Page 1

Ministerul Afacerilor Interne

Inspectoratul General pentru Imigrări

Direcţia Generală Afaceri Europene și Relații Internaționale

Uniunea Europeană

Proiect finanţat de Uniunea Europeană

Migrant în România nr. 17 / 2013

www. migrant.ro

Dincolo de Aparențe

Jumătate de Cuvânt pagina 6

Migranți în umbră

pagina 18

Arabii din România, societatea 1 civilă şi cooperarea cu ţările arabe Migrant în România - nr. 17, 2013

pagina 26


Revista Migrant în România este editată de Institutul Intercultural Timișoara (coordonator) în colaborare cu LADO filiala Cluj, Centrul pentru Resurse Civice – Constanţa şi Asociaţia ADIS – Bucureşti Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8, 300173 Timișoara Tel. 0256 498 457, Fax. 0256 203 942 E-mail: iit@intercultural.ro Site: www.intercultural.ro

Acest număr este realizat în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“. Contract nr. ref.: IF 11.01/04.01, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul General „Solidaritatea şi gestiunea fluxurilor migratorii“, gestionat în România de Inspectoratul General pentru Imigrări.

Revista este disponibilă şi online la www.migrant.ro. Exemplare tipărite pot fi comandate la Institutul Intercultural Timişoara

2

Migrant în România - nr. 17, 2013

Comitetul de redacţie:

Oana Neştian Sandu, Călin Rus, Mbela Nzuzi, Oana Bajka, Romina Matei, Daniela Cervinschi. Grafica: Codruţ Radu Contact: redactie@migrant.ro

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor. Aceştia păstrează drepturile de autor pentru articolele publicate. Comitetul de redacţie primeşte propuneri de contribuţii la Revista „Migrant în România“. Detalii pe coperta 3 sau la www.migrant.ro


editorial

Din nou despre impactul cuvintelor În editorialul numărului 9 al revistei noastre, apărut în 2011, Oana Neştian atrăgea atenţia asupra faptului că termenii utilizaţi în discursul public pot influenţa modul de gândire şi atitudinile faţă de anumite grupuri din societate şi menţiona în acest context, între altele, sintagma „imigranţi ilegali”. Tema a fost reluată în mai multe articole ale revistei, în special în cele referitoare la proiectul european „Cu alte cuvinte” în care Institutul Intercultural Timişoara a fost partener. O amplă dezbatere pe această temă a fost generată la începutul lunii aprilie 2013 în presa internaţională ca urmare a anunţului făcut de Associated Press (AP), una dintre cele mai influente agenţii de presă din lume, care a decis să nu mai folosească în relatări „imigranţi ilegali”. Aceasta nu înseamnă, desigur, negarea fenomenului migraţiei ilegale ci evitarea utilizării unor formule inadecvate pentru desemnarea persoanelor asociate acestui fenomen. Foarte puţine dintre luările de poziţie faţă de decizia AP din aprilie 2013 au menţionat faptul că la originea acestei schimbări se află jurnalistul Jose Antonio Vargas, câştigător al premiului Pulitzer şi colaborator al unor prestigioase publicaţii americane, între care New York Times şi Times Magazine. În articole succesive din aceste publicaţii, în 2011 şi 2012, el a dezvăluit public statutul său de migrant fără documente legale şi a solicitat marilor publicaţii şi agenţii de presă americane să renunţe la utilizarea sintagmei „imigrant ilegal”. Susţinerea de care s-a bucurat în acest demers l-a determinat să iniţieze o campanie naţională pe această temă. Reacţia

iniţială din partea AP, din toamna anului 2012, a fost de respingere a acestei solicitări. Reprezentanţii AP declarau atunci că întrucât este vorba despre persoane intrate sau rămase în mod ilegal în ţară, sintagma reflectă realitatea. Ei contestau şi formula alternativă propusă de Vargas „migranţi fără documente”, considerând că aceasta este inexactă, întrucât numeroase persoane aflate ilegal în ţară posedă totuşi documente de identitate valabile. Acum, după câteva luni, comunicatul AP recunoaşte că utilizarea sintagmei „imigranţi ilegali” este „dezumanizantă şi inexactă”. AP respinge însă şi formula „migranţi fără documente” şi propune ca soluţie „migranţi fără autorizaţie”. Mai mult, în comunicatul respectiv AP se angajează să utilizeze formulări care descriu comportamente dar evită etichetarea negativă a persoanelor, nu doar în raport cu imigranţii ci şi cu alte grupuri defavorizate. Anunţul agenţiei AP a generat numeroase reacţii, unele de aprobare, altele negative, sau interogative: va fi generalizată o asemenea decizie? Va fi ea urmată de ajustări similare şi cu referire la alţi termeni controversaţi? Cât de legitime sunt astfel de limitări? Până unde se va merge cu restricţiile de acest tip? Nu afectează ele libertatea de exprimare? Unii susţin că o asemenea decizie este absurdă: e ca şi cum am înceta să-i numim pe cei care fură din magazine „hoţi” şi am începe să vorbim de „cumpărători neautorizaţi”. Se uită însă că în marea majoritate a situaţiilor, migranţii neautorizaţi au acest statut din cauza unor reglementări inadecvate şi că prezenţa lor nu doar că nu afectează drepturile altora,

Călin Rus

Director Institutul Intercultural Timişoara

ci aceştia contribuie uneori semnificativ la prosperitatea societăţii în care trăiesc, fără a putea beneficia de unele drepturi fundamentale. Numeroase structuri media au salutat decizia AP şi au adoptat măsuri asemănătoare. Este de aşteptat ca impactul să fie semnificativ şi să se regăsească în perioada următoare în conţinutul relatărilor despre migraţie al miilor de abonaţi ai AP. Avem astfel dovada că şi într-o perioadă de criză, când discursul anti-imigraţie devine tot mai vizibil, pot fi promovate cu succes schimbări pozitive. Să sperăm că şi propunerile pe care le-am făcut noi presei din România vor avea în final acelaşi ecou pozitiv.

Migrant în România - nr. 17, 2013

3


interviu

Ira Nurika Permata Sari

România – o țară dar... aici sunt

4

Migrant în România - nr. 17, 2013


foarte diferită acasă (rumah)! Reporter: Câteva vorbe despre tine. De când ești in Romania? Numele meu este Ira Nurika Permata Sari, sunt născută în Surakarta, în Insula Java din Indonezia și am studii de Economie-Management. Dupa un an de logodnă pe internet... m-am întâlnit a doua oară cu Lucian Merișcă din România și am facut cununia în stil tradițional javanez (Kejawen). Nu a fost și nu este deloc simplu dar 10.000 de km nu mai contează atunci când dorim să fim împreună... Căsătoria a avut loc în 9 ianuarie 2013, iar de pe 20 ianuarie sunt în România, cu soțul meu.

Reporter: Este diferită imaginea din realitate a României, de ceea ce știai tu, înainte să ajungi aici? De fapt, în afară de Dracula și Palatul Culturii din Iași, altceva nu știam despre România... Dar nici românii nu cred ca știu mare lucru despre cele 17.500 de insule ale țării mele...

Reporter: Ce crezi că au în comun țara ta natală cu țara ta adoptivă? Pentru mine, care vin de la Ecuator, între Oceanul Pacific și Oceanul Indian, e foarte frig și totul e diferit... Sunt foarte puține asemănări... Mă simt ca un extraterestru!

Reporter: Din punctul tău de vedere, România este o țară în care străinii se pot integra usor? Sunt de aici puțin timp, nu am un raspuns încă.

Reporter: Ce crezi că te-ar ajuta, pe lângă sprijinul soțului tău, să te integrezi în România? Cand am venit aici, era zapadă mare și am fost foarte surprinsă. Era prima dată când vedeam zapadă în afara frigiderului. Pielea mea suferă și acum din cauza frigului. Ce m-ar ajuta?... Am nevoie să vină vara, să fie cald!

Reporter: Sunt sigur ca ai facut deja „cunoștință” cu bucătăria românească. Din ceea ce ai reușit să cunoști până în prezent, care ar fi specialitățile culinare tradiționale care te atrag mai mult? Este diferită bucătăria românească de cea din Indonezia? Nu avem mamaligă și sarmale în Indonezia... Când îi voi povesti mamei mele cum se folosește aici porumbul pentru a prepara mamaliga, n-o să mă creadă! Noi avem Nasi Goreng, Sate, Bakso, Nasi Livet, Roti și multe altele... Bucătăria noastră tradițională este foarte diferită și dacă aș pune toate condimentele care îmi plac în mâncarea soțului meu, sigur nu ar mânca.

Reporter: Se spune că românii sunt un popor primitor. Care este prima ta impresie? Cum ai fost primită de familia ta din România? Ai reușit deja să legi prietenii aici? Am fost primită bine dar nu pot spune că m-am adaptat. Aici oamenii vorbesc mai mult decât la noi, nu zâmbesc întotdeauna când te întâlnesc și îți pun prea multe

Marius-Constantin Popa Redactor Info Apollonia Iaşi

întrebări. Am prieteni noi: o grecoaică din România, membrii Cenaclului „Quasar” și colegii mei de la cursurile de limba română pentru migranți: columbieni, arabi, albanezi.

Reporter: Crezi ca vei putea ajunge să vorbesti despre Romania ca fiind „acasă”? Sunt acasă, pentru că am decis să vin aici împreuna cu soțul meu, care este din Romania! În insula mea din Emisfera Sudică, el se simțea ca un extraterestru, aici eu mă simt ca o extraterestră, dar în rest e OK: avem două „acasă” („rumah”) și două familii („keluarga”, în limba mea), una în Europa și una în Oceania.

