Page 1

A lan Montefiore

Introducere modernă în filozofia

moralei

Editura Ştiinţifică Bucure�i.

1972


Traducere: ERIE PODEA

Prezentare grafică: VAL MUNTEANU

Alon Montefiore A MODERN INTRODUCTION TO MORAL PHILOSOPHV

(Ş) Routledşe a.nd K�!j!OI'I

Poul Ldd, london, 19�7


Cuvint inainte "Limbtt

e.rte

C011fliit1(a reală,

pra+lică ...

"

Marx1

cuvînt înainte la această Introdu­ precedată de o ex­ plicaţie a autorului ca o introducere la Introducerea sa, dacă problema însăşi a c e rc e tăr i l or cu privire la lim­ bajul moralei, încă puţin urmărită la noi, n-ar soli­ cita un oar eca re efort de descifrare şi explicare a înţelesului ei, dincolo de limitele filozofiei analitice care le-a iniţiat şi dezvoltat. Acest "dincolo de limi­ tele filozofiei anali t i ce se impune, aparent paradoxal nu pentru a nega sau pentru a desfiinţa realizările, fie ele dt de contradictorii şi limitate ale meta-eticii, aşa cum s-a dezvoltat ea pe propriul ei teren, cît dimpotri vă - pentru a încerca o lectur ă critică pozi­ tivă a demersurilor ei, într-un .moment în care pro­ priile sale realizări solicită o nouă interpretare, alter­ nativa fiind cazuistica şi impasul, iar de altă parte - teoria etică nu poate renunţa la tentaţia de a-şi cunoaşte şi domina logica internă a propriului său lim­ baj, care constituie încă domeniul de exclusivitate al filozofiei analitice. Se constituie, astfel, un dialog ne­ cesar şi totodată polemic în spaţiul teoriei morale, pe parcursul căruia acumulările devenite tradiţionale ale eticei filozofice, încărcate de pulsul real al Yieţii uma­ ne, se văd confruntate cu ipoteze!:: unc:ori stridente N-ar fi loc de

cere modernă

Îll

un

filozofia moralei,

"

,

-

Marx-Engels, Opere,

voi. 3, p. 31.


analitice, care par să reducă întreaga problematică a dezbaterii morale la log i c a l imb aj u l u i în judecăţile de v al oa re. D ialogul ( n ece s ar) şi pol e ­ m ica ( i mp li cată ) sînt însă numai im agi nare , p o z i ţi i le pe acest temei contrare ignorîndu-se reciproc, şi aceasta mai curînd d in dificultatea d e a-şi co mu ni ca fiecare ceea ce v i z e az ă cu adevărat prin cău tă ri l e lor şi a se delimita în mod corespunzător, decît din l ip s a uno r d omen ii de p reocup ăr i conv erge n te po sib il e , cînd con­ tactul şi controversa v alo rează cît o conlucrare. Din această p e rspec t ivă ap ar iţia în limba română a lucrării de faţă se instituie ca o c ondi ţie a comunicării directe şi a di al og ulu i n e im agin ar . I se dă cuvîntul an al i stului . Cîte cev a v a avea fi ecare de învăţat, chiar dacă n-ar fi s ă se reţ in ă decît exis t en ţa acestui univers al l imbaj ulu i moral, încărcat de v i b r aţ ia şi fo rţa l ogic ă interioară a propriei sale semni ficaţii . Aducerea sub lumina cercetării a limbajului moral este şi rămîne un merit a l filozofiei analitice. Dar exegeza prop r ie filozofiei analitice urmează să fie la rîndul e i descifrată, şi anume prin căutarea terme­ nului de re fer i n ţ ă , care aici este con si d e rat nesemnifi­ cativ şi lipseşte. Căci limbajul nu este num ai ratio­ nament ş i propoziţie, enunţ şi judecată. Ori ce exces de fo rm al iz are , sau orice formalizare care pi e r d e pe p arcu rs termenul de r e fe r inţă riscă să sterilizeze cer­ cetarea, reducînd-o la un joc de no n - se n su ri , plictisi­ tor ca î nv îr ti rea în cerc. L i mbajul nu se desp ri n de de ceea ce exp rimă şi cee a ce este exp ri mat în limbaj nu există ca at are fără limbajul care-i dă expresie. Jn aces t sens spune Marx că limba este conştiinţa reală, practică. Cu ace $ t înţeles, morala şi limbajul mora­ lei fac co rp comun şi orice d isc u ţ i e privind logica ale f il oz ofi ei

6


limbajului moral are ca terinen de referinţă morala ca atare. Altfel, n-ar rămîne decît să. se con s tate că nu se spu n e nimic despre morală şi li mb aj ul nu-i ,

mai aparţine acesteia. Mai mult. Constituindu-se ca conştiinţă practică, limbaju l participă la a utop roduce rea de sine a omulu i în isto rie, esre corelatul activ al acestui proces, alături dt: muncă, de cunoaştere, de ­

artă, alături de

descoperirea-de-sine şi de sentimentul

viu al propriei sale dependenţe de mediul fiinţării sale ca om. Pe m ăsură ce se c ons tituie , limbajul acţionează el însuşi analitic, ca o re ţe a selectivă şi valorizatoare des­ ci fr înd şi i n terp re t i n d semnalele semnificative ale lu­ mii reale funcţie de rap o rtarea lor la om şi integr î nd omul în acest cîmp problematic mer eu extins al descoperirilor sale succesive. ln acest sens, vorbi rea nu dă formă sau expresie unui ceva preexistent , ci partic ip ă la di sti ngerea şi diferenţierea din indistinct şi nediferenţiat a formei căr ei a îi dă rt:<:.: 'lte prin ex­ presia verbală pe ca:e i-o atribuie. Căci, ce este "ceva" fără cuvîntul şi înainte de cuvîntul care-1 designează drept ceea ce este? Cînd se afirmă că exi stă un raport necesar în tre limbaj şi fi i n ţ are că limbajul se instituie din reprezentarea de către om a propriei sale fiinţări, lnai rămîne de adăugat că el modi fică prin propria sa geneză şi manifestare d atele acestei fi i nţări obiective a omului, că i mp l a ntare a limbajului în spaţiul fiin­ ţării umane devine o condiţie primordială a acesteia, participînd la toate momentele dezvoltării omnilaterale a fiinţei omului şi pun îndu-şi propria sa pecete asu­ pra dest i nu lui ei. Vorbirea nu este numat c omunic are ci totod at ă gîndul însuşi în constituirea lui; pentru a ,

fi

comunicare

vorbirea

participă

la constituirea gîn-

7


dului care se comuniCa şi este gîn,Jul în constituirea comunicarea s.:;.. !·orma gîndului 'este astfel vorbirea prin care se instituie şi se realizează, încît analiz:� vor­ birii şi a înţelesului cuvintelor, a enunţurilor şi jude­ căţilor ei coincide cu analiza gîndului însuşi. Se constituie, astfel, o dimensiune a limbajului, o adîncime a cuvîntului, cu atît mai densă în semnifi­ caţii, cu cît integrează mai multe nivele ale raportu­ rilor umane reale, obiective şi subiective, raţionale sau numai sensibile, conştiente, subconştiente şi inconştien­ te, aşadar cu atît mai densă, cu cît constituirea gîndu­ lui şi vorbirea care o materializează cristalizează în conţinutul său prezenţa şi intervenţia semnificativă a unui număr mai mare de instanţe definitorii pentru universul fiinţării omului. Nu va fi prea greu să se observe, drept urmare, că distanţarea diferitelor nivele ale fiinţării umane de faptul simplu al existenţei na­ turale implică şi explică prezenţa âctivă şi intervenţia acestor medieri, care se situează - în raport de fiecare nivel - ca treptele sale anterioare suprimate şi con­ ţinute în formele sale verbale. De aici derivă importanţa reală a cercetărilor cu privire Ia logica limbajului moral, chiar dacă de altă parte - filozofia analitică ignoră (pune între paranteze) această dimensiune referenţială şi abordează polisemia propoziţiilor în discursul moral exclusiv din perspectiva operaţională a înţelesului şi a funcţiilor pe care le realizează. Această unilateralitate este evi­ dent disfuncţională, ca sursă inevitabilă de erori şi cauză a impasului la care se condamnă. Şi totuşi, ori­ zontul deschis de filozofia analitică în cercetarea lim­ bajului moral n-ar putea fi ignorat, fără consecinţa închiderii în unilateralitatea inversă, aceea a neglijării şi

·--


valorii şi rolului limbajului ca atare in constituirea şt dinamica fenomenului moral . De altfel, filozofii limbajului moral resimt la rîndul lor nevoia de a determina conţinutul real, substanţa vie a cercetărilor pe care le-au întreprins. E încă numai o tendinţă, dar semnificativă. Astfel, George C. Kerner, care încearcă o sinteză a dezvoltării cercetărilor analitice asupra limbaj ului mo­ ral de la G. E. Moore la Ch. L. Stevenson, St. Toul­ min şi R. M. Hare consideră că în timp ce Moore "rămîne pe poziţiile unei analize lingvistice neabă­ tute", Stevenson nu s-a ocupat numai de "gramatica limbii morale obişnuite", ci a dezvoltat o teorie p si­ hologică a înţeles ului înţelesul unui cuvînt înseamnă, astfel, pentru Stevenson "modelul interacţiunii cauzale dintre formulările sub formă de sunete identificabile şi procesele psihologice corespunzătoare sau, în fine, acţiunile evidente ale persoanelor care fac sau aud aceste formulări"2. E o deschidere, fie şi limit a tă, spre dimensiunea de ad î nci me a cuvîntului în limb ajul mo­ ral . Analiza lingvistică îşi dep ăş e şte propria ei limi­ tare. Acelaşi autor constată, totuşi. că Stevenson nu dis­ tinge aici mai mult decît o relaţie exterioară3. Astfel, formulările cuvintelor sînt lega te prin legi empi rice cu asemenea domenii ale fiinţării umane ca emoţii le, credinţele, atitudinile şi chiar cu eventualele acţiuni. dar expresiile şi c uvi ntele sînt numai sem nele eveni­ mentelor psihologice, "în acelaşi sen s î n care norii sînt semnele ploii". Această exterioritate, care nu men.

2

George

Theory, 3

Oxford,

Ibidem.

C. K e r ner, The Ret:olutiotz itz Clarcndon Press, 1966, p. 198.

Ethical


ţine decît o legătură mai curînd unilaterală între vorbire şi acţiune, între limbaj şi gînd păstreaz ă con­ tinuu pericolul revenirii la exclusivismul lingvistic al analizei limbajului moral. ln acelaşi timp, recunoaş­ terea legăturii dintre elementele l in gvist ic e şi cele ne­ lingvistice, chiar dacă limitată pentru moment la ceea ce Stevenson numeşte "legi empirice", face posibilă orientarea cercetărilor în direcţia descifrării căilor de constituire a diferitelor valori morale şi a sistemelor morale în procesul continuităţii şi discontinuităţii dez­ voltării lor istorice. De reţ inu t că Stevenson con­ cepe limba morală ca proces, şi anume ca o interac­ ţiune între diferitele elemente (are în vedere mai cu­ rînd zona subiectivităţii) care participă la constituirea diferitelor activităţi umane. Dar tocmai în acest punct, altfel rodnic, analiza teoretică este circumscrisă într-o viziune mai curînd pragmatică sau îngust empiristă asupra activităţii umane practice. Este o reducţie care înscrie limbajul moralei într-un spaţiu dominat de cău­ tarea utilitară a interesului propriu, denaturînd astfel încă din faşă sensul de auto-depăşire-de-sine şi de re­ fuz al ruti ne i cotidiene mulţumită-de-sine, care este indicele dis tincti v al vitalităţii moralei, ca conştiinţă­ de s ine critică şi stimulativă. Filozofia analitică se men­ ţine, însă, aici pe o poziţie pozitivistă-pragmatică, interpretind morala ca un sistem de normare şi regle­ mentare a relaţiilor intersubiective cu caracter lucrativ, dominat de calcul în jocul intereselor şi de vizarea eficienţei. La aceasta se şi referă precumpănitor Ste­ venson cînd concepe limba morală ca un proces; este proces în sensul că ascultă şi participă la regulile jo­ cului; proces prin mijlocirea căruia indivizii izbutesc să controleze impulsurile psihologice ale acţiunilor şi -


atitudinilor, fie proprii, fie ale altora. Limba morală apare, astfel, mai curînd ca un mijloc în calcularea opţiunilor şi luarea deciziilor. Iar, ca atare, relaţia care se constituie între formularea propoziţiilor morale, ca evenimente lingvistice, şi de altă parte cîmpul de sentimente, atitudini, intenţii sau decizii şi acţiuni ca evenimente nelingvistice este considerată ca relaţie din­ tre diferite modalităţi, înscrise în ceea ce constituie activitatea ca atare. Or, cum această activitate este gu­ vernată de reguli (legi empirice) se conchide că re­ laţia astfel constituită nu este numai reală şi cauzată, dar şi logică. Şi, astfel, cercetarea limbajului moral în filozofia analitică se dezvoltii, după Stevenson, la Toul­ min şi Harc plecîndu-se de la această concluzie. Pen­ tru a determina natura termenilor şi a opiniilor mo­ rale s-a plecat, astfel, de la folosirc.1 lor empirică; noile cercetări s-au întrebat care este întrebuinţarea, rolul sau funcţia acestor termeni în activitatea în care ei joacă un rol. Ceea ce surprinde aici este acest empmsm radical: întrebuinţarea este interogată pentru definirea naturii termenilor morali, întreaga lor complexitate, ca şi geneza însuşirilor lor fiind limitate instrumental la simpla lor valoare de circulaţie curentă. Vechiul utili­ tarism englez, care identifica limbajul moralei cu acela al comerţului şi pentru care o mul nu este nici subiect, nici obiect în spaţiul moralităţii îşi împinge, astfel, pînă aici stăruitoarea sa înrîurire. Dar acest empirism radical, privit exclusiv din per­ spectiva analizei limbajului moral are totodată meritul de a suprima orice distanţă dintre vorbirea morală şi viaţa morală ca atare. Limba morală este astfel abordată ca o parte integrantă a vieţii morale pro11


priu-zise. Şi se indică p r i n aceasta că termenii morali nu sînt simple c uvinte neutre, semne exterioare pen­ tru construirea or i c ărui enunţ şi a oricărei judecăţi de valoare, ci îşi poartă cu ei propri a lor încărcătură mo­ rală semni fi cativă şi transmit ceva din înţ e l e s u l lor

moral, dincolo de diferitele în trebuinţă ri de u ti l i t ate cu c ar e sînt investiţi în vorbirea curentă, imp re gn ată de calcul �i ef i ci enţă pragmatică, în contextul u ne i

anumite soc ietăţi sau comunităţi umane. Dacă prin investigarea asupr a naturii termenilor şi păreri l or morale - comentează G. C. Kerner cu privire la acest curs al cercetărilor de meta-etică în ţelegem o încercare de a determina întrebuinţarea, rolul şi fun cţia lor, limba morală este i mp l icit indi­ cată ca parte a vi e ţ ii moral e î n săş i şi nu nu mai ca un mecanis m pentru exe rci tarea influenţei cauzale asu­ pra ei. Şi n ici n-am pr ivi o numai ca o activitate lingvistică, construită prin manipularea simbolurilor sau a sem nelor o activita te care merge paralel şi (numai) re flectă acele lucruri care alcătuiesc substanţa morali­ tâţii . . Discursul moral şi moral i tatea constituie o ţesătură perfectă"4. Este pusă astfel, în lumină coincidenta dintre lim­ bajul moralei şi fenomenul mora l ca atare, conside­ rat în obiecti vit a te a lui. O obiectivitate care imp lică î nţeles ul şi întrebuinţarea termen ilor morali ca inter­ sectî n d morala, fapt de conştii nţă cu morala, fap t de realitate Se avansează ideea unei echivalenţe obiective a limbajului, care j us ti fi că şi condiţionează totodat ă dezvoltarea cercetărilor asupra limbaj u lui moral. Asu­ pra acestui p unct gînditori dintre cei mai r epreze n "

-

,

.

,

,

.

,

4

12

Ibidem, pp. 199-200.

-


tatîvi pentru cerc et ări le mo derne asupra l im b a) u lu i par a se fi expr imat fără nici o ezitare. Iată numai unul d i n tre acei autori la care face ape l Adam Schaff în lucrarea sa Introducere în semantică: "Problema cheie ce trebuie rezolvată, c înd ne ocu­ păm de cercetările pri v i nd folosirea limbii este aceea a relaţiei dintre l imbă şi realitate, dintre cuvi nte şi n on- cuvi nt e. Dacă nu vom înţelege această relaţi e , va apărea un per i c ol grav, constînd în perturbarea legăturii de licate dintre cuvi nte şi fap te , în devalo ­ rizarea cuvintelor pe care le uti liz ăm şi, astfel , vom obţi ne pent r u uz ul n o st ru un produs al fantezie i şi al iluziei" ( We ndel Johnson) . Această "problemă cheie" este, evident cu atît mai acută în domeniile impregnate de crite ri i de valoare şi cu de osebire în spaţiul lltît de c ont ro ve r sat al mo­ ralei, supus - în epoca contemporană - celor m:ti p rofu nde răsturnări şi pre faceri . In fond, problema care se pune cu privire la lim­ bajul moralei este aceea a echivalenţei sale cu d ispo ­ zitivul di namic al moralei însăşi; probl e m a priveşte transparenţa semnificaţiei sale. Ce a nume se spune de fap t , cînd se sp u ne despre ceva că este bun, sau că este moral? Transpare nţ a înţelesului termenilor morali, în aşa fel încît să se obţină un consens asupra terme­ ni l or, p r opo zi ţii l or şi judecăţilor încît să se poată şti relativ exact despre ce anume se v orbeş t e şi ce anume se vizează. Or, dup ă cum se ştie, limbaj ul moralei, aşa cum s-a c onst i tuit în c ondi ţ ii le istorice ale rela­ ţi i lor umane întemeiate pe inegal itate , e xp loatar e şi asuprire de clasă, este impregnat de dihotomia şi ca­ racterul dupl ici t ar al aces tor relaţii, fapt expri mat dE" experi enţa populară în enunţul: popa predică apă şi


bea vin. tn d upl i c itate a l i m baj ului moral transpare dupli citatea moralei însăşi, p e care l imbajul o fixează şi t ransmi te . Fourier a pus în lumină fap tul că orice "viciu" pe ca re barbaria îl p racti c a într-o manieră sim­ plă, directă, fără ascunziş, este ridi cat de civi l izaţie la un mod de ex i stenţă ambiguu, echivoc şi făţarnic, iar mor al a devi ne sub p re s i unea acestei expansiuni a duplicităţii mai curînd protectoa re , înclinată să o ex­ plice şi în frumuseţez e, decît acţ iunea severă şi con ­ secventă în măsură să o dezvăluie, să o descurajeze şi să i se opună. In ace st spi r i t spunea Marx, urmărin­ du-1 de aproape pe Fou ri e r că morala e ste "L'impuis­ sance mise en action"5. Sensul acestui a forism se afl ă în c on s tatarea că m ij l ocul magic cu ajutorul căruia "eroul" ( e vorba de p erso najul Rudolf, de o dup lici­ tate nedisimulată şi defi nito ri e din " M i ste re le Parisu­ lui") săvîrşeşte toate acţiun ile sale salvatoare îl con­ stituie "nu cuvintele sale frum oase ci aurul său"6. "Ne­ putinţa pusă în acţiu ne " a moralei se întreţese cu pro­ liferarea unui li mbaj p ropriu , a cărui făţărnicie " pură" - cum scrie Marx - constă în a şti să î n făţ işez e ,

,

,

,

"izbucniri/e pasiunilor sale rele drept izbucn i ri de mînie împotriva pasiunilor celor răi"'· E un j oc în travesti , care disimulează orice înţeles, dar tocmai de aceea constituind climatul cel mai pri e l ­ nic pentru o morală instituită din dup li c i ta tea pro­ priilor sale principii ( " contramoral ă" - cum spune Fourier) . Căci dacă este adevărat că "discursul mo­ ral şi mora li tatea constituie o ţesătură p erfectă" , di'Marx-Engels, Opere, voi. 2, p. 226. 6 Ibidem. 7 Ibidem, p. 232. 14


simularea şi echivocul înţelesului la nivelul limbajului devin condiţia unei practi ci morale în travesti, după cum dimpotrivă - transparenţa semnificaţiei ter· menilor morali, fără să poată modifica o morală epu· rînd-o de latenţa echivocă a propriei sale istorii, tinde totuşi să restabilească echivalenţa necesară dintre limbă şi realitate, confruntînd prin înţelesul netravestit al cuvintelor morala vorbită cu contra-faţa ei nedisimu­ lată, care este fapta morală, pînă nu de mult invitată să se ascundă în haina disimulatoare a prop ri ului ei limbaj. -

Dacă aceasta este problema în curs de constituire a cercetărilor privind limbajul moralei şi dacă, în acest înţeles, este cuvenit să i se recunoască filozofiei ana­ litice meritul de a fi descoperit acest teritoriu, terra incognita, iniţiind totodată primele lucrări de desţele­ nire, nu va fi mai puţin adevărat să se obse rve că munca de pionierat întreprinsă aici nu şi-a depăşit încă proprii le sale începuturi, menţinîndu-se încă la faza pregătirii p r opr i ilor sale instrumente de lucru, deci la stadiul propriei sale Introduceri. Cei mai mulţi dintre comentatorii cercetărilor de meta-etică sînt de acord asupra acestui punct. "Rezultatul a fost, după cum am văzut scrie G. C. Kerner - unilateralitatea şi suprasimplificarea. O apropiere radicală de problemele noi ale teoriei etice, p refigucată în unele dintre lu­ crările lui Moore şi exprimată pentru prima dată de Stevenson nu şi-a î ndepli nit încă promisiunea"B. -

Intr-o asemenea fază de căutări, lectura introductivă urmează să fie evident circumspectă şi critică, vizînd 8

G. C. K e r n e r, op. 61., p. 240.


mai ales familiarizarea cu noul ca dru p ro blemati c şi cu dificultăţile metodei de lucru. Lucrarea lui Monte­ fiore, p ropusă aten ţiei cititorului în volumul de faţă răspun de c el pu ţin în parte - acestor cerinţe. Autorul însuşi, după propria sa mărturisire, nu ş i propune mai mult. Cercetare a pe c a r e o în treprin de în această I n t r o d u c e r e m o d e r n ă î n f i l o­ z o f i a m o r a 1 e i se în scri e în li m i te le curentu l u i analiti c evolu at pî nă la stadiul unei priviri critice asupra propriilor sale rezul ta te, i a r ca a ta r e m ai p uţ in î ngrădit de p rejudec ăţi activ şi mo d e ra t totodată în polemicile sale. A u to ru l nu se adresează atît filozo­ filor, cît publicului larg, pe ca re ş i a propus să-I fami­ l iarizeze cu termenii, co n cep tele şi cu modu l d e j ude cată obiş nu it în d iscuţii l e de filozofie m o ra l ă din uni­ versi tăţile bri tani ce î n aşa fel î ncî t pînă la urmă citi­ torul perseverent - ceea ce nu va fi puţin l uc ru să înţeleagă cu relativ ă uşurinţă care este genul de probleme ş i controverse asupra cărora s-a opri t cu deo­ sebire fi lozofi a analitică. Stilul mai curînd s fătos ş i n eprofeso ral ca un ta ifas la gura sobei, d eşi nu ma i p uţi n filozofic, favorizează lectura, c a r e rămî ne totuş i concentrată şi dificilă, solicitînd o receptare în acel aşi timp activ critică şi meto d ic ă . Dealtfel, au to ru l este în mod deliberat rezervat şi mai cu r înd nedecis cu p rivire la propriile sale soluţii, ca o con ti nuă invita­ ţie la lectură interogativă. Această factură a scrisului pare a-l aşeza pe cititor alături de cel care scrie, în comu n a lor aspiraţie spre claritate în problemele abordate . Din chiar această cauză, accentul nu cade asupra impo rt anţe i soluţiilor avansate, întotdeauna dis­ cutabi l e, ci mai curînd asupra i mp o r ta nţei p roblemel o r care se ivesc şi se impun în cursul d iscuţ ie i ,

-

-

,

-

­

,

,

.

Jo


E o i n t ro d ucere care îşi ia în seri os tocmai această menire a sa, anume de a fi introductivă, izbuti n d să înles ne asc ă contactul cu metodele analizei filozofice în apl i carea lor la uni versul valorilor, sub aspect ul stri ct al n aturii limbaj ului său specific şi al di fe renţe i care se instituie între limbajul valorilor ( morale ) şi enunţurile de existenţă ( factuale ) . U n i lateral i ta te a se conturează, aici, în di stan ţarea de term enul referenţial, în tentaţia un ui pan-Iogism care ri sc ă să se în c h i dă ermetic în pr op ri u l său cerc vicios. Pericolul nu este, totuşi, întru totul igno rat . Autorul se delimitează de extremismul l i ng v i s ti c p r i n aceea că întrevede po sibi l i tatea angajării cercetărilor de analitică a limbaj u lui moral dinc olo ·d e simpl a co­ eren ţă logică a propoziţiilor şi pătrunzînd în stratul dens al întrebărilor morale reale. "ln o r ic e caz - scrie el în s t rădania de a explica şi de a arăta cîte ceva despre cum este această filozofie britanică modernă, voi î ncer ca să arăt în ce mod interesul ei pentru lim­ baj poate de f ap t să imp l ice şi să se ivească din pro­ bleme disp utabile foarte serioase şi în o ric e caz numai rupte de realitate nu". Un a s eme n e a program este mai m ul t decît încura­ jator, d eşi nu e s te întotdeauna pe d epl i n clar d acă "problemele d isputabi le foarte serioase" dep ăşesc cadrul dificultăţilor li ngvis t i ce şi se i ve sc pe terenul nemij ­ locit al vi eţ i i în soc i etate şi isto ri e , sau sîn t la rîndul lo r di ficul tă ţi ale înţelesului, găsindu-şi soluţia posibi l ă în aceste l imi te . Ar fi relativ uşor să se răspu n d ă aici, cu citarea autorului, că " prob lemele disputabile fo art e serioase" nu privesc la r î n dul lor, d ecî t aceeaşi dimensiune logică a limbajului mo ral dincolo de -

,

17


care nu răzoate d ec î t cel mult umbra "problemei dis­ putabi le" şi iluzia abo r dă rii ei. Dar, cum autorul însuşi se d i stanţeaz ă de i de ea po­ sibi lit ăţii unui enunţ absolut neutru, întrucît nici chiar faptele ca atare nu sînt separab i le întru totul de re ac­ ţiile pe care le produc, rezultă că, cel puţi n în anu­ mite p uncte ale luc r ării , problemele p ri vin d "înţele­ sul" sînt in te r sec tate cu acelea priv ind "faptele" în­ tr-o atît de s trînsă dependenţă rec ipr ocă, încît distinc­ ţia dintre fapt empi ric şi valoare ( j ud ecată ) , dintre descriere şi evaluare devi ne ea însăşi un "fapt", res­ pectiv un moment i n terio r al unui "eveni ment" pe­ trecut aievea , iar judecata de v al oare poate fi în po­ sesia tu tur o r datelo r "proble me i disputabile", deci relevantă, numai în măsura în care referă asupra " ev eni men tului" în aceast ă integralitate a sa. Nu exis­ tă "fapt" uman fără o evaluare, fără o judecată de valoare. Aceasta nu înseamnă că nu es te posibi l ă şi necesară sesizarea distincţiilor dintre descrierea faptu­ lui şi p reţuirea sau evaluarea lui sub forma jud ec ăţ i i de valoare. I n seamnă to tuşi a recunoaş te că graniţa este aici mobilă, că l i n i il e de hotar se î ntrep ăt rund . Autorul pare a lăsa aceast ă problemă întrucîtva d es­ chisă, cînd analizează posibilitatea derivării unei j u­ decăţi de valoare dintr-un enunţ de existenţă, ca şi limi tele necesare ale acestei d e rivă ri. Mai rămîne, totuşi, de o bserv at că p ersi s ten ta în subtextul filozofiei analitice a unui cult pentru cer­ cetarea p referen ţial ă şi u n il at e ral ă a limbajului con­ duce, pe cît se pa re inevitabil, la te n taţia - uneori surprinzător de naivă - de a sub s titui contradicţiile reale din universul faptelor cu simple disensiuni se­ mantice asupra înţelesului te rme ni lor lingvistici. Pro18


blema are implicaţii teoretice :mportante, pentru a ne limita la acest cadru pri n tre care pe a cee a a com p ro miterii ce rcetă ri lor de me ta e t i că şi în general a preo­ cupăr i lo r cu privi re la me ta limb aj e din mo m en tul în care recunoaşterea intersectării necesare dintre faptul l i n gvi stic şi fap tul neli n gvi stic ar i m pl i ca negarea ca­ racterului obiectiv al realului şi reducerea contradic­ ţi i lor sale, adeseori de o du ri ta te extremă, la oarecare "lep o t r iviri în înţelegerea sch emelo r lingvistice. Dificultatea se naşte din aceeaşi înţelegere rigidă a noţiunii de " fap t Se postulează, astfel, ideea că t rebu i e să fie posibil "să co n si d e ri faptul n um ai ca fapt S en sul ace ste i co n sid e rări a f aptul ui ca fap t ar fi acela că "stările de fapt au o independenţă de un gen pe care nu le au valorile". Din care motiv s tări le de fap t constituie un soi de curte de apel de ultimă i n sta n ţă concludentă în orice d i spu tă p rivitoa re la au tent ic itatea unui enunţ factual . Cît priveşte jude­ căţile de valoare, e le ar fi lip si te de un as em en ea tri­ ')unal, fapt care împiedică apreci erea lor în termeni de autenticitate. "Starea de f ap t s-ar bucura, astfel, de statutul pe rfectei obiectivităţi şi co n fru n tarea cu ea devine condiţia posibilităţii unei gîndiri libere şi in­ depen dente Judecata e corectă, căci cine s a r încumeta să pună sub îndoială acest criteriu de ultimă instan ţă în veri fi ca rea tuturor ipotezelor teoretice. In tezele sale d esp re Feuerbach, Marx or i enta tocmai în acest sens dezlegarea di ficu lt ăţi l o r teoriei. "To ate misterele care duc teoria sp re m i sti ci sm îşi găsesc dezlegarea raţională în practica o m e n e a sc ă şi în înţelegerea aces­ tei practic i 9 P are a fi un consens depl i n aici. Cînd ,

­

-

-

,

".

".

"

"

,

"

.

-

,

"

9

.

Marx-Engels,

,

Opere,

voi.

3,

p.

'577. 19


se spune; "să consi deri faptul numai ca fapt". sau: "starea de fap t " este singura i nstanţă concludentă pentru autenticitatea unui enunţ factual, gîndul re­ ceptează ideea în sensul apelului la practică pentru încercarea autenticităţii unor ipoteze teoretice, altfel neverificabile şi ca atare lipsite de soliditate. Dar, consensul este numai aparent. Căci continua­ rea pe care f i lozo fi a anal itică o dă postulatului: " să consideri faptul numai ca fapt" are în vedere dislo­ carea faptului din contextul său şi descărcarea lui de orice semnificaţie contextuală. Din exem plu l folosit de autor cu p rivi re la înţelesul diferit care poate fi atri­ buit, de pildă, unei greve muncitoreşti, reiese destul de limpede că nu poţi "să consideri faptu l numai ca fapt ", fără ca faptul însuşi să nu apară denaturat; desigur, orice grevă munc it orească poate fi pur şi sim­ plu "descrisă", constatîndu-se pe această cale carac­ terul ei, să s punem "pur economic " , identificîndu-se amp loarea şi intensitatea ei, numărul greviştilor, mo­ ralul lor, s pi ritul

de solidaritate

cu

care este încon­

jurată acţiunea grevistă, obiectivele şi perspectivele ei şi încă multe altele. Dar toate elementele unei aseme­ nea descri eri în spiritul p ostul atu lui "să consideri fap­ tul numai ca fapt", nu fac decît să pună mai evident în lumină semnificaţia mai gen erală, social-politică a faptului grevei, a cărei t r ec ere sub tăc ere nu indică de­ cît disimularea faptului ca atare, refuzul sau neştiinţa de a considera faptul ca atare, în lumina semnificaţiei sale reale, ca expresie a luptei de clasă. De altfel, a design a natura unei "serii de greve" ca luptă de clasă şi cînd este cazul ca ascuţire a luptei de clasă în­ seamnă a produce un enunţ de existenţă ( factual ) şi nu o judecată de valoare, căci realitatea de fapt ("sta20


rea de fapt") a grevei este confruntarea făţişă a unor interese opuse de clasă, deci o luptă, în timp ce jude­ cata de valoare ar presupune o evaluare (pozitivă sau negativă) a acestei lupte, fie sub raportul organizării şi solidarităţii ei interioare, al rezistenţei sale, fie sub acela al obiectivelor pe care le vizează, al oportunităţii declanşării ei, al ecoului pe care îl produce ş.a. De notat, sumar, că - în spiritul aceleiaşi relativizări a "faptului" - judecata de valoare este considerată ca adevărată numai în sensul unei angajări, evident subiective, în vederea susţinerii ei ceea ce amplifică desprinderea şi izolarea "faptului" din contextul său, dacă judecata de valoare nu inferează nimic cu pri­ vire la faptul însuşi, ci numai despre atitudi nea subiec­ tivă adoptată faţă de el, şi ca atare irelevantă, pentru natura faptului. Inexactitatea în modul de a considera faptul "nu­ mai ca fapt" îl mai conduce pe autor la postulatul "ajustării limbajelor şi a sistemelor de gîndire rivale" mult discutat şi controversat în epoca de înflorire a neopozitivismului, azi mai curînd compromis şi de­ suet, care se poate potrivi cînd şi cînd în vederea facilitării unor relaţii pol itice de coexistenţă şi cola­ borare, nu însă pentru a întemeia o filozofie şi cu atît mai puţin o morală. Nu există cale bătătorită care duce la ştiinţă, caCI ştiinţa însăşi se află continuu în căutarea propriilor sale fundamente. 11 invităm, în acest spirit, pe citi· tor la o lectură care îi oferă probleme de reflecţie şi dificultăţi de dezlegat într-un domeniu care se află în stadiul critic al propriului său început. Dar un domeniu care îşi propune şi se pregăteşte să pros21


pecteze viitorul, instrumentînd gîndirea etică cu mo­ dalităţile unei logici riguros adecvată la măsura omu­

lui liber şi cutezător, apt să-1 gîndească fără prejude­ c ăţi şi să-1 construiască fără ezitări. O morală disimulată e vetustă azi şi reacţionară. O morală a înnoirilor rev oluţi o nar e care încurajează speranţa lumii, trebuie să as p i re l a t ran spare n ţa depli n ă a semnificaţiilor sal e. Logica limbajului ei devine ast­ fel o cond i ţi e a pos i bil ităţii unei asemenea transparen­ ,

ţe şi non-duplicităţi. Sarcina îşi depăşeşte timpul e mai mare şi mai grea decît ceea ce au arătat că pot da gînditorii de azi care i s au devotat. Dar munca în­ cepută trebuie continuată. ,

-

NICULAE BELLU ltmie

1972.


Prefaţă

Această carte ar fi fost mult mai puţin clară şi cu mai multe greşeli fără a juto rul generos şi răb dăto r a patru di ntre prietenii mei. Rămîn profund recunos­ cător domnişoa re i Joy Coles şi domnişoarei Patricia Gleeson, care mi-au atras atenţia asupra multor pa­ s aj e pe care dînsele, ca nespecialiste în filozo fi e , le-au găsit greu sau imposibil de înţeles , şi pentru ajutorul pe care mi I-au dat ca să redau într-o formă mai clară aceste pasaje; de asemenea profesorului D. J. O ' Con no r şi domnului R. F. Atk i ns o n pentru temei­ nicele lor critici şi comentarii din punct de vedere pro­ fesional. Abia dacă

mai este nevoie să adaug că răspund per­ sonal de orice neclarităţi şi greş eli care ar mai dăinui. ALAN MONTEFIORE

Keele, Ma;,

1958.


Introducere

După titlu, această carte este o introducere în filo­ zofia moralei. Dar trebuie să recunoaştem de la bun început că acest titlu nu este mo inedit, nici nu impune, nici nu in forme az ă . Aşa că, înainte de orice altceva, aş face mai bine să caut să dau cîteva indi­ caţii mai exacte d espre ce fel de carte este vorba. Acestea i-ar preveni într-un fel pe acei care, foarte cuminte, preferă să citească primul capitol al u n ei cărţi în librărie înainte de a se hotărî [ de obicei ] să nu cumpere totuşi cartea. Primul şi cel mai important lucru despre care ţin să previn cititorul este că această carte este menită, cu toată seriozitatea, să fie o introducere. De aceea, ea nu e d es t inată acelora care sînt deja filozofi, fie de profesie, fie î ntr - altfel ; şi aş dori să fie desluşit, de la încep ut, că orice interes ar p u tea suscita la ei această lucrare, el va fi aproape cu totul incidental. Al doilea lucru despre care aş dori să previn este de un gen ap roap e opus. Căci deşi ca introducere lu­ crarea este destinată realmente unor oameni care, cum am p recizat mai sus, nu cunosc deloc filozofie, ea nu poate totuşi să nu reclame pe alocurea o atenţie destul de concentrată. Ar fi chiar un fel de fraudă să nu fi e aşa. Deoarece ar fi o greşeal ă să le lase im­ presia că filozofia e o disciplină foarte simplă. Şi aceasta nu pentru că este o disciplină cu precădere 25


tehnică, d eşi ea poate, fără îndoială, să-şi aibă teh­ nicităţile ei [ adesea exagerate ] . Ci mai curînd pentru că aproape întotdeauna tilozofla imp l i c ă reţinerea unui mare număr de lucruri dintr-o dată, precum şi capaci­ tatea de a urmări o argumentare în mod susţinut şi sis tematic - şi una şi alta necesitînd multă p ract ic ă . Astfel încît o introducere care ar fi atît de hotărîtă la claritate, încît să realizeze acest lucru fie şi cu pre ­ ţul d e a nu da nici cea mai mică idee d esp re complexi­ tatea subiectului, nu ar putea propriu-zis să fie con­ siderată cît de cît ca o i ntroducer e în filozofie. T otuş i aceas tă p rev enir e nu trebuie luată prea ri­ guros. E adevărat că continuitatea di scuţiei în linii mari va însemna că salturile pot prea bine să ducă la confuzii . Dar, pe de altă parte, am încheiat fie­ care cap itol , căutînd să rezum pun ctele sale principale. Şi m-am mai străduit, pe cît mi-a s tat în putmţă, să nu uit în decursul nici unei etape că nu trebuie şă presupun nici un fel de cunoştinţe filozofice din­ colo de ceea ce voi fi dat deja în capitol el e premer­ gătoare. cuveni să dau încă un avertismen t : anume pentru care această lucrare con· stituie o int roducere este genul specific de f i lozo fie ce se practică în această ţară. Sînt două motive pri nci ­

S-ar mai

că genul de filozofie

pal e care m-au îndemnat la această restricţi e aparent

sectară. Primul cons tă in faptul că filozofia b ritanică diferă atît de mult ca sti l, ca p ostulat, şi ca metodă de cea mai mare parte a filozofici de pe continent, încît ar fi cu neputinţă o angaj are în ambele direc­ ţii deo dată ; şi la urma urmelor filozofia brit a nică este p rob abi l cea mai imediat rel evan t ă şi accesibilă citi­ torului britanic de rînd. Majoritatea oamenilor, desi26


gur, nu au nici un fel de cunoştinţe nici chiar despre filozofii britanici . Dintre c ei care eventual ar mai şti

ceva, abia dacă cunosc puţin m ai mult decît că aceştia sînt, pentru un moment, în mare măsură, angajaţi în probleme de limbă. De asemenea, ei adesea cred că această preocupare a filozofilor îi împ i nge spre com­ plicaţii şi obscuritate, şi întotdeauna sp re {utilitate şi îndepărtare de real ita te ; şi că deşi se j oacă cu definiţii, fi lozofii de astăzi şi-au zidit un turn care nu e nici măcar din fildeş veritabil, ci mai degrabă din os alb uscat de pe care s-a veştej it de mult carnea. Uni i filozofi, fără îndo i ală îşi trec p r ea mult timp analizînd analizele altor filozofi din turnuri de acest fel. Dar oricum, oricînd, şi în orice şcoală filozofică există, evident, neapărat unii mai buni sau mai răi, mai importanţi şi mai puţin importanţi decît alţii. In orice caz, în strădania de a explica şi de a arăta cîte ceva despre cum este această filozofie britanică modernă, voi încerca să arăt în ce mod interesul ei pentru lim­ baj poate de fapt să i mp li c e şi să se i vească din probleme disputabile foarte serioase şi nicidecum rupte de realitate ; în ce fel de pildă, concepţia pe care o avem despre felul în care sînt fundamentate pro­ priile noastre p rin cipi i de v al oare se axează pe răs­ punsurile pe care le dăm unor întrebări care pot, la prima vedere, să pară atît tehnice, cît şi irelevante. Natural că m-am străduit să fac acest lucru într-un mod pe cît am putut mai explicit. Trebuie însă, să admit, fără să cer scuze că am introdus în mod deli­ berat un număr limitat de termeni mai uzual i şi mai i mp o rtanţi din j argonul profesional. Am făcut acest lucru nu numai pentru că j argonul, dacă nu este lăsat să divagheze, p oate deveni uneori o unealtă ,

,

27


utilă şi chiar necesară mai conc1sa, mai prec1sa decît exp r es i ile alternative ce sînt sau poate nu sînt disponibile în vorbirea obişnuită şi, p rin faptul că n u sî ntem familiarizaţi cu el, mai puţi n susceptibi l de a stabili asocieri nedorite şi derutante ; d a r mai c u seamă pentru că oricine ar putea eventual s ă fie sti ­ mulat să lupte mai departe cu problemele ridicate în această carte va fi aj utat să-şi croiască drum printre discuţii mai avansate dacă a întîlnit dej a şi a folosit unele dintre uneltele mai curente ale meseriei . Ceea ce a fost de fapt p ri nc i p ala mea ţintă ; nu să furnizez soluţ i i defi nitive, ci să trezesc în acela ca re nu a mai făcut filozofie înainte destul i nteres pentru ca să poată continua, de unul s i ngu r raţionamentele. Căci chiar dacă personal nu doreşte să ajungă filo­ zof, fap tul de a fi p arti c ip at la o disc uţ i e filozofică este în cele d i n urmă singura cale eficientă de a-şi da ,

seama ce înseamnă filozofi a. Dacă filozofia implică un anumit fel de discuţie sistematică, modalitatea cea mai bună de a afla ce fel de discuţie este cea de faţă

este să începem discuţia. Această carte în întregime se va dezvolta în jurul unei probleme anume. Acest lucru mă a duce la cel de al doilea motiv pe care îl am d e a r ăm î n e pe lîngă tipul cu r e n t de filozofie britanică. E pur şi simplu pentru că în acest fel mi se prezintă în modul ce l mai natural problemele de filozofie. D e sigur datorită fap tu lui în mare măsură, că întîmplător locul unde am învăţat pentru prima dată ,

să gîndesc despre aceste lucruri este Oxford , un centru renumi t pentru ceea ce cunoaştem sub denumirea de analiză li ngvi s ti că Ar fi , ev i d e nt absurd să se pre­ tind ă că nu există decît confuzie în toate celelalte tipuri de fi lozo fie sau că :lCţastă meţ9d� evită ţ()!lte .

,


d i ficul t ăţile cu adevărat serioase. D a r ea oferă, cred e u , oricum, modul cel mai bun de pornire. Deoarece cu greu se poate nega faptul că indiferent ce ar putea dori ci neva să discute, imp ortant este ca întotdeauna să se � trăduiască să p ăs treze clar înţelesul celor spuse ; sau cel puţin, dacă acest lucru este uneori impo­ sibil, să fie cît se poate de lămurit cu p rivi re la am­ big u it ăţile care nu pot să nu persiste pentru moment şi motivele pentru care se prelungeşte această stare d e lucruri . Ori aceasta este una dintre peocupările caracteristice ale filozofiei britanice moderne. Căci această filozofie este preocupată esenţialmente de pro­ bleme ale înţelesului ; aş ad ă uga eu, nu şi dintre ace­ lea ce pot fi rezolvate p rintr-o definiţie sau două date în grabă, ci de felul celor mai puţin vădite, mult mai buclucaşe, mult mai periculoase, care adesea trec cu totul neobservate ca prob l eme dar care, o dată de­ venite obiect de cercetare, conduc mai departe la alte şi alte probleme. Astfel că voi porni de la o problemă anume, încu­ metîndu mă să schiţez, în trecere, numai atîta din fundal cît este necesar ca să arăt cum am ajuns să-mi pară n atural să abo rd ez p roblema din acest u n g h i de -

vedere . Procedînd aşa, trebuie să mărturisesc că nu am căutat decît ocazional să desprind izvoarele di feri­ telor puncte de vedere pe care le-am prezentat. Pentru m aj orit atea cazurilor mi-ar veni oricum foarte greu să fac acest lucru . Atît de multe din cele exp use aci im p regnează atmosfera fi lozofică încît nu e uşor lucru să i ndici întocmai de unde s-a luat şi ce anume. Ori­ c um însă, Într-o d i scu ţ ie nouă pentru cititor în sen­ sul În c a r e urmează să fie cea de faţă, v eş n i ce referiri la n u m e şi r e v i s t e des p re care nu a auzit nici-


cînd ar tinde să nu facă altceva decît să distragă şi să irite. Aşa că trebuie să-mi cer cu anticipaţie umile scuze tuturor acelora ale căror vederi sînt eventual menţionate dar fără a fi fost menţionate şi numele. Urmează de aci că orice pretenţii la originalitate din parte-mi ar fi atît îndoielnice, cît şi fără rost Sînt însă prea îndreptăţit să spun că m-aş aştepta ca destul de numeroşi filozofi să fie în dezacord cu unele dintre argumentele de care mă voi folosi, în special înspre a doua parte a cărţii. Totuşi nu cred că acest lucru prezintă prea mare importanţă ; [ chiar este aproape inevitabil, avînd în vedere felul în care filozofii au cu toţii tendinţa să nu se înţeleagă între ei] . La unna urmei, aceasta nu este menită nicide­ cum să fie o lucrare de sinteză, ci o introducere în filozofie pe calea unei discuţii filozofice; şi cititorul ar trebui să fie mai degrabă încurajat la gîndul că dacă şi cînd e în dezacord cu părerile mele asupra p roble melor discutate are norocul să se afle prin aceasta în cea mai respectabilă companie de filozofi . Desigur că am depus toate străduinţele să nu fac greşeli deşi, întrucît omul nu poate spera să fie desluşit decît dacă e succint, în limitele toleranţei, am fost deseori nevoit să omit specificări pe care ar fi fost bine să le fac în vederea acurateţei . Nu am făcut însă nici un efort deosebit să ocolesc controversa. Căci e cu mult mai bine să stimulezi dezacordul decît să nu stimu­ lezi nimic. Nu mai rămîne acum decît să explic alegerea pe care am făcut-o privind problema de la care să por­ nesc. Problemele care se discută în mod obişnuit sub rubrica de filozofie a moralei sînt strîns unite între ele pare-se prin tradiţie, cît şi prin alte cele. ExistJ. .

­


Însă două probleme de al căror răspuns vor depinde mai mult sau mai puţin soluţiile care le-ar putea satis· face pe aproape toate celelalte. Prima dintre acestea priveşte natura j udecăţilor de valoare în comparaţie cu alte feluri de aserţiuni, şi în mod deos eb it cu enunţurile de existenţă ; a doua, existenţa sau non-exis­ tenţa liberului-arbitru şi acţiunea sa asupra noţiunilor de responsabilitate morală. La drept vorbind, acestea nu sînt atît două probleme, cît două grupuri de pro­ bleme, şi nu sînt, de fapt, total independente unele de altele. Cînd am conceput iniţial planul acestei cărţi mă gîndisem să o împart în două părţi aproxi­ mativ egale, un a pentru fiecare grup de întrebări, cu un capitol de legătură între ele. Pe măsură ce am înaintat, însă, am descoperit, în mod inevitabil fără îndoială, că prima parte se lungeşte atît de mult, încît o carte din care aceasta ar fi constituit numai jumătate ar fi fost de o lungime inadmisibilă. Astfel că ceea ce a fost la început destinat a fi capitolul de legătură a deveni t ultimul capitol cuprinzător al cărţii, în care caut să indic una dintre căile pe care problema judecăţilor de valoare poate conduce la problema libe­ rului-arbi tru, şi să schiţez cît mai sumar unele dintre principalele puncte disputabile de care este legată această din urmă problemă; iar cartea însăşi se ocupă efectiv . numai de primul grup de probleme. In aceste împrejurări s-ar putea pe drept cuvînt pune întrebarea dacă nu ar fi oarecum deconcertant iă se insiste cu tot dinadinsul asupra titlului original. Căci chestiunea naturii judecăţilor de valoare implică, pe de o parte, unele discuţii p real abil e asupra anumi­ tor probleme fundamentale disputabile şi foarte gene­ rale privind filozofia în întregul ei ; în timp ce ea 31


este, pe de altă p ar t e o problemă din care natura judecăţilor de val oare morale nu este î n ce l e din urmă decît un aspect. De oa re ce ju d ec ăţ il e de valoare m o rale nu sînt nicidecum singurul gen de j u d ec ă ţ i d e val oare ce se pot face. Şi t rebui e în adevăr să a dm i t că numai într-un singur cap itol, şi n umai într-o parte a lui, se acor dă o a tenţi e expl icită p robl emei disti n ­ ge ri i valorilor morale de alte valori . Toate acestea se adaugă l a faptul că (în această ca rte) am puţine de spus despre libertate şi nici cel pu ţi n un cuv înt d esp re conş ti i n ţă. Dar, toa te ac es te a fi i nd sp us e î ncă am imp re s i a că o discuţie pri vi toare la natura j udecăţilor de valoare p oate constitui o i ntroducere în fi loz ofia moralei la fel de bună ca o ri ca re alta. Aceasta, în parte, toc ma i pentru că ea angajează incidental d i scu ţ ii asupra altor puncte discutabile mai vaste. Deoarece a r fi cu totul greş i t să fie co ncepută filozofia moralei ca o disci­ p l i n ă sep arat ă şi b in e închegată. Filozof al moralei este acela care este preocupat în mod neîndoielnic de chestiuni p ri vi nd j udecăţ il e morale, d a r el t rebui e să fi e în p ri m ul rînd fi l oz of ; şi dacă le dezvolţi destul, reiese că cele mai multe p ro bl eme fi lozofice sînt i m ­ p l i c ate în m aj o ri tatea celorlalte. Este de asemenea ade­ vărat că orice discuţie de sp re natura judecăţilor de v al oa re nu poate să nu se raporteze la o gamă cu­ prinzătoare de probleme dintre care unele vor avea p ri n sine ceva de-a face cu morala. Pe d e altă parte, ches tiu n ea natu ri i jud ec ăţi l o r de v a l o a re prezintă p e n ­ tru filozofia mo ral ei o i mpo rt anţă fundamentală. Căci o rice este adevărat desp re j ud ec ăţi le de valoare în ge neral trebuie ipso facfo să rămînă valabil pentru ju­ decăţi le de valoare morale în pa rti c u l ar ; iar d acă în ,

­

,

­

32


acelaşi timp există şi alte implicaţii, apoi cu atît mai bine e oarecum ca şi primi rea unei mostre gra­ tui te o dată cu marfa pe care te-ai d u s să o cumperi de fapt. Cît despre p rob l em a dcosebirii d i ntre j u d e căţile de valo are şi celelalte, ea poate fi abordată, desigur, abia în cursul unei discuţii generale p r i v i toare la evaluare şi nu tocm ai de la început. In sfîr­ ş i t d eş i este adevărat aşa p recum am recuno scut că există nenumărate teme care prin tradiţie ţin de filo­ z o fi a moralei, dar care nu apar aci, nu pot decît să repet că prezenta lucrare este mai curînd destinată a fi o introducere decît o p r iv i re generală - o intro­ ducere la un anumit fe l de abordare, un an umi t stil d e argumentare, mai curînd decît la o anumită sferă de opinii. Astfel că întrebarea noastră este acuma, c a re să fie oare n atura j ud ecăţi l o r de v aloare - pe ce se în­ temei az ă ele şi cum di fe r ă de alte felu ri de argumente ? Sau cel puţin aceas ta este p ro bl ema sub aspectul ei cel mai general . Ea ar fi î ns ă foarte greu de abordat, cum ar fi, aşa d i n senin în ac eas tă formă foarte gene ral ă şi aparent abstractă. Va fi cu mult mai bine să por­ n im de la un caz parti cula r al problemei gen e ral e, de la genul de întrebări care s-ar putea ivi în decursul unei di scuţ ii cît se poate de obişnuite între oameni care socotesc că sînt în d ez aco rd într-o problemă despre ceea c e este j ust sau g reşi t , despre dacă cineva s au ceva este bun sau rău. In nouăzeci şi nouă de cazuri dintr-o sută întrebuinţăm aceşti t e rmen i fără nici cea mai mică ezitare, fiind de bună-credinţă că ş ti m cu t o ţ i i ceea ce vrea să spună celălalt. Şi apoi , a sut a oară, o neînţelegere neaşteptată, persistentă poate din­ tr-o dată să trezească îndoiclile . Eşti si gu r că o ac-

­

­

,


ţiune de un anumit gen este greşită ; dar omul cu care lucrezi este întocmai la fel de sigur că este bună. Pare imposibil ca amîndoi să aveţi dreptate, dar tot aşa de imposibil pentru oricare dintre dumneavoastră să dovediţi că celălalt greşeşte. Este poate o neînţe­ legere, poate fiecare vorbiţi despre altceva, poate că în realitate nu înţelegeţi ce vrea să spună celălalt. S-ar putea chiar ca fiecare să şovăiţi puţin cu privire la ceea ce singuri înţelegeţi prin cele spuse. Tocmai în­ tr-un astfel de moment şi în acest sens ar putea să vma ci neva să întrebe ce oare înseamnă să spui că ceva este bun ? Oricum, aceasta este întrebarea cu care vom începe.


2. Despre defi n iţie

Ce înseamnă oare să afirmi de s p re ceva că este b un ? E greu de spu s la p rima vedere dacă această întrebare este absurd de uşoară sau absurd de dificilă. Poate, în fel u ri d i fe rit e ea es te şi aşa ş i aşa. Căci cei mai mu l ţi ar răspu n de p r o b ab il că ei ş ti u p e r fect de b i n e ce înţeleg, dar că le v i n e greu sau chiar i mpos ib i l să se exp rim e p r e ci s asupra înţelesului . I ntr-un fel nu e în ace asta nimic n eobi şnu it Este lucru cunoscut c ă una e s ă faci ceva pe care ştii bi n e cum să-I faci, şi c u totul altceva să explici î n toc mai ceea ce faci de aşa manieră încît să-1 poată face şi a l tu l la fel ; acel aş i lucru este valabil şi în ceea ce p riveşte în­ trebuinţarea c o rec tă a cuvintelor precu m şi dacă e vorba să exp l i c i cum se înoată sau se ţi ne echilibrul p e sîrmă. Efectiv, rareori se întîmplă să le vină uşor oamenilor să explice întocmai î n ţe l esu l unui cuvînt dat. Oricum, cuvîntul "bun" p are a ne d um e r i mai mult decît maj oritatea cel o rla l te pe ca re le folosi m . Ceea ce este cu atît mai de m i rare, cu cît ace s t a departe de a fi un termen tehnic, este d imp ot ri v ă unul din­ tre cuvintele cele mai cu re nt e şi mai uz i tate din li mba no astră Di ficultatea c o n s tă nu în aceea că nu dispunem de suge stii ci d i mp o tr i vă în ac ee a că s î n t atît de . mul te p r op u n eri încît e greu de p ricep ut cum de pot toate şă fi� com p atibile u n el e cu a l tele Trebui e să recu,

.

.

,

,

,

.


noaştem că es te cam n ed rep t să presezi pe ci neva care nu este dispus să se angaj e ze la o definire a cee a ce se î n ţ elege p ri n

"bun" .

Cînd

totuşi ci neva

este

atît

de n e d r ep t încît să oblige oamenii în acest sens, revin

mereu răspunsuri ca acestea : "bu n" , zic unii , în­ s eamn ă lucruri foarte d i ferite în fiecare context aparte în care ap a r e , şi poate chiar altceva pentru fi e care per­ soană care îl Întrebuinţează ; astfel pentru unul va î n s em na " dulce şi sp um os " cînd se ap lică la c i d ru , dar "succint şi d e s lu şi t" cînd este vorba de un raţionament ; pentru altul poate să î ns emne "aspru şi limpezit" şi " lu ng şi cu subtilităţi " , aplicat fiind ace l o raş i două con­ texte . Alţi i vor prefera să d ist i ngă două s en suri prin­ cipale : "bun ca m i j loc" şi "bun ca scop " unde pri­ mul poate fi co nsi de rat în linii mari ca echivalent cu " eficient", iar al doilea rămînînd imposibil de defi ­ nit mai departe. Unii susţ i n că înţelesul lu i e at î t de vag, î nc î t nu se poate spu ne n i m i c ut il d esp re el din­ colo de aceea că se întrebuinţează p e nt ru a i ndica o reacţi e favorabilă oarecare. Alţi i , că în sensul său moral, cel puţin, cuvî n t ul a re u n î nţele s bine defi nit, care poate fi priceput de m area majoritate a oamenilor dacă îşi pun p uţi n mintea la contri bu ţie . Unii, iarăşi, spun ceva în sensul că orice lucru care contribuie la

fericirea gene ral ă este în această m ăsu ră bu n ; pe cînd alţii se mulţumesc să come ntez e că ceea ce este pen tru unul mumă poa te fi p en t ru altul ciumă şi că totul nu este decît o chestiune de gust. ·

E posibil , desigur, că nu toate aceste răspunsuri şi multe altele ce se dau sînt atî t de i n compatibile pe cît s-ar părea. Noţiunile de d e fi n i ţ i e şi înţeles sînt chiar şi ele departe de a fi tocmai aşa de clare încît să ne put e m aş tept a ca. întrebîn d despre înţelesul unui 36


cuv înt, să fim de fiecare dat ă î n ţeleş i în acelaşi sens. Cel mai i mpo r ta n t p unct ce ar t rebu i eventual stabilit, ori de cîte ori ni se cere o defi niţie, este d ac ă întrebarea se referă în pri mul rînd la m o dul de întrebuinţare al

cuvintelor sau la natura luc rurilor despre care e vorba, p en t r u că deşi uneori, în mare, ac ela ş i răspuns va servi şi î n t r - u n caz şi în ce l ăl a lt , nu întotdeauna se întîm­ p l ă astfel. Un ex em pl u ar p utea să ne fi e de folos în vederea deosebirii ace st ei di stincţii. C ineva care nu este famili a ri zat cu cuvîntul, un copil de p ildă, m ar putea întreba " Ce es t e «verde» ?", şi eu pot să-i explic a ră tîn du i diferite obiecte c ar e sînt de culoare verde. în timp ce le deosebesc de altele care n u sînt. ln felul acesta el ar î n v ăţa să întrebuinţeze si ngur cuvîn­ -

-

tul. M ai tîrzi u însă acelaşi copil învaţă eventual să pic­ t e z e şi, c uno sc în d acuma prea bine cum să întrebuin­ ţeze cu vîn tu l , ar p u tea totuşi să mă întrebe : "Ce este verdele ? ", avî n d nevoie de data aceasta să afle că ver­ dele poate fi ob ţi nu t printr-un amestec de albas t ru cu galben . Această din urmă informaţie o putem denumi e mp i ri că sau faptică în opoz i ţie cu p ri ma care este li ngvistică. ( Cuvîntul " emp i r i c înseamnă în li n i i mari "ceea ce s e în temeiază pe experienţă sau decurge d i n ea" . E l i mped e că nici acesta, n ic i termenul de " faptic" nu sînt întru t o tul satisfăcători, deo arece evi­ dent exi s tă şi fapte de limbă. A ceş t i termeni sînt însă adesea întrebuinţaţi pentru a ne raporta la un fel de exp e rienţă non-lingvistică" şi fap te din lumea non­ l i ngvistică şi ca atare e bine ca în acele sensuri să fie introduşi aici ) Notaţi cum natura informaţiilor po ate depinde de î mp rej u rări le în c are sînt date ele. Aş pu­ "

"

"

"

.

tea pune la d i spoz iţie aceeaşi colecţie de obiecte verzi, pe care le-am arătat copi lului pe cînd î nv ăţa să-şi stă37


pînească vocabularul, altcu iva care ar vrea doar să ştie ce lucruri verzi am la îndemînă. Eviden t că unei ast­ fel de persoane îi voi da informaţii empirice sau fap­ tice, mai cu seamă cuiva care nu ar fi putut să ceară acest lucru corect de cît dacă şi-ar fi însuşit dej a cu · vîn t:1l "verde'· .

Este adevărat, d e bună seamă, c ă ad eseori n u se poate trage o li nie de demarcaţie precisă între limbaj şi faptul non-lingvistic. E cît se poate de normal ca teoriile şi părerile noastre despre natura lucrurilor să afecteze ceea ce întîmplător este maniera curentă de a vorbi despre ele . Totuşi va fi adeseori util să avem un mij loc de a semn ala că vorbim despre limbaj sau de­ spre lucrurile l a care n e rap0 :tăm prin limbaj . Astfel, în timp ce teoriile şi p ă re rile noastre despre natura lucrurilor afectează cu certitudine ceea ce a ajuns să fie maniera curentă de a ne exprima desp re ele, şi în timp ce este iarăşi adevărat că poate adesea să fie imposibil să se tragă o linie distinctă între lim­

baj şi faptul non-lingvistic

şi

o

nerozie

să încercăm

acest lucru, va fi totuşi util să găsi m o cale de a i n d i­ ca despre care anume dintre acestea este vorba. I n adevăr, dacă nu am avea o metodă clară pentru a sem ­ nala deosebirea dintre întrebuinţarea . în mod normal a unei părţi a vocabularului pe de o parte şi discutarea despre acel vocabular pe de alta, nu am fi în situaţia de a pune deloc în discuţie probleme ale raportului dintre limbaj şi faptul non-li ngvistic. Există mai multe procedee moderne de semnalare a acestei distincţii, dar va

fi suficien t să i n trod ucem aci două dintre ele. Ori

de cîte ori

v rem să vorbim despre orice parte a limbaju· nostru, fie ea cuvînt sau expresie, sau orice combina­ ţie de expresii, putem să o despărţim p rin ghilimele ;

lui

38


cuvînt astfel subliniat noi spunem că îl menţionăm mai curînd d ec î t că î l întreb11inţăm. Astfel întrebarea "Ce este «ve rde» ? ' " este o întrebare de spre limbă - - şi observ aţi cele două rînduri de ghilimele, căci aci nu este vorba numai să-1 m e n ţi on ăm pe "verde" în î ntrebare dar chiar întrebarea eu o menţionez ca exemplu mai curînd decît o întrebuinţez cu scop infor­ mativ. Intrebarea "Ce este verde ?", pe de altă parte, este o î ntrebare despre o chestiune de fap t emp i ric . O dată ce am aj uns să ne însuşim această disti ncţie, s-ar putea să aflăm că ex i s tă anumite întrebări para­ doxale binecunoscute, care pot fi reduse, pentru unele scopuri cel puţin, la p rob l em e cît se poate de obişnuite Mulţi, de ex emplu au avut i mp re si a că în tre ba re a "Ce este Nimic ? " este obscură şi ascunde p rev est i ri tainice . Intrebarea "Ce este «Nimic» ?", întrebare ce se referă la diferi tele sensuri posibile de a întrebuinţa cuvîntul "Nimic" este de proporţii mult mai puţin al arm a n ­ te ceea ce nu înseamnă că este uşor lucru de răs­ puns la ea pe loc. (Incidental, este interesant, deş i ia­ răşi, nicidecum uşor, să se ţină cont de raportul dintre aceste două întrebări. ) Mai este în c ă u n punct c u privire l a terminolog ie. Imi propun să nu întrebuinţez termenul de "definiţie" decît în legătură cu che s t iu ni de uzanţă lingvistică Avînd în vedere multiplele întrebuinţări din trecut şi din prezent ale termenului, s-ar putea ajunge la im­ presia că această restrîngere este oarecum arbitrară. Ea este însă utilă şi co nco rdă cu uzanţa filozofică modernă. Pentru aceia pe care o deviză îi poate ajuta să-şi fixeze mai bine în m emo ri e astfel de chestiuni, avem la în­ demînă u n a foarte bine cunoscută, ş i anume "Definiţil ţine de domeniul cuvintel o r şi nu al lucrurilor " . Acest

ş i despre un

,

.

,

-

,

.


slogan

este

mai puţin un enunţ de existenţă cît

ex­

pres ia unei hotărî ri de a întrebuinţa cuvîntul " definiţie" î nt r u n anume sens. Chiar dacă ne c o ncentrăm atenţia asupra definiţiei În sensul pe care tocmai l-am preconizat, încă m ai sint d i s ti nc ţi i importante de făcut. Dacă vă intreb despre înţelesul unui cuvînt, s-ar pu tea î nt împ l a să vreau să ştiu cum este el î n trebui nţat în limbajul ge n er al obiş­ nuit, cum este uti li zat de sp ecialişti în vreun con tex t mai limitat sau de s p re cum vreţi chiar dumneavoastră ca el să fie înţeles fie la m odul general, sau în vreun scop anume ; şi mai există şi alte posibilităţi . Ba mai mult, exi s t ă deosebiri considerabile în p r i v i nţa tip uril o r de răspu nsu r i pe care le solicită aceste întrebări. Iată, de p i l d ă, o exemp li ficare despre modul cum un cuvînt în t reb u i n ţat în limbajul obişnuit p oate fi considerat a -

fi mai

puţin e nu nţ

mult sau mai puţin exact, mai mult sau mai

ad ev ărat sau fals. Dacă es te adevărat, despre

va

fi

un

un fap t lingvistic ; de exemplu, "tn lim­

e ng lez ă «mare»l înseamnă «cal femelă»" . (lncă o dată este de notat întrebuinţarea aici a ghilimelelor. Intîmplător în limba engleză "mare " chiar are înţele­ sul de "cal femel ă dar s-ar fi putut să nu fie ast fe l şi nu e s te exclus ca î ntr o bună zi acesta să s e schimbe. Cuvintele îşi schimbă doar înţelesurile în decu rsul is­ toriei lor şi "mare" înseamnă lucruri cu totul diferite în alte limbi. Dacă, pe de altă parte, vor fi om i se ghilimelele şi se va scrie : "0 iapă este un cal femelă" , se ajunge la una di nt re acele aserţi u ni curioase care sînt, în mod ireversi bil adevărate numai în virtut�".J. ba

",

-

,

1

40

m m·e

=

i apă


înţelesuri lor termenilor utilizaţi . Astfel de aserţiuni sînt în adevăr deconcertante în mai multe sensuri ; dar vom reveni a sup ra acestui punct în capi tolul următor) . Să ne î n to a rcem însă la cele ce spuneam d esp re di­ ferite tipuri de defi n i ţii . Exp l ica ţi a dumneavoastră p ri vito are la mo dul cum este întrebuinţat un cuvînt în limbajul ob i ş n u i t poate, deci, să re iasă ca fiind m ai mult sau mai puţi n exac tă , întocmai ca orice altă rela­ tare care urmează să r ap o r teze anumite fapte. Ace s t lucru este ad ev ă r at de s p re orice exe mp l i fi c are pc care aţi face-o eventual despre modul cum se întrebuinţează un cuvînt într-un context mai s p ec i a l i z at , de către bio­ lo g i , de exemplu. Dar ce se va întî mpl a în cazul cînd sînteţi în t rebat d esp re felul cum chiar dumneavoastră întrebuinţaţi un termen ? Sînt aici pe puţin două posi­ bi l it ăţi distincte . S-ar putea ca cineva să dorească să ş ti e cum aveţi obiceiul dumneavoastră pe rsonal să folo­ s iţi un anumit cuvînt ; şi în ace st caz situaţia este ase­ mănătoare cu cele două men ţio n a t e mai sus p ri n aceea că replica d umne av o ast ră poate să fie, în funcţie de

memo ri a şi s i n ce ri t atea dumneavoastră, o reflectare mai mult sau mai puţin exactă a fapte lo r . S-ar pu tea

întîmpla, pe de altă parte, ca ceea ce vi se solici tă să fie ca dumneavoastră să decideţi cum vă p ropun eţi să folosiţi term en u l în discuţie de aci înainte, ca să nu mai fiţi atît d e vag în exprimare, sau ca să alegeţi între două sau mai multe întrebuinţări incompatibile. Adesea, se prea poate să doriţi să i ntro d uceţi o între­ buinţare nouă şi p recis ă pentru scopurile pe care vi le-aţi pus în gînd fără a fi fost în p real abi l rugaţi de nimeni să procedaţi astfel. Aci se cere să luaţi o hotă­ rîre, iar o h otărîre se d eosebeşte în mod ese nţ i al de un enunţ de existenţă . Ea poate, de p il d ă, să fie bună 41


sau rea, în fu ncţ i e de scop urile dwnncavoastră, dar nu se poate , propriu-zis, afirma că este adevărată sau falsă. Dacă e nun ţul dwnneavoastră de uz genera.! reiese a fi greşit, puteţi fi î nvi n ovăţ i t de o te n ta t ivă deli­ berată de i n d uce re în eroare, dar mai probabi l de o lip să de cunoştinţe ; p uteţi în egală măs ură s ă fiţi în­ vinov ă ţi t de o ten tativă deliberată de a in duce în eroare, dacă modul în care con ti nuaţi să vorbiţi apare incompatibil cu inte n ţii le dwn neavoastră decl arate , pu­ tînd însă, de data aceasta , cu greu să fiţi învinovăţit de ign oran ţă , ci mai degrabă de l ips ă de putere de înţelege re sau de o tendinţă obos i toare de a vă pi erde în incon secvenţe şi î ncurcături . A întrebuinţa un cu­ vînt o d ată într-un fel, altăd ată într-alt fel poate pro­ duce mare co n fuzi e , dar nu este în sin e, ca să zicem aşa, ceva fals .

In toate co n textele unde se cere o deosebită clari­ tate, consecvenţa este e se nţială. Cu excepţia acel or îm p rej urări , extrem de rare, unde există efectiv i n tenţi a de a induce în e roare , nu are nici un rost să se sta­ bi lească sau să fie s tipulată o anumită u z anţă decît dacă se aderă la ea cu scrupulozitate. De fapt, se poate întîmpla să fie mai rău să nu urmezi o regu lă , o dată ce a fost s tabi l ită , decît să nu se fi st abi l it nici o regulă, căci unde este clar că limbajul ob işnu i t de toate zilele este folosit în sensul obi ş nui t de toate zilele este mai puţin v erosi m il ca o am en i i să greş ească în căutarea de înţelesuri precise acolo unde ele nu sînt de aflat. Ace asta este chiar una dintre trăsăturile prin c ipale ale l imbaju l ui obi ş nu i t . Mulţi dintre ter­ menii săi sî nt folosiţi într-o varietate de feluri dife­ rite, unele neavînd nici o asemănare prea evident ă între ele. Este ne îndo ie ln ic adevărat probabil că dacă ­

42


am

putea pune la un loc toate uzanţele unui termen, am fi foarte adesea în situaţia de a putea urmări un gen de asemănare de rudenie sau de familie care le leagă pe unele de altele. Intrucit însă unele uzanţe ale unui termen, ca şi unii membri ai unei familii, tind să piară şi să fie date uitării, lăsînd goluri mari în lanţul asemănărilor de familie, s-ar putea să fim siliţi să consultăm un istoric al limbii pentru a ne asigura dacă avem de-a face cu ceea ce este la origine un singur cuvînt sau două. (Pentru acei angaj aţi în studii lingvistice, de filologie sau gramatică şi aşa mai departe, chestiunea cu privire la alegerea criterii­ lor pe care să fie fundamentată întrebuinţarea terme­ nului "un cuvînt" constituie, din punct de vedere faptic un exerciţiu deosebit de interesant şi dificil în problema definiţiei) . Pentru cei mai mulţi termeni din limbajul obişnuit nici nu se pot stabili limite foarte precise în vederea diferitelor lor întrebuinţări. Putem cunoaşte deosebirea dintre verde şi albastru fără a fi siguri de locul unde unul se pierde treptat în celălalt. Chiar dacă încercăm să reducem aria de incertitudine prin introducerea termenilor de "albastru­ verzui" şi "verde-albăstrui", încă am mai putea con­ stata, aşa cum se şi întîmplă, că există cazuri unde nu avem reguli generale după care să hotărîm dacă să-1 întrebuinţăm pe unul sau pe celălalt dintre aceşti termeni . Această plutire în vag sau lipsă de determi­ nare din limbajul obişnuit rareori va conta prea mult, deoarece cazurile limitrofe pot fi foarte rare sau fără importanţă pentru scopurile avute în vedere ; şi oricum se pot rezolva multe printr-o organizare de aşa ma­ nieră a termenilor încît să le reducem frecvenţa. Dacă 43


i nsă aceste cazuri limitrofe ne sup ără într-atît, i nc i t să dorim să încercăm să le exc ludem cu totul , se pare

că nu rămîne altceva de făcut decît să fundamentăm termenii respectivi pe cantităţi ce pot fi măs u rate cu p r eciz i e ; în cazul culori lor , de exemplu, pe lu ngimi undă de lumină. D i fi cul t at e a este că, procedînd astfel , scoatem, în mod practic, ac eş t i termeni din limbajul obi ş nui t şi îi i ntroducem î ntr o teorie ştiinţifică ; şi totuşi ne va l ip si mijloc ul de a vorbi despre culori aşa cum le vedem, căci ochii n oştri nu sînt instru­ mente de măsurare a undelor lumi noase2 Iată de ce, pe cînd o definiţie st ipulată va fi p ro ­ babil cu atît mai bună cu cît va fi ma i puţin ambiguă, ar fi în general greşit să se caute u n singur înţeles bine definit unui termen din limbajul obişnuit care să satisfacă toate c az u ri l e p o s i b i le C eea ce ar p u tea da impresia că este un lucru foa rte banal şi evident p e care toată lumea îl cunoaşte deja M erită, însă, să ­

-

.

.

.

2 Deosebirea care există aici între limbajul ştiinţific şi cel neştiinţific poate fi ilustrată prin faptul că în limbi cu alte clasificări ale culorilor decît cele ale limbii engleze ad ică, ale căror termeni pentru culori nu pot fi traduşi în­ tocmai în termenii noştri pentru culori, pentru că aceştia nu corespund întocmai unii cu alţii - cazurile limitrofe se vor ivi în puncte oarecum diferite ale spectrului, în timp ce natura însăşi a spectrului va rămîne, este de la sine înţeles, aceeaşi . Nici nu se poate face o analogie reală cu faptul că pot apărea, în cursul efectuării măsurători lor ştiinţifice, pro­ bleme cu privire la ceea ce urmează să treacă drept eroare experimentală explicabilă. Utilizarea unui sistem de termeni fundamental numeric poate fi determin ată independent de aplicarea lor în cazuri particulare, oricît de dificilă ar fi ea. însăşi întrebuinţarea, sau înţelesul termenilor pentru trăiri simple senzoriale, pe de altă parte, pot fi determinate numai prin raportare la experienţe aşa precum se prezintă ele.

44


insistăm asupra sa. Mulţi cred, de pildă, pare-se, că există probleme practice d i fic i l e care ar putea fi re­ zolvate chiar şi numai descoperind înţelesul "real" al unui cuvînt cheie oarecare, indiferent de orice scop sau context anume. Dincolo de diferitele întrebuinţări ale unui termen, ca de pildă "om", acelea date even­ tual de biolog şi avocat, ei ar putea căuta o întrebuin­ ţare încă pînă aci neutilizată, cele două precum şi multe altele nefiind decît variante ale ei. Şi cît de des nu întîlnim persoane care caută să-şi susţină argu­ mentele, insistînd că "Acesta este înţelesul adevărat al cuvîntului «cutare şi cutare» - «democraţie» sau «libertate», de exemplu. O atare pretenţie poate uneori să ech ivaleze cu "Aceasta este întrebuinţarea originară a termenului " sau "Iată cum îl înţeleg de cele mai multe ori marea majoritate a oamenilor", dar care foarte adesea seamănă mai puţin cu un enunţ, indi­ ferent de ce gen, decît cu o recomandare în favoarea unei anume teorii sau punct de vedere. Astfel, s-ar putea găsi cineva care din vreo raţiune oarecare să dorească ca toată lumea să gîndească pe cît posibil în termeni de fizică, insistînd că înţelesul real al cu­ vîntului "energie" este cel pe care i-l dau fizicienii. Sau, pentru a lua un exemplu mai cunoscut, se pot afla vorbitori şi de o parte şi de alta, care să expună în termeni clari faptici deosebi rile reale între societatea comunistă şi cea capitalistă, hotărîţi cu toate aces tea să demonstreze că n u m ai una dintre cele două îşi îndreptăţeşte numele (onorabil ) de " democraţie". Dar, oricum, dacă nu luăm lucrurile în perspectiva timpu­ lui, denumirea atribuită faptelor nu contribuie cu ,

45


nimic ca sl le schimbe:> ; deşi atît este de mare p uterea l i mbaj ul ui , încît el poate prea bine să schimbe atitu­ dinile a tî t ale dumneavoastră, cît şi al e altora şi prin ele cu rs ul viitor al evenimentelor. Este uneori p os i b il să fi e convinşi copii mici ş i m ai p uţi n mici să ia un medicament faţă de care manifestă un dezgust d ecl a­ rat, sp unîndu-li-se că este un n ou fel de dulce ; iar ap a , p otrivit şi i mp re si o n a n t e t i ch et a tă , e s te o v eche şi ad es ea eficientă reţetă medicală. Ca să rezumăm d eci . Ori ce d e fi n i ţie , în sensul în care vom în t reb u i n ţa noi termenul, se referă la cu ­ vinte şi nu la lucruri. Despre de fi n i ţi il e s t i p u l ativ e , adică uzanţele c are pot fi s t a b i l i te în vederea anumitor scopuri, nu s e poate spune, spre deosebire de enunţuri, d ar fi adevărate sau false, deşi pot fără în d oi a lă să fie eficiente sau i n efici en te . Orice sistem deductiv, cum ar fi geometria de exemplu, este p li n de d efi n i ­

ţii de acest tip. Definiţiile care, pe de altă parte, îşi

p rop un să expl i ce uzanţe fie ge nerale , fi e spec i ali z ate sînt e nunţuri despre un anume gen de fapte. In unele c o nte x te delimi tate, s-ar pu tea da d efin i ţ i i de o fo a rte mare precizie; cum se î n tî mp lă în vorbirea ştiinţifică sau juridică, de p ildă. Cît priveşte limbaj ul de toate zilele, însă, e n ev oi e de multă precauţie. ln multe 3 Nu vreau să se înţeleagă de aci că ar exista vreo mo­ dali t a t e de a pătrunde la faptele pure i nd ependen t de lim­ baj ul care trebuie intrebuintat p en tr u a vorbi s au chiar numai pentru a gîndi desp re ele. Raportul exact dintre limbaj şi fapt este o ches t iu n e foarte grea şi un subiect de aprigă con­ trovers ă ; deoarece, a)a cum am remarcat deja, nu se po a te trage o linie netă de demarcaţie între limbaj şi universul non-lingvistic. Oricum nu este cazul să n e facem griji despre subtilităţi d e genul acesta în contextu l de faţă.

46


cazun, 10 adevăr, am putea avansa enunţuri succinte şi fără echivoc, care să fie adevărate în cadrul unor margini gene rale cuprinzătoare. Dar este mai indicat să le considerăm drept principii călăuzitoare, ele fiind în acest chip ext rem de folositoare, decît ca norme căro ra orice întrebuinţare trebuie să li se co n formeze sub pedeapsa de a fi lipsită de s e n s . Ba mai mult, faptul de a ne da seama că nu există nici un motiv anume pentru a p r es upun e că nu trebuie să existe decît o s ingu ră regu lă ge n erală pentru înţelesul unui terme n dat ne fereşte de ademenirea de a respinge pe viitor reguli generale de genul celor pe care le s tab i lim ori de cîte ori întîlnim excep ţ i i Se pare că ne-am îndepărtat b ini şo r în acest capitol de la întrebarea cu care am început. Dar nu este ne­ voie de fapt să ne scuzăm. Problemele privito a re la î nţel es sînt întotdeauna pline de neaşteptat şi dacă răspunsurile noastre urmează să fie ferite de confuzii trebuie să fim lămuriţi cu privire la condiţiile în care sîn t posibile astfel de răspunsuri. Sau cel puţin cît putem de l ămu ri ţi ; căci orice ar însemna o cercetare amp lă a ace s to r probleme de fond ne-ar în d ep ă rt a prea mult de l a drumul nostru. ­

.


3. Despre enunţuri, sintetice şi analitice

Oamenii adesea cred, de sigu r că este treaba filo­ zofilor moralei să des cop e r e dacă pot, adevărata na­ tură a virtuţi i sau a binelui ; într-un fel oarecare mai mult sau mai puţin confuz, ei sţnt soco tiţi ca dascăli ai modului de a trăi. D a r dacă în d e fi n i ti v a întreba ce înseamnă să spui desp re ceva că este " bun" tre­ buie lua t d rept o întrebare d espre înţelesul unui cu­ vînt, veţi întreba poate, de ce să ne adresăm unui filozof mai curînd decît unui dicţionar pentru răs­ puns ? De fapt, nu o dată, s-a emis ideea că dacă ar fi cel puţin d i spon i b i l un dicţionar ad ecvat filozo­ fii ar fi eliberaţi, rămînînd să se ocupe de altcevai, iar unii cr i tici mai puţin binevoitori au făcut remarca că s-ar fi pu tut ajunge cu mult mai pu ţină bătaie de cap la concluzia la care au aj uns uni i filozofi moderni d upă multe controverse şi discuţii , cum că cuvîntul b u n este întrebuinţat p entru a recomanda, dacă ar fi fost con su l ta t dicţionarul englez O xfo r d , unde "bun" este d escri s d rep t "termenul cel mai general de laudă sau de recomandare în limba engleză" . Aceasta este, în mod in ci d ental, o alternativă pe care nu am inclus-o în lista mea de la începutul capitolului prece dent Dar chiar acceptînd această cri tică anumite întrebări ,

,

,

,

"

"

.

,

lor 48

1

Chiar şi unii fi lozofi au crezut şi con�ideră că sarcina în esenţă, s ă preco n i zeze un asemenea d i cţionar.

este,


De ce au făcut oare filozofii cu atîta îndărăt­ nicie un astfel de ocol ? De ce, dacă soluţia din dic­ ţionar este atît de evidentă, s-ar da atîtea răspunsuri diferite şi aparent în conflict unele cu altele de către persoane obişnuite, nefilozofi (aşa cum s-au dat, căci nici unul dintre răspunsurile din listă nu a fost născocit de mine) ? De fap t, întrebări în aparenţă simple şi nevinovate privitoare la înţelesurile cuvintelor pot ridica probleme de o importanţă fundamentală şi destul de generală. Un foa rte bun exemplu de genul de chestiuni în apa­ renţă întîmplătoare şi care i-au preocupat pe filozofi în cursul d i scuţiei d espre înţelesul lui "bun" este acela dacă o judecată morală poate fi exprimată pri n ­ tr-un enunţ, indiferent ce fel, şi dacă nu, de ce nu. Aceasta e s t e o problemă t i pică filozofică şi ar putea să pa ră extrem de academică şi abstractă; dar impli­ caţiile ei sînt orice numai as ta nu. Să încerc să explic. Mulţi oameni spun, şi mai mulţi poate ar vrea să spună, că toate normele de valoare depind, în ultimă instanţă, de anumite adevăruri morale; că există lucruri care sînt juste sau nejuste, bune sau rele, prin sinea lor, indiferent de ceea ce ar crede despre ele sau ar face în privinţa aceasta cineva ; că cruzimea, ca să luăm o pildă, care nu are alt scop decît pe sine, nu este numai indezirabilă, d ar este în mod catego ric un rău. Care este puterea acestui "în mod categoric un rău" ? Uneori o exp rim ăm cînd spunem că răul unei atari cruzimi este absolut sau intrinsec sau obiectiv. Aceş ti trei termeni nu sînt echivalenţi întocmai şi pot fi angrenaţi de o manieră complicată în fel de fel de teorii ; rămîne, însă, sîmburele acela foarte simplu, că d ac ă cruzimea este un rău, este u n rău p entru ceea ram111.

49


-:e reprez intă ea şi nu din cauz a păre ri lor cuiva despre acest subiect. D i mp otrivă , fap tu l că vederile unui om cu privi re la subiectul acesta sînt adevărate sau false va d ep ind e de faptul dacă el înţelege exact natura cruzimii. Acest mod de a privi lucrurile a fost, de bu nă seamă, destul de des contestat, dar pentru aceia care nu au căzut de acord cu el, rep lica a fost în ge­ neral că dacă nu ar exista norme morale obiective, a condamna astfel de lucruri, cum e cruzimea, nu ar însemna altceva decît a exprima o repulsie personală ; şi că, deşi la o reflectare mai temeinică acest lucru este aproape de necrezut, dacă şi atunci cînd el ar fi cum­ va luat în s e rios în general, normele curente de com­ portare, vrînd nevrînd, ar avea de suferit un decli n

dezastruos. Oricum s-ar p re ze nt a lucrurile, este de netăgăduit că majoritatea oamenilor pot fi uneori surprinşi argu­ ment înd despre j u decăţi l e lor de valo a re ca şi c î n d ade­ vărul sau falsitatea lor ar dep ind e direct de natura lucrurilor sau evenimentelor în discuţie, sau - ceea ce revine la acelaşi lucru cît p riveşte obiectivitatea nor­ melor morale - de natura eventualelor lor consecinţe. De altminteri , trebuie să căutăm să evităm orice con­ fuzie privitoare la sensul acestui frecvent uzitat, dar nu prea satisfăcător termen de "obiectivitate" . Căci unii au venit cu argume ntul că întrucît normele pe care le va accepta instinctiv orice om nu sînt stabilite chiar de individ, ci de colectivitatea trecută şi prezentă, în care se găseşte şi sînt astfel i n d epe n dente d e s i mţă­ mintele sale personale, ele rămîn pentru el cît se poate de obiective. A argumenta în felul acesta însă înseam­ nă c ă nu este sesizat sensul pretenţiei, cînd spunînd că cruzimea este un rău se sp une cţva desp re cr\l · �o


Z1me anwne. Ceea ce nu este totuna cu a e xpri ma sau a împărtăşi gu stu ri l e şi aversiunile colectivităţii, cu atît

mai puţin, aşa cwn în mod nesocotit s-a propus une­ ori, cu a spune în ce constau aceste gusturi şi aver­ siun i sau antipatii. In orice caz, cei mai mulţi dintre cei care se consideră obiectivişti se consideră astfel din cauza p retenţiei pe care o susţin că adevărul sau falsitatea judecăţilor morale depinde în î n t regi me de natura obiecte/o,. la care se raportează şi nu de subiec­ tul sau d e sub i ecţii, indiferent de numărul lor, care efectuează acele judecăţi. Ce au de-a face toate ac e ste a cu noţiunea de enunţ ? Răspun sul este destul de net. Orice e xp re s i e c ap abil ă de a fi adev ărat ă sau falsă poate, în general, să fie con­ siderată a fi un enunţ. Şi d acă acest l ucru este just, u rmeaz ă neapărat că oricine s us ţ i ne că există un se n s bine stabilit în care j udecăţile morale ( formînd, desi­ gur, o clasă foarte importantă de astfel de judecăţi care pot implica întrebuinţarea unor cuvinte ca " bu n " ) pot fi adevărate sau fal s e, s u s ţi ne de fapt că ele cad în ca tego ri a enunţurilor. Acest lucru merită întrucîtva dezvoltat. A spun e că un enunţ este " o ri ce exp re s ie care poate fi adevărată sau falsă" înseamnă, fără îndoială, a se expune anu­ mitor ob iecţi i de rutină; un mod mai puţin riscant de exprimare ar fi poate să spunem că "un enunţ este o aserţiune cu p rivi re la care se poate concepe o cale, în teorie cel puţin, de a apela la raţiune ca să demon­ streze că es te p robabil adevărată sau falsă" . (Impera­ ti ve l e de pildă, nu sîn t enunţuri, deoarece nu li se pot aplica cuvi ntele "adevărat" şi " fal s" , după cwn aces­ tea n u sînt aplicabile nici manifestărilor de plăcere sau mormăielilor e xp r i mî n d nemulţumire.) Substratul ·

51


este însă că toate cuvintele "adevărat", " fals" şi "enunţ'', ap arţin acele i a ş i familii generale ; î n trebuinţarea o rid­ mia dintre aceşti termeni ang ajeaz ă , î n caz de co n ­ testare, la folos i rea unor a l ţi termeni. în mod normal, de pi l d ă , s-ar considera fără noimă să se spună că se emite un enunţ, dar să se nege în ace l aş i timp că el ar putea fi adev ă rat sau fals sau ceva i ntermediar ; a face aceasta ar ech ival a cu retractarea uneia dintre re­ gul i le p ri ncipal e c a re guv ernează uzitarea din partea noastră a acestui termen, fără a-1 înloc ui cu altul care să- 1 substituie. Pe de al tă parte, pot apărea situaţii unde e nevoie să modificăm sau să perfccţionăm astfel o regulă lin­ gvistică ; iar d iscuţii l e care au avut loc între logicieni, privitoare la m o du l cel mai potri vi t de a clasi fic a o aserţiu ne ca aceea că " regel e Franţei din 1 9 5 4 este chel", oferă o i lustrare excelentă a at a ri posibilităţi . Bertrand Russel a m ers pe linia că acesta este un enunţ şi încă un enunţ fals, aducînd argumentul că este echivalent cu o aserţiune formată pri n asocierea a trei e nu nţu ri , dintre c are unul este " există un rege al F ranţei în 1 9 54". I n t r uc i t nu constituie nici o problemă să afi rm i că acest din urmă enunţ este fals şi cum indiferent cîţi memb r i ai unei as oc ieri de e nu n ţuri sînt adevă­ raţi c înd sînt luaţi separat, dacă într-o asociere unul este fals, este falsă î n t re aga combinaţie c a grup, de unde urmează că enunţul " regel e Franţei din 1 9 5 4 e ste chel" este fals. U no ra însă le poate părea ceva prea artificial anal i za rea acestei aserţiun i în aparenţă sim­ plă ca pe o asociere de trei altele, şi domnul Strawson a preferat să o i n te rp reteze în sensul că, întrucît ea nu se re fe ră la nimic, nu este nici adevărată nici falsă, ci golită de se ns . Aşadar, veţi întreba atunci, în cazul 52


acela urmează ca ea sa fie socotită enunţ ? Răspunsul este că putem spune da, introducînd o a treia alter­ r.ativă faţă de "adevarat" şi " fals", care să fie "go­ lită de sens din lipsă de obiect" ; sau putem rămîne pe l îngă regu la noastră anterioară şi să spunem că ar fi fost enunţ dacă s-ar fi referit măcar la ceva. Ceea ce spunem noi că este fără importanţă în si n e şi că va depinde de măsura în care înţelegem să ne angaj ăm cu privire la celelalte cuvi nte din grupul care ne stă în centrul atenţiei. Concluzia generală este însă că orice am face nu putem niciodată, în caz de dubiu, să procedăm la folosirea unui cuvînt înainte de a con­ stata în ce mod vor fi afectate toate celelalte cuvinte ap arţinî nd aceluiaşi grup, fără riscul de a ajunge la incompatibilităţi şi, în consecinţa, la eşecuri în realiza­ rea unui înţeles dar. Concluzia particulară este că d ac ă , din vreun motiv oarecare, dorim să disociem cuvintele "adevărat" şi "fals" pe de o parte, şi "enunţ" pe de altă parte trebuie să avem gri j ă să stabilim în amanunt exact ceea ce facem, împreună cu motivele pe care le avem ca să procedăm astfel, dacă este vorba să nu lăsăm si tuaţia într- o d eznădăj duită stare de imprecizie. Punctul principal este însă că, dacă cineva vrea să spună că judecăţile sale morale pot fi ori adevărate ori false, sau să susţină că există adevăruri morale funda­ mentale, trebuie mai întîi să reflecteze dacă aceste judecăţi pot, în mod justificat, să fie denumite enun­ ţuri . Căci dacă nu pot ar părea ciudat, cel puţin pri­ vite fiind lucrurile la suprafaţă, să se vorbească despre adevăruri morale. Aceasta este o chestiune atît de im­ portantă, încî t în strădania de a limpezi situaţia, îmi propun să rezJrv restul capitolului exclusiv considerării termenului de "enunţ". 53


ln aces t scop va fi nevo i e să i n troducem un număr restrîns de termeni tehnici. Pe n t ru că a devenit de j a o p ractică filozofică cu re ntă să fie clasificate toate enun ţurile sau propoziţiile - un termen întrebuinţat şi el în mod f recven t de l ogic i en i , pe care pen t ru scop urile noastre îl putem lua drept sinonim cu "enun­

ţuri" - sub cele două rubrici de "sintetic" şi "ana­ li tic " ; iar cei doi termeni sînt foarte extensiv utili­ zaţi ca instrumente ale analizei şi discu ţ iei . La o ri ­ gine, de fapt, ei au fost puşi în ci rculaţi e de către filozofii care vo rbeau d esp re j u d ecăţi mai degrabă decît desp re propozi ţii sau enunţuri în toate contex­ tele şi nu numai acolo unde era vorba de valori . Tot­ odată ei au accepta t concepţia tradiţională că toate pro ­ poziţi il e sau j udecăţile sînt constituite din subiect şi din p redic at . D up ă ei, dacă predicatul unei judecăţi putea fi stabilit prin s i mp l a analiză a subiectului, atunci j udecat a ar fi fost analitică ; dacă însă, cu toată analiz a e fectu ată, p redi catu l era imposibil de ,aflat, atunci judecata ar fi fost s intetică . Un exemplu de j u­ decată sintetică ar fi următorul : "Veveriţele cenuşii tind să î nlocu i ască veveriţele roşii " ; deoarece pr i n si mp l a analiză a n oţiuni l or de "roşu", " cenuş iu " şi "veve­ riţă " nu s-ar pute a stabili niciodată care, şi dacă vre­ unele d i n tre aceste veveriţe ar ti nde să le extirp eze pe ce lelalte . Judecata "Orice efect are o cauz ă ", pe de al tă p arte, s-ar zice că este analitică pe temeiul că i deea de "cauză" este dej a conţinută în însăşi ideea de "efect" (şi , desigur, v iceve rs a ) ; un efect necauzat este de neconceput, o simplă contradicţie în termeni . Rezultatul unei atare analize a subiectului unei j udecăţi ar putea, în mod practic, să pară surprinzător, d ar există un sens, s-a susţinut, în care o j u dec ată ana litică


nu ar aduce nici o informaţie nouă. Oricui care ar fi înţel es întocmai subiectul şi dacă ar fi fost foarte com pl ex i s e putea întotdeauna p ostul a o i nteligenţă perfectă cum ar fi Dumnezeu - etalarea explicită a r ez ul tate lor analizei în formă amplă subiect-predicat, i a r fi superfluă. O j udecată sintetică, pe de altă parte, era astfel denumită pentru că ar fi adus şi ar fi reunit în ea două idei fundamental in depen dente una de cealaltă, nici una dintre ele, adică, nefiind conţinută în cealaltă. In cazul acesta, informaţia conţinută în j udecată se putea afirma că este nouă prin aceea că nici o analiză pură a subiectului nu putea con duce la aflarea acestuia a nter i o r stabilirii adev ărului judecăţii prin m ij l o ace obiective. Dacă cineva ar fi vrut să cunoască ce specie de veveriţe, dacă vreuna dintre cele două tinde s ă o nimicească pe cealaltă, nu-i rămînea decît să se ducă să facă chiar investigaţii la faţa locului, prin păduri şi pe c împ Filozofii din ultima vreme însă au renunţat la acest 1�1 de a face distincţia. Aceasta în pa rte , pentru că au 11juns să considere termenul de j ud ecată ca fi i nd insuficient de precis, ca pl in de echivoc şi răspunzător pentru unele confuz ii ; pentru că nu se mai socoteşte necesar şi nici chiar c o nven abi l să se caute împărţirea subi ect p redicat în orice gen de p ropoz iţie - în unele cazuri, de fapt, fo rţ a re a unei p ropoz i ţi i în acest tipar poate nu numai să nu-şi aibă rostul, dar poate, pur şi simplu, să încurce ; şi în parte pentru că vorbăria de­ spre predicat ca " fiind conţinut" în subiect şi despre analiza co nceptelo r a ajuns să pară cumva prea meta­ forică pentru a se preta l a o cercetare foarte exactă. Căci, cum urmează să decidă oare cineva dacă un p redicat dat este sau nu c on ţi nut într-un subi ec t dat, -

-

,

.

"

-

"


şi cu ce gen de unelte urmează să procedeze la analiza conceptelor ? Astfel că şi dintr-un motiv şi din altul, şi nu mai puţin pentru că mulţi dintre gînditorii inte­ resaţi au avut preocup ări serioase în domeniul mate­ maticii şi logicii şi în consecinţă faţă de natura sim­ bolurilor, s-a ajuns Ia părerea că este mai potrivit ca distincţia să se facă în contex tul unui studiu despre

limbaj ca mij loc de comunicare.2 Avînd de a face cu cuvinte şi fraze, enunţuri şi propoziţii, mai curînd de­ cît cu concepte şi j udecăţi, s-a sperat că va fi mai lesne de constatat exact cum stau lucrurile. Această speranţă a fost de fapt cam prea optimistă şi, de mi rare sau nu depinde de punctul de ve­ dere al fiecăruia încă se dovedeste a fi dificil ca oamenii să ajungă la un acord asup r � mij loacelor celor mai potrivite pentru a face distincţia. A indica însă natura distincţiei, fără a se angaj a la o definiţie rigu­ roasă, nu este nicidecum un lucru prea greu ; şi la -

-

d rept vorbind am şi atins subiectul în capitolul prece­ dent. In linii mari , deci putem afi rma că o propo­ ziţie analitică este o propoziţie al cărei adevăr sau fal­ sitate depinde de înţelesul unuia sau mai multora din­ tre cuvintele pe care ea le conţi ne ; pe cînd adevărul sau falsitatea unei propoziţii .rintetice depinde de însăşi natura faptelor despre care pretinde să fie propoziţia. In

funcţie

de

exemplele pe

adevărul propoziţiei

care

tocmai

le-am

dat,

"Orice efect are o cauză" poate

fi controlat prin analiza reguli i care guvernează îqţe­ lesurile termenilor "efect" şi "cauză" , în timp ce dacă vreţi să verificaţi dacă veveriţele cenuşii tind să înlo2

Nu, de pildă, ca

de ritual

56

curent.

mijloc

de

a

se exprima pe sine sau


cuiască veveriţele roşii Yeţi t r eb ui, aşa cum am mai spus, să aflaţi ce se întîmplă î n păduri şi pe cîmp . A dev ăr ul unei propoziţii a n a li t i c e se sp u ne că po at e fi cu noscu t apriori, adică fără să fie nevoie să se ţină se ama de nimic altceva în afară de înşişi te rmenii prop oz i ţi ei ; iar dacă o p rop oz i ţ i e este sintetică, adevă­ rul sau falsitatea sa p ot fi co n s tat ate numai aposte­ l'iori, a di c ă printr-o ex ami nar e a împrejurărilor reale , dincolo de orice studiu asupra înţe l e su l ui p os i bi l al prop o z i ţ i ei î ns ăşi . Dacă o p ropozi ţ ie analitică este ade­ vărată, ea e s te , date fiind leg i le limbajului, în mod necesar astfel - (o p rop oz i ţ i e care este analitic falsă, de exemplu, "Nu ori ce efect are o cauză" , este denu­ mită de obi ce i contrad icţie) . Dar fie că o propo­ ziţie sintetică es t e a devărată, fie că este fal să, e întot­ deauna log ic posibil ca să fi fos t tocmai cazul con­ trar, deoarece, avînd în vedere că ad ev ărul său nu este garantat de l im baj , ea trebuie să fi e cel puţin s em­ nificativă p en t ru a scoa te în relief opus u l . Ca opusă necesarului, o prop oziţie si n t e t i c ă se spune că este con­ diţionată, înţelegîndu-se prin ace as ta că adevărul sau falsitatea sa d ep i n d e de modul de existenţă a lumii. Mai există încă o p roblemă de terminologie care ar trebui eventual p u s ă Ia punct . Sensul în care tocmai am făcut uz de exp res i a " logic posi bi l " este un sens semi-tehnic şi nu î n tru totul în conc o r dan ţă cu sensul în c are este întrebuinţat, de unii în orice caz, în ro s ­ ti rea obişnuită. In felul în care întrebumţez eu ter­ menul, a sp un e că o sugest i e este logic posi b ilă în­ seam nă doar a sp u ne că nu se contrazice pe sine ; ceea ce este un alt fel de a spune, adică, că ori c ît de fan­ tezistă ar fi o i dee, ea este cel puţin net semnificativă. (Pe logicieni îi i nteresează posibilităţile de semnifi�7


caţie nu cele practice.) în mod practic consi der (ă depaşe�te cu mult graniţele posibi lului ca proxima

dată cînd vor intra vitele în lanul din fundul grădinii mele ele să se prindă de coadă şi să cînte "Trecut-au ani"3 cu un puternic accent scoţian. D a r prop oziţia p r i n care am formulat această idee este o propoziţie sintetică. Ea este ca atare atît semnificativă, cît şi logic posibilă. Este logic imposibil (este prin sine o con­ tradicţie) ca cineva să deseneze un cerc pătrat. Impo · sibilitatea logică nu e nici mai mare nici mai redusă, ind iferent că aş p ropune ca fie o vacă, fie un mate ma­ tician să deseneze această figură. Imposibilitatea logică nu e o chestiune de mai mult s au de mai puţin. Ultimele două paragrafe au fost martore, mă tem, la introducerea unui număr supărător de termeni noi tehnici sau semitehnici, dar este totuşi important ca ei să fie bine însuşiţi, dacă e vorba să devină accesi­ bilă orientarea pe care au luat-o discuţiile filozofice din ultima vreme. Căci una dintre controversele cen­ trale purtate a fost problema dacă ad evărul unor pro­ poziţii sintetice, oricare ar fi ele, poate fi constatat .t priori sau nu. Formulată de o manieră aşa seacă, ar putea prea bine rămîne impresia că interesul pentru această problemă s-ar putea cu greu extin de dincolo de ce le mai înalte cercuri ac ademice ; ceea ce ar fi însă o impresie greşită. Am văzut că adevărul unei propoziţii analitice sau al unui enunţ poate, în principiu, să fie constatat fără a fi nevoie să se efectueze nici dtiar cea mai simp lă observaţie emp irică; de unde d ecurge că o rice obser3 A u 1 d L a n g S y n e : Cîntec popular scoti an revăzut de poetul-ţăran al Scoţiei, Robert llurns ( 1 759- 1 796). - N.T.


vaţi i .un face, el e nu afectează cu mm1ca adevărul unei atare propoz i ţii( Fie, de exemplu, propoz iţi a "Oricine realizează scor nul la cricket realizează un «duclo>5" . S e poate distinge, d e l a pr i ma vedere, c ă aceasta este o propoziţie an al i ti c ă, pentru că adevărul ei decurge în mod nemij l ocit din înţelesurile în aces t context ale

cuvintelor " nul" şi " duck " ; şi poate deci să fie con­

statat p ri n raportare la l i mb aj u l jocului de cricke t , fără a mai fi n evo i e să aş teptăm ca ci n eva să reali­ zeze efectiv scorul de nul ca să c o nstatăm ce se va întîmpla at un c i . Dar n u e vorba n um ai de aceea că n u e n ev o i e să ne deplasăm pentru a u rmări m e c i ul de cr i cket ca să constatăm acest adev ăr ; acest lucru nu ar avea nici un rost. Indiferent la c î te mec i u r i d e c rick e t

ar fi de faţă cineva, nimeni nu a întîlnit încă şi nici putea întîlni cazul unui j uc ă tor care să re aliz eze scor nul fără să realizeze un " d uck " . Nu există scor pe care să-I realizeze j uc ă to ru l care bate mingea pu­ tînd sch i mb a acest trist şi simplu a de v ă r . Lucru dinainte cunoscut, tocmai p en tru că este u n adevăr anali tic Dar d acă, în l i n i i destul de gene ra l e , adevărul unei pro­ pozi ţii analitice este co m pat i bi l cu o r i ce rezultat ce d ecu rge din observaţii de orice fe l , pe c are am fi i n te­ resaţi să le efectuăm p r i v i to a re la starea lumii, atunci acesta nu poate exclude nici o s ta re de l u cru r i posinu ar

4 Observaţiile pot, fi reşte, să constituie un mij loc de veri· ficare a propoziţiilor care derivă dintr-o analiză deficientă sau, în cazuri complicate, pot sugera descoperirea de propoziţii

noi

a

căror derivare este validă. Fapt este că dacă analiza

�ste efectu ată corect, observaţiile nici nu sînt necesare şi n i c i nu vin să contribuie cu ceva. 5 du•k : raţă . Termen folosit în jocul en � lez d e ai•k et

(N.T.) .


să ne spună ch i a r mmte despre lum e a observabilă. Deşi este adevărat că dacă eu reali­ zez nul, atu nci voi realiza u n " duck", d i n fericire acest luc r u nu oferă n i c i o bază pentru prognosticarea scorului pe care am să-1 realizez de fapt. Pentru orice in fo rm aţie autentică despre l um e trebuie, în cele din urmă să ne îndreptăm spre propoziţiile sintetice ; asu­ pra acestui punct s-au ivit extrem de puţi ne neînţe­ legeri . Dar, pe cînd i nt roduceam toţi aceşti termeni în paragraful precedent v-a atras poate atenţia faptu l că "analitic", " necesar" şi "a priori" au căzut de o parte a ho t a ru l u i iar " s i ntetic", "condiţionat" şi "a poste­ riori" d e cealaltă. Dacă deci această împărţire este lă­ bilă şi deci nu reuşeşte

,

,

sată să treacă necontestată, u rmează î n nu se poate cunoaşte nimic

fără

mod

necesar că

efectuarea unor i nves­

ti gaţi i ceea ce constituie i ncidental con t r ov ers a princi­ p al ă a tuturor filozofilor emp irici. Căci, să rep e tăm a spune că o p ropoziţie e st e a posteriori înseamnă că adevărul celor afirmate d ep i nde de o stare de lucruri care nu poate fi descop erită decît cu aj utorul obser­ vaţiei ; p e cînd a spune că e s te condiţionat înseamnă a re l eva aspectul că există întotdeauna un sens, în care atare f ap te ar fi putut să se întîmple altcumva, căci nu ar fi nevoie de nici u n fel de obse rvaţii, d ac ă s-ar putea demonstra numai pe alte t em e iu r i că fap t e l e nu pot fi decît într-un singur fel . Aşa că oricine d o reşte să susţină că există lucruri care se pot afla d e sp r e l u me lucruri, adică, care au un caracter realmente i n forma ­ tiv, care rămîn a d ev ă rate indiferent ce ar putea aduce experienţa. trebuie, vrînd-nevrînd , să su sţină posi­ bi l itatea propoziţiilor sintetice aprio rice; si ntetice cu pr ecăd ere, apriorice în al doilea rînd . ,

,

,


Nimeni nu ar p re t in d e că este lesne de înţeles cum pot de fapt propoziţiile să fie în acelaşi timp sinte­ tice şi apriorice, nici chi ar acei care cred că este po­ sibil aşa ceva ; şi chiar nici nu este po sib i l dacă ur­ mează ca termenii să fie luaţi oarecum în s e nsu l pro­ pus de mine. Am să revin de îndată la acest punct. Intre timp, însă, merită să relev faptul că, deşi pot exista neconcordanţe pe tema dacă "sintetic" şi " a prio;-i" sînt termeni comp atibili, "apriori" şi "nece­ sar" merg întotdeauna împreună în aceste contexte. Acest lucru provine din faptul că p ro blema disputată se referă la modul cum poate fi i de ntificată o pro­ poziţie adevărată, şi nu cum poate fi considerată cu precădere. Putem fi scep ti ci sau putem să nu fim, dacă cineva pretinde că i-au fost dezvăluite i n formaţi i din izvor non-empi ric, Jar nu i se poate aduce nici un fel de obiecţie p rete nţi e i pe temeiuri pur logice6 cu condi ţia însă ca el să admită posibilitatea că infor­ maţiile sale ar putea fi greşite. Indiferent pe ce cale s-ar putea să nimeriţi răsp u ns ul la o problemă, fie ghi­ cind fie altminteri, nu se va ivi nici un protest, dacă acceptaţi verificarea so luţiei pe bază de fapte Aşa pre­ cum tocmai am constatat , o p ropo z i ţi e poate fi recu­ noscută ca fi i nd în mod necesar adevărată numai dacă putem demonstra că, indiferent ce lucruri neobişnuite s-ar putea să ap ară în lume, tot nu ar exista observaţie care să o răstoarne. Tocmai despre p osibi litatea unei cunoaşteri apt·iorice în aces t sens hotărît s-au desfăşu­ ,

.

rat toate argumentările.

6 S·ar putea să fim nevcliţi să acceptăm oarecare rezerve faţă d e această remarcă dac;'i ar fi să i n trăm mult m ai în amănunt şi cu mai multă p recauţie dtdt pare să fie ntcesar ;tci ,

6l


Există o serie de persoane care, dintr-un motiv sau altul, s-ar putea să vină să pretindă posibilitatea cu­ noaşterii necontroversate, iar printre ei şi unii filozofi ai moralei . Inai nte însă d e a reven i la ei şi la su­ biectul propriu-zis al discuţiei noastre, am dori să menţionăm numai cazul metafizicienilor, ei fiind cei care au p rovocat cel mai sistematic şi mai bi necunoscut atac pe această linie de gîndire. Nu este, fireşte, cu­ minte să întrebui nţăm termenul de "metafizicieni " în acest fel, deoarece dacă nu este utilizat doar ca termen de insultă, el solicită explicaţii considerabile, pe care nu este aci locul să le dăm. Dar un mod de a priv i activităţile multora dintre acei care ar fi înd reptăţiţi la acest titlu prin tradiţie este să le considerăm ca activităţi ale omului de ştii nţă birocrat care preti nde să creeze, stînd î n fotoliu, teorii de cea mai generală şi mai profundă însemnătate privind natu ra lumi i . Savanţii experimentalişti sînt chiar adesea înclinaţi să fie suspicioşi cu privire la oamenii de ştiinţă biro­ craţi ca atare . Dar faptul că o teorie este concepută din fotoliu nu este în sinea sa ceva potrivnic ; nimeni nu ar sugera că fizicienii teoreticieni, bunăoară, nu sînt efectiv angaj aţi în muncă şti inţifică . Ceea ce este însă esenţial e faptul, aşa cum mereu ne spun savanţii , că teoria trebuie, în pri ncipiu cel puţin, să fie acce­ sibilă testării . Tocmai aceasta, pare-se, a fost lipsa aproape a tuturor teoriilor metafizice ; prea erau de ne­ clintit. Căci dacă o teorie este impermeabilă faţă de orice contraexemplu, dacă absolut nimic din ceea ce s-ar putea întîmpla nu ar modifica cu nimic adevărul sau falsitatea sa, atunci ea trebuie să împărtăşească ca­ racteristica p ropoziţiilor analitice de a nu ne spune absolut nimic desp re lumea a cărei exp erienţă o trăim .


Atare teorii, s-a crezut, in general şi pe bună drep· tate, că nu pot nici să aj ute la propăşirea cercetării ştiinţifice, nici să conslituie parte integrantă din tezau­ rul de cunoştinţe ştiinţifice ; ele nu pot decît să con­ stituie o piedică. Pe cînd ele pot fi destul de inofen­ sive pentru acei cărora le place genul de speculaţie pe scară mare, ele sînt ceva de care orice om cu o preo­ cupare pentru cercetarea ştiinţifică autentică trebuie să se ferească cu scrupulozitate?. Dificultatea este că adeseori nu apare nicidecum des­ luşit la prima vedere cînd şi dacă o teorie se goleşte sau nu în felul acesta, şi chiar savanţi cu pretenţii ul­ traempirice pot cîteodată să se înşele, nereuşind să o recunoască drept ceea ce este ea în realitate, o teorie în fond neverificabilă. Din această cauză, li s-a părut important mai multor gînditori să stabilească un cri­ teriu după care să fie posibil să decidă dacă o teorie ar avea vreun conţinut empiric sau dacă ar fi atît de îngrădită cu restricţii, încît să fie golită de sens. Iată originea, una dintre formele sale în orice caz, a aşa-zisului principiu al verificabilităţii care a deve­ nit de o oarecare notorietate generală. Pentru început a fost nevoie de noţiunea de verificare numai pentru a servi drept criteriu după care ipotezele adevărate să poată fi deosebite de acelea golite de conţinut sau fictive. Dacă se putea spune ce gen de observaţii erau sau ar fi fost necesare pentru confirmarea teoriei, lucrul dovedea că aceasta era autentică şi de natură empirică - raportîndu-se, adică, la o eventuală expe­ rienţă. Faptul că nu ar exista mijloace cunoscute pen7

nota

Dar, încă (9) p. 70.

o

d ată, t rebu ie făcute

rezerve

serioase. Vezj

63


tru ca observaţiile necesare verificării teoriei să poată fi realmente efectuate, nu afecta cu nimic situaţia din acest punct de vederes. Chiar pe vremea cînd încă părea peste putinţă să se aj ungă in vreun fel la cercetarea părţii invizibile a lunii, oamenii au putut prevedea genul de observaţii care aveatt să stabilească cum că acolo se află lanţuri de munţi . Astfel că această ipoteză a fost şi rămîne o ipoteză empiric semnificativă, cu totul aparte de orice consideraţii asu­ pra rachetelor şi călătoriilor cosmice. Dacă, pe de altă parte, reieşea că o teorie putea răspunde oricărui şi fie­ cărui rezultat al oricărui şi fiecărui experiment imagi­ nabil, era limpede că ea nu putea să constituie nici­ decum o bază pe temeiul căreia să se poată prezice că avea să se întîmple cutare şi cutare mai c11rînd decît altceva. Lăsînd o toleranţă pentru toate eventualităţile, ea nu avea să reuşească să afirme nici una. Acest cri­ teriu al verificabilităţii este fundamentat, după toate evidenţele, direct pe considerente de genul celor pri­ vitoare la natura aserţiunilor ştiinţifice, empirice. Este adevărat că unii au obiectat de fapt împotriva discu­ tării verificării în astfel de contexte pe temeiul că deşi oamenii de ştiinţă pot adeseori respinge o teorie în urma rezultatelor obţinute printr-un experiment sau mai multe, există un sens important, în care nici o teorie nu poate fi vreodată complet verificată. Dar şi acest lucru este neimportant. Aşa cum se discută de­ spre o teorie a verificabilităţii înţelesului s-ar putea la fel de bine să se vorbească despre o teorie a falsifi8 Dar - ca o complicatie în plus - nu apare întot­ deauna clar la prima \'edere dacă impos i bili tatea de a efec­ tua observati i este de fapt de natură p ractică sau teoretică. 64


<"iri i înţelesului ; şi u n i i au pre{erat ch iar să procedeze Jstfel. Esenţialul e să fii în stare să distingi între ceea ce ar ve n i în sprijinul teoriei şi ceea ce i -ar veni împotrivă. Ceea ce revine la a spune că enuntarea ori­

cărei teorii autentice trebuie să conţină cel puţin o p rop oz i ţie care să fie sintetică - (şi nu apriorică) . Iată în ce fel a fost aruncată mănuşa "metafizicieni­ lor". Dacă ar fi dorit ca teoriile lor să fie luate în serios, trebuia ca ei să fie pregătiţi să arate ce dis­ tincţie fac, adică să specifice în ce condiţii s-ar putea demonstra falsitatea teoriilor lor. Dacă aces tea erau sem­ nificative sub aspect empiric, ele nu puteau, în mod necesar, să fie adevărate ; dacă erau în mod necesar adevărate, nu se puteau raporta la nici un gen de ex­ perienţă. Era imposibil să fie şi într-un fel, şi în celălalt. Pe scurt, nu p u teau să existe p rop oz i ţii care să fie şi si ntetice şi apriorice. Dacă ceea ce se pretin­ dea a fi o propoziţie nu se putea categorisi nici ca analitică, nici ca sintetică, atunci aceasta nu putea nici­ decum să fie o propoziţie ; nu era decît un nonsens lipsit de semnificaţie. O dată ferm sesizată, această distincţie s-a sperat că vor fi mult limpezite realizările ştiinţei şi progresul lor asigurat. Una este, fireşte, să stabileşti un criteriu care să per­ mită recunoaşterea generalizărilor empirice semnifica­ t i ve şi cu totul alta să dezvolţi o întreagă teor i e a înţelesului, şi nu încape îndoială că mulţi exponenţi ai acestei metode şi-au exagerat pretenţiile într-un mod care a dus, ca să zicem aşa, în cel mai bun caz la nedumeriri. Se poate întîmpla ca o nouă teorie să nu-şi poată atinge ţelul decît printr-o exagerare iniţială. Dar nu acesta e s te în nici un caz, locul de a înfăţişa o sc h iţ ă is to ri c ă a noţiunii de verificare. Există t o tu ş i un ,

65


punct

care merită atenţie. Adepţii teoriei verifica.bili­ tăţi i au fost iniţial preocupati de propoziţii care pre­ tindeau să dea informaţii ge ne ra le despre lume, mai ales i n formaţ i i de u n eventual interes ştiinţific de­ spre sp aţi u sau timp, de exemplu. Dar c rit er iul pe care I-au stabilit avea să servească fo a rte bine, pare-se, ca mij loc de verificare a oricărei p rop oz i ţi i care are pre­ tenţi a că dă i n fo rmaţi i faptice, indiferent că sînt ge­ nerale sau nu. Dacă, însă această situaţie extinde cîm­ pul de aplicaţie posibil, ea concomitent îl transformă şi într-o ţintă mai accesibilă oricărui eventual contra­ atac. Căci nu ar fi nevoie să se găsească dec î t o sin­ gură p ropoz i ţi e sintetică apriorică, o ri c î t de neînsem­ nată prin sine, pentru ca în tregul caz împotriva posi­ bilităţii cunoaşterii invulnerabile să fie r ăsturn at Li s-a părut d eci multora că fi ecare nou candidat prezen­ tat pentru p os tul de p rop oziţie sintetică apriorică t re buie să formeze obiectul unei analize speciale şi să fie demascat ca un fals pretendent. Astfel că, deşi este indubitabil adevărat că mulţi filozofi profesionişti se lasă furaţi de slăbiciunea pentru ingeniozitate şi de bucuriile vînătorii analitice, faptul că în fiecare caz · aparte s-ar părea că este în joc o întreagă poziţie filo­ -

.

­

zofică poate face mai de înţeles discuţiile interminabile ce au avut loc, p rivi n d multe probleme de altfel des ­ tul de neobi ş nui te Ceea ce ar face mai i nteligi bi l aşa cum vom remarca mai încolo, felul în care au fost tratate "propoziţiile" de c ătre poz itivişti i logic i înain­ .

,

taşi .

Trebuie să ad aug însă că, dup ă părerea mea serio­ zitatea ace stor discuţii a lăsat uneori foarte mult de dorit. Am două motive p ri ncip al e pentru a afi rma aceasta, nici unul dintre ele nefiind prea ori gi n al De .

66


fapt, la primul m-am mai referit În tre cere . El p riveşte modul În care am introdus termenii de " si n teti c " şi , ,analitic", nu în conexiune cu terminologia mai ve­ che de subiect, predi cat şi con cep t, ci în contextul stu­ dierii înţelesurilor cuvintelor şi expresiilor. Decurge din fe lu l în care ei sînt întrebuinţaţi în ace st din u rmă context, că dacă o propoziţie este apriorică, ea nu poate fi decît analitică. ( S-ar pute a astfel afirma că pro­ poziţia "nu există apriorică sintetică" - este în sine o propoziţie analitică) . M o ti vul invocat este că o pro­ poziţie nu trece d rept sintetică decît dacă exclude o st are de lucruri o arecare, logic p osibilă, ceea ce es te suficient ca să o facă aposteriori; dacă nu reuş eşte să re al i zez e aceasta, este a n a l i t i că - sau g ol i tă de o ri ce fel de sens şi nu urmează să fie co n si de rată o pro­ p ozi ţ i e autenti că sub nici un m ot iv . Astfel, caracterul ex­ clu s iv al distincţiei dintre "analitic" şi "sintetic", şi ter me nii care le s în t asociaţi de fiecare p a rte a hota­ rului care îi d es p arte decu rge dintr-o decizie lin­ gvis t i că . Nu t reb u i e , însă, să credem că o as t fel de d e ci zie trebuie să fi fost evidentă, sau arbitrară. Dim­ potrivă, motivele de nemulţumire faţă de fe lu l vechi kantian de a face d is tin cţia sînt ad e s eor i destul de g reu de d e s cifrat şi încă, nu a rareor i, disputate ; cee a ce nu este, de fap t, ceva de m i rare, deoarece modul de a trata a ceste pro b l eme este fundamental p e n tru în­ treaga co n cep ţi e filozofică a unui om. In o ri ce caz, ca să s curtăm o poveste lungă, un m are număr de fi l ozo fi au conchis, fiecare în fe lu l său, că numai defi­ niţiile de tipul ce l o r pe care le-am propus pot, în cele din urmă, să ducă la o g î n d ire clară în această m ate ­ rie. Singura observaţie pe care aş avea - o de făcut aci este doar că od�tă ce se ajunse efectiv la o decizie 67


generală, in sensul că termenii în discuţie trebuie în­ ţeleşi în acest sens, nu mai este cazul ca eventuala apariţie a unor contraexemple particulare să constitu ie un obiect de mare îngrijorare. Ceea ce nu î nseamnă că distincţia poate fi lesne şi tranşant aplicată oricăror şi tuturor propoziţiilor şi că nu vor exista cazuri limitrofe . Chiar asta şi sînt aproape toate binecunoscutele cand id ate l a titlul de apriorice sintetice. Cu suficientă ingeniozitate însă, ele pot intotdeauna să fie împinse într-o direcţie sau alta. In orice caz, indiferent de ce se întîmplă, motivele prezentate pentru j usti ficarea denumirii de sintetică a unei ast fel de propoziţii constituie, totodată, în mod obligatoriu şi motive pentru a nega că este apriorică şi viceversa. In ce direcţie va avea loc deplasarea de­ pinde de ceea ce se acceptă de bună-credi nţă din fun­ dalul general al faptelor, din înţelesurile ce urmează să se acorde cuvintelor cheie în discuţie şi chiar de ceea ce urmează să conteze d rept propoziţie. S - ar putea, de exemplu, ca cineva să vrea să spună că pro­ poziţia "Nu poţi să fii şi în Oban şi în Crewe în ace­ laşi timp" este analitic adevărată în virtutea întrebuin­ ţării ce se dă acestor două denumiri de l ocali tăţi sau, pe de altă parte, că adevărul acestei prop o ziţii depinde de faptul întîmplător că nimen i n u este d estul de mare ca să aibă un picior î n fiecare tabără ; (înadins trec peste complicaţiile expresiei "în acelaşi timp" ca fiind irelevantă pentru scopurile i lustrării cazului de faţă) . Sau consideraţi fraza "Autorul acestei propoziţii folo­ seşte limbaj u l " . Nu este logic i mposibi l t a ea să fie , . scrisă" de vînt în nisipul deşertului ; dar, d acă �•c·cst zbor al imaginaţiei eţ vorb;\ să fi� luat cîţ d e cîţ îq


serios, să conteze oare a t a re.: s e m ne ca formînd o pro­ poziţie, şi, d acă d a, ca un a ad evărată sau falsă ? Ceea ce mă ad uce la al d o il e a motiv principal pe care-I am ca să d i scut i nsu ficienta seriozi tate menţio­ nată a discuţiilor în legătu ră cu veri ficabilitatea. Este desigur o greşeală să-şi închipuie c i neva că o pro­ poziţie este ceva avînd u n fel de existenţă i n d ep e n ­ dentă şi a cărei natură po a te fi determinată p r in tr- o examinare minu ţioasă fără o raportare la vreun context anume. Diferiţi o ame n i pot să Întrebuinţeze aceleaşi cuv in t e în m od di feri t, iar o aceeaşi persoană poate şi ea să folosească acel e aş i cuvi nte şi [raze, î n scopuri d i fe r i t e în împ rej u rări d i feri te ; adeseori, desigur, gama de variaţii putînd fi chiar foarte extinsă. Ceea ce face extrem de dificilă fixarea unei p rop o z i ţ ii , în orice caz în l i mbaj ul obi ş nuit, în v e d e r ea unei examinări clinice. Pen t r u contexte mai specializate, lucrurile se pot petrece altfel, pentm că acolo termenii cheie s-ar putea să fie guvernaţi de reguli mult mai stricte şi mai un i f o rm e , făcînd apari ţia propoziţiilor limitrofe coresp unzător mai p u ţi n probabilă - deşi nici chiar în acest caz lucrul nu este imposibil . In adevăr, un fil o z o f modern de seamă a fost atît de impresionat de labili tatea termenilor " î n ţeles" şi " i dentitate de înţe­ les", încît să co n si d e re d i s t i ncţi a dintre " anali tic" şi " si n te ti c " ca fiind pract i c i nutilă. Nu este nevoie însă să Această pereche de te rm en i

mergem atît de departe. împ reună cu ceilalţi mem­ bri ai fa m i l iei lor pot încă să ne f1e de cel m ai mare ajutor, cu condiţia să nu- i t rată; n u pe ni5te fiş:c di ntr-un fişier atotcuprinzăto r de l og ică, ci ca unel te ale anali zei care să fie scoase �! ut.il izatt l .L anum i te ocazii . Ori de cîte ori există i ncertitudini î n privinţa

()9


vreunui

pu terea

aparent enunţ sau a sursei de unde îşi trag.: în realitate vreo generalizare oarecare ce n r

impresionează în mod deosebi t este cinstit şi u ti l să d ăm sau să cerem socoteala, atît n ou ă înşine, cît ş i altora, în sensul de a pretinde o decizie categorică, cum că ceea ce se afi rmă este analitic sau sin tet i c ; dacă este sintetic, ce posibilităţi sînt exc l us e dacă este analitic, care a n u me sînt se n s u r i le c e avem de gînd să le acordăm termenilor de care d ep i n d e totul ? Acest ,

lucru nu înseamnă că trebuie întotdeauna să ne oprim înainte de a vorbi pentru a d e c i d e dacă enunţurile noastre sînt în mod hotărît de un fel sau altul de fapt a insista asupra acestui luc ru ar fi să ex­

-

cludem aproape orice progres al imaginaţiei chiar şi pe tărîm ştiinţific ci numai să ne hotărîm d ac ă şi c î n d dorim să fim siguri de un e n u n ţ p recis. Căci pe cînd putem răspunde destul de c i n s ti t că n u sîntem s i gu ri că ceea c e s pu nem este analitic sau sin­ tetic, nu putem replica că nu este nici unul nici alt u l şi totuşi să pre t i ndem că are în mod evident ca rac ter -,

,

informativ9. Astfel că eu nu d o re s c cîtuşi de p u ţi n să sugerez cum că experimentarea a diferite mişcări po­ sib ile nu ar arunca o lumină asupra unui caz parti ·

9 Dar deşi claritatea este un lucru minunat, ea nu este, ca să folos im cuvintele profesorulu i Pri ce, î n to tdeaun a d e aj u n s . Rodn icia unei n o i generalizări poate adesea să wn stea în aplicarea ei incertă ; dacă limitele sale ar fi tranşante, rigide şi indiscutabile, ea ar putea fi cu mult mai puţin sugestivă. In ansamblu, accen tu l pus pe claritate în toate şi /nt.;tdea· una prov·ine de la cei care dovedesc un i n teres d eosebit fie pentru matematici, fie de a emite enun turi despre rezulta­ tele ştiin tdor natura l e· m a i curînd ,lccît d espre eYcn iualelc lor d ezvoltări ulterioare. Evident c :i s î n t necesare ambele a�· pecte, ele depinzînd î n m a r e măsur� u n u l de cdăl a l t .

70


cular ; dimpotrivă, se prea poate să m e ri te

să fie dez­

v ălu ite alternativelc pn nc ip ale , î n dependenţă, destul de

evi d e n t, de natura şi i mpo rta n ţa p rob l eme i . Rămîne deschisă o p ro b l emă ce trebuie pu să la punct înainte de a i sp răvi cu această p arte . Ea apare i mpli ­ cită în multe dintre cele discutate în acest capitol şi anume dacă sîntem î n d rep tăţi ţ i să tratăm e n un ţuril e analitice şi sintetice ca fii n d cît de cît la paritate. Su­ biectul în dis c uţi e s-a ivi t în ultimul capitol, în leg ă­ tură cu propoziţia "0 iapă este un cal femelă" . D acă am fi pus ghilimelele p en t ru ca să semnalăm că men­ ţionăm numai te rm enul de " «iapă»"1o, mai curînd de­ cît că îl întrebuinţăm şi am fi scris în loc "«Mare» înseamnă «cal femelă»", nu ar fi existat nici o pro­ blemă ; am fi avut o propoziţie sintetică, care este de fapt adevărată (dacă este vorba d e limba engleză) deşi, fireşt e , este logic posibil să nu fi fost aşa. Dat fiind aces t fapt l i ngv i sti c însă propoziţia analitică co­ respunzătoare este în mo d indiscutabil ad ev ă rată ; ade­ vărul ei d ecurg î n d, aşa cum bine ştim, din însuşi în­ ţelesul termenului utilizat. Intrebarea este : d esp re ce poate ea să fie oare ? Intrucit, date fiind aceste fap te l i ngvi stice, nu ex i s tă ocurenţă posibilă cu care să fie i ncompatibilă, ea este, aşa cum am calificat-o, g oli tă de sens şi n u aduce nici o informaţie despre nimic. E l imp ede , deci că e puternică tentaţia de a afirma că propoziţiile ana l i tice nu sînt despre absolut nimi c . De fapt, cea mai obişnuită ocurenţă a un ei p rop o�

de ghilimele este că p entru a vorbi chiar desp re el - sim­ bolul pe care l·am folosit adineauri ca să vorbesc despre altcev a ; anume cuvîntul pe care l-am intrebu intat pentru cal 10

Motivul pentru garn i tura dublă

eu aci

meii{ÎotJez

-

femelă.

71


ziţii ana l i t i ce în mod cu r e n t eslc atunu L î n cl o a ­ m.:nii l ! se incurc:. �i cred c.i �pun C t: Y a care face im­ presie pe cînd de fapt nu este aşa. (Sau i n tenţionează să-şi zăpăcească ascultătorii, dînd i mp r esi a că spun ceva i mp ortant pe cînd ei ştiu perfect de bine că nu spun) . Dar dacă propoziţiile analitice nu sînt despre nimic de ce să le s i ngularizăm dintre alte aserţiuni goli te de sens ca pe un tip autentic de propoziţie ? Un ră spu ns parţial se poate da, dacă ne raportăm la tradiţie. Iar parţial este vo rb a fără î ndoială, de fap tul că există o clasă cup rinzătoare d e ceea ce sînt în mod obişnuit considerate a fi propoziţii, al căror rol important nu poate fi contestat nici chiar de cei mai pu ri tan i dintre empirişti, şi anume fo rmu le le şi teoremele matematicii . Ar fi absurd ca acestea să fie considerate drept pretinse enunţuri ca re ar fi încer­ ,

,

să reuşească să dobîndească un conţinut empiric. I a r dacă aşa stau lucru rile, există de fapt multe alte tipuri de aserţiuni pe care ar fi la fel de ab su r d să le considerăm astfel. Totuşi matematicile

cat, dar fără

sînt de o importanţă incontestabilă şi covîrşitoare în ştiinţă şi tocmai asupra ştiinţei şi -au fixat atenţia mulţi empirişti . Oricum au existat destule discuţii p rivi n d modalitatea cea mai adecvată de a descrie natura pro­

poziţi i l or analitice ; pentru

a scurta însă din nou po­ vestea, nu prezintă importanţă deosebită, oricum nu pentru scopurile de faţă, ce anume preferăm să spu· nem, cu condiţia numai ca să ne dăm bine seama care este situaţia şi să fim consecvenţi în ceea ce priveşte 1 1 Cei interesaţi în acest punc t ar dori poate să cunoască articolul d espre ,4.daămri a11alitic-,· d e D. W. H a m l y n în r�­ vi sta "Miod" d i n i u l i e 1 95 6 .

72


felul în care n e - a m p ropus să v orbi m despre c a . E se n ţ i a l u l este că ad ev ărul sau falsitatea propoziţiilor anal itice şi sintetice urmează să fie hotărîte pe că; foarte dif e ri te ; într-unul dintre cazuri pr i n raportare la regulile lingvistice sau sistemul de s im b oluri de care ap ar ţi n e propoziţia - sau la stabilirea de atare reguli în ca z u l că nu ar exista î ncă o uzanţă riguroasă ; în celălalt caz prin efectuarea u nor observaţii siste­ m ati z ate şi elaborate dup ă cerinţele contextului. Faţă de acest dictat, s-ar părea că există totuşi o c a t ego ri e de excep ţii, şi anume e nu n ţ u r i l e si ntetice care se ra­ portează la l i mbaj , d e o arece genul de observaţii pri n care u rme ază să fie d e te rm in at adevărul sau fa l s i t atea lor t reb u i e să i mp li c e ceea ce tocmai am denumit ra­ p o rta re a la regulile li ngvistice. Cel mai b u n lucru pe ca re I p u t e m spune, poate, v a fi că, în timp ce o p rop oz iţi e sintetică despre un fapt lingvistic e nu n ţă efectiv că reguli l e sînt c u t are şi cu ta re o propoziţie an ali tic ă exprimă n umai o as t fe l de regulă, sau, ca în aproape toate cazuri le mai imp o r t ante o consecinţă i n d irectă a u nei reg u l i sau a mai m u l tora l uate îm­ -

,

,

preună. Să caut să

r e z um acest n u prea u ş o r c apit o l Am î n cep ut pri n a sugera că p e n t ru foarte mulţi , orice im­ p resi e ar avea d e spre definiţia di n d i c ţi o na r a cuvîntu­ lui "bun" ca fiind "termenu l cel mai general de reco­ m an d are laudă, încredinţare, " în trebui nţarea l u i în co n texte privitoare la morală este legată d e ideea de a d ev ărur i morale obiective ; ad ev ăruri adi că, întru totul i ndependente de ceea ce ar face sau ar gîndi cineva, indi ferent c i n e Notilmilc d e "adevărat" ş i "fals" sînt însă la rîndul lor, leg.1te d e noţiunea de "enunţ" (sau , . propozi ţ i e " ) . Ne-am ! ml reptat pentru restul cap i to.

,

,

.

73


lului spre considerarea acestei clasificări tradiţionale a enunţurilor, în p a rte pentru că acest de pe urmă termen spre deosebire de "adevărat" nu constituie cen­ trul unor emo ţi i prea puternice şi este deci mai lesne de abordat în primul rînd ; î n parte pentru că e st e esenţială o o arecare familiarizare cu termenii de "ana­ litic" şi "sintetic" dacă este vorba să fi e urmărite orice gen de di scu ţi i fil o zo fi ce m o der n e .

m o d e r n de fol osire a aces to r termeni este, în cazul termenului de " de fin i ţi e" , legat de cer­ cetarea lingvistică. Ca un î n d rep tar, în linii mari , a modului lor de întrebuinţare am sp u s că se poate con­ stata dacă o propoziţie ana li t i c ă este adevărată s au falsă prin simpla raportare la înţelesurile termenilor pe care îi conţi n e, pe cînd adevărul sau falsitatea unei p ropozi ţii s i nte ti ce dep i nd e de starea " fap te lo r " . Pro­ pozi ţii le analitice sînt ap rio rice şi necesare, cele sin­

Felul

ca şi

teti ce aposteriori şi întîmplătoare ; n um ai acestea din urmă ne pot da oarecare in fo rm aţi i d e sp re lume. Aceia deci care au d o ri t să susţină că există anumi te fap te ce pot fi cunoscute ca adevărate, indiferent de ceea ce ar putea aduce exp eri enţa , au fost s i l iţi să vi n ă cu a rgume n tul că p o t exista propoziţi i care sînt sinte­ tice şi totuşi apriorice. Acestei poziţii i se opun filo­ zofii empiri ş ti dintre care un ii au st abi li t un criteriu după care să fie separate p ropoz iţi i l e cu caracter au­ tenti c informativ de ce lel al te care nu au acest cara c te r ; numai acolo unde ar fi posibil să se i n dice ce fel de observaţii tind să verifice şi ce fel tind să falsifice o prop oz i ţi e dată, aceasta ar intra în p r i m a catego rie . O p ropozi ţi e al cărei adevă r ar fi c omp at i bi l cu o rice şi fieca re stare de lucruri posibilă, ar fi golită de sens ; şi dacă nu s e poate afirma că a d evă ru l său decurge din 74


î nţelesul termenilor sat , ramme să fie înlăturată c a izvor de confuzii şi Yorbărie goală şi nimic altceva. Pe propriul său teren, acest a rgumen t este irefutabil , deoarece pentru empirist imposibi litatea u n o r propoziţii sintetice apriorice decurge din modul î n care el des­ cifrează uzitarea acestei famil i i de termen i . 1 nsă, deşi foarte mare, importanţa distincţiei nu ar trebui totuşi supraestimată ; adesea poate să nu fie j u dicioasă, mai ales cînd este aplicată la propoziţii luate indiferent de context. Cu toate acestea, ea rămîne o u nealtă va­ loroasă a analizei , putînd fi întrebuinţată ori de cîte ori este nevoie ca ci neva să fie constrîns - cel care efectuează analiza i nclusiv - să dea un enunţ clar şi precis . ln sfîrşit am făcut remarca, că deşi pot apă­ rea unele scrupule p rovenind d i n faptul denumirii de propoziţii analitice ( sau enunţuri ) dată unor propozi­ ţii , care nu enunţă în mod nemij locit nimic, de fapt nu are nici o importanţă dacă facem acest lucru, cu condiţia ca situaţia să fie clară. Pot să adaug aici că eu îmi propun să continui această înt rebuinţare ea fiind şi curentă şi convenabilă.


4. Dacă judecăţi le de valoare 1 sînt e n c n ţu ri şi da:� valorile sînt propri etăţi

Acum, că am văzut ce fel de lucruri sînt consi­ d e rat e a fi î n general enunţuri le, ne aflăm î n situa­ ţia de a privi mai îndeaproape problema, dacă a spune că ceva este bun echivalează cu a f ac e sau nu un enunţ.

Ceea ce putem afirma pînă aici este că, dacă este enunţ, indiferent de care fel, el trebuie, după toate tradi ţiile, să se p reteze î ntotdeauna să fie deosebit, fie ca si ntetic, fie ca analitic. Aşa că ceea ce ne rămîne de făcut acuma este să examinăm cele două alterna­ tive. Au fost, de fapt, foarte p u ţ i n i aceia care au luat în serios ideea că j udecăţile de valoare sînt analitice, în sensul pe care m - am strădu it să-I indic. Un lucru e sigur, şi anume că o atare i n terp retare trebui e să fie i nacceptabilă pentru acei ce susţi n că "adevăru l sau falsitatea j udecăţ i l o r morale depinde, în întregime, de natura

obiectelor la

care

se

raportează " ( Vezi p. 5 1 ) .

Dimpotrivă, aceasta poate fi chiar u n a dintre modali­ tăţile pr i n c a r e se indică natura propoziţiilor si ntetic e ; adevărul sau falsitatea unei propoziţii analitice depin de mai curînd, aşa precum ne este cu no s cu t de înţelesu­ rile cuvi ntelor din care ea este constituită. D e alt,

1 In acest staJiu cred inţa mea este că a zice că ceva este bun înseam nă, în mod normal, a face o judecată de valoare despre acel cev a . Vezi capitolul 5 .

76


m i n teri cu greu s - a r putea spune că o propoz1ţ1e ana­ l itică este desp re natu ra neu n u i obiect, deoarece există o o arecuc d i ficu b t r . aşa c u m am putut constata, în a afirma că este cît de cît d esp re ceva. In plus, o dată pe deplin sesizate înţdesurile tuturor termenilor unei p ropoz i ţ i i analitice autentice, nu mai p oate să existe nici o discuţie cu privi�·e la adevărul său. Este prea limpede că, în ceea ce p riveşte judecăţile de va­ l oare , nici nu e cazul ş i nici nu încercăm să-i convin­ gem pe cei care nu sint de acord cu noi prin simpla explicare a întrebui nţări i pe care o dăm noi înşine l i mbajului . J\ r fi şi mai a bsu rd , dacă ar fi posibil, ca ci nev3 să caute să-şi reprezinte eforturile de a ho­ tărî ce este de făcu t într-o s i t uaţ i e cînd ar avea de procedat la o alegere dificilă şi inevitabilă, ivită din nedumeriri cu priv i re la întrebu i n ţarea corectă a lim­ bii engleze . Acest caz general pare cît se poate de lămurit. Ori­ cum, ar fi bi ne să luăm ca exe mplu, un caz unde încă ar mai putea apărea pl auz i b i l ca o p rop oziţi e să exp rime o j udecată de valoare şi să fie t o tuş i analitică. Fi e aserţiunea "Omorul este un rău " . Oamenii argu­ mentează cîteodată că nimeni care ar fi p ăt ru n s întoc­ mai înţelesul lui " omor"' nu ar p u tea nega acest l uc ru ; con traaserţiunea " Omorul nu este întotdeauna un rău"' p rez i nt ă spun ei, o contradicţie în termeni, pentru că dacă nu :lr fi un rău, nu ar putea să fie omor. Dacă aşa stă cazul, u rmeaz ă în mod sigur şi necesar, că dacă ceva este omor, el e ste un rău şi că aceasta este o p ropo z iţie analitică, adevărul său decurgînd din felu l în care se întrebuinţează termenul de "omor" . Dar dacă n-ar fi omo r , ce-ar putea să fie oare ? Răs­ punsul cel mai probabil, într-o formă sau alta, este ,

,

77


Ut'l caz de ucidere justi ficabilă, adic�t ucidere în scop de a uto apăr are , sau s u b ameni n ţarea extremei pro­ v ocă ri , sau accidentală, şi aşa mai d ep a r te . Cu alte cuvinte, deosebirea dintre un caz de u c i de r e justifi­ cab i l ă şi omo r este numai că ace st a di n u rm ă este un caz de ucidere nejustificabi l ă . O dată astfel p re zen­ tată situaţia, ea d e vin e mult mai clară. P r opoziţi a "uci­ derea nejustificabilă e s t e un rău" este analitic ad ev ă­ rată - pentru că " nej ustificab i l " şi rău sînt amb i i ter­ meni evaluatori cam de acelaşi tip . Pe de altă parte, a afirma c atego r i c că o r i c e ucidere este un rău în­ seamnă a face o judecată mora l ă , care p o at e fi şi este d isp ut ată . Ea nu p o ate în nici un chi p să fi e sta­ bilită prin r ap o r ta re la î n ţ e l e su l cuvîntu lui "ucidere" deoarece în i deea că u c i d e re a nu e s te în to a te împre­ j u r ă ril e un rău nu ex i s t ă nimic care să se co n t raz i că pe sine, chi ar dacă aţi s u s ţ ine că, de fapt ea nu este î ntotd eau na un rău . Cuvîntul " omo r" , aşa cum se întrebuinţează el în mod normal, pare d ec i să conţină două elemente dis­ ti ncte pe care le pu t e m găsi d e sp ă rţ i t e în expresia "uci­ dere n e j u st i fi ca t ă " şi p e care le p u tem denumi res­ p ec t i v " descri p tiv" şi " e v a l u at o r " . Termenul "descrip­ tiv", trebuie să admitem, are anumite neaj unsu r i , dar el e s te menit să denote că cuvîntul " u c i de re " , ca să l u ăm acest anume exemplu, e s te întrebui nţat în scopul raportării într-un mod pe cît m a i neutru p o s i b il şi cu elemente evaluatoare cît mai reduse, la faptele în speţă. (In orice caz, ace s ta este şi el unul d i n t r e acei termeni cu c a re merită să se f am i l ia riz e z e omu l , avî nd în vedere prezenţa lor frecve ntă în scrieri l e fi l o zo ­ filor moderni) . E x i s tă un nu m ăr mare de cuvi nte care îndeplinesc ace astă dublă funcţie, dar oricum. acolo

tâ e

78


unde există i mp re s i a că î ntrebuin ţa rea lor poate duce la confuzii ar trebui să fie întotdeauna posi b i l să se desprindă o modalitate non-evaluatoare de raportare la fapte le propriu-zise. O as erţiune ca : "Omorul este un rău" se poate spune că este anali tică , numai pen­ tru că aceeaşi evaluare apare în ambele j umătăţi ; este ca şi cînd ai spu ne că uciderea care este un rău e un rău. Totu ş i se prea poate ca cineva să argumenteze că propozi ţia "Orice lucru care este nejustificabil este un r ău " , şi care apare în mod indiscutabil ca anali­ tică, exprimă o j u d ec ată de val oare şi încă una im­ p ortant ă , întrucît fiind cu totul general ă , se aplică nu numai la ucidere, ci ş i unui număr nedefinit de alte cazuri2. Dificultatea cea mai mare cu as t fel de a rgu ­ mente este că face i mpresia că ar angaj a la afirma­ rea că p rop ozi ţia "Orice rău este un r ău" exprimă şi ea o j udecată de valoare. Această p ro p o z i ţie , d upă cum reiese prea evident, nu spune nimic despre ni­ mic, şi s-ar părea foarte bizar să se susţină că se exprimă o judecată de valoare acolo unde nu se "ju­ decă" nimic. Ceea ce, e fectiv, nu constituie decît o revenire la faptul că, în t imp ce propoziţiile analitice sînt lipsite de conţinut, judec ăţ i l e de v aloare , dacă sînt t o tu ş i ceva, sînt oricum mai mult decît n i şte ex2 S·ar putea a rgu menta, f i reşte, că termenii au fost recu­ noscuti ca figurînd în două contexte foarte diferite şi că dacă propoz i ţia ar fi exprimată pe larg, s-ar putea citi "Orice este în mod legal ne j ustificabil este moraliceţte un r ău" . A afi rma aceasta ar însemna, t rebui e admis, să afirmăm ceva substanţial ; dar întrucît ar fi cel puţin semnificativă şi aser­ ţiunea opusă, p rop oz iţ i a nu ar mai putea în ace-st caz să fie tratată ca analitică.

79


presii care dezvăluie modul cum diferite cuvinte se raportează u nele la altele. Să presup unem, de exemplu, că atunci cînd spun "Omorul este un rău" aserţiunea mea urmează să fie luată ca analitică. Tot ceea ce v-ar putea spune într-un asemenea caz ar fi că ori de cîte ori mă refer la un caz de ucidere ca fiind omor, con­ sider uciderea ca nejustificabilă. Dacă nu o consi d er nejustificabilă, nu voi întrebuinţa cuvîntul "omor" . Dar pe cînd aserţiunea mea vă va fi sp u s că întrebui n­ ţez termenul de "omor" în acest fel întotdeauna c.1 să-mi exprim dezaprobarea, ea nu va fi făcut absolut nimic ca să vă spună de fap t ce fel de ucidere dez­ aprob. Ea v-a fi indicat ce înseamnă cuvîntul "omor " , în sensul în care îl întrebuinţez eu, dar atît; nu s e spune nimic despre ce fel de lucruri dezaprob efectiv şi n u se pronunţă nici o judecată de valoare. Există încă o deviză binecunoscută la care ar merita poate să ne referim aci ; "Nu se poa t e niciodată d eri va un «ar trebui» dintr-un «este»". Ea îşi are originea în anumite observaţii făcute de David Hume şi este, în mod incidental, o temă frecventă de dezbateri între profesorii şi studenţii în filozofi e în procesul p relegerilor şi examenelor . I n termi nologia mai sobră şi mai pretenţioasă pe care am introdus-o, ea echiva­ lează cu a spune că nici o judecată de valoare nu poate să derive analitic dintr-un enunţ faptic pu r de­ scriptiv. Ceea ce, la rîndul său, este interesant de no­ tat, revine la a spune că nici o judecată de valoare au­ tentică nu poate fi analitică. Căci dacă r ămî nem pe lîngă refuzul nostru de a socoti expresii care leagă fără să spună nimic termeni de VJ.loare echivalenţi drept j udecă ţi morale propriu-zise, trebuie să spunem că în orice astfel de j udecăţi vor exista cel puţin dou:l 80


elem e n te. un el eme n t p rin care se face r apo rtarea la lucrul despre ca re este judecata şi elementul de eva­ luare ; iar o atare judecată s-ar putea spune că e ana­ l i tic ă numai dacă aces t din urmă element s-ar putea zice că este i mp l i cat în î nţelesul celui di nt î i3 aşa cum "a fi femelă" es te cuprins în î nţel esul lui .,iapă" . Tocmai această p o s ibi l i tate o resp i nge fără de com­ ,

,

promis deviza.

Cineva care p rea a pus

la

inimă capitolul ultim

s-ar p u te a să vrea să ştie d ac ă această deviză este ea însăşi analitică sau sintetică, ceea ce ridică o altă pro­ b l emă de o imp o rtanţă fundamentală, căci d i st i ncţi a dintre evaluare şi descriere stă la temelia î ntregi i noas­ tre discuţii . Totul va d epi n d e în co n sec i n ţă de modul c um facem distincţia şi dacă reuş i m să o cedăm sufi­ ci e n t de desluşit. Acesta este un punct atît de impor­ tant, încît solici tă o d i scuţi e amp l ă şi vom reveni asu­ pra lui în c ap ito lel e 8 şi 9. Intre t i mp însă îmi pro­ pun să iau asupră-mi riscul de a fi de bună-credinţă

dumneavoastră pri cepeţi această deosebire. noastră de faţă este dec i că nu putem fi m u l ţum i ţi cu i d ee a că j u decăţ il e de valoare sînt an a litice. Posibilitatea alternativă că ele sînt întruchipate în propoziţii sintetice a fost luată mult mai în serios de către filozofi de di ferite c o nce p ţi i Chestiunea poate fi ab o r d ată p e d ouă căi p rinci p al e una directă şi una in d i rec tă ; şi cel m ai bun lucru va fi să începem prin adoptarea celei d e a doua căi. Au exi s ta t multe discuţii, mai cu seamă în decurcă

Situaţia

,

­

.

,

3 "Inteles" înseamnă, desigur, regulile care �vernează utilizarea i nteli,gibilă a unui (llYÎ n t sau expresii ŞI nu aşa cum e cazul în Yorbirea m rentă, semn ificaţia generală a lucrului la c a re se referă termen ul.

81


sul, să z i cem , al u lt i m i lo r 50 de ani, despre faptul dacă "bunul" este sau nu un fel de proprietate şi dacă da, ce fel an um e Cuvîntul de p rop ri et at e este un t e rmen dificil de mînuit ca atîţia alţii care au p ri n t radiţi e întrebuinţări variate, atît tehnice, cît şi coloc­ viale. Dar am putea să ocolim p oa te p entru moment examinarea acestei abordări tehni ce, spunînd numai că multora le-a părut cît se p oate de normal să presu­ pună că dacă o j u d ecată de valoare este o pro poz iţi e s inteti că d e sp re un obiect sau un eveniment, funcţia sa nu p o ate fi decît s ă atribuie acelui obiect sau eve­ niment o caracteristică sau o proprietate. A s pu n e că plăcerea este bună înseamnă, după această p ă r ere , a sp u n e că în m ă s u ra în care un lucru oarecare este p lăc ut el posedă p rop rietatea ( sau cali­ tatea) de bun ; a spune că cruzimea este un rău în­ seamnă a adăuga ceva imp ort a nt l a descrierea ( faptică) a unui act sau a unei p e rsoa n e crude. Acest punct de vedere are avantajul de a fi c omp a r ati v desluşit şi, m a i presus de o ri ce , de a da un sens clar pre­ te n ţ ie i că adevărul unei j ud ec ă ţ i de va l o a re îşi are te· meiul în natura acelui ceva d e sp re care este Yorba în t ocm ai cum este cazul cu adevărul oricărei alte aser­ ţiuni de exis te n ţă Intrebarea crucială este, fi reşte, cum să decidem d ac ă un cuvînt sau o expresie dată r ep rez i ntă sau nu o prop rietate. (Ea este foarte asemănătoare cu î nt reba rea cum să hotărîm dacă o p rop oziţie es te sau nu într-ade­ văr descriptivă) . De cel mai mare ajutor n e- ar fi p o ate exp li caţia du p ă care ne e s te permis să v o rb im de spre proprietăţi nu ma i acolo unde putem întrevedea vreun proc e d eu prin care să decidem dacă un obiect sau un eveniment dat are acea p ro p rietate . Cele două .

.

82

"

"


tipuri de proce d ee sînt observaţia d i rec tă pe de o p arte şi calculul sau ruti na m ai mult sau mai puti n indi recte, pe de alta . ln orice situaţie de dezacord

persistent trebuie să încer c ăm să stabilim d acă opo­ nentul n o s tru nu are cumv a vreun de fect senzorial, d acă nu a p ri c ep u t g reş it sau dacă nu a ap l i cat greş i t pr oc ed eu l curent - este p o s i bi l de exemp lu să fi greşit la vreun calcul m atem ati c - sau dacă nu util izează, pur şi s i mp lu limbajul î n t r u n alt mod decît noi. Prac tic , poate să fi e extrem de greu de loca­ lizat izvorul ne î n ţe leger ii, dar, o dată d e s co p e rit dez­ acordul, ar trebui în p r i n c ip iu să fie lich i dat Cu alte c uvi nte , dacă dumneavoastră şi cu m i n e nu sîntem de aceeaşi p ă re re că ceva are s au nu ar e o anumită pro­ p ri etat e , şi d ac ă 4 întrebuinţăm cuvintele pe temeiul aceloraşi norme de înţeles, unul dintre noi trebuie că greşim pe undeva. C în d e vorba de fap te nu există, în aces te circumstanţe, d ou ă posibilităţi . Desigur că nu aceasta parc să fie s i tu aţ i a la prima vedere, cît p riveşte judecăţile de va loare Acolo unde p r o b l em e le d e sp re bine şi rău constituie tema di sp utei dezacordul nostru p oate să persiste, chi ar dacă am fi satisfăcuţi de faptu l că amîndoi vorbim acelaşi limbaj ş i că ne-am î nţe les a s up ra tu turo r ch es tiuni l or p r ivi ­ toare la o b s erv a ţi i l e şi calculele sau procedeele cu ren te ce trebuie efectuate. Se întîmplă ca oamenii să ajungă la astfel de n eînţe l ege ri de n e î mp ăcat asupra judecăţi­ lor de valoa re chiar şi a tun ci cînd p rovin din aceeaşi colec t i vi t ate. Dar exi s t ă , cum prea bine se cunoaşte, şanse mult mai mari de neînţelegere asupra u n or p ro ,

,

-

.

,

.

,

-

1 Există,

trebuie

după care p o t sta

recunoscut,

la p înd ă

o

un foarte mare "d acă" de mare varietate de probleme. 83


bleme realmente s erioas e, dacă ven im d i n alte com u ­ nităţi sau a\·em antecedente diferite. Problema care confruntă pe o ric i n e vrea să susţină, în aceste conditi i , c ă valorile sînt proprietăţi este dacă n u a r fi totuşi posi bi l să se întrevadă vreun p roce d eu care să permită împăcarea unor astfel d e d e z aco rdu r i şi dacă, orice a r putea c red e disputanţii, izvoarele de neînţelegere tre­ buie întotdeauna să co n s tea într-o d i s c rep anţ ă oarecare, ivită în p roce s u l observaţiei , al calcu l elor sau al ambelor. Să încercăm să exami năm fo a rte succint ce fel de sugestii s-ar p u tea da în sp ri j i nu l unei astfel de poziţii . Cît priveşte observaţia, ar fi g reu de susţinut că va­ lorile ar putea fi nemij locit văzute sau gu s tat e , pi­ păite, auzite sau mi rosite ; teza a fost aproape întot­ deauna că prezenţa lor nu ar putea fi detectată decît prin intermediul unui simţ special moral sau e s te ti c sau poate prin intuiţie sau chiar cu a j uto ru l raţi u n ii însăşi . Pa re însă natural să în treb ăm dacă o ame n i i chiar au aces te simţiri sau intuiţii, nu cumva ac es t lucru a r con tribui c a s ă crească nedumeririle p rove n i te d i n n e ­ înţelegerile persistente privi toare la valori ? I n Jefini­ tiv n u există astfel de neînţelegeri care să meargă în p aral el cînd e vorba de caracteristicile materiale curente al e lucrurilor între oamen i avînd cel e c i nci simţuri fizice normale. Una dintre cele două poziţii principale de pe care este întîmpinată această ob i ecţ ie în mod obişnui t este să se accepte realitatea cum că există a d e s ea ezitare şi dezacord în recunoaşterea valorilor, susţinînd însă că acest lucru este ceva ce trebuie învăţat atît p ri n exerciţiu, cît şi prin precept, şi că nu numai i ndi ­ vidul, ci chiar colectivităţi î n t regi , şi poate chiar toată omeni rea trebuie să t reac ă prin procesul d e edu' ..


c,lţÎe. Ca. exemple

care ne s tau imediat la îndemî nă adesea ci tate cazut· ; l e ,Jegustătorului de vi n uri şi c r i ticului de artă, căci şi unul, şi altul t r e b u i e să t r e a c ă prin tr-o îndelungă perioad ă de ucenicie şi instrui re. Ceala l tă posibilitate principală este a susţine că, de fapt, în pr obleme fundamentale exi st ă mult mai multă î nţelegere d ec î t neînţelegere. T abuu r i l e în legătură cu i nc es tu l sînt adesea date ca exemple în sp rij inul acestui argument, fii ndcă, aşa ni se sp u n e el e s te pri­ vit ca ceva rău chiar de către cele m a i primitive dintre triburi . Un alt argument care se aduce nu arareori în spri j i nul acestui punct de vedere este că d eşi dife­ r i te popoare ar putea să nu cadă de acord a sup r a ches­ t i u nii secundare cu privire la ce fei de conduite sînt rele ş i care sînt bune, cu t o ate l e sînt de acord în problem a fundamentală că este necesară o distincţie între o bună conduită şi una rea. In sfîrşit există po si bilitatea de a face apel la distincţia, cu care sîntem familiarizaţi, dintre scopuri şi mij loace. Toată lumea recunoaşte că putem elogia ceva ca mij loc către un scop o a r ec a r e fără a ne angaj a în nici un fel de evaluare a acelu i scop considerat ca atare ; şi de altfel , că ceea ce poate constitui cc:l mai bun mij loc către un scop, î n tr-un context a n um i t , poate fi cît se po a t e de puţi n adecvat ca mijloc spre acel scop , în alt context. Aşa că mulţi filozofi au v r u t să explice marea varie­ tate de lucruri pe care oamen i i l e dcnwnesc "bune", zicînd că aproape întotdeauna ace s t ea sînt s tări a c eva sau a altceva preţuite ca mij loc. Există multe scopuri posibile şi chiar şi mai multe m i j l oac e posibile ; dar, continuă argumentaţia, există sub această varietate nu­ mai puţi ne scopuri c a re să posede p roprietatea de a fi bune şi c a re sînt, în general, recunoscute ca atare.

sînt

,

­

85


Dacă am accepta acest d i n urmă arg umenl, am pu ­ în mod foarte plauzibi l , să expli căm d czacordu­ ri le cu pri vi r e la judecăţile de v a lo are ca fiind d ato ri te mai puţin u n or neaj unsuri în observaţie, cît a u n o ra de calcul. D eo a rece printre scopurile care au fost pro­ pus e ca temeiuri p e n t ru t oate j u dec ă ţ i l e de valoare secu n d are s î nt , ca să luăm cele mai binecunoscute, trei exemple, "plăcerea" , "cea mai mare fericire a c e­ lor mai mul ţ i " , şi " orice lucru a cărui exi s te nţ ă sau tea,

apariţie

este în acord cu voi nţa lui Dumnezeu". E ev i dent însă că pot exista dificultăţi e no rme în modul de a calcula care dintre două acţiuni i n c om p a t ibil e vor avea, dacă sînt alese, consecinţele care duc în perspec­ tiva ti mp u lu i la cea mai mare fericire a celor mai m ul ţi ; sau în a hotărî între a rg um e n t e teol ogic e rivale cu privire la ceea ce este sau ceea ce nu este în con­ f ormita t e cu voia lui Dumnezeu. Aşa că, p unîn d toate aceste argumente la un loc, s-ar putea p reconiza ideea că exi s tă de fapt, foarte puţină neînţelegere în­ tre oameni c are au experienţa şi înţelepciunea necesară în privinţa puţinelor s copu r i foarte generale care stau la temelia conduitei noas t re, dar că di n co l o de atin­ gerea aces tor sc op u ri există mu lt loc pentru adevărak ­

,

neînţelegeri. Există, e inutil să mai spunem, de lucru ri care s-au spu s şi se pot

o

mare

mulţime

sp u n e în d efavoa­

rea unor propuneri d e genul acesta. Treb ui e să men­ ţionăm cîteva d intre ele aici, deşi în mod nesistema­ tizat şi fără a intra î n amănunte ; căci efectiv nu me­ rită să ne angrenăm cu tot d i n adinsul în controversele care se d e s făş o ar ă tocmai în jurul acestor puncte. Pe scurt deci , în primul rînd nu există nici o înţelegere Jeplină sub aspectul universalităţi i chiar şi a u n o r con-


vi ngeri cum ar fi aceea că incestul ar reprezenta un rău . Oricum, se adaugă adesea, există explicaţii socio logice sau psihologice perfect valabile în sensul dez­ aprobării sale în general, aşa încît nu e nevoie să fie postulate facultăţi misterioase în vederea punerii sub observaţie a unor prop rietăţi insesizabile pentru care nu există vreo dovad ă valabilă. In al doilea rînd, ana­ l ogii l e cu degustătorul de vinuri şi criticul de artă

­

scop u l criticului de artă este scoată în rel ief anumite proprietăţi

induc în eroare . Fie că sau

nu

este

estetice speci fice, acest lucru rămî n e foarte discutabil

Cît fi în stare să deosebeşti vechimea şi ori­ gin ea diferitelor buchete este una şi a le rîndui în ordinea meritului cu totul altceva ; este departe de a fi clar că al do i le a lucru im p l ică descoperi rea unor pro­ p rietăţi oarecare în plus faţă de acelea care ar fi şi, oricum, tocmai unul dintre punctele în dispută. despre vin,

a

fost justificative pentru primu l . In al treilea rînd,

cu

totul aparte de dificultăţile de calculare a tuturor con­ s ec i n ţe l or

lucru,

unei acţiuni, dacă am vrea să facem acest în multe cazuri cînd este vorba de luat o hotă­

rîre morală nu

ne

apucăm de fapt de loc să facem cal­

curînd luăm o at i tu d i ne preferînd să ne­ glijăm conseci nţele. ln al patrulea rînd, a spune că cule, ci mai

,

toată lumea face disti ncţi e între bine şi rău, chiar de

ar

fi aşa, înseamnă

a

nu spune altceva decît că toată

lumea are preferi nţe . In rîndul

al ci ncilea, şi mai in­

discutabil, ex ist ă o părere veche şi foarte demnă de

luat în seamă, anume că a afla natura moralei este a învăţa cum să te comporţi în soc i etate şi nu are nimic de a face cu dezvoltarea unui foarte fin spirit

de observaţie.

87


Nici un u l d i n tre aceste contraargumente, de bună seamă, nu dovedeşte de fapt că valorile nu sînt pro­ prietăţi ale obiectelor sau ale evenimentelor. Ele în­ cearcă mai curînd să arate cît de puţin motivată este tn acest context discuţia despre proprietăţi şi să scoată în evi denţă unele dintre dificultăţile implicate în aces t caz. Unele p e rsoan e , de fapt, care au dorit să se cram­ poneze cu o ri ce preţ de pu n ctu l de vedere că val ori l e sînt proprietăţi, au fost totuşi într-atît de impresionate de aceste dificultăţi, încît s - au străduit să interpre­ teze judecăţile de valoare drept enunţuri d es p re reac­ ţii le interlocu torului ; s pre exemplu "Acest obiect are proprietatea de a fi ap rec i at de mine, " ceea ce nu ar exclude posibilitatea ca el să aibă totodată p rop ri e ­ tatea de a " fi dezaprobat de dumneavoastră". Acum, în general, s-ar putea admite că aceasta este o pro­ punere cît se poate de neplauzibilă. O dată penttu că atunci cînd sîntem în dezacord cu judecăţile de valoare ale altora, nu le disp utăm pc temeiul că ei ar m i n ţ i sau că ar fi eronaţi în privi nta celor pe care în realitate le aprobă. Oricum, o teorie c a r e s-ar ocupa cu astfel de proprietăţi n ev er osi m il e ca "fiind dezapro­ bate de dumnea,·oastră" ar putea rămîne sub semnul iniţial, fără însă a- ş i păstra nici una d intre poziţiile pe care le-a deţinut la origine. Dacă nu putem sp u ne că v al ori l e sînt proprietăţi ale evenimentelor şi obiec­ telor care ne stau în atenţie, am pu tea l a fel de bine să accep tăm situaţia că ar fi mai potrivi t chiar nici să nu fie denumite "prop rietăţi" . După mine, aceasta este chiar soluţi a cea mai bună. Mă îndoiesc în să că argumentele pe care le-am pro­ pus pînă aici ar pune punct discuţiei pentru c meva care nu a fost dej a convins pe alte temeiuri . Ex istă, 88


t rebuie să recun oaştem, o anumită uşu rinţă în propu­ nerea după care ne este "permis să vorbim d esp re pro p ri e tăţi numai acolo unde putem î ntreve dea vreun pro­ cedeu pri n care să d eci d em dacă un obiect sau un eve­ ­

niment dat are sau nu o proprietate". ( Vezi p. 82) . Cu totul ap ar te de multe enunţur i d esp re trecutul foarte îndepărtat pentru care nu p oate fi pre con i z at nici un p roced eu în vederea verificării adevă rului se prea poa re deseori întîmpla ca o aser ţiune cu privire la care o generaţie nu poate concepe nici un mijloc de verificare, să fie supusă de ge neraţia următoare unei probe empirice. In atare cazuri, ceea ce importă nu poate fi faptul dacă s întem sau nu În sta re În orice moment să concepem vreun procedeu prin care să po ată fi p rob at p ractic un enunţ, ci dacă putem şti ce anume ar fi sau ar fi fost diferit, dacă s-ar putea sau s-ar fi putut e fect u a anumite obs erv aţi i Aici însă, revenim Ia situaţia generală, privitoare la propoziţiile si ntet ice, deoarece u ltima remarcă ar fi putut să reiasă direct din d i scuţ ia din capitolul ante r i or Este t i mpu l deci de a relua pe loc această chestiune. ,

.

.

Vă reamintiţi, desigur, din ultimul capitol că toa te p rop oz i ţ i i le sintetice sînt prin î ns ăş i natura lor aposteriori; cee a ce vrea s ă însemne că adevărul sau falsitatea lor d epi n de, în ultimă instanţă, de rezultatel e observaţiei , de natura faptelor " despre " care sînt pro­ poziţiile. D a r dacă încercăm acum s ă vorbim despre judecăţile de v a l o are ca fi i n d ap osteriori, vom ob ţine rezultate su rp rinzătoare. Căci a afirma că a d evărul sau falsitatea unui enunţ este în funcţie de natura fapte­ lor este egal cu a afirm a că este, în principiu, în orice caz, suscepti bi l de a fi răstu rnat ele observarea. ­

,

lor. Dar

ce

observaţie posibilă ar p ute a conta d rept 89


as e r ţ i u nii că a ucide p e n t r u a A persevera în căutarea unui exem­ p lu de uci d e re de d rag u l uciderii care s-ar putea dovedi a fi o excepţie la această regulă nu a r e mai mult sens decît urmănrea unui meci de cricket, aşteptînd să pice omul care s-ar p u te a să marcheze scor nul, fă r ă să

evi de nţă

împ otriva

uci d e este un rău ?

realizeze un duck. (Cazul ar fi întocmai, de bună seam ă, şi în ceea ce p r i veşte aserţiunea că uciderea de d ragul uciderii este un lucru j ust. Oricum, ar fi fără noimă să se insi ste, p u r şi simplu, ca cineva c are ar gîndi a st fe l să caute să urmărească nenumărate ast­ fel de ucideri în nădej dea că ar putea eventual să re­ p erez e una care să fie u n rău) . 1n mod sim i l ar, o ri ­ care ar fi considerentele p rin ca re poate fi susţi­ nută o j udec a tă de valoare , ar fi în a dev ăr fără no im ă să se p ropu n ă ca ţintă confirmarea s a pri n efectua­ rea de experimente. Nu po ate fi vorba de aş tep tat ca sa

se constate dacă următorul caz de ucidere

gratuită

este un rău ; ştim cu anticipaţie că aşa trebuie să fie l .

Putem concepe că o bservaţii ulterioare a r p u t ea s ă răs­ toarne cele mai întemeiate păreri despre c hes tiuni în m ate ri e de fap te ; ( i deea propusă, adică, nu se con­ tr az ice pe sine sub raport logic) . Dar dacă cruzimea g ratuită este considerată un rău, nu are sens să se su­ gereze că vreo eventuală viitoare observaţ i e ar putea dezvălui un caz de cr u z ime gratuită c are să fie un bine. Exis t ă trei ca tego ri i a ceea ce ar părea să fie ex­ cepţii faţă de cele a firmate to cmai , astfel că aş face mai bine să spun un cuvînt despre fiecare. In p r i m u l 1 Sau nu, în functie de care le deţinem .

caz,

în acord

cu

principiile pe


rînd, cineva poate să aprobe sau să d ez ap ro b e un lu­

cru, pentru că nu şi-a d at perfect seam a fie cum este

în real itate acel lucru, fie care vor fi conseci nţele lui. exemp lu, unii car.:: s î n t de acord c u pedeapsa capi tală ca mijloc de i n timidare, ca pedeapsă exem ­ plară, nu ar mai fi de aceeaşi părere dacă s-ar putea să fie convinşi că aceasta nu are efectul scontat ; iar alţii care au aprobat de la depărtare războiul ( even­ tual ca teren po t riv it pentru exercitarea calităţilor băr­ băţiei) , nu I-au mai ap rob at după ce au făcu t cunoş­ tinţă cu el m ai îndeaproap e . Ceea ce dovedeşte ac i experi en ţa, î nsă este că j u d ec at a de valoare iniţial ă a fost fundamentată pe o înţelegere greşită sau inadec­ vată a fap tel or De altminteri, fap tele o dată dezvă­ luite nu o bligă pe n imeni să-şi schimbe hotărîrea, aşa cum faptele despre cutii le de poştă din Franţa nu ar sili pe nimeni să retracteze, dintre cei care anterior făcuseră aserţiunea, că to at e cutiile de scrisori din Eur op a sînt roşii . ln ultimul p aragraf nu m-am gîn­ dit să propun ideea absurdă că j udecăţi le de valoare sînt întru totul independente de fapte, ci că ele nu sînt nici întru totul dependente de e le şi că o dată con­ s tatare a făcută, că faptele sînt mulţumitoare, nu are nici un rost să se aştepte alte cazuri de acelaşi gen pentru a ne convi nge că e s t e valabilă aceeaşi judecată de valoare . Al doilea tip de excepţie implică un punct de ve­ dere o a recum asemănător. Există momente cînd nu pu­ tem ev i t a o c i ocn ire de principii, su b or d on area unui principiu moral altuia . Cineva a r putea, de pi ldă, să aibă convi ngerea şi că făgăduieli le trebuie întotdeauna De

.

respec tate

şi

d

întotdeauna pusă

apărarea

mai p resus

Yieti i

de

o rice

altora ar t rebui alte considerente ;


ŞI m mod absolut ci nstit să nu se fi gîndit la posi ­ bilitatea că aceste două p rincipii ar putea cu cine ştie ce prilej să se ciocnească, pînă ce faptele nu I-ar fi p us tocmai într-o astfel de situaţie neplăcută. Int r-un a�emenea caz exi stă într-adevăr un sens în care chi ar observarea acelor fapte obligă l a o rev i z u i re a u n u i princi p iu moral, dar iarăşi aceasta nu este de aceeaşi natură ca atunci cînd faptele impun revizuirea unui enunţ fap tic. O propoziţie sintetică empi rică obişnuită se pretează, în pri ncipiu , la fal s i fica re , fii ndcă trebuie să excludă, dacă este adevărată, o stare de lucruri

dată, şi este im p osibil de ga ra n tat decît pe temeiul obse rvaţiei că o a t are stare de lucruri nu a apărut sau nu va ap ărea . Un p rincipiu moral , pe de altă p a rte , acela că "a nu-şi ţi ne făgăduiala este un rău" nu este în s i ne incompatib i l cu nici o se r i e de observaţii ; poate, în schimb, în anumite împrejurări să fie incompatibi l cu alte p ri n cip i i morale. Simpla ob se rvare a acestor împ rejurări însă nu po ate determina care d i n tre cele două principii ar trebui să aibă prioritate . Faptele pot fi de aşa fel, încît logic să oblige la abandonarea unei aserţiuni empi r ice , dar în timp ce descoperirea că două p rinc ipi i morale se pot ciocni poate re i e � i din descoperirea anumito r situaţi i de fapt, iar aces­ tea pot impune slăbirea t1nuia dintre principii, ele n u pot dicta care din două va fi a cei a . Cu a l te cuvinte, "adevărul" u ne i judecăţi de valoare rămîne cu to tu l independent de orice observaţii fap tice po s ibile luate aparte. Oricum, de şi s-ar părea că un principiu ge n e ­ ral ar lăsa loc pentru excepţii, întotdeaun a am putea

zice, dacă am vrea, că acest lucru a r p rov e n i d i n fap · tul că principiul ar fi p rea gcntnl forrnubt. F s l e" astfel posibil şi poate chi ar mai bine să se spună n u 92


că faptele au adus la lumină o excepţie la principiul nostru, ci că ele ne-au impus să-I reformulăm într-o formă mai restrînsă. Ceea ce putem afirma acuma este că e rău să nu îţi ţii făgăduiala dată în împrejurări de un anumit gen, cînd, de exemplu, nu este în joc apărarea vieţii altora ; dar dacă ar fi un rău în orice împrejurări date să nu-ţi ţii făgăduiala, sîntem obligaţi să considerăm acest lucru ca valabil pentru toate cele­ lalte situ aţii de exact acelaşi gen. Faţă de acestea nu poate exista nici un fel de excepţie, indiferent care ar

fi

ea .

ln al treilea rînd, se avansează adesea ideea că prin­ cipii care pot fi valabile pentru o colectivitate de un anumi t gen, într-o perioadă de timp dată, pot fi cu totul 11epotrivite pentru o altă colectivitate, într-o altă perioadă de timp ; de pildă, că date fiind circumstan­ ţele, modul d e viaţă şi aspiraţiile unei colectivităţi, principiul sanctităţii vieţii umane poate fi valabil pen­ tru acea colectivitate, dar cu totul irelevant pentru fe­ lul de viaţă al unei alte colectivităţi, în împrejurări diferite şi avînd alte aspiraţii. Sub acest aspect " re­ lativ", nu ar fi lipsit de sens să se propună că deşi cruzimea, ca atare, nu se integrează în momentul de faţă în formele de viaţă socială, nu este exclus ca ea să se încadreze !n vreo altă orînduire socială ; şi, pe acest temei . aserţiunea că o atare cruzime este un rău ar putea să reiasă că se raportează la situaţia dintr-o anumită orînduire socială. O altă interpretare ar putea fi aceea că, în împrej urările de faţă, cruzimea gra­ tuită stă în calea unui scop social general, ca armoni­ zarea, în general, a intereselor colectivităţii, pc cînd î n alte împrej urări a r putC(l wntribui la realizarea aces­ tui scop ; pe acest temc;i aserţiunea ar p rivi relaţii


faptice de la mijloc Ia scop . Dar, şi aşa, şi aşa, ea este numai transformată într-o propoziţie sintetică, în­ cetînd a mai fi tratată d rept judecată de valoare ; ex­ ceptînd în măsura în care vorbitorul consideră armo­ nia de interese dintr-o mlectivitate drept scop j ust şi adecvat în sine, dincolo de oscilările relative cărora le sînt subordonate orice mij loace spre acel scop şi deci în afara acestei :1 treia cl ase de excepţii re­ lative. In sfîrşit, lăsînd deoparte excepţiile, ce ar fi dacă s-ar respinge de-a dreptul argumentul meu, cum că judecăţile de valoare nu se pretează la verificare pri n experienţă d e aceeaşi manieră directă ca enunţurile fap­ tice ? Nu s-ar putea oare spune că cruzimea, de dragul cruzimii, ar putea o dată să aibă proprietatea de rea şi altădată să nu o aibă, întocmai cum cutiile de poştă sînt uneori, dar nu întotdeauna, roşii ? Folosind acest limbaj neobişnuit de "a avea" şi "a nu avea proprietăţi" , propunerea ar putea pentru moment să pară valabilă. Dar consideraţi o propoziţie ca "aceste două acţiuni sînt virtual întocmai de acelaşi tip, nu­ mai că una este bună şi cealaltă rea". Aceasta este cu siguranţă o propoziţie imposibilă. Se poate ca aserţiu­ nea cum că cruzimea de dragul cruzimii este un rău să fie prea generală şi să găsim că e mai prudent să o specificăm de o manieră mai restrînsă ; am putea vorbi despre "cruzime fără rost în situaţii de anumite genuri " . Dar oricum am specifica acţiunea pe care este c azul să o condamnăm, nu se poate nicidecum în ace­ laşi timp să fie admisă posibilitatea unei alte acţiu n i înlocmai în sensuri relevante, care de data aceasta să fie nu un rău, ci un bine. ( De altfeL am ş i ati n � ?4


în mod substanţial aceeaşi idee cu două paragrafe în urmă) . Faptul că judecăţile de valoare p ar a fi în acest mod universale şi că există ceva absurd în propunerea că ele ar fi aposteriori sau condiţionate de ceea ce, după toată evidenţa, este realitatea a condus deci pe mulţi filozofi nerăbdători să susţină că ei aduc informaţii faptice autentice, să pretindă că ele sînt nu numai sintetice, ci chiar ap riorice. Sintetice pentru că sînt despre lume ; dar apriorice pentru că sînt într-un fel important independente de ea. Nu avem decît să ne referim în urmă la capitolul premergător, pentru a vedea cum trebuie să le fi apărut această pretenţie ce­ lor angaj aţi în stabilirea unui criteriu după care să fie recunoscute enunţurile empirice autentice. Nu numai că a părut greşită, dar a constituit o contestare a în­ săşi temeliei filozofiei lor. (Dacă vă amintiţi, nu era nevoie decît de un singur caz de propoziţie apriorică, pentru ca întregul sistem să fie discreditat) . Reacţia lor faţă de această provocare a fo s t categor ică din cale afară. Dacă judecăţile de valoare nu sînt nici analitice, nici aposteriori, ziceau ei, atunci propoziţiile în care apar a fi ele întruchipate nici măcar nu sînt propo­ ziţii autentice ; ele nu sînt decît pseudopropoziţii, care trebuie privite ca nesemnificative sau nonsens. Acest mod exagerat sau paradoxal de a prezenta situaţia a avut anumite consecinţe nefaste. Dacă accep­ tăm că orice enunţ trebuie să poată fi desluşit ca ana­ litic sau sin tetic şi în acelaşi timp, că judecăţile de valoare nu se încadrează în niciuna dintre aceste ca­ tegorii, urmează atunci, pur şi simplu, că o judecată de valo are nu poate conta de fel ca enunţ. Aceasta, aşa cum urmează să reami ntim de îndată, este o c o nclu zie <))


care nu toţi s-au putut împăca. Dar a susţine că orice rostire care nu este nici enunţ de existenţă şi nici nu exprimă poate o propoziţie analitică trebui e de aceea, să fie nesemnificativă nu este numai menită să şocheze, dar este şi un fals patentat ( A d i că, fi­ reşte, dacă cuvîntul "nesemnificativ" urmează să fie luat în vreun sens normal şi nu ca termen tehnic echi­ valent pur şi simplu cu o "propoziţie nici analitică, nici sintetică" ) . Drept rezultat, caracterul real al situ­ aţiei a fost estompat şi adesea denaturat, iar nevoia pentru un nou gen de analiză s-a p ierdut în zarva acuzaţiilor de iresponsabilitate morală. Efectiv, "verifi­ caţioniştii", căzînd grabnic de acord că a num i te fe­ luri de nonsens ar fi mai importante decît altele, au căutat să dea unele explicaţii alternative cu privire la funcţia judecăţilor morale. Ele sînt, au spus ei, în parte ca exclamaţiile care manifestă părtinire sau ne­ părtinire, aşa cum ar fi de pildă "Bau ! " sau "U raa ! " ; şi î n parte ca imperativele care îndeamnă p e alţii să adopte atitudini similare. Aci nu este momentul cel mai nimerit de a discuta diferitele obiecţii care s-au ridicat în faţa implauzibilităţii acestei doctrine şi toate încercările la care s-a recurs pentru a se veni în în­ tîmpinarea acestor obiecţii. Este însă interesant de notat din toate acestea că, în general, s-a socotit că logica nu s-ar ocupa decît de două feluri de enunţuri şi că studiul judecăţilor de valoare trebuie, în conse­ cinţă, să cadă în afara domeniului logicii. Ceea ce explică în bună măsură relativa lipsă de interes p e care aceşti filozofi o manifestă faţă de - judecăţile de valoare. Punctul principal de reţinut este, însă, că faptul că judecăţile de valoare par :t nu fi nici a n a ­ litice, nici si ntetice d u ce la concluzia că ele n u pot cu

96


clasificate ca enu nţuri ; şi de aci , natural, la o o a r e ­ nt.:dumeri t e c u p ri \lre L1 sensul î n wre ele pot fi adevărate sau false. Mai ex i s t ă un p u nct important de adăugat . i n c ă o d ată nu aş pr e t i n de că argume n t ele pe care le-am prezentat p î nă aici dovedesc realmente că nu sînt î n ­ t ruc h ipa te î n p ropozi ţ i i sintetice judecăţi d e valoare. Efectul a rgu men t elo r mele este cumulativ, dar chiar ş i fi

care

,

aş a,

d acă

c i neva este

destul

de

ingenios,

î n c ă mai

po ate veni cu d es tu l e contrasu g estii pentru a stăvili alte acţiuni c a re să ducă la tărăgănări . Aşa încît să pre s up u ne m o clipă că admitem că b u n ul este denu­ "

"

mirea u nu i gen de p roprie tate şi că o j ud eca tă ca bu n ăvoi n ţa ş i t o l e ran ţa sînt bune" p rezi n t ă o p r o ­ po zi ţie sintetică. Cum rămîne atunci cu disti ncţia di ntre evaluare şi de s cri e r e şi deviza că "nu se poate nicicînd deriva u n «ar t reb u i » d i ntr-un «este» " ? Deoarece, de si g u r a a trib u i o proprietate unui luc r u înseamnă a d e scri e acel l uc r u ca fii n d cumva. Cînd d escop ă r că apa are p r op ri e t atea de a fi conduc­ t o ate de electricitate adaug ceva la cele cun o scu t e de spre apă, la felurile în care ea poate fi descrisă cu acu ra teţă. Dar o descriere p u ră a f aptel o r ar trebui, în p ri n "

,

­

­

c ip i u să fie neutră, neimplicînd nimic d e sp re ceea ce ar tr eb u i să se fac ă şi lăsînd deschisă întrebarea dacă e vorba să fie ap r obat ă sau dezap robată s t a re a de lu­ c ru r i descrisă. " D acă aşa s t au lucrurile, aşa să fie " , am put e a n o i z ice, "ceea ce nu mă ob l i g ă pri n sine să l e aprob" . A sp u n e însă că ceva este bun în­ se am n ă tocmai a se an g aj a la apr obare ; a sp une că este coresp unzător avînd în vedere cele ce ar t rebui ,

să se facă . Cel puţi n a5a stau lucrurile dacă rul are d reptate cum că , . bu n " este termenul

d icţiona­ cel mai

97


general de recomandare în limba engleză. Dacă, în ciuda acestor lucruri, se insistă că .bunul este o pro­ prietate �i că a sp u ne despre un lucru că este bun înseamnă, în es e nţă, a ela informaţii descriptive de­ spre el, vom avea nevoie de alte mij loace de reco ­ mandare a celor o dată descrise. Nu putem beneficia concomitent de ambele sensuri. As tfel , recunoaşterea acestei distincţii dintre ct.-ea ce am de nu m i t, într-un chip nu prea satisfăcător, evaluare şi descriere este

fundamentală.

Partea de amănunte a acestui capitol a fost destul de complicată, dar punctele principale a.r trebui să ne rămînă clare. Reiese că a.r fi d i fi cil şi neplauzibil să fie tratate drept analitice sau sintetice j udecăţile de va­ loare autentice. El e nu pot deci să fie enunţuri, dacă

considerăm termenul în raport cu această clasificare tradiţională. Astfel, am dat răspuns întrebării noastre preliminare. Ceea ce ne readuce la problema de i nte res mai pregnant privind sensul, dacă există, în care se poate afirma că ele sînt adevărate sau false. Majoritatea celor care au vrut să susţină că ele pot fi adev ărate sau false într-un sens ce pare .a fi de-a dreptul obiectiv au socotit că o valoare trebuie să fi e un fel de proprietate . Dificultăţile care stau în calea susţinerii acestui punct d e vedere sînt, precum am constatat, parte i ntegrantă a dificultăţilor care stau în calea părerii că j udecăţile d e valoare sînt propoziţii sintetice ; şi întîmpină, în ultimă analiză, obiecţia fun­ damentală că el este incompatibil cu recunoaşterea distincţiei dintre descrie re şi evaluare. Natura acestei distincţii este cel mai important dintr-o seamă de

puncte ridicate în acest cap i to l şi la care veni ulterior. 93

vom

mai re­


5. înţelesul l u i "bun"

Discuţia. principală Jin nltimul capitol s - a purtat în sensul că j udecăţi le de valoare nu pot fi considerate nici ca sintetice, nici ca analitice şi nu pot deci fi so­ coti te enunţuri . Se pune pe loc întrebarea : dacă ele nu-s enunţuri, ce sînt ? Este evident o inepţie să spui că dacă nu sînt enunţuri atunci ele nu au chiar nici o semnificaţie şi, aşa precum am afirmat, părerea primilor empirişti, că de fapt acesta este cazul , nu a avut o viaţă lungă dacă, efectiv, aceasta fusese cumva menită vreodată să fie luată ad l i teram . Nu va fi posibil nici în acest capitol mai mult decît a fost în ultimul să ne încumetăm să mergem pe urmele is­ toriei moderne a filozofiei moralei, de pe vremurile acestor teorii extremiste şi pînă în ziua de azi . In loc de această mă voi strădui să prezint conturul unei pă­ reri alternative foarte mult discutate în ultimii cîţiva ani. Nu voi încerca să fac o expunere a vederilor nici unui filozof anume ; dar consideraţiile mele sînt, de­ sigur, foarte mult influenţate de părerile domnului R. M. Hare, a cărui operă în domeniul filozofiei mo­ ralei este cel puţin tot atît de importantă ca a ori­ cărui alt filozof din ultima vreme .l -

1 Vezi în sp�cial c a rtea s a Limbdjul mor,zh·i. Domnul Hare nu poartă, desigur, nici o răspundere pentru modul simplificat şi poate schematic; în care fac uz even tual J e \lflele dintr� ideile sa!('.


Putem porni de la faptul simplu privi nd j u decăţile de valoare tipice asupra cărora ne-am o pr it de două

ori, spre s f î r ş it u l u ltimul u i capitol. Anume acela d în ti m p ce are sens să spui despre două obiecte că sînt întru totul identice, cu o excepţ ie, şi a n u m e că unul este roşu şi celălalt nu e, es te fără noim:i să spui despre două lucruri oarecare că sînt exact identice cu unica excepţie că numai unul di ntre ele este bun. Aceasta din cauză că în timp ce folosirea u nu i ter­ men ca " roşu" este suficientă pentru a marca o de­ osebire faptică între două obiecte ( sau evenimente, etc. ) , folosi rea unui termen ca "bun" nu ajunge . Dacă ne spune ci neva că a pictat două tablouri, dintre care numai unul este bun, sîntem în mod firesc în­ demnaţi să-I întrebăm care este deosebirea d i ntre ele. Să presupunem că el ar replica " tocmai aceasta este deo sebi rea , că unul este bun şi ce lă l a l t nu e" ; cei mai mulţi oameni ar găsi acest lucru de neînţeles. Noi nu putem p ricepe v a l or i l e deosebite pe care el le acordă acestor două tablouri decît p re s upu nî n d că ele se întemeiază pe vreo di ferenţă faptică între ele, o deosebi re care poate constitui motivul bun sau rău , dup ă caz, căci nu sîntem obl igaţi să-! acceptăm care a condus la evaluări diferite. Dacă nu există deo­ sebire faptică, nu există temei pentru o e v alu ar e di­ ferenţiată . Faptul că întrebuinţarea primară a cuvîntului "bu n " nu este descriptivă, adică faptul că cuvîntul nu se în­ tr ebu i n ţ e a z ă în prinml rînd pentru a i n d ic a caracteris­ tici faptice de nici un fel a l e obiect u l u i sau eveni men­ tului car.: ('S l e j u d ecat et fiind " b u n ' ' , �. e poate de­ mons l ra cel mai bine, considerînd. aşa c u m :1 m p ro­ cedat chiar, un caz u nde două obi ecte s î n t comparat�· -

1 00


în mod explicit. Dar chiar şi cînd nu este i mplicată

o

comparaţie explicită, folosi rea primordială a lui încă rămîne nedescriptivă . Un fel în care se poate demonstra acest lucru este următorul . Să pre­ supunem că, fără să vreţi, mă auziţi sp u n î n d că ceva este bun fără să ştiţi despre ce fel de lucru vorbesc . Faptul că m-aţi auzi t spunînd acestea nu vă va spune chi ar nimic de sp re ce fel de lucm este vorba şi, . întrucît p r i n natura cazului nu puteţi şti din ce punct Je vedere vorbesc, nu aveţi nimic pe ce să vă înte­ meiaţi care să vă aj u te să recunoaşteţi obiectul în dis­ cuţie . Comparaţi cu aceasta situaţia în care, fără să vreţi, m-aţi auzit zicînd că ceva este roşu . Ceea ce este indubitabil foarte dep ar te de a fi o d esc ri ere a ceva, dar cel puţin comunică o informaţie despre un fapt, o i n fo rm aţ i e descri p tiv:i. Oricum aţi putea afi rma în mod hotărît d e sp r e orice lucru care nu ar fi roşu că nu despre el am vorbit. Dar acest lucru nu înseamnă că atunci cînd mă auziţi denumind un lucru " bun"

bun

dumneavoast d

nu

sesizaţi

înţelesul

celor

spuse ,

dimpotrivă, aţi înţelege perfect de bine că eu pun un destul de mare preţ pe un lucru sau altul, chiar dacă nu aţi şti ce recomand sau de ce îl recoma nd astfel. Aşa încît chiar î n t r u n con text unde ou se t ran s mite nici un fel de informaţie despre fap te, " bun" încă îşi are înţelesul desluşit de recomandare. S-ar putea să ne vină într-aj utor aici referi rea la o distincţie pe care o face Hare, avînd în vedere o as t fe l de împrejurare, între î nţe l es şi c r i ter i i lnţele­ sttl unui termen ca "bun" constă în funcţi a sa de eval uar e sau recomandare ; criteriile sînt caracteristicile fapt ice la C.lCe cineva este o b l iga t să se raporteze pentru a su s ţin e o evaluare, dacă i se contestă. De -

.

101


exemp lu, cînd vă spun că rulează un film foarte bun la cinematograful din cartier săp tămî n a aceasta, indic fap tul că aprob acest film2 ; dacă continui să vă exp lic în mod exp licit ce anume gen de film este acesta, atunci vă dau criteriile pc care mi-am funda­ men tat părerea că filmu l c bun. Cri teriile mele cu pri­

vi re la filme bune pot, desigur, să fie di ferite de acelea ale omului de l îngă mine, şi chiar în propriul meu caz, criteriile mele p riYi nd filmele sînt, e lim­ pede, total diferite atît de criteri i le mele privind o masă bună şi criteriile p rivitoare l a o b u n ă compor­ tare socială. Astfel, în acest sens al cuvîntului "în­ ţeles", "bun" înseamnă acelaşi lucru cînd îl aplic, ca să m ă refer în urmă la exemplul din capitolul 2, fie la c i d ru fie l a argumente ; criteriile sînt cee a ce di­ feră în cele două cazuri . Dacă în o ri ce context cunoa5teţi pe ce temei îmi bazez evaluarea, dacă, a d i c ă , şti ţi care sînt criteriile p e care în mod obişnuit îmi fundamentez acea a nume evaluare în ac e l anume context, ap oi, cu siguranţă, că evaluarea mea Ya co mun i c a şi i nformaţii faptice . Dacă, ,

Notaţi că a indica aprobar,·a m e a nu este acel aşi l ucru enunţa că ap rob . S-ar p ăre a că este o d i stincţie ped antă, J ar vă veţi r eam i n ti că în capi tolul dinainte ne-am referi t la părerea absurd ă că judecăţile de v aloare ar fi un fel d e enunţuri despre vorbitor ; şi a afirma despre această părere că este absurdă nu e nici o exagerare. Nici un argument nu poate avea loc privitor la adevărul unui enunţ decît pri n raportare la obitctul wun ţului . Dar, aşa d u p ă cum am spus, n u d i scutăm despre j udecăţi de v a loare ca şi clnJ ar fi enunţuri dc,.p;L· vorbitor. Dacă "wunţ" este unul dimre cuvimde chei<: i n d i scuţia no.1stri, trebu ie, evident, să f i m cu m a r e gri jă faţă de m oJ u l c u m întrebuinţăm a l t e cuvinte 1le aceleiaşi fam i l i i , ca, el e pi ldă, verbul ";t enunta" . 2

LU

a

10�


intîmplător, cunoaş teţi genuf de fi lme ap r0b, atunci �punîndu-vă că aprob un re a l i tate, vă YOi sp une ceva despre ce

pe

film

fel

Ic eu, în de film care

este acela, cu toate că nu acesta este elementul expres

al

observaţiei

mele.

Reversul

este,

desigur,

de

ase­

menea adevă rat ; dacă vă spun explicit ce gen de film este, atunci d acă sînteţi familiarizaţi cu pretenţiile mele în această materie, vă voi fi indicat prin descri ­ erea mea, fără a exprima explicit acest lucru, dacă îl aprob sau nu. Există, aşa precum am remarcat dej a în capitolul 4, cuvinte cu precădere descriptive care, întrucît anumite norme s î n t larg recunoscute, trans­ mit d e regu l ă o anumită i n formaţie evaluatoare ; un cuvînt ca : "escroc" este întrebuinţat în mod normal atît pentru a d escrie, cît şi pentru a dezaproba tot­ odată. Nu există niciodată o graniţă preci s delimitată între termenul evaluater şi termenul descriptiv. Aşa cum arată Hare, cînd normele devin foarte rigide şi o chestiune de convenţie strict socială, atunci cuvintele care au fost cîndva termeni de eval.uare pot real.­

mente să se preschimbe în te rmeni cu o funcţie pri­ mordial descri p tivă. Hare discută exemp lul unui ofi­ ţer pentru care termenul de "băiat bun" este doar o manieră prescurtată un j ucător capabil.

de a descrie pe cineva ca fiind de p olo, un pasionat vînător de

mis t re ţ i şi alte lucruri similare. Orice persoană nouă intrînd într-o astfel de comunitate i-ar putea accepta limbaj ul şi

îndeosebi genul de întrebuinţare care s-a

dat expresiei "băiat bun" , · fără să aibă de gînd întot­ deauna sau fără să fie înţeleasă de fiecare dată ca

avînd de gînd ca prin aceasta să-şi manifeste apro­ barea fi e d espre j ucători i d e polo capabili, fie despre vînătorii p a sion:1ţi Je mistreţi . în acl eYăr, ace s t s o i de l lJ .i


< alectivitate

se poate lesne schimba în <:şa fel, înot aproape nimeni cu excepţia celor mai vechi membri, să nu mai conti nue să aibă păreri aprobatoare despre oameni pe acest anume temei, în timp ce totuşi conti ­ nuă cu toţii obişnuinţa de a întrebuinţa termenul de "băiat bun" în acel aşi mod descriptiv. 1n unele cazuri curioase, u n termen de valoare poate mai întîi să se convenţional izeze într-o formă descriptivă, iar apoi printr-o sch imbare a normelor, fie generală, fie cu referire la un anume context, să dobîndească chiar semnificaţia evaluatoare tocmai opusă aceleia pe care a avut-o iniţial ; un foarte bun exemplu în acest sens este felul cwn unii copii i-ar descrie cu dispreţ pe alţii drep t "papă-lapte"3. In ciuda acestora însă, func­ ţia primară sau înţelesul lui "bun" rămîne de a evalua sau, mai specific de a recomanda ; nimeni nu ar fi denumit "papă-lapte" dacă comportarea sa nu ar fi de aşa natură, încît să fie de aşteptat ca o anumită cate­ gorie de adulţi să o recomande în mod normal. Natural că dacă î ntrebuinţăm cuvîntul "înţeles" nu­ mai în acest sens, noi îi impunem, într-o măsură oarecare, o definiţie stipulatorie. însuşi faptul că mulţi oameni spun că "bun" înseamnă ceva cu t o tu l di­ ferit, cînd este vorba de cidru de ceea ce înseamnă cînd este vorba de argumente este î ndeajuns ca să d o ­ vedească cum că, în limbaj ul obişnuit, există un sens al cuvîntului "înţeles", în care ei au dreptate. Lim­ baj ul obişnuit este, la urma urmei mai mult sau mai puţin limbajul pe care îl vorbesc oamenii obişnuiţi . O ricum, vom fi j ustificaţi în a stipula o întrebuinţare 3 Terr:1enul folosit de autor în limba engleză este "goody­ J.oody" de l a "good " ad ică "bun ." - N. T.

1 04


mai restrînsă a unui termen ca înţe l e s dacă în u rm a acestui fapt ne aflăm în situaţia mai avantajoasă de a ar p u t ea evita n edumeriri şi confuzi i . Dacă " b u n î ns e m n a efectiv ceva tot al deosebit în f i ec are context aparte, atunci e greu de conceput cum ar şti o am e n ii să-1 folosească cu atîta deg :1 j a re în d ecursul u no r ne­ n umăr a te varietăţi de contexte în c are ei e fecti v îl u ti l i z e a z ă Şi oricum, poate c ă cea ma i bună justifi­ care pentru a fac e distincţia d i n t re criteri i şi înţe le s aşa cu m a p roce d at Hare, este că o dată p re z e n ta t ă a stfe l ea pare p e r fect naturală şi justă. "Bun" este, aşa p rec um spune dicţionarul, pur ş i si m pl u , cu prio­ r i tate şi în m are a m ajori t ate a contextelor cel mai g e ner al termen de re com a n d a re p e care-I avem. Este cu s igura n ţă po tr iv i t ca ac e s t a să s e numească înte­ lcsul s ău Iată, dec i , şi cu c o n d iţi a că sîntem p regăt i ţ i să accept ăm această i nterp retare a c uY Î nt ului " înţeles", r ă sp un su l la întrebarea cu care am î n c eput , "ce în­ seamnă să sp ui de sp re ceva că e s te bun ?" lnseamnă că a sp un e că e bun es te a-l recom a n d a Dar, făcînd acest lung ocol p în ă la ră spu n s u l dat de dicţionar, s-a l i mp ez it u n lucru pe care l-am fi putut p rea bine să-I fi s c ăpat din vedere, dacă ne am fi adresat de-a d r ep tul dicţionarului de la bun în c ep u t Acesta este că a reco m an d a ceva nu este tot u na cu a-1 d e sc ri e ; a afirma că bunăvoinţa e s t e un lucru bun nu î n seam n ă a enunţa nici un fe l de fap t (nu î n s e amn ă a face nici u n fel de en u n ţ ) ci a recomanda bu n ăvoinţa Aşa că, reţ inî n d faptul că există r el a ţi i strînse de fam ili e între t�rmeni ca , . enunţ", " fapt", ş i " a d evăra t , am dat mai multă p reg n an ţă întrebări i dacă există vreun sens în ca r e se poate afirma că recomandările pot fi ade"

"

"

.

,

,

.

.

-

.

.

"

105


vărate sau fal se. Vom aborda, în sfîrşit, această între­ bare în mod di rec t în capi tolu l următor. Inainte însă de a trece mai dep arte la această întrebare există două sau trei p uncte pe care am face mai bine să le menţionăm aci . Mai întîi este vorba despre una dintre problemele rămase deschise pe care am putea prea bine să o încheiem acum . M ultă lume este înclinată să sp un ă aşa cum am menţionat în capitolul 2, că înţelesul cuvîntului "bun" este excep­ ţi onal de vag. Dacă luăm termenul de " înţeles" în sensul sugerat de Hare, această idee pare a f i c u to­ tul nej ustificată. Inţelesul lui "bun" este, d es igur vag într-o anumită măsură ; dar, în sfîrşit, aces t lucru este adevărat despre aproape toate cuvintele d i n l imb aj u l obi şnui t Cuvîntul " roşu" de exemp lu, este aproape la fel de vag ; există în definitiv mu lte cazuri limi­ trofe de culori unde am fi greu î ncerc aţi cînd ar f i să decidem decă să denumim sau n u culoarea în discuţie " roşie". Dar nu este nimic n e obiş nu it sau d eo seb i t de sup ărător în aceasta şi, deşi nu putem nicicînd să eliminăm cu totul acest vag, putem, dacă dorim, să introducem o gamă mult mai precisă de termeni pentru culoare în vederea scopu rilo r noastre specifice ca neguţător4 .d e covoare sau fabricant de vopsele, după cum este cazul. Acela.5i lucru este adevărat şi despre cuvîntul "bun" ; dacă vrem, este î n totdeaun a posibil să introducem o gamă de termeni care să ne lase latitudinea să efectu ăm o serie de evaluări mai fin gradate ; este de p resup us că aceia care au venit cu ideea c ă "bun" este vag într-un mod cu totul excep,

,

.

4 Vezi Loml T o!ilmill, p. 1 ? .

ra/i1111ii

Îll

eticii.

a

profesorului Stt:pbe'l


ţional şi-au concentrat toată atenţia asupra varietăţi ! firă margini d e criterii posibile, luîndu-le a�tfel d rept înţeles ; oricine va proceda î n felul acesta, natu ral c ii se va afla în imposibilitatea de a găsi ceva care s ă fie comun tuturor ansamblurilor de criterii pe care le-ar putea concepe şi, descoperi nd că ele nu au n i ­ m i c în comun, a r f i înclinaţi într-un fel oarecum contrariat să identifice acel n 1 m J C cu înţelesul lui "bun " . Există, în al doilea rînd, un punct care a fost dej a menţionat în acest capitol, dar pe care am i mpre­ sia că nu l-am subliniat în suficientă măsură. "Inţele­ sul unui termen ca «bun» constă'', am zis noi, " în funcţia sa de evaluare sau recomandare ; criteriile sînt caracteristicile faptice la care cineva este obligat să se raporteze pentru a susţine o evaluare dacă se con­ testă" . Ceea ce vrea să spună că aceste caracteristici faptice constituie raţiunile5 iniţiale pe care el va tre­ bui să le prezinte pentru a justifica evaluarea pe care a făcut-o. Merită reţinută aci reapariţia cuvîntului "ra­ ţiune"6. Fireşte, sîntem aici foarte departe de concep­ ţia că judecăţile de valoare sînt efectuate de raţiunea înţeleasă ca o anumită facultate specifică, indiferent ce anume ar putea să însemne aceasta. Dar există ceva în această repetată insistenţă asupra naturii raţionale a j udecăţilor de valoare. Deoarece, aşa cum tocmai am constatat, oricine face diferi te evaluări privitoare la 5

tive.

Raţiunile: -

N.

rcaso11S

T.

în

limba

engleză

în

sen s

Je

mo­

6 Noţiunea îşi găseşte ech ivalentul în limba română în expresii ca : "raţiunea de a fi", " n - are nici o raţiune", "n-are r aţ i un e să faci cu ta re sau cutare " . ln general însă, vom uzi ta termenul de moth·. - N. T.

1 07


evenimente si milare, trebuie să pr e­ _ distincţiei pe care o face, pnn unele deosebi ri fap tice i n tre e l e . î n m o d identic, chiar unde nu este imp l ic a t ă nici o comparaţie evi dentă, se cuvi ne î n to t d e au n a să se i n s iste ca c i n ev a care a afir­ mat că un lucru oarecare este bun, să a ra te raţiunile pentru c a re a făcu t afirmaţia ; ceea ce vrea să însemne .:ă el ar trebui să spună limpede care au fost c arac­ teristicile faptice c a re i-au servit în ace l context drept cri teri i pentru evaluarea făcută. Există astfel un sens categoric, în orice caz, în c a re se poate afirma că j u­ decăţi le de valoare sînt raţionale ; se cuvine ca în­ totdeauna să se p reti ndă raţiuni p entru j us t i ficarea două obiecte sau

zinte

raţiuni în

vederea

lor.

Ceea ce ne d uc e m a i departe la problema dificilă a d eo s e b i rii dintre a spune c ă ceva este bun, pe de o parte, iar pe de alta a spune că place doar. S-ar putea prea bine susţine că este tot una să fie întrebat c i n ev a care a afirmat că-i place ceva care sînt motivele sale pentru a face ace as t a Şi într-un fel aşa şi este. Deose­ birea este că în acest caz nu se c u vi n e întotdeauna să se i n si s t e Să presupunem că afirm că-mi place dom­ nul B rown şi dumneavoastră mă înt rebaţi de ce. Pot foarte normal şi în mod i n tdigibil să răspu n d . "Nu am nici u n motiv anume ; îmi p l a c e numai, atît" . Aci s-ar p u t e a să n u aibă nici un rost s ă stăruiţi că trebuie să am un moti v ; pot foarte bine să răspund în c o nt i nu a r e că aşa simt eu şi că asea este. Nu p o t să continui să dau num ai aşa din umeri , însă dacă aş fi început prin a spune nu că-mi place Brown, ci că Brown este băiat bun. La întrebarea dumneavoastră "Prin ce este bun, ce a re bun ? " , " A ş a e s te el" nu e un răs puns acceptab i l . Nu e acceptab i l pentru că, aşa .

.

1.08


cum se prezintă, nu este pc deplin inteligibil. î n împrej urare sînteţi perfect îndreptăţiţi să m ­ sistaţi . Să presupunem că, pentru a împinge lucrurile ceva mai departe, i nsistaţi chiar, cînd am afirmat că ci­ neva este bun, să ştiţi pentru ce, iar eu mă aflu de fapt în imposibilitatea de a motiva. Practic, acest lucru singur nu mi-ar face aserţiunea neinteligibilă. O datii că s-ar putea să fiu pregăti t să accept faptul că ar putea destul de bine să fie tradusă printr-o ex­ presie de plăcut şi atît. Cuvîntul "bun" este, desigur, foarte adesea luat în acest sens, deşi este imposibil de speci ficat cît de des se întîmplă acest lucru întru­ cît în cele mai multe cazuri problema nu este niciodată pusă în mod explicit. Apoi, aş putea să răspund că deşi nu am cugetat încă suficient la această treabă pentru a-mi limpezi singur motivele, sînt cît se poate de s1gur că ele există şi că dacă m-aş gîndi destul la problemă aş putea să le d es copă r Chiar matematicieni cu experienţă constată că pot ajunge l a soluţii co­ recte printr-un fel de salt i n t u itiv înainte de a fi fost r:onturate treptele prin care se poate aj u nge la ele ; ( e posibil chiar uneori să treacă foarte multă vreme îna­ inte ca matematici anul să poată dovedi că soluţia s a este corectă, c h iar dacă el simte foarte precis că aşa este.) Aceste două modalităţi prin care aş putea răspunde solicitării du mneavoastră susţ inute de a arăta ce mo­ tive am pentru a face o evaluare, ridică amîndouă, la rîndul lor, p robleme prop rii. Ar fi o i nepţie şi o l ipsă d-e sim ţ al realităţii să ne aşteptăm mereu ca oamenii s ă fie întotdeauna p regătiţi C Lt anticipaţie s ă p rezi nte motive clare şi exp l i ci te pentru j ust ificarea j u d ecăţilor ace a s tă

.

1 09


valoare. Totuş i , lucru v ădit, rep lica mea cum motivele îmi s t au pe limbii şi n u mai departe, d acă este p rea des repetată, p o at e Jeveni pur evn i v ă . Nu pot s:i existe reguli rigide sub acest a sp ec t Cît de dep a r te n e putem î ncr ed e în j udec a ta cuiva trebuie să depindă de circumstanţe, de cunoaşterea omu lui respec tiv şi de m:isura în c are sîntem familiarizaţi cu su­ biectul . în orice caz, cu co n d i ţ i a că sînt d i sp u s să c aut să-mi motivez j u d ec at a de '· aioare, ş i , î n acelaşi timp, să ţin seama de eventu a l e contramotive ce i s ar putea opune, eu sînt În dr ep t să susţin că ea este o j u d e ca tă de v a l o are şi nu o simplă e xp res i e denotînd plăcutul ; deşi ac e as tă p retenţie nu p o ate să nu devină tot mai puţin p lauzib i l ă o d a tă cu trecerea timp u l u i şi nefiind p rezentată nici o dovadă. Linia de d e ma rc a re dintre a-ţi p lăce a cineva şi a:i da o îna l t ă p re ţu i re es t e , cu toate acestea, deşi nu întotdeauna, ad ese a subţire şi instabilă; dar fap tu l că es te d i ficilă o local izare ex ac tă a ei nu î nse amn ă nici că ea nu există, nici că nu a re importanţă de c a re parte a g raniţei s-ar afla c i n e va Dacă eu spun că îmi place d o m n u l Brown , acela e s te un fapt d e spre mine. D acă sp u n că B rown este u n om de treabă ş i sînt gata să spri j i n aceasta cu motive, a t u n c i pretind că sp u n ceva care va rămîne valabil n u numai p entru Brown însuşi , ci şi p e n tru toţi ceilalţi ca el în s e n suri l e relevante, s e n su ri la ca re mă raportez prin motivele pe care le p rezint. Totodată suge re z ceea ce poate prea bine să corespundă realităţii, şi anume fap tul că îl ap rob pe l o r de

.

­

-

.

Brown este un lucru cu totul independent de simţă­ m i n tele mele pe r s o n a l e de simpatie sau antipatie faţă de el, şi în felul acesta solicit o atenţie mult mai se­ rioasă din partea altora decît aş rea l i z a p r i n simpla 1 10


exprimare a unui simţămînt personal intim. Pe de altă parte, există un preţ ce se cere plătit pentru acest surplus d e putere de a p roduce impresie ; un caz susţinut d e motive este mult mai expus atacului şi unei eventuale înfrîngeri decît o simplă afi rmare în­ dîrj ită a unui simţămînt personal. Practic, desigur, mo­ tivăr i le sînt adesea în mod i next ricabi l interferate. Dar chiar şi atunci cînd cuvîntul "bun" este recunoscut cii se întrebuinţează ca o s i mpl ă expresie a plăcutului, încă mai rămîne o distincţie interesantă între propoziţiile "lmi place X" şi " X este bun", distincţie semnalată prin întrebuinţarea locuţiunii "expresie de plăcut". Căci propoziţia "Imi place el" poate în mod vădit să fie trata tă ca un fel de aserţiune sau enunţ despre cel care vorbeşte. Am încercat dej a să vin cu o explicaţ:e foarte succintă despre importanţa de a distinge între expresii ale plăcutului şi enunţuri exprimînd pl ăcutul în ve­ derea unor discuţii ca cea de faţă. Aci avem deose­ birea în plus că entmţttl "Imi place el" concentrează atenţia asupra vorbitorului şi, dacă ne putem exprima astfel, asup ra naturii pur personale a faptului că lui îi place . Expresia "El este un om bun" , pe de altă parte, nu numai că nu îndreaptă atenţi a asupra vorbi ­ torului , d e o a re c e nu se referă la el, ci mai degrabă conC( ntrează atenţia asupra obiectului, precum ar face în mod n o rm al o j udecată de v a lo are Se întîmplă acest lucru pentru că şi atunci cînd este luat cuv î ntul "bun " drept o simplă expresie d en o t î n d plăcutul, el păstrei!Uă ceva din ec ou l de evaluare pe care îl suge­ rează în mod normal, ş i anume că pot fi prezentate motive p en t ru acea j udecată, legate de natura lucrului desp re care este j udecata. .

III


Am face bine

să fim p u ţ i n precauţi dacă dorim ne comp licăm cu privire la aceas t ă di stincţie dintre enu n ţ şi exp r esie Este un p r ocede u util acel a de a nota d eos eb i r e a , pe de o p a rt e dintre a fa c e o aserţ.iune despre ceva ce ar p ute a fi adevărat sau fals, şi pe de a l ta manifestarea ve rb a l ă de simţămiate faţă de cev a care nu poate fi m ai adevărat sau mai fals decît acţ i un e a mea de a-mi mu şca degetele. Fireşte, însă, că s - a r putea p rea bine spune că modul cel mai d e sch i s în care-mi pot expri m a simpatia fa ţă de ci­ nev a este s ă spun că-mi p l ace ; e nun ţul meu este, ad i ­ că, î n acelaşi timp şi o exp resie de plăcut. C e e a c e ar putea să p a r ă confuz, d a r fapt este că orice r o s ti r e p oat e în d ep l i ni mai mult de o singură funcţie sau poate fi tratată în mai multe feluri concomitent. În une l e împrej urări, o aserţiune cum că-mi di sp l ace Brown p oate fi un m od eficient de a e xp r i ma fap tul că-mi place, d ac ă de pildă, vorb esc de o manieră din care să reiasă d es l uş i t nu nu m ai că ase rţ iu nea este falsă, dar chiar ab s u r d de fal s ă I n c az u l unei aserţiuni c a tegor i ce "El îmi place" , putem s p u ne că propoziţia funcţionează atît ca e nu nţ cît şi ca expresie a p l ăcu­ tului în ace l a şi timp ; deşi bi neînţeles aceasta este o di sti n c ţi e asupra căre i a nu m e ri t ă i nsistat decît î n con­ textul unei discuţii semitehnice, cum este cea de faţă . Ar mai t reb u i subliniat f ap tu l că orientarea acestei d i scuţi i a fost în sensul stipulării unei u z an ţe semi­ tehnice pentru termenul de "judecată de valoare". Cînd spu n em că aserţiunea mea cum că Brown e s te un om bun nu po a te fi t r a t at ă ca j u d ec ată de valoare decît

nu

.

,

,

,

,

.

cu

condiţia că sînt cel puţin "dispus să caut să-mi

motivez j udecata d e valoare)

(p. 1 1 0 ) , ne putem

tifica spusele pe motivul simplu 112

şi

j us ­

c o n cl u d en t că acesta


este sensul în care ne-am pus în gîn d să întrebuin­ ţăm termenul de "judecată d e valoare"_ Oricum, această decizie nu este ceva arbitrar. Ea este în acord destul de strîns cu sensurile tradiţionale de întrebuinţare a te rme nu lu i şi va fi pe deplin justificată, dacă ajută puţin la lămurirea complexităţii s e n s u ri l o r în care tre­ cem, mai mult fără ş tiinţa noastră de la o pozi ţie la alta, în gîndirea şi vorbirea obişnuită. In final, ar trebui să menţionăm întrebuinţarea foarte curentă a p ropoziţiilor ca "Brown este un om bun" , pentru a cita j ud ec ăţi de val oare care sînt în con­ cordanţă cu normele general acceptate. In multe sen­ suri aceasta este asemănătoare cu întrebuinţarea pur descriptivă a expresiei "băiat bun" numai ca o formă p rescurtată a expresiei "capabil j ucător de polo şi straşnic vînător de mistreţi etc. " . In ambele cazuri, folosirea de către cel ce vorbeşte a exp resiei de re­ comandare este fundamentată pe norme, care fie că au fost cîndva sau sînt în prezent acceptate de alţii, oameni influenţi în virtutea rangului sau a număru­ lui sau a am în d u ro ra In nici unul d intre cazuri vor­ bi torul nu se angajează pri n folosirea cuvîntului "bun" la nici un fel de aprobare personală. S - ar putea ex­ prima această deosebi re, spunînd că întrebui nţarea în sens întru totul descriptiv a unei expresi i ca "băiat bun" este un caz extrem sau degenerat de citare a unei j ude c ăţi odată stabilite. Sînt citate oarecum nor­ mele cuiva, dar î n scopuri pur descriptive . Cazuri de acest gen, îmi închipui, s î n t de fapt excepţional de rare . A r fi av ut sens chiar pentru ofiţerul imaginar din armata din India să fi descris pe doi subalterni ca fiind similari, cît p r ive a calităţil e care-I interesau pe el, cu excepţia doar că u n ul era un flăcău de trea.

lB


bă, iar celălalt nu ? Poate că da; sînt însă întrucîtva înclinat să mă îndoiesc. Oricum, este un lucru mult mai curent ca j udecăţile de valoare să fie citate, aşa cum le-ar rosti un actor într-o piesă, citate, adică fără ca prin aceasta vorbitorul să aibă vreo intenţie de a-şi asuma vreo răspundere personală pentru ele ; dar citate totuşi ca j udecăţi de valoare, mai curînd decît în scopuri pur descriptive. De altminteri există un punct în plus, şi încă unul important, ce trebuie menţionat în această legătură de idei. Pînă aci am discutat despre j udecăţile de valoare ca şi cînd ele ar fi esenţialmente chestiuni de respon­ sabilitate personală a individului şi ca şi cînd folosirea cuvîntului "bun" într-o j udecată de valoare autentică ar însemna întotdeauna să exprime recomandarea vor­ bitorului însuşi . Aceasta este, desigur, o supoziţie, pe care o fac cei mai mulţi filozofi care au pus în dis­ cuţie în ultima vreme această temă ; dar nu este ceva ce trebuie lăsat să se treacă cu vederea. De fapt nu putem să ne permitem să vorbim despre ea aici ; dar o menţionez astfel ca ea să nu scape atenţiei noastre şi iarăşi pentru că merită în acest stadiu al lucrări i s ă punctăm faptul c ă cei mai mulţi dintre noi a m fi efectiv greu încercaţi, cînd ar trebui să spunem de­ spre maj oritatea j udecăţilor noastre de valoare dacă sînt ale noastre personale sau doar opiniile citate ale co­ lectivităţii în care trăim. Distincţia este de fapt com­ parativ prea rar apl i cabi l ă încît să mai solicite atît de multă a ten ţie. Să rezumăm deci. Discuţia principală din acest capi­ tol se întemeiază, ar fi echitabil să spunem, pe distinc­ ţia, împrumutată Je la domnul Hare, dintre înţeles şi criterii ; şi pe baza acestei d i sti ncţii am p utut da u11 ·

1 14


înţeles clar punctului de YeJere d i n dicţionar că Î n(e­ lcsul lui "bun" constă în funrţi :1 s a de recomandare. Este desigur a dev ă r at că a a fi rma că ceva este bun poate adeseori să transmită in formaţii faptice, dar am văzut că acest lucru este ceva i ncidental faţă de scopul principal în care este întrebu inţat cuvîntul . Ba mai mult, o judecată, în sensul că ceva este bun, trebuie întotdeauna să fie întemeiată pe caracteristici faptice

ale lucrului respectiv, care car.teteristici constituie mo­ tive în ve d ere a oricărei justificări a judecăţii ce s-ar încerca să se facă. Deşi întrebuinţarea primară a cu­ vîntului "bun" este aceas ta de evaluare sau recoman­ dare, fireşte că se vor întîlni multe altele ; şi anume, am examinat unele dintre deosebirile şi asemănările dintre a zice "X este bun" pe de o parte, şi pur şi simplu "X îmi place", pe de altă parte.


6. înţelesul l u i ,.Adevă rat"

După multe di scuţii, î n aparenţă cu ocoluri, ne-am fixat asupra u n u i răspuns des t u l de ferm la întreba­ rea privitoare la ce înseamnă să afirmi că c eva este bun. In acest capitol ne-a rămas întrebarea ce-ar putea să însemne că o astfel de a s er ţi u n e este adevărată. Ca să r ăspu n dem acesteia, trebuie acum să depunem un eiort ca să d e sp ri n d e m unele dintre sensurile prin­ cipale în care se întrebuinţează cuvîntul a d ev ăr a t El este, î n multe sensuri asemănător lui "bun" . E u n cuvînt simplu, frecvent întrebuinţat de toată lumea şi, în mod obişnuit, nu prilej uieşte di ficultăţi sau ne­ înţelegeri ; un c uv î n t al cărui înţeles oamenii îl gă­ sesc afară din cale de dificil de redat expli c i t şi care a constituit şi el p u n c tu l central al multor c erc e t ă ri fi­ lozofice celebre. Am văzut că una din tr e trăsăturile cele mai caracteristice al e cuvîntului , ,bu n" este că nu se poate face distincţia dintre d ouă lucruri oarecare, indiferent ce ar fi ele, numai pe temeiul ci unul din­ tre ele este bun, pe cînd celălalt nu este. Acesta este încă un punct şi chiar mai important pe care cuvi n­ tele "bun" şi "adevărat" le au în comun . In m o d inevitabil, însă, problema nu este prea d esl uş i tă şi are nevoie să fie ex a m i n at ă mai cu grij ă. Să presupunem atunci că întrebăm dacii două enun­ ţuri pot fi identice unul cu celălalt exceptînd d o ar că în timp ce unul este adevărat celălalt nu este. "

116

" .


c o întrebare la care se răspunde uşor la vedere . Dificul tatea p rincipală este, aşa pr e cu m .un arătat în c ap i t o l u l 3, că un enunţ nu p o a t e fi conceput "ca c ev a av înd un fel de exis tenţă i n dep en ­ dentă şi a cărei n atur ă poate fi dete rm i n a t ă . . . fără raportare la vreun c o n text anume" . Să presupunem, bu n ăo a ră, că dumneavoastră şi cu mine spunem amî n­ doi "Sînt flămînd" . I n t r - u n sens, e cert, afirmăm ac e ­ laşi luc ru . Totuşi s-ar p ut ea prea lesne să se înt împle ca aserţiunea dumneavoastră să fie adevărată şi a mea fals ă sau viceversa. Sau să p t esupunem, iarăşi, că C Lc găsesc d e b u n ăc uviinţă ca, după ce am lu a t p rînzul, să spun "A fost foarte gustos" . A p r o ape sigur că aserţiunea mea va fi mai puţi n strict ade,·ărată în unele zile decît în altele, deş i , iarăş i , pot într-un sens per­ fect normal să fi u învinovăţit că r ep e t acelaşi lucru în fiecare zi. I n primul caz, cele două ros tir i ale pro­ poz iţ i e i "Sînt flăm î n d " se referă la două persoane diferite ; în al doilea, aserţiunea me a zilnică "A fost foarte gustos", se referă de f i eca re dată la o altă masă. Mulţi consideră că mo d ali t ate a cea mai bună de a d e sc ri e situaţii ca aces t e a , unde aceeJ.şi frază se în­ trebuinţează pen t r u referire l a lucruri sau ocazii dife­ rite este s ă se consi dere că aceeaşi frazei e s te între­ buinţată pentru a face e111mţmi diferite ; în felul ace s t a este introdusă o distincţie semiteh nică între t e rmen i i " enunţ" şi . , frază" . E s t e cu certitudine nevoi e să se facă o d i s tin cţi e oarecare ele acest gen, dacă e vorba să putem sp era să vorbim de spre un enunţ ca fi i n d la fel cu altul, fără a cădea pe loc în confuzii de nedescurcat. In o ri ce caz, d acă chiar întrebuinţăm termenul de "ennnţ" c a m în c h ipul acesta - ceea ce este iarăşi

Aceasta nu

p rima

117


care reiese a ii complicată, o dată e xamin ată mai temeinic pare des tu L de lim­ pede că a r fi pe puţin cev a neobişnu i t şi straniu să se vorbească despre două enunţuri eate să se deo­ sebească unuL de celăLaLt numa i prin acee a că, în timp ce unul ar fi adevărat c el ăla l t ar fi fals. Ceea c e s uge rează dacă facem a n al og i a cu "bun'", că a afi r­ ma că un enunţ es te a de v ăra t n u î nseamnă, i n d i fe r e nt cum ar mai pu tea fi el, a-l descrie ca avî n d anumite caracteristici fap ti ce ; (de exemplu, caracteristica fap · tică de a coresp unde unui aLt fapt de cele mai multe ori non-lingvistic) . Dar da că nu descri em de fap t cum este î n treb u i nţ a t cuvîntul adevărat ? în cazul lui "bun", răsp u n s u L nostru general a fost că te r me nu l este, cu pr i or i t at e cel puţin, întrebuinţat pentru a recomanda. Se pare c ă nu există un as t fel de răspuns general at î t de i med iat evident în cazu l lui "adevărat", dar unii au sugerati, ori cum că el este întrebuinţat, in pri­ mul rînd, pentru a co n fi rm a sau a afirma. Sugestia este mai puţin cunoscută d ec ît cea pentru cazul l u i "bun", dar merită cu prisosi nţă s ă fie cercetată. Nu este un luc ru greu , de bună s eamă să con­ cepi nişte exemple de întrebuinţare a cuvîntului "ade­ vărat'', cu care această interpretare să se potrivească foarte uşor şi bine. CineYa, de pi l d ă care află că este p usă la îndoială relatarea sa de sp re cele întîmplate poate repl i ca cu ind ig n a re "Este p e rfec t adevărat", reafirmînd prin acestea cele spuse iniţial. Sau s-ar puo

ce

altă chestiune c

-,

,

,

,

,

1 Vezi mai cu seamă un articol al domnului Strawson în revista "Analiza" ( "Analysis" ) voi . 9, nr. 6 din i unie 1949 ; şi unul de domnul A. R. White intitulat Adevăml ca pre­ /IIÎre (Tr11th as App,-aisal) , apărut în revista "Psihicul" ( "Mind") voi . LXVI, nr. 263, din iulie 1 9 57.

IlS


tea l:a :t ltâ ne v a să-i vma 10 ajutor cu "Cele spuse de dînsul s înt cît se poate de adevărate", confirmînd

astfel versiunea primului vorbitor de sp re acest subiect. Tot aşa o teo rem ă adevărată de logică sau matema­ tică este pur şi s i mp lu o teorem ă pe care omul este îndreptăţit să o aserteze sau să o a fi rme . A afi rm a că

"adevărul în această chesti une" nu se cunoaşte este a spune că nu se p o ate afi rma cu certitudine nici o explicaţie a sa ; în mod similar, o primă ipoteză de p rob ă poate fi u lt e rior confirmată prin exp res i i ca " re i ese că p resup u ne rile noastre se adeveresc". Şi aşa mai d eparte. Pe de altă parte, nu se poate nega că există şi alte exemple despre întrebuinţarea cuvîntului " adevărat", care trebuie puţin forţate, dacă e vorba ca ele să fi e tot astfel interp retate. Dacă aveţi îndoieli cu p rivi re la ceva din cele afirm ate de mine, eu pot cu indig­ n are să reafirm că este "perfect adevărat", dar î ntre ­ barea dumneavoastră exp r i mî n d indoiala "Este acel lu­ cru realmente adevărat" ? nu a fost p us ă probabi l cu intenţia de a exp ri ma o simplă dorinţă de a cu­ no aşte dacă mai sînt d i sp u s să - m i con fi rm enu nţu l ini­ ţial. Şi să p resupun em că îl reafirm chi ar , iar dum­ neavoastră persistaţi în îndoielile ce le aveţi, stăruind "tot nu p ot să cred că este adevărat", cum ar fi în­ trebuinţat cuv î n tul " a devăr a t " aici ? Am pute a spune eventual că îl folosiţi pentru a indica propria dum­ neavoastră i ncapaci ta t e sau ref uzul dumneavoastră de a-mi afirma sau con fi rma relatarea. Ceea ce ar fi ridi­ col, pentru că, în mod normal, nu este verosimil ca

cineva să susţină că s-a pus cîtuşi de puţin problema afirmării sau confirmării vreunui luc ru . Şi ar fi oare­ cuJ11 la fel de caraşhios să că"!ltăm să i n te rpre t ă m cuJ l9


vîntul dat de un martor că spune întregul adevăr şi nimic decît a dev ă ru l pur şi s i mpl u ca o ma n i e ră mai emfatică sau, cum s- ar spune, o dublă afi rmare a ce­ lor ce e pe cale să le s p u nă ,

,

.

S-ar părea că sîntem mai aproape de ţintă în t o a te aceste cazur i , d acă l-am interpreta pe "adevărat" d rep t "afirmabil " , î n ţelegî n d prin aceasta ceva ce sîntem j ustificaţi · să afirmăm. Astfel, întrebarea dum­

neavoastră "Este acel lucru realmente adevărat" ? ar putea fi interp retată ca "Este realmente j ustificată ace a s tă afi rmaţie " ? iar in d oi a l a dumneavoastră repetată că "Tot nu-mi vine să c r ed că este adevărat" sub forma "Tot nu pot crede că există o justi ficare pentru a face această a f i rm a ţ i e Dar nici ch i a r acestea nu p a r a fi to cmai în bună regulă. Sînt împrejurări cîn d s-ar putea spune că , . D eşi afirmaţiile sal e au fost pe d e­ " .

justificate, atunci cînd le-a ros t i t , ne aflăm într-o s i tuaţie foarte d i fe r i t ă ŞI putem să ne d ăm seama că pînă l a urmă ele nu s-au adeveri t . " La prima ve d ere, acestea par a su­

plin

acum

gera că uneori poţi fi jus t i fi c a t în a afirma unele lucruri neadevărate ; şi d acă astfel stau lucrurile, pro­ punerea n oa st r ă în vederea i nterpretă rii cuvîntului de "adevărat" nu mai merge d e loc, oricîtă energie sîn­ tem dispuşi să depunem . Căc i , se pare că d acă ră­ mînem pe l în gă ea, ne vom pome n i în situaţia de a

î n t rebu i nţa asemenea fraze care se con t r azic pe sine ca aceasta "Uneori eşti justi ficat î n a afirma ceea ce nu eşti j ustificat să afirmi" ; ceea ce este evi dent ri d i­

Situaţia însă nu este tocmai aşa de grea. Deoa­ rece, d eşi putem în mod foarte rezonab i l să spunem

col.

s-a putu t pe drept cuvînt afi rm a cîndva ca fi ind justi ficabil nu mai este acuma cons i d e rat ade-

că ceea ce

1 20


vărat, p utem tot

aşa

Je rezonabil spune

ceea

ce

crezut o dată că este a d cyăral se ştie acum că nu e ade­ vărat. Cît priveşte normele de stab i l i re a eviJenţei� s i n ­ s-a

tem îndrep tăţi ţi s ă afirmăm numai lucruri despre care avem toate motivele să credem că s înt adevărate în

clip a

cîn d facem

afirmaţi a ;

d eşi

şi

ex i s tă

întotdea­

una, ca o ch e s t i u ne de necesitate log ic ă , neşansa că am putea greşi, dacă avem chiar realmente toate mo­ tivele să

credem

că nu greşim nu avem nevoie de nici

o j ustificare mai cu greutate ş i

dealtfel nici nu

avem

cum să o obţinem . Acum, însă, spu n în d toate acestea, am ieşi t dintr-o d i ficultate numai c a să ne aflăm în

faţa alteia. Căci cum oare trebuie i n terpreta t cuvîn­ tul "adevărat" din penultima f r ază ? D acă l-am în­ locui cu v r e o astfel de expresie, ca " afirmabil" s au "justificat în urma evidenţei" , am obţine o frază de

genul " numai evidenţa ne în d reptăţeşte lucru pe care, avem toate motivele să

afirmăm

cr e

d em

un

că ea

ne îndrep tăţeşte să-1 afirmăm în m ome ntu l afirmării" ; iar această frază reuşeşte să ne pară dintr-o d ată mai comp licată, mai făr ă sens şi m a i ineptă decît cea pe care este menită să

o

înlocui ască. Dacă cineva ne în­

treabă pentru care motiv facem

o anumită as erţiun e

şi răspundem "Pentru că întîmplător este adevărată" ,

putem cel puţin să fim co nvinşi că av em un motiv mai mult sau mai puţin valabil şi că nu parăm numai întrebarea p r i nt r o reafirmare emfatică deghizată. Acest din urmă punct este puţin cam curios. La p r i ma vedere s-ar părea, în definitiv, că a afirma ceva , -

2 Din alte p uncte de vedere, de bună seamă, se întîmp lă destul de curent să se afle persoane c a r e justifică ocazional dcbitarea unor neadev ăruri d d iberate .

121


pentru că se întlmplă să fi e adevărat, nu Inseamna doar a avea "vreun motiv autentic" s ă facem afi r­ maţia, ci efectiv a avea unul dintre cele mai bune motive p o si bi le . Ce j usti ficare mai b u nă aş putea avea să afirm, b un ăoa ră, că există lebede negre 1n Australia decît că există lebe d e negre în Austra l ia ? Partea nostimă a acestei j ustificări este însă că oricit mi-ar părea d e p lauzi b ilă mie, ea nu vă va fi dum­ neavoastră de aproape nici un folos, dacă vă îndoiţi s e ri os de as er ţiu nea mea şi v re ţi să ştiţi dacă şi cum ar putea fi ea justificată. Dacă, realmente neconvinş i, mă întrebaţi de ce fac afirmaţia că în Australia există lebede negre, iar eu răspund doar " Fiindcă se în­ tîmplă ca acest lucru să fie adevărat" , nu este prea probabi l ca dumneavoastră să acceptaţi aceste afirmaţii drept răspunsul cel m ai bun ce se poate da. Este mult mai probabil că veţi avea impresia că sînteţi păcălit şi că acesta nu constituie un răspuns eficient. Vădit e că următoarea dumneavoastră î ntreb are trebuie să fie "Dar de unde ştiţi că este adevărat" ? E limpede că

mare varietate de lucruri cu care aş putea la aceas ta ; de exemplu, "Aşa spune profes o ­ de geografie", "Am citit în e n cic lopedi c ", mea din Australia m-a i n fo r m at " , sau "Le-am văzut cu ochii mei"3 . Dar oricare dintre aceste r ăs ­ pu n suri v-ar fi mul ţumit ca răspuns l a p rima dum­ neavoastră întrebare după cum vă vor satisface şi la cea de-a doua. Adică, ele par a servi la fel de bine ca există o răspunde rul meu "Mătuşa

de

3

De bună seamă că s-ar putea să vreti să mai ştiti de ce, exemplu, este demnă de încredere mătuşa mea din

Australia; d ar să presupunem că pentru acest context sintet i

să o acceptaţi d rept autori tate. A l tfel vom comp l i c a numai treburi le fără să r i d i căm d e fapt noi probleme.

d i spuşi


răspu nsu ri la întrebarea "De unde ştiţi că este adevă­

rat ?" cît şi la întrebarea "Ce justificare aveţi pentru a face această afirmaţie ?" ; ceea ce sugerează că cele două întrebări s-ar putea în cele din urmă să fie foarte

asemănătoare. Dacă ne î n to arcem o d ipă să ex am i n ăm raportul car e există între t erme n i i de .,adevărat" şi " f ap t " , s-ar pu te a ca acest l uc ru să ne aj u te să ap reciem situaţia ap a rte a exp re si e i "pentru că, din î n tîmplare, este adevăr.tt" drept motiv p e n t ru a afi rma indiferent ce . Dacă luaţi pe cineva la întîmplare şi-1 întrebaţi care es te în ţele sul lui "adevărat", el mai mul t ca p rob ab i l va răspunde că a spune că ceva este a d evă ra t înseamnă

a spune că este "în concordanţă cu fap t el e " ; sau ceva foarte similar. ( Ac e s ta este şi unul dintre răspunsurile date de dicţionar) . Nu î ncape î ndoi al ă că, în vorbirea

obiş n ui t ă, întovărăşirea d i n t re cuvintele "adevărat" şi "fapt" este fo arte strînsă. D i n nefericire, ca atîtea al te asocieri ce se pot întîlni în l i mb aju l nesistematic de toate zilele, şi ace asta a r putea, tratată fiind prea sis­ tema t ic , să ducă la fel de fel de probleme paradoxale .

Nu ar avea nici un rost să ne apucăm să abordăm diferitele a şa - numi te "teorii ale adevărului", pe care le-au susţinut d i fer i ţi filozofi4, dar este una care me­ ri tă men ţi o n a tă aci, aceea cunoscută ca teoria cores ­ p o ndenţei , după care o aserţiune este a dev ărată dacă şi n um ai dacă corespunde u n u i fapt. Această teorie me­ rită menţionată pentru că ea apare t ocmai din străda4 Şi nu numai ftlozofi. Printre allii t.tr<· an dtzvoltat astfel de teorii există �i teologi şi ;trt işti . A� ad ăug.t ră exist•i dificultăţi fundamentale în calea teoriei con•spondenţei adc:vă. rplp i , chiar mai m«ri decît acelea pe care le mentionez aici .


nia de a cuprinde asocierea de toate zi lele d i ntre "ade­ şi " fap t" într - o formă de g î n d i re sistematică ş i

văr"

consecventă. Această s t rădanie a dat naş tere d e fap t multor nedumeri ri , i a r multe d i n t re de s - au ivit d i n p ri ci n a a o seamă de aserţiuni de diferi te genuri , p e care normal a r trebui <" i f i m di sp u ş i s ă le denumim adevărate sau fa ls e şi cărora ar fi greu să spunem ce fel de fap te le-ar corespunde. Cîteva exemple pot contribui să redea clar care sînt dificultăţile ce stau î n calea sistematizării raportului dintre aserţiuni şi fapte. Cum ar urma, de p i l d ă, să tratăm propoziţiile negative ? Urmează că dacă şi cînJ sînt adevărate, acestea sînt astfel, pentru că ar cores­ punde sau ar fi c o n fo r m e cu vreun fap t negati v ? Să presupunem că dacă propoziţiile "John o iubeşte pe Mary " şi "M ary este iubită de John" sînt adevărate, corespund oare ele cu d ouă fapte sau unu i a si ngur ? Şi ce vom spune, ca să luăm un exemplu ceva mai comp l i c at de cele trei p rop oz i ţii "Joh n o iubeşte pe Mary " , "un bărbat o i u b eşt e pe Mary ' · ş i "cineva o iubeşte pe Mary " ? Să fie vorba d e sp re un [apt sau ,

de două sau de trei ? U n alt gen de di ficultate apare

ce s i n t adesea denumite adevăruri logice . Există multe p ropoziţii anal i ­ special dintre acelea care apar în matemati ci3, m aj ori tate a oamenilor ar fi fără şovăire gata

în legătură

cu ceea

matematice

sau

tice,

în

pe care

5 Presupun aci ca şi în alte părţi ale acestei cărţi că aserţiun i l e m atem atici i ar fi cel mai p o t ri v i t să fie tratate ca propoz i ţ i i . E s te, de b u nă seamă, pos ibil să argumen tezi, şi unii argumentează chiar, că termenu l de . , p ropo z i ţ i e " nu ar

trebui extins de această rnanier� �i ci natura m�erţiun i lor matematice a r trebui d escrisă într-alt mod , f i e prin exten ­ siunea unor termen i sau p r i n crearea altora cu totul n o i , 1 24


să le denumească adevărate. Urmează oare de aci că, avînd în vedere deosebirile fundamentale dintre pro­ poziţiile sintet ice şi an al i tice, folosi rea termenului de " adevărat ' ' , şi împreună cu el acela de , . fapt" să fie restrinse la propoziţii � i ntetice ? Sau, alternativ, că ambele genuri de propozi ţii corespund , atunci cînd sînt adevărate, faptelor, dar unor fapte de un fel funda­ mental diferit ? Sau, iarăşi, că asocierea dintre "fapte" şi "adevărat" să fie ruptă de aşa manieră, încît să putem continua să vorbim despre propoziţiile analitice ca fiind adevărate în timp ce dezminţim că ele cores­ pund sau chiar se raportează la vreun fapt oarecare ? Iată soluţia pe care o adoptă6 mulţi filozofi empirişti de astăzi, fie explicit, fie implicit ; pentru ei raportul dintre noţiunile de "fapt" şi "observaţie" trece peste orice alte considerente. Este inutil să mai spunem că nu trebuie să ne aşteptăm să descoperim vreo soluţie netă care să reflecte exact divagaţi ile vorbirii curente care sînt departe de a fi bine conturate. Totuşi atît această sugestie, cît şi aceea mai radicală, cum că întrebuinţările lui "adevărat" şi " fapt" ar trebui amîn­ două restrînse la propoziţii sintetice par a solicita mai mult modalitatea noastră obişnuită de a gîndi şi a vorbi decît ideea că pot să existe tot atîtea feluri de fapte cîte tipuri de aserţiuni exis�ă, pe care sîntem dispuşi să le denumim adevărate sau false. Pe de altă parte, a vorbi în felul acesta despre tipuri de fapte fundamental diferite poate prezenta pericolul de a induce în eroare ; este o manieră de a formula pro­ blema care poate într-un fel să fie lesne luată nu drept formul a re. ri ca răsr- tms. f>

V e z i cap i tolul :• , j •Jgina ) 1{ l25


Am p utea, desigur, să pornim din di recţia op usă şi să înt rebăm mai întîi care este înţelesul lui "fapt" . Tipul obişnuit de răspuns, şi din nou acesta se află .În dicţionar, este că un fapt este ceea ce e dat sa u , şi m ai simplu, ceea ce e aJevărat. N orm al , cineva care afirmă că un fapt este ceva dat îl concepe ca fiind dat independent de ceea ce ar putea g î n d i sau simţi ci neva despre el. Cam în acelaşi sens, oamenii obiş­ nuiţi, şi e de presupus că aceştia constituie maj oritatea chiar şi a celor mai neobişnuiţi gînditori în clipele lor cele mai obişnuite, sînt înclinaţi, în mod fo ar te na­ tural, să conceapă lumea în totalitatea ei ca fiind aşa cum este, indiferent de ce g în de ş te sau s i m te cineva. lncă o d ată, această părere ar da naştere la multe difi­ cultăţi, d acă s-ar încerca sistematizarea ei şi ar trebui, fără înd oi al ă, să se recurgă la m ulte rezerve. Dar pen ­ tru cel e mai multe scopuri obişnuite, părerea obiş­ lmi tă deschisă d e sp re lume, ca fiind ceea ce e s te şi d e sp re fapte ca fii nd c ee a ce sînt, fie că ne sînt sau nu c u noscute , fie că plac s au displac, e s te singurul p u nc t de v e dere cuminte şi înJreptăţit. Putem ad ăuga că s-ar putea afi rm a aproap e acelaşi lucru despre majoritatea expre s i i lo r care i mpl ic ă noţiunea de adevăr. Căci, re­ pe tăm, exi s t ă i mp res i a curentă că adevărul este aş a cum e ste el, fie că e cunoscut sau nu şi fie că p lace sau d isp lace . A con stat a adevărul unui lucru este a coustata cum este el în realitate ; î n seamn ă a d e scope ri fap te l e .

Toate acestea ar putea părea în final că stabilesc legăt u ra d int re " a devărat " şi "conform cu fapte l e" ca fiind expresii practic echivalente şi interschimbabile. Astfel încît se pune întrebarea de ce să ajungă cinev.< în situaţia de a se afla faţă în faţă cu u nele ncd\lffie-


riri ambarasante, dacă în cearcă să sistemati zeze ech i ­ \·alenţa ? ln parte cel puţin , explicaţia pare a f i că în măsura î n care " faptele" se referă la modul de exi stenţă a lumii , ele nu numai că ne confruntă cu

lucruri care pe rsi s tă adeseori în mod j enant să fie independente de noi cei cărora ele ne stau în faţă, dar că apar de asemenea ca luc ru ri care există, lu­ cruri care într-un sens sau altul au într-un fel o exis­ tenţă efectivă şi care contribuie împreună să facă lu­ mea c eea ce e s t e1 . Nu încape îndoială că putem, din fericire pentru noi, să facem remarca cum că "Fapt este că nu se află absolut nimic acolo" ; dar rămî­ nem neîmpăcaţi dacă ni se cere chiar s oc o t e ala , cu p rivire la f ap te negative, fiindcă într-un fel o arecum curios ele par să nu se refere la nimic car e să existe ca fapt. Tot astfel, în ciuda deosebirilor vădite de în­ �eles dintre cele trei propoziţii, ne simţim înclinaţi să spunem că "John o iubeşte pe Mary " , "un bă rbat o iubeşte pe M ary", ş i "cineva o iubeşte pe Mary" se referă toate la unul şi acelaşi fapt, pentru că la urma urmei e vorba despre un singur lucru care se petrece în lume, şi an um e unicul caz al cuiva c a r e iubeşte pe 7 Una dintre cde mai binecunos cute rostiri ale unuia d in tre cei mai binecunoscuţi filozofi ai acestui veac es te că ,.Lwnea este totalitatea faptelor" . Filozoful în discuţie Ludw ig Witgenstein şi-a schimbat însă mai tîrziu părerea şi a ajuns s ă considere că remarca sa anterioară fusese ridicolă. Aces tea în .nare parte, pentru c ă ulterior el a devenit extrem de sensibil la multele dificultăţi, în sensul determinării rapor­ turilor exacte dintre limbaj şi universul non- lingvistic. Aproa­ pe că nu mai es t e nevoie să adaug că şi cuvîntul ,.există" ar ridica destule probleme, o d ată ce n e - am î n cu m eta s ă - 1 ltrcetăm mai î n d eaproape.


altCt nen. de care se p reocupă t o a t e cele tre i propo· ziţii fiecare în fel ul său . Reiese d i n t o a te acestea, d upă l U i i l se pare, că atunci cînd afirmăm că ceva este adevărat, s î n tem p u ternic înclinaţi să spunem şi c ă ace s t lucru este un fap t şi, din aceas tă cauză, este ce v a care are într-un fel s a u altu l o existenţă rc:llă ş i inde p endentă a ei p ro p r i e . Totu ş i concomitent, considerăm î n m o d normal ş i na · tu r al ca ad ev ăra t e lucruri pe care ni s-ar părea fo a rt e ciudat să l e socotim ca f ap t e existînd în mod i nd e ­ pendmt şi efectiv. Se întîmplă, d e bună seamă, foarte rar ca ac e ast ă d iscrepanţă su b i a ce ntă să se lase e fec tiv resi mţită excep tînd poate cazul j udecăţilor d e va­ l o a re ; acesta este î n să u n p u nc t l a c a re urmează să aj u ngem de îndată. Oricum, se p are că avem aci totuşi o solu ţ ie în pro b le m a care rămăsese în s u sp e n ­ sie, ş i an u me a si t u aţiei sp ec i fi ce a ro s t i ri i p e ntru că se întîmplă să fi e adevărat" ca motiv pentru a afi r ma <.eva. Căci să presupunem că t r adu ce m motivul în di s cuţi e în pent ru că se î n tî mp l ă să fie un fap t " . Care aşa precum tocmai am constatat, poate cup r i n d e sup o.âţia că faptul r esp ec t iv se r ap o r t eaz ă la ceva sau mai cur în d este ceva care există în reali tate . Cît pri· veşte p r ob l e m e le adevărului ş i falsi tăţ i i , singurul lucru ce p o ate î n ultimă i n s t a nţ ă să j ustifice pe d ep l i n şi în mod definitiv a s e rţi u n e a mea că exi s tă lebede n eg re în Australia e ste că e xi stă lebede negre în Aus­ t rali a Afirmînd că acesta este un fapt, s-ar p ărea că aduc această deplină şi categorică j usti ficare . Dar, orice aş p utea spera sau aş avea de gînd, cuvîntul "fapt" nu p o ate realmente să îndeplinească s t rat age ma ciudată de a înfăţişa chiar leb e d e le negre ; tot ceea ce poate să realizeze efectiv, întrucît n u este dezvă l u i t ă ,

-

"

­

"

,

.

12�

,


nici o altă i n fo rmaţi e, este o reafirmare mele iniţiale.

a

aserţiunii

Există, cu toate acestea, î n vo rbirea curentă, prea multe deosebiri între familia de cuvinte înmănun­ cheate în jurul lui " adev ărat " şi familia d e cuvinte

strînsă în j urul lui "afi rma", încît să permită înlocui­ rea, pur şi simp lu a u nei grupe p rin cealaltă, fără a încerca simţămîntul că ceva ne stinghereşte. Ceea ce se datoreş te în parte, e fortului pe care se p are că-1 dep u ne cuvîntul "fapt", pentru a dep ăş i limbaj ul şi afirmaţia ca să pătrundă pînă la lucrurile î n seşi la care se raportează afirmaţia, şi manierii în care asociatul său "adevărat" poate să se comporte cu anumi te prilejuri, deşi eventual ceva şi mai p uţin sesizabil, în acelaşi sens. Dar lăsînd deoparte aceste asocieri specifice, î ncă rămîn destule deosebiri care să împiedice o trecere per­ fect lină de la unul la celălalt. Ar fi destul de sim­ plu să putem spu n e numai că adevărul, aşa cum îl vede ci neva, este acela pe care acel cineva este gata să-I afirme. Chiar dacă ignorăm faptul că oamenii sînt ori­ cînd di spuşi să facă multe afi rmaţii, pe care nu le cred cîtuşi de puţin a fi justificate de evidenţă, nu putem totuşi afirma întocmai acest lucru. Căci există şi deosebi rea importa ntă dintre a spune că ceva este adevă rat şi a sp une că este jus tifi cată afirmarea acestui lucru pe temeiul eviden ţei disponibile, adică diferenţa dintre a zice că, după toată bună-credinţa cuiva, ceva este realmente aşa cum e şi că cineva flie preci s că este aşa. Ex i stă o deosebire similară între expresiile "mai mul t ca probabil" şi "sigur" ; şi pe cînd este

foarte imp orta nt să se sco ată î n evidenţă faptul că, într-u n sens, nici o prop oziţie si ntetică nu este s i gu r ă în ace l aşi sen s în care este sigură o p ropoziţie a n a 1 29


litică, fie ş i numai pentru că e Intotdeauna cel puţin logic posibil ca. opusul unei propoziţii sintetice să fie sau să fi fost reali t ate . întrebuinţarea uzuală cu care sîntem fam ili a ri z aţi a cuvî n tu lu i "sigur" nu este rezer­ vată propoziţiilor a n alitice . Este adevărat că un mod de a nota distincţia dintre propoziţiile analitice şi cele

sintetice ar c onsta în a impune restricţii asupra între ­ buinţării unor cuvin te ca "sigur" . Dar trebuie să reţi ­ nem că limbajul care ar rezulta din atare res tric ţii a r fi diferit de ace la cu care ne simţim cu toţii în mod normal familiarizaţi. Astfel a spune că ceva este sigur echivalează, î n mod n ormal, cu a avea o pre tenţie mai mare dec î t a spune că este cît se po ate de probabil ; înseamn ă a oferi un fel de garanţie pe care cea de a doua ex­ pres ie nu o conţine şi a stfel a te lăsa descope ri t în faţa unor reproşuri mult mai veheme nte în eventuali ­ tatea unei greşeli. A spune că ceva este adevărat în­ seamnă de asem en ea a face o afirmaţie într-un fel care garantează oarecum. Dar, desigur, a garanta o afirmaţie nu î nseamnă a găsi şi un motiv pen t r u ea; oricine se îndoieşte cu adevărat de afirmaţia mea precum că există lebede negre în Australia şi mă întreabă de ce o fac mă î nt reabă nu în vederea întă­ nru g ar an ţiei, ci pentru temeiurile pe c are sînt fon­ date atît garanţia, cît şi afirmaţia mea original ă Tre­ buie recunoscut că atunci c înd spunem că ceva este adevărat, parc ă am face mai mult decît s ă afirmăm numai, dînd chiar garanţie - deşi cert es te că dăm efectiv g aran ţie ; e oarecum ca şi cînd am descrie acel l ucru ca fiind într-un fel "înrădăcinat în realitate". Cînd căutăm însă să examinăm mai î ndeaproape aceas­ tă ultimă expresie, co n statăm că deşi ea întrupează ,

.

1 30


presupunerea curen tă neclintită, de bun simţ, că există o real i t ate , un mod de exi st en ţă al lucrurilor şi că asta este, ea se prez in tă î n mod p a rad oxa l ca o iluzie, ilu­ zia că există o deosebire materială între a afla dacă ceva există şi a afla dacă există realmente, în chip ul acela. De altminteri , es te l esn e aşa după cum au con­ statat mulţi , ca din această situaţie să d ecu rg ă s uges ti a că toate lucrurile d esp re care putem afirma că sînt ad ev ă ra te trebuie într-un fel sau altul să ap arţ i n ă ca fapte uneia şi acel e i aş i re a l i t ăţi ; ceea ce produce con­ fuzit·, fi indcă sugerează similarităţi p rofund e şi întru totul misterioase între lucruri atît de variate, ca bună­ oară prop oz i ţ i i s i n te ti ce , p rop o z iţii analitice şi judecăţi de valoare, estompînd în s chi mb deosebirile fundamen­ tale impo r t an te care există între ele. Tocmai aceste deosebiri s e află, desigur, în centrul p r eoc up ă ri l o r no a s t re î n î n t r eagă această carte. Consta­ tînd c ă n e am p om en i t atît de p ri nş i în acest capitol cu ideile de con fi rm a re ş i de a fi rm a re se întîmplă, destul de nimerit, că o mo d al itate excelentă de a le e xp ri m a constă, de fap t î n a dem o nstra în ce fel pot fi atacate sau con firmate cele trei clase de a se rţi u n i Am aruncat deja o privire asupra acestei p rob le me cînd ne·am referit la propoziţiile sintetice şi a n al i t ic e, constatînd cît de fundamental deosebite sînt căile prin care acestea pot fi confirmate. Ju decăţi l e de valoare sînt şi ele diferite ; şi, ca s ă ne facem o idee desp re modul cum se prezintă cele i mpl i c a te aci, am putea lua u n exe mp lu foa r te schema tic Să presupunem că vă întîlnesc cul eg înd flori de ciu­ boţica-cucului la margi n ea drumului ş i vă spu n că nu ar fi cazul să le culegeţi în locul acela. Dum­ n eavoas t ră nu înţelegeţi de ce ; în de fi n iti v m-aţi vă,

-

,

,

.

,

.


zut culegînd aceste flori puţin mat J OS pe acelaşi drum mai ieri. "lată", explic eu, "dacă mergeţi pe drum puţin mai la valţ ca să le culegeţi, nu va băga nimeni de seamă că ele nu mai sînt, dar dacă le culegeţi aci, se va resimţi lip sa lor" . "Ei şi ce-i cu asta" ? veţi replica dumneavoastră, "ele nu sînt ale nimănui''. "E prea adevărat că nu sînt ale nimănui dar", explic eu din nou, " aceste flori de ciuboţica-cucului de la marginea drumului se zăresc din fereastra căsuţei bă­ trînei doamne Brown şi deoarece dînsa nu poate ieşi acum, ele sînt singurele flori pe care le poate ve­ dea ; şi ştiu că-i fac foarte mare plăcere" . "Şi ?", repe­ taţi dumneavoastră, "eu nu o cunosc pe doamna Brown". "Dar, bine", zic eu, "este, desigur, totuna pentru dumneavoastră ca să mergeţi cîţiva yarzi8 mai departe să vă culegeţi florile. Pentru dînsa înseamnă mult ; şi e bine ca omul să-şi dea osteneala întotdea­ una să facă plăcere altora" . Dumneavoastră continuaţi să rămîneţi neînduplecat şi spuneţi că nu vedeţi de ce dînsa nu s-ar putea mulţumi perfect să admire nar­ cisele galbene din grădina vilişoarei sale. In acest punct aş putea să caut să argumentez mergînd pe o altă linie. "Sînteţi de părere", v-aş putea întreba, "că omul ar trebui să se comporte cu alţii, precum ar dori ca alţii să se p o a r te cu el" ? Da, acceptaţi această părere, dar, adăugaţi dumneavoastră în grabă şi ca pentru a vă lua apărarea, că personal aţi fi la fel de mulţumit să admiraţi narcise galbene, ca şi ciuboţica-cucului. "E prea posibil", zic eu, "dar aţi protesta desigur, nu-i aşa, dacă cineva v-ar priva de ti yard măsură de lungime în Marea Britan ie şi alte ţări ; echivalează cu 0,9 1 44 m. N.T,


ceva la care ţineţi foarte mult, cînd ar putea destul de uşor să fie la fel de mulţumit luînd altceva" . Aceasta este o propunere p e care aproape c ă n u puteţi să nu o acceptaţi . "Bun", continui eu, " fapt este că. pe drept sau pe nedrept, doamnei Brown îi face efectiv mai mare bucurie să admire ciuboţica-cucului decît narcise galbene şi dacă i le luaţi cînd puteţi tot aşa de lesne să vă procuraţi aceleaşi flori făcînd cîţiva paşi mai în jos, îi luaţi în mod inutil ceva care ei îi face plăcere ; ceea ce înseamnă că vă comportaţi cu dînsa de o manieră în care aţi recunoscut că p ersonal nu v-ar face plăcere să se poarte cineva cu dumneavoastră. Sînt mai multe lucruri de luat în seamă cu prlVIrc la acest exemplu. In primul rînd pornesc prin a căuta să vă arăt prin ce anume se deosebeşte acest caz de alte cazuri aparent similare, cînd s - a cules ciuboţica­ cucului . Trebuie să procedez astfel, desigur, pentru a justifica, cît de cît, o judecată de valoare diferită. ln al doilea rînd, motivul pe care îl am pentru a lăsa ciub oţica-cucului acolo unde se află este, pur şi sim plu, fiindcă aprob scopul, a-i face plăcere bătrînei doamne Brown, pentru care florile constituie un mij ­ loc. ln a l treilea, caut să-mi justific părerea c ă este bine să-i fac plăcere doamnei Brown, i:eferindu-mă la principiul general că omul ar trebui întotdeauna să se străduiască să aducă bucurie altora. ln al patrulea rînd constat că argumentul dezvoltat de aşa manieră, încît să revin la acelaşi principiu general de la care am plecat nu pare a vă face cine ştie ce impresie, o iau iarăşi de Ia început în sens invers ; caut mai întîi un principiu general pe care sînteţi dispus să-1 accep­ taţi, iar ap oi mă străduiesc să vă arăt că deşi la înce· ·


put poate că nu v-a trecut p rin minte, acesta este totuşi un caz care se încadrează în p rop riul dumnea­ voastră principiu general . ln al cincilea rînd, pentru ca să vă demonstrez în ce mod j udecăţile de va loa re se rap ortează la principii mai gen e r al e şi viceversa, tre­ buie în fiecare etap ă să vă atrag luarea aminte asu­ pra adevărului anumitor enunţuri pur faptice, ca bună­ oară acela că doamna Brown preferă să se delecteze privind ciuboţica-cucului d ec î t narcise galbene. Este numai un exemplu acesta, desigur, şi încă unul cît se poate de s i mp li st Dar el serveşte ce l puţin ca să ilustreze cum j udecăţile de valoare pot căpăta o confirmare tipică arătîndu-se ce alte j udecăţi de va­ loare sînt implicate. Ceea ce poate imp lica raporta­ rea în urmă la mereu alte pri ncip i i generale sau, dacă judecata de valoare este dej a destul de generală, orien­ tarea în alte direcţii, cu i ndicarea cazurilor concrete cărora li s-ar aplica principiul general. S-ar putea să nu existe, de bună seamă, chiar nici o raportare expli­ cită la principii generale. Aş putea să j ustific o j ude­ cată de valoare, arătînd că este implicată o altă jude­ cată de valoare, lăsînd să se subînţeleagă p ri n cipi u l general care constituie legătura formată între cele două cazuri . In mod aproape invariabil vor fi înţelese şi raportăril e la aserţiunile care nu sînt j udecăţi de va­ loare, cum ar fi p rop oz iţiile analitice sau sintetice . Uneori rostul unei atare j ustificări este în primul rînd să semnaleze că j udecata de valoare în cauză con­ cordă cu principiile fundamentale sau concepţia vor­ bitorului însuşi ; uneori scopul principal este de a se obţine asentimentul ascultătorilor, �pelînd la princi­ piile lor fundamentale. In unele cazuri pare mai na­ tural să se vorbească desp re afirmare sau reafirmare, .


alteori de confi rmar e şi, iarăşi , alteori poate că nu ar fi n o rm al , în sensul în c are este intrebuintat în mod obiş n uit li mb aj u l , să se vorbească de nici una dintre acestea, chiar dacă se folosesc procedee j ustificatoare de acelaşi gen . Putem acuma, în sfîrşit, ·să ne î n to arcem să con­ fruntăm făţiş întrebarea privitoare la se nsul , dacă există v reu n u l , în care se poate afi rma că j udecăţile de va­ loare sînt adevărate . Indoielile noastre s-au ivit din p ri c in a conexiunii tradiţionale d i n tre termenii "adevă . rat" şi "fals" pe de o p a r te şi "enunţ" sau "propo­ ziţie" p e de alta, cînd n e- am dat seama cît de di fi c i l ar fi să in terp re tăm j u decă ţil e de valoare d rep t enun­ ţuri. Pe de altă p a rt e , am co n s t a t a t că a sp u ne că ceva este adevărat înseamnă întotdeauna, parţial cel p u ţi n , să confi rmăm sau să

afirmăm

ceea

ce

este asertat de

aşa manieră, încît să implice garanţii sau angaj a­ m e n te foarte sp ecifice d i n partea celui care v o rb eş te . De a l tm i nteri , afirmînd că deo s ebi rea ce există între

o

prop o z i ţi a s in tetică , propoziţia analitică şi j udecata de v al oare p oate fi exp ri mată în funcţie de felul diferit în care ele sînt confirmate, am relevat cel puţin un lucru i mp or t a n t pe c a re acestea îl au în comun ; d eş i

metodele relevante pot fi foarte di ferite, ele sînt cîteşi­ t rele deschise confirmării şi r e fut ări i . Dacă d eci am fi d i sp uş i să ne concen t r ăm asupra a spec tel or de afir­ mare sau c on fi r mar e ale cuvîntului "adevărat" , ar tre­ bui să putem da o expli caţ i e complet coerentă p r i ­ vitor l a modul său de întrebuinţare, conform c ărui a a afirma despre ceva că es te adevărat înseamnă a se angaja la sus ţi n erea acestui lucru cu argumentele care se întîmplă să fi e cele mai po t r i v i t e

şi

a

o feri un fel

de

garanţie,

cum

cazului în speţă că angaj amentul este 135


luat cu toată seriozitatea. Anume, a spune că o j ude. cată de valoare este adevărată ar insemna angaj area pe linia încrederii în acea j udecată de valoare şi a apărării ei . De bună seamă că aceas tă exp licaţie a cuvîntului "adevărat" ignorează chiar în mod deliberat celelalte asocieri in care intră el, aşa p recum am constatat că este atît de frecvent cazul în li mb aj u l obişnuit. Ea are totuşi multe avantaje. Ar fi o in ep ţi e să se presupună că orice explicaţie a unui termen central de felul lui "adevărat" ar putea în acelaş ti mp respecta toate nuanţele limbajului obişnuit. Am văzut că exi stă mo­ tive puternice pen t ru a spu ne că întrebuinţarea tipică a lui "adevărat" este să evalueze ; şi putem să dăm o explicaţie în aces t sens a întrebuinţării sale d rep t cu­ vînt-valoare care să acopere domeniul întins al utili­ zări i sale şi care să se desfăşoare în p aralel cu exp l i ­ caţia pe care am dat-o cuvîntului, "bun " . Avînd î n ved e re acestea deci, putem spune că înţelesul lui "ade­ vărat" rezidă în această funcţie afirmatoare sau con­ firmatoare de un gen deosebit, pe care am căutat să o descriem, în timp ce criteriile pe care pot fi funda­ mentate atare confi rmări vor varia, evident, ca în cazul lui "bun" de la context la context. Urmează de aici că a spune că este adevărat că cutare sau cutare lucru e bun înseamnă a proceda la fel ca atunci c î n d afirmăm că orice altă aserţiune ar fi adevărată ; adică înseamnă a afirma aserţiunea în d i scuţi e într-un fel care oferă o ga ranţ ie pe deplin angaj ată. Reiese deci, pe temeiul acesto r considerente, că în cele din urmă cineva poate fi perfect justificat să spună despre ju decăţile de valoare că pot ii adevărate sau false, chiar fără să trebuie să le interpreteze oare136


cum ca enunţuri. Că i nterp re tarea cuvîntului "adevă­ rat", care ne pe rmite să procedăm astfel, va mulţumi sau nu pe toţi acei care au ţi nut să stăruie că j ude­ căţile de valoare sînt enunţuri şi că valorile s înt p ro­ pri etăţi e o altă problemă. De fap t este puţin p rob ab i l că îi va mulţumi pe t oţi . Am men ţionat i mp resia larg răsp îndită că a sp une că ceva este un fap t în­ seamnă a spune că acel cev a este parte i nteg rantă sau este " î n răd ăci nat" într-o stare de lucruri care este "o realitate " "existentă de drept". Mulţi au avut o arecum imp resi a că valorile lor ar fi a s igu rate şi că viaţa lor ar avea un scop bine definit numai dacă aceste va­ lori ar exista şi ele de d rept ; adică, d acă validitatea lor ar fi i n d epend entă de orice păr e ri sau simţăminte ale cuiva, sau de l imbaj . In acelaşi t imp, ar fi p o si bil dacă ar exista de f ap t un sistem u n i c de valori fun­ d amentale - să se sp un ă că o amen i i cu coduri radi­ cal diferi te nu ar avea de fapt d rep tate ; şi să se în­ ţeleag ă p r i n aceasta ceva care, în mo d destul de firesc d eal tfe l , pare cu mul t mai concludent decît o " s i m­ plă" rea firmare a propriilor valori, oricît de categorice a r fi ele şi oricît de deli berat ar fi fost ele gînd i te . De aci i sp i ta de a s pu ne că judecăţile de valoare enunţă fap te şi dorinţa de a le reprez e n t a drept propoziţii s i n te tice . Şi, d acă ne re am i ntim încă o dată de natura asocierii dintre "adevărat" şi " fapt", vom înţelege cum

ace as tă i sp ită şi această d o ri n ţă pot întări imp res i a că dacă j ud ecăţi le de val oa re nu sî nt e nun ţu ri , a vorbi desp re adevărul sau falsitatea lor nu ar pute a fi de­ cît o greşeală. Ar fi de ad ăugat că uşurarea pe care o resi mte ci­ nev a , căzînd în această ispită, nu este decît o con­ fuzie cu c a re se mîngîie. O rec oma ndare sau o con-

1 37


firmare trebuie făcută de către cineva ; o j udecată de valoare trebuie să fie judecata de va l oa re a cuiva. Transformarea principiilor personale în fapte imper­ sonale poate fi consolatbare, dar nu este de fapt gîn­ dire clară9. Oricum, fap tu l că principiile dumneavoastră s î n t principiile dtmmeavoastră sau că valorile unei co­ lectivităţi sînt valorile acelei colectivităţi nu demon­ strează cu de la sine putere că unele sau altele sînt arbitrare. Ele pot într-unul dintre cazuri să fie fun­ damentate pe studiu ap ro fun d at şi să imp l ic e un mod de viaţă dificil şi bi n e g î n dit sau în cel ălal t să re­ p rezinte experienţa acumulată a mu lto r generaţii . Nici studiul aprofun dat şi nici experien ţa acumulată nu oferă, desigur garanţii infailibile ; dar a descrie re­ zultatele oricăreia dintre ele ca fiind arbitrare ar fi d esigur foarte bizar. In chip de post-scriptum la aces t capitol, ar fi to­ tuşi bine să spunem cîteva cuvinte despre terme n ii de "real" şi " real itate" In parte, pentru că a trebuit să-i utilizăm destul de mult în decursul discuţiei, şi în parte pentru că ei sînt în multe sensuri foarte simi­ lari cu "adevărat" . In multe contexte, fireşte, n u avem mult de ales între termenii de "real" şi "au,

,

.

9 Nu vreau să spun cu aceasta că toate principiile de evaluare sînt personale, în sensul că ele ar fi personale în raport cu un individ dat, ci doar că trebuie să fie prin­ cipii ale unor persoane. ln mod incidental, am remarcat că mulţi par a crede că există o oarecare incompatibilitate între genurile de argu­ mente pe care le-am prezentat aci şi credinţele lor reli­ gioase. De bună seamă, că nu e locul aci să ne angajăm î n discuţii despre religie. Aş dori numai să consemnez faptul că în timp ce anume formulări religioase ar putea prea bine să aibă nevoie de reinterpretare, ideea că există o astfel de incompatibilitate de fond îmi pare a {i com p let eronată,. ·

1 38


tentic". Există sensuri însă unde nu e atît de dificil lucrat cu "autentic" cum este cu " real", aşa că am face poate mai bine să-1 examinăm mai întîi şi să vedem ce se întîmplă dacă punem intrebarea noastră cu care între timp ne-am familiarizat cu toţii, şi anu­ me, dacă este posibil să afirmăm despre două lucruri oarecare că pot fi identice, dar că in timp ce unul dintre ele este autentic, celălalt nu este. S-ar părea, la prima vedere, că acest lucru poate chiar să fie po­ sibil. Două obiecte ar putea, după toate aparenţele ex­ terioare, să aibă exact aceeaşi formă, dimensiune şi lucrătură, dar să fi fost confecţionate unul dintre ele într-un sat din India, iar celălalt într-o fabrică din Birmingham. Ar fi destul de normal să spunem că singura deosebire dintre ele ar consta în aceea că pri­ mul este autentic. Dar la o reflectare mai temeinică, aceasta nu poate fi singura deosebire, căci chiar pen­ tru a explica situaţia a trebuit să specificăm o deose­ bire cu privire la origine. "Autentic" nu înseamnă, de bună seamă, nimic care să a d u că cu "de origine dintr-un sat din India" ; el poate fi aplicat unei mari varietăţi de obiecte care nu au chiar nimic de-a face cu India. S-ar putea incerca, eventual, să i se dea o explicaţie, in sensul că ar fi un termen descrip­ tiv cu mult mai general, care să însemne ceva cam ca "fiind ceea ce pretinde să fie". Astfel, blidul ori­ ginal indian este acela care a fost efectiv confecţionat in India; un Rembrandt original este o pictură care a fost pictată chiar de către Rembrandt. Ceea ce nu este o explicaţie neplauzibilă, dar chiar şi aşa, ea nu ne va da posibilitatea să punem la punct decît un număr limitat de întrebuinţări ale cuvintului "autentic" . Există multe imitaţii care, în definitiv, nu pretind să fie de

1 39


altceva. Bi j u tierul de ma re reputaţie care v i n d e un co­ lier de perle de cul tură spune chiar explicit că ci nu este făcut din p erl e veritabile, sau re al e sau adevă­ rate. In acest caz şi în multe a l t e l e asemănătoare, anti­ teza p a r e a fi între ceea ce se desfăşoară ca un pro­ ces natural şi conte az ă deci ca autentic şi ceea ce este făcut de mîna omului şi trece drept a rt i fi c i a l (Am ,

cunoscut o seamă

de persoa ne care refuză

.

admită că

legumele conservate sînt legume autentice sau să ac­

cepte autenticitatea vitaminelor sub formă de pilule) . Pe de altă parte, există cazuri unde a n t i tez a este i n­ versă ; " Acela nu e ste un corp de secure preistoric au­ ten tic putem noi spune, "ci numai o bucată de cre­ mene care întîmplător a fo s t cizelată de fo rţe pur na­ tu rale în formă de corp de secure". In ac eas tă situaţie aparent confuză, s-ar p ăr e a poate, la p rima vedere că c uv î n tu l "au ten t i c " ar î nsem na mai întîi un lucru şi apoi altul. Dar ea a devenit deja o s i t u aţie s up ă r ăto a re cu care sîntem acum familiari­ zaţi şi ar trebui să fim pregăti ţi să accep tăm faptul că sîntem si l i ţ i - dacă vrem să tacem deosebirea di n t re două lucr u r i pe temeiul că unul si ngu r este autentic să recunoaştem c el p uţin încă o altă deosebire între ele şi s ă căutăm să j usti ficăm sensuri le in c are se întrebuinţează cuvîntul pe baza disti ncţiei d i n t re înţe­ les şi c ri teriu Nu este de fapt lesne de găsit o formulă pentru ceea ce s-ar putea numi înţelesul lui "auten­ tic" pe temeiul aces tei dis ti n cţii ; pare-se că nu ex is tă nici un cuv î nt nimerit cum ar fi "recomandare" sa u un cuvînt mai mult sau mai puţin convenabil cum e a fi rm aţie pe care le-am î n t rebu inţa t în cele două cazuri ante rioare. Cel mai potrivit t erme n care-mi vme "

,

-

.

"

1 40

"


în minte este născocit de cineva iO care a folosit e x ­ presia "cuvînt-semn"ll . I ntrebuinţăm deci cuvîntul "autentic", ca să desemnăm, ca să spunem �a, orice lucru la care ne referim ca fiin d antentie, pentru a-1 însemna ca fiin d un reprezentant satisfăcător al clasei sale pentru toate cazurile, indiferent care ar fi aceasta. Abia dacă mai este nevoie să adăugăm că criteriile pe temeiul cărora orice lucru poate fi judecat ca repre­ zentant convenabil al clasei sale sînt tot atît de variate ca şi felurile diferite în care pot fi clasificate lucru­ rile. Pentru multe contexte, aceste considerente vor servi, aşa cum am spus, atît pentru "real" cît şi pentru "au­ tentic". Va fi şi el întrebuinţat drept "cuvînt-semn" pentru a sublinia orice lucru la care se face rapor­ tarea ca trecînd drept cel mai reprezentativ sau mai important membru al clasei sale. Reiese, însă limpede din felul în care am întrebuinţat dej a termeni ca "realitate" în acest capitol, că ei, întocmai ca şi "fapte" se asociază cu acele idei foarte generale, atît de dificil de redat clar, despre ceva care există efec­ tiY, fiinţînd de drept. Termenul de "real" este îndeosebi asociat cu distincţia veche de cînd lumea dintre apa­ renţă şi realitate, nu numai în contexte de speciali­ tate, ci generalizat cu aplicare la toate lucrurile deo­ dată, în raport cu care realitatea este concepută ca fiind ceea ce într-un sens sau altul formează sub­ stratul aparenţei sau se ascunde după ea. Aceasta este una dintre acele verigi din limba noastră prin care 10

Nu-mi amintesc cine anume, şi nu Tick-word este termenul utilizat de bifa - N.T. 11

am

reuşit să aflu. To tick a

autor.

141


idei generale metafizice de toate soiurile m e n ţ i n o t aci t ă a sup ra g înd i r i i noastre. Tot ceea ce ne închipuim că ved em cu oc h i i sau pipăim, sau per­ cepem în vreu n alt mod poate să reiasă că este în­ ş e l ă to r şi, în o ri ce caz, în pe rsp ec ti va t i mp u lui nu există nimic pe l ume aşa cum o cunoaştem noi care să nu fie supu s t rans fo rmări i . To t uşi oamenii nu pot să nu simtă că s ub toată ace as tă am ăg i r e şi schimbare trebuie să existe ceva neschimbător, responsabil într-un p ri ză

fel sau al tul pentru lumea cunoscută nouă. Acest ceva, orice este el, constituie realitatea ascunsă de ap a renţ ă . E posibil chiar ca ea să n u fie accesibi lă niciodată ob serv aţ i ei n em i j l oc ite , dar rămîne responsabilii pen­ tru ap a re nţel e pe care noi le putem u rmă ri ; realitatea este pe rm an en t ul şi durabilul care constituie substratul a tot ceea ce este temporar şi trecător. E normal în ambele aces te situaţii să ai i mp resi a că acesta este sin­ gurul lucru care, în pe rsp ec tiv a ti mp u l u i , este de im­ p o rta nţă c opleşi to a r e . Astfel încît este pe deplin justi­ ficată denumirea d e "realitate", deoarece acest sens i mpo rt a nt constituie legătura cu uzanţa de toate zilele a te rmenulu i " real " . Ori tocmai de l a această consta­

tare am pornit.

Nu este locul aci să deschidem o discuţie d e spre meri tele sau neaj unsuri le unor concepţii "metafizice·' d e acest gen. Este destul deci ca noi să luăm n o t ă că el e pot uneori atribui un sens u n ui cuvînt ca " re a l " , care nu diferă prea mult, ci mai curînd a d aug ă la funcţia s a mai normală vădit ev a l u a ti v ă . Prin aceasta termenii de "fapt", "real", şi " adev ă ra t" p re z i ntă o an alog i e . E p o s i b il să nu putem l i mpe z i co mp le t acest aspect ascuns în parte al î nţe le s u l u i lor, probabil fii n d că nu există nimic destul de bine definit care să ­

142


comporte o clari ficare completă. Dar nu există ieşire din s itu a ţ i a că, în uzanţa obişnuită, acest aspect, deşi în general i nvizibil la suprafaţă, es te foarte adesea prezent. Punctele principale ale acestui capitol pot fi rezu­ mate destul de succint. Dacă s î n tem dispuşi să că­ dem de acor d că cuvîntul " adevărat" e s t e întrebuinţat p ent r u a ev al ua şi are ca înţeles fu n c ţia de a indica un gen de afirmaţie sau confirmare g a ra n t a tă într-un mod deosebit, vom putea să dăm o expl i caţ i e coerentă desp re felul cum se poate afirma d esp re judecăţile d e vatoare că pot fi adevărate sau false fără a t r eb u i să le interpretăm ca e n un ţu r i Admitem că această pă­ rere despre cuvîntul " adevărat" nu ţ i ne seama de anumite aspecte cu privire la semnificaţia s a în lim­ bajul obişnui t . Aceste aspecte se referă la mo du l în care e l po a t e fi uneori considerat că se raportează, mai ales poate pri n asocierea sa cu a l ţ i termeni ca fap t şi rea l " la ceea ce putem denumi natura lucrurilor aşa cum s î n t e l e , existînd aşa precum există ele, independent de p ă re ri le sau simţămintele cuiva d esp re ele. Acestea tind însă să devină aluzii12 foarte nedesluşite ; şi l ă s î n du l e deoparte, vederile noastre despre " adevărat" au marele av a n taj că pot explica atît deosebirile fundamentale dintre propoziţi ile sintetice, propozi ţi i le analitice, şi j udecăţile de valoare, cît şi .

"

"

"

,

-

unul

dintre

punctele

cele

mai

i mport ante pe

12 Vreau să spun prin aceasta că sînt foarte elaborat pînă în ul timele amănunte. De bună seamă doresc nici să spun că nu există nimic d i ncolo de umană - un punct d e vede re care pentru. mine neinteligibil, fie fals.

care

greu de însă, nu gînd irea este fie

l43


acestea le au în comun. Căci aserţiuni sînt deschise atacului felurile d i feri te în care ele pot eate sînt aspecte fundamentale ele diferă toate u n a de cealaltă.

t oate trei tipurile

de

sau confirmării ; dar fi co n f i rmate sau ata· ale sensurilor în care


7. "Pot oa re eu să fiu sincer in greşeala mea cu privire la ceea ce este bine" 9 1

Nădăj duiesc c ă dezbaterea desfăşurată î n ultimele cinci capitole s-a elucidat destul de bine pe parcurs . Este însă cu neputinţă ca cineva să fie cu totul sigur în ceea ce priveşte puterea unei argumentaţii, oricît de limpede ar părea ea, pînă ce nu a reuşit să-i des­ cifreze implicaţiile în chestiuni care nu au stat i niţial în centrul preocupărilor sale. Acest lucru se adevereşte chiar dacă argumentarea este a sa personală. Astfel, ar fi totuna dacă în acest capitol ne-am îndrepta ătenţia asupra uneia dintre acele întrebări care nu a fost pînă aci luată în consideraţie d irect, dar cu care, e vădit lucru, că J i scuţia noastră anterioară nu poate să nu aibă oarecare contingenţă. Intrebarea pe care îmi propun să o iau în discuţie este dacă e posibil ca cineva să fie sincer în greşeala sa cu privire Ia ceea ce este bine2. Un lucru interesant In acest capitol, au toru l discută termenul de right, care următoarele echivalente in limba română : bine, drept. just, corect, potrivit, e ch i tab i l , exact, perfect, bun, cum tre­ buie, cum se cuv ine, regulamentar, p ur ş.a.m.d. Ca atare, in unele ex emple traducerea va fi po ate putin foqată pentru a putea reda cît de cît i n ten t i i le autorului, in lipsa unui cu­ vînt perfect echivalent - N.T. 2 Greşeală cu privire nu la faptele relevante - adică în termeni i exemplului din capito l u l preceden t, doamnei Brown 1

are

145


despre această întrebare este că am cun o scut per­ soane care au căzut pe loc de acord că răspunsul este clar, ca apoi să descopere spre marea lor mirare, că răspunsurile pe care le-au dat diferă. E des tu l de limpede că se poate ca cineva să se înşele sincer în pă­ rerea pe care şi-a făcut-o despre fapte ; de unde de­ curge că acei care au considerat că valorile sînt un gen de fapte pot lesne înţelege că cineva ar putea fi sincer în greşeala sa cu privire la valori. Pe de altă parte, unii care au conceput j udecăţi l e de va­ loare ca fi i n d esenţialmente chestiune de simţămînt sau de gust nu pot pricepe cum se poate greşi ; s-ar putea ca dumneavoastră să vă placă spanacul şi mie să nu-mi placă dar nu are sens să spui că vreunul din noi doi are dreptate3 sau că greşeşte. Aceasta este o părere destul de curentă şi care le-a părut deosebit de scandaloasă obiectiviştilor4, care au avut impresia că dacă valorile nu ar avea oarecum o condiţie inde­ pendentă a lor, atunci orice ar face cineva trebuie să fie bine cu condiţia numai ca acel cineva să fie în­ credinţat de acest lucru Cel care acceptă genul de argumentaţii pe care le-am prezentat eu poate chiar să aibă o astfel de părere. Dar acest lucru nu este, cred, obligatoriu ; oncum nu în această formă extremă, simplă. ,

,

.

de fapt nu-i place de loc ciuboţica-cucului -, ci privitoare la chestiunile de principiu implicate. 3 Are dreptate echivalează în limba engleză cu is right. - N.T. 4 Ad ică persoane care pretind că "adevărul sau falsitatea judecăţilor morale d epind în întregime de natura obiectelor la care se raportează şi nu d� subiectul . . . care efectuează acele j udecăţi " .


Inainte de a ab orda n emij loci t problema există un punct preliminar, care trebuie consemnat. Toată dis­ cuţia de pînă aici s-a concentrat în jurul cuvîntului "bun". Pentru scopurile noastre de faţă sîntem poate justifi caţi în a nu spune mai multe despre cuvîntul "bine"5 decît că este un cuv î nt care d enotă valoare, avînd o funcţie foarte asemănătoare cu cea a lui "bun". Afirmînd, însă, acest lucru, să nu uităm că cele două cuvinte sînt arareori interschimbabile, fără o schimbare a înţelesului şi că s-ar putea ca în unele contexte să vrem, în mod deliberat, să le punem în contrast. ln unele sensuri, chiar relaţiile dintre ele pot fi extrem de variate şi greu de sesizat, şi ar fi o absurditate să p retindem că pot fi redate printr-o for­ mulă si mplă oarecare. Oameni i au scris tomu ri În· tregi pentru a-şi aşterne părerile în această problemă, şi a-şi exprima dezacordul cu cărţile altora. Uneori deosebirile dintre cei doi t e rmen i pot implica proble­ me imp o rtante de fond ; în alte contexte, totul poate să revină în bună parte la chestiuni de idiom local englez. Aci merită în orice caz menţi on at ca o i n­ d icaţie foarte general ă fap tu l că cuvîntul "bine" are o legătură deosebit de strînsă cu noţiunile de lege sau de "regulă", şi că are deci în mod o biş n uit o aplicare ceva mai restrînsă decît partenerul său "bun" . Ceva care este bine este ceva care este în conco rd anţă cu regula relevantă . Putem vorbi d espre "cum e bine să te îmbraci pentru alergă rile de cai de la Ascot"G ,

5 6

redat prin

right în contextul original. cuvi11e, sau cum e de rigoare,

Sau mm se

eticheta sa11 1radiţi11 etc.

lej . -

N.T.

fie tinuta cuiva

sau cum cere cu

acest

pri ­

1 47


(sau fii n d că veni vorba, "cum e bine să cobori într-o m i n ă de cărbuni " ) 7 , "cum e bine de completat un formular"8, "cum e bine să te comporţi"9. l n acelaşi timp, noţiunea de bi ne este strîns legată de ideea de a corespunde î n tr- un caz dat ; "Smith este cel mai bun dintre mulţi oameni buni d i n tre care însă nici un u l nu corespu n d e to întocmai pentru un anumit p os t ." Cuvîntul "bun" este î n treb u i nţa t pentru a recomanda ; "bi ne " se întrebuinţează de obicei pentru a recomanda în raport cu o situaţie mult m a i sp ec i fi c ă . Sau poate că o fo rmu l are mai bu nă ar fi să spunem că "bine" se întrebuinţează pentru a reco ma n d a dintr-un con s i ­ derent mult m ai spec i fic faţă de î n t reaga situaţie re­ dată de un con tex t . A afirma că ceva este bine în­ seamnă, în g e n e ral , să spunem că este ge nu l de lucru pe care situaţia îl reclamă. Ca "deşi poate să fi avut cele mai bune intenţii, ceea ce a făcut el nu a fost bine" ; adică acţiun e a lui nu este recomandabilă în rapurt cu acea situaţie anume, chiar dacă ar pu te a fi recomandat într-un fel pentru acţiunea sa în mă­ sura în care este luată d rep t o trăsătură generală de caracter.

ri'

s"'

Există, de c ev a sau "' S au cum

bună seamă, contexte în care a spune un comportament oarecare corespunde ! l , prevede

regulamentul,

sau

tradiţia rniTieri/or s ă

facă această coborîre. - N.T. 3 Sau mai degrabă în limba română cum

N.T. 9 Sau cum prejurare.

se etlvine

să te

comporţi

este

într-o

corect.

anumită îm­

10

Sau 1111 este potrivit. Este cunoscut sloganul , ,the right man int the right place" - omul po trivit în locul potrivi t.

- N.T. 11 Is rÎght, corespunde, este potrivit sau adecvat. - N.T. 148


s e amăn ă m u l t m a i puţi n a evaluare decît a d e sc ri e re a acestui a ca fiind ce ea ce se im p u ne p rint r un anume -

sistem de norme.

De fap t , într-un context unde regu­ lile sînt destul de categorice şi speci fice şi unde o r ice p rob lem ă privitoare la v al o area respectării lor rămî n e în t r u totul d esch i s ă , a sp u n e de sp re o ac ţ iu n e că este sau nu e ste conformă cu regul i l e înseamnă a o d esc r i e pur şi simplu. Este efectiv un l uc ru relativ n eobişnui t ca î n atare contexte să se întrebuinţeze cuvîntul bi ne mai probabil că

singu r ; e

vom

ce a făcut e l a fost bine12 din punct

făc în d lile la

"

"

spune, de pildă, " ceea

de

ved e re legal" ,

uz de cuvîntul "legal ", pentru a indica regu­

care ne-am raportat. Există o foarte strînsă ana­ gen de s ituaţie şi cea la care m-am rap ortat dej a în c ap i tol ul 5 (p. 1 0 3 ) . Să revenim însă la p r ob lema principală. Primul lucru de remarcat e s te poate că atunci cînd cineva spune că ceea ce e bine de făcut este ca întotdeauna să facă ceea ce cre de el că este bine, el poate înţelege prin aceas ta cel puţ i n unul dintre două lucruri foa rte diferite. El poate, pe d e o parte, să fie genul de rela­ t ivis t extrem, care nu vede nici un sens în judecăţile de v aloare ca ataret3 şi a cărui aserţ iu ne cum că ori ce pă re ri ale cuiva sî n t la fel de bune ca ale ori­ l ogi e între ace s t

,

cui altuia este în realitate o ma n i eră paradoxală, dusă la extrem de a spune că nu are absolut nici un rost s ă vorb eş t i d e sp re ele cîtuşi de puţi n ca fiind juste. Pe de altă parte, el poate de fapt să aibă convi n ge rea ,

12

jnsJ din pnnrJ de vedere legal. - N.T. opozitie, de pildă, cu expresiile care redau cutul sau neplăcutul. Sau

13 In

plă­

1 49


că unicul lucru care importă este sinceritatea şi că oamenii ar trebui întotdeau na să caute să acţioneze pe temeiul propri ilor lor pri nci pi i , oricît ar dezaproba el personal p r i n c ipiil e respectivilor. E s te în defi n i tiv, un pu nc t de Yedere p osi b i l şi int eligib i l acesta de a p re ţu i sinceri tatea mai p resus de orice altceva. Ba mai mult, nu există n i c i un motiv pentru ca cineva care susţine aceste păreri să nu depună o opoziţie activă faţă de alţi i, avînd prin c ipi i diferite de al e l u i p roprii atîta vreme cît n u i învinovăţeşte p entru că acţionează aşa precum fac . Toate acestea rev i n la ac eea că cineva poate d ez a p rob a prin c i p i i le altcuiva, în ti mp ce t otuş i e convins că, întrucît acelea sînt princi­ piile acel11ia, el ar t reb u i să acţi o n ez e în conformitate cu ele. Şi nu este aci de fap t nimic foarte aparte sau difici l . Acestea t nsa nu n e duc mult mai depa rte . Căci fie că ci n eva crede sau nu c rede în ultimă instanţă că l uc rul pe c a re e bine să-I facă ortcme este ceea ce crede el că este bine, oricît ar p ă re a de afară din cale sau de neplăcut p entru toţi acei i nteresaţ i , între­ barea stă totuşi în p icioare, şi a nume dacă el p oat e fi s in ce r în greşeala sa. Oamenii spun, fi reşte, despre alţii lucruri ca "deşi poate c ă el e co nvin s că acţi o­ nează cum crede el că e mai bine, ceea ce fa ce este de fapt complet greşit" , şi nu se poate nega fap tul că foarte adesea cînd spun astfel de lucruri, ei pre­ supun într-un mod mai mult sau mai puţin incoerent că ceea ce este bine şi ceea ce este greş i t sînt fapte de care omu l p oate să-şi d ea seama sau să fie în necunoş ti n ţă de cauză. Dar eu pot, ceea ce este de înţeles, să dezap rob principiile sau acţiunile altcuiva, c hi a r dacă nu aş consi dera că no rm e l e mele de valoare ,

,

-

,

150


sînt fapte în alt sens decît ca fapte despre mine şi normele mele (şi, desigur, despre oricine altcineva care se întîmplă să le împărtăşească) . Ba mai mult, aş pu· tea aduce motive pentru faptul că le dezaprob, în sen­ sul celor sch i ţa te de mine în ultimul capi tol Nu încape îndoială că cealaltă persoană ar putea să nu-mi ac­ cepte justificările mai mult decît a acceptat dezaproba­ rea mea de la început ; şi este adevărat că dacă nu pot găsi teren comun cu el, chiar în nici u n singur punct, atunci nu există modalitate în care să pot, în final, să-i dovedesc că vederile mele sînt mai b u ne decît ale lui. Pot chiar să fac u z de expresii ca "el crede că ar trebui să se comporte astfel, d ar de fapt greşeşte, şi nu ar trebui să proc e de z e astfel", atît timp cît nu uit că expresia "de f apt e bogată în sugestii şi că unele dintre ele pot duce la cele mai complicate încurcături, dacă le urmărim în acest con­ să nu fiu text. Spunînd că "de fapt el greş eşte înţeles ca revenind pe poziţia valorilor, sau a norme­ lor de valoare, ci doar ca afirmînd p r op r i u l meu punct de vedere într-un fel anume bine definit. Şi într-adevăr, dacă-mi iau în serios propriul punct de ve­ dere, am toate motivele să fac acest lucru . Faptul că, d acă dumneavoastră şi cu mine avem con cepţii complet di ferite despre viaţă, nu se va găsi nici o modalitate pentru niciunul dintre noi să dovedim că vederile ce­ luilalt sînt greşite nu înseamnă că ar trebui să consi­ derăm aceste deosebiri ca neavînd o importanţă mai mare decît simpla deosebire de gustt4. .

"

",

H Ar m e r it a să ne raportăm în urmă la cele spuse în cap i tolul 5 , p . 1 07 şi următoarele despre d eosebirile dintre ju­ d ecata d (: valoare pe de o parte, ş i e x p r es i a sau aserţiunea


Dacă însă altcineva (să spunem că) greşeşte cu privire la părerile sale despre ce ar trebui să facă, cum stă cazul cu mine ? La prima vedere aş putea părea excesiv de arogant, sugerînd că sînt singura persoan ă care nu este supusă erorii în felul acesta. Ar fi mult mai modest să admit "Deşi cred că ar trebui să fac cutare, pot fireşte să greşesc". Dar ce înseamnă exact această din urmă frază ? Dacă atunci cînd fac o judecată de valoare, apelez prin aceasta la o normă sau un principiu, la ce altă normă sau principiu pot, concomitent, să fac apel faţă de mine însumi ? Desigur, oamenii chiar spun adesea "Cred că ar trebui să fac cutare, dar nu sînt tocmai sigur", sau fac o distincţie precisă între frazele "ar t rebui să fac cutare" pe de o parte şi "cred că ar trebui să fac cutare" pe de alta. lnsă analogia aparentă dintre "el crede că ar trebui s ă facă cutare" şi "cred că ar trebui să facă cutare" poate fi foarte derutantă. Deoarece expresia ,,eu cred" este probabil mult mai rar folosită ca o simplă mo'

plăcutului sau n ep l ăcutulu i pe de altă parte. Una din tre deosebiri şi pe care nu am relevat-o, este următoarea: ca regulă generală gus turi le sau aversiunile cu iva sînt l ogi c in­ dependen te unele de altele, de o manieră cum nu se în­ tîmplă cu judecăţile de valoare. Judecăţile de valoare aparţin unei structuri mai mult sau m ai puţin r at io nale, ele depind de principii sau norme angajînd astfel pe oricine care le ia în serios cel puţin în strădania de a fi consecven t . Imi dis­ p lace poate supa de ceapă astăzi şi îmi schimb părerea mîine, lăsînd toate celelalte preferinte sau aversiuni neschimbate; dar dacă az i d ez aprob ceva ca chestiune de pri ncip i u, indiferent care ar fi acest principiu, atunci dacă îmi schimb părerea desp re acel ceva, nu po t să nu-mi schimb părerea d espre toate celelalte lucruri care s-ar putea exp lica prin aceleaşi mo­ tive. Dar vezi şi cap i tolu l 1 0 . p. 2 1 1 şi următoarele.

152


dalitate de raportare a ceea ce crede d e spre s i ne ci­ neva, î n op ozi ţi e cu altcineva, decît o modalitate de a indica că aserţiunea sa e ste numai de încercare. "Cred că ar trebui să fac cutare, dar nu s î n t prea s igu r, s-ar putea, dacă mai reflectez, să-mi schimb părerea" . Şi dacă îmi schimb chiar p ă rere a, am să spun eventual Am crezu t că ar trebui să fac cutare, dar am gre­ şit" - greşi t , de bună seamă :ă nu în sensul de a se fi înşelat asupra vreu nu i fap t, ci în sensul că acuma dezaprob punctul meu de ve d er e anterior, şi e de p resup u s , întrucît aceasta este o problemă de ju­ d ec ată de val oare, că am motive p e n t ru noua mea ati­ tudine. De fapt, aserţiunile de sp re propriul eu din trecut s e aseamănă în mu l te sensuri cu aserţiunile despre al te persoane ; (uneori propriul eu din trecut poate p ărea , privind în u rm ă, mult mai străin şi mai incomprehensibil decî t o altă persoană, pe c are o cunoaştem extrem de b i ne) . Aşa că ceea ce decurge de aci este fap tu l că e po­ sibil şi să dezaprobi normele altcuiva şi să spui acest lucru, şi să dez ap r obi normele pe care le-ai susţi nut cîn dv a tu însuţi. Dar ceea ce nu se poate f ace este să dezaprobi la un moment dat normele pe care le sus ţi i în acel moment; deoarece a le dezaproba ar în­ semn a a le de z ap rob a în rapo r t cu un a l t sistem de norme iar acestea ar fi acum normele pe care le susţii (Nu este de mirare că ultima p rop oz i ţi e este "

"

"

.

cam sucită, deoarece ea caută să exprime contradicţia unei p oz i ţii care se contrazice pe si ne ) Aş mai adăuga, desigur, că vorb i n d fie şi d esp re propriile norme, în felul acesta nu sugerez n eapărat că ele sînt ceva ex­ cepţional sau specifice individului . Se poate ca eu să accept, în toată deplinătatea lor, normele b i seric i i mele, .

1 53


ale pa rt i d ulu i meu sau ale oricărui caz, acestea vor fi normele mele

alt grup, şi în acest proprii şi personale. Ultimul punct este unul a s up ra căru i a merită să stăruim, cu a t î t mai mult cu c î t a p ut u t rămîne im­ pr e sia că există, în multe cazuri unde se accep tă o autoritate, un răspuns clar c e se poate d a î ntrebării m ele retorice din penultimul p a ragraf, care sună "La ce normă sau pri nc ip iu pot să fac apel fa ţă de mine" ? Căci din faptul că ' o p e rso an ă acceptă întru totul n orme le unui organ dinafara sa sau, în orice caz, su­ perior ei nu decurge că ea va fi, de ac ee a , în orice c lip ă , pe deplin conştientă de semnificaţia acestor norme. Ac ea s t a este de fap t o situaţie foarte curentă şi este p os ib i l să ap a ră ori de cîte ori se exprimă ata­ şamentul faţă de un grup sau i n sti tuţie cu acceptarea unui principiu foarte general - ale cărui implicaţii precise încă nu l e - a urmărit nimeni pînă la ultima consecinţăt5. Este doar prea uşor de acceptat o formulă (inclusiv incidental o născoc ire proprie) şi să afi rmi , ba chiar să crezi că o crezi şi totuşi să fie greu d e spus ce crezi dincolo de repetarea formulei . Astfel trebui e să ex i s te mulţi care ştiu ce înseamnă să spui, în si tuaţii oarecum noi şi neaşteptate, în ca re pot fi siliţi cel puţi n în mod provizoriu să hotărască sin­ guri, "cred că asta ar trebui să fac , dar nu p o t fi sigur pîn ă ce nu întreb . . . " ; ş i puncte le pot fi com­ pletate cu nu mele unui părinte sau conducător de par­ ti d, preot, psihiatru sau - ci n e ş ti e - s-ar putea 15 Ar fi de fapt mult mai exact să spui că nimeni nu ar putea d ezvolta, în prealabil, implicaţi ile unor principii, foarte

generale pentru fiecare s i tuaţie imaginabilă ce s - a r putea ivi .

