuţia ca un mod de a gândi depăşit"! 1 . Credem că Ross nu vizează discuţia ca atare , ci discuţia în sensul socratic de descoperire a adevărului prin dialog , deşi "dialogul" este propus şi astăzi ca o formă vie de cunoaştere . Pentru grecul de odinioară, dialectica presupune pe un "altul" , un interlocutor, un adversar, un respondent . Dia­ lectica antică avea caracter combativ , disputatoriu , agonistic (agon înseamnă luptă) . Dar şi Analitica, logica ştiinţei , presupune la Aristotel un raport între doi : elevul şi profesorul . Există însă o mare deosebire în comportarea faţă de "altul" recomandată de Dialectică şi aceea a Anali­ ticii. "Filozoful", omul de ştiinţă, nu ascunde concluzia la care va ajunge prin expunere , ci , dimpotrivă , o face cât mai străvezie în chiar premisele şi axiomele de la care el porneşte , în timp ce dialecticianul , care urmăreş­ te să-şi învingă adversarul , respondentul , va căuta să ascundă, pe cât posibil , premisele care vor face să triumfe argumentarea sa. Această concepţie a discuţiei , în care precumpănea intenţia doborârii advesarului , nu mai este , cel puţin făţiş, concepţia dialectică a modernului , cum nu era 11 W .

D . Ros

s, ArislOte , 1 930 , p. 86.

294


I NTRODUCERE LA TOP/CA

nici concepţia integral ă a Stagiritului l 2 . Discuţia, argumentarea, lupta puhlică de idei nu numai că nu a dispărut, dar s-a intensificat . Nu mai este o di scuţie de paradă şi cu conţinut general , ci o di scuţie de clari ­ fit:arc a unor probleme speciale şi practice . Î n această privinţă , Topica tradi ţională este depăşi tă şi aproape inutilă, ca şi Retorica , cultivată în �coli până la începutul veacului nostru. Exi stă însă în Topica o utili tate pe care Aristotel o menţionează şi chiar o subliniază . dar din nefericire nu o dezvoltă, utilitatea confruntării opiniilor contrare , aporctica , examenul critic, peirastica, pentru a înlătura dificul tăţile , a aplana opoziţia şi a ajunge la o concluzie acceptabilă, .:uporetică. precum şi utilitatea căutării principiilor cu ajutorul inducţiei . Ari stotel ştie c ă inducţia justifică fecunditatea silogismului . Această utilitate a aporetici i , a ex amenului cri tic nu numai că nu s-a perimat , ci a păstrat o importanţă hotărâtoare în ştiinţă , în tehnică şi în dezbaterile vieţii moderne 1 3 .

1 2 Di a lectic a în sensul de duel

verbal . pentru a Învinge adve rsaru l , chiar cu mijloace

nelO iale , "dialectica eri,tică" , nu a mai fost

stud i ată serios , în

principalele ei stratageme ,

dincolo de cele descoperite de Aristotel . Pr oble ma a fost reluată de Schopenhauer, ca

tehnicii raţiunii, Într-o lucrare din care a publicat numai o schemă a " n at u ra trivială a o m u l u i pentru a-şi asc unde lipsurile" . Stratagema cea mai răspândită şi cea mai neonestă este diven;iunea (Parerga el ParaJipomena . "Kleine phi losoph ische Schriften", pa rtea a I I - a cap. 2, Zur Logik und DiaJektik) . J3 Nici ştiin ţa sau arta argumentării nu şi-a pierdut orice actualitate Argumentarea are regulile ei care merită să fie cercetate ştii nţific . În colecţia de tratate inti tulate Logos a apărut, sub semnătura a doi belgieni , Ch . Perel man �i Olbrecht�- Ty teca , opera: Traite ele J 'argumentation . La nou velle rhetorique, Paris . P.U . F . , 1 958 . un complement al

acelor stratageme de c are se serveşte

295


TOPICAI

CARTEA 1

<Consideraţii generale asupra Topicii sau Dialecticii. Problema Topicii. Cele patru predicabile. Reguli pentru alegerea argumentelor>

1

<Scopul tratatului> Scopul tratatului nostru este de a găsi o metod ă , prin care putem

argumenta despre orice problemă propusă 2 , pornind de la propoziţii Cuvân tul Topica (în limba gre ac ă la plural: T01TlKâ) a fost întrebuinţat ca termen Re/orica. Topica e ste teoria "locuri lor" (-rOTlD!; . p l uralul -rOllO t ) , a "locurilor comu ne" (/oci.� communis, În trad ucere lati nă) , ad ic ă a celor mai generale c l ase de argumente . Potrivit comentatorului A lexandros d i n Afrod isi a s , Teofrast, discipolul lui Aristotel şi pri mu l urmas al acestuia în c o n du c e rea Liceului , defineşte "locu l" ca .,principiul" sau "e l e me n tu l " care ne procură premisele unui ra!io­ nament. Aşadar, "locul" este un pri nc i pa l punct de vedere sau izvor care ne ajută să găsim şi să formulăm argumentde într-o d i,c u !l e . Vom vedea că "locurile comune" ale c e lor p atru "pred ic abile " (genul, propriul , de ti ni ţi a , accidentul) se concentrează în juru l definiţiei termenilor. in c ultu ra antică, " topic a" a fost strâns l egată de "retorid" , de arta discursului argu mentat . Cum vom veuea îndată , Topic.1 , la Aristote l , se confundă cu "d ialectica" în 1

tehnic de Aris to te l în această operă şi în

297

1 00

a


ARISTOTEL

prohabile3 , şi prin care putem evi ta de a cădea în contradicţie , c ând trebuie să apărăm o argumentare4. a c u noaşteri i probabi le , c are pregăteşte cunoaşterea apodictică. de la Aristotel aproape toată tenninologia sa (.,analitică " . "dialectică" etc . ) , vorbeş te şi de "o topică tran scendentală" În accepţia d e fi xare a "locului" c e i se cuvine fiecăru i termen în fac ultă,ile r aţiu ni i pure : sensibil itate , i n telec t etc . în limbajul obi ş n u i t , substantivul "topic ă" Înseamnă sub iec tu l unei discuţi i , iar adjectivul . . topic" are sensul de a rgu ment

s e n s u l d e "metodă"

Termenul s-a menţi n u t şi În vocabu larul filozofic modern . K a n t , care a împr u mu tat

potrivit subiectului dat, de argumen t esen,ia l . 2 Opera este un ..tratat" s au

.. lucrare" (npaYllu n la) despre . . metoda" , a u despre

proc e de e l e care ne fac în stare să argumentărn , să raţ i onăm (ovlllloyi(wBat) despre orice fel de problemă propusă. Această definiţie ne dezvăluie două lu c ru r i . Î ntâi , termenul de . . silogism" nu este luat în sensul tehnic , prec is , din Analitica primă, c i în sensul general

de argumentare , fapt ce ne arată că Topica a fo st scrisă Înainte de Analitici, deşi cartea I

presu pu ne descoperirea silogismului. AI doilea, ra!ionarea cu care ne familiarizeaz ă acest

tra tat se referă la orice fel de problemă propu să , deci mai ales l a problemele ridicate de viaţa de to ate zilel e , la probl eme le generale , nu

De

nptat este eli în această pri mă definiţie

numai la problemele ştiinţifice, speciale .

nu se întâlneşte substantivul .. dialectică", folosit

pe n tru a preciza sensul . . topic i i " , spre deosebie de ..retorică" , a cărei s arc ină este de asemenea o exerci tare În vederea arg u me ntări i . Vom întâlni cev a mai jos a djectivu l .. dial ectic" . J Acest sfârşit al definirii scopului urmărit de ..tratat" ne aduce

o precizare a felului de la propoziţii

de a argumenta sau de a raţiona în Tnpica: în raţionamentul .. topic" pornim

probabile , ad ică de la acele c are sunt curente în discu ţii le şi vorbirea zilnică, şi ave m toată grija d e a nu cădea în contradicţie formală . ..Top ic a" este o . .dialectică"

în sensul socratic , vietii , mai

fiindcă scopul e i e,te ..discuţia" , .. di alogu l" asupra chestiunilor generale a le

ales de ordin etic . De aceea, punctul de pl ecare al .. dialectic li" sunt propo"i ţiile probabi le (EvOO�u). Ac e asta nu înseamnă că propoz iţiile di alectice su n t toate probabi le în sensul matematic al termenului de probab i litate . Prop oziţiile probabile sunt adevărate , însă de un adevăr care nu a fost stabilit cu certitudinea ..d e mon straţ ie i " , a .. apo d ictic ii" . De aceea, Aristotel opune ..d i al ec tica" , "apo d i c ti ci i" , opoziţie care a contribuit să mic şore ze importanţa dialecticii şi să ducă la i de ntificarea kantiană a "dialecticii" şi a .. aparenţei". Nu aceasta este opi n i a lui Aristotel , cum se constată din prezenţa argume n tării dialectice şi În cele două Anali/ici. A rgume nt are a .. d ialec tică" este

o argu men tare generală, faţă

specială, o argumentare care pregăte şte cercetarea specială. 4 AI doilea scop al Tnpicii detennină mai de aproape obli g aţ i i le acestei disc ipli n e antic e . Topica ne înv aţă să nu ne contrazicem În d i sculii , atunci c ând avem rolul de

de argumentarea "apodictică" ,

respondent la o întrebare şi deci de apărător al răspunsului împotri v

a încercărilor de a-I

respinge făcute de Întrebător. Întrebarea nu este pusă de elev , ci de Învăţător, iar răspunsul este dat de elev . Învăţătorul atacă, respinge răspu n sul . elevul îl apără , îşi exercită gândirea

a

logic ă . Respingerea argumen te lor, opoz i ţi a , este s rc i n a pri n ci pală a Tnpicii. În .. resp inge re" se poate strecura ..sofismul".

298


TOPICA 1, 1, 100 a, b

De aceea , ca să înţelegem ce este raţionamentul dialectic5, trebuie mai întâi ce este raţionamentul şi care sunt felurile sale, căci accsta este obiectul cercetării noastre în tratatul de faţă . Raţionamentul este o vorbire, în care din anumite lucruri date re­ lultă cu necesitate altceva. pe temeiul celor date6. EI este o demonstraţie ctlllU raţionamentul este obţinut din premise adevărate şi prime sau din plcmise a căror cunoaştere derivă din premise adevărate şi prime . Dimpotrivă, este dialectic raţionamentul care rezultă din premise probabi l e7. Sunt adevărate şi prime premisele care insuflă încredere nu prin ccva străin lor, ci prin ele însele. Căci la principii nu trebuie să căutăm Illai departe pentru ce sunt aşa, ci ficcare principiu are izvorul certitudinii În ci însuşis . Sunt probabile premisele care sunt acceptate sau de toţi , sau de majoritate, sau de cei înţelepţi, iar dintre cei înţelepţi, sau de toţi, 9 sau de majoritate, sau de cei mai de seamă . Este cristic raţionamentu l care porneşte de la premise în aparenţă probabile, dar nu în realitate, sau care numai în aparenţă porneşte de \a

arătăm

5 Termenul de raţionament este traducerea lui ou}..}..oYLOI.uk. Pentru a defini "silogismul dialectic" trebuie să ştim ce este silogismul şi care sunt speciile lui. 6

Definiţia dată aici silogismului reproduce pe aceea formulată În Analitica primă

1. 1,24 b. 7 Deosebirea dintre silogismul (mţionamentul) apodictic şi silogismul dialectic

se intâlneşte şi În Analitica primit (1,1,24 a-24

b). Ea se fundează nu pe silogism ca atare,

ci pe natura premiselor: necesare, adevărate şi prime În silogismul apodictic, probabile în silogismul dialectic. 8 Principiile sunl evidente prin ele însele, fiindcă sunt prinse nemijlocit de

YOIÎ<;,

după ce inducţia s-a ridical treptat de la senzaţiile individuale până la noţiuni, la universaL Principiile sunt de două feluri: valabile pentru toate ştiinţele, ca, de exemplu, principiul noncontradicţiei �i principiul terţului e'(c1us, şi cele valabile pentru fiecare gen de ştiinţă, ca, de exemplu, numărul, unitatea etc. în aritmetică, liDIa etc. În geometrie. Să nu trecem cu vederea că demonstraţia nu are ca punct de plecare numai principii, adicl!. propoziţii prime, evidente prin ele Însele, ci şi premise care sunt derivate din cele prime şi nemijlocite. Mijlocitul este tot atât de apodictic ca şi nemijlocitul. 9 Acest pasaj determină în ce constau premisele probabile ale dialecticii. Proba­

bilitatea constă În raportarea directă la opinie (Soţa), şi numai indirect la lucruri, care constituie adevărul cunoaşterii; de aceea probabilul este un EvOOţOV fără a exclude totuşi

adevărul. Probabilitatea se diferenţiază după numărul şi �alitatea celor ce au îmbrăţişat

o opinie. Sunt deopotrivă de probabile opiniile primite de toţi (consensul tuturor) sau

numai de majoritate, apoi opiniile primite de cei În!elepţi, de data aceasta cu o diferenţiere mai mare: de toli Înţelepţii, de majoritatea lor, de cei mai de seamă, chiar dacă sunt puţini.

299

100 b


ARISTOTEL

la premise probabile sau

aparent probabilelO. Căci nu tot ce pare probabil premisă care este considerată probabilă nu se înfă ţi şea ză la prima vedere ca falsă, cum este cazul cu principiile argumentelor

este aşa. Nici o de

eristicc, în vreme ce la acestea din urmă falsitatea se dezvăluie îndată, şi anume, de cele mai multe ori, chiar acelora care au pu ţi n ă 101

pătrundere. fi numi t raţio­

Dintre raţionamentele eristice pomenite mai sus, primul poate

a

numit

pe drept lin raţionament, în timp ce celălalt poate fi nament eristic, dar nu pu r şi si mpl u raţionament, fiindcă el conchide numai în aparenţă, nu în realitate. În afară de raţionamen tele înşirate aici, mai există paralogismelel1, care se Întâlnesc în geometrie şi în ştiinţele înrudite, pe temeiul p re­ miselor proprii anumitor ştiinţe. în adevăr, acest fel de raţionamente pare să se deosebească de raţionamentele mai sus arătate. Acel care desenează figuri geometrice false ia ca punct de plecare al raţionamentului premise care

nu sunt

întrebuinţate

nici adevărate

de

şi p ri me şi

nici probabile. Căci premisele

el nu cad sub definiţia dată înainte probabilităţii: el nu

ia

premisele sale nici de la toţi, nici de la majoritate, nici de la înţelep ţi, iar, dintre aceştia, nici de la toţi, nici de la majoritate, nici de la cei mai

de seamă, ci raţionează pornind de la presupuneri care sunt proprii unei 10 Aristotel admite şi o a treia specie

de silogis m (raţionament): "silogismul eristic". nu are ca punct de plecare o probabilitate (lfvooţov) adevărată, reală, ci numai aparentă (<t>alVO�€VOV). De si l og i smele eristice se va ocupa În opera În care nu mai vorbeşte de silo gisme , ci de Respingerile sofislice. Între erislic şi sofislic există o oarecare deosebire făcută de Aristotel în Respingerile soJislice (II, 17 1 b). Eristica este arta de a d i spu ta de dragul d isputei , caracteristică pentru sofiş ti şi mai ales pentru şcoala mic-so cra t ică a me ga ricilor , fundată de Euc\ id din Megara. ,,silogismul eristic" are două spec i i , d upă cum raţionamentul este sau fonnal corect, dar premisele sunt numai aparent probabile. sau fo r ma l incorect. Există sofisme material e şi sofi sm e formale. Alineatul următor aduce preciz ări în ce priveşte deosebirea raţionamentelor eristice. Cât despre al doilea raţionament eristic, chiar dacă premisele lui sunt probabile, el nu este un raţionament (silogism), fiindcă formal es te inco rect . II Aristotel cunoaşte, pe lângă si lo gismel e eristice şi cele sofi stic e , şi "para­ logismele", care se întâlnesc în ştiinţele speciale, de exemplu în geo metrie . Paralogisme\c sunt raţionamentele neadevărate care apar ţin unui domeniu special de ştiinţă. dar nu sunt conchise corect, fiindcă omul de ştiinţă specială nu în trebuin ţe az ă corect principiile ştiinţe i sale, de e xempl u , nu desenea7ă semicerc urile aş a cum trebuie. Asupra paralogismelor în matematică să se vadă Analitica secundă 1, 12,77 b. Paralogismul are ca p unc t de plecare premise care n:J sunt nici adevărate. n i ci probabile şi se defineste ca o eroare comisă în cadrul unei ştiin ţe d ate .

adică raţi o namentul care

300


TOPICA I, 2,101 a

,;>liinţe, dar nu sunt adevărate. În adevăr, acela săvârşeşte un paralogism, fie dacă nu desenează semicercuri aşa cum trebuie, fie dacă trage linii 1 aşa cum nu trebuie să fie trase 2. Acestea sunt, prezentate în rezumat, diferitele feluri de raţio­ nament. Vrem ca cele ce vor fi discutate să fie tratate, ca şi cele ce au

fost discutate, numai în acest cadru, adică în genere. Intenţia noastră nu să dăm o noţiune riguroasă despre fiecare dintre ele, ci vrem să expunem totul numai în linii mari, ceea ce pare să satisfacă pe deplin

esle

cercetarea de faţă, dacă vom fi în stare să cunoaştem Într-un chip oarecare pe fiecare dintre ele 13.

