Page 1


ARISTOTEL POETICA


____ o ___ • _________ o - ______ _ - --------- ._----------------

�--------

API.�TOTEAOY:E nEPI nOlHTlKHl:

ARISTOTELIS POETICA


BIBLIOTECA

FILOZOFICA

======= �====_-::

�1Z-� A � rr /[ (6c� 'f� ARISTOTEL POETICA

.EDITURA

ŞTIINŢIFICA

Bucureşti

-

1957


de

sub

·

acad.

Traducere

prof. C. Balmuş

Biblioteca Filozofică

fngrijirea

acad. C. 1. Gulla,,;


PREFAŢA

"Poetica" (:rtEQL :rtoLljnxijc;), scrierea în care Aristotel şi-a expus doctrina asupra artei, este o operă din pe­ rioada de maturitate, cînd filozoful ţinea cursuri pentru numeroşii săi elevi. Este deci o operă acroamatică, o expunere orală. după cum reiese din compoziţia ei, care prezintă lacune, incoerenţe, cuprinde digresiuni, paran­ teze, ezitări şi are, în general, un caracter schematic. [)upă cum arată filologul italian Rostagni t, "P oetica" aparţine începutului perioadei celui

de-al

doilea învăţă­

mînt al lui Aristotel la Atena (334-323 î.e.n.) şi era în strînsă legătură cu o lucrare anterioară, scrisă pe cînd se ocupa de educaţia lui Alexandru Macedon, anume dia­ fORUl exoteric "Despre poeti' (:rtEllL :rtOLljHjW), în trei ("iirti, din care s-au păstrat numai cîteva fraRmente. Pe /1(/2'([ unor citate din cartetl a VIIJ-a a tratatului aristotelic ,.Politica" şi din cărţile J şi a IIJ-a ale "Retoricii", se {){)ote s tab ili că "Poetica" se situează, d in punct de vedere /'mllO{ogic, Între aceste două scrieri. I

'''.1 Il

I 1\ l'

u

g-

u

s to

R

o

sta

g n i,

Afistotele

Poetica,

l"omn1{'nto, Torino, Chiantore, 1945. p, XXI.

l.ntroduzione.


6

___

�refaţ�

____

_______ _

După cum reiese din catalogul operelor lui Aristotel, pe care îl dă Di og ene s

Laerfios

(V,

1, 24), "Poetica"

avea două cărţi: prima, care s-a păstrat, consacrată celor două forme principale ale poeziei, adică epopeii şi traRe­

diei,

a dou a,

pierdută pare-se foarte de timpuriu, studia

poezia ial1lbică şi comedia.

Capitolul 1 s ta b ileşte obiectul poeticii, arată că arta

este, În general, imitaţie, deos eb eşte dif. eritele art e după

mjl oacel e cu

care

imită, după

ob ieei u l

imitaţiei şi după

felul de a imita, critică anumite inexactităţi în folosirea termenului

de

D upă

poet.

ce,

în

capitolul

Aristotel

2,

spune că obiectul artei este omul în acţiune, el distinge g enurile în care personajele sînt repr ezentate mai presus

sau mai prejos de cît maj orita tea oamenilor. Enumerarea

deosebirilor care se găsesc în' imit aţii se Încheie, în capi­

tolul 3,

considerarea felului de a imita -

cu.

în baza

r:ăruia se defi nesc epopeea şi poezia drama ti că - şi cu explicar ea origini i cuvintelor "dramă" şi "comedie". pi tolul

4

s co a te

În

şi

tra tează originea poeziei, istoricul ei (unde evi denţă

trimetrul

rolul

Homer) ,

lui

iar capi tolu l

iambic,

Ca­ se

evoluţia tragediei

.5 con tinu ă cu istoria

con/ediei şi se încheie cu o co mpa raţ ie Într e tragedi e şi

epopee . In capi tolu l

6,

est e definită tragedia, se enumeră

şi se caracterizează părţile ei constitutive, şi anume su ­ biectul şi acţi une a, caracterele, vor b irea, cugetarea, spec­

t acolul şi corul. A cţi unea este apoi cercetată sub divers ele ei

aspecte

( uni ta tea

de acţi une,

întinderea

capito lele 7 şi 8, şi in elementele e i terea,

tr e cerea

de

la

fericire

la

etc.),

ei

în

(peripe ţia,

recunoaş­

nenorocire,

diversele

gr e şeli pe care le comit În această privinţă poeţii etc.), în capitolele

10, 11, 13, 16

(acesta din urmă consacrat

felurilor de re cu noa şt eri şi pa ralogismelor care

intervin

Capitolu l 9 face o importantă comparaţie Între istorie ş i poezie, din care Aristotel trage concluzia că

aici).


-'

- .

-. . . _---

7

._, ._---

poezia este mai filozofică decît istoria, din cauza puterii de din

generalizare punctul

de

pe

care o posedă.

vedere

al

lmpărţirea tragediei

întinderii,

în

prolog,

episod,

exod şi cînta! corului este studiată în capitolul 12. Carac­ terele,

a

căror

examinare

începe

în

capitolul

9,

unde

apar si sentimentele fundamen-tale de milă şi teamă, sînt studiate în capitolele

14 şi

15

(în care se introduc şi

criteriile de verosimilitate şi necesitate). In capitolul 17, filozoful emite

condiţiile

reuşitei

în

opera

poetică,

şi

anume ca poetul să-şi reprezinte clar acţiunea, scl se iden­ tirice cu personajele sale, să-şi stabilească ideea generală înainie de a construi episoadele.

Capitolul

18 se ocupă

de înşiruirea episoadelor în tragedie şi de desnodămÎnt.

Ajuns la partea care trateazâ

despre. vorbire,

filozoful

arată Întîi ci! aceastâ temă este mai mult de domeniul retoricii, dupâ care analizeazii vorbirea ca instrument al poeziei, modurile şi posibilităţile de exprimare, metafora, condiţiile stilului (capitolele 19-22). Unitatea de acţiune în epopee este cercetatcl În capitolul 23, iar părţile epo­ peii, întinderea şi metrul ei, apoi miraculosu! şi verosi­ milul, în capitolul 24. Problemele criticii şi ale soluţiilor pentru îndreptarea greşelilor pe care le comit poeţii sînt cuprinse în capitolul 25. "Poetica" se încheie cu paraţie între epopee şi tragedie,

o

com­

în care Aristotel

COIl­

chide asupra superiorităţii tragediei

(capitolul 26).

Am dorit, cu această traducere, să dau celor ce se ocupă de esieticii sau

teorie

literară posibilitatea de

CI

I"llnoaşte .si de a înţelege importanta scriere a Stagiritu­ IlIi.

De aceea, ani

renunţat la ideea unui studiu intro­

dllctiv, la consideraţiile critice asupra ediţiilor mai impor­

tl/I/le ale "Poetieii", la analiza felului in care concepţia ji/(),zolicâ a lui Aristotel se leagă de doctrina sa estetică.

Ne-am mulţumit să dăm lămuriri elementare în notele de 11/ slIbsol şi scl-i prezentăm cititorului o scurfâ trecere În


Prefata

revistă a principalelor p robleme pe care le tratează, "Poetica", în Anexele acestui volum. Sperăm că această nouă traducere în limba romînă a " P oetici i " va servi ca îndemn mai ales cercetătorilor tineri, pentru cunoaşterea şi adi nci rea acestei opere fun­ damentale în cultura europeană. pentru studiul d[verse[or probleme pe care le pune, pentr u interpretarea ei în lu­ mina concepţiei marxist-leniniste, p entru extragerea unor învăţăminte valabile faţă cu stadi ul actual al dezvoltării tinerei noastre literat u ri rea liste. A p ariţia unor astfel de cercetări va fi pentru auto­ rul acestei traduceri cea mai frumoasă rec u noaştere a muncii pe care a depus-o.


POETICA


Vom vorbi despre aria poetică I şi despre formele ei, 1447 ii' de s p re influenţa fiecăreia în parie şi despre felul cum trebuie să alcătuim f abu l a 2, dacă v r em ca poezi a să fie frumoas ă; a poi despre numărul ş i felul p ăr ţilor a l c ă tu i toare, ca şi desp re toa te celela lte subiecte în legătură cu 10 ;)ceeaşi cerc e t a r e , în cep î n d , cum e f i re sc , cu ce vine mai _

Întîi 3,

poez i a tra g i c ă 4, ca ş i comediil I şi poezia ditirambică 4 şi, în cea mai mare p a r t e , ca şi cî n tat ul d i n flaut şi din cithară sînt toate, în genera l , imi taţii. Se deosebesc însă în tre ele în t re i chipuri: fie 1';) im it ă cu mij loace f el u r it e , fie d i mi tă lucruri deosehile, fie că imită în mod diferit şi n\1 în a cel a ş i fel. Căci, d up ă cum u n i i ( da torită meş teşugului sau da­ torită obişnu i nţei ) i m i tă, prin culori şi forme. tot fielul E popeea 4

şi

Pentru cuprinsul Poelicii, v. Prefata, Mu8o�, a i ci 3'nsamblu de f a p te care alcătuiesc subiectul, con11 1111 lui unei opere poetice. 3 Cu g ene ra l u l (caracterul comun şi distinctiv al operelor de .11 1;1), pentru a coborî apoi 1<1 distinctii şi la partiC'ular. I

2

·1 V. Anexa L

ICi.


Poetica 1, 1 <i47_a'-",_b_______.___

12

de luc ruri a �ăror imagine ne-o înfăţişează şi după cum a lţii imită cu glasul, tot aşa este şi cu artele mai sus pomenite 5 : toate izbutes� să imite prin ritm, grai şi armonie, fo losit e laolaltă, sau cîte una. Astfel, cîntatul din flaut s a u din cithară şi celelalte arte, care pro:luc acelaşi efect, cum e cîntatul din nai, im ită, folosin d numai armoni a ş i ritm u l , iar dan su l imită cu ajutoru l ritmului, fără armon ie; căci şi dansa tori i, prin ritmurile pe care le exprimă figurile de dans, imită �aractere, p a siun i şi acţiuni. Cît despre arta care imită numai pri n grai 6, p roză sa u vers uri, - versuri diferite amestecate sau versuri d � ace l a şi fel, - ea a rămas fă ră denumire pînă astăzi. In adevă r, n-avem un singur termen care să se întrebuinţeze în acelaşi timp pentru mimii 7 lui Sophron 8 şi ai l ui Xenarchos şi pentru dia logurile socratice 9 sau p entru imitaţi i le, care se pot face în trimetri 10, \'ersu ri eleg,i ace 10 sa u altele de acest fel. Este a devă rat că oamenii, îm pe re­ ch ind numele versului cu cuvînt ul de poezie, numesc pe e Aristotel adaugă d ansul pe care îl include împreună literatura şi ge nuril e mixte literar-muzicale, în sfera poez iei, distingîn du I e ,în bloc de ar te l e plastice. ti Adică arta l i te rară în sens strict, f liră acompaniament sau intel1medii muzicale, din c ar e fa,ce 'parte şi epopeea, i mplic ată în e n umer a r ea lui Aristotel (v. mai jos L 14 poeţi epic i şi r. 17 Homer ek.). La înc ep u t însă, unele g enuri literare incluse de Aristotel în această cate g orie, ca, de pildă, poezia eiegiacă, erau însolite de acompaniam e nt muzical. 7 V. Anexa 1. 8 Sophron şi Xenarc!/Os, tată şi fiu au scris mimi la Sira­ Duza, cu un veac înai nt ea lui Aristotel (v. şi Anexa 1). 9 D i al o g ur i l e filozofice în continut, rlar ar tistice (<<imitative») In for mă, ale elevilor lui Socrate (unul dintre interlocutori e întot­ deau na Socrate); cele mai ilustre şi singurele păstrate, a lături Je cele ale lui Xen 0p h on sint dialogurile lui Platon. 5

cu

La

car

m uzica ,

,

-

.

:0 V

,

Anexa III.

20


____

___. .... .. __ . _

_ ... ___ . __

._�

.!�g etica

13

. ___ ) _ \,1417 i:...

unii poeti elegiaci, pe alţi i poeţi epici, numindu-i poeţi, nu după natura imita ţ i ei, ci după c um întrebuinţeaz�i acelaşi metru. E drep t că avem ob i ce i ul să numim astfe l pe cei care expun , cu ajutorul metri lor, chia r un subiect de m e­ dicin ă sau din ştiinţa natur i i ; totuşi, np e xi st ă nimic co­ m un Între Homer şi Empedoc1es li, în afară de metru, Aş a încît s-a r potrivi m ai bine să num im pe unul poet şi pe cel ă l alt fizician, mai degrabă decît poet. La fel, chiar în cazul cînd cineva ar face o operă de imi t aţi e, ameste­ cîn d toţi metr i i , cum face Ch ai remon 12 în al său "Ceniau r", ra pso d ie com pus ă în v ersur i de to a t e felu rile, ar t r e bu i să-i d ăm şi lui numele de poet.

15

20

.

In legătură cu ace a s ta iată deci deoseb irile ce trebuie ,

fă c ut e Mai sînt Însă arie �are întrebuinţează t oa t e mij, loacele ar ,ăt aie m a i sus, adică ritmul , melod i a şi măsura, cum fac poez ia di t i r am bic ă , nomul, tragedia şi c o me dia Dar aceste arte se deosebesc. prin f a p t u l că u n e l e în1rp· .

,

11

Empedoc/es,

(prima şcoală materia­ a f i r mat că elementele \11!Jstanţiale, constItutive ş,j primordiale ale rea lităţii sînt patru: .'pa, aerul, focul şi ,pămîntul (soluţie filozofică desti nată -unei lungi tradiţii); a trăit în s ecolul V î.e,n., la Agri-gent; a lost Il'�at de mişcarea democratică din Sici lia şi a avut o activitate lIlultiiaterală şi complexă (filozof, orator, om de ştiinţă etc.). Din "Pl'ra lui s·au păstrat doar frag1mente din două poeme specula­ lil'l', cu orien i 3 !, eo ��:erialistă .. espre natură" (negi CjlU<JfWS) , .dlul mlI.ulat "Punhcanle (xaihxglloL), ou tendinţe mistice şi prof e ti ce , greu de conciJiat din punct de vedere filozoJic cu

filozof din şcoala ioniană

lista în f i loz of ia greacă) ; el este cel care a

�m��

I?

priillul.

IZ Chairemon, autor de tragedii, din secolu l IV pomenit de '\I'j,totel atît mai jos (1460a 2), cît şi în Ret ori c a III, 1413b 13, 1 1 1 1 <1<, se spune că tragediilor lui Chairemoil le co n vi ne mai mult 'Jtjrl'�.' decît re�rezentar�a scenică; subie ctul tragediei "Centau rul", li III (are s·au pastra! nemsemnate fragme nte, nu este c unosc ut titlul , 1I1'.II�1 refenndu ·se poate la caracterul compozit al versifica 1i1'1H':lrea termenului de .rapsodie", propriu productiilor epice se ţiei' da: ' I",,'.�\(' f a ptu : u i că această trage die era fără cor. "

"

,

25


14

Poetica 2, 1447 b

---��-��-��-�-----��

144t> a ---------�- -----

huinţează aceste trei mij loace to ate deoua tă, iar a l tele,

pe rînd 13, Iată deosebirile pe care le stabiJes.:: eu între .arte, referitor la mijloace le de a real iza imitaţia.

Dat tiind că cei ce imi lii in[ă ţişează oameni J II acţiune 14, ,carc nu pot fi decît o a m eni meriluoş i sau oameni mediocri (a pro a pe întotdeauna c a r a d e re l e se reduc la acesle două categorii, viciul şi virtutea r e pre z en t î n d la toţi oamenii deosebi rea de caracter) , ei îi înfăţişează sali mai b u ni dec ît sîntem noi în general, sau mai răi, sali la [el cu noi, cum fac pielarii. Aşa, de pildă, Polygnotos 15

înfăţişa pe

oameni mai frumoşi,

Pauson

1'6

mai

urlţi, iar

13 Di n prima categorie, în care pot fi inclus.: cel� mai ll1ulte rlolllii, dill a dilinllllbii şi producţii din lirica greilc[l, fac parte doua, tragedia şi c om e dia, În care pa s aj el e corale ,nu sîni conco­ mitente cu acţiunea actorilor, Este curios că Aristotel, căruia nu e p osi bil să nu-i fi fost cunoscută bogata producţie lirică a "Se co le lor VII-VI, nu cileazii ca exemplu pentru prima calegorIc

decît di il'ambl1l �i 110rlll11. �onsiilllie genuri iIJlilati\'c.

Socotea,

probabil,

că numai

a,'cslca

două

1 4 P e n t ru Arislotel şi pentru loată estetica greacă, obiectul fundamenta!' al i mitaţiei este acţiunea umană:, Î,n care se mani­ festă atît caracterele, cît şi paSillrl ile (ef. l449b 36 şi urm. ,şi, mai ales, 1450a 17-18, b �4, 1460a 6, precum şi Platon "R,elpublica" X, 603c), 1 5 Polygnotos din. Thasos este primul mare pictor grec: a

trăit

vremea războaielor m e dic e (475-445) şi a pictat, eu ten­ idealizante, su bi ecte istorice sau legendare, ca Lupta de la Maratlzon sau Căderea Troid J\ r is to t el il pomeneşte şi mai jos (1450a 27) şi În "Politica" VIII, 5, 1340a 37, ca bun piclor de ea­ I'actrre, demn de imitat: operele sale. ca de altfel şi cele ale În­ tt'C'g-ii picturi greceşti clasice nu s-au păstrat. 1 6 Pauson din Eies, puţin mai tinăr d ec ît Polygnotos, a di'nţe

În

pic,tat la Atena, lăsînd r e'pu t a ţ i a unui c a ri catu r i st înclinat să J'l'IHezinte a sp ec tele triviale şi diforme ale rea lită ţ ii ; în locul din "Politica" .mai sus c itat, Aristotel îl opune l'ui P,olygnotos, ca mo­ del nrrecomandabil, ceea ce, in d if er ent de -calitatea artistică a operei lui Pauson, dă o indicaţie despre prtlferinţele şi gustul

filozofului,

144R

a


Poetica 2, 1448 a

-----

-----

Dionysios 17 a ş a cum sîni. E limpede că fiecare din imitaţii le despre care am vorb it va avea l a fe l a cest e deo­ sebiri şi va fi alta, deoarece altele sînl obiecte le pe care le im i t ă , în fe l u l cum am s pus. De a lim i nler i , ş i în dans, în cînl a t u l din fla ut ş i din ci lha ră, se pot întîl ni aceste deosebiri, c a şi în p roză ş i în versuri le neÎntovărăşite de muzică; d e pi l dă Homer înfă ţişe ază pe oameni s uperiori rea l it ăţ i i , C l eo phon 1 8 îi ' face asemănători, iar Hegemo n din Th asos ! 9 , nă s�oci torul parodiilor, şi Nicochares 20, autorul "Deiliadei", îi fac mai răi. Ace l a ş i lucru es le ş i cu d itir ambi i ş i nomii: oamen i i pot fi înfăţişaţi, a ş a clIm sîni "Ci c lop i i " 21 lui Ti moth eo s 2? şi P h iloxenos 23.

15

5

10

,

AcE't'aşi

aceasta din

deosebire desparlc tragedia de com e di e : vrea să înfăţ işeze oamenii i nferiori rea-

IIfmă

1 7 Dionysios din Colofol!. contemporan c u Polygll()to�, artist realist, porecli t "p ictor de oameni" (avifQw;rcoYQu<po;), pentru că repre­ Icnta pe zei şi pe eroi CII c ar a der e omellcşti ne idealizate. 18 C/eophon, poet epic d.espre care nu se ştie detît .ce spune .\ristotel, aici şi mai departe (1458a 20), unde- îl menţionează jll'Iltru limba sa limpede, dar comunii, precum şi în "Retorica", t JIJSa J 0, unde îl Învinuieşte. dimpotriva, de exprimări p reten ţioase (l'a ,.smocliină fericită"); darii e vorba de unul şi acelaşi, este Uil ,III[())" realist care Înrearcă stîng,aci s:l-�i llllpodobească platitudinea

I'\primării CII ofllamenle exterioare. 1 9 Hegemon din Thasos, autor

dl' p arodi i care a trăit în \kna în a doua jumătate a secolului al V-lea; parodii s-au mai ',nis şi înaintea lui (v. Anexa 1), dar se pare că el a instituit p;lrodia ca gen literar şi că tot el i-a dat numele'; nu ni s-a păs­ Irat nimic de la el. 20 Nicoc/zares, aulor de parodii, pierd uit' ca şi cele ale lui 1 [egemoll; titlul citat de Aristotel s-ar putea traduce: "Cintarea frico'Şilor"; motivul burlesc al poJtroneriei mai apare şi la alti ;Iutori şi c firesc să-I găsim într-o parodie a eroicului, întrebuinţat ('a mijlocul cel mai simplu şi mai ,brulal de a coborî pe eroi sub llivl'lul umanităţii obişnuite. 21 Motivul literar traiat În aceşti ditirambi este cunoscut: l' vorba de iubirea a,prigă dar neîmpărtăşită a cic10pului Poli'Phern pentru nimfa marină Galateea, care iubea pe păstorul Atis; mo­ tivul mai apare în lit('fatura greacă, de exemplu la Theocrit ,

15


16

Poetica 3, 1448 a

1ită ţii , cealaltă vrea s ă - i realitate.

arat e

mai

buni decît sînt În

3

Mai există Înt re aceste arie şi o a trei a deosebire, în felu l de a imita f iecare d intre aceste obiect e In adevăr , cu acele aş i m i j loace şi luînd ace l eaşi modele, se p oate imita povestind (fie că se p ov e st eşte prin gura altuia, cum face Homer, sau autorul îşi p ă s trează propria- i persoană, fără a o schimba) 24 s a u înfă­ ţişînd toate per s onaj ele în acţiune, în mişcare. Iată deci cele trei deo sebiri pe care le prezintă imi­ taţi a, cum am spus-o de la început deosebiri referitoare la mijloace, la obiectul de imitat şi la felul imitaţiei Astfel, într -o priv inţă , îl pu tem considera pe So focle 25 un im i t a to r de a ce la şi fel ca Homer, căci amîndoi imită percare co n s ist ă .

20

­

,

.

(Mila XI), şi reapare chiar în literatura i·taliană de după Rt'­ naşter.e. 22 Timotheos din Milet (447-357), autor de n()mi "i diti· rambi, reformator remarca,bi·l al acompaniamentului muzical (lău­ dat În acea stă ultimă calitate dt' Aristotel, În "Metafizică" 993b 15) ; s-au p · ăstrat cîteva fragmente din .ditirambul "Ciclo'pul", a ic' citat, şi un fragment mai lun� dintr-un nom intitulat "Perşii": orientîndu�ne după conţinutul fragmentelor păs�rate, putem presu­ pune că lui Timotheos îi atribuie Aristotel, în această ultimă triadă, locul de �mitator idealizant, corespunzător lui Polygnotos in p.idură, lui Homer în epopee; stHul său era afectat şi destul de obscur. 23 Philoxenos din Cyfhera. (435--380), contemporan mai tinar al precedentului, a scris şi el nomi şi ditirambi, într-o manieră ma i realistă, ,comico-sentimemtaIă, cum se poate intrrzări în tirada Galateei, păstrată ,din "Ciclopul", ditiramb purtînd acelaşi titlu cu cel al lui Timotheos şi parodiat de Aristofan în "Plutos" (ver­ surile 290 şi urm.); locul său ar corespunde imita torilor realişti din triadele precedente, Dionvsos şi Cleophon. 24 Aristotel distinge Înăuntrul poeziei narative două specii: una narativă propriu-zisă, În care autorul povesteşte mereu numai în numele său propriu (ca i,n ditirambi) şi a lta mixtă, În care auto­ rul intercalează şi reproducerea directă a vorbirii personajelol' (ca În epopee). 26 V. Anexa II.

25


Poet ica 3, 1448 a

17

sonaje cu O fire a leasă, i a r pe de altă parte, îl putem consi dera un imitator de felul lui Aristo�an, căci amîndoi imită personaj e c are acţionează, personaj e de dramă . D u p ă spusa unora, a �ea sta a făcut ca operele lor să fie numite drame, pentru că ei imită personaje în acţiune �6. Tot p entru acee a ş i pricină, îşi însuşesc dorien i i 27 tragedia şi comedia (comedi a este revendicată şi de megarieni 2 8 ; de cei de aici, după care ea a r fi luat n aştere pe cînd erau sub cîrmuire democratică, şi de cei din S icili a , fiindcă în a devă r din S iciLia se tră gea poetul E picharmos 29, �a re a 26

V. m a i jos. 1448b 1. 27 Nu.m ele comun .de dorieni îI ,poartă populaţiile elenice pro­

venite din ultimu l val de invazie grecească în bazi nul Me dite­ ra nei (sfîrş itul milen iului al doilea). stabil ite mai ales în sudu l şi vestul peninsulei (Pelopones, Phocida, Etolia, Epir ), de unde au iradi at în Cicla dele de sud, pînă la Rhodos, în Asia Mică (Cnidos. Halicarnas), în Africa de nord (Cyrene) şi mai ales în Sicilia şi în Grecia Mare (sudul I taHei ) ; Corintul, Spa rt a, S iracuza , Agri­ gentul sînt cetăţ i doriene sau doriza te. D i n imp ort a nt a literatură scri să }n Sicili a şi în Grecia Mare, n u s-au pă strat .dedt frag­ mente, din tre care cele mai imp.ortante sînt .a l e autorulu i si - r acu­ zan d e mimi Sophron; s ingurul scriitor dorian de l a care au rămas uperc întregi estc T heoc r it, a u toru l c unoscu te lor Buc ol i ce ( I dile ) 28 Megarien i i, o popu l aţ i e dorkă stabil ită în imedia ta apro­ piere a Aticii, spre vest, la nord de Salamina; Bizanţ, pe Bosfor şi Megara Hyblea, pe coasta ră săriteană a Siciliei, l a nord de Sira­ cuza, sînt colonii me ga rie ne 29 Epicharmos nu era si ci\ian de başti nă, căci s-a născut in inSil.lla Cos (în a doua j um ă ta te a secolului VI), d a r a trăit în Sicil ia, .Ia Megara Hyblea şi în Siralcuza tira n ilor Gelon (485-78) şi Hi eron (478--67); este u nul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai cornediei populare vechi şi aproape u na, n im recunoscut ca întemei etor al comediografiei literare; Aristotel însuşi îi atri­ bui e mai j o s (l449b 6-7) meritul de a fi introdus (a l ătu ri de Phorm is ) o acţiune unitară în drama comică. O preţuire excepţio­ nală îi acol1dă şi Platon ("Theetet" 152a). S-au .păstrat, af'ară de 40 de titluri de comedii, numeroase fragmen te care permi t apre­ c iere a lui ca scri itor realist, cu inspiraţie din caracterele şi mo ravurile vieţii curente; meritele lui de înai ntaş se văd şi tn si nteza or i g in a lă o perat ă ·de el între tr adiţiile comediei po pu lare şi ale mimul u i, pe de o pa rt e şi tonul mai solemn al tr age d i e i şi chi a r al ·epopeii 'pe de alta. rBpicharmos era foarte . b ătr.în cînd primii poeţi comici aten i eni încep să-şi �eprezinte piesele şi a avut asupra lor o mar·e influenţă. "

"

.

,

.

,

2

-

Aris(�tel

.,

Poetica

-

c.

8781

'

30


18

Poetica

4, 1448

a, b

trăit cu mult înaintea lui Chionides 30 şi a lui Magnes 31 ; tragedia este revendica t ă de cîţiva. dorieni din Pelopones 32 ) ; aceştia Se sprijină pe cuvintele întrebuinţate. Ei 35 sp un că numesc itw/lat 33 satele din pre3jm a oraşelor, pe cînd atenienii la numesc bi\!lot 34, iar comedienii îşi trag numele !l1U de la itw!lâ�Etv 35, ci din imprejurarea că, fiind alungaţi cu dispreţ din oraş, rătăcea u în itw!lat. Mai pre­ tind, iarăşi, c ă l a " a f ace" , ei spun bQiiv 36, în timp ce 1448 b atenienii sp un J[QâŢŢe�v 37. Acestea ar fi de spus 2U privire Ia numărul şi felu l deosebirilor care se găsesc în imitaţie. 4

Se p are că, în general, două sînt cauzele care au dat naştere poeziei şi amîndouă sînt cauze fireşti. A imita este un dar firesc al oamenilor şi se arată chiar din co­ pi lăr i a lor (omul se deosebeşte de celela lte animale p rin aceea că este foarte priceput la im itaţie, ş i d atorită aces­ tei a îşi dobîndeşte el primele cunoştinţe ) ; pe lîngă aceasta, toţi oa menii simt plăcerea de a imit a . Dova d ă este ceea 2 e s e p etrece î n rea litate; ne pl ace să privim ima ginea executat ă cu cea mai deplină exadi----- . 30

Chionides,

unul dintre întemeietorii \·echii comedii atice ; a v i ctori e la Di ony s ii le urbane din 488/7. 31 Magnes a iucat acelaşi rol ca si precedentul şi, di n Aris­ tofan, " Cavalerii " vv. 518 şi urm., reiese că era foarte inventiv şi foarte gustat de ,publicul atenian; se cunoaşte o victorie a lui la concursurile drama tic e din 472. 32 iE v o rba de c ei din Sicyone, pe coasta de nord a Peloponesului, la nord·vest şi nu departe de Corint.

repurtat

o

33 kOmai. 34 demoi; pentru atenieni termenul komai desemna mai ales

cartierele oraşului. � 3ii

este

komazein

36 dran. 37 pratlein;

pragma

în s eam n ă

"a

sărbători,

derivatul corespunzător "f 1lptă, acţiune".

a

lui

benchetui", v. Anexa drama

(de

la

L

dran).

5


Poetica 4, 1 448 b

tate a unor fiinţe. al căror original ne scîrbeşte vederea; de p i ldă, formele animalelor celor mai dezgust ătoa re şi ale cadavrelor. O alt ă explicaţie a a cestu i fapt este că a învăţa e o plăcere, nu num a i pentru filozofi, dar şi pentru ce i l alţi oameni ; atîta doar că aceştia o gustă prea p uţin. Ne pla ce vederea ima ginilor, pentru că, privindu-Ie, învăţăm şi ne d ă m seama de ceea ce reprezintă fiecare lucru, de pildă că această figură este cutare. Dacă n-am văzut ma i dinainte obiectul înfăţiş a t, lucr area nu ne va plăcea ca imitaţie, ci din pricina execuţiei, a culorii sau a unei alte c auz·e de acest fel. Darul imitaţiei fi ind înnăscut în noi, ca şi armoni a şi ritmul 38 (căci este limpede că măsurile nu sînt decît părţi ale ritmurilor 39 ) , d intru început, cei care erau mal mzes­ traţi in această p rivinţă se desăvîrşiră încetul cu încetul, şi din improvizaţiile lor Iu.ă naştere poezia. Poezia s- a împ ă rţit după felul de a fi al fiecă rui au­ lor : cei cu sufletul a les i mit a u faptele frumoase şi acţi u­ nile oamenilor merituoşi; autorii vulgari imita u faptele oamenilor josnici, alcătuind mai întîi defă imări, dup ă cum a l ţii alcă tuiau i mnuri şi la ude 40. Nu p utem cit a n ici tin poem de acest fel la în aintaşii lui Homer. deş i e d e crezut că mulţi a u compus asemenea poeme; de la HoIner încoace, se poate cita , ' de pildă , "Margites" 41 a l său 'ii poemel e asemănătoare, unde îşi făcu apariti a, potrivit al,CI anmo nia şi ritmu l ca elemen te 38 A ri s tot e l menţionează ,:Iraderistice ale imitaţ iei poetice, opunînd-o imitaţiei p l a s tice (cL

1118b

39

3-4).

M ă suri le fiind unităţi ritmice aplicate vorbirii.

40 Imnuri 41 P o em

p e n t ru z ei, laude (EYXOf!tU) pentru oameni. burlesc în hexametri amestecaţi cu t rime t ri iambici,

.Ii cărui erou este un neghiob ,îngîmfat, "care ştia multe lucruri,

<1:11' pc t oate prost"; încă diil a n tichi t at e opera acea sta (din care Iii s-au pă strat numai' patru versuri) nu mai era atribu i tă lui

111l1l1er.

19 10

15

20

25

30


Poetica 4, I448b

20

-

r449

a

sub iectului, ş i metrul numit i ambic 42 (nume ce i se dă şi astăzi), pentru că era folosit la aruncarea înţepături­

lor

Aşadar , dintre vechi i poeţi, unii alcătuiră poeme în ve r su r i eroice, alţii, În ve rsu ri iambice. In ce priveşte pe Homer 44, e l a stră lucit, în acelaşi timp, în genul serios (în adevăr, el singur a compus opere care nu numa i că sînt frumoase, dar reprezintă şi imitaţii dramatice 45 ) , şi tot el, cel dintîi, a arătat forma viitoare a comediei: în loc să compună defăimări, el a făcut d i n ri dicol o imitaţie dramatică 46, deoarece "Margi­ tes" este pentru comedii ceea ce "Iliada" şi "Odisei a " sînt pentru tragedii. 43.

�înd tragedia şi comed i a îşi făcură apariţi�, p oeţii care îmbr,ăţişau unul dintre aceste două genuri, după încl inarea lor firească, deveniră unii poeţi comici, în loc de poeţi i ambici, şi a lţii poeţi tragici, în loc de poeţi epici, p entru că aceste ultime forme literare erau m a i ample ş i mai preţuite decît cele dintîi. In ce priveşte cercetarea, dacă tragedia a atins acum deplina dezvoltare a elementelor din care e formată, a judeca acest lucru în sine sau în raport cu reprezentaţii1e este o altă problemă. Născută deci, l a început, din improvizaţie (tragedia ca ş i comedia, tragedia a cărei origine se tra ge de la au42 V. Anexa

III. Ari stotel face greşeala, cur, entă în anti'chita te, de a inter­ verti ordinea derivaţi 1 e i, căci taf!�o� este cuvîntul de bază, i ar taf!�lţEtv "a arunca înţ e p ătu ri a defăi ma" este d erivatu l , şi nu invers. 43

,

44 Ca geniu enu nţate mai sus.

desăvîrşit,

su str a s

45 V. cap. 23 şi 24. 46 Pentru A ri sto tel , comedia

�pecia1izării

temperamentale

i d e a l ă este u m o ri s t ică fără gro­ solănie şi nu .practică invectiva persona lă, c i imită în mod dra­ matic şi in ge nera l it ate a lor acţiuni şi vici i care nu dezgustă, ci uoar stîrnesc rîsul; v. mai jos 1449a 32-3.

35

1449

5

10

a


Poetica 4, 1449

a

torii de ditirambi 47, comedia care îşi tra ge originea de la autorii acelor cîntece phallice, p ăstrate încă pînă astăzi În multe cetăţi), tra gedia crescu încetul cu încetul, pen­ tru că se dezvolta tot ce îi aparţinea e i în mod vădit şi, după m ai multe schimbări, cînd tragedia îşi găsi firea ei adevărată, ea încetă să se mai schimbe. Eschyl48, cel dintîi, a ridicat numărul actorilor de la unul l a doi, a micşorat importanţa corului şi a dat rolul de căpetenie d i a logului; Sofocie spori numărul a ctor ilor la trei şi introduse decorul scenic. Pe lîngă aceasta, tra­ gedia luă altă întindere, părăsind subiectele mărunte .şi limbajul glumet, care-i veneau de la obîrşia ei satirică , şi, într-un tîrziu, cîştigă gravitatea. In ce priveşte metrul , ietrametrul troch aic 49 fu înlocuit p r i n trimetrul i ambic 49 ; la început, se întrebuinţa tetrametrul, pentru că poezia era satirică şi mai apropiată de dans; dar cînd s-a intro­ dus dialogul , îns ăşi natura a inspirat metrul ce l ma i potrivit, căci dintre toate metrele. trimetrul i a mbic este cel mai apropiat de graiul obişnuit; dovadă e fa ptul că, În dia log, noi facem foarte mulţi trimetri iambici, dar rareor i hexametri 49, ş i numai atunci dn' d ne îndepărtăm de tonul convorbirii. Ar mai fi de vorbit despre numărul l 'pisoa delor 50 şi despre celelalte înfrumuseţări, care s - a u :Ic!il ugat la fie�are parte; nu ne oprim l a acestea, căci, Anexa 1. Anexa 1 I. 49 V. Anexa III. 00 Termenul e definit de Aristotel însuşi. mal JOs (l452b 'II 1): "epi sodul este O parte completă a tragediei, cuprinsă între ,11I11:i cîntece complete ale ·corului", adică intervalul de timp în .ill· se desfăşura acţiunea propriu-zi să (jocul actorilor) ; în dra­ ·1I.t1mgia modernă, i-ar cores·punde actul (actus este de altfel şi 1"lllIl'nul laUn pentru EJtElaMwv, v. Horatiu, "Arta poetică", vv. '17 V.

48 V.

!.'i'l

-190).

21

15

20

25


22

Poetica 5, 1449 a, b

desigur, ar fi o muncă prea îndelun gată cercetarea l or punct cu punct.

30

Comedia este, cum am spus, imitaţia unor oame n i cu o mor a l ă inferioară, n u o imi taţie a oricărui fel de . v ici u , ci a celor d i n domeniul ridicol ului , care este o part e a urîtului . I n a devăr, ridicolul este un cusur ş i o urîciune fără durere, nieÎ vătămare; aşa, de pi l d ă, masca comică 5 1 35 este urîtă şi schimonosită , fără expresie de suferinţă . Tr ansformările treptate ale tragediei, ca ş i numele celor ce l e - a u făcut n e sînt cunoscute ; încep uturile comediei însă nu putem şti cum vor fi fost, pentru că e a nu 1449 b era lu ată în seamă. Abia într-un tîrziu, a dat arhonte l e 52 u n cor de comedien i: m ai înainte, aceştia erau voluntari. Numai după ce comed i a şi-a dobîndit o formă proprie, a incep ut să se p ă streze şi amintirea poeţil o r numiţi, comici. Cine a i ntrodus măştile, prol ogur ile 53, numărul acto ri lor 54 ş i toate celelalte amănu nte de acest fel, n u se ştie: dar i deea de a akătui subiecte vine de l a E pi charmos şi Phorm is 55 . I deea a ven it dintr-un început di n S icil i a 56 : 51 V. Anexa 1. 52 Arhonte1e: arhontele eponym, unul dintre cei nouă ma­

gistraţi care adminishau Atena şi ş·eful 'celorlalţi (arhontele basiJeus, arhontele polemarhos şi arhontii tesmotheţi). "Arhonte" înseamnă în general "magistrat", "conducător" cu atribuţii poli­ tice, militare etc. 5 3 V. mai jos (l452b 19-20) : "Prologul este o parte com­ pletă a tragediei care prece. de sosirea corului". 54 Cu alte cuvinte, cine a introdus actorii şi cine a sporit succesiv numărul lor. 55 Phormis, comediograf, ca şi Epicharmos, dar mai tînăr decît acesta, a reprezentat come dii la Si racuza, în 'primele decenii ale secolului V. S-au păstrat cîteva fragmente. 56 Adică tocmai de la Epicharmos şi Phormis, aici pOl11eniţL

5


Poetica 5, 1 449 b

23

Li Atena, Crates

57, părăsind forma iambică 5 8 , a av ut cel i deea de a trata teme generale ş i de a alcătui :-'Ilbiede. Epopeea se aseamănă cu tr a ge d i a , prin aceea că este { I imitaţi e cu aj u torul metrultii a unor oameni de îna ltă \;I!oa re moral ă , dar se deosebeşte de aceasta, prin aceea l'a întrebui nţeaz ă un metru uniform şi este o povestire. "\ai este o d eosebire în privinţa întin der i i: tr a gedia se �;i leşte s ă fie <:uprinsă, pe cît e cu putinţă, î n limitele unei ',ingure roUr i a soarelui sau să n-o depăşea scă decît cu 11J1(in 59, pe cîn d epopeea nu- i l imitată în timp ; e l e se c1l'()sebesc deci şi prin aceasta. Totuş i , la început, poeţii pr()ced a u la fel 60, atît în traged i i , cît şi în epope i . In c e priveşte elementele alcătuitoare, unele sînt ,Il'l'lca ş i , altele sînt propr i i tragediei. De aceea , cine ştie ':1 deo sebea scă o tragedie bun ă de una rea, ştie s ă facă dl'llsebire şi în privinţa epopei i 61, deoarece el ementele pe I : 1 r(' le cuprinde epopeea se găsesc în tragedie, dar ele1111'1J!e1e tra ged iei nu se găsesc în epopee.

dintîi

CI'ates a

;,{

rep,rezentat comedii in a ,doua jumătate a seco­ I,iliii V ('prima lui victorie drama,tică este din 450/49) ; Aristofa.n, III "Cavalerii" vv. 337 şi urm., îl elogiază; s-au 'păstrat cîteva 11111111 şi fragmente, Come dii cu sUlbied unita r au reprezenta t şi ,II,lIl1laşii săi, Chioni des şi Magnes (menţionaţi mai sus, 1 448a 1), dar se pare că 'el, mai mult decît alţi poeţi ai vechi i co­ li" ti II alice şi mai aproape de s piritu l comediei sic iliene (Epi­ , I I 1I11111S. ,Phormis) şi de cel al camediei medii şi noi (v. Anexa II, ,1 illlaginat intrigi cu caracter general şi ,tipic, stră ine de orice , ,,,1111\1' de invectivă şi atac personal. /,11 Adică s p i r i t u l poeziei satirice iambice (v Anexa 1), nu "' , '1111 i:llIlbic (v. Anexa III) . ," i\iri îşi are o ri gi nea celebra regulă il unităţii de timp, elabo,1, 1111111 mai tîrziu, în epoca n ena şte r ii . Aristotel o formulează , I ',1 lil' o constatare ,de fapt, nu ca pe un 'p recept, dar e ne'in1", 11111' cii Q ici f a'ptul ooncordă cu vederile teoretice ale lui Aris1 / I l l 'l a tragediei perfecte. ,," Adil'ii nu limitau cu stiideţe 1n timp acţiunea tragică; / 1, 1,' aj Illlse pînă la noi nu confirmă afirmaţia lui Aristotel, fie mai mul t o supoziţic doctrinară decît un fapt 1',1 11' sa ,

'

o

'

'"'"'III:d, "

11,11

1111

�i invers.

10

15

20


Poetica 6, 1449 b

24

-

1450

a

6

Vom vorbi m a i tîrziu despre arta de a imita în hexa ­ metri 62 şi despre comedi e 63; să vorbim despre tragedie, luînd defin iţia naturii ei, care reiese din ceea ce am spus. Aş a d a r, tra ge d i a este imitaţia unei acţi uni a lese 'şi de­ pline 64, cu o anumită întindere, într-o limbă frumoas ă , deosebită ca formă, potrivit diferitelor p , ă rţi a l e tra gediei , imitaţie făcută de personaj e în acţiune, i a r nu pri ntr-o povestire, şi care, stîrnind m i l a ş i frica, s ăvîrşeşte purifi ­ �area 65 caracteristică unor a semenea emoţi i . Numesc o limbă frumoasă limba cu ritm, armon le şi cînt ; ş i înţeleg pri n deosebHă ca form ă, că unele p ărţi 66 sînt rea l i zate numai cu aj utorul metru l u i , pe cînd altele 67, dimpotrivă, sînt făcute cu aj utorul cîntului.

25

30

Cum imitaţia este făcută de personaje în acţi une, tre­ buie să considerăm, ma i întîi, ca o parte a tragediei , în­ tocm irea specta:-:olul u i ; pe urmă, v i n cîntul ş i limba: căci acestea sînt m ij Ioa cele întrebui nţa te pentru săvîrşi­ rea imitaţiei. N umesc limbă orind uirea versu rilor; cît despre cîntec, cuvîntul are un înţeles Foarte l impede. Pe 35 de a ltă p arte, fiind vorba de imita rea unei acţiuni ş i cum acea sta presupune personaj e în acţiune, care trebuie în­ făţişate aşa cum sînt, după ca racterul ş i gîndirea lor (căci, num a i ţinînd seamă de aceste deosebiri, putem caracteriza acţi unile omeneşti ) , două sînt cauzele fireşt i 1450 a care hotă răsc acţiunile, anum e gîn direa ş i cara cter ul, 62 gpopeea. 63 In partea a doua, specii lor genului comic.

pierdută, a tratatului, consacrată, probabil,

64 Caracterul deplin, complet, încheiat al ac ţi un ii nu e enunţat explicit în primele cinci capitole (d ar va fi analizat în cap. 7). 65 V. Anexa I. 66 Cele dialogate, susţinute de actori. 67 Părţile corale.

în mod


25

Poetica 6, 1 450 a

:şi totdea u n a numai acţi u n i le ne fac să izbutim s au nu. Imitaţia acţiunii constituie subiectul, deoarece înţeleg prin s u b i ect îmbinarea faptelor s ăvîrşite ; numesc caracter :.:eea ce ne face s ă spunem despre personajele pe care l e vedem a cţionînd că a u anumite însuşiri ; înţeleg prin gîndire tot ceea ce spun personaj ele, pentru a dovedi ceva, sau pentru a declara ceea ce hotărăsc. Prin urmare, în orice tra ged ie, trebuie s ă găsim şase p ărţi a lcătuitoare, care o fa:.: de un anumit fe l, anume : subiect u l , caracterele, limba, cugetarea" spect acolu l ş i dntu l . In adevăr, mij loacele de a imita alcătuiesc două p ărţi 68, fe lul de a imita a l cătuieşte o p arte 6 9 ş i obiectul imitaţiei a l te trei 70, i a r a l tele nu m a i sînt. N u cîţiva , c i toţi poeţ i i , ca s ă spunem a ş a, au întreb u i nţat aceste părţi alcătu itoare 7 1 , căci toate tra ged i i le a u deopotrivă 72 un a p arat sceni c, cara ctere, subiect, limbă, :.:Întec ş i cugetare. Cea m a i însemn a t ă d intre aceste părţi este îmbinarea fa ptelor s ă vîrşite, căci trage d i a nu imită oameni, ci o ac­ ţiune şi v i aţa, feri c irea ş i nenorocire a ; iar fer icirea şi nenorocirea decurg din � :.:ţi une, ş i ţelul v i eţii este un anumit fel de a acţiona, n u de a f i . Numai datorită caracierul ui lor, sînt oamen i i Într-un fel s a u a ltul, dar sînt fericiţi sau dimpotriv ă , datorită fa ptelor lor. Aş a d ar, per­ 'ionaj e l e n u acţione a z ă pentru a i m i t a cara ctere, ci îş i p r i mesc cara cterele în vederea faptelor lor. Astfel, flaptele ) i subiectul sîn t ţinta tragediei , ş i, în orice l ucru, ţinta e p ; l rtea cea m a i însemnată. 68 Limba ş i cîntul (v. cap . 1 ) . 60 Spectacolul, prezentarea scenică 7 0 Subiectul, caractereJ,e, cugetarea

(v. cap. 3) . (v. calp . 2 ) . 7 1 Sau, mai exact, aveau l i bert a tea să l e întrebuinţeze, chiar < 1 : 1 1- : 1 , în fapt, au scos în evidenţă numai unul dintre elemente ( ef. ( ' : I J ) , 1 8 ) ori au neglijat cîte unul dintre ele (cum r'e iese din 1450a :'1 ; -2 7 ) , nu însă 'pe cel mai important : su biectul, intriga. 72 Au în mod implicit, în conformitate cu definiţia şi na1 11 1 : 1 lor.

5

10

15

20


26

P o e t i ca 6, 1 450 a

Pe l în gă aceasta, traged ie fără acţiune nu poate fi, d a r fă r ă caractere, poate să existe. I n a d evăr, traged i i l e celor m a i m u l ţ i dintre autor i i din z i lele noa stre sîn t l i p ­ site de caractere ş i , în gen er a l , s e poate spune ace l a ş i l ucr u despre m u l ţ i poeţi ; d u p ă cum, printre p ictor i , putem spune ace l a şi l ucru despre Zeuxis 7 3 , în compara ţ i e cU Polygnotos : căci Polygnotos este un bun pictor de ca­ ractere, pe cîn d p ictura lui Zeuxis n- are n ici o trăsătură mor a l ă . Mai mul t, d a c ă î nş irăm ni şte t i r a d e care oglin desc u n caracter, oricît de izbut ite ar fi ele în priv inţa limbii ş i a cugetă r i i , n u vom rea l i z a cee a ce este rostul în s i n e a l tragediei 7 4 , c i v o m rea l i z a acest l ucru m u lt ma i bine c u o tra gedie i nfer ioară d i n punctele de vedere amintite, dar care are u n subiect, o îmbin are d e acţi uni . Să a dău ­ găm că într-o tragedie izvorul cel m a i Însemnat d e p l ă ­ cere pentru sufletul spectator u l u i se găseşte Î n părţi l e subiectului, a d ică î n peripeţi i ş i î n recunoaşteri 75. O a l tă dov a d ă este că începător i i În poezie aj ung I a

a d evărul exact î n expres ie ş i î n car actere, î n a i nte d e a şti s ă Îmbine acţi u n i le, cum este cazul I a aproape toţ i poeţ i i vech i . A ş a d ar, subiectul este Începutul ş i , oarecum, sufletul tragediei ; n u m a i în al doilea rînd. vin caracterel e. Cu drept cuvînt, se petrece cam ace l a ş i l ucru ca ş i în p ic� 73 Zeuxis din

jUJlliîlate al

Heracleia

sec o l u l ui V,

a

în

( G reci a M a r e ) r ă z b oiu l u i

timpul

a tr ă i t î n a doua pe l oponesiac şi este

d o i l e a mare a rti st a l ,p i c t u r i i grece şti ; c a ş i P olygnotos, îşi i d e a l i z a fi g u r i l e , d a r ( c u m r e i e s'e d e a i c i , d i n 1 46 1 b 1 2 ş i d i n " P ol i t i c a " 1 340 a 37 ) i d e a l i z ă r i l e l u i a j u n g e a u l a u n g r a d d e im­

p ers o n a l i t a t e

mora l e

şi

,de

u n iver s a l i t a te

în

expresie,

d i stindive , c ar ad e re l e , se ,estom p a u . A d i c ă stîrn i r e a u n e i emoţ i i p u r i f i c a : o a r e

74 7.\ V.

mai

jos,

cap.

10

şi

II.

la

care

prin

tr ă s ătu r i l e

milă

şi

frică.

25

30

35


Poetica 6, 1 450 b

I l l r i l ; dacă ci nev a ar pune l a un loc cele m ai frumoase " I d o r i , ar îndnta mai puţin och i u l decît desenîn d o i m a ­ : ', i l le . Tragedia e s t e imitaţi a u n e i acţ i u n i şi n u m a i în m ă ­

27 1 450 D

'.lIra

în care este imitaţi a unei a cţ i u n i , e a i m i t ă oameni 1' ; l re acţione a z ă .

