Page 1

ANDREI CORNEA

Platon Filozofie si cenzură ,

HUMANITAS


Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

© HUMANITAS, 1995 ISBN 973-28-0620--6


I

Scrisul filozofic - o "crimă perfectă"

1. Fcrtilitatea incertitudinii Are literaturn vreun rost? Eugen Ionescu- se ştie - în rebelul, dnr totodată profundul său N11, ridica problema sub formn unei d ileme ce admitea o unică concluzie negativă: "Dacă există Dumnezeu, nu are nici un rost să ne ocupăm de litemtură, cladi nu exis­ tă Dumnezeu, iarăşi nu <1re nici un rost să ne ocupăm cu literatura."1 Cum însă literatura rămîne o ocupaţie constantă, de un o<�rece folos în ochii multor oameni, faptul am spune cii se datorează tocmai neputinţei noastre de a decide asuprLl felului cum ar trebui re­ zolvată dilema: ne giisin1, mai întotdeauna, suspen­ daţi cumva la mijloc între afirmaţie şi negaţie, inca­ pabili să ne hotărîm. Nu sîntem niciodată cu totul si­ guri nici că Dumnezeu există, nici că Dumnezeu nu există. Rămînem sceptici, dar fără înverşunare şi în chip blajin. Dar, dacă aş<1. stau lucrurile, înseamnă că o fundamentală incertitudine metafizică, insinuată pretutindeni în gîndurile şi în vieţile noastre şi pe ca­ re nu ştim să o alungăm în pofida tuturor eforturilor, poate fi făcută răspunzătoare de utilitatea şi chiar de fiinţarea însăşi a literaturii. Cind totul pare nesigur, confuz şi îndoielnic, dar nu pînă într-atît încît să se destrame în neant, cînd nu există ţintă clară încotro să te îndrepţi şi nici drum rectiliniu pe care să calci, dar nu poţi nici sta locului aşteptînd zadarnic din

5


altă parte sentinţa, nu-ţi rămîne decît să ocoleşti în­ delung, în speranţa că vei ajunge undeva în cele din urmă . Şi, fiindcă litera tura e o formă de ocol, o moda­ litate rafinată de a amîna scadenţele, unii dintre noi purcedem astfel a scrie. Ocolurile fac însă drumurile să fie anevoioase, lungi, aproape interminabile . Cel ce scrie vrea, fireş­ te, să fie şi publicat. Iar cel ce este publicat vrea să a i­ bă succes, să fie ascultat, respectat, urmat . Gîndul, oricît de profund sau de fertil, nu iese în lume uşor şi, mai ales, neîngrădit. Iar fiecare d intre etapele aces­ tei ieşiri reprezintă, de cele mai multe ori, tot atîtea intersectări cu mereu alte incertitudini. Va sabota, de astă dată, incerti tudinea scrisul, după ce tot ea a con­ tribuit la apariţia lui pe lume? Iată, să luăm cazul unui gînditor, al unui filozof care doreşte să-şi facă împărtăşite ideile prin scris. El a re destule motive să creadă, trăitor cum este într-o anumită cetate, că aceste idei vor întîmpina o anumi­ tă rezistenţă, că vor putea declanşa un scandal, în loc să producă, cum ar dori el, unanimă simpatie şi fa­ voare. Dar dacă vom încerca să precizăm puţin ceea ce înţelegem prin expresia "o anumită rezistenţă", vom constata de îndată existenţa a două situaţii extre­ me, dar al căror impact asupra autorului este întru­ cîtva asemănător: mai întîi este cu putinţă ca aceste rezistenţe să a ibă forma unei bariere impenetrabile şi teribile, cu alte cuvinte, a unei interdicţii ce se exer­ cită p rin teroare. Este limpede că în această situaţie comunicarea devine, practic, imposibilă, afară doar dacă ea nu se sustrage circuitului public, limitîndu-se la lectura unui manuscris în cercul restrîns al unor prieteni de încredere . În celălalt caz, este posibil ca rezistenţele intimpinate să fie cu totul neglijabile, ceea ce ar permite autorului nostru să se exprime 6


direct, nemijlocit şi complet. Totuşi rămîne o întreba­ re: dacă, în asemenea circumstanţe paradiziace, mai merită să te exprimi în vreun fel . Căci o societate fără rezistenţe pare a presupune fie că toată lumea împăr­ tăşeşte dinainte gîndul respectiv, fie că acesta este în aşa măsură lipsit de importanţă şi de interes, încît co­ municarea sa devine inutilă . Iată deci cum alte două certitudini opuse - aceea că totul se poate şi aceea că nimic n u e cu putinţă- tind să genereze deopotrivă o absenţă ş i o sterilitate . De foarte multe ori lucrurile n u stau - ş i nu a u stat - nici la fel d e simplu şi nici l a fel d e sigur. Cele mai multe societăţi sînt structuri complicate şi diver­ sificate, unde o funcţie simplă a raportului dintre in­ terdicţie şi permisivitate este imposibil de construit, ca să nu mai vorbim despre faptul că rareori această funcţie are valori fie doar pozitive, fie doar negative. Întru totul remarcabile mi se par acele cazuri care combină importante p rohibiţii sub unele aspecte cu la fel de importante libertăţi sub alte aspecte - adică lumile semilibere sau semiopresive, cum sînt adesea so­ cietăţile aflate în transformare şi în devenire. Ele sînt remarcabile prin p rovocările şi inhibiţiile pe care le adresează scriitorului - p rovocări şi inhibiţii ce, atunci cînd se succed cu rapiditate, au ca rezultantă o mare incertitudine. Şi totuşi gînditorul care trăieşte într-o asemenea lume va fi, oricît de paradoxal şi de scandalos ar pă­ rea, un beneficiar al incertitudinii cu care va colabora nu fără rodnicie . Într-adevăr, este clar că mai a les fi­ lozoful şi, în general, cel ce vrea să comunice idei fără vreun interes primar în ceea ce se numeşte ,,literatu­ ră" va fi asaltat de incertitudini privitoare la efectele de durată sau de moment ale scrisului său ieşit în lu­ me, aşa cum e necesar să fie tulburat de gîndul nesi7


guranţei s<1lf' person<1le ori a familiei sale ca urmare a publicării unui text. Căci prohibiţii există destule şi pc unele dintre ele le cunoaşte. Dar sînt acestea ton­ te? Nu cumva mai există sau mai pot apărea şi altele, mni formid<1bile, dar neştiute? - se poate întreba el cu înfrigurare. Şi apoi publicul este depnrte de a fi un bloc omogen. Cum vor reacţion<1 prietenii? Ce vor spune duşmnnii? Cum va răspunde m<1i ales masa cea mare

<1

celor ce nu-i sînt nici duşmani, nici prie­

teni, de vreme ce mai cu seamă lor le este textul adre­ sat? Care V<l fi reacţia autorităţilor? Căci şi acolo pot exista prieteni şi neprieteni. Dar dacă unii vor fi şocaţi de anumite rînduri - s-ar mai putea întreba autorul - vor avea ei răbdare să citească în conti­ nuare sau vor azvîrli cartea, punînd mîna pe pietre? Cum să faci lumea si'i te citească pînă la capăt, fără să provoci peste măsură şi cu primejdie la adresa ta, a personnei autorului, fără însă, de asemenea, a elimi­ na orice tensiune şi orice ascuţiş? Se naşte astfel undevn între licenţa desăvîrşită şi interdicţia la fel de desăvîrşită - un spaţiu populat de nesiguranţă şi penumbră pe care scriitorul, de voie-de nevoie, şi-1 adjudecă şi-l locuieşte. De fapt, este spaţiul unei aparte fertilităţi a scrisului. Dar al unui scris "deviat". Căci orice autor dornic să se exprime public în asemenea condiţii de scmilibertate, capabil de inven­ tivitate şi subtilitate - lucru normal în cazul unui spirit puternic şi profund - va găsi drept mijloc po­ trivit pentru a supravieţui ca autor în intervalul in­ certitudinii şi al penumbrei devierea în alt teritoriu decît cel specific şi particular celei mai proprii, celei mai simple şi celei mai economice modalităţi de co­ municare a ideilor. În linii generale, aceasta va în­ semna înlocuirea rectilinearităţii scriiturii prin "obli­ citate", a căii drepte prin detururi, a transparenţei

8


prin ocultări şi translucidităţi. Ceea ce obţine el este să convingă prin insinuare, p rintr-o relativă derută şi abatere a rezistenţelor cititorului . Aprehensiunile mul tora vor fi astfel calma te, iar simţul critic al altora poa te fi diluat, deturnat, invalidat. Iar dacă inamicii vor putea fi amăgiţi sa u lipsiţi de temei clar spre a-şi formula acuzaţiile, voalarea gîndului prin imagini puternice va tinde să conducă la un acord de ansam­ blu pe care raţionamentul strîns şi precis nu 1-ar fi ob­ ţinut. În fine, metafora, ficţiunea, parabola, discursul aluziv, dialogul, ironia sau a utopersiflarea vor tot com­ plica comuni<"area, făcînd-o evazivă, retractilă, greu de supus testării şi unei j udecă ţi univoce . Discursul va fi astfel tot mai mult sustras inteligibilităţii ime­ diate şi economice, fiind reclădit într-o specie aparte de comunicare declarat intelectuală, dar care, para­ doxal, sfidează tocmai luminile intelectului, solicitînd fără răgaz în acelaşi timp semiobscurităţi emoţionale. Pe scurt, se naşte un discurs ce încearcă să cucerească aparent retrăgîndu-se - un discurs defensiv. Sau un discurs ce mărturiseşte existenţa unei cen­ zuri. Fiindcă, dacă la urma urmelor vrem să denu­ mim simplu toate incertitudinile prohibiţiei şi ale în­ găduinţei despre care vorbea m - referitoare la ac­ ceptabilitatea dobîndită de text, cît şi de autorul său într-o cetate anume, nu avem la îndemînă alt termen mai b un decît cel de cenzuri'f . Dar trebuie să avem în vedere o instanţă ce nu trebuie identificată cu tot dinadinsul doar cu o extremitate - interdicţia totală - şi care, probabil, în cazurile cele mai interesante şi care ne preocupă îndeosebi, este mai puţin un da sau un llll spuse răspicat, cît un miriit nedesluşit. Aşadar, poate că într-adevăr literatura ca atare a luat fiinţă fiindcă vieţuim într-o incertitudine metafi­ zică, supuşi unei "cenzuri transcendentale", cum 9


spune Lucian Blaga: nu şti m dacă e sau nu de auzit "ceva" în mîrîitul universal. Dar mai există şi o altă cenzură specială, locală, de natură poli tică, socială sau morală ce s-a exercita t nu arareori asupra gîndi­ tarilor celor mai feluriţi, pe toţi lăsîndu-i în nesigu­ ranţa putinţei spunerii gîndului. Deşi nu trebuie de­ loc să-i justificăm pe cenzori, pentru a doua oară to­ tuşi trebuie să admitem cumva relativa fecunditate a cenzurii: căci în penumbra ei lumească de astă dată, ce o d ublează sau, poate, imită pe cea d ivină, se în­ tîmplă să se înfiripe o anumită specie de literatură pe care filozofia şi-o a dj udecă iar muzele mai poetice o reclamă . Şi nu numai de literatură: spre exemplu, cenzura impusă de Reformă şi de Contrareformă că­ tre sfîrşitul secolului al XVI-lea a contribuit m ult la demaraj ul ştiinţei moderne. Iată deci un exemplu de cenzură cu efecte fertile. 2 Sau dăm cumva totuşi prea mult cenzurii? De fapt, meritul este înainte de toate al gîndului însuşi ce, asemenea lui Odiseu, ştie să descopere şi să împartă satisfacţii chiar şi atunci cînd e pus să rătăcească, să ocolească şi să a mîne . . .

2.

Scris u l persecutat în opinia l ui Lea Strauss

Ipoteza că foarte mulţi gînditori din trecut - pen­ tru a nu mai a minti despre poeţi, nuvelişti sau ro­ mancieri - au scris cu p rivirea aţintită spre o formă sau alta de cenzură a fost foarte puţin luată în consi­ dera ţie în faza "clasică " a filologiei, a istoriei li te rare sau a istoriei filozofiei . Şi e de înţeles, în definitiv, de ce aşa: multe decenii la rînd, majoritatea ţărilor euro­ pene s-au bucurat de o libertate de exprimare care, cel puţin în raport cu ceea ce o p recedase, părea de­ săvîrşită, deşi astăzi înţelegem că a fost şi ea supusă 10


unor limitări specifice. Iată de ce faptul ca un autor să ţină seama în compunerea textului său şi de alt fel de constrîngeri decît cele impuse de limbă, spiri­ tul timpului, raţiunea internă a ideii, de geniul po­ porului său şi mai ales de cel personal putea fi per­ ceput de savanţi ca Schleiermacher, Renan, Shorey, Wilamowitz drept o abatere inadmisibilă de la fai­ mosul principiu al "briciului lui Occam" entia 11011 s1mt m ultiplica11da.3 Din păcate, am devenit astăzi, spre sfîrşitul secolului a l XX-lea, ceva mai înţelepţi: suprimarea de către fascism şi comunism a libertăţi­ lor publice într-o serie de ţări, lunga perioadă de cen­ zurare a exprimării şi de persecutare a exprimării li­ bere ce a urmat ne-au încredinţat nu numai că aceste libertăţi sînt un dat fragil, dar şi că ele formează mai curînd excepţia decît regula . De aceea, atunci cînd avem de-a face cu un autor al trecutului, caracterizat prin independenţă de spirit şi forţă creativă, pre­ zumţia corectă ar trebui să fie mai degrabă cea a unei libertăţi mai mult sau mai p uţin cenzurate, cît şi cea corelativă, a unui scris elaborat în consecinţă . Acenstă veritabilă "prezumţie d e vinovăţie" n socie­ tăţilor înseamnă că cenzura, împreună cu toate nesi­ guranţele pe care socotim că ea le presupune şi le produce, este una dintre cele mai durabile, vai, insti­ tutii omenesti . ' în pofid� circumstanţelor politice proprii secolu­ lui al XX-lea, înţelegerea mai p rofundă a cenzurii ră­ mîne încă, mi se pare, un deziderat. Trăind în conti­ nuare într-un regim de libertate, cei mai mulţi cerce­ tători din Vest au persistat în a se arăta puţin intere­ saţi de o "ipoteză hermeneutică a cenzurii" atunci cînd îşi propuneau să consacre studiile lor unor autori din trecut. La aceasta şi-a adus probabil o oarecare contribuţie şi tentaţia de a vedea operele şi culturile drept "texte în sine" ce admit o multitudine -

11


de interpretări echivalente, dar nu ş i un sens prefe­ renţial . Din acest p unct de vedere structuralismul, dar mai ales metodele deconstructiviste n-au făcut decît să blocheze o iniţiativă care ar fi presupus prio­ ritatea unui sens al operei şi nu a altuia, măcar în te­ meiul intenţiei autorului. Oricît de îngăduitori am fi cu interpretările, nu putem să nu dăm o oarecare pre­ cede�� ţă aceleia despre care avem motive să credem că a fost dorită de scriitor. Pe de altă parte, atunci cînd se consideră că ideile, opiniile, instituţiile unei epoci sau culturi sînt incomensurabile cu cele ale oricărei alteia, cînd însuşi omul este o invenţie recentă [ . ] " al cărui sfîrşit este p robabil apropiat " - cum susţine Michel Foucault4 - e greu să imaginezi modele ceva mai generale, cu valabilitate trnnslocală . Iar dacă, cum scrie Paul Veyne: oamenii cred în religii, în Ma­ " dame Bova ry .. . în Einstein, în Fuste! de Coulanges, în originile troiene ale francilor"5, şi dacă vocabula cred" are aceeaşi semnificaţie în toate aceste cazuri, " aşa cum sugerează istoricul francez6, atunci rezultă că orice credintă şi orice idee valorează tot atît de mult sau tot atît de puţj n ca oricare alta . Totul de­ vine, aşadar, mitologie. In particular, a susţine că, la un m oment dat, a existat o anumită formă de cenzu­ ră (atunci cînd sînt date ce susţin ipoteza) mai de­ grabă decît că nu a existat devine o chestiune de preferinţă personală sau de sistem de referinţă" in­ " comunicabil. Laolaltă cu tot restul, filozofia, liberta­ tea sau cenzura devin concepte parohiale.l Există, desigur, şi excepţii, iar una dintre cele mai notabile rămîne Persecu tia si arta scrisului a lui Leo . Strauss8. Chiar însă si a cea� tă lucrare are limite, în­ drăznesc să spun, i � portante. Într-adevăr, pe cît de luminătoare şi de importantă mi se pare, în sine, lan­ sarea cu a utoritate a ipotezei hermeneutice a cen­ " zurii", pe atît de restrictive şi de s implifica toare m i se . .

12


par unele dintre presupoziţiile cu care autorul por­ neşte la drum . De aceea, o critică a conceptului de cenzură şi de "scris persecutat" la Leo Strauss mi se parc a fi un punct de plecare util în demersul către întemeierea mai solidă a unei idei promiţătoare şi fe­ cunde, după cum ea mi se înfăţişează. Indirect, este, poate, în această încercare critică şi ceva mai m ult: căci dacă lungile decenii de convieţuire cu cenzura ne-au dat, pc lîngă necazuri, şi o fărîmă de experienţă în plus faţă de colegii noştri mai feriţi, n-avem pentru aceasta nici un fel de merit. Avem însă o datorie: să arătăm ce am ştiut să învăţăm din această lecţie. În p rincipiu, iată ce spune Leo Strauss: într-o so­ cietate autoritară sau totalitară, majoritatea oameni­ lor sfîrşesc prin a accepta vederile oficiale, deoarece nu există posibilitatea contrazicerii lor publice. To­ tuşi gînditorii adevăraţi, liberi în forul lor interior şi urînd "minciuna din suflete" dar şi pe cea oficială, caută să se exprime şi să-şi facă cunoscute ideile chiar şi în situaţia defavorabilă în care se află. Ei se bizuie pe evidenţa că cititorul inteligent este un citi­ tor atent, cît şi pe principiul socratic că omul inteli­ gent tinde să fie şi demn de încredere şi moralmente superior, dat fiind că "virtutea c cunoaştere" . Spune astfel Strauss: "Această literatură ar fi imposibilă dacă dictonul socratic «virtutea e cunoaştere»», adică dacă faptul că oamenii inteligenţi ca atare sînt demni de încredere şi lipsiţi de cruzime, ar fi cu totul fals."9 În ata.rc condiţii scriitorii îşi construiesc operele în aşa fel încît aces tea să aibă o valoare "exoterică" adică, prin aluzii, să trimită dincolo de sensul lor imediat, putînd fi decodate doar de către cei inteli­ genti şi atenţi . Obţin aceasta propunînd o "citire printre rînduri" . Practic, o astfel de procedură pre­ supune ca filozoful să creeze paradoxale asperităţi formale, obscurităţi, incongruenţe şi contradicţii, ori 13


diferite "deficienţe literare aparente". Leo Stra uss re­ petă cu insistenţă că tocmai ceea ce poate fi subsumat ideii de "formă rea" (formula îmi aparţine) trebuie să funcţioneze ca semnal al declanşării rcflexului citirii printre rînduri . Mai mult - crede el - anumite per­ sonaje detestabile sau derizorii - cerşetori, bufoni, beţivi etc. - pot exprima opiniile reale şi eretice ale autorului. Oricum, m inoritatea inteligentă va accede la sensul autentic, care scapă obtuzităţii celor nevred­ nici, printre care se numără, desigur, şi cenzorii . Strauss î i critică p e istoricii literari moderni care, p ierzînd din vedere realita tea persecuţiei din trecut, tind să interpreteze orice aspect ţinînd de "forma rea" fie drept o scăpare, fie drep t o inconsecvenţă, fie să declare drept inautentice anumite cuvinte, fraze, părţi sau chiar opere în ansamblu. Explicaţia incon­ gruenţelor - scrie autorul american - stă în necesi­ tatea de a distinge între cititorii inteligenţi şi cei rudi­ mentari . Fiindcă "acea literatură filozofică nu este adresată tuturor cititorilor, ci doar celor demni de încredere şi inteligenţi. Arc toate marile avantaje ale comunicării private, fără a avea cel mai mare deza­ vantaj al ei - că ajunge doar la cunoştinţele scriito­ rului. Are toate avantajele comunicării pub lice, fără să aibă marele ei dezavantaj - pedeapsa capitală pentru autor".10

3. Cenzura "la purtător"

Teoria despre cenzură şi interpretare a vechilor texte pe care o schiţează Leo Strauss nu este falsă, dar ea mi se pare incompletă, prea strîmtă, acoperind mai curînd un caz particular şi, am zice chiar, extrem al comunicării cenzurate. În realitate, nici societăţile, nici publicul, nici autorii şi, de fapt, nici filozofia în14


săşi nu sînt, în gmeral, în felul în care îi descrie sau ii sugerează Strauss, ci, cel mult, tind uneori şi în chip parţial să accepte unele elemente propuse de mode­ lul său. Vinovate de această parţialita te şi limitare a teoriei sale m i se par a fi presupoziţiile umaniste şi raţionaliste de tip tradiţional ale autorului discutat - nobile şi frumoase în felul lor, dar cu neputinţă de susţinut fără amendări serioase şi profunde . Astfel, mai întîi d� toate m i se pare imposibil de acceptat astăzi, după atîtea severe şi sinistre dezmin­ ţiri istorice, principiul socratic că omul inteligent este, mai m ult sau mai puţin, şi demn de încredere, "lipsit de cruzime" ( cum spune Strauss), adică supe­ rior mornlmente.11 În fapt, inteligenţa şi cultura nu sînt, ca p rincipiu, şi obligatoriu solidare cu "compe­ tenţa morală", spre a folosi formula lui Andrei Ple­ şu1 2 . Mefisto, cît şi cei ce i s-au vîndut de-a lungul timpului n-au lăsat niciodată impresia de a fi fost niş­ te nătîngi. Dar, dacă este aşa, înseamnă că nimic nu ne va ga­ ranta - şi mai ales nu-i va garanta autorului trăitor în societatea unde funcţionează o cenzură - că citi­ torul atent şi inteligent nu va folosi p rocedura "citirii printre rînduri", la care ar fi invitat, tocmai spre a-l denunţa pe scriitor autorităţilor, ca să nu mai vorbim despre faptul că acestea pot să dispună ele însele de propriii lor cititori inteligenţi ce, d in interes ori con­ vingere intimă, ar lucra în chip de ccnzori13. Pentru Strauss, "atîta vreme cît persecuţia rămîne între limi­ tele procedurilor legale (subl. A . C.), un cititor atent de inteligenţă normală este mai inteligent decît cel mai inteligent cenzor ca a tare" . Naivitatea autorului ame­ rican m i se pare remarcabilă: experienţa arată că aproape orice regim a utoritar şi chiar dictatorial are o nesfîrşită p ropensiune legalistă . Chiar p rocesele 15


staliniste din anii '30 se desfăşurau, formal, corect, ceea ce a şi înşelat de altminteri pe mulţi observatori occidentali. Proble111a n u este dacă cenzorul Îllţelege bine despre ce este vorba în textul pe care îl are în faţă - de obicei îl înţelege destul de bine -, ci dacă consideră că poziţia sa va avea de suferit dacă textul "va trece" . Dar, după Strnuss, tocmai p rincipalul aliat al filozo­ fului este inteligenţa cititorului, capacitatea analitică a acestuia de a deosebi între sensurile superficiale şi cele profunde şi autentice . Vedem însă că, de fapt, lu­ crurile se petrec într-un m od diferit: inteligenţa şi pu­ terea de analiză reprezintă un aliat Îlldoiel11 ic, i11cert, suspectat de a fi în stare să trădeze oricînd şi să se ală­ ture inamicului. În consecinţă, dacă filozoful vrea să-şi disimuleze anumite gînduri, el trebuie să se încreadă mult mai puţin în inteligenţa şi spiri tul de discernămînt al citi­ torului decît presupune Strauss şi, în orice caz, el tre­ buie să se afle într-o destul de mare nesiguranţă cu privire la intenţiile reale ale diferiţilor oameni inteli­ genţi care îi vor citi cartea, de vreme ce el nu poate deloc garanta că moralita tea şi buna-credinţă a aces­ tora sînt solidare cu agerimea minţii lor. Dar dacă este aşa, oare nu va încerca el, cel puţin uneori, să-I saboteze şi să-1 păcălească pe acest aliat nesigur şi dubios care este raţiunea? Atunci însă tocmai un ata­ re coeficient de nesiguranţă, a cărui importanţă mi se pare decisivă în înţelegerea funcţionării cenzurii "reale", sugerează posibilitatea apariţiei unui scris filozofic ce ar fi greu de interpretat în limitele mode­ lului raţionalist propus de Strauss. Dar chiar şi atunci cînd - să zicem - moralitatea şi cinstea cititorului ar fi, în sine, mai presus de orice îndoială, lucrurile încă nu se pot petrece în felul în care le închipuie Strauss şi aceasta fiindcă el nu abor16


dează corect, după părerea mea, problema "localiză­ rii" cenzurii. Într-adevăr, el pare a avea înaintea ochi­ lor numai imaginea unei societăţi birocratice şi a uto­ ritare (în felul celei supuse regimurilor corn uniste), care dispune de o puternică instituţie specializa tă în cenzură, capabilă să trieze cu rapiditate şi cu eficien­ ţă formală publicaţiile apărute sau care urmează să apară, oprindu-le unora difuzarea sau tipărirea .14 În fapt, realitatea cenzurii, chiar în astfel de societă ţi, nu se red uce deloc la cenzura formală, instituţionalizată, fie şi numai dacă ţinem seama de importantul rol ju­ cat a ici de autocenzurii. Există şi au existat însă socie­ tăţi prnctic lipsite de asemenea cenzuri formale, dar deloc lipsite altminteri de o serioasă cenzură. Modelul lui Strauss este însă greu de aplicat în afara cazului unor cenzuri birocratice. Un fenomen foarte răspîndit, spre pildă, îl constituie existenţa unei cenzuri " la purtător" ca să spunem aşa, adică a unei cenzuri i nforlllale: este vorba despre setul de presu­ poziţii şi prej udecăţi pe care membrii societăţii îl deţi11 fie­ care Îll parte ;;i CII care, echipaţi, ei Îlltîmpillă orice formă de expresie pub lică. Acest set este relativ independent de formalizarea instituţională, dacă ea există, iar aceasta din urmă poate (sau nu) ţine cont de elemen­ tele de bază ale a mintitului set. Trebuie specificat faptul că ceea ce numim aici cenzură "la purtător" nu se confundă cu a utocenzura, care este o instanţă in­ ternalizată IIUIIWi a scriitorului . Or, cenzura "la p ur­ " tător aparţine îndeosebi publicului şi poate fi extrem de intolerantă şi de severă; în orice caz, ea poate fi întîlni tă atît la oamenii simpli, cît şi la inte­ lectuali. Uneori este chiar caracteristică unor anumite grupuri de intelectuali, aşa cum a fost cazul în Occi­ dent, în anii '50-'60: cum se ştie, stîngismul intelec­ tualilor era a tît de acuzat în acel moment, încît foarte 17


multe critici la adresa Uniunii Sovietice sau a siste­ mului comunist erau descurajate din principiu, fiind " calificate "fasciste . Cenzura nu era, desigur, exerci­ tată de către stat, ci de către intelectualii înşişi sau grupurile lor de p resiune.15 În situaţii de acest tip, dacă gîndi torul sau filozo­ ful doreşte să exprime idei care contrazic presupozi­ ţiile majorităţii publicului său potenţial, riscul său nu va fi doar acela că un m ic număr de indivizi inteli­ " genţi, dar corupţi moralmente 1-ar putea " turna autorităţilor. La urma urmelor, martirajul, chiar dacă nu e plăcut, a re şi el avantajele sale morale pe care n u puţini au ştiut s ă le exploateze. Problema v a f i c ă un număr mare de persoane oneste, dar şi inteligente şi cultivate, capabile deci să-i descifreze intenţiile as­ cunse - în ipoteza că filozoful ar proceda în chipul cifrat imaginat de Strauss - vor reacţiona cu ostili­ tate, deoarece îşi vor vedea contrazise presupoziţiile de bază . Cenzura, de data aceasta, nu se va exteriori­ za, poate, prin interdicţia formală a autorului sau prin internarea sa într-un lagăr, ci prin ostracizare in­ telectuală şi socială16, ceea ce nu-i deloc lipsit de gravi­ tate, ba chiar, uneori, e de-a d reptul insuportabil . Încă o dată se vede, aşadar, cît de nesigur aliat este pentru filozof inteligenţa cititorului şi cît de greu i-ar fi să se bizuie pe ca prea m ult. Şi este vorba nu numai despre cititorul corupt moralmente, vicios şi rău, care, probabil, nu reprezintă totuşi nicăieri regula, dar şi despre cel inteligent şi onest deopotrivă ce " exercită însă cenzura "la purtător şi care p retutin­ deni reprezi11 tă regula . Însă, dacă Leo Strauss pare să ignore m ult d in na­ tura reală a cititorului inteligent, cît şi existenţa şi " forţa cenzurii "la p urtător , el se bizuie, totodată, şi pe o imagine cu totul idealizată a autorului însuşi . 18


Pentru el, ca şi pentru m ulţi alţii, filozoful adevărat şi profund este, după vorba lui Platon, cel ce "urăşte minciuna d in suflete"17, se înţelege, inclusiv din al său propriu. Putem pricepe de aici că el se află în căutarea unui adevăr etern şi esenţial pe care numai raţiunea şi spiritul inteligent îl pot descoperi atunci cînd funcţionează liber, adică în despărţire de "pa­ siuni" şi de impurităţile prejudecăţilor colective şi personale - fai moasele ido/a ale lui Bacon. Din nou trebuie să spun că şi acest crez m i se pare neadecvat, oricît de mult, altfel, m i-ar fi plăcut să-1 ştiu înteme­ iat. Mai întîi, ideea că există llll adevăr etern şi per­ manent trebuie lăsată deoparte, după părerea mea, chiar dacă inexistenţa unei scări absolute şi transcen­ dente a valorilor şi adevărului nu trebuie să implice formula relativistă că totul este posibil sau că orice va­ loare este acceptabilă în cadrele unui anumit sistem de referinţă. Problema aceasta, pe cît de dificilă, pe atît de importantă în timpurile noastre, presupune, în orice caz - aşa cum a arătat şi Hilary Putnam în Truth, Reason and History , o soluţie mai complicată decît cea oferită de alternativa simplă: ori valori absolute, ori absolută lipsă de valori. Pentru el, însuşi faptul că putem discuta, dialoga sau disputa în legă­ tură cu concepţiile noastre diferite rămîne o dovadă a unei m inime raţionalităţi universale.18 De aceea, do­ rim ca cititorul să nu ne suspecteze de relativism im­ penitent sau de nihilism intelectual dacă vom conti­ nua să susţinem că orice scară absolută de valori, orice adevăr "etern " şi "dat" prin decret transcen­ dent sînt ficţiun i . Într-o asemenea perspectivă, dacă omul poate f i numit c u temei o "fiinţă raţională", aceasta n u se poate dn tora faptului că el, cu ajutorul raţiun ii, ar descoperi o realitate extrinsecă sau un adevăr "obiec-

19


tiv", "dat", ci doar fap tului că el ştie, într-o măsură mai mare sau mai mică, si'f-şi justifice cu ajutorul raţiu­ n ii presupoziţiile sale preraţion ale sau iraţiouale, indife­ rent dacă acestea sînt individuale sau colective. Dacă pe plan practic, rolul raţiunii este acela de a inventa unelte - adică mijloace pentru satisfacerea nevoilor umane, funcţia ei teoretică este asemănătoare: inven­ ţia unor mijloace prin care nevoile umane îşi pot afla o întemeiere raţională şi o expresie acceptabilă social . Prin urmare, raţiunea nu este u n instrztll!ellt euristic, ci un in strument justificativ. (Dimpotrivă, imaginaţia este mai curînd un instrument euristic, aşa cum au sugerat unele cercetări, printre care şi cele ale lui Ioan Petru Culianu19.) Ea, raţiunea, inventează instru­ mente şi, de asemenea, inventează teorii care vali­ dează ceea ce iubea m, ceea ce credeam sau ceea ce speram, fără ca în fap t să descopere o "realitate " obiectivă şi imuabilă . C um spune şi Julius A . Elias în Plato's Deje11se of Poetry20, atare concepţie este susţi­ nută, chiar dacă în modalităţi diferite, de către o par­ te însemnată a filozofiei moderne, de la Wittgenstein la existenţialism. La aceasta însă vreau să adaug un element ce m i se pare esenţial: anume, j ustificarea raţională urmă­ reşte să nu fie percepută sau înţeleasă drept ceea ce este în fapt - un act j ustifica tiv " a posteriori" . Ea îşi ascunde adevărata natură, dorind să treacă neapărat drept demers euristic, exploratoriu ce ajunge la con­ cluzii noi, la dezvăluirea unor presupuse " mistere" . Procedura este a semănătoare acţiunii unei og/iHzi: aceasta este cu atît mai b ună şi " funcţionează" cu atît mai bine cu cît este mai invizibilă ca obiect. Oglinda perfectă este obiectul ce se neagă complet pe sine, este absenţa totală mimată la modul suprem şi în s ta­ re să inducă pe oricine în amăgire. La fel, autonegaţia 20


este caracteristică j ustificării raţionale care ar p utea, de aceea, să-şi adjudece vechiul dicton latin: ars est celare artem "arta este să ascunzi arta". Scopul ei este mistificarea realităţii actului justifica tiv iar faptul se petrece cu o intensitate cu atît mai mare cu cît mediul sociopolitic este resimţit ca mai nesigur. Iată, prin urmare, perspectiva în care trebuie, cre­ dem, să-1 vedem şi pe gînditor sau pe filozof: el nu se deosebeşte de cititorii săi prin aceea că ar avea mai puţine, dadi nu chiar deloc, presupoziţii şi prejude­ că ţi preraţionale şi iraţionale . Dimpotrivă, prejudecă­ ţile sale sînt de obicei chiar mai puternice, mai clare şi mai articulate decît ale celorlalţi şi, mai ales, sînt diferite, sînt personale. Aşadar, dacă filozoful va "urî minciuna din suflete" trebuie să înţelegem, după pă­ rerea mea, că el va urî de fapt presupoziţiile ira ţiona­ le ale al tora, dar nu fiindcă ele sînt iraţionale - ceea ce sînt -, ci fiindcă îi sînt străine, fiindcă nu-i aparţin lui, ci altora . Problema sa devine a impune propriile presupoziţii străinilor, a convinge pe cît mai m ultă lume să le împărtăşească . Dacă numim aceste presu­ poziţii ale filozofului tema sa, vedem că tocmai tema este confruntată cu cenzura, sub d iferitele ei aspecte, formale sau informale. Dar filozoful este, bineînţeles, o fiinţă raţională şi chiar în mai mare măsură decît comunul muritorilor, fiindcă este în stare să găsească j ustificări mai "tari" decît pot alţii s-o facil. Cu toate acestea chiar şi j usti­ ficările sale rămîn ceea ce sînt: mistificări ce încearcă să-şi ascundă natura . Numind suita ordonată a justi­ ficărilor subiect, putem spune că, întrucît justificările, oricît de iscusite ar fi, nu pot niciodată deveni adevă­ rate demonstraţii cu caracter constrîngător, tema 1111 este niciodată pe deplin acoperită de subiect.

21


Acum, dacă filozoful ar fi sigur că nu se adresează decît unor oameni care îi împărtăşesc presupoziţiile, faptul n-ar constitui o problemă prea mare: cînd vrei să crezi în ceva, accepţi cu uşurinţă orice justificări !"aţionale ale credinţei respective. De asemenea, dacă societa tea în cauză ar fi extrem de tolerantă şi de libe­ rală, iarăşi n-ar fi nimic prea grav: orice ar fi primit cu bunăvoinţă şi scepticism . Problema esk că, într-o societate mai intolerantă, incapacitatea funciară a su­ biectului de a "acoperi" tema poate reprezenta o chestiune extrem de preocupantii, aici inteligenţa şi raţiunea cititorilor apărînd d in nou periculoase şi suspecte şi încă într-o măsură m ult mai mare decît s-a arătat înainte . Fiindcă, dacă filozoful ar fi totuşi - cum îl imaginează Strauss - un spirit raţional aproape pur, eliberat de propriile "minciuni" şi în­ cercînd să-i elibereze şi pe ceilalţi oameni, pericolul sosit din partea inteligenţei cititorului, deşi notabil şi chiar, poate, grav, n-ar fi totuşi catastrofal pentru demnitatea însiisi a filozofiei . Într-adevăr, dacă această inteligenţă s-ar alia cu un caracter vicios, filo­ zoful ar risca doar un denunţ . Dacă ea s-ar asocia unor puternice prejudecăţi, unei cenzuri " la p urtă­ tor" considerabile, el ar risca, după cum spuneam, doar oprobriul moral şi ostracizarea socială . Cum însă filozoful nu este un spirit raţional p ur, orice inteligenţă asociată unor presupoziţii d iferite de ale sale ar putea eventual ca, străpungînd blindajul ar­ gumentaţiei sale, să dezvăluie însuşi marele secret şi trucul fundamental: caracterul j ustificativ al subiectu­ lui şi cel preraţional şi postulat al temei . Ar putea, cu alte cuvinte, deconspira faptul că discursul filozofic s-a întemeiat pe o temă pe care tot el a pretins că a dedus-o şi a descoperit-o raţional şi în limitele plau­ zibilităţii d in premise unanim acceptate. În aceste 22


condiţii, filozofia nu ar apărea doar şocantă, scanda­ lizatoare sau subversivă, ci, pentru multă lume, pur şi simplu ridicolă . Iar filozoful ar fi în situaţia celui care, după ce predică pretutindeni castitatea, este dat de gol că predica sa se datorează nu convingerilor sale morale profunde, ci unui anost defect fiziologic. Iată de ce raţiunea celuilalt e suspectă gînditorului dintr-o societate relativ intolerantă : cu ea în acţiune, el are de ce să se teamă că nu va scăpa de dizgraţia supremă: să se facă de rîs.

4.

"Crima perfectă"

Dar, cum pentru Leo Strauss evantaiul pedepselor .:1plicabile gînditorului pare a le conţine numai pe ce­ le fizice ("pedeapsa capitală"), textul filozofic, spre a !e putea evita, are toate şansele să aibă un caracter ci­ :·rat. El ar trebui să semene cu un ecran opac străpuns din loc în loc de fante, prin care cei "bine situaţi " ,,dică cei avizaţi şi inteligenţi - să poa tă privi "din­ (olo" Un asemenea tex t va trebui să cuprindă diz­ :nmonii, contradicţii şi nepotriviri dizgraţioase- spe­ cial şi deliberat lăsate. Prezumţia de bază este aici că, dacă autorul ar fi putut să se exprime liber şi nestîn­ jenit, textul ar fi fost cît se poate de "rotund", de "perfect" şi de lipsit de incongruenţe, în orice caz în mult mai mare măsură decît ni se înfăţişează nouă în fapt. De aici derivă, desigur, şi principiul hermeneu­ tic al lui Strauss, anume că anumite dizarmonii, locuri aparent "nedereticate", semnalizează punctele critice - unde se ascund intenţiile adevărate ale autorului - şi asupra cărora trebuie să se concen­ treze în special atenţia cititorului inteligent. N umai că, în urma celor arătate mai sus, vedem că, la modul 23


general, lucrurile nu pot sta aşa, chiar dacă pot exista situaţii mni aparte în cnre p rincipiul hermeneutic a mintit să poată fi lua t în consideraţie . Într-adevăr, ideea că filozofia în stare "pură", necenzurată şi li­ beră trebuie să fie armonică, rotundă şi nccontradic­ torie trebuie serios p usă la îndoială. Aşa ar fi, proba­ bil, dacă obiectul ei 1-ar reprezenta un adevăr obiec­ tiv şi dncă acest ndevăr ar nvea deplinătate şi per­ fecţiune . Or, nici una dintre aceste teze nu poate fi nccepta tă, după părerea mea . Nu există zuz singur ndevăr obiectiv, acordat prin transcendenţă21, nu avem nici o gnrnnţie a priori priv ind "integritatea" acestuia, inr filozofia pnre n fi un demers j us tificativ ce se compune dintr-o temă şi un subiect imperfect sudate. Structura sa de profunzime, prin urmare, nu este unitară, ci dimpotrivă, imperfectă şi chiar con­ trndictorie: căci subiectul nu poa te niciodată acoperi perfect tema, iar j ustificarea rămîne mai mult sau mai puţin perceptibilă ca atare . Mai m ult chiar: este îndo­ ielnic faptul că desfăşurarea raţiunii înseşi se poate păstra, pînă la urmă, în afara oricăror contradicţii . De la megarici şi pînă la Gădel, sugestia că există para­ doxuri intrinsece ale raţiunii a fost prea adesea for­ m ulată pentru ca să nu o dirijăm şi asupra raţiunii filozofice în particular. 22 Dar dacă astfel stau lucrurile, înseamnă că filo­ zofia în stare "pură", chiar la marile spirite şi chiar în situaţia cînd s-ar p utea (sau s-ar fi putut) exprima nestînjenit, este departe de a fi a rmonioasă, noncon­ tradictorie şi perfectă logic. Iar dacă nu există 1111 ade­ văr pe care filozofia să-I poată descoperi, există neîn­ doielnic o autenticitate omenească pe care ea o poate oglindi . Iar aceasta constă şi în nivelul mai înalt sau mai red us, dar existent mereu, al unei relative dez­ articulitri interne.

24


Este uşor de văzut acum că, în condiţiile cenzurii, mai ales ale celei informale, tocmai această dezarticu­ lare internă creează marele handicap al comunicări i . Ea permite oricărei minţi agile să constate autollolllia Jullciari'f a temei, caracterul j ustificntiv şi nu euristic a l subiectului şi, dncă personna respectivă împărtăşeşte un set de presupoziţii diferit, ea va respinge de plmzo totul . Ia tă de ce, spre a se apăra, filozoful va avea ten­ dinţa să adauge artei j ustificări i raţionnle o artă în plus, ale cărei resurse ţin, după părerea mea, de lite­ ratură . Într-adevăr, dacă filozofia presupune o răstumare a locului termenilor ei fundamentali - subiectul va trebui să apară decisiv şi primar, iar tema va trebui " să apară, chip urile, ca fiind "descoperită , dedusă pe parcurs cu necesitate din premise universal ad mise - şi dacă joncţiunea dintre temă şi subiect rămîne întotdeauna, de fapt, problematică şi imperfectă, filo­ zoful va face tot ce poa te pentru a masca şi camufla această joncţiune critică spre a înfrunta cenzura . Pro­ babil că actul esenţial al acestei mascări este o formă a cosmeticii: toate p unctele delicate ale articulaţiilor din tre temă şi subiect tind să fie d isimulate, fardate, toate asperităţile decurgînd din realitatea justificati­ vă şi dizarmonică a discursului filozofic vor fi nivela­ te şi polizate. Textul, în întregul său, va deveni armo­ nie, echilibrat, o operă de artă bine proporţiona tă, semănînd mai degrabă cu un geam matizat care disi­ mulează şi îmblînzeşte crudităţile petrecute dincolo de el, decît cu un paravan opac străpuns de fan te. Pe de altă parte, dacă această cosmetică ori "operaţie es­ " tetică protejează filozofia de indiscreţia inteligenţei cititorului, alte tehnici, tot de sorginte literară, "mută " războiul pe teritoriul acestuia: inocenţa trucată, si­ " mularea scandalizării - atunci cînd autorul "cade 25


ca din întîmplare peste temă -, ironia şi autopersi­ flarea, tehnica fascinării cititorului prin apelul la retorică, la magia unor cuvinte, la teatralizare, la di­ versiune mai ales - toate acestea nu fac altceva decît să b locheze, în anumite puncte b ine gîndite, atenţia critică a cititorului, să-i disperseze şi să-i erodeze voinţa de replică, să-1 decontracteze sugerîndu-i că totul e un fel de glumă, să-1 transpună prin narcoza ambivalentă a identificării cu un personaj, sugerîn­ du-i că totul nu-i decît o poveste. Iată deci în ce fel, spre a evita cenzura, şi mai ales pe cea informală, spre a bloca şi deruta simţul critic, filozofia deviază într-un cîmp străin, devenind o ex traordinară specie iiterară . Dar din toate acestea derivă, cred, un principiu hermeneutic diferit, chiar opus uneori celui p ropus de Lea Strauss: căci, d upă cum se vede, nu " deficien­ ţele literare" sînt cele care trebuie să semnaleze neapărat o disimulare, ci dimpotrivă, tocmai marile reu;;ite literare pot fi socotite ((suspecte»". Nu atît forma "rea", nu dizarmonia, nu contradicţia, lipsa de p ro­ porţii, planul deficitar trebuie să fie socotite a ascun­ de "ceva", cît rotunji mea formală, o armonie aparent desăvîrşită, proporţiile prea izbutite ale întregului şi ale părţilor ar trebui să sugereze prezenţa unei cos­ metici. Cu cît un d iscurs filozofic este o realizare estetică şi literară mai apropiată de desăvîrşire, cu atît este de bănuit existenţa unei travestiri mai com­ plete, mai elaborate şi mai rafinate, şi aceasta cu atît mai mult cu cît societatea respectivă e succeptibilă de a fi avut intoleranţe mai articulate . Ceea ce nu în­ seamnă că anumite neregularităţi formale nu pot fi şi " ele " suspecte şi deliberate: cum spuneam, modelul lui Strauss are valabilitate în condiţii speciale, mai ales cînd predomină cenzura formală, instituţionali26


zată, deşi nici atunci întotdeauna . Şi totuşi, luarea în consideraţie doar a "colţurilor nedereticate" este in· suficientă şi înşelătoare: "colţurile prea bine deretica­ te" ar trebui să stîrnească bănuieli cel puţin egale . În general, ceea ce vreau să spun este că un text filozofic mai ales apărut în condiţii de cenzură poate fi fasci­ nant estetic şi că a-1 sonda în adîncime înseamnă, într-un fel, a-i rupe farmecul . Numai că această son­ dare în adîncime este doar în mod i mpropriu o "citi­ re printre rînduri": căci ea este doar în chip acciden­ tal şi neintenţionat problema noastră. Cu excepţia unor cazuri speciale şi izolate, ea nu putea fi nici dorită, nici pregătită pentru cititor de scriitorul în cauză . Sensul profund, "secretul" - caracterul justi­ ficativ şi nu euristic al subiectului - nu se adresează celor puţini, ci caută, pe cît poate, să nu fie perceput de nimeni; el nu încearcă să ajungă In spiritul analitic al ci titorului inteligent şi atent, ci tocmai pe acesta vrea să-1 amăgească . Textul filozofic nu inte11ţioneazif să fie 1111 mesaj secret, ci Ull f el de "crimă petfectă".

5. Esteticul ?i filozofia

Dar, în acest caz, se poate pune de îndată între­ barea: ce este cu adevăra t d iscursul filozofic? Este el doar jus tificarea pură a unei teme, aşa cum, poate, se înfăţişează ea în forul interior al scriitorului, în cercul prietenilor săi intimi, sau cum ne propunem noi, în chip de detectivi, să o reconstituim? Sau este el justi­ ficarea supusă "operaţiei estetice" spre a nu fi desco­ perită ca a tare şi spre a amăgi şi fermeca? Ori, altfel spus, draparea filozofiei în literatură este ea însăşi parte a filozofiei? Sau, în sfîrşit, pentru a ne exprima într-un mod mai tradiţional, frumosul este o anti27


cnmeră a adevărului snu este o altă cale decît cea ra­ ţională de a accede la adevăr? La acest tip de între­ bări nu se poate oferi un răspuns neechivoc şi lim­ pede, deoarece nu ştim ce este adevărul şi, mai m ult, bănuim că nici nu există zm adevăr. Care este ade­ vărul despre un om? Ceea ce apare în p rivnt, p rintre ai săi, sau chipul şi acţiunile snle publice? Iar dacă unii ar fi tentaţi să califice drept adevărat numai chi­ pul său privat, alţii ar putea răspunde că a exclude efortul conştient, voinţa bine dirijată a omului din cîmpul adevărului este arbitrar şi nedrept. Chiar da­ că nu este adevărat ceea ce spune ipocritul în p ub lic, faptul că este un ipocrit este adevărat. Cu un lucru, cred, am putea cădea de acord: anu­ me că înfăţişarea publică a omului nu este, în general şi în principiu, destinntă de el însuşi să fie dovedită şi dezvelită drept o travestire, ci dimpotrivă, ea voieşte să treacă drept naturală şi autentică . Mai mult, cu cît constrîngerea socială este mai puternică, cu atît cine­ va va socoti o mai mare calamitate faptul de a fi dat în vileag. Frumosul nu e deci o prefigura re a raţiunii, ci o cursă a raţiunii. El nu ajută neapăra t cu m ijloace­ le sale speculaţia abstractă să descopere anumite rea­ lităţi, ci o ajută pe aceasta să acopere şi să disimuleze anumite realităţi - natura autentică a temei. De aceea, nu este întîmplă tor, pesemne, că mulţi filozofi - Platon, Kierkegaard, Emmanuel Levinas, Con­ stantin Noica la noi23 - s-au arătat mai mult sau mai puţin os tili literaturii, artei şi, în general, unei exploa­ tări complete a resurselor esteticului. Conştiinţă în­ cărcată? Sau critica unui aliat compromiţător? Fără îndoinlă, filozoful nu este un bun creştin (şi nici n u trebuie neapărat s ă fie): bîrna din ochiul propriu va trece mai puţin remarcată - o ştie el p rea b ine 28


dacă paiul din ochiul aproapelui va fi denunţat cu vehementă elocinţă. Chestiunea discutată acum se leagă de faimoasa problemă a relaţiei cu învăţătura esoterică a vechilor filozofi. Dacă în secolul trecut tendinţa era de a se acorda prioritate textului şi exoterism ului, mai aproape de noi, "şcoala de la Ti.ibingen", Findlay, ca şi Leo Strauss 24, de altminteri, doresc să inverseze raportul şi, dînd întîietate doctrinei esoterice, s-o derive şi s-o explice din ea şi pe cea zisă exoterică. După părerea mea însă, pur şi simplu nu se poate decide în privinţa valorii celor două - dacă există ambele - fiindcă nu exi.<>tă o scară abstractă a ade­ vărului şi a valorilor. În măsura în care doctrina eso­ terică s-ar confunda mai mult sau mai puţin cu filo­ zofia lipsită de "operaţie estetică", se poate spune că, genetic, ea se află înaintea celeilalte. Pe de altă parte, ambele forme se găsesc la aceeaşi distanţă faţă de singurul "adevăr" despre care putem vorbi - de te­ mă. Forma esoterică este mai aproape de temă luată ca puDct de p lecare, în timp ce forma exoterică este mai aproape de temă luată însă ca punct de sosire. Deci, fiindcă în ansamblu discursul filozofic este cir­ cular, nu se poate stabili o precedenţă ierarhică. N u poate funcţiona drept criteriu în stabilirea unei supe­ riorităţi nici opinia că esoterismul s-ar adresa unei elite, în timp ce forma exoterică are ca public mulţi­ mea mediocră: căci se poate spune că "elita" - în fapt cercul de intimi ai scriitorului - este deja con­ vinsă . Dar nici exoterismul nu e superior fiindcă, chipurile, s-ar adresa unui mai mare număr: acesta nu este decît numărul cel mare al oamenilor care a u cedat farmecului ş i a măgirii irezistibile. Oricum, asum că un autor ţine la operele sale în asemenea măsură şi le acordă asemenea greutate şi 29


valoare, incît devine cel puţin greu de crezut că, în chip autentic, el le-ar considera doar "trepte" către un "altceva" care nu este cuprins în operă . Chiar în domeniul ştiinţelor, credinţa uneori d isimulată în adevărul şi esenţialitatea rezultatelor activităţii ca­ ;acterizează pînă astăzi activitatea savantului, chiar şi a tunci cînd acesta susţine, din diferite motive, for­ mule neopozitiviste sau instrumentaliste. 25 Orice a.firmaţii contrare sosite din partea autorului trebuie socotite a fi de natură "diversionistă" şi trebuie p use pe seama "cochetăriei" p resupuse de arta compune­ rii rolului său public . De aici mai rezultă încă o dată că un autor nu-şi va lăsa operele să iasă în lume dacă nu au gradul maxim de perfecţiune pe care el li-1 poate oferi în lumina strategiei pe care o urmăreşte şi aceasta cu atît mai mult cu cît lumea respectivă îi este, potenţial, mai ostilă . Fiindcă, dacă p rintre prie­ teni şi apropiaţi putem păstra uneori o înfă ţişare mai neglijentă, vom fi mult mai atenţi şi mai circumspecţi printre stră ini şi neprieteni. De aceea, este greu de admis că un scriitor ar putea sacrifica conştient pla­ nul, compoziţia sau p ropoziţiile de ansamblu şi de detaliu ale operei sale numai pentru a insera acolo enigme. Filozoful nu seamănă cu un sfinx care provoacă, ci cu o sirenă ce raţionalizează .

6. Cea mai cuprinzătoare poveste

Reprezintă oare rîndurile de faţă o denigrare gra­ vă a filozofiei şi a filozofilor? Credem că nu şi ia tă cîteva motive . Mai întîi, dacă este adevărat că filozofia s-a înfăţi­ şat mai modestă decît speram şi credeam cîndva, e tot la fel de adevărat că şi omul însuşi se înfăţişează 30


mai modest decît eram doritori să-1 vedem . A mîndoi eşuează cumva, rămîn mai prej os decît ar fi fost ideal. Dar eşecul filozofului şi al filozofiei este ase­ menea morţii eroului tragic - intrată în esenţialita­ te -, în timp ce eşecul nostru, al celorlalţi, este deri­ zoriu şi anonim ca moartea de rînd. Proporţia d intre termeni se păstrează, aşadar, chiar dacă termenii ei înşişi p ierd din valoare în absolut. Putem deci iubi filozofia ca şi pînă acum . În al doilea rînd, lupta dar şi complicita tea filo­ zofiei cu diferitele tipuri de cenzură au mutat şi mu­ tă, cu necesitate, reperele lumi i . Filozofia n-a fost niciodată contemplaţie dezin teresată şi n-a trebuit să-1 aştepte pe Marx pentru a învăţa să se opintească la roata istoriei şi a-i m odifica cursul. Nu denigrează cu adevărat filozofia decît cel ce o socoteşte inutilă. Pînă şi cenzura, care adesea se străduieşte să-i p ună p iedici, îi arată p rin chiar aceasta un involuntar res­ pect. În sfîrşit mai cred că, încercuiţi cum sîntem de atîtea anxietăţi, nesiguri pe toate dar nedorind nici să ne predăm cu totul nesiguranţei, lipsiţi de răspun­ surile decisive din partea cerului şi a pămîntului dar perseverînd în a le căuta, adesea nu ne mai rămîne altceva de făcut decît să întreprindem ocoluri spu­ nîndu-ne unii a ltora, dar şi nouă înşine fel de fel de poveşti. Dintre acestea, unele sînt mai scurte ş i mai simple, altele sînt mai lungi şi mai elaborate . Există şi cîteva foarte cuprinzătoare şi ele au o precădere im­ plicită, fiindcă le includ în povestea lor pe toate cele­ lalte. Am lllllllit filozofia.


II Filozoful în cetatea sa

1. Ipoteza cenzurii poate fi aplicată lui Platon

A încerca acum aplicarea modelului expus sumar în paginile precedente la Platon şi la scrierile acestuia îmi pare a fi o întreprindere pe cît de plină de dificul­ tăţi şi probleme, pe a tît de incitantă şi chiar de promi­ ţătoare. Şi aceasta din mai multe motive. Mai întîi, este clar pentru oricine că între Platon şi cetatea sa, Atena, a existat un conflict. Platon vorbeş­ te în mod expres despre destinul tragic al lui Socrate, ca în Apologia26 şi Phaidon, face referinţe la propriile experienţe, ca în Scrisoarea a VII-a27, a re în vedere anumite "cazuri", ca în Protagoms, snu ia în discuţie, ca în Republica, în chip general, soartn filozofului în cetate28: "Iar pe cel ce încenrcă să-i dezlege şi să-i conducă pe drum în sus, în caz că ei ar putea să p ună mîinile pe el ş i să-1 ucidă, o<�.re nu 1-ar ucide?" Nu e greu de văzut că realitatea şi efectele ncestui conflict formează un curent ce străbate în to<�.te direc­ ţiile scrisul platonic . Nu trebuie niciodată uitat că, pentru Platon, filozoful în cetate este nici mai mult nici mai puţin decît asemenea unui "om căzut printre fiare" 29, i<�.r în cazul cel mai bun concetăţenii îl so­ cotesc inutil, dar adesea se întîmplă să-I tra teze ca pe un element periculos . Or, în atare caz, e d ificil de închipuit cum ar fi putut scrisul platonician să fie ela­ borat fă ră intenţia de a reprezenta şi o strategie de atac 32


şi de api1rare în acelaşi timp . El depinde atunci nu nu­ mai de autor, ca să spunem aşa, dar şi de presiunile reale sau potenţiale pe care Cetatea le exercita asupra acestuia, înfăţişîndu-se astfel drept un compromis delicat, obţinut în urma unei complicate "negocieri" între cenzură şi cel cenzurat. Rezultă, de fapt, că nici o problemă pla tonică nu poate fi "pură" : Platon n u s e adresează cititorului d e astăzi, c i celui d i n vremea sa, cu care, într-un fel sau într-altul, el trebuie să se confrunte. Pretutindeni, aşadar, chiar dacă în p ropor­ ţii diverse, acest caracter strategic al scrisului plato­ nic e necesa r a fi luat în seamă şi în calcul, ceea ce în­ seamnă să rostim întotdeauna trei întrebări funda­ mentale: ce voia Platon să spună, ce putea Platon să spună şi cum reuşea Platon să spună ceea ce voia să spună. Pe de altă parte, a vedea scrisul pla tonic în relaţie cu cenzura şi sub presiunea acesteia poate, cred, con­ tribui la înţelegerea mai profundă a caracterului lite­ rar şi artistic pc care el îl posedă, caracter ce a încîn­ ta t, dar a şi derutat atîtea generaţii de comenta tori . O aluzie face Platon însuşi, în Protagoms30, sugerînd că poezia, literatura au fost dintotdeauna mijloace de a evita cenzura . Deja vechii poeţi - Homer, Hesiod, Simonides, Orfeu etc. - ar fi fost, de fapt, sofişti "camuflaţi", de frica persecuţiei. Aluzia spune în plus şi în mod specific ceva despre autorul care o face şi care, pesemne, generalizenză propria sa expe­ rienţă a luptei cu cenzura . În orice caz, încă din Anti­ chita te, exista a mintirea unui "Platon persecutat". Numenius din Apameea credea, astfel, că Platon fu­ sese un pitagorician disimulat şi care ar fi găsit o me­ dic "între a fi clar şi a nu fi, spre a scrie în siguranţă ." De aici - crede Numenius - provine şi dificultatea pentru interpreţi de a-1 înţelege în chip unitar: "Scri33


ind astfel, el a oferit motiv pentru vrajbă şi diver­ genţă a opiniilor de după el, însă nu din vreo invidie sau rea intenţie ."31 Aşadar este vorba despre o cen­ zură informală ce se apropie în mică măsură de mo­ delul propus de Leo Strauss . Oricum, fap tul că Platon a fost şi un foarte mare scriitor, chiar un extraordinar poet în proză, cu aceasta toată lumea este de acord . Dar ce rol j oacă esteticul, literarul în filozofie în general şi în filozofia sa mai cu seamă şi de ce Platon a uzat din p lin de metode literare pe care nu arareori le-a respins explicit - iată o chestiune îndelung discutată şi asupra căreia nu există deloc un acord . Julius A. Elias32, spre pildă, arăta că se pot distinge patru linii fundamentale de interpretare a relaţiei dintre filozofie şi literatură: 1 . Literatura este înţeleasă ca o "minciună" pe care filozofia are datoria să o înlăture pentru a restabili adevărul. (Este poziţia explicită a lui Platon faţă de poeţi şi literatură în Republica .) 2. Literatura are un rol educativ şi propedeutic, pregătind spiritele pentru contactul mai înalt cu filo­ zofia "pură". În particular, trebuie notat că partizanii esoterism ului platonic, ai "doctrinei nescrise", pre­ cum Krămer ori Findlay, trebuie să se bizuie tocmai pe o asemenea ipoteză interpretativă a literarului . 3 . Literatura şi poezia, ca forme ale intuiţiei trans­ cendentale, au virtuţi comunicative de care raţiunea singură - şi se asumă că filozofia este tipul de ex­ presie raţională prin excelenţă - nu este în stare. Li­ teratura ar întregi, în felul acesta, filozofia . 4. Filozofia şi raţiunea eşuează complet şi, de aceea, numai literatura mai poate comunica ceva adevărat. Autorul a mintit favorizează, pentru înţelegerea lui Platon, interpretarea nr. 3 - în tradiţia romantică 34


a lui Schleiermacher -, fără a o respinge nici pe cea cu nr. 2. Problema este însă, după părerea mea, că nici una dintre aceste patru direcţii de interpretare şi studiu nu poate să explice suficient marele paradox al lui Platon: un excepţional scriitor care, în acelaşi timp, denunţă, cu ferocitate aproape, literatura şi poezia . Faptul că un autor respinge la alţii ceea ce el însuşi practică ar putea fi, cred, înţeles mai b ine în contextul unei relaţii cu cenzura, cînd literarul şi poeticul pot căpăta un rol esenţial în economia mas­ cării caracterului justificativ al raţiunii. Ar fi vorba, după cum vom încerca să arătăm, despre prezenţa unor tactici "diversioniste", de derutare a cititoru­ lui, chiar şi a celui inteligent, tactici în cadrul cărora colaborează în chip coerent şi fundamental o denun­ ţare formală a literaturii laolaltă cu existenţa ei de fapt. Mai există, în sfîrşit, încă un motiv pentru care aplicarea ipotezei cenzurii la Platon se poa te d ovedi utilă: într-adevăr, am văzut că, pentru a fi utilizată în afara unor cazuri particulare şi limitate, această ipo­ teză presupune o înţelegere neconvenţională a natu­ rii filozofiei, în care aceasta apare drept un demers j ustifica tiv ce-şi ascunde natura şi nu unul euristic ­ de descoperire a unor adevăruri - sau măcar unul "anamnestic" - de redescoperire transcendentală a lor.33 Probabil însă că nici un alt gînditor nu a avut un rol mai decisiv în impunerea şi în menţinerea înţelegerii "convenţionale" decît Platon însuşi. Mai mult: atîta vreme cît vom rămîne influenţaţi, fie şi în chip subtil, de o formă sau alta de platonism, inter­ p retarea "convenţională" ne va apărea în ordinea fi­ rească a lucrurilor şi imposibil de ocolit. Trebuie, de aceea, imedia t adăugat că imensa majoritate a inter­ preţilor lui Platon 1-au studiat şi au căutat să-1 înţe35


leagă exact din perspectiva, mărturisită sau nu, a " concepţiei "convenţionale despre filozofie. C u a lte cuvinte, ei sînt, într-un fel, plnton izanţi, chiar atun ci cînd HU sîn t platonicieni, iar primul şi cel mai celebru dintre aceştia n-a fost altul decît Aristotel. Fără îndoială, s-ar putea spune că nu poţi înţelege ceva sau pe cineva, dacă nu cauţi o bază comună între tine şi ceea ce vrei să cunoşti. S imilia similibus agnoscis. Lucrul este, pesemne, adevărat, dar, aplicat cazului nostru, el nu presupune că trebuie să fii măcar under­ ground platonizant ca să-I înţelegi pe Platon. Să fii om îmi pare destul. Dimpotrivă, o perspectivă " ne­ convenţională" poa te revela lucruri pe care altfel le-am ignora, le-am trece sub tăcere sau le-am califica cu uşurinţă drept inepţii şi ireverenţe. De aceea, pen­ tru că ispita p latonizării rămîne, orice am face sau spune, teribil de puternică şi de insidioasă, o atare perspectivă a r putea avea sorţi să spună ceva neaş­ teptat nu numai despre Platon, dar şi despre noi în­ şine şi despre iluziile de care ne este atît de greu să ne despărţim .

2 . Cetatea ;; i

filozofu l - două ipoteze

Acum, este limpede că analiza propusă a ici tre­ buie să pornească de la starea de conflict dintre Pla­ ton şi Cetate. Am voi să înţelegem în ce constă na tura acestui conflict, care sînt efectele lui asupra filozofu­ lui şi, mai a les, măsura şi gradul în care el dezvoltă o cenzură asupra exprimării ideilor. Căci un om poate fi în conflict cu societatea, fără ca de aici să rezulte că aceasta exercită o cenzură asupra exprimării şi a opi­ niilor indivizilor ce o compun sau asupra unei anu­ mite categorii . Este, de asemenea, important să înţe36


legem caracterul amintitei cenzuri şi felul în care ea acţionează psihic asupra unui autor filozof. Fiindcă, pînă la urmă, cenzura nu este nici un individ, nici un grup, nici o organizaţie birocratică, ci o atmosferă . În înţelegerea acestui conflict au apărut două linii fundamentale de interpretare. Prima dintre ele, pe care o putem numi " tradiţională" şi care, în acelaşi timp, este şi majoritară, ţinînd seama de numărul ce­ lor care au îmbrăţişat-o, îi are drept reprezentan ţi "clasici" pe E . Meye?4 şi pe E . Zeller35 şi porneşte de la ideea că există o incompatibilitate de fond în tre adevlfr şi Cetate, mai ales cînd aceasta este prost condusă . Or, cum filozoful (Socrate, Platon etc.) este acela care spune şi mărturiseşte adevărul, e de înţeles că Ceta­ tea îl va persecuta, îl va interzice şi chiar, în ultimă instanţă, îl va ucide. Această poziţie - în chip evi­ dent platonizantă - a fost mai recent şi în chip preg­ nant exprimată de Gabriel Liiceanu prin imaginea medicinii spirituale36: Societatea - afirma el în esenţă - este în anumite cazuri "bolnavă" spiritual. Spre deosebire însă de bolile fizice, boala spirituală are o particularitate: cel atins de ea se crede sănătos şi nu socoteşte că ar avea nevoie de medic sau medicaţie în vreun fel . De aceea, a tunci cînd filozoful, care este în realitate medicul spiritual, doreşte să tămăduiască societatea spunîndu-i adevărul, aceasta n u numai că nu acceptă, dar reacţionează cu brutalitate şi cu in­ dignare. Se poate uşor vedea că o atare interpretare presupune a accepta, mai întîi, că filozoful spune "adevărul" orice s-ar întîmpla şi, în al doilea rînd, că persecuţia se explică prin ignoranţă, obscurantism, intoleranţă ce pot fi echivalate cu o maladie spiritua­ lă . În privinţa p rimei presupuneri, am arătat deja că ea nu mi se pare acceptabilă . Dar dacă este aşa şi deci dacă filozoful nu vine să rostească "adevărul", el nu 37


poate fi considerat a fi un " medic spiritual", iar per­ secutarea sa eventuală nu mai poate fi explicată în termenii la care ne-am referit . Totuşi, obiecţia cea m a i gravă împotriva interpre­ tării " tradiţionale" a persec �tării filozofiei se leagă de cea de-a doua implicaţie . Intr-adevăr, însăşi exis­ tenţa publică, fie şi un tim p limitat, a filozofiei într-o societate intolerantă, închisă, obscurantistă şi igno­ rantă pare imposibilă . Căci pentru a fi persecutată, filozofia trebuie mai întîi să existe, să fie lăsată să exis­ te . În fond, aşa cum aflăm din Criton, Socrate nu s-a dus la Sparta sau în Creta să-şi expună ideile, deşi se pare că aprecia acele societăţi . Iar Menon îi declară lui Socrate că, probabil, oriunde în afara Atenei, el ar fi fost arestat, fiind socotit un "vrăjitor" (goes)37 . În cetăţile cu adevărat intolerante, "bolnave spiritua l", dacă vreţi, practica filozofării este pur şi simplu cu neputinţă şi numai într-o societate relativ ori com­ parativ liberală şi democratică, precum Atena lui Socrate ori Olanda lui Spinoza, ea se poate m anifesta . Faţă de aceasta, partizanii interpretării "tradiţionale" obişnuiesc să arate, pe urmele lui Platon, a le lui Xenofon şi ale lui Aristotel, cît de degenerată şi plină de vicii era, în realitate, democraţia a teniană. Scrie astfel Zeller, rcferindu-se la epoca lui Socrate (şi, a fortiori, a lui Platon): " Unde mai era acea moralitate plină de substanţă ai cărei reprezentanţi ar fi trebuit să fie Anytos şi Meletos? Nu erau de m ult toate ra­ porturile, perspectivele şi felurile de viaţă pătrunse de o subiectivitate mult mai periculoasă decît cea sa­ eratică? Nu se obişnuise de mult lumea să vadă de­ magogi şi oligarhi în locul marilor oameni de stat din vechime . . . ? Nu parcurseseră toţi învăţa ţii acelui timp o şcoală a iluminismului care distrusese com­ plet credinţa şi obiceiurile strămoşeşti?"38 Fie, acum, 38


că cei ce afirmă acestea erau, mai pe faţă sau mai pe ascuns, partizanii unor regi muri relativ a utoritare, aşa cum au fost destui d intre savanţii germani din secolul precedent care au creat şi au inspirat în mare măsură filologia clasică39, fie că ei declară democraţia ateniană o formă primitivă şi inferioară de democra­ ţie, mai prejos de formele modeme40, în ceea ce pri­ veşte problema persecuţiei, concluzia este asemă­ nătoare: într-o societate " rea", prost cîrmuită, unde mulţimea incultă guvernează neînfrînat, filozoful e neapărat să fie persecuta t . Problema este însă că apare foarte greu de văzut Atena drept o lume închisă, "bolnavă spiritual", dacă aceasta are vreo legătură cu obtuzitatea de spirit, in­ cultura şi intoleranţa . Iar ca să dovedim aceasta nu este nevoie să cită m d in faimosul discurs funebru al lui Pericle, redat de Tucidide - discurs ce ar putea fi considerat a vorbi pro domo -, ci putem să-i dăm cu­ vîntul chiar lui Platon: "Mai întîi de toate - spune el, referindu-se la societatea ateniană - nu sînt oamenii aceia Liberi, iar ceta tea nu ajunge să fie plină de Liber­ tate şi de libertatea cuvî11 tului şi nu există acolo îngă­ duinţa de a face ceea ce pofteşti? [ . ] Oamenii sînt variaţi într-o astfel de orînduire mai mult ca oriunde. [ ] Există o bună şansă ca aceasta să fie cea mai fru­ moasă din tre orînduiri: precum o haină colorată cu toa te culorile, a şa şi democraţia, coloraM cum este cu toate caracterele, ar. apărea cea mai frumoasă [ . . ]" (sub!. A . C.).41 Poate fi o astfel de cetate intolerantă, închisă? Cît despre nivelul de înţelegere şi de cultură al Atenei, ce să mai vorbim? Pot fi socotiţi needucaţi, ignoranţi oamenii a căror supremă distracţie erau So­ focle şi Euripide cu ocazia Marilor Dionisii, ca să nu mai vorbim despre spectacolele de ditirambi sau de­ spre întrecerile muzicale? Cîţi dintre concetăţenii .

.

. . .

.

39


noştri ar suporta trei zile consecutive de teah·u "grav", "serios" (ba şi tragic pe deasupra) de dimi­ neaţa pînă seara? Cîţi dintre ei n-ar dezerta din pri­ mele m inute pentru a somnola înaintea micului ecran? Şi cîţi dintre aceiaşi contemporani ai noştri, trăitori în marile democraţii moderne de care sîntem atît de mîndri, ar fi în stare să înţeleagă, să aprecieze şi să j udece substanţa poli tică a majorităţii discursu­ rilor transcrise de Tucidide? Iar acest extraordinar ni­ vel a l Atenei nu era doar proprietatea unor privile­ giaţi, căci - a firmă Platon, aris tocratul Platon - la Atena prea puţin se mai deosebeau după felul de a se purta şi de a vorbi cetăţeanul, metecul şi sclavul .42 Dar ipoteza " tradiţională" se mai izbeşte de o difi­ cultate: dacă persecuţia filozofiei a venit totuşi din partea unei societăţi închise, needucate şi obtuze, care este rostul dialogurilor platoniciene? E necesar ca, în cazul acceptării acestei ipoteze, să invocăm existenţa unei doctrine orale şi secrete şi să caracteri­ zăm scrierile platoniciene drept "exoterice" . Dar da­ că o atare implicaţie este oricum destul de şubredă fie şi din motive de psihologie a creaţiei - cum am încercat să arăt -, ea se vădeşte a fi cu atît mai nesi­ gură a tunci cînd ţinem seama de incon testabila şi chiar de proverbiala inteligenţă şi cultură a cetăţea­ nului atenian m ijlociu. E dificil de văzut în ce fel dis­ criminarea pe care o presupune neapărat "citirea printre rînduri" se putea aplica tocmai unui atare public sau, altfel spus, oriunde mai degrabă decît în Atena clasică ar fi avut sens utilizarea unei tehnici de a distinge între cei inteligenţi şi cultivaţi, pe de-o par­ te, J i cei "săraci cu d uhul", de partea cealaltă . Impotriva atitudinii şi interpretării "tradiţionale " şi " majoritare" s-au ridicat "m inoritarii", p rintre care vocea de departe cea mai puternică şi mai interesantă 40


n fost cea n lui Karl Popper. În primul volum al cărţii sale Tlze Open Society mzd Its Enemies, Popper nu ezită să răstoarne aproape cu totul datele problemei, tre­ cînd răspunderea, ca să zicem aşa, de pe umerii Cetă­ ţii pe cei ni filozofului şi în special pe cei ni lui Platon . Lui nu îi este greu să arate, criticîndu-1 cu severitate pe E. Meyer şi pe alţii, că a reduce conflictul d intre filozofie şi societate la Atena la ura dintre m ulţimea obtuză şi needuca tă şi o elită cultivată şi inteligentă, căută toare a adevărului este un nonsens.43 Pentru Popper, societa ten ateniană este o " societn te deschi­ să" - prima din is torie, probabil. Ea se defineşte în raport cu societatea care a precedat-o, numită de Popper şi "magică", " tribală", "colectivistă" sa u " or­ ganică", prin aceea că " indivizii se confruntă cu de­ cizii personale" .44 Diversificarea, cosmopolitismul, competiţia socială şi economică, libertatea de expre­ sie sînt, desigur, caracteristicile acestei forme de organizare, prezente la Atena şi pe care democraţiile moderne au dezvoltat-o ulterior la altă scară . Popper socoteşte că ideologia democratică şi liberală a "so­ cietăţii deschise" a fost exprimată de reprezentanţii a ceea ce el numeşte Marea Generaţie: Pericle, Prota­ goras, Democrit, Lycophron, Euripide, Antiphon, Al­ cidamas, Antisthenes: "Dar în această perioadă, la generaţia căreia i-a aparţinut şi Tucidide s-a afirmat un nou crez în raţiune, în libertate şi în frăţia dintre toţi oamenii - crezul nou şi, cred eu, singurul posi­ bil, al societăţii deschise ."45 Socrate ar fi aparţinut şi el, cu trup şi suflet, aceleiaşi Mari Genera ţi i . Popper îl vede ca pe un critic "din interior" al democraţiei, dar ca pe un democrat în fapt. "Există - observă el - o deosebire fundamentală între o critică demo­ cratică a democraţiei şi o critică totalitară a ei. Cea făcută de Socrate a fost critică democratică, a fost 41


chiar genul de critică ce constituie viaţa însăşi a de­ mocra ţiei. " 46 Această opinie nu este împărtăşită de un alt mi­ " noritar" , încă mai radical decît Popper, anume 1 . F. Stane, care, în cartea sa Procesul Socrate, susţine că dialectica negativă a lui Socrate - dacă ar fi fost " lua tă în serios de către cetate - ar fi făcut imposibile şi democraţia şi echitatea . . . " El continuă: Socrate şi " discipolii săi priveau societatea umană drep t o turmă care trebuia să fie în mod necesar condusă de regi . Atenienii, p e d e altă parte, socoteau că omul, după expresia lui Aristotel, este un a n imal politic dotat cu logos, adică dotat cu raţiune şi capabil, spre deosebire de celelalte specii de animale, să distingă binele de rău şi să guverneze singur polisul ."47 Popper, dim­ potrivă, scrie: Există o deosebire fundamentală între " o critică democratică a democraţiei şi o critică totali­ tară a ei."48 Platon ar fi fost exact un asemenea critic totalitar al democraţiei, inamic al societăţii deschise", " partizan al unei forme perfecţionate de neotribalism organicist şi totalitar, pentru care exemplele moder­ ne nu lipsesc. Karl Popper accentuează deosebirea dintre Socrate şi Platon în termeni simpli, dar duri şi lipsiţi de echivoc: Platon 1-a trădat pe Socrate" . Sau: " Socrate refuzase să negocieze în privinţa integrităţii " sale personale . Platon a alunecat pe un drum pe care a fost silit să cedeze din integritatea sa cu fiecare nou pas pe care-I făcea . " 49 În general Popper consideră pe Platon un ins tragic, scindat între admiraţia pentru Socrate şi nevoia de a-i combate idealurile politice şi etice. Ideea mai veche a lui A. Taylor care diviza dia­ logurile lui Platon în socratice" (redînd destul de " corect opiniile lui Socrate) şi platonice" (dialogurile " de bătrîneţe ce ar p rezenta crezul propriu-zis plata42


nician) este astfel reluată într-o manieră psiholo­ gizantă . Dintr-o asemenea perspectivă, este clar că perse­ cuţia la Atena, cînd există, reprezintă doar o îndrep­ tăţită în fondul ei apărare a democraţiei împotriva inamicilor săi declaraţi, aşa cum e cazul lui Platon. Căci democraţia trebuie să se arate severă cu cei in­ toleranţi sau care îi contestă temeiul, cam în felul în care John Locke socotea că statul tolerant pe care el îl propunea trebuie totuşi să-i persecute pe catolici fiindcă aceştia sînt, după el, intoleranţi şi fanatici -, cît şi pe atei - fiindcă aceştia subminează funda­ mentul universal al m oralei şi dreptului .50 Dar cum se explică persecuţia lui Socrate, despre care Popper afirmă că nutrea sentimente democratice? Explicaţia ar sta - crede Popper - mai degrabă într-un lanţ de erori: legăturile lui Socrate cu cîţiva notorii oligarhi compromişi - C ritias, Charmides, Alcibiade - 1-ar fi compromis şi pe el înaintea reprezentanţilor demo­ craţiei restabilite după domnia celor Treizeci de Ti­ rani. Democraţii nu i-ar fi dorit totuşi moartea, ci donr exilul, dar lipsa de flexibilitate şi de spirit de compromis a lui Socrate - lăudabilă în sine - i-ar fi pecetluit destinuP1 Se vede bine faptul că Popper, care este un liberal, un democrat şi un antidogmatic, nu poate accepta că, în principiu, o societate autentic democratică ar putea persecuta gîndirea şi filozofia, iar dacă acest lucru pare să se întîmple totuşi la un moment dat, el trebuie explicat neapărat fie prin ca­ racterul mărturisit antidemocratic al gîndirii respec­ tive, fie printr-o eroare conjuncturală, căci oamenii fiind ceea ce sînt, nici o societate nu e perfectă . Cît de­ spre Stone, acesta explica persecuţia lui Socrate prin nervozitatea societăţii ateniene în urma celor "trei seis­ me" politice pe care ea tocmai le cunoscuse: răstur43


narea democraţiei în 4 1 1 a .Chr., cea din 404 a .Chr. şi pericolul unei răsturnări similare în 401 a .Chr.s2 Recunoscînd valoarea acestor analize şi acceptînd întru totul importanţa de principiu a unei critici ne­ convenţionale, "din afară" a platonismului - ceea ce a stîrnit, de altfel, teribila indignare a numeroşi p la­ tonizanţi53 - nu pot să nu-mi exprim destule d ubii privind soluţia de ansamblu pe care gînditorii amin­ tiţi o dau conflictului dintre filozofie şi societate la Atena . Mai întîi de toate, este greu de înţeles, în ter­ " menii teoriei despre "societatea deschisă , de ce oli­ garhul şi antidemocraticul Platon s-a bucurat p ractic de o situaţie relativ mai bună decît libernlul - după Popper - Socrate. Fiindcă, deşi numeroasele aluzii la persecutarea filozofiei întîlnite în opera lui Platon sîn t formal legate de numele lui Socrate, implicit ele trebuie să fi făcut aluzie şi la situaţia lui Platon în­ suşi, care trebuie să se fi simţit de destule ori a menin­ ţat şi periclitat . Totuşi, după un autoexil de cîţiva ani după moartea lui Socrate, Platon a trăit la Atena, unde a fundat şi a condus Academia, în timp ce învăţăto­ rul său fusese judecat şi condamnat la m oarte în aceeaşi cetate . Pe de altă parte, sugestia că această condamnare s-ar fi datora t unor "erori umane", că "Anytos, liderul democrati.: care a sprij init acuzarea, n-ar fi intenţionat să facă un martir din Socra te, scopul său fiind numai să-1 exileze" - cum scrie Poppe�4 - este cu neputinţă de susţinut. Într-adevăr, acuza­ tarii lui Socrate, printre care Anytos, ceruseră explicit pedeapsa cu moartea .55 Conform legii a teniene, în cazul cînd era găsit vinovat, acuzatul avea dreptul să facă o contrapropunere de pedeapsă la cea cerută înainte de acuzare, iar tribunalul era obligat să alea­ gă între cele două pedepse - cea avansată de acuza­ re şi cea propusă de apărare - fără să aibă dreptul 44


de a se opri la o a treia. Prin urmare, dacă liderii de­ mocraţiei ar fi vrut într-adevăr să-1 cruţe pe Socrate, le-ar fi fost foarte uşor s-o facă, propunînd ei, drept pedeapsă, exilul.56 Dar interpretarea lui Popper se izbeşte şi de alte obstacole: ea nu explică de ce, în vremea lui Pericle, fusese persecutat Anaxagoras, de ce suspiciunea întemeiată sau nu - că Socrate s-ar fi ocupat (la fel ca şi Anaxagoras) de "fizică" şi de "meteorolog ie" ­ adică de "ştiinţele naturii" - putea contribui la o condamnare. Poate fi considerată "deschisă" o socie­ tate care persecută ştiinţa?. Pe de altă parte, Socrate remarca în Euthyphron, 3 c, că, la Atena, nu simplul fapt de a profesa anumi te idei mai neobişnuite era primejdios, ci a voi să le propagi, a "învăţa pe alţii ştiinţa pe care o ai". Poate fi însă considerată cu ade­ vărat liberă o societate care cenzurează comunicarea intelectuală şi care e d ispusă să se arate îngil dui toare doar cu cel ce se angajează să nu-şi difuzeze anumite idei în public?57 Şi să nu uităm niciodatil că toate aceste interdicţii şi persecuţii nu-l puteau privi nu­ mai pe Socrate, ci şi, într-o anumită măsură, pe Pla­ ton însuşi, care n-ar fi insistat atît asupră-le, dacă ele ar fi fost deja doar istorie. Şi iarăşi, cum să explici numai din perspectiva unui conflict politic punctual faptul că Socrate considera că acuzatorii săi formali - Anytos, Meletos - sînt mai puţin primej dioşi de­ cît o anumită opinie publică anonimă defavorabilă, decît rumorile care circulau în legătură cu el de foar­ tă multă vreme?58 De ce putea deveni periculos la Atena să se rîdă de cineva la teatru, aşa cum se rîsese de Socrate în piesa lui Aristofan Norii? De ce Platon, nu numai în Apologia, dar şi în Republica, sugerează că persecutarea şi ridiculizarea filozofului şi a filozo­ fiei pot merge mînă în mînă?59 Conexiunea dintre o 45


opinie publică ostilă şi persecuţia organizată de stat nu apare limpede nici dacă se invocă ipoteza "celor trei seisme" a lui Stane. Căci este o lume liberă aceea în care un tribalism public face legea? Mi se pare, în consecinţă, cu neputinţă de contestat faptul în sine şi de principiu al persecuţiei şi al cenzurării liberei cu­ getări la Atena, fie şi în afara unor considerente poli­ tice conjuncturale. Dar dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că a mbele moduri de a explica conflictul filozofie-societate - şi cel "majoritar" şi cel " minoritar" - se înfăţişează, pî­ nă la urmă, incomplete, insuficiente, nici unul dintre ele părînd să nu poată da seama de complexitatea re­ laţiei dintre factorii ce intrau în conflict, în acelaşi timp ambele arătîndu-se puţin capabile să caracterizeze societatea ateniană cu oarece claritate şi adecvare.

3.

Cum fun cţionează o democraţie directif

După părerea mea, dificultăţile pe care am încer­ cat să le ilustrez apar din pricina utilizării nepotrivite a opoziţiei societate Îllchisif-societate desclzisif. Or, socie­ tatea ateniană nu poate fi descrisă corect folosindu-se în chip unilateral numai unul d intre aceşti doi ter­ meni. O mai bună caracterizare generală a sa ar fi cea de societate ambivalentă. Dar aceasta nu înseamnă că societatea ateniană trebuie imaginată ca imperfectă sau incompletă qua democraţie (dacă lăsăm deoparte chestiunea sclavilor şi a cetăţenilor " pasivi" - femei­ le şi metecii) . Dimpotrivă, tocmai caracterul radical al acestei democraţii, care se manifestă în exprimarea directă, llemijlocită şi completă a suveranităţii populare (a demos-ului) conduce, în ultimă instanţă, la ambiva­ lenţă . 46


Într-adevăr, democraţiile moderne, fiind indirecte şi reprezentative, se bizuie pe existenţa unui set de distincţii funcţionale şi instituţionale ce nu aveau cum să existe la A tena . Astfel, în aceste democraţii moderne se observă, mai întîi de toate, prezenţa unei separări bine marcate între rolul de subiect activ şi cel de subiect pasiv în v iaţa politică: marea majoritate a cetăţenilor sînt, în mod obişnuit, subiecţi pasivi şi numai o dată la cîţiva ani, în timpul campaniei elec­ torale şi al alegerilor, ei devin pentru un răstimp li­ mitat activi . În schimb, numai o foarte restrînsă mi­ noritate de reprezentanţi - deputaţi, consilieri etc. - sînt activi politic de-a lungul unei perioade mai lungi. Lucrurile stăteau, desigur, cu totul altfel la Atena: aici suveranitatea populară se exprima în cadrul "ecclesiei" ce cuprindea toţi cetăţenii - cea 40 000-50 000 - chiar dacă nu toţi puteau participa efectiv deodată la adunări. În principiu însă, p utem spune că rolul de cetăţean "obişnuit" şi cel de parla­ mentar nu erau distincte . Mai mult, fiindcă - după cum s-a socotit - cel puţin 7 000 de cetăţeni îndepli­ neau anual feluri te magistraturi - membri ai C onsi­ liului (bouleutai), ai diferitelor comisii, erau un fel de miniştri (prytanes), j uraţi în tribunale (dikastai) -, fiind, în principiu, desemnaţi în aceste funcţii prin tragere la sorţi - se poate spune că, în fapt, nici rolul de magistrat sau de politician nu presupunea o dis­ tincţie esenţială faţă de poziţia de " simplu cetăţean" (idiotes).60 Or, această caracteristică face, la rîndul ei, ca sfera libertăţii ?i cea a respousabiliti'tţii să fie mult mai greu de distins la Atena decît la noi . A te implica în politi­ că reprezenta nu numai un drept, dar totodată şi o obligaţie a cetăţeanului, chiar dacă - se pare - nu exista o lege explicită sancţionînd pasivitatea politi47


că .61 Oricum, chiar cladi, la rigoare, societatea putea tolera existenţa unui număr mic de cetăţeni "bizari", dezinteresaţi de afacerile publice, în cazul în care această bizarerie s-ar fi răspîndi t şi ar fi făcut şcoală, ea ar fi subm ina t însăşi buna funcţionare a sistemu­ lui, lipsindu-1 de participarea largă pe care el o p re­ supunea .62 Aşa ar fi făcut Anaxagoras; întrebat de ce nu se îngrijeşte de patrie, acesta ar fi răspuns: "eu mă îngrijesc de pa trie" şi a arătat înspre cer. Se poate spune de aceea că tocmai datorită caracterului său participativ, democraţia ateniană - ca orice democra­ ţie d irectă - presupune o limitare a libertăţii perso­ nale . În cazul acestei democraţii însă, participarea a re un conţinut diferit de cel presupus de participarea or­ gmzici'i, " magică", caracteristică societăţilor tribale la care se referea Popper. În acele societăţi, individul îndeplineşte un rol d inainte prescris de cutuma triba­ lă şi de ri t şi este lipsit de personalitate şi de iniţiati­ vă. La Atena, dimpotrivă, individului i se pretinde să se afirme ca o personalitate şi să dovedească iniţia­ tivă, să se exprime diferenţiat, căci procesul demo­ cratic presupune întotdeauna o alegere între mai mul­ te opţiuni posibile ce intră în concurenţă . De aceea, societatea ateniană era dominată de spiritul concu­ renţial, "agonal", de dorinţa de a te întrece cu ceilalţi şi de a excela, dovedindu-te cît mai bun (aristos). Nu­ mai că agon-ul, competiţia, se realizează întotdeauna într-un cadru dat şi în limitele unor reguli limitate la spaţiu l cetăţii. De aceea, iniţiativa individuală nu-şi putea permi te să rupă sau să pună la îndoială cadrul participativ: ea e datoare să se exprime, nu la modul generalului uman, ci să facă manifestă o politicit, adi­ că un fel de existenţă a Cetăţii, a po/is-ului, cu putinţă doar în cadrul po/is-ului. Deci, spre a se afirma, indi48


vidul arc la dispoziţie mai multe opţiuni, ceea ce s ti­ mulează iniţiativa şi diferenţa . Dar este întotdeauna vorba despre iniţia tive şi diferenţe politice, ce nu au voie să se desprindă de comunitatea Cetăţii şi din participarea la ca . Orice discurs care, direct sau indi­ rect, ar face abstracţie de calita tea de cetăţean a emi­ tentului sau a receptorului devine suspect, căci socie­ tatea pretinde participarea din partea unui cît mai mare număr, dacă nu a tuturor, la politic . Aşadar, pe de o parte, individul este solici tat să se exprime ca persoană de sine stă tătoare: el posedă isegoria dreptul de a vorbi liber în adunări, ca şi parrlzesia ­ libertatea de expresie în sens larg . Numai că aceste drepturi rămîn în chip esenţial asociate sferei politi­ cului. Isegoria, într-adevăr, se referea la drep tul orică­ rui cetăţean de a vorbi în Ecclesia, atunci cînd craini­ cul întreba, d upă prezentarea unui proiect legislativ (probouleuma): "Cine doreşte să vorbească?" Metecii ori femeile, cei decăzuţi din drepturile civice (loviţi de atimia) nu beneficiau de isegoria, care apare astfel ca un drept politic şi nu unul civil, prec um libertatea cuvîntului d in zilele noastrc.63 Prin urmare, nu numai că societatea nu distingea clar între drepturi şi obligaţii - ceea ce antrena o an umită nesiguranţă a individului64 -, dar ea nu stabilea esenţialn noastră distincţie între drepturile şi libertăţile civile şi cele politice. Beneficiai de o libertate - de exemplu cea de expresie - fiindcă şi în măsura în care erai cetăţean, nu fiindcă erai o persoană uma­ nă . Conceptul nostru de "drepturi ale om ului" ceea ce presupune anumite drepturi asocia te esenţei umane - era necunoscut în Atena clasică . Una din­ tre consecinţe era indistincţia din tre corpul politic şi ceea ce tot astăzi numim "societatea civilă" . Demo­ craţiile moderne - mai p uţin radicale decît cea a te49


niană - au în schimb o transcendenţi'f ce lipsea aces­ teia: temeiurile lor se află nu doar în voinţa indivizi­ lor ce compun societatea, cum se întîmpla în Antichi­ tate, ci şi într-o ipoteză axiomatică asupra naturii umane, promulgată explicit drept lege universală . 65 Or, lipsa acestei transcendenţe, cît şi indistincţiile la care m-am referit introduc în societăţile antice, cele mai libere şi mai democratice, ambivalenţe ale liber­ tăţii, dublînd mereu drepturile prin conul de umbră al unor prohibi ţii . Dar în ce fel se exprimau acestea din urmă? In so­ cietăţile moderne, eventualele prohibiţii, ce decurg dintr-un sistem legislativ abstract, sînt puse în mişca­ re de Sta t prin diferitele sale instituţii şi forme orga­ nizatorice. Atunci cînd există o cenzură, ea tinde să fie şi o cenzură formală, o colecţie mai mult sa u mai puţin largă de interdicţii explicite. Dar, la A tena, in­ distincţia d intre politic şi civil face şi ca noţiunea noastră de Stat să nu fie pertinentă . Politeia înseamnă deopotrivă "constituţie", " stat", dar şi " caracterul naţional" viu, care se manifestă atît în actele p ublice, cît şi în cele private. De aceea, grecii nu asociau "poli­ teia" unui teritoriu, ci corpului cetăţenesc: ei vorbeau despre politeia A thenaion (a atenienilor), acolo unde obişnuinţele noastre lingvistice şi politice ne-ar indi­ ca să spunem "sta tul sau constituţia Atenei sau ate­ niene" . 66 Mai mult, Statul tindea să se confunde cu societa­ tea, ceea ce apare cu pregnanţă în sistemul judiciar: la Atena nu exista procuratură, astfel că, formal cel puţin, un proces civil şi unul penal nu se deose­ beau. 67 Cetăţeanul era socotit responsabil să dea în judecată pe oricine se făcea vinovat, după părerea sa, de o ofensă nu numai cu caracter privat, dar şi pu­ blic, astfel încît - contrar a ceea ce crede Hannah A

50


Arendt68 - nici sfera privată şi cea p ublică în anu­ mite situaţii nu mai erau bine distinse, ceea ce, de alt­ minteri, putea conduce la confuzii serioase . Lipsa unui acuzator pub lic (procuror) provoca uneori con­ flicte greu de imaginat astăzi : în dialogul lui Platon Euthypllron, personajul omonim se simţea obligat, din motive religioase, să-şi acuze tatăl de uciderea in­ voluntară a unui servitor, deoarece acesta nu avea rude care să poarte acuzaţia, aşa cum se obişnuia .69 În această situaţie, singura formă de cenzură care exista, dar care p utea fi foarte eficace, rămîne cenzu­ ra informală, pe care am numit-o "cenzura la p urtă­ tor" . Dacă pentru noi, astăzi, opinia publică, cu pre­ siunile şi restricţiile pe care ea le exercită, pe de o parte, şi interdicţiile oficiale şi legale, pe de alta, con­ sti tuie lucruri perfect d istincte, nu tot aşa stăteau lu­ crurile pentru a tenieni: opinia publică era totodată şi voinţă legiuitoare în Ecclesia şi voinţă judiciară în tri­ bunalele alcătuite de j ura ţi. Părerile colective privi­ toare la acţiunile, la moralitatea şi la ideile exprimate de un cetăţean - "gura satului", cum i-am spune noi astăzi - constituiau de asemenea şi o forţă politică considerabilă, tocmai datorită sistemului participativ al democraţiei antice . Iar dacă în lumea modernă, ru­ morile privitoare la o persoană pot, în general, să-i pricinuiască doar daune morale şi nu pot deveni, în sine, temei pentru darea în judecată şi cu atît mai pu­ ţin pot duce la condamnarea penală a persoanei res­ pective, nu tot aşa la Atena: aici rumoarea publică era o redu tabilif forţif politicif, aşa cum se vede şi din proce­ dura ostracismului" . " Apoi, de v reme ce completul de j udecată era for­ mat dintr-un număr mare - cîteva sute - de cetă­ ţeni şi nu existau judecători profesionişti, o rumoare publică persistentă, defavorabilă unei anumite per51


soane date în judecată devenea, automat, o prezum­ ţie de v inovăţie. De aceea, Socrate le declară judecă­ torilor săi că se teme mai puţin de Anytos sau Mele­ tos, acuzatorii săi formali, decît de opinia publică de­ favorabilă lui, instalată de mulţi ani şi, desigur, ano­ nimă . Libera exprima re este cenzurată, prin urmare, nu de vreo lege sau instituţie, ci de setul de prejude­ căţi şi de reprezentări ale corpului cetăţenesc, care în­ să alcătuieşte atît Statul, cît şi Legea . Iar dacă într-un sistem de cenzură formală, încălcarea prohibiţiilor se sancţionează imediat şi cu claritate, altfel se petrec lucrurile acolo unde rumoarea colectivă este cen care creează cenzura ?0 Tot cazul lui Socrate ilustrează acest aspect: mulţi ani, un individ se poate exprima public nestingherit, aparent beneficiind de o libertate totală, iar rezistenţele intimpinate par a fi simple ca­ zuri particulare. Dar oricînd poate veni o zi cînd aceste situaţii aparent mărunte şi locale să alcătu­ iască un vector comun public major, căci nu există o distincţie clară între public şi particular, iar comuni­ tatea este suficient de mică pen tru ca numărul cazu­ rilor individuale de însumat să nu aibă a fi exorbitant de mare . E clar deci că, pentru un "iconoclast", a trăi fie şi ca simplu particular (idiotes) reprezintă, în cel mai bun caz, o garanţie de supravieţuire doar pentru " puţin timp" (oligo11 chronon), aşa cum o ştia b ine Pla­ ton71 . Căci pentru ca el să se pună la adăpost, e prefe­ rabil să nu se amestece în afacerile publice (me demo­ sieueill); dar însăşi această retragere, fiindcă tinde să submineze c:1drul participativ al cetăţii, îl face sus­ pect la rîndul ei. Rezultă că un individ cunoscut de multă v reme pentru vederile sale nonconformiste va trăi în nesiguranţă: el nu va şti niciodată cu certitudi­ ne care ar putea fi efectul vorbelor şi actelor sale pe 52


un termen ceva mai lung, iar libertatea de care el, indiscutabil, se bucură rămîne, de aceea, o dată în plus ambivalentă . Dimpotrivă, în societăţile în care individul nu va mai fi ceti'tţean în sensul antic al noţi­ unii, acolo unde sfera politicului se restrînge în fapt la un număr mic de persoane, unde domeniul social şi cel privat se v or separa net de cel politic, noncon­ formistul nu va fi neapărat liber sau mai p uţin liber, ci va avea o reprezentare mult mai clară şi mai certă asupra gradului real de libertate de care dispune. Nu este întîmplător că regimurile liberale moderne au ca origine, mai degrabă decît democraţiile antice, mo­ narhiile postmedievale ce trebuiau să acorde parla­ mentelor, comunelor şi diferitelor stări anumite pri­ vilegii şi drepturi .72 Noi n-am devenit neapărat mai liberi decît era u atenienii; noi însă ştim mai precis decît ei cît a11ume de liberi sîntem. Aj ungem acum la o nouă (relativă) indistincţie din cadrul societăţii a teniene - cea di11tre public şi colectiv. Ea se datorează caracterului predominant oral al co­ municării în această lume. Acum, problema oralităţii a fost destul de mult discutată în ultimele decenii în legătură cu civilizaţia şi cultura greacă . De mare im­ portanţă şi de o remarcabilă pătrundere rămîn lucră­ rile lui Eric A . Havelock (Preface to Plata şi Tlle Literale Revolution i11 Greecef3, pentru care multe aspecte ale evoluţiei gîndirii greceşti dintre Homer şi Aristotel se explică prin ofensiva noului mediu tehnologic re­ prezentat de scrierea alfabetică . Cred însă că anumite concluzii şi opinii ale lui Havelock trebuie amendate şi nuanţate, mai cu seamă datorită faptului că el nu distinge între ceea ce, în cartea mea, Scriere şi oralitate în cultura antică, numeam oralitate primară şi oralitate secundă?4 "Oralitatea primară" ar caracteriza doar societăţile primitive, tribale, lipsite de cunoaşterea 53


scrisului. Î n acele societăti, oralitatea formează o tesătură transindividuală prin care se exprima etosul grupului . Nu există acolo persoane în adevăratul sens al cuvîntului, ci n umai indivizi, ce reprezintă tot atî­ tea actualizări ale acestui etos. Evident, nu aceasta era situa ţia la Atena: a ici existau cu adevăra t persoa­ ne ce colaborau şi dialogau pentru a forma un etos colectiv . Acesta nu este un " dat", nu este un a priori reglementat ritual şi preelaborat în detaliu, ce nu tre­ buie decît actualizat, cum se întîmplă în lumea triba­ lă, ci este un a posteriori, o construcţie ce se cere edifi­ cată social şi care se arată mereu repusă în discuţie pe măsura parcurgerii etapelor istorice . Caracterul direct şi participativ al democraţiei a teniene face ca această construcţie să se realizeze, în foarte mare mă­ sură, oral. Nu mai p utem însă vorbi despre o orali­ tate "primară", ci doar despre una "secundă" . Dar, dacă aşa stau lucrurile, înseam nă că majorita­ tea discursurilor cu caracter public, destinate a reori­ enta conştiinţele în cadrul jocului politic, vor trebui să fie consumate colectiv, de către un grup mai mult sau mai puţin numeros, exact în momentul cînd ele sînt pronunţate. Publicul tinde să se identifice cu audienţa, cu grupul care, în mod actual, ascultă discursul sau ia parte la discuţie. Or, atare fenomen nu poate conduce decît la întărirea presiunii cenzurii informale, a " rumorii". Î ntr-adevăr, dacă primul con­ tact cu un discurs este unul colectiv, e de bănuit că rezistenţele eventuale ale unor membri a i grupului se vor răspîndi spontan la mulţi dintre ceilalţi audi­ tori, se vor a mplifica reciproc prin rezonanţă, vor crea o a tmosferă de ansamblu defavorabilă şi inamicală nu numai discursului în sine, dar şi persoanei care l-a rostit şi care e greu de separat de opera sa în circum­ stanţele comunicării orale. Presiunea audienţei este descrisă de Platon în felul urmă tor: ,

54

'


" Atunci cînd, aşezîndu-se laolaltă, mulţi la n umăr, în adunările populare ori la tribunale, la teatru, în campanii militare sau în altă adunare obştească, oamenii critică cu zarvă mare unele spuse ori le lau­ dă, a mbele, a tît lauda cît şi critica, le fac în chip exa­ gerat[ . . . ] Într-un atare loc, care tînăr crezi că, vorba aceea, îşi va ţine cumpătul? Ori ce fel de educaţie primită de acasă va ţine piept? Căci după ce această educaţie este inundată de potopul criticilor şi al lau­ delor, crezi oare că el nu o va înlătura, ajungînd ea purtată pe unde ar trage-o curentul; crezi oare că el nu va afirma că sînt frumoase şi urîte ceea ce şi mul­ ţimea socoteşte frumos şi urît . ?"75 Iar cînd, mai tîrziu, fiecare dintre membrii grupului respectiv va reflecta, de unul singur, asupra discursu­ lui ascultat, este foarte probabil ca efectul iniţial, de­ favorabil, rezultat din receptarea colectivă să acţio­ neze şi în continunre asupra sa într-o manieră insidi­ oasă, ca o imagine sau o impresie indelebilă şi inex­ plicabilă . Iată de ce - arată Platon - un nsemenea om sau un nsemenea public se poate arăta ostil unui autor, fără s-o ştie prea bine de ce: " Iar cladi cineva îi întreabă ce face şi ce învăţătură propagă [respectivul autor], ei nu pot să răspundă nimic, ci stau la îndoia­ lă (amphig11oousi11)."76 Chiar şi din utilizarea ncestui ultim termen se poate vedea cît de " vicleană", ca să spunem aşa, cît de greu de definit cu precizie şi cît de insinuantă, cît de ambiguă în fine poa te fi persecuţia, ca şi cenzura, în asemenea situaţii. Î n fapt, există şansa ca cea mai simplă şi cea mai subtilă caracterizare a societăţii ateniene di11 perspecti­ va wzui autor să o regăsim chiar la Platon . Astfel, în Olllul politic77, Platon fnce o analiză mai rafinată decît cea d in Republica- mai bine cunoscută îndeobşte­ a sistemelor poli tice, analiză bazată pe două criterii: . .

55


primul se referă la numă rul celor care conduc şi ast­ fel, de aici apar cele trei orînduiri fundamentale: cea în care conduce unul singur - monarhia, cea în care conduce un număr li mitat şi cea în care conduce mul­ ţimea, poporul. Aici intervine al doilea cri teriu, sta­ bilind că fiecare d intre aceste orînduiri se poate pre­ zenta sub două aspecte, ţinînd seama de posibilitatea ca regim ul să funcţioneze potrivit unor legi (kata no­ molts) sau fără să ţină seama de legi (paranomos) . Evi­ dent că regimurile legale" sînt, în principiu, supe­ " rioare celor ilegale" (sau ilegitime), dar felul cum se " ierarhizează toate cele şase forme este plin de interes: monarhia legală" este cel mai bun regim dintre toa­ " te şi el întruchipează de fapt statul perfect descris şi în Republica. Dimpotrivă, monarhia ilegală", care nu " este altceva decît o tiranie, se arată a fi, dintre toate, regi mul cel mai rău. Guvernarea celor puţini , cînd e legală, formează ceea ce Platon numeşte aristocra­ " ţia" şi ocupă poziţia a doua în bine, dar, cînd este ilegală", se cheamă oligarhie" şi ocupă poziţia se­ " " cundă în rău . Cum se poate uşor bănui, democraţia ocupă poziţia centrală sub ambele ei forme. Ea este - spune Platon - dintre toate orînduirile legale " cea mai rea şi dintre toate orînduirile ilegale cea mai bună. Iar atunci cînd toate regimurile sînt nelegiuite, e preferabil să trăieşti în democraţie (n ika zen), dar cînd ele sînt bine conduse, cel mai puţin trebuie trăit acolo" . Se vede astfel că, pentru Platon, democraţia este un loc de întîlnire predilect dintre bine şi ră u. Fiindcă oamenii şi statele sînt ceea ce sînt, nicăieri nu există nici legalitate desăvîrşită, nici ilegalitate totală, ceea ce amp lifică încă o dată confuziile despre care vorbeam . I n esenţă, lipsa de clară distincţie dintre public şi privat, dintre morală p ublică şi lege, dintre civil şi 56


stat, dintre drepturi şi obliga ţii porneşte de la lipsa de transcendenţă a legilor în raport cu corpul politic ce le emisese . Î ncă Fustel de Coulanges observase ca­ racterul totnf?8, aproape totalitar al societăţii ateniene, ceea ce rezulta însă nu dintr-un deficit, ci dintr-un exces de democraţie: caracterul direct, nem ijlocit, al acestei democraţii presupunînd echivalenţa dintre cetăţean şi magistrat, dintre nrc!zon " conducător" şi nrclwme1zos " con dus" . Democraţia ateniană este, aşa­ dar, un loc al contrastelor şi al distincţiilor poli tice dimi11unte, al libertăţilor care se îngemănează cu pro­ hibiţiile într-o proporţie întotdeauna nesigură şi greu de preciza t. Ea, democraţia ateniană, este, de aceea, locul de predilec ţie al echivocurilor şi al penumbrei. 4 . D e c e es te filozoful un ins s u spect Se poate arăta că, trăind într-o astfel de societate - şi care era, în Antichitate, de fapt singura în care el putea trăi79 -, filozoful are buni sorţi să fie supus unor necazuri ce pot conduce pînă la persecuţia dra­ matică şi că, în consecinţă, este firesc ca el să fie tentat să ildopte anumite tehnici de apărare. Ma i întîi, este vădit - cred - din cele discutate mai sus că orice om a cărui imagine publicit nu era prea bună risca, la Atena, din pricina indistincţiei re­ lative dintre societate şi stat, să devină la un moment dat nu doar un personaj antipatic, ci şi un suspect po­ litic. Aceasta deoarece stabilirea vinovăţiei sau a ne­ vinovă ţiei cuiva nu depindea, precum în civilizaţiile noastre fundate pe mornla de esenţă iudea-creştină, atît de nerespectarea sau respectarea unui cod abstract de legi, cît de conformitatea acestei imagini publice cu o imagine standard, cea a "bunului cetăţean" (ka-

57


Las k'agatlws). Iar j udecătorul nu era un funcţionar ca­ re să stabilească măsura mai mare sau mai mică în care o faptă individuală se abate de la o prescripţie generală legală, ci un cetăţean care j udecă global o persoană în temeiul unei imagini sintetice.80 Rămîne să vedem atunci de ce imaginea filozofu­ lui tindea să nu fie prea bună . Discutînd chestiunea, cred că trebuie să ne ferim să legăm această imagine nu prea bună, dacă nu chiar rea, în exclusivitate de conţinutul discursului filozofului sau, mai exact, nu­ mai de anumite aspecte ale acestuia . Dacă am face aşa, nu am înţelege de ce desconsiderarea sau ironi­ zarea zeilor - reală sau presupusă - putea fi, de exemplu, o crimă la Socrate sau Anaxagoras, dar nu şi la Aristofan în Pi'fslirile. Î n fapt, libemlismul foarte real al societăţii ateniene, nefiind un liberalism trans­ cendent cetăţii, ci strict politic- era reglementa t de ocazie şi loc. Isegoria putea fi practicată în adunările publice, iar parrhesia la teatrul comic, care era şi el parte a unei organizări politice .81 Societatea permitea membrilor ei să se exprime şi chiar să se defuleze într-un cadru reglementat, determinat, reuşind astfel să nu-şi saboteze principiile. Dar filozoful, care prac­ tica isegorin şi pnrrlzesia amestecat şi în orice situaţie, părea a depăşi limitele acceptabile ale cadrului pre­ scris, fără să le incalce totuşi în mod formal; de aici multă neîncredere, suspiciune şi atitudine ambiva­ lentă faţă de un asemenea om . Î n fapt, societatea ateniană funcţiona în chip rit­ m ic: momentele de licenţă verbală alternau cu mo­ mente de reţinere. Ea funcţiona, de asemenea, în chip diferenţiat: ceea ce se p utea spune într-un loc, nu era îngăduit sau recomandabil de spus într-altul. Or, fi­ lozoful care părea să nu respecte limitările de timp, spaţiu şi si tuaţie propunea o aritmie ce era resimţită 58


ca subversivă chiar dacă, în mod explicit, el nu încăl­ ca vreo lege. Chiar sofistul se afla într-o situaţie ceva mai b ună decît un filozof tipic precum Socrate. (Deşi Protagoras a avut şi el de suferit: atenienii 1-ar fi expulzat şi i-ar fi ars cărţile în piaţa p ublică după ce au trimis crainicul să le strîngă de la toţi cei care le aveau.82) Probabil că explicaţia acestei diferenţe de tratament stă în aceea că el, sofistul, dădea lecţii pe bani, ceea ce îi limita libertăţile la un cadru şcolar determinat, la cei ce puteau şi voiau să plătească, dar si la un loc determinat - casele aristocratilor sau ale �elor cu dare de mînă, şi nu agora sau gi� naziul. În esenţă, sofistul putea fi asociat clasei profesioniştilor sa u " tehnicienilor", ceea ce îi garanta un statut precis în cetate. Dimp otrivă, tocmai un asemenea statut lipsea filozofului, care nu ţinea seama nici s ub acest aspect de delim itările cetăţii . El nu putea fi asimilat vreunei categorii sau clase sociale anume şi, părînd a nu respecta vreo îngrădire, el tindea să le p ună pe toate la îndoială chiar şi atunci cînd, formal, nu le contesta . Iată de ce, cum spune şi Platon, filozofii se· înfăţişează ca nişte făpturi ciudate, despre care n u ştii ce s ă crezi ş i pe care nu le poţi caracteriza riguros şi univoc . Ei sînt pmztoioi " în multe feluri": " Unora ei le apar ca nefiind b uni de nimic, altora ca fiind vred­ nici de cea mai mare cinste, uneori ei sînt văzuţi ca oameni politici, alteori ca sofişti, iar unora chiar li se înfăţişează drept nebuni de-a binelea ."83 Ra ţiunea acestui fel de a fi şi mai ales de a fi văzut al filozofului adevărat stă, după părerea mea, în în­ săşi natura j ustificativă a demersului filozofic. Î ntr-a­ devăr, la cele spuse în capitolul întîi se poate adăuga că filozofia nu este doar o simplă justificare a unei te­ me, justificare ce încearcă să-şi şteargă urmele, ci o justificare a unei teme unice, proprii filozofului respec59


tiv. Toţi oamenii, fiind fiinţe raţionale, încearcă să-şi j ustifice diferitele presupoziţii personale sau colec­ tive, dar, în general, ei trăiesc într-un "politeism te­ matic", avînd, fiecare, mai multe teme şi, în consecin­ ţă, utilizînd şi direcţii de j ustificare variate . De aceea, viaţa lor nu are, în principiu, nici unitate, n ici globali­ tate, ceea ce nu înseamnă că ar fi " falsă"; dar din pri­ cina diversităţii tematice şi justificative este i mposibil să nu apară repede contradicţii între j ustificări şi te­ me, ceea ce creează de la început o distanţă uşor vizi­ bilă între pretenţiile şi realitatea raţiunii: caracterul justificativ al raţiunii nu se poate disimula nici prea mult timp, nici prea bine. Dimpotrivă, filozoful îşi construieşte opera - dar şi viaţa, în Antichitate cel puţin84 - în j urul unei teme unice pe care caută să o justifice în chip coerent şi unitar, prezentînd-o drept o consecinţă derivată raţional din principii univer­ sale şi evidente de la sine- ceea ce desigur că ea nu este . Dar tocmai din această pricină filozoful nu poa­ te fi asociat " unei specialităţi", fiindcă orice speciali­ tate îşi are propria j ustificare şi propriul nucleu te­ matic, particulare şi " locale". Tot de aceea, filozoful nu poate accepta, decît cu greutate, ritmica sau, dacă vreţi, politeţea" socială; el trebuie să vorbească şi să " se poarte pretutindeni şi oricînd cam în acelaşi fel, tocmai fiindcă personalitatea sa nu se descompune după mai multe roluri, aşa cum se întîmplă în cazul celorlalţi oameni. De aceea, el nici nu se va identifica cu vreunul dintre aceste roluri, părînd însă că le poate cumva mima pe toate. Filozofia este, cu adevă­ rat, nu doar " muzica supremă", cum o proclamă Pla­ ton, ci şi imitaţia supremă, cum o demonstrează, prin scrisul său, acelaşi Platon . Rezultă că filozoful va fi perceput drept un " străin" în societate, în orice societate, şi nu fiindcă aceasta ar 60


fi neapărat "bolnavă spiritual" .85 Ca atare, el va in­ spira sentimente a mestecate: emulaţie şi admiraţie, dar şi a ntipatie şi teamă; în orice caz, prezenţa lui va îngrijora . Apare aici, desigur, şi un anumit complex de inferioritate pe care societatea îl dezvoltă cînd are de-a face cu această fiinţă mai simplă, mai unitară şi care pare în mai mare măsură decît restul m uritorilor o "fiin ţă raţională " , care este filozoful . Or, spre a se descărca, grija şi teama vor genera mai m ulte strate­ gii de "întîmpinare " : se va încerca să se arate că filo­ zoful nu este, în fapt, ceea ce el pretinde, anume, fie că el nu are, în realitate, o temă unică, ci trăieşte în "politeism tematic " , precum toţi ceilalţi, fie că ceea ce afirmă el nu reprezintă decît o justificare, tema ne­ fiind dedusă, cum vrea el să se creadă, ci postula tă . Dar atunci cînd un personaj impresionant la prima vedere e dovedit a nu fi ceea ce pare, ci mai prej os, de obicei se stîrneşte rîsul. Cînd Aristofan îl prezintă pe Socrate drept un sofist venal, dublat de un fel de scamator de bîlci, el izbuteşte, prin rîs, să-şi elibereze concetăţenii de o anxietate: luînd în ascuns cadouri sau favoruri, organizînd "panorama " zeiţelor-nori, Socrate devine şi el un om ca toţi ceilalţi, cu teme neacoperite, date de interese economice prevalente. Tot ceea ce spune acum filozoful nu mai poate apă­ rea drept o euristică şi o căutare dezinteresa tă a ade­ vărului, ci devine expresia cupidităţii materiale şi a dorinţei de a dobîndi faima precară a originalită ţii cu orice preţ. Pla ton ştia foarte bine de existenţa riscuri­ lor ridicolului: de aceea, el vorbeşte, în Republica86, de "un val de rîs " care riscă să-i înece afirmaţiile. De asemenea, el este conştient că dacă justificările sale nu vor fi desăvîrşite - adică i11vizibile Îll calitatea lor de j ustificări în măsura cea mai mare a posibilului - deci dacă filozoful nu "se va putea apăra cu aj utorul ra61


ţiur.i! (logoi), va da seamă, fiind făcut de tot hazul (tothazome1zos )"87. Acum, dacă este limpede că un asemenea tip de reacţie faţă de un filozof va putea apărea în orice so­ cietate, este, de asemenea, evident că numai într-o societate în care deosebirea dintre stat şi civil, dintre opinia publică şi forţa politică, dintre oficial şi social nu este n ici netă, nici distinctă, ea va putea conduce la persecuţie politică în sensul propriu al cuvîntului . (Ceea ce nu înseamnă, fireşte, că orice formă de per­ secuţie politică şi-ar avea originea în astfel de forme de organizare socială .) Altfel spus, a ici, de la opro­ briul p ublic prin ridicol la condamnarea penală este o distanţă relativ mică şi care se parcurge impercepti­ bil. Iată de ce Socrate era convins că nu A nytos sau Meletos îi vor aduce de fapt pieirea, ci o anumită opi­ nie publică, ce îi privise cu reproş spusele şi faptele încă de demult şi fusese cîndva, cu mulţi ani înainte de proces, cristalizată prin Norii lui Aristofan. Pentru noi poate părea curios şi neverosimil ca un om de care se rîde să ajungă, fără alt motiv, un inam ic pu­ blic: la A tena însă aceasta nu era deloc cu neputinţă, de vreme ce rîsul la teatru mai ales servea la defu­ larea unei anxietăţi colective; or, o anxietate colectivă putea deveni uşor o ură colectivă ce, la rîndul ei, nu avea de făcut deloc un pas prea mare pînă să se transforme într-o sentinţă capitală a tribunalului . Rezumînd analiza precedentă, putem spune: 1. Filozofia nu poate avea o existenţă publică decît într-o societate relativ liberă, cum era într-adevăr cea atcniană, deşi aceasta era totuşi departe de conceptul "societăţii deschise " propus de Karl Popper. 2. Filozofia se izbeşte de o reacţie de respingere, posibilă în orice societate ce nu trebuie considerată din această pricină neapărat "bolnavă spiritual" . 62


3. Într-o societa te participativă ca cea a teniană, amintita reacţie socială de respingere devine lesne o acţiune politică şi penală . De aceea, anticiparea reac­ ţiei respective poate influenţa felul în care un autor scrie. Practic, el este confruntat cu o cenzură informa fă pe care trebuie s-o învingă . 4. În esenţă, la Atena filozoful nu e oprit, ca prin­ cipiu general, de a-şi exprima opiniile public; dar în fap t, el rămîne, orice ar face, un ins suspect.

5.

Fuga înainte

Dar, dacă aşa este, ce poate face filozoful? Cum poate el, dacă vrea să evite martiri ul sau exilul, în­ frunta opinia p ublică, cum poate el ocoli şi răsturna cenzura. neoficială care îl înconjoară şi îl presează? El poate face două lucruri - ambele foarte caracteris­ tice lui Platon, care, să nu uităm, vine imediat în ur­ ma lui Socrate şi care, desigur, era decis să evite soar­ ta maestrului, dar totodată să nu renunţe la filozofie. Mai întîi - şi spre deosebire de Socrate - el poate pur şi simplu să scrie. În al doilea rînd, el poate să scrie artistic, să introducă noutatea transformării dis­ cursului filozofic într-o specie de proză literară. În privinţa scrisului în sine, e destul a spune că acesta, anulînd participarea orală, îl lasă pe fiecare ci­ titor singur cu a utorul . Opinia generală, anonimă, pierde astfel o parte din puterea de dinainte. Iar dacă rezistenţele p ublicului se intensificau colectiv prin rezonanţă, scrisul blochează într-o anumită măsură tocmai această rezonanţă . Î n general, scrisul deschi­ de posibilită ţi largi în lupta cu o cenzură "la purtă­ tor" de tipul celei ateniene. Le deschide însă doar, fă­ ră a le şi realiza întru totul de la sine. Mai m ult, într-o 63


societate lipsită de cunoaşterea tiparului, scrisul ră­ mîne foarte v ulnerabil la acest tip de cenzură . Căci, pentru ca un text să supravieţuiască, el trebuie copiat insisten t şi în cît mai multe exemplare. Or, pentru Gl aceasta să se întîmple, e nevoie ca el să fie acceptat şi apreciat de suficient de multă lume, iar rezistentele pe care el le-ar putea deştepta să fie în mare parte de­ juca te . Tată de ce problema principală ţine de felul scrisu­ lui: cum poate filozoful să evite ca cititorii să-i dezvă­ luie "secretul", adică să dea i11 vileag caracterul justifi­ cativ al demersului său şi astfel, reducîndu-l la nivelul şi posibilităţile lor, să-1 ridiculizcze ma i întîi, pentru a sfîrşi prin tr-o persecuţie politică? Răspunsul, în an­ samblu, nu poate fi decît unul singur: fuga Îllailzte. Subiectul trebuie făcut să acopere cît mai bine tema, joncţiunile problematice trebuie camuflate cît se poa­ te de bine. E neapărat ca cititorul să fie derutat şi sedus în toate felurile cu putinţă, pentru ca el să nu remarce ca racterul justificativ al discursului şi pe cel postulat, a priori, al temei . Or, tocmai în acest scop, mijloacele literare, scrisul artistic alcătuiesc o verita­ " bilă "diversiune , dovedindu-şi imensa valoare în asigurarea contra cenzurii informale . Aj ungem, ast­ fel, la punctul esenţial al analizei noastre: acela de a arăta că scrisul pla tonician este în mare măsură deşi nu în întregime, desigur - atît de dom inat de literatură deoarece cu ajutoml procedeelor literare el se străduieşte să blocheze spiritul critic al cititorului prezumtiv, oprindu-1 pe acesta să deconspire natura reală a filozofului şi a filozofiei. Înaintea "potopului de rîs" care i-ar putea îneca atît opera, cît şi viaţa în­ tr-o societa te cu libertăţi nesigure, iată că Platon edi­ fică bizuindu-se tocmai pe ambiguitatea esenţială a artei . 64


6. Cazul Menexcnos

Î n acest moment, ar fi util, cred, să exemplificăm pe un caz deopotrivă caracteristic, dar şi mai aparte, felul în care Platon angajează lupta cu cenzura "la purtător" cu ajutorul procedeelor literare, amînînd analiza mai detaliată şi mai de anvergură totodată a scrisului pla tonic. Acest caz este Me11exenos, o mică compoziţie databilă, din considerente de critică de text, pe la 386 a .Chr., deci cînd Platon avea cam 41 de " ani . Ce "se în tîmplă în Men cxenos poate fi schi ţat, pe scurt, cam în felul următor: Socrate îl întîlneşte pe Menexenos, un tînăr dis­ cipol al său, de la care află că a doua zi va fi desem­ nat oratorul însărcinat să rostească discursul funebru pentru soldaţii căzuţi în bătălie. Socrate ia în derîdere discursurile funebre care spun cetăţenilor n umai ceea ce îi măguleşte pe ei şi cetatea lor şi care, de aceea, nu-i supun pe ora tori la mari cazne: căci este uşor şi comod să-i lauzi tocmai pe cei înaintea cărora vorbeşti . Efectul este asemănă tor celui unui narcotic care te face să te simţi ajuns deja în Insulele Fericiţi­ lor. Mencxenos e scandalizat de ceea ce pare a fi o deriziune a oratorilor, dar şi a sentimentelor cetăţe­ " neşti "corecte ; SoCI·ate, de partea lui, declară că ar putea şi el rosti un discurs asemănător, mai ales că a învăţat arta oratorică cu Aspasia, faimoasa hetairă şi amanta lui Pericle, despre care se spunea cii a r fi con­ tribuit la redactarea discursurilor celebre ale marelui om politic. Mai m ult, chiar în ajun, el ar fi a uzit-o pe Aspasia rostind un discurs funebru pe care acum îl ştie pe dinafară . Consimte să-1 rostească dacă Mene­ xenos va păstra discreţia. Urmează discursul funebru promis, alcă tuit după toate regulile stabilite în acea vreme ale retoricii de aparat (ale genului epidictic) şi 65


care aminteşte atît de celebrul discurs funebru repro­ dus de Tucidide, cît şi de discursul funebru nl lui Ly­ sins, dnr şi de unele discursuri ale lui Isocra te . Cuvîn­ tare<� are două părţi: în prima se face un elogi u ameţi­ tor Atenei, instituţiilor şi istoriei snle, din care nu nu­ mai că orice umbre şi scăderi au fost eliminate, dar istoria în general a fost rescrisă cu un total partizanat naţionalist. Această parte se încheie p rintr-un formi­ dabil anacronism: pacea lui Alltalcidas88, ultimul eve­ niment istoric a mintit, a avut loc în 387, la 12 ani de la moartea lui Socrate, ca re este pus totuşi să rosteas­ că discursul! Partea a doua conţine aşa-numita "con­ solare" (pammytlzia), în care cei morţi se adresează, chipurile, pe rînd fiilor şi părinţilor. Se afirmă aici că virtutea ş i dreptatea sînt mai presus de orice ştiinţă, că omul trebuie să fie autonom şi că bunurile şi gloria care îi sosesc de la s trăm oşi 21u p uţină valoare în sine. Discursul se încheie cu o formulă tradiţionnlă, după care Menexenos îşi exprimă ::tdmira ţia . Socrnte îi fă­ găduieşte că-i va mai recita şi alte cuvîntări ale Aspa­ siei, dacă va şti să rămînă discret. Acesta este Mellexe­ nos, despre care Paul Friedlănder afirma, direct, că este "opera lui Pla ton care p roduce cele mai mari confuzii şi care, printre atîtcn portrete ale lui Socrate, îl oferă pe cel mai pnradoxal"89; iar Louis Mcridier spu­ ne, simplu, că "în pofida dimensiunilor restrînse, Me­ nexenos se află printre dialogurile lui Pla ton care au filcut să curgă cea mai mare can ti tnte de cerneală"90. S-n întîm plat aşa, s-ar zice, pe bună dreptate . Căci ce vrea Platon să spună în Menexenos? Critică el ora­ taria epidictică, în general, sau numai pe cea "veche" (Pericle), ori mai mult pe cea "nouă" (Lysias)?91 Vrea el sil ne nrate cum Il li trebuie scris un d iscurs sau cum trebuie scris? Ori e publicul aten inn cel viznt? Există oare o opoziţie între vădita ironie din p rimn parte şi aparenta seri ozita te d in discursul funebru, aşa cum 66


au susţinut Schleiermacher şi atîţia alţii după el?92 Apoi, cele două părţi ale discursului funebru sînt consonante, cum se silesc unii să demonstreze, sau sînt divergente, cum credea în Antichitate încă Dio­ nysios din Halicarnas? Platon e serios cînd susţine că Atena a fost dintotdeauna o " aristocraţie", cînd afir­ mă superioritatea atenienilor în baza mitului Pămîn­ tului-Mamă - mit socotit a fi în Republica doar o minciună utilă -, cît şi a unei pretinse purităţi ra­ siale în raport cu ceilalţi greci? Şi cum trebuie privite nenumăratele şi grosolanele abateri de la istoria reală - cum ar fi considerarea i mperialismului atenian drept o luptă pentru eliberarea celorlalţi greci, afir­ ma ţia absurdă că războiul peloponeziac a fost, de fapt, cîştiga t de Atena, cît şi încercarea de a-i prezen­ ta pe concetăţeni în tru totul dezinteresaţi în toate ocaziile - aceasta pentru a ne limita Ia esenţial? Şi, in fine, care este sensul anacronism ului care nu putea scăpa nici unui cititor din vremea respectivă priv itor la pacea lui An talcidas? Avînd în vedere toate aces tea, nu-i de m irare că interpreţi mai vechi, în frunte cu însuşi Zeller93, au contesta t autenticitatea dialogului - fără temei filo­ logic serios - şi că mulţi dintre interpreţii mai noi se păstrează într-o rezervă caracteristică cu privire la calităţile operei. A . E. Taylor e foarte elocvent din acest punct de vedere: "A fost o glumă diabolică fap­ tul de a pune discursul din Menexenos în gura unui Socrate-marionetă şi putem fi m ulţumiţi că gluma n-a mai fost nicioda tă repetată, aşa cum sîntem mulţu­ miţi că Shakespea re n-a mai scris un al doilea Troilus ?i Cresida."94 Ce-a făcut deci Pla ton, după Taylor? "Si-a luat o libertate o da tă, într-un moment neferi­ cit." În fond, cum s-a spus de demult: Qumuioque bo­ nus dormitat Homerus. De ce nu, atunci, şi bonus Platon? 1)7


În ceea ce ne priveşte, credem di Menexe11os este o capodoperă, un m ic giuvaier de artă litera ră dirijată cu mare precizie, abilitate şi consecvenţă că tre scopul propus. Iar aces ta nu este altul decît cel de a submilw co11vingerile llaţiollaliste ale ate11imi/or, s ugerîndu-le că naţionalismul este un bluf, fără ca prin aceasta autorul să rişte represalii din partea "cetăţenilor indigna ţi " . Într-adevăr, aceastn este tema pn rticulară n lui Me­ nexeHos - pentru cine vrcn s-o vadă şi nu porneşte cu preconcepţii -, temă mai nparte în opera lui Pla­ ton, dnr nu fără legă tură, cum vom vede<1, cu tema principnlă a operei sale: na ţionalismul este t�r'. '::ll uf, adică o formă de automăgulire colectivă . Ni1�· it.. nu ne determină să credem că Platon se referă nu; .:tli ln un flllllmit tip de na ţionalism, disculpînd un �' : �ip, chipurile, auten tic. Platon a re în vedere, în <lnsan•biu, d iscursul despre ţnră, strămoşi şi istoria na ţic•n;"ll.), discurs care, automat, tinde să-i "înalţe " pe cei c:1ror<l le este adresat, măgulindu-i ind iferent de adevărul spuselor respective. Deci, vinovată, în ultimă ins t<ln­ ţă, nu poa te fi - crede Pbton - decît obsesia dt: :1 adera complet, ,,fără rest", la o patrie, obsesie care amăgeşte şi ne ţine sub dependen ţa ci. Dar cum ar fi putut să dezvolte această temă fără primejdie? Căci - cum o nfirmă chiar el - dadl este uşor să-i lau:zi pe atenieni înaintea atenienilor, este, desigur, greu şi periculos să-i cerţi pe aceiaşi înaintea concetă ţeni­ lorY5 Este greu şi totuşi, cu multă artă, e cu putinţă. Iar Platon nu este, de astă dată, un spiri t speculativ: el nu încearcă să-şi demonstreze, adică să-şi justifice raţional tema, creînd i mpresia că ea ar p utea fi dedu­ să în m od logic din premise universal acceptate. Fie că o atare demonstraţie i se părea în cazul de faţă cu neputinţă, fie că o vedea uşor de deconsp i r<1t şi deci periculoasă, fie că îns uşi caracterul cons trîngă tor al raţiunii i se părea în cazul de faţă neadecvat, fie din 68


altă cauză, Platon adoptă în Menexenos o cale pur lite­ rară: el va "recita" naţionalismul atenian pe un ton atît de ambiguu încît însuşi sentimentul respectiv se va contamina de ambiguitate. Sau, altfel spus, el va "deconstrui " naţionalismul, deconstruind d iscursul patriotard . Mmexe11os se alcă tuieşte astfel dintr-o serie coere11 tă de mztinomii şi co11tradicţii, întreţesute laolaltă cu o sa­ vantă abili tate, aşezak sistematic spre a-l dezorienta şi deruta pe cititor, pe orice citi tor - mai ales pe cel atenian. Iar aceasta se obţine prin m ijloace literare: parodia, ficţiunea d ramatică, ironia, spre a n u mai vorbi despre numeroasde procedee retorice prezente în discursul funebru. D.:-..că cea mai simplă definiţie a literarului este aceea de ficţiu11e care ti11de să capete sta­ tutul realului, a tunci Meu.:xellos este o desăvîrşită pie­ să li tera ră . Antinomiile despre c1re vorbeam pot fi observate pe mai multe niveluri. Cel dintîi este nivelulmttorial. Cui aparţine în fond di:;cursul funebru? - se poate întreba ci titorul. Lui Pl.:d·,n? Dar Platon, ca în totdea­ un3, îşi atribuie spusele i·cl' Socr<1te. Atunci lui Sacra­ te? C.\,,r Socratt! n u puk;; şti ce s-a întîmpla t după rno:wtea sn. At unc i parh,. ;: Lnală ii aparţine lui Platon şi restui lui Socrate? Sau �·OJ' �d îi ap<1rţinc, în fa p t lui Pialc:� care se descnrd ''· -�>p::msabilitate fă ră prea muiti1 convingere? Totu:;;· .-J.k ·-�·ă ceva ii nparţine şi lui ';n:::ratc. in ciud�1 anac. ·;:u•.;lui. Dar si acesta se o.;·;i b(:rc;t2<'1 ,L respons<1bii i:n favoarei.l Aspasiei 96• lnsti, cur:1 se bîrfeşh: c1 Pc:.· �!:· fi înv.Jţ.Jt arta orato,

-

.

. .

. ic.,1 li,� Jn r\•;p<1sia ŞI ca u·, t'eZ:.:··, poe1ie că, într-o ��r. �;q.,ul:;î<� şi lui Pericle. !\·,;. (,JJ'i F'erKie) .1r fi compus pi: l.i.t ci�c� :':)ocr.Jtt�, ci, Cttn1 -::;u�:·=· · �-r�urneni dai/ -�·�d tc i ne v u , 1..�n. t':/)

·.

ubişnuiau "să colabo!2. măsură, discursul ci'i poate nu Aspa si a , 1 unnJ. discursul ros­ /i'i !'v1enexcnos la un ·.

':··ştie-.:.�ine'-!7. Aşadar,


cine este autorul formal al discursului? Platon, Sacra­ te, Aspasia, Pericle sau un nu-se-ştie-cine m isterios? Dificultatea de a decide conduce, fireşte, la dificul ta­ tea de a stabili responsabilităţi clare şi acuzaţii pt:rso­ nalizatc. Pc de altă parte-·- îşi mai poate spune cititorul -, în spirit şi în construc ţie există unele analogii între acest diset!rs funebru şi cel al lui Pericle reprodus de Tucidide . In a mîndouă este lăudată, în tr-un mod pa­ triotic şi înălţă tor, democraţia ateniană . Dar oare n u-i p rea mult s-o declari pc aceasta "aris tocraţie" - fă­ cînd un joc de cuvinte etimologic - cum face Sacra­ te? Apoi, desigur, Pericle afirmă că la Atenn demni­ tăţile sînt a tribuite celui care are "o bunil reputaţie într-un anumit domen iu" (eudokimei en toi)98, indife­ renr de avere sau rang . Socrate, de partea sa, susţine că demnitătile se atribuie celor care "par cei mai buni" (doxasin aristois)'�9. Cele două verbe, eudokimeo şi dokeo, sînt înrudite etimologic . Înseamnă ele aici acelaşi lucru sa u n u? Dokei11 se referă aici, ca în altă parte la Platon, la ceea ce parc a fi în tr-un fel,ji'irii si'ifie Îll fapt, sau are sensul mai tradiţional şi mai banal de a "avea rep utaţie", ceea ce îl face aproape sinonim cu onorabilul eudokimco utilizat de Pericle, care desigur nu inten ţiona să cri tice sta tul pe care îl conducea? Deci, încă o da tă, discursul din Mmcxenos aparţine, măcar în spiri t, lui Pericle sau este el o parodie la discursul aceluia? În primul caz el reprezintă o cu­ vîntare pa triotică, în celălalt - nu. Or, exact o astfel de stare de incertitudine sistema­ tică doreşte Pla ton să creeze: cititorul să-şi piardă ori­ ce siguranţă în judecată, să abandoneze clari tatea, să nu ştie dacă trebuie să se indigneze sau să admire şi, t�stfel, si'i dcvini'i perrnenbil îndoielilor de tot felul. Un alt set de a ntinomii cauzînd ambiguita te şi echivoc apare la ceea ce putem n umi nivelul moda!. 70


Că este aşa, o dovedesc înseşi reacţiile contradictorii ale interpreţilor moderni: e Platon serios în Menexe­ nos? După unele părţi ale discursului funebru, mai ales în cea de-a doua parte a sa, în "consolare", s-ar părea că da . Faptul că nişte oameni a u m urit nu e de luat în rîs oricum . Pe de altă parte, ironia este şi ea evidentă, în special în partea dialogată de la începu­ tul operei . Socrate pare chiar a invita la ironie cînd spune: "Da r probabil că ai să rîzi de mine dacă am să-ţi apar eu, om bă trîn, că încă mă joc ."100 E a tunci totul o joacă? Acest amestec de glumă şi grav i ta te cu care este aborda t discursul patriotic 1-a nemulţum it, printre alţii, şi pe Wilamowitz-Moellendorff, care scria: "[ . . ] această scriere spirituală şi plină de umor are şi ceva ambiguu şi nemulţumi tor pentru noi, din două motive: fiindcă îl are în ea prea puţin pe acel Pla ton pe cnre îl iubim şi pentru că provoacă o com­ paraţie cu Tucid ide pe care nu o susţinem ."10 1 Dar .:ine este acel Platon "pe care-1 iubim"? Pesemne că cel din CJ·iton, cel care părea a fi bun patriot în pofid<t unor justificate resen timente pe care le p utea avea faţă de Cetate . Dar chiar şi acolo, Pln ton este cu ade­ văra t patriot sau are el a tîtn devota ment pentru So­ crate, încît orice ar face şi ar spune acesta, el trebuie justificat şi socotit desăvîrşit? Extrem de in teresante sînt şi antinomiile care apar la nivel conceptual: astfel, după ce în prima parte a discursului funebru, Pla ton (sa u Socrate, sau Aspasia etc.) a elogint pe brg şi cu o extraordinară emfnză nu numai fnptcle stră moşi lor, d<�r şi superioritatea lor rasială fa ţă de ceilalţi oameni, greci sau barbari, după ce a afirmat c.1 Atica este leagănul omenirii şi locul unde a fost inventa tă agricultura 102, o dată începută cea de-a dou<1 p<1rte, în care se ndrese<1ză copi ilor ce­ lor morţi în lupt5, el sp une: "[ . . ] să nu vă folosi ţi de reputaţia stră moşilor şi nici s-o cheltui ţ i, ştiind că .

.

71


nimic nu este mai ruşinos pentru un bărbat care are oarecare pretenţii despre valoarea sn decît să se lase stimat nu pentru însemnătatea sa personnlă, ci pen­ tru cea a strămoşilor."103 Inr ceva mni tîrziu, ndresîn­ du-se părinţilor celor morţi, autorul declctră că "acel bărbat cnre face să atîrne toate cîte conduc la fericire sn u în apropierea ei de s i n e însuşi şi care nu se ata­ şenză de alţii de care să fie abătut din drum, după cum aceştia o d uc bine sau rău, acest orn s-a pre g ilti t cel mai bine să trăiasdî. şi el este cump�'itat, el este c urnj os şi înţelep t"104. Altfel spus, aici in it dou:1 parte a discursului funebru, se distruge mni întîi tocmai sensul laudelor aduse slr�1moşilor in prima r•�rtc; iar apoi se min i ma l i zea z 5 şi rostu l lamcn taţiilor funebre. Dacă omul ideal este omul a uton o m ce valoare mai au pentru el evocările p ublice ale glorii lor trecute, cit şi exteriorizarca unor sentimentt� legn te de ele'� Obser­ văm c5 discursul funebru tinde să se nfirme si si1 se autoconteste în ncelaşi timp; el se autorespingc. Î nsă toa te aceste n iveluri d e antinomic şi de ambi­ guitat� se subsumeazii marii antinomii ontologice, caracteristice de fapt operei de fi cţ iun e . Pe de-o parte, iată un dialog viu cu personaje ce "parcă triliesc" 110 felie de viaţă". Pe de altă parte, iată personajul principal - Socrate c<.1rc poves teşte ceea ce el nu are cum să ştie: Socrate afirmă, i m p l ici t că d, ca pro­ tagonist în Menexenos, nu există . Mai m ult, el arc gri­ jă să-i atragă atenţia lui Menexenos să nu divulge convorbirea si d iscursul rostit, iar cei doi sînt sin­ guri .1 0 ·'i De u � d e a aflnt atunci Platon însuşi -- s-ar putea întreba cititorul - despre ce n fost vorbn? In­ discreţie? Totul se petrece ca în piesele de teatru sau în romnne: o reali ta te a ficţizmii se îngemifneazt'f �.:u ficţiu­ ,

---

-·-

,

nea realitifţii. Di scursul dt�spre naţionalism există şi există şi, prin con tnmina re, la fel se vn întîmpla şi

nu

cu naţionalismul însuşi: o umbră de irealitate va că72


de<1 <1supr<1 o.cestui<1, dar nu e irealit<1tea rarefiată şi teroce pe care r<1ţiune<1 ar fi putut-o <1duce şi care, forţînd, ar fi putut crea mari rezistenţe, ci irenlitatea mai blîndă <1 tea t r ului şi a mi'\ştii. Descu m pă n i t de toate ambivalenţele textului, cititorul nu se mai poate indigna preil mult dki îşi poate oricînd spune c5 ,,totul n u i decît o poveste", <lŞ<l cum interpreţii mo­ .icrni îşi tot s pu n că totul nu-i decît o greşeilli'i. D<1r tn:buie siî observăm cît de diferite, în filpt si spirit, .int nccste a nti n o m ii de incongruenţele la care se re­ ien�a Lco Strnuss: mili intii, cele despre Cilre am vor­ t;It n-.1 conduc b "deficienţe literilre nparenle", ci :limpolriv:l, conlribuw in <tpariţia u nei e<lpodopere ilici.lle. Apoi, ele nu litln:rup dizgrn!ios o prcsupus<l -

pre<lhlbili"t conlinuil;:tc, nu distrug cocrt.:nţn unui pian de <lnS<irnblu, ci sînt �i;;k·•t,ltic construite în te :neiulunui pbn, c<tm în felul în care un an u m i t dez­ . ·chilibru e<tlculat şi .1numitc opoz1!ii sînt sistematic .<liliz.1!e în tii/ti [;aroc.Y spre a proJLl\ C un du:! de <m :.;1mblu coerent şi puternic. Num<li cei obsedaţi de o .;�; lt:lic:i clasici:.t<m tZi pot in terp rd<l un pla n b<t roc de· .')ivîrşit în felul silu drept o nedt:s<lvîrşin.' (voitZ\ sau nu) a unui ph1n. În sfîrşit, ascmcnt:Zl Zl m big ui t <l ţ i G1 cde ..:1 in MeuCXI'Iiu.:i nu sînt de��tin:�te citirii printre rîn­ duri, nu sînt pl<1s,1k pentru il iltrnge ate n ţi <l doar citi­ lorului i nte l i g e n t Cl�T sil k dcpil�eascZ\ şi p e n tr u a-i 7ncu;oc,1 p.� ccnzor. C<lci cititorul inteligent şi cenzorul :cînt, de f<lpt, unil şi ilCCe<tşi persoiln:l il cil re i vigilenţi'\ t r e b u i e ado:·miti'\ şi <1 drei adversitate critici'\ trebuie dcz<�morsilt<l.

. .

..

Învi'\luindu-se

în vi'\lurile ficţiunii şi ale vor­ bi în rebtivă sig uranţ<l Iar cenzorul din fiecare, ador­ mit şi amilgit, ră m î ne tăcut. Sămînţa îndoielii a putut fi silditil pe un teren pe care clilritatea şi l ucid ita tea şi-\ pot cu mare greutnte revendica. Milsca a triumfat. cu grij<l

poveştii posibil-imposibile, Plnton poate, aşadar, .

73


III

Tema

1. Iubirea pentru Socrnte

Demersul filozofiei cn raţiune justificativă începe, aşadar, printr-un act de nfirmilre iraţional, continuă cu o nparcntă, în fapt falsă demonstraţie şi se încheie regăsind punctul de plecnrc t1Ş<1dar într-un cerc vicios. Prin urmare, în ordine genetică, începutul îl constituie imtioPalul, adică asum<lrea unei teme, pe care filozofia se va strădui :>i'i o prezinte ca demon­ strabilă şi derivntă din principii mai mult s<1u mai ?uţin ge neral Lldmisc. Ţ,�mn nu este o propoziţie teo­ retici::, o abstr11.cţie, o idee; e inexact <:�ş<:�d<lr (ori măcar " incomplet) să încC!"Ci să prezinţi sau să "explici o anumită operi'i filozofică pornind de la o idtJe maîtresse, .J.)a cum, de exemplu. face P.-M. Schuhl pentru Pla­ ton, cu ideea "intennedinru!ui".106 Si nceasta nu fiindcă iJeea în discuţie nu ar fi imporl<mtă, ci fiind­ că ea nu poate fi "primitivă", tocm<1i fiindcă este o "idee", un produs al raţinnii. Iar locul "ideii" se in­ clude în subiect, în "secund". Dacă tema, cn principiu, nu este o "idee", trebuie de asemeneiJ să ne ferim a vedea-o în culorile unui "sentimenlinetafizic", aşa cum ne-a obişnuit existen­ ţialismul: tema nu este "<mgonsa" ori "Qrija", ca la -

Ht•idf.•gger, ori "gre<lţ<l", Gl b S:u!re ele. rn ciud<l C<l­

i:lparcnl nouirtlelecl ual, toale <1ceslea fi, în reali tate raţionnlizări şi justificări

raclerului lor

îmi par

i1

,

74


a posteriori: se încearcă justificarea unei temeri de ceva sau de cineva, a unei griji pentru ceva sau cineva cu ajutorul unor astfel de "sentimente metafizice" . Pe de altă parte, nu trebuie să confundă m tema nici cu un complex de factură psihanalitică . Fiindcă, deşi poate fi influenţată sau cauzată parţial de un com­ plex, iar apariţia ei poate datora destul unui factor sub sau inconştient, tema ca atare aparţine conştiinţei sau persoanei . De aceea, enunţarea ei nu se înfăţişea­ ză ca un secret în opera filozofică, ci este în principiu comunicată, sub o formă mai restrînsă sau mai boga­ tă, într-un mod mai emfatic sau mai discret, dar tot­ deauna vizibil. Pentru Augustin, spre exemplu, tema este dată de propria incontinenţă, în pofida conştiin­ ţei răului astfel comis. De aici el încearcă j ustificarea cu ajutorul teoriei păcatului originar. Pentru Descartes, tema este sentimentul de pro­ tecţie adus de singurătate, aşa cum se poate vedea din scena "meditaţiei la gura sobei" d in Discours de la mt!tlwde.107 Î ntreaga filozofie carteziană se străduieşte să justifice faptul că omul absolut singur, cu propriile s;1le m ijloace esenţiale - date de raţiune - poate să-şi afirme s uperioritatea asupra lum i i . Ceea ce s e ascunde totuşi (secretul) - şi poate in­ duce în eroare-- nu este deci tema, sub aspectul ei de aserţiune personală, ci funcţia ei, rolul ei, semnifi­ caţia reală n pozi ţiei sale în economia d iscursului filozofic. Ea tinde să apară printre concluzii, "la sfîr­ şit" din punct de vedere logic şi demonstrativ (une­ ori şi compoziţional), cînd, în realitate şi din punct de vedere genetic, locul său este "la început" . Î n esenţă, prin temă filozofia îşi mărturiseşte rădăcinile sale personale şi inserţin Îll primt . De acecn, ea nu poate fi nici t!xplicată, nici dedusă şi nici nu o putem socoti a fi determina tă social, economic, cultural etc. Căci da75


că ar putea fi explicată în vreun fel, ea n-ar mai fi temt'f. Poate că la această ascundere în privat a originii temei face Platon aluzie în cunoscutul loc din Scrisoa­ rea a VII-a (341 c) 1 08 : precedenţa şi precă.derea temei - şi nu vreo învăţă tură mis tică şi esoterică - sînt ceea ce n u poate fi explicat fie în scris, fie prin viu gra i . Tema este expresia unei relaţii inexplicabile şi profund personale faţă de cineva sau ceva . Filozofin începe şi se sfîrşeşte în intimitatea persoanei; în dru­ mul său însă, adevărnt, adesen ea cutremură lumea . Tema lui Platon, expri mată la modul general şi ne ţinînd seama de nccentele pe care en le poate căpă­ tn în diferitele dinloguri, este, d upă opinia mea , iubi­ rea şi dorul pen tm SoCJ·ate . Uneori, en - temn - este exprimată în chip de admiraţie şi preţuire, ca în Crito11, PTzaidon, Plzaidros ori Protagoras . Î n Republica este con struită o cetate adecva tă persoanei iubite, ia r în Timaios - un univers în treg . 10 �,� Alteori tema este introdusă insinuant, să spunem, ca în Menon: aşa du­ pă cum centrul de greutate al unui corp po<t te cădea în plinul masei sa le, dnr se în tîmplă să cadă şi în tr-un gol, f:1 r.1 ca i m porlil n ţa centrului de greu ta te si'i fie d i rn in u,-; ; ;'i in ncest din urmă ca z , tot <l Şa şi te ma p o l ­ .

"cn df.�<1 " u ; : eori în <J f<u<:� d i sc :nsului p ropri u -z i s, d< n ot.� :l r:Î n<Îrv.� î n totJea u n .-, !n �.:en t rul de p t· u la te a l .j i scurs u � �� i .,conq:.:dd<�t'' de c i t i t'-1 r, i n teme1ul li n i i !or Jt• forti p re:,;t<� b i li re în t P x. L I u b i rc<J pen tn.1 ')ocra te, n ;;;1 dn r. E1 t rebuie i'n ţek�ll-­ sfi b ;t(:\t:,·:'ir'-l t <� ,_j '- dU<H'C . cJ un sc n ti r:!wr. 1 cc•pleş i l-or ';>i l'Jta l --- e v i der�t de n a tw :1 h •.:.m o-::; ..: x un l ci ·-- s i n u in ternwn i i ��J ulcora ţ i s i ::tnern i o ::n " p r ieteniei sp i ri ­ r u <� h�" Sil ll <l i ";·: m oru ll< ·i pkdon ic" pe c a re o t r<1 d i t1 e F'l u d 1 b on d ;� d v l J 1 1 l) r r t·t_, �-�-i :�(.-. :�, ·t'n c c r,_·,l t �;6 - � ;1crt .' l·t i t·v7.e ie

a ti ta t i m p . C u rn s p u n e ,; 1 l_; , iVL A . (; n UJ•.: , " ci r�t g os lect horn osexuali1 singura era . in gcr t�ra l . socotitb de g reci ..

76


ca împlinire a celorlalte dorinţe ale oamenilor [ ] Acest fapt trebuie acceptat fără prejudecăţi legate de caracterul na tural sn u pervers ni lor, dacă vrem să inţelegem semnificaţia Erosului grec" .U 0 Există buni sorţi ca ultimele cuvinte d in Phaid01z să exp ună concentrat, dar cu o claritate desăvîrşită, te­ ma: Socrate a fost, "din tre toţi oamenii a căror expe­ rienţă am avut-o (epeimthemen ), cel mai bun (aristos) şi, pe lîngă nceasta (kai alias), cel mai înţelep t (phroni11/otatos) şi cel mai drept (dikaiotatos)". Aşadar, înninte de toate, Socrnte este cel mai bun, dar nu donr într-un sens limitnt, etic, cel de "omenos", "blînd" etc ., ci Intr-un sens total: el este perfecţiunea şi străluciren, el este excelenţa întruchipa tă (aristos este înrudit eti­ mologic cu arete cnre însenmnă "excelenţă", cît şi cu prefixul superbtiv ari) . Aşa lucrează i ubirea: ea transfigurează personnn i ubită, o lasă să strîngă ln sine desăvîrşi rea şi nbsolutul. Iubirea nu admite com parative de felul lui "mni mult" sau "mni puţin" şi nici nuanţe, grade şi formule circumstanţiante. Obiectul ei rămîne în totdeauna arisfo11 superlati­ vul neîngrădit şi singura concesie făcută restului lu­ mii este să consimtă ca aceasta să formeze fundalul pe care străluceşte, incompnrabil şi de nentins, "cel mai bun". Dar cum ştie iubirea că are de-a face cu aristo11, cu desăvîrşiren întrupată? Ştie, pur şi simplu, în baza unei trăiri, a unei experienţe vitale Hemijlocite, fără nici o legătură cu ştiinţa sau cu vreo formă de analiză in­ telectuală . [mediatitatea experienţei epeirathemen (de la peim "experien ţă"), cum spune textul platonic - e singura responsabilă . Persoana i ubită se înfă ţi­ şen ză d re p t aris tos şi, de fa pt, ea dezv o l tă o p l en i tu­ dine a existenţei care o singularizează . Aristo11-ul e un dat incomprehensibil, o formă directă de expe. . .

-

-

77


rienţă vitală indisputabilă şi impenetrabilă . Nu există, pentru el, motivaţii, cauze, explica ţii reale, "de ce"-uri. Dar nu poate avea totuşi persoana i ubită calităţi rea­ le? Desigur, dar acestea nu au m ultă legătură cu iu­ birea însăşi, cu existenţa ei . Dacă e ca Titania să se îndrăgostească, ea îl poa te iubi şi pe Bottom, fie aces­ ta şi cu un cap de măgar. Căci dadi însuşirile reale ar declanşa iubirea, dacă aceasta n-ar apărea de fapt înaintea acelora, toată lumea l-ar fi iubit pe Socrate, ori pe Cleopatra, ori pe Julieta . Cînd calităţile reale au precedenţă în înclinaţia pe care o ară tăm cuiva, nu e vorba atît de iubire, cît de preţuire şi respect. Aceasta se întîmplă, spre pildă, cu Socratele xenofontic, de­ spre care, de aceea, p utem spune că reprezintă con­ trariul celui platonic. Fiindcă 1 1 11 ura este contrariul iu­ birii, aşa cum se crede de obicei, ci respectul. (Ura este corelativul iubirii .) Or, respectul se nutreşte din rela­ tiv şi se poate împărtăşi. Dimpotrivă, iubirea, fiind absolută, c şi exclusivă şi incomunicabilă . Nu există o explicaţie pentru ariston-ul pe care îl instituie, o ex­ plicaţie auten tică şi hotărîtoare. Există numai expe­ rienţa lui şi atît. Dar ariston-ul nu rămîne închis în sine, ci se desfă­ şoară, se extinde. O da tă ce este un superlativ al alti­ tudin ii, al excelenţei, el devine repede şi unul al com­ prehensi unii: cel mai bun este şi cel care cuprinde cel mai mult bine. De aceea, ariston-ul va fi urmat şi de a lte s uperlative care îl vor explicita . Să nu greşim , aşadar: kai allos (pe lîngă aceasta) nu înseamnă că ce­ lelalte superlative i se vor adăuga lui ariston venind dinafară şi voind să-I întregească; ele sosesc dinlăun­ trul său şi-l lămuresc. Nu··l întregesc. ci îi tălmăcesc !nţelesul . Căci ariston, ca obiect al iubirii, nu poate fi decît desăvîrşit şi nu poate admite completări . În fap t, i ubirea îşi trage o clipă sufle tul, se repliază un 78


pas înapoi spre a-şi vedea mai bine obiectul . Răsuflă adînc -- kai alias - şi rev ine. Dar nriston - iată - e deodată cumva diferit; e mai bogat, mai divers, mai explicit - unu, dar şi multiplu deopotrivă . Cel mai bun devine şi cel mai înţelept - phronimotatos, aco­ perind tot ce ţine de calităţile intelectuale, dar, în ace­ l a şi ti mp, devine şi cel mai drept - dikniotatos, cu­ prinzînd ceea ce aparţine domeniului moralităţii şi eticului . Fiindcă ar putea obiectul i ubirii să nu fie doar aristos, dar şi phroninzotatos şi dikaiotntos? Iubirea întemeiază, aşada r, totul: Socrate este iubitul, deci el este desăvîrşit: aristos. Dar aşa fiind, cu necesitate el trebuie să fie în plus (kai al/os) cel mai înţelept şi cel mai moral. Dar cel mai în ţelept are totdeauna drep­ ta te: el va spune mereu adevărul. Iar cel mai moral nu ponte face decît binele. Phronimotaton şi dikaiotatoll se îngemăncază şi se presupun reciproc, căci ambele decurg din ariston şi sînt solidare cu el: ia tă silogis­ mele iubirii. Tema e la început. Ea guvernează întregul demers �.: i îi conferă sens şi direcţie. Dar iată că în Phaidon şi nu întîmpli'itor tema este rostiti'i la sfîrşit, ca o concluzie. Prin aceasta se semnifică răsturnarea cse1l­ r ială pe care filozofiil în genernl şi Platon în particular o impun temei, invcrtind ordinea elementelor com­ ponente, introducînd relaţii noi de dependenţă între acestea şi înlocuind absolutul şi iraţionalul iubirii prin justificare şi o aparenţă demonstrativă . Astfel iubirea - ca afirmaţie temat ică - declară: Socrate este aristos -- cel mai b un, fiindcă este aristos şi a tît . Pla ton, în ca li tate de filozof, va replica: voi ară­ ta de ce Socrate este oristos. Iubirea mai spune: cel mai bun este, de aceea, şi cel mai înţelept şi cel mai drept (phro11inzotatos kai dikaiotatos). Platon va răspunde: in­ vers, tocmai fiindcă este cel mai înţelept şi cel mai ·-

79


drept, Socra te poate fi socotit şi cel mai bun . Iubirea afirmă: fiind cel mai înţelept, Socrate spune, din ofi­ ci u, adevărul; fiind cel mai drept, Socrate face întot­ deauna binele . Platon va zice: dimpotrivă, numai fiindcă spune adevărul, Socrate e şi cel mai înţelept şi numai fiindcă face binele e şi cel mai drept. Iubirea afirmă, în sfîrşit: îl iubesc pe Socrate şi de aceea el este cel mai bun şi, de asemenea, cel mai înţelept şi cel mai drept. Platon răspunde: voi demo11stm că So­ crate are o m ulţime de calităţi, ceea ce justifică iubi­ rea pe care se cuvine să i-o purtăm . Vedem deci cum filozofia vrea să demons treze absolutul iubirii şi exclusivitatea sa . Altfel spus, ea se va izbi de rezis­ tenţa incompletitudinii mijloacelor demonstrative, cît şi de bariera publică a indiferenţei, a dispreţului sau prejudediţilor. Filozofia se luptă, prin urmare, cu imposibilul în acelaşi fel pătimaş însă aparent fără speranţă în care Iacob se luptase cu îngerul o noapte în treagă la malul unui rîu. Dar uluitor şi măreţ deopo­ trivă este că, în faptul zilei, amîndoi par a fi biruit. . . 2 . Pederastie ?i homosexualitate la A tena

Am vorbit, deja, în capitolul precedent despre cî­ teva rezistenţe pe care filozoful, în general, avea a le întîmpina la Atena . Trebuie arătat acum că la acelea se adaugă şi altele, de data aceasta cu caracter speci­ fic. Ele privesc tema lui Platon - iubirea de tip ho­ mosexual pentru Socrate şi tot ceea ce aceasta putea i mplica . Dar nu ne contrazicem? N-am afirmat puţin mai înainte că acest tip de iubire era nu numai accep­ tat de greci, dar şi elogiat? Trebuie spus acum că lu­ crurile nu stau chiar atît de simplu. Desigur, atitudi­ nea de ansamblu a grecilor, aşa cum rezultă nu nu80


m n i d i n tex te, dn r şi d i n a r ta lor, em de o îngă d u i n ţn rem a rcab i lă fa ţă de rela ţiile h o m osexuale - î ngă­ d u i n ţil fără egnl în E u ropa c reş t i n ă pînă fon rte re­ cent . 1 1 1 În p r i v i n ţn elog i i l or îns.1, n u tre b u i e u i t a t că m ul te scrieri reflectă un p un c t de v edere p ă rtini tor - să-i s p u n e m cei <1 l i n telectuali lor l<1con i za n ţi sa u il l a r i s tocra ţ i lo r -, p unc t d e vedere c e n u treb u ie gene­

ral i z a t fă ră p rec,1 u ţ i i . 1 1 2 Pe de a l tă pa rte, n u o d;1 til. <1 c t i v i ta t e,1 h omosex ua lă este ca l i fic1 t.] şi î n termeni

severi, fi i n d n u rn i t,) o "dezonoa re'', o " ruşin e " , un "acl i n fa m" , ia r cel m <1 i <1 d ese<1 n111l11kia s<1 u n w l tlwklll,

ceeil ce l i teral î n seil m n ZI "em asc ula re", " l i psă de v ia-· gil " şi se referi'\ în speci<1 l la rol u l p a s i v j ucat de un

bărbil t <1 d ult . 1 1 :1 Lil A te n <-1 , h om osexuil l i ta teil era re­

glemen til tă de leg i , Î il r p rosti t u ţ iil milscu l i n i:i (sub forma pi1 s i v il m il i cu sea m ă ) e ril d i spreţ u i tă . 1 1 4 Adul­

ţ i i cil re s e fi1 c useră v i n ov a ţ i de eil p i e rdea u d i n drep­

t ur i le l or pol i t ice . Pe de a l tă p a r te, băi e ţ i i era u pro te­ j il ţi de lege pe t i m p ul şcola r i tă ţ i i î m p o triva a b uzuri­

lor se x uil le . Pi1 re, il şa d a r, să e x i s te o con tmdicţie în tre tolera n ţi1 , ch i <1 r e l ogi u, pe de-o p<1 rte, şi serioase p ro­ h i b i ţ i i lega le ş i m om le, pe de a l ta .

E x p l i c<1 ţ i <1 - i1 Şi1 cum <1 m t5 con v i n g ă t o r Vern L .

Bullogh - s ti1 p robabil în fa p t u l d 1 g rec i i tolem u ş i po<1 te încuril j a u h o m osex uil l i ta tea a tî ta v reme cît eil

n u pri mej d uiil oiko.s-ul, fa m il i a . l 1 � De a ceea toc m a i ,

forma l ic i tă ş i c a ra c terist ică pen tru h o m osex u a l i ta tea greacă era pr:dcm.stia : o legă tură fL'niporarii în t re un

b ă rb a t m il t u r (aa::;tc::;) şi un a dolescen t

(cromr:n o.s,

pai ·

dika ) . Aceas til rela ţie - a explicat e x trem de conv i n ­

g il tor H .- I . Ma rrou - a vea u n i mp ortan t ca racterfor­

lllllfiv ;;i educatiu: b ă rba tul matur e ra , în tr-un fel , tuto­ rele, p ă ri n tele sp i ri tua l ş i învă ţă torul tînihu l ui , şi

doar în u l ti m u l ( c h i a r dacă nu în cel d i n urmă) rînd

i ub i t ul să u : " Legătur<:� a m oroasă se î n soţea c u o m un -

81


că de educare de partea unuia, de maturizare de par­ tea celuilalt, nuanţată la primul de o condescendenţă părintească, la al doilea de supunere şi veneraţie [ . . . ] Pentru grec, educaţia paideia consta esenţialmen te in raporturile profunde şi strînse care uneau un spirit tînăr de unul mai vîrstnic ce-i era primului deopotnvn model, călăuză şi iniţiator, raporturi pe care o răbuf­ nire pasională le lumina cu reflexe tulburi şi calde ." l i 6 După ce însă tînărul devenea adult şi căpăta tmte drepturile de cetăţean, el trebuia să se însoare, să facă copii şi s5 ducă o viaţ5 heterosexu<1lă cel puţin un timp, pînă ce, la rîndul său, putea să-şi g5sească un adolescent drept temporar eromenos . Vechea legătură trebuia, prin urmare, să înceteze o dată cu intrareil în maturitate a tînărului, iar dadi continua la un nivel pasional mai i ntens decît cel propriu unei sim ple prie­ tenii, faptul ern probabil ln fel de rău văzut socinl­ mente ca o legătură extraconjugală permanentă pen­ tru morala europeană convenţional5 . E limpede că ruptura despre care vorbim putea fi în unele cazuri traumatică pen tru ambii parteneri, daci'\ relaţia era puternică şi profund5 . În acest caz, putem în ţelege că ei aveau toate motivele s5 înce rce s;] o justifice în ochii lumii, demonstrînd în felul acesta că preiun­ girea reiaţiei era de dorit şi folositoare, în acelaşi fel, mutatis nw tmzdis, în care morala cavillerească din Evul Mediu tindea să justifice anumite forme de amor he terosexual extraconjugal. Vedem astfel, înc5 o dată, cît de pătrunsă de am· bivalenţe era atmosfera socială grecenscă , fie şi în li­ bertnra Atenă: toleranţa şi cenzurarea se asociază şi se îngt�mănează rodind o penumbră greu de ddinit cu precizie, dar al cărei rol în mobvarea gîndirii şi în solici tarea creativităţii mi se pare considerabil . . 8 L,


Într-adevăr, dacă învăţă tura , educaţia (paideia) era, în general, cea care putea j ustifica social pederastia, o învăţătură în mod necesar prelungită dincolo de vîr­ sta adolescenţei ar fi putut atunci j ustifica homosexu­ alitntea între adulţi şi, în general, o relaţie profundă, durabilă, care refuza să contenească atunci cînd mo­ ralita tea publică şi convenienţele sociale o cereau. Or, atare paideia prelungită nu putea fi oferită decît de filozofie. Acensta însem na că filozofin - în sensul lui Platon cel puţin - se acomodează cu, şi chinr p re­ supune relaţii erotice îndelungate ş i s tabile, justifi­ cate şi motivate de necesitatea un ui antrenamen t in­ telectual complex, îndelungat şi a unei formări spiri­ tuale profund e . N u în tîmplător, Eros însuşi este vă­ zut, În Symposio11, drept plzilosoplzos şi d rept un model al f iloz ofului cu trăsături socratice de neconfundat de altfel . 1 1 7 În P!ll7idros se arată, prin intermediul unui d iscurs al retorului Lysias, întîi reluat şi apoi respins de Socra te, că iubirea homosexuală pre lungit ă nu se poate disim ula şi deci "salva" sub aparenţa falsă a unei simple am iciţi i . Dimpotrivă, susţine Platon prin intermediul celui de-al doilea discurs al lui Socrate, o asem enea relaţie hom osexuală prelungită pu tea fi jus tificată p ublic numai cu aj utorul unei legături pai­ deutice speciale, pregătite de către filozofie. F i lozofia justifică şi raţiona lizează iubirea într-un mod şi într-o măsură în care retorica şi, în general, educaţia curen­ tă se arătau incapabile. De aceea, retorica pierde crede Platon - "întrecerea amoroasă" din Phaidros . Filozofia este mai mult decît o iubire abstractă pentru înţelepciune; ea presupune şi o profundă pasiune, mult mai concretă, pentru maestrul de înţelepci une. 1 1 8 Pe de aită parte, nu-i m a i puţin adevărat că încer­ ca rea lui Pla ton de a asoc i a într-o relaţie j ustificativă fi l ozofi a şt homo�:,exual ita leLJ. re p n :ze nta •J erez ie ,

.

83

"

"


pentru morala standard ateniană; în orice caz, o ase­ menea a titudine fusese resp insă cu o generaţie în ur­ mă de către Pericle însuşi, atunci cînd acesta, vorbind in numele atenienilor, declarase: Philosophoumen aneu malakias, ceea ce trebuie tradus, fără subînţelesuri ipocrite, prin: "practicăm filozofia, dar nu şi homose­ xualita tea (legată de ea) " . Traducerile curente: "prac­ ticăm filozofia fără moliciune" sînt, de bpt, aproape de neînţeles . 1 1 9 De fap t ceea ce şoca era fap tul că pen tru Platon (dar şi pentru alţi discipoli ai lui Socra te, probabil), filozoful, maestrul, fiind aristos, trebuia iubi t cu de­ votament şi totală dăruire nu doar un scurt răsti mp, ci mereu şi viaţa toa tă . Pentru Callicles, in Corgias, grav nu este, în sine, să ai de-a face cu filozofia: filo­ zofia - declară el - este un lucru plăcut atîta timp cît o practici cu măsură ln vîrsta potrivită, adică la adolescenţă; dar dacă te ocupi de ea în continuare la maturitate, ea devine o nimicire, o corupere (diapl!­ tlwrn) a oamenilor. 1 2° Filozofia poate permanentiza astfel legături "antisociale", ce scurtcircuitează rela­ ţiile corecte, esenţiale pentru bunul mers al ce tăţii de­ mocratice . Cum spune iarăşi Callicles: "Ceea ce se întîmplă cu un astfel de om, oricît de bine dotat ar fi, este să devină lipsit de bărbăţie (mwndros), fugind el din m ij locul ce tăţii şi din agora unde, vorba poe tului, se află bărbaţii cei 7.1/"edll ici, ş i să trăiască restul v ieţii dosit într-un colţ cu trei-pa tru tineri bărbaţi, flecă­ rind, fără să spună nimic demn de un om liber şi mă­ reţ ."121 Implica ţia că filozofia, susţinînd şi j ustificînd homosexualitatea pe termen lung ş i dincolo de ado­ lescenţă, întrerupe relaţiile civile normale trebuia să fi fost, pentru cititorul grec, evidentă dintr-un aseme­ nea pasaj . 84


Înţelegem a tunci de ce filozofia a cărei temă este iubirea pentru o persoană - iubire, în cazul de faţă, nu doar limitată, "pederastică", ci matură şi exclu­ sivă - e neapărat să se pună în opoziţie cu Cetatea . Căci o asemenea iubire, justificată de efortul filozofic, fiind îndelunş ată şi acaparatoare, este retrasă sta tu­ lui şi patriei. 22 Concentrînd u-se asupra unui afect personnl şi străduindu-se să arate că acesta are j us­ tifica te intensitatea, dumta şi exclusivitatea întrucît obiectul său este m·istos, cît şi, desigur, plironimotatos şi dikaiotatos, Platon se aşază nu n umai împotriva moralităţii comune, dar şi a politicului - aspecte de altmi n teri greu de d istins la Atena, după cum am văzut. Că, în asemenea condiţii, Cetatea îşi putea cenzura ori chiar condamna filozofii acuzîndu-i de "a corupe (diaplztlieirein) pe tinerii bărbaţi" - cum stă scris în actul de acuzare al lui Socra te -, e de înţeles, chiar dacă nu de scuzat. Filozofia j ustifica o relaţie homoerotică prelungită şi stabilă, delerminîndu-i pe aceşti tineri bărbaţi (neoi), ieşi ţi din adolescenţă şi aflaţi l a vîrsta întemeierii unui oikos propriu, sil ezite a întrerupe rela ţiile tandre întreţinute cu da sdl l u l l or ş i a deveni cetăţeni " normali '' .121 f<1 r faptul eZi P! n t on p utcil s:1 S'-2 decb re os ! i l n;:ţ i 1Jnalismului <!: l e n i ;_·! n -·-­

v<'\zut i'n tîmplîn d. t•.· se în. lvTcncx!:J;o:.; - apare i1Cl1 m d re p ! o con sţ•ci n ţi'i a te mei fund;1rnen t<�lc: i u b i -­ re<l un ui bi'î rb;) • p·-�nl:ru u_n .1 ! t bi'irbat, fi(.' :} i r!:��r (n�·a::) n u un ad oh>sc<.' n t (m�·irakic,3, �,•p/lt:+o;:;) s i i ul:.-- i rt�<� pen tru pa trie rep n:zen t<� '..l d o u/t •.'x clus i v i s î n e . Ri1 mîne în s?l r;�s�:n [ i i'l l si'\ în ţeh�,f;erP c u m i zb u teşk� Pbton, 1 n i1 s c men�:�a c1 rnnn s h n ţe, .,se� scD.pe ; c u m pc•<l :e �-' ' f�� o� ca justi ficare;: i ubi rii s<"i ap;1r;'\ ro:zonabilă, piauzib i li'\ şi rdo t i v nepri lr•cj d ioas;'î. j usti fican:.J unei 1 u b î ri perem: can; tiî! de, de acee,1 toc mc1 i , �;<') snb DtcZt.; rn <� i m u l t sa u m a i p u ţi n :·nsc :;>l F'ri n ( ip i : te p.:l rticipa tiv t• <.1 le c u m ;. rn

-

·-- -

.

'

·----

Cetăţi i .

8 .5

1/

--

r

'


3. Solidaritatea domeniilor

Iar această "scăpare" a rc a intriga cu atît mai mult cu cît procedura justifica tivă a iubirii se izbeşte de o complicată problemă, prezentă mai peste tot în opera lui Platon: este ceea ce am p utea numi problema soli­ darităţii domeniilor . Î ntr-adevăr, o trăsătură fundamentală a gîndirii pla toniciene este tendinţa ei de a stabili annlogii şi echivalenţe esenţiale între sferele cognitivului, ale eticului, esteticului, psihologicului şi alt.� politicului. Se pot d<1 nenumi hate exemple din toate dialogurile lui Pla ton, dar pante că faptul este evident, în ch ipul cel mai cuprinzi'itor şi m<1i clar, în RepuMicn. Platon ara tă aici felul în cnre, d upă el, realitatea cogn itivă se dis tribuie pe mai m ulte niveluri ierarhice - aşa cum modelul Soarelui, al Liniei şi al Peşterii o ilustreaz5 -, distribuţie ce se bazează pe gradele de adevăr (aletlreia), de claritate (sapheneia), cît şi de siguranţă gnoseologică (bebaiotes) .124 Dar această ierarhie cog­ nitivă se întemeiază pe o ierarhie a realităţii ontolo­ gice - pe măsura mai mare sau mai mică în care /lceva" i1re parte de "existenţă"; pe de altă parte, ea generează şi este congruentă cu o ierarhie etică, a "virtuţilor": mai mult adevăr implică mai mult bine, iar entitatea supremă, situat5 d incolo chiar şi de Fiin­ ţă (epekeina tes ousias), este numită "Ideea Binelui" (idea tagatlwu)125 . Lucrurile nu se opresc aici, căci din ierarhia cognitivă şi din cea etică Platon deduce şi o ierarhie psihologică, admiţînd că binele, dreptul ş i ştiinţa conduc l a fericire, ba chiar ş i la maxima şi au­ tentica plăcere - idee pe larg dezvoltată şi în Phile­ bos . Important este că Platon încearcă să obţină o de­ ducţie a acestor congruenţe: el vrea să demonstreze că 86


binele individ ual, ca şi fericirea publică, politică deri­ vă, decurg din şti inţă . Iar ca să dea acestei demonstra­ ţi i plauzibilitate, Platon construieşte, cum se ştie, un model al sufletului ş i un altul, analog primului, al Cetăţi i . Acum, exact aceasta este problema: în fapt nu e xi s t ă v reo re a l ă necesi tate ca domeniile despre care am vorbit să fie solidare, congruente, reciproc deduc­ t i b i l e sau măcar analoage structural; e un lucru pe care, cred, Kant 1-a dove d i t fără putinţă de îndoia15 . 1 26 Nu poa te fi oferită nici o probă cu adevăra t ire­ fu tabili'l că e p i s te mic u L eticul, esteticul, pentru a n u m a i v o rb i desp re p sih ologic ş i poli tic, împărtăşesc cu toate aceeaşi schemă fun damentală de organizare şi ci1 ele d ec urg unele din celelalte . Dimpotrivă, în tre ton­ te aceste do111en ii par să existe fisuri, hzcompntibilităţi, ele fiind, In modul geometric cn să spunem a�n, illcomelzsztra­ l1ile. Este in teresant d e observ a t că sofistica ajunsese ca m h aceleaşi concluzii - de nota t, bunăoa ră , i m­ portanta d istincţie între plzysis ( " na tura", " firea") şi .> W III:. Js (convenţi<1 o me n e a s că, s oc i a lă) - chiar dacă nu dezvoltase Jesigur ap a r<J. t ul critic şi m e tod o l og i e de mai tîrzi u al kantianismulu i . Spunea astfel A nti­ phon, u n sofist din secolul al V-lea a .Chr.: N o rme le leg ilor sînt accesorii, pe cînd cele ale naturii sînt ne­ cesare; presc r i p ţi i le l e gilor sînt convenite, iar nu năs­ cute şi, d i m pot r i v ă , cele ale naturii s înt născute şi n u s tabilite p ri n c on v en ţ i e . A ş ada r, c i n e încalcă n o rmele J.egilor, în caz că o face fără ştirea a u torilor lor, este scuti t de ruşine şi de pedeapsă [ ... ] Ci ne însă violea­ ză --- împotriva posibilului -- ceva din legile crescu­ te de la natură împreună cu noi, chiar dacă o face fără � t irea n i mănui, răul nu este mai mic şi n ici mai mare, chi a r dacă toţi o ştiu: căci e leza tă n u opinia, ci a de­ v ărul îns u ş i . " 1 27 "

87


Pentru Platon însă, fisurile şi incompa tibilităţile domeniilor sînt inacceptabile şi, dacă ţinem seama de tema sa, înţelegem uşor şi de ce: obiectul iubirii este permanent şi fără rezerve aristos . Ca atare, el cumu­ lează toată pozitivitatea cu putinţă . El este phronimo­ tatos, dikaiotatos şi, desigur, nu mai puţin eudaimones­ tatos (" cel mai fericit" ) . Iată evidenţa iubirii, absolu­

tul ei .

Dar " demonstrarea " , justificarea iubirii sînt datoa­ re să pornească în sens invers, să răstoarne ordinea reală: ele vor pleca de la un element pozitiv, evident pentru oricine şi testabil sau, oricum, supus în bună măsură verificării: de la cognitiv . Justificarea va voi să arate apoi că superlativul acestuia implică binele şi dreptatea în sufletul cunoscător - deci dimensiu­ nea etică - dar şi o plenitudine ontologică şi că, îm­ preună, toate acestea creează maxima frumuseţe şi beatitudine, calificîndu-1 pînă la urmă pe posesor drept " aristos " . Putem observa cum e practicat acest demers şi în Phaidon : de fapt, curajul, demnitatea,

calmul, umanitatea lui Socrate care trebuie să moară sînt un fapt, un dat pentru iubire dincolo de orice motivare, explicaţie ori de vreo eventuală vinovăţie. Socrate e desăvîrşit în teritoriul temei pentru că este obiectul iubirii şi nu fiindcă ar face, ar spune sau ar şti lucruri minunate . Acesta este, probabil, chiar mo­ tivul pentru care Phaidon rămîne pînă astăzi o extra­ ordinară lectură în pofida faptului că dovezile nemu­ ririi sufletului nu ne conving. " Dovada " supremă

este personalitatea însăşi a lui Socrate!

Dimpotrivă, actele filozofului devin minunate îm­ prumutînd valoarea de la persoana sa. Acesta este adevărul temei - adevăr incomunicabil, desigur. Subiectul, demonstraţia refac însă desăvîrşirea lui Socrate pornind din cu totul alt punct. Socrate este

88


acum declarat desăvîrşit şi minunat a posteriori, fiind­ cd nu se teme de moarte şi nu se teme de moarte fiindcd el crede în nemurirea s ufletului şi în teodicee .

Se poate astfel remarca o intersectare a domeniilor:

Ariston-ul lui Socrate, indemonstrabil în cadrul te­ mei, e făcut să depindă la nivelul subiectului de o cunoştinţă, de o "înţelepciune" . Dar Platon merge în­ că şi mai departe: în vremea sa, nemurirea sufletului nu era deloc o dogmă, o credinţă general admisă 1 28, precum în lumea creştină de mai tîrziu, ci cel mult o opinie relativ nouă, relativ sectară, împărtăşită de cîteva grupuri de pitagoricieni, deveniţi adesea sus­ pecţi politic în cetăţile democratice. Aşa cum explică Lawrence Hatab, mergînd pe urmele lui Nietzsche, grecii erau prin tradiţie marcaţi de un fel de pesimism

existenţial pozitiv: iubeau viaţa şi căutau să o trăiască din plin, inclusiv la nivel senzual, tocmai fiindcă socoteau că ceea ce îi aşteaptă " dincolo" pe toţi, fără excepţie, este derizoriu, cînd nu cumplit. 1 29 Plînsetul umbrelor vitejilor căzuţi în luptă, care se coboară fără speranţă la Hades - aşa cum îl descrisese Homer ­ ori declaraţia umbrei lui Ahile că " ar prefera să fie ar­ gat pe pămînt la un om fără de stare decît crai peste morţi" - vers citat în mod critic de Platon în Republi­ ca -

îi va fi obsedat mereu pe eleni.

Platon însă se va strădui să demonstreze nemuri­ rea autentică a sufletului, cît şi plenitudinea sa exis­ tenţială de după moarte, cu corolarul că lumea aceas­ ta devine derizorie, cînd nu cumplită - un fel de moarte, iar sufletul - un mormînt (soma sema). Dar pentru a reuşi demonstraţia, el construieşte teoria Ideilor şi pe cea, asociată cu ea, a Reminiscenţei. De fapt, teoria Reminiscenţei este introdusă în Phaidon,

76 c-d, ca şi în Menon, 85 b, spre a se demonstra că există o condiţie prenatală a sufletului. Teoria Ideilor 89


este i ntrodusi'\ spre a se demonstra că există entităţi indestructibile, neacceptînd moartea prin esenţa lor. Or, sufletul, iden tificat cu principiul vital, nu ar pu­ tea accepta un principiu contrar - moartea, la fel cum Ideea Parului nu ar putea accepta Imparul. Aşadar, din anumite particularităţi şi cerinţe ale actului cunoaşterii, Platon încearcă să deducă n u doar o etică a cunoaşterii (aşa cum a încercat s ă facă, în zilele n oastre, Jacques Monod), dar şi o etică în ge­ neral, mai mult, anumi te trăsături existenţiale ale su­ biectului cunoscător - imperisabilitatea . Şi totul pentru a se j ustifica iubirea pentru cel care, spre a fi "cel mai bun", trebuie să biruie moartea . Recunoaş­ tem aici un tip de argument ontologic, mult înainte de Anselm din Canterbury : încercarea de a deduce ex isten ţa (sau un mod al ei - imperisabilitatea) a unui lucru din anumite caracteristici ale esenţei lu­ crului respectiv .130 Dar totodată, observăm şi inter­ sectarea domeniilor, dispariţia fracturilor dintre ele: Socrate este curajos şi demn mai mult decit oricine a ltcine v a,fi i n dcif se ştie ne.muritor şi se ştie nemuritor fiiJZdcii socoteşte că o poate demonstra cu ajutorul teoriei Ideilor şi al teoriei Reminiscenţei, fără de care cunoaşterea pare cu neputinţă . Deci, deoa rece Sacra­ te este 1 1 1 1 sllhiect cullosciitor, el ar avea parte şi de pleni­ tudi nea existeu ţialil. Acum, dacă tema lui Pb ton n-ar fi iubirea şi chiar i ubirea pentru o persomli1, el ar fi putut. eventual, lua în discuţie şi chiar respectn separnrea domeniilor. D<1r iubi rea nu cunoaşte şi nu admite separări, n u poate îndura compartimentările iar persoana i ubită î i apare drept o unit<� te, u n U n u indestructibil ş i i nana­ lizabil. Or, Pla ton nu poa te recunoaşte deschis, pe faţă, aceste cerin ţe erotice . Iubirea ca atare nu are drept de 90


cetate, dar n ici drept în Cetate, dacă nu e j ustificată şi motivată . Iar j ustificarea ei tinde să conducă inelucta­ bil la a nularea unor diviziuni verosimile ale dome­ n iilor sau, mai exact, la sugestia că fisurile dintre ele sînt numai aparente şi că ar p utea fi, cu succes, elimi­ nate. Ceea ce, în fapt, e cu neputinţă . Î n orice caz, destule teorii platonicient.! tind să ră­ mînă mai greu de înţeles în reala şi iniţiala lor sem­ nificaţie, pe cît cred, dacă nu avem în vedere faptul că filozoful încearcă mereu să demonstreze o solidari­ tate a domeniilor - un postulat strîns asociat temei . Iar dintre aceste teorii, aşa-numita "teorie a Ideilor" (sau a Formelor) însăşi oferă exemple caracteristice. 4. Cele două " teorii ale Ideilor "

Să fi fost oare teoria Ideilor m a i curînd u n fel de "maş ină de justificat ra ţional" imperisabilitatea fiin­ tei iubite, cît şi modul său atît de special de viaţă? Î n parte, chiar dacă numai în parte, răspunsul trebuie să fie afirmativ . Totuşi, într-o formă pe care a m putea-o numi restrînsif, e::;mţia!if, teoria Ideilor mi se pare a fi independentă de tema lui Platon - aşadar atematică. În această variantă a sa, teoria Ideilor este, în fapt, o critică a cunoaştcrii1 31, ce arată că aceasta n u poate fi înţeleasă dacă nu se admite existenţa permanentă, stabilă şi apriorică a unor "forme ale i ntelecţiei" , forme distincte şi aufo11ome faţă de lucrurile sensibile . Aceste forme pot fi înţelese - şi au şi fost - fie ca transcendente, adică exterioare cumva conştiinţei şi impuse acesteia din afară, fie ca transcendentale adică interioare şi conaturale conştiinţei -, fie în am­ bele feluri.U2 Î n orice caz, asumarea acestei ipoteze greu de ocolit de către gînditori atît de feluriţi pre-

91


cum Platon, Aristotel, Kan t, H usserl, pentru a nu citn decît cîteva nume celebre133, sugerează, cred, circum­ stanţa independenţei hwriei Ideilor, sub nceasti'f formi1 restrî11si1 şi critici1, nu numai faţă de tema personală a lui Plnton, dar, probabil, faţă de orice temă.134 Numai că Pla ton dezvoltă teoria Ideilor într-o direcţie care mi se pare ininteligibilă dacă nu ţinem seama, de da­ tn aceasta, de tema sa personală . Astfel, mai întîi, trebuie să observăm că Platon, cînd se referă In Idei (eide, ideai), exemplifică adesea cu ajutorul unor adjective substantivizate de tipul Binele, Frumosul, Parul, Albul, Rotundul - toate de­ clarate a avea o existenţă în sine (auto katlz' lwu to). Aceasta înseamnă - după el - că lucrurile individua­ le, despre care se poate presupune că sînt " frumoa­ se", "bune", "pare", "albe", "rotunde", acceptă aceas­ tă p redicaţie numai fiindcă ele participă cumva la Ideile respective. Acum, este de remarcn t faptul că adjectivele (sau adverbcle) de mai sus cad în două cntegorii: unele, precum "albul", "p;:�rul", " rotundul" etc ., sînt neutre din punct de v edere etic şi aparţin însuşirilor sensibile, obiective nle lucruri l o r C e lel<l l­

tc, prec u m " fru m os u l '' , -"bi nde" e tc . , cH< O pu tern ic;i

î n ci1 rd iură etidî şi uma n zi _ n'i Dikre:1 ţa d in t n_' cr.�k d uu ă ca tegor i i a re insil ş i o l rZis2H nr;l logici'\ de ; n <, r<.'· i mpodu n ti'i : a8 tfe!, c h im· Fia ton f.Ke, In 1-'hlid(:'; cx tn:�rn de însem n;j t<J d i s li ncţic hgic:i d in tr ._• J-W �di ­ t.- atele cst:�! j'"Îele snlJ /; ·i n trin[;e:.:e"; (c u rn .ie v or n tlnli ;·n � i tirz i u scoi<1shcii) ş i ce le ac:idc ; : tali! sn n ·I:!Xhi ns,::ce .1:v. l n i r-·a dev ă r, p redica tul ,, ··d b " .:1 lri b u i t z<'' }-"> CZil �.n+'..1 i v socot i t i n t ri n sec, fiin dci\ n u po:1 ! c e x i s t<\ z5 p<ldii tH!­ :J ib:l , la h:.l s::� ·i n tî;npl:'î cu p nxl ic c� h d "cc:ld '' a s o:.:: ; <J t fo­ cul.u i . 'fn sch imb, ,_ a l b" esk acci d en \ ;1 ! d :1 ci1 ii <! S(V:icr;1 tdx� d ic! Î , Gl Şl ,,c;,.ld '' d.:tc5 ·;l ;1 lri b u i rn fie�·uh . n _, deu<l�·e­ ce pt..)t e�� ist{.t ş.� ·! f.;bed_t� nt..\ gre, cit şi f1er r���.:� . St:� J.)C.t att� 92


deduce de aici (chiar dacă Platon nu o spune) că par­ ticiparea nu poate fi identică în a mbele situaţii: am putea vorbi despre o participare " tare" în cazul pre­ d ica ţiei intrinsece şi de una " slabă" în cel al predica­ ţiei extrinsece. Iată însă ci'i toate Ideile non-etice se pot predica în mod intrinsec, cel puţi11 despre unele subiecte, deşi, de­ sigur, nu despre orice subiect. Ele admit, aşadar, cel puţin uneori, predicaţia tare: se poate spune că zăpa­ da participă la Ideea de alb sau focul la Ideea de cald, deoarece, în absenţa acestor I dei, lucrurile sensibile respective par să nu poată exista . Nu e vorba despre existenţa lor empirică, ci despre existenţa lor pentru i n telec t. În general, dacă nu se acceptă existenţa unor "Idei" ori "categorii" a priori ale intelecţiei, cunoaşte­ rea apare cu nep utin ţă . Pla ton era foarte conştient de aceasta, formulînd în MellOII, 80 d, paradoxul CUiloaşte­ rii considerate ca proces pur empiric: Ca să aflu un lucru, trebuie să-1 caut. Pentru a-1 căuta cu succes şi a şti că l-am găsit, trebuie siH cunosc în p realabil. Rezultă că nu pot cunoaşte decît ceea ce cumva prealabil cunosc. Dacă Platon s-ar fi oprit aici, el ar fi rămas în limi­ tele teoriei Ideilor restrînse, critice . Dar Platon merge mai departe, deşi, dintr-un pasaj din Pamrenide, de­ ducem că el era conştient de d iferen ţa dintre predica­ tele non-etice şi cele etice . El admite totuşi că tot ceea ce este valabil pentru Ideea de alb sau de cald este valabil ş i pentru Ideea de bine sau de j ust. Or, este cu llepu tiHfă să se găsească o predicaţie in trinsecă valabilă, indisputabilă în ceea ce priveşte binele, frumosul şi alte predicate etice, atunci cînd subiectul este zm lucru sensi­ bil. Nu există nici un lucru sensibil (sau clasă) care să nu poată fi conceput decît bun, frumos, j ust etc., ast­ fel încît dacă îi negăm aceste p redicate, el să devină contradictoriu cu sine, absurd şi incapabil de exis93


ten ţi:: . 137 Iar dacă am spune - cum face Platon uneori - că Zeul este neapărat bun ori j ust, încă dificultatea s-ar menţine: căci, mni întîi, Zeul nu este un "lucru sensibil"; apoi el ar putea fi conceput şi ca injust sau lipsit de frumuseţe - dovadă m i tologia pe care Pla­ ton o combate, dar nu o poate anula ca atare. Desi­ gur, s-ar putea argumenta că, pentru greci cel puţin, zeii p uteau fi şi "sensibili" (an tropomorfizare). Dar în acest e<l z ei nu pot fi i ncondiţional "buni", "per­ fecţi" etc., aşa cum se vede la Homer, Hesiod sau tragici . Dimpotrivă, cladi zeii sînt perfecţi ei nu mai pot fi obiecte ale senzaţiei, aşa cum susţinuse deja Xenophanes din Colophon . Dar cladi aşa stau lucrurile, înseamnă că participa­ rea la Frumos, Just şi mai ales la Bine este, în cel mai bun caz, de tipul " slab" . Or, în acest caz, întregul eşafodaj metafizic platonician, care se bizuie pe Ideea Binelui ca principiu al participării universale, devine ex trem de şubred . Mai mul t, cladi există o justificare ontologică pentru Ideea de cald - focul ori e cald, ori nu poate fi deloc - nu se poate afla o j ustificare ontologică pe măsură pentru Ideea de frumos sau de drept. Căci dacă necesitatea Ideii de cald poate fi in­ vocn tă spre a "salva" focul de nefiinţa logică, ce anu­ me s-ar prăbuşi în nefiinţă fără Bun, Frumos şi Drept? Este clar că teoria Ideilor, în felul în care Plnton o extinde dincolo de limitele ei critice, conţine o impor­ tantă fisură, pe care filozoful se străduieşte să o ca­ mufleze sau să o neglijeze . Este însă extrem de im­ portant de notat că Platon dispunen de instrumelltul lo­ gic necesar - distincţia dintre predicaţia intrinseci( şi cea extrinsecif - şi că, de asemenea, el sesizase distincţia din­ tre predicntele etice şi cele non-etice, astfel încît el nr fi putut cu uşurinţă percepe deficienţele teoriei sale . Fap tul că el n u ia în consi dera ţie d istincţiile amintite 94


sau că edificii teoria Ideilor extinsit în pofida lor n u se da­ torează, aşadar, unei incapacităţi de analiză, ci unui dat subiectiv, personal, mai presus de orice raţiune şi analiză . Î ntr-adevăr, indisti ncţia p ractică dintre pre­ dica tele neutre etic şi cele "colorate" este caracteris­ tică cuiva care urmăreşte să sus ţină solidaritatea do­ meniilor. Fiindcă dacă "bun", "frumos", "drept", pe de-o parte, şi "alb", "par", "cald", pe de a lta, nu sint considerate de aceeaşi natură şi nu sînt văzute ca avînd aceeaşi semnificaţie ontologică şi epistemolo­ gică, nu se poate a tunci edifica echivalen ta de plan dintre ş tiinţă, etică, estetică şi politică . Inr dacă aceas­ ta nu se poate realiza, phrmz imota tos, dikaiotatos şi aris­ tos sînt sortite să rămînă separate şi separabile. Dar iubirea nu poate admite această separaţie, această frîngere a obiectului iubit, pretinse totuşi de logică . Există însă şi o altă fisură în construcţia platonicia­ nă a teoriei Ideilor, fisură explicabilă, cred, în aceiaşi termeni ai incomensurabilităţii temei cu restricţiile logici i . Am văzut, astfel, că Ideile lui Platon sînt ade­ sea adjective substantivizate de tipul: Frumosul, Bi­ nele, Caldul, Parul (to kalon, to agatlzon, to thermon, to artion ) . Ele apar a lteori şi sub forma unor substan tive abstracte derivate din respectivele adjective: Frumu­ seţea (to kallos) . Din nou am p utea spune că, în cazul în care Platon ar fi exprimat Ideile numai prin adjec­ tive sau substantive derivate, el s-ar fi mentinut (eli­ minînd, desigur, noţiunile "e tice") în limitele unei teorii critice şi a tematice a cunoaşterii. N umai că şi de astă da tă filozoful depăşeşte aminti tele limite, atunci cînd introduce, printre Idei, şi entităţi denu­ mite prin substan tive propriu-zise, cu caracter gene­ ric, neproveni te din adjective . Astfel, el vorbeşte de­ spre Omul în sine sau despre Patul în sine, ceen ce este departe, din nou, de a fi fără probleme; ba chiar[ 95


dacă e să-1 urmăm pe A . Wcdberg, faptul reprezintă cea mai mare slăbicilme logici't a teoriei Ideilor138. Astfel, să considerăm propoziţia : "Socratc este om" . Putem exprima acelaşi lucru spunînd şi: "Uma­ nul aparţine lui Socrate" sau " U manitatea este predi­ cată despre Socrate" . Î n termenii teoriei Ideilor, în primul caz se poate înţelege că Socra te - fiinţă indi­ viduală participă la Omul în sine, în timp ce î.r. cel de-al doilea caz, interpretarea accep tabilă este că el participă la U manul în sine sau la U manitate. La pri­ ma vedere, s-ar părea că avem de-a face cu acelaşi lu­ cru exprimat diferit, dar nu este aşa . Î ntr-adevăr, Umanul, cît şi Albul, Caldul etc . sînt, în calitatea lor de a djective, abstracţii (noeta), forme inteligibile lipsi­ te de concreteţe sau de calităţi sensibile . Tocmai de aceea, ele nu admit autopredicaţia: astfel, dacă, să zi­ cem, Umani tatea este definită drept proprietatea de a fi raţiona l şi biman, faptul de "a fi raţional şi biman" în sine n u este raţional şi biman la rîndul său. Uma­ ll lll ll ll poate fi declarat uman . La fel, dacă Circularita­ tea este "proprietatea punctelor din plan de a se afln ln o distanţă egală faţă de un punct dat", despre această p roprietate nu se poate pretinde că "este cir­ cular·ă", adică "se află la o distan ţă egală faţă de un punct dat" . Aşadar, propoziţiile " Umanul este uman" sau "Frumosul este frumos" reprezintă nonsensuri, în timp ce propozi ţiile "Uma nul este Umanul", "Fru­ mos ul este Frumosul" sînt corecte, dar tautologice . Dimpotrivă, a utopredicaţia este greu de evitat în celălalt caz. Căci pare greu de contestat că Omul în sine sau ideal nu ar fi om, ori Patul ideal nu ar fi şi el un pat. Mai mult, în Timaios, Republica 139 ori alte dia­ loguri, Pla ton concepe explicit "Omul", "Pa tul" etc. drept obiecte ideale, modele eterne şi perfecte ale lu­ crurilor terestre corespunză toare. Obiectualizarea in96


vadea7,..1. adesea chiar clasa Ideilor-adjective, iar Pla­ ton ajunge uneori să-şi reprezinte şi Frumosul ca pe "ceva" extraordinar de frumos, sau Marele ca pe " ceva" foarte mare. Totuşi, iarăşi trebuie observa t că Platon, cu geniul său, descoperise el însuşi, în Pamze­ n ide, că Ideile concepute ca arhetipuri, ca modele ideale ale lucrurilor sensibile, admit autopredicaţia şi că astfel se ajunge la faimoasa aporie numită, de la Aristotel, "a celui de-al treilea om" . Într-adevăr arată Platon şi după el Aristotel - dacă există o Idee concepută substantival, ca un obiect ideal, înseamnă că ea se poate predica despre sine, de pildă : Omul ideal este om. D<1 r atunci înseam nă că toţi oamenii, laolaltă cu Omul ideal - fiind cu toţii oameni -, vor participa la o Idee com ună, care va fi un Om ideal se­ cund . Da r şi acesta, laolaltă cu ceilalţi oameni, va participa la o nouă Idee - adică la un Om ideal terţ - şi aşa mai departe ad infinitzmz .140 Î n esenţă, dacă ideile sînt echivalate cu arhetipuri şi sînt exprimate prin substantive generice sau prin adjective ce şi-au pierdut sensul iniţial adjectival, autopredicaţia con­ duce la multiplicarea infinită a inteligibilelor. Aceas­ tă multiplicare poa te fi îno;ă uşor evitată dacă Ideile sînt echivalate doar cu proprietăţi şi exprima te nu­ mai prin adjective sa u substantive abstracte a căror derivaţie din adjective să rămînă bine înţeleasă . Iar Pla ton ar fi putut, în principiu, să-şi modifice în con­ secinţă teoria, de vreme ce el Îlzsuşi a formulat cu cla­ ritate primej dia autopredicaţiei şi a multiplicării infi­ nite a inteligibilelor în Parmenide. A . Wedberg 1 41 con­ sideră că Platon nu a observat că între concepţia de­ spre Idei ca proprietă ţi (atribute) şi cea despre Idei ca arhetipuri apare o contradicţie . Eu însă cred că Pla­ ton a intuit foarte bine această dis tincţie dintre diferi­ tele tipuri de predicnţie . Ca dovadă şi faptul că în 97


Parmen ide (130 b-c) acestea sînt tipuri separate şi introduse pe rînd: a) cele "geometrice" de tipul ase­ mănătorului; b) cele etice - frumosul, justul, binele; c) arhetipuri - omul, focul, apa; d) arhetipurile lu­ crurilor "derizorii" - murdăria, noroiul etc. Or, este semnificativ că, înainte de a trece la punctul c), Sacra­ te declară: "De multe ori, Parmenide, m-am aflat la încurcătură neştiind dacă trebuie să vorbesc despre acestea [fdeea Omului, a Focului etc .] precum despre celelalte [egalul, binele etc .], ori într-altfel." 1 4 2 Dar nevoia de a îngloba într-o teorie a Ideilor ex­ tinsă toate tipurile de p redicaţie produce confuzii ori argumentări neconcludente . De exemplu, în Republi­ ca, 597 c, Platon încearcă să răspundă obiecţiei "celui de-al treilea om": "Zeul, fie că n-a dorit, fie că o nece­ sitate l-a silit să nu producă mai m ult decît un Pat în firea lucrurilor, astfel încît a făcut doar unul s ingur, pe acela care este Pat [ . . . ] Fiindcă [ . . . ] dacă ar fi pro­ dus fie şi două, iarăşi ar fi apărut unul singur, acela a cărui formă (eidos) ar avea-o a mbele paturi; şi ar fi acela, şi nu cele două, lucrul care este Pat." Platon spune deci următoarele: dacă, prin absurd, ar exista două inteligibile Pat1 şi Pat , acestea ar trebui să se­ 2 mene între ele în baza unei forme comune, iar atunci aceasta ar fi adevăratul inteligibil. Se observă faptul că inteligibilul este conceput cînd ca un arhetip: " Pa­ tul din fi inţă", cînd ca o proprietate, o formă: cali tatea de "a fi pat". Multiplicarea inteligibilelor nu este în­ lătura tă decît dacă se elimină prima accepţie.143 Dar, în fapt, Platon avea nevoie de Idei exprimate de substnntive generice, de Idei-arhetipuri, oricare ar fi fost riscurile logice . Pentru el era de asemenea im­ perios necesar ca Frumosul şi Binele ideale să fie imaginate ca obiecte sau ca fiinţe frumoase sau bune la superlativ, şi nu doar în accepţia lor de calităţi 98


abstracte. Iar aceasta, pur şi s implu, fiindcă el se su­ pune " unei necesităţi erotice " - cum se spune unde­ va în Republica , iubirea fiind cea care creează şi pretinde asemenea obiecte ideale. Iubitul e un " sub­ " stantiv , o entitate concretă, deşi dota tă cu toate desăvîrşirile în baza acelui proces psihologic numit de Stendhal " cristalizare " . El nu este o abstracţie, o " formă intelectuală, o " proprietate . De aceea, iubi tul, ca ideal concret, trebuie să fie autopredicativ, în pofida logicii . Astfel, din punctul de vedere al iubirii, ar fi un scnndal ca cel ce încnrnează Umnnitatea să nu fie om sau cel ce reprezintă Frumuseţea să nu strălu­ cească el însuşi într-o neasemuită frumuseţe. Intro­ ducînd teoria Ideilor îndeosebi spre a da seamă de actul cunoaşterii, Pla ton depăşeşte pe nesimţite limi­ tele logicii şi ale teoriei restrînse, critice, căutînd în felul ncesta să ratifice iubirea ce e fără logică . Teorin Ideilor în forma sa restrînsă, critică şi autonomă de­ vine astfel donr o treaptă, peste care Platon păşeşte grăbit, ducîndu-se să-şi îmbrăţişeze tema. -

*

Iată, prin urmare, pariul lui Platon: într-o societate a libertăţilor dublate de prohibiţii, a d istincţiilor di­ minuate din tre politic, civil şi privat, într-o lume n echivocurilor şi a pcnumbrelor, el practică un lucru riscant şi incomod: filozofia . Mai mult, filozofia sa are o temă cît se poate de incomodă: iubirea . Şi încă şi mai mult: el este nevoit să j ustifice această temă înaintea unui public remarcabil de inteligent şi de cultivat, atunci cînd traseul j ustificativ e neapărat să fie marcat de fisuri şi de accidente logice. Incomod la culme! Cum să depăşeşti prejudecăţile colective atunci cînd presupoziţiile personale nu se pot sprijini pe o bază justificativă ireproşabilă? Cum să faci să 99


amuţească "cenzura la purtător" atunci cînd aceasta se poate alia cu "spiritul critic la purti Hor", căruia nu-i va fi, în principiu, peste poate să intuiască fisurile şi incongruenţele j ustificării? În sfîrşi t, cum să convingi nişte oameni care nu au nici dorinţa de a crede cu tot dinadinsul, nici ininteligenţa de a nu replica? Răs­ punsul ar fi: în mare măsură, printr-o formă specialn, literară, de diversiune.


IV

Diversiunea

1 . S istcuwl

P<1re

dt: con tradicfii

exagerată a te rmen cu p u te m i ce co­ n otL� ţi i m i l i t<1 re ş i poli tice - cînd av em de-a face cu d o m e n i ul, s-a r z ice, m il ! se n i n al filozofiei. Din mo­ ment în să ce filozofia ; ue a se lupta cu cenzura, n u ar ii deloc s urprinză tor c a e ll s5 preia şi elemente obiş­ nuite il i e l uptei o ri un.d(;' şi în o ric e domeniu s a r d.uce acen s t<1 -, p rin t re ca re şi d i v e rs iun ea Dar cum � m putea de fi n i nceasti'i n o ţi u n l' : Ştim că ea apare, de obicei, în p r<t c t i cil poli tid sa u militară dintr-o rela­ t ivă slăbici une: fie cii. un grup politic conducător nu :na 1 reu şeşte s:i f<1ci.'i fn ţă un o r m <� ri contradicţii şi ten­ siuni, fie că o a rm a tă se teme de un a tac distrugă tor c! i n pa rtea in:t micului s upc�rior, n u m i m "diversiune" tac tica d e a cre;1 a n um i �e tens i un i, contradicţii sau confrun tă ri sec u n d n re ce <�coperă cumva contradicţia esenţia lă, d is trăgîn d a ten ţ i a de la ea . Tensiunile se­ cunda re , ducîn d 1<1 div izi uneiJ societăţii (sa u a corpu­ lui de nrmată advers), f ra g m e n tîn d marile conglome­ rnte socio p olit ice în g r up uri mni mici şi mai n ume­ roase, a desea rivale, distrif1 u ie tensiunea fundamen­ t a L i , făcînd-o mai vutin periculo.J să si stabilizînd astfel regi m u l Divers iw1ile pot fi de foarte multe tipuri: soci<�le, economice, e t n!ce, m i l i tare, dar, in di feren t de na tum l or, ele par s5 posede în totdeauna aceste două o i m p ruden ţă ori o

în d ri'"t znea lă

v o rb i desp re ,, d ivers i u ne" --·

--

-

.

'

...

..1.

,

.

101


funcţii: cea de camuflare şi cea de distribuire a tensiu­ nii fundamentale. Dacă admitem că diversiunea aparţine, în general, relaţiilor omeneşti legate de competiţie şi luptă, a m putea-o regăsi - fie şi în forme mai "inocente" - ş i î n cazul diferitelor forme de crea tivitate umană . La mod ul metaforic o putem afla chiar şi în arhitectura gotică: aşa cum se ştie, tensiunea fundamentală a ori­ cărei construcţii cu boltă se manifestă prin împingeri­ le la terale ale pereţilor. Or, sistemul gotic de con tra­ forţi, de arce butante, de pinacluri "rezolvă" aceast5 tensiune ce ar putea altminteri nărui clăd irea, dis tri­ buind -o după numeroase tensiuni mai mici, mai pu­ ţin primej dioase pentru stabilitatea ansamblului şi care, în acelaşi timp, "îmbracă" şi "camuflează" cu decorul lor nava bisericii . Atît cazul politic, cît ş i analogiile d i n alte domenii mai spun ceva despre diversiune: spre a fi eficace, spre a-şi merita cu adevărat numele, ea trebuie să fie sistematică. Tensiunile şi "controversele" deriva te, se­ cundare nu vor fi haotice, lipsite de consistenţă, ci se vor organ iza, vor fi prinse într-o structură coerentă . De aceea, în împrejurarea în care o apreciere de acest tip este îngăduită, se poate spune că di1.1ersiwzea esteti­ zeazii cou tmdicţia, ea reuşind să substituie dizarmonia unei singure contradic ţii prin regula creată de un sis­ tem de antinomii bine acordate între ele. Aşa stînd lucrurile, nu ar trebui să mire faptul c5, prin analogie din nou, se poate vorbi despre diversi­ une şi în ceea ce priveşte unele texte - cum sînt, în particular, textele filozofice platoniciene . Am putea deci vorbi despre un sistem de contradicţii şi de anti­ nomii proprii scrisului pla tonic şi care ar servi drept acoperire şi descărcare pentru o contradicţie mai pro­ fundă şi disimulată, ţinînd direct de natura filozofiei 102


în general şi de cea a filozofiei platon iciene şi a rela­ ţiei sale cu Cetatea, în particular. Dar pentru a măsu­ ra mai întemeiat semnificaţia şi valoarea unei aplicări a conceptului de provenienţă politică de "diversiu­ ne" la domeniul filozofica-literar, nu ar fi, poate, in­ utilă o scurtă incursiune în tipologia diferitelor inter­ p retări şi soluţii aduse de-a lungul timpului marii probleme a contradicţiilor şi a antinomiilor flagrante din scrisul platonician . 2 . Trei tipuri de in terpretare a an tinom iilor platon iciene

Că Platon a fost un filozof al cărui scris abundă în antinomii, contradicţii şi echivocuri, cn:atoare de mari d ificultăţi interpretului, era un fapt bine ştiut încă din Antichitate. Un comentator neoplatonic, Olympiodoros, scria bunăoară: Jn ajunul morţii Pla­ ton a visat că, transformat în lebădă, zbura dintr-un copac într-altul, dînd astfel m ultă băta ie de cap prinzătorilor de păsări ce încercau să-I prindă . Sim­ mias Socraticul a tălmăcit visul astfel: Platon va fi de «neprins» de către cei care vor încerca, după el, să-i facă exegeza . Căci exegeţii care încearcă să «vîneze» gîndurile celor vechi seamănă cu nişte prinzători de păsări ."144 Oracol împlinit, pare-se, căci într-adevăr antinomiile au făcut ca încercarea de a-1 sistematiza şi explica coerent pe Platon să se izbească de atîtea dificultăţi, încît, mult mai tîrziu, Leibniz exclama: "Dacă cineva 1-ar putea reduce pe Platon la un sis­ tem, un asemenea ins ar aduce mari servicii umanită­ ţii."145 Iar Goethe, la rîndul său, afirma în termeni asemănători: "Desigur că cel care vrea să explice ce anume oameni precum Platon au afirmat serios prin 103


intermediul comediei sau într-o manieră glumeaţă şi ce anume ei au afirma t prin intermediul convingerii sau în chip direct, ca să spunem aşa, ar face un mare serviciu şi ar aduce o mare contribuţie la cultura noastră ."146 Fapt este că tocmai distincţia din tre glu­ mă şi seriozitate la Platon este foarte greu de operat, ceea ce contribuie în chip semnificativ la înmulţirea piedicilor din calea celor ce ar dori să-i sistematizeze gîndirea şi s-o expliciteze în mod univoc.147 Sii ne oprim acum, spre pildă, asupra unei antino­ mii a scrisului platonician, din tre cele mai provoc<l­ toare şi în cea mai mare măsură gcner<1 to<1 re de difi­ cultăţi - ce<1 legată de dilema s<1u opoziţia scriere-orali­ tate -, spre a măsura pe un C<lZ import<1nt felul în care prevestirea lui Simmias s-a adeverit. De altmin­ teri, aşa cum se va observa, problema scriere-orali­ tate la Platon est-� indisocinbilă de cea a felului în cn­ re, la modul general, <1r pute<1 fi înţelese antinomiile şi contradicţiile din opera acestui gînditor. Totul porneşte de la împrejuraren că Platon p<1re a se contrazice în chip flagrant, chi<1r dacă uneori im­ plicit: pe de-o parte, el este un foarte mare scriitor, capabil de toate rafinamentele scrisului artistic şi lite­ rar, autorul unei opere scrise de dimensiuni conside­ rabile chiar şi cantitativ, ceea ce p resupune o atitudi­ ne pozitivă faţă de scris. Pe de-altă parte, rămîn pa­ sajele explicit critice la adresa valorii scrisului, în Plzaidros, 275 a şi în contim�are şi în Scrisoarea a VII-a, 341 c şi 344 c. Or, aşa cum s-a relevat, nu este vorba aici numai despre preferinţa pentru comunicarea orală în defavoarea celei scrise, ori chiar - eventual - despre o investigaţie asupra limitelor absolute ale comunicării omeneşti. Problema cu adevărat delicată şi grea este de a şti cladi şi în ce măsură critica lui Pla­ ton la adresa posibilităţilor şi a valorii scrisului este 104


au toreferenţială: include ea, total sau parţial, şi scrieri­ le platoniciene însele? Iar dacă da, care este rostul ei şi cum se explică grija şi devoţiunea unui a utor ară­ tate propriului scris în mod implicit, a tunci cînd el în chip explicit formulează critici aspre cu privire la acelaşi obiect? Şi care mai pot fi, în general, sensul şi greutatea unor scrieri "subminate" de insu:;; i "' utorul lor? Î n esenţă şi pentru a concentra cazul în punctul cel mai sensibil, s-a pus mereu şi se pune în continua­ re întrebarea: ce semnificaţie are pentru o înţelegere adecvată a operei lui Platon afirmaţia acestuia din Scrisoarea a Vll-a (loc. cit .) - care, nota bene, este o scriere autobiografică: "Î n legătură cu aceste chestiuni [filozofia, marile probleme metafizice 11 . A. C.] nu există şi nu va exista niciodată o lucrare a mea (syll­ gramma )"? Încercînd acum să sistematizăm punctele de vede­ re apărute de-a lungul timpului, constatăm existenţa a trei linii principale de interpretare a problemei scriere-oralita te la Platon: a. Soluţia "naivă" . Aceas ta pare să fi apărut încă din Antichitate, poate chiar în interiorul Acad"miei. Ideea ei stă în acceptarea literală sau cvasili terală a ceea ce Platon sugerează în pasajul citat mai sus . În esenţă, această soluţie presupune a-l considera pe fi­ lozof a fi fost, în realitate, doar un fel de "scrib" al lui Socrate, un Eckcrmann cu geniu literar, care nu ar fi scris nimic de la sine, ci doar s-a silit să consemneze şi cel mult să "stilizeze" ce a auzit de la Socrate ori de la alţi i . Or, Socrate era un "oral", iar în gura sa ostili­ tatea faţă de scris era normală . Un "Platon-scrib" este presupus şi de necunoscutul autor al probabil apo­ existentă în Corpus-ul pla­ crifei Scrisori a ll-a 148 tonic - care citeş te locul mai sus amintit din Scrisoa­ rea a VIl-a conferindu-i un sens radical şi limpede: -

-

105


"Ia tă de ce eu n iciodată nu a m scris despre asemenea lucruri şi nu există vreo scriere a lui Platon. Cele ce îi sînt atribuite acum aparţin unui Socrate înfrumuseţat şi întinerit (knlou kni neou gegonotos)." 149 Deşi, în an­ samblu, această soluţie a fost abandonată în epoca modernă, unii interpreţi, p recum A . E . Taylor150, au prel u�t totuşi unele sugestii din ea, încercînd să re­ zolve anumite contradicţii ale textului platonician prin postularea, pe de-o parte, a unui Platon tînăr, mai mult sau mai puţin "scrib" al lui Socrate, deci ne­ creator şi, pe de alta, a unui Platon vîrstnic, original . b . Ceea ce am putea numi teoria "exoterică" por­ neşte de la marele teolog şi platonist Schleiermacher, fiind continua tă şi dezvoltată de numeroşi comenta­ tori precum Zeller, Shorey, Natorp, Wilamowitz151 ori reluată recent, cu destulă forţă, de mari savanţi, precum Cherniss, Vlastos ori Dont152 . Principiul ei se poate formula prin expresia ce originează în teologia protestantă: soia scriptura 153 • Adică, opera scrisă a lui Pla ton este considerată singura bază de care dispu­ nem pentru a înţelege filozofia acestuia, orice încer­ care de a utiliza în acelaşi scop aşa-numita "trad iţie indirectă" fiind privită ca ilegitimă . Forma dialogică a operei ar reprezenta cea mai adecvată cu putinţă modalitate de comunicare filozofică, aflată nu numai la conjuncţia dintre meditaţie şi expresie artistică, ci şi la intersecţia dintre literatură şi viaţă . 1 54 Fiecare dialog ar reprezenta un organism în sine, cu tensiu­ n ile şi d ialectica lui firească, iar dialogurile, în succe­ siunea lor cronologică - pe care Schleiermacher şi continuatorii săi s-au străduit să o reconstituie155 -, alcătuiesc un mare organism, ele completîndu-se şi luminîndu-se reciproc. Cum rezolvă atunci această teorie problema particulară a contestării aparente a scrisului de către scriitorul însuşi? În principiu, locul 106


mai sus pomenit din Phaidros este socotit a nu se re­ feri şi la scrierile platoniciene, ci a fi îndreptat doa r contra logograplziei, adică a retoricii decadente şi, în general, împotriva oricărui fel de d iscurs care, spre deosebire de dialoguri, s-ar îndepărta de "viaţă", canto­ nîndu-se în răceală, abstracţie şi distanţă . Cît despre Scrisoarea a VII-a, unii, precum Chemiss156, preferă s-o considere apocrifă, evitînd astfel, printr-o eschivă filologică, problema, alţii, ca Dont 1 57, cred că locul la care ne referim are în vedere limitele oricărei comuni­ cări omeneşti - scrise sau orale - şi nu ierarhia din­ tre scriere şi oralitate. Majoritatea interpreţilor apar­ ţinînd acestei linii de gîndire se străduieşte însă să demonstreze că, în Scrisoarea a VII-a, ca şi în Plzaidros, Pla ton nu are în vedere propriile opere, deoarece ter­ menul-cheie folosit - syHgramma - nu înseamnă aici scriere în proză la modul general (opus lui poiema), ci numai tratat sistematic. Or, Platon a scris dialoguri şi nu tratate sistematice (M . Isnardi-Parente)158. Mai trebuie observată aversiunea acestei tendinţe inter­ pretative -- aversiune în bună tradiţie romantică, ispitită poate, în parte, şi de acest neoromantism care este existenţialismul - faţă de "tratat" şi doctrină sis tema tică . c. Teoria "esoterism ului oral" sau a "doctrinei ne­ scrise" (agraplw dogmata) - despre care am vorbit deja, în treacăt - avea şi ea adepţi încă din Antichi­ tate, la neoplatonicieni precum Numenius din Apa­ meea ori Porphyrios.159 Ea a fost reluată în secolul nostru - după o îndelungată eclipsă - mai întîi cu relativă modern ţie de Leon Robin 1 60, apoi cu m ultă energie mai ales de că tre reprezentanţii aşa-zisei şcoli de la Tiibingen - H. J. Krămer, K. Geiser161, cît şi de către alţi savanţi, precum Findlay, Schmalzriedt ori Giovanni Reale1 62 . Aceşti a utori, influenţaţi desigur 107


şi de noul interes pentru ocultism din secolul nostru, s-au decis să interpreteze locurile din Plwidros şi d in Scrisoarea a VIl-a drept mărturisind cu ndevărat nu d oa r o d ev i1 l o rizn re deliberntă a scrisului în general, da r chinr a scrisului platonicinn în pnrticubr161, lucru cu putinţă fi indcă Plil ton iJ.r fi dispus - cred ei - de o doctrină esoterică, ornlă, ci'i rein i -n r fi ncord n t o im­ por ta n ţă şi o vnlonre supe r i oa re operei snle scrise . Aceasta d i n unnil - d upă a utorii a m i n ti ţi - nu a r fi suficientă, singură, pentru o înţelegere aprofundatil a p l atonis m u l u i , ei1 avînd în pri n cipiu d oi1 r o vn lonre " p ro trep t i că " (inj on c tivil) şi " hypomnematică" (re­ memomtivă) .1M Bizui n d u-se pe unele referiri n l e lui Aris totel şi ale comentatorilor peripateticieni ca Ale­ x n nd r u d in Aphrodisias sau Ph iloponos In o " doc tri­ nn n esc ri să " (agmpllil dog111ata) sn u la " lecţi i orale" (agraphoi synou:-;iai) ale lui Platon, cît şi ln faptul că, re­ cenzîndu-1 pe Pl.-:.ton, A ristotel p a re uneori n se referi In aspecte şi idei ce n -a r fi de g{l s i t în dialoguri165, p t:� rtizn n ii esoteris mului or.:ll s-t:� u stră d u i t sil recon­ s t i t ui e un sistem pla ton ician ce se î n f5 ţ i şează d e s tul de as e m ă n ă tor cu neop la ton ismul ş i n e o p i tag ori s m ul Antichi tăţii tîrzii . După " es o te r i ş ti ", Platon nr fi ela­ b ori1 t un sistem rig uros şi c oe re n t ni d oc tri n ei s<1le, di1 r cn re nu p on te fi re g?i s i t decît completîn d din logu­ rile cu ton te acele :nformnţii dispnrnte ce aldl tuiesc . 1 66 nsn-numitn "trnditie ' ' indirectă"

3.

Obiecţii

D upă op in i n m e a , n ic i

una

linii şi nu se pon··

d i n tre aceste trei

de i n terpretn rt' n u dă sJ t i sfncţie d ep l i n ă

te sustrage un or obit:cţii serioase. De a lt m i n teri, res­

pecti vele teorii

concurente s-au

108

combă tut cu n tîta


insistenţ5., încît cea mai bună critică a "esoterismului" poate fi găsită la "exoterişti" şi invers. Să facem cîteva observaţii asupra pă rţilor tari şi a celor slabe aparţi­ nînd fiecăreia dintre cele trei teorii fundamentale . a . Teoria "naivă" este inacceptabilă în forma ei to­ tală din motive prea evidente pentru a mai întîrzia asupra lor şi chiar varianta restrînsă, îmbrăţişată de Taylor, mi se pare greu de a dmis. Platon a fost, indis­ cutabil, un foarte mare şi autentic crea tor de-a lungul întregii sale vieţi şi nu doar la b5.trîneţe. Taylor pare să nu fi avut în vedere că toate dialogurile lui Platon, chiar şi cele de tinereţe, "socra ti ce", r5.mîn ficfitmi ar­ tistice şi nu sînt deloc imita ţii naturaliste .l 67 R5.mîne totuşi de interes ideea că Platon şi-a alcătuit în aşa fel oper<1, încît ea să poate conduce deliberat pe " piste false", lăsînd mereu impresia unui autor care n-ar face decît să redea opiniile altora, distincţia dintre propriile teorii şi cele ale lui Socrate mai ales deve­ nind astfel extrem de dificil de perceput . Că Platon ar fi fost donr un "scrib" e un nonsens; dar că PL:tton a dorit să complice lucrurile pîn5. la punctul în care ro­ lul s5.u autorial să devin5. incert - aceasta poate fi, cum vom vedea, plauzibil. b. La oricîte subtilităţi critice s-ar recurge, princi­ p iul sala scriptura nu poate explica totuşi evidenta devalorizare a scrisului ca mediu de comunicare din cele dou5. pasaje amintite şi nu poate evita, decît cu preţul unor procedee ce mi se par artificiale sau oţioase, implicaţia de autoreferenţialitate .168 De ase­ menea, a tra ta drept inautentică o operă (sau o parte Scrisoarea a VII-a - numai fiindc5. ar conţine a ei) un pasaj ce nu corespunde cu ceea ce anumiţi inter­ preţi cred c5. Platon ar fi trebuit s5. afirme este un pro­ cedeu total ilegitim. Pc de altă parte, "exoteriştii" au dreptate, cred, atunci cînd observă că un autor în aşa -

109


mare măsură scriitor, cum a fost Platon, a cărui operă este redactată cu multă fineţe şi cu o măiastră per­ fecţiune stilistică şi literară, ar fi putut cu greu să-şi privească propria operă cu condescendenţă ori să o aşeze sub semnul provizoratului .l 69 De altfel, Platon însuşi sugerează care era ataşamentul său real faţă de scris, arătînd, în Republica, că scriitorii ţin la operele lor deloc mai puţin decît ţin pă rin ţii la copiii lor şi proasp eţii îmbogăţiţi la banii pe care i-au dobîndit.170 c . In sfîrşit, partizanii "doctrinei nescrise", dacă pot explica într-o manieră simplă şi aparent convin­ gă toare sensul pasajelor incrim inate din Plzaidros şi din Scrisoarea a VII-a, lasă totuşi impresia că edifică pe un teren, în bW1ă măsură, nesigur. Mărturiile lui Aristotel sugerează, într-adevăr, că Platon ţinea lecţii orale în cadrul Academiei, ceea ce nu-i decît normal. Iarăşi este posibil şi normal ca Platon, în cadrul nces­ tor lecţii orale (agraplwi synousiai), să fi schiţat unele idei pe care - din diferite motive - să nu le fi defi­ nitivat într-o formă scrisă . 1 71 Dar de a ici şi pînă la a admite existenţa unui corp doctri11ar oral, a unui sistem complet, care să explice şi să depăşească în acelaşi ti mp opera scrisă, e o distanţă considerabilă, parcursă totuşi prea uşor de către adepţii "esoterismului" .172 Pe de altă parte, existenţa unei doctrine orale bine constituite şi precise se armonizează greu cu tendin­ ţele sceptice ale Academiei Medii şi Noi . Î n schimb, tocmai de prin secolul al II-lea p .Chr. înainte, încep să sporească aluziile la o doctrină platonică nescrisă, într-un moment cînd începuse să se postuleze deja unitatea fundamentală, de tip ocult, a lui Platon, Aristotel şi Pitagora (la Numenius din Apameea, spre exemplu) . Nu este întîmplător nici faptul că tot atunci începe să se vorbească despre filozofia plato­ n ică în termenii consacraţi pentru m isterele eleusine, 1 10


diferitele ei părţi fiind numite telete, myesis şi epopteia (la Theon din Smirna)173. Ar fi, aşadar, un anacro­ nism a pune în seama adevăratului Platon o mentali­ tate apărută mult după moartea lui. Î n general, adep­ ţii "esoterismului" tind să creadă că orice filozofie demnă de acest nume trebuie să aibă un caracter sis­ tematic - invers, cum se vede, decît văd lucrurile adversarii lor, "exoteriştii" . Or, cum este extrem de dificil a se alcătui un sistem p la tonic coerent numai pe seama operei scrise, se încearcă totuşi regăsirea acestuia prin apelul la "doctrina orală", reconstituită în baza excerptelor din Aristotel şi comentatorii aces­ tuia aparţinînd Antichităţii tîrzii - aşa-numita "trn.­ di ţie indirectă" . Evident însă că presupoziţia menţio­ nată mai sus privitoare la natura filozofiei este pro­ fund discutabilă. După cum se vede, nici una dintre principalele linii de interpretare încercate de-a lungul timpului nu dă deplină satisfacţie . Tulbură tor este că, adesea, acelaşi text (Scrisoarea a VII-a) a putut fi utilizat spre a se demonstra teze perfect opuse, totul depinzînd, pînă la urmă, de faptul dacă sensul termenului syll­ gramma era, la Platon, "compoziţie în proză" ori nu­ mai "tratat sistematic în proză" . 4 . Non con tmdicţia ş i normalitatea

Aşa stînd lucrurile, nu mi se pare de prisos a în­ cerca, în măsura posibilului, analiza problemei anti­ nomiilor din scrisul platonician dintr-o perspectivă diferită . O asemenea perspectivă nouă este cu putin­ ţă şi legitimă în urma observaţiei că toate liniile de gîndire pe care le-am a mintit au un element în co­ mun: ele tratează antinomia, contradicţia cu care au 111


de-a face - de pildă pe cea din tre declaraţiile de osti­ litate faţă de scris şi calitatea de mare scriitor a auto­ rului lor - ca pe un fapt non-natural care ar trebui "rezolvat" în swsul elimi11ării sale şi al î11locuirii cu IIOil­ contradicţia . Presupoziţia de bază, rămasă de obicei implicită, este că un autor de valoare - medi ocrităţi­ le nu intră, fireşte, în discuţie - este Îll ultimă analiză noncontradictoriu. De aceea, divergenţele, nepotrivi­ rile, antinomiile etc. sînt privite ca "defecte de per­ spectivă" ale cititorului, susceptibile de a fi eliminate în urma unui studiu explicativ aprofundat şi a unei analize pertinente. De fapt, valoa rea analizei ar con­ sta - se crede de obicei - tocmai în capacitatea sa de a reduce substan tial sau de a înlătura contradicţii­ le " aparente", ţinînd seama bineînţeles de cît mai mulţi factori şi date textuale, biografice ori de context cultural. O asemenea presupoziţie, în ceea ce-l pri­ veşte pe Platon cel putin, este foarte veche: o regăsim încă la comentatorii săi neoplatonici - Proclos, Olympiodoros, Hermeias etc. Aşa de pildă, e carac­ teristic metodei neoplatonicienilor încercarea de a reduce dialogul la un "scop" (skopos) unic, care să eli­ mine toate contradicţiile considerate aparente şi ase­ muite contradicţiilor din lumea fenomenală . 1 74 Iar în epoca noastră, Leo Strauss consideră, aşa cum am arătat, că în profunzimea sa - acolo unde doar " cei inteligenţi şi atenţi" au acces - textul filozofic devi­ ne perfect coerent . Î n ansamblu, mi se pare că nicio­ dată presupoziţia "coerenţei de adîncime" a textului platonician nu a fost pusă la îndoială . Fireşte, partizanii a ceea ce am numit teoria "nai­ vă" contestă aparent un itatea scrierilor lui Platon, dar fac aceasta tocmai pentru a salva în fond presu­ pozi ţia coerenţei . Căci o contradicţie sa u o antinomie pare a primejdui această presupoziţie numai atunci 112


cînd textul are un singur autor fnctual. Dar dacă acesta se scindează în două personalităţi, fie şi aşe­ zate sub unul şi acelaşi nume, contradicţin se trans­ formă în simplă j ux tnpunere de opere diferite . " Adepţii "esoterism ului nu utilizat, pentru a eli­ mina sau măcar a slăbi antinomiile, metode mult mai va riate şi mai subtile . Spre exemplu, pentru a "rezol­ " va antinomia scrisului despre care am vorbit ori a o declara doar aparentă, unii au negat autenticitatea Scrisorii a VII-a, în timp ce alţii a u căuta t să confere pasajului critic la ndresa scrisului, cît şi locului cores­ punzător din Plzaidros un sens cît mai puţin autorefe­ renţial cu putinţă . Pentru aceasta, s-au pus în valoare incertitudinile pc care le putem avea cu privire la sensul precis nl unor vocabule greceşti, cît şi dificul­ tă ţile de înţelegere a unor sintngme şi propoziţii al căror context nu este întotdeauna clar. Ideea rămîne însă, indiferent de procedee, că Platon 1 1 11 vrea şi 1 1 1 1 poate să se contrnzică . Numai probleme de inteligibi­ litatc a textului, datornte unor cauze foarte diferite, ar crea apare11te illcollgntenfe şi co11 tradicţii. Şi ar fi toc­ mai sarcinn bunului filolog şi interpret să restituie un " sens unitnr, "epurnt de amb iguităţi, bizuindu-se în­ să în exclusivitate pe text şi pe ceea ce ncesta singur poate oferi . Aceeaşi presupoziţie de bază a coerenţei de ndîn­ cime a sensului o regăsim şi în ceea ce priveşte pe " "csoterici , numai că în acest caz principiul explicării antinomiilor textului numai în baza datelor textuale (soia scriptura) este respins . Desigur că şi pentru "eso­ " terişti Plnton trebuie să fie, în esenţa sa, noncontra­ dictoriu. Mni mult chinr: un Krămer sau un Geiser in­ sistă asupra presupusului caracter sistemntic şi per­ fect coerent nl filozofiei p lntoniciene, caracter ce, du­ pă ei, ar fi fost mult neglijat de tradiţia schleierma1 13


" cheriană, cît şi de unele încercări " existen ţialiste , tentate să-1 elibereze pe Platon din rigorile sistemu­ lui. Doar că la adepţii doctrinei orale, contradicţiile şi antinomiile aparente - şi, în primul rînd, fireşte, cea legată de scriere şi de oralitate - se pot înlătura nu­ mai introducîndu-se dimensiunea orală, esoterică a operei platoniciene. Dacă textul conţine contradicţii, " aceasta se explică, după " esoterişti , prin faptul că el nu reprezintă expresia ultimă a gîndului autorului, el neputînd şi netrebuind să fie explicat prin sine. Opinia mea este că presupoziţia de bază privind caracterul noncontradictoriu de adîncime al discursu­ lui filozofic, în general, şi al celui platonician, în parti­ cular, este cel puţin discutabilă şi că, de fapt, ea poate fi socotită chiar neîntemeiată .175 De exemplu, nu este deloc sigur că Platon a a tribuit termenului syngmm­ ma un sens univoc şi că el nu a dorit, din anumite motive, să menţină o ambivalenţă şi o confuzie care să-i sugereze cititorului " soluţii " contestabile fiecare cu destulă uşurinţă . Probabil că presupoziţia non­ contradictoriului are mai mult o origine psihologică: noi dorim ca lucrurile importante să fie cît mai lipsite de contradicţii, fiindcă ne este mai comod şi mai plă­ cut să trăim într-o lume nonconflictuală . Realitatea este însă diferită iar examinarea unui text nu poate porni de la ceea ce visăm în legătură cu na tura scri­ sului, a omului si a lumii. Î n fapt, am a � ut deja ocazia să arătăm că discursul filozofic cuprinde în însăşi natura sa o dezarticulare, o contradicţie, datorată dualită ţii temă-subiect. Î n mă­ sura în care subiectul este o justificare a temei, justifi­ care ce încearcă să-şi ascundă natura potriv it princi­ piului ars est ce/are artem, există o antinomie radicală în filozofie. Niciodată între j ustificare şi temă nu va fi pace, ci cel mult un temporar armistiţiu; mereu va 114


reapărea o fisură, o sciziune, mereu va ieşi la lumină într-un fel sau altul opoziţia dintre caracterul primar şi postulat al temei şi dorinţa gînditorului de a o pre·· zenta ca demonstrată n postcriori. Am văzut, de ase­ menea, cum stau lucrurile la Platon şi care sînt pro­ blemele speciale ale temei la el. Pe de altă pa rte, a m constatat faptul că într-o societate c u libertăţi ambi­ valente, cum era cea grecească, amintita antinomie radicală a filozofiei poate fi exprima tă direct mai pu­ ţin decît oriunde altundeva: posibilitatea ridiculizării mai întîi, apoi cea a persecutării directe a filozofului ar reprezen ta consecin ţele y revizibile ale expresiei unui gînd prea îndrăzne ţ. In esenţă, l-am văzut pc filozof confruntat cu "cenzura la purtător", obligat să lupte pentru a face ca textul său "să treacă" . Am afirmat, în sfîrşit, că, spre a reuşi în demersul său, filozoful -- Pla ton in speţă -- recurge la mijloa­ cele prozei literare, la o formă de "cosmetică" . E ca­ zul, acum, să încercăm a preciza acest aspect. "Cosmetizarea" ar putea fi înţeleasă, într-o accep­ ţiune mai elementară, drept o operaţiune de "armo­ nizare" imediată: contradicţia fundamentală ar fi pur şi simplu ascunsă sub o aparenţă noncontradictorie. Este ceea ce se întîmplă cînd, să zicem, divergenţele dintre doi politicieni ce doresc totuşi să încheie un acord sînt disimulate îndărătul unui limbaj comun general şi vag ce pare să împace toată lumea . Ştim totuşi foarte bine că această metodă a "împăcării" ră­ mîne destul de superficială şi de instabilă: divergen­ ţele de fond sfîrşesc mai întotdeauna prin a răzbate repede la suprafa ţă, punînd în discuţie imaginea ar­ monică şi idilică dorită . Trebuie spus că Pla ton foloseşte mai puţin această metodă sau că, în orice caz, nu o foloseşte aproape niciodată în izolare de o alta, care nu este decît meto115


da diversirmii, metodă mult mai rafinată, la care a m fă­ cut unele sumare referiri la începutul acestui capitol. Diversiunea este şi ea o specie de arm onizare. Dar, aşa cum scurta analiză pe care am dedicat-o lui Me­ nexenos a sugerat, cred, deja, ea nu caută să obţină armonizarea prin aplanarea superficinli'i n tensiunilor şi a antinomiilor radicnle, ci dimpotrivă, prin con­ struirea unor noi antinomii, "de supr<1 fn ţă", legate însă într-un s istem . Ce face, prin urmare, diversiu­ nea? Camuflează antinomia radicnlă, atenuenză ten­ siunen fundn mentală distri buind-o după un sistem de antinomii şi tensiuni secundnre. Î n felul ncestn, a tenţin cititorului este nbi Huti'i, spiritul său critic deturnat, încurcat, plnsnt In tr-o serionsă incertitudi­ ne, chemat să pnrcurgă "piste fnlse", dar şi încîntat estetic. Existenţa unei diversiuni îl determină de obi­ cei pe cel căruin en îi este ndres<1 tă să confecţioneze strategii explicntive, de fapt, un fel de "scena ri i", cum se întîmplă adesea şi în practica politică . Sce­ nariile nu sînt decît teorii, ipoteze cnre, ignorînd <1ntinomia radicală, înce<1rcă să explice antinomiile secund<1re în baza presupozi ţiei noncontrndictoriu­ lui . "Scenaristul" crede că antinomin, con tmdicţia sîn t a nomalii, " scăpări", atît în viaţ<1 politică, cît şi în cee<1 ce priveşte textele . El se forţe<1ză, de <1cee<1, să le "rezolve", să le reducă, neţinînd senm<1 de posibili­ t<l tea ca ele să fi fost voite şi create de <1utorul însuşi. Iată de ce principnlele formule in terpretative pe cnre le-am evocat mai îna inte constituie tot atîtea " scena­ rii" în sensul dat aici termenului. Mai ales teoria eso­ terismului oral frapeaza prin caracterul său de sce­ nariu care, dacă este acceptat, ar trebui, în perspecti­ va autorilor respectivi, să rezolve aproape to<1te enig­ mele şi contradicţiile pln toniciene, restabilind peste operă o desăvîrşită pace, un fel de " sfîrşit al istoriei", 116


a l c ritic i i Aş tep tări întru totul asemănătoare au şi autorii d e scenari i p ol i tice, care s e consolează d e ne­ cazurile i remediab ile sn u rem ed iabile nle v ie ţi i a lcă­ .

tuind SC(mn rii "crista lirw" . ce p ropun de obicei un fel

de realitnte ,, esoterică" p1:in care toate mizeriile lu m i i

s-;u eL:: răsp uns t u t ur or uimirilor. Ră mînt' s;] exa m i n 7i m m <1 i in deta l i u fel u l c u m nn­ ti no m i ile sec u ndare -- un<1 dintre e le a m i n tită dej :1 ,

a r p u tea fi îr ţdese şi

,

este ch i a r

ce<1 a ora li t ă ţ ii --- participă la d i vcrs i une<1

pl,1 tonicia nă . fel u l în ca re de, consti tuindu-se î n tr-un ·:; i s lem, se îm potrivesc "cenzuri i In p urtă tor" .

Deoc;1 m ,b ti'i este

însi'i legitim să

ne în trebă m :

nu

c u m va, s u pu s < Kestei s tr<1 tegii <1 diversiun i i , sensul

h:xtului voi t de a utor dev i ne obscur? N u-i p rod uce

a u torul în s u.si

o

pagubi} rec u rg în d p rea i nsis te n t b

p rocedeele pomen i te? T re b ui e si'i ad m i te m d1

un

Httor supus p re s i u nii m e d i u l u i şi s usce p ti b i l d e <1 fi pe rsecu tat n u se comp o r tă, lllltlatis 1111il:andis, esenţial-­ men te dife ri ! de fe l u l în c<1 rc ac t i on c nzil un guv ern contestn t ene rgic de p op u ln ţie şi cn re n u v rea să ce­ deze putere;'! : sup ra \ · i e ţ u i rea n tex tului în tr- u n "_-a z, <1 regi m u i u i în o: lrtl<c l t pn re a fi mai p re ţ i oa s5: decît ;1 l !c v •• l u ri . Obsc uri tn tea de ge n i u ca re es lt� tex­ h.d p b lo n i c i il rl i ri t5 ş i incintă pe rînd fiec<:�re genera ­ ţi<.� de i n l.erp n.: ţi şi de ci t i tori . G uv erna ţi şi ch iar dez bin;.'l ti de acea sti'i :::� per?-î d i version istă literar, e fi resc si1 n u ne putem <1 fla t i h n ;:: . Avem m e reu de lucru, s lră d u i n d u -n c s5-i �-,1 sp u n dem b pru vocări, i a r ea, de .:1ceca toctn<1 i , se v;:: sus t rOJ g e rn c re u m <t ra s m u l ui ..

---

--

.

..

b<mL1 l i zii ri i _


V

Antinomii I

1.

Evaziunea all torialiî

Cui aparţine, în definitiv, textul dialogurilor? Lui Platon, bineînţeles . Cine este însă au torul real al idei­ lor, teoriilor, diferitelor afirmaţii ce apar în cuprinsui textului platonician? Cine este, pînă la urmă, respou­ sabil pentru platonism? Ia tă o întrebare la care este cu mult mai greu de r5.spuns decît la prima şi, o dată cu ea, ne lovim şi de una dintre cele mai semnificative şi mai caracteristice diversiu11i din această operă . Acelaşi Leo Str;lUss, la care m-am mai referit, ex­ primă într-o altă lucrare, Tlze City a11d Mmz, ceea ce s-ar p utea numi paradoxul autorial al lui Platon în felul următor: "În general, noi putem cunoaşte gîndi­ rea unui om numa i prin intermediul discursurilor sa­ le orale sau scrise . Putem cunoaşte concepţia filozofi­ că a lui Aristotel din Politica sa . Republica lui Platon, pe de a ltă parte, nu e un tratat, ci un dialog p urtat între oameni diferiţi de Platon . Î n timp ce citind Poli­ tiCl7 îl auzim pe Aristotel tot timpul, citind Republica nu-l auzim pe Platon niciodată . Î n nici unul dintre dialogurile sale Platon nu spune ceva . De aceea, noi nu p utem cunoaşte d in ele ce a gîndit Platon ."176 Aşa stînd lucrurile, să observăm că avem de-a fa­ ce, de fapt, cu două aspecte, ce, deşi asociate între ele, rămîn totuşi distincte: a . Platon ---- cum spune mai departe tot Leo Strauss - a scris "drame, drame în proză"177. El nu şi-a as118


cuns autoritatea de fapt şi "a fost dintotdeauna bine ştiut că Platon este autorul dialogurilor platonice" . El şi-a ascuns în schimb opiniile proprii exprimîndu-se prin intermediul unor personaje. Altfel spus, există la Platon o distincţie între autorul Jactual - cel ce a pus în scris textul de care dispunem - şi autoru l (au torii) Jormal(i) cel (cei) căruia (cărora) i (li) se atribuie explicit anumite idei, opinii, spuse. Această distincţie este cu atît mai semnificativă cu cît, spre deosebire de majoritatea dramelor greceşti adevăra­ te, cele mai multe d intre personajele platoniciene au realitate istorică: Gorgias, Protagoras, Parmenide, Lysias etc. nu sînt ficţiuni, aşa cum, desigur, nici Socrate nu este o ficţiune, iar opiniile lor au fost păs­ trate fie (parţial) în propriile scrieri (cînd acestea a u existat), fie d e către alţi autori, printre care Platon . Or, mărturiile sosind din surse platoniciene sînt de­ parte de a fi concordante cu mărturiile provenite din alte surse. De exemplu, portretul extrem de negativ făcut de Platon, în Plraidros, lui Lysias "nu-şi are aco­ perire nici în imaginea pe care o aveau contempo­ ranii despre el, nici în aprecierea pe care i-o dau Cicero, Quintilian sau critica modernă" - observă G . Liiceanu.178 Toate acestea contribuie ca distincţia amintită dintre autorul factual şi cel formal să nu fie netă, clară, neechivocă . Adesea - cînd vorbeşte Socrate ori străinul din Elea, în Tlzeaitetos - sîntem tentaţi să atribuim opi­ niile acestora lui Platon, dar atribuirile de acest fel nu sînt întotdeauna mai presus de orice îndoială, iar al­ teori, ca în Parmellide (în ceea ce priveşte identitatea personajului "Socrate" din acest dialog), ele sînt chia r discutabile. Un alt exemplu de identificare proble­ matică a unor personaje e oferit de Cratylos, unde asupra "realismului" personajului omonim şi a iden-

1 19


tificării sale cu discipolul lui Heracli t s-au pronunţat opinii foarte diferite, chiar opuseP9 În fond, orice autor al unui tratat sau eseu este ne­ voit uneori să distingă între autorul factual (el însuşi) şi un autor formal, n tunci cînd redă cu cuvintele sale, fără să citeze ad littcmm deci, opiniile şi teoriile alto­ ra . Expresii cu valoare metali11gvistică de tipul "spre deosebire de X eu cred că . . . ", "urmîndu-1 pe Y, vom afirma la rîndul nostru că . . . ", "acceptînd ipoteza lui Z, vom adăuga că . . . " disting net între cei doi "autori", permiţînd cititorului să verifice trimiterile şi să deosebească între opiniile proprii ale autorului şi cele ale predecesorilor. Atunci cînd asemenea for­ mule metalingvistice lipsesc, rămînem de obicei în confuzie. Or, aparent cel puţin, acesta este adesea cazul la Platon: l l lt există la el expresii metali11gvisticc care să distingă opin iile lui Plato11 de cele doar consemnate de Platon, ceea ce lasă distincţia dintre autorul formal

şi cel factual în nehotărîre şi ambivalenţă . 1 80 Tot din categoria mijloacelor metalingvistice de diferenţiere d intre cei doi "autori" fac parte şi intro­ ducerile prin care un autor îşi poate explica raportul faţă de personajele şi ideile din operă, aşa cum pro­ cedează, să zicem, Tucidide în Istoriile sale sau Xeno­ fon în Memombi/in . Platon însă nu are introd uceri, iar Scrisorile sale, unde dialogurile nu sînt menţionate explicit, nu micşorează confuzia. E greu să vezi fruc­ tul întîmplării sau al neglijenţei în toate aceste absen­ ţe nle intenţiei de precizare a punctului personal de vedere, iar senzaţia existenţei unei strategii sub tile de creare a echivocului este greu de înlăturnt. b . Faptul că, în sens strict, "Platon nu spune nici­ odată nimic"1 8 1 mai are încă o dimensiune: nu numai că Pla ton se exprimă, de regulă, prin intermediul unor personaje, dar el însuşi nu apare niciodată cn 120


partener de discuţie, ca personaj în d ialoguri. O dată chiar, în Phaidon, el refuză explicit să apară în dialog ca unul dintre personaje (v . i11jra) . Interlocutorii lui Socrate pot fi celebrităţi ale timpului precum Gor­ gias, Protagoras, Alcibiade ori Hippias, personaje de mai mică însemnăta te precum Pha idon ori Criton; chinr fraţii vitregi ai lui Platon - Glaucon şi Adei­ man tos - apar ca interlocutori în Republica, dar Pla­ ton însuşi - niciodată . Mai m ult: se poate foarte bine scrie un dialog în care, în vederea evitării cenzurii, autorul să-şi pună opiniile sub numele unui perso­ naj, atunci cînd el nu vrea să apară cu propriul său nume. Aşa a procedat, spre exemplu, Galilei în al său faimos Dialog despre cele două sisteme ale lumii, unde personajul Salvia tti - un copernican - reprezintă în mod eviden t punctul de vedere al lui Galilei . Mai prudent încă decît Galik1, cel pîndit de Inchiziţie, Platon nu a procedat în acelaşi fel: nu numai că nu există personajul "Platon", dar nu există nici un alt personaj - nici măcar Socrate - despre care să se poată susţine că este mereu şi indubitabil, fără im­ portante excepţii, purtătorul de cuvînt al lui Platon. Se vede b ine că din a . nu decurge cu necesitate b.: faptul că Platon a scris dialoguri nu implică şi pe cel al absenţei personajului "Platon" ori al unui purtător cert de cuvînt. Î n schimb b . îl presupune pe a .: dacă există vreun motiv pentru care Platon a dorit această veritabilă evaziune autorială, a tunci el a fost foarte inspirat în ideea de a alcătui dialoguri la care să par­ ticipe diferite personaje. Fireşte aceasta nu înseamnă că amintita "evaziune autorială" ar explica singură, în absenţa altor motive, de ce Platon a compus dia­ loguri şi nu tratate . S-a vorbit foarte mult, în această privinţă, despre intenţia lui Platon de a imita "spiri­ tul viu" al conversaţiilor socratice182, despre filozofie 121


în general ca demers euristic şi nu dogmatic183, de­ spre dramele în proză " ce redau fluxul vieţii. Fără a " voi deloc să contest valabilita tea altor explicaţii, vreau în prezenta analiză să insist asupra unui fapt: realitatea persecuţiei scrisului filozofic - la care m-am re­ ferit mereu - l l ll a fost luată Îll calcul pe11tru a înţelege se11sul şi rostul dialogului. Ne putem servi aici de un model - cred - suges­ tiv, provenit din epoca noastră: este bine cunoscut că mulţi scriitori români (dar desigur şi aparţinînd altor culturi supuse cenzurii) contemporani au încercat "să păcălească " cenzura comunistă cu aj utorul mij­ loacelor oferite de ficţiunea literară. Cazul cel mai notoriu la un moment dat a fost cel al lui Marin Pre­ da, al cărui roman Delirul ţinea într-un fel locul unei lucrări de istorie a anilor '40, lucrare imposibil de publicat în acea vreme într-o manieră imparţială şi ştiinţifică . Or, prin intermediul personajelor sale cu realitate istorică ori fictive - şi nu la modul di­ rect, lăsîndu-şi eroii să dialogheze şi să "trăiască " , autorul reuşeşte să exprime anumite idei relativ eretice ori măcar incomode pentru regim. Evident, cwzorii înţelegeau foarte bine despre ce era vorba, dar simplul fapt că lucrarea se chema "roman " şi că se plasa s ub pecetea ficţiunii, corelat cu faptul că auto­ rul nu afirma nimic direct în numele său personal ­ aşa cum ar fi fost cazul cu un tratat - a făcut să fie mai toleranţi. Acum, în vremea lui Platon nu exista cenzură instituţionalizată, formală, dar chiar cenzu­ " ra la purtător" putea pierde din agresivitate atunci cînd autorul nu vorbea în numele său, ca într-un tra­ tat, ci lăsa viaţa " să se desfăşoare, să dialogheze " puzderie de personaje - fie fictive, fie cu realitate istorică . A afirma, precum John Sallis, că prin dialog se sugerează că filozofia nu este o chestiune de opi" 122


nie a cuiva şi că e mai curînd o transcendere a opiniei [ ]"184 înseamnă a scăpa din vedere cazul cu totul aparte al lui Platon . Căci a titud inea sa atît de retrasă trebuie contrasta tă atît cu emfaza persoanei întîi a unor presocratici precum Parmenide, Heraclit ori Empedocle185, cît şi cu temeinica distincţie pe care o face mereu Aristotel între opiniile sale şi cele ale pre­ decesorilor săi . Particularităţile scrisului platonician nu vor putea fi înţelese doar prin recurgerea la genul proxim al scrisului filozofic grecesc. "Evaziunea a utorială" practicată de Platon îmi pa­ re a face parte dintr-un set de tactici de deplasare şi de distribuire a respollsabilititţii autorului. Căci în măsura în care Platon "nu spune niciodată nimic", el nici nu poate fi "h·as la răspundere"; mai mult, de vreme ce principalul personaj al său este Socrate -- un faimos personaj istoric - oricînd se poate crede că anum ite idei şocante sau iritante îl avuseseră drept autor pe Socrate, lucru, desigur, de neverificat . P e d e altă parte, dacă Platon nu apare niciodată ca personaj în propriile dia loguri, totuşi de trei ori în cuprinsul dialogurilor se face referinţă la "Platon": pri mele două dăţi în Apologia şi ultima dată în Plzai­ don . În Apologia Socrate arată că Platon este de faţă186 laolaltă cu alţi discipoli şi apoi că este dispus să con­ tribuie cu treizeci de miile dacă tribunalul ar consimţi să-1 condamne pe filozof numai la plata unei amenzi .187 Care este semn ificaţia acestor două mici menţiuni? Desigur, la prima vedere, pare a fi vorba despre o încercare de a-i disculpa pe discipoli de acuza de a n u fi făcut destul pentru salvarea lui Socrate. Astfel de acuze ci rculau probabil, aşa cum se poate deduce eventual şi dintr-un pasaj din Criton188. C u toate acesten, Platon mai avea, cred, un motiv pentru a nu omite a se numi pe sine în pasajele respective: acela . . .

123


de a sugera autenticitatea mărturiei din Apologia . Pen tru o dată, Platon j oacă explicit rolul "scribului" lui Socrate . El pare a declara: am fost de faţn şi deci a m putut consemna spusele lui Socrate exact aşa cum au fost. Sugestia implicitn este că Socratc este adevi'f­ mtul nutor al Apologiei, lui revcnind u-i a tunc i in trenga responsabili tate. Cu alte cuvinte, sfi d n reil pe care So­ c rate o adresează jud e căt o ri lor săi şi A tenei, decb­ rînd că s-ar cu v en i să fie ospăta t pc ch e l t u i a la sta tului în pr i tn n e u, precum c iş tign tor i i J ocurilor O l i m p i ce 1r;9 s u gerea ză Platon -- îi aparţine numn i lui Socratc, iar el, Platon, nu poa te fi făcut ril s p unză t o r pentru ea , chiar dncă el este cel care n aşternut-o în scris P la ton v ren să ne con v i n gă deop o t r i v ă de n uten ticit a tea m ă rtu ri ei dar şi de neim p lica ren m a rtorului, care a co n se mnat exact ceea ce a a u z i t, fări'i nici o in terven­ ţie personală . Pla ton p<1re a spune: am nota t exact, d<1r nu am pe rso nn l nici o r�spunden� .tuo Dncă la p rocesul lui Socrilte, Plnton n fost, în chip explicit, p reze n t în schimb la m oa rtea în închisome n maestrului el a fost, In fel de explicit, a bsen t. Reme­ morînd n u me l e celor care 3 S i s tnst:ră la u lt i m a întîl­ n i re cu Socrate, Phaidon spune: Pln t o n îns<"i era bol­ nnv, cred."191 Iată cea dc-n trein menţiune n n u me l u i lui Platon din tot c u p rin s u l d i a logurilor. Şi a i c i n s i s­ tă m la o mică divt�rsiune şi la un transfer de respon­ snbilitate nutoria li'i. Se cuvine totuşi să ne în trebăm dacă este legitim să considerăm sem nificative şi demne de amliz:l ase­ menea menţiun i, nvînd în vedere, în definitiv, că is­ t o r i citat ea lor pa re n fi plauzibili'i . În cazul îns:'i �1 un u i < Hitor la care ficţiunea dramatică face legea, au·­ tor ce a introdus adesea personaje i n e x i s tc ntc a a lcă­ tuit confruntări improbabile sau imposibile is toriceş­ te şi care s-a complăcut în anacronisme, istoricitntea --

,

,

"

,

124


unor anumite fapte poate constitui un motiv de mira­ re şi subiect de analiză . Situa ţia din Plzaidoll este foarte diferită de cea din Apologia. Aici, un martor tăcut la un proces la care nu avea nici o participare de fond putea apărea, în ochii cititorului, drep t un narator fidel, dar fără nici o res­ ponsnbilitatc. In Plwidon, martorii ultimelor momen­ te ale lui Socmte nu sînt n ici tăcuţi, nici pasivi. Ei par­ ticipă din plin la o dramă, se implică, plîng şi se bucură deopo tri vă, întreabă şi răspund, obiectează şi consi mt; alături de Socratc, aşadar, ei sînt responsa­ bili - chiar dacă într-o măsură mai mică decît maes­ trul - la concluziile dialogului şi, într-un fel, la dra­ ma însăşi. Platon însă este absent. N-a fost de faţă, fi ind bolnav, zice-se192, şi nu răspunde pentru acu­ rn teţea celor reln tate de Phaidon lui Echecrates la Phlius . Antis thenes, Hermogenes, Apollodoros etc., da, aceştia au fost de fa ţă, au plîns, au sperat, inr mărturia lor poa te fi oricînd suspecta tă de afectivi­ tate, aşadnr lipsită de o nepartizană obiectivitate. Pla­ ton a absentat, iar ceea ce el ştie a afla t de la alţi i . De aceea, cititorul se află departe de închisoarea în cme s-a săvîrşit Socrate, nu numai în ti m p, ci şi în spaţiu: vederea sa este intermediată de mărturii indirecte . El află ceea ce este de afla t de la Platon, care - pesemne - şi-a cules informaţiile de la Echecrates, ce, la rîndul lui, a auzit relatarea lui Phaid on şi doar acesta din urmă a fost un martor direct. Platon nu poate comu­ nica lumii decît ceea ce a aflat de la alţii193 şi nu răspunde decît Îll mod parţial şi li111itat pentru cele rela­ " tate, fiindcă, în momentul decisiv, el "fusese bolnav . Dar care este rostul acestei manevre a bile? Trebuie să notăm că poate nicăieri în altă parte tema funda­ mentală a lui Platon - adoraţia, iubirea pentru So­ crate - nu se exprimă mai explicit ca în Phaidon şi, în 125


acelaşi timp, în condi ţi i mai dramatice şi, politiceşte, mai delicate. Socrate rămînea un criminal de stat, considerat vinovat de a fi subminat, fie şi indirect, democraţia ateniană şi ordinea publică, prin corupe­ rea tinerilor bărbaţi şi ignorarea zeilor publici. A elo­ gia felul în care Socrate murise avea de ce rămîne, chiar la mai mulţi ani de la eveniment, o acţiune dis­ cutabilă în ochii generaţiei ce suferise de pe urma tră­ dării unui Alcibiade şi a terorii unui Critias şi Char­ mides - cu toţii discipolii lui Socrate.l94 Mai m ult: într-un mod mai greu inteligibil pentru noi, ideea însăşi a indestructibili tăţii conştiinţei şi sufletului teza din Plznidon - putea acumula în acea vreme o sarcină politică . Căci, pentru greci, moartea repre­ zenta o nenorocire - şi deci putea fi văzută ca supre­ ma osîndă - fiindcă ei, iubind din plin viaţa, imagi­ na u că după sfîrşitul acesteia urmează fie neantul, fie o existenţă diminua tă, decăzută ontologic, nedemnă de a fi numită existenţă, aşa cum oricine putea afla citindu-1 pe Homer. Este interesant de observat că în Apologin - despre care Platon sugerează că ar fi re­ prezenta t o mărturie directă şi sigură - Socrate n u s e depărtează prea m ult d e l a această doctrină tradi­ ţională .195 Î n Plwidon lucrurile stau cu totul diferi t. Aici, tocmai viaţa apare a avea o realitate ontologică diminuată, iar sufletul -- identificat cu adevăratul si­ ne - îşi recapătă autentica esenţă abia o dată elibera t din prizonieratul trupului. Filozofia este melete tlzmzn­ tou - " pregătire pentru moarte" . În consecinţă, ce valoare mai poate avea pedeapsa capitală pentru un filozof? Ea tinde să se înfăţişeze mai degrabă ca un dar de preţ făcut fără voie filozo­ fului de către cetate, decît ca o osîndă: "Î ţi va părea de mirare că aceşti oameni [filozofii, n . A. C.] nu au îngă­ duinţa să-şi facă singuri bine [să se siuucidă, 11 . A . C.], 126


ci trebuie să aştepte un binefăcător."196 Aşadar, ceta­ tea apare în postura n obilă de binefăcător (euergetes) . Cu alte cuvinte, teza nemuririi sufletului era în vre­ mea lui Platon nu doar o erezie filozofică, împărtăşi­ tă încă de puţină lume şi p redicată în cercurile pita­ goreice ca un " mister", dar reprezenta şi o subtilă erezie politică . Aceasta poate şi fiindcă teoria fusese difuzată de că tre oameni cunoscuţi pentru propen­ siunea lor aristocratică, cît şi pentru caracterul con­ spirativ şi sediţios al m ultora d intre activităţile lor. A difuza teorii p i tagoreice nu era deloc un certificat al sentimentelor pro-democratice.l97 Iată de ce, suge­ rînd distanţă faţă de scena şi de "cercul" discipolilor din Pluzidon şi neparticiparea la acesta, Platon poate "rezista" mai bine cenzurii: nu numai că nu-şi asumă explicit amintita erezie - consecinţă inevitabilă dacă ar fi asistat la scenă -, dar el n-ar putea fi acuzat nici măcar de competenţa unei relatări exacte a spuselor lui SoCI·a te . Un abur de incertitudine pluteşte peste tot: ce a spus cu adevărat Socrate, ce au înţeles cei de faţă, ce au transmis ei mai departe. Ficţiunea şi litera­ rul învăluie evenimentele, ceea ce, desigur, le spo­ reşte farmecul, dar, pe de altă parte, îl exonereaxă pe scriitor. În principiu, inexistenţa (sau cel mult, prezenţa foarte atcnuată) a semnalelor metalingvistice de dis­ tingere între a utorul factual şi a utorul formal îi oferă lui Platon numeroase avantaje mai ales atunci cînd el are probleme cu justificarea raţională a temei. Iată, spre pildă, cazul din Pannenide: aici, un Socrate tînăr, subtil, dar încă neexperimentat, propune teoria Idei­ lor, căreia înţeleptul şi vîrstnicul Parmenide îi află o serie de dificultăţi logice, cum ar fi argumentul "celui de-al treilea om" . Dialogul nu oferă însă soluţii clare şi bănuim că aceasta se întîmplă deoarece Platon nu 127


poate concilia ceea ce am numit "teoria restrînsă a " Ideilor" cu "teoria extinsă a lor, dar nici nu poa te re­ nunţa la vreuna dintre ele: la prima din motive logice, la cea de-a doua din m otive tematice. În atare situa ţie, el îl lasă pe cititor în încurcă tură cu privire la greutatea şi la va loarea ce se cuvin acor­ date diferitelor afirma ţii şi teorii din Parmen ide . Cum îndreptăţit spune Sorin Vieru: "Ambiguitatea străba­ te peste tot în Parmen ide. Înţelegerea dialogului pare la îndemînă, aşa cum în lum ina li mpede munţii ne apar la o înşelătoare apropiere."198 Da r trebuie să observăm cii ambiguită ţile acestea apn r în mare mă­ sură tocmai datorită " evaziunii autoriale" n lui Pi n ­ ton şi n indistincţiei metalingvistice despre care vor­ beam. Într-adevăr, avem de luat în seamii dou5 pla­ n uri: planul realită ţi i istoric a-literare, în v irtuten că­ reia ni se spune că Parmenide este posterior cronolo­ gic Republicii sau lui Plwidon, dialoguri unde teoria Ideilor extins5 este afirmată cu precădere şi cu preg­ nanţ5 . Pe de alt5 pn rte, dad rămînem la planul fic­ ţiunii literare, discuţia din Parmen ide este mult ante­ rioară celei din celelalte două dinloguri men ţionn te. Cum se pot toate acestea interpreta? Şi-a rev izuit Platon teoria Ideilor în Parmen ide sa u chiar a abnndo­ nat-o? Ori vrea el să sp ună că doar un filozof tînăr şi neexperimentat va fi pus la încurciituril cînd vn sus­ ţine teoria Ideilor? Î n primul caz, pcrsonajul "Parme­ n ide" ar fi alter ego ul lui Platon; în cel de-al doilea caz, în nici un caz " Parmenide" nu ar putea fi Platon şi acelaşi lucru s-ar putea susţine şi în legăturii cu "Socrate" . Iată deci cum indistincţia voită dintre tim­ pul real şi cel fictiv îl scoate pe Platon în afara obiec­ " ţiilor. El nu poa te fi "prins fiindcă nu ş tim w�de se ascunde şi nu poate fi contestat fiindc5 ignorăm de cine este reprezen ta t Diversiunea lui Platon însenm-

.

128


nă acoperirea problemei de bnză cu un nor de con­ tradicţii secundare . Dintre acestea, "evaziunea auto-· rială " are o mare greutate: unui filozof care nu dez­ văluie explicit care îi sînt opi niile proprii nu-i poţi cere socoteală . Se va spune pante că, In urmn urmelor, important n u este cine afirmă o nnumită teorie, ci teoria însăşi . Cu excepţia, evtmtual, n matcmaticilor şi a şti inţelor ex<1cte (ch iar şi <.1colo lucrul pare discutabil), e greu de despărţit teoria de personalitatea celui care o exprimă . Pentru a vorbi precum Michael Pol<� nyi, cunoaşterea posedă un caracter indiscutabil "perso­ nal " . Î n general, ştiinţa nu se mni poate limit<� la d o­ meniul demonstrabi lului, cu mijlonce!e logici i p u re . Opinia probabilă, pres:.1pozi ţiile preraţionale, cc-1 şi imagi naţin au o mare importan ţă în alcătuirea teori i­ lor stiintifice .l 99 Î � o ;ice cnz, dacă în vremea lui Platon, ci ti tori i dinlogurilor erau, ca şi ncum, în destul de mare du­ biu asupra opinii lor reale ale autorului, însenmnă că o multitudine de interp retări şi de supozi ţii erau în­ dreptăţite să apară .200 In consecinţă, ar fi fost greu sX se cristnlizeze o opinie unitnră şi cu atît mai mult una defnvorabilă lui Platon . Î n defin itiv, Platon se retrage dinai ntea operei sale . "Evnziunea autorială " îl descarcii de responsa­ bilitate. Cu acensta, principiul de bază al jus tificării - ars est ce/are artem iată - începe să-şi facă v izi­ b ilă prezenţa: Platon este un scriitor care doreşte să ne facă să uităm, să pierdem d i n vedere şi din atenţie calitatea sa de a u tor al propriilor opere. -


VI

An tin o mii II

1.

O

Dialogul - un joc şi o joacif

dată cu refuzul explicit al asumării responsabili­

tăţii autoriale, Platon se străduieşte să sugereze în ba­ za unei multitudini de mijloace şi o limitare drastică a autorităţii generale a discursului pe care el îl alcătu­ ieşte . Cu alte cuvinte, nu numai că Pla ton nu vorbeşte nicăieri în numele său personal, dar totodată lasă să se înţeleagă faptul că ceea ce el spune nu are neapărat în ochii săi o valoare absolută şi decisivă. Numai că este de presupus că, în fapt, ca orice autor, şi el ţine mult la textul său - după propria-i afirmaţie: pre­ cum un părinte la propriii copii -, acordînd în reali­ tate o mare greutate şi valoare spuselor sale pe care le consideră - putem fi conv inşi - extrem de semnifi­ cative şi de importante . Şi cum ar putea fi altfel? Căci nimeni nu renunţă la o viaţă mai comodă, nimeni nu acceptă riscul şi chiar realitatea persecuţiei şi ridicolu­ lui, nimeni nu ar consimţi la o v iaţă în suspiciune, fiind în cetate asemenea " unui om căzut printre fia­ re", dacă nu ar crede cu o tărie pe care nimic să nu o clintească în valoarea şi în temeinicia propriilor idei şi afirmaţii. Iată de ce paradoxalele susţineri condescen­ dente sau chiar desconsideratoare ale lui Platon la adresa propriului scris nu ar trebui să trimită la arca­ nele " doctrinei orale" , ci pot fi considerate parte din strategia sa de camuflare şi de diversiune, pusă în ser­ viciul neutralizării "cenzmii la purtător" .

130


Adeseori, într-adevăr, Pla ton pare a dori să ne în­ credinţeze de

imperfecţiunea, provizoratul, incertitudi­

nea ce înconj oară scrisul său, care s-ar cuveni, de aceea, să fie inserat sferei jocului ori celei a unei ficţizmi ludice. În mod explicit şi, desigur, voit, sînt afectate în acest fel autoritatea

şi gravitatea

prezumate ale

discursului, prin urmare şi gradul în care el poate fi făcut responsabil de că h·e o instanţă critică ostilă. Astfel, în mod frecven t Socrate îi apare interlocu­ torului său din dialoguri a glumi, a se juca

(paizein),

dovedind lipsă de seriozitate .201 El, om bătrîn, este conştient că lumea îl vede jucîndu-se şi pus pe diferi­ te şotii.202 Mărturiseşte că, în raport cu un creator adevărat, el se simte un diletant ridicol" (geloios idio­ " tes)203. La capătul lungii, pasionatei şi constructivei în fond dezbateri din Pltaidros, Socrate declară deodată: Ne-am jucat destul în discursuri" (Pepaistho metrios " hemin ta peri logous)Z04• În Symposion, un Alcibiade mai

puţin beat decît vrea să pară, dar permiţîndu-şi toate bufoneriile de rigoare, îl asemuieşte pe Socrate cu un

bătrîn Silen, cu laturi sublime, dar şi ridicole, care ,,îşi petrece întreaga viaţă luînd în răspăr şi ironizînd oamenii" 205 . Activitatea, cît şi spusele filozofului ar alcătui un fel de dramă satirică sau silenică" 206 ale " cărei autoritate şi gravitate sînt mult mai p rejos de cele posedate de tragedie, dacă este să explicităm analogic sensul acestei comparaţii. E greu de spus dacă ridicolul lui Socrate este autentic sau e doar in­ trodus de către relatarea plină de subiectivitate şi de exaltare spirtoasă a lui Alcibiade, frizînd ea însăşi ri­ dicolul, dar, în orice caz, încrederea şi siguranţa ci­ titorului sînt subminate cu subtilitate. La fel ca în şi în Symposion între cititor şi " fapt" se inter­

Plzaidon,

pun ecrane care relativizează totul, plasînd eveni­

mentul în zona amuzarnentului, a ludicului.

131


Alteori, în Gorgias, cînd Platon îl face pe Socrate să afirme lucruri cu totul paradoxale, interlocutorul se întreabă dacă Socrate glumeşte sau e serios", măr­ " t urisindu-şi astfel incertitudinea cu privire la valoa­ rea reală a spuselor filozofului .207 Pe de altă parte, sîn t extrem de frecvente declaraţiile de ignoranţă ale lui Socrate, în general subsuma te faimoasei sale iro­ " nii" - dar ceea ce este ciudat şi a fost mai puţin luat în seamă este că ele (ca şi cele care califică d iscursul "glumeţ") apar din abundenţă chiar şi în dialogurile cele mai constructive", unde Socrate" este departe " " de a-şi respecta principiul ştiu că nu ştiu nimic" . " Spre exemplu, sună a veritabilă cochetărie ca, în Menon, după ce Socrate a formulat şi a dezvoltat teo­ ria Ideilor precum şi pe cea a Reminiscenţei, el să exclame, către sfîrşitul dialogului: "Mă tem, Menon, că sîntem niste bieti oameni" si ' că "ne-am făcut de rîs cu cercetare� noas t ră" .208 Pe de altă parte, se cere observat că discursul "glu­ meţ" şi "neserios" este adesea introdus şi sub chipul unui discurs spontan, 11epremeditat. Socra te lasă să se înţeleagă că nu ştie încotro se îndreaptă firul dis­ cuţiei, că nu el dirijează dialogul şi cheamă uneori un zeu în tr-aj utor spre a salva cerce tarea . Aşa se întîm­ plă şi în Republica, o operă, în fapt, extrem de atent şi de deliberat construită în toa te detaliile. 2. fndepărtarea răsp underii

Există însă şi alte procedee prin care se implică nesiguranţa ori lipsa de autoritate reală şi de temeini­ cie a discursului. Nu arareori Socrate susţine că ceea ce el cunoaşte în chip pozitiv nu provine din cercetă­ rile sale, ci originează de la alţii. Răspunderea pe care Platon pare că i-ar fi trecut-o, iată că Socrate caută 132


degrabă să o expedieze mai departe. Î n Menexenos, cum am văzut, Aspasia sau Pericle sînt declaraţi ade­ văraţii autori ai ora ţiunii funebre. Î n Plzaidros, pregă­ tind u-se să-şi rostească primul discurs, Socrate decla­ ră: [ ] există înţelepţii din vechime, fie ei bărbaţi ori femei, Cilre au vorbit şi au scris despre ilcelaşi lucru [ . ] Dar e limpede că de la cineva am auzit, ori de la frumoasa Sappho, ori de la înţeleptul Anacreon, ori de la vreun proziltor. Ce mă face să presupun una ca asta? Preaplinul inim ii, divine Phaidros; simt că aş putea spune lucruri ce nu sînt mai prejos decît acelea auzite. Că ele nu m i-au venit chiilr mie în minte, stiu " bine, de vreme ce îmi cunosc ignoranţa . 209 To t uşi Socrate, în pofida insistenţelor lui Phaidros, refuză să " p recizeze "sursa , menţinîndu-se mereu în vag. El mai invocă şi inspiraţia divină, se întreabă dacă nu e cumva posedat de nimfe (nympholeptos)210, dar toate acestea nu-l opresc să-şi recuze mai tîrziu discursul, socotindu-1 blasfemiator. Dar şi cel de-al doileil dis­ curs al său din Plzaidros, pe care Socrate îl asumă, are o autoritate şi o origine problematice. El este prilej uit de apariţia semnului daimonic, iar formula palinodi­ că adoptată îl determină pe Socrate să-I atribuie în­ tr-un fel lui Stesichoros, cel despre care se spunea că, pen tru a repara blasfemia de a fi ponegrit pe Elena şi Afrodita, scrisese o palinodie: "Discursul pe care îl voi rosti aparţine lui Stesichoros, fiul lui E uphemos, " cetăţeiln al Himerei. 211 Nu foarte diferit se petrec lucrurile în Cratylos. Aici Socrate pune inspira ţia sa etimologizantă debordantă pe seama bizarului pro­ fet Eu ţhyphron, cel luat în răspăr în dialogul omo­ nim: "Imi vine chiar să cred, Hermogenes, că de la Euthyphron Prospaltianul s-a abătut asupra mea această înţelepciune. Î ncă din zori am stat îndelung împreună şi mi-am aţintit urechile spre el. Se poate ca, în entuziasmul lui, să nu-mi fi umplut numai ure11

• • •

. .

133


chile cu minunata-i înţelepciune, dar să-mi fi aprins şi sufletul." 2 12 Socrate anunţă apoi că urmează să se purifice curînd de atare inspiraţie compromiţătoare, iar o palinodie ", adică, în acest caz, un refuz al etimo­ " logismului, urmează în cuprinsul aceluiaşi dialog, spre disperarea interpreţilor, care nu mai ştiu ce vrea cu adevărat Platon. Simina Noica se întreabă cu îndrep­ tăţire: Nu constituie oare această atitudine a lui Pla­ " ton un mod abil de a se apăra de even tualele critici ce i s-ar aduce? " 21 3 Cred că da - sînt tentat să răspund. Şi în Symposion, după mărturisirea propriei igno­ ranţe, Socrate pune toată cunoaşterea pe care o are despre Eros pe seama misterioasei preotese Diotima, cu mare probabilitate un personaj născocit ca atare de către Platon, dar introdus cu suficientă abilitate încît plauzibilitatea istorică să fie sugerată cititorului: Am auzit aceasta de la o femeie din Mantineea, pli­ " nă de pricepere în privinţa subiectului [Eros] dar şi în altele şi care a amînat ciuma cu zece ani, determi­ nîndu-i pe atenieni să facă jertfe." 21 4 Evident, referin­ ţa privitoare la ciumă şi la jertfele făcute la sfatul Dia­ timei trebuia să întărească nu numai iluzia istorici­ tăţii personajului şi, ipso facto, a autorităţii sale, dar şi calitatea sa de euergetis ( binefăcătoare " ) a Atenei. " Oricum, situîndu-se între istorie şi ficţiune, discursul tinde să se sustragă verificării sub raportul surselor. Sau, în Phaidon, doctrina prizonieratului sufletului în carcera trupului ar fi fost împărtăşită şi de pitago­ ricianul Philolaos, de unde ar fi aflat-o din auzite " " (ex akoes) şi Socrate. Dimpotrivă, Cebes şi Simmias,

deşi foşti discipoli ai lui Philolaos, nu ştiau totuşi ni­ " mic precis " (ouden akribes) despre ea şi aveau nevoie de lămuririle lui Socrate, ce se prevala astfel şi de o a utoritate.215 Nimic precis deci, dar se crea sugestia unei doctrine venerabile ţinute în secret, chiar a unui mister" 21 6, ceea ce îl exonerează pe Socrate (deci şi "

134


pe Platon) atît de responsabilitatea teoriei, cît şi de vina de a in troduce inovaţii ditunittoare în religie (neote­ rizein) . Oricum, sursa autorităţii rămîne suficiep t de vagă, astfel încît o testare nu era cu putinţă. Intr-o societate în care individualismul şi competiţia perso­ nală erau intense şi p reţuite, aşa cum se întîmpla în lumea greacă, această " modestie" a lui Platon are de ce uimi. Platon nu putea fi decît conştient de slăbirea autorităţii discursului său, slăbire pe care nu a încer­ cat deloc s-o con tracareze . E cea mai bună dovadă a unei deliberări, a unei tentative de disimulare, norma­ lă şi rezonabilă în condiţiile posibilităţii persecuţiei. Procedeul ecranărilor succesive - ce-l îndepărtea­ ză pe cititor de originea spaţială, temporală şi per­ sonală a discursului -, asocia t cu împingerea răs­ punderii cît mai departe de Pla ton, este utilizat şi în Timaios . Aflăm de aici că politeia atît de paradoxală propusă în Republica este atribuită unei realităţi isto­ rice ancestrale, cît se poate de vagi de altminteri, a cărei amintire ar fi fost păstrată numai de către pre­ oţii egipteni, care i-ar fi transmis-o lui Salon, acesta lui C ritias cel bătrîn, care a încredinţat-o, la rîndul său, nepotului său, Critias cel tînăr, care o expune în dialogul Timaios şi în cel ce-i poartă numele. Or, coin­ cidenţa dintre spusele lui Socrate şi cele atribuite lui Salon nu numai că îl descarcă pe primul (şi deci şi pe Platon) de răspunderea de a urzi distrugerea siste­ mului atenian, dar îl prezintă şi ca pe un bun patriot şi un restaurator al autenticei patria politeia .217

3. Spiritul ficţiunii Însă, aşa cum personajul Diotima se află pe pragul dintre ficţiune şi istoricitate, aparţinînd mai degrabă celei dintîi, tot aşa şi discursul din Republica, deşi,

135


prin relatarea lui Critias asociat post even tum cumva istoricităţii, fusese iniţial plasat în cîmpul ficţiunii. "Iar cetatea şi cetăţenii pe care tu i-ai descris ieri (în Republica, n . A . C.) ca într-o poveste (hos en mytlwi), acum îi vom transporta pe tărîm ul realităţii" - mar­ chează faptul Cri tias în Timaios218. Î ntr-adevăr, în Republica - poate cel mai "con­ structiv" şi mai "angajat" d ialog platonician (cu excepţia, probabil, a Legilor) - discursul este prezen­ tat drept o "ficţiune", o "poveste" - un mytlws . Ast­ fel, pregătindu-se să descrie felul în care urmează să fie educaţi paznicii Cetăţii sale, Socrate afi rmă : "Ei haide, ca şi cînd am spune poveşti şi stbd în tihnă, să-i educăm cu închipuirea pe aceşti bă rbn ţi, aşa ca într-o poveste!"219 Termenul-cheie, tradus de noi prin "poveste", este mytlws şi este important de obsetvat că Platon foloseşte şi verbul derivat mytlwlogeo, con­ struind sintagma pleonastică cu valoare intensivă en nzytlwi mytlzologozm tes, adică, literal, "povestind prin p oveşti". Mai departe, după ce a susţinut că este ne­ cesar ca filozofii să fie cîrmuitorii statului, Socrate se referă la paradoxala politeia pe care tocmai a descris-o ca "fiind urzită printr-o poveste"220. Or, înzestrat cu acest caracter "mitic", nu este de mirare că discursul din R epublica evită să vorbească, bunăoară, despre Bine în chip direct, spre a lămuri ce este acesta . So­ crate pretinde astfel că a ş ti ce este Binele reprezintă o problemă "prea însemnată pentru actualul mers al discuţiei"221 . " Esoteriştii" au văzut în asemenea refe­ rinţe aluzii la " mai serioasa" doctrină nescrisă . Ceea ce n-au observat ei este, după părerea mea, calitatea de procedeu retoric a acestui tip de formule autocon­ descendente. Într-adevăr, a afirma despre propriul discurs că este "insuficient", "provizoriu", "nemeşte­ şugit" etc. ţine de o foarte răspîndită tehnică de capta1 36


tia benevolelltiae, tehnică pe care Platon o utilizează în chip predilect. După părerea mea, tocmai caracterul de "poveste " al modali tăţii discursului prezentat de Socra te per­ mite evitarea unor prezentări exacte ale unor aspecte puţin confortabile. Î n schimb, se poa te povesti CI/III arată Binele, cu ce seamănă el, ceea ce Platon şi face de îndată oferind cele trei "poveşti" : a Soarelui, a Li­ n iei şi a Peşterii. De altfel, toată ambianta în care "se joacă " Republi­ ca este învăluită în aerul fascinant şi incert al "po­ veştii" : Socrate şi Gla ucon răm în peste noapte în casa bogatului metec Cephalos, cu ocazia sărbătorii zeiţei Bendis din Pireu . Acolo, după ce s-au aşezat scaune de j ur împrejur, aşteptîndu-se lampadoplwria - ş tafe­ ta cu torţe aprinse în m iez de noapte - se stă "de pa­ veşti " . Ambivalenţa ce caracterizează în general "po­ vestea " intervine şi în organizarea circumstanţelor. Discuţia arc loc în afara Atenei, într-un oraş pe jumă­ tate străin, într-o casă aparţinînd unui om pe j umă­ tate străin şi el, cu ocazia rmei sărbători pe j umă tate străinc .222 Î n noaptea zănatică, închinată zciţelor Lu­ nii - Artemis şi sora ei tracă, Bendis -, imaginaţia pare a avea dreptul să se exprime mai neconstrîns şi să rostească "poveşti " cu chipul adevărului . Or, po­ vestea are un mare avantaj ce decurge din echivocul ei: afirmînd lucruri grave, la care autorul ţine mul t şi pe care le consideră adevărate şi neîndoielnice în forul său interior, ea îşi poa te permite să se sustragă testului "faptelor " , al realităţii: "- Ei bine, nu am al­ cătuit şi noi, cu mintea, un model al cetăţii bune? Ba da. - Crezi deci că noi vorbim mai rău avînd în vedere acest scop, chiar dacă n u am fi în măsură să demonstrăm că o astfel de cetate poate fi întemeiată aşa cum s-a spus? - Deloc "223 • Dinaintea poveştii,

1 37


rostite cu farmec, ochi i scrută tori ai spiritului critic se închid pe jumătate, iar cenzorul interior se îmblînzeş­ te un timp, permiţîndu-şi fatale, pentru el, reverii . Poveşti ş i reverii ş i în Phaidros, alt dialog încărcat " de probleme " delicate , strîns asociate temei de bază a lui Platon. Numai că, dacă în Republica era vorba despre poveştile miezului de noapte, aici, în

Phaidros,

se spun poveştile miezului de zi. E acesta un ceas pri­ mejdios, cînd soarele nemilos naşte ciudate năluciri . Amiaza este ora cînd se ivesc nimfele ce pun stăpîni­ re pe oameni, momentul cînd cîntecul greierilor, dul­ ceaţa ierbii, umbra platanului împing conversa ţia ce se poartă în plin cîmp către un tărîm al fanteziei şi al inspiraţiei unde nu ar fi ajuns niciodată dacă ar fi avut loc în agora sau gimnaziu.224 Natura cu divini­ tăţile sale, cu poveştile ce se spun despre împrej urimi introduce un alt palier decît cel pedestru-realist al oraşului . De aceea Socrate se înfăţişează într-o uimi­ toare dispoziţie de povestitor - uimitoare chiar şi pentru el însuşi -, el apucîndu-se să istorisească fe­ lul în care arată sufletul şi în ce mod are acesta parte de iubire . Să mai amintim şi de atmosfera de poveste din

Phaidon:

aici discipolii stau adunaţi roată în jurul lui

Socrate, exact precum copiii speriaţi la căderea serii se string împrejurul părintelui reputat înţelept. As­ cultîndu-!, ei plîng şi se bucură deopotrivă, se înfioa­ ră şi se consolează; ei îi cer explicit lui Socrate să se " adreseze " copilului din noi spre a-1 împăca şi li­ nişti .225 Iar Socrate încheie printr-o veritabilă po­ veste: m itul în care descrie Pămîntul, Universul, cît şi locul unde se duc sufletele după moarte. Poveştile " d in Phaidon sînt cele ale "serii 226 - Socrate trebuie

să moară la asfinţitul soarelui -, cele cu care " copi­ " " lul din noi , dar şi "criticul din noi trebuie să se

138


echipeze spre a întîmpina căderea nopţii . Sînt şi acum cîteva ceasuri grele pe care mintea le străbate dînd mai puţină ascultare propriilor rezerve. Iată deci o nouă diversiune platoniciană, o nouă deplasare a responsabilităţii autoriale, o nouă formă de contracarare a cenzurii "la purtător": camuflarea seriozită ţii, a gravităţii, a valorii asertorice a spusei prin iluzia ficţiunii, a "poveştii" - a unei mereu re­ înnoite penumbre.

4.

Context politic

Nu este, fireşte, întîmplător că această atmosferă de "poveste" caracterizează mai cu seamă dialoguri ca Republica, P!Jaidros ori P!Jaidon, a căror semnifica ţie politică era extrem de serioasă . Într-adevăr, în Republica, Platon atacă hotărît în­

tregul sistem politic, educaţional şi social, nu doar

atenian, dar şi grec în general, deşi pretinde că Ceta­ tea sa este grecească . El introduce dominaţia unei caste de profesionişti ai războiului: "paznicii", care sînt educaţi într-un mod foarte diferit de cel tradiţio­ nal - ceea ce se opune spiritului civic atenian . Fami­ lia este desfiinţată în favoarea unui fel de "comu­ nism" al femeilor şi al copiilor, în sfîrşit, acest stat trebuie condus de către filozofi . Putem remarca aici o transfigurare a temei platonice: iubirea şi veneraţia pentru Socrate şi dorinţa de a-1 glorifica, pe de-o par­ te, pe de altă parte intenţia de a-1 răzbuna şi de a ni­ mici cetatea care îl ucisese constituie "motorul" între­ gului eşafodaj ideatic. În Phaidros, Platon doreşte să justifice iubirea de tip homosexual prelungită în timp, arătînd că filozo­ fia este asociabilă acestei iubiri şi o poate justifica şi

139


întreţine. Or, după cum am mai spus, relaţii de acest tip tindeau să fie privi te cu suspiciune de către Ceta­ te, deoarece exista temerea că ele ar fi putut antrena dizolvarea sau slăbirea familiei, precum şi a altor le­ gături "corecte". În sfîrşit, în Plwido11, Platon aşază mai presus de oricine altcineva un criminal de stat, nu demult con­ damnat; mai mult, el ridiculizează Cetatea sugerînd că, de vreme ce filozoful se duce la moarte cu m ulţu­ mire, plecînd din viaţă ca dintr-o temniţă, condam­ narea sa a reprezenta t mai curînd un dar făcut lui fără voie decît o osîndă, aşa cum s-a intenţionat . Platon n u putea spune ceea ce avea d e spus fără primejdie, după cum se vede. Iată atunci la ce îi pu­ tea servi atmosfera de ficţiune, de " roman", în fine de "poveste" pe care se pricepea atît de bine să o creeze. Cînd ţi se sugerează, ţie cititorule, că totul nu este decît o ficţiune, că " orice asemănare cu realitatea este pur întîmplătoare", devii mai puţin critic. Atunci cînd se insistă asupra caracterului de mytlws al dis­ cursului, după ce acesta a fost declarat un "joc", o " glumă", cînd se multiplică formulele autocondes­ cendente, eşti mai puţin tentat să-i ceri autorului so­ coteală, mai ales cînd identitatea acestuia cu una sau alta dintre vocile dialogului e departe de a fi clar marcată . În definitiv, în Republica, Platon afirmă lim­ pede că " cetatea pe care am cercetat-o şi pe care am d urat-o, cea întemeiată pe cuvinte [ . ] nu se află ni­ căieri pe pămînt" şi că ea este de fapt doar un " model ceresc" (en ourmwi paradeigma) .227 Proba " faptelor", a realităţii nu are ce că uta în acest caz - pare a spune Platon . Să şedem atunci în tihnă şi să spunem pa­ veşti, să edificăm în cuvinte un model declarat fără valoare practică . Fap t este că întotdeauna cenzura indiferent de tip - s-a ară tat mai blîndă cu ceea ce . .

140


era calificat drept ficţiune, aşa cum şi experienţa ro­ mânească a confirmat-o. În a ltă epocă, lucrarea fun­ damentală a lui Copemic De revolutionibus orbium caelestium - a văzut, după multe amînări, lumina tiparului, însoţită fiind de prefaţa unui anume Osian­ der, care sugera că sistemul heliocentric trebuie pri­ " vit doar ca un model matematic util, ca o " ficţiune teoretică şi nu ca o ipoteză cu substrat fizic reat.228 Evident, cenzorul - numit sau voluntar - intu­ ieşte adeseori că intenţiile reale ale automlui merg mult mai departe decît el o spune explicit. Numai că nu arareori cenzorul tinde să devină şi el puţin com­ plice, atunci cînd, bineînţeles, lucrul se face fără pri­ mejdie. Motivul profund stă, probabil, în vanitatea cenzorului-cititor: iată un autor a cărui valoare trans­ pare din fiecare cuvînt, care îşi afirmă insuficienţa ori puţinn sa seriozitate, făcîndu-1 astfel pe cenzor să se simtă, el însuşi, mai serios, mai competent, mai im­ portant. A-1 interzice sau refuza pe autor ar însemna, în nceste condiţii, pentru cenzor, a se priva de dulcea plăcere de a vedea o minte de excepţie, un geniu de­ clarîndu-şi în public felurite cusururi . Pe de altă parte, e mai greu să ceri formal socotea­ " lă unui text care se proclamă drept " ficţiune , decît altuia care, afirmînd exact aceleaşi teze, le prezintă " integrate unui discurs " realist , serios . În sfîrşit, o so­ " cietate care măcar se pretinde " liberală şi tolerantă - cum era cea ateniană - poate cu greu p une sub interdicţie, dacă nu este direct şi explicit p usă sub acuzaţie; or, un discurs a mbiguu, ce evită confrunta­ rea directă, învăluit în poveste, afişînd ludicul şi in­ certitudinea, o pune în dificultate, chiar dacă inten­ ţiile ostile ale autorului respectiv pot fi descifrate cu relativă uşurinţă . A-l interzice ar însemna ca societa­ tea să se înfăţişeze sieşi sub demni tatea ei - intole-

141


rantă, agresivă. Căci a utorul pare a spune: textele mele sînt nişte jocuri şi nişte invenţii fără bază reală, serioasă . Ce rost ar avea deci să vă legaţi de mica şi nevinovata mea fantezie? Este interesant de observat cît de durabilă a fost impresia că Platon "n u face politică", că el este doar un metafizician detaşat de " realitate", care, în cel mai rău caz, n u se pronunţă decît vag şi general asupra unor chestiuni practice şi imediate. Pînă la primul război mondial, aceasta era, de altminteri, a titudinea dominantă a marii majorităţi a platoniştilor.229 Chiar mai tîrziu, cînd vocile critice la adresa propunerilor p olitice ale lui Platon au început să se amplifice şi cînd aceste propuneri au început să fie înţelese la adevărata lor însemnătate, mulţi au simţit nevoia să-1 apere pe Platon de o nouă "cenzură" şi au făcut-o in­ vocînd tocmai pasajele autocondescendente şi autoli­ m i tative. Aşa face, spre exemplu, recent Julius A. Elias care, d orind să respingă tezele lui K. Popper, după care Platon, în Republica, a elaborat o teorie po­ litică şi istoricistă, scrie: " Linia dintre dialectic şi mi­ tic este destul de estompată în relatarea diferitelor tipuri de guvernare, încît nu am obiecţii faţă de Fru­ tiger230 care insistă asupra laturii mitice. Dar linia dintre un Gedankenexperiment şi istoria reală este pe deplin marcată cu claritate şi nu există nici un temei pentru felul în care Popper citeşte, în chip fals, textul [ ]"231 Cu alte cuvinte, descrierea degenerării statu­ lui ideal, dar şi a constituţiilor reale, prezentată de Platon sub forma unui veritabil " roman", derulat atît în plan colectiv, cît şi în planul familial, ar fi, după E lias sau Frutiger, în chip legitim un " mit", o " po­ veste", ori cel mult un joc al inteligenţei (Gedankenex­ periment), dar în nici un caz nu ar trebui văzute a ici consideraţii istorice şi cu atît mai p uţin politice. Pla• • •

142


ton scrie, desigur, un fel de " roman" al degenerării sufletului colectiv şi a celui individual; dar eu cred că întîlnim aici şi o modalitate subtilă de camuflare şi de diversiune: concepţiile sale politice şi istorice extrem de defavorabile Atenei puteau, astfel, să fie exprima­ te şi difuzate fără prea mare primejdie pentru autor - ele erau înfăţişate drept numai o " ficţiune" ori nu­

mai

un

Gedankenexperimen t,

aşadar drept un joc al

imaginaţiei şi al inteligenţei teoretice, lipsite de apli­

cabilitate şi pe care nici un

om serios, respectabil şi cu

simţ practic n-ar avea motiv să le cenzureze.

E o "viclenie" aici, fără îndoială, pe care mulţi alţi

scriitori de după Platon, supuşi persecuţiei ori pre­ siunilor din partea statelor ori a opiniei publice bigo­ te, au practicat-o într-o formă sau alta . Şi este de aş­ teptat ca interpreţi ca cel amintit mai sus, ce n-au cu­ noscut pe propria piele persecuţia scrisului şi delictul de opinie, să cadă în cursa diferiţilor "osianderi" şi să nu poată imagina că mitul, povestea, în general pu­ nerea în pagină sub pecetea ficţiunii, procedeu atît de frecven t în textul lui Platon, pot reprezenta şi forme de reducere şi de deplasare aparentă a responsabili­ tăţii autoriale, spre a pune la adăpost de cenzură un text vădit subversiv

în

epoca sa .


VII

Antinomiile scrisului şi ale p oeziei

1.

Problema din Scrisoarea a VII-a

Interesul pe care Pla ton îl acorda politicii active era, de fapt, extrem de viu, ceea ce este demons trat din plin de Scrisoarea a VII-a . Din acest text subînţele­ gem însă şi că Platon inten ţionase să-şi pună în prac­ tică proiectul guvernării prin filozofi; din prudenţă şi din lipsă de oportunita te, el renunţase la Atena G1 teatru de acţiune, în schimb credea posibi lă realizarea planurilor sale în Sicilia . Mai mult, el încercase a mbe­ le vadante ale instaurării regimului filozofic, urmă­ rind fie convertirea tiranului Dionysios al II-lea al Si­ mcuzei la filozofie, fie aducerea prietenului şi adep­ tului său Dion la domnie. "Nu vor înceta - scrie el - relele neamului omenesc, pînă ce fie cei care filo­ zofează vor aj unge la demnităţi politice, fie puternicii cetă ţilor v or aj unge să filozofeze cu adevărat printr-o soartă divină (theia moim ) . " 232 Cum bine se ştie, cele trei călătorii în Sicilia se ter­ minaseră cu tot a tîtea eşecuri .233 Şi totuşi, cititorul atenian - pentru care scria mai ales Pla ton - avea dreptul să suspecteze că filozoful şi discipolii săi nu vor abandona definitiv experimentul sta tului perfect şi că, în situaţia în care li se va ivi o împrej urare favo­ rabilă, ei vor căuta să profite. Loialita tea lui Platon faţă de constituţia patriei sale - şi de altminteri faţă de a oricărui alt sta t grec - putea apărea dubioasă . 144


Mai m ult, tiranul Dionysios, cunoscut pentru excese­ le sale, pretindea a fi fost un d iscipol al lui Platon, a fi învăţat mult de la filozof şi chiar a fi pus în scris idei cu aer platonician. Dacă voia să continue să trăiască l i nişti t, Platon trebuia să-şi d isloce responsabilitatea şi să răpească discursului său implicaţi ile aparente . Iat5 d e ce, l a procedeele de autodesconsi dern re şi autosub minare la care ne-a m referit şi făcînd sistem cu ele, Platon ada ug5, pentru mai m ultă siguranţn, şi elemente de desconsiderare a scrisului ca m ijloc de com unicare, desconsiderare cu implicaţii a utorefe­ renţiale: astfel, un n utor care îşi priveşte cu condes­ cendenţ5 spuse dintre cele mai importnn te este tot­ odată şi un scri itor cn re pare să nutreasd'i îndoieli fnţă de valoa rea scrisului. Problema din Scrisoarea a VII-a aceasta este: cum s5 fie respinse preten ţii le - probabil legitime - ale lui Dionysios a l II-lea de a se fi inspirat din filozofia lui Platon atunci cînd purtă rile tiranului deveniseră detestabile.2.14 Î n contextul acestei p robleme trebuie înţelese pasajele privitoare la scris şi în specia l fraza­ cheie la care ne-am mai referit: Î n legătură cu aceste " chestiuni [marile probleme metafizice, 1 1 . A. C.] nu există şi nu va exista n iciodată o lucrare (sy11gramma) a mea . " Metoda este cea cu care deja ne-am obişnuit: mai întîi se m izează pe ambigui ta tea termenului syn ­ gramnul, care putea însemna a tît tratat sistematic, cît şi compoziţie în proză . Nici chestiuni le " la care filo­ " zoful se referă nu sînt p recizate cu claritate, astfel în­ cît totul rămîne într-o voită nesiguranţă şi penumbră, a d m i ţînd trei interpret5ri principale: a. Autorul real " al scrierilor p latoniciene este So­ " crate (interpretarea a utorului Scrisorii n li-n) . b . Platon nu a scris n icioda tă despre metafizică " " şi chestiunile înal te " - teza esoteriştilor" . " " 145


c. Platon nu a scris tratate" , manuale " din care " " cineva să poată învăţa sistematic - teza exoteriştilor. Părerea mea este că filozoful nu obligă la nici una soluţii" ; el ştie că nici una nu este " mulţumitoare şi că, nevoiţi să alergăm de la una la alta, ne vom pierde pe d rum . Platon mizează pe dintre cele trei

echivoc. Pe de-altă parte, oricare dintre cele trei interpre­ tări ar fi aleasă, ea presupune o autodesconsiderare asociată cu o diminuare a responsabilităţii. În cazul a. Platon îşi desconsideră calitatea de autor, de părinte al discursului " . În cazul b . el suge­ " rează inferioritatea relativă a materiei tratate, lipsa ei de greutate şi seriozitate. În sfîrşit, în al treilea caz, el pare a desconsidera forma de expresie aleasă: n-ar fi scris

syngrammata - tratate, lucruri serioase şi grave,

glume " , ficţiuni" - dialoguri. Oricum " " ar fi, fraza mult discutată micşorează aparent însem­ nătatea operei şi deci, a fortiori, responsabilitatea ei. În contrast cu feluriţi oameni grăbiţi să pună în scris ci altceva,

tot ceea ce ştiu sau cred că ştiu, care îşi închipuie, în mod naiv, că pot învăţa de la cineva citindu-i opera din scoarţă în scoarţă, Platon se prezintă pe sine drept un ins modest, conştient de puţina valoare a scrisului său şi a scrisului în general, dispus să-şi trimită propriile texte într-un colţ de umbră . Ca să exprimăm lucrurile sub forma unor paradoxuri gor­ " gianice " , Platon pare să spună: Platon nu a scris nimic cu titlu personal; dacă totuşi a scris, atunci a avut în vedere chestiuni mărunte; dacă a avut totuşi în vedere şi chestiuni mai înalte, atunci forma prin care s-a exprimat e inaptă pentru a învăţa ceva precis de la el. Pe scurt, nici o asociere cu hulitul Dionysios, care pretinde, ignarul, că ar fi învăţat ceva de la Pla­ ton şi încă lucruri însemnate, nu este licită !

146


2.

Phaidros

Să vedem acum felul cum stau lucrurile în Phai­ dros, celălalt text platonician care recuză scrisuJ .235 Să ne închipuim un cititor al timpului lui Platon scan­ dalizat de apologia asocierii dintre homoerotică şi filozofie din Plzaidros şi îngrijorat de faptul că o re­ laţie permanentă între bărbaţii adulţi, justificată prin paideia filozofică, ar putea dăuna familiei, coeziunii cetăţii şi spiritului participativ al cetăţenilor. Către sfîrşitul dialogului acest cititor capătă unele motive de a se simţi ceva mai liniştit, de a-şi lăsa să doarmă suspiciunile şi de a se lăsa furat de magia dialogului. Căci iată, Platon îi comunică faptul că scrisul (impli­ cit şi al său propriu) nu este ceva de mare preţ. In­ ventat chipurile de zeul egiptean Theuth, dar refuzat de către înţeleptul rege Thamus, s�risul ar servi doar unei rememorlfri inferioare (lzyponmesis).236 Cei ce se bi­ zuie pc el ar avea parte doar de o aparenţă de înţe­ lepciune (doxan soplzias) şi devin aparent înţelepţi (do­ xosoplzoi) . Este a tunci chiar Platon - mare şi prolific scriitor - un doxosoplzos? Poate că nu, dar implicaţia este că discipolul care ar dori să-i judece opiniile doar în baza scrierilor riscă să devină el însuşi un doxosoplzos, părînd că înţelege ceva, fără ca, în realita­ te, s-o şi facă . Cum te-ai mai putea atunci supăra pe cel ce-şi ia asemenea precauţii şi care te previne asu­ pra riscurilor ce ţi le asumi devenind părtaş la discu­ tabila artă a lui Theuth? Dar Platon merge mai departe . Reluînd sistematic motivul discursului pus pe " glumă" şi " neserios", filozoful îl asigură pe cititorul său că scrisul este, în sine, o paidia ( "j oacă") ş i că şi el nu are de partea sa seriozitatea, gravitatea (spoude), rămînînd să fie prac147


ticat de către omul înţelept numai ca un fel de pass­ time, " de dragul jocului" (paidias charin) ori ca un m ij­ loc de a remedia deficienţele memoriei la bătrîne­ ţe.237 Scrisul - spune Platon prin intermediul lui So­ crate - seamănă cu "grădinile lui Adonis". Acestea erau de fapt un fel de coşuleţe sau vase în care se sădeau, în c instea sărbă torii lui Adonis, plante rap id crescătoare dar cu via ţa scurtă .238 Tot astfel şi folosul p urtat de scris (rodul său) ar fi efemer şi nedem n de un om serios care, mai c urînd, va practica grava "agricultură" a discurs ului oral. Prin asemenea afir­ ma ţii, e evident că răspunderea celui ce le face p ubli­ ce, fie şi în scris, se diminuează considerabil: e greu să-1 cerţi pen tru ce scrie pe cel ce te-a anun ţa t că a rta pe care el o practică nu este nici clară (saphes), n ici si­ gură, nici serioasă. Platon mai adaugă un element, poate decisiv, acestei aparente a utodenigrări: scrisul seamănă nu numai cu "grădinile lui Adonis " , ci şi cu o "pictu­ ră"(zoograplzia) care înfă ţişează persoane ce par vii, dar care, în realitate, rămîn nemişca te şi mute a tunci cînd cineva li s-ar adresa . Implicaţia ludică, cît şi motivul ficţiunii sînt transparente şi de astă dată, dar Pla ton atrage a tenţia mai ales asupra v ulnerabilită ţii funciare a scrisului " ieşit în lume " sau - am spune noi - confruntat cu cenzura: "Ai p utea crede că scrierile cugetă adînc ca să spună ceva. Dar dacă le-ai p une o întrebare voind să înţelegi ceea ce spun, ele nu fac decît să indice mereu acelaşi lucru. O dată ce s-a pus în scris ceva, cuvintele se întorc mereu la fel, deopotrivă la cei ce înţeleg, cît şi la nepricepuţi [ . ], iar cînd scrierea este în ţeleasă neglijent (plemmelou­ menos) şi este dojenită fără dreptate, ea are nevoie mereu de ajutorul părintelui să u. Căci ea singură n u este în stare nici s ă se apere, nici s ă se aj ute p e si. .

148


ne." 239 Prin urmare, p revăzînd criticile ce ar p utea fi adresate scrierilor sale, Platon susţine că ele nu se p ot apăra cum se cuvine prin înslfşi natura mediului respec­ tiv. Critica prea acerbă este deci nu doar inutilă, dar mai ales inconclusivă şi nedreaptă: scrisul este, prin definiţie, caracterizat prin p rovizorat şi incompletitu­ dine, ceea ce, în fond, ar puten fi reproşat chinr lui Theuth, autorul acestei arte, dar m ult mai puţin a uto­ rului textului . Cum o înţelegere neglijentă, ca şi o cri­ tică fără d reptate a unei scrieri sînt oricînd posibi le, se cere exonerarea scriitorului şi trecerea răspunderii asupra legendarului zeu egiptea n . M a i mult, cladi discursul oral, ce rămîne contin uu alături de "părintele " său (autorul)240, care-I poate astfel susţine în orice m oment, este numit de di tre Platon fratele " legi tim " al discursului scris, putem deduce că acesta din urmă este văzut drept "fra tele " - respectiv "fi ul" -- nelegitim, bastard. O nouă şi subtilă d iminuare a răspunderii apare în acest fel . Potrivit reprezentărilor trad iţionale, responsabilita­ tea pă rintelui faţă de fiul nelegitim este m ult mai mi­ că decît cea datorată fiului legitim, căci numai acesta din urmă moşteneşte, conform dreptului a tenian, averea părin tească, precum şi calitatea de a continua neamuJ .241 Aşadar, legătura d intre autor şi textul său slăbeşte. Într-un anume sens, a utorul nu mai conferă operei numele său, ori sugerează, cumva, că opern scrisă nu-l reprezintă întru totul: este ceea ce, de fapt, chiar face Platon prin evaziunea sa autorială . Ne întoarcem, în felul acesta, în p unctul de unde a m p le­ cat: evaziunea autorială exprimă esenţa diversiunii " " platoniciene. Ea clasifică discursul scris, textul ca " nelegitime " , ceea ce le reduce din autoritate şi responsabilita te, le asociază sferei "jocului ficţiunii ", le face mai scuzabile, mai evazive, mai dificil de su149


" pus critici i . Căci asup ra fiului " nelegiti m apasă sarcini mai uşoare, d upă cum şi d rep turile sale, cît şi capacitatea de a-şi reprezenta integral şi cuprinzător părintele sînt mai reduse. Cine ar mai putea fi, a tunci, foarte mînios pe acesta din urmă? lată, prin urmare, în ce fel chestiunea nntinomiei scrisului la Platon ar puten fi trata tă, ev i tîndu-se, du­ " pă părerea m ea, a tît capcanele teoriei " esoterice , cît " şi ale celei " exoterice . N-n r mai trebui, cred, să ne " adîncim în speculaţii nsupra " doctrinei secre te , pen­ tru ca desconsiderarea scrisului de că tre un mare scriitor să cnpete sens; n ici n-nm mai fi n evoiţi să for­ ţăm sensurile unor cuvi n te pentru ca orice implica ţie de autoreferenţialitate să fie eli minati:\ . Ipoteza cen­ zuri i face inteligibile anumite contrazi ceri ale lui Pla­ ton, cu a tît mai mult cu cît, cum vedem, acestea fnc sistem, asociindu-se strîns între ele . Ea ne nrată că un mare a utor se poate contrazice conş tient, spre a de­ " veni mai puţin vulnerabil la cenzura " la purtă tor , spre a deruta ş i a aba te spiritul cri tic, lăsînd s5 pla­ neze peste tex tul s5u o a ură de a mbiguita te şi spirit ludic. Dinaintea incertitudinii cu care societatea şi cenzura îl în tîmpin5, autorul r5spunde la rîndul să u cu o incertitudine, ce-i va servi drept garanţie supra­ vieţui rii sale peste timpuri .242

3 . Artis t u l ce rec11Zii arta

Pe de altă parte, cum ştim, Platon nu a fost doar un scrii tor ce a părut a desconsidera scrisul, ci şi un mare a rtist care a cerut totuşi ca a rta şi poezia în spe­ cial să fie expulzate din Cetate. fntă, din nou, o antino­ mie, o contrn.dicţie care a apărut inacccp tabil5 pen tru foarte m ulţi i nterpreţi modemi, d intre care amintesc 150


doar numele celebre ale lui Wilamowitz-Moellen­ dorff, Natorp, Nettleship, Shorey, şi pe care ei au încercat s-o atenueze în fel şi chip .243 E . A. Havelock comentează în felul următor pomenita antinomie:

Nu era maestrul un mare poet el însuşi, stăpînind " un stil cnre, dacii voia, p utea abandona argumenta ţia abstractă spre a apela la toate resursele imaginaţiei fie prin portretistică plină de viaţă, fie prin mit sim­ bolic? Ar fi putut un scriitor capabil de o proză atît de plină de sensibilitate să fie indiferent, ba chiar ostil la aranjarea ritmică şi la imaginile verbale care

constituie secretele stilului poetic? " 244 Şi Havelock se străduieşte să demons treze în continuare, în a sa

Preface to Plata,

lipsa de temei a majorităţii încercări­

lor de a atenua semnificaţia criticii lui Platon la adre­ sa artei.

El

atacul din

arată, convingător după părerea mea, că

Republica

nu poate fi explicat prin presu­

punerea că Platon ar avea în vedere o situaţie ideală, chiar utopică, şi că a utorul nu ar fi intenţionat să alunge poezia dintr-un stat real. De asemenea, ar fi greu de susţinut că Platon se gîndea doar la o anumi­ tă categorie de poeţi - fie aceştia asociaţi sofiştilor, ori doar dramaturgi - sau că se referea numai la exagerările mimeticii, aşa cum cred Webster sau Comford245• dar şi, la noi, Constantin Noica246 • Căci Platon nu pare deloc a avea în vedere doar o singură categorie de poeţi, iar, pe de altă parte, foarte desele sale referiri la Homer şi critica acerbă adusă acestuia în Cartea a X-a a

Republicii

sugerează o atitudine ne­

gativă la adresa "neamului poeticesc" în ansamblul său, reprezentat emblematic şi simbolic de Homer.

Pentru Havelock, această atitudine a lui Platon trebuie luată drept ceea ce ea este într-adevăr: o reac­ ţie profundă şi globală împotriva poeziei şi a artei

cum erau acestea înţelese de greci. 151

aşa


În esenţă, soluţia oferită de E . A . Havelock a r fi cam aceasta: exista, în Grecia, o oralitate dom inantă care a r fi persista t ca fenomen cultural pînă în a doua jumăta te a secolului al V-lea, în pofida progreselor culturii scrise . Ea ar fi fost asociată strîns culturii lite­ rare, poetice şi " m uzicale " a grecilor. Cultura şi civi­ liza ţia greacă ar fi fost scindate, pe de-o parte, într-o comp onentă orală, tradiţionn lă, ce ar fi produs mari­ le creaţii epice, lirice şi dra mn tice, şi o componentă "scriptura ră " , dezvoltată trep tat în medi ile ştiin ţifice şi filozofice . Pentru Havelock, poezia greacă este departe de a reprezenta un exerciţiu estetic şi de a fi un "articol de lux " precum adesm în societăţile mo­ derne . Ea îi apare a fi îndeplinit rolul unei vaste " en­ ciclopedi i orale şi tribale " , prin intermediul căreia numeroase cunoştinţe, reguli de convieţuire, obice­ iuri, istorii t�xemplare, tehnici tradiţionale sînt forma­ liza te, fixate şi transmise oral din generaţie în genera­ ţie. Or, memorizarea prin recitare avea nevoie de re­ peti ţie pentru facili tarea efortului, cît şi de prezenţa unei a ti tudini imit<1 tive, de o transpunere empatică a recitatorului, dar şi a ascultătorului în persoana celui evocat de vers. E ra, prin urmare, un tip de învă ţă­ mîn t pre-literar în baza căruia se învăţa "făcînd " , p rintr-o im ita ţie activă. Havelock mai ara tă că o asemenea cultură ornlă standardiza til şi tipizată prin vers ritm ic nu va recunoaşte o distincţie clnră între autor şi specta tor şi n ici una de ordin epistemologie între cunoscător şi obiectul de cunoscut. Aşn stînd lucrurile, d isputa poeziei cu filozofia devine, pentru Havelock, un veritabil Kulturkampf: o confruntare în­ tre vechen cultură orală şi mai noua cultură a scrisu­ lui care doreşte să-i smulgă primei întîietntea edu­ caţională . Deci autorul american crede că ostilita tea profundă a lui Platon faţă de poezie din Republica nu 152


are n im ic de-a face cu o ostilitate faţ5 de a rtă în sen­ sul m odern al cuvîntului, ci are cn obiect poezia ca manifestare a culturii orale, colective - transm iţă­ toare a "enciclopediei orale " .247 Platon i-ar a taca pe poeţi în calitatea lor de "învăţători ş i educatori ai Eladei " , de păstrători şi continua tori ai mentalih) ţii a rhaice orale ce împ iedica şi bloca emergenţa ştiinţei, a filozofiei şi, în general, a gîndirii abstracte, legate profund de cultura alfabetică . În fine, mai trebuie adăugat că - după Havelock - Pla ton nu ră mîne în tru totui consecvent propriei sale viziuni înnoitoa­ re: imagis tica sa şi chiar înţelegeren Ideilor ca arheti­ puri ar reprezen ta supravieţuiri ale atmosferei inte­ gratoa re nrha ice, orale.248 Teoria lui A . E . Havelock este, indiscutabil, spec­ taculoasă şi incitantă; ea arc mai nlcs meritul însem­ nat de a dep5şi cadrele limita te ale exerciţiului filo­ logic pentru o incursiune îndr5zneaţă în ceea ce se poate numi "filozofia culturii " . Cu toate acestea, în ceea ce priveşte p roblema înţelegerii ati tudinii lui Pla ton faţă de literatură, răspunsul lui Havelock m i s e înfă !işează numai pa rţial valabil. Cred c 5 ipoteza sa cu privire la un Pla ton relativ i nconsecvent cu pro­ pria sa ideologie a ntipoetică şi antiorală n u reuşeşte să explice conving5 tor anti nomia la care ne referim, anume că un mare poet şi scriitor recuză poezia şi li­ teratura . Într-adevăr, afirmaţia de la încep utul Cărţii a X-a a Republicii, că "nu trebuie acceptată în Cetate nici o formă de poezie imitativă " 249, îl pune pe Platon în contradicţie nu doa r cu p ropriul său stil, atît de adesea imitativ şi mitopoetic, cînd nu chiar parodic, fapt de care Platon este greu să nu fi fost conştien t.250 Dar, mai mult, această a ti tudine a tît de severă la adresn artei, din Cartea a X-a, e în mnre dezacord cu opiniile lui Platon din Pl111idros251 . Aici poezia este 153


descrisă ca o formă de "nebunie divină " , inspirată de Muze şi, ca atare, preţioasă şi superioară stării "nor­ male " , " sănătoase " . Poezia e de condamnat - zice

Platon - numai dacă poetul compune lipsit fiind de " inspiraţie" şi "entuziasm " , bizuindu-se doar pe

techne. Culmea, chiar rolul educativ al poeţilor - atît de reprobat în Republica este, în Phaidros, elogiat. -

Astfel, descriind incarnările succesive ale sufletului, " Socrate" arată că pe primul loc se află sufletul celui ce urmează să fie " iubitor de înţelepciune" (philoso­

sau " iubitor de frumos " (philokalos) sau " inspi­ rat de Muze" (mousikos) sau " inspirat de Eros " (eroti­ kos) . Pe locul doi vine omul politic, iar abia pe locul

phos)

şase se află sufletul celui ce va fi poet preocupat de imitaţii

(mimetikos) .

(poietikos)

sau

Platon face, prin

urmare, aici o distincţie între arta sa u poezia

de inspi­ de imitaţie, distincţie pe care o va neglija în Republica.252 Or, s-ar părea că şi în Repu­ blica Pla ton ar fi putut distinge între poezia de imi­ raţie

şi arta sau poezia

taţie " mecanică " , vădind numai s tăpînirea unui meş­ teşug, şi imitaţia "inspirată " , căreia îi aparţin chiar

propriile sale dialoguri.

Pe de altă parte, Pla ton ştia b ine că nu orice formă

de " mimetică " este o "copie de gradul al doilea " (o copie a copiei), ocupînd doar locul al treilea pornind de la Ideile transcendente . O afirmă chiar în Republi­

ca,

atunci cînd îl compară pe bunul legislator (el în­

suşi) cu un pictor ce ar imita nu lucrurile concrete din j urul său, ci realitatea absolută a Ideilor pe care el

le contemplă.253 Propriul său model de politeia im ită o Cetate aflată en ouranoi ( "în cer" ) şi nu un exemplar

politic concret, fiind,

prin urmare, o imitaţie de ordinul întîi ?i n u una de ordinul al doilea . Trebuie, pe de altă parte, observat că în Republica

poezia nu este criticată doar în Cartea a X-a, ci şi în

154


cărţile a II-a şi a III-a . Numai că în acestea din urmă nu este vorba despre alungarea poeziei din Cetate, ci numai despre o cenzură, ce-i drept, severă, care este impusă în scopuri educative. Se poate spune că

această critică " moderată " intră în limitele sistemului educaţional expus de Platon în Republica, că ea este în consonanţă cu teoria generală despre societate, politic şi suflet omenesc, dovedindu-se astfel necesară în economia opere i . În ceea ce priveşte aceasti1 critică, aici

se aplică, după părerea mea, explicaţia lui Havelock.

4.

Cele douit critici

Problema este de ce Platon a crezut cuvenit ca, spre sfîrşitul operei, în Cartea a X-a, atunci cînd, apa­ rent, problema poeziei fusese de mult lăsată în urmă, să reia critic<\, dar într-o formă radicală: de data aceasta nu mai este vorba despre cenzură, ci pur şi simplu despre alungarea în bloc a poeziei. Faptul a apărut surprinzător şi unii interpreţi, precum Com­ ford ori Nettleship, au văzut o adăugire de ultimă oră, introdusă de Platon datorită unor probabile cri­ tici sosite la adresa sa din partea poeţilor.254 Argu­ mentul este însă slab: dacă Platon ar fi dorit să întă­ rească suplimentar poziţia sa din cărţile a II-a şi a III-a privitoare la poezie, el ar fi trebuit, în chip verosimil, să distingă cît mai atent între poezia "b ună " şi cea " " rea , între cele două feluri de imitaţie, şi aceasta cu atît mai mult cu cît, aşa cum am constatat, el dispu­ nea de fapt, in 11uce, de o ipoteză corespunzătoare. Dimpotrivă, Platon îşi face poziţia încă şi mai dificilă, refuzînd de data aceasta nu doar o anumită specie a artei, ci arta în principiu şi aceasta prin in troducerea unor argumente specioase, foarte discutabile şi care,

155


m a i <1 les, par a evid e n ţ i a rea-v o i n ţă . Este ca ş i cînd cineva acuza t de u n d e l i c t v en i n l ar încercn sil se a p e­ re a ră tînd cil este cap a b i l ş i de p ă c n te m ortale . Dar n i ci explica ţin oferită de Havelock n u m ă conv i ng e . A utorul a merican s u s ţ i ne cii , în t i m p c e c ri tica m ode­ ra tă din cărţile LI Il-a ş i

LI

III-LI se referă b educaţiLI

"pLiznici lor", cri tica ra d ic a lă din Ca rte<1 a X-n nr <�ven de-n b ce numai cu e d ucll ţi a grup u l u i con d ucă tor <� 1 regilor-fi lozofi .255 N u m a i c5 n i că ieri Pb ton n u spune aşi1 cev <1 . Apoi educn ţ i <1 regi l or-fi l ozofi , <lŞil cum este ei1 descrisil în Ca rtea

n

V I I-a, b<1zată p e ş t i i n ţele m a te­

m<� tice ş i pe d i <� lectică, nu în l oc u i e ş te, ci con tinuă şi com p letei1ză educa ţ i a elemen ta ră înte m ei <� tă p e " m u­ zicii " ş i pe "gi m n a s t i c ă " descrisă În<� i n te . În fi ne, ex­ cluderea poeţilor din C e t<l te es te e x p l i c i t <J n un ţi1 tă , ceea c e nu a r avea sens dacă aceşti<� ş i -a r <�fb totuşi utilita ten în educa ţill elemen ta ră, fie ş i cenzur<� ţi ş i expurga ţi . N u mă pot sustrage i m pres i e i că <� m i n ti t<� cond<� m ­ n n re î n bloc

<1

în tregi i " m i m e t i c i " d i n C<� r te<J

il

X-<1,

însoţitil de "ui ta rea" d is ti ncţii lor p e cilre Pb ton în­ suşi le cunoşte<J ş i le a fi r ma se cu a lte oca z i i , conda m­ n n re ce trece dincolo d e i m pera tivele teoriei s<� le edu­ ca ţion a le, oricît de severe ar fi fost a cestea, c<:� re, în sfîrşi t, este incongruen tă cu

practica

tex tuală ., lui Pl<� ­

ton, reprezi n ti'\ o n ouil formi'i d e s u ln11i1 1arl' m t torefe­

rell ţialif. Ea face sistem

cu c ri t i ca de a se mene<� <:� u tore­

feren ţi lllă a scrisului d i n

Plwidros

ş i Scrisoarea a VII-a

şi, în gen era l , cu ten d i n ţi1 fi l ozofului de 01 -şi şubrezi ş i a-ş i tri1ta c u con descen den ţil , descon s i d er<l re ş i s p i ri t l u d i c p ropriul d i scurs . Afirmaţiile lll l l l i poet care n l u n ­ gif poezia sîn t consisten te cu cele ale l l l l l t i scriitor care pu­ ne In îndoinlif 1'11/oarea scrisului �i, desigur, cu ce le ale u n u i autor ce, fie şi implicit, prilz ficţiunea dialdgicif �i prin refu z u l de 11 Porbi în n u mele său propriu, î�i S l t bmi-

156


neazif condiţia de autor. Pe de a ltă parte, afirmaţiile sînt congruente, fireşte, şi cu a utosub m inarea teoriei ex­ tinse a Ideilor, p ropusă în Parmenide, sau cu a utoiro­ n izarea demersului etimologizant d in Cratylos. Or, dacă rad icala contestaţie a p oeziei şi a a rtei apare integra tă s istemului de subversiune autorefe­ renţială a d iscursului platonic, se poa te suspecta că ne întîlnim din nou aici cu o p rocedură "diversionistă", parte a strategiei de luptă cu cenzura "la purtător" . Dar care ar fi putut fi m otivele speciale pentru ca­ re Platon ar fi dorit să introducă "diversiunea" alun­ gării poeţilor din Cetate către sfîrşi tul Republicii? Indiscutabil că Republica se numără printre cele mai încărcate de p robleme opere ale filozofului . Aici tema lui Platon - i ubirea pentru Socrate - explo­ dează în resen timen tul pentru Atena, cetatea uciga­ şă . Rezulta tul este edificarea unei societăţi şi a unui stat ce reprezintă nega rea v ie a ceea ce era Atena şi care, în plus, fiind pe măsura înţeleptului ucis, e sin­ gurul loc în care acesta ar putea nu doar trăi în pace, dar şi domni . Născută d in i ubire şi resentiment, din­ tr-o experienţă personală incomunicabilă în sine, te­ ma nu se poate înfăţişa ca atare în p ublic; ea trebuie să apară doar ca o consecinţă a unor raţionamente ş i consideraţii c u care oricine, şi c u a tî t mai mult u n ate­ nian, s-ar putea arăta de acord. Numai că nu este de­ loc lesne de demonstrat convingător superioritatea şi necesitatea unei Cetăţi în care, pentru ca Socrate să domnească, trebuie desfiinţa tă familia . Justificările raţionale - ce alcătuiesc subiectul operei - nu pot susţine perfect tema, nu o p ot acoperi fără fisuri seri­ oase. Pentru a contracara efectul dezastruos pe care o a tare "descoperire" a temei 1-ar putea produce, Pla­ ton recurge şi aici, în Republica, la o p letoră de proce­ dee literare: disimularea eului autorial, atmosfera de 157


"poveste" şi ficţiune dramatică, miturile şi alegoriile ce ne transpun din plin într-un regn al fanteziei etc. Platon mai vrea însă să-şi ia o precauţie şi este intere­ sant că el practică şi aici un tip de apărare finală, ba­ zată pe autolimitarea autorităţii propriului discurs, vizibilă şi în alte dialoguri . Astfel, în Symposion, elo­ giul lui Socrate este p us, către sfîrşit, în gura lui Alci­ biade pe jumătate beat şi care nu trebuie deci să fie neapărat luat în serios . În Phaidros, Platon introduce, de asemenea către sfîrşit, critica scrisului prin care insinuează că cele afirmate înainte şi care îl prezen­ tau pe Socrate în ipostaza de filozof-amant ideal n u trebuie, poate, luate altfel decît cum grmzo salis ş i că deci o scandalizare excesivă ar fi nelalocul ei. Î n alte dialoguri, ca de exemplu Protagorns ori Metzoll, se in­ sinuează că, deoarece nu s-a ajuns la nici o concluzie clară sau fiindcă au apărut anumite contradicţii, dis­ cursul n u are foarte m ultă greutate . Acelaşi procedeu şi în Republica, iar asemănarea cu situa tia din Phaidros mai ales este frapantă: aproa­ pe de sfîrşitul ambelor dialoguri, într-un m oment al bilanţurilor şi al concluziilor, cînd tot ceea ce era i m­ portant părea a fi fost spus, iată că Platon îşi surprin­ de cititorul. Dacă în Phaidros el îi comunicase că scri­ sul în principiu este suspect, acum, la capătul înde­ lungatului demers din Republica, el susţine că arta şi poezia în principiu, în calita tea lor de " imitaţii" sînt nu doar suspecte, dar şi de condamnat. Or, este greu să nu vezi aici o acţiune destinată în chip deliberat a-1 încurca şi plasa în confuzie pe cititor şi pe eventualul critic. Căci puţine sînt operele lui Platon mai bogate decît Republica în "mimetică": imagini plastice, mituri, alego­ rii, chiar parodii; putem aminti aici mitul raselor meta­ lice, parabola bunului cîrmaci, analogia d intre sofis­ tică şi arta îmblînzirii unei fiare, imaginile Soarelui şi 158


Liniei, alegoria, între toate faimoasă, a Peşterii, mitul lui Er. E neapărat să amintim apoi de fascinantul "roman" dublu al decăderii cetăţii şi al unei familii şi, desigur, de imaginea sufletului însuşi, văzut ba ca o cetate interioară, ba ca o întreită fiară şi să nu uităm şi de parodia de Realpolitik din Cartea I şi a II-a . Nicăieri viziunea imagistică şi analogică a lui Platon nu a cuprins mai mult din esenţa operei decît în

Re­

publica . În atare condiţii, condamnarea fără apel şi restric­ ţii a

mimeticii

apare ca un fel de autoacuzare cu rost

preventiv. Platon pare a-i spune cititorului şi cenzo­ rului său: nu fi atît de şocat de ceea ce am spus; eu însumi sînt conştient de valoarea întru totul discuta­ bilă a procedeelor pe care le-am utilizat şi eu sînt primul care să pun la îndoială seriozitatea şi oportu­ nitatea "mimeticii" . Mai mult, Platon jnsinuează că ar merita cumva excluderea dintr-o cetate bine orîn­ duită . Fireşte, cetatea

sa nu este

Atena, totuşi această

implicaţie autoacuzatoare îl poate concilia pe cititor. Căci o regulă psihologică şi chiar j uridică comună spune că acuzatul care îşi admi te de la sine culpa îşi uşurează pedeapsa . Anticipînd propriul exil posi­ bil din cetate, Platon previne unul real. Să mai obser­ văm şi că, la fel ca în Pltaidros, arta plastică este cea care oferă modelul său negativ pentru procedura incriminată: scrisul în Phaidros, poezia în

Republica.

Imagistica poetică, pictura şi scrisul nu se pot, prin

urmare, dezvinovăţi s ingure; ele fiind mute, n-ar fi deci potrivit să li se ceară să exprime fără aba tere adevărul. Din nou responsabilitatea lui Platon se di­ minuează: nu numai că el îşi asumă, preven tiv, o cul­ pă, îmbunîndu-şi astfel, printr-o recunoaştere antici­ pată, eventualii judecători, dar, admiţînd deficitul de seriozitate al procedeului pe care îl întrebuinţează

159


atît de insistent, el îşi plasează a utomat d iscursul în­ tr-un spaţiu declarat incert, greu de supus testabilită­ ţii şi unde, p rin urmare, erorile devin scuzabile. Î n sfîrşit, alături de i nten ţiile critice autoreferenţia­ le, mai descoperim, după părerea mea, în a tncul la adresa poeţilor d i n Cartea a X-a a Republicii a tac ce, repet, n u are legă tură cu sistemul teoriei platoni­ ciene, ci cu cel al diZJersiunii platon iciene - şi o p roce­ d u rii , i a răşi tipic " d i v e rs i on istă", a atragerii " i n a m i ­ cului " pe o pistă secunda ră . Î n fapt, pină la Ca rtea n X-a, Pln ton av usese toa te prilej urile de n-i scandalizn pe c i ti to ri şi o făcuse d i n plin : comun i s m ul posesiei femeilor şi copii lor, egil litaten sexelor, rolul paznici­ lor şi mni ales rolul regal ill filozofilor - toate acestea nu avea u darul de a b i nedispune un critic, cu a tît mni mult cu cît justificările ră mînen u precare . Platon mai ildoptă atunc i o măsură de apărare simplă şi eficnce: că tre final, care, de regulă, tinde să se imprime temei­ nic în a m inti rea citi torului, lăsînd o "ulti m ă i m p re­ sie" d urabilă şi cu influenţă considerabilă ilSuprn felului cum este memornt ansamblul, filozoful de­ clanşează un n tac m asiv, fără apel şi, am spune, "bar­ bar" chiar la adresa poeţilor şi artiştilor. Speră că acest a tac va scandal iza şi că va face să se uite puţin apologia filozofilor-regi . Într-o lucrare profund poli­ tică, precum Republica, şi dedicată "dreptă ţii " , a sfîrşi cu un atac la adresa artei şi poeziei pare o vină totuşi m inoră: căci nu a rtiştii şi poeţii au puterea în stat, ci politicienii . Or, este interesan t de observat că n icăieri în cuprinsul Republicii Platon nu vorbeşte explicit de­ spre nlwzgarea politicienilor; dimpotrivă, el plasează întemeierea Cetăţii b une fie într-un viitor i ncert, fie într-un spaţiu geogra fic îndepărtat, părînd să nu-şi poată imagina o " revoluţie " în timpul său şi în ceta­ tea sa: "Fie deci - spune el - că necesita tea pentru -

1 60


vîrfurile ce tăţii de a se ocupa de filozofie s-a arătat în decursul nemărgini t al timpului, fie că ea se arată acum, undeva, într-un loc barbar, departe şi în afara cuprin derii vederii n oastre, fie c5 se va i v i în v ii tor ( . . . ]"256 Evidentă măsură de precauţie de care, în ceea ce îi privea pe poeţi, Platon nu avea nevoie . Di mpotrivă, el p utcn lăsa să se înţeleagă: mă războ­ iesc în chip concret cu a rtişti i şi poeţii, aceşti inşi ori­ cum suspecţi şi bizari; pe politicieni, deşi nu-i iubesc cîtuşi de puţin, îi a tac indirect, sperînd într-o "putere divină" care să îndrepte lucrurile. N e-a m putea întrebn totuşi daci'i nu cumva, proce­ dînd astfel, Pbton îşi multiplică fără motiv ina micii, adăugîndu-i printre ei şi pc admiratorii poeziei . Răs­ pund că, desigur, în absolut, numărul adversarilor creşte; dar ei se şi diversifică, îşi pierd uni tatea şi ca­ pacita tea de a rosti o condamnare neechivocă . De exemplu, pentru mulţi interp rcţi moderni, obişnuiţi cu n rta nonfigurativă, atacul la adresa artelor imita­ tive n apă rut deodată nu doar inocent, dar şi antici­ pînd propriile lor căutări, ei aflînd u-i astfel cu uşu­ rin ţă scuze lui Pla ton în aceas tă privinţă . Cît despre in tcrpreţii "clasici " , aceştia s-au arătat adesea mai scandalizaţi de expulzarea poeţilor decît de condam­ narea democrn ţiei . Fiecare îi pon te, aşadar, afla lui Pla ton o scuză sau o circumstanţă favorabilă, ceea ce desigur va nuanţa o judecată, echilibrînd aprecierea ansamblului . În esenţă, prin introducerea m otivului alungării poeziei din ceta te, realizată de acest mare p oet în proză, sînt m ul tiplicate, după sistemul cunos­ cut, an tinomiile şi diversiunile unui d iscurs ce - iată - continuă după douăzeci şi pa tru de secole să se sustragă unei confruntări d i recte şi totale, persis tînd să desfidă prin a mb iguită ţile sale orice p rohibiţii şi rezistenţe.


VIII

Dialogul

1 . Prestigiul dialogului

În ceea ce ne priveşte, credem că tristele experien­ ţe ale trecutului ne-au făcut mai sensibili . C rescuţi la umbra cenzurii, noi a m nvut ponte şnnsa să înţele­ gem mai bine tristeţea resemnntă a vechiului dicton: si tacuisses, plzilosoplws lllllllsisses . Intă cuvinte ce par n rezuma sensul următorului pasnj din Repu blica, pasaj ce a fost relat iv p uţin luat în seamă de că tre mai feri­ ciţii noştri colegi: "Dintre aceşti oameni, puţini, cei care gust5 ce lucru plăcut şi încîntător au dobîndit [filozofia], care văd bine s minteala mulţimii şi că n i meni, ca să spu­ nem aşa, nu face ceva sănătos în cetate, care văd că nu au vreun aliat cu care, mergînd să apere drep ta­ tea, s-ar putea mîntui; băgînd ei de seamă că filozofu l e ca un om căzut printre fia re care n u vrea s5 fie piir­ taş la rău, dar care n ici nu este în stare, singur. să se împotrivească tuturor s5lb5ticiun ilor şi că pierind e ( înainte de a p utea da sprijin cetăţii sau prietenilor, a !· fi nefolositor sieşi cît şi celorlalţi; ei bine, înţelegînd e : toate acestea, păstrează tăcerea ş i îşi v ă d d e ale lor, p recum un om care, în timp de furtună, se adăposteş­ te sub un zid micuţ. Iar văzîndu-i pe ceilalţi m ustin.;:: de fărădelegi, filozoful se b ucură dacă ar putea trt:' cumva viaţa de a ici în curăţ(mie, fără nedreptate .;; i fapte nelegiuite şi. dnci'S , blîn d şi bir.,�voil :::-;c , ·.r J :)! ,;c:: -. l,,� f1�7 :..1c�::st P'1r,-'1 �J:�l .g !r�soţ i t d ;: tJ fru rr� ���-.. s5 r:,l :� L:j \1t�."2':; 162.


Şi totuşi Pla ton nici nu s-a n:-semnai, n1ci nu a tfl­ dovedind că genit::.i ':'St" insuficient dncă n u e în­ soţit dr :.:umj, aş,J. cu;-.:o şi curajul se poate transforma în b tdi'i imprudenţă dacă nu e însoţit de geniul abi­ lei cornunicări . Cu curaj şi o i mensă abili tate deci, Pla ton il scris; iar sc!·isul său ne-a oferi t acele neobiş­ nuite forme literare pe care le numim dialoguri . Tre­ !:n.ue z. tunci ne<1 părat să ne intrebă m dacă dialogul în­ suşi ca gen li terar-filozofic, cît şi "arta " ce-i s tă b te­ melie - di<1lectica - nu joacă şi ele un rol - şi esen­ )\lll - in economia s trategici de acţiune împotriva -::enzt�ri i . Fă ră a voi să fim rcd ucţionişti şi recunos­ cînd c5 nu se poa te vorbi d espre d ialog numlli în 1 :- <m singur fel, credem totuşi că această formă lite­ "·a t6 :·pprezin tă cheia de boltă a "diversi unii p latoni­ rjenc". p rec u m şi cen mai eficientă maşină vreodată :nven ta tă de străpungere n rezistentelor "cenzurii la purtă tor" . .Această afirmaţie, ştiu, a re de ce să şocheze. Căci dialogul filozofic şi dialectica în general sînt conside­ :·a te de regulă a fi avut funcţia şi destinaţia de a în­ trînge rezistenţele firii, greutăţile inerente ale cunoaş­ terii . n tunci cînd pleci, cum spune Platon, "la vînă­ :ollrea Fiinţei " (tlzem tou ontos) . Dialogul este prezen­ ar de filozof drep t metoda ideală de a parcurge corect drumul spre adevăr, fără a te rătăci pe par­ '�tus, si n u destgur drept o tehnică de a construi un �ujloc de protectie mult mai subtilă decît "zidul m i­ cu(' a l ti'icerii . Dar cum ar fi putut Platon să-şi decon­ s;:-, irc v olunta r secreteie artei? După el deci, metoda de <� proceda prin întrebări şi răspunsuri ar fi cu m ult s dpe rioa ră în ceea ce priw.• şte valoarea epistemologi­ d ş� p z opc2.eu hdi d. iscur-:u lui conti nuu, cum se afir­ cut,

s.p 1·e IJ �� <..-ii; , \"r·l 1)rol:.0o.. u :;2·r:,8: cl � sc:ttrs urile l u o.gi a r t � �;·?<..'Z:·.- :t- m. t>:...r�, ,: e h.) d t_' !_�� .); .. z. Ci1rr.. . ?.·ăsu.n� î.n d el t1n p· c�u.- ·

.il�G..


pă ce le-ai lovit şi dau un lung ecou dacă nu le a tingi apoi " ; prin urmare, ele au un sunet plin, dar nemo­ dulat şi lipsit de viaţă . Curios însă ş i chiar paradoxal este că o metodă atît de particulară lui Platon, prea puţin utiliza tă în contin uare de alţi gîndi tori sau care, atunci cînd a fost totuşi utilizată, nu a mai oferit niciodată vreo capodoperă comparabilă cu modelul, a ră mas încu­ nuna tă cu un prestigiu metodologie enorm , fi ind de mulţi considerată ca ideală pentru i.1scensiu nea că tre adevăr. De la Schleiermacher înainte, dia logul este metoda filozofică prin excelen ţă, ce împru m u lZI, pe de-o parte, liberta tea vieţii, pe de alta, rafina m t:ntul artei, în felul acesta oferind cele mai mari şanse în cercetarea şi în comunicarea adevărului .259 La fd cred marii platonişti precum Shorey, Cherniss ori W i l a­ mowi tz-Moellendorff260. La rîndul său, Lcon Robin scrie: "Nu există cerceta re posibilă fără dialect ică, fără arta de a întreba şi răspunde, arta de a cunduce metodic dialogul pentru a înlă tura, mai întîi, concep­ ţiile inconsistente sau incomplete şi pentru a a tinge, apoi, adevărul[ . . . ] As tfel dialogul se impunea a tît ca formă literară proprie de a reda imaginea activită ţii lui Socrate, cît şi ca răspunzînd exact exigenţelor recunoscute ale cercetării ."261 Dialogul - c rede şi Paul Friedlănder - corespunde unei filozofii ce se vrea "vie " şi unui filozof neîncrezător în scris, fiindcă acesta este ,,îngheţa t " şi " mort " . "Dialogul este unica formă de carte care pare să suspende forma cărţii . Cu ajutorul său, drumul spre adevăr este cel mai propi­ ce, căci se bazează pe o luptă, pe o con trarieta te: lu­ mina n u poate fi văzută fără în tuneric[ . . . ] Socrate nu are putere fără Callicles. " 262 Pentru Auguste Dies, dialogul platonicia n este "imitaţia cea m a i perfectă cu putinţă a cuvîntului viu, dar imita ţie doa r şi i ma164


gine palidă a dialecticii infinit de suple şi de vii care vor fi fost lecţii le sale orale " 263 . Spre deosebire de " discursul lung" , continuu, dia­ logul asociat " vieţi i " este aproape de toată lumea vă­ zut drept contrar dogmatismului, asertării voit sau i mplicit definitive a unor form ule. Dialogul de tip p latonician, îmbrăc<� t <� Şil cum este în ironie, il fost mai întotdeauna în ţeles Cil o " operă deschisă " , pro­ p unînd m il i degr<�bă drumuri d ecît oferind soluţii, mai curînd invitînd b căutarea liberă şi dezinteresată " adevărului, decît b posedmea lui indiscutabilă . Astfel Hilns-Georg G<1da mer ara tă că diil logurile, cît şi reprezentarea lui Socrate în ele trebuie înţelese protreptic, ca " un îndemn la filozofie " . Şi, insistînd asup ra caracterului deschis al dialogului, el adaugă: " Dialogurile sale nu sîn t nimic altceva decît aluzii jucăuşe ce spun ceva do<� r aceluia care ilflă înţelesuri dincolo de ceea ce este în chip expres afirmat în ele şi dă voie acestor înţelesu ri să a ibă un efect în sinea sa . " El observă că, de aceea, ,..luînd notă de caracterul dia­ logic al operei p la tonice şi de inerenta lipsă de con­ cluzie, ca şi de deschiderea dialogului, filozofii s-au opus stabilirii vreunei doctrine a lui Platon " .264 De­ sigur, este vorba a ici de:::; p re filozofii şi interpreţii care nu refuzn t ipoteza ,,doctrinei orale " . Pentru foarte m ulţi interp reţi, spontaneita tea şi libertiltea prezumată a di<l bgului îl aşază între ora li­ tilte şi discursul scris. Astfel cred unii că p ot explica - aşa cum am mai a ră tat -- desconsidemrea scrisu­ lui la Platon fără riscul a utoreferenţialităţii. Cum n firmă Hermann L. Sinaiko: "Dialogurile, cred, con­ stituie o încercare din partec; 1 ui Platon de a combina, în măsura posibilului, atît p uterea cuvîntului vorbit, cît şi pe cea a cuvîntului scris si de a ev ita limitările inerente fiecă rui a . Rezultatul t ste un tip de operă li1 65


terară c\� cure maj ori tatea d i nrre n o i nu sîm�m ob1ş­ nuiţi. Nu numai c6 dia !og��rile păstrea:zi.l ::tM intirea şi evită futilitatea efemeruiui cuvînt vorbit, dar şi servesc ca autentici iniţiatori ai gîndirii [ ] Ca filo­ zofie propriu-zisă, dialogurile constituie începutul; ele sînt nu mai mult decît a firma ţia m odestă că filo­ zofia, dialectica autentică, este posibilă, poate inevi­ tabilă, deşi în chip necesar fiecare trebuie să înveţe sinţ; ur să vadă «lucrurile legate)) ."265 In cele ce urmează intenţionăm să " demi.tizn m " d ialogul platonician . Ne i nteresează să disti ngem între preten ţiile sale, între ceea ce se presupun!� că el este şi poate realiza şi natura sn autentică - funcţia sa reală în economia scrisului platcn icbn. Aşn cum spunem că "evaziunea a u torială " presupune o opo­ ziţie între aparenta neimplic<:: ;: c a l u i Pb ton în <)perii şi realitatea unei implicări d isimub te dar r.'1asive, tot aşa şi dialogul credem că presupune o opozi ţie între gradul real şi cel aparent, exp Hcit, ::tl a utorită ţii pro­ tagoniştilor. De aceea, se poate a răta di d ialogul "h­ ce sistem" cu celelalte procedee l i tera re ln care m-am referit şi care alcă tuiesc ',ot atîtea mij loace de distri­ buire a rt�sponsabilită ţii autorul ui. . . .

?. . Asu mare � i acceptare

Care pare a fi, din perspectiva spiritului critic, principala "fisură" a discursului con�in uu, lung, fie el oral sau scris? Acest discurs se compune d intr-o serie de aserţiuni (afirmaţii şi negaţii) aparţinînd, toate, unui singur a utor. E le nu vor fi asum ate, în p rincipiu, de către a uditor ori cititor a tîta v reme cît acesta nu va fi pe deplin de acord cu ele, ceea ce p re­ supune neapărat şi o aderare interioară la majorita166


tea consecinţelor, o acceptare a lor. Orice rezistenţă interioară, cu a l te cuvinte, orice "cenzură l<' p urtă­ tor" df.'rivînd dintr- o i ncom p a tib i lita t e temat\d\ din­ tre zw tor şi receptor vn reduce considerabil gradul de asumare, cît şi d e acceptare a aserţiunilor respec tive. Între autor şi receptor există D şa d ar o d is tincţie lim­ .r(:'de· primul este activ, al doilea - pasiv; p rimul oferă, celălalt pri m e ş te (sau refuză); primul creează, al d oilea cri tică . În sfîrş it, n u mai primul p oa r tă res­ ponsabilitatea pen tru aserţiunile p use în joc, fie că <lcestea sîn t S<,_ U nu nsu mate de ciltre receptor. Criti­ ·.:ul a re. fireşk, rolul său, dar atunci cînd el interv ine, opem este d eja încheiată, şi nu mai urmează decît ca ea să fie ore m ia tă sau bla m a tă . Aceas tă slăbiciune a discursului lung este însă, într-un fel, un merit. Cu totul a l tfel se infăţişează lucrurile în ca zul d in­ l og ul u i pla tonician . (Mă refer, prin urmare, n umai la xesta, n u şi la din lo g ul real, "adevăra t" .) Desigur, ."JCesta este un dialog fictiv, profund a r ti fi c ia l , despre care se lnsă d oa r impresia că a r reda cor:.vcrsaţiilc lui Soc rate cu diverşi p ar te ne ri Chiar şi aşa, prin acţiu nea ficţi unii şi a i m a g i n a ţ iei, citi torul n re te n d i n tn de il "intra în joc " , i d ent i f i c înd u se mai m ult ori m2.i pu­ ţin cu vreunul dintre interlocutorii lui Socrnte ori p oate chiar cu aces to . l<" tă a tunci ci'\, în ch i p pal·ado­ ·<a l, interloc utorul lui Socrate (deci, implicit, şi ci tito­ ;-ul), iniţial ostil fa lă de pwpunerile avansate de aces­ ta sau ex trem de încrezător în propriile sale convin­ geri, aj unge d eodată să a fi rme aserţiuni în acord cu cele ale lui Socrate ori contrare convingerilor sale. El işi asumă aşadar, formal, aser ţ i un i cu care adesea, în :�inca sa, se întîmplă să n u fie de acord, dar pe ca re nici n u are v reun motiv vădit şi rezonabil să nu şi le ! S Um l' (:Xplicit Un i la tea din tre asumarea unor aser­ ţiuni ş i accept<! rm lor d rep t adevăra te (sau false) în 1

.

­

-

167


;:orul interior - convingerea intnnă - e s t>..� , m u.l.:: t ă . lntedocutorul a re senzaţia - c u m afirma A.demlan­ Lus în Republica266 - ch este impins pc ::es ir1 1 ţHe şi puţin cîte puţin pe o ca le pe ca re nu o pcn te nid ur­ ma, nici respinge . Dar <Jsum a rea un or ast: rn en ea <"\�er­ ţi u n i inscamnă totodată �i ,l S l.llnarea res p onsabi lit�iţii de a le f i pron un ţa t ş i , p �·in urma re, dt' o i::� susţine pu blic . In terlocutorul l u i Socra te (şi imt-; l. ic it ci titorul}

cievine părtaş ia o l\. ori�.:, n..: s ponsab!l pen t;·u t:�), chi:u d a că în s i nea sa el n u p o a te s a u n u şiie dad tn�bui t.· să o accepte . El n u rn.�. i es te,. prin unTta re, un b u n eri·· tic, cZJ re să exn mi neze pasiv , nei mplic: u, h1â'i <> n g<<jLl­ m e n t, opiniile ce-i sî n t p reze n ta te . Pnrt ici p a rt::a la resp onsabilitntea asnţiuni lor i<1si'i în confuzie ,,c.:: n ­ zura la p urtă tor" : a· Î "cer t n '' pe "autor" însen rnn 5 , in ultimă instanţă, şi a se cerL:a pe sine. Este dar că c <:i s tfel d e situnţie confuză !n can.: partenerul de dialog al lui Socra te njunge si\ fie p lasa t v n produce acestuia un se r i o s d isconfort, pe ca re, f.: l 'entual, îl va exp lica, p recum Menon, ca semi'inînd c u o " vraj ă" sa u un "descîntec" (epode) p rin care So­ crate şi-ar "paralizw'' adv ersarii, cam în felul în CZ!rt� peştele-torp ilă p roce dea âi cu prada sa .267 Pîn ă la ur­ mă, atît a ce s t disconfort, cît şi op oz i ţi a d intre asuma­ ren verbală u aserţi unilor şi convi n gerea interioară cond uc la o anumită depersonalizare a au torităţii: in final se creează impresi a că n i c i Socrnte, nici in te rlo­ c utorii să i, nici citi torii d i a l ogu lui nu au vreun a mt:: s­ tec, ci de v int. este un logos impersonal, pe seama căruia toată lumea se descarcă de responsabilitate. Dacă "evaziunea autorială", precum şi a lte procedee transportau în gen e ral responsabilitatea autorială de la Pla ton la Socrate, i a tă că în baza tehnicii d i a log u l ui această responsabilit<l te este împinsă încă şi mai de­ parte, de la acesta din urmă a sup ra interlocutorilor şi

1 68


chi.:•r :� •.::ili torilor. sfîrşind a stfel prin a fi difuzată ia maximum ş i personal iza tă la mini mum .

3 . Con textul i n t ero qa t ional ( .·

,

st. rt'.:' <:•prop iem îns-:1 nui m t.dt de fd ul in cn re fm; ;:ţior.G1Zi'i d ia logul p bton.icia n . Este uşor de ob-·

ci'l în c h ip fu.nJ n m <.T= td, act..·sta rcp rez.in Ui 1 1 .n un ogon cu structură ns: mdri c:l · c >: i st:l c i :wv ;1 c1 1·1. în t.reab21 ş i c inev a c<� rc d. sp un dt> A. s i rnelri�l di<l l ug ului soLi a C:co··p.i a tonic e<..m tr<� s tc;l z.:\ (. i.:! relativa si metrie a d inlog u l u i rea l . În acest<• din urrni'l rol uri le nu sîn t d i s trib uite în m oJ tm n'oc ş i fi x . M iza jocului d i n di:1 log u l platonic-ian este fie c a 0 propoziţie pa rndoxală propusă de cel ce în tre <t bi'i sil sfîrşeasd'\ p rin a fi accep fa l.ă de di t n:• cel o; ră sp u n de, fie ca o (eză rela tiv banală, sustinută initi�l de acesta din urmă, să n u mai p oa ră fi a � u m a tă Î� ambele ca· .zuri, cel ce în treabă, p ornit la drum cu un mare han­ :;ec•, :l i

joc

cumpt'tifit,liai.

..

.

dicap, treb uie să cîştige. Acum, trebuie să remarcăm faptul că prden tiîle epistcm ologice şi propedcutice ale d i a l o g u l u i se în te­ meiază, în ultimă instanţ<"i, pe d o uă presupoziţii ce permit ago11-ului să se desfăşoare şi ca re par de la sine înţeles!.!: inocenta cel ui care întreab5 şi libertatea celui ce răspunde . Cd ce întreabă Soet·at e de obi ce i pare "ino­ cent" deoarece, mai în tîi de toate, el lasă i m pre sia de neştiinţă; căci dacă ar şti, la ce bun s··ar mai obosi să întrebe? A pune o intrebare este înregistrnt în princi­ piu de opinia curentă ca o dovadă de ig n ora n ţă în chestiunea ce face obiectul întrebării şi, totodată, ca o dorinţă de instruire . Tipul ideal al intrebă torului şi Cll "inocentului" deopotrivă este copilul mic. Acesta îşi - ·-

·- -

1 69


petrece o bună parte din timpul cînd nu doarme ori mănîncă sîcîindu-şi părinţii şi educatorii cu un potop de întrebări dintre care cele mai caracteristice s1nt 1 n trebările de tipul ,.ce es te" şi "de ce", foarte frec­ vente şi la Socrate.268 În consecinţă, putem spune că tilozoful asumă rolul copilului în pasajele pu r dialec­ tice, după cum, aşa cum a m vil zut, în alte situn ţii el stie să joace rolul părintelui povestitor . În fond, a t­ mosfera de .,poveste" si de .,glumă", de "joc" se c:nenţine astfel, iar p e rs onaj ul .,Socrate" devine tot ;nai dificil de caracterizat un ivoc. /)nocenţa în trebării'' pare sâ-şi aibă sursa în logica � onnală, după cum ne asigură Aristotel în De Îll ter­ : ��'etatione : "Nu orice d iscurs este d eclarat\v, c i donr r:ei care comun ică ceva adevărat sau fa ls (w to alethe­ : � ei n e pseudesthai) . Aceasta nu se în tîm plă cu toate d i scursurile: de exemplu, rugăciunea es te discurs (iogos), dar nu-i n ici ndevăra t, nici fals."269 Se poate sp une că rugăciunea, la c.:lre Aristotel bce re feri nţă este o formă a cererii . Or, în treba rea este şi ea o formă de cerere: cer i un ră spun s atunci cînd în t reb i , tot aşa cum ceri un răspuns de la divinitate a tunci dnd te rog i . Pri n urmare, in treba rea nu re p rez i n tă un logos apopha11tikos, adică o "declaraţie" . Ca atare, ea " nu este nici 11<:lfirmaţie (katnphnsis), nici "negaţie" 1anoplznsis), da t fi ind că in baza ei n ici n u se alătură '1 ÎCi n u se despart un p redica t şi un subiect (logice) . :Je aceea, 'i' ntrebarea nu poate fi n ic i adevărată, nici ;:alsă (ori chiar mincinoasă)270; dar, înfăţişîndu-se ca fiind situată "dincoace" de adevăr şi de minciună, 1'n trebarea - pri n tre altele, veritabilă "instituţie" a co­ pilăriei - nu poate fi, s-ar părea , decît inocentă . Nu ooti fi învinuit271 de ceva atunci cînd llU11WÎ întrebi, , 1 fiindcă nici nu afirmi, n i c i nu negi, dt�ci nu înfăţişezi '.m lucru ca fiind ceva sau fi ind într-un anumit fel, ,

,

1 70


nici ca nefiind ceva sau într-un anumit fel . Neînfă­ ţişîndu-se drept un logos apophantikos, întrebarea pare atunci să se sustragă tocmai responsabilităţii pe care "maturitatea", ca vîrstă a cunoaşterii binelui şi a rău­ lui, a adevărului şi a falsului, ar presupune-o. În fapt, lucrurile nu sta u deioc aşa; întrebarea nu este nicidecum inocentă, şi aceasta nu doar în cazu­ rile particulare ale aşa-zisei întrebări retorice, în rea­ litate o întrebare ce-şi conţine aproape implicit pro­ priul răspuns . Desigur, în sens strict, Aristotel are dreptate (întotdeauna Aristotel are dreptate "în sens strict"!): în trebarea nu este un logos apoplumtikos şi nu poate fi caracterizată nici ca adevărată, nici ca falsă . Totuşi, faptul că ea p oate fi numită "bună", "proas­ " " " tă", "nepotrivită", "insolentă , " absurdă , ,,firenscă etc. demonstrează că natura sa este mai complicată . I<.emarca esenţială m i se pare aceea că orice între­ bare se bizuie întotdeauna pe un context interogaţional (presupoziţii erotetice) în care ea se înscrie şi pe care ea îl presupune cu necesitate. Spre pildă, întrebarea "cînd vine metroul?" pe care o adresez cuiva presu­ pune, în principiu, că mă aflu în staţia metroului la o oră cînd acesta circulă şi, înainte de toate, că " există " u n ceva numit metrou capabil s ă participe l a faptul " de "a veni . Prin urmare, contextul interogaţional se compune dintr-un n umăr destul de mare, de obicei, de propoziţii declarative (afirmative şi negative), ce alcătuiesc tot atîţia logoi apoplzantikoi. Dacă, să spu­ " nem, întreb "cînd vine metroul? aflîndu-mă în staţia de autobuz, p ropoziţia implicită aparţinînd contex­ " tului interogaţional " sînt în staţia de metrou , care este presupusă de întrebarea mea, se arată a fi falsă şi de aceea întrebarea mea poate fi numită nepotrivită . lnversînd o formulare a lui M . Bahtin, aş spune că orice dialogică adevărată (suită cu sens de întrebări şi 1 71


de răspunsuri) este, prin natura sa, o înţelegere p rea­ labilă .272 Sau, dadi îl întreb pe un amic pe care nu l-a m mai văzut de mult "ce-ţi face soţia? " , fap tul presupune că insul în cauză este căsătorit, ceea ce se exprimă prin­ tr-o propoziţie i mplicită intrată în con textul intero­ gaţional . Dacă a m icul a divorţat între timp, întreba­ rea mea poate să fi constituit o gafă, dar ea este, în orice caz, nepotriv ită, deoarece propoziţia din con­ textul interoga ţional " X es te căsătorit " a devenit între timp falsă . În conseci n ţă, chiar dacă în trebarea în sine nu conţine nici o comunicare falsă ori adevă rată, con­ textul ei interoga ţional (de care ea nu poate fi izola tă) conţine neapărat valori de adevăr sau de fals . Fiindcă acest con tex t este a lcătuit din a firmaţii şi nega ţii, el poate fi, parţial sau total, adevă rat sau fals.273 Pentru a pune fie şi cea mai banală întrebare, trebuie, prin urmare, mai întîi să afirmi şi să negi. Dar cine a firmă sau neagă ştie ori crede că ştie ceva . El are de-a face cu adevărul şi falsul, cu ştiinţa şi neştiinţa; el poa te fi făcut răspunzător pentru ceea ce subînţelege şi chiar pentru ceea ce întreabă şi e departe de a fi inocent. Pentru a fi inocentă, întrebarea ar trebui să se forme­ ze în afara oricărui context interogaţional, ar trebui să fie întrebare "pură " . Or, aceasta este o imposibili­ tate, iar faptul că adesea contextul este implicit şi asumat spontan nu înseamnă deloc că el nu există . Chiar dacă ea însăşi stă în afara falsului şi a adevăru­ lui, întrebarea rămîne totuşi dominată de fals şi de adevăr, deşi această dominaţie se ascunde şi se îm­ bracă în inocenţă . Paradoxal, deşi întrebarea pare a fi "la început" (din p unct de vedere situaţional, dar şi ontogenetic), în fap t ea este un fenomen "secund " . Afi rmaţia şi negaţia, ele, s tau la început şi, adeverind ori minţind, p roiectează asupra întrebă rii ce le ur1 72


mează - fie că acenstn aparţine copilului snu oricui altcuiva - umbrn persistentă a unui "păcat originar" . Ajungem acum la cnzul celui ce răspunde . Aşn cum nm spus, există impresia că acesta ar fi "liber" . Această a firmaţie trebuie înţeleasă în sensul că cel întrebnt, daci'i nu se află sub presiunea unor factori exteriori şi evidenţi, răspunde numni nşn cum îi dic­ tează ra ţiunea şi conştiin ţa . C u alte cuv inte, dacă ci­ neva nu este sup us unui interoga toriu la poliţie sn u în alte locuri simila re, dacă el nu se află plasn t într-o situaţie de inferiori tn te şi de n meninţare, el pa re a fi în situa ţia de a răspunde liber, fără a fi s ilit sau deter­ minat de că tre întrebător să facă o afirm nţie snu alta . Libertatea celui ce răspunde presupune nbsen ţa con­ strîngerii din partea celui ce întreabă şi, fiind dat în liberta te, răspunsul pnre a atrnge după sine - aşa cum şi etimologia o sugerează - întreaga responsa­ bilita te. Este uşor de văzut felul în cnre presupusa libertate a celui ce răsp unde este corelată cu "inocenţa " celui ce întreabă: acesta din urmă nu are răspundere, fiind - se zice - inocen t . Primul în schi mb, fiind pesem­ ne liber, este şi responsabil. Cel ce întreabă pare a fi numai un întrebă tor; dar cel ce răspunde se a ra tă a fi neapăra t nu numai "răspunzător" , dar şi responsn­ bil. Un om este, de exemplu, responsnbil pentru un lucru primit în grijă a tunci cînd la întrebarea proprie­ tarului: "Unde este lucrul meu? " el poa te răspunde: "Iată-1. " Cînd Dumnezeu îl întreabă pe Cain: "Unde este fratele tău Abel? " , Cain îşi recuză orice răspun­ dere refuzînd să răspundă . În schimb, el întreabă la rîndul său: "Sînt eu paznicul fratelui meu? " Poate că nimic nu exprimă mai b ine şi mai concentrat senti­ mentul comun privitor la întrebare şi răspuns decît faimoasa spusă scripturară: "întreabă şi ţi se va răs173


p unde " . Întreabă, adică: n u te sfii, n u te temt.;, p une orice întrebări, căci întreba rea este in ocentă, nu eşti v inovat pentru ea sau. consecin ţele ei, nu eşti respon­ sabil, eşti asemenea unui c op i L Ti se va răspunde din pa rtea unei insta n ţe pe care nu o c on s trîng: i , care, p ri n u r m a re, e s te l i b e ră şi ca re deci, [I Sc me nea unui pă rinte, îşi asumă în t re a ga resoonsa b i i i ta te . Numa i că, a s e men ea inocenţei celui ce intreabă, şi libertatea celui ce răspunde ţine de o iluzie - es te adevăra t - extrem de tenace. Am văzut că o ri ce întrebare presupune un con text m te ro ga ţ i ona l . Putem completa acum că orice răspuns

este dat Îll cadrul co/ltextuiui m tero'(atiollal al întrebării. c.

'

Aşa cum nu există intreba re în si ne, i zoia tă , nu există n ici răspuns în s ine; un anumit context interoga ţi onal s tă ia bnza ambeior. Am a fi rm a t însă că răsp un sul lrebuie dat "m cad ru l " contextuiui in teroga ţiona l al 'în t rebării; iormula, uinadins i m precisti , ascu n d e in h:mt trei posibilită ţi : a . C az u l cel m a i obi ş nu i t şi i n care in tră ma rea ma­ JOritate a d i a l og u ri l or jurnaliere apare a tunci cînd c-.Jntextul i n te rog a ţi on al este de dinainte fmpiirtiisit de cel ce întreabă şi rie cei ce ră spunde. Fi i n d comun, îl putem numi co11 text conversa tional şi el constă, în fa p t,. dintr-o serie de p ropoziţii acceotate de către comuni­ îatea că re ia îi a p a rti n cei doi Ş I la care a c esti a adcră l'i� ră p robleme. Con iextui conversa ţionnl este de obi­ cei un c on te x t culturai larg şi_ toarte �enera L uşor de req interlocutori i . !n i·on,j , existenîa , , un u i l) ă s i t : a i:oi:i context conversaţional presap une că între b ă to rul si ri:is':'unză torui isi oot i nveri:! ,: u :., s u rin tă roiuriie . ceea ce se şi intîrnplâ in general i'n ca z ul conversatiilor uzualer ce tind să fie re l a ti v Slmel:r i ce; ch iar p o i i1:eţea cere să nu întreb i prea 1r. de1 ung şi c rec o m a nda ­ '•il sn te .laşi. �8. _,·înduJ tilu. 1'ntreh 1 !-, :

'

�.

.

.•

.


b . O situaţie specială, ce nu este, în realitate, deci . o deformare a cazului precedent, apare a tunci cîne cel ce răspunde se comportă ca şi cînd contextul inte­ rogaţional ar fi fost comun. Cînd, spre exemplu, la în­ trebarea "cînd v ine metroul?" pusă în staţia de a uto­ buz, ci neva ar răspunde: "peste cinci minute " , este clar că acesta d in urmă s-a comportat ca şi cînd el ar fi împărtăşit p ropoziţia "aceasta este o staţie de me­ trou" fără să-şi dea seama de incongruenţa ei . De foarte m ulte ori, dialogurile cazului b. conduc la comic . Cînd cel divorţa t decide ca la întrebarea "ce-ţi mai face soţia? " să răspundă "mulţumesc, se descurcă", iar celălalt revine cu alte întrebări la care primeşte răspunsuri asemănătoare, comicul rezultă tocmai din discrepanţa dintre comportamentul "ca şi cînd" al celui ce răspunde şi situaţia de fapt fixată într-un context interogaţionnl p resupus comun . c. Cazul al treilen şi care ne interesează îndeosebi, deoarece el este specific dinlogului plntonician, este cmacterizat prin prei uarea şi asumarea implicită a con­ textului interogaţionnl de către cel ce răspunde . Spr� deosebire de a ., contextul nu m a i este comun înainte de formulnrea întrebării şi, spre deosebire de b ., e! devine comun o dată cu răspunsul - nu există aici un comporta ment "ca şi cînd" . Fireşte, preluare<:: contextului se petrece la nivelul implicituiui, căci îr. chip explicit cei care răsptmde nu este conştient de tot ceea ce implică con textul interogaţionai asuma t. Problemn este: cînd se petrece această preluare ş; asumare a unui context interogaţional străin? Faptu� se întîmplă exact atunci cînd interlocutorul decide s� răspundă la întreba re. Momentul deciziei este aşadar crucial; pînă la el, om ul era, ca să spunem nşa, "b adăpost"; dar o da ti'! Ct" s-a hotărît să dea răspunsul, el a <1 �:centat fă r·r.i să-si c : Pa seame. o lume (un coni:e}"


interogaţionnl) ce nu-i aparţinea, cu care ar putea fi, parţial sau total, în dezacord, dacă ar cunoaşte-o. El trebuie să îndure consecinţele acestei lumi prim ite tot n şa cum, atunci cînd ai semnat de primirea unui colet, treb uie să-ti nsumi întreg conţinutul, încă necu n oscut, <1 ! <1cestu i <1 . Astfel, în m o mentul cî n d l<t în trebi1 rilc ti p i c socm t ice, p ro n un ţa te cu <tparenti1 inocenţii infnntil5 : "ce este curnj ul?", " ce este frumo­ sul?", "ce este d re p ta tea?", interlocutorul decide s5 răspund5, el a şi " semnnt de pri m irea unui colet" . Într-adevăr, prin însuşi faptul că răspunde, el adm ite implicit mai întîi că la asemenen întrebări se p ante răspunde, ceen ce nu-i deloc sigur. Apoi ncceptă că există " ceva" numit " frumos", " drept" etc. aşa cum există " ceva" numit " cîine", " om", " scaun" etc. În­ tr-adevăr, d.1că omul nostru a r fi un nom inalist în­ verşunat sau ar fi studint filozofia cu Rudolf Carnnp, el ar p utea refuza să răspundă, sub motiv că v ocn­ bule precum " frumos", " bine", " drept", " curaj" sînt doar " noţiuni metafizice", fără un con ţinut s tabil şi clnr şi că o definiţie care să nu fie altceva decît o expresie sinon imică nu se pante da . O da tă însă ce interlocutorul răspunde, " intră în dialog", el devine, fără s-o ştie, antinominalist. Fără a fi nderat formal la pla tonism, el n nstwu1t implicit o serie de presupoziţii

cripto-plntoniciene. Spre pildă, cînd ln întrebarea din Menon pusă de Socrate: "ce este virtutea?", Menon se grăbeşte să răs­ p undă, implicit el a asumat contextul interogaţional al lui Socrate.274 Or, aceas ta presupune că virtutea este " ceva" care poate fi definit printr-o definiţie cu gen p roxi m şi diferenţă specifică, întocmai p recum o specie de v ieţuitoare . Menon, care este cu adevăra t " inocent", nu este conştient d e implicaţiile întrebării şi răspunde arătînd nu " ce" (to ti esti, pentru n folosi 1 76


term inologia aristotelică) este v irtutea, ci încercînd

o

descriere a vi rtuţilor şi a oa menilor v irtuoşi . Este lim­

pede că, p rocedînd astfel, Menor. nu a răspuns la în trebarea p usă: " ce este vi rtuten ?'', ci la una diferită şi nerosti tă de ni meni: " cum ara tă sau cum este virtu­ te<1 ? " - h p t pe c<1 re Socr<1 tc

nu

în tîrzie sil i-l rep roşe­

ze . În fon d însă, nu este deloc obligatoriu C<l virtutea să fie "ceva " şi este c u p utinţă cn singurul mod corect şi chiar profund de n uorbi despre en să fie o evocn re şi o descriere n on menilor virtuoş i . Cine s-ar mai încu­ meta astăzi să definească virtutea sau frumosul? Men on sau Hippias, ca re se făcea u de rîs pe vremea lui Platon, astăzi ar trece drept oamen i cu m inte, chia r şcoliţi în fi lozofia analitică . " Calea lui Menon " n u este, în p rincipiu, nici stupidă, nici falsă, nici ridi­ colă .275 Dar o d<1tă ce <1 acceptat să răspundă la între­ barea aparent <1 tît de inocentă a lui Socrate, o da tă ce a decis că la o asemenea în trebare se poate răspunde şi trebuie răspuns fără alt comen tariu, Menon a fost ne­ voit să pri mească " un colet" cu toate propozi ţiile contextului interogaţional, dintre care cea dintîi este că v irtutea e un " ceva " . De abia acum, intrînd în con­ tradicţie cu p ropria p rocedurii - întemeiată pc cu totul alte p resupozi ţii, anume că virtutea l l ll este " ce­ va " - Menon apare a fi în fals, se ara tă prostănac şi ridicol . Se vede, aşada r, de ce libertatea celui ce răspunde este iluzorie . Din momentul cînd el decide să accepte p rovocarea întrebării, indiferent de felul particular în care el ar rilspunde la ea, iată-1 sub constrîngerea in­ v izibilă a contextului interogaţional asumat fără voie. Răspunsurile sale s uccesive nu vor face decît să fortifice situarea sa în acest con text, reluat de între­ bările următoare . În tot mai m are măsură el se vede împins într-o direcţie necunoscută şi pe care în sinea 1 77


sa n u o aprobă . Dn r nici au se mai p oate sus irage constrîng erii insidioase a contextului şi, formal rnă r­ turisindu-se liber, el se simte şi chiar uneori se decla­ ră tot mai stînjenit. În final, cap itulează, accep tă teza întrebătorului, fi1r:l s :î -ş i elen scn m a d , în rcn l i tn te, el n ncCl�p l n l -o d i n pri mul mo men t ş i n u a t unci, b sfîrş i t, cînd s-a admis înv ins. Consimţind că dialogul s-a purtat în civilitate şi libertate, că n u a fost constrîns de vreo fortă ex ternă a lta decît raţiunea însăşi să răspundă în felul în care a făcut-o, el preia şi cea mai mare parte a răspunderii pentru rezu l t ate . Ar fi p utut totuşi inter­ locutorul lui Socra te să nu primească răspunderea şi falsa libertate? Da, cu condiţia să fi păs trat tăcerea, refuzînd să "intre în dialog" . Aşa a făcut Philebos cum vedem în d ial ogul omonim - închinătoru! Afroditei , care refuză să-i dea replica lui Socrate . A răspuns Protarchos în locul său şi totuşi, în chip sur­ p rinzător şi excepţional, Pla ion a numit respectivul dialog d upă Philebos şi nu după Protarchos, aşa cum, potrivit formulei sale uzuale, ar fi trebuit să facă în a tare s itua ţie. Philebos este un devot al Afro­ ditei, un homo religiosus pentru care discursul socra tic este o blasfem ie. De aceea, refuză să intre "în _j ocul" dialogului, păstrînd u-şi nu n um ai devoţiunea faţă de zciţn sn, ci şi o m inimă, dar reală liben a i_(' 4.Conversaţie �i dialog

Mai rămîne Je ştiut ce-l determin5 de obicei pe in­ terlocutor să "intre în dialog", consimţind să răspw:­ dă . Dacă asumarea con textului intcrogaţ10naJ. ce in­ tervine o dată cu momentul lun rii deciziei de a ră s 1 78


deciziei .J p<uţine mai curînd une� prcshm; psi]"l ol.)gi.­ ce . Această presiune este încurajată

de

confuzia ex­

trem de uş or de ins tnlnt între încep utul unei conver­

saţii de

tipul a . (contex t interoga ţional împărtă ş i t

şi con tinua rea d iscuţiei c u t ransfer în cazul c. (con lex l i n t e ror,;1 t i o n .1 l a s u m <lt u lteri or)/ cu ;1 l te cu­

prea labil)

v in te de co n fuzi.:1 în tre ceeo:t ce pute m n u m i con ucrsa­ tie î n sen stJ p rop r ! u a l cuvîntului şi ceea ce c u a de­ vărn t '-'Ste un tfiolog de tip platon icia n . Î n tr-.Jdevăr, dialogurile p b ton iciene încep de regulă ca s i mple ş i bnnale con� ersa ţi i : "Î ncotro te duci şi de unde vii, Phn id ros? " începe Plwidros . C u un " De unde v i i, So­ c•·a(e" ' , se de sc hi de Protagoms. Iar Theaitetos: "A i sos it chiar acum de la iară sau mai de m ul t, Terpsion?" De la asemenea întrebări conversaţionale - ce se bazca­ ;o)� pc un in teroga �îonal comun - se i:rece pe nesim­ ţite ia intrebările d ia logice de ti p ul c . Prologul Repu­ l-llcii, din a cest �J unct de vedere, este caracteristi c . De : , . ·i n l:rebări generale şi comune despre vîrstă, viaţă ş i :' \ .,_�re p e care Socr.Jte le a d resează bă trînului Cepho:t­

.>.)s, g<:tzda sa de n oa p te din Pireu, se trece cu mare -��uri n tă la în treb.Jrca-cheie "ce este drepta te<:t ? "

Acum este d a r c ă la întrebări conversa ţion<:tle.

;:, pa rţinind tip u l u i a . se cuvine să ră spun z i . Aşa im­ p une politetea . Tocmai fi i ndcă aceste conversaţi i pre­

::;npun :_m con lf!Xt i nterogaţional comun, buna-cu­

v i i ; • ţă ,

n�s pcctu l pentru persoan a cduiialt recoman­

-

dă nTl r;;:smms o rompt .i

si �

dar. Cel ce !1 U vre.J să fie

Gl !'<it:"teriza t d repi: bădăran sau moj ic n u poate n ici p�'i s t rn tt:cen�._�, n 1d aba ndona brusc ��onversa !·Ia . fY rr.;:m':.ti v-:1 , nu poli teţea �ste cea care poa ie o re­ i ; nd e SZl ră::;pu P zi brusc la \ntn�bi:i ri d.e hpui c. Aces­ ' e0 iDc p<i l �c� du::;i'i C E m aer. sp •.ts, ci i n ir-u.n ioc :; ol/l­ petiţim /(! 1_, dl � ngoil . Lle n 1.1. ţm de u n d :l t soci.<1. l i:n:� v i­ tr\bi ! � �� soc1 � f .._.; \, i ) l t2 ţ i 1 (:, ţ sot:i:.·J ) i Uî ! l i � .; r��s t� . � -�·t trl t·P." '(/'·

.1_ /


tr-un j oc, în orice joc, numai dacii vrei şi cînd vrei, iar refuzul de a o face nu-ţi poate fi reproşat . Nu există obligaţii de a accepta să joci un anumit j oc, în schimb există obligaţia de a respecta regulile generale nle politeţii şi curteniei .2711 De in homo lude11s d lui J . Hui­

z i n g<"� n e-<1 111 ob i � n u i t si'î vedem p rd u t i n rk·n i , în fa p ­ tele d e c u l t u ri'! , j ocul . Fi reş tc, pol i te !eil, dichetil e tc conţin m ul t e ele m ente de joc, dar ele, l ua te ca a tare, nu s în t 1 1 1 1 joc, fi indcă exercită o cons trîngere gene­ ra lă as upra subiec ţilor . Trt:b u ie să fi i poli ticos, sub sa ncţi une<"� unor penn lizări sociale, dar nu tn+ u ie să .

joci şah ori tenis, ori să d ialoghezi în stil socra tico­ pla tonic .

Ia t.'i, prin urmare, ce se întîmplă : Socra te angajea­ ză o conversn ţie baza tă p e un con text in terogaţional comun . Interlocutorul răs p un de, sub sancţiu nea de a se dovedi nepoliticos dacă n u ar face-o . Dar la un moment dat, b r usc, co 1 1 versaţia devine dialog: con textul i n teroga ţional încetează s;} mai fie comun şi se pro­ duce preluarea sn tacită de că tre cel ce răspunde de la cel ce în treabă . Cum trecerea de la conversa ţie la din­ log pnre insesizabilă şi firească, in terlocutorului îi vine greu să-1 părăseasdi pe Socrate şi să refuze să mai răspundă, dacă ar resi m ţi vreo reţinere interi­ onră . El nu-şi dă seama ori nu-şi dă seama la timp că, fără să o ştie, a i11trat Î11 tr-u11 joc, lucru pentru care ar fi trebuit să i se ceară asentimentul . El nu vede că poli teţea nu ar trebui să-I constrîngă în această si tun­ ţie . Nesesizînd caracterul " agonal" şi deci facultativ al dialogului, interlocutorului nu-i va mai ră mîne decît să aleagă între riscul de a se înfă ţişn audienţei drept un ins necioplit, dacă nr părăsi La un moment dat ceen ce pare a fi o conversaţie, şi asumnrea res­ ponsabilităţii pentru răspunsurile pe care se vede ne­ voit să le dea în cadrul a ceea ce este un dialog . Amo180


rul-propriu îi sfătuieşte de obicei pe oameni că pri­ mul risc, prin care ar intra în conflict cu ceilalţi, e mult mai grav decît cel de-al doilea, prin care ar in tra în conflict doar cu sine. Un bun exemplu este oferit de situaţia lui Thrnsymachos din Republica, a dirui l i psil d e en tuzi :l s rn p e n t r u di<1 log se t r<1 n sforrn il în grosolil n i c : "D<l d v re i cu ildcvil r:l t, Socr<1 te, sil ş t i i ce este dreptatm, nu te bizui doar pe întrebări ş i nu te făli că poţi si'\ respingi orice ţi-ar spune cinevn . Cici trebuie să ştii că e m ult mai lesne să întrebi decît să răspunzi ."277 Pînă la urmă el consimte să dea replica şi, fireşte, pierde. Eşecul lui Thrasymachos, ca şi cel al altor parteneri de dialog ai lui Socrate nu se dato­ rează fap tului că este mai uşor s5 întrebi decît să r5s­ punzi, ci fnptului că ei preiau, o dată cu consimţirea de a răspunde, presupozi ţiile întrebătorului . În esentă, vedem că inocenta" si "libertatea" sînt " dis tribuite, în realitate şi la nivel i mplicit, invers decît se prezintă ele în nparenţă şi ln nivel explicit: inocenţa nu aparţine celui ce întreabă, aşa cum vrea d iscursul să ne determ i ne sil credem, ci, în fapt, ea este p roprie celui ce ri'ispunde. Dimpotrivă, acesta din urmil este într-adevăr lipsit de libertatea ce, în chip explicit, i se atribuie şi cnre mai dcgrnbă este la îndemînn între­ bătorului. Or, cel ce arc libertate are şi responsa­ bilitnte, dar dncă liberta tea este doar apnrentă, şi responsabilita tea rămîne o iluzie. Discursul dialogic '

'

'

trmzsfomu"f, ll?lldar, respon sabilitatea reală, dar ascunsă a în trebătorului (care se identifică pîni'f la un punct w auto­ ru/) î11tr-o responsabilitate aparen tă, iluzorie, dar explicită ?i convi11gătoare a celui ce răspunde, personaj care se iden­ tifică Îll mare măsură CLt cititorul. Acestn deci este de­

terminnt să se sim tă liber, deşi nu-i, şi i se sugerează că este responsabil fără să fie. Iati5 cet�a ce putem numi mnrea ,,misti ficn re" a dialogulu i platonician . 181


L1 tă, in aceln.şi timp, şi formide1bila sa reuşită în neutrnlizarea "cenzurii la purtMor" . Căci nu numai că diversiunea invadează, aşa cum am văzut, scrisul platonic acoperindu-! de antinom i i şi de contradicţii cc;.re îl fac dificil de "pus sub acuzare", dar, p ri n uti­ lizarea artei dialogului, ea aduce antinomia şi con­ trndicţia chiar în sinea prezumtiv ului cenzor însuşi. Ca orice cititor, şi acesta, tinzînd să se identifice cu cel ce răspunde, va fi deopotrivă inocent şi responsabil, liber şi constrîns. Distanţa sa faţă de text şi de autorul acestuia se va fluidiza şi va deveni chiar extrem de mică: el va fi simultan complice la aventura platoni­ ciană şi încercînd să-i reziste. Scrisul platonician cau­ tă să se apere a utosubminîndu-se: ca scris, ca a rtă, ca responsabilitate a utorială . La un moment dat, aceas­ tă apărare devine atac: cenzura însăşi ajunge să fie pătrunsă de antinomii şi se autosubminează, spre b inele operei. Platon nu este doar un scriitor care a cultivat a ntinomia şi contradicţia; el este totodată şi un scriitor care l-a contaminat de contradicţii pe însuşi cenzorul său.


IX

Obscuritatea salva toare

C u Pla ton s ·a intîmplat într-u.dev i:l r ceva neoolş­ n v i t spre deosebire de aproape toţi ceilalţi mari gîn­

di tori ;;i scrii tori ai Antichită ţii, opera sa, considera­ b ili'î G1 d i 1-r:ensiuni, i1 aj uns intactă pînă la noi, fără p ierderi . Soa rtn ., fos t mul t mai da rnică faţă de textul pla tonician decît s-a a ri"ita t ea cu cel aristotelic, spre t•xernplu, p\: caa:, nemiloasă, l-a n mp uta t cel puţin de .1 şa-z.isa operil "cxotc rică", destir,at5 p ublicului larg . C e s:S m a i vorbim despre alţi filozofi? Unde sînt n u­ mero;:: s de ş i savantele tr;:ttnte ale lui Dcmocrit, nl d1·­ mr stil era lău cL:1 �. de C icero sau Plutnrh? Unde sînt <.:sen ţialck tex te ale s tuicism ului, nle lui. Zenon din Ki tion, .1le lui Chrys ippos, Cleanthes ori Poseidonios, ce avuseseră o imcnsi.l reput::1tie în ep oca elen ! stică şi erau elogiaţi ;.i imitaţi de Cicero? Ce ma i avem din multele scrieri <1le lui Epicur, p e ca re l e enumeră Dio­ genes Lnertios, ca si'i nu mai vorbim despre urmaşii filozofului ..,.Grn dinii", precum Phi lodemos din Ga­ dam? Pierderi i mense a suferit şi opera l ui Teofrast, ma rele elev al lui Aris totel, a cărei simplă descriere ocupă trei coloane ş i j umă tate în Der Kleine Pnuiy. Cît despre celebrii cîndva urmaşi ai lui Platon însuşi la direcţia Academiei - un Speusippos, un Polemon, ori Crates - nu m n i avem în ceea ce-i priveşte dedt cîteva n ume însoţi le de a r ;ecdotc . Da r n u n u ma i ope183


t!_' L..:

�-dc;� u � i

sod r : �-�

-:!

fL;S t

d i.\.> ?f� r t : t \1

r� � ; - � _(,_,. ;;· : � ctv,. :·i ;.. :·� ��...)�Şi �- şi .-. t-�tTYL.i �J i r-. t r�.::: np�rele m a ri ­

:.·t �. �

;_ v�:-.(::. · v �� i·

cea 90,

t r;; g i c i : şar-k tr;:;g�.:: d i, ale tui Esch il din

_î o t

:oap t•: d i r,

tot

L::> :; i(-: l,.; _i : ';Jode, 18 d rn mt_! p 1 stra te la

�o

J:.. u rÎ f.> i d t: d i n. F'>� t�-� ?G . f:,,(; �- 1JJ H..i c �.-_.; ic � C.ij)CfL��t a fitor pce ţ i , sofÎş t. i , rc tt"> c{_. � -� - � h . L . ţ i 1 u��,�.r:t:.: t:Z� ru!·d &c���.:ra ţ i � tlt.�

·i n ·./ �1 ţa ţ 1

::: e -t(:�.

�::. t r;·i ...:: d. J LS<

St�

i c· t'l l.>J ·c,,\_! (t : ,.�:ze

; __ ! ....

.�. �- ! i n u. t u 1

ill fJu Zt-1 u.nc·� · Îr�·i fJY u;t � tt.: rn :.x.t;r a b 1 ic Ş i �� u n t._H· .:..:\>, C\.� t_p ct: d.CX('f�.� c..1 fict;' i:P�.l ui"t 'l' -� ict: -�-· I · i .. t n l Ll seţC{l d.()c1 J � ,_ t � r....:· J ().t \.1-!,_:. -- ..) '1 ··· ''" · 1· .., ,... } , >:, :· t • .•;,-' rnr_;"<.'t " (-,�--l"" i n icn ol \.:. " 1 1 - "'-" '· ... ... .r·"'. ... � '-· t' '" <-1 -'-�, or;.-. t t � l· ,- ·c ·? t-Jt..• lf\('' ·

. (�

'

t�) l.()r 1 (JJ,. t.l .:l r

lt1ri

o

'

�'""'*

.

'

.

.tr q·elef)Ci u rttst pter.:..l u , ;:t ·,

' -

•. • > l .r. (Ao

a v t_:(:11 {' 1 or

d .1 ti'\ p i c rd u fS pc'n i r < i t;h:n i i ta k ,

c u n< .s··\)

găseşti? ta

Pron unţ.:-l m cuv tn t u l ,/:.• �<tr!?\'', Je�r desigur

e

d�: în v i n uit, ci

n.' n ,:. u r.:t .

loL fonrk -eficace 1n se

•. -- ,

v � J. ( \

--' gHl.lU ·· �

mai

-

re···

n n sonr­

C:l'nz u ra con lem pora ni·­

ah:.en ţn urwi m ul ti p l ici'! ri serioa­ cenzura genera ţiilor o: a u

ofe ri te de h p<l r, apoi

urm a t, dar rn<:l i

nles

::ca a

pri m elor veaco 1ri n h : creşti­

năti'\ ţii, a tît de susp îci oi1SC, de os� iie şi totuşi de invi ·· diov.sc în secret pe cul t u m pngînă .

Dar Pla ton'? I-a cuceri t el pe mon;;hi doM prin

mis ticis mul său, p r in

fost totuşi copieze

care

--

un

dt.•sconsiderarea trupului ? Ar fi

motiv ins u ficient pentru

dt' atî te<1 ori întreo:�g;1 operă

împotri v a Scrip turii

·-- ·

a

ca

o:!ceş tia. să

u nui fii ozof

nfi rm<1 eiemi ta t�a a l­

t or entită �i (a Idei lor) dt.' CÎl cea a lui Dum nezeu şi ca­ ma i ales, scri sese pagini p5tima�c dedicate iubirii hornoscx uale . Pentru ce n ic i măca r aceste locuri din Plwidros sau d i n Symposion, ca şi, pe de altă parte, ce­ le din Timaios, m ă rturisind o concepţie atît de diferită de cosmogonia b iblică, nu au fost expurgate, elimi­ nat!:!, cenzurate? Ce l-a apăra t pe Pla ton dinain tea a tî­ tor generaţii de cititori, plini de cele mai felurite şi mai solide prej udecăţi, ş1 nu i-a a p ă ra t pc ceilalţi re,

1 84


c niJ r , scrn i ';

· �

Şi �; in<ii iori ; 1 i Grecie i ? De

c�

�·eprczin t•·, � · •:;q:ep ţic"? I<.:isp Li.m' U ! cr�J. că a tei

cărţi

,;<> u ,

�d

cazul <:u

l"ost încercat in pagin iie p Liţm, s·· t.t căuta t a ici o ip,>tez<l

<1Ct:s­ Ct! ;J r

iJ U tea ofl .i � o r-�:i:;;i (�· d?1 :.�o.b ....q.ir:.� : sc.ri s u.l itll P't;·�t.J n, (ez ul­ :at pri.n t r ,J in, ,_!L i<\ ;·n t i"! n i re d ird n� in ţeiepc i un� �,; i l i ·· t t.: cn t u r;·.� c"l !. ; b ; ,,� ... i 1 (:t t 1 , :! l ! ; ! ..-� c�n1 ic, lc.c i.t� 11(1 în cel··{ i '·/ �Jc ul f

.!

f-"J Cr\ tlr:nb:-t.: :t .. v (:t rl'"d ,_.

c. : a ·-.: tl t c· c;._;· -: :

(JF��... ..n:.: ; �:�;�) ((· ,_- �

tic��: c h n t rc b�· H . � �

;�;-�

�Lib u ţit! f)i�nc ip{·.·d n ir� .���-;• d

1 fl;,:, jc>n.·: p �li; �Ll })rob h�rn;_� ·

(� tL r� -..

i ti. cc � c-t•)tE� �.: !

j t.. Ls t i fir:.::l r� :) i ncv � L-� �-� i l

i m r c�:dccii't p ;·cKi u:<·, ._: , _. s ubid:(, PLn cc a i nlroJ :. .t:e. i'n :-;cr; s u i sfi u p rl n ci r:i j u_ ! F·C);_ d ·i c �1 � "iJJ : t d �; l �:d:e nt. ele ,,. d i v c 1 · S , \_: n i ;' I i tc ra rt'_.. f�:i c iJ· : d. d ; fi .._�i ] �1 Ct1P O�!�i h.: rca c l n r�� ,J c•;_.) l ·� n ] t � i :�a lt.: . !\.tt[Orui te(;1 �:; � ( ·:.

asc :.. Ln .:)

�n rt� r;j t ttl r�c· r :_�(f! 'i() ··

jdor sale, "<-ll.ât· n ticc" în lr - G chc:; t i t : ne Scri i krul

a

�; ;H l

î n t r· , JJ·<1 .

dcscon :::: i d t:' r 1 i \�>+, l i c i t scrisul şi scrie re<L

(;rn i }Îth..i. cu t.1e l il>er� r�:.l s�i ct1 rlf:cc i r-rt1 � l ic:1. ţia d '".:' t.1 U. fr.:)· rde ren ţia l i ta le; rr.a r�.:it: :tri.isi �;-<1 cxprj ;-�-t::-; t cu ost i l i t<t­ !e

1<1 a d n:sn a r tei; gînd i to ru l �;t:ri c'S şi p rofunrl.,

cre­

zînd c u h1 ric în vnlo<1 rc:: idei lor sn l(', a i ?.i s<1 t ,H:iesci:\ să se crca cV'i ci'! cercetările !n 1 wprinsc ck el in tr5 în do­ rneniul i n cert al glume i . d

lu1

ficţiunii şi "poveştii",.

seria�; . Autorul .1 trecut-o

s-a

jor1..d ni, ci1 apctrţin n iveh.t­ trebuie lml te prea în

ce n :..I

dez i s de responsnbi 1 i tl tet1

sa;

în tîi

mil i. n les asupra !ui Scxrnte, apoi, prin in­

termediul dialoguluC a distribui t-o d e la acesta din urmă asupra in terlocutori lor şi, i mplicit, asupr<i eHi­ tarilor. Puşi în imposibilitate d�! n p rec i:z.a ca re sint opi n i i le reale ale a u torului, ispitiţi de aparenta liber­ tate pe care acestn le-o ofe ră, aceştia din ur m ă a u de­ venit părtaşi la teoriile sale . Antin omia , contradicţia, a mbivalenţa s-a u insinuat pînă în centrul instanţei

cititorului: căpătînd sentimen tul d e a fi cola·· cu autorul, acesta aj unge să se p roiedeze pe

critice a

bora t

185


sine în dialog, să se imp lice în op eră să-şi p ia rdă dis­ ,

tanţa

faţii de ob i ect ul lecturii s.:� le. C e nz or şi cenzurat

deop otrivă, citi tor u l din toate timpurile al lui Pla ton

va s u porta i s pi t a i mensă de

fi în sinea

a

znn t, chi<Ir dacă, forrnnl, el ar

sa platoni-·

încerc<� sii

obicc teze

p b ton i s m ul u i . br tex tul, desigur, "va trece", relua t c u m e s te

Să mai

fără încetme .

o b serv ă m însă

dl ,

pa.rndoxat

v ictorin seri

sului p bton icinn împotriva cen z'Jrii "la purtntor"

ril.spărul spiri tului p ln ton i c, ;:1 şa

face oa recum în

.:1cestui<1 îi p la ce să

I d eil o r dt.:nH::: şi perfecte, mewu <:1 idorna triumfat

dn l 5

e

cu

de --

nu

asociate

cu s i ne

-

;w

textul sdvat de--a l ungul v remuri­

lor, c: amb iguitah:<-, , an u rni tă

-

se

cum

d dincasdL Nu cla rita tea,

se

p u r i ta tea abso1 ut:S, n u n oncontra d icţ i a

·

ch::; tinc ţ iik oarecum ncd:m;,

o

i 1 nrrecizie ;;� ir.completitudinr.:.' , ca m ufbj c l c

tot feluL Să insernne <:ccasm. că ;:anb ;guita. te<.l şi. pcnumbm m·i cel pu!in unele specii ale :1ces tora sînt apte -

de m a i muWi pleni tudine ontologic) decî t clarita tea şi precizia'?

În orice

G!Z, este

precum F la lon

--

·

p rop ri u tex tului unui mare a utor

fi lozof şi scrii tor în a cclaş: timp -

-

să ne oblige lu ncnu măra t<: ocduri, ln reluarea con-· tî n uă a analizelor, la p arcurgerca de d r umu1·i anevo­

i oase, prelun g ite, da r p line de farmec, cu deznoclă­

mintul mereu a m înat . Cenzorul d i n noi, oricît de

sever, czi.tă să-şi p ronunţe sentinţa, iar cînd consimte să o facă, acea s ia şo<1 p tă .

În

e s te

deturnată şi rostită tot mm în

final, el se regăseşte păşind complice ală­

turi de a u to r pe cărările unei

păt

n u se

d ucă fie

selva oscura al cărei ca­

în l n::veJ.L şi unde călăuzele - care să con­

sn rc '

lnf·c:rn, fie

s lm e Paradis - -- lipsesc .

186


:..

l".Ju-·' ;.�il rn J\1e ;· r u_nc ! c"': �·i\�Gr\.:t:u� :" -c,r� �"""\rv:.<� CC�l t ....�� :-�_.. -- _ l·n ,.t en ...... '- •J · ·-" .:..1, . •A îr" , , , .:.-:.. p v!"" ...

---·

�.i..�cn r�u. i�; pt)il �c�� '' ,··c � · �; .... , '-! -; ....l ·;�.t n.., J. - � -;� 1· ·-7

' : ""l ��J .r.:.) -- � - �

_ ..._ ,

a-şi mai trage sufletul, a reflt!da un i:i mp, ferindu-st: deopotrivă de obsesia Infernului sau a Para disului, pe n tru ca, în cele din urm5, să-şi rei.:� mal departe p re umb la rea . Căci drum ul e lun g , suişul a b rupt, merîndele p uţine; iar răspunsul la marca în trebare: e s te sau nu Dumnezeu - iată, n u c nici astă-seară printre noi.


N o t e

1

E.

Ionescu, Nu,

1991, p . 200. E . Ionescu [să facem l i teratură - 11. A . C.) pentru d\ suntem n e i mpo r tanţ i . Or tocmai incertitudinea ne dcterminil si'l problemntizăm, iar problematizarca conferă relief l ucrurilor. adaugă: "Nu a rc n ici

Human i tas, Bucureşti, un

rost

"

2 1. P. Culianu, Eros et Magic ti /a Rrnai> Sil ii<:e, Flam marion, Paris, 1984. 3 O da tă cu Fr. Schleiermacher începe peri oada "noului plato­

n ism" care abandonează exegeza alcgorizantă ce domina înainte. Principiul protestan t sofa scriplum (Schleicrmacher era teolog) re­ prez i n tă o a p l i care radicală a ,,bririului lui Occam" . Vezi M .-D. Ri­ chard, L'cnsâg11emen t oral de Platou, Pans, 1986 . V ez i şi Fr. Schleier­ macher, Pluto11s Wcrkc, v o i . 1, Einlcitung, Be r l i n 1 80-1-. Form ula exac­ tă a lui W . Occa m este: "pluritas non est p o n e nd a sine nccessitate" sau "frustra fi t per plura quod est f i e ri per paucio ra . Vezi Gh. Vlă­ duţcscu, Gî11din:a Er,ulrti Mediu (antologic şi st ud ii ), voi . Il, B unt­ rcşti, 198-1-, p . 238 . ,

"

1 966, p. 398: "Une est cn tout cas ccrtainc: c'est que l'homme n'es t pas le plus v icux probleme, n i le plus constant qui se soi t posc au savoi r hu­ main . En prenant une chronologie relativcment courte et un dccou­ page gcographiquc restraint - la culturc europL.-c nne d epu is le XVI-e siecle - on pcut l'tre sur quc l h om me y est unc invention recen te[ . . . ) L'hom m e est une invention dont l'archcologie de notre pensec montre a i sement la date recen te. Et peut e tre la fin pro­ chaine. Si ces d ispositions vcnaien t it disparaîtrc comme dles son t a pp a rue s [ . . . ) a l ors on pcut bien pa rie r quc I'homme s'effacerait, comme a la l i m i te de la mer un visage de sabie."

4

c h o se

M. Foucau l t, Les mots el lt's dw:;n, P<�ris,

'

lată şi cîteva mostre ale deconstructivismului în varian tă ameri­ canii: "Mean ing or in terpretation, from a deconstructivist poi n t of

view, rannot find a SL>cure meta-position beyond the text by which to stabil ize i tsclf. The text antiripates the cri tic's reading within the p l ny of i ts tex t u al i ty . The i nterpreter of a l iterary text [ . . . ) is in the position of n n in terp rc te r of Epi m�'nides the C retnn's pa ra d ox l. hat

1 88


«ali C retans are liars» . This statement cannot be in tcrpre ted by s h o w ing what i t mea n s . Wha tever mcaning one puls forward has been a n ticipa ted and unde rcut . AII th a t cri tics can do i s to show how the t ex t enacts th e p l ay of indecidable meaning" (K. M. New­ ton, ln tcrprc t illg thc Text . A Criticul lntroduction to thc Tltcory and Prm.:­ ti�t· of Litemry lntcrprctution, St. Martin's Press, New Yo r k, 1990, p. 78). Din aces t punc t de vedere, vezi ş i noţiunea de " c o m un i ta te i n ­ tcrpretativi't" - S. R . S ul <! i ma n , î n voi . Tiu: Reuda in file Text . E:;;uy; on A u dien n· umf l11faprdatio11, P r ince ton, 1980: I f B< uthes's rm d i n g of Stll'l'tb illc di ffe rs fro m Ba lzar's or an academic B a l z a c' s scholar's, it i s bccause thcy bdong to what S ta n lcy Fish h a s called d i ffcn�nt in terrrcta t i vc c o m m u n i t iL'S . Some w ould daim tha t t h e a ut o r ' s I'L'< H.i i n g (iden t i c<:� ! ta lh<:�t of his i m m ed i a tl' i n lerpret;� tive com m u n i .. ty ) is by deffin i ti on the bc s t, and that Barthes's rea d in g i s by th<:� t "

standard aberra n t . Such a c l a i m is itself indica tivc of membcrsh ip i n

a

par t i c u la r i n tcr��re ta t i v e com m u n i ty - the co m m un i ty

of <:�uthor­ absolu tists, or wha tcvcr other name - and ;� s such carries no p r i v ileg e o f

ccn tl' rcd cri tics, o i he r m ene u tic one m i g h t choose to g i V L' i t p r i o ri ty or a uthority" ( p .

20) .

5 P . VL'ync, Les Grec; out-ils au tl lcur,; 111ylhc,; ! , Pa n s, 1983. C i tez d up."i ed i ţia a m crica n."i, Did Ilie Crccks Belin �· 1 1 1 lhcu A•!ytl t ,; ? A 1 1 Es>tl!f ou tftc Cou ; t i t u t in· /uwgi1111f ion, Ch icil g c University P rcss, 1988, p . l l7 6 Fil ptul c;'\ în orice act de cuno;�ştere sînt implicilte şi o cred i n !i'\

angiljilment personal şi a fec t i v m i se parc ev i d en t . Vezi şi a d­ il l ui M ichilcl Po l an y i, I'r.:nowtl Knort•lcdge . Towtt rd s 11 J'o:;t-crit icttl P!t ilo:< oplt y [ 1 958], C h i cag o U n iv e rs i ty Prcss, 1989 . Pro­ b l em a este însă: ned. i n ţa în o r ig i n i h- t ro iene ilie fr a n c i l o r CL' il V L'il curs în Ev ul Med i u şi crcd i n ţil n o a s t ră în teoria rela tiv i t ăţ i i sî n t d e a ceh ş i tip? Veyne sugL•reilză că d a , d a r, d upi't m ine, ră s pun s ui L· s t e nega t i v : prima cred i n ţă şi, în gcncrn l , c red i nţa în m i tu r i se refc>ră la propoz i ţii non falsificabile, în t i m p ce c rcdinţil în E i n s te i n" <lfl ' în vedere pr o p oz i ţ i i fa lsi ficabile. C h iar dildl p roc ed u r a fa l s i ficilbi l i ză­ rii n u est.! la în d em în a oricui si p r o fanu l trebuie sit accep te, pe m o­ ment, o a u to ri ta te ep i s t em i ci't " , ca este totuşi susc ep t i b i l!\ de il fi ,1simi lată de o r ici ne . O teorie ră mîn e falsi ficabilă chiar dacă nu este sa u nu a fost fil s i fica tă in at.:l u . Vezi K. R. P opp e r, Logictt descoperirii ;;tiirt fifice, B uc ureş t i , 198 1 .

şi

un

m i ril bila anal iză

"

"

7 O in ten să ş i pas i on a tă dezbatere a r e loc în a n i i aceştia în mL� aca d e m i ce americane î n t re p ar t i z an ii curriCilillllt-ului t ra d i ţ i o­ n a l şi cei ai unui program de învăţămîn t ce a abil nd o na t credinţa în valori universale, "obiective". Eseul l ui Dinesh d'Sousa, ,,I I I i beral Education", în Tlw Atlmttrc Monthly, martie 1991, oferă o m ul ţime de exemple pentru rclat iv i sm ul radical al acestei ul t i me a t i tu di n i . De p i l dă cel al B arba rei Herrnstein-Smith, care predă engl ez a la Duke University şi care dedară: "Thcre is no knowledge, no standard, no choice tha t i s objectivc[ . . . ) Even Homer is a p ro d uc t o f a specific

diilc

1 89


cu.l tLU\..' r�n .:l.. ;t ·� --;. p <::' Ssin l�� te i rn.('l g i n.<:' r r.� a ;,:.!·cs ir�. yvh ich }iorr·u.)r v.rov.ld �·1 o t· bl� vcry it� tt:;r<..·st��;g(' (p 58) . S�u, P.·\a� grr-v --- � r<'.. t� [J'Sousa· "'.!he .A. n1��r�c.::' �"� Cr.· u�ci l c-f Lc��rned S oc i et ies, i. n � recent d ocu m ent c:·, i i t !t:d Si'<'<�Lng for 1--!rl .•rllll!ilies, main tains that dem ocracy cann ot �-,(� j t.t;:tificc:l ,., ,, ,, 5'/stem of government inherently s uperior to totali­ t<: ri;m i <::<• I t i s ,, ; ,.,.., <:� !:' <:: n ,,; d eol og i ca i com m i tmen t » t ha t !he West h:1•� d-.osen to m11l<e" ( p . 62) . � : Lco S ;: ,·;n tss, tc ·:;ccuiwn .md tiu: A r t oj ;Vriii11g, [ l952j, Chi c ago r_;;-, ' · ·. .: ; s i t\ P : ,:ss, 1908. Stud i u l cu acelaşi nume din acest v ol um a :•p:..r•.1t ir-i· }�cl i 'in ·::ociill R.esearcll, noiembrie l9-U, pp . 488-504. Pentru ���tc,b h: i :_co Strauss e de citit, în acel aşi v o l u m, şi studiui ..,How te• S t c1ciy S pm oz<t ' s TheoJogico-i"o i i ticai Trea tise" . ) Jaeu,

;) .

25. Treb u i e observat că Strauss pune la îndoială, re­

to,·tc insi< numai, valabilita tea maximei socra tice. Într-adevăr, din hptul cii m:enst'' maximă n u i se pare entirely wro11g, d trage con­

:! uzi a p ractică si iicgitimă, după părerea m ea, c;i este a proape Întot­ deatma ;1ciev<i rato'\ . .ii <J i.dt:nl, F· 3 1 . ':! ; lriem, p . 25 . � 1 /. _ / leşu. M i11im11 moraiia, Humamtas, Bucureşti, 1995. Dacă, :um ,,crie ;; u tom i_. "com peten ta morală adevărată se cap1\tă ' 'Xac:t in punctul în care eş. ti ne ca i e de a o o ie rd c" (p. 19), rez ul tă că l"U. numai sc ri i to rul , dar si ci t i toru l arc sanse s.'\ se a fle adesea în tr-o , tare de a m b ivalenţă şi i � certitudine. Î� pa r t i c ula r, el poate fi ispitit ,�!; tac�\ d e la ţ i tm i , se poa te răzgîndi în ultimul m inut etc . , , ,;,,

�S L S tra uss, op. cit.: "Another axiom, but onc which is meaning­ , ;_;1 oniy so iong as jX'rsecu tion rc m ain s w i th in thc bounds of legai ::· ron�d urc. is t h a t a careful wrikr of no rmal in tel l i gence is more ; n teiligcnt than the most intclligent censor as such. For the burdcn

. Frvoi rcsts w i th thc censor"fp.

:4) .

] · ' L-:empie,e cie "sens persec uta t " a na l i zate de Leo Stra uss în , -, � : ka :·, ta t:.i apartm unor s oci c tă ti cu ce nz uri fe>rmale: Ma im onide . Ychwla U a iev1 ori SDmoza triliau in comun i tăţi şi societ11ţi unde 3niDt:ri ; onnaJe - preoţi, rabini - supravcgheau în mod explici t " . .

c : . ,, ·: . ;.o, ;,.c

:i!�·{.� � �."· ·

.

r uo i icii c u impacr rilozolic si reiigios. Si tuaţia era

./ �cna ! d . i P ! a ton o-ri 'in Europ� mod ...�rnâ liberală .

·,; 5 !:r, �': n;•c-, ,�;-: C:;mnaslcrea ;mttiiti. ! 1990), H uman i tas, Bucureşti.­ '[ti•.•. i, fear ·, - F rcrn\·o i s f<evd o feri\ numeroase S l p i l d u i t oare exemole ck- o:-f: irc ; n rded w1 JJ, ri� p resi uni nsupra revi s telor de a publica �au --!{ · ::·· ... , . .. :; . ţ i·: �. � c.;J :n- ��r-r. � �t� �t.rticoie sou de a �1lnca a n u m i te subiecte. :··c�·, : : {� r,rn h · n fi ! l r.r� : k. dp ,,..:::- o � i tic�J l 1C .rTt�Ctiless·J c u.Ir, t:e .spune în S ţ.:� t_.�,� t ) ? 1 � t (' ·- r, r·.�� L l i i ; �:o5; �e <� i n p.:� , h��J. �r;-'f.'U ,.i \.; r dt:� s�·�·r� a � \-:•.a ,._

;:�,'� �� ::;;

g

",1 , 1 :;

}

_,',-�·:�r:il·i'!\r: � : : �;:·�-.�_;::d�:;� ;��:î/1�1:: , ��:lt�ub;_� ti:•:,tr';�,t�� i. ') ( ;


g r'-.!a ta v ;� z i n d orbi n.�{l v o L .tn ta r:'t , ·;n faţa c n rn �·� ( CJ l" t" Olt.�giu.i u i cic dH..' ia ·

P.

tori dL· l i! Add i s- Abcbil, il organ i 7.il ţi i l or i n ternil ţi,)nak c1 ri til b i l c, c e nu

m i ri\ pc n i rrwn i ) , ca şi

ii

C o m •.tn i t i'l ţ i ; E uropene [ . . . ) Doui\ piedici s-au c onjuga t, pr odu cîn d l i n i ,, !t•;; n•1 i v i­ lor cred uli, t11cerea <<i d i o ţ i lor u t i l i » şi compl ici til tea r<'l o r c i n i c i : d<· � ­ nil te11 m1l d e a n u twcc drept rL�il c ţ i on il r, rri tirlnd u n reg im l o til l i til r, z i s progresist, şi t eil m a de il n u fi tilxil t de msist c o n d a m nin,i m il 5i1r rareil un or 11frirani de către al ti a fric11 n i " ( p . 10.:' ) . fu n c ţi on a r i lo r O N U (ceea

1 6 Di n areei'lşi c11 rte, \·ezi, d e exem pl u, fei u i i n care adep t i i l ui cxe rci t il t o ve r i ta bi lă dicta turii in tek•r tlli1 1 1\ încercînd s i reusind i!dL'SL'a s 11 red uc i\ la t 11 ce re voci lL' ooonen t i l or arestui il , s�tb pr� lex tul r11 d ovede sc un "scic•n tism retro g r ; d " . . Teilhard de Chard i n il tt

17 Rcpu/1/ica, 485

c

18 H i b ry P u tnam, Rm ; o u , Tm lh uud H i ,; l ory, [ 1 9 8 1 ] , C <� m b nd.gc• U n i V L' rsi ty PrL'SS, 1 990: "We il re not trapped in i n d i v i d u<�l so l i p s i s l i c

h d l s, b u t i n v i tcd to engage i n il t ru l y human d ia l oguL·: orw w h i d , combincs col l ec t iv i ty

w i th

dia loguc havc il n idc,1 1

i n divid ual

LL'rminus? [ . . . ]

responsab i l i t y .

o f our d i ffere n t c o nc cp ti on s o( m l iouality posi ts a

l i m i t-concept of the ideal t ruth " ( p .

Do,'s

this

The vcry far t lhat WL' spL'ii k

216).

Grcuzl·cgriff "

19 C f . Cuiiilnu, o p . cii .

20 .J . A . E l i as, Pl11fo' ; Dcf(·u,;c of Poclry, Stille Un ivers i ty of New ci'i sus ţin11 tori i " t ra d i ţi o nal i " il i cil ra r tcru l ul mil i m u l t Silll m a i puţin j u st i fi cil t i v al f i l ozofiei r:i mîn Marx, N i el z York Prc'5S, 1984 . Fires te•

sclw şi Freud . A supri1 unei i m ro rt iln te excep tii - c r i t i c " - v�.,::

ca p i t o i u l a 1 I l l- k·<> .

21 L. Kolilkowski, Religia, [ 1 98 2 J , BucurL'Şt i . 1 o-:;:; 22 Kurt Gădei il dL'm o n s tra t, cum se ş tie. dt "in o r ic e di! sit eL· fo rm uli'\ri noncon tri'i d i c t o r i i e x i s t� propoz i t i i i n d L'<"idilbi lv"

Princi·

p <� Î a i ndecidabilă e s t e ch i a r a fi rm a p a c ă s is tem u l respect;,. este

t'>(ILJ ·

contra d ictori u . C o n ,- l uz i a trasi'l dl' m u i ! i i ogiCLen,, ma wma l. i c l t · n : silu fi l ozofi ( d e ex .

J.

Ladrierc, Le:; !illlifafions inlcrllt'S d e ; fonn,J/i; n w , .

L ouvil i n , Paris, N a uw e l a erts, G a u t h icr- V i l lar�, 1Y57) ,;s[e C<\ gî:"l J i · rea n u SL' poate cxp l t cil pc si n e f<1ri\ a cădea 111 ronlr,l d : c t ; i . V , •L t

A . Dum i t riu, Istoriii logi�ii, B u nt rL'S t i . 1()73, np liS3-9BS; l � d .._ B la n c h e, La logiquc ei so11 h i;foirc, P a r i s, 1970, f' 3l· l . 23 C f . E m ma n uel L0vma!>, "Li r0a l i t0

ct

;

son o m b r·..! , <lp<'l n r ::>

în Le,; fe111p; lllodcme; (38. 19-18 ) . C i tez după v oi .

Thc Uuiua:•

l�mdo·,

ed . Sean H11nd, f'<�ml'lot Press PLC. Southh:-� m n ton, ; 91:\'l: ".; r�"

este prod usă în bilZil s i m r> lei v i r t u t i de il fi ilrt: ( Du c d,·

d l"l ''"'

.. -

: , c,

···

este � a lo11rea supremă a � i v i l iza tici s i n u c•sk• i n te rz i s a coJKL'J.W l !r' . s tad i u în cilre e<l Vil fi red us i'\ 111 o s rs11 de pi;iccre - <v..:a ,_.;�. nt<· ' �-tr1

d c·ven i ridicn! ·- ::n<";', d l!- Ş i :o ..· u i , U.Jr :� u . n .:l loc Î l l : criCi nY� Ltrn i l n ;·, . c�;lt� p rl.�,_:: lL] f� ţ ! : ):_). d rJ.Ci' L lJ i t p.1 h i pL..' rt rc� fi ,. \

po;:tte fi contest� t L:1 rtl

a

l 9 .:


artei in ti mpurik• noastre, cînd, aproape pentru toat<'l lum,.,,, iden ti fică cu v iaţa spiri tuală?" (p. 142, tr A . C . ) . 2 4 Vezi capi tolul al IV-lea, cît ş i L . S trauss, 25 Vezi şi P .

op. cit.,

,•a

se

pp. 34--35

Feyerabend, Rcali,;m, R a flOilllli,;m and S..:inllifi' Cambridge Universi ty Press, 1990, pp. 17o-202.

K.

Mctl1od (!), ( 198 1 ],

26 Apologia, 2 0 c: "Căci n-ai fi av ut o a ta re rea reputaţ1e ŞI nu s-ar fi v orbit ;:Jstfel despre tine [ . . . ] dari\ n u ai fi f:\cu t a l tcc·va dedt

face m u l ţ i mea ." 27

Saisoarea a VIl-a, 325 c-d .

28 Republim, 5 1 7

a.

29

Ibidem, 496

30

Prolagom:;, 3 1 6 d-317 b .

c-.?.

31 W . K . C . G uth ric, Numeuius of Apameca - Ilie Fat!Jer of Ncup/a­ Platonist Press, New York, p. 67.

touism, The

32 J . A . Elias, op . cii ., pp. 77-82. 33 Nici adevărul n u ar putea fi considera t d rept o " ieşi rL' din ne­ ascundere " , a şa cum crede Heidegger. Vezi "Despre esen ţa adcv<'l­ rului" şi "Doc trina lui Pla ton despre adev<'lr" (în voi. Marl in H,·i· deggcr, Repere pe dmmul gindirii, Bucureşti, 1988) . Pc de a l t' par!<', Hans Joachim Krămer susţine afinităţile lui Platon cu Kant, c u Hegel, cu Husserl, cu Heidegger, dar chiar şi cu filozofia analitică . Este d rept ci\ el arc în vedere mai degrabă o t radi ţie platonică indi­ recti\, bazată pc agmp/111 dogmata ( Piato and file Fou udations of Mcta­ pllysics, State Univcrsity of New York Prcss, 1990, pp. 147-1 73). 34 E. M eycr, Geschi,llte des A ltcrtums, Stuttgart-Berlin, 35 E . Zcller, Die Pllilosapllie En twick/ung, Hildesheim, 1963.

1 902-1910.

dcr Gried1cll 111 ilncr gesclli,htlidlcll

36 G . Liiceanu, "Elemente de patologie a spiri tului şi a wlturii" în voi . Cearta cu filozofia, Humanitas, Bucureşti, 1992, p p . 1 1 6-133. 37

MCIIOII, 80

b.

38 Zeller, op. cit., p.

227 .

39 Vezi U. von Wilamowitz-Moellendorff, 1 920, prefnţa celei de-a doua edi ţi i .

Platon,

40 Aceasta este poziţia l u i Leo Strauss î n The Chicago, 1964 . 41

Repu blica, 557

42

Ibidem, 562 e .

Ibidem,

p.

City rmd Man,

c.

4 3 K. R . Popper, Soâctatca Humanitas, B ucureşti, 1993. 44

vol . I, Berlin,

deschisif ? i du�manii

198.

192

ci, [ 1957), v o i .

1,


45 Ibidem, p. 210. 46 Popper, op. cit., p . 215 . 47 I . F. Stone, "flw Tria/ of Socmtes, ( 1988], cit. după ed . franceză, Le Proces Socrate, Paris, 1990, p. 1 17.

48 Vezi nota 46 . op. cit., p. 226. Vezi pentru opinii " minori tare" cu privire la relaţia sta t-filozof şi: A. Crossman, Plato Today, 1937.: B. Farrington, Science a11d Poli/ies Îll the Ancienl World, 1 937; W . Fi te, The Platonic Legend, 1934; C . M . Bowra, Ancient Greek Litera/urc, 1933. 50 Vezi Popper, op. cit., p. 302, despre "paradoxul democraţiei": 49 Popper,

o toleranţă extinsă nelimitat şi asupra celor intoleranţi duce la nimi­ cirea toleranţei înseşi . Cum se ştie, reflecţia asupra toleranţei apare în urma rAzboaielor religioase din secolele al XVI-lea - al XVII-lea. Despre felul în care John Locke vedea chestiunea, vezi şi Paul Til­ lich, A Hist01y of Cllristim1 Tlwught, (1967], A Touchstone Book, New York, 1990, p. 291 .

51 Popper, idem, p. 219; v. şi A. E. Taylor, Socrales. Shorl Biogm­ phies, Londra, 1937. 52 1 . F. Stone, op. cit. Pentru Socrate şi diferitele opinii privitoare la procesul şi la moartea sa, vezi V. de Magalhaes-Vilhena, Le pro­ bleme de Socrate şi Socrnte el la legende platonicienne, P.U .F., Paris, 1952. 53 De exemplu, R. B. Levinson, It1 Dcfense of Plata, Cambridge Mass., 1953, con testă interpretarea lui Popper. Pe de a ltă parte, un cunoscut filolog a merican, în trebat cum I-ar descrie pe Platon, ar fi răspuns: "as a homosexual and a fascist". Apud K. von Fri tz, Platon in Sizilien und das Problem der Philosophenherrsclmft, W . Berlin, 1968. 54 Vezi şi Th . G omperz,

Griecllischc Denker, voi. V, II, 1, II, p. 358.

55 Apologia, 26 b: "Omul [ Anytos] propune să fiu condamnat In moarte." Cf. ibidt.'m, 29 c. 56 Pentru felul în care funcţiona justiţia la Atena şi asupra mo­ dului în care se dccideau pedepsele după stabilirea vinovăţiei acu­ zatului, vezi : J. W. Roberts, City of Socrates. An Introduction to Classi­ cal Athens, Londra, 1984, pp. 57-59. 57 Apologia, 29c : "Îţi vom da drumul, Socratc, cu condiţia să nu te mai ocupi cu cercetările tale şi să nu mai filozofezi." 58 Ibidem, 18 b--c . 59

Ibidem, 19 b--c; Repub/icn, 442 b, 473 c . op. cit., p. 48: "It is difficult for anyone living

60 J . W . Roberts,

under a system of reprcsentative democracy which entitles him every five year o r so either to vote for the man who has just finished represen ting him and 50,000 other electors ( . . . ] or for one of a hand­ fui of alternative candidates, to get the feeling of direct democracy."

193


Pentru viaţa şi instituţiile Atenei dem ocratice în secolele al V-lea­ a l IV-lea vezi şi M . l . Finley, Das politische Lcben in der a11 tikm Welt, Munchen, [1983], 1986. 61 În d iscursul funerar, Pericle (Tucidide, Hist. II) spune: "Sîn­ tem unici în aceea că îl privim pe cel ce nu ia parte la treburile cetăţii n u ca inactiv (apragmon), ci ca inutil (achresimos) ." În legile lui Solon, pare-se, se in terzicea cetăţenilor să rămînă neutri, în cazul unei dis­ pute civile.Totuşi nu exista, se pare, vreo sancţiune legală împotriva celor care nu participau, spre exemplu, la şedinţele Consiliului. Vezi J. W. Roberts, ap. cit ., p. 54 cît şi M. I. Finley, op. cit.: "Era vorba nu numai despre o societate face to face, ci despre o societate medi tera­ nean!�, unde oamenii se adunau sub cerul liber, în pieţe, cu ocazia nenumăratelor festivităţi[ . . . ] Cetăţenii apartineau la diverse gru­ puri formale şi informale - familii, asociaţii de vecini, comunităţi săteşti, unităţi ale armatei şi flotei [ . . . ] cluburi ale păturii superioare. Toate ofereau ocazia pentru ştiri, discuţii, zvonuri, controverse, pentru continua socializare politidl [ . . . ]" (p. 107 ) . 6 2 Diogenes Laertios, II, 6-15(7). 63 Vezi Finley, ap.

cit.,

p. 102.

64 J. W. Roberts, op. cit., p. 77: "Despite the claims made by Per­ icles for A thenian tolerance, eccentricity was not popular. He him­ self, after d ivorcing his wife, chose instead of remarrying to ha ve as his concubine Aspasia of Miletus and was exposcd to endless gos­ sip." Autorul observă: "Two institutions that tended to induce con­ formity were the jury-courts and the comic-theater."

65 Vezi, de exemplu, faimosul preambul al Declamfiei de Î l l ­ unde se face referire la un "Creator" şi la adevăruri "evidente prin sine". Viaţa, libertatea şi dlutarea feri­ " cirii" nu sînt drepturi instituite de o comuni tate politic1i, ci drep­ " turi a le omului", adiel\ consubstanţiale unei "naturi umane" socoti­ te eterne. dependellţt'C a S.U.A.

66 F. Chamoux, Civilizaţia greact'C, voi 1, B ucu reşti 1985, p. 289. Neavînd Constituţie în sensul modern al cuvîntului, grecii nu aveau nici o instanţă care să se poată opune "tiraniei majori tă ţii" (ochlocra­ tia) . Aşa-numita graplte pamnomon (acuza de neconstituţionalitatc) implica faptul c11 cineva propusese o lege în contmdicţie cu legile an terioare, dar nu cu nişte principii superioare legilor ordinare, de tip constituţional m odern. ,

67 J. J. Thonissen, Le droit penal de la Republique atlu?lr ienne, Paris, 1875; J. W. Roberts, ap. cit., p. 97: "Cases in Athenian law were either private or public, which is not our distinction between civil and criminal. We classify murder as criminal, but in A thens the prosecu­ tion of a m urderer remained, as it had a lways becn, a matter for the

194


victim's family. A public case concerned an offence or dispute deemed to affect the community as a whole. " 68 Hannah Arendt, The Hunum Condition, Chicago University Press, 1958; vezi cap. "The Public and the Private Realm". 6 9 Euthyphron,

4 a-e.

70 "Just as public policy was determined by mass meetings, so were questions of legal guilt and innocence. The presiding magis­ trale did little more than keep order. Unlike a modem j udge, he did not sum up or instruct the jury in the law after the hearing. The j urors voted as soon as it was over, putting a pebble into one or other of two ums" O. W. Roberts, op. cit., p. 57) .

71 Apologin, 32 a . 7 2 Vezi P . Manent, Istoria intelectrmlt'f a liberalismului, [1987], Humanitas, Bucureşti, 1992. Citez din introducerea lui Sorin Antohi: .. Potrivit lui Pierre Mancnt, liberalismul s-a născut în Europa Occi­ dentală a secolului al XVI-lea, pentru a rămîne, multă vreme, în faţa unei probleme teologico-politice vitale: edificarea unui stat neutru - dacă nu tolerant -, a unei forme politice fără opinie" (p . 7).

73 E . A. Havelock: A Preface to Plnto, Harvard, Cambridge Mass., Londra, 1963; Tlze Literale Revolutiorr irr Greece, Harvard, 1967; C!lltrtm orale c civiltn delia scritturn, Bari, 1973. 74 A. Cornea, Scriere şi oralitate îrr cultura a r r tictT, Bucureşti, 1988. Pentru problematica oralităţii, a scrierii şi a eventualului conflict dintre ele, vezi şi: Luigi Enrico Rossi, "1 poemi omerici comme testi­ monianza di poesia orale ", în Storin e civilta dci Greci, voi. 1, Milano, 1978; Walter J. Ong, Oralih; and Litemet; . The Technologizing of the Word, Londra-New York, 1982; Paul Zumthor, Introductiorr il la poesie orale, Paris, 1983; Gianfranco Nieddu, Aifabetisazzione c uso " delia scri itura in Grecia nel VI e V secolo", în voi. Oralita, cultura, let­ temtura, discorso, ed . de! Ateneo, 1985; Ioan Pânzaru, Cercetare de estetict'f a oralitltfii, Bucureşti, 1989.

75 Republica, 492 b-c. Sigmund Freud a încercat să explice feno­ menul presiunii masei în "Psychologie collective et analyse du Moi'', din voi. Essais de Psycharrnlyse, Paris, 1971. Pentru acţiunea grupurilor asupra indivizilor şi a conştiinţelor, vezi şi ]. Maison­ neuve, L1 dynnm ique des groupcs, Paris, 1970. 76 Apologia, 23 d. Aceasta este, cel puţin, lecţiunea unor manu­ scrise. Altele preferă ngrroousin ("ignoră " ) . În ceea ce mă priveşte adopt lecţiunea n mplrigrroousin deoarece nu atît ignoranţa, cît inde­ cizia, indoiala caracterizează a titudinea unor astfel de oameni. 77 Politicul, 302 b-303 b . 7 8 F. de Coulanges, La Cite antique. Vezi ş i G . Glotz, La Cite grecque, Paris, 1928. Democraţia antici! pare a fi fost carac terizati!

195


printr-un amestec gn.!u de în ţeles pentru moderni între toleranţi\ şi i n toleranţă de origine triba l-religioasă. La a ceas t ă in tolera nţă a con­ tribuit, desigur, şi con tinua mobilizare în vederea ri\zboiului în tre cetăţi, considerat de către greci drept o stare de l ucruri na turală, cel mult în treruptă de armistiţi i . Vezi J .-P. Vernant, "L::1 guerre des c i tes", în voi . Mytltt' et soâa e t'lt Grccc tlltâcn11e, Paris, 197-L 79 Criton, 52 L�53 a . 80 În Vi�:spilc l u i Ari stofan (900), Philodeon excla m i\ că un acuza t arată ca un h o ţ; în tr-un discurs a l lui Lysias (16 .18), un tînăr aristocrat nede dl este recomandabil si\ a ra te juriului el\ părul sl\u lung nu pllgubeşte n ic i vreo persoanl\, n ic i cetatea . Socratc S<! p lîn ge, în Ar>olog itl, 18 c, di reaua sa rep u ta ţ i e provine de la Norii l ui A risto­ fan . O confuzie din tre e t ic şi estetic - prezentă şi în sin t<1gma-chcie kalos k' aga t/1 0 s este caracteristică pentru sistemul judicia r grccL'sc. A l tfel se petrec lucrurile atî t în Vedt iul Testamcttf, unck termenul yasltar "drept " arc W1 sens pur etic, ori in C h ina d inasti i l or Qin şi Han . Vez i : .1 . Geme!, Lumctl âtillcz,l, B ucureşti, 1985; J. Gernet, J .-P. Vernant, "Histo i re sociale e l cvo l u t io n des id0es en Chine d en C r0ce d u V I " a u li" avan t notre cre", în Jean-Picrre Vernant, Mythc ct soc·ide CII Grc..:c llll<:icll llt', Paris, 197-t. -

81 Despre teatrul comic şi semnificaţia sa civ ică b A tena, ,·,•z i : K . J . Dovcr, Ari,; toplull l i<.: Comcdy, Ba tsford-Londra, 1972; W . Arrow­ smith, "Aristophanes's B i rds. The Phan tasy Politirs of Eros", în A r ion n. s. 1973, pp. 1 19-167; A . Cook, T!tc Dark Voyagc 1111d fltc Goldc11 Motn . A Pllilosoplty of Comcdy, Harvard U n i v . Press-Camb ridge, 19-t9.

82 Protagoras a r fi fost acuzat de i mpietate (asehcia) în timpul sejurului său la A tena, datorită unei scrieri intitulate Despre zt:i (Dio­ genes Lacrtius, 9, 5-t). 83 Sofistul, 210

c.

84 În A n tichi tate, filozofia era mai puţin un sistem teoretic, rî t un fel apil rte de a trlli, o haircsis. V ez i W . K. C . C u th rie, A History (lf

Grcck Philo:>oplty, III: T!1e Fiftlt Ct'll f u ry EHlightt•tllllt'llf, Cambridg<' Univcrsity Press, 1969. In Cl.'L'a ce-l priveşte pe P laton, H .-1 . Marrou în Hisfoirc de l'educatioll da11s l'AIItiquite, !, Paris, ( 1948) spw1e: [ . . ) son cnseignemen t v ise a former rtll h omme, tout au p l us un petil groupe d'h ommes reunis en 0cole, forman t une sede fermee, un îlot " rulturel sa in a u m i\ i e u d'une socioH� pourrie (p. 135) . ,,

..

85 Ia tă de ce, pentru filozof, adevărata patrie este tot mai puţin propria cetil te. Din acest punct de vedere stoic ii vor inventa "cos­ mopoli ti smul" . 86 R ep u blica, 473

c.

8 7 lhidclll, 47-t L�75 a . 8 8 387 a . Chr. - pacea l u i A ntalcidas este termenul po st quclll, admiţînd că Platon nu era prea în vîrstă atunci cînd scrisese dia-

196


logu l . În urm;J an•stei păei, Artaxerxes al II- lea, regele Persiei, deve­

nea

a l i a t cu Spa r ta, s ti'l pin al Asiei Mici şi Ciprul u i

5, 1 .25) . 89 Paul Friedlănder, Plato11, 1 , Berlin,

( Xeno f on, Hei/.

1964.

90 Louis M c r i d ie r, "Notice i n troductive" la

Me11exciiO:>, în Pla­ Paris, 1970 . De t o MwcxCIII/5" (Plr1to, voi. IX,

ton, CEuun:s C0111pli:te:;, v o i . IV, Les Belles Le t t re s, ascmen m, R. G. Bury, în " l n troduction ed . Loeb, p.

330),

spune:

The M e nex cn us is an in t e rcsting little

wo rk, not so m uch for tlw m ;J t ter i t con tains as for the l i terary pro­ blems i t raises." A u tL•n t i c i t.l tL>a l u i Mcm:xe11os este a testati'l de Aristo­

tel, R/rd .

,

1, 9, 30, 1367 b 8

si i l l, 14, II -

1415

b

30.

91 Meridier, op . ..:it. 92 S pre ex e mplu, G ro tL', în Plata . . . , I II, p . 1 1 . 9 3 E . Zel l L'r, op. cit., p . -lflO. Es te• c

arac teri s tic

felul în

ca r e

mari

sa vanţi tind S<'l nege si mpb c•x istenţă a faptelor care nu le convin,

care nu intră în sistemul l o r de rderi n !<'l . A s t fel ZeliL'r con t es tă va­ l oa rea l ui Mellc:rcii05, chi;1r ş i 'm cazul cînd acesta ar fi auten tic: " . . . d;J sich .ML'nexenus, auch WL'nn er

L'c h t

wii re, f u r clic Kenntnis

des platonischen Systcms i.lberhaupt n ich ts, und selbst fur Plato's

Bcurtheilung d<.!r Rhetori k nich ts cn tn<.!h m<.!n l icsse, w oruber uns n ich t andcre Gcspriiche genauL're und gesi ch er te A uskunft giiben." 94 A. E . Taylor, Plat a . Tire Ma11 aud His

1 956 .

Work,

Londra,

[1926],

Cf. şi Bu ry, op. cit . : "And we may wel l be content to leave it

thcre, pu tting down ti1L' M c n ex e nus as one of Plato's experimcn ts, a parergon of no great

95 Mencxt:l/05,

moment" ( p . 33).

235

d : "Cin, Jacă a r trebui s11-i vorbeşti de bine

pe atenieni în faţa pel oponezic·nilor sau pc peloponezieni în faţa a tcnieni lor, ar trebui ca cel ce va <·onvinge să aibă o bună reputaţie şi să fie un bun orator."

96

Mcne:rcl/os, 236 b.

97 Ibide111,

249

discu rsu l . "

e:

"Î i

m u l ţ ttrnc>r Aspasiei sau oricui ţi-a recitat

, Hist., H, 37-41.

98 T uc idid e 99

Mcncxenos, 238 d.

!ati'\ cu m sună acest pasaj extr e m de echi­

voc: "Ceta tea noas tră acord<'\ dem n i tă ţ il e şi puterea celor care mereu par a fi cei m a i buni şi n i meni nu esk înli'l turat nici de vreo slăbiciu­

ne, nici de sărăcie, nici de obscu r i ta ka pă rinţil or, n ici nu este cinsti t da torită unor însuşiri contrare . " Trebuie menţionate următoarde ambigui ti'lţi:

1.

Asoc ie rea oxim oronică din tre a pa ren ţ i'\ şi permanenţă - "celor ce

par mereu" .

2 . Faptul că cet<'l ţeanul n u este d e n i m i '.' împiedicat d e l a conducere,

n ici mikar de v reo as tlreneia, ceea ce F<'<J tc avea şi sensul de insufi-

197


cienţ1! personală. Cf. 238 d: "Există un singur principiu: cel ce pa[e (lto doxas) priceput sau de ispravă conduce şi are puterea"; 239 a: "In temeiul a n imic al tceva nu se supun unul al tuia decît în cel al repu­ taţiei de virtute şi în ţelepciune (arefes doxei kni pltroneseos)." Am tra­ dus dînd termenului doxa sensul său obişnuit de "reputnţie". Aşa au procedat şi Bury, op. cit.: "reputation for virtuc nnd understnnding", ca şi Lcon Robin, în Plnton, CEuvres completes, Gallimard, Paris, 1950: "le ren om de vertu et de sagesse" . Dar nimic nu ne împiedică în fapt s1i dăm l ui doxa sensul său platonic de "aparenţ1i", chinr "aparenţă van11" şi a tunci am traduce: "în temeiul unei vane apart!nţe de înţe­ lepciune şi de virtute". 100 Menexenos, 236 c. 101 U . von Wilamow itz-Mocllendorff, op. cit. 102 Mencxenos, 237 e-238 b. 103 Ibidem, 247 b. 104 Ibidem, 248 a . 105 Ibidem, 249 e . 106 P .-M . Schuhl, L'anmrc de Platon, Paris, 1958. 107 R.Descartes, Discours de la methodc, II: "[ . . . ] le commence­ men t de l'hiver m'arreta en un quartier ou, ne trouvan t aucune con­ versation qui me d ivertît, et n'ayan t d'ailleurs, par bonheur, aucuns soins ni passions qui me troublassent, je demeurais tout le jour enferme seul dans un poele, ou j'avais tout le loisir de m'entretenir de mes pensees." 108 Scrisoarea a VII-a, 341 c. Este semnific-ativ că "în tîlnirea" lui Platon cu tema este prezentntă ca o întîlnire erotică. "E ceva inex­ primabil, ceea ce nu se întîmplă în cazul a ltor cunoştinţe, şi apare în urma unei frccven tări îndelungate şi a unei comuniuni de trăire in chip nenşteptat, precum o lumină aprinsă de izbucnirea unui foc." De remnrcat conotaţia erotică a unor termeni ca synousia, syze11 sau chiar pyr . Pentru Scrisoarea a VIl-a, vezi şi Kurt von Fritz, op. c::i t., pp. 9-10, pentru problema autenticităţii şi în continuare pentru o descriere n textului. 109 Timaios, 27 a-b . 110 G . M . A. Grube, Plato's Tltought, Londra, 1935. 111 Pentru viaţa erotică la greci şi problema pederastiei, vezi: Hans Lich t, Siflengescltichte Gricchenlands, 1926; L. R. de Pagey-Cas­ tries, Hisfoirc de l'amour grec dans I'Antiqu ite, 1952; Vern L. Bullogh, Sexual Variance in Socieh; a11d History, John Wiley and Sons, Inc., 1976. 112 Bullogh, op. cit., p. 100. 113 Vezi Pagey-Castries, op. cit., pp. 176, 307-308 .

198


114 Ibidem, pp. 281-291; vezi şi Bullogh, op. cit., p. 101: "Sexual activity between two .,Jder men was techn ically legal but not approved, even if one partner was a non-citizen." 115 Bullogh, op. cit., pp. 101-102: "Thus exclusive h omosexuali­ ty was discouraged, because it was essential tha t a man marry and have children [ . . ] From the surviving evidence i t seems that the submissive role in a homosexual love affair was tolerated (perhaps encouraged) for a brief period in the young man's life, from the time he had his hair cut (about 16) through his military training and for a brief period thereafter un tii he was fully accepted as a citizen." .

116 H.-I. Marrou, op. cit., pp. 55-56: "La liaison amoureuse s'ac­ compagne donc d'un travail de formation d'un cote, de maturation de l'autre, nuance la de condescendence pa temelie, ici de docilite et de veneration[ . . ] Pour le G rec, l'education, paideia, residait essen­ tiellement dans les rapports profonds et etro i ts qui unissaien t un jeune esprit a un aîne qui etait a la fois son modele, son guide et son initiateur, rapports qu'une flambee passionnelle illuminait d'un trouble et chaud reflet." .

117 Symposion, 203 c-e. E remarcabil cît de bine seamănă cu Socrate portretul lui Eros făcut de Diotima. Iubitul devine un model al iubirii . 1 1 8 Ideea discursului lui Lysias prezentat în Plmidros este c ă cel ce îşi maschează dragostea şi pretinde că n u iubeşte trebuie preferat de către iubit în vederea unei legături permanente şi serioase, ne­ cenzura te de către societate. Iatll un pasaj relevan t (tr. Gabriel Liicea­ nu, în Platon, Opere, voi. IV, Bucureşti, 1983): "Să spunem apoi că ţi-ar fi teamă, gîndindu-te la legea existentă, să n u te a fle lumea şi n umele să nu-ţi fie acoperit de ruşine [ . . ] Î n schimb, pe cei ce nu iubesc lumea nu îi ţine de rău văzîndu-i împreună, de vreme ce pri­ etenia sau si mpla plăcere te îndeamn11 să vorbeşti cu altul" (Phai­ dros, 231 c; 232 b). Problema, îndelung discutat11 încă din Antichita te (v . op. cit., pp. 336-337), dacă discursul lui Lysias este sau nu auten­ tic nu are relevanţă pentru noi, dac11 se adm i te cel puţin c11 discursul este o pastişă foarte reuşită, redînd stilul şi ideile retorului. Fără în­ doială discursul este unul paradoxal, cum arată şi G . Liiceanu (op. cit., p. 495). Dar în contcxtul lzomoeroticii greceşti el apare de înţeles şi a-1 trata ca pe o piesă de van11 virtuozitate verbală mi se pare eronat. Vezi o interpretare interesant11 a relaţiei din tre homosexualitate şi discurs din Pltaidros la Jesper Svenbro, Phrasikleia, antltropologie de la lecture en Grece ancienne, Paris, 1988, cap. "Le lecteur c t l 'eromene ­ paradigme pederastique de la lecture", pp. 218-222. .

119 Tucidide, Hist., II. 1 20 Gorgias, 484 c . De asemenea: "E un lucru frumos filozofia practicat11. în folosul educaţiei atunci cînd eşti adolescent (meirakio

199


onti). Dar cînd un om mai în vîrstă ar mai filozofa, lucrul devine ridicol."

121 Ibidem, 485 d. 122 Vezi Hannah A rendt, op. cit.: "For instance, love, i n distinc­ tion from friendship, is killed, or rather extinguished the moment i t is displayed i n public. Because o f ils inherent worldlessness, lovc can only become false and pcrvertcd whcn it is uscd for politica! purposes such as the changc or salvation of the world" (p . 52) . De notat că Lysias, în Pllllidros, voia tocmai să camufleze iubirea în prie­ tenie, pentru a o aduce fără probleme pc scena publică . 123 Acuzaţia principală împotriva lui Socrate suna astfel: "So­ crate este un răufăcător fiindcă îi corupe pc tinerii bărbaţi (tous neous) şi nu recunoaşte zeii cetăţii, ci alte d ivinităţi noi " (Apologia, 24 b; Xenophon, Memorabilia, I, l). "Coruperea " trebuie în ţeleasă, desigur, intr-un sens larg, dar în esenţă este vorba, cred, despre menţinerea unor grupuri de bărbaţi tineri, dar adulţi, legaţi între ei şi de maestru prin relaţii afective profunde, antrenaţi în dezbaterea unor chestiuni filozofice, puţin preocupaţi de treburile cetăţi i . Termenul neoi nu înseamnă pur şi simplu "tineri", ci "bărbaţi tineri", ce au depăşit stadiul de adolescent (meirakios) sau cel de "efeb" (cphebos) . Vezi Liddell-Scott-Jones, Greek-English Dictionary, s.v. 124 G iovanni Reale, A History of Ancienl Philosophy, li: Plato and Aristotle, State University of New York, 1990, p. 27: "At first, Plato worked from a chiefly ethical (ethical-political) problematic, by pro­ ceeding exactly from the position at which Socrates had arrived . Next, and simply by analyzing in ali dimensions the ethical-political problematic, he grasped the neccssity of rccvaluating the require­ ments of the philosophy of physis. He understood that the final justi­ fication of cthos cannot come from ethics itself, but only from a knowledge of being and thc cosmos of which man is a part . But thc rccovcry of the onto-cosmology of thc Physicist occured in a very original manner, and, indeed, through an authentic rcvolution of thought; that is with the discovery of the supersensible. " Cum se vede, coerenţa domeniilor este descrisă a ici ca un reiterat proces de justificare, dezvoltat diacronic.

125 Rep11blica, 508 e--509 b. Pentru Platon, Binele (sau Ideea Bi­ nelui) este superior atît Fiinţei, cît şi gîndirii. Cum poate fi el atunci defini t - dacă poate - a rămas un mister, iar expresia "Binele lui Platon" (to tou Platonos agathon) era proverbială în Antichitate, în­ semnînd ceva îndoielnic şi greu de înţeles. Vezi C. Ritter, Platon . . . , voi. I, Miinchen, 1910-1923, p. 193. Pentru problema Binelui din Rep11blica, vezi: B. Jowett, L. Cambell, Republic, Oxford, 1894; W . K. C . Guthrie, Twentieth Century Approaches to Plato, Cincinnatti, 1963; R. Loriaux, L' E tre et la Forme selon Platon. Essais sur la dialectique pla­ tonicierme, Bruges, Desclee de Brouwer, 1955; W . F. Brie!, Plato's The-

200


ory of Forms from the E thical Point of View. A fu nctional A nalysis. Dis­

sertation, Fordham Univ. of N .Y., 1978.

126 Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafiziclr Z'iitoare care

va putea înfi'lfişa

ca

�tiinţif, Bucureşti,

se

1987, p. 161: "Cînd spun: sîntem

siliţi s11. privim lumea ca şi cum ar fi opera unei inteligente şi a unei voinţe supreme, nu spun într-adevăr nimic mai mult decît că, aşa cum se raportealll un ceas, o corabie sau un regimen t la meşteşugar, constructor, comandant, tot aşa se raportează lumea sensibilă [ . . . ] la necunoscutul pc care prin a\casta nu-l ştiu - ce-i drept - potrivit cu ceea ce este el în sine, dar îl ştiu totuşi după ceea ce el este pentru mine, adică ce este în raport cu lumea din care sînt o parte. " 127 A ntiphon Sofistul

(1-33 Hunt), trad. rom . C . G eorgescu, în 1984, p. 419.

Filozofia greaclt înainte de Platon, vol. II, Bucureşti,

128 "<<Nu ştii - am spus eu - d\ sufletul nostru este nemuritor şi c1! n u piere nicicînd?» Privind el cu uimire, răspunse: <<Pe Zeus, nu ştiu! Tu poţi să pretinzi aşa ceva?» " (Republica, 6 0 8 d ) . 129 Lawrence J . Hatab, Myth and Philosophy. A Contest of Truths, La Salle, 1990: "Never have a people been more v ital, lift..'-loving and

worldly in their cultural existence than the Greeks; at the same time they possessed a decply fatalistic rcsignation to death which we might expect to ha ve a debilitating effect. " Pe de altă parte, Leszek Kolakowski spune: "Există două întrebări nonempirice şi nonisto­ rice: de ce oamenii, de-a lungul întregii istorii cunoscute, au conti­ nuat să nutrească speranţa într-o existenţă fără de sfîrşit şi cum a depins această speranţă de cultul unei realităţi eterne " (Religia, (1982], Bucureşti, 1993, p. 163). Iată însă că, cel puţin în epoca home­ rică şi arhaidl, grecii nu păreau să creadă într-o existenţă de dup1! moarte plenară şi demnă, care să suscite o speranţă, deşi venerau zei consideraţi eterni, aien eontes. Percnitatea umană se limita la do­ meniul vieţii publice, al faptelor demne de a fi memorate de posteri­ tate, klea andro n . Vezi Hannah Arendt, op. cit ., pp. 55-56. Cf. Aristo­ tel, Eth. Nic. 1 177 b 31 .

130 Problema s-ar putea formula şi în felul următor: faptul că sufletul poate cunoaşte implică faptul eli el are acces la Idei. Ideile sînt însă eterne. Or, cine are acces la Etern t rebuie să fie el insusi etern. Vezi şi W. O. Ross, Plato's Tlreory of Ideas, Oxford, 195 1 . c't. Plotin, Despre frumos, Enn. !, 6 . 131 Adrian-Paul Iliescu, î n Filozofia limbajului şi limbajul filozofiei, Bucureşti, 1989 remarcă, în mod judicios, după părerea mea, exis­ tenţa a două tipuri de filozofie: constructivlr şi criticlt. Prima elabo­ rează sisteme, construcţii, viziuni globale ale lumii; cealaltă "decon­ struieşte" presupoz i ţiile acceptate, analizează, critică, reduce viziu­ nile anterioare la neant . Cele două tipuri pot coexista însă în cadrul aceluiaşi demers sau la acelaşi autor, dar cu o precumpănire într-un sens sau altul. Aceste două aspecte există şi la Platon, destul de

201


strîns întreţesute. Adrian-Paul Iliescu remarcă şi că sistemul, con­ strucţia sîn t mai puţin rezistente în timp decît critica. Totuşi şi siste­ mul poate supravieţui în calitatea sa de efort imaginativ, de demers justificativ profund şi mai ales de experienţă fundamentală a spiri­ tului. Distincţia lui Iliescu aminteşte, fără coincidenţă însă, de cea operată de Richard Rorty, în L'Homme speculaire, [1979), Paris, 1990, între ceea ce el n umeşte "filozofia sistematică" şi "filozofia edifian­ tă " . El spune: Marii filozofi sistematici sînt constructivi în discursu­ " rile lor şi prezintă argumente. Marii filozofi edifianţi urmează un demers mai reactiv care trece prin satiră, parodie şi aforisme. Ei ştiu că pertinenţa l ucrărilor lor va dispărea o dată cu epoca faţă de care ei reacţionează [ . . . )" (p. 406). 132 O veche obiecţie la teoria Ideilor (apare încă în Parmmide) este d\ Ideile (snu Formele) sînt văzute nu donr ca fiind altceva decît l ucrurile sensibile, ci şi separate (choris) radicnl de acestea. Obiecţia, reluată de A ristotel în Metafizica, a constituit unul dintre principale­ le reproşuri sosite la adresa platonismului din partea nominaliştilor mai vechi sau mai noi. În epoca modernă, s-n încercat şi o interpre­ tare "tmnscendentalistă" a teoriei Ideilor, prin care acestea apar ca forme apriorice ale intelecţiei. Evident, aceasta a fost in terpretarei! şcolii neokantiene de la Marburg şi mai ales a lui P . Natorp. Princi­ piul acestei in terpretări a fost să considere toate referirile explicite ale lui Platon la o existenţă separată a Ideilor cn un discurs "mitic" şi analogic şi Se'\ ia în consideraţie doar pasajele unde Platon plasea­ ză Ideile într-un topos noetikos. L1 noi, Constantin Noica a încercat şi el să acrediteze ipoteza unui "Platon transcendentalist avant la lettre " . Vezi în special introducerea sa la Plraidon din Platon, Opere, vol. IV, Editura Ştiin ţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.

133 H. J. Krămer, Plato arrd tire Foundations of Metaplrysics, State Univ. of N .Y . 1990, pp. 180-181. '13 4 Pentru teoria Ideilor a l u i Platon, vezi î n special lucrarea fundamentală, scrisă în cheie" neokantiană, a lui Paul Natorp, Pla­ " tos ldeenlehre. Eine Eirrfiihrrmg in den ldealismus, 1922. Lucrări mai moderne şi mai speciale: W. D. Ross, op. cit.; R. C . Cross, " Logos and the Forms in Plato", în Mind, LXlll, 1954; J. K. Clegg, "Self-predica­ tion and Linguistic Reference in Plato's Theory of Forms", în P/zronesis, XVIII, 1973; A. Wedberg, "The Theory of Forms", în Plato - A Collection of Critica/ Essays, vol. 1, ed. G . Vlastos, Notre Dame In., 197 1 . În acelaşi volum, vezi şi R. C . Cross, A. D. Woozley, "Know ledge, Belief and the Forms". 135 În Plraidon, 74 b, Socrate arată că trebuie să existe ceva nu­ mit auto to ison - "egalul însuşi", şi nu doa r cel imanent unor com­ parări particulare. În continuare se oferă exemple asemăn.ătoare cu "asemănătorul şi neasemănătorul" (lromoion kai anomoion). Indată în­ să, Socrate spune: "Aşadar, dadl avînd respec tiva cunoştinţă înainte

202


de naştere, ne-am născut cu ea, înseamnă că şi înainte de naşterea noastră şi imediat după ea noi am avut nu doar cunoştinţa Egal ului, a Mai-marelui, a Mai-micului şi a tuturor similare acestora. Căci dis­ cuţia noastră nu are în vedere Egalul mai mult decît Frumosul în sine, Binele în sine, Justul în sine, Sacrul şi, cum spun, toate entităţile asupra cărora aplicăm pecetea existenţei în sine [ . . . ]" (75 c). Este foar­ " " te vizibilll trecerea de la Ideile "neutre (Egalul etc.) la cele "etice . 136 Pl111 idon, 103 e-105 b. Exemplele oferite de Socrate aparţin " tipului "neutru": "Treiul" sau "Cinciul sînt intrinsec legate de "Im­ par" şi nu pot accepta Ideea "Parului". De asemenea, Focul nu va accepta Ideea Recelui, fiind intrinsec asociat Caldului. Nu se oferă însă nici un exemplu de tip "etic". Sli mai spunem că discuţia care urmează, în cursul căreia "Viaţa" devine atributul intrinsec al Sufle­ tului cu consecinţa că sufletul nu poate muri, oferă un tip de "argu­ " ment ontologic": "Viaţă" fiind aici practic sinonim cu "Existenţll . Predicatul extrinsec a fost numit de Aristotel symbebekos (accidens) în Categorii. El este opus celui intrinsec, numit to idion (proprium) în Topica, I, 102 b . Laolaltă cu genul, specia, diferenţa, accidentul �i propriul formeazll cele cinci praedicabilia, adiel! ceea ce se poate predica de­ spre o esenţă sau quidditas. Vezi şi Anton Dumitriu, Istoria logicii, Bucureşti, 1975, p . 150. 137 Distincţia dintre cele două tipuri de prcdicaţie retrimite la distincţia lui Antiphon Sofistul (v. p . 87) dintre nnturtl (pllysis ) şi lege sau convenţie (nomos, tliesis), dinstincţie pe care Platon n u doreşte s-o admită. O problemă p un şi predicatele cu sens de relaţie de tipul "mare", "mic" etc. În sens strict nici acestea nu se pot predica intrin­ sec despre un lucru sensibil. Dacll însă concepem noţiunea de "mare" sau de "mic" în raport cu scara umanll de mărimi, atunci ele " se pot predica intrinsec. Ond spun: "atomul este mic pot subînţe­ " " lege "în raport cu omul . Atunci noţiunea de "atom şi cea de "mare" apar incompatibile. În fine, trebuie observat di predicaţia intrinsecă cuprinde, în limbajul lui Kant, atît judectlţi apriorice anali­ tice, de tipul "cercul este rotund", cît şi judectlfi apriorice sintetice, de " tipul "patru e un număr par . 138 A. Wedberg, op. cit., p. 42. Pe de o parte, Ideile sînt atribute cu ajutorul cărora sînt alcătuite clasele, pe de altă parte ele apar ca arlzetipuri ale lucrurilor sensibile ce le imită. Vezi : Republica, 402 c, 472 c-d, 484 c-d, 500 e-501 e, 520 c, 540 a; Pliaidros, 250 a-b, 251 a; Timaios, 29 b-c, 37 c-e, 39 d-e, 48 e-49 a, 52 c, 92 c. 1 3 9 Republica, 596 a-e. 140 În Parmenide, Platon oferă mai întîi, ca exemplu, Marele înţeles însă ca un substantiv, ca un lucru foarte mnre. Apoi se referă la Ideea Asemănătorului susţinînd că ea trebuie să semene cu ceva. De aici rezulta multiplicarea inteligibilelor. Abelard avea să observe că

203


"a fi om" nu este un "om " (esse hominem non est homo) . Acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre esse simile care non est simile. Vezi Robert Blanche, La logique ct son histoire, Paris, 1970, p. 1 42 .

op. cit., p. 42. Î 142 n versiunea sa la Parmcnide, din Platon, Opere, voi. VI, Edi­ tura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 88, Sorin Vieru traduce l iteral expresia în cauză: "Am ajuns adesea la aporie [ . . ] S-ar sugera astfel că introducerea arhetipurilor 1-a condus pc Platon la o aporic logictf ce nu apăruse în cazul celorlalte tipuri de predica ţie. Oricum, că Platon era conştient de di ferenţa din tre problemele ridi­ cate de tipurile diferite de predica ţie mi se parc eviden t. 141 A. Wedberg,

.

143 Pentru logica lui Platon, vezi: Alexandru Surdu, "Introdu­ cere la dialogurile logice", în Platon, Opere, voi. VI, Bucureşti, 1989; Sorin Vieru, "Cuvînt de prevenire" la Parmenidc, ibidem. De aseme­ nea, R. E. A llen, "1l1e ln terpretation of Plato's Parmenidc, Zeno's Paradox and the Theory of Forms", în founwl of thc History of Pltilo­ �ophy, II 1964-; .f . Moravscik, "The Third Man A rgument and Plato's Thcory of Forms", în Phroncsis, 8, 1963 . 144 Olympiodoros, "In Alcibi<Jdem Priorcm", î n The Grcck 1/ICII IIIries 011 Plato's Pl�t�cdo, voi. I, ed . Wcsterink, p. 6 .

Com-

1 4 5 G . W . Leibniz, Dic Philosopl1i�chcn Schrijtc1J, voi . III, ed . C . S . Gerhardt, Berlin, [1887], 1979, p . 637, apud Giovanni Reale, op. cit., p . 23 . 146 J. W . Goethe, "Plato als Mitg.:.'nosse einer christlichen Offen­ barung", în Goctlzcs Wcrkc, voi. X X X II, col. Deutsche National Li t.:.� " ratur. Historisch-kritische Ausgabe", p. 140. 147 G. Reale, ap . cit., p. 25. "And it is this aspect of Platonic irony tha t m a kes certain dialogues so difficult to interpret, bccause the philosophy does not expressly acknowledge the i ronic fiction as such and changes masks without evcr allowing them to fali off entirely." După acest autor (şi nu este deloc singurul): Platonic " irony has a profound methodological va lue [ . . . ] " Fără a se pu tea în­ lătura această interpretare, părerea mea este dl. a nu se ţine seama de împrejurările scrisului persecutat înseamnă a înlătura cheia cea mai potrivită interpretării scrisului platonician . 148 Pentru problema inautenticităţii Scrisorii a II-a vezi şi G . Pasquali, Le lcttere di Platane, Firenze, 1938, şi G . P. Goold, infra . 149 " ta nyn legomena Sokrntous esti kalou kai neou gegono­ tos", Ep. II, 314 c . G . P. Goold crede dl acest pasaj este influenţat de Ep. VII, 3-t-4 c. Vezi Plata, voi. IX, ed. Locb, p. 416 . 150 A .

E . Taylor, Plata. The Man and His Work, Londra, [ 1926],

1956. 1 51 E. Zeller, Platouische Studien, III, Tubingen, 1839; P. Shorey, De Platonis Idcanzm Doctrina alque Mentis Hummwe Notionibus Corn-

204


11/Ciltatio, Munchen, 1884: P. Na torp, op. cit.; U . von Wilamow itz­ Moellendorff, Platon, Berlin, 1920; C. Ritter, Die Kerngedanken der platonischC/1 Plzilosoplzic, Munchen, 193 1 .

152 H . Chemiss, Aristotle's Criticism of Plata ami Ilie A cademy, I, Baltimore, (1944], 1962; George Vlastos, "On Plato's Oral Doctrine. Review of H. J . Krămer «Arete bei Pla ton nnd Aristoteles»", în Gno11/0il, XXXV, 1963; E. Dant, "Platons Spătphilosophie nnd die Akade­ m ie , în Oeslcrrâch is dn· AJ...ademic dcr Wisscllsclzaflt:ll, vol. 251, 3, Viena, 1967; M. lsnardi-Parente, "li P latane non-scritto e le autotestimonian­ zc. Akunc note a proposito di un libro rL'Cl'nte", în Elcllchos, V, 198-t. "

153 VL•zi o profund:\ analiz:l asupra presupozi ţiilor impusc i mplicit de c!ltre kologia protestant:\ studii lor neotestamentare la Jona than Z. Sm i th, Dmdgery Diz,inc. On lin· Comparisou of Early Christia11ilics illld Ilie Rdigious of Late A n liquity, Chicago University Press, 1990 . 154 Vezi M.-D. Richa rd,

1986, pp. 22-23.

L' cusc ig nc mc 1 1 1 om/ de Platou,

Paris,

155 Dup:l Schleicrmacher, asupra căruia Hegel il exercitat o in­ fluenţi\ de nctilgădui t, dialogurile se succed într-o ordine de tip d i­ dactic, dezvoltînd în chip diacronic o ordine logic:\ inerentă spiri tu­ l u i . Prim ul dialog scris de Platon ar fi fost Plwidros (ceea ce, în tre timp, a fost complet contestat de analiza textuală şi stilometrică ) . După Schleicrmacher, s-a făcut puternic simţită ideea unei evoluţii in timp a gîndirii lui Platon (K. F. Hermann, Gcsch iclllc uud System dcr platonisd�t:ll Philosophie, Heiddberg, 1839) . Problema rămîne ac­ tuală: a evoluat sau nu gîndi rea l ui Pb ton de-a l nngul activităţii sale? Un răspuns negativ, privi tor doar la cadrul logicii pla tonice, 1-a d a t Alexandru Surdu în "In troducere la dialogurile logice", din Pln ton, Opae, voi . VI. El scrie: "[ . . . ] s-a încercat comb<Jtcrea aşa-numi tei poziţii «evoluţionistc» în interpretarea filozofiei lui Platon, argumentîndu-se teza d l , dimpotrivă, Platon a fost extrem de consecvent. El nu şi-a schimbat cu nimic concepţiile, ci şi-a desfăşurat în timp un sistem, ce-i d rept vast, dar bine conturat [ . . . ]" (p. 48) . Ipoteza filozofici ca justificare tematică se acordă mai bine cu o dezvol tare ideatică progresivă, cu un mers gradua l . 156 Cherniss, C ii

şi

Vlastos, neagil autentici tatea

Scrisorii

a VII-a.

La fel procedase şi Zeller. Din nou vedem tendinţa, îngri j orătoare

mai cu seamă cînd soseşte de la oameni de şti inţă, de a refuza pur şi simplu dreptul la existenţă al faptelor ce contrazic sistemul pc care ei I-au adoptat. 157 E. Dant, op.

cit.,

pp. 25-27.

1 58 M. Isnardi-Parente, apud M.-D. Richard, op. cit ., p. 32. 159 Pentru N umenius, Platon era un pitagorician ascuns, dar şi un "Moise a tic", a cărui doctrină orală, secretă, neînţcleasi:l de către

205


contemporani ar fi fost restaurată m ult mai tîrziu. Vezi Guth rie,

Numenius of Apameea . . . , The Platonist P ress, New York, pp. 63--68 . 160 Leon Robin, La theorie platonicienne des Idees et des Nombres d'apres Aristote, Paris, 1908; Les rapports de /'etre et de la connaissance d'apres Platon, Paris, 1956, 161 H. J. Krămer, Plato and the Foz111da/ions of Metap!Jysics, [ 1982, ed . i taliană], S tate Univ. of N.Y. Press, 1990; K. Geiser, Platons unge­ schriebene Lehre. Sudien zur systhematische11 mut gesc!Jichtliclzen Be­ griindung der Wissenschaft in der platonischen Sclzule, Stuttgart, 1963. 162 J. N. Findlay, Plato. The Written rmd 1/ze llnwriffen Docfrines, New York, 1 974; Egidius Schmalzricdt, Platon . Der Schriftsteller wzd die Wahrheif, Munchen, 1969; G iovanni Rea le, op. cit. 163 Iată, spre exemplu, ce afirmă E. Sch malzriedt, op. cit., p. 19: "Man wird noch ein Weiteres daraus schliessen di.irfen: dass nii.m­ lich die schriftlerische Produktion Platons gegeni.iber seiner Tii.tig­ keit im Akademischen Schulcrkreis cine seh r un tergcordnete, fast zweitrangige Stellung cingenommen habcn d i.irfte." 164 H. J. Krămer, op. cit., pp. 71-73. 165 M .-D. Richard, op. cit., v. cap . "Tcstimonia Platonica " . 166 Krii.mer. op. cit.: " I t i s clear, hence, tha t the theoretical con­ struction of the philosophy of Plato m ust be considered in general as much more pregnant, sophisticated, and logically consitcnt than what the written works, at first glance, tend to suggest . The interior continuity and coherence of the unwritten doctrine moreover cir­ cumscribes a Wlified arca of theoretical intercst with in which are placed certain Wlshakcble criteria both for in terpretation of dialo­ gucs and for the appraisal of the Pla tonic philosophical position in its totality" (p. 90) . 167 Cf. Hermann L. Sinaiko, Love, Knowledge and Dialectic in Plwedrus, Republic and Parmenide, Chicago, 1965. 168 În tr-adevăr, chiar cladi am admite dl syngramma înseamnă în Scrisoarea a VII-a "trata t sistematic", chestiunea nu ar fi încă rezol­ vată. De ce Platon nu face nici o aluzie la dialoguri? De ce, în P!Jai­ dros, Socrate consideră scrisul o "joacă" (paidia)? Pc de altă pa rte, sînt destule indicii sugerînd că syngmrnlltrl însemna mai ales "operă în proză" - opus lui poiema . Vezi Th . A. Szlezak, "Dialogform und Esoterik. Zur Deutung des platoni schcn Dialogs <<Phaidros>>'', în

Musaeum Helveticum, 35, 1978, pp . 18-32. 169 H. L. Sin a iko, în op. ât ., remarcă

întemeiat, cred: "Despite ali initial apparences to thc con trary, the dia logucs will then gradu­ ally take their place among the most carefully wri ttcn, tightly struc­ turated and perfec tly dramatic works in Western li teraturem works containing nothing accidental, irrelevant or unnecessary" (p . 21) . Leo S trauss, î n Th e City and Man, Chicago, 1964, spune d e asemenea:

206


"Nothing is accidental in a Platonic dialogue; everything which would be accidental outside the dialogue becomes meaningful within the dialogue. In ali actual conversations chance plays a con­ siderable role: ali Platonic dialogue are radically fictitious. The Pla­ tonic dialogue is based on a fundamental falsehood, a beautiful or beautifying falsehood, viz. on the denial of chance" (p. 60) .

170 Republica, 330 c: "După cum poetii îşi îndrăgesc propriile creatii sau părinţii copiii, la fel şi cei care au cîştigat bani se preocu­ pă de aceştia ca de propria operă [ . . . ]" Faptul că Platon se referă la poeţi şi nu la scriitori în general nu are, în context, nici o relevanţă. Analogia dintre creaţie şi procreatie este propusă şi în Symposion, 209 a. Cf. şi expresia /ro pater tou logou, (părintele discursului) de­ semnîndu-1 pe autorul {actual al unui discurs. Vezi nota 240 . 171 După comentatorii peripateticieni, Aristotel ar fi notat în scris "lectiile orale" ale maestrului său. Philoponus, /11 Arist. Plrys. (IV, 2, 209 b), ed . Vi telli, p. 521 - apud M .-D. Richard, op. cit., p. 250: "Aristotel însuşi a notat <<lectiile orale» (agraphoi Slj iiOilsiai) ale lui Platon." Cf. Alexandros din Aphrodisias apud Simplicius, în M.-D. Richard, op cit., p. 258 . Acelaşi text mai aminteşte şi de alţi hetairoi, în afara Stagiritului, care ar fi făcut acelaşi lucru. 172 În numeroasele fragmente adunate de K. Geiser şi reluate de M .-D. Richard, op. cit., formînd aşa-numitul Testimonium Platoni­ cum, nu am găsit nici un text în care să se exprime teza presupusei superiorităti a doctrinei orale asupra dialogurilor. Multe texte co­ mentează faptul că există diferente între terminologia lui Platon din dialoguri, de exemplu Timaios, şi termino! ogia adoptată de agraplza dogmata . De p ildă, Philoponos observă : "In Timaios Platon a numit materia al tfel, anume Participant (metaleptikon), în timp ce în agra­ plzoi syrzousiai o numeşte <<marele şi micul » . Nu sîntem totuşi purtaţi pe drumuri diferite, căci el afirmă câ Participantul este spa ţiul şi locul" (apud M .-D. Richard, op. cit., p. 250). 173 Theon Smirnaeus, Eisagoge in mathematicam platonicam, ed . Hiller, pp. 14-15. 174 Vezi Anonymi Prolegomena in Philosophiam Platonicam, V, 17 (2-6), ed. Westerink. Cf. A . Comea, "Hermeias şi semnificaţia co­ mentariului în Antichita tea tîrzie", în Platon, Opere, voi. IV, 1983. 175 Această afirmatie nu trebuie echivalată cu tendinţele "de­ constructiviste", ce tind la dezagregarea subiectului ori a eului autorial. Sciziunea discursului filozofic poate fi totuşi înţeleasă, explicată, chiar dacă nu suprimată. Pentru o critică a tendintelor amintite, vezi Toma Pavel, Mirajul lingvistic, [1988], Bucureşti, 1993. 176 Leo Strauss, The CihJ aud Man, Chicago, 1964, p. 50 . 177 Ibidem, p. 59.

207


178 Gabriel Liiceanu, "Lămuriri preliminare" la Phaidros, în Pla­ ton, Opere, voi. IV, pp. 374-375. De altfel, Platon pare să fi avut o contribuţie însemnată în ponegrirea şi chiar în cenzurarea ulterioară a sofiştilor (urmată de aproape întreaga dispariţie a textelor acesto­ ra) . Cf. Popper, op. cit., cap. 10. H.-1 . Marrou, în op. cit., p. 86, scrie: Il ne suffit pas de dire que nous les connaissons mal; comme " source directe, nous ne possedons que quelques mres fragments et de scches notices doxographiqucs, elcments de bien faible poids pour s'opposcr au prcstige trompcur des portraits sati riques et des pastiches de Platon, dont les pages consacrccs aux Sophistes sont parmi les plus a mbigues de son ceuvre." Pentru revalorizarca momentului sofistic, văzut ca un " ilumi­ nism grec", vezi: W . K. C. Guthrie, A HistonJ of Greek Philosophy, III: The Fiftil Centwy Enligiltme11t, Cambridge Univ . Press, 1969; E. A . Havelock, Tile Liberal Temper i n Greck Politics, New Haven, 1957. 179 Vezi Simina Noica, L'\m uriri preliminare" la Cratylos, în " Platon, Opere, voi. III, Bucureşti, 1978, pp. 239-242. 180 Foarte diferit procedează Aristotel, care consemnează cu grijă opiniile a l to r autori, distingîndu-le cu destulă grijă de ale sale şi scoţînd u-şi în evidenţă, uneori cu emfază, propria contribuţie. 181 J. Sallis, Being and Logos, tlle Way of Platonic Dialoguc, Atlan­ tic Highlands, N. J ., 1986, pp. 2-3: "The fact remains that in the dia­ logues Plato never says anything. This means that when we preface a statement from a dialogue with the words <<Plato says» we usually are proceed ing on the basis of certain unquestioned assumptions regarding the character of the dialogues; and nearly always we are saying more than we are justified in saying." Pentru autorul citat, important nu este de fapt cui aparţin opiniile exprimate în d ialog sau dadl unele aparţin cu adevărat lui Platon, căci filozofia - spune el - nu e o chestiune de opinie. Dar chiar dadl lectura lui Sallis este interesantă, e greu de crezut că lectorul obişnuit" din toate tim­ " purile al lui Platon· nu şi-a pus mereu întrebarea "cine este Platon cu adevăra t" şi nu a tins să-şi dea un răspuns. Or, tocmai direcţia verosimilă a acestor răspunsuri ne interesează . 182 A. Dics, A utour de Platon, Paris, 1928, p . 428 . 183 H. L. Sinaiko, op. cit., p. 8: "This, in brief, is the conception of philosoph y - the desire and the search for wisdo m - that is inhe­ rent in the dramatic structure of the Platonic dialogues. The dia­ logues themselves are highly artistic imitations of such searches." 184 John Sallis, op. cit., p. 3. 185 Poemul l ui Parmenide Despre naturtf este scris la persoana I. Autorul a re, d in partea Zeiţei, revelaţia adevărului pe care îl afirmă emfatic. 186 Apologia, 34 a .

208


187

ldcm,

38 c.

188 Criton, 44 b--c: "Pentru mulţi, care n u ne cunosc bine pe mi­ n e şi pc tine, voi apărea că deşi a m fost în stare să te salvez dacii a ş fi vrut să chel tuiesc bani, am neglijat acest lucru." 189

Apologia,

36 e.

190 La prima menţionare a lui "Platon" din Apologia print re cei­ lalţi discipoli, doar numele său pri meşte un demonstrativ emfa tic Platon ho11tosi . La cea de-a doua menţiune, iarăşi numai "Platon" pri meşte Lm demonstra tiv: Platon lzode. Sensul ambelor form ule este de a accentua că Pla ton este de faţlf, prezent, "arăta t cumva cu dege­ tul" de c!ltre vorbitor în mai mare măsură decît se în tîmplă cu ceilalţi enumera ţi . 191 I'llilida11 59 b. Manucla Tecuşan, în "Note" la Plwidon, din Platon, Opac, voi . IV, p. 151, scrie: "Caracterul excepţional al acestei menţiuni nu ridic!\ probleme legate de adevărul ei - care este in­ " controlabil -, ci de motiva rea în text . In terpreta socoteşte că "men­ ţionarea insolit!\. a numelui său [al lui Platon] pare să ilumineze brusc un sentiment de culpabilita te ascuns în adîncimea textului " . 192 "Cred" ( oi ma i ), spune Phaidon referindu-sc l a cel absent, introducînd astfel o nouă m ică incertitudine. 193 Hackforth a susţinut că Echecrates ar fi fost un alta ego al lui Platon (R. Hackforth, PIUicdo, trad. şi corn., Cambridge Univ. Press, 1975). 194 Dovadă Mclllomhilia ale lui Xenofon, care simte şi el nevoia să reabili teze memoria l ui Socrate. De altminterea, în 392-3, retorul Polycratcs scrisese o A wzaţ ie a l11i Soaafe. Vezi şi E. Gebhardt, Poly­ J... m tcs 1\nklngc gcgcn Sokmtcs rmd Xcnophons Erwidcnmg, Fra n kfurt, 1957 (diss.). 195

Apologia,

196

I'lw i don ,

40 c --e . 62 a.

197 Vezi B . L.

van

Waerden, Die I'ytlwgoriicr. Religiose Zi.irich-M i.inchen, 1979.

sdurft rmd Sclwlc dcr Wt'islrcit,

Bmder­

198 Sorin V ieru, op. cit., p . 62. Pentru Parmcnide, vezi şi: F. M. Cornford, Plata mrd Parmcnidcs. Pnrmenides's Way of Tm th und Plato's Pa nnen idcs , Londra, [ 1939], 1964; G. Apelt, "Untcrsuchungen i.ibcr dcn Parmenidcs des Platons", în Beitriige zur Gesclrich tc dcr grieclr i­ schen Plrilosopfrie, Leipzig, 1889. 199 Michael Polanyi, Personal Knowledge. Tmmrds [ 1958], Univ. of Chicago Press, 1990.

11

Post-critica/

Plzilosophy,

200 La fel se întîmpla şi pe vremea lui Mon taigne: "Voyez de­ mener et agiter Platon . Chacun s'y honorant de l'appliquer a soi du cote qu'i l veut; on le promene et on l 'ingere de toutes les nouvclles

209


opinions que le monde re�oit et le differente-t-on a soy-meme selon le d ifferent cours des choses" (Essais, II, 1 2) . 234 d .

201 Phaidros,

23 4 d.

202 Menexenos,

203 Pltaidros, 236 204 Idem,

d.

278 b .

205 Symposion, 2 1 6 c . 206 Idcm, 22 2 d .

481 b. 96 d. După partizanii "doctrinei orale ", ironia lui Socrate din dialoguri ar trimite la gravitatea învăţăturii nescrise. E. Schmalzriedt, op . cit ., p. 19: "Wenn diese Dialoge jedoch vorgeblich so tun, als seien sie Zusammenkiinftc zum Zwecke der Klărung philosophischer Probleme, dass heisst, wenn sie von vomherein als Nachahmung des wircklichen, realen Philosophenvereins konstru­ irt sind und wenn sie femer sich als Publikationen eben an die brei­ te Offen tlichkeit richten, also den kleinen Kreis des Vereins zum grossen Forum erweitern, so zeigt sich darin, wie sehr diesc Biichcr in ihrer urspriinglichsten Anlage, in ihrem Kern und Wesen von der Ironie geprăgt sind." 207 Gorgias,

208 Mellon,

Plwidros, 235 b--c . 238 d: "Locul pare divin, într-adevăr, încît să nu te miri dacă, continuîndu-mi rostirea, n-am să ajung de mai multe ori să fiu posedat de nimfe." 209

210 ldem,

211 ldem, 244 a . 212 Cratylos, 213

p . 346

.

296 d .

Simina Noica, "Note" l a Cratylos, î n Platon, Opere, voi. III,

214 Symposion, 215

201 d .

Plwidon, 61 d. 62 b: c r t aporrhctois.

2 1 6 ldc m,

217 Timaios, 26 a-d: "( . . . ] aceşti cetă ţeni [din Republica] smt adevăraţii noştri strămoşi " . 218 Ibidem. 219 Republica, 376 d. c.

220 Idem,

50 1

221 ldem,

506 a .

222 S ct t ing u l este foarte important la Platon . Faptul r ă Republica este "reci tată " d inain tea unui auditoriu pe jumătate metec şi într-un cadru nu tocmai "neaoş" o face probabil mai acceptabilă şi mai -

210


scuzabilă înain tea publicului a tenian. Vezi A. Cornea, " Interpretare·' la Republica, în Platon, Opere, voi. V, 1986. 223 Republica, 472 e. 224 Aceasta este şi opinia lui Hackforth, Introduction and Com­ mentary to Plato's Phaedrus, Cambridge, 1972; vezi şi G . Liiceanu, "Note" la Phaidros, în Platon, Opere, voi. IV, p. 500.

Plwidon, 77 e. 61 e : diaskopein kai mythologein "să cercetăm şi să spunem poveşti " - spune Socrate. 227 Republica, 592 a-b . 228 Vezi Arthur Koestler, Les somnambules, Paris, 1960, pp. 191-193. 229 Numai o dată cu monografiile dedicate lui Platon de către Wilamowitz-Moellendorff şi Paul Friedlander - pentru a nu le cita decît pe cele mai celebre - începe să fie valorificată Scrisoarea a VIl-a pentru în ţelegerea poli tică a operei lui Platon . Cf. şi W . Jaeger, Pai­ deia, Il, Londra, 1945. La noi, Constantin Noica a continuat să susţi­ nă "depolitizarea" lui Platon. Vezi "Cuvînt prevenitor" la Republica, în Platon, Opere, voi. V . 230 Pcrceval Frutiger, Les Mytlzes de Plat011, Paris, 1930. Dificul­ tatea rezidă în a stabili ce anume, la Platon, este "mit" şi ce nu. Du­ pil părerea mea, o d ihotomie clară între mythos şi logos la Platon este imposibil de operat şi e contrară spiritului acestui autor. 231 julius A. E lias, op. cit., p . 108. 232 Ep. Vll, 326 b. Cf. Republica, 473 d. Sînt semnificative reti­ cenţa şi prudenţa cu care, în acest dialog, Platon (prin i ntermediul lui Socratc) in troduce ideea guvernării filozofilor. Iar reacţia lui G laucon, foarte uim i t şi scandalizat, pare să justi fice rcticenţa. 233 În 388 a .Chr. Platon pare să fi fost vînd ut ca sclav de dltrc Dionysios I, fiind răscumpărat de un oarecare Aniceris . În 367, Dio­ nysios al II-lea, fiul precedentului, consimte cu greu ca Platon si:!. părăsească Siracuza. In 361, este salvat de intervenţia lui Archytas, tiranul pitagorician al Tarentulu.i. 234 Despre Scrisorile lui Platon sau a tribuite acestuia, vezi: G . Pasquali, Le lettere di Platane, Firenze, 1938; M . Isnard i-Parente, Filo­ zofia e politica nelle lettere di Platane, Napoli, 1970; L. Edelstein, Plato's Seveuth Lefter, Leiden, 1971; Kurt von Fritz, op. cit. 235 Pentru Plwidros şi problema scrierii şi oralită ţii, în afara par­ tizanilor doctrinei orale amintiti la notele 156-157, vezi si: R. Hack­ forth, Introduction and Conune,;tan; to Plato's Plzaedrus, Cambridge, 1972; Leon H.obin, "Notice introductive" la Plzedre, în Platon, a:uvres completes, voi. IV, 3, Paris, 1970. Pentru o i nterpretare n onconvenţio­ nală a problemei scrierii, vezi J. Derrida, "La Pharmacie de Platon", în Tel Quel, 32-33, 1968. Am dispus de o versiune americană în voi . 225

226 Jdcm,

21 1


J. Derrida Disseminations, Chicago Univ. Press, 198 1 . De asemenea,

pentru funcţiile m ;tice ale cuvîntului, vezi şi J.-P. Vemant, Mytlle et pensi'c clzcz les Grecs, Paris, 1965. Pentru imp licaţii le erotice din ace­ laşi dia log, vezi A . W. Price, Louc tmd Fricndsltip in Plata and Ari statle, Oxford, 1989, şi Jesper Svmbro, Pllmsiklâa . . . , cap. "Le lecteur et l'cro mene". De asemenea, Gabriel Liiceanu, "Lăm uriri preliminare" la Pluridros, în Pla ton, Opere, voi . IV şi studiul indus al lui Hmri Joly, "Scriere şi vorbire". 236 Pllllidros, 275 a; vezi şi A. Carnea, Scriere ?i omlitatc În cultura wzticlf, Bucureşti, 1988. 237 Pluzidros, 276 d: "El v a însămînţa şi va scrie grădini de litere de dragul jocului, tezaurizînd pentru sine a m i n tiri (lzyponmemata)." 238 Idcm, 276 b. Pentru semnificaţiile Adoniilor", vezi Marcel " Detienne, Les jardins d' Adonis. La mytltologie des aromatcs e11 Grcce, Paris, 1972 şi studiul lui Jean-Pierre Vernan t "Entre bCtes et dieux", în voi . Myt!te et sociJti' c11 Grcce illlCicllllC, Paris, 1974. 239 Plwidros, 275 d�. 240 Vezi şi J. Derrida, op. cit., discuţia despre l1o patcr tau logou: "Piwidros ar fi suficient spre a se dovedi că responsabilitatea pentru logos, pentru înţelesul şi efectele sale, se raportează !<1 cei care îl asis­ tă, Glre sîn t prezenţi, la prezenţa unui tatii [ . . . ] Dar numai discursul «vi u», doar cuvîntul rostit ( . . . ] poate avea un t<1tă şi, potrivit cu o necesi tate care n u va înceta să ne devină mai clară, logoi sînt copiii" (p . 78) . 241 Vezi şi Dcr Klei11e Pauly-Lcxikon der A11tikc, s.v. llotltoi, voi. IV. 242 Este de nota t şi situaţia din Cratylos, unde Platon parc să-şi recuze etimologismul la care probabil că ţinea totuşi, aşezîndu-1 sub semnul inspiraţiei îndoielnice şi chiar ridicole sosi te de la Euthy­ phron şi chiar contestîndu-1 direct în a doua parte a dialogului. Dar oare - ne putem în treba - respingerea conv�nţionalism ului ling­ vistic ar fi p utut avea vreo conotaţie politică? In Mcllc:renos, dialog destinat a l ua în răspăr naţiona lism ului a tenian, "Socrate" susţine că Atena ar putea fi socotită o "nristocraţie" şi chiar o "monarhie". O asemenea fluiditnte a semantismului termenilor dovedeşte un conven ţionalism lingvistic ce putea fi pe placul unor demagogi va­ nitoşi . Oricum, a pretinde dl sensul cuvintelor este "nntural" şi nu convenţional se asociază bine cu crezul poli tic conservator al lui Platon . 243 E . A . Hnvelock, Preface to Plata, nota 12, p . 1 5 . Pentru Repu­ blica mai vezi şi: J. Adams, Republic, Londra, 1902; F. M. Cornford, Tlte Republic of Plata, New York, 1945; Emile Chambry, Auguste Dics, La Ri'publique, voi. IV-VII (cd. Guillaume Bucle), Paris, 1932. 244 Havelock, ibidem., p. 6.

212


245 Ibidem, p. 8: "Defensive criticism has yet another weapon in ils armaury; this is to argue that Plato's target, a t least in part of what he says, is not to be identified with poetry as such b ut is to be con­ fined to drama and even to certain forms of the drama which fol­ lowed a current fashion of extreme realism." Vezi ibidem şi nota 19. 246 C . Noica, "Cuvînt preveni tor", la Republica, în Platon, .Opere, vol . V . 247 Havelock, ibidem, p . 209: "The poets are his (Plato's) victims because in their kceping reposes the G rcek cultural tradi tion, the fundamental « thinking» [ . . . ] of the G rccks in moral, social and his­ torical matters. Here was the tribal encyclopedia and to ask wha t i t was saying am oun ted t o a demand that i t bc said d i ffcren tly, non­ poctically, non- rhythmically and non-imagistically." 248 Ibidem, pp. 267-271 . 249 Republica, 595 a . 250 ldem, -i87 e : "- Pui o întrebare care cere un r!lspuns prin tr·· o imagine. - Tu un ul nu prea obişnuieşti, pe cît cred, si\ vorbeşti în imagini . - Ei bine - am spus - mii ici peste picior după ce m-ai vîrît într-o chest i une atî t de dificil demonstmbilă? Asculti'\ aşad01r parabola, ca si\ vezi cum se lipesc de mine imaginile!" 251 Plmidros, 245 a. 252 ldcm, 248 d . 253 Republica, 501 a ş i 472 d : "Crezi d1 este un p ictor mai rău cel care, reprezentînd într-un model în ce fel ar fi omul cel mai frumos şi care, punînd in pictura sa totul aşa cum se cuvine, nu ar pu tea totuşi da seama că ivirea unui astfel de om este şi cu putinţă?" Fap­ tul dl Platon "ui ti\" în Cartea a X-a de asemenea "pictură idealizat!\" (ori "realism intelectual") nu poate fi o întîmplare. 254 Cornford, op. cii., p . 321; R . L. Nettleship, Lccfurcs ou thc Rcpublic ofPlato, [ 1963], pp. 340-341 . 255 Havclock, op . cit., p . 19: "Poetry i s t o b e toleratL'CI and indeed used by the legislator at the primary and secondary level of education, even when expelled from the Universi ty." 256 Republica, 499 c-d. 257 Idem, 496 c-e. 258 Protagoms, 329 a-b. 259 M .-D. Richard, op. cit., p. 22: "En essaya n t d'imiter le dis­ cours anime, Platon s'est efforce de rendre la transmission du savoir a travers l'ceuvre ecrite aussi semblable que possible a la communi­ cation orale du v ra i ." 260 Wilamow i tz-Moellendorff, op. cit., p . 3 1 . 261 Leon Robin, op. cit., p . 29.

213


Paul Friedlănder, op. cit., p . 166 . Vezi şi Auguste Dies, Autour de 1'/aton, Paris, 1928, p. 428: "Son discours ecrit a lui c'est le dialogue, imitation la plus parfaite qui soit de la parole vivante, mais imitation seulement et faible i ma­ ge de la dialectique in finiment souple et vivante que devait etre son �nseignement." 264 H.-G . Gadamer, Dialogrll.' and Dialcctics. Eiglrt Hermeneutica! Studics orr I'lato, Yale Univ. Press, 1980. Primul citat aparţine studiu­ lui "Plato and the Poets" ( 1934, Klostermann, Frankfurt], p. 7 1 . Al doilea citat privind influen�a dialogului asupra studiilor platonice se află în studiul .,Piato's Unwritten Dialectic", cuprins în acelaşi volum, p. 125: "Philosophers, in taking note of the dialogical charac­ ter of Plato's work and of the inherent inconclusiveness and open­ endedness of the dialogue, tumed against establishing any doctrine of Plato's." 265 H. L. Sinaiko, op. cit., p. 15 şi p. 288 . 262 263

266 Republica, 487 b--c . Trebuie observată şi comparaţia dintre tehnica dialogid\ şi "jocul cu jetoane" (petteia). Dialogul este numit: petfeia ouk en pseplrois all'en logois . Roger Caillois, în Les jcux ct les lromrrzes, Paris, 1958, d istingea în teritoriul jocurilor între agon (jocul competiţional) şi paidin (joaca). Or, după cum s-a văzut, dialogul ţine de ambele. Sau îl putem defini ca pe 1111 joc ce se pretinde afi o joaclf.

80 a-b. Vezi Elias Canetti, Massc et Puissmrce, ( 1960], Paris, 1966, pp. 305-306. Canetti remarcă faptul că, sub aparenţa inocenţei, între­ barea este în fapt agresivă . Augustin, în Corrfessiones, 1, 7, a contestat ideea comună a inocenţei infantile, spre a-şi mo tiva teoria "păcatu­ lui originar" . 267 Menon,

268

269

Aristotel, De interpretatione (Peri lrermencins), 4, 3-5.

înseamnă în greacă, deopotrivă, 3 spune ceva fals, neadevărat, cît şi a minţi. Desigur, toată această analiză se bizuie pe teoria aristotelică şi clasic11. a adevărului ca adaequntio rei et intellectus. Dacă adevărul este înţeles, cum doreşte Heidegger, ca dezvlfluire n Fiintei, ca ie?ire din nscrmdere (n-letheia), falsul şi adevărul nu se mai raportează numai la un logos apophantikos. Vezi Martin Heidegger, "Despre esenţa adevărului", în voi. Repere pe drumul gîn ­ dirii, Bucureşti, 1988. Pentru o interpretare heideggerian11. a l ui Pla­ ton, vezi şi John Sallis, op. cit. 271 "Categoriile " (kategorini) lui Aristotel sînt în trebări (!it. "acu­ zaţii") puse Fiinţei. A întreba înseamnă, aşadar, într-un fel a acuza. Răspunsul - supunîndu-se categoriilor - intră sub anumite "cape­ te de acuzare". 270 Pseudestlrni

272 M. Bahtin (V. N. Volosinov), în Mnrxism and tlze Philosophy of Langnge, apud Dominick LaCapra, Soundings irz Critica! Theory, Cor..

214


nell Univ. Press, 1989, scrie: "Each of the distinguishable significa­ tive elements of an utterance and the entirely u tterance as a whole

entity are translated in our minds into another, active and respon­ sive contex t . Any true understanding is dialogic in nature." La

aceasta, am de observat urmă toarele: Bahtin arată că un discurs

capătă valenţe in terogaţionale în mintea ascult1Horului, care, astfel,

tinde să-şi răspundă şi în acest fel se stabileşte în ţelegerea. Eu inversez întrudtva lucrurile: un dialog - adică o succesiune de în­ trebări şi de răspunsuri - presupune o în ţelegere prealabilă ce se

bizuie pe un context comun, în liniile sale genera le. Cele două for­

mule sînt, de fapt, complementare, şi s-ar pu tea susţine că de la o

în ţelegere vagă şi cu aspect general se trece la dialog, care preci­ zează termeni i înţelegeri i .

273 Problema contextului sau a presupoziţiilor a fost studiată

R. G. Collingwood şi apoi de reprezentanţii logicii erotetice, pre­ cum H . S . Leonard. O introducere în temă vezi în voi. Logica intero­

de

gatiolf şi aplicaţiile ei (îngrijit de C. Grecu), Bucureşti, 1982.

274 Menon, 71 d . 275 Cum arăta L. Wittgenstein î n Philosopllical lnvestigatioHS,

lucrurile ar p utea sta în felul următor: fie două obiecte A1 şi A2 în tre

care este percepută o analogie sub un anumit raport. Ele vor fi de­ numite cu un nume comun A . Mai departe, apare un al treilea obiect A' care prezintă analogii substanţiale cu A1 şi primeşte şi el

numele comun . După un şir mai lung sau mai scurt de asemenea

obiecte, se ajunge la un obiect An care seamănă cu An - 1, dar deloc sau aproape deloc cu A1 sau CI;! A2 . Şi totuşi, din aproape în aproape,

el a primit numele comun A . In trebarea dacă există o esenţă comu­

nă care să răspundă acestui nume, o A-i late, îşi p ierde sensul. De

asemei1ea,

trebuie observat că e o mare deoseb i re între sirul

N

. .

. A"

şi clasa indivizilor cuprinşi într-o specie biologică. Ce sî t frumosul,

virtutea, socialismul - iată în trebări ce presupun alcă tui rea unor şiruri, unde elementele apropiate seamănă destul de bine între ele,

dar cele mai îndepărtate sea mănă foarte puţin sau chiar deloc. An­ ticii cunoşteau, sub forma faimosului "paradox al chelului", situaţii

de acest fel, care însă nu au fost exploatate.

276 Elias Canetti, op. cit., p. 306. 277 Republica, 336 a.


B i b l i og r a f i e

Din imema bibl iograji<' dispon ibillr in caz u l 1111L'i asemCilca cltrfi, 1111 am ales de c ît titlurile c·arc ilwnineazif În mod dc.:isiv a1111mite aspecte auntc În vedere, ori lnalrrile fa fir de care mir aflu î11 conso­ nanflr smt îutr-o mai mult

StiU

mai puţi11 1/ltlrcatlr opoz iţie critic·lf.

Adams, J ., Repu hlic, Londra, 1902. Alexandmkis, A ., "A d i ffcring vicw: Plato's Books III <111d X of the Republic", în Diotima, 8, 1978. A llen, R. E ., ,,The Intcrprctation of Pbto's Parmenides, Zeno's Para­ dox and thc Thcory of Forms", în Jounwl of the History of Philo­ sophy, II, 1964. Allen, R . E ., Studies in Plato's Mctaphysics, Londra-New York, 1965. Anonymi Prolegomcna in Philosophiam Platon ica m, ed . Westerinck, voi. V . Apel t, G ., "Un tersuchungen i.iber dcn Parmenides des Platons", în Beil riige zur Gescilichle der griechisd1t:11 Philosophie, Leipzig, 1889 . A rcndt, H ., The Hztmm1 Co ndit io n, Ch icago Univ . Prcss, 1958. Arrowsm i th, W ., "Aristoph<111 cs's Birds. The Phantasy Politics of Eros", în Arian n .s., 1973. Bah tin, M ., Probleme de lileraturlr şi esteticlr, Bucureşti, 1982. Beye, C h . R ., Let tem t u m e pubblico ne/la Grecia an tica, Roma, [ 1975), 1979. Blanche, R., La logique et son l1istoire, Paris, 1970. Bow ra, C. M ., A ncient Greek Literaturc, 1933. Braguc, R ., Le restant, S upplcment aux comme11taircs du Menon, Paris, 1978. Brie!, W. F., Plato's T1�eory of Forms fro m tile Ethical Point of Vie w . A F u n .:t io u a l A n alysis . Diss., Fordham Un iv. of N .Y., 1978. Bullogh, V . L., Sexual Variance in Socidy and History, John Wilcy and Sons, Inc., 1976. Burkert, W ., Lore rmd Scicnce, Cambridge Mass., 1971 . Bumet, J ., Early Greek Philosophy, New York, 1957. Bury, R. G ., "Introduction to Menexcn us", în Plata, voi. IX, ed . Locb . Caillois, R., Les jeux et les hom mes, Paris, 1958.

216


Calogero, G ., I Fundamenti delia logica Aristotelica, Firenze, 1927. Canetti, E ., Masse et Puissance, [ 1960], Paris, 1966. Chamoux, F., Civilizaţia greacif, (1975], Bucureşti, 1985 . Charrue, J .-M., "Lecture et ecriture dans la civilisa tion hellenique", în RePue de Syntl!cse, Paris, 1976, pp . 219-249 . Cherniss, H ., Aristotle's Criticism of Plata mrd the Academy, Balti more, [ 1944], 1962 . Clavaud, R., Le Mhrcxi:nc de Platon ct la rlretoriq11c de son tcmps, Paris, 1980. Clcgg, J. K., "Sclf-prcdication and Linguistic Rcference in Plato's Theory of Forms", în Phronesis, XVIII, 1973. Collingwood, R. G ., "Plato's Philosophy of Art", în Mind n s., 1925, 54. Cook, A ., The Dark Voyagc and thc Goldcn Mea11. A Plzilosophy of Comcdy, Harvard Univ. Press-Cambridge, 1949. Cornea, A ., Scriere şi omli tate îzr wltura antidf, Bucureşti, 1988. Cornea, P ., Introducere Îl! teoria lect urii, Bucureşti, 1988. Corn ford, F. M ., Tl!e Rcpublic of Plata, New York, 1945 . Cornford, F. M ., Plata a11d Parmenides. Parmc11ides 's Way of Truth ami Plato's Pan11en idcs, Londra, [1939], 1964. Cross, R. C ., Woozley, A. D., "Knowledge, Belicf and the Forms", în Plata - A Colh·ction of CriticaT Essays, voi . I, ed . by G . V bstos, Notre Dame, In., 1971. Cross, R. C ., "Logos and the Forms in Plato", în Mind, LXIII, 1954. Culianu, I . P ., Eros ct Magie ii la Rcnais scmce, Flammarion, Paris, 1984. Culian u, I. P., Les Gnoses dualistcs de /'Occide n t, Paris, 1990. Derrida, J., "La Pharmacie de Platon", [1968], în voi. Disscnrinations, Chicago, 198 1 . Detienne, M ., Les jardins d'Adonis. La mythologie des aromates c n Grcce, Paris, 1972. Dies, A ., A rdour de Platon, Paris, 1928. Dodds, E. R., Thc Greeks and thc Irmtional, Berkeley, 1951, ed . rom .: Dialectica spiritului grec, Bucureşti, 1983. Dont, E ., "Platons Spătphilosophie und die Akademie", în Oestcrreidtisdre Akademie dcr Wissen scl!aftcn, voi. 251, 3, Viena, 1967. Dover, K. J ., Aristoplranic Comedy, Batsford-Londra, 1927. Dover, K. J ., Greek Homosexrwlity, Londra (Duckworth), 1978 . Dumitriu, A ., Istoria logicii, Bucureşti, 1975. Durrant, M ., "Plato, the «Third Man>> and the Nature of the Forms", în Soutlt J. of Pl! ilos., 17, 1979. Elias, J. A ., Plato' s Defense of Poetry, New York, 1984. Edelstein, L., Plato's Seventh Lctter, Londra, 197 1 . Feibleman, J. K ., " A n updated Version of Plato's Thcory of Ideas", în Tulane Studies in Plrilosophy, 27 . Feycrabend, P. K., Realism, Rationalism a n d Scientific Method, I [1981], Cambridge University Press, 1990.

217


Findlay, J. N ., Plat o. The Written and tl11: Unwritten Doctrines, New York, 1974. Findlay, J . N., Plato11 and Plutonisnz. An Introduc! ion, New York, 1978. Finkielkraut, A ., Înfrîngerei! gîndirii, [ 1987], Bucureşti, 1992. Finlcy, M. I., Das politische Leben in dcr mztikm Welt, Mi.inchen, [ 1983], 1986. Fi le, W ., Tlze Platonic Legend, 1934. Flacelliere, R., L'mnour dans la Grece ancicmzc, Paris, 1962. Forrest, W. G ., The Emergence of Grcek Dcmocracy, New York, 1966 . Foucault, M ., Les mots el les choses, Paris, 1966. Friedlănder, P ., Platon, I, Berlin, 1964. Fritz, K. von, Platon in Sizilien und das Prob/em der Plzilosophenlu:rr­ scluift, W . Berlin, 1968 . Frutiger, P ., Les Mythes de Platon, Felix Alcan, Paris, 1930. Gada mer, H .-G., Dialogue and Dialectics. Eight Hermeneutica/ Studies 011 Plato, Yale Univ. Prcss, 1980. Gadamer, H .-G ., L'art de comprendre. Hcrmencutique el lmdition plrilo­ sophique, Pa ris, 1982. Gebhardt, E ., Polykmtes' A nklage gcgen Sokrates und Xenoplzons Erwi­ demng, Frankfurt, 1957 (diss.) . Geiser, K., Platons 111tgesclzricbcnc Leltre. Studie11 zur systl:emal isclten zmd gcschiclttlicftL'n Begriindung der Wissensclwft in der plalonisclten Scllllle, Stuttgart, 1963. G iannantoni, G ., Dialogo c dialcttica 11ei dialog/zi gionmili di P!ttlonc, Roma, 1963. Gigon, 0 ., Gcgenwiirtigkcil 11nd Utopic. Eine Jntcrprl'falion r>on Platons Staat, Artemis Vcrlag, Zi.irirh-Miinrhen, 1976. Glotz, G ., La cite grecquc, Paris, 1928. Gouldner, A. W ., The 1-Ic//enic World. A Sociologi<.: Analysis, 1965. G rimaldi, N ., "Le statut de l'art chcz Pln ton ", în Rcuue des Etudes Grccques, 93, 1980. Grote, G ., Plata and the OI/zer Compmzions of So.:mtes, Londra, 1867. Grube, G .M.A ., Pla to's 11zought, Londra, 1935 . G undert, H ., "Dialog und Dialektik. Zur Struktur des platonischen Dialogs", în Studieli zur a1tliken Phi/osopltic, Amsterdam, 197 1 . G uthrie, W . K . C . , Twenticth Ceutury Approadtes t o Plata, Cinc i n n a t t i 1963. G uthrie, W. K. C ., A Hislory of Greek Plz ilo soplty III: Tlte Fiftlz CCIItwy Enliglztment, Cambridge Univ. Press, 1969. Guthrie, W. K. C ., A His/ory of Greek Pltilosoplty, IV: Plato, the Mmz tmd /-.lis Dialogucs, Cambridge Univ . Press, 1975. C uthrie, W . K . C ., (ed.) Nwnenius of Apamcea, tlte Fatlter of Neo-Pla­ tonism, The Platonist Press, New York. Hackforth, R., Introduc/ion and Comnumtmy to P/ato's Plzaedrus, C am bridge, [ 1952], 1972 . Hackforth, R., Phaedo, Ciu11bridge Univ. Pres:;, 1975. ,

,

­

218


Ha tab, L. J ., Myth and Philosophy. A Coutesf of Trufhs, La Salle, 1990. Havelock, E. A ., Thc Liberal Temper in Greek Polit!cs, New Haven, 1957. Havelock, E. A ., A Preface to Plato, Harvard, Cambridge Mass., Lon·· dra, [ 1963), 1990. Havelock, E. A ., The Literale Revolution in Greece, Harvard, 1967. Headlam, J. W . Election by Lot at Athens, Cambridge, 1933. Heidegger, M ., Repere pe drumul gindirii, Bucureşti, 1988. Heinimann, F., Nomos rmd Plrysis, Basel, 1988. Hermann, K. F., Gesclrichte rmd System der platonisclren Pfri/osoplrie, Heidelberg, 1839. Hintikka, J ., "Questions about Questions", în M . K. Mnnitz şi P. K. Unger, Senumtics a11d Plri/osoplry, New York Univ. Press, 1974. Iliescu, P .-A., Filozofia limbajului �i limbajul filozofiei, Bucureşti, 1989. Ionescu, E., Nu, Bucureşti, [1934), 199 1 . Isnardi-Parente, M., Filozofia e politica ne/le lettere d i Platone, Napoli, ,

1970. Isnardi-Parente, M., Il Platone non-scritto e le autotestimonianze. Al" cnne note a proposito di nn libro recen te", în Elenchos; V, 1984. Jaeger, W ., Paideia, voi . II, III, Londra, 1945. Jowett, B., Cambell, L., Republic, Oxford, 1894. Kant, Im., Prolegomene la orice metafizicii viitoare care se va putea injlfţişa ar ?tiinftf, [ 1783), Bucureşti, 1987. Kneale, W . şi M., The Development of Logic, Oxford, 1962. Koestler, A ., Les somnambules, Paris, 1960. Kolakowski, L., Religia, [1982), Bucureşti, 1993. Kosman, L. A ., "Platonic Love", în voi. W. H. Werkmeister, Facefs of Plato's Philosophy,

1969.

Krămer, J ., Plato mrd tire Fowrdations of Metaphysics, State Univ . of New York Press, 1990. Laborderie, J ., Le dialogue plato11iciell de la maturite, Paris, 1978. LaCapra, D., Sowrdings ilr Critica/ Tlreory, Cornell Univ . 1989. Lacey, W. K., Tire Family ilr Classical Greece, 1968. Ladriere, ]., Les limitations interncs des formalismes, Louvain, Paris, Nouwelaerts, Gauthier-Villars, 1957. Lesky, A ., Geschichte der griechischen Literafur, Bem, 1963. Levinas, E., "La realite et son ombre", în Les temps modcrnes, 38, 1948. Levinson, R. B., In Defense of Plafo, Cambridge Mass., 1953. Licht, H., Sitfengeschich fe Griechenlands, 1926. Liiceanu, G ., "Lămuriri preliminare" la Plrnidros, în Platon, Opere, vol.IV, Bucureşti, 1983. Liiceanu, G ., "Elemente de patologie a spiritului şi a culturii", în v ol.Cearta cu filozofia, Bucureşti, 1992. Loriaux, R., L' ttre et la Forme selon Platon. Essais sur la dialecfique pla­ toniciemze, Bruges, Desclee de Brouwer, 1955. Magalhaes-Vilhena, V . de, Le probleme de Socmfe et Socrate et la re­ gen de platonicienne, P.U.F., Paris, 1952. ,.

219


Manent, P., Istoria intelectualif a li/leralismului, (1987), Bucureşti, 1992. Marrou, H .-I., His toire de l'cducation dans /'Antiquite, l, Paris, ( 1948), 1 981 .

Martin, G ., Platous ldeerrlehrc, Berlin-New York, 1973. Mates, Benson, "Identity and Predication in Pl<� to", în

Phronesis,

2-l,

1979.

Meissner, H ., "Der tiefcre Logos Pla tons; cine Ausein<�ndersetzung m i t dem Problem dcr Widerspuche in Pl<�tons Werken", în Hl'i­ deU>erger Forsclumgcn,

21, 1978.

Meridier, L., " Notice in troductive" la Mem:xenos, în Platon, CEu urL's compli:tes, voi. IV, Les Bclles Lettres, P<�ris, 1970. Meyer, E., Ge sch ichte des Altcrtums, Stu tlg<� rt-Berlin, 1902-1910. Meyer, M ., "Di<� lec tic and Question ing, Socril tes a nd Plato", în A m . plzilos.

Quart., 17, 1980.

Maisonneuve, ] ., La dywmriquc des gro upes , P<1ris, 1970. Momvscik, J ., "The Third M<1n Argumen t and Pl<1to's Theory of Forms", în Phrones is , 8, 1963. Moravscik, J ., Philip, T., (cds), Plu ta 011 Bmuty, Wisdom rmd the Arts, Totowa, N .J , 1982 . Na t o rp P ., Pla t o s ldccnlehrt·. Eiuc Eiufiihmng in den ldca!isJJJJts, 1922. Nl•stle, W ., Vom My th os zum Logos, Stutlg<�rt, 19·l0. Nettleship, R. L., Lec/urcs 011 the RL7'11blic of Plutn, 1963. Newton, K . M ., lnterprd ing fhe Te:rf. A Critica/ [ntrodu.;:tion to Ilie Thc­ ory mzd Practice of Litcrary l n tapretatimt. S t . M<�rtin's Press, New York, 1990 . Nieddu, G ., "AlfabctiSilZZione e uso delia scr i i t urii in G rec i i! ne] VI e V secolo", în voi . Oralita, cult um ldtcr ul ttru, discorso, ed . clei A IL'­ neo, 1985. Noic<�, C ., Cuvîn t prevt•ni tor", la Pl111idou, în Pl<1 ton, Opac, voi . IV, " Bucureşti, 1983. Noicil, C. "Cuvî n t preveni tor", la Repuhlir.:a, în Pi<lton, Opere, voi. V, Buc·ureşti, 1986. Olympiodoros, "In A kibiadem Priorem", în Thc Grcek Contmcnturies 011 Pluto's Plzaedo, voi. 1, cd . Wcstcrink. Ong, W. J ., Orality and Li teme�; . Tlw Tedmologizing o f the Word, Londr<�-New York, 1982. Pagey-Cilstries, L. R. de, His toire de l'a maur grer.: dam; /'A n tiquite, 1952. Pasquali, G ., Le lettere di Platane, Firenze, 1938 Pavel, T., Mirajul lingvistic, ( 1988), Bucureşti, 1993 . Pânzaru, 1 ., Cercetare de estetică 11 oralităţii, Bucureşti, 1989. Pleşu, A ., Minima momlia, Bucureşti, [1988) , 1995. Polanyi, M ., Perso nal Knowledge . Towards a Post-crit ica/ Phil os ophy, C hicago, (1958), 1990. Popper, K. R ., Logica descopairii ?tiinfifice, (1935), Bucureşti, 1981 . Popper, K. R ., Societatea deschisă ?i duşmanii ei, volumul 1: Vraja lui Pla to n , ( 1957), Bucureşti, 1993 . ,

220


Popper, K. R., Thc Povcrly of Historicism, ( 1957], Londra, 1989. Pricc, A. W ., Lovc a��d Friends!zip in Plnto and Ari statle, Oxford, 1989. Putnam, H., Reason, Tmth nnd History, ( 1981], Cambridge Un iv. Press, 1990 . Reale, G ., A Histon; of A n cit'llt Plzilosop!zy, Il: Plata mzd Aristotle, New York, 1990. Rcvcl, J.-F., Cu non;; tcrea inutilt'f, (1990], Bucureşti, 1993. Richard, M .-D., L'enscignemcnt om/ de Platon, Paris, 1986. R i tkr, C , Platon, sein Lch·n, seine Sclzriftcn, sl'ilzc Lclzre, Munchen, 1910-1923. Ri tter, C ., Dic Kenzgcdankcn dcr platouisdzcn Plz ilosophie, Munchen, 1931. Robcrts, J . W , City of Socratcs. An I11lrodndion / o Class icnl Atlzcns, Londra, 1984. Robin, L., La tlzcorie platoniâe1111C des Idr!es el des Nomhres d'apri:s Aris­ tole, Paris, 1908 . Robin, L., Les rapports de /'.Jtrc el de la COilllllissana· d'apri:s Platon, Paris, 1956 . Robin, L., "Noticc introductive" la Plzi:dn:, in Pli! ton, CEzmrcs compli:tes, voi. IV, Les Bdles Lettrcs, Paris, 1970. Rorty, R., L Ho m me speculairc, (1979], P«ris, 1990. Ross, W . 0., Plato ' s Tlzcory of ldcas, Oxford, 195 1 . Ro5si, L . E ., " 1 poemi omerici comme tcstimoni«nZil d i pocsia omle" în Storia e ciuilta dei Greci, voi. 1, Milano, 1978. Schleicrmacher, Fr ., PlatollS Werkc voi . !, Einleitung, Berlin, 1804. Schmalzried t, E ., Platon. Dcr Sclniftstcl/cr 1111d dic Walzrlzcit, Munchen, 1969. Schuhl, P .-M., L' cxu ure de Platon, Paris, 1958. Sinaiko, H. L., Lovc, Knowledgc and Dialectic in Plwedrus, Repuhlic nnd Ptmllolid�.·s, Chicago, 1965. Smith, J. Z., Drudgcry Diuinc. On tlzc Comparison of Early Clzristimz itics and tlzc Religions of Late Antiquity, Chicago, 1990. Sousa, D. d ', "nliberal Educ«tion", in TI1c A tlantic Montlzly, martie 1 991. Stone, 1 . F . , Le Proces Socmte, (1988], Paris, 1990 Strauss, L. Persecution mzd tlzc Art of Writing, (1952], Ch icago, 1988. Strauss, L ., Tlzc City and Mmz, Chic«go, 1964. Suleiman, S. R., Tlzc Rcmlcr in t/JC Text . Essays 011 A u dicncc t111d Inter­ prdation, Princeton, 1980. Surdu, A ., "Introducere la dialogurile logice", în Platon, Opere, voi. VI, Bucureşti, 1989. Svcnbro, J ., Plzmsikleia, 11111/zropologie de la lccturc c11 Gri:ce tlllciellne, Paris, 1988. Szlezak, Th . A ., "Dialogform und Esoterik. Zur Dcutung des pla­ tonischcn Dialogs <<Phaidros»", în Musnewn Helucticunz, 35, 1978. Taylor, A. E ., Plnto. The Mrm ami His Work, Londra, ( 1926], 1956. Taylor, A. E ., Socmtes. Short Biograplzies, Londra, 1937. .

.

'

,

221


-1 Î1t:!on 3 m i rnae us, Eisagoge in mathematicmu platonicnm, ed . Hiller. Till i ch, P., A History of Christian Thought, New York, [ 1967), 1990. Tumhcr, R ., Der s iebte Platonbrief. Versuch einer u mfassenden philoso-

phisc/i,,u lntaprelation, Meisenheim - C lan, 1975. Oberwcg, F., Praechter, K., Grundriss der Geschiclzte der Philosaphie, I, Basel-Berlin, 1953 (ed .III). Verniin t, J .-P., Mythe el societe e11 Grece ancien11e, Paris, 1974. V0rna n t, J .-P., Nai ssan ce d'i mages", în voi . Religions, lzistoires, rai­ "

sons, P a r i s, 1979.

Vcman t, J .-P., Vidal-Naquet, P., Mytlz aud Tmgcdy i11 Ancie11f Greece, New York, 1988.

Veync, P., Did tllc Greeks Believe in their Mytlzs ? An Essay 011 tlze Con­ stitutive lnlllg inatioll, Chicago, ( 1983), 1988. V ier u, 5 ., C uvînt de prevenire" la Parmenide, în Pla ton, Opere, " vol .V I Bucuresti, 1989. Vlastos, G ., Otz Pl; to's Oral Doctrine. Review of H. J. Krămer "Arete bei Plato11 1111d Aristote/es ", în G11onzo11, XXXV, 1963. Vl a st os, G ., Platonic Studics, Princeton, 1973. Vlăduţescu, Gh., Gindirea Evului Mediu (antologie şi studii), Bucu­ ,

reşti, 1984.

Wnerdcn, B. L. van, Dic Pytllllgoriier. Rcligii:ise der Weisheit, Zi.irich-Mi.inchen, 1979.

Brudersclzaft und Sclulle

Webster, T. B. L ., A the11imz Culture mzd Sociehj, 1973. Wedbcrg, A ., "Thc Theory of Forms", în Plato - A Col/ectioll of Critiml Essays, vol. l, ed. G. V lastos, Notre Dame I n ., 197 1 . White, N . P ., Plata 011 Knowledge and Realihj, lndianapolis, 1976. Wilamow i tz-Moellendorff, U. von, Platoll, Berlin, 1 9 1 9 . Wittgenstein, L., Plzilosoplzical lnvestigations, Oxford, 1958. Wolf, E ., Grieclzisclles Rcchtsderzkm, 4 voi., 1950-1970. Zel lcr, E ., Platonische Studicn, lll, Ti.ibingen, 1839. Zcller, E ., Dic Plzilosaphie der Griechcn itz ihrcr gcsclziclztliclzell Entwick­ luug, Hildesheim, 1963 (ed . III). Zu.m thor, P ., lntroduction iz la poesic orale, Paris, 1983. � * * Logica interogativtr şi aplicaţiile ei, v oi . îngrij i t de C . G recu, OUCtlr<..'Ş ii, 1982. Ploto, Popper and Po/itics. Somc Contributions to a Modem Contro­ vcr�y, cd . R. Bambrough, Cambridge-New York, 1967. •

*

*


C u p r 1 n s

i . SC R I S U L F I LOZOFIC - O "CRIMĂ PERFECTĂ" ?

1 . Ferti l i tatea

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .

incer t i t ud i n i i

..

.. . . . . 5

..

.. . . . . . . . . . . . . . .... . . . . . . . .. . 5

2. Scrisul persecut il t în o p i n i a l u i Leo Struuss

..........

.

3 . Cenzura " , a p urti\ tor" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .J. . "C r i m a perfecti\" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . ... . 10 ...

. . . . . . l.J.

. . . . . 23

5 . Esteticul şi f i l ozofiil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 6 . Cea m a i cuprinz.:l toarL' poveste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30 . . . . 32

I I . FILOZOFUL Î N C ET A TEA SA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.

....................

I p oteza cenzurii poate fi aplicată l u i Platon

3 . Cum fwK � i o neaz!\ o dem ocraţie directi\

.J.. De ce este f i l ozoful 5. Fuga Înil i n te

....

..

32

. . . . . . . . 36

2. Cetatea şi fi l ozoful - d o uă i p oteze . . . . . . . . . . . . . . . . ...............

...........

.J.6

un ins suspect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

. . . . ........

6. C'azul Mcnexe1tos

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 .. . . . ...... ..... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.J. 1 . Iubirea pen tru Socru te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.J.

I I I . TEMA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2 . Pederu stie şi hom osexua l i ta te l a A tenu

3 . S o lidaritatea d o m en i i l o r

.J..

Cele două

"

1 . Si stemul

. . . ... .. . . .

....

..

. . .. . . . . . . . . . . . .....

. . . . . . . .. . . . . ........

.. .. ............

. ....... . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .. . . ....... . . . . . .. . . . . . . . . . ..........

de rontrad irţi i

........

.. . . . .. . . . ........

.....

. . .. . . . . . . . . . . . . . . . .

2 . Trei tipuri d e interpretare a antinomiilor plutoniciene . 3. Obiecţii

...

1.

.

2.

86

..

. .......

...

. . . . . . .... .... .. . . .. .. . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . .. . . . .. ...

.... ......

......

101 101 1 03 108 111 1 18

Evaz i unt.'a il utoriul.'\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 8

V I . A NTINOM l i I I . .

1.

....

..... ............. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..... ............. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.J.. Nonron tru d i cţia şi normali tatea V . ANTINOM I I I

80

teo r i i a l e Ideil or " . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 1

......

IV. DIVERSI U N E A

...

..

..

...

..

.

.

. .......................... ......

Dialogul - un joc şi o j o n ri'l

Îndepil rtarea

r.:lspunderii

223

..

..

. . .. . . . . . . .. . .

. . . .. ........ . . . .

..

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130

. . . . . 130

. . 132


3. Spiritul fictiunii 4. Context politic

..................................... . . . . ..... ........ .......

.

........................... . . . . . . . . . . ...... ...... . . . . . . . . . . . . . . . . .

V I I . ANTINOMIILE SCRISULUI ŞI A LE POEZIEI 1 . Problema din Scrisoarea a VII-a 2. Phaidros . . 3. Artistul ce recuză arta 4. Cele două cri tici .

..................

. 1-1-! .

. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

........................

........... .......

. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.................................

... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

V I I I . DIALOGUL ........................ . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..... .............. . . . . . . . 1. Prestigiul dialogului . . 2. Asumare şi accep tare . . 3. Contextul in terogaţional .. . 4. Conversaţie şi dialog .. . . . . . . . . . . . .............. .

.............................

......... . . . . . . ........... .............

.

.......

.................... .....

.........................

..................... ..............................

I X . OBSCURITATEA SALVATOARE Noft•

.....

.

.

......... ....... ............ .... . . .

14-l

147 150

155

162 1 62 1 66 169

178 1 83

..

1 88

.......... . . . . . . . . . . . .. . ........ . . . . . . . . . . . . . ........................ ... . . . . . . . . . .

216

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Bihliognific

135 139

Tehnoredactare computerizată ADISAN COMPUTER SRL

Tipări t la . Editura şi A telierele Tipografice .

METROPOL

Andrei Cornea - Platon. Filozofie si cenzura  

Andrei Cornea - Platon. Filozofie si cenzura

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you