2 <Utilitatea dialecticii> După cele discutate înainte, urmează să arătăm câte şi care sunt foloasele tratatului de faţă l4. Ele sunt trei: exerciţiul intelectual, în­ 15 lesnirea convorbirilor eventuale , promovarea ştiinţelor filozofice. Că el este de folos pentru exerciţiul intelectual se

înţelege

de la sine:

stăpânind o metodă temeinică, vom putea argumenta mai uşor asupra 12 Un e x emplu de pa ra lo gi s m geo m et r i c este a fir ma ţi a că un cerc e ste de două mai mare decât altul, fiindcă diametrul său este de două ori mai mare. Principiul este geometric , dar este fals. Dacă se introduce într-o ş tii nţă specia lă un princ i p i u străin ei, raţionamentul fals este un sofism, nu un paralo gism . Să se vadă amănunte în RespingeriI" .;otlstice, c ap . Il, 171 b. lJ La sfârş itu l pri mu lu i capitol al cărţii 1, Aris tote l declară că scopul cerce tări i sale in Topica nu este să de a o definiţie c o mpl e t ă a spec i ilor de raţionamente, ci numai să delimiteze sumar cele trei feluri de raţionamente: demonstrative (apodictice), dialectic!.! ŞI eristice (şi �ofistice). Silogis mul şi demonstratia sunt tratate pe larg în Analitica primii şi Analitica secundă. S ofismele sunt analil.ate în Respingerile sofiitice. Tratatul d", faţă ",,,te rezervat raţionamentului dialectic. 1 4 C ap i tol ul acesta este imp or tan t fiindcă arată foloasele multiple ale dialecticii În în ţ eles aristotelic: ea es te nu numai un exerciţiu i n telectu al (yuIlVQaÎa), ut i l În sine Însuşi, ci este şi un e x erciţi u care dă roa d e atât în discu ţii l e şi schimbul de gân dire dc fiecare zi între oameni , cât şi în dezvoltarea ştiinţelor. Dec i şi vi aţa practică şi teoria au nevoie de dia l ecti că . 15 Am tradus p ri n "convorbire eventuală" termenul de €VTEU{K, care pune accentul mai mult pe eventual. căci ori gi n ar înseamnă "întâlnire cu cinev a " şi în al doilea râml

ori

301


ARISTOTEL

unui obiect propus 1 6 , Şi pentru convorbiri eve ntuale el este de folos, Căci în întâlnirile cu alţii, după ce ne vom fi familiarizat cu opiniile celor mulţi , vom putea respinge argumentele lor care ni se par neîntemeiate , ţinând seama nu de convingeri străine lor, ci de pr o priile lor con­ vingeril7, În sfârşit , el este de folos şi pentru ştiin ţele filozofice, Căci, dacă suntem în stare să ridicăm obiecţii din două puncte de vedere, vom cunoaşte mai uşor ceea ce este adevărat ş i ceea ce este fals într-un caz sau altul 18 , În sfârşit , el poate fi de folos şi pentru cuno a şte rea a ceea ce este primordial în principii le fiecărei ştiinţel9, în ad evăr , este imposibil să convorbire cu el pentru a fa ce un schimb de op inii . Prin Socra e , aceste con vorbiri

t dobândit o Însemnătate deosebită ca metodă de cunoaştere şi de or ientare a g ând i ri i În marile chestiuni ale v ie ţ ii practice. 16 Valoarea de exerciţiu i ntelec tual al dialectidi este evidentă. Ca orice alt exerciţiu, şi exercitarea ar gu ment ăr ii , adică a stabilirii unei teze ,au a resp inger ii ei, a În tocmi r ii eventuale au

de dovezi pentru sau contra, este de mare folos

pentru dezvoltarea inte l i genţe i . Cum

obs rvă comentatorul Alexandros din Afrodisias, Într-o vre m

e În care cărţile erau rare, discuţiile pro şi contra În jurul unei teze erau nu numai un exerciţiu intelectual, ci şi un mijloc de Învăţământ. Astfel, o disciplină care ne arată cum să făurim argumentele Într-o dis cuţie apărea de o ut il it ate indiscutabilă. ca s implu ex e rc iţ iu . 11 A do ua utilitate este cât se poate de c onc re tă . Ea face aluzie la pr oce deul lui Socrate de a pune Întrebări concetăţenilor săi cu care se Întâlnea, În scopu l de a se fanul iariLa cu convingerile sau opinii l e - textul grec întrcbuinţeaLă termenul de ooy�aTa - şi apo i de a le core c ta prin co n vo rbire fără pretenţii şt ii n ţ ifi c e , adică fără a aduce argumente demonstrative, apod ictice, mărginindu-se la cele probab ile . 1 8 A treia utilitate e ste de ordin pur teoretic: prin dia le c ti că , ştiinţele filozofice, adică logica , etica, filica, metafizica, ajung la ad evăr, nu la ,implă probabilitate. În chestii speciale. Ajungem la ad e văr mai uşor dacă În or i ce chestiune recurgem la aporii, adi că la opinii contrare, pro şi contra. A o biecta este otO:TIopijoat, a so luţ iona este E,jnopijual. Metoda de a cerceta, de a s upune probei (TIEÎpa) op ini i le contrare într-o chestie, me tod a diaporematicil, este caracteristica metodei dialecticc sau "topice". Aristotel o aplică în toate operele sal e. 19 Fiindcă mai sus Ar istote l nu a recunoscut decât trei foloase ale dialecticii. acest nou folos e ste o c o mpleta r e a celui prec edent . Completarea e s te de cea mai mare importanţă, fiindcă se referă la cunoa5terea pri nc ipi ilo r tuturor ştiinţelor şi a principiilor particulare fiecărei ştiinţe . Şt iinţele pre sup un ca nemijlocit adevărate principii, axi o me , pe ca re ele nu le pot demon st ra . Principiile sunt nedemonstrahile. La sfâ r şit ul AnaJiticii secunde (11,19), metod a care ne face cu noscute principiile este ind uc ţia Întărită de voUc;, desprinderea nemijlocită a universalului. În Topica, metoda dialec t i că este apropiată de mducţie: examinarea op in iil o r contrare este o indu cţie ce ne dezvăluie pr mcipiile , ch i a r e

pr incipiul

princi piilor : princip iul noncontradicţiei (vezi Metati/:ica IV. 4).

302


TOPICA

1, 4, 101 a, b

r aţion ăm asupra acestui punct, sprijiniţi pe principiile care sunt proprii ştiinţ ei date, fiindcă principiile

se

află la început ul

tuturor

lucrurilor.

Mai

degrabă trebuie să recurgem aici la opiniil e probabile asupra obi ectului dat, pentru a ex pl ic a prin ci p iile. Aceasta este sarcina specifică sau cea

mai

potriv ită a diale c ti ci i . Căci, fiind arta de a cerceta, ea ne îndrumă tuturor ştiinţelor 20.

spre prin cip ii le

3 <Cum.

atingem. perfecţiunea în dialecticb

Vom stăpâni deplin această metodă când o vom stăpâni tot aşa cum practicăm retorica, medicina şi alte arte de acelaşi fel. Vom prac tica la perfecţie diale ctic a dacă vom realiza, în măsu ra posibilităţii, scopul ce ne-am nu va

propus. Retorul nu va convinge în toate cazuril e şi nici medicul

vi ndeca totdeauna. Dar, dacă ei nu au trecut cu vederea nimic din

ceea ce st ă în posibilitatea lor , vom spune că ei s t ăpâ nesc ş ti inţa lor aşa cum trebuie 21.

4

<Raţionamentele probabile ale dialecticii şi cele patru predicabile> Trebuie să cerc et ăm întâi care sunt elementele metodei di alcctice .

Vom fi

dat un răspuns satisfăcător la această chestiune, dacă vom izbuti

să arătă m la cât de multe lucruri şi la ce fel de lucruri se ap lic ă Dialectic a are sarcina de a da la lumină principiile, axiomele, adevărurile prime, Analilicile acceptă principiile ca e vidente pentru a demonstra "II� propoziţii. Dialectica, se Înţelege, nu demonstrează principiile, ci le amiii, le dezvăluie datorită �alităţii fundamentale a ei de a fi examinare, cerce/are. Termenul grec de (Z nuoTlKli (examinare) defineşte metoda dialectică prac t ic ată de Socrate. :1 Dlalecllca este considerată, prin metoda ei, ca o artă �,au o c apac itate (otiVUlll<;), clim sunt retorica. de care Anstotel o apropie totdeauna, şi med ic in a . Ceea ce hotărdşte ŞI Iii dialectică este măiestria, este practicarea magistrală a regulilor el. Să nu-i cerem dlalecticii, cum nU-I ce rem nici unei art e , de a avea totdeauna succese, ceea ce este o IJllposlbilitate pentru omul cel mai desăvârşit Într-o artă oare,are 20

,Trtitudinile fundamentale.

303

10 1 b


ARISTOTEL argumentarea, din ce materiale întocmim argumentele ŞI cu m ni le 22 .

procurăm în cantitate suficientă

Elementele din care se constituie argumentele dialectice sunt numeric egale şi identice cu cele întrebuinţate în raţionamente. Argu­ mentele dialectice pornesc de la premise, iar subiectele raţionamentelor 23 . Orice premisă şi orice problemă24 desemnează sau un

sunt problemele

gen, sau un propriu, sau un accident, căci diferenţa specifică, fiind în­

rudită cu genul, va fi pusă alături de acesta25. Deoarece propriul uneori desemnează esenţa

(quidditatea),

iar alteori nu o desemnează, el se va

deosebi după eele două părţi arătate aici, anume, partea care desemnează esenţa se va numi definiţie, iar cealaltă 22 După ce

a definit în capitolul

va

păstra numele comun de

1 temele dialectic ii şi

şi ce t r eb u ie să cerem de la măiestria

a arătat utilitatea ei (capitolul 2) capi to l ul 4 fixează s arcinile

în arta di alec tici i,

dialecticii sau el ementel e metodei dialectice. Ele su nt două: a) la cât de

multe

şi la ce

fel de l ucruri se aplică raţion amentul dialectic, sau argumentarea pentru şi contra, precum

şi materialele din care materiale.

La prima

formăm argumentele;

din bel şug aceste la care se ap lică dialectica sunt generală şi as upra materialelor

b) cum ne pu tem procura

întrebare răspunde cartea 1: lucrurile

problemele, întrebările. Tot pr ima carte dă o i ndicaţie

din care formăm arg umentările; acestea sunt p rop oziţi ile sau "locurile comune" ale patru predicabile. Toate

celor c ărţi le următoare (II-VII) vor cerceta în amănunte materialele

sau locurile comune celor patru predicabile (accidentul, genul, propriul şi a doua întrebare, procurarea \lin be lşug a loc u r il or

definiţia), Pentru

comune şi deci a argume nte lor

este

tema uiti mei cărţi 2J

(VIII). Argumen tele se

folo se sc de propoziţii, de premi s e şi

au

ca sco p să rezolve

problemele (ITpo�}..-qllaTa). Argumentarea se serveşte ca mijloc de propoziţii

în scopul de a rezolva problemele, de aceea problemele sunt numeric egale cu propoziţii le (premisele). Premi�ele şi problemele se referă la un predkat al vreunui subiect. Câte feluri de pred ic at e sunt, tot atâtea feluri de premise şi de probleme sunt. 24 Problemele şi pr emisele

se confu ndă, întrucât problem ele se exprimă sub formă şi propoziţie nu stă în conţinut , ci În formă: problema este o propoLiţie formulată p rintr-o alternativă, adică printr-o contradicţie, Propoziţia dialectic ă e:ite o probl e mă, fiindcă ea constă dintr-o întrebare cu () alternativă contradictorie, Respondentul alege una d int r e alternative, pe care întrebătorul o re s pinge,

de premise (propoziţii). Diferenţa dintre problemă

iar cel care a ales alternativa o susţine, o aprobă.

are o semnificaţie excepţională. Ea enunţă temele într egii opere , de "predicamente" sau "categorii", "Predicabilele" sunt, deo­ camdată, tr<!i: genul (YEVO<;'), propriul ((OLDV) şi accidentul (ouIlBE�T]((k). Vom vedea Îndată că propriul se diferenţi:v.ă în propriu. în sensul originar, ŞI definiţIe (opoc;, OpLOIHk). Aristotel v orbeş te şi de d i fe r enţă (olacj>opa), pe care o leagă s t r ân s de gen, fără a se c onfu nda cu el. Căci numai g enul exprimă esenţa. Ari stotel nu vorbeşte şi de s pec ie (E\OO<;), pe care Porphyrios, în a sa Introducere în categorii, o numără printre "predicabile". 25 Ace astă fra7.ă

predic abi le le , deosebite

alături de "diferenţă".

304


ToprCA r, 5 , 1 01 b propriu, dat de obicei acestor n o ţiun i

26

.