Migrant în România - nr. 17, 2013

5


opinii

Dincolo de Aparențe

Jumătate de

După discuții controversate legate de experiența diversității iscate după ce am citit mai multe numere din revistă, vin cu câteva critici, cu câteva prezentări pentru a înțelege situația străinilor și dificultățile pe care le întâmpină în diferite domenii ale vieții. Sunt mai multe aspecte pe care vreau sa le pun pe hârtie și pe care sper să le pot împărtăși în mai multe ediții ale revistei, pentru a trece „dincolo de aparențe“ și sper să vă placă. Dar atenție că nu le am cu cuvintele de laudă. Considerați ceea ce scriu ca fiind critica unui străin. Am citit ceea ce au scris colegii mei, mediatori interculturali, și alți membrii ai diferitelor comunități de migranți în numerele anterioare ale revistei și m-au făcut să cred că trăim întru-un paradis pe pământ, niciunul nu întâmpină probleme clare. Ca să nu fiu înțeles greșit, vreau să afirm de la început faptul că eu cred în statul de drept în care trăiesc, în legislație și eventual în modificările ei. Am venit și trăim în România de bună voie, aici ne-am petrecut cei mai frumoși ani din viață și iubim această țară, trăim cu credința că avem şansa la un viitor mai bun. Cu toate acestea, tot noi trebuie sa venim cu soluții pentru modificarea unor nedreptăți în legislație și în modalitățile de aplicarea ei. Rețeaua noastră de mediatori interculturali își propune identificarea problemelor cu care se confruntă migranţii şi când spunem migranţi ne referim la toţi cetăţenii care provin din ţări ne-membre UE. Conform datelor statistice ale Inspectoratului General pentru Imigrări la data de 30.06.2012, în Romania se aflau înregistrați cu drept de ședere un număr de 57.259 cetățeni străini, dintre care 46.674 cu permis de ședere temporara și 10.585 posesori ai unui permis de ședere permanentă. Conform statisticilor publicate de

6

Migrant în România - nr. 17, 2013

către Inspectoratul General pentru Imigrări în anul 2011, în perioada 01.012011-30.04.2011 au fost eliberate un număr de 834 autorizații de muncă. În anul 2011 în județul Iași erau 3.703de cetățeni ai statelor terțe, fiind al treilea cel mai numeros județ în ceea ce privește populația de cetățeni din România.Dintre aceștia doar o micăparte lucrează în Romania, iar o parte din cei care lucreazănu au forme legale. Nu putem compara numărulstrăinilor în Romania (care cuprinde mulți studenți, diplomați și afaceriști în trecere prin țară) și atitudinea majoritarilor față de aceștia, cu străini care trăiesc în număr de câteva milioane în alte state din

Uniunea Europeană. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că sunt cam 10.000 de persoane, pentru care Autoritatea Naționalăpentru Cetățenie (ANC) trebuie să fie pregătită să le rezolve situația definitiv, prin a le oferi cetățenia. Iar obținerea cetățeniei nu trebuie considerată o favoare ce trebuie primită cu umilință pentru că ai primit dreptul tău legal. Dacă ne gândim că din cele 10.000 de persoane doar vreo 20-30% au îndeplinit toate condițiile de a obține cetățenie română vorbim așadar de aproximativ 2000 sau 3000 de persoane în toată țara. La un număr atât de mic, cererile ar puteasă se rezolve într-o zi, maximum o săptămână. Însă nu se întâmplă așa. Mă întreb, de ce?


cuvânt De ce trebuie cheltuite milioane de euro anual prin amânarea și refuzarea aplicațiilor de obținere a cetățeniei. De fapt, cred căun singur birou ar fi suficient la Ministerul Justiției pentru a rezolva această problemă, fără a fi nevoie ca o întreagă Autoritate să rămână în funcțiune și săcheltuiască banii statului, mai ales într-o perioadă de criză mondială. De asemenea, se pare că statutul de resortisant al țărilor terțe este interpretat și aplicat în mod discriminativ. Înțeleg că frații noștri din Republica Moldova și Ucraina au dreptul să obțină cetățenie mult mai ușor, prin procedura de redobândire, ei nici nu sunt obligați să aibă șederea în România. ANC declară că a deschis

câte un sediu pentru a primi aplicațiile pentru cetățenie în fiecare capitală de județ, însă doar pentru această categorie de pretendenți la cetățenie. De ce nu pot prelua aceste birouri aplicațiile și de la ceilalți străini care își doresc cetățenia? Având în vedere datele de mai sus și ținând cont de faptul că mai mult de jumătate din cei care vor să obțină cetățenia se încadrează la procedura de redobândire. Pentru toți ceilalți, există o singură zi de lucru, un singur birou și o singură persoană care poate prelua dosare în București. Dacă doamne ferește se întâmplă ceva cu persoana respectivă fix în ziua în care vii de departe în București să predai dosarul, atunci nu se mai ocupă nimeni de tine. Voi scrie în numărul următor mai multe detalii despre experiența mea personală, când mi s-a spus să vin săptămâna viitoare că doamna care preia dosarul lipsește pentru că copilul ei are diaree. Îmi cer scuze pentru limbajul explicit, dar așa s-a întâmplat în realitate. În plus, aceștia trebuie să treacă un examen pentru care până nu demult nu exista nici măcar un manual, acordarea cetățeniei rămânând la latitudinea examinatorului, care putea să întrebe ce voia. Nu vad rostul examenului de limba română la o persoană care a studiat în România și este rezident de 25 de ani, care a obținut o diplomă de limba română de la cea mai mare, veche și apreciată universitate din Romania. Mai multe persoane aflate în această situație au absolvit Facultatea de Medicină, Politehnica, au master, specializări și doctorat în domeniu... O asemenea persoană poate avea un examinator de la Ministerul Justiției în vârstă de 25-30 de ani.Deci solicitantul a trăit in Romania chiar înainte de a se fi născut examinatorul.Chiar dacă după 30-40 de ani multe persoane mai fac mici greșeli de vorbire și scriere (de exemplu, cei cu limba maternă arabă

Dr. Mohamed M. Daoud Doctor in științe Medicale Medic Specialist Obstetrica - Ginecologie Președinteal Asociației Centrul Cultural Oriental www.ccoro.org

au probleme de interpretare în vorbit și scris a literelor B si P), poate pe un doctor în știință să îl pice examinatorul pentru că i se pare obraznic datorită câtorva greșeli la examenul scris? Chiar și autoritățile române fac greșeli, nu doar că îmi greșesc numele în scris, dar în multe acte apar ca medic specialist de obstretica în loc de obstetrica. Dacă urmăm această logică și presupunem că nu o să trec la examen, înseamnă că universitatea care mi-a acordat diploma de limba română este de doi bani, că profesorii respectivi au fost incapabili și corupți, iar medicina am absolvit-o pe nedrept, specialitatea am cumpărat-oprin Ministerul Educației, ca să nu mai vorbim savanți și academicieni ce controlează doctoratul. Așadar, are rost un asemenea examen, este justificat timpul, plățile, taxele, salariile etc.? Întrebarea e: dacă nu trec, nu înseamnă că sistemul de învățământ (universitățile în care am învățat) și cel de sănătate(spitale prin care am muncit și practicat) sunt nerecunoscute de Ministerul Justiției. Astfel, nu mă miră că nu mi se recunoșteau adeverințele de salariu de la ANAF (voi scrie în numărul următor mai mult despre acest lucru) sau că nu s-a obosit nimeni să studieze legislația din alte țări UE. Cu speranța că nu v-am plictisit prea mult și că bunul Dumnezeu ne va dărui posibilitatea de comunicare în următoarea ediție, vă las cu bine. Migrant în România - nr. 17, 2013

7


interviu

Racha Khamis

Oana Neştian Sandu Institutul Intercultural Timişoara

Pentru început, spune-ne te rog câteva cuvinte despre tine. Sunt farmacist și în prezent locuiesc și muncesc în Austria. Am trăit în România din mai 1993 până în august 2012.Părinții mei au studiat în România. După absolvire s-au întors în Siria. Eu m-am născut în Siria însă părinții mei au decis să se întoarcă în România. Așa că am ajuns să trăiesc în România, să merg la grădiniță, școală, liceu, facultate și chiar să lucrez timp de un an. Am absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie și am lucrat un an în domeniul farmaceutic.

Ai activat în Timişoara pentru o perioadă ca mediator intercultural, în cadrul proiectului România interculturală, cum a fost pentru tine această experienţă? Am fost foarte entuziasmată să fiu mediator, pentru că dintotdeauna am simțit nevoia să fac ceva pentru comunitatea mea. Încercam ca, pornind de la nevoile mele într-o țară străină să aflu care sunt nevoile celorlalți membri ai comunității, să mă pun și în locul celorlalți arabi aflați în România și să încerc să îi ajut. Nu prea am reușit să

8

Migrant în România - nr. 16, 2013

Străini printre străini... fac tot ce mi-aș fi dorit, dar pentru mine a fi mediator înseamnă la început o încercare, pe parcurs o întrecere cu tine însăți, iar la sfârșit o stare de împăcare că ai încercat să faci ceva pentru cei ca tine.A fost o experiență foarte importantă în viața mea.

Care sunt principalele probleme cu care se confruntă comunitatea arabilor în România? Problemele de zi cu zi, accesul pe piața muncii, studii, viața de familie. Dar în general arabii din Timișoara, pentru că eu acolo am trăit, nu sunt prea uniți. Adică vorbesc mai mult decât fac.Toți ne dorim să avem multe activități în cadrul comunității noastre, dar puțini se mișcă, și atunci când se mișcă apar mii de piedici. De exemplu, studenții arabi din Timișoara și mai ales tunisienii de la Facultatea de farmacie sunt foarte uniți. Visam la mai multe lucruri pentru că vedeam alte exemple în afara României, cât sunt de uniți arabii și nu am reușit să fac nimic din ce visam, iar acum am plecat... sper să le fie mai bine arabilor de acum înainte, iar cine poate, să facă mai multe pentru integrarea lor.

Consideri că s-a schimbat ceva în atitudinea oamenilor de-a lungul timpului?

În ceea ce privește părerea despre străini, pot spune că s-a schimbat puțin. Adică, există mai mulți oameni interesați să afle mai multe informații despre alte culturi și religii. Mai demult oamenii erau mai sceptici. Însă în prezent, chiar dacă sunt mai deschiși, sunt uneori naivi și cred tot ce văd sau ce aud, tot ceea ce le prezintă mass-media, fără a trece prin filtrul critic, pentru a-și da seama în ce măsură anumite lucruri sunt adevărate sau sunt prezentate doar pentru a căuta senzaționalul.

În prezent locuieşti în Austria. Ce te-a derminat să pleci de una singură? Am urmat studiile universitare în România și am făcut-o într-un mod serios, adică am învățat pentru că farmacia este o pasiune pentru mine, dar și o profesie care mă face pe mine să știu că pot să ajut oamenii într-un fel sau altul. Chiar dacă facultatea nu a fost la nivelul așteptărilor mele (miaș fi dorit mai multe dotări, mai mult profesionalism și mai ales o mai multă


nu-și piardă identitatea. Să nu arate o imagine proastă. Pentru că, la urma urmei, oriunde mergi ești o imagine a țării tale. Și cel mai important lucru pe care migrantul trebuie să îl știe – este să își cunoască drepturile și obligațiile și să fie puternic în tot procesul de integrare și să aibă în minte că pe pământ nu ești în Rai, deci nu poate fi totul perfect.

Care este, în opinia ta, secretul unei bune convieţuri în diversitate? Diversitatea este ceva foarte frumos ,pentru că Dumnezeu ne-a facut diferiți ca sa avem ce învăța unii de la alții. Dar trebuie să existe respect și toleranță, indiferent de culoare, sex, rasă sau religie.

Crezi ca te vei intoarce în România sau în Siria sau vei porni spre alte tărâmuri? În Romania să trăiesc nu, în vizită da. Iar în Siria să trăiesc, la asta visez într-un mod conștient sau inconștient de când am plecat. Sper să se rezolve problemele de acolo și din toate țările arabe și din toate țările de pe lume. Nu vreau decat PACE, dar știu ca e greu, așa suntem noi oamenii, de când ne știm suntem în război.

Statia de metrou Landstrasse,Viena, 18/12/2012 „curățenie“, am considerat că dacă tot am facut o facultate și am fost pe jumatăte mulțumită, atunci e timpul să fac o altă alegere, să am parte de o șansă mai bună. Am ales să lucrez în domeniul meu, într-o țară unde încă se respectă această profesie, într-o țară mai dotată, mă gândeam eu, dar am întâmpinat foarte multe greutăți și piedici... începând cu șederea și până la practicarea profesiei mele.

Ai observat diferențe între cele doua țări cu privire la integrarea migranților? Aici migranții sunt mai bine integrați, adica se simt într-un procent mai mare ca în țara lor. Austria este o țară plină de migranți, dar și o țară care iți dă multă bătaie de cap. Și mi-am dat seama că ramâi străin

oriunde te-ai duce, chiar daca ai locui în biroul Organizației Națiunilor Unite. În Austria locuitorii țării îți arată ceva si pe dinăuntru simt cu totul altceva, oamenii știu să ascundă anumite lucruri. În Romania nu este așa, adică dacă în Austria simți sau ai dubii: „Sunt oare bine integrat?” în România știi că nu ești bine integrat chiar dacă trăiești de 20 de ani.

Ce sfaturi le-ai da migranţilor care vin în România? Dar celor care merg în Austria? Oriunde ai merge nu exista 1, 2, 3, o rețetă universală pentru migranți. Părerea mea este ca migrantul să încerce să se integreze. Să încerce să creadă că este la el acasă, chiar dacă totul în jur arată invers. Să facă lucruri bune pentru comunitatea lui și pentru ceilalți. Să

Nu ai barbă, nu ești negru, nu porți batic, nu ai ochii migdalați? Felicitări, ai trecut testul! Ești acceptat în societate. Puțini oameni sunt. Altfel o să trăiesti toată viața ta uitându-te la alții care nu au nici o bulină neagră din cele cinci. Sunt aceștia oameni norocoși? Și suntem noi ghinioniști? Avem dreptul la viață, pentru că viața nu este în mâinile societății. Dar nu avem dreptul să lucrăm într-un loc dorit, ci într-unul obligatoriu sau inexistent, care se potrivește cu una din cele cinci buline negre pe care le ai. Așa ne-a fost scris să răbdam? Sau omul își condamnă aproapele și își conferă dreptul de a scrie singur ce li se cuvine celorlalți si ce nu...? Racha Khamis Migrant în România - nr. 16, 2013

9


LR E

europa

anguage ich urope

Conferinţa de încheiere a proiectului LRE a avut loc la Bruxelles, în 5 Martie 2013.Scopul principal al conferinţei a fost prezentarea recomandărilor în domeniile de lucru ale proiectului precum: politicile publice, educaţia, mass-media, spațiul public, sectorul privat/business. Recomandările au fost făcute de ţările participate în proiect şi au fost centralizate la nivel european de către Britsh Council. Conferinţa a avut loc în incinta Comitetului Economic şi Social European, iar printre invitaţi s-au numărat: membri ai Parlamentului European, membri ai Comisiei Europene, membri ai Consiliului Europei, reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei din cadrul ţărilor participante la proiect, reprezentanţi ai centrelor de cercetare, specialişti şi profesori universitari. La conferinţă au participat şi vicepreşedintele Parlamentului European - Miguel Angel Martinez şi Comisarul European pentru educaţie, cultură, multilingvism şi tineret - Androulla Vassiliou.

Conferinţa de la Bruxelles a continuat discuţiile ce au fost iniţiate la conferinţa dindecembrie la Londra, unde au fost puse bazele recomandărilor şi au fost planificate următoarele acţiuni ce vor avea loc la nivel naţional.

10 Migrant în România - nr. 17, 2013

În total în cadrul proiectului au fost colectate 70 de propuneri, de recomandări şi acţiuni concrete şi au fost creionate 10 recomandări la nivelul UE. În general, în urma colectării rapoartelor celor 24 de ţări participante concluziile sunt următoarele:  există o variaţie semnificativă în privinţa volumului informaţiilor şi a datelor disponibile privind limbile străine şi procesul de învăţare a acestora şi nu în ultimul rând a dispoziţiilor legislative;  ambiguitatea conceptelor utilizate, făcându-se referire la limbile regionale, ale minorităţilor şi limbile străine;  interdependenţa dintre limbile regionale şi cele naţionale;  nevoia organizării de campanii pentru a convinge decidenţii politici de importanţa limbilor;  dezvoltarea a programelor de tipul Content and Language Integrated Learning (CLIL);în ţările anglofone propulaţia nu acordă importanţă învăţării limbilor străine;  implementarea unor politici la nivelul universităţilor;  în majoritatea ţărilor se utilizează dublarea şi nu subtitrarea la programele de televiziune. Deşi a fost realizată o cercetare amplă în 24 de ţări (găsiţi descrierea în articolul din nr. 16 al Revistei

Migrant în România) au existat voci care au subliniat faptul că deşi rezultatele cercetării LRE constituie o bază solidă pentru recomandări,în unele domenii cercetate însă nu au fost selectate eșantioane reprezentative, precum: sectorul public şi cel privat. De asemenea, unul dintre invitaţi a accentuat faptul că datorită creşterii mobilităţii şi datorită monopolului limbii engleze ca limbă străină învăţată în şcoli şi universităţi s-a schimbat încă din anii 1990 relaţia dintre limba naţională, limba străină şi limbile minorităţilor. Datorită acestui fenomen, modelul folosit la nivelul ţărilor UE nu mai este dezvoltarea competenţelor interculturale, implicând diferite nivele de cunoaştere şi utilizare a limbilor, ci s-a dezvoltat un alt model, cel al învăţării progresive a uneia sau a două limbi străine. Luând în considerare aceste realităţi au fost creionate trei recomandări în domeniul policitilor publice: a) dezvoltarea cunoaşterii asupra limbilor vorbite şi utilizate în Europa şi asupra relaţiilor dintre ele. LRE este baza unui astfel de studiu care contribuie la centralizarea şi clarificarea informaţiilor privind limbile vorbite în Europa dar acest studiu nu este de ajuns, autorităţile relevante trebuie să fie încurajate să


Practicile, politicile și recomandările pentru promovarea plurilingvismului/multilingvismului în Europa Learn a second language, gain a second soul (Proverb ceh)

implementeze viitoare studii statistice sau calitative în acest domeniu; b) formula Comisiei Europene limba maternă+2 trebuie să fie dezvoltată şi updatată. Pentru multi cetăţeni, limba maternă nu se mai suprapune cu limba naţională. În practică, deseori se întâmplă în şcoli sau universităţi ca limbile străine să fie limba engleză+1 şi rareori limba engleză+ alte două limbi străine. c) fiecare copil sau adult are dreptul de a învăţa limba oficială a ţării de reşedinţă la nivel avansat. Autorităţile ar trebui să înlăture orice obstacol prin punerea la dispoziţie a cursurilor grauite de învăţare a limbii oficiale. În domeniul educaţiei au fost formulate recomandări precum: a) este necesară cercetarea modului în care statutul dominant al iimbii engleze poate fi folosit mai degrabă pentru a promova şi a susţine multi/ plurilingvismul decât pentru a-l distruge. O propunere este ca fondurile europene să proritizeze susţinerea pentru alte limbi decât cea engleză; b) Încurajarea dezvoltării programelor de mobilităţi pentru profesori, de exemplu ar trebui să existe şi Erasmus pentru profesori. Guvernele ar trebui încurajate să coopereze prin organizarea de trainiguri, de schimburi de experienţă pentru profesori,

traineri, educatori şi înlăturarea barierelor în privinţa angajării pentru profesorii din alte state membre; c) Încurajarea cercetărilor şi dezvoltării statisticilor, ca exemplu de bune practici este dat European Survey on Language Competences; d) Limbile imigranţilor ar trebui recunoscute la nivelul UE, acestea trebuie susţinute prin fondurile UE. Oferta limbilor trebuie extinsă, astfel încât toţi studenţii, indiferent de background-ul lor cultural, să aibă oportunitatea să înveţe limba comunităţii de care aparţin. Dacă în cadrul şcolilor nu se pot introduce şi limbi mai puţin cunoscute, autorităţile ar trebui să susţină financiar predarea acestor limbi în afara şcolii. Limbile învăţate şi vorbite trebuie să reflecte diversitatea populaţiei. O altă recomandare viza audiovizualul, în majoritatea ţărilor europene programele TV sunt dublate şi nu sunt subtitrate, însă specialiştii au căzut de acord că cel mai repede înveţi o limbă dacă o auzi, astfel că subtitrarea este favorizată în majoritatea cazurilor. Instituţiile de la nivelul UE ar trebui să adopte politica subtitrării în materialele lor audiovizuale, astfel să promoveze competenţele lingvistice cetăţenilor şi oficialilor UE.

Daniela Cervinschi LADO Cluj

Discuţiile din cadrul conferinţei s-au centrat în jurul acestor recomandări şi unele voci au fost critice, altele au susţinut o anumită recomandare, iar altele au considerat că aceste recomandări nu doar că vor fi un pas mare în reconfigurarea politicii UE în privinţa învăţării limbilor, dar vor influenţa direct şi ţările participate la studiu. Sustenabilitatea proiectului este pusă în seama partenerilor şi colaboratorilor, British Council speră că LRE a pus bazele unor alte proiecte şi iniţiative ce vor fi demarate în plan local. Închei articolul cu concluziile reprezentantului The Language Company, Lid King. Acesta a declarat că europenii sunt prinşi între două culturi tensionate şi anume,între deschidere si închidere, între provocarea diversităţii și uniformitatea, între includere și excludere, întreînvăţarea prin schimb de experienţăși învăţarea prin introspectarea propriei absorbţii, între bucuria curiozităţii şi siguranţa căminului. Migrant în România - nr. 17, 2013

11


europa Călin Rus

Director Institutul Intercultural Timişoara

Prezentăm în aceste pagini două exemple de politici publice adoptate şi implementate la nivel local pentru integrarea imigranţilor, unulla Reutlingen în Germaniaşicelălaltla Parma, înItalia.

Integrarea se Exemple din

Reutlingen, Germania Reutlingen este un oraş situat în apropiere de Stuttgart, în sudul Germaniei şi, împreună cu localităţile învecinate pe care le coordonează din punct de vedere administrativ, are o populaţie de aproximativ 300.000 de locuitori, similară deci cu Timişoara, Iaşi, Constanţa sau Cluj-Napoca. Conform ultimelor statistici, 15% din populaţie o reprezintă imigranţii, proveniţi din 130 de ţări. Reutlingen este un exemplu interesant de stimulare a participării imigranţilor la viaţa publică locală, în care un rol esenţial în are Consiliul pentru Integrare. Acest Consiliu este o formă de reprezentare a cetăţenilor străini rezidenţi în Reutlingen şi are rol consultativ pe lângă Consiliul Local în probleme referitoare la migraţie. Consiliul pentru Integrare se întruneşte cel puţin trimestrial şi formulează recomandări către autorităţile locale. La rândul lor, autorităţile locale oferă subvenţii pentru activităţi care promovează integrarea. Consiliul pentru integrare are o structură mixtă, fiind constituit din reprezentanţi ai comunităţilor de migranţi, între care comunitatea turcă ocupă un loc important (alături de kurzi, greci, sârbi, italieni, albanezi,

12 Migrant în România - nr. 17, 2013

bulgari), şi din reprezentanţi ai partidelor politice din Consiliul Local. Lucrările Consiliului pentru integrare sunt prezidate de primar sau de reprezentantul primarului. În 2011 toţi anagajaţii autorităţilor locale au primit un manual cu instrucţiuni şi recomandări privind susţinerea integrării migranţilor în Reutlingen, elaborat sub coordonarea Consiliului pentru integrare şi aprobat de primar. În domeniul educaţiei, Seminarul universitar de formare a cadrelor didactice are o activitate bogată dedicată pregătirii cadrelor didactice pentru a lucra cu clase mixte având un număr mare de elevi din familii de migranţi. Există cursuri de comunicare interculturală şi de educaţie interculturală, iar practica studenţilor se desfăşoară şi în şcoli cu număr mare de copii migranţi. La evaluarea studenţilor şi la supervizarea activităţilor practice ale acestora se acordă o mare importanţă competenţelor necesare pentru lucrul cu clase multiculturale şi pentru promovarea integrării elevilor migranţi. Un domeniu separat este cel al sprijinului pentru elevii nou-veniţi, care nu vorbesc limba germană. Pentru

aceştia, în paralel cu acordarea de sprijin suplimentar pentru învăţarea limbii germane, prioritatea este de a-i integra cât mai rapid în clase obişnuite pentru a evita fenomenul de segregare.

Parma, Italia Oraşul Parma din nordul Italiei a cunoscut de aproximativ două decenii o creştere fără precedent a volumului migraţiei şi ocupă de mai mulţi ani poziţii în fruntea clasamentului naţional în privinţa eficacităţii politicilor de integrare a imigranţilor (publicat anual de o organizație națională). La Parma există experiențe interesante privind colaborarea cu mediatori interculturali şi o bună colaborare între conducerea administraţiei locale şi structuri neguvernamentale. Abordarea autorităților locale este generală, față de toți rezidenții străini, fără diferențieri semnificative între cei proveniți din Uniunea Europeană și cei din ”state terțe”. Din punctul de vedere al țărilor de origine cei mai numeroși rezidenți străini sunt din România, Maroc, Republica Moldova, Albania, China, Senegal, Tunisia


vede la nivel local. Germania şi Italia și Egipt. Cea mai mare creștere a numărului rezidenților străini s-a înregistrat în perioada 2004-2008: cu peste 47%. Ulterior, creșterea a continuat într-un ritm mai moderat astfel încât în prezent peste 10% din populația orașului (deci peste 25.000 de persoane) se află în posesia unui alt pașaport decât cel italian. Întâlnirile avute cu reprezentanți ai administrației locale, ai unor structuri publice cu activitate în domeniul integrării imigranților dar și ai mediului asociativ, atât organizații ale imigranților cât și organizații neguvernamentale cu activități în acest domeniu, au confirmat faptul că un element cheie al succesului înregistrat este reprezentat de colaborarea între societatea civilă și autoritățile publice. Activitățile adresate tinerilor migranți sunt considerate ca fiind printre cele mai importante. Primăria a susținut constituirea de către diferite asociații locale a unor centre de tineret situate în diferite cartiere ale orașului, care oferă mai multe tipuri de activități, majoritatea cu tematică educativă și culturală. Programul pentru sănătatea Giovanni Marani, responsabil cu politicile de tineret în cadrul Primăriei Parma, este foarte mândru de inițiativele adresate tinerilor imigranți

imigranților este un alt exemplu de bună colaborare între structuri private ale societății civile și instituțiile locale. Programul își propune să răspundă nevoilor actuale ale familiilor de imigranți ținând cont de evoluția structurii migrației în ultimii ani. Astfel, în primii ani ai creșterii migrației în Parma era vorba îndeosebi de bărbați adulți din diferite țări africane care își aduceau după un timp soțiile și copiii. În ultimii ani au apărut însă necesități noi, legate, de exemplu, de migrația femeilor din Europa de Est, în special pentru a lucra ca „badante”, îngrijind bătrânii italieni în casele lor, și care au fost urmate tot mai frecvent de copii, de soți, și chiar de mamele lor, fie pentru a lucra și ele ca badante, fie pentru a avea grijă de copii. Programul urmărește așadar să faciliteze accesul la servicii adecvate de sănătate pentru toate aceste categorii de persoane. Un element cheie al programului îl reprezintă biroul de informare și orientare care funcționează timp de patru ore pe zi într-o zonă centrală, ușor accesibilă. Centrul oferă și informații la telefon, acționând ca un filtru care direcţionează străinii spre serviciile medicale potrivite și îi îndrumă spre obținerea documentelor administrative necesare. Programul implică și trei mediatori interculturali, din China, Maroc și România, cu rol de a facilita comunicarea, atât din punct de vedere lingvistic cât și cultural, între rezidenții străini și serviciile de sănătate. Acești mediatori au beneficiat de o formare specializată pentru a putea inclusiv să intervină direct acolo unde este necesar în comunicarea dintre medici și pacienții care nu vorbesc limba italiană. Programul a oferit, de asemenea, formare pentru personalul medical ce lucrează în mod frecvent cu imigranți. O altă inițiativă remarcabilă este programul pentru sprijinirea femeilor migrante de prima și a doua generație,

numit „Spazio donne migranti”. Și acest program este rezultatul cooperării autorităților (de această dată de la nivelul provinciei) cu un grup de organizații ale străinilor sau mixte, structurate în forumul solidarității. Scopul acestei colaborări este crearea unui spațiu intercultural gestionat de voluntari din cadrul a șase organizații ale forumului (Milleunmondo, Abahoza, Tinerii Musulmani, Voluntarii Etipieni, Mwassi și Comunitatea Senegaleză) şi adresat femeilor migrante pentru promovarea participării civice și stimularea colaborărilor și schimburilor între diferitele organizații care sprijină migranții. Timp de patru ore, zilnic, sunt oferite gratuit femeilor migrante diferite servicii de consiliere și informare, activități educative și socio-culturale care urmăresc implicarea acestora într-o rețea informală și evitarea izolării. Se acordă sfaturi și susținere pentru depășirea unor dificultăți în viața personală și/sau profesională și sunt accesibile informații despre programele oferite de autorități și de organizații neguvernamentale, oportunități de voluntariat etc. Un accent deosebit este pus pe stimularea autonomiei femeilor migrante și depășirea stării de dependență față de părinți sau soți, mai ales în cazul femeilor ce aparțin unor comunități tradiționale în care deciziile sunt luate exclusiv de către bărbați. În unele cazuri femeile au nevoie să fie doar ascultate și încurajate să ia propriile decizii în viață. Prin faptul că serviciile programului sunt oferite tot de femei migrante și că se garantează confidențialitatea, se asigură un cadrul propice pentru depășirea barierelor psihologice în exprimarea nevoilor și în reflectarea deschisă asupra celor mai bune soluții. Activitățile organizate permit de asemenea socializarea și schimbul de idei și experiențe între femeile migrante. Migrant în România - nr. 17, 2013

13


interviu

Centrul de Cooperări al Universității Babeș Care este misiunea și activitatea Centrului de Cooperări Internaționale? Centrul de Cooperări Internaţionale (CCI) este o structură administrativă a Universităţii Babeş-Bolyai care aplică politica şi strategia de internaţionalizare a universităţii, coordonate şi supervizate de către Rectorat şi Prorectoratul responsabil de cooperarea internaţională. Activitatea Centrului de Cooperări Internaţionale vizează următoarele obiective:  Dezvoltarea, promovarea şi implementarea strategiei de internaţionalizare a universităţii;  Consultanţă pentru studenţii internaţionali privind programele de studii şi admiterea la Universitatea Babeş-Bolyai;  Facilitarea obţinerii unui loc de cazare în campusul universităţii pentru studenţii internaţionali;  Promovarea interacţiunii între studenţii şi cadrele didactice internaţionale şi comunitatea universitară locală;  Consilierea studenţilor internaţionali înainte de a ajunge în Cluj-Napoca, precum şi pe perioada şederii în acest oraş;  Organizarea de seminarii de orientare şi alte întâlniri periodice pentru studenţii internaţionali;  Diseminarea informaţiilor privind oportunităţile de cooperare internaţională, a posibilităţilor de studiu în diverse medii universitare şi de obţinere a diplomelor de studiu în universităţi prestigioase din Europa, Statele Unite ale Americii şi Canada;  Asistarea aplicanţilor pentru Programul Fulbright;  Coordonarea programelor europene ERASMUS, CEEPUS, DAAD, LEONARDO ş.a.;  Organizarea de şcoli de vară internaţionale;

14 Migrant în România - nr. 17, 2013

Interviu cu Anca Filipovici

 Editarea şi publicarea materialelor pentru studenţii internaţionali şi cadrele didactice.

Care este procentul studenților străini care vin la studii în Cluj-Napoca? Câți dintre aceștia sunt non-comunitari (provin din state din afara Uniunii Europene) și care sunt țările de care proveniență? În anul universitar 2011-2012, în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai îşi desfăşurau activitatea peste 900 de studenţi internaţionali înmatriculaţi la studii complete, provenind din toate zonele lumii. În anul 2012-2013, universitatea are înscrişi peste 700 de studenţi non-comunitari. Cu titlu exemplificativ, aceştia provin din ţări precum: Statele Unite ale Americii, Coreea de Sud, China, Israel, Republica Moldova, Siria, Pakistan, Nigeria, Maroc, Camerun, Tunisia, India.

De asemenea, există o serie de acorduri interuniversitare şi programe internaţionale de mobilitate ce permit studenţilor non-comunitari înmatriculaţi la universităţi în ţările de origine, să aplice pentru studii de scurtă durată (1 sau 2 semestre) la Universitatea BabeşBolyai. Astfel, în anul universitar 20122013, aproximativ 30 de cetăţeni noncomunitari au studiat la universitatea noastră în cadrul unor parteneriate sau al unor programe precum Atlantis (pentru studenţi din Statele Unite ale Americii), Leonardo da Vinci sau Erasmus (pentru studenţi provenind din Uniunea Europeană, dar şi din Turcia).

Care sunt procedurile pe care un student non-comunitar trebuie sa le parcurgă ca să fie admis la studii în țara noastră? Cui trebuie să se adreseze? Candidaţii interesaţi să urmeze un program de studii la Universitatea


Internaționale Bolyai Cluj-Napoca Babeş-Bolyai pot aplica pentru programe nivel licenţă sau master în limba engleză, franceză, germană sau maghiară. De asemenea, facultăţile oferă locuri pentru cetăţenii noncomunitari şi la programele de studiu în limbă română. Pentru a urma un astfel de program, cetăţenii străini pot opta pentru anul pregătitor de limbă română, urmând ca apoi să îşi defăşoare studiile integral în această limbă. Aplicanţii trebuie să se adreseze Centrului de Cooperări Internaţionale la adresa anca.filipovici@ubbcluj.ro pentru a primi informaţiile necesare în vederea admiterii. De asemenea, cetăţenii străini pot accesa informaţii şi pe website-ul CCI, la secţiunea dedicată admiterii studenţilor internaţionali: www.cci.ubbcluj.ro. În linii generale, viitorii studenţi trebuie să trimită o serie de acte precum: copii traduse şi legalizate după diplomele de studii, după foile matricole şi actele de identitate, un certificat medical, o cerere de aplicare tip şi o chitanţă ce atestă plata taxei de procesare a dosarului (50 euro). La adresa de e-mail indicată, candidaţii vor primi toate instrucţiunile necesare, precum şi informaţii legate de oferta educaţională a facultăţilor şi de taxele de şcolarizare aferente diferitelor programe de studiu. Pentru a aplica la studii nivel licenţă, este obligatoriu ca aplicantul să deţină o diplomă de bacalaureat sau echivalentul acesteia, iar pentru studii la nivel master, este necesară o diplomă de licenţă. Dosarul de candidatură se trimite pe adresa CCI (Avram Iancu 68, 400083 Cluj-Napoca, Romania) până la data de 10 iulie 2013, urmând ca, în funcţie de rezultatele procesului de admitere, universitatea să emită scrisoarea de acceptare. Pe baza acestui document studenţii vor aplica pentru obţinerea vizei de studii la ambasadele din ţările lor, urmând a

se prezenta apoi la începutul anului academic pentru înmatriculare.

Exista posibilitatea ca studenții non-comunitari să vină cu bursă la studii în România? Studenţii non-comunitari pot fi admişi la Universitatea Babeş-Bolyai ca bursieri ai statului român. Pentru aceasta, candidaţii trebuie să contacteze Ambasada României din statul de origine şi să urmeze procedura impusă de aceasta. Dacă vor primi acceptul Ministerului Educaţiei din România, bursierii vor trebui să contacteze apoi Centrul de Cooperări Internaţionale pentru a primi informaţii legate de cazare şi de ridicarea lunară a bursei. De asemenea, menţionăm că studenţii non-comunitari înmatriculaţi pe cont propriu valutar pot aplica, după primul an de studii (cu excepţia anului pregătitor de limbă română), pentru un grant de studii oferit de către statul român, dacă au obţinut media generală anuală minim 8.

Studenții non-comunitari care au fost deja acceptați la studii în România pot beneficia de programele de mobilitate existente în țara noastră la ora actuală? Studenţii non-comunitari înmatriculaţi la Universitatea BabeşBolyai pot aplica pentru programe de mobilitate (ex.: programul de mobilităţi Erasmus) în aceleaşi condiţii ca cetăţenii români, urmând calendarul şi procedurile afişate de fiecare facultate.

Exista posibilitatea ca studenții non-comunitari să se înscrie la un program masteral sau doctoral în România? Studenţii non-comunitari au posibilitatea aplicării la studii de

Ionela Răcătău

Coordonator reţea mediatori interculturali

master în cadrul Universităţii BabeşBolyai. Procedura de admitere este asemănătoare celei la nivel licenţă, cu menţiunea că aceştia trebuie să deţină o diplomă de licenţă. Informaţii privind oferta educaţională, taxe şi procedura de admitere se pot obţine la adresa indicată mai sus. Pentru informaţii legate de admiterea la studii doctorale, candidaţii trebuie să se adreseze direct Institutului de Studii Doctorale al Universităţii Babeş-Bolyai, la adresa doctorat@staff.ubbcluj.ro.

În ce conditii un student noncomunitar poate beneficia de cazare în căminele studențești ale universității la care studiază? Cetăţenii străini ce doresc să obţină un loc de cazare în spaţiile universităţii vor ataşa dosarului de candidatură un formular de aplicare ce se poate descărca de pe site-ul Centrului de Cooperări Internaţionale (www.cci. ubbcluj.ro). În funcţie de locurile disponibile şi de numărul de solicitări, aceştia pot primi contra cost un loc de cazare în unul dintre căminele studenţeşti din campusul Haşdeu. Migrant în România - nr. 17, 2013

15


analizĂ

Adriana Solovei LADO Cluj

Joi, 14 martie 2013, Liga Apărării Drepturilor Omului (LADO), Filiala Cluj, a organizat seminarul local pentru integrarea migranților cu tema: Ce fac universităţile clujene pentru încurajarea imigranţilor non-UE să urmeze facultăţi, masterate şi doctorate în Cluj-Napoca? Seminarul s-a desfășurat în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală”, coordonat de Institutul Intercultural Timișoara, și i-a avut ca invitați speciali pe: dr. Cosmin Puia, responsabil de relația cu studenții străini din cadrul UMF „Iuliu Hațieganu”, Anca Filipovici și Valentina Gâdea, de la Centrul de Cooperări Internaționale (CCI) din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. Publicul a fost format din membri ai comunităților de imigranți în Cluj-Napoca, originari din țări precum Palestina, Pakistan, Mexic, Ecuador, Cuba, Peru, Ghana şi, bineînțeles, Republica Moldova, cu una dintre cele mai reprezentative comunități de studenți la Cluj. Studenții internaționali reprezintă un grup semnificativ în cadrul universităților clujene, în prezent fiind întreprinse o serie de măsuri pentru încurajarea studenților străini de a veni să urmeze studiile la ClujNapoca, precum: acorduri de parteneriat cu alte țări, burse de cercetare, programe de studiu în limbile engleză, franceză, germană sau maghiară dar și acțiuni de voluntariat din partea studenților locali, care să îi ajute pe cei veniți din alte țări să se acomodeze mai ușor în noul mediu. Anca Filipovici de la UBB a precizat că, începând din acest an, scrisorile de admitere pentru studenţii străini vor fi emise direct de către universităţi, iar facultăţile vor aloca un număr de

16 Migrant în România - nr. 16, 2013

Problemele studenților străini de la Cluj locuri destinate acestora. Universitatea „Babeş-Bolyai” oferă programe de orientare pentru studenţii străini şi programe de tutoriat, precum și cursuri pregătitoare de limba română, gratuite, pentru studenţii străini bursieri. Dr. Cosmin Puia a declarat că în urma procesului de admitere, studenții străini pot avea acces la bursă începând din anul al II-lea de facultate, după criterii meritocratice, în cazul în care obțin cel puţin nota 8. De asemenea, există un sistem de burse care acoperă jumătate din cuantumul taxei de şcolarizare şi care este valabil şi pentru studenţii străini. Totuși, dincolo de aceste aspecte, reprezentanții comunităților internaționale din Cluj susțin că încă se confruntă cu o serie de probleme în domeniul educației universitare. Alex Jacho, mediatorul intercultural pentru comunitatea latino-americană, a abordat problema statutului confuz și neclar al persoanelor care sunt membri de familie ai unui cetățean român, bazânduse pe exemplul personal. Deși este căsătorit cu o româncă și conform constituției, în baza permisului de ședere are aceleași drepturi, când a încercat să obțină o bursă de doctorat, i s-a spus că nu poate să aplice pentru un loc bugetar și că pentru studiile postuniversitare trebuie să plătească o taxă de 3000 de euro. Același răspuns l-a primit și de la reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe. Alex Jacho a accentuat necesitatea elucidării și rezolvării diferențelor între ceea ce se spune la nivel constituțional și ceea ce se întâmplă în realitate în domeniul educațional. Maxim Ene, mediatorul comunității de basarabeni din Cluj-Napoca și președintele interimar al Grupului de

Inițiativă Basarabeană a prezentat cele mai stringente probleme cu care se confruntă cei peste o mie de studenți basarabeni din Cluj, bursieri ai statului român. Principala problemă este cea a permisului de ședere, care trebuie schimbat anual, deoarece pe el este trecut numărul camerei de cămin, iar studenților nu le sunt atribuite aceleași camere. Conform legislației, orice modificare a adresei trebuie raportată Serviciului Român pentru Imigrări. Astfel, dacă în primul an permisul este eliberat gratuit, în anii următori studenții se văd nevoiți să achite o taxă de 120 de euro pentru noul permis. Soluția propusă ar fi ca studenților să le fie asigurate aceleași camere de cămin pe parcursul anilor de studiu. O altă problemă este cea a pierderii statului de bursier al statului român, în cazul redobândirii cetățeniei românești de către studentul basarabean. În plus, studentul, chiar și după ce și-a redobândit cetățenia română, nu are dreptul să concureze pentru bursele de studiu și merit sau pentru locurile bugetare acordate studenților români, fiind nevoiți treacă la regimul de taxă. La această problemă, Ana Filipovici, reprezentanta CCI, a replicat că a primit mai multe sesizări din partea secretariatelor facultăţilor și că aceste aspecte urmează să fie discutate de conducerea universității. Seminarul a pus bazele unei mai strânse colaborări între CCI și GIB Cluj, pentru a asigura actualizarea, în timp util, a informațiilor despre studenții basarabeni. Concluziile discuțiilor urmează a fi transpuse în propuneri de regulamente şi politici, care vor fi susţinute de către LADO Cluj prin proiecte și intervenţii pe lângă instituţiile responsabile.


Recomandări cu privire la (re)prezentarea migranţilor în mass-media Oana Neștian Sandu Institutul Intercultural Timişoara

Alianţa Civilizaţiilor din cadrul Naţiunilor Unite (UNAOC), în parteneriat cu Global Editors’ Network, a organizat în 25-26 ianuarie 2013 conferinţa intitulată „Migraţia şi massmedia: Provocări rezolvate şi nerezolvate”, la care au participat experţi în migraţie şi profesionişti media, cu scopul de a împărtăşi idei cu privire la bune practici în media şi de a sprijini jurnaliştii să transforme aceste practici în obiceiuri. Într-o societate în continuă schimbare este nevoie ca jurnaliştii să înţeleagă pe deplin nu doar subiectele pe care le prezintă ci şi pe cei care le urmăresc, pentru a asigura realizarea de reportaje cât mai corecte, echilibrate şi cu rol informativ. Recomandările au fost grupate în patru domenii după cum urmează:

referitoare la migraţie şi migranţi 1suntReportajele realizate de persoane cu cunoştinţe solide în domeniu

Pentru ca jurnaliştii să poată prezenta subiecte referitoare la migraţie corect, ei trebuie să aibă nu doar o bună înţelegere a subiectului, ci şi o înţelegere a diferitelor nuanţe asociate cu subiectul respectiv. În acest scop au fost formulate următoarele recomandări:  Crearea unui glosar de termeni în diferite limbi pentru jurnalişti, care să asigure specificitate şi corectitudine în alegerea cuvintelor  Dezvoltarea unei colecţii de linii directoare pentru diferite tipuri de subiecte

 Facilitarea studierii şi crearea unei diplome pentru specializare în domeniul migraţiei pentru jurnalişti  Facilitarea accesului jurnaliştilor în centre de refugiaţi, centre de detenţie etc. pentru a avea o mai bună înţelegere a realităţii subiecţilor despre care scriu.

directă a migranţilor 2 Implicarea Jurnaliştii trebuie încurajaţi să implice direct migranţii în subiectele care ţin de migranţie. Adesea sursele de informaţie sunt mai degrabă instituţii şi organizaţii decât migranţii. Este nevoie, aşadar, de întreprinderea următoarelor măsuri:  Angajarea mai multor migranţi sau persoane cu background migrator în departamentele de ştiri pentru a oferi o perspectivă diferităşi pentru a facilita accesul la diferite surse şi resurse în vederea uneiprezentpri mai completeşi mai echilibratea subiectelor în domeniu  Folosirea migranţilor ca surse de informare primare, în locul experţilor şi surselor oficiale, menţinând în acelaşi timp posibilitatea ca aceştia să rămână anonimi dacă doresc  Încurajarea dezvoltării vocii migranţilor pentru asociaţiile naţionale de presă prin reprezentanţi migranţi.

ale mass-media 3 Acţiuni Mass-media trebuie să se asigure că realizează o prezentare echilibrată a adevărului, iar pentru aspectele sensibile este nevoie de verificări mai frecvente şi cu mai mare atenţie la detalii. Recomandările în acest sens sunt:  Organizaţiile media trebuie să fie supuse unor verificări de auditcu privire la faptele prezentate şi aspecte de etică  Crearea unei politici / unor bune practici pentru păstrarea anonimităţii surselor migrante  Încurajarea publicării

datelor actualizate şi folosirea lor pentru prezentarea subiectelor, precum şi prezentarea corectă a situaţieimigraţiei în ţara respectivă  Încurajarea unei reprezentări echilibrate a migranţilor prin intermediul fotografiilor  Încurajarea unei revizii şi editări mai riguroase a subiectelor pentru a stabili dacă sunt sau nu referitoare la migranţi.

Acţiuni ale guvernului şi ale organizaţiilor 4non-guvernamentale Guvernul şi ONG-urile joacă un rol important în schimbarea atitudinilor faţă de migranţi şi a modului în care mass-media prezintă aspecte referitoare la migraţie şi pot oferi oportunităţi şi platforme pentru dialog. Câteva dintre acţiunile care pot fi întreprinse în acest sens sunt prezentate în continuare:  Recompensarea calităţii în subiectele în domeniul migraţiei – de exemplu, prin crearea unui premiu naţional sau internaţional  Solicitarea guvernelor să îşi realizeze obligaţiile în ceea ce priveşte subiectele legate de migraţie prin recunoaşterea responsabilităţii pe care o au în eradicarea discursurilor instigatoare la ură şi facilitarea muncii jurnaliştilor prin oferirea accesului la informaţii şi surse  Realizarea de sesiuni în care experţi în migraţie şi profesionişti media produc articole împreună  Invitarea experţilor în departamentele de ştiri (economişti, istorici, avocaţi, statisticieni etc.) pentru a scrie articole şi analize despre migraţiune.  Facilitarea dialogului şi a parteneriatelor formale şi informale între jurnalişti şi alţi parteneri în domeniul migraţiei, prin seminarii care să îi sprijine pe jurnalişti în găsirea de parteneri care pot deveni surse şi contacte. Migrant în România - nr. 16, 2013

17


analizĂ

Sukaina Jasim Hashim Mediator Intercultural Președintă Asociația „BUD’S FLOWERS”

Prinexercitarea activitățilormele ca mediator intercultural și președintă a asociației „BUD’S FLOWERS“ m-am întâlnit cu foarte mulți migranți din diferite comunități, am auzit multe povești de viață, povești pline de supărări și necazuri și am ajuns săîmiimaginez migranțiica pe niște păsari călătoarecare au tot călătorit și nu mai știu pe ce pământ săstea, parcăau pierdut drumul!...Văd tristețe și confuzie în ochii lor, inima lor ranită. Dacă rămân în țara lor se sting din cauzanedreptățiiși dominației iar dacă pleacă pe alte tărâmuri se sting în umbre, pentru că nu are cine săle simtă suferința și durerea, să îi ajute să scape de ea. Nu putem oare să trăim pe un singur pământ, cum l-a creat Dumnezeu pentru prima dată, fără granițe?Nu putem oare să ne iubim unul pe altul și să trăim unul pentru altul așa cum a vrut Dumnzeu? De ce uciderea, sacrificarea și distrugereaau devenit caaerul pe care îlrespirăm șinu putemtrăi fără ele?Ce s-arîntâmpla dacă amtrăi în paceși farăură?Credeți ca am pierde ceva?! Există multăsuferințăîn inimameapentruceea cevădșiaud, aș dori să ajut pe toată lumeacare doreștesă trăiascăîn pace șilibertate, darmă simt legată demâini și nu pot decât să pun și între mâinile voastreproblemeleși preocupările lor,în speranța de a gasipe cineva caruia să-i pese deei...

18 Migrant în România - nr. 17, 2013

Migranți


în umbră Iată câteva dintre problemele cu care se confruntă „păsările călătoare”, cetăţenii străini din România, în speranţa că ne puteţi indica modalităţi de soluţionare a acestora.  În ultima perioadă a crescut foarte mult numărul persoanelor care vin din Siria şi care se află în situaţie de vulnerabilitate extremă. Aceste familii nu au venituri, nu au locuinţe sau locuiesc împreună cu alte familii în spaţii mici, improprii pentru numărul membrilor de familie, acumulează datorii foarte mari la chirie şi întreţinere, nu au alimente sau îmbrăcăminte de iarnă. Şansele lor de a găsi un loc de muncă sunt foarte scăzute şi, din acest motiv, nu reuşesc să asigure minimul de subzistenţă pentru familiile lor. Au mare nevoie de asistenţă de urgenţă, dar numărul lor depăşeşte numărul persoanelor care pot primi sprijin financiar din partea organizaţiilor neguvernamentale finanţate prin Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe.  Aceste familii ajung uneori în situaţii extreme, cum ar fi aceea de a fi evacuaţi din casă de proprietari, noaptea sau în weekend. În România nu există un serviciu de urgenţă la care familiile aflate în asemenea situaţie să poată apela. Un serviciu de tipul Telefonul Verde ar putea să rezolve acest tip de probleme, oferind informaţii despre

adăposturi sau alte soluţii temporare, la care aceste persoane să poată apela.Rugaminteaar fi să transmiteți conducerii acestor tipuri de centre despre situația întâmpinată de cetățenii sirieni și alți cetățeni străini, pentru a-iprimi în weekend sau în situații de urgență pe baza documentelor pe care le au, până când se rezolvă urgențele.  Am remarcat faptul că primăriile nu sunt conştiente de problemele cu care se confruntă cetăţenii străini şi nu colaborează între ele sau cu Inspectoratul General pentru Imigrări, pentru a identifica problemele şi soluţiile posibile pentru îmbunătăţirea situaţiei acestor categorii de persoane. În acelaşi timp, primăriile par să nu facă faţă anumitor situaţii, cum ar fi aceea a transcrierii certificatelor de naştere (pentru care Primăria Sectorului 1 a început să dea termene pentru 2015!) sau primirea dosarelor pentru alocaţia de stat pentru copii, în cazul cetăţenilor străini. O colaborare mai strânsă între Inspectoratul General pentru Imigrări şi primării ar fi benefică cetăţenilor străini.  Doresc să vă semnalez şi situaţia critică în care se află persoanele cu statut de tolerat. Legislaţia actuală le permite acestora să lucreze în România dar, în realitate, acest lucru nu este posibil, atât timp cât procedurile de prelungire a statutului de tolerat sunt așa de complexe, iar rezultatul este incert. Am întâlnit un numar mare de tolerați aflați în situații foarte vulnerabile, oameni care nu au locuință, nu au ce să mănânce, nu au dreptul de a face nimic, iar viza lor se prelugește lunar, fără a ține cont de modul în care trăiesc acești oameni. Datorită statutului de tolerat, ei nu pot primi sprijin financiar sau orice fel de ajutor din partea organizaţiilor neguvernamentale pe proiecte finanţate prin Fondul european pentru integrare a resortisanţilor ţărilor terţe. Întrebareamea este cum pot acești oameni să se integreze într-o societate în care nu au nicio sursă de ajutor și nu se pot auto-susține.

 O altă problemă este legată de solicitanții deazil. Atunci când ei depun cerere de azil, funcționarii de la Direcția de azil și integrare le solicită să depună anumite dovezi care sunt foarte dificilde obținut, cum ar fi, de exemplu: să aducă din țara de origine o adresă din partea autorităților prin care se dovedește că această persoană este urmărită penal de către stat și urmează săfie arestată sub acuzații politice. Aș vrea sa menționez aici că procedura în țările arabe nu este deloc asemănătoare cu cea dintr-o țară europenă. Este important ca statul român sa știe că țărilearabe nu trimit nicio adresă către persoane atunci cândsunt acuzate, ci pur și simplu, statul trimite jandarmii să aresteze aceste persoane, fără avertisment. După ce persoana este închisă i se spune pentru ce anume este considerată vinovată. Există o mulțime de sirieni și cetăţeni ai altor state, cărora le-au fost refuzate cererile de a primi statutul de refugiațiîn România, pe motivul menționat mai sus. Toată lumea cunoaşte gradul de deteriorare şi pericolele care există în Siria, precum și numărul mare devictime și dificultatea de a trăi acolo înacest moment. Această problemă trebuie luată în considerare, pentru a nu ajunge la situaţia în care să crească numărul de tolerați în Romania și, să se ajungă la alte probleme, mult mai greu de rezolvat.  Problemele solicitanţilor de azil sunt legateşi de venitul pe care îl primesc de la autoritățile române (100 ron pe lună), acest venit fiind foarte mic față de nivelul de trai în România; nu ajunge nici măcar pentru mâncare, iar dacă există și alte necesități ale vieții precum medicamente, transport sau alte nevoi personale, situaţia se agravează şi mai mult. Doresc să fac cunoscută dorinţa mea sinceră de colaborare cu instituții și persoane, în beneficiul cetăţenilor străini şi sper ca, în măsura în care este posibil, să contribui la o mai bună integrare a acestora în societatea românească. Migrant în România - nr. 17, 2013

19


analizĂ

Munca – valențe Am participat de curând la un seminar pe tema migrației, cu titlul Accesul la piaţa muncii a cetăţenilor străini cu drept de şedere în România, organizat la Timișoara de ARCAForumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi (ARCA-FRRM) în parteneriat cu Asociaţia Ecumenică a Bisericilor din România – AIDRom, în cadrul proiectului Promovarea imaginii RTT în România şi soluţii eficiente în vederea integrării acestora în societatea românească, finanţat prin Fondul European pentru Integrarea Resotisanţilor Ţărilor Terţe de Comisia Europeană şi gestionat de Inspectoratul General pentru Imigrări. Seminarul a beneficiat de participarea unor reprezentanți din partea instituțiilor locale cu atribuții în domeniul imigrației și integrării, din partea unor organizații neguvernamentale care au activități în domeniul integrării migranților, din partea unor comunități de migranți din Timișoara și s-a concentrat pe conturarea stării de fapt din România privind accesarea pieței de muncă de către persoanele venite din afara spațiului european. Au fost punctate numeroase aspecte legislative legate de procesul obținerii de către migranți a dreptului de muncă în România, s-a discutat îndelung despre multiplele probleme întâmpinate de migranți și de angajatorii acestora, precum și despre discrepanțele dintre lege și aplicarea ei – de la un rol din ce în ce mai slab al sindicatelor și legislația muncii care favorizează angajatorul în raport cu angajatul, până la posibilități identificate de angajatori pentru a exploata migrantul angajat (clauze în contract care duc la tăieri succesive din salariu, ore de muncă echivalate cu o componentă practică a cursurilor vocaționale organizate de angajator etc.). Au fost însă prezentate și exemple de bună practică în domeniul integrării cu succes a migranților pe piața muncii și a fost propusă colaborarea largă inter-instituțională și între instituții și organizații neguvernamentale ca premisă necesară pentru o mai

20 Migrant în România - nr. 17, 2013

bună integrare a migranților. Imaginea unui om care vrea să muncească dar nu are un loc de muncă m-a urmărit toată ziua și m-am cutremurat la gândul că în vecinătatea mea cineva nu are cu ce să-și hrănească astăzi familia. Argumente de genul „Păi să se ducă înapoi în țara lui”, „Să accepte munci necalificate”, „Să îl angajeze patronii de aceeași etnie cu el” sunt pur și simplu răutăcioase. Mi-am amintit cum am fost și eu migrantă în Serbia, cu câțiva ani în urmă, și cât de importantă a fost munca pentru integrarea mea în noul mediu. Deși am lucrat practic tot între români și munca mea era adesea compusă din activități sub pregătirea mea profesională (ajutam cu corecturi la pregătirea articolelor și la paginația pentru un ziar românesc local), stima mea de sine a crescut considerabil și m-am simțit utilă, acceptată, validată. Pentru cineva care face o schimbare așa de mare în viață, o schimbare totală de mediu, orice încurajare și orice sentiment pozitiv care-i este transmis de cei din jur sunt de o mare importanță. Colegii sunt oamenii cu care petrecem, în general, o mare parte a timpului – devin așadar o parte importantă a vieții noastre. La noi în România munca este

în general privită ca o neplăcere. Majoritatea prietenilor mei se gândesc cu groază la ziua de luni, îi apucă tristețea încă de duminică dupăamiază la gândul că începe o nouă săptămână de muncă. Sunt sigură că și voi aveți rude, prieteni, cunoștințe care vă împărtășesc din când în când acest sentiment de neplăcere legat de munca lor. Să spunem că asta nu este ceva neobișnuit. Cum ați reacționa însă dacă aceleași persoane v-ar spune „Aoleu, păi să nu vină imigranții să ne ia nouă locurile de muncă, asta n-ar fi drept!” ? Pentru mine e un mare paradox. E ca și cum aș fi geloasă că o altă femeie îi face ochi dulci prietenului meu pe care de fapt nu îl iubesc. Această teamă de celălalt, care


pentru integrare Oana Bajka

Institutul Intercultural Timişoara

vine din afară și ne ia, chipurile, ce e al nostru, este de cele mai multe ori proiecția pe care o avem asupra necunoscutului. Nu prea stăm să cercetăm numeroasele studii care ne spun că în multe țări europene statisticile arată că migrația nu crește nivelul șomajului, că procente importante de migranți sunt supracalificați pentru locurile lor de muncă. Alegem să nu ne amintim că România este ea însăși o țară de unde s-a emigrat masiv. Pe de-o parte, nu ne punem problema ce s-a întâmplat cu locurile lor de muncă. Pe de altă parte, suntem deranjați atunci când aflăm că acolo unde au emigrat prieteni de-ai noștri, ei nu sunt considerați niște angajați serioși, ci sunt tratați

ca niște cetățeni de rangul doi. Ne bucurăm și ni se pare normal ca Marea Britanie să-și deschidă porțile pentru forța de muncă din România însă n-am vrea ca România să facă același lucru pentru migranții ei. Ne lipsesc adesea empatia și gândul bun la adresa migranților. Ne simțim amenințați de cei care vin să lucreze, de cei care își caută un loc de muncă și sunt și ei nefericiți că nu-l găsesc? Munca înnobilează pe om, e o zicală de-a noastră. Ar trebui mai degrabă să ne bucurăm, nu să ne temem. Mai ales în fața previziunilor demografice care avertizează că populația de vârstă activă a Europei începe deja să se afle în declin și va continua această tendință până la jumătatea secolului,

ceea ce presupune o scădere a ocupării locurilor de muncă, o scădere a nivelului de calificare, o pierdere pentru economia europeană, care riscă să devină din ce în ce mai puțin competitivă comparativ cu alte piețe. Iată cum, și în acest context, migrația poate fi privită ca o resursă prețioasă, care merită învestiții atât financiare, cât și logistice, instituționale și culturale. Poate nu ne-am mai teme așa de tare de pierderea locului nostru de muncă în favoarea unui străin, dacă am mai ști că legislația românească protejează cetățenii români, prevăzând că un angajator poate angaja un migrant numai dacă pentru locul de muncă respectiv nu a găsit un cetățean român sau un cetățean din Spațiul Economic European. În cazul în care un migrant nu este angajat conform legii, angajatorul acestuia riscă amenzi importante, precum și interdicția de a mai lucra cu migranți. Integrarea ar trebui făcută în ambele sensuri – e util să ajutăm migranții să se acomodeze, dar este la fel de folositor să-i ajutăm pe români să se acomodeze la migranți, inclusiv pe angajatorii români care sunt reticenți la angajarea unui străin. De asemenea, poate nu ne-am mai teme că ne pierdem locul de muncă dacă am fi mai siguri pe competențele noastre, pe pregătirea noastră profesională sau măcar dacă ne-am îndrăgi munca un pic mai mult. Fie că suntem născuți aici, fie că am venit din alte țări, indiferent de originile noastre și de moștenirile pe care le ducem cu noi, prezentul nostru este cel care ne leagă. Iar investiția prin muncă într-un viitor comun este de apreciat la oricine ne înconjoară. Visez la o lume deschisă, în care fiecare ar putea fără restricții geografice sau legale să muncească ceva ce-i place, ceva ce i se potrivește și ceva pentru ce a ales să se pregătească. Ar putea fi o lume mai empatică, mai flexibilă, una în care să ne placă tuturor mai mult. Noroc că avem puterea de a ne imagina o astfel de lume și de a face fiecare câte puțin pentru a o avea. Migrant în România - nr. 17, 2013

21


europa

Consiliului Uniunii de situaţia tinerilor

Tinerii migranţi sunt încurajaţi Uniunea Europeană are diferite mecanisme prin care încearcă să aducă cetăţenii statelor membre mai aproape de politicile sale. O astfel de iniţiativă este şi conceptul de Preşedinţie a Consiliului Uniunii Europene. O dată la fiecare şase luni, un stat membru UE îşi asumă această Preşedinţie. În această perioadă, Presedinţia reprezintă „faţa şi vocea” UE. Fiecare Presedinţie face parte dintr-un trio de conducere a Uniunii. În anul 2012, Preşedinţia a fost asumată de trio Polonia-DanemarcaCipru. La fiecare Preşedinţie se fac o serie de consultări pe probleme de tineret, pentru a crea un cadru în care tinerii pot să îşi prezinte părerea cu privire la politicile publice care îi vizează. În timpul preşedinţiei Ciprului tema centrală a consultărilor pe probleme de tineret a fost „participarea tinerilor şi incluziunea lor socială, cu accent pe includerea tinerilor cu statut de migrant”. În 11–13 septembrie 2012 a avut loc în Nicosia, Cipru, conferinţa finala a Preşedinţiei Ciprului pe probleme de tineret. Această întrunire a adus împreună circa 300 de reprezentanţi ai diferitelor organizaţii neguvernamentale internaţionale de şi pentru tineret, consilii naţionale de tineret, oficialităţi europene şi reprezentanţi ai statelor membre. În timpul întâlnirii participanţii au discutat despre modul în care participarea tinerilor duce la incluziunea socială a acestora. Pentru a facilita participarea activă a tinerilor în scopul incluziunii sociale, s-au elaborat un set de 14 recomandări pe sapte arii tematice. Aceste recomandări au fost definite de comun acord de

22 Migrant în România - nr. 17, 2013

către delegați de tineret și oficiali guvernamentali din statele membre UE. Pentru a ajunge la cele şapte arii tematice, în timpul Preşedinţiei au existat consultări la nivel local, regional şi naţional în fiecare stat membru. Raportul pe ţară a fost înaintat către Forumul European pentru Tineret, care a elaborat un document de pozitie iniţal, pe baza căruia au început discuţiile din timpul conferinţei. Pe baza acelor idei s-au propus ateliere de lucru, iar la final, fiecare atelier a concluzionat discuţiile în două recomandări.

Rezultatele sunt: Atelierul A: Informaţie - Rolul furnizării de informații și rolul mass-media în incluziunea socială  Statele membre și Comisia Europeană ar trebui să stabilească, să susțină și să dezvolte în continuare servicii de informare şi de consiliere pentru tinerii care provin din famili de migranţi.  Statele membre și Comisia Europeană ar trebui să încurajeze și să sprijine cooperarea între organizațiile de tineret și mass-media în promovarea unei imagini obiective a tinerilor (în special a tinerilor migranţi) pentru a spori incluziunea socială (această idee a fost încurajată şi prin exemplul dat de proiectul „Migrant în România interculturală” – cursurile de formare pentru jurnalişti). Atelierul B: Educaţie şi limbă – educaţie de calitate pentru incluziune de calitate  Statele membre sunt incurajate să introducă educaţia pentru cetăţenie

democratică şi educația interculturală în curricula şcolară de la o vârstă fragedă. În acelaşi timp, să se asigure că formarea cadrelor didactice se va face în colaborare cu organizațiile de tineret și instituțiile relevante.  În scopul de a promova incluziunea socială a tinerilor migranți, statele membre ar trebui să încurajeze învățarea limbi(lor) oficiale din țara gazdă şi să furnizeze cursuri de limbă, gratuite pentru tineri.

Atelierul C: Atitudine – de la prejudecată la dialogul intercultural  În cadrul următoarei generații de programe UE pentru educație și tineret, Comisia Europeană ar trebui să consolideze sprijinul și finanțarea activităților de tineret la toate nivelurile. În special cele care se concentrează pe incluziunea socială și dialogul intercultural între tinerii din UE și si cei din ţări non-UE.  Statele membre și organizațiile de tineret ar trebui să coopereze pentru dezvoltarea, promovarea și sprijinirea sistemelor de mentorat de la egal la egal, între tinerii nonmigranţi şi tinerii migranţi. Atelierul D: Şanse egale – Combaterea discriminării, şanse egale pentru accesul pe piaţa muncii şi a sistemelor sociale de protecţie.  Statele membre sunt incurajate să asigure accesul egal la serviciile de sănătate, inclusiv non-urgente, pentru toate persoanele care trăiesc într-o țară a UE, inclusiv imigranții fără acte.  Statele membre și Comisia Europeană ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici, cum ar fi formarea profesională, centre de


Europene preocupat migranţi din UE! să devină cetăţeni activi!

Interviu realizat de

Romina Matei

Institutul Intercultural Timișoara

consiliere și de îndrumare în carieră, în scopul de a îmbunătăți accesului pe piața forței de muncă a tinerilor migranţi și de a asigura condiții de muncă decente pentru tinerii migranţi.

Atelierul E: : Mecanisme şi instrumente de sprijin – politici, programe şi proiecte mai bune pentru includerea socială  Statele membre și Comisia Europeană sunt invitate să pună în aplicare pe deplin planul de incluziune socială, în special platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale.  Statele membre și Comisia Europeană ar trebui să promoveze munca inter-departamentală precum și să consulte şi să implice organizațiile de tineret și ONG-uri care lucrează cu tinerii migranți

în luarea deciziilor, punerea în aplicare și evaluarea politicilor și programelor. Aceasta colaborare trebuie susţinută în scopul de a crea politici, programe şi proiecte care să răspundă nevoilor specifice identificate.

specific al organizaților de şi pentru tineret în promovarea incluziunii sociale prin validarea învățării nonformale și recunoscând organizațiile de şi pentru tineret în calitate de furnizoricheie de educație non-formale.

Atelierul F: Participare – Participarea tinerilor în viaţa democratică şi cea socială  Comisia Europeană și statele membre, inclusiv autoritățile regionale și locale, ar trebui să creeze cadre financiare, politice și juridice pentru încurajarea tinerilor să participe activ în viaţa socială şi politică prin intermediul organizațiilor de tineret, mass-mediei sociale și altor foruri participative.  În scopul de a consolida drepturile egale, statele membre și instituțiile UE ar trebui să asigure dreptul tuturor rezidenților pe termen lung, de a vota și de a candida pentru alegeri la nivel local, regional și național.

În cadrul discuţiilor din timpul conferinţei, au fost prezentate şi activităţile proiectului Migrant în România interculturală. Unele dintre aceste activităţi au fost considerate exemple de bună practică şi se regăsesc în recomandările finale, ca de exemplu, cooperarea cu massmedia sensibilizarea intercutlurală a jurnaliştilor şi promovarea unei imagini corecte a migranţilor în presă. Acest set de recomandări a fost transmis către instituţiile responsabile din cele 27 de state membre şi ţările candidate. În plus, recomandările au fost trimise şi Comisiei Europene si au fost luate în considerare in elaboarea concluzilor finale ale Consiliului Uniunii Europene pe această tematică. La nivel national, structura responsabilă cu consultările naţionale este Consiliul Tineretului din România – www.ctr.ro. În prezent trioul care deţine Preşedinţia este format din Irlanda, Lituania şi Grecia. România va prelua Preşedinţia Consiliului UE de la Austria, în al doilea semestru al anului 2019.

Atelierul G: : Organizaţii de şi pentru tineret: Susţinerea organizaţilor de şi pentru tineret în procesul de includere socială  Comisia Europeană și statele membre ar trebui să asigure suport financiar suficient pe termen lung, precum și sprijin în vederea susţinerii costurilor administrative și logistice a consiliilor de tineret și organizaților de şi pentru tineret, în scopul de a consolida rolul acestora în calitate de facilitatori de incluziune socială. De asemenea, ar trebui să înființeze credite de micro-finanțare pentru iniţiativele de tineret.  Comisia Europeană și statele membre ar trebui să promoveze rolul

Migrant în România - nr. 17, 2013

23


eveniment

Festivalul Zilele Basarabiei

la Timișoara, ediția a XIII-a Tinerii basarabeni din Timișoara au Beatrice sărbătorit anul acesta Bușinschi cei 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mamă. În calendar zilele 27-31 martie 2013 au fost marcate cu culori de tricolor, în care s-a desfășurat ,,Festivalul Cultural Zilele Basarabiei” la Timișoara. Avem o tradiție frumoasă, tradiție de a serba cultura și spiritul românesc care reuneșete publicul de pe ambele maluri ale Prutului, astfel realizându-se o unire culturală, socială și spirituală între cele două țări. Gazda acestui eveniment este Organizația Studenților Basarabeni din Timișoara. Anul acesta, Festivalul a ajuns la ediția a XIII-a. Deschiderea oficială a evenimentului a constat în dezbaterea pe tema ,,Redobândirea cetățeniei române – poartă spre Europa sau drept istoric”.

Au fost alături de noi Alexandru Vakulovski și Moni Stănilă, care ne-au împărtășit din experiența proprie. Am avut plăcerea să organizăm „Întâlnire cu și despre literatura basarabeană”, unde i-am avut alături, ca moderator: Otilia Hedeșan, speakeri: Alexandru Vakulovski, Moni Stănilă, Ana-Maria Pușcașu, care ne-au inspirat și ne-au motivat. Am avut parte și de o seară de confesiuni cu ocazia prezentărilor de carte: „Dați foc la cărți” de Alexandru Vakulovski și „Sagarmatha” de Moni Stănilă. Alte evenimente au fost vizita la Muzeul Catedralei Mitropolitane din Timișoara, flashmob-ul organizat în Piața Operei care a „încins” la propriu și hora care a răsunat în piață, care a unit în joc membrii organizației și trecătorii. A fost hora unui întreg, a unei speranțe, care s-a auzit până peste Prut. Aula Magna a găzduit produsul autohton „Făt” al regizorului basarabean Ivan Naniev.

Cele cinci zile de festival s-au scurs repede dar au avut o importanță mare pentru noi și poporul nostru. Avem o istorie, avem un trecut, noi suntem prezentul și vom scrie viitorul. Doar împreună vom reuși să menținem semnificația zilei de 27 martie ca un simbol viu al curajului strămoșilor noștri de a transforma „o graniță într-o punte”. Festivalul Cultural „Zilele Basarabiei” a fost realizat de Organizația Studenților Basarabeni din Timișoara în parteneriat cu Universitatea „Politehnica”, Universitatea de Vest din Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Teatrul Național Timișoara, Filarmonica „Banatul”, Catedrala Mitropolitană, Asociația Pro Basarabia și Bucovina, Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR); bastion Theresia, Cafeneaua D’Arc, Local Porto Arte, Portalul basarabeni.ro, Radio Timișoara, TVR Timișoara, Jurnal Tv. Proiect finanțat de Consiliul Județean Timiș.

Miercuri, 27 martie 2013, s-au împlinit 95 de ani de la Ştefan Unirea Basarabiei cu Miron România. Cu această ocazie, Organizația Studenților Basarabeni din București a organizat cea de-a VI-a ediție a Festivalului „Zilele Basarbiei la București”. Organizatorii evenimentului și-au propus ca timp de patru zile să promoveