Page 1


Alexandru Boboc

FILOSOFI

CONTEMPORANI (II):

Orientări şi stiluri de gândire semnificative în epoca reconstrucţiei moderne în filosofie


Descrierea CIP

a

Bibliotecii �aţionah: a României

BOBOC, ALEXANDRU

Filosofi contemporani

Grinla, 2006-

1

Alex;:u�dru

BcJboc.- Cluj-�:apoc;�.:

voi.

JSB'-. 978-97�-7651-78-5

Vol. 2: Orientari şi stiluri de gândire în p e ri oada

rt�constn,cţiei modeme în filozofie.-

lSB\.i 978-9/l-126-044-�)

2007.- Bibliogr.­

l.:i(iCO;

L

_________ _

Coperta:

Vladhnir Negoiţă

@Autorul

22/23, c. 400536 0744-777.883, Tel./fax 0264-592777 E-mail: grinta@entail.ro Director: Gabriel Cojocaru

Cluj-Napoca, Str. Prin1ăverii

GS!v1:

Echipa telmică: Ioan Negru Alina Tănase Vladimir N egoiţă


ALEXANDRU BOBOC

FILOSOFI CONTEMPORANI (II): Orientări şi stiluri de gândire semnificative în epoca reconstructiei moderne în filosofie 1

(Transcendentalism, psihologism, intuiţionism, pozitivism şi filosofie analitică)

EDITURA

� Cluj-Napoca


SLTMAR

Ctrv·â11t înai11te

. . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . .... . . .. . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

lllt;·oJuct>re: FL)rtnă ŞI simbol în recon�-;tructia modernă în fi l o '

VVU0:DT: Psihologie şi filosofie PElRCE: S e mio t ic ă şi filosofie

... . ...

... . .

.. . . .

. . .

.

.

. . .

.. .

. . .

.. . .

. . . . . .

.

.

.

.. .

. . .... .

.

...

.

.. .

. . . ..

...

. . .. . ..

.. .. ..

.

s

ofie

. . . . . . . . .

7

............... 11 .

.

. . . ... . . . . . . .

.

.... .

...

17

., ..................................... ;44

BERGSl1N: «Durata>� şi intuiţie; in tuiţionism ................................................. .49

CROCE: Intuiţie şi expresie; <<dialectica d i tinc telo r» s

.................................... 59

HCSSERL: Intenţionalitate şi transcendenţă; fenornenologia şi arta m<)dernă .. . .. . . . . . .. . . .. . ...

.. . .

... .

.. . ..

. ... .

. . ..

.. . . . .

. .

.. .

SPENGLER: Cultura ca «tt'non1en o i ginar r

. . . . . .... .

»

.. . . . .. ... ... .

a! istoriel. . . .

. ..

.

.. .

.

. . . .

.. . . .

.

...

.

.. .. . . . .... . ..

. . . . ..

.. . .

. 66 . .

. . . /'] .

. .

76 CASSIRER: LiJnbaj şi c.Lm.oaştere.: <<filosofia formelor simbolice,, .. . . RUSSELL: Logică şi filosofie: «te o ia descripţiilor» . . . . . -. ...... 1 06 .. . .

r

\VITTGENSTEIN: Limbaj şi

. . ..

«c ritica limbajului)> . . .. . . . .

CAI{f\: AP: Semantică şi logică: <<lumi p o ibile s

În

... . .

..

.

..

.. . . . ..

..

. . .

....

.

. . . .

... . .

. .

..

.. . ..

..

..

. . .. ..

. .. . . .

.. 124 .

» ............................................. 141

loc de !nclzciere: <<Pragmatic tnm>.' în gândirea conternpurană

. .

.

. 153

.. .

. ..

.

.

. ..

.

.

.

ANEXĂ: lfeinrich Rickert, Obiechll ctuloaşterii: Sens şi valoare

. ..

. ..

. . . .

. .

..

. . .... .

....

.. . .

16<1

Charles Sanders Peirce, Logica priv i tă ca semiotică: Teoria sctnnelor

.. . ..

. . .. . . . . . .

.

. .. . ..

. ..... .. .

.

..

. .. .

.

. . .

. .. . . ..

.

.. .

..

HPnri Bergson, I n t u i ţia filosofică . . . . .

..

. .

. . . . .. . . . . . . .....

. ..

. . .. . . . .. .

.

.. .. .. . ..

. .

. .

.. .

. . . . . . . ..

Ernst Cassirer, Filosofia formelor simbolice: Introducere

(I)

Bcrtrand Russelt Principia 1llt1fhf:'nwtica: Aspecte filosofice Rudolf Ciunap, Vechea şi noua logică

. . ... . . .

..

... .

.. .

. . . . . .

.

. .. . . ..

.

. ... .

.

.

. ..

..

.

.

. . .. . . . 179 .

. . .

.

. .. . . . . . . . . . . . .. .

..

. . . ..... . .

..

..

. . .

.

. � .. . . ... .

. ........ . . . . . ..

.

.

. . . ..

. . . .. .

185 204

. . 218 .

.

" .......... 229

Indicaţii b ib li ogra fi ce ......................................................................................... 245

5


CUVÂNT ÎNAINr<fE 1r1otto:

« . die Ph1losophie, ihrf' Zeit in Gcdanken e1:faj5t» (G.W.F. Hegel, 1f321) << die Logik ist die :t\1ethode des Philosophierens>> (R. Carnap, 1931) ..

•• .

1.

Prin

«critica

ratiunii

al terna tivă

istorice»

1

cumva

<<postrrlodernă» la Critica raţiunii pure, în afirmarea raţi.onalităţii prin

tipuri

de raţionalitate

Dilthey deschidea o nouă. epocă în istoria

-f

formula '<Geistes\vissPnschaften>>, cu noua «critin1 a raţiunii>> se anunţa un veritabil progra1n de funda1nentare în lo g ica şi metodologia ştiinţelor: "Ştiinţele spiritului preciza Dilthey nu constituie un ansmnblu de configuraţie analoagă celei din cnnoaşterea naturii; conexiunea. lor s-a dezvoltat altfel, şi va treb ui să fie pr ivită de acun, înainte nun1ai aşa cun1 s-a făcut istoriceşte. 1\!laterialul acestor ştiinţe îl alcătuieşte realitatea social-istorică, aşa cum ea ca tip i sto ri c a fost co n ţi nut ă în conştiinţa. umani tăţii"l. Aceste ştiinţe au nevo ie însă "de o conştiinţă a r ap ortului adevărului lor cu realitatea, precum şi cu alte adevăruri abstrase de ase1ncnea din realitate ... Din aceste premise reiese sarcina de a dezvolta a.şezarn

a

moderne

ştiinţelor

-

umane.

Prin

-

o fundamentare teoretico-gnaseologică a ştiinţelor spiritului c1cestei teme ar p u tea fi d esemna tă ca

o

critică

a

. . .

Rezolvarea

raţiHnii istoriccJ

adică a

ca p ac it ăţii omului de a se cunoaşte şi societatea şi istoria de el createJ'2•

2. Este de reţinut că această deschidere acoperă intervalul de timp bogat ilustrat în mari teoretizări din ultimele decenii ale s e colului

al XIX-lea şi primele decenii a le secolului XX, când psihologia devenea Einleitwzg in die Geisteszvisenschajtm. Versuclz einer Grundlegzmg fiir das Studium Gesellschaft rmd aer Ceschzchte (1883). în: Gesmnmclte Schriftm, I. Band, 7. Aufl., Vandenhoeck & Ruprecht in Gbttingen, 1973, p. 24.

: \'v'. Dilthcy,

der 2

Ibidem, p. 116. O întemeiere

L�

«ştiinţelor spiritului>>

naturii'''

nu ar

fi posibilă dt�cât pornind de la

îl compară "cu rolul pe care-1 are matematica (:\. Bagdasar, Ftlosofia cmltrmporană a istoriei, Bucureşti, 1930, p. 4.).

�1sihologie, al cărei rol iiCÎ Dillhey

7

în

ştiinţele


cumva, pr o c e d e u l teoretico-n1etodologic, şi psihologisrn. Şi aceasta: în înţe lege r e a cunoaşterii însăşi, în ştiinţe şi în fHosofie, 1n conceperei! esenţei şi funcţiilor logicii ca atare. "Critica raţiunii istorice" aducea ast fe l o inedită întrebuinţare a ideii critice kantiene, aşa cum o îndeplineau (pe alt plan) şi neokantienii (Rickert, Cassirer). Un a c c er� t deosebit �e mutii pe ccnceptele de semn�fice.ţie şi comprehensiunc, ceea ce anunţă acţiunea hermeneuticii (chiar prin Dilthey) şi apoi, treptat, a fe norne nol ogi ei Epocii reaşezării teoretico-metodologice a perioadei amintite i se asociază fonne bine constituite de intuiţionism (Bergson, Croce, Spengler), dar şi de păstrare a tradiţiei transcendentahsrnului kantian (Cassirer) şi a g â n d irii dialectice hegeliene (Croce), care sporesc diversitatea abordărilor prin întâlnirea experienţei şt iinţi fi c e cu experienţa artei şi a istorie1 însăşi. Căci "numai un concept mai exact al activităţii estetice poate să ducă la c orectarea altor concepte filosofice şi la soluţionarea unor probleme care pe altă cale pare ap roa pe de nerealizat"3. Ceec1 ce adânceşte pro ce s ul de diferenţiere şi integrare în ştiinţe şi în filosofie ţine însă de progresele în logică, datorate (în mare parte) restructurării prin demersul semiotic, ceea ce a şi accentuat prin1atul studiului lilnbajului în intreaga activitate teoretica-metodologică. De la reconstrucţia prin psihologie, fen o menologi eJ chiar hermeneutică, s-a trecut în ceea ce s-·a ntnnit <(epoca analizei»4. Indiferent însă de complexitatea (prin diversitate) fenorr'tenului filosofic din perioada menţionată, ne pare instructiv ceea ce preciza cândva N. !-!art1nann: "În istorie stăruie un dublu curs al gândirii filosoficeJ anume: cel al cunoaşterii şi cel al teoriilor (imagini ale lurnii J sisteme). În ambele cazuri e vorba de o mişcare în opoziţii ; realizând un oarecare progres, chiar şi unilateral ... central în orice sistematică este, în esenţă, «gânditorul care pune problen1e» (der Problemdenker) şi, ca unnare, vremea noastră nu n1ai este cea a «sisten1ului de gândire», ci aceea a «gândirii problemelor»"s. .

3

B.

Croce,

Estetica priPita ca

CniH�rs, 1970, r'· 66.

-i

The

Age

�f Analysi<:.

York/Toronto, 19.55).

5

201"

ştiinţâ

a

Century

cxpreszei şi

ca

Philosophers

lingvistiâi generalii, (.selected

by

Bucureşti, Editur�

::V1arton

\Vhite,

Ne\\'­

N. Har�mann, Da philosoţJhische Gedanke und seine Gt'schiclzte (1936), în: Kleinere Schriften,

Bd- Il, Berhn, W. de Cruyter & Co., 1957, p. 36-37;

8

59.


3. Din seria unor astfel de gânditori prezentăm n1ai departe câteva dintre cazurile cele mai relevante pentru configurarea şi afirmarea următoarelor direcţii (şi stiluri de gândire): psihologism şi intuiţionism; transcendentalism şi dialectică; fenomenologie; gândirea analitică6• Mentionăm că materialele de bază în această nouă selectie au fost elaborate într-un interval de timp destul de îndelungat (1975-1998) al activităţii mele. Reluarea (cu unele modificari, întregiri) aci stă mărturie pentru tUl element de continuitate şi consecvenţă în conceperea şi hermeneutica desfăşurate în spaţiul vast al "filosofiei contemporane". E•;ident, seria posibilitătilor de selectie rămâne deschisă. Importante sunt aci: a) selectarea după forţa constructivă a gânditorilor, capacitatea lor de a pune probleme şi de a c ontura soluţii cu perspectivă; b) aceasta din urmă îndeosebi în câmpul problen1elor de bază ale filosofiei în dublu sens: ale oricărei gândiri şi ale gândirii unui anumit filosof; c) semnalarea complexităţii fenomenului filosofic conten1poran, a marii lui diversităţi în afirmarea capacităţii de reconstructie teoretică inedită. În ;irtutea distincţiei dintre problemâ şi soluţie, dintre problematica unui domeniu şi teoria lui, distincţie pe care o considerăm piesa de '1..\. rezistenţă a unei metodologii veritabile a ev�luării şi a integrării teoretice, redăm aici cuvintele unui gânditor mult experimentat în folosirea demersului istorica-filosofic: "Nimeni nu începe cu propria sa gândire, ci fiecare află activă în vremea sa o anumită stare a cunoaşterii şi a punerii problemelor, stare căreia, dacă vrea ca atare să cerceteze, i se acomodează treptat şi i se integr�ază"7. În ce măsură cele prezentate aci vor fi de ajutor în cunoaşterea gândirii contemporane, ră1nâne ca cititorul să judece şi să aprecieze. În ceea ce ne priveşte, nu am intenţionat decât să mijlocim accesul la o mare «experienţă a gândirii», «Omnia rerum principia parva sunt» (Cicero, De Finibus, V. 21: "Începuturile tuturor lucrurilor sunt tnici"). 1

1

'

1

. .

6

Pentru alte orientări: Alexdndru Boboc, Filosofi contemporani. Fenomenologie, hermeneutică şi

ontologie

(Cluj-Ndpoca, Editura

Grinta, 2006).

7 �. H a rtman n, Kurze Selbstdarstellung, în: Philosophen-Lexikon, hrsg.

I, Berlin, W. de Gr uyt er & Co., 1949,

p. 454.

9

von

W.

ZiegenfuiS,

Bd.


IN'fRODUCERE: Formă şi simbol în reconstrucţia modernă în filosofie

1.

În

pro cesu l constituirii şi afirmării gândirii filo��ofice shhuie

:::.trearea: "Ce este ornul?", marcând

nun-tai centru] de

nu

referinţă

al

<udiului teorebco-fi]o�ofic al problematicii otnului, ci şi lairnotivul ;? n1 d i ri i europene în ansamblu, a ctiv

(în multiple

varjante) în jstorb

.::tJnşbinţei i sto ric e a n1odernităţii c u l tu rii europene. ,

"Câmpul fi losofiei -- scria Kant ·_iniversală,

poate

fi

, consjderat în

-

sen1nifica.ţ·ia

adus în forma răspunsurilor la

sa

următoarele

wissen?); 2. Ce trebnie să fac? \\'as soll ich tun?); Ce îmi este îngădllit să sper? (vVas dari ich hoffen?); :e e5te omul? (Was ist der �ensch?) . În principiu, tuată a ceastă ..=onfiguraţie ar putea fi considerată ca aparţinând antropologieC

�:1trebari: 1. Ce pot să ştiu? (Was kann ich

..

5eoarece primele trei întrebări se ra p o rtează la cea din urmă1•

Examinând filosofia kantiană, de la teoria ştiinţei şi a moralei, �:ană la teoria esteticii, fi lo s ofi a istoriei, a religiei, cercetarea de �pecialitate a ajuns la încheierea că aproa p e toate operele lui Kant sunt \-ariaţie asupra acestei teme unice, anume cea a s p i ritu lui uman, crea t or in rnod autonom. Ca urmare, răsptmsul luj Kant la întrebarea "Ce este ,)!nul?" sună astfel: omul este crea to r ... E adevărat, o1nul nu este ,,

Dumnezeu, însa prin ca p a ci tatea sa de creaţie, el este o i.rnagine a lui Dun1 nezeu"2.

P ri n

for ţele sale creatoare, omul

se

înscrie într-o căutare de sine,

structurată însă de forme multiple de obiectivare, prin care depăşeşte graniţele hunii con cre te ale vie ţuirii Între aceste forn1e se situ ează mai intâi cunoaşterea în form el e reprezentării ş1 a le gândirii conceptuale, în care este prezentă deja funcţia de si1nbolizare, de fapt ri d i care a de la condiţia de «homo naturalis» la cea de <<homo creator». .

--------

Imm. Kant. Logik, 1802, Akademi2-Textausgaue, Bd.

1972, p. 25.

-' L.v\'. Beck, Was ha!Jm rvir

vo11

9, Berlin/�ew York,

vV. de GruyLt.'r,

Kanf gelemt?, în: 5. lnternationaler Kant-Kongre:.s. 'V1ainz

1981, Akten TL Bonn, Bouvier, 1982, p. 13.

11


Ducând m,1i departe gândul kantian (din sfera ela.borării unei teorii

cunoaşterii, îndeosebi), Cassirer a proiecta.t

.1

fonnelor

o

"filosofie a

simbolice',., în care "funcţia cunoaşterii", ca şi alte funcţii ,1le

simbolizării, se diferenţiază în contextul dinamic al culturii: "este însă de căutat

o

regulă care don1ină multitudinea şi diversitatea funcţiilor

cunoaşterii, pe care, fără să le depăşească

sau

să le nimicească, ea

(regula) le adună într-o înfăptuire unitară, le strânge într-o acţiune spirituală închisă în sjne. Dar, în acest punct, orizontul se lărgeşte de

ce se ia in considerare faptul că însăşi cunoaşterea, oricât de

îndată

universal şi cuprinzător s-ar prezenta conceptul ei, reprezintă totuşi, în întreaga cuprindere spirituală şi în interpretarea fiinţei, mereu rnodalHate

de

n1odelare.

Ea

este

o

o

singură

(C;estaltung)

configurare

a

multiplului, orientată de un principiu specific, da1· în acelaşi timp în sine clar şi riguros delin1itat''3.

Cu

aceasta se

ajunge la un nou nivel

de generalizare şi

specificare: "Fiecare funcţie spirituală veritabila are o trăsătură comună cu însilşi cunoaşterea: anume faptuJ că în ea sălăşluieşte o forţă originar­ fornlativă, ceva

ce

care

nu

pur şi simplu reproductivă.. Ea nu exprin1ă doar pasiv

există, ci cuprinde în sine şi esenţa autonomă a spiritului, prin

simpla

existenţă

a

fenomenului

primeşte

o

<<semnificaţie>)

determinantă, un conţinut ideal propriu. Aceasta valorează pentru artă, ca

şi pentru cunoaştere; pentru rnit, ca şi pentru relif;ie. Toate acestea

dăinuÎL'sc în lumi ale imaginii specifice, producătoare a ceva nou, după un principiu dL• sjne stătător"4•

În felul acest<.1, fiecare dintre aceste lumi prezintă 1,configuraţh si1nbolice" proprii, care/ "chiar dacă nu se asearr1ănă cu sin1bol urile intelectuale, le sunt totuşi asetnănătoare prin originea

lor spirituală. Nici

una dintre aceste configuraţii nu se reduce la alta şi nu poate fi dedusă din altele, căci f1ecare

dintre ele desemnează o modalitate determinată

de interpretare spirituală

. . .

1'�).

În alţi termeni, "principiul fundamental al gândirii critice, anun1e principiul

·'

[rn·.;i

4

IbideHi,

«prin1atului >>

C<1�>sir�r,

Philosop!z1r)

Bu..:h.ge-:;ellsch<lft, 1964, p. 8.

:. i!Jirfem.

funcţiei faţă de

de1

symbolhchen

F· 9.

12

obiect

Formen,

L

4.

capătă,

Aufl.,

în fiecare

Darmstadt,

Wiss.


d omeni u par ticular, o nouă Jorn1ă (G e s tal t) şi cere o fundarr1entare de

:-'ine stătătoare. " A lăt ur i de funcţia cunoaşterii p ure este valabilă funcţia gânclirii l ingvis ti ce , funcţia gândirii mitica-religioase şi funcţia intuiţi.ei :Htistice, în aşa fel s tructura te, încât d evine prin aceasta evident cun1 în ele se împlineştE' o configuraţ-ie cu toh1l delimi tat ă nu a t ât a lumii, cât mai ales asupra lumii, î n tr - un context obiectiv al sensului şi al Lmei intuiţii ob iec tive de ansarnblu"b. 2. P reludi ul teoretica-metodologie de mai sus înlesneşte/ credem, inţe 1egerea specificului şi rolului formei în t o a te domeniile "obiectivării" :n forn1ele culturii şi, totodată, func�a de silnbolizare in aceste forme , concepute ca "forme si mb ol ic e" . De aici şi nevoia unei darificări asupra :-imbolului ca atare, ca tip (m ai exact, funcţie) de semn. Conceptul de simbol constituie, într-un fel, o "cheie" spre inţelegerea lumii formelor culturii. Ca semn (�i tip de semn), simbolul nu 5e poate înţelege ca o copie a ceva dat. Căci {/semnul nu este un simplu înveliş a cci dent a l al gândului, ci org a n ul necesar �i esenţial al acest u ia El (sernnul) nu s er veş te nun1ai scopu lui comunicării unui conţinut dat, ci e.ste un ins t rttlnen t cu ajutorul căruia el se configurează şi işi capătă depl i na determinare. A�tfel actul det ermi n ării concepute a unui conţinut merge mână în tnână cu actul fixării l ui intr-un semn caracteristic. Ca turnare, orice gândj re cu adevărat riguro a s ă şi corectă îşi află reazemul în simbolin1 şi semiotică . "7. Într-o tenninolo gie azi cvasiunanim acceptată, relaţia de semne (funcţia de semne, ,,semiosis") este una triadică ireduct::.bila, con st ând în aceea "că un semn (I) indjcă ( desemnează) pentru un interpret (II) ceva (III)''; "semnul stă a stfel pentru ceva, pentru obiectul său, dar nu în toa te privinţele, ci cu referinţă la un fel de idee, pe ca re atn numit-o uneori bază (justificare) a simbolului"8. [Jupă relaţia cu obiectul, semnul poate fi: iconic, index, sin1bol. "Iconic" -ul este "un semn care se at ribui e obiectului pe care îl denotă nun1ai în virtutea caracterelor sale pr oprii, pe care le poseda în t ocn1a i , chiar dacă un as tfel de obiect există sau nu rea lm en te ; aceasta spre deosebire de index (care "şi-ar pierde caracterul .

.

.

"

6 7 �

Ibidem, p. 11. IIJ!dem, F· 18.

Cb. 5. Peirce,. Logh

a::;

Srmiotic�:

Tire

'f!u:ory Lif" S(�Hs,

în: [Jhflosophicrzl

selccted by justus Buchler, :'\c·"'· York, 1932, p. 99, 101, 104).

13

Writings uf

Peirce,


de sen1n da.di obiectul ar fi

indcpărtat")

şi de symbol (care "şi-ar pierde

caracterul de semn dacă nu ar exista un interpret")'19.

Simbolul este, în această accepţie,

,,un

semn care se referă la

obiectul pe care îl denotă în virtutea unei legi -- de obicei, o asociere de idei generale, ceea ce f.:1ce ca simbolul să fie interpretat ca referindu-se la acel obiect. Simbolul este el 1nsuşi un tip general sau o lege

.

.

se

.

manifestă printr-o replică. Dar nu numai sin1bolul este general, ci �i obiectul la care se referă este de natură gen er ală Trebuie sa avem, de .

aceea, cazuri existente pentru ceea ce denotă

�in1bolul, deşi prin

«existent» trebuie să inţelegen1 aci un existent în universal imaginat posibil la care se referă simbolul',.IO. Aceasta situaţie face ca simbolul să bp special ", ceea ce nu afectează

in1 plic e "un fel de mdcx, deşi de un

/,caracterul de semnificant al sirnbolului"l1. 3. Asoci.Prea

rnajoră a

"caracteruiui

de

sen1nificant'/ trimite

la

o

sferă :nai largă a discuţiei despre simbol/ în funcţie, bineînţeles, de tipurile de lirnbaj 'în care îşi �flă locul în modalităţi determinate de specificul domeniilor: ştiinţă, rnit, artă ş.a. Aşa CUlYl_ scria Cassirer,

"semnele simbolice, cnre ne

intampină

1n lin1bă, mit, în artă, nu «sunt»

rnai întâi pentru a dobândi a poi, dincolo de existent încă o semnificaţie, ci întreaga fiinţă în ele izvorăşte

abia

din semnificaţie.

Conţinutul lor

(al

simbolurilor) se deschide, pur şi complet în funcţia semnificării'112. Este clar de aici că simbolul nu este o repetare a unui conţinut sin gu lar al sen1nelor

"în desfăşurarea configuraţiei con1plete şi în

configurarea pe care aceste �jen1ne o cunosc în multitudinea domeniilor specifice ale culturii"U. Se poate afirma

"că

valoarea lor rezultă nu atât

în ceea ce reţin din conţinutul concret sensibil particular şi din existenţa nen1ediată

a

acestuia, ci în ceea ce reprirnă ;;i lasă la o parte din această

stare nernedifltă''1-!. S-a observat, pe bună d re pt a te, că originalitatea lui Cassirer stă în

faptul că

ne previne îm.potri va confuziei posibile între «simboh> şi

«copie». Căci nici unul dintre simbolurHe de care se oc upă nu vi11.e să <:�Ibidem, p. 102, 104. :o

Ibâcnz, p. 10-l:.

: i l bidt-'!11. iZ E. Cassirer, Or. cit., p. 42. u

Ib1dem, p. 41.

14 lb11.iem, p. -1:4.

14


înlocuiască un conţinut copie reprodu ce un

mintal gata consti tuit în acela;;i fel în care o ,

model. Care ar

fi

sensul

ui tili t a tea acestei

şi

reduplicări?"l5.

Cassirer, (poate cel 1nai bun cunoscător al "forn1elor sin1bolice") le-a prezentat

conştiinţei.

"ca

moduri

spontane de organizare

experienţelor

a

Ideea sin1bolului ca semn al unui co nţinu t preexistent a fost

supusă de C a ssirer unei aspre critici": "sernnul simb o lic

nu

este decât

unul şi acelaşi lucru cu ac ţi unea prin care se obţine sen1nificaţia realităţii. Experienţele noastre spirituale se organizează în chip firesc în

�iinboluri de felurite categorii ale artei, pe lâng�1 acelea ale lilnbii, miturilor şi a l te cuno7tinţei teoretice"16• Î nţeleg ere a

corectă

ră1nâne

ac e a s t a :

după

simbolur1le

cun1

cunoştinţei teoretice nu sunt sin1pie copii ale unui înţeles preexistent, si:rnbolurile rnitologice şi artistice nu pot avea nici ele acest caracter. Se1nnificatia a cestor a din urmă se formează. astfel, o dată cu întocmirea •

1

�in1boJului şi nu poate fj extrasă şi izolată din el.

4. Reveni n d la idea forn1elor culturii ca ,Jorme simbolice",

precizăm aci că E. Cassirer are o concepţie clară despre simbol: un concept

,,.

r od nic " .şi "1nultibteral", cu "sem.nificaţie generală", «.1 cărui

forţă de sernnificaţie se po,:::te constata în configurarea principalelor

_forme C\le culturii17. Simbolul are

(AusdnKk), d e (Bedeutung)"18. "

reprezentare"

o

în tre i tă funcţie:

(f)arstellung)

şi

,,de exprimare"

"de

serrtnificaţie"

l\1ai n1ulC în reconstructia unei antropologd filosofice simbolul devine "o cheie pentru înţelegerea omu]ui"'lY. "Lumea sirnbolurilor " devine "obiect al ştiinţelor despre omlf, ceea ce necesită un alt program a cunoaşte înseamnă a înţelege şi a interpreta simboluri"2P. " T:::-ece d.stfel în prirn pL::l n rolul limbajului şi ol detenninarilor

al cerce tării :

�pedficjtăţii formelor culturii prin prezenţa

funcţiei-simbot în

care "o

;� T. Vidnu, Po:;tun:e, Bucltn'�ti, EPLC. 19()6, p. 1:8. 1!' T. \'ii:-mll, A!t•goric şi ::;iJ;rt:o!, îr..: Opc:·c. -!, Bucureşti, Ed. Mint'n·a, J 975, p. 190. l:- E. Ca�:..irf'r, Da::= SymbolproMem un.1 ."f"'illt' Stel/;m;;,-

m

Systt-m df:'r Plu!o:;o,vlz•t:, în "Zeibchrift

hir Asthctik und �lllgem.f.:'ine Ku!�stv,:b::.er.�ch3ft".- XXI, H2, 1 'J27, p. 29S. 1s

lb;de�n, p. 30�, 308.

19 E. Cassirer, J,.V,�s i:;t d:·r T\.·1ensch ? \.'cr�,w:li <'iner Philosup:'rie d.?r l!i·'11.�o..-h!i,·hen Kuftur, StuUgarl,

1960, p. 37-40.

2G

lbiden', p. 2-±7.

15


limbă ca intreg", "un tni t ca întreg'·', o "artă ca

întreg" poartă în

sine

"caracterul generdl al configurării simbohce". Este de re�inut insă că "forma silnbolică" este "orice energie a spiritu!Lti, prin intermediul căreia

sernnificaţie spirituală

leagă de un plan sensorial concret"21. Succesiunea expresie- reprezentcwe- semnificaţie are p e n tru un conţinut de

5e

Cassirer "înţelesul tmei desprinderi cresc â nd e de senzorialitate, de formă. Titlul de <<siinbolie>> este rezervat, în sens 1nai restrâns, ultimei trepte de renunţare la în·v-eli.şurile senzoriale. Silnbolică se numeşte prin unnare aci neconcordanta dintre imagine şi sens. Sensul a lăsat imaginea în urn1ă"22. Revenind la ceea ce este speci fic artei, se poate aprecia (dincolo

de unele di fic ult ă ţi ridicate de concepţia h:i Cassirer

pri v ind

raportul

dintre imagine şi sens, si n1 ţuri şi spirit) că "formă si1nbolică" este "un

concept latent estetic. Prin urmare, concept u]

de

sim bol, iniţial la el acas ă

într-o estetic ă conţjnutistă, este aci transferat într-o estetică fo rmală

.

Sitnbolul nu mai înseamnă acum revelaţie voalată a nepătrunsului, a

tainicului; el preia pe o vastă arie înţelesul incolor al <<semnului» Estetizării şi fonria ti zării cunoaşterii le cores pund e în acest fe: teoretizdrea artei. Prin aceasta şi istoria, cultura şi viaţa UITlană sun nivelate

estetic''23.

Pe

acest

fond rătnâne

deschisă p roblem a

raport ul u i dintn

im a gine şi sens, a p a renţă şi s etnnific a ţie, care diferă de la o "form� simbolică" la o alta. Dincolo de obiec ţii le ce se pot aduce accentului p(

latura de unitate (şi w1ificare) revelatc'i prin simbol, "formele simbolice) (şi teoria lor) ne oferă un excelent exemplu pentru a înţelege raportu

dintre simbol şi conţinutului

formă

într o unitate în care simbolul survine pe linii -

(semnificativ),

iar forma

se prezintă ca

f or m ă simb o -

(formal, dec i ) şi totodată ca formă ca alare, instanţă a uni t ă ţii ÎJ diversitate

în

fiecare ,,forn1ă sin1bolică".

2l L. Dittmann, Stil, :=.imbo!, structurii. Stlldii despre cntcgorii

I\:1eridinne, 1988, p. 150.

22 2�

Ibidem, p. 151.

Ibidem, p. 154.

16

de

istoria artet, Bucureşti, E<


WUNDT: PSIHOLOGIE ŞI FILOSOFIE

1. lVillzelm Wundt ..

(1832-1920),

personalitate de seamă a ştiinţei şi

filosofiei din a doua jumătate a secolului trecut şi de la începutul

secolului nostru, este autorul unei opere1 in1presionantt� prin profilul ei :11ultilateral şi prin dimensiunile elaborării ei. 'Ut.m dt'l' \1uske/fw-t,ucgi:n,� (Brznmschweig, '1858); Bcitrii:�e :::.ur SinnesT.mhmchnntr.s (Lei,pzig, 1872); Vorlcsul!gm uh'r d:e .\Tcns(/wn-und Ticrscelc Leip1.ig, 1863-6-1; 7. und. 8. Aufl.. ·1922); Lellrbuc!z der Ph!Jsicl�Jf;;h' ât'S Mcr1.schnz (Erl<mgen, :3b3; 4. A�·fl., 1878); Jit11J..iln;ch d,:i' lllcd.z���,li3c:ht'l1 Phv:;J:-.: (Erl,mgen, î867); UUn�uclulllSCil zur .'.7,'..:lwnik dr·r Ncnu::n ;md Ncnut'1�7t'11trc:z (2 Teile, Erlangen, ·tR71-76); Cnt�zdziig,, drr :.:,.vswlogiscl!m Psydwlugit' (LdFzig, 1874; 5. nnd () . Aufl . . în 3 voi., 1908, 1910, 19'11 ) ; Logik S:utt�:1rt, 1880-1883, In 2 vol., 3, 4. und 5. Aufl., în 3 vol., 1919-1924); Uhik (�3tuttgart, ·1886; 3 . . \:..tfl., L 903, î:1 2 voL; .:!. Aufl., 1912, in 3 vol.; 5. A ufl., 192 )-24,. in 3 vol.); Systcm ât?r Phill).::oplue Lt•ipzig, 1H89; 2 Atlfl., 1897; 3. Aufl., 1907, în 2 vol.; 4. AufL, 1919); J-[ypnotismus 111l<i �u;;g•':;tzon (Leipzig, 1892; 2. Aun,, 1911); Gnmdriss der Psyclwlogie (LeipziiJ, 1896; 13. Aufl., � 918; 14. Aufl., 1 920; 15. Aufl., 1 922): VO/krrpsycllologte Eine Ulltcrsudwng d�T Entu..JLCidltngs;;esetz.f uon Spmc/11', ;\Jythu� und Sitte (Bc:md 1-10, 1910-1')20, Leipzig); Die Zuklll�{t :!,'r Ku!tur (Lt:ipzih, 1920); Li!!leitlirlg :11 dic Phiiosoplzic (Ldpzig, 1901; 6. Aufl., 1914; 7 . .'\ufl., 1918; 9, .:\ufL, 1922); i'rol�tmze da 1/â!kcrpsycholosic (Ldpzih· 1911; 2 Aufl., Stutfgart, 192l); Elnnente der Vâlkapsydwlogie (Leipzig, 1. und 2. Aufl., 1Y12); Kleilw Scl.r�{to1 (Leipzig, 191011, 2 n:l.); Einfiihrung in die PsycJwfogie (Leipzig, 1911; 3, Aufl., 1913); [)f,:· Psyclwiug1e im I<anzpfuub Dasein (Leipzig, 1913), Reden :.md Auft'i:ifzt! (Leipzig, 1913; 2. Aufl .. 191�1); Sirillliche :nzd Uuer::.innlt1 hc Wdt (Leipng, 1914); Liber dcn rmhrhaften Krieg (Leipzig, 1 S' 1-l-),: Dzc Nationen und ii;rc ?lu!rJ;,Oj'!zic (LeipLig, 191�t Ldlmi: (Lci;:Jzig, 1917); l:>!tbte� uud Frbnntes. ,·\ uto!Jio8r,zţ;h i·· (Stu ttgcnt, ; 920); [")(' TA/elfkntastrophr und d ic dt•ttfsclw Pl�ilosop,1!ii' ("1920); Philosr•ţ1/ri-;clic Strtdien (hrsg, 20 voiunw, Leipzig, 1883-1902): Psychologtsche Stwfil'tz (hrsg,, 7 \'Ol., Leipzig, l SI0�-1917). IÎSllf.mZ lui \,'\'wzdt: R Eislcr, r:Vundts Plzzlosoţ.J!lie wzd PsydwioKic !_Lt'ipzig, 1902); 1\nn.:�

Lu..:rSr; pr:ilcipnic': Dw Le/ne

� ::eorie de�:

L1fschi tz, Wundts Lehre

l10m

1Villcn (Dis:";., Berlin, l9101; G, L Lafort>L Wundf.-; Stellw;g

Lhproblcm (Diss., Berlin, 1911); VI/. Neff: Wwrdt� 1913): Dic Philo'Jophie vV, 1t\'u nds (Leipzig,

psycholo siscllc Gnmdlei;;zmg dcr

Stelltm,..; zur Erkcnnlni·;thcuric Kants 1923)_;

Gt'i�tes�vi_:;;senschaften

LisJ

Friederirh-BclU!:>ch,

z.llm

(Berlin,

Wzmrlts

(Oi-;.-,., Fre i b ur g, 1913); Xenja Bernstcin,

Die Kun::;t nach V'l Wundts (Diss., Erlangen, 1914); G. Pelka, W. �'V'llltrfts Akfunliti7�stheorit' (Diss., Erl,mgen,

191 :l); \V.

(Diss., Kiel, 191 7); (GcHtingen, 1920); G.

Resch, Zur Psychologie des Willietis uei \''\', Wundt

A. Heussner, [zn_flilnung in W. Wunclts Philosoplue

und

Psydwlogie

(BudCipest, 1921 ); H. Volkett, Dze Vi.ilkerţJS}.'clwlogie in Wundts (Erfurt,] 922); Felix Krueger, tV. Wzmdt (Erftn t, 1922); H. Hrmhart, Krit1·nen zmd NGrnlf/1 dcr Wrzhrlzetl und Gt>wisslieit nach �'\T. Wundt (Diss., Bres]au, 1924); P. Pctersen, W. �Vunât unei :-:ei1zr Z;'it (Stuttgart, 1925); K. L. Gross, Die Arhrif_�metllocic der R.cligiorzsplulosophie Kornis,

W.

Wundf

Enti:ncklungsgnng

l7


Celebrul p si holog de la Leipzig, întemeie torul

recunoscut al

psihologiei experimen tale, a fos t totodată unul d in t re cei

rr1 ai

mari

gândi tori de la răscrucea ul tin1elor două veacuri : logicia n , etician, is toric al cul turii şi, mai pres us de toate, au tor al unu i arnpl u sistem d E filosofie, e l a încercat să adimatizeze sp iri tul me ta fi.zic a l filosofi0! cl asice gerrrtane la rigorile noului stadiu Rămânând

esen ţă

în

în

limitele

a

ceea

al

ştiin ţei şi al cercetării

ce

numi t

s-a

id ea1 ismu:

neoromantic german (care încerca o reconstrucţie 1netafizică pe bazE inductive),

sav a ntul

Wu ndt,

a

cărui

năzuinţă

spre

univers alisrr

an1inteşte de Lei bniz, Ka nt, Hegel sau chiar de m arile personali tă� renascen tis te, a fost receptiv la spiritul scientist şi la poziţiile realistE cerute de ş tiinţa vremi i. Ocup ând u-se d e problemele fiziologiei,. în special ale sisten1ul u: nerv os, vVund t 1-a urma t pe Peclmer, desfăşurân d o vastă activita te îr vederea

introducerii

metodei experimentale

n1 etodei

m atem a tice

canti tative

de

şi,

studierea

în pri1nul rând,

fenomenelor

Wundt rămâne un ntare psiholog, un gândi tor de mâna în ttli., m ai ales logică,

etică

prima tului

şi p sihologia socialului

socială;

asupra

el

a

argumen tat pe

individualu lui

şi

a

2

p sihice

îr

larg ideec:

în treprins

studi

amănunţi te asupra istoriei unor fonne de bază ale culturii. Pe ans amblu,. poziţia filosofică a lui Wundt este volunta ristă, ct unele elen1en te de c ri ticistn (cunoa şterea ca o construcţi e) şi de " realisn spirituali st',. (lumea ca un con1plex teleologic de esen ţe spirituale) \V undt este însă " cel ma i tipic fi'losof ştiinţific al vremuri ] or noastre . . Contac tul cu ştiinţa pozitivă, pozitivă nu numai teore tic vorbind, c i ş

( Diss ., Cottmgen, 1925);

em Verzeiclmis sciner slimt!ici:eu Sc:hriften , hrs�. vm 1 927); Jos. Stei nmetz, Das SubsfaT1 ţ noNem bc'L W. Wrmdt (Diss. Bonn , 1 9 i"J ) ; Sa l es H l'�t>, Das rcliJ, i(lse Bediirfn is (Di s.-, ., Freibu rg, SchweiL, 1 s:3S); Heinr. Teut Vulkgemeucsclwft u11d Rild u ns bei W. Wrmdt (Diss., Hamburg, 1 9-tO); \:\' . \feischner, W. Wund ("! 97(-)); A . A r nold, W. t\:'cautt (1980). �ăscut la 16 a u gust 1 932, la Ncckerau ( l fl ngă .1\.tannheim), \Vun d t a s tudia medi cma, începâ nd cu 1 8 51 , la Heidelberg, Ttibingen şi Be r li n . În 1 857, el s-J. "a bil ita l' pentru fi ziologie la L r. J V ersitatea d in Heidelberg. Stu d i i l e sa le de fi ziologie 1-au c o n d us 1<

W. Wundt.:; Wak,

Eleonore \Vundt (M·i.i nchen,

psihologie, apoi la filosofie. A fun c ţionat ca profesor de filosofie la U n iversitatea din Lcipzi�

între 1 8 75-1 920 .

ca dru l căruia

În 1870

!->-au

Rădu lescu - \1 otru_:

K r u ger, Del:ch ler

a

înfi inţat p r i mul institut

de

psiholog ie experimen tală, l<1 Lei pzig, îr

aici şi-a hku l stv diile şi C .ş timFfice, ca 1-v'l eum ann , Ki.i.lpc

format multe gen eraţii de psihologr;

vVu nd t r� lc.

u

� nfluenţat

ma ri persO!l a l i tăţi

18


;l ractic . . . a lTLa r cat de timpuriu caracterul ştiinţific al forn1aţiei sale . . . el -� studiat întâi 1nedicina, şi . . . de la fiziologie a aj uns la psihologie, a p oi l :1 toa te ş tiinţele s p iritul u i - l ogică, etică, sociok)gie -- şi pe urrr1ă l a illo s ofi e , l a tnetafizică"2. !··< -..t. m �J. i urmărirea gândirii teore tice a lui Wundt permite o �-: preciere cbiecti \·c1 a acestui colos, care este opera sJ . "N ici un filosof ::ctual - preciz 1 I--1. I-Ibffding (la începu t ul ver1cul ui XX) - nu-l d ep ă şe şte : :: c uno� tinţe de orice fel, nici unul nu prezintă în cel mai îna l t grad �acu l tatea de a in tegra cunoaş terea sa mul tipl ă în puncte de vedere generale . . . el se situează a mpl u şi solid pe te ren u l real i tă ţi i şi nu se 1-,_azard ează aşa departe ca Lotze în metafizică":J,. 2 . Pentru a înţelege sistemul fil osofic al lui Wundt, este necesar, �ă p o r nim de la psihologul Wund t . De fapt, cea mai mare r ea l iz a re a J eceniilor al ş a s e lea şi al şaptelea a le secolului trecu t o cons tituie fundan1.entarea psihologiei ca ş t i in ţă de-sine-stăhltoare; 1n a ce s t proces, c apătJ. o nouă tratare şi alte p r obl e me ştiin ţifice şi filosofice, rruduc�dî du-se rup tura c u n1aniera clas ică a sistemelor sp ecula ti ve; în .Keastă acţiune, â lătu ri de Herbart, Lotze, Fechner �i Spencer, Wund t este ,,cel mai mare. De aceea, contribuţia sa ca psiholog este v c1 l nroasă şi trebuie înţeleasă în mod i s to ric , în felul ei pr op ri u �i p reţuit ă d upă semnificaţia ei pentru si stemul filosofic"4• Până la \!Vrmd t, ps i ho logia ocupa o poziţie intermediară, fiind socoti tă pe jumă tate filosofie, pe jumătate ştiinţă a na turii . " După ce G . I h . Fechner cu psihofizka sa transpusese me tod a e x peri m ent a lă 1n p siho l o gie , Wundt a fos t cel care a consh·uit în stil mare psihologia experi.1nentală ca ş tU n ţă . Însă, în orice caz, pentru el ps ihol ogia a re o p o ziţie centrală în filo.sofie "5• Cu VVundt, " cerceta rea e x p e r i m enta l ă , care la Fechner explora un singur fenomen/ acel ai senzaţiei, s-a î n ti n s şi asupra celorlalte procese su fleteşti, 1nergâ.nd mân.:t în mân ă cu experimentarea fiziologică. Wund t u ti l i zea ză d a tele fiziologj ei pentru a studia procesele fizice care corespund unor anu1ne fenomene su fl e te şt i şi în 0-celaşi tin1p în c e a r c ă să a p lice în cercetarea fap tel or elementare de � l. .\:isipcanu, ltv"iihclm Wu ndt, în

!:;tona filosofiei modt!nze, \·ol. llC Bucureşti, Societa lea

Romfl n ă d e Fi l( Jsofie, 1 9 J8, p. 290-29 1 . 1

H . ] -Jbffding, Philosophes COil f!'I"IZ).JOrnms, 3 (' ed., F . A i c an, Pari s, 1 92·t P · 5.

� P . Petersen, Wi lhelm Wzmdt und seinr Zeit, Fr. Fromm <mt1s Verlag, Stu ttga rt, 1925, p . 29. 1 \V. Moog, Die dcu tsche Philosophie de5 20.

]aTirdcrts, 19

F. Fnkc, Stu t tg.:� rt, 1 922, t'·

1 1 O.


conş tiinţă, metodele fiziologice. P sihologi a sa e xp e rimen ta lă devine p s ihol ogie fiziologică"6. Ilustrul

psiholog

de

la

a

Leipzig

combătut

totoda

intelec tualisrrLul he rb ar ti a n şi as o cia ţio ni s mu l mecanicist, p rmând

evidenţă ideea că viaţa psihică este în es enţă activitate, cu o funcţ

ce n tra lă

- voinţa

-

şi care ajunge la

"sin teze creatoare ", în ca:

elementele ca atare nu se mai recunosc, absorbindu-se în produse

<

totul noi . In tr o d uce rea e xp eri m.entului în s tudiul feno menelor psihic chiar folosirea me todelor ma tematice în direcţia p s ihome tri e i, a făCl posibilă "desprinderea p s ihol o giei de filosofie şi constituirea ei ca ş tiin autonon1ă"7. Este adevăra t însă că activitatea de l aborator a lui

vVundt era în(

îngreuiată de procedee i ntro s pective; totuşi, experimentarea nu mai es

privită ca p o s ib il ă , ea a devenit o re al i tate . rviarele său merit rămâne în� s mai târzi " fundauo.entarea unei p si hologii fiziologice sau " cum s-a spu " î n tr- o manieră mai clară, a unei psihologi i experimentale 8. l

Wundt este cel care a eliberat concep te le psihologiei de rezidu metafizic, tr at ân d psihologia ca pe o ş tiin ţă a na turii; el considera că ştiinţă este cu atât rr1ai avansată, cu cât gradul ei de exp licaţie este m mare;

de

aceea,

a

propus

adăugăm

la

observa ţia

intern

expPrimentarea, şi cu ac e a s ta măsura, care îi este inseparabilă. Psihologia, scri a vVundt, întrucât ea există ca ştiinţă na tur ală, : " bazează aproape în întregime pe cercetările experimentale şi 1 măs ură " ; psihologia nu este

"

ş tii n ţă despre sufle t", nici

"

ş tiinţă desp

e x p erien ţa internă", ci tema ei se află în modalitatea de observare ştiinţelor fundantentale aJe spiritului pentru care p s ihol ogia valorea� ca fun d ament9 . Psihologia întrebuin ţează,

în

p rimul rând, me toc

e x pe riment a lă , care nu priveşte decât "experienţa nemijlocită în genen şi

nu conţin u turil e

date,

şi

care

considerare "interacţiun• evenimentelor", procesele şi nu "evenimentele iz ola te " 1 o . ia

în

M. Ralea - C . l . Botez, Istoria psihologiei, Bucureşti, Editura Academiei, 1958, p. 478 .

li

:- P. Fra. ise, PszJwlvgia experi mmtaUf, Ed i �ura ştiinţifică, Bucu reşti, 1970, p. 5 . s

K . Vorlănder, Gfsclzichte d a Philas.'J phie, Band III, F . Meiner, Leipzig, 1927, p . 2 1 1 --2 1 2 .

} W . Wundt.. G r w zdriss der Psychologie, 15. Auflage, A Kărner, Leipzig, 1922, p. 3. w

JlJldcm, p.

1 7.

20


Metodele psihologiei s unt determina te, deci, de obiec tul ei, care este: " experienţa generica în struc tura ei subiectivă nen1ij locită" l 1 . Ca şi ştiinţele naturii, psihologia fo l o seş te d ouă metode: metoda experitnentală (analiza fenomenelor psihice par ticulare); observarea crea ţiilor spirituale genera le, cercetarea fenome nel or p si hice principale; pe scurt - scopul ei este de a afl a ,,princip iile şi legi l e generale ale fenomenel or psi hice '' l2. La baza psihologiei lui Wund t s e afl�1 teza desp re ired uctibilitatea şi unita tea func ţiil or p sihice; procesele cogniti ve, ,1 fective şi v oliţionale sunt inseparabile, simul tane şi în interacţiune, păstrându-şi însa in d e p end en ţa şi ori g inalitatea . Wund t re s p in ge concepţiile se.bstanţiali ste d espre o enti ta te metafj zicfl transcenden tă fenorn enelor psihice şi care le-ar genera pe acestea . El sus ţi ne o concep ţie actua listă, după care sufletul nu derivă din nici o substan ţă (ma terială sau spirituală), ci es te totalitatea experienţei

interne: p rocesele p s ihice sunt trăite actual şi se află într-un d incunism perpetu u, care d uce mereu la alte sinteze. O 11Cauzali tate actuală" d omină, d upă Wu nd t, întreaga via ţă psihică13. "În procesele ac tuale mai înal te, în n1 işcările afective şi în imp ulsurile volitive le gate de ele ne în tâmpină în c ell' tnai înalte grad e această reguLi care d omină în treaga noa stri1 v iaţă spirituală : gc1nd irea noastra leagă în noi c oncep te, reprezer ltări d a te, din j u d ecdţi date se formează altele noi cu con ţinu t prop riu e tc . Ceea ce se arată. în marea evol uţie psihică a on1enirii, aceasta se cm-, firnlă şi în mic, la fiecare sinteză psihică în parte. Viaţa spirituală este cârmuită extensiv şi intensiv d e o crt'ştere de valori; extensiY, întruC'd.t mul tipHcitatea evoluţiilor psihice se lărgeşte progresiv; intensiv, în trucât valorile forma te în aceste evoluţii cresc în grad " 1 4 . ----- ----

Ibidem, p. 2-L

' -� Ibidc r:z , p. 33 . . 3 Ibider'"l.

:-1 \V. \·Vu n d t , System der

Pl!i!osophic,

v\'unc! t cu mb�He<l tez<1 Jupit

4. A u fl., Erster B"1nd, A. Krimer, Leipzig, 1 9 1 9, p. 299.

Uirt' n u

J.r exista

o

,, l'x i s t .J. o m t(_• rft:'rc•nţă între ca uzele se dezvo l tă paralel, fi ecc1rt:· d1�pi n zând de psihof!:ic rrop o\: a duitd de \.Y u n d t " , (\1.

"ca u z a litate psih ică " . Pentru d

ca uzaJ ita1.e şi în lumed fizică şi in. lumec1 psihi că , dar fă ră s<l e\ iste cel o r d o u[l t lr d i n i . . . cele dou<4 Sl?ri i de �cnomene

p ropr i il e lui

C<l.U.!e.

Esle dPctrina paraielism ului

o

Ba rbdtio. ln trodllcf ton !? la ps.t rclwh\�;;ie e.\p,'rol11-'!1tale, P a n :-. , l iJ3î , p . 289-290 ) .

21


Este ideea sin tezei creatoare în via ţa conş tiinţei ş i în viaţa psihic în genere, idee care dornină psihologia lui Wund t, având la bază 1 înţelegere a deosebirii cali tative între baza fiziologică şi faptul psihic c atare. Prin sinteza crea toare se explică şi teoria ap ercepţiei, considera tă c piesa esenţială a contribuţiei lui \Nund t în psihologie. Această teorie est to todată un răspuns la concepţia asoci aţionis tă şi o bază voluntaris1nului în concepţia despre viaţa psihică . Apercepţia este în esenţă funcţia psihică ce ri dică un conţinut d conştiinţă p ână la clarita tea deplină, un rol imp ortant jucându-1 ac a tentia ca forma activă a vointei. Prin anerceptie se explică directionare ' ' rasociaţiilor p sihice şi producerea funcţiilor intelec tuale superioare. Pri1 aceasta însă voin ţa devine funcţia centrală a vieţii psihice. Wund t însu� scrie: " nici o gândire fără conţinut de reprezentare, nici un conţinut d reprezentare fără impulsul sentimentului, niCI un impuls a sentin1entului fără orien tarea voinţei"; ca urmare, voinţa "poate s valoreze ca un fap t psihic general " 1 5 . Wund t consideră astfel că actul impulsiv este baza tu turo proceselor psihice. �Jn impuls, - scrie el - ca un proces fundamental p care-i întâln im pe toate trep tele, sunt cuprinse tocmai toate elementelE care se regăsesc în procesele de conş tiinţă rnai înalte şi care izvorasc diJ legătu ra şi diferenţierea impulsurj lor"16. De fap t, încă în epoca lui Wundt, se recunoştea că el " est întemeie toru l adevărat al psihologiei experimentale, aşa cum el este d asen1enea pr imul care, cu deplină conştiinţă şi în mod consecvent, echival a t p sihologia cu o ştiinţă a naturii, a făcut-o ştiinţă de-sinE stătătoare/' 17. " Pe terenul principa l al psihologiei individuale, \'\/ und t trans p us însă primul experimentut a perfecţionat, cu ajutorul elevilo săi, o sumă de n1etode experirnentale şi a eliberat psihologia d prejudecăţile ei a tât 1n etafizice, cât şi fiziologic e " 18 . Aşa se justi fică şi forrnub lui Wirth "zuriick zu \Vund t'-' şi tez lui Wundt după care psihulogi a ar fi " fund amentul com un al tuturu ştiin ţelor spiritului " , după " principiul aprecierii subiective " . " Psihologi 1

1:> \V. \Vund t, Op . Cit. , lo

28, 3 1 .

\V. \\'u n dt, Systcm dcr ?hilosophie; Zweiter Band, p . 165.

17 R. 18

p.

Eislcr,

1

W vVwzdts Pliilosophie wzd Psydzologic, Johann Ambrosius Barth,

lbidcm, p. 30 .

22

Leipzig,

1902, p. 29.


experim entală pe d e o p arte, psihologia popoarelor

pe

de altă parte,

sunt cele două înfă p tuiri ale noii psiholo gii" 19. 3.

Întru c ât

la Wundt psihologia treb uie

pregătire pentru

să fie

�ilosofie, teoria cunoaş terii şi etică, iar mod ul de 1nţelegere psihol ogic s trăbate di sciplinele filosofice şi pune în pericol maniera lor logi că �� ropri e,

VVundt d evine reprezen tantul

psihologismul u i . El transformă,

je fap t, p s i hol ogi a şi n1etodele ei într-un fel de panc.lceu, a d op t ă 1naniera p sihologistă

ca mod alita te generală filosofică .

Este tocmai temelia elab orări i sisten1ului s ă u de i n duc ti v a "

a

şi

con ce p ţj ei

fi l o so fi ei � hinţifice"

şi

d e s pr e

sistemul

ş tiinţel or

şi

"me tafizică "sisten1ul

raporturile din tre ele.

ce es te fil osofia, - �cr:e \Vund t - c u greu se poate găsi un răspuns universal-valabil din cupnnsul a ceea ce s-a nun1.it iil osofie în d i fe ri te tirnp uri şi în di ferite sisteme . . . ()ri cc1 t de 1nultiforn1 şi " La în trebarea,

c ontradictoriu ar fi însă tab loul ne care ni- l o feră c o ntin u tul fi los(Jfiei l

1

pe atât de concordant ap are to t uşi ::cap ul pe care filosofia l-a năzuit, când în rnnd expres, când tacit. El constă p re t u tind en i în strângerea cu noştinţelor noastre pa rtic ula re într·-o '-· o nccpţie despre lume şi 7_1iL1ţă care sti sa tisfadî exigen ţcle intelectu l u i şi nevoii!! d upă Cl) n d i ţiile d ezY ol tări i ei i s tor i ce ,

:"nim ;i" . . 2n "N egreşit că nu n umoi filosofi a singu ră cau�ă să a t i n gă aces t .

scop , şi el nu

este, de aceea,. suficien t pentru

determinarea concep tului

ei. Exista alte d o uă rn ari dcnnenii de activi tăţj sp iri tLule o1nen e�ti, c a r e

năzuin�ă . U n ul es te rd ig;a , care preced ă filosofi a ca o conce pţie despre lunle n1.a1 mult s a u rnai p uţin închegată . Cel alalt este a lcatuit din domen iile cu noşti n ţelor particu lari!, care s--aa rarnificat d in fil osofie în fonne de ş tiln ţe part iculdre, şi, in dec ursul timpul ui, au dobândit alături de ea o tot tnai n1are independe nţ{l. În aces te două don1 en1i ale vieţi i spiri tua1e filosofia oc u p ă o p o ziţi e în n1 u l te privinţe nesigură, când ali n. tă cu ele, când a tacând u-se reciproc "2 1 • Aşa cum s--a ob serYa t vVund t nu concepe filoso fia ca f u nd am e nt :'e

unesc total �au

par ţidl

cu t� a

în

aceec1şi

c.l ştiinţel or pozitive specialt�, adică respinge atitud inea apriori stă în

. ..., [dnv...m d Ki.m i g,

\V. lYu n :it. S!'iil(' Pl11 lusop1 1 ic tllld Psycl:clogie, fr . Frommon' n:;; Veriag,

Stu ttt:�<:H t, 1 90 1 , p. 1 � 0 . 2 o W . \.Y\md l , S t;::.ti'm (fer Plnios,J(hie, !, p . 1 . � � Iimiem, �' · 2 .

23


C()nstrucţia ştiinţelor. Cu to tul invers, filosofia , după el, "trebuie să pornească de la datele ştii11 ţelor poz] tive, şi să ţină pern1anent contact cu ele . . . Problemele filosofiei sun t pre gă ti te de ştiinţele speciale, şi ea treb uie să d ucă n1ai dep ..1 r te l u c ra re a acest<.wa . . . să exa m ineze toa te problen1ele ştiin ţelor speciale la lu m i na problc:me!or generale priv i n d L� tuwştin ţa u ma ru'i şi în scopul de a construi o metafizicâ'122. Wund t se fereş te de alunecarea în pozi tivism şi to tod ata caută Si.� evite sc opuri l e pur in telectuali ste ale concepţiilor speculab ve moderne, acce:n tuâ.nd , în mani eră romantica, latura afectivă a f unctionalitătii filosofiei. ' ' �1ai în tâi; Wundt d eosebeşte fil osofia de religie. Anali zâncl în mod i:-- t\Jric raporturile între Lele două forrne ale culturii, autorul constată că în rel igie ,, interesul cJ fectiv" do mină pe cel raţional, fă ră să renun ţe la acesta d!.n urm ă . "Religia - preciza \Vund t -- nu vrea să ajung ă ntHnai la un scop ultim al l umi i, care să dea o valoare durabHă \'ieţii un1ane; ea m-:ti caută să făurească şi tm tablou exterior despre lutne, care să facă inteli gibilă legătura fenomenelor na tur ale. De aceea, orice religie se î1npleteşte la începi.l.t cu o mi tologie a naturii . . . Filosofia se rid ică in mo1nentul în care începe să se deosebească in teresul teoretic de cel P' a etic, cel i n telectual de cel religios. Odată cu lupta împotriva rehgiilc'r populare începe d ar filosofia"23 . A utorul sesizP.ază astfel complexi ta tea culturi lor primitive şi prezintă filosofia ca pe un moment de diferenţiere a "interesului teore tic'·, care era, la începu t, amestecat cu cel " prac tic " , adică afec tiv. Mai tnul t, Wund t constată \ă " i n teres u l " afectiY s-a păstrat în mul te sistem e fi losofice. Vvundt descrie aci unele cond iţii reale ale naşterii şi a utonomizării discursului filosofic şi, ceea ce e pozj tiv, sesizează opoziţia fa ţă de metafizica constitutivă religiilor pritnitive şi constih1tivă religiei în genere. Căci este eYident că orice religie are la bază o anu1ne Welta nscha ttzt 11g.

Wundt concepe spiritul uman ca unita r; el crede că nevoia concep ţiei raţionale şi cea a credinţei au izvorât deod ată din spiri tul um a n . Ca urmare: concluzia că filosofia ,,.trebuie să facă loc gândirii religi oa s e şi acţiunii în universalitatea exteriorizărilor utnane"24 . 2'L I. Nisi peanu, Op . Cit., p. 29 1 .

2::; W . VVundL Systern der Ph ilosaphie, I, p .

2-1

Tbidem, p. 3 .

2. 24


!vlul t

mai i n teresantă este înţel�gerea de către Wu nd t a rap orturilor dintre filosofie şi ştiinţe, de fapt, d i n tre sistem ul ş tiinţel or şi "sisten1 ul filosofiei ştiinţifice'-' : El explică pe larg cum s-au născut ştiinţel2 sp eciale din nevoia de explicare rzaturalâ a fen otnenelor, precizâD cl că . p orni n d de la sep ararea "in teresului teoretic" de cel ,, p ra cti c '' , et1co-rel igios, a av u t loc o d iferen ţiere �i o speci alizare a interesului teoretic. \Vund t sesizează că fenornenul s e p a ră rii ştiinţell)r e n1o d er n şi este legat mai întâi d e r e na şte rea unei gândiri independen te, deci în e l iber a reu filosofiei de d omi nn. ţia teologiei" ŞI, în al doilea re:� nd , de "independenţa pe care din par tea lor şi-o cuceresc dorneniile ş t ii n ţifi ce par ticulare fa ţă d e fil o s o fie şi, în legă tură cu a c e a s ta, de di vizarea progrescîndă a muncii ştiinţifice"23. C u toată aceastii separaţie cred e Wundt fi losofia este rr'..ereu necesară. A ceasta întruc â t , fie c a re ş tiinţă urmăreşte uni t atea în contex tul cunoaşterij . _N ici un rezultat nu valorează Cel garan tat a tâta vreme c.:lt eJ nu este adu:-: în concordanţă, nu nurnai la dotneniul special de fa p te, la care se raportează, c i şi cu rezul ta tele dobflndite din alte părţi . A ceastă exigen ţă d up� un c o n tex t lipsit de co ntra di c ţi e nu se opreşte în mod nd tural în faţa graniţelor domeniului de n1uncă p artic ular : �i rezul tatele diferitelor domenii şi concepţ.iile generale, dominante în ele, treb uie, in ultimă instan ţă să nu se con trazică între "

-

-

,

ele"2h.

" N ici o d is c iplin ă sp e c i ală nu se lasă se p ara tă c u t o t u l de s i sten1 ul t o ta l al cuno0şterii omeneşti şi proble1nele fund amentale ale acesteia din urmă intră p ână la sfârşit in toate d onl_eniile, fiind sa u

independente de rezu ltatele ob ţinu te în aceste d omenii, sau valori ficând influen ţa pe c a r e o exerci tă principiile mai generale asupra celor mai spedale "27. Există pr e c iz e a z ă V/und t probleme " c are se afla în afa ră de d omeniile particul are , care trebuie să revină unei ş tiin ţe 1nai gener ale, JYâ.nd ca ob i e c t propriu ill ei legile cunoaşterii orneneşti şi problemele

în ele

·-

-

2" IN . \V u n d t E i n lettu 11g in die Philosophic, 8. Aufl . .- A . Kri:>ner, StLlttgJ.rt, 1 920, p. 1 2- 1 3. 2(, 27

Ibtdcm, p . 1 6 .

Ib idem , p. 1 7.

25


cele mai ge ner a le ale cunoştinţei, ce st a u în ] e gătură cu aceste le g i " 2 8 . Cu ao:�asta W und t ajunge la "o determinare conce p tu a l a a filos ofiei " faţă d e tota litatea ştiinţel or. "Filo:-;ofia - scrie el - este ş tiinţa u n i"uersalli care are să u ncascâ fn tr-un sistem lipsit de contradicţii cunoştinţele 111 1jlocite de âitre ştiin ţele pa rticular� ş i să reduâi metodrlc generale fo los it e de ştiinţii ş i presupoziţiile c u n oa ş terii la principiile lor"29.

Bazându-se pe rezultatele ş tii nţel or p articulare, filosofi8 este, ea însăşi ştiinţifică. Fil o sofia " nu es te fund amentul ştiinţelor particulare, ci ea le are pe a c este a drep t fun d ame nt" ; jntru c â t filosofi a în sensul aces tei teme treb uie să năzuiască să d uc;.1 mai departe şi să desăvârşească mw·Ka ş ti inţe lor partic ulare, e s te ea îns ăş i filosofie ş tiinţifică "·'0. Pe aceste temeiur i , Wund t tre c e la o clasificar�' a şt iin ţel or şi a fj losohei ş t i inţi fi c e , elaborând prin comparaţie două sis teme diferite: du p ă Wund t,

sis temul ş t iinţelor şi sistemul filosofiei.

Wund t c ons i d eră că " clasi fi c area ştiinţel o r es te o temă a utentic filosofică", şi ia în considerare "cele trei do1nenii ale ştii n ţelor parti culare ", anutne: matem a tic a , ştiinţele naturii şi ş ti inţe le spiritul11P 1 . " "Ştiinţelor formal e sau matematice'' li se opun " ş tiinţele reale , care s tu d i ază ob iec te le e xpe rienţei după formă şi conţinut, şi se împ a r t în: ştiin ţe l e na turii şi ş tiin ţele spiritului. Î n ştiinţele n a turii " sunt cuprinse: ştiinţe care cercetează " p rocesele na turi i (dinatnica generală, fizica, chimi a ); ştiin ţe care cercetează obiectele naturii (as tronomia, geo g ra f i a , istoria natural ă ) . "Ştiinţele sp i ri tu l ui " se ramifică în: ştiinţele proc e s el o r p s ihic e (psihol ogia şi don1 eniile ei ap licate : p siholo gi a anirnală, psihologia copilului, psihologia popoarelor; ps ih olog ia este baza tuturor ştiin ţelor spirit ului), şti inţe l e produselor spiri tului prin p r o ce s el e sa le (fil o logia , ca ş tiinţt; ge nera lii a produselor sp irit u l u i; econon1ia; po li tica ; d reptul; teori a religiei, teoria artei; metodologia specială a ştiinţelor)32. Între " ştiinţele proceselor p s ihice " şi " ş tiin ţele produselo1 sp i r it ului " se află a n tropologia şi etn ol ogia , c are st ud i ază r ap o rt u rile vieţi: 2s

lbid.t'm, p . 1 8 .

79 Jbzdem.

:�o \\'. Wur.dt, sy�3 tem, l . p . 9, 1 0 .

3 L \\7• Wunc.it, E in leitu ns , p. 38, 58; �ystem I, p.

3.! W. W u ndt, S_l!stem I , p .

20 .

1 1 - 12. 26


spi rituale cu procesele psihice. \Vund t mai vorbeşte şi de o a treia clas/f a ş tiinţelor sp i r itul u i : cele care cercetează geneza produselor spiritul u i , fiind � ti i nţe istorice generale şi sp eci ale ( biografia şi ist or i ile d iferi telor jon1.enii ) . Autorul 11 u cuprinde în cl a sif i c are : pedagogia (e ap lic a ţie a ?Sihologiei şi a m o ralei filosofice); t eologia (e parte a ştii nţei ge nera l e a religiilor şi e cerceta tă cu aj u t orul fil ologiei, istoriei şi psihol ogiei ) . ,,Filosofia şti i nţifică" � e împa rte, în pritnul rând, dup ă rap o r turi l e obiectelo r ştiinţelor. În aces t sens ea c nprinde: şt iinţa c u n oa ş terii i studiază geneza conţinutului ş tiin ţe i ) ; ştiin ţa prin cip iilor (s tudiază ştii nţa Jeyeni t�t, legă tura sistematică a principiilor sale)33 . "Ştiinţa cunoştinţei" s e d ivide în: forrnalii (logica) ş i rea/li (is toria c unoştinţei şi teoria cunoştinţei) . Teoria cunoaşterii are d ouă rarnuri : g ene rală (litnitele şi principiile c unoaşteri i) ş i şti1nţa metodelor; împreună cu logica fonna lii , te ori a c unoaşterii alcătuieşte logica în sens !,-z rg, ca cercetare a genezei noţiunilor ştiinţifice pe baza legilor generale ale gândiriF� . ,,Ştiinţa princi p iilor'-' sau " me tafizi c a " se ocupă_ cu studiul d a tel or generale ale ştiinţel or speciale în legă tura lor sistema tic� şi cu sinteza lor intr-un sis tem necontra dictoriu. Ea se împarte în: filosofia ge ne ra lă a na turii (cosm ologia �i b iolo gia ca "rarnuri filosofi ce"); filosofia specială a ma ten1a ticii, a şt i in ţel or şi a ş tiinţelor sp iritului . Wundt ca ută şi ş tiinţe de granLţă ca: filosofi a bi ologiei (care face trecerea J a filo sofia ş ti inţelor spiritului); ps iho l o gi a filosofică (care penni te trecerea la etică, este tică, filosofia religiei) . Prin sintetizarea ac e s tor a din unghi u l de vedere al ev olu ţi e i , filosofia istoriei "caută în sfârşit să dobândească o intuiţie istorică totală a vieţii spiri tuale a o m enirii, pe care să o pună în legă tură cu concep ţia generală despre lume, întemeiată prin celelalte mijlo a ce a.j u tă toarc ale fil osofiei "35 . Desigur, această clasificare complicată, şi care o gl ind e ş te un an umit moment is toric din istoria diferenţierii şti inţe l o r şi în genere a formelor culturii, interesează, în pr i m ul rând, prin incercarea de abordare s is temati că a ş ti i n ţel or şi a disciplinelor filosofice , proble1ne actuale ale dezbaterilor teoretice. Wundt reuşeşte să p rive a scă ştii n ţe le -'3 J� ::� s

Ibide m, p. 22.

fL,idem, p. 2 3 . Ibidem_. p . 24 .

27


şi filosofia ca două sisteme de cercetat. În spiri t ştiinţific, Wundt a

înţeles că orice clasificare rămâne deschisă şi că în structurarea ei dirnensiunea obiectului j oacă un rol de seamă. 4. Toate acestea vor deveni clare însă prin urm (1r1 rea pe scurt a p u nc t ului de vedere al lui Wundt în: logică ;;i teoria cunoaşteri i; me tafi zică; etică; filosofia istoriei şi a culturii. La baza înţelegerii aces tor domeni i se află psihologia în dublu sens : psihologia ind ivid uală şi " psiholobia popoarelor" . C-a alte cuvinte, după cum am disc u tat cortdiţiile formale ale "sis temului filosofiei'', urmează să. reţinem atenţia asupra câtorva aspecte de conţinut ale acestui sis tem. În contex tul complexei sale pregătiri teoretico-�tiinţifice, Wund t încearcă o reconstrucţie a filosofiei pe bazele mai noi ale dezvol tării ştiinţelor exacte, căutând să evite a tât 1naniera speculativă a perioadei 1narilor sisteme, c â t şi mărginirea pozi tivistă, caracterizată prin respingerea unei perspective teoretice. "Wund t - scrie Messer - susţine cu toa tă t ă ria caracterul ştiinţific al fil o s ofă ri i De aceea, d upă el, trebuie mai înt â i pregă tit terenul pentru o fundamentare logico-gnoseologică a concep ţi e i despre lume, adică a metafizicii. Ca sens al cunoaşterii, în ştiinţa na tu rii şi în cea socială, el consideră cuprinderea to t n1ai cotnple tă de către subiectul cunoscător (şi cunoaşterea lui) a lumii reale, existentă ind ependent. P un ct ul său d e \:edere teoretico-gnoseologic pocl te să fie astfel desemnat ca << realism critic» " 36• Concep ţia sa aparţine acelor " metafizici " pentru care " esenţa lu1nii trebuie desemnată d upă esenţa eului", adică a vieţii psihice, care este însă în esenţă (ca şi la Schopenhauer) voinţă; " as tfel el susţine o metafizică voluntaristă, care este totodată monistă " 37. Aceas ta întrucât Wundt crede ca ar putea depăşi dualismul psiho-fizic, dată fiind n ou a sa v1zrune dinan1is tă, ac tualistă (opusă substanţialismului şi asociaţionismul ui) despre psihic . Modalităţi le psihologice sunt, totuşi, dotninante in filosofia lui \V undt; fără ca psih ologia să fie consid erată în mod expres "ştiinţa filosofica fundamentală '', ea străba te, cu metodele şi problemele ei, toate dom eniile filosofiei. Etica, logica şi metafizica toate acestea vor fi .

-

3'' A. \ 1cs�.;er, Gt'sch ic h te da Plt i !LJsop h ,c

19JS, 1�

p. H2 .

7 9.

Jairrh undcrt,.

linddn , p. 8J.

28

R.

Aufl., Qut>lle

und Mey er, L e ipzig,


făcute dependente, în

punc tele esenţiale,

de

mod ul psihologic

de a p u ne

probl emele. 'A/undt este prin aceasta în fa p t adeptul unu i psihologism , desigur, exagera t prin

uniYersalismul lui.

Pe 1a înce p ut ul secolului nostru - observ a T. Vianu - " totul se psihol ogizează, p s ih o l og i a devenind psi hol ogism"; " întregul câmp al cercetă rilor psihol ogice era dominat de rna rea personalitate a l ui Wundt, care făcea să. pr o f i te lucrărHe sale de noile câştiguri ale fiz iologiei moderne şi de me todele experim entale in troduse de că tre Fechner . . . Pdn Wund t, psihologia d e v i n e volunta rism"35. W u nd t, care po a te fi privi t ca "un Arisiotel modern sau ca un Leib niz " 39, se despar te de tradiţii l e metafizicii sp ec ula ti v e , dar nu şi de i d e a l i s mul funciar acesteia. Logica lui \Vundt este în esenţă o exti nd ere a p sihologiei s a l e şi are la bază 1 deea d eosebirii între re pr e ze nhir i şi apercepţia ac tivă, care elaborează corel areCI reprezentărilor individ uale în reprezentări noi. Aşa cun1 am văzut mai sus, apcrcep ţia este un ac t psi h ic sui ge ne ris, însoţi t de un sentimen t de tensiune, ac t ce determină un Inaxinl.lnn de c laritate

în reprezen t ări . c:;B nd irea l og i c ă începe, de

apercep ţi a produce sin teze, care sun t simpla însumare a el e1nentelor.

fapt, nurn Ct i a tunci când a d i c ă nu se lin1 i tează b

cr e a toa r e ,

Wund t însuşi m ărtu risea că " l o g i ca are să d ea socoteal ă despre acele legi ale gânciirii c a re sunt active în c tm o a ş te re a ştiinţifică . . . Prin sus--numita detenninare a c oncep tului ei, îşi ocup ă o p oziţie în tre psihologie: ca ştiinţă universalâ a spiritu lui, şi în tregul c e lo rl a l t e şti inţe teoretice " ·1 0. 1V1enirea logi cii este, după vV un d t, în prim ul rând " tnetod ologică, ea diut5nd să formuleze " regulile general-valalbile

în acest sens , logi ca es te " o ştiinţă normat ivă, ca şi e b ca "t±J . Log ica este astfel înte1n.eia tă psihol ogic şi devine un in d rep tar în re c o n s t r uc ţi a teoriei c un o a ş ter ii şi a t e ori ei şhinţei. "Ten1ele logicii sc rie vVund t - tri rn i t as tfel pe de o parte î na p oi la c er c e t a r e a psihologică,

pentru "1n e todele gândiri i" care se a plică ] a cun oa� terea ştii nţi fic ă;

·;� T. V i a n u ,

juma!,

Cd i t u ra E rni !lescu, ed. A II- a, Bucureşti, 1 9 70, p . 320 .

-�9 O. Kl.i l p e, Dh· Philo:;ophie dcr Berlin, 1 9 1 4 , p. l 0 5 .

Gt'gr'mmrt

in Deu tsch land, 6. Aufl . , B. C. Teubner,

� o \- V . Wu n J l, l..os ik. F w e l lm•'r5uch un�v>: der Pri nzipicn d e r

wtsscns�-lwfflichcr

Erkumt11i:;

Lei pzig­

und der ?v!t'thoden

Forsclnmg, Erster Bc1.!"' d: A llgi'nh-ine Losik l t l l d [rkt'11 1lfn istll!'onc, 4 . Au �l . , F.

Enke, St uttgart, 191 9, p. 1 .

4 1 Ibidem.

29


pe de altă parte conduc la principiile generale ale cun oaşterij şi la modalităţile metodice ale cercetării ştiinţifice . . . logica are nevoie de teoria cunoaşterii pentru fundan1entarea ei şi de teoria me to d ei pentru desă\rârşirea ei"-12. Wund t priveşte cu rezervă şi l ogica formală clasică şi logica " hei!:eliană, deoarece ambele ar veni "în contradic tie cu cerintele ştiintei ; "între aceste două orientări unilaterale se află numai acea tra tare a logicii ca re îşi vede temele ei în dezvoltarea fundam.entelor şi tnetodelor cunoaşterii ştiinţifice "43. O asemenea logică este numai cea în temeiată psihologic sau, cum sp une \V und t, cea care pleacă ,, de la dezvoltarea psihologică a legilor " gând irii ; pe de a l tă parte, log ica şi metafizica sunt "cele două j umă tă ţi ale filosofiei teoretice, Logica este însă acea j umătate, care se află în rela ţia cea n"lai strânsă cu ştiinţele particulare " 44. În concordan ţă cu această concep ţie desp re temeiurile psihologice ale l ogicii şi despre menirea ei metodologico··gnoseologică şi, în tr- un sens 1n ai larg, teoretica-filosofică, vVundt elaborează: a) logica general/f (care studiază: dezvoltarea gândirii; formele gândirii; dezvol tarea cunoaşterii; principiile cunoaşterii); b) logica şt iinţelor exacte (teoria gen erală a metodei; logica 1natematicii; principiile generale şi metodele cercetarii ştiinţifice; dorneniile principale ale cercetării naturii - fizica, chimia, biologia); c) logica şt iinţelor spiritu l u i (fundamentele genera le ale ştiin ţelor spiritului; iogica diferi telor " ştiinţe ale spiritului " - psihologia, filologi a, istoria , sociologia, economia, d reptul; metodele filosofiei). P e ansamblu, Wundt stud iază tnai p uţin logi c a p ură şi mai tnult logica aplica tă ca metodologie a ştiinţelor (rrtatematica, ş tiinţele naturii, "ştiinţele spiritului") şi ca n1etodologi e filosofică. Sernnificati vă este, în acest d in urn1ă sens, ul tima d ivizi une a volum.ului III al Logicii lui Vvundt, di viziune intitulată l/ metodele filosofiei", c a re se încheie cu definirea filosofiei ca " teorie a ştiinţei " : "Ca teorie a ştiinţei - scrie Wundt - a fos t desemnată filosofia încă de către 1.. .1

Fichte 42

1

.

..

1

1

El înţelegea însă prin aceasta o ştiinţă, c are să fie fundamentul

Ibidem, p. 2.

-u l!mfem, i-'· 7, 8. �.,� E1uit.'m . p. 1 1 .

30


tuturor celorlalte . . . O ştiinţă de aces t fel este îns ă un lucru im p o sib il , deoarece îi lips eşte obiectul . . . Teorie

a

ştiinţei p o a te

să fie fi l o s o fi a

d imp o tr i v ă , ea să privească d rep t ei tnetodele şi re z ul t a te l e ş ti i n ţel o r particulare"45 . Este tocmai i d ee a une i r ec ons tr uc ţi i ind uc tive a fi l os o fi ei , ap l ica t ă la una dintre func ţi i l e ei, anume la cea me todologică. Teoria cu noaş terii a l ui Wundt ap are în două e xp u ne ri : în Logica (vol . 1) şi în S istem de filosofie (voi . I). D upă H off d in g în e x p u ne rea din S istem p u n c te l e de ved ere cele m a i decisive sunt foarte clar şi foart e ne t p use în l urnină. \Vun d t exarninează în p r inc ip a l s tadi ile prin care se fac e trecerea de la ,, r e a li sm ul naiv '' la " reali sm ul critic": p e rc epţi a ; in telec tul;

numai într-un alt

sen s, anume ca,

ob iechd pro p r i u al cercetărilor

raţi unea. Cu ac e a sta se

Întrucât, experienţei

trece însă de l a teoria cunoaşterii la

şi a

g ân d i r i i ,

teoria sa a ctn1oaşterii

un criticism

"este

e m ip iric " -l6. vVundt nu ad1ni te însă apriori sm ul în sens

ca

metafizică.

d up ă Wundt, orice c tmo a ş tere rezultă din in terac ţiunea

kantian, ci numai

"dat orlginar"-±7 într-o sintez ă psihologică. ,, Ori c e cunoaş tere - scrie

în formele gâ nd i ri i ; gândiret1 însă nu trebuie în mod necesar să se ra p orteze la c on ţinu tul real d e cunoaş tere"-l8 . De a c i o anu m i t ă concluzie în di r ec ţi a metafiz icii: " vi i to r ul filos ofiei va a p a r ţi ne unui realism i d eal "49. Dată f i ind însă structura psihologistă a gândirii l ui vVrmdt, me tafizicr1 sa ia fonna unui "moni sm volu ntarist. U ni c a ac b vi tate d a tă nouă nemijlocit e s te voinţa noas tră . . . vVund t - se

mişca în

n1_od necesar

Lun-tea externă e s te astfel numai o reprezent?.re, care

se

p r o du ce de

că tr e noi sub infl uenţa al t o r voinţe " 50. Ca şi Ka nt, \Vund t admite

.;.s W. vV undt, Logik, I I I . Band :

Logik cler Ccis!esv.Ji'>sen st.!wften ,

p. 67:-i. S-a observat, pe bună dreptJ te, că

ştiinţifice din

"nu

3. Aufl . , f. En ke, Stuttgart, 1 908,

există un alt t.r<J tat de logică în care metodel e

sit fi e ce rc e ta t e atât de l a rg ca în Log ica lm W un dt . Cu drept cu vânt rnet\)dologia

logi ca

lui

a fos t carJ.c teriza tă

o

ca

Bagd�sar, W. l!Vu ndt, în An to!ogzc filosofietJ,

Şcoalelor. Hucurt'ş b , 1 943, p. 651 ) . 46 R . Eisler, Op. Cit., p . 1 0 8 . \Nundt,

System, I , p. 78. "\Vund t

va

a priorică" (l. 31).

funcţi un lle sa le l o g ice, e� t�.� A lc l'l b y, Buc.1reşti, f . d . , p.

•< dezvolta ta

ediţie

47 P. Petersen, 11\Tilht:'lm Wu ndt r tn d seine Zcit,

45 \V.

însă

Fr.

m e to do log i e en( iclnpedică »" (N.

de :\1 . BZJ gd asar, V. Bogda n, C

:\.inrly, Casa

rromm a n n � Ver l <1 g, Stu t tgart, 1 925, p. 1 4 8 .

S'J.Sţine necl�ntiră. pă rerea că, c e l

Petrovici, Fig :iri ��

'19 \\' . \Y u nd t . [in/citung, p . 397.

puţin ro ţiun.:a

concepfn flosr/zce

cu

t:unf empomnc,

c;o Fr. Llc!Nrwegs Gnmdriss âtT Ge3chiâzte der Plzilosopl:ic, V ie r t e r Teit i 2. Auf l . , Berl i n , 1 923, p . 34 8 . Î n a l t con tex t, aceeaşi !t;crarc r::� ra c teriz�:�aza punc tul de ,·edere a l l u i W un d t ca ".idt>ali�m �p i r i t u c1 l i st (mon ism ide<, J ist)"

�P- 3-+3 ). 31


transcendenţcl

sub

forma

" transcendenta J e :

"ideilor

cosmol ogice,

p siho l ogi ce şi on tologices 1 . Raţiunea devine ş i la Wun dt u n mediu d e salvare a metafizicii, " lumii ca total i tate . Baza acestei

întrucâ t are ca obiect ,,întemeierea

totalită ţi ar constitui- o, după Wtmdt, o unitate d e voi nţă, de activităţi creato a r e .

Metafizica

lui

Wundt

"se

voluntarist

p a r tic ul ar, deosebit de acel individual al lui Leibniz, de cel

prezintă

ca

un

evoluţionis·m

supratemporal transcendent al lui Schelling şi He gel şi de cel natur a li s t al i ui Spence r52 .

l'v1etafizica

devine,

în

felul

aces ta,

o

extindere

a

psihologiei

v olu n ta riste. Wundt însuş1, discutând despre "semnificaţia metafizică a v o in ţe i ' ' ,

scria că lumea este "totalitatea acti vităţi l or de voinţă, care, prin

variaţia autode terminării lor, ordonează activitatea de re p rez en t a re într­ o înlănţu ire de dezvoltări ale unităţilor de voinţă cu vol um dife ri t" 53 .

Pe scurt, după metafizica lui Wund t, lumea este o multitudine de " voinţe in div id uale, care se află laolaltă în interac ţi une . "Monismut wundtian are astfel un caracter voluntarist.

5. Metafizica conduce ne mijlocit la De

fapt,

sistemul

filosofiei,

după

etică şi îşi a flă în ea o întregire.

Wundt,

prelungeşte

"metafizica

generală" într-o m e tafi zi c ă aplicată ca "filosofie a naturii" şi o "filosofie a sp i r itu lui ", ultimele capitol e ale acesteia din urmă tr a tân d "formele de " d ezvoltare ale întregului spi r itul ui şi "dezvol tarea istorică" (istoria , moravurile, r eligia şi intuiţia estetică)54• Este tema unei i storii şi teorii a culturii, pe care Wund t a tr a ta t- o pe larg în a

sa Vălkerpsychologie,

de fapt o întemeiere p si hol ogi s tă a eticii ,

în primul rând, şi a filosofiei istoriei şi filosofiei culturii, în al doilea rând . "Propoziţia «câtă actualitate atâta realitate» răm â ne şi aci măsura valabilă pentru aprecie rea faptelor . . . De aceea, filosofia istoriei, dacă în genere ridică pretenţia să valoreze ca ştiinţă , poa te, în cele din urmă, să fie nurnai

psihologie a p licată"55.

În con s ecin ţă, înainte de a ne referi pe scurt la etica l ui Wundt, precum şi la filosofia sa a istoriei, care constituie ultimul scop al întregi i 51 W. vVu nd t Sys tem, 1, p. 339-436. '52 53 5 -1 55

K. Vnrlănder, Op. Cit., p . 2 1 6 .

\V. Wl ' n dt, System, I, p. 402, V\' . Wundt, System, I I, Ibidem, p. 22 1 .

p.

410.

188-266.

32


sale filosofii, ne vom ()pri la aspectele teoretice a l e mon umen talei opere intitulată se1nnificativ Volkerpsychologie, pe care Vorlănder o numea "porticul eticii " So . Menţionăm to tod aW. că, prin studiul aces tur don1enii, în P5 ihologia pop oarelor şi în lucrări :-,peciale, Wund t ne prezin tă filo';ofia în funcţia de " teorie a bunu rilor " (Giiterlehre)"7, polemizînd, in tr- un anum_it fel, cu direcţia unei fHosofii a valorilor. Şi aceasta întrucât, în sp iri tul său i nductivis t, Wundt dorea o reconstrucţie a aces tor domenii porni nd de la fapte şi nu de la principii generale, de la norme. W und t a milita t " pentru încetăţenirea psihologiei popoarelor în domeniul ştiinţelor umanistice, alături şi ca. o conrpletare a psihologiei diferenţiale şi generole, necesară, după el, nu nuntai �ociologiei, d ar şi etnogra fiei, is toriei c u l turi i etc. " 5l3 _ Ilus tr u l psi hol og rt ela borat o " psihologie a popoarelor''_. care, atât pentru ştiinţa i storiei, cât şi pentru iilosofb istoriei este "ştiinţă fund an1entală", ea înfăţi� ând " o istorie a d ezvoltării psihologice a oineniriilf . l\1area S J idee a unei " psihologii eh1i ce '' este urrn ă toarea: ,,conştiinţa individuală, prin limbă, religi e,. obiceiurile comune ale vieţii şi uzanţele comune es te legată de vi aţa poporului şi chi ar de via ţa u1nanită tii în ansamblu"; existenta. societătii e s te, pentru Wundt, "suportu l indi\·idului chiar atunci când el cred e că se rnişcă în n1aniera cea n1ai au tono m ă "SY_ ,

'

,

Prin aces te teze, ca şi prin ideea unui "suflet colectiv'', Wundt se apunea indi vid ualismului epocii moderne şi totodată curentelor psihologice indivi dualiste din epoca lui. " Psihologia popoarelor" -- considera Wund t - are ca obiec t lin1bajul . mi tul şi mora vurile, domenii care au s ta t multă vreme numai în atenţi a filologiei istori ce, fără să se înţeleagă că e1e prezintă un deosebit interes psihologic; rez ultatele istorice şi etnol ogice ale cercetării asupra dom eniilor aminti te pot să fi e priv ite «ca o ma terie», ca «rezulta tul unui experin1ent»; cercetarea psihologică a acestor d omenii se d i stin ge prin aceea că încearcă să pătrund ă în cunoaş terea lor mai 3b

K. Vor l j n der, Op. Cit., p . 2 1 3.

'7 \:V . \V u n d. t, Finf,'itll lli(, F·

29-37.

;,s �1. l{a lea - T Her-:;en i, Introducere În psihologia socială,

Edit ura şti inţifica, B ucureşti, 1966, p. 226. Alcan, Paris, 1 924, p. 31, 32.

,., H. H\)ffding, Phtfosoplws co ; z tempo mn eine:;, Je cd ition, F

33


completă00. Mai mult, cercetarea psihologi că a aminti telor d omenii se d oved eşte de o m are utili tate şi pentru filologi şi istorici, şi pentru cei care se ocupă cu studiul problemelor "psihologiei fizi ologice" . Psihologia p opoarelor es te o înt r e g i re necesar ă a psihologiei individua l e şi se ocupă cu "cerce tarea acelor evenimente p s ihi ce care se află la baza dezvoltării generale a colec tivi tăţilor umane şi a formării laolal tă a produselor spirituale, produse cu valoare universal valabilă"; ea are în atenţie interacţiunea psihologică, este " o d ezvoltare şi o continuare a psihologiei asupra fenomenelor vieţii colective " 6 1 . Conceptele fundamentale ale "psihologiei popoarelor " sunt "spiritul " poporulu i" (Volksgeist) şi "sufletul poporului (Volksseele) . Ca şi psih ol ogia în genere, " psihologia popoa relor" studiazi " su fletul, nu spiritul; ea este "teoria d e s p re sufletul pop orului şi are st: s t ud i ez e ff acele fen om ene din viaţa popoarelor, care sunt mai m ult sat rnai puţin de natură uni versaJ -valabi lă "6 2. Ca şi istoria, "psihologi.: popoarelor" presupune colec tivitatea "ca pe un individ sup r a o r d ona unită ţii spiri tua le. De aceea, ceea ce creează societatea ca va lor sp i ri tuale de-sine-�tătă toare, care se înrădăcinează în caracteristici}� sufleteş ti ale fiecă r uia (chiar care sunt de un fel specific şi dau vieţi sufletu lui individual veri tabilul său conţinut), fundarnentează � "psihologia popoarelor',.63. Wund t p recizează că este timpul să se renun ţe la punctul d vedere d upă care n1arile personalită ţi ar fi purtătorii istoriei şi să se ia î: consi d er a re viaţa uma nă concretă şi creaţiile ei, care sunt nemijl oc: legate de societate. CăLi limba, mitul şi m o r av uri l e cons ti tuiesc domen obiec tive, care trebuie stud iate tocmai de "psihologia popoarelor". Este evidenta aci o annmită po l e mi c ă cu concepţia raţi o na l is tă istoriei din "epoca luminilor", precum şi cu concep ţiile "prezentiste conterr1 porane lui Wundt. De asemenea, es te implicată în acest conte) şi critica unor concepte Inetafizice ale filosofiei i dealiste a istoriei, cat opera cu (Onceptul de suflet înţeles ca o entita te în sine, invariabilă şi n ---·--------·

liO

\V . \tVu:tdt

---

VNkcrţ1:Jyc.'IO/ogw. Eirze Un tersu:.Jwug der E n t wicklu ns"gesetze

vo11

.\1ytlllls wzd S 1 tte, Er f>ter Ba nd : Oic Sprache, 4 . Aufl., Erster Tei l , Al fred Kbrner, 1 9 2 1 , p. \', VII.

("l i

Ibidenî, e · 1, ':!.

62 Ibidem, p . 1 1 . &3

Ibidem . p . 1 8-19.

34

Spracl

Stuttga


lua în considerare "sufletul poporului " , singurul în concordanţc1 cu conceptul ştiinţific de sufle t elabora t de psihologia experirnentală. Psihologia popoa relor îşi află temele sale în s tudiul comunităţilor urnane, care nu se reduc la o si mplă însumare d e ind ivizi, ci repn:.zintă o unitate ş i o interac ţiune a acestor i ndivizi . Wund t polemizează totoda tă cu psihologia intelectualistă a lui 1-lerb art, care nu permitea o abordare ob iec tivă a domeniului psihologic în genere . Wundt crede că nun1 a i "p sihologi a fiziologică" este aceea care dă pofiibilitatea unei elaborări riguroase a unei ştiinţe cu privire la psihologia colec tivită ţilor. Într-un antuni t sens, preciza et "psihologia popoarel or" este "o psihologie aplica tă " ; "ca şi psihologia individuală, e a este o ştiinţă pur teoretică " , este "o ex tind ere a cercetări i psihologiei la comunitatea socială " 6-i . Psihologia experi mentală şi psihologia popoarelor - scrie W und t, - se află, aşadar, în acelaşi timp în relaţie de p ărţi care se întregesc reciproc şi pes te toate acestea ca ap licare de rnijloace aj utA toare în psihologie ..'t' " . Dorneniile fundamentale ale psihologiei p opoarelor (limbaj ul, mitul şi moravurile) se află într-o interac ţiune, pe terenul mai larg al evol uţiei cul turilor. Wund t însuşi preciza că "m itul cuprinde începutu rile reli giei şi ale artei, iar moravu rile - originile şi formele generale ale dezvol tă ri i dreptului şi culturii "6r>. Cele trei dornenii se leagă de viaţa sociala prin însăşi geneza lor şi totoda tă se află în anumi te rapor turi cu fenon1enele conş tii nţei ind i viduale: limba oglinde�te " lun1ea reprezentărilor o.n1lt lui"; n1itul da un conţinut reprezentărilor din limbaj, conducând la o viziune unitară asupra lumii; moravurile (Sitte) cuprind toa te orientările fundamentale ale voinţei, orientări care trec p este aspectele individuale şi se impun ca norme u niversal-valabile pentru colectivi tate67 . De aci şi necesitatea unei cercetări care să c uprindă: psi hologia l imbajuluC a artei ,. a mitul ui, a religiei , a tnoravurilor şi a culturii60. Psiholog ia p op oa re l or a lui Wundt se integrează în cercetările d e psihologie a colectivităţi lor, care constituie o parte a psihologiei sociale. --- ----------

64

Ibidem, p.

25,

65 Ibidem, p . 36. 66 J bidem . ::.7 hli

26.

Ibidem. p. 37--3S . lbidr'l / 1 , p. 39.

35


El continuă astfel preocup ă ri mai vechi, care au început încă din an tichitate cu I-Ierod o t, Aristotel şi Tacit şi au fost d ezvoltate în epoca n1odernă de f-Ierd er, I-Tegel şi, mai ales, de IYL Lazarus şi H. Steinthal. C u toate că Wundt consideră ca principa.l obiect al psihologiei

sociale mai

ales limba, mitul şi tnoravurile, rămâne esen ţială în sa.

argumentarea lui cu p rivire la existenţa unui su flet colectiv sau spirit comun . Are importanţa, în ac est context, v ia ţa colec tivă, care stă la baza fenon1eneJ or psihice

şi

spi rituaie; Wundt se distanţează as tfel d e teza

psihologiei moderne, care privea natura u n'lană c a pe un produs pur biologic .

După

el,

psihologia

individ uală

treb uie

întregi tt-1

cu

"p sihologi a pop oarel or'' . "Psiholo gia pop oarelor" a lui Wundt reprezintă, des igur, un mon1t!n t de sea1nă în istoria constituirii psj hologiei sociale şi totod ată a filosofiei tnoderne a culturii .

A ş a c utn au subliniat unii comentato ri, \Nundt a fost şi un filosof, şi abi a

în

cad rul psihologismului său universal se poate înţelege sensul p opoarelor " . W undt a încercat sa cuprindă în trea ga

"p s ihologiei

n1 ul tiplici ta te a ştiinţelor un1 ane în forma unui sisten1 uni tar, ac ţi unea sa fiind

con1p arabil ă cu n1 ar ea încercare

a lui f-Iegel de a cuprind e

sistern Qtic ansatnb lul. �tiinţelor un1ane. Filosofia l u i \Vundt apare ca o mare cons tr ucţie un itară .

"În

universalismul său, Wund t aminteşte de

Aris totel şi Leibni z, precutn şi de Hegel, nurna.i că el afirm ă şi mai mul t dimensi unea na turală a lumii "69 . Psihologia a fost însă pen tru Wun d t înainte d e toa te " ş tiinţa fund amentală a spiritului '' , de care depind toate " ştiin ţele particulare ale spiritului " .

În

acest sens el î.şi întregeşte psihologi a in divid uală cu o

a popoarelor", c are împreună alcătuiesc "întregul " psihologie psihologiei " . "Aşa cum psihologia ind ivid uală se preoc upa d e dezvoltarea psihică a conş tiinţei indivi d ua le . . . ps ihologia p opoarelor trebuie

cerce teze îndeap roape acele fenomene generale ale vieţil

sp iritu�1le, care p o t fi explicate numai prin leg a t ura c u colectivita ţile " sp irituale 7n.

b'J W. ::\ ef, Dic Philosopluc Wilhelm Wundts, F. \'l einer, Lopzig, : 9 23, t""l · 2, J2-l .

A uf1 ., F. Enke, Stuttgart, 19C8 . p. în lregi t ,,psiholog ia pnpl )arl' l o r "

70 W. \\/u n d t, Logik, III. Ba nd, 3. lui \\\m dt, Felix

Kr ucge r,

rt.

depăşmd. ':itadiul w und ti a n al studierii culturilor pri m i tive.

36

226. [)\' cu

o

îl'�i.nut

că d iscipolul

p.;, i !-\ ologie a

cultu rii,


6.

Psihologia

te o retic al eticii " 71 .

popoarelor

primul

în

este,

rând ,

"fund amentul

"e tică a fa p t elor" şi constă în m a re pa rte în a n aliza m o ti vel or m o ra l e c a r e a c ţi one ază în ep oca p rez e n tă şi în cercetarea p un c te l or de vedere ge n e ra le d\rora ele li se subord onează. Du p ă vV u n d t , o a c ţi u ne b un ă sau re a se jud e că după rnod ul în ca r e ea E t ica lui Wund t e s te

�Clv orizează

sau

o

împ iedica

dezvoltarea

a

liberă

s pi r i tu a le ,

forţelor

.j ezvolta re care consti t u ie s co p u l ul tim al soc i e tă ţii um ane . Şi în e tic ă / ca

şi în all te dotnen] i , Wund l se s i t ue az ă între �antj an:

sunt

cerinţele n1 o r al e nu

n ici

e rnp i ris rn şi neschimbă toare ,

apriori sn1ul nici a c ţi uni

:ntânlpl1toa.re al e unor Îln p rej urări schh11b ă toare, ci rez ul ta te legice ale

dezvoltă rii spiri tu d l e nniversale, în ra p ort cu nu1n ai

o p arte.