Din cele spuse se învederează

că. pe temeiul deosebiri lor făcute, patru sunt e leme n tel e : definiţia, propriul, genul şi ac c i dentu l . Să nu s e înţeleagă însă că fiecare dintre aceste elemente, luat în sine, exprimă o premisă sau o pro blemă , ci vrem să spunem că pro ble me le

şi

propoz i ţiile rezultă din acestea. Diferenţa

dintre o problemă ş i o premisă stă în felul de exprimare. Dacă spunem: .. nu este oare « an im a l care merge pe două p ic ioar e » însăş i defi niţia omului?" şi "nu este oare animal genul omului?" ia naştere o premisă. Dimpotrivă, dacă spunem: "este oare sau nu este animalul care merge pe două picioare de fini ţia omului?" sau "este oare sau nu este animalul genul omului?" obţinem o pro ble mă . Tot aşa de s pre

celelalte

no ţi u n i27 .

Se înţelege că probl emele şi premisele sunt numeric egale, căci din orice propozi�e putem face şi o problemă, schimbând felul de expri mare28 .

5 <Explicarea celor patru predicabile> Trebuie acum să arătăm ce este d efi n iţia , propriul, genul şi ac ci ­ dentul. 26

" P ropriu l". în sensul cel mai general, primeşte acum două sensuri care vor fi

respectate în

cursul lucrării: esen!ll (quidditatea) ex pr imată de definiţie (opoc; sau OPIOWlc;)

�i propriul (loIOV) în sen sul restrâns, adică ceea ce este p ropriu numai unui lucru, fără a

1'1 esenţa lu i . Rezultă deci patru pred icabile, fiecare cu mai multe puncte de vedere sau izvorî problemele sau propoz iţiile dialectice. Nu înseşi predic abilele co n stitu i e probleme , ci din ele rezultă prob leme le, pr o poz i ţi ile ulalectice. Aşadar, dialectica nu se ocupă de subiecte, ci de predicabile, ad i că de atribute . .Iocuri comune", materialele din care vor

sub cele patru forme ale lor.

27 Adică despre propriu şi accident. 28 Se confirmă că deosebirea d intre premi să şi problemă stă În felul exprimării.

Propoziţia e s te o Întrebare fără alternativă; p ro ble ma este o propoz i ţie cu alternativă. Trecerea de la prima la a d oua este uşoară În e xprimare. Privite În sine, prop07iţia şi problema se deosebesc: propoziţia este o declaraţie, o l u are de atitudine, o decizie; problema este nedccisă, fiindcă poate pri mi ca răspuns o alternativă sau alta, de exemplu: "este o ar e sau nu este an i mal ul genul omulUi')" Potrivit comentatorului Alexandros din Atrodisias, problema cuprinde o contradicţie; premisa este o pronun!llre pentru una dintre cele dou ă alternative contradictorii. chiar când ea este formulată i nte rogativ . Forma interogativă la premisă este cerută de ,pi ri tu l d i alect icii . 305


ARISTOTEL

Definiţia este o vorbire29 care exprimă esenţa unui lucru. Ea între1 02

a

buinţează sau o vorbire în locul unui nume sau o vorbire în locul unei alte 3o vorbiri, căci unele lucruri exprimate printr-o vorbire pot fi şi ele definite . Când Însă cineva explică, într-un chip sau altul, un lucru printr-un singur cuvânt, evident că el nu oferă o definiţie, deoarece definiţia este o anumită vorbire. Totuşi, trebuie să recunoaştem că ne apropi em de 31 definiţie, când, de exemplu, spunem: "ceea ce se cuvine este frumos" . a Tot aşa dacă punem întreharea: "senzaţia şi ştiinţa sunt acel şi lucru sau sunt lucruri deosebite?" Căci în definiţii marea greutate este să hotărâm 32 dacă există identitate sau deosebire . Prin urmare, vom numi defi­ 33 nitoriu tot ce cade sub procedeul definiţi ei. Este Însă evident că toate cazurile citate aici posedă acest caracter. Deoarece suntem îndreptăţiţi să purtăm o discuţie asupra chestiunii dacă ceva este identic cu altceva sau dacă este deosebit de el, putem proceda la fel şi la definiţii. O dată ce am arătat că lucrurile nu sunt identice, prin aceasta am făcut imposibilă definiţia 34 . Desigur, regula formulată nu poate fi convertită. Căci pentru stabilirea unei definiţii, dovada identităţii nu este de ajuns; dar pentru respingerea ei este de ajuns dovada că nu există identitate.

Propriul este acel predicat care nu exprimă esenţa lucrului, dar care

aparţine numai acestui lucru şi de aceea poate fi substituit lui 35. Astfel, este o proprietate a omului de a fi capabil să înveţe gramatica, căci dacă 29 Aristotel continuă să denumească definiţia prin

opoc;, care Înseamnă şi noţiune,

şi să considere d elin i ţia o vorbire, o enunţare (Myoc;).

30 Defi niţ ia este totdeauna o vorbire, o Înşiruire de mai multe cuvinte. Definitul poale fi un singur cuvânt (nume) sau tot o vorb ire . o p ropoz iţi e explicată printr-o altă propoziţie. De obicei, definiţia este o propoziţie care explică un singur cuvânt. 31 Nu putem defini un termen pri ntr-un singur termen. Totuşi, uneofl ne apropiem

de definiţie printr-un singur termen, de exemplu, dacă spunem În loc de frumos (sau bine) "ceea ce se cuvinteu.

32 Chiar simpla Întrebare: ştiinţa şi senzaţia sunt sau nu acela şi lucru? ne apropie

de definiţie, fiindcă stă În natura defini ţie i de a scoate la lumină identitatea şi diferenţa. Stă în legătură cu definiţia tot ceea ce tinde să stabilească o identitate Între definiţie definit.

33

şi

Termenul grec este adjecti vul OPlKOV, de la opoc; (defi n iţie).

34 Dacă defi niţia şi definitul nu sunt ide n t i ce, nu se con s t ituie

definiţia. Dar nu

putem converti regula, adică nu putem spune că ide ntitatea este suficientă pentru stabilirea

unei defini ţii .

35 Propriul

(lolOV) nu exprimă esenţa (TC,

Ti �v ElvO:l), cum face defini ţ ia , dar

este legat , ca şi definiţia , de un singur l ucru şi de aceea se poate substitui lui, de exemplu ,

numai omul e.te "animal care râde" (propriu), fiindcă este "animal raţional" (definiţie).

306


TOPICA 1,5,102 a, b

d este un om, este capabil de a învăţa gramatica, iar dacă este capabil de a învăţa gramatica, el este un om. Căci nu putem numi propriu ceva care

poate să aparţină şi altcuiva , de exemplu a donni ca proprietate a

omului. chiar dacă întâmpl ător, pentru câtva timp, i-ar aparţine numai lui. Deci , dacă

o

astfel de însuşire ar fi numită un propriu , denumirea ar

ri valabilă nu în sens absolut. :l

ci

în sens temporar şi relativ. De exemplu,

sta la dreapta este un propriu temporar, în timp ce biped poate fi

atribuit ca propriu în sens re lativ, anume omului în raport cu calul sau cu câinele. Este evident însă că nimic care aparţine şi altcuiva decât unui subiect anumit

nu

poate fi substituit lui într-o enunţare, întrucât nu este 36 .

necesar ca fi inţa care doarme să fie un om

Gen este ceea ce se enunţă ca esenţă a mai multor lucruri care se deosebe<;c din punctul de vedere al speciei

37 . î nţelegem prin enunţare

ca esenţă acel termen care trebuie să răspundă la întrebarea: "ce este lucrul care se află în faţa noastră?" Astfel, de exemplu, la întrebarea: ,.ce este omul?", trebuie să răspundem: "el este un animal". Se rapoftă de asemenea

la căutarea genului

întrebarea: "un lucru intră împreună cu

altul în acelaşi gen sau într-un gen diferit?" O astfel de întrebare face 38 parte din cercetarea ştiinţifică a genului . În adev ăr, dacă am arătat că

"animal" este deopotrivă genul

omului şi al boului, prin aceasta

am

arătat

că şi unul şi altul cad sub acelaşi gen. Dimpotri vă, dacă am arătat că un gen aparţine unui lucru, dar nu aparţine altuia ,

am

arătat că cele două

lucruri nu stau sub acelaşi gen.

Accident este ceea ce, fără a fi nici unul din aceşti termeni, adică fără a fi definiţie, propriu, gen, aparţine totuşi lucrului, şi anume ceea ce ar

poate să aparţină şi să nu aparţi nă unuia şi aceluiaşi lucru, oricare

fi el39, cum, de exemplu, unuia şi aceluiaşi lucru poate să-i aparţină

şi să nu-i aparţină faptul că el şade. Acelaşi lucru este valabil despre Jo Dacă facultatea de a donni ar fi proprie omului, cum este capacitatea de a râde

sau de a Învăţa gramatica, ar trebui să existe reciprocitate Între "om" şi "facultatea de a

donni", adică ar trebui ca numai omul să doarmă, cum numai omul învatâ gramatica. J7 Aristotel deosebeşte specia şi genul, dar nu le separă: specia face parte din gen.

38 Această întrebare este numai indirect legată de gen; ea aparţine în primul rând căutării identităţii şi deosebirii. 39

Accidentul (ouIlBeBllKoc:) este definit mai întâi negativ; el este altceva decât

ceilalţi trei tenneni care se arată a fi strâns legaţi, apoi este definit pozitiv: ceea ce poate "ă

aparţină şi să nu aparţinli unuia şi aceluia�i lucru, deci ceea

307

ce nu este necesar şi, ca

102 b


ARISTOTEL

calitatea de alb. NinUc nu se opune ca acelaşi lucru să fie când alb, când nealb . Din definiţiile date accidentului , a doua este

cea

mai bună. Căci,

pentru a o înţelege pe cea dintâi, trebuie să ştim mai întâi ce sunt definiţia , propriul şi genul , în timp ce a doua este îndestulătoare sieşi pentru a ne face să cunoaştem ceea ce este accidentul în sine. Vom considera printre accidente comparaţiile dintre lucruri, care Într-un chip sau altul primesc numele de la ele4o. Astfel de comparaţii sunt acele care răspund la întrebările: "este preferabil binele sau utilul?", "es te mai plăcută o viaţă virtuoasă sau o viaţă voluptoasă?", sau oricare altele de acelaşi fel. În toate aceste Întrebări vrem să ştim căruia din cele două lucruri îi revine mai muIe, În chip accidelltal, atributul respectiv. Din aceste Întrebări iese în evidenţă c ă nimic nu stă În cale ca accidentul să devină, la anumite lucruri, un propriu. As tfel , a şedea , care este un

accident, devine un propriu temporar când numai unul singur este aşezat,

iar când

nu este singurul, devine un propriu relativ, adică faţă de

cei care

nu sunt aşezaţi. În ace st chip , accidentul poate deveni un propriu temporar sau relativ , dar el nu va fi un propriu absolut .

<Raţionamentele dialectice din punctul de vedere al. celor patru predicabile> Este bine să ţinem seama că tot ce

este

valabil pentru propriu, gen

şi accident este apl icabil deopotrivă definiţiei41 . În adevăr, dacă

am

arătat

că un atribut nu aparţine numai obiectului unei definiţii (ceea ce este

atare, nu este obiect de

ştiinţă sau de demonstraţie. (Vezi Al/alitica secul/dă 1, 2. 4,8,30).

Necesarul este, di mpotrivă, ceea ce nu poate să fie altfel decât este.

40 Comentatorul Alexandros crede că comparaţiile se raportă mai

Vom vedea că Aristotel recomandă comparaţia, în scopul definiţie. 41

de a găsi

Î nceputul capitolului ne arată că definiţia este tema centrală a

trei predicabile,

aks la accidente.

asemănările, şi la Topicii. Celelalte

chiar şi accidentul care a fo�t opus esenţei definitorii, sunt

subordonate

definiţiei. Accidentul este şi el cuprins în definiţie, intr-un chip sau altul. Ceva mai centrarea predicabilelor

jos, i'n jurul definiţiei nu înseamnă că Topica se va ocupa numai de

definiţie.

308


TOPI CA 1,7,102 b, 103 a

valabil şi pentru propriu), sau că genul cuprins în definiţie nu este cel just, sau că o notă primită în definiţie nu este potrivită numai definitului (ceea ce este valabil şi despre accident), prin toate acestea este suprimată definiţia. Astfel, pe temeiurile arătate mai sus, toate noţiunile enumerate ţin, într-un anumit sens, de natura definiţiei. Dar să nu ne aşteptăm că vom găsi o metodă comună care să se aplice fără deosebire la toate aceste noţiuni. O astfel de metodă nu este uşor de găsit, şi chiar dacă ar fi găsită, ea ar fi cu totul nedeterminată şi neaplicabilă în lucrarea de faţă42. Dimpotrivă. dacă vom stabili o metodă proprie pentru fiecare dintre genurile deosebite de noi, oricare din noţiunile arătate va fi mai uşor de cercetat după regulile potrivite ei. Astfel, cum am spus mai sus43, trebuie să ne mulţumim numai cu o diviziune în linii generale, iar în ce priveşte celelalte aspecte să le raportăm la una sau alta din chestiuni care îi este mai apropiată. Vom arăta astfel că cutare aspect aparţine definiţiei, cutare genului, şi aşa mai departe. în chipul acesta, problemele discutate aici au şi fost aşezate la locul cuvenit fiecăreia.

7

<Diferitele specii de identitate> înainte de toate trebuie să definim identicul şi să arătăm în câte înţelesuri este luat44. Considerat schematic, identicul pare că are trei 42 Definiţia este problema centrală a

Topicii, dar nu ex ist ă o singură metodă

dialectică, aceea potrivită definiţiei. Dialectica va cerceta fiecare din cele patru predicabile, fiindcă fiecare are locuri comune, puncte de vedere deosebite. Apliearea unei metode

unice, cel puţi n la trei din predicabile (definiţia , propriul şi genul). cum a încercat Teofrast, are dezavantajul obscurităţii, impreciziei. 4J în capitolul 1,

\OI a,la sfârşit, unde se vorbeşte de diviziunea silogismelor şi de

cercetarea numai sumară a fiecărei specii de silogism în legătură cu cele patru predicabile.

Celelalte aspecte, de exemplu, diferenţa şi comparaţia. vor fi puse în legătură cu principalele predicabile, diferenţa cu genul, comparaţia cu accidentul. Aşadar, Aristotel

recunoaşte că diviziunea În pat ru predicabile nu este perfectă, deci că pot exista şi alte

predicabile. Acestea vor fi cercetate împreună cu cele patru. 44 Identicul

(Ta\m)v) este un loc comun de mare însemnătate În Topica. Problema

lui a fost ridicată În această carte, capitolul 5, \02 a şi tratată pe larg În Metafizica

309

V, 9,

103

a


ARISTOTEL

înţelesuri diferite. Numim ceva identic, fie sub raport numeric, fie sub raport specific, fie sub raport generic. Este sub raport numeric, identic ceea ce are mai multe nume, dar este numai un lucru, de exemplu, haină şi manta. Sub raport specific este identic ceea ce constituie mai muil decât un lucru, dar nu prezintă nici o diferenţă din punctul de vedere al speciei, de exemplu, omul este identic cu omul şi calul cu calul. Deci. numim identic sub raport specific ceea ce cade sub aceeaşi specie. Tot aşa, numim identic, sub raport generic, ceea ce cade sub acelaşi gen, ca de exemplu, om şi cal. S-ar părea că apa din acelaşi izvor este numită identică în alt înţeles decât cele numite înainte. Totuşi apa poate fi aşezată printre lucrurile care, oricum, sunt numite identice, fiindcă ţin de aceeaşi specie. Toate acestea par a fi înrudite şi asemănătoare. în adevăr, orice apă este identică sub raport specific cu orice altă apă, fiindcă Între ele se constată o anumită asemănare, iar apa din acelaşi izvor se deosebeşte numai prin aceea că la ea asemănarea este mai puternic accentuată. De aceea nu o vom despărţi de lucrurile care, Într-un chip sau altul, sunt numite identice, fiindcă ţin de aceeaşi specie45. Se crede în genere că identicul este luat, în cele mai multe cazuri, sub raport numeric46. Dar şi acesta este atribuit lucrurilor de obicei în mai mult sensuri: în sens propriu şi prim, când este atribuit numelui sau definiţiei; de exemplu, haină şi manta, animal care merge pe două picioare şi om sunt identici; al doilea, când identitatea este atribuită propriului, de exemplu, capabil de ştiinţă şi om, sau elementul care de la natură se mişcă în sus şi foc sunt identici; al treilea, când este atribuit "identic" un sens Noi nu numim identice lucrurile ce apartin

Împreună cu "altul", "diferitul", "asemănătorul". Aristotel dă termenului mai cuprinzător decât În terminologia modernă.

aceleiaşi specii sau aceluiaşi gen. Aristotel vorbeşte Însă de lucrurile "identice În specie, În gen,

în număr". Astfel, pentru el, omonimele sunt identice În obiectul lor, adică numeric.