1 54


eventual extinde lista cu o varietate destul de remar­ cabilă de nume. De fapt, există probabil mult mai mulţi oameni care sînt în ultimă instanţă, dispuşi să accepte auto­ ritatea judecăţi i t 6 altcuiva decît sînt dispuşi să-şi asume deplina responsabilitate pentru ei înşişi . Unii dintre ei pot, fără îndoială, să creadă că normele unei autori­ tăţi , oricare ar fi ea, pe care o acceptă pentru ei, au o oarecare independenţă faptică faţă d e acea autori­ tate, în sensul că ei privesc autoritatea ca fiind des­ coperitorul şi exponentul lor, dar nu ca fiind autorul lor. Oamenii care chiar cred astfel cred într-un haos, după părerea mea întemeiată pe motive pe care am căutat să le explic dej a. Se poate însă, perfect de bine ca cineva să fie total angaj at în acceptarea unei autorităţi, în timp ce îşi dă seama că orice norme ar susţine şi ar recomanda ea, acestea pot fi considerate numai ca un fapt despre acea autoritate şi nu pot în sine să aibă o existenţă proprie a lor. Cineva poate fi gata să accepte principiile călăuzitoare ale autorităţii pe care a acceptat-o ca pe ale lui proprii, pe un te­ mei cît se poate de general, nu pentru că el crede că ar trebui să accepte (căci aceasta ar însemna să facă apel la un alt model ) , ci numai aşa. Ca şi cum ar fi dispus să-i dea acelei autorităţi o poliţă în alb, ca să facă orice j udecăţi de valoare particulare asupra cărora autoritatea ar putea lua hotărîri, angaj îndu-se astfel prin aceasta să-şi onoreze datoria, indiferent de cum ar fi completat ulterior documentul. 1� Prin altcineva" nu vreau d esigur, să spun, în necesar, nu� aidecît o altă persoană ind iv idualizată.

mod

155


Un astfel de om, aflindu-se într-o situaţie de u n gen cu care nu a mai avut de-a face şi cu privire la care, pe cîte ştie el, nu există nici un antecedent care să indice cursul potrivit ce ar urma să-1 ia, va fi efec­ tiv silit să ghi ceas că cît poate mai bine cum ar putea fi comp letată poliţa sa, cînd se v a întoarce de la cartierul general. Va fi poate chiar total încrezător în ce p r iveşte rezultatul. Dar oricît de încrezător este şi oricît de bune pot fi motivele pe care le are să [ie încrezător, trebuie să rămînă posibil, în orice caz lo­ gic posibil, ca atunci cînd cecul i se înapoiază chiar, să reiasă că el a greşit. Aceasta numai pentru că mo­ dul în care e completat cecul este un fapt, un fapt despre hotărîrea care a fost efectiv luată de autori­ tăţi, şi ca orice alt fap t poate fi exprimat într-o pro­ poziţie sintetică ; şi, aşa precum vă reamintiţi, sin­ gura modal itate definitivă de determinare a adevăru­ lui sau falsităţii unei propoziţii sintetice este funda­ mentată pe observarea faptelor despre care este vorba. Astfel, cînd o atare persoană spune,· dacă spune, "Sînt convins că ar trebui să fac cutare, deşi, se prea poate, de bună seamă, ca să greşesc", posibilitatea la care se referă este posibilitatea de a fi făcut o apreciere gre­ şită asupra modului în care reacţionează de fap t forul, respectiv. E ca şi cînd ar fi avut, în această anume impreju­ rare, două modele; o normă provizorie, impr ovizată chiar de el însuşi pe temeiul experienţei sale trecute şi norma forului superior, a partidului sau a bise­ ricii, care este şi a sa proprie, în măsura în care el este pe deplin angajat faţă de organizaţia respectiv:i. Problema poate eventual să fie astfel prezentată. Un om care este angaj at să accep te o autoritate oare·


care în p robl em e de morală să zicem, poate, trebuie chiar, ori de cîte ori are vreo incertitudine, să con· sidere cu s eri oz i tate eventualitatea că propriile sale aprecieri ar putea fi greşite. Prin "incertitudine" î nţeleg aci i ncerti tud i ne cu privi re la verdictul precis al autorităţii şi prin " greşi t " , greşit în raport cu acel vei:dict; şi el ar putea spune "greşit de fapt" atîta timp cît "fapt" se referă la concep ţi i l e pe care le sus­ ţine acea autoritate. Dar dacă re iese că aprecierea lui provizorie este de fapt greşită în sensul acesta, lucrul se întîmplă numai în virtutea fap tu lui că el acceptă autoritatea. Că autoritatea sa spune astfel este un fapt; dar dep i nde de p ropria sa accep ta re ca verdictul auto­ rităţii să fie re leva n t pentru el. Astfel, dacă l-am întreba despre principiile sale fundamentale, el ar tre­ bui , în ultima instanţă, să răs p un d ă , nu aşa cum ar face alţii, prin raportare la vreo formulă ca "ferici­ rea gen erală " , ci prin aceea că principiul său de bază este să accepte şi să aprobe orice j udec ăţi pe c are le-ar face autoritatea sa. Cineva care se află într- o situaţie de ge nu l celei pe care tocmai am discutat-o ar putea să p refere să o exprime sp unînd "Nu e treab a mea aceasta să fac n orm e individuale, sînt m u lţumi t să accept normele pe care le-am î nsuşi t şi care ştiu că sînt j us tet7 " . Are un rost să fie pusă problem a în felul acesta; se scoate astfel în relief importanţa fap tului că individul con ­ siderat ca făuritor autonom de norme este, dacă nu ceva cu totul fictiv, în orice caz, în mare măsură o excepţie. Ceea ce nu înseamnă că i n d ivi du l nu împăr17 Corespunzînd acest capitol.

lui

righl pe

care

îl

discută autorul în

l 57


tăşeşte de loc responsabilitatea pentru normele sale. Căci ce înţelege oare cînd zice că normele pe care le acceptă sînt juste ; juste fiind totuşi un cuvînt-va­ loare ; şi ce sînt normele la care se raportează cu­ vîntul just la rîndul său ? S-ar putea să nu existe un răspuns categoric la această î n trebare Nu poţi spune că se referă la normele autorităţii, căci tocmai autoritatea este aceea care este supusă j udecăţi i . Dar n ici nu ar fi cu totul echitabil să spui că se rapor­ tează la normele individului care se eri j ează, deşi nu­ mai cu p rivire la acest unic punct, drept judecător al autorităţii pe care o accep tă ; deoarece a afirma acest lucru ar fi, oricum, a subestima calitatea acceptării. Aşa încît nu ne-a rămas decît să repetăm că unicul mod de a-i înţelege aser ţiunea este, în chip de reafirmare a normelor autorităţii, drep t ale sale, ca exp resie fă­ ţişă, adică a faptului că el le identifică pe cele două. Intreaga p rob lemă a acceptării autorităţii de către individ este, trebuie să admitem, o problemă extrem de greu de pus la punct, în mod satisfăcător, în ca­ drul filozofic de genul celui despre care şi din punctul de vedere al căruia scriu. Această poziţie este în multe p riv i nţe legată de punerea cu acui tate a accen­ tului pe i mportan ţa individului ca atare ; şi nu încape îndoială că filozofi i moralei nu au acordat, în ultima vreme, atenţie p roblemei autorităţii aşa cum foar te pro­ babil ar f i trebu it să o facă Se pare mai cu seamă că au subapreciat imp ortanţa felului în care cele mai cu­ rente norme sînt în general mai întîi transmise şi apoi învăţate ca şi cum ar fi simple fapte . Acesta este un punct care va ap ărea din nou în capitolele urmă­ toare. Intre t imp este demn de reţinut faptul că chiar şi un om care nu acceptă nici o altă autoritate decît .

.


pe a sa proprie poate prea bine să nu f ie sigur într-o situaţie complexă de efectul ce ar putea avea asupra ei propriile sale p ri ncipii generale. Este o in­ certitudine lesne de înţeles, pentru că paşii care duc de la un p ri nc ip i u general la o judecată specifică de valoare sînt adesea extrem de complicaţi. Dacă proce­ dăm cu seriozitate cînd distingem judecata de va­ loare de preferinţă sau aversiune pe temei ul că jude­ cata de valoare este întotdeauna legată de motiv, atunci nu ar trebui să ni se pară surprinzător că atare jude­ căţi nu pot întotdeauna să fi e rezolvate pe loc. Efec­ tiv, un om care nu recunoaşte nici o autoritate din· afară poate destul de des să fie mai şovăielnic şi să aibă nevoie de mai mult timp ca să se decidă într-o situaţie anume decît acela care se bizuie pe un sis­ tem de principii cu practicile lor recunoscute şi corn· p a rativ puse Ia punct. - -D up ă toate acestea, este foa rte probabil ca cinev a să mai vrea să protesteze, că deşi trebuie eventual să concedem că omul nu poate Ia un moment dat să dezaprobe înseşi normele pe care le susţine în acea clipă, totuşi normele sale ar putea fi greşite ; căci, poate insista el, numai faptul prop riei mele convingeri sin­ cere şi depl i ne nu este destul pentru a garanta că este j ustă convingerea mea. Să căuHm să răspundem acestui protest ar însemna efectiv să rel uăm discu­ ţia din acelaşi punct al cercului din care am înce­ put dej a o dată ; ar trebui \să ne informăm, în con­ tinuare, despre norma la care apelează indirect pro­ testul, ceea ce este cazul să fi deveni t pînă acum o întrebare cu care sîntem bine familiarizaţi . Oricum este foarte normal ca cineva să dorească să protesteze în felul acesta. O d at ă pentru că deşi m-am referit me,

1 59


la normele mele şi la imposibilitatea de a le ju­ deca pe to ate deodată (ca şi cînd aş putea să fiu în afara lor şi să rămîn în acelaşi timp în de) , totuşi într-o discuţie ca cea de faţă , omul parcă nu-şi discută de fapt niciodată propriile-i norme aşa cum sînt ele atunci cînd vorbeşte. Vorbim desigu r despre ele, dar se pare că num ai sub formă de exemple. Expresia "normele mele" vrea să spună normele ori­ cărei persoane care ar vorbi la persoana întîia în mo­ mentul dat. In felul acesta, întreaga discuţie pare a deveni cu totul impersonală şi, aşa precum am con­ semnat dej a, ideea că cineva ar putea d ezap roba vreo normă sau toate celelalte norme în a fara acelora pe care le susţine pers on al nu cauzeaz ă nic i un fel de dificultăţi . Apoi, mai este ceva. Trebuie să reţinem că distincţia d i ntre valori şi fap te este e s tompată de multe din p re supoziţiile vorbirii şi gîndirii de toate zi­ lele, şi nu-i este uşor nimănui, n ici chiar celui mai sofis­ ticat filozo f, să ţină minte că trebuie să-şi ajusteze toate j udecăţile de valoare, astfel încît să fie co n s ec­ vente unui singur stil. Şi, în final, oricum, admiterea eventualităţii că înseşi normele propri i (ac tuale ) pot fi greşite ar putea fi luată drept semnul unei mi nţi deschise ; nu în mod necesar şi cu orice chip o minte şovăielnică sau nehot ărî tă, ci o minte a cuiva întot­ deauna dispus să consi d er e cu seri oz i,t ate orice argu­ men te noi, care j s-ar prezenta, şi gata, dacă i se p a re potrivit, să gîndească prin prisma n ormelo r sale, în orice situaţie ce s-ar putea ivi . Din acest punct de vedere, a spu ne că "s-ar putea ca actualele mele norme să fie greşite" poate fi luată drept o aluzie la posi­ bilitatea prea de înţeles că aş putea cîndva, în vii­ tor, să-mi revizuiesc poziţia; iar dintr-o poziţie revireu

t GO


zuită şi un sistem de norme reconsiderate pot, fireşte, să condamn normele pe care le-am susţinut c î ndva adică normde pe c are de fapt le su s ţ i n în c lipa de ,

faţă.

E cazul acum să î n cerc să rezum cele ce s-au spus în acest cap i to l Am începu t cu sup o z i ţi a că "bine" este un cuv în t c a re exprim ă valoare, similar în multe s en s u ri cu cuvîntul "bun'', dar avînd în general o fu ncţi e mai specifică. Totuşi nu ne-am lansat într-o discuţie mai amplă despre diferitele deosebiri pe care aceşti doi termeni sînt indicaţi să le exp rime în a n u mite contexte, ci am ridicat în sch imb problema dacă este posibil ca cineva să fie sincer în greşeala sa cu privire la valorile pe care se cuvine să le susţină şi să le urmărească. E st e clar că ar fi o destul de mare i ncon s ecv en ţă . f aţă de î n tr e aga argumentare anterioară .

­

să recunoaştem

j udecata de valoare a cuiva ar putea

fi de fapt g reşi tă în acel sens al cuvîntului care est e legat de propoziţiile s i n tet i ce Dar pînă cînd exp resii .

ca "de f ap t " sînt întrebuinţate în sensurile în care am arătat că se întrebuinţează frecvent cuvîntul "ade­ vărat", anume pentru a afirma sau a reafirma într-un anume fel aparte şi emfatic, a veni apoi să spui că normele altcuiva sînt greşite devine un mod perfect inteligibil de a ne disocia de ele. Şi acelaş i lucru este adevărat şi pentru p ropriile norme de valoare din tre­ cut. Situaţia este cu mult mai încîlci tă şi mai buclu­ c aş ă , cînd avem de-a face cu cineva care este total a ngaj at în acceptarea unei autorităţi, alta decît numai el însuşi. Dar chiar şi aci, faptul unei atare angaj ări înseamnă a face ca normele autorităţii să fie în acelaşi timp şi ale s ale pers o n a l e Şi rămîne valabil că în timp ce oricine ar putea, în mod normal, să aibă i n .

1Gl


certitudini cu prtvlre Ja implicatiile precise ale celor mai fundamentale principii ale sale într-o anumită si­

tultie compl exă, totuşi nu este posibil ca el să se transpună în exterior şi să-şi j udece toate normele din­ tr-o

dată.


8. "Ar trebui" şi "este" (1)

-

o chestiune de logică i

Cu patru capitole în urmă am ridicat, fără î n să a rezolva, prob l em a , dacă deviza "Un «ar trebui» nu poate deriva niciodată dintr-un «este»" este analitică sau sintetică. E timpul acuma să revi n la această chestiune. Precum am mai spus în acel capitol, dis­ tincţi a dintre evaluare şi descriere este fundamentală pentru î n tre ag a noastră di scuţie ; şi acest lucru, fie că l-aş fi expr im a t sau nu, ar fi trebuit pînă acum să fi d evenit perfect evident. Descrierea pe de o parte şi aprecierea pe de altă parte, fapt şi valoare, enunţ şi j udecată de valoare ; toate aceste deosebiri , pe care am pus atîta greutate, sînt însumate în p retinsa im­ posibilitate de a deriva1 un "ar trebui" dintr-un "este " . Aşa că dacă se presupune c ă acest lucru este impo­ sibil, trebuie să ne fie cît se poate de limpede de ce. B i neî n ţel es că am căutat dej a să prezint o seamă de motive pentru care valorile nu ar trebui privite ca proprietăţi , pe n tru care j udecăţile de valoare nu ar trebui interpretate drept propoziţii şi pentru care nu o

1 Cuvîntul "derivă" se referă în acest con tex t , desigur, la derivări analitice sau logice ; derivări în sensul strict con­ form căruia nimeni care ar înţelege aidoma înţelesurile tutu­ ror termenilor argumentului nu ar pu te a să nege validi­ tatea sa în mod consecvent fără a se pomeni că d eb itează

nonsensuri. Intr-o atare argumentaţie, concluzia urmează ÎIJ mod 11 uesar din premise - în acel sens al cuvîntu l u i "ne­ ,ţ�Ar" carţ a fosţ in trod\IS concom itent cu cuvîntul "an alitic" . 16�


ar trebui să ne aşteptăm ca jud ec ă ţil e de valoare şi enun­ ţurile despre f ap te să se preteze la justificare, confir­ mare s au atac în exact acelaşi fel unele cu celelalte. Procedînd astfel, a trebuit însă la p. 97, bună­ o a ră, să conced că " nu aş pretinde că argumentele

pe care le-am p rez ent at pînă aci dovedesc r e a l m e n te că j udecăţile de valoare nu sînt întruchipate în pro­ poziţii s i n tetice . Efectul argumentel o r mele este cumu­ lativ, dar chiar şi aşa, dacă cineva este destul de ingenios, încă mai poate veni cu destule contrasugestii

pentru a stăvili alte acţiuni care să ducă la tărăgănări ". Este ad ev ă rat c ă se n s ul adînc, î n conti nuare, a l p ara­ grafului a fost să afirme încă o dată că recu n oaşterea unei distincţii între teea ce am denumit

p înă aci apre­

ciere şi descriere este fundamentală ; deoarece, aşa precum am spus, "dacă . . . se i nsistă că bunătatea este o propri et ate şi că a spune despre un lucru că este bun î nseamn ă , în esenţă, a da informaţii de­ scrip tive desp re el, vom avea nevoie de alte mijloace de apreciere a celor o dată descrise.

Nu

putem b en e fi c i a

de ambele sensuri concomitent". Dar intrebarea ră­

mîne - de ce să fie necesară această distincţie ? De ce o d e s cr i e re să nu fie totodată şi o recomandare, o laudă, o î ncredinţare ? Un răspuns foarte curent arată că este necesară d i s ti nc ţ i a ca o ch es tiu n e de logică. I n t r - ad evă r , acesta este un răspuns care se dă şi asup ra căruia se i n s i s t ă atît de des, încît ar t rebu i să-1 examinăm, dacă nu pentru altceva şi numai p en tru acest motiv, chiar dacă nu ar ridica multe puncte i mp o r t a n t e precum se dove­ deşte a fi cazul. Astfel că acest capitol va fi con­ sacrat examinării tezei că a de ri v a un "ar trebui " din­ tr-un "este" înseamnă a comite o greşeală de log i c [( ,


Există însă o problemă c are ar trebui pusă la punct mai înainte de orice altceva. 1 se poate p rea bine în­ tîmpla cuiva să întrebe dacă revine la acelaşi lucru să spună, pe de o parte, că "W1 «ar trebui» nu poate nicicînd să derive dintr-un «este»", e o propoziţie ana­ litică şi, pe de altă parte, că adevărul său este o chestiune de logică. De fapt se poate găsi deja un gen de răspuns la această întrebare în c api tolul 3, u n d e termenul de "analitic" a fost introdus pentru prima dată. Dar se cuvine a se adăuga că termenii cheie " analitic" şi "logic" au fost întrebuinţaţi în atî­ tea feluri uşor di ferenţiate, încît de fap t nu exi stă un răspuns direct gata fabricat la ace astă întrebare. Unii oameni au întrebuinţat, e cert, termenul de "lo­ gic" de aşa manieră, încît orice chestiune care se pre­ ocupă numai de legile care guvernează relaţiile mu­ tuale dintre diferite expresii lingvi stice este o chestiune de logică şi orice argument întemeiat pe aceste relaţii un argument logic i ndi fer e nt de expresiile în discu­ ţie. M ulţi alţii însă au preferat să restrîngă întrebuin­ ţarea acestui termen la studiul a ceea ce numim rela­ ţii pur formale, a dic ă relaţii care depind de înţele­ surile unor termeni ca "şi", " s au " , "nu", "dacă . . . atunci", " tot"2, şi "ceva"3. Din u nghi u l lor de vetot în limba engleză aU are în limba română echiva­ ca: toa tă , totul, toti, toate, întreg, întreagă, întregi, orice, oricare, cu totul, în întregime, întru totul, cu desă­ vîrşire, şi în functie de context eventual şi al te sensuri. - N.T. 3 ceva în limba englez ă some are următorii echivalenti : nişte, unii, unele, oarecare, un, o, vreo, vreunii, vreun , vre­ unele, putin, cîţiva, cîteva, din ei, din ele, din acestea, din acesta, din aceştia, din aceea, din acela, din acelea, din aceia, c a m , în jur de, citeva şi în funcţie d e context even · 2

lenti

tl!al alte sensuri .

-

N.T.

t65


dere, logi ca se p reocup ă numai de forma sau struc­ tu ra argumente lor, cu felul în care argumentele sînt construite, indiferent la ce s-ar r aport a ele şi fă ră nici o re st ri cţ ie , i nd i ferent de co n tex t . Fie, b u n ăo a ră, fra­ zele : ( I ) "Toţi p ăr i n ţii au sau au avut copii" şi (II) " D ac ă X este fie roşu fie al b as tru şi d ac ă n u este r oş u , atunci X este al b as tru" . Mar ea m a j o ritate a filo­ zofilo r ar cădea d e acord că amîndouă aceste ase r­ ţiuni sînt anal itice, exc ep tî n d p o ate aceasta în ve­ derea c i n e ştie cărui context �xcep ţi o nal şi n eob i ş ­ nuit. Dar dup ă p ărerea mai rtgu ro as a pe care am menţionat-o eu, sub aspect logic numai cea de-a doua este adev ăr ată . Acest lucru p rovi ne din fap tu l că a de ­ vărul p ri m ei aserţiuni ( ce a despre părinţi) n u are nici o ap l i c a ţi e dincolo de acel anume context. Pe de altă parte, în a doua , "X" poa te reprezenta orice ( în timp ce m ai pot fi î n locui te, dacă e vorba, cuvintele " roşu" şi " albastru" cu orice alte două adjective) . Adevărul acestei aserţiuni d ep i n de doar de î nţel esu­ rile şi rel aţi ile mutuale ale aşa-numiţilor conectori lo­ gici, " s au " , "şi", "dacă . . . atunci", astfel denumi ţi pentru că constituie ve rigi fundamentale de legă tură n ecesare o ri că re i î n l ănţui ri de argumente ale căror înţelesuri î n seş i rezidă în felurile diferi te în care ei l e agă expres ii le unele de altele. Se înţelege de la sine că ace a sta este o p ă re re ultra s i mp l i fi c at ă d esp re un lucru ex t rem de co mp l e x . Dar ceea ce i m p o rt ă aci este să fim numai conştienţi de existenţa u no r astfel de vederi d i verg en te . Pentru pro­ priile no as tre scopu ri este mai co nv en abil să luăm punctul de v e d e re mai l arg şi să pri vim toate argumen­ tele care depind pentru v a l id i tatea lor exclusiv de semnificaţiile şi ra,porturilţ mu tu a l e dintre difţritel� v

166


părţi ale limbajului ca argumente l ogice. Ceea ce se apropie oricum b i n i ş o r de uzanţa obişnuită. Dacă oa­ menii violentează peste măsură regulile care guvernează în ţel es ul cuvintelor pe care le folosesc, dacă vorbesc prea "ilogic" , riscă să nu fie înţeleşi . Dacă, bunăoară, aş zice de sp re o pereche care ar fi cunoscuţi ca ne­ avînd copii şi nici nu-şi doresc, că ar fi părinţi exce­ lenţi nu aş putea, desigur, să fiu înţeles decît ca gre­ şind raportîndu-mă la ei şi nu la vreo altă pereche - s-au, alternativ, să nu fiu înţeles deloc ; p r i n igno­ rarea l ogi c ii cuvîntului "părinţi " nu aş reuşi s ă mă fac înţeles.4 Aşa că în ce ne p riveşte putem spune că dacă se poate demonstra că a deriva un "ar tre­ bui" dintr-un es t e " ar fi o încălcare a v reu n e i legi logice în sensul mai l arg al cuvîntului, atunci cele de faţă vor fi dat r ăs p un su l la întrebarea care ne in­ teresează. "

"

"

De îndată ce e vorba de logică trebuie să fim mai precauţi ca oricînd de felul cum vo rbim ; iar pun c t ul următor ce trebuie luat în seamă este că de îndată ce o exammam mai îndeaproape, devi ne destul de vădit faptul că însăşi deviza d e sp re "ar trebui " şi 4 Ca de obicei pot să existe anumite contexte foarte spe­ cifice unde remarca mea ar putea să nu fie nici greşită nici lipsită de sens ; bunăoară un context în care cuvintul "pă­ rinţi" s-ar referi l a vreun aşezămint, un fel de instituţie şcolară pentru copii, adu l ti, sau poate chiar pentru animale. (Chi ar şi aci, fireşte s-ar sugera ideea că animalele sint dintr-un oarecare punct de vedere parcă în situatia de copii ) . Dar am explicat dej a cu vreo trei sau patru capitole in urmă că în ultima instanţă este imposibil să ne fixăm asupra unui înţeles definitiv cu privire la o grupare de cuvinte făcînd abstracţie cu totul de contextul anume în car& sînt întrebuinţate cuvintele.

167


"este" nu poate fi altceva decît o deviză şi nu poate ii interpretată ad literam. Căci există în definitiv multe judecăţi de valoare în care apare cuvîntul "este" mai curînd decît cuvîntul "ar trebui" şi, invers, multe

enunţuri de existenţă care fac uz de "ar trebui" mai curînd decît de "este". "Acesta este bun" sau "aceasta este de datoria lui" vor servi ca exemple pentru unul dintre cazuri ; "conform cu prevederile meteorologice ar fi trebuit să plouă pînă acum" ca exemplu pentru celălalt. Nimeni nu s-ar lua la harţă pentru derivarea frazei "el ar trebui să facă cutare", din fraza "cutare este de datoria lui", căci acesta nu este decît un exem­ plu de j udecată de valoare într-o anumită formulare derivată din alta. Pe de altă parte, s-ar putea prea bine obiecta faţă de inferenţa că deoarece după pă­ rerea lui Smith, Brown ar trebui să facă Y decurge că el ar trebui realmente să facă acest lucru5. Aşa că punctul disputat este mai degrabă, dacă este ade­ vărat, aşa precum a afirmat Profesorul Popper, că "poate cel mai simplu şi mai important lucru despre etică este pur logic, adică imposibilitatea derivării de legi non-tautologice - imperative, principii tactice, scopuri sau indiferent cum le-am mai descrie - din enunţuri de existenţă"6, Dacă este vorba să nu luăm ad literam deviza atunci este evident că va trebui modificată forma aparte a 5 Reţinînd cu grijă toate prevenirile şi rezervele ante­ rioare despre întrebuinţarea în atare contcl(te a unui cuvint ca "realmen te". 6 ln lucrarea sa intitulată Ce poate logha să faţă pentru filozofie ? (What can Logiţ do for Philosophy?) din volu­ mul suplimentar al Societăţi i aristoteliene Nr. XXII, 1948,

p. 1 54 .

1 68


întrebării la care am revenit la începutul acestui cap i ­ tol. Dacă este luată literal, deviza ar fi aşa precum tocmai am co ns tatat, de- a drep tul falsă, întrucît nu în­ cape îndoială că propoziţi i care îl conţin pe "ar tre­ bui" pot destul de des să derive perfect dintr-o pro­ poziţie sau mai multe c are să nu conţin ă nici u n alt verb decît pe "este". Această interp reta re strict ver­ bală, însă, nu e prea relevantă. Ar fi mai bine să ne adaptăm întrebarea la sensul citatului din lucrarea pro­ fesorului Popper şi să punem întrebarea dacă aserţiu­ nea, că este i mposibil să fie deri vate j udec ăţi de va­ loare din enunţuri de existenţă, urmează să fie tra­ tată ca analitică sau sintetică. Ceea ce nu numai că r e d ă mai clar situaţia ; dar constituie şi i nterp retarea devizei pe care am luat-o de fap t de bună cînd a fost menţi o na tă la pagina 807. D a r nici chiar sub această formă nu este o problemă les ne de m în ui t, şi putem pe drept cuvînt să fim nedumeriţi privitor la chestiu­ nea de unde anume să începem. Căci, cum poate efec­ tiv cineva să hotărască într-un atare caz dacă o aser­ ţiune este analitică sau sintetică, dacă acest "cel mai important lucru în etică" este pur logic ? Şi întrucît această problemă este fo arte mult di sputată am face poate cel mai bine s ă nu ne avîntăm în ea de-a drep ­ tul înainte de a examina o aserţiune, d ouă, care să fie oarecum s i mi l are , dar care pot fi dovedite ca fiind întemeiate pe l ogică într-un sens destul de vădit. Drept exemplu 1-ar p utea constitui binecunos­ cuta teorie care, ca s-o exprimăm într-o formă suc7

Dar

nici măcar

această

formulare nu poate fi între­ (Vezi partea a doua a

buinţată decît sub anumite rezerve.

capitolului 1 1 ) .

1 69


cintă şi tehnică, afirmă că nici un enunţ universal nu poate fi dedus dintr-unul particular. Enunţurile un i versale s î nt enunţuri despre tot dintr-un lucru sau altul ; enunţurile particulare sînt enunţuri numai despre ceva dintr-un lucru oarecare. Ceea ce vrea să susţină această teorie este doar că nu poate să existe j u sti fi care formal neatacabilă pentru a face ase rţ i uni despre o în­ treagă clasă de obiecte sau oameni numai pe temeiul a ceea ce se cunoaşte despre unele sau unii sau o p arte dintre ei . Să presupunem, î ncă odată, că este vorba de lebede şi că se afirmă că toate lebedele sînt albe, dîndu-se să se în ţe l e agă desluşit că inten­ ţia este ca această aserţiune să fie o p rop oz i ţ ie sinte­ tică şi că nici o pas ăre neagră la î n fă ţi ş are nu ar fi descalificată pe simplul temei al înţelesului cuvintului "lebădă" . Cineva poate că a văzut chiar un foarte mare număr de lebede şi toate să fi fost albe. Dar pentru a fi j us ti fi cată sub aspectul logic aser ţiu nea care s-a făcut, cum că to at e lebedele sînt albe, drept con­ cluzie a unui argument deductiv, premisele sale ar trebui să se refere la toate lebedele ce există sau care vor exista cîndva. Căci, dacă exp e ri enţa cuiva se r apo r tează numai la unii membri ai unui grup, ap oi este întotdeauna posibil ca printre membr,ii rămaşi să se afle unii cu privire la care experienţa la zi a res­ p ec ti v ulu i ar putea să r ei asă că este eronată, chiar dacă acea experienţă s-ar fi raportat l a o foarte mare m aj or it a te Justificarea p ract ic ă este, fireşte, o altă trea. bă; cînd chestiunea este urgentă, putem adesea sa fim justificaţi pe temeiuri practice să acţionăm pe baza unei evidenţe incomplete, sau chiar fără n ic i o evi­ denţă. De fapt, evidenţa care este în acest sens oare­ cum specific incompletă sub aspect logic, p oate totuşi ­

­

.

1 7 Ll


să fie încă adesea fo ar te bună. Exi s tă multe genera­ lizări universale ca re ar putea p rac tic să pară ridi­ col să fie puse în d i scuţ ie . Totuşi, dacă evidenţa pe care ele sînt întemeiate este c î t de cît î ngră d i tă în felul acesta, atunci va ave a întotdeauna sens să ne întrebăm dacă o observaţie . viit o ar e nu va a d uce o ex­ cepţie la regul ă . Şi se cuvine să denumim logică această teorie, p e n t r u că este fundamentată pe î ns eşi î nţel e ­ surile cuvintelor "tot" şi "ceva". Nimeni care ar reflecta asupra acestei probleme nu i-ar d i spu ta validi­ tatea dacă ar î ntrebu inţa aceste două cuvinte cheie în accepţiun ea lor normală.s O alt ă teză de l ogic ă binecunoscută, c a r e va servi foarte bi n e d rep t exe mp l u şi c a re are în acel aşi timp oarecare rev el an ţ ă cu scopurile p e care le u rmă ri m în aces t c ap i to l , este aceea că n i m i c din ceea ce nu este conţinut în premi s e nu poate ap ă rea în co n cluzia unui argument deductiv valid. Acest luc ru sun ă, poate, ca şi cî n d am fi spus ceva obscur şi teh n ic , dar ar fi fo st cazul ca pînă ac um să ne fi familiarizat cu

ideea pe care o are la bază. Vă ream i nt iţi poate că termenii de "anali­ pagi na 5 4 jos) că în care o propo­

atun c i pe c în d căutam să i n tro duc tic" şi "sintetic" am afirmat ( la "există un sens, s-a sus ţi n ut , ziţie an al itică nu ar aduce n ici

o informaţie nouă.

8 Ca o concluzie să poată fi î n mod valabil dedusă din orice premise d ate, trebuie să fie logic imposibil ca premi­ sele să fie adevărate şi concluzia să fie falsă în cadrul regu­ lilor care guvernează înţelesurile tuturor termenilor cheie rele­ vanti. Dar n u există nimic incompatibil între propoziţii�e ,un e le lebede sînt albe" şi .,nu toate lebedele sînt albe" , indiferent la cîte lebede s-ar referi prima. Pentru ceea ce se intelege prin expresia .,logic imposibi l " vez i capitolul 3 pp. 56-58.

.

171


Oricăruia care ar fi î n ţele s întocmai subiectu l . . . etalarea explicită a rezultatelor analizei în for­ mă amplă subiect-predicat i-ar fi superfluă" . Ori, un argument deductiv este un argument fundamentat exclusiv pe înţelesurile a num i tor termeni cheie ; (mai tipici fiind poate aşa precum am menţionat mai sus, termeni cum ar .fi .,şi " şi "dacă . . . atunci", dar, fireşte, orice termen indiferent care ar fi el s-ar putea să rei asă a fi termenul cheie într-o anumită îm­ prejurare) . Dacă privim astfel lucruri l e , putem să ne închipuim un argument deductiv valid ca fiind un fel de prop o zi ţi e analitică foarte lungă al cărei ade­ văr atîrnă de înţelesurile termenilor săi p r inc ip ali . Din acest punct de vedere ar trebui să nu fie prea dificil de priceput de ce în concluzia unui argument deductiv valid, nu poate ap ărea nimic ce nu este conţinut în premise. Aceasta fiindcă există un sens în care cineva care a înţeles pe depl i n sensurile pre­ miselor, ar înţelege p rin aceasta toate implicaţiile ter­ menilor co nţinuţ i în ele ; a înţelege pe deplin semni­ ficaţia unui termen înseamnă a î nţelege raporturile în care acesta poate in t ra cu o r i ce alţi termeni . Aşa că o ri ci ne a înţeles premisa, a înţeles în acest sens oa re ­ cum specific concluzia înainte ca ea să fi fost expusă în mod explicit. Aşa cum am afirmat în acel cap i to l

mai de la început , o propoziţie analitică complicată poate foarte bine să apară surprinzătoare ; dar unei i ntel igente teoretic perfecte care a înţeles d ej a despre ce este vo rb a , ea nu îi aduce nici o informaţie nouă. Astfel faptul că nu poate să apară nimic în con­ duzia unui argument deductiv valid ceea ce nu e conţinut în premise se poate spune că se axează 172


pe semnificaţiile acordate unor atare termeni ca "de­ ductiv" şi "analitic" . Dacă luăm acum ultimele două exemple împreună putem spune că motivul pentru care nu este permis a deduce un enunţ universal dintr-unul particular con­ stă în faptul că premise care se raportează numai la unii membri ai unui grup sau clase nu conţin infor­ maţiile necesare despre toţi membrii puşi laolaltă. Şi în mod similar, dacă s-a căzut de acord că există o distincţie între evaluare şi descriere, aşa fel încît fiecare diferă şi este în esenţă independentă de cealaltă, atunci premisele care nu conţin decît descrieri nu vor con­ ţine ipso fac/o nici o apreciere care poate în mod valid să apară în concluzie. In această măsură e ade­ vărat că este o problemă de logică faptul că nici o j udecată de valoare nu poate fi derivată din enunţuri de existenţă dacă, de bună seamă, există real­ mente distincţia. Dar atunci, încă, mai rămîne faptul cum că există o atare distincţie pe care trebuie ca noi să o stabilim pînă la urmă. Ceea ce pare a cam lăsa chestiunea unde a fost. Oricum, un lucru a devenit suficient de limpede pînă aci ; nu există nici o modalitate de a fundamenta dis­ tincţia pe care urmărim să o stabilim pe ideea abso­ lut generală de argument deductiv ,-.ilid. NJ.6 ..O.JJ poate fi fundamentată pe înţelesurile curent acceptate ale unor perechi de cuvinte ca "tot" şi "ceva" ; am constatat dej a că este cu neputinţă de interpretat de­ viza despre "ar trebui" şi "este" în acest sens catego­ ric. Există prea multe feluri în care poate fi expri­ mată o judecată de valoare sau nu enunţ de exis­ tenţă pentru ca lucrurile să se desfăşoare atît de sim­ plu şi de convenabil. Astfel că dacă există vreo mo-

173


dalitate de a d em o ns tra că d i st i n cţ i a este într-atîta de strîns î n treţesută cu înţelesul curent al cuV'intelor încît să nu p o ată fi ign o rată decît cu preţul de a ne contrazice pînă la a rosti nonsensuri, a o formula înseamnă, e v entu a l, să ne angaj ăm în nişte c ompl i caţii co nsid e rabi l e . ln acest stadiu cineva ar put e a prea bine să întrebe de ce nu am fi mulţumi ţi să r ecuno aş tem existenţa distincţiei şi să încet ăm să mai facem atîta caz de­ spre încercările de a o dovedi ca o c h e stiune de lo­ gi că . Şi într-adevăr, iată, după părerea mea, cum vom fi si l iţi să p roce d ăm în cele d i n urmă. ln acelaş timp, dori nţa de a o vedea fundamentată p e o aşa­ zisă bază logică nu trebuie considerată ca o u şurinţă sau ca influenţa doar a unor si mple considerente de o rd i nul pedanteriei profesionale. Poate fi uneo ri i nevi­ t abil , dar nu este niciodată ceva total satisfăcător să fie fundamentat un argument i mp o rtant pe imp resiil e perso n ale proprii pe care şi le fac oamenii d e sp re ati­ tudini le , părerile sau activităţile lor. Un lucru pe care unul î l găseşte că este de neconceput altul îl poate priv i ca fii nd o posibilitate perfect i nteligibi l ă ; acolo unde unul poate vedea o d i s t i n cţ i e , altu l p o ate să vadă o i denti tate fundamentală. Acestea au fo s t bine p r i n ­ se de un filozof care, căutînd să susţ ină exis t en ţ a distincţiei dintre j ud ecat a de v a lo a re şi e n un ţu l de exis­ tenţă pe temeiuri pur logice, s-a rap o r t at l a " d o rinţa de a sprij i n i afirmaţiile pe care doresc să le fac despre j udecăţile de val o a re prin rap o rtări la considerente care să fie at î t de c lare încît să le pri ce apă toţi " . Căci, a co nti nuat el să spun ă , " Nu - mi p lace că trebuie să spu n mereu oamenilor «ştiţi ce înseamnă să faci cu­ tare pe de o parte, şi cu t a re pe de altă parte» s ă re1 74


curg la a-i pofti să reflecteze şi să constate dacă nu am dreptate. Mult mai bucuros le-aş solicita să-şi în­ drepte luarea aminte asupra faptelor privind modul cum vorbesc" 9 . Ceea ce, cre d eu, este u n punct de vedere lesne de p riceput şi acolo unde este aplicabi l, foarte avartsat. Este întotdeauna mai bine să se facă apel, cînd se poate, la o evidenţă care să fie în prin­ cipiu în mod egal accesibilă oricărui observator infor­ mat şi nepărtinitor. In ce măsură simpatizez cu această concepţie reiese din chiar faptul că întreaga metodă d e argumentare din această carte este întemeiată pe discuţii asup ra fe­ luritelor sensuri în care sînt sau ar putea fi între­ bu i nţat e cuvintele. Dar deşi a fost posibil să fie sem­ n alate o serie de deosebiri între sensurile în care folo­ sim cuvinte-valoare tipice ca "bun" sau "ar trebui" pe de o parte, şi astfel de cuvinte tipic descriptive sau factuale ca " roşu" sau "ucide" pe de alta, aşa precum am recunoscut, nu am putut niciodată să pretind că aceste diferenţe sînt prin sine concludente. O dificul­ tate este că po t exista o seamă de excepţii care ne in­ comodează prin numărul lor. Prea adesea omul este silit să spună că fie un cuvînt descriptiv fie unul evaluator nu este întrebuinţat în sensul său primar ti­ pic descriptiv sau evaluator ; iar dacă face apel numai la fapte de uz curent fără nici un fel de raportare la o distincţie considerată ca ceva aparte, apelul începe 9 Filozoful in discutie este d omnul F . F. Atkinson, şi ci­ tatul provi ne dintr-o lucrare intitulată "ar trebui" şi "eJte "

("Oug ht" and "li") în care împreună ne-am prezentat

care

fie­ problemele pe care le discut în acest ( Lucrarea a apărut în revista "Fi lozofi a " , "Philoso­

argumentele în

capitol. phy", vol. XX X I I I , Nr. 1 24, ian. 1 9 5 8 ) .


să-şi piardă plauzibilitatea dacă excepţiile sînt prea multe. De altminteri, apelul privind maniera în care

vorbesc oamenii în mod obişnu it poate în orice caz să reiasă a fi o armă cu două tăişuri . Intrucit nu încape îndoială că foarte mulţi oame n i derivă în mod chiar foarte regulat anumite judecăţi de valoare din anu­ mite enunţuri de existenţă; şi aceasta este o trăsătură a vorbirii lor de toate zilele căreia se cuvine să i se acorde aceeaşi po n dere ca oricărei alteia în orice studiu imparţial. De fapt, s-ar putea da multe exemple de acest gen de derivare. Aş putea zice, ca să iau un caz p osibil, că am aflat despre un copil care e bolnav, suferind şi avînd dureri, ameninţat să moară dacă nu i se dau îngrijiri, dar aproape sigur vindecabil dacă i se dau. Acestea sînt toate în mod categoric aserţiuni faptice ; ele pot fi, de bună seamă, greşite sau neadevărate, dar sînt faptice în sensul impor tant că se pretează la con­ firmare sau refutare pe temeiul normal al observaţiei. Desigur, nu toată lumea ar spune că dacă toate aceste aserţiuni ar fi adevărate ar urma în mod necesar ca părinţii să umble după ajutor medical . (Unii cred, de pildă, că a face aceasta ar însemna o desconsiderare a voinţei lui Dumnezeu.) Sînt, însă, mulţi care ar insista că decurge în mod i ndubitabil acest lucru şi cărora li s-ar părea imposibil să priceapă ce ar vroi să înţeleagă acei care sînt în dezacord, cînd vorbesc despre "ar trebui" sau " ob ligaţie" . "Decurge în mod indubitabil" şi alte expresii simi­ lare sînt, desigur, întrebuinţate în limbaj ul obişnuit cu destulă imprecizie. Uneori se întrebuinţează doar pen­ tru a exprima într-un mod cît se poate de pregnant convingerea personală a vorbitorului, chiar dacă ar 1 76


fi dispus să convină cum că convingerile sale nu ar putea să fie realmente doved i te ca fiind corecte pe temeiul nici unei eviden ţe pe care ar p utea o cita. -

Am întîlnit, bunăoară, oameni care afirmă că o r icine este filozof t rebui e în mo d vădit să fie incompetent cînd vine vorba de t rebu ri practice. Această concluzie

poate fi adesea adevărată ; dar rămîne clar că ea nu poate nicidecum strict vorbind să decurgă din pre­ mi să . Nu este o parte constitutivă a cuvîntului filo­ zof" ca el să fie ap licab il numai acelor oameni care sînt (printre alte lucruri) incomp etenti în îndeletni­ c i ri practice ; ca deducţia să fie validă s-ar cere in­ clusă în plus ca î n că o p rem i să generalizarea empi­ rică cum că "toţi filozofii sînt incompetenţi" lO. Cineva ar putea eventual pretinde că în c ee a ce-l priveşte, cuvîntul " filozof" chiar include ca o parte a î n ţel esu ­ lui său referirea la incompetenţă, astfel că p entru el generalizarea că toţi filozofii sînt incompetenti ar fi analitică mai curînd dec ît sintetică. Dar acesta ar fi într-adevăr, un fel foarte ciu da t de a întrebuinţa lim­ bajul. E de necrezut ca cineva să n u fie în stare să î nţele agă posibilitatea că ar p u t ea să existe un astfel d e om, cum ar fi un filozof, care să fie priceput şi în sens practic, oricît de greu de realizat i s -ar părea acest luc ru In mod similar mulţi oameni care ar fi în dezacord total cu oricine c a re ar afirma că nu există nici o obligaţie anume din partea p ări nţilor copilu­ lui pe care l-am descris în exemplul meu, de a se adresa unui medic, ar fi cu toate acestea în stare să "

.

to Sînt evident un m artor prejudiciat, dar după mea părere aceasta este, ca generalizare, falsă.

cinstita 1 77


î n ţel eagă ceea ce ar vrea să spună acea p er s o ană ( A n u înţelege p e ci n eva ş i a n u fi de aceeaşi părere cu el sînt două lucruri complet diferite ; d es i gur că cineva t r ebu i e c u necesitate să înţeleagă sensul celor ce se .

spun Înainte ca s ă ştie d ac ă Dar, şi iată punc t ul unde

al

-

filozofului i n comp e te n t

-

este sau nu de aco rd ) acest caz d i fe ră de acela exi s t ă ce i l alţi mulţi, la .

mai sus, care mai mult ca probabil ar răspu n de oricărei persoane care ar sug era că nu de­ cu rge nici o ob ligaţi e din f ap te le as t fe l d esc ri se că ar fi în mod s i n cer dezorientaţi n eştii n d cum să in­ terpreteze ce ar vrea acea p e rso a nă să înţeleagă vor­ bind de obli g aţ ie Cu alte cuvi nte, pentru ei obli­ gaţia d ec u rge d i n n at u r a fap tel o r orice fel de îndoială fiind de neconcep ut în sensul propriu al exp re s i ei "de n eco ncepu t Sau, ca să luăm u n a l doilea exemplu despre o s itu aţie de ace l aşi gen, să presupunem că aş descrie p e cineva ca fiind de înc redere , de nădej de, s ări to r la n evoi e afectu os şi aşa mai departe. Pot eu oare dup ă toate acestea să neg î n mod rezonabil că el este un om bun ? Vor exista p ro b abi l iarăşi neînţelegeri . Unii vor spune d esigur că întrucît a întrebuinţa cu ­

care m-am referi t

,

.

" .

,

,

"bun" cu privire la ci neva înseamnă d o ar a-l recomanda, nu e n i c i o g re ut ate în a pricepe că părerea mea ar putea să fie neobişnuită şi p rinci p i i l e pe care îmi întemeiez recomandarea să fi e cu totul deo­ seb ite de acelea ale altor o amen i Pe de al tă parte, exi s tă mulţi al ţii care, deşi ar putea înţelege că mi-ar d i sp l ace un ata re om, m-ar considera ca abuzî nd de limbaj dacă aş insista negî n d că el ar fi bun . vîntul

.

Adevărul

lumea

1 78

î n această problemă este

învaţă

v orb easc ă ş i

c ă aproape toată

gîndească

cam

în


acelaşi timp c î n d 1' nvaţă d espre norme, în d eosebi n orme de comportare. In marea majoritate a cazurilor aceste norme trebuie în mod inevitabil să fie prezen tate în primul rînd ca fap te şi să fie accep t ate ca fap te Le p utem auzi repetate ca atare d e un copilaş către al­ tul, amîndoi putînd în mod v ă d i t să considere ca ciu­ dat e şi poate dezagreabile aceste fap te dar totuşi fap te "Oamenii nu trebuie să serve as d prăjitură înainte ,

.

,

.

să fi mîncat mai întîi pîine cu unt".

"De ce nu" ? " Fiindcă nu trebuie. Asta

e

şi

gata " l l .

Imi amintesc de asemenea auzind un tată explicînd

cu j a le micuţului său cop i l că nu se stă cu coatele pe masă, fiind în ace laş i timp p e r fec t de acord că aces t a este un fap t foarte trist pentru omenire. Incit nu e de mirare că această confuzie timpurie şi adî nc im­ p lan tat ă d intre valori şi fap te se re fl ect ă în uzul cu­ rent al l imbaj u lui . (Meri tă reamintită aci p ro bl ema - ri d icată în ul­ timul capito l - a omu lu i care se bizuie cu totul pe ,

dictatele unei

autorităţi. Practic

ascendenţa cea mai si- .

gu ră pe ca re o poate avea o a ut o ri tate este tocmai aceea de a reuş i să-şi i mp u nă valorile drept f apte De­ oarec e faptele îşi menţin priza chiar şi a sup ra unor o amen i cărora acestea nu le sînt pe plac. Aproape toată l u mea î nvaţă să accepte autoritatea înainte de a înv ăţ a să o pună la în d o i al ă ; şi unii abi a d ac ă aj ung la stadiul î ndo iel ii.) Se poate ap reci a cît de pro fu n d infiltrată este aceasţă confuzie dacă ne întoarc em înapoi pentru o clipă la .

11 Cîti adulti nu se simt încă în mod hotărî t vinovaţi d acă .nu încep cu pî inea cu unt ?

1 79


l-am p ropus pnv1tor l a omu l care fi demn de încredere, sări tor la nevoie, d e nădej de, a f ec t uos şi aşa mai departe şi totuşi si nu fie om bun. Cel ca re nu ar înţelege a c ea s tă sugestie este probabil g e nul de om care ar putea obiecta cum exemplul pe care

ar putea

că "bun" înseamnă uneori un lucru şi alteori altul1 2, şi că în t r u n atare context ca acesta el înseamnă pur şi simplu demn d e încredere, de nădej de, s ă r i to r la nevoie, afectuos, etc . 1 3 . Totu ş i cînd o atare perso an ă vorbeşte despre c i n eva ca fiind bun, va fi aproape întotdeauna d e acord că prin aceea îl recomandă pe cel despre care vorbeşte, şi nu îl descrie numai într-un fel d e t aş at şi neutru. Inseamnă oare aceasta că ea -

să considere că recomandarea este în sine un fel de descriere ? Se poate argumenta că atitudinea sa implică t ocm a i acest lucru, dar în ansamblu nu asta

trebuie

este, după părerea mea ceea ce probabil ar spune chiar ea. Mai mult ca sigur că există anumite contexte în care pers o ana respectivă va î n ţelege foarte bine p o s i ­ bilitatea descrierii n e ut re ; şi altele din care ea ar putea î n ţe l ege că eu aş recom a nd a , de pildă, ceva fără ca ea să aibă i d e e ce recom an d Realitatea este că se vor afla alte contexte în care, deşi această per­ soană ar putea distinge î n tre recomandare şi descriere în sensul că poate pricepe că se face şi una şi alta, totuşi nu v a putea înţelege cum cineva şi-ar putea re­ trage recomandarea d acă ar rămîne în pici oa re descrie­ rea ; unei astfel de persoane i s-ar p ă rea că descrierea ar purta în sine recomandarea. Şi aproape toa te cu.

12

Vezi Începutul capitolului 2 . Pentru c a exemplul să f i e Într-adevăr plauzibil a r trebui poate ca lista să fie mult mai cuprinzătoare. Dar nu e prea dificil de imaginat cum ar putea fi continuată. 13

1 80


vîntele din descrierea d in exemplul meu, "demn de încredere", "de nădej de", şi aşa mai departe, sî n t cu­ vinte care chiar în mod normal conţin un grad oare­ care de recomandare. Nu că ar fi cumva imposibil să afirmi �espre c i neva că este mult prea demn de încred e re ; după cum nu este o imposibilitate să descrii pe cineva ca .fiind "mult prea bun". Dar atare ex­ presii îşi dobîndesc sensul dep lin datorită unui sub­ til iz de paradox. Ar fi iarăşi posibil să explicăm ace astă situaţie În termenii distincţiei pe care am făcut-o între criterii şi Înţeles, şi să spunem că descrierea cuiva ca fiind cinstit, de Încredere, de nădej de şi aşa mai departe poartă în s i ne recomandarea respectivă numai pen­ tru că aceste caracteristici fac parte din criteriile nor­ male cu care noi recomandăm oamenii. Nu numai că ar fi posibil ; o explicaţie mai des luşită nici că s-ar putea da. Dar totodată este important ca să ne dăm seama că există contexte În c are unii oameni nu po t deloc pricepe cum ar fi posibil să se vorbească de diso­ cierea a ceea ce deoumim criterii de Înţeles Ceea ce ne read uce încă o dată la problema noastră cen­ trală. Căci dacă atare persoane ou sînt real mente în stare să priceapă posi b i li tatea unei atare deosebiri, ce ne îndreptăţeşte atunci să susţinem, în orice caz în ceea ce-i priveşte pe ei şi limbajul lor, că se cere făcută o asemenea separare ? In aces t stadiu se pare că am ajuns în exact ace laşi punct din care am început capitolul, deoarece încă sîn­ tem în căutarea unei j us t ifi cări pentru distincţia p e care se întemeiază o parte atît de considerabilă din argumentaţia anterioară. Un lucru, însă pare a fi re ieşit totuşi, şi anume imposibilitatea de a susţine pre.

,

­

181


tenţia că ea se întemeiază pur şi si mp l u pe logică. Este adev ărat că din moment ce judecăţile de valoare pot fi e fe cti v deosebite de e n u n ţuril e de existen ţă de­ vine atunci o chestiune de logică, că e le nu pot nici­ decum să fi e deduse numai din enunţuri de existe nţă Dar d eparte de fap tul că a r exista vreun grup sau o pereche de cuvinte ale căror înţelesuri înseşi să im­ plice recunoaşterea acestei di st i n cţ i i (în sensul în care chiar regulile care guvernează întrebui nţarea lui to t şi "ceva", interzic derivarea unui en u nţ universal din­ tr-unul particular) , am constatat că d acă este luat drept ghi d uzul curent, avem tot atîtea motive de a c onchi d e că d e riv a rea valorilor din fap te este permisibilă, cîte moti ve avem pentru concluzia op u s ă Incit se pune acum întrebarea dacă există vreo altă cale prin care distincţia să poată fi în mod satisfăcă­ tor î n dreptăţi tă Nu este un lucru uşor de răspuns la această întrebare ; de fapt, dacă mi s-ar fi părut un lucru uşor de realizat nu l-aş ti amînat atîta v reme. Dar în c ap i to lul următor trebuie în orice caz să ne încume tăm să dăm un răsp u n s ,

.

"

.

.

.

"


9. "Ar trebui" Ji "este• [Il]

-

o

distincţie necesară

Ne aflăm acum în situaţia că deşi am insistat de nenumărate ori că di sti ncţi a dintre judecata de valo are şi enunţul de existenţă t rebui e privită ca fundamen­ tală, se pare că este cu n eputinţă justificarea ei nu­ mai ca o p rob l em ă de logică. ln adev ăr am spus dej a cam pe la j u m ătate a c ap i to l u l u i premergător că în ul­ timă instanţă trebuie să ne mu lţum i m să-i recunoaştem existenţa ca un fapt de e xp e rie n ţ ă personală. Totodată însă, am admis că a apela la o experi e nţă de acest gen nu este u n pro ced eu tocmai fericit ; orice obser­ vator o b i ectiv poate să ia n o t ă de felul cum vo rbi ţi , dar experienţa p ersonală nu pr e a e accesibilă în ace­ laş fel. Şi d acă insistaţi că experienţa dum neavoas tră este diferită de a mea, se pare că nu ne mai rămîne de cî t să co ns e m năm dezacordul ca u n fap t propriu nu mai nouă. Dar eu nu vreau să afirm numai că mie îmi pare că există o d i s tin c ţi e ; dimpotrivă aş vrea să susţin că este vorba d e o distin cţ i e care a r trebui să fie recunoscută d e orice om normal c a necesară. "Normal" este şi el, trebuie să admitem, un cuvînt ce trebuie luat de bun ; şi p o t prea bine să existe oameni care, dintr-o deficienţă sau alta, nu vor fi niciodată în stare să vadă vreun ro s t în aceas tă dis­ tincţie dintre valoare şi fap t Ei trebuie însă să fie comparativ foarte rari . Marea majoritate sînt cu sigu,

.

J H)


ranţă în stare să recunoască mai mult sau m ai p uţi n distincţia. P rob lema mai dificilă va consta în a-i con vinge că trebuie întotdeauna ad mi s ă în p ri nci p i u p osi bi li t atea unei deosebiri. Iar aceast a este o proble­ mă asup r a căreia meri t ă să stăruim pentru că, deş i există mulţi p e ntru care aceasta constituie mai p u ţi n o posibilitate d ecî t o presupunere evi d en tă şi certă, exi s tă mulţi alţii care ar fi gata să o conteste din răsputeri. Poziţia mea este într-un fel foa r te riscantăl. C ăci, oricine ' ar dori să mă s ilească să dau în ap o i nu ar avea d ecî t să demonstreze că ex i s t ă cel p uţ i n un con­ text în c a r e este imposibil, în principiu, să se facă vreo d i s tinc ţie utilă între apreciere şi descriere. Există, însă, persoane tot aşa de puţin p re c au te şi în di rec­ ţia op us ă şi ca re merg atît de d ep a r te încît să argu­ menteze că nu po ate exista ni ci o dat ă vreun enunţ de exi sten ţă strict non-evaluator în nici un context şi pe nici o temă ori care ar fi ele. Ei arată, de pi l d ă , că a vorb i despre indiferent ce i mpl ică a le gere şi a nu ­ me alege re a de a vorbi d esp re acel l uc ru şi nu desp re altceva, că a-1 selecta p e n t ru a-l pune în evidenţă as tfe l , înseamnă a-i aco rd a o anumită semnificaţie şi că aceas ta este o formă imp ortantă de ap reci e re . Acest argument are, de bună seam ă, un anumit sîmbure. Une­ ori prea lesne uită omul că o ri ce rosti re i mpl ică un grad o a recare de selecţi e , că selecţi a înseamnă ale­ gere şi că multe atare al ege ri pot practic să fie chiar {oarte puţin neutre. Şi mai este adevărat că este în mare măsură posibil să se afle care subiecte sînt cele 1 Este de fapt o situaţie ca re va de seamă pentru a putea fi susţinută .

1 84

solicita

multă băgare


mai i mpo rtante pentru un om numai ascultînd să ·vezi desp re ce vorbeşte cel mai mult. Pe de a l t ă parte e o are cum absurd un a rgument care propune ideea că singurul mod în care s-ar putea realiza enunţuri cu adevărat neutre ar fi să spui totul dintr-odată. Deoarece p are evident că se p oate afirma că unele enunţuri sînt cel puţin mai neutre decit altele . Să presupunem, de pildă, că sp u n "Smith cîn­ tăreşte exact 12 stone2" . Pot fără î n doi ală ca ulterior

să am motive să mai vorbesc despre Smith. Căci vreau poate să vă reamintesc de existenţa sa în calitate de candidat la un post ; sau am p refera t, poate, să vor­ besc despre greutatea sa mai curînd decît d espre alt­ ceva, cum ar fi dep rinderile sale igienice, peste care p refer să trec fără să le menţionez ; sau iarăşi pot să vorbesc despre Smith pentru a vă atrage luarea aminte de la Brown . Dar oric are ar fi mobilurile mele, pare cl a r că nu au nimic de-a fac e cu adevărul aser­ ţiunii mel e privitoare Ia gre uta tea sa, şi că faptul că este exactă sau nu va depinde numai d e genul de lapte ce pot fi co ns tata te de către orice observator obiectiv adecvat u tilat . Totuşi es te cert să nu putem defi ni "enunţul neu­ tru" ca fiind un "enunţ care nu implică absolut nici un g rad de selecţie" . Mai nimerită ca definiţie ar părea să fie acee a că e "un enunţ care este compati ­ bil cu orice expresie fie de aprob are fie de dezapro­ b are a f ap tel or , pe care enunţul p re ti n de să le ra­ porteze" . Ceea ce s - ar p otrivi oricum destul de bini­ şor cu enunţul meu d espre greutatea lui Smith. Nu e 2

N.T.

Stan e unitate de greutate echivalentă

cu

6, 348 kg.

-

l S5


greu de priceput că aş putea fie să aprob, fi e să dezap rob faptul că el c î n tăreş te 1 2 s ta n e, sau, cum e.ste mai probabil, că s-ar p u t ea să nu mă i n tereseze deloc

cazul. Şi ex istă, de bună seamă, o sumedenie de alte enunţuri pe care le-am putea face despre el, şi ca re s-ar putea d ove d i la fel de lesne că sînt neutre în acest sens ; " Smi th este chel", "Smith are num ai un p i cior " , "Smith a re un ochi d e sticlă", " Smith are zece copii". Toate aceste fapte d e sp re Smith ar putea perfec t să constituie obiectul fie al apro bării fi e a l d ezaprobării mele sau nici una nici alta, şi to ate se pretează la confirmare sau r e fu ta re catego rică de către un observator obiecti v . S-ar pu tea face despre Smith aserţiuni de alt gen care însă nu s în t tocmai aşa de vădit categorice. Fie, de exemplu, as erţiune a că Smith e ste răutăcios. Nu este de neconceput că aş putea s ă aprob cum că el ar fi o astfel d e p e rs o ană, dar ar fi fără în­ doială ceva bizar sau de mi rare ca eu să fac aşa ceva. Cert este c ă, în mod normal, n i men i nu ar greş i pre­

supunînd că nu l-aş aprob a, în măsu ra în care aş crede că es te un răutăci o s, decît dacă aş arăta foarte desluşit că nu este aşa. Dacă aş f i însă de acord cu răutatea lui, acest lucru ar p ă rea să mă înfăţişeze cel puţi n ca fiind în conflict cu normele curent accep ­ tate. Ceea ce este adevărat de spre " răutăc io s " e pro­ babil adevărat, cel puţi n în ce priveşte co nve r s aţia obiş­ nuită, şi despre orice alţi termeni prin care am d escri e caracterul cuiva. Fiindcă este foarte d i fici l, dacă nu chiar i mp o si bil să facem aces t lucru fără ca să suge­ răm o evaluare a sa, favorabilă sau de altă natură, dată fiind as ocierea normală dintre criterii şi înţele s . Nu este nimic prea surprinzător în aceasta . Cei mai 1 86


mulţi oameni sînt în mod natural atît de interesaţi de p rop ria lor p e rs oa nă şi de a altora încît să acorde oricăru i fapt legat de m a n iera lor de a se comp orta o am,mită relevanţă faţă de raporturile d i n t re ele. Şi cum cele mai m ult e ap rec i e r i ale u n ei atare compor­ t ări se conformează la fel de natural stereotipurilor sociale recunoscute nu e st e decît de aşteptat ca aceleaşi cuv i n te să aj u ngă să po a rt e î n ele strîns împletite una cu cea l a l t ă , descrierea şi e v alu a re a . Faptul, î n să, că atare aserţiuni ca aceea că " Smith este răutăcios" sînt arareori p u r faptice sau n eut r e nu înseamnă că nu p o ate fi descris niciodată caracterul cuiva fără ca î n acelaş t imp să i se fac ă o ap recie re . Ceea ce se ce re , p ractic, este să ne hotărîm, i ndiferent în ce co n te x t ar putea să apa ră o astfel de d escriere, d acă pu­ tem accepta ca fiind un lucru inteli gibil ca c i n ev a să ap r obe , să dezaprobe, s au să nu se simtă impresionat într-un fel oarecare de cele spuse. Dacă, şi în măsura în care, putem accepta toate tre i s o l u ţ i i l e ca f i i n d posi­ bilităţi3 la fel de semnificative, atunci p u t e m p r ivi aserţiunea ca pe un e nu n ţ neutru. Da că, pe de altă p ar t e , avem imp resia că a-l d e sc r i e pe Smith ca fiind răutăcios înseamnă în mod inevitabil a sugera o dez­ aprobare o a rec are a lui, atunci vom avea poate nevoie să căutăm o modalitate alternativă p e n t ru a ne referi

despre faptele comportării sale ; o care s ă- I facă accesibil fie l au d ei sau bla­ mu l u i , fie abţ i n e r ii şi de la un a şi de la alta. Un fel de a realiza acest lucru ar fi să se continuie întrebuinţarea ace lo raşi termeni ca mai înainte dar înla

cele

cunoscute

m odal itate

3 Ceea ce nu î nseamnă desigur cii trebuie să le acceptăm c;t fi ind 1!1 fel de probabi le. l 87


soţi ndu- i de o decl ara ţ i e explicită că nu trebuie luate în seamă asocierile lor evalu atoare . Aceasta pare a fi o s oluţi e convenabilă sub u n el e aspecte. Are, însă, anu­ mi te neajunsuri. Cînd c i n eva este bine familiarizat cu o a n um i tă întrebui nţ:tre a unui cudnt, e uimitor cît de greu îi vi ne să-I fol o se as c ă în chip consecve n t într-un alt sens fie e l oricît de puţi n d ivergent, chiar dacă hotărîrea de a face acest lucru s-ar putea ca i n i ţial să fi fost a sa p r op ri e . Cum e şi fo a r te fi ­ resc este chiar mai greu să fii sigur că ascultătorii ş i cititorii cuiva vor în ţel ege şi reţine ai dom a instrucţiu­ n i l e date de a nu ţi n e seama de a s oci e ri l e obişnuite evaluatoare. Această dificultate devine ceva ce s e apro­ pie de i mp o s i b i l atunci cînd este luat în considerare faptul, că nu există n i ci o m od a l i t ate de a c u n o aş te cîte persoane sau cine anume, poate eve ntu al de o ma­ nieră indirectă sau n ep revăzut ă, s ă aj ungă să afle despre o anumită discuţie. Ş ansel e de a transmite vreo apr eciere împotriva propriilor intenţii sînt cu atît mai mari cu cît aproape că este cu neputinţă de a-şi repeta dezacordul de fiecare dată cînd apar cuvi n te le cru­ ci al e în d ecursu l unui întreg şi lung p asaj , discurs sau convorbiri. Astfel că ex istă întotdeauna riscul ca ceea ce spune omul să fie scos din contextul său în mod deli be rat sterilizat. Ceea ce poate uneori să fie inci­ dental una d i ntre j us tificări l e p os i bi l e care duc la in­ ventarea unui j argo n urît şi s t ră i n , pe care nimeni care nu este într-o oarecare măsură fami liarizat cu con­ textul general al utilizării sale, nu-l va înţelege proba­ bil nicidecum. Toate acestea c on t ri bu i e s:i arate că trebuie să fim mai mult decît precauţi cîad căutăm să adaptăm ter· meni uzuali, c u care sîntem fami li a ri z aţi , unor scoJ SŞ


puri speciale, cu care nu sîntem familiarizaţi. Oricum, dificultăţile pe care le în t împin ăm căutînd să realizăm acest lucru nu ar trebui exagerate într-atîta încît să devină o obiecţie fatală faţă de posibilitatea de a-l face totuş i Căci în ultimă analiză orice aş spune de­ spre Smith (/r p11tect afecta părerea cuiva despre el. Cea ce este adevărat şi despre enunţul meu că ar cîn­ tări exact 1 2 sto ne ; mai şti i , poate persoana cu care stau de vorbă tocmai în acea d imi neaţ ă a primit asi­ gură ri din partea lui Smith cum că nu c î n tăreşte de­ cît 1 0 stone şi 8 lbs . şi să fie acum înclinată să-I coteze ca mincinos. Dar acestea nu prea au legătură cu d efi niţi a pe care am propus- o pentru "enunţ neutru". Dacă este adevărat că orice enunţ dat poate practic să afecteze aprecierea asupra cuiva într-o anume direcţie, aşa cum eve n tual a fost sau nu intenţia să se facă, aceasta nu co n tribuie cu nimic să demonstreze că teo­ retic nu este la fel de compatibilă cu o apreciere de un gen contrar. Dar aci revenim di n nou la acelaş punct crucial. Fiindcă, dacă dor i m să asigu răm neutralitatea oricărui euunţ p e care l-am face despre caracterul cuiva, sau chiar despre altceva, printr-o declaraţie explicită cum că orice asocieri uzuale de aprobare sau de dezapro­ bare ar trebui trecute cu vederea pentru aceste scopuri, atunci trebuie să fim în stare să distingem desluşit ce înseamnă aprobare şi dezaprobare. Şi trebuie admis că probabil foarte puţini oameni ar fi convinşi că realizează această distincţie de o manieră cu totul gene­ rală aşa cum ar fi siguri desp re distincţia pe care o fac di ntre vedere şi pipăire. In aceste împrejurări, nu se poate proceda decît într-un singur fel cu cel care ar fi interesat să nege validitatea ge nerală a deosebirii .

189


p e care o facem între va lo are şi fapt. Trebuie să ne co nce n t răm mai întîi , în a-1 fac e să recun o ască deose­ bi rea într-un anume c o n t e x t ; iar ap o i , o dată bine consolidată această bază să încercăm să trecem mai d ep a rt e Ia exti nderea ap l ică ri i sale l a orice alt context. Prima p robl em ă este deci găsi r ea unui context în care d i s t in c ţi a este recunoscută ca fiind fără discuţie d es l uşită . Vădit lucru, că este greu să fim siguri că vom afla măcar o s i ngu ră ilustrare reuşită aci din pri­ cina nevoii de a alege ex emp l e diferite după interesul şi e xpe r i enţ a celui cu care se întî mp l ă să d i s cutăm . Dar, să p r esupunem , bunăoară, ca să l uăm u n caz p o s i bi l , că metodel e igienei moderne au redus morta­ li tatea i n fanti lă în multe părţi ale Indiei . Poate acesta să constituie un e nun ţ neutru ? Unora s - a r putea să li se pară că î n truc î t cuvîntul "mortalitate", în general, şi exp re sia " mortalitate i nfantilă", în pa rticul a r , pre­ zintă u n e l e asocieri nefavorabile, enunţul că ig i e n a mo­ dernă a redus mo rtal itate a i nfan t i l ă po a rtă în sine o p ute rnică s uge s tie de aprobare cu p rivire la igiena mode rn ă . Pe de altă parte se discută adesea că redu­ cerea m o rtali tăţi i infantile într-o ţară cum este India nu face decît să sp or e asc ă numărul locuitorilor î n t r - o ţară dej a dezastruos de supra-popul ată, reduce nivelul general de trai şi înseamnă că numărul total de decese Ia copii ceva mai vîrstnici ca rezultat al sărăciei şi subalimentaţiei este cel puţin proporţional sp o ri t cu, este de presupus, o spori r e corespunzătoare a canti· tăţii de s u fe ri nţă con ş t i en tă . Atunci, poate că nu mai ştie omul dacă să ap robe sau să dezaprobe reducerea mortalităţii la care s-a ajuns pri n igiena mo dernă . I n ge n e ral am putea fi înclinaţi să zicem că p r i vit ă în perspectiva timp ului aceasta este o măsură p rogresistă, l90


ale cărei efecte secundare sup ă ră to a re în clipa de fi î n lătu ra te o dată cu introducerea unui regim eficient d emog rafic de planificare a familiei . Dar atunci se p u ne , ia răşi întrebarea dacă sîntem de acord cu p la n i ficarea familiei . Cu cît p ăt ru n d em mai adînc

faţă vor

,

în problemă, cu atît mai greu este să hotărîm ce anu me apro b ăm sau dez ap ro b ăm din toată această com p l icată situaţie. Indiferent însă de con c l uz i a la c are am a j u nge că în cele din urmă sîntem pentru sau contra sau încă nehotărîţi, un lucru în orice caz ră­ mîne li mp ede; metodele moderne de igi enă au redus efectiv mortalitatea i nfantilă, că e b i n e, că e rău, faptul rămîne acelaşi fie că îl apro bă m fie că nu. Pentru alţii, un exemp l u , iniţial mai co nven abi l s-ar ­

­

,

putea

,

găsi într-o d i scuţ i e d esp re vreme. "Plouă" . Une­

ori şi în unele locuri ar fi atît de evident pentru toţi cei interesaţi dacă aceas tă veste e binevenită sau nu î nc ît ar fi sup erfluu s ă se mai a d au ge şi o exp re sie de aprobare sau dezaprobare di r ectă în p lus Dar este în mod cl ar i mp l ici t prin acea s t ă ultimă remarcă cum că oricare din ce l e două sînt la fel de pos i b i le După .

.

un interval lung de secetă, bunăoară, grădinarii vor fi bucu roşi de ploaie, dar persoane care sînt pe pu nc tuf de a pleca în vacan ţă mai mult ca sigur că nu. Efectiv, cineva care e ste ş i g rădi n ar şi tocmai pe punc­ tul de a pleca în c o nce d i u se va afla sfîşiat î n tre ­

aceste considerente conflictuale. Dar, i arăşi, fap tul ră­

fap t - chiar plouă. Şi î ntrucî t această rem arcă este evi de nt compatibilă fie cu o aprobare fie cu o d ezaprobare , urmează că n i c i una dintre acestea nu poate fi dedusă numai din observaţie. Aşa că ac i cel puţin nu se poate nega că nu e x is tă o distincţie clară

m în e

191


observarea factuală pe de o p a r te şi ap robare �au dezaprobare pe de alt a . Stadiul următor al argumentaţiei ar părea să conste a dintr-o serie de reafi rmări ale văditului . Să p resupunem

între

că lucrăm cu acest exemplu despre vreme şi că toc­ mai am căzu t de acord că remarca cum că p l ouă poate fi accep tată ca un tere n comun între două p ersoane dintre care una aprob ă iar cealaltă dezaprobă fap tul . Oricine este de acord cu aceas ta trebuie acum desigur să recu n o ască, că aci, în orice caz, atît aprobarea cît şi dezaprobarea sînt în mod egal at i tud i n i sau reaqii din partea diferiţilor ob s erv ato ri faţă de fap tele asu­ pra naturii cărora sînt de acord. A t are reacţii pot fi limitate ia s i mp le simţăminte de p l ăcu t sau neplăcut (în care caz nu le-aş socot i ca j u d ec ăţi de valoare) ; sau îşi pot găsi locul în cadrul unui sistem, destul de bine pus la punct, de mo tive , principii sau scop u ri . Şi într-un caz şi în altul, însă, ele p rivesc felul cum per­ soane diferite pot să ia poziţie în favo ar ea sau îm­ potriva f ap tel or . Este ad ev ă rat , aşa cum am c ăzu t dej a de acord, că însăşi ob s e rv a re a şi consemnarea acestor fap te în expresi a "plouă" pot de asemenea să fie de­ scrise ca reacţii ale unui observator faţă de ele. Dar, aşa cum ar trebui s ă ne fie acum clar, ace s tea sînt reacţii cu totul deosebite de acelea de aprobare şi dez­ aprobare, deoarece oricare din această pereche de opuşi poate fi acceptat ca fiind .co mp a t i bi l cu faptele aşa cum au fost consemnate ele. Ne a fl ăm acum în situ aţi a de a lansa o provo­ care oricui d oreş te , totuşi, să re sp i ngă posibilitatea unei ap li cări generale a d i sti ncţiei pe care a accep ­ tat-o ca valabilă p en tru cel puţi n un caz . Să z icem că alege ori ce exemplu care îi place p ri n care s ă- ş i ilus192


1

tre�e teza. De d ragul argumentării vom presupune că alege exemplul nostru anterior, al omului despre care se spune că e un om ci n sti t , de nădej de, săritor, afec­ tuos, etc. Aceste cuvinte, am afirmat n oi , poartă de fapt în ele t o ate în m o d normal un grad oarecare de rec oman d are şi mulţi par a găsi că e de neconcep ut ca c i neva să poată în mod serios nega că un atare om nu este bun. Modul de a p rovoca pe cineva care ia aces t exemplu ar li cam în felul u rmător. L-am putea întreba mai întîi cladi în trebuinţare a pe care a dat-o cuv întului "bun" urmează să fie luat ă aci ca de no tîn d recomandare sau aprobare (i n d i feren t de ceea

ce ar mai crede el în acelaş timp că ar mai face acest c uv î nt ) . Interlocutorul este în mod virtual s i l i t să sp ună că da, deoarece altfel exemplul său nu-şi are ros ­ tul. Vom întreba apoi, dacă ap robare a pe care o ex· p rimă el desp re omul care este cinstit, de n ădej d e , şi aşa mai departe, este comp ati bi lă cu apr oba rea pc care anterior o recunoscuse drept o reacţie sau atitu­

di n e care se de osebeşte în mod vădit de aceea de de­ scriere s au de relatare . Dacă răspunsul său la aceasta este că da, putem arăta că întrucît a recunoscut că ap robarea este ceva indepen dent de orice configuraţie de fapte, el p oate să-şi transforme expunerea d esp re omul ci n s ti t şi de nădej de p î n ă aci combinată, într-o descriere neutră lăsînd deoparte în mod explicit ele­ mentul său de evaluare recunoscut acum ca fiind sesi­ z abil . Dacă, î n să, r ăsp und e că nu, p ersoana în discu­ ţie se va afla în s i tuati a bizară de a avea de a face cu două feluri cu totul deoseb i te de ap robări . Acum putem să-i pretindem în mod hotărît să ne explice în ce raport se află u n a fată de cealaltă. Căci, ori rămîne, se î nţel ege , liber să ap robe sau să Jezaprobe în s e n 19 3


al celu.i lalt fel de aprobare, care se spune e s te legată de anumite descrieri sau fap te ; ceea ce ar echivala cu reduce rea acestui al d oi l e a fel de apro­ bare de la o situaţie d e curioas ă subordonare Sau ea poate pretin de că unul dintre aceste feluri de aprobare î l i mp l i că necesarmente pe c e lă l al t ; acest lucru ar fi î n s ă o inconsecvenţă faţă de e t ap e le anterioare · ale pro­ priei sale argumentaţii, precum şi faţă de propri a sa recun o aştere că primul fel de aprobare ar fi în mod evi d ent in depende n t de orice fap te anume la care s-ar putea referi. Ult(mul paragraf a eşuat, mă tem, într-o învălmă­ ş eală Acesta nu este, însă, un acci d e n t D i mpo t ri v ă , c ăc i dup ă părerea mea, oricine este gata să recunoască într-un context distincţia dintre evaluare şi d esc rie re, dar care în a l tă parte încearcă să refuze aceeaşi recu­ noaştere, nu poate sfîrşi decît într-o învălmăşeală. De·· oarece p rimul pas o dată făcut , el nu poate să evite

s�l obi ec tiv

.

·

.

.

nici unul din ceilalţi paşi decît în dauna consecvenţei . Şi deşi es te adevărat că p ri mul pas depinde tocmai de capacitatea, pur şi simplu, de a recunoaşte două genuri de atitudini ca fiind di fe rite, nu prea există, aşa cum am afi rmat, mulţi oameni care să nu re cun oas c ă această deosebire într-un context sau altul, dacă problem a le este î nfăţiş at ă des luşi t şi energi c Se vor a fl a efectiv cazuri unde va fi extrem d e d i fi c i l pent ru pe rso a n e d e con cep ţ i i ş i cred i nţe diferi te s ă aj ungă la u n acord asupra unui limbaj neu tru comun. Fiindcă su spic i u nea că d ezm in ţi rea din partea celuilalt a a ng aj ărilor sale normale p rivitoare la evaluare ar fi cu neputi nţă de dus p î n ă la cap ă t cu consecvenţă, i nd i fe re nt care ar fi i nte ntiile sale, este de bună seamă adeseori de .

­

1 94


înţeles. Nu doresc, însă, cîtuşi de puţin să susţin că este uşor în pract ică să fie realizate enunţuri efectiv neu­ tre, ci d oar că a-şi pr opu ne astfel de e n un ţu ri este întotdeauna un lucru i nteligibil şi uneori foarte de do­ rit. In orice d ispu tă acesta este primul pu nc t şi punc­ tul fu n dame nta l de p r inci piu asupra căruia este e s e n ­ ţial să se cadă de acord ; căci stabi li rea unui limbaj comun între părţile interesate este condiţia în săş i a argumentării raţionale . Această expunere a problemei este, sînt perfect conştient, şi prea succintă şi prea dezordonată şi există în mod neîndoielnic obiecţi i de tot soiul ce mai pot fi r i di ca te . Indeosebi, există patru care s-ar părea că sînt extrem de puternice şi care, fie că îşi ating scopul sau nu, ridică oricum alte probleme de ma re interes şi im­ portanţă. Pentru a încheia acest capitol mă voi strădui să enunţ aceste patru obiecţii, dar fără a le da răs­ puns ; ceea ce mă voi î n cumeta să fac în cele două capi­ tole u rmăto are . Aş putea să fiu învinovăţit, în primul rînd, că nu m-am comporta t echitabil în problema diferitelor genuri de ap robări . Căci, la urma urmelor făcusem deja concesia cu un capitol mai înainte, că chiar şi aceia care afirmă că un om cinstit, de nid ej de şi aşa mai departe, t rebui e ipso facto să fie de treabă, ar putea totuşi pricepe că s-ar putea ca el să nu-mi fie pe plac. Dar cu to tul aparte de acest lucru, ei vor fi fami liarizaţi şi cu atare disti ncţii ca acelea d i ntre aprobare morală şi estetică şi aprobare din punctul de vedere al eficienţei ; şi nu există motiv pentru care ci neva să presupună că cele trei trebuie întotdeauna sl meargă împreună. Astfel, cînd cineva zice că orice om care este cinsti t, de încredere, etc., trebuie în mod ·

195


necesar să fie bun, este destul de limp ede că această recomandate nu e meni tă să fie o j udecată e&tetică. Cel mai minun at dintre oameni din punct de v ede re moral poate fi hidos de urît şi cît se poate de ne­ îndemînatec. Ceea ce vrea să susţină cel ce obiectează, p oate fi enunţat, deci, într-o formă mai precisă decît pînă aci ; anume că un om care este ci nstit, de încre­ dere, etc., es te bun sub rdport moral, şi că oricine a r nega aceasta nu dovede şte d ec î t i g nor are a , poate nu a faptului că cuvîntul "bun" se întrebuinţează pe ntru a recomand a, dar cu sigu ra n ţă a semnificaţiei de reco­ mandare morală.

A doua o bi ecţie posi b i lă este că nu reiese n ici decum

toate judecăţile de valoare privesc fie apro ­ barea fie dezaprobarea. Bunăoară, chiar eu am susţinut dej a, cu două capi tol e în urmă că cel mai bine ar fi ca cuvîntul "adevărat" să fie c o nsi der at d rept cu­ vînt-valoare, şi s-ar putea spune ap roape acelaşi lucru despre .,probabil" - în orice caz în co ntexte non-teh­ nice4 . Dar nu aş vrea să susţin tocmai că o atare pro­ pozi ţie ca .,este adevărat că există lebede negre în Australia" trebuie luată c a i n di cî nd aprobarea vorbi­ torului privitor la prezenţa lor ( sau, dacă e vorba dez­ ap robarea) . Astfel se p are că tentativa mea de a defini " e n u nţul neutru", luată în serios, ar face e nu nţur i neutre dintr-un mare număr de jud ec ăţi de valoare. Şi ace s t lucru pare foarte ciudat.

clar că

4

Aşa

apreciere.

1 9�

a subliniat domnul Hare, cele mai multe care apare de obicei cuvîntul "probabil" pot fi propoziţii ronţinînd asemenea expresii ca "există pentru a crede că . . . " în care prezenţa cuvîn · scoate dest\11 dţ d a r în evidentă element11l <!.;

cum

propoziţii în traduse prin motive bune tultti ,.bun"


In al treilea rîn d cineva ar putea aduce argumen­ tul că î ntreag a mea metodă de argumentare şi mai cu seamă exemplele pe care le-am ales sînt astfel conct:pute încît să evite caz u r i l e realmente d i ficile. Fiindcă există unele descrieri, s- a r putea spune, legate de un întreg mod de viaţă ; există u nele fapte ce nu pot fi descrise fără ca prin aceasta să se ia atitudine pentru sau împotriva anumitor feluri de comportare. M-am referit la începutul acestui capitol la faptul că există unii care ar vrea să pună în di sc uţie pretenţia că distincţia dintre valoare şi fap te este întotdeauna şi în mod necondiţionat aplicabilă ; şi atît unii cît şi ceilalţi pot veni cu exemple de ob i ec ţii de acest gen. S-ar putea p rea bine susţine, de pildă, că nu pot exista enunţuri despre natura şi raporturile dintre di­ feritele biserici creştine care să fie în acelaş timp complete şi neutre, şi a ce as ta din cel puţin două motive de g e n u ri foarte di ferite. Primul este că ex i stă anumite elemente esenţiale fundamentale care vor fi în mod inevitabil descrise diferit de credincioşi şi ne­ credincioşi ; pentru credincios o descriere a lui Christ, fie ea o descriere aproximativ satisfăcătoare, trebuie să fie aproape, dacă nu chiar totalmente, în acelaş timp un act de închinăciune, un act pe care ne­ credinciosul, este vădit lucru, nu I-ar putea împărtăşi. Al doilea constă în însăşi poziţia foarte specială pe care pretinde că o deţine biserica romano-catolică. Na­ tura acestei poziţii şi i mpos ibi l itatea de a o descrie cu neutralitate se manifestă în faptul că pe n tru catolic ultimele cîteva propozi ţii a r t reb u i pentru a respecta s t ri c t a acurateţe, s ă fie redactate sub cu totul altă ,

,

formă. Deoarece, la drept vorbind, expresia "diferite biserici creştine" nu p oate fi întrebuinţată de catolic

1 97


decît dacă este însoţită de restncţu făcu te cu mare preca uţie ; şi pentru el e n un ţ are a pe larg şi justă a po z i ţ i ei p r opr i ei sale bi serici trebuie să se raporteze

nu nu m a i la pretenţia ci chiar la "faptul"5 c ă pretenţia este pe d epl i n înd reptăţi tă. To t aşa, se argum e n teaz ă uneori că nu poate exista descriere ne ut ră a situ a ţ i e i munci torilor î n grevă într-o eco nom i e cap i t a l i s t ă în­ trucît înc e rca rea de a o d e sc r i e de o manieră detaşată, i m p ersonală, ca şi c î nd nu ar exista angaj are socială, ,

este atît anti -marxistă cît şi o mod alitate î mp otri v a re v o l u ţi e i p en t r u statm q11o.

de

a

opta

O b i ec ţ i a finală este o ob i ec ţ i e care s - a r putea spu n e că provine d i n toate c elel alte Şi a n u me că în ciuda celor două exemple pe care le-am d at, n o ţ iu n i l e de " aprobare" şi " dezaprobare" rămîn mult prea obscure. Am vorbit despre de z ap rob a re a vremii. Dar să î n se mne acest lucru doar că aceasta s t îr ne ş t e un s i m ţă m î n t vag de silă sau trebuie să am mo tiv e pentru orice lucru pe care l-aş putea de numi ap rob are ? De fap t este oare aprobarea în pri mul rînd un fel d e s i mţă m î n t subiec­ tiv i nterior sau e mai c u r î nd o manieră de a vorbi şi a acţiona ? Poate cineva aproba ceva fără a fi co n şt i en t că face aceasta ? Este posibi l c u m v a să dezaprobe ceva ce-i e s te p l ăcu t ? Care să fie r ap or tul d i n t r e ap rob a re a unui lucru şi c o nv i nge rea că este important ? Şi aşa mai dep ar te Nici una dintre aceste î n tre b ări nu au răspun­ su r i vădit c a tegorice , aşa c u m ar fi cazul dacă noţiunea de ap rob a r e urmează să se b ucu re de un rol fund a mental într-o argumentaţie de t i pul celei în care m-am .

,

.

­

5

Nici

1-!hil imele

poate fi mai neutră hotărîrea de a pune aceste decît ;tr fi fost o hotărîre de a le lăsa afar� .

nu


latisât. Pe scurt, termenul de ,. aprobare" , aşa cum l-am uzitat este cu mult p rea lax . Astfel prezentate, aceste patru obiecţii pot să pară atît de covîrşitoare încît să răstoarne echilibrul între­ gului capitol. Şi de fapt, aşa cum am admis dej a, ele sînt extrem de puternice. Nu aş pretinde, de bună seamă, niciodată ceva atît de absurd cum că aş putea să dau un răspuns definitiv tuturor patru obiecţii. Cu toate acestea, sînt convins că se găsesc răspunsuri ; iar în capitolele următoare voi depune toată osteneala c a să fac unele propuneri cu privire la direcţiile în care s-ar prefigura ele eventual. Intre timp acest capitol poate fi rezumat foarte succint. Porni nd de la recunoaşterea că este i mposibil de j ustificat distincţia dintre j udecata de valoare şi enunţul de existenţă numai ca chestiune de logică. m-am străduit să demonstrez cum ar trebui privită această distincţie nu numai ca fiind fundamentală dar şi universal aplicabilă. Sau în orice caz folosită de către toţi acei în stare să o recunoască desluşit în orice context anume ; deşi sub rezerva că însăşi deslu­ şirea distincţiei trebuie în unele cazuri să se dovedească a fi un scop de urmărit mai curînd decît ceva lesne de realizat imediat. In dezvoltarea acestei argumentaţii am fost silit să acord o pondere considerabilă noţiuni­ lor de "aprobare" şi "dezaprobare" . Dar printre obiecţii, foarte puternicele obiecţii de care am luat notă, există aceea că aceste noţiuni sînt mult prea vagi pentru a susţine povara pe care le-am impus-o.


1 0. ,.Plăcutu l" şi .,aprobarea"

Dintre obiecţiile pe care le-am expus la sfîrşitul -ultimului capitol, cea mai serioasă a fost a patra. No­ ţiunile de aprobare şi dezap rob are sînt, se spunea acolo, mul t prea vagi pentru a purta greutatea pe care l e-am impus-o. Nu se poate nega că există ceva adevăr în această plîngere. Şi deoarece pe lîngă fap­ tul că este cea mai serioasă, ea este şi cea mai fun­ damentală, căci am întrebuinţat noţiunea de aprob are ca punct de temelie al a rgumentării. Să consacrăm acest capitol strădaniei de a-i face faţă şi să lăsăm pri­ mele trei obiecţii pînă ce ajungem la capitolul ur­ mător. Nici chiar atunci, mă tem, că nu vom avea la îndemînă o definiţie precisă şi riguroasă a ceea ce de­ numim "aprobare" . Dar, e bine să spunem de la bun început, că nu trebuie să ne lăsăm prea d ep ri m a ţi de dificultăţile pe care le-am putea întîmpina în sensul realizării unei analize satisfăcătoare. Desigur, este în­ totdeauna un lucru înţelept să fim pe cît po si bil lă­ muriţi cu privire la termenii pe care îi întrebuinţăm. Dar nu e cazul să ne închipuim că dacă nu putem răs­ punde tuturor întrebărilor posibile fie d espre apro­ bare fie despre descriere, nu ne putem face defel o idee de cum să le distingem între ele. In definitiv, ca să luăm un caz similar, putem prea bine să constatăm că ne depăşeşte să spunem exact ce implică a fi plic200


tisit pe de o parte şi a fi i nteres a t pe de alta ; dar aceasta nu înseamnă nicidecum că sîntem întotdeauna în s i tu a ţ i a de a confunda cele două noţiuni. Putem porni de la considerarea uneia dintre î n t re· băriie ridicate în cursul obiecţiei ; este ap rob a rea în p ri m ul rînd un gen de simţămînt i n te r i or subiectiv sau este ea mai curînd o manieră de a vorbi şi a ac­ ţiona ? Răspunsul scurt la această întrebare s-ar p ăre a a fi destul de simplu, anume că este amîndouă. Dacă ni se cere să amplificăm r ăspu n s u l , însă, atunci ches­ t i unea devine într-adevăr departe de a fi s i mplă . Ceea ce o face cu atît mai dificilă este că "aprobare" este de fapt un termen c omp ar a ti v sofisticat. Cei mai mul ţi c opi i învaţă nu num a i exp re s i i l e " p l ace " şi "nu place", dar chiar şi cuvintele "bun" şi "rău" cu mul t î n ai nte ca să întîl nească cuv i n te ca "aprob" şi "dez­ ap rob " . In astfel de împrej urări e ste de obicei m a i potrivit să fi e consideraţi mai întîi termenii mai pu­ ţin sofisticaţi . Şi deoarece, o r icum , întîmplarea face că alta dintre întrebările puse tot atunci p riveşte raportu­ rile dintre " ap ro bare " şi "plăcut", avem două motive bu n e pentru a lua mai î n t î i în d i s cu ţ ie întrebarea pa­ ralelă ca re se referă la verbul "a plăcea". Este a plă­ cea ceva un gen de simţămînt sau este mai curînd un mod de a vorbi şi a se cbmp o r t a în raport cu acest fel de a simţi ? La p rima vedere s-ar p ă rea că, dacă un cuvînt o are c a r e se referă, în primul rînd, l a t răi rea indivi­ duală intimă, aces ta e s te d e s i gu r cazul unor cuvinte ca " place " şi "displace". Nu are ro s t să-mi spun ă cineva că îmi pl ace marţ ipanul d a c ă eu ştiu bine că n u - m i place ; în această materie, parc-se, eu sînt sin­ gur j udecător. Dacă c i ne v a m ă cicăleşte îndeajuns aş 201


putea eventual să mă p refac că-mi place num ai ca să şi pace ; iar d acă mă c i că l eşte cineva .şi mai mult, s-ar putea ca pînă la u rm ă să mă aflu în imposibi litatea de a mă putea conce nt ra destu l ca să mai fiu sigur d acă îmi pl ace sau nu marţipanul . Dar, deşi n u este exclus c a uneori s ă fiu nevoit s ă recu­ nosc , că am unele incertitudini cu p r ivi re la propriile­ mi p re feri n ţe şi aversiuni, în o r ic e caz în momentul gus t ării nimeni nu poate să f ie vreodată mai sigur d espre ele decît sînt eu însumil . Toate aces tea pot s ă p ară destul d e clare ş i simple pînă ce nu încep e omul să reflecteze. Atunci, însă, se pot ivi î n d oiel i Pot să apară unele dubii complicate ca cele de spr e cazul acelora care au pu ţi n e sau nu au deloc, păreri p e rso n a le şi c a re par sincer i ncap abili să ştie dacă ceva le place sau nu pînă cînd nu li se spune că da. Pot, î nsă, exista îndoieli mult mai simple decît ilceste a Nimeni nu ia în seri o s un copil care în mod regulat solic i tă zgomotos ciocolată şi mănîncă tot ce capătă, protestînd în acelaş timp că nu-i place. Ori , spunem noi, el nu p r i cep e încă semnificaţi a cuvinte­

fiu lăsat în linişte

.

,

.

lor pe care le foloseşte, ori urmăreşte poate în felul lui să facă o glumă Căci este vădit lucru pentru ori­ cine că îi place ciocolata chiar prea mult ; nu avem decît s ă i urmărim figura în timp ce o mă n înc ă , după ce a refuzat, foa r t e probabil, să mănînce orice altceva. Ceea ce ar putea sugera fie că privim felul în care îl vedem că se comp o rt ă ca o dovadă concludentă d esp re s imţă mi n tele lui nevăzut e şi invizibile p riv i nd .

-

putea, de bună seamă, să fi uitat d acă îmi place m arţipanul, în timp ce altci n eva ţine m i n te, d a r aceasta e s t e o che�tiune Î(\ţrucîtva d ife�iţă. 1

sau

202

nu


faptul că îi p l ace ci ocolata ; sau poate, că semnificaţia expresiei " lui îi place ciocolata" constă p u r şi simplu în felul în care e l cere ciocolata, o consumă şi pro­ testează cînd nu a re şi că e a nu se rap o r te a z ă în e s e n ţ ă la nici un simţămînt i nterior. Există, oricît ni s-ar p ă r e a de surpri nzător, o foarte reală tentaţie de a c o nch i de că a dou a sugestie este cea potrivită. Ave m cel puţin două motive p ri n c i p ale care o susţin. In primu l rînd orice cuvi nte care se întrebuinţează de c ătre o comunitate J e oam e n i pen tru a c om un i c a între ei au semnificaţiile r esp e c t i v e p r in roluri le p e care l e îndeplinesc î n t r un s i stem lingv istic inter-personal. Şi ca atare treb u i e p redate şi î n văţ a te semn i ficaţi ile l o r ; -

a

învăţa u n cuv î n t

nou

înseamnă a

învăţa

cum

îl

fo l o ses c alţi oam e n i şi înţelegerea î nt o c m ai de către o ri c i n e chiar şi a u nui c uvî n t ca , .p l ace" , t rebuie să depi n dă de asocierile fu ndame n t a l e cu întîmplări care pot fi ob s er v ate nu n u m a i de către ac el c i n ev a î n s uşi ci şi de că tre acei care învaţă cu m să-1 întrebuinţeze. Iată, În p a r te , ce înseamnă cînd se s p un e că limbaj u l este un fenomen p u b l i c sau social. I n al d o i le a rînd orice fel de investigaţie ştiinţi fică depi nd e esenţial­ mente de pos i b i l it a t ea observaţiilor ce pot fi contro· l ate şi rep e tate de către d i fe riţi observatori obiecti,·i . Trăirea pu r p e rs o nală , care este în pri ncipiu in acces i ­ bilă altcuiva decît ace l u i căruia i se întîmplă, evi­ dent c ă nu se p re te az ă acestui gen de c o n t rol Uni i oameni a u argumentat de fapt că tocmai datorită aces­ tui motiv nu poate exista o cercetare ştiinţifică a sim­ ţămintelor şi a trăi rii per s o n a l e Alţii, însă, privesc această atitudine ca o fo r m ă de obscu rantism, din ace­ lea cu care ştiinţa a avut a d e s e a de luptat în trecut. Ei argumentează ma i curînd c u m că s i m ţăm i n t e l e ,

,

,

.

.

.

20 :;


emoţiile şi alte fenome ne asemănătoare pot fi înţelese perfect de bine în termenii unui comportament acce · sibil observaţiei şi sînt la fel de accesibile cercetării ca orice alt lucru . (Este de reţ i nut faptul că atare comportament poate include nu numai ceea ce poate fi observat în sensul obişnuit de toate zilele, dar şi lucruri ca activitatea glandulară anormală, care soli­ cită tehnici de observare mult mai rafinate) . Punînd la un loc aceste două considerente, mulţi filozofi au fost convinşi să susţină că dacă este exa­ minată problema, se va ajunge la constatarea că întrebuinţarea j udicioasă a unor termeni ca "place" şi "displace" , ca de altfel a multor altor termeni, nu se poate fundamenta decît pe astfel de criterii care se pretează observaţiei publice. Indivizii pot fără îndo­ ială să asocieze simţăminte pur personale cu întrebuin· ţarea pe care o dau ei unor anumiţi termeni . Dar acest lucru nu poate avea nici o legătură esenţială cu le­ gile înţelesului care guvernează utilizarea lor inter· personală. Este în adevăr îndoielnic că fenomene atît de i nstabile şi în continuă schimbare cu m sînt simţămin· tele personale ar putea fi identificate ca făcînd parte dintr-o categorie şi nu din alta decît prin raportul lor cu fenomene care p ot fi fixate de observaţia pu· blică şi limbaj .

Pentru omul obiş nuit trebuie să pară ceva nemai­ pomeni t să afle deodată că o propoziţie cum este "Lui Jimmy îi place ciocolata" nu este altceva decît o ma· nieră condensată de a se referi la anumite trăsături ale comportamentului lui Jimmy şi numai cu totul întîm­ plător la simţămintele sau trăirile care ar putea decurge de aci pentru Jimmy. Şi, de bună seamă chiar este ab· surd într-un fel . Noi toţi , sau cu certitudine aproape 204


toţi, cunoaştem prea bine senzaţi a pe care o încercăm cînd ne bucurăm de ceva, sau ne place. O cunoaştem , cum s-ar zice, dinăuntru ; şi cei mai mulţi oamen i îmi înc h i pu i , aj ung foarte repede să asocieze verbul " a plăcea" prin raportare la o sen za ţi e de acest gen. Sau, mai precis, prin raportare la un anumit domeniu tipic de simţăminte ; un simţămînt de p lăcere inseparabil de trăirea reală de a avea ciocolată în gură, un sim­ ţămînt de regret, eventual, cînd se isp răveşte, şi un simţămînt de aşteptare cînd ni s-a mai promis. Căci dacă stăm să ne gîndim, gustul pentru ciocolată nu poate fi o simplă trăire unică, ci este mai curînd ceva ce se poate manifesta în feluri variate şi diferite. De altfel, maj o ritatea timpului nici nu este nevoie să se manifeste deloc. Chi ar cî n d Jimmy este cu totul ab­ sorbit să construiască castele de nisip fără nici un gînd la altceva în minte, încă va fi adev ă rat să afirmi despre el că îi place ciocolata, în ţelegînd prin aceasta că atunci cînd apar împrejurările respective el va manifesta şi va trăi în mod normal reacţiile adec­ vate. (Deşi nu este efectiv necesar să facem acest lucru în vederea discuţiei din acest capitol, pare că este momentul oportun să atragem luarea aminte asupra unui alt element foarte curent de j argon filozofic. Acesta este expresia "cuvînt d ispozi ţional". Se spune despre un cuvînt că este dispoziţi onal atunci cînd el se referă nu la o anume ocurenţă real ă sau conjunctură de ocurenţe reale, ci Ia o selecţie tipică deşi oarecum nedefinită. Bunăoară, dacă eu spun că Smith este fumător, eu nu înţeleg prin aceasta că el fumează acum, nici că există momente anume cînd el poate fi găsit fumind. Vreau să spun doar că el fumează ,

205


destul de des, că are tendinţa sau d i spo z i ţi a d e a fuma. "Fumător" este un cuvînt dispoziţional s imp lu , pentru că se rapo rtează la acte habituale de fumat . "Om de afaceri" s-ar putea zice că este un termen dispoziţional c omp l ex , fi indcă nu ex i s t ă o acţ i u n e unică care s-ar putea denumi "a face afaceri " ; a spune că ci nev a este un om de afaceri echivalează cu o ra­ p ort are la un c î mp înt reg de lucrări diferite pe car e el le p oate efectua în mod obişnuit . S - ar putea să nu existe nici un singur lucru ca re să le fi e comun tut u ror oamenilor de afaceri ; ceea ce împ art ei împ r eu nă este un anumit sortim e n t t ip ic de caracteristici . Se poate deci afirma că verbu l "a plăcea" este un verb dis­ poziţionat Şi d eşi în acest caz pot fi identificate ca­ zuri de pl ăcut s au de r es imţi t p lăce re în î n suşi mînca­ tul ciocolăţii, exp re si a "lui îi p lace ciocolata" are imp li caţ ii mai vaste de atît.) Faptul că în ceea ce î i p riv eş te pe cei mai mulţi , a zice că lui Jimmy îi p l ace ciocolata este în pri mul rînd un fel de a se raporta la simţăminte pe care n u le trăieşte dec ît Jimmy nu înseamnă, însă, că se p i er de cu totul din vedere cealaltă raportare, la com· porta.me.n tu l ce poate fi ob s e rv a t în mod pu b l i c . Căci de cele mai multe or i se p resupune \ în mod automat şi făr ă a rugeta că c ele două me rg mînă în mînă, iar nedumeriri l e nu î ncep să se ivească decît atunci cînd (eva sugerează ideea că parcă ele s - a r fi d i s oc i at . "El se comp ortă ca şi cînd i-ar pl ăcea ciocolata" . Acest fel de a vorbi, cu care sîntem familiarizaţi, pare să su­ gereze că ar exista o disc repa n ţă între comportamentul şi simţămintele lui şi c ă ceea ce co n tea z ă efectiv în aceas tă chestiune este nu cum este văzut că se c om ­ portă, ci a c ee a ce s i mt e el "în interiorul său" . Dar de �06


ce să bănuim că el se preface numai ? Vrem, de pildă să spunem că nu va fi găsit mîncînd ciocolată atunci cînd . se crede neobservat ? Dacă da, ceea ce fa­ cem noi este să contrabalansăm o serie de observaţii posibi le sau reale cu o altă serie. D ar să presupunem :ă i zbutim să-I urmărim în taină în mai multe Îm· ?rej urări şi că de fiecare dată constatăm că mănîncă cantităţi mari de ciocolată. M ai putem oare zice că eventual se preface numai ? Ar avea sens să spunem a:est lucru dacă am avea motiv să credem că el are vreun mobil special de a menţine o prefăcătorie pusă la cale cu atîta grij ă. Poate că i-a intrat în cap că este de o importanţă hotărîtoare în vederea situaţiei sale sociale sau a prestigiului său să se creadă că este amator de ciocolată; şi astfel el ia toate precauţiile de a îndeplini întreaga gamă de gesturi potrivite tocmai pentru cazul cînd I-ar urmări cineva, deşi el nu are chiar nici un motiv anume să creadă că ar fi observat . Dar, iarăşi, ar fi normal de p resupus că ar trebui să fim în situaţia de a cita cîteva exemple destul de iz­ bitoare de comportament excentric din partea lui în sprij inul ideii noastre . Şi dacă, în mod alternativ, am sugera că consumul său de ciocolată pe ascuns ar fi de d ragul de a se preface faţă de sine însuşi chiar, iarăşi ar fi normal să presupunem că trebuie să existe şi alte aspecte ale comportamentului său care să j usti· fice suspiciunile noastre ; cu atît mai mult cu cît de­ vine nespus de dificil să facem disti ncţia între o pre­ făcătorie sistematic reuşită faţă de sine şi realitate. ln ciuda tuturor acestora, încă poate să pară o spe· culaţie inteligibilă că ci neva s-ar putea efectiv preface, deşi nu ar exista nici un punct chiar, în care să se gă­ sească vreun cusur sau nici un gest care să sugereze •.

207


prefăcătoria. Trebuie să admitem că singurul mod în care poate fi j us tificată o atare speculaţie ar fi prin raportare la vreun cuvînt sau faptă ob se tvab i lă . Dar, s-ar putea spune, una este ca o sp eculaţie să fie ne­ îndreptăţită şi cu totul alta ca ea să fie fără n ici o noimă. Este adevărat că tot ceea ce zice şi face el, su­ gerează o pasiune pentru ciocolată ; dar p oate că sub această aparen ţă în realitate lui chiar nu-i place deloc

ciocolata. Tocmai în acest stadiu însă, de totală susp iciune, putem începe să î nţelegem cît este de greu să ne dis­ pensăm cu totul de orice rap ortare la un comporta­ men t care se p retează observaţiei publice. Fiindcă acuma problema nu mai constă în a cunoaşte ce jus­ ti ficare ar putea avea r aportare a la un simţămînt oare­ care person al imp enet rabil de neplăcere care s-ar putea să nu-şi afle n iciod ată o manifestare exterioară ; între­ barea este mai curînd cum să aflăm exact ce ar putea însemna această rap ortare. Primele răspunsuri lămurite

nu mai par atît de lămurite la un examen mai atent . Căci replica instinctivă că raportarea se face la ace­ laşi gen de simţăminte pe care omul le trăieşte în împrejurările p rop ri ilo r sale antipatii, ne poartă mai departe la întrebarea deconcertantă a criteriului even­

tual, care să permită întrebuinţarea expresiei "ace­

laş i gen " . Ce bază de compa raţi e ar putea exista între d ouă simţăminte de netăgăduit intime a doi o ame ni diferiţi ? In mod normal, două lucruri sînt considerate a fi as em enea cînd toată lumea care vo rbeşte acelaşi limbaj le clasifică în ace l aş i fel. Adică ele sînt con ­ siderate asemănătoare în raport cu o c l as i ficar e de un anumit gen ; excludeţi raportarea la o clasificare de 208


un anumi t gen şi noţiunea de "asemănare" pierde orice precizie2. Limbajul public însă, limbajul pe care îl învăţăm cu toţii, pe care il întrebuinţăm şi pe care îl predăm copiilor noştri, nu poate clasifica decît c eea ce stă în văzul public. Dacă credem acum, că pen­ tru a face faţă acestei dificultăţi, putem aduce un amendament răspunsului nostru în sensul de a include raportarea necesară l a public spunînd că o aversiune si stematic ascunsă este un simţămînt care, dacă s-ar fi manifestat s-ar fi exteriorizat de o manieră acceptată ca tipică, ne ciocnim de alte dificultăţi. Căci pentru a fi consecventi ar trebui în mod prezumtiv să spunem că plăcutul ar fi şi el un simţămînt care s-ar manifesta, cînd s-ar exterioriza în amunite forme tipice. In care caz cum putem vorbi despre un simţămînt care s-a mani festat în mod consecvent în chip de plăcut, dar care este în realitate o aversiune ? Practic, de bună seamă, aceasta depinde de evidenţa ce ne stă la dispo­ ziţie. Dacă nu cunoaştem pe cineva decît de o săptă­ mînă, putem în mod foarte rezonabil să fim bănuitori cu privire la manifestările sale de s i mpati e faţă de noi, cu care nu ne slăbeşte mai cu seamă dacă posedăm ceva ceea ce credem că ar putea să-şi dorească pentru el. Dar cazul care ne preocupă aici de faţă este cazul cuiva al cărui comportament în întregime observabil a fost întotdeauna acela exprimînd plăcutul. Dacă nu·l cunoaştem decî t de o săptămînă, îl putem suspecta că de îndată ce se va ivi prilejul, că la momentul opor­ tun, s-ar putea comporta foarte diferit. Dar, iată, că ,

-

Nu putem Jc:scrie absolut nimic fără a-1 clasifica intr­ mod sau altu l ; clasificare sub aspectul culorii, formei, locului de origine, proven ientei, s ituării în spaţiu, şi aşa 2

un

mai departe .

209


din nou ne r apo rtăm la comportament. Par te a nostimă, ceea ce ne frăm î n tă , survine dacă presupunem că purtarea sa n u -i va t răd a niciodată adevăratele simţă­

minte. Adevărul î n această chestiune extrem de comp l i cată este că întrebuinţarea no rma l ă a unor cuvinte ca " p la­ ce" şi " d i sp l a ce " se referă într-un fe l oarecum neelabo­ rat î n unul ş i acelaş timp la simţăminte personale şi la comportament publi c . Presup u n em că s i m ţămi n te l e altor oameni sînt în esenţă aid om a cu ale noastre şi că ceea ce spun şi fac ei este în l i ni i mari un îndreptar des tu l de potrivit spre ceea ce simt şi g î n desc ei : şi această p r esup u n e re pare a da rezultate suficient de mulţumitoare pentru t re ab a obiş n u i tă de a ne înţelege şi a î n treţi n e relaţii între noi . Ea p oate , însă, să fie supusă unor variate solicitări şi, d acă presiunea este destul de putern ică , să manifeste tendinţa de a eşua cu totul. Astfel, î n fu ncţi e de punctul de plecare, putem aj unge la concluzia fie că te rme n i i în d iscuţi e se referă numai la s i m ţămi n te i nterioare neobservabile, sau î n mo d alternativ, numai la ceea ce este acce s i b i l observa­ ţiei din afară. Dar nici una d i n aceste extreme nu ofe­ ră, la rîndul lor, o s olu ţi e satisfăcătoare. ln primul caz e ste foarte greu de înţeles cum de am putut vreodată

să î n văţăm să comunicăm unii cu al ţi i înţelegîndu-ne ; şi în al doilea, deşi ar pă re a , în unele sensuri, să fie mai clară, concluzia se îndepărtează mult prea mult de p u tere a de î nţel ege re şi de trăiri l e oamenilor care sînt, la urm a urmelor, făuritorii şi beneficiarii li mb aj ului . ln orice caz, p entru scopurile noastre, vom face tot ce ne stă în puti n ţă pentru a rămîne pe lîngă i pote za curentă cum că atunci cînd afirmăm că îi pl ace cui v-a ceva ne referim şi la ceea ce simte el În sinea l11i şi la 210


ceea ce ne aşteptăm ca el să spună şi să facă ; şi să nu ne aşteptăm să putem stabili vreo regulă generală privind proporţiile în care se combină aceste două elemente . După această discuţie prelungită despre noţiunile de "plăcut" şi "displărut", considerate mai mult sau mai puţin separat, este cazul acuma să revenim la problema raportului lor cu "aprobare" şi dezaprobare " . Şi prima constatare ce se impune este că în ceea ce priveşte această p roblemă, a raportului dintre simţămîntul inte­ rior şi comportarea exterioară, cele două se află cam la paritate. Ca şi în cazul p lăcutului , aprobarea unui lu­ cru nu este lesne de identificat cu nici o trăire i nteri­ oară şi nici ru o gamă de c o mportări observabile în exterior. Cînd zicem că ci neva aprobă ceva, ne referim în mod normal concom i tent la a mî n d ou ă aceste lu­ cruri . Tendi nţa bunului simţ pus la încercare este, ca şi în cazul plăcutului, să bată în retragere şi să spună că în ultimă i nstanţă numai persoana interesată poate cunoaşte dacă aprobă sau nu ceva; dar acest lucru poa­ te, ca şi mai adineauri, suscita probleme acute de sem­ nificaţie şi comunicare. Atît plăcutul cît şi aprobarea sînt chestiuni de atitudine personală ; ambele sînt dis­ poziţii sau tendi nţe de a reacţiona sau a se comporta în feluri nesfîrşit de variate dar tipice. Mai presus de orice ambele sînt modalităţi de a fi în favoarea a ceva. Acestea deci cu privire la asemănările lor ; ce se întîmplă acum cu deosebirile d intre ele ? De fapt ne-am apropiat dej a destul de mult de discutarea acestei chestiuni în capitolul 53. O manieră mai rudimentară şi oarecum mai deformată de a exprima cele afi rmate acolo ar fi că o j udecată de valoare care s-ar putea 3 P.

107

şi următoarele. 211


reda sub formă că

"X

este bun", înseamnă un plăcu t

putea fi susţinut (sau combătut) cu motive întemeiate pe natura lui X ; plăcutul pur şi simplu este reacţia imediată şi nereflectată, şi tocmai în acest sens se poate afirma că este mai puţin sofisticat decît apro· care

ar

barea. Deformarea rezidă în aceea că este tipic faptul ca o judecată de valoare să exprime o p retenţie mult mai generală decît o expresie sau o aserţiune a plăcutu­ lui, care este în esenţă preocupată de i nteresele p erso­ nale ale vorbitorului . Să mă raportez la discuţia anteri­ oară "Dacă eu spun că îmi place domnu l Brown, ace l a este un fapt despre mine. Dacă spun că Brown este un om de treabă şi sînt gata s ă sprijin aceasta cu motive, atunci preti nd că spun ceva care va rămîne valabil nu numai pentru Brown însuşi, ci şi pentru toţi ceilalţi ca el în sensurile relevante, sensuri Ia care mă raportez prin motivele pe care le prezint. Totodată, sugerez ceea ce poate prea bine să corespundă realităţii, că faptul că îl aprob pe Brown este un lucru cu totul independent de simţămintele mele personale de sim­ patie sau antipatie faţă de el, şi în felul acesta soli­ cit o atenţie mult mai serioasă din partea altora decît aş realiza prin simpla exprimare a unui simţămînt personal intim". Acest pasaj şi îndeosebi ultima pr opo ziţi e suge­ rează că există în principiu o distincţie necesară între o judecată de valoare care recomandă şi o exprimare a plăcutului ; şi mai departe că termenul de "aprobare'' stă de partea liniei despărţitoare unde se află judecata de valoare. Există multe justificări pentru amîndouă propunerile, dar amîndouă în condiţiile unor anumite restricţii. Termenul de "aprobare" îmi pare de fapt că se află, fără a deţine un Joc stabil, undeva între .

2 12


j ud eca ta de v a lo a re şi expresia de placut, ca�e aş a pre­ cum am sugerat mai sus, pot şi ele ade se a sii fie prac­ ti c foarte ·greu de d e os eb i t . Nu este întn· cotul lim­ pede, de pildă, dacă are sen s să sp u i că " d eşi este rău, ap rob ac es t l ucru". D ife ri ţi fi l ozofi , în orice caz, şi-au exprimat păreri d ife ri te în această p roblem ă şi ar fi un lucru curios ca această i ncertitudine s ă se li­ mi teze numai la filozofi . Totuna, " ap rob area " rămîne în mod neîndoios de cele mai multe ori c u mu lt mai ap rop i a tă de pozi ţi i l e judecăţii de valoare. Cît d e sp re primul punct, dis ti nc ţi a dint r e j u d ecat a de va­ loare care recomandă şi exp r es i a de p l ăcut poate de­ veni cu atît mai ştearsă cu cît es t e mai generală na­ tura p l ăcu t u l ui în d is cu ţ i e . Pare perfect de clar, cel puţi n mie îmi p a re evident, că putem spune lucruri de felul că " d eş i J ones este soi rău şi îl dezaprob în­ tru totul, pur şi simplu n u p ot să nu-l s imp atizez" ; şi v i cev ers a , adesea putem să re s imţ i m o aversiune pen ­ tru o ame n i pe care de Ia distanţă îi ap robăm . Dacă, î nsă , ar zice c i n ev a "nu-mi plac o am e n i i care nu se in­ tere sează de alţi i decît ca să b î r fe asc ă " sau că "ceea ce doresc să văd eu este instaurarea unei noi orînduiri sociale". Avem aici pe de o parte o expresi e de ne­ pl ăc e re g e n eral ă iar pe de :tlta una exprimînd un scop gen e ral sau în orice caz o dorinţă. Şi o ricar e dintre acestea, pare-se ar p u te a servi ca m o t iv e în justi fica­ rea unor j ud ecăţi de valoare i n di v i duale . Acest ultim punct se cere puţin extins. Judecăţile de valoare individuale, am sp u s noi, ceva mai înainte, pot fj no rmal justificate p ri n raportare la un princi­ piu sau o n o rmă generală, şi acest pri ncip i u poate la rîndul s ău să fie justificat în termenii unui al t p ri ncip i u mai ge ner al . Dar. fi reşte, există întotdeauna 213


o margine În acest proces de justi ficare prin termeni ' din c e în ce mai general i . Este un l o c comun al filo­ z o fi ei moralei că la c e l mai înalt nivel de ' j u s t i ficare

rămîne, într-un context dat, adi că la n ive lu l mai sînt a l te motive de prezentat ca să sus· ţină un pri ncip iu, a l t ă posibilitate d ec ît chiar să fie susţinut principi ul sau menţinut scopul, aprobînd doar, sau păstrînd, ceea ce am denumit o a t i t u d i n e pro. Pen ­ tru obiectivist, p entru cineva care consideră că valo­ rile sînt un soi de fapte, această situaţie nu iscă difi­ cultăţi d e nici un fel . Dar s-ar putea să pară, sub aspectul pe care l-am expus, că la c e l mai înalt n i v e l aserţiunea de p r i ncipiu devine în cele d i n urmă o a se r ţi u n e sau expresia unui fapt p e rson a l ; că, bună­ oară, nu rămîne decît o d e o s eb ire verbală între " feri· cirea alto ra este justi ficarea sup rem ă şi "nu ex i stă ni­ mic ceea ce luat î n linii mari să-mi d e a mai mare sati s­ facţie d ec ît să promovez sau să c on t emp lu fericirea altora" . Nu încape îndoială că uneori acesta şi e s te realmente cazul. Dar situaţia est e probabil arareori atît nu

ne

unde nu

"

d e simplă .

Cea mai vădită deosebire pri111<1 facie d i ntre cele două formulări este că cea dintîi înţelege să stabi lească o normă în timp ce a doua p o ate fi p rete n ţ i e sau măr­ turisire p e rsonal ă ( Mai e xi s tă şi deosebirea că sub forma de pretenţie fo r m u l a re a ar p utea să pară în m o d hotărît destul de c o m od ă ) Ce se înţelege aci cînd se vorbeşte despre "stabilirea u n ei norme" ? Printre altele î n s e a m n ă că făcînd ace ast a se p revăd mot ive sau j ustificări p en tru toate genurile de j u d ecăţi de valoare, ac ţi un i sau eforturi p ar t icula re A s t ab i l i o normă în­ seamnă, de obicei cel pu ţin, a exp rim a o rev e nd ic are socială; înseamnă a solicita angaj area a lto r p ers o an e .

.

.

214


faţă de normă şi d ez ap rob a rea din p ar te a lor a acelora care o resping în mod d e li b e r at Motivele pe c a r e :aceasta le va furniza j udecăţilor de v al oar e individu­ .ale p re t i nd a fi moti ve pentru care oricine altcineva ar t r eb u i să facă ac e l e aşi j u d e căţi de valoare. Nici .unul d i n t r e aceste lucruri nu sînt p r e ti n s e p e t e me i u l u n ei s i mpl e aserţiuni e xp ri mîn d pl ăc u tu l , oricît ar fi ac e sta de ge n e ral Pînă aci , toate b u n e Dar ex i st ă contexte în care solicitarea din p ar te a normei poate fi mult mai slabă decît în alte l e şi unele în care ar fi chiar posibil să se r e nu n ţe cu totul la ea. Căci, să presupunem că c in ev a zice, bunăoară, "cît mă priveşte pe mine, feric i rea altora este j ustificarea 0 supremă", înţelegînd prin ac e ast a că e vorba de norma d up ă care se c o n duce el în acţ iunile lui ş i în fu n cţ i e de care îşi ap rec iază p ropr i i le-i s uc c e s e şi înfrînger i . I l obligă o ar e acestea s ă v ă condamne în măsura în c a r e acţionaţi în virtutea v reunui alt temei ? I n o r i ce caz, dacă i s a r părea că ar fi vorba de o atare angaj are, el şi-ar putea reformula norma personală în termenii unui s cop sup e r i o r fără să s e încurce în ap re c i e ri sugerate de altc i n e v a ; " întotdeauna îmi p ropun să c aut să acţio­ nez în aşa fel încît să p romovez , a c o lo u nde este po­ sibil, ferici rea altora " . Dacă dumneavoastră nu împăr­ tăşiţi întru totul astfel de d o r i n ţ e dacă eventual pu­ n e ţ i servirea u n ei alte cauze mai p re su s de feri c ire a umană, este de p r esup u s că nu vă v e ţ i strădui întot­ deauna să faceţi lucruri de genul c elo r pe care le face el. Dar atît ; dumneavoastră sînteţi a l t fe l şi aveţi o c on cep ţi e diferită. El are o normă după c ar e îşi poate evalua propriile-i ac ţiu n i ca bune sau rele, reu­ şite sau n e r e uşit e consecvente sau i nconsecvente, după caz ; dar n o r m a sa este o normă pri n prisma căre i a .

. .

.

.

.

,

-

,

,

Zl5


nu va j u deca pe ni m e ni altul. l a tă deci că există p u ncte în care jud ecă ţile de valoare aprob atoare sau dezapro­ batoare pe de o p ar te şi expresiile de plăcut şi de ne­ plăcut pe de alta se ap rop i e foarte mult unele de altele. Amîndouă sînt modalităţi de a fi pentru cin eva sau ceva, sau contra. Deosebirile p ri n cip ale dintre ele par a fi că judecăţile de valoa re sî n t l egate de cauz e şi principii generale, în t i mp ce plăcutul şi nep lăcu tul pot fi de sine stătătoare ; şi că judecăţile de valoare ­

sînt sau pretind a fi detaşate de interesul şi simţă­ personal într-un mod în care evident că p l ă cutul şi nep l ăc utul nu sînt. Acestea constituie deose· bici fo arte importante, dar totuşi sî nt d eosebiri ce se p ot încăl eca unele pe altele. De fapt, de multe ori plăcutul şi nep l ă cu t u l s înt s prij inite de motive, iar principiile de evaluare ale unor oameni nu au nici o aplicare decît la sfera propriilor lor acţiuni şi eforturi . Ba mai mu l t fap tul că atît p l ăcu tu l cît şi ap rob a rea nu trebuie în gen er al să fie luate ca experienţe unice de un tip pur şi identificabil într-un mod aparte, ci mai curînd ca dispoziţi i de a si mţi şi a se com­ porta într-o varietate de f e l u ri mai mult sau mai puţin uşor înrudite între e l e face şi mai imposibilă tragerea unei linii nete de demarcare între ele. Apro· batea este mai detaşată ; ceea c e poate sugera că sim­ ţămintele de ori ce gen ar fi e l e i ntră în măsură mult inai mică în comp one nţa ei decît în compo ne n ţa plăcu­ tului. Dar, repetăm este i mpos i b il să formulăm vreo generalizare si mpl ă Oamenii pot să ţi n ă mult la prin­ cipii l e lor ge n e rale ; şi u neori plăcutul p oa te fi ch i ar abia percepti bil.

mîntul

­

,

,

,

.

Şi cum rămîne după toate acestea, se poate pune înt reba rea, cu p robl ema dacă este p o si b i l s ă d ez aprobi 216


plăcut ? De fapt, fireşte, am răspuns numai cu patru sau c i nci p ar agrafe în urmă, c î n d am a fi rm a t că mi s-ar p ă­ rea evident posibil să-mi p l ac ă un om pe care-I dez­ a pr o b întru totul . Şi în ci ud a celor pe care tocmai le-am spus desp re dificultatea de a face o d i sti n cţi e gen eral ă netă în t re pl ăcut şi aprobare acest lucru mi se pare tot atît de vădit ca şi mai î n ainte Este foarte normal ca o ame ni i să fie în acelaşi ti mp pentru sau contra acelei aşi persoane sau aceluiaşi lucru din mai multe puncte de vedere. Şi încă o dată fap tul că pot exista uneori cazuri unde din pricina cri te rii l or conflictuale noi nu ştim c u m să proc e d ăm exact ca s ă facem distincţia, nu înseamnă că nu există cu mult mai multe cazuri unde distincţia este perfect sesizabilă. Aş a, bunăoară, mă pot bucura de compania unui om , să-1 găsesc că e p l ăcu t şi încîntător, pot să fiu bucu· ros cînd îl zăresc venind şi să regret c î n d p l e acă pe scurt îmi pl ace de el, pe de altă parte el e în mod neîn d oi eln i c o persoană plină de sine şi fără scrupule , avînd o puternică influenţă asupra altor oa­ meni de care se foloseşte n e d oved i n d nici cel mai mic interes pentru fericirea l o r - deci îl dezaprob Pot fi silit, poate, să cad de acord că nu ar trebui să-mi p l acă ; d ar i at ă, aşa este, ţin la el. Sp re deosebire de veci nul său pl i c t i c os şi n uma i spirit de sacrificiu, a cărui inimă este p reze n tă pre tu ti n d eni unde e nevoie, dar care este to tal l ip s i t de umor şi 'â cărui preocu­ pare crescînd ă faţă de mizeria lumii este o acuzaţie consta ntă şi înnebunitoare a propriei tale comparative e s te

ceva ce-ţi

d e j a la această î n tr e b a re

,

.

.

,

frivolităţi .

In orice caz, orice d i ficultăţi ar sta în calea real i ­ zării u nei a n aliz e exacte a ceea c e înseamnă aproba re :2 1 7

,


Şi d i sti ngerea aprobării de plăcur, punctUl esenţial este că amîndouă sînt modal ităţi de a te manifesta pen­ tr u ceva, forme de favoare sau acceptare bucuroasă. Unii oameni simp l i , s i mp l i nu în sensul de "prostă­ n aci " ci în sensul de a fi " d i ntr-o b uc ată " , s - ar pu tea să fie incap abili de a avea reacţii diferite conflictuale fa ţ ă de un lucru în mod concomitent. Dar nu toată ·

lumea este astfel ; iar nici aprobarea şi nici plăcutul nu exclud în mod n eces a r reacţii simultane de defa­ voare sau ostilitate faţă de acelaşi l ucru considerat din alte puncte d e vedere. Amîndouă, însă, p rezintă deo ­ sebiri lesne de rec u n o scu t faţă de consemnare s au de­ scriere care este un en u nţ de existenţă . Şi dacă p ret i n d ,

că ştim cu toţii ce înseamnă să un av an taj oarecare în l ip s a de p reci­ zie a termenului d e s tul de vag prin natura sa. Căci, p u tem şti ce înseamnă să fim pentru sau în favoarea u nu i lucru, chia r dacă nu s î n tem prea siguri de felul cum să distingem un gen de atitudine pro de alta. Oricum, de data aceasta va fi mai pu ţ i n riscant s ă- mi modific d efin i ţ i a provizorie despre "enunţul neu­ tru" din capitolul anterior în sensul că este "un enunţ care este compati bil cu orice exp res i e , fie de ap rob a re , fie de dez aprobare a fap telo r pe care enunţul preti nde să le rapor teze " . Această formul ă nu e, mă tem, p re a netă, dar va servi, eventual, scop u l u i . Este a devă rat că aprecier.i le nu sînt s ingura formă de at itu di ne pro sau con:ra care sînt prin ac eas ta eliminate ca n e fi i n d neutre. Dar nu s-a făcut niciodată vreo propunere, de­ sigur, în s e n s ul că toate aserţiunile care nu sînt enun­ ţuri n eu t r e , sînt, prin urmare, j u decă ţ i de valoare. I n treg acest capi tol a luat fiinţă din ob iecţ i a că întrebuinţarea p e care o d ădusem noţiunilor de apro-

aşa cum ap ro b i ,

218

am

există

făcut ,


bare şi dezaprobare fusese pînă aci mult prea vagă. Nu sînt deloc sigur că de fapt am realizat mare lucru în sensul de a le face în mod sensibi l mai pu­ ţin vagi . ( Ş i nici nu am dat răspuns tuturor întrebă­ rilor pe c a re le-am menţio n at chiar eu . ) Dar ceea ce m-am strădui t să fac a fost să arăt ce fel de no­ ţiuni sînt acestea şi îndeosebi care sînt raporturile lor cu plăcutul şi neplăcutu l . Toţi aceş tia sînt termeni tipici dispoziţionali. Ceea ce vrea să însemne că deşi oamenii pot uneori avea trăiri sau simţăminte pe care le-ar putea descrie ca fiind simţăminte de plăcut sau de aprobare, a-ţi plăcea o persoană sau a aproba o persoană sau un lucru nu este numai o chestiune de resimţire a acestei trăi ri . Este mai curînd dispoziţia sau tendi nţa de a trăi o anwnită gamă de simţămi nte precwn şi de a vorbi şi a se comporta într-o varietate de feluri ce pot fi recunoscute ca fiind tipice. Ne-am referit în mod deosebit la problema dificilă ş i decon­ certantă a imposibilităţii de a identifica plăcutul şi ap robarea fie cu simţămintele i n ter ioa re fie cu un com­ portament exterior observabil cu excluderea celuilalt. ln sfîrşit am reţinut că deşi există mai multe criterii după care este normal posibil să se facă distincţia

Între plăcut şi aprobare, există anwnite cazuri limitrofe unde a impune distincţia ar implica o decizie mai mult sau mai puţin arbitrară. Dar nici una dintre aceste in­ certitudi ni nu afectează serios încercarea mea de a de­ fini "un enunţ neutru" . Căci atît aprobarea cît şi plăcutul implică trăirea de a fi într-un fel sau altul pentru sau în favoarea a cev a ; iar această experienţă, am susţinut eu, este in mod necesar diferită de efor­ ţul d<: a descrie sau a raporta ce este acel ceva.

(. 1 9


1 1 . lnţelesul l u i .,moral", ,.judecată de valoare", fi "enunţ neutru"

In ultimul cap i to l am urmărit sa 1au în di s cu ţie cea de-a patra şi cea m a i c ompr eh en s i v ă dintre obiec­ ţiile înşirate în c api to l u l p reme rgăto r lui. Aci putem reveni şi re lu a în o rd i n e a lor i n i ţial ă pe celelalte trei . Prima d i n tre acestea, dacă vă mai ream i n t i ţi , atrăge a atenţia în mod deo seb i t asupra problemei ju decăţilo r de valoare moral e , de unde a n te ri or vorbisem despre judecăţi le de valoare î n g en er al. Era problema omului di spus să facă concesia că exi st ă un sens în care s-ar putea s ă - m i displacă sau să dez ap rob pe cineva care, pentru a nu ne î n d ep ărta de exemplul nostru a nteri or , este cin s ti t, de î n crede re , de năde j d e , şi aşa m ai de­ parte ; d ar care susţine că dacă eu pretind că u n at a re om nu este bun sub aspect mo r al , eu nu fac decît s ă mani fe st i gn oran ţă cu privire la ceea ce se înţelege prin recomandare morală. Intrucit aceasta este menită a fi o carte de filozofie a moralei , s-ar cuve n i în o ri ce caz ca undeva pe parcurs să spunem cîte ceva desp re familia t e rme n ilor legaţi de " mo ral itate " . Şi ace ast ă obiecţie ne o fe ră un bun p ri l e j . Cuvîntul " mor al " derivă din lati nescul " mo res " ; iar mores ale unei colectivităţi sînt mor avu ri le acesteia, modalităţi le s al e de comportare ca colectivitate. Eti­ mologia unui cuvînt nu este, de bună seamă, n ic i ­ decum întotdeauna de mare u t i l i tate ca ghid pentru înţelesul săn actual. , .Moral" î n s ă, a rămas în contact 220

·


destul de strîns cu o rigi ni l e sale. La modul general noi întrebui n ţăm expresi a "p r i ncipi i morale" pentru a de­ nota acele principii care reglementează conduita n o as ­ tră faţă de societate, şi , . p rob lem e morale" pentru ace­ lea care privesc rap or tu r i le noastre cu a l ţ i oameni consideraţi ca membri ai colectivităţii, mai extinse sau mai restrînse, că re i a îi ap arţi nem . D acă am p utea adăuga că t e rme nul a fost întrebuinţat exc l u siv în raport cu acele principii care nu privesc numai com­ portamentul social, ci care sînt de fapt norme recu­ noscute de societate şi c are guvernează atare com­ portamente, chestiunea ar fi destul de simplă. Căci ar fi atunci posibil să folosim cuvintele " moral " şi " imo ­ ral" numai pentru a descrie un com p ortament, ori ca fiind în concordanţă, sau în dezacord cu n o rmele ac­ c ep tate , fără a i mp l ic a prin aceasta în m_gd necesar nici aprobarea nici dez ap roba rea i ndividului sau a colectivităţii. Dar deşi aceste cuvinte p ot fi întrebuin­ ţate u n eo ri în acest sens, nu se î ntîmplă întotdea­ una astfel . Este p robab i l mai uzual ca ele să în depli ­ nească o funcţie atît de evaluare cît şi descriptivă . "Moral" are, dup ă părerea me a, două fun cţi i prin­ c ip ale de ev alua re, distincte una de cealaltă şi nu î n tru totul c omp ati bi le între ele. In primul rînd cu­ vîntul este frecvent u tiliz at de unii în funcţie de propri i l e lor norme de comportare socială, de prop ri i le lor vederi asupra modului cum s-ar cuveni să se com­ porte om cu om. Este, a d ică , î n trebu inţat ca şi cu­ vîntul "bu n " ca termen de . recomandare sau aprobare . Dar de unde "bun" este un te rme n de recomandare oarecum general, întrebuinţarea cuv întu lui "moral" in­ sau u n gh i de vedere din care se judecă acel ceva, anu me contextul comportări i so-

dică un anumit co n text

221


ciale. Şi, i a răş i dacă aceasta ar fi si ngu ra întrebuin­ ţare a termenului, chestiu nea ar fi comparativ eluci­ dată. Am şti, ori de c îte ori 1-ar î nt re bui n ţa cineva, că face aceasta pentru a e x p r i ma o j udecată de va­ loare favorabilă de un anumit specific. lnsă ca şi folosirea in vederea d escri e ri i care a fost pomeni tă m ai sus a l ui m o r al , există şi un alt sens, care trebuie avut î n vedere, în care el poate fi î ntrebuin­ ţat p en tru a exprima o j u d ecată de valoare. Deoarece el se întrebuinţează uneori şi pe nt ru a i n di c a cum că modul în care este p ri v i tă situaţia în curs de jud e c a re este de o importanţă cov îrş i t oare Bu n ăoar ă "Datoria mo r a lă a unui a r ti st este să acorde întîietate artei sale faţ ă de orice altceva, dacă e nevoie ch i a r fa ţ ă de datoria către s i n e şi către semenii săi " . Datoria care contează cu adevărat ( în acest sens) este datoria mea mor al ă datoria căreia t rebui e în ultimă i nstanţă să i se ac o r d e întîietatea. Şi , în funcţie de împre­ ,

"

"

.

,

,

jurarea dată şi de punctul de vedere exprimat, aceasta s-ar pute a să fie sau s-ar p u tea să nu fie de datoria mea faţă d e semenii mei . Cunosc p er soa ne care con­

sideră că

primul şi cel mai

important lucru pe care

t reb uie să-I hotărască atunci cînd sînt confruntaţi cu o p rob l emă practică este dacă sî n t i mpl icate prob l eme morale disputabile. S-ar p ute a de bună seamă, ca prin a:ceasta ei să înţeleagă n um a i că primul lucru ce trebuie făcut este să afle dacă de fapt sînt implicate probleme disputabile privitoare la eventuale pri ncipi i de comportament social. Dar eu cred că, cel puţin în parte, ceea ce vor ei să spună este că primul lucru ce trebuie făcut e ste mai degrabă să se decidă dacă sau nu problemele i mp l i c ate , oricare ar fi ele, trebuie con­ siderate ca f i i n d de importanţă fundamentală. ,

,


. n e înţelege r i cărora le pot d a n aştere diferitele întrebuinţări ale cuvîntului "mo­ ral" s e d a tor esc faptu l u i că el îndeplineşte în mod destul de curent fiecare din cele t re i fu ncţii pe care tocmai le-am deosebit. Pentru unii toate trei pot con­ verge - persoane c a r e acceptă pe deplin î ntr- atîta eventual încît acceptarea nu este nici cel puţi n con­ ştie ntă - d rept ale lor, normele sociale de compor tare acceptate, şi care prives c o b ligaţiile pe care le i mp u n şi valorile pe care le întruchipează ele, ca fiind m ai i mportante decît oricare altele. Alţii pot fi d e"' acord că cele mai importa nte pri nci p i i sînt acelea care guver­ nează comportamentul social , d a r re sp i ng în mod deli­ berat normele curent acceptate ca fiind i morale. Sau , ei pot expr i ma exact acelaş punct de vedere dezapro­ bînd în mod explicit o mare parte din "co mporta­ rea mora lă " d acă, sînt mai obişnui ţ i să întrebuinţeze cuv întu l î n se nsul său descrip tiv pentru a indica un compor tamen t, pe care colec ti vi tatea I-ar aproba. Alţii, iarăş i , pot să accepte normele colecti vi tă ţi i pînă la ul­ tima consec i n ţă , cu rezerva importa n t ă, că ei nu sînt disp uşi să considere normele morale, în acest sens al "moralului", ca fi ind în mod nec e s ar şi în toate împ reju ră rile mai i mporta n t e decît oricare altele. Şi aşa mai dep arte . Există şi alte mo d a li tăţ i în care pot fi combinate feluritele posibi lităţi . Iar ceea ce poate a d ăuga la confuzie este şi fap tu l că foarte ade­ sea una şi aceeaşi pers oană va aluneca de la o între­ bu i n ţare la alta fără a-şi da seama că a făcut acest lucru. De fapt , în cursul spontan al u nei bu n e p ărţi din vorbirea curentă, confluerea a două sau mai multe dintre diferitele al te rn ati ve poate constitui mai puţi n exc epţi a cît regula . Principalele d i ficultăţi şi

223


Cum, deci , urmează să înţelegem obiecţia că ci n eva care este cinstit, de î nc r edere, om de nădej de, etc., este ipso facto recomandabil sub a sp ect moral ? Cit priveşte întrebuinţarea principală d escript ivă a cuv în ­ tului "moral", este neîndoielnic o realitate faptul că un atare om s-ar bucura de o înaltă ap robare în con­ cordanţă cu normele acceptate şi predate de o mare maj oritate a colectivităţii . D ar a zice că cineva este mo ralmente bun în acest sens echivalează pur şi sim­ plu cu a se raporta la calităţile cu care este dotată persoana în discuţie şi la modul cum sînt j u decate ele în general şi nu a exp ri ma prin aceasta ap roba re a unor calităţi sau a unei judecăţi. Este indubitabil că mulţi oameni îşi însuşesc normele morale de la co­ lectivitate, învăţîndu-le ca fap te şi op erî n d cu ele ca modele fără ca vreodată să bage efectiv de seamă că acestea sînt două lucruri diferite. Dar noi am văzut cît de greu este să nu fie recunoscută nici un fel de deosebi re între descriere şi apreciere atunci cînd se atrage luarea ami n te asupra aces tui lucru de o ma­ nieră adecvată. Astfel, obiecţia anume pe care o avem în vedere aici porneşte efectiv de la concesia pe care am făcut-o, că poate să existe întotdeauna un sens în care s-ar putea să-mi disp l acă, sau aş putea să dez­ aprob o persoană, oricare i-ar fi calităţile. Cuvîntul "moral", însă, ajută la restabilirea leg ături i dintre eva­ luare şi d escriere, fiindcă spre deosebire de "bun" luat aparte, are şi el această funcţi e specific d esc riptiv ă. De aceea este cu atî t mai lesne de alunecat înainte şi înapoi, între evaluare şi descriere, cînd se face j ud e­ cata că cineva care ar fi privit d e colectivitate ca fiind bun sub aspect moral, el este . sub aspect mo­

ral, bun.


Oricum, logic vorbind, nu este nimeni obligat să accepte, să subscrie, sau să aprobe normele comuni­ tăţii în care se află, oricît le-ar veni de greu multora să nu facă, de fapt, aceasta . Dacă termenul, "moral", este luat în sens pur descriptiv şi dacă "recomandare morală"

:înseamnă

simpla

"recomandare

din

p unctu l

de vedere ·a ceea ce este în general aprobat", aser ţi u

­

nea făcută de obiecţie poate fi adevărată fără a con­ stitui o obiecţie. Deoarece cinstea, corectitudinea, cali­ tatea de a fi om de .încredere şi

aşa mai departe,

pot fi .în general aprobate ca forme de comportare so­ cială, iar a afirma acest lucru înseamnă doar a scoate în relief o simplă stare de fapt. Dacă, î nsă, "moral" este întrebuinţat pentru a ne

raporta la orice prin­

cipii privitoare la comportarea socială,

fie că ele sînt că nu ? Se

conforme cu normele sociale curente, fie

poate eventual argumenta că nu ar putea supravieţui nici o societate în care atare virtuţi ca cinstea, corec­ titudinea nu ar fi în mod activ încurajate, de unde urmează că

ele sînt pri ntre condiţiile necesare sus­ dacă mora­ vurile privesc comportarea socială, fără societate nu pot exista moravuri. Dar chiar dacă este acceptat acest ţinerii oricăror principii morale - căci

argumentl, .încă nu ar

exista motive care

să oblige

sub aspect logic ca cineva să aprobe aceste calităţi . Căci aş putea să dezaprob şi existenţa unei

societăţi orga­

nizate şi pe oricine care îi supo rtă sau nu constrîn­ gerile; poate că eu nu aprob decît expedientul

şi lipsa

1 De fapt ar trebui să fie îngrădit de un foarte mare număr de restrictii d acă ar fi vorba să aibă o cît de m ică şansă să reziste unui atac bine informat. �25


de scr up u l e individuale, şi dori nţa de a profita de pe urmele altora prin orice mij loace, şi n i ci d ecum ceea ce aş putea privi d rept nişte capitulări i nepte în faţa

convenţiilor sociale. Şi în afară de cazul cînd per­ sonal î mp ăr tăşe sc o at itudi n e care ar putea fi denu­ mită "morală" în sensul unui interes faţă de comp or­ tamentul social, recunoaşterea din partea mea cu m că anumite c al ităţi sînt recomandabile moraliceşte, nu mă pot angaja n ece sarmente să le recomand. Cît de puţin pr ob abi lă ar putea fi această posibi­ litate rămî ne discutabil. Cei mai mulţi oameni, de fapt p robab il chiar ap ro bă din punct de v e dere mo ­ r al ge nu l de cal ită ţi menţionate, în orice caz una din­ tre multip l ele sensuri sau com b i n aţii de sen s uri p osi ­ bile ale lui "moral " . Dar deşi ar fi eventual adevărat că poate pe maj oritatea lor, î ns uşi înţelesul expresiei de " rec oman d are morală" îi a ngaj e ază efectiv la apro­ barea anumitor forme speci fic e de comp ortament, acest inţeles t rebu i e să fie un înţeles în care se combină şi se confundă două elemente cu totul diferite; elem en tel e care nu sînt lesne de distins deşi acest lucru este po­ sibil în u rma unei analize mai atente. Se pot face întrebări şi a fi rmaţii, fireşte, desp re o seamă de alte lucruri cu p rivi re la termenul ,,moral" şi familia înrudită cu el. Care să fie, b un ăoa ră , natura exactă a raportului dintre moralitate şi libertate ? A de­ sea se p re ti nde că faptul că p o t fi efectuate j udecăţi morale numai despre acţiu ni şi comportamente supuse controlului voluntar face parte din însăşi î n ţeles ul lui " mor al " . D ar chiar aşa să fie oare ? Şi dacă da, de ce ? Apoi , iarăşi, m ai există ce l eb ra problemă dacă putem aYea î n d ,1toriri moral e faţă de animale. Pro226


....

blema dacă p utem avea îndatoriri morale faţă de noi î nşi ne . Exi s tă î ntreb are a d acă toate acţiun il e sociale ar treb u i considerate ca avînd i mp licaţii morale şi dacă nu, pentru ce nu ?2 Şi mai sînt alte întrebări asemănă ­ toare. Va fi însă imposibil să fie elucidată orica r e dintre ele fără ca mai întîi să ne hotărîm care dintre sensurile d e osebite mai sus urmează să fie acordat cuvîntului cheie. Avem îndatoriri morale faţă de anima­ le ? Aceasta ar putea fi tratată ca o întrebare despre grad ul de importanţă ce se cade să-I acord ăm modului no s tru de a trata animalele în comp ara ţie cu modul nostru de a ne comp orta faţă de semenii noştri, oamenii. Ar putea să fie o întrebare privitoare la chestiunea d acă a nimalele a r t rebui considerate ca făc în d p arte din societate ; şi aceasta, deşi similară cu ultima

î ntrebare,

nu

este

cu

totul

asemănătoare,

şi

imp l i c ă şi alte consideraţii asup ra noţiunii com­ plexe de "societate" . Sau ar putea fi tratată ca o în tre ­ bare pur factuală despre obiceiurile sociale, un gen de întrebare la care s-ar putea r ăspunde dîndu-se infor­ maţia că englezii recun o sc efectiv atare îndatoriri, d a r că alţii nu prea. Din fe rici re , însă, acestea sînt ches­ tiuni care nu privesc d i rec t p robl em a ce se află în mod n em ij l oci t în discuţie. Pen t ru moment este suficient s ă notăm că " mor al " este un cuvînt ale cărui funcţii mai

legile

2 Care este deosebirea, de pildă, dintre moralei şi regulile politeţii ? Există aci o legătură interesantă între cele J ouă funcţii de ev a a re ale lui "moral" în măsura în < arc răspunsul scurt cel mai ar părea să fie că

lu

aq i unilc moralei

sînt

( Pentru unii, desigur, p twlatorirţ mor!llă.)

cele

plauzibil

care

politeţea

au

o

poate

i mportan tă mai mare . ori("unJ �ă fie chiar e;'


descriptive şi de evaluare sînt deosebit de strîns împle­ tite între ele, dar c are pot totuşi să fie desp ri nse dacă omul dispune de răgaz şi de răbdare .

(Il) A doua obiecţie ridică o p rob l emă la fel de im­ portantă, deşi într-un fel foarte diferit. ln esenţă priveşte întrebuinţarea expresiei "judecată de valoare", şi s-a ivit cu prilej ul primei mele încercări de a defini expresia "enunţ neutru" în termeni de aprobare şi dezaprobare. Căci, aşa cum am formulat obiecţia, " nu reiese nicidecum clar că toate judecăţile de valoare privesc fie aprobarea fie dezaprobarea . . . se pare că ten tativa mea de a defini «enunţul neutru» ar face

enunţuri neutre dintr-un mare număr de judecăţi de valoare. Şi acest lucru pare fo a rte ciudat." Această obiecţie nu mai poate fi făcută chiar în acelaş fel . Avînd în vedere definiţia modificată pe care am dat-o la finele capitolului trecut, şi după care "enunţul neutru" poate acum să fie privit ca "un enunţ care este compatibil cu orice expresie fie de aprobare fie de dezaprobare a fap telo r pe care enunţul preti nde să le raportez e." Dar încă mai trebuie să a d mitem că deşi am argumentat că "adevărat" poate cel mai bine să fie considerat d rep t cuvînt-valoare, nu aş dori deloc să susţin cum că aserţiunea mea: "este adevărat că există Jebede negre în Australia" implică faptul că aş fi pentru sau contra prezenţei lor acolo. De fap t această obiecţie ar fi putut fi ridicată de o manieră mult mai brutală. Căci, dacă "adevărat" este cuvînt-valoare, atunci este de presupus că sînt silit, llS


vrînd nevrînd, să argumentez, ca să fac o p aralel ă, că aserţiune care începe cu " es te adevărat că . . . " este o judecată de valoare. Dar în acelaş timp ar părea o

din cale afară să sugerez că o aserţiune ca "este ade­ vărat că există lebede negre în Australia" este altceva decî t un enu n ţ de existenţă. ln adev ăr , în capitolul .5

am recurs la o digresiune pentru a discuta asup ra strînsei ap rop ier i dintre termenii "adevărat" şi " fapt" . Aşa încît dacă vreau să menţin amîndouă aceste teze, este posibil atunci să pot continua să apăr univer­ sal i tate a distincţiei dintre j udecata de valoare şi enu n ­

cum

ţul de exi stenţă ? Este clar, că nu are nici un rost să încerc să în­ lătur acea stă obiecţie fără să trebuie să admit modi­ ficări în d i feritele poziţii p e c a r e le-am ap ărat pînă aci . Nu pot în mod consecvent să beneficiez ş i de una şi d e alta în acelaş timp . Cînd am explicat în capitolul 8 că teo r i a că u n "ar trebui" nu poate să derive niciodată d i nt r - u n "este" nu poate fi luată literal, am propus ca o formulare mai bună aceea că nu poate fi derivată nici o j udecată de valoare d i n t r -u n enunţ de existenţă. Dar dacă doresc să dau explicaţii pentru di feritele sensuri în care se întrebuinţează cuvîntul " adevărat" prezentîndu-1 ca un cuvînt-valoare, este evi­ de n t

că trebuie să caut o desp re "ar trebui" şi "este".

altă

formulare a teoriei

Dacă, pe

doresc să rămîn la formularea pe

p î nă aci, şi c a re este destul de larg

de altă parte, am

utilizat-o

accep tată,

va trebui

care

să revin asup ra soluţiei pe care am propus-o pentru p roblemele ri d i cate de cuvîntul " adevărat " . Şi trebuie să recunosc1 mai înainte ca să purced în continuare, .....

:

� 29


că nu sînt deloc sigur care d i ntre alternative este de prefer a t3

.

Dar cum, a nume, am ajuns în această nu prea sa­ tisfăcătoare situaţi e ? Acest lucru se d atoreşte într-un fel faptului că nu am făcut nimic pentru a da o de­ fipiţie form al ă şi riguroasă a expresiei j u deca tă de Yaloare" ( deşi am a r ăta t în cap i tol u l 5 că a s tipul a că judecăţile de va l oa re trebuie întotdeauna să poată fi susţinute cu motive, este un pas în di recţi a aceast a) ln schimb am întrebuinţat exp resi a "j udecată de va­ loare şi termenii asoc i aţi cu această exp resie p e te­ meiul că contextul va red a în mod destul de inteli­ gibil întrebuinţarea l o r Nu se poate nega că e foarte riscant să - ţ i in troduci şi s ă ţi întrebuinţezi termenii cheie de această manieră liberă şi oarecum como dă, şi că rezultatul este adesea o încurcătură de genul ce­ lei cu care sîntem co n frun taţi în clipa de faţă. Pe de altă p arte , o d e fi n i ţi e riguroasă a unui termen cheie, printr-o analiză complicată, implică adesea consideraţii tehnice d es tu l d e serioase. Chiar dacă a r f i posibilă prezentarea unei astfel de defi niţii de la bun î ncep ut ar fi dificil pentru cineva c a re nu a prevăzut a nticipat ce fel de an a l i ză avea să nec es i te subiectul, să reţin ă întocmai defi n iţ i a cu atît mai puţi n să o priceapă. "

.

"

.

-

,

,

3 S-ar părea că aş putea argumenta, aflîndu-mă la impas într-o discutie de speciali tate , că asertiunea "Este adevărat că există Jebede negre în Australia" nu este în sine un enunt de existentă, ci mai curînd o judecată de valoare despre un astfel de enunt. Cît de improvizat şi de neplauzibil ar fi acest exped ient nu prea pot să-mi dau seama; dar nu me­ rită să d iscu t:lm ad acest lucru deoarece asertiunea respec· tivă poate, în orice caz să fie la rîndul său derivată din ceea ce este fără nici o îndoială un enunţ de txistenţă, anume aserţiunea că "Există lebede negre în Australia" ,

230


Căci vădit lucru, ni meni nu poate şti cum

formuleze

de definiţii p înă ce nu şi-a dat seama care s î n t puncte le vulnerabile ale u zan ţel o r cu car e sîntem fa­ miliari z aţi . Confuzia de faţă face p arte dintre acestea, şi este cazul acum să ne s trădu i m să facem ceva ca să arătăm cum am putea-o elucida. Şi încă nu m- aş în­ cumeta să dau o defini ţie formală a expresiei "jude­ cată de valoare " . In adev ă r , o atare de fin i ţ i e depăşeşte cu mult ambitiile mele în această carte ; pentru moment ea trebu ie să rămînă una dintre acele probleme ce se p u n numai ca să fie p ă răsite pentru a ne c re a pos i bilitatea să mai cugetăm asupra l o r . Problema imediată ce ne stă în faţă e ste dacă sau nu " evalua rea " ar trebui să fie în m od necesar legată de "aprobare" sau " d e z apr obare " . Judecînd dup ă toate asp ectel e acesta pare a fi lucrul cel mai normal ce ne rămîne de făcut. Există mu lt e asocieri curente între noţiun i le de valoare şi cata rea mai sus sau mai jos pe o scară de ap rob are sau importanţă. Problema a n ume cu care ne-am lansat în toată această cercetare este aceea a înţelesului lui "bun " ; şi aces t cuvînt se între­ buinţeaz ă de o manieră foarte tipică tocmai p entru a semni fic a aprobare sau recomandare . Cum, atunci, de s-a s t r ecurat termenul "cuvînt-valoare" în analiza pe care i-am făcut-o lui "adevărat" ? Cauza a fost că am constatat, că cea mai netă exp lic a ţie a acestui cuvînt am putut s-o dăm în funcţie de distincţia dintre înţeles şi cri terii , de care făcusem d e j a uz pentru analizarea

as t fel

­

" ad ev ărat " nu aduce nici un fel de info rma ţ i i descriptive d esp re nimic, ci este folosit mai curînd să afi rme sau să confirme pe temeiul cri­ teriilor care di feră în variate contexte ; şi liindcă aceste n o ţiu n i , de afi rmare şi con fi rmare, par să aparţin:\

lui "bun" ; pentru că,

231


uneia şi ace leiaş i fami lii cu noţiunile de ap rob a re şi dez aprob are. A mbe le i mp li c ă fo rme d e p reţui re sau apreci ere - "apreciere" tuaţi e, fără ca în mod rabil.

în sensul de a evalua o si­ necesar să o es ti măm favo­

Oricum, s-ar putea prea bine să existe impresia că asocierea d i n tre evaluare ş i aprobare este cea mai im­ portantă d i n t re toate aceste considerente conflictuale. Căci, în tot decursul argumentări i din ultimele patru cap i tole temeiul p reten ţi ei mele cum că nu poate fi derivată o j udecată de valoare dintr-un enunţ de exis­ tenţă a fost că aproap e toată lume a poate r ecu noaşt e deosebirea dintre a fi p en t ru sau în contra unui lucru pe d e o p a rte , şi a cău t a pur şi simplu să descoperi şi să rap ort ez i ce este acel lucru, pe de altă parte. Una este, aşa p recum am stăruit tot timpul, să iei cunoştinţă desp re o situaţie şi alta să reacţio ne z i faţă de acea si­ tuaţie în mod favorabi l sau nefavorabil ; dacă cele două în mod p ractic se întîl nesc adesea împ reu n ă, ele sînt î n orice caz în pri ncip iu şi în mod necesar di feri te . Şi cum, la rîndul său, aceas t ă d i st i ncţi e este esenţială în discuţia fundamentală din această carte, se pare că dacă există ceva neobişnuit în ideea de j u d ecată de va­ l oare neutră, acest lucru provine de bună seamă nu atit din explicaţia pe care am d at- o neutralităţii cît din m an iera prea degaj ată in c are am întrebui nţat ter­ menul de " j udecată de valoare" în capito lul p recedent . Astfel că cea mai simp lă cale de ieş i re din acest im­ pas ar fi, pare-se, să arunc peste bord explicaţia pe care am dat-o înţelesului lui "adevărat", şi să re­ st rî ng întrebuinţarea termenului de "judecată de va­ loare" la aserţiuni c are î ntruchip e ază exp resii de ap rob a2 ,, .,_


re sau dezaprobare, şi care pot fi susţinute cu motive. (Şi eventual şi altele, cînd vom ajunge la o definiţie de­ finitivă. ) Aruncarea peste bord este desigur o operaţie destul de simplă. Greutatea este că ar trebui atunci găsit un înlocuitor ; şi oricum, cred că sînt multe de spus în avantajul expunerii mele de faţă despre "ade­ vărat". Ba mai mult, ar trebui, în definitiv, să fie po­ sibilă păstrarea substanţei avînd ceva mai multă grij ă .faţă de întrebuinţarea unor termeni cum sînt "cuvînt-va­ loare", "judecată de valoare", şi alţii. O cale de urmat ar fi eventual să spui, nu că "adevărat" este un "cuvînt-valoare", ci că în multe sensuri aduce cu unul, semnalînd ca şi mai înainte formele specifice de asemănare. Alte rnat iv, aş putea să păstrez sensul mai răspîndit al lu i "judecată de valoare" , şi să re­ formulez disti ncţi a pe care se întemeiază principalul meu argument în funcţie numai de o categorie restrînsă de j udecăţi de valoare. In ansamblu, sînt înclinat să cred că aceasta ar fi o soluţie mai greoaie. Pentru moment însă, mi se va ierta, poate, dacă nu mă decid încă de­ finitiv. Este de preferat să formulezi o problemă pe cît posibil limpede, şi să te opreşti aici mai curînd decît să forţezi o soluţie în a i nt e de a fi pregătit la aceasta.

Intre timp, putem rezuma acest subcapitol conchi­ zînd că, deşi obiecţia nu aduce nimic, şi în adevăr nici nu pretinde să aducă nimic, împotriva distincţiei pe care am făcut-o între aprobare şi descriere ca atare, ea a scos la lumină o serioasă inconsecvenţă ascunsă în întrebuinţarea pe care am dat-o familiei de termeni strînşi în jurul expresiei "judecată de valoare". Ceea ce este neîndoielnic ceva foarte important. 2H


(III) A trei a obiecţie se re fe rea la acele enun ţuri şi descri e ri ce par a face parte in tegr antă dintr-o perspec­ tivă sau co ncepţi e foarte generală asupra lumii. Era vorba de sp r e faptul că în anumite cazuri maniera de de scri ere a fap telo r poate fi strîns legată de o anu­ mită atitudine faţă de ele, şi că deci nu exi stă nici o cale neutră de a face cunoscute asemene a fapte . Este d eosebit de dificil de discutat cum s e cuvine această obiecţie fără de preze n tare a unui exemplu dezvoltat în toate amănuntele. Dar cum un atare exemplu ar atrage după sine, dată fi i n d natura cazului, prezentarea unei teorii sau sis tem de convi n ge ri complicate cu vaste im­ plicaţii, a ne încumeta să facem acest lucru aşa cum s-ar cere ar putea p r ea bine să reiasă că necesită o

bună parte dintr-o carte anume destinată acestui scop, şi nu este deci ceva ce ne stă în putinţă să căutăm să realizăm aci. Din fericire însă acest lucru nu ar trebui să tragă în cumpănă chiar atît de mult pe cît ar fi putu t să fie cazul ; căci, încă odată, eu nu voi căuta să resping obiecţia în mod c ategor ic . Dimpotrivă, elemen· tul p ri nciP.al pe care se fundamentează ea este te­ m ei n ic şi important . Ceea ce sper să demonstrez este c ă, in defi ni tiv , ea nu este deloc incompatibilă cu po· ziţi a mea. Potrivjt cu defini ţi a mea aproximativă, "un enunţ neutru este un enunţ care es te co mp atibi l cu orice expresi e fie de a fi p en t ru , fie de a fi contra faptel o r pe care enunţul pretinde să le raporteze". Nu se pot face enunţuri fără utilizarea limbajului şi ele pot fi făcute, des igur, în mod cinstit sau necinstit şi d i n tr - o mare varietate de motive. Definiţia mea nu are nimic


de a face, ceea ce ap a re destul de evident, cu inten­ ţiile sau e fecte le neintenţionate pe care le-ar putea avea sau determi na cineva care rosteş te un enunţ ; sau ca s ă p rezentăm lucrurile cu ceva mai multă acurateţă, în conformitate cu această d e finiţie, un enunţ, deşi rostit cu cele mai p ă rtinitoa re intenţii poate fi neu tru Astfel încît de fini ţia nu p ret in d e să p revadă nici un criteriu d e absolută neut ral i t ate ( i n d i fe rent în ce ar consta aceasta) , care să fie valabil n u numai pentru înţelesul enunţurilor, dar în acelaş i timp pentru toate celelalte aspecte ale contextelor în care ar putea fi fo­ losite. Nu încape îndoială că o aserţiune aşa de simplă şi de cl ară ca "e un miros puternic în această odaie" poate în anumi te împrejurări să poarte în sine şi să evoce cele mai pregnante simţăminte de apro­ bare sau os t i l i t ate ; acest l ucru, însă, nu are relevanţă faţă de înţeles, deoarece ar fi comp at ib il în egal ă mă­ su ră şi cu unul şi cu celălalt. Enunţurile sînt, prin u rm are , în mod i nseparab i l le­ gate de limbaj . Şi aş fi pe dată de acord cum că unele limbaje, sau în o r i ce caz unele aspecte ale lor, sînt la rîndul lor greu de sepa r at de unele orientări foarte bine determinate. Exemp l el e pe care l e am dat ceva mai sus p entru a ilustra această obiecţie sînt exemple bune. Ele pot fi utili z ate , cred eu, c u lfolos pentru a demonstra cum d esc ri e rea faptelo r într­ un anumit fel poate foarte normal să constituie mo­ tive pentru o ati tudine globală faţă de aceste fapte, în timp ce descrierea alternativă poate fi asociată cu p ri ncip i i pe c a re se fundamentează o concepţie opus ă Astfel că nu mă gîndesc să sugerez că există sau că ar putea exista un limbaj absolut neutru, fundamentat pe o concepţie despre lu me absolut neutră. Pe de altă .

-

.

235


parte am făcut afi.rmaţia că aproape orici ne este în stare să recunoască distincţia d i n t r e descriere şi eva­ luare dacă problema este prezentată destul de clar, adică oricine, indiferent de concepţia pe care o are despre lume. Aşa că fie că întrebuinţează o formă sau alta de descriere, ei ar trebui să fie capabili să dis­ tingă şi să dezavueze în mod deschis elementele de aprob are sau dezaprobare ce ar putea să existe în vre­ unul dintre enunţurile pe care ei le consideră ca fiind enunţuri de existenţă. Şi astfel s-ar părea că decurge de aci că un enunţ neutru nu trebuie necesarmente să fie neutru ca între două limbaje sau co ncepţii, ci neutru în raport cu sau în cadrul unui limbaj sau altul. Ceea ce pare probabil a spune ceva foarte neclar. Amplificarea unuia din ex emplele noastre anterioare ne-ar putea fi d e folos în vederea clarificării lucruri­ lor. Să presupunem că încercînd să explice natura unei serii de greve, un marxist spune printre alte lu­ cruri că "în ultimul an aproximativ s-a vădit o hotă­ rîtă ascuţire a luptei de clasă". Această expresie tipic marxistă de "luptă de clasă" nu poate fi lesne expli­ cată într-o prop oz i ţie sau două. De fap t o parte din sensul exemplului constă în aceea că în realitate el nu poate fi priceput decît proiectat pe întreg funda­ lul complex al teoriei marxiste cu privire la natura claselor sociale şi mersul istoriei, la activitatea poli­ tică şi economică, pe scurt la s ocietate De bun ă seamă, chiar şi atunci este posibil să dai peste un marxist în dispută cu altul privitor la înţelesul preci s ce trebuie dat "clasei". Căci marxismul este mai puţin o teorie specifică decît un cadru foarte general în in­ teriorul căruia este posibilă formularea unei varietăţi considerabile de vederi mai specifice. Oricum, astfel ,

.


de vederi sînt apan aju l unei aceleiaşi familii ; şi a descrie numai situaţia în termenii luptei de clasă în­ seamn ă deja, într-o mă sură oarecare, a fi părti nitor î ntr-u n co n flict av î nd imp licati i nu numai intelectuale ci şi politice şi s oci al e. Căci, cin eva cu p ăreri mai conservatoare sau de " dreap ta " este, natural, mult mai înclinat s ă g îndească în termeni de natiune luată ca î nt reg . ln ceea ce priveşte o asemenea p e rsoană, a descrie oricît de redus o situaţie în termeni de luptă de clasă înseamn ă deja pentru ea că adevărul chestiunii este prestabilit, a incita oamen i i să se închipuie divi­ zaţi acolo unde ceea ce ar trebui să vadă este în rea­ litate unitatea lor esenţi a l ă . Aşa că lui i-ar co nveni să înceapă prin descrierea oricăror fapte care stau în­ dărătul referirii la lupta de clasă într-un fel diferit cumva şi, din punctul său de vedere netendenţios. Pe cî nd pentru marxist si ngur a descriere exactă ar fi ca în exemp lul dat, iar cea tendenţioasă aceea care ar încerca să-i mi sti fic e pe oameni cu o p reti n să unitate pe ntru a le ascunde d ivergenţel e lor fundamentale. S-ar putea pune întrebarea, desigur, de ce să se mai d i scute despre u ni tate sau divergenţe. De ce să nu se sp un ă numai că anumiţi lucrători sînt în grevă ? Acesta este, în mod cert, un enunţ cu care ar putea cădea de acord atî t marxistul cît şi nemarxistuL Şi chiar aşa şi este. Dar este numai un enunţ şi nu o ex­ plicaţie. Ba mai mult, d i n pu nctul de vedere marxist a refuza să descrii situaţia în întregu l ei, înseamnă a deforma natura fiecărei părţi a situaţiei, luată în parte ; a ascunde implicaţiile eventu ale în vederea ac­ ţ i unii pe care le pot avea diferitele sale aspecte priv i te în raport unele cu altele. O grevă nu este numai o grevă, o chestiune pur locală. Este un mod de a reac237


ţi o n a faţă de o situaţie social ă complexă, şi nu poate fi înţeleasă la ju s ta ei valoare decit în contextul in

care

apare. In ciuda t u t uro r acestora, însă, p uţi n i marxişti ar fi dispuşi să nege că capital iş t i i ar pu tea d ezap rob a acele fapte pe care l e ap rob ă un marxist. Tocm ai d imp otr i vă Este sigur că marxiştii pot cre de că un capi t a l i st mij ­ .

lociu nu va fi probabil în stare să-şi facă o părere clară a sup r a faptelor, h an di capat cum este de co ncep ţia denaturată d e sp r e lume cu care socot ei că a fost crescut cap i talistul. Dar în esenţă poziţia lor sau în orice caz aceea a multora dintre ei, nu es t e că o j ustă î nţelegere a faptelo r trebuie în mod n ecesar să-i de­ termine pe toţi care î nţe l eg să se bucure ; ci mai cu­ rînd că d eş i ci neva ar putea fie să aprobe sau să dez­ ap r obe , în funcţi e în mare măsură de p rop ri a i stare socială, acesta nu poate scăpa ori de una ori de a l t a Ca o ch estiune pur practică uneori ace st argument poate avea o pondere considerabilă. In perioade de conflict vech ea l ozincă "Toti acei care nu sînt cu noi sînt împotriva n o as tră , poate deveni o chestiune de mult bun simţ şi în u ne l e împrej urări p retenţia că este posibil să ai o vedere i mp a rţi a lă as up ra fap t elor poate efectiv să aducă prejud i c i i de o parte sau de alta. Dar dacă şi cînd luc ru r i l e stau astfel, aceasta se î nt î mp lă din cauza -

.

"

.

modului cum pot reacţiona alţii faţă de un astfel de exemp l u de neut ral itate. Ca să înfăţişăm lucrurile pa­ rad ox al există cazuri cînd o cerce ta re imparţială poate fi o a rm ă p u ternică în mîinile un ei a sau alteia dintre p ărţi. Ceea ce nu înseamnă, însă, că cercetarea însăşi poate să nu fie cît se poate de i mp arţială sau neut ră p ri n aceea că este restrînsă numai la fapte. A devărat că dacă admitem că oameni d ife ri ţi pot fie să ap robe ,

,

2 38


sau să d ezap robe una şi acei aş i c onj unct ur ă d e fap te , urmează în mod vădit că faptele nu pot fi inseparabile de n i ci una d i n t re ac e s te re ac ţi i . Şi dacă ambel e sînt astfel în mod necesar sep arab i le , se pare atunci la fel de cl a r că trebuie să fie posibil să le desparţi şi să consideri fap tu l numa i c a fap t . A resp inge acest luc ru pentru o du rată de timp mai s c ur tă sau mai în de lungat ă înseamnă efectiv să fie abandonată posibilitatea gîn­ d i ri i libere şi independente; ceea ce este o problemă de care mulţi marxişti încep chiar ei să-şi dea se ama . Toate acestea revin la aceea că un marx i st care este capabi l s ă d i sti ngă între aprobare şi descri ere într-un context ar treb ui ulterior să caute modalităţile de a despărţi eleme n te le de ev al uare de cele pur descriptive ale l i mb aj ului său indiferent d e subiectele pe care le-ar avea de d iscu t at . Cu alte c uv i n te un marxist se afl ă aci exact în ace eaş i poziţie ca oricare altul. Odată ce a recunoscut d is ti nc ţi a crucială el nu poa te să deriv e o j ud ecat ă de valoare dintr-un enunţ de existenţă în cadrul descrierii sale cu mai multă validi tate decît poate c api tal i stul sau b urgh ezu l în cadrul descri eri i sale . Amînd oi, în l imb aj ele lor respec ti ve vor putea să formuleze enunţu r i neutr e . S i ngurul lucru este că enunţurile nu vor fi la fel. C ăc i nimeni nu ar putea construi un limbaj care să fie n eu tr u raportat la toate pu nctel e de vedere p os i bi le . Capitalistul va co nti nu a să-şi aibă maniera sa de a desc ri e anumite situaţii i ar marxi stul alta. Dacă amîndouă p ărţi l e po t cădea d e acord, însă, să lase deop arte p roblem a aprobării , atunci devine p os i bil ă considerarea modalităţilor rival e de p rez entare a faptel or p e t em e i ul p r op ri i l o r lor m er i t e ca fapte . O cl a rificare în acest sens este primul pas sp re o discuţie rodnică. Ulterior Ya fi poate posib i l 239


să se procedeze la o aj ustare a limbajelor r i val e şi a sistemelor de gîndire unul cu celălalt tocmai printr-o c oncentra re asupra e lementelo r factuale pe care le co nţi n şi acolo unde co n di ţi il e permit asupra mod a lităţilor de testare şi re-testare a acestor fapte şi a teo­ riilor pe care se fundamentează d escri e rea Chiar d acă oamenii ajung să vorbească un acelaş limb a j şi să îm­ pă rtăşeasc ă aceeaş i co n cep ţi e generală aces t lucru nu ar î n semn a în mod necesar că toţi ar fi de acord în toate p rivinţel e Dar adesea4 ar me ri ta să se vor­ ,

,

­

.

,

.

bească cel puţin aceeaşi limbă. Este de reţi nut fap tu l că şi dacă prin excluderea conştientă atît a aprobă ri i cît şi a dezaprobării s-ar ajunge eventual la î nţe l egere pe temeiul unui sistem sau altul de desc rie re şi al unei concepţii comune, chiar şi acest lucru ar constitui o concepţi e p o s i bi lă printre altele. Ea nu ar fi neutră î ntr u n sens absolut, fiindcă i d eea de neutralitate a bsolută e fără noimă. Ar fi incompatibilă, de pildă, cu co n cepţi i îmbrobodite în ceea ce ar fi considerate acum ca mo d ali tăţi de d escri ere nesatisfăcătoare. Adevărul nu este neutru faţă d e păreri false. Cel mai important r ezult a t deci, al acestei obiecţii a fost să l ămu re as c ă concepţia mea d esp re neutralitate. Este adev ă r at că unele d es cr i e r i sînt inseparabile de o concep ţ ie mai curînd d ecît de alta ; este a d ev ărat că există unele fap te ce nu pot fi descrise fără părti ni re Dar disti ncţ i a dintre aprobare şi descriere rămîne în -

,

.

4 Ar fi plăcut să se poată face pasul optimist şi rational de a preschimba acest "adesea" în "totdeauna". Dar tre­ buie adm is că oamenii pot uneori să se înţeleagă cu mult m� bine dacă n u pricep întotdeauna unii conceptia celor­

lalţi. 240


piCioare, dacă nu p ri n raportare Ia limbaje diferite, cel p uţin în cadrul unui aceluiaş limbaj . Şi una dintre condiţiile necesare în vede rea comunicării cu bune re­ z ultate între oameni de concepţii diferite es te ca fiecare di n t re ei să aibă grijă ca în cadrul limbajului respectiv să fie re sp ectată această distincţie.

(IV) In afa ra acestor patru obi ecţi i mai există u n punct care se cere, oarecum, discutat în chip de post scrip­ l11m. Am luat notă deja de n a tura potenţial ambiguă a unor propoz i ţii ca " aprob cutare" . Aces tea sînt pro­ poziţii care arată ca e n unţu r i de existenţă d e sp re vor­ b ito r , dar care p ot de obicei să fie înţelese mai bine ca expresii de ap rob a re faţă d e cutare sau cutare. Cu­ vinte ca "aprob" sî nt denumite uneori cuvi nte perfor­ matoare ; ceea ce vrea să însemne că, a tunc i cînd sînt fol os i te la persoana întîia ele formează p a rte inte· g rantă dintr-o acţiune verbală. Cînd spun , bu năoară , "prom i t să fiu c re d i nci os " , nu descri u ceea ce fac, sau nu a fi rm că fac o prom is i un e ; a spune "eu p romit " este o parte i mp or tan tă din acţ iu n e a de p romitere. La fel, a zice "aprob cutare" e ste adeseori numai un fel de a exprima acea ap rob a re . Dar ar fi o inepţie să caut să i n s is t că aceasta este întotdeauna i nterp retarea ce trebui e dată ; d eoarece este cît se p oate de normal ca noi să vrem uneori să informăm pe a ltci n eva desp re natura normelor noastre ca despre un fapt privind p ro p r i a no as t ră co ncep ţie . Cineva m-ar putea întreba, eventual, care sînt principi ile mele iar eu aş putea replica sp u nî n d "Iată, bunăoară, aprob cutare" ; şi deşi a se rţiu nea mea ar putea foarte bine să fie co ns id e 241


rată în acelaş t i mp ca expri m în d fap tul că ap r ob cu­ tare, ar fi oarecum n ep lauzibil să spun într-un atare context că din această cauză nu ar fi un enunţ. Tocmai acele împrejurări, c î nd este v ădi t lucru că o prop oz i ţ ie c a " ap rob cutare" trebuie tratată ca enunţ, sînt acelea care ridică p roblem a . Es te ad evărat , desi gu r, că fap tul că eu ap ro b nu este o raţiune suficientă pentru ca să mai ap robe şi al tc i n eva . Dar prea face imp resi a că în măsura în care este interesat vorbitorul, enunţul " ap rob cutare" îl angajează să afirme cum că cutare este bun. Cu alte cuvinte, el n u poate în mod consecvent să afirme enu n ţul abţi n î n du- se în acelaş timp de la ju decat a de valoare. Şi a ci s-ar p ărea că din nou ne lovim de o excepţie faţă de regu l a generală pe care m-am străduit într-atîta să o ap ă r şi anume că există î n totdeauna o d i sti ncţ i e fundamentală între cele două. Să mă exp ri m poate altmi nteri . Fap tul c ă ap rob cutare lucru i mp l i c ă din p artea subsemnatului ap roba­ rea cutărui lucru ; valoarea decurge în mod inevitab i l din fap t . Această

obiecţie

este

oa recum

diferită de

celelalte

pat ru prin aceea că este esenţialmente tehn i că . Ceea ce nu vrea să spu n ă că cele l al te obiecţii nu implică teh n i ­ citate, ci, mai curînd, că enunţurile despre p roprii le pri ncip i i şi valori consti tu i e o categorie foarte ap arte şi l im i t ată , iar considerentele care fac din ele în apa­ re nţă excep ţii de la regulă sînt strict sp eci fi ce numai lo r . Aceasta însă nu reduce cu nimic importanţa pro­ blemei. Excepţiile rămîn excepţii , şi d acă sînt autentice nu ar fi c az u l în filozofie ca omul să caute să se esch ivez e de la această p rob lem ă pe simplul temei că ele întăresc reg u l a . Dimpotrivă, regula ar fi în mod 242


hotărît discreditată.

comp licată, nu cred

Totuşi, chiar dacă chestiunea este

ca ea să fie to cm a i aşa de gravă s-ar părea. Miezul doctrinei despre separarea faptului de va­ loare este că nu poate exista trecere admisibilă de la aserţiunea despre un fapt la eval uarea faptului afir­ mat. Ultima propoziţie fiind cea import a n tă din această frază. Enunţul cum că "eu aprob cutare" este un enunţ despre mine ; dar j udec a t a de valoare la care s-ar părea că mă angaj ează enunţul este o j udecată de valoare despre cutare. Toate obiecţiile anterioare au avut ca obiect posibilitatea aflării u nei aserţiuni în care o de­ scriere şi o evaluare a unuia şi aceluiaş lucru să fie îm­ binate de aşa manieră încît să nu poată fi disociate. Aci, însă, aserţiunea este despre m in e iar judecata de valoare nu. Aşa că deşi într-un fel acesta este în mod i ndiscutabil un caz de j udecată de valoare ce se poate deriva dintr-un enunţ de existenţă, el nu este acel gen de caz a cărui posibilitate m-am străduit din răsputeri să o resping. Cineva ar putea, însă, să spună că aserţiunea mea cum că eu aprob cutare mă angaj ează nu n umai la o aprobare a lui X sau a cutărui lucru, dar şi la apro­ barea mea însumi fiindcă aprob. Această sugestie ar fi realmente o excepţie autentică faţă de regulă prin aceea că judecata de valoare ar fi despre acelaş lu­ cru ca şi e nunţul adică faptul că aprob cutare. Ar exista astfel cel puţin o exc ep ţi e dacă sugestia ar avea sens, dar ea nu are. Este adevărat că mă pot dez­ aproba sau poate să-mi fie silă de mine fiindcă mi-ar plăcea, bunăoară, jocul d e noroc. Dar acesta este unul din cazurile în care plăcutul este în esenţă diferit de judecata de valoare aprobatoare. Căci o j udecată de cum

,

243


valoare implică în mod necesar motiYe. Astfel că dacă aprob j ocul de noroc sau altceva, aceasta înseamnă că am motive pentru a proceda astfel. Pot eventual să am şi diferite alte raţiuni pen tru a dezaproba j ocul de noroc din vreun al t punct de vedere ; nu arareori considerentele intră în astfel de conflicte unele cu al­ tele. Dar eu nu pot în acelaşi timp să am motive de aprobare şi motive de dezaprobare chi a r a aceloraşi motive. Căci ele s-ar anula. Iar dacă eu nu pot să mă dezaprob pentru că aprob ceva, atunci a mă aproba pentru că aprob ar fi la fel de superfluu . Nu există nici o poziţie din care să pot să-mi aprob p ropriile mele aprobări. Această argumentaţie nu este, încă, cu totul înche­ iată nici acum. Enunţul " eu aprob cutare" este un enunţ despre mine însumi ; dar ce se întîmplă cu enun­ ţul "cutare este genul de lucru pe care îl aprob ? " Pare doar a fi un enunţ despre însuşi cutare, şi trebuie de asemenea să mă angaj eze la o apreciere favorabilă a lui cutare sau a cutărui lucru . Ori, este i ncontestabi l că pot clasifica obiectele sub titl uri ca : 1 ) obiecte pe care le aprob, 2) obiecte pe care le dezaprob, şi 3 ) obiecte care mă lasă i ndiferent. Este de asemenea adevărat că a afirma despre orice obiect dat că cutare aparţine unui grup mai curînd decît altuia este a face u n enunţ de­ spre acel obiect. Dar deşi e plauzibil să argumentăm că această situaţie constituie efectiv o excepţie, impresia că aşa stau lucrurile este un truc l i ngvistic. Deoare­ ce nu maniera de clasificare a cutărui obiect mă deter­ mină să-1 aprob, ci mai curînd faptul că aprob cutare mă induce să-I clasific aşa precum l-am clasificat. Aceste enunţuri anume, aceste clasificări anume sînt stabi­ lite pe temeiul unor judecăţi de valoare prestabilite. 244


Este vorba aci nu atîta de u n "este" care să implice un "ar trebui " cît despre u n " a r trebui " implicînd un

"este". Dacă acest post scriptum este pre a tehnic şi cu im­ plicaţii prea criptice, nu este cazul să ne facem grij i . Problemele pe care l e ridică sînt probleme foarte spe­ cializate şi au primit răspunsuri foar te specializate (şi sper că reuşite) . Acest capitol, ca şi ultimul, a fost consacrat discu­ tării obiecţiilor aduse împotriva tezei mele centrale. Ca atare m-am străduit să le răspund pe cît am putut mai bine. Dar, că am reuşit sau nu să fac acest lucru, este departe de a constitui i n tere sul sau singu­ rul lucru important prezentat de temele discutate. Com­ plexitatea diferitelor sensuri, atît d e evaluare cît şi descriptive în care poate fi întrebuinţat cuvî ntu l "mo­ ral" : variatele consideraţii şi dificultăţi care trebuie avute în vedere cînd căutăm să ne fixăm asupra unei uzanţe hotărîte şi consecvente pentru termeni cheie cum ar fi "judecată de valoare" ; modul în care oameni d e diferite concepţii se pot raporta la aceeaşi serie de fapte care deşi rivale într-un sens pot încă într-altul să fie imparţiale şi să nu implice nici ap rob ă ri nici dezaprobări - toate acestea sînt teme cărora li s-ar cuveni prea bine să li se acorde cîteva capitole fiecă­ reia în parte. Pînă şi post scriptum-ul ridică un su­ biect de u n interes considerabil din unghiul de vedere tehnic. Toate în acest capitol au contribuit cu mai mult decît le revenea la probleme care cer să mai fie gîndite.

245


1 2. Motive, cauze, �i liber arbitru

Dacă ar fi să caut să strîng la un loc. în vederea unei di scuţii sistematice toate problemele r ăz l eţe pe care am reuşit să le las neîncheiate pe parcursul celor unsprezece capitole ale acestei cărţi, aş avea n evoi e pe puţi n de încă unsprezece capitole, în decursul c ăro ra fără îndoială că s-ar ivi o în t re agă serie de alte î n t re ­ bări solicitînd încă alte unsprezece c ap i t ol e . Acest pro­ ces este fără de sfîrşit în filozofie. Trebuie î n s ă ca această carte, să se i sp răveasc ă odată. Aşa că în acest capitol final (înainte de a ajunge la ultimul rezumat) nu voi face altceva decît să menţionez trei d i n t re pro­ b lemele care ar putea şi ar trebui să fie u rm ărit e ; iar dintre acestea este una singură pe care o voi avea în vedere întrucîtva. Este vorba, ca să luăm p rimul caz, de problema rămasă deschisă a "sincerităţii". Aceasta este o noţiu­ ne pe care am uti l i zat- o mult în c apito lul 7 d i scu tî n d problema dacă este p os i b i l ca să fie cineva sincer gre­ şit într-o ch esti u ne de v alori . Pe atunci am luat-o de bună cum c ă cuvîntul "sincer" va fi lesne înţe le s . Dar dacă şi cî n d venim cu î n trebarea ce înseamnă el exact, am putea să fim miraţi la î nceput de varie­ tatea răspunsurilor la care se încumetă oamenii şi ul­ t eri o r de dificultatea de a prevedea un răsp u n s care 246


să fie şi mulţumitor şi desluşitt . De fapt, "sincer" ridică multe prob leme de acelaş gen pe care le ridică şi cuvîntul "moral" . Are funcţii atît descrip tive cît şi de evalu are, s trîns împ let i te şi adesea de nerecunoscut, drept ceea ce sî nt ele, de către nici una dintre păr­ ţile angaj ate într-o convorbire. In acelaşi timp cu· vîntul este asociat cu p rob lema pe care am întîlnit-o în capi to lul 9 desp re cum să recun oaş tem dacă ex­ p res ii le s i mţămi n telor unui om s înt autentice sau numai prefăcătorie. Aci, este interesant de ţi nut seama cum i mp o rtan ţa ce se acord ă de către unele p e rso an e actu· lui, ca dovadă a ca racteru lui , le poate determina pe acestea să afirme că ci neva care nu caută să ducă la îndeplinire angajamentele anteri oare nu poate, prin de­ finiţie, să fie sincer ; pentru ele o conv i n gere auten­ tică este aceea care, dacă se iveşte situaţia relevantă, ace as ta îşi găseşte exp res i a în acţiune, orice alt fel de exp ri m a re nefiind decît o formă de auto-amăgire. Pentru alţii, în să, sinceritatea este mai mult o ches tiu ne de i ntenţi e şi de ati tudi ne interioară : şi pentru ei în­ trebarea dacă un atare om este sincer se va pune fără ca să i se d e a neapărat un r ă sp un s. Dar, s-ar putea întreba, cum se poate r ăspunde u nei atare î ntrebări d acă n u p ri n raportare la ceea ce ar p utea el face ? Există, de b un ă s eamă , o mare v arietate de modalităţi prin care, în diferite contexte, se poate stabili sin­ ce ri t atea unui om. Ar fi mai si mp lu, nu încape în­ doial ă, dintr-un anumit punct de ve d e re să se trateze aceste criterii variate de evidenţă, în ultimă instanţă, drep t c ri t er i i ale î nsuşi în ţelesului cuvîntului " si nceri 1 Sau poate nu vom fi mirati în urma experientei c e am cunoscut·o privitoare la întrebarea foarte asemănătoare d e la fare am porn i t, despre înţelesul lui "bun ".

247


tate", cu alte cuvinte ca constituind singurele con­ diţii posibile în vederea aplicării lui judicioase şi inteligibile. Dar, iarăşi, pentru a localiza sinceritatea fie în comportamentul accesibil observaţiei sau numai în atitudinea interioară ar duce în mod necesar la difi­ cultăţi serioase sau la denaturări, sau la amîndouă. Pe deasupra tuturor acestora mai există un factor care complică şi anume că felul cum este înţeleasă sin­ ceritatea este în mod inevitabil legat de felul de înţe­ legere a personalităţii însăşi. Pînă la ce grad de scin­ dare poate să aj ungă o minte scindată ? Şi întrebarea nu este pusă nicidecum în sens medical. Poate oare cineva în mod si ncer să vrea să facă un lucru şi în acelaş timp să fie revoltat de perspectiva de a-l efec­ tua ? Unora le pare evident că acest lucru este posibil ; altora la fel de evident că într-un atare caz, în care omul nu poate fi total angajat nici în a face nici în a se abţine de la acel lucru, nici intenţiile şi nici reac­ ţiile violente nu ar putea să fie întru totul sincere. Prima categorie de oameni poate considera persona­ litatea umană ca fiind constituită, în cele mai multe cazuri, din forţe separate şi potenţial conflictuale ; al doilea grup poate gîndi mai curînd în termenii unui nucleu unitar al personalităţii care, sub conflictele su­ perfici ale constituie persoana "reală" . Dar am spus pînă aci mai mult decî t suficient pentru a semnala cît de extensiv se poate ramifica această anume problemă. Al doilea punct, sau a doua serie de puncte, care este vădit că mai necesită încă multă atenţie, priveşte natura principiilor, normelor, punctelor de vedere, con­ cep ţiilor, atitudinilor, şi scopurilor. Toţi aceşti termeni au apărut în mod foarte frecvent în decursul discu­ ţiilor noastre, iar primii doi , îndeosebi, au jucat un -

248


rol ap ro ape dacă nu tot atît d e esenţi al în discu­ ţie, ca şi termenul de ju decată de valoare" chiar. Am putut d ej a să n e dăm seama d i n u l ti mu l c ap i t o l ce gen de dificultăţi poate în tîmpi na cineva dacă se lasă a ntren a t de întrebuinţarea termenilor cheie f ăr ă să caute să dea o definiţie formală. Prea l esne se dă o aparenţă de p ed an ter i e ş i con secvenţă unei argume nt ări comp l i cate p r i n axarea ei pe uti lizarea a doi s au trei termeni cheie fără a se băga de seamă că sîn t luaţi mai întîi într-un sens şi apoi eventual în altul. Cee a ce se p oate î n tîmpla mai ales la termeni care au întrebuinţări cu care sî ntem familiarizaţi din lim­ bajul obişnuit. Cu cît termenul este mai larg cunos­ cut, cu atît este mai mic efortul pe c are tindem să-1 facem ca să vedem ce anu me caută el într-un anume c ontext şi cu atît ne revi ne mai uşor să nu ţi n em seama de faptul că el face un lucru ceva mai a ltfel decît de obicei . Efectiv, nu am cunoştinţă de nici o inconsecvenţă dezastruoasă la care să fi dus utilizarea ,

"

nesistematîcă din partea mea a acestor termeni. Dar făr ă să m ă apuc de o cercetare în amănunt cu pri­ vi re la toate sensurile în care ei pot fi utilizaţi, v ăd i t lucru că nu pot fi sigur de aceasta. Oricum, şi aceasta este o temă c a re trebuie examinată mult mai

pe îndelete, după ca re ar merita cu p ri s os inţă să reve ­ nim să vedem în ce m ăsu ră ar fi nevoie să fie refor­ mulate celelalte argumentaţii e fectu ate de noi. Există, în sfîrşit, o î ntre agă serie de p robleme le­ gate de noţiunea de "motiv"2. Acesta este încă unul din t re termenii care au j ucat un rol central În discu­ ţia noastră desp re j udecata de valoare ; şi, şi de data 2

Sau raţitme.

--

N.T. 2 49


aceea m-am mul ţum i t să fac uz de el pe temeiul că va fi destul de lesne de pr i ceput . Dar el poate, de bună seamă, s tî rn i multe discuţii încurcate şi deco n ­ certante. De fap t, nu puţi ne din multele probleme t radi ţi onale ale filozofiei moralei pe care abia le -:m ati ns, sau nu le-am atins deloc, s e axează pe mouul cum vom hotărî să i nterp r etăm aceas tă noţi u n e . Iar pri ncip ala dintre aceste p robl eme este aceea a libe­ rului arb i t ru . Sperasem, de fapt, i n iţ i a l , aşa precum am mai explicat chiar în p r im ul capi tol , să examinez această anume problemă în a doua jumătate a acestei cărţi ; dar aşa cum reiese acu ma , a realiza acest lucru ar însemna să mă lungesc într-un mod intolerabi L Ar fi însă o greşeală să închei fără să caut să arăt, în orice caz, cîte ceva d esp re genul de probleme d ispu ­ tabile pe care le i mplică discutarea liberului arbitru. Astfel că, iată s ingurul lucru ce m ă voi strădui să fac în spaţiul restrîns ce a mai rămas d i n acest ca­ pitoL Judecăţile de valoare, am spus noi, sînt în esenţă legate de p os ibi l i t at ea de a prevedea s au solicita mo­ tive - motive întemeiate pe natura l u c ruri l o r aflate în a tenţ i a judec ăţilo r de valoare ; şi aceasta am soco ti t - o a fi una dintre deosebi rile de c ăpe ten i e dintre j ude­ cata de valoare şi simpla expri m are a plăcutului. S-ar putea să fiu în stare să prezint un motiv pent ru care îmi place un lucru mai curînd decît altul, dar, iarăşi , s-ar putea să nu pot; iar plăcutul meu nu trebuie de aceea să fie mai puţi n plăcut . Dacă, însă, doresc să susţin o jud ecată de valoare, trebuie în ul ti mă instan­ ţă să fiu pregătit să o susţin cu m o t i ve ; dacă nu am, nu-mi răm î n e decît să mă retrag sau cel puţi n s ă- m i 250


re d u c j u d eca ta la o expresie doar a p ropriei mele reac­ ţii de p lăcu t . Pl ăcutul poate fi ra ţ i o nal d ar j u d ecata de valoare trebuie să fi e as t fel Faptul că aş pu tea să nu fi u în stare să justific ra­ ţional unele din preferinţele sau a n tipa t iil e mele nu înseamnă, însă, necesarmente că ele trebuie privite ca inexplicabile. A j us t i fica un p u nct de v e d ere nu este în definitiv si ngu ra modalitate de a-1 explica. Căci, i n difere n t de faptul că aş considera părerile dumnea­ voastră ca fii nd rezonabile sau nerezonabile, aş putea să-mi î nch ipu i că s î n t în cu n oş ti n ţ ă de cauzele care constituie o ri gi n e a lor. E s t e adevărat, desigur, că din punctul de vedere colocvial exi s tă nenumărate contexte în care aproape că nici nu are v reo i mp o rta n ţă dacă este v o rb a despre cauze sau motive. Ceea c e nu î n s eam nă că nu este de obicei posibil să se facă o vădită dis t i n cţ i e între ele. De ce, de pildă, îşi l e apăd ă pomii frunzele toamna ? Astăzi, cînd p r e a puţini o a meni îşi mai î nch ip uie un pom ca fiind înt ruch ipa rea vreunei fiinţe sau spirit, s -ar p ă rea o inepţie să soli­ cîţi motive pomu lui sau frunzelo r . Comportamentul p o mului nu este nici raţional nici neraţional ; este doar un fap t ( c ăru i a i se poate găsi o explicaţie) . Tot ast­ fel, putem afla cauzele u nei avalanşe fără să trebuiască s ă n e în ch i puim că a avut vreun motiv să se prăvă­ lească ; şi ac i iarăşi, d eşi cele două cuvinte pot fi ap roape interschimbabile în l imb aj u l c olocvi al aproape toată l umea va sesiza sensul di stincţiei dacă i se atrage luarea aminte asupra ei în felul acesta. Ceea ce li se întîmplă pomilor to amn a ceea ce se întîmplă la mu n te primăvara iată fapte ce pot fi consem nate şi p e cît p osibil exp licate dar pe ca re nu pre a are ,

.

­

­

,

,

-

,

2�l


rost să în ce rc i să le j ustifici3. Şi deşi dintr-un punct de vedere aş p utea ce-i d rep t, să încerc să-mi j usti fic atitudinile, aprobările şi preferinţele, p ot şi ele să fie tratate d i n ac e laşi punct de vedere ca şi pră­ vălirea avalanşelor şi lep ădar e a frunzelor ; adică d rep t fapte solicitînd o exp l i caţi e . Un lucru însă este a l ua act de faptul că trebuie în general să se facă o di stincţi e serioasă de vreun ,

­

fel între motive şi cauze, şi cu totul altceva a des­

cifra p î nă la ultimele co n seci nţe exact în ce c o nstă aceas tă d i stincţi e Unii chiar stau pe poziţia că nu ne rămîne d ec î t să co mp i lăm o li s t ă mare de ex emple de genul celor cu avalanşa sau cu lepădarea frunze­ lor în ca re distincţia este mai degr abă i l us tra tă dec î t exp li cată Dar pentru maj oritatea oame n ilo r acest lu­ cru ar părea în cel mai bun caz, o a doua linie de ap ăr are pe care să se bizuie c î nd nu mai există real­ mente nimic mai explicit de adăugat sau mai exact, dacă toată mul ţi mea de luc ru ri ce se pot spune şi s-au spus reies că sînt chiar ele în mod iremediabil neîn­ destulătoare. Căci n u există o lipsă reală de s uges t ii privitoare la m od ul de abordare a p roblemei ; dificul­ tatea survine cînd se ap uc ă omul să le sorteze. Poate că p ropune rea care pare, cel puţin la prima ve de re să fie cea mai simplă şi cea mai normală este că în t i mp ce cauzele fac să se î n tîmp le alte lucruri, fiecare este liber să acţioneze sau să nu acţioneze con.

.

,

-

,

3 S-ar plll ea să aibă rost să încerci să le j ustifici ca fiind acţiuni care stau sub controlul direct al lui Dumnezeu ceea ce ar depinde de credinta religioasă sau teologică, şi care nu intră în discuţie aci . Dar m otivele ar fi ale lui Dumnezeu, care a făcut ca fap tele să aibă lo c, şi nu ale fe­

nomenelor naturale.


form cu motivele sale. Dacă, bunăoară, sînt forţat

să părăsesc odaia prin fap tul că cin eva m-a luat pe sus şi m-a scos afară cu trupul, nu are nici un rost să fiu întrebat ce motive am avut să p l ec , decît p oa te în chip de gl umă nesărată. Există chiar un sens în care cauzele parcă ar avea prio ri tate faţă de motive. Aş

desi gur, să fi avut suficiente motive de a ieşi oricum d i n p ropri a mea voinţă. D a r dacă sînt si l it să plec de către factori care dep ăşesc puterea mea de con t ro l , ieşirea este pe depl i n exp l icată şi orice mo­ tive pe care l e- aş fi putut avea sau nu, devin sub acest raport sup erflue . Numai agen tu l liber poate avea motive relevante de a gîndi şi a acţiona aşa precum acţionează. Dacă ceea ce face el sau ceea ce gîn deşte el poate fi explicat în mod mulţumi tor ca fiind rezultatul unui anume concurs de cau ze , el nu este nici liber şi nici, strict vorbind, agent - (dacă, adică, agentul urmează să fie consi d e ra t iniţiatorul ac­ ţiunii) . Astfel deosebirea dintre cauze şi motive are strînsă contingenţă cu prob lema libe rtăţii . Sau aşa, în orice caz, gîndesc unii. D acă acea st ă expl ic aţi e este cea bună, atunci, mo­ tive şi cauz e trebuie într-un sens cel puţin să se ex­ cludă reciproc. Dacă cauzele fac ca să se întîmple ceva, atunci comportările sau atitudinile care pot fi pe de­ plin exp li cate p r i n raportare la cauze nu pot conta ca fiind libere ; iar comportamentul care nu este liber nu poate fi considerat ca raţional cum nu poate fi cons i der ată ca raţională comportarea pomilor sau a ava­ lanşelor. Şi, invers, a accepta poziţia cuiva ca raţi on ala este a-1 trata ca avînd o a num it ă libertate a sa pro­ p rie , o anumită i n d ep en d en ţă de cauze. Să presupu­ nem, de p ildă, că m ăt uş a dumneavoastră are douăputea,


z eci ş ip at r u de p1S1o . Puteţi să e xp li caţ i fap t u l că ţ i n e o aseme ne a colecţie fie prin r ap o rt a r e la fon­ dul em o ţi on al care a făcut-o să a c ţ i o n ez e astfel sau citînd motivele pe care le dă chiar d în sa Dar nu este posibil să se acorde o p on d e r e deplină concomitent am­ be lo r genuri de explicaţii. Şi dacă în adevăr expli­ caţia cauzată este cea pe care o veţi lua mai în se­ rios, mai mult ca prob abi l că vă veţi raporta la mo­ tive ca la simple explicaţii raţionale. D e o arece dacă îşi p ro duc efectele, cauzele - dacă ele fac re alm e nte acest lucru, at u nci comportamentul cauza) e cert că .

nu p oate

fi

considerat

ca fiind liber.

Dacă este acceptată această c o n c l uz i e ea va avea, fi reşte, i mp o rta n te implicaţii m o ral e Căci în g e ne r a l se ia d e bună-credinţă f ap tu l că normele m o r a l e sînt ap l icabile oamenilor numai în măsura în care aceştia fac ceea ce fac în mod liber şi consimţi t ; că nimeni, de pildă, nu poate fi ţinut moralmente re sp on sab i l pe n tru o acţiune pe care nu a putut să nu o facă sau pentru a nu fi îndeplinit o acţ i u n e pe care de fapt nu a fost liber să o facă. Pe a cest temei este clar că o r i c i n e convine că a afla cauzele unui comp ortament înseamnă a de m o n s t ra că a ce s t a nu a p utut fi liber, va î ntîmp i na dificultăţi dacă vrea t otu ş i să facă j ude­ căţi morale despre el. Şi aceasta este tocmai dificul­ tatea, de bună seamă, cu care s î n t confruntaţi mulţi o ameni datorită progreselor din ultima vreme al e stu­ diului bazelor psihologice şi fizice ale caracterului şi comportamentului uman. Putem noi oare învinovăţi un c ri mina l dacă sî n tem convi nşi că ştim ce a nume 1-a făcut criminal ? Ba mai mult, n u numai că sîntem as ­ tăzi în situaţia de a explica o bună p a r te a compor­ tamentului care părc;a n\l demult să fie dincQ/Q <:k Qri<:e ,

.


explicaţie ştiinţifică normală, Jar există în acelaşi timp toate motivele ca să sperăm, că, o dată cu trecerea tim­ pului, vom ajunge să-1 explicăm din ce în ce mai mult. Sînt comparativ puţini aceia care, îmi închipui eu, îşi fac griji serioase despre ac este potenţialităţi pe temeiul ipotezei de înalt nivel teoretic4 că tot comportamentul uman este în ultimă instanţă explica­ bil prin cau zali t at e Dar, deşi un atare determinism grosolan s-ar putea (pentru cei mai mulţi dintre noi în orice caz) să n u fie o problemă practică de primă urgenţă, oricine s-ar putea găsi pus faţă în faţă cu un aspect mai limitat al problemei într-o chestiune de practică, ca de pildă, stabilirea responsabilităţii într-o instanţă j udecătorească. Este cunoscut faptul că aici există conflicte aproape regulate între cei care privesc crima ca simptom al unei dereglări sociale solicitînd un tratament în vederea remedierii, şi ace i care sînt încredinţaţi d e contrariul şi anume că astfel de idei sînt un nonsens periculos şi care ţin la concep ţia mai veche cum că răul este un rău şi trebuie p e d epsit Aci, î n să, s-ar pu tea prea bine obiecta că am ac­ c ep t at cu p rea multă uşuri nţă faptul că părerea obiş­ Imită despre cauze p o at e întotdeauna să fie în mod adecvat rep r eze n t a t ă ca f i i nd ceYa ce face să se în­ tîmple altceva. Şi trebuie admis că are un tîlc această obiecţ i e Ca să ilustrăm, să considerăm cazul unui bărbat care îşi pă răs e şte nevasta şi pleacă cu secretara. ln general aşa precum am observat deja, s-a convenit că dacă .

.

.

,

� Teoretic prin aceea ci este o problemă Je teorie mai curînd decî t de practică . Eu n u mă gîndesc să sugerez că teoria nu este p robabilă; căci faptul că a r fi sau n u este o chestiune cu totu 1 separată.

235


ar trebui blamat sau nu pentru acest lucru este o ches­ tiune care nu se pune decît presupunind că el ar fi agent liber. S ă insemne oare aceasta că el poate fi osîndit sau eventual chiar lăudat, pentru o comportare de acest gen numai dacă nu ar exista cauze ? Desigur că nu, ar putea să sune obiecţia . Am putea, de exem­ plu, să conchidem că cicăleala persistentă a s oţi ei a fost cauza care 1-a determinat să apuce pe un ase­ menea drum, fără ca prin aceasta să presupunem că el nu ar fi putut proce da altfel, sau că propria-i decizie nu a avut nici un rol in toată treaba. In adevăr, am

putea spune perfect de bine că cicăleala nevestei a contribui t la această decizie. Am pute a chiar să vor­ bim, dacă stăm să reflectăm, desp re cauzele acţiunii sale ca fiind ceea ce 1-a făcut sau 1-a mînat să facă acest lucru, şi încă să nu-l considerăm ca pe un spec­ tator neajutorat al propriei sale evadări. Şi nici unul din aceste feluri de a vorbi sau a gîndi despre cauze nu este ceva forţat sau neobişnuit.

O c ale de abordare a acestei obiecţii ar putea să d ecu rgă cam în felul acesta. In regulă, am putea noi spune, să admitem că un bărbat ar putea să-şi pără­ sească nevasta in împrej urările amintite. Dar să presu­ punem că mai există un bărbat intr-o situaţie foarte asemănătoare. Are şi el o soţie cicăl i toa re şi o secre­ tară ne-cicălitoare ( oricum, nu încă ) . Dar - el nu-şi lasă nevasta. De ce nu ? Cum să procedăm ca să ex­ plicăm această deosebire în comportare a celor doi bărbaţi ? Am putea, bunăoară să zicem numai că in împrej urări similare ei au luat hotărîri diferite. Cu aceasta, î nsă, nu am ajunge prea departe, căci se poate pune pe loc întrebarea de ce oare să fi luat ei hotărîri diferite ? Să fie pentru că ar avea caractere 256


diferite ? A spune acest lucru înseamnă adeseo r i abia ceva mai mult decît că ar exista bărbaţi care în mod normal sînt înclinaţi să procedeze d i fe rit şi s ă reac­ ţioneze în m o duri diferite - de fapt oameni cu "dis­ pozi ţii " diferite. Dar nu p u tem căuta, oare, cauze c are să explice de ce sînt ei t ipuri diferite de o ame n i aşa cum sînt ? In unele contex te şi pentru unii oameni raportarea la caracte r poate de fapt să fie luată drep t rapor tare la o astfel de cauză ; caracterul fiind socotit poate ca ansamblul de instincte, i mpu l s u ri şi re acţi i pe care omul le moşteneşte de la părinţi o da tă cu cromozomii şi genele, şi care contribuie să facă din el omul care este. Alţii ar adăuga că factorii d e mediu, cu deosebire d i n primii ani ai v i eţ i i , j oacă un rol de seamă în constituirea caracterului . Poate, însă, omul să aibă el însuşi un r ol în această treabă, în fo rm a r e a pro­ priului său caracter ? Iată-ne înapoi la întrebarea dacă putem găsi cauze care să explice acest rol deosebit p e care 1-ar putea el juca. Şi într-un astfel de punct ca aces ta vom trebui eventual să spunem că nu se poate da o exp li caţie completă, că omul p r i n prop riil e- i acţiuni şi d eci z i i poate introduce un elemen t creator care nu poate fi în î nt regi me în funcţie de cauze an tecedente; sau, pe de altă p ar t e , să nu ne mai facem s crupu l e cu privire la căutarea tut u ror cauzelor mai î ndep ărtate ale caracterului ş i acţi u n i lor omului în fac ­ toci în cele din urmă i ndepe n denţ i de el însuşi. La ce anume vi z eaz ă un răspuns de genul acesta ? El nu p o r neş te de-a dreptul s ă resp i ng ă nici una din preten ţi i l e obiectantului, lucru de a ltfe l foarte cuminte deoarece în limitele lor ele p o t fi cu greu respin se . Nu are nici un rost s ă căutăm s ă negăm că s e poate vorbi despre "cauzarea deciziilor", căci p utem şi ch i a r 257


facem acest

lucru .

Răspunsul procedează mai curînd

atrăgînd t rep t at atenţia asupra scop ul ui u nei " exp li caţii compl e te " a comportamentului uman ; şi căutînd să ar at e nu că o decizie liberă trebuie considerată ca fiind total inexplicabilă, ceea ce ar fi o absurdi­ tate, ci în mod cu mul t mai plauzibil că dacă o consi­ derăm realm en te ca fiind li beră , nu p u tem în acelaşi timp să o socotim total exp l i cabi l ă în funcţie de cauz e antecedente. Se poate atunci sugera în mod destul de rezonabil că forţa obi ectiei constă în aceea că o bu nă parte din comport amen t poate fi considerat ca fiind în parte cauzat şi în p arte liber ; şi că d eşi ar putea să fie mai puţin colocvial , ar fi mai acurat să vorbim d e sp re ,.cauzarea parţială a un ei decizii" . ln acest fel se poate la urma urmei constata că ideile obiş­ nuite d esp re cauze pot fi în concordanţă unele cu al­ tele. Cauzele sînt în realitate ceea ce fac să se întîm­ p le alte lucruri, dar acesta nu este un motiv pentru ca o acţiune (p arţial ) liberă să nu fie (parţial) cau­ zată. Numai dacă ceva este în întregime cauzat sau d et erminat de factori alţii decît acel ceva î nsuş i este el în mod obligatoriu întru totul neliber. ­

A disti nge astfel între cauze totale şi cauze parţi ale este fără nici un dubiu un fel destul de no rmal de a v o rbi , şi p o ate, realmente, să se dovedească a fi un lucru satisfăcător pî nă într-un punct. Dar şi acest lu­

cru creează la rîndul său o seamă de alte greutăţi. Avem, de pildă, problemele cu caracter foarte practic anume dacă şi cum o respon sab i l i tate numai parţială trebuie calculată ca să corespundă unei libertăţi p ar­ ţiale, cînd ş i în ce măsură circumstanţele p ot fi ate­ nuante. Ma i exi s tă şi problema teoretică fundamentală, aceea a sensului exact ce urmează să i se dea ace stei 258


e să fie i nterp re tate se întîmple alte lu­ cruri". Căci putem fi foarte serios ten taţi să p resupu nem că dac ă o cauză totală este ceea ce produce un efect total, atunci fiecare cauză pa r ţi a l ă c are ope rează independent t rebui e ca în mod necesar să-şi producă propriul său efect parţial, o bucăţică din aceea ce este sau ar fi întregul dacă toate celelalte părţi ar fi şi ele prezente Dar p rea adesea lucrurile nu stau ddoc astfel ; a l e considera a ş a ar putea duce la fel de fel de co nfuzii ciudate. Modalitatea cea mai po t ri v i tă de a expl i c a cum şi de ce se poa te întîmpla această s i tu aţi e este eventual a face uz de o altă d i s t i nc ţ i e binecunoscută, an um e între condiţii necesare şi suficiente . Există, e inutil să mai sp u nem mai multe feluri în care pot să f i e defi­ niţi cei doi termeni . Dar în linii mari co n d i ţi a sufi­ cientă a u nui eveniment este acea c on d i ţ i e a că rei pre­ zenţă este cu de la sine putere suficientă pent ru a arăt a că even ime ntul în c auz ă fie că s-a î n tîmpl at fie că are loc acum, fie că va ave a loc în v i itor O co n ­ diţie n eces ar ă este d i mp ot riv ă o cond i ţi e a cărei lipsă a r ată că eve n i me n t u l fie că nu poate sau n-ar fi putut să aibă loc5. Oamenii sînt încl i naţi să între­ buinţeze aceş ti termeni într-un s e n s mai îngust uneori, s ocoti n d o con di ţi e su ficientă ca fiind acea condiţie de "cauze p arţi ale dacă drept "ceeace fac în pa r te să

idei

"

­

.

,

,

,

.

s Este, precum ştim, obositor şi chiar periculos să între· buinţăm acelaşi term en în mai mult de un sens în acelaşi context general . Trebuie notat, însă, cum cuvintul "necesar" este fret-vent î n t rebuinţat în acest sens, (de a însemna ceva cam ca " necesar ca condiţie premergătoare" ) , precum şi î n sensul c u tot u l d i ferit prin care propozitiile analitice s î n t considerate a f i logic necesare. (Vezi capitolul 3.)

259


care este suficientă

pentru

a

provoca

un ev en i ment ,

şi

o condi ţ i e necesară ca una de care este nevoie pentru a provoca un e ven i men t ; şi astfel în mod natural îşi î n ch ip uie că e l e trebuie întotdeauna să preceadă în timp evenimentele ale căror condiţii sînt, sau să fie cel putin simultane cu ele. Es te, însă, în general de prefer�t să nu fie impusă această restricţie, nu numai

fiindcă fără de ea cei doi termeni reies a fi în mod net corelativi unul in raport cu celălalt i ndep e n de n t de relaţiile lor temp oral e . Pentru ca ceasul meu să indice ora în tot decursul zilei, este, bunăoa ră, o con­ diţie necesară ca el să fi fost întors azi dimineaţă ; dacă nu ar fi fost întors, nu ar merge acuma. Şi in­ v e r s , faptul că el merge acum este suficient pentru a indica cum că trebuie să fi fost întors. Sau, ca să luăm un alt exe mplu pentru a ilustra acest raport care sub aspectul ti mpu l ui acţionează în sens opus, o noapte de p l oaie persistentă este suficientă pentru a lăsa iarba um e d ă dimineaţ a ; astfel, pr oc edînd de-a-ndăratelea spre ceea ce trebuie să fi fost vrem ea , iarba ar trebui să fie umedă dimineaţa ca să fi plouat. Acesta este mo­ delul de a rgume n tare pe care 1-ar putea folosi un detectiv pentru a-i dezvălui cuiva alibiul, arătînd că ceva nu se află în starea în care s-ar fi cerut în mod necesar să fie d acă povestea respectivului ar fi fost adevărată. [ Cel de-al doile a dintre aceste două exemple mai rid1că o problemă care, deşi poate nu are relevan ţă imed iată şi u rgent ă , este totuşi importantă şi ar trebui reţinută. O ploaie de o noapte este cert că va lăsa iarba umedă dimineaţa, dar ploaia nu este singurul lucru care ar putea face aceasta. O rouă bogată, de p ildă , sau faptul că aş fi putut stropi peluza cu furtunul 260


ar putea şi ele să ducă la acelaşi rezultat. Cu alte a: vinte pot exista mai multe condiţii nu numai o singur condiţie suficientă posibilă pentru unul şi acelaşi ev( niment, şi ceea ce e şi mai mult, pot uneori să fie d tcva astfel de condiţii p re ze nte î mpreun ă (Se poat să înceapă să plouă tocmai în timp ce îmi strîni furtunul. ) Decurge de aci, şi din natura legăturii din tre condiţia suficientă şi condiţia necesară, că este c puti n ţă ca nu prezenţa unui ansamblu unic de con diţii să fie necesară pentru ca să aibă loc un eveni ment, ci numai prezenţa uneia din mai multe alter native. Eu nu trebuie să am toc ca să pot scrie aceast propoziţie. O maşină de scris poate servi la fel d. bine, sau un creion, sau . . . şi există, desigur, ( seamă de alte posibilităţi . Dar este necesar ca cel pu ţin una din aceste alternative să fie disponibilă. ] Să revenim, însă, la problema mai imediată. In o măsură distincţia dintre co n di ţ ia necesară şi condi ţia suficientă corespunde distincţiei dintre cauză par ţială şi cauză totală ? ln multe sensuri corespondent< es te destul de strînsă. Indeosebi se află un sens în care condiţia suficientă a unui eveniment poate fi con­ siderată a fi suma tuturor condiţiilor necesare6 . Aceasta numai pentru că nici o cond i ţ ie nu poate fi suficientă dacă îi lipseşte ceva realmente necesar ; pe cînd, dacă dimpotrivă, fiecare condiţie care este necesară e fără excepţie prezentă, ele trebui e toate la un loc să fie suficiente. Pe de altă parte, în timp ce s-ar părea na­ tural să-ţi închipui că o cauză parţială trebuie să pro.

6 Ceea ce ar trebui enuntat de o manieră mai complicată dacă am dori să ţinem seama aşa cum s-ar cuveni de pa· ragraful precedent.

261


voace un efect parţi a l coresp unzător, nu exi stă mct un motiv anume de a p re sup u ne că p re zen ţa unor con­ diţii necesare singure ar t rebu i cu de la sine p ute re să mai ducă la încă c e Y a . O condiţie su fici en tă se asea­ mănă cu o cauză totală în măsura în c are prezenţa sa este o semnalare suficientă a existenţei a altceva ; dar o cond i ţ ie su f i c ien t ă nu oferă decît posibilitatea exis­ tenţei a altui ceva, o posibilitate care poate prea bine să rămînă neîndeplinită. Eu trebuie să am un toc sau un c rei o n sau ceva în genul acesta dacă e vorba să reuşesc să scriu acest capitol ; dar s implu l fap t că posed un toc po ate să ducă num ai la niscaiva mîzgăleli lipsite de orice calităţi artistice sau chiar să nu ducă la nimic. Cele de mai sus scot în evidenţă un aspect impor­ tant al acelo r explicaţi i care constau într-o referire nu­ mai la o condiţie necesară Aceste explicatii se dau ca răsp u n s uri tipice la întrebări după m od elul "Cum de a fost posibil cutare şi cutare, cum de s-a putut să se întîmple tocmai aşa ? " B u năo a r ă "Vai de mine, dar cum de a p utu t să scrie el atîta ?" "Pentru că şi-a cumpărat un toc nou ieri după amiază" . I n trebarea că­ reia îi răspunde această explicaţie a fost nu ce m-a determinat să scriu cinci pagini in coe ren te ci doar cum de a fost posibil acest lucru ; în contextul, p resu ­ pus, a ceea ce se crezuse a fi l ip s a mea de rechi z ite pentru scris. Intr-un se ns este cert că această explica­ ţie p o at e fi pe dr ept descrisă ca fiind cauzală. Pe de altă parte, evenimentul la care se rt feră exp l ic aţ i a nu .

.

-

,

libertatea tnt'a de acţiune ; d impo­ extinde. Intr-un fel, l>ineînţeles, acest l uc ru este destul de vădit. Dar e ceYa care poate lesne să ne

limi tează n i c i d ecum trivă

262

o


lase nedumeriţi d acă, întrebuinţînd noţiunea de "cauză parţi ală " mai cur înd d ec î t aceea de "condiţie necesară", încercăm cumva să aj ustăm această întrebuinţare a lui "cauză" la rapor tur i le sale bine stabilite cu ideile de "a face să se î n tî mp l e " şi "a determina" . Faptul că raportările la cauze sînt adesea efectiv raportări la co ndi ţ i i necesare mai curînd d e c î t la con­ diţii suficiente contr i b ui e în mare pa r te să edifice cum explicaţiile cauzale de acest gen ar părea să implice limitarea în mică măsură sau nelimitarea libertăţii agen­ tului în di scuţ i e . Dar cum stăm atunci cu " exp licaţiile complete" sau explicaţiile în fu nc ţi e de condiţia sufi ­ cientă ? Aci situaţia nu este nicidecum desluşită. Po t fi implicate o seamă de dificultăţi teoretice ; dar pro­ blema pri ncipal ă constă în aceea că noţiunea de "ex­ plicaţie completă " variază în p ract ică vrînd nevrînd în func ţie de ce şi cît este considerat ca valabil din con­

textul relevant. De ce este umedă peluza ? N ormal va fi suficient să răsp u n d că tocmai dădusem drumul la furtun, şi un lucru sup e rfluu să mai mentionez că furtunul era mon tat cum trebuie la robinet, că din ro­ binet a curs apă şi aşa mai dep arte , oricît ar fi de necesare, de bună seamă, aces te condi ţ ii . Dacă, însă, chiar dumneavoastră aţi fi închis ieri apa de la con­ ducta de distribuţie aţi putea să n11 găsiţi sufi ci en tă explicatia cum că eu dădusem drumul la furtun. De fapt, puteti să ştiţi chi ar acest lucru iar eu pot şti că

d umneavoastră şti ţi, şi deci nici unul d i n tre noi să nu co ns idere acum că el meri t ă să fie m enţi onat în mod explici t . ln care caz aş p utea e xp l i ca cum că deschi­ derea robinetului de la co n duct a de dis tri buţi e este cauza inundării cu apă a peluzei ; deşi , evident, în afară de cazul că presupunem în mod tacit că îi dă-


dusem drumul şi furtunului pe peluză, nu s - a r fi pu­ tut sp u ne că d e sc h i de r e a cabinetului de la c o n d ucta de d i s tr i b u ţ i e a cauzat p ri n el î n suşi aşa ceva. A ce st a este un bun exemplu ilustrînd m o d u l în c are orice ex­ p l i caţ ie a u no r stări de lucru sp eci fi ce are loc pe un fundal de presupuneri t aci te ; şi cum ceea ce într-un co n tex t p o a t e s ă ap a r ă ca o con d i ţi e suficientă în sine, poa te într-altul să nu fie altceva decît u n u l din el e­ mentele necesare ce urme ază a fi incluse într-o ex­ plicaţie mai comp letă sau suficientă. Acelaşi lucru şi cu predicţi a. Dacă ap eş i pe comutator se va ap ri nde lumina ; în condiţii n orm al e putem d eveni , fără a mai r ef lec t a , atît de încrezători în realizarea acestei pre­ dicţ ii încît s ă ni se p a ră un pic c u ri os să o mai co n ­ s id er ăm d rep t predicţie. Dar într-o p er i o a d ă de frec­ ven te şi neregulate î n t rerup eri de curent, de pildă, nu mai putem fi atî t de siguri ; şi va fi foarte indicat să ne putem su sţ i n e predicţia cu i n formaţii despre cele ce se petrec la uzina electrică, in formaţii care sînt în teo­ rie întotdeauna de o egală re l e v an ţ ă, dar care în prac­ tică pot adesea să fie sup e r flu e . Aceleaşi considerente întocmai, b i ne î nţe l es , con­ vin şi noţiunii de "cauză totală". Ceea ce poate fi p r eze n t at drept cauză t o t a lă în c az u l unui ansamblu de sup o z i ţ ii , expl i caţ i a co mp letă a unui ev e n i me n t , ar pu­ tea să ap a ră numai ca o cauză p a r ţi al ă pentru un altuL Comp ara ţi, bunăoară, aceste trei aserţiuni : 1 . "Cicăleala

o cauză care a con tri bui t la stricarea căsni­ 2. " C icăle ala ei l-a făcut să o părăsească" ; 3 . " Cicăleal a ei a fost cauza pentru care el a pără­ sit- o ". In prim a propoziţie, în timp ce întrebuinţarea cuvîntului "cauză" i mplică destul de desluşit că ace a

ei a fost

ciei lor" ;

căsnicie chiar s-a distrus, 264

referi rea la cicăleala soţiei


rep rez in tă numai una dintre co ndi ţi i le necesare (în mod alter na t i v ) . In a doua propoziţie, centrul de aten­ ţie este îngustat ; au existat poate şi alte cauze de o importanţă cel puţin egală, fapt este că nu v o rb im despre ele acuma. In a treia p rop oz i ţie, cicăleala este în mod exp l i ci t considerată ca fiind decivisă, o con­ diţie suficientă. Dar toate trei p ropoz iţiile ar putea destul de bine să fie întrebuinţate de d i ferite per­ soane pentru a se raporta la unul şi act>laşi eveniment. Deoarece, chiar în al treilea caz trebuie, evident, să existe un număr nesfîrşit de alte condiţii ce ar putea fi menţionate, chiar dacă pe lîngă cicăleala soţiei ele ar putea să p a r ă un o r sp e ctato ri a fi fără imp o rtan ţă, irelevante - n um ai o parte din fundalul subînţeles pe temeiul căruia urmează să fie explicată desfacerea căs­ niciei . Această linie despărţitoare însă dintre s i tuaţ i a care constituie fundalul şi d i nt re evenimentul ce tre­ buie exp licat nu poate fi constituită chiar numai pe temeiul fap tel or ; iar unde anume este trasă această li­ nie va depinde în mod obligatoriu în fiecare context de interesul, de i p o tez ele şi de i nfo rma ţi i l e ce derivă pentru noi din acel co n tex t . Toate acestea contribuie s ă e xpli ce cum se face că în ti mp ce limbaj ul cauza! a d e m e neş t e realmente la o argumentare în sensul că un comportament cauzat nu poate fi liber, el poate în acelaşi t i mp să fie între­ buinţat de o manieră care pare chiar compatibilă cu decizia li ber consimţită. In p rimul rînd se poate face d ist incţ ia între cauze totale şi parţiale, ceea ce ne per­ mite să d is cu tăm d esp re un comportament liber î n cadrul anumitor limite. In al doilea rînd, însă, acest i deal, al unei "cauze parţiale" poate fi uneori foarte deconcertant, şi s-ar p u t e a a desea să ne fie mai clare

265


lucrurile dacă vorbim mai curînd de condiţii necesare . Căci nu există nici un motiv pentru ca o condiţie necesară să trebuie ca atare şi prin ea însăşi să tindă efectiv să determine oricum altceva. Totuşi, raportarea la orice condiţie importantă, care înrîureşte sau mă­ car îngăduie, ca la un factor cauzal, cons titu i e o uzantă normală a limbajului ; şi astfel putem lesne aluneca în situaţia aparent derutantă de a vorbi despre cauze care ar putea să nu îşi prea producă efectele. Şi în sfîrşit, că ceea ce este socoti t ca fiind o condi ţie sufi ­ cientă, sau cauză totală, şi ceea ce este socotit a trece drept condiţie necesară, trebuie să depindă în fiecare context aparte de un echilibru între relevanţă şi pre­ supunere. Aceasta înseamnă, pr i ntre alte lucruri , că oricine care într-un caz dat este convins de relevanţa crucială a unei hotărîri libere, poate spera să încline balanţa în sensul unei cauzal ităţi parţiale fără a fi obligat să excludă exp licaţiile oferite ca total invalide. Indiferent ce a r mai reieşi din această discuţie, pare desluşit că însăşi părerea " obişnuită" despre cauzali­ tate nu este, dacă o examinăm mai îndeaproape, nici simplă nici clară. Şi anume, am constatat cîte ceva din dificultăţile ce pot surveni cînd e vorba de a cu­ noaşte cum anume să întrebuinţăm o noţiune ca aceea de explicaţie completă. Cu toate acestea, a rămas mai mult sau m ai puţin i ntactă în cele din urmă, în ciuda tuturor lucru ri lor, părerea că în măsura în care com­ portamentul poate fi total exp lic at în termeni cauzali , atunci, în nici u n caz, e l n u poate f i liber. Chiar şi această părere, însă, a fost şi este încă foarte dispu­ tată. Ea este disputată cît se poate de serios pe temeiul unei analize de un anumi t gen a ceea ce este impli­ cat în orfice j udecată cum că un evenimen t este cauza i66


sau efectul unui alt eveniment. Această anal i z ă are de fapt o mulţime de ramificaţii complicate . Dar, dat fiind că este aşa de des utilizată p e n t r u a susţine o pre­ tenţie atît de indiscutabil d e puternică o pre­ tenţie de un gen cu totul deosebit de cea pe care tocmai am considerat-o cum că nu există nicicînd in­ compatibilitate între motive şi cauze ca atare, între determinism şi liber arbitru, trebuie cel puţin să încerc într-un spaţiu cît pot de restrîns să explic despre ce fel de analiză este vorba. Ceea ce, mă tem, nu va fi prea lesne de realizat ; dar nici imposibil de greu, sper, întrucît interpretarea despre care este vorba e tipic empirică şi astfel foarte mult pe linia expu­ nerii pe care am făcut-o cu p rivire l a propoziţiile ana­ litice şi si ntetice cu care sîntem dej a famil i arizaţi . -

Să presupunem deci, că a d e s co p eri că un eveniment se află în raport cauza! faţă de altul înseamnă a afla un fapt despre lume. ( Ceea ce nu este o presupunere prea uluitoare, dar ar fi mai bine să fie redată expli­ cit.) Se poate foarte normal arăta că singurul mod în care pot fi descoperite sau fundamentate astfel de fapte este, aşa cum am remarcat dej a, pc temeiul unor ob­ servaţii corespunzătoare. Ce fel de o b s e r va ţ i i ar fi ne­ cesare sau relevante ? în general s - a căzut de acord că cea mai importantă dintre toate trebuie să fie aceea că unul dintre evenimente să fie în mod reg11/at ur­ mat sau precedat de către celălalt, că ori de cîte ori are loc cauza are loc de asemenea şi efectul. Ar trebui , d e pildă, s ă avem puţine motive să spunem c u u n anume prilej c ă decesul domnului Smith a fost p r i ­ ci nuit de aci d prusic, dacă în alte cazuri de acelaş ti p

267


ingerarea de acid p rus i c nu a fost urmată de deces ca ceva normal şi de la sine înţel es Natural că ob· servaţiile necesare pen tru a asigura atît că respectivul caz este de tipul p resupu s şi că succesiunea urmează cu a dev ă r at regula, pot impli c a nişte sisteme de teste d es tu l de complicate. Dar şi acesta este pasul cru­ ci al al argumentării - astfel de t es te oricît de com­ p licate ar fi ele pot fi orientate numai în sensul celei mai riguros posibile confi rm ă r i a faptului central că A este efectiv urmat în mod r egulat de B. Căci numai dacă sîntem convinşi de manifestarea cu regularitate a unei succesiuni discutăm despre ea ca fiind cauzală, sau desp re gener ali za rea prin care este formulată e a ca fiind generalizare cauzală. O d a tă însă, ce sîntem mul­ ţumiţi că aceste observaţii au fost făcute cu multă acu· .

-

,

,

rateţă, se pune întrebarea ce oare mai putem eventual spera să observăm ? Chiar şi în caz ul clasic al unei bile de biliard care l oveşte o altă bilă, singurul l uc ru ce poate fi văzut efectiv este un eveniment (ciocnirea lor) urmat de

un al doilea (pornirea lor, fiecare pe

d rumu l său) Toate acestea înseamnă că în ultimă i n stanţă generalizările cauzate trebuie fundamentate pur şi .

­

simplu pe observaţii repetate şi pe convi ngerea că viitoarele observaţii vor da rezultate similare. Cît pri· veşte observaţiile care au fos t deja efectuate, ele ar putea în teorie să fi fost altfel i a r dacă ar fi fost altfel, legile noastre cauzale n atural că ar fi fost şi ele altele. Tot aşa, este întotdeauna logic pos i bi l să rei asă că observaţiile ulterioare se deosebesc de ceea ce legile noastre în prezent accep tate ne-ar conduce să p rezi cem în care caz legi le vor trebui retălmăcite ,

268


şi reformulate7. Tocmai pe această cale se p ot realiza progresele ştiinţifice fundamentale. Astfel încît ar fi chiar derutant să discutăm d esp re legile cauzale c a forţ în d evenimentele într-un tipar anume. Dacă e să discutăm totuşi despre "forţare" ar fi poate mai exact să discutăm despre fenomene ( adi c ă aparenţe sau ob­ servaţiile efectuate) , care ne constrîng să fău rim legi l e cauzale pe care le avem. Aşadar, cu această analiză am ajuns la situaţia că generalizările cauzale pot fi j us tificate pe temeiul ob­ servaţiei unor succesiuni regul ate ; şi că numai pe temeiul unor atare generalizări pu tem la rîndul său fie să explicăm sau să p rezi cem ocurenţa unor anu­ me evenimente în a nume împrejurări. Merită să ac�en­ tuăm, în mod inc i de n tal , că este o trăsătură es enţ i al ă a acestei i n te rpret ă r i ca expl i ca ţi a şi pre d ic ţ i a să meargă împ r eună în fe lu l acesta. " Faptul că a luat acid pru­ s i c este ceea ce i-a cauzat moar tea " - "D acă i a acid prusic el va muri în mod ce rt " . Explicaţiile p rive sc evenimente prezente sau trecute, p red i cţi i l e au d e a face cu vii to ru l . Dar în fiecare d i n cazu ri aşa­ numi tul tipar logic es te acel aş ; se arată că un caz particular este exemplificarea unei legi sau regu l i ge­ nerale. Obişnuit cînd discutăm despre cauze, expli ca ­ ţii, sau predicţii nu sînt explicit me n ţi onate generaliză­ rile p e care s-ar putea să fie fun dame n tate . Dar rolul lor este fundamental. Dacă A este urmat de B, dacă a lua doze mari de acid prusic are întotdeauna ca 1 Comparaţi discuţiile noastre anterioare privitoare la în­ trebarea de ce este întotdeauna posibil logic ca să e xi ste sau să fi existat contrariul acelor ce se afirmă în orice propoziţii sintetice.

269


urmare decesu l, atunci a e.xp!ica moartea lui Smith în acest fel e st e a arăta .cum ea ar fi p u tu t fi p re­ zisă dacă am fi fost i n formaţi an t ic i p at ; şi invers, a-i p rez i c e moartea pe acest temei e s te a arăta cum,

dup ă ce a îngh i ţ i t acidul, ea poate a tunci să fie exp l i cat ă . Dacă A ar fi numai uneo r i u rmat de B, atunci tot ceea ce ne-ar sta în p ut i n ţ ă să facem ar fi să venim cu o exp l i c aţ i e parţială po s i b i l ă sau o

p rov i z o r i e , şovăiel nică - afară d oa r , dacă , avea o teorie pe care să ne bi zu i m şi care să ţină seama de o m ar e varietate de factori prevăzînd alte reg u li generale pentru eventualitatea e xcepţiilo r . Ar t rebu i acum să fim pregătiţi p en t r u stadiul fi nal

pred icţie

d es igu r,

am

al acestui argument, anume că odată ce ne-am ma că generalizările c au z al e , faţă de ca r e t oate

dat sea­

e xplica ­

ţiile cauzale p articulare şi p redi cţ ii l e nu sînt dec î t apli­ caţii la cazuri individuale, sînt însăşi ele î n teme iate pur şi simplu pe ob se rv a rea unor succesiu n i regulate , constatăm că este în d e fi n i t iv posibil să cons i der ăm comportamentul cauzat ca fiind liber. Căci p riv i ţi

în această

luminii,

reiese cii

cei

doi termeni nu se

află în conflict u n ul cu celălal t . Opusul comportamen­

cauzat ar fi un comp ortament care nu se înca­ dreaz ă în n i ci un model obişnuit de nici un gen, un comportament î ntîmp l ă t o r privitor la c a re nu s - ar pu­ tea face ge neraliz ări de nici un fel . Dar numai într-un sens foarte sp eci fic s-ar putea numi liber comporta­ mentul întîmplător, ş i ar fi şi mai c i ud a t să-1 consi ­ derăm ca ese n ţi almente raţi on al sau responsabil. Pe de altă parte, nu este nimic neobi ş n ui t în ideea că un om îşi poate u rma nest în j e nit un mod de viaţă foarte tului

regulat, astfel încît toţi cei ce îl cunosc să-i p o a tă prezice compo rtamentul de la o zi la alta cu cea m ai 270


mare încredere. Aşa cum se spune adesea "opusul cau zei este întîmplarea, în ti mp ce op u su l libertăţii este constrîngerea ; şi a le identifica pe cele două nu este decît o confuzie" . Această versiune despre regul ar itate în interpreta­ rea" cauzalităţii este destul de vădit o treabă exagerat de simplificată. Ar fi, ca să luăm un caz, foarte de­ rutant să sugerăm că faptul că noi cunoaştem ce se î ntîmplă cînd o bilă de biliard loveşte o altă bilă s-ar întemeia numai şi în mod direct pe o lungă exp e ri e nţă în materie de biliard. In adevăr, simple generalizări izolate care nu se fundamentează ( Pe nimic decît pe o serie de observaţii fiecare exact de acelaşi gen cu cealaltă, au puţină putere explicativă şi pot ad esea să nici nu fie foarte temeinice. ( Se povesteşte o isto­ r i oar ă tristă despre un curcan care observase că atunci cî n d venea dimineaţa fermierul acesta era întotdeauna un semn că-şi pr im eşte porţia de hrană, şi d e sp re sur­ priza ca re l-a aşteptat de Crăciun cînd a fost încălcată această atît de regulată succesiu ne de fapte.) Realita­ tea e, că odată ce ştim ce fel de lucruri sînt bilele de biliard , există o vastă experienţă de toate felurile p rivi toare la comportamentul corpurilor în mi şcare care ne poate ajuta să le exp l icăm sau să le prezicem miş­ cări le pe masa de biliard. Şi dacă dorim să calculăm mai preci s ceea ce vor face ele eventual, după cioc­ nire, ne stă la d i sp ozi ţie o comp l i cată şi foarte gene­ rală teorie fundamentată pe legi le mişcării, a cărei pu­ tere şi temeinici e reiese tocmai din faptul că ea poate li aplicată unui număr şi varietăţi infinite de situaţii diferite şi confi rmată aş iş d e rea Raporturile dintre ca­ zul particular, generalizarea sau generalizările din care acesta este un exemplar şi masa de teorii care vine ­

"

.

271


în sprijinul acestora pot deveni foarte complicate impli­ cînd de cele mai multe ori probleme de matematici superioare. In ciuda tuturor acestor lucruri, însă, se mai poate încă argumenta că pînă la urmă vrînd ne­ vrînd ne găsim înapoi la problema observării succesiu­ nilor regulate ; dacă nu în comportamentul unor obiecte atît de specializate cum ar fi nişte bile de biliard, atunci la modul mai general al comportamentului cor­ purilor de orice gen care au anumite proprietăţi spe­ cifice. Este, de bună seamă, adevărat că dacă un obiect de o anumită mărime, formă şi greutate loveşte un alt obiect cu specificaţii la fel de bine definite într-un unghi anumit, cu o viteză anumită, şi în anumite con­ diţii bine determinate, atunci , sub aspectul strict teo­ retic rezultatul coliziunii este cu desăvîrşire determinat. Dar determinismul sau "forţarea" care ar exista apar­ ţine numai propriei noastre construcţii teoretice. Dacă teoria noastră este corectă, ( aşa cum nu se poate ni­ meni îndoi că ar fi în cadrul sferei sale de aplicaţie) , şi dacă este aplicabilă obiectelor specifice în cauză, atunci urmează chiar - în mod logic sau analitic, de fapt - că ele trebuie să se comporte î n tr-un anumit fel bine determ� nat ; căci dacă nu s-ar comporta ast­ fel, atunci ipso facto teoria s-ar dovedi a fi incorectă sau în orice caz inaplicabilă. Dar ele nu pot fi for­ ţate nici unele de către celelalte nici de noi nici de teoria însăşi ca astfel să-i vină în sprijin şi să o veri­ fice. Putem continua să observăm că succesiunile în care se petrec mişcările lor se conformează ca şi înainte tiparului de generalizări create în vederea descrierii comportării lor. Aceasta este, însă, tot pînă la urmă_ Din fericire, însă, pentru scopurile noastre de faţă, nu e nevoie să cercetăm toate complicatele argumente 272


şi contraargumente pentru şi impotriva acestei interpre­ tări a cauzalităţii. Căci eu nu caut aci să argumentez că există sau nu există incompatibilitate Între liberul arbitru şi cauzalitate ; ci doar să explic unele din motivele fundamentale pentru care atîţia filozofi em­ pirişti au susţinut că adevărul determinismului, (adică al aserţiunii cum că fiecare eveniment are o cauză) , nu trebuie să implice nici o restricţie cînd se face o alegere liberă şi responsabilă. Şi, lăsînd de o parte toate amănuntele, teza centrală a acestei doctrine se poate formula destul de succint - că nici cauzele, nici ex­ plicaţiile, şi nici predicţiile în sine nu trebuie să con­ strîngă. "Cauzele nu constrîng" . Dacă această analiză este justă, atunci nu există absolut nimic în ceea ce am con­ siderat a fi părerea obişnuită conform căreia, cauzele sînt "ceea ce fac ca să se întîmple altceva" ? Trebuie în orice caz să admitem că omul resimte o oarecare j enă insistînd, cum că invers, cauzele nu fac să se în­ tîmple nimic ; căci este de netăgăduit că cuvintele "cauzează" şi "fac" sînt foarte strîns legate de legile obişnuite ale înţelesului din limbajul nostru curent. Unii pot avea impresia că acest lucru constituie prin sine o puternică obiecţie faţă de teorii de genul celor care susţin că cauzele nu constrîng. Oricum, nu tre­ buie să trecem cu vederea eventualitatea că un supor­ ter al acestei teorii care este totuşi hotărît să păs­ treze aceste legături proprii vorbirii normale, poate de fapt să-1 analizeze pe "fac să se întîmple" aproape la fel cum îl analizează pe "cauză". O aserţiune, bună­ oară, ca "Scrumbiile acelea afumate m-au făcut să mă simt rău", ar putea în linii mari să fie interpretată ca "De cîte ori mănînc mai mult de o scrumbie afumată, 275


mă simt rău după-aceea". mai înainte cu nimic mai

Ceea ce nu ne lasă ca şi mult decît nişte cazuri par­ ticulare de succesiuni care au fost observate, singurul punct deosebit fiind că observaţiile aci includ obser­ vaţii făcute de observator asupra propriilor sale sim­ ţăminte. Se poate merge mai departe chiar în sensul de a pretinde că este posibil să se efectueze o analiză similară a tuturor celorlalte concepte în care este im­ plicat într-un fel sau altul acela de "cauză" ca, de pildă, orice verb tranzitiv. Şi deşi acest lucru ar fi, desigur, o pretenţie exagerată, ea nu ar trebui abando­ nată cu prea mare uşurinţă ; căci, chiar acei care sînt mai convinşi că este din cale afară, încă pot constata că este foarte dificil să se demonstreze exact unde în­ cep lucrurile să nu mai meargă. ln ce mă priveşte, pot mărturisi că nu mă prea fericeşte ideea cuprinderii prin analiză a determinis­ mului şi a liberului arbitru într-o compatibilitate apa­ rent armonioasă. Dar nici nu sînt cu totul încîntat de ideea respingerii acestei analize. Va veni ziua, sper, cînd voi putea aj unge la o concluzie oarecum mai des­ luşită şi mai bine pusă la punct în această problemă decît am fost în stare să reuşesc pînă la data actuală. Intre timp, deşi vi s-ar putea părea cen absurd să se vină cu argumentarea că nici măcar cauzele totale sau suficiente nu fac în realitate să se întîmple ni­ mic, sau că şi dacă fac să se întîmple ceva aceasta este numai pentru că "a face" nu este echivalent cu "a constrînge", încă ar trebui să nu uitaţi că analiza empi­ rică nu este efectuată în spi ritul cine ştie cărei sca­ matorii intelectuale. Ea este, dimpotrivă, o încercare se­ rioasă de a da o pondere la două considerente impor­ tante ce nu pot fi ocolite : 1 . Că nu există î n u l timă 274


i nstanţă nici o altă cale dt: verificare a aJ evărului sau falsităţii unei aserţiuni despre lume decît observaţia, şi 2. Că însuşi î nţelesul oricărei aserţiuni trebuie să f i e cumva legat şi limitat de procedeele prin c a re poate fi ori confirmată ori nedovedită. In orice caz numai pînă aci putem să purtăm discuţia în această carte. Astfel încît permiteţi -mi acu­ ma doar să reafirm cele ce m-am st răduit să fac în acest capitol . Am început, deci pri n a arăta în mod destul de superfluu de altfel - că în filozofie, mai ales in tr-o discuţie introductivă nu prea lungă, nu pot să nu apară un număr tot mai mare de probleme care rămîn deschise. D i n t r e acestea am menţionat trei ca solicitînd în mod foarte evident di sc uţ i i în conti­ n ua re : problema si nceri tăţi i ; a naturii principiilor, sco­ purilor şi normelor ; şi a rapo rtu rilor di ntre noţ iunile de " motiv" şi "cauză" . Această din urmă p roblemă este singura pe care am dezbătut-o cît de cît, şi am procedat aşa din pricina felului în care ea este la rîn­ dul său prinsă în problemele de liber arbitru, pro­ bleme de o importanţă fundamentală pentru orice filo­ zofie a moralei. A le discuta pe toate în mod siste­ matic ar necesita, fireşte, o carte mult mai m a re Aşa că ceea ce m-am străd u i t eu să realizez a fost doar să explic cîte ceva din natura cad rului în interiorul căruia s-ar cere să aibă loc o atare discuţie. In vederea aces­ tor scopuri am p o r nit de la o interpretare a părerilor obişnuite despre cauze ca fiind acelea "ce fac ca să se intimple alte lucruri", şi de la presupunerea că nu­ mai un agent liber p oat e fi considerat ca ac ţi on î n d pe bază de motive. Pe aceste temeiuri pare desluşit că există un fel de incomp atibilitate între motive şi cau­ ze, care provi ne d i n raporturile lor diferite cu l i berul -

.

275


arbitru ; şi oricare asemenea incompatibilitate ar părea să aibă implicaţii foarte serioase pentru judecăţile de responsabilitate morală. Dar - să fie oare acesta mo­ dul j ust de a pune problema ? Căci ambele presupu­ neri pot fi puse sub semnul întrebări i . Ar fi nevoie de pildă, să se spună mult mai multe despre faptul dacă "motiv" este într-adevăr tocmai aşa de intim conexat cu "libertate", aşa cum am desci fra t eu, şi dacă da, care să fie oare natura exactă a acestei legături . Luate lucrurile însă în ansamblu natura explicaţiei cau­ zale este aceea care a dat naştere celor mai ului toare confuzii şi controverse. Aşa că de fapt mi-am trecut cea mai mare parte din timp vorbind despre ideea de "cauză" ; şi anume, despre două argumente diferite care au fost avansate pentru a sugera că cauzalitatea şi li­ berul arbitru pot în definitiv să se înţeleagă perfect de bine. Primul dintre acestea a fost un fel de argument al bunului simţ, acela că o bună parte a comportamen­ tului poate fi numai în parte cauzat ; ceea ce este în cadrul anumitor limite o linie de urmat foarte rezo­ nabilă. Din nefericire însă noţiunea de "explicaţie par­ ţială" este o noţiune care poate chiar prea uşor să scape controlului bunului simţ curent ; iar eu m-am străduit să ilustrez unele din capcanele mai puţin imediat vi­ zibile ce se pot ivi uneori prin i ntroducerea noţiu­ nilor alternative de condiţii necesare şi suficiente. ln al doilea rînd, este vorba despre argumentul de un gen mult mai radical, fundamentat pe o analiză empirică a j udecăţilor cauzale, că nu are realmente nici un sens să presupui cum că cauzele, parţiale, totale, sau de orice fel, înclină să constrîngă. Căci, precum se spune, orice explicaţie cauzală sau predicţie trebuie în cele din urmă să se intemeieze pe observaţia că un lucru ur:l76


meaza m mod regulat a l t u i a în succesiuni a căror regularitate în conti nuare nu p oate niciodată să fie în mod recondiţionat garantată. Dar nu am de gî n d să iau d e l a capăt aceste argu­ mentări , nici chiar în chip de rezumat. Există, în

schimb, numai două puncte pe care aş dori să le adaug.

I n t ii, unul pe care l-am relevat deja în trecere, d a r care treb u ie să fie din nou reliefat, anume că există multe contexte în care te rm e n i i "cauză" şi "motiv" sînt pentru toate scop u rile colocviale interschimbabili, precum ş i p ent ru multe alte scop uri în care, deşi s ar pă re a că există o distincţie, acest lucru este efectiv extraordinar de dificil de realizat. Exemple tipice de atare contexte sînt acelea în care se pun întrebări sau sînt date explicaţii în termeni de mo b i l u ri . Trebuie -

mobilurile înţelese ca fi ind motive sau cauze ale unor acţiuni motivate ? Părerea mea e st e că în s en sul de toate zilele aşa cum cad ele la voia întîmp lării, tendinţa este ca să fie considerate cînd ca motiv, cînd drept cauză, fă r ă a se ş ti, oricum, exact ce importanţă ar avea c a re cum ar fi considerată. Nu este de mi rare că diferiţi filozofi au dat răsp unsuri diferite tocmai acestei întrebări. (Merită de asemenea să se consem­ neze faptul că există un sens important în care jude­ căţile sînt prin ele înşile i nerent raţionale . "Cum e cauza, şi efectul", enunţă una dintre regulile c a re gu­ vernează înţelesul termenului "cauză", creind si tuaţia i mp o s ib il ă de a se vorbi despre două cazuri i de n ti ce sub toate rap or tu ri l e numai că în unul din ele A îl cauzează pe B în timp ce în celălalt nu.) In al doilea rînd şi în sfîrşit, aş mai repeta încă o dată că proble­ mele pe care le-am menţionat aci sînt numai cîteva dintre cele multe ce s-ar putea ivi în legătură cu libe277


rul arbitru. Urmează în adevăr d i n însuşi înţelesul ter­ menului de " m o r al" că judecăţile mo r al e pot fi e fec­ tuate numai de către agenţi în mod consimţit respon­ sabili ? A1· p11tea cineva să fie ţinut responsabil pen­ tru o acţiune complet nccauzată ? Ce fel de conexiuni

există între responsabilitate, laudă, blam şi mai cu seamă pedeapsă. Şi aşa mai departe, şi aşa mai departe. Toate acestea fiind considerate e mai bine ca această rarte să ajungă la un sfîrşit.


1 3. Privire retrospectivă

Nu-mi mai rămîne acum decît să arunc o ultimă ei, să . . să mă scuz pentru toate obscurităţile care, mă tem, că trebuie că au rămas in urma mea. Problema în jurul căreia a gravitat întreaga dis­ cuţie a fost de bună seamă, aceea a naturii judecăţi­ lor de valoare. Aceasta a fost, însă, o problemă mult prea generală ca să fie abordată pri ntr-un atac direct, astfel că am pornit de la problema mai specifică şi deci mai lesne de mînuit a înţelesului lui "bun" . Pro­ bleme de acest gen, am explicat noi în capitolul 2, adică problemele despre înţeles, sînt mai uşor de pri­ ceput ca p ro bl eme despre întrebuinţarea cuvintelor mai curînd decît despre natura lucrurilor. Ceea ce consti­ prJVJ re inapoi a sup ra discuţiei în ansamblul o reformulez în lini ile sale cele mai largi, şi

.

,

tuie

o

deosebire importantă, fi indcă, în mod destul de

cuvintele pot fi întrebuinţate într-o seamă de sensuri diferite şi foarte adesea funcţia lor primară nu este deloc aceea de a înregistra, a denumi sau a descrie natura lucrurilor. Este însă virtual imposibil în atare cazuri să desluşim care este funcţia lor dacă nu reuşim să distingem între probleme lingvistice şi probleme care se raportează la fapte (non-lingvistice) . Chiar şi după aceste preliminarii încă nu ne-am lan­ sat direct în chestiunea înţelesului lui "bun". In loc de aceasta, cap itolul 3 a fost rezervat în cea mai mare

vădit,

279


parte a sa introducerii şi exp l ică r i i clasificării gene r al ac­ ceptate a e nunţurilo r ca fi i nd ori a na l i tice ori sintetice ; analitice dacă adevărul s au falsitatea lor dep i nd e nu­ mai de înţelesurile term en i l o r întrebuinţaţi, sintetice dacă d ep in d e d e rezul tatu l o b servaţi ei raportate la fap ­

tele d espre care ele pretind că sînt. Aceasta a î nsem ­ nat incontestabil s ă o luăm pe o rută destul de oco­ lită. Cei mai mulţi oameni ar fi fost făr ă îndoială înt ru totul d ispuşi să accepte exp l i caţ i a din dicţionar a lui "bun" ca fiind cel mai ge ne ra l termen de reco­ m an da re din limba engleză şi s ă fi lăsa t lucrurile aci . D ifi cul tatea era, îns ă, că mul ţi dintre ei ar fi vrut î n acelaşi timp să susţină că ar exista un sens categoric " obi ecti v ' în care as erţi u n i l e d e t i p u l "cutare şi cutare lucru es te bun" ar putea fi adev ă ra te sau false şi ast­ fel că era clar că nu s e p u tea aju nge la nici o con­

cluzie mulţumitoare cu privire la î nţelesul lui "bun" înainte de a hotărî dacă şi cum o atare pretenţie ar putea fi j u st i fi cată . Acest asp ect tocmai al problemei n e- a condus mai departe Ia c l as i fi ca re a enunţurilor. Căci orice expresii despre c a re în p ri ncipi u s-ar putea

spune că ar fi false sau adevărate pot foarte natural să fie luate d rep t enu nţuri s au prop o z i ţi i . Dacă, d eci , o judecată de valoare poate fi adevărată sau falsă, pare-se că ea t rebuie să fie un g en de enunţ; şi aşa că a fo st oportun să exami năm diferitele genuri de e nun ­ ţuri existente.

Aceasta a fost prin urmare tema cap i tolulu i 3 ; că ar în general vorbind, două ge nu ri foarte diferite de propozi ţii, an al itice pe de o p a rte şi si n te ti ce pe de alta. Pasul urm ă to r ce era vădi t că trebu i a făcut a fost să întrebăm d acă judecăţi le de valoare ar putea în mod plauzi b i l să fie clasificate sub o ri care din aceste ru-

exista,

280


brici ; şi aceasta a fost p roble ma pe care am avut-o în vedere in capitolul 4. M -am străduit să aduc în cursul acestui capitol o serie de argumente destinate să a rat e că nici una din aceste al t e rn at ive nu ar fi satis­ făcătoare. Dar oricît de p u te rn i c ar fi p ă rut e fectul lo r ( m i e cel p uţi n) , nu am putut, cinstit vo rbi nd , să preti nd la fi nele capitolului că făcu sem efectiv dovada faptu lui că es te imposibil de tratat ju d ecăţi l e de va­ lo are ca enunţuri . Căci în ultimă instanţă a trebuit să adm it că argumentele mele erau întemeiate pe o presupunere, pe presupunerea că ar exista o di s ti ncţie netă intre evaluare şi descri ere, că ar fi, cum spune deviza, imp osi bil să se derive în mod valid un "ar t rebui dintr-un "este " . Şi această supoz iţ ie încă rămî­ nea să fie dovedită. Părea, totuşi că sup oziţia era destul de acceptabilă p e ntru a merge i nai nte cu ea ; şi în felul acesta am purces pe temeiul că judecăţile de valoare nu pot in mod raţional să fie socot i te drept enunţuri. Acest lucru ne-a lip si t de o exp licaţi e alternativă. Astfel că, în capi tolul 5 care a urmat, ne-am folosit de distincţia făcută de domnul Hare, d i ntre înţeles şi criterii ; în acord cu aceasta am putut afirma că Înţelesul lui "bun" rezidă în funcţia sa primară de recomandare (şi non­ descriptivă) , dar că criteriile ar fi furnizate de acele carac teri s ti ci ale obiectelor sau ale comportării pentru care acestea au fos t recomandate. Printre vi rtuţile unei atare exp licaţi i a fost şi mo dul în care ea ne-a pus în situaţia să putem explica de ce nu are sens să se facă deo seb i r e a între ob i ecte de altfel s imi l are numai pe temeiul că unul este bun în t imp ce celăl al t nu e ; şi a de scope r i în acest fapt cel puţin un sens important "

281


în

care

nale.

judecăţile de nloare sînt

Acestea

ne-au furnizat, dec i ,

prin esenţa lor raţio­

un

răspuns la întreba­

rea noastră iniţială : "Ce înseamnă sl zici desp re ceva că este bun" ? Dar, tot ne mai rămînea o problemă deschisă, extrem de importantă, şi anume aceea dacă ar avea sens să se vorbească despre j udecata de valoare ca fiind adevărată sau falsă. Spusesem mai adineaori că noţiunile de adevăr şi falsitate ar fi foarte strîns legate de aceea de enunţ; şi chiar aşa şi sînt. Pe de altă parte ar fi ceva absurd în orice teorie care neagă pur şi simplu că ar avea vreun sens să se vorbească despre adevărul sau falsitatea judecăţilor de valoare ; deoarece a face acest lucru este o trăsătură proprie şi inteligibilă a vorbirii curente, în împrej urări normale. Si ngura altă posibilitate a fost să propun o explicaţie alternativă despre întrebuinţarea cuvîntului "adevărat" şi în capito­ lul 6 am şi avansat sugestia (de loc originală) că acest t�rmen s-ar înţelege cel mai bine ca fiind, ca şi "bun", cuvînt-valoare, un cuvînt al cărui înţeles ar consta în aceea că p revede o confirmare garantată de un gen foarte aparte ; în timp ce cri teri ile pe care s-ar putea fundamenta atare confirmări natural că ar varia de la context la context şi, mai presus de orice, în funcţie de faptul că ceea ce confirmă ar fi o _propoziţie analiti­ că sau sintetică sau o judecată de valoare. Ar fi, am argumentat eu, multe de spus în favoarea acestei inter­ pretări a lui "adevărat". Dar am mai trebuit să relev faptul că nu ar fi prea înţelept lucru să ne aşteptăm ca el să reflecte toate aspectele asocierilor normale ale cuvîntului. Căci nu există la urma urmei absolut nici un motiv ca să presupunem că toate inter-asocierile întîlnite în limbaj ul obişnuit urmează să fie în concor28}


danţă unele cu altele. Ar fi , dim p otrivă, mult ma1 de mirare dacă ar fi . Dup ă toate acestea, capi tolul 7 n e · a oferi t u n fel de interludiu, un interludiu în care a m discutat problema dacă pe te m e i u l expunerii pe care tocmai o făcusem ar mai putea încă să aibă sens să se mai vorbească despre fap t u l că ci neva ar putea fi s i nce r gre­ şit atunci cînd se pune p rob l em a cum este bine şi cum este rău. Chestiunea e, de bună se am ă i nteresantă şi importantă în sine. Dar în acel s tad iu al a rgume n tării mai pre z e n ta interes şi importanţă şi fiindcă ofe re a un fel de teren de testare unde să ne pun em la încercare m ăiest ria într-un alt context, a teoriei pe care tocm<li o c on tu rasem In c ap i tolul 8 n e - am aflat din nou îna­ poi la chestiunea principală pentru ca de d a t a aceasta să abordăm direct c eea ce, dup ă părerea mea în orice caz, c on s ti tu ie adevăratul miez al problemei , acea pro­ blemă a naturii di sti ncţiei pe c are trebui e să fie funda­ men t ate toate celelalte aspecte, dintre evaluar e şi desc r ier e In ace st capitol am discutat larg acceptata (în clipa de faţă) păre re că a face această distincţie nu este altceva decît o chestiune de logică. Am fost de acord că ar fi î n t r ad ev ăr o ch es t i u ne de logică cum că "nu poate să apară nimic în concluzia un ui argu­ ment deductiv valid ceea ce nu ar fi dej a în cup rinsu l premizelor" . Dar mai rămăsese încă de demonstrat că distincţia d i ntre descriere şi evaluare ar fi realmen te de aşa natură încît una nu o p u t e a conţine pe cealaltă ; şi am conchis că acest lucru nu se putea demonstra nu­ mai prin logică. Dar cum, atunci, dacă nu prin logică ? Răspumul pe care l-am propus şi căruia m-am străduit să- i dau amploare î n capitolul 9 a r fi că nu există pînă l a ,

­

.

.

-

28�


urmă nici o posibilitate de înlocuire, a recunoaşterii, pur şi simplu, că a consemna pe de o parte şi a apro­ ba pe de altă parte sînt două moduri diferite şi ireductibile de abordare a faptelor. Sugerînd acestea, am căutat totuşi să explic de ce din unele puncte de vedere aceasta ar fi incontestabil un fel de a doua soluţie; căci nu este nicidecum un lucru cu totul satis­ făcător ca să nu existe alte resurse decît să apelăm la oameni să-şi examineze propriile trăiri ca să vadă dacă nu cumva "văd şi ei ceea ce văd eu la mine" . Cu toate acestea, m-am străduit în acelaşi timp să arăt pentru ce aceasta pare să fie o distincţie pe care puţini sînt acei care nu ar reuşi, cel puţin în unele contexte, să o recunoască atunci cînd problema este j ust pusă ; şi, cu o uşoară nuanţă mai speculativă, felul cum ar trebui în principiu să aduci pe cineva care odată a recunoscut distincţia să priceapă ulterior că ea trebuie deci să fie aplicabilă şi în toate celelalte contexte. In concluzia la cap ito lul 9 a trebuit însă să conced că ar exista o seam ă de obiecţii extrem de importante ce ar putea fi aduse împotriva procedeelor mele de pînă aci . Cea mai bogată în implicaţii ar fi că termenul de "apro­ bare", pe care mă bizuisem cu toată greutatea, ar fi prea nedefinit şi prea vag pentru a susţine povara ar­ gumentării. Acestui argument am căutat să-i fac faţă în capitolul 10 dar în ce măsură am reuşit sînt încă, mărturisesc, nesigur. Oricum m-am străduit în acest capitol să desluşesc înţelesul cuvîntului "aprobare", comparîndu-1 mai ales cu înţelesul lui "plăcut" ; dar şi să explic de ce nu ar fi cu totul esenţial să i se dea o definiţie netă absolut fără ambiguitate pentru reuşita argumentaţiei mele. Capitolul 1 1 se oc u ­ pă şi el de obiecţiile aduse. Una dintre ele gravita îo -


j urul î n ţe les u l u i c uv î n tulu i " m o ral " ; o ob iecţi e care a provenit dintr-o inconsecvenţă subiacentă în modul cum fo losisem anterior termenul cheie de "judecată de va­ loare", şi din obscuritatea în care lăsasem p roblem a naturii asocierii sale cu noţiunea de " ap roba re " ; şi o obi ecţ ie care era fundamentată pe ceea ce aş cădea de acord să co ns titu i e faptul indisputabil că în unele con­ texte m od al i tăţi alternative de a consemna ceea ce este considerat a fi realul poate fi în mod i nextri cab i l le­ gat de diferite atitudini generale sau co ncepţi i d esp re lume. Am făcut tot ceea ce mi-a stat în puti nţă să suge rez cum s-ar putea pune la punct toate aceste obiec­ ţii ; deşi, în cazul celei de a doua ob i ec ţi i mai ales, nu fără oa reca re dificultăţi . Ceea ce p u n e cap ăt d i scuţiei centrale din ac eastă carte. Spun "pune capăt" mai curînd decît "încheie" deoarece ar mai fi, de bună seamă, multe probleme care s-au iv i t pe parcurs şi cu p rivire la c a re nu am ajuns la n i ci o concluzie - şi încă unele importante - fiecare din ele putînd la rîndul său să dea naştere unei întregi serii de alte capitole . Una dintre aceste probleme nerezolvate ar fi aceea cu p ri vi re la înţe­ lesul termenului de "motiv"t şi raporturile s a l e cu noţiunea de " cauză" ;

doi

termeni

care

sînt

deseori

interschimbabili, d ar care i arăşi de multe ori nu s in t. Aceasta este o chestiune care c o n d uce mai departe la ceea ce aş consi d e r a a fi cealaltă problemă a filozofiei moralei, aceea a natu rii , î nţe l e sulu i şi relevanţei libe­ rului arbitru. Ar fi fost, este mai mult decît evident, cu n epu ti nţă să fi î ncerca t o discuţie sistema tică în această p r oblemă, sau mai curînd în ace a stă familie t

Sau raţiune.

- N.T. 285


de probleme într-un unic capitol de încheiere. Dar ar fi fost o greşeală, pe de altă parte, ca ea să nu fi fost menţionată deloc. Şi astfel în capitolul 1 2 m-am apucat să explic 'a) cîte ceva privind complexitatea ideii obişnuite despre ceea ce ar putea constitui o expli­ caţie cauzală completă, şi b) temeiul pe care atîţia fi ­ lozofi empirici au susţinut teza la prima vedere sur­ prinzătoare că nu există de fapt nici o incompatibi­ litate între liber arbitru şi determinism, între motiv şi cauză. Am ajuns astfel la capitolul 1 3 acela la finele căruia ne aflăm acum şi o dată cu el la sfîrşitul acestei cărţi . Există, totuşi, numai un punct final care merită să fie repetat. Aceasta a fost menită să constituie o introducere într-o anumită sferă de preocupări . In cel mai bun caz, orice soluţii pe care le-am sugerat even­ tual nu sînt mai mult decît nişte soluţii abia contu­ rate. Rămîne ca ele să fie completate cu multe amă­ nunte, ca multe amănunte să fie dezbătute - dacă nu cumva nu este de dorit disputarea contururilor în­ seşi . Aş fi bucuros, de bună seamă, să reiasă că ele sînt în linii mari acceptabile. Dar voi fi la fel de bucuros şi dacă ele vor fi viguros controversate. De­ oarece scopul acestei introduceri a fost, mai presus de orice, să arate de ce natură sînt problemele cărora le sînt sugerate diferitele soluţii ; şi este neîndoielnic că el va fi fost de două ori îndeplinit dacă a reuşit să îndemne pe unii să considere că o dezbatere merită osteneala. -


SU PLI MENT

Alte reflexii asupra ,.înţelesului lui ..adevărat•"

Printre comentariile făcute de profes o rul O'Connor cînd mi-a citi t dactiloscrisul o rigi nal au fost două pe care le-a descris ca fiind "majore" . Dar nu numa i că ele sînt imp o rta nte în sine ; ele constituie în acelaşi timp o ilustrare excele n tă a genului de discuţii şi ne­ înţelegeri ce se pot ivi între filozofi. Aşa că îi sînt cît

poate de recunoscă tor pentru că îmi permite să c i tez aci un extras din una dintre scrisorile sale cu totul neoficială, precum şi pentru luxul n eme ritat de se

a

avea ultimul cuvînt

acestei cărţi .

-

în orice caz între copertele

Extrasul despre care este vorba sună precum ur­

mează : -

"1) . Nu sînt convins de capitolul 6 din lucrarea dumneavoastră, d es p re "Adevăr". Mie mi se pare că

analogia dintre "adevărat" aşa cum se întrebuinţează în enunţurile de existenţă şi aşa cum se întrebuinţează în judecăţile de valoare eşuează tocmai în acest punct atît de important. "Adevărat" implică fap tu l că garan­ ţiile oferite sînt În mod p11bJic acceptabile şi conc/11· dente. Ceea ce nu este de ob ice i cazul motivelor ce se dau în su sţi ne re a j ud ec ăţ i lo r morale contestate. "De bună seamă, dacă urmăriţi acest punct de ve­ dere, el conduce la discutarea a ceea ce trece drept un motiv bun într-un context moral . Şi acest lucru se leagă de faptul că 287


II ) . In p e nul timul dumneavoastră c ap i tol aţi putea insista m ai mult asupra sensului în care motivele sînt cauze precum şi asupra celor mai imp o r t a n te criterii în vederea d i s t i n ge r i i unor motive bune de altele rele

sau irelevante."

Cît despre acest al doile a punct, mai spe r, de fapt, că nu mi-aş cp e rm i te prea m ul t lăsîndu-1 de o p ar t e în ce p ri veş te această carte. Nu v r eau să spun cu aceas ta că p roblema ridicată nu este de mare i mp or ­ ta n ţă ; căci, desigur că este. Mai e şi o pro b lem ă fo arte compl i c a tă . Deoarece să presupunem, c a să luăm un exemp l u, că cineva spune că cutare este un om bun pentru că îi p l ace să colecţioneze mărci . Ar trebui oare ca noi să-1 privim ca un m o ti v rău, un mo t i v nebu­ nesc, un motiv ire lev ant sau să nu-l considerăm deloc un motiv ? Oricum ca re sînt deosebi rile dintre aceste patru categori i ? Sau, ca să mai luăm alt exemplu, am fi p robabi l destul de c onvi nş i că "fiindcă s-au ars car­ tofii" nu este un motiv pe n tru a s usţi n e că "friptura este bună" ; dar cum anume să j ust i fic ăm această con­ vingere ? Ce fel de criterii stau la temel i a j udecăţi­ l o r de relevanţă ? Să fie oa re po s i b i l v reu n răspu n s ge n e ral de orice fel la această î n t reb a re ? Şi aşa mai departe şi aşa mai dep a rte . Trebuie însă să ne op rim undeva fie chiar şi mai provizoriu. Şi toate aces te î n ­ trebă ri, aşa imp ort an te cum sînt e l e , susci tînd interes sau cu ri ozitate îmi par a fi probleme ce t rebui e ur­ m ă rite î11 continuare. Problema p riv i toa r e l a " adev ă r " , însă, este ceva mai d eos ebi tă . Căci aceasta nu e o p robl emă d esp re ceea ce aş fi putut şi ar fi trebuit eventual să pun în Qis­ cuţie dar fiind ceva ce nu am m a i apucat să fac ; ci una

288

mai curînd despre ceva

ce am afirmat şi care


este contestat ca inducînd în eroare, ca fiind greşită chiar. Astfel că aci mă simt obligat să mai revăd încă o dată cele spuse în c apitolul 6. In acel capitol, ideea mea principală revenea efectiv la următoarele : "Putem spune că î nţel esul lui "ade­ vărat" rezidă în această funcţie afirmatoare sau con­ firmatoare de un gen deosebit p e care am căutat să o descriem, în timp ce c riteriil e pe care pot fi fun­ damentate atare confirmări vor varia, evident, ca în cazul lui "bun " , de la context la context. Urmează de aici că a spune că este adevărat cum că cutare sau cutare lucru e bun, înseamnă a face întocmai ceea ce s-ar face spunînd că orice altă aserţiune ar fi ad evărată ; înseamnă a afirma aser ţ i un ea în discuţie într-un fel care oferă o garanţie pe deplin angajată" . (p. 1 36) . Dar - obi ecţia lui O' Connor pare a fi că nu numai tip u rile de criterii diferă; diferă, ceea ce e ste cu mult mai impo rt ant , ş i g e nu r i l e de garanţii dis­ p o nibile . Deoarece, aşa cum s-a exprimat dînsul într-un pasaj ulterior, " Motivel e care vin în sp rij inul enu n ­ ţurilor de existenţă au tendinţa, pe măsură ce se acu­ mulează, să stabilească faptul, în timp ce motivele care vin în sprijinu l j ud ecăţi l or de valoare tind doar să fo rmeze o d ecizie ." Eu î n sumi , d es igu r, am i nsista t tot timpul asupra necesităţii de a face şi a menţin e o distincţie oarecum categorică între j udecata de va­ lo are şi enunţul de existenţă. Astfel că tîlcul obiec­ tiei constă probabil în aceea că analiza pe care am sugerat-o, a lui " adevărat " ar contribui dimp otrivă să estompeze tocmai distincţi a pe care m-am străduit să o recomand. Dar să p re supunem că abandonăm această analiză pe care am propus-o ; care sînt atunci consecinţele ? Am 289


avea de ales într� 1 .) a susţine cum că cuvîntul "ade­ vărat" are cel puţin două înţelesuri foarte, dacă nu ch i ar cu totul neînrudite, unul menit să fie intrebuin­ tat în judecăţile d e valoare şi celălalt în propoziţiile sinteti ce şi ( even tual) analitice; 2.) a propune o alt ă funcţie decît aceea de p revedere a u nor confirmări sau a fi rmări garantate, pe care cuvîntul ar putea-o · în­ dep l in i pe tot înti n sul întregii game d e contexte ;

şi 3 . ) a i nsi s ta că judecăţile de valoare nu pot pro­ priu-zis să fie niciodată considerate nici ca adevăra te nici ca false. Prima dintre aceste suges ti i nu p rea este pl auz i bilă ; şi deşi nu am ni ci o îndoială c ă ar fi po­ sibil să fie prez entată într-un mod mul t mai conve­ nabil expli caţ i a despre "afirmaţia garantată" decît am reuşit eu să fac, nu-mi vine în minte p en tru moment nici o al tă alternativă serioasă care să nu apară mul t prea căutată. Totuşi, îmi face impresia că a treia suge st i e ar fi cea favorizată de O'Connor. Şi d eşi dînsul ar fi n eî ndoi os de acord că oamenii de fapt chiar vorbesc d e sp re judecăţile de valoa re ş i le con ­ sideră foarte adesea ca fi i n d ori adevărate ori false , dînsul ar putea explica această situaţie ca fiind un co rol ar normal al co n fuz i ei curente dintre v al o r i şi fapte . Acum, aceasta nu es te o poziţie imposibilă şi nici chi ar neplauzibilă d e susţinut. Deoarece, aşa cum am sub l i n i at eu personal în capitolul 6, cuvintele "adevă­ rat" şi "fapt" sînt chiar fo ar te strîns legate unul de celălalt. De a ltmi nte ri , "normal, cineva care afirmă că un fapt este ceva ceea ce es te dat îl concepe ca fiind dat independent de ceea c e ar p u t ea gî n d i sau simţi cineva desp re el" [p. 1 26 ] ; şi, după p ropri a - m i argu­ mentare acest lucru este tocmai ceea ce nu sînt va290


lorile. Aşa cii m-am exprimat cu o a re:: c are i n d ulg e n ţ ă cînd am admis, astfel cum fireşte e r a şi cazul să pro­ cedez, că expunerea mea privitoare l a î nţelesul lui ad e vărat" chiar "nu ţine se am a de anumite aspecte ale semnificaţiei sale în limbajul obişnuit", şi a n u m e de acel e aspecte care sînt asociate cu raportarea la "ceea ce putem denumi natura lucrurilor aşa p rec u m sînt ele . existînd aşa p recu m există ele, independent de p ărerile sau simţămintele cuiva despre ele", [ P · 1 4 1 ]- Şi reiese:: desluşit de aci că ar treb u i să simpatizez în mod consi ­ derabil cu orici n e care doreşte să restrîn gă întrebuinţa­ rea lui " adevărat " l a contexte în c ar e acesta poate pe bună d reptate să-şi p ă s t rez e toate, sau aproape toate le­ găturile sale cu " fapte" aşa cum s î ntem noi familiarizaţi . Dacă însă t o tuş i am restrînge întrebuinţarea lui "ade­ vărat" la lucrul cu p ropoziţiile si ntetice (şi eventual anali tice ) , încă ar fi c azul ca să facem o p re ze n ta re oarecum, a înţelesului său sau a funcţiei sale. Iar expli­ caţi a pe care se pare că a r sug e ra o O' Connor anu ­ me că el este întrebuinţat pentru a oferi o formă "pu ­ blic acceptabilă şi concludentă" de garanţie pentru aserţiunile .faptice (sau analitice ) singurele cărora Ii se poate atribui, întîmpină cel puţin două d i ficultăţ i foarte serioase. a. Se întîmp lă adeseori c a. c t ntY a să se crampo­ neze de c î t e o poveste neverosimilă insistînd cu în ­ căpăţînare "Dar este to tu ş i adevărat. " E clar că el ar oferi un fel de garanţie totală în asemenea caz. Aceas­ tă garanţie poate prel bine, însă, să nu pară nici ac­ ceptabilă nici concludentă, şi de fapt, să fie resp insă Ba mai mult, şi acesta este punctul cel mai i mpo r tan t, chiar vorbi torul e p osibi l să nu-şi facă nici o i luzie că a r putea aduce vreo evidenţă H e d n i c ă de "

­

.

-

-

­

29 1


luat

în seamă ; a face acest lucru este p r i n însăşi natura unor ca z ur i nu numai o d if i c u l t a te dar ch i ar <J impo s i b i l itate . De pi ldă, un om ar e un cazier cri­ minalistic boga t Să zi cem că ar putea cu vreu n p r i le j an ume să ridice de j o s un portofel pierdut cu i n tenţia cinstită de a-l î n ap o i a proprietarului său . Dacă, î nsă. este eventual arestat şi cercetat înai n te ca el să fi avut timpul să pr oce d e ze în felul acesta, nimenea nu-l va c re d e probabil ş i nici chiar el nu se va aş t ep t a eventual ca să fie crezut, To t uş i ar putea el sp u n e . ,ori că mă c rede ci neva, ori că nu, cele relatate de mine sînt adevărate ' ' . Cu alte cuv i n te, s i mp l u l fapt că un om i n s i stă că o anumită r e l a t a re este a d evă ra tă poate să nu p o a rt e în s i n e n ici un fel de implicaţi e p r ivi t oa re la oferta vreunei "garanţii public acceptabi le şi concludente" . Ceea ce se oferă este cuvîntul i n ter ­ locutorului ; dar acesta nu poate i mplic a p r i n sine exi s­ tenţa unor temeiuri public recunoscute în vederea ac­ ceptării ofertei. b. Există, pe de altă parte. n u m eroase con texte şi situaţii î n care con fi rmarea oferi t ă în s p ri j i nul unei judecăţi de valoare ar p utea, d e fapt. să fie acceptată c a "public recunoscută şi concludentă" . De bună seamă, rămîne la l atitudinea oricui să susţină că a t a r e ches­ tiuni nu ar trebNi să fie niciodată considerate ca fi i nd tr a n şa t e sub raport public. Dar chiar aceasta este în mod c e r t o j udecată de valoare . Căci unii oameni pot p rea bine avea impresia că" există r apo rtăr i la anumite princi p i i , rap ortări care ar trebui să fie considerate ca publ ic recunoscute şi concludente ; şi aceas ta nu în mod necesar întrucît ei ar privi aceste principii ca fiind oa recum încastrate în fapte, ci pur şi simplu pent ru că aşa îşi consideră ei valorile. Natu ral că nu există .

"

292

".


niCI un motiv logic concludent p e n t r u care pretenţi i le

c u iv a l a o r ec u n oaş te re publică a unei j u dec ă ţ i de v a ­ loare a l u i p r o p r i e să fie realmente a c c ep t a t ă ; dar nici nu exi stă m o t i v pentru care aceste p re t e n ţ i i să nu fie exp rima t e l n această p r ivi n ţă cel p u ţ i n sit u aţ i a pare �ă fie mult asemănătoare cu aceea p ri vi t o a re la enun­ ţ u r i l e d e ex i s te nţă .

.

Ori

î mpo t ri v a celor de ma i sus O ' Connor p o at e şi pe drept cuvînt, să i nsiste că într-un sens nu aş pu tea niciod ată, ca să zic aşa, să vă scot ochi i cu o valoare aşa cum aş p u t e a adesea să fac cu u n fap t . Dumneavoastră nu m ă c red e ţ i cînd v ă sp un c ă pisica stă pe rogo j i n ă ? Foa r t e b i ne atunci am să vă poftesc să vedeţ i . Şi, deşi ar fi d i fi c il de formulat precis, e x i s tă în m od de netăgăduit ac es t sens în care, s ă spu­ nem aşa, stările de fap t au o i n d ep e n de nţ ă de un gen pe care nu le au valori le . Şi din acest motiv s e po a t e spune că e l e constituie un s oi de curte de ap e l de ultimă i n st a n ţă sau con c lud e n tă căreia omul să poată ,

,

orice d i sp u t ă p rivi­ factual . Cît p r i veşte judecăţile de va l oare di sp utate pe de altă p a r t e nu e x i s t ă nici măcar în principiu u n astfel de t r i b u n a l la care să n e rapo rt ăm ca instanţă u lt i mă şi i n de­ p e n d e n tă Aceasta înseamnă, însă, să s e i n s i ste d i n nou asupra s i t u aţ i ei că prop ozi ţi il e sintetice şi j ud ecă ţi le d e va­

în

principiu să i se a d reseze în

t o a r e l a autentici tatea unui e n u n ţ ,

,

.

lo are pot să fi e confirmate în fe l u r i diferite şi în c a d ru l unor limite de cu totul alt gen . Nu încap e în­ doi a l ă că în multe cazuri d e d i s p ută factuală garanţia acordată de o p ar t e sau d e alta p o a te fi susţi nută de considerente care o p u n la adăpost de orice întrebare i n t e l i g i bilă de către oricine care v orb eşte ace laşi Iim-

29 �


baj ' ; ( d e exemplu vă duc să vedeţi pisiCa despre care Y-am spus că este pe rogoj ină) . Dar a vă asigura numai că ceea ce v-am afirmat despre pisică este ad ev ă r at nu ne înfăţişează ca atare nici pisica, nici rogoj ina, şi nici nu implică cum că eu aş putea face aceasta. Susţi nînd că o anume relatare a unor fapte este adev ărată, nu facem decît să oferim o garan ţi e pentru acea rela­ tare. Şi deşi în mod normal nu pot garanta o j u d e cată de v aloare pe tlceiaJ"i temei pe care aş garanta un e n u n ţ de existenţă, totuşi o pot a fi rm a ca fiind din­ colo de orice dubiu sau rezerve ; şi, desigur, nu pentru că ea nu po ate fi pusă sub semnul întrebării în sensul că ar fi lo g ic imp osibil în acest caz p e nt ru cineva care vorbi nd ac el aş i li mbaj să fie în dezacord cu j udecata mea, ci în sensul că aş putea fi dispus în mod hotărît să condamn pe o r icin e care ar fi c a t eg o r ic potrivnic. Comentariui lui O'Connor ar putea c hi a r să fie re­ formulat în aşa fel încît să-şi piardă în c ea mai mare parte vi rulenţa î n ţep ătu r i i : "Motivele prezentate în spri­ j i nul enunţurilor de existenţă tind pe măsura acu­ mulării lor să stabileas�ă faptul, în timp ce motivele aduse în sprij i nu l unei j udecăţi de v a lo are tind să ajungă la o decizie'· . Faptele şi valorile s î n t lucruri deosebite, de bună seamă. Dar deşi posibilitatea de a stabili o valoare în acelaşi mod în care s-ar putea sta­ bili un fapt nu este ma! mare de c ît este de a stabili un fapt în acelaşi fel în care s-ar putea stabili ade vărul unei propoziţii analitice, t oa t e trei pot fi f i eca re în felul său considerate ca stab i l i te (Există de altfel ­

­

.

1 Deşi aşa precum ro-am străduit să indic în capitolul 1 1 îndeosebi, această măsură de prevedere exprimată prin "care vorbeşte aceeaşi limbă" (sau limbaj - N.T.) n u poate

nicidecum să fie întotdeauna fără 294

rezerve.


deosebiri d e j a î n t re di feri tel e modal i tăţi pot fi stabi l i te sau atacate d i fe r i te feluri d e fap t e - dar ac e as ta este o altă poveste. ) Aşa încît permiteţi-mi acu m a s ă caut să-mi reafirm poziţia. In p rimul rînd ţ i n s ă repet că nu aş do r i cî­ foarte m a r i în

care

tuşi d e puţin să fiu i nterpretat ca afirmînd că adedra­ r i l e nu sînt " n i mic al tceva decît confirmarea unor aserţiuni " , d acă a ce a s t a urmează să fie înţeleasă ca com­ portînd implicit sugestia că d acă nu ar exista aserţiuni c ar e să fi e confi rmate nu a r exista nici fapte, nici r eal i tate, nici, pe scurt, absolut nimic. Aceasta este o poziţie pe care am declarat dej a că o privesc ca absurd ă . Toc­ mai în a c e s t punct am sta t eu, şi mai stau încă în du­ biu p rivitor la prezentarea unei explicaţii a înţelesului lui " adevărat' ' ca re omite făţiş frecventa deşi oarecum i ncoerenta sa rap o r ta re I a o realitate obiectivă. Totuşi, n u există strict vorbind n i c i o îndoială cum că faptele î n se şi sînt a dev ă r at e sau false ; aceşti termeni sînt în­ trebuinţaţi mai curînd pentru a relata cum anume sînt faptele.2 Şi deşi faptele, oricare ar fi ele, sînt în ­

mod neîndoielnic aşa

cum

sînt, orice

explicaţie anume

despre cum de e s te aşa, este fireşte contestabilă şi deci reafirmabi lă. A ceas ta tocmai este funcţia specifică a cuvîntului " adevărat " , de a confi rma, a a f irm a sau a re-afirma o aserţiune ca fi ind ceva pe care vorbitorul este fără reze rve angaj at să o susţină. Pot fi fă­ cute, c u pri lej uri rel evan te, pentru aserţi uni faptice de n en um ă ra t e tipuri diferite, afirmări care angajează pe depli n (pe deplin garantate) şi ale căror j usti ficări ar trebui să procedeze în tot atîtea feluri d i f e r i te. Dar ,

2 Astfel, la fel d e strict vorbind , ar trebui să vorbim d espre "motive date în vederea susţinerii enunţurilor faptice ca tinzînd să stabilească t n unţul în discu ţie".

295


garanţii pe dep l i n an gaj ate şi u n o r ase r­ sînt departe de a fi de tipul enunţului fap ­ Urmează că j ustificări l e unor atare garanţii ar tre­

se pot oferi

ţiuni

care

tic. bui să urmeze căi şi mai felurite. Ele ar fi , însă, to­ tuşi, garanţii "pînă în plăsele" . î n sensul acesta, se pot da garanţii de acelaşi gen pentru articole de ge­ nuri foarte d i feri te ; şi i ată ceea ce ne-ar îndreptăţi să folosim unicul cuvînt de " adevărat" pe tot întinsul unui domeni u atît de variat de împrej u rări contextuale . Dacă, însă, c i n ev a tot mai preferă să sp ună că garan· ţi ile î n vederea unor aserţiun i d e genuri atît de iz­ bitor diferi te trebuie ipso f'tcto să fie considerate c a garanţii de genuri di feri te, nu este cazul , în ultima in­ stanţă s ă se acorde o p rea mare i mportanţă . Ceea c e con­ tează, însă, este că ar trebui să pricepem că propoziţi ile analitice, propoziţiile si ntetice ş i j u d ecăţile d e valoare sînt efectiv aserţiuni de t ip ur i d i ferite ; şi, aşa cum spune formularea din ultima frază din capitolul 6, că " felurile d i ferite în care ele pot fi confi rmate sau ata­ cate sînt aspecte fu nd amentale ale sensurilor în care ele diferă toate u n a de ceal a l t ă " . C î t pentru rest este chestiune de expresi v i tate şi terminolog i e . Se înţelege de la sine că rămîn tot soiul de p ro­ bleme i mportante filozofice legate de noţiunea de "ade­ văr" la care nici cel puţin nu am făcut aluzie aci . E vorba îndeosebi despre p roble me p rivitoare la adevăr în si stemele formale şi despre raportul dintre aceste sisteme şi toate celelalte probleme filozofice . Dar, iată, ca să punem capăt acestei discuţi i , numai î ncă o consid eraţie fi nală [ încîlcită ] şi care nedumi ­

reşte : -

Ea provi ne d i n faptul că atîta timp cît este accep­ tată analogia d i ntre întrebuinţările termenilor de , .bu n'· 296


şi "ade v ă rat . . . omul se simte în mod

fi resc îndemnat

argumenteze că î n toc m a i cum j u decata că , . X · '

este

bun t reb u i e întotd eau n a fundamen tată pe motive. tot astfel t rebu i e să fie şi j ude ca ta cum că o r e l at are sau

o

a s e r ţ i u n e este adev ărat ă . Iar de

aci

e s te uşor

de

supus că în caz u l propoziţiilor s i n tetice, motivele

t ie

consti u

pre·

care

false îndemînă.

temeiul oricărei j u decăţi ade,·ărate sau

t r ebuie să c o n s te a din evi denţa care ne st ă la Este, d e fapt. d estul d e clar că aceasta este o presu ·

p une r e pe care am f ăcu t - o

chiar

eu. Există î nsă două

considerente c a re stau mărturie foarte temeinică împo­ triva sa. î n primul rîn d , aşa cum am subl i niat cu c î ­ teva p a rag ra fe m a i s u s , un om p o a t e uneori să sus­ ţină

ade,·ăru l

sau

unde

"X

este

este

unei

în

chiar

aserţiuni

principiu

poate exi sta p e r sp e c t i v a

în

ciuda

i mposi b i l

evi denţei speri

YCeunei e v i d e n ţ e . în al doi­ l ea rînd, orice motive c a re vin î n spri j i nu l j udecăţ i i bun "

f ap t i ce

t rebui e să

ale

X;

con stea

în

anumite caracte­

analogie nu v a .fi va l a b i l ă cînd a j u ng e m la chestiuni de evidenţă î n vederea stabiliri i adevărului propoz iţiilor si ntetice . De­ o a re ce mot i vele c a r e pot fi aduse î n mod re l e v ant î n spri j i n u l unei aserţiuni faptice n u r e z i d ă de o bi c e i î n ri stici

lui

dar această

caracteri stici l e în seşi a l e aserţiunii chiar. N u ex i s t ă n i ­

mic

ca

î n enu nţul însuşi , bunăoară, care să poată

motiv s au

evi denţă

justificativă faţă

de în

fi

adus

pretenţia

n egr e Austral i a . a fi î ncă un moti,· pentru restrîngerea întrebuinţării unor at a re termeni ca "judecată de valoare", aş a c u m am p rop us l a pa­ gina 2 3 3 . şi pentru a z i ce nu că , . adeYărat '' este cu­ v î nt-valoare. ci că este în anumite s e n s ur i a se m ăn ă to r cu un c u d n t - v al oare. Şi încă mai sîn t încl inat si'.

că este adevărat că exi stă lebede

în an samblu,

acesta îmi

pare

297


spun că înţelesul său constă în aceea că dă un fel anume de garanţii "pînă în plăsele", şi că criteri i l e pe temeiul cărora s-ar putea sprijini astfel de garanţii variază după genul de aserţiune ce este garantată. Dar am arătat dej a p r eci s că mă aflu în încurcătură în ce priYeşte modul anume cum să dezvolt această teză . Este mai bine în împrejurările date că această carte nu are pretenţia de a fi un tratat despre conceptul de .,adevăr" , şi că p ot perfect să las considerarea acestei anume probleme pentru altă dată.


Bibliografie

Sînt a t î te a direcţii diferite de a les in care se poate în­ d repta cineva care doreşte acum să mai citească filozofie

încît

nu este uşor să şti exact ce sfaturi să dai. Urm ă to ar ele su­

gestii

sint în mod inevitabil întrucîtva ar bi t rare şi nicidecum

exhaustive.

A. I. Cele

ma1

de

seamă

trei

cărţi

scnse

în

CĂRŢI

domeniul

filozofiei moralei din unghiul de vedere modern analitic care au apărut în ace a stă ţară în d ecursul ultimilor· cîţiva ani sînt : Loţu/

O.U.P.,

raţiunii

1950 ) ,

în

etiţă (The

P/aţe of Reason in Ethiţs,

de S. E. Toulmin.

Limbajul Moralei ( The Language of Morals, O .U.P., 1 9 5 2 ) ,

de R . M. Hare.

Etiţa (Ethio,

Pelican, 1 9 54) , de P . H. N ow ell Smith.

In termeni i controversei care a fost probabil ce

lu cr ar e a

cea mai

a

u rm a t

,

lucrarea lui Hare

remarcabilă din ce le trei, în vreme

lui Nowell Smith este cea mai extensivă ; dar

t o ate trei ·s înt contribuţii

la una ş i

aceeaşi discuţie, şi pot

cel mai bine să fie citite în comparaţie şi în con tras t

una

cu cealaltă. O a ltă carte de acelaşi gen, scrisă de o manieră.

plină de vervă şi uşor accesibilă cititorului este:

29 9·


Logica discNrsllllli mo ral ( Th e Logic of Moral Discourse, The Free Press, Illinois, 1 9 5 5 ) de Paul Edward s ; care însă a apărut în America ş i pînă în prezent a avut

în

general

.mai mică înrîurire în această ţară, în orice caz, decît cele­ lalte

trei.

Alte

două

cărţi

care

pot

ven i

citi­

aj utorul

în

torului sînt:

Libertatea

.J)'sis,

l

o no11ă

-

Longmans,

a11a iză

lui

1 9 5 3, a

(Freedom

A New Ana­

-

Maurice Cranston,

care este şi

.scurtă şi admirabil de clară ; şi : a

Filozofia Aforalfli a

lu i

l11i

B111kr (B11tler's l'.foral PhilosophJ,

Austin

Pelican ) ,

1 9 5 2,

- expunere

d esp re acest filozof al secolului

o

cu

Duncan Jones, care combină al

o

optsprezecelea

discuţie, de asemenea foarte clară, despre unele d intre

problemele centrale ale filozofiei moralei.

II. Aceste cărţi,

cu

deosebire

acelea

scrise

de

Toulmin,

Hare şi NoweU Smith pot, însă, să fie ceva mai uşor urmă­

ri te

dacă

Calea cea 0 .1

sînt

prinse

m a i . scurtă

înapoi

in toarcere

puţin

mai

timp firele discuţi ei .

din

de a realiza aceasta ar fi cu siguranţă

la

Pri!lcipia

Ethica

(O.U.P.,

1 903)

lui G. E . MoMe . Aceasta surprinde acuma în multe sen­

�uri ca fiind o carte din cale afară de g re ş i t orientată ; dar

care a avut, împreună cu Etica lu i de mai

tîrziu,

Home

mare

University

Library,

1912),

o

foarte

(Ethics,

influenţă

asupra cursului ulterior al filozofiei moralei în această ţară,

constituind

nu

mai puţin şi

o

ţintă în

care

se putea trage.

Ca mostră, destul de bună de altfel, a unor astfel de atacuri

:subsecvente (şi de atacuri la adresa altor aspecte ale filozofiei

lui Moore, care a fost în general de o importanţă şi a avut

.o

G.

influenţă

E. Moore

.de P. A.

cel

pu ţ i n

(The

Schlipp

egală)

Philosoph)'

o

of

(North-Western

constituie

G.

E.

Filozofia

Moore) .

University,

195 2 ) ,

lrti

ed i tată o

co­

lecţie de articole despre Moore scrise de mai mulţi filozofi

';$ 300


urmată

de

replica

sa

dată

criticilor.

Printre

aceste

articole

merită în mod deosebit să fie menţionat acela al lui C.

J.

Ste­

venson , mai ales datorită indicatiilor pe care le dă cu vire

· al

la orientarea urmată de Stevenson este Eti ca

importanta

pri­ carte

ţi limbajul (Ethhs aud Langt�<lge, 1944) . Aparte de această colecţie, cărticică Logica şi bazele eticii (Logic and the Ethics, O .U.P., 1949 ) , a lui A . N. Prior oferă un

cănri

Yale

în

autor

University

excelenta Basis of

Press,

stud i u concis î n perspectivă istorică a uneia d i n tre princip�·

Principia Ethica.

lele teme din succint

istoric,

( capitolul

6)

ar

trebui

din

In sfîrşit în acest extrem de

menţionat

lucrarea

capitolul

1 9 36, 1 946) .

logita

,ri

şi

-

III. Nu

( Langr�<lge,

ediţia

reiese

a

2-a,

Truth o

cu

n icidecum

and

însă

de

ad � ­

Gollancz,

Logh-

prefaţă

d i că

perioada

Limbajul,

început a logici i pozitiviste a lui A . J. Ayer,

z ărtl!

despre

din

anti-metafizică

importan tă,

n ouă

cea

modalitatea

mai

potrivită de a continua subiectul este urmanrea cu perseve­ n:nţă

şi

tărîmul

în

exclusivitate

filozofiei

a

numai

moralei,

ch iar

ceea dacă

ce

este

acesta

specific pe

este

interesul

principal ; şi unele persoane ar prefera poate ca un pas înainte

să exploreze fondul filozofic general pe care filozofia ralei se proiectează există, orice

fireşte,

o

ca

un

gamă

mai

alegere s-ar propune

Oricum,

s-ar putea face

reprezentativ

Problema

cu

cîmp de

cu

vastă devine

cercetare

de

chiar

cu

atît

certitudine

specială.

mo­

Aici

şi

posibilităţ i ,

mai

supă rătoare.

inceput bun

un

şi

Dileme (Di/emmas, C.U.P., de Gilbert Ryle,

Cunoa11erii

(The

Prob/em

A. J. Ayer acum mult diferit în tr-o

of

Knowledge)

seamă

de

de

sensuri de

Ayer din lucrarea Limbaj, adevăr ţi logică (Lcmguage, Truth ,md Logif. · peJican ,

1 956)

şi

IntrodMe•·e

( lntrodr1ction t o Logic<�/ Theon, Methuen ,

f11

teoria logicii

1 9 5 2 , de P. F. Straw301


cept

crescinde. Acestei adăuga Conceptul de psibic ( The Con­

în ordine aş spune, a dificultăţilor

son)

liste i se mai poat e

of Mind1

Hutchinson ,

pe tem e variate a

p sihicu lu i; Ryle

număr

de

une i

1949 ) ,

Ryle,

tot de

o

discuţie

selectii foarte variate de concepte ale

părăsit deja un de argumente mărunte din această

fapt şi-a modificat, sau a

destul de însemnat

carte, dar ea rămîne de

o

importanţă capitală ca centru de

discuţii în domeniul său. In fine, ca expu nere asupra tării genera le a filozofiei engleze, lucrarea Filozofia

dezvol­

Engleză

(English Philosophy since 1 900, Home University Library, 1 9 5 8 ) , cartea lui G. ]. ·Warnock purtind a ces t titlu es te succintă, clară şi întru-toate excelen tă ; ea mai conţine şi o mi că bibliografie a ei foarte u t i l ă .

de la 1 900 incoace

B. ARTICOLE Mai ex i s tă, de bună seamă, multe cărţi care ar fi putut

prea bi n e să fie menţionate . De fapt, însă, pe tea cea mai

cată

mare

de

sub formă de articole,

şi

modal itate mult mai eficientă de cuţiile la z i .

Şi se pub l ic ă

de reviste de fi l o z o fi e

ţară există,

pe

departe

par­

lucrări curente in fi lozofie este publi­

un

urmărirea

a

revistelor este o

rămîne în con tact cu dis­

număr

surprinzător d e mare

in l i m ba engleză. Num a i in această

lîngă altele, Psihicul (Mind) 1 Caete filozo­

fice trimestriale (The Philosophical

Quarterly)1

Filozofia (Phi­

losophy), şi A naliza (Analysis) 1 toate · conţinînd eventual ar­ ticole de filozofia moralei precum şi alte teme. D i n tre acestea,

Analiza este specializată în arti cole alcătuite din scurte d i s ­ cuţii de natură mai mult

sau

ma i puţin

tehn i că, pînă cînd

Filozofia depune cel mai mare efor t pen tr u

a atrage un pu­ b li c ceva mai larg d ecît un public fo rm at numai din filo­ zofi - deşi acest l u cr u nu înseamnă n ici pe departe că

302


·

ar sacrifica nivelul sau interesele profesionale. In plus, apar multe lucrări importante în volumele publicate anual de către Societatea aristotelică ( Procesele verbale şi volumele suplimentare) . Aceste reviste toate au fost marto re, mai cu seamă în ultimii cîţiva ani, unei mari înfloriri a literaturii i n probleme de filozofia moralei ; iar ca să menţionăm aci toate articolele relevante ar însemna să fim avizati la o listă excesiv de lungă. In orice caz nu este metodă mai bună de a-şi îmbogăţi cineva cultura filozofică decît să frunză­ rească numere vechi din aceste reviste, aruncîndu-şi privirea ici şi colo peste articole şi recenzii ca să descopere singur care dintre ele prezintă interes pentru el. Desigur, nu tuturor le sînt lesne accesibile numerele din trecut ale acestor reviste. Din fericire, însă, se află dej a un număr impozant de colecţii cu cele mai importante articole culese din reviste şi retipărite sub formă de volum. Printre cele mai utile dintre aceste articole cuprinzînd întreaga gamă de probleme de analiză filozofică sînt cele două volume despre Logică şi limba; (Logic and Language, Blackwell, 1 9 5 2 şi 1 9 5 3 ) şi Ese11ri din domeniul tmalizei wnceptuale (Essays in Conceptual Analysis, Macmillan, 1 9 5 6 ) , editate toate de A.G.N. Flew ; în timp ce pentru acei care doresc să se concentreze asupra filozofiei morale ca atare, există cu· prinzătoarele şi excelentele Texte de teorie etică (Readings in Ethical T beory, Appleton-Cen tury-Crofts, 1 9 5 2 ) edi tate de Wilfrid Sellars şi John Hospers .


Cuprins

Cuvînt

î n ai n te

5

Prefaţă

24

Introducere

25

Despre definiţie

35 48

Despre en unţuri , sin tetice ş i . analitice Dacă judecăţile de valoare sînt enu nţu ri şi d acă valorile .

sînt proprietăţi Î n ţelesul

lui

ln ţelesul "Pot

lui

oare

ceea

"bun"

ce

eu

"adevărat"

să fiu sincer în greşeala mea cu priY i re la

este

bine" ?

[ I l - o chestiun e de "este" l li l - o d i sti n cţie

"Ar trebui'' şi "este'' "Ar trebui" şi

"Plăcu tu l" ş i "aprobarea" Inţelesul lui " moral", neutru"

Motive,

cauze

şi

"

logică ?

n ecesară

.

j udeca tă

d e valoare" şi ,.enun ţ

Supliment. Bibliografie

a supra

"înţelesului

1 45

163

183

200 220 246 2 79

liber-arbitru

Privire retrospectivă

Alte reflexi i

76

99 1 16

lui «adevărat»"

?.87 299

305


Redactor : Octavian Tehnored actor :

Comlinescu

Flonca

Weldle

de tipar : 9,75. Tirajul : 6 800 u.

Coli Indici

biblioteci

pentru mari

clasificarea 1? ;

biblioteci

Intreprinderea Republica

zecimal! : miel

Pollgre.flcl

Socialistii.

Comlllld a

nr.

17

CluJ

Rom창nia

685/1972

Alan Montefiore - Introducere moderna in filozofia moralei  

Alan Montefiore - Introducere moderna in filozofia moralei

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you