De

aceea,

\Vundt

urm ăreş te:

c)

d e zvo l tar e a c oncep ţiilor morale;

a)

c a re urn a n u l consti tuie

fap tel e

p r 1 n c ipiil e

vieţii

rnorale;

b)

1noral ită ţii . Pe scurt., el m or a le ale vie ţij ", în

:rece la o exatn inare şi a p r ec iere a "d on1eniilor c on te xtu l

dezvol tării

p r ind p a l

al

c e rce tă ri i

genera le

(aşa

vieţii

a

spiritual e,

care

este

sco pu l

o ara tă. Psilz ologia popoa relor) .

cum

1,0

· � he teronomie a sc o p ur i l o r s e naş te p rin acee a că efec tele acţiunilor \·oluntare d ep ă şesc n1otivele voluntare origin are şi produc noi rnotive cu noi e fe c te . :rvrobi lurile acţiunii mor2Je se naEoc tot d e a un a din »

senti111ente, în special d in sen ti m e n tu l

de

To tuşi, a c ţi unea i ns ti nc tiv ă se p o a te ri d ica la

r e sp e c t şi c el d e simpatie.

acţiunea

l i ber•l şi conştientă

supusă m o tiv elor r!:" ţion ale"72 . Acea sta în trucâ t, pentn1

Wund t,

ideea prima tului social u l u i?3 este

cen tra lă 1n sisten1ul eticii. Ca urmare, s t u d i u ! e tic trebuie să trea că

d i nc o lo d e conş tiinţa i nd i vi d u a l ă şi să p ri ve a s c ă " fa p tel e v ieţi i e ti c e " în " contextul "cond i ţiilor p si hice " ale " d ezv ol tării com uni tăţii un1 ane ;

" a st fel , pentru noi as tăzi, alaturi de a nahza p sihol ogică

ind 1 vi d uale,

psihologia

devine

popoarelor

unul

d i n tr e

a

c on ş tii n ţe i

fund a m entele

eticii"7-i . �:

vV. Wu n d t, Ftll ik, TI . B< md. -L Au fl., F. Eî'..ke,

- :z K . Vorlănd.er, Op. C z t . , p . 2 J?,-2 1 - l

Stu ttgnrt,

1 9 1 2, p. 289 .

;-- o. ��\'. \\'und t , E tlzik. Eine Untetsuch u ng der Tntsncht'll u n d Cf'�l'f�f de::. slttirdren LrL,1'11s, 4. Aufl . , Dri tter Bd nd : D1e Prinzipien drr Sittl ichkeit und. die sitt/idw l.dwn:'c'�ebiete, F . 1 9 12, p. 2'-J.

�.; \\'. \Vundt, Etlzik,

?.v\'t.>iter Ba nd: Dic F:ntum..kl u ug dcr �rl tftt·flen 37

Enkt-',

S� uttgart,

Wr'lforrsci ur r ' : n Lgcn, 1 9 1 2, p. 289.


.·\ şa cum rez ul ta d in primul volu n1 al

Eticii,

\Nundt reia, din alt

vedere, bi neînţeles, probl ema i s to riei ra p o r turi lor între principalele forn1e ale cul tu ri i (limbaj, religie, rnorală e tc . ) şi rediscuta interac ţiunea dintre cultu r ă şi moralita te. Î ntr ucâ t la aceste p r obl e me ne­ ani re ferit mai sus, vom retine a te ntia aci asu nra definitiei es en te i s] , ' l ' unghi

de

'

func ţionali tăţii eticii.

În spiritul

p sihoJ ogi sm u l ui său, \Nundt consideră c�\ d ez voltare<:

moralităţii în genere are la baza ,,.legi psiholo g ice"7:1 .

În

ac e st context îş

exp u ne concep ţia d espre etică ca "ş tiinţă a nonnelor " , d espre metodelE

de

şi tetnele eticii. El consid eră că nu ex i s tă o opoziţie între punctul

ved ere normativ şi ce] ex p l ic a tiv şi, ca unnare, ni c i între disciplinei, nonn ati v e şi cele ex p l ic a tive . Consecvent spiri tului sc i en tis t, el admib

va.la_bili t�,. tea nonn a tlvulu i .. d ar şi legătura acestuia cu p lanul fap tel o1 " Toate a c ele reguli, la a căror formulare ajung logica: gr a n1 a tic a , etice

estetica, se b a zează pe fapte; ele nece si tă pentru fi xarea lor o exa m ina r preliminară a ace sto r fapte şi prin ac eas ta normele capătă carac teru l d

general izări d in aceste fap te"76. "De legile na turi i, normele gând irii acţi unii noastre se d eosebPsc în ain te de toa te prin a c ee a că ele nu

p re t i nde sa fi e absolut invariabile

...

pc

Gând urile um an e şi ac ţiuni]

umane sunt d e conceput în neînce ta tul fl ux al dezvoltării. Şi logica : e tic�1, an1bele aces te ştiinţe nonnative origi n a re , nu pot de aceea să m; fac ă nitnic decât sa abst.r a g ă normele din înlăn ţuirea treptelor acesb dezv ol tări"17 . Căci ,, o r d i nea mo rală a lumii înseşi este u na veşnic î d eve n ire, ne desăvîrşi tă"7R. Numai as tfel, preciza vVund t, l o gic a şi eti< pot fi ad rnise ,, c a ştiinţe pro p ri u- zi s norn1ative"; " l og i c a c onsti tuie bai normati vă a ş t i i n ţel o r teoretice, e tica pe aceea a celor pra c tic e " : Norn1ele eticii, spre d eoseb ire de cele ale l ogicii, se referă nemijlocit

voin ţei libere" şi, ca a tare, p resup un o ap re c i e re . Pe s c ur t, 11Inorali t,1 tea este ultimul iz vo r dl concep t ului de nor n1 iar etica es te ştiinţa normativă originară"80 . De a ceea , n1etodele etici i nu p fi cele specula tive, nici cel e em p irice în sensul c l a si c , ci cele p s i ho l o g i c "actele

:::; \-\'. \\'undl, Etll lk, Ers ler Ba nci : Dic Tatsacla' des slttlidlen Lebt'i'15, 5. Aufl ., 1923, p.

70 Jbzdem, p . 2-3 . 77

7f'

Ilndelil, p. -1 .

!bzdenz, p. 5 .

7'-J lh zdon, p . 7 , 8 . so

Ibidem, F ·

9.

38

28 3.


Ele trebuie să p o rnea s c ă de l a ,, f a p t el e vie ţi i e tic e " şi să le

omenirii. "Dorneniile societatea31 . \Vund t reia astfel teza prin1 atu l ui soc ialu lui şi a c o n tex t u lu i cu ltural în care are loc un d ub l u progres: al n'l oralită ţii şi al conce p ţii lor .rno rale . În bune tra diţi i kantiene um dniste, \Vundt crede că ,. ,lucn1l cel rn ai de sean1ă p e nt r u oameni este da toria, iar cel mai m are d i n tr e bunurile c o n tex t ul mai larg

al dezvoltc1 ri i spirituale

privească în

a

princ ipale ale v ieţii etice" sunt: fan1i1 ia, d rep tul, sta tul şi

hnnii es te v oinţa nlorala''82.

A ş a cutn ain v ăzut, sistern ul de etică a lui Vv-und t are la bază dezvoltă rile sale din Ps ihologia popoarelor şi totod!ltă se inrud eşte (a.ş,l cum rec un oaşte Wund t în prefa ţ:1. la ediţia I a F t icii, 1886) cu eb ca i dea­ lisn nll ni �peculativ de la începutul v e a c ul u i al XIX-lea. De asemenea, e tica lui \Nundt u rrne a z a proced eele sale ele reconstr u c ţl e ind uc livă a n1e tafiz:ic i i . "Trei fa p te carac- terizează concepţia etică a l ui Vv u n d t: proce­ darea induc liva în s tabilirea legil o r rnorale, ideea unei evoluţii în viaţa n1orală a on1eniri i . şi, în sfâ rşit, privirea fenom enelor etice din punctul de vedere al psi hologiei so c i a l e nu nu1na1 al celei inchvid u ale "8·' · Este v iz ib i l ă o a n u mi tă îrnb i nare între me toda ernp irică şi cea specula tivA. E s te im p o r ta nt in să că Wund t c au t ă să explice p rogresul moral, şi în genere c ultural, al cnnenirii , in care se oglindeş te " s pi rit ul ti m pu l ui " . Chia r conc ep ţiile f i lo sof i c e şi cele etice sunt produse ale u nei a numite . .

cultu ri d i n tr-o anumi tă epocă.

Ca şi e v ol u tia

n1orală, evolu tia culturală a on1e nirii este IJ entru \t\!und l o op era colec tivă. El încheie cu apriorism ul etic, prezentând norn1ele morale ca rezulta t al e vo l uti ei vîetii n1 o ral e a om enirii, care. la rândul lor, influenţeaza viaţa practice) . Sistemul lui \V und t �e dis tinge, din pu.nct de v e d e re metod ic, prin a ce a stă n ă zu inţă "de a. în1b răţişa to t câmpul experien ţei morale, de a da o a tenţie egală a tât experienţei subj ective cât şi celei ob iec tive"; "p rin n1 etod a şi pri n cuprinsul său, sistemul de etică al lui \Vu nd t e o exp resie i n1p u n �i toare a culturii e ur o p e n e de b sfâ r şitu l veacului al 1 9-lea, şi în d eosebi al c ulturii ,

,

,

1

1

Germani ei protes tan te " H4.. ---- -

'l : 82

------------

lindcm , p . 1 9 W. \V u r. dt,

Uber dcn zuah rhajten Krtl�s, A . Krăner, Lelţvig, Fl14, p . 40. asuprn t>ticii s;ernuwc cnntempnrane, vol. 191 1 , p. 30.

s:; T . Răd u lE>scu-Pogo n e a nu , St urin Carol Gt)bl,

�;.1

lbuiem, p . 223, 28 8 .

39

l:

F:.ticn

lui Wu ndt,


Wun d t pune în evidenţă şi o Y e ri tabil ă teorie a i s to r i e i prin ideea că individul are ca s uport societa tea; individul însă infl uenţează, la rând ul l ui, asupra s o c i et ăţii p r in orientarea gândirii şi a voinţei lui p rop r ii : N oul, aspectul crea tor, provine, d upă \Nund t,. de la indivizi; nu m a i societatea îl .face utilizabil 7. Cu

însă pentru

o

"

p si h ol og i a popoarelor",

evoluţie ul terioară .

s tră i ne de i nfl uen ţa viziunii he g e li en e , deşi Wur1d t, t r a ns po rtând prod uc tivitatea în fiecare dintre indivizi , se afl ă în c ont r a di c ţi e cu m a ni era genera lă de a accentua ,,voinţa globală" . În e s en ţă , orientarea l ui Wund t se încadrează în " spiritul obiectiv" he ge l ia n şi rea fi r mă caracterul obiectiv al c ul tu rii85 , dezvoltându-se astfel intr-o v er i tab i l ă istorie şi teorie a culturii. Ps ihologia popoarelor se a fl ă în centrul fi l os o f i e i lui vVu n d t , dar nu se confund ă cu a c e a s ta . Vol utnul X d i n Vălkerpsychologie c onsti tu i e şi un fel de c onc lu z ie a în t re gi i o p e r e . , , Ps iho l ogi a popoarelor" este d ome ni ul intermed iar între is torie şi etnologie, pe de o p a r te, şi filosofie, pe de altă p a r t e, şi cu aceasta pregătirea n em ij l o c i tă p en tru fi l o s o fi a i s to r i ei . Pen tru Wundt, ,,p s ihol o gi a pop oarelor" este "o p s i h o l ogi e a culturii cu consideraţi i asupra dezvoltării acesteia în ca drul istoriei"86. În esen ţă, "psihol ogia popoarelor şi p siho lo g i a c u l tu r i i s un t c on cep te echi v11l ente"87. Cu ltura şi istoria - p r e c iza Wundt - sunt ,, fo rm e diferite ale fenon1enelor s p i ri tu a le . . . Pr opoz iţi a : ceea ce ap ar ţine istoriei a p ar ţi ne şi c ul turii, şi ceea ce aparţine culturii a p a rţin e şi is toriei, trebuie as tfel să Y a l or e z e ca un p r in c i p i u . . . "88 . Astfel, cel eb r a Vălkerpsychologie a lui \V und t cuprinde germenii u ne i rodnice d ez \roltări nu nu m a i pe l in i a psihologiei sociale, ci şi în d ire c ţi a unei i st o ri i a c u l tur i i şi a u ne i filosofii a culturii, d omina te însă de o concepţie ne or o ma n tic ă psihologistă. Investiga ţiile lui Wund t asupra dimens iunii psihol ogice, prelucrarea teoretică a un e i enorme cantităţi de fa pte, c o nc luz i il e sale cu carac ter utn a n is t şi op t im i s t cu p ri vi re la v ii to rul culturii m o d e rne ră mân însa. rnărt uria gân d i ri i Aces te

K�

teze,

desi gur, nu

sunt

M. l .c1 ndmann, Ku!l"tnpluio�ophir, în Die Phi/osophie

:�r, W. \\' u n d t, V0Jlccrp:;yc/wlo:; z,,, Bj]nd X: Kultur und 87 !11!dem, F· 57.

� .s

l l1zde m , p . 2 1 7

40

im XX. jah rlw wlats,

p. 557. Gescluch tc,

Heinemilnn, 2 . .A.ufl . , E. K lett Verlag, Stuttgart, 1963,

hrsg.

von

f.

A. Kron(�r, Leipzig, 1 920, p. VI.


n1ultilaterale şi profunde a unuia dintre sp ir i te le mari care au acţiona t ] a răspf:tntia dinh·e veacurile al XIX- leu ş i a l XX-leasY . Prin carac terul enciclopedic al formaţiei sale, prin capacitatea de integrare a rezu l tatel or prac ticii, observ<1.ţiei :-;; i cercetării într-o anal iză profund teoretică, vVun dt a lăsa t UflllE' ad ânci în conştiinţa hlosofică contemporană . Opera sa, un a d evărat ce tos idea tic, în deplineşte, pe lnul tiple pl anuri , o fu ncţie de pionierat, de proiectare .?1 profilul u i unor J o n1enii ştiinţifice şi filosofi ce . Fiziologia, p �ihologi a i :1diYid uală �i �ocială, logi ca, teoria c unoaşterii, metafizica (filosofia ca a tare ), etica, iilosofia istonei şj a c u l tu rii - toate a cestea au fos t impulsiona te de creaţia \vundtiană şi de in fluenţa, de răsunetul ei pe p l a n mond i ;1L De fapt, co1nparaţi a cu Aristotel, Leibniz şi .Hegel nu es te deloc exagera tă. Wundt oferă, într-adevă.r, o si nteză, o nouă ,,enciclopedie a ştiinţelor fi losofic e", dar

nu speculativă ca la

1-Iegel , ci construită în

:Spiritul riguros al ştinţei mod erne, axa tă pe cultul teo riei ca atare, d a r �prij in] tă pe fap te, p e cercetarea

dinamicii istor iei ş i vie ţi i s o c i a l e Deşi cu unele carenţe de concepţie sis ten1 a tko-filosofică (id ealismu1 psih ologis t), celebrul psiholog de la Leipzig, oferă exernpl ul rar al unui c az de supraproducţie te(Jretică şi de înnoire id eatică ce determin a ipso i'a cto o restructurare a domenii lor creatiei \ra lorice. Principala înfă ptuire ştiinţifică a lui vVundt răn1âne întemeierea psihologiei experimentale, printr-o restructurc1re a fiziologiei înseşi şi a psihofizicii moşten ită de la Fechner, ceea ce a condus la trt1 nsformarea p s iho logie i 1n.tr-o ştiinţă autonornă. Căci general izarea cerce tării experin1entale de la senzaţie la toa te cel elalte procese psihice şi stud ierea interacţiunii din tre procesele fizice şi cele fiziologice presupun, pe lâ ngă in troducerea unor procedee şi metode specifice (mai ales fi zi o l o gice şi psihometrice, în tratarea vi eţii p s ihi c e ca un dina tnisn1 ) , o concep ţie despre profil ul şi func ţiile p sihologiei şi, implici t, rup tura cu n1ani era specula hvă, cu psihologiile filosofice n1oderne. Eliberarea conceptelor psihologi ei de încărc ă tura me ta fiz ic­ specul o tivă, tra nsformarea p sihologi ei în tr··o ştiinţă exactă a naturii, care s o lici t ă 1năsura şi tratarea n1 ate1natică, detennină o sporire a va lenţelor .

'

S'J

�v1 a i pe la rg despre

r1SZ1JO!ogia SOCJI1fii, în

sem nifica ţi ei

Studii df'

Bucu reş ti, 1 974, p . 1 2.5- 1 39.

isfonc

Ps1Jwlog ici popoarelor a -:;Q vedpa: Al. 11ob.x, Wtmdt �i jllosojif'i llniz•ersnlc, vo i r v, Li i t u r<1 AccKit'mici R.S.R.,

a

41


e x p l i c a tiv e şi ap l icati ve ale a cestei ştiinţe, integ ra re a ei în p ro c e sul

ct

to tul modern al ab o r dăr i i sis tema ti ce. Co n cep ţi a actuali stă şi d i n am i sti " " c auz a li t ăţi i actuale , a l egită ţii o

asupra p roce s elo r p s i h i ce, de fini re a

d om i nă viaţa p s ihi că , în ţele ge r ea acesteia ca o "creş tere de v a lo r i" , ca

<

"sinteză c re a t o a r e '' ( teoria apercep ţiei) cons ti tuie , cu toată teza prima tulu v o i n ţe i (pe care \V und t a de zv o lta t - o într-un volun tarism) , verit abi l� restruc turări în p s i hol o gi a m o d e rn ă . Se

a d au gă

la

a cestea,

d es i gu r, rema rcabilele c ontr ib uţi i

al,

Psihologiei popoa relor în is toria în tem eie ri i p s ihol o gi ei sociale, fără de ca r'

nu p oate fi înţeleasă nici etica şi nici prob l em a tic a de b ază a ş tii nţel o umane. Şi în d o m eni ul psihologiei so ci ale, vVtmdt a î n t re pr i ns elib erare co ncepte lo r de sp ecul a ţie şi a introdus s p iritul realist-scientist, c a r e influenţa t apoi utilizarea " p s iho logiei p o poar e lo r " în înterneiere s o c i o logi e i, fi losofiei istoriei, i sto rie i şi teoriei cul t u r i i . Wundt a impus, contrar individ ualismului tn odern, idee p r i ma tul u i socia lului , al vieţii p o p o a rel o r şi al colectivităţilor umane î genere. Totodata, \Vund t a întreprins cercetarea istorici şi s i s t e ma tic ă unor forme fund amen tale ale culturii, ceea c e a i n fl uenţat şi elaborăriJ sale lugice, fi l oso fi ce şi etice, în toate acestea a si g Luând u-se prin1a h

faptului, abordare a tnu ltila t e r a lă obiec tivă, sp i r i tu l de rigurozitate

,

prosp ec tare, în ciuda, d e s i g u r , a unui anurnit reduc ţionisn1, s p ecif

"p sihologism ului

universal "

(de

c a re

vorbesc,

pe

bună

d re p tat,

con1en ta torii lui W tmd t) .

Si s t ematica ş ti i n ţel o r şi " sistemul fi l o s o f ie i ştiinţifice", elaboră ce d omi na creaţia wund tiană, sunt edifica toare în sens ul p r ec i z ă rilor c

n1ai sus . Căci persistă la a u to rul Psihologiei popoarelor pern1anentă in tre ab ord area sis te n1a ti c ă , cu d es c hi d e r ile

o contradicţ ei v erita bi le,

red ucţionismul de tip psihologi st, cu care s - a u răfuit a p o i şcoli ' neokantianismul şi fenomeno!ogia. Remarcabil e r ă n1 ân, desigur, a nalizele asup ra genezei fi l o s o fi ca fonnă a c u l t urii şi a s u p ra altor fonne ( ş ti in ţa, rel igia), precun1 conceperea raporturilor între ştiinţe şi filosofie c a rap orturi ( d e faţ

in terr aporturi) între sis tetne cu valoare explica tivă şi aplica tivă diferit Nic.i n u poate să nu a tragă

a tenţi a

această teză, as tăzi, când se put

problen1C't unei r e c: o ns tru c ţi i rigu roa se în teor ia c l a sif icări i şt i inţe l or,

d i sciplinelor fil osofice (fundantentale şi aplicate) şi, într-un plan m 42


larg,

anali zei

a

şi

definirii

func ţi onalitaţilor

s pec i fice

filosofiei

şi

discursului teore tico-filosofic . I)esigur,

dinc olo

de

dificultăţile

ei

voluntari ste,

concep ţia

\vundliană asupra logicii , teoriei cunoaşteri i, n1etafizicii, ontologiei

şi

teoriei cJ.tegorii lor n1eri tă să fie exa1ninată cu a te nţi e şi apreciată în n1od n u anţa t .

Căci să ne gând in1, totuşi, că tratarea din p unct de vedere

psihologic a actelor cogni tive a a\·ut în epocă şi un sens pozitiv, nu pur şi simplu de replică la speculaţie şi idealismul cons tructivis t, ci de analiză exigentă a bazelor "rea le " ale gândirii şi, în genere, a] e "spiritul u i " .

()

c r iti c ă

jus tifi c a tă

a

idealismului

specula ti v

contracarează,

to tuşi/ riz i u nea psih ologizan tă d in logica şi teoria cuno a ş terii ale lui VVund t.

Pe de <1 l tă par te, analiza minuţioasă a

ra porturilor dintre

cogni th· şi normativ ră mâne o piesă de rezistenţă a Logicii lui \V un d t şi, asociată cu elaborările sale m e to d ol ogi c e .. în deosebi cu id eea unei " logici " a ştiinţelor spiritului , a produs o antunită deschidere în gândirea v e a c ul u i

nostru,

în

planul

mai

larg

al

definirii

şi

au tonomizări i

don1enli lor teoretice, al unei reconstrucţii în filos ofie . Cercetând cu a tenţie opera l ui Wund t şi

constatând

ca rac terul ei

complex, cu rnul tiple valenţe p rospec tive, eş ti înd em n e1 t pa rcă să te

gândeşti

ce

Cir

fi

în semna t,

în

pl anul

concepţiei

înd epărtarea

de

psihologism/ e l iberarea d e red uc ţionismul psihologis t ! Ş i a şa cum este, creaţi a_ \\'und tiană răn1.âne însă re m ar c abil ă ş i, oricând, pri J ej de reflecţie teore bcc1 construc tivă, o deschidere în filosofia con ten1porană în genere.

43


PEIRCE: SEMIOTICĂ ŞI FILOSOFIE 1 . Î nrudi t cu empirismul şi pozitivisn1 ul, pragma tismul reprezintă, înai!1te de to ate, o reacţie în1potriva teoriilor raţionalis te . "El se ridică în1potriva

no ţi unii

ra ţi onaliste

de

(<real ita te»,

î n ţeleasă ca

noţiune

corespon d en tă adevărului absolut, ca ceva a d ică inflexibil, imu abil,

După

mort.

fil osofia

pragn1ati s tă,

realitatea

este

un

proces

în

perman�n tă şi p lină desfăşurare, un curs varia t şi v ariabil de fapte şi întâtnp lări, ce nu poa te intra în conţinutul, v eşnic identic cu el însu şi, al unei noţiuni abstracte " 1 .

Prl1gmatis1n ul; conc;; i clera James, este ne

o

orientare care ,,urmăreş te

.1 b a tă pri v irile de la tot ceea ce este primo rd ial, principiu,

categorie, necesi ta tea pre s upusă pentru a le întoarce c ă tre rezul ta te, consecinţe, fap t e " 2 . Aşa ctun s-a observa t, ,.,cel ma.i grav reproş ce s-a r p utea adresa teori ei l ui James este lipsa de cl aritate: totul la el este confund a t - ideea şi j ud ec a ta, semnificaţia şi semnul, ins trtnnentul şi acţi unea . Da r ceea

ce este şi mai grav încă, este idt!ntificarea, făr �

amb iguitate de acea stă d a tă, a adevărului cu s uccf's ul în ţeles ca unitate prac tică"3. Pragtna tismul ap are ca "pragma tici�: m" ( Peirce ) , c.1 . , u n1anisrn" (F. C . S . Schiller) şi " instrumen talism " (J. Dewey). Relati vismul concep ţiei pragrnatiste iese în eviden ţă însă teză de

bază :

în

toate variantele prin urmă toarea

adevărul unei idei se creează în procesul verificării ei, ceea

ce denotă identificarea plan ului adevi'irul u i cu cel al conştii n tci adevărului, al asim.ilă rii prin c unoaş tere a adevărul ui . 2. Î n temeietorul pragma tismului, a fos t, fără îndoial ă , Ch ar1 es Sanders Peirce

(1 839- 191 4)-l,

în acelaşi timp însă un ma re ma ten1 a tician

uuw:; tin ţci, ed. a l l-c1 , Casa Şcoalelor, Bu cureşti, 1 944, p . 233. James, Le Prngmattsme, Flam ari on, Paris, 1 912, p . 64. 3 G. Deledc1 1 l e, J-listoire dt- In Philosophic amcncaine, P. U.F. , Pa ris, 1 9 54, p . 3 2 . 4 Lucrări PrinClpale: [m/idâcil larea cred m ţei (f h e Fixation of Relief î n "Populnr S c iencr lvfmmth ly", voi X I I , 1 977); Cum sti F1cem clare idezle noastre (How to .Hoke our Jdc(l5 C!enr, în "Popular Science Momrthl�t", \'O l . X I II, 1 878); S tudii de logzcii (Studies in Log zc, 1 88 3 ) ; Lxa m i u mca dodm zez despre necesitate (7 /zc Doctrine of i\'eccszty Exa m z l l ed, "Monbt", 11, 1 892); Pr1 1gmal icâ şz F·agmatz:;; m ' N. Bagdllsar, TeLH'il7

2 \\'.

44


şi lo g i ci a n, p a r tic i p an t la elaborarea l o gi c i i re l a �il or şi a u to r u l primei fo rm u l ă r i remarcabile a problematicii sem io ti c i i . Este semnificativ că, în is to r i a logid i, lui P e irc e i se atribuie " una din tre cele mai bune form ulări" cu p ri vire la avantajul calculului logic5• Numele de " prag1na tism " - p rec iz a Jan1es - vine de la cuvântul grecesc TTparJ.!a (ac ţi une). "ln 1 8 78, p ri n Ch . Peirce, acest c uv â nt şi - a făcut

apariţia pen t ru

. .Ho"Lc

I'

prima d a tă în filosofie, într-un articol inti tulat

to A1ake our Idcas Clear» . Peir c e , d upă ce

a

a finn a t că credinţele

no a s tre sunt, în realita te , reguli pentru acţiune, susţinea C'ă, p e n tr u a

dezvolta c on ţi nu tul unei idei, aj u nge dacă determinăm conduHa p e care

setnnificaţia ei pentru noi nu constă în altceva; pe n tr u a ob ţine o p erfec tă claritate în id e i l e cu p r iv ire la un ob i e c t trebuie consid erate efectele de ord i n prac tic pe cu.re credem di ele le con1p ortă, in1pr esi ile p e care trebuie să l e aş teptăm, r�acţi ile pentru c are t r eb u i e să u

p o a te susci ta:

fitn

ga �a " n .

Peirce ră.rnâne o personalitate p ut e r nic a i n istoria

cugetării. Aşa c um înze�tra te

l a iveală .

s-a

observ at, Peirce

ua

f()s t

una

ş tiinţei şi a

d i n t r e cele mai

minţi şi d i n tr e cei mai c re a tivi fi1osofi pe c a r e ;\merica i- a da t Deşi scrierile sale sunt adesea ob scure şi d ezorg a niza te, el o

sunt sclip i toare în. vi rtuozita tea lor filosotică"7. A u to r al principiului pra gn1 a tisrn ul u i - ,.prindpiuJ lui Pei rce" (cum se spune a desea ) - şi

( Prngr11 a tic :n7 d Pragmni15m, în : Dicfionnry of Phi/o:::opl;y and Psyclwlo,��l, cd. Ja me� B<d d \,·in, Vl)l Pmgmntfsm (în codru l st udiul u i ma1 larg: Wha t Pragt-r'tatisrn is. " M•.>nist", X V , "} l)Q5) \1enţinnăm că opera lui Peirce a a pă ru t ma i mult post�.un : Cu!!.'ded Pn,tlfrs c�f Ch . �. Pch\:e ·y n l :-- , 1-'-,' f , cd . by Ch,uh.�s I-Ll.r� shome and Pau] Weiss; \'ol'i. VJ I - Vlll, cei. by i\.. V\' . B u rks, C1 m bnd gc: H:.HT:ud U n ive tsi ty l?ress, l931 - I 9:=i8); Chance, Lt rcr; 17 ' 1 1 ! L.og1c ( 1 023, ed . 2a 1 956); Tl;r' Pil f!o,;;opli_ti of Pc'I rce; St:'l:'cft'd lo\'riting..., (Ju�tus Buch\er . L'd . :\ . Y ... 1 940); Ch. S .

2. 1 902);

Pt>i rce: E:ssays

m

the

Plzilrr;;oplry of Sci,,�zce (Vi.ncent Tom as, N .

Y., 1 9 :=j7);

Folues in

a

Llll h:er:;e

of

ediţia : ,,\Vork<' (în 120 volume) a u a pă rut pri mele 2':! . Asupra lui Peirce: M. :\. Thomson, Thc Pragmatic Philo�ophy of Ch. S. Ptit"ct: ( 1 953); J. V . Kempski , C h . S . Pein-c und der Prasmatismus ( 1 952); I'vl. \1urphy, The D.·uelopmenf. of Peirc�?'s Pllilosopliy (1961 ); ]. \.1clvit reircc i pragmatism (1 968); K. O. Apel, Da Denh.wg z.•on Pt'1rce (1 975). " J . M. Bochenski, Formale Lo:<ik, Ka rl, Alber, Freibur g-M l.i.nchen, 1 9�6, p. 32 7. 6 \V. Jar.1es, 1.-t' pragmati::: flu', p. 57-58. Pei rce în.,uşi spunea: "ide(;'a pe care ne-o t1 cem despr� ceva este idPe·a d�ctelnr l ui sensibile" (Chance, Love a11d Logic, C. Braziller, :\e\v York, 1 9 =i6, p. 45). 7 P . K u riL:, Char!c:;; Sa ndt'rs Pciru·, în vol . : Amerzcan P!rilvsor.�l:y in tflc' 7 wc1die�h Cen t t 1 ry, Ed ; ted by Pcw l K urz, The ;\1 a c.\fi \ l ,m Company Ud., Londun, 1 966, p. 45. Menţionam că în aces t vol u m , au torul citat o feră o -mtolohie scmnificc� tivă d i !1.: Collecf:t.>â Papt'rs. Chr u w· (Ph . Vie1wr, 1 958) . Din

45


totodată al unor contribuţii maj ore în se1niotică şi în logi c�i., .Peirce este "unu l d intre t:ei mai contrad i c torii, dintre cei care Este de re ţin u t că

"

au

scris filosofie"R.

p r inc i p i ul pragm atismului" nu este su ficient

de clar form u l a t, şi de aci izvoră sc dificul tăţile. Ia tă c â teva formulări : "ideea noas tră des pre orice lucru este ideea noas tră despre efectele lui

sensibile "; "să considerăm ce efecte, care ar putea avea legături p rac tice in1a gin ab ile, ne i ma ginăm că are obiectul ideii noastre. A tunci ideea aces tor efec te e5te tota li ta tea ideii noa s tre despre ob iect"9. Este ad evărat

ca Peirce insu şi spunea că

pragn1atismul "nă zui eşte spre ceea ce

idealiş tii nun1 esc bunul simţ naiv, către antro p omorfistn " 10 .

in se1niotidi s e leagă dt: 1 ) elaborarea tezei despre "na tura triadică" a semnelor; 2� o tipologi e a sen1nt: lor şi a sistemelor de sentne; 3) anal iza iconici tă ţii (dt la ,)cons"); 4) analiza procesului de "semioză" (prin care ap are funcţie de setnnificare a sen1nului) ; 5) ideea unei construcţii s em i o ti ce în logid (şi filos ofie ) . Căci l o gi c a , "în sensul său cel rnai genera l " - spunea Peiro 3 . Contributiile esenti ale ale lui Peirce ,

f

u nnă toarele:

-

este nun1ai un alt ntnne pentru semio ticli, cvasinecesar sau formal

d oc trina scn1nelo r " 1 1 .

Ce este semn u l ? " U n semn sau simbol

(RepresentamC'n) este cev;

care stă fa tă de cineva pen tru ceva în tr-o oarecare referintă sau cali tatE 1

El se a d re s ea z ă cuiva, adică, creează în m in tea

1

(conştiinţa) acelE

persoane un setn n echivalent sau poate un semn m ai d ezvolta t . Act:

semn pe care îl creează, eu îl numesc in terpreta n tul p rimului semr Semnul s tă pentru ceva, pentru obiectul său. El stă p en tru acel obiec t

n

& l. 1<. MdYili, Peirce i prngmatism. U istokov ame rikallskoi b u rjua::not filosojit XX veka, Iz( Moskovskovo U n iYersite ta, 1 968, p. 28. 9 Ch. S . Peirce, The !:Jcimtific A t titude and Fallibili-:.m, în : Plniosoplzic.?l Writings Of Pein Selectl'd lm d ed i ted by Juslus Buchler Dover Pub l i catin ns, New York, 1 9 52, p. 1 46 . Mai l l.:ng s-a a rgumentat că "prc1gm<1 Licism u l " lui Peirce corespunde ,,nmct>pţiei rc'c'tl ismul empi nw-critic, unei transflwm ă r i semiohce o kantian ismu l u i"; după intenţi a lui Peire prag nu1t1cL1mt ! trebu ie să �e situeze în opozi ţie cu "«pragmatismul>' orienta l subiectiv" al l James şi Schlllc r , sch iţ5n d o ,,metafizică c1 evoluţiei" ca rE· sa implice "rertlismul universalilo un " C r i t i c.:l l Commonsensismus" (K.O. Apd, Der .Den lcwcg vmz Clrarles S. Peirce. Ei Einfiihrrm g in dcn amcriumischcn Pmgma tisnws, Suhrkamp, Fra nkfurt mn Main, J 97:1, p. 347. 1 ° Coflectrd Papers nf Charles Sandrr::> Peircc, vol. VIU, edi ted by A. W. Burks, I-:larva

şi

Univcrsity Press, 1 958, paragr. 1 9 ·1 . 1 1 C h . S. Pcirce, Logic a� Semiotic: The J. BLtchl er, p. 98.

Theory of Signs, în : .Pltifosoph ical 46

lV1 itings

of Pe iret:, c el. 1


în toa te privinţele, ci în referinţă cu un fel d e i d e e , pe c are uneori am n umit "

-

o bază

(j ustificare) a simbolului"12.

În alţi termeni, "relaţia triadică " este " a u t-entică'' (genuine) , adkă

c e i trei membri sunt legaţi împreună prin ea într-un rnod

constă în ni ci o combinaţie de relaţii dia.dice

. . .

c a re nu

, ci tr eb u i e să stea în tr-o

astfel de relaţi e fa ţă de ea la fel ca Semrut! însuşi "; e s te ele reţinut că s e mn u l poa te n urnai reprezenta Obiec tu l şi vorb i despre el ; nu poate fur niza cunoctştere sau recunoa�tere despre acel ob iect, deoarece el înseamnă ceea ce în ţelegem prin Obiectul unui semn " 13 . Peirce di3tinge astfel: a) se mn ul ca serr1n; b) sem nul ca interpretant; c) sen1nul în relaţi a de referi nţă fa ţă. de obiect. Din ac e s t e a rez ultă: "relaţia triadică" (cu acel e a şi proprietă ţi ca şi "Sen1nu l" în suşi); f un c ţi a denotativă a se mn ulu i întrucât este dat n u mai în "relaţia tri a d ică '' . Aşa cum s-a ob se rv a t " ideea fund am entală" a l·u i Peirce " e ste teza după care relaţia de sem n e (Zeichen-Relation) adic�1 funcţi a de semne ,, Se n1iosis >> ), e�te o re l a ţi e tri ad ică ( dreistel lige) ired uc tib ilă ", cons tând in fap t u l "că un sem n (I) ind ică (b e ze i d me t) pentru u n intt'rpret (II) ceva (III) "; de a ici rezultă cele trei componente ale se1nioticii (după P e i rc e, ca şi după Ch . vV. �v1orris)1 4. O altă la tură a sem i oti ci i l ui P e irc e o cons tituie d iscu ţi a despre tipologia sernnel or El prezinti:t ,Jrei trichoton1ii ale sem nelor'-', după: sen1nul c a at;.tre, relatia semnului c u lfobiectul '' şi relatia semnului cu " i n terp re tantul" : 1 ) semn u l ca a tare poate .fi: c al i ta t i v , uni c, general; 2) d upă re la ţi a cu ob iectul poate fi : iconic (icon s), i n d ex, si lnbol; 3) după rela ţia c u subiectul poate fi : tern1en, propoziţie, raţionan1entL1. "Trichotomia" cea n1a i imp ortantă ră rn âne, evid en t, cea de-a "

,

.

'

,

,,Icons" este " un semn care d eno tă numai în v i r tu te a c aracterel o r sa le

doua, îndeosebi forma iconocită ţii.

a tri buie

obiec tului pe care îl

proprii ,

pe -� · -'

:�

c a re

Idcm, p .

le posed ă intocnlJ i, chiar dacă vreun astfel de obiect există sau 99.

Idem, p 1 00 . K . O. Apel, Sz ien tis nws odrr tnPrszendm tale Hc nneneu tik (Zt� r Frc1 gc n.1cb dem Subjekt ch.' r

Zrichenintc>rpreta tion i n dcr Semiotik des

O w fckttk,

I, J.

C

. . :ra n::,h) rma rea

. , �)�Clgmalică

a

pragma tism u5,

î n cu legere<� : Hamc11 eu tik und

B . tv1ohr, Ttibingen, 1 9 70, p . 28!i Pe a cesk temeiuri, Apel încea rcă a

semiotică

l imbaj '..I lui",

: ra nscenden ta l e cla -.ice şi

: ; Ch. S. Peirce, Op. cit., p.

a

filosofiei trans cenden t<l1 c/' necesară

"unei

logicii şti i n ţei" .

1 01 , 1 04.

47

critici

şi

(ldenz,

sinteze

p.

1 1 -l

urm.),

mul lilatt?ralc

un a

fel de

fi l osofiei


nu a ctu a ln1ente " ; aceas ta spre deosebire de in dex

( ca r e " ar p ier d e

caracterul ce-l face sen1n, d a c ă obiectul a fost îndepărtat") şi de sim bol

(care "ar pierde caracterul pe care-1 remite un semn, d ac,i. nu ar e xis ta un in terpret") 1 0 . Un semn " p o a te fi icon ic, adică p o a te reprezenta obiec tul său în p r inc i p a l prin simil a r i tate a sa, nu prin mod ul său de a fi " 1 7. Căci s em ne le iconice" ( i c ons) sunt c a r act er i z ate "prin c a pa c i t a te a lor de a « zugrăvi» semnifica ţia, cum ar fi hărţi le, tab l ouril e , "

fotografiile "J s .

Prin elabora rea m o delul u i p ei rc e an de semi otic ă s-au de s c his,

i ncontes tabil, noi perspective în l ogica mo d ernă şi a lingvistic ii şi ma te ma ticii.

în

dezv oltarea insăşi

În altă ordine de i d e i, Peirce inaugurează o

m o d a l it a te nouă de a gândi, un nou stil. Ku este întân1plă toare de lo c influenţa sa în g â nd i re a contemporană, i n teresu l pe c a re 1·-a d e termina t chiar

în

medii cu tra d i ţi e teoretica pu ternică, cum sunt cele din

G er n1 a n j a , Franta, Oland a 1 <1 . '

1 6 Jd,'m, y. 102, 1 04 .

1 7 G. Delc1 del l e, Op. c 1 t . . p . 98 . 1s P. \ hclk'>. ' ! , ::..�m;,)tJca l z l lS Z'!S hd, Edi t u r a E1 clu., 1 9 77, p. 20 . 1"'

Pre7E�!lţc'l

l u i Pei rce în <<l·'rc1gm.atic Tu rn >> estE' marcat� în

48

jn c:-,- :t.',·L'

> : u cr.uea de

fa ţă .


BERGSON: «DURATĂ>> ŞI INTUIŢIE; INTUIŢI ONISM 1 . Opera 1 lui Henri Bergson (1 859-1941) încearcă o nouă sinteză în câmpul metafizicii spiri tualiste, inspj_rându-se parţial din tnişcarea romantka, dar conbnuând şi preciz ând sensul principial antiintelec tuZtlist al neospiritualismului francez (reprezenta t d e Ravaisson, Lachelier, Boutrox şi alţii), care s-a firmat încă în ul timele decenii ale veacului XIX prin tr-un protest împotriva determinisn1u lui lnecanidst şi gnoseologismului modern, interpretând noile rez ultate ale dezvoltării biologiei în direcţia "metafizicii induc tive " (conr.,trucţia teoriei generale filosofice pornind de la rezultatele ştiinţelor exacte). Educat în spiritu l tradiţiilor clasice (Bergson era un bun elenis t), autorul Evoluţiei creatoare a fost totodată un profund cunoscător al Inatenla ti cii şi al ştiinţelor naturb , cu o forrnaţie enciclopedică ce aminteşte de n1arile spirite ale epocii moderne. Preţuit în epocă (în 1928 i s-a decern a t Premi ul N·obel) şi co1nen ta t larg şi de admiratori şi de adversari, Bergson a insti tuit în filosofia franceză un spirit, o modal i tate specifică de a gândi, singularizându-se oarecum in era domina ţiei şcolilor, aşa cum o făcu seră odi nioară Pascal şi Kierkegaard, iar în epocă Nietzsche şi I-Ieid egger. Lucră ri p rinci p a le: [-,sai ::; u r fps don nees im med iats â e I n COfJ Scicn ce (1889 ); jv1 al irre c t ."'v1emoire � 1 897); Le Rire (1 900); L 'Evolu tion c:·t>a tric.e (1 907); L'Energie �pirituelle. F:s;;ais et collprozces ·

1 9 1 9) ; Durce ct sinr u ltanhte. A propos de la t!u'one d 'f.instl'in (1 922); Les dcux sorm:cs dr la morale la rd zgio n (1 932); La Pcrzs('e el le mouvant. Essn1s Pt ,__·<mfcren ccs ( 1 934). Po�tum .':>-au publ icc1 L : Laits et parole5- ( 1 957- 1 959), iar în 19.59: Octwres (edition du Centenaire, cu o m�rod.ucerc de l L Couhier). Aşa cum remarca Joh . Hir..;;c hbcrger (Ges�.lzichte der Philosophie, II, 1 960, p. ,::; 19) scrierile lui Bergson au obţinut ediţii "cum de obicei le au numai roman el e bune''; a s t fel, până în 1 9-±6 <� u a j uns la : 53 de ed i ţ i i ,, Essa i su r les d o n n ec::." . . . ; 46 de ediţii ".Ma tiere et memoire ",: 67 de ediţii " Le Rire"; 62 de ed.iţj i ,, L'evol ution cn?atrice"; -+8 de ediţi i t

l't de

"Les d eux

� o u rces

"

...

Dintre cercetările asupra lui Bergson amin tim: J . Bcnda, L e bergson isme (1 91 2); E d . L e Roy, U n t? plzilosoph ie not.r vellt': 1-I m n Hergson (1 9 1 2 ) ; J. Segond, L ·intu itwn bergso n icnne (1 912.); J. .\faril�l in, La plulo.;;oplzie bergson icmze ( 1 9 1 .J:); J . C heval ier, Bag:::o Jl (1 923 ); V . J ankelevitch, Bergson ( 1 931 ) ; A . D. Sert i langes, H. Bergso n , (1 942); L. Gi nsso, Bergso11 ( 1 949); J . C h e va1ie r , F.n trdLt'llS mxc Rersson (1 959); H . Gouhier, Bergson c t le Clzri::-t de::; Evnn gelt'::.> (196] ); A . E. Pilkington, Bergson ami !zis lnfl ut:1;ce (1976 ) . 49


Filosofia sa a avut

largă aderenţă

o

în cercurile creator ilor artei

n1od erne, în măsura în care teore tiza, în tr-un anumit fel, maniera a l e s impresi on istă,

mod ernă, mai

Căci

artistică.

c on ti n v � tă ţiP.

irnp resionistă

"cons trucţia

lrnp resioni sn1ul

de a gândi şi a înfăphli creaţia ilustrează

fil osofi a

muzical şi plastic "s-a r ecuno s cut " în

B e rgson,. iar 1v1. Pro u s t "a fol osit mai n1ul t din l ec ţi a lui Bergson " 3 . Mai

precis,

"o

b ună parte a p oeziei moderne pare a -şi fi în d rep ta t interesul

in această direc ţie; su p rarealismul nu a

a

fost de fap t decâ t o încercare de

traduce într-o 111anieră cât mai fi del a datele imediate ale conştiinţei"4.

2 . Centrul g â nd i ri i bergsoniene îl consti tuie teoria

duratei,

rnai

a in tuiţiei d u ra tei. Se prezintă adesea filosofia lui Bergson " ca o in tuiţiei. Ea es te însă m ai întâi şi esenţia hnente o fil oso fi e a dura tei . fJescoperirea d uratei - ia tă ceea ce consti tu ie primum movens al

precis,

filos ofie a g5 nd irii

sa l e " 5 .

l3ergson însuşi (într-l) scri soare, din 1 9 1 6, către 1-1 offding) preciza: " d upă mine, orice rezurr1at aJ ved erilor rr1ele le

va

deforma în ansan1blul

lor şi l e va expunt� prin acea s ta la o mul �ime de obiecţii, dacă nu se

de ia încep u t şi n u revine fă ră încetare la ceea ce eu con s id e r cen tru l d o c trinei: intuiţia duratci ''6 . Totodată, Bergson recunoştea rolul intens al i n tuiţiei creu.toare

p l asează

din ar ta, ceea ce fa ce ca opera l ui să prezin te un v ă d i t carac ter arti s tic , cu toate că re c uno a ş t e importanţa s tudi u.lui ş t iinţific al ,,.faptel or, brute'' şi nu adtnite teza ro1n a n tică

Cor1lparând

cele

a

j den.ti tă ţii d in tre arta şi filosofie.

dom e n ii

două

de

Bergson sen e : ,, 1 . A r ta n u poartă d ecâ t a�upra face apel la

in tui ţie, în ti m p

ce

filosofia

se

func ţiona re a

ceea

ocup a

ce

a

1n tui ţiei,

este viu şi

nu

în tnod necesar de

1naterie în acela�i ti1n p în care n.profundează şi spir itu l făd1nd dpel, prin

urn1are,

atâ t

la

ins truL·tentul ei

inteligen ţă

�;pec ific); 2.

ca�

şi

la

in t uiţi e-

(deşi in tui ţia este ang aj at în

intuiţi�1 filoso fice'!. , d up ă ce �� - a

aceea;;i d irec ţie c a şi i n l u i ţi a arti stica, merge nl ul t 1n ai departe: ea prind e

2

A . Lh o te, Sr? c}Orl'im de:>p: ·c pic·t uJ ri, E d i l ura \1e ridiane. l3u C llrq t i, 1 9 7 1 ,

·1 T.

Viar: u, 1-icn ri 13crgson, în:

lstoria.filo.:�oflr'i modrmc,

J E. S lerc, Doctrir;c şz �.:urentr ii1 filo:>ofla f.,..m l :t:zil con temporc1 1 1 -'i, Edi tura

2S n o l ,1

'i

J.

il .

Chev,l l iC>r, i l1' 1 l n Bergso 11, l'n : Les grands courm r ts de !n

Portmits, Prem i t�r Vo lume, F isc!tbach�r, p,, r is, 1 964, p . ·: 2 s .

ţ-�·1; ::,._ ;, .

c I -I . H h ftd 1 n g , L a plulcsophit> â r: Rergson, Alc<1 n, Pari:>, ·1 9 1 6, p. L' C .

50

J .r.;H. p. 221 . _l u nimt'a, laşi, .,..., .

voi . IV, Bucu reşti, � 93Y.

i97S, p.

nuudfale cc'11 tem-pora ine.


'Titalul în a inte de risipirea sa în imagini, 1n

timp ce arta vizează

imaginile"7.

R ergsoni smu l este

considerat

drept "una din t r e acele rare

filo­

sofii în car e teoria cercetării se confundă cu cercetarea însăşi, excluzând

ace a specie de dedublare re flexi v ă care înglobei.lză. teoriile şi metodele.

În

g â n dir ea bergsoniană se poate repeta ceea ce L. Brunschvicg a spus

despre spin oz ism : că nu există p e ntr u el m eto dă în mod substanţial şi conştient dis tinctă de me dit a ţia asupra l u cruri lor, că tnetoda este mai mult in1anentă acestei n1.editatii, căreia îi de s e mn e a z ă, într-un fals alura f

generală "8. Ca metafizică a i n tui ţi e i , bergsonismul nu est e decât un sis tem " pentru altele. Dar experienţa duratei (subl. n.) îi determină stilul verita bil

şi interior"9.

Te x tul cu care înce p e

lucrarea Evoluţia creatoare

conduce în pli n

" real i sn 1." ps ih ol ogic, reluând , într-o altă rnanieră, teza d espre "datele

in1ediate ale conştiinţei": "Existenţa, despre care noi suntem mai siguri şi pe care o c u n oaştem cel 1nai bine este în mod incontestabil e xi ste nţa

noastră; căci despre toate celelalte obiecte avem noţiuni pe care le putem considera ca

exterioare

şi superficiale, înşine în mod interior, pr ofu n d" 10.

în

timp ce ne percepem pe noi

" "Durata este însă altceva dec ât " e ul , care aparent susţine " "curgere�1 vieţii in t er io a re . "Căci dura t a noastră nu este un moment

car e înlocuieşte alt n1oment: nu

exista a tu nc i decilt prezent, nu prelungire a trecutul u i în act ual , nu evoluţie, nu durată concretă". ar

Durata este progresul continuu al tr ecu tu lu i carte roade viitorul şi se umfla înaintând. Di n n1on1ent ce trecutul creşte necontenit, el c ons erv ă indefinit"ll.

7

se şi

Jdcm, p. lf=i9.

H V.

Jankelevilch, Rt'rg��on, Paris,

Alcan, 1931, p. 1.

9 Ibidem, p. 3. 10 H. Berg�on, L'Lvc.!utwn crr'ntncc, 27e t?dition, Alc�m, P,�ris, 1923, p. · t. it Jdt>m, p. -i-S. Aşa cun' s-<1 precizat (M. Capek, I..a pen:;(;t' de Bt:rgsor: cn Jlnu>riqit:', i'n ,,Ren1e

)22), "similaritatea <<duratei reale» cu •<curentul (slrc>am of consciousnes) estt� de netăgăduit: 13crgscn1 ca şi Jarnes, s-;;� opus asociaţioni�mului psihologic . . . afit mând continuitatea dinamică a viPţii rtoastre inh•riome. Protestul lor conira atombmului psihologic a f1..1st unc1 dintre primele surse ale psihologiei sln..icturilor (Gestzlltp.S) chologit�)". IntHna.tiona.J de Philosophie", 3-4, 1977, p.

conştiinţei"


În

conferinţele asupra "perceperii schin1bării" (1911), Bergsor

preciza: "durata reale/ este ceea ce s-a numit totdeauna timp, dar timpul perceput ca indivizibil"12• Aîci se reia analogia duratei

cu o

melodie (dir

Evoluţia creatoare ) şi se precizează, în sensul celor spuse rnai sus, că

"există schimbare, dar nu lucruri care

de

a

se

schi1nbă"; cu cât facem efortul

gA ndi lucrurile sub special.' durafionis, cu atât "ne Vl.)m a fu n da în

reala'·'

durata

şi vom participd. la

"principiuJ

transcendent", la c

"eterni tate a vieţii"F.

3. Aşa cun1. s-a ob serv at , "inarea inversiune bergsoniană tot ceetl ce e�te gf1ndirea filosofică şi ştiinţifică"

se află ]'n

faţă

dt:

capitolul ultir11

din Evolutia creatoare, intitulat sernnjficativ ,)Vlecanismul cinematografic al gândirii şi iluzia. 1neconistă''; toate lucrările lui Bergson apar a s tfel cCJ " "deducţia logică din datele acestui capitol , întrucât principalek expuneri bergsoniene "nu

sunt

decât dezvoltările analitice ale unei

critici şi otitudini ce şi-au fixat poziţiile în vi z i une a m.ecanisn1ului cine1natugrafic al gândirii''J-1.

De fapt, această v1ziune asupra

"inteligenţei" fusese pregătită

dE

neospiritualismul francez şi, in paralet de �ietzsche. Pe ::1cest fond s-a şi vorbit de

"

p ragn1 at is mu l parţial" al lui Bergson (intrncât \cizează numa1

,,inteligenţa", nu �i cunoaşterea în

genere).

teorie pozitivist-pragrnati.stă a cu noa ş te rii originar

cunoscator,

ci

fiinţă

activă";

Că.ci Bergson tinde spre "c "

:

prin

"omul nu este în mod aceasta,

,,criti(a

sa

sE

îndreaptă în1potriva ştiinţei, a raţionalismului şi a ceea ce în general s-�1

considerat ratio"l5. B ergs on insuşi s-a pronunţat clar în privinţa specificului "practic" al trava.liului intel ect u a l : "Dacă am putea să ne lepădăn1 de orice o rgoli u

­

scria Bergson - dacă, pentru a defini specia noastră, ne-an1. ţine strict dt: ceeo ce istoria şi preistoti:l Oill.ului

faber.

şi

a

ne

prezintă ca o caracteristică co n s t an tr1 a

inteligenţei, noi nu am maî spune, poate, Homo sapit:ns, ci Homc

În defi ni ti v , inteligenţa, înfă ţişat ă în ceea ce pare a-i fi demersuJ

originc1r, este facultated de a fabrica obiecte artificiale, în particular unelte pentru a face unelte şi de a varia la infinit fabricarec1lor"1". 12 u

H. Bergson, L1 Pen:;t>c et la Mouz.·nut. ':!. ed., Alcan, Paris. 193..;., p. 188.

ldem, p. 189, 199.

1-l I. Brucăr, Bagson. Alcalay et Co., Bucureşti, 1935, p. 5--6. 15 F. Heinem<1nn, ;\'cuc Wegl:' der Philosop hu.. , 11' Il. Bergson, I.'Evolutio11 crt>ntrzce, p. 151.

Quellc 52

u.

Mey•.-r, L.eit-'z:��· 1929, p. 162.


Pentru această "invenţie" la ca r e, în raport cu cl a

sic,

raţjonalismul

invită spiritul, s-a a p re ciat că B erg so n "a transformat condiţiile

gandirii fil os o fi ce ale epocii noastre;', teoria sa manifestând u-se "mai Jles ca un fel de eliberare intelectuală"17.

Este conţinută aici o apreciere oarecun1 exagerată, dar ea arată t-'ană la

ce ni vel bergsonism ul

a mişcat conştiinţa intelectualităţii

franceze, stârnind o ad1niraţie care, în parte şi în raport cu specificul jezvoltzHii reflecţiei filosofice în perioada unor noi

culturală, î nde os eb i a �ă

atenţia . 4. P roblema

opo

zi ţiei dintre clasic

Inodahtăţi

de creaţie

nu

şi modern în artă,

po a le

nu atragă

teoria ber g s o ni a nă

centrală pe care o ridică

a

�ntuiţiei este tot problema timpului, axa tnetafi z icii sale spiritualiste. Căci Bergson,

ca

şi

fleidegger

mai

târziu

1926),

(după

a

încerca t :

o

reelaborare a metafizicii bazată pe analiza noţiunii de timp, nu de spaţiu ·ca

în

ontologiile

te1neiurile şj

modernil o r ),

j usti ficarea

căutând,

şi

ca

Nietzsche,

afle

creaţiei a r ti s tice în contextul preocupărilor

nn.tltiple care dispersează omul contetnporan. În fond, metafizica "timpului trăit", ca tirnp al creaţiei artistice sau

ca

trăire în

c on templa r ea

acesteia, punea

o problen�atică, ce

conduc-e,1 l.=t dezbate rea mai nouă despre sensul e x i stertţe i tnnane. Nu ne

pa.re ex,1gerată, de aceea, analogia cu interpreti

contemporani.

propusi) de unii

1--leid.egger, dar pr in o filosofic ncnplntonicianiZ

"Cu mult înainte de

miiloace c on1 plet difer i te,

sus pectând

existenţialismul,

el a inaugurat

postulatul după care exactitatea

unei ştiinţe

ar

re1eva

consta.nţa obiec tulu i său"; e] ne-a arătat ncă o i nve stig a ţie filosofica diferă după n a tu ra ştiinţei şi trebuie să se constituie pornind de la

cercetarea obiectivităţii, ceea ce e propriu ştiinţei însăşi " 18.

Existenţă şi Neant

a lui Sartre "prelungeşte şi transformă teza

ber g s on i a nă a activităţii şi a priorităţii conştiinţei, cu acea diferen ţă însă că, pentr u Sartre, conştiinţa de sine nu este sens intirn sau durată, ci

dimensiunea negativă a existenţei subiectul ui " ; cu aceasta, Berg s on lasă lui Sartre

17

po s ibilitate a

H. Brehier,

"unei reluări non-bergsoniene a bergsonismului"1'1.

Ui:::.toire de la Pllll(lsophie, Tome It Se edition, h1sc. ..J., P.U.E, Paris, 1968, p. 1:)91, 898. Rergson tccll11icien, în "Revue Internationale dt' Philnsnphie", 48, 1959,

l"l V. :..·1athit.'U,

fascicule 2: Homage a Henri Berg:mn.. p. 175. :'i

].

Delhomme, Lt>

praMeme de l'tnthiontc: Bergson .53

t't

f.P.

Sartre, în Op. cit., p. 201, 219 .


lncontestubil, B ergson introduce în neospiritualismul francez o notă

run1antică,

în

dublul

al

sens

filosofiilor

aspiraţie

supralicitare a v alo rii estetice şi ca

ca

ron1antismului:

spre substratul dinamic

spir itua l al devenirii (în sensu) lui Schelling şi Hegel). Bergson însuşi 1n ărturi seş te cunoaşterii

această intuitive,

înrudi re atunci face

analogie

când, cu

pentru

ilustra

a

modalităţih."'

de

tipul

cunoaştere

artistică.

În

ce priveşte devenirea insii el recepteaza djnamismul

c�ea

ron1antic pe terenul ideilor vitale ale tiw pului L

.

Conceptul

"

el a n u l ui

vital" (care apăruse deja la Hans Drisch) este reelaborat de B er gson prin studii fiziologice şi

de

anatomie comparată. Acea�;ta nu l-a împiedicat

însă ca în A1nticrc et i\1hnoire să în c er c e sufletului ca

Chiar

reali tate autonornă.

creatoare contestă valo;trea cognitivă inteligenţa

-

a

a

să ar gumenteze

faptul

existenţa

autorul

căilor obişnuite

-

Evoluţiei

simţurile şi

perrrlis concluzia că, o dată cu Bergson, "misticismul

renaşte cu o vigoare reînnoită, con�tient de bazele sale şi

de

1netoda

sa'']l'.

5. Ocupandu-se de

"

precizi a în filosofie'', Bergson ajungea la

încheierea că sistemele filosofice au neglijat problema timpului

pe ocelaşi plan timpul şi spaţiul. Această viziune trebuie

depăşită,

spencerian.

după

Examinând

cun1

trebuie

doctr inele

şi

depăşit

anterioare,

punând

sublinia B erg son -

-

evoluţionismul

Bergson

găseşte

"litnbajul a jucat aci un mare rol. Durata se exprirne1 to td eauna întindere.

îtnprutnutaţi

Termenii care deserrtnează timpul erau

în

din

limbajul spaţiului"21. Astfel 5-Ll ajuns la o ,.,reprezentare intelectuală" a mişcării

ca

,_,o

serie

de

poziţii";

durata

mişcării

a

ajuns

fie

descon1pus�1 în ,,rr1o1nenten, corespunzând fiecărei a dintre p oz iţii "Dar n1otnentele tin1 p ului şi poziţiile mobilului sunt doar instantanee prinse .

de intelectul nostru despre continuitatea mişcării şi

a

duratei"22.

Ti tnp u l şi mişcarea sunt însă altceva. ,,Ceea ce este real nu sunt <<Stările>•

. .

. ci, djn contră, fluxul, continuitatea tranzibei, schimbarea 1

însăşi. Această I1l i t'ca re este indivizibilă, este chilu �ubstantială''23. 1

?O 2!

l. Pctrw:ic1, f11trodw... ac ÎJZ llldnflzh:tt, ed. Jl-a, Bucureşb. C'ls.1 1-I. Ber,g�cm, Ln Pen�c\' d le Moll�·ent, pp. 11-J 2.

::: lhu'f,,nz, P-

1 7-.

:�� l!;:di'lll, p. l-1.

54

:;-c, ',''ei,,:·.

J 9�29, p. S9.


depăşim,

deci,

tradiţiona�ă

metafizica

şi

"să

restitui1n

mişcării

n1obilitatea sa, schimbării fluiditatea sa, tirrqnllui durata sa"; atunci n1etafizica va deveni "experienţa însăşi, durata se va releva aşa cum creaţie continuă, ţâşnire neîntreruptă a noutăţii "24. Durata ca

este:

"durată pură" este ".comparabilă cu o melodie"; să spunem, deci, durată, înfăţişată posibilitate

şi nu

ca evoluţie creatoare, există

creaţia

în d e perpetuă

nun1ai de realitate"25.

�1etoda adecvată acestei durate nu Doate fi decât intuitia, dar nu !

.L

în sensul "n1etafizicii substantialiste". "Intuitia de care vorbi1rt - scrie '

1

Bergson - poartă, deci, înainte de toate, asuprd duratei interioare; ea sesizează o succesiune care nu este juxtapunere, o creştere din interior, prelungirea

neîntreruptă

a

trecutului

într-un

prezent

care

încalcă . În

hotarele viitorului. Este viziunea directă a spiritului de către spiri l

. .

locul starilur contiguie altor stări, care vor deveni cuvinte juxtapuse cuvintelor, iată continuitatea indivizibilă şi, prin aceasta, substanţială, a fluxului vieţii interioare "2h. Intuiţia insean1nă

astfel "mai întâi conştiinţa, dar conştiinţa

nemediată, viziune care abia se distinge de obiectul văzut cunoaştere care e contact şi chiar coincidenţă "; intuiţia ne conduce la ;,conştiinţa în general", atinge spiritul, durata, shimbarea pură; "don1eniul ei fiind spirituat ea va vrea să sesizeze în lucruri, chiar ma teriale, participarea lor la spiritualitate, - am zice la divinitate înseamnă «a gândi în durată» "2?. Bergson posibilitotea

respinge

unei

ideea

rnetafizici

a

. . .

A gândi în mod intuitiv,

relativităţii absolutului.

cunoaşterii ,,Noi

şi

susţine

asigurăn1,

deci,

n1etafizicii un obiect limitat, în principal spiritul, şi o tnetodă specială, inainte de toate intuiţia. Prin aceasta noi distingen1 net n1etafizica de ştiinţă, dar le şi atribuin1 o valoare egală.

Noi

creden1 că ele pot, şi una şi

cealaltă, să atingă fondul realităţii"28. Căci, după Bergson, ştiinţa se ocupă cu "aprofundarea materiei" prin inteligenţă, iar rnetafizica cu viziu11ea directă "a spiritului de către spirit", pe calea intuiţiei; între cele două, deosebirea ar fi de rnetodă, nu de valoare, iar întrucât ambele 2.; 2::26 r 28

I!Jirlem, p. 15, 16. Il1idem, p. 20. Ilmiem, p. JS.

l11idem, p. 36, Jbidt'lll, p.

-12.

37. 55


"poartă asupra realităţii", .spiritul şi materia atingândo-se, ele ,,vor con1unjca în experienţă"29, răJnânând diferite însă, după cum se referă la

1naterial (ştiinţa) sau la spiritual (metafizica).

Bergson mai dă şi alte de fini ţii intuiţiei şi tot în opoziţie cu inteligenţa: intuiţia e ceea ce "ne dă lucrul, în tirnp ce inteligenţa nu sesizează decât transpunerea spaţială"; intuiţia "reprezintă atenţia cu care spiritul se apleacă asupra lui însuşi", calea spre ,,o rrH?tafizică veritabilă", care va defini spiritul în ntod pozitiv3c.

În conferinţa ţinută la Congresul de filosofie de la B ol ogna (l911L Bergson tratează în spec ial ,)nt uiţia filosofică", înţeleasă ca un 6.

contact nernijlocit cu interiorul nostru, în care simţirn ceea

ce

este în

afară·"'1. "Introducerea la n1etafizică" (1903), arătase "că un absolut nu ar

putea fi dat decât într-o

în timp ce tot r es t ul se relevă prin

intuiţie,

analiză. '!'..Tumim aci intuiţie simpatia prin care

unui ohiect pentru

a

fn interiorul

ne transportâm

coincide cu ceea ce are el unic şi, �n consecinţă,

inexprin1abil":.2. Spre deosebire de ana liz ă , care se continuă la infinjt,. intuiţia este un

act simplu, prin care sesizăn1 ,,rea1itatea" din interior; este p rop rie

eului

nostru

intelectual

"care durează".

sau

noi înşine"; în tin1.p ce analiza

intuiţia

"Nu putern să

simpatiză.tn în mod

spiritual cu nici un alt lucr'.-t, ci în 1nod sigur numai cu ope rează

as up ra a

ceea

ce

e

imobH,

"se plasează în n1obilitate" sau "în durată", aceasta fiind linia de

den1arcc1ţie între intuiţie şi analiză33.

Teoria bergsoniană

a intuiţiei,

deşi

pune unele prob]erne reale ale şi realizarea umană,

rolului factorilor extraraţlonali în cunoaşten_•a accentuic1ză

car(1cterul

person al

şi

incomunicabilitatea

rezultatelor

efectuarii intu.ltive. S-a p re c i z a t, pe bună dreptate, CEL, după Bergson,

intuiţia

!!este

un act unic, indivizibil şi indecon1pozabil

...

un

şi inexprimabil, inefabil şi deci irzLomunicabil''-'4 . .�lai mult,

act personal v r â nd

,.să

înalţe intuiţia la rangul de unică cunoaştere co1npletă ,;;i adecvată realităţii", 2.;

>2 )3 �..:

transportat

"a

intuiţia

de

Ja

p.

89, 98.

JLtUU'nl, P· 157. iLndem, p. 205. /ll!du�;, p.

200,

228.

\:. Bdt,d<ls;u·, Tc(Ji'icl

;:urwştiinfc>i,

ed.

c1

II-,1, Ca�a

56

Şco,�:t.'.l)f n;.'cu:·eşt!. l'J44,

a

înălţi1nile

Ibidem, p. 5'1, 54.

:;,) Ibidem, J!

Bergson

p. 445-446.


intelectualis1nului la planul de el

a

jos

al biologisn1.ului şi \'oluntarisinului ";

dezvoltat ideile lui Schelling şi Schopenhauer "în spiritul alogisnwlui

şi antiin tel ectualismu lui1'35. Este evident că intuiţionismul bergsonian şi-J susţinut poziţiile pe o anumită critică îndreptăţită

a

gândirii metafizice

tradiţionale,

exagerând însă rolul factorilor extraraţionali şi, in1p!icj t, min1rrtalizând itnportanţa şi rolul gândirii în cunoaştere, care nu se reduce la gândirea ca

intelect (gândirea abstractă), ci este

o

gândjre concretă. Generalizând

procedeele realizării cunoaşterii în artă, Bergson

lăsat la

a

o parte

\·aloarea şi specificitatea cunoaşterii ştiinţifice şi filosofice, ancorând, în cele din unnă, într-un romantism sui generis, care,

fără să amestece

filosofia cu

arta, reduce considerabil dimensiunile specifice nle celei dintâi; ca "filosofie a tnobilităţii", bergsonismul accepta o singura modalitate de fiinţare a dic1lecticii: în

creaţia şi cunoaşterea artistică.

Căci/ după Bergson, "evoluţia este creatoare ca şi travaliul unui artist''36. 7. În fond, antiraţionalismul bergsonian se manifestă in :·educerea cunoaşterii prin ratia fie ea ştiinţifică �au filosofică la o funcţionalitate "practică", adică biologic-instrurnentală, de· orientare în :11ediul arnbiant. Într-un sens rnai profund, am putea spune că -

(111tiraţionalismul

la

:ntuiţionismul său,

care,

Bergson

·-

nu

se

rnanifestă

propriu-zis

în

realmente, pe terenul analizat de autor, are

o

JUStificare, ci în negarea îndreptăţirb valorii teoretice în regnul valorilor

crea ţi ei umane. Pe acest fond, Bergson a susţinut apoi (în "Les deux sources de la r11orale et de la religion",

�mplică.

1932) ideea că viaţa sociala

în toate formele ei morala şi religia; aceasta.

cu

a

oamenilor

atât nlai n1ult cu

cât "societăţile închise", singurele pe care le aflărn în natură, nu exclud ca elanul vital să producă unele individualităţi excepţionale, ca eroii şi sfintii, care pern1it o "morală deschisă", ferită de dominatia obligatiei ,

1

,

:mpersonale. Un anumit gen de misticism renaşte astfel prin teoria lui 3ergson, care refuză, e adevărat, supranaturalut considerând ca Yaloare 3upren1ă viq.ţa. Datorită

structurii

ei

contradictorii,

filosofi�1

bergsoniana

a

intâtnpinnt în conte1nporaneitate şi admiraţie şi dezaprobare, astfel ·'"V. F. Asmu:_..., Prol,fr'ma intuiţii I'fllo::;o.fii t matematikt.', Mnskva, 1963, F· 192, i95. ' H. RusselL Histoirc dt! la plnfo:;ophie c�ccidentale, P<1ris, c;,-dlim,1Td, � 9:1.\ p. RO:!.

57


(Ed. Le J. Segond, G. Dvvelshauvers, J. Chevalier, H. Baruzi, H. Delacroix, A. Bazaillas), întâlnitn un număr mare de antibergsonieni (mai importanţi fiind J. Benda, R. Bertholet, Ivl. Pragines, A. Spaier), între care întemeietori de orientări spiritualiste (cun1 este neotomistul J. l\1aritain). I)incolo de disputa în jurul adep ţilor şi adversarilor, trebuie să reţine1n că. Bergson a exercitat influenţe multiple în gândirea conternporană, chiar în cea gennană (Dilthey, Spengler, Klages, Mi.iller­ Freienfels), din care s-a inspire1t pe alocurj destul de substanţial. Aşa încât, alături de un nutnăr destul de restrâns de bergsonieni Roy, J.

Wilbos, G. Sorei, Ch.

cun1 (lin

ren1arcat mai

creatoan�"

a

su� ..

fără

l1

Peguy,

A.

conduce la

Tihaudet,

o

şcoală, autorul ,,Evoluţiei

introdus în filosofia veaculu1 un anun1it spirit, care, pe

bnn<1 dreptate,

s-a

nun1it bergsonian.

58


CROCE: INTUIŢIE ŞI EXPRESIE; «DIALECTICA DISTINCTELOR»* 1.

B enedetto

(25.02.1886-20.11.1952),

Croce

una

personalităţi]e de prim rang ale secolului al XX-le a , format

ale filosofiei,

clasice

în

special cele hegeJiene,

în t r a di ţiile

ctsin1ilat

a

dintre o mare

experienţă ştiinţifică şi teoretică şi a elaborat o operă'l a cărei amploare şi diversitate îl sit ue a ză in prelungirea n1arilor capacih'iţi creatoare ale timpurilor moderne.

·În furma: Renedetto Crorc (1R66-19=Ji). Berwdetto Croce L:niversităţii Bucureşti": Filosofie, Anul LI (2002). - Lucrari principale: Materialisnw

>ell' espres�ione :·ic,'o

c

1917);

r'

chio dre e mortu

Filo5r�tio

c

economia mrrrxistica

Logica come

scrcnza

La �taria

come

(1900);

Est1•tica

.,Ane:1lcle

come �nen:.a

drl concetto puro (1905 ) ; Cio che 1.,

dellafilosufia dz Hegel (1907); Filosofir. comc scienzrz dello spirito, T-IV (1908-

delia practica (1909); Lo filosofia di G. Vico

Teoria[' StLJrla de/te storiogm.Jia

( 1928);

:;tonco

ling u istica genl!ra!e (1902);

şi gâ.ndirc>a contempl'rant1., în:

(1917);

(1911),

Breviario di estf.'tica (1913);

Goethe (1919); La ţJO('Sill di nmzte

pcnsiero c coml! azione

(1938);

La camttat' de!la

(l921);

filosoji'a

Estefj(_a

m !lliCf'

moderna (1 94 l);

Filosofia e ::.tonografia (1949); i�tdngini su Ht'gel (1952); Scritti (Rcui, l-XXX,. 191 J -195:1); Saggi filosr;fiu� (I--XIV, Bari, 191 0-19S2). Sunl d� menţionat numcroosele studii şi articole din reviste\ La Crifim, în rubrica pe cue a su.;;� ·inut-o vreme de o jumătate de veac, angajat adesea ]n polemici dl' răsunet, cu un spirit, aşc1 cum mărturi:-;ea Cro ce însuşi, de om şi de cetăţean- De fi'lpt, ca ministru al ;nstrucţiunii publice (1921-22, apoi după 1 944 ) , şi după aceei.1, il militat pentru demnitatea St(ma deil'.>str>fi(o per saggi (1942); 1t .:;taria f1ferana

sedii şi

a

t'

polii iw

înviiţămJ.ntului. AL1t·uri dl• Nouvelle Rt'Vl.te Fmnrrust' şi de R..cz·istr. de !'Occident!!,

condusă de

Ortega

y Gasset, Ln Critica

a

contribuit la mişcarea de înnoire

a

Europei.

Despre Croce: Celto Carbonara "B. Croce", în: Les grands co1m111ts de ia pc11see

•ncndiale cont['!l1poraine. Portraits, l (sou� la di rec t i o n de M. S..::iacca), Fisch.bachcr & Morzorati, Pari�. 196-i:, pp. 389-392; A. M. Frankel, Dic Philo:;;(lphie B. CroLt's und dus Problem der

(1 929 ); T. Ostenvaldecr, Zm Phi!ospphie B. Croce',; (1930); M. Corsi. Lr origini (19='1 ) ; A. Carocciolo. [<;tetfca �, la RPligiont' di B. Crocc (1958); A. A. De Gena ro, Jhe Philo:.ophy of B. Crou: (1961); M. Abbale, l_rl _fiosnjln di B. Crocf ela crisz delta socida !taluma (1966); K.E. L onne, B. Croce als K.ritiker seiner Zeit (19b7); \'. Stella, lf giudiz10 su Crvce (·�97L); I. De Feo.. Crot:e (1975); J. l'vl. Palmer, I-l. S. Harris (t�d:-..), lhCiughf, Acf'ions and Intuition a:: n Sympusium on thc Philosophy of B. Croa (197.!')); \'\' Ross.:�ni, Croce c l'c·st<'tiuz (1976); K.

_Y?tli(::TÎcf'1!11l1!ts

de{ pen::.iero dt B. C.

Acham, "B. Cruce: Die Grur.dprobleme des f (istorismus", în: Die Grossen efer Wc!tsr:sdn'chte,

(1978); P. Bc1nt.'lti, llltrodll':_wne a Croce (1984); �1. Fabr:s (ed.), R..dorno (1 Croce (1984); R. Z.imm('r, Unheit !iltd Drtî.uicklung in B. Croce's Ăst!tctik (198:1). :Vl('nţHmăm (pentru informarc•a generală): N. Abbagnano, Sturit1 clella filosofia, Vol. sesto ("Lc1 filosofw clEi sc>coli XIX e XX.'), ediz10ne TEA 1995 (capitolo V); l)aoln Bonetti, l11trodu2.icne a Croce (Lltt>rza., 2001, cu l, omplă. bibliografle); E.nciclopt.'llia CilRZ1'1NTl dLfilos(.ifia (Nuova Edi.ti1me, \1ila.no, 1993, 233-2.35). Xl

59


{1vut ca precursor pt: C�. Vico.

Croce l-a

"

Ace s ta din urmă

reprezintă însă un rc'isărit, pe (ând Croce un apus; la primul se intrevăd

gerrr1inc1 ţii ale ur..or activităţj spirituale ce

se

vor ivi mai t2. rzi u, pe cân d

la al duilea sunt presărate acelaşi urn1e rnultiple ale unor curente de

g:indire care au trecut; arrtândoj J.ll închegat sinteze con1plete din aceste 1nc1teriale funcţional distincte''?.. Întreaga viaţă şi activitate a lui Croce face dovada unei încerc�iri aproape txen1.plare de punere în evidenţă a valorii culturii şi a persona­

lităţii. În acelaşi

o

tilnp, el a desfăşurat şi

cetaţean şi om politic,

în

prodigioasă activitate ca

special a luat atitudine

în revista La Crithxz faţă

de evenj1nentele cele 1nai setnnificalive din is to ria şi cultuL1 italiana.

--este "cel rnai de seamă neohegelia.n al desparţi ceea ce este viu, de ceea ce e�te n1.ort

Croce --preciza l'v1. Florian vrernii noastre

în

. ..

Dorind

a

filosoficl lui I-Iegel, Croce preface de la temehP dialectica hegeliană, la

care nu renunţă, considerânci-o n1etoda specific fHosofică''3.

S-z, obserYat pe bt111ă dreptate, peste orice orientare şi

,,.rnodelul lui I-Iegel rămâne,

dezvoltare; de fapt, într-un anumit fel

se

păstrează în opera. lui C r o ce ... De la lfegel provin2 ideea une i mişcări dicllecticc a gândirii noastre: vedem mai înâi numa i un aspect limitat al unei prnbletne, apoi adunc1nl celelalte aspecte şi, în cele din urn1ă, le legăm într-o sinteză. De la Hegel provine şi credinţa în sp iritul care se realizează treptat în rnişcarea dialectică. Tot de la I-Iegel provine, în cele din urrnă, credinţa în progres, într-un sens al

es te autorealizarecl treptată CroceJ aşa atare

.. .

el

ctun o

construieşte, ca

a

istoriei:

.istoria

universală

splritului"4.

recunoaşte

el

însuşi, nu

şi I-Iegel, o filo�ofic

este

"un

hegelian ca

a spiritu/uj, dar fără să pună

o filosofie a naturii înaintea acesteia"5. Separaţia de Hegel se relevă n1ai ales în "metodd unitaţii-distincti.e", n1etodă care are o n1are importanţă

eri bea, în tru cât oferă d iscerne sferele diferite dle real u l u i. Dacă

în istoria culturit, in par tic u l a r, în ceea ce priveşte un instrument valabil pentru a am

vrea să dărr1 numele de sistem do ct rinei lui Croce, ar fi de pre ci zat

1 E. Papu, ,.,BE'nt>dt>Ltn Croo.. ·", in: fst,,nn filo:;ojiei Bucureşti, 1 �)J0, p. 7--67. :; \l 4 :>

flori<m,

D;alc.:t1u1 .. Sistem

A. H(tbsclwr, Von J-fcse! l-'is

•nodr.>mc,

IV, Soc:clalC<l Rnrnână de l'ilosofie,

�i nu:todâ dt la f/a�ollla Lenin, C�sa Şccdd()r, Bucureşti, 1 q47, p. 70. fleldegg,•r,

C. Carbonara, "BenE..-'detto Croce",

rortrarts, I, Pari:-., 196-t p. ��61i.

î.n:

Redc:�m Les

Jun.

StuttgZtrt, l Y61, p. 1:27.

grands coumnts rie !:c 60

ţ\'ilS.': moudiale cuntemporrzine:


de

.. ca e vorba (U

un sistern deschis" în care constanţa forn1elor este uniti-l

nout a t ea şi varietatea ireductibilă a ,,continutului"'A. Croce considera 1

lui

,:eroarea"

l-Iegel

constă

în

"confundarea

disfinctului

a

şi

:ontrariului, care sunt în esenţă c at eg orii ireductibile, urn1ând logici ..ii feri te"7. 2. Pe scurt, rea l '!

concepţia

decât Spiritul, care

se

:eoretice şi douâ practice:

1)

.

'.lniversalului

şi

�--articuldrului

(treapta

lui Croce este următoarea: nu există alt

împlineşte "dialectic" în patru trepte, două Gl

intuiţie

(treapta

particularului

a

estetică); 2) ca sinteză logicii); 3) ca voinţă

(treapta

a a

econonadi); 4) ca \'oinţă a universalului ( t r ea p ta

c:ticii). Spi r it ul trebuie să străbată aceste trepte mereu, către un nivel din �e în ce tnai înalt. Put erea de cuno a şt ere a intuiţiei şi

a fante z i ei

se

�i tuează la niYelul cel mai înalt al treptelor Clllî')aşterit. Prin teoria artei, �··?

intuiţie .�i expresie,

;:e relev ă o

Croce continuă tradiţia lui Vico şi De �:;anctis, ceea

unitate structurala a culturii italiene, străbătută, în concepţia

:·eprezentanţilor ei, de un profund spirit istoric, prin care se const it ui e -..:nitatea

între

formele

di ver se

afinnării

ale

creaţia

prin

umană,

:ndesosebi formele artei .şi ale filL>sofier. A avut răsunet polemica lui

C:roce

empirismul

cu

:1utonon1iei ::.peculahv

...

filosofiei,

şi

neocriticsmul,

axată pe ideea

,,o

r enun ţare a

a condus la subordonarea filosofiei

Formele spiritului, după Croce, sunt- Ol'USe, ci distincte. În

ac e a sta

nu

polemică

în

a p �ir ar e a

la orice elen1ent

faţă de

ştiinţă"5.

sunt succesive, ci si multa ne , nu

şi constă deosebirea fundatnentală

iin t r e dialectica şî istorisrnul hegelian şi teoria "spiritt�lui'' a lui Croce:

rormele

spid tului nu sunt angrenate într-o devenire, nu decurg una

din

a.lta, ci coexistă. Croce este gânditorul care a analizat pe larg fen o me n ul expresiei . . ,Prin

expresie

înţelegea

el

expresiile nelingvistice

nu

numai

( obiectivarea

expresiile

ex presiil o r

li ngvi s tice,

ci

şi

în artă, de exerrtp1u ) .

Conceptul de «expresie» cuprinde astfel toate posibilităţile omuJui

...

Cu

acea;;;tă di5tinctie, Croce urn1ărea demonstrarei! caracterului neintelectiv 1

c1l intuiţiei şi identitatea dintre int uiţie şi - Jbzd?m. - B. Crocc, Ce qu1 t'st uii.Yl11f ct �

P. Bonetti, lntroduzione Al.

n

ce

q11e !'st morte dr la

expresie"9.

p:1ilosorhie dt? l legei, P.uis,

Croce, L1ferza, 198-1, p. 3:).

Boboc, ,Yroblerne filo�oficl' ale limbajului", Ştiinţifică, 1968. �l. 2-±6.

�-Ltcureştl, Editura

61

în

culegerea:

1910, p. 78.

Lillih-ri,

los1cr'i, ftlasof·e,


Doc trina lui

C r oce despre intuiţie ur n1_ăreşte donă

trebuie, n1_ai în tâi, să d o v ed ească primordialita tea intui ţiei în

ţe lu ri : r a p or t

e c

intelectul, posi bilita tea in tuiţiei " p ure" sau "expresiei p ur e . . . ea trebuie să d o v e de ască faptul c ă , în tin1p ce cunoaş terE "

în al doilea r â nd

,

intui tivă poate să existe

i nd e p e nd e n t de cea

in telectuală, aceasta di

urmă, dirnpotrivă.1 în nici un fel nu poate să existe şi �ă se realizeze fa1 cea intu i ti v ă 1 0 .

Croce nu

a

opus insă intuiţia şi intelec tul, aşa cun,_

Bergson. ,Jntuiţia este

p riv i tă de

a

făn

C r o ce nu cn. an tipo d a] n o ţi unii, ci ca

condiţie a realiz ă rii ei în sp ir it, ca una d intr e formele de legătură în t di\·erse tr e p te a l e spi ritul ui" l l . l)e fap t, "teoria artei ca int uiţi e şi expresie '', ca activ it a

organiza toare d im p resiilor pasive, cu un cuvânt, ca formă, relua o veci idee �i chiar prop ria formulă a lui Fr . ·oe San ct i s, du p ă cum intui1 considerată cu o treap tă. a n te ri o a r ă cunoştinţei conceptu ale, în proces

teoretic al spi ritulu i, relua unul d intre motivele filosofjei l ui Vico1 2 •

În

consid e r ă că arta ş i ştiinţa sunt, în acele timp , d iverse şi unite; ele coi n ci d prin l a tu r a es te tică. Ceea c e vrea s tab ilească Croce este unitatea r e al i tă ţi i spirituale. Filosofia însăşi "e� o u ni tate; iar (l tunci c ând este vorba d e e sk tică de logi că sau d e etic a cest con tex t , Croce

,

e s te v o t ba întotd eauna de întreaga filosofie, chi ar dacă, din rn.oti

pune1n

d idac tice,

in

l um i nă

o

singură

la tură a

acestei

leg5 tl

indi solubile "P'. C ăci " numai un concep t 1na j exact al a c b v it ăţii estet poa te să d ucă la corec tarea altor concep te filosofice ş i la sol uţj ona1 unor p r o bl en1 e care pe altă cale pare aproape de nerealizat " H. Cunoaş terea are d o uă form e: " este sau cunoaştere in tuitivă s

c unoaş t e re logicii; c unoaş te re a individualului sau cun o a�terea un it:

sal u lui;

a

l ucru r il or consid erate fieca re în parte sau cunoaşterea rel aţii

lor_: ea este, în sfârşi t,. sau producătoare de i n1 ag ini sau pro d ucă toare

10

\' . F . A-;mus, Pn'Nemn

J , Tdem , p . t =-':1 J ]. T. Vian u ,

..

iHtu tţii ufi!osofi!

n B. Crl ,CL', F.sfi-tll-,1 ţlriUitiÎ :�

ed itu rc1

lâe!ll, p. 6 6 .

Soţek ghiz,

Mnsk\· il , 1 964, p. 1 40.

Rt'ned{'ltu C rocc ", î r. : Tdea l u l L l:i·�iL- al �m: u l u t, Bu cureş t i . [d i t u ll Encicl opt''

Rmn fl na, 1 9 73 , p. 1 W. Bucureş ti,

i nwtenwtike.

ca

ştiidii

n

clprcslt't si ln i,;;·::r:.tid .\r'Jh'rniif (trad. :'\.' ina Fa�

L:n i n� rs, 1 9 70, pp. 65-r1 6 .

62


conce p te "1 5.

Dupa Croce, însă, "orice intuiţie a dev ăr a t e! s a u reprez8ntare

es te exp resie. Ceea ce n u se obiec tivează într-o expresie nu e intu iţie �au

reprezentare, ci senzClţie şi

na tură. Spj ritul nu intuieşte dec â t făc and ,

formând , exprinlând . Cine sep ară intuiţia ele expresie nu reuşeşte n iciod a tă să le lege între ele " l 6 . Croce precizează că

"activitat-ea

in tu ihvâ in t u ieşte în nu1s u ra în ca re

exprimă" . Căci a e x p ri 1na nu are sensul obişnuit al cuvf\ntul ui , se res trânge la expresiile v erb .1 le .

liniil e,

\·erbale, c a

În

ad ic ă

nu

fond , ,,.există şi e x pr e s ii non­

c ulorHe, tor:t t e aces tea trebuind incl u se în c on c e p tul de

expre�ie, care c up ri nd e as tfel orice fel de n1anifestări ale on1ului, ora tor, muzici an, pictor sau orice a l tceva " 1 7• Raportul dintre

cunoaşterea intuitivif

exprr'sie şi cu n oaş terea

sa u

in tdec tua lâ sa u concep t se manifestă şi ca r ap o r t între a r ta şi ştiinţă" întn' poezie şi proză . Croce precizează însă că, în afară

de

in tuiţie şi concep t,

nu n1 ai exis tă alte forrne de cunoaştere: "Ceea. ce rămâ ne p re c i s în u rma aces tor explicaţii e� te că două sunt formele pure Sil.U fundamentale ale cunoaş terii : intui ţi a şi concep tul, arta şi ştiinţa şi fi losofi a, topind în ele

istoria, c are este o rezultan tă a

intuţ-i ei

p usă în contac t cu concep tu l"1h.

3 . Croce porne�te d e la estetică şi co:r.s truieş te in tregul edificiu : ,,Sistemul exis tă în

Estet icâ

în măsura în c a r e este elernent al unei

s tructuri şi nu exis tă decât în raport cu ea; în ciud a p olerni cii sale contra siste:ţnelor, Croce cons truieşte un << sistem>> care �i-a a d ânc i t ad evărul

printr-o continuă autocreare, d ar a cup rins de la începu t e-,enţa gândirii pe c a re

o

reprezi ntă " 19. Nu es te vorba, aşad ar,

de

un sistern în sensul

clasic, al e pocii lui Hegel. Caci un astfel de sis tt�m s-ar găt:i " în afară d e n1 işc area efec tivă a vieţii istorice, ale cărei dificul tăţi fil osofia treb uie să

le

sol u t.ioneze . f

InTposibilitătii 1

a

de

construi

sis te1ne

filosofice

îi

coresptu1de im p osibili tatea de a erij a sisteme i s tori ce, sau, d up ă cun1

aces tea se nun1esc, de obicei, is torii universale",

\·ia ţa

omenirii

este

pe

comprimată

adică

exp uneri în care

din1ensiunea

uniliniară

a

cron ologiei . . . ad ev ăra ta i storie, istoria vie - ne lămureş te Croce - nu es te dec â t aceea în care fap tul trec ut este pus în lega t u r ă c u un in teres :� :r, �� 1" •

Y

friem, p . 75.

!dl.'m, F P · 8 1 - 8 2 . Idr•m, p . R2. Idcm,p. 1 04 .

0� . Fa <;on, ,,B. Croce", în: B. Crocc, f.s tr'tica

...,

pp.

63

15-1 6.


prezent şi es te reflec tat în acelaşi fel în care ne gând Î ln

la

faptele pe

car

le executăn1 . Ad evăra ta i s torie este deci istorie prezentă20. Val oa rea prezentului pentru a înţelege s p i ri t u l istoric c on c e p ţia

d e sp re cunoaşterea istorică, la

c o nd uc e î ,

ceea ce s-a nurr.i t "prezentism'

forn1ulă ce pare a p un e în d ific u l t a te obiectil1ita tea

c un o a ş te r ii

istori n

Căci "orice istorie e s te o is t o r i e actuală, în timp ce adevărul cunoaşter " is to ric e este în func ţie de nevoia c a r e a d eterminat această cunoaştere 2j f)incolo de ceea ce s-a numit un relativi sm

sui generis

inerer

prezentismului, s ublinierea necesităţii de a ieşi d in " sisten1ele istorice rămâne d e

atât pen tru istoriografie, cât <şi pentru filosofi

perspec tivă

istoriei.

,)s toria ca gân dire şi ac ţiune" (1938) conţi ne " p olemi c a în1p c triva orica rei fonne de iraţionalism şi activism" şi subliniere " necesi tăţii is torice", refuzând " orice transcendenţă şi orice de tenninisr. na hJrali st"; "judecata istorică este unica formă a cunoa�terii, categorii! sunt imanente însăşi j u d ecării şi perm i t a distinge d iversi ta tea c a .l.i t a t i v a

fa ptelor is torice "22. S o rgi n te a hegeliană nu este

uitată :

;, Ca ��j Hegel, Croce Y ed ea Îl

toate fen ornene l e rnanifestări ale sp iri tu l u i abso lu t , pe care nu-l înţelege dincolo de fenon1en, ci ca principiul imanent al a cestui;; Absolu tul nu trebuia astfel gândit ca a t are, cj în mod istoric, ceea c, expriină istorismul ab5olu t,. c ara c te risti c pentru filosofia lui Croce " 23 . "Is tori smul " este dep ă ş it, d ar se 1nenţine spintul istoric, în tr- ( "dialec tică a d istinciel or'' cu largi setnnifica ţii de c upr in d e re sistematică

ca esen ţei

"Cele patru cate gorii (fru1nosul, ad evărul / u tilul, binele) serYesc pentn ca racteriza rea. reali tăţi i , istorică,

as tfel

încâ t

ca şj cri terii pentru ori ce judecati

vine

cu

rea lizări

în

<<T netod ologic

in fe lul aces tt-1 validi tate teoretică . . Fireş te, în afară d e cun oaşterea istorică s e află a c ţitut.ea i s to rică , care S( desfăşoară de-a lungul unor conflicte şi drarne a le c a ror motivet ţii a tin� is toriografiei >> . . .

Ctun

func ţionând filosofi a

cunoa ş terea i s torică e

2u 21

T . V ia n u ,

Op.

L it.,. p . 1 1 4 .

:-\ . Sch aff. l s t D I il ' �i :1dt'l'âr

l9R2, p 1 34 . .a P. Bon�tti, :n W. Rod,

ln h otiuzz unt!

i. it'r

rz

istoria

unica

( trad.

este

unica

rea litate,

cunoaştere dot" tă c u

A l . Bob()c ş1 f . !\ 1 i b a d c .-n.>, L d i t '.. Jl'C1 Pol i tica, B u cu reşti

CrtJCL', Rorna- lh ri, La tcrz<1, 1 9 8-t . i-.... �1 . �3- 8'0.

\Vcs da P!n!('s( ;phic, I l , Mimchen, C . H . Ikc k, ::: c �C:, �) �0:-3 .

6-:l


a tât sfera economi c ului cât şi sfera ideal ităţii n10rale " 24 • Croce ad augă la acestea " încă un gen de <<ra ţ-ionalitate imrnanentă >> a dezv<Jltări i i storice: is toria um ană e totdeauna «istorie a liberta �ii>>, cu toa te eclipsele pe care libertatea le poate suporta din partea v ieţii politice a sta tului "25 . () închei ere într-ad evăr "hegellană", cu accente ce pun în evidenţă o conştiinţă is torică şi o înţelegere lucidă a frăm ântărilor şi a năzuinţelor unei epoci m.arca te de transformări p uternice în struc tura societă ţii ş i a culturii umane. De fap t, Croce a fost: una dintre personalităţile ca.re a infl uenţa t pe mul liple planuri viaţil cult utală. a Italiei şi a Europei în genere. Şi aceasta, vreme de aproape un secol (secolul al XX-lea) . Estetica sa concentrează o boga tă ac tivitate p ublicj s tică (de critică liter;:uă, îndeosebi) şi socia lă. l)incolo de elogii le pe care i le-a adus (şi i le aduce încă) l u1nea culturală i taliană, reţine atenţia aprecierea unui reprezentant al culturii germane: "De mul tă vreme Croc e este privi t, în zile bune, ca şi în zile rele, drep t praC'ceptor Italiae. Ceea ce în Franţa, în Anglia şi în Germania a săvârşit o întreagă genera ţie, a realiza t pen tru I talia el singur"2t-. Co1nentariile ar fi aici de prisos.

2� 25

En cicloţ'edia Gar:::a n ti di F ![osCitla ( Redazioni Gauanti), tvli lano, 1 993,

Ibzdem, p. 325.

26 A. H l.1hsch er, Op . cit., p . 134.

65

p 23-t .


HUSSERL: INTENŢI ONALlTATE ŞI TRANSCENDENŢĂ; FENOMENOLOGIA ŞI ARTA MODERNr\ 1.

în

fenomenologi c , poa1,·tc1 Husserl

o

lai tm otiv

lin1bajul

în

sine mare<1 temă a intenţionalihî ţii, pe care E.

d rep t

consi d era

" Prohle1na de

von »,

-,• Bevvuss tsein

E x presia

uniYersală

c a r ac ter i s ti c('

căp e te n i e - scria Husserl

-

care

a

cc;nş tiin ţei.

cu prinde întreaga

fenotnenol ogie se nutneşte in ten ţionalitatc . Ea exprim ă tocmai în suşirea

de ba2_ ă d con�hinţej " 1 . Se1 nnîficaţia acestei înnoiri în s tilu l de incă de tinvn1riu '-i 1 '-{

gând ire a fost relev a tă

retinut atentia, cunî,.-a c a o oern1anentă, îrt '

a

1

Il

n o uă

id eea

a

u nei

din sine,

ie7iri

E'venin1en t

1

Lev!na.s

"1-tusserl -Forschung '' . " fntenţionrtlitatea - preci za E .

p r i n1ord i al

- a d uce

le

care

condiţj nnează p e toate cel elalte"2.

Între acestecl, se s i tuee:· tz?l în p rirr� p l an

n o ua n t •,xia1 i ta te de concepere

obiec tul ui şi. a obiectu a l i tăţh : "Orice

�'

trc'lire cărei a îi este proprie c araderistica in ten ţi o n a li tă ţi i, a n u1ne acpea a

unei

fii n ţe-Cl) r. ş tient-ob iec luaHi

adică

a

Ge,gcnst{1 ndlichen·-l'['YU1 l5St- Seins ) ,

fiinţei asu p ra c,) reia este orienta tă, o nun1 i m trăi re i n tenţiona lă . . .

Tr ăiri i n te n �ionale n u sun t sau

(ci n es

chiar

jud ecăţile,

d oar

percep ţiile ori reprezen tări le, arninti rile,

presupozi ţiile şi a l tele, ci şi in terogăril e, i nd o i e l i le ,�

ab ţinerile de l a judecată,

dorinţele, b ucuriile, speran �el e . . . Bucuria es te

b ucuri e p entru ceva, fdca este frică de ceva ,. d orin ţa -

d ori nţă. a ceva. De

e>-.. e rnplu , dorj nţa este orien tata asupra unui ob iec t dori t, b uc uria. asu p ra a

ceea ce prod uce bucurie. Buc u r i a

ea,

nu e

o tră.ire pen tru sine . . .

În şi p rin

o pri\· i re interioară c on�tientizeaz ă obiec t u lw� . Ma i n1 uJ t . d in colo de

n1 on ad ol ogie d e ti p clasic, leibnizian, Hus��erl

.u1unţa,

o

prin <(l\1ona de1e

au fer2:, tre »'-l, o v pri ta b i l ă fHosof1e n. d esch iderii. Sub specia conşti inţei : E. Hu..; ...: t,• r L ld!'c i !

:u

emer r( ' l / l r?n

1 !u .;,:.; cr!i. P l .7 , Bd . IlL \ 1 a r t � n uc..

Pha noJtlt>J l (l/ogie und plzd 11L�IIlenologisdtcu Philoscpll i�·. I: în:

Nijhoff,

Dl'n Ha <lg, 1 9.30, p. 1::;7 .

2 L Le\ i n a s, l u tt' n tum.zfitL� f t :?en snhon , în : Re\ u e l n terna tior a l e d e Ph i l o •:.uph i e, N r. 71 -72, fa�c. ] -2 (J 9G:=;), p . 34 . '

E.

Huss e r l ,

E i nlcztung

111

d1e L.c>,t;;l k u n d l!rken n twstfu•oric.

l'vlelle, 1 984, p. 661 -662. 4 E. Hus.sert Zur Phil l lomenologit' der fn tcrsu ujekt iviUit, Tex l în: H u s:::a i!t7 1 1 .7, Bd . XIV, l 'J?.\ F' · 258. f-l tls5eri w!w, Bei . .\X I V , h rsg.

Vlm

L.

66

\lor!eszmgt>r: 1 906/1 907,

a us dem N?.ch l t1 ss,

în:

II O 927- 1 928),


intenţionale, fenon1enologia l ui I--Iusserl aduce astfel o n ou ă înţelegere a subiec ti vi tă ţii - teză de perspec tivă în gând irea contemporană. 2. De fap t, concepând intenţiona lita tea ca "esenţă a conştiinţei'', Husserl definea "sarcina " (tema) proprie fenomenologiei , anume " " " descri erea conş tiinţei întrucât este "conştiinţă - a ce\·a . Prin aceasta, "obiec tul" este "uni ta tea ideală a intenţiei şi a efectuării i ntuitive", psihologi smul fiin d astfel depăşits. Prin "obiec t", Husserl înţelege " "apărut ul însuşi, în modul apariţiei sale , nu "o transcend enţă fi zică sau meta fizi că:'; în alţi termeni, "obiectul" nu e un d a t, ci "se oferă cu o ab solu tă ind ubi tabilitate într-o evidenţă ade vărată şi au tentică", una " care "nu este cea a <r percepţiei interne» a psi hologilor h. " Al tfel spus, "obiec tul '' trebuie gândi t ca un "corel nf intenţiona! , prin aceas ttl. afirrnare a intenţionalită ţii survenind corelaţia ,,obiec t " intenţi ona t , şi ac tul (de «vizare») ce-i conferă validitCJ te. I n tenţiona litll tea nu se red uce la raportul con)tiinţei cu unul " dintre "obiec tele sale , ci este o aducere în prezenţă, face ca "obiectul" să apară C el a tare. Am pu tea considera "că intenţionali ta tea caracterizează pen tru conştiinţă fap tul de a nu p u tea i dt�nb fica în niciun fel ceea ce ca exprin1ă în actul de expresie şi ca, în ci uda uti lizării de sem.ne reale, ea este totdeauna un viza t a ceea ce nu estef/7. 1--Iusserl ]nsuşi scria : "Esenţa conş tiinţei '' este de a fi <<conş tiinţa a ceva», forma în care "devenim conştienţi d e fiinţa d e tennina tă a lucrurilor ma teriale, a corpurilor, a oamenilor, de fiinţa societăţi lor umane şi a operelor literare etc . "8. IJe precizat însă că ,.. nu orice moment real în uni tatea concretă a unei trăiri intenţi onale are ca racterul de bază ai " in trn ţionalitâţii, adică proprieta tea de a fi conş tiinţa a cev a '). " [)e aceea, deosebim între "obiect intenţiona! al unei con� tiinţe şi "obiect sesiza t, cumva un obiec t intenţiona! în dublu sens: ca simplu �<fc1 p b> şi ca «obiec t inten ţiona} depli n>) 0, ceea ce înseam nă o dublă :; D. Sm..tche· Dfl gu t',

l,a rft'·;·doppemen t dt' /'i1lten tio11.'1/ik

Ph cmomen o l ogicrt 52, �v1 ! · Ibicfcnz, p. 28 .

'\ijhoff, Den Haag,

1 9 72, p. 22.

dans la p/z{n olrt;'no!Dgie

liu.s::.cr!it'IWt',

� A. de W a dhens, L. 'idL'e plu'n OJnt'nolos iqut> d 'm tt:rz tion a litt', în : Hus�f..'rf !'t ici JH'IJ SL;t' Husserl tmd da�; Dr'nkcn ât'r Neuzt'it, i'n: Phaenomenol(-'gici1 2, 1959, p. l l c - 1 1 /· . s E . Husserl, Idct:'n 1, Husserl im w, B d . .) , p . 74. \) lbidc 1 1 1 , p. :o

8] .

lbldl' m, p. 82, 8 3 .

67"

modei ne 1


inten ţie

în con1ponen ţa "trăiri i inten ţional e " . Piecare " trăire " intenţională îşi are « obiec tul i� ten ţi onah', adică sen sul ei e obiectul, şi as t f el "a avea sens " , respectiv a avea 1n sen s " ceva, ceea ce însean1na o " nouă înţel egere a raportului subiect-obiect din teoriile cl asice ale

" p rezen tâ nd un sens

cu noaş terii:

na tura ei cons ti tu ie

care

nu este ea // , conş ti i nţa, prin

un «obiect)) " � : .

3 . Pri n a ceat'ta, intenţionâlitatea (raportu l d e in ten ţionali ta te),

,,nu

are ni mic din r aporturile în tre obiec te rea l e, ci este esenţialmente

act1 1 l de

a

conferi

exter ioritatea

a

un

sens (Sillngeburrg) . Exterioritatea obiec tul ui este

ceea ce este gâ n rl i t în raport cu gân direa care-· 1 vizează ,

ceea O:' i'nsean1 nă că obiec tul cons E tnie un mo men t ineluc tab il al însuşi fenomenului :'ensului " 1 2 . Prin ideea de intenţi ona1 i ta te, _H usserl trecE peste

c ondiţiile

consti tuiri i " ,

în

itn puse

de

con d i tiile J

tt:ori ile

cunoaş teri j ,

orezentei

sensului,

1

1

prop unând a

t� nei

" teoria "analize a

orizon tu l ui" (intenţi ona!) a obi ectului .

N u cons truc ţi e (kJ.ntian, v orbind)/ ci cons titu i re " de sens " p ri111 atu l ac ţj unii limbaj ului (expresia) asupra gând u 1 ui (Gedanke). Îr raport cu Descartes şi Kant,

altfel

sp us cu " analiza reflexivă" şi cu cec;

" transcedenta lă" (care ne ridică la "condiţii de posibilitate "), H u sser aprecia c ă fenon1enologul ti n de :;; p re o experienţă prin1.ă ", care, în afarc: " celui care "o descoperă " , nu este experienţă ac tuală " . " E s te d e re ţinut c ă î n elaborarea "logicii transc endentale" sun utilizate adjec tivele <<fungierende» (opera tiv) �i « l ebendig>> (în mani eri

funcţia

vie) tocmai pentru a de1 in1i ta

in tenţionali tăţii : ,, ceea ce-n1i stă îr

op oziţi e " - prec iza Husserl -- şi··a prj n1i.t «sen sul inten ţional itatea presta toare

(leisten de) .

de fiinţare» dir

In tenţi on a l i ta tea vie rn ă poa r tă

n1a jal onează, mă de termină în întregul meu cotnportatnen t, ca şi în ceec: ce g ândesc , ară tându-se ca fiinţă sa u ca aparenţă, ca . . . operaţionaH p u tâ n d să fie însă ne temeini că, nedezvăluită, şi sustrasă c u noaşteri mele " J J .

4. Pri n c oncep ţia conştiinţei drep t << conş tiinţa

a

ceva» şi apo

sisterna tic prin apliC"area id eii de intenţionalitate se str uctureaza îr

nlide.'!l, p. 223, 224 . l2 E . Lc\· i n ,l s, [n deco c mra n t f'cxiste n et

l_

D

a1'ec

f/u :-;s;>r/ .:'f l-itli.!egx er,

E . l l u s�erl, Formdc lllld tmns::::e ndi'll td(• [ ogik. 'Versuclz

f] u .:;sa!irma, Bel.. XV li, 1 974, p . 24 1 -24 2 .

68

r ' l l1r)r

] . Vrin, P::�r is, '1 967,

P- 22.

Krihk dcr ,'o,r� i .:;:hcn Venw nft, îc .


principal întreg aparatul paradigmatic al fenon1enologiei l ui Husserl

(şi

al altor forme de fenomenologie) . Cu ideea "conş tiinţei intenţionate '' este p u să în u n1bră defi nitiv concep ţia

"conştiinţei-oglindă",

preconiz ându - se

o

ab ordare

cu

adevărat modernă a probletnaticii cunoaş terii şi, n1ai dep arte, a valorilor şi a c ul turii. Ca «fenon1ene», toate acestea sun'in în prezenţă (în ceea ce aduc în orizon tul fiinţării) în măsură în c are cercetarea şi interpretarea lor solid arizează semantica, fenmnenologia şi henneneu tica . De fapt, esenţialul în fenomenologie (şi tocmai pentru a

aj tmge l a

"fenornene" în cunoaştere, in valorizare, în înţelegerea creaţiei d e orice tip ) îl constituie chestiunea privind jih1ţa intenţionalitaţiL Aşa cum s-a observat, ca atare, on tologic "este " ceva numai prin in tenţionali tate, «spaţiul de j oc», în cadrul căruia are loc interacţiunea «regla tă »

a

s ubiec tului şi obiectul ui (în toate sensurile: logic, gnoseologic, axiologic) : " căci nici subiectul, nici obiectul nu constituie un "este ca ata re", ci "numai intenţionalitatea ca struc tura ce le poartă şi le face posibile" l -I . Es te

de

subliniat

comunita tea conceperii fenon1enologice a " filo sofiei ca ,,filosofie de lucru cu cele n1ai noi tend in te d i n creatia '

1

mod ernă. "Spiritu l " (cău tărilor şi al reaşezărilor) este acela şi, numai tn od ali taţile de prezenţă d iferă

n1 od firesc), fiin d în comp arare aici

(în

d o uc\ forme ( d iferite) ale cul turii: arta şj fi losofi a (p ot fi lua te şi al tel e: filosofi a şi ştiinţa; filosofia şi tehnica , de pildă).

În

sensul

amintit, este de

observa t

"ruptura de tradiţie şi " orientarea în1 potriva concep ţiei despre rea litate a secol u l u i a l XIX-lea : "pren1 ise me todologice nelămuri te, de exemplu, în proiec tele teoretice ale unor artişti (.Niond rian) , ca şi în fenom enologie, c :n; eau nevoie de o elucid are

« fenomenologică» 1 3 .

Altfel

spus,

"în-lpotriva

tendinţei

na turalism ului de a. red a realita tea în întregime, de u o copia/ se imp unea străd uinţa de a sHua to t tnai mul t laolal tă reprezentarea şi re p rezen tan tul . Căci scopul nu-l mai consti tu1 a imaghtC'Ll rea l i t ă ţii, ci

realitatea însăşi , fie ca cea na turală, sau nu mai

rea l i tă ţii în genere " H). 1•1

nouă din1ensiune a

o

H . Rcnnb;;ch, D1e

Gcgm:c.rt rf der J lhi/o::;ophie, 3. Aufl., K. Alber, Freiburg 1 i\ lunchcn, 1 9�8, p. 1 2 1 . n n die WirklirhkeJ."·. J>hiinnm'.'' Wfn,� i ' unt! /v1nlcrc: 1:nch 1 �700, în: und die J>hoc>JW1.'1t'liOlogische 8et.L'cs; uns , hrsg. \ o n I l . R·�i ner Sep-p, K . A l be r,

1 " H . Rei net Se p �"', /1 1 m 11herungm

Fd111und

!-Ju:-..'it.'rl

19d8, p. 77-78.

..

i<'> Jbjctem, lJ· 79.

69


5.

Cr itica

"conştiinţei

fenomenologka

i ntenţionale ''

(fenon1enolo gi ce) şi

a

pern1it

o

"conştiinţei-copie" noua

înţelegere

şi

proiecţi

a

filosofit

pictu rii " moderne": acestea au în comun " orientare către ceea ce este obiec tiv ", c ă tr e "rea litatea to tală", se află "î a

căutarea netnijloci tului �i a neinterpretabilului, a <<apropierii >�

(i'\ahe

"re a l i ta tea nu mai tre b u ia să apară indirect, în imagine, în simb ol

. . .

, î

forn1ule, în conceptul dedus, nici în convenţie, ci aşa cum ea însă şi sesizabj lă 'l 1 �- .

Cubi smut de exemplu, căuta să dea la iveală "referinţa veritab il la realita tea spaţială ", căuta " apropierea " de lucrurile în spaţiu : în ace� sens; Picasso "voia să d epăşească opoziţia: obiect tridimensional î

realita te a sp a ţială -- obiect bidimensi onal - i1nagine " 1 r:.

În alţi termen

" dista n ţa dintre observator şi observat trebuia d izolvată şi a n1bele să

s

întrepă irunda astfel încât reificabilitatea

s

(.Dinghrzftigkcit)

lucrului

râmână nea tinsă"; "tabloul c ubi st releva as tfel un d on1eniu în

car

într-un d on1 eni u propriu d sen1 ne, di ncolo de dualitatea subiectivităţii şi a lumii" 19.

real ita te şi reprezenta re se află laolaltă

1 Iusserl inten ţiona!")"

însuşi, prin teoria sa a "ob iectului" (ca " o bie< �e află angaj at într-o viziune simil ară, argumentân

validita tea unei noi dimensiu n i

a

fiintării, anume ob iect - obiectualitati '

în raportare critică

la naturalismul şi obiectivi smul din gândire con temporană lui. Şi pentru fenomenologie, realitatea " nu e dedubl at " în tr o <.:rea l i ta te-în-sine » şi una reprezentată , în copie . -

Desigur nu se p oate susţine ideea că fenomenologia ar constitui reluare a

tnetod e lor

şi

proc ed u rilor

creaţiei

ce

vine

sub

semtu

este ticu lui. Este de 1nteles însă că această creatie nu-i o a1-)lica re f

1

fenomenologiei. Ceea ce le uneşte este

însă stilul de l ucru, şi, mai ale:

de interpreta re �i concep tuali zare la nivelul teoriei .

Distan ţarea d im ensiunj ",

faţa

d e tradiţie se împlin.eşte în fonna sesiză rii "un< "reală "

" "id eală : "i realul (fen<.)menologia); " i 1naginaru l " (arta modernă) . Peste tot se realizeaz

noi

alta

decât

cea

şi

a ic i l'liberare a de ceea ce 1 -I u sserl nurnea «enigrna tra nscendenţei» .

------------ ---

17

lbidnr1, p. 00, 8 2 .

1� ll,rdr)m .. p . 8 3 , 8 4 .

J�) Jbidr-'111, p . 8.:1, 8 6 .

70


SPENGLER: CULTURA CA «FENOMEN ORIGINAR» AL ISTORIEI 1 . O. Spen gl er 1 se situează în rând ul gânditorilor

ce1

mai

con troversaţi d in Yeacul al XX-lea. De fapt, în problen1 a mult disputata în epocă, aceea a " c ri zei culh1rii", Spengler susţine "concepţia organ1că sceptică " : ,1cul tura modern ă " se află ]n sta d i ul "în care forţel e sufleteşti istovite nu rn ai pot crea valori culturale în a devăra tul înţeles al cuvân tului !/ , ,.,a p us u l culturii europene este un fenomen ce se în tf.i.rnp lă

în chip necesar, inexorabil, fa tal"2 • Pe

fondul

unei

concepţii

generale

rela tiviste

şi

pesimiste,

Spen gler a subapreci a t "eficacitatea intelec tului, glorificând p u terea in tui ţiei,

aprobând

fără

rezerve

forţa

în

toate

d on1 eni i le

ei

de

n1an i fes tare : tehnic, poE tic şi economic"3. El a in terpreta t cultura p rin pri sma id eii d e relati vita te, a�in1ilând i d eea goeth eană a "fencnn e nu l u i originarn pe teren ul anti raţionalismului lu i Nie tzsche � i Bergson . Spre deosebire de Bergson ins ă , care "slăveş te" i deea de crea fje, Spen gler " v ede p re tu tindeni 1n�lna destinului : el nu recon1 an d a entuzia �'mv t ci

rese1nn area mistic ă . . . pune totul î n dependcnţii de sen timentul de pa siYi tate, de 5u feri.nţă. Fa talisrnul este izvorul pe.<.: im is m ul u i is to rico­

filosofic, care se d egajă

din întreagt1 operă a lui Spengler"4 .

( Dcr Cr.tc.' rgang de" Abendl a ndes, Jilo:=;ofie a vieţn (Der ;'\J cn::ch u n d d ie Technik. Bei trag L.U ci nc'r Ph i l us,)phie des Lebens, 193 1 ) ; Scricn po /1tic.. e (PuJ ii.isches 5chriften, ·1 9�2); Cuvllll ti'fri şi articole (Reden u nd A ufsj tze, 19:17) . Menţwnam C cî desp re Spen g1 e r �-a 1 Lucrări princip;de: l h mki 1f

2

vo i .,

î <.J l �, 1922);

(1 904 );

Dcc lmui O::: c idt'1l fuiui

Omlll şi te/mica. Con trii.)IJ ţ i,' ia

o

�cri s m u l t , foa rte m u l t . RL"ţi m.' m <1 tenţi::�. do,� r il"U }'ra câto rva Glm�.� ntari i : E . Kcm i g,. O.

(1 921); Th . I I< :wt i ng, l !it St rukt u r dcr IVPit;<esdl!chte ) 922); L. Stein, Gt '.\' t'H Sp,'ng!t'Y ( : 92.=1 ); \1 . Schr ()tl'r, . \'fe t a phy s1 k der Un tcrgnn;z:-; ( 1 948); P. An drct H. BerF::;on �i O. 5pt'ngle..-, dui f:lu�oji llt'roman t;ci. în : ,, P roblemt' de sociolo gie \ 1 92 7); N. Bagda<:.ar, Fi!osofi:7 cun teJn,uo m l l ,l a i:;tr,ncz (1 930, p. 238277); Al. Boboc, Filosofw contem J•ora n rl, l (1980 j. 1 N. Bag<iasar, Dm prob!t'mele culturii t'ru.;penc, Bv cureş ti, 1 9 31, p. 60, 64, 68 . 3 \: . B<1gdasar, Fi!o::;<�fuz con tfmponznlf :! !:; t�mci, Bucureş ti . 1 930, p. 238. Aşt� cum f>-ll observat, " fondul fi lo�:ofic genera l CJ.l cm\CCiJţiet despre lume .-� hu Spengler e�:.�e un h ; ologi sm brutu l " (J oh n .Hirsch berger, Ccsc h u� h tc rf:'r Pllifo::oplut', [ 1 , 4 . Aufl ., Herder, \rVi<:'n, j 96;\ p . 5.:;6). 4 P . A ndrei, f-I. Derg�on :;; i O. Spcnglcr - ..toi fiic::of' ncrol i/i�rt l it i ( l 92J), OjJer: · :.o.·wlo�IU', y. )l. I l, E d i L'..l ra A c.:� deJrt i ei Rom �be, Bu c u reşti, 1 9 75> F'· 251 . [Je f,! p( 1ncă dtq:-:;·l apa nţie, c : :utt:>cl

Spt-'nglcr

( 1 9 2 1 );

� 1 92 1 );

O. N c ura th, Alll i··Sţwrzs!C'r

1\ . \1t'%er_ Spmgier als Ph z l :>sop!t

71


2. "Cultura - sublinia Spengler -- este fenomenul originar al

oricărei is torii universal e trecute şi viitoare"='. Prin ce se caracterizează

însă c ultu ra

ca

,Jenon1en origin a r ? "

"Fiecare cultura - scria Spengler - a r e posibilită ţile ei proprii de expresie

no ua care apar, se Realiz�nd "ep uizarea

m a tu r i ze a z ă,

se

ofilesc, dispar Hiră întoarcere"h.

posib ili tă ţile unui "suflet", cultura d isp are o dată cu " sufletului care a crea t-o : fiecare cul tură " străb ate vârstele

ind i\' id ul ui. Fiecare î�i are copilăria, tinereţt:!a, tnaturita tea şi bătrâneţea

ei";

cul tură

"o

moare a tunci când

sufl etul

a

real izat

p osibili tăţilor sale"7. Ultima fază, faza de ,, d eclin" " civilizaţi a " , ,., soarta inevi tab ilă a unei cu ltu r i 8 "

a

a

unei culturi este

.

Aşa cum preciza P. P. N egulescu, Spengler singur, în această d ilen'lă : sau incerc area de

toata suma

"se

închide as tfel,

înţelege cultura antică era,

după propria l u i părere, zad arnică, şi atunci afirntarea lui că acea cultură s- a r fi deoseb i t radical de cea a noas tră, rămâne o simplă afirmc.ue

. . .

dacă a izbutit în ad evăr să

sau,

înţe l e a g ă. cul tura antică ,

atunci cade prin cip alul, stabilit de el însuş( că diferitele c ul turi sunt impern1eabile, inaccesibil e al tor spir ite decât cele pe care le anima d irec t în propriile lor cadre. În a cest din urma ca z î n �•ă nu rnai există

nici un mo tiv ca diferi tele culturi să nu " pe alte1 e 9 . de

Este

ana l ize:1.z�1 ,

ob serva t

în ciuda

unele particul a ri tă ţi

însă

se

influenţeze, n icid ecum, unele

au torul

Declinu l u i

tezei m orfologice (a c i c l u r il or

Occiden tului

culturale 'inch ise),

reale ale c ulturilor antică şi n1 oder nă; stud iul

"fenornenului ma rilor culturi " ridi că problen1e deoseb :.t de interesante ale fil osofiei cul turi i . Este vorba, în primul rând , de id eea unu i element de uni tate c are trebuie să închege toa te manifestările u nei culturi , ideea

stil u l u i c u l t u ral.

În

in făţi�ării ext erne

a

aces t

sens, Spengler

vorbeil de lwbit us- ui ( "ch ipul

unei cul turi " ) , de durata şi de tcmpo-ul ei . · ---- - - - - -------- ·- ------ - ----

Dccl l m d c, ·: i.ien f u l ii!

Zl

! l l� l C()f1 Sider� tâ

\1Lindwn, 1921 , p . 92) � 1

s -.:�

"Sl:'n,:, u l ui ·/' tA . \1 e-.ser, n. 5

5pmglcr als

,, u n vis ud t" U\ . \\'eme:· . ;J_: , ! !C·:'-uphit:' der Ge3r'.'Hi.'nrt, ., orb1rea (o · c i ta t•::'a l � ui S�-· t:" n t, l e :- i'n faţa . domcni:.dui

(, ldt'Jll, p. 29, J 4::i. ldt'PI, P ·

Son d c rausga be.

1 96.3, p. 1 4 1 .

1 43 .

" Iric m , J:.' · -±6 . 9

..

Philo::.rph, S�t� t t;::; ,F t . . > r : � . � - ·S :: ' . O. Spt' n 6 1 e r , ner Lll l h'rsall,f: rlc··� A.bendland(S. Ul.'ll"iS ·; i' t'; > ; , · :· -'. ! . ,. _ ' : -· ?._ _,- ;,- .-:,·r �Ve!tp,e? sd;ichte,

C H. Bec:.:. .. \hmchen, 7

vorbi l de

P . P . :\'e1!,<.: les ..:: u , JJ.:st nl lll C·lllel uriL, vol. I I .

FuncLiţict, Bt:t: ur('St : 72

. .. . _ , ..

. � . .; ? 9 .


Asen1 ănân d cu lt uri le cu viaţa une i pla nte, S pen gl e r ai nnge să atribuie culturi i aceleaşi c ar a c te r e pe care le în tâlr..i n1 la plunte : "Se

v o rb e ş t e de lza bitus-u] unei p lan te pentru a sp une că ea a re un fel d e feno n1e11 ex terior c�ue n u - i este propriu d ecât ei . . E a aplic aces t

imp o r tant concep t al fiziogn\.;n1 i ci i la. maril e organisrne ale istoriei şi aş p u te a să

Y orbesc

hind use,

egip tene an tice. U n se n tim en t obsc ur a l aces tui habitus a stat

d e Jwbitus-ul culturii, al istoriei sau a l �pi ritu aU tă ţii

to tdeauna la origi nea co nc ep tu lui de stil"10. Dar

lzabit us-ul ui

unui

asem enea, o an u m i t ă du ra tâ a

grup

de

vieţii şi

un

organi sn1e

"îi

ap arţine,

de

anumit tempo al d ezvoltărij .

A c e ste concep te nu trebuie trecute sub tacere într-o doc trină d espre struc tura istoriei. Tactul existenţei antice era altul decât al celei egiptene

sau arabe. Se poate

un

VL1rbi de un

n ndante al spiritu l u i grec o-roman şi de

alle:.;ro con brio al spiri tului faustian" 1 1 • Aşa cum s-a o b ser va t, "caracterele specifice a le u n ei c ulturi, sti l ul

ei se ci tesc până �i în cele tnai n'lărunte l ucruri, c u n1 sunt fa ţadele

c a s elor , asp ec tul pie ţelor, străzilor 3.

ş i zgotno tul lo r " 12 .

Este de r e ţinut însă că fap te le din istoria cult urii vin în

contrad icţie cu teori a lui Sp engl er . Astfel , nu toate prod usele din cultura antica se pot e xp lic a prin

apollinic,

după cum nici toate prod usele din

cul tu r a modernă nu se pot explica faustic. Exis tă, într-adevăr, o notă don1inc1nlă

cul turii

a

moderne, care ap a re

ca

faustică

romantisn1; clasicisn1ul francez, muzica precla sică nu Î n viziunea lui Spengler iese în

fondul meta fiz i c

(structural ), p r i n

r e li e f

se

ntai

ales

in

pot explica fa ustic.

clin1atul bi olo g i e marcând

care stilul este cons ti tuti v cul turii.

Şi

nu după for mă, ci după c o n ţi n u t, în tr- o amp l ă morfologie. "Fiecare cul tura

-

scria Speng l er - işi are n oi le ei posibili tăţi de ex pr e s i e , care se

înfă ţişează, se 1na. turizează, se ofilesc şi nu se în cel

mai îna l t grad,

mai

re p e tă

( . . . ).

Esenţe vii

a ceste cul turi cresc în tr - o sub limă lipsă de

finalita te, ca şi fl orile pe câmp

( . . . ). În

istoria lumi i nu văd altceva decât

tabloul unei neîncetate configu rări şi reconfigurări, ale unei tninunate deveniri şi dispariţii de forme 1 11 i:

O . Sp engl er, Op. cit.,

Jdem . p. l -l-7.

L� � . Ta tu, O::: zoald 13 O. Sp engl e!·,

p.

organice" 1 3.

l 4fi.

Spe1 1gler,

în : [..:;torta filosofiei modl'me, V( 1 l . J I ! , 1 9 :�8, p . 503 .

Un tergan:_,; de::: A bt•nda1 1des.

vollstă n d i n ge A u�gabe

in

Umrissr> cint'!'

Morplrolog ie

einem B a n d, C . H . Beck, �hinchen, 1 963, p. 29.

73

d ,:r Wcltgeschichte,


fenomen o ri gin a r "

( Lhphănomen) al o r i c ă r e i is torii - conti nuă Spengler - c u l tura poi:l te fi pnvi tă ca ha b it u s ul unei plan te" , ad i ca " felul p r o p ri u de apari ţie e x te r i oa ră al aces tei a ' ' ; cu ace st habitus se asociază " şi o dura tif d e te rmina tă a v i e ţi i şi un te mpo d e t e rmin a t al Ca.

"

-

,,

dez,?ol tării'-' 14.

Se con t ureaz�.

as t f el

elemen tele (d irnen siunile ) c on s titutive unui

se l"tf1 ă oricân d la baza concep t u l u i de s t il (StilbcgriJJ) � iar a tunci când este vorba de s ti l u l religios/ de cel e r u dit , politic, soci a l , economic al unei cul tu ri , in genere de srilul un u i ::·n y7ct es te· ne\'oie de a.-1 clrtrifica şi înţe l e ge" 1 " .

stil: "L'n senti1nent ned efini t al J.ce stui ha bitus

Spengler

a d uce as tfel în prim

p l Cl n

ideea

unui

"Kult urstil"

(prezent�'\ înec\ l a N h:� t z s che ) , înţeles ca u nitate şi 1nod d e a fi al uni tăţii de forrrte în diversita tea crea tiilor u n ei cul turi . Se între\' ed e aici năzui nta �pre un p ri n ci p i u de centra rf' a diversi tăţii , spre p a rad i gm.a unei culturi 1

1

(l ua tă

ca

întreg,

ca to ta lita te

a

formelor

ei a u tonome).

E s te d e reţin u t îns ă că S pe ng l e r răn1 âne trib u t a r ac ti v ită ţii

fi na li ta te . si t ua t a doar

unei

înţelegeri a

omului ca m i m etica, în funcţie de un plan d a t şi s ub o

ca \_1 ,1 ză

ca

d es tin al ori c ăre i cul turi , a n u n1 e civilizaţia (situa tă

de epu izare a "sufletului"

Blaga

rei a,

într- o

amplă

unei c ul tu ri) .

si stematic ă,

p rob lematică

Goethe, N ietzsc he, Spengler (şi alţi reprezentanţi ai cul turii ) , rid icând l a un nou niv el (me tod ologie)

pusă

de

fil osofiei n1.oderne a mod ul de a gândi

in t ui tiv-o rganic .

Astfet

la ,)en o me n ul origin ar" (şi rnetod a j u s ti fi c a tă pr in acea s tă idee a l ui c-:;oethe), Blagt1 preciza: ,,n a turo se manifestă într-o b oga ţie aproape explozivă de forme (Gestalten) ; << Ges tn lh însea rnnă formă "figură, configuraţie, dar nu e o no ţi une dşa de abstractâ c a aceste a . <<Gestalt» e 1n ai intu itiv şi înseam n ă mai 1nul t figură sau formă plasticâ, tn işcătoare, pli nă de viaţă" J h . C a ,, produs a l sp iri tului '' referind u-se

1

"fenom en ul origi n a r '' are l a bază " anal ogia rna nifestată în c a d rul u n o r

fenon1ene ale experienţei", dar el es te nu Clbstra c tă " şi,

:� ��

ca

u r m a re,

"o

7.1edcn ie, de n a tu r ă in tui tivă şi

" treb uie văzut cu ochi ul in te ri or , aşa cum "işi

I!mfrm, p. H l , H 6 . T 4 7 . Tindem, p . 1 4 6 .

J, L1.1 ci a n Bl a ga , 7/in �i C'tape, E d itura pen tru Li tera t u r ă , Bncu n.:şti, : 96 :3 , p . 1 so .

74


vedea Pl a t o n «ideile:-> . De fenomenele originare

tr eb uie să te apropii cu

un sen timen l d e adora tie" l 7. 1

ideea de "st il şi S pe n gler , Blaga aduce efec tiv di s c u ti a în spatiu l întelegerii creatiilcr de cul t u r d , ceea ce J· us t i fică (în n1 ai m are n1,1sură decât la înaintaşi) distanţarea de concep erea sti l uri lor d upă apropierea sau depărtarea de natură a creaţiilor a r ti s ti ce şi rele\' anţa stil ului ca pa radign1ă în fo rm ul a "stil cultur al " . Situându-se în continuarea preocupăril or pen tru

cul tu ral " ! marcante îndeosebi la Nietzsche 1

17

1

1

1

lbidenz, p . 1 .59 .

75


CAS SIRER: LIMBAJ ŞI ClTNOA ŞTERE; «FI LOSOFIA FORM E LOR SIMBOLICE:.:. 1. şi

ca

Erns t Cas�;irer1 este cu.no=.;cut nu n un1J i c a fi los of ne o k an t i a n , ci

activ ]a m a rea reconstrucţie

participan t

teoreiic o-fi losofică

modernd şi la innoirea u n o r d omenii imp ortante ale ştiinţei şi

cugetării .

()p era2 sa, impresionantă ca volun1 şi div ersi ta te a preocupă rilor,

este axa t,1 însă pc o preocupare constantă : lărgi rea de mersului kantian,

prin a f l a rea aplicare

a

u nor

ale

sens uri noi

ideii cr1 tice Şl a unor don1 enii d e

acestei a .

Contrib u ji ile lui Cassirer în elab ora rea s e m i o h c i i ş i a teoriei

lin1bajului, esteticii, fil osofiei valorii şi c ulturii , antrop ologiei filosofice etc . , îl si tuează în rând u� personalită ţHor cel o r trlai re p rezenta tive ale gândirii conten1p orane. Pe această bază, desi gur, se apreci a c ă , "dacă acţiunea postumă a unu j fil osof asupra spiritelor, a t racţitJ şi in tere s ul pentru opera sa constituie o n1 ăsură a ştij nţei, în d ezYol tarea filosofiei

1

Si n tez<l }'l'

GUl?

o

oferim a i ci îşi

1storiet �� tcorin

2

(p. 32-13; �Jiin f<'l Î/1

are

st. rsele în urrnc'Hoa n.'k l u c rări : A l . Boboc, Kn n t � �

344--34 S); Problrme ah' ştiinţei, Ed i tura Poli ticd., 1 97R, l'' · 297-3 1 6\ Teontl ��imtJOlui u i a lui Ern _;; ,' Cnc;5irer şi n�/7w:nta ei in gânrfirl'a ullz tcmpcmn;� (h: S t u d 1 1 de Isto ric il filosofiei ll'?i!�t-rsrr/,,, VI, Edit nra Acc1 derniei, 1 479,. p. "! 4J-· 1 52 ) . neokfm f imu:� m ul

1 4 7- 1 58; 210-22.4; 246-248; 252-254; 265-2ho;

opera !tu F. Cass1rer

(în: Cont... <'pţii n::upra

Lc.: c ări Frincipil l l' : Prohlnna w n oo;teri' î11 fllo...;ofin

dcz;:·olUirii

şi ştzmţa modcnzi7 ( Das

J::: rkenntni..;problem in

190G, ed. <1 3-il, 1 922; vol. U· 1907, ed . a 3-a , 1 �)2.2; vnl. ii i : 1 920; ;. o i . IV, 1 957, pos�um).; CoJH c'[Jtul de su!J�tilli ţir şi ..:onu-'ptu/ dt·.fitn cfie (Subst J n zbegri ff cm d Fu:n ktion::.IJegriff, 1 9 10 ); Ubertatc îl f:n-mil ( F re i ht:�it u n d rorm, 191 6); Vznţn ::;z opem !ur Kant ( K<1 nh Lcben 1..r.d Lch re, 1 9 1H, ed. <t 2-<1 1 92 1 ); Llr':'pi't' fr·m·i,7 re!n fivit/iţ:i a lu1 L l fi ';fcl i l ( L tr E i n :- tei n.'sch en Rt'l.! \ h· i Ll bt hcorte, 1921); li!o· � r t":;nfi:�! u·,lf'l' (1 dee und Gesta !t, 192J ) ; [!/,J�.nha frm.·u,!or simbol ice (Phi�osophie der symblJlischcn Ft•rn�en ) ; vo: . 1 : l .;!llbaju l (Dic _ Sprache, î 92 3, ed . i\ 'l-a, 1 Q6-l); \'' '1. l l : (;fzp,rliYea nuticii ( Da:::. mytisc[-..c Dcn ken , 1 925, ed . a 4-a, 1 964 i; vo � . I J J : F'n ?OriWI/I )lDgw cz!noa�terii (Ph�inomenologit> cl er .l:.rkt:nrYtÎS, l CJ29, c•d . a 4 -a, 1 96-1); Lim!1â �i mit (Sprache u n d Mythos, 1 924); Filosof!i1 lunw l ! l.Jr ( D! l' Ph t l ty.;ophie der Au fkl2n·u n g, 1 912); [)etennin i.�m ŞI u<dt:'terminislll ÎII fizit:a mo.1emâ (Deten.:--. : n i ..; :r: u� : m :l In de lt>rmin ismus in dcr rnodt>rnen Ph y s i k, 1 9 36; l'd. n 2-a, 1 Y57); 1-tt 1 1dnlll T i 'F . J - : .7 � ' . v, ; -! : �;fâ :: filost.:f!ri culturii

der Ph ilo:-uphie und \Vi<:.sen schaft d er :ne ueren Zc i t : vc, l . l:

(.:"\ra tur a l i s t i -.clw Bt>t:. •·im dung d ('r Ku l l nt }:-'h ilosoph!e, i �']ci ); ! <. � ' -

�tiint.L ;-1

ckr I< u l t u PA' l � ...,L'n ':.icha.fte!l, 19-l 2 ); (;aiil,'t:

noua

stiltulul (Thc

Piatont�m ul

\:"O\\ S p i rit, 1 942); ?','L'Ii flm n r li'i ! .cii nu :::. .\ -T ;- th

of

S latL',

FJ46\

(1043);

.

1;: .

:tf .- : · : }· .

Eseu dc�p;·,, hn

.' ' ' :

.<

c � · : : :: ',· :·

C, ' :

L- : :

_-\ ;· F.--:�:� ,_,n

��>- : : , .·

t

u!turi1 r,.lur Logik

.=,.. :'\v\\' Sc.ienct' and

C .' l :: e(• ' :--

"'-lan,

Pltl tun ism,

S tr!t-:t wn!t_..; nw[ Î!l !ms·o!:::- fu.. ii modn-nâ (:-l truc tu;a lisrn in ivfo,:: c::-:- � · �·- := '--- > : ; c -- 1 0-+6 ) .

76

a

1 944); .'\11 flll

19-l-6);


valorii sale, atunci Cassirer a fost unu l d intre cei rna1 n1 ari HJ. osofi mod erni"J . Cunoscut

ca

un

neokanti an}'

la gândire,

i niţial

de

logi cismul

şi

1\1arbu rg4, Cassirer a elaborat însă un

n1etod ologismul Şcoli i d e sis ten1 propriu d e

legat

care

se originează la

Kan t şi \V . von

Hun1bold t, dar, în pri ncip al, constituie o lărgire a den1ersului kantian,

d ând o altă în trebuinţare ideii critice. Aşa· cum s-a remarcat, "orientdrea hotărâ toare p e care Cassirer a dat-o cri ticisrn ului kantian şi neok anti an e s te aceea de la critica transcend ental-filoso fi c a a conştiin ţei la critica litnb a j u lu i " ; " Cas.�irer est-e prim u l filosof în secolul al XX- lea care

filosofia lim baju l u i în 2.

fşi dPzuoltil

mod expres în colaborare cu lingvis tica "5.

Demersul fundamt>ntal al modului să u d e fi los ofare răm.âne

însă i d e d l ism u l transcend enta l , chiar şi pentru problen1 ele lingvistice şi cele filosofice.

înţelegerea

re] aţiei. între

Cas s i rer în suşi m ă r turisea :

"sistemul lui Kant nu este as tfel pentru noi sfârşi tu l, ci un în cepnt rodnic nou şi durabil al cri ticii cunoaş terii " 6•

])incolo d e această sen1nificaţie "criticii cunoaşterii '.'

(a

a

criticismului pen tru cons tituirea

teoriei c unoaşterii

care

exp lică

îns uşi

a u tono n1iei oferă " o

spiritul

nou ă

culturii

autonornă ), libertăţii",

ca disci p lină

Cassirer propunea .inţelegerea filosofiei cri ticP

ca

" filosofie a

n1 oderne,

î n t rucât

principiul

rezolvare a conflic tul ui fnnd amenta] d j ntre

liber tate şi fonnă", in1anent acestei culturF.

În fon d,

preci za Cassirer, cunoaşterea

este n ntn ai

una

J in tre

/l forn1ele dt: b ază ale înţelegerii " (aici se \Tede, desigur, influenţa lui Dil the-y ) ;

căct

ală tu ri de

"funr.ţia pură

c u noa �terii ", este vorba de a

el

cup rin de " funcţi u gând irii lingvistice, (1 in tu i ţiei d r tistio!, in aşa fel inc2•t să apară

�ân J. i rii n-1 i tico-religioase ,

clar cun: în

a

in teri orul fiecăreia

dintre ele se real i zează o anumită orgnnizare, nu atât despre fra nc, cât îndrepta ta asupra lum i i , ca un sistem obiec tiv al sen ::;ului sau c a un ' CcHl 1 I . I J<Hr.bu rg, Em:-;t Cnssi,·t·r::

Ph ilosopluebcgriff, î11 :

Emst Cas.-_; irf'r. 1- r'>g.

vnn

P. A . Sch i l p .

\ V . Koh l h e:1 m mer, StL�ttgart, 1 966, p . 28. �

Vez : : Al. Boboc, l<m; t �- i r1erkrn tmmsmu l, p. 14-7- 1 58 ; 1 64--1 68 .

5 K. ::\"t>U !JIZUi l\, E.

CnsS/i t.'r: Oa -J

Symbol, in: Gru ndproblf'!lli:' du grc: .:: -:;{'1 1 J-ili ilosophnl , hrsg.

Speck: Pll l i,::-;oplur dt r Cege11 W:1rt, Il, Vandeho�<"k & Ru prech t, Cottm gen, 19'73, p . "137. (• E . Ccl 'i:: Î l er, Dn..., r rlm m tm-.::, roblem

U1

df1' PJrilosopllll! 1 4:.

3. A u rL Bn mo Cas�irer, BC't l i n , 1922, p .

7 E. C::� s:-.irer, rl'flhc>it u nd Form. �twiieH 191 6 ,

F'·

23'i.

Zll '

U l /d

�V!.�:st'n scl.-ajt âr'r

l l l'WI't'lî

\'Oil

r.

L î.' it, Bd . r.

dcutsd?en Gr+�tf'S;�t.'SChichtc, Bru nt) Cas�1 rer, Berl in,

77


a n samblu o b i ec ti v al i n tu i ţi e i

. . . Cu

critica ratiunii devine o c a u tă să înţeleagă �i să a r a te curn orice es te i z o l a t, ci se b a z e a ză pe un p rincip i u

critiâî rz culturii (sub l . n . L c are conţinu t Cll cul tur i i , întrucâ t nu formal ge n e r a l , presupune o faptă "C ritic a " dev ine a s tfe l o

aceas ta însă,

(Tat) originară a spiri tului8 . "

c r i ti c a a c ultu rii " , adică filosofie a

c u l tu r ii ca d i�ci plină autonon1ă. Elemen tul

de unita te care face din aceste "forn1e ale înţelegerii" veri tab ile "forme s i n1b o l i c e n este c onc e p tul fundan1en tal al filosofiei lui Cassirer: simbolul, prin c a re ,,analiza transcendental-filos ofică" a culturii cond uce la teza omul ui-demiurg, parte integrantă a l umii cul turii şi c r e a to r ul eL "On1uJ - scrie Cassirer ­ tră ieşte într-un univers simbolic, nu într- unul p ur şi simplu n a tu r a l . Limbaj ul , n1itul, arta şi reli g i a sunt părţi ale a ce s tu i univers, feţele n1ul ticol ore c a re se n1i scă în r e te a u a de s i mb ol ur i . . . Om ul nu mai a re , ca aniin a l ul, o rel.:1ţie netnijlocită cu realitatea . . . El t ră ie ş t e aşa de 1n ult în fo nn e l e l imbaj al ui , în operele de artă, în s jmb o l ur i mi ti ce sau în ri turi rel igi<.x1 se ·inc a t nici nu p(Xl. tEl întrezări, nici nu poate afla nimic în afara inter-relaţiei acest,_)r n1 ed ii arti fidal e/'9. CCi urmare, "in l oc d e a m ai înţelege o1ntl l ca anirn al raţional, ar tr e b u i rnai degrab�1 si't-1 de fin i m ca a n ima! simhoi ic/ cu aceas ta d(î nd exp res i e n1odului său pro p riu d e a fr' 1 0• Ca filosofie a eul turii/ "filosofia fDrmel or sin1b olice '' cuprinde şi o temeinica a naliză semio tic ă/ prin c are Cassirer a contribuit, alături de Peirce, H:ussed, VVittgens tein şi alţii, la în te m ei e re a sen1io ticii mod erne �

,

şi la a p l icarea. ei in exp unerea ana li tică ŞI în explic area fen omenului c ultural şi

De fap t, el a fo rm ul a t programul

unei expuneri cuprinză toare o i s t o rie i p rob l e mei cunoaşterii, în tr-un fel a i s to rie i teo riei cunoaşterii şi a b a z el or ei ş tiinţi fice moderne. Caci este carac teristic pentru sti lul operelor filosoflce ale lui Cassirer, "cea tnai strân"ă in trepatrund ere a cercetăril or ŞI intereselor istorice şi teoreti ce, l o g i c e ;;i gnoseologice. Toa:e lucrările sale teoretice su.n t cons trui te pe u man .

ma tt:� rialele is toriei ştiinţei şi istoriei fi l osofiei'' 1 1 .

E.

H

Ca :-':' ircr,

f>h i!osodve

de;·

.:;_ttm bo!tsc::fi<'/1

Fon1Wrl ,

Erster T<.• I l :

Dic

Sp mche,

4.

A u fl . ,

'vVi-.sl·nsc>.-. flli chc �htchgesd bcll a Î L, Dcmntl�: ta d :, 1 964, p . V . 1 1 .

" E . Cl ssi rer, 1 Va-. i�t der L\ fi•;;_:;dz ? v\•, :, uâr fÎi i':'l' P!ulosoţ 'h!t' der mt!n_-: chh:l!er Ku l t u r, v.:. . Kohlh,..:.rn m er! Stu �tgart_, L CJ6(), p. 39. ill !

ldcm, p . -1 0 .

; V . F _ _.; �mu:->, Xcoi-.:nn t;an�; t t. 'r. · , în : Sovrem, ·nain (J J P' i u a : ruwr fila�

L Pi \·crc,i t<" t,l . 1 9 72, p. 44- .:± S .

78

�t!n,

I /(:l cl it: l i '"' ! v o \'l o s �... o v�kPVO


TJe reţinu t.. totodată , că, "pr incipiul dezYol tării id eHor prop us d e Cas sire r (p rirna tul concep tului d e lege a s upra conce p tului d e ] ucrtt)

corespunde concep ţie i lui Cohen despre ori gine12. Cu a l te c u vinte,

explica ţia

lui

Casslrer

'3e

situează

în cadrul

idea lisr.t1 ului

logica-·

metodc.logic al Şcolii de la �1arburg.

Cassirer fonnulează însă teza c ar ac t eru l u i sin1b olic al noţiunilor ştiinţifice: //Concep tele fund c:nnentale ale c·ricărei ştii nţe, mijloacele cu

care ea îşi pune problemele şi le formulează soluţiile, imaxini pa sive ale unei existen ţe d a te , ci

ca

nu

mai apar ca

si rnb o l u n

in telec tuale,

p r o du se d e-sine-stă tă tor " 1 3 .

Sin1bolul, fie el l in g v i s tic, ştii nţific, n1i ti c sau arbstic, d ă o fo rmă, nrganize,1ză im presiil e sen ��ibile şi astfel le înlocuie�te p e acestea din

unnă. S im bolul este un s u V�tit ut, este înapoia "s en1nului n

existe

stă

"ceva"

care înloc uie<;; t e "altceva",

"semnj fica tul ", iar ]·naintea "e>. presiei" a trebui t

!/ irn presia " .

Tex tul lui Cassirer pe aceas tă temă in scrie o p a gi n(l n1en1orab H ă

î'n

geneza

filosofiei

lirnb ajulu1 :

"

S emnu l

nu

este

doar

un

În \' eli ş

ci nect:szn şi esenţial. El serveşte conţinut gata fă cut al gând irii, ci este

înt[lnlpiător al gflnd iriir ci orga nul

nu

numai în sc opul n1edierii unui

un

instrum e nt cu aj uto ru l căruia însuşi 3cest conţinu t prinde forn1ă şi

capătă pen tru prirna d a tă deplina s a de tern1 inare . Actul d e terminarii concep ţuale a unui conţin ut n1erge n1J.nă în mână c u ac tul fixăr ii l ui

în tr-un

anu rni t

semn

caracteri stic .

A stfel,

orice

gZ1ndire

corectă,

exacta î':;i află p r i tna sa o p ri re în sim uolicrz ş semio tici1, dornenii pe c ar e ea se sprijina'' 1'+ .

riguroasa

şi

Analiza

semnelor

şi

a

semniii c,1 �iei

în

opera

lui

Cas sirer

reprezi n tă astfel nu n um a i contribuţia sa la dez vol tarea semioticii şi a semanticii, ci şi premi sa unui pro g ram de recon struc ţie în filosofia lirnbaj ului, in fil osofia ştiinţei şi, în genere, în fi loso fia cul t urii. Pe un alt p lan unnărită, concep ţia lui Cassirer asitnilează şi progr<.'\n"1ul lingvis ticii st ruc tura le, al teorie1 l i mbii ca sis tem de se1nn t', con1p arabil cu ori care

alt sistem sen1iotic·1 s. l2

\1\' nlgcm g \1Mx, Ca ,�smTs Symboltheorie ols

E n t ruicklwzg z m d Kritik der lttl lknrrtisch t' il

G ru n dlngt'n r>iner Tfzcorie de� Dfnkens u n d Erkermen s . r. Teil, "A rch i , . fi.t:r

P h doso p hie", hrsg.

vun

I- L vVa gncr, S7. Band, Heft, 2, 1 9 75, p. 30.5.

Geschich te

'' E. Cas�irer, Plzilosophie der 3.ttmbo!ischen [onnen , L p . 5 .

t 4 Idnn, p. ·1 8 .

1 , r. d e S,w ssure, Ccu r s d,• ling,_·i::;fi:] l l t St'tlt;ralc, 3t· t�ch ti,)Jl,. Pa yot, P a Lis, 1 ·.J7 I . p . 3 l .

79

cler


Legătu ra cu programul lui Saussure aceea ca " semiologi a "

(Sanssu re)

mai p oate cons tata în

se

şi teori a sintbol ului

(Cassirer)

trebuie

să consti tuie baza şti in ţelor utnane. lJn enorrn m a teri a l isto ric stă la baza analizei "funcţiei simbolice" în constituirea forrnel or c ul t u rii , ceea ce se

ved e în toate operele lu i Cassirer, dar mai ales în Sprach e und

(1 9 25 ) , î n

care unn ăreş te în amănunt procesul de t r a n s forrn a re

n1etafore în tni turi t o .

Dincolo de aceasta în�ă. sin1bolul de\7ine (în p e ri o a da log i e i fil osofice ")

"

A1ythos a u n or

a n tr o p o ­

,,o cheie p entr u înţelegerea o1nul ui " 1 7 . Cassirer merge

ati H de dep arte cu sublinierea rolul ui constructiv, reo rgani z a tor al

simbolului, încâ t, d incolo de trad i ţi on ala opoziţie ne n-kanti a nă în tre � tiinţe _ ,nonloteti ce" şi , _.i d iografice", fon11 ulează u rn1ă torul progra m: ,,d atele'' de care se ocv p �l. i stGri cul nu s u n t "evenirne nte " , ci sin1bol uri ; "nu legile naturi i, ci regu lile, sernanticii sunt princi p i i le unive rsale ale şti inţei is toriei " i 8 .

trecerea d e la ,,cri tica transcen d ental-filosofică a conş tiinţei" la "criti ca lin1baj ului " , oper(i l ui Ca ssirer devine însă e>-: tren1 de ac tu a l ă . Ci:ici prin d ezvo l tarea l i mb aj u l ui în strânsă legă tură cu li ngvi stica şi logica, Cassi rer a sublini a t itnportanţa d eos ebi tă a a n Cl ] izei lintb ajului p e n tr u detennj na rea terna ticii ac tuale a f i l o so fie i Cu

.

Cercetand

moderne

a

t.:• ficaci ta tea

principi ului cri tic de-a

l u ngu l is to rj ei

�piri t ulni, în n1 od spec ial porni nd " de b rnomentul în care

Renaş terea i taliană pune fund arnentul ac tualei noa s tre vizi u n i asupra

l un1 i i

"f

Cassirer ,,a ad u s on 1 a giu impor tanţei fund amen tale a acE s tei

ep oci d in tr-un p u nct de ved ere gerrrlJ.n. Ceea ce-l pasiona însă era nu a tâ t in teresul generZll p u r ta t interesul

nen tru r-

de

<< conditiile 1

()ccid en t copilăriei sale trecute

uosib i l i tăti i n t 1

<'cond itii lor j

. . .

câ t

oosibilită tii>> t 1

rezen·a te concep ţiei d. espre lun1e investi gată în comun de filosofie şi ş ti in ţa

l6

na lurij "1L1 •

C ercel<lrt:'d

,u

i i . cre d e m, u l i 1 izabila pt•n tru

înţeleg..:�re,1

a l e ..:.t i l i s t icii . liar şi pentru blorid şi teorie1 c u ltu ri i .

u t:or

?roble�rte deo seb i t d e a ctuil l (•

� ,- L C cl :-.<;ircr, lVa:> tst d e A1 P1z:�cll, p . �9--10.

1� 1 'i

ldcm, p . 7.-J-7.

\V . Cra m c-r. E . ( 'r1ssirerl în : r e s gnwds cour,mt:; de la pt'il�fe mo11diale l·o •z t,'mpc1ra i n c . Portrnils.

Pn·n� iPr v ol u n .e,

sou �

l.1 d i rec tion d t' F. Sc ia ccJ, fisch bacher l't \1 orz o r<·l ti,

1 9 CJ-l , v 3cn.

80

Paris / \filano,


Constatând lărgea scă,

lirrtitele

metodei

critice,

Cussirer

printr-o n1etodă

diferită,

si stemul

trebuit

a

kantian al

c on d iţiilor

adevărurilor necesare, metodă inspirată din semi otica şi seman tica modernă şi legată structural de conceptul de "relaţ·i e simbolică", a le cărei m od alităţi. de fiinţare le urmă reşte într-o a t nplă " fenomenologie a spiri tului" .

3 . Ideea c e n t rală aceea

a ·va lo r

ii

a

acestei resen1nificări a gândului kan tian este

de cunoaş tere

fondul n1 ai larg

al

a

limbajului, în tratarea căreia intervine, pe

studiilor de istoria

lingv isticii,

influenţa lui W . von

l-ltnnb oldt, a conceptului " innere Sprachform " . Pornind de ] a constr uctivismul kanb an,

precurn

şi

de

la

P rinzipien :icr Mechan ik ( 1 894) a lui H . Hertz, CassirPr forn1ulează tez il caracterul ui sin1bolic al noţiunilor ştiinţifice: "C onceptele fundatnental e a.le orică rei ştiinţe, rnijloacele cu c are

ea

îşi pune problemele şi î;;i

forrnulează soluţii le, nu mai apar ca imagin i pasive ale unei existenţe date , ci ca simboluri intelectuale produse de sine s tă tător . l\1ai ales cunoaşterea fizico-ma te1natică a fost aceea care a de v en i t conştientă în n1od ul cel mai pregnant şi cel tnai tilnpuriu de acest caracter sin1bolic al mijloacel or ei fundamental e" :<.ll . Pen tru ştiinţă. şi lin1bă, ca şi pentru

alte

arta - simbolul este o categorie universală,

ongn1e.-1 ză

într-o

pu tere

crea toare

J

forme simbolice -- m i tut

şi

aceasta întrucâ t se

spiritului.

" Pu terea

şi

pro ductivitatea (Leistuug) sen1nelor mijlocitoare - scrie C assirer - ar răm âne

o

enigmă d acă ele nu şi-ar afla ultim a lor rădăcină într-o

procedare (Verfahren ) originară, întemeiată în însăşi esen ţa conştiinţei . Faptul că

o

dată unică senzorială ca, de pildă, sunetul vorbirii, poate

deveni pur tătorul unei semnificaţii pur spirituale, poate

fi

în cel e din

urmă inteligibil numai prin aceea că fu ncţiu nea ji1 n do. m nz talâ a sem n �fidirii

însâ.şi cxistâ înain te şi

opereaz ă

îna in te de punerea sem n ului particular (subl.

ns.

- A L B . ) , astfel încât ea nu se creează în această punere, ci nutnai se " fixează �i 8e a pli că într-un caz particular 21 •

Sitnbolul, deci,

fie

el lingvistic, ştiin ţific, 1ni tic sau artistic, dă o

formă, organizează impresiile sensibile şi a stfel le înlocuieşte pe acestea

20

E . Cassi rer, Pil ilL!snph!i' der sym!Jolischcn formcn, Ers ler lei i : l.Jie

\V it-.senscha ftl i chE:' B uchg(�sellschaft, D.:� rrn::.t.adt,

2 . Ibidem, p. 4 1 -42.

81

·1 96+, p. 5 .

Sprachc (1923) ,

4 . Aufl . ,


din unn ă . Simbolul "

a l tce v a " ;

este

înapoic=�

s u bs t i t u t, este

un

.,setnnului " ,

stă.

un

"ce\ra -'' care inloc uieşte

" semni fica t-u] ",

iar

pe

înaintea

expresiei" a trebuit să existe ,_.intpres ia " . S-a spus, pe bună d rep ta te, că " 1, ori gina t ita te a lui Cassirer stă în Jtlptul di ne previ11e împotrit1a confuziei

pos ibile în tre (< simbol» şi \z copir >> (subl. ns. - Al. B . ) . Că ci nid unul d intre sirnb ol uril.e de care se ocupă n u vine să înlocuiască un conţinut mintal gata constituit în i:K ela�i fel în care o copie reproduce un 1nodel . Care ar fi sensul şi utili ta tea aceste1 red upli cări? "22 H.. e marc a b i lă răm âne dezb aterea desfăşurată d e Ca ssirer pent ru î nţelegerea siste tnel or ş tiinţei rnod erne ca sisteme de semne, po rnind de

L:l teza hutnbold tiana

a

rol u lui forn1 a tiv al limbaj ului, a ac ţiunii acestu ia

în afLuea ex pr e s iei gândi rii . Tex tul lui Ca ssirer pe această tema este pe cât de simpl u ·p e atât

de

pro fund,

litnbaj uluj

şi

înscriind a

o

teoriei

pa gina

ştiin ţei .

în

memorabiL}

,1Semnul

nu

geneza

este

d oar

filosofiej

un

înv eliş

întâ rnphitor al gând lrii, ci organul ei nec esar şi es enţi al . . . Fiec are (<lege» .

a

na turii p rin1eşte în gândi rea noastră configuraţia

gener a l e; fiecare form ulă

insă

unei ,_<form u le•'

trebuie să fie expusă cu aj utorul tmei

conexi u n i de semne specifice şi universale. Fără acele semne universale, aşa cum le oferă a ritJn etica şi a l gebra, nu ar

fi

exp r i n1abilă nici un fel d e

relaţi e p articul ară a fizicii, nici o lege parti c ulară a naturii. Acest fap t se n1anifestă clar în principiul fu nd ame n ta l al c un o aş te r i i în general, dup ă care universalul poate fi intui t numai în p articular, iar particul arul, poate fi gândi t nu mai in perspec tiva universal ului"23 . Pornind de la rezulta tele special e ale studiul ui li mbii în lu c rările de etnogr afie şi de psi hologia şi istoria cul turii rnai o.les, Ca ssirer aj unge la încheierea că " treb uie sa revenim la o simbolică «naturală>, "_, d a ca

vrenl

"să

formăm

concep tul

de

s im b o li c ă

artificială

a

sem nelor

«arb i trare'> p e c are c onştiinţa le-a creat p ent r u ea. însaşi în limbaj, în artă şi în m i t. Forţa şi fecu ndi ta te a acestor se1nne mediate ar rărnâne o enigmă, dacă

ele nu şi-a r avea rădăci na profundă înt r- un demers

originar c1 l spiritu l ui, fon.dal în esen ţa conşti inţei însăşi ��:z4.

22 T. \' i ,m u , fJos f t t nlt', E.P .L.l' ., Bucureşti, 1 966, p . 1 1 8 . E . C1ssi rer, Plulo..:;ophie dcr :>] ! IIZboli:::.dicn Fomzl!n, Erster Te1l : Oie

2·1

24 fLlldr'111, p . 41 -42.

82

SpraciJr' ( H.23),

p. 1 8 .


Sin1b olica

"

n a tura l ă , "

care �ine

dE' c a r e1 c t er ul fu nd amental al

con'?tiin ţei, e s te c onserva ta şi utiliza tă, dar şi depăşită, în t r uc â t ]n ea "o anumi tă parte

integrantă a

conş ti i nţei, c are

se

prev ala de to tul,

păstra

to tuşi puterea de a rep rezenta aces t tot şi, în tr-un anumi t sens, de a-1

rep rod uce'' : con ţinutul dej a dat avea a st fe l posibili tatea s ă furnizeze o reprezen tare nu numai de el însuşi, ci şi de altul d e c �i t el, c a r e nu era

imed ia t dat, dar c a re era re p reze n t a t mediat d e pritn ul con ţinu t. Spre deoseb i re de acestea, "sem nele simbolice" (sub l . ns. - Al . B.) pe care noi le

1ntâi, pentru a d obândi , sen1nificaţie d etermin a tă, ci în treaga lor exi:;ten ţ?i decurge în corzsecin tt'l din sem n ificaţie. C o nţi n u t ul :or speci fic se co r�fitrzd/'i p u r şi simpl u cu funcţia de a sem nifica (subl. n.s. ). Pen tru a cuprinde întregul în parte, conş tiinţa nu nlai es te sup u sa aci soli c i tă rii acestei părţi, care ar treb ui să fie da tă ca a tare, ci ea creează aci, di n1 pot r i vă, p e n tr u ea însăşi anumi te con ţtnu t"uri concre te şi sensibile, ca exp resie p e n t r u complexe d e te rm i na te de sernnificaţi i"2:;. Semnul nu este, deci, o r ep et are a u n ui c onţinu t singular al intuiţiei sau al rep rezen tării. Cassirer subliniază func ţia ac ti vă, rolul

întâlni1n

in

li1nbă, în mit şi a rtă "nu << sînt» mai

dincolo de aceasU\ existenţă, o

al semne l or nu numai în şti inţă, ci în întreaga cul tură urnană. Căci analizele sale principale n u sunt ce n t ra te asupra sernnifica ţiei

crea tor

rep rezen tării'', adică nu au în vedere exclu si v ,,cri tica " cunoaş terii , ci, aşa cun1 a rn n1ai s ublinia t, //critica c u l turii�� . Este vorba

logice

a

" funcţiei

de � unn ări problema sen1nului "în desHişnrarea config ura ţiil or c o ncr et e , aşa

cu1n

�ale

ele se îtn p l i n e s c in plura lita tea d iven_; elor dorneni i

cul turale26.

arata an aliza 1 im.baj ului, orice ex p res i e hng,� istică este " d ă tătoa re de sens'' (Sinn g ebende); "�i sernnele de specii l e şi origini le cele mai fcl urHe rnan ifes lA a celaşi raport. Se poate afi rm a , într- un an un"'cit sens, că v a lo ar e a lnr rezidă n1ai puţin în ceea ce ele reţin din Aşa cum o

con ţinutul sin g ular, conc ret

şi �ensibil şi din exis tenţa

sa

in1ediată , decât

în ceea ce ele rep rirnâ şi lasă la o parte din această .,tare nen1ed i a tă "2. "Se1nnul " apare as tfel ,,fără masa �ensib i ] ă propri e/'; el posedă fa culta te a de "a pune în scenă",

zc, 211 D.

în loc

lf;idem, p. 42-.j3.

Ibidcnr, p.

-l-1.

Jbide:n,. p . 44 .

83

de si1nplele detalii ale conş ti inţei,


mişcărilor " ; el nu este reflexul unei stări d e " linia d irectoare" a unei a.s tfel de m işcă ri . " Cuvântul în l i mbă, în su bs t an ţa sa fizică E'ste un simpl u suflu, însă în aces t suflu domină o extraordinară p u tere pentru dinamica reprezentă rii �i a g â n d irii . Această dinan1icii este totod a tă i nten sificată �i regla ta de Gl tre semne. Deja proiectul leibnizian al unei CharaktPris tica u r: iversails sublinia avantajul esenţial şi universal al semn ului: sem n u l nu serveş te n u ma i pe n t ru a reprezenta, ci, înainte de t ua te, pentru a descoperi " reţeaua c omp lexă a conştiinţă stabile " , ci

a n u m i t e rapo r t u ri lcgice; el nu

deja cunosc u t , ci desch ide noi

ofcrfi n u mai o alJrevie re sim bolici? a ceea ce este âli către necunoscu t, ciitre ceea ce 1 1 u este da t

(subl. ns . ) . Forţa s i n tet i că a conştiinţei în genere, care constă în a lua fiecare nivel pe c a re îl atinge în co nce n tr a r e a conţinutului s�:\ u ca un prilej de a-şi lărgi limHele prezente, se 1nan i.festă aci sub u n nou aspect. În n1anunchi erea care este dată în semn nu este deci niciodată retrospec tiv ă, ci, de asemenea, prospectivă. Ea i n s ti tu i e o concluzie relativă care conţine nen1ediat e x igen ţa unui progres şi d eschide calea aces tui progres, fă când cunoscută regula sa generală " 28 . [storia şti inţei oferă ntnneroase exetnple in acest sens, subliniind rol ul pe care-] poate j uca pentru solu ţionarea u n ei prob lenle s a u a unui ansamblu d e probleme accesul l a o forn1ul ă stabilă şi clară. Prin a ce s t mers al ştiinţei se evidenţiază funcţia simbolică a conşti inţei, c a pa c i tat ea ei de a dep<1şi ,,d a tul!' simplu al reprezentări lor, articulc:1 nd u-se "in jurul anumi tor cen tre formale �i seman ti ce " . 4. Anali za valorii sintbolului, în pa rticul ar a rol ului creator al sen1nelor in expunerea sistemelor ş ti inţe i n1oderne, 1-a condus pe Cassirer de la conce p ţia sa ti1npurie din S ubstanzbegr�ff u nd F u n ktio rz s beg r�ff ( 1 9 1 0), consacrată în principal " s tructurii gândirii ma temati ce şi na turalist-ştii nţifice ", la ,,filosofia fonnelor simbolice", înţeleasă ca "planul unei teorii generale a formelor de expresie " , ins p i ra tă d in c erc e tă rile l ui W. Von I-Iumbold t, \Vundt, Stein lh al, Herba r t şi i'v1ar ty2l.. . An aliza se rnnelor şi a s e m ni fic aţi ei î n opera lui Cassirer reprez i n tc1 astfel nu n u ma i con tribuţia s a b dezv oltarea semioticii şi a sprn,1n ticii, ci �i nren1isa unui pro gran1 de recon� tructie in filosofia rc.....

l_f.'

Ibdcm, ? · ..J-6

2° Ttndem, �) · V, \ ' 1 .

84

,


l imb aj ului în ,

este vorba de

semiotică

ş tii nţei şi, în genere, în filosofi a culturii. De fapt, formularea ideii dependenţei ana lizei semantice de o cercetare

filosofia

mai de fond. Căci "semnificaţia, acest concep t cen tral al oricărei

te o r i i a limb aj ului ,

poa te sa fie tra tata satisfăcător fă ră o teorie a

nu

sem nelor''30 . Studiind "func ţia generală a sem nului", în esenţă p rob lema semnific1 ţiei,. C assi rer a avut în vedere volum al

Filosofiei formelor

(în

1n od d eosebit în p r imu l

sim bolice, 1 923'} di mensi unea semantică a

serni o ticii . El a elaborat însă problema rolului sernnelor în con s truirea

si s te me l o r ştiinţei

moderne şi, în tr- un plan n taj l arg, în constitu irea

sisterr�uluj for n1elor fundamentale a le culturii, subliniind toiul activ a l se1nnelor ş i sen1nificatia 1

lor ide ală,

ca

o reac tie fa tă de tradi ti on ala '

1

'

"Abbild theori e " .

Incontestabil, preferi nţa pentru "se1nni fica ţia i dea lă

a

sem nului"

funcţionarea semnelor. Aşa cu1n a rn va zut, Cassirer deosebea rig Ltros, în spi ritul c oncep ţ:J ei lui Frege, între sem n, ::;ens şi obiect ul se mn�fica f; caci sernnul ca ,, d a t senzor i al" im p l i c ă rel a ţia ,; rn a teriei" şi (l ,Jorn1ei ff . :0Ju este greu de observ o t c ă, pdn ace0 stă f0nnul are C assirer trad u c e în l imb a j kan t i an teza l ui Fn•ge: " p uten1 a &ocia unui sen1n (1"!. u me, c u vâ n t cotnpus, sentn scris) n u nut n ai d en ototul ( Bezeichne ten), pe care îl votn ntuni semn1fica ţi a (Bede utung) lui, c1 şi ceea ce înţeleg eu prin sensul (Simz) sem nul ui, a dic t't , n1odul in c a re este dat ob iectul"31 .

derivă din ale g erea rnatematicii c a domen:. u tipi c pentru

E s te iormulat aci programul sem anticii cLJ sice, con ti nu ZI : şi

dez-vol tat apoi C a rn ap

,

prop unand

pe

o nouă

c a re

l-a

n'ie todă

a

an alizej sema ntice a sen1nifica ţiei, numita "1ne tod a e.x te n s ionalufai şi

in te ns ional u l u i'': r en tru fiec are exp resie ei şi

a

se

ridică problerna .s en ulific aţiei

înfăp t u irii ei reale; prin1.a se determi nă c u a j u torul unei opera ţii

logice s a u seman tice (intensionalul), a doua prin cercetarea

si tu aţiilor

fap ti ce�2.

F d d eat,

pe

un

alt

plan

u nnări tă,

concep ţi a lui

Cassirer

asimi leaza �i program ul lin gvis ticii struchtrale, al teorii ti n1.b ii ca sisten1 de semne, co rnp a rabil cn oricare alt sisten1 sen1iotic, d a r cdre realizeaza

•n :H

BcdC'utwzg dt'r Bcdeu tmts, Suhrk,lmp \'erl<-. g: l 9 7.J- . p. 60 . scmrujicaţir, în vo i . Logicii şi filo::.o_tle, Erl.it. pol i t ică. Bu cun�� t i , 1 966, p. 5.::; . Cun ap, Semn �fzcatir şi w•ce::;i tatc, E d i t . Da c1a, Cluj, 1 9 7'2, F'· 262-2t-l.� .

C . K. Ogden, 1. A. Ri cha rd, Oir C. Frege, �l' nc; :;; i

:;; R.

85


totod a tă un plan al se1nnifi cării şi un plan al cunoaşterii . Căci, aşa cum scrie Saussure, "lin1ba este un sis tem de se1nne ce exprimă idei şi, prin acea sta, este comparab ili1 cu scriitura (l'ecriture), cu alfabetul surd omuţilor, cu ri turile simbolice, cu formulele de polite ţe, cu sernna lele militdre e tc. Ea este însă cel n1ai i mportant din tre aceste sisteme " 33 . Nu consid eră Cassirer că esenţa semnelor este sernnifica ţi a şi formarea unui ,'\ numit conţinu t de gândire? Căci, preciza Cassirer, "nu n1ai în momentul creării de cuvinte în tr-o limbă . . . se descoperă forma fundamentală a gândirii, obiect ivarea "34. Legătura cu program ul lui Saussure se n1ai poate constata în aceea că, "serni ologia" (Saussure) şi teoria simbolului (Cassirer) trebuie sa constituie baza ştii nţelor urnane . Desig u r, analizele sen1iotice ale lui Cassirer se deosebesc şi de ceea c e , K . () . A. p e1 numeşte "Id eea unei pra.grna ti ci transcendentale a litnbii "35, care l- a condus pe Peirce din punc t de vedere fil osofic la o v a ri a nW. de pragmatism şi, ilnp1 icit, la relc,tivisrn în teoria adevărului, îndepc1 r tînd u-se astfel de Kant, deşi susţinea că în ţe1 ege //sen1iotica p r,1 g 1na. Lică'/ ca pe 110 transformare a lui Ka.n t"36 . Prin profilul kan tian al gândirii sale, Cassirer a păstrat p ri ncipiul universc1li tăţl i şi necesi Ui ţii, s-a opus şi pragm atismului şi pozi ti v i s rnului. Este ceea ce ci şi ob servat Apel chiar rn ai de timpuriu: d eosebirea între sem i o tica lui Peirce şi cea a l ui Cassirer ar consta în nrma loarele: l a Cass1rer "func ţia semnelor se cons truieşte întrucâ tv a în s inteza transcendent,1lă a rtpercepţiei. De concepţia lui Peirce, această tro nsformare Sfmzoticli a filos(�(iei tra n scenden tale se d eost'beşte prin aceea căi in ciuda corp oral izării sern totice a i"unc ţi ei de rned iere ct c u n oa şt eri i , în ved erea astfel rned iatei re la ţi i-subiec t-obiec t lasă să rărnana neschin1.bată premisa kan tiană a u nui idealism tran�cenden tal aJ conştiin ţei " ; :,trans forn1a rea se1niotică de ca tre Peirce a kantianismul ui nu e�te J a fd de rad icalit "37. -------- --�n

F. de S.l Lh�;�1 :.-e, Co u r� de liJ ; g u i:>hque g(>nt'r,7le, 3e eci i tion, Payot, P::ris, 'l 971 , p

.1. ) .

34 E . Casc; l rel·, Pli ! lo·-ophl!' dtT syrnbt1fzschen Fumzen, Erster Tci ! : Dic Spr:dl!', p . 252. Y i A �;N ktc· u r!d flm!Jlemc , f(·r Spri1Cirphi/o:-;op1Jie, h rsg. v 0 1 1 J. Sim cn , Verb �� - Kil r ! Albt.'r, Freiburg­ i\ hi n!·her. . 1 97 -t p 2En.

·;r,

·'7

fbtdC'It!, p .

28 1 .

! Iern:e t lt i l tik 1 1 nd Dwlektik. Aufs�i tz��

\1ohr, F ii-(), p.

1 L'i .

t

hrsg.

86

von

R. Bubne r , K . Crc1;T1i:"l", R.

\-Viehl, J.CB.


Par ticipa rea 1ui Cassirer la analizele sern iotice ?i

la

fonnularea

unui prograrrt a l sen1ioticii a avut loc independ ent de Peirce, ale Cci rui

teze Ca ssi rer

nu

l e-a cunoscu t în deceniul

al treilea, atu nci

când şi- a scri e;;

opera l ui

Peirce a fos t

operele principale, întrucât, a şa cu1n se ş tie, edi ta tă abia după 1 934.

Este de re1n a rc a t că cercetarea concep tu lu i de ,,.- form ă si mbolică", în l imb ă , n1i t, drtă, �tii nţă are l a

bază o concepţie clara despre sim bol, ,construcţia ş tiin ţelor spiritului ", în " gand ire c1 tni tică "1 în " fenon1enolo gia limbajului" şi "fenornen o l o g ia. c un o a şte ri i" . Ln enonn tn a te ria l i s toric c on s ti t ui e b aza a n aUzei "func ţiei simb olice " 1n cons ti tuirea fonnelor cultu rii, ceea ce se ,·ede în toate operele � ui Ca ssi rer,. dar maj ales în Sprache und lv1ythos (] g23 ) , in care unnă reş te în amăn u n t procesul de transformare a nnor m e tc1 fon.:' 1n func ţii le

şi

rol u]

acestuia

în

..

1nituri .

5. Ceea

ce a trage

atenţia în cerce tări le de sernj otică

Cassiref (sub aspec t teore ti c, d e o a rec e întreaga

"filosofiei

elaborare

ale

lui

in perspec tiva

formelor si mbolice"

transcendentc. l i sn1tllui)

problemei s i tnb o l ul u i în

este o aplicare a sen1i oti ci i pe teren ul dubla preocu p a re: pentru poziţia " " siste mul filosofiei şi pen tru "logi ca conceptului

este

o

de si rnbol ' ' . Acea � ta îndre p tă ţeşte p ărerea după semiotică se î1npletesc nemijl oci t cu o filosofie a

S im bolul

--

p rec iza

" multilateral'' , a\' ând

o

Cassirer

-

este

c a re

preocupă rile de

1 imb ajului38 .

un

concept

" rodnic"

�i

"setnni fic aţie generală", pent ru l o gică, e s tetică,

lui univ ersală de se poate constata în în s�şi construirea principalelor fonne S imb o lul are o într ei tă funcţie: de " expritnare" (Ausdruck),

filosofi a lin1bajului, fi losofia religiei etc .3� Puterea se1nnificare

ale cul turii . d e " reprezentare " (Da rs tellung) şi de ,,semnifica ţie" (Bedeutun g)40. Prin aceas tă complexă funcţi onali ta te, simbolul s truc turează ştiin ţa, ar ta, l i mb aj ul , fiec are formă a creaţiei un1 ane. Filosofia cons tru ită cu aj utorul lu i - Filosofia forrnelor sitnb olice" - "po<1 te şi v rea să fie nu " un «sistem >> fil osofic în accen tia traditională a cuv ântu lui . Ceea ce r 1

1

încearcă în genere să ofere, es te «ProlegorrLene l a o v i i toa rt' fi losofi e a 3.;

Hnmhu rg, C . l -!. , Symbol and R''nlity. S t udits in th�· Pll i.'nsophy of E r n s t Co s :;irer, M.

The H a g ue, 1 956, p .

1 1 -l.

J9 E . Cassirer, Da:; S�nnbolprrh!em t m d A co; tctik w :,-! al!gemeinc

�el

lb ide.m, p. 303, 308 .

..;en l t'

Klln�I;:L'isscn::;dwft",

S trl/u ng XXI,

Bd.

87

im S 1;stem :it'( Ph ilu:-;opl ue, în Heft,

2,

1 927.

p. 29�.

:\"ijhoff,

"ZI'itsch r�ft fi-i r


culturii», care nu ar fi o construcţie ga ta, pe care ar năzui sa o obţină, ci numai un compend j u "-t l . Dincolo de aceas ta însă, sitnbolul devine (în perioada "antropologiei fi losofice") "o cheie pentru înţele gerea omului " 42. Cassirer 1nerge a tât de d eparte c u sub tinierea rolului constr uc tiv, reorgani zator al Simbol ului, încât, dincolo de tradiţionala opozi �e neokantiană între ştiinţe "non1 otetice'' şi ,_,idiografice", formulează urn1ătorul progran1 : "datele'' de care se oc upă istoricul nu sunt "evenimente", ci sin1b oluri: "lumea simboluri1or " es te obiect al tuturor " ştiinţelor despre om'' 7i, ca urmare, "pentru a înţel ege şi a interpreta sin1boluri, treb uie să dezvoltăm alte metode decât cel e aplicate în cercetarea cauzelor. Categoria de sens nu va putea astfel să duca înapoi la ca tegoria de exi sten ţă . . . Nu legile naturii, ci regu l ile semanticii sunt principiile uni ,· ersale ale ştiinţei istoriei "43. Aşa cum observd J . I-Iabern1as, la Cassirer "ş tiinţele spiritului d obând esc rangul unei n1e tateorii';, se îr.dreaptă spre rela ţiile forn1ale dintre fc.:Jrn1ele sin1bolice. Ele nu dau nici o infonna ţie despre realita te.� ci consti tuie expresie asup ra inforrnaţiilor, care se afla inaintea lor. Tema lor nu este şi analiza empirică a frag1nentelor de realita te expusă, ci analiza 1.::-, gica a fonnelor de exp u nere " 44. Cat'sirer nu leagă " sisten1ele dL' sin1boluri " de dezvol tarea is torică: d imensiunea istoriei rămâne ex terioa ră, " fi ] osofiei formelor simbolice " , ceea ce tra nsformă "ş tiinţele culturii" în " p urtăto1i ai unei grama tici universale a forme1or simbolice" + :s . Î n esenţă, Cassirer a conştientiza t faptul că ştiinţa modernă confinnă gândul leibnizian al unităţii dintre Jogica fa p tel or" şi ,,logica setnnel or" . El a legat sp irit u l u man şi cu/ t u r n de funcţia semnelor, îndeosebi de funcţia de se mnzficaţie, spre de osebi re de Ch . 1\lforris, şi chiar de Pei rce, p u nând accen t ul pc latura sema nticii, nu pc cea pragma tică. Subiectul care H

Q

S1Jm!Jolbergrifr:, , .Theoria", 13 d . 2, Goteborg, Fl38, vVtrkung d;·s Sy111bo!lrergr�({s, Bnu;o Cassirer, Oxford, 1 9 56, p. 229.

E. Cassi rer, ? 1 : r 1 r.gik des

\t\'e�f'n

und

E . Ca�s i rer, WtL> .rst dt:'r lv1 cn scf, ? Ve r511cl1 eÎiu'r

Kohl hnrn m er Veri,l g, S tuttga rt, 1 9o0, p. 37-40. �3

�4

Ibide m, �). 24 7 .

C..! .

von

l l duerm,l.s, Z ur I .ogilc d a

1 ! . C . C"1 d a mcr u . H .

4:; /bid, ·n 1 , p . 1 1 .

Kuhn,

Ph z !o:;oplue der pn c;ch !tchcn .r<.ultur, (1944 ),

So=wlwzssenscl117ften,

\V.

în "Phi lo.':>op hisdw R u ndschau"/ hrsg.

Bciheft 5 ... J . C.B. Mohr,

88

în: L ( n:::s in'r,

Ttlbing::>n,

1 967, ?· 1 0 .


acţionează (interpretantul) este prezent la Cassirer numai în ,, spiri tul " ce u neşte "formele si1nbolice" . Ceea ce interesează, în prirnul rând , este cel "obiecb vat" (objek tivirend e) şi n1a i p uţin func ţia indica tivă sau co:rnunicativă a semnelor. :' u există l a Cassirer o analiză a sen1nelor din p unctul de vedere în care ele ori en teaztt a :ţiunile şi a tituciinile umane; nu există nici o cunoaştere a ceY a ca ceva fă_ră o reală n1ediere de se:rnne. Această " " transformare semiotica a filosofiei transcendentale se deosebeşte de toa te înclinaţiile pragma tice, de Peirce şi de �1 orris, prin aceea ca, în rnare rnăsură, "construieşte funcţia de �en1ne (Zeichenfunktion) în " sinteza tra nscend entală, a apercepţiei , !?i "cu toa ta corporalizarea (Verleiblich ung) semi otică a funcţiei de medi ere a cunoa�terii, în vederea rel a ţiei subiect- obiect astfel mediată lasă să răn1ână neschirnbat�t premisa kantiană a unui idea l i sm tranf:cendental a l " conş tiinţei �o . A�a cum a n1 precizat mai sus însă, es te vorba d t.� un idealism sern anbc, nu gnoseologic, aşa cun1 era la Kant, i deali�1n ce absolu tizeC'Iză rol ul activ , fonnativ al sernnelor în el abora rea concep tel or şi sistemelor ştiinţei . În acest sens, nu s-a neglijat sublinierea influenţei Ce rcetârilo r !ogict> ale lui Hu sserl4'/ pentru care priln Jr rămanea tot aspectul semantic, pe care ni-l ind ică "semnifica ţia" designa tul ui·�8. Cassirer forn1ulează însa "problen1ele comune tuturor curentel or care apară teza că limbaj ul creează irr1aginea realităţii "; căci este vorbc1 "de concepţia creării imagi nii lumii de către li1nb aj, c eea ce conduce în n1od consecven t l a teza că d iferi tele limbi produc diferitele perspective asupra ltuniil!, ceea ce evidenţj ază legatura d intre "fonna si m.bol i c ă " şi " torma i n ternă a lin1baj ului " de la \V. von Hun1bold t49 . Au torul " filosofi ei fonnelor si1nbolice " a pus în să p roblerne reale a le roh-ilui l i mbajului în cunoaştere, ceea c e îndrep ti'i ţeşte ap recierea d a tă de S. K. Lr.nger (conhnua toare a operei lui Cassirer), după care "cerce tarea simbolului şi a semnificaţiei es te un p Lmc l de plecare al ---

------------

-lG J-Iern:r:�u' u f i k u nd Dialeld rk.

A ufc::.âtze I, p

l E i.

-F K . f\!cuma nn, E . C1s�irer: Vas Symbol.. în vol . G ru ndpro!Jlcmc der gro�sen F!r ii o.� opht: n , vn n

J. S�)eck: Philosoplne da ( ��-gcn t.oart TI,

Vande nhocck

ll,

hrsg.

Ru pr l'ch t, Gi1 ltin�;en, 1 9 73_. p. 1 22.·

4f'. L Hu �ser\, L ogische Un tcrc:- ucl1 1 1 1 !ge n , Zwei t(:-'r B<n"Ld, 1. Teil, 3. , \ u fl ., \1 . \:iclr. ('yer, Ha l l t't 1 922, p. 23-�0.

4'.' A . Sch,1 f f, L.a ngage ct Con nai::.":>ance, Edi tions AntroFOS, l\m..;; , 1 969, p. ::n, 40.

89


gândirii filosofice şi nu un d erivat din pren1 ise carteziene, humeiste s a u kantiene ..' ; "cele 1nai bune cercetări asup ra c o nţin u tul u i de sens al a rtei, asuprc1 artei ca forn1ă sirnbolică şi ca mod de 1n ţelegere au fo s t întreprinse in spiritul rnetafizidi pos tkantiene . Nu cred, totuşi, că a.r fi

necesară

o

interpretare id ealistă a realităţii pen tru a recunoaşte în artă o

formă sirnbolica "5e .

6 . Principalele dezvol tari de

a nal i z ă

se1niotică şi s<.� mantică ale

lui

Cassirer cond uc la câteva idei irrtportante pentru teoria cunoaş terii în genere, dar tnai a1 es pentru teoria cunoa� terii

ştiinţifice.

Di n tre a.cestea retinern: 1) deosebirea intre sen1ne naturale şi 1

'

sen1ne artifj ciale, cu păstrarea pentru acestea din unnă a terrr1enului d e

"simbol " (deşj foloseşte uneori " s emne" pentru toate fonnele culturii, inclusiv ştiin ţa) şi id eea carac terului mediat, elaborat al acestora din u rmă; 2) deosebirea între sen1n şi imagine; 3) prezen tarea evoluţiei ş tiinţei mod erne ca o transpunere trep ta tă în sis terne de semne (interpreta te, bineînţeles); 4) consubstanţialita tea dintre se111n şi semnifica ţie; .5) accentuarea pe "semnificaţia id eală a fiemnulu1 " ; 6) legarei! func ţiei de senmificare de "spirit'', d eci d e un ,,interpretant" (în lin1b aj ul l ui Pei rce) , care are această capacitate fna inte de punerea unui anumi t sen1 n (această notă se accentuează în perioada "antropologiei fi losofi ce", când

"

spi r i t u l " devine sp iritul uman, chiar

sim bolic " ) ; 7) capacita tea semnului-simbol

de a

O Inul

ca "animal

fixa generalul (legi ta te a )

specific ă u nui anu n1it d omeniu al crea ţiei umane şi

de

a o purta în

procesul d e comunicare; 8) roltl l fonnativ al semnelor ştiin ţei 1n raport conţin u turile gândirii (de fapt, conţinuturile de sens), şi, cu aceasta , unitatea indisolubi l ă dintre " for ma re a concep tual ă '' şi "actul fixării" în sernne, ad ică formarea expresiilor; 9) distincţia între condi ţiile semiotice al e teoriei (sistemul de semne struc tural, legic) şi teoria ca sis tem concep tual , de unde şi reacţia îndreptă ţită împotriva manierei p ozitiviste reducţioni ste; 10) prez entarea semnelor ca realiza re a unei permanen ţe, ca "prin1ul stad iu şi prima dovada a obiec tivităţii" în toate domeniile creaţiei un1ane, nu numai în ştiinţă ; 1 1 ) considerarea "semnelor simbolice" ca n1od alităţi de fiinţare a con ţinu tului în to ate domeniile, n u numai în ştiin ţă, şi condiţionarea acestei fiin ţări d e "func ţia d e a semni fica", ceea c e implică pericolul dependenţei

cu

-------------S•.l

S. K. Lllnger, Philosophir. a u d

n e u em

\Vege, S.

Fischer Verlag, Berlin, 1 96�, p.

90

8.


ex i s tenţe i obiec telor ab stracte şi ideale de găsi re a mijloacelor în care să­ şi afle exp re s ia - c u alte cuvinte, p er ico l ul i dealismului semantic; 1 2) id eea h.mc ţiei de cunoaştere a s emnului, care "nu serveşte nurrlai pentru a

reprezenta ", ci npentru a d escop eri anumite r apo r turi l egic en , p entru

"a deschj de c alean unu i p rogres în cunoaştere, a soluţionării uno r

problem e;

1 3)

v a lo a r e a

simbolului

indis olubile din t re nivelul empi ric

sus

p o le m i ca

cu

e mpi r i smul

şi

pentru

în ţe l e ge re a

unităţii

cel te o re ti c al cunoaş terii (vezi mai

şi ra ţiona l i s rn ul clasic );

1 4) v a loarea

simbol ului ca b ază a unei " teorii generale a formelor de exp r es i e " , de fap t

a

unei

teorii

a

form elor

c ultur i i ;

1 5) d ep en de n ţa "forrnării

concep tualen, şi a genezei ş tiinţei c a atare, de fi fo r m a r e a si1nbolic ă " , prin care se dep ăşe� te şi pro gr a1n u l neocriticis t al originii c u n oşti n ţe i, dar şi o ri c e program emp irist.

Pentru Cassirer simbolul nu ar fi si mb o t dacă nu ar lua ex j ge n ţa unei anun1i te modali tă ţi de adevăr. Orice semn/ în fu ncţia sa ca simbot este rap o r ta t la ceva de semnificat (Bezeichnendes),

le1

o

sen1nificaţie, pe

care o prinde şi v re a să-i dea expresie"51. Cu trecerea de la

"

cr Hic a transcendenta l- filosofică a conştiinţei/ f

la ,,critic a lirnb ajului", op e r a lui Cassirer devi ne extrern de ac tu ală . Căci

prin d ezvoltarea fi lo sof i e i lin1.bajului în s t r ân să legăturcL cu lin gvistica şi lo g i c a , C as sir er a su bl in i r1 t i n1por tanţa de os eb i t ă a a na l iz e i lin1b ajului pentru J etermi na rea temâ ticii a c tu ale a filosofiei, făr ă să transforme

fil os o fi a într- o simpl ă critică a limb aj ul ui. " Pentru teoria cunoaşterii

-

scrie Kutschera

-

problema

ac ţi uni i

limbii în forn1area şi orga niz a re a experien ţei este de cel mai mare i nte r e s32 . Căci proble tna se mni fic a ţiei rămâne cen trală în studiile princ ipale mai noi în don1eniul filosofiei lim b aj u lu i şi al teoriei cunoa şteri i, care îm pletesc, din ce în ce mai rnult, analiza limbajului n a t ur a l ş i a celui a rt if ic i a C atâ t de strânse, d up ă cuLn arn văzut, în c er c e tăr i l e lui Cassirer.

n1tl l t

Problemele sernnifica ţiei lingvistice cap ă t ă însă d in ce în ce n1a.i tratare interdisciplin aril : este ceea ce arată şi culegerile ma i

o

3: J . E. Doh(�rty,

neokantir.n isclu•n

"2 Fr.

,·on

Sem, ;'v1enc;,:h zmd Sym[Jcil, Heidt';58"r und die �� u::;eina ndN�et-:.u u,·� rmt d�·m

Symbolbcgnff,

Bouvier Ver: a.g,

Bonn, 1972 .

p . 32-3 3.

Ku t schera, Spnlcftphz losophi,•, 2. A ufl. , W . Fmk \' erlag, :\hlnchen, î 975, p . 1 4 .

91


recente d e studii asupra

lin1bajului53f

conturând contextul în care e s te

actu a l ă c ontr ibu ţia cercetărilor întreprinse de Ca ssirer încă în perioa da

de înfl or i r e

sen1anticii clasice Fre ge-Carnap, d a r şi a n a ş te r i i şi

a

dezvoltă rii semanticii, ca r e aşa cum o înţelesese de1nul t C a s s ire r , a

d ete rnlina t

ad evăra te

mutaţii

în

în

lingvistică,

l ogică,

în

teoria

cunoaşterii, în filosofie în genere. 7. Î nceputurile a c tiv ităţii lui Cassirer în Şcoala de la I\1 arb urg se particu la rizează printr-o văd ită preferinţă pentru is tori a ştii nţei şi a

cu getă rii n1oderne, pen tru o analiză logico- gnoseologică de tip k a nt i an a concep telor şi metod el or a ce s t or a Pe urmele lui Natorp , care .

anunţase

p rin lucrările sale (îndeosebi: Descartes E 1·kenn tn ist!zeorie, 1 882.; Plata� Idecnlehrc, 1903) p re z en ţa unui criticisn1 a·uan t la lettre, Cass irer se ocupă de

lui

stuu iul

l)escartes

( Desca rtes '

Kritik

naturL.oisserzscaftlichen Erkenntn is, 1 899) şi al

lui

dl,r

mathematisch e n

Leib niz (Leib n iz ' Sys tcm ir

sciner �uisse nschaftl ichen Gru ndlagrn, 1 902), care, după

itnportanţa probletnei

cunoaş terii,

w1c:

pritnatul

el, au conştien tlza

a nal izei

subiectului îr

elab orare a sisten1ulu i fi ln�ofiei şi, mai a les, au fă cu t operă de pioniera în

încetă tenirea 1

gând ului

o

v eri tab il ă

reconstructie 1

teore tice

sistema tică trebuie să aibă temeiuri ştiin ţifice, maten1a tice şi natu ralist ştiinţifice

în

prilnul rând, gâ nd cu care începe cri ti ci sn1ul m odern .

K a nt insu;;l propunea, încă 1a încep utul Criticii ra t-iu nii p u ref s

reflecU1m asu pra schin1bării m odul ui de gâ ndire, care a fost aYantajc

n1aten1a tici lor

?i � tiinţei

naturii, c;;i să înc er c ă m sa le imi tăm p e Clces te a î " " deterrninarea apriori a ob i e ct el or; căci pentru a şti cev a a p riot

geome tral, de p i ld ă, " nu trebuie să atribuit� lucru lui d ecât ceea r ezu l t ă în rrt od n ecesar din ceea ce a p us el însuşi în luc ru,

<

confonnitate cu conceptul său"='4. Kant - preciz a C assirer -·· considera ( "revolu ţia m od u l ui de g ând ire (Denkart) constă în aceecl că începenl < reflecţi a ra ţiunii asupra ei însăşi, a s u pr a p remiselor şi principiilor

'il

Sp m c lzl' u n d I- rkc n n t ws, hrsg.

,·on

H . S t,-. rke, A . H,1 i n , \1eben h e ! m

u n d 11roblnnc d,-r Sp raclzplulo5opli ll', h r'-g. von

1 97-t Spral·he u nd

Meist�:l r.P; m

VerlJg,

;� m

Bcc.� ··ijf

J. Sin��m, Yl:rlCI ;,;· Kc-1rl

rest<.:chri ft fur B ru n• 1 Lte bn: cb, h rsg.

C l <i n , 1 9?4 ; L 1 1 1gli isti.�· un:i Spr:·d:rlu !c.�o �.·, f; : e . h r ... �.

I m m . K;� .; l . C u t !ui

ratiu nii

ţ1Li 1"c.', Bu cu reş t ! , E d J tUI C!

�t ::nliî: .�cl ,

G l ar, 1 972; A sp<

\ on

f\hincher. , 1 9 7-i; Problt>lilt' d!'r sprnclr !iL /;t·;; B(',1 , ' i i � ; i ' 1 :,' , h:--;; g .

Scri p l or V L'rl a g, K ru � b e r g ! Ts . . 1 976 . '�

cun

A l h..>r, F ceibu rg-M i.i nch v-.ln

] . Sunorz,

\·un

l �')�LJ, r · ..?. J .

l\. H

\f. Cerh,ud, J E.

von

:=J<WiţS


af'upra p roblem el o r şi temel or ei; reflecţia a s tlpra «ob i ec telor» va urn1a n umai dacă

se

asigură aces t p unc t de plecare ''55.

Această restru cturare a mod ului de gândire se leagă de ceea ce s­

a numi t

/) răsturna rea

(Drehung) cop ernicana /f, de o reelab orare a

concep tului de s u biect iz1itate, prin considerarea ei nu ca

un

Cogito

transcendent, substanţă (Descartes), ci ca transcenden tala , ca o funcţie

de sinteză şi ca o capacita te de construcţie ideatică. Abia prin acea s ta, eul, Cogito prop us de Descartes, d evine operaţion al , nu ca "p rincip iu al fi losofiei " (Descar tes) , ci al "cri ticii ctmoaş teri i " (Kan t), al cărei concep t c ardinal

este

cel de "s)nteză ap riori" .

Descartes a elabora t

pentru

îns�l., prin

analiza rna ten1 a tic.1, un " tn odel fi l o s of i e " ; în "logica şi teoria sa a ştiin ţei " este \' izibilă " t endinţa

şti inţei noi " , c are poate fi exprima tă pe sc urt in forn1 ula unnă toare: ,Jn ca conce p tul de subs ta n ţâ v a fi depăşit �i înl ocuit prin

genera l a a

conce p tu l de jimcţie !'56. Cu

aceasta,

Cassirer

fornlulează

progra1nul

unei

exp uneri

cup rinză toare a istoriei probletnei c un oaşt e r ii, într-un fel a i� toriei şi teoriei cunoaşterii şi a bazelor ei ş tiinţifice rn oderne .

În concepţia lui Cassirer, s c r ie re a Problema cunoaş terii (vol . I-II, ] 906- 1 907) îşi propunea "să p ună în lutnină şi să e x c11n ineze forn-,_area istori ct't a p rob len1ei fundatn en tale

năzuinţele

a

filosofiei rnod erne"; dki " toate

i d e a tice ale timpurilor noi se în rnăn unchinză în cele d in

u n11ă într-o tem ă m ajoră com ună: es te un nou c o n c e p t d e c unoaş tere, care va real iz a in fine un progres neîn trerup t57. Elaborarea unui nuu

i dea l a l

cunnaştetii, a unei "conştiinţe

de

.

sine teore t.:: ce' . era p usă în

prin1ul plan tocn1ai pen tr u a înţelege interac ţiunea tut uror laturilor crea ţiei sp i ri tuale . Epoca n1 od er nă aspiră prin aceasta la in 1plinirea "reflec ţii cri tice" (kri b sche

Selbstbesinnung) ,

unei

p rin care să se ra p o r teze la

prod usele spirituale şi să l e sinte tizeze într-un "sisten1 funcL:nn ental " . Dincolo de difi c ul tăţile de c o n cepţie ( d e u n an urni t teleologisln,

îndeosebi), istoria te o riei c unoaşterii realizată model al genului, de o incontes tabilă utilita te

de Cassirel" ră 1nâne un şi setnnificaţie pentru o

sistematică a c tu a l ă . Căci au torul ana lizează amplu şi în tr-u

5.�; E. Cus-:;i n:·r, Ka n ts L chen 1 1 nd Lehrc

(191 8), 2.

Aufl ., Be rli::1, 13f uno Ccts :;nL'r, 1 921 , p . 1 6 1 .

1,, E. Ca s<.in•r, Das E rkt' n n t rusproblelll in der Philosop ll ie . . . , [, p. 450, SO-t :'7 E.

Cassirer,

p erspecbvă

Dn::. E rke n n t n isproblt>m . . . . I, p . V.

93


filosofică geneza şi dezvoltarea teoriei cuno aşterii în s trânsă legătură cu progresele ştiinţei moderne, evidenţiind tend inţele reale ale a cesteia, năzui nţa spiri tului modern spre problema tizare şi concep tuali zare . I deea principală a cel ebrei lucrări a lui Cassirer es tt3 urmă toarea : problern :J. cunoaş terii îşi află sta tuiul au tonom, ca :,Erkenntniskritik", în opera l ui Kan t, al cărei model rămâne /fştiinţa n1aten1 a. tică a naturii" (nla themati sche

Natu nvis senschaft),

Ph ilosophiae naturaiis ::\"evvton

şi

legată

prin cipia mathrnm tica ( 1 687)

struc tural

de

celeb ra

a lui Newton.

Kan t sun t gînditorii care, în n1odal i tă ţi

diferite,

bineînţeles, d a u expresie sistema tic ă tu turor nă zuinţelor epocii n1 oderne spre a utonom izarea ştiinţei şi a filosofiet baza tă în princi pal pe armnnia exp erienţei şi a gândirii. " Problema me todei, cu care începuse filosofia mod ernă - scrie Cass1rer - pare să-şi fi dob ândit în fapt în ştiinţa newtoni ană îtnpl inirea ei sigură ", care se d esăvârşe�te prin "cri tica " raţiunii , legată în principal d e "concep t ul de experienţă al fizicii

1na ten1a tice "58.

L u.:lnd gând i tor

ca

c a re,

baza " ş t i i n ţJ. rna ten1 ati c ă

a

na turj i!'; Kant este prirnul

în mod sis tern ati c , ,, face d in ş ti inţa ne·w toni.ană centrul

stud iilor teoretico-gnoseologice " ; căci "conţi nutul pri nc i pal al d octrinei kan tiene

nu -l

ex terioare" ci

"

c onsti tuie

eu l ,

ni c1

rapor tu l

acestuia

cu

ob iectele

l egita tea şi s tructura logică a experienţe i " 54 .

.I deea in1p orta nţei lni N ewton pentru progresul ş tiin ţei şi al c uno il ş teri i

rnoderne

ră mâne centra la în toată

op era

lui

C a.ssirer:

"filosoha secolului al X V II I-lea - �cd e Cas sirer - se l e a gă cu toa te la turile de J.ccst e xen1 plu unic, de p a radign1 a fizi c ii nevdnni en e ; d a r ea

îi genera] izează to tod a tă a p licarea. Căci înţele:1gă

analiza ca

e a nu se

pe o unea] Ui impo r tanttl

rn (1i rnul ţurn eşte să

a

c u noaş terii

matematice, ci Yedf' in ea instrun1 entul :neces a r şi

fi zico­

in d i spensabil al

întregii gândiri în gen ere "60. , , Descoperirea

de

con cl'p tulu i

natură "

a.ccen t u d ri i procesuJ ui de n1atematizare în unei

Inoda lităţj

fu r 1 cţi onale

de

are

l uc

pe

teren ul

ştijn.ţa n1 oderrci=i., al afi rmării

înţelegere

a

,,obiec te lor"

ş ti inţei:

"Concep tu l d e n a turi.'i dl epocii tn od erne, preci?a C (l�s [re r, se referă

:;" E. C ct �S i n..�r, [),r:, Cr.:.;e>; n. tllbJ 'I'Ohlc:m . . . , n

� l)

I/Jidn n , F · 000 , 662 .

1'o E. C<ls�i n:'r, Pll l lo":<'ţdne da

(1 907},

3. Au d . ,

Aufk!iim ng, Tl.ibhl gen, 94

...

9 :2 �

;._-.

. -±-:' 1 . .�.� · ,

Moh r . 1 -? -:'- � . :..- . : ..:,

la


opoziţia aristotelică a materiei şj formei. Această separare logică insă este în cele din urmă incapa bilă să expună concep tual, să învingă dificul tă ţile legate d e conţinut şi n1aterie, pe care le prezintă noua fizică. Conceptul de for ţă, care trece acum în cent rul cercetă rii, con ţine dej a în începuturile sale, critica du a! ismului aristotelic ''6 1 . Chiar l a Bruno, d e pildă, concep tul de existenţă este înţeles dina1nic, sub inrâurirea, desigur, a concep tului de d ezvoltare care " conferă conceptului de ma t erie un nou sens şi un nou conţinut"62. De ntnnele lui G. Brun o se leagă o redimensionare a pa n teisrn u l u i, care, în noua stare de lucruri, a pregă tit mentalitatea ştiinţifică a lumii noi, noua concep ţie realis tă asupra naturii: Dacă "afirm area sistemului copernican al lumii era pentru Galilei sinonimă cu autoafirmarea ra ţiurti i", cu orientarea spre conştiinţa de sine a ind ividului ", concep tul de f/ suflet al lumii", prel uat de Bruno din neoplatonisrr1, "este core latul necesar în gând ire al conexiu nii cauzale"b3 . 8. Pe baza aces tei cercetări a problemei c unoaşterii, Cassirer a elab ora t apoi l ucrarea sa fundamentală sistetna tică Conceptul de subs ta nţi'i şi conce p tul de fu n ctie (1 910), în c are a reformulat principiile metod ologismul ui neokantian şi a elaborat teoria ,Juncţionalismul ui" . Progran1 ul "func ponalismului" c a teorie a şti inţt:'i ş i a cunoaşterii · este în esen ţă unnătorul : stabilirea prima tului conceptului dt' lege în raport cu concep tul de lucru. Aşa cum scria Cassirer însujii, ,)rnpotriva logi cii conceptului de gen (Gattungsbegriff) se impune logica co ncept u l u i ma tema tic de funcţie", al cărei domeniu de aplicare nu-l constituie d oar matem atica, ci "cunoaş terea naturii în genere"64. În ce constă sensul acestui progr am? Î n condiţiile construirii don1eniilor mai noi ale matetna hcii şi ale procesului de materr1.atizare a fizicii devenise aproape o evid enţă insuficienţa logicii tradiţionale, îndeosebi a teoriei tradiţionale a abstracţiei şi a teoriei tradi ţionale a demons traţiei. Oricum, ilu2ja caracterului definitiv al logicii formale clasi ce se spulberase şi apăruse ideea restruc turar ii ei . Este tocmai ceea ce oferea noua logică a rel aţiilor, apărută pe terenul ma tematicii, dar Il

6 - E . Cass i rer, Das ErkeHn tnis problem . . . , I, p. 293-294. 62

63

Ib idem, p.

l!Jidrm, p .

295. 277,

64 E. Cassi ier,

278 .

S ub:;; fa nzb::gr�(f

wtd

Punktzonsbes;rif. Untersuch ungen

Erken n tn iskrzt1k, Berlin, Bruno Cas�1rer, 1 91 O, p. 27.

95

ii ber dt,' Gnmdlugen der


având

o sferă

a p l i c are

de

r.oai largă, la principa lele don1enii ale

cu noa şterii ştiinţifice.

C assirer trăieşte intens acest" moment d e revol u ţionare i u rilor,

sesi zează

neajunsurile

teoriei

empiris te

şi

a

teme­

psihologiste

a

ab s trac ţi ei, n1ecanici sn1ul acesteia şi caută se:1 explice proce sul co mpl e x al

form ării noţiunilor, cons tr uctivisn1 ttl gândirii în ş ti inţc1 . Pe unnele lui Leibniz, el sublini ază irnportanţa relaţiei şi prinl Fl tul ei asup ra s u b s tanţei,

propun ând o tra tare a logicii fonnale de Aristolel.

independent de pre1nisele ei

"meta fj zin�" fă ud te

A u torul teoriej ,, tunc ţion alisrnu l u i " pune în e·vid enţa p ar ticu­ l a ri t ă ţi reale ale ş tiinţei, c are, la ni velul ei m odern, nu se rnăr gine�te să opereze empi ric as upra lucrurHor, ci studiază legii� şi r e l a ţii le . E1 descrie o e\'Oluţie în concep tele, procedeele şi metodel e ştiin ţei, cu d eschideri spre teoria cunoaşterii . De fa p t, p r o g r e sul ştiinţei îşi află c on ştii n ţa de .s in e în teoria ştiinţei şj a cunoaşterii. Isto ria ştiinţei apa re în m od fund amen tal în teori a ei actualil, c a r e, cre d e Cassi rer pe bună dn:�p tc1te, nu se poate c o n s ti t ui fă ră pren-Lise şi ternei uri teoretico-gnoseologice. ·Nferită să fie ren1arca t fap tul că, pe terenul unui idealisrn gnoseologic (neoka ntian ) , Cassirer

s-a

p oziti\' iste

a

op u s

on cărui

e1npiris1n

şi,

în

princip al,

mărginirii

tj n1pului.

9. Opera lui Cassirer ocupă un l oc central, în prima jumătate a secolului al XX-lea, în anali za fil osofică

a

�imbolului ; pri n asimilarea

noului concept el reuşe;; te să d ea o altă orientare în kantiani�n1ul contem poran , depăşind maniera Şcolij

de la \t1 arburg, pentru care

filosofia este teoria condiţii lor logice, a !,cunoaş terii pure'', adi c ă a

u n i v e rt; a le a]e cunoaş terii ştiinţifice a lumii . simb olu l nu ar fi s i mbol dacă nu ar lua exigenţa unei anuml te mod alităţi de adevăr . Or i ce sen1n, în func ţia sa ca simbol, este ra portat la ceva d e semn i fi c a t ( Bezeich netes ) , la. o sernn ificaţie pe

pre1nisel or

Pentru Cassirer

care

o

prinde şi

vrea

să-i dea ex presie.

Gând i rea un1ană

-

precizează Cassirer

-

es te si1nbol ica , şi nu o

putem pune în evidenţă fă ră d eoseb i r e a între real şi p osibil în sim bolului : 1,Cunoaş terea umună este esenţialmente o cu noaştere simbolică. Aceas tă tră să tură ca racterizează a tâ t fo r ţa , cât şi litni tele cunoaşterii . Pentru gândirea si1nbolică es�e de ] uat în în ţelegerea

96


consideraţie neapărat o deosebire precisă între real şi posibil, în tre fapt şi i deal. Un simb ol nu are o existenţă re ală ca parte a u nei lumi n a turale; el are o <<semnificaţie». În gîndirea primitivă este încă foarte greu s ă se distingă cele două sfere, a existenţei şi a se1nnHkaţiei. În progresul culturii um ane însă se face clar remarcată deoseb irea din tre lucruri şi simboluri,.

ceea

ce

înseamnă

şi

deo sebirea

între

fac ticita te

(Tatsăchlichkeit) şi posibilitate va fi totdeauna d e ter minată"65 .

Ca urmare, analiza problemelor de teorie a lin1bajului se află la baza elaborării teoriei cunoaş terii. Cassirer sesizează uni t a tea organică a lin1bii (respectiv a semne lor) �i a gîndirii: "p roblema fil osofică a originii şi a esenţei limb aj ului este realmente tot aşa de vech e ca şi aceea a originii existenţei . . . deoa rece a

lilnbajul însuşi

este o prernis.1 şi o condiţie

reflectiei"b:�. 1

Raportc1rea la Leibniz (înd eosebi la ideea sa a unei "grame1 tici logice universale " ) rămâne caracteristică pentru teoreti cieni atât diferiţi ca Frege

şi

de

Cohen, Russell şi C assirer, Hus serl 7i Scholz . Fi los ofia

paradig ma oric ărei teorii cons tru i tă prin împleti rea din tre ma ten1 a tic şi logic, dincol o de orice psihologism şi leibnizian ă

valorează

ca

biologisrn. Această

prezenţă

C a ssi rer; prin

ea a

kantian1 smul

de la

a

matematicului este ca racteristică şi pentru

procedat la o restructurare a " logicii transcendenta le" în d irec �j a unei teorii a şti inţei. Teor i a gf1ndiri i ,,pure" dezvol ta tă in M arburg p oate să fie desemna ta "ca teorie a ştii nţei "

(VVis senschaftstheorie)

transcendentala

tocmai

în

sensul

ideii

de

" reflecţie în lirnitele preiniselor ş i reflec �ie asupra premisel or" : căci ceea ce C ohen, Natrop şi Cassirer nun1eau "gândire pură " treb uia "docum enta t ă " prin ş tiinţe .

Prin aceasta,.. aşa cum preciza Cassirer, se ins ti tui a

de

o

"filosofie a conş ti inţe i " care

şti inţificen7.

ar

o

opozi ţie

fa ţă

putea expl ica funda n1en tele gâ nd i rii

Es te irnplica tă aci, desigur, o critică a subiec tiv ismul ui

ex tre rn

(la

logice

subiectivit ă ţi i . Cassirer evid enţiază insă id eea că t�oria nu poate

a

care

aj ungea psihnlogisrnul),. d ar şi

"; E. Cbsi rer, V\':1.-; i::: t dcr ;v1cnsclz ? . . . , p. Î6.

<>n E. Cassircr.. Plu [osophfe der symlJu!hci?t'n

L;n-;zen, C

p. 5 5 .

o

6" E. Cass irer/ Pfn!osophit' (lcr ::;ym hct r::: c h:'ll J 'ormc•1, Dri tter Tcii 1 964: p. 63-67.

97

s u p ralic i tare a laturii

( 1 �;-) 29),

-1 . Aufl . .. D<� nn.s ta.d l,


ră 1nâne li1

o

,, Logik des Ursprungs

"

(C ohen ) , ci trebuie să fie în mod

fund amental o " teor i e a ştiinţei" (Wissenschaftstheorie) . Păs trând

princ ipiul

al

kantian

"prim a tu l ui

"

teoretico-

gnoseologic aJ concep tului de lege asupra concep tului de lucru , Cass irer propune un nou concep t de " teorie", dincolo de Kant şi de neokantieni : ,,FiJ ozofi a formel or simb olice -- preciza Ca ssirer - a p ă ş i t dincolo de acea s tă p unere de înc ep u t a problemei. E a a dezvoltat însuşi conceptul fundamental de « teorie)> '' , con siderând că "1nomente teoretice de formă

şi

mo tive de fonnă" se află şi în confi guraţia " tabloul u i na �ural al

l u mir', în " tab loul lumii percepţiei şi intuiţiei''68. Este cen trală

programul

a

cunoaşter('a

aces tei este

unei

,, fenomenol ogii

V 1z1uni

asupra

" sin1 b o lică"

în

c unoa ş teriin :

o

cunoa'} terii

toa te

este

modalită ţ-ile

Ideea

urmlHoarea:

ei;

nu

num ai

cunoaşterec.. ştiinţi fică, ci şi cu noaşterea obi şnuită, la nivelul percep ţiei şi reprezentării are tu1 c aracter sin1b olic . "Funcţia de simboliza.re - preciz a

Cassirer - nu este d ată

abia

î n imaginea lumii oferi tă d e cun oaşterea

teore tică, ci îşi pune pecetea d ej a asupra percep ţiei ''ac! .

Dej a

"symbolische

configtua.ţiilor

prim are ale

p ercepţia con ţi ne o siste1natizare, exprin'la tă într-o

Pră gnanz " ,

p rin

care

" trebuie

astfel

înţelegem

1n od alita tea în cue, într-o tră] re perceptivă, ca trăire « sensibilă», este conţinu t concomi tent un <<sens» neintui tiv detern1 in,1. t şi ad us l a o exp u n ere concre tă nen1ij locită1.. 7o_

În

a cest contex t, Cassi rer leagă probl ema fonnării concep tuale nu

n uma i de pa radigma c unoaşterii matem a ti ce, ci de problt�tn a generaL'\ a semn ificaţi e i : caci "nv rnai în cadrele unei «doc trine a sen1nificaţiei» sis tem a ti c e .se poate fun d a n1en ta satisfăcător, după c â te 'lni se p are, teoria c o ncep telor şi se poate cons tr ui c o1nplet

. . .

p entru o ase1nenea

<•. doc tri nă a setnnificaţiei>) ma ten1a tica şi ş tiinţa n1 a te m a tică J n a turii vor con s titui într-a de,·ăr o Pa radigma real ă şi indisp ens a b il ă .. întreaga sferă a

concep telor <<exacte» constituie

cad rul regiun i i

6.-l

se1nnifica ţiei

. . .

numai

o

provincie partic ulară în

teoretice "71 •

!b1dcm, 1-'- V .

{)') Iilldt'11l, p . 1 S 3 . ;o

Ibdcm, p . 235.

7: E. C a s.si rt> r, z u , Tl!t:urie de�;

Reg rij]5, în·

Kcr r l-Slu dien , Hd. XXX r i i , f

98

le ft 1-2 (1 928),

p. 1 35 .


Cu a ce as ta însă ,, teoria formării concep te l o r logic a-ştiin ţifice va trebui p rec e d a t ă de o teorie a formării c once p t el o r l ingvi s ti c e . Aci se vede cu m logica trimite nu nurnai la cr i tica cunoaşteri i , ci m ai în tâi la

" fi lo s ofi a limb ajului 72 .

Cnel e înnoiri au fost observa te de cri ticii lui Cassi rer,

d i ntre

care

cel n1ai cunoscut, K o nra d Marc-Wo g au, t-a situat p e p unc tu l de ved ere

al

critic",

"idealisn1ului

însă ca

precizând

fundamen tală

ideea

a

filosofiei .f orn1elor simbolice, anume că "funcţia mod e l a toare (fonnende) a.

sp iri tului es te de na tură sim bolică, îl despar te de cri ticisnntl modern73.

Toa te

" fo r mel e

simbolice'' , deci şi cunoaş terea, se C(l rac teri:z ează "p rintr­

o funcţie s i m bolicâ

de

expun ere ( Dilrs tel lung)

În

fel deosebit: funcţia de expresie, funcţia şi funcţi a de conce p tu aliza re"74 .

de

un

mod concret, aceasta din urn1ă se desfăşoare\ în gân direa

ştiinţifică, în C(lre în prim plan apare

" rel a ţi a

de semnificare'', ceea ce face

din pro"blerna conceptu lui "un rne1nbru al probl ema tici i s i1nb olicului "75 .

C u n oa şte re ct simbol ic e

a

ap are

p i ri t ului " .

astfel

Piesa ei

ca

un

caz

esenţi3.l�

particn:l a r

al

"func ţiei

teoria

ră m �ne

fonnării

c o n cep tu a l e în general, teori n fo rn1ării concep tua l e în ştiin ţă in speci aL Ideea v a lori i ab s o l u te a maten1aticului în reconstru cţia Z!.cestei teorii

este

sus�nu tă pe larg în Fc n o m cn ologia cu noaşterii a lui Cas�;irer, in care asin1il ează, pe fondul reîn noirii criticis1nu:lui, experien ţa 1n ai n oua il

d iscuţii lor din Inatema tică �i fizică .

1 0 . Întreaga d ezvoltare a ştiinţei n1oderne, inclu siv în teoria nu m erelor şi în teoria m ul ţin1i l or,

de

i l ustrează, după

insti tuire a ,,primn tulul co rzcfptului de

fu ncţ-ie

Cassirer,. un proces

asupra

obiec t"7t:J. Cassirer descrie funcţi a de "obiectiva r e " cep tul ui d e

"

ob i e c t

fizic''77.

cons truc tiv isn1 u l gandirii

a

conceptului s etnn e] or

de

con­

El pu ne în evidenţă au tonomia "ob iec telor",

în ştij nţă,

implici t spre construc tivism),

spre

cu

accentE:

spre autonom i s n1

(şi

crea tor

a]

ab solu tizarea

rolulu1

semnelor în exp u ne rea teoriilor ştiinţei moderne78 .

72

Jl?zâenz, p. 1 35.

73 K Mare Wogau, Dns

:-4

75

llndcn1 , p . 28--1 .

Symbolbegr{tf in der Plulosophie, E. Ca�si rers, în :

Ibidem, p. 326.

76 E. Cass:rer, Philosoplzir der s:tmboli�(;l?('ll Formen, l l l , p. 452 .

-� ll?idem, p . -190-501 . ���

Jhden1,

p.

524 -560.

99

Theoria, 2

( J 9.'16), p. 280, 283.


Cassirer însuşi scria: fizica c la sic ă arată "că întregul exis tenţei este u mp l u t şi pătruns de le git a tea matem atică şi ca da tori tă aces tei

Nu

pă tr un deri este ab ordabilă cunoaşterea un1ană. întâi ştiin ţa

n a. turii furnizează

adevărului şi

a

rna tema tic a, ci mai

ul ti ma dovadă pen t ru acea armonie a

reali tăţii, pe care se bazează

în

ce l e din

urmă

orice

pos ibili ta te a c unoa ş terii " 79 .

Pentru prob1 ent c1 ctmoaşterii ră:rnâne astfel de cea mai mare in1portanţă ceea ce s-a nu1nit "die malhematische )Jatu r wissenschaft";

de problerne/f

ambele "dornenii

se

află îns ă nu doar intr-o 5trânsă

interacţiune, ci într-un fel de ,,con1unitate de des tin spi rihtal ; "

noua

căci

d acă

fizică a cond us la o nou ă "de tern1inare c oncep tuală '' şi a ad1tat "ce

trebu ie şi ce poate să fie cunoaşterea ştiin ţi fică", noul

"concep t d e

adev ăr", prop u s înca de Galilei , a trasa t calea spre fund amen tarea fizi cii.

O con\' ingere r3.m âne constan tă în toată a chvi tc1 tea il u s trul u1 fi losof: că anal iz�:1 problemelor .:uno aşterii trebuie să asirrtileze din tin1p

în

tirr1 p noile cuceriri ale ştiinţei. Această idee ap are ca o n1 ărturisire în

prefa ţa la l uc r a rea an1i n t t ta: de la cerce td.rile d n1 1 9 1 0 şi

fizica

nouă a

ob ţinut noi

1 920 în c oa c e

rezul tate, pe c a re h-' oriL! c unoaşterii nu le poa te

neglija ''S:J ,

As tfel ,, ÎJnbogă ţirea �i adâncirea p e c a re fi zica teore tică modernă a

cunoscu t-o prin noua şi ri guroasa c up r i ndere a conceptelor ci teo r e t i c e

de ba z ă nu pua te şi nu trebuie �;ă în ch i d ă calea. teoriei c unoa �terii, c i să-i Clp ună , pri ntr-o pern:.a.nentă s tare de pregătire, reviz u i rea propriilor ei pren1ise ''81 caracteru lui

Koua

fizică,

�irnbolic

socoteş te

al c unoaş terii

Cassirer,

confirmă

ş h �n �fice �i

pe

însă

aceea

teza unui

a

/ld etern1in 1 srn crHic " , "neinetafi.zic "�,2. ,,.Princ ipi ile fizici i nu su nt în esenţă altceva decâ t n1ij i oace de orien ta re '-'�·: 3, scrie Cas�jrer , reafirm.ând prind p 1 ul va lorii i ns trun1ental e , op t�ra ţion ale a c oncep telor ştiinţei . Prrj�1 l e n1a sensului dezv oltării ş t i i n _ţe i tnoderne ŞI aceea a unor concepţii înnoi toare despre dezvol tarea 5tiinţ(;'i a cons ti tl.tit o preucup are

perm anen t�i

a

lui C a ssirer. Studiile din d e ce ni u l al p a tr ulea şi vo1 . 4 al

Cas.si rt>r, Das E r.kf'n t r t l lispn.;!J/cm . , l V t "\ 957), �V. Knhlhommer, Stu t l ;;<n·t , 1 937, p. Ca:.s i:-er, Octal l l i l l i:;.· n u :: w 1 d lndcf,'n7; l ri 1S11Hl.5 i n d a modt�rnen fJhy � ik ( l 937), n;odcmrn Pfl}r..::t !.: ( 1 9S7 .l p . 1 2 9 - î �1 .

;·9 E .

. .

c;o 1:.: .

..

·''1 lindel1l, v i 3 1 . ':!1 '<"'

!bzdr111, p. 1 .39, 1 S<J .

lLJ idem, p. 1 9 0 .

1 00

1U . în: Z m


lucrării Das Erkcnntnisproblem (publicat posturn în 19.50) privesc şi tnai mult în unitate dezvoltarea filosofiei şi a �tiinţei şi fixectză c::lteva IT'LotrLeiL te de răscruce: Platon, Galilei, Kepler, De�cartes, Leibniz, Nev.;ton, Kant, şi apoi teoriile fizicii şi maten1oticli din secolul XX. O unit1te de netăgăduit străbate, după Cassirer, intreaga istorie a ştiintei, fără. să excludă discontinuitătile. Pe acest fond, Cassirer discuU'l despre "Antichitate şi naşterea ştiinţei exacte" şi despre ,}viistica maten1atică �i S,tiirtJ·<l matematică a naturii"/ subliniind rolul unor nlari creatori în istoria teoriei ştiinţei, curn au fost Calilei, Descartes, �e,vton şi Leibniz. În studiile sa le asupra acestor tnomente din istoria ?tiinţei, autorul uneşte punctul de vedere istoric cu cel �;istematic, i:lrgurnentând următoarele teze: dezvoltarea ştiinţei moderne a naturii trebuie să fie înteleasa Dornind de la "marile individualih'itr'; de la inte1neierec1 lor în ' r , secolul al XVI-lea, ştiinţele exacte au tins necontenit să aducă "fenomenele lumii materiale" sub dominatia numărului; şti in tele exacte nu sunt sisteme de enunţuri asupra realităţii în sensul presupus de "empirisnutl naiv" şi de ,,reo.li::;tn"_, ci infăţişeazc1 ,,o interpretare spiritui1lă" a naturii Cassirer apreciază că nu există o ruptură intre antichitate şi ştiinţa. exactă ce se afirma încă în Renaştere; modalitaţile de cercetare ale lui Kepler şi Galilei probează ca, atât n1ornentul speculati\", cât �i cel e1npiric �tau laolaltă �i în ]nceputurile cercetării na.turii în antichitate şi in epoca fundarnentării "clasice" a ştiinţelor moderne; in fiecdre dintre cele două epoci se observă oscilaţia între "Idee" şi Experienţă" nutnai " că preponderenţa uneia sau alteia este diferita84. Filozofia Renaşterii, care constituie izvorul pentru gândirea marilor întemeietori ai ştiinţei exacte, se întoC"nce, încă de la primele începuturi, la teoria ideilor a lui Platon şi la motive neoplatonice. În iilosofia Renaşterii nu trebuie să vedent nici "descoperirea" filosofiei platonice, ca �i cum Evul Nl edi u ar fi rupt legătura cu antichitatea, nici numai o luptă împotriva aristolelismului. Deja în antichitatea pregreaca natura a fost observată şi preţuită; mai tnult .. deşi Galilei şi Pbton nu au 1

'

'

'

1

:3-t E. CJs:-;irer, Die

A1ztikc

und diC' [ntstehllizg da cxaktcn

1'\'is-;ensch,�ften

und exrzkte \ VIssen.,dlc�ft, V. Klostermzmn, Frankfurt a.M. 1069, p. 13.

101.

(l932). în· P!?·1u-;e;'i'tt!


păşit pe acelaşi drun1, orientarea con ţi.nută în cercetările lor a fost "platonică "8'). Cahlei răn1âne o permanenţă în cercetările .lui Cassirer, fie ele de istoria ştiinţei şi a filosofiei, fie �isten1atice. În principat Galilei este considerat "in centrul trecerii de la gf\ndirea clntico-medievală la cea naturalist-ştiintificd. modernă; el nu se află în onozitie :1bsolută fată de t înţelegerea aristotelică a na tu rii , ci nun1,-1i faţă d� dezvolt,irile ei. Caci, pe de altă parte, Galilei a continuat experirnentc1n]e lui Aristotel, întregini� " interpreta1·ea 1netafizică'' dată de CuE.anus universului, precun1 şi pe cea "artistică" �l lui Leone1rdo da Vinei, cu o interpretare ştiintifică al ca�·ei "centru" îl constituie legeaBb. Ct>e.J ce a ad u.s nou Galilei în cercetarea naturii a fost "experiruentul caublativ,. n1ăsurabil", care avea sa de,·in41 fundamentul esenţial al "fizkii ştiinţifice'', în afară de aceasta, Leibniz 'il socotea, pe buna drepte� te, adesea alături de Descartes, Bacon şi Gassencli, "ca unul dintre fondatorii noi ai filosofiei 1noderne"87. Căci el a propus,. pornind de 1,1 nevoile fizicii, ,,noul său concept de adevăr şi ideal de adevăr"; de la el porneşte acea linie care duce la Huyghens, Nevvton şi Euler, precum şi, dincolo de c1Ceasta, ,,la fundarrtentarea filosofică a ştiinţej exacte, la Leibniz şi Kanf:M8. Prin opera lui Calilei ,,nu a fost amplificat sau schirnbett numai conţinutul cunoaşterii fizico-cosn1ologice, ci a fost introdus�) o nouăformli a �tiinţei".S9. " G a li lei a fc\urit nu nun1ai ,,o nouă ştiinţă , ci şi "o nouă conştiinţă ştiinţifică"90• Galileia fost unul dintre ac ele �:pirite mari şi rare care nu s­ au marginit numai la don1eniul cercetărilor speciale, ci au înţeles unitatea metodelor observaţiei E:lnpir i ce şi ale deduc�jei 1nate1natice, ceea ce a a.vut o consecinţă rodnică; chiar Kant se ( triginează la "principiile de cercetare galileene". Dincolo de acestea, se poa te spune că ,,.în etic şi ştiinţ1fic (�alilei a fost tm reprezentant al gând.irii n1oderne '

1

s::; Endl:'m, p. 28. Si, E. Ca.ssi1 t't, Wailrhezt.:.be�r�ff und WaJ:rhczl �pro/1/t?m s;-

!!.JJdc·m, p. 0-l.

bCT

Caltlez. (1937)

1

in:

lL1idem, p. 93-94.

·-;� Iindem, p. 97. t:'-' 'lu

IbJcm, p. 113-1 H. [. C:�.-,sirer, Gal1lei: A

\t\'issen:-;chid.t, p. 115-1.31.

1'1t!tU

Scienu' lmd new Spirit

102

(1942),

în: Philosophie und exakte


conştiinţei de si:1e n1oderne. �lăreţia sa constă nu numai în intel e c t u al ita te a sa, ci şi în etn sul f;ău"91•

şi al

Este interesant că, pe un alt plan decât Cassirer, venind mai mult

din partea unei orientări neohegeliene, Alexandre Koyre a forn1ulat teze similare, atât cu p riv ir e la l egătu ra lui Ga l il e i cu tezele pl a ton ice, cât şi

la rolul

cu pri\·ire

e p oc al al lui Galilei. "Numele lui Galileo Galilei

1943 (Cassirer scri.sese mai devre:me, 1937 şi 1942) - este indiscutabil legat

scria aLltorul citat, in dar 1nai hotărât în

s ecol u lui al XVI-lea, profundă r evol uţie

�tiinţifică a cea

1nai

r ad ic a lă,

de rev olu ţia

una dintre cele n1ai profunde, dacă nu a

gândi rii

Cosmo5ului de către gandirea greacă: <<n1utaţie» intelectuală

-

încă în 1906,

o

u1nane

după

inventarea

rev ol uţi e care i1nplică

o

având ca expresie şi în acelaşi timp ca

produs, ştii n ţa modernă"�2. Pentru

di s cipo li i

şi

Galilei platonistul", ca şi pentru " conten1poranii săi, "matematicismul înseamnă platonism "93 .

interesul lui Cassirer pen tru ş ti in ţa modernd. s-a n1anifestat şi în

preciz ările pe care le-a adus în l egă tură cu celeb ra

controversă

dintre

1\"e\.vton şi Leibniz. "Din cearta dintre Lejbniz şi Ne\vton şi continuarea ei în tim pul a

200 de

ani, putem trage o co n cluzie generală: conflictele în

ştiinţele naturii şi în filosofie sunt de neînlăturat, însă în cadrul acestei neîncetate stări de cont1ict este consolant să vedem fortele cu tendinte ' '

contradic to r ii " ; vestita controversă nu s-a încheiat "cu înfrângerea sau victoria vreunuia dintre parteneri", ci a condus ,,la o nouă sinteză

a

gândirii naturalist-;;tiinţifice şi filosofice"9�.

11. Cât spirit realist şi dialectic cuprind aceste reflecţii, ca şi altele din lucrările lui Cassirer, nu este, credem, nevoie să o subliniem. O idee răn1âne clară: admiraţia autorului pentru valorile perene şi preocuparea pern1anentă de a le propune în contemporaneitate.

Pe terenul cercetării lhnbajului, Cassirer a pregătit,

po rn ind de la

tradiţiile clasice hurnboldtiene, "'teoria cârrtpului", care se află în mod

direct

legată

cunoaşterii.

de

în acelaşi tin1p

'Jl

pr obl en1a rolului activ al limbajului în proc esu l p rincip iile ,,teoriei cântpului" (cum au a răta t aproape Cassirer şi K. Bi.i hle r) s-au fonnulat 1n cadrul tt\oriei

Căci

Ib1dem, p. 120.

92 A. KL)yre, Galilei cnul Plato11,

91lb;dcm. "4 L Cassi rer,

Nei.cton

nnd

în: "Journcll of

I.ei!nuz

(1943 )

,

History of

Idea:.'',

vol. ]V,

nr .

.f

(1943).

Î!Y P!ulosopirit' 1md ('xakte ll\ltsSI!I'ht"haf't, p. 163-164.

103


generale a semnului. Poate că nu este întâmplător că filosofia limbajului, ca reflecţie asupra condiţiilor lingvistice ale posibilităţii cunoa�tedi,

a

luat locul teoriei clasice a conştiinţei cunoscătoare. Pe de altă pa rte, aşa­ numita

,J_inguistiche

Kehre"

a

noii

filosofii

şi

teorii

a

ştiinţei

corespunde un ui interes crescând în lingvistică pentru a spectele de filosofie a lin1ba jului. Profilul actual al filosofiei limbajului, preocupările noi pe acest teren evidenţia ză prin ele însele actualitatea unor idei ale lui Ca ssirer, fără să păstreze întru totul cultul său pentru valoarea creaţiei filosofice

propriu-zise, dincolo de semnificaţia ei ca "Sprachkritik". Se vorbeşte

astăzi de filosofia transcendentală a limbajului" a lui Cassirer şi " H6nigs\vald, care continuă tradiţiile clasice, iar lucrările contemporane de filosofia limbajului situea ză problema semnificaţiei şi pe aceea a rolului limbii în cunoaştere, atât de amplu analizată d(:� Cassirer, în centrul studiului, subliniind importanţa lor pentru teoria cunoaşter1i. "Pentru teoria cunoaşterii - scrie F. von Kutschera - problen'la a cţiunii limbii în formare şi organizarea

experienţei este de cel n1ai mare

interes"4�.

Pe bună dreptate K.O. Apel punea următoarea întrebare: "poate, sa u nu Ina i trebuie să capete

filosofia limbajului

astăzi funcţia

filosofiei

transcendentale în sensul lui Kant, şi a ceasta însearnnă totoda tă: al unei prima

philosophia?''96

Desigur, este vorba de a conştientiza rolul filosofiei limbajului ca

lemei al unei

noi

reconstrucţii în filosofie, ca

dentalisrnul kantian, în primul rând

în

odinioa ră transcen­

teoria cunoaşterii şi în teoria

ştiinţei. De fapt, nici nu este de conceput astăzi vreo dezvoltare în teoria ştiinţei fără analiza limbajului. Este ideea susţinută de principalii autori

ai unei teorii moderne a �tiinţei, a i unei "Wissenschaftstheorie ". Poate de aceea, de pildă, \V. Stegmiiller îşi deschide noua sa interpretare

asupra

filosofiei

Philosophicn

conte1nporane

cu

un substanţial

capitol intitulat

der Spractu!q;.

Prin contribuţiile subliniate

mai sus,

Ca ssirer încheie, credem, cu

tradiţionala "Wissenschaftslehre" şi dezbate realmente probleme ale

95 F. w.

\'()11

Vubcher<1, Sr)rncnplnloo::opflie, 2. Aufl., VV. fmk, �Aim.:::hen, 1975, p.

Cf. Spr:cci1e und frh'lmtms, hrsg.

'J? W.

von

H. Starke,

a.\1ain,

14.

Mei�enheim;'Clar�, '1972, p.

Stegmiiller, Haupt::;trdrmmgen der Gegenwartsphilosophie, II, Kroner, Stuitg,ut, J 975,

104

1. p. 1-85.


teoriei

moderne

a

ştiinţei,

care,

dincolo

de

ceea

ce

s-a

nurnit

Begriffsbildung", pune problemele constructivismului din ştiinţă într-o " nouă lumină. :\Joua "Wissen:,chaftstheorie" îşi află, credem, premise valoroase

in

opera

lui

Cassirer,

îndeosebi

în

analiza

naturii

şi

specificului cunoaşterii ştiinţifice şi în concepţia despre constructivisnlul sistemelor de semne în

ştiinţa

modernă. Convingerea exprimată azi, că

"interpretarea după care, alături de ştiinţele particulare şi independent

de o teorie tradiţională a cunoaşterii, îşi află locul o teorie a ştiinţei ce poate să fie ea însăşi explicată prin istoria ştiinţei95,

nu

poate să nu

amintească de concepţia care a călăuzit întreaga cercetare a lui Cassirer. Căci, aşa cum am văzut mai sus, istoria ştiinţei a născut problemele ei teoretice actuale dar nu într-un mod izolat de n1ediul filosofic genere, al culturii.

şi, în

Este o idee centrală, care rătnâne o permanenţă în filosofia ştiinţei şi în teoria ştiinţei,

în

proiectul unei istorii a

ştiinţei

care în nici

un fel nu poate fi ruptă de pretnise filosofice. AutonJ "filosofiei formelor simbolice" rămâne prin aceasta unu1 dintre participanţii de bază la o reconstrucţie moderna in filosofie, în filosofia limbajului şi teoria ştiinţei prin

care

argumentează

în

necesitatea

special. Căci dincolo de latura prezenţei

g:1ndh:ii

critice

în

contemporaneitatef Cassirer contribuie el însuşi la înţt�legerea sensului dezvoltării creaţiei umane, la punerea temeliilor noii lun1i a ştiinţei

cugetării.

105

şi

a


RUSSELL: LOGIC"'� ŞI FILOSOFIE: «TEORIA DESCRIP1'IILOR)> 1

Continuiind elaborările lui Peirce, Schrtider, Frege, Peano ş.a., B. Russell şi A. N. \Vhiiehead au elaborat rnonumentala Principia 1\1athematio.1 (191 0··1913), lucrar ea care, "în logica ITtatematică, ocupă locul pe care il deţin Elernentelc lui Euclid în geometrie", rămânând, incontestabil, "una dintre capodoperele intelectuale ale urr1anităţii"1. 1Jupă Russell, "scopul principal urw.ărit de Principia Mathematzca era de Cl. den1onstra c.ă întreaga matematică derivă din prernise pur logice şi foloseşte concepte definibile în termeni logici. Această concepţie era desigur, o antiteză la d o ctrina lui Kant"2. Este vorba de tm adevărn.t progran1, ale cărut dcnninante sunt 1) a efectua o "analiză cât n1ai coirtplet po s ibil ă a ideilor cu care se o perea z ă în demonstraţiile maternat.ice, reducând ,J.a tnaxinlum posibil numărul de concepte şi de propoziţii nedemonstrate"; 2) a ajunge "la cea mai exactă expres ie, în simbolurile ei, a pr o p ozi ţiilo r materna tice"; 3) "a rezolva paradoxurile care, în ultin1ii ani, au tulburat pe cercetătorii logicii sunbolice şi ai teoriei mulţimilor"::�. În procesul cotnplex a! desfăşurării programului logicist, Russell a fost condus la analiza sensului expresiilor limbaJului ca atare, proiectând ,;O teorie specială a lin1bajului/ ca re a fost pusă, în cele din urn1i'l, la baza sernanticii de către Wittgenstein şi acceptată apoi aproape 11 1 unan1n1. · . ..

"

1

].0.

Urmson, B�,rtrnild Russell, în Les Gm!lds c,Jurants de In jN.'bJc !1JJ11di,7le contemporaine.

Port:-<1its, II, 1 %L p. 1, 226. Ru�sdl mdrturiseşte cărui metode le·-a

t�xtins

o

prnfunda admir<1!:ie rentn.t Peano, aie

la logica relc1ţiilor, şi i->entru Whitehead,

rnăsur.::1 în care nu era preluată de la Peano, lăsându-i lui (lui

(B.

2

Ru:-;sell, Histoire de

mcs

tdh's philos�'phiques, Gallimnrd. Pc1ris, 1961,

13. Russell, Pmwpia A·1nthcmntic a:

Bucureşti, 1966,

p.

81.

G:lfL'

Russ�l1)

A::.pecte filosofice, în vol.

3 A.':\. \Vhilhecld and B. Russell, Principia 1v1athematica, Pu.perbeck Edition, 1962, reprinted 1964, p. 1.

"a inventat nota�ia", în

"problemele filo�ofic�"

p. 92).

Logiâi ŞT JILosofre, Editurd Politică,

L Cambridge . at

thc Cniversitv Press, -

�V. Kraft, Dn.'dvppenrctd et evolution du po::'itwzsml', in Les Cmnds courallts de la pensec mondiale contmrporazuc: l.t's tmdenccs principalL'::;, \'Ol. II, 1961, p. 842.

106


Este adevărat însă că, fără opera lui C;ottlob Frege (184-8-1925), care, spre deosebire de contempora nii s ăi or ie nta ţi spre psihologie, "a făcut din limbă punctul de plecare şi obiectul de con1paraţie al reflecţiilor sale asupra logicii"2, această evoluţie a logicii nu ar fi fost posibjJă. 2. �1aten'1atician şi logician de prin1 rang, filosof şi om de acţiune, BPrtrand Russell (1872-1970)6 răn1âne unul d i ntre cei mai 1nari gânditori din secolul al XX-lea. Prin contribuţiile "ale în făur i rea programului logicii n�oderne şi al filosofiei matematicii, Russell a ridicat probleme de rnare serrlnificaţit= ale te o r ie i şi rnetodologiei ştiinţei şi ale filos o fiei ca atare. Aşa cun1 s-a observat, "nu există nici un domeniu ai filosoHei, pe care să nu-l fi atins, iar adesea s-a ocupat şi cu alte probleme, de pil d ă cu pacifismul . . . ()pere le sale şi-au aflat o extraordinară răspândire"7. , C. CL�briel, Ein!eifu.ng,

în G.

hege, Sclzriften

::ur

L.osik ilm:t Sprachplu!(!sopJne, Au::. dern

Nachla�s, hr.sg. von C. C0briel, F T\'feiner, Hamburg, 19?1, p. XI.

principale: Eseu asupra f1ti1dameHtării geometnci (An Essa�r nn the Fnundation of 189i); E:rpunrre criticâ a filosofiet lui LciLn11::. (A Crilical Expositicm of the Philos·.>phy of Leibniz, 1900, ed. 2-a, 1973); Pri11cipiile matemnttci1 (The Principles of \1athemdtics, 1903, l.'d. 2-d, ed. 3-a, 1951); Esruri fiio::ofz':f' (Phtlosoph!cal Essay, 1910); Probl!.'me!e fi!o�t:f/t>i (The P:·oblems of Philosor-·hy, 1912); /v�zstici.,mul şi l(l,:._'ica �� nlie t'St'Itri (Mysticism and Logic <md otht'r Essay_, 1918, 1929); Jntrodut.:err' Îrl ftl,,:;('fii7 i1Ulfl'll1i4i"iciL

r, Lucrări

Geometry,

(fntroducti1�n io \1aLematicJl Philosophy. 1919);

Analiza

spiritului (The ,\nalysi� of \'tind,

1921); Atumsnlill lostc (Logica l Atnrnism, în: Cc•nternporary British Philosophy/ vo]. L 192-:J., p. 359-383); Educaţi,? ŞI ,mfinea soczaitl (Education and the Social Order, 1932); R.digzt' şi :;-tiintâ (Rehtţlon and Sci(�nces, 1935); Ct'rcC'tNt' în pr(lblenu semnifimţJef �� 11 a,1cr;.lm!ui (An Inquiry into �'1eaning and Truth, 1940); Istoria filn5ofiei ou)dentnle (A History of \Nestern Philosophy, 1946); Cunoaşterea �unanâ: scopul�� li11lltl'lc ei (Human Knowledge: its Scnpe and. Lirr.its. 1948); Impa.:tul �fwzjer asupra societi!ţii (The ImpClct of SciPnce ,,n SLxiety, 1953); lt!gic:/ �� Ci'IIOa?terc (logic Cind Knowledge, "1936); Oczz,oltarca mea filosofid (�v1y Phi�osophical Devt'. krp ement, 1 959); .1\.utohiosraph_:; (3 volume, 196'7, 1968, 1969). Dintre arlicolde importante, amintim: Despn·' d,?ILOtar!! (On Der.otin�:;, "\1ind", 190S); Despre naium !7iit.'vârului (On the �a ture of T ruth, 'i 905); Filt;scifla at(nnismui111 !ogiL. (Philo.;,uphy of LGgical Atomism_, "Monist", 1918, 19]9); Limitele empin5mu!w (The Lim!ts of Empirici.:;m, 19.16). Despr:' Rus5elf: Philosophy of B. R. (ed. hy P. A. Sci1ilpp, 1946, 191S:-�, cu b:b�iogr<·lfie); Philosophen-Lexikon, II, 1930, p. 392-395 (cu bibliograf.); .f. O. u�·m.;;\.m_, Berlrand R1t��ell !,în: Les grands COUfcl.nt:' de la pen�ee

(cu bibliografie);

mondiale

Cllfltempor<tinE'. Portrc1its, n, 1 CJ6-l-, p. 12��:i-112�1

J. Ayer, Rus·wll and Moore: The Analytkal Heritc..ge (1971;; A. I. .-\yer, Bertr<l_nd Russell (1972. cu bibliogrJfie); L. Linsky, :'\ar..1cs and Descrii:'Ll<�"•î ( : 9SCI r G. E. \"1. Ascumbe, From P.umenide tu \rVittbenstcin (1981). 7 .J.M. Bochenski, Plulo�uphie der Gcgr'lll.i'i1rt, 2. Aufl., Franke Bern u. \fUncl:e:".. 1 7::; 1, ::·. :17. A.

107


B. Russell este cunoscut îndeosebi prin lucrările sale în domeniul logicii şi în ce1 al filos\Jfiei n1aten'.aticii. Aşa cum s-a precizat, ca filosof, el a fost ,,un etnpiri��t modest, în tradiţia lui Locke şi I-Iun1e"; în lucrările

sale, Russell

apărat un punct de vedere dernocratic şi

"c1

o

rnorală

socială rnai liberală ''s. Ilu s trul gflnditor a susţinut, într-adevăr, idealuri politice pacifistt� eşi den1ocrvtice0 apărflnd raţiHnea şj spiritul scientist.

De fapt, "gândirea lui Russell începe prin respingerea brutală a idealismului",: el s-a opus şi pragrnatisn1.ului lui Jarru::�s şi intuiţio­

nismului lui Bergson, precun1 şi idealisn1ului neohegelianJc, propunând teoria

sa

implică o

a

,,atom.ismului logic".

Prin aceasta,

pozitivisrnul ]nsuşi

evoluţie; în

locul psihologisn1ului şi evoluţionisrr·tului biologic, el pune logica m.aten1atică, cu formalismul ei şi semantica" 11.

alţi termeni, începând cu Russell, pozitivismul renunţă la biologice şi pt'ihologice ale teoriei cunoaşterii şi se s p rij ină pe

În bazele

logica 1naten1cltică.

Curn concepe Russell raportul dintre logică şi filosofie şi în ce constă filosofia "atomismului Jogic"? Russell vrea "filosofia �tjjnţifică", aceCtsta fijnd "1nai aproape de obiectivitatt� decât oricare altă cercetare umană"12. Aceasta însă cu condiţia aplicării "rnetodei analitico-lcigice", o metodă "al cărei prim eşantion perfect se află în lucrărHe lui Frege"; "rolul logicii în filosofie" devine "extren1 de i.mportant": o logică nouă, care este mai mult analitică decât constructivă"13.

Şi mai clar: "esenţa filosofiei este logica"; căci ,1orice, problemă

filosofică, supusă unei analize şi unei elucidări

ti 9

J.O. Urmsor\, Op. cit.,

p. l--2J3.

D.:toriW participarii sale la

�obel

(pt-'ntru literatură

v1a�a

şi pePtru

politică, Russe11

pace),

a

indispensabile, se

fo-;t di·,ti�l..., c:ie doud ori cu Prt:'miul

apoi cu Prernit;l Kali:�S<! 't-'entm popularizarea

culturii ':'uropene·;. J.P. Levr<lZ, Bcrtrand Ru:;;sell d l'mzpact de Wittgen5-fr'lll, in "Rcn1C' Internationale de Philo�ophie'', \Jo. 102, 1972, fao.;c. 4: B. Russe!l (1872-1970), p. -l62. -J.S�, -+�:. 11 Du ă. V. Kr.1ft, (Op. etf., p. 844), Russell ;;. oferit poLîti·;bn:ulu: c>L-,b..:•rc.n:·a lc)gKă" de care p era lip�it până .1lunci. "Empiri�rnul LIT1cllitic modern", prec1z,; :n�uş; B. ��:-,_:-;L·::., "diferă de cel al ştiinţei) şi cu Premiul Sonnir:g (pentnt dezvoltarea 10

.

lui Lockc, Berkeley şi Hume prin adăugarea matem<1ticilor �l dcz•:·:lr:::·e.! �"'f' care el o dă unei logice'' (1-Ji::doirc de la plulosophzt: occidcnta',J, C<•Tm.-:.,�L�, f\:r�s, l953, p. 846).

puternice tehnici

:2 B.

Rus�t>ll, Le myst:cisi.'N ct la !ogique, Payot & Ci�, PCHis, : �1.-::2 F· -1::-.

:.1 B. Ht.b:-'ell, Lr nu'thode Payot, Paris,

1971, p.

:::ul·ntJfiquc

23, 32.

en

philosophie el notre

108

c"c'': <.;::'::.;·:: ·

du

mondc

cxterieur,


dovedeşte fie

nu fi deloc filosofică, fie logică"l-1. Se ajunge as tfel la ceea ce s-a nun1it ,., a t o mi s m logic": "lu1nea constă d intr- o pluralitate de existen�E individuale sau particulare, caracterizate prin universalele cali tăţi i şi legate prin universa.lele relaţiei. Aceste uni\,ersale . .. sunt entităţi reale: ele nu sunt nid simple cuvinte, aşa cun1 susţine nominalismul, nici ceva m e nta l, cum sus ţi ne conceptualisrnul. Ele d i f eră de p u t icula re într-o n1anieră hotăr â toa re, deoarece se bu cur ă de o multiplicitate locaL1_ în spaţiu şi timp"l5. Poate de aceea Russell �pune: "Eu consider că logica este n:>ea ce este fundarnental în filosofie ... Propria mea lo gic ă este atorn3.râ �i acesta este acel aspect pe ca.re aş dori să-1 accentuez. Totodată, pnJer să prezint filosofia tnea ca « atomism logio>, nu ca «realistn»"10. Nu far�)_ ternei s-a apreciat că Lrebuie să v edem în Russell "pe descoperituru1 �'cnnstrucţiei logice» ca un procedeu filosofic ... Construc1ia logică este o metod�1 care, altfel sp1_ts, este n1eni.tă să ajuie filosofia să iasă din dHicultăţi . . . Prirn,1 aplicare în <<Despre denotare>' (1905) a constit u it un eveni ment filosofic'-'17. 3. Teoria "descripţiilor" o cup ă o poziţie centrală în gâ nd i rea lui Russell. Poate nu intârnplător ea constituie don1inanta unor studii mai a

t

recente:

ela.borările cele n1ai ale filosofiei analitice, Russell însuşi o considera drept �a cea mai efectivă în l o gică, iar mate1naticianul Rarnsey o

,,Această

importante contribuţia

te orie constituie

una dintre

prezenta ca o paradigrnă a filosofiei''1R.

rextul cel mai semnificativ este urmatorul: "Prin (<s1ntagm�i denotativă>> eu înţeleg o sintagmă de genultumător: un orn, vreun otn, orice om, fiecare orn, toţi oamenii . . . Prin urmare, o sintagtnă este denotativă doar în virtutea for mei sale. Se distin g trei c az u ri : 1) o sintagma po a te fi denotativâ şi totuşi să nu d e note nimic; de exemplu, (<regele actual al Franţei»; 2) o sint agm ă p oa t e să denote un anutne 14 !:> lb

Idcm, P- 54.

J.O. Urm�cm,

Op. cii., p. 239. B. H.usseiL Logica/ Atomt�m, în: Contempomry Brit1slz [Jlzilosopfly. Perc;onal Statements

(F·ilrst Seri<."�), ed. By _l.l-L Muiereheild, L.L.D. George Allen & Unwin LTU, London, 1925, p. 359. Ideile acestui studiu, de o deo.sebilă dificult.J.te, pot fi înţele.se numai pe baza cunoaşterii programului logicist şi a lcoriPi russelliene a "descripţiilor", expusa şi în acest studiu (p. 364365), dar m.:�i expl i ci t în: 011 Denoting (1903; Introduction to Mathematic·nl Pililo'>ophy (1918). l7 E. nm. Sa"\ igny, Analytische Plulosophie, K<H"l Alber, hciburg/ �H.inchen, 1970, p. 27. 18 W. Carl, Bcrtrand Ru�sell: Du:" Thl·ory c�f Dc:>criptioY!s". Dze logJsclie zmd erkcnnhlistheoreh:>clze Bedeutung. :în: Crundprubleme dt'l' gro<;sen Plu!Cl.;ophcn, hrsg . von J Speck: Pllllosopll/(' dtT Gegemvert 1, VJ.ndenhoeck & Ruprecht in Gt)ttingen, 1972, p. 222. 109


obiect; de exemplu, «regele actual al Angliei» denotă un anume bărbat; 3) o sintagmă poate să denote ambiguu; de exemplu, «un om» nu denotă o mulţime de oameni, ci un om neprecizat. Interpretarea unor asemenea sintagme este o problemă, deosebit de dificilă ... Tema denotării este de foarte mare in1portan�·ă nu nun1ai în logică şi matematică, dar şi în teoria cunoaşterii"19. Russell duce astfel mai departe analiza sen1nificaţiei începută de Frege, pe lângă semnificaţia numelor proprii" ocupându-se de " descripţii, păstrând concepţia referenţială a semnificaţiei. La obiecţia lui Strav,Tson -- că operâncl cu o limbă ideală (de tip logico-matematic), teoria sa nu se potriveşte pentru analiza limbii naturale20, Russell răspundea că defectul argumentării lui ,,constă în identificarea a două problerne distincte, anume problema descripţiilor şi problema egocentricităţii"2l. "Teoria descripţiilor/' are meritul de a fi eliberat formele descriptive ale expresiei de cele demonstrative, acordând importanţă prin1ordială celor descriptive şi oferind posibilitatea eliminării " substanţelor". De fapt, sistemul numit de Russell ,,atomism logic" este consecinţa teoriei despre descripţii22. Din cele spuse rezultă că, în "atotnismul logic" "existenţa'' este logică; structurii logicii îi corespunde structura Jumii''. Pornind de la izomorfismul logicii, lin1bii şi "1 umii", Russell închide în ontologia pluralistă e1 "a tomismului logic" o explicare a lumii şi a ştiinţei (şi cunoaşterii). Avem de-a face cu o ontologizare a logicii în expunerea ei logico-n1atematică într-o concepţie pluralistă. Fi1osofia ca "ştiinţă a posibilului" are ca maxin1ă: acolo unde se poate, în locul esenţelor " trebuie puse construcţiile logice"23• -

--------- ----

,') B. }{ussl:'ll, On Dcnofing,

în:

Logik rmd Knowledgr. Es5ay 1905--l9.'JrJ, ed. by R. Ch. Marsch,

GPorge Allt>n & Umvin, LTD, Lo n d on, 1956, p. 41. 20 P.F Slrawson, On Rt:f�rins (1950). în New Reading in Phih;nphical Anali�ys, ld. by H. Feigl, \\'. Sellars, K. Lehrer, Appeleton-Century-Crafts, 1\ew York, 1972, p. 39, 40. 21 B. Russell, Mr. Strnwson 011 Rffering, în: Op. Cit., p. 5S. 22 AnJliza pe l<1rg a "t(>oriei de�crip�ilor", şi il polernicii lui Strawson (şi a illtl)ra)

cu

Russell,

se

află

Lin:,ky, R(ti·rillg, Ruutledge & Kegan Paut London, 1969, p. 49-11S. Apropos de "existenţă": ,,Rus�dl plE'acă de la explicaţ1:-: că existenţa (existencc) nu este de confundrtt cu fiinţ;J (bt'ing); toh1şi, el nu a \-<i.Lut în ce cunstă aceCl.stă diferenţă. Zeus are hinţa, dar el nu Pxistă. Argumentare:'! lui pare să ne cond u că Li o dPscoperire fih1sofică de c2a mai mare importanţă" (Idr!m; p. 3).

în: L.

n B. Ru:;sell, Lr MJr:;ticnme ct la logl']ll(, p 98, 1.00.

110


Se

formulează astfel teza neopozitivi stă desp re filosofie Gl. activitate de analiză, dublata însă de o intensă preocupare pentru probletna ti zare şi concep tualizare. Căci opera lui Ru �:sell con tinuă să participe în reconstrucţia teoretica-metodologică modernă . "Cea n1ai cunosc ută dintre aşa-ntnrt itele teorii «vi guroase>' (robust) ale adevă.rului este teor i a coresponden ţei, iar versiunea poate cea n1ai cunoscuta a acesteia este cea d ezvol tată de Russell la începu tul secolul ui XX (Russell, 1 9 1 2 : The Problem of Philosophy, cap. XII) . Încercarea lui Russell de a în1b ina teoria adevarului cu aşa-nun1j ta teorie a «relaţiilor n1ultiple)> a credinţei (belief) ori deciziei, deşi a fos t pe larg discutată şi critica tă în l itera tura de specialitate", rămâne problematica pe care el a pus-o în a tenţie2.4.

"(_) n Denoting" (studiu publicat în 1 9 05, în revista "L\1.ind '' ) prezi n tă interes teore tico-metod ologic atâ t prin l a tura c.ri tic-delimi tativă (vizând teoriile l ui Frege şi "Yleinong, îndeosebi), câ l şi prin latura cons truc ti vă, dincolo de o nouă concepere a problem aticii semanticii deschizând orizon turi noi în logică şi în filosofie. Nu f(1ră temei s-·a aprecia t că trebuie să vedem în Russell pe "descoperitorul constr uc ţi ei logice . . . o 111 etod ă , care, altfel sp us, este meni tă să aj ute filosofia sa iasă din dif� ficultăţi_ . . . Prin1a aplicare în "On Deno ting" a constitui t un 4.

evenin1ent filoso fic25 .

Pentru a înţelege teoria conţinută în acee1stă mică scriere a lui Russell sunt de clarificat mai întâi "dificul tă ţile pe care Russell voia să le depc'l şeasdi cu aj utorul ei, şi care rezultă dintr-o poziţie pe care el însuşi o reprezentase mai înainte", anume "că orice cuvânt al unei proproziţii " cu sens are o sen1 nificaţie . Trebuie să fin1 de acord - scria Russell - că " fiecare cuvânt, care survine într-o propozi ţie, trebuie Sil aibă o sernnifi­ caţie: un sune t lip sit cu totul de semnificaţie nu ar p utea să fie în treb uin ţa t într-o modalitate rnai mult sau mai p u ţin determina tă, în li111ba în care e s te folosi t cuv ântul. Corec titudinea un ui enunţ al analizei noas tre fi losofi ce po0 te să fie verifica tă astfel prin aceea că se d e tern1 ină serru1ificaţia fiecărui cuvânt al propoziţiei, care ad uce enw1!1.tl la expresie "2n . 24

A l exa ndu \1 iller, R u s c;cl/, ,\-1 r r l t iplc Rc!ati(ms, cmd tirf' Corre:;pmult' YI U' Tlleory;

\lonist , A ro lnte rrl n tior.dl

Jo urnCJ.l

nivelu l l i tPr<l turii d in �mi i

(1 98:1- !_ 995)

8 5 . Des i g ur, ctC'tualil<1 l �;>a l u i Ru ssel l 2; E .

n.m

ar

fi de

în

menţiona t ·? i

c. :ue a

in :1 l te dome nii . 1\ă. miÎ.ncm în.:;; i'\ la

fost elabora tă a cea sta prezt>n tare.

Savign �' , l1 11nlytischc Ph Uo�ophie, Freibur g-Mi.inc hen, K

2:, B. Russt>l 1 ,

Th('

Prmt" ipic5

o[ Tru t!r, în: The (2006 ) , p.

of Ceneral Phil osophical Inquiry, Vo J . 89, :\'o . ·1

of_V1at/r('l11i1 tlc" (1 903), 1951 , 1 11

p.

42.

Albcr, 1 9 70 ,

p . 27.


Prin aceasta Russell îl urma pe filoso ful aus triac Meinong, care, " în a sa " Gegens tandtheorie " dezvoltase ( 1 899, 1 902 - n.n.) teza dup ă care, alături d e e x is t e n ţă (Existenz) avem să a c cep tă m încă diferite alte

feluri de precurn

"

a fi inţa (Seinsweisen)27. Accep tarea unor as tfel

rnu ntel e de aur " , ,,pătrat rotund ", ca re nu

fel sau al tul, "sunt",

d ezvolta

a

d e e n ti tă ţi ,

ex is tă " , d ar, într-un

c onsti tui t pentru Russell, p rilej ul nemij loc it de a

d e s cri pţi i lor "' .

" teoria

"

Unul

dintre

ar g tunentele-standard

această teo rie cons tă în interpretarea enunţuri lor de existenţă,

pentru

interpretare ce evită a po s tula diferite modalităţi de a fi (Seinsw eisen) şi e xp lică felul în

(Existenz)

care se poa le contesta cu sens (sinnv oll) exis tenţa

a c ev a " 28 .

5 . În a cest conte x t, intră în discuţi e concep ţia despre li n1ba care se află la b az a înţelegerrii c uv i n te l o r ca nun1e:

a c c ep tă tn p entru

toate

c u v in t ele

"Nu este oa re eronat să

sinc a te g orima tice, precum 11Şi 1', "încă

"

1

" ca", te z a că ar exista obiec te deterw.inate pentru c are s tau acestea? Dar

cum poate un c u v ân t să stea pentru ceva ce nu există? A vem să d e o s ebirn aşadar între ex istenţa (Existenz) şi fiinţ a (Sein) a ceva " 29 . Problema s-ar putea pune în felul următor:

d a c ă orice existând to t ce a r e fiinţă şi e x istă .

(Exis tierende) ş] fiin ţează (besteht) totod ată/ nu Aşa d ar: în ce sens " ob i e c te " care nu " există", nonentităţi. TVf e i nong însu'ji, c a r e şi-a apărat cu străşnicie po z i ţiil e (preluate şi d e urmaşii săi mai târz i u în forn1 ula : "ontologie cu nonen ti tă ţi " ) � scri Cl : ,Jn c u r su l ultimilor anj nu am întâl ni t nici m ă c ar un singu r caz, în care p ri m a

cunoştinţă

cu <� teori a obiectului » în lucrări le puse în

con d u s îndată la

un

circulaţie

să nu fi

a t ac e n er gic, a d e se a susţinut cu pasiune, îm p o tri v a

<( ob iec telor ilnposibile» (unmogl iche Gegens tande) " .!-t) .

În e s en ţ ă , ca şi fenomenologii (H usserl, 11--.. distinge "conţinuf' ( In h a l t) în sen s psihic şi "ob iec t" "teoria obiec tului'/, ,, ob iect" (Gegenstand) e

luat

�:p eţ·ă ) , :Vfeinong (Gegenstand ) . În

în sensul cel n1ai

general, ca 11 obiec t pur" (n�ine Gegensland): " or icare, real sau ideal, 27 W. Cc1rol, Bert ran .i.. Russell: P h i losc1 phen, h rsg.

nm

C<)tti ngen, 1 9 72 .. p . 223 . 2il

J.�·

].

Die

" fheory of Descriptions", h.: Gmndrrob ; P- rn e cler grossen

Spt->ck: Philosophie der Gegenw a rt, i, \ ' n. n denh.oeck & R upnxhl in

Il.nder11 , p. 23,� .

lbid•?nl ,

p. 22.?. .

3 0 !.\ . \1c-inong, Uber d e r Stelh.mg der Geger.stan dstheorie i m Syst�m cler \Vîsscn!-:>chaften (1 907), î n : GL'samta u sga.be, Gr a z

(J 968 -1978 ),

Bd., V, pg. 220.

1 12


fiinţând

(Seindes)

sau

nefii nţând

(Nkh tseindes)

este

"obiect"

(Gegenstand) . Obiectul pur nu este ceva real-efectiv (W irkliches), un existând (Existierendes), el este "daseinsfrei " , se află n1.ental d in c olo

de

opoziţi a

existând ului şi neexis tândului, şi este cuprins în c unoaşterea pură . JV1einong afirmă caracterul raţi onal al obiec tului pur. Maten1a tica, înain te de t o a te/ are o s trânsă le g ă t ur ă cu teor i a obiectul ui"31 • \,1einong însuşi scria: ,/Doctrina obiectului este o ştiinţă a prior i , care pri·veşte orice dat ( a ll e s Gegebene), c h iar şi ne re al u l efecti v (das I\"icht\virkliche) " , a pri o r i, consti tuind ceea ce poa te fi c u no s c ut din " na tura unui obiect cu privire la acest obiect 32 • Prin distincţia în tre " Obj e k te " şi /!C)bjektive", adică între / "obiecte" ca " obiecte în re pr ezen ta re ' (Vorestellun gsgegenstănde) şi ,1obiecte ideale '' de n ivel superior, asupra cărora n u numai se j udecă, ci sun t jud eca te, " ob i ec te " care sunt cuprinse în gândire, care nu sunt nicioda t ă trăiri şi cărora le revine o stare atemporală; <<Obj ecktive »-le au nu n um ai fiinţă (Sein) ca obiectele, ci şi sun t fiinţă"3� . 6. Aşa cum s-a observat, între Russell şi M einong nu trebuie să mar c ă m deosebirile ca opoziţii iredu c tib il e . Caci an1bii afirmă " importanţa obiec telor judecăţii, pe c are Russelll şi Moore le numeau «prop ositions>> .Totuşi, între «propositlons>> şi <·. Objektive)� exi stă două d e oseb iri importante: în timp ce Ivfeinong crede că <<Obj ektive», care sunt semnifi caţiile propoziţi ilor false, nu a u consis ten ţi\ , R.ussell afirmă fiinţa tuturor propoziţiilor. Deosebirea între « Obj ek ti ve» adevărate (de fapt) şi fa lse (nefaptice) se a c operă cu deosebirea între «Objekhve » care fi i nţează �i care nu fiinţează - a ş a d ar, o di ferenţă din p unct de vedre al fiinţei. La Russell, di1npotrivă deosebirea în tre propoziţii ade vărate şi false e de na tură calitativă: există propoziţii a de v ărate şi propoz iţii false în fel u l în care există trandafiri albi şi roşii. A d oua deosebire, cons tă în aceea că pentru Russell relaţia între p ropoz iţie şi subiectul său es te o relaţie parte-întreg "34 .

"H V\'.

�'!oog,

l)j p deutscht? Ph i l o :;(lphie des 20.

Jahrh u n d l'rh, Stu ttgM t,

32 A. \1e i n ong, L�t':>{11W1 / tc Abh a n dlztn,\;en, n, l .cip7i g, 1 9 1 3, p. 520

-�3 A . "\1einong, U!Jer .VWg lich/(eit und l-\'ah rs' ht·infichkci t. 8:-: J f riig<? Erlcenn trt i:.:: iheoru:, Lei pz i g, .H P. Si muns,

Alt>xius

P11 i lo�ophcn, hrsg.

von

J. /\ .

Barth, 1 9 1 ::;, p. 2.7 .

Mei n oni.;: Ct':{c n s tri 11 dc, dtt:•

J. �peck.

cs

:::. u r

r

Enke,

1 922, P· 2 c;7.

Gegenstm zdtllt>O Ylt' wtd

11 ;ch t S il1t, in : G ru nd; n obit'nll' der g-rus..,en

P!t ! l(l��,;pfl ic der .":L"uzc:t, IV, 1 986 . p. 1" .1 -l : De piid:l, St·cr� te

113


Probletna "obiecte care nu fiinţea.za_" (nich tseinde Objekte) " obiec te care exis tă " (ex i stierende Gegenstă.nde) rătnâ.ne de exam ina t, cu apel, poate, la fonnule p r ecum : , .. On tologi i cu p rec un1 şi fărâ nonen tită ţi " , ceea ce ar şi justifica fen o1nenul actual al unei " Meinong­ Renaissance ", aceasta nu poate să nu afec teze d ezba terea actuală în jarul "denotării" 3,:; . A şa c urn s-a recunosc ut cvasi u na nirn, critica desfăşurată de Russe11 pri veşte v n cotnp lex de probleme ale semanticii şi logicii, nu nun1ai pe cele ale " non entHaţilor " . llustrul maten1a tician şi logician nu aspira la valabil i tatea univer'3ală a punctului de vedere adus de el : ,,îl voi ruga pe ci titor se.\ nu se ridice împotriva punc tului aces tuia de vedere - aşa c um dr p utea fi isptit să o facă d in cauza aparentei sale complexi tăţi - înainte de a fi încerca t el însuşi să cons truiască propria teorie desprr denotare. Această încercare îl va convinge, cred, că, oricare ar fi adevă ra ta teori e, ea nu p oa te fi atât de simplă cum s-ar fi aştepta t la început":'b . Acest //pu nct de vedere /' se conturează în con frun tare cu teoriille lui !vleinon g ş i Frege, Russell a nunţând (într-o form·u lare destul de categorică) j n ten ţia progrn mu] ui său: " Fir ul ar gun1entă rii me] e este următor ul . Voi înc e p e prin a enunţa teoria pe care vreau să o ap ăr . Voi cliseu te1 apo1 teoriile lui Frege şi Nleinong, a ratând că nici una din ele nu mă satisf{tce. Voi arăta care sunt tetn eiur il e în fa \'oarea teoriei mele şi, în sfârşit, \yni înfă ţişa succin t consecinţele filosofice ale teoriei mele37 . Căci trma dc n o t?irii es te de tnare irnportanţă, nu n t.nnai în l o g 1 c ă şi mn tema tică, d ar şi în teoria cunoaşterii"38. 7. Întrucâ t despre teori a lui Meinong am rela tat 111 ai sus, intercalăm aici câ teva rncnnen te din te o ri a lui Frege, pe care Russell o re ţi ne p rintr-o formulare proprie: "El disti nge, la o sintagmă denota tivă, îr�su ş i este>

rela ţie

J'i

3b

nu

o

este

pa rte a �) rupoziţiei "Socr<tte cea a parţii b întreg.

iLJ idemi p. l 24 . B.

Russell,

De�ţlTC dt:notare

(trc1d .

de

este u n om". la Meinong , di mpotrivă,

această

Radu Solcan), în: Filoscfia ((1 1 1 [r'lilţ'oranâ În texte alese şz Roşea, vol. II, Tipografia Cniversi tăţii Bucureş ti,

ad fwtnt e, de Al t�x J.ndru Boboc şi Ioan \:.

l 990, p. 3 1 .

:;: lbderll, p. 1 4 . cap. V

şi §

ce� pe care o

Js

În

nota la <we-;L tex t :

,1 a m

B. Rus::;el l,

t>xpun în

cunt i nuare".

l Jc.;pre de1 1 u ta re, p. 1

Principle<:> of :rv1athemcl lics, ki frese şt e�te foJ.rte diferită de

dezbătu l a ces t subiL·ct în

-i-76 . Teoria susţinu td acolo este aceeaşi

].

114

cu

ce a

?.


două el em e n te , pe care le-an1 p u tea n u n1i

fnţelesul (mearzing) şi denotatul (denotation) . . . U nul d in a\'an tajel e acestei di s ti n c ţi i este c ă ne a r ată de c e rneri tă s � asertăm o identi ta te"39. În prin c ip a l , rolu l l ui Frege este n1arcat prin In tro d u cerea unei fun cţii sen1 <1ntice d uble: sens (Sinn) şi semnzfica.t ie ( B e d eu tung), s t a tuată prin următoarea regu l ă : " Legătura d intre sem n, sens u] şi semnifica ţia acestuia este astiel, încât semn ului îi corespunde un se n s d e termina t, i ar a c e s t u i a, la rândul sau, o semn�ficaţie d e termin a tă; pe când unei semni fi c a ţii (unui obiec t) nu-i coresp unde num ai un singur serrm "40 . În deterrninarea sernni.fi caţiei intervine o p ar ticulari ta te ca.re a ccentueazZi dificul tătile întelegerii no z i b e i sen1 nifica tiei , dctr d eschide .1 ' perspe(' tive nlai puţin bănu ite: "O r icine cu noa_ ş te sufkient lin1ba �au 1

1

1

totalitc1 tea desemn ărilor (Bezt�ichnengen) poa te c oncepe sensul u nui

nume propriu ce aparţin e acestora

(în

notă : "c�î. t htnp se1nn ifica ţi a

rărnâne :1 ceea�i, osci 1 a ţii1e sensului pot fi ad1.nise, însă e l e trebuie ev ita te în exp u nerea unei ş ti i n ţe den1onstr a tive); dar

acf'asta exis t/i immer

nur

(subl.

ei nseitig

sernnificaţiei, ar

fi

�;enlJ1 �[icaţia,

n . ) , nu este decâ t unila teral pusa în

beleuchtet) .

Pe n t r u

a

în caz u l ÎJ L

evid Pnţd."

cunoa şte

t oate

care

( " d och

l a tu ri l e

necesar să p u t em preci za f,1 ră a recurge la <1 l tceva

d espre orice sens dacă

apar ţi ne sau nu sen1nifi ca ţiei.

Acest lu c ru nu este

insa rea lizabil ''.J:l . _Ey j d ent, sernnificaţia nun1ai ,.' unilateral pusă în t:·\Tidenţă " , a tun ci c �1 nd este sesiza t sensu1 său, i] us t rează po zi ţi a hc tdrâ toe1 re a senl.nifi­

caţiei , dar şi d i f ic ul tă ţi l e evid enţeierii ei, d ecurgând în p r i nci p a l d� . . . 11p u ten1 asoc� a un u i sen1n (nurne, nu n1ai dese n1natul (Bezeichnetem) , pe care îl vurn numi sernnifi.ca ţia lui , ci şi ceea ce eu î n ţe leg prin sensul sen1 nulu i , adică mod ul în care este d a t obiPctul (dje Art des Cegebrl...seinst-*2. Şi . . . o precizare de in teres: " Până aici arn luat în con sid eraţie sens şi semnificaţie nurnai pentru a st fe l de exp resii, c uvh1 te, semne care s-au num i t n u me proprii. Acum însă ne întrebă1n cu p r iv i r e la sens u l şi semnHi caţia unei propozi ţii afirma.tive în în tregimea sa . O astfel de

rno d ul in c a re a re loc dese m n a rea:

cuvânt comp us , sernn s c r i s ) nu

39 J!Jidcm, p . 1 8-1��.

��· C. Fre ge, liber S i mt und Bedcutu ng, 1 S92, S t u d i er, , 3 . AufL Gott i n gen, 1 969, p . 42 .

în:

hn"1 ktinn, Be)l;n ff, Bec h� u tu n g .

...; Ibidem .

..; �

lb:denz, p . - n .

115

Funf

logi sche


p r o p oz i ţie conţine un gând (Ge d a nke) .

Da r poate fi privi t aces t g â nd ca sens sau ca se1nnificaţje a acesteia? "-B De p i l d ă , dacă în tr- o propozi ţie care are sen1nifica ţie i nl oc ui m un cuvânt printr- un altul cu aceeaşi semnifica ţie d ar cu sens diferit, aceasta nu poa te in tl uenţa asupra semnifi caţiei p r o p oz i ţi ei : de a ceea ngândul nu poate f1 s e mni fi ca ţi e a propoziţiei, ci tnai degrabă avem să-1 înţelege1n ca sens al ei "44• Dar se p un e întreb area: "0 propoziţie l ua tă ca întreg are oare numa i sens şi nici o semnificaţie? Putem să ne aştep tăm la a p a ri ţi a unor

p r op o z i ţii asemănă toare p ăr ţi l or de propoziţii care au sens, dar nu

semnificaţie? Tocma i prop oziţiile care conţin nume proprii fără semnificaţie sun t de aceas tă nRtură"45. Ar părea astfel că "pă trunderea până la semni fi c a ţi a n umel ui ar fi, într-o oarecare măsură inutilă; ne-am p u te a m ul ţu m i cu sensul dacă am i nt e n ţi on a să ne oprim la gând . Dacă ne-ar interesea. numai sensul, gândul p ropoziţiei, ar fi inu til să n1ai luăm în c on s ider a ţi e semnificaţia unei p ăr ţi a propoziţiei'146 . De ce nu ne mulţtnnim numai cu s e n s ul unei propoziţii? n d e ce nu ne mulţumeşte gândul? ", se întreabă Frege, şi ră s p u n d e: " Năzuinţa spre adevăr este ceea ce ne înd eamnă întotdeauna să p ă trunden1. de la se ns , la semnificaţie'147.

În felul acesta suntem. îndemnaţi să acceptăm valoarea de adevăr unei p r o po z i ţi i ca fiind semnificaţia sa: "înţeleg prin valoare de adevăr a unei propoziţii faptul că este adevărată sau falsă. Alte valori nu există . . . Aces te două obiecte (diese beide Gegenstănde) sunt acceptate de toţi cei care judecă în genere"-*8. Este de precizat că aci sem ni fi c a ţi a es te considerată "obiect s e 1nnific at " numai d in p unctul d e vedere al c oo rd ona te l o r semantice . . . nume [propriu] , sens, semnificdţie ( m a i exact: semn, sens, semnificaţie), sub ceea ce s-a numi t " angaja1nane tul ontologic " al limbaj ului şi nu angajează o ontologie ca atare. Aşa cum s-a observat, sernnificaţia unui n u me prop riu nu poa te fi identificată cu l ucrul pe care ace s t nume îl a

lbzdem, p. 46. In notă Frcge precizr;.: ,,Prin gând înţeleg nu activi tatea subiecti\'ă a gândirii, ci conţinu tu l obiec Li v al acesteia, c1pabil de a fi o proprietate comună pentru ma i multe" (fl!idem). 43

�·1

Jbidc nz, p . 47.

-<S IVirlelll. �(,

->7 �>l

Ibidc 111.

fbide m , p . .f8 .

!Lwlcn z .

1 16


(bczeich net) . Trebuie să deosebim as tfel semnificaţia unu i nume propriu de n:ferinţa (Bez ug) sa, ad ică d e obiec tul pe care nurrtele prop riu îl desen1nează, dacă acesta (obiectul) exi stă"4L'. 8. În legă tură cu acesta din urmă, interv ine d i fic ul ta tea (urmărită 1nai su s în confr un ta rea cu o "Meinon g-Sen1antik " ) şi tocmai in acest punc t intervine teoria deno tării, al cărei ,_.rezultat interesa nt ': es te c a r a c t eri za t d e a u tor a s tfel : . . . " atunci când există ceva c u care nu c1vem contact nen1ijlod t (im.medin te acq u intance), ci nun1ai definiţii în care se d ese1nnează

folosesc sim\7g mc dc notative, propoziţile în aj u t or u l

sintagnlelor denota tive

eat e

cet care este intro d us cu

nu conţin în rea l i ta te acel cev a ca pe un exprilnaţi de cele câte\' a

cons tituent, dar conţin în schirnb c onstituenţi c uv i n te ale �intagmei denotative "so .

"Prin

«si ntagmă

d eno ta ti v ă )>

sint2. gmă de genu l urn1ă hJr:

(denoting phra:;c)

un om, Z'rc u n

om, orice

oam eni i . . . d enota tivă d o ar în vir tu tea form e i

L o

sintc1g1nă

sale.

on1,

eu

1nţeleg

fiecare

om,

o

toţi

Se dis ting trei cazuri:

p oate să fie d enota tivă şi totuşi să nu d enote nirnic

..

. ; 2. o

sintagmă, poate să. d enote un anume ob iect; 3. o sintag1nă p o a te să

deno te

C1n1 b i guu;

on1 n ep reciza t"Sl .

de

ex : u n

om nu d en o t ă o rnulţime de oameni, ci un

nussell- precizează aci că interpr etarea unei asen1enea sintagme es te

o

problen1 ă d eosebit de dificilă; este foarte gre u să elaborezi în

legă tură

� u el e

o

te o r ie care să nu poată fi respinsa forn1a F:: 2 . Autorul

pare a avea de la încep ut clară ideea r e z u lt a te l o r , căci măr turis eşte:

"în

...

măsura in c a r e pot să-n1i d a u seama, toate dificul tă ţile p e 1.2are l e

cunosc s u n t depăşite d e teori a pe c a r e o Y oi exp lica m a i jos'" ;z. Punctul d e p lecare îl co nstituie d istincţia între în tre c u n oaş tere

dircctâ şi

cunoaş tere iHdircc tă.

"Ştiln, de exetnplu, d1

la un antunit

mon1en t, c e n tr u de rnasă al sis tem ului s ol ar es te un anumit punc t,

�i

puterr1 face o serie de a s e r ţi un i despre el, dar noi nu avem o c uno aş tere direc tă a ac es t u i punc t, care ne e s te fan1iliar d o ar prin :.n term ed i u] unei

anun1ite d escri p ţii "114 . ---- ----------

�9 Fr. V. Kutschera., Sp rachplu losoplue, �Hinchen, W. J:ink, 1 9 75, p. 42. B. Russd l, Op. cit., p. 30.

'> 1 1

:,l Jbide m, p. 1 2. - 1 3 . "2 :; � :J4

Ibidem, lbid(')n.

p.

13.

Ibidem . 117


D is ti n c ţi a

vizează

(knowledge about) , ,Jucrurile pe care

mai

ales

p o zi ţi a

//cunoaşterii

c ar e , spre d eosebire de cea

directa,

i nd i re cte ' '

care priveşte

le avem în faţa ochilor " , priveşte lucrurile "la care

putem aj u nge numai prin in te rme d i ul explic a ţia: " A d esea se întâmplă să ştim nea1nbiguu, deşi nu avem o cunoaştere

unei sintagme denotatiPc". Aci că o anumi tă sin tagmă denotă directă a ceea ce denotă . . . Prin

intern1ediul percep ţiei cunoaştem d irec t obiec tele percep tibi le, iar p r in

gân d ire cunoaş te1n direct obiecte cu un nu

aj un ge n1 în

mod

necesar

s i n ta gm e compuse d in cu\·inte

caracter logic mai

abstract.

Dar,

cunoaştem obi ec tele denota te

al căror înţeles (meaning)

ne este

de

c un o s c u t

direc t":;5. Aceas tă

şi

Frege

pozi ţie

·Me in o ng

e s t e argumenta tă

prin confruntarea cu teorii le lui

teoriei denotă rii ' ' : sintagmele orice prop( lZiţie p rintre ale («Verbal expressions ») lor are un

d up ă "principi ul

11

d en o t a tiv e nu au înţeles p r i n ele însele, dar

carei

c uvi n te

apar con1ponen tele

înţeles. Dificul tăţile legate d e d eno ta re sunt, cred eu, rezul tatul u nei analize g r e şi te a prop ozi ţiilor p r i ntre ale căror cu \· in te se află şi co m p one n te l e si n tag m e l or denotative'-'56. Dovezile aces tei te orii 1,sunt furniza te de d i ficu tăţlle ce par d e neevi ta t

a t '..l nc i

când

privim

s in tagm e l e

d enota tive

ca

pe

nişte

c onsti tu e nţi �.1 i prop ozi ţiilor, care exprimate in c uvin te conform m odului uzual de o. vo rb i, con ţin aces te sintagrne"57, Qj ntre teorii le c a r e " a d m i t asemenea constituenţr' , Russell se re feră la cea a lui 1v1 einong, ap rec iată ca _., cea mai simplă// : ,,oricărei s in ta g me denotative corecte d in punct de vedere gra1na tic a l îi c or e spund e un obiect"58. Se a d mite că as emenea obiec te (ca /, p ă tr a t ro tLm d ") "nu subzistă, d a r oricum, se presupune că ele sunt obi ec te", punct d e \"ed ere ce conţine " p r in el însuşi o dificulta te " , c ăci se înca lcă l egea noncon trad icţie i59. ------- - - ---:;:; Ibidem, p. lS.

În ace:; t s e n s , un c=;J..f'mpl u "este fa r·tul că se pilre că nu ex i �;td r.i c i u n �notiv să că a vern vreod . 1 t i:l v ren cunoc1ştere directâ a minţilor (:minds) .-1 lto r o a men i; acPstea n u sunt n J c i o d,1 tă o b iect al percep ţiilor noastre. Prin urmare, cec,l ce ştim despre ele este obţinut pri n dcnutaţi/0'" . (Ibidem).

5b

l b ;dem .

credc'm

��

!L1idem, p . 1 K .

59

JbrdcJ.' J .

118


Prin teoria l ui Frege , "încălcarea de mai sus a legi i noncontra­ " d ic ţiei este evitată", căci Frege dis tinge, la "sin ta gma de sc ri p ti v ă , două elem en te , "pe care le-am pu tea numi înţelesul şi de notatu l " : dacă, de ex emp lu , "vom spune că «Scott» e s te autorul lui Waverley, vom aserta o identitate de denotat şi o d ife re n ţă de înţeles "6o . 9 . În fine, dup ă relevarea dificultăţilor în tâlni t e ,,atunci când adop tăm p u nc t u l de vedere că sin ta gme le denota tive exprimă un înţeles şi denotă un denotat61, Russell p riv eşte acele cazuri în care den o ta t ul este absolut: el ajunge la următoare a încheiere : . . . "ori trebuie să găsim un denotat în cazurile în care la p rin1a vedere este abs e n t , ori trebuie să ab andonă m p unc tul de ve dere după care în p ro p o z i ţi i le care conţin s in ta gm e denotative se vorbeşte despre deno ta t. Eu mZ-i pronunţ în favoarea ultimei dintre alterna tuive . Şi pr im a alterna tivă p oate fi ad op ta t ă, aşa cum a făc u t Meinong, a dmiţând obiecte care nu subzistă şi a fi rm ând că ele nu ascultă de l e ge a contradicţiei . Această abordare, pe cât p osibi l , ar trebui evitată. Alt mod de a merge pe una din tre cele două căi indicate n1ai sus (în măsura în care ne limităm la alten�ativele de mai sus) e ste cel ind i ca t de Frege, care conferă prin d e fin i ţie un denotat convenţional în cazurile în care, altfel, nu ar exista nici tmul . . . "62 . Delimitările de te or ii l e lui Meinong şi Fr ege conduc im p li cit la al te p re c iz ări, care lasă să se în trevad ă şi limitele teoriei denotărh: dacă nu în mod expres, cel puţin prin mo d ul în care teoriile p re zi n tă şi laturi c ons tr uc tiv e , altele decât cele subliniate de Russell. Între a c es te a : "I)acă vom a c c ep ta că s in ta gmel e deno tative, în genere, p o sed ă cele d ou ă laturi, cea a înţelesului şi cea a d enotatului , cazurile în care s-ar părea că nu exis tă denotat crează dificultăţi atât când p re s up un e m că există totuşi un denotat, cât şi în cazul când " presupunem că nu există un d eno tat 03 • Russell ia în a t enţi e d ific ul tă ţil e leg a te de n1odul asertării: "Cum p o a te fi îns ă o non- enti ta te subietcul unei propoziţii ?, «Gândesc, deci sunt», cu c on d i ti a ca să se considere că «eu sunt» a s e r te a ză subzistenta 1

6o 61

Ibidem, p. 1 8, 19.

Jn cu drul dces:ei teorii vom spune că o sintagmă d enotativă exprimif atât despre sinta gmă, cât şi despre înţeles că denotă un denotat. În teori e, cea pe care o a păr, nu există înţeles, ci numai uneori, un denotat".

Ibidem, p . 1 9, 1n notă:

un înţeles cealallă 6:! b3

'

şi

vom s pune

Jbidmz, p. 20. Ibidem.

'1 1 9


a ceva este sau fi inta rea, nu existenta. S-ar D ărea că negare<-1 fiintării , , r , întotdea una a utoco ntra dictorie. An1 văzut in să, în legătură cu I\1einong, 1'r--1. că in trod ucerea fiint ă rii conduce uneori la con tradicţii . . .

Este clar însă că treb uie să

fin1 conduşi la un c1lt aspect al

funcţionă rii sintagnlei deno ta tive: /, În cazul sintagme i, relaţia dintre

înţeles şi denota t (distincţie tntrodusă de Frege, aşa cun1 recunoaşte Rnssel1 în su şi) nu es te pur lingvi stică: tr eb u ie să fie a colo şi o relaţie logicâ, pe care o exprimă111 spunând că înţelesul den otă denotatul. "Di fic ultatea cu c a re n e confr u n tăm este că n u reuşim sa p ăstrăm a tât l ega tura între în ţeles şi

confund e cu

denota t,

cât şi să împiedicăm deno ta tul să se

înţelesul. De asetn enea, înţelesul nu poa te h percep u t

cu

d ecâ t

aj uto rul sinta gn1 elor d enotative "(�5•

Şi, care

o

in cheiere sernnifica tivă: "Conform punc t ului de vedere pe

îl a p ă r,

(�e 17. tf.ncc)

o

şi

sin t()gn1ă denota tivă , es te, in esenţil.; parte

nu

are/

sen1nifi c� ţi e proprie" ;

ca

actnn

cuvin telor

a

lua te

propozi ţi ei separat,

o

"întreg d on1eniul de non-entităţi, cun1 ar

fi

<<pătra tul ro tund >•, << numă rul

etc . , poa te fi

maj oritatea

pritn )> par diferit de 2, <<1-\p ollo», « Hamle t» Toţi memb ri acestui

analizat în mod sati sfăcător.

don1eni u sun t sintagme denotative care l\1 ai explicit: în legă tură

cu

nu

denota nimi c // 6 6 .

defi nirea unei clase vi d e "drep t clasa

care con ţine toţi ind ivizii ireali. Aceasta presupune că sin tag-me

cun1

ar

fi

<<regele a c tual al Franţei >> , care deşi nu deno tă un individ real, denotă totuşi

un

in divid, dar unul ireal. Ace21 sta este în esenţă teoria lui

Meinong, pe care am văzut că avem n1otive să o resp ingem, întrucât intră în confl i c t c u legea noncontrad icţiei . Pe baza teoriei noastre despre deno tare s unten1 în n1 ăsură să susţinem că

nu

există i n d i vizi ireali; de

aceea, clasa vidă este clasa care nu are men1 b ri, nu clasa care are membri

ind ivizi ireali"67. 1 0 . Î ntr-o a.nun1ita măsură, Russell duce mai departe anal iza semnificaţi ei începută de Frege. Căci dincolo de orice delin1itare, se pc1s trează concep ţia d upă c are: n umai în propozi ţie, cuvintele au ca a tare semnifica ţi e . Î n plus, denotarea şi denumirea c a rela ţii intră într-o

!4 1's

lbtdl'111, p.

Ibzdem,

p.

21 -22. 22 .

6i.· Jbid( ·m, p. 24, 28. h7 Ibide m , F' ·

29.

1 20


complementaritate sui gen eris . Denotarea este însă o relaţie ce v izează atât prezenţa sernnificaţiei, cât şi absenţa ei (ca "obiec t'', nu ca " obiec t sen1nificat" ) . În ceea c e p riveş te non-enti tăţile, teo ria lui Russell clarifică mai 1nu lt " condiţiile prezenţei lor: " si ntagrne denota ti ve care nu d enotă nimic . " I)ar relaţia de " denotare nu exclude prezenţa altor relaţii . Căci a gândi

nefiinţa a ceva. Dis tincţia introdusă de Nleinong între "existieren'' (a exista) şi "existieren sein " (a fi existent) marchează d ouă moduri de a de tern1ina: "Seinbestimmung" fiinţa

a

ceva implica şi posibilitatea de a gândi

(determinare din punctul de vedere al fiinţei) şi "Soseinbestimmung" (determinare din punc t de vedere al esenţei) ; în acest sens, Meinong

exist ierende runde Viereck existiererzd ist, impliziert n icht, daf? es exis tiert (fap tul că pă tra tul rotund care exis tă este exis tân d, nu i mp li c a fap tul c ă acesta există ca atare). Poa te că ac ţionează aci concepţia lui Brentano privind rapor tul prec iza: " Da_[J das

Seiend '' (fiind ) şi "Existierend " : S ei e nd es te, d upă Brentano, " numai s tric t m o rn enta n, deci mereu cel care există sin1ultan" ( S e ie n ist dintre

"

nach Brentano Leh rr n u r das strcng Augenblickiche, also stefs das g leich.zeitig " Existierende)68. Ca atare "orice fiind (alles Sr inde) are aceeaşi determi­ nare temporaHL dar totodată es te individual diferit.

Pe această bază l\1einong vorbea de "obiecte care nu fiinţează" (Hiclztseinde Gegenstănde), numite apoi "non-en tităţi " (în evoluţia sen1anticii rn odalelor îndeosebi), originar însă prinse în întreb area: "Gib t e s Ausserseind es? "

Numite

d e Meinong u unsvollstăndige Objekte" " au fost considerate "semnifkaţii. ale " termenilor generali" , 1nenlte a fi "obiectul predicat în predicaţii 6q . (obiecte incomplete)_, aces te " obiecte

de orice dificul tate, acestor ".unsvollstăndige Gegenstănde" le revine un rol itnp ortant în în tr ea g a filos ofie a lui Meinong. 11. Prin a n al iz a desfăşurată de Russell se clarifică, în tr-o bună m ăsură , şi problema "non-en tităţilor", fără a se merge însă până la ceea

Dincolo

6�

Cf.

W.

Stegmiiller,

( Iaup lstrom ungen

Sttl ttgJ. r t, .-\ . Kroner, 1 978, p . 2 .3 (nota

6'J A.

Memong,

Liber

1 ).

cler

Gegenwa r tsphi losophie ,

:\1ogl ichkc t f u n d Walnscheinlicllkeit, p. 1 92. Pe

a.ceastă

Bd.

temă

I,

6.

s-au

Aufl . , propus

două a ne1 l ogi i: c u "Ideile lui Platon, cu deosebiree� că •<obiectelor incornp iete» li se refuză « fiinţC� »,

cu

numitele

<,vollen

Begriffe,,

finit"

(P.

Simons1 Op . cit.,

compl ete), care [Indi\·idual-] Begri ffen)

(concepte

conceptele-individual complete (volls tăndigen

p. 1 09).

121

"se

deosebesc

de

prin c a ra c teru l lor


ce practicau Meinnong şi ur m a şii săi, antnne:

ontologie

cu

nonentittzţi. S-a

vorbit as tfel de o " seman tică a la Mei non g " în con tex tul "dezvoltării sen1 antlcilor l o gi ce pentru modalitate, prec um şi pentru Y orbirea fictivă " şi in tenţională . Există d eja mai multe asetnenea teorii ale entităţilor şi ale nonenti lăţilor, care

se

află în dispu tă una cu alta, ceea ce nu es te fie

mirare: prob a b il că se pot dezvolta tot atâtea ontologii cu enti tăţi cât " cu nonenti tăţi 71J.

În esenţa,

şi

în fil oso fia ana li t i c ă "objec t- theory " înseamnă astăzi

cev a în genul " ontologie cu nonenti tă.ţi", ceea ce arată "că b aza respingerii (slab informată) teoriilor lui Meinong este în bună măsură de p ăşi tă : nu treb uie să fii un adept al teoriei obiec tul ui", pen tru a " percepe " o Meinong-Renaissance ca binevenită"7 1 •

Redescoperirea " teoriei obiectului" indică, într-un fet o s chi mb a re

de ori en tare în cadru l filosofiei anal i tice (aşa cum lui Meinong în "Grazer P hilosophische Stud ien

o

"

ara t ă studiile asupra şi 1n alte reviste cu

profi l de fi losofi e analitic ă), ceea ce tran sformă ves tita disp u tă Meinong­ Russell î n t r - u n prilej de examinare cri tică a problema tirii semanticii

şi

a

filos ofiei limb aj ul u i .

În

esen ţă, este d e men ţionat problematica o n tol o gic ă pe care o

angajează inevi tabil semantica şi reconstrucţiile sem anticii, în primul rând prin fa p tul

limbaj ul

"

prezintă

" an gajamen t on tol o gi c De fa p t, cu n1ulţi ani în urmă

ceeea

ce d emul t s-a

numi t

.

(1953) W.

Quine vorb ea despre

problemele ontologice sub provoca torul titlu: "On Wha t There Is'' astfel: " In teresant în prob lema ontologiei este si mplita tea ei. A ceas ta poate fi descrisă cu trei cuv1.nte în g erman ă : «\Vas gib t es ? » . Ivlai n1ult, se poate răspund e cu un s ingur cuvânt: «alles»

-

şi fi ec are

ar accep ta acest

răspuns ca adevăra t. Dar cu a c eas ta nu s-a spus mai n1ult d e cât că există ,. cazurile

ceea

ce

exis tă.

separate

Posibili tatea

persistă,

şi

cu

diferitelor

a ceas ta

interpretări

pro b le m a

a

privind

sup ravie ţui t

seco lelor'' 72.

1o r . Si mons, Op. cit . . 71

Ibdem, p. 1 2 -l .

7 2 \V. V.

Q u i ne,

\-'un

p. 1 19-J 20 .

t'inem logis,:hr::n Standr1,.mktt> (from

a . \ 1 . , Ld lstPi n , L 979, p. (_},

1 22

a

Los ical Poin t of Vie�u, 1953),

F"'a.nkfurt


În determinarea ches tiw1ii ontologice, Quine, relua tradiţia tentei ontologiei (de exemplu: Clauberg, Metaphysica de ente, d upă care obiec tul on tologiei se poate formul a a stfel, "alles, vvas nur gedacht und gesagt vverden kann ist"), ceea ce "din punct d e vedere logic înseamnă ceea ce spunea Quinen, adică "alles " . Astfel, "la punctul culminant al op oziţiei neopozitiviste faţă de ntetafizică, lovitura de ti n1pan d ată ele Quine a însernnat o regândire încurajatoare chiar în cadrul filosofiei care op era cu n1ij loace fonna.l-logice. Înd eoseb i , el ară.ta că aplicarea semanticii formale deschi dea noi perspec d \Te p entru problen1.atica ontologică trad i ţională, ca de pildă, problenla universaliilor "7·"l, . Evid ent, o încheiere de echtlibr u, vizând setnnifj caţia oHtologicului în orice formă de reconstruc ţie teuretico-me todologică şi totodată unitatea d int re tradiţie şi demersurile mai recente din gândirea contemporană privind «Wha t There is» .

73 C. Clisses :\1 ulines, Wer bestim rnt, Forschung, Bd.

48 (1 994), 2, p. 176.