Nimeni nu mai spune că doi oameni sunt identici, fiindcă sunt oameni, deci, fiindcă aparţin acelei�i specii.

45 Aristotel identifică nu numai toate apele, ci şi apa unui râu care porneşte de la

acelaşi izvor. Heraclit declarase Însă că nu ne

putem scălda de două ori în acela.5i râu,

iar elevul său, Cratylos, adăuga că nu ne putem scălda nici măcar o dată.

raport numeric. Identitatea o unitate care nu se diversifică prin sine, încetând atunci de a ti unitate, ci prin contextul În care se a flă . De exemplu",a fi om" este unul şi acelaşi 46 Aristotel este îndreptăţit să pună înainte identitatea sub

presupune unul şi acelaşi, deci

cu tot ce este general, deşi pare a se multiplica cu indivizii. Multiplicitatea stă În determinările celelalte care coexistă cu identicul.

310


TOPlCA

1,8,103 a, b

unui

lucru pe temeiul unui accident; cum, de exemplu, a fi aşezaI sau identificat cu Socrate47. în toate aceste întrebuinţări se subliniază unitatea numerică. Că cele spuse înainte sunt reale, se poate vedea mai bine dacă schimbăm unele cu altele denumirile lucrurilor. Dacă dintr-un număr de oameni care sunt aşezaţi vrem să chemăm pe unul, numindu-l, schimbăm denumirea dacă cel chemat nu a înţeles, în speranţa că el va înţelege mai bine pe temeiul unui accident. Astfel, ordonăm să cheme pe cel care şade sau care vorbeşte. presupunând, desigur, că desemnăm acelaşi lucru prin nume sau prin tr-un accident. il

fi muzical este

8 <Doul dovezi ale diviziunii predicabileloI'> Cum am spus, identicu! este luat în trei sensuri. Că elementele48 înainte sunt acele din care, prin care şi asupra cărora obţinem argumentele, o primă dovadă este dobândită cu ajutorul inducţiei49. în adevăr, dacă considerăm premisele şi problemele, constatăm că fiecare dintre ele provine fie din definiţia lucrului, fie din propriu, fie din gen, fie din accident. O a doua dovadă este dobândită cu ajutorul silogismului (raţio­ namentului)5o. Tot ceea ce este enunţat ca predicat despre altceva, cu numite

distinge şi la identitatea n umeri că trei sensuri sau specii după cea mai puternică este identitatea definiţiei, a esenţei. apoi id entitatea propriului, şi cea mai slabă identitatea accidentului; de exemplu, Socrate este acelaşi numeric cu cel care şade ;3U face muzică la un moment dat. 48 Elementele dialectice din care se constituie argumentele (l\OY01) sunt cele patru predicabile cu locurile lor comune: definiţia, propriul. genul şi accidentul . 49 Dovada că elementele dialectice, predi ca bilele sunt numai patru se obţine prin metoda inductivă. deci plecând de la faptele "partic ul are" . Constatăm astfel ce rol impor­ tant îşi asumă metoda inductivă În DiaJecticif. Întreaga Topicif este o pledoarie pentru inducţie. 50 Că există numai patru locuri comune se poate dovedi şi silogistic sau "deductiv". plecând de la raportul de convertibilitate dintre predicat şi subiect. Argumentarea Stagi­ ritului t:ste ingenioasă. Predicatul. sau atributul, poate avea aceeaşi sferă ca �i subiectul sau are o sferă mai largă. Dacă sunt convertibili, predicatul este sau definiţie, sau propriu. după cum expr imă esenţa sau numai o determinare proprie, Dacă subiectul şi pred i catul 47 A ristot el

intensitatea lor:

311

103 b


ARI STOTEL

necesitate , sau admite sau nu admite convertirea lui cu subiectul . Dacă este convertibil , predicatul este sau definiţia sau propriul: este definiţia dacă exprimă esenţa subiectului ; dacă nu , este propriul , căci s-a văzut

că propriul se substi tuie subiectului , dar nu exprimă esenţa lui . Dacă nu admite converti bilitate a, predicatul sau este , sau nu este un element al definiţiei . Dacă este un element al ei , el trebuie să fie gen sau diferenţă , căci definiţia s e forme ază din g e n şi diferenţă . Dacă n u este u n element al definiţie i , se înţelege de la sine că va fi un accident , căci denumim accident ceea ce nu este nici defini �e, nici ge n , nici propriu , dar aparţine lucrului de care vorbim .

9

<Raportul dintre categorii (predicamente) şi cele patru predicabile> După cele spuse , trebuie să arătăm căror genuri de categorii aparţin cele patru predicabile5 1 . Categoriile sunt zece la număr: esenţa , canti­ tate a , calitate a , rel aţia , locul , timpul , poziţi a , posesi a , acţiune a, pasi­ unea52. Accidentul , genul , propriul şi definiţia trebuie să aparţină uneia din aceste categorii . Căci toate premi sele fonuate prin cele patru noţiuni enunţă sau o esenţă , sau o calitate , sau o cantitate , sau o altă categorie . Este de la sine înţeles că ceea ce exprimă esenţa53 , exprimă fie substanţa , fie calitate a , fie orice altă categorie . Căci , dacă, de exemplu ,

nu sunt convertibil i , sunt posibile două cazuri , după cum predicatul este sau nu este un

element al definiţie i : dac ă este un e le me nt al defi niţie i , obţinem genul sau diferenţa; dacă nu este e lement, obţinem accidentu l . 51

Ar i stote l

rid ică aici Întrebarea foarte însemnată pentru logica sa , a raportu lui

dintre categorii (predicamente) şi pred ic abile . Se vede clar că Topica şi Categoriile sunt strâns elegate . În acest capitol cele patru predicabile sunt şi s ubo d ona te şi supraordonate

predicamentelor

(categoriilor).

52 Ca şi în Categorii, lista prezentă

cunoscută . În

r

a categoriilor cuprinde zece termeni , în ordinea

alte opere aristotelice , numărul categoriilor este r e dus la op t, la trei (substanţă , calitate , relaţie) şi chiar la două (substanţă, relaţie) . 53 Termenul grec este T i EOT l , care ţine loc Î n genere de su b s ta nţă (o,jola). Aici avem un sens mai larg , Înţelesul de esenţă s au na t ură nu numai a substanţei, ci şi a ce l orlal te categorii subordonate substanţe i .

312


TOPICA 1, 1 0 , 103b, 104 a

t:ste vorba de om , enunţăm că acel a este un om sau un

anima l ,

şi prin

ac easta spunem ce este el şi exprimăm o substan ţ ă . Dacă însă este vorba

oe cul oarea alb ă , enunţăm că lucrul pe care îl av em înainte este alb sau colorat şi prin ace asta spunem ceea ce este el şi exprimăm o cali tate . Iar oacă este vorba de o mări me de un cot , enunţăm că lucrul este o mărime oc un cot , şi prin aceasta spunem ceea ce este el şi exprimăm o cantitate .

La fel se prezintă celel al te categ orii: pentru fiecare din aceste predic ate , dacă despre un lucru care cade sub ele enunţăm sau lucru însuş i sau 4 genul său , exprimăm esenţa lui 5 . Dimpotrivă , dacă e nu nţă m despre un lucru altcev a decât lucrul însuşi , e xprimăm nu cee a este el , ci o c alit ate sau orice altă c ategorie 55 . Acestea sunt categoriile , 7 În numărul arăt at56 , în j uru l c ărora se mişcă argumentele diale ctice 5 şi elementele 5 8 din care acestea se constituie . Cum le vom dobândi şi

c an ti t ate , o

prin ce mij loace vom dispune de ele din bel şug tre buie să arătăm de

acum în ai nte .

10 <Premisele dialectice> înai nte de poate , vom defini ce

este o premisă di alectică şi ce este

o problemă dialectică59 . Nu trebuie să credem că orice premisă şi orice 54 Dacă subiectul şi predicatul cad sub aceeaşi categorie , fie c ă p redi catu l este definiţia lucrului, adică lucrul În suş i , fie că este genul, predicatul exprimă esenţa. 55 Dac ă subiectul şi pred icatul nu cad sub aceeaşi categorie . predicatul nu exprimă esenţa, ceea ce este el în sine , ci o altă categorie inferioară. Aici "es enţa" are sens de substanţă. 56 Aristotel line să sublinieze c ă numărul categoriilor este numai ac e s ta : zece, dar nu justifică silogistic acest număr. Desigur, n u măru l de zece este găsit pe calea inducţie i . Raportarea celor patru predicabile l a categori i dov ede şte n u nu ma i legătura celor două opere, ci şi autenticitatea Categorii/oI, un eor i supusă îndoielii, mai ales de exegeţi modemi. 57 Problemele dialectice, pun ctul de plecare al argumentării dialectice . 58 Propoz i ţii l e sau premisele strâns legate de probleme. În capitolul următor se vor c erc c ta amănunţit probl ema şi pre mi s a dialectică. 59 Deosebirea dintre premisa dialectică şi problema dialectică a fost schiţată mai Înainte , În capitolul 4. Urmează aici dezvoltarea. în primul rand , Aristotel ţine să se ştie că nu orice fel de propoziţie este dial ec t ic ă , de ex emplu , o pre misă unanim respinsă, �i de asemenea n u orice p ro b l e mă merită să figureLe În cercetarea dialec tic ă . C ee a ce este evident pentru toţi sau pentru majori tate nu este obicct de discuţie .

313

1 04

a


ARI STOTEL

problemă sunt de natură dialecti că. Nici un om competent nu va formul a o premi să care este respinsă ca falsă de toţi şi nu va face o problemă din ceea ce este evident pentru toţi sau pentru majoritate . Cea din urmă nu ridică nici o dificul tate ; cea dintâi nu va fi sustinută de nimeni . Premisa dialectică este

o

întrebare6() ca e apare probabi lălî 1 sau

tuturor , sau majorităţii , sau înţelepţi lor, iar dintre aceşti a , sau tuturor sau maj orităţii sau celor mai de seamă , cu condiţia să nu fie un paradox . Căci vom lua drept adevărat ceea ce este admi s de înţelepţi , dacă însă

nu este contrar vederi lor celor m u l ţi . Sunt de asemenea premise di alectice ceea ce se ase a m ă n ă cu premisele probabile , ca şi ceea ce

neagă tot ce este contrar opiniilor probabile , în sfârşit. ceea ce

e s te

de

acord cu învăţăturile artelor recunoscute62 . Dacă este probabil că ştiinţa contrariilor este una şi ac ee aşi , atunci trebuie să pară probabil că şi percepţi a contrariilor este una şi aceeaşi , şi dacă este probabil că sub raport numeric există numai atunci

trebuie să

o

gramatică ,

pară probabil , d e asemenea, c ă există numai o artă de

a cânta din flaut, iar dacă este probabil că există mai multe ştiinţe ale gra­ maticii , atunci trebuie să fie pro b abi l că există mai multe arte de a cânta din flaut . Toate aceste probabilităţi par a fi asemănătoare şi înrudite63 . La fel vor apăre a ca prob abi le premisele care neag ă contrariile opiniilor probabilc64 . Este probabil deopotrivă că trebuie să facem bine 60 Premisa (propoziţia) d ialectică este o în t rebare care cupri nde o alternativă, o

alegere între două soluţi i , de exemplu , "există sau nu există Dumnezeu?" Aristotel a mai

daI o definiţie premisei ţfialectice , în afară de aceea din capitolul 4 al operei de faţă, în Despre interpretare, capitolul 1 1 , 20 b şi Analitica primă 1,

1 , 24 b, unde se citează Topica .

Simpla întrebare, fărd alternative contradictorii , nu este o Întrebare dialectică. 61 Aristotel repetă aic i , ca şi mai Înainte În Topica sau În Analitici, că propoziţia

dialectică este probabilă şi arată În ce constă probabilita tea ei . Este probabilă numai opinia

care este confonnă simţului comun sau care este Împărtăş i tă de oamenii competenţi , fie de toţi , fie de majoritatea lor, fie de cei mai de seamă . Opiniile paradoxale nu sunt obiectul dialectic ii.

6 2 Aristotel îmbogă{eşte clasa propoziţiilor dialectice cu încă trei specii: a) premisele

car e au analogii cu propoziţiile probab i le; b) opiniile c are neagă tot ce este contrar propoziţiilor probabile; c) opiniile care sunt de acord cu principiile artelor sau şti inţe lor

recunoscute . Această din unnă s pec ie apropie dialectica de ştiinţă .

63 Toate exemplele privesc caracterul probabil al propoziţiilor care se aseamănă

cu propoziţiile probabile . Pentru Aristotel , este iniţial probabilă sau dialectică propoziţia că "ştiinţa contrariilor este una şi aceeaşi" (TIJ V E va V T lw v

ETTlonlllll mhi) dvat).

64 Unnează exemple de propoziţi i prob abile care neagă contrari ile propoziţiilor

probabile .

3 14


TOPlCA r , 1 1 \ 04

prietenilor şi că nu trebuie să ar

le

a, b

facem rău . Contrara acestei afirmaţii

fi că trebuie să facem rău prieteniior, iar negaţia con tradictorie a

con trarei este că nu trebuie să le facem rău . Tot aş a , dacă trebuie să facem bine prieteni lor , nu este necesar să facem bine duşmani lor. Şi în cazul de faţă avem o negaţie a unei opinii contrare probabil ului opinia contrară probabilului este că trebuie să facem bine duşman ilor . La fel va fi în celel alte c azuri asemănătoare . Şi în comparaţie ne va

apărea probabil ca predicatul contrar să fie atribuit subiectului contrar: de exemplu , dacă trebuie să facem bine prietenilor, trebuie şi duşmanilor

să le facem rău . S-ar putea să pară că a face bine prieteni lor este contrarul lui a face rău duşmanilor65 . Dacă este aşa în realitate , va fi lămuri t când vom cerceta teoria contrariilor66 . Este de asemenea evident că toate opiniile care sunt conforme cu învăţăturile artelor ne oferă premise dialectice , căci vom urma acele vederi care sunt primite de oameni competenţi în speciali tate , anume , vom urma pe medic în chestii de medicină, pe geometru în chestii de geometrie şi aşa mai departe67 .

11 <Problema dialectică. Despre tez!> Problema dialectică este un obiect de cercetare ,

al cărei scop este

sau de a alege şi de a evita ceva, sau de a descoperi adevărul şi a cunoaşte68 •

aceasta

fie direct , fie ca ajutor la o altă chestiune de acest

65 S-ar putea ca propoziţia: "trebuie să facem rău duşmanilor" să ne apară destul

de probabil ă . Pentru a-i eVIdenţia probabilitatea , o vom compara cu propoziţia contrară: "trebuie să facem bine prietenilor" . 66 Potrivit comentatorului Alexandros , cercetarea ce va urma se referă la Topica

II ,

7, u n de Aristotel se ocupă de locurile comune scoase din contrarii ,

Despre interpretare , capitolul

şi

la

1 4 , a cărui temă este contrarietatea propoziţiilor. Aristotel

cercetează totdeauna buc uros raportul de opoziţie 67 Pentru Aristotel , este un lucru

prin contrarietate .

de la sine Înţeles că trebuie să considerăm ca

probabilă opinia celor competenţi În orice artă sau ştiinţă , deci că trebuie să primim autoritatea celor speciali7.aţi într-o di sciplină, de exemplu , În medicină sau geometrie. 68 Problema dialectică

poate fi practică sau teoretică; de asemenea , poate fi tratată

pentru ea însăşi sau pentru a rezolva o altă problemă, de obicei Iogid .

315

1 04 b


ARISTOTEL

fel , asupra căreia mulţimea nu are nici o opinie determinată sau are o opinie contrară celei a înţelepţilor , iar înţelepţii au o opinie contrară mulţimii , sau înţelepţii au opinia contrară Între ei şi Ia fel oamenii din mulţime69 . Căci cunoaşterea unora dintre probleme este de folos pentru alegere şi evitare , de exemplu , dacă plăcerea merită să fie sau să nu fie dorită . Dimpotrivă, la alte probleme cunoaşterea este utilă pentru cunoaşterea însăşi , de exemplu , dacă lume este eternă sau nu este eternă70 , în sfârşit , Ia alte probleme , cunoaşterea nu este utilă nici pentru primul scop , nici pentru celălale l , ci este utilă numai ca ajutor pentru soluţionarea altor probleme de acelaşi fel. Căci pe multe probleme vrem să le cunoaştem nu În ele Însele şi pentru ele Însele , ci pentru soluţio­ narea altora care aşteaptă să fie luminate prin acelea . Există de asemenea probleme cu soluţionări contrare - dificul­ tatea fiind aici de a şti dacă lucrurile sunt aşa sau altfel , deoarece pentru amândouă există temeiuri probabile - , precum şi altele asupra cărora nu ne putem pronunţa , oricât de vaste şi importante ar fi, deoarece este greu să descoperim cauzele , de exemplu , dacă lumea este sau nu este eternă, căci putem prea bine să ne punem problema şi despre aceasta72 . Deci problemele şi premisele trebuie să fie determinate , aşa cum am făcut noi aici73 . O teză este o opinie paradoxală , susţinută de un filozof cunoscut, de exemplu , că nu există contradicţie , cum spune Antistene , sau că totul este în mişcare , cum vrea Heraclit, sau că fiinţa74 69

Problema dialec tică este o propoziţie care nu este nici probabilă, nici neprobabilă, o opinie nestabilă, îndoielnic ă , fie pentru că mu lţimea nu are asupra unu i obi ect o opini e determinată , fie că are o opi ni e cont rară celei s us ţ inu te de înţelepţi , fie că înţelepţii au o opin i e co ntrară c e lei a mulţ im i i , fie că ei au opinii contrare, cum şi mul!imea poate avea opi ni i con trare . 70 Etern i ta tea lumii materiale es te prezentată aic i ca o p roblemă , dec i ca o opinie îndoielnică. Conv ingerea lui Ar is totel este că lumea materială are a tri bu t ul eternităţii , fiindcă n u are început şi sfârşit. 71 Nici pentru scopul practic , mora l , nici pentru scopul teoretic , speculativ . 7 2 Cum a m spus Într-o notă precedentă, Ari s tote l n u a împărtăşit totdeauna părerea că eternitatea lumii es te o problemă greu de soluţiona!. Aic i el recunoaşte că pro b le ma , fi i ndcă ea este

În ciuda greutăţilor, poate fi pusă . 73 Aristotel deosebeşte problema şi premisa (propoziţia) . Premisa este p robabil ă în sensul acceptat de l a Început, în timp ce prob le ma nu este încă probabi lă , ci urmează să fie făcută probabilă prin di scu ţ ie . 74 Î n ce priveşte înţelesul filozofic al termenului fiinţă, a se vedea nota l ămu ritoare la Introducere la " Topica ", p. 290.

316


TOPICA

r, I l , 104 b, 1 05 a

cste una . cum declară Melisos . în adevăr , a lua în seamă părerea oricui, care se opune opiniei obişnuite , ar fj o nerozie 75 . Teze mai pot fi şi afinnaţiile pentru care dispunem de argume nte7 6 , dar acestea sunt opuse opiniilor obişnuite; de exemplu , cum spun sofiştii, că nu tot ce fiinţează, sau a devenit aşa, sau a fost din eternitate aşa, căci , pretind ei , un muzicant care este gramatic este aşa, fără să fi devenit aşa şi fără să fi fos t aşa din eternit ate . Chiar dacă nu admitem aşa cev a , putem să o credem fiindcă invocă u n argument . Şi teza este o problemă, dar nu orice problemă e ste o teză77 , fiindcă unele probleme sunt de aşa natură încât nu putem avea nici o opinie de­ tcnninată într-un sens sau altul . Dar că o teză este (1 problemă este evi­ dent . Căci , după cele spuse înainte , asupra tezei sau mulţimea este de altă părere decât filozofii, sau filozofri nu sunt de acord între ei şi nici mulţi­ mea nu e s te de acord în sânul ei , deoarece teza es te o opinie paradoxală . Î n prezent , sunt de nu mi te teze toate problemele dialectice . N u are însă nici o importanţ.1. cum sunt numite ele . Căci noi le-am deosebit nu pentru a născoci nume noi , ci pentru a sublinia deosebirea dintre ele . Nu suntem obligaţi să cercetăm fiecare teză şi fiecare problemă, ci numai pe acele care , din cauza dificultăţilor, au nevoie de raţionament , nu şi pe acele care au nevoie de pedeapsă sau de simpla percepere a lucrutilor7 8 . Ac ei bunăoară , care pun la îndoială că trebuie să cinstim ,

75 Pe lângă

problemă şi premisă, Topica cunoaşte o a treia noţiune: teza (9 E O I'; ) . (\JlTO).. ll<Vl'; napâooţo.;) , adică este părerea unui mare Jilozof. nu orice părere ciudată . Ca exempl ificare , citează tezele fundamentale a trei mari î ndru miitori ai refle >.. i ci antice: Heraclit, eleatul Melisos şi ale fond ato ru l u i �colii c i n ice , Teza este o " co nce pţi e paradoxală"

Antistene .

76 Argumentele 77

sunt însă înşelătoare , sotistice . Teza are deci şi înţele sul de problemă, fiindcă orice teză este o problemă , adică Şi în Evul Mediu termenul de teză se confunda cu acela de problemă în,u�i a numit teze problemele afişate la Wittenberg ( 15 17) pentru

un subiect de discuţie . di scutabi l ă . Luther disc uţi e . Prob lema

pusă este o propoz iţie asupra căreia nu putem avea nici o părere jos eli în vremea sa toate

determinată într-un sens sau altul . Aristotel constată mai

problemele

dialectice sunt numi te teze. EI ţine totuşi să diferenţieze nuanţele termenilor dia\ec tic ii; problema formulează o alternativă, teza se pronunţă pentru

fu ndamental i ai

una din alternative , ca fi ind Întemeiată .

78 Nu se va cerceta în dialectică orice teză

şi orice problemă, ci numai pe acelea să fie uiscu tate . Nu merită să fie d i scutate prob l emel e sau tezele care , fie prin imoralitatea lor, merită a fi blamate şi reprimat Aristotel întrebuinţează tennenul de pedepsire (,,6)..a o l';) - sau care , fie p ri n caracterul

care .

prin

conţinutul lor mai difici l , meri tă

lor elementar, sunt soluţionate printr-o simplă percepţie .

317

1 05

a


ARI STOTEL

pe zei şi să iubim pe pări nţi merită pedeapsă , iar acei care se îndoiesc că zăpada este aibă nu au decât să-şi arunce privirile asupra ei . Nu se cuvine să tratăm dialectic probleme a căror dovadă este prea apropiată sau prea îndepărtată: în primul caz , nu există dificultate , în al doilea caz . dificultatea este prea mare pentru un simplu exerciţiu 7 9 .

12 <Raţionamentul dialectic. Inducţia dialectici> După ce

am

stabilit acestea, trebuie

să arătăm câte

feluri de fundări

di alecti ce există . Unul este i nducţi a , cel ălalt este raţionamentu l8o . Am explicat mai sus ce este un raţionament8 1 . Induc ţia însă este ridicarea de la individual la general ; de exemplu , dacă cel mai bun pilot este cel mai priceput în profesiunea sa, şi dacă acela5i lucru este valabil pentru vizitiu , atunci cel mai bun în genere este acel care se pricepe în profesiunea sa82. Inducţi a este mai convingătoare , mai clară , mai uşor de cunoscut prin senzaţie şi deci mai familiară mulţimi i ; în schimb , raţionamentul este mai stringen! şi mai puternic în respingerea adversarilor.

13

<Cele patru mijloace dialectice in genere> Feluri le de lucruri asu pra cărora

se

îndreaptă şi în care se for­

me ază ar gumentele dialectice se stabi l e sc cum am arătat mai 79 Dialectica nu se ocupă nici de problemele prea uşoare , nici de cele prea grele,

de simplu l exerci ţiu intelectual . Nu trebu ie să u ităm că primul scop pro �i contra . Scurtul capitol 12 se ocupă de metodele de întemeiere a tezelor dialectice . Ca şi

prea "îndepărtate"

al dialecticii este exercitarea inteligenţei prin discu tare 80

în AnaJitici, ele sunt două: inducţi a . care este aşezată Înai nte . şi silogismul 8t Î n capitolul 1 . dar şi aici sumar. Aristotel presupune că natura silogismu lui este binecunoscută . ceea ce Îndreptăţe�tc opinia că cel puţin cartea I a

fost redactată după ce era încă dezvoltat în

descoperise silogismul şi·1 făcuse cunoscut şcolii sale . chiar dacă nu

Analitica primă.

82 î n acest capito L inducţia nu este pre7e ntată ca în

Analitica primă I I , 23 drept

concluzia unui silogism fundat pe enumerarea tuturorca.lurilor specifice , ci drept concluzia generalizatoare a unui număr limitat de cazuri (nu ind iv iduale , ci �pecifice).

318


TOPICA 1 , 14, \05 a

î n a i nte 83 , Mijloacele care ne ajută să găsim, potrivit nevoilor, raţiona­

mentele sunt în număr de patru: Întâiul este formarea premiselor;

al doilea

este deosebirea multiplelor sensuri ale cuvintelor; al treilea, descoperirea deosebirilor dintre lucruri ; al patrulea este cău tarea asemăn ărilorH4 . Într-un anume sens , cele trei din urmă mijloace sunt şi ele premise ; dci din fiec are din ele putem scoate

o

premisă; de exemplu , premisa

"putem dori sau frumosul , sau pl ăcutul sau utilul " ; "senzaţia se Jcosebeşte de ştiinţă prin aceea că pe cea din urmă

o

putem redobândi ,

dacă am pierdut-o , pe cea dintâi , nu" ; "sănătosul se comportă faţă de sănătate ca vigurosul faţă de vigoare" . Cea dintru premisă pune în lumină mulţimea de semnificaţii ale aceluiaşi termen; cea de-a doua, deosebirile di ntre lucruri ; cea de-a treia, asemănările dintre lucruri .

14

<Reguli pentru alegerea premiselor> în ce priveşte premi sele , există atâtea ch ipuri de a le alege , câte fe luri de premise

am

stabilit mai înainte85 . Aşadar , putem să primim

8J Am c u nosc ut Îna i n te materialele sau elementele din c are se formează argu­ mentele dialectic e şi spre ce anume lucruri se Îndreaptă argumentarea: a) premisele , pro­ blemele şi tezele; b) cele patru predicabile (defi niţi a , propriu l , genul, accidentul) cu lo­ cu rile lor comune. Vom cunoaşte acum "mijloacle"

(opyava)

care ne ajută

să argu mentăm .

84 Din cele patru mijloace , cele trei din urmă �unt cele mai Însemnate, deşi ele se

reduc , În cele din umili, la premise . AI doilea relevă marea importanţă acordată de A ristotel definirii termenilor. Cele mai mul te dispute se alimentează din echivocul terminologiei . Celelalte două au fost relevate di nainte: dialec tica va căuta să descopere deosebirile, ca şi asemănările lucrurilor. Numai după ce vor da rezultate aceste trei mijloace , vom putea alege şi propozi ţiile . Înseşi aceste trei mijloace sunt formulate În pre mise . Reducerea lor la premise nu le ştirbeşte importanţa mai mare. 85 Vezi mai înainte capitolu l

1 0 , \ 04 a, unde s-a arătat ce este () premisă pro b abilă

(d iale c tică ): Întrebare probabilă care nu este paradoxală. Propoziţiile (premisele) dialectic!!

sunt de patru

spedi: a) premisele probabile pentru toată lumea, pentru majoritate sau pentru

înţelepţi , iar, prin tre înţelepţi , pentru toţi , pentru majoritate sau pentru cei mai de seamă;

b) pre mi sele care sunt asemănătoare sau analoge celor sigur probabi le ; el pre mise l e ce neagă premisele contrare celor proba bile ; d) premisele de acord cu învăţături le artelor (ştiinţe lor) recunoscute . Premisele asemănătoare celor pro bab ile sunt citate cele din urmă �i exemplificate printr-un principiu al gnoseologlCi aristotelicc: fi indcă ştiinţa contrariilor

319


ARI STOTEL

\ 05 b

opiniile sau ale tuturor, sau ale majorităţii , sau ale celor înţelepţi , iar dintre înţelepţi , sau ale tuturor, sau ale majorităţii , sau ale celor mai de seamă; de asemenea, putem să primim opiniile care sunt contrare celor obişnuite sau , în sfârşit , cele scoase din învăţăturile artelor. Opiniile contrare celor obişnuite trebuie să fie primite în sensul arătat mai sus, adică negativ , contrazicându-le . Este de asemenea util ca opiniile alese să fie nu numai acele cu adevărat probabile , ci şi acele care se aseamănă cu ele , de exemplu: că percepţia contrariilor este una şi aceeaşi , întrucât şi ştiinţa contrariilor este valabilă pentru ambele părţi ; tot aşa noi vedem nu emiţând din ochi o rază86 , ci primind în ochi o rază luminoasă. Căci tot aşa se întâmplă şi la celel alte organe senzoriale . Auzim , nu emiţând ceva, ci receptând ceva: la fel pentru gust şi pentru celelalte simţuri . Mai trebuie să primim ca principiu şi ca teză ceea ce pare adevărat în toate cazurile sau în majoritatea lor87 . Căci adversarii care nu observă că într-un anumit caz lucrurile nu stau la fel le vor lua drept teze . De asemenea , trebuie să alegem premisele din argumente scrise , pe care le vom dispune separat pentru fiecare gen , de exempl u , despre B ine . despre Animal , şi anume despre orice Bine în genere , începând cu esenţa8 8 . Tot aşa trebuie să notăm opiniile înţelepţilor , de exemplu că pentru Empedocle numărul elementelor corporale este patru89. Căci ceea ce a afirmat un om de seamă poate fi primit ca o te za temeinică. Există , pentru a rezuma, trei clase de premise şi de probleme: pre­ mise etice , premise fizice şi premise logice90 . Un exemplu de premisă etică este: în caz de conflict între îndatoriri , vom da ascultare mai degra­ bă părinţilor decât legilor? Un exemplu de premisă logică: ştiinţa e,te u na �.i aceeaşi , lot una şi ac e ea ş i este �i percepţia contrari i l o r . Ce lelalte e x e mple

lu ate lot din ,fera organelor senzoriale . S" Această teorie a percepţiei a fost formu lală de Pl ato n (În Timaios) . Şi În această privinţă , Ari sto tel se opune fo stului său Învăţător . 87 În propoziţia aceasta accentu l cade pe "ceea ce pare adevărat". Vom lua ca pri ncipi i propoziţ i i l e ce par a fi ade v ărate , chiar d ac ă nu sunt, fii n dcă adversarul nu observă sunt

excepţi i l e şi transformă propoziţiile În .,teze" .

8 R Aristotel ne sfătuieşte să a l eg e m propoziţiile şi d i n cele c i t i t e , din opere . ordonându-Ie după genul lor , începând cu defin i ţ ia , cu esenţa, pentru a ajunge la acc idente .

Dialecticianul trebuie să-şi fa c ă fişe despre toate marile probleme. El va face fişe şi d e spre

o p i ni il e filozofilor .

SY Acea stă r efe ri n ţ ă la te ma

celor patru e l eme n te a lu i Empedocle fixează pate r­

nitalea unei teorii pe care o su�ţille şi AristoteL 90 Aristotel rezu mă fe lurile de propoziţii după diviziunea s u mară devenită clasică. a disciplinelor filozofice. De remarcat este a treia clasă de propoLi!i i , cele logice. Tennenul

320


TOPICA 1, 1 5 , 105 b, 106 a

contrariilor este sau nu este una şi aceeaşi? Un exemplu de premisă fizică: lumea este sau nu este eternă? Acelaşi lucru este valabil şi pentru probleme . Care anume premise aparţin u nei clase sau alteia nu este uşor de arătat prin si mplă definiţie , ci trebuie să încercăm să le cunoaştem pe fiecare în parte pe calea inducţiei , orientându-ne după exemplele de mai sus9 1 .

Numai adevărul asupra premiselor şi problemelor satisface filo­

zofi a; dialectica se mulţumeşte cu opinia asupra lor92 . Trebuie să luăm Însă toate premisele în accepţia lor cea mai generală , pentru ca dintr-o si ngură premisă să scoatem cât mai multe . Aşa , de exemplu , trebuie să afirmăm că ştii n ţa opuşilor este una şi aceeaşi , apoi că este aceeaşi pentru contrari şi pentru relativi 93 . De asemenea , trebuie să subdividem aceste premise din urmă, atât cât îngăduie subdivizarea; de exemplu , că este una şi aceeaşi ştiinţa binelui şi a răului , a albului şi a negrului, a recelui şi a caldului , şi tot aşa mai departe94 .

15 <Al doilea mijloc: deosebirea de sens a omonimelor> Despre premise şi alegerea lor, cele spuse sunt de ajun s .

în

ce

priveşte sensurile diferite ale cuvintelor , trebuie nu numai să le expunem , CI să le şi explicăm9 5 . De exemplu , trebuie să spunem nu numai că de logică are aici sensul favorabil rămas până astăzi . Se ştie că, la Aristotel, "logic" are şi un sens mai puţin favorabil: aspect general numai probabi l , pur "dialec tic". Aceasta

se con stată În exemplul c are ilustrează logica: "ştiinţa contrarii lor este sau nu este una �i aceeaşi?" Mai este de notat că exemplul de fizică ţine mai degrabă de metafi zică şi ,

de asemenea, că lipseşte un exemplu de matematică, poate fiindcă domeniul matematicii rămâne străin dialectic ii În accepţia aristotelică.

9 1 Adeseori , Ari stotel înlocuieşte definiţia, când aceasta prezintă dificultăţi. prin

exemplificare, adică printr-un Început de inducţie. Aşa procedează la Categorii. capitolul 4. Y2 Deosebirea dintre Filozofie şi Dialectică este în realitate deosebirea dintre ştiinţe

cu un obiect special şi disciplina general-u mană . care se mulţumeşte cu opinii şi proba­ bilităţi . S-ar putea interpreta diferenţa ca două

trepte de

cercetare a aceloraşi proble me .

în Categorii. cercetând opuşii. Aristotel a arlilat că opoziţia contrară este numai una din fo rmele de opoziţie. alături de alte trei : a) opoziţia contradictori e ; b) opoziţia 9J

privaţiei şi poses iei; c ) opoziţia relativilor sau corelativilor. Se constată Încă o dată importanţa acordată de Aristotel principiului că "ştiinţa contrarii lor este una �i aceeaşi " .

94 Acest pasaj pare că d ă sfaturi contradictorii : Întâi cere s ă pornim d e la propoziţii

cât mai generale ; apo i , recomandă să subdi videm o propoziţie în cazuri speciale.

321

1 06

a


ARISTOTEL

dreptatea şi curajul sunt

un bine într-un

sens, iar vigurosul şi sănătosul

sunt un bine într-alt sens , ci şi că sensurile sunt deosebite fiindcă primul sens exprimă o calitate inerentă lucrurilor, iar aI doilea sens exprimă un efect , nu o anumită calitate inerentă , şi tot aşa mai departe . Dacă un cuvânt este luat sub raportul speciei96 , în mai multe sensuri sau într-unul singur, vom căuta să cunoaştem în chipul următor. întâi , trebuie să vedem dacă contrarul termenului dat are mai multe sensuri , şi anume dacă le

are

noţional sau numai nominal97 • În adevăr ,

de multe ori deosebirea se vede îndată chiar în cuvinte , de exemplu , ascuţit în voce se opune contrar gravului , iar la corp tocitului98 . Este limpede deci că vorbim despre contrarul ascuţitului în sensuri diferite . Căci nu acelaşi ascuţit este contrarul gravului şi tocitului , deşi ascuţitul este contrarul amândurora . Mai mul t . Dacă gravului la voce i se opune contrar ascuţitul ,

la corpuri

i se opune contrar uşorul , aşa încât şi gravul

este luat în mai multe sensuri . Acelaşi este cazul pentru frumos , căruia la animal

i se opune urâtul , i ar la casă i se opune dărăpănat; deci

frumosul este un termen omonim99 . La multe lucruri iese la iveală îndată diferenta nu nominală, ci noţională , ca de exemplu , la alb şi la negru l oo . Spune

� deopotrivă despre

o voce şi despre o culoare că este aIbă (clară) sau neagră (întunec ată) . La Sfaturile se completează şi dialectica va aplica un precept sau altul după trebuinţele argumentări i . 95

Un important mijloc dialectic este cunoaşterea diferitelor sensuri ale cuvinţelor .

Această preocupare domină Întreaga operă aristotel ică: ea se regăseşte În Topica II , 3 şi în Metafizica , toată cartea a V-a , care este un mic vocabular filozofic . Aici , ca şi În alte părţi , scopul lui Aristotel este nu numai să înşire diferitele accepţii ale termenilor, ci şi să le explice. să le discute pentru a descoperi originea lor . 96

Sub raportul speciei (T(� €l oEl) . înseamnă, potrivit comentatorului Alexandros .

sub raportul definiţiei, cum se va vedea mai jos . adică sub raportul obiec tului desemnat de temren . 97

Pentru a descoperi sensurile diferite ale unui termen filozofic . vom cerceta

sensurile termenului contrar celui dat, şi anume sensurile reale , definitori i , nu cele pur nominale . 98

Termenii de ascuţit (o�u) şi grav

(� pa x� ) au

sensuri diferite În limba grea că .

pentru care nu este uşor să găsim echivalentele funcţionale În limba noastră. 99

Aristotel începe Organon -ul (vezi Categorii, cap . 1) cu cercetarea sinonimelor

si . omonimelor. 1 00

Aceeaşi greutate. semnalată mai su s , de a traduce sensurile lui al b (A€\JKIlc;) ş i

negru (IlEAa<) corespunzătoare celor d i n li mba �reacă . "Alb" , Î n limba noastră , n u Înseamnă "clar" , "luminos" .

322


TOPICA 1 , 1 5 , 106 a, b

amândouă acestea, diferenţa nu stă în nume , ci în noţiune . Căci culoarea nu este numită clară în acelaşi sens ca vocea . însăşi senzaţia ne

Învederează aceasta. Lucrurile care posedă aceeaşi esenţă sunt cunoscute prin acelaşi organ senzorial , în timp ce claritatea în voce şi în culoare nu este apreciată prin acelaşi organ senzorial , ci a doua prin văz , iar prima prin auz. Tot aşa , despre ascuţit şi tocit la gus turi şi la corpuri , la acestea din urmă aprecierea se face prin pipăit , la cele dintâi prin gust.

�i

în aceste cazuri nu există diferenţă de nume , nici la lucmri le însele ,

nici la contrarii lor. Căci şi contrarii amândurora poartă numele de tocit. Mai departe , trebuie să luăm seama dacă un sens al termenului c

on trar , în

are

timp ce celălalt nu are deloc l O 1 . De exemplu , pl ăcerea de a

bea are drept contrar neplăcerea de a avea sete , în timp ce plăcerea de a

vedea că diagonala este incomensurabilă cu latura nu are contrar102.

De aici urmează că plăcerea este luată în mai multe sensuri . Astfel , cu un alt exemplu , iu birea spirituală are contraml în ură, în timp ce actul fizic nu are nici unul . Este clar că a iubi este un termen omonim 103 . De asemenea, trebuie să luăm seama la intermediari , anume dacă

u nii

termeni contrari au intermediar, iar alţii nu au , sau dacă în amândouă

cazurile există intermediari , dar nu acei aşi 1 04 . De exemplu , între alb

(clar) şi negm (întunecat) la culoare intermediaml este cenuşiul , în timp ce la voce nu exi stă intermedi ari , iar dacă cumva există , este vocea răguşită 1 05 , căci unii susţin că vocea răgu şită stă oarecum la mijloc . De aici urmează că alb (clar) şi negru (întunecat) sunt omonimi . Mai departe , trebuie să luăm în se amă dacă unii con trari au mai mulţi 10 1

Se poate în tâmpl a la un termen cu mai mul te sensuri , ca unul din sensuri să aibă

un c ontrar , dar celălalt să nu aibă. 102

Desigur, nu există o neplăcere de a vedea că diagonala este incomensurabilă cu

latu ra . Dar există o asemenea plăcere'!

103 Ar istotel opune iubi rea (<plh{LV) spirituală sau intelectuală (KaTa TTtV ouivo lav) şi actul (EV€pyua), erotic , corpor al (KaTCt T'Î) V OWllaTlK1)v). Că numai prima are contrar

În ură , nu şi al doilea, este discutabil. În s uş i Aristotel recunoaşte că "a iubi" este un termen cu două Înţelesuri . 104

Pentru a descoperi şi explica omonimele, vom căuta la termen ii contrari dacă

au sau nu au in termediari , de e xe mp l u , alb (clar) are la cu loare un intermediar. nu �i la voce, cel puţi n În sensul adevărat al cuvântu lui , căci răgu şit nu stă la mij loc Între voce

clară şi voce În tun ecată ("ne agră") .

105 Termenul grec (TO OOIl<PoV) e ste de asemenea greu de tradus . EI înseamnă şi voce , . su rdă" , care se apropie de voce Întunecată .

323

1 06 b


ARI STOTEL

intermediari . iar alţii . numai unul . ca la alb şi negru . La culori există mai mulţi intermediari , la voce . numai unul . vocea răguşită. De asemenea . la opoziţia contradictorie i06 trebuie să observăm dacă este luată în mai multe sensuri; dacă este luată în mai multe sensuri . şi opusul va avea mai mul te sensuri . Astfel , "a nu vedea" este luat în mai multe sen suri : într-un caz. când .. nu are vederea" . într- altul . când vederea "nu este exercitată actual " . Dacă este aşa . şi "a vedea" va fi luat în mai multe sensuri ; anume . opusul lui .. a nu avea vederea" este "a avea vederea" . iar opusul lui "a nu fi exercitată actual vederea" . . . a fi exerci­ tată actual vederea" . Tot aşa trebuie să ţinem seama de sensurile termenilor de privaţie şi posesie 107 . Dacă unul dintre ei este luat în mai multe sensuri . şi celălalt va fi luat la fel . Astfel . dacă .. a simţi" are mai multe sensuri . după cum se raportează la suflet sau la corpl08 , tot aşa "a nu si mţi" are mai multe sensuri . după cum se raportează la suflet

sau la corp . Că termenii

pomeniţi aici se opun ca privaţie şi posesie este clar. deoarece animalele posedă de la n atură amândou ă fe lurile de simţire . cel sufletesc şi cel corporal . Mai departe . trebuie să ţinem seama de formele fle xionare ale cuvintelor !09 . Când . de exemplu . . . În chip just" este luat în mai multe sen suri , şi ..just" va fi luat în mai multe sensuri . După cum înţelegem "în chip just" , tot aşa vom înţelege şi "just" . De exemplu . dacă "în chip

just" e luat în sensul de a aprecia potrivit cu propria convingere sau după natura lucrurilor. tot aşa vom lua şi "just" . Mai departe , dacă "sănătosul" este luat in mai multe

sensuri . tot aşa ,,în chip sănătos" va avea mai multe

106 Opoziţia contradictorie este

negaţia care poate avea mai multe sensuri . în cazul

de faţă c e l e două sensuri sunt: actual şi virtu al . 1 07

Pentru Aristotel , privaţia-posesia es te una d i ntre cele patru opoziţi i , alături de

opoz iţia contradictorie , opoziţia con trară

ŞI opoziţia relativă ( ve z i Categorii, cap. 10).

D e no tat este că Aristotel n u s e ocupă a i c i şi d e opoziţia relativilor pentru descoperirea

omonirnelor. Este o lacună pe care o resimţim, dată fiind importanţa no ţ i u n i i de re laţie . 108

Aristotel recunoaşte aici că "a simţi" ,e aplică deo potriv ă la corp , ca şi la suflet,

ceea ce Înseamnă o ap rop i ere a sufletului de corp .

1 ()<I Omonimia se constată prin contrarii şi dacă cercetăm formele flexion are ale

cuvintelor, cunoscute gramaticii: substantiv , adjectiv . verb , adverb. Formele flexionare se

apropie de paronime (Categorii, cap . 1 ) , c a ş i de cele înrudite, de care Aristotel se va ocupa

aici în cartea 1 [ , cap . 9. Cum e s te adverbul , tot aşa va fi şi adjecti vu l , de exemplu , "în chip sănătos" şi "sănătos", şi invers .

324


TOPICA 1, 1 5 , 1 06 b,

\07 a

sensuri . De exemplu , dacă "sănătos" înseamnă ceea ce produce sănă­ tate a , ceea ce o întreţine şi ceea ce o manifestă, tot aşa "în chip sănătos" va

însemna "în chip de producere a sănătăţii" , "în chip de întreţinere a

sănătăţii" şi "În chip de manifestare a sănătăţi i" . Tot aşa în celelal te

cazuri în care terme nul respectiv este luat în mai multe sen suri , şi I \ O , şi formele flexionare deri vate din el vor avea mai multe sen suri i n vers . De asemene a , tre buie să ţinem seama de genurile de categorii cărora le poate apar�ne un termen şi să observăm dacă totdeauna sunt aceleaşi I I I . Dacă nu sunt ace leaşi , fără îndoial ă că termenul este omonim . Aşa, de exemplu , binele la mânc are este ceea ce produce pl ăcere , iar în medicină, ceea ce întreţine sănătatea.

În

ce priveşte su­

Iletul , binele este o cali tate , cum sunt cumpătarea, curajul sau dreptatea, şi tot aşa în ce priveşte omul . Uneori binele se raportă la timp , ca, de

exemplu , dacă facem binele la timpul potrivit, căci cee a ce se întâmplă aşa, se spune că este un bine . Adeseori binele se raportă la cantitate , când Înseamnă măsura , deoarece si măsura Înseamnă bine . Urme ază 12, că binele este omonim . La fel , cl � l (albul) la corp este o culoare I iar la sunet este ceea c e s e aude c u uşurinţă. Acelaşi lucru este valabil pentru ascuţit; el nu are acelaşi sens în toate cazurile . Un sunet ascuţit 1 14,

este sunetul repede 1 13 , cum ne învaţă teoria matematică a Armoniei u n unghi ascuţit este un unghi mai m i c decât unghiul drept 1 1 5 , i ar un cuţit ascuţit este acel care sfârşeşte cu un vârf ascuţitl 1 6 .

I lO Dacă cuvântul simbolizează reprezentarea şi reprezentarea reflectă obiectul (vezi: Despre inleIpretare. cap. 1 ) . flexiunile cuvântului ne ajută să descoperim diferitele reprezentări corespunzătoare , aşa încât omonimia cuvintelor se transpune şi în formele lor

tlexionare. III

Un alt mijloc d e a descoperi omonimele este cercetarea dacli u n termen aparţine

mai multor genuri şi categori i . Dacli se constată această apartenenţă diferită , se dovedeşte

astfel omonimia lui . Aristotel ilustrează concepţia sa pri n cuvântul "bine" . care este un termen "transcendental". adică de cea mai înaltă generalitate. Binele ţine de cel puţin patru

categorii: a) acţiune (ceea ce produce plăcere şi întreţine sănătatea); b) calitate (de exemplu , morală, c u raj , dreptate , cumpătare); c) timpul (timpu l potrivit, în greceşte Kalp0C; ; d) cantitate (măsura este un bine). 1 12 La corp, albul (e1arul) este o cal itate , l a sunet este o acţiane . t l3 De c i sunetul aparţine categoriei de aCţiune . 1 14 Pitagoric ienii erau cons ideraţi întemeietorii "Armoniei" sau teoriei matematice a muzic ii . I l S Un ghi asc u � t ţine de categoria relaţiei . 1 16 Vârful ascuţit al cuţitului ţine de categoria calităţi i . 325

1 07

a


ARI STOTEL

Trebuie să luăm în seamă şi genurile lucrurilor care au acelaşi nume 1 17 şi să vedem dacă ele sunt deosebite , fără să fie subordonate , cum de exemplu "măgar" înseamnă totodată un animal şi maşină1 1 8 • Aici noţiunea care corespunde cuvântului este deosebită; una v a exprima

un anumit animal , cealaltă o anumită maşină. Dacă genurile sunt deosebite , dar subordonate , nu este nevoie ca noţiunile să fie di ferite . Astfel

şi animal şi pasăre

sunt genurile corbului . Dacă acum spun despre

corb că este o pasăre şi , de asemenea, că este un anumit animal , enunţ despre el amândouă genurile . Tot aşa, când numesc corbul un ani mal înaripat - cu două picioare , spun despre el că este o pasăre . Dimpotrivă, această situ aţie nu este val abilă pentru genurile nesubordonate unele altora . Dacă, de exemplu , numesc ceva o maşină, nu spun că este un animal, iar dacă

îl

numesc animal , nu spun că este o maşină.

Trebuie să avem în vedere însă, în cazul că genurile sunt deosebite fără a fi subordonate , nu numai termenul respectiv , ci şi contraml său 1 1 9 . Dacă contrarul este luat în mai multe înţelesuri , este evident că şi termenul în discuţie va fi luat în mai mul t sensuri . Este de asemenea util să avem în vedere şi definiţia termenilor compuşi , cum sunt de exemplu

corp clar (alb)

şi

voce clară (albă) .

În

acest caz , când eliminăm ceea ce este propriu , trebuie să rămână aceeaşi definiţie 120 . Aşa ceva nu se întâmplă la termenii omonimi , adică la cei

1 07 b

de care vorbeam mai înainte . într-un caz este vorba de un corp de cutare sau cutare culoare , într-altul - de o voce care se aude uşor . Dacă eliminăm "corp" şi "sunet" , ceea ce rămâne nu este acelaşi lucru în 1 1 7 Aristotel cercetează cazul tennenilor care , deşi au acelaşi "nume" , adică aceeaşi

categorie, aparţin unor genuri diferite , fie că sunt subordonate , fie că nu sunt. 1 18

În limba greacă, cuvântul măgar (iivoc;) are aceste două sensuri, adică e l aparţine

la două genuri deosebite, deşi ambele ţin de categoria substanţei . Genurile nu sunt însă subordonate, ci disparate. Dacli genurile sunt subordonate, cum va arăta un exemplu de mai jos , omonimia nu este necesară.

1 1 9 Este un ultim loc comun scos din raportarea unor termeni la aceeaşi categorie:

cercetarea termenilor contrari; di versitatea de sensuri ale contrarul u i dă la lumină diversitatea de sensuri ale termenului dat .

1 20 Să examinăm acum sensurile termenilor compuşi ( E K T O V ou vnl1qu i v o u ) ,

adică a expresiilor formate d i n două cuvinte , dintre care unul este comun . În acest c az , dacă s e înlătură ceea ce este propriu fiecărei expresii (de exemplu , culoare şi voce) ar trebui să rămână aceeaşi definiţie (albul, adică e larul), ceea ce nu se întâmpl ă; termenul este omonim, fi nucă el are sensuri diferite, după cum se aplică la culoare sau la voc e . Există dec i două definiţi i , n u una singură, c u m se întâmplă l a sinonime .

326


TOPICA 1 , 1 5 , 107 b

a mândouă cazurile. Ar trebui să fie aşa , dacă tennenul clar (alb) enunţat

de spre amândoi ar fi sinonim 1 2 1 , aşadar , dacă ar avea acelaşi sens.

Adeseori , fără să observăm . omonimia se strecoară în defini ţiile Însele , de aceea trebuie să consi derăm cu atenţie şi definiţiile . Dac ă , de exemplu , ceea c e manifestă şi ceea c e produce sănătate a s t ă într-o

proporţie măsurată cu însăşi sănătatea , nu trebuie să fim mulţumiţi cu af.:eastă definiţi e , ci trebuie să cercetăm în ce sens a fost luat tennenul . ,Într- o proporţie măsurată" în ambele cazuri , anume dacă într-un caz . ,proporţie măsurată" nu înseamnă cantitatea ce produce sănătatea, iar În celălalt caz , calitatea ce se manifestă ca stare de sănătate a unui

subiect l22 . M ai departe , să avem în vedere dacă tennenii daţi sunt comparabili d i n punctul de vedere al mai multului şi mai puţinului sau al egalităţii În gradaţie , ca, de exemplu , voce clară şi haină clară (albă) , gust ascuţit

(Înţepător) şi voce ascuţită 1 23 . în adevăr, clar şi ascuţit nu pot fi spuse despre fiecare grupă de două obiecte nici în grad egal , nici în grad mai mare sau mai mi c . Unne ază de aici că clar şi ascuţit

sunt

tenneni

omonimi , căci sinonimele sunt totdeauna comparabile , adică ele sunt atribuite lucrurilor în acelaşi grad sau în grad mai mare sau mai mic . Deoarece genurile diferite şi nesubordonate au al te diferenţe specifice , ca, de exemplu , animal şi ştiinţă - în adevăr, aceste noţiuni au alte diferenţe - , trebuie să cercetăm dacă însuşirile numite pri n acelaşi tennen sunt diferenţe ale unor genuri diferite , dar nesubordonate unul altuia , ca, de exempl u , ascuţit la voce şi la corp . în adevăr, o voce

se deosebeşte de altă voce prin aceea că este mai asCUţită; tot aşa un corp se deosebeşte de altul prin aceea că este mai ascuţi t . Unnează deci că

ascutit este un tennen omonim , fiindcă el desemnează diferente . ale unor

gen�ri diferite ne subordonate

unul altuia l 24 .

1 21 Dacă ar fi sinonim tennenului identic nu numai prin nume, c i şi pri n defi niţie . 1 22 Î n cazul de faţă este omonimie , fiindcă "Într-o proporţie măsurată" are două

sensuri , după cum se raportează la cantitate sau la c alitate. 1 23

Un termen , care este aplicat la două lucruri, ca, de exemplu , alb (clar) la cu loare

şi voce , este omonim dacă cu loarea şi vocea nu pot fi comparate nici din punctul de vedere al mai mu ltului şi mai puţinul ui, nici din punctul de vedere al egalităţii . Sinonimele sunt totdeauna comparabile şi ca atare aparţin lucrurilor În acelaşi grad sau În grad diferit.

1 24 Este omonim termenul care, aparţinând unor genuri diferite nesubordonate ,

se raportează la diferenţe specilice, de exemplu , "ascuţit" la voce şi la corp exprimă fiecare o altă diferenţă, potrivită fiecăruia din genurile nesubordonate.

327


ARI STOTEL

Mai departe este de văzut dacă lucrurile cuprinse sub acelaşi nume au diferenţe distincte , c a , de exemplu , culoare la corp şi culoare la muzi că 1 2 5 . Culoarea la corpuri are diferenţa de a împrăştia sau de a re s trânge vedere a , în ti mp ce , în muLi c ă , culoarea nu are aceeaşi diferenţă 1 26 . Ş i în cazul de faţă urmează c ă cul oarea este u n termen omoni m , întrucât aceleaşi lucruri au aceleaşi diferenţe . Deoarece specia nu este niciodată diferenţa a nimic , trebuie să cercetăm dacă lucrurile cuprinse sub acelaşi nume semnifică , unele , o specie , altel e , o diferenţă, ca, de exemplu , c1arul (albul) este la corp o specie a culori i , iar la voce o diferenţă l 2 7 . Căci o voce se deosebeşte de alta prin claritatea ei .

16 <Al treilea mijloc: clutarea diferenţelor> Ori de c âte ori un termen are mai multe sensuri , trebuie să recurgem l a aceste mijloace , precum şi l a altele la fel . în ce priveşte 108 a

diferenţele dintre lucruri , ele trebuie să fie cercetate în cadrul aceloraşi genuri , întrebându-ne , bunăoară , prin ce se deosebeşte dreptatea de curaj şi prudenţa de cumpătare (toate făcând parte din acelaşi gen) , precum

şi

în cadrul altor genuri , care însă nu sunt prea îndepărtate unele de altele , c a , bunăoară, diferenţa dintre senzaţie şi ştiinţă. La ge nurile mult îndepărtate unele de altele , diferenţele sunt cât se poate de evidente 1 28 . m Este omonim ("acelaşi nume") termenul care exprimă diferenţe specifice , după -cum se aplică la o grupă de lucruri sau la altă grupă, de exemplu , culoare , la corp, şi culoare , la muzică (cromatică) . 1 26 La corpuri , albu l apare och iului ca mai Întins , iar negrul ca mai restrâns ; la muzică, diferenţele Între c lar şi întunecat sunt altele decât acele ale corpulu i . De aceea este un omonim cuvântul care marchează diferenţele variabile după genul lucrurilor. Cuvântul este ac elaş i , dar lucrurile sunt deosebite . Dacă diferenţele sunt aceleaş i , şi lucrurile sunt aceleaşi, adică nu se află în faţa unui omonim. 1 27 Deoarece specia nu este o diferenţă , cum albul (elarul) este o specie la culoare şi o diferenţă la voce, urmează că termenul alb, care este , după Împreju rări , specie şi diferenţă , nu poate fi decât omonim. 1 28 AI treilea mijloc sau instrument al argumentării este căutarea diferenţelor dintre lucruri . Capitolul este scurt, fiindcă nu formulează şi nu exemplifică reb'1llile descoperirii diferenţelor. Aristotel se mulţumeşte să fixeze cadrul În care căutarea diferenţelor este fecundă. Nu vom căuta diferenţele dintre genurile prea îndepărtate , fiindcă

328


TOPICA 1 , 1 8 , 101:\ a

17 <Al patrulea mijloc: căutarea asemănmJ.or> Asemăn ările trebuie să fie căutate , în primul rând , în lucrurile care .,> unt clasate în genuri deose bite 1 29 , prin procedeul următor: A şi B se

comportă unul faţă de altul , cum se comportă unul faţă de altul e şi D, tic exemplu , ştiinţa este faţă de ştiut , ca senzaţia faţă de sensibi l ; sau A se află în B, tot aşa cum

C se află în

află în ochi . tot aşa intelectul intuitiv

D; de exemplu , cum vederea se

(vou <;) se află

în suflet , şi cum

l i niştea se află în mare , tot aşa vântul se află în aer .

Trebuie să ne exercităm în căutarea asemănărilor , îndeosebi la ge­

nurile mai îndepărtate unele de altele , căci atunci asemănările celelalte vor

fi găsite mai uşor . În al doilea rând , trebuie să căutăm asemănări le lucrurilor care sunt clasate sub acelaşi gen , şi să vedem dacă ele au un dement identic , de exemplu , om, cal şi câine ; căci prin elementul identic ele se aseamănă.

18 <Utilitatea ultimelor trei mijloace dialectice. Despre locurile

dialectice> Cercetarea numărului de înţelesuri

pe care le are un cuvânt este de

două ori uti1ă I 30: atât pentru claritatea ce rezultă (căci vom cunoaşte mai

aceste diferenţe sunt evidente. Vom căuta Însă diferenţele În acelaşi gen sau În genurile Înrudite , fiindcă în aceste cazuri ele sunt mai greu de găsit. Asemănările umbresc diferen ţele . Îndeosebi , merită să fie subliniată apropierea, nu şi identitatea, dintre ştiinţă şi senzaţie (percepţie) . Greutatea constă În descoperi rea diferenţelor dintre ştiinţă şi

senzaţi e . În ce priveşte regulile pentru dez v ăluirea diferenţelo r , indicaţi ile capitolului precedent pentru evi tarea echivocurilor pot aduce preţioase servicii . Cunoaşterea diferenţelor face imposibil echivocul omonimiei.

1 29 Aristotel cercetează la sfârşit , ca al patrulea instrument , căutarea asemănări lor. În timp ce diferenţele sunt cău ta te În genurile cele mai apropiate sau chiar În acelaşi gen ,

asemănările trebuie s ă fi e descoperite mai ales î n genurile cele mai Îndepărtate , fiindcă În genurile Înrudite sunt evidente . În puţinele indicaţii asupra reg ulilor pentru dezvăl uirea asemănărilor, Aristotel ţine seama şi de relaţii (primul exemplu) şi de ge nuri ş i speci i , d e ridicarea d e l a specii la genul comun ( a l doilea exemplu) . 1 30

Acest capitol evidenţiază util itatea a trei d i n c ele patru "instrumente" ale de o util itate indiscutabi lă, tiindcă nu există argumentare dialect ică fără premise (propoziţii).

argumentări i . Primu l , referitor la alegerea premi selor . este

329


ARISTOTEL

bine semnificaţia unei aserţiuni , dacă am arătat care sunt înţelesurile ei) , cât ş i pentru a n e asigura c ă raţionamentele se desfăşoară în concordanţă cu lucrurile înseşi , nu cu termenul ce-l exprimă l 3 l . Câtă vreme nu am cl arificat în câte înţelesuri este întrebuinţat un termen , este posibil ca

respondentul şi întrebătorul să nu se gândească la acelaşi lucru . Dacă , dimpotrivă, s-au clarificat diferitele înţelesuri ale unui cuvânt şi s-a arătat la ce lucru ne gândim când se formulează o întrebare , întrebătorul se va face de râs dacă nu-şi potriveşte argumentarea cu acest înţeles. Cercetarea aceasta mai este utilă atât pentru a nu ne în şela prin paralogi sme pe noi înşine , cât şi pentru a nu în şel a prin paralogisme pe alţii 132 . Căc i , cunoscând diferi tele înţelesuri ale unui cuvânt, nu vom fi niciodată înşelaţi prin paralogisme , în schimb , suntem făcuţi atenţi dacă întrebătorul argumentează asupra aceluiaşi punct. Dacă noi înşine punem întrebarea , vom fi în stare să inducem în eroare pe altul prin para­ logisme , în cazul că respondentul nu cunoaşte toate înţelesurile cuvân­ tului . Totuşi aceasta nu este posibil totdeauna, ci numai dacă, din diferite înţelesuri , unele sunt adevărate , iar altele fal se . în orice caz , acest fel de

a argumenta nu

ţine de dialectică. De aceea dialecticienii trebuie să evite

prin toate mijloacele aceste discuţii verbale , afară numai dacă nu suntem cu totul incapabili de a discuta altminteri asupra obiectului dat . Descoperirea deosebirilor dintre lucruri ne ajută să raţionăm asupra 108 b

identicului şi diferenţei din lucruri şi apoi pentru a cunoaşte ce este fiecare lucru particular 133 . Că ea ne ajută să raţionăm asupra identicului şi diferenţei din lucruri , este de la sine înţeles . Căci dacă am descoperi l J l A ristotel arată primele două utilităţi ale celui de-al doilea instrument: c ăutarea

diferitelor sensuri ale termenilor În discu ţie . Prima utilitate este că ştim mai bine ceea

ce susţinem; a doua, că argumentarea se desfăşoară În concordanţă c u lucrurile Însele , nu cu termenii Întrebuinţaţi . Ne pândeşte primejdia de a discuta despre lucruri deosebite mascate de acelaşi termen.

1 32 A treia u tilitate: precizarea termenilor evită paralogismele, sofismele . Disputa

dialectică se deosebeşte de discuţia sofistică prin intenţia de a evita sofismele şi para­ logismele, În timp ce sofistica urmăreşte intenţionat inducerea În eroare prin echivocuri ,

atunci când unul din sensuri este adevărat şi celelalte false. Dialectic ianul va evita pe

cât posibil discuţiile pur verbale . Aristotel condamnă stratagemele sofistice, dar ştie să se folosească şi el de ele, cel puţin pentru a arăta virtuozitatea sa dialectică.

m Utili tatea celui de-al treilea instrument este dublă: a) descoperind diferenţele

dintre lucruri , excludem , prin chiar aceasta , identificarea - utilitate evidentă; b) des­ coperind diferenţele , aj ungem să cu noaştem ce este un lucru , esenţa l u i . Definiţia se fundează pe cunoaşterea diferenţelor de gen şi specie .

330


TOPICA 1 , 1 8 , lOg b

d i ferenţă de orice fel în lucrurile asupra cărora se di scută , prin chiar

II

, Il "casta am arăta că ele nu sunt identice . în ce priveşte ajutorul dat pentru a

u moaşte ce este un lucru , noi detenninăm noţiunea definitorie proprie

I I �cărei substanţe , cu aj utorul diferenţelor ce-i sunt caracteristice .

Cunoaşterea asemănărilor ne este de ajutor atât pentru dovezile

I i l ductive , cât şi pentru raţion amentele ipotetice ; de asemene a , ea ne a j u tă

să formulăm definiţii 1 3 4 , Ea ne este de aj utor pentru dovezi le

I I H.lu ctive , fiindcă noi urmărim să găsim general ul prin adunarea de e awri individuale asemănătoare . Căci nu este usor să facem inductii fără

;

< , cunoaştem asemănările dintre cazurile indi iduale 1 3 5 . De ase l' a

�enea ,

este de ajutor pentru raţionamentele ipotetice , fiindcă este probabil 1 3 6

în cazurile ce se aseamănă , ceea ce se constată Într-un caz este valabil p�ntru toate cazurile . Astfel , dacă într-unul din cazurile înrudite , dis­

că.

punem din belşug de argumente , vom cădea de acord în prealabil că ceea ce

e s te adevărat pentru un caz este ade v ărat şi pentru celelalte . Ceea

ce am dovedit la primul , prin chiar aceasta am dovedi t , pe temeiul i potezei , şi la cazul de faţă . Căc i , pentru a face demonstraţial 3 7 , am

admis de la început ipoteza că tot ce este adevărat pentru acel caz este adevărat şi pentru cazul de faţă. În sfârşi t, cunoaşterea asemănărilor este de ajutor pentru fonnularea definiţiilor, fi indcă dacă suntem capabi li de a vedea dintr-o dată ceea ee

este identic în fiecare caz individual , nu vom şovăi să găsim genul sub

c are cade lucrul de faţă pc care îl definim. Căci genul trebuie să fie , prin tre predicatele comune , acel care exprimă mai deplin esenţa 1 3 8 . \ 34 Utilitatea celui de-al patrulea instrument este triplă: a) ajută la formarea unei dovezi inductive; b) face posibil "un raţionament din ipoteză"; c) ajută şi definiţia , care pune la contribuţie nu numai diferenţele , ci ş i asemănările . Prin "raţionament ipotetic" sau "d in ipoteză" (E:� u lI o6 t' O E W c; ) , Aristotel nu înţelege ceea ce noi numim aşa, ci un raţionament fundat pe o premisă majoră acceptată de acel cu care se discută. Concesia este făc ută, cum vom vedea mai jos, pe temeiul analogiei, adică pe temeiul ipotezei că ceea ce este adevărat pentru unele cazuri este adevărat şi pentru cazurile asemănătoare. 1 >5 Nu numai că este greu să facem o inducţie fără găsirea asemănărilor, ci es te de-a dreptul imposibil . lnducţia urmăreşte să descopere generalul, identicul în cazu rile individuale . 1 36 Probabilul este exprimat prin termenul ifv8o�o v. 1 37 Demonstraţia (d: 1I6SEl�lc;) este luată aici în sensul Dialecticii (TopiciiJ , nu a l Analilicii. 1 38

Definiţia se serveşte de căutarea asemănărilor, în primul rând , pentru găsirea genului care exprimă mai deplin esenţa .

33 1


ARI STOTEL

Tot aşa , pentru determinarea lucrurilor care sunt foarte îndepărtate unele de altele , cunoaşterea notelor identice ne ajută să formulăm definiţia lor, de exemplu , lini ştea mării este aceeaşi cu tăcerea v ânturilor în aer (fiecare fiind un caz de repaos) , iar punctul este pentru linie

ceea

ce este

unitate a pen tru număr (amândou ă sunt pri ncipii ) . În adevăr, dacă considerăm ca gen notele comune ale acestor cazuri , nu vom ajunge la o definiţie nepotrivită . Căci cam în acest chip obişnuiesc să-şi formuleze definiţiile făuritorii de definiţii 1 39. Ei spun că unitatea este principiul numărului şi punctul , principiul liniei . Este evident că ei aşază genul în ceea ce le este comun . Aceste a sunt mijloacele prin care sunt efectuate raţionamentele . Dimpotrivă , locurile comune , pentru care mijloacele de care am vorbit sunt de folos , sunt următoarele 140 •

D9 Făuritor de definiţie este orice om de ştiinţă , îndeosebi matematicianu l . 1 40 După ce Î n capitolele

13- 1 8 Ar i stotel a cercetat i nstrumentele (op yava)

raţionamentelor dialectice, unnează să cerceteze locurile comune (TOllOI), care ocupă cea mai mare parte a Topicji (cărţ!le I I-VI I ) .Până acum nu s-a ocupat de locurile comune, c i de condiţile lor generale.

332


CARTEA a II-a

<Locurile comune ale atributelor accidentale>

1 <Priviri generale asupra locurilor comune ale accidentului> Unele probleme sunt generale , altele sunt particulare l 4 1 . Generale

sunt , de ex emplu , propozi ţiile : "ori ce pl ăcere este un bine" şi "nici o pl ăcere nu este un bine" ; particul are sunt , de exemplu , propozi ţii le : . ,unele pl ăceri sunt un bi n e şi "unele pl ăceri nu sunt un bine" . "

Amândouă felurile de probleme au în comun l ocurile 142 cu ajutorul cărora stabilim sau respingem umversal 143 o propoziţie . în adevăr , dacă am dovedit că un atribut aparţine tuturor cazurilor, am dovedit totodată 1 4 \ Pro b l eme l e sunt generale (universale) ş i particulare , cum sunt şi

(premisele) . \42

Locul

(T01TOC;) , în latineşte:

locus sau

propoziţiile

/ocus communi.� este un punct de vedere

general sau "comun" mai multor subiecte de raţionament.

1 43 La amândouă felurile de probleme ex istă locuri

comune de stabilire ş i de

respingere universal ă . Propoziţia universală , afirmativă sau negativă , include propoziţia particulară de aceeaşi calitate .

333

109

a


ARISTOTEL

că atributul aparţine şi câtorva cazuri ; de asemenea , dacă am dovedit că atributul nu aparţine nici unui caz , am dovedit că nu aparţine nici câtorva cazuri . De aceea, mai întâi , trebuie să vorbim de l ocurile care resping universal o propozi ţie , fiindcă astfel de locuri sunt comune totodată problemelor generale şi problemelor particulare , şi de asemenea fiindcă oamenii formulează mai degrabă tezele afumative decât tezele negative , iar cei ce discută cu ei trebuie

le respingă 1 44 .

Este foarte greu să convertim 1 45 denumirea proprie scoasă din accident, căci numai la accidente se întâmplă că un lucru este valabil numai în anumită privinţă , nu universal . Dimpotrivă, denumirile scoase din defini ţie , din propriu şi din gen sunt necesar convertibile . Aşa, de exemplu , dacă unui subiect îi aparţine atributul "animal care merge pe două picioare" , va fi adevărat să spunem prin conversiune despre acest subiect că este "un ani mal care merge pe două pici oare". Tot aşa dacă denumirea este scoasă din gen : dacă unui subiect îi aparţine atributul de a fi un animal , atunci subiectul este un animal . Acelaşi lucru este valabil despre propriu: dacă unui subiect îi aparţine atributul de a fi capabil să înveţe gramatica. atunci el va fi capabil de a învăţa gramatic a. Nici unul dintre aceste atri bute nu poate să aparţină unui subiect numai într-o anumi tă privinţă , ci numai în chip absolut . Dimpotri v ă , la accidente , nimic nu opreşte ca ele să aparţină subiectului în anumită privinţă; de 1 44 Cu

prec ăd er e di alectica se opune, resp inge , nu stabileşte . Ea respinge

propoziţiile universale, fiindcă prin aceasta ea resp in ge şi propoziţiile parti c ulare şi fiindcă oa me n i i formulează îndeosebi teze sau probleme afmnative care

în di sc uţi e sunt răsturnate .

Totuşi , Aristotel va cerceta şi locurile problemelor p arti cu l are , aici în cartea a I I I - a , 6.

Respingerile universale sunt resp i n ge ri l e prin care se dovede sc propoziţiile care contrazic

o pro b l emă 1 45

sau teză. În dialec ti că , domină respingeri le

.

De la Alexandros din Afrodisias , comentatorii sunt de acord că te r men ul de conversiune (d. vTlo1'pi<j>u v) are ai c i un se ns deosebit de sens urile - destul de numeroase - acceptate În AnaJitici. Ari sto te l susţine , În acest pasaj , că pre d i c ate le acc identale nu pot fi con vertite cu sub ie c tul , aşa cum sunt convertite pred i c atele care exprimă definiţia, p rop ri u l şi chiar genu l , fi indc ă subiectul şi p red icatul se acoperi\. Dacă însă, cum susţine mai jos textu l , accidentul este to tde au na luat "În anumită pri v inţă " , adică particular, nu "absolut" ("omul este alb"

= "

u n i i o ame n i su nt a lb i " ) , atunci conversiunea este posibilă.

Căci toate jud ecăţi le particul are afirmati ve s u nt convertibile.

Tre bu ie deci să ad mitem

că Aristotel ia temenu l de conversiune Într-un sens deosebit, probabil În sensul de simplă schimbare de termeni , de denumiri, schimbare care la accidente se face numai "În anumită

privinţă" (KaTei 1 \ sau 1IU), nu absolut

(U1I>-W,;; ) sau "u n i ver s al " (Ka8o>-ov).

334


TOPICA II , 2, 109 a

exemplu , albeaţa sau dreptatea . De acee a nu este de ajuns să dovedim că albeaţa şi dreptatea aparţin unui subiec t , pentru a dovedi că acesta este alb sau drept. Clici ace st punct rămâne discutabil şi de aceea vom spune că subiectul este alb sau drept numai într-o anumită privinţă l46. În acest caz nu există conversiune necesară cu accidentele . în afară de acestea, trebuie să determinăm erorile care se întâlnesc la probleme . Ele sunt de două feluri , fiind cauzate de o fal să contestare sau de o abatere de la vorbirea obi şnuită . Căci săvârşesc erori acei care fac false constatări şi deci care spun că unui lucru îi aparţine un atribut care nu-i aparţine 1 47 , iar acei care dau lucrurilor un nume străin lor (ca,

de exemplu , a denumi om, un pl atan) 1 48 se abat de la terminologia obişnuită.

2 <Locurile comune care servesc respingerii> Un prim loc comun constă în a vedea dacă nu cumva s-a atribuit

unui lucru ca accident 1 49 ceea ce îi aparţine în alt fel . Această eroare se săvârşeşte de obicei faţă de genurile lucrurilor l SO când cineva spune că numai accidental albul este o culoare , căci nu accidental albul este

o culoare , ci culoarea este genul său . Se prea poate ca cel care 1 46

Dacă cineva este accidental drept sau este accidental alb (de exemplu , etiopienii

au dinţii albi) , nu vom put