I n a l tre i l e a rînd, v i ne cugetarea . Aceasta �onsistă în d a rul de a găsi limba pe ca re o cere s i tuaţi a. limba p o­ I r ivită , ceea ce în discursuri este rez u l tatul unei pregă­ ( i r i politice 'ş i retorice ; î n adevăr, poeţi i vech i puneau pe ('roi i lor s ă vorbe ască limb a vieţi i civi le. i a r ced de a z i ii fac s ă vorbească asemenea u n o r retori 7 6 . C a r a cterul (·:;te ceea re arată felul de a se purta a l cuiva, hotărîre a pc �are într-un c a z îndoielnic erou l o i a s a u o oco l eşte ( r1e aceea , n u există car acte r în cuvi n tele care nu expr i m a n i ci o hotărîre l u a t ă sau oco l i t ă de cel care vorbeşte ) ; i a r c u getare găsim a colo unde se dovedeşte că un a n u ­ m i t lucru e x i s t ă s a u nu exist ă , sau u n d e se proc l a m ă vreo i dee gener a l ă . A p atra di ntre părţile care ţ i n de l im b ă 7 7 e s t e expr i ­ m a r e a ; înţeleg prin aceasta, cum am spus-o m a i în a i n te, reda rea gîn d i r i i prin cuvinte ; ea are aceleaşi însuşiri în scrier i l e în versuri, ca ş i în scrier i l e în proză . Di ntre celelalte p ărţi a1cătuito are. cîntecul este po­ doaba cea m a i însem n at ă . E lementul spectaculos, deşi atrage publicul, este foarte străin de artă ş i foarte puţin potrivit cu poezi a ; căci puterea tragediei d ă inui e şi fără a i utoare ş i fără actori ş i , pe lîngă a ceasta , pentru pune­ rea în scen ă, m eş teş ugul decorator u l u i e m a i potrivit de::ît a l poetului. 76 Profesori i de retorică , o ameni priceputi l a vorbă. dar schimbători în păreri, după nevoile clipei. 77 Celelalte trei (subi ectul, caracterele, actiun ea) reprezintă conţinutul care se exprimă prin forma limbii ( deci .. tin d e limbă ") , toate patru opunîndu-se ultimelor două (dn tecul şi ele­ m entul spectaculos) , care s,înt mijloace ex t ralingvistice,

5

15

20


7

După ce am fixat aceste părţi alcătuitoare, să vedem acum ce fel trebuie să fie îmbinarea faptelor, deoarece a cesta este cel dintîi ş i cel mai însemnat element al tra ­ gediei. Am stabilit că tragedia este imitarea unei acţiuni de­ pl ine ş i întregi, avînd o anumită întindere ; căci un lucru 25 poate f i întreg ş i să n- a i b ă întindere. I ntreg e ceva ce are început, mijloc şi sfirşit. Incepu t este ceea ce, p rin n atura lui , nu urmează în c h i p necesar după alt l ucru, da r după care urmează a l t lucru, în mod firesc s a u adăugat. S fîrşit, dimpotriv ă, e ceea ce urmează, în ch ip firesc ş i ob işnuit, după altceva, fi e c ă aş a trebuie sau că aşa 30 se ob iş nuieşte, ş i după care nu se mai întîmpl ă nimic. Mij loc este ceea ce urmează firesc după altceva şi e urmat de alt lucru. A ş a d a r, s ubiectele bi ne a l că tu it e nu trebuie să în­ cea p ă , n b să sfîrşească l a întîmpl a re, ci trebui e să res · pecte princip i i le pe care le- am arătat. Afară de aceasta, deoarece un anima l frumos şi orice 35 lucru fruf!.10s, alcătuit din părţi, p resup une nu numa i o orînduire în aceste părţi, dar şi o înti ndere, care nu-i întîmpl ătoa re, căci frumuseţea stă în mărime şi în or­ dine 78 , ş i de aceea un a n imal frumos nu poate fi nic i di n c a l e afară de m i c ( v i z i u ne a f i i n d ne des l u ş i t ă , cînd este a b i a p ercep tibi l ă ) , nici foa rte mare ( în ac es t c a z , n e p u tînd fii cu p r in s cu och i i , ci, dimpotrivă, unitatea ş i t o t a l i - 145 1 tatea scăpînd vederii privitorului ; cum ar fi , de pil dă, un animal care ar avea o lungime de mi i de sta d i i ) , 78

.\ ristot el defineşte caracterele 1 078a 36 : O rd i ne a , m ă su r a a pl i c ii operei de artă, dup ă ce, ,î n alte s<lc ie L l j i i , v ie ţi i i n d i v i d u a l e etc. Cf. şi III,

1 2,

"

frumosului în "Metafiz ică" si l imi tarea", i ar aici le iucrări, le-a a'plicat naturii , Etica N icomachică, 1 1 23b 7 .


Poet ica 8, 145 1 a

29

rez u l tă că, după cum, pentru corpuri şi p entru animale,

t rebuie o anumit� mărime, ca să poată fi uşor cuprinsă cu och i i , tot aşa, trebuie o anum ită întindere şi pentru s ubiecte, astfel ca memoria să le poată păstra uşor. Limita fixată acestei înti nderi, avînd în vedere repre­ zentaţi ile dramatice şi ::apacitatea de pricepere a specta­ t orilor, nu ţine de artă 79 ; c ăci , dacă ar trebui să se re­ prezinte o sută de tragedii, s-ar măsura timpul cu clepsy­ < I ra 80, cum se zice că s - a făcut uneor i 8 1 . Pe de altă p arte, l imita decurgînd din însăşi firea lucrurilor este urm ăto a ­ rea: cu cît subiectul e m a i întins, numa i s ă s e poată înţelege tot alitatea lui, cu atit are acea frumuseţe pe care i -o dă bogăţia ; pentru a stabi li o regulă generală, să spunem că limita potrivită este întinderea ::are îng.ăduie l I n u i şir de întîmpl ări, petrecute unele după altele, după a semănarea cu realitatea sau dup ă necesitate, să treacă erou l de la nenorocire la fericire, sau de la fericire l a Jl enorocire. 8

Subiectul nu- i unitar, cum îş i închipuie unii , num a i pentru că se referă l a un singur erou , c ă c i viaţa aceluia şi ( Jm cuprinde multe ş i nenum ărate întîmplări, care nu al­ cătuies:: o unitate. Şi, tot aşa, un singur om îndeplineşte 79

A r i stotel fa c e d i st i ncţ ie Între l i m itele exte r i o a re ş i conven a l e reprezent a ţ i i l o r ( v . Anexa 1 ) şi l i m it e l e estetice, i ntrinsece 1 ' perei d r a mat ice. 80 A d ic ă : i n d i,feren t de con si derente es tetice, există o l i m i tă ( ' x terioară de rez i stenţ ă a p u b l i c u l u i , l i m ită c a re se exprim ă îrn ore (măsurate m ec a nic, c a În c a zul d i s cu rsu r i l or ) . 8 1 A firm a ţ i a t impului C Ul. se rderă ,ex cl us iv la m ă s u r a rea c l e p sy d r a , n u şi l a cele « 100 de t r a ge d i i » , c a r e s î nt o s i m p l ă ipote z ă ,' U rost dem on str a t irv ; t o tuş i n u avem n i c i o a l t ă i nf>o�m atie î n dcest sens.

1 i o n a le

5

1 (1


30

Poet ica 8, 1 45 1 a

m u lte acţ i un i , care nu a lcă tuiesc o a cţiune umc a . De acee a , m i s e p are că s - a u înşe l a t toţi poeţ i i care a u com­ pus o " H eraclei d ă " , o "Thesei d ă " şi a l te poeme de acest soi 82, crezîn d că s ubiectul este nea părat un itar, n umai fi indcă a fost un s ingur Heracles. Homer îns ă, a ş a cum îi între�e în to a te privinţele , p a re că a văzut bine ş i a ici ( datorită fie meş teş ugului s ă u a rt i s t i c , fie gen i u l u i s ă u ) ; compunîn d "Odisei a " , el n - a p ovestit t o a t e întîm p l ă r i l e d i n vi aţa l u i U l i se, d e p i ldă , că a fost răni t pe Parnas 83 şi că s - a prefăcut că- i nebun l a adunarea gr�cilor 84, întîmpl ări care n ici una nu de­ curge d in cea l a ltă, în mod neces ar sau verosimil ; ci a -com p u s "Odisei a " s a în j uru l unei s in gure acţiuni, a ş a c u m înţelegem noi, şi l a fel ş i , , I l i a d a " . Aş adar, după cum, î n ce lela lte arte imita tive. uni­ tatea i m itatiei reiese din unitatea obiectul u i , tot a ş a tre­ buie ca şi în sub iect, deoa rece e imitarea unei acţi un i , această a cţiune s ă f i e una ş i într,e a g,ă , i a r părţi l e s ă - i fie îmb inate î n aşa chi p încît, d acă se m ută s a u se t a i e u n a dintre e l e , întregul să fie schimb at ş i zdruncin a t ; căci ceea ce poate fi adăugat s a u nu, fără urm ă r i însem­ nate, n u face parte din întreg. 8 2 E 'v orba de poeme epke ( i nvocate a i c i , c a ş i exempl u l l u i Homer, d ate f i i n d a f i n i !ci ţ i l e t r a g e d i e i c u e p o p ee a ) , î n c a r e s e tra t a u de l a un ca1p ăt l a a l t u l , f ă r ă n i c i o a l eg ere, f a p t e l e l u i H e r a cles s a u a l e l u i T h e s e u ; i z \" o a r e l e pomenesc a s t f e l d e a u t o r i d e " H e r a c l e i d e " s a u "Thesc i d e " , d a r i n f o r m a ţ i i l e s e l i m i t e a z ă l a o s i mpl ă î n ş i r a r e de nume, cu excepţ i a u n ei " H er a c l e i de" a i o n i a ­ n u l u i P a ny a s i s , u nc h i u l l u i Herodot şi p a rtici p a n t a c t i v l a l up t e l e p o l itice d i n H a l i c a r n a s , î n s ec o l u l V . 8 3 I nt î m p l a r e a a p a r e totuş i î n "Odiseia" X IX , vv. 392-466 , ( M . 562-6 1 0) , d a r p a s a j u l e e p i so dic ; e vorba de o vînă t o a r e î n �a r c U l i se , a d o l esce n t , e s t e r ă n i t d e u n mistreţ . 8 4 D u p ă cum se povesteşte în poemul c i c l i c "Cypr i ile" ( v. Anexa 1 ) . U l i s e, în p re a j m a î mb a rc ă r i i spre Troi a , ar f i s i mul a t n e bu n i a , <CiI sii se sustr a gă de l a e x p e d i ţ i e , d a r această str a t a gemă a fost z i i d ,i rn i c i t ă d e P a l amedes.

20

25

30

35


Poetica 9, 1 4 5 1 a, b

31

9

Din cele sp use pîn ă a lc l , reiese lămurit c ă rostul poetu lui nu este de a povesti lucruri întîmpl ate cu a de­ d î rat, ci de a povest i ceea ce s-ar p utea întîm p l a . Intîm­ p l ă r i l e sînt posibile după asemănarea c u rea litatea s a u d up ă neces itate. I n a devăr, i storicul ş i poetul nu se deo­ 'ie;besc prin faptul că unul îşi prezintă povestirea în ver") ur i şi cel ă l a l t în proză ( s - a r f i p utut pune în versuri ( )pera l u i Herodot 8 5 ş i , versifi c a t ă , tot istorie ar fi rămas, �:um era în proz ă ) ; ei se deosebesc, dimpotrivă , prin aceea că unul povesteşte întîmplări care a u avut loc, iar eel ă l a1t întîmp lări care a r putea s,ă se petreacă. De aceea , poez i a este m a i fHozofică şi ma i a l e a s ă decît istoria ; : ă ci poezi a povesteşte m a i mult ceea ce e genera l , pe cînd isto r i a ceea ce e particul ar. A poves t i ::eea ce e geI l eral îns, e amnă a p une pe un personaj înzes trat cu o a numită fire s ă spună s a u s ă facă cutare s a u cutar e l u\Turi, d u p ă asem ă n area cu rea l itatea s a u in chi p ne­ ( ' c s a r ; la această înfăţiş a re năzuieşte poez i a , şi apo i dă 8 5 Herodot din Halicarnas. Primu l m a r e i st o r i c grec ; a trăit secolul V ( 480-426 ) ; s - a nă sout l a H a l i c a r n a s ( A s i a Mică ) , d i n t r - o f am i l i e î n s t ă r i t ă ş i c u l t ă , p a r t i z a n ă a p a r t i d u l u i a n t i,p ers ; I I I H : h i u l s ă u P a nya s i s a fost a u torul v e s t i t al u n e i "Heracl e i de" " i şeful acestui p a rtid. Herodot a c ă l ă tor i t mult, nu ,nu m a i în 1 1 I ; l t ă l u m e a greacă , ci ş i î n P e r s i a , Fen ici a , E g i p t, a j u n g î n d , d e - a 1 I I I I gui ţărmului M ă r i i N e g r e , pînă î n n o r d , î n actu a l a Cr i m e e . A t r ă i t 1 I I I t i t l a Ate n a , u n d e e r a f o arte i u b i t şi a p rec i a t , i a r u l t i m i i d l l l l ii zeci de a n i a i v i e ţ i i i - a p etrecut l a T h u r i o i , în G r ec i a Mare 1 ' , l I e l u l I t a l i ei ) , col o n i e p a n h e l e n i c ă înteme i a t ă d e Ate n a ( 444 ) . , , 1 , ( o r i i l e " l u i H er o d o t , scris e î n d i alect i o n i a n , p o vestesc l u p t ele t l i l l l re greci şi perşi, de l a Cresu s l a X e r s es , cu n e nl l mă r a te! d i g-re s i u n i ( i storice, m i t ologice, geogr a f ice, etnografice etc. ) , care 1 : 1 (' din ea u n document de ,pr i m ordin a l civ i l i z a ţ i e i din b a z i nu l I : I ',;i r i lcan a l Med iter a n e i pîn ă în secolul V Î.e.ll. ; î n forma p e care I t ' ;I " c m , .. I s tori i l e " s î n t împărtite î n nouă c ă r ţ i , c a r e p o a rt ă f iecare 1 1 1 1 1 1 1 ('le u ne i a di ntre cele n o u ă m u z e . I il

1451 b

5


32

Poetica 9, 145 1 b

nume personajelor 8 6 ; a povesti particularul este ceea c e a făcut Alcibi ade 87 sau ceea ce i s-a întîmplat 8 8 . In ce priveşte comedi a, lucrul acesta este evi d ent ; poeţi i dau personaj elor nume proprii luate la întîmp l are, numai după ce au alcătuit subiectul cu aj utorul unor ac­ ţiuni verosimile, nu ca poeţii i ambici, c are compun pe seama unui individ sau altul. In tragedie, poeţii p ă strează numel e o amenilo r care a u trăit aievea ; fiindcă, ceea �e- i posi b i l e lesne de crezut ; dacă însă nu credem deodată că-i cu putinţă ceea ce nu s - a întîmplat, dimpotrivă, ni se pare cu totul neîn­ doielnic ceea ce s-a întîmpl at cu adev,ărat, căci, dacă n-ar fi fost cu putinţă, nu s-ar fi întîmplat. Cu toate acestea, in unele traged i i , num a i un nume sau două sint dintre cele cunoscute, iar celel a l te , născocite ; în unele chiar, nu-i nici unul singur, c a de p i l d ă în "Antheus " al lui Agathon 8 9 ; in adevăr, în această p i esă , atît faptele, cît ş i n umele sînt deopotrivă născocite şi , cu toate aceste a, p i esa nu p l ace mai puţin. Aşadar , nu trebuie să ne l i mităm numaidecît la su­ bi ectele tradiţionale, în j uruI cărora se învîrtesc traged ii le 86 Ad i c ă

nu m e l e

le adaugă după conceperea pers o n a j e l o r element al verosim i l ului, nu ca i ndicaţ i e rea l ă , chi a r dacă ele coinc i d cu nume i storice. 8 7 Om p o l i t ic aten i a n d i n a doua j umă tate a secolului V, ne­ p ot al lui Pericle, a fost elev al lui Socra te şi foa rte influenţat de sofişti ; a v e a s t r ă l u c i t e ca l i t ă ţ i pe ca re le- a f o l o s it În servici ul a m b i ţi i lo r ş i linter·eselor sale personale, c a re nu cuno'şte a u l i m i t ă ; a spr ijin i t p o l it ica de e x p a n s i u ne spre vest a A te ne i provoc'ltTId d ezastrul din Sicilia şi pră b u ş i r ea democ r aţie i ; apoi şi-a tră d a t p atri a , unelti n d împotriva ei, ală turi de spartani şi p erşi ; rep r i m i t totuş i ,În Atena, este a lung at d i n nou , se re t r a g e În viaţa parti­ culară (în Cherson esul Tracic, a c t u a l a G a l i p o l i ) ş i moare uci s de .perşi. 88 Fapte c a re, după A r i stotel , pot să fie î n tre e l e În r a p ortur i

(Elttnfrq.ul Vl] ) ca

,

pur (a

Întîmpl ă toare.

8 9 Agathan. Poet tra.gic aten i a n , c o ntem po ran c u E u ri p i de doua j umătate a secolului V şi î nceputul secolulu i IV) . al ături

10

15

20


33

Poetica 9, 1 4 5 1 b

noastre. Aceasta e chi a r o grij ă r i d ico l ă , căci, deş i i stor i H e cunoscute n u sînt cunoscute decît de puţi n i , ele p lac tu turor specta tori lor. D i n cele spuse reiese deci limpede că poetul trebuie s ă f� e m a i mult p l ăsmuitor de subiecte decît de versuri , dat f i i n d că e l este poet pe temei u l imi taţiei � i c ă imită acţi u n i . Ş i n u este mai puţin poet, dnd i se întîmplă să ia u n subiect d i n f aptele petrecute cu adev ărat , deoarece n i m i c nu împ iedică anumite întîm p l ă r i petrecute s ă fie de l a s i ne vero s i m i l e ş i posibi le, şi, p r i n aceasta, autoru l care le-a ales este poetul lor. pintre sub i ectel e şi acţ i un i le s imp le 9 0 , cel e episodice sint ce l e m a i puţin bune. Numesc episod i c subiectul î n care s ucces i unea episoadelor 9 1 n u este hot ărit ă , n i ci de veros i m i l , n ici de necesi tate. Asemenea subi ecte s înt alcă­ t u i te de că tre poeţ i i cei s l a b i , pentru că sînt poet i slabi , ş i de către cei bun i , atunci cînd ţin seama de actori : a lcătuind t i r a de destinate reci i ă r i i 92 şi întinzînd f a bu l a m a i mult decît îngă dui e sub iectu l , adesea ei sînt nevoiţi s ă deformeze Înşi r u i rea firească a faptelor. de

care se b u c u r ă de o deoseb i t ă a p rec i e re d i n p a rtea contempo­ r a n i l o r ; ten d i n ţ e l e i n o�atoare î n tragedie, cit ş i faptul ,de a fi trecut d e l a At e n a l a curtea m aced o n e a n ă sî n t comune ambilor poeţi ; pret extul " B a n chet u l u i " p l aton i c este o � i c t o r i e dr am a ti c ă a l u i Ag a t ho n c a r e a p a re în d i a l og p r i ntre comes e n i şi se ex­ p r i mă în. mod ales şi r a f i n a t ; Aristotel îl p omeneşt e d e mai m u l te ori ,î n "Poet i c a " şi, în g e n e r a l , îl alpr ec i a z ă . u\1e r i tele l u i p a r s ă c o n s t e a Î n c ă ut a r e a de n o i forme d e expresie ş i de n o i subiecte, precum ş i i n mc,dHi c a r e a rolului coru l u i (,�. m a i j os 1 456a 3 0 ) , n: e r i t c pentru care esie v i u atac,at de A r i st o f a n î n "Thesmopllo­ r i a z u s a i " . Op era l u i s - a p i er d u t , i a r ,di n tra,ge d i a c i t a tă a i c i n i c i m ă c a r t i tlul n u este cert, c iic i u n i i c i tesc "A vt}€ L ( F l o a r e a ) , ,d t i i 'A Vt}E L' ( A n Eeu s ) , sa u chi a r "Avfr1'J (Antlie) . 90 Pentru d�f i n i ţ i a subi ectu l u i simplu �. c a p . 1 0 ş i I I , 9 1 Term e n u l e l u a t a i c i în a,ccep ţ i uHca sa l a r g ă , nu Î I ! 1 ' , ' ; 1 tehn i c ă d i,n ca'p , 1 2 ( I 452b 16 şi u l1m. ) . 92 Cerute rel e ado r i 'p,e n t r u a-ş i a s i g u r a S U C C (' s : ! I ; '\ r i -. l l r I , ' 1 m a i pome n eş te acest fenomen ş i în " Retor ic a " I I I 1 , 1 1 1 1: :1, : \ : \ �." 1 " , ,

..

1 4 1 3b

3

-

9

ş i urm.

Aristotel-Poetica - c. 878 1

25

30

35


34

Poetic a 1 0, 1 4 52 a

Avînd în vedere că imitaţia urmăreşte nu num_a i o 1 452 a a :ţiune completă, ci ş i fa pte în stare s ă stîrnească tea m a ş i m i l a , a'ceste s i m ţ i r i sînt trez ite, m a i a les, cînd faptele se petrec pe neaşteptate, decurgînd 'tot uşi unele din altele ; _ în fe l u l acesta, efedul de a stîrni mirarea v a f i mult m a i p uternic decît dacă f a p t e l e ar decurge de l a s ine şi d i n 5 j ocul întîmp l ă r i i 93. I a r din faptele ce se datoresc întîmpIărU" cele m a i minun a te p a r m a i a l es acelea care d a u impres i a c.ă ar fi petrecu te î n adins, c u m a fost :u s t a t uia lui Mitys d i n Argos 94 care, căzînd peste omul v i nov a t de moartea lui Mitys, l - a omorît, pe cînd acesta asista l a o serb are, deoa rece a semenea fapte nu par datorate întîmplări i ; reiese că fabu l ele a lcătu ite astfel sînt mai 1 0 frumoase. 10

S ubiectele sînt unele s imple, a ltele complexe, dupa cum acţiun i l e imitate de subiecte sînt ş i ele, des igur, tot a ş a . S p un că acţiunea este simp l ă , cînd ea se desfă­ şoară pînă la sfîrş it 95, legată şi unitară ş i cînd schimb a r e a soartei 9 6 a re loc f ă r ă peripeţie, şi recunoaştere ; şi e complexă, CÎnd această sch imbare se face cu recunoaştere s a u peripeţie, s a u c u amîndouă . surpri z a care ap are d i n î n l ă n ţu i re a necesară a m a i preţioa,s ă d ec î t cea 'p rovoca,tă de vicisitu d i n i l e Î n tîmD I ăr i i ; în l u n g a pa rantez ă care urmează, Ari stotel i n vo că drep t argument f a,ptul că în suşi a.c dde n t a l u l este mai m i r acu los ( a d i c ă m a i surprim ător) cîn d pare ra ţiona l şi nece sar, aş a cum prăbu ş i r e a înUm p l ăi o a r e a u n e i st atu i p o a t e să p a ră p e d e a'psa dre alp,tă s a u răz'bu n a rea u n e i crime, 94 Mitys din Argos este, după toate p roba b i l i tă ţ i l e , un [nv i n ­ gător l a cur s el e de cva dr ige de l a Î n irece r i l e pythice d i n �74, c ă ru i a i s-a r i d i ca t, ca prem i u , o st atu i e : îl m a i ,p om eneşte Plu­ t a r,c h (în "De sera num i n i s v i n d i d a " 553 d ) c a re, fără Îndo i a l ă, ia i nform a ţ i,a de l a Afi.siolel însuşi, ampIHioî n d -o p u ţ i n , 9 5 V. cap, 8 ş i 9 , 96 E vorba de soarta personajului 'p rinc i p a l . 93 Adic ă :

f aptelor

este

15


Poetica I I , 1 452

a

Acestea trebuie s ă i a n aştere d i n însăş i a lcătuirea subiectu l u i , aş a fel încît s ă decurgă d i n faptele prece­ dente, pe c a l e a neces ităţi i s a u după asemăn area �u real i ­ tatea ; î n a dev ăr, e o mare deoseb ire d a c ă unele întîmpl ă r i se petrec d i n c a u z a a ltor a s a u v i n d u p ă a l te le 9 7 .

35

20

11

Peri peţi a este răsturnarea a cţiun i i în sens u l contrar, d u pă cum s-a s p u s 98 ; şi a cea sta, repet, în chi p veros i m i l s a u neces a r ; astfel, î n "Oed i p " 9 9 , vestitorul v ine cu gînd u l că-l va bucur a pe Oed i p ş i - l va l i nişti cu privire l a m a ică - s a , d a r d ezvă l u i ndu- i cine este, pricinu ieşte efect u l 97 Ad ilC ă SoÎ n t cu p r i.rn'f' le în raport d� 'p u r ă secven ţ ă , nu de l' a u z a l i tate. 98 V. cap. 7 ( 1 45 1 a 1 2- 1 4 ) ş i cap. 9 ( 1 452a 3-4 ) . 99 Tr al g e d i e a l u i S ofocle ; Oed i p f a c e p a de d i n ,d i n a sti a te­ h :m ă , f i u a l l u i L a ios şi al l ocastei ; p ă r i n ţ i i l u i îl dest i n a sen1 l i lO rţ i i , căci ora colu l ,p rez i s ese c ă .î'şi va uci M t a t ă l ş i se va i n s u r a , I l m a m a s a , d a r a s c ăp at din m i l a u n u i cioban ş i a f o s t înfiat de 1 ) 1 l l y bos rege le Cor i n t u i l l i . 1 nfofl l l a t de p r eves t i r ea sin istră a oraco l u l u i , I l I g c d i,n ca'sa celor p e ca ,'e î i credea p ă r i nţ i i s ă i ş i , r ă t ă ci nd, î ş i ' I (' i de t a t ăl, p e L a ios, f ă r ă s ă ş t i e c e face, Î ntr-o c e a r t ă de că I ă ­ , , 1 I c a re î ş i d i spu t a Întî i e t a tea l a t r ec e r e a u n u i drum îngust ; apoi " l I ll ge în f a ţ a Tebei unde ,dez leagă întrebări l e enigmatice ale ' , l l l i x ul u i , monstru j;U m ă : a i e fem e i e , j um ă t a t e l eu , care devora p e i l " , ' ;i t o ri i mai ,pu ţ i n a bi l i d 2cît Oedi'p ; bi'fU i t , monstrul se a ru nca I I I i l a re, i a r Oed i p e răsp l ăt i t cu tron u l Tebei şi cu min a reg i n e i " ' , 1 ' , [ :1, m a m a s a , Cîrmu i tă d e e l , cetatea p r o spe r e a z ă , pî nă cîn d se " " r I . , a s u p r a ei o n o u ă mol i m a , De c a re oraco l u l o a t r i b u i e prezenţei I I " . ' I : l le a u c i g a şu l u i n ecunoscut a l lui La ios ; Oed ip întreprinde o " 1 , 1 1 t ' I :i m i n u ţ i oa să , la al cărei c a p ă t se d e sc o pe r ă pe s i ne. l ocasta, " 1 1 1 1 1 : 1 �i so ţ i a ini, se spînzură, Oed i p îşi scoate oc h i i ş i pleacă să , I . " ' ( ' ; I .';(' :Î , î n s o ţ i t n u ma i de li na d i n tre f i icel e s a l e ( prove n i tă, ca ' , 1 , " "p i i i s ă i , d i n i ncest ) , Antigona ; cea l a l tă , l smena, rămîne în , 1 ' , 1 , 1 " l i I1 l 1 I ă ele H e oc 1 e ş i Pol i n ice, f i i i l u i Oe d i p , care urme ază să , , , . 1 ' [ ( ' : 1 a l t e r n a t i \' T e b a ( oite u n an f i e c a r e ) , Aristotel face a l u l i e la , ., , 1 1 1 , ' 1 r l r r l in eare i se vesteşte moa r t e a l u i Polybos, r e ge l e Cor intului , I i I , i I ;r d o p t i v a l l u i Oed i p , M e s a gerul î n s ă , p e n t r u a - l l i n i ş t i cu " , ' 1 ;1 i n cl'stul p os i b i l cu v ă d u v a l u i P o l y b o s , î i d e st ă i n u i e c ă " " , 1 " f i u l acest u i 3 , ci a l lui L a i o s , 1

25


P o e t i ca I I , H 'j 2

36

;1 ,

i>

contra r ; s a u î n "Lynceu " ] «0, eroul este d l l s l a m o a r t e ş i D a n a o s îl urmea z ă pentru a - l u c i d e ; d a r dcs f a ş ura r e a evenimentelor fac e c a D a naos să p i a r ă ş i c,l'! {I i 3 l l să scape. Recunoaşterea, d u p ă cum o a rată de a l tfel ş i num ele, este o trecere de l a neşti inţă l a şti inţă, care a d uce t re­ cere a de la ură la prieten ie sau de la prieteni e l a ură , l a personaj ele sortite fericirii s a u nenorociri i . Cea m a i frumoasă recunoa ştere e cea întovărăşită de peripeţie, cum avem , de p i l d ă , în " Oe d i p " .

30

Mai sînt ş i a lte feluri d e recu n o a ş teri ; întrucît cele �e s - a u S P !l S se p etrec uneo ri ş i c u lucruri ne:nsufleţite s a u Întîm p l ă toare, tot recunoaştere este faptul de a şt i dacă ci neva a făcut cutare s a u cutare l ucru 1'0 1 .

35

Recunoaş terea cea m a i potrivită cu s ubiect u l şi c u a cţ i u nea e îns ă a cee a despre c a re am v o r b i t J'0 2 . I n a dev ă r , o recuno aştere as tiel întov ă r ă ş i t ă de peripeţie va stîrn i s a u m i l a s a u teama ; iar t r a ge d i a este tocma i imitarea acţ i u n i lor care stîrnesc aceste emoţ i i . Ch i a r nenoroci rea ş i fericirea vor atîrna de a semenea acţi u n i . I Oa E

d e t r a g e d i a " L yn ceu " a l u i Th eodecies d i n vorb a p o e t t r a g i c ş i r e t o r , e l e v <I I l u i S o n a t e ş i il : l u i P l a t o l J . c o ntemp o r a n 'cu A r i s t o t e l , c a r e l - a c o n si.d crat u n u l d i n � r e c ei m a i m a r i poeţi t r a g i c i ( e f. ş i c a p . l R, 1 4 55b 29-32 ) , Î n t ă r i n d a stf e l ş i p 'r et u i r e a ,p u b l i cu l u i a : e n i a n , c a r e l - a 'p ,0m i a t de 8 o r i î n c e l e 1 3 c o ncurs,u !" i l a c a r e a 'p a r t i dp a t . A m u r i t (,î n ă r ( d e 4 1 d e a n i ) , p u ­ j i n d up ă 334. Lynceu e s t e u n u l d i n � r e cei 50 de f i i ai l u i Egyp t o s � i b ă r b a : u l Hylp,erm estrei, u n a di n c e l e 5 0 de f i i c e a l e l u i D a n a o s , r e g e l e A r g o su l u i ş i v ă r a l l u i Egyp .'O s ; c e i l a l t i 49 ,de f r a t i a i să i a u f ost a s a s i n a t i in n o a' p t e a n u n ţ i i ,de m i r e s el e l o r , f e l e l e lui

Phase:is,

D a n a o s , i n slti g a t e d e ta E I l o r. N - a scă'p a t d e c î t Lync'2 u , s a l v a ',: I lypermestra : L y n c e u u c i d e pe Q , m a os ş i se u r c iî pe tron. lai

l u c J1u r i

Ex i s: ă

( f i.e

ele

deci şi

nu

n um a i

fă c u t s a u nu c u t a re l u cr u " ) ; 1 02

;·ecu l1 o a ş te � i

v.

de

p e �soa n (' ,

ci

şi

d e f a·p le ( . . d a c ă c i n ev a şi c a p . I G , 1 4 54 b 2 1 şi u r m .

.în t.împ I ă toa fe )

sau

A d i că :-ecu n o a ş t e rea de p e ; 3 0 a n e .

de

de

a


37

P0etica 1 2, 1 4 5'.? b

D i n moment ce recunoaşterea are drept obiect per­ so ane 1 0 3 , există c azuri cînd ea este num a i recunoaşterea une i a de către cea l a l t ă ; aceasta se întîm p l ă cînd nu există îndoia1.ă asupra i dent i t ă ţ i i une i a dintre cele două per­ soane ; sînt ş i c a z u r i cînd recuno aşterea priveş te a mîndouă perso anel e ; astfel, I f i ge n i a 1 0 4 e recuno scută de Oreste 1 0 4 , în urm a trimiteri i scrisor i i , d ar în ce- l priveşte p e Oreste, faţă de l f i gen i a , treb u i a o a l tă recuno aştere. In ace a s t a deci gă sim două părţi a l cătuito are ale s u ­ b iectul ui : peripeţi a ş i recunoa şterea ; a tre i a p arte este even imen t u l pa tet ic 1"0 3 . Peripeţia ş i re,::unoasterea a u fost l ăm u r i t e ; e\ en imentul p atet i c este o acţ i une care ad uc� d istrugerea s a u s ufeninţa, de p i l d ă a gon i i le arătate pe scenă 1'06 , durer i l e sfîş i eto are, c a ş i r ă n i l e ş i to ate �el e l alte de acest fel .

5

10

12

Am vorb it m a i în a i nte despre părţi le traged i e i , d e � are treb u i e s ă ne folos i m ca părţi a lcătuitoare ; d acă însă considerăm întin derea t r a gediei ş i d i v i z iu n i l e În care se împa rte, i a t ă care sînt p ă rţ i l e e i : prologu l , ep i 1 03

De

vreme

ce

s-a

i n d icată.

s t a bi l i t

aC 2 a s t a

este

cea

mai

1 04 S e f a ce a l u z i e l a versur i l e 7-2'7 ş i u rm. d i n t r a ge d i a l u i E ll'd p i d e ",I:f i ge n i,a în T a u r i s ( v . m a i j a s, nat,::,l e su b . 1 453a 20 �i 1 454a 29) , în c a r e I f i ge n i a î ncr e d i nţea z ă l u i Pyl a d e a scrisa are p e n t r u Oreste, pe c a re î l c r e d e depa rte, a j u n gîn([ a s t f el să f i e reCl\l'nascut ă d e fratele e i . L a rînd u l e i , lf i g e n i a îl r "c u n a a şte p e Orest e v ă Z!î n d c ă Pyl a d e l i d ă l u i 'scr i so.a r e a , ca a d evăr.a i u l ui d est i n a t a r . 1 05 IIa�o�, a ici ,în sen su l teh n ic def i n i t m a i jas şi în "Me­ t a f i z id " I V , 2 1 , 1 02 2 b 1 9 . 1 06 Evita t e cu a s i ngu r ă excep ţ i e, de cei t e e i m a r i p a e ţ i t r a ­ giei ( E schy l , S a f a c l e . E u r i p i d e ) , d a r p r a c t i c a t e î n a i n tea l u i Eschyl , d e vreme c e se spune c ă e l a f a s t c e l care l e a î n l ăturat ; c I . şi Hara ţ i u "Arta poet i c ă " v v . 1 85- 1 86. '

,

"

.

,

-

15


Poet ica 1 3, 1 4,') 2

38

b

sod u l , exo d u l şi cîntu l coru l u i ; acesta din urm ă se îm ­ p a rte, l a rîndul s ă u , î n pa rodos şi stasimon 1 0 7 ; pă rţile acestea sînt com une tu turor trage d i i l or , pe cîn d cîntecele a c to r i l o r în scenă şi cîn tecele actori lor împreună cu corul { x o!J.l-w d a'p a rţin n u m a i unora d i ntre e le Prologu l este o p a rte com p l e t ă a tragediei , e a r e pre ­ cede sos irea coru l u i ; ep i s o d u l este o parte completă a t r aged i e i , c u p r i n s ă în tre două CÎntece com p l e te a l e CO fll l u i ; exodu l este o p a rte com p l etă a tragediei , neurmat ă de cîntecel e corul u i ; din CÎntecele coru l u i , p a rodos este ' c e a d i n t î i bucată completă pe c a re o spune coru l 1 08 i a r , s t a s i mon e u n cîntec a l coru l u i , care n u cup r i n de n i ci vers a n a pest i c 1 09 , n i c i vers troh a i-c 1 09 ; commosu l este o j e l a n i e a coru l u i , însoţit de actori 1 1 0. .

'

Am vorbit mai în a inte 1 1' 1 despre p ă rţi le t r a ge d i ei , pe c a re trebuie s ă le folos:m ca p ă rţi a l c ă tu itoare ; d a r , d acă a\'em în vedere înt i n d erea traged iei ş i diviziuni l e e i , p ăr­ ţile sînt cele a rătate a i ei . 13

Ce t r ebu i e s ă u r m �i r i m ş i de ce treb u i e să ne fer i m ,

a l c ă t u i n d su b i e ct u l 107 V .

A n exa

I.

,

şi unde v o m gă s i m ij locul pentru

ca

a l că�u i t d i n :b u c ă ţi reci t a t e de con ducă i o!'u l coru l u i ( c o r i f e u ) ş i a ltele, cîntate d e întreg corul. 1 09 V. Anexa I I I ; a ceste măsuri erau exclus e ,di n stasimon ( cîntec ,st a�ic, f ă r ă d a n s , moderat, l i n i ş t i t ) , căci erau mă suri d e m i şca re, potrivit e pentru d a n s ; Ari stotel s e referă de bu n ă sea mă la t r a ge d i i l e, pentru noi p i e r d u te, d i n ve a c u l s ă u (1 V L e . n . ) , căci p i e s e le celor trei mari poeţi t r a g i c i nu exclu d a n a pestu'l ş i troheu l d i n sta simon. 1 1 0 Ca d e p i l d ă ' c am mosul d i n tre X e rxes şi cor, l a sfîrş i t u l Per şi l o r " iu i Eschy l . I I I I n c a p . 6. 1 08 E r a

20


Poetica � 1 3, 1 452 b

------------------------

-

1 453

a

-------------------------------

;,�J

t ra ge d i a s.ă -şi producă efectul ? I ată l ucruri care treb uie arătate, după cele c e a m spus 1 1'2 . co m po z iţ i a , în cea m a i fru ­ 3 0 m o a s ă tr a ged ie , nu trebui e s ă fie si m p l ă , eL com plex a . i a r traged i a , treb u i nd să imite fa pte care s tîrnesc friza ş i m i l a ( a cea s t a e d o a r trăsătura caracter i s t ică a u n e i atari i m it a ţ i i ) , e l i m pe d e , mai întîi, că e a nu trebu ie s ă î n făţ i şe z e pe c e i o u n i , trecînd d E: l a feri cire l a nenorocire ( a cest spectacol nu stîrneşte nici teama , n i c i m i l a , ci d e z ­ gu st u l ) , n i c i pe cei r ă i , i r e c î n d d e l a nenorocire l a fer i - 35 cire ( d i ntre toaie cazur i l e , acesia- i cel m a i îndepărtat d e tragic, d eo a r e c e n u în d ep l i n e ş te nici una d i n tre co n d iţii l e cerute : n u ir e z e ş t e nici sen t i men i u l de o m e n i e l i '3 , n i ci mi l a ş i nici frica ) , n i c i , pe de a l tă pa rte. un om păcătos cu 1 453 a desăvîrş ire, c ă z î n d d i n fericire în nenorocire ( a stfel de combinaţie va p u te a stîrni s e n t i men te de omen ie 1 1 4 , d a r n i ci de cum mila şi team a ; u n a se î n d rea p tă către omu l nenoroci t, fără s ă m e r i t e a ce s t l u c ru 1 f 5 , i ar cea l a l tă că tre 5 om u l la f e l c u noi ; m i l a este pentr u om u l care n u - ş i me­ rită nenorocire a , f r i c a pentfll omul la fe l cu noi ; a ş a că , în acest caz, î nt îm pl a r e a n u va pute a stîrn i n i ci m i l a , n i d frica ) . Ră mîne, prin urmare, erou1 1 1 6 care ocupă un l o c de mij loc între aceste a . E c a z u l om ul u i care, f ă r ă a fi deoAş a d a r,

de

vreme

Il" I n ca'p . 7-1 1 , nu decît o l u ngă ,p a r a n t e z ă .

ce

în

cap i �olul

p r ec e d e n � ,

care

;-J U

eS l i '

113

O men i a ( qll /,av\tQoo1tO\' ) este iC l imatul mora l ,în c a r(' S I ' sentiment-ele de t e a m ă ş i m i l ă , sen:.im ente c a r C' t r l' b l l i , ' ra portate l a gra dul d � s i m p a t i e s a u a n t i p a t i e , d e p r e ţu i r e s a u d e d l � p reţ pe c a r e l e i n s p i ră f i z i o n omi a etica a p e rso n aj elor t r a g- i el ' . 114 A dică satisfacţia de a a s i sta la dez astrul u n u i om mor; ! l I l II · 1 1 1 . ­

pro du.c

reproba b i l . 1 15

D ec i

(ţlo:x.l'hIQta )

b-\:J şi 1 5- 16. 1 16

nen oroc it dj n eroare ( u!laQ1:La ) , n u d i n în o�ice c a z , d i ntr·o v i n ă m o d e r a t ii ;

sau,

A d i c ă person a j u l .

v i l l :i , · 1 1 , . , v. 1 1 111 1 1" ·


Poetica 1 3, 1 453 a

40

seb i t de v i rtuos şi d rept, cade in nenorocire, n u din pric i n a r,ă uiăţii s a u a deprav ă r i i l u i , ci î n urma vreunei greşe l i . p e c a r e a săvîrş it-o, o m d i n aceia care s e bucură d e m u l tă f a i mă şi de bUŢlă stare, c a de p U d ă Oedip, Thyestes ş i membri iluştri d i n neam ur.i ca a l e lor l'l 7 . 1 1 7 I at ă , pentru a putea î n ţ elege r efer i r i l e d i n " Poet i c a " , gene a l o g i a n e amuI:u i l e g en d a r a l l u i Thyestes, ai cărui memh r i a u furn i z a t epo.p e i i ş i t'r a ge d i e i u n m a r e n um ă r de p N so n aj e : Ta talos ( f i u al l u i Zeus şi a l u n e i n i m f e)

i

I

I

Niobe + A mph ion, rege al T e b e i

Pelops + Hipoda mia

-,

A treu

I

+ Erope I

Thyestes, c a re are de l a

,

I

c u m n a t a s a Erop e p e

A ga m e mnon + Cly temnes tra Elena + M enelaos Pe lopia, c a r e are de l a

I

Ifigenia

Gres te

I

Hermiona Electra

I

t a t ă l ei pe

Egist, c a r e se căs ătoreş t e c u m ă tuşa s a Clyte mneslra , în a b s e n ţ a l u i A ga m e m non

Thyestes incearcă să u z urp e tronul Argol i de i , , d et i nut de fratele său Atreu ; n'e iz:but i n d, comp'e p e E rop e, sol i a l u i Atreu , f u g e cu ea 1n E l i d a ş i a r e d o i fii ş i o fi ică , Pelopi a ; în dem n a t de o r a c o l , me u n f i u de la prop r i a l u i f i ică , p e E g i s t ; între t i m p Atreu , dornic de r ă z bu n a re, s i m u l �a z ă o }mp ă c a re, îl i nvi t ă p e Thyestes l a Myce n e şi îi oferă dr ept mînc are, l a ospăţul f e s t i v, p e f i i i p e c a r e T h yes t e s i i avusese de l a Erop e ; cî n d aJ l ă , Thyes tes a r u n c ă u n bl estem cump l i t a s u p r a neamulu i l u i Atfeu ş i fuge ; m a i tî r z i u, e prins de atri z i , f i i i l u i Atreu, Agamemn o n şi Menel aos, d ar e c1 ibemt de E'g i s t, f i u l s ă u , c a r e a j u n sese şi el l.a curtea l u i )\(rell ; Egi st ucide p e Atreu, Thyes (es devine re g e î n Mycenc, d a r pentru scurt .t imp, căci îl a l u n gă atri z i i ş i moare. F iu l s ă u , Egi SI, îl .v a r ă z bu n a , u c i gîndu - I pe A g am e m n : m î n tors de l a Tr o i a , d u p ă ce - i nec i n sti se c a s a , ÎnsurÎn d u - s e cu s o ţ i a acestu i a , C l y l c m n c s(r a .

10


Poetica 1 3, ,1 45 3 a

Pentru a fi ;bun, trebuie deci ca subiectul s ă fie simplu 1 20 , m a i curînd decît dublu, cum vor u n i i, ş i trebu i e s ă cuprind ă o r ă sturnare, nu de l a nenorocir e l a fericire, ci, d impotrivă , d e l a fericire l a nenorocire, r â s turnare p etrecută nu d i n pricina firi i j osnk:e a ero u l u i, ci d i n cauza unei mari greşeli săvîrşite fie de cineva care- i aş a cum a m spus, fie d e cineva m a i degrabă b u n decît r ă u . Dov adă e s t e ceea ce se întîmpl ă : l a încep ut, poeţ ii tratau fără deosebire primele s ubJede care l e veneau în m i nie, pe dnd astăzi, cele m a i frumoase trage d i i sînt com ­ puse d i n cele povestite despre cîteva familii, c a ce'le poves­ t i te despre A1cmeon 1 2 1 , Oedip, Oreste 1 22 , Mele a gros 1 2 3 , 1 20 N u s i m p l u în sensul din cap. 1 0 ( = f ă ră peripe ţ ie şi recu n o a ştere) , ci în sen s de s u b i ect complex cu o unică linie de d e s f a ş u ra r e ( de la f e r id r e la n e n o r o c i re ) , în a.n i i t e z ă cu subiec­ i ele cu o d u b l ă l i n i e d e d e5fă ş u i.a r e ( d e la ·fuid r e la n e n o ro � i i e pentru cei răi, invers pentru cei buni; \'. m a i j os r. 30 ş i u r m . ) .

1 2 1 A l c me on estc f i ul lu i A mp h i a r a os ( v. m a i j o s , sub 1 455a ; el ş i - a ud s m am a , c a s ă dZJbune a s tt e l moartea t a l ă,l u i s ă u . 1 2 2 Ş i Oreste î ş i răzbună tatăl u c i gîn du - ş i mama, pc C l ytcm­ n e s !r a .J d u l teră ş i a s a s i n ă, �i pe Egist, com p l ic e l.e ei. Oreste ş i - a p et r ecu t wp i l ă ri a d ep a r te d e c a s ă , l a u n u nch i , u n de s-a l e g a t p r in t r - o ,tra in i c ă p r i e ten i e d e PyJ.a d e ; s - a î n lons l a Myce n e ch e­ mat ,de s o r a s a , E l ec ! r a , şi, d u p ă omor, a r ă l ăd t u run ă r it d e E r i n i i (c a re ped epseau pe uc i g aş i i ru d e l or de sînge ) , p,î n ă cînd, a j u n s l a A t e n a , este a b s o l v i t de z e i ţ a p rotec l o a r c a o r a ş u l u i ş i .de A'eo­ p ag. D a r n i c i a t u n c i n u - ş i g ă s e ş t e d ep l i n a l i n.i ş t e ş i , î n d em n a t de o r acol u l de la D e l f i , se duce în T aou r i s ( p e c o a st a M ă r i i N e ­ gre ) s ă aducă de acolo, ca u l t i m ă i s p ă ş i r e , st a t u i a Artem i s e i . Acol o î ş i regăseşte sora p i er du t ă , p c I f i g e n i a ( v. m a i j o s , sub 1 4 54a 29 ) ş i , o d a t ă c u s t a t u i a , o a d u ce şi pe ea I n a p o i . A m u r i ! re ge l a Myce n e , foartc bătrîn, după c e s · a Î n s u r a t c u I I c r m i o n a , f i ica l u i ,\ ie n e l a u ş i a

28)

Elcnc i .

1 23 E r a f i u l rege l u i E to l i e i , Oil eus, ş i a l Al thce i, d i n n c a ­ m u l v ec i n a l cureţ i l o r . D i n t r - o gre ş e a l ă r i i u all ă, O i l eu s a i r a g e m i n i a Ai"tem i s e i , ,ca r e d e z l ă n ţu i e a s up,fa E io l i e i u n mis,lre ţ pus­ t i i t or ; Mel e a g r o s î l uc i d e, ajut at d e vînăi.ori etol i e n i ş i c u r eţ i . D a r Art em i s î i învrăj beşte ş i M ele a g ros uc i d e ,fă r ă vo i e pe c;! i'v.a d i ntr e fra ţii mamei sale, c a re ce re l u i H a des m o a rt e a f i u l u i e i ; M el e a g r o s moare Jn l U'pt ă ( s au , după a \ i ă v a ri a n t ă , p e n im d m a m a l u i l a s ă s ă se s � i ng ă tă � i �t n el e' d e c a r e P a i' c e l e îi l eg a s cra viata) .

41

15


42

Poet i c a 1 3, 1 4 53

il

1 24

ş i despre a l t e personaj e, c ă rora l i s - a Thyestes, Telephos intîmpl a t s ă sufere s a u s ă pricinuiască nenorociri cum­ p l i te. I ată deci cum treb u i e s ă f i e compusă trage d : a , pen­ tru a fi cît mai frumoasă, du p ă regul i le artei . Aici este tocm a i greşe a l a celor ce învinuiesc p e E u ­ r i p ide 1 25 , criticîn d u - l >Că procedează astfel î n tra ge d i i le s a l e ş i c ă d ă multora d i ntre ele un dezno dămînt nenoroc i t . Proce deul a cest a este b u n , cum a m s p u s - o . I a t ă o elo ­ \' a d ă foarte preţ i o a s ă : pe s c e n ă ş i în într eceri l e d r a m a ­ t ice, , tragediile d e acest fe l , cl acă s î n t j ucate b i ne, s e do­ vedesc cele m a i tra gice, ş i cl acă E u r i p i d e pe a locuri l a s ă 1 d e dorit în ce p r ive ş t e orînd uirea operei 2 6 , s e arată , to­ t u ş i , a fi cel m a i tra gic d i ntre poeţi. I n a l doilea rînei, v i ne tra ged i a careia unii Îi dau primul loc, aceea care, ca şi "Odisei a " , a re o d ub l ă îm­ b i n a re a faptelor ş i s e sfîrşeşte în ch i p deosebi t pentru cei buni şi pentru cei ra i 1 2 7 . 1 se d ă p r im u l l oc, n u m a i di n prici n a p lă ce r i i publicu l u i , deoa rece poeţ i i se i a u d u p ă spectatori ş i com puB d l l P �1 gustu r i l e l o r . D a r n u aceasta e p l ă cerea pe care treb u i e s -o dea trage d i a : e ma i cu ­ rînd o p l ăcere potr ivită pentru com e d i e, unde în a devăr, personaj e l e, d u ş m a n i ele m o a rte în c ur s u l intri gi i , ca

e ste

1 �4

v i n decat

de

tot

or a c ol ;

troi a n ă .