Was

es

123

g ibt ?, în:

Zeitschri fL ft.ir philosophische


WITTGEN STEIN: LIMBAJ ŞI «CRITICA LIMBAJULUI»

1.

Gândirea

lui Wi ttge n s t ein

a

exe rc i ta t

şi

e xe rci tă

încă

o

influenţă con s i d e ra b i l ă in l um e a contemporană. Aşa c un1 s-a preciza t,

" te m a ti c a «fi l osofi ei ana l i ti ce » , în dubla direcţie, cea a pozitivismului

logi c ş i cea a filosofiei l imb aj ului (care îşi are centrul prin cip al la

O xfo r d ) a fost e l ab ora tă şi de finită cu aj u to r ul c a re

s-au

ră sp ândit

Cambri dge"�

Tm ctatus

mai

"n1a tricea

prin

studierea

Tractat u.5-ului

operei

lui

Wi ttgenstein

la

r ec un o a ş te

în

mult, întreg " emp i ri sm ul logic" sa

speculativă

şi

şi a ideilor

metodologică ",

iar

" c o nv en­

ţionalisnî ul l ui Cu.rnap (care poate fi l u a t ca o critică ru.dicală a Tractatus­

ului)

nu se poa te ex pl ica decât ca o în cercare d e a da

răsp uns la

p rob l en1 e l e ri dicate de Tracta t us " 1 . Lud,Nig vV i tt g e nste i n (] 889-1951 ) s-a im_p us inca d e timpuriu în gflnd ir ea secolului n o s tr u prin Tra tatul logico -filosofic ( 1 921 ), apoi, pe masu ra editării operei2 , a de tern1.ina t o a mp l ă litera tura d e comentare şi o

p reocup c we consta ntă p entru � t udi u l şi d ezvoltarea i d e il o r sale3.

Ca mp<mel le, Ludwig Wittgmstcin, Îl� Lrs gmnds cozmz;ds de la pen::-Je monâii7le contcmpormn,· I!, 1 964, p. 1 5-f)-1546. Î nt r ucâ t \Vi ttgenstein "a dezvol til t două filosoiii diferite, d intre care ce.1 ;1 dou,1 nu poate sit fie concepută ca o continuare a pri meia", s-a convenit Gl "filosofi ?. dez v o l ta t�� în ,,Tractatuc;,, :.:;ă fi e desem n a tă C<1 fi losofia l u i Wittgens lt'in J" (V\', Stegmi.iller 1-Ja upt� t rân w T I;<i-'11 der Ccgtmt'arf�;pl?i/,J:>oplzie, 6. Au tl ., 1 978, p. S24 ) . )_ D e reţiru : t ca, i n tim pul vieţi1 l u i \Vi t tgens lein, au 2l fJărut n u mc1 i : Tr:z ta tu/ iogicoji!uso(;: ( Logisd1 - Ph J !osnphi sch e Aohandl u ng, în "Anna len der N a t u rphiloso phien, Bd . XIV, 3--4: 192 1 , p. 1 8S-262, ed. de Oslwald. T i tlul latin, Tractatus lngico- tJ/J iiosopluw;::;, a fost d a t de G. E \1 oore. Îil 1 9 22, în edi ţia pubJ ic,1lă de P. Kegan, L_mdon, înso ţi t ă d(' o tradu cere; în l. eng l e/c de c . K. O�d <:>n, C l l cnla b . l u i R . r . Ra m�ey); C�âtfva ;)[1St'Tmţ. i d � l lp n· formei logice (Sor.·, ;: R�'marks on L ogic.-1 fornL, în " P wccd i :1g nf Ad sto telian Soc:i e t v '', suppl Vol. IX, 1 929, p. 1 6 =: ­ "1 71 ) ; D1cliorwr pl'n tru şco/1 ţhlţntlare (Wcirterb uch flir Vol k·;sch ulen , \\'ien, 1 92 6 ) . Ci1 publ icarea, în 1 9 52, a celebrelor CcrL"etâri filos(iftt'l' (Phi l t)soph i �c h c L; ntersuch ungt:•n, tex t germ,li\ însoţit d e o t.rJ d . î n 1 . cnhlcză, fci.cută d e G. E . �:1. Ascornbe, > B. I31achvell, Oxford ) ::-c> de !:>ch ide scri a operelor pustum.t-: Notr clsupn logzcu (7'-Jotes un Log: : 1 9 1 3, în: "The Journ a l of Phi loSL lph: " )-±, 1 9 5'7: rel u a te In : Schri ften l, 1 CJ6Cij; Memo rii 1 9 1 ..; 1916 (To:.,Y �itclwr 1 9 1 -t-19 1 6, c u . o tra d . engleză, Ox ford, 1961 ); Lec t u n dicf' ( A Lecttae c :­ Ethic:-. 1 9 �0 : în " T h c Phi lo.-,ophic,1 1 Rcviel\ ", 1965); Ob�cruaţi1 fi/o:;ofice (Ph i l usop h iscr ;: Bcmerk u n gen , 1 930; Ox ford, 1 964; rel uJre: Sch rhltln, 2. 1 964); Gmma tid. ţî loso_( : ­ (Ph i hsnph l .., ;:: t1L' C r 2 m m a tik. 1 9J2: Oxford, 1 969; reh.I<J.re Sc h ri tten 4, 1 969 ) : Cartec7 all,a::;tr::. ; O.

Portra its,

1 24


În

cele ce ur.m eaza, von1 prezenta îndeosebi ideile cele brului

Tractatus, pe scurt desigur, punând în atenţie totodată c ontrib uţia lui Wittgenstein la evoluţia logic ii, metodol ogiei şi filosofiei ştiinţei, şi locul său

în istoria

pozitiv ismului şi a orientării analitice în genere . Căci, pe

lângă " controversa cu teoriile lui Fregc şi B. Russel l'', în c ontinua rea că rora poate fi în ţeles, în Tracta tus întâlnim "şi o tendini ţă me tafizică expresa, care 1-a condus pe Wi ttgenstein la cons trucţia un ui si sten1 filosofi c, legându-1 astfel de marH filosofi ai trecu tului, cu toa te că el consi deră,. în cel e din urmă, ca fără sens orice modalita te de sistem

filosofic"4 . ------ ----- -------fi!usoflcil. (Das

exa minare

blaue Buch), Ei ne ph ilosophischc Betradt t11 11g,

1 9�5;

ha nkfur t, 1970;

reluare: Schriften 5, 1 9 70; Fz wdamentele matema ticii ( Die GrL.m d l a gen der ivla lhl'ma t i k, 1 937-

1 944, text german, cu o t r a d . en g leză, Oxford, 1 956; ed . 2-a J 967; relua re : Sch ri flen 4, 1 969); Desvc ce rtit udine (Uber Gewissheit, 1 949-5 1 , cu 0 tra d . engleză, Oxford, 1969; n�luare: Frc mkfurt, l 970, Suhrka.mp); Diverse

Fr.

cJ. .

observaţii (V er mi schte

La Suh rka.mp -Verl a g (Prankfu rt am �1a in ) au

Beih efte 1 -3, 1 9 72-1 979 .

3

Reţinem:

F. Ba rone, Wittgenstcin. inedita

h z vcst i,-sa t/On

Indf'x

Bemerkungen , C . H. von Wright,

M., 1 9 77); A 111intirz ( P e rsona l Recollections, ed. by R . Rhees, Oxford, B. Bl a ckw e l, 1 981 ) .

Zll

(1 S65);

(1 953);

.E. S teni u s, lNittgmstr?in 's

W. Tractatus

Il.

Zll

apă rut :

seiner B ib l iog raph

Sch riften 1-8, 1 960-1 98 1 ; Sch ri fl(:n

P. Feyen b en d, Wzttgerz stein's Phzlosopl!ical

Tmctatus. A Critica! [xposi tio n

ie

(1 968); c.

vVright,

(1960);

l. Borgis,

w. on the Fou ndt1tions of

\ilathem:1tics (1 980); G. P. Ba cker / P . îvLS., Hacker, Wittgrnst!'m. Llnder.5tanding nnd .\1ean i l lS (1 980); .:\. F. Gier, ltVittgenstein and Plzcnomenology

(1 981 ) ;

A. Bo twin ick, \l\'itt;\e7 hte l l1 and

H�::> torical Understandig ( 1 981). Bibli ografia 't\fittgenstein este imensă. Pe lângă ce l e de mai sus, reţinem înca: K.

T. Fan n,

S uppft' men t ta tlze Wittgenstein Bibl iogmplzy, în: "Revuc Int ernationale

de Philosophie" No. 88-89, fasc. 2-3: Wittgenstein, p.

(29 7 p . :

Comprehc1Hive Bibliography, 1980

363-370;

F. I J. Lapointe, L .

Greenwood, Westposl, Connecticuts).

Wittsenstein:

A

"e manifestă un in t e r e s deo::,ebit ac es t sens, traducerile (ş i comen ta riile în-,oţitoare> aci): Tracta tu:; Logico­ Plzilosoplllcu.s: t rad ucere de Alt>xrmdru Surâu - în: Filosofia con temporană în texte alese şi a dno tate de Alexandru Boboc şi Ioan �. Roşea, 1 (Ti pografi a Cniversităţii Bucureşti, 19 8.5);

\ lcnţionăm că după 1 990 în cercetarea de l a. noi

pen tru vVittgenstein. În

trad., cuvânt i n trod u c tiv şi note (Edi tura H uma ni t Cl s, 1 991); traducere de Mi rcea Du mit r u şi .:V1ircea Flnnla (cu note, în: Edi tura. Humanitas, Du mi tru şi �1ircea

2001 ) ;

Ce1·cetâri jllo..:.ojlu: - tra du cere de \1ircea

Flonta (cu .studiu introd. de Adrian-Pa u l l l i es cu), Edit ura Humanitas, 2004.

De menţion,lt că .şi an terior acestora au existat la noi preocupă�·i pentru studi ul

o p er e i l u.i \Vittgenstein,

a:;; a c um

ai < mal i t ic) în : Ana liza logiâf

Epistemologia şi

a

am me-nţionat :în: Filosofia contemponmâ Il (EPD, 1 982) şi (m

j

li m ba u l u i în Tratatttl logrco-filosofic

analiza l ogi că

a

232-263; Limbajul între « tăcere» �i rtferentalitate. L. Wittgen steir7 limbajului, în: Redsta de filo:->ofic, nr. 6 ( 1 987), p. 546-555 . Menţionez că el aborarea de fa ţă

1975 ·90 şi 4

::a

al

!tu Wittge nstein,

şi

filosofia

în

vol.

l i mbaj ului ştiinţei (coord. M. Flonta, Ed. pol i tică, 1 975 ) p.

ap a rţine

125

n

în principa l c e rc e tă r i i noe1stre din perioada

urmare, textele folosi te urmează originalul şi

W. S legm(l l ler, Op. cit., p. 525.

con te nzporanâ

(inevitabi l ' ),

m:..

traducerile.


Dezvoltând şi aplicând i d eea lui Russell de "construcţie lo gic ă " , Wi ttgenstei n a d a t un nou in1puls c erce tării h tnb ii ca obiect al l ogicii şi,

în

genere, a n a l i zei logice a l i mbaj ului, deşi trebuie r eţi nu t ca

"

c erc et ăril e

sale despre l ogica şi limbă au avu t totdeatu1.a şi jmplicaţii ontologice"5. VVi ttgens tei n însuşi scrie: Cartea tratează probl en1e filosofice şi " ara ta/ crell că punerea a c e s to ra se b azea z ă pe o înţelegere g re ş i t ă a logicii limba j ului no s tru . S-ar putea expune intregul sens al ca r ţi i în cu vin tel e : ceea ce poa te

în

genere s ă fi e spus, poate să.

clar: despre ceea ce n u p u tem ['Orbi fnsâ, trebu ie sii tăcem vrea

fie

(subl.

spus în n1 od n . ) . . . Cartea

a s t fel să traseze li mite gând irii, mai exact, nu gând irii, ci expresiei

gâ nd iri i . . . Litnita poate să fie trasa tă însă n um a i în lirnbă, şi ceea ce se află d incolo de lilni tă es te pur

2. Tra cta t u s

simplu fără sens " 6 .

pune astfel totod a tă p r oblem e de lo gi c ă

de sen1an tic ă, semiotică, ontol ogie

şi

şi fi losofia

(în Jcest caz, (indeosebi de

ep is tcn1olo g ie) şi de fil o�ofie Mai mul t, după Russe ll: "sun t

lirnbajului ) .

rnai întfl i s tructura logice'\

a

tratate

prop oziţiilor şi natura inferen ţei l o g ic e , iar

de lt1 ucestee:1 se aj u nge la teori z cunoaşterii , fu ndc:unen tele ps ihol ogiei, ale e tKii şi, 'in fi n e, ale nl istic lllui '7. Epocala contrib u ţie a lui \Vi ttgenstein î n s tud i u l li.m.bii se leagă

d e i mp ulsul pe care-] dă Tra cta tus dezvolhl tii sen1antici i logice, iniţia tă de Frege şi. Ru ssell, setnantkă "deosebit de necescuă pentru logică şi ex trern de importe1 n tă. ca problernă ;1 acesteia"H.

s (l

K . T . Fz m n , D1c Ph i lr;.:;oph ie f_ /idwig �lv"ittgen�tt>ins, List Verbh, �h1nchen,

L.

W itt gen�tein, Tradatus

''\\lco-phifo9)phic.:us,

Vorwort, în:

St+riftcn

1<J7t p .

l, Fr.

a.

"1 7.

M., 1 9 80, p. 9.

:::: J l111 Trndat11s logico-ph ilosoph rcus, în : L. W i ttgenstPin, Sdzriften , Beihcft l. 2. Au !l, Suhrkamp, Fr. a . l\.1 . , 1 972, p. 68. Însuşi L. \-Vittgenstt> i n pn.'ciza : "Sen s1.1 1 car ţii e:-:; te unul e t i c'', ea constâ n d din d m1ă pă rţi : " d in tr-uniJ, aci de faţă , şi <1. i t n pe c:.ue nu r1m scris-o încă. Şi tocmai ,1 cea �tâ a d11U<1 pMte estt.> cea ade,·ă ri1 tă" (Bri,:fl:' o n L udwix- ron Ficka, h rsg. von G. H nm \Vrig ht, Otto �.fiiller Verl a g, S<1lzbu rg, 1 969, p . ?>5). " F. Asmu -=,, l.oshico-filo�ovski Tmkfat L. lt\'ittgi'llsteina, prefaţă l a : hi!c fa f u ..;, 1. L., ivloskva, 1 95R, p. R. De f.-1 pt, "în t reg 7_ ractafu-;-ul expune natura refC'renţia !ii. n limbaju l u i ", dJ.r 11ctCeiJ stă funcţie refen'n ţiali."i a limbnj ulu i ţine îr. întregime .şi exclusiv de resortul discursului ş t i i nţei. Ştiinţele (în pc1rticular ş t i i n �e l C' na turi i ) rlrtin mo1wpolrtl denotaţiei extralzns uistice, Cl dkă a discursului ,Kiev âra t ( S.:tH fals), c J rl' �f� confundă (pe n t ru că arc sens doa r enunţul c.c în tru;-1 eşte condi pi1e de ;:; dpvăr} cu limbn jul cin�<� t cu sens. În masura în care fil oso fi a cc1ută S<� �;e ccncretizeze într-un cnrp de prnpoLiţii specific filosofice, ea se exclu de din imperi ul reft>rinţei şi iJI S(>nsului" (G. 1 -Iottni -.., Pour une m•'tophzlo�opl!ie du lrmgage, J. Vrin , Paris, 198 1 , p. 27-2R). O spune

7 B. I�ussel l . Vorwort

\V iltgen..;tt:>m însu şi : "\-1 etodct a d evart�tă

dt>cât

CE:'t'<� ce

pod te

fi -" PUS,

a d ică

a.

filosofiei

ţ

ar

fi p ropriu-zi-; a ceasta : a nu spune nimic,

propozi ţitle ştiin elor nc1turii

1 26

. ..

şi a tunci,

de

fiecare de�tă când


Aşa cum spunea Russell, " pentru ca o prop oziţie determinată să afirme sau să nege un fap t determinat, trebuie să existe ceva com u n Între

structura propoziţiei şi structura faptului.

Aceasta este, p oate, teza

impor tantă în doctrina lui Wittgenstein . propoziţie

cea

mai

es te con1un, între

Ceea ce

şi fap t nu poate, aşa cum afirrnă el, să fie spus prin limbă,

după modul său de expresie, ci doar să fie arăta t;

că ci

tot ceea ce putem

spune are în 1nod necesar .::-\ceeaşi structură"9. Wi ttgens tein însuşi: "Ne

După

" tabloul este un model

al

făurin1 ce

reali tă �ii"; "ceea

tablo uri despre fapte "; treb uie sa aibă comun

tab loul cu lumea . . . Este forn1a sa de red are (Abbildung) ", care însă " nu poate reprod uce tabloul, ci doar îl ara tă " 1 0 . Î n centr ul Tracta t us-ului se află as tfel o teorie a limb ajul ui, cu " " două componente: " teoria tabloului şi " teoria funcţiei de adevăr , ambele treb uind să răspundă la urmatoarele două întrebări : "Ce func ţie " are limb a? şi " Ce struc tură are limba? '' . Limb a este înţeleasă ca: " totalita tea prop oziţiilor ; " propozi ţia es te un tablou al realităţii", e s te " " un n1 o del al reali tăţii, aşa cum noi ni-l gândi1n"; "discul

fonografului,

i deed tr uzicală, notele, unde] e sonore - toa te se află laolaltă intr- o rel a ţie " internă rep roduc ătoare, care există între litnbă şi lume l l .

Deci, ceea ce este c o mtm propozi �iei" şi //faptului " nu poa te să " fie sp us in litnb aj, ci doar ""uătat"; căci tot ceea ce poate fi spus trebuie să aib ă aceeaşi structură . Precizând c ă Wittgens tein " avea dreptate să pun ă accentul

pe

i m p ortanţa

" struc turii ,

Russell

evidenţia

logic'', în trucât

"forma pe care o propoziţie adevărată faptul l:orespunzător poate fi n umai arăta tă " 1 2 . ci neva

ar

\TC'il

�ă i s�:> demo nstre7t că el d i n pwpnziţiilP sL1le" (Tractatu ::: 6, .3�\ în: Schriflcn

s21 sp�mă ceva metJ. fizic,

Cl n u m i tm sem ne

9 B. R u ssel l, Op . cit , p . 69.

Jo L. vVittgenst.e i n, Tractatu-,:

2 . 1 ; 2. 1 2; 2. 1 7;

2 . 1 72 : în:

n.u

1,

a

o

îrnpărtăşeşte cu

dat n ic i

Sdz r({tc11 l , p. 14, F i, 1 6 . pro�;o.t:i ţlei ": b,1Lata

cva simdtemn t i c abs tra ct de tii.blou" (\V. 5tegnuil ler, Op. cit., p. 549 ) .

: î L. \.Vi t tgenstein, Op. cit. , a r a ta:

"posi b l 1 J tah'c1

4.001 ;

4 .01 ; 4.0 1 4 ;

tutu ror

(p.23, 26,. 27). Î n

�i m i litu d i ni l o r

i'1.

c o n ti m .t a n.'

între� i i

o

p. 82 ) .

ai ci ,, teoria i zom o r fismu lui semnifica ţiei şi a d evăru lui

se

totodată

această teorie " constituie b aza unui curios gen de tnisticism

dificul tatea:

Este

modo l i tăţilor n oa.stre de exprE>s i t:� rez idă în logica n�pro d uceri i "; "pen tru

con ţinută

pe "conceptul

(p . 27:

capaci t�i ţ i

scm nifica ţiP

.ţ _Q 1. 5;

4 .016)

Î fl l o ginative a

îr1ţelegc

<.1

es�:�r.. ţa

propoziţiei , sa ne gâ n d i m la scri erea h ierogl ifica, cMe reproduce bp :ele (T.:�tsa chen ) pe c a re le d es cr i e . Din ei'\ rezu l tă alfabetul, f.�rci a s� pi erde est�nţialul reprod ucerii". 1 2 13 . R us:�el l, Hi5toin' d e 1 11e� idfes ph ilosophiques, G z d limn rd, Pa. ris, 1 96 1 , p . 1 -U . Dincolo d e vV i t tgenstcin , Ru :o.sell preciza : " d a că în 0�ice limbă ex i s tă cev a ce ea !' ...t p�)u te o.;ă e:x prime, 1 27


Aceste a ant renează o di scuţie mai largă despre ,, limită " :

"lim itele

lirn b ii mele înseamnă li n1i tele lumii mele " ; "1ogi ca tunple lu mea, lim i tele

hnnii s u n t şi limitele ei " ; r,că lumea es te li. mea, acea sta se arată în fap tul

că limi tel e li mbii (ale l imbii, singura pe care o în ţeleg) însearnnă limi tele ltn11ii mele"13. meu"

Lirnita are astfel două înţelesuri diferite: ( 1 ) lin1itele "lin1b aj ului şi (2) lim i tele logicii. Cele două nu coincid, deoa rece lirnb ajul în

care exprim "l umea mea" este al meu, dar litnitele logicii nu sunt ale mel e.

În

ul tilnă. insta n ţa, procedeul lui Wittgenstein ar putea să fie

c onsiderll t ca u n criticis m sui generis aplica t la lim baj şi, implicit; la gând irea însăşi, d ar

fără

adevărurile a priori şi fără. ten1ei uri " transcen­

den tale '' . A u torul celebrului Tracta tus sugerează o întrebuinţare mai largă a ideii critice, aplicând-o la limbaj . () d a tă cu Trac ta tus, o serie de carenţe ale prograroului logicist sunt d epăşite,

iar

analiza

logică

a

limbajului

perspec tive în investigarea struc turilor sin tactice

ştiin ţei îşi

şi

află noi

semantice, înţel ese

ca veritabile suporturi ale c unoaşterii. Depăşind analiza gismul

mod ern ,

tradiţională, lega tă struc tu ral de gnoseolo­

Wittgenstein

va labilităţii li lnb aj ulu i,

a

pune

în

centrul

reflecţi ei

prob le1na

contribuţiei acestuia în realizarea cunoa!?terii.

Critica imperfecţiunilor limbajului obişnui t şi incercarea, de a construi un limb aj l ogice;; te perfect au ajutat consid erabil la i nstituirea d istinc ţiei din tre

cunoaş terea.

obişnuită şi

cunoaşterea

ş tiinţifică.

Principalele

rezulta te ţin însă de elab orarea principiilor simbolismulu i şi ale un ei con cepţii n1oderne despre rolul activ al limbii în cunoaştere. Discu tarea te n1elor "limbă şi limb a(, "limbă şi \Torbire" şi, mai ales, " U n1bă şi gândi re" -- sintagmă definitorie pentru configurare a unei filosofii c1 limbajului - a nunţă astfel încă de aici calea l ogico-seman tică a studiului limbii şi litnbajului de la Frege la Wi ttgen s tein şi Carnap . Căci

să construim un limbaj de ordin superior, ca re pHrni te să sp unem a ces t 1 4 l ) . Este dificih problemă a acceptării s a u nea cceptari i metalimbajului. ; , L. Wittgenstein, -1 mcta t u � : :1 .6; 5.61; 5 .62; în: Schriften L p. 6·+, 65. Ai ci, \Nittgenstein "nu cau tă ddoc să d e finea scd l i m itele pl)Sibi l ităţilor um<�.ne", ci "limitele absolute ale limbaj u lui, <�<şa cum Kant îşi propu sese să definească l i m i tele absol u te a le gBnd i rii" ( D. Pmrs, t·Vittser;�tcm, Seghc:rs, Pa ri .;,, 1 9 70, p. 38) . este posibil oricând

Cl�\·a" (Ibutem, p.

1 28


p r o i ec t ul cu a d evăr at modern al aces tui studiu îl c on s ti tu ie o " c ri tic ă a limbaj ului", solid ară cu " c r i tic a ş tiinţei " şi, totodată, condiţia ei. 3 . ivlomentul cel mai semnificativ în proc e s ul noii configurări a logicii, epistemologiei şi filosofiei l imb aj ului îl constituie , la încep ut de veac '20, op e r a lui Wi ttgenstein. Continuând elaborările lui Frege, P ea n o şi Russell, în d e os eb i programul celebrei P r i n cip ia Mathcrna tica (1910-1 9 1 3) a l ui B . Russell şi A . N. \Vhi tehe::ld de reconstrucţie a ma t em a ti c i i şi l ogicii, Lud \vig VVi tl gen c:tein a situa t tot mai ho tărât în centr ul preocupărilor teoretice stud iul li1nbaj ului, con tribu ţia sa în istoria se mi o ti c i i şi a sem;Jn ticii logi c e fiind hotărâtoare şi pentru dezvoltarea l ogici i mo d erne . Într ucât Wittgenstein a d ezv o l t a t "două filosofii d ife ri t e , dintre care cea de a doua (este v orb a d e lucrarea p o s tumă, 1 952, scrisă in tre 1 945---19 Plrilosoph ischc-Unters uchungen), c a re a accentu a t cunoscu ta " c ot i tură lingvis tică " ( «linguis ti c turn»), nu p oate fi înţe l e a s ă ca o c on ti nu a re a celei d in tâi", s- a convenit ca "filosofia dezvol ta tă în Tractatus să fie desen1na tă ca fil osofia lui t'Vittgens tein 1" 14. Aplicând �i dezvoltând ideea lui Russell de _ ,consl ruc ţie logi c ă " (logica reprez intă, d up ă Russell, /) es e n ţia lu l în filosofie ", i a r "construc ţi a logică" este metod a, p ro c e deu l ce se aplică şi în fi l oso fi e , este n1etoda a na l i z ei lo gice 'a limbajului), Wi ttgenste i n d ă un no u i m_p t : l s cer c e tă rilo r asupra limbii ca obiec t al l ogi cii şi, în genere, an a l ize i logice a lirnb aj ului (na tural şi formalizat ) . Tmctatus log ico-philosophicus ( 1 92 1 ) - p re c ize a ză vV i t tgens tein "tratează prob lem e fi los ofic e şi arată că punerea acestora se bazează pe o greşită înţelegere a l ogic ii lhnbajului nostru. S-ar p u te a expune întregul sens al cărţi i în c u vi ntel e : drspre ceea ce nu pu tem vorbi, e mai bine sâ t/icfm . . . Cartea vrea as tfel să traseze l imi te gân di rii, n1ai exact, nu g.îndi rii, ci exprimării gândiri.i . . . Limita poate să fi e trasa tă însă nu 1na i în limbă, iar ceea ce se află dincolo de lin1ită este pur ŞI simpl u fără sens" 1 5 . Ideea " tă ce ri i " reapare în fonna pr opozi ţi e i a 7-a : " Desprr ceea ce n u putem co rbi, st1 tâcc m " 1 h . Între ac e ste două tăceri (sau două mo m en te �-<

\'\'. Stl'md l : e r/ Ha upt., triJrn ;tn8 1'11 dcr Ge;5 el l wart�philo::>oplne, 6. A u fL,

Kr0n er 1 978, p. �24 . 1 1 L. \V ittger:stei n, T mctatu:. logicu-ph ilo,c:ophicus, în :

1 980, p . 9 .

: (; hil'/11, p . 83,

1 29

S�.Jmftcn

Bd.

1, Sl uttga rt, A .

1 . Frank fmt, .:1. i-.. L , Suh rkarnp,


ale prezenţei " tăcerii") se află studiul a două probleme fundament ale, anume :

(1) care este esenţa logicii? şi (2) cum se

rapor tează limba la

lume? . . . Logica, limba şi lumea - iată cele trei probleme fund amentale ale Tractat-ului "17. ,,Tăcerea " , cumva referenţială, anunţă implicaţii le (ceea ce logic s-ar nun1i " angc1jamentele " ) ontolo gice ale acestei c ărţi , al cărei sens " este unul e tic , ea fi ind alcă tui tă, preciza Wi ttgens tein (vezi şi nota 7), " din două părţi : d intr-una aci de faţă şi alta pe ca re nu an1 scris-o încă, " tocmai această a d oua p arte fiind cea adevărată '' 1 fi .

4. Ideea funcţiei de semnificare a tăcerii" a fost pusă în lumină " chiar prin folosirea accep ţiei vdttgensteiniene în "p oe ticile tăcerii", elaborări pentru care " tăcerea cons tituie ea însăşi o cale de funcţionare a vorbirii dincol o de pu terea cuvin telor"19.

Chia r " reflecţia filosofică asupra limbajului în termenii relaţi ei cu tăcerea marchează întoarcerea atenţiei că tre d ensi tatea şi ambiguitatea

:7

18

K. T. fann, Dic Philosophi(' L Wittgen steht, M i.inchen, List Verl.:tg. 1 9 71, p. 1 6 . L. W i t tgenst\.>in, Hrzefe ri n Lurlz�ng :1on ficker, hrsg. von G . H. \· on Wri ght, Sdlzburg, O .

Mullcr Ver l a g, 1 969, p . 35 . A prop<)�; de cores p ondcnţfi.: î n cuno�cuta: Gmzt'r Philosoph:.cl1c S tudie11, In terna t iona l e Zei tschrift (tir 1\na.lytische Philosophic (n)i . 33 / 34 - 1 989, p . 5-33) se află (po a te încă n e\·alorificr:t !) urmă toa rea d o cu men!.:n·e: Gott lob Fregc: Rriej(' il l l Ludwzg Wittgen ..;; t eili m t s dt'n Jalzren 1914-1 920 (hr�g. \'On A . Janik, mit e:incm K o m m e nt a r versehen von Chr. Paul Ber ger). Di n , , Vonvort'' { A . Janik) reţinem: ,,Sc risorile i ui Frege asup ra ,, rractatus,> - ului ne îngă duie să recunoi1ştenl nu nu m,1i considera ţia şi prictema pe care acestll ') sim ţea pentru "Vittgl'nstei n, dM şi bptul că ,1mbii gâ nditori c1veau concepţii fo<-: rtc di fe rit e despre clnritatr! ­ temă căreia t reb u i e să-i în ţelegem deoseb1rea profund�1, care-i dt':;pa r te unul de celăla l t pe adepţ1i unei filosofi i ana l i ti ce " (p. 7). Este d e reţi nut că (aşa cum se ara tă în ,,Kornment.u") "scrisorile de răspuns s-a u rătăcit probabil pentru h)tdeaun<l . . . Din aceste sc ris ori şi că r ţi poş ta le a l e lui Fn.•ge se poi. ev idenţia locuri care fa c lr irnitere meu mult :-;au mai pu �in dar !..1 cvcni:ncn tp bi ografice concrete d i n \· i.J. ţ a l u i Wittscn:;tcin " (p. 26). În l egă tura cu cln;·itatr'il, doa r o rema.rd : "Asu pr<"l s t udiul U l (c ·:orba de Tmctaru5 n.n . ) sute Frew• ( Bc� d K!einen, dcn 30.9. 19) - c a rl. idl'e nu pot sJ em i l n i ci o j udecatbi, n u pen lru cii nu a ş fi d0 acord cu con ţi m.tu!, ci întruc â t ccn ţ�n u tul Îrr'.i est� pn�a puţin cla.r. Poate v ,m, găsi, dup;;1 ce .n e \· o m fi lă m uri t odată a�upm în t>-e!Juin ţifri: cu-i.0 i i f l llui, că nicicum nu n e în d i:' r�<i rtă m fo,u -te rp u l t un u l de a l t u l " (p. 2 3 J . ·-

Ori cum

conţinu t :..; l acestor scrisori r�m:mc d e 5 Lu di.J. t

înţclegt:'n.•a con("epţit>i lui \Ni t t gen s lei n . La modern e : frege.

1�' St .

L.

Pres� of

Bim:lc•ma nn,

l·Jcu1c�?gcr muf

America, Tnc. J 98 1 , p. 7.

aceast,,

nl.'

l!Vittgen�tt' in: Tire Poetit.:5

1 30

cu

.1 ten ri e ş i utilizat în

aj util u n ul dintre

c n.:a tori i log icii

of Silmcf, \Va �hington,

Cnivcrsity


cuvintelor"; "nu p ute m cznwaş te tăcereaÎ d eoarece nu pu tenl de s c r i e c e

semni ficaţie

es te ea; putem însă să descrlern efectele tăcerii, care are tocn1ai întrucât

îi

tr a im efec tele. Teoria d escripţiei a l ui \Nil tgenstein ne

ajută să înţelegen1 fap tul că at â ta tilYl.p cât

ceva

ră rnâne mi sterios �i

i tnp o n der ab i l, noi vrem să câ ş ti g ărn ceva din exper ie n ţa noastră cu prh'ire l a acest a . T reb ui e să înYă ţăm să fi m a tenţi la ceea ce n e ofe r ă tăcerea şi să în c e rc ă m să evi tărn să ne gâ n d im la ceea ce ar putea fi

e s en ţa

ei"2C.

şi H ei d egge r, au tor ul Tracta tus-ului vrea să î nlo c ui asc ă , " me tafizica ; cu fenomenologia; căci proiec tul ini ţi c.1 l al celor doi Ca

gând itori vi za " decons t ru c ţia c on ce pţiei n1 f' tafj zice, bazată p e rup tura " subiect şi obiect sau conş tiinţă şi luc ru ; tocmai de aceea

intr e

"p ri nc i p a la l or contrj b u ţie " la i s to r i a gândirii es te una m e to d ol o g ică, fenom eno l o gi c e te rm e n i i unei i nte rp re tări li ngvistice " 21 .

legata

de

În

"1n o d i fic a r e a t e r m enii

rrte tod ei

Trata tului,

aceasta

a

lui

insea mnă

Husserl în consid erarea

"s ubiec tu l u i meta fizic " d r ep t lim i tă: de aceea, prezenţa "tăcerii " e s te ab s e nţa

a

ceva

pr im a r,

dar

i ni ţi al .

"Tăcerea"

aduce

as tfel,

ca

şi

sen1anticul, sem ni fi c a ţi a şi limita pusă p r i n prezenţa limi tei efective a

expresiei g ân d i rii . Deci, ,,tăcerea " ca for mă a limitei expresiei, nu ca "fenomenul tăcerii", ceea ce ar angaja

o

"ontolo gi e a tăcerii'', fu n d a tă dincolo d e

experienţa ştinţifi că, în " e xpe rienţa mistică" . Aş,1 ctLn1 s-a observat însă, "o

ontol ogie a tăcerii ar putea să b eneficieze din considerarea diferitelor mod u ri ale conştiinţei (awareness) în medi erea dintre sine (self) şi lume " 22 . În alţi tern1 e ni , "ontologia tăceri i" nu ar însemna astfel ab s enţa d iscursului, n1c1 nonsens ul ori "nedeterminatul " în rap or t c u " determi na t ul" (in sfera disc ursului ) . Căci " tăc e r e a" a d uce o ri c ân d (în mod uri d i fe ri te, după contextul ti pulu i de experien ţă) s tr uc tur a semnific a ti vă. În cazul Trata t u l u i , tăcerea angaj e az ă însă nu a tâ t

( d eş i

ex p e ri enţa ş t ii n ţi fică

în

o ontologie

c a r e se mişcă angaj ează un asemenea

·----- - -------

20 Ll 22

Idcrn,

p.

1 1,

54 .

Jâr' IIZ, p . 57, 1 2H .

Fr. Slrcng, Thc Ontology of S ilence and Co mpam tivc

27, No. 2 ; 4 Surnrner, 1 983, p . 1 22,

1 27.

131

A1y::-tzcism, î n " Ph i i osophy

Today", Vol.


demers ), c â t o semiotică, rrt a � exact o regândire a demersului logic prin Yir tuali tă ţile

celui

semiotic .

Tocma i

de

aceea,

pl anul

fundamental

rămâne cel seman tic, l ogico-sernan tk, n u cel he rmeneu tic (pentru care

este

defini torie

accep tarea

operarea în câmpul altei

,,Tă cerea" marc hează

exp e ri en ţe

semnifică ,

ab sen ţa

pluralităţii

experienţei

ca

cel

puţin,

decât cea ştiinţifică).

î ntr-un

d i scu rsului , ci

fel

pune,

o

ea

nu

li1nitele

de

prezenţă;

doar îi circumscrie

\'aldbi l i ti1 te . "Tăcert>a" implică astfel conştiinţa lirn itei

semnifi c a tivă:

sau,

şi este d e două ori

formă de desemnare a inexprimabiluJ ui şi ca formă a

prezen ţei l i n1 i tei în "expresia gfind iri i", adică în limbaj .

5. \'Vi t tgenstei n cauta să definească as tfel ,Ji.n1itele a bsol u te a le li1nbajul u i , aşa d u p ă c um lnunanuel Kant îşi prop u sese să definească limitele absol ute ale gând irii " : De aceea "critica raţiunii pure devine

critic a lingvi stică , ducând pânil l a capăt şi vechea crHkă nom inali stă a lin1b ajului23. Prin aceasta se aj unge la "revizu irea concepţiei dristotelice şi raţi ona liste a lin1b a j ului şi a propozi ţ� ei " , depă şind u-se to tod a tă

" 1,scep tic i.smul lingvis tic 24 .

Tracta t us-ul aduce în

esenţă

o nouă concep ţi e a lin1bii şi a

li mbaj ului, axa tă pe d istincţia între fu ncţia limbii şi

strZL ctura

l i mbii: " Ne

făuriln tablouri d e spre fa p te " · ,;Tabloul (Bild) este u n model (subl. n.) al reali tăţii " : /fCeea ce trebuie să aibă tabloul ccnnun c u lurnea . . . este forn1a sa

de

red are (Abbild1!11g) " ,

care în să ,, nu reprod uce tabloul, ci doar îl

ara tă ''25 .

.�,Tabloul" este

un

" concep t cvasima tematk ab strac t " ce susţine

" teoria .serrLnificaţiei_ şi a adevă r ul ui pr opozi ţiei "16. Ca " tablou a realită ţii " , propoziţia t:')te " tl n 1nod e l al reali tă ţii, " aşa cum noi ni-1 gândin1 şi, ca ure1:1re , ca " tota l i ta te a propoziţiilor " , limba se a flă nurrti1i "într-o relaţie

i ntern() reproducă toare

(abbildend e)

fa ţă de lun1e, aşa cum se află "discul fonogr dful u i / ideea rn uzicală, notele, undele sonore " 27. Căci " p osibiliti:� tea tu turor simb oluril or, a în tre gh capacită ţi a mod alităţilor noa stre n 2 ..;

J.

da Sozialwt:5Sr'11:>dtt�/ft'n, Lud�o(\ l"littg eJZstcin. J li� Pi!1Cc

H a ber rrns, 7 u r T.o;.;ik

T. de \'liEiro,

de

F r.:uckfL; : · r

exp re::>i e re.?.idă în l ogica .1

\ 1 . , � ;;52 . :"' 2-i�' -

• i 7.. · '� �. ,, ·-·.' · : " • : : · : t

:n

Dord rech t - 1-Iol land, 1 96 Î, p . 27, .37.

2� 1 . . Wittgen slei n . Trachrtus . . . 2 . 1 ; 2. 12; 2 . 1 7; 2. 1 72; i:-t : � _- : :-:. ·�-- , : .' G:gen�cmL<:plnl.--.:-c'� :: :·: 3.� .

2<' \V . Stegm l.ill er, Hauptstronnmgen der 27 [ .

Wittgc>ns tE>i n,

Tmctatuf; . . . : 4.001 ; .1. 0 1 ; L O l -1:; 2.:: :

1 32

(

'·'

_· : ·

· "' "" ::;

c·J .

:)..- m;-rn tir.:s, D. Rei del,

:.t, l ;. l 6 .

. J-"' · ::1 -1 9 .

·\ � -;-.


reprodu cerii

"

şi, ,.,pentru a înţelege esenţa p ropoziţiei, trebuie să ne

gân d im la scrierea hieroglifă, care reprod uce fap tele pe care le descrie, " din ea rezultând alfabetul fără a pierde esen Jialul reprod ucerii 28. Teoria " tabloului '' este astfel o teori e a gândirii, a carei serrtni­ " ce se pot exprim a în propozi ţii. " "C rmărind să traseze gândirii " o limită , rnai exact, nu gândirii , ci "expresiei gândirii " , Tra ta tul pune " tăcerea" în contextul " logicii ficaţie priveşte nurnai "actele spi rituale

limbaj ului nos tru " . Şi aceasta întrucât sesizează d i ficul ta tea: " pentru a

trasa o limită gândirii, ar trebui să pute1n gândi ambele p ărţi ale acestei limite (ar treb ui , deci, să pu tern gândi ceea ce

se p oa te gândi) " . " Lim ita n u poate f i c e a a unui subiec t "n1eta fizic ( nici macar cel transcendental, al "condiţiilor p osibi lităţii " , cum spunea Kant) , ci a nu

discursului logic prin obiect-obiectualitate, delimi tat de demersul logica-semantic prin referen t-referenţialitate . În aceasta din urm �î îns ă sunt de dj stins d ouă planuri:

(a) cel referenţial prin semnificaţie - obiec t

semn ificat şi (b ) cel referenţial p rin "tăcerea curiozi tatea:

" tăcerea",

ca

parte

"

semnificativă. De aici şi

componentă

a

"logicii

limbajului

nos tru" şi ca urmare, punerea litnitei prin /f tâcere " (pentru ceea ce nu .se , poate gândi) nu impune o limită de tip agnos tic. De

fapt,

însăşi

procedura limitei pentru

teoria a

" tabloului"

şi

a

prop oziţiei

foloseşte

evita şi raţionalisrnul şi .scepti cismul. Astfel, în

Tractatus se spune: "Noi ne forn1ăm imagini ale fap telor''

(2. 1);

"ln1aginea

are comun cu ceea ce es te reprezentat forma logică a reprezentării"

(2. 2);

"Imaginea reprezintă ceea ce reprezintă, independent de a devărul sau falsitatea ei, prin forma sa de reprezentare'' adevăra tă

a

priori" (2.225);

"ln1aginea logică "

"Gândirea este propoziţia cu sens Ceea

ce e cel

mai

a

"N u există imagine " faptelor este gândirea (3);

(2.22);

(4) .

important aici,

anume

"forn1a 1 ogică a

reprezenlării" izomorfi smul şi referenţialita tea sensului cond uc ia tria d a " "lume - limbă -gând ire , î n care nici una n u e reductibHă la al ta . În felul acesta medierea prin sens (limbă) evită şi dual ismul in1 a gi ne-lume şi " monistnul raţionali s t al "inteligibilită ţii lu1nii . 6. Teoria despre " reproducere,., şi "tab l o u" ca "model al realităţii " ptme în a tenţie izomorfismul structuri lor limbii şi gând irii, " d iferenţa între "forn1a logică a reprezentării şi "ceea ce este 2R

Ibidem, 4 . 0 l ; 4 .0 1 6; p. 27.

1 33


tabloul " fiind itnagj ne doar în sen�:; de model; nt " o redare ca a tare . ci o altern ativă la reprezenta t altcev 2. (ca lita tiv) decâ

reprezenta t{/ (fa p tele),

o rep rezentare . Pl)SibilHa tea in1aginii-1nodel e d ata

prin pro p r ie ta te i

sin1bolu ri l o r, " logica reproduceri i " în modali tăţile n�x1stre de expre"i.e" Esenţiah:l il cons tituie astfel o concep ţi e nouă d e5pre esen ţa l imbilj ul u: cen trată de i d e�a lirnbajului ..,logice�te p· e:dec t" .

a ceva

Ideea

ce nu poa te să exprime o limbă , precum şi

p osibi l i tă ţii de a con s trui " un limbaj d e ordin s uperi or" aduce

ÎI� a tenţi

d i ficultatea meta.lin1baj ul ui, a acceptării sau neaccep tarii l u i . In ace� vorbit de o "rnetalingvisticitate tragică " a Tratatu l u i, ca re s

sens, s-a

"între

zba te

o

con ştiinţă

fără

iluzii

a

filosofiei

secund arizar l i

ataşarnentul pu tern ic la suveranita tea logos-ului

filosofi c

anti c " , m<:

ex act "desfăşurarea u nui mctalimbaj me tafizic este în cele d in urm nega tă în folof'u1 tăcerii, preferată unei prC� ctici filosofi ce secundare''2

Este

spune

ceea ce

însuşi Wi ttgenstein: " Adevă rata metodă a filosofi(

ar fi ca a tare urma toarea : a nu spune nimic al tceva decâ t CE'ea ce poate spus, ad i că

propozi1-i i1e

c â nd

a r vrea

cineva

nici un fel de

ştiinţelor na turii

iar a tunci, d t, fi ec are d a t

. . .

s ă sp u nă ceva me ta fizic,

sernnHicaţie

Deşi Wi ttgenstein

a n u mit or

sen1ne d i n

sus ţine ideea

i

s e arate c ă e l n u a de

propoziţii le

na turii referenţiale

sale "30 •

a limbajulu

ace a s ta fu ncţionează exclusiv în discursul ş tiinţelor na turii . Filosofi a c

atare este exclusă din di scursul cu sens: "orice filosofic este << critic

clnrUzcarea logică activitate. O operâ filosofic

limbajulu i >) (Sprach kri tik) "; scopul filosofiei îl cons tit u ie gându rilor

. . .

Filosofia

crms tri fn principal din

nu

este' o doc tri nă, ci

o

rlarifiâ'h-i"31 .

Dincolo de acestea, Tractatus-ul aduce o contrib uţie epocală 1

istori 3

sen1io ticii

şi

a

se1nanticii logice iniţi a te de Frege

şi

Russe�

Acea sta contribuţie se lea gă struc tural toCln ai de u ni te1 tea de s truc tu1

între lirr_b aj şi gând ire şi de sen1nala rea posibili taţii me tali n1b aj ului.

În

alţi tern1en i, structura lingvis tică în c are s p unem ceva �

poa te să fie ea însăşi spusă, sau: nu

spunetn

cev a.

De

un de

şi

pu ten1

necesita tea

" spune" limbajul în ca: 111etal imb ajul ui, p e ca:

Wi ttgens tein 1-a p us ca dificulta te , dar ca necesar.

2'' G . H o t t o i s, Po u r

nne

mNaplnlosopluc du langasr',

.>o L. \V ittgens l e i n , Op. cit., 6.53,

Jl fb iâcm, 4 .CC•3 1 ; - L l l 2, p . 26, 3 1 .

p.

82.

1 34

Paris, J.

\'::-in . 1 98 1 , p 29 .


Totodată, el păstrează distincţia între limb ă şi gândire intr-un izomorfism structural, funcţional, aşa cun1 o arată aforismele 5.6; 5.61; 5.62: "limitele lin1bii mele sunt limitele lurnii mele " ; "logica umple lumea, limitele lumii fiind şi limitele ei"; " lumea este a mea, aceasta se arată în faptul că limitele limbii (singura pe c are eu o înţeleg) sunt limitele lumii mele". Limita are astfel două în ţelesuri: (1) lilnitele ,)îmbii mele" şi (2) lirnitele logicii. Cele două limi te nu coincid , deoarece lin1ba in care exprim "lumea mea" este limba 1nea, pe când limitele logicii nu sunt ale mele. În ultimă instanţă, procedeul lui Wittgenstein poate fi luat drept un criticism sui generis aplica t la studiul limbajului, fă ră adevărurile a priori însă şi fără temeiuri " transcendentale". Tracta tu� sugerează as tfel o nouă. întrebu inţare a ideii critice . Ca şi lilnitele gâ n d i rii, limitele limbii au carac ter de necesitate şi, ca atare, ele trebuie să fie trasa te de logică, critica limbajul ui fiind astfel şi o critică indirectă a gândirii. f)epăşind analiza de tip tradiţionat legată structural de gnoseo­ logislnul mod ern, Wittgenstein situează în centrul reflec ţiei problema \·alabilitătii limbaJ· ului, a contributiei aces tuia în t ealizarea cunoaşterii, in delimitarea structurilor sintac ti ce şi semantice ale acesteia . Critica imperfecţiunilor limbajelor naturale şi încercarea de a construi un limbaj logiceşte perfect au contribui t în mod substanţial la in.sb tuirea distinc ţiei de esenţă dintre cunoaşterea ştiinţifică şi cunoaşterea co1nună. Princi­ palele rezulta te ale Tractn t us-ului converg însă în direcţia elaborarii principiilor sin1b olistnului şi ale unei concep ţii moderne despre rolul activ al limbii în desfăşurarea cunoaşterii şi �tiinţei ca atare . 7. În opera târzie a lui \t\Tittgenstein (după 1 945, în forn1ul a: Philosoph.ische Un ters uch u ngen, 1 952), analiza logică. a litnbaj ul ui es te extinsă la limbajul comun. Sub influenţa a ceea ce s-a nurni t "Wittgenstein Il" , s-a inten�ificat activitatea Şcolii de l a ()xford, concretiza tă în ,,cotitura lingvis tică " ( <<lingui stic tu rn>>), do1nina ntă a gândirii anglo-saxone conternporane. Cercetările filosofict! mă rturisesc însă o rup tură cu teori a limbajului din Tractatus şi orientarea �pre o corlcepţie ,,de o ri gidă unilateralitate", însoţită de o nouă filosofie, prin care încearcă "o eliberare trep tată de această in terpretare"32. Cercetliri fil osofice, conti n�·tă. auto:uL rămâne însă 1

,

·.c W. Stegmt.i.ll('r, Op. C!f., p.

562. 1 35


"o cap odoperă a prozei germ ane " şi, d eşi nu conţine n1c1 o "expresie tehnic ă", es te " u na dintre cele mai grele lucrări

din

istoria filosofiei"33.

Această carte a lui Wi ttgenstein conţine I n a i 1n ult "remarci filosofice", " o mulţi 1ne d e schi ţe de peisaj", oferă " priv i torul ui " doar "un alb u n1 "3-i .

0-:ou a concep ţie asupra limbajului se op une concer• ţiei dupa care " orice

cuvânt

are

o

se m.nif icaţie,

iar

aceasta

este

subordonată

CU\Tântului, este ob iectul pentru care cuvântul dă socoteală "35. Este

(cum

am

vă z u t

rnai

sus)

teoria

"jocu rilor

de

limbaj"

(Sp rachspiele), d upă care semnificaţia (Bed eu tung) es te "în trebuinţarea " în limbă şi pri veşte orice cuvânt, întreb:.1inţarea d inco] o de c are nu poa te trece nici logica şi, Cl_l atât mai puţin, fil osofia: aceasta din u rmă 1,nu poa te atinge nicictnn întrebuinţarea fap tică a linlbaj ului, ci o " descriere n umai , fă ră a putea să o fund arnenteze, "trava liul filosofic",

red u c â nd u -se la " o îngrămădi re de cnnin tiri orienta t e de un anumit scop "36•

În

virtutea teo riei "jocu rilor de litnbaj ", vorbirea unei limbi este o

parte a unei activi tăţi

sau a unei "forme a v ieţii" şi, ca urmare, " cuvâ n t ul nu are nici o se rnnifica ţie dacă nu este exprim at , sau, mai

" complet: ,, pentru c1 1nare c l a s ă de cazu ri de întrebui n ţare a c uv ântu lui

<<semnifica ţi e», dacă nu chjar p ent ru toate cazu rile întrebuinţării sale,

acest

termen

poate

se

explica

asttel:

semnifica ţia

unui

cu vânt

o

consti tuie în treb uinţa rea l ui in limb ă "37. Schint.b arec1 concepţiei despre limb aj pun e aici accent pe la tura pragrnati că

şi

pe

contex tul

con1unic ării,

in fluenţând

consid erabil

c unoscu ta "ordinary languagr plz i!osophy " şi teoria "ac telor de vorbire" (Speech

ac ts).

Într--un

alt

plan:

o

"hermeneutică

pe

temeiuri

Wittgens teiniene '' , în care "descrierea j ocu rilor de li mbaj, ca unitate a între buinţării limbajul ui, fonnei vieţii şi d eschideri i Jtnnii trebuie să

p r eia funcţia co1nprehensiunii hern1eneutice 33

!dt> nr, p. i(i3, :16- L

.'.J L . \Vi t tgen stei n . Plll {()��:..p Ju�che Un ters udw nge�l, in: ' -o; 3u

Ide m , p . 289.

a

intenţiil o r

Scln�ften

!, p.

2BS,

de

sens "38 .

286.

JdCill , p . :�-l2, J-1:5, 346.

[dcm, p. 3-lÎ. ·; � K . O. Apel , 17

T:ran s_f(mnation

der Piulosoplric, Bd. 1 : Sproc:lzpm;_;; l llatik, S l'miof fi.:, 1-!emlt!J:eidlk,

h,1. n k furt .1 . M ., Su h rktimp, 1 9 7�, p . 367 .

136


8.

Recep tare a

conceptului

" Lebens,-velt

"

din

fenom enologia

husserliană a şi cond us apoi la o regândire a unită ţii d in tre setnnificaţie şi jntenţionalitate, aşa cum o arată noile

dez\'Ol tari din cercetarea

ana litic ă a li1nbaj ului şi acţiuni i . A ccentul

Ct'rcctărilor filosofice

pe la tura pragma ti că ş i to todată pe

funcţia acţi onală a limbajului părăseşte, creden1, teza referen ţialităţii limbaj ului, dar nu pe aceea a limitei. Deşi nu se n1ai anunţ-ă ca " tăcere " , limita "expresiei gândurilo::.- '' rămâne ca limitare a sernni ficaţiei (aduce referen ţialitatea) la "întrebu inţC'.rea în lirnb ă". Teza ,,cuvântul nu are nici o semnificaţie, d acă nu este expritnat" nu face decât f:ă lege senu1i ticabilita tea de con textul exprimări i efective (nu al exp rin1 abili tăţl i ) . De fap t, \Vittgenstein schiJnb ă c oncepţia despre limbaj :;i rap ortul limbă-gândire. S-a observat, pe bună dreptate, că în

" ultim a filosofie ''

a

lui Wittgens tein lip seşte "pofta de ceea ce este

gen eral" C,c raving for generality"), iar grarnatica dobândeşte o ,,impor­ ho tă râtoa::: e " în "în ţelegere a func �i onării lirnbii cuno aş terii umane " 39. tan ţ.:1

\1ai 1nult,

şi

totoda tă a

limbaju l.

este " înco rporat 1n tr-o <<formă a vie ţii>) ( << form of l i fe>> ) , "un set de acţiuni în care regulile gra n1 a ticale ser\·e�c d oar ca o bază pentru conntnicare"; limbajul ,, ,există într-o con1unita te, lingvistică şi implică f6losirea şi aplicarea regulilor gratnati cale " 'w. Legarea limbaj ului d e contex tul

comunicării ,

de

" fornle ale vieţii '' înseamn ă , i n1pli cit, 1 tn a l t gen de con tex tua lizare (decâ t c e a logică

Tracta tus'}, Clnun1e cea situ aţional trăită. C!?rcetâri filosofice întoarce dem ersul că tre sfera prestii nţifică şi, cu aceasta, programul unei )hnbi ideale" este pilr�1sit. În schiinb, aşa cum s-a

din

rema rcat, conc enerea ".situationalitătii umane" ca lingv istică " a si tuatiilor , r trăite", ca " situa ţii lingvistice" pern1ite ceva mai mul t decât 1narcarea ,

,

irn portanţei

preştiinţificului:

descrierea

"grarna tic al i ta ţE

profLu1de

a

discursului mental, discurs care este Îh rnod a priori intersubiectiv. Căci se presup u n 1 Llnli ale lj mhii în şi prin care es te în primuJ rând posibil aces t

discurs . Aceste huni bng-v· istice (Sprach\velten ) «sub iec tele transcendentale>' e�le 39

ar

pu te,1 fi d esemnate ca

Ct:rcetl'irilor filosojice''·i 1 .

\-1. K. \·1 un i tz , CJiltt'mporar.:; A nali tic.: F/J i{(J::;oph!l, p. 27--i, 2S7.

40 Ide111, p . 307.

_.l Th. Ren tsch, Hcidtg:;:,cr und i,ll/zi-t,� e,1st?.i"n . Exi�tl.' n tial -

und

Spracha11aiy�·en

phi losoplu�dwr A n thropolog iP, Stuaga. I t. Kl ett-Coita, L 985. p. 14, 338.

137

:: 1 1

den Grundlas;en


Angajarea uni tă ţii subiecti v-intersubjectiv re ad uc e

cumva referen­ viză la Lm referent, ci doar ca o intenţiona]ita te, o dispozi ţie pentru con1unicare. "Tăcerea " , în Tractatus, formă a senmi­ ficabilită ţii, lasă să vină preş tiinţificul, "lin1ba lumilor" ce premerge şi condiţionează, anunţă ,1lumile'1 discursului teoretica-ştiin ţific. Şi aici răm a n e cev a " inexprimabil", care poate doar să fie " arăta t " , num ai că îl ara tă nu sen1nificabili tatea tăcerii ", ci situn ţiona­ " U ta tea con1unică rii, căreia îi este prop rie comprehens iunea, nu d i scurs i v i tatea en un �-ului logic cu sen s (ca în Tractatus) . În acest sens d evin edificatoare câteva formulări din Cercetări : ,, Esen ţa este exprimată în gramatică'' (371 ),: Ce fel de obiec t es te ceva, " aceasta ne-o ara tă gramab ca'" (373). "Priveş te la j ocul de limbaj ca la ceea ce este primar! " (656)42. Dacă ne amintirr1 de Unsinn (ne-sens) din Tracta tu� ca de cazul în care este în gen e r e hazard at să vorbhn de prop oziţii (acestea sunt pentru n sinvolln şi ,,s]nnlos", cu sens şi fără sens ), totul d evine i nteligibil . În fond, pre� ti. in ţificul se si t ue a z ă tocmai în aces t pla n (al inter'i u­ biectivită ţii şi comunicării), pentru core nu a sun.renit î ncă ",spa ţiul l ogic " . Dinc olo de teza: " fap tele în spaţi ul logic c:onsd tuie hunea'' (Trac ta f t is, 1 , 1 3 ) , se a d n1it "Sprachvvel ten " ce premerg "discursului n1ental' (mentaler Red e) şi j ustifică, după VVi ttgenslein, forn1ul a : " diese 1\.ed e ist a priori intfrsubiectiu" . T)ou�i planuri c1 1 e discursului, deci: unul al rostirii l ui .subiective, celă l a l t al "su biec tului transcendental " (în sens de cond i ţi e prealabilă) "în 1nod a priori intersubiectiv". l)upă o form ulă încetăţeni tă de fenomenologi e, este "lurnea vieţii " (Lebcns welt), în accep ţie filo� ofică de c o n diţi e a oricărei configurari apodictice". "Lebensformen" (fonnele " vi eţii ) fundează "ontol ogicul " care " se ara tă '' , de da ta acea �ta, în ",jocurile de lin1ba( , nu în "i_magini despre fap te " , în "itnaginea (Bl ld ) " cc1. " rnode! a1 realităţii" (cum. era î n Tractatus) . Lin1i ta ră n1flne astfel nu ca " limi tă a expresiei gâ nd uri lor", ci ca aceea 2. unei "gran1a tici existenţiale": (<Welche Art von G e g en s ta nd ţialitatea,

dar nu cu

. . .

..

et\vas

ist sagt

die

Grama tik» ..

"Sprachspielen1' _, cons tru cţia

unei

Întrucât "

litnbi

138

"ontologicul"

se

ara tă în

idea le" devine de pri sos !


:tDenkt n ich t/ sondern schn u � f/ , spunea Wi ttgenste i n al Cercetârilor.

Cu toate acestea, el inscrie cercetarea conternp orană a

limbaj ului

pe

calea (s1 rodnica şi p lina de di fic.:ultăţ] ! ) ce a cond us de la " analiza " logi c ă '/ la " linguis tic lurn şi la un "pragm a tic turn '' în logica modernă şi în fil os o f ia cea mai recentă a limbajului. 9.

Rernern o rarea

sernnificative d in

(şi,

tradiţiile

ca

atare,

valorizarea )

unor

mornente

studiul ui modern al limbaj ului pune în

logică, lingvis tică şi totodată configurarea unei teoretico-filosofic intrat dej a în

aten ţie conlucrarea (pe alocuri in1p licită) d in tre filosofie (îndeosebi ontologie), înlesnind

a limbajului/

filosofii

a

unui

derners

s tad iul ab ordării sistema ti ce prin în tâlnirea fericită dintre conceperea

a c tivistă/ de sor g inte kantiană, a semiotica, a limbii .

g J.nd i rii

şi

conceperea

modernă,

Prin aceasta gan direa este angaj a tă şi d 1 nc ol o de forma universalităţii abstrac te (ca "inteligibilitate" în sine), sp orindu-şi func ţionalitatea prin contex tualizarea în sistetne sen1anti ce riguros delimitate (aJ e ştiinţelor // exac ten mai ales) , iar limba cc1p ătă o nouă de mnHate prin conj ugarea funcţiei de comunicare c u aceea d e particip are l a configurarea pl anului ideatic (şi valoric, în genere).

Studiul

limbii ca limbaj (formă a cult-urii) i n te ns ific ă preocuparea e pentru asoci rea (şi d isoci erea, totodată) între seman tic şi idea tic şi, cu aceasta, şi pen tru prin1ul angaj ament extralingvi s tic, care, prin forţa luc rurilor (dată fiind

semnificaţia

cognitivă

fi altul decâ t cel teore tic o-gnoseologic.

Şi

a formel o r

logic e ) ,

aceafl ta întrucât -

nu poa te aşa cu1n

preciza frege - nnu ne poate nid odată interesa nun1ai semnific aţia unei propoziţ-i i, dar n i ci gând ul singur; căci numai

gân d ul îrnpreun ă

adevăr"�3. Este

acesta nu

cu semni ficaţi a

d uce la cunoaş tere, ci

sa, adic ă valoarea sa

astfel vorba de evidenţiere a a ceea ce înscrie lin1b a în

univ ersdl i tă ţii proprii sferei

um anului,

de

planul

din colo de func ţiile d e semni­

ficare,

co1nunicare ş . a . , anu n1 e par ticiparea la rea lizarea c Lmoaşterii şi a / ad evăru lui. C ăci ,Jap tele de lim b ă / i1nplică dirnensiunea tmiversal­

valab ilului, lingvisticitatca (cum " faptele ştiinţifice/ / implică " stiinţificitatea " ) şi, ca a tare, punerea lor în ştiinţa limbii (chiar în teoria generală) ca �3 G . Frege, Scn.-:; şi

1 966, p . 6-1.

snnn �f"icnţic, (1 892), la vol. Logicâ 1 39

şi

filoo:;c_jie,

Bucu reşti, Ed itura Poli ticei,


" obiecte"

necesită

obiectualitate

p ri n

întemeiere

o

concep erea

obiceiului

ca

(ontologic) şi p unerea l ui sub semnul v alabilitc:\ţii logice.

De aic i şi necesi tJ tea unei //critici a J i!nbaj ului'!, con1plen1entară "cri ticii

c un oaş terii ' ' ,

în te1ne ierca unui

adică

teore tio.J-fih)sofic în studiul lin1bajului, limbii

ş i vre a. �� a fie verita bila ,,filosofie demersulu i

li mbajelor

în

teore tica- filosofic

a.

şi

deme rs

preponderent

vorbirii . Tocmai a ceasta

limbajului'', şi nu o în ch i d e re a

analiza

(li ngvistică

s�:-1 u

l o gi c ă )

a

(na turale sa u fonn a le) .

Este de accepta t, de aceea, un d emers fi losofic a utono1n .. chia r un " l ilnb aj fi losofic ", ireduc tibil lc1 ceea

ce

reprezentanţi i unei /,o rdinary­

language- philosophy " nu1 nesc "analiza î'ntrebuinţă rii te rme ni lo r

'

/ într- o

lln1b ă . O ve ritabilă "cotitură'' este, de aceea, 1nai mult decât aşa-numi ta ,,li nguis l"ic tu rn " c, cotitura '' fil osofiei spre s ludiul lin1b i i ,

"cea

mai

n tare

revol uţie' '

a

fil osofiei

n1od erne)

şi

ap reciată drep t :-;e

l eagă

de

resen1nificarea. den1.ersului �ern iotic în reconstrucţia logicii n1od erne şi în

teoria

a devăru] ui,

r ese mn ifi c are

,1 angaj an"1 entelor onto1 ogic.e" ale

domina tă

de

s tu d iul

limb ajelor.

A ces t stt�d iu face funcfională sintagma

"logicii şi filosofie"

şi

necesită apel ul la concep te, p r o c e d e e şi în ţel egeri teore ti co- filosofice. Ca urn1a re, dincolo d e "filosofia

(şi prin)

1 i n1baj ului "

este

o

st ud i uJ l ingvi s tic , psihologic, logic ş . a . ,

disc iplin ă

teore tico-filoso fică

a!

cărei

prin cipal ob iec t de studiu îl constituie limba în semnificaţia ei pen tru oameni, pentru

acţi unea,

creaţia şi c u l tu ra umană .

1 40


CARNAP: SEMANTICĂ ŞI LOGICĂ: «LUMI PO SIBILE» 1.

Rudolf Carnap1, reprezentantul principal al "pozi tivismului

logic" (şi al filosofiei analitice; Î.1L genere), este considerat, pe btmă-d reptate, unul diP..tre cei mai 1nari gânditori ai secolului al XX-lea. Prin o per a2 sa, : N a scut b 18 ma i

Carnap

a

189 1 (în

l oc a l i t atea Ronsdorf bei Barmen, în apropierP de \Vupperta1),

hi cut, între J 91 0- 1 914, s tudii de matema ti că, fizică şi filosofie la Freiburg i . Br. şi

Jen � . Dupil o perioc1 d 2\ de front,

G1

ofiţer ( î n tre 1 914-1 9 1 8),

şi-a lun. t doctoratu l în fil osofie (în

i1nul 1 9 2 1 , !.:1 Jena, la B. Bn uch ), cu diz er ta ţi a : Der Raum; " a bilit a r e "

a fun c�ionat (până în 1 931) ca

,)'rivatdozcnt",

în

Viena

(în J 926),

u nde

apoi ca "extraord inar" p entru filosofie. Între

1 931 - 1 936 continuă la Pre1gd, din 1 936 ca "Ordin a rius" (titu] ar) de "fi losofio naturi i " . Între 1 936-1952 - profesor de fi lu;.;ofi e ln Uni v . Chicago, iar în tre 1952-54 - "Visi ting" (profesor im·itat) la Pri nceton. Din 1 954 - profesor de fi losofie

la

Un i\· din California (ca u rma ş al lui

1-I. Rei chenbach). M o e� re b 1 4 :-eptembrie 1 970. Cel ebra colecţie "Boston Studie� in the

P h i l o sophy o f SClence" i-a ded icat vol. Vlll: PSA 1 970: In M emory L�( Ructolf Camap. Procedings

of the

1 9 /(J BH'nnial

Medrng of the Pl1 ilosophy of Science Assocwtions, ed . by R.

Cohen ( 1 971 , 6 F i p.).

Spaţiul.

2 Lu crări prin c i pale:

O contribuţie !a teoria

\Vis sensch J f tslehre, 1 922); 1-'ornwren conccptualiJ

1 926);

Constnt c!ta

iogid

Kon s t t t u tionstheori<:•

11

lumii

cler Bt"'griffe,

(Die

ştiinţei . (Der Ra nm. fi'::.icalist:1 (Ph ysikalische

log i sch e

A u tbau

d er

Welt.

C. Buck a.nd R. S.

Ein Beitrag

z ur

BegriffF>bi l dung, Ver �uch

einer

1 928); Proiect de logistLn'i (Abri ss der Logistik. Mit

beson d e r e r BerCtcksichtigung der Rela tionsth eorie und i hrer Am\-endungen, în : Schriften zur \Vissen srha fll ichen \Vdtau ffa ssung, hrsg .

( Dic a l te ana liza lvgicif a

Vcd1 t?,1 �� l'l(l Ua logLcă

nTeti1fiz;cii Ana. lyse

J.mn

der

Protokollsă tze,

Sprach e,

în:

\V is..,enscha ft.s logik,

în:

Ph. Frank

u.

M. Sch lick, Wien, 1 929);

2, 1932); Despre enunj u ri protocolare (Cber 1932); Problema logicii ştiinţei (Die Au fgabe cler

,,Erkenntnis'',

"Erkenntnis",

1 934);

von

und die neue Logik, în: " Erkenntm." ", 1, 19.3] ); Dept1� irea limbnj ului (Oberwindung der l'deta ph ysik du rch logisch e

3,

a limbajului \Vcltouffassung, 1 934) :

Sintaxa logică

Schriften zur w isscn scha ftlichen

(Logische Syn tax cler Sprache, în :

Fu nda m m tele logice ale unitâţii

(Logice�l rundati ons of the Un i ty of Sci e nc e, în: Encyclopaedia of O. Nc-u ra lh; relua re în: Enc y c lop <�edia of U n i f. Science, vol.

ştiin ţt'i

U n ified Sc ie n c e, hrsg. von

I, nr. 1, Ch ica g o , 1 938); F u ndamen tele !og;cii şi ale rna tcmaticii (Foundation of Logic and Mathemti trcs, în : In ternational Encyclopa.edia of L nif. Sciencc, vol . L Nr. 3, Chic::�.go); l n t rodu cae fn f.t>.' lla11 ticâ (lntroduction

1942); Despre ,, Ph ilos o ph y of Science", 12 , 1945); Semnifica ţie ş i A Stu dy în: Scm an tics anei "\1odal Logic, S tu d ies in

to Se m : m.tics, vo l. 1" "St u dies in Scmantics"; Harva rd, Inductive Logic, în: and .\." e c esi ty :

"

logica inductivă (On

n eces1tnte (Meani ng

Seman tics", vol. Ill,

Chi c<�go, 1 947); Frt ndn /l'lt''lî tele logice ale probabilitliţii ( Logic<1l Fo u n d Zl tion of Pro bability,

ChicJgo, 1 950; t:-d . 2-·a , 1962 ); Introdu cere în

Logik,

logica

simbolică ( Einflihrung in die symbolische

\Vien 1 9,5 4; ed . 2-a, 1969; N a chdruck, 1 973);

L.oglcă

induc tivii şi

probabilitnft'

(l n d uctivc

Logik und VVnhrschcinlichke it, bearbeitet von W . Stegmt.iller, V/i e n, 1 9.:i9); A u tobwgraphy (în:

P. A . Sch i l pp: The Philosophy of l� u d ol f Carnnp, London, 1 963, 1-84); Fw !da nzentf'le filosofiC/'

141


ilus trul logi cian şi filosof a adus o contribuţie hotă.râ toare la progresul logicii, epistemol ogiei

şi

al fi l osofiei ş tiinţei, deschizând orizonturi

în d eosebi în înţelegerea problen1aticii fund amenteJ or ş tiinţei. Elogiul ce i

s-a

ad us

]'n

repe tate

rând uri

este

d eosebit

de

grăi tor

p entru

recunoaş terea rnarilor sale merite3.

()pera

lui

Carnap,

una

dintre

cele

mai

ren1arcabile creaţii

teoretice con ten1p orane, prezi ntă un n1are grad de d i ficul tate. Aceasta în trucât e1 a fost rr1ai rnul t deccl.t "unul dintre cei rrwi rnari experţi în logica ma te1natică " ; căci, în timp ce alţi logicieni " s- a u limita t să disciplină mod ernă şi s-o aplice în cercetarea fund arnente lor n1ate1natice " , Carnap şi-a propus "să o facă dezvolte rnai

d eparte acea stă

utilă pen tru întreaga fi losofie"4.

2 . Prirnele preocup ări m ai fil osofic�, e a devăra t, în n1arginea dezYoltărilor logi cii, sunt lega te de un

" ti tlu ro1nanti c " , �e pare

sub

Const-rucţia logică a l tnn ii,

lucrare cu

infl uen ţa lui Schleck, şi de polemica în

nlc Jhxii (Ph i losoph icil l Fo u n d a ti om. of Phys ics. An Introd uction to the Ph ilosophy of Science, hr•;g. v o n J\ 1 . GMdiwr, :\"cv,.' York, 1966 ) . Vezi l i s t a comph�tă

în: L.

Krau th, D i e Pl1ilosophie Carnaps (\Vien - :\"evv York,

Spri nger, 1 9 70, p. 21 0-2 1 9; p. 2 1 9-228 - bibliografie).

Vol. 73: Rudolf Cnmap, Log;cn/ fmpzrici.:;t. ed . by J. Hin tikka. D. Reidel , 1 9 75, p. XIII-LXVIli. În ca drul a cestui ., Om;1 g i u " .. Fe igl •,cr i e : "Carnap a fost figura centrala la Con g resd t:� c u tema « U ni l ate21 Ştiin ţe [), ( Pr,l ga 1 '-JlSJ/ Khni g�berg 1 9�0, Pn ris '1 935 etc . " ) . "C red că R. Carnap a fost primul c<1re a înţeles pJ. nă i a c<1pat descoperirea C:'p oc a lă a lui Ku ri CbdeJ (facu ta, cred, în ·1 930 pub l ica ta p r i m a oa r� în 1 93 1 ) p rivi nd i ncompleti tudinea esen ţială a unei la rgi c las e de 3

l-lomage to R udo�f Crzmap, 1n: "Synthese Libra ry1'1

Afatt'rin!s mut PcrspPcftve.:;,

�..; i steme m atem<l t i ce. I\·1a l m u l t, Godel a utilizat în cclC'brele sc1 l c teoreme teh nicile meta l i ngvi stiet.\ s i n tc1ctice alt:' lui Ca rna p" ( l d em, p. XVI). "Ca rnap - scria Q .1 in� mai depa rte

(p. XXIV) - este l) person..1l i tctte d� prim rang . Eu îl co n <>i de r figu ra dominantă în filosofie începând di n anii 1 9 30, aşi1 cum Russell fusese în d eca del e a n terioa re" . ·l W. Stcgmti ller, nudolf Cmwp: llldllctive Wnhrsc/Tetnhchlccit, în: Grundp,·ohleme der grossrn Ph ilo�ophen, hrsg. wm J. Speck: Philosophie der Cegcmuort, 1, Vandcnhoeck & Ruprech t în Cottingen, 1 972, p. 4:0. Ca rnop propunen "un ide11l superior de cx<Kli tale pen tru cercetarea fi l o�ofJ Că ", c<1rc nu t reb u ie sa rămimă "dincolo de gradul de preci zie al cer(etări lor ma tematice"; în altă "rd i ne dE' i d ei, t'xpur:erea şi dezvolt..1.rea unei probleme e�te b. C1rnap deosebit de grea, de(.larece "E'l a dat opere de pion ierat ht)tărâtoMe în nu miii puţm de şJ.:.e domenii diferite"; ,,rea l i n rea programului e m p iri s t ; �intaxn logică; semantica extensional ă.: semant ica intensionala; stru ctura unui li mbaj naturalist-ştiinţific ade c va t; teoria Fosibilităţii inductivc" si, pe�te toate,

fost aceea a unu i mare descoperitor sau constructor" (i bidem). rt�ţinut, că Neurath trecE' la a rmoniza rea aceslt�i "sintaxe l ogi ce / cu exigenţele St'mantici i şi cercetmea ". funda mentelor logice ale probabilităţii" (A. C1po:�i gri, Rudoij· Crzrnap, in: l.es grands cou m n ts de !n pen�t'e li londi11le contrmpomme. Portraits 1. 1 C)()'l, p. 2()8-270"1. atihidineo

s:1 ,'1

Fsle d e

'

1 -12


j urul "enunţurilor protocolare"5, dominată de "depăşirea metafi zîcii prin analiza logică a limbajului" . Este ceea ce sp une Carnap însuşi : " "metoda şti in ţifică se poate caracteriza p e scurt " c a an aliză logică a " propoziţi ilor şi concep telor ştiinţei experimentale 6 . " C a ş i alţi reprezentanţi a i " Cercului Y ienez , Carnap se

îndepă rtează de ontologia " atomismului logic"', p ăstrând însă, pentru

logică, principiile de construcţie de tip Principia A1a thematica: "Russell -

preciza Quine - a disc utat despre derivarea 1 un1 ii din experienţă cu ajutorul c ons trucţiei logice.

a

În

sa Aujba u, Carnap a luat sarcina în

serios. Acest mare proiect a fost însă pus

sub

semnul întrebării, atunci

când unii fil osofi au înţeles tehnica logică" şi, de aceea, în Logische,

Syntax, el a căutat, ,, să exploateze din nou resursele logicii moderne

pentru scop uri filosofice"7, pentru ca apoi să vadă şi lirnitele sinta xei, îndeosebi în preocup ă rile de logică modală.

În

fond;

Carnap

extinde

necondiţionat

" analiza

logică''

(şi

"construcţia logică'') în teoria ctmoaşterii ştiinţifice, risdind dificultăţile a ceea ce el însuşi numea "solipsismul metodologie": Lrrt hiperempirism

"

în

care prin1eaz�\ " descrierea structurală , ,,orice pas constitutiv fiind o " de reguli formaJe la o sih1aţie empirică dată 8. De aceea,

aplicare

"concepţia după care ceea ce este dat sunt in1presiile mele es te comtu1ă solipsi sn1ul ui ·şi

teoriei

constituirii .

Aceasta

din

urn1ă

şi

idealisn1ul

transcendental susţin teza că toate obiectele cunoaşterii sLmt construcţii �i, ca atare, sunt obiecte ale cunoaş terii doar în calitate de fonne logice"9.

se afla in ., Erkenntni:.", Bd. 3 susţinută ci� O. Neurath şi �{. Carn�1p. Acea...; ta nu c-:;te numai l' !·eacţie h "prin cipiul ':erificării" (al l u i Schlick ŞI al "ernpirismul u i logic" în genere), ci antrenea ză ll d i s cu ţi e in jurul "fi.�:icalismului'' ("unificarea �tiinţei" pe baza limbaj ulu i fizicii, în pri ncipal ). Totul vizeJza )tmba rd.eală", venită din tr<�diţiile l{u:'.�ell-\A.·' i ttgl�ns lcin: "Ficţiunea unei limbi u}ca!t' construita, din propo:::: iţzi a torrwre pure ·- scria O. :\ e uruth - csle la fel dt:> metafizică, ca şi ficţiu ne,1 �piritut u i l a placca n '' ( Protokcllsiitze, în vol.: L.ogischer P'.iSiti L'ismw� des Wiener Kreises: A r.Ls>;n�·nhltc f 'exfe, hrsg. von H. Schleic1wrt; \V. Fink; .:\1Unchen, :i 975, p. 70 J .

3 vV. Stegrmiller, Or. c1t , p. 47-48. Discuţia cea mai semnificativă

(1 932-J3 l, ..., u b g<.,ner icu l ·

6 R. Carnap, i . 'anâen 11e � \V. V .

Qt� int::,

U!)rr Protc:kollsiitzl:',

ct

l a nouzNlle

în : Homnge

los iqw>, Hermann & C.e, Pa rb, 1 9 33, p .

tu Rudo(f

7.

Carntlp, p . XXIV-XXV. În cor• tinu are

(p. U V),

Stegm.d l l t=r sublini a : A ujbnu ..,reprenntă moment ul de vârf al fi loso fiei empir: ste . . .

ş '.iinţelor factuale au fost d i n tr-un con ct.' p t <..•nî.piric unic pri nc ipal (basic). cu aj utorul ş i r u ri lor de defin iţi i " . 11 R . C<l itk p, Oer !O,\ i "id'!c A ufl1o u d er �Velt, Weltkreisverl a g, BerLn, � 928, p . 1 5, 1 -J:3 . cons t r u i t

':i

un

si::. tem de concepte,

în

core

toa le conceF te �(:

Idem, F' · 2-18-249.

1 43

VV .

el

a

d eri vate


În esenţă, progra mul ,, cons trucţiei logice a lumii " este următoru l: concep tele folosi te (în ştiinţă, ca şi în viaţa zilnică ) rez ul tă dintr-un număr redus de concepte elementare , )nrădăcina te'' în experienţă, ad ică în e x tr a log i c, în " Erlebn isstrăm " (fl uxul trăirii); c1cesta din urmă este luat ca " gnoseol ogiceşte primordial " pentr u " totali tatea trăită " : percep ţi i ; idei, d orinţe, sentimente etc . 1 o În tr ucât impor tan tă e " struc tura formală" a relaţiilor, ş i nu obiectel or " , nu se mai pune probl en1a " ori ginii", ci a con\·enţionalităţii " , principiu fundamental la Carna p 1 1 •

" na tura "

Cu aceasta se poate înţelege mai bine �i ce însearr1nă " empirism ul logi c '', şi ce soartă mai poate avea " principiul verificării" (al

empirismului în genere, d ar reluat de "Schlick) 1 2 . 3 . Dezvol t,1rea lo g icii î n ultin1ele decenii

dovedit

to t n1ai cla r că

-

observa C arnap - " a

se poate acţiona riguros cu ea numa i atunci când

(d e idei sau conţin uturi id eatice), ci la

se ra por tează nu la judecăţi

expresii l i n gvis tice, îndeosebi la propoziţii. Numai prin referire l a acestea se pot stabili reguli precise"13. Pe urmele tr adiţiei analitice a lui Russell ţ;i Wi ttgenstein, a " " Cercului \' ienez , Carnap formulează o no u ă concepţie d espre lo gică ­

o logică

a

limb.Jjul ui, înainte de a fi o logică a gândirii, ceea ce pune în

pri mul plan corecti tudinea de sens . IVl ai n1ul t, de aici decurg încă două cons ecin ţe : una este concepţia dupa

care

"sarcina filos ofiei ştiinţifice constă în cons trucţia limbajelor

li' R . CJ rn Zl l\ Tdem . p . S, 91, 91.

l J /'-'.. . R. C'i)C.migr i.. Op . t-I t . _. p . 276. A ce�. l pnncipiu este "st.•m n u l d e ta 7 dri i proces:.dui logic al

const ru cţi ei 12

de ori ce angaj are t1ntol og1că" (Ibidem).

" P ri nci p iul n�rificăr i i " a fost leoretizat, pertru nevoile "noului t-mpi ri.',.m", în a rti colul:

Posttmisnws u rui Realismus, i'n : M. Schlick, C:rsnmmclte

urm.).

en unţ

Aufsdtu

( 1 92(.- 1 936, \-Vit:'n, 1 938, p. 83

metocb. veri r'ic.lrii l u i ' · _ Expresia cea mai clară o aflăm în �u crared (ch sică pentru "pozitivismul logic") �1 1 i A J � y er Language, Tmth rmd Logic" ( 1 9?>6 ): . , , u n en u :1 ţ are «in mod factua l >� un .;,ens pen �ru o perS\ l�lnă dată dacă şi n u m o i dMă ,:Kl'il -, t<l �tie �ă veri fin� propoziţia pe care unnea.�.J. "a o expri me/ ad ică ş li c ce ob�etTa \-(i cU ..::n nd uce-·o, în anumi te ccndiţii, la. a a cn�pta propc-.,?iţu. c.:1 :>, deYă.rată sc:n.1 a r resp1nt:';e C el falsă" (1 angu11gc. ·uf>ntr et lc•gzqzt t•, Fbmm arion, Pari s, '1 q ;6 , p. -±2). În tru cî t .H:ec.,t ,.prin Clp i u " ; u f i a n tren a t rdati vismul e x t r t.' n:1, s - [1 .1j:.m� : a i d ee" că "en u n �u r i l c" n u "c dl'OS��besc n u ·11 a i -;-n raport cu ., fJ p tele", ci �i � n t ·:e ele ş i , ca u r ma re_. verifi ca rt'J nu în sec�n1n:1 r,urr.,li ,Kor d u l cu " fartele", ci Şl d CO hi u l (cl•)·.�renţa ) _propoz!ţiilor nou in t ro d u s t' n, u n �btem dl' propoziţii da t. Este idi::' t: a L ri te r i u l u i log : c nl a d e vărului. : -, R. C1 :T1<1 p , L o.r,;:JsdJ(' Syninx der S�m1che 2. Aufl . . Sprinp.'r-VE'rbg, W tt.'n-?'<ew Y ork, '1 968, p . 1 . Fcrrnula este lmnătl)are,l: ,,sen s u l u nui

este

.

.

.

..

..

1 44

.


ad ecvate

formaJe,

artifici a Je,

exacte

n�cons tru cţiei

ş tii n ţi fic e "

a

prop oziţiilor

după " reguli sintac tice"; a d oua Carnap " a fo s t p rim ul filosof care a subl inia t neces i tatea de a d istinge riguros între două -·-

nivel uri a l e li n1baj u1uj :

limbajul ohiecf,

în care e prezenta t obiectul

cerce tări i şi care se cons truieş te cu aju torul nei n terpre ta t; folosit

metalimbajul,

p en tr u a spune ceva Cu

teoretice15,

ana l i zei, c a un calcul

care este un li rrtbaj interpretat şi care este

despre

limbaj ul obiect " 14.

toate că Sin taxa logică a limb aj ul ui

co;1venţi onalismul, jus ti fica t p arţial

ilduce

atâ tea

înno1ri

pentru nevoile înţelegerii

logicii c a un lirnb aj , devine o m a re dificul ta te atunci c â nd es te e x tins la teoria c un o aşt e rii ş ti in ţifi c e şi, conform p rogramu lui de a face logica utilă pentru întreaga filos ofie " .

,}n logicâ

-

scria Carna p

-

nu

ex istd nici

o

n:orahf. Fiecare îşi

fă ureşte logica sa, adică îşi cons truieş te aşa curn vrea forrna li n gv is ti c ă .

Dar dac;J să

o

s ă discute c u noi, e l trebuie să ara te î n mod clar

c u m vrea

Carna p crede că "filosofia metafizică tradi ţională nu

poate să

\Tea

facă, să dea detenn inări sintactice, !n loc (J e deduc ţi i fi losofice " 1 6 •

aibă nici

o

1•-,retentie la ştiintificitate. Ceea ce se sustine ca 4;;"-< tiinti fic în ' 1

1

'

l:ra\' ali ul fi l osofi ilor, în m ăsura în care

nu

pri veş te chestiuni en1pirice ,

l� udolf Cnmap, p. LV. Au toru l obse rvă. în con ti:1uare că, atenţia pr!n: în ţelegerea reg ul ilor logice G1 " reg uli ;:;in lact1 ce" Ş! cr,ns i der,ue<t "regu l i l or h)g�ce de i nfe renţă " , ca "reguli de t r,1f'cSÎormc:rp"; in trucfl t l ucrMea l u i Carn:1p " il rCimi1S necunoscut� lingvişti lor'' , iar, pe de al tă pa rte. �, tl �oru 1 ,,a exclus în mod expl i ci t d i n co P:�Ideraţii le l u i limbajele naturale", nu s-a observa t că R. Carnap a an ticipat, <-t şa cum obse-:va Ba r - E ill el . cu 25 de ani în.1inte_. ,,gro matico tr3 n sfn rrn,• ţi unc1 1 ă " a lui N . Ch omsky, e1 păru tă , . c21 m a n.' ... enzaţi...•" in 1 957 ( lbidnn, p. LV-LVI) . :�; Ca rnnp <1 ţ1 n u t se.-< mcl de dczvol tc'i.rile lur Ta rski cu p rivire l3 "Co nceptu l de adevă r în 1 -' \\' . :)t('gm u ! ler, in ! Tomag.' ta

L og iscl!e Svn fiLt mai re ţ ine

limbi le fur:-naiiz,:< l c ' - Şi

,,

t1·ec u t la constr_lirea un�:•i teo rii si sh:'nldtice

distinL' ! i e l d i n t re _., a d t:�\'d r '' şi , . .:�devă r logic'' . •

t1

sem� n tic ii, pe baza

l.> R Ca rn,:� p, Lo,-;zscltt' Syn tax rit'!' Spm clzt', p. 45. Es1 e cunoscu tul ,,T�..)i C'r<mz prinzip cler

Sy ntax'', ·prin

limh<�jul

se

Glrl� ."-e

introduce co n v enţion<l lismu l tocmai pentru d'\. log i m

con struieşte prir.

cc_mvenţie.

este

un

limbaj,

iC�r

T:-ebuie re ţi n u t însă câte\ra idei d e perspecti vă _ Apropos de disl incţi u dintre limbaj !;ii metalnnbaj: )imba care const i t u i e obi ect ul exp unerii noastre \'rem se'\ 1,) n u m i m limbă-obzcct, iar limbu în care v o rb i m despre formele s i n L1ctice ale limbii-obiect vre m să o nu m i m iimbâ smtaxiî; de p i l d ă _ , n".etamatematica " este "sintaxa l i mbaj ului m<> temati c" (Idenz, p. 4, 9). Se i n trodu cc' "o întregire printr-l' limbă intensionala'' a , _ l i m bii msselliene", care este "extensinnală"; şi acea sta "pen tru <' putec1 �'xp ri m a concepte de modcll itate («necesa r», <' Ca u rma re:'>· etc.)'' (Jdt!m, p . 200). Toate acestea a n unţll lemele dif'. Meanins and 1'-Jece..;.sit)! şi chiar dezvo ltările lui A. Tar�ki şi <1le sem a n tic i i logice în gene�e.

1 45


care trimit la ştiinţa realu lui, cons tă în analiza logică. Si ntaxa logică vre a

să furnizeze nun1c1i se

o

construcţie concep tuală, o lin1bă, cu aju torul căreia

p o t formula rezultatele analizei l ogice .

Filosofia es te

înlocu ită prin logica

ştiinţei, adică analiza logică a conceptelor şi propoziţiilor ş t iin ţei, logica ştiinţei nu este alta decâ t sin taxa lin1baj ulu1 ştiinţei"1 7.

iar

Cu to t p ro grarn ul "an tin1etafizic " , o asetnenea concepţi e d e spre

logi că �i despre ştii nţă p u ne in prim p lan s tudiul limbaj ul ui �i o concepţie 1n odernă d espre s tr uctu ra ştiinţei: ştiinţa este un litnbaj căruia îi cunoaş tem "regulile sin tactice " , iar metoda ca a tare (a ş tiinţei şi a fil osofiei) este ana liza lin1baj ulu i . " Me tod a sintaxei" nu serveş te " d oar analizei logice a teoriilor ş tiinţifice '', ci "şi ana lizei logice a litnbii" i8.

4. C u ace�te dezvol tări, Carnap asim ilează noile exp erienţe ale semanticii, con tinuâ n d , alaturi de Tarski �i a lţii, s e m a n t i ca logică de sorgin te fregeeană . În � i n taxa logică . . . ,,s-a efec tu at pen tru prima dată în mod con�ecvent orien ta rea lingvisticii (lingvistische vVen dung), care înh·e tin1.p a fost p reluată de întreaga fil osofie analitică " l9• Dttp ct Carnap, St1mau tiul este acea parte a s tu d iul ui li1nbajului care se ocupă cu rel aţiile dintre expresiile lingvjstice şi ceea ce este sen1ni fi c a t prin el e . Carnap însuşi deosebea "între sema nt ică şi sin taxă,

adică între sis ten1 ele serna1 . ti ce ca sistetne li ngvi:-;bce in terp reta te şi calculele pur fonnale, neînter p re tate, adică sin taxa", d efinind sistemul se1nan tic ca ra porte a ză cond i ţiile

"s i sten1 de reguli

la de

l i1nba-obiect, ade\· ăr

pentru

în

fiecare

în felul ei sernnific"1 ţia şi sensul propoziţi " 2 o. Forn1 ulăn1

t7

toate

fonnulate în n1etalitnbă. ş1

sistem

aces tea

şi

care

aceste

propoziţie u rn1ă to r:

.:1

regul1

care se definesc

limbii-obiect

regu lile

defi nesc

şi

Idem, p. J l i-Iv (din Vorwort, ·i 93:J ).

( 1 968, cd. a 2-a), Carn.:1.p prl'CÎLa că i' n trc timp �-<w J ez vc..l ta l "al te an<1 l i zct l imbaj ului, în c;He se vor trata 3 l te ,1 s pecte ale l i m b i i . În t: c�n er<\1, \�oi �p une şi as lii L i ca lo�ic,t ştiinţei estt� analiza ;,i �t.·oria limb<'tj ului ştiir.ţe1. Aceasta �eone c u prinde,. d u pă interpret.:tre,, ei aclualil, ală turi dl;' �f11ta.m logic:1. În p r i r cip.1 i în că douct d1 Jmeni:, şi anume, "t'I1Ul!ltlc,1 �� pr a.�; mat u::T. În timp ce sinlctx.-t es t (• p u r fllr mJ.lă . ,1 d i cd p r ; ve'f! t' doar structura expre:;iilor ling\�i:.;tice, �ema n t i c:1 cercetează ra p(n tu rill' d e .:l'mniiicC� ţie dm lre expresii ş1 obiecte �au concep te, şi cu aju torul acestor r�bţii pt"tre :--ă tic dc�: :: i t a�tfe: �i conceptul de adevăr a l unei propoziţii. Prn:;matica ia în con�iderare, în ,1ia:·ă dt' ac��s lea, şi rel a ţiile p�ihologice ş i sociologice dintre pe rsoanele care folosesc l:mb.1 şi e\.f :-e� i i . (lde,n, p. V l l ) . t�

ldem, p. 8. În \ 'onuurt

d omenii ,de

l 'J

\.Y. Stegmi.ill('r, Ru.doif Cr m wp, în: Grun dprobleml' d er gr,?S::>t'l1 FJu!c� pi:t" 1 , p . 48.

::o R. Carnap, J;-; troducttcn to VII, 22.

Se111a nfic.:;, Harvard

Universi ty Pres:;, Ca n-,.D n d ge,

146

Ma:->�., 1 942,

p.


În princip al, în legat ură cu o ,,me todă seman tică " , celebrul logician scria : " Se pot dis tinge două opera ţii în raport cu o expresie li ngvb tică dată şi, în particular, în raport cu o propoziţie (declara tivă) şi părţile-acesteia . Pritna opera ţie este analiza expresj ei cu scopul d e a în ţelege, d e

a

o

sesiza sernnificaţia ei . ./\ceas U'i operaţie este l ogică sau

se 111m1t iâf; în fonna

sa

tehnic� C ea

se

ba zează pe regu l ile sen1antice

privi n d expresia dată . A d oua opera ţie G)nstă în investiga ţii privind situa ţi a fac tua l,\ la care se referă expresia d a tă. Scopul ei este stabilirea a d e·văru lui factual . Această opera ţie nu es te de natură logică, ci empirică . . .

pentru fieca re expresie pe care o pu ten1 înţelege,

se

p Ltne problerna

semni fic aţiei şi problema aplicării sale reale; în consecinţa, exp resi a are în prin1ul rân d o intensiune, iar în al d oilea rând o ex tensiun e " 2 1 •

Pe lângă aspec tele logice de largă perspec tivă , opera l ui Carnap în don1eni ul serr1anticii logice prezintă şi aspec te filosofice. Aces tea sunt

lega te

îndeosebi

de

extind erea

sta tutul ui e n ti tă ţ] lor abstracte.

c onvenţional ismului

la

inţelegerea

"Accep tarea lun1ii lucrurilor - scrid

Carnap - nu însearnnă ni lnic altceva decât accep tarea unei anun1.i le forn1e de Hmbaj "' ; teore tic, es te principal " sistenl ul lin1bii " , după

"procedura " : in trodt1 cerea unor noi " obiec te " însea1nnă accep tarea u nor noi forn1 e lingvisti ce, ceea ce nu implica "o d oc trină metafi zic ă despre rea l i ta tt:a entităţilor în cau z ă. "22.

Esenţa noul ui progran1 al logicii p ropus de C arnap cons tă

nu

atâ t 1n fap tul că lin1ba devi ne obiectul d e c erce tare a logicii, ci în aflarea

sinta xei şi sem anticii ca metode fundamentale de construire a logicii. 5. Este d e reţinut dezvoltarea gândi rii lui Ca rnap dincolo de "empirismul logic'', în "post- pozitivism " şi "a naliza lingvisticif'' 23. 21

R. Ca rn ap, Sen zn �(ica flc şi necesitat.'. Un studzu de :>fn um tic/'i ş i logici? muda lă, Edi tura Dacia, Cluj, 1. 972, p. 262-263. "\1etoda intensi unii şi a e x tenc.;iuni i este opu •,ă mEtodei obi ş n ui le a rt•b ţiei de denum i re. Slăbiciunea esenţia lă a aces tei d in urmă metode constă în neputinţa ei de <1 trasa dis tinqia fundamen tolă dintre semni ficaţie şi a p l icare" ( l buie;l l, p. 263) . După j . Hin tikka, sem,mt ica logică, în dezvol tările ei actua le, îi datorează mult lui Carnap: .\.fca n ing aild .Yecc5sity rep rezi n tă punctul culminan t al cpoc : i de a u r <1 seman tici i (logice)", epocă ce "se înti nde de la J�rpge la Carnap şi se caracterizează prin �:� cel familia.r contrast care, în diff'ritcJe lui \'mia nte, a fost cunoscu t sub cli cheta Bcdc u t 1 1 ng vcr� us Sin ne, referenţi ( sau IIOII"I inata) wr::;us sensuri; sau extensiuni vers u s intm;:;iwzi" (Carnap's Herilage in Logica l Empiricist, p .2 1 7). 22 R. Ca map, Senm�fica ţie � L necesitate, p. 268, 1 69, 276 . 23 L von S<l dgny, A n n1ytzsdu:' l )lt iloso p luc, Alber, f...; reibu rg- :V1i.tnchen, '1 970: ,,filo..,ofia an,lli ti că '' prez i n tă "cltitud inea anali tică" în: "fil osofia limbajul ui formal" (Russell, "

147


În

acest context trebuie precizat că limbajul a les prin convenţie

este c ondi ţia exp rimă rii gând irii într-o teorie al cărei c onţinut informa­ ţional nu este rezul ta tul unei c onvenţii. De aceea, deşi nu-i opera ntă o "logică uni versal ă " (şi nu

un

liinbaj ideal), ci se impune pl u r alismu l logic,

se poa te contes ta s tatutul

de

obiectivita t-e al fiecărei logici.

e urmarea fap tul u i d e necontesta t al vorb e a u Frege şi Ca rna p)

Şi aceasta

�en s u l u i

(d e

care

.

p entru

Esenţi a l ul

obiectivitătâ

p rogramul logicii mod erne il cons ti tuie însă

concep tul de ,,categorie semantic� ", la a citrei el aborare contribuţia lui Ca rnap a fo(.;jt hotărâtoare. Mai mult, ilustrul gând i tor a pus problemele

u n ei ontologii

a

logicii şi apoi pe cele ale unei "l ogici ind ucti v e" , în

lutnina Gl.reia şi " p rincip i u l veri fi c ării ", şi pluralisiT'.ul ( ş i convenţio­ na lisn1u l) sun t asilnila te

în

noi dezv ol tări construc tive, c a re c onturează

to todată şi o nouă d i recţie în evoluţia fil osofiei anali tice c ontemporane. Într-un fel, se c on tinuă direcţia " analizei" prop usă de "Cercul vienez " . Popper însuşi scria . . .

analiştii limbaj ului sunt pentru mine " i mpor tc1nţi, nu numai ca adversari, ci şi ca aliaţi/ întrucât par să fie a p roape

sin gurii

filosofi

care

au

pi:istrat

ceva

din

tradiţiil e

ra ţiona lisn1ului "24 .

Gând itorii c are donti na spu ne,. R. Canwp şi K. R. "metoda ştiinţifică

(sclU

ep oca. a analize i ră n1 ân, orice s-ar

no u a

Popper,

prin operele c ărora, păs trând u-se

«anali tică » ) de filosofare" , prop usă d e Cercul

vienezLi, se desfă şoară confruntarea de răsunet în j urul definirii un ui concept d e c onfi nnare a ip otezelor ştiinţifice . Este v orba de aş a-numita "disp u tă Popper-Carn ap", la care au participat şi a l ţi gânditori, în care

\Yittgen c.; t e i n I,

În

,.fi l osofi a

"filosofia

Camap)

< m a l i t ic<'i

limbajelor

şi "fil osofi a

L mbojului

normal"

(\Vittgenc.;tcin

s u nt c u p ri n se două curen te pri ncipak:

i deale,"/ sa u "anal iza reconstrucţioni stă") ş i "ana l i n 1

,Jilo:.o f i <l l i mbaj u lu i c om u n "

s.J u

J.I. Austin). (sau ndorm a l ă " (sdu

G, C. Ryle,

"analiza

" fil osofia lingvis tică").

forma li\"

1-+ K. R. PoppPr, l .ogica U:'YCI'târii, Ed itura Ştiin�ifică şi Enciclop edică, HucureştC L98t p. 59 ( d i n Prt:(a ţâ. b prima edi ţie englez.:l, 1 959) . Aşa cum s-a observat, 1\)pper 11n-a ,1 parţi nut nicio data Cercu l u i de L1 VJt�na, în-;ă este> imposibi l să înţelegem opcrtt sJ f�t ră a <;tu din d i s cu ţi i le care 1-au lega t de membrii Ct>rcu l u i . Gâ.ndireil.

sa

s-a dervolt at prin critica tezelor

epistemolog ice ale P111pirismului logic. Ln Congresul Jnt<'rn,lţi onal d e Unit a te il Ştii nţei (P,uis, 1 0.l � ) , O '\curath spu ne<1 că Popper reprezinta «o p oziţic1 o fi c i a l ă a Ce rcu lu i de In Vien,'�>' " r: . Franc.�)is M a l herbe. La pl11/osoplrie de Karl Popprr et le po::.itivi�11ze logique, P . U .F., Pa ris, 1 976, p. 48). .

.

2 ' A . Pcl.pp, A n nlyt i�dw Erkcn n tn istheori(', Springer-Verlag, W i en, 1 955, p . \ ' .

1 48


,,conce p tului de c o n fi r m a re dcduct ivă p ură al l u i Popper, Ca rna p îi op une un c on c ep t d e c o nfi rmare ind uc tiv-probabili stă " =6. 6 . Principalele dezvoltări teoretice târzii a l e lui Ca.rnap sunt consacrate "p roblemei. p robabilită ţii induc tive"27. Acesta este cadrul ma i larg al construc ţiei unei "teorii a lo gi c ii inductive " , care "se rap ortează " la sisten1ele lingv is tice d e terministe , si st eme a c ăror c on s trucţie " " dec urge pe baza regul ilor sen1antice 28• De aceea, o cale de acces că tre înţelegerea carnapiană

a " logicii ' ind uctive ' o a fl ă m "d acă plecăm de la in terpretarea d a tă de e l l o gic i i deduc tive " : "logi ca i nd ucti vă, ca şi cea d ed u c tiv ă, es te o parte a sen1an ticii, adică

un

sis ten1 de logică i n d uc ti v ă se obţine în c a d ru l u nui

sistem Sf'11l antic S"; " concep tul c entr a l al l ogic i i d e d uc ti ve i mp l i c a ţi a L, în l o fji ca induc tivă face loc c onc ep tul ui de probabilitate"; n1 ai. mult, ,

fără dificul ta te " a na l i c i t ă ţi i tuturor propozi ţiilor logice 2t). "

logi ca

induc tivă

se

inserează

în tez a

genera l ă

a

A�a curn s-a precizat, " raţionamentele ind uc ti ve sun t ra �iona­ n1ente de probabili ta te, d e tern1inată "30. Pri n logi c ă induc ti·vă scria " Carnap înt.eleg o teorie a p rob abili t ă ţi i logi ce , c are c u prind e reguli -

-

pen tr u gân d i rea induc ti vă . Voi înc erc a să explic natura

şi scopul l ogicii

induc tive ară tând cum poate fi ea utilizată la d ete rm in ar e a unor d ec i zi i ra ţi ono l e " 3 1 .

2s

W.

St egrnu ller,

Cegt'mccl rt, 1, p. 8 9 .

I�udo �f Czrrzap, în: Gru ndproLJ/eme dr1· grosscn Philowphen: fJhilosophif' dt>r

2 7 \V. �te g mi.illcr are î n ·vedere trei lucrări and Ratio1 1at Decisio n , A Basic

publ icaţiile

Sy::;tem for

Axion

Sy�fcill _fin·

lmluc tii':' L ogit:, llldw. ti<.Je !. ogic

Logic, publicate

po�tum),

cctre

" d epăşe::.c

of Inducti"ue L ogic \..1 962 ) si fnd11ctivt' Logik und Wahrschcl llliclzkeit (1 959), disting(': "Pri ma teorie" ("Carna p"), ce poc�rU\ n u mele de " Lo�ica ind ucti vă" şi "c1 doua. teorie ("Cunap Il"), denumită "teoria norm<1 ti'.·J i1 probabili tăţii personale" (l�udolfCamnp, în: Gnm dproL)lnnc p. 54) , �8 K Cctrnap, Iuduktin' Logilc u n d \A/a/J r.:;cfleinklichkeit, bea rbei tet von VV , Stegmu ller, Sp ringer­ lui Carn ..lp pe

tema

(A n

Jnd uctive

I11ducţici"; pe baza acestora, dincolo de: The A im

" "

Verlag, W i (�n-\Je\· York,

1 959, p. 134. Ceea

inductivă ", nu "ml'tcdn!ogia i11ducţiri",

ce

se

vrea

cl ici estE' "p·upriu -zis logica

la J. St. \1ill, (ldem), p. 80. 29 L. Kra uth, Die Phi/o.:;ophie Camops, (Sprin�er, 1 972 ), pp, 152, 1 .� 3. O spuile Carnap însuşi: "Enunţu_riie l ogicii inducti\·e sunt total a pnon, n u nece�ită r.ici o confirme�re empiristă, însil ele � u n t p u r logice, a cl i crl <mali licL', şi nn u L]izează n ici IH1 fel d e pri r:.cip i i sintetice" (fndukth't' Log1k, p . :;s). JO \IV . Stegmu ller, f-fa upt�trbnnms,cn dc'l' Gcgenwart�p!zilosophie, I, p. 468, .,, R. CHTl<lp, Obiccfl il logtcit ilrdll cli"cc, în vol . : 1 ogi!.·â şiji/o-:,oji"e, Ed . P<�li ticil, Bucu.:-eşti, J 9()6, p. 228. ca

1 49


Exan1inând

" schema uzuală a teoriei deciziei, care include no ţiu n i le de utilizare şi posibili tate", autorul distin ge între proba­ bili ta tea in sens su b i ec ti v ca grad de fermitate a opiniei ( " noţiune psih ologică " ce se referă la păreri reale ale unor fiinţe umane reale") şi " o no ţiune logica (care conduce la ,,logica induc tiv ă '' ) , şi anume "noţiunea de

probabilitate

obiectivă

(sau statistică); a1nbele noţiuni

trebuie folosite "în principiul deciziei ", p r incipiu în "

care

in te r vine şi

prob abilita tea pers onală sau gradul de ferrnitate al opiniei "32 .

Dar forma esenţială a raţionan1entului induc liv " preciza " Carnap - nu este " o inferenţă ", care conduce la ,_,accep tarea unei noi -

propoziţii nou

(sau respingerea ei, sau suspendarea ei p ână se găseş te un caz " ); raţionamentul induc tiv referi tor la o " nu trebuie să conducă la acceptarea sau le1 respingerea ei, ci la

argumen t, d upă

propozi ţie

a taşa rea unui nun1ăr acestei propozi ţii, adie'-' a valorii ei"33 . " C n principiu d e bază al teoriei n1ele - scria Carnap - a fos t acela

probabilitate c onsti tuie deci şi al tuturor acelora

oricărui reclcună nici o

că un concep t logic de

fund amentul

ra ţionament i.nd uc th·,

ce nu

necesitate d educ ti vă. De aceea fol osesc uneori n1odul de exp rin1are

«probabilitate in d uc tivă>> ca sinoni1n cu <<probabilita te ] ogică » . Cred că, an1 găsi o definiţie sa ti sfăc d.toare şi o teorie a probabili tăţii logice, s-ar crea în sfârşi t o bază raţională clară pentru procedee de necontes tat de raţionament i n d uc t i v De aceea şi nutneF:c teoria logic ă a prob ab i l i tăţii «logică induc ti vă» "3·l. dacă

.

Planul

sen1antic

informaţie n u s e bazează

rămâne

pe

hotărâ tor:

"Concep tul

meu

de

probabilitatea s tatistica, c i p e c e a inductivă;

cci.ci eu apl ic concep tul se1nantic al con ţinu tului unui enunţ"3:'i. 7. Între ul timele preocupări ale lui Carnap, şi nu fără legături cu stud iul "prob abili tăţii " şi al ,,intensi uni lor" , trebuie reţinute preocupările

pentru

,,Nimeni nu se îndoieşte

-

sc:::-i a Camap - că

o

241 . Du pă Ste;:;m ti!lel (Cr u rrdprobh' '1 li! de•· p c·��''ll p:; : iJ�opil::n, p. 6 G t Ca rnap a folosit de n umirea de ,. ll)��ică ir: ductivă" pef' tru a arăta. c.:i " tellria �a ar.: ca obi ect un concept logk" <;; i că en u n ţ!..l ril<: ade': arate de proba.bilit::1 t� i�1duc t 1 \·a " a:c teo::c1 <.,a le, spre deosebire de ceh.> st.:t tist icc, nu consti tuie " i po tezl' em p i rice a dP\'.:\r<1 t e, ci c � : : t • ! t ! t �·z n; zafiticf' adcvârutt'. �vlu del u l, dorn in<m l.� recon struc· ţie i , ram â.re, şi aici, ancd iClta tL'a .

32

Idcm .

regândirea pragma ticii.

pp. 228, 230,

-" ldcm, p . 248. ..

\.j R. C a rn a p , ..'v!cm Wcc\ i1 t dl(: Ph ilosop/zic, tib ersetz l ·1 993, p. i l l .

Stu ttgart, 35

Ibidem, p . 1 1 9 .

150

von

\•/ Hod- �l'�'peL ?h. Recl a m iun.,


cercetare pragmatică a limbilor naturale este de mare importanţă pentru înţelegerea

con1portan1entului

indivizilor

şi

caracterul

întTegii culturi. Fireşte, eu cred astăzi, împreună cu o

şi

1nulţin1e

dezvoltarea de logicieni,

că pentru scopul particular al dezvoltării logicii Sl.mt n1ai importante construcţia şi cercetarea sen1antică a sisten1elor lingvistice. logicieiu însă un studiu al pragmaticil poate să fie util"36.

Şi pentru

Dcnninanta elaborărilor lui Carnap rărnâne astfel reconstrucţia sub sen1nul semanticii.

Chiar asitnilarea pragma.ticii şi regândirea

sintaxei logice se desH1şoară în perspectiva sen1anticii, iar, din punct de \·edere filo�ofic, pozitivismul semantic înlocuieşte "ernpirismul logic" din epoca "Cercului vienez". piuluj

Cu această nouă fonnulă filosofică se încearcă salvarea "princi­

verificabilităţii ", dar domină preocuparea pentru înţelegerea

adev�trului în limbile formalizate, în a cărui conceptualizare contribuţia lui Carnap rămâne hotărâtoare. "De-a lungul întregii n1ele vieţi - scria Carnap- 111-a fascinat fenon1enul limbii ... De aceea m··am interesat mult de ceea ce are de a face cu planificarea, proiectarea şi construcţia lin1bilor''31. Ilustrul logician explică apoi finalită�ile acef,tei orientări spre fenomenullin1bii: ,,Există două don1enii total diferite în legătură cu care s-a

rnanifestat

penni1nent

viu

interesul

meu

pentru

problemele

construcţiei lingvistice. Primul priveşte construcţia de sisteme de limba în logica simbolică; al doilea are de-a face cu probletna unei limbi ajutătoare pentru comunicare internaţională"38. Aceasta din urrnă în virtutea "idealului umanitar al unei î1nbunătă.ţiri a înţelegerii între naţiuni", ceea ce justifică, o dată mai 1null, noi şi noi proiecte, competitive în realizare în spiritul "principiului toJeranţei",. pron1ovat şi "pe terenul limbilor internaţionale''39. Limbile de comunicare necesită diferenţierea unor expresii şi propoziţii "care sunt cu sens şi a altor care nll sunt astfel"40. Căci

:;6 R. C';unap, Smn I,nri Synon_lmlltilt in natw�rlicl!t'll Spruchen li?

(traducere:

1v1.eaning

an

Synonymy

N:ztum! Lm1S,llil,�e;:;, în: Plulosophicaf Studie::;, 6, 195S) în: 7ur phi!osoplzie der idealen Sţnache,

Texte,

hr-..g.

von

Joh. Sinnreich. dtv, Deutscher T,lsch.enbuch Verl<lg, m die Pll:losophie, p. 105.

';' R. CanMp, Mem �'Vr.g _:;g

Ibidem.

3'l

Ibidem, pp. 108, 109.

�o Jb:de!11, p. 126.

151

:Vftinchen, 1972, p. 146.


acţîunea, ,,valorile şi hotărârile prac tice " angajează "concepte valorice" şi "judecăţ-i valorice"; autorul ·mărturiseşte că în întreaga sa viaţă a n1anifestat un constant interes "pentru probleme le rnorale, chiar pentru acelea ce privesc v i aţa persoanelor"41• Mai rnult - continuă autorul - 11arn fost totde:tuna convins de fap t ul că probletnele mari ale organizării industriei şi ale organizării lurnil în epoca industrială. conterrlporană nu pot fi soluţiona t e prin <<_jo c ul liber al forţelon>, ci necesib:'\ planificare raţională''·±2. Între teoreticianul Carnap şi preocupările sale p e n tr u viaţa umană şi forn1ele ei �e relevă astfel unitate şi arn1.onizare. Căci scopul unei v·eritabile fonne de organizare treb u i e să-1 constituie :,o formă de Yiaţă in care să dcnnine,. în cel 1nai înalt grad bunăstarea şi afi rm ar e a individului şi nu pu terea statului"-13• În fond, ,,enunţurile de valoare şi problen1 ele şi disculiile asupra lor aparţin celor Ulai im p o r ta nte probleme şi conţinuhllui efectiY al dialogului dintre oanleni, nu numai din tre fi1osofi"4A. Cu aceasta Carnap precizează nu nun..tai o orientare spre problen1.atica vieţii, ci şi u orientare de bază în Ccldrul filosofiei analitirP asupra norn1elor şi problemelor vr1.l o r ii. ·Deviza rămâne aceeaşi: J găsi n1ijloace şi căi de a rmonizare a libertăţi i indi·vidului cu o organizare socială structural raţională<!5. S�) încheie1n cu n1arturisirea lui Quine: Carnap a fost profesorul " meu cel rnai deo�ebit . . . An1 fost discipolul lui fid el tim.p de 6 ani. În anii din unna, id e i le lui s-au dezvoltat, ca şi ale mele, însă în moduri diferite. Dar şi Jcolo unde erarn în dezacord, el continua să păstreze constant tema discuţiei; linia gândirii mele era în mare măsură determinată de problemele pe care am c re z u t că le prezintă poziţia lui''4b. -!1Jbide111. pp. "126, "129. �2

Jbidt'171; pp. 130, "l31.

.::1 l/.1idc>m, p. 131. H

"\\'. Htxhkeppd, fnkn'il'"iL' lllit

Rud:JlfCm-nup (1964), î:n: op.

;:; Al. Roboc, Canrap În ,.;;ândzrcn n111tcmporar�ă, în: R.

CJrnc1p,

cit, p. 147. Vc::-ilca ŞI

JWI.'I1

!o;;;idi -- Cama1) prin

Ediţie, traducere, note şi comentcUii de Alexa�tdru Boboc, E di tu ra Paideia, Bucureşti, 2001, p. 159. Volumul cupnnde traducere<1 urmăloarclor scrieri ale lui Carnap: Vechl,i'l �i noua ltJgică; Depă�irt>cl mct,1fizicii prin analiza logică a limb<�jului; Chestiuni teoretice şi decizii practice; Empirism, semantică şi ontologie; Unitatea ştiinţei prin uniratee1 limbajl;lui. În "Pustfaţă'': alături de studiul menţionat: Carr.<1p şi Heidegger. PolemicE\ Dri confruntari! a s!ilurilor de gândire? În, "Anexe": Concepţie ştiinpfică despre lume-· Cercu l \'ÎP1W7 (Ci'lf1• 2;±); VV. V. Qwne, Omagiu lui Carnap. �"\·\".V. Ql:irt(', 071zagiulul Carnap, în: \lechea şi rumn Logicii, p. 2"13.

ci înslivi

-

152


ÎN LOC DE ÎNCHEIERE: <<Pragmatic turn» în gândirea contetnporană 1. Un studiu al dimensiunii pragmatice a sen1ioticii intervine destul de târziu în istoria acestei discipline. !!Pragmatica" pare a fi ultimul

sosit la disputa în jurul semnelor.

Aşa cun1

s-a

observat,

.,trihoton1ia semioticii descinde din cercetările lui Ch. S. Peirce, fiind actualizata de Ch. t\.torris"; ,semiotica lui 1-l.

nu

de acord

toată lumea este

cu

aceasta însă:

I-lern1es şi Schrăter, consacrată exclusiv fundării

teoriilor rrw.ten1atice, nu implică şi o pragmatică"1• Semnificativă este, în acest sens, părerea lui Carnap: "�imeni nu se

indoic�te că o cercetare pragmatică a lnnbilor naturale este de rnare

in1portanţă pentru înţelegerea comporta1nentului indivizilor, pentru caracterul şi dezvol1Area întregii culturi. Fireşte, cred astăzi, î1npreună cu

o mulţime de logicieni, că pentru scopul particular al dezvoltării

logicii

este

tnai

importantă

construcţia

şi cercetarea

semantică

a

�isternelor lin�vistice. Şi pentru logicieni însă un studiu pragrnatic poate �ă fie u_til "2•

Odată instalată însă, pragmatica tinde să redirrtensioneze, să restructureze sen1iotica în funcţie de noua înţelegere a proceselor de .::ornunicare (în legătura cu acţiunea) ·:orbeşte astăzi chiar de raţiunii ..:u

nu

şi a lirnbajului însuşi ca acţiune. Se

"raţiune pragn1atică'': "Ideea unui progres al este încă. irem_ediabil dezavuată. Kun1ai că epoca luminării, o

opbmismul ei, ca şi

a

raţiunii absolute sigure de sine a trecut ...

Cerinţa şi proiectul unei strategii de promovare :1eabsolute, nepure, ?ractic»

ca

a

unei raţionalităţi

<<practic devenindă», ca «raţiune prr1. ctică extinsă

sarcină socială - ar putea să fie luată ca una dintre marile �"'rovocări şi pentru r.onte1nporaneitatea noastră"3. -

o

În perspectiva unei teorii a acţiunii s-a subliniat aceeaşi idee: .Exprimarea (Sprechen) şi acţionarea sunt activităţi în care se înfăţişează

- P. Boteza.iu, Si!nnotl(il ·

şi nes:lţic.

Orientare-

criticii în logica nwdcmn, laşi, Junimea, p. 96.

R. Carnop, Sznn urui Syrzonymitilt in natiirlichcn Sprndzen, în voi. Zur Phllo:,ophie der idea[C'll

�::mchc,. hr�g. · H. Lenk,

\'On

foh. Sinnreich,

Ml.inchen, dtv, 1972, p. 146.

Pragnwtisclzic Venmnft, Stullgart, Ph. Redam jun. 153

1979, p. 2R.


ceea

este modalitate unică de a fi a onlttlui.

ce

Exprirnându-se şi

acţion[1nd, omrlenii se deosebesc activ unii de alţii, în loc de a fi pur şi simplu diferiti; acestea sunt «Modi» în care se relevă fiinta tnnană"; '

'

"nun1ai acţionând şi comunicând oan1enii dezvăluie cine sunt, îşi arată " modalitatea personală, proprie, a fiinţei lor 4. Pe aceste temeiuri s-a conturat însă şi ideea de

o denumire

pentru

o

atitudine filosofică înrudită

"

pragn1atism", ca cu

pozitivismul

n1odern, dar accentuând latura a cţională, într-o direcţie ulilitaristă, comple1nentară, desigur, relativismului. De fapt, "pragtnatic" înseamnă conforn1 acţiunii, în serviciul practicii, orientat spre conexiunea disponibili taţilor personale şi a consecinţelor acţiunii. Aceast3 nu trebuie să conducă însă la confuzia între "pragmatic" " şi "practic'.. ; "pragma (gr.: acţiune) şi ,,prattein" (gr.: practikhk6s,

practic" se leagă şi de " "praxis" ( practică", spre deosebire de "teorie"), tinzând mai mult către " acţiunea con1portamentală, etică. În acest sens, istoriceşte, pe filiera

referitor la acţiune) se deosebesc şi prin faptul că

kantiană a "raţiunii practice'', s-a ajuns treptat la delirr1itarea unui tip de raţionalitate, definit nu doar 1n sens etic-comportan1ental, ci şi acţional în genere, ceea ce a condus la ,,praxeologie" (teoria acţiunii eficiente). Într-o

abordare

istorică,

"pragmatic"

redă

grecescul:

"pragn1atik6s", ceea ce s-ar descrie prin ,,versat (priceput, încercat) în afaceri (în îndeletniciri practice) şi ar însen1na: servind practicii, practic, angajat practic; folosului

general;

2)

istoriografie pragmatică,

,,1)

apt pentru acţiune.

servind bunăstării publice, prezentă

prima

dată

la

Polybios, însemna: descriere istorică, în care datele sunt cercetate dup� conexiunea lor cauzală internă, preocupată de ceea ce se poate studiz

sub aspectul acţiunii politice. La Kant («Antropologia din punct dt vedere

pragn1atic»,

1798)

tern1enul

<<pragrnatic»

e

întrebuinţat

îr

opoziţie cu ceea ce e fiziologic, naturalist--ştiinţific, cu1nva identic ct eticul, servind cunoaşterii de sine şi acţiuniî morale"5.

2.

În

decursul preocupărilor mai noi, legate de centrarea studiilo

sen1jotice în pragmatică, de fapt, precizarea a ceea ce se nun1ea cândv, «linguistic turn» («cotitura lingvistică>)) ca <·:pragmatic turn», se deptm�

.; H. Arendt, Dns Hnnddn, în vol. HrmdlungstJ;coricn lnterdisziplnzdr, \1linchen, \V. Fink, 1978, p H, 18.

1

)oh

Hoifmeistt:>r, Wcir!t'rtmch rfrr

Philo:::.opluschm Bt!griffe, 2. Aufl., 154

Il, 1.,

hrsg.

von

H. Lenl

Hamburg, F. �ft•iner, 1995, p. 483


un considerabil efort atât de redefinire c1 tern1enilor (semioticii şi prag1naticii, în special), cat şi de realizare a unei cercetări istorice,

n1enjta

justifice

rostul

disciplinelor ce aspiră să

preocupărilor

de

acest

gen

şi

statutul

le cuprinde]_ şi sa le reaşeze sistematic -

conceptual"6• Aşa cun1 s-a precizat, în centrul acestor preocupări se află

,,gândirea

pragmatic?i";

format "în diverse domenii ale filosofiei, îndeosebi în teoria ştiinţei ", relevant în acest sens fiind aceasta

s-a

a1nerican,

"pragmatismul

convenţionaHsn1ul şi operaţionalismul " european" 1 dar şi "en1.pirismullogic 1 mişcarea cibernetică, noua "teorie a ştiinţei1'7. Atât prin partea istorică, cât şi în c ea sistetnatică s-a urn1ărit ajungerea )a o mai bună înţelegere a practicii contemporane ", la o reflecţie asupra pozitiei noastre contemporane în lume şi a acţiunii noastre viito,ue"8. f>reluarea ideill)r lui Peirce (din anii 1868-1890, cunoscute abia

XX),

prin editarea operei acestuia în anii '30 ai secolului îndemnurile venite pe linia semanticii logice (de Carnap

(şi

a

ş.a.) au determinat

o

precum şi

la Frege 1a Ta rs ki şi

regândire a structurii de1nersului semiotic

aplicaţHlor lui în lingvistică, logică, episte1nologie

ş.a.).

·­ --- ---------·--·------

6

În

JcPst sens s-a implls

constructive,

în

o

vastă

impunătoarea

literatură, sintetizată şi resemnificc.tă,

serie

sub

titlul:

PRAGlvfATIK.

cu

dezvoltări

pmgmatischcn

Hrmdbuch

Dcnkens, hrs�;. von Herbert St<1chowiak. Hamburg, F. \-1einer: Bd. l Prngmatisclze;:; Dekcll

dcn LlrspriinSL'Il tns 18-lca, l91:l6, 378

ZZJ11l

p.);

1 S.

J�•�rrJwnrlert

Hd. Tl

·-

I_)er .Az�f:-.ties pragmatischen. Dekens im 19. wui 20. jalzrhwzdert

IJ\.sccnsiuneil gâ.nrl.irii f,)rCl.gmntice în secolele 19 şi 20, 1987, 481

p!ulo ..:;oplli.,âzc

l'ragmatik

vo11

(Gânclirea pragmatică de la. origini până în secolul al

(Prugmatic.:t

filosofică

generală,

p.);

1989,

Râ. Jll

5-:1-8

--

p.);

Allgemeine

Bd.

IV

-

Spmchp!:tlo�ophir, Spmcll/.ll'aS1111!11 k und formatwe Pragmatik (Filo�ofia limbajului, Pragmatice! Pragmatica formativă, 1993, 527 p.); Bd. V Pmgmatische Wissmschaftsthcorie (Tendinţe pragmatice în teoria ştiinţei, 1995, 482 p.).

limb<1jului,

Fără

-

a

încerca o car,1cterizare, menţionăm că

întnmind contribuţii ale

unor

avem

în faţă

o

Tendenzen

111

drr

cercetare temeinică,

specialişti de marcă şi aducâ.nd la zi dezbaterea problematicii

(nu numai pragmatice, ci �i semiotice în genere, logice si epistemologice), cu largi deschic!L•ri nc1zuinţele actuale de abordare inter- şi plur:disciplin<tră şi dt-: instn;mentare a acestei

spre

abordări. Referirile noastre la \·olumele menţionate sunt delimitate de profilul abordării

(genericul )imb<lj şi ont-ologie") şi nu vizează nicicum vreo prezenti1re :·sau comentare) il lucrării. Putem spune îr.sa, într-o formulă obişnuită, c�î. este \'Orba de o -.;inteză teorctico­ metociologică de referinţă, peste nue nu

se

poate trece cu vederea ch�cât

rămEme în tipare depăşite ale con!'>truirii demersului semiotic!

cu

7 H. St<1chowiak, Pragn](ltz;;cl!e Philosopllie, în PRAG.�1ATJK, Bd. V, p. XVII-XVIII. s

idem, p. XVIII, XIX.

155

riscul de il


Este de observat că atât preocupările pentru pragmatică în sfera logicii (Tarski, Carnap), legate de o mai bună definire a semioticii (logice, bineînţeles), cât şi cele ale liniei Peirce-Morris gravitează în jurul problen1aticii "Interpretului" şi a acţiunilor (operaţiilor) necesare definirii «selniosis»-ului. Se confruntă cutnva două linii în realizarea " "teoriei setnnificaţiei : una de "semantizare a prag1nahcii'', alta de "pragn1atizare a semanticii"(;' accentuată de orientarea rnai târzie a lui Wittgenstein spre analiza litnbajului obişnuit şi a 1egări-[ semnificaţiei de "întrebuinţarea" cuvântului într-un discurs dat. "Orientarea pragrnatică hotărâtoare în semantică a fost realizată abia o data cu \t\Tittgenstein. Ecuaţia semn�ficaţie-Întrebuinţare, adusă de Wittgenstein, constituie fornntla concisă cea mai cunoscută a noii paradigrne. Semantica devine parte a pragmaticii"10• l)e aici, poate, şi nevoia întoarcerii la origini, la termenii prezenţi în gândirea greacă. Interesantă în acest excurs istoric nu este atât sinonin1ia lui "pragn1a" cu "praxis", ci faptul că "pragn1a" trin1ite la ,.câ1npul sen1nificatului: acţiune, efectuare, activitate, faptă", dar şi "la un câmp setnnificat de stări de fapt �i lucruri", ceea ce în esenţă s-a păstrat şi la preluarea c�lor doi termeni în lin1bile europene; fireşte însă, "acest proces de încorporare este legat cu unele transformări de se1nnificaţie/!l!. Chiar în "vechea întrebuinţartl a cuvântului'', Tipcfy.ua arată "acea precară referinţă setnantica, foarte des întrebuinţată, întrucât pentru comunicarea generală în mediul lingvistic ea determină " cuvintele cele mai i1nportante �2. Conceptul de "pragmatică,-' devine el însu';)i un "�emn" pentru diferitele feluri de întrebuinţare a semnelor, punând laolaltă dorrteniile logicului, empiricului, non11ativului, acţionalului etc. A.cest adevărat fenomen cultural, in nllCt' în istoria gândirii, devine relevJ.nt prin Peirce şi rnodelarea se1nioticii pe care el o propune cu scopul de a dezvolta o logică şi o tnai bună înţelegere a esenţei şi tuncţiilor n1atematicii. Peirce orientează cercetarea f'pre scmH într-o '-) ].

Schneider,

1\u:::pri(�ltnsen

Pragmai il.:, Bd. 1\', p. 2.

pmsmcztt.--;c/zen Oenkens in r"f,,,. zeztgmosr:;clzclt SprrrchţJhilosophie, în:

10 C. ;-..1egg1L\ . Pmgnwtisd1c S4!'11mifilc in;. Au�snng

·um1

Pragnwttk_. Bel. 11, p. 279. Lt H. 5t�chowiak, Einfrftll.'I,.;;, în: Pmgmatik, IL p. XIX. t:.:: H_ Stctchm,·ic�k. Emie1tlmg, în: Pr.t_x·matik, I, p. XXI.

156

L V·llttp·nAch: Spm�·hspielkon:::.cpt, in:


dublă forn1tllă: sen1n-acţiune şi semn-obiect; primul e nunli t "semiosis " , al doilea " Rep resentc:nnen " l3. 3. De fapt, pragn1atica a fost in trodusă de Peirce, e adevărat, totodată ca semiotică şi ca filosofie (pragn1atismul). În tr-un studiu celebru, H·ow to Make Cur Ideas Clear (1878), Peirce formula "maxirna pragmatica": !/să luăm în considerare ce efecte, cu legături p racti c conceptibi le ar putea avea obiectul ideii noas tre. A tunci conceperea de că tre noi a acestor efecte cons tituie to ată ideea noas tră despre obiect " ; " căci ideea noastră despre obiect este ideea despre efectele lui sensibile"14. Acesta s-a numi t "efectul Peirce " , princip-1u care udată extins în teoria adevărului, a devenit "principiul pragmatisrnului". Într­ o formulă numi tă de insuşi Peirce "pragn1aticism ", principiul sună as tfel: "conţinutul de sen1nificaţie al oricărui concept este referinţa 1 ui posibilă la comportamentul nostru "15. lnterpreh1 rea condu ce la o "comuni tate de interpretare", care " trebuie să constituie o n1etadimensiune pen tru orice obiectivare teore tico-sis tema ti că a apariţiilor sociale'-'; "schema unei asernenea. di recţionă ri ar fi semn-semn; sen1n-fapt; semn-interpretant, adică cele trei dimensiuni ale semioticii "H1• [\� un�.ele lui Peirce, opera lui Cb. W. Morris impune treptat o semioti că tridin1ensională conceptută behaviorist: "pragrnatica semnelor" studi'-1ză rela.tia sen1nelor cu omul care le în trebu intează"; ca <<ştiinţa despre con1portamentul uman mediat de semne», semiotica este, în însaşi predispoziţia ei fundamentală, o pragmatică. Aceasta din unnă poate �i trebuie să înţeleagă regulile operaţionale ale sintaxei logi c e şi regulile de se1nnificare şi adevăr ale semant ic i i logice Cel ţinând de o regulă de termin,llc:1 a cornportamentului"17. Este explicarea pragtna tico-behavioristă a semioticii: "semi otica vrea să fie o teorie 1

1

C. Deled<lllt', lrdroductzon to

Peirce Semiotic::>, în: SCvHOSIS «79/80» :\"r. -\4 (1995), p. 16. P.:irce, 5.402. (Prima cifră indică \·olumu 1, a doua poziţia textului). :'l fdcm, S,460. Aşa cum s-;"' preci.z(1t, Peirce propLlr.e formula unei "trc:n.sformări semiotice a filosoiiei trc:nscendentale"; )ogica semiotic.:l a cercetarii" în loc ul t:eorit:•i "transcendentclle'' <l experienţ�:'i; "ideea triunghiulc:lrită ţii tuturor operaţiilor spirituale• e<;te <1plicată li1 "relaţia cognitiva·', pun[md în prim plan "Interpretantul" (K.-O. Apel, Einfithntns: Pnrccs Dt>nkwes '·'!ll!l Prasr11nl1s111/t-o ::.?llll Prngmi1fizismt6, în Ch. S. Peirce, S�.-hriftr'll, Il, hr��g., von K.-O. Apel, hankfurt aM. Suhrkc1mp, 1970, p.5?.-54; 79, 86). 16 Id('m, p. 206, 86. li K.O. Ap(,l, Tra!lsforrnation der Pllilosophze, L Frankfurt :1 \1. 5uhrkamp, 1973, p. 149, lSO. 11

1� Co!!ecteâ Pa pers

cf Clr.

S.

157


generală a semnelor în toate formele şi contururile ei, fie că e vorba de animale sau oameni normali sau patologiei, vorbitoare sau nevorbitoa.re, persoane sau grupuri sociale. Sen1iotica devine astfel o pr o ced ur ă interdisciplinară"1B. 4. Pragmatica red1mensionează, sub multe aspecte, teoria lingvistică, ace� logică .1. limbajului propun2ind un adevărat ��pragmatic turn". Două ilustrări în acest sens: teoria "jocurilor de limbaj'' a lui \Vittgenstein şi teoria "actelor de limbaj" a lui J. L. Au.stin şi J. L. Searle, an1bele P-'� fondul unei Ordinary Language Philosoplzy, d omin a tă de :,aşa­ numita teorie a regulii de întrebuinţare a sernnificaţiei1', pentru care fornnLla este: "Chestiunea nu este aceea a semnificaţiei, ci a întrebuinţării" l9.

"

Tennenul "jocurile de limbaj (Sprachspiele) vrea să sublinieze "di vorbirea unei lin1bi constituie parte a unei activitaţi sau a unei forme

aceea cuvântul nu are nici o semnificaţie daca nu este exprin1at sau, şi mai clar, ,.pentru o mare clasă de cazuri de între­ b uin ţa re a cuvântului ,<semnificaţie>> dacă nu pentru toate cazurile întrebuinţării ei această teză se poate explica astfel: semmfi'caţia unui cuvânt constă în utili:.nrea sa înt:r-o lirnb/i"20. De fapt, "practica utilizarii limbii" constă în unnătoarele: "unul pronunţă cuvintele, iar altul acţioneazci în ccnformitate cu aceasta; în îrn-ăţarea limbii, însă, are loc tun1ătoarea desfăşurare: cel ce învaţă denun1eştP obiectele, adică pronunţă cu,·ântul atunci când profesorul arată, de exernplu, piatra. Aci se mai poate petrece şi un exerciţiu mai sin1plu: elevul repetă cuvintele pe care le-a spus profesorul''21. a

\·ieţii"; de

-

-

:�-:

Cn. \V. \1orris, Bt:zczchwzg wzd

Bcd,,utwzg.

Fine Unfer...;lldzung.:>ll der Rdatiortcn

und LVertc11. 1964, în vol. Ch. \V. Morris, Zcidzcn, [.'\iert, a.

!'v1., 197'5,. p. 199.

ocup,:t

cu

or

2o

257).

semnelor",

311).

al

în

semioticii care se �tiinţă. şi filosofie

în ,,context pragmatic'',. şi de raport<:lrea (fr. Von Kutschera, Spmchphrlosoplrie, p. 137)1 înţelegere <1tenţie acţiune<1 altor reguli ale sistemelor de semne: regulile po-agma.rice.

Ibidem, p. 292-293. Este vcrbJ de înţelegereil limbii

an<'llizelor semnific,lţiei l<-1 ,1cest contt�xt ce

eLi

Zeichcn

E. Von �;e-tvigny, Plu/e:-,ophie der 11onna!en Spraclle, Frankfurt a. \1., Suhrk<ur.p, 1974, p. 257. L. \Yiltgen-;tcin, Plulosophzche Unti'r::ouchungen, în Sc/11 �ftcn. l., Frankfurt J. M., Suhrkamp,

19�0, p. 300, 3�0, 2�

acţiumlt'

l'OI1

hrsg. A. Eschbach, Frankfurt

c1S}�ed L:uţ.:;i apliGlţii

ace:-.i context pragn1r1tica riunâne ,,acd

igme,l, aplic�'irile şi

(Jbidt'lll, p. 2�6, 1"

În

A..;tizctrk.

pune în

158


Textul lui "Wi ttgenstein II" (cel al «Cercetărilor filosofice>>) însean1nă astfel o îndepărtare d�� tezele din Tractatus, centrate pe teza "reprezentărilor ontologice'', după care "lumea se ordonează într-o moda li tate detenninată de fapte reale (Tatsachen), care, la rândullor, se compun din lucruri silnp1e (obiecte şi atribute)", tema criticii filosofice" " a lin1bii fiind de a oferi "un tablou fidel al acestei realităţi"22. Dar limba noastră obişnuită nu este construită astfel şi, ca atare, structura ei nu corespunde conexiunii obiective a faptelor", iar sen1nificaţiile ei "nu sunt detern1inate precis şi exact"; Wittgenstein e nevoit astfel să renunţe la ;,idealul ştiinţific de exactitate" şi să introducă teza: "lumea ni se deschide abia în descrierea lingvistică"; ea nu ne este "dată în sine'/, ci numai în interpretări lingvistice"23. " \Vittgenstein schin1.bă astfel total concepţia despre limbă: limba este, înclinte de toate, o activitate ca oricare alta (ce intervine în diferite situaţii şi contexte ale acţionării), este "parte a unei lumi a vieţii". În acest sens şi teoria propusă: <<Sprachspiele>>, după care lilnba se poate înţelege şi anal1za numai pornind de la întrebuinţarea ei în contexte practice detenninate. Puten1 să ne gândim - scria \tVittgenstein la " faptul că întregul curs al întrebuinţării cuvintelor este unul dintre acele jocuri prin care copiii îşi J'nsuşesc limba n1aternă. Voi nun1i aceste jocuri, jocuri de limbaj, iar uneori voi vorbi şi despre o limba primitivă, tot ca de�pre un joc de limbaj ... Voi numi şi ansamblul li1nbii. şi activităţile lingvistice ce se îrnpletesc cu ed tot «joc de limbaj>)24. Sintagma ca atare '.'rea să sublinieze faptul că "vorbirea unei lirnbi este o parte a unei activităţi sau a unei forme de viaţa"25. Semn�ficnţi�i este ,,întrebuinţarea în limbă'' şi priveşte orice cuvânt: logica, şi atat 1nai puţin, filosofia, nu pol trece dincolo de această intrebinţare"2c-. Poate de aceea Russell aprecia că \Vittgenstein a " renunţat la ceea ce talentul său Clvea cel1nai bun , inventâ.nd o doctrină care "face inutilă activitatea filosofică"2i. În acest sens se încadrează, probabil, fonnula lui \Vittgenstein: «Denkt nicht, sondern schau» (nu -

------·------·-·----·----

23

lbu1em

24 L. L:i 2c

w;ttg�nstcin, Op.

ldl'm. p. :�oo.

Cit, p. 292-2.9.1.

p. 342, 345. Russell, I-fi_.;fuile d!!

lden:,

2� B.

mes

id1;e; plzi!o.:;oJ'IIZques. Paris, 1961, p. 269,271.

. 139


" gândi, doar priveşte)2s şi 1deea că "lun1ea vine ca "situaţie" (context de comunicare), iar regula" nu mai depinde de logică, ci de ,,situaţia " actională", e ,,normă pra.gma tică""29. 5. În esenţă deci, Wittgenstein se orienta spre contextul pragmatic, contextul de aplicare a limbii Cu aceasta se depăşeşte înţelegerea abstractă şi îngustă a semanticii realiste a limbii; aceasta nu " maj e "un simplu n1ijloc de descriere , iar semantica îşi relevă un fundal pragmatic"30. Fireşte, identificarea semnifkaţiei cu întrebu­ " inţarea ei în limbă poate ridica numeroase obiecţii, cea d1ntâi constând din faptul ca întrebuinţarea limbii" are loc în ,.acte dP vorbire " " concrete , în interiorizări legate nemijlocit de situaţii detern1inate. Pe aceste temeiuri, cercetările lui Wittgenstein se asociază cu cele " ale teoriei "actelor de vorbire (speech acts). Dar noua orientare a lui vVittgenstein realizează o nouă semnificaţie a preştiinţificului, elibe­ rându-se de inchiderea, specifică "atomismului logic", in ştiinţificitatea luată în sine, în formularea ei logico-maten1atică, puţin aptă de a asimila " specificul limbilor naturale. "Semnificaţia vine "in felul intenţiei n1ele", în modul în care eu mă raportez la "obiecte", ceea ce ar face necesară o reintegrare a analizelor forn1ale şi structurale în fenornenologie''31. l\.·1ai n1ult, semnificaţia angajează actul de a semnifica, fw1cţia. semnificării şi "contextul de semnificabilitate" (o forn1ulă a herme­ neuticii lui W. Dilthey), ceea ce, evident, asociază pragn1aticul şi preştiinţificu] (în unitate cu ştiinţificul) din unghiul de vedere al hermeneuticii. S-a vorbit astfel de "caracterul hermeneutic al reflecţiei " lingvistice a lui Wittgenstein, care se arată, "în distingerea limbii naturale ca bază şi orizont al oricărei înţelegeri a «sensului» şi «sen1nificaţiei>> "; henneneutica «jocurilor de limbaj» in Cercetări " filo:iofice" desfăşoară "cea mai radicală, pană acum, critică a repre­ zentărilor tradiţionale despre «esenţa lin1bii» şi a funcpilor ei; în centrul acestor critid se afla şi teoria tabloului, dezvoltată în «Tractatus>�32. ��<; L. Willgenstein, Op. C1t., p. -48 29

(aforismul 66).

M.K. :V1unilz, Contemporary AnnlytJc Pldosophy, .\:'ev\' York, \1d,1illan Publishing

p. 192,198.

,;oF. \'on Kulschera, Op. Cit., p. 137. il E. Hollcnslcin, Linguistik, St•miJtlk,

Her/1/ent'utik,

PluiJWtnl:'!l'}/ogie, Fr. A. \'1., Suhrkamp, 1976, p. 9, 34. :>2 J. Zimmermann, lYzttgmstt•ins spraclzplzi!o3ophisdz!:' 1975, p. i 01, 103.

160

Plildoyer_, fii.r

Hermeneutlk, Fr.

a. m.,

eine

Co., 1984, struktumfc

V. Klostermann,


Explicarea semnificaţiei prin recursul la ,)ntrebuinţare'1 are consecinţe chiar pentru înţelegerea "triunghi u l u i sen1iotic". Căci Wittgenstein nu critk� "o teorie sau alta a sen1nificaţiei'', ci ,,forma argumentării, care este comună diferitelor poziţii, anuiTte felul cum interoghează despre semnificaţie. Întrucât pun întrebarea - asupra esenţei - (<rCt:") este f'emnifkaţia?»), ele postulează o (<esenţă-mediană purii» între cuvânt şi obiect, propoziţie şi fapt, limbă şi realitatea ce trebuie să o explice; de nsemenea, se î:ntreabă de ce un cuYânt <<desemnează» ceva, o propoziţie «prezintă» ceva, iar limba poate să fie un «tablou,•> al realităţii "33. Rezultă astft•l trf'i r�lporturi: 1: limbă-gândire-realitate, ceea ce duce la "irnagine" (Ahbildung); Il: propoziţie-idee-stare de fapt (Sachlagc>r ceea ce duce la "prezentare'' (Darstcllung); 111: cuvânt­ " conccpt-L)biect, ceea ce duce la "desemnare (Bczt>ichnung). În tradiţia scolastică ar fi urn1ătoarele: gramatică ("modi significandi" sau "voces"); logică (,, mod i intellingendi" sau ' ( "mo d'1 essen d'" "concep .,.L1ones "), ; onto1 og1e 1 sau "res '' ) �4 -- . Aşa cum se vede, "triunghiul" vjne de trei ori, şi tot semiot i c , pe " bază lipsind "relaţia cauzală". Căci "si1nbolul (aici: limba, propoziţia, " cuvântul) dop,r "stă pentru (stands for) referent (�,obiectul referinţei»), relaţia fiirtd o relaţie acceptată", n1arcată_ prin "adevărat "3.;. " În fond, unitatea vorbire-acţiune-gândire, pe fondul unei preetnjnenţe funcţionale (în cunoaştere şi comunicare) a pragmaticii, " ilustraza de fapt numitul "pragmatic turn în gândirea contemporană (realizat în logică, teoria ştiinlei, tern·ia socială, filosofică ş.a.). 6. -Dincolo de unele dificultăţi se1nnalate, triunghiularitatee1 prin care se integrează aici "situaţia setniotică", n1archează relaţiile (şi prezenţa) semioticului în celelalte planuri de bază ale unei "referinţe la lun1e" (lNeltbezug): lingvistic, logic şi gnoseologic. Fireşte, nu ar avea nici un �ens să legărn prin aceasta sernioticul (ca şi serrtnul ca atare) de i1nagine (copie,� reflecte1re, tablou ş.a.). B 14 a

Jdem, p. 109.

Ibidem, Este de

reţinut

În'-'Z1 că Cercetiirile accentueazd latura pragmatică şi funcţio

limbajului (vezi Alexandru Boboc,

2005, p,

112).

Limbaj şi

::;:; C.K Odgt'n, LA. Ricb,:mis, Dil' Rede11tung der Brdcutung (T/ze frankfurt a.\'1., Suhrkamp, 1974,

p,

18,

161

acţionulă

cunnnşt''YI', Bucureşti, Cartea Universit;:nă,

l\1rnnins of !Vft'nniHg),


Ceea ce survine aici se d atorează deschideri i prin pragma tică spre comunicare şi cunoaştere (ma i exact: spre cunoaştere în cad rul con1unicării) . Căci cornunicarea este cel tnai important mod de aplicare al limbi i . Aşa C U lTI spunea vVittgenstem: u « D ie Sprache m us:. fii r sich selbs t sprechen >' (Limba treb uie să se exprime pentru sine) şi, ca turnare, survine pluralul " : << Limba», aceasta înseamnă " limbile'', care sunt «si steme>> "30 . Trimiterea la comunicare este, de fapt, structurală. pragmaticii, prin care rezul tă "variante lingvistice", ca unnare (mai ales) a rela ţt_ilor variate între semnele lingvistice într-o limba particulară. Se aj unge as tfel la purtătorii semnel or, la persoane şi relaţiile lor într-o cornunitate. "Aspectul forn1al al pragn1a ticii" cuprind e, la rândul să u, sin taxa logică şi semantica logică "37. De fap t, pe linia Peirce-:Nlorris, pragtnatica tinde CUI11Va sa devină univ ersGlă . N u pentru a ş terge d iferenţele însa, ci d oar pentru a marc r-1 unita tea celor trei planuri semiotice pe la tura formală. Şi a ceasta nu nun1ai pen tru nevoill' con1unicării (aşa cu m sernnalase Carnap) , ci şi pentru înţelegerea adeva rul ui (în limbajele forn1alizate îndeosebi) . A şa cunl s-a precizat, pu tem co ncepe 5 intaxa, sema n tica şi prag ma tica �i ca "dilnensiuni ale adevărului lingvisti c " ; chi ar în sensul lui ?\1orri s, în pragtnatică, ld fel de bine şi în sern antică şi în sintaxă, este de deosebit nu num.ai "un aspect pur formal de unul d escriptiv­ empiric "_, ci �i felul in care aspec tul formal al pragmaticii circu1nsc.rie "�i sin ta xa logic ă şi seman ti ca l ogică "38. Ca <<şti inţă a cornpor tamentului media t de sen1.ne al on1ul ui >>, senliolica poa te fi Cl)nsi dera tă în esenţă o pragmatică . Fireş te, pr in pozi ţi a s a tn ed iatoare şi finaliza toare în apl icarea d emersului semioti c. Căci "setniotic'-' puto21n şi trebuie " s a în ţelegem şi reg1J lile operaţionale ale si ntaxei l ogi ce şi regulile de sernnific'aţie şi adevăr ale sen1anticii logice G l regh"1. re d eterminat[:\ finalizat a corn p ortamentului un1an"3'1 .

.>1' L. V\' i t tgcnsl c i n , Plu/o;:,Oţ' i! tesrhe Crmn ma ftk, hrsg. Von R Rhees, Fra nkl"u rt A . \-1., Suhrkamp, 1 973, p . 5, 27.

37

K.-O. - \pet

i

nm sfonnatir• ri

\ 1 ., 5uh rk<Hnp, 1. 97?>, p . 1 5 0 . � � Jhidc'll, p. 1 4 1 , 1-!9 . .>9

der Ph ilo�oph ie,

Bd. 1: Spmâtanalytik,

Ihid� · n ; , p. 1 ::;o .

1 62

Scmiot ik, t Jenw•neuttk. Fr. A .


a c e a s ta

se originează nu

ţ;i 1\1 orris, ci şi la care trirnite la con tex tul de con1unicare şi, inevitabil, la comportaJnentul un1an. De aici şi it"'� teracţiunea cu psihologiR (individuala şi s o c i a ;.ă) , cu teori a acţiunii şi, nu în ul tin1ul rând cu fenomenologia (analiza inten­ ţionali lă ţii ) . 7 . Este de pr e ci z a t că această preerr1inenţ�\ nu s e poa te u niversal i z a : se poate vorbi de aspecte pragmatice uni versale, chiar de "p aradign1a pragmati că',., dar nu-i d e dori !: u n reducţionism (ca fo nnă de pragma tism) . Căci esenţială este uni ta tea celor trei d i m e n s i u ni în sen1iotică, în care f uncţia-�en1n se caracterizează, în primul rând, prin semni fica ţie şi in terpretare, cond iţii ale reali ză ri i discursul u i , al punerii în formă a acestu ia pentru irnpactul în acţiune şi comun icare . Chiar teo ria actel or d e limbe1j '' işi aşează dimensiunea " semni ficării şi sernni ficaţiei, a in tenţiei de semnificare într-un orizont con1unicaţional: folosind te rm ino logi a ,,logicienilor neo p ozi tiviş ti", se poate spun e: teoria saussuriană sus ţine că este în acelaşi timp l e g iti m şi indispensabil să deosebitn relaţia semantică , exis tentă între u n enun ţ şi sensul său, şi \· a l oar e a pragmatică, conferita enunţului la enunţare"4u. Searle însuşi scria : " o teorie a limb ajului face parte dintr-o teorie a acţi uni i; aceasta pur şi simp1u p en tr u că a vorbi este o forrnă a con-t p ortaTnentului cârmuit de regulî"4 1 . ,,Cc)lnportamen tul " în cauză este unul "intenţional ", termen studiat de Searle şi mai târziu : "Inten ţionalita tea es te c.cea trăsă tură pe care anun1ite stări mentale şi procese o au (în sensul special al acestor cu vinte) cu privire la, sau despre, sa u de, sau care rcprczin tii anumi te e n ti tăţi şi stari de lucruri "'12. Adevăratul iniţiator al te o r iei ac telor de lin1baj" a fost J.L. " Aus ti n, reprezen tant al aşa-nun1itei " O rd in a ry Langu a ge Philosophy ", care " a dezvolta t prin1nl o te or i e sistematică privind răsp unsul la întrebarea : <<ce se poate face cu cuvintele», în limbaj ul său sp e cific întrebarea lu ând în totd eauna forma : «Ho\v to do things \V ith vvords?» c u111 se fac fap te cu aj utoru l cuvintel or? "-l3 Şi

doar

la

Peirce

" \Vit tgens tein II'', la conceptul "sem nificaţie-în treb u inţare " ,

. . .

-

Jntroductzou, în : J. Searle, Les ades de langa�c, Pa ris, Herman, 1 g72, p . 1 O. �: ]. S("arle, Op. C1t., p . 5 3 . � 2 J . Sea rle, ln tenticlnal l h! m1d {t:; Place in Nature, în: DiLTlec t;ca, V o l . 3 8 , F <1 s c . 2 ·· 3 (1 98-t), p . 8 7 ..;·, E. von Sa vigny, Ore Phiiosopliit' da nor mafert Sprache, F r. A . M . , Su h rkamp, l Y74, p. 1 2 7. �o O. DucnJt,

163

.


IJup�i Aus tin, "orice discurs asupra utilizării de c uvinte este inexact şi prea nesis tema tic "; problen1a precisă ar fi cea delimitată "la întreb area: ce poate f ace un om cu o exprimare par ticulară ? " , ceea ce conduce la încheierea: "Ceea ce este exprimarea în tr-un caz izol a t,

de împrej urări"44 . În esen ţă, cu aj utorul exprimărilor " lingvis ti ce putem să efectuărn cele mai diferite fel uri de acţiuni"; " asemenea "exp ri mări sunt acţiuni sau "acte locuţionare", iar întrucâ t "în " fiecare spunere efectu ă m totdeauna şi "nespusul", o astfel de acţiune e dep inde

n umi tă ,,act illoc uţionar"4S . A u s tin deosebeşte as tfel semnificaţia (în sen s seman tic) de "rolul illocuţion ar al unui ac t de vorbire " . Teoria actelor de vorbire este astfel cumv a op usul teoriei ultime

a

lui Wit tgenstein: formulei după_ care

" util iza rea îi d ă expresiei" semnificaţie, Austin îi opune teza : se poa te stabili

semnificaţia

unei

uti1 izări

întreb u i nţa tă: "Numesc «ac tul de cuvânt u lui) execu tarea unui studi ul

enu nţurilor:

studiul

a

fără

fi e

clar

cum

este

ea

spune ceva» (în sensul deplin al

act locuţio nar şi, în ace s t contex t, numesc ac telor loc u ţionare

sau

al elem entelor

cc)lnplete ale d iscursului // ; dar "putetn sp une că efec tu area unui act

loc uţiona r este şi ea ipso efectuarea unui act ilJ ocuţion :1 r '.. , pentr u

a

cărui

d e terminare treb uie să ştin1 "în ce mod foJ osj1n acte le 1 ocuţj onare '146 .

8.

În ce priveşte această teor i e

a

" actelor de lin1b aj ''

(sp eech acts),

trebuie spus că, în şi 1nai mare măs ură decât "Wit tgenstein II " (etapa "

j ocurilor de li n1baj "), ea

a

angaj at un "p ragmd tic turn " .

P e scurt, teza principală este unnă toarea: sen1 nifi caţia u n u i "act " de vorb ire este func ţi a sa; ca şi funcţia oricărei ex prim ări lingvistice, ea se b azează pe conv enţii lingvis tice, care, în tru cât se raportează la 1nodal ităţi d e acţiune, nu la acţi uni singulare, devin reguli generale. Într-o doctrină d espre cele-ce-nu-sunt-la-locul-lor", Au�� tin stabileştE " un număr de reguli care, dacă sunt încălcate, 11ros tirea noa stră făptui tivă va fi (in tr- un fel sau altul ) nefericită"-17•

-'�

Jch-·m, p . 1 27, 1 29 .

.;:; \V. Stegmiil lt-'r, tir!llptstrăl/1 l l l l,'{CI1 der (�egcmva rtsphilusoplzie, Bd . Il, n. Kroncr

.;r,

J . L.

1 972, -'7

Verlag,

1 979, p. 65 .

A u s tin, Z u r Thc>orze dt'r S; Jmclze (How to Du Thing-; ruith

p.

1 1 4.

ldc m, p.

34. 164

Words),

Aufl.,

Stu ttgart

Stuttga. rt, Recla. m J U n .


Tennenul "faptui ti\' " v ine de la "d înfăp tui", verb firesc p e lâ.ngă sub stantivul "acţiune"; "el ne ara tă că producerea unei rostiri înseamnă înfăp tuirea unei acţiuni şi nu este concepută în mod nonnal drept simplă zicere a ceva"-l8. Noutatea ar consti tui-o aici următoarele: "cu ajutorul rostirilor lingvistice noi Î11deplinim diferi lele feluri de acţiuni"; orice rostire lingvis tică este şi o acţiune (în formularea lui Austin: un act locuţionar) , dar Jimba tnnnnă prezintă şi "nespusul" (adică: un ac t illocu ţionar)-}9.

În tru cât textul lui Austin nu-i deloc clar, ci. evine absolut necesară folosirea precizărilor elin excegeza de circul a ţie. "Actul << locuţionar» este as tfel cunoscut, el este în n1 od clar ceea ce a spus vorbitorul; actul «illocuţ·: onan' n u este cu aceasta clar, întrucât nu este clar dacă ros tire.:1 îndeplineşte rolul unei propuneri, unei chemări, unei dispoziţii, unui averti srnen t'':1 ; . Teori a ,: actelor de limbaj " ridică problem a depend enţei seJnni­ fic aţi ei nu de simpla u tilizare în limbă, ci de contextul ac ţional al rostirii, de fap tul rostirii, acea sta din urmă nefiind simpl ă spunere, zicere, enunţare a ceva . În alţi tenneni, limi tel e nu n1unai ale spu sei, ci şi i.:;. le nespusei probletnă ce ţine de s tudiul comunicării urnane pe fondul ac ţiunii şi al co1np ortamentufui. Aceasta ar putea necesita un s tudiu d i n u n ghiul de vedere al l ogicii ac ţiunii şi al teoriei acţiunii , da r, cred em, şi un studiu on tologic, pentr u a înţel ege nu ntnnai funcţionarea regulilor şi conven ţj ilor, ci şi tem<?iul lor. Al tfel spus, problematica pusă aici comp ortă tra tare ling\·istică, logică şi fil osofică fn acelaşi timp, ceea ce înseamnă iminenta filosofiei limbajului, n1enită să clarifice finalităţile semi o ticii nu numai prin pra gma tic şi acţional, ci şi prin studiul laturii nespu�e" , care ar veni ca " o "sen1 io tică a tăcerii" (semni ficativă altfel rl.ecâ t prin expresi e ) . În alţi tenneni, prin filosofia limbajului se realizează "rapo rtarea la ceea ce sw1 tem noi, ca fiinţă generică '' "i l ; după cum, într-o transformare sern1uhcă ea trilnite la Peirce şi la conseci nţele teore ti ca-me todologice ---- -------

�:� �9

ld<'m, p. l L O .

\V . S�eg rn u l l er, Op. C i t . , p. 6lJ.

�o E .

von

Scr.r i gny, ].L

Austin, în : C ; rmdproblt>n:e drr grc.s:�l' !l Phi/o;:;oplm!, hr�g.

Pl-ulos,1pi11f der Gcgt.>n iL'Mt III, Gott i n ger.,

•:

j.

'h:ndenhoeck t ! nd

Simon , Sprr:c'hplli/(lsoph i<' .. Freibu rg \'1 iinchen , A l ber, 1 9 8 1 , p. �4.

165

\'on J . S p t•ck,

Rupre cht, 1 9 75, p. 209.


ale " tri d i mensionali tăţii'' rel a ţi e i de s e mn e.

I\tfai 1nult, fil osofia limba­ se mnific aţi a limbii pentru omul ca

jului es te "ştiinţa care cercetează

om " . Prin această c aracteristică ea se deosebeşte d e o "in terogare neexisten ţială neexamina tă critic "52 .

luăm în considerare şi presta ţiile limbii în rap orta re a la om, atunci suntem înd rep taţi spre tridimensiunea antrop ologică . D u p ă toa te aceste considera ţii pare iminentă tratarea interdisciplinară. C ăc i înţele gerea ese nţei şi funcţiilor limbii a n g aj e a ză , intre a l tele, chiar Dacă

n1e tafizica, p oez i a şi destinul.

52

A. K�ller, Sprachphilosophze, frei burg .\1-tinchen, Alber, 1 9 79, p. 1 3 .

166


ANEXĂ *

* Tex tele

ce

urmea ză

\'or

să constituie un

concepţiile trata te în acest

vol u m

.

mij loc

de su sţinere

şi de

\1enţi onăm că fieco re text

.

provine ŞJ cu numele traducătoru l u i în

limba

e

expl i ci tare

pre\'ă / u l

c1

a

c5 torva din tre

s u rsu ele lu care

română . Tex tul lui H . Rickert este men it să

clc1rifi c e două conce p te-cheie alt• gânclirii contem p cwa n€': sen s r t / şi �Yiloarm.

1 67


HEINRICH RICKERT: Obi ectul cu noaşte l'ii: S ens şi valoare

[p.

229 J Dar a tunci cum treb uie să d eterminărn

despre c o nc ep t ul de subordona

cev1.1 .

(l\lich t--Etwas)

*

sensul ?

Ştitn

deja

existent că e l n u este s ingu r ul cărui a î i pute 1n

AJături de el stă, în afara concep tului de "n on-cev a"

.

s a u de nim i c, ca a l d oilea concep t c u p r inz ă tor al non­

exis tând ului Uvicht-Existierenden), anu rne

acela

al v a lorii . Avem nevoie

[230] to t a tâ t de p u ţin form a ţiuni C (l t e nu exis tă, dar potrivită pentru ele e ste aceea că au

de acest cu·v ânt, care desemnează un conce p t defin ibll c a şi cel al existentului pent r u sunt totuşi "ceva " . Expresia cea mai

valabilita te . De aceea, pentru o pr i v i re într--adevăr cu p rinzătoare este nec e sar ă pe lflngă o on tologie, şi o şti in ţii a valo rii sa u a valabilitiiţii. Dar pe ,

calea "obiec tivă "

nu

presup unem că sensul adevărat, care fiinţe (Sein), p o a te fi înţeles d oar ca valoare

v rem sif.

si tuează dea s up ra întregii

se cu

valabili tate, ci că tocmai acest lucru este de dovedi t. Numai astfel evi tă m neaj unsu l n1e tod ei subiective şi al unui

ln

petitia princip ii

al acesteia .

ac � s t scop, caută1n tm critPriu, ca re Srl d ecid ă , i n d epe n d e n t d e

consideraţiile

de p ână

acum,

dacă

ceva

aparţine

existentului

sau

aparţine v alorii. Acest criteriu îl pu tem dobândi cu aj u tor u l nega ţiei. Se poa te preciza că nega ţia c u pla tă cu un concept existen ţial are un singur

în ţeles, iar recun oaş te

c upla tă cu un concep t valoric are

do uă

înţelesuri. Vom

deci, d up ă num ărul s e nsuri l o r p e care le obţinetn prin negare, dacă ne aflăm în faţa unui concep t existen ţial sau a unuia valoric . Prin "negaţie" înţelegem ac el aş i lucru ca şi atunci când spunem:

afinnării: lu i ,,ceva " i tr e ce n1 p estt' o anal iză mai

" o judeca tă negativă ", a dic ă ea este negarea opusă se

refu::ii prin negaţie un

"predi c a t " . Putem să

p r of u nd ă, d eoarece chiar dacă următoarele considera ţi i asupra ne gaţiei

nu

sunt

c o1n pl e te, ele sunt to tuşi suficiente pentru a �ervi scopul ui

nos tru. • H . Rickert, Der Gcgenstmzd der Frkcmz t12is.

5.

Aufl., J .C. B. Mohr, Tl.i.bin gen,

L::znfrihrung in

Tra d ucere dE' Ah-.'xandru Boboc, în:

comentc1te

de Alex:1ndru

die Transzcndl 'ntnlphilosophic, 4.

1 92 1 , p. 229-238: S in n und l"lert.

Filosofia

und

confcmpo mnă. Texte a lese, b·aciuse şi

Boboc şi Ioan N . Roşcc1, Bucureşti, Edi turR GRramon d, 1995, p. 73-94.

1 69


:\f ega re a e x i s ten tului , sau mai precis

a unui ce v a

c are există, are

ca singu r rezultat, al unei ne gaţii simple, non-ceva-ul, s2nt nim icul (das Nich ts) . Di m p o tr iv ă , negarea unei valori valabile poate înse mna nimicul, d ar poa te însemna şi un ceva, şi anume valoarea negativă sau nevalabilul (das Ungiiltigc) . Şi aşa cun1 v a l oa rea dev ine o poruncri sau un impera ti v , d a c ă o raportăm la u n eu care o r e cun o a ş te , tot aşa ·v al o area n e g a t i v ă

in terdicţie p e nt ru actnl de J. ti tudine al sub iec tulu i . l)eci: concep tul de v a lo are are o setr.nificaţie restrânsă şi una mai la rgă . Nun1ai v a loar e a în sens re s tr â n s este op us ă valorii negative, şi o d e s e mn ăn1 , deci, ca valoare pozi tivn, care poate de\' eni un in1p erativ. devine o

Amân d ouă însă - v aloarea negativă şi v a l o a rea pozi tivă v a l o r ii în sensul ei larg, care

a pa r ţi n

sferei

nu stă în opoziţie cu nevaloarea ( Unwcrt), ci

vizea ză n um a i opoz i tia fată de existentă. Concep tele existentiale, atunci ' 1

când.

'

1

su n t concep te existen ţi a le propriu-zise şi nu concepte valor ice

a scunse, nu a u

nici o d a tă un sens res trân s şi unul larg de felul acesta.

Deosebirea d intre ceea ce există şi valoarea în genere d e vine clară p rin

fap tul că p u tem vorb i d oar despre o negare a

exis tenţei, despre n i mic ,

dar nic i od a t a despre o "existenţă ne g ativă " , care sii se opu nă unei "exi sten te p o z iti ve " , [23 1 ] în ti m p ce l a val oare obţinem into tdeauna atâ t o

n e g a re

a

val orii în general,

ni n1 i c ul, ne-val oarea , cât şi

valoarea

n e g ati v a .

N-avem v o i e însă să ne lăsăm înşelaţi de lim bâ, care aici, ca aproape în toate privinţele, este inconsecventă. Confi g ur aţii "

n u1n e r e negative" sau

"

cu

ca

m ă ri m i negative" nu aparţin sferei n o a s tre de

di scuţie, d eo a rec e cuvântul "negaţie " treb uie confundat

( Gcbilde)

are aici cu t o tu l a lt înţeles, care nu

negarea1 . N um e r e le nega tiYe s un t tot atât de p u ţin

n u rn ere nega te, cutn "electri citatea ne g a tiv ă " este elec tri ci tate nega tă . Di n1potrivă , val oarea nega ti vă este valoarea negată şi t o tu ş i răm âne

cev a: ne -v a l o e1 r e ( Lln wert), care transformă ob iec tele l a care e apl ica tă în rătl . Î nţelegem în fel u l unnător: v aloare şi ne-va loare sau va l oa r e

pozi ti v ă şi Yaloare nega tivă forn1ează o pereche o·pu să, care este subord onată concep tul ui de valoare în sensul l u i larg. C on ce p tel e exi stenţiale n u pot forn1a nici o d a t ă perechi opuse de felul acesta. . · Pen t r u orien t a re

lh'.';:;(âi-'t'/1 o

cu

pri v i re la J ceosta poJ le st>rvi

c.. ; râsstJl i11 d.re

mce p l u l d{' m d r i mi

Weft <1.'1'1Sheit

nega ti v e).

��rierea

lui

eim:ufii l t ren (Incercare 1 70

Kant,

de

a

Vf'r.-.uL h , de11

introduce

B�·gr�ff d.er

în fi ll) S ofie


Existentul nu se lasă desptn· ţit 'in existent poziti \' şi negativ. Astfel, decizia d ac ă un concep t d evine prin negare d oar nimic (Nichts) sau şi un "ceva nega tiv�' es te deja un criteriu sigur pentru a ş t1 d acă avem d e a face cu un termen exis tenţia l sau cu unul va loric şi, deci, dacă acesta este de tratat în termeni filosofico-ontol ogici sau filosofico-valorici . S-a rid icat ob i ecţi a c a până şi concepte existenţiale propriu-zise (chiar şi conceptul de fiin ţă ) prezintă această dublă opoziţie2 . A ş a e s te cazut de exemplu, la toate seriile d e calităţi percep tibile în acelaşi fel ale sitnţuri lor noa stre. N egarea căld urii poate fi atât lipsa perceperii tempera turii (deci, nirrtic ul acestei cl ase de reali tăţi en1pirice), cât şj o anun1i tă ten1p era tură scăzută (deci, un ceva negativ), aşa cum şi folosirea vorbirii substituie, aici ca şi în numeroase cazuri asen1ănătoare, opoziţi ei contrare pe cea con trad ic torie. În aceeaşi măsură în care recel e şi caid u1 sunt concepte existenţiale, şi criteriu l nostru de a d e oseb i concepte existenţiale şi valorice este insu ficient. Pe de al tă pa rte, nu vede1n în ce ar c on s t a diferenţa dintre adevărul nega t şi fals, şi de a cee a ne îndoin1 de fa p tu l că şi conceptul de ad evăr, în1preună cu negaţi a lui, ar admite o opoziţie dublă. E x i s t ă to t atât de puţin un ad e v ăr negativ c u tn exi s tă şi o existenţă negativă . Şi pri n aceasta s-ar dovedi incapacitate a eri teri ului nostru de d eosebire d i ntre conceptele exis tenţiale Şi ce] e v alorice. [232] A c este obiecţii sunt i nsuficient d e convin gă toare, cu atât mai mult cu cât ele nu ating de fap t obiectul analizei noastre, pentru că se bazează pe o în trebuinţare a vorbirii care foloseşte cuvântul nnegaţie" într-un sens c ar e, aşa cum atn semna la t la " m ări m i negative", nu coincide cu negarea. Dacă preci zăm că: în ceea ce priveş te cri teriul nos tru , ne referim n u ma i la nega ţie, şi nu, ca la opoziţia "contrară", la o c o m p l et a r e a negatului total independentă d e negare printr-o altă determina re pozitiv ă.� atunci negarea cald ului nu es te decât "lipsa perceperii tempera turii", şi nic i od at ă "un anumit grad de rece", t o t aşa cum nici negarea htn1inii nu este un anun1it grad de întuneric . O anulare realli nu este ne gare log i ct'i . Acea stă veche con fuzie n1e tafizică nu mai are nevoie de explica ţii. Putem de altfel con sidera la fel de bine �i 2

Vidi: Fri.scheisl'n-Kohl er,

! n tel igibil ce

il re

Wt'ist·nsdwft

u n d Wirklu.h!c,·it, 1 9 1 2, p. ·1 22 şi

u rm .

Nu-mi este

în \'edere Fri schl'lSen-Kl)hler, atunci cand spum' ca c1 nc1 l iZcll' teord ico­

gno�L'Ologicl' desfu ş ur ,1 t e de min e

s-< H

lega numai de ce rce t,1n:'a sen1nific,J ţi il o r Cll\'inte>lor.

1 71


"pozi tiv '', iar c a l d ul ca " nega tivuY' recel u i , întunericul ca pozi tiv, iar l u m i n a ca în tu n e ri c "negativ " . A1nândouă a c e s te mod u ri d e a l e opune sunt însă l a fel d e neîndrep tăţite, deoarece cald ş i rece sau lumj nă şi întuneric, fiind concepte existen ţi ale/ nu s unt în raport de pozitiv şi nega tiv, cutn es te cazul tuturor c on c e p te l o r valorice, care au înto tdea una o val oare pozitivă şi una nega tivă, ca d e exemplu: bine şi rău, frumos şi urâ t, p l ă cut şi neplăcut. adevărc1 t şi fals e tc . . . . Consideram recele c a fiind ,,negativ" şi d a torită fa p t u l u i c ă ne gflndin1 la ten1pera turile care sunt pe scara termOITtetrului "sub zero " ; dar atunci se ridică întrebarea : ce terrnou1etru ale gem pentru a hotărî care ternperatură e poziti vă şi care e ne gaiivă. Fahrenhei t ne-ar c ond u c e la alte rezul tc1 te d ec â t Celsiu s. Dar ce l e gă tur ă există intre aceste concep t e ş i problerna noa stril ? ?\: u n1ai mult d ecât nunl erelP nega ti ve, deci ni ci una. Abb c dnu căld ura este legată de concep tul de bine, de c i capătă val oare, p uten1 consid era lipsa ei ca un ,,ceva nega tiv " , deci ca un rău. Pe de a l tă parte, presup unerea că aşa cum nu există e x i ste n ţă nega ti \"ă nu L�xis tă nici " ad evăr nega tiv" este falsii. � ega ţia a devărului inseCJ.nl nă n1ult mai mul t, pentru c�t adevărul vizează i n to tde au n 1:1 o v � loare care u.re, ca toa te 'v'alorile, două inţelesuri, a dică red ă sau nimicui te\_)fe lic, absenţa atât a a d evăru lui cat şi a fals ului (cutn, de exemp l u, o piatră nu e nici adevara tă, ni ci fa lsc1 ) s a u redă va loa rea teorc ticâ n e8 a t i-ct�, adeYarul negativ denumit neadevă rul s a u fabul,. şi nu es te, bineînţeles, indiferent fa p tul că �i concep t ul acestei \· alori negative se poa te exprirna şi prin c u v â n tu l "fal sul", că unuia îi l ipseşte silc:-1ba "non" sau "n e " . I)ar, as tfel de expresii ne ara tă că aici este vorba de ma i m u l t decât un sin1plu [233] ni1nic . Şi totuşi, fal sul , ca a d e v ă r nega tiv, rămtn1 c o v a l o a re nega tivă sau ceva care nt: treb uie să. fie, aşa d upă cum urâ tul înseam nă, în d omeniul v alo ri c al es te ti c i i .. non- v aloare, de ş i nici aici n u e p rezen tă nega ţia pe plan lingvis tic . Astfel , obiecţiile me n ţi o n ate n u pot d ecâ t sâ confirme justeţea a fi r n1aţi i l or noastre şi o p e r a ti v it a te a cri teriului nos tr u . Dacă nu ne lăsăm 'inşela. ţi d e vorb ire , ca sa vedem nega ţia şi acolo unde ea nu există (ca la rece ) , şi dacă, d impotrivă, recun<'aştem negaţia ş i acolo unde ea n u e ex p rima ta pe planul li mbii (ca la fa l s), at u n c i nu ne \·orn îndoi de faptul că negd. ţia ne ofera un cri te ri u de decizie între co nc e p te exis tenţi ale şi concepte val orice: negarea e x i s ten ţei dă doar nimi cul , negarea v alorii recele ca

1 72


poate însemna întotdeauna şi valoare negativă sau ne-valoare ( Unwert) şi, în funcţie de aceasta, orice itnperativ poate fi în1pă rţH în p orunca şi interdicţie. Pe scurt, concep tele existenţiale nu prezintă opoziţia pozitiv­ negativ, opoziţi e adn1isă, ba chiar ceru tă de toate concep tele valorice. Î nainte d e a ap lica aces t criteriu la concep tul de se n s , dorim să mai ară tăn1, prin exemple, cum prin negarea unui ceva ob ţinem nu numai anul area lui logică sau nimicul, ci un concep t care reprezintă latura negativă a unei perechi de concepte valorice . Pentru aceasta vom alege, în n1od inten�i onat, concep te din a căror desem nare nu rezultă dadi e vorba de concepte va l orice sau de concepte existenţiale. De exemplu, cuvântul " uman " are două semnificaţii. Poate dese1nn a un concep t existenţial, şi atunci concep tul d e ne-uman este lipsit de conţinu t este nin1ic. Poa te fi însă şi un concept valoric, şi acest fapt ne apare clar dacă formăm prin negare perechea "unlan-inuman" . În acest caz, "inu1nanul" es te concep tul cu valoare negativă; " neomul " este ceea ce n u trebuie să fie, iar " un1anuln es te un predica t valoric pozi tiv, astfel încât "otn " devine un ideal, Lm model ( Vorbild) către c are trebuie să aspirăm. În ace�t sens vorbin1 despre 11CU adevăra t uman,., şi ne referim în to tdea una la un concept val oric, nu la unul existenţial. Deosebit de instructiv es te înţelesul d ub l u al cu vântu] ui "naturăn. Putem spune că expresia poate fi înţeleasă numai în afara oricărei valori sau non-valori. De exemplu, în expresia " ş tiinţele naturii'',. cuvântul una turăn semnifică ceva indiferen t l a v aloare. Ar fi chiar de dorit d acă în v orbirea şti inţifică n-atn înţelege pri n na tură decâ t un concep t exi stenţial pur, a cârui simplă negare, non-natu ra, să redea o negare logică lipsi tă de conţinut, adică nimicul. Dar v orbim [234] şi despre " non-na tură", referind u-ne la o valoare negativă, sau un rău, spre d eosebire de care "natura" nu tnai însearnnă decât bi nele, având valoarea pozi ti vă corespunzătoare. //1\:a tural " , însearnnă în aceste cond iţii ceva valoros. Unele idei ale filosofiei naturaliste se bazează pe confuzia sisternatica a celor două concepte despre na tură. )'Jenaturalul'' in înţelesul valoric al cu\·ântului poa te rămâne na turalul la înţele�ul existenţial, chiar trebuie să fie ,,natural/!, dacă considerătn, prectnn naturalismul, că totul este natură . Chiar şi aceas tă desp ărţire simplă subn1inează terenul oricărei doctrine "na turalist-ştiinţifice " a valorii; căci dacă înţelegetn conceptul de natură aşa c u n1 o fac ş tiinţele na turii, 1 73


ca ind i fe rentă l a vctloare, at Uil c i este ne l o gi c să v o rb i n1 despre ,,valori şi s ă d eza.probănl r:nen a turalul " .

na ttl rale"

N n n e rărnâne d e c â t s ă ară tam c ă a tât on1 u l c â t ) i na tura sunt concep te a tf.l t exis tenţi ale

cât

n a tura l-nena tural,

ne ga ţia nu este d oar anulare

însean1n ă

unde

�i vnlorice , şi ca pozi ţii ca uma n-inuman , şi nimic, ci

pot fi perechi valorice. As tfel se p ăstrează şi aici

ceva,

folosi în tr- u n n1od as emănă to r în totdt:>auna când ne avem de-a face cu un c onc ep t valoric sau cu unu l

critenu l , şi îl putem înd oim

d aca

exis tenţial. Pen tru a fi exha Lts ti vi, şi p entru a preveni orice

în ca d rul

ren1c.Hcam că, până a cun 1, 1n ai ales

obi ec ţie, mai

re fl ec ţi i l o r

apar ţinând

fil osofiei reli giei, chi a r conceptul de e xi s ten ţă el putut f i consi d erat ca un

concep t al b i n ehn , ata şând u-i d eci o v al o a re. Dar şi a c ea sta do\' edeşte celor spuse '-1 ici: căci

n. d evăru1

exis tenţialul ui

ex i s t e n t

sau

i'n

mo rrH�n t ul în care i se a taşează

slne o valoc:ue pozi ti vă , trebuie să vedem în non­

în n i nz ic răul corespunză tor, deci sa-i d ă m

nega tiv ă . Aceas ta pentru

Invers�

în

se

înt�mplă în cazul

pesin1işti,

care

îi

în

c a re se

preferă

o valoare

justlji.câ existe nţa

exi sten ţei

l u mi i

.

non--existenţa,

existPn tul d evine cev a nega tiv, în timp ce "nimic ul " este c o nsi dera t

se o p u ne nimicului, CCI1a-ut nceastă l ume greoaie", împo triva c ăreia e l l up tă în mod_ consec ven t. În cazul ac e s ta , nu ma i exis tă d eloc c o nc ep t e ind iferente la "binele supretn " , ca d e exem p lu, Mefisto :

"

c ee a ce

valoare, adică n u rnai exi stenţiale, ci to tul se impo rte în bine şi rău , şi d eci

în

valori

pnzi ti\'e şi \· a lori ne gative sau în p o run c i şi interdicţi i . Totuşi,

această si tuo ţie nu schin1bă cu nimic faptul că şi. con ceptele e x i ste n tului şi

cele ale \7al orii se p o t d e oseb i prin c r i ter iul tr ansforn1a

Irnportant

toa. te

conceptele

es te doar

v a lo ri c e nu-l

enunţa t. Dr e ptu l

vo1n

discuta

aici

de a

[235] .

că, atunci când v rem să fo rn:. ă n1 concep te numai în afara opoziţiei pozi tiv-negativ, în timp ce

prin exis tenţial, le gâ ndim

toa te valorile se p o t d espă rţi în val ori p o z i ti v e eşi \'al ori negab \'e ca re, în rc1portul lor cu s ub iec tele c a re iau o a ti tud i n e , se tran sformă în p orunci sau

i n terd icţii.

D c1 c ă a p licăn1, in sfârşi t, a c e s t rezul ta t la conce p tul de sens, care e l eg a t de o poz i ţie te o re ti c diferită, e sim plu să decidem în ce sferă îl

în cad ran1 .

iJjan1 de

Ne g aţia lu i

sens

sau

are ca rezulta t nu doar anul a rea l u i lo g ică! deci

inrltfcrenţil la st!ns,

în

nim icul teoreti c , ci şi conceptul unui 1 74


sau contra-sensului (VVidersin n), că ruia să i se opună apl)i concep tul d e sens pozitiv. Cuvântul sens are, deci, aşa cutn tre b uie înţeles acest cuvânt d acă numi·m şi conţi nutu l "obiectiv " al judecăţii "sensul judecăţii", un înţeles res trâns şi unul larg, aşa cum îl are cuvântul valoare. Subordonată s en s ul u i este perechea: sens şi non-sens, coordonată expresiilor na turii şi non-naturii,. u ma n şi in u m an şi care, ca şi acestea, nu poate fi d ecât o pereche valoricâ. În înţelesul său larg, sensul cuprinde în ega l ă rrtă sură atât sensul pozi tiv, cât �i pe cel nega tiv, aşa c um fiecare valoare cuprind e atâ t v aloarea nega tivă cât şi pe cea pozitivă. În înţelesul său restrâns, ca sens poziti v, sensu l es te în opoziţie cu sensul negativ sa u non-sensul, cun1 fiecare \' aloare p ozitiva es te opusă valorii ne ga tive. Nu puterr1 accepta ternlinoJ ogia care înţelege prin non-sens ( Unsinn) ind iferenţa la sens, şi consid eră d oar anti-sensul ( Vvidersinn) ca opus sensul ui . Ea poa te Si:l asc und ă tocmai carac terul valoric pe care îl are orice sens. De aceea, nu ni se p are necesar să insis tD rn în acest context asupra diferen ţei dintre non -sens şi anti­ sens . Ajunge penlru noi fap tul că an1 ân doua d esernn ează o nevaloare teore tică. Astfel, creden1 că am clarifica t carac terul valoric al sensului judecăţii teoretice. Cu sensul în accepţiune rnai J a rgă a cuvântu lui , cu ace] i ndiferent' fa ţă d e sens în general, nu ne v otn ocupa. A tragern ate�ţia d oar asupra fap tului că, în domeniul teoretic, nici el nu se leagă de c u vântul izolat. Cuvântul luat în sine are w1 "înţeles"; atunci când nu rep rezintă o propoziţie, el este ind i ferent faţă de sens şi de aceea este şi în a fara non-sensului şi a anti -sensului. Sensul teoretic se ap lică d oar la prop ozi ţie, care sau este valoare pozitivă şi sens, s a u e�te valoare negativa şi sens,. d ar nu sens ca a tare, ci non-sens, anti-sens. Când a fi nnă1n: cuvin tele ,Jier de lemn" constituie un non-sens, adică te oreti c opus valorii, afirmaţia n1ea es te valabilă numai d acă aceste cuvinte stu"L t echivalente logice ale propoziţiei "fierul este d e lemn'', şi exprinlă deci o j udecată. Sensu l obiec tiv legat d e o afirmaţie adevărat;:l este intotdeauna sens tt:oretic poz itiv şi deci zxzloa re teoreticil pozitivl'f. [236] De aceea, sensul adevă rat, care este independent sau transce n d ent ac tului judecăţii, trebuie considera t întotdeauna dre p t configura ţie valorică cu va l abil ita te transcend entă sau, pe scurt, va loare transcendentă. Astfel, ceea ce 1 a o analiză transcend ental-psihologică părea o ipoteză tacită, nu sens

negativ, al non-sensu l ui absol ut

1 75


a fos t doar reliefa t, ci şi explicitat. Conţinutul neadcvnrat, obiectiv al

jude căţii nu poa te fi înţeles valabilităţii tra n scen den te.

decât ca

o configuraţie

teoretică- valoricli

a

Valoarea aces tei concluzii va deveni clară atunci câ nd ne vom_ că a\renl de-a face, ca în to td e a u na în filos ofia transcenden t�J lă, ia răşi cu o problcmii de formă, şi că, deci, vorbin-L numai despre fo nna sensului teoreti c pozitiv. Forma sa cea 1nai generală coincide cu mo111en tul valoric inclus în orice sens pozi tiv, sau e�te cea mai generală configuraţie v alorică; ca un conţinut valoric� aceasta este ind ependentă d e ac tul judecăţii: dacă o propozj ţie este adevărată, atunci şi conţinutul său obiec tiv trebuie să aibă forma unui sens teo r e tic pozitiv. În conti nuare, ana liza ar trebui înd repta tă spre a cunoaşte ce forme anume să îmbrace sens ul teoretic pentru a devenj sens pozitiv. Aceste forn1.e trebuie să fie înţel ese ca valori consti tuti v e ale c o ncep t u l u i de sens pozi ti\'. Din aceasta se naşte gândul unei ştiinţe căreia sa-i revină sarcina de a reprezenta sistemic forn1ele valorice a]e sens ului judecăţii transcen den te, şi care s-ar putea rnişca exc l.usiv în tr un d o m en i u al v a l orilor teore tice transcend ente, fă ră să n1ai ia în seamă cunoaş terea reală. Această ştiinţă n-ar mai m eri ta nurnele de 11 teorie a cunoaşterii " şi vorrl prefera te1·m enul de "logica pură'' . Sarcina ei ar fi să arate c a re valori su n t vala bil e ca ipoteze, a nume : îr. tai ale sensului teore tic pozi tiv, general, şi apoi ale sensului p oziti v p a r ti cula r care se menţine la prop oziţii ad evărate diferite din p unct de vedere forrnal. Ea ar fi o şti inţă c,1 re s-ar ocupa în excl usivi ta te de ceea ce nu exis tii. Nu ar ,1 vea nirnic în cornun nici cu fi inţa fizică, nici cu cea p s ihi c ă , nic i cu un exi"tent r eal sau id eal, nici cu o realita te sensibHă sau su p rasensibilă , ci s-ar ocupa d oar de sensul inexistent al prop ozi ţiilor despre obiecte sau d e forn1elP care, ca valo ri, constituie acest sen s . � ic i măcar din p si hol ogia tra nscendentală nu s-ar găsi nin1ic în aceash1 ştiinţă. Ea ar fi ld anti p o dul oricărei şti inţt::" a exis tentul ui sau al oricc\rei on to l o gii ca pură ştiinţă a valorii: căci probletna ei ar fi d oa r înţelegerea şi valorificarea configurapilor val ori ce teoretice. Aceasta în să echivalează cu transcend enta ei, anume: valonrei1 este valoare fără orice [237] considerare a unui existent (de care este cerută şi re c uno scu tă), acel'l sta şi nirnic al tce\'a d ori 1n să se în ţeleagă prin transcend enta ei . 111 a i

a n1.inti

-

,

1 76


Totuşi� nu ne interesează aici s ă dezvoltătn co nc e p t u l unei astfel de ş tii n �f ! a va lorilor teoretice ca un concep t al unei logici " obiecti ve " " sau "pure fn general . Ne- a r interesa doar să cunoaşten1 ord i nea ideilor care, fâră a trece peste psihologia transcenden tală şi peste sensu l imanent al ac tul ui j udecăţii, conduce la don1eniul sensului tr a n sc en d en t ş i l a forn1ele lui valorice; ş i aceasta ne con�; trânge d i n punct de \·edere ştiin ţ-i fic să recunoaşletn don1eniul sensului teore tic ca do men iu ·ualoric. ()ricâ t de mult s-dr deosebi ştiinţele despre exis ten t ca n1a t e ri a l ş i n1etode, ele au toa te cev a în c on1un; căci toa te caută într- un fel sa u al tul ceea ce exis tă �i cun1 exis ta. Aceasta numin1 n oi, cu o fonnul�'i scurtă şi co1nodă, c arilcteru l lor ontologic; problen1 a lor este ceea ce există. (das Exis teriendc) . Logica obiecti·v ă, ca ştiinţă p u r ă a valorii, nu se interesează nicioda tă de acea stă probl emă şi se si tuea ză undeva în a fara tutu ror ştiinţel o r despre exis ten t. Problen1a ei o cons tituie valorile, care treb u ie �ă fie valabile, pe când răspunsurile la în trebare{1 " ce exis ti\ ? " trebuie să aib n un carac ter nonexistenţial. De exen1.plu, trebuie să aibă un sens atunci când spunen1 că n1a te1na tica vorbeşte d e s pre o "existenţă '', sau când vorbin1 d espre o ,,reali ta te '', care cons ti tuie m a t e r i a. l u l pentru diferi tele ş tiinţe empirice ale realului; de asemenea, d<:1 că vrern să aibă un sens fap tul că percepem realmen te o ltnne de ob iecte afla te în interacţion are reciprocă şi de fii n ţe care voiesc să trăiască l a o l a l tă în comuni tate; sau dacă \Tem să aibă sens fap tul că încercăn1 .3ă cunoaşte1n aceasUi lu1ne adevărată prin discipline psihologice �i na tural ist­ ştiinţifi ce� prin � b inţele i s tor i e i şi cele sis ten1atice ale c ultur ii. Ştii n ţa despre vc:dori le teoreti ce se ocupă, cu alte cuvinte, cu ceea ce conce p tual prec ede t'-) ate ş tiinţele reale, chiar n1aterialul l or "real" sau "ad evărat"' . Ea se ocupă în special de forn1ele "realita te'; sau "ad eva_r'/ ca valori teore tice, care nu pot exi std nici odată ca forme, d a r cc1re treb uie să fie valabile în mod transcendenC dacă este posibil să vorbirn cu adevăra t şi cu sens d espre obiecte "reale'' sau "efec tive". Nu ne va i1np ied ica faptul că nici " reali ta tea " n u aparţine ca formă realului şi nici " efectiv i tatea " , " efecti vul ui", ci v on1 considera aceasta d rept c o ns e c i n ţa necese1ră e1 d octri nei despre sensti l ireal transcendent. "J\1c1 terialul" nereal al logicii pure es te, în miisura în care constă din forn1e valorice, "aprioricul " .'-.ensu lui teoretic al tuturor propoziţii] or adevărate d espre realita te . .Nlul t di scuta tul concept kantian al ap riorită ţii capătă as tfel în ţeles, o 1 77


semn ificaţie clară şj sirnp lă/ şi se

dovedeşte în acelaşi ti mp a fi un corel n e c e s a r al oricărui adevăr ş ti i nţi fic sau [238 1 preştiinţific . A priori nu eE nici o realita te psi hică, nici o certitudine, nici un adaos, nici o " fo r ţ, pr in in tern1ediul căreia este produsă cunoaşterea; el nu e în nici un c existen t real sau id eal, ci este o formă a sensului, vc1labilă

transcend en t1 şi în

în lipse1 a cest ei

experienţă, nici

\'al abll ităţi

un

cărei

lipsa

prop ozi ţiilor d espre ex isten ţele reale

o

v a l abilită ţi

val o a re teoreti

sau ideale ar înceta

sensul să

ar mai fi d ată "a p o s te r i o ri

nu

fel de "percepere'' sau vreo al tă

tu tur

m ai fie ser "

ni ci

fonnă de cunoaşter

As tfel, i se deschid e logicii ,,obiec tive", ca d oc tr i nă pură a v a l ot

diferi tă

de ori ce ontologie,

d omeni u Glre s-ar întinde

un

de

d orrteniu vast de cercetă ri propt

la sensul constatărilor fap tice cele rr

elerr'.entare şi p ftnă la sensul celor mai compli c a te ipoteze ş ti inţifi ce. E� as tfel

clar

această

dis ciplină

poate

pătrun d e

până

la

sen�

tro nscendent al propozi ţiilor ştiinţi fice; şi a c ea st a pentru a-l analiza şi .

stabili în mod clar c onţinutul valoric teoretic-formal, fără \Teo referire actel e psih ice de j udecare aparţinând subi ectului cunoscă tor, nici s e n s u l imanen t al acestor acte.

178


CHA RLE S SAND ERS PEIRCE: i Log ca pri vi tă ca semiotică: Teoria s etnnelor ,.

1 . CE ESTE UN SE�IN ? TREI DIVIZIUNI ALE LOGICII

este

f)u p ă cum cred că am arăta t, logica, în accep ţiunea sa generală , doar un alt nume pentru se1nio li că (semeiot ike), d o c tr i n a

cvasinecesară sau

formală a semnelor. Prin calificarea

,,cvasinecesară " sau forrr1 J lă, vreau

u nor astfel

doc trin e i ca

spun că noi observă m însuşirile

de semne aşa cum şti1n; iar din tr- o as emenea ob servare

cond u şi, p r i n tr

s untem

-

p roces

un

pe care nu

voi refuza să-1 nurnesc

Abs tracţie, la enunţuri - errtina m ente failibile şi deci, în tr- u n sens, câ tuşi de puţin necesare - \'izând ceea ce trebuie srf fie în� uşirile tuturor

semnel o r f o lo s i t e de o raţi une "şti inţifică" capabilă

i nv e ţe

din

experi enţă.

s au,

Cât

al tfel sp us , de

despre

aC'est

o

raţiune

proces

de

ab strac tizare, el îns u ş i este un

numi obse rva ţi e abstrac tivă

fel de observare. f' a c ul t a tea pe c a re o voi este una pe care oan1cnE ob işnu iţi o cunosc

p erfect dar, ur�eori, teori ile filosofilor o p oar tă. cu greu dincolo de

n ivel u l coti dianului. a-şi d ori

ceva aflat

Fiecărei

fiinţe u mane îi es te fan l i li c.ră experien ţa d e

c u totul peste posibilităţile sale d e 1n oment ş i d e a-şi

d orinţa cu întreb area : "Aş fi d orit la Inij l o a ce suficiente pentru a-1 dobândi? '' . întrebări ea îşi cercetează propriJ.-i i.n jn1ă şi,

urma aceas t·ă

fel acei lucru, d ad)

aveam

răspunde proced ând aşa , fa c e

acestei ceea

ce

eu numesc observaţie abs trac tivă . Onnll işi construieşte în

i1naginaţie un gZind eş te ce

fel

de d iagramă sau s c hi ţă surnanl. des p re s ine, se

n1 odi ficări

a l e acestui tablou 1.1 r reclarna 1 p o tetica stare d e

Thcory :;f Si,�n�,

î n Ynl . Phl!osophical \Yritir1g..; t�"! PL"trce, seleded <md Justus 13uch l er, Dover Pu bliclltinns. ln c . . j\J e w Yo r k, 1 9.52 . pp. 98- n 9. \1 cn ţionam efi în noti:l edi torului la p. 98 se spu n e: ,.Pri m.1 d i n tre ce le Lrei :-elecţi i In l e:-;te d i n ms. c. 1 897 (CP 2, 227-9), rl trein d in ms. c. 1 9 1 0 (CP 2. 231 -:2). i\ do ua sdecţie în 1, ::;t', a dou a selectie fn ]r şi 3d 'illnt d in m::>. c. 1902, C 1 89.5 şi c. 1 891 (CP 2. 27·±, 302). 2 ;;i .:t- .;; u n t rl in rn s . c. 1 �103 (CP 2. 2-B- 52, :?.5-l-6 5). 3a estC' din arL colu l <·:Si gn» d i n Dici it 'IUir:tt c�( PIJ i!, ,:;l;phy and Ps.: ,d.::ology d e Ba l dvv ; n , 1 9 02 (CP 2 . 304 ) . Prima selecţi e :n 3c este dir: J rticolul ,, fndex>·, a il<l t în di cţi on,uul h.d Billd·N in (CP 2 . 30 5 . 3()6). CP prescurte.�zcl. �uei : Collecte,i Popc;-:; ( '-: o t.:l trc1d .). Tmdu c"t'l't' de Gt�bri t-� 1 :'\.:1gâ �, în: Ft!osafio co n tcrr•ţ,orrnui în texte ,\le->L' ';' i a t l :·. o tJ te de /d . Bo b!K Şl l. .'\ . Rt)şca: P,•rtt�.l a I! -?., Tipogrc1 fic1 Lnivt..�C,i (<l! i i Buc•J ;-c� t i , 1 9901 F· 36-42. •

L ogzc

Pen tru a

cd1 led

a:;

\\

Semwtic Tfll·

1 th i1n m tw d. ucti<'n by

] 79


htcruri ;;i apoi îl examin euz.J , adic�i ob:5e rvi1 ceea ce şi-a i1naginat, pentru a \·ed-:-_� a dilcci po0te să distingă şi aici aceeaşi dori nţă arzatoare. Printr-un as tfel d e proces, care este i'n fon d foarte asetnănător cu raţionamentul n1aten1a iic, p u tern trage c on c l uz 1i asupra a c e e a ce ar fz adevăra t de spr E sen1ne în toa te cazurile,. atât tin1p cât ra ţi unea care le- t� r .folosi ar fi unc: şti j n ţifică . l'v1od uri1e de a gân d i ale unui Dumnezeu ce ar p oseda c otnniscien ţă in tui ti vă, care să înlocuiască ra ţi u ne a , sunt s c o a se dir discu ţi e. Prin u rm u re, în tregul proces de elaborare, prin observaţiE abstractiva şi raţionatnent, a ace l o r formulări ale adevărului ce trebu il considera te ca val abile despre toate semnele folosi te de o gândin şhin.ţifică , este o ş h i nţti pozitivă, în ciud a p ute rni c ului e.i contrast ct toa te ştiinţele sp eciale, c on tr a s t provenind d in s co pul ei, acela de c des coperi ce trebu ie să fie şi ne numai c e este în lunH�a ac tuală. Un sernn, Sc?.U reprezen tamen (Rep resentamen), este c e v a care stă într-o oarecare privinţă sau calitate, pe n tr u ceva faţă de cineva. El S{ adresează cuiva, adică creează în mintea acelei persoane un semr echi \' alent , ori poa te unul tn ai dezv olta t. Acel semn creat de el îl numes< in tc rprcta n t u l (Interpre tan t) pr i mul u i setnn. Semnul stă pentru ceva pentru ohiechi l său (objec t). El stă pentru a c e l ob i e c t nu în toa tE priv inţe le , ci cu referire la un fel de idee pe care am numit-o uneor funda mentul (ground ) repreze ntamenului . ,Jdee',. trebuie înţeles aici î n t r un s e n s oareca re platonic, foarte fam iliar în vorbirea cotidiană; a d i c ă , ît acel sens în care spunetn că un om înţel ege ideea altui o m, ori în can sp unen1 c ă., a tunci când un om îşi am in te ş te ceea ce a gândit într-tu moment anteri or, el îşi aminteşte aceea şi id ee, ori că, a tunci când un on persistă în a nu gând i la nirnic (să zicem, pentru o zecime de secundă) id eea este mereu aceeaşi, ia.r nu a lt a , în fiecare moment al respec tiv ulu interv al, în măsura în care gândul îşi c on ti nuă acordul cu sine pe aceasb d u ra tă, ad i c ă are u n acelaş i c on ţinu t Fiecare reprezentamcn fiind astfel conectat cu trei lucruri d fun amentul, obiec tul şi reprezentantul -, ş ti inţa setnioticii are, ît consecin tă, trei ra tn u rL Pri ma este numită de Du ns Scotus <.o-ramma tiCI 'l spec ula tiva . N oi o putem numi grama t ici'i pură. Sarc in a ei este S4 det2rn1ine ceea ce trebuie să fie adevăra t în reprezentamenul folosit d1 fiecare inteligenţă şti inţifică p e n t ru a putea înfăţişa o semn�fica ţi oarec a re. A d oua, este logica prop riu-zisă. Ea e ştiinţa a ceea ce esb .

1

1 80


cvasinecesar adevăra t în reprezentamenele oricărei inteiigen ţe ştii nţi fic e pentru ca e] e să fie considerate ca valabile d espre vreun obiect oa recare, adică să poată fi adev ărate. Sau, al tfel sp us, lo gi c a propriu-zisă este ştiinta form ala a cond i tiilor adevărului ren rezentărilor. A treia o voi J numi re t orică pu r/i, imitând rnan iera kantiană de a păs tra vechile asocia ţii ale cuvintelor, găsh1d al te nun1e pentru noile concep ţi i. Sarcina sa et)te d e a determina legile prin care, in fiecare gândire ştiinţifică, un se1nn dă naştere altuia şi înd eosebi un gând genereâ.ză un altul. 1

1

Un Sem n sau Rep re:en tanzen este

un

Pri n1 care stă

faţă de un

Secund , nu1nit Obiectul său, intr-o asemenea relaţie triadică a uten tica înc ât este capabil sa-1 determine pe un Terţ, nun1it ln t crprc ta n t u l său, să­ şi as ume faţă de (Jb iec tul lui aceeaşi relaţie td ad ică î n c a re s tă el însuşi faţă de acelaşi ()biec t. Rela ţia triadică este a u f c n tic/i (genu i ne), adica cei trei 1ne1nbri ai 5ăi sun t inter-rela ţionaţi de t:•a într-un mod ired uc tibil l a vreun con1p lex de relaţii diadice. Aces ta este ITLOtivul pentru c a re Interp retan tul, Terţul, nu poa te sta într- o simplă relaţie d i a d ică cu ()biectu l, ci trebuie să stea filţă de el în tr-o relaţi e asen1 enea celei în care Reprezentan1enul î:1suşi stă. Relaţia triadică în care s tă Terţul nu poate fi ni ci p ur şj simplu sirnilară celei în care stă Prirnul, în tr ucâ t asta ar face rela ţia d in Terţul faţă de Prim o simp lă SecuP_d arita te degenera ta . Terţul treb uie �ntr-ade\·ăr să stea într-o asemenea relaţie şi a stfel să fie capabil a deterrclina . la rând ul său, un Ter ţ; dar d�.ncolo d e asta, el trebuie să posede o a d ou a relaţie triad ică, în care Reprezentarnen ul - sau n1ai degrobă relaţia acestu i a cu Obiectul său - să fie prop ri ul lui (al Terţului) ()biect şi trebuie să fie capabil a detern1ina un Ter ţ f,1ţă de această relaţie. Toa te acestea trebuie să fie în egală m_ăsură a d evăra te d espre Ter�ul Terţu1 ui şi a�a n1ai departe, la nesfârşit; şi toa te aces tea, ba chiar 1n ai mult, sunt i1nplica te în ideea fa1niliară despre Sen1n; d a r în felul în care este folosi t a.ici tennenul Reprezentamen nu es te i n1plicat nin1ic în plus. Srm n u l este un Reprezentarn en cu u n Interpre ta nt 1nen tal . Este posib il să existe Reprezenta1nene car e nu su n t Sem ne. Astfel, dacă o floarea-soarelui ce se roteşte după soare ar de veni prin chi ar acest fapt, fă ră cond iţii suplin1entare, pe deplin capabilă s a red ea o floarea-soarelui ce se în toarce după soare în tr-un rn od pred s corespond ent, făcând asta cu aceec1şi pu tere de redare, floarea-soarelui ar deveni ut-.... Reprezentatnen 181


al

soarelui . Dar princi palut d acă nu si nguru l mod de re p reze n t a re, este

gâ ndirea . Semnul poa te d oar să rep r ez in t e Obiec tul şi să \' Orbească d espre el . El nu poa te furniza c un o ş ti n ţel e d e s p re , sau o recunoaştere a Obiec tului; căci asta e ceea ce se în ţele ge în acest v o l um p r in Obiec tul unui sernn - şi a nume, a cel a d e spre care s e p resup une o cunoaştere, în s c o pul de a se c omuni c a o oarecare info rm a ţie suplim entară cu privire la el. Fără îndoială, vor exista cititori care vor spune că nu pot î n ţele ge aşa ceva. Ei c re d ca un Semn nu are nevoie să fie l e ga t de c e v a cunoscut în al t fel şi nu găsesc un în ţeles afirmaţiei că fiecare sernn treb uie p us în relaţie cu un as tfel ele Obi e c t . Dar d ac ă ar exista c e v a c are să c om u ni c e infon11 aţie şi care să nu a ib ă , to tuşi, nid o relaţi e cu - şj nici r e feri n ţă la ­ ceva cu c c1 re persoana căreia i se comunică in fo rma ţi a are o asemenea relaţie, a t u nc i când ea înţelege re spec tiva i n form a ţie (fie şi c e a maj m ărun tă cunoş tinţă, d ir e c tă sau indirec tă) - şi aces ta ar fi un fo ar te d uda. t tip de infonnc1 ţie -, vehiculul ac e s t u i tip de inf o r m a ţi e nu ar fi nurnit Semn; în p rez e n tul v olum. l)oi oameni sta u pe ţărm şi privesc ma r ea . Cnul d i n t re ei îi sp une 1' celui lal t: "Va sul de colo nu t ra n sp or l ă m a rf ă , ci n uma i pasa g t'ri . Acu1n, dacă celălalt nu zăreş te el în s u ş i nici un vas, prin1a inforrrtaţie pe care o d e r i vă din a cea remarcă are ca Obiect porţiunea de tn are pe can� o vede, rem arca in formându-1 că o persoană cu oc hi mai ageri decât ai să) , ori mai antrenată în a p ri v i as tfel de l ucr uri, poate ved ea a c o l o un vas; a p o i , vasul r e s p e c t i v fiind a s t fel introdus în c unoaşterea s a, pe r s o a na este pregă tită să re c e p te ze infonnaţia că vasul transportă numai p a sageri . Dar propoziţia ca în t r e g nu are, pentru presup usa pe r s o a n ă , un al t Obi e c t decâ t ce l d e c a r e ea a lua t dej a cunoştinţă . Fiecare din tre Obiec te - cilci un Sen1.n poa te avea oricâ te - po a t e să fie un lucru s i ng ul a r cunoscut ca exis ten t un l u c r u considera t formal că ar fi existat sau este de aştep ta t să exj ste, ori o colecţie ele aserrtenea l u c r u ri , ori o c a lit a te , o re l aţie sau un fap t cun oscut, a l cărui Obi ec t si n g u lar poate fi o c o le c ţi e sau un întreg c om p u s din pă rţi, sau poate avea ori c e a l t n1od de a fj (ca de p i l dă un act pern1.is, a căru i existenţă nu î1npiedică fap t ul ca ne ga ţia lui să fie permisă în aceeaşi m ăs u r ă , sau ceva de natură generală dori t, c e r ut sau găsit i nv-a riab il în anum i te circu111stanţe general e). 1 82


2. TREI TRIHOTOMII ALE S E l\1NE L()H

Sen1nele sunt d ivizj bile prin trei trihotom i i : prima, conform căreia semnul în sine este o si mplă calita te, un exis tent actual sau o lege generală; a doua, in conforrnitate cu care rela ţia semnului cu obiectul său cons tă în aceea că sen1nul posed ă o însuşire oarecare în el însuşi, sau într-o oareca re relatie exis tentială fată d e acel obiec t, sau în relatia sa fa ţă de un interp retant; a treia, potrivi t cărei a Intt�r p retantul său il reprezintă ca pe un semn al posibilităţii, ca pe un semn al fap tului sau ca senu1 al re1 � unii. ,

1

1

,

I

Confnrm primei diviziuni, un Semn poate fi nu111 it ori Qualisemn ori Sinscmn (Sinsign), ori Legisem n (Le gisi gn) . Un Q ualisem n este o calita te care e Se1n n. El nu se poate comporta efectiv ca un semn până ce nu este concretizat (en1 b odied ); dar concretizarea nu arc ni1nic de- a face cu carac terul să u d e sen1n. Un Sm scm n (unde silaba sin este luatrt ca însemnZmd "a fi numai o data", ca în singur, simplu sau latinescul sem ei etc . ) este un lucru sau evenin1enti existent în 1no d ac tual, care es te semn. El poZt te fi a�a numai p rin calităţile sale, astfel că implică un qua lise1nn sau, 1n2ci degrabă, câteva qualisenme. Dar aceste qua1 isemne stmt de lU1 tip deosebit (peculiar) şi formează un senm nun1ai prin fdptul că sunt efec tiv concretizate. Ln Legisern n este o lege care e Semn. Această lege este, în n1 od obişnuit, stabili tci de că tre oameni. Fiecare sen1n convenţiona t este un legisemn (dar nu şi invers) . El nu este un obiect sin gular, ci un tip general care, aşa cun1 s-a stabili t, va fi sen1nificant. Fiecare legisen1n setnni fică printr- un caz (instance) al aplica ţiei sale, care poate fi nun1it Rcpliâf (Replinca) a lui. Astfel, cuvântul "the" va fi găsit, în mo d ob işnuit, de 1 5 p â n ă la 25 de ori într-o pagină . În toa te aceste ap ari ţii el va fi unul şi acel aşi cu vânt, acelaşi legise1nn. Fiecare caz singular al lui este o Replică. Rep lica este un Sinsemn. Astfel, fiecare Legise1nn cere Sin semne. Dar ace5tea nu sunt Sinsemne ob işnui te, aşa cun1 sunt apari ţiile d eosebi te privite ca sen1nificante . Nici Repl ica nu ar fi semnifican td d acă nu a r fi a stfel p entru lege a care o cere să fie aşa.

(Qua lisign ) ,

1 83


II

Conform c ele i de-a

doua trihotornii , un Se1nn poa te fi numit Icon

Ocon), Index (Index) sau Simbol (Sytnbol).

Un ico n es te un semn c ar e se referă la Obiectul p e care îl denotă nun1a i în virtutea propriilor sale însuşiri, pe care le p o s e d ă la fe l , indiferen t

d acă

un

as tfel

de Obiect e x i s tă sau nu e fec t i v . Este adevărat că

dacă un asen1 enea Obiec t

nu

există în reali tate, !co n u l nu acţionează ca

se mn: dar aceasta n u are nin1ic de-a face cu ind iferent d t1Că e calita te, ind ivid

altceYa în n1k1sura în sen1n al lui .

însu şirea sa

de semn . Ceva -

exis tent s a u lege - este

care este asemenea a celui l u c ru şi

un

Icon

pentru

e fo l o s i t

ca

un

Cn In dC'x este un semn care se referă la Obiec tul pe care îl deno t ă în virtu tea fap tului că este

nu

poa te

toctnai în

a fec tat de ace l Obi ec t . Ca

unn are,

el

fi un Qu a li serrtn, deoarece cali tăţile sunt ceect c e sunt în mod

ind e p en d e n t de Obi ec t, el

efectiv

cHe

orice

al tceva, în tnăsura în care Indexul e s te afec tat de

în n1 o d necesar a numi te cal i t ăţi in con1 un cu Obiec tul, şi

priYi nţa

acestora se referă el la Ob i e�.� t . De aceea i1n pl ic ă un fe l

de Icon, d eş1 un ul de

un

tip d e o s eb i t; el

nu

constă în si n1pla

sin1il i tud ine

cu Ob iec tul s ci u - ch iar �;ub acele aspecte c a re fac din el un semn -, ci în

rn odi ficarea s0

efecti vă de

către Obiec t.

U n S i:n bol este un sernn care se n!fera la Ob1ec tul pe

d enotă in virtu tea unei legi - de ob i cei,

o

c a re

îl

a s ociere de idei generale - ce

de tennină ca Si1nbul u l să fie i n terpre tat ca referind u-se la acel Obie ct. As tfel, el ins usi es le

con secinţă/ el

se

un

ti p general

sau o l ege, o.dică este un

rn a nifes t ă pri n tr-o

Le g isen1n .

În

Replică . l)ar nu nnn1aj el în suşi este ţine d e o n a tură generală. Trebuie

genera l, ci şi Obiec tul l n. care se r e fer ă

să avem , d e aceea/ cazuri exis tente p en tru ceea ce d cno t�i Si n1.bol ul; deşi p rin , , e x isten t" treb uie sa înţcle gen1 aici ex istent :în u n i versu l imaginar posibH la ce1re se referă Sirnbolul. Prin asoci a ţie sa u prin a l t ă lege/ Simbolul va fi ind irect ,1 fec ta t de a c el e caztJ ri; şi as tfel, el va itnplica un

fel de Ind e x , de ş i unul de un tip specia l . To tuşi, nu

va

ad evă.r at c�l. efec tu l n1i nor

Si mbol u l u i

soco tea l ă

a}

acel or

d e carac t{.:: rul serr1n ificant

al

caz uri

a s u pra

Sin1bolt:lui . ( . . . )

1 84

fi neapăra t dă


H EN RI B ERG SON: Intuitia fil osofică *

1

A� vrea, Domni lor, să vă supun a te nţie i câteva re flecţii privind

� p iritul filosofi c . 1\;fi se pare - şi o d o vedeşte n1 e1i n1ult dec � t o expunere p r ez e n t a tă la aces t congres - că în momentul de

faţă

tnetafiz ica încearcă

să se sin1plifice, să se a p r o pi e mai mult de viaţă. Eu cred că dreptate, şi

că în

a cest sens trebuie

să acţionăm. Dar

are

ea

consider că prin

acea.s ta nu vom fc1ce nin1 ic rev olu ţionar; ne von1 l imi ta să dă m form a cea

n1ai

cores p unză toa re la ceea ce este f on d u l oricărei fi l o s o fi i

·-

\' reau să

f u nc ţi a pentru C<l să

spun o r i c ă r ei filosofii care este pe de p lin conştientă de d estinaţia ei . Căci nu trebuie decât complicaţia li terei

piard ă. din vedere simplic itatea sp iri tul u i . Neţinând cont

şi

se

decât de

doc trinele odată formulah."', din sinteza în care ele par atunci să cuprindă cond uzi ile filosofiilor anterioare şi anscn11blul cunoştinţelor d o bâ n d ite,

riscă.1n să

nu

1nai percepem ceea ce e în tnod esenţia l spontan în

gândi rea filosofică. Există o qbservaţi e pe care au putut s-o

faca

to ţi aceia din tre noi

la mai

care predau is toria filosofi ei, toţi cei care au oc a zia să revină adeseori stu diul acel oraşi doctrine şi s ă l e aprofundeze a s tfel d i n c e în ce rnult. Un sistem

fil osofi c pare

mai întâi că se înalţă ca un ed ificiu

c on1 pl e t , cu o arhi tectură savanlă , în care prevederile ca să se poată a d ă p os ti comod toa te problen1ele .

această

fonnă,

simtim '

bucurie

o

estetică

În

au

fost respectate

con tetnpla rea lui sub de

întărită

o

sa tisfac 'tie

Într-adevăr, nu numai e:'l. găsim aic i o r d i ne Cl în (o or di n e pe care w1eori ne amuzăn1 să o comple tăm, descriir. d-o), ci avem, de a s eme ne a, mul ţun1irea să ne sp unem că ştim de unde provin 1n ater i al e l e şi c u m a fost făc u lă constru c ţi a . În

profesional ă . com plexi ta te

f-Ien ri Kcrgson, l .a pens·.7e t"f le momHmt. Essais

AlGm, 1 l.J 34., p . 1 3 5- 1 6 1 . Ace'-i t text

a

rilt"lsofie d e lJ Bologn <l , 10 apri lie 1 9 1 1 , şi Mora le" ,

h / 191 1 . Traducere şi

et t:cmf{rences . Ediţi,l

a.

IV-<1, li br,:� iri� F�lix

fost prezentat sub fonnă de co mu n i cMe la Cnn gresul de

publicat in iţial

în "Revue de

:\1et haphysiqut' l't

de

nr.

note

de

confru n tă cu acela din ..:m ul

co nwn tate de

Al t·xandru

lo,m N .

1 934)

Roşea (tr,1 duccn�a de fa ţă urrne;:�ză textul din 1 9 1 1 şi îl Filosopa t:ontem pomniî, fcx te a.lese. tra d u se şi N . Rnşca, Bucure� ti, ld itu r<t Gar;unond, l 995, p. 73-94 .

i'n voi . :

BtJbor şi 10<1 11

1 85


problcrnele pe care fil osoful I ..:�-·a rid ica t recu�·1oa� ten1 în trebări le care se a gi ta u în j u r u l ei . În solu ţi i l e pe care le da/ c r ed en1 că regfl sim, aranjate sau dc•ranja te, dar r1proape deloc rn odifica te, eletne nte l e ftlosoiiilor anterioare s a u con temp nrdne . Cutare punct de ved ere a trebui t să-i fie fu rni z a t d e zt ces ta, cel("ila l t i ··a fost �ugera t de acela . C u ceea ce el a citit, a înţeles, a înY aţa t , a.m p u tea , fara înd oi�:1 l.1, să. recompunl�n1 cea n1ai .tnare parte d i n ceea ce a fc1c ut. Pornnn, deci, la lucru, tnerge:;n p :l.n{l la surse, cântâ rirn influenţele, ex trflgen1 similitu dinil e şi tenninănl prin a ved e(1 clar in d oc trină ceea ce că ută.n1.: o sin teza rnai tnul t sau n1ai p uţin ori gin.a li.\ a ideilor în ln Pd iul că rora a trăit filosoful. Dar u n c o n tac t deseori reînnoi t cu gând irea n1 aestr u lu.i ne duce, prin tr-o in1pre g na.re trep tată, la

un

sentiment c u totul diferi t. � n spun

rnai în tth a consti tui t un titnp p ie rd u t; f5ră. acest efiJrt preal ab il de a reccnna nd a o filosofie din ceea ce nu este ea şi de a o relega c u ceea ce a fost î n j urul e j , nu 0 111 inţelege poa te niciod co. ta ceea c e es te ea cu ad e\-ă ra t; căci t-;piri tul utnan este a.st fel făcut încât el nu începe să înţeleagă noul d ecâ t a tunci c;ind a înc erca t to t u l pentru a-1 red uce la vechi. Da r p e n1 a�•un1 ce încercăn1 d i n ce în ce n1ai a1ul t să ne fixărrt în gâ nd.irea filosofului,. în loc d e a-i da ocol, \·edetn cci d octrina sa se trans fi gureaztl . 1-1ai întâ i, con1plica ţia se dintinuează . A poi p�1 rţile intră unele în altel e . În sfârşit, totul se a d ună "in tr- u n p unct u n ic, d e ce1re sin1ţin1 că ne p u te m apropia d i n ce în ce tnai n1 u l t dt'şi treb u i e să ne pierd t�n1 speranţa d e a-l atinge. in a c e s t punct este ceva sitnplu, i n fi ni t de silnplu, a tâ t d e ex traordinar de simplu încât filosoful n u a reuşit niciod ată să-1 sp u nă. Şi d e a ceea a vorbi t el toa tă viaţa . El nu pu t e a să. form u l ez e ceea ce avea în n1 in te iitră a se simţi obliga t .să corec teze fonn ularea sa, apoi bă corecteze corec tarea sa; a s tfel, d in teorie în tf�orie, rec b fi când u-se în tirr1p ce cred e a că se con1pletează, n-a fă c u t altceva, printr-o complicaţie care atrăgea d up ă sine cornp licaţia şi prin d ezvoltcl.ri j ux tapuse dez v o l h1rilor, decâ t să redea , c u o anroxim a tie crescândă, simnlitatea intui ,tiei sale j nitiale. r r , Toa tă cmnplexi.ta tea d octrinei sale, care va m erge spre infinit, nu es te, deci, altceva decâ t incoinensurabilitatea d intre in tui ţia sa simplă şi mijloacele de care disp unea pentru a o exp r im a Care este această intuiţie? Dacă filosoful nu a putut să o forn1uleze, nu noi v om fi cei care von1 re u şi Dar ceea ce \'Om ajunge să ca ac b vi ta t e c'1 de comp.waţie pe

care a1n

efec tua t-o

.

,

.

.

1 86


interrned iară între sim plici tatea in tuiţiei concrete şi complexi tatea abs tracţiilor care o transp u n, in1 a gi ne fu gară şi ştearsă, ce obsedează, neobserva tă poate, spiritul filosofului, care îl unnăreş te c a umbra sa prin o r i e n tă r i l e şi reorienhl.rile gândiri i sale şi care, chiar dacă nu e s te în să!ji j ntuiţia, se apropie de ea 1na i mul t dec ât expresia conceptuală , î n 1no d necesar s i n1bnli d i , la care intuiţj a trebuie s ă recurgă pentru a furniza "explica ţii" . Să priv im bine a c e a s tă un1bră: vom ghici a ti tu di ne a corpului care o proj ectează. Şi dacă facen1 efort pentru a imi ta această a ti tu dine saur ma i tine, pentru a ne insera în ea, von1 reved ea, în n1 �l S 1 lL-1 posibilu lui, ce a văz ut şi filosoful . Ceea ce carac terizedză mai în tâi a cea.stă imagine es te p u terea nega ţiei pe care o poa rtă în sine. Vă ad uceţi a m i n te cu m proceda demonul lui S o CI· a te : l a u n mo1nent dat el oprea voinţa filosofu l ui şi mai curând o î1npiedka SLl acţioneze, d e c â t să- i prescrie ceea ce a vea de făcu t . !Vi i se pare că intuiţia se con1portă des eori în d om eniul specula ţiei ca demonu l lui Socra te în via ta practică; cel putin sub oceastă formă deb uteo ză , sub această forn1�i continuă, de aseiTtenea , să-şi d ea expre5 iile cele m ai nete: ea apără . În faţa ideilor a ccep tate uşoc a tezelor care p cu e viden te, a a f i rm a ţi i l o r care trecuseră pân ă atu n ci drept ştiinţifice, ea �op teş te la urechea filosofului c LnTfn1tu l : lmposibin Imposibil, când înseşi far tele �i argu mentelt� ar pă rea că te i n vi tă a crede că aceas la este po�ibil, real şi sigur. ln'l.posib i l, căci o t1 nu1nil.ă experienţ�l, p o a te c onfuză, clar decisiv ă , îţi spune prin 6lasul rneu ca ea es te incom pa tibil ,'l cu fap te le care se susţin şi cu argum entele care se ad uc şi că, p rin urm are, aceste fapte sunt prost ob serv11te, aces te ra ţi onmnente sunt fal se. Ce forţă singulcuă are a c e a s tă p u tere instinc ti\,-a a nega ţiei ! C un1 de nu a a tra s până a c urn atenţia i s toricilor fi losofiei? Nu este oa re Yizibil că pri n1a a c ţiune a fil oso fului, atunc1 când gân direa sa este încă incertil şi c�nd în doc trina s a nu există nin1 i c d efin itiv, este de a resp inge definitiv a ntnn ite lucru ri? l\!lai t2.rziu, se va putea schimba în ceea ( E.' va afirn1a; el nu \'J schj mba ceea ce neagă. Şi dacă se schin1l.Jă în ceea ce a finTlă, aceasta o va face tot în vir tutea pu terii nega ţiei i1nanente int u] ţiei sau in1 aginaţiei sale. El se va com.plăcea în a ded uce comod consecin ţele Cl;nform regulilor unei logici rectilin ii; şi ia ta că. d e o d a t a fa ţel. d e propria sa afirma ţie, are acelaşi sentin1ent de i rnposibilita. te care reses1zan1

şi

fixă1n este

o

,

anumi tă

.

itnagine

,

,

187


îi an ă r u � e mai întâi în fa ,ta afirma ,tiei .r

gândiri l

ex teri or sieşi. El in t r ă în ac e s te

curb a

d re a ptă tangen ta, el a d e veni t sine reven i nd la intuiţie. Din aceste porniri �i

întoarceri

se

zigzagu rile

comp u n

dez voltă " , respectiv care se pierd e,

pe

a l t u i a . Părăsin d , în tr-adev ăr,

s al e pen tru a unna în linie

se

un e i

d o c trine

care

"se

r e g ă s e ş t e şi se corectează i n d efini t

sine.

Sc.'i simplă

n e eliberam d t? ac e as t ă

sau,

puţin,

cel

con1.plicaţie, să u rc ă :n

că tre i n tui ţia

spre i1n a ginea care o traduce: d e ,_) d a tă ved en1 c ă

d octrina se eliberează de condiţiile de timp şi de loc d e care p ă re a că

depinde . Fă ră înd oială, prublemele de care filos oful probletnele

ce

s-a

o c up a t s unt

se p uneau în timpul său: ştiinţa pe care a folosit-o s� u

ti n1. p u l u i

c r i ti c a t o er,1 ş t iin ţ,1 -

a

său; în t eorii l e pe c a r e le expune vom

p u tea chi ar regăsi, dacă le von1. căuta a c o l o, ideile con ten1poranilor şi

în aintaş i lor să i . C urn s-ar p u tea altfel? Pentru a face să se în ţe l e a gă noul, treb u ie

exp rin1a t in

func ţie de vechi : şi probl emele dej a puse, solu ţiile ce

le fu rnizeazii. fi l osofia şi

ş tiinţa

ti mpu l u i cons ti tuie, pen tru fieca r e rnare

gânditor, n1a teria d e care a fos t obligat sa se se r v e a s c ă pentru a da o

forrr1ă c o ncre tă

gând irii

sal e. Nu rnai vorbim de fap tul ca d i n anbchitate

tra.d iţi a de a prezen ta or ice filosofie ca pe un sistem c ompl e t , care cuprinde tot ceea ce se cun1Jaş te . Dar a l ua drep t eletnent generator al

există

d oc trinei ceea. ce nu înşelărn

în

a fost d e c â t

m odu l ei de exp rimare ar în�emna să ne

mod ciud at. Aceasta este prima eroare la care ne exp unem,

c u n1 o sp unean1 de

la

început,

când abordăm st u d i ul unui sistem.

A tâ tea asemanări pa rţiale ne fra p ează, atâ tea a p ropieri ne par că se

i m p un, a p e l u r i a tâ t de num eroase, atât de p resante s un t lan sa te d in

�i e rudiţie i noas tre înc â t sunten1. tentaţi Si:1 recon1 p unen1 gândi r ea maes trul ui din frag m ente de i dei, lua te de ici de c o l o, ga ta să-l lăudărn apoi fiindcă_ a şt i ut "a execute o frun1oa să mun că d e n1ozaic, c u m t o c rnai n e- a rn ară lat capabili şi noi înşine . Dar iluzia nu dureaz ă, căci p erce p enl ime d i a t că, şi acolo unde fil os oful pare să rep e te toate parţile ingeniozi tăţii

l ucruri d ej a sp use, el le gând eşte în fe l u l său. Renunţăn1 a tu nci sa-1 rec omp unem; dar a c e a s ta pen Lru a ne îndrep ta, d e cel e 1nai 1n ul te ori, spre o nouă iluzie, fără în d o i a l ă mai p uţin gr a v ă d e c ât p r i m a , dar mai tenace dec â t e a . Bucuroşi, ne imaginăm d oc tri na - chiar dacă e s t e aceea a unui 1n a e� tr u - c a născută din filosofiile a nterioar e şi ca reprezentând " un

n1o1nen t al

unei ev ol u ţi i

".

Desig ur, nu greşim în t r u totul, căci o

188


filosofie se aseamănă

n1ai

degrabă cu tm organism d e c â t c u o asan1bla re,

şi este mai bine să v orbim aici de o evol uţie decât d e această n1.ai

nouă

mul tă

o

comp oziţi e. Dar

comparaţie , în afara fap t u lui că atrib uie i s to r i e i gand irii

con t inui ta te

decât

se

găseşte

în

ea în

mod

real,

are

incoven ientu l de a mentine atentia comp lic a tiei noas tră fixată asunra t' ' 1

exterioare a sistemului ';'i a s upra a ceea

forn1a

'5c1

ce

f

el poate a vea previzibil în

superfi cială, în l oc să ne invite să percepem nou ta tea şi

sin1pli ta tea

fond ului . Un filosof, demn d e acest nurne, nu a

spus

niciodată decâ t u n singur lucru : sau mai degrabă a încercat să-1 spună, dec â t l-a spus cu adevărat.

Şi el nu a spus d ecât un singur luc ru , fiindcă

nu a văzut decât un singur punct: sau un c ontac t; acest contact

a

a

fost rnc1 i puţin o vizi une decâ t

furnizat un in1puls, aces t imp uls, o n1işcare şi

d ac ă această 1nişca.re, c are es te ca o a numită

învolburare

a unei a num ite

forme particulare, nu devint' vizibilă p entru noi d ec â t prin ceea ce a adunat de pe d rtnn, nu este m ai puţin a d ev ărat că alte fire de praf ar fi putut la fel de bine

să fie stârni te şi ca aces t f ap t

înv olburare. Astfel, o gândire care

aduce

ceva n ou

fi fost aceeaşi

in lurne este obligată sa

se mani feste prin ideile dej a exis tente pe cl1re le întâl neşte înaintea s a, şi

ca rela ti v ă la epoca a p arenţa . Filosoful ar

pe care le antrene ază în 1n işcarea sa; ea apare as tfel

în c a re a trăit filosoful; dar fi putut tră i

ct1

aceasta

nu

este decil t o

câteva secole înainte; ar fi avut de-a face cu o al tă

filos ofie şi cu altă

ştiinţă;

el şi-ar fi pus alte probleme; el s a r fi exprin1at

pri n a l te fonnule; nici un

-

rând ,

poa te, din tot ce a scris nu ar fi fos t

acesta care este; şi, totuşi , el ar fi sp us acelaşi lucru. Pern1iteţi-mi să aleg un exemplu . Aş face apel la amin tiril e d umneavoa s tră profes ionale; vre a u să evoc, dacă d oriţi., pe unele d intre ale mele . Pr ofesor la College de France, con sacru u n ul din tre cele doua

cursuri ale 1nele, în fiecare an, istoriei fil osofie i. A s tfel am p u tut, în decursul mai multor ani consecut ivi, să afectez rn ul t tin1p lui Bt>rkeley, apoi lui Spinoza , experienţă pe care o voi descri e . Voi l ă sa de--o parte pe Spinoza; el ne-ar d uce prea departe.

Şj

to tuşi , nu cu nosc nimic mai

ins truc tiv dec â t con trastul din tre forma şi fond ul unei lucrări

ca Etica;

pe

de-o parte, aceste lu cruri enorme ce se cheamă Sub s tanţa, A trib u tu l şi �1odul �i fo rm i dab i la trusă a teoremelor cu în c â lc eli l e d efini hil ar, 1

corolarelor şi scohil or, şi acea complicaţie de m a ş i n ă r ie şi aceas tă putere de a zdrobi, care fa c ca încep ătorul, în prezenţa E t icii,

1 89

să fie fr ap a t de


adtnira ţie şi teroare, ca în fa ţa unui crucişă tor de tip Dreadnought; pe de altă parte, ceva sub til, foarte uşor şi aproape aerian, care se înd ep ăr te ază c ând te apropj i de el, dar pe care nu-l poţi privi, nici de la distanţă, fără să de\·ii i ncc1 p abi1 de a te ataşa la ceea ce este restul , chiar la ceea ce trece drep t capHal, c hi a r la d i s ti n c ţi a dintre Substanţă şi A tri but, chia r la d u a l i t a te a Gândirii şi în tind erii . În spa tele n1asei grele de concepte c a re aparţin cartezianismului şi aristo telisn1ului, se află intui ţia lui Spinoza, intui ţie pe care nici o formula, oricâ t de simplă ar fi ea, nu va fi destnl d e s i m p l ă să o exprin1e . Sa spunetn, pentru a ne mul ţumi cu o aproxima ţie, că este vorb a d e sen titnentul unei coincidenţe în tre ac tul prin care spiri tul nostru cunoaşte perfec t a d ev ă r ul şi o p eraţia prin care D u1nnezeu îl zămisleş te, ideea că "convertirea" - alexand rinilor, când ea d ev i ne con1 p let?l , face c orp comun cu "procesiunea'' lor şi că, atunci c ând o1nul, ieşit d in divinitate, aj unge să. reintre în ea, nu percepe a ltceva d ecâ t o n1işcare unică acolo unde el văzuse mai înainte cele două tni şcan inverse de înaintare şi revenire e x pe ri en ţ a morală însărd nând u-se aici să rezolve o contradi cţie logică şi să fa că, prin tr-o bruscă supritnare a Tin1p ului, ca revenirea să fie o înain tare. Cu cat ne apro piem de această j ntu i ţie or i gi na l ă cu a tât n1ai bine înţelegen1 că, dacă Spinoza ar fi trăi t inaintea lui Descartes, el ar fi scris, fă ră îndoială, altce\-a dec â t a scris, dar că , Sp i n o z a trăind şi scriind, eram siguri că am fi a v ut acelaşi sp inozisn1 . Aj ung l a Berkeley şi, deoarece el es te c e l p e care-I iau ca exernplu, nu-n1i veţi lua în nun1e de rd.u d acă îl v oi a naliz a de talia l; conciziunea nu s-ar obţine aici decât în defe�v oarea rigur ozităţii. Este suficient Sc1 aru nc ă m o privi re as upra operei lu i Berkeley pentru a o ved ea c um ea însăşi se rezuma la p a t ru teze fundan1en tale. Prima, care defineşte un idealism şi de care se 1eagă noua teorie a vederii (deşi filosoful a considera t prudent să o p rez i n te }JC aceasta ca independen tă) s-ar forrrn1l a a s tfel: "rna teria es te un ansan1blu de i d ei " . Cea de-a d oua pre ti nd e că ideile abs trac te ?i gen e r a l e se reduc la c uvin te; aceasta este notnin alismul. Cea de- a treia afirrrtă realita tea spiri telor şi le cara cteri?.ează prin voinţă: să spunern că este vorba de spiritua1 ism şi \Toluntari sm . În sfârşi t, ul tima, pe care am putea-iJ denumi teism, propune existen ţa lui l)umnezeu bazându -se în princi pal pe considerarea n1 ateriei . (} r . n irnic nu ar fi ma i s i rnp l u decât să regă 8im aceste pa tru ,

190


teze, formulate în temeni aproape identici, la con temporanii san la. predecesorii lui Berke ley. Cea din urmă se reîn tâlneşte la teologi. Cea de-a treia se găsea la Duns Scot; Descar tes a spus şi el ceva asemănător. Cea de-a doua a alin1en tat controv ersele Evului Mediu înainte de n face p arte integrantă din filosofia lui Hobbes. În ceea ce pri veşte prima, ea se aseatnănă n1u l t cu "ocazionismul " J ui Malebranche, a cărui idee şi chiar fon11ulă le descoperim în anumite texte ale lui ·Descartes: de altfel, nu s-a aştepta t până la Descartes pentru a observa că visul are toate aparenţel e reali tă ţii şi că nu există nimic, în nici una din percep ţiile noastre luate sep ara t, care să ne garanteze existen ţa unui lucru exterior nouă. Astfel , cu filosofi deja vechi sau dacă nu vrem să 1nergem prea depa rte, cu Descartes şi l-I.obbes, la care s-ar putea adă uga şi Locke, vom avea elementele necesare pentru reconstitu·irea exterioa ră a filosofiei lui Berkeley: cel n1u lt, îi vom lăsa teoria sa despre ved ere, care va fi atunci opera s a proprie şi a cărei originalita te, răsfrângând u-se a�uprn restul ui, va da ansarrLbl ului doctrinei sale aspectul său original . Sa luăm, aceste bucă �- de filosofie veche şi mod ernă, să le punem în aceeaşi oală, să e1dăugă n1, drep t oţet şi ulei, o oarecare nerăbdare agresivă faţă de d ogm atisrnul maten1atic şi dorinţa, firească la un episcop filosof, de a reconcilia ra ţi\1nea cu credinţa, să amestecăm şi să o întoarcen1 con'j tii ncios, să zvârlim înăuntru, ca o serie de ierburi aron1ate, un nun1ăr oarecare de afori sme culese de la neo p latonicieni: vom avea - vă rog să-mi · treceţi cu vederea expresia - o salată care se va asemăna, sufi cient, de departe, cu ceea ce a făcut Berkeley. Ei bine, cel care ar proceda astfel va fi incap abil să pătrund ă în gândirea lui Berkeley. N u vorbesc d espre dificul tă ţi '?i i1nposibi lită ţi de c are s - a r lovi în explicaţiile detaliului: "nominalism" si ngular ca ace l a care ajunge s ă erijeze u n nun1ăr mare d e idei generale în esenţe eterne, i1n r1 nente Intel igenţei divine ! Ci udată negaţie a real i tă ţii lucrurilor ca aceea care se exprimă printr-o teorie p ozitivă a na turii rrlateriei, teorie fecundă, îndepărta.tă pe cât postbil faţă de un idealism steril care ar asimila percepţia cu visul ! Ceea ce vreau să spu n este că ne este i1nposibil de a exa1rtina cu a tenţie filosofia lui Berkeley fără a vedea că cele patru teze pe care lt->arn diferenţiat rnai întâi se apropie, apoi se :ntrepătrund, în aşa fel încât fiecare d i n tre ele pare a deveni grea de la celel al te, a căpăta relief şi profunzirne şi a se deosebi ra d ic a l de t·eoriil e 191


conternporane cu care cineva ar putea s-o fa că să coinci d a la suprafaţă . Fă ră 1nd oială, acest a l doilea punct d e vedere, după care d octrin a apare ca un organism şi nu ca o Îrrtbinare, nu este încă p unc tul d e vedere definiti v. Da r cel p uţin el es te tnai apropiat de a d evăr. Nu pot să in tru în toa te detali ile; treb uie, totuşi, să indic, pentru cel p u ţin una s a u doua din tre cele pa tru teze, c u rn ar p utea fi deri va t,\ oricare din celelalte . S ă luăm ideal ismul. E l nu însean1nă nun1ai a ��p une : c orp urile sunt idei . La ce ar servi ace asta? Dacă am con tinua să afi rmă m despre aceste idei tot ceea ce experienţa ne-a făcut să afirmăm despre corpuri, am aj un ge să substituim pur şi simpl u un cuvânt cu altul; căci Ber keley n u crede,. desigur, că materia va înceta să ex iste când el va fi înceta t din v i a ţ<?i. Ceea ce se1nn i fică ideaU stnuJ lui Be r k e l ey este că n1ateri a este coextensiyj rep rezentării noas tre; că ea nu il i e inter ior, nici profunz i1ne; că e a nu ascunde nin1ic,. nu c up r i n d e nimic; că ea nu posedă nici puteri, nici vir t u a l i tăţi de ni ci un fel; d\ ea este etala tă în sup rafa ţă şi că exis tă în în treginH ! , în orice n1 on1 e n t , nurna.i prin c e a ce ofera . CLn-ân tul nidee" d esernnează de ob i c e i o existen ţă de acest gen, v n�au să sp u n o existenţa com.p let realiza tă, în care fiinţa fuce un tot comun cu aparenţa, în tirrtp ce c u v ântul ,,.lucru '' ne face sa ne gân d i m la o realitate care va fi în acelaşi timp un reL'ervor de posibilităţi: din aces t 1notiv , lui Berkeley îi place m a i n1u lt să nurneat�di corpurile idei şi nu lucruri . D a r d acă înfăţişăm în a c e st .fel "idealisn, ul ,.' , vedem că el c o in c id e cu "nomi­ nali snntl"; căci această a d oua teză, în rnă sura în c a r e se afirmă ma i net în spi ri tul fil osofului, se restrânge 1nai evi dent la negarea ideilor gene rale abstrC1 cte abstractf, adică e.x.: trase din ma terie: este clar, intr­ ad evă r, că nu s-a r pute a ex trage ceva din ceea ce nu conţin e nimic , nici, in consecinţă, să se scoată dintr-o percepţie altceva decât ea. Culoarea nefiind decât c uloare, rezistenţa nefiind decât rezisten ţă, niciodată nu veţi găsi nirn ic comun între rezis tenţă şi culoare, niciod ata nu veţi extrage d in d a te ale vederii un el ernen t c a re să fie comun cu t:el e tactile. Că d acă veţi pre tinde s�'i ab�trageţi de la unele şi de la celel alte un lucru care sc1 lP fie comun tu turor, veţi observa, privind acest l uc ru că a veţi de-3 face c u un cuvânt: iată nominalisn1ul lui Berkel ey; dar iată, în acelaşi tirnp, "noua teorie a vederii" . Dacă o întindere care va fi în acelaşi ti mp vizu ala şi tactică nu este decâ t un cuvânt, cu a tât mai mult anterioare s a u

-

,

192


este astfel o î ntin de re care ar interesa simul tan toate si.mţurile . Iată, d in nou, nominalistn, dar i a tă, de asetnenea, respingerea teoriei carteziene a materiei . Să nu vorbim mai mult de înt i ndere : să cons ta tăm pur şi simplu că, dată fiind struc tura limbajului, cele d ouă ex p r e si i : "eu an1 această percepţie" şi " a ce ast ă percepţie exis tă" sunt sinonime, dar că cea de-a doua, introducând acelaşi cuvânt "existenţă " în descrierea percepţiilor cu to tul d iferite, ne invită să c r e d e m că ele au ceva comun şi sa ne imaginăn1 că diversita tea lor acoperă o unitate fundarn ent ală, uni ta tea unei "subs tanţe " care nu este în realita te d ecât cuv â ntul "existen ţă" ipostazia t: ave ţi tot idealisrr1ul lui B er k ele y; şi acest id eJ.hsn1, aşa c un1 an1 1nai arăta t, es te comun cu notninalisnnl l său . Să trecen1 acum, dacă d ori ţi , l a teoria despre Durnnezeu şi la aceea a spiritelor. l)acă un corp este compus d in "idei" sau, cu alte cuvinte, dacă este în întregime pasiv şi termi nat, lipsit d e puteri şi virtuali tăţi, el nu ar putea .să acţioneze asupra altor corpuri şi, prin urmare, mişcările c orpului trebuie să fie efec tul unei puteri active care a p rodus înseşi aces te corp uri şi care, în virtutea ordinii d e care dă d O\'a d ă univers ul, n u poate fi d e c â t o cauză in teligentă. Dacă greşitn când considerăm, s ub denun1i reC1. d e idei generale, dre p t realităţi numele pe Cdre le-am dat grupu rilor d e obiecte sau percepţii constituite mai tn u l t s a u n1ai p uţin artifici e1l d e c ătre nui pe p lanul materjei, nu n1 ai este acelaşi lucru câ nd cred en1 că d escoperim, în sp atele planului unde se etaleaza materia, intenţiile divine: ideea g e ne ra lii, care nu exis tă decât la suprafaţă şi care leagă corpuri le d e co rpuri nu este, fara îndoial ă, decât un cuv ânt, dar id eea generala care există în profunzime, legând corpuril e d e Dumnezeu, sau, tn ai bine zis, d escinzând d e l a Dumnezeu că tre corpuri, este o reali la te. Şi astfel, nominalismul lui Berkeley a trage după sine, în m od fi resc, această d ezv oltare a d octrinei [pe care o găsi rr1 în Siris şip care a fost consider ata gre(;iit ca o fan tezie neoplatonică; cu al te cuvinte, idealism u l lui Berkeley nu este decât un aspect al teori ei care il aşază pe Dun1nezeu în sp atele tuturor rna nifestări lor n1a terie i . În s fârş it, dacă DLunnezeu in1prin1a în fiec are din tr e noi p e r c e p ţi i sau, cun1 spune Berkeley ,,i dei ".. fiiaţa care adună aceste percepţii sau, mai degrabă, care le anticipează, este exact inv e rs ul unei idei: este o voinţă, de al tfel litnita t8 n eî nc e t a t de vointa divină. Pu nctul de îr.tâlnir e a acestor două '

·

Cumplel.rlH'll d i n pa ra n te.t.<..�

<1

fost ?. d u s<) în J Sl34 .

1 93


voinţe este tocmai ceea ce denumim noi 1nc1terie. Dacă percip i2 este pasivita te pură, percipcre3 este activita te pură. Spirit uman, materie, spiri t d i vin d evin deci termeni care nu pot să se exprilne decâ t în funcţie unul de celălalt. Şi sp iritualismul lui Berkeley se gă seşte el însuşi a nu fi decâ t un aspect al oricăreia dintre ('elelalte trei teze. Astfe l , diferi tele părţi ale sistemul ui se întrepătrund ca l a o fiinţă vie. Dar, cun1 sp tmeam ]a început, spectacolul acestei pătrund eri redproce ne d5, făr� îndoială, o id ee mai justă despre corpul doctrinei; dar încă n u ne pennite să-i atingen1 sufle tul . �e v o111 apropia de el, dacă vom putea aj unge l a i maginea media toarc despre care vorbean1 adineaori, (> in1agine care este aproape n1aterie in ceea ce se lasă încă văzut şi aproape spirit în ceea ce nu se mai l a să atins -- fa ntomă care ne obsedează în timp c� ne învâr tim în jurul d oc trinei şi căreia trebuie să ne adresăm pentru a obţine sernnul deci�iv, indicarea atitudinii de lu at şi a punctului unde să privim. hnaginea rnedia toare care se conturează în spiritul interpretului, pe măsură ce înain tează în studiul operei, exista oare odinioară, ca a tare, în gândirea 1naes trului? Dacă nu a fost aceasta, a existat o alta, care putea să aparţi nă unei ordini de percep ţii diferite şi să nu aibă nici o asemănare materială cu ea , dar căreia îi era echivalentă totuşi, aşa c u m se echivalează d ouă tra d uceri, în lin1bi di ferite, ale aceluiaşi original . Poa te că aceste d o uă irnagini, poate chiar alte imagini, echivalente şi ele, ar fi fos t prezente sin1ul tan, urmărind u-1 pas cu pas pe filosof, în cor tegiu, prin evolu ţiile gândirii sale . Sau poate că el nu a percep ut bine nici una, lirni tându-se la a relua contact direct, din departe în departe, cu acest l ucru mai subtil chiar, care este însăşi intuiţia. Dar atunci, ne revine sarcina, nouă, interpreţilor, de a restabili im aginea intermediară, sub an1eninţare a de a vorbi d espre "in tuiţia originară " ca despre o id ee vagă şj d espre " spiri tul doctrinei" ca d espre o ab stracţie, atunci cân d acest spirit este ceea ce este mai concret, iar această intuiţie, ceea ce este mai IJrecis în sistem. Î n cazul lui Berkeley, cred că văd două imagini diferite şi aceea care n1ă frapează cel ln{li rnult nu este cea despre care găsirn indicap a con1pletă l a însuşi Berkeley. �1i se pare că Berkeley percepe ma teria ca o 2 3

Perceput-u l .

Perce p ere'-1 (.Kti vitateJ.

Je

a

percepe). 1 94


su bţire, transpareHtd,

situată în t re on1 şi D nn1nezeu . Ea

riilnâne transparentă a tât timp cât filosofii nu se ocupă de ea şi 21 tur..c i l)utnnezeu se ara tJ p ri n ea . Dar în momentul în c are metafizicienii o ating, sau chiar bunttl-sirrtţ, în măsura în care es te rnetafizician, irned iat pel icula îşi pierde lustrui 5i se îngro a ş ă , devine opacă şi forn1ează un ecran, deoarece cu \·inte ca Substanţă , F'orţă , Întindere abstractă etc . al une c ă în s p a te l e ei, se dep un ca un strat de praf şi ne în1pied ică să··l ved e n1 pe Durnnezeu prin transparenţă. Imaginea es te abia indicată de Berkeley însuşi, deşi el a spus cu cuvintele lui că "noi st.J.rnirn praful şi apoi ne plângem ca nu vede1n". Dar există ş i o a l t ă comparaţie,. ade sea evocatc1 de filosof, ş1_ care nu este ded1 t transpu nere a n.uditivă a ima ginii vizuale pe care arn descris-o; n1a teria ar fi o lin1b ă cu care Dumnezeu ne vorbeşte. �.1e taflzicile tnateriei, peliculă

îngroşând fiecare

d intre silabe, fă când

d in ea un gen , trans-formând-o

ar înd ept't rta a ten ţi a noastră de la sens către sw1et şi ne-ar întpiedica să urmarim cuvântul divin. Dar indi ferent d e fap tul că ne ataşăm de una sau cealaltă, în ambele cazuri avern de-a face cu o in1agine simpl ă, pe care treb uie s-o păst-răn1. sub ochi, pentr u că d acă ea nu este in tuiţic1 genera toare a d o c tri ne i, ea deri\Tă imed iat din a c e a s t a şi se apropie de ea 1nai m ul t d ecât o r i c a r e din teze, lua tă separat, mai mul t d ed1 t con1b inarea l or. Pute rn să resesizăn1 însăşi această intuiţie? Nu ave·m decât două m ijloc1ce d e expresie, conceptul şi imaginea . Si stemul se d ezvoltă în c oncep te; el se reduce într-o i m a g ine când este î n1p i ns sr,re in tui ţi a d e unde provine; dacă v r e m să dep ăşim imaginea u r câ nd mai departe decât ea., în mod necesar recădem pe concepte, chiar pe concepte m a i v a g i, n1 ai generale decâ t c e l e de la care alrt plecat în cău tarea im agini i şi a intui ţi ei . Redusă la a lua a c ea s tă forn1ă, îmb u teli ată la ţd.şnirea sa din izvor, in t uiţi a origina ră va părea d eci a fi ceea ce es te în lume lucrul cel m ai fa d şi n1 ai rece: aceasta v a fi însăşi banali ta tel1 . Dacă am spune, de exemplu, că Berkeley co n sid e r ă sufletul uman ..:: a pdrţial u ni t cu Dumnezeu şi parţial independent, că a re conştiinţă de sine, în orice m oment, în sens ul unei ac tivi tăţi itnperfec te, care s-ar uni cu o a c ti vi ta te mai înaltă d acă nu ar fi in terpus între cele d ouă, ceva care este p a sivita tea absolu t-'1, noi am e xp ri ma d espre in tui ţia ori gi n a ră a lui Berkeley tot ceea ce s-ar p u tea tr a d uc e imed ia t în c on c ep te şi, totuşi, am a\·ea ceva a tât de abstrac t încât acesta ar fi aproape \'id. Să rămânem le1

într-o en ti ta te ind ependentă ,

195


aceste

formule deoarece nu putenl găsi ceva mai bun, dar să încercăm să

le dă1n puţină viaţă. Să luăm tot ceea ce a scris filosoful, să facem ca aceste idei disp a ra te să reurce către imagin e a de unde coborâseră, să le ri dicăm închise acum în imagine, p ână la formula abstrac tă, care se va în tă r i cu

aj utorul imaginii şi ideilor, să ne a taşam atunci la această

formulă şi să privitn cum, atât de simplă, se simplifică în continu are, cu atât mai mul t simplă cu cât vom fi împins spre ea un număr tn a i rnare de lucruri, să ne ridicăm, în sfârşit, împretmă cu ea, să urcăm spre punctul în care s-ar res trânge în intensiuni tot ceea ce a fost dat în ex tensie în doctrină : de această d at ă ne vom reprezenta c um din acest cen tru de forţă, de al tfel inaccesibil, porneşte impulsul c are dă elanul, adică însăşi intui ţia. Cele patru teze

ale

lui Berkeley at� porni t de-acolo,

căci această Inişcare a întâ lni t în calea ei ideile şi p r ob leme le

pe care le

ri dicau conten1poranii lui Berkeley. În alte timpuri, B e rk e le y ar fi

fonnulat, fără îndoială, alte teze: dar, mişcarea fiind aceeaşi, aceste teze ar fi fost situa te în a c e l a ş i mod, în raportul unora cu celel alte; ele ar fi avut

aceeaşi

rela ţie între ele, ca noi cuvinte între

care c o nti n uă să circule

un sens vechi ; şi ar fi fost aceeaşi filosofie. Re laţi a unei filosofii cu filosofiile anterioare şi contemporane

este, deci .. ceea ce o oarecare c oncep ţie a is toriei sistemelor ne-ar

nu

face să

pre sup u ne m . Filosoful nu ia idei preexistente pen tru a le fonda într-o sinteză s up e ri o a r ă sau p e n tr u a le combina cu o idee valora să se creadă

că,

nouă. Tot atât ar

pentru a vorbi, vom că uta cuvinte, pe care apoi le

coasem într-un ansamblu cu ajutorul unej gâ n d iri . A devărul este că d incol o de

c u v â nt

şi d i ncolo de frază există ceva mult mai simp lu decât

o frază şi ch i a r decât un cuvânt:

sensul, care este n1 ai puţin luc ru g ân d i t

decât o mişcare a gândirii, n1ai puţin o mişcare decâ t o direc ţie. Şi aşa cum impulsul dat vieţii en1brionare determină diviziunea unei celule primi tive în celule

care se divid la rând ul lor până c â nd organismul

complet este forma t, to t aşa n1işcarea carac teristică ori cărui act al

gândirii duce această gâ nd ir e, printr-o subd ivizi une crescând ă a ei, să se etaleze din ce în ce mai mult pe pl anuri le s uccesive ale s pir i tulu i, până când îl atinge pe cel al cuvântului . Acolo ea se exprimă printr-o frază, adică printr·· un grup de ele rn en t e

preexistente; dar ea poate alege aproape arbi trar primele

elemente ale grupului, cu c ond i ţia ca celelalte să fie con1plementare:

196


aceeaşi gâ ndj re se tra d uc e la fel d e bine în diferi te fraze c o mpu s e din c uvinte cu to tul diferi te, cu cond i ţi a ca aces te cuvinte să aibă între ele acel a şi

raport.

este p roce s ul vorbirii.

Astfel

Şi

to t astfel

asen1en ea, operaţia p rin care se cons ti tui e o filosofi e .

este,

de

Filosofu l nu

porneşte d e la idei preexis tente: cel tnult s··ar putea spune că aj u n ge la ele. Şi când el aj u nge acolo, ideea as tfel antren a t ă în tni şcarea spiri tulu1

său, anj mându -se de

o

\·iaţă no uă, ca şi cuv ântul care-ş i primeşt e sensul

de la frază, nu rnai este ceea ce a fost în afara învolburării. S-ar putea găsi o relaţie de acelaşi gen în tre un sis tem fi l o s o fi c

şi

ansa1nbl ul cunoştin ţelor ştiinţifice ale epoc i i în c a r e a t-r ă i t fi losoful . Exis tă o anumi tă

conce p ţi e a f il o s ofi ei care v rea

ca

]'ntreg e fo r t ul

filosoful ui să tin d ă să îtnbră ţişeze într-o sinteză rezul ta tele ş ti i n ţel o r p a r tic u lare . Desigur, multă vreme filosoful a fost ce] care p osed a ştiin ţa univ ersală; şi chiar şi a s tazi, c ând multitudinea ştiinţelor, d iversita tea şi con1 p lexita tea

me t o d el or,

acumul area

imp osibilă

masa

tuturor

e no r m a

a

c unoş tin ţelor

fap telor un1ane

a d un a te într-un

fa c

singu r

spirit, fil osoful răm âne omul ştii nţei univer'lale, în sens u l Gl. dacă nu rnai p o a te să ştie to tul, nu există nimic pe care n-ar trebui s ă fi e pus în stare

să-1

înve ţe.

Dar re z u l tă de aici că sarcina lui v a c on s t a în J stăpâni ş ti i n ţa

d a t ă , în a o ridi c a pe trep te c re sc ;l nde de g e n e ra li t a te şi in a se în drep td ,

din c on d e nsa r e in c on d e n s a re , cunoaş teri i ?

spre ceea ce se chearnă unif ic a r e a

Permi teţi-1ni să c o n sid e r

pentru respec tul ş ti i n ţe i ,

straniu

ca în nu rnele şb inţei,

ni se propună aceas t-a concepţi e a filosofiei :

nu cunosc ceva 1nai nepiăc u t pentru şti:nţă, nici ceva mai injurios pentru savan t . C um! Iată un on1 care a pr actica t vreme ind e l un gata o an u m i t ă

n1etod ă ştiinţifică şi a cuceri t laborios rez u l ta tele sale, care

unnează să ne spun a : "experi enţa,

aj uta tă

de raţionarnent, c o nd u c e

p â n ă l a acest pun c t ; cunoe� şterea ştiinţifi că începe a i ci şi se ter min ă aces tea s unt concl uz i i l e rnele " ; şi fi losoful ar a vea drep lu] sa-i

acolo;

răspundă: ,,Foarte bine, l ă s a ţi - rn i aceasta, veţi vedea ce voi fi în s tare fac ! C nnoa ş terea pe c are mi-o ad uceţi incon1p letă o v oi

COITLpleta.

sd

Ceea

ce îrni prezen ta �i d i s p a r a t voi uni fi c a . Cu aceJ eaşi 1na teri alc-, deoarece se înţelege că n1 ă voi

ţine

d upa fc1p tele pe care le-aţi ob serv at, cu acel aşi

gen de muncă, deoarece t r eb u i e să mă. li n 1 i tez

G1

d u rnncavoastră la a

ind u ce şi a d edu c e, voi face mai mul t şi 1n ai bine dec[l.t

aţi fă cu t

durnneavoas tră '' . Stranie pretenţie, într-ach�\·ăr! În ce fel p rofesia de 197


fil osof i-ar co nfe ri celui care o exersează, forţa de a merge mai departe decât ş tiinţa în a c e e aş i d irec ţie ca ea? Eu stmt p rim u l care admit că anun1iţi save1nţi su n t mai "înclin aţi decât alţii a o lua înai n te şi a g ene r a l i z a rezultatele lor, mai înclinaţi de asernenea a rev eni în urmă şi a cri ti c a rnetode1e lor, că, în c1cest sens particular al c uvântul ui, H se sp une fi losofi, că de altfel fiecare ştiinţ-ă ar p utea şi ar treb ui să a ibă f i l o s ofia sa înţeleasă, în aces l fe l . Dar aceasta filosofie este încă ş tii n ţă , şi cel care o practic ă este înca u n savant. Nu n1 ai este v o rb a , ca a d ine a uri , de a erija fi los ofia în s inte ză a ş tiinţelo r p ozi ti ve şi de a p r e tinde , p rj n si ngu r a virtute a sp i ri tu lui fi l os ofi c , să se ridice mai sus d ecâ t ştiinţa în generalizarea aceloraşi fa p te . O a s t fe l de concep ţ1e desp re rolul fil osofulu i ar fi i nj uri o a să p entru ş t iinţă . Dar încă mai inju rioasă pen tru fi l oso f ie ! Nu este e v id en t că dacă sa\' a n tul se op re ş te într-un anumit p Lmct pe calea genera lizării ş i a si n tez ei, acolo se opreşte şi ceea ce ex p eri en ţ a obiectivă şi raţionatnentul sigur ne permit să avansăm ? Şi atunci, pr e tinz â n d că mergem rn aj dep arte în a c e e aşi direc ţie, nu ne -a n1 p lasa oa re s i s t e n1 a ti c în arbitrar sau cel puţin în i po te tic ? A face din f i losofi e un ansamblu de generalităţi care d epă şe sc gene ra l i z a re a şti in ţi fi c ă înseamnă a dori c a .filosoful s ă se n1 ulţume a s că c u p l au z ib ilu l ş i c a prob a b i lita tea să îi fie

suficientă.

Ştiu bine că, pentru m aj or i ta tea celor care urm ăresc de

noastre, d o me ni u l nostru este, în tr- adevăr, cel al nu1 l t, al probabilului; cu dra g ă inimă ei ar trebui să spună că fil o s o fi a începe a c ol o unde se te r mi n ă cer titudinea. Dar c a re d intre noi ar dori o a s tfe l de situa ţie p en tr u fi losofic? Fără îndoială, nu tot ul se poa te v e ri fi ca sau este verificabil în c e ea ce ne aduce o filosofie, şi esenţa m e tod ei filosofice es te de a c e re ca, în a nu tni te 1non1en te, în anumi te p r ivi nţe, spiritul să ac c ep te anum ite riscuri . Dar filosoful nu alege aceste ris cu ri decât fiindcă a încheiat o a s i g ur a re ţii, fiindcă e x i s tă lucruri în p rivinţa că r o r a se sin1te nec l i n ti t s i g u r , ne va face şi pe noi s igu ri în măsur a în care va şti să ne c om u nic e

d e p a r te di scuţiile

p o s ib i l ul ui pur şi s i mp lu, cel

intuiţia din care îşi trage forţa . A devărul este ca fi losofia nu cons tituie o s in tez a a ş t i i n ţe l ,Jr

pa rtic u lare şi că daca se p l a se ază ad esea pe terenul ş ti inţe i , d acă uneori

în1brăti şează în tr-o viziune 1nai simnlă obiec tele de care se o c u p ă �s ti in ta ' ' .r1 98

f


aceasta are loc nu prin intensificarea ştiinţei, nu prin ridicarea rezultatelor ştiinţei la un grad mai înalt de generalitate . Nu ar fi loc p en tr u două modali tă ţi de cunoaştere, filosofia şi ştiinţa, d acă experienţa nu ni s-ar prezenta sub două aspecte diieri te: pe de o parte, s ub formă de fap te care se jux tapun fap telor, care se repe tă aproxima tiv, care se măsoară aproxi mativ, care, în sfârşit, se desfăş oară în sensul 1nultiplicită ţii distincte şi al spaţiali tăţii, pe de al ta, sub forma unei pătr u nd e ri reciproce, care este durata pură, refrac tară legii şi măs urii. În cele doua cazuri, experienţa înseamnă conştiinţă; dar: în primul, conşti i n ţa înfloreşte în afară şi se exteriorizează in rap ort cu ea însăşi în aceeaşi măsură în care ea percepe lucruri ex terioare unele a l tora; în al doilea, ea re intră în s i ne, se resesizează şi se aprofnndează . Sondând as tfel propria sa profunzime, p ă tr u n d e oare n1_ai rnul t în i n teriorul ma teriei , al vieţj i , al realităţii în generJ.l? Ea ar putea fi contestată da c ă conştiinţa ar fi sup raad ;:tuga tă rnateriei ca un accident; d a r c re d e m că a1n den1 on strat că o as tfel de ipoteză, în funcţie de latura s ub care cineva o adn1ite,. es te absurdă sau fal să, contradic tor ie cu ea însăşi sau contrazisă de fap te. Ea ar putea fi contestată încă dacă conş tiinţa u1n ană, d eşi înrudită cu o conştiinţa mai vastă şi n1ai în al tă, ar fi fo st pusă de-o parte şi dacă on1ul ar treb ui să stea în tr-un colţ al na turii ca un copil pedepsi t. Dar nu ! n1 a t er i a şi via ţa care umplu lumea sunt în aceeaşi n1ă�ură ş i în noi.; forţele care l ucrează în toate lucrurile le simţi1n 1\t noi; oricare ar fi esenţa i n tirnă a ceea ce este şi a ceea ce se face, noi s untern acolo. Să descindetn attu1_ci în interiorul nostru: cu cât punctul pe c are-1 v om atinge va fi 1na i pro f Ltnd: cu atâ t el anul care ne va în1pinge l a suprafaţă va fi mai puternic. intuiţia filosoficii es te aces t contact , fil osofia este acest elan. Aruncaţi afară de un i1np uls veni t din adânc, ne von1 ală tura ştiinţei în 1na sura în care gând irea noastră va înflori, d isperst:î.nd u-se. Treb uie, deci, ca fi l o s o fi a să se p oată conforn1a şti i n ţci , iar o idee de on.gn1e aşa-zicând intui tivă care nu va reuşj , d iv i z ând u s e şi subdivi zându-şi subd ivizi unile, să redescopere fap tele observa te în ex terior �i legile prin care ştiinţa le le a gă între ele, care nu ar fi capabi l ă nici 1năcar să corecteze anumi te gener a liz ă r i �i �.;ă î nd rep te a nu m it e observatii, ar fi pura fa ntezie; ea nu va avea ni1nic comun cu in tuitia. Dar, pe d e altă parte, id eea,. care reuşeşte să aplice tocm a i îrnpotriva acestor fapte şi acestor legi această risipire în sine, nu a fos t obţinu tă -

.

1

,

1 99


printr-o unificare a experienţei exterioare; c ăci filosoful nu a veni t spre uni t a te, el a porni t de la ea. [Vorbesc , bineînţeles, d espre o unitate în acelaşi titnp limita tă şi re la ti vă ca aceea care separă o fiinţă umană de ansamb l u l

prin care fil oso fia p are sa asimileze

lucrurilor .]4• Munca

rezul tatele şti inţei pozi tive, ca şi opera ţia în cursu l căreia o filosofie pare

să absoa rbă in sine fr agtnentele filosofiilor an teri oare,

ci

nu

es te o sin teză,

o anali.z ă . Stiinta este a uxiliarul ac tiunii, iar ac tiunea vizează un rezultat. "J

1

1

1

Inteligenţa ştiinţifi că se ]ntrea.bă, deci, ce va trebui să fie făcut pe ntru ca un

anurn i t rezul tat dorit să fie atins, sau n1ai general, ce condiţii treb ui e

d a te pentru ca un anumit feno1nen să se produc ă . Ea n1.erge de la o aranjare a l ucr urilor la o rearanj are, de la o simul tanei ta te la o a ltă sirnultanei ta te.

În

mod necesar, ea negl ij ează ceea ce se întâmplă în

c adrul in tervalului; sau, d acă se ocupă de acest lucru, es te pen tru a lua în considerare al te aranjamente, a l te simultaneităţi. Cu metode destinate

să sesizeze orice fap t, ea nu v a p utea să intre în ceea

ce

se face, să

urmărească d i n am i cul, să e1 d op te deven i rea , care es te viaţa luc ru rilor. În timp

ce s a v a. n tu1 , con s trân s

să aib ă în ceea ce priveş te n1işcarea, puncte

de ved ere i n1 obi le şi �ă culeagă repetări acolo und e lucrurile

nu

se

preoc upa t de asemenea să di vid ă comod reali t a teo pe pl anuri succesi\'t' acolo u n d e este d esfăşurată p entru a fi su p usă acţi unii omul u i , este obligat să fie 7 i re t cu na tura, să adop te faţi:i d e ea o p oziţi e d e d i spreţ ş i d e lup tă, filosofu l o tra tează c a Lm to,Tarăş. Re g ula ştiinţei es te cea pusă de Bacon: a te su pune pentru a s tă pâni . Filosoful nu se rep etă ,

sup une şi nici nu con1andă; el cau tă să simpa tizeze , Şi

d in

acest

punc t de

\'ed ere

esenţa

filosofi ei

es te

spiri tul

sin1 p l i tăţii. Fie că privim sp iri tul filosofic în sine sau în operele sale, fie

am comparat filosofia cu ş tiinţa sau o îilosofle cu alte filosofii,

înto tdeauno.

găsim că

co1nplica �ia

este superficiala., cons tr ucţia

un

accesoriu, sinteza o aparenţă: filosofia este un act sirnplu . *

C u d l t \' Om fi

mai p�Hrunşi d e acest adevăr, cu a tâ t von1 fi mai

înclinaţi să scoate rn fi l osofia din şcoa l ă şi să o apropi�1n de viaţă . Fără

200


îndoiala, atitudinea

gândirii

con1une, aşa cun1 rezultă ea din structutEI

sensurilor, inteligenţei şi limbajului, este

m.ai

apropiz��tă de at1tudinev.

ştiinţei decâ. t de cea a filosofiei. Nu înţeleg prin aceasta că înseşi categoriile generale ale gândirij noastre �unt chiar cele zile ştiinţei, că n1anle dru1nuri tra.sate de simţurile noastre prin continuitatea realului sunt cele prin care va trece ştiinţa, ca percepţia este o ştiinţă care se naşte,

ştiinţa

cunoaşterea

o

percepere adultă, şi că atât cunoaşterea con1ună, cât

ştiinţifică,

destinate

şi

una

şi cealaltă să

şi

pregătească

acţiunea noastră asupra lucrurilor, sunt în mod necesar două viziuni de acelaşi gen, deşi de precizie şi pondere inegale. Ceea ce aş vrea n1ai întâi

de toate să afirn1 este că şi cunoaşterea ccnnună este constrânsă, ca şi cunoaşterea ştiinţifică, şi datorită aceloraşi cauze ca şi aceasta, să considere

lucrurile

într-o perioadă

de

timp

pulverizată,

unde un

moment fără durată tlrmează unui moment care nn durează n1ai mult. Pentru ea rnişcarea constituie o serie de poziţii, schirrtbarea o serie de

calităţi,

de\ enirea în general o serie de stări. Ea pleacă de la imobilitate

(ca şi cum in1obilitatea ar putea fi altceva decât o aparenţă, efectul

special pe care un rnobil îl produce unui alt n1obil când

sunt

unul

ingenios

în funcţie

de

celălalt)

şi,

printr-un

aranj,lnlent

reglate de

imobilităţi, recompune o imitaţie a mişcării pe care o substituie mişcării însăşi: opera�e con1odă practic, dar absurdă teoretic, plină de toate contr,�dicţiile, de bJate problemele false pe care Metafizica întâlnesc în

faţa

şi

Critica le

lor.

Dar, tocmai fiindcă aici sin1ţul comun întoarce spatele filosofiei, va fi suficient ca noi să obţinen: de la el o întoarcere completă in acest punct ca să îl reple1săm in direcţia gândirii filosofice. Fără îndoială, intuiţia comportă multe grade de intensitate, iar filosofia multe grade de profunzin1e; dar spiritul care va fi readus la durata reală va trăi deja viaţa intuitiv�1 şi cunoaşterea de către el a lucrurilor va fi deja filosofie. În locul unei discontinuiUi.ţi de momente, care se vor înlocui într-un timp divizat la infinit, el va observa fluiditatea continuă a timpului real, care curge indivizibil. În locul stărilor superficiale, care ar urma sa acopere rând pe rând un lucru indiferent, şi care ar întreţine cu el raportul misterios al fenomenului fată de substanta, el va sesjza o 1

1

singura şi aceeaşi rrâşcare, care se desfăşoară întotdeauna întinzându-se, ca într-o n1elodie în care totul este devenire, dar unde devenirea, fiind

201


substanţială,

nu

are nevoie de suport: cu cât sunt mai multe stări inerte,

cu atât sunt mai multe lucruri moarte; nimic altceva decât mobilitatea din care este făcută stabilitatea vieţiL O viziune în acest gen în care realitatea apare ca una continuă şi indivizibilă, este pe drumul care duce la intuiţia filosofică. Căci, pentru a ajunge la intuiţie, nu este necesar să se iasă în

afară de domeniul simţurilor şi al conştiinţei. Eroarea lui Kant a fost de a crede astfel. După ce a dovedit prin argumente decisive că nici un efort dialectic nu ne va introduce niciodată dincolo, şi că o metafizică eficace ar fi în mod ne c es ar o met afi z ică intuitivă, el a adăugat că această intuiţie ne lipseşte �1 că această metafizică este imposfbilă. Ar fi aşa, într-adev�i.r, dacă nu ar exista alt timp .şi altă �chin1bare decât cele pe care Kant le-a observat şi cu care ţine!:"l, de altfel, să ave1n de-a face: căci nu se pune problema nici de a ieşi din timp, nici de a percepe

altceva decât schimbarea. Dar timp ul în care rămânem plasaţi în mod natural, schin1barea al cărei spectacol îl prezentăm în 1nod obişnuit constituie ur. ti1np şi o schirnbare pe care sin1ţurile şi conştiinţa noastră le-au făcut praf pentru a facilita acţiunea noastră asupra lucrurHor. Să desface1n ceea ce ele au făcut, să readucem perceperea noastră la originile ei şi vom avea n cunoaştere de un tip nou fără a avea nevoie să r e c urgem

la facultăţi noi.

Dacă această cunoaştere se generalizează, nu numai speculaţia va proHta. Viaţa cotidiană ar putea fi încălzită şi iluminată. Căci lumea

in care ne introduc de obicei sjmţurile şi conştiinţa noastră nu 1nai este decât umbra ei proprie; şi este rece ca moartea.

Totul

pentru ccnnoditatea noastră cea 1nai deplină; dar totul

este arnnjat în ea se

află în ea într­

un prezent care pare s�i. reînceapă fără încetare; iar noi înşine, modelaţi artificial după

imaginea

unui univers nu mai puţin artificial, ne

p e rcepe n1 în instantaneu, vorbim despre trecut ca despre ceva abolit, vede1n în an1intire un lucru stra1.1iu sau oricum străin, un ajutor oferit s piritu l u i

de către materie. Dimpotrivă, să ne repercepem aşa cum

sunten1, într-un prezent dens şi în plus elastic, pe care-1 putem dilata indiferent spre 1napoj, împingând din ce în ce mai departe ecranul care

ne ascunde faţa

de

noi înşine; să resesizăn1 lumea exterioară aşa cum

este ea nu numai la suprafaţă, în momentul actual, ci în profunzime, cu trecutul intediat

care

o

presează

şi care-i

202

impri1nă

elanul;

să ne


obişnuim, într-un cuvânt, să veden1 toate lucrurile sub spcciae durntionis: in1ediat ceea ce este "inţepenit se destinde, ceea ce este adormi t

se

trezeşte, mortul reînvie in perceperea noas tră galvaniz ată. Satisfacţiile

pe care arta nu le va furniza niciodată decâ t privileg iaţilor natu rii şi sorţii, şi doar din când în când, fi losofia as tfel înţeleasă ni le-ar oferi tuturor, oricând, reînsufleţind reînviindu-ne pe noi înşine. ştiinţei, deopotriva

nu

în

viaţa

Prin

fan ton1elor care ne înconjura �i

aceasta

ea

ar deveni c omplementară

practică şi în speculaţie. Cu aplicaţiile sale, care

vize:2ză decât comoditatea exi stenţei, ştiinţEi ne promite bunăstarea,

cel n1ult plăcerea. Dar filosofia ar putea să ne ofere deja b ucuria.

203


ERNST CASSIRER: Filosofi a forme lor simbolice: Introducere (I) *

Primul

punct

de

al

plecare

fil o s o fi ce

speculaţiilor

s

caracterizează prin noţiunea de fiinţă. În n1omentul în care aceast

noţiune se con�tituie ca

fl.tare,

întruc ât în faţa m ulti tudinii şj varietăţ

existentului se trezeşte conştiinţa desp re unitatea fiinţei, abia a t un< apare orientarea specific filosofică a reflecţiei despre lume. Aceast

angajată în sfera existentuJui/ pe c ar

reflecţie rămâne încă n1ultă vreme

îl depăşească. Urmează să fie explicat "fundamentul" ulti m al o ri c ărei fiinţe, dar, pe d

ea tinde însă să-1 p ă ră s ea scă şi să începutul şi originea,

de lin1pede

se

pent ru ea

s a tisface prezentarea

pune această întrebare, pe atât de p uţin răspunsul găs

cea mai

generală

a

probJen1ei

î

detenninarea ei concretă particulară. Ceea ce se denun1eşte esenţ( subs tl1nţa lun1ii, aceasta nu o depăşeşte în m od principal, ci este doar u ex tras din însăşi această lume. Este ales un existent izolat, d eosebit � delin1itat pentru ca din el să derive toate celelalte în mod genetic şi să s "explice". Această explicaţie se menţine_, totuşi, în forma ei general, chiar

dacă,

în

cadrul

aceloraşi

lin1ite

metodice,

se

prezintă

c

schimbă toare. La încep u t , aceasta este o existenţă concretă singulad " concretă, care este prezentat

chiar senzorială, o "ma terie originară drep t ultim fundament pentru

totalitatea fenomenelor; Jpoi explicaţia s

o r ien t·eaz ă

către

ideal

şi,

în

locul acestei m a terii, se imptme u l "principiu'· pur ab s trac t a deducţiei şi fundamen tării. Dar şi aces te " examinat n1ai îndeaproape, se află la mijloc, Intre " elem entul fizic şi cE " l "spiritual . ()ricât de n1.ult poartă această c u o a re a idealului, acest ("princip iul") este foarte strâns legat de cealaltă latură a lurn existentului. În această ordi ne de idei, num Ei rul lui Pitagora; atomul h Democrit răn1ân, oricât de tnare este distanţa care îi desparte p

·

[rnst Cassirer,

Pl1ilosop!ue dcr symbolrschf'n

Formf'n

(Filosofia

formelor

�imbolice).

Erster Te

Die Spr.Khe, -:1:. Auf1., \·Vissen.::chaftlichen Buchgesell.=;chaft, D.:-trmstadt, 19M., p. 3-17. TrLiducere de Ale"-<1ndru Boboc în: i1dnolalt' dt> Alex ..mdn: Bnboc şi Ioan :\.

,

Filusofw

Rosea,

contemporrmâ. Texte otlese, traduse

l:diturd Coramond, p. 95-11 L

204


a1nândoi de materia de bază a ionienilor, un hibrid metodic, neaflându-şi adevăratei

propria sale

care încă

natură,

sa

patrii

depă şeş te definitiv 3bia în teoria i deilo r

a

ea

s-a hotărât

nesiguranţl\

asupra

internă

se

lui Platon.

J\'larea realizare sistetnatică şi isto rică faptul că abia în

nu

Această

spirituale.

în sine încă

a ac estei

doctrine constă în

apare pentru pri rn a dată, în formă explicita,

principala prernisii spiritttală

a

tuturo r noţiunilor filosofice

şi a tuturor

explicaţiilor filosofice. Ceea ce caută Platon sub de ntunirea de "Idee", era

activ ca principiu imanen t încă în încercările

eleaţi, la

lniţia.le de

explicare la

pitagorieni, la Democrit; însă abia la el acest principiu deYine

conştient de

ceea

ce

este şi ce însearnnă.

contribuţia lui filosofiei] în acest sens.

care r i d i că spre cea tnai înaltă treaptă d oc tri n e i

sale,

Platon

prezenta

a

însuşi

a

înţ.eles

cladtăţii premi�;e}e logice ale

tocmai

hotarâ.toare, care deE:parte speculaţia

sa

fiinţa, care la ceilalţ1 era luată ca

punct

un

Platon

În opere le sale de maturitate, în aceasta

drept

deosebire

de cea a presocrat:icilor: că la el de

plecare fix,

in forma unui

existent detern1inat, a fost recunoscută pentru prima oară ca problemă.

El nu tnai întredbă pur şj sirnplu care este clasificc1.rea, structtlra şi

fiinţei, ci care este conceptul aces teia t;;i însen1nătatea acestui concept. in faţa acestor întrebări severe şi a acestei 4.:erinţ-e riguroase

corr1poziţia p;:ile�::;c

t0;:1te

celelalte încercări de elucidare iniţiale, devenind si1nple

po\-e5tiri, 1nituri despre

fiinţă1.

Deasupra acestei explicaţji 1nitico­

cosn1ologice unn.:>ază să se lidice acun1 explicaţia dialectică propriu­ zistt, care nu 1nai rărn.âne fixata de simpla t�i

stare, ci

sensul abstract, configuraţia sa sistemică teleologică.

face �ă fie e\'ident

Abia cu aceasta

gandirec:t,. care în filosofia greacă de la Parrnenide trecerl drept

o

�i

noţiune

echivalentă pentru fiinţă,. işi dobândeşte nou a �i nlai profunda ei însernnă ta te. Abi� acoln unde noţiunea de fiinţă cun ţine sensul riguros

deterrninat al p ro b l ern ei , gfindirea capătă

sens

deternrinant şi V(lloan� de

principiu. Actnn ea nu n1ai stă numai alaturi de fiinp, nu este <;;implă

reflectare ,.,c1supra" acesteia,. ci propriJ.

forn1ă intim�' este cea care, la

rândul ei, deterrnină fonna interioară a fiinţ:ei.

În dezvoltarea istorică a ideali sinului se repetă, pe diferite trepte,. aceea�i trăsătură principală tipică. Acolo undt> se acceptă concepţia realista despre lun,e, unde e vurba de o calitate ultiiYlel a lucrurilor ca 1

Vezi

'-iofi-;tul,

2-1-.1 C:ft.

205


fiind baza pentru orice cunoaştere, idealismul transfonnă însăşi aceasta cal ita te într-o problemă a

gândirii.

A ceast ă evoluţie se recunoaşte ntJ

numai în istoria filosofiei, ci şi în ştiinţele particulare. Nici în acest caz

la "fa pte la ,,legi'', iar de la acestea din nou "principii", ci tocmai ace s t e ax i ome şi principij care, pe o anumi t ă tre ap tă a cunoaşterii, constituie ultima şi comp leta expresie a rezolvării, trebuie, pe o anumi tă treaptă, să redev ină c proble n1 ă Prin unnare, cee a ce ştiinţa denun1eşte "fiin ţa şi "obiectul') ei nu n1ai apare ca o stare de fapt pur şi simplu, de nedezmembrat, ci

drtunul nu n1erge numai de

"

înapoi la "axion1e" şi

.

orice

''

tnod şi oricare nouă orie ntare

nou

a

reflec ţi ei constituie un

moment nou. Rigida no ţi une de fiinţă începe astfel să

se i nteg r ez e într-o

n1işcare generală, şi un i t atea fiinţei în genere poate num ai ca ţel, dar nu ca început al acestei mişcări, să fie înţeleasă. În măsura în care această

ştii nţa însăşi, în ea se clatină terenul naivei teorii a refiectării. N o ţiunile fundamentale ale fiecărei ştiinţe, n1ijloacele cu care acestea îşi formuleazti. într eb ările şi soluţiile nu rnJi apar ca reproduceri pasive ale unei fiinţe date, ci ca sitnboluri concepţie

se

desfăşoară şi se imp une în

intelectuale create de sine st ăt ă tor În special c unoaştere o maternatică­ .

fizică

a

fost aceea care

a

devenit conştientă cel rnai devreme şi mai

r iguro s de acest ca rac ter de siJnbol al mij lo acelo r ei de bază2. Heinrich

observaţiile prelirninare cu

Hertz, în

c a re

îşi face

introducerea la

lucrarea sa Principii ale mecanicii, a dat noului ideal de cunoaştere, spre ca re se în d reapt ă această întreagă evoluţie, expresia lui cea mai pregnantă.

El îl consideră drept sarcina cea mai aprop i ată şi rrtai

i1nportantă

a

cuno a şt e ri i naturii, deoarece ne pern1ile să preved.en1

însă procedeul folosit de ea pentru a obţine elen1ente viitoare din cele trecute constă în faptul că, din obiectele exterioare, noi ne creăm "ficţiuni lnterjoare sau simboluri" de o viitoarele e xp e rie n ţe ;

asetnenea natură încât consecintele necesare în mod logic ale im ag,inilo r , .1 -

sunt

aparţin în mod reu�it ca, din experienţa

întotdeauna din nou i.n1agini ale irr.aginHor ce

naturld obiectelor ime1ginate. "Odată ce

am

acurnulată până atunci, să obţinem imagini despre cal.itateel cerută, putern în scurt timp să tragern concluziile din ele şi din modelele care

2

Amănunie

în le;;�Hur�i.

cu

aceasta probl.emă vezi în li.tcrJ.n�a noash·.�: Cu prit.'ir: la teoria

rP/atiPitr'ilu l1ti Lln�te:u, Berlin, 19�1.1;

şt noţiuni

vezi

miii ales primul capitol, dl'spre·

de ul,it.'cte''.

206

"�\lţiuni

de m.'i.sura


urmau .să apară în lumea ex terioar ă după mai n1ult timp sau datorită propriC'i noa stre intervenţii . .. Imaginile despre care vorbim sunt reprezentările noa� tre despre lucruri; cu acestea din urmă ele prezintă o concordanţă esenţială, care se află în îndeplinirea cerinţei men ţiona te , dar care, pentru scopul ei, nu trebuie să aibă în continuare vreo concorddnţă cu lucrurile. De fapt, nici nu ştim ş_i nici nu avem \·reun mijloc să afirmătn dacă reprezentările noastre despre lucruri concordă cu acestea în altceva decât toonai într-o relaţie fundamentală''3. Astfel, teoria naturalist-ştiinţifică a cunoaşterii, pe care se baze ază însuşi Heinrich Her tz, teoria "semnului", cum a fost dezvoltată pornind de Ja Helmholtz, continuă să întreb uin ţeze limbajul teoriei reflectarii; însă noţiunea " i magi ne �� a suferit acum în sine o modificare internă. Căo în locul tmei oarecare asemănări de c onţin ut între in-'lagine şi fap te a a p ăr ut acum o expresie logică cu mult ma-i c omplex ă a raportului, o condiţie intelectuală generală, care satisface noţiuni]e de bază ale cunoaşterii fizice . Valoarea ei nu constă în reflectarea unei exi ste n ţe date, ci în ceea ce produce ea ca m ijl oc al cunoaşterii, în un i tatea fenomenelor pe care o produ ce ea însăşi dn1 sine. Corelaţia obiectelor şi felul dependenţei lor reciproce trebuie cu prinse în rninte în sistemul noţi un il or de fizică; dar această privire de ansamblu este posibilă numa i în măsura în care aceste noţiuni aparţin încă de la început unei anu mite direcţii de observare uni ta r.} Cl cun oa şte rii . Obiectul nu se p rez in tă sub for ma a ceva în sine puc in depende n t de c at e gori ile esenţiale ale cunoaşterii naturii, ci n umai în a ce ste categorii, care constituie pro pria sa formă. În acest sens, pentru 1-fertz. noţiunile de bază ale m ecani cii, în special noţiunile de masă şi forţă, devin "ficţiuni" care, în funcţie de cum sunt create de logica cunoaşterii naturii, sunt s ub o rd onate şi cerinţelor gene rale ale acestei logici, printr e care cerinţa apriorică de claritate, lipsa de contradic ţie şi d e echivoc a de sc ri e rii ocupă p rim ul loc. Cu această vizi une critică, ştiinţa pierde, desigur, orice s per an ţă şi renu n ţă la pre te n ţi a unei " nemijl ocite " conceperi şi redari a celo r reale. Ea înţelege că toată obiectivarea, pe care doreşte să o realizeze ca a tare, este şi trebuie să rămână mijlocire. În a ceastă concepţie e cuprinsă acum şi o altă consecinta idealist ă rodnică. Dacă definitia, determinarea ·'

1

J Heiltrich Hertz, Principiile

nzccaruw,

Leipzig, 1894, p. 1 şi

207

urm.


obiectului cunoaşterii are loc întotdeauna prin int ermedi ul unei s truc turi concep tu a l specifice, logice, atunci nu se poate evita concluz ia că unei diversităţi a aces tor medieri treb uie să îi corespundă şi o

înlanţuire diferită

obiectelor,

sens deosebit a1 corelaţiilor "obiectuale'1• Chiar În perimetrul "naturii'�, obiectul fizic nu corespunde pur şi simplu cu cel chin1ic, iar cel chimic nu co r esp und e cu cel b iol ogic_; aceasta deoarece cunoştinţele de fizică, c hi mi e şi biologie c uprind a

un

fiecare în parte în sine un L�nurnit punct de vedere al interpretării, iar feno1nenele �e supun unei explicaţii şi formulări specifice tocm a i în

acest al evoh1�iei

conforn11tate cu rezultat

perspectiva de la care

punct de vedere. Există impresia di pri n acest identice s-u

idealiste

nege inct:putul, deoarece acun1 e ste

n1ul titudine

a.

este

definitiv

com pron1isă

evoluţii pare să-i din nou. a n1enin ţ1.1 tă de simpla

pornit iniţial. Sfârşitul acestei

Fiinta insă ...'-5 i unita lea constituită a fiintei. existe11telor ' ' 1

unică, pe cc.re gândirea însăşi se sprijină şi de care, pare-se, dispensa fără

să--i distrugi propria

sa

nu

te poţi

formă, pare a se retrage tot 1nai

rnult din donu:�niul cunoa�tcrii. Se ajunge la un simpl u X c;1re, cu cât îşi

afinnă rnai serios unitatea

sa

1netafizică ca "lucru în sine",

cu

atât se

îndepărte,1ză de toate posibilitil.ţile c u no a şte rii şi, în cele din urn1ă,

pc\trunde Cl)lnplet în domeniul necunoaşterii. Acestui absolut n1etL1fizic rigid i se- opune însă in1p�riul fenomenelor, domeniul p ropriu -z i s al

ş tii n ţei şi cunoştinţelor,

în pluralitatea sa in ali enabilă , în relativitatea şi

caracterul său co.ndiţ1onClt. Mai riguros exaxninată însa, tocrnai în această

n1ultirudine a metod el o r ştiinţifice şi a obiectelor Ştiintei nu este re sp i n să, ca fiind nulă, cerinta de baza a unitatii, ci, mai mult, este prez entat ă într- o fonnă nouă. unitatea ştiinţei nu mai poate sin1plă, ireductibilă

1

1

acu1n,

1

desigur, să fie ge1rantată şi pusă în siguranţă astfd încât/ în toate

formele sale, să se refere la un

impl u " obiect connnl care, faţă de aceste forn1e, se con1portă ca prototipul transcendental faţă de reflectarile empirice; în loc de aceasta, însă, rezultă acutn cea l a ltă cerinţă de a înţelege într-un sistem dif eri tele orientări metodice ale şti inţei , cu tot c11racterul lor p art i c ul ar \' Pri gi

izolate, chiar

în

şi

"s

cu toată autonomia lor, siste1n ale cărui

varietatea lor nece s ar ă ,

se

condiţionează şi se

reclama reci proc. Postulatul unei asen1enea unităţii pur funcţionale trece de acum în locul postulatultu unităţii substratului şi unităţii originii, de care a fo�t do n1i na tă în tnod es enti al '

208

nl)tiunea antică de fiinta. De aici 1

1


rezultă noua sarcină în seama criticii filosofice a c u n o a ş terii . Ea treb uie să urmărească în i ntre gime şi să analizeze fac ştiinţele

în

întregin1e dru. tnul pe care îl

particulare fiecare în parte. Ea trebuie să pună întrebarea

dacă simbolurile intelectuale, prin c are d i scip l inele speciale privesc şi descriu realitatea, sunt de gândit

laolaltă sau

dacă ele, cu manifestări

di feri te, lasă. să se întrevadă una şi aceeaşi funcţi e spir i tu a l ă principală. Iar dacă această ultin1ă premisă ar urrr1a să

se realizeze, apare în

continuare sarcina de a prezenta cond i ţiile generale ale a cestei de a elucida principiul care le domină.

În

funcţii şi

loc de a î n treb a , î rnpreună cu

n1etafizica dogmatică, de spre unitatea absolută a substanţei in care treb ui e să se reintoarcă orice existenţă concretă, e ste acum de căutat o

r egulă care să don1ine multitudinea

şi

varie t a tea concretă a fu nc ţiilor

cunoaşterii şi pe care ea, fără să le suprime şi să le distrugă, le adună într-o acţiune spi ritu al ă închisă în sine. Dar, în acest punct, orizontul se lărgeşte mult de îndată ce se

consideră că ]nsăşi cunoaşterea, oricâ t, după conceptul ei, ar fi de univert,a]ă

spiritu.:llă

şi

cuprinzătoare,

reprezintă

în

ansan1blu

cuprinderea

şi interpretarea fiinţei, totdeauna numai o singură form ă de

modelare. Ea este

o

configurare a multi tudini i orientaUi de un principiu

şi riguros delin1itat. În cele din urn1ă, di feri te pot fi căile şi d irec ţi i l e sale, varietatea de fenomene unităţii "legi i de bazăl'. Particularul

spec i fi c , dar totodată clar in sine

întreagi:l c un oa ş te re tinde, oricât de să sup ună

nu trebuie să rămână ceva izolat, ci trebuie să se încadreze într-o corelaţie în care apare ca membru al unui "ansan1blu" fie l o gi c, fie teleologic sau

cauzal.

hotărâtor ori en t a tă

Ca ţel

esenţial, cunoaşterea

răn1âne în n1od

în direcţia integrări] particularului

legii şi o rdi n ii universale.

Dar,.

alăt uri de

într-o formă a

această forrrtă de sinteză

intelectuală,. care se prezintă şi este activă în sistemul conceptelor

ştiinţifice,.

se

află,

în

întreaga

viaţă

spirituală/

alte

configurare. Şi acestea se pot defini ca anu mi te n1oduri de

tnod uri ,,

de

ob iecti v are",.

în alţi termeni, ca mijloace de a ridica ceva individual la ceva unive rsa l valabiJ.; însă ele îşi ating .1rest

ţel

al generalităţii pe

o cu

totul altă cale

decât cea a noţiunilor şi a legilor logice. Fiecare funcţie spirituală. veritabilă are o anun1ită tr ăsă tu nl. co mu nă cu cunoaşterea, astfel încât în ea sălă�luie�te şi o forţă originar-formativă, nu nu1nai una imitativa. Ea

exprirnă c eva exi�.;tent, dar nu în mod pas iv, ci cuprinde în �ine o energie 209


spiritului de sine stătătoare, prin care silnpla ex i s ten ţă concretă a fenomenului capătă o "semnificaţie'', un conţinut ideal specific. Acest lucru este valabil pentru artă şi, în aceeaşi măsura, pen tru cunoaştere, pentru rnit şi religie. Acestea toate trăiesc în lun1i fonYiative specifice, în care nu se reflecW pur şi simplu un dat ernpiric, ci se produce şi altceva, după un principiu de sine stătător. Şi astfel, fi ec a re dintre ele c reeaz ă configuraţii simbolice proprii, care, chiar dacă nu se aseamănă cu simbolurile intelectuale, sunt totuşi asemănătoare între ele datorită originii spirituale. Nici una dintre aceste configuraţii nu trece, pur şi simplu, în alta şi nu este reductibilă la a lta, ci fiecare dintre ele sen1nifică o anLunită n1odalitate de int�:.�rpretare spirituală şi constituie în ea î ns ă şi şi prin ea totodată o latură proprie a "realului". Ele nu sunt astfel n1oduri diferite, în care sa se releve spiritului un real în sine, ci sunt cai pe care le urn1ează spiritul în ob�ervarea sa, adic ă în autoevaluarea sa. Dacă c onc ep e m arta şi 1in1ba, n1itul şi cunoaşterea în acest sens, din ele rezultă nurnaidecât o problemă comună care deschide un nou drum spre o filosofie generală a �tiinţelor spiritului. , Revol u ţia modului de gândire", pe care o realizează Kant în cadrul filosofiei teoretice_, se bazează pe ideea că raportul, acceptat în general p:1ne:'i acum, dintre cunoaştere şi obiectul ei, ar necesita o transfortnclre radicală. În loc să se înceapă de la obiect ca ceva cunos c u t şi dat, ,1.r trebui în n1od hotărâtor să se pornească de la principiul cunoaşterii ca fiind singurul cu adevărat accesibil şi sigur de lc1 început; în sensul în loc sii se deterrnine calitătile cele mai tJo- e nerale ale fiintei , , metafizicii ontologice, acest principiu ar irebui să se determine şi să se stabilească, în toate variatele sale ran1ificaţii, printr-o analiză a înţelegerii fonnei de bază a judecăţii, Gl o condiţie pusă în orice obiectivitate. Dupfi Kant, abia aceas tă analiz�1 cu prinde c o n di ţi il e pe care se bazează orice cunoaştere a fiinţei şi însuşi conceptul pur al acesteia. Însă obiectul pe c are îl pune în faţa n o as tră în acest fel analitica transcendentală ca un corelat al unităţii sintetice a intelectului este el insuşi un obiect detenninat pur logic. De aceea, el nu indică pur şi simplu întreaga obiectivitate, ci numai acea formă a legităţii obiective, care este cuprinsă şi apare în noţiunile de b a ză ale ştiinţei, îndeosebi în noţiunile şi l egităţi le fizicij n1atemîJtice. A stfe l, pentru Kant însuşi, el se dovedeşte prea îngust de îndată ce se păşeşte in d irec ţ i a dezvoltării, în a

;

210


ansan1blul celor trei critici,

a a devă ratu lu i

"sistem al r aţiu n ii pure".

Fiinţa I�aternatică naturalist-ştiinţifică nu epuizt�ază, în concepţia şi elucidarea sa idealistă, întreaga realitate, deoarece în ea nu este cuprinsă

nici pe departe toată activitatea spiritului şi a spontaneităţii sale. in1periul inteli gibi l al libertăţii, a cărui lege

Critica raţiunii practice, în irnperiul organice,

aşa

cutn

apare în

În

fund arr1 e n tal ă o dez v oltă

artei şi în imperiul forn1elor naturale

Critica pultrii

de

judecare

estetică

şi

teleologică, iese în evi den ţă o nouă latură a ace s te j 1."ealităţi. Această desfăşurc1re

treptată

a

conceptului

idealist-critic

de

re a li t ate

conceptuluj idealist-eri tic al spiritului face parte din trăsa turile

şi

a

cele mc1i

specifice ale gândirii kantiene şi totodată este funclanlentală într-o n1odalit,1te a legii

s tilul ui acestei gândiri. Totalitatea veritabilă, concretă

a spiritului nu trebuie indicată într-o formă sin1plă şi totodată terminata, ci t rebuie dezYoltată; căci

ea se

regăseşte abict în continuu! mers mJi

departe al analizei critice. Perimetrul fiinţei spirituale nu poate fi indicat şi

determin at altfel decât prin faptul că ea păşeşte în această evoluţie. acestui proces faptul că începutul şi sh 1r şi tul său nu

Depinde de natura

numai c�i. se deztnetnbrează, dar aparent trebuie să se con�dJată reciproc; dar opoziţie1 nu este altceva decât ceea ce el menţine între potenţă şi

acţiune, între sin1pla "înclinaţie" logică a unui concept şi evoluţia deplină şi efectul său. Din punctul de vedere al acPsteia din urmă, capătă

un

sens nou şi mai larg răsturnarea coperniciană, cu ca re a

început Kant. Ea nu se referă numai la funcţia judecăţii logice, ci cu acelaşi motiv şi

drept, la oricare orient<1re şi oricare p r inc ip iu al

configurdrii spirituale. Totdeauna în tre bar e el determinantă este dacă noi încercărr,_ să înţelegem funcţia din produs

SClU

produsul din funcţie, dacă

noi ,,fundamentăm" aceasta în acela sau acela în aceasta

.

.LL\ceastă

întrebare constituie legătura spirlhtală care strânge laolaltc'l d i feritel e don1eni i ale problen1ei: ea reprezintă unitatea metodică interioa.ră a

acestora, fără principiul

o

lase vreodată să

fundamental

al

g ândiri i

ajunga

critice,

]a unifonnitate.

princ1piul

Căci

"primatului"

funcţiei asupra obiectulu1 capătă in fiecare domeniu p a rti cu la r o nouă fonnă şi

r ecl a n1ă o noua fundamentare de �ine stătătoare. Alături de funcţin pură a cu no aşt e rii et-=:te valabilă şi funcţia gândirii lingvistice, cea

a

gâr.didi mitico-reHgioa.se şi funcţia intuiţiei artistice; de aici apare cLw

cun1, în toate acestea: se împlineşte o configuraţie cotnple1 determinată,

211


nu at,l.t a lumii, cât tnai n1ult îndreptată asupra

lumii,

asupra conexiunii

obiective a sensului �i a unei intuiţii obiective.

Critica dovedeascil

raţiunii

devine astfel critica culturii.

cum întreg conţinutul

într-un principiu gt?ncral al spiritului

(subl. ns.). Abia

Ea raută să

culturii, în mri.sura în care

formei, are

înţeleagă şi să

este întemeiat

drept premisi'i o faptă originarâ a

aici teza de bază a idealisrrtului îşi găseşte

propria şi deplina confirn1are. Atât tin1p cât reflecţia filosofică se referă numai la analiza formei pure a cunoaşterii şi :;e lirnitează la această tetnă, tot atât timp nu poate fi complet distrusa nici forţa concepţiei naiv-realiste despre lume. Obiectul cunoaşterii poate fi determinat şi tnodelat ntunai în ea şi prin legea ei iniţială în orice n1od, dar el nu trebuie

sJ_

existe, aşa cum apare, ca ceva de sine stătător, în afara acestei

relaţii cu categoriile fundamentale ale cunoaşterii. Dacă, di1npotrivă, nu se porneşte nici de la conceptul general de lume şi, cu at<ît n1ai mult, nici de

la

conceptul general de cultură, întrebarea capătă de 1'ndata o altă

înfăţişare. Căci conţinutul noţiunii de cultură nu se poate desprinde de formele principale şi orientările principale ale producerii spirituale: "fiinţa'' nu este conceptibilă altfel nicăieri decât în "faptă" (Tun). �-un1ai în n1ăsura in care există o orientare specifică a fanteziei estetice şi a intuiţiei e�tetice există un domeniu al obiectelor estetice, şi acelaşi lucru este \·alabi1 pentru toa.te celelalte energii spirituale, datorită cărora se constituie pentru deterrnjnat.

"

noi forn1a

şi

conturul

unui

dotneniu

obiectual

Şi conştiinţa religioasă, oricât aceasta este convinsă de

"reali ta te a , de veridicitatea obiectului său, transformă această realitate nun1n.i pe treapta cea mai de jos, numai pe treapta unei gândiri pur n1itologice, într-o sin1plă existenţă reală. Dimpotrivă,. pe toate treptele mai înalte ale reflecţiei este mai mult sau mai puţin clar conştientă "are''

că ea

obiectul său numai întrucât se referă la el într-un rnod cu totul

specific, care îi aparţine în exclusivitate. Aceasta este un fel de a se comporta, este orientarea �n care spiritul îşi dă ceva obiectiv gândit, în care este

conţinută

ullin1a

garanţie

tocrnai

a

acestei

obiectivităţi.

Gandirea filosofică �e opune tuturor acestor orientări nu numai cu intenţia de a le urrn�ri pe fiecare 1n parte sau de a le cuprinde în total, ci pornind de la prernisa că ar trebui să fie posibil ca ele s;) se refere la un punct unitar central, la un centru ideal. Acest centru însă, privit critic,. nu

poate const(1 niciodată într-o existenţă dată, ci nutnoi într·-o tem/i

212


con1ună. Diferitele produse ale culturii spirituale, lirnba, cunoaşterea ştiinţifi că, tnitul, arta, religia devin astfel, cu toa te d eo�ebirile lor interi oare, veri gi ale unei singure şi mdri conexiu ni de probleme, tend inţe variate, toate indreptate \n direcţia transformări i lun1ij pasi ve a sin1plelor impres ii, în care n1a.i întâi spiritul pare a fi cuprin s , într-o iume a expresiei pur spirituale. După cun\ filosofia m od ernă a lirobaj ului a prezenta t noţiunea de "forn1ă interioară a limbaj ului", pentru a găsi punc tul de an1plasare specific al unej reflecţii filosofice-lingvistice, se poate spune di. o ,Jorma interna '' analoagă este de presupus şi se cautl"l şi pen1-ru religie şi tnit, pentru artă şi cunoaştere ş tiinţifică. Iar această fonnă nu însean1nă numai sun1a sau corelaţia ult-erioară a fenomenelor luate jzolat din aceste domenii, ci legea ce condiţionează construcţia ei . Desigur, în cele din urn1a nu există rll c i o alta cale de a ne ;·lsi gur a de acea st�� lege decât ca noi scl o a rgun1entă n1 , pe b aza fenotnenelor înseşi, şi să o "abstragen1" din ele; dar tocn1 ai această abs tracţie se dovedeşte a fi totodată un n1on1en t necesar şi constitutiv pentru con ţin u tul interior al pa rticula rului. În decurs ul istoriei, filosofia a ran1as n1 ai m ul t sau mai puţin conştientă de sarcina ei de a face o asen1enea analiză şi cri tică c1 fonnelor speciale de cultura; insă ea s-a ocupat direct n1 ai mult de parţile acestei teme, şi n1ai mult cu intenţie aegativă decât pozi tivă . În cadrul acestei critici ea tindea adeseori mai puţin spre prezentarea şi fundamentarea realizărilor pozitive ale fiecărei forme par ticulare decât spre respingerea fa lselor pretenţii. Din vrernea sofisticii greceşti, există o cri tică sceptică a lin1b ajului, după cum există o critică sceptică a mitului şi o critică scepti ca a cunoaşterii. Aceasta a titudine con-tplet negativa este de neînţeles, d acă se consideră că, de fapt, fiecărei ferme de bază a spiritul ui, întrucât ea apare şi se dezvol tă, îi este proprie tendinţa de a se d a nu ca o parte, cj ca un tot, şi astfel să ridice pretenţia la o v alabilitate absolu tă, în loc de una d oar relativă. Ea nu se mulţ uLneşte să rămână delimita tă în cadrul sectorului ei, ci caută să extindă trăsăturile ei specifice la întregul fiinţei şi al vieţii spirituale. Din această năzuinţă către necondi ţiona t, care E;ălăşluieşte in fiecare orientare individuală, rezul tă conflicte ale culturji şi antinomii ale noţi unii de cultură . Ştiinţa constă într-o fonnă a refl ecţiei care, înainte de a se pu tea fixa şi realiza, este in genere forţCJ tă să unească 213


fiecare dintre prin1ele legă turi şi se p ară rj ale gândj rii care şi-au găsit prirna lor expresie şi red a re în lin1baj şi în conceptel e lingvisticii generale. f)ar în tin1p ce ea (ş tiinţa) f o l oseş te limba ca m ateri a l şi temelie, ea to to d a tă o şi d epăşeşte în mod necesar. L n nou " Logos " , con d us şi d ominat de un al t prjncipiu d e c J. t cel al gând irii lingvi�tice, apare a cum şi se d ezvoltă tot mai in tens, n1ai de sine stă tător. În co nf orm i tate cu acesta, apar acum configuraţii ale limbii sub formă de opre l i şti şi lim ite, care tre b u i e d ep ă şi te prin forţa şi specificitatea noului p rincipiu. Cri tica litnbii şi a for me i lingvis tice de gân d i r e devine o p arte cornponentă integran hi a gândirii care pătrunde în plan ştii nţific şi filosofic. Dar �i în celelalte domenii se repetă acela�i mers tipic de dezvol tare. Anu rn i te ori en tări spiri t u a l e parb culare n u ap a r p aşnic, unele l ângă nltele, pentru a se completa, ci fiecare dov edeşte ceea ce es te ma i întâi pri n a ceea că î�i arată forţa ei carac teristi că împotriva celorlal te şi în lupta cu celelalte . Religi a şi arta se afla at�t de a p r o a p e una de cealaltă în ac ţiunea lor pur istorică şi se întrepătrund în aşa fel încâ t d eocan1d a tă. ambele par de nedeosebit, dacii ne gâ nd i m la conţinutul lor şi la principi ul lor de configurare in tern. Despre zeii Greciei s-a spus că apari ţia lor se d a torează lui l-Iorner şi Hesiod . Şi to tu şi, pe d e altă parte, tocmai gând j rea re l i gioa să a grecil or se deosebeşte tot 1naj deterrninant în ev oluţi.1 s a continuă de a c e s t inceput şi fund ament estetic originc1r. Tot n1a i hotăr2lt s e c o nt u re a z ă de la Xenofan incoace opoziţia faţă de concep tul p oetico- n1 i tic şi p l as tic-senzorial de Dumnezeu, c on cep t cunoscut �i respins ca antrop omor.fism. În a sem enea d i s p u te şi conflicte spiri tuale, cu1n se reprezintă în is to ri e într- o tot mai nouă. potenţare şi creş tere, p a re să se a�tep te, ca de la cea 1nai înaltă instanţă a unităţii , d ecizi a unică ultimă. Dar sistemele dogn1atice ale metafizicii sa tisfac doar incon1plet aceas tă aparen ţă şi cerin ţă. Căci ele însele se află., m ajori ta tea, încă în n1ijlocul luptei care are loc aici, nu d inc ol o de ea: ele reprezin tă, în pofida între gii univ ersalităţi a b s tr a c t e spre care ele tind, numai o parte a opoziţi ei, în loc să o înţeleagă şi să o L:ln1urească în intreaga ei amploare şi a d âncime. Căci ele însele nu sunt altceva d ecâ. t ipostaze rne tafizice ale unui p ri n c ipi u de ter mina t logic sa u e ste ti c sau re l i gi o s Pe n1ăsura ce se închid în universalitatea abstractă a acestui principiu în ac e l a ş i n1od ele se izolează d e laturile p a rti c u l a r e a le .

214


culturii spirituale şi de totali tatea concretă a fon11elor acesteia . De pericolul unei asen1enea separări ar putea scăpa refl ecţi a filosofică numai dacă ar reuşi să găsească un punct de plecare care să fie deasupra tuturor aces tor forme şi care, totuşi, pe de altă parte, s�:t nu se at1e chiar de cealaltă parte a lor: un punct de plecare care să perm i tă cuprinderea in tregul ui acesteia cu o privire, şi care, în aceas tă p rivire, să nu încerce să facă vi zibil altceva decâ t relaţia pur imanentă, toate ace.;; te forme una fa ţă de alta , nu rel aţia pe care o au faţă de o fiinţă sau principiu din afa ră, "transcendent". Abia atunci ar rezulta o sistematizare filosofică a spiritului în care fiecare formă particulară şi-ar păstra sensul ei prin pozi ţia IJe care se situează, în care conţinutul şi sen1nificaţia ei ar fi jndicate de bogăţia şi speci ficitatea relaţi ilor şi în trep�H runderilor dintre ea şi celelalte energii spirituale şi, în cele din urmă, dintre ea şi întregul acestora . De la începuturile filosofiei moderne şi de la înten1eierea ideali srnului filosofic n1odern nu au lipsit încercări şi începuturi ale unei asemenea sisten1a.tici. Deja scrierea tnetodică progran1a tică a lui Descartes, Regulae ad directionem inge n ii, prezintă, ce-i d rep t, ca inutilă încercarea vechii metafizicii de a trece în revistă totalita tea l ucrurilor şi de a pătrunde in ultimele taine ale naturii; dar el insistă tot n1 a i energic asupra faptului că ar fi p osibil ca " universalitatea" sp iri t u lui sa fie afl a h'l şi măsurată pri n gând ire. "Ingenii litnites definire", de determinat întreaga sferă şi l in1itele spiritului: această deviza a lui Descartes devine ast fel laitrno tiv ul întregi i filosofii moderne. Însă no ţiunea d e " spirit'' nlai este încă aici ]n sine contrudictorie şi echivocă, d eoarece se foloseşte când in sens îngust, când în sens mai larg. Cum l'nsă filosofia l ui Descartes porneşte de la o noţiune nouă, mai cuprinză toare, a conşti inţei, dar apoi această no ţiune coincide iară şi în expresia cogita tio cu gân d i r�a p ură, pentru Descartes şi pentru întregul raţionalism, şi sisten1atica spiri tului coincide cu cea a g�nd irii . Un i·uersa/ita tea spiritului, concreta sa totali t<1 te, este cotată abia atunci ca fiin d veridică şi pă trunsă fi losofic, când reuşeşte să fie dedusă dintr-un singur princ1 piu J ogic. Cu aceasta, forma pură a logicii ajunge din nou proto tip şi model pentru cwice fi inţă spirituală . Şi, l a fel ca la Descartes, c a re începe seria siste1 nelor idealisrn ului clasic" lucrurile stnu identic la Hegel , ca re încheie această serie1 prezentându- ne încă o dată în deplină claritate 21 5


această conexi u ne rn.e todică . Ca nk i un alt gând itor până la el, 1-legel a pus cu deo:-;eb ită acl!i ta te nece�.;i tatea ca întregul spiri t ului să fie g ând i t ca în treg concret, a d i c ă

să nu se

rămfl nă la l20ncep t ul lui si1nplu, ci să îl

dezvol tt· în t·o tali tc1tea manifes tărilor lui.

Fc JW1l1 1!! 1 ,Jlogia spi rit u l u i, tn pregă teşte

ca l ea şi

teren ul

Şi to tLIŞi, pt�

de altă pa rte,

tin.dea să în deplinea scă acea� ta cerinţă,

care

n un1ai

�lul ti tudinea forrnelor

p entr u logică .

spiri tua le, aşa c u n1 o prezintă feno1nenologia, ajunge în cele din urmă

tot i n tr- o cuhne logic21 supremă, şi abia în aces t sfârşit al ei îşi gă s eş t e d eplinul " cldev(i r " şi esenţialitatea . Or icât de bogată şi variată este ea, ţi nând

se,1 n1a

de con ţinu t, este subord o na tă,

to tuşi,. în funcţie de

structura ei, unei singure şi; într-un anutni t '3en�, unifurn1e legi, leg e a nle tod ei d j al ectice, c a re reprezin tă in variabiluJ ri ttn în autotni cşorarea con ce p t u l u i . Spiritul i n cl ude toa tă tnişcarea configura ţiej sa le în ştiinţa c â� t i gft nd

ab so] ută.,

totod ată

aici

pur

elementul

al

existenţei

sale

său, toa te s tadiile an terioare pe mon1ente, insă numai c a n1o1n ente

concrete, concep tul. În etcest ultin1 ţel al care le p arcu rge mai sunt p ă 5 trate ca

simple.

Cu aceasta,

par� şi aici că1

forn1 e1

1 o giculni ,

fonnei

dintre toa te forn1ele �pir i tuale1 numa i

conce p tulu i

';)i

cunoaşterii

,1

revine

le

o

a utono n1ie v eritabilă şi rea 1 ă . C�_)ncep tu l nu este num ai 1n ij l ocul de a

prezen ta vic1 ţa concreta

a

s ubstan ţial ,1 1 s p iri tului

însu ş i .

manifest,lre spiri tuală, oricât

spiritului, ci În

el es te

aces t

fel,

ar trebui să h e

el emen tul

to t

ce

este

p ropriu fiinţă

şi

cuprins în p a r ticularita te,

pftnă. la urmit se re feră �i se reduce totodaUî la o singură d imensiune şi

abia această

rela tie este cea în care sunt cuprin se contin utul său cel ,

1

profund şi sen1n ifi ca ţi a sa prop rie.

În fap t, această din urmă centra re

a

trLai

tu tu ror formelor spiri tu ale

în t r o form�i logică p are să fie ceru tă în mod necesar de c oncep tu] -

filosotiei însftşi, şi înd eoseb i de p ri nc i p i u l

fundarnental

filosofic . Dacă se renun ţă la act'as tă uni tate, vorb a d eloc de o stri c tă copie

a.

se

al id eal ismului

p are c ă nu mai poate fi

s j s te m c1 tică a aces tor forn1e. Ca n1ai rărnâne d e c â t u n.

me tod ei d ialectice n u

un

contra s t şi

procedeu pur

ernpiri c . Dacă nu se c1rată nici o lege generală, d atorită ci\reia o formă spiri t u a hi

apare

cu neces i ta t e din al ta, până

când

întregul şir de

configura ţii spiri tu ale se epu i zează, potrivi t acestui princip i u, atunci, pe cât se p are, sun1a aces tor co nfigura ţii nu rnai p o a te fi concepută ca un

cosn1os înch i s

în

sine . Formele izolate stau a tunc i, pur

216

�i sj mp l u , unele


lângă altele: ele pennit să fie cerce ta te în volum ul lo r şi def'cri se în particulari ta tea lor, da r în ele nu se mai expri mă un c o nţinut comun id e a l . Fil osofia acestor fonne ar treb ui să se încheie, în cele d in urmă , în istoria ei, care, p o tr ivit obiec telor sale, ar fi reprezenta tă şi sp ecificată ca istorie a lirnb ii, ca is torie a religiei şi mi tului, ca istorie a artei e tc . A s tfel, în acest p unc t ap a re

o

dilemă carac teris tic ă . Dacă ne oprim la cerinţa

uni tă ţi i l og ice, atunci riscătn să dispară în universalita tea formelor logice

particularitatea

principi uhu

său;

d acă,

fiecărei

sfere

din1potrivă,

individ u ale

ne

coborân1

şi

sp ecifici tatea

tocn1.ai în

acea stă

ind ivid uaJ i tate şi răm J.nem să reflectăm asupra ei, sunten1 în peri col să

ne

pierdenl în ea

�i

să nu mai gă sim nici o cale îna poi spre uni vers a l . O

ieşire d in acea stă dilen1.ă tnetod ică ar pute a fi găsită abi� a tunci

când

a r reuşi să se prind�l. un m on1ent care să se regăsească în fiecare forn1ă

sp i r i tu a l ă fundamentală în parte şi ca re, to tuşi, pe de al tă parte, să nu se reîntoarca în nici una din ele pur şi simplu în aceeaşi înfă ţişare. Atunci, aYând în vedere acest moment, se menţine conex iunea ideala a unor d om e n ii izol a te

-

recunoaşterea celei

legătu rn dintre funcţia fun d a menta lă a limbii es tetice şi reli gioase

-

fă ră să

se

piardă

în

şi ea

partic ulari tcl tea de necon1parat a fiecăreia din tre ele . Dacă �e poate găf;i

un n1 ed i u prin care trece toată configura ţia, aşa cum

are

loc în fi ecare

d in LHientările de bază sp iri tuale; şi în care ea îşi pă s trează, cu toa te acestea, na tura

in tern1ech arul

ei d eoseb i tă, carac terul ei specifj c, a tunci ar fi d a t necesar

pentru

o

refl ec ţie

care

tr,1nspune

ceea

ce

reail zează Critica transcend en tală p entru cunonştcrca pură în total ita tea forn1elor spirituale. dacă

ÎntrebarPa

urn1ă toa re, pe Ccire ne-o p u nen1, va fi deci

�n real i t e1 te există un J setnenea d om eniu i n t e rn1e d i ar

pentru

varieta �ca orien tărilor sp iri tu h � i, şi d acă aceas tă funcţie de n1 ed iere indică trăsă turi de b ază ti pice . cu aj u torul carora ele se pot cunoe1 şte )i d esc rie .

21 7


BERTRA ND RUSSELL: Principia 111a th e1natica: Aspecte filosofi c e

*

Încep ând d in 1 900 şi pana Hl 19 10, eu şi Whitehead ne-an1 c onsacra t cea rnai mare p arte a timpului lucrării care a dev eni t în cele

din urm a P rirt c ip ia i\1a thema tica . Al treilea volum al c�'ir ţi i nu a văzut tip arului

lum ina

d ec â t

în

1 9 1 3, dar lu c rul

(cu

excep ţi a

ultin1elor

corec turi ) a fost te r m in a t in '1 9 1 0, c ând an1 pred a t m anu scrisul i nte gr a)

Cambridge Un iversity Press. Prin cipiile ma tematicii [ The Principles o lvtathcma tics], carte te rn1 i n a tă la 23 mai 1 902, se dovedt.�au o s ch iţă lt1

prelin1inară, nen1aturizată a urmă toarei lu crări, de care d ife r ă to tuşj

prin fap tul că intră în con troversă cu al te fi los ofii ale m a tema ticii . Problen1 ele pe c are urma să le discutăm erau de două feluri filosofice şi t11 a te111 a tice. problemele

VV hitehead nu

fi losofice. a

În

În

linii mari, VVhi tehead a lăsat în seama mec: ceea

ce priveşte problemele

inv e nt a t in cea n1ai mare parte not u ţia,

ma tema tice.

în rnăsura în care

ee

era prelu .ată de la Pe(1 no; de şiruri rn- am ocupa t în special eu, ia1

\Nhitehee1 d s-a oc up at

de aproape

tot c e a tn ai răm as. Dar aceasta estE

valabil n un1 ai pentru v a ri a n te le ini ţialt:: . fiecare parte a cărţii a fos·

refăcută de trei ori . Dupn

ce unul

din noi a ş te rne a o pri rnă red ac tare

n1 anuscrisul era trim is celuilal t care, de obicei, introdnct.�a modificăr. consid en1bile; autorul v ari antei

iniţiale dădea a p oi

forrna definitivă.

cele trei v oltune cu g re u poţi găsi u n rând care sii nu fi fos t noas tră comună . Sco p ul

pri n cip a l urmări t d e

Îr

opera

Principia .Ma tlzema ti1-:a era

de

'

d emo ns tra că în treaga n1atema tică d e r i vă din p remis e p u r lo g i ce ş foloseşte con cep te definibile în tennen L logi ci. Aceas ti'î. c oncepţi e era

d esigur,

o

consti tu ie

anti tez ă

1<1

d o c t r i na lui Kant; ini ţi al, lu cr are a urma s�

un epi s od în c o111b a terea celui pe c are Can tor îl nu me�:

,Jili stinul dcesta soh s t '' , a d ă u gând, sp re a fi mai precis, "şi c a re cunoş tec a tâ t de puţin n1a tem a tica ' ' . Dar, pe rnă s ură

·

Tip.:u i t

cu

ce

tirnpul trecea, lucrarea

<:

pe1 m is i unt>a au torului d u pă A1y -ph ilosoplucnl DePPlopmPn f.. Cc'('rgc A lien & L nwin

Lur11-i u n , 1 9.::;'1, in volumul:

f.;)gic1/ ;:i_filo."rfie,

Bucureşti, Ed i l �:ra p , j i t ! că, 1 966, p S0-9 1 .

218


evol ua t î n d ou ă di rec ţi i diferite. Sub aspect ma tem a ti c , erau elue1date problen1e absolut noi , imp li c ând a l g oritm i noi, care p e rmi te au tratarea simbolică a unor chestiuni aflate până ettunci la discreţia limbaju lui obişnuit, lin1baj vag şi C'Jn fuz. Sub aspect filosofic, se c o ntu rau d ouă linii opuse de dezvolt.:1re, una p lăcută, ceala l tă_ nepl ăc u t ă . Pa rtea plăcută era că aparatul logi c necesi ta t se d oved ea a fi 1na i r e s t r ân s decât presu p u nean1 ini ţial. În p a r ticul ar, c lasele deveneau inutile. În Principiilt matematicii se dis c u tă p e larg distincţie1 din tre cla să ca uni tate şi clasă ca mu l tip lic ita te; or, toa tă această discuţie, împreună cu nun1eroasele argumente co mp li c ate cu p rinse în carte d e v e n i ră ele prisos. D r ep t unnare, în forma sa ultimă, Principia Mathc:ma tica nu avea acea pr of u nz im e filosofică al cărei serrLn caracteristic este :în pr i n1 ul rând obscurita tea . Aspec tul neplăcut era, fără doar şi poate, extren1 de n e p lăc ut . S-a constatat că d j n p rem i se care puteau fi accepta te de logicienii tu turor şcolilor,. de la Aristote l încoace, d er iv au anumite contra dic ţii; aceste co ntr a d icţii arătau c ă ceva nu e s te în regulă, dar n•_l dădeau nici o in d i c aţi e asupra modu lui în care s-ar putea îndrep ta o a�en1eneL1 stare de lucruri. Tocn1ai descoperirea unei atare contradic ţii, în pri măv ara anu lui 1 90 1 , a p us capăt lunii de miere cu log i c a , pe care toonai o celebram în acea p e ri o a d ă . Anunţându--1 pe Whitehead despre c a t a s trofă , aces ta a încercat în van să mă consoleze, c i t ân d : "Nicicând nu va mai rev€ni dimineaţa fericit ă şi încreză toare " 1 • La ac e a s tă , contradicţie am a1uns c u prilej ul analizei deiTt ons traţiei date d e C a ntor pentru inexistenţa ce l ui :n1ai n1are nun1ăr c ard i na l . În na i vi t a tea mea, cr ede a m că numărul tu turor l u c ruri lor din u niv e r s trebuie să fie cel mai m ar e număr p osibil; am a p l i c at demonstraţi a lui Cantor l a ace s t nu1năr, pentru a vedea ce se întâ mph1 atun ci. Acest proces IT.-a c ondus la analiza unei clase cu totul deosebite . �1editând conform unei metode car e mi se păruse până a tunci adecvată, am avu t im p re si a că o clasă, uneori este, iar alteori nu este p ro pri ul ei e l em e nt . As tfel, clasa linguriţelor nu este o altă linguriţă, in schimb clasa lucrurilor care nu sunt linguriţe cons tituie unul din l u crur i le care nu sunt linguriţe. Se părea că există cazuri care nu sunt ne g a tive : de exen1plu, c lasa tuturor claselor este o c lasa . Aplicarea raţionamentului : Robert 13 rnw ning, Ti1e l.ast Lender. - .'\ o ta tro d .

219


lui C antor m- a făc u t să iou în consideralie clasele car e nu se c onţin pe sine ca elemen t; d up ă p ărerea n1ea, aceste clase trebui a u Sil consti tuie o cla să

.lvi-a m în treb a t d acă acea stă c l asă este sau nu este propriul său

.

elen1en t . Dacă clasa este propriul său element, ea trebuie să aibă prop rietatea definitorie a acestei clase, proprietatea de a nu fi prop riul său elemen t.

În cazul când clasa nu este prop riul ei element, ea nu poate

avea proprieta tea d efin i torie

a

cl3 sei, treb uind , ca atare, să fie propri ul ei

elemen t. As tfe l, fjecare al terna tivă, duce la contrariul

fa ţa unei

ei şi ne

găsim în

con tr adic ţii.

Lc1 în cep u t

am

o banah1

crezu t că raţionamen tul conţine

A n1 anal i zat fiecare pas la 1nkroscopul logic, dar

n-arrl

ni mic eronat in acest ra ţiona ment. J - am scris în

eroare.

putut descoperi

această privinţă

lui

Frege, care tn i - a răspuns ca aritme tica se prăb uşeşte şi că îşi dă seama ca a

V-a legf' fonnulată de el este falsă. I�rege a fost a t�H de tulb ura t de

această c ontradic ţie, înc â t a aba.ndona t orice tentativ ă de

a

ded uce

ari t1ne tic a d in logică. - op er ă căreia îi consacr ase p â nă a t unci cea n1ai p arte a \·ieţii sale. Ca şi pitagoreicii în fa ţa inc omt�nsurab ilelor,

n1..:ue

F rege

.s-a

refu gi a t în geo1netrie, consid erând , pe cât se p are, că opera

vieţii lui de până l a acea dată fusese călă uzită p e un drum greşit.

În

ceea

ce n1a priveşte, simţearn că dificulta tea se află 1n ai d egrabă în logică d ecât în ma te1na ti c8. . Părerea rni-a fos t confirma tă de desco perirea unui pr0cedt�u de c1ns truire a Ull."!i infini tăţi de con tradicţi i .

Î n fata ,

diferite .

acestei :-:;i tuatii, filos o fii şi ma tema ticieni i a u av u t rea ctii

Poincare,

,

1

care

logi.ca

repud ia

� terilita i:e, a excla1nat tri UlTl fă tr,r:

ma te1n a lic ă,

acu zând -u

de

"Ea nu ma i este .sterilă, ea na 5te

contrad icţi i ! " Toat� b une, d a r acestea

nu

a pro pL1u nic i c u un pas

c.dla ţi 1n dezac ord c u Georg soluţia .Iepurelui de Ma rtie::. : "Su nt obosit de toa te astea . Să schi n1b ăm vorba" ' . Aceasta atitudine n1i se parea la fel de inadecvată. Dup� un timp în să, cei care în ţelegea u logica n1a tema tică şi solu ponarea problemei. Alţi rn atema ticiL)ni,

C antor, au ad optat

erau au a

conş tienţi de necesita tea i1npericJasă a unei sol u �ii in termeni l ogici

d ep us eforturi serioase în 1.1cea stă direc ţie. Primul CI fost F. P. Ran1sey,

că rui moa r te p rema tu ră a lăsat neterrnina tă, din nefericire, opera sa.

Dar în anii care au preced at apa riţia

2 Pt'r--. or.aj d m C J. rtf�,1 l u i CP rol

Le\Y i :; " A 1 is<J. în

cărţii

JTJrin cip ia lv1athem.atica nu

ţara minun�lor'' . - Nota

220

tmd.

am


putu t beneficia de avantajul acestor încercări ulteri oare d e a d a o solu ţie, fiind lăsa t, în fapt, pradă propriei mele derute. Existau parad oxuri mai vechi unele cunoscute încă de pe vremea grecilor - care rid icau, după părerea m ea, probleme sin1ilare, d eşi n1ai târziu autorii l e-au considerat a fi de natură diferită. Cel mai c unoscut era paradoxul lui Epimenide, cretanul care a a firmat că toţi cretanii sunt n1incinoşi şi a întrebat dacă spunând aceasta a tninţi t sau nu. Acest parad ox apare în forma cea maj simplă atunci când cineva afirm ă : " Eu mint " . Dacă el minte, es t e o minci ună că el minte, şi în con secinţă el spune ade-vă rul; dar dacă spune adevărut el minte, căd face ceea ce spune . A stfel, contradicţia este ineluc tab ilă . Con tradicţi a este n1enţionată d e sfântul Pav eP, care nu acordă însă nici un interes aspectelor l ogice ale contradicţiei, el urmărind numai să detnonstreze faptul că păgânii sunt spurcaţi . Enigme străvechi ca acestea putea u fi însă ignorate de tna tem aticieni, ca ne având nici o legă tură cu preocupările l or, dar ei nu puteau ignora cu d esăvârşire problema existentei cel ui mai Irtare număr card inal sau IJ robletna exis tentei celui 1nai 1nare număr ordinal . Contradicţia lega tă de ce] n1 ai tnare număr ordinal a fost d escoperi tă de către Bural i-Forti înain te ca eu să fi d escoperit contra dicţia n1ea; în cazul său însă, chestiunea era mult prea comp licată �i de aceea am fost înclinat să cred că era vorb a de o eroare neînsemnată de raţionamen t. În orice caz, fiind mai complicată decât a n1.ea, con tradicţia lu i Burali-Forti părea la prima v ed ere mai puţin prirnej d ioasa. În cel e din urmă a trebui t să admit totu şi că ea este la fel de gravă. În Principiile matema ticii nu pretindeam că anl găsit vreo sol u ţi e . Scriam în p refaţă: "Scuza de a publica o lucrare care conţine atâtea dificultăţi nesolu ţionate este că cercetarea nu a relevat nici o perspectivă apropia tă de soluţionare ad ecvată a contrad ic ţiei discuta te în capi tolul X sau de el ucidare n1ai precisă a naturij claselor. Prin descoperirea repeta ta o. unor erori strecu rate în soluţii care mi s-au părut a fi satisfă c ă toare o b uca t ă de timp se creează i mpresia ca toate teoriile, aparent satisfăcătoare, pe care le-a putut produce o cugetare mai indelungată n-au făcut decât să disimu] eze aceste pr obl eme ; ca a tare, p ă r e a preferabil a en unţa pur şi simplu aceste dific ul tă ţi , în loc de a -

1

1

-' Ti lus, 1_ , 20.

221


aştep ta până c�nd m- aş fi convh1s de adevărul unei teorii mai n1ult ca sigur erona te" . Iar la finele capitol ului în care se discutzt con tradic ţia sp uneam : "Contradicţia sus-aminb tă n:.1 este nntrenată de vreo filosofie partic ula ră; ea d eri\' ă direct pe baza bunului-sim ţ şi rezolvarea ei nu e s te posibilă decât cu condiţiD abandonării unei presupozi ţii a uunu l ui­ simţ. l\ um.ai filosofia hegelie1nă, nu lrita d in contrad icţii, poa te r�tmâne in d iferentă, în truc<î. t ea găseşte pretutindeni probleme sim ilare. În orice altă doc trină, o sfidare atât de directa impune, sub SLlncţiunea recunoaşterii prop riei neputinţe, un răsp uns. IJin fericire, nici o d ifi cultate similară, după câte ştirrl, nu in terv ine în \·reo altă parte din Prirzcipiilt! ma tematicii'' _ Într-o anexă, la sfârşitul cărţii, an1 sugerat că teori 2t tip u rilor ar putea oferi ev entual o soluţie . În cele din urm ă, am aju ns la convingerea că rezolvarea trebuie găsită în această teorie, însă în perioadet în care el�boram Princip iile matema ticii nu a1n d ezvoltat decâ t o forma preliminara a teoriei tipurilor, formă care era inadec vată. Concl uzia la care a1n ajuns atunci este forrrtulată în ultimul paragraf al cărţii: ,, Pentru a rezun1a: se p,ue că contradicţia specială din capitoiul X es te rezolvatii de teoria tipuri lor, dar exi s tă cei puţin o con tradic ţie înrudit ă înd eaproape p e care aceas ta teorie nu o rezol vă. Ansamblul tu turor obiecte lor logi ce sau al tuturor propozi ţiHor conţine, pe cât se pare, o dificultate logică fundamentală. N - mn reu şit să descopăr sol uţi a exhaus li\'ă a acestei di ficultă ţi, dar, în trucât ea afectează înseşi bazele raţionamentulu i, recon1and stăruitor tuturor celor ce stud i az ă logica să analizeze problema" . După <:"e mn tern1 inat Principiile matema ticii an1 în treprins o tentati\Ta d ecisivă de a rezohTa p aradoxurile. Prh.-eanl aceste paradoxuri ca o provocare directă la adresa rnea şi, dacă ar fi fos t necesar, mi-aş fi închin a t to a tă via ţa încercării de a găsi o solttţie. Din două motive, acest lucru era însă deosebit de neplăcut. În prinull rând, în treaga problemă mi se părea trivială şi detestam fap tul că h·ebuia să-mi concentrez atenţj a a�upra unor problen1e care nu p ă reau intrinsec interesante. În al � oj lea rând, exte nuat cun1 era.m, nu putean1 înregistra ni ci un progres. In 1 903 ş i 1 904 c1In lucrat ap roape exclusiv în această problema, dar fără urmă de succes. Pri1nul meu succes a fost teoria descrip ţii lor (în prin1ăvara lui 1 905), d espre care voi \rorbi imediat. În aparenţă, această teorie n u avea nici o l egătură c u contradicţiile, dar cu tim pul a ieşit l a 222


iveală o l e gă t u r ă nebănuită. În cele din unnă mi a d evenit absolu t clar -

că este ne c e s a r ă o an um i tă formă a te o riei tipurilor. formei s p e c i a l e pe care o ia această teorie în Principia L\1a thematica nu-i ac ord nici o însemnă tate d e os ebi t ă, d a r rămân la c onvin ge r ea că pa rad oxuri le nu pot fi rez ol v a te fără a fac e a p el la o anwnită forn1ă a a ce s te i te o r i i În timp ce c ăut am o s ol u ţi e, aveam convingerea că , pentru a fi pe deplin satisfăcătoare, rezolvarea prob lemei trebuie să răbp und ă la trei cerinţe . Prima cerinţă, absolut imperioa să, era a n ih i l a re a contr a dicţiilor. A doua c e rin ţă recomand abilă în c e l mai înalt gra d , deş i nu ob l i g a t or i e din punc t de v e d e re logic, era ca rezolvarea să menţină intactă o p a r te cât mai vastă a 1na ten1aticii. A treia c er i n ţă, care numai cu greu ar putea fi precis formulată, era ca soluţia să ap e l ez e la ceea ce s-ar p utea numi " " bunul-simţ logic ; cu alte cuvinte, la sfârşi t să apară tocmai ceea c2 aş tep te1m de la b un început. Prima cond i ţie este, bineîn ţeles, unanin1 ac cep tată. A doua cerinţă este în să re s pins ă d e o şc o a l ă cu numeroşi ad ep ţi, şcoală care susţine că vaste porţiuni ale analizei nu sunt valid e în form a lor obişnuită . A treia c ond i ti e nu este consi derată esentială de cei pe care îi mulţumeşte sim pla dexterita te logică. As tfel, p r ofe s o r u l Q u ine a creat, si steme pe care le a d m i r mult p entr u abili tatea ] or, fără să le găsesc însă satisfăcătoare, pentru că ele par un prod us ad-l zoc, la care nu s-ar fi gân d i t nici cel mai iscusi t logician dacă n-a r fi a uzit despre parad oxuri . A ceastă p r ob l em ă a generat o lite r a t u r ă ilnensă, fo arte con1plicatii, şi nu v o i n1ai stărui asupra detaliilor. Principiile generale ale teoriei tipurilor pot fi e x p li c a te fără a in t ra în amănun te d.e ordin tehnic. Poa te că cel tnai bun mod d e abordare a te o ri e i constă î n a exarnina c e v r en 1 să spunen1 prin cuvântul " clasă '' . Să începen1 cu un exem p lu curen t. Pres uptuleţi c ă la sfârşi hll m esei r an1fi trionul dumnea voastră vă inv ite"! să alegeţi in tre trei deser tu ri di ferite, rugand u-vă să vă serviţi cu unul, sau d ouă, sau trei, L.:). d iscreţie . Câte posib i l ităţi aveţi? Le puteţi r ef u z a pe toate; iată. o a legere. Pu te ţi alege un d eser t Aceasta se poate face în trei nlod u r i d eoseb i te, şi aveţi astfel încă trei a l e geri . Puteţi alege două deserturi, şi aceasta, ia ră;;i, este posibil în trei n1oduri. În sHu şit, l e puteţi lua pe toate tr ei, având astfel o ui timă po sib il i ta te . În to tal e x i s tă 8 posibilităţi, a d i c ă 23 posibili taţi . Si tua ţia poate fi generalizată cu u�urinţă . Să presupunem că a v e �i n obiecte şi d oriţi să ştiţi câte posibilităţi există pentru a n u l u c1 nici unul , el .

,

,

'

.

223


şi a le lua pe to a te. Numărul posibilităţilor va fi 211• În termeni l o gici : o clas ă de n tenneni are B 211 subc l a se . Propozi ţi a ac ea sta răn1âne a dev ă ra tă şi atunci când n este in finit. Chiar şi în a cest caz - după cun1 a demon strat Cantor - 211 es te n1ai m are ca n . A p licâ nd p ropoziţia de faţă tu tu ro r lucru rilor din univers, aşa cum am p roced a t eu, vom ajunge lua n u mai unele

ia concluzia că cl asele de lucruri sunt întrucât ni men i nu ştie cuvântul

,,

mai nurner oase

decât lucrurile. Dar,

semnificaţie are în cadrul acestui enunţ

ce

luc ru " ' , e greu să se formuleze exact ceea ce s-a de1nonstrat.

Concluzic1 la care am c1j u ns es te că c l as ele sunt o

limbaj. Problema clase l or

silnplă comodi ta te de

de zorien ta d eja într-o a n umi tă măsură în

perioada în care scriarn Principiile ma tematicii. Totuşi ,. pe atunci mă

exp ri1nam într-un l imbaj mai realist (în sensul sculas tic al termenului), pe care în prezent nu-l mai consid er a decv at. În

prefaţa lucrării scriam: 1, Discu ta rea termenilor indefinib ili - elementu l p r i n c ip al al log ici i filos ofice - consti tuie un efort de a ve de a clar şi de a- i face şi pe

alţii să vadă clar en tihl.ţile despre c are este vorb a; astfel încât spiri tul să po a tă dob â ndi despre ele o cuno!_;iti nţă de acela�i ordin cu j deea

pe

c are

şi-o formea z ă d espre roşu sau d esp re gus tul a nanas u l u i . A tunci când te rmenii indefinibili sunt obţin uţi ini ţia l ca p ro d us al an al i z e i - ca în cazul de faţă -, este a d esea rnai uşor să ş tim că a ta re entitci �-i trebuie să ex is te , decât să le perceperr1 realn1ente; p r ocesul este analog cu cel ce a

d us la desc op erirea lu1 Nep tun, cu singura deos eb i re că s tadiul final d e te c tarea en ti tă ţii ded use, cu aj utorul unui telescop n1i ntal

-

-

este de

n1ulte ori l ucrul ce1 m.ai greu . În cazul clasel o r, trebui e să rt-cunosc că n­ am reuşit �a întrezăresc un concep t c are ar 1n de p lini cond iţiile cerute de

noţitulea de clasă. Contradicţia ex a m inată in cap itolu l X d o v e d eşte că ceva nu

este în

ord ine, d ar c e anume ntJ

e s te

1n ordine, până Clcum nu

am renşit sa afl u". As tăzi aş fonn ul a într-un n1od înt rucfl tva diferit aceas tă pro­

bl emă . Aş s p une că, d ată fiind o funcţie prepoziţională., să spunem .f�:, e x i s t ă o se rie d e valori ale lui x p en t ru care acea':ită funcţie "are sens ", adică este adevăra tă sau falsă . Dacă a se numără prin tre aceste valori, este

propoziţie

a d ev ă ra tă sau falsă.

În

afară

fa

de substituirea u nei

ex istă a l te d ouă n1 oduri de considerare

cons tante pentru v a d ab i la

x,

unei p rop oz i ţii func ţi o na l e :

primul n1 od constă

a

în a afirn a c ă propozi ţia

este adev�irată întotdeauna , al d o ilea rnod - în a a finna că e:-; te a d evărată 224


uneori. Funcţi a prep oziţională ,,dacă x este c1n, x este rnun tor" este întotdeauna adevărată: funcţia prepoziţională " x este om " este câteodată ad evărată. O funcţie prepoziţională poa te fi considerată deci în trei moduri: substituirea unei constante în locul unei variabile; afirn1area tutu ror valorilor funcţiei; în sfârşit, afirmarea tmo rZI dintre valorile funcţiei sau cel puţin a unei valori. Însăşi funcţia p.ropozi ţională nu este dec� t o expresie. Ea nu afirn1ă şi nu neagă nimic . () c l asă, de asernenea, este d oar o expresie, un rnod comod de a vorbi despre acele valori ale variabilei pentru c are funL ţia este adevăra tă. În ceea ce priveş te ul tima din condiţiile atnintite n1ai sus pe care urn1ează sa le ind epli nească soluţia, am propus o teorie care nu pare a fi pe gustul a l tor logicieni, dar care şi astăzi ni se pare v alabilă. Teoria es te unnă toarea: atu nci c ând afirm toate valorile unei func ţii fx, valorile pe care le poate l ua x trebuie sa fie determinate, pentru ca ceea ce afirrn să fie detern1ina t. Cu alte cuvin te, trebuie să existe o to talitate anutnită de valori posibile ale lui x. În acest caz, d acă creez noi valori definite în tennenii totalita ţii , to talitatea p are astfel a se rrlări şi dec i valorile noi care se raportează la ea se v or raporta în fapt la o totalita te extinsă . D;_1 r, întrucât valorile trebuie să se cuprindă în totali tate , aceasta din urn1a nu le poate recap ta niciodată. E ca şi cutn ap încerca să săr iţi pes te propria umbră . Un exemplu 1nai sirnplu ni-l oferă p aradoxul mincinosului. �1inc inosul spune: "Tot ceea ce spun este fals " . El face,. într- adevăr, această afirmaţie, dar afirrr1aţia se referă la totalitatea afirmaţiilor sale, iar paradoxul apare numai d ac ă afirmaţia este înţeleasă în cad rul totali tăţii. Vom face o distincţie între propoziţiile care se referă şi propoziţiile care nu se referă la o antnnită totalitate de propozi ţii . Propoziţiile de ordinul întâi se pot defini ca prop oziţii care nu se referă la vreo totalitate de propoziţii; propoziţiile de ordinul doi se definesc ca propoziţii referi toare la totalităţi de prop oziţii de ord inul întâi şi aşa mai departe, ad infinitum. As tfel, mincinosul nostru va trebui ac um să sp ună : "Afirm o propoziţie falsă de ordinul 1 , care este falsă". Dar însăşi această t-; ropozi ţie este de ordinul 2 şi nu a firrnă deci ni ci o propoziţie de ordinul 1 . Ceea ce afirmă e 1:1. este pur şi sin1plu fals, iar raţionamen tul conform căruia propoziţia ar fi în acelaşi tim p adevărată nu rămâne în picioare. Acelaşi raţionament se aplică exact în acel aşi n1od orică rei propoziţii de un ordin superior. 225


Reiese că toate paradoxurile logice p r e zi ntă o autoraportare reflexivă care tr eb ui e condamna tă pe a c ela şi temei, şi anurne p e ntr u că conţin e, ca e le m e n t al unei tott1lităţi, ceva ce se r efe ră la a c e astă totalitate şi care nu poa te avea un sens p r ec i s dacă to ta li ta te a nu a fost în p re al ab i l p r e c iza tă Trebuie s ă r e cun o s c că această t eor i e nu şi-a c â ş tigc. t mulţi adepţi, dar personal n u cunosc un argurnent invincibi l îndreptat .

îm p otriva aces tei teorii.

Teoria d escrip ţiilor, la care am făcut aluzie m ai sus, a fost expusă pen tru p r i m a oara în articol ul meu d esp re denota ţie'', publicat în 1 905 în i\lfind. Redactorului şe f de e1 tunci teoria i s-a p ărut atât de ab s u rd ă , îndH m - a conjurat sa revin a s upr a hotărâ ri i mele d e a o încredinţa ti p a rul u i în fonna i niţial ă . Eu însct e r a m c onvi ns de justeţea teoriei şi am ref uza t orice concesie . l\!l e1i târziu, a1 ticolui a prim it o a p r ob a re unani mă , aj ungiln d să fie considerat pr incipala 1nea contrib u ţi e în lo g i c ă Ce-i drept, împotriva lui se p ron unţă cei ce n.u accep tă distincţi,1 în tre nume şi restul cu,Tintelor . Cn�d însă că această reacţie nu există decât la cei care nu s-c1u exersat niciodata în logica tn a tema. t ică . Orictun ar fi, n-am p u tu t gasi nici un eleinent valabil în criticJ. l or. Trebuie să admi t totuşi că teo rie! nun1elor este tnai cotnplexă decât credeam atunci . Deocaindată Yoi face insă iibstracţie de dificul tăţi şi v o i vorb i în limbajul obişnuit, fol osind tennenii în a cc ep ţi a l or uzuală . Tn cad rul argu1nentaţiei mel e arn l uat nun)ele "Scott/l şi descrip ţia ,,autorul lui Waverley " . J ud eca ta S c o t t este autorul lu i Wa verley" expritnă o identi ta te: nu o tJ utologie. George al l V--lea dorea să ştie daca Sc o t t este a u torul lui Waverley, dar nu d orea sit ş tie d acă Scott este Scott. Deşi acest fap t este perfect in tel igibil pentru toţi cei ce n- au studiat l o gi c a , logician ul vede în aceasta o enigtnă. Logicieni i cred (sau cre­ deau) că a t un c i când d ouă e xp r e s i i de�ernnec1ză a ce l a ş i obiect, o propoziţie care conţine una din expresij poate fi înlocuită cu o propo­ ziţie care con ţine cealaltă expresie şi care răln 5 ne adevăra tă dacă prima prnpozi ţie era adevărată, sau ră tnâne falsă dacă prima propoziţie era falsă. Dar, aşa t:um an1 văzut puteţi transforma o propoziţie adevărată într-o propoziţie falsă substituind "Scott'' în Jocul e xp re sj e i "autorul lui 1A/m.Y?rley". A ce asta do\'edeşte că trebu i e să facen1 o dis tinc ţje '!nh·e nume şi d escripţie: ,Scott" este tm ntune, iar " a utorul lui vVaverlcy" este o descripţie. "

.

"

226


() altă deosebire itnportantă între nurne şi descrip ţi cons tă în că nu tnele n u po a te avea sens în cadrul un ei p ro p oz i ţi i J'n cazul când lucrul pe care îl d enumeş te nu e x i s tă , pe când descrip ţi a nu este supusă acestei re st ricţii . 1\.1ei no ng, ale că r ui lucrări le- am a preciat deosebit n-a fost capabil să sesizeze a ce as t ă deosebire. El fă cea observaţia că se pot form u l a judecăţi al căror subiec t l o g i c es te "mun tele de aur", cu toate că mun t e l e de a ur nu există. "Afj nnând că munte l e de aur nu există - ar g tunen ta M e ino n g -, este e v id ent di există un l uc r u d espre care p r e ti nd e ţi că nu există , şi anurn e n1untele de aur; ca atare, Inuntele de aur tr ebui e să existe într--o lurne pla tonică a fiinţei, căci în cazul contrar j ud e c a ta d up ă care tnun tel e de aur nu e xis tă n-ar avea sens" . tvlărt urisesc ca, a tunc i când am ab o r d a t teoria descdp ţiil or, argumentul n1i s-a părut conving ător. " Punctul esenţi al al teoriei era că deşi "muntele de aur poate fi, gran1 a tical v o rbind , subiec tul unei p r op o zi ţi i cu sens, o ase1n enea p ro p ozi ţie, analizată corect, nu m ai are acest subiec t. Prop o z i ţia "1nuntele de aur nu exis tă " de vine: funcţia p ro p o ziţio n a l ă " x e s te de aur şi e s te un m tm te " es te falsă p e nt r u orice va lo a r e a lui x, "x a scris Waverley" este echivalent cu 11X este Sc o t t " . Aici, ex p r e s i a " a uto rul lui Wm'crley" nu mai i nte r v ine . Teor ia explică şi ceea ce vrem să spunem p rin "existenţă". "Autorul lui Wa7..1erley exis tă" înseamnă: exis tă o v a l o a r e a l u i c p en tru c ar e f unc ţi a propoziţională "x a scr i s Waverley '' este e c hi v al enta întotdeauna cu "x este c " este adevăra t. În acest sens, existenţa p o a te fi afin11a tă numai despre o d es crip ţi e �i, la a n a li z ă , ea apare ca un caz al unei func ţi i propozi ţi onale adevărate pentru cel puţin o v a l o a r e a v ari a b i l e i . Pu tem spune: " a u to r ul lui vVavcrley există. " şi putem spune: "Sco tt es te autorul lui Waverley", dar ,,Sco tt există " r e l e v ă o gr a m a t i c ă eronată. În c e l mai bun caz, a c ea stă ul timă p ropo z i ţie s-ar putea interpre ta ca având semni ficaţia : "Persoan.a numi tă Scott exis tă "; dar "persoana nun1ită Sc o tt " este o de sc ri p ţi e, şi nu un n u rrt e . Ori de c â te ori un nun1e este f ol os it ca nume, a sp une: "aceas ta există ..' în se a n1nă a încălca re gulil e gr a rn a ti c i i . Punctul central al te or iei descripţiilor era că o exp res ie p o a te con tribui la senst1 l unei fraze fără a a v e a ea însăş i luată izola t un sens. () dovadă preci s a a ac e s tui fap t o g ăs i m ]n teori a d e s cri p ţiil o r: dacă aceea

227


"

"autorul lui Waverley" ar însemna altceva decât " Scott , ar fi fals că "Scott este autorul l ui V'iaverlcy 'l; or, nu poate fi vorba despre aşa ceva. IJacă "autorul lui Wa·verley" ar însemna "Scott'', "Scott este au torul lui �Va ve rfey" ar fi o ta utologie, ceea ce nu es te cazul . Prin urmare, " autor ul lui Wa vc rlcy" nu semnifică 11ici "Sco t t", nici altceva, adică " a u torul lui Waverle v ' ' nu semn i fi c a ni m i c . Ceea ce era de demonstra t. .!

228


RUDOLF CARNAP: Vechea şi noua logică * 1. Logica, metodă de fil osofare Noua direc ţie a revisteP, ina ugura tă prin caietul de faţă, îşi propune să promoveze noua metodă ştiin ţifică de filosofare, 1netod ă care, pentru a o exprim a în modul cel mai concis posibil, constă în a nali:a logidi a propoziţi ilor şi conceptelo r ştiinţei empirice. Cu aceasta. sunt indicate cele d ouă note esenţiale prin care ea se deosebeş te d e metod a filosofiei tradiţiona le. Prima notă con stă în fap tul că filosofia de acest tip se efectuează în strânsă legă tură cu ştiinţa en1.pirică, ba chiar numai în şi prin eal astfel încât o filosofie ca domeniu de cunoaştere propriu, alături sau deasup ra ştiinţei empirice, nici nu mai t?ste de admis. A doua notă indică în ce constă travaliul filosofic în ştiinţa etnpirică: in clarificarea propozi ţiilor ei prin analiză l og ică , în particular: în desco1np unerea propoziţiilor în părţi de propoziţie (concepte), in reducerea,. p as cu pas, a conceptelor la concep te de b ază şi a propoziţii lor la propoziţii de bază . Din acea s tă p unere o problemei decurge şi valoarea logicii pentru travaltul fil osofic: ea nu mai este doar o discip lină filosofică a l ă turi de al tele, ci, an1 p u tea să o spunem direct: logica este me tod,z de filosofare. Pe lângă aceasta, «logica» în sensul cel mai l ar g este înţeleas�i ca punerea laolaltă a logicii fonnale, pure, şi a logicii aplicate sau a teoriei cunoaşteri i . I)orinţa de a p u n e o metodă strict ştiinţifică d e filosofare în locul unei poezii concep tuale metafizice ar fi rămas doar o formă de pioşenie, d acă am fi avut la d ispoziţie ca instrument n1.nnai sistemul logicii tradiţiona l e . .Aceasta era cu totul incapabilă sit satisfaca preten ţiil e la bogă ţi a d e conţinut, rigurozita te formala şi utilitate tehnică, pe care a

empirische Philoso phie Berlin und dt•s Verci n -; Ernst \·b ch in \Nien, hrsg. v o n R. Carnap u n d H . Reichem;b a c h . Ers tl'r B<md ( 1 930-1 93 1 ), F . \1ein er, Leipzig, p . 1 2-:?.6, sub ti tlul : Dw alte u 1 1 rf die new' J .og1k, :c;ub :--.emniî. l uril :

' Te x t a p ciru l în: :. Erkenr. tnis" . Irr. Auftrag der Ce5cllscha fl fltr

Rudolî Cci JTl<'· P (\\' i e n ) .

T!' adu ct·re d e Alex cu1dru Boboc, î n -.-olumu l : R . Cunap, Vcd,ca :;i lllnia !t Jg icil Ca map

prin l'l

in �u�1, Ediţie,

lrach KNP, n o te �i comentarii,

Pa id ei<l, 200 1 , p . '!4--37. � Este \ o rb<� dt> FrkeJLJLf!l is, primul mmtar (j

po<.; Lbţă

930-1 931 ) . 229

dt.' A 1 exandm B:Jboc, Ruru reşt i .


trebuit să i le pună în fa ţă noua ei sarcină. Logica forn1ală se bazează pe sis ten1ul aristotelico-scolas tic, care în tot cursul dezvol tărilor sale a cunoscu t doar îmbunătăţiri şi întregiri insignifiante. În do1neniul logicii aplica te (teori a 1n etod elor) se aflau ce-i drep t numeroase cercetă.ri izolate, chi ar unele opere d e sinteză cuprinză toare; acestea. conţineau şi tnulte considera ţii rernarcabile după conţinut, d ar în raport cu precizia form8 r ii concep tuale şi cu temeinicia analizei se situau pe o treap tă ca111 prin1itiv ă. În privin ţa aceasta nu-i de făcut vreun reproş (cel puţin nu, întrucât ele ararţin secolului trecut) ; căci această stare a logicii aplicate era condi ţiona tă de insuficienţa fundamentelor fonnale. Pentru a crea un ins trumentar nou, capabil d e pres taţie, in locul celui vechi inu tilizabil, s-ar fj ceru t probabil un tim p destul de înd elungat. Ba am fi cum v a îndreptă ţiţi să ne înd oin1 că logicienii ar fi fost in gen�re în stare de o asemenea operă prin propri ile lor forţe. Din fericire se afla dej a un instrument, o nouă logică, una dezvol tată în ul timii 50 d e a n j , ce-i drept chiar de către matematicieni. Prilejul l-au dat dificul taţile din in teriorul n1atema ticii; la o aplicare rnai generală sen1 nifica ti vi'l filosofic nu se gândeşte nimeni. Cei 1nai n1ul ţi filosofi au lua t p ână aici cunoş tinţă de ea numa] în mică măsură şi, pentru propriul lor traY aliu, au tras de aici prea puţine foloase. Este b�Hător b ochi cu cită precauţie, chiar teamă, se apropie de această nouă logi că ori cel mai adesea se înYârt în jurul ei. Îi intimidează., desi gur, veşn1ântul de form ule n1aten1a tic a trăg,Hor; în fapt s e ascunde aici j nstinctiv un sentirnent opus. Şi de aceas tă d a tă ei au presimţit-o corect; în această logică nouă se află - ceea ce şi mulţi dintre reprezentanţii acesteia nu conştien tizează - p unctul de pl ecare pentru o schirnb8re radicală a vechii filosofii . Orice filosofie în sensul vechi, fie ea lega ta de Platon, Ton1.a, Kan t, Sch elling ori 1-·Iegel ori constnnnd o n ou ă <<Inetafizică, a fiinţei'> s a u o «filosofie s p irj tualis t-ştiinţi fi că», se doved eşte, în faţa j u decăţii de neînd uplecat a noii logici , nu nurnai c-1 ceva fals prin co nţinut, ci ca ceva d e nesus ţi rtu t logic şi, ca atare, fără sen s . 2. Lo g ica n ouă Noua logică a luat naş tere în ul tirrtele decenii al e secolului trec ut.

Prin lega rea de ideile ] ui Lt:)ibniz şi prj n utiEzarea principiil or n1ai vechi (De Morgan, 1 847; Boole, 1 834) s-au făcut prirrtele încercări d e 230


recons trucţie cuprinzătoare a l ogicij d e că tre Frege, Peano şi Schro d er se

vedea Bibliografia de la sfârşi tul

articolului ) .

(a

Prin va lorificarea

acestor trav alii pregăti to are, Whitehead şi Russell a u creat după aceea tnarea operă d e bază a noii logici. «Principia Mathema tica >) (1 9 1 0- 1 9 1 3 ); pe aceasta se sprijină toate lucrările ce a u urma t î:n noua logică, încercâ nd

fie să

men ţion a t

o

ntunai

intregească, fie să o reconstruiască ( a ici sun t de câ teva

n11111e :

şcoala

de

Ackermann, Bernays, Behmann ş. a . ; şcoala de

la

Gi) ttingen-Hilbert,

l a \Varşowia··Ch\vistek,

Lesnie\v ski, Ta rski ş . a . ; Wi ttgens tein şi Ramsey, c a re se situează în legături.\ cu el; al te p recizări ulteri oare aduse d e Le,v i s şi Frenkel) .

Cea m ai in1portantii n1otivaţie pl-�ntru forrnarea n oii logic i

se

a fl a

în necesi t a tea reexan1inării cri tice a fund am entelor ma tem�=tt icii . E s te d e reţinu t cc1 , îndeosebi în cepând c u Leibniz ş i Nevv ton , n1a tem a tic a a cun oscut un avânt neob i şnu i t, a d0bi'lndi t o mulţirne d e noi c uno aşteri.

Asigurarea fundatnentelor

nu

a ţinut însa pasul c u această creşte re

rapidă a ed ificiului. De aceea, d e aprox ima tiv o sută de a ni s- au făcut siinţite eforturi putern ice de cla rificare a conceptel or de bază, efor turi încununate de succese în câ teva si tuoţii; m a te rna tici enii au reuşit să defineasc ă în tr- o fonnă 1nai ri guroasă concep te i mportan te, precum valoare-lin1i tă , c iJ t dife renţi a ! , n u n1ăr complex . Aces te concep te fu �eseră uti l iza te de·j a de n1ul t, în tr-o n1anieră practic fruc t u oasa, L1ră a poseda

însă

definiţie satisfăcătoare. Dar nu clari tăţii concepteJ or, c i n utnai

o

ins tinc t ului sigur al m arilor matema ticieni i se d a torează fap tul că inacce�ibilitatea formă rii concep tuale nu a pri cinuit ni ci o n enorocire în rr1a tema tic ă .

Efor turile d e << exmni n are profund ă a fun damentelor>> a u n1 ers doar în rnod trep tat m ai departe. Cu aceasta cercetarea nu s-a mul ţumi t însă să reorienteze diferi tele concepte ale analizei ca tre concepte de consi dera te dre p t concep te de bază ale matema ticii, ci şi-a pus ca sarcină cl d � ificarea l ogică a conceptelor de număr ca a t are . Aceas tă

nun1ăr,

cerc etare a

n u m ârului

fundamentelor

logice ale aritmeticii, în scop ul analizei logice

a

necesitat inevitabil un sistetn l ogic cap abil de randam en t prin cuprindere 5 i precizie. Aceste cercetări a u d a t as tfel un impuls puternic

a

dezvoltării

noii

logici:

înainte

de

to ate,

Peano,

Whi tehead, Rt1 ssell şi Hilbert - în lucrările lor de l ogică de tern1inaţi nen1ij locit

să-şi p ună

acest ţel .

23 1

-

Frege ,

au fost


Mai urgentă încă era necesitatea unei noi construcţii a logicii; şi aceasta d e îndată ce s-au ob servat a numi te contradicţii ( «Antinomii» ) , mai în tâi în don1.eniul ma tema ticii, contradictii care s-a u evidentiat curând ca fiind de natură general-logică. Aces tea se p uteau depăşi, însă nu mai printr-o ra dicală reconfigurare a logicii. Î n cele ce urmează, sunt indica te câteva trăsături i n1portante ale noii logi ci, înainte de toa te acelea în care ea se deosebeşte de vechea logică şi prin care ea a dobândit o semnificaţie general-ş tiinţifică deosebită . .:\fai intâi von1 arunca o privire asupra echipamentului si mbolic, în care obişnuieşte să se prezinte noua logic2i . [)up ă aceasta, urn1ează să fie d a te câteva indic�ţii a�upra bogă ţiei de conţinut ce se află, în primul rând, în luarea în consideraţie a rela ţiilor privind ' lin1itarea la pred ica te, iar m ai departe să fie clarificat i pe scurt m odul în care contradicţiile deja numite au fost depăşite prin aşa-nurnita teorie a tipurilor. Dupa aceste puncte de importanţă intern-logică deosebită vom lua în consideralie semnificatia lor ştiintific-uni versală, anurne : nosibirlita tea deduceri.i n1a te1naticii din logică; clarificarea foarte irrtportanta pentru fi losofie a carac terului esenţial tautologie al prop oziţiilor logice; analiza conceptual ă prin care ştiinţa este adusă la uni tate; şi, în fin e, e1in1in a rea n1eta fizicii prin Clnaliză logică. ,

,

1

,

1

3. Metod a simbol i că

A tunci când dă111 de un stud iu de logică n1 odernă, ceea ce izbeşte privirea înainte de toate este o caracteristică extraordinară, anun1e întrebuinţa rea de forn1lLle sin1bolice, care par asen1ănătoare celor ale ma ten1aticii. lJriginar, aceasta a şi fos t creată prin sprijin pe 1naterna tiei; mai t ârziu î:nsă a fost d ezvoltată ca o forrnă mai aptă pen tru un scop mai particubr. În ntu tetna tică a\·an tajul 1nodalită ţii simb oli stice de prezentare fa tcl d e limba cuvintelor este de la sine înteles. Propozitia devine tnai pregnan tă şi n1ai darii, dacă nu mai scriem " dacă se întnulţeşte un nun1ăr cu un a l doilea se obţine acelaşi rezultat ca şi a t anci când se în1nul ţe�te al doilea cu prin1ul " , ci: 11pentru nun1ere oarecare x, y valorea ză : x . y =y . x " sau, rrtai scurt şi rnai clar, cu întreb uinţarea sen1nul ui general logistic: "(x,y) .x.y=y.x". ,

'

232

'


Prin aplicarea simbolich în logică se obţine, îna inte de toate, o

ri gurozitate a concluziei de nea tins altfel . /\_ici d educţia se petrece prin operarea cu fonnule (de unde �i desemnarea "calcu l'', "cal cul a] propoziţiilor", "calcul nl funcţiilor"); reflecţii de conţinut cond uc aici chiar mersul deducţiet dar nu intră în deducţie . Această metodă garan­ tează fap hd că în deducţie nu se m ai strecoară pre1nise neobserva te, ceea ce în deducţia în limbajul cuvintelor poa te fi cu greu evitat . O astfel de rigurozi tate a concluziei este deosebi t de impor tantă în axioma tica anumi tor dotnenii, de exemplu geo1netria. Din dezvoltarea istorică sunt cunoscu te numeroase exen1ple de raţionamen te false, precum diferitele încercări de a ded uce axion1a paralele lor din restul axiom elor geo1netrici euclid iene. Aici de fiecare dată a fos t presupusă tacit o propozi ţie echi valentă axion1.ei paralelelor şi întreb uinţa tă în deducţie. La fel c a in deduc ţia propoziţiilor sunt necesare şi în constituirea de concep te rigurozi ta te şi claritate. Analiza cu mij loacele noii logici a ară tat ca 1n ul te concepte filosofice nu satisfac cerinţele de rigurozitate; câteva trebuie altfel înţel ese, altele trebuie elimina te ca fără sens ( vezi cap . 9, mai depar te) . Devine tot mai c l ar în prezent că teoria cunoaşterii, care nu este în esen ţă altceva decât logică apli cată, se poate to t atâ t de puţin lipsi de l ogistică, precum fizica de matematică.. 4.

Logica relaţiil or

�J oua logică se deosebeşte însă de cea veche nu nlnnai prin forn1a prezentării, ci, înainte de toate, prin ample dezvoltări ale domeniului . Domeniile noi cele mai importante sunt teoria propozi ţiilor de relaţie şi teoria funcţiilor propoziţionale variabile. Aici va fi clarificată pe scurt numai teoria relaţiilor. L..:nica forn1.ă a propoziţiilor (judecăţilor) în vechea logică era fonna pred icativă: " Socra te este un om ", " toţi (sau : câţi v a) greci sunt oameni'' . Aici unui concep t de subiect i se adaugă un con cep t de predicat, o proprietate. Încă Leibniz a s tdbîl it cerinţa că logica ar trebui să ia în considera ţie şi propoziţii în formă rela ţionară. Printr-o astfel de p rop oz iţi e de relaţie, de exen1p lu " a este mai mare ca b", o relaţie se ada u gă la d ouă sa u mai n1ul te obiec te (d acă vrem : 1nai tnultor concepte 233


de subiec t) . P r o i e c tele lui Leibniz pen tru o teorie a r e l a ţi i lo r

desăv�'lrşi te

abia

de c ătre nouc:� logică. Deoarece

vechea

au fost

logicd. a p re c i a şi

vrop ozi tiile de rel atie ca pro}J Oziti i de formă oredic a ti vă . Prin aceasta ...

1

însă

1

unele

1

ra ţionamente

indis p e nsrtbile

in tre

li

pr o p o z i ţi i

pentru ştiinţă, d e'. in imposibile . '

care

sunt

Se p oa t e chiar, de

pild ă,

de

relaţie,

pr op oz i ţ1 n "a e::ite rn ai r.nare c a b", să insetn:ne: subiectului a i se

Cd

a t r ib u i e predica tul "mai rnnre ca b" . A tun ci insă acest p r e d i ca t con s ti tui e o

unitate.:

b nu se poate

obţine d u pă o regulă de ra ţiona.re oarecare . L)in

propoziţia da ta nu se poa te conchide asup ra propozi ţiei

" b este mai mic

d e cât a " . În nona logkă aces t raţionan1e nt d ec urg e in fe l ul următor.

Rela ţ1a

" n1ai 1nic" se defineşte c a fiind "conversa

"

re l a ţie i "mai mare".

Concluzia numitei n1ai sus se baze,�z�i atunci pe propoziţia generală:

daca exi stă o relaţie în tre x şi. y, atunci există c on v ers a ei între y şi x. Încă un exemplu al p ropo z i ţi e i care în v e c he a l ogică nv se tJOate dovedi: "dacă exis tă u n vic torios, există. un învins " . În noua logică aceasta

de c u r g e din

a tunci are

propozi ţi a

logică: dacă o rel aţie are un

rnernbru a n te r ior ,

şi unul p o s teri o r .

Propoz i ţii le de relaţie sunt neap�1rat necesare înd eosebi p e n tru

şti i n ţel e ma tema tice. Să l uăm ca exemplu re la ţi a triadică "între " "n

(p e

al

unui c onc e p t geome tric

t

linie dreap ta deschisă ) . Axicnnele geo m e r ice

se a flă între b şi c, a se află între c şi lJ " şi "n se află în t re b şi c,

b

nu se

află între c şi a" pot fi e xp ri ma te nun1a i în noua lo g 1că . În relaţia p redi c a tivă am avea in p rin1ul caz predica tele "si tua t între

"si tua t în tre

c

b

şi c "

şi

şi b " . Dac ă ea se lasă ned escompusrl, a tu n c i nu se poate

ar<l ta currt ia na ştere al d o il ea

predicat prin reconfigurare din primul . b şi c, a tunc i p r o p o zi ţia 1/a se află detenni nare nu1nai unui obiect, ci la tre i

Dacă din predicat se sco t însă ob iec te l e între b

şi

c" nu

1nc1i

conferă

o

obiecte; cu a ceas ta ea es te o propoziţie de rela ţie triadic;i. Nu n1itele

rela ţU

" n1ai

rnare "

şi

"între"

s un t

relaţii

în c are

tn en1bri i nu pot fi ad1nişi oricum într-o al tă succesiune . Determinarea unei an urn ite or dini într- u n a n un1 i t domeniu se b a z e a ză în esenţă pe u ti h z area u n or a s tfe l de rela ţii. Dacă pen tru un a dintre cele d o uă

a l e unei

p ersoane

c l cl.s e este cunoscut care e mai 1nare dec â t cealal tă ,

t

atunci e s e s tab i li tă deja o ord ine de succes iune a acestor p e rs o a ne . S-ar

putea.

cr e d e

a ces tea

ar fi

posibil

şi cu aj u torul detenninărilor

predic a tive, a nume în t r u c â t fiecărei persoane i se a trib uie ca însuşire un

234


nun1ăr ce exprimă o măsură determin ată. Aici ar treb ui însă din nou să se

p resupun ă că pentru fiecare din cele două numere este c u noscu t care

este ma i 1nare. Fără întreb uinţarea unei relaţii de ord onare formarea unei serii este astfel imposib ilă. De aici rezultă ind isrensabilitatea teoriei relaţiei pentru toate acele ştiinţe care au de-a face c u şirud şi ordini : aritmetica (şirul numerelor), geometria (şi rul de puncte), fizicc1 (orice 1na s ură: cea a spaţiului, timpului şi a diferi telor mărimi după poziţie). Limitarea l a propoziţii de predicaţie a acţi onat fa tal �i asup ra domeni ul ui ex tralo gic . Poa te c ă Russell are dreptate când reduce o anurni tă cale greşită a

metafizicii

la următoarea greşeală a logicii: dacă

fiecare p ropozi ţie atribuie un predicat unui subiec t atunci poate in esenţa să fie dat numai un subiect, Absolut; şi orice conţinut de fap t

(Sacln,erlzalt) a tribut

trebuie să cons tea în aceea că Absol utului îi revine u n

oarecare.

În

n1 odali tăţi

asemănătoare

orice

metafizică

sub s tanţiali zanta ar p u tea fi redusă la greşeala menţion a tă.

E::;te to tuşi sigur c ă lirrti tarea menţiona tă a p ro d us încetiniri însemnate şi d e lungă dura tă în fizică, precum, de p i ldă , reprezen tarea substa n ţia l ă despre materie. Treb uie

acceptam însă, înainte de toa te,

că no ţiunea spaţiului absolut s-a baza t pe acea greşeală a logicii. Deoarece fonna de bază a unui enunţ asupra sp aţiului trebuia să fie predicativ ă, ea p u tea cons ta numai într-o determinare a loc ului unui corp . Întrucât Leibniz cunoscuse p osibilitatea prop oziţiilor de rela ţie,

a

putu t să ajungă la înţelegerea corec tă a spaţiului: nu locul unui corp, ci relaţia sa de situ are faţă d e alte corpuri consti tuie conţinutul d e fap t ele1nentar. El a fundam enta t a(easta teore tico-gnoseologic: nu locul în sine, ci re la ţiile de situare sunt cele con statabile . Lup ta lui Leibniz pentr u interpre tarea relativistă a spaţiul ui îrnpotr i va cele i absolutiste a ad ep ţilor lui Ne\vton a av ut tot atât d e p uţin succes ca şi provocările sale ]n logi că . Ideile sale au fost prel ua te şi d use până la capăt ab i a după

200

de ani, in acelaşi ti mp în ambele don1enii: în lo gică, prin teor i a

relaţiilor

(De

�organ,

1 858;

Pierce,

1 870), în

relativităţii (id ei pregă titoare la Mach. 1 883; Eins tein,

235

fi zică,

1 905).

prin

teoria


5 . .A.ntinomiile logi ce

d intre secole, în tânăra disciplină t n a te1na tică. a teoriei tn ul ţimilor s-au 1v1t anun1ite contradicţii ( "p arad oxe ") c i u d a t e . Cercetarea mai îndelunga tă a arăta t curând că. nu erau con tradic ţii specifice maten1a tice, ci logic-- generale, aşa-numitele antinomii logice>. Nou a l o gi c ă , în s tadiul ei de dezvoltare de atunci, nu a fost in s tare să în vingă aceste contradicţii; aceas ta şi consti tuia neajunsul pe care e a îl avea comun cu vechea l o gi c ă , d ar �i un imbol d în plus către o rec onfigurare rad icală a sistem ul ui l o g i ci i . I .ui Russcll i-a reuşit elin1ina re<1 contradicţiilor prin " teoria tipurilor". Cu a ceasta prăpastia di ntre Yechea şi nou a logic�1 a d evenit şi n1ai IYLare. Vechea l o g i c ă se află nu doar n1 ult n1 a i se:� racă de conţinut, eL întrucât contrad ic ţiile nu sunt înlătura te, nici nu-l 1nai ia în considera ţie (d espre aceasta ni ci cel e mai bune n1 anua le de logică nu pon1 enesc încă n i tnic ) . S a l u a rn i n a te n ţie c e l mai simplu exern p l u a l tl nei antinotnii (după R ussell ) . Cn concep t treb uie să fie desemnat ca pred icabil, d acă se " înfăţişează el îns uşi ca o proprieta te. De pildă: concep tul ,.abstract este abstract. Un c oncep t treb uie desen1nat c a in1predicabil, d acă nu parvine el însu�i c a o cal i t a te. Exernplu: concep tul "virtuos" nu este vi rtuos. În v i r tu tecl p r incip iul ui ter tului exclus concep tul " irnpredicabil " este fie p r e d i c ab iC fie i1npredicabil. Accep ta t, el este predicabil ; atunci, conform d efiniţiei pentru "predicabil'' , se înfăţişează el )'nsu ş·C este deci impred i c abil. Acceptat, conceptul " i.mpredicabil" e s te irn.predicabil; a tu n c i �1 ces t concept este a tribui t sieşif deci, după d e fi n i ţi a dată " predicabilului", el este p re d i cab i l . Atnbele acceptări sunt astfel contradictorii . Exi stă o întreagă serie d e antinon1ii sin1ilare. Troria tipu rilor constă numai î n fa pt ul că toa te concep tele, deci proprieU1 ţile ş-i rda ţi il e, se ·in1p a r t în " tipuri " . Sa ne lirni t�un pur şi sin1 p l u la proprie tă ţi . Vom deosebi : "in d ivizi", adică obj ec te care nu sunt proprie tă ţi ( tre!lp ta zero) ; proprietăţi ale indiv izil or (prin1a treaptă); proprie tc1 ţi ale p roprie tă ţi lor indi vizilor (a d oua trec1.ptă) ş. a .m . Să luăm, de eA. e n1 p l u , ca ind iv i zi, cotpurile: "pătra t//, ,,roşu " sunt a tunci proprietăţi a le prin1ei trepte; " prop1·ieta tea spaţială", " c uloare" sunt proprie t�iţi ale cek'i de- a douc1 trep te. Teoria tipu rilor spune: o proprie ta te d in prirrta tredp tă p oa te reveni n umai i ndi v i z i l o r sau nu Aproxirn a tiv

la

hotarul

236


poa te re veni; ea nu este însă. raportabilă la p roprie tăţj din a doua treaptă ori din trepte sup erioare; o proprietate din a d oua treap tă poate să revină sau

nu revină numa i proprietă ţii din prima treaptă, la ind ivi z i

ori prop rietăţi din a d o u a sau dintr-o treap tă superi oară nu este rap ortabilă ş . a.m.d. Exemplu: dacă a , b stmt corpuri, a tunci propozi ţiile "a este pă tra t11, "b este roşu " sunt fie ad e;ră rate, fi e falsQ, oricutn, cu sens: mai departe, propoziţiile " pătrat e�te o proprietate spJ.ţială" şi "roşu este o cu] oare" sun t adevărate; d imp otrivă, şirurile de cuvinte "a este o proprieta te spaţială ", ,pătrat este roşu " , "culoarea este o 1 p roprietc1 te spaţială '1 sunt nici adevărate/ nici fa lse, ci lipsi te de sens, simple propo ziţii aparente . Astfel de propoziţi i sunt ev itate dacă un concept (p roprietate) de treapta

n

es te raportată ntnnai la una asemenea

( n- 1 ) de treap ta în tâ i. De aici decurge, ca un caz p artic ular deoseb i t d e

in1portant, c,'i ipo tezele:

o proprieta te anumită fie s e atrib uie sieşi, fJe nu

se a tr ibui e , nu pot fi nici adeYăra te, nici fal se, ci sunt to tdeauna fără sens. Dacă se urmează regula acestei teorii a tipurilor, atunci, aşa cum

se observă uşor, an tinomia " impredicabil" menţionată n u poate să ia naş t ere Căci atunci definiţiile da te pentru " predicabil'' şi pentru " i n1predicabil " nu pot fi stab ilite (p recizate), sunt dar fără sens . În .

aceeaşi n1odali ta te 5 unt eliminate cu aj utorul teoriei tipurilor şi restul de

antinon"'.. i i, nenumite a i ci . 6. Maten1atica luată ca ram_ură a l ogicii De ef ortu rile în jurul unei noi logici aparţine, aşa c um s-a menţionat, şi analiza l ogică a aritn1eticii .

că n1atematica poate fi înţeleasă

ca

Dej a

Frege a ajuns la concluzia

ramură a logicii. Aceasti:'i i n te rp re ta r e

a fost confinnată de Whi tehead şi H.ussell într-o tratare �iste1natică. Se arată dnume că fiecare concep t matematic poa te fi ded u s din conceptele de baz�i a le logicii şi că fiecare propozi ţie ma tematică (întrucâ t valoreJză

în orice d omeniu de gândire posibil) poate fi d edusă din pro poziţii

de

b ază ale logicii .

Cele mai itnpor tante concepte ale noi i logi ci (care în p a rte sunt redu c tibile un ul la a l tu l) s unt următoarele: 1 . negaţia "nu " _, 2. legăturile logice a două prop oziţii: "şi", " sau", " dacă - a tunci " , 3. " fi ecare " (s au,

237


"id entic". Posibilitatea deducerii c oncep te lo r a ri tmetice poate fi ară ta tă într-un exemplu simplu: în numărul do i ca nu m ă r c a rd i n a l , ad ică indice al unui concept. fJefini1n: " ind icele c o nc e p t ul u i f es te d o i " tr eb ui e să însen1ne "există un x �i ex i s tă un y în aşa fel că x nu este identic cu y, x cade sub f, y este sub f, şi ca pen tru o r i ce z este valabil: d acă z cad e sub f, atu nci z este iden tic cu x sau i d en ti c cu y". V e d en1 că în această definiţie a lui "doi " au fost utilizate concep tele logice n1enţionate; rig uros/ aceasta se poa te a ră ta numai într­ o exp u nere silnbol ică . În mod asen1ă.nă tor p o t fi d eduse t o a t e numerele natu r ale, iar n1 ai d eparte şi nt1111erele pozi tive şi nega ti ve, fracţiile, n un1erele rea lt� . numerele complexe, în fint', chiar c onc e p te l e ana lizei: l in1ită, conver genţă, câ t d i ferenţial, integrală, C\Jn tinuitate ş . c1 . Deoc1rece fiecare con cep t n1atem a tic e�te d ed us d � n concep te l ogice de b azi"'i, orice propozi ţie n1 aten1atică se poa te trJ d u ce într-o propoziţie d espre concep te pur logice; aceas t�1 tr a d uc ere este atunci ( s ub a n u n1i te condiţii , cun1 s - a menţiond t) dedu cb bil� d in pro p ozi ţii logice de baz�l . Sa luăm ca exen1plu propozi ţia aritm e tică ) + 1 ::-:: 2". Trad ucerea aces reia intr-o propoziţie pur logică pură: " d acă un concept[ are i nd ici u l 1 ş i u n concep t g ind i d uJ -! , şi f ş i g s e exclud unul pe altul, i a r concep tul Iz este unired (sau lega rea) lui f şi g, a tunci h are indiciul 2 " . Aceas t1:1. trad ucere reprezi ntă o propozi ţie a l ogici i concep tului ( te o r i a func ţiilor prepozi ţionale), care este ded Ltc tibila din propozi ţii logice de b az a . În nvJd �in1i lar pot fi ded use c a propoziţii logke tl) t restul propoz1 ţiil or ari tn1etilii şi ale analizei (J'ntrucâl s unt uni versal- valabile în cel m oi lcug sens ) . "toţi"),

"există ";

4.

7 . C a ract erul tautol ogi e a l logi c i i P e tererntl noii logic i se recunoaşte cle1 r carac terul esenţial a l

propt)zi ţi i l or l ogi ce. Aceasta

a devenit o ches b une d e CE:' a mai n1arc pen tru teoria cunoaşterii a 111 2t ten1a ticj i, cât 51 p e n tr u clarificarea prob lernelor filosofice mult con troversate. Deoseb j rea obişnt�i tă între p ropo.Dţi.i de bază ţ, Î propozi ţii deduse în l ogică es te arbitrară . Pentru o pr o p ozi ţi e logir.,1 e�te neesenţial :,ă fie d ed usă d in oncare a l te prop ozi ţii; ea lasă să i se recunoască \·alZlbi hta tea p rin prop ria sa formă .

ilnporti:l n ţă a t � H

238


conexiunilor logice, din două propozi ţii p, q se po t c o n st i t ui alte propoziţii, de e xem p l u " non p", "p sau q", "p şi q " . Adevărul fiecărei a dintre aceste propoziţii puse laol altă nu a târnă de sens ul propoziţiilor p şi q, ci numai de valoarea lor de adevăr, ad ică de fa p tu l dac ă ac e s te a sunt adevărate sau false. Dar exi s tă pen tru con1bina ţii de valori de adevăr pentru p şi q, a num e : 1 . ţ' este adevărat şi q este a d e v ă ra t : WW; 2. WF, 3. FW; 4. FF. Sensul unei conexiuni lo g i c e este detennina t prin aceea că propoziţia forma tă cu aj utorul aces tei corelaţii dintre p şi LJ trebuie să fie adevăra tă în or ic a r e din aceste pa tru c a zu r i, i ar în restul false. De exemplu, dacă este determinat sensul J ui "sau " (în plus neexcl usivist) prin precizarea c ă propozi ţia "p sau q" treb uie să fie în p rirnele trei cazuri adevărate, iar în c e l de-al patrulea falsă. Propoziţiile combinate se p ot con1b ina mai dep arte . Să luăm un exen1plu: " (non p şi non q) sau (p sau q) " . Putem determjna acum valorile de adevăr în cele pa tru cazuri mai în tâi pentru propoziţii p a rţia l e şi apoi pen tru întreaga propoziţie; ajungem în exemplul amin ti t la un rezul tat remarcabil. ,,�on-p " es te adevărat numai în cel de-al treilea ţ;i al patrulea ca z; "non-q " numai în al doilea şi al p a tru le a caz; în consecinţă "non-p şi non-q" numai în al patrulea caz.

Cu ajutorul

-

-

-

"p sau q" este în primele trei cazuri a devărat, deci întreaga propozi ţie " (non-p şi non-q) sau (p sau q)" este în fiec are caz adevăra tă . O as tfel de fo rmul ă , care nu depinde nici nun1ai de sens şi nici de valoarea de ad ev ă r a propozi ţiilor ce survin în e a , ci este cu necesi ta te adevăra tă pentru oricare propoziţie adevărată sau falsă , se numeşte tauto1 ogi e . Tautol ogia este adevărată pe baza si n1p l ei ej forme . Se p oate arăta că toate propozi ţiile l ogicii, deci , d up ă interpre tarea prezenta tă a ici, şi toate prop oziţiile matema ticii sunt tau tologii. 239


l)acă se c o n1unică sau

( acurn aki)

nin ge , "

o

p r o p oz i ţie construi tă, d e e x en1 p lu "pl ouă

<1fl ă1n astfel pri n ea ceva despre reali tate ,

în tr u c â t din conţinutu rile de fap t p r iv i t o a re la ca le exclude pe unele, iar

pe al tele ]e a ra t ă ca posib i ll' . În ex e 1npl ul da t există p atru p o sib il i t ă ţi :

1 . plouă şi nin ge, 2. p louil, dar

nu

ninge . Propozi ţia şi ind i c ă pe celelal te

p l o u ă nici nu

ninge, 3. nu plouă, d a r ninge, 4. nu

tnenţi o na tă exclude cea de a pa tra

trei. D im p o triv ă , dac ă se exprimă o ta u tologie, cu aceasta nu este exclusa n ici o posib ili tate, ci toate sLmt

posibil itate

lă sate in d eschis. De aceea, din ele nu aflătn nim ic clespre reali tate; exe1np lu: " p loua (acun1

goa l e

de

con ţinut,

nu

aici)

sau nu

spun

ni mic.

plouă". Tautologiile sunt as tfel Ele nu angajează însă cun1va

vulgarita tea; ta u tologia rnen ţiona tă e tr i vi a l ă , dar, din1p otri vă, în cazul cel orl c�lte1 c a rac terul ta ut o l o g ie n u se recunoaşte la pri1na vedere.

Io,1 te propozi ţi i le logicii su n t tautol ogice şi goa l e de conţinu t;

din e 1 e nu se poate conchide în nici

un

fel cum trebuie să fie sau cum nu

poa te să fie rea l i ta te a. Oricărei IYLetafizici lo giciza te, aşa cum în cea mai rn are

rnăsură

a

fost exp usă

de Hegel, îi este as tfe l b arată orice

înd rep tăţire.

Şi n1atem a tic a, considerată ca ramură

a

l o gic ii , ��s te tautol ogică.

În n1od ul

ka ntian de exprin1 are: p rop o z i ţiile ma ten1aticii sun t anali tice, nu sunt prop oziţii si n teti c e a p rio r i. Cu aceasta a p riorisn1ului i-a fo s t retras c e l mai tare argumP nt. En1p irisn1ul, concep ţja după c a re n u exis tă cunoaştere sintetică a pri ori, a

ajuns astfel la

cea mai m are

dificul tate

în

interp retarea m.a ten1aticii, dificulta te pe care nu a putu t-o învinge nici l\1ill. Prin et c e a sta el fost confinnată conce pţia după care propozi ţiile n1ate1natice n u s unt nici em p iri c e nici sin tehce a priori, ci s unt anali tice. ,

8. Ştii nţa uni tară

În

rapor t cu l o gi c a pură, laolal ta cu problemele ei formale,

deosebitn logica aplica tif: ana liza logidl. a co nc e p te l o r şi pro p ozi ţi il or diferitelor ramu ri ale ştiinţe i . Şi pe aces t teren, noua logi că a în re gi s tr a t progrese îrnb uc u ră toare, bineînţeles în rnăs ura în c are �i c ele n1ai bw1e lucrari au fos t ded ica te prob len1elor form ale .

240


Din analiza conceptelor ştiinţifice a ieşi t l a

c onc ep tele,

fie

că aparţin, după

clasificare

iveală

fa ptul că toate

obişnuită,

domeniului

ştiinţelor naturii, psihologiei sau ştiinţelor sociale, conduc la o bază comună: ele se lasă reduse la concepte iniţiale care s e rap o r te a ă l a " dat " , l a conţi n turil e nemijlocite a l e trăirii. M a i întâi sunt reduc tibile la da t toate conc ep tele propriu-zis psihice, a dică acelea care

(VVurzelbegriffe),

z

u

se raportă la fenomenele p sihice ale însuşi subiectului cunoscător. Toate conceptele psihice conduc la ceea ce este ca atare psihic, deoarece orice fenotnen psihic este constatabil prin percepţie. Din conceptele psihice se constituie cele străine ps ihi c ului , care se raportează la fenomenele psihice ale restului de

s ub i ecte .

Şi, în fine, conduc la concepte de felul

menţiona t toate · conceptele social

-

ş tiinţifice

.

Rezultă astfel un arbore

genealogie de concepte (sistem de c onstituire), în c are fiecare concep t al şt iinţe i trebuie să-şi afle locul său, conform deducerii sale din alte concepte şi, în cele din urm ă

,

din dat (Gegebene). Teoria constituirii arată

mai departe c ă în mod c ore sp tmz ător se lasă retradusă într-o propoziţie despre dat (,,pozitivism metodic") şi oricare p rop oz iţie a ş ti in ţei

.

Un al doilea, de asemenea un si s te n1 de constituire cuprinzător,

alcătuieşte, ca şi c oncepte de bază, toate conceptele fizice, adică cele care

t

s e r ap or e ază la

evenimente

sp a o emp or al e

ţi t -

La ele sunt reduse

.

conceptele psihologice şi social-ştiinţifice, aşa cum aceasta corespunde behaviorismului ("materialism me todic"). Vorbim

de pozitivism, resp ec tiv materialism "metodic", deoarece

aici tr a ta re a priveşte numai metoda reducerii conceptuale, în tim p ce

rămâne complet e l imin a t ă teza metafizic-pozitivistă despre realitatea da tului şi teza met afi zic m a teri al is t ă despre reali ta tea psi.lU cului. De -

aceea sistemul de cons tituire pozitivis t şi cel materialist nu se află în

op oziţi e unul cu altul . A mbel e există de drept şi s un t indispensabile. Sistemul

pozitivi st

corespunde

punctului

de

vedere

teoretico­

gnoseo l o gic, deoarece în el se ara tă valabilitatea unei cunoaş teri prin reducere la dat. Sistemul materialist corespunde punctului de vedere al

ştiinţelor reale, deoarece în el toate conceptele sunt re d use la psihic, la unicul domeniu care dă la iveală legitatea general-valabilă şi face posib i lă cunoaşterea inter subi ectului

.

În felul a ces ta , analiza logică cu mijloacele noii logici cond uce la

ştiinţa unitară (Einheitszoissenschaft) . 241

Nu

există

ştiinţe

deosebite

cu


n1.e tode fundamental deosebite sau d oar izvoare de cunoaştere deosebite, ci numai o ştiinţă. În ea îşi află locul toa te cunoaşterile, chiar ca şi cunoştinţe princip al de acelaşi gen; d eosebirea lor aparentă este stinlltlata doar prin deosebirea li1nbilor parţiale, în care obi şnuiesc să se exprime. 9. Elintin area metafizicii

Din teza carac terului tautologie al logicii reiese şi faptul că orice raţionament este tautologie: propoziţia-concluzie afinn�i totd eauna (sau cel puţin) ceea ce afirmă premisele, numai că într-o al tă formă lingvis tică . Dintr-un conţinut de fapt nu se poate deduce niciodată altce\'a. (După înţelegerea obişnui tă aceasta se petrece în ra ţionamentul inductiv; analiza logică va conduce însă la o al tă interpretare, la care aici nu se poate aj unge) . De aici decurge imp osibilitatea orkărei n1etafizici, care d i n exp erienţa vrea să c:Jnchidă asupra transcend en te.lui, asupra a ceea ce se află dincolo d e experienţă, recognoscibilul însuşi; de exemplu asupra "lucrului în sine" dincolo de lucrurile experienţei, asupra "neconditionalului", "Absolutului" dincolo de orice conditionat, asupra "esenţei " şi " sensului" evenin1entelor dincolo d e evenimentel e ca atare. Deoarece ra ţionamentul riguros n u poa te conduce niciodată de la experienţă lo transcendent, concluziile n1etafizice conţin în mod necesar lac une; prin aceasta ia naştere aparenţa unei transcedenţe. Se introduc concepte care nu sunt reductibile nici la dat, nici la psihic. Acestea sunt de aceea simple concepte de aparenţă (Scheinbegriffe), ca::-e a tât din punct de v edere teore tico-gnoseologic, cât şi de conţinut - ştiinţific sunt de recuzat. Fie ele cât de mul t sanctificate prin tradiţie şi acoperite de sentimente, acestea sunt cuvinte fără sens. Cu aj u torul tnetodelor celor ma i riguroase ale noii logici poate astfel să fie proiecta tă o p u rificare de fond a ştiinţei. La o analiză logică orice propoziţie a ştiinţei treb ui e să se adeverea scă a fi una cu sens. Pe lângă aceasta se afla că mai este vorba fie de o ta utologie, fie d e o contradicţie (negaţia une i tautologii); atunci p ropoziţia aparţine clon1en iului logicii; inclusiv maten1aticii . Dacă prop oziţia este un enunţ cu conţin ut, adic�i nici tautologie, nici contradictori u, citunci este o propoziţie empirică. Aceas ta este reductibila la dat, şi astfel în principal 1

'

242


la adevăr sau fals indecis. De acest fel sunt propozi ţiile (adevăra te, respec tiv false) ale şti inţei reale. În n1od principal chestiuni la care nu se poate ră spunde nu există. Filosofie ca teorie, ca sistem de propoziţii proprii alături de cele ale ştiinţei, nu există. A te îndele tnici cu fil osofia nu însean1nă nimic altceva decât: a clarifica prin analiză logică concep te şi propoziţii . Ins trumentul în acest caz îl cons tituie no ua logică.

243


Indi caţii bibliografi ce Opera principalii a logisticii (logica sin1bolică) : A .M. Whitehead şi

B. R ussell , Principia Ma thematica (în lb . engleză), -Universi ty Press, Cambrid ge, 3 voi., 1 9 1 0- 1 9 1 3 ; ed . 2-a (vo i. I cu întregiri, vol . II şi Ill neschin1bate), 1 925- 1 927. Pen tru in trod i!Cere : D. Hilbert şi W. Ackern1ann, Gru ndzilge der th eoretischen Logik, Springer, Berlin, 1928; R.Carnap, Abriss der Logis tik, rnit

bcso nderer

Ben:icksichtigunx

der

Rclationstheorie

u nd

ihrer

Schr. zur zuiss . Weltauff. Bd. 2. Springer, Wien, 1 929. Dez·uolta rea istorică: C.I. Levviss, Survey of symbolic logic, Univ. of Cal . Press, Berkeley, 1 9 1 8 . Enthălt Literaturangeben bis 1 9 1 7; die neuere Li tera tur i s t aufgefuhrt in: A. Fraenkel, Einleitu ng in die Mengt';zleh re, Springer, Berlin, ( 1 9 1 9 ) , 3, i\ufl; 1 928 . Cele mai importante op ere mai vech i: G. Frege, Bcgr((fsschrift. Eine dcr arithmctischen nachgebildete Formalsprache des reinen Denke11s, Nebert, Halle, 1879. - Frege, Die Gru ndlagen der A ri th m e t -ik . E inc logisch­ mathema tische Un ters uch u ng iiber d? n Begriff dcr Zah l, Koebner, Breslau, 1 884, - Frege, Grundgesetze der Arithme tik, 2 Bde, Pohle, Jena, 1 893, 1 903, - G. Peano/ J\Tota tions de logique mathbna tique, Bocca, Torino, 1 894. Peano (tni t anderen), Formulaire de mathematique, Bocca, Torino, (1 895) 1908 - E. Schroder, Vo rl es ungen iiber die Algebra der Logik, 3 Bde. Teubner, Leipzig, 1 890-1 905 . Sem nifica ţia logi cii relaţiilor pen tru filosofie : B. Russell, Llnser Wissen von der A ussetrwelt (1914), Meiner, Leipzig, 1926, pp. 49-67. An tinom iilc logice!: a se vedea mai sus : Principia Matlzematica. Zur Obe rs ich t iibe r die Problemsituation, mit Litera turangabcn: Fraenkel, Mengenlehre (s.o.), cap. 1 3- 1 5. Deducerea m a t e ma tic i i . Haup twerk: P r i n cip ia Mathematica (s. o.). Zur Einfiihrung: B. Russell, Einfuhru ng i n die ma thema t ische Ph ilosophie ( 1 9 1 9 ) , Dreimasken - V., Mi.inchen, 1 923 - H. Behmann, Mathema tik und Logik, Teubner, Leipzig, 1927 (Mit eigener Sytnbol ik) Leich tverstăndlich: R. Carnap, Die 1\1athematik als Zzveig der Logik, în: Blătter fiir deu tsche Ph ilosophie, IV, 1930.

Anwendu ngcn.

245


al logicii:

Caracterul tau tologie

philosoph icus, W i th

an

L. Wi ttgenstein,

Tractatus logico­

introd uction by R. Ru ssell (Deu tsch-engli sche

Para llelausgabe. Kegan Paul, London, 1922) .

Teoria const ituirii. Russell, A u sse nwel t logische A t�fbau der Welt, Bena ry, Berlin, .1. 928.

A naliză con cep t ualii, R.

Carna p ,

Der

mc:tafizicii,

Elimina rea

Ka n ts t udie n 3 1 , Sche inp roble mc

1 46-158,

in

de r

-

�. Schlick, Erleben , Erke n ne n, Meta p hysik;

1 926

-

Carnap,

Philosoph ie.

Realismusstreit, Benarv, Berlin, 1 9 28 . .1

(s . o .),

Das

Aufbau

(s .o),

R.

Fremdpsych ische

Carnap,

und

de r

Alexandru Boboc - Filosofi Contemporani (II)  

Alexandru Boboc - Filosofi Contemporani (II)

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you