1 25

el

de

Ahile

e ste

c el

care

a

arăt a t

g i ec i l o f

Pe nt ru s u b i ecte, \' . c a p . 1 4 , 1 453b ; p e n t r u c a r a c t e r e 1 5 , 1 4 5 4 a , 27- 3 2 ;

coruri

1 27

şi fiul ave rea )

d ru:ll U l î n expe d i ţ i a

V. A n e x a I I .

1 ?6

31 ;

de

( în A s i a Mică ) ; H e r a c l e s ş i rege a l Mysiei într-o l u p ta anteri oară ră z b o i u l u i tr o i a n şi Ah ile , l a A r go s , u n de Ţele p h o s s e dusese sfă l u i t

lu i

al

Fiu

răni t

1 8,

1 456a

D l i se

1 5,

2 5,

1 4 54b 1 46 1 b

1 , 1 6, 20 ;

1 4 54b pent ru

27.

i z b u t e� te

se

ş i îmbă t r ineş te l ini ş t i t ;

Î n toarcă

acasă ,

�i

regăşeşte soţ i a

î n s c h i m b , pretendenţ i i la

Penelopei sînt u c i ş i d e Uli se.

mîna

(şi

20

25

:�o

35


Poetica 1 4, 1 453

43

a,b

Orest e şi E gi st 1 2 8 dev i n l a urmă prieten i şi p leacă fără ca nimeni s ă f i e omorît, fără ca ni meni să omoare. 14

Aşadar, frica şi m i l a pot f i stîrnite de elementele spect aculoase, d a r ele m a i pot l u a naştere ş i di n în s ă ş i · în l ă nţuirea fapte'lor, l ucru m a i d e v a l o a r e şi care este creaţi a artistic.ă a unui poet s u perior. I n a d ev ă r, subieciul tre;buie s ă fie închegat î n aşa fel, Încît cel care aude poves t i n d faptele, ch i a r Mră s ă l e v a d ă , să se cutremure ş i să se în d u i oşeze de cel e petrecute ; cum s - a r Întîmp l a c u cine a r a u z i poves t i n d u - se i s to r i a l ui O e d i p 1 2 9 . Pro­ punerea acestui efed, prin spectaco l , este în s ă rn a i puţin arti stică şi nu cere decît mij loace materi ale. Cît priveşte p e acei care, prin spectaco l , stîrne sc n u teama , ci numai groa z a , ei n - a u n i m i c com u n cu t r a ge · d i a ; c ă c i p l ăcerea p e care ne- o dă traged i a n u- i o p l ă cere o a r e::: are, ci o a n u m i t ă pl ăcere, propr i e trage di e i . Pe d e a l U l p arte, cum poetu l trebu i e să procure p l ă cerea pe care o dau m i l a ş i team a , trezite cu aj utor u l unei imitaţi i , e l i mpede că emoţ i i l e acestea treb u i e s ă atîrne d e fapte. S ă vedem, acum, care din Întîmp l ă r i l e cîte se pot petrece sînt cele mai potrivite s ă stîrnească team a şi c<ue-s m a i potrivite să stîrnească m i l a . Acţi u n i d e acest f e l este n e a p ă r a t necesar să se pe­ tre a c ă între personaje care sîni priete n i , sa u duşm a n i , 1 28

J\ n e x a

c;: ev a

1 29

E xem p l u l

I),

poate

se la

referă

la

"Orestele"

f r a gmente. N u e v orba de

°

c u m e r a I i x a t d e t r a d i ţ ie.

repertori u l l ui

Alexis,

t r a ge d i e a n ume, ci

come d i e i din

care

me d i i s-au

(v.

păstrat

de " m i tul l u i Oe d i p " ,

1 4 5 '3 b

5

1 :)

15


Poetica 1 4, 1453 b

44

s a u n u -s l1 I C I una, nici a l t a . Dacă deci un duşma n este pus faţă In faţă cu duşmanul l u i , fie c ă aj unge să se în­ caiere, fie că s e m u l ţumeşte numai cu gîn d u l , nu st î r­ neşte m i l a , afară numai d e m i l a pentru întîm p l a rea ne­ noroc i t ă în sine. L a fel ş i cînd este vorba de perso ane care n u - s nic i pri eten i, n ici duşm a n i . D i mpotrivă, toate cawrile cînd evenimentele tragice se petrec între per­ soane a propi a1 e 1 '30 , cum ar fi un frate care-ş i omoară fratel e sau săvîrşeşte împotriv ă - i o altă crim ă asemănă ­ toare ; un fiu care se poartă la fel faţă de t a t ă l l u i , s a u o mamă f a ţ ă de f i u l e i , s a u un f i u fiaţă de mama s a sînt tocm ai cawrile care treb u i e căutate 1 3 1 . Prin urmare, subiectele l egendare n u pot fi schi m ­ bate ; vreau s ă sp un, de p i l d ă , că C lytem nestra trebu i e s ă fie ucisă de Oreste şi Er iphyl a de Alcmeon, dar l a rîndul s ă u , poetul trebuie s ă găsească şi s ă folosească cu bun s i mţ datele tra d iţiei. Vom l ămuri ce înţelegem noi p r i n a folosi cu bun s imţ. Acţi unea se poate desfăşura ca l a poeţii vech i, per­ sonaj el e ştiind ş i cunoscînd bine ce fac 1 "3 2 , cum tot Euri ­ p i d e a înf ă ţişat-o p e Medeea 1 33 l1cigîndu-ş i cop i i i . P e d e a l t ă p ade, se ma i poate, c e - i drept, ca personaj el e s ă s ăvîrşe a scă crima, dar fără s ă ştie, şi s,ă recuno ască pe urmă legătura de rudenie, c a Oedi p al lui S ofocIe. Acolo , 130 A d k ă

«pri eten e » ,

în

sensul

generic (de

mai

sus.

1 3 1 Ari stotel recom a n d ă subiectele c a r e provo acă sur p r I z a , acelea a vî n d u n dez nod ămînt pe care rel a ţ i i le i n i ţ i a l e d i n tre perso n a j e n e f a c s ă - I a ştoptăm c e l m a i puţ i n.

1 32 C onşti ente săvîrşesc.

de

n a tu r a

şi

gravitatea

ac1elor

pe

care

le

1 3 3 rn t r a ge d i a eu acel a ş i nume, reprez ent at ă în 43 1, Medeea este f i i c a l u i Aretes, r e g e l e Co l ch i d e i ( de p e t â�·mui r ă s ă r i t e a n a l .M ă r ii N e g r e , l a nor d de C a u c a z ) , cel d e la c a r e I a son ş i a r g o n a u ţ i i a u l u a t l î n a d e a u r , cu a j u t o r u l Medeei ; o d a tă c u lîna de aur, I a so n o r ă'p e ş t e ş i pe Medeea, pe care o i a i n căsă,( o r i e. Aj u n s l a I ol chos ( î n Thesa l i.a ) , I a so n foloseşte p u :erile m a gI c e

20

25

30


Paetica 1 4, 1 453

b

personaj u l s ăvîrşeşte fia pta în afara p ieseli 1"3 4 , d a r se în ­ tîmp lă s-o facă c h i a r în cursul t r a ged i e i , ca, de p i l d ă , A l cmeon a l l u i Asty d am a s 1 35 s a u Telegonos d i n " U l i se r ă n i t" 1 '3 6 .Ma i p utem avea ş i un a l trei lea ca z ; în momentul dnd eroul se pregăteşte s ă aducă l a îndep l i n ire di n neşti,inţă o faptă i reparab i l ă , îşi d ă seama înainte de a o săvîrş i . i n a f a r ă de aceste cazuri, n u m a i pot fi a l tele, căci ori făptu i m , ori nu flă ptuim ceva , ori cu, or i făra şt i i nţ ă . C e l m a i p uţin i zbutit dintre aceste cazur i e s t e a ce l a dnd ero u l , conş tient de c e trebuie să facă, s e pregă­ teşte să treacă la fapte şi n-o f a ce : ' în acest caz, tre-

45

a l e f r u ma a s e i b a r b a r e , î mp a idv a unch i u l'ui s ă u Pel i a s, uzurp a ­ laml tranului cc-i r ev enea şi p e rs ec u t a ru l său ; slHr şeş t e p r i n a - I amarî ş i , d e ş i I a son era aarecum i n d pcptăţit l a ace a s t a , după a s a s i n at, este o b l i g a t , împreună cu Medeea ş i ,c ei d a i c op i i a i l o r, s ă ,p ă ,. ă s e a s'C ă I a k h o s şi s ă s e ref u g i ez e l a C a r i nt . Ai'ci , d u p ă un răstimp de l in i ş t e , I a san' cance'p e a v i a l e ntă p a s i u n e p e n t r u C r e u s a , mca r egel u i d i n C ori nt, şi vre a s-o i a de s a ţie , repu d i ind p c M e d,e e a . Ac ea sta s i m ul e a z ă Icalmul, o e r î n d a zi d e r ă g a z , î n c a r'e a r e timpul să u c i dă pe rege şi 'pe Creusa ( trim i ­ ţînd a cesteia d i n u rmă , ca d a r d e cu n u n i e , a c ă m a ş ă samptuaasă s i d i aJ a n ă , c a re apri nde trupul ,f etei ş i cu el în t r elg p a l a t u l ) ; a,p a i Medeea Î ş i ucide cop i i i ( şi pentru că erau a i necre d i n c i osulu i I a son, ş i ca să ş t i e că mor de mî n a c i ) ş i se refug i a z ă la Ate n a , la regele· E i ge u s . 1 3 4 O e d i,p î n s u ş i ,p ove 1l l e ş t e cum l - a u c i s p e La i a s, fără să ştie că es�e ta t ă l s ă u (vv. 800 şi urm. ) . 1 35 Proba'b i l spre d e a seb i r-e d e a l t e t r a ge d i i cu a c el a şi 9U­ bi e c t, în 'c a r e ,J\ l c m e an es:e conşti ent d e fa'p tul că rşi udde m a ma . Astydamas a fast u n tr a ge d i o gra f f a a r l e a p re c i a t şi p r o ­ d u c Hv ( 24 0 d e d r a m e , 15 v i c t a r i i drama1 t i c e ) cobarîtar din famili a l u i Eschy l şi t a t ă a l u n u i aH Astydam a s , t a t alu t o r de iTa gedii ; era ap ro a p e de a .c e e a ş i vîrstă cu Ari statel ( p rim a lui v i c t a r i e o a tea z ă pr a b a b i l d i n 372) ; d i n 'pr a d' ll'cţ i a d r am a t kă a lu i Asty­ d am a s s-au p ăstrat ,doa r cît ev a f r a gm en t e . 1 36 T rage d ie d e S a f o c l e , d i n care s - a u păstrat cîteva pa­ ,· a j e ; Te l e g a n a s este f i u l l u i U l i s e şi a l vră i i t o a r ei C i,rce ( l a v a r c U l i s e z ă b avise un an în rătăciri le l u i ) ; după multă vreme d l' l a î n t a a rcerea lui U l i s e l a I l a c a . C i r c e î l trimite în c ă u t a re a n o u l u i pe Te l e g on a s, c a re d e b a r că d i n î ntî m p l a r e tocm a i l a ! t a c a . I l l l rî n d î n conf l i c t c;u U l i se, Telegonos î l omoa ră, fără să ş t i e c ii l' ( ;i l id s ă u .

35


Poetica 1 4, 1 453 ---b - 1 454 a --

46

zeşte dezgustul şi nu-i tragic, pentru că nu înfaţişeaz.ă nenorocire. De aceea , nic i un poet nu ne înfăţişe ază o asemenea situaţie sau, cel puţin, n-o găsim decît ra r ; 1 454 a a ş a - i , de p i l d ă , în "Anti gona " 1'37 atitudinea lui Hemon faţă de Creon. In al doilea rînd, vine cazul cînd acţi u­ p�e a este îndep l i nită 1 38 ; cel mai b i ne este atunci cînd eroul s ăvîrşeşte fără s ă ştie ş i recunoaşte după ce a s ă ­ vÎrş it ; at unci, f a p t a nu ma i a r e un caracter respin gător �i recunoaştere a pricinuieşte o surpr i z ă . Cel m a i b u n c a z e s t e ultimul 1 39 ; aş a î n "Crt'sphon­ 5 tes " 1'40, Merope e gata să-şi ucidă f,i ul, d a r nu- l ucide , c i , o

137 "Antigona " l ui S ofocle ; Cr eon, oÎrmuitor ul Tebei d u p ă plecar'ea lui Oedip , i nte,rzioee, sub am en i,nţ a r'ea pe d epsei cu moar­ t e a , Îngrop are a 1 mp u l u i lui Polynke, Jiul lui O e d i,p, c a're a se­ diase ora'ş ul cu ajutor străi n, ,pentru a î n l ă t u r a p e fra tele să,u Et eoc l e, şi mu r.i se .o d ată cu acest a, într-o l u ptă fratr id dă. Anti­ gona, ,sora fraţi lor învrăj biţi, calcă 'poru nca 'şi face l eşu l u i pîn ­ găr i.t o înmormÎ1nt are conformă cu rirurile ; pri n s ă a su pra f apt u l u i şi a dusă în ,faţa lui Cr e on , e.a se j u s ti fică cu supunerea datorată legilor d i v i n e, mai presus d e c e l e om en e ş t i . C r'eon î n s ă . n eim ­ bllinz it, poru nceşte ca An:igona să fie z i d i t ă ,de v i e , cu toa t e rugăminţile p r op riu l ui s ău f i u , H emo n , care .o iu bea. Aces�a p l '2 ac ă . d a r Creon, î ndu p lec a t şi sp e r i a t de g h i c i tODul Tir e s i a s, a l ea'r gă după el lŞi îl g ă s eşt e al ăt'llri de A n t i g o n a , îm br ă ţ i ş în d ca davru l fetei, care prefer a se s ă - ş i pună s i,n gu r ă c ap ăt su f eri nţ e l or ; cî n d

î l vede p e Creo n, Hemon se mpede l a e l Cll sab i,a, dar, r ă z gî n ­ d i nd u - se, s e s i n uci d e . A'ceastă ultim ă p a r t e n u ap,a re î n s ă în acţ i unea r ep rez e n t a t ă , ci este doa r p ov e s t i i ă d e u n s o l soţiei l u i

Creon, Eury dice. 1 38 C u d u b l a po s i bi l i tate e n u n ţ.ată mai su s : î nd epl i n i t ă î n cunoştiln ţă de c a'il'z ă s a u n u . 139 Totuşi în c a pi tol ul 1 3, 1 453a 22, Ar i stot el af i rm a,se că cea mai bună s i t u.a ţ i e e cea î,n c a r,e 'p erso n a j u l t r a g i c , în urma u n e i greşeli gra ve , trece d e l a f e r io ci r e l a nenoroc ire ; co n1ra ­ d i c ţ i'a se a t e n u e a z ă î n s ă în b u n ă măsu ră, d a că se ţine seam a de f a lp iul că acolo Aristotel vo r b e a de o răstu rn are ( flE'tU�a(Jl� ) d e si tu aţ i e care p r i 'V e ş t e a n s a m b l u l tra g ed i ei ş i aic i , d'e si tu a ţiil e " c a t a strofale" c a r e se r.ef eră n um a i la o p a rte a subi edu lui t r a g i ,c. 1 40 Trage die a lui Emi pild,e, p i e r d u t ă , d a r foarte Iău d,a tă î,n a nt i ch i t a te, mai a l es pentru sc ena la c a re f a.o e a l u z i e A r i s totel . Merope e r a ,s oţ i a l u i C r,es'phontes, u rmaş a l l u i Heracles şi rege al Messeniei (p e l op,on es ) ; Cresp h o n tes es t e ucis împreună cu d o i ·

d i ntre

fiii

săi,

de

un

alt

herac l i d,

P o l yphontes,

c a re

o constringe


Poe t ica

1 5, 1 454

47

a

l, d i m potriv ă , îl r ecu no a ş t e ; în " I f i geni a " 1 i a ceeaş i s i tu a ­ ţ ie e s t e a s uror i i f a ţ ă de fratele ei ; l a fel în "Helle" 1 42, unde fiul, gata de a - ş i p red a mama, o r e c unoaşte .

Din a ceastă pricină, cum am spus-o m a i în a i nte , t r a gedi i le nu se referă l a prea mu lte fami l i i : poeţii a u c ă u tat, d a r n u m a i o fericit ă întîmplare ş i nicidecum meş­ t e ş u gul lor i-a f ă cut să găsească mij locu l de a folos i în s u biecte s i t u a ţ i i de acest fel ; poeţ i i sînt ded d a tori s ă recurgă num a i l a i stori a fam i l i i lor în c a r e s - a u întîmpl a t asemenea nenor o ciri . S - a vorbit de aj uns despre înlă nţuirea faptelor ş i d e spre chipul cum trebuie s ă fie subiectele. 15

T n ce p ri v eş t e ca racterele, p a tru lucruri t rebu i e a vem în vedere : ce l d i ntîi ş i cel m a i d e s e amă , s â d e o sebit de a l e s e . Vom a v ea un ca racter dacă, cum spus m a i sus , vorbele ş i faptele de zv ă l u i e u n a n um i t de a se p ur t a ; c a r a cterul va fi a l es, d a c ă ş i p urt a rea

să tI�

s-a fel va

pe M erope să ·dev i n ă s oţ i a l u i ;

a oea s t a avu sese î n s ă timp să f acă a l t r e i l e.a Hu a l lui C resphontes, c a r e s e În­ t o a rc e după m u l ţ i a n i , r i s c ă s ă f i e ucis de p r o p r i a lui m a m ă , d a r , recun oscut, sca p ă , îl om o a r ă pe Pol y phon tes ş i s e u r c ă pe t r o n . S cena d i ntre Merope şi f i u l ei e n uma i u n m om e n t p a t e t i c a l d r a m e i c a re, i· n l i n i e genera'I ă , se , d·esfăş o a r ă d e l a " fe r id r ea " I:i m o a r t e a l u i P o l yph o n t e s , ceea ce confirmă not a p recede n t ă .

s că p at

pe

Epytos,

1 41 "Ifigen i a în Taur i s " a lui Eu ri'p i,d t' ; I f i ge n i a era una Agamem n o n , d i n tre f i i ce l e lui sacr i f i oa tă d e ac es t a pen tru a obţ i n e de l a A r t em i s vîntu r i favora b i l e exrp e:d i ţ i e i spre Tro i a ş i s a l va t ă , d e z e i ţ ă , ca r e o r ă p eş t e de p e rug ş i o d u c e î n T a u r i s ( C r i meea ) , c a p re o tea,s ă a e i . Du p ă m u l ţ i a n i , ci nd G r e s t e şi P y l a d e so sesc i n Tauris, ea ,este pe p undu l de a - ş i om o r î fratele I cii ci m e n i.re.a ei 'f i t u a l ă er a d e a s a c r i f i,ca ,p.e to ţ i stră i n i i î n t r L'c ere 'p e a c ol o ) d a r î l r ec u n o a ş t e în u i'! i m a c l i p ă ş i f u g e c u " 1 , l uî n d ş i s t a t u i a A r tem i s e i d u p ă c a r e v e n i s e Greste. 1 42 D e sp r e a ceastă tr a ge d ie n u s e ş t i e n im ic, n ic i c i ne il " ( )[ l I PU S - O , n i c i ce su b iect a v e a .

10

15


Poetica

48

1 5, 1 454 a

fi a l e a s ă

Lucrul acesta e c u p u t i nţă pentru orişice fel de personaj ; În a devăr, şi o femeie poate fi a leasă ş i un sclav de asemene a , cu toate c ă femeia este m a i curînd o fiinţă i nferi o a r ă !'43, i a r sclavu l una cu totul j o s n i � ă . Al doilea este potriv i rea cu firea 1 4 4 ; putem da, de p i l d ă , un u i personaj c a r a cterul b ă rb ăţi'e i , d a r n u - i potrivit cu f i rea unei femei s ă fie astfel. In a l tre i lea rînd. v ine a sem ănarea 1 4 5 ; ace asta e a lt­ cev a decît zugr ăv i rea unui �aracter a les şi potrivit fi r i i , cum s-a spus. Al p atrulea este sta torn i c i a 1 4 6 ; ch i ar d acă eroul imitat e nestatornic, 'Ş i acesta este c a r ? deru l care i se dă, trebuie, totuş i c a el s ă fie statornic În nestator­ nicia lui. Un exempl u d e caracter j osnic, creat fără a fi ne­ voie, este personaj ul lui Menel aos În "Oreste" 1 1 7 ; de l i p s ă de cuvi inţă ş i de nepotrivire cu firea , tinguiri le l u i 1 13 C L " P o.J i t i c a " 1 , 1 254b 1 3 . 1 44 Co nc o r d a n ţ a c u c a r a ct e r u l g e n e r a l spcdf ic f i,cc ă r u i f i e c ă r e i v ; r s t e , c o nd i ţ i i s o c i a l e ek 1 15 C o n f o r m i t a t c a cu p r o t o t i p u l m i t i c , c u m o d e l u l i stor i c

sex.

sau, p o a t e , cu n a t u r a i n d i \' i d u a l ă a p e r s o n a j u l u i , c u p a r t i cu l a r i t ă ţ i l e. l u i , c o n f o r m i t a t e f ă r ă e a r e i m i t a ţ i a p o e t i c ă a r fi s c h e m a t i c ă ş i

i nexp r e s i v ă . 1 4 6 S t a. b i l.i t a t e a c o e r e n ţa

lor.

de

ca radcr

a

p e r s o na j e l or ,d e- a

lungul

dramei ,

1 47 T r a g e d i e

d e E'u r i p ilde, p ă s t r a t ă în în t r e g im e . O r e s t e es t e ş i - a u c i s ma m a , u rm ă r i t de Eryn i i ş i î n gr i j i t c u de sora sa E l e c ! r a ; tribu n a l u l ar g i e n i l o r este pe punctlll de a·l condamna l a mo arte pe n t r u crima s ăvîrşi t ă ; în tre t imp , s o s e ş t e M e n e l a os r1 e l a T r o i a , în so ţ i t de E l en a , şi O r e st e îi c e f e a j u:oru l , j u sti f i dn d u · ş i c r i m a , d a r M e n e l a o s s e d o v e d e şte l a ş , ş i Ca s e n ti n ţ a c ap i t a l ă este dată. r ă z,bu n a r e ' i n d i r edă , Orest e ş i El ectra , î n demn a ţ i d e Pyl a,d e , p l ă n u i esc s - o o m o'a r e p e E l e n a ,

înfăţişat d ra g o st e

p,rid n a

după

t'utmor

ce

r e l e'l o r ,

dar

a ce a s l a

d i sp,a re

în

ch i'p

i n cxphc a b i l ;

atunc i e i îl şa ntajează pc l'vienel aos, a men i n ţî n d că· i omoară fata, pe He r m i o na . Această s i tu a ţ i e co n fu z ă e d e zl eg a tă de Apo l l o , care i m p u ne o împăcare ge nera l ă ş i exp l i că ş i d i spar i ţ i a E l enei, care fusese p r i mi t ă în O l imp , p r i n t r e zei .

20

25


Po e t i c a

1 5 , 1 454 a, b

49

U l i se 1 48, în "Scyll a " 1 4 9, şi tirada Men alippei 1 5 0 . de ne­ statornicie, " l f i gen i a în A u l is " 1 5 1 , deoa rece l f i gen i a rugă - 30 toare n u sea m ă n ă d e loc cu Ifigenia, aşa cum este înfăţi­ ş a t ă în restul piesei. In zugrăv irea caraderelor, c a şi în îmb i n are a f a p ­ t e l o r , trebu ie, d e a semenea, s ă se c a u t e totdeauna nece ­ s a r u l s a u veros i m i lul , a ş a încît s ă f ie n eces ar sa u vero­ s i m i l ca un person aj s ă vorbească sau să acţioneze în­ tr-un anumit fel ş i ca , după cutare lucru. să u rmeze nea p ărat cutare altul. 35 Pri n urmare, este l i mpede ,c ă tot a ş a şi dezno d ă mînt u l 1 '5 2 intrigi i treb u i e s ă reiasă d i n subiect, i a r n u d i n tr- o 1 454 intervenţie d i v i n ă , cum e cazul în "Medee a " 1 5 3 şi în , , l l i a d a " 15 4, cîn d e vorba de reîntoarcere : d impotriv ă , nu 1 4 8 N ed emn e d e uln bă rhat, aşa cum u n c a r,a d er p r e a e n e r gi c n u e p o t r i v i t pen tru o f e m e i e , d u p ă p ărerea l u i Aristotel . 1 4 9 " S cyl l a " n u e s t e o t r a ge d i e, c i un d i t i r a:m b 'cu car adoe r d r a m a t i c a l l u i Hm olheos d i n M i l e t . A r i :>totel f a c e p r o b a,b i,l a l u z i e l a u n p a s a j privitor l a c o m p o rtare a l u i U l i s e cu p r i l ej u l trec eri i p r in t r e S cyH a ş i Ga ryhd a . 1 5 0 D i n t r a R"ed i a I'u i E ur i p i d e " I n ţ e l e a p t a Mel a n iIP'pe", d i n c a r e s · a u p ă s t r,a t m a i a l es ka gm ente a l e a c e:>te i t i r a d e : M e l a ­ n i,p'p e com ba t e c u ,a rgumente savante sup e rs.(i.ţme, a f i rmînd b ă r ­ baltull u i e i c ă to a t e llu c nur.i l<e sînt con form e l e g i l or n a :m i i . T r a ge'd i a era putern ic influenţată de i de i le cercur i l or sofiste a l e timpu l u i .

1 0 1 " I f i ge n i a î n Au l i s " , t r a g e d i e a l u i E u r i p i d e r e p re z e n t a t ă î n j u r u l anu lu i 4 0 6 , ,a l c ă r e i s u b i ect e s t e s alCfH i c a rea If'i g e n i e i d e c ă t r e A g-amemnon, in p o rtu l d i n ca,re tr ebu ia s ă porn ea scă f l o t a grece a,s'că s p r e Tro i a ; :î n ! r - a,d ev ă r , Mi g e n i a î ş i m a n i festă Î'ntî i slă biciune a f em e i a,s c ă , jmp l orîn d îndur a r e ( vv. 1 2 1 1 şi urm . ) , a p o i . c ă t r e sfîrşit, se p r e g ăt,eş t e cu ferm i ta t e să m o a r ă ( v v . 1 3 08 şi u rn1 . ) , d a r cu mu l t m a i p u ţ i n ă i n c o e r e n ţ ă p s i h o l o g i c ă ş i d.r a ­ lllatică decît lasă aici să se înţe l eag ă Aristotel ; în p iesa l u i Eur i p i de, l f i ge n i a pare să fi înţeles că sacrificiul ei este u til cau z e i g e n e r a l e . . 1 52 Pentru defi n iţ i a teh n i c ă a c u vînt u l u i , vezi m a i jos, c a p . 1 8. 1 53 Tf'a g e d i e a l u i Eur i p i de, în oa r e , d u p ă u c i d e r e a riva,l'ei �i a wpi i l o r , M e d e e a se urc ă î n '.: r - u n car î n a r i1p at, trim i s de H e l i o s , �i p l ea c ă ::.p r e Aten a , l a reg e l e ,E geus, a c ă r u i i n t e rven ţ i e e şi e a o a r e c u m e x t e r i o a r ă sMudu r i i d r a m aUce a p i e s e i .

1 54 A r i s t o t e l f a c e ,a l u z i e l a dn tul a,1 d o i l ea , în ca re A l e l l : 1 ("ol1v i,n g e p e grecii obosi ţ i d e l u n g imea a s e d i u-l ui s ă n u S e i l l l o a rc ă a c a s ă .

1\

-

A r i s t otel-Poetica

-

c,

878 1

b


50

Poetka 1 5, 1 454 b

trebuie să folosim intervenţi a divină decît pentr u întîm­ plările petrecute în afara dramei, pentru cele ce s-au petrecut m a i înainte, întîmplări pe care omul n u poate să le ştie, sau pentru întîmplări car e s - a u petrecut în urmă şi au nevoie de a fi proroci te şi vestite ; noi recunoaştem doar zeHor darul de a vedea totul. I n fapte \'55, nu poate să existe nimic iraţional ; dacă există aşa ::: eva, treb uie să fi e în afara tragediei, cum este în "Oedip " \ 56 a l lui SofocIe.

5

Pe de a l t ă parte, dat fiind că tragedia este imitarea u nor oameni mai a leş i decît noi, trebuie Stă imite pe portretiştii cei buni ; aceşt ia, în a devăr, pentr u a red a forma particulară a origin a l u l ui, deş i fac portrete ase' mănătoare, le zugrăve sc totuşi înfr umuseţîndu-Ie. La fel şi poetul cînd imită oameni violenţi sau fricoş i s a u cu oarecare alt cusur de caracter asemănător, treb uie să facă din ei, a ş a ::: u m sînt, oameni deosebiţi, cum e , de pildă, Ahile 1 57 la Agathon \ 58 şi l a Homer.

10

I a tă lucrurile la care trebuie să luăm aminte şi, în p l us, trebuie s ă ţi nem seamă de acele pl ăceri proprii reprezentaţiei, care însoţesc î n chip necesar arta poetul u i ; şi a ici se pot s ăvîrşi multe greşe l i . Dar, despre aceas ta, am vorbit destul în lucrările publicate \ 59. In desfăşur a r e a sceni'C ă .a acţi unii. 1 56 Unde udderea l,ui L a i o s e na r a t ă,

1 55

nu reprezentată ; e l e­ constă în ignora nţ,a lui O ed i p . 1 57 U n Ahile puternic şi curajos, i d e a l i z are, dar nu f a l s i f i care, a u nui Ahile plin de impu l s i u n i bru t a l e . 1 5 8 N u s e cu n o a ş t e nici o o p e r ă a l u i Agathan c u a c e s t nume s a u su biect. 1 5 9 Vezi Prefata ; e vorba p r o b abi l de tratatul "Despre poeţi " ( 1CE Ql ltoLT)'twv l , destinat unui public mai l a r g decît a cea s t ă "Poe­ tic ă " , făcută pe n t ru uzul intern al ş co l i i lui Aristotel.

mentul

i r,at i ona l

15


Poe t ica 16, .���------------------� 1 454 b 51 16

Ce este recunoaşterea , am spus-o m a i Înainte. I n ce priveşte fel urile ei, avem m a i Întîi a ceea c are-i ce a mai lndepărtată de artă şi de �are poeţii se folosesc fo arte des, negăsind cev_a m a i bun, anume recunoaşterea după semne exterioare. Printre aceste semne, unele sînt din n aştere, cum e " l a ncea care se vede pe Fi i i pămîntului" 1'60 6 sau "stelele" din "Thyestes " 1 1 , al lui C a rcinos ; altele sînt căpătate, care, l a rîn dul lor, se găsesc sau pe trup, cum sînt cicatrici l e, sau în afară de c orp, c a , de p i l dă , sălbile 1 6 2 s a u coşul cu care se face recuno aşterea în "Tyro " 1 6 3 . De a ltfe l , fo losi rea acestor semne poate fi m a i mult sau mai puţin izbutită ; astfel U l i se, d atorită cicatridi , 1'6 4 e recunoscut . într-un f e l de d o k a s a şi într- altu l de 1 60 r n o r i g i nl3 l u l grec acest citat cons1ituie un fragment de trimetru i ambi'C ( p r ov en i t p oat e d ilnh -o tra g, edi e ) în ca,r e se f a c e a l u z'i e la semn u l de l a nce ,de pe trup ul "fiilor piknî.nt u lui " , a·d ic ă al strămoşi lor n eamu l u i teban, n ă Slcuţ i d i n c ol ţ i i de d ra g on s em ă n a ţ i d e C a, dm o s, d up ă uc i d e rea m ons tr u lu i care · i d ev ora s e t ov a r ă ş i i . 1 6 1 A l u zi e obscură l,a semnul pe ca roe îl p Ul"1ta u pe umăr jescen d e n ţ i i ,lui Pelops, p,r.i ntre care ş i T h ye st es, ami ntire a umă ­ r u l u i de fl i l d eş ,a l s tr ăm oş u l u i lor. Se , cu no sc doi autori de trag e d i i <.:u n um ele de Carcinos, unchi şi nepot, u n u l c o nt e m po ra n cu Aris­ tofan, altul cu A rist o t e l, acesta d i n urmă autor a 1 60 de dra me, din : a re s·au păstrat doar neînsemnate fragmente. 1 62 C ar e

se p u n eau la gHoul c op i ilo r expuşi. ' a lui Sofocle, în care Tyro, mama g em e n i l o r .\J e l e u s ş i PelLas, îi r ewnoa ş: e d u p ă c opăiţa În care fuseser ă ·� x p u ş i . T yr o este buni·ca l u i I a son ; 'ea la·re de l a Poseidon doi f i i g e me n i [ î n î m p re j ur ă ri p ovest i te î n "O d i s e i a " X I V V . 3 4 5 şi urm. ( M . 304-334) ] . P e l i a s este unchiul lui I a son şi c el care l-a trimis pe a c es t a d u p ă lîna de a u r, ca să ·l p i a r d ă ; Ncleus este tatăl lui N cstor, înţeleptul rege a l P y los u l ui . D i n t rage d i a lui So focle s-au 1 63

T rag e d ie

p ă strat doar cîteva Îragmente. 1 64 I n O d i sei a X I X , v v . 386 (M. 503 ) ş i urm. , u n d e d oica t i vede pe U l i se în b a i e ş i î l re c un oa ş te după cicatricea din ti n e r e ţ e .

20

25


5 '!

P o e t ica 1 6, 1 4 54 · b - 1 4 55

a

porca ri 1 6 5 . I n a devăr , re::: u noaşterJ le p rin care vrem s ă dovedim i dentitatea sînt puţin a rtistke, ca ş i to at e recu­ noaşter i l e de ace l a ş i fel : mai bune sînt însă cele ::: a re decurg di ntr-o peripeţie, cum se întîm p l ă în scen a b ăi i . I n a l doi l e a rînd, vin recunoaşterile ticJuite de poet şi, din această pricină, p uţ i n artisti ce 1 66 ; a ş a , de p i l dă , Oreste î n " l f i ge n i a " 1 57 se face recu noscut ca f i i nd Oreste. l f i geni a este rec u n oscllla o a torita slri sor i i . Oreste Î n s ă rosteşte ceea ce d o r e ş t e poet u l , nu l u::: r ul cerut de s u ­ b iect. De aceea, a proape c ă avem a ici greşea l a pe �::\re am a r ă t a t-o, întrucît Oreste ar fii putut tot atît de bi ne <; ă a i bă pe trup a numite semne. La fel este glasu l suveicii din "Tere us " 1 6 8 al l u i S ofocle. Al trei lea fel de recunoaştere se f a ce prin amintire, dn d , v,ăzînd u n lucru, ero u l recunoaşte perso a n a , ca în

"Ciprieni i " l u i D i c a i ogenes 1 65 I n

v v.

217

(i\ \ .

24 8 )

1 59,

şi

un de persona j ul , dup ă ce

lI rm

ale

cînlll i ll i

al

XX I - l ea

din

,.O d i s ei a " , u n d e U l i s e î n suşi s e f a c e c u n o scut p o rc a ru l u i E u m a i o s şi văca ml u i ,ph H etos, i n vodn d u - ş i c i c a lrkea d. r ept dov a,dă ( lu c r u d ez'alp r o hat d e A r i stotel ,a m .i m c d i a t m a i j os , v o r bi n d d e c a racteru l n e a r l i s t i c a'l r ec u noaşk'r i ! or " p r i n 'c a re v rem .s ă d ov e,d im id e n t i ­ t a tea " , cît şi în t r - u n , fra gmen t al u n e i cărţi p' i e r d u t e , u nde vor­ be ş t e de eroare l o gică : n u o r i c e o m c a re are o astfel de rană este U l i se ) . 1 66 Con stnui t e în m o d a r,W i c i a l de p o et, f ă r ă sa r,e i a s ă d in l eg ă tu ra .i ntim ă a ev en im en t elor tnagIke. 1 67 " I f i g e n i,a în T, all'r i s " a lui Eu ri 'p 'i id e , în 'c a re sî n t d o u ă recu n o a ş [. eri , u n a în care Ifi gen i a e r'ecu nosc u t ă de Or 2s te, căru i a e a î i î n mî n a se, fără s ă - I recU I10 a S C 8 , o s c r i s o a re d e s t i n a t ă l u i î ns u ş i , ş i alt a î n c a re Oreste î ş i revele a z ă i den t i t atea şi o do vede ş te c u argu­ mente c a r e nu reies d i n c o ne x i u n e a neces ară a f a ptel o r . 1 6 8 l� n d e P h i lomele, f i ica l u i P a n d i o n , rege l e lege n d a r a l A te­ nei, a vî n d l i mba tă i a t ă de Tercus , c u m n a l u l c i , care o n e c i n ­ stise, d e z v ă l u i e acest l ucru su rorii s a le Proc ne, sot i a l u i TeI'cus, t e sî n d u - ş i i m a gIi nea ne.fe rid r i'i ş i a ru ş i n i i pe o pîn z ă ( d e ,a i c i "gl a sul s uve k i i " ) . Pwc n e o ră z bun ă , uc i gî n d u - ş i pr o p r i ul c o p i l , pe I tys, ş i dî n d u - i - I l u i T er e a s săol m ă nînce. A c e s t a s,a re să l e om<la,rc 'pe sumr i , ,d ar z e i i , în dur î n d u - s e , îl s'ch i m b ă pe Tereu s În pupăză, pe P h i l o m e l e în rî n d u n i c 8 ş i pe Proc ne î n p ri v i g h etoa r e ( I a pOeţ i i l at i ,n i , cea c a r e dev i ne ,pnivi ghe � o a r e este Philomele) . D i n t r a g e di e s - au p ă stliat cî t eva fra gm ente.

3 ()

35

1 455a


Poet i c a 1 6 , 1 4 5 5 a

------

53

a

văzut tablou l, începe s ă plîngă ; l a fel în povestirea l a a uz u l c i t h a red u l u i , U lise îşi a m i n ­ teşte ş i varsă l a crim i ; ceea ce ş i face ca el ş i însoţitor i i s ă i s ă f i e recunoscuţi. In a l p atrulea rînd, a vem recunoa ş terea care prov i n e d i ntr-un si logism, c a în "Choephorele" 1 7 1', unde s ! logismu l este următorul : a sosit cineva care-mi seamănă ; dar n imeni nu-mi seam ănă în afară de Oreste ; deci , a venit Oreste. O recuno a ştere asem ă n ătoare o înch ipuie P o l y i d o s 1 7 2 , sofistul , pentru Ifigeni a ; e doar firesc ca Oreste s ă - ş i facă această socote a l ă , că sora s a a fost l u i A 1ci noos 1 7 0 ;

1 6 9 D icaiogenes e s te u n a u t o r d e t r a g e d i i ş i de ditirambi de la s f' i r ş i t u l secol u l u i V ş i în c elpu tul secol u l u i I V ( dec i contempo ­ r a n cu Aga tho n ) ; nu se ş t i e n i m i c s i gu r despre ha ged i a aid pomen i t ă , se pr esupu ne doaf că ar fi vorba d e întoarcere,a , ac,a s ă , l a S a l a m i n a , a l u i Teucer, f r a t e l e l u i A i a s şi f i u l regelu i S a l a ­ m i n e i , Te'l amon ; Teu cer, c a r e îş i tă i nu i s e i d e n t i t a t ea , este rec u ­ n o scut d u p ă la crimi,l e pe c a r e l e v a rsă l a vederea po r tretul u i l u i Tc l a mon ; t i t l u l " C i pr ic n i i " s · a r expl i c a p r i n c o m p o n e n ţ a c o r u l u i c a re Il î n soţea pe Teucer.

1 70 R ege

i n su l e i p h e a c i l o r , pen uH i m a eta pă în 'a i n t e de în ! taca. Alci noos îl p r i meşte c u ma re c i n s t e p e U l i se , despre c a re s e s p u n e I . . O d i s e i a " V I I I . vv. 8 3 ( M . 1 20 ) 'i i Ltr m . , v v . 52 1 ( M. 7 1 1 ) ş i u r l1l. ) c ă a plîn s a m a r n i c l a a u z u l p r op r i i ' l o,r s a l e isprăvi , cînta'le de D e m odocos, cee a c e a făcu t l' a e l s i tova r iî s i i s fii s ă f i e recu n o s c u t i . I 7 I P a .r t e a . ,a d o u a a " O r � s t i e i " , . t r i l o g i a lui Es c h y l ; Bedra î l ch em a s e din exil p c Ores�e, ca să - ş i răzbune tatăl. Oreste soseşte în Myceme în m om e n tu l unu i s a c r i f' i e i u a l ,E>l eotrei p e l l l ormÎn:ul l u i A g am em n o n ş i , îna i n te de a se a r ă t a Eledrei , f a c e gestul r i t u,a l de a d ep u n e o ş u v i ţ ă de păr pe mormî nt . F l e c t r a deduce Îns ă prez'El n ţ a lu i Oreste d i n a S'emă na rea p ă rului g �l s i t 'P e mormînt 'cu p ro p r i u l ei p ăr . 1 72 Polyidos, arti s t mult i l a t e r a l ( i n m a n i er a c nci cl op e d i s t ă a � ( ) fişli l or : d i t i r a l1l bogr a f , muzicia n, p iclor ; a fost contem p o r a n ( ' I I lll a i S'll S m en ţi o na ţ i. i autori de d i t i ra.m b i P h i l oxe nos ş i Ti motheos ( , fî r ş i t u l v eawlu i V ş i începu lutl cel u i u rmă tor) ; " I f i geni a " men­ ! ; o n a tă aici este proba b i l un d i t i r a m b , nu o t'r a ge d i e ( c a şi " S cyl l a " l u i Tim otheos, de c a.r e a vorbit Ar'i s tolel mai su s) , î n ' : I l' l' C r e ste, pe pu nctU iI de a ,fi sacr i f i oa t de I f i ge' ni a , se l a111e n 1 , ' : I Z ă asu p r. a d e�ti nu l u i tr a gi c a l ne a m u l u i său ş i pomen eşt e ş i dr , : I (" ' i f i c area I f i gen iei l a A u l is, ceea ce d u ce ,Ia o recu n o a şlrf (' I I 'dp roc ă, deos ebH ă ,d e coa d i n " I fi'geln i . a ,în T,a u r i,s" a l i l i / ' i i r i p i d e. ::;os irea

lui

al

Ulise

5


54

Poetica 1 6, 1 455

a

j ertfită şi c ă a ceeaşi soartă îl aşteaptă la rîndul lui. Tot aşa , în "Tydeus " 1 73 al lui Theodedes : Tydeus venit cu gîndul să-şi găsească fiul, e pe cale să fie osîndit la moa rte L a fel în "Phineide" 1 74, unde femeile, v ă zînd locul , îşi în ­ ţeleg soarta, care este să moară acolo, deoa rece acolo a u fost a duse. Există şi un fel 'de recunoaştere care s e sprij in ă pe u n r aţionament greşit aşteptat din partea publ icului , ca în "Ul ise, vestitor mincinos" 1 75 ; c ă Ulise intinde arcul , cînd nimeni altul nu poate s -o facă, este un fapt înch i puit de poet, bazat pe o simpl'ă presupunere (ca şi vorbele lui Ulise, c ă a r recunoa şte arcul , fără s ă - I f i v ăzut) ; dar a crede c ă Ulise se va face recunoscut pri n a ceast a , înseamnă a te bizui pe un raţion a ment greşit. D i ntre toate, cea m a i bună recunoaştere este aceea care decurge d in fapte 1 76, cînd sur p rind erea e pricinu i t ă 1 73 Nu

1 74

ştim

nIm IC

d e sp r e

această

t r a g ed i e.

" P h i n e i d e l e " s - a r putea să fie tot un d i l i ra mb , al l u i Timo ­ theos, d a r nu ş t im c i n e sînt a c este f e m e i şi c e l egă t u r ă a u cu mi tul bi ne c u n osc u t al f i i l o.r I'u i Phi n e u s ( or b i t i ş i î n t emn i ţ a ţ i de' p ă r i lllt el e l OT, p en tr u u n a d.u l t er, de a l tfel n e a dev ă r a t , c u a d o u a l u i n ev,a st ă ş i e l i be r a ţ i d e a r g on a uţ i ) .

1 75 Tr a ge d i a " U l i s e v e stitor m i n c i n o s " e ste n ec u noscut ă , ca au toru l 'e i ; e v o r b·a p r ob a b i l de ep. i s o du l u c i·d e r i i p r e t en d·�n t d o r . d e c ătre Ulise, c a re î,i s ă ge t e a z ă cu un arc pe c a r e numa i el îl p u t-e a întin de. R a ţ i o n amen tu l gr e ş i t , a ş tep t a t di n p a rte a p ub l i cu l u i ( a d i c ă ·p a r.alogJi,sm u l , v'e z i c a ·p . 24, 1 460a 20) , a r c o n s t a , î n a c e s.t ca z , d i ntr-o f a·l s ă a,p reciere a l e gă tu r i i de l a cau z ă la e f ec t . Ulise este re c u n o sc ut d e p u b l i c p r i n f a pt u l c ă , s i n g u r d i n t r e b ă r ­ baţii î n t re c a r e se a f l a , se a r a t ă în stare s ă î n t i n d ă a rcul ( p r o b ă cerută de P en e l o p a ) ; d a r a c t u l l u i U l i s e n u i m p l i c ă n e a p ă r a t c ă a l t c i n eva n - a r f i f o st în stare să îlllt i n d ă a c e s t a rc. Tot a ş a . a f i r m a ţ i a l u i U l i s e ( m e n ţ i o n a t ă de A r i s to t e l în p a r a n t ez ă ) că a r f i î n stare s ă - ş i recu n o a scă a r c u l nu este doveditoare pen t r u i denti tatea l u i , căci nu o r i c i n e r e c u n o a ş t e u n o b i ec t este ş i p r o p r i et a r u l l u i . I n .Resp ingerea a rgumentel or s o f i ş t i l o r " V, 1 676, A r is t ot el d ă un exemp lu m a i clar d e a tare p a ra l og i s m : ploaia u d ă pă mî n t u l , dar d a c ă văd p ă mî n t u l u d , n u î n s e a m n ă n e a p ă r a t c ă a pl o u a t . şi

1 76 Al c i nc i l e a

tip.

10

15


Poet :ca 1 7, 1 455 a

de întîmplări verosimi le, ca de p i l d ă în " Oedip" 1 17 a l lui Sofocle ş i în " l f1 gen i a " 1 78 ; e doar firesc ca I fi gen i a să vrea să încredinţeze o scrisoare lui Oreste. Num a i re�u ­ noaşterile de a cest fel n - a u nevoie de semne nă scocite şi de s ă l b i . I n rîndu l a l doi l e a , vin cele care s e produc din tr-un s i J ogismo

20

17

Pe de a l tă parte, poetu l trebuie s ă alcătui a scă i n ­ tr i gil e ş i să le dea des-ăvîrş irea verba l ă , închipuindu- ş i , pe cît s e poate, situaţiile î n f a ţ a ochi lor, şi împ linindu-Ie cît m a i mult cu putinţă, prin atitudini. ( Num a i astfel , reprezent îndu-şi faptele cu cea m a i m a re limpezime , ca ş i cum ar fi de faţă la �ele petrecute, v a putea găs i ceea ce se potriveşte şi n u - i vor scă pa lucruri care pot să dis­ O placă ; dov a d ă , învinuirea a dusă l u i C a rc inos ; eroul său. Amphi araos 1 79, i eşea d i n sanduar, a m ă nunt neb ă ga t în seamă cît timp piesa nu era reprezent a t ă , dar pe scen ă . piesa căzu deoarece spect atorilor n u le- a pl ăcut . ) I n a devăr, d e vreme c e poeţ i i sînt p l ămădiţi l a fel cu noi, cei care trăi esc p a s i u n i l e sînt cei m a i conv ingători ; n u m a i cine ştie s ă sufere pare cu a devă r a t sfîşiat de suJ 7 7 Vv . 1 1 1 0 ş i 1 7 8 " I f i gen i a în 1 79 Una ·d i n tre

u rm. Tau,r is" a l u i E u ripi de. cele şalpte că<peten i i c,a re au a! ac at reba pen!ru a înlătura ,pe Etoeocles de ,l,a conduce're, in f'avoa rea lu'i Polynice ; avîn d d a r ul p-revestirii şi şt i i n d că v a p i e r i , a î ncercat s ă se Sill stragă de l a exop eld i ţ i e ş i s-a a sc u n,s, dar a fost t răd,a t de soţ i a sa , coruptă de Polyn ice, şi a murit îngh i ţ i t de p ămînt, cu car cu tO'� , în cu rsu l ,a s e dti u l u i ; a f.o st răz bu n a t de fi u.l său, Alcmeon , ca re şi-a omoTît m a ma ; n u ştim l a C e face a Î'Ci alu z i e Aristotel ; poalte ,I a faptul c ă un erou d i vi n i z a t i eşea diln p ămînt ( s a n ctu aru l lui Amp h i a r a os era 9u h:cfoa n ) ş i nu cobor,a p e pămînt ( H a rdy, p . 84) . D e s p r e t r a g e d i a l u i Carcinos n u ştim n i m i c ; se cu.n o8'şte ti blul u nei come d i i de Aristof' a n "Amph i a r aos" în ca r(', probabi l , era p a r o d i ată t r a ge d i a lui C a rci n o s şi de u n d e îşi v a f i l u a t i n folrma t i a şi Ari stotell (în a cest c a z , a r H vorb a de C a rc i n os cel băltrîn ) .

25

:10


56

Poet ica 1 7, 1 4 55 a, b

ferinţă, ş i, n um a i cine ştie să se mînie D a re cu a devărat stăpîni t de mîni,e. D e aceea, arta poezie i a p arţine oameni­ lor înzestraţi de la n a1ur ă 1 80 s a u oamenilor exaltaţi 1 8 1 ; în cel d intîi caz, ei sînt în stare să se transpună în lorul personaj elor, ori de cite ori vor, iar în a l doilea caz, e i se l a s ă cuprinşi d e delirul poetic. 35 Fie c,ă - i vorba de s ubiecte tratate ş i de a lţ i i s au de subiecte a kă tuite de p oet, trebuie, mai întîi, sta b i l i t ă 1 455 b i deea genera l ă , şi numa i după aceea fă cute şi dezvoltate episoa dele. I a t ă cum Se p o a te înţelege acea stă idee genera l ă , luînd ca exemplu Hi gen i a 1 8 2 . O fată tînără o a reca re e du s 3 la s acrificiu şi , fără şt irea sacrificatorilor, e r ă p i tă de p \� a l t a r . S irămuiată apoi în altă ţ a r ă , unde exista obiceiul de a j ertfi pe stră ini zeiţei , i se d ă în seamă datoria j er15 felor. Mai tirziu, l3e întîmpl ă s ă vină acolo fra tele e i . Porunca d a t i{ de z e u p rintr- un oracol , de a se d u c e acolo, pentru u n motiv oarecare, ca şi s::: o pul c ă tiitoriei, sînt îr. afara subiectu l u i r8 �1 . So s i n d ş i fi ind p r i n s , fratele, î n 01 0 " meniul de a fi j ertfit, dezv ă l u i e cine este (fie cum ş i - a Înch i p u i t E u r i p i de 1 8 4 , s a u d u p ă concep ţi a l u i Polyidos 1 8 5 , 10 fratele s p u nînd, cum e ş i verosimil, că nu numa i suror i i 1 8 0 Cu i m a g i n a ţ i e, i n geni o7.ri ta te, ca,re le îngăduie să î n ţ e­ l e a g ă ş i să im Î'te p,a s i uni l e a ltor,a . 1 8 1 C a re de1p ă ş e.sc f i r e a l or ob i'şnu ită ş i trăiesc cu i n te n ­ sitate p a 9i u n i l e 'p e r s o n a j elor. Cu a ce a stă di'St i n c ţ i e , Aristotel tem ­ per e a z ă op i n i'a c om u n ă , cu n os·cută nouă m a i a,l es p r i n P l a to n , c ă poez i'a a r fi rc w l t a t u l excri llis.i,v aii u n e i stări , n e exta z , d e 'd el i r i n sp i ra t , d e o f o r fă 'd,i n,aJ a r ă (d e d i v i n it a t e ) . 1 8 1 E vorba de lema mitică ş i l i terară a I f i g e n ie i în Tauris, 11 1 1 de o traged i e a nume. 1 8 3 F ra z ă p a ra ntetică, d e9t i n a i ă s ă exclu d ă În mod speci a l d'i n l i n i i l e gencr,a l e ,al e s u b i eCit u l u'i u n cl'ement extra neu ş i i r a ţ i o n a l (eL cap. 1 4, 1 453b 3 2 , c a'p . 1 5 , 1 454b 3 , 7 ş i m a i j o s . c a p . 24, 1 460a 23-30) . 1 8 4 V e z i cap. 1 6, 1 454b 3 1 şi u rm , 1 8 5 Ve z i c ap . 1 6, 1 455a 7 ş i urm.


Po etica 1 8, 1 455 b

i - a fbst d a t s ă c a d ă j ertfă, c i şi l u i ) , şi această d escope­ rire îi a d uce scăpa rea . D u p ă ce s - a făcut aceasta ş i d u p ă ::e s - a dat numele personaj elor, trebuie s ă se stabilească episoadel e potri­ vite cu subiectul ; cum e, de p i l d ă , în cazul lui Oreste , episod u l nebuniei, d i n pricina căreia este prins, şi cel al s a l v ă r i i a d u s e prin puriticare 1 8 6 . D a r în drame, episoa dele sînt scurte, pe cînd în epopee , tocma i ele dau l ungime operei 1 8 7 . I n a devăr, în "Odi seia " , subiedul n u este l ung. U n om ră tăceşte de­ p arte de ţ a r a s a ani înd,el ungaţi, s i ngur şi u rmărit în­ deaproape de Posei don 1 8 8. Pe lîngă a ceasta, l a el acasă , ireb u r i l e merg a ş a fel , încît avutul îi este p rădat de peţilor i, i ar fecioru l e primej duit de cursele ce i s e întind . In p r a d a dcznă dej dii, soseşte aca s ă , ş i , d u p ă ce se l a s ă recunoscut de cîţiv a , loveşte ş i se mî·ntuie pe e l , i ar pe duşmani îi nimiceşte 1"89 . I a tă ce ţine propri u - z i s de subiect ; restul sînt ep i ­ soade.

57

15

20

18

I n orice t r a ged ie, există două p ărţi , intriga ş i de2-­ nodămîntul ; întîm p l ăr i l e petrecute în a fa ra tragediei şi adesea unele din cuprinsul ei al cătuiesc intriga ; dezno­ d ă m int u l cuprinde restul . Numesc intrigă desfăşurarea acţiunii tra gice de l a încep ut, pînă 1 8 această din u rm ă 1 86 t n " I fige n i a ,î n Ţ,a u r i s " , Orest� este 'p r i n s , f i i n d recu­ noscut dup ă .u n a cces a l n ebu n i , e.i sale înc ă ,nev i ndecate ( p e d eap s ă a m atr,i c i d Uil u i ) ş i se l i ni ş�e-Şlt e a bi,a după o 'c erem o n i e de p u r i ­ ficare, of i c i a t ă ,de sora l u i , încă n e reou n os c u t ă , î n c aol i t at e d e preote a s ă a Ar,t em i sei ; 0p i s o adel e sî n t deci co ncoi d a n t e cu su­ bieciul ş i cu personaj el e a l ese. 1 8 7 V ez i ş i cap. 5 . 1 449b 1 3- 1 4. 1 88 C a r e îi p u n e to,t f el u l de p.ie,d i oi , oa să nu se r O ; 1 t a întoarce aca s ă . 1 89 Al u z i e l a sfîrşitul dublu a l "O d i seiei " , menţ i o n at Î n r a p 1 3, 1 4 53a 3 1 -32.

25


58

Poet'ca 1 8, 1 4 55 b - 1 456 a

p arte, de unde încep e trecerea spre fericire s a u s pre nenorocire ; ş i deznodămînt, tragedi a , de l a începutul sc h i mb ă r i i pînă la sfîrşit ; a s t fel , in " Lynce u s " a l lui Theo­ dectes 1 90, i ntriga e a lcătu ită din întîmp lări le pet recu t e în a­ inte şi, în plus , din răpire a copilului ş i pe lîngă aceasta . . . 30 < deznodămîntul ) începe c u învinuirea de omor ş i merge pîn ă l a sfîrşit. Avem patru felur i de traged i i [ căci tot p atru e şi numărul p ăr ţ i lo r desp r e c a re am vorbitI 1 9 1 : t r a g ed i a comp l exă 1 9 2 care consistă în tot cup rinsul ei d i ntr-o ră sturn a re de s i tu a ţie ş i o recunoaştere ; < tr a gedia s implă > ; tra gedia patetică 1 9�:, cum sînt cele ,ca re se referă l a eroi i 35 6 1 9 9 1 1 i A i a s 94 ş i I x i on ,0; ; tragedi a de caracter , cum ar f 1 456 p. -

1 90 ilniriga e c onstituită d i n casător i a H i permestrei cu Lynceus, din amăgirea lui D a na-o s, din p r i n derea celor doi soţ i , ,preced,a tă de r ă p irea cop ilului lor, A bas ; deznodămîntuJ con stă în sc himbarea situaţie i , care duce la m oar te a lui D a n aos, pus sub acuzare de crimă, căci îşi o m o rîse, cu co m p l i c i t atea f i i ce l o r sale, pe cei 49 d e gineri. 1 1 AHnna ţ i a a-p are cmi oa să în ra p orrl: cu a lte pa saj e a le 9 P o etici i , c ă c i p ă rţ i l e t r a g e d i e i sînt şase ( 1 449b 1 6, 3 1 ) . i a r părtiie subiectu l u i sîn t trei ( 1 450b �3 ) : n u s - a găsit încă o e x ­ pli ca tie sa'�i slfăcătoa re. P.wha-b i l , Ar,i's totel f:a ce ac i o c l a s i f i care tinînd seama num a i de cî �eva di ntre el ementel e prind p all'e d i nt r- o c a t a s.t rofa (1t(x{}o�) , t r a g e d i e şi a n u me : perip eţia (n:q ltml TE ta) , carac te:rel e ( � {}o�) şi s p ect a c ol u l (o'i'l�) ( \'ezi A . R o s t a g n i . op . oi t. p . 22 ) . 1 92 Vezi ca p . 10. 193 Vezi ca,p. l i , 1 452b 1 0 ; e vor b a de traged i i l e c a r'e în! a · lişează catastrofe, înt î m p l ă r i z g u d u i t o a re, ca s i n u c i d e r e a l u i A i a s sau supl iciul l u i I x i on . 1 94 Ai a!s, ,Hu l lu i Tel am o n şi fr,a tele l u i Teucer (vez1i c.a p , 1 6, 1 455a 1 ) , este, după Ah i l e, cel ma i » i t e a z grec d i n tre ase d i a ­ t o r i i Troiei ; greu j i gn i t d e f a p tul c ă grecii î i a c o r d a se r ă l u i U l ise, n u lui, a nn-ele ,l u i Ah i,l e ( c a re , d u p ă moar t ea a'c estu i a , trebu:i,a u să revină ce lui m a i vitea z ) , are o criză de del ir furios ş i măcel ă ­ reşte turmel e arma,tei , l uîn du - l e dr,ept lupt ători greci : dezmeticit, se sinucide d e ruşine ; s - a p ă strat u n "Aias" a l l u i S o f o c le ş i frag­ mente din a lte tra ged i i , cu acel a ş i subi e c t _ 1 95 Re,ge al l a.p i1thHor, om vicl ean, n ecin stit şi cru d , ca re Îşi amageşt e socml , n ed:ndu - i zestrea făgă d u i t ă şi ,a,p oi , eoa să scape de el , îl om oa ră, făcînd u-1 să cadă într-o groapă cu j ă ratec ; a\lu n g 3lt de 'p re'!urt i,n d en i , cere azil l u i Zeus, îl obţ i n e , este 'p rim i t "

"

.


59

Poetica 1 8 , 1 456 a

"Phtiotidele" 197 şi Pel e u s 1 98 ţ i şe a z ă fiinţe înspă imînt ătoare "

"

c i s " 2 00, "Prometheu "

201

; 1 99

in p l us, cea care înfă · ca " Fetele lui Phor­ ••.

şi toate acţiun i le care se petrec

în H a d e s 202 . Aşa dar trebuie ca poet ul s ă - ş i dea cea m a i mare siJ.i nţă pe n tr u a realiza toate aceste c a l i tăţi, s a u cel puţin. pe cele mai m ulte ş i m a i de seamă d int re ele, ma i a les dacă se a re În vedere cum s î nt criticaţi azi poeţii ; d acâ a num i ţ i p o eţ i de ta lent au izbutit p e deplin, În c î t e una din părţi l e a lcătuitoare a le tr a ge d iei , lumea cere de l a ,

in, O J imp şi a(Olo p l ă,nui eşte s· o r ă p e a s c ă p e H er a însăşi, soţia lui Zeus, spr'e care era imp i1ns de o violentă p a s iune. Zeus îl face s ă îmbrăţişeze un nor cu forma Her,ei , alpoi îl azvîrl e în fundul Tartarulu i , condamnîn d u - I la o eter n ă tragere pe o r o a tă Ctl arip i , de c ar e este legat cu şerp i . Se ş t i e de ex i st e n ţ a u n u i . \ xion" al l u i Eur i p ide. 1 06 Vezi cap. 6, 1 449b 36, 1 450a 5, 24-25. 1 97 Nu cunoa ştem subiectUlI ; poate, c a şi ce,a urm ă,t oare, se ref eră l a întîmp l ă r i şi p e r s o a n e din f a mi l i a lui A h i l e ; se ştie că u na dill':re tragedi i,l,e p i erdute a l e lui Sofoc l e avea acest titlu. 1 98 S ofocle ş i Eu r i p.i de au scri s f i eca re cîte un P ele u s , d � r nu ni s"a p ă strat nim i,c d i n ,aoe este tra g e d ii ; P eleu s este tatal 95, Peleus , lui Ahile. D u p ă cît reiese din Horaţiu " A r t a p o e t i c ă ca tip tra gic , rep,r,ez i n t ă bătrîneţea în s ă răci e şi exi l . , îJl1teleg'e că e vorba de tra ge ­ 1 99 Temui e I<aocunar, tol-uşi se d i i l e spectaculoa se, criti'cat e d e Ari stotel ma i SU'S , în c a p . 1 4, 1 453b 1-13, supoziţ i e sp rij i nită de exemp l ele i nvoc a te . 2 00 Phorcis e s t e fiul M ă r i i şi a l Pămîntu l u i şi f i icele s a l e s î n t t o a t e monştri fabuloşi ; Graiele ( B ă trînel e ) , f i inţe h i d oase. cărunte d i'n naştere, cu u n sj ngur oc h i şi u n singur di nte pentru t oate trei, protectoare a l e s u r o r i l o r lor, Gorgoneie ( E u r y a l e, Stheno şi Meduza ) , nu ma i puţin si nilstre (col ţ i d e m i streţ, m î i n i d e a'ram ă, mari aripi d e aur , vipere în l oc de p ă r , priviri care im­ pietresc) . Meduz'a a fost ulC Î s ă de Perseu, după ce a a nat, prin constrîngere, de la G r a i e , locul În (',are tră i a u G or g on el e ( Cyre­ n a i c a ) ; Perseu scapă d e c e l e l a l t e două G orgone cu ajutorul lui Pegas, calul n ă sout di n sîngel e M e duzei. O dr amă s,a t i r i c ă a l u i I ' schyl trata prob a b i l acest su biect. 201 Cel care a furat zeilor sec retul focul u i , d i vulgî n d u - I o a m e n i l o r ',' 1 a i s p ă ş i t l n drăznea l a a vută Î n l ă n ţ u i t pe C a uc a z , cu mă r un tai ele nl n ic sfîrtica te ,de u n vul tur. TrHog i,a ,lui Eschyl despre P r o m e ­ t l ll'tJ, d i n care s-a p ă s trat n u m ai prima piesă " P rometheu Înlă n ­ l u i t " , este u n a n i m cunoscută . 202 Ha des ul este l umea um bre1l or, în care rătăcesc suf.l e-tele < l l I p ii moa rte, cu o vagă ş i inconsi s te n tă a pa re nţ ă co r po r a l ă, f ă r;'i '

,

"

"

"

,

5.


Poet ica 1 8, 1 456 a

60

un s ingur poet s a - 1 întreacă pe fieca re În parte, în l a tura în care a cesta a excelat. Pe de a l tă p arte, pentru ca să se poată spune că o tragedie este s a u n u l a fel cu alta, totul atîrnă de su ­ b i ect. Avem traged i i identi c e dacă intriga ş i deznodă­ mîntui sîn t acele a ş i . M u l ţ i Îns ă , după ce a u lega t b i ne i n tri ga , o dezleagă prost ; trebuie deci să învingem totdeaun a , deop o triv ă , amîndouă greutăţ i l e. Poetu l trebu ie s ă - ş i amintească ceea ce am spus de m a i mu l te ori 20 3 ş i să n 'J compună o t r a gedie d i ntr-o epopee întreagă, vreau să spu n dintr-o reuni une d e su­ bi ecte v a r i a te, ca ş i cum s- a r a lcătui, de p i l d ă , o tragedie d i n tot subiect ul " I l i a dei " . Acolo, În a devă r , datorită În · t i n der i i opere i , p ă r ţ i l e Îşi p r i mesc d ezvo l tarea ce l i se cuv i ne, pe cînd î,n traged i i , rezultatul a cestei dezvol t ă ri e dep arte de a fi cel a ştept a t . Dova d ă e faptul că toţi cei care a u tratat Întreaga "Că dere a Tro i e i " 2 0 \ În l oc s-o tr ateze pe p ă rţi , cum a făcut E u r i p i de, s a u care a u tra t a t întreaga i s t o r i e a N iobei 20 5 , Î n loc să procedeze ca E schyl , ori n u i zbutesc, ori p i esele lor cad l a Întrecer i l e drama­ t i ce ; chi a r ş i Agathon, d a că a căzut, a fost n u m a i 'di n această p r i c i n ă . m emorie ş i f ă r ă pa s i u n i , ,d a c ă u n a rti,f i c i u poe t ic n ecesa r epopeei sa u d r a me i n u l e scoarte ,d i,n , a c e a s t ă ,st a re. T r a g e d i i l e s p ecbcu­ C o n d u cător i i d e l o a se a !C ăror scen ă este H a d e s u l (de p,j,J d ă su f l ete" a l u'i E schy l ) c o n s � i tui au proba b i l u n g e n s p e c i a l , s a t i ­ r i z a t d e Ari stof a n . "

20 3 D a r n ic i o da,t ă expl i aitt , c i numa i i m p J i.c i t , ca în c a p . 5 , 1 449b 9 şi ur m . , în ca p 9, 1 45 1 b 33 şi ur m. , şi în cap. 1 7 1 455b 1 5. 204 Epop ee în d o u ă cîntu r i , a t r i b u i t ă l u i A rctinos din Milet ; c o n s t i t u i a u n fe l d e con t i n uare a " I I i a d e i " şi a i ns p i r a t m a i m u l t i a utori t r a g i c i , d i n tre c a re u n i i a u d r a m a t i z a t î n treg s u b i e c t u l , c a l o p h o n , f i u l l u i S o focl e , N i comachos şi Clephon , i a r a l ţ i i n u m a i p ă r ţ i d i n e l , ca Euri p i d e , î n " E p e i o s " şi în "Troi e n e l e " . 20 5 F iică a l u i Tantal, s o r a l u i P e lop s , s o ţ i a regel ui Amphion a l Tcbc i ( vezi g e n ealog i a de sub 1 453a 1 0 ) ş i mamă a p a i · s p rezece cop i i , ş a p-le b ă i e ţ i ş i ş a p t e f ete ; p,r ea mîndră de boga t.a .

10

15


Po e ' i c a 1 8, 1 4 56 a

D impotri\ ă, în peri peţi i [ şi în acţ i u n i le simp l e ] 206 , poeţ i i î.;; i a t i n g foarte b i ne scopul, care este s ă trezeas::ă emoţ i a tragică ş i sent imentul de omenie. Aşa se întîm p l ă ori de cîte ori ero u l , iscusit d a r v i clean, este p ă c ă l i t ca S i syphos 2 0 7 , sau ori de cîte ori ero u l , v i te a z d a r n elegiuit, este înv i n s . D u p ă exp l icaţi a dată d e Agathon, lucrul e cu putinţă ; e vero s i m i l c a m u l te s ă se întîmple ch i a r im ­ potriva veros i m i lu l u i 208 . Pe l îngă aceasta, corul trebuie s ă fie cons i dera t c a

ei ma'tern i t a te, sHmeşte fu ri a răzbu n ătoa re a La,tonei. Cop i i i a c e s ­ tei a , Apo l l o şi Artemi s, s tr ă p u n g cu săgeţ i, unul pe cei ş a pte fii, a l t a pe cele ş a p te f i ice a l e N iobei ; c a d avrele zac n eî ngro pa te nouă z i le, c ă c i toţ i tehanii f u s e s eră p ietr i fi c a ţ i pentru ac es t răstimp de Zeus ; în a zecea z i , c u p r i n ş i de m i l ă , zeii î n gr o a p ă pe morţi c u mîi n i l e lor ş i p ref ac Ip e Nli obe Înt r-o 'stî ncă , d i n c a r e cur ge u n i zvor , s i mbo'l a'l l animilor ,ei. Tr,a ge d i'a l u i Eschyl, a ic i citată, d i n care s-au d esCOIperi t cîtev'a Ip:a saj e, p a r e .s ă t r atez e mi tul n um a i de l a moartea cop iilor Îln c o l o , în timp 'ce o t r a g e d i e omon i m ă a l u i S o f od e ( p i erdut ă ) .fi ,cupr i nd e a 'p robabill ,î,n ,întrel5'ime. 206 A d ică ,în tra g e d i i l e cu a>Cţ i u n e u n.i t'a ră ( n u m u l ti plă, ca epopee a ) , ,f i e e l e cu su biect ,s i m p l u sau comp,l'ex (cu ,p eripeţie) , în ,c a r e e f edu l t r.a gic e o' b v i n ut nu rp.rin a:b u l1'denţa f apte l or, ci p r i n orîn d u i rea l o r i n gen i oa s ă şi surpri n z ătoa re. 20 7 Fiu l l u i 'Eul, z ewl v î n t u r i l or . Era u n rege şi tîl h a r tem u t d i n r e g i u n e a i'stmu l,U'i cOif i nti c , unde prăvMea stînci ,p es te trec ă ­ lori, c a s ă - i jefui ască. A f o s t uci s de Teseu. Du pă a l te l e g e n de , el -ar ffi d enu n ţ a t Ip e Zeus ,î nsu ş i , ca i'e r ăp i s e [n a scuns p e E gi n a , fata rîu,l u i As>cypos ; ca s ă - I .ped epse,a sc ă, Z e u s i - a trim i s Moartea , d a r S i syphos a p U's mîna Ipe ea şi a l eg,a ,t - o, îndt ş i r u l morţilor ş i al coborîri lor în i n fern a î nc et at , pînă CÎ nd Moa rtea a fost e l i ­ be.ra tă de A r e s , Cla pe l - a u d s ş i p e Si . syphos. Ace st a , p r i n t r - o vic,l e n i e, a reuşit s ă se m a i înioarcă î ncă o d a,t ă J. a l u min a z i lei , p entru u n anum i t num ăr de 'a ni , pînă ,c e, în cele d i n u rmă , Her­ mes a i z butit .s ă-I ,pri n d ă ş i să,1 coool3 fe J.a o s î n d,a s a veşnică, aceea d e a ,î mp i n g'e p e coasta u nu i d ea>J ·abrup,t o sti-ncă enormă ş i de ,a o v e d ea recă zînd mereu Î<n a i,nte d e cu,lm e ; a bu r u l sudorii s a l e î l înconjură c a LI n nor ş i gîfî i t u l cumplit i s e aude de d e­ p a rte. 208 Oitatu l din Agathon e ,dat t ex t u a l d e A r i st otel î n . . Reto r i c ă " , I I , 24,

1 4 02a 1 1 - 1 2.

" S - a r putea spun e că şi acea sta e verosi m i l . Ca oame n i lor să l i se întîmple multe l ucruri neveros i m i l e " . A.r i s tot el vrea să ,a ducă o î n drep t ă ţ i re 'l ogică ş i e st e t ic ă u n o r : I s t f el d e peripeţi i , te mp erin d î n f'el u l a c e s t a i d ei'le d espr e V C WS I ' I l I i l' i t a'te exp u s e î n c a p . 1 3 .

6�

20

25


6 :l

Poet ica 1 9, 1 456 a , b

unul dintre actori, s ă fie o p arte a întregului şi să con­ tribuie la acţiune, nu ca la Euripide 20 9 , ci ca l a Sofoc1e. La cei mai m ulţi d intre poeţi însă, cîntecele sînt tot aşa de stră i n e de subiect, cum ar fi de o altă tragedie ; de aceea , se dntă c a simp l e interludii 2 1 0 , �a re îş i trag ori ginea de la Agathon. Prin urmare, ce deosebir e m ai este între a cînt a i nterl u d ii corale şi a a l i p i unei tragedii o t i r a d ă s a u ch i a r un i n treg episod, l u ate dintr-o alta ?

30

/9

Acum, după ce am vorbit despre ce lelalte p ă r ţi a lcă­ tuitoare ale tra gediei 2'1 J , n e rămîne de vorb it despre forma verb a l ă ş i despre cugetare. Dar tot ceea ce priveşte cugetarea trebuie s ă se gă­ sească în tr a t atele cons acrate retoric i i , întrucît e mai potrivit cu acest studi u . Ţine de cugetare tot ce urmează să fie stabilit prin gra i . Părţile cugetării sînt : dovedire a , respingerea dovezi i, trezirea emoţi ilor, c a de p i l d ă , mi l a, teama, mîn i a şi toate celela lte pasiuni de acest fe l 2 12, ş i , În plus măreţi a s a u micimea unui subiect 2 1 3 . E limpede �ă treb u i e s ă ţinem seama de aceste îm2 09 T ra g e d i ile hli Eu ri:p id-e sînt ,p r i me l e care m a rchează t en ­ dj'nţa, tot mai p r o n u n ţ ată de l a A g a t h o n încolo, de a rupe corul de a cţiun e. 2:0 'E p �6Atfta, i n t e rl u d i i l i rice, în afara acţiun i i d r ama t i c e . 2 1 1 Despre subiect în ca p . 7- 1 1 , 1 3- 1 4 , 1 6- 1 8 ; des pre c a r a cte r e In ca p . 1 5 ; 'ar Jna i rămîne m u z i ca şi spectacolul (repre z ent a re a sce n i c ă) , ,d aI[ A,r i st ate l a decl,a rat - in c a p . 6, 1 450b 1 6 ş i u nn . - că tratarea lor n u a p a r ţ i ne propri u · z i s . . P oeti c i i " . I n d i c a t i i c u privi re la e l e se g ă s esc , cu ,t oa t'e a cestea, împrăştiate î n i n tregul t r a t a t ( v . Indicele analitic) . 212 E vorba de 'p,a s i u n He suscitate de la personaj la per­ s o n aj , nu de 'C Ele pe ca re ,le trez'eşte t r a g e d i a în sp ect ator ( l i m i tate l'a team ă şi m i l ă) . 213 E vorba, Iproba b i l, , d e ampl ifica rea s a u d i m i nuarea im­ p o r t' a n ţe i ,p s i h olog i c e a · u nui fapt. ­

35

1 456 b


Poe t ' c a 1 9, 1 4 56 b

63

p ă r t iri ŞI IJ1 tratare a faptelor, atunci cînd e nevoie s ă le orînd uim, ca să stîrnească mila s a u teama, s a u s ă dea i mpres i a măreţiei ori a verosimi l ului S ingura d eosebire e că , în acest caz, efectele se p r o du c fără exp resi a ver­ b a l ă , pe cîn d efectele care ţin de grai trebuie să fie pregătite de vorbitor şi urmează s ă se desfăşoare după cum vorbeşte e l . I n a devă r care ar m a i fi rolul cuvîntă­ torului, d acă gîndul i -ar fi vă dit şi n - a r reieş i din vorb a l u i ? 2 1 4 . Di ntre chestiunile care privesc exprimare a prin cu­ v i n t e , una o constituie problema diferitelor aspecte ale vorbirii 2 1 5 ; cu n oaşterea lor aparţine îns ă actorul ui s au a r­ ti stului , meşter căli t in asemenea m aterie, cum e , de p ildă a şti în ce con stă o poruncă , o rugăm inte, o povestire, o amen inţ are, o întrebare, un r ăs puns ş i toate cel elal te la îel. Cu drept cuvînt, nu ne p utem l u a d upă cunoaşterea s au n ecunoaşterea acestor moduri de vor bi re , pen t ru a a d uce ariei p oet u lu i vreo învinuire temeinică. Cum am p utea admite învinuirea adusă de P rotagoras 2 1 6 lui Homer, -:um că, prin cuvintele : " Cîntă, zeiţă, mîn i a . . . " 2 1 7 , poet u l dă o poruncă, Pi i n d încr e dinţat c ă a dresează doar o rugă ; -căci , z ice el , a s pu n e s ă se facă s a u nu un l ucru , î nse amnă .

5

,

,

10

,

214

nu vrea să f i e c o n f.un date efeotel'e logi ce şi a l e acţ i u n i i tragi'ce cu c'ele la'h� vorbi r i i , ş i p roce­ dl'a ză p r i n reduc·e re I!a .a·bsm d ; dacă a c ţ i u n ea ar spune tot ,p ri n " a î m s ă ş i , .drama a.r putea fi mută. 2 1 5 A căror tratare pe l arg nu revine u ne i " Poetic i " , 'Pentru ,'a p'n de reci·t.a re, de decl ama,ţ i e, de i nterpretare, a di c ă de arta . I l· \ o ru l u i ş i ,de şti i n ţ a cel u i oa re s i s temalt i z eaz ă t.eoretic , aceste

cele

Ari stotel

emoţioo a le

, · l l 'I l I l' n te.

d i n � r e cei m a i ilu ştri s ofişti 2 1 6 Profagoras din A b dera , unul s l'c o l u l V. A fost pri eten cu Peri d'e, l-a cun oscut p e Socrat,e, I fost persowt a t şi eXlpuilz a1 p·entru atei sm ded a r a t ; el este pri1 1 1 : r 1 sof i st-retor c a re ,a 'd Î's.t i n s pa tru modur.i . d e vorbire (elocu ­ ( 1 I 1 1 1 l ' ) : rugăm i n te, intreba re, răspuns, ,poru ncă. m P r i mu l hem i s � i h a l Il i.adei . 1 I 11

.

15


Poet : c a 20, 1 456

64

b

poruncă 2 1 8 . De aceea, treb u i e s ă l ăsăm l a o p arte această chestiune, ca ţi nind de alt ă ştiinţ ă , n u de poeti c ă .

a da

o

20

Expres i a verb a l ă se compune pe de-a-ntregul d i n următoarele p ă rţi : l i tera 2 1 9 , s i l a b a , p articu l a de legătură , artico l u l , numele, verb u l , flexiunea ş i propoziţi a . Litera este un sunet i ndivizib i l , d a r n u ori ş i ce fel de sunet, ci n u m a i ace l a care po ate intra în fo rmarea unui sunet compus ; doar ş i animalele scot sunete i n d i ·· v i z i b i le, dar n u d a u nici unuia n umele de l i teră . Litera poate fi vo c a l ă , semivoc a l ă 220 ş i mută 2 2 1 . Vo c a l a este l i tera care are un sunet percepti hi l , făr,ă s ă se facă o apropiere a limb i i s a u a buzelor ; semivoca l a este l i tera care are un sunet perceptib i l , datorită aceste i ap ro ­ p i eri, c a , de p i l d ă , � ş i P ; mută este aceea care , deş i formată c u această a p rop iere, n - a re, p r i n e a însăşi , n ici un sunet, ci devine p ercept i b i l ă numai întovărăş it ă de l i terele care a u un sunet, c a r şi 1'1222 Aces te l itere se deosebesc după formele pe care le i a gura 2 23 ş i după locul unde se produc 2 24 , ca ş i dup ă cum 2 1 8 I n v i n u i re a a d u s ă de P ro t a go r a s nu se p o a t e a d mite , ex­ p l id Aristo-t el , penrt ru !c ă 'pre c i z a re a n u anţei a p a rţ'i n e ce,lu i c a r e rec i t ă şi i,ntenpretea z ă , nu poetu l u i . 21 9 A d i-c ă sunetul i n d i vi z i b i l , d o t a t cu -s emn i f i c a ţ i e ş i s u sc e p ­ t-i bil d e a co-nsrt i t u i u n element a l l i m ba j u l u i (fonemul, tn t erm i ­ n o l o g i e m ot d el n ă ) . 220 P r i n sPJ!TI i v oca,I ă, Aris!o:el înţelege or.i c e c o n s o a nă TI eocl u­ z i v ă : S, r ertc. 22 1 Oc l u z i v ă . 222 C h i a r a.rt i c u l a1e i n d ependent , ele d evi n p er c epti b ile n u ­ m a i î, n v i r t u t e a unei dt de m i c i amp ] j- f- i c ă ri v oc a l i c e : g (î) , d(î). 223 I n ca z u l v,ocal elor. 22 4 I n cazul consoa nelor ş i -semivoca l elor.

20

25

30


PJe t i c a

20, 1 4 56

b

-.

65

1 4 57 a

sînt aspirat e 2 25 s a u ex p l o z ive 226, lungi s au s curt e 227, a scu­ ţi te, grave s a u interm e d i a re 22 8 ; examinarea lor în a mă ­ nunt rev i ne celor care se ocu p ă de metrică. S i l a b a este un sunet l i p s i t de înţeles, a l c ăt u i t d i ntr-o mută şi o l i t er ă

Cll

s u ne t 229 ;

a şa ,

s u ne t u l

es t e o si l a b ă , d u p ă C U 1 l 1 t o t s i l a b ă e s t e

A şi

se for me a z ă ,

de p i l d ă , fP:\ ;

dacă

fP

fără

A

i se a d a ug ă

35

d a r şi a i c i cerc e t a rea

deosebiri lor revin e tot mei r i c i i P a r t i c u l a de leg ă t u r ă e s te un cuvînt l i p s it d e î nţ e l e s care nici nu î m p ied i c ă cons t i tuire a , d a r n i c i nu a lcătuieşte u n s i ngu r cuvint C l l inţeles, compus d i n m a i m u l te sunete ( aşezată fie l a sf î r ş i t s a u l a mij loc) , neputînd s ă se a f le n i c i l a începutul u n e i fraze, în poziţie indepen ­ dentă, cum ar fi de p i l d ă !lE-v, b11, TO L, bE, s a u este un cuvînt l ipsit de înţeles, care, p r i n func ţi a s a , formează o singură expresie cu înţeles din mai multe sunete cU înţeles. .

Articolul este începutul , sfîrşitul ;Tf{l L şi celel a lte ; nici nu împiedică,

un cuvînt lipsit de înţeles, care arată s a u împărţirea h azei ( d e p i l d ă , Il fl cp l , s a u un cuvînt lipsit de înţeles, care nici n u înlesneşte alcătuirea unei s i n -

225 Cu articulaţia termi n a tă î n aspiratia h. 226 A.d ică sonore. 227 E vor,ba de c a n titatea vaca,l elor. 228 f n fUrlcţie de na tura accentu'lu i ( a scuţi1, gra v

sau c i r ­ cumflex) . dJintr-o oolu zivă şi o vocal ă (gra ) sau dintr-o 229 Adică oduzdvă şi o consoan ă neocluzivă ( gr) , ceea ce nu c01Ilcordă cu vederi l e noastre actuale, ; t o t u ş i chi ar l i n g v i st ica modernă, n u . meşte s onante sunetel e c a r e pot avea, cî n d rol consonantic , cî n d rol v oc a tie ( putî n d constitui o si'l a b ă ) : m, rI , r , 1 , i , u (ad.i că "semivoca I'ele" lui Aristotel, cu excepţia ,lu i s) . li

-

Aristotel- Poetica

-

c.

878 1

1 457 a

5


66

Poet i c a 20, 1 4 57 a

gure expresi i cu înţeles, d i n m a i multe s u nete ) , locul să u firesc f i i n d l a sfîrş i t s a u l a m ij 1 0 :': 2 3 0 , Numele 23 1 este ° a lcătuire de sunete cu înţeles, făr6. i dee de timp ş i di ntre care nici o p a rte n - a re înţeles p r i n ea în s ă ş i :23 2 ; î n a devăr, în numele d u b l e , nu întrebuinţăm părţile :.:omponente cu înţ eles ul lor propriu ; ele p i ldă, în Theodoros, "dăruit de zei " , c uvÎ,nt u l "doron " ( . , d a r " ) n- arc� nici u n înţeles 23 3 , Verbul este ° a l c ă t u i re de s unete cu înţeles, c u p r i n ­ zînd i deea de timp, a l e cărei p ărţi n - a u înţeles prin ele însele, c a l a nume ; căci "om" s a u "alb" nu arată t i m p u l , pe cînd În "el merge " s a u " e l a mers " , l a înţeles se a d a u gă i n dica ţia timpului, prezent la u n u l , trecut la a l tu l . Flexi unea este c a r a cteristică nume l u i s a u verbulu i ş i a r a t ă fie rel a t i i c a " a cH i " s a u " c u i " ş i a ltele l a fel 2 3 4 , 2 30 tn<treg p a sa j u l pl'i v i tor l a ,p art'i,c u l a de legătură ş i "ar­ tic.o l " eSlte i n c,ert, cor,apt, i n terpol a t , i , a r i nt.eflp retăr i l e posibi l e sîn t greu de pu s de aCOipd în d et.a l iu ; 'Î n m a r e, se Î n ţ el ege că Ar i stotel vo rbeşte : 1 ) d eSip re c eea ce şi acum , Î n gram a t i c a gr ea c ă , se numeş:� p,a rtÎlC u I ă : 1\11 , TOL, " d e b u n ă 'se amă, fără Î n d o i a l ă " , flE v , M " p e de o ,p,af't e, ' " pe de a l : a " etc. ; 2) despre p r ep o z i ţ i i : awpl, ItE (l L "În j u r u l " , " d espre" ; 3). despre conJu n cţ i i , fă,ră să dea ex'emp,l e. Pentru Ari,stoi el, el e au î,n com u n «.J i:p sa 'de înţ. e 1 es», a'd i că faptu.! că, lu'a t e s ingure , nu pot consti tui , d u pă e l , elCp r e s l a l i n gv i s t i c ă a 'u nei n o ţ i u n i . 231 P ărţi.J e d e vor b i r e decJ.i n a b i le : s u b s t a n t i v u l , p ro n umele, a dj ectivul , ,proba bi l şi a rticol u l , con si derat ca pronume demon ­ straiiv. 23 2 P ă rţ i l e cuvîn t u l u i n u a u Î n j el es in depen d e n t , a ş a cum p o t a \' e a p ă r ţ i l e p ropoz i ţ i ei (vezi m a i j o s, r . 23 şi u r m . ) . 2 33 Ari stotel dă ca exemplu c a z u l extrem a.I cuvint elor com ­ p u s e , l a care ,s - a r putea p'r·esuplll n e totu ş i că părţi le a u 's ens i n d e ­ p endent, ş i tot.u şi n u 'au , căci în ,g rec eşte ,ttEO- est.e o t em ă ca,re n u ' se întrebu i n jea z ă niciodată si ngură , ci doar în comp u n ere /ia'LI în­ soţ i t ă de u n :mol'fem (ca în 1}EO-\; " ze'u " ) , iar b W (l o; se găs eşte doar î n comp unere, căd cu vîn tul calr,e înseam n ă " dar" e s�e bW (l o v ; În plus, si ntez a numel u i com pus Ele6(\w(lo\; nu este simpl a sumă ..

,

-

\}EO\;

+

bW (l ov.

2 34 Ca z u r i l e .

10

15


Poet i c a 2 1 , 1 4 57 a

fie s i n g u l a r u l . sau p l u r a l itatea 235, ca "oamen i " sau "om " , fie fel u r i l e de exp rimare a l e persoanei care vorbeşte 23 6 , ca , de p i l d ă , întrebarea s a u porunca, Întrucît "el a mers " s a u "mergi " sînt flexillni a l e verbul u i , potrivi t a cestei deoseb i r i . Propoziţia 23 7 este o alcătuire de sunete cu înţel es, d i n a l e c ă r e i părţi unel e îş i a u înţelesul î n e l e însel e ( c ă c i n u toate propoz iţi i l e sînt a l cătuite din verbe ş i nume , ci putem avea propoz iţie şi fără verb, c a în definiţia omului 2:>8 ; ori cîn d, totuş i, p ropoz i ţ i a trebu ie s ă cuprind ă ° p a rte cu înţeles ) . Exem p l u de p a rte cu înţeles prin e a î n s ă ş i este "C leon" d in "C leon merge " . Propozi t i a poate constitui ° unit ate, în două ch i p u r i , s a u arătînd u n s i n gur lucru s a u fiind a l c ă t u i t ă din mai m u l te părţi legate împreună : aşa, de p i l dă , , , I l i a d a " este unitară pri n legă t u r a dintre părţ i l e sale, i a r def i n i ţ i a om ului este unitară, p e n t r u că a rată un s i n gur lucru.

67

20

25

21

I n ce p r iveşte felurile numelui, avem numele s i m p l u ( înţeleg prin simp l u , nume l e care nu -i a lcătuit din ele2 35 Num ă r u l . 2 .1 6 M odn1rile ver b a l e, d a r nu riguros î n se!l1 sul pe care îl . 1 . 1 111 astăzi t erme n u l u i . 237 Te rmen uil "pwpozliţie" ( A6yo,) a pe !pen t r u Aris t ote,l u n , ' I I S fo a rt e }arg, care merge · d e ·1..1 ·propoz i ţ i a nomina lă ( fără pre­ r l l l' a t v·erbal) , l'a o întreagă op eră l i ter a r ă (de exem,pllu, " I H a d a ") , I i i kriul .fi i n d unitatea. f i e ea s'imp l ă (în p.rop.oz iţ.i .a c a r e exprimă " l I otiune un id : def i n iţi a ) , .f i e cQmp l ex ă (,în întregurH e c are ex­ l ' i i I II ii un a n s a mblu coerent d e noţiu n i ) ; dintre elementele togo­ ·. I I /ai . u ne l e ,au sens IPIf Oipriu ( lliumele, verbUll ) , aoHel e nu (pa · r ti I I " de l' eg ă L u ră , p,repoz iţii, conjoulllcţi i ) . '.1 8

Ca de exemplu, în liv� (l <D3to, ţ00v 3tEţOV M3touv "omul f i i n,ţ ă hilp e d ă .f ără a rip i " sau ăV�(lOl3to� ţ00v EmO"tlJf!lJ, " )( l L )( {, V "omul ( este) ° ,f ii'nţă ca'pa b i l ă ,de ştii-n I ă " ('am îndouă d e ­ � , I I'I ! 1 i :1 ri stoÎ' e J.ice l . I

, . I i- )

-o

30


b

P o e t i c a 2 [ , [ 4 5 7 a,

68

cu î n ţele s a p a rte c u m est e ylj p ămînt) , ş i n u a lcătuit , f i e d i nt r o p ar t e �u î n ţe l e s ş i a l t a li p s i t ă de înţ e l e s ( ţ i n î n d seama că d i s t i n c t i a nu p r iveşte co m p o n e n ţ e l e în cadrul c u v î n t u l u i ) 2 4 0 ; Fi e d i n p ă r ţ i cu înţeles . Mai p u tem avea n u m e a lc ă t u i t e d i n t rei , patru s a u m a i m u l te p ă r ţ i cum sînt, de p i l d ă , m u l t e 24 1 n u m e ( a le m a s a l i oţi l o r ) 2 4 2 c a 'EQI-lO'KUl%O ;UV{loc; 2 43. P e de a l t ii p a r te orice n u m e e s t e un n u m e ob i ş n u i t s a u n u m e deo.seb i t , m e t a Foră s a u n u me de podoa b ă . n u m e form at elco a utor s a u ll l J me l u n g i t, scurtat s a u schimb at. mente

,

m e l e d u b l u 239,

­

=

-

,

:3:>

,

o b i ş n u i t a �e l a folo s i t de f i e c a r e dintre noi , ş i p r i n nllme deosebit 2 14, acel a p e c a re î l în t r e buinţează a l t i oamen i , încît desigur a c e l a ş i n u me po a t e să f i e şi n u m e o b i ş n u i t ş i n u m e deoseb i t . d a r n u p e n t r u a c e i a ş i oameni ; astfel alYuvov " l a nce" e st e nume obi ş -

[ 457 b

I nţe l e g p r i n nume

­

nu it

tru

pentru

l oc u i tori i

din

Cypru

şi

ll u m e

:5

d e o seb i t p e n -

noi . ob i e ct a un u i nume

Me t a fora e trecerea a s u p r a u n u i

care a rată alt obiect, trecere f i e d e l a gen l a s p e c i e , f i e d e l a s pec i e l a gen , f i e el e l a s pec i e l a s p e c i e , fie d u pă un r a po rt de a n a l o g i e . C u p r i v i r e l a trecerea de l a gen I A. specie, d a u u r m ăto r u l exe m p l u : " i a t ă , co r a b i a m e a s t â p e lo c 2 45, deoarece " a f i a n co r a t " e u n u l d i n fel u r i l e d e a s t a . Exe �n p l ll d e trecere de l a s p e c i e l a g e n : "Des i gu r , "

239 Compu s.

/

(

240 P a r a n te z ă foa rte strînsă. care fate a l u z i E' la a b s e n ţ a d e s e n s ,a u t on om 'a l oom p o n en : e l or un ui cuvînt compu s, a f'i rma tă Ill a i sus, c a p . 20, 1 457a 1 3 ; a ce s t e componente a u o v a l oare se m a n · t i c ă în si n e n um a i în ca d ru l cuvi ntu l ui comp u s . 24 1 E x a,ger a r e . 242

Locu i tori a i M'a s s a'l i e i , c o l o n i e p hoce e ană î nteme i a t ă în aii VII- lea L e.ll . . a cl u al,a M a r s j [,j e . 243 Hermocaicoxanthos, p'foh abill e.p i tet a l l u i Zeu s , în com ­ p o n-enţa că,mi a i nt r ă num e l e .a trei nîu r i d in A s i a M ic ă , d,i n a p r o ­ pj e:-e,a Phooeei, m eJt r opol a ma s'a l i oţ i lor : "E(lf.lo" Ku"ixo, ş i ::: uv�o,_ vea cul

244

245

C uvînt s t r ă i n . cuvînt .r a r , regiona l i sm . "Odi s e i a " I 1 85 ( />1 . 260 ) , X X I V 308

( />1 . 4 1 5-6 ) .

[O


Po et : c a

2 1 , 1 457 b

69

fapte frumo a s e " 2 4 6 , că ci " m i i " i I l s e a mn ă " m u \ie" ş i poetu l îl î n treb u i n ţează a i c i în loc , l e "multe " . E xempl u de trecere de l a s p ecie l a specie : " S ecătuindu-i vi aţa cu sabi a lui de bronz" ş i "tăind 247 cu h ronzul nep ieritor. . . " 2 4 8 , fii n dcă aici " a secătu i " î n seamnă , . a t ă i a " ş i "a t ă i a " înseamnă " a secătui " ; şi am î n două ,.\lI înţeles u l de a l u a ceva. I n ţeleg prin trecere după un ra port de a n a logi e toate ,' ;jzurile cînd termenul al doilea se află f a ţ ă de termenul î n tîi În ace l a ş i r aport cum e ter m enul al patrulea fa ţă < l e a l treilea ; în acest caz, poetul v a pute a î ntrebuinţa : i l p atrulea termen în loc d e a l doi lea şi pe a l d o i l e a în l nl: de a l p a t r ul e a ; cîteo d a t ă , se a d augă ş i ter m en ul _ l a c a re s e r a portă cuvîntul înlocuit d e m e taforă . Pentru c a <1 ['itI mai lămurit prin exemple, e x i s tă acel aşi rapor t Î n t re " c u p ă " ş i "D ionysos " , ca Între "scut" şi " A res " 2 4 9 ; poet u l v a s p u n e deci d espre cupă că - i "s�utul l u i Dio­ I lYsos " ş i desp re scut, că-i "cup a l u i A res " 250. De a seme n e a , există acel aşi raport . între bă trîneţe ş i vi aţă , ca În t r� :--- c a r ă şi z i ; a ş a d a r , poetul v a spune d espr e s e ară , c u m l i ce E mpe d oc l e, că-i " b ătr î ne ţ e a z i lei " , ş i d espre b ătr Î t l L'ţ e c ă - i " s e a r a v i eţ i i " s a u " a pu s u l v i eţ i i " 25 1 . I n une l e I

J l i s e a s ă vî rşit mii

< I l'

I : ,'a

de

�46 " I l i il d il " I I 272 ( i\\. 264 ) ; �l U(l[a î n seamn ă, riguros, " z eci mii", 247 Se s u b î n ţ e l e g e . , a p a " : t ă i n d a p a c u o c u p ă d e bronz. 2 48 Ambele e i tate sînt din ,. P u r i f i c ă r i l e " l u i Empedoel es : a c ţ i u ­

generică

de

"a

lua

ceva ",

are

mai

m u l te

spec i i,

î ntre c a re

"a

I l l i l a pa, a gol i , a sec ă tu i " ş i "a I l l a v i a ţ a , a t ă i a c u rsul vieţ i i " , ' I l l ' c i i c a re s e p o t în treb u i n ţ a li n a î n locul a l teia : " a l u a v i a ţa ( < " a pe a p ă ) , a go l i de v i a ţ ă " şi "a t ă i a , a întreru pe curgerea a pei " . 2 49 CUlp a st ă f a ţ ă , d e zeul v i ţei , d e v i'e ( Di onysos) ca ocwtul l , tI, , 1 de zeul ră zbo i u l u i ( Ares ) : se poa te dec i z ice "scut" În loc de , _ " l l p ii " . şi i n vers : pentru a evi t a î n s ă confuz i a şi a prec iza că terme -

1 1111

('

f o l o s i t în accepţ i e metaforică,

se

i n d i c ă şi n o i l e ra porturi create

, i < - n le ! a foră, cum ilriltă Ari stotel în fraza următoare. 250 M etafora "cu:p a lu i Ares" a p a re În u nul d i ntre ,fragmen­ t , · 1 , · p ă'stralt e de l a T i motheos. 2,, 1 P ro b a bi l tot î n " P ur;if i c ă ri " , f ă r ă c a c i t a t u l să f i e î n s ă t " \ t 1 1 :i 1 .

15

20

25


70

21,

PJ e t i c a

1 457 b

-

1 4S8 a

cazuri de a n a logie, nu există u n nume prop r i u - z i s , d a r ra por t u l v a fi ex pr i m at tot u ş i l a fel ; de p i l d ă , acţiunea de a împră ş t i a s ă m î n ţ a se numeşte " a semă n a , în s ă p e n t r u a a r ăt a ac ţ i une a s o a re l u i , c a r e - ş i îm p r ă şt i e l u ­ m i n a . nu este u n c uv î n t a n ume ; c u t o a t e acestea , ra po r tu l d i ntre acea stă a c ţ i u ne, l aţă de l u m i n a so a rel u i , este acel a ş i şi Cll cel d i ntre " a sem ă n a " f a ţ ă de s ăm î n ţ ă ; de a ceea , s-a spus "semănînd o l u m i n ă d iv i n ă " 2 5 2 . Se p o ate, înc ă , folosi acest fel de meta foră ş i în a l t ch i p : du p ă ce s - a a r ă t a t un lucru p ri n tr - u n nume c a re a pa r ţ i n e a l t u i l u cru 253, s e t ă g ă d u ieşte acestui a u n a d i ntre însuş i r i l e s a l e speci fice ; a ş a , în l o c de a numi scu t u l "cu p a l u i Are s " , v a fi n u m i t cu p a făr ă v i n " 2 S I. "

-

30

"

N ume p l ă s m u i t e a cel a care n\l er a de loc folos it ş i pe ca r e poetul 'î f face d i n c a p u l l u i ; se p a r e c ă a ş a s - a î n tîm p l a t cu m a i m u l te n ume, c u m a r f i E Q VUYEt; 2 5 5 , c u înţeles u l de c o a rn e , ş i a Q l'jT � Q 2.5 6 , C l l Î n ţ ele s u l ele p reot . N umele p o a te s ă fie lungit s a u s c u r t a t ; este l u n g i t , eÎnd s - a p u s () voc a l ă m a i lungă decît voc a l a cuvîn t u l l l i s a u s - a i n terc a l a t o s i l a b ă ; e scurtat, cînd i s- a t ă i a t ?;; 2

se

Nu

253 D ec i , meiul

cum mai şi

°

p r ec i z. a .r e

în trebui nţ ă ri i ,

t i ve.

s-a

r, a .p,o du l u i de mai

2;;, E

pra

ce

su s

nu

"al

lui

î

a uto UI

cun o a ş t e

după

spu s

a c est u i

h em i s-t i h .

" CUlp ă "

în

loc

"scut",

de

în

te­

sus. n e g a lt i v ă

proprii,

d e s t,i n a t ă

ci

D i onys o s " ,

met a f o r i c e "a

lui

a

Ar e s "

a:r a gă erau

asu­

3,t e n ţ i a tot

c u \" i n t u l u i ,

aşa

POZI­ 1437b 2

p r ec i z ă ri

A i c i a r urma tra tarea " n umelui de podoabă" ( vezi 22, 1 458a 3 3 ) c a r e I.i p's eş'te din m a nu sc ii s . 255 (ernyges) Forma c u v întu1 ui e ne s i g u r ă ; în Eschyl ,

cap.

găseşte

un

lf(>vu "ta ;

de l a /!(Jvo;, care " c o a r n e (It i n e r e ) " ,

�56 sufi x u l u i

(aret"er) de

"ramuri

are

acelaşi

( " I J i a da"

a ge nt

-Ttw

1

t i nere, sens)

II) ; (-ter) ,

ouv

de

v! ă s t a r e,

de

î n tu l la

u n de, e

se m I ă,d i ţ e " ( fo.r m a t p o a t e, s e n s u l d e

der i v a t,

u (J ăafrat

"a

cu se

,

j

a u t or u l ruga".

:"l.� 1 45S

il


Po e t i c a 2 1 , 1 4 5 8 a

cuv i nte l ungite sînt Jt6ÂEW � În Jt6Âl]O �23 7 , TI l] A E LOOlJ Î n TI� Âl] LâoEW25B ş i de nume scurt a te x Q i: 2 ii � , OOl 2 0 0 ş i o 1jJ 2 6 1 din XUTll y lv E T a L a f-l <jloTfQ W V 01jJ 2 6 2 , N u me l e este m o­ d i ficat cînd dintr- u n nume obişn u i t se Iasă nesch imbată o p a rte, i a r cea l a ltă parie se potriveşte d u p ă p l a c , de p i l d ă (i 3 in locul I u i OE � L 6v, O E � L TE Q 6 v XUT{l fl uţ6v 2 Privite în ele însele 2 64 , n umele sînt unele mascul ine, a l tele fem i n i n e şi a l t el e i nterme d i are 2 6 ;; ; masculi ne sînt ::ele care se s fî.rş e s c În v, Q < sa u c > 2 6 3 s a u în orice l i ­ ter,ii c omp u să c u � (sînt dou ă , ti' şi � 2 6 i ) ; fem i n i n e sînt c e l e termi nate În vocalele totde a u n a lungi , de p i l dă n u mele term i n a t e în l] ş i W s a u în voc a l a lungită U 2 (i � ; a ş a fel î ncît, 1 & urma urmelor, n umărul term i n a ţ i i lor po s i ­ b i l e este a cel a ş i p e n t r u numele m a scul ine ca ş i pentru cev a ; exemple

de

� > o(paIe os, pO'Ie os) ex em'p l u de l u n g i r e a voea lci a dou a form ă ('pol eos) este form a veche (homerică ) , d i n c a re p r o v i n e p r ima ( p oleos ) , forma atică , şi nu p r i n s c u r t a re, c i pr. in m etatez ă ( i ntervert i r e ) , d e ca n t> ită ţ i . Ari stotel i.a ca form e de b a z ă , form e l e a l ice. 258 ( Peleidou ) ( a ti c ) , (Pel"ii' adeo) ( homeri c , " l l i a d a " 1 1 ) a mîn dou ă cu sen sul ,de " a fiulu.i l u i Peleus", exemp·l u de lun gi re a u n e i voea l e ('e > 1' ) şi ,de i n terc a l a te a u n e i s i l a be (-a-) . D i n p u n du l de vede,r e a l gram alTIic i i i s torice, d i f'2renj a d i n t r e c e l e d o u h .f orm e CO'mpor � ă î n s ă a J.t e exp H c a ţ i i . ?jU ( kri) , .presc u r l a re d i n X(lLit� (krithe) " o r z " . 260 ( do) pn�so'Jr(.are di·n I\ W �lU I. do m a ) , ,'pa,l a t " ; a m b e l e pres c u r ­ t ă r i s î n t u z u a l e în d i a l ectul e p i c . 26 1 (op s) prescurtare d i n (hIJl � (opsis) " p r i v i re " . 2 62 ( Mia ginetai amfoter'On ops i , , 0 s i n gur ii p ri v i r e d i n a mî n­ doi ( oc h i'i ) i,e şea " , h e m i sti h c i t a.t . di n Empe d oc l e. 263 ( Dexiteron kata mazon) "în a p ro p i e r e a sînului dre p 1. " ( " l l i a cl a " V , 393 ; e vorba de locul ullde se î nf i p sese o săgeat ă ) ; dexiteron esle com p a r a th'ul l u i dexion ( f o l o s i t cu \' echea sa v a 1 0 ar e o po z itivă : " d reptul ( n u stî n gu l ) " ş i n i ci d ecum o a l t e r a r e a r ­ b itrară a p o z i tivu l u i ) . 26 4 A d'i c ă i n d ep en de.nt de cl a s i f i c ă r i l e de m a i s u s : n u m e comu n E', m e t a foî1; elco 25Î

de fa'pl,

265 N eutre. 266 n, r ( s a u

2 6 7 ps

268

şi

-e , ;-

x

71

(

s). cs) .

=

s a u ii:

5

10


P o e t ; c a 22, 1 4 5 8 a

72

numele feminine, deoarece 'Ij! ş i � sînt u n a ş i aceea ş i ( cu � ) . Pe de a l t ă p arte, n i c i u n n u m e nu s e 1:erm ină cu o mută 2 6 9 , nici cu o voca l ă scurt ă . N um a i. trei nume :rtE:rtEQ L 2 7 0 se term ină în l ş i cinci în 'li . !lEA.l, �O!l!l L, Numele i ntermedi are se termi n ă in una din aceste 27 1 li­ tere, în v sa u în �.

15

22

I nsuşirea de bază a limbii este de a fi limpede , fără s ă fie comună . Este cu desăvîrşire l i mpede, cîn d e alcii­ tuită din nume obişnuite, dar a tunci e ş i comună 2 7 2 ; a ş a - i , de pi l d ă , poez i a l u i C leophon ş i a lui Sthenelos 2 7 3 . E no­ bi l ă ş i lipsită de bana l i tate, cîn d foloseşie cuvi nie care nu intră în întrebuinţa rea z i l nică. Inţeleg prin aceasta că folose şte cuvîntul deosebi t , metafora , numele lungit ş i , în l i nie genera l ă , t o t ce- i potrivnic folos inţei ob iş n uite . . D a r dacă al cătuim limba n um a i d i n a semene a euvinte, rom avea o exprimare enigmatică s a u un b a rb ari sm ; o exprimare e n i gmatică , dac.ă o a lcătuim numai d i n me­ t a fore, şi un b a rbarism, dacă ne folos im de cuv i nte deo ­ seb i ie 27 4 . I n a dev ăr, c a r a cteris t i c a cni gme i este de a s pune ceva cu rost, punînd la un loc termeni care n u se Îm­ pacă 275. Lucru l nu-i cu p utinţă s ă Vie realizat, cîn d s e a l ătură nume ob işnuite în vor,bi re a eurent ă, d a r e În269

C o nsoa,n ă odu z i v ă . (meZi) "m i e re", ( kommi) " l i p i c i " , (peperi) , . p'i p er" , toa te . i r e i su bstan tIv e n eu t.re, c a ş i cele cin ci î n u ( = y ) . 271 I n oi, -y ; Ar;i'stotel om i te s ă me n ţ i onez e ,aici şi -a, in care se 1emn i n ă u n num ă r cons'i dera b i l ,de s u b s ta n tive n eutre ; c l a si f i c area 1u.i Ari.sto1'el es1e aproxima,t ivă ş i , :p e a l ocuri, ero n a t ă . 272 P \.a t ă , f'ă r ă rel i ef, ter n ă , b a nall ă . 273 Sthenelos este p r ob a b i l a u t or u l d e t r a g e d i i c r i t icat d e A r i s tofan în .Vies p i le", v. 1 3 1 3 ; mai mult nu se ştie des p re e l . ' " C a ş i m a i s u s , î n cap. 2 1, 1 457b 3 - 4 , p r i n c u vin t " d e o ­ sebit" s e î n ţ el eg e un cuvî n t Fmp r u muta t s a u u nu l ·di,a'l oot a'i . 275 E n i g m a a r e un se n s , pe c a r e î n s ă îl a s c u n d e î n t r eb u i n ­ ţ a r e a m etaforelor, preze n t a t e c a term e n i prop r i i . 27 0

20

25


Poet i c a 22 ,

73

1 458 a, b

gă d u i t în meta fore 276 ; ele p i l d ă : "Am v ă z u t un om, care c u aj utor u l foc u l u i l i pea bronz pe s p ate l e a l t u i om 277 şi a l te enigme l a fel. Prin alăturarea cuv intelor deosebite, s e dă n a ş ter e la un b a rbarism. Prin urm are, trebuie s.ă fa c em oarecum un a mestec d i n aceste nume ; căci, p r i n cuvîntul deosebit, met a foră , c uvînt ul d e podoabă ş i celel alte fel uri d e nume despr e c a re s - a vorb i t, se va ev i ta banalitatea ş i vulga r i tatea, iar pe de altă p arte, numele obi ş n u i t v a a duce c l a r i tatea. Ceea ce contribuie, în mare p a r te, l a claritatea l i m bi i ş i l a evitarea b a n a l i t ă ţii ·sînt lungiri le, scurtăr i l e ş i schimb ă r i l e el i n cuvinte ; astfel , înelepărtîndu-se d e forma c o m ună ş i d e folosinţa obişnuită , a ceste cuvinte YOf face ca l i m b a s ă n u fie ,ba n a l ă , i a r , pe de a lt ă parte, g ăs i n d u -se În uz, se v a men ţ ine ş i claritatea. Aş a fii nd , n - a u dreplate cei care critică o atare l imbă ş i care, pe sc e n ă , îşi bat j o c d e poet 278 , ca, de pildă, E uc\ i des cel b ă t rîn � 7 0 , ca re s p u ne c ă - i uşor să com p u i versuri, dacă a i l i bertatea să l u ngeşt i cuvintele după voi e, ş i care E ucl i des, î n derîdere, a făc u t c o nfor m acestui mod de exprimare 280 şi Ou')(. \'e r s u r i l e 'Emxu g 'Y) v d 5 0 v M u g u{twvu5E Bu5 l� o V ta "

ti v Y'f g uIlEv o � TOV hEi.vou UHf:\o QO V28 1 • 27 6 C ă ci nu m a i î n t r ebu�n ţ a t meta,foric, u n termen p o a t e fi a m bi guu, î n se n's u l c ă , l a ,p rim a v e d ere, Ipoa te fi I-u a,t dup ă s e nsu l s ă u ,p r op.r i u , c eea ce duce la a b sul1d i t ă.( i . 2 7 7 G hi'citoare .art ribuiriă \poet ei Cloobul i n a �i expl ica.l ă de \ r is t o t el ·î n.suş i , ·în "Retorica " ·I I I 2, 1 405a 35 ; c u v i n te l e " l i pea" :ş i " b ron z " sî n t l u a,t e î n sen s m etaJol1k : Hp e a " în sen S1l 1 d e . . punea , apU c a " (met.aforă ,de l a spec i e I a s p ec i e ) ş i "bron z " j J\' lltru "ventuză ( de bronz ) " ( metaforă de l a gen l a specie ) ; dec i \m văzut un om (' a re, cu foc, a pl ica ventuze a l t u i om". .

...

"

�7 8

Prob a b i l este vorba de Homer.

�79

Nl!

�8 1

"

2 80

Sr> ş: i e c i n p a fost. . P e E p i c h a res l - a m vă zut s p r e M a r a thon m ergînd " N e d ori l1id u - i eîtu şi de pu-ţ i n el ebora .a celu i om" (el ebo/'ll

..

.

'p'l a nli ă med<ici n a l ă d ă t ătoare de nebuni e ) . Ambele 'Vl' r s l l r i n i şt e hex.a m etri defeduoş i ( c u :l u n giri a rbH r a r e de V()l· :t l t ' ) ., i r i' d ieo ti ,pri-il d i,sp ropor ţ i a d i ntre con ţ in utu l neînsem n a t şi so l l -II I I : l i l a lea c>p i c ă a form e i . , - l' a

,illt

o

30

1 458 b

5


74

Poetica 22, 1 4 5'3 b

I ntrebuinţarea v ă d i t ă , c a s ă spunem a ş a , a a cestu i f e l d e exprima re a r produce un efect r i d icol şi treb u i e m ă s u ră în folosirea fiec.3 re i a d i nire p ă rţ i l e l im b i i ; î n . a dev ă r, dacă fo losim l a loc nepotrivit m e t a fo r e l e , cuv i n t e l e deosebite etc. v o m aj unge l a acel a ş i rezu l tat, ca ş i c u m l e - a m folos i pentru a stîrni rîs u l . Cît d e departe e de acest procedeu întreb u i nţarea cea potriv i t ă , n e putem d a seama d i n eJ\empl u l v e r s ur ilor e p i ce, d a c ă i n troducem în vers cuv i nte obişnu i te . S ă înlocuim cuvî,ntu l deoseb i t . metaforele etc. , cu cLl\' i n te o b i ş n u ite, ş i se v a vedea că sp unem a dev ă r u l : astfel E schyl ş i E u r i p i d e a u com p u s acel a ş i vers i ambic, n u m a i că Euri p i de a sch imbat un s i n g u r cuvînt, p u nînd în locul unui cuvînt deoseb it, u n cuvînt obişnuit ş i unul d i n cele două versuri ne pa re frumos, i a r cel ă l a l t mediocru. In a devăr, Eschyl spu sese în " Ph i lodet " 282 :

lO

l ,�

20

" r a na ce-mi m ă nÎ,n că ale p iciorul u i c3rnuri . . . " ; E u ­ r i p i de, î n l o c d e " m ănîncă " , a s p u s "ospătează " . Acel a ş i l ucru d a că în vers u l : " ş i acum doar u n m ă r u nţel , om de n imic, un b iet ne­ trebni c " 28 3 , s - a r s ubstitui cuvintele obişnuite ş i s - ar sp u n e : " ş i a cum un om m i c ele siat, s l a b ş i b i c i sn i c . " . La fel versurile : . .

2 82 Tr a g e d i e 'p.i erduIă ca şi c e a a lui Eu ri'p i de, cu ace'l a ş i t i t l'u , l a 'c a,re se ,f ac e a'l u z i e m a i j os ; s - a p ă s : r a,t n um a i ma a l u i S ofocle. P h i l octet a ,f ost pri'eten c u Herac l e s ş i si'nguru l ca re şt ioa u nde este ,îngropat erou l şi săgeţi,l e s a l e ; un oracol 'a făcu t ş ti u t c ă Troia n u :p oate f i ,l u a t ă de g r e c i fără s ă g e ţ i l e lui HeraC'l es ş i f ă r ă Phi:l odet ; acesta l e dezgroapă, ,p l e a c ă c u gr'ec i i , d aI[ sca p {j u n a d,Î n a c este săgeţ i pe p,ic.i or ş i · ş i f'ace o r a n ă pu r u l en t ă a :'î t d e r ă u mi.rosi,t oare, i ndt grec i i s î n t n evo iţi s ă - I deba rce î n Lem nos ; a colo petrece 'llOlU ă a n i , singur şi în cum p l i t e s'il'f'2rinţe, pîn ă cîn d , d u p ă moartea l u i Ah i l e, \' ine U l i se ş i · 1 c o n v i n g e s ă s e r e m · to a rc.ă lîngă Troi a ( c are î n c ă rezi s�a ) ; acolo r e u ş e ş t e să f i e v i ndec a ! . 28 3 " O d i s e i a " I X S I S ( .NI. , 66-1-5) ,

25


Poet i c a 22, 1 4 58

b

-

1 45 1:)

75

a

" s c ă u n a ş de rînd, p unînd p e j os ş i - o fărîm iţă de m a s ă " 28 4 , substitu ite p rin : " s c ă u n a ş urît , p u nînd pe j os ş i o mescioa ră " . S a u "ţă rmur i l e ur I ă'" 2 8 :; ş i ţărmuril e v u i esc. Să m a i a d ă u gă m c ă şi Ariphra des

2R6

îş i bătea j oc pe ;m scenă de a utor i i de t r a ge d i i , pentr u c ă f.oloseau expres i i pe c a re n u l e - a r întrebuinţa nimeni în convorbire, spu ­ nînd, de p i l d ă , B WI-HXT(J)V etJlO , i a r nu am'> BWj.tUTWV 2 8 , ş i CJE{l-Ev 2 8 8 EYW BE VlV 2 �9 şi AXlAAEW'; JTEQ l în l oc de m g i 'AX lAAEW'; 2 90 şi a l t e expres i i la fel 29 1 , scot expri mar(�a d i n vulgariţate ; îns ă Ariphr a des nu şti a acest lucru . 1 4 59 a ' '

De a l tfel, e lucru important s ă ne folos i m cum trebuie de fiecare di ntre modur i l e de expres i e , despre c are vorbim, nume duble, de p i l d ă , sau nume deoseb i te, dar cel mai de seamă e s ă reuşeşti pe dep l i n met aforele. Cu drept cuvînt, metafora e singurul l ucru c a re nu se poate lua de l a a l tul, şi-i dova d a unui d a r firesc ; căci a face meta fore b u n e înseamnă a vedea b ine a semă n ă r i l e . I n ce priveşte n u m e l e , c e l e d uble se po trivesc m a i a l es cu d i t i r a mb i i , cele deosebite, cu versur i l e eroice, i a r meta forele, Ctl versurile i a m b i ce 29 2 . Pe lingă a c e a s t a , În vers urile eroice se pot folosi toate expres i i l e despre ca re \'orbim , pe cîn d în versurile iambice, sînt potrivi te numa i n umele de c a r e ne folosim în convorb i re, dat f i i n d d , 2 84 " O d isei a " X X 259 ( M . 335 ) .

� 85 2 86

"Wa d a " XV:I I 265 (M. 246-7) . N i c i desp re Ariphrades nu se ş tie llI m l C cer t ; Se' p , , ; I I , ' d o a r p.r·es'll pune c ă a fos t comedi ograful ata. c a t d e A r i s: of , 1 1 1 I I I " C a v a l erii" v . 1 280 ş i ,în "Viesp i l e" 1 275 . 2 87 Domaton apa .în 'loc de apa damatan " d e Ia p a l a ll ' ' ' . 288 Sethen , ,'de I a tine". 2 89 Eg o de nin " i a r e u pe e l ". 2 90 Achilleos peri " l u i Ah i l e în j ur " în J o c de !,eri 1 , 1/ 1 1 1 " , "în j urul l u i Ah i l e " . 29 1 T oa te ,des rn trebu inţate în ep op ee. 292 A d i c ă ou genul tragic. ..

5

!il


76

P o e t i c a 23, 1 459 a

in a ceste versuri, se imită cît m a i mult cu putinţ ă l i mba obi şnuită 2 93 ; a ş a d ar , n- avem aici decît cuvîntul obişnuit , metafora ş i cuvîntul de podoab ă . Dar am vorbit deaj uns ,despre tragedie şi despre imitaţi a cu aj utorul acţ i u n i i .

15

28

I n privinţa imitaţiei n a r ative în vers uri 2 94 , trebuie ca 'ş i în tragedii, să alcătuim s ubiectul în a ş a fel, încît s ă fie dramatic ş i s ă se r efere l a o singură acţiune, întreaga ş i deplină , avînd un încep ut, un mij loc şi un sfirşit, pentru ca, fiind unitară şi întreagă, ca o fiinţă vie, s ă ne dea pl ăcerea care îi este specifi că ; l ucrul e evident, ş i compoziţiile epice nu trebuie s ă fie asemenea cu po ­ vest irile istorice, în care arătăm, nu o singură acţi une, c i un singur interv a l de timp, a d ică toate evenimentele care, î n decurs u l acestui i nterv a l de timp, s - a u întîm p l a t unui 'si ngur om sau mai multora , fără a ave a între ele decît o legătură întîmplăto a re. Aş a, de p i l d ă , după cum b ă Ui. i i a n a v a l ă de l a S al a m i n a �g:; şi b ă t ă l i a p e care a u dat -o c a rta ginezii în S i c i l i a 296 a u avut loc în aceeaş i e poc ă 'f ără ca totuşi s ă urm ă re a scă de loc acel a ş i scop ; tot a stfel, în succesi unea timpuri lor, a deseori un lucru se întîmplă după altul, fără c a amîndouă să aibă un scop ·comun. D a r la drept vorbind cea mai m a re parte dintre poeţi cad în această greşea l ă . ,

29') S e pare c ă a ceasta era tendinţa î n vremea l u i A r i s totel , i a r consideraţi,ile lui de mai sus pot Ii 'pri'vite ca o rea c t i u ne l a a ceastă tendinţă. 294 BpQP,eea ; p'entru tot ce se întemeiază pe premise s t a !} ! ­ l i te Î n c a p itolele a n terioare, vez i Indicele analitic. 295 Lupta din 480 Le.n., In care grecii conf e derati au z d rob i t f l ota de inva,zi'e persă. 2 96 Tot în 480 ( dup ă Herodot, în aceeaşi z i cu cea de l a 'Salamina) ; c a rta ginez i i a u fo s t înfrînti de grec ii d i n S i c i l i a , c o n ­ ·: l lI � i d e Ge!c)n, tiranul S i r a c u z e i .

20

25


Poet i c a 23, 1 4 59 a, b

D e a zee a , cum am mai spus-o, şi din acest punct de der e Homer poate fi consi derat drept cel m a i minun a t d i n tre toţi poeţ i i ; el n - a tratat într-un poem nici chiar într e g r ă zboiul Troiei, deş i acesta avea u n început ş i un sfîrş i t ; drept e, su b iectul a r fi fost prea lung ş i greu de cuprins d i ntr-o s ingură privire, s a u, chiar dacă ar fi p ăstr a t m ăsura în întindere, a r fi fost compl icat, d i n p r i c i n a d i v ers i t ă ţ i i even i mentelor. A ş a d a r , el n- a lU3.t decît o anumită p a rte d i n r ă zboi 297 ş i m u l te d i ntr e c ele­ l alte în tîm plări le tratează sub formă de e p i soade, d e p i ldă Catalogu l corăbii lor 21'8 şi alte episoade, cu ;:are îş i presară poemul . I n schimb, cei l a l ţ i poeţi 299 îş i compun poemul cu priv i re l a un s ingur erou 3 00 , l a o s i n gură perioadă s a u la o singură a cţiune alcătuită din părţi mul ti ple, cum fac a u torul " Cypr i i lor " 3 0 1 ş i acela a l "Micii I l i a de " 3 02. De aceea, pe cîn d în " I l ia d a " şi "Odise i a " nu se pot scoate din fiecare decît o tragedie sa u două, din "Cyprii ", se pot scoate multe, i a r d i n "Mica l l i a d ă " , cel puţin opt, cum a r fi : Judecata arme[or 303 Philoctet 30 4 , Neoptole-

TI :30

ve

297

29 8

Mîn i a lui Ah i l e .

. l l iada" I l 484-760 ( M. 4 86-749 ) în c a re se arată componen ţ a flotei ,de a sediu greceş t i . 2 99 Autorii poemelor d i n a ş a - z isul C i c ! u e p i c ( v . A n e x a I ) . 300 CI. c a p . 8, 1 454a 1 6 ş i u,pm. 301 Poem epic ,a�rilbtu bt unui a nume Stasinos din Cypru ( d e u n de ti tlul ) ş i ,în care ,se n a rau ,an tec edentele .ăzboi ulu i troi a n , pqn ă l a prime'le hlpt'e ; op er a s- a ,p i er du t , c a ş i c e a urmă toare. 302 E popee cicHc ă, ca ş i p rec'edent a , a tribu i t ă I'll i L es che s dill Lesbos ; c1lIJlrin de în tîmplări l e petr&ute in j u ru l 'luptei pentru a r ­ m e l e l u i Ah i l e ( d i s puta d i n t re U l i s e şi A i a s d i n ca re ult i m u l " i eşi t În frint ; " e z i m a i s u s , cap. 1 8 ; 1 456a 1 ) pînă Ia că derea Tro i l ' i ( d a c ă n u cumva ace astă parte cons tituie subiectul u n u i a l t (1( IP I I I , " C ă derea Tro iei " , a l l u i A rc t i n os ) . 30 3 Con sec i ntel e e i consti tuie subi ectul dr,ama,t ic al 111 1 "Ai as" de SofocIe, care s - a p ă st r at, ş i al a l tor tr a ge d i i C I I jH'I' I I I '," t i t l u ( p rintre c a re şi un a a l u i E s c hy l ) , c a r e s - a u p i e r d u t . 304 D intre m a i mu lrt e, s - a ,p ăstr a t numa i " Ph i l oc l l'l" a l 1 1 1 1 Sofode.

3 5-

1 4 .59 b'


78

mos nele

Po e t ica 24, 1 4 59 b 305 30 8

Eurypylos

, ,

3 11 6

,

U lise

cerşetor

307

,

Căde.-ea Troiei, Plecarea corâb iilor

Troienele

31 1.

Lacedemonie­

30 9

,

Sinon

210

şi

24

M a i departe, epopeea treb u i e s.ă cuprindă acele a ş i v a rietăţi c a şi trage d i a : trebui e s ă fie simpl ă s a u com­ Vlexă, de c a r a cter sau p a tetică. Ş i părţile componente, Î n a ;la ră de cînt şi de elemen t u l spectaculos , trebu i e s ă f i e aceleaş i , căci a re nevoie ş i de răsturnări de s i tuaţie ş i d e recuno aşteri ş i de întîm p l ă r i nenoroci te ; ş i , în plus, de gînduri a l ese şi de exprimare frumo a s ă , lucrur i pe car e Homer cel d i ntîi l e - a p us în practică, în chip desăvîrş i t . I n a d ev,ăr, pe de o p arte, el a compus f i e c a r e di ntre c e l e -305 Neoptol emos ( = " d e curînd ven i t l a ră zboi " ) , s a u Pyrrhus, este f i u l l u i Ah i l e şi a l D e i d a m i e i , fiica regelu i din S c y r o s ; a sosit t î r z i u l î n g ă Troi a a s e d i a t ă . adus d e l a Scyros d e c ă tre Ul i se ; a fost u n u l d in tr e gr e c i i ascu n ş i î n c a lul d e l e m n ş i a ucis c u mî n a l u i p e P r i a m . r e f u g i a t împreună c u a i s ă i l î n g ă a l tarul lui Zeus. 306 F i u'l lui T €ll ep hos, -dec i n el po O tul ,lu i Heracles ; era rege a l My s i e i ş i a v e n i t î n a j u torul tro i e n i lor, d a r a ,fost omorît . d e Neoptolemos . 307 E " o r b a , prob a b i l , de t r a \'es t i r e a l u i U l i s e în cerş e tor , ca să p o a t ă pătrund-e ·în Tro i a ş i p r e g ă t i c ă derea ei 'p r i n fu dul P a l a'd iu m u l<u i , o s t a i u i e a Ate· n e i d e c a re er a ,l eg, a t ă s o a r t a c et ă ţ i i . 3 08 F em e i l e sp a rt a ne d.i n ,su i t a El enei , care 'a u a j ut a t - o p e 5 t ă pî n a lor, înţel t' a s ă cu U l i s e şi D i omede, s ă fure P a l a d i umu l . S - a u p ă s t r a t ci nc i ve rsu r i d i n : r-o t rage d i e de S ofocle cu acest titlu. 30 9 P roba bil, , p lec a r e a sim u l a t ă . a co r ăb i H or grece ş t i , c a r e 'a ş ­ tept a u , a·s·c u nse î n d O Slul u n ei i n sule, s ă s e r eî n t oa rc ă, dup ă i n tro­ 'duoerea c a lu l u i de l em n î n Tro.i a . 3 10 G recul a b i.1 ,c a r·e ,a convi n s pe t r o i eni să ducă -în cet a te ca lul de lemn, op.rovocîn1d 'a stf el deza strul Troi ei ; cf. V e r g i l i u . " E n e i d a " I I 57- 1 98 ş i 233-265. S u b i e ct ul a fost d r a m a t i z at d e Em i-p i d e , în t r a g-ed i a p i e r d u tă " E p e i os ". 3 1 1 S- a -p ă,s tr-at o t r a g e d i'e a lui E u dpi d e C 'il aces t t-i tlu, în ca r e s e .a n a l i z e a z ă ,d rama tic s oa rt a f.emeilor 'troi ene d ap ă mo a r te a bă�baţilor I-o r, în ,pr e a jm a d i s t r i bu i r i i 'lor [n c a pt i vi t at e a c ă p e t e ­

n i ilor ahee.

10


Poe t i c a 24, 1 4 59 b

două poeme a le s a le, a ş a fel încît a făcut d i n .. I l i a d a " un poem s i mp l u şi p a tetic, i a r d i n , . O d i se i a " un poem comp lex (doar e p l i n ă de recuno aşteri de la un cap ă t pînă l a cel ă l a l t ) ş i un poem de caracter ; pe d e a l tă p a rte, el îi înirece pe toţi poeţi i pr i n l im b {l ş i cugetare. In sch i m b , epopeea se deosebeş ie de tragedi e prin întindere a ::ompozi tiei ş i prin vers. 1 11 ce p riveşte întin­ derea. l imita a r ă t a i ă de noi este bună : irebuie să putem îmbrăţiş a cu p rivirea incep utul ş i sfîrşitul ; a ş a ar fi n işte com poziţii epice mai s'c urte decît cele vech i 3 1 2 ş i care a r ega l a aproape tot a l i t atea tragedi ilor j uc a te l a o aceeaş i rep rezent aţie 3 1 3. E popeea a re o tră s ă iu r ă p a rticular ă de s e a m ă , c a re-i îngă d u ie să a i b ă m a i multă întindere ; pe cînd în tragedie, n u - i cu p ut i nţă s ă se i m i te mai muite p ă rţi a le acţi u n i i petrecute în ace l a ş i timp, ci numai a :: ţi u nea de p e scenă 314, j uc a t ă de adori, în epopee, dimpotriv ă , dato r i t ă fa p t u l ui că ea este o povesti re, se pot traia m a i multe p ă rţi simu ltane ale acţiuni i ş i aceste a , d a c ă sînt potrivite cu subiectu l , s poresc ,bogăţia poemu­ l u i . Aşa se face c ă acest avantaj contribuie s ă d ea m ă ' retie opere i , s ă p rocure a s :: u l t ătorul ui p l ăcere a sch i mb ă r i i Ş I s ă uş ureze v a riei atea episoadelor deosebite unele de a l tele ; se ştie că t r a ged i i le cad d i n pricina elementului uniform, care sa tură repede. Referitor l a meirul e roic 3 1 5, experienţ a ne a r at ă că - i Dotrivit cu epopee a . I n a devăr, d a c ă cineva a r întrebuinţa în a lcătuirea unei imitaţi i na rative o altă măsură , s a u m a i multe. s - a r vedea c ă - i ceva s up ărător ; aceasta , d i n p r i c i n ă că met r u l e r o i c este metru l c e l m a i grav ş i cel 312 Adică, î n s p ec i a l , decît " I l i a d a " �i " O d i s e i a " , c a re, din : l c (' s1 punct d e ved'e re, n u ma.i sînt ,d'at e c a model. 1 1 3 , Trei t r a g � d i i ş i o ,dram ă sa,ti rid . este or.i gine a ' reguli i , ;uni t ă ţ i i -d e .Joc", el aborată el e 3 1 4 Aici 1 � ( ' ll aşterea i t a l i a n ă ş i d e ' c l a s i cismul f r a n c e z . (v. Anex'a I I ! ) . 3 1 5 Hexametru l dac l i i\ ic .

79

15

20

25

30


Poet i c a 24,

80

1 4 59 b

-

1 460

a

m a i boga t ş i, de a �ee a , se potriveşte cel m a i bine cu �uv i ntele deoseb i te ş i cu metaforele : c ă c i , ş i d i n aceSl p u n ct de "edere, i m i t a ţ i a n ar a tivă l e intrece p e celel alte. D im potrivă , versul i a m b i c ş i tetrametrul troh a i c sînt pline d e mişcare ş i merg bi ne, unul c u d a n s u l , cel ă l a l t cu ac­ tiunea. Ş i m a i nes ă b u i t ar fi rezultat u l , d ac ă s - a r amestec a aceste măsuri, cum a făcut C h a i remon_ Pentru acest motiv, n imen i n - a alcătu i t o compozi ţ i e întins ă cu a l l metru decît c u metrul ero i c ; dar, c u m a m m a i S P l l S 3 1 6 , natura însăşi ne învaţă s ă a legem metrul cel m a i potriv i t . Printre numero asele merite c a r e - I f a c p e Homer demn d e l a u d ă , este m a i a les ş i acel a c ă sin gur el d i ntf'c.' tot i poeţi i şt i e care t rebuie s ă f i e a p ortul său persona l în poem. De fapt, poetul nu trebuie s ă s p u n ă decît prea puţine lucruri în numele s ă u ; doar n u pri n ace a s t a est e el i m i t a tor. Ce i l a lţi poeţ i , dnd recită , se scot în ev i ­ oentă pe e i înşi� i de- a l u n gul întregu l u i poem ş i i m i lii puţine l ucruri ş i arareori , pe cînd Homer, d u p ă o scur U i i ntroducere, înfăţişează i m ed i a t u n b ă r b a t , o femeie s a u vre u n alt person aj b i ne caracteri zat, ceea ce înseamnă că fiecare di ntre ero i i s ă i repiezi nt ă cîte u n caracter ş i n u este l i p s i t de specif1i c111 său. I n tra gedi i , treb u i e s ă i ntro ducem miraculos u l 3 1 7, (1.a r in epopee, e c u pu�i nţă s ă mergem c h i a r pînă l a elemen ­ tu l i r a ţ i on a l 3 1 8 , u nu l d i n p r i nc i pa l e l e izvoa re a l e m i ril ­ c u l os u l u i ; l ucrul e p o s i b i l , deoarece n-avem sub ochi person a j u l in a cţ i u ne ; aşa, de pil d ă pe scenă , a m ă n u ntele referi toare l a f u g ă r i rea lu i Hector 3 1 9 , a r p ă rea r id i 316

V e z i m a i s u s , c a p . 4, 1 449a �13-5

şi ca p . 24, 1 4 59b 32. ca.p. 9 , 1 452 a 4. 318 T ernn e n;u! are ,în .. Poetică" o acc epţiune l a r gă, î n c a re intră tot ceea ce nu poa te n ,a,fi rm a t ca .adev ă r a t ( i rea1 u l , imposi­ bilu l ) sa u nici rn ăJca r nu poa te fi gî n d i t ( a bsu rdu l ) . 3 1 9 lHada XXI I 205 (M. 1 33) ş i u rm. :m

Ve z i

:3:)

1 4 Gn

o:

,�

,10

_ .

15


81

Poet i c a 24, 1 460 a

---- - --�._--

cole ; pe de o p arte, grecii în a şteptare şi care nu iau parte la urmărire, pe de alta, Ahile, care le f a.:e numai un semn din cap ; dar, în epopee, acest lucru nu se bagă de seamă. Miraculosul de altfel este p lăcut ; dovadă, faptul că toţi oamenii, dnd povestesc cev a , a d a u gă ş i d e l a ei ceva, cu gîndul de a p lăcea. Tot Homer a învăţat cu osebire pe ceil alţi poeţi meşteşu gul de a minţi fără să se cunoască. Ş i anume, este vorba despre raţionament u l fals. Ori de cîte ori un 1 1 1cr1l ex i s te n t sau o j n tîm pl a r e a tr a g d u p ă sine a lt lucru sau altă Î nt î m p l a re, oameni i îşi închipuie că dacă au î n f a ţ ă con secventu l , şi a n teceden t ul trebuie să exis t e s a u să se fi înt î m p l at ; raţion a mentu l e ste în să eyi dent greşit 3 2 0 . De acee a , dacă primul fapt este fa ls, dar a d u ce în mod necesar după sine un a lt lucru re al sau care urmeaz ă să se îm p l inea s c ă , sîntem înclinaţi s ă facem una şi aceea ş i l egătu ră, întru cît cugetul nostru, ştiind că al doilea lucru e a devărat, dedu ce din aceasta , în mod greş it, c ă şi antecedentul esk adevărat. Un atare exempl u îl avem în povestea " B ă i i " 32 1 . Trebuie

preferăm

imposibile,

întîm p l ă r i l e

ca re

320

D a t f i i n d că un fenomen real duce la consi d e r a r e a ca a a n t ecedentului s ă u , a tu n c i cîn d legă tura di ntre c el e dou ă f e n o m e n e este con s i d er a t ă nu n u m a i o b i ş n u i tă şi n o r m a l ă , ci ş i n pcesară.

re,a l

321

N / n: "tpa: " B a i a "

. . O d is e i a ", lIIai

sus,

nu

în

numai

cap.

16,

e s t e titl,ul :î n t r egul u'i cînt a l al e p i s o d u l u i "bă i i " , p omenit

1 454b 30.

Nu

se

ştie

e x act

l o gism e s t e vorba,

c ă c i s î n t d o u ă p o s i bi l i t ă ţ i :

1 1 1 l' n ţ i o n at

1 6,

î,n

cap.

1 455,a

13

şi

urm . ,

şi

1)

.a l e

XIX - l ea ·d i n d e Aristotel

de

cel că ru·i

care al

para­

" a rculu i " ,

premise

se

I! ; I S PSC î n "O d i se i a " XIX 572 (M. 755) şi urm. şi 2 ) cel i m p l i cit I I I d i a l o gu l d i n t r e U l i se ş i P e n e l o p a [ "O d i s e i a " XIX 165 (M. : ' H i ) şi urm. ] . În c a re U l i s e s e d ă d rept u n c ă l ă t o r c r e t a n ş i s e I . I C ( · c rezut d e s cr i i n d îmbrăcă m i n t e a l u i U l i s e ( d a r mulţi p u t e a u '..1 c U ll o a sc ă a c e a s t ă îmbră c ă m i n te ş i , p r i n t r e a c e ş t i a , U l i s e Î I I ' . J I '" j ; d a c ă d e s c r i er e a Î m b r ăc ă mi n t e i er.a e x a c t ă n u r ew \ ( ă c ă '·' 1 ' 1 ' ' ' I' l ' s l-i t o r u l era cu a d e v ă r a t u n c ă l ă tor \c ret a n ) . "

\ ' h l , , ( l' i · P uc ( ; c a

. ...

r.

87� 1

20

25


P o e t i c a 24, 1 4 60 a, b

82

p a r a dev ărate, celor p osib i l e , d a r de necrezut 3 2 2 . Pe de a l tă parte, s ă n u a lcă t u i m s ubiede cu părţi i r a ţ i on a l e ; dimpotrivă, s ă nu s e gă s e a scă nimic absurd în subiect , doar num a i d acă se petrece în afara p iesei, ca Oedip care nu ş ti e în ce fel a muri t L a i os 3 2 3 . Lucrul iraţion a l tnsă nu poate fi îngăduit în desfăşurarea drame i în s i n e . c a în " E l e c t r a " 3 2 4, de p i l d ă , unde a sistă m l a powsti re:1 jocurilor pyt h i c e , ori În "Nlysienii " 325, u nd e un perso n a j v en i t din Tegeea pîn ă în Mys i a nu desch i d e gura. Aşa fiind, n - a re rost s ă spunem că, fără elementul i raţ i ona l , s u b i ectu l ar fi ş t i r b i t . M a i întîi , că trebuie să ne ferim de a com p u n e asemenea s u b i e c t e ; d ar şi împotriv a a b s u r ­ d u l u i , p o et ul poate introd uce elementul i raţio n a l . dacă ş t i e s ă - i dea o a n u m i tă înfăţişare de a d e v ă r . A l tfel . n - am p ut e a a d m ite l u c r u r i le de n e c re z u t d i n " O d i s e i a " , în p oves t i r e a e x p u n er i i l u i U l i se pe ţă r m 3 2 ti ; d a c ă u n poet prost l e - a r i ntroduce în opera sa, l e - a m v e d e a n11 m a i d e dt ; În " Od i s ei a " însă, p r i n t r e a l t e meri te, poetu l

30

:1 5

îl a re şi pe a c e l a de a acoperi absllf d l1 1 . f ă c î n d c a pove � - 1 460 I l

t i re;] S .1 fi e m a i p l ă c u t .1 . 3�2

d a că s e

Conti a dic( i a C lI ca p. 9, c o ns i d e r ă c ă Ari s tot e l

1 45 1 a

se

,gîn

:3 7

şi

U rIll .

cste

d eş t e m a i a les l a

mai

1 l1 1 C a ,

cred i,b i l i ­ ta tea 'estetLcă, 'c a r'e se ,po a t e il1lp ăca , d e e x emp l u , ş i cu u n r a ţ i o ­ n a m e n t greşi,t ( par a.!ogism ) c a cel e m e n ţ i on a t e m a i ·su s. 323 C f'. ,c alp . 1 5 , 1 454b 7-9. I r a ţ i on a lul t r·e bu·i e r es p i ns m a i a l es d i n con exilu ne a ese nţ i a, I ă a f a p te.J o r rel,a t a te, d i n i n t r i ga f u n ­ d a m e n t a l ă ,c are, în tr a.g·e d i e, se d e s f ă ş o a r ă ope scen ă . 324 In . . Bledr,a " il u i Sofocle (vv. 680-760 ) , u n 'p erson a j p o ­ ycsteştc E l cd r e i pret i n s a moa rte a lui Greste l a jocurile pyth i('(� c a ie, p e vreme a 'lu i Oreste, ,n u exista'll încă (,a n a cronism ) .

3 25 E x i s tă cîtev a t r a g e d i i cu acest n u m e ( d e Eschy l , S o f o c l c ş i :al ţ i i ) : p er s on a j u l m u t este p robaob i l Telep h o s ( v e z i c a p . 1 3 , 1 45 3 a 20) . s a ti r iz a t şi de comicii c on tem p o ra n i cu Ar i s tote l , căci un per s o n a j de tr a g e d i e 'c ar,e nu vorbeşte era ' cons ider a t a bsurd ş i ri dicol. 326 D i n . . O d i s e i a " X I I 1 1 6 (M. 1 57 ) ş i u r m . u n d e se p o ­ v est eşte ,cum Iph e ade n i i , aC<lstîllJd ,l a Hac a , a u aşez at pe ţărm p c U l i s e a d o r m i t , îm p r e u n ă c u d a r u r i l e d i n p a r t e a r e g e l u i A1c i n o o s , f ă r ă c a eroul s ă se trezească.


P o e t i c a 25,

1 4 60

b

In ce priveşte l imba, se cere să fie deosebit de în ­ grij ită, m a i a les în p ă rţi le lips ite de a�ţiune ş i care nu cuprind nici înfăţişarea unui caracter, nici exprim area unei cugetări ; o limbă prea strălucită , în sch imb, ascuml e caracterele şi felul lor de a gînd i .

83

5

25

Vom putea înţel ege bine di feritele probleme ş i dez ­ legările lor, numărul ş i fel u ri l e lor, dacă le vom privi după cum urmează 3 2 7 . De vreme ce poetul e un imitator, asemenea p i c to­ rului s a u oricărui alt a rtist care d ă for m ă i m a ginilor. trebuie c a totdeauna să adopte, neapărat, unul d intre cele trei chi p u r i de a imita : sa u să înfăţişeze l u crur i l e a ş a cum a u fost s a u sînt în realitate, sau a ş a c u m s e s p u ne c ă sînt ş i c u m p a r , sau a ş ş. c u m ar trebui să fie. P e d e a ltă parte, el redă lucrurile c u aj utorul l imb i i, care cupr inde cuvînt u l deoseb it, metafora ş i numeroase schimbări ale vorb irii, îngă d u i t e poeţi lor 32 8 . .

S ă adăugăm că n- avem aceeaşi regu l ă de apreciere pentru politică şi poetică , nici pentru celelalte ca tegori i de a r t ă şi poetică. I n domen i u l artei poetice, putem avea greşe l i de două feluri : o greşea l ă care priveşte însăşi a ri a poetică ş i a l ta întîmpl ătoare. In a devăr, d acă poetul a a les să imite u n anumit lucr u ş i n - a izbutit d i n n e pr i ­ cepere, greşeala p riveşte însăşi arta poetică ; d a r dacă 3 2 7 E u n c a p it ol d e p o l e m i c ă c u cei c-a re l - a u c r i t i c a t p e l l o m c r . Ari stotel î n cearc ă s ă respingă obiecţiile aces tor-a, aşezînd f a pt e l e în I,u m i n a p r i ncip i i l or pe care le r-ezllIm ă la începutu l c ap i ­ tolului ş i trecî n d apoi l a eluci d a re a a d o u ă s pr ezece chesti u n i c o n ­ troversate de cri tica homerică. Homer fusese aspru criticat, ma i a l ps d e so fiş t i , dar n u atît pen t ru scăderile poetice ale operei s a l e , c i t pentru eror i şi inadvertenţe de fapt, an al i zate într-un strîmt s p i r i l '

,

r a ţ i o n a l i s t ş i mor a l i z ant, cu totul l i p s i t d e pers pecti vă i s t o r i c ii _ 32 8 L u n g i ri , s c u r t ă r i etc.

10

15


Poet ica 2.5, 1460 b

84

----=--=-'---

--_._-- - - ----_ ._---- -- -

n-a i z b uti t, pentru că ş i - a inchipuit greşi,t acest lucru , de p i l d ă , d a că a înMţişat ca l u l aruncîndu-şi î na inte , în a ce l a ş i timp, amîn d ouă p icioarele din dreapta, sau d acă greşea l a poetului se referă la o a numită ştiinţă , cum ar fi med i c ina sau indiferent care a lt ă ştiinţă, sau dacă in­ tr o d u c e în poem l ucru ri ca re nu-s cu p ut in ţ ă în nici un fel , atunci greşea l a nu mai priveşte arta poetică îns ă ş i . P r i n urmare, trebuie s ă ţinem seama d e aceste puncte de vedere, p entru a răspunde criticilor referitoare l a aceste probleme .

20

S ă l u ă m, m a i întîi, cazurile care pri ve sc arta în s i ne. D a c ă în poem se g ăsesc lucruri care nu pot avea

loc, este

o

greşea l ă , dar care-i de iertat, cînd se atinge

s co pul urmărit de artă ( scop arătat ) , sau dacă, în acest fel, acea p a rte a operei s a u alta devine m a i vie . E x emp l u, fugărire a lui Hector 3 2 9. D ac ă î nsă ac e s t s cop putea fi atins m a i bine s a u to t atît de bine, respectîn d ş i a de ­ v ăru l , greşea l a n u ma i e de iertat, deoarece trebuie, pe cît e cu putinţă , s ă nu facem nici un fel de gre ş eal ă . Trebuie s ă m a i vedem î n care dintre cele dou ă ca­ : în g r eşel i l e privitoar e l a art ă sali în cel e c a re se referă l a a l t lucru întîmplător . Cu drep t cuvînt, e o m a i mică gre ş e a l ă de a nu fi ştiut că c i u t a n- a r e coarne, decît de a o d escri e într-o imitaţie proastă . Pe Ungă aceasta , dacă se critică nerespecta rea a devă ­ r u l u i , s - ar m a i p u t e a r ă s punde c ă poetul a înfăţişat lucru r i l e cum ar trebui s ă fie, ca şi S ofocIe, care spunea că el î n f ăţi ş a o am e n i i a şa c u m a r trebu i să fie, p e cînd E ur i p i d e îi înfăţişa aşa cum sînt. In afara a c estor două ră s p u n s u r i , se m a i p o ate i nvoca o p i n i a gen e ra l ă , de t e go r i i i ntră gr e ş e a l a

329 " I I i a d a " X X I I . 2 0 5 ( Iv\. . 129) şi u r m . , i n C il r e H o m e r , p e ntru a obţ i n e surpri za şi ,pentru a s c o a t e .Î n e v i d e n ţ ă p e A!1 i l e . com i t e u n e l e' a,b s u r d i,t ă ţ i c a r l', 'P e scen ă , a r fi s ă r i t în och i (cI. c a p . p r ec"d e n t , 1 460a 1 5 ) .

25

;jO

:3.')


Poe t i c a 25,

1 460 b -

--_._-------

1 46 1

a

85

---

p i l d ă , în povest i ri l e referitoare l a zei 330 . I n a devăr, poate d poeţii nu le povestesc nici înfrumuseţîndu-le, nici după <l dev ă r , c i aşa c LI l n spunea Xe nophanes 33 1 , " d u p ă o p i n i a

1 46 1

g·eneraI ă " . Alte �apte pot fi povestite, n u înfrumuseţate, c i cum se petreceau odinoară , de p i l d ă , În ce priveşte �I r r llele : . . l ă n c i l e era u înfipte d r e p t şi c u Y î r f u l In sus" 3;; 2 :

aşa

atunci obiceiul, cum mai este ş i. astăzi I a illyri . Pentru a ne d a seam a d acă o anumită vorb ă sau faptă a unui personaj este frumoa să sau d i mpotrivă, nu t rebuie s ă j u decăm numa i fapta s au vorb a, a d ică să vedem dacă, p rin ea Îns ă ş i , este aleasă s a u j osnică ; m a i trebuie să �onsi derăm şi personaj ul care acţionea z ă sau vorbeşte, cui se a dresează cînd acţionează sau vor­ beşte, pentru cine, În ce scop, dacă, d e p i l d ă . o face pentru a-şi m ări fer i c i re a sau p e n t r u a s\' k r i de-o ne­ l lorocire m a i m a r e 332 . e r a'

fi

Mai sînt ş i. a l t e greutăţi d e rezolv at, d a c ă ţinem d e expri m a re 33 1 ; de p i l d ă , " om expl i c a Î n treb u i n -

,>eLl m a

ţarea cuvîntului deost'bit

(l\'!tll]U; �t f V 1T:Q(7lTOV

� 3 f,

(. .m a i

3 80 I mor al it a te a m u l t o r a dintre el e era u n v ech i cap d e ac u ­ zaţie îm potr,iva ip'Oe z i e i ,d'i,n p a r t ea f i l ozofilor ş i a sofi ş t i lor . 331 ' Xenophanes din CO:'ophon ( I o n i a ) , întemeietoru l şc o l i i r.Jea t'e ; a tr ă i t în se c o l ul VI t e m . ş i a , s c r i s u n poem f i l o z of ic . , D e s p r e n a tur ă " , în he x am e t r i , În eare ,atacă rp o Ht eism u l şi a n t r o ­ pomorfismu,1 cred i n ţ erl or t r a d iţ i on al e, ataCÎ[I,d � i 'pe Homer ; după părerea lui Xe n o phan e s , d e sp re zei nu se poate şti ni mic raţional, i a r rep r eze n t a r ea lor antmpomorfică confirmă irealitatea l or, c!ic i ei reprez i nt ă o simplă pro iecţ ie mitică a vieţi i umane. 33 2 " I l i a d a l< X 1 52--3 : se găse a n e p otri vit a c e s t mod de a î n fi g e l ă n c il e, p e n t ru că oferea m ai p'uţină st a bi l i tate ş i , prin că­ derea une.i singure I ă nci , s- a r fi ,putut ,alarma t oa t ă t a b ă r a . 333 Ari stotel comb ate crit i c i l e care, n e ţ i n î n d s e a m a de con­ text d ec r e,te a z ă d r ept ,i r aţi on ale l ucrur,i care nu sînt 'i 'J"a ţ i on a l e decît l u a t e i z,al at, fără Î[lţ'elegerea u n i t a r ă a ps ihol og-oj,ei perso­ n aj el or ş i a motivelor pentru ca re ac est e a a c ţ i on eaz ă . 334 E vorba, în ce l e ce u r m e a z ă , de a m b i g u i t ă ţ i de s e n s a l e

cuvintelor

homerke.

335 oureas

men proton ( " I l i a d a " 1 50 însemn a l a Home r atît "c a t î r " , c î t "catîr", c ontr a r p ă r er i i lu i Ari'stotel.

( IIIreus)

j I1\ ă,

M.

şi

49) ;

"p a z ni c "

ol,!!dt � ;

:Ii(',

10

a


a

P o e t i c a 25, 1 46 1

86

întîi catîri i " ) , presupunînd că poetul nu vrea s ă spună ." catîr i " , ci "paznici " , L a fel, cînd ne spune despre 0010n 33 6 or; Q' � TO L EIbo r; �IE V E 1']V xuxo r; 3 :1 7 ( " slut e r a la înfăţişa re" ) nu înţelege un trup schilod, ci o faţă slută ; căci cretan i i înţeleg prin "frumusetea înfăţişări i " frll ­ museţea feţei . Tot aşa, cînd spune tWQOTEQOV bE x€QatE :)38 ( "a mestec ă - l mai tare" ) , n l l - i vorba de a da un v i n "neamp'." tecat " , c a beţiv ilor, ci de a face amestecul .. m a i repede " , S e poat e i a răşi c a o expresie s ă f i fo st întrebuinţa tă metafor ic, de p i l d ă , "toţi zei i ş i toţi războinicii, dormi r ă noaptea -ntreagă " ; ş i tot acolo, poetul s pune : ),cînd ! ş i a ţintea priv i r i l e spre cîm p i a troi a n ă (se minuna auzind) sunetul f1 autelor ş i a l fluierelor " 339. Aici, "toţ i " e folos i t meta foric În loc d e "mulţi " , deoare�e totalitatea p resu­ pune un număr mare. La fel ş i "singur ă " d i n "singură ea nu se cul c ă " 3 4 0 este spus tot metaforic, căci l ucrul cel m a i bi ne cunoscut, este u n i e 3 4 1 în fel u l s ă l i . 336 S p i o n I r u i a n , p r i n s d e U li � e � i Li e D i o m e d e , p e cî n d Î nc e r c ;] fl l r isl'/l' III t a bă r a grec i lor. 33i ';05 ,. 'eloi eidos men een kakos ( I l i a d a " X 3 1 6 M.. 30:3 ) ; Eilîo ; ( e idtls ) i n semn a î n mod o b i ş n u i t "î n f ă ţi ş a r e " î l l

s;i

Sl'

"

g e n era l , c h i a r " I ru p " , n u num a i c.a .a id " f a'ţ ă" ; D o l o n nu " s l u t l a t i UlP ", c ă c i î n e-pop ee se vorbeşte d.eSlp,re a gi.l i t a tea ,l u i .

33 8 Zoroteron

de

keraie

(zoroteros)

are

i n s ii

( ,, I l i a d a

A h i l e p o r u n ceşte l u i P a t roc l o s sa

"tE (l O �

b e a u n u m a i beţivi i .

şi

" I X 2 0 2 - M. amestece v i n ul cu a p ă :

sensul

de

"vin

era

200- 1 ) :

n e a me s t e c a t "

ţW(l O cum

23 9 D o u ă p a saj e homericc, d i n , , I l i a d a " X , 1 - - 2 ( c o n t a m i n a t cu I I 1 -2 ) ş i X 1 1 - 1 3 , c,a re p a r con tra d ictor i i , c a c i d a c ă t:Jţi dorme a u , Aga memn:m nu p u t e a s ă - ş i a t i n t ea scă p r i v i r i l e spre cîm· p.i a troi a n ă etc. ; d ar "toj i " e l u a t î n senS m e t a foric. 34 0

,,lliada" X V I I I 489 ( M . 478 ) , " O d i s p i a " V 2 7 5 ( M e v o r b a de const. el a ţ i a Ursei m a r i ; ,aceasia î n s ă n u e S ! l' singura c a r e să nu a p u n ă de l oc î n c u r s u l u n u i a n . 34 1 L uc r u l ce l m a i b i n e c u n o scut c a p ă t ă u n r e l i e f p s i h o l o g i c c a r e n e ·f ace s ă - I socotim u n i c p e fond u l o h s c u r a l l u c r u r i l o r m a i jJlu ţ i n I}i n e cu n o s c u t e .

365-6 ) ;

15

20


Po e l i c a 25, 1 46 1

a

87

poate gă si lămurire a şi în cercet a rea accentul u i 342 ; ace s t a explică Hippias din Th asos 343 M<îoJ.lEV O€ o i: 8 f1)J(O r; u Q €O"1'1aL H ( " îi îngăduim să dobîndească slavă " ) şi ( " p a rie din el p utre­ Ţ() �lfV oi'i lUl'tUltuil'f'((lL OJ.l/3 Q W 8 4 5 zeşte de p loaie " ) . Alte pa saj e se e xplkă printr-o pauză între cuvinte 346, ca în Empedoc\es : "Pe n atii s - a u făcut muritoar� l ucruri pînă atunci nem u r itoare ; cele curate înainte, s - a u amestecat acum " . Sînt p ă rţi care se explică ' p r i n c llv i n te cu două înţelesuri, ca ltUQWJ(TJY.EV DE ltMw VU�3�7 ( "treclIră m a i b i ne de două părţi a le nopţi i " ) , căci cuvî n t u l ltA€W are înţel es ambiguu. Altele s e explică prin unele depri n deri de vorbire : de exemplu se dă n umel e "v i n " oricărui fel de băut ură amest ecată, d in c a r e p r i c i n ă s-a putut spune că Ganymedes "toarnă v i n l u i Zeu s " deşi zei i Se

în felul

(r)

342

I n clusiv

c a nt i t a te a

şi

s p i ritele

(semne

cel .\i n ( ' ) , .nu ,are v a l oare fon e t i c ă , are v a l o a r e a u n e i a s p i r a ţ i i ( = h) .

unu l ,

:H3

N ec u n o scut.

344

didomen de hai eu clws a resthai

g r a f ice d i ntre c a re c d ă l a l t, e l'.1 a S lnl

ia"

( .. I l i a d a " X X I , 297) , î n aocentul , d i n /ltllo!1E V ( i' llI d i c . prez. act. p er s . 1 p l . ) Î n IltMflEV ( i n f i n i t i v p r ezen t activ cu v a l o a re i m p e r a t i d ) , p e n t r u a s a h' a a n u mi t e prej u d ecăţi în l e găt u r ă cu Zeus.

care

H i p p i as

soh imb ă

ta me n hau kafapufhefai ambra ( . . I ! i a d a " XX I I I 328 - ­ i n c a r e a c e l a ş i H i pp i a s s u s b s t i t u i e l u i o u .. din c a r e (o p a rle) " , ou . . n u " ( l ecţ i un e a oll oa.st ră actu a l ă ) , 'p entru a e v i t a n onsen sul �n u i 'aDhore oa re putrezeşte d e p l o a i e numa i î n p a rt e . M.

34'> 3::15 )

:15

vv.

346

P r intr-o bună 1 4-1 5 ) ,

de

. , c u r ate" s au de . .s-au 347

E m pe d o c l es ( l r . "în ai nt e " de a m e st e c a t" , cu sensu l ,de .. în t î i , ,p ri m a o a r â " . p unctu aţie ;

p u nct u a ţ i e

în

c itatul d i n

dep i'n de

paroch Cken de p l e a nyx. , , I l i a d a "

l eg a r ea XV

lui

2 :;.1 1

şi

u rm . ,

unde

U l i s e s p u n e c ă a u trecut m a i m u l t de d ou ă p ă r ţ i a l e nopţ i i ş i a m a i r ă m a s a i r e i a ; n u s e î n ţ e l e g e a c u m m a i ră mîne între a g a a tre i a p a rte d a c ă au t r e c u t mai mult decît două ; o e x p l i c aţ i e posi b i l ă este

că 1tÂEo) (pleo) ar î n s e m n a că a t recut mai m u l t d e c î t j u m ă t a t (, iI ll u p j i i şi ce a m a i r ă m a s d i n a doua j u m ă t at e ar con s t i t u i a t r ei ;1 p a rt e ; este e v i d e n t că a m b i g u i t a t l' a n u re' z i d ii n u m a i Î n c I I \ i l l i l l l 1t  f. Ol , c i În t o a tii f o r m u l a re a .

25

;jO


_. . _ -- -

--

_

..

Poetica 25,�1 46 1

- - - - - - - _ . -------

a,b

�_.._ - - - - - - -------_

--

. _-_ . _ .

---

nu bea u vin 348 ; în acelaşi fel, a fost alcă t uită şi e x p r e s i a " u n p u l p ar de cositor de curînd făurit 349 s au " meşter i b ro n z a r i " s în t num iţi şi cei care lucrea ză fierul 3 50 . Dacă u n cuvînt p a re fără înţeles, trebţ.tie văzut î n cîte feluri poate fi înţeles în acest lo c ; de p i l d ă , în " a colo se opri l a ncea de aram ă " , treb uie să vedem în cîte feluri e cu p u t i nţă să s e fi oprit l a ncea 35 1 . E cel mai sigur mi}loc a5 de a înţelege, mij locul contra r procedeului despre car e 1 46 1 b vorbeşte Gl a uc on 352, un ii critici p leacă de l a o p ărere pre­ concepută neîntemei a t ă , j u decă după ce a u cond amnat �i r espi n g ceea ce li se pare că a spus poetul, dacă [lU se potriveşte cu ce gîndesc e i . Aşa s-a Intîmplat cu I carlos 3;;3. S - a crezut că era l acedemoni a n şi s-a găsit, prin urmare, 5 ciudat că T elemachos n u l - a întîl nit, cînd a sos i i la Sp arta. D a r , poate trebuie să n e sprij inim pe spu se le celor din Cepha'lon i a, cum că U lise s-ar fi însurat l a e i ş i c ă pe r s onaj u l se numeşte I c a d ios, i a r nu I c a r i os . 348 Z e i i Iw a u a m b r o s i e ( b ă u t u r ă a mestec a t ă ) . D e o a r ec e l a g r eci vi.nu l se b ea n umai îndoit cu ap ă , prin ex te n s iu n e tie s e n s se p oate confund a ambrosia cu vi n ul.

349 C o s it o r u l s i n gu r , p r e a mo a l e , nu p o a t e fi am estecat Într-'ll'n a n u m H aliaj . Ari stotel face a,cest a l i aj şi exem plul p rece d e n t .

fi lucrat f ă r a a o ap r op i e r e în ţre

35 0 Tot e x te n s i u n e de s en s . Preluc r a r e a fierului este mu l t m a i

rec e n t ă

decî t c e a

a

bro n z u l u i .

(M. 260--5 se î n temei a z ă pe altă i nter ­ pr etare) lancea lu i E n e as a ,s tr ă b ă t ut dou ă d i n ce l e d nci pIăci ale scutu l u i lui Ah i l e ş i s-a o p r i t în p l aca d e a ur , care î n s ă er a prima d'in ,cel e <: i n c i şi n u putea să fie şi a tre i a ; A r i s tote,l suge­ rează să i n tcrprctăm "s-a oprit" p r i n " a fost frinală" de prima p l ac ă , c' e a d e a ur, î-n a ş a fel î n cît n- a putut stră bate d ecît d o u ă p l ăci , op r i n d u - s e înt r - a t re ia . 3 5 1 " I l i a d a " XX 2 6 7

35 2 P o a le Glaucon ( sau Glaucos) din Region ( s ec . V I ) , i l u stru c r i t i,c al l u.i Hom'Br şi u nuil , di nt re primii ,a utori care a u p u blicat o c a r l e de critică ,li terară ( " De s p r e vechii ,p oeţi şi m u z ide n i ") .

353 I n " O d i s ei a " , P e n e l o p a e s o c ot i t ă f i ică a lui I c a r io s ; d a că acest I c a r ios e c umva spartanul I c a r i os, fr,a tele -lu i T.i n d aros, e c u r i o s c a T e l emach o s să n u - l fi întîlnit cu p r i le j u l c ă l ă tor iei s a le

la

Sp?rta.


P o e t i c a 25,

1 46 1 b '

După ( cite se pare ) , greutatea vine aici dintr-o gre­ şeală 354. In general, lucrul ce nu pare cu putinţă trebuie să fie în dreptăţit, fie prin necesitatea poetică, fli e prin aceea a i dealizării, fie prin părer.ea comună. I n ce priveşte poez i a , o imposibilitate care convinge e de prefera t unei posibil ităţi, neconvingătoare. Poate nu-i cu putinţă s ă existe oameni aş a cum îi pida Zeuxis, dar el îi face m a i frumoşi, căci ceea ce serveşte drept pildă trebuie să în ­ treacă realitatea. Lucrurile iraţionale trebuie raportate l a ceea ce s e spune cu bun simţ în mod curent 355. Tot aşa, putem arăta că , uneori, lucrul în discuţie nu-i iraţional, deoarece e verosimil ca lucrurile s ă se petreacă, în unele împrej u r ări, şi împotriva verosimiJl ului 35 6 . C u privire l a contradicţii, trebuie s ă l e examinăm după meto d a a r gumentaţiei di aledice şi să vedem d acă-i vorb a de unul ş i acelaşi lucru, dacă avem de-a face cu o referinţă l a acel aşi lucru, dacă poetul vorbeşte cumva cu acel aşi înţeles, aşa încît s ă putem conchi d e c ă poetu l contrazice ceea ce a spus el însuşi sau ceea ce l a s ă s ă se înţeleagă oricărui om cu j udecată sănătoasă. Pe de altă parte, e drept s ă se critice întrebuinţare a i raţion a ­ lului şi a j osn iciei , cînd poetul o face fără nevoie, cum e personaj ul l ui Egeus 3 5 7 , la Euripide (e vorba de i r a ­ tional ) , s a u c u m e rolul l u i Menel aos, în "Oreste" (e vorba de răutate 3 5 8 ) . 354 G re ş e a l ă ,i e t r a n smi t er e a textu l u i . 355 Poetul , c a imitator, p o a t e rep roduce

o p i n i a cu rent ă , c h i a r dacă a,eeasta nu este ri guros raţională. 3 5 6 A ri s t o t e l repetă citatul din A g a t h o ll d at ş i m a i sus, în c a p . 1 8, 1 456a 24�5. 357 CL c a p . 1 5 , 1 454b 1 ; e v o r b a d e "Medee a " lui E?�ipide, unde intervenţi.a lui Egeus este superfluă, căci Medeea, vraJ Ito are, se p ut e a salva şi s i ngură ; în plns, nimic nu justifică apariţia lui l a -Cor i n t tocm a i î n momentul acel a . 358 C f . c a p . 1 5 , 1 454 a 2 8 .

89

10

l fi

2()


Poe t i c a 26, 1 46 1 lJ

90

Aşa d a r , criticile ca re se pot face l ucruri lor se reduc la dnci p uncte ; în a devăr, se spune că nu-s cu p u t i n ţ ă , sau n u-s verosimile, s a u că-s p l i ne de răut ate fără folos, sau contr a d i ctor i i , sau potrivnice cerinţelor artei. Pe de a ltă p a rte, soluţiile trebuie căutate, urmîn d cele dou ă sprezece s ubîmpărţi ri il I e acestor punct e 3 � q .

25

26

Se mai poate pune ş i întreb area : care dintre cele dou ă imitaţii p reţu ieşte m a i mult, cea epică sau cea tra­ gică ? E drept c ă , dacă-i ma i bună cea mai puţin groso­ l ană, ş i dacă aşa se înfăţişează totde a u n a im i taţia Clire se a d resează u nor spectatori mai aleşi, e l i mpede că cea care se sileşte să imite absolut totul e foade com u n , L In a devăr, a ctorii, înch ipuindu-ş i că publicul nu înţelege, d a că nu a d au gă de l a ei, fac tot felul de mişcăr i pe scen ă , asemenea f1a utişti lor proşti , care s e strîmbă c î n d vor s ă i m i t e aru ncarea d i scului ş i care trag înco ace ş i încolo p e şeful coru l u i , de cîte ori cîntă Scyl l a 360 . Reiese că trage d i a a r a veil c u s ur u l pe calre actori i de altă dată î l g�i s e a u l a mma ş i i lor, CÎnd Myni scos 36 1 î l n um",;} p e C a l l i p p i des J Il a i m u ţ ă , d i n p r i c i n a j ocu l u i s ă li exa gerat, şi 3:;9 Solu ţ i i l e t r e b u i e C<Î u t a l e i n f u n c t i e d e : 1 . ,; c o p u l p o e z i e i , i gnor ant e ex t eri oare p o ez i e i ; :3. i d e al i z a r e ; 4 . c on f o r mi t a t e c u o p i n i a comun ă ; 5 . con f o r m i t a t e C II o b i c e i u r i i e :;; i t e d i ll U Z ; 6. c o n ­ formi t a t e cu c a r a c t e r ul p e r s o n a j u l u i ; 7. c o n f o r m i t a te cu v a l o a re a exactă a c u Y i n t e l o r ; 8. u z u l m e t a f o r i c ; 9. a cc e n t ; 1 0. p u n ct u a ţ i e : I l . a mb i guităţi de e x p r i m a r e ; 1 2 . d e p r i n d e r i s p eci a l e el " v o r b i re ( r e d u ct i b i l la 8, u z meia1fori c ) .

2.

36 0

Prob a b i l a c e l a ş i

c a p . 1 5 , l 4 54 a 36 1

30.

M yniscos

din

d i t i r a mb

Chal ris

al

lui

( Eubee a ) ,

Timotheos,

m en t i o n a t Î n

actor

gene r a ţ i a

din

lui

d i ntre a l e cărui p i ese a j u c a t u n m a r e număr c u m ul t succes ; a t ră.i,t de6tul ca să ,a s i·s tc l a t e nld i n ţe l e ex agerate a k n o i i ge ner a ţ H rep r e z en t a t e d e Callippides, c e l e b r u p e v r e m r a l u i S ocr a.t e ş i a l u i Al c i b i a d e . Eschyl,

30


Poet i c a

--- --- -_._- - --- - - -

--- --

26, 1 46 1

b

1 462

a

cînd P i ndar 362 avea aceeaş i reputaţie. I nferiori tate a a c tori lor de m a i tîrzi u , faţă de cei d i ntîi ar reprezenta tocm a i i nferi or i t a tea a rtei tra gice în întregime faţ ă ne epopee. S e z i ce, d a r , că aceasta d i n u rm ă se a dresează u nor spectatori a leşi, care n - a u nevoie de figuraţie, ia t ra gedi a , unor spectatori de rînd. D a r, dacă t ragedia e v u l gară, e l impele că po ate fi consi derată ca inferioar â . M a i întîi, învinu irea a ceasta nu p r Î \-eşte arta poetu l u i , cî arta actoru lui , fiindcă putem întîlni, tot a ş a de bi ne, u n j oc forţat ş i l a u n rapsod, cum era cazu l l u i Sosistraios, c a şi l a un cîntă reţ ca Mnesitheos 363 d i n O p unt. Pe urm ă , n u trebuie să resp i n gem orice fel d e gesticulaţie, d a c ă - i a devărat c ă nu condamnăm d a nsul , ci n u m a i gesticulaţi,a actori lor p roşt i . I a t ă învinuirea ce i se a d ucea lui C a llippi des şi care se aduce şi az i a l to r a , c î n d l i se spune c ă i m i t ă femei ordinare. Treb u ie s ă a d ăugăm că trage n i a , ch i a r ş i fără gest i ­ culaţie, produce totuşi efectu l urm ă r i t , întocma i ca ş i epopeea, deoarece ş i lectura e i e d e aj u n s c a să p u t em vedea l i mpede dacă e o tragedie bună s a u n u . D acă dec i tr a ge d i a întrece epopeea în toate celel a lte privinţe, n - a re nevo i e de acest aj utor a l gesticu laţiei . I n a d evăr, t ra ge d i a întrece epopeea , de vreme ce are to ate avantaj e l e acest ei a ş i - i poate folos i chi a r metrul 364 ; î n p l u s , a rc m u z i c a ş i elementul spectaculos, accesor i i preţioase ş i mij loace foarte s i gure pentru a d esfăta . P e lîngă aceasta, ma i are ş i îns u ş i rea unei mari c l a r i t ă ţ i , a tît l a l edu r u , cît ş i l a reprezentaţie. �i

cu

e p i c e. în

36 2

N ecunoscu t .

3 63

Ami n d o i

36 4

Hexamet r u l

ace C' a ş i

, ador con tempora n cu C a l J i p p i d l" i nterpret a r e. n ec u n o scuţ i . R a p s o d u l e r a u n r ec i t a t o r de I1 ' H ' l l I "

P r ob a b i l

man i Nă

de

p oate

fi

T r a chi n i i l e " lui S a f a c I e a c e l u i a ş i ( n- . 840-2 ) ş i î n ..

u rm . ) .

f ol o s i t

î n t r a g e rl i e , c u m H' \ , , < 1 , . . ş i u rm . ) î n " P h i l oc ! l' I " , i l " T r o i e n E' l e " l u i Eu r i p i rl t' ( nfi ' ! fi şi

( n'. 1 069

91

------

,15 1 46 2 a

5

10


Poetica

92

26, 1 46 2 b

Trage d i a are încă ş i p utinţa de a f a ce ·0 imitaţie desăvîrş i t ă , c u o întindere mai mică ; ne p l ace doar mai mult o c ompoziţie restrîns ă , decît una î n ş i r a t ă în t r - u n timp l ung. S ă presupunem , de p i l dă, că am transpune "Oed i p " a l lui S ofocl e in tot atîtea versuri cîte are I l i a d a ! Pe lîngă acea sta, în imi t aţiil e făcute de poeţi i epici , există m a i p uţină. unitate ( dovadă , f ap tul că di n or ice epopee pu t em scoate mai multe t r a gedii ) . Aşa stînd lucrurile, d a c ă poeţii epici n - ar l u a decît u n s ingur subiect, l-ar înfăţişa, s a u pe scurt, şi pare sărăcăcios, s a u după cerinţele epopei i , ş i p are deşirat. Aici î n s ă , vorbesc despre epopeea comp usă din m a i multe a cţi uni, a ş a cum " I l i a d a " şi "Odisei a " cuprind m a i m ulte părţi, şi fie care p art e , l a rîndul ei , este în t insă, ceea ce n u împ ied ică aceste poeme să fie a lc ătuite în chipul cel mai desăvîrşit p o s ib i l şi să fie o imi t aţie p e r f ec t ă a unei singure acţiuni. Prin urm a r e , d a că trage d i a întrece epopeea în toate aceste privinţe, ca ş i prin fel ul ei de a-ş i ati nge ţelu l p ropriu (deoarece aceste i mitaţii nu pot proc u r a o p l ă ­ cere oa rec are, ci n uma i p l ă c er ea d es pre care s - a vorb it mai s u s ) , este evi dent c ă , rea l i zîndu-ş i m a i b i n e sco p u l , pu t e m s - o con siderăm s u perioară epopei i . Am vorbit de aj uns despre tra ge d i e ş i epopee, despre esenţa lor, v a r ie t ăţi1e lor . p ărţile lor constitutive, n u m ă rul a cestora ş i deosebi r i l e d i ntre ele, despre cauzel e care fac c a opera s ă fie izbutită s a u nu , Niticile posibile şi ră spunsur i le c a r e se pot d a . "

1 462 b

"

5

\0

\5


Anexe

,.)


It

Princip i i l e ş i n o r m e l e pe c a r e le p r o p u ne

"Poeti ­

c a " s î n t , Î ll b u n ă m ă s u r â , gene r a li z ă r i ş i s i stema ­ t i z ă r i a l e m a t eri a l u l u i v i u pe c a re îl oferea poez i a greacă

în

Hemea

lui

A r i s to t e l ,

şi

n um a i

o cu­

ll o a ş t e r e t e m e i n ică a aceste i p o e z i i perm i t e Î n t"l!'­ gerea

deplină

a tratatului.

Anexele

c a re u r m e a z ,i

au d re p t scop să ofere o sumară pri " i re de a n s a m ­ b l u a s u p r a ge n u r i l o r poezi ei greceşti, a s u p r a p r i n ­ c i p al i l or

a utori

dramatici şi, în

subsi d i a r ,

asupra

structurii vers u l u i g r e c , d i n t o a t e atît c î t e s t e ne­ cesar p e n t r u î n ţ e l e gere a f o n d ul u i de f a p t e pe c a re a u t o r u l i l p r e s u p u n e a cunosc u t .


A nexa

I

G ENURI LE LI TER A R E GREC EŞTI

POEZ IA EPICA

Compoziţi a n a r a tivă în h exametri este p r i m a formă l iterară care n i s-a păstrat din l iteratura greacă. Ea îş i avea, î n p a r ie, originea în imnurile care celebra u p e zei ş i e r a u cîntate la s ărbăto r i l e lor, i m nuri compuse de poeti i primi t i v i , p r i ntre c a re pot fi c i t ate numele l egen dare a l e l u i Orfeu , ,\ Tusaios ş i Fllmolpos . Astfel de i m n u r i se cînt a u , de p i l d ă , l a Delfi, în ono area l u i Apollo. Compo­ z i ţ i i l e epice er a u cîntate l a început de aezi, poeţi a n I � l tl ­ l anţi, c a re rec i t a u din memorie, acompa n i indu-se cu l i r a ( obi c ei C;J re, pe vremea l u i Ari stotel , disp ărusc �u des ă ­ vîrşire) . Gen u l epic s - a dezvoltat m a i a les în Asi a Mică . Fără îndo i a l ă , în antichitate a existat o consider a b i l ă producţie epică, d a r , în a fara " I l i adei" şi a " O d i seii " , s-a u păstrat foarte puţine fragmente ( dacă exceptăm ep i c a fil ozofică şi d i d actică, conceput ă î n a l t spkit) . Cu timpu l , c a m p r i n secolul VI I te.n. , producţi a epkă încep e s iî descrească , o d a tă cu epui z area subiectelor şi c u adîn c i h­ prefaceri a l e v ieţ i i greceşt i ; î n l oc u l ei se dezvol t ă pOl'z i : l lirică . I n seco l u l V, epopeea m a i este cultiv a U î î l l C ; i , c I : 1 1 fără nimic d i n suf.1 u l primitiv, de poeţi a rh ,l i z a l l ţ i , I " a l l '


96

---

Anex a I ------�--

- - -�- --

-

- -- - -

---

nu m a i sînt in fond decît nişte imitatori. S e cunosc nume ca a l lui Panyasis din Halicarnas, unchiul lui Herodoi, care a scris o " Herac1eidă " ; a l lui A n timachos din Colo­ fon, a utorul unei l u ngi "Teb aide" (în care erau - n arate legendele din ciclul teba n ) ; a l lui Choirilos din Samos, prieten al lui Herodot şi autor al unei "Perseide" (unde găsim povestite, în locul unui subiect mitic, r ă zboaiele cu Perş i i ) . In ce pri\-eşte " l l i a d a " şi "Odisei a " , e le sint in ge­ nera l cu noscute, i a r problemele privitoare la a utoru l , epoca, structura lor e k sînt pe l a rg expuse î n prefeţe1e de la reed i t a re a tra ducerii lui G . M u r n u , de curîn d a pă ­ rută ş i l a care s-au făcut trimiteri , ori d e cîte o r i s- a ci t a t din poemele homerice (sînt marcate M.) . Cit despre celel a lte fragmente, ele a u numele com u n d e ciclu epic . Există un ciclu troian, care completează povest i r e a r ăzboiul u i troiian ( , ,I l i a d a " , şi " O d i sei a " nara u numa i unele p ă rţ i ) , ş i un ciclu teban, care face un fel de i storie mitică ş i lege n d a r ă a or i g i n i i ş i v i c i situd i n i l o r Tebei . Aceste a , îlll pre l l n ă C l l , , l l i a d a " şi " O d i s e i a " , au constituit o boga tă materie de fapte din care s-au inspirat a tît poezi a li rică, cît şi cea dramatică. Cu toa te c ă poemele cicl i ce sînt atribuite fiecare cîte unui poet, nu ş t i m n i mi c s i gur despre a utori i lor. Din puţinele fragm ente păstrate şi din m ărturiile a u ­ torilor antici, putem reconstitui o a recum titluri le şi s u ­ biedul poemelor d i n c ic l u l troian : "Efio p ida" povesteşte l uptel e ş i moarte a etiop i a nu l u i Memnon, fiul Aurorei , venit, după moartea l u i Hector, în aj utorul Troiei şi omorît de Ahi,l e . " Căderea Troiei"

rel atează evenimentele p în ă l a

bi ­

ruinţa grec i l or ; amîndouă epopeile continu ă , , I l i a d a " şi sîn t atribu i te lui

A rctin:os din

Milet.


97

Po e z i a l i r ică

:"lftada ' M ică", atribuită unui Lesches d{n Lesbos, ' care se p are că relua un subiect tratat de Ar ctinos, Îm­ bogăţindu-1 cu noi episoade . .,Cypriile" , atri b u i te l u i Stasions din Cupru , in care sînt povestite originile războiul ui troi an şi cele două ex­ pe �:iţi i succesive a l e grecilor l a Troi a , inclusiv începutu­ ril e asediulu i . , jntoarcerile" , a tribuite l u i Hagias din Trezene, po­ vest � a u a venturile căpeteni i l o r ahee dup ă lu area Troiei ş i . î n specia l , Înto a rcerea l u i Neoptolemos, peregrină·r il e l u i Menelaos ş i moartea lui A gamemnon. ;, Telegonia", atribuită lui Eugamon din Cyrene, cu­ prinde sfîrşitul v i eţ i i l u i U l i se, a d i c ă u c i derea l ui de către Tel egonos. , Principalele compoziţii ep ice din ciclul teban sînt : "Oidipodia" u n d e se povestesc nen oroc i r i l e l u i Oedi p , pritinuite de u n omor săvîrşit de tată l său, Laios . . , . �, Tebaida", povestea r iva l i tăţii dintre Eteoc1es ş i Polyn ice ( f i i i lu i Oedip ş i ai m amei sa le, I ocasta ) , a ex­ pediţiei ' celor ş apte �ă peteni i în frunte cu Adrastos, a ' morţi i ' celor doi fraţi duşmani şi a dezastrului ased i a ­ tori lor. " Epigonii", in care se rel atea ză a l doilea asedi u al Tebei, făcut de fiul lui Polynice, împotriva fdulu i l u i Eteoc1es, ş i închei a t c u b i ruinţa celui dintîi. • Cel m a i important dintre aceste trei poeme este "Te­ b a ida " , care a exercitat o influenţă durab i l ă în l i teratura grea,că de ma i ttrzi u� furn izÎndu-i subi ecte, scene şi ca ­ ractere. Autorul ei a r ă m a s necunoscut . ,

POEZIA LIR ICA

,iLirk" înseamnă la , origine "ou acompani ament , d e ' l y riă '\ , P oe z i a lirică sca deivoi t a t pe" :un fond de producti � -

7

-

A rislolel- Poetic<3

-

c.

878 1


Ane x a [

98

populare, fie cu car acter religios, fie prilej uite de dife­ rite momente ale vieţii umane (nuntă, înmormîntare etc . ) , fie insp irate din aspectele vieţii agrare. Producţi i l e l i ri ce . greceşti' sînt, în general, cîntece pentru solist sau cor acomp aniat de un instrument ; corul l i ric poate fi stabi l s a u mişcător ş i , cînd s e m i şcă, p ă ­ şeşte în ritmul muzicii, s a u ch i a r dansează . Elementul comun al versuri lor, al muzicii ş i al dansului este ritmul . I n poez i a l i rică a utentică, muzica şi dansul sînt subor­ donate textu l u i . (Muzica greacă era încă foarte primitivă la î n c e p u t iar i nstrumentele d e,g t u l de s i mple ; cithara ş i variantele d, ca instrumente cu coarde, fluierul, c a i nstrument de suflat . ) Dintre genuril e li rice pe care le pomeneşte Aristotel în "Poetică " ( nomul, ditirambul, poez i a elegi acă ş i cea i ambică ) , p rimele două au evol uat spre drama muzicală, reducînd textul l a un l ibret fără importanţă arti stică, i a r ultimele două a u devenit genuri l iterare în sens strict, e l i minînd progres iv acompani amentul muzical . Poez i a li rică greacă s - a p ăstrat fragmentar şi puţini sînt poeţii l irici, de l a care să fi rămas opere întregl s a u de o oa recare întin dere. ,

N OMU L

La ongme, nomul ( v6!l o�) este u n cîntec rel i gios , pentru solist acompani at de cithară sau de fluier , cîntec adresat unui zeu şi alcătuit di ntr-o invocaţie, o povestire mi tică din v i a ţ a zeului şi o r u g ă c i u n e Pentru no i , poezia nom i lor este însă ca şi p ierdută , căci nu ni s -a păstrat mai lI1imic ; cele cîteva versur i atribuite unui nom al l u i Ter,pandros, care se m a i pot c iti astăzi, sînt versur i so­ lemne, cu ritm grav, întemeiat n umai pe silabe lungI. Terpandros era originar din Les b os, a trăit în secolul .


Nomul

99

VIII Le.n. sau la î nc epu t ul celui următor (p rintre alte loca­ l i t ăţi, şi l a Sparta) şi s-a bucurat de re p u t aţia unui mare a u tor de nomi citha redici şi il u n ui vestit reformator muzical.

Nom i i auledici (cu acomp a n i ame nt de Fl uier ) s înt <le origine asi atică (fri g ian ă ) şi se pare că erau com p uşi în versuri elegiace. Se crede că, dup ă Terp andr o s, aceste ,'echi cîntece populare r eli g i o a se ( p e care Platon a ma i a puc at s ă le audă, căci v orbeş te despre ele) au intrat în sfer a de influenţă a n omului citharedic, fixat din p unc t de v eder e l iterar de Te rp andr os . De nomii auledici este lega t numele lui Olympos, d esp r e a cărui operă şi ch i a r ex i s tenţă nu se ştie n imic. I n se co le le V şi IV te.n., nomul îşi schimbă caracterul, sub influenţa combinat ă a p rog rese l o r reali za te în mu­ zică şi în poezia dramatică: în l ocul solistului, a p are un cor, acompani amentul muzi c a l se îmbogăţeşte ( c it h a ra este u neori dublată de f l u ier, i ar melodiile devin m a i c om p lexe ş i m a i am p l e ) şi , uneori, a p a r chi a r şi elemente dramatice care aprop ie mult nomul de d i t irambul a cel e i epoci . S-a p ă s trat amintirea unui au to r de nom i de la sfîrşitul vea cului V Le.n., şi anume Phrynis, c a r e a compus nomi ( p en t ru noi pierduţi ) cu o into naţie p asionat ă , c ri ticaţi de Aristof a n pentru caracterul lo r efeminat. Toi atunci , dar p relungindu - şi activit atea pînă către m ij l ocul secolului V, tr ă i eş te Timotheos din Milet (447-387 ) , ce l p omenit în "Poetică " ; el a compus ş i ditirambi , d ar este mai cunoscut pentru nomii s ăi. Caracterul s pecif i c al artei lui Ti motheos p a re s ă fi fos t t endinţa r ealistă ş i imitativă ( a imi t at, de p i l dă , în muzIcă ş i vers , gem e tele unei femei care naşte, furtuna etc.), şi preferinţa pentru e pite tele rare. S-a p ă s t ra t de l a el un lu n g fra gment pa­ pirace u din nomul "Perşii", foarte popular în antichi­


100

Anexa 1

tate, care conţine impres i i lirice d e la lupta n avală de lîn gă Sal amina . DITIRAMBUL

Ditirambul a fost de la început un gen cora l, legat de cultul lui Dionysos şi cîntat de un cor circular ('>tv'>tÂ,t � xoe6�), format probabil din cinci cîntăreţi-dansatori, ira vestiţi, după cît s e p are, în satiri. N umel e, de origine nesigură, stă poate în legătură cu �eLa!-tPo� (lat. triumphus); e posib i l s ă fi fost însă ş i un epitet ri tual nehelenic al lui Dionysos, folos it ca refren şi extins apoi ::a nume pentru întreaga compoziţie. Ditirambul era la origine un cîntec exa ltat, în cinstea lui Dionysos, avînd înfăţişarea unui cîntec popular ; în­ (f,�aexwv), cîntecul era ceput de o singură persoan ă continua t de un cor care totod a t ă executa şi un fel de dans tumul tuos, tyrbasia (�uQBa(J[a). Se cred e că vine din Frigia şi că a fost adus în Grecia o dată cu cultul lui Dionysos. Arion din Corint a ridicat ditirambul la r angul de gen literar ; lui Arion i s e atribui e intro­ ducerea corului circular, atît în m işcare, cît şi static ( aşezat probabil în jurul unui a l tar) , precum şi stab i l irea unui subiect definit şi a acomp a n i am entului din flu ier. Se pare că tot Arion a fost acel a care a dat şi. un con­ ţinut nou ditira mbului , scriin d pentru prima oară diti­ rambi cu subiecte eroice. Cultivat l a început în zonele de dialect dorit; ditirambul şi-a atins deplina dezvoltare l a Aten a, sub Pisistrat izi, În legătură cu sărbătorile d io­ nysiace ; cu vremea a fost a doptat ş i la sărbătorile altor zei, în spedal ale lui Apollo. Primul concurs ditirambic pare s ă fi avut loc l a Atena, în 509, iniţiat de poetul Lasos din Hermione, care a contribuit şi el la dezvol­ ta rea formei poetice şi" m uzicale a ditirambului. Corifeui


Poezia elegiacă

101

(conducătorul de cor) cîştigător avea dreptul sa 1 se ridice, drept amintire a birui nţei s ale, un trepied. La -această epocă, cu o singură excepţie, poeţii com p uneau ditirambi, narativi, nu dramatici. Genul ditirambic a fost ilustrat, în afara autorilor pomeniţi m a i sus, de Simoni­ des din Ceos (556-468), de Bacchylides (505-450) şi de m arele Pindar (521-441). .

Unul di ntre cei cinci ditirambi rămaşi de la Bacchy­ li des, intitul at "Teseu" , este singurul dintre ditiramb i i păstraţi care a re formă dramatică , prin dialogul dintre exharh (conducătorul corului) şi cor. In genera l, dit i ­ rambii m arel ui poet prezint ă momente din legendele eroice, p e cînd a i lui Pindar ( dintre care mulţi s-au păstrat întregi ş i au o structură antistrofică ) celebrează mai a les divinităţi, printre car e ş i p e Dionysos. Evol uţia ulterioară a d itira mbul ui (în secolele V­ IV i.e.n.) se caracterizează prin s porirea libertăţi i metrice şi prin p ărăsirea aranjamentului antistrofic, consacrat de Pin dar, amîndouă i novaţii destinate să facă ditirambul mai realist ; în pl us , muzica devine din ce în ce mai amplă; dobîndeşte un caracter tumultuos şi p atetic , în ­ cepînd s ă covîrşească textul în aşa mă sură, încît pentru a spune că ceva nu are sens, se spunea că este "ca un vers de ditiramb". Fprma dramatică începe c u timpul să predomine ş i ditirambul devine un fel de tragedie scurt ă şi cîntată, cam în genul operei moderne, cee a ce justi­ fică şi frecventele aprop:eri între tragedie şi ditiramb pe care, explicit sau nu, le face Aristotel în "Poetică" , unde pomeneşte şi pe cei doi reprezentanţ i eminenţi ai genului din vremea sa: Philoxenos şi Timotheos. POEZIA ELEGIACA

Cum spune Aristotel însuşi, poezi a elegiacă Illl ('OII· stituie un gen l iterar în sens strict, căci earal'lt'l'liI


102

Anexa 1

com un a l producţii lor astfel numite este de ordin formal şi ţine de tipul de versificaţie ( di stihul elegi ac) . Cuvîntu 1 de bază este fAEYO�, "cîntec de dol iu" , de origine ne­ cunoscută, po ate a s i atică (frigian ă ) . Foarte de timp uriu, m etrul acestui cîntec de doliu (c are se recita, de al tfel, cu acompani ament de fluier) a fost adoptat de poeţi ca metru deosebit de cel n arativ (hexametru ) pen tru expri­ marea senti mentelor persona · le, vesele sau triste, a sfatu­ rilor, a reflecţiilor etc. Printre poeţi i care au scris În di stih el egiac, cei m a i cunoscuţi sîni: Callinos din Efes, despre care n u ştim prea mult, căci s-au păstrat puţine fragmente ; se pare că a trăit în secolul VII î.e.n. şi că este unul di ntre primii poeţi carC' au scris versuri elegiace. Tirtheos, care a trăit la Sp art a , spre mij locul seco­ l ul ui VII, în timpul celui de- al doi lea război al Spartei cu m e ssen i en i i ( pentru cucerirea p ă r ţ ii apusene a P el o ­ ponesulu i ) , şi a scris cîntece de război (în ana peşt i) şi elegii în care îi îndemna pe sp artani l a p ac e civi lă, la ordi ne, virtute şi vitejie; s-a u p ă strat cîteva fragmente. Mimnermos din Colophon, din a doua j umătate a secolului VII, care a scri s în metru elegi ac poezi i. de dragoste şi refil ecţi i mel ancolice asupra bucuriilor trecă­ toare ale ti nereţi i, a dunate sub tiUul d e "Nanno" (numel<� unei cîntăreţe din fluier, i ubită de poet ) şi pă strate nu­ m a i în mică p arte. Solon (aproximativ 640--558), vestitu l om poli1:c aten i a n, care a că utat să l i niştească apriga luptă de clasă din Atena pri ntr-o constituţie conci liantă, cu ten­ dinţe democra tice ; el este ş i primul poet aten i a n cunoscui nouă; fragmentele păstrate conţin sfaturi politice şi mo­ rale, dar şi unele versuri de dragoste; d i n ele se de,gajeazi1 o i m presi e d e gra vit a te şi de echilibru moral. Phoc!Jlide din Milet, reprezentant al poeziei gnomice,


Poezia iambică

103

e x pre sie a Înţelepciunii po pul ar e cu ton grav sau satiric; lui s - a p ă st rat cu totul fragmen t ar . Theognis din Megara a t ră it în a doua jumătate a secolului VI Le.n. , o e p oc ă de viol ente Iupte po li tic e Între aristocraţi şi democraţie, adică între proprietarii de p ămînt din vechile familii şi o nouă categorie socială În as ce n siune, îm b ogă ţ i tă mai a l es din comerţ. Opera lui reflec­ tă vicisitudinile po liti ce ale e poc i i căci a fost un par­ tizan fervent a l aristocraţiei, că reia îi aparţinea p r i n naş t ere . Din opera l u i s-au păstrat cam 1 400 de versuri ( din tre care multe foade corupte). Bucata ce a mai bine cunoscută este "Elegia către Cyrnos", un tînă r prieten al poetului; conţine îndemnuri că tre pietate şi cumpă ­ tare, reflecţii asupra vieţii şi suferinţelor ei şi izbucniri de ură şi dis pr e ţ la a dresa oamenilor de jos , pline de părtinire şi de pasi une. Forma elegiacă a con t in u a t s ă se înt rebuinţeze şi in secolele V şi IV Le. n . cu ' a ceeaşi diversit ate de conţinut. Ea a constituit ti p u l prin excelenţă al poeziei ocazionale şi, aproape nu era om cult care să n-o întrebuinţeze ca e x pr e s ie a părerilor sale etice, pol i t ice sau a re acţ iun i l o r sale la evenimentele publice sau p riv ate Rep rezentanţi il u şt ri însă n - a mai avut . ,

opera

­

,

.

POEZIA

IAMBICA

Poezia scnsa în metru iambic ( din care exc\udem genul d ramat ic) are o mai mare unita te internă decît cea e legi a c ă : ea are un caracter p reponderen t satiric, fie batjocură, de zeflemea, de caricatur,ă şi de atac pe rsona l La o ri gi ne poezia elegiacă pare să fie legată de culhd m arii d i v i n it ăţi agrare Demeter, p atroana m i ste rel or c\._' la Eleusis. Primu l şi cel mai reprezentativ poet iambic este Archilochos, di n secolul VII Î. e.n. N ăscut în insllh aICI

.

,


104

Anexa 1

-------

------ -------

Paros, dintr-o familie aristocratică, a trăi t în saraCie şi fost nevoit să s e exp atrieze în Naxos. unde a fos t o vreme chiar soldat mercenar ş i n-a reuş i t n ici s ă se însoare, căci n-a inspirat destulă încredere lui Lycambes, tatăl Neobulei, pe care o iubea. N-a scris numai versuri iambice, ci şi elegii, şi a inventat numeroase ti tl uri de vers. Dar adevă rata lui glorie vine de la iambii să i plini de talent şi de varietate, s atirici şi muşcători, dar şi entuziaşti sau mel ancolici pe a locuri, atît de lăudaţi in antichitate ; d i n p ăcate, din opera lui s-a păstrat prea puţin. Cu Simonides din Amorgos, contem por anul l ui A rchi­ lochos , dar posterior l ui ca poet, poezia iambic ă îşi schimbă caracterul, evoluînd de l a satira p erson a l ă l a un a cu ca ­ racter mai general, It ipizant. S-a u păstrat două opere iam bice ale lui Simoni des, una de 24 de versuri, de inspi­ raţie filozofică, asupra oondiţiei mizerabile a omului, alta de 118, satirică, asupr a femei lor, În c are analizează zece tipuri fem in ine corespunzînd fieca re cîte unui ani­ JIla l : cîine, maimllţă, albi llă etc. In secolele V şi IV Le.n., poezia i ambică s e menţine ca formă a s atirei sau a gl umei l iterare, dar capătă ade­ sea şi un conţinut parodistic . In secolul V, Hermippos scrie o parodie a "IIia dei" şi a "Odiseiei " ( inti tulată "Trimetri ş i tetrametr i " ) , În care face, în ton gl umeţ, criti::: a şi satira contemporani lor s ăi. Hegemon din Thasos compune o "Gigantom a chie", care era de fapt o auto­ biografie satirică. Un oarecare Eu b eos din Parion folo­ seşte p arod i a epopeii pentru a povesti certuri de h amali. In a doua j umătate a secolului IV, deci în vremea lui Aristotel, Crates din Te ba, discipolul lui Diogene cin icul, a scris iambi în care parodia stilului epic avea un scop filozofic-satiric, acela de a face ridicol i pe oamenii supuşi pasiunilor lor. ° parte d intre aceşti autori, p entru a face a


Poezia dramatică. Tragedia

105

parodia mai eficace, au părăsit iambul pentru hexametru sau chiar pentru distihul elegiac, dar în măsură m a�, mic ă sau mai ma re, spi ritul iniţial al poeziei iambice le străbate pe toate. POEZIA DRAMATICA Tragedia

Originea tragediei şi tematica ei. Sensul general al celor spuse de Aristotel în "Poetica" asupra originii tra­ gediei est� că acea sta s-a dezvoltat din improvizaţiile vor­

bite ale exarhului corurilor ditir ambice, cu dram a sati­ rică drept sta diu intermediar. Acea stă explicaţie este în general acceptată, dar a fost şi serios contest ată, ca fiin d anevoie de împ ăcat cu evidenţa faptelor. SP. ohiec­ tează, în primul rînd, că Aristotel şi-a construit teori a pornind de l a ceea ce ştia despre ditirambul şi despre drama satirică din vremea sa şi de la faptul evident că exarhul corului d i tirambic primitiv se tr ansform as� într-un ador. Dar fbarte p l auzibilă est e şi ipoteza că ditirambul, drama satirică şi tra gedia au urmat fiecare o linie prop rie de evol uţie şi că tragedi a îşi are ori ginea inir-o

formă

rudimentară

şi rustică

de dramă

cora1ă ,

pr adicată în satele Aticii, dramă în care Thespi,l a introdus o p a rte pentru un ador, şi a nume rolul unui erou legendar s'au istoric. Astfel transformată, tragedia a fost introd usă , în a doua jumăt ate a secolului VI (sub Peisi stratos ) , în concursurile ateniene de la Marile Dio� nysii. Această dramă r ustică a suferit însă, fără în doI Thespis este o personalitat . e sernilegendară; se z,ice că ar fi c îştig at o victorie ,dramatică în 534 (\.a p,rimul concurs de tr,a­ gedie din Atena ), că îşi purta «tragediile» În căruţă (ceea ce e plauzib.il, căci trebuie să fi ,avut uti1ajul şi p'ersonal'u.1 unui regi' zor şi actor de bUci), că actorii aveau fata mînj ită cu drojo d ie de vi n (p.robabil o confuzie c u primele reprezentatii comice) ş i c ă a introdus măştile d'e 'pînză.


106

Anexa 1

i a l ă, ş i inf luen ţa ditirambului, dată f i i n d comuna lor Se spune chi ar că Arion, cel care a dat o form ă m a i stabi lă improvizaţi ilor ditirambice, este şi i n v en t atorul modului muzical tragic (-rQaYlxo<; TQOJtO�) adică al formelor muzicale a dopta te în tr a ged ie . Sub i ec t ele t ra gedi ilor ca şi ale d i tir a m bu lui erau la început, după toate p r o ba b ilit ăţi le, în l egă t ură cu l e ge nci a lui Di onysos, apoi însă ele s-au extins şi l a legendplc­ eroilor m itici şi, mult mai rar, la personaje istorice. Aris­ totel vorbeşte chi ar de t r a gedi i cu sub i ect şi pers on aj!� în întregim e innntate, dî n d ca exemp l u o oper� a lui origine dioni s ia că

.

>

Agathon.

să fie derivat care enl.ll (TQUYO; " ţa p " ) ca să rep re­ îmbrăcaţi în p ie i de ţap zinte pe s at iri i din suita lui Dionysos. Dar s - ar putea să fie vorba doar de ţapul pe care îl primeau ca răs­ pl ată ch oreuţ i i s au de un ţap înjunghi at în j uru l că ruia a ceşti a d a nsa u (ob i ceiuri şi ritur i dio nisiace) . Reprezentarea tragediilor. P înă în epo ca alexandr inii, re prezen t a rea tr a gedi i lor pare s ă se fi lim itat la sărbiiCuvîntul t r a gedie

de la

TQaywbol,

(TgaywbLa)

p a re

numele cor i şt i l or tragici, ,

,

torile: dionisi ace şi, mai a l es , la Marile Dion y s i i orăşe­ neşti, d i n martie. Cu prilejul acesta , se a dm itea u t re i concurenţi, f ie ca re avînd d rept ul s ă rep rezi nte cîte irei tr a ge d i i şi o d ra m ă s a t i r i c ă , legate sau nu în t re ele prin subiect (t oa te l a un loc c ons titu i a u o tetra log ie) . Repre­ zentaţiile erau o rg an iz ate de m a gi s traţi iar coruril e erau recruta te şi finanţa te de cetăţeni i mai aVl.ţţi, învestiţ i ClI ca litatea de choregi. I nv i n găt ori i la concurs erau desem' n a ţ i la început prin acla m a ţie p ubl ică , apoi prin votul CI ( p robab i l ) ci nc i a rbi tri, a leş i prin tr a ger e la sorti cle pe o anum ită listă. P oet u l şi choregul respe cti v primeau ca r ă sp l a t ă cîte o cunună; un premi u prime a şi cel mai ,


Poezia dramatică. Tragedia

107

bun dintre prot agonişti. Pînă la o anumită d ată, d in coruri nu puteau fac e pa rte decît cetăţeni atenieni. Tragedia greacă, cum reiese şi din genez a şi evo­ luţia .ei, conţinea dou ă elemente, unul cor al şi altul dra ­ matic. P�imul era exprim at într-o varietate d e ritmur i lirice, aşezate în strofe, antistrofe şi oc azional epode 2, al doilea în trimetri iambici . Corul era aşezat în formă de dreptunghi ( spre deosebire de corul ditirambic , care era circul a r). Acompaniamentul era de fluier. Principalul d ans tra gic, numit avea o cadenţă solemnă. EIlIlEAEta, Numărul coriştilor a variat de la 1 2 ( Eschyl) la 15 ( Sofocle). Prezenţa cor urilor în compoziţia tragediilor a durat probabil pînă spre mij locul veaculu i IV.

La unicul actor al lui Thespis, Eschyl a a d ăugat

un

al doilea şi poate, contrar aserţiunii lui Aristotel, chiar

un al treilea. In orice caz, pe vremea lui Sofocle, rolu ­ rile erau împărţi,t e între trei actor i: prot agoni stul , deu­ ieragonistul şi tritagoni siul, dintre care primul avea rolul cel ma i greu şi cel mai lung. Actorii erau plătiţi şi distribuiţi poeţilor competitori de către stat (nu de choregi). Ei purtau măşti- conforme cu rolul fiecăruia, perucă, o mantie lungă şi o încălţăm i nte cu tocuri foarte înalte, cothurnii. Rolurile fem inine erau interpretate tot de bărbaţi. Şi actorii cînt au uneori, fie singuri , fie Îm­ preună cu corul. P ărţile ia mbice erau declama te, dar probabil într-o manieră destul de cîntată, i ar stilul inter­ pretării a evoluat de l a r i gi ditatea ş i solemnitatea ini­ ţial ă către un re alism poate exagerat (cum re iese chi ar din "Poetică U ) . Tendinţa rea listă s-a m a nifestat şi Î\1 costumul actorilor, de vreme ce Euripide er a luat în bătaie de joc de Aristofan pentru zdrenţele în care îşi 2

Simfa era cî.ntată ,în timpul .evaluţiei corului aniisirofa în timpul revenirii sale şi 'aveau

î.ntr-un sens ,aceeaşi struc­ tură metrică; epoda era .destinată .să varieze 'li'neori simetria oar('­ cum monotonă a strof.elor 'şi ,antistrofelor.

al ,scenei ,


Anexa 1

108

îmbrăca actorii. I n tragedia primit ivă, p art e a Iiric-curală predo mina, subordonîndu-şi acţi unea şi di alogul; cu vre­ m e a, proporţi a s - a i nversat. Rolul corişti lor era, in ge­ neral, acela al unor martori ai acţiunii, de co n diţie umi lă, care îşi exprimă în termeni de obicei r e s p ect uoşi s impa t i a p entru un personaj sau altul, comentînd s au interpretînd situaţi i le dramatice, dar cu o participare lim i t a t ă l a acţiune. Structura tragediei. In alcătuirea unei t rage di i gre­ ceşti, intrau de obicei următoarele p ărţi ( menţionate pl> scurt şi, de Aristotel în Poet ica ) : 1 . P r o l o g u 1. (nQoAoyo�), p ar te a monologată sa u d i alogată c are preceda intrarea corului şi e n unţa subiec­ tul p iesei şi sit u aţi a de la care pornea; în tragediile cele ma i vech i, acest rol îl avea chi a r corul 2. P a r o d o s (n&Qo/)o�),cîntecul ca r e însoţea intra­ re a corului. 3. E p i s o a d e l e (EnEwOl)wJ, adică scenele int erpret at e de actori şi care constituiau acţiunea prop riu­ zisă a t rag ediei (cuvîntul EJIWJollLOV însemna pro ba b il la o rigin e intrarea unu i sing'ur ador, care anunţa ceva corului) . Episoa dele puteau î nsă conţine şi, pasaje lirice, la­ mentaţii, cîntece incidentale ale corului etc., şi anume : 4. S t a s i m o n (o"Ţ(lO"lIlOV) cîntece ale corului în poziţie fixă (în o p o z i ţ ie cu p a rodo s , cîntecul de in­ trare) ; stasimonul conţinea reflecţi i sau expresi i ale emo­ ţiilor r C' s : m ţ it e în cursul ultimului ep i sod ; cu vremea Însă legătur a di ntr e COf şi acţiune slăbeşte şi Agathon o tai e complet, instituind nişte embolima, interludii pUf muzicale între episoa de. "

"

.

,

5. După ultimul stasimon urma un e x o d os adică scena finală şi ieşirea cor ului .

(eţoao;)


Poe zia dramati că. Drama s ati r i c ă

109

Trage:iia gr e a că a p ăstrat multă v r e me ceva di n s pi ­ ritul ei r eligios in iţia l . Coruri l e sint in fo nd supra v ie ţui ­ rea d a ns ur ilor m a g ic e destinate să î nd e păr teze molimele, s3. ad ucă ploaia etc. Tragedi a se mărgi ne a să ilustreze o s i ngur ă situaţi e pa tetică , fără i ntrigă şi cu puţi n ă ac­ ţiune . Eschyl a i ntrodus i d ee a i ntervenţiei divine in or­ dinea fapte lor , iar Sofocl e a p re ze nta t raporturi le com � p lexe d i ntr e voinţa divină, cea umană ş i întimplar e şi a dezvoltat peripeţia, mo m e ntul în care acţiunea tra ge­ diei îşi schi mb ă cursul. O dată cu Eur ipi de , p erip e ţ i a devine mai complica t ă, m a i i zbitoar e , mai abruptă; re­ cunoaşterea (ăvayvwQLaL�) se combină la el foarte des. �u p eri peţi a . Drama satirică

Dramele s a t irice semănau în formă cu t ragedii-le, dar g r ote şt i, rizibile din vechile le g ende , sau tra­ tau legendele in a c e s t spirit. Ele ins ă nu trebuie, in nici un fel, con�undClte cu c om e dia , care nu era de inspir atie mitică. C or u l acestor p i e se r e pre z en t a satiri, hibride fă,P­ turi di o n isi a ce, cu trup şi chip omenesc, Cl! blană şi picioare de ţap, cu urechi şi coa dă de c a l . Vopba ş i ges­ tur i le acestora erau a desea obscene. Ei e xe cu t a u un dans violent, exaltat, numit si!?innis. H er acle s fi gura ad es e a în aceste pro du � ţi i, ca p e rson aj semicomic. Cum s-a vă­ zut mai sus, fiecare dintre cei tr e i comp e tito r i dramatici avea dreptul să pre z i nte l a co n cur s t r e i t rage dii ş i o dramă sa t irică ; cu vr emea insă, num3.rul lor s - a r e dus la ·una pe co ncurs. Inventator al genului este considerat Pratinas, care a trăit pe l a inc e putul secolului V. Dram e satirice a u scris' a pr o a p e toţi poeţi i tragici, dar nu n i s-au p ăs tra t

trat:;tu. părţi


Anexa 1

IlO

decît Cyc lo p i i " lui ritori i " l u i Sofocle. "

Eu r ipi d e

şi lin f r a gment din .. Urmă­

Mimul

Dintr-o spontană prod ucţie populară, la început ex­ clus iv mim ată, mimul a d ev e nit un gen l i tera r datorită lui Sophron din Siracuza, pro b abi l cont e m poran cu E uri­ p i de. Mim ii erau scrieri în pro z ă, mici schiţe dialogate (între două femei sau doi bărbaţ i , niciodată mixte ) , re­ p re z e n tî nd scene d in v i aţa curent ă, dar fără acţiune şi intrigă dramatică. Pretext ul mimilor era mărunt: o în­ tîlnire, o cumpă ră tură, o s ă rbătoare etc., limba lor era d i alectul dori::: vorb i t , nealterat de nici o convenţie, iar fârmecul lor st ătea în vivacitatea con v ersaţiei ş i în p ro s peţimea şi n atura l eţe a tonul ui . Dup ă cît rel at e az ă Dio genes Laertios, mimii lu i Soph­ ron a u plă out mult hli Pl aton, al cărui gust nu era de bună seamă vulgar şi care, splllle acelaşi doxograf, i-a imita� în dial ogu ril e sa le . După Sophron ( din opera căruia mai avem cîteva fragmente ) , mimul a fost continuat d e fiul său Xenar­ chos, dar n u se ştie nimic despre opera acestuia. Mimul a con tin u at fără îndoi ală să existe, că�i îl r egăsim În p erio a d a alexandrină, în formă :versi�icată la Theocrit ( ale c ă ru i "Siractlzane" sînt imitate după Sophron) şi la Herondas, amîndoi p robabi l siracu za n i . ­

Comedia

Originile. I nformaţii l e noastre asupra obscurelor ori­ gini ale comediei se reduc cam la ce spune Aristotel în "Poeti-ca". Aceste o rigini sînt, fără îndoia l ă , populare şi p unctul lor de p lecare este un fel de procesiune dionisiacă


Po ezia dramatică. Comedia

I II

de chefli i 'X.O/-lO� înseamnă "chef, p etrecere ") care dan­ s au ş i cîntau, adresînd trecători lor vorbe glumeţe s au obs�ene. Prima oară, comedi a capătă o formă cultă ş i regulată în Sicilia, la Megara Hyblea, datorită lui Epicharmos. Comediile lui Epich armos, scrise în dialect doric, nu aveau �or, pe cît se p a re, ş i tratau subiecte generale şi caractere tip ice (parazitul, beţivul etc.) . In Atica , repre­ zentaţiHe comice erau, prob abi l, de origine rurală, legate {le cultul lui Dionysos, ca şi tragedia; el e s-au dezvolt at .sub infl uenţa comediei s iciliene, sub ce a a mimului ş i a altor reprezentaţi i mimice doriene. Comedia veche. C a ş i traged i i l e, comediile se repre­ zentau la sărb ători le consacrate lui Dionysos. Concurau, de ftiecare dată, ci nci autori cu cîte o singură p ies ă . Structura norm ală a unei comed ii conţi nea următoarele parţi 3 : 1. Un p rol

o g (Jt(lOA.oyot;l, adică expunerea subiec­

(ului.

2. U n p a r o d os (JtaQo8o�), cu

adică intrarea corului,

ci structură complex ă şi animată.

3. U n a g o n (aywv), diS/pută violent ă între doi ad­ \'ersari, dintre ca re are cîştig de cauză cel care reprezintă ideile poetului. 4. O p a r a ba s i s (JtaQa!k.((Jt�},constituită: a) d intr-un discurs În metru anapestic, adresat de corifeu publ icu­ lui , începînd cu un scurt cîntec şi sfîrşind cu o frază foarte lungă, reci tată dintr-o suflare; b ) din dou ă i nvo­ caţi i lirice către un zeu (w8� ş i aVTwb�) urmate fiecare de cîte un cuplet s atiric despre evenimentele curente (epirrhema şi antepirrhema). 3

Trebuie

Însă

să se ţină seama de faptul că evoluţia comediei şi mai puţin Irînată de reguli.

<,ste mai rapidă decît a tragediei


1 12

Anexa 1

5. Un num ă r de e p i s o a d e (ErrElcrolhu), în melru iambic, separate prin cîntece ale corului ; aceste scene­ sînt foarte vi i ş i vari a te şi sînt ilustrări demonstrative ale tezei principa le, prezentată în a gon. retra gerea cor ului, care se6. E x o d u 1 (E:;oBod, face a desea sub forma unui cortegiu vesel �are iese cin­ tind ş i d ansînd. Subiectul era, în general, simplu şi i se cerea să fie original, amuzant ş i totodată satiric ş i s ă exprim e pă re­ rea poetului asupra unu i eveniment curent de interes pu­ blic. Rolul corului era m a i degrabă să stîrne ască decît să împace pe a dversari şi să ia la sfîrşit, p a rtea învingălo­ rului. Personajele reprezentau fie persoane reale ( Socr ate etc. ) , fie personificări ale unor abstracţii (P acea, Poporul etc.) şi erau şi într-un caz şi în a ltul pure carkat ur i sau simboluri, n u reprezentări de fi inţe moralmente res­ ponsabile. Actori i erau num a i bărbaţi, îmbrăcaţi în haine de toate zilele ş i purtîn d măşti cu formă tipică şi uşor de recunoscut, cu trăsă turi violent m arcate ş i cu o expresie grotescă. Corul comic număra, probabil, douăzeci ş i patru de membri şi era a desea împărţit în două semicoruri . Co­ riştii era u costumaţ i ş i mascaţi �onform cu rolul lor ( de exemplu, în păsări, viespi etc. ) , dar, cînd dansau, îşi pă­ răseau -costumele. Dansurile aveau un rol important în reprezent aţia comică . In m are, comedi a veche era un amestec destul de curios şi de eterogen, de ceremonie rel i gioasă, dOe satiră şi de critică serioasă (pol itică, filozofică, l iterară). de farsă ş i de bufonerie. Comedia medie şi cea nouă. In j urul anului 400, co­ media atică îşi schimbă caracterul. ,După o fază de tran­ ziţie, denumit ă în mod convenţional comed i a medie, care


Poezi a dr am at i că. Te atr u l grec

113

a durat pma p e l a 330, ea ca pătă forma bine caracteri­ zată a a ş a-zisei comedii noi. Caracteristicile acesteia sînt : dezvoltarea intrigi i şi a cara cterelor, rafinarea comicului, care devine spiritual, introducerea unor intrigi de dra goste, absenţa atacului p ersonal, crearea de p ersonaj e imaginare ş i tipke, redu­ cerea considerabilă, aproape tot a lă, a rolului corului , ca re aj unge doar să puncteze intervalele p iesei cu d ansuri şi cîntece străin e de subiect. Reprezentanţii cei mai de seamă sînt :Philemon, Menandros ş i Diphilos, dintre ca r e Menan dros (342- 292 ) ne este m a i bine cunoscut ; de l a e l s-au păstrat fr a gmente întinse di n p atru trag'edii ("Epitrepontes", "Samia", "Periceromene, "Heros") şi fr a gmente m a i mici din alte piese. Tema t ipică a pieselor sale era seducerea sau violare a unei fete, aban donarea copilului, recunoaşterea lui mai tîrziu, împăcarea şi c ă­ sătoria p ărinţilor. Personaj ele secundare, oarecum con­ venţion ale, reprezintă pe tată l supărat, p e sclavul ş iret, p e curteza na bună la inim ă etc. P i esele s a l e nu m a i sînt propriu-zis nişte comedii , ci aproape drame în sensul modern, căci prezintă viaţa în tr isteţea şi veselia ei, intr-un spir i t înţelegător, tolerant şi, p e a locuri, melancolic. Teatrul

grec

Conformaţia m a terială a unui teatru grec s e explieă prin destinaţia s a iniţială, care era reli gioasă. In centru era orchestra (= «locu l p entru dans» nu pentru cîntec, cum am înţelege noi astăzi ) , un spaţiu circular in mij locul căruia stătea thymele, altarul zeului. I n j ur, pe m a i mult de j umătate din circumferinţa orchestrei, era theatron ( «locul de privit») unde stăteau spectatori i, p e rînduri circulare de bănci a şezate de obicei p e coasta unui deal, pentru ca să se vadă de peste tot. I n spatele orchestrei, =

Il

--

Aristotel-Poetica - c. 8781


Ane xa 1

1 14

cu faţa la public, se găsea scena, l a orIgme un simplu perete de lemn cu trei uşi, pe unde intrau ş� ieşeau actorii., In faţa ei s-a a d ăugat probabil în cursul timpului o estra d ă puţin mai ri dicată decît nivelul orchestrei . Un d i s­ pozitiv special (f!1'JJ(avi), lat. machina), probabil un fel de macara, era destinat să aducă în faţa scene i , p e sus , eventua lele p ersonaj e divine. Mai există ş i un alt dispo­ zitiv, encyclema (fy�t'lJ%Â1'Jf!a), un fel de pl atformă cu roţi care p utea trece prin uşa centrală a scenei ş i putea înf ă ­ ţişa spectatorilor �e se întîmplă în s patele acestei a ( de pi ldă, în "Agamemnon" a l lui Eschyl, pe Clytemnestra lîngă cadavrul lui Agamemnon ş i a l Cass andrei ) . Rarele schimbări de scenă erau indicate prin mari panouri de lemn (reEQ[a%Tot) care se puteau roti în j urul unu i p ivot şi p e care era u p ictate ima ginile caracteristice pentru fiecare scenă. Corul nu intra pe uşile scenei, ci prin tre­ cer ile (ELooBod dintre scenă şi orchestră. Cîntăreţi i din fluier stăteau, probabil , pe treptele altarul ui , în mij l ocul scenei . Cortină nu era . Cu vremea, lemnul scenei şi al estradei a fost înlocuit cu marmură. Teatrele erau sub cerul li ber, cu oarecare excepţii , ca cea a Odeonului de pildă , car e era relativ mic şi avea acoperiş - pentru a fi mai propriu concursuri lor muzicale. DOUA

NOŢIUNI FUNDAMENTALE A TRAGEDIEI:

I N TEORIA ARISTOTELICA

"MIMESIS" ŞI

"CATHARSIS"

Chi ar într-un comentar care nu are pretenţia' s ă tra­ teze problemele estetice şi filozofice generale pe care le pune "Poetica" , două chest i uni totuşi nu pot fi evita te : noţi unea de "mimesis " , din înţelegerea căreia reiese esenţa concepţiei realiste a lui Aristotel asupr a artei, şi noţi unea de "catharsis", care cuprinde menirea tra gediei, rolul ei social, după opini a St agiritului.


"Mimesis" şi "c ath ars is"

1 15

Vom începe ana liza noţiunii de "mimesis " reamintind observaţi ile lui N. G. Cernîşevski 4 , că ea înseamnă "repro­ ducere a rea lităţi i " . In adevăr, Aristotel a întrebuinţat această noţiune estetică fundament a l ă în oompletă şi hotă­ rît ă a ntiteză cu P l aton. Dar, f iindcă noţiunea de "mimes is " a fost folosită întîia oară d e Pl aton î n operele s a l e filo­ zofice, mai a les în "Statul " ş i în "Legile", înainte de a trece l a Aristotel, trebuie să examinăm puţin modul de gîndire a l lui Pl aton şi s ă arătăm cum a înţele s şi a a plicat el noţiunea de "mimesis". "Marea problemă fun­ damenta l ă a orică rei fi lozofli i - spune Engels - este problema raportului dintre gîndire ş i existenţă . . . După felul cum răspundea u l a această întrebare, filozofi i se împărţeau în două mari tabere. Cei care susţineau că spiritul a existat în aintea naturi i . . . - alcătui au tabăra idea lismului. Ceilalţi, care considerau natura ca element iniţial, a parţineau difer itelor şcoli a l e materialismului " 5. Platon a răsturnat realitatea şi, considerînd l umea mater i a l ă , lumea sensibilă drept o lume a a p a renţei, a i luziei, a nefi inţei , în opoziţie cu lumea " a devăratei exis­ tenţe" veşnice şi neschimbătoare, lumea ideilor, ­ creat astfel i de a l i smul obiectiv, a dică acea variantă a idea lismului care v ed e în ideea univer sal ă factorul prim, i a r în natură şi vi aţa soci ală, factorul secund. Lumea sen­ sibil ă, după cum arată P l aton, seamănă cu o peşteră lumina tă de un foc, unde se află nişte pri z o nier i î nl ă nţ u iţi nemişcaţi, întorşi cu sp3tele la lumina acelui foc. Obiectele afl ate în sp atele acestor prizonieri îşi proiectează umbrelE' pe fondul peşterii, iar prizonierii - care n-au văzut vreo­ dată altcev a decît umbrele - le consi deră p e a cestea -

,

4 N. G. Ce r n î Ş e

v

sk i , Oh iskusstve, Iz d. Akademii

SSSR, M . 1950, pp. 162 şi 168. 5

1955,

M a r x - E Il ge l 399 şi 401 .

pp.

s,

Opere .

alese,

voI.

II,

ed.

II,

Hudojeslv LS.P.L.P,


116

Anexa 1

drept rea lităţi. Pri n urmare, ceea ce percepem noi sînt doar umbre. In schimb, prin idei, Platon înţelege a rhe­ t i purile eterne ş i neschimbătoare ale tuturor lucruri lor din lumea ce ne înoonj ură , arhetipuri care nu există în conştii nţa noastră, ci există în sine, într-o lume care nu poate fi localizată spaţia l; din ele s-a născut lumea sen­ si ,b i lă, prin participarea lucrurilor la ideea respectivă (f..tE�fSt�), prin copi i sau imitaţi i al e i deilor. Prin această fanta smagorie idealistă, mărul, para, caisa devin reali­ tăţi secundare, simple cop i i ale unui fruct abstract şi i m aterial, iar fructul -noţiune, fructul -model e prozlamat re alit a tea a utentică. Această concepţie a lui Pl aton în domeniul teoriei cunoaşteri i, a determ inat şi modul lui de a interpreta pro­ bleme' l e teoretice ale artei şi, prin aceasta , noţiunea de "mimesi s " . Poezia se leagă d e obiectul e i p rin "mimesis" , a dică i m i tare, reproducere, copiere a realit ăţii . Pentru Platon însă, lumea pe care o percepem prin simţur i nu este decît o pa lidă fa ntomă a existenţei reale şi, ca atare, poezia este reproducerea unei lumi fantastice, îndepărtate de a de­ v ă r , iluzorii. Pl aton îş i exprim ă convingerea că oric e poezie cau­ zează ruina sufletului acelora care o ascultă, dacă ei nu posedă un antidot, a dică cunoaşterea lucruri lor ce ex i stă în mod real 6. Arta nu s e bazează pe adevărata cunoaş tere, de care - după gîndirea platonică - nu sînt capabili decît foarte puţi ni oameni. Orice ge n de obiecte, de exemp lu, genul unui pat de lemn, are ideea sa, car e este produsă de divinitate. Această idee pluteşte în faţa meseriaşului cînd el creează u n anumit exemplar 6 P lat o n . Republica. ed. Chambry, Les Belles Lettres, Paris, 1 934, 595b: AW�T} EOLXEV EIvaL ;tana d TOLlliiTa Tii� TOiv axou6vnov l'Havo[a�. DOOL !li] EXOUOL <paQ!lallov TO si1\lÎvaL aUla ola TUi'xaVEL ona.


"Mim es i s " şi "cat h a r s i s "

117

al gen ul ui respectiv. Cum însă numai ideea e rea l ă şi a devărată , meseri aşul execută doar o copie, care nu repre­ zintă realitate a 7. Deci, el nu face esenţa patului, nu poate face patul real, ci ceva a semănător cu patul real, care n u constituie realitatea 8; p ictorul , z ugră v ind patul meser iaş u lui , execută acum o imitaţie după această copie. Prin urmare, potrivit concepţiei lui Platon, patul se pre­ ziJ10tă sub trei forme : un a e forma naturală, adică cea real ă , al că rei a utor este divinitatea; a dou a este aceea execu tată de meşterul timplar, a treia este aceea a p ic­ torului. Astfel, pictorul, tîmplarul şi divinitatea prezi­ dează cele trei feluri de p aturi 9. Imitaţi a arti stulu i ( "mimesi s " ) este astfel îndepăr­ tată de natură, adică de real itate, cu trei grade 10. Poetul tragi c, p entru că este tot un imitator, va fi şi el la trei troepte dep ărtat de a devăr, ca toţi imitatorii ele altfel 11. Du p ă cum pictor ul imită ap arenţa, nu real itatea 12, poeţii, la rî n d u l lor, nu reproduc nici ei decît fantome, nu lucruri rea le 13. Toţ i poeţii, incep ind cu Homer, spune Platon, nu sînt decît imitatori de imagini ş i nu ating adevărul 14. Creato­ rul de f' a ntome, imitatorul nu inţelege nimic din rea l itate, ,7 I,bider;z,

597a

;

Vl], uAAa. xALVl]V nvu

ou ŢO Eillo� nOLEI, o IIi) CfU[.lEV EtvaL o .

f CJ n XAt,

.

7

Ibidem, 597a: OUl(OUV EL [.li} 15 ECJnv nOLEI, oux liv ŢO DV nOLEI, LOLOUŢOV OLOV ŢO ou, DV IIE ou. 9 Ibidem, 597b: ou x ouv Ţ(lLŢŢU[ nVE� xÂivaL auwL ylyvonaL' [.lla fU\v '1] EV Ţti cpuaEL onaa, �v CPUI[.lEV ăv, w� EydiflUL, 'frEov E(lyuCJual'tuL 1) nv' ăÂ.Â.ov; ... [.lIU IlEYE �v <> ŢE XHOV ... [.liu IIE �v <> ţWY(lucpo� ... ţWY(lucpo� /Iti, xALvonoL6�, 'frE6�, Ţ(lEI; OUŢOL EmCJŢuŢUL Ţ(lLCJLv EtllECJL . XA L V (o v. ,',1.1.U

n

10

Ibidem, Ibidem,

597�. 597e: ŢOu" ă(lu EaŢuL xut <> Ţ(luyq)lIonoL6�, Eine(l [.l L­ ,nlTti� ECJnv, Ţ(ll ŢO� n� ano �UCJLÂEW� l(UL Ţii� aAl]'frEla� nEcpuxw�, xut ]T(! V'tE� 01 ăAAOL [.lL[.ll]Ţaî. 12 Ibidem, 598b ,c,'d, 13 Ibidem, 599. a : qJavŢuCJ[.laŢa yU(l. aAÂ' OUl( lînu nOlOUOtv. 14 Ibidem, 599c II


Anexa 1

118

el nu cunoaşte decît aparenţa 15. In general, orice artă imitativă îşi îndeplineşte opera departe de a devăr 16. Astfel, Platon a ajuns l a condamnarea poeziei, l a alungarea e i d i n statul s ă u ideal . Capetele de acuzare ale lui Platon l a adresa poeziei se rezum ă l a urm ătoarele trei puncte princip' a le : 1) nu exprimă realitatea, la ,are nu poate ajunge d edt filozofi a, ci repro duce numai p alid e imagini ale rea­ lităţii şi, de aceea , s e găseşte la trei gra de depărt ată de adevăr 1 7 ; 2 ) este necuviindoasă şi imorală în reprezentările ei, pentru că, atunci cînd imită pe zei şi pe ero i, le aplică mediocritatea, vicH1e şi pasiunile naturii umane 18, iar cînd imită pe oameni, înfăţişează uneori pe cei răi în stare de fericire, iar pe cei buni în nenorocire 19 ; 3) nu se întemeiază pe regiunea înaltă ş i raţională a sufletului, ci, dimpotriv,ă, agită p a s iunile josnice, care culminează în pl ăcere şi durere 20. Din cauză că poezia se adresează p ărţii i nferioare a sufletului um an, tragedia exdtă şi i ntensifică sensibi l i ­ tatea, iar comedia produce o încl inare spre luarea î n rîs, adică amîndouă sl ăbesc partea raţională şi bărbătească a sufletului . De aceea, Platon exclude poezia din statul i dea l , neadmiţînd decît cîntece de laudă în cinstea zei lor şi a oamenilor virtuoşi21• 15 Ibidem" 60le: o t'oii EtbwAou ltOLl]t'l]S, o flLfll] t'l]S, IPaflEv, t'oii flEV oVt'os OMEV �ltlllEL, t'oii bE IPaWOflEvov. xat oAros 1} flLfll]l'Lxi] n:oeero flEv t'Tjs clAl]-frElw; 16 Ibidem, 603b: ov 1'0 mJt'Tjs Eeyov clltE!.>yaţEt'UL; ef. şi 605 c. 17 Ibidem, 596 şi urm, 18 Ibidem, 377d - 38;Jc; 386--39,2, 19 Ibidem, 392a-c; 380b,c; 363-364; Legile, 660 e, 20 Ibidem, 60&1 - 607c; ef. 386 şi urm. 21

Ibidem, 607a,


" M i me si s" şi " catharsis"

1 19

Aristotel , primul criti c a l teoriei idei lor 22, în calitatea sa de filozof apropi at cu totul de materialism, are în această m aterie o concepţie radical opusă celei platon ice şi în care dovedeşte că ,.mimesis" înseamnă reproducerea realităţii vieţii omeneşti, o formă de cunoaştere a lumii. Aristotel ia în consi derare cu deosebit interes toate formel e poeziei. Epopeea şi· tra gedia, ditiI:ambul şi, în cea mai m are măsură , cîntul din flaut şi din cithar ă sînt toate imitaţii şi se deosebesc între ele, fie că imită prin m ij loace diferite, fie că imită obiecte diEerite, fie că im ită. într-un fel deosebit şi nu în acel a şi fel ( 1 , 1 447a 13 şi urm. ) . In a::est mod, continuă Aristotel, uni i realizează imita ţi a prin culori şi desene, datorită tehnicii şi deprin­ deri i pe care o au ( cum e cazul picturi i ) , alţi i practică imitaţia prin glas, folosind ritmul, graiul şi melodi a . Imitatorii înfăţişează oameni în acţiune şi aceste înfăţişări vari ază după caracterele prezentate ( 2 , 1 448a 1 şi urm.) , fie oameni pHni de vici i , fie virtuoş i . După ce dă exemple din domeniu l picturii, trecînd la poezie, Aristo­ tel citează p e Homer şi alţi poeţi, subliniind deoseb irea dintre tra gedie şi comedie ( 2, 1448a 16 ş i urm . ) , intrucît ::omedia nă zuieşte s ă înfăţişeze oameni inferiori, iar tra­ gedia, oameni superior i . I n capitolul următor (3, 1 448a 21 şi urm. ) , el enumer. ă diferitele specii de poezie în legătură cu diferitele moduri ale imitaţiei. Poetul poate imita în două moduri deosebite: în formă narativă , cum proce­ dează Homer, sau în form ă dramatică , prin prezentarea unor p ersonaj e în acţiune. Astfel, dintr-un punct de ve­ dere, Sofocle poate fi considerat imitator (/lt/lY]T��) de acelaşi. fel cu Homer, întrucît amîndoi imită persoane cu caractere superioare şi, din alt punct de vedere, poate fi considerat de acelaşi fel cu Aristofan, pentru că amîn doi înfăţişează persoane în a cţiune, per, s on aj e dramatice. 22 Ari stotel,

Metafizica,

1,9.


1 20

Anexa 1

In capitolu l 4 a l "PoeticU" s ale, Aristotel expnma, deş i într-un text extrem de dens şi d e scurt, două i dei fun dament ale ale concepţiei sale estetice privitoare la noţiunea de "mimesis " . Aceste princip i i estetice de b ază pun într-o lumină a devărată gîn direa material istă a filo­ zofului, care arată, în mod hotărît, v a loarea poeziei ca instrument de cunoa ştere şi· valoarea ei estetică. Două par a fi, în genera l , cum scri e Aristotel , cau­ zele �are a u dat naştere poeziei, şi a ceste cauze sînt pro­ prii natur i i umane. Imitarea este ceva firesc oameni lor încă din cop i l ărie; pr in aceasta, ei se deosebesc de cele­ l alte fi inţe, deoarece fiinţa umană este cea m a i încl inată spre imita ţie ş i îşi dobîndeşte prin imitaţie primele cu­ noştinţe. In al doil ea rînd, toţi oamen i i se bucură de pro­ dusele imitaţiei. O dovadă a acestui fapt este ceea ce se întîmpl ă în realitate : în domeniul lucrurilor pe care le vedem în natură, dacă contemplăm imaginil e a �estora reproduse cu cea mai m are exactitate, avem un senti ­ ment de bucurie, chi a r dacă e vorba de formele anima­ lelor celor ma i j osnice şi ale leşurilor. Cauza este ş i faptul că cunoaşterea nu-i numai pentru filozofi lucrul cel m a i pl ăcut, ci ş i pentru ceilalţi oameni deopotrivă ; d a r ei (ceila lţi oamen i ) participă l a a �easta 1n mică măsură . De aceea , se bucură cei care văd im aginile, pentru că a u pri lej ul c a , prin contemplare, s ă capete cunoştin ţe şi să deducă ce reprezintă fiecare lucru ( ef. 4, 1 448b 4- 1 7 ) . Această ide e este deosebit de importa ntă p entru ca­ r a cterizarea con�epţiilor S ta giritului, în calitat ea sa de filozofi al p ăturilor democraţiei sclavagiste din Atena. Imitaţia , adică reproducerea diferitelor aspecte ale vieţi i, ale real ităţii înconj urătoare est� - după Aristotel un mij loc d e cunqaştere a lum.i i şi, totodată, un prilej ::le bucurie p entru om, ceea ce dovedeşte concepţia s a re ­ a listă despre artă. I n schimb, pentru Platon cunoa şterea


" M im e s i s " şi

"catharsis"

\2\

rea lităţii este accesibi l ă numai unei elite, fi lozofi i ş i dis�ipoli i lor, s ingurii care au, din această ca uză, dreptul de a - i conduce pe cei la lţi oameni. Pe linia aceasta a real ismului, Aristotel face un nou pas m a i departe, în capitolul 9 al "Poeticii" (9, 1 45 1 a 36- 1 45 1 b 1 0 ) , în care pune o problemă de o foarte ma re im portanţă , anume că poezi a este m ai filozofică decît i stor i a . D atoria podul ui, scrie Aristot el , n u e d e a povesti lu­ cruril e întîmplate, ci acele lucruri care ar p utea s ă se întîmple, adică cele posibile potrivit cu legi l e verosimilităţii şi necesităţi i . I storicul şi poetul, cont inuă Ari stotel , n u se deosebesc prin faptul că unul scrie în versuri şi a ltul scrie în proză ; istoria lui Herodot, de exemplu, ar putea să fie pusă în versuri , şi chiar în versuri ar r ămîne tot istorie. Deosebirea stă în faptul că istorkul povesteşte cel e întîm­ plate, iar poetul cele ce ar putea s ă se întîmple. De aceea , poezia are un caracter mai filozofic şi mai înalt decît i stori a. Poezia, în adevăr, caută s ă înfăţişeze generalul, iar i storia p articul arul. N . G. Cernîşevski 23 apreciaz ă cu multă' căldur ă mo­ dul în care Aristotel pune această problemă: " C e b ine defineşte el - scrie N . G. Cernîşevski - raportul d intre poezie şi fi lozofiie : poezia, care înfăţişează viaţ a ome­ nească din p unct d e vedere general, care nu prezint ă amănuntele întîmpl ă toare şi fără valoare, ci ceea ce este esenţial şi car acteristi c în viaţă, are un merit mult mai m a re, filozofi c. S ub acest raport, poezia este mai presus, după părerea lui, decît istoria, care trebuie s ă descrie fără a legere şi ceea ce-i important ş i ceea ce nu-i im­ portant, fapt e întîmpl ătoare, care nu au nici un fel de în semn ătate interioară", 23 N.

G.

Cer n îŞe

\'

s k i , Op. cit., p. 1 72.


Anexa 1

1 22

Observaţia adîncă, genia l.ă a lui Aristotel cu prlVlre la caracterul filozofic al poeziei faţă de istorie şi, în speci al, cu privire la faptul că poezia urmăreşte să pre­ zinte generalul, esenţialul, nu p articularul, că poezia are drept scop suprem, nu înfăţişarea lucrurilor întîmplate, ci a acelor lucruri care se pot întîmpla conform cu legile verosimilităţii ş i necesităţi i ţinînd îns ă seama de speci­ ficul situaţiilor ş i al caracterelor înfăţişate, ne arată că, în aceste i dei ari stotel ice princi pi ale, se afl ă germenul , elementul primord ial al concepţiei despre tipic în artă, care domină astăzi orientarea reali stă. Aceste consideraţi i ilustrează că, pentru Ari stotel. "mimesis" nu înseamnă o simplă copi ere mecanică , foto­ grafică a realităţi i , ci o reproducere plină de înţelegere, obţinută în urma unei analize minuţioase prin care sînt puse pe primul plan aspectele esenţiale ale real ităţii ş i În care se respectă regulile de redare fidelă a împrej urări lor, a personaj elor, a adevărului vi eţi i. Este cazul să menţionăm că, în maj oritatea lor, cer­ cetătorii burghezi nu-şi dau seama de deosebirea dintre accepţiunea noţi unii de "mimesis" l a Platon şi semnifi­ caţia ei în "Poetica " lui Aristotel, avînd tendinţa de a considera concepţia Stagiritului în această problemă ca preluată direct de la Platon sau chiar coincizînd cu con­ cepţia acestui a . Putem cita, în această privinţă, părerile exprimate de Georg Finsler 2 4 , Friederich Stăhlin 25 , Au24 G 'e o J"

g

F i n oS 1 e r , Platon und die aristotelische 1 900, IP p. 1 1 , 25 , 32-33 , 63.

Poetik,

Leipzi'g, M. Spirg,aUs,

25 F J" .i e d e 'r j c h S t ii h 1 i n, Die Stellung der Poesie pl afonis che n Philosophie, Munchen, C. H. B eck, 1 901 , pp. 35, 59.

in

der

1 1 , 1 2.


" M i m e s i s " şi " c a t h ars i s "

123

gusto Rostagni 26 , K. Svoboda 27, Ernesto B i gnami 28, 9 Ferdinando Albeggiani 2 etc. Or, analiza "Poetici i " ş i a noţiunii de mimesis arată că între concepţia estetică a lui Aristotel şi aceea a lui Pl aton există o serie de contradicţii, care diferenţiaz ă radical modul lor de gîndire în acest domeniu, lucru pe care l-am schiţat, în esenţă în cele arătate mai sus. In t eoria estetică despre "mimesis" este uşor de observat consecvenţa poziţiei m ateri aliste a lui Aristotel, care concepe arta ca o oglindire a realităţii, ca o formă a dîncă de cunoaştere a lumii, bazată p e legile verosimi­ lităţii, ş i necesităţi i . De aceea, Aristotel poate fi considerat drept prede­ ::esor în dep ărtat al concepţiei material iste în estetică. Ari stotel , în "Politica " 30, a socotit foarte importantă problema despre "cath arsis " . "Deoa rece admitem divi­ ziunea cîntecelor a ş a cum o împ art filozofii în cîntece morale, pr a ctice, ş i cîntece care excită entuziasmul, cît şi existenţa unei armoni i particulare pentru fiecare dintre ele, în aşa fel că fiecare parte admite în mod natural un gen speci al de armonie, putem spune că întrebuin ţ area muzicii nu se limitează l a un singur fel de util itate, ci are m a i multe utilităţi . In adevăr, ea poate fi d e folos 26

stor ia u rm.

A u ,g u

dell'

27 1(.

st a R a s t a g n i , Aristotele e aristotelismo estetica antica, F i renz e , T i p . Ari a n i , 1 92 1 , p p .

S v a b a d ,a ,

22, 38, 43. 28 E r n e .s -t a

L' Esthetique

d'Aristot e,

B r na,

1 927,

nella 8 şi pp.

il B i ,g n ,a m j , La Poetica di Aristotele e concetfo dell'arte presso gli antichi, Fi renze, F el ice le Man n i e r E d i tore, 1 932, pp. 23, 1 29, 1 34. 29

F e r d i n a n d a A l b e g g i a n i , A ristotele, La Poetica

troduzione, traduzione, commento) , Firenze, La

( I n­

Nuova I t a l i a , E J34,

pp. XLVI , LI , iLI I I . 3 0 A r i s t o t e l i s, Politica, e d , S u s em i h l - I mm i s c h , e d i t i a a t l era correcUar, L i p si ae i n ,a'Eldi bu s B. G. T eu bne r i , 1 929, VI I , 7, 4 şi 6.


1 24

Anexa 1

atît înv ăţături i , cît ş i catharsei (ce înţelegem prin cathar­ sis vom expune acum pe scurt - pentru a reveni apoi mai pe larg în tratatul despre "Poetică " ) ; în a l trei lea rînd, ea poate fi de folos pentru desfătare, ca mij loc de destin dere şi odihnă , după o acţiune intensă. Este evi­ dent c ă trebu ie folosite to ate felurile de armonie, însă n u î n a celaşi chi p ; pentru educaţie, trebuie �olosite dntecele cel e mai morale, dar în au diţi i le de muzică instrumentală, ş i cîntecel e pradice şi cele care aţîţă entuzi a smul. Afedul, care se iveşte p uterni c în unele suflete, există în toate sufletele, dar diferă mai mult s a u mai puţin, de p i l d ă m il a , teama şi chi ar entuz i a smul. I n a devăr, unii oamenI sînt deplin stăpîniţi de a ceste zguduiri sufleteşti ; totuş i, sub i nfluenţa melodiilor sacre, cînd v in în contad cu melodii care le r ă scolesc sufletul, îi vedem dintr-o d at ă potol iţi , ca ş i, cînd a r f i găsit un l e a c ş i o uşurar e purifi­ catoare. Acel a şi l ucru treb u i e să-I s i mtă în mod nece s a r ş i o a meni i cup rinşi de m i l ă , d e frică ş i , î n general , cei cuprinşi de p a siuni ; toţi simt un fel de purificare ş i o uşura re, însoţită de p l ă cere. Tot aşa şi �întecele cathar­ tice (uşurătoare) oferă oamenilor o bucurie nevătămă­ toare. De aceea, cu a stfel d e armoni i şi astfel de cîntece trebuie s ă formăm artiştii care se ocu p ă cu muzica de tea tru". I n "Poli tica " V I I I ,7, Aristotel încearcă , după anumite criterii stabilite anterior de a lţi filozofi, să indice pentru cititor domeniul diferitelor tipuri de muzică, într-un stat bine orînduit. Dup ă părerea sa, muzica poate fi între­ buinţată în m a i multe s�opuri, în primul rînd ca parte a educaţiei tineretului, în al doilea rin d p entru catharsis ş i în al treilea , pentru desfătare şi destindere. 1 n textu l din "Politica " . este vorba, despre o "cath ar­ sis" muzical ă . Sensul dat de Aristotel acestei acţiuni este clar, filozoful menţinîndu-se in mod riguros în domeniul


" Mi mesis" şi

" c a t h arsis "

1 25

terapeutic. Aristotel înţelege aid prin "catharsis", acţiu nea de medicaţie care se aplica în antichitate, cu aj utoru l muzicii, l a lecuirea exaltaţilor (cazuri de extaz, entuziasm orgi a stic sau chiar nebunie) . Cei �echi socotea u că me­ lodiile, îndeosebi cel e "entuziaste " , pot provoca o în ăl­ ţare a emoţiei, cărei a îi urmează în mod necesar o des ­ cărcare a preaplinului afectiv, deci , o reducere sensib i l ă a afectelor. Dar, continuă Aristotel, n u n uma i exaItaţii pot fi eliberaţi de povara unui chin sufletesc prin acţiunea binef.ă cătoare a muzicii . Anumite afecte care apar puter­ nice şi deform ate în psihicul unor persoane sînt proprii tuturor oamenilor, deosebirea constînd numai în gra dul de intensitate. Printre aceste afecte, a l ături de entuzi asm, Aristotel citează frica ş i mila. Prin urmare, nu numai cei afl aţi într-o stare de exa ltare pot să s e bucure de efectul curativ al muzicii, ci şi orice om obi şnuit, în su­ fletu l căruia aceste sentimente au căpătat o anumită pon dere. Ca fiu de medic, Ari stotel n-a utilizat preocu­ p ă r i l e medicale moşten ite de la tatăl său numa i în sfera istoriei naturale, ci şi în domeniul studi ilor asupra artei . I n vech i le practici mistice, acţiunea cathartică a mu­ zicii asupra celor zdruncina ţi nervos era un lucru obiş­ nuit, des pomen it în texte. Misterele îndeosebi , ca d e p ildă cele dionisiace, în timpul cărora s e intonau melodii dasifkate de Aristotel drept "entuzi aste" , erau socotite unul dintre cel e mai potrivite prilejuri pentru potol irea unor astfel de stări 31 . Principiul de acţiune al acestui gen de muzică, adică cea cathartică, er a în fond acel aşi cu cel practicat de şcoal a medicală a lui Hippocrate. Principiul hippocra tic se baza pe încercarea de a elimin a surplusul de "umori" nocive din corp, p e cal ea unei inter­ venţii oarecare. După cum se ştie, teoria lui Hippocrate 31

J.

C

r Q

i

� s

1 932, pp. 12 ş i u r m .

a

n t,

Aristote

et

les

mys teres,

P a r i s - U ege,


1 26

Anexa 1

asupra vitalităţii umane prevedea menţinerea b une i s tări" a or ganismului, condiţionînd-o de echil ibrul a patru ele­ mente, denumite de medicul grec " umori " , ş i anume : s îngel e, bila ga lbenă, bila nea gră şi flegma. Dacă unul dintre aceste p a tru elemente depăşeşte l a un mo m ent dat proporţia echilibrului necesar funcţionării normale a or­ ganismu l u i , omul se îmbolnăveşte, şi buna dispoziţie re­ vine abia după eliminarea surplusului producător de tulbur ă r i . E adevărat că, î n "Politica" VI I I ,7, Aristotel nu dă e xpli c aţii ample as u pra î nţe lesului termenului " catharsis " . "Ce înţelegem prin catharsis vom expune acum pe scurt - scrie el - pentru a reveni a poi mai pe larg în trat a­ tul despre "Poetică " . Aristote l se mulţumeşte, deoca mdată, să preci z e ze că, prin "catharsis " , el înţelege o acţiune ase m ănătoare "unui leac şi unei uşurări purifica toare" In " Poetica " , nu ( (llGn Eg tatgE ia� xal xaMgGEwc;) . întîlnim, totuş i , sub forma în care ni s - a păstrat tratatul, pasaju l menţi onat de Aristotel . Termenul de "catharsi s " a p are n umai î n definiţi a d a t ă d e Aristotel tragediei, ş i anume : " . . . tra gedia e s t e i mitaţia unei acţiuni a lese ş i dep l i ne, cu o anumi t ă înt indere, înt r-o l imbă frumoasă, deosebită ca formă, potrivit diferitelor părţi a l e tragediei, i mitaţie făcută d e person aj e în acţiune, i ar nu printr- o povestire, şi care, stirnind mil a şi frica, s ăvîrşeşt e puri fi­ carea cara cteristică unor asemenea emoţii" (6 , 1449b ) . Definiţia tra gediei, cuprinsă în capitolul 6 din "Poe­ tica " , se referă îns ă la un alt tip de "catha rsis " , şi anume l a o " c a th a r s is" tra gică. nu muzicală. Deşi. în " P oetica " , Aristotel nu lămureşte c e înţelege prin "catharsis " (acţi u­ nea p urificatoare a tragedi e i ) , este neîndoielnic că el aveq, totuşi, în ved er e o acţiune similară, dac ă nu identică cu cea a catharsei muzicale : " ... stirn ind mila şi frica,


" M imes i s " şi " c a t h a r s i s "

1 27

( traged i a ) săvîrşeşte purificarea caracteristică uno r ase­ menea emoţii " . Dar, aşa cum s-a arătat mai sus, "p uri­ fli carea " a ::: e loraşi stări sufleteşti s e producea, dup ă cum susţin e filozoful , şi pe calea unui anumit tip de muzică ( practică , entuziastă) 32. Comunitatea mij loacelor de vin ­ decare a unor stări i dentice presupune şi o asemănare fundamentală de p rocedee ; prin urmare, "catharsis " tra ­ gică n-a putut fi al tfel concepută de Aristotel decît tot ca o acţiune cu un caracter medi::: a l ş i în sensu l unei transformă r i morale, aşa cum a u privit-o unii cercetători moderni . Interpretarea materi a l istă a concepţiei lui Aristotel pe l inie medica l ă a fost form ulată încă în secolul trecut de J acob B ernays 33 şi Henri Weil 34. Georg Finsler 35 a arătat, la rîndul său, că Aristotel ş i - a construit teori a despre "cathars i s " , ana lizînd modul cum , p r i n trezirea p ut ernică a afedelor m i lei şi fricii de către ficţiunea tra­ gică , ele pot fi reduse l a o măsură j ustă ; aceast ă redu­ cere s e face prin eliminarea surplusul ui vătăm ător din sufletele unde aj unseseră să aibă un rol predominant. Finsler atrage atenţia că, de nenumă rate ori, Ari stotel a privit muzica drept un mij loc educativ ş i recrea tiv de prim ord in. Atunci cînd ins istă îns ă că muzica are ş i un rol cathartic, dînd ca exempl u pe cei atinş i de deli r, al ă ­ turi d e care enumeră , apoi, pe cei sens ibil i la milă ş i l a frică (stări sufleteşti c e n u mai pot fi socotit e entuzias32 Politica, V I I I , 7, 6.

33 J a c o b B e r n a y s, Zwei A bhandlungen liber die ari s t o ­ tel ische Theorie des Drama, B erUn, 1 880, V,erl,a g von W. H e r t z , 1 857, pp. 1 -2, 7-8, 1 0- 1 1 , 1 3 , 1 5. 34 H e n r i W e i 1, Etudes sur le drame a nti que, P a r i s , Harhettc , 1 897, pp.

35 G

1 59,

e o

1 60,

161.

r g F i n s 1

e r,

Op. cit., pp. 9 6 ş i

urm.


128

Ane x a I

tice) , el acordă acestor stări o mare importanţă , făcîn d a s tfel o p u nt e de legătură între c a t harsis muzic a l ă ş i c e a tragică . Acelaşi lucru îl susţine ş i Ferdinando Albeggi ani 36. Prin cuvîntul "catharsis " , remarcă Albeggiani , Aristotel a afirmat - pentru prima oară în istoria gîndiri i - un caracter esenţial al artei : acela de "purificare " , exercitata în cazul tragediei, asupra mi/ei şi fricii. Albeggi ani atra ge atenţi a ş i asupra termenul ui qnMv1}Qw:nov "omeni a " ( P o e tic a " , 1 3, 1 453a ) , care reprezintă tot un senti ment ·tra gic , al ături de milă şi frică. <P LAâv1}g w:nov este senti­ mentul de soli darizare al omului cu semeni i s ă i în sute­ rinţă şi constituie una dintre princi p rt1 ele verigi de legă­ tură emotivă între ficţiunea tragică ş i spect ator. Deosebirea fund amentală între "cath arsis " muzica l ă ş i c e a tragică trebuie văzută î n faptul că acţiunea celei\ dintîi este destinată , în primul rin d , exaltaţi10r nervoşi ş i celor de un tip comun acestora, pe cînd "cath ars i s " tragică - p r i n impresi a profundă pe care u n subiect tragic o stîrneşte asupr a spedatorHor - acţionează p urificator asupra emoţiilor obişnuite, 'c urente în v i aţa zi lnică . Numai din acest punct de vedere sînt întrucîtva legitimate dar num a i p arţi al - ex i genţele a celora care văd în "cat­ harsis" şi un fenomen estetic. "

Latu r a estetică în "catharsis " (tra gică) ar consta, după unH cercetători, în următoarea cond iţie : "purifica­ ' rea " pasiunilor nu poate fi produsă prin aplicarea unui antidot, tot pasional, indi ferent sub ce formă. Mila ş i frica, dacă vor fi aplicate ca medicaţie sub înfăţişarea lor di n v iaţa obişnuită, pentru domolirea unor pasiuni i dentice, nu pot avea nici un efect pozitiv. Ca s ă obţinem efectul 36 F e r d i n a n d o A l b e g g i a n i , Op. cit., pp. LXXI I , LXXV I , LXXXV I I , X C I ; X C I I ; X CV I .


" M i mesis" şi "catharsis"

1 29

dorit este neces ar ca anti dotul s ă fi e aplicat în cadrlll unei compoziţii poetice unitare, armonioase, de la care s e cere, totodată, ş i producere a unei desfătări d e ordin e s t e ­ t i c (f]aov�) . "Catharsis " t r a gi că este un fenomen d i s t i n c t d e f]aov�, a căre i natură e m a i a l e s de or din intelect u a l , însă nu poate fi sep arată de ea. In concluzie, din p unctul de vedere al interpreUi r i l medicale, esenţa ca th arsei tragL:e constă î n trezirea pe cale artificială a unor anumite afecte, cu scopul uşurări i lor. Toţi oamenii, într- o măsură sau alta, sînt s u p u ş i în deoseb i afectelor milei ş i fricii, ca re tulbură echi liurul s ufletesc. Tragedia , trezind aceste afecte în spectator, pro­ duce descărca rea lor pe o albie inofensivă. Uşurare a în­ eercată de s pectator provo acă u n sentiment de sati sfacţie, - ş i în aceasta constă specificul desfătări i (f]aov� ) pro­ duse de tra gedie. *

I n afară de interpretarea în sens me dical a cath a rsei tragice l a Aristotel, o altă direc ţ ie în studi ile aristotel ice a căuta t să găsească în notiunea "catharsis" un sens mora l . Aşa au inţeles catharsa aristotelică teoreticieni i literari d i n secolele XVI I -XVI I I şi apoi Lessing, Hegel ş i alţii. "Hamburgische Dramaturgie" a lui Lessing conţi ne dteva pagini în care fi lozofu l germ an a . căutat să de­ monstreze că "puri�icare a " înseamnă întoarcerea sufle­ tului omenesc spre un f ă gaş moral. Interpretarea lu i Les­ sing a stat la baza a numero ase lucrări despre Aristotel, avînd un punct de vedere asemănător. Contextul de i d e i în care se a f l ă expusă "catharsis" muzicală î n "Pol i tica '" VI I I , 7. 4-6 şi legătura ce se -poate st abili între "c a t h il r s i s " muzicală ş i c e a tragică, în concepţia l u i Aristotel, n u 9

-

Aristotel- Poetica

-

c.

8781


Anexa t

1 30

perm it e să fim de acord cu interpretarea în sen s mora· I i z ant (îndreptare spre v irtute) a termenul ui ,,2atha rsis " . *

o da t ă sta bi l i Uî valoarea noţi u n i i de catharsis l a Aristotel, rămîne s ă examinăm pe scurt c e concl u z i i s� pot trage cu privire la poziţi a lui Aristotel faţă de utili ­ ta tea soc i a l ă a drame i , î ri r aport cu P l a ton. Aşa cum s - a a r ă t a t mai sus, Aristotel a privit p ă rer i l e l ui P l a ton a supra poez iei dintr-un p unct de ved ere critic, lucru explicabi l , dacă avem în vedere cont ingenţele s ale strînse cu direcţia material istă în filozofia grea2,ă . Aceeaşi afil iere l a materialism o întîlnim la Aristotel şi în pro· blem a catharsei, atunci cînd priveşte tragedi a ca un mij ­ loc binefăcător pentru eliminarea surplusului emoţional. I n fond, "cath arsis" aristotel ică nu-i altcev a decît un tratament homeop atic în domeniul spiritual. Platon sus­ ţine însă tocmai contrariul. Pr intre învinuirile adus e de Platon poeziei, dna s e referă tocm a i l a influenţa poe ­ ziei asupra fondului p a s ional a l s ufletulu i omenesc. După părerea l u i Platon� în sufletul omului există diferit e sub­ s lrate. Cel ma i bun (ro �iÂtL()tov ) este cel ce aS2ultă d e rati une ( 6  OY LOll a �) 3 i , numit de Pl aton ro ÂOYlanxav. Cealaltă p arte a sufletului este cea dominată de impresi i ş i care devine p r a d a sentimentelor ş i pasiun i lor. Această p arte Pl aton o numeşte iraţională (ro ăÂoyov) , irascibi1ă (ro ayavax.rY]t lxav) 3 8 . Intr e aceste două părţi - c.ea ra7 ţiona l ă ş i cea pasion a l ă - se dă o luptă aprigă. Fer i ­ cirea indivi duală este condiţi o nată de dominaţia părţii '

37

Republica, X, 603a ; 604 d . I b idem, 60 4 d ; o vari ant ă pen rru tO o.yavax'tl1 'tLXOV se citeşte în cartea a I I I - a , 4 1 I a -c : 'to hfW€ tO E � , c ă r e i a , în acest pas aj, P l a · to n î i mai adaugă ş i un a l treilea substrat�: 'to emh !J.1]'tLxOV. 38


" M i m e s i s " şi " c a t h a rs i s "

1 31

raţion ale 3 3 . Puţini sînt însă acei a ca re, prin voinţă , pot s ă - ş i înfrîngă porn irile p a sionale 40, s ă se l a se pe deplin condu şi în activitatea lor practică de raţiune, totodată ŞI singurul m ij loc pus l a în demîna muritorilor pentru a cu­ noaşte rea litatea . După P l aton, poezi a este o a::: t i v itale mimetică ce păcătuieşte, nu num a i prin faptul că se în ­ depărtea ză de realitate cu trei gTa de, d a r ş i fi indci\ lul­ bură p artea sufletească, ce a r treb u i ţin ută î n frîu . Poeţii mimet i c i ( dramatici ) sînt ,v i novaţi - după concep­ ţi a platonică faţă de com unitate ; căutînd s ă placă m u l ­ ţimi lor alcătuite din oamen i de factură inferioară , ei ape­ lează, in prim ul rîn d, l a fondul emoţion a l al acestora, in­ sufkient călit ş i controlat de r a ţiune 4 1 . Deoarece tragedia ş i comed i a nuiresc p a rtea sufletească care n ă z u i eş te s ă s u spine ş i s ă se v a i ete, s a u s ă se veselească în mod gro ­ solan, ş i , prin urmare, contribuie l a tulburarea echi l ibru­ l u i sufletesc 4 2 , Platon exclude a tragedia ş i comed i a din statul s ău i deal 4 3 . Ş i în această privinţă , Ari stotel a adoptat o poziţie complet opusă celei platonice. Plecînd de la lărgirea sferei de a cţiune cathartic ă (medica l ă ) , atribuită ::: u rent num a i anumitor ramuri ale muzici i , Aristotel a considerat ş i catharsa tragică drept un fenomen pozitiv, c are nu d uce la năruirea ech i i ibrului sufletesc, ci, dimpotrivă, l a de­ p l ina lui restabi lire. Cercetarea aplicăr i i termenului de catharsis la Aristo ­ tel şi l a a l ţi teoret icieni a nti ci confirmă, pe :::î t se p are, j usteţea i nterpretării medkalc. Trebu ie, d e asemenea , s ă luăm în cons i derare că toate felurile posibi l e de purificare _.

39 40 41

42

Care a'sc u l t ă de p r e s c r i p ţ i.i k l eg i i ( v6�w � ) .

'Emt} UflLUL•

Republica, 605

Ibidem,

606 a - c .

a.

43 I bidem, 606e - 6 0 7 a .


1 32

Anexa 1

e r a u frecvent practicate în ritual itatea rel igioas ă greacă ; în acest domeni u n e întîlnim cu princip i ul "cu i pe cui scoate " , principiu care, după B ernays, stă l a ,baza � a thar­ s e i a ristotelice. In toate interpretările cath a rsei , rămîne neîndoieln ic u n singur lucru : Ari stote l , în opoziţie cu P l a ton, consi­ deră favorabil ă acţiunea tragediei asupra publ icului , i a r teoria catharsei este o încercare de a lămuri în ce constă această influenţă Pavora b i 1 ă ş i în ce constă esenţa s a tis­ fa�ţiei pe car e o încearc,ă spectatorul de la piesa care trez�şte în el sentimentele milei şi fricii.


A nexa Il

MAR I I

D RAMAT U R G I

GRECI

Eschyl

Eschyl

(AtoxuÂo �)

(Ei24-456)

este

primul

m a re

a utor tragic al Atenei. S - a născut l a E leusis , lîngă Aten Ll ,

di ntr-o familie nob i l ă . A l u at p a rte l a războ aiel e medice ; epitaful s ă u (compus, după cît se spune, de el însuş i ) , arată că a l upta t la M a r a thon, i a r descrierea luptei de l a S a l amina ( d i n "Perş i i " ) 'pa re s ă fie făcută d e u n m a rtor ocul ar. A fost dat în j udecată pentru o pretinsă divulgare a misterelor d e l a Eleusi s, dar a reuş it s ă se disculpe. Pericle a fost choregul unei a dintre pi esele s a le, nu s·e ştie sigur c are ; ' c ătre sfîrş itul vieţei, E schyl a fost riv a l u l dramatic a l lui Sofo�le. A avut un fiu, ş i el a u­ ' tor de tragedii. A vizitat în m a i multe rînduri S i racllza , l a invitaţia lui H ieron 1 şi a murit l a G e l a , în Sicilia . Poetul a scris aproxim ativ 90 de piese (iragedi i ş i drame satirice) , di ntre c are s - a u p ăstrat ş apte : "Rugăto a­ rele" , "Perşi i " , "Cei şapte contra Tebei " , "Prometheu înlănţuit " , şi trilogia "Oresti a " , formată din "Agamem­ non " , "Choeforele" şi "Eumeni dele " . A fost prem i at pen­ tru întîi a oară în 484, cîn d avea 40 de ani, şi ultim ;} oar ă în 458, pentru "Orest i a " , cu doi a n i îna i niea morţ i i . Eschyl este consi derat ca a devăratul întemei etor a l tragediei greceşti, atît prin introducere a celui de - al d o i l c ,1


1 34

An�xa TI

actor, care făcea posib i l ă desfă ş urarea unei a devărate acţi uni dramatke, cît ş i pri n Polos irea decorului (cu toa te că Aristotel atribuie inventarea lui abia lui Sofoc1e) şi dezvolt area dată costum ulu i actorilor. Una d i ntre primel e traged i i a l e lui Eschyl, "Rugătoa ­ rele" , este s i m p l ă , fără acţiune p ropr i u - z is ă ş i fără C(l ­ radere i nd ivi dualizate . "Oresti a " , de l a sfîrşitul carierei s a le, are însă o intrigă încheg·ată şi car actere bine definite. S ubiectele lui Eschyl sînt grandioase, a desea s u pra ­ o m e n e ş t i , ter i b i l e ş i , C 1 1 excepţ i a "Perş i l or " ( c a re s e i n s piră din r ă zboa i e l e m e d ice ) 1 l1 a te d i rl m itologie. L i m b a t r a ge ­ di ilor s a l e este bogată, sonoră, plină de met a fore, . iar frumuseţea l irkă a corurilor a rămas neîntrecută . Opera s a e străbătută de un spiri t rel i gios întemei at p e a ccep­ tarea fără critică a m itologiei tradiţionale. Printre i deile care domi n ă creaţi a l u i Eschyl s e numără aceea a Dest i ­ nului, care stă pîneşte voinţa d ivină şi p a s i uni l e ome­ neşti , i deea pedep s i r i i crimei din generaţie În generaţie ş i cea a pedeps iri i de către zei a trufiei omeneşt i ( {)B Q t� ) . Princi p a l e l e s a l e personaj e sînt fii nţe stăpînite de o i d ee centrală, c a re l e face u neori sublim e, d ar fă ră comp l e­ xita te şi n u anţare p sihologică. Sofoc \e

SoJoc1 e ( � o cp O %Î.1j � ) (496-406) este al doilea mare autor tra gic al Atenei . S-a n ă scut l a Colonos, lîn gă Aten a . Tată l s ă u era proprietarul unui atelier de arme. V i a ţ a lui coincide apro a p e în întregime cu p erioa d a de maximă prosperitate a Atenei, sub Cimon şi Pericle. N-a l u a t p a rte activă la v i a ţ a politică ş i n-a avut m a r i me­ rite mi litare, deşi a fost de două ori strateg ( comandant militar) şi, în 4 1 3, după dezastrul din Sici l i a , a fost a les, d a torită popularităţii sale, membru în comisia probulilor,


Safacle

1 35

magistraţi care trebuiau s ă a s i gure tranziţi a cătr e o for­ m ulă politică a d aptată situaţie i . A fost un om pl ăcut, p l in de fa;rm ec, de disti ncţie şi de blîn deţe, cu un c a r acter e::h i l ibrat ş i egal. Herodot ş i Pericle au f.ost p r i n tre prie­ ten i i să i . A scris aproxim ativ 1 20 de p ies e ş i a fost v i cto­ rios cu 1 7 tetralogii (prima oară în 468 , cînd l -a învins pe Eschyl ) . A l ă s at doi f i i , dintre car e unul , Iophon , a scris ş i el tragedi i . A trăi t ş i a murit l a Ate n a . D l 1 p ă moarte, a fost divinizat şi i s - a instituit u n cult. S- a u p ă strat şi de 1.a el nu m a i ş J p ie pIese ( c a şi de l a Eschyl ) , ş i anume, în ordine cronologică : "Antigona " (44 1 ) , "Oedip rege" , "Electra" , "Ai as" ( deş i u n i i o so­ cotesc anterioară " Eoledrei " ) , "Tr ah i n i i l e" , "Philodet" (409) , "Oedi p l a Colona" (reprezentată postum, în 40 1 , de nepotul său, Sofocle cel tîn ăr, a u tor tra gic şi el ) ; s - a mai păstrat ş i u n fra gment înt i n s din drama s a sati r ică " l chneut a i " (Urmăritorii, Vînător i i ) , în care e vorb a de hoţiile lui H ermes . Sofocle a fost un i nov ator : el a i ntrodus a l treilea actor ( dacă n u cumva l-a introdus totuşi Eschyl , despn' care se spune că , în p i esele cu trei actori, ar fi imita t pe m a i tînărul său concurent ) , a introdus sau măcar a dezvoltat decorul , a sporit numă rul coriştilor de l a 1 2 l a 1 5 ş i a p ă r ă s i t sistemul tetralogiilor, făcînd din fie::ar" p i esă o unitate artistică autonom ă . I n sfîrş it, în ce pri­ veşte concepţia s a dramatică, Sofocle prezintă person aj l? m a i complexe şi mai nuanţate, m icşorea ză i ntervenţ i i l e şi inHuenia voinţei divi n e, c ă u t în d s ă -şi j u stI tKe intrigi l e, n u prin incidentoe exterioare acţiunii, ci prin caractere l e personaj elor ş i prin ra porturi le dintre ele. Ş i S ofock acceptă rel i gi a tradiţion a l ă fără s-o dis::ute şi fă r ă s rl dea pieselor sale un ton filozof ic şi speculativ. El îş i i dealizează personajele, chi a r dacă l e I a s ă s u puse l i pslI­ rilor ş i slăbiciuni lor omeneşti. Importanţa coruri lor sca d e


Anex a

1 36

II

în p iesele s ale, în favoarea d i alogului , a l cărui ton este proporţi onat c u p e rson a j e l e sale i dealizate şi l a s ă o im­ pres i e de simplicitate ş i de putere, mult deoseb ită de gran­ doarea solemnă ş i rigi d ă , de tumultul liric ş i spectaculos a l p i eselor lui Eschyl . Opera lui S ofocle reprezint ă un izbutit moment de ech ilibru între s tilul arh a ic şi inova ­ ţi i l e lui E u r i p ide. F.uripide

Eurip i de ( EVQ lJ[l8l]c;J (480-406 ) este al treile a şi ultimul mare poet tragi� al Atenei . S - a nă scut la S a l a ­ mina ( după o legendă, î n ziu a celebrei l u p t e navale) . A trăit retras, fără s ă p a rticipe rn nici un fel l a viaţa pu­ blică şi Ise pare că ,a avut o fir e întunecată . A scri s 8 0 s a u 90 de pi e se ş i a avut cinCi victori i dramatice (prima în 44 1 ) . După 408, s-a stabilit la c u rt e a lui Archelaos, regele Macedoniei, unde a ş i m ur i t ( după o l e gen d ă sfîş i a t din întîmplare de cîi ni i ele vînăto a re a i regelui ) . S - a u p ăstrat din opera lui 1 7 tragedi i şi o dramă satirică : "Alcestis " (438) "Medee a " ( 43 1 ) , "Hyppol it " ( 428) , "Troi enele" (4 1 5 ) , " E len a " ( 4 1 2 ) , "Oreste s " (408) , " I fi geni a în Aul i s " (405) , "B acantele " (405) ş i , cu d at a nesigură, " A.ndrom a�a " . .. Heracl izjj." , "Hecub a " , "Rugă­ toarel e " , " E lectra " , "Nebuni a lui Heracles" , " I figeni a i n T a uri s " , " I on" , "Fen icienele" , " Rhes u s " - p o at e ne­ autenti că. - ş i drama sati rică �,Cyclopi l " . Euri p i de a lege de regul ă situaţii viol ente ş i ,p atetice. o ameni stăpîniţi de pasi u ni s au chinui ţi de impulsiuni contra dictorii, ş i îi p rezintă într-o manieră ma i r e ali s t ă decît m a r i i s ă i p redece sori. Pe d e altă parte, piesele sale i nstituie o critică s everă a mituri lor şi cre dinţ e lor moşte­ nite şi chi a r a soci e tăţi i - critică adesea s�andaloasă pentru contemporanii săi prin originalitat e a, in de p e n d e nţ a şi în drăznea l a e i , aplicată nu numa i sp iritul ui, ci şi ,

'


Aristo - -f -a-:l

--- --

1 37

materiei m i turi lor, pe care l e - a l11ucl i f i C < l t , I clescii d u p a idei le s a l e. N - a fost l i n a u tor monoton, n i c i în a l egerea s llb iecte ­ lor, nici î n fel u l de a l e trata : tristeţea gîn d u r i l or s a k ' despre con d i ţ i a u m a n ă e i e m p e r a tă d e a d m : r a l i a ş i d t" iubirea pe c a r e l e a ra t ă p e n t ru fru lTluseţea T1 l or n l ă şi c e n a naturi i . P e r s o n aj e l e s a l e fem inine con s t i t u i e o s e r i e rem a rcCl ­ bi l ă de eroine, în b i n e s a u în r ă u . A fo l o s i t pe sca r ă m a r e p r CJ l o g u l , recunoa ş t er i l e , i n t e r ve n ţ i i l e divine. Coruril e sa k a u f a r m e c ş i graţie ş i c o n ţ i n adesea frumoas e p a sa j e d e script i v e, nu totde a l l n a însă în strictă l e g ă t u r ă c u s u ­ b i e c t u l tragediei . St i l u l s ă u e s t e l i m p e d e . n a t u r a l , u n eor i fam i l iar, a l teori p a sion a t . P o p u l a r i t a t e a p i e � e lo r l u i E ur i p i d e a f o s t i m e n s ă ş i d i s c u ţ i i l e s u s c i l a t e de e l e, a p r i n s e . C o me d i i l e l u i Ari stot an sînt p l i n e ele (\ 1 11l: i i , a t a c ur i , s a t i re , g l 1 l mc la il elresil poe ­ t u l u i . Trei a necdote t r a n s m i se de P l u b rch i lu s t r e a z ă bi ne

fa i m a î nt i n s ei ele c a r e se b l l c l lra E l l r i r i cl e . I I I u n a , s e s p l i n e e Li m a Li fost el i he r a ţ i I i l l i i d i n l rc p r i zo n i er i i a t e n i e n i

l a S i racuza pentru fe l t i l p l ă c u t în c a r e r e c i t a s e r ă p a ­ saje d i n . E urip i d e ; în a l ta , e Li m a u fost l ăsaţ i s ă se re­ f u g i e z e În port u l ace l e i a ş i S i r a c L1 z e ş i C' u a c e l a ş i prc ( , ni şt e c ă l ători urm ă r i ţ i d e p i r a ţ i ; î n s fîrş i t , Î n a t r e i a , c ă gene r a l i i s p a rt a n i a u c r u ţ a t A t e n a d e d i str u gere, În 404, după î n f r în g e r e a aceste i a , l ă sî n d u - se m i ş c a ţ i d e li n foce a n car e l e - a CÎnt a t prim u l cor d i n " E l e d r a " l u i E ur i p i d e . de

A ri st o f a n

Ă ristofan ( ' A()L(jŢoq:avY]�) ( 4 48- 380) esle cel ma i i l u s t r u reprez e n t a n t a l comediei vech i şi si n g u ru l a c ă r u i oper;'; o c u n o a ş te m . F a m i l i a l u i se t r ă ge a din insu l a Egin a , t I I : d e ta tăl s ă u avea o m i c ă p ro p r i e t a t e . Pu ritatea or i gin i i s a l e­ a te n i e n e a fost c o n t e st a t ă . 10

-

A ri s t ot e l - Poe t i c a

-

c.

878 1


1 38

Anexa

II

P r i m a s a zomedie, a c u m p i erdută , "D a ita les " , î n care critica nou l si stem de enucaţie oră şenească ş i lăuda v e ­ chile obicei uri săteşti, a luat prem i u l a l doilea în 427. "Ba bylonienii " (de a semenea pierdută ) s- a reprezentat imed i a t după răscoa l a insulei Mitylene împotriva Atenei . ş i succesu l ei a s a lvat pe bărbaţii m itylenieni de l a ex­ terminarea În m a s ă pe c a re o p l ă nu i a C l eon. Piesa, care conţ i nea un cor de sclavi babyl onieni care lucrau Într-o moa ră ( de unde şi t i t l u l ) , era u n atac violent Împotr iva pol i tici i lui C l eon, care l - a şi dat în j ude�ată pe come­ diograf, pentru origine stră ină şi înaltă tră dare. Dar în 425, se j oacă to t u ş i " Acharna n ien i i " , p r i m a dintre co­ mediil e sale p ă s t rate , în care atacu r i l e împotriva lui Cl eon continua u , c ă c i piesa este o pledoar ie pent r u ter · m i narea război u l u i de asupr i re a foştilor a l i aţi a i Atenei, deveniţi supuş ii ş i exploataţi i e i . P iesa a luat prem i u l întîi. I n următoarea comenie, " C a\' a l er i i " (424 ) , atacurile contin u ă , neşi Cleon e r a la a poge u l carierei s a l e politice, şi sînt îndre p t a te nu n llma i împot r i v a dîrzu lui demagog, ci şi împotriva defectel o r democraţiei a teniene î nsăş i . Şi această p iesă a l ua t premi u l întîi . Rînd pe rînd , Ari s­ tofan rep rezintă apoi "Nor i i " (423 ) . "Viesp i l e" (422 ) . " P azea " (42 1 ) , " P ă s ă r i l e " (4 1 4 ) , " Lysistra t a " (4 1 1 ) , "Thesmophoriazus a i " ( 4 1 0) , " Ecclesiazu s a i " ( 392 ) , "Pl utos " (388) . Aceste comed i i a u c a r a cterele generale a l t comediel vechi, pe c a re Aristofan a dezvolta l-o şi căreia i-a dat un conţinut ş i un rol socia l serios, tra nsformînd-o el în ­ suşi treptat şi a p ropiin d-o de tipul comediei noi . D i a logul său este viu şi fi resc, co rurile sale lirice au uneori pasaj e poarte frumoase. Comed iile pol itice a l e lui Aristofan îl arată ca pe un rep rez en tant a\ intereselor ţărănimii şi a le micilor areo -


Aris't o f a n

---"�-.:...-".c ____

______

._ . . __

1 39

.___ . ____

d a ş i de pă nIJ n t şi ca oponent viguros l a pol i t ica de ră zbo i c a re î i r u i n a pe aceşt i a . A atacat pe toţ i part i z a n i i a cestei po l it i c i , d e l a Pe­ ricle l a C l eophon, şi i-a a lacat personal, În v ia ţ a priv a t ă , î n caracterul l o r , în s l ă biciun i l e lor, p recum a a taca t ş i tot ce j se p ă rea rid ico l şi c r i t i ca b i l în o b i ce i u ri le, t e n ­ d inţele şi v i a ţ a cu rentă a epocii sale 4 4 . 44

Vezi

E.S.P.L.A.,

ş i pref a ta

1 956 .

volu mu l u i de

tra duceri

din Ari stofa n , Tea t r u .


,4nexa III

VER SUL GREC

Ritmul versului gre:: nu depinde de accentul cuvin­ telor, ca în versificaţia noa stră , ci de cantitatea si l a belor, adică de durata lor de pronunţare. Succesiunea accente­ lor ritmice era deci în funcţi e de succesi unea , într-o anu ­ m ită ordine ş i grupare, a sil abelor scurte ş i lungi, con ­ . siderînd că o s i l abă lungă (notată - ) este ega l ă ca durată cu doua sil a be s 2 u rie ( nota l e ) Unitatea de gru p a re r i t m i c ă a s i l a belor este piciorul ; picioarele s e grupează În mem b re sau cola, membrele î n vers uri, ver ­ surile în perioade s a u strofe, acestea , în sfîrş it, în gru­ puri superioare, dintre care cel mai important este tri a d <-t ( strofă , antistrofă, epodă ) . u

u

.

1 . Principalele tipuri de picioare sînt următoarele _ dac1i 1 u l sPQ n d eu l

a n a p eSJtu,1

i ambul t r oh e u l s a u tri'b r a>ehul er eti c u l p eonul b a cch k u l ehori amhu l ep i tr i tu l dochm i a c u l

choreu l

u

sa u

.

u

- - u - ( d a r f i ec a r e s i l a b ă p o ate f i r e z o l v a t ă i n d o u ă s c u r te ) .

u

lungă


IH

I n f i eca re p ic i o r există o p arte c a re se p ro n u n ţ a m a i sus ( timpul tare) ş i a l t a care s e pronunţa norm a l ( timpul s lab ) ; p ic i o a r el e c a re încep cu t i m pul s l a h ( u �- ) sî n t m a i ener g ice ş i m a i v i i dedt ce l e l a l t e (� u u ) ; tot a ş a , p r ep o n de re n ţa s i l abelor scurte dă v i o i ci u n E' , a c e l o r l ungi, solemnitate ş i gr av i ta te ; în ac el a ş i ra por t expresiv stau ş i p ic i o a r e l e i n e g a l e ( în care ti m p u l t a re n u are o d u r a t ă u u u) u e ga l ă c u ce l s l ab, c a î n i amb s a u î n peon u s pondeu l - faţă de cele egale ( c a d a d i i u l u - ). s a u a n a pes t u l In p ra c t i c ă î nt r u n ti p de v e r s d a t, p i c i o a r C' l e se p u tea u substitui unul a l tu i a , în gen era l in s a cu respecu u ). t a r e a ega l i t ă t i i d e d ur a t ă ( _

---

u

,

-

--

I I . Princ ipalele tipuri de 1. H

d actil i cu un

e x a m

pot s p on d e u )

et

( c a re

r li 1

v ers

;

p i c i o r ul u l t i mei

_ ___

/

/

z e/ i ţ ă mi / n i a ,

un

for m a t

u

/

uu

, bon o ' AXL , u u

v

c e - a/p r i n s e

-

!

v

--

d:n

ş a se

I 1

��()r; ( Ho m e r) u

-

- -

/

/

pe-A/h i l P e l e / i a n u l l

Distihul elegiac e s t e g r u p a re a m a l cu

urmă toarele :

rar, l a p icioru l V, VI e î n to td e a u n a un s p o n �l e u s i labe este indiferen ta :

l h) I A1)lO, r _'_ /

sîn t

d a c t i i i c,

u

( C întă,

-

-

ii î n locu i ţ i , d a r foarte

care c a n t i ta t ea

în

,

unui

hexa m e t r u

.

nor­

h e x a m e t r u în c a re u l t i m a s i l a b ă a p i c i o a r e l o r

I I I ş i VI l i p s e şt e ( f i i n d în locu i t ă cu o pauză ) , h e x a m e t r u

i m p ropriu

num i t p e nta m e tr u

I -':- u u I I - vu II o

După

t i hul u i

-.: __ o o

vu O

'

:

: �-

I

II

I

I

-

vu

u

I

I i

cum reiese din schem ă al doi lea v e r s a l d i s · e î m p ă rţ it în 2 j um ă t ă ţ i ( a l c ă r o r s fîrş i t

el e gi a c

,


Anexa I I I

1 42

t rebu i a s ă coinddă. cu sfîrşitul unui c uvin t ) , i a r sp o n d eul n u p o a t e s ă a p a r ă î n p i c i o a re l e IV ş i V :

" H ALOV

E� lv' . .••

��. f,.:

I

il

'A AI

v

v

:<'1 ,

I

,;apV1] .,

_

T r i m et r u 1

2.

X�� I tH}O�Uf :' I uU� o�' I I Of,V, I �E T{)(b'[u.v ': ).�l OitOl\v

1

,

v

_ _

i a m b i c,

v

format

din

er a

u n i t a te

de un

c o n st i t u i t ă

E � Q !;

\ �' 1�

v . '.

o.�4>

Ii

I

I I v :' � v

w!;�,v �

Q (iJ

I X� X(�: I � :

I

subst i ­

t u ir e

3. T e t r a m e t r u I

troh a i

1 4.

I I -"

I

"

v

_-

'

Ve r s u r i 1 e

I' I ._..

v

c,

şi

(Caltimach) i ambi ,

v

(Esc h y l )

form a t Se

din

p a tru

p u t e a u sfîrşi

v

form a t e d i n grupe

a n a p e s t i c e,

d e cîte două v e r s u r i

,

_

m a i p u ţ i n cu o s i l a bă :

c u o s i l a b ă l u n g ă , iar u l t i m a avea

v

I

( d ipodi i ) , a

I f3�{t:;

d i pod i i t r o h a ic e , d i ntre c a re p r i m e l e t re i

,

i it

a c ce n t p ri n c i p a l pe

p r i m ul p i ci o r al d i p o d ie i .

v .2. !

nou

şase

g r up a ţ i în t r ei memb re de cîte d o u ă p i c i o a r e

c ă ror

fl� V

anume două

d i m e tre

a n a p e s t ice ,

d i ntre � a r e a l d o i l e a a ve a cîte o s i l a b ă l i p s ă l a sfîrş i t u l

fiec ă r u i memb r u : u

v

u

v

--

I

\,oi

- ! 'v

...

v

"

- ti •

,

u

I�

v

-

I

Vers i f i c a ţ i a l i r ică ş i c o r a l ă este m u l t m a i comp l e x ă ,

b a z at ă tipuri

pe

mai

m u l ie

t i p ur i

de

picior

şi

pe m a i

de com b i n a ţ i i în t r e p i c i o a re şi ver s u r i .

m u l t�


V e rs u l grec _ �_____ _�

1 ·I . l

_

o i n ova ţ i e i m port a n t ă Î n ic h n i cl v c r s i f i c i l ţ i e i l i r i c e a f o s t introducerea epodei. N u 'trebuie să s e u i te c ă aces te ritmu r i sînt t o t o d ată r i tm u r i p oet i ce muzica l e şi c o r e ­ gra fi ce. O r , l a Î n ce p u t . e x i s t a o stroUi 45 l i r i c a pentr u m i ) ­ carea coru l u i într- u n sens ş i o antisirofă pentru mişcart-<1 l ui în s e n s cont r a r , strofa ş i a n t i s t r o f a avînd r i g ur o s ,

a c eea ş i str u c t u r ă metr ică . Stes ichoros a inventat însă tria d a , adică un gru p d e t r ei st rofe : o s t r o fă şi o a n t i ­ strofă identice şi o a trei a , epod a , în metru d i f e r i t şi care

se CÎnta deci pe a l tă arie. Acest l ucru rupea monot o n i a crea o unitate l i r ică m a i m a re d ecît strofa, ceea c e în găd u i a e x pr i m a r e a u n or se n t i me n i c m a i com plexe � i () desfăşura re m a i l a rgă a i deilor l i rice. Cu unele eXl'epţi i , tr i a d a a deven i t forma c l a s ică a cor uri lor l i r i c e

şi

.

4S

De

la

<JtQocpi) ,

« i n t o a rc e r e » .


I \J O I C E DE N U ME Ş I T I T L U R I (4 7 a - 6 2 b

A ga t h o n 5 1 b 2 2 ; 56

a

19 ;

54 b

=

C e p h a l o ni � n i 6 I b 6

14 ;

C e nt a ur 47 b 2 1

24 , 30

C h a iremo n 47 b 2 1 ; 6 0 a 2

A h i l e 54 b 1 4 ; 58 b 35,

Ahs 56

a

1 4 47 a - 1 4 62 b)

C h i o n i d e s 48 a 33

I

Choeforel � 5 5 a 4

Alcib i a lc 5 I b I 1

Cic 1 0 p i 41\ a 1 5

A k i no o s 55 a 2

C i pr i e 'l i .5 5 a l ; 5 7 h 5

A l c ITI P o n 53 a 1 9 ; b 24, 1:3

A llI p h i a :'i\ 0 5 55 a 26

--

C l e o n 57

27

a

2H

A n t l i c' ll s 5 1 b 2 1

C le op h o n 48 a I I

A r c s 57 b 2 1 , 2 2 , 3 2

Cra ! e s 4 q b 6

A n l i go n a 54 a

Argos 5 2 il 7

A r i p h r a l e s 53 b 3 I

-

A r i s t o f a n 4 8 a 27

Creon .'i4 a

C y pr i i 59 b 1 , 4

A t e n i e n i 48 a 36, b 2

O a naos 5 2 a 28

A u ! i s 54 a .1 1

fi

Cy pru 5 7 b 5

"

Hăi i (ep isod u l ) 54 b 30 ; 60 a 16 ;

C a l l i p p i d e s 6 1 b 35 ; 62

il

C reta n i 6 1 a 1 3

A k n a 49 b 6

59 b

a 9

C a re i no s 54 b 2 3 ; 55 a 26

C a r t a g i n c z i 59 a 26

58 a 20

1

C r e s p h o n t e s 54

32

A s t y J a lll a s 5 3 b 33

C ă d e r e a Tro i e i 56 a

;

C l yte m nestra 53 b �3

1

26

7

O e i l i a :l a 48 a 1 :.1

Oica iogenes 55 a Oionysios 4 8

a

6

O i o n y s o s 57 b 20. :! I Oolo n 6 1 a i i

Dori e ll i 1 8

a

:\Il


1 46

Egeus

6 1 b 20

l J I yri 6 1

E l ectr a 60 a 3 1

.57 b

18 :

47 b

EmpedocJ e s

:24 ;

6 1 a 24 Epi :harmos 48 a 33 ; 49 b ;")

EucJides 58 b 7

E ur i p i d e 53 a 23.

18 ;

S8 b

28 ;

28 b

Hades 56 a :� il

H a i mqn 54

My n i sco s 6 1 b 34 Mysi a 60 a 33

M y s i e n i 60 a 3 2

Neopto l e m o s 5 9 b 6

N i obe 56 a 1 7

Odiseia

Herac l e s 5 1 a 2 2

a

35

H erodot 51 b 2 a

22

34 ;

a

51

a

22 ;

Icadios 6 1 b 7

a

:;:6,

5, 1 9,

Jcarios 6 1 b 3,7 I l i gen i a 5 2 b 6 , 8 ; ,5 4 55 a 7, 1 8, b 3

a

7,

b 32 ;

l H a -l a 48 b 37 ; 5 1 a 29 ; 5 4 b 2 ;

5 9 b 2. -

5

24,

28 ;

59 b 3, 1 5 ;

a

2 -1 ; 25,

33 ;

1 9 ; 53 b 6, 3 1 ; 54 b 1 8 ; 60 a 30 ; 62 b 2

Orestes 52 b

53 a

6 ;

14 ;

53 a 1 0

7 ;

55

20, 3 7,

a

b

24 ; 54 a 28, b 3 1 , 32 ; 55 a 6, 7, b 1 3 ; 6 1 b 2 1

Parnas 5 1

il

26

P a u s o n 48 a 6

Pelopones 48 a 34

lfigenia În Tauris 5 5 a 20

! ! i a d a M ică 59 b 2, 4

il

51

Peleus 56 a 2

I f igeni a În Au J i s 54 a 3 1

56 a 1 3 ; 57 a 3') ; 62 b 3,8

l ;

60 a :J 6 ; 62 b 9

I I , 22

,54 b 1 4 ; 59 a 30, b 1 2, 60

49 a

I :l

53 a 3 1 ; 5 5 b 1 6 ;

O e d i p 52

Homer 4 7 b 1 8 ; 4'1 b , 27, 29,

il

N ico<:hares 48

20

Hermoca icox a n t h o s ,5 7

Hippias 6 1

28 ; 6 1 b 2 1

M n e s i t h e o s 62 a 8

I

a

a

M i t ys 5 2 a 7,8

30

Hegemon 48 a 1 2

H e l l e !i4 a 7

36

M e l �agro s 5'3 a 20 Mero p e 5 4 a .'5

Hedor 60 a 1 5, b 26

Herac Je i d a 5 1

il

M e l a n i p p e 5 4 a 30 Menel aos 54

F i i i p ămînt u l u i 54 b 22 il

M a rgites 48 b 29, 37

M e garieni 48 a 3 1

6 1 b 20

G1aucon 61 a 36

2�,

Medeea 5 3 b 29 ; ,5 4 b

E ury pylos 59 b 6 G a ny m e d e s 6 I

L a i o s 60 a 3 1

M a ssa! ioj i ,57

55 b 9 ; 56 a 1 7 , 27 : .5� Il I C) ; b 34 ;

Lacedemoniene le 59 b 5

M ar a t h o n 5 8 b 9

5 ') il

17 ;

20, 22

60

L a cedemona 6 1 b 7

M a gnes 48 a 34

Eriphy l a 5 3 b 24 49 a

:1

Lynce u s ,52 a 27 ; .5,5 h

Epichares 5 8 b 9

Eschyl

a

I xion 56 a 1

Egist 53 a 37

P h i loctet 58 b 2 1 ; 59 b 5

Ph i l o xenos 48 a 1 5 Phi n e i d e l e 55

a

Phorc i s 5 6 a 3

10


______

l n d ice _

�e nume şi �! Iuri Tegea 60 a 31

Phorm i s 4 9 b 5

T e l ego nos 5 3 lJ :n

P hthio t i d e l e 56 a

P i ndar 6 \ b �5 Polygnotos 48 a 5 ; 50

Te l e m achos 6\ b 5

a

27

Polyidos 55 a 6, b \ 0

T e l e p h o s 53 a 20 Tere u s 54 b 35

T h e o : l e d e s .'5 5 a 9, b 2V

Po s e i d on 5 5 b 1 8

T h eo do r o s 57

Prometheu 56 a 3 Protagor a s 56 b

\5

T i mo t h e o s 48 a 1 5

Scyl l a 54 a 30 ; 6 \ b 32 S i c i 1 i a 48 a 33 ; 49 b

6 ;

59

a

S i syphos 56 a 23 3 \ ; 54 b 8, 35 ; 55 a

28 ; 6 0 b 33 ; 62 b 3 10

Sos 'stratos 6 2 a 7 St h ene los 58 a 20

u

T yde s 55 a 9

r

T y o 54 b 25 49 a

\9 ;

20 ; 5 1 b 2:1

Tro i e n e l e 5 9 b 7

26

S i non 59 b 7

So p h ron 47 b

13

Th y e s t e s 53 a I I ,

S al a m i n a 59 a 25

26;

il

T h e se i d e 5 1 a 20

Pyt h i a 6 0 a 32

Sofoc 1e 48 a

lH

53 b

1 8 ; 56 a

U l i se

26 ;

53 b

55 a

34 ;

54 a 29 ;

X e n archos 47 b I I

X e nophanes 6 \ a I

Z e u s 6 1 a 30 Ze u x i s 50

a

54 b

1 .3 ; 57 b I I ; 6 1 h Î

26, �8 ; 6 1 b

12


l :--.J D I C E

ANALIT I C

(4 7 a - 6 2 b = 1 4 H a - 1 4 62 b) 60 a a 5 ; 60 a , b 2

A bsurd

47 a

A c ţ i u ne

50 a

49 b il

l ; 50 a 24 ; 5 1

.')2 a 1 2 ,

5') a

28 ;

b

16 ;

1 ;

53 b

5') Il 3

1 6,

Actor 49 a

4 ; 50 b

( a rt a )

23 ;

19,

32 ;

1 3,

27 ;

18 ; 51 b

61 b

37 ; 56 a 26, b 1 0 ;

Ac t o ru l u i

1 0,

56 b 1 0 ;

29, :3:l

62

A n a p e s t 52 b 23 Armonie

47

a

22,

48 b

26 ;

4 9 b 27 Artă

54

47 a

20,

a lO ;

Barb aris m 5 8 Carac ter 47 a 5,

21,

17 ; 61

24,

20 ; 21 ;

12

27 ; 49 b a6 ; 50 il

29,

3 8,

b 8 ; 54

a I I

I I

C în t ec 47 b 25 ; 49

I I ;

b

a

5 3 il 1 8 ,

28

C î n t e c d e j a l e 5 2 b 2-1

Cîn t ecele a � t o r i l o r pe s c e n ă 52 il 8 1 , 24

48 a 9

Comeuie

47 a

1 3 ; 47 b 26 ; 48

1 0 , 3 0 , b 35 ; 49 a

4,

1 0,

a

31,

il 1 , b 6 ; 5 1 b 1 2 , 1 4-:; 5 3 a 3 '1 C o m e d i i ( a u t o r de) 4 9 a 4 C o m m o s 52 b 1 8, 2 ţ Com p l e x ă ( t r a ged i e

de)

5 2 b 32 ;

5 5 b 3 3 ; 59 b 9, 1 5

C o n traz icere 55 a 25 ; 6 1 a 3 2 , b

Cor

49 a

1 7,

1 8 ; 56 a

Crit ică 60

a 24

C a t a s t r o f ă 52 b 1 0,

1 9 ; 59 b

5 1 il

28 ;

b

62 b

il 5

C i t h a re d u l ( a r : a l u i) H a 1 5,2.1 ;

Curăţire

26,

1 ; 52 b 1 6,

b

15 1 7,

27, 28

b 2 1 ; 6 1 b 22

( p ur i f ic a re ,

c a t h a rs i � )

49 b 2 7

D ans

4 7 a 26 ; 4 8 a

D e z n od ă m în t 5 4 a 26,

28 ; 56 a

53 a 2 5

9 ;

37 ;

1 0 (Ia 53 il 1 4, b

D e zgust 5 2 b 36 ; Di ty ra m b

47 a

1 4 ; 49 a I I ; 59 a 9

49 a

55 il

23 24,

E u r i p ide) ;

38

;

54 a :l

25 ;

48

a


Efect 50 a

30 ; 52 b 30 ; 6 2 b

13

( po e!) 47 b 1 4

1 6,

20 ;

55 b

1,

34 ;

1 3,

1 .'5 ,

59 b 3 0 , 3 5

Epopeea

47 a 1 3 ; 49 b 9 , I I ,

52 b 2:3 ; 1 3,

1 6 ; 5 1 a 2 1 , 23 ; .'5.'5 b 1 5 ; 56 a 1 2 ; 58 b

12 ;

8,

59 a

2 1 , :30,

h 3, 8, 1 4 , 1 6, 1 7, 1 9,

32 ;

60 a

1 3,

5

26,

20 ;

1 9,

26 ; 6 2 a 1 4, b 5 1 0

30 ,

61 b

a

F l a u tistu l (arta l u i)

47

48 a 9

il

F l e x i u n e 55 b 2 1 ; 5 7

Frumos 50 b 35 55 a

29 ;

48 b

G în d i re b 4, 16

62 a

35 ;

4�1 b 3 6 ;

5, I I ;

56

6,

3, a

50

il

a

1 1.23 ;

19

a

(' ,

2 ;

29,

12 ;

1 9 , b 36 ; fi() b 1 5,

2 3 , 28, 35 ; Il 1 , b 2 1

il

7 ; 59 a l O , b 37

2 1 ,24, b

am bogra f 51 b 1 4

I m ! taţie 4 7

il

1 :3, 1 7 , 25 ; 4 "

b 34 ; 49 a 3 1 , b

1 0,

50 a 4, 1 7, b 25 ; 5 1

a

23,

3,

Imn

1 3, 48 b 27

61 b

1, 5 32 ;

:3'1, b 28 ;

52 a 2, b 33 ; 54 b 8 ; 59 37 ; 60 b 9 ;

a

a

1 7,

26 , 3'1 ; 62 b

l '

I I

7 ; :,'1 "

1

'

I n t i nd ere ·1 9 I l 1 :'

L i t er ă 56 h 21), 2!"" L u n g i re S I

M as c ă (d e

a

. 11 1

2 ', " 1

COl I I '

1'1 1,

",e-)

1 '

M e t a foră 57 I l I ; ! , � "

I () h :lli ; l i 1 "

6, 7,

Metrică 56 b :IH

I Ii,

1

'

'. '1 1 , .. ,

I I ; 5 1 b 27 ; : , ' 1 "

b 1 8 , 23, :\ !, T \ ,

2 ; 6 '� h I 5 M i j l oc fi() b : l l

1 , 5, b 1 , '2, H,

M i m 48 b 1 1

' 1

"

" 1

\1,

M i l ă 49 b 26 ; fi :' : ,

49 b

,

,' "

L audă (c întec "'" 1 1 1 1 ,

7

38; .'59 b

Hexametru 4 9 a 26 I a m b '48 b 30, 32 ; 49

'. '1 1

1'1 ,

Intimplare .')1 :1 I I I

1,

',

1

1 ·1 , 1 , ' 1

M i r a c u l o s 52 il · 1 ; ' " , , , 1 2, 1 7

Mu'ă

(co nso:I I l ;I )

Nara t i v ă

Greş e a l ă 5 1

"

2 1 , 3 I . 3 2 ; 4 ' ) :1 : ' 1

I l ..

F l a u t is ! 6 1 b 30

Gesticu laţie

1 ,1 1 "

M e t r u 4 7 Il 8,

Exod 52 b 1 6, 2 1

Fallice (e Î:1tece) 4 9

I r a ţ i o n a l .')1 Il l i ,

Istorie 5 1 h 1

28 ; 5 1 b

49 a

:'

29 ; 6 1 Il 1 1

Enigmă 58 a 24 , 25

E p ic (poet) 4 7 b 1 4

',1 '

.. 1

1,

I m pro v i z a ( i e ,I H "

I nt r i gă 55 Il 21 , :'! ' ,

E l eg i ac ( m e t r u ) 4 7 b 1 2

Episod

:' ( ,

I m po s i b i l 1;1 ) : 1

Dramă 48 a 28, b I

(forl l 1 : 1 )

: 01 , 1 ,

'

'1

p� "

N e a r t i s t i c 53 Il 7 ; ! , I I ,

N e ce s i t a t e 50 Il : \1 1 , N e p revăzut 52

il

'o I ,

:', , \

N o m o s 4 7 b 2(i ; · 1 11 "

1 1

1"

0J u m e

1

I

N u m e r a re ( s t r a i l l l ' ) ' , ' O b icei 4 7 a l !) O m e n i e 5 2 b :IH : ! > . \ " Ord i n e 50 b :'H Parodie 48 a 1 2

,

8 ; 5 9 il ! 1 .

1 9, 3 3

propr i i

:, / 1 ,

'

1

, 1

' 1

N u m e 56 h 2 1 : :, 1 " a

1 , '

" ',

b 1 , 1 0 , 35 ; ;' 2 " l ' 1

58

'

"

I nd i c e a n a l i l ic

"


1 50

Indice a n a l i t i c

�------

Parodos 5 2 a 1 7, 20, b 22

R i t m 47 a 2 1 , 22, 27, b 24 ; 48 b

Parte d e c l a m a t ă 51 b :U

Satiric

Parte cîn t a t ă 56 a 28

21

Part i c u l ă de l e g ă t u r ă 56 b 2 1 , 39

Part i c u l ar 5 1 b 8, Peri peţ i a 50 a

I I

34 ;

a

52

1 5,

3 2 , 3 3 , b I ; 54 a 29 ;

59 b

1 R, 1 I

P ictor 48 a 5 ; 50 a 26 , b I ; 53 b 9 ; 69 b 9

Poet 47 b 1 4 , 1 5 ; 48 a 2 1 , 2 5 , 32 ; 4 9 a 3 , 24 , 2, 1 4,

16 ;

il 3 ;

h

52 b

28 ;

5 '3 a

34, b 3, 24, 2 5 ,

27 ;

55

2 9, 30 , 32 ; 56 a

21 ;

35 ;

5R b

6 ;

60

a

a

22,

5 1 Il

1 7,

22,

5 7, b 2 1 , 9,

h

47,

1 2, 1 7 ; 6 1 b 22

'P oez i e 47 b 26 ; 48 a 5, b 4 , n 24 ; 49 a 23 ; 5 1 h

1 , 5, 7,

5 5 a 3 2 ; 56 b 1 4 , 1 9 ; GO b 1 5, 24, 32 ; 6 1 a 4

Pol i t i c ă 50 b 6 ; 60 b

10 ;

1 3,

14

S " l a b ă 56 b 2 1 , 35 S i m p l u 4 9 h I I ; 5 2 a 1 1 , 1 4, 5 2 , b 32 ; 55 b 32 ; 59 b 9 ;

S o ectac u los ( e l e m e n t )

49 b

5 9 b 1 0 ; 62 a 1 6 S t a s i mon 5 2 a 23 Sub i ee! 1 6, 22, 23,

49 a

1t ,

32 ;

53 a

1 9,

b

b

24 ,

a

5 1 a 5, 1 6, 52 a I I ;

33 ;

4, 1 2, 1 3, 1 7,

30, b

22 ,

( fr i c ă ) 4 9 b 26 ; 5 2 a 2 , b

36 ;

30 ;

47 b 22 a

fals

55

50 a

32 ;

1 3,

15 ;

52 a

1 5,

60 a 20 34,

8 ; 50

5,

33, b 23,

53 a

1,

5,

1 , 2. 8 ,

b

49 a

9,

b

9,

1 2, 1 6 , 23 ,

25, 3 1 ; 50 a 1 6, 33,

32,

31 ;

50 b 1 7, 1 8 ; 53 b 1 , 7,9 ; 56 a 1 ;

Traged i e 4 7 a 1 3, b 26 ; 4 8 a 1 6 ,

1R

P u nct u a ţ i e 6 1 a 24

b

1,

4 ;

53 a

26 ; 54 a 4, b 1 9 , 29 ; 55 a 1 6 ; 59 b l i ,

S f trş i t 60 b 24

Tetram etru 4 9 a 2 1 , 22 ; 5 9 b 37

Proză 5 1 b 2

1 8 , 30,

S e m i voca l e 56 b 25, 27

1 4, 1 7

Prosod i e 6 1 a 22

Recunoaşt ere

Scurtare 58 b 1

1,

Prolog 4 9 b 4 ; 52 b 1 6, 1 9

Raţ ionament

( e l e m e n t ) 49 a 22

Scop 50 b 29, 34

Teamă,

Pro b l e m e c r i t i ce 60 b ti

R apso die

4 9 b 27

5 � a 1 1 ; 59 a 1 8, 2 1

P o s i b i l 5 1 h 1 , ](j

Pro tago;-J i s t 4 9 a

;

15

Repreze n t a ţ i e t e a t ra l ă 50 b 1 9

30 ;

51 a

52 b

1 5,

I I, 32 ;

28, 35 ; 54 a 9,

b

1 5,

53 a

b 1 9, 25, 1 9,

7,

b 7,

23 ;

1 7, 1 8, 9 ;

55 a

24 , 28, b 2, 24, 32 ; 56 a 1 , 9, 1 2 ; 58 b 1 2 ; 59 a 1 8, b

1 7, 24 , 3 1 ; 60 a 28 ; 6 1 b

62 a 1 , I I , 1 4.

Tr aged i i ( a u t o r de) 49

a

5

Tragic 53 a 2 7 , 29 ; 56 a 2 1

R etorică 50 b 6

T r i metru 4 7 b 1 2

R i dicol 48 b 36 ; 49 a 33 : 58 b 1 4

Troh a ; c (vers) 5 2 b 24

2, 8 ,

26 ;


I n d i c e an a l i t i c

VnÎv ers al 4 9 b

Verb

7 ; 5 1 b 7,

S

Vorb ' re

36 ;

52 a

5:) b

al ;

19 ;

Si a

54 a

36 ;

24 ; 60 a 27 ; 6 1 b 1 5

Vers u r i

( o per ă

în) 5 1 b 2

Voc a l ă 56 b 25, 26

47 a

49 a

21 ;

2:l,

20,

32 ; b 33 ; 50 a 2 1 , b 1 3 1 4 ; 5 2 Il

56 b 2 1 ; 57 a 1 4

Veros i m i l

151

1 2, b 56 a

23

;

5, P,

55 a

1 2, 1 6 ;

Vorb

re

Vorbir c

20,

22,

21 ;

60 b

U

34,

58 a

4,

I I ;

a l e a s ă 49 b 27 obişnuită

5'\,b 1 , 3 ; 59

a

53 a

2

17 ;

18 ;

56 h

5 :) h

61 a

21.

9

:\ 1 ;


TA B L A D E MAT E R I I

Prefată

.

.

P O E T I C A

A nexa

5 .

9

1. G e n u r i l e l i terare gre c eşti

9:l

�5

Po e z i a e p ică

97

Po ezia l i r ică

98

Nomul

I {)(t

D i t iram bul

101 1 03

Poez i a e l e g i a c ă Po ezia iambică

Poez i a dra m a t ică Comed i a Do u ă no ţ i u n i

A n exa

1 0 '>

.

s a t irică ( l 09) ( I l O) T e a t ru l grec ( 1 1 3)

Traged i a ( J OS) Dra m a

f u n d a m e :1 1 a l �

î n teoria

M i m u l ( I l O)

a r i s t o t e l ică

a

tra­

l l .t

ged i e i : " m i m e !, i s " 'l i "ca t h a rs i � " .

/ 1 . M a r i i d ram aturgi gre c i

.

.

.

.

.

1 33

Esch y l ( 1 33) Soloc l e ( 1 34) Euri p i d e ( 1 36 ) Aris tof a !1 ( 1 37)

A nexa III.

V ersul grec

I n d i ce de nume şi tit l u r i I n d ice a n a l i t ic

.

.

.

.

.

R e d a ctor de c a r te : 1 . Gornstein Teh n o r e d a c t a r : G h . Popo\' i c i Co r ec t o r : G h . B il e � u

Dat la cu les : R. f.l7. 1n..5 7. H I I I I de tipar : 211 . 1 1 . 1957. Tira, 8000 + 150 ex emplare. Hirtie semivelină de 65 gr/m.p. For­ mat 61 X 86 /16. Coli editoriale 7,67. Coli lipar : 9.50. A.: 02549/1957. Pentru bibliolecile mari indicele de cla­ sificare 7(38) . Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare 7 ._----

Tiparul exec l.Itat s u b com a n d a n r . 878 1 la I n t r e p r i n derea P o l i g r a f i c ă nr . J. str. Gr i g o r e A l e x a n d r escu nr. 93·--95. Bucureşti - R . P . R .

1 40

1 45 I I I'.


Aristotel-Poetica-Editura Ştiinţifică (1957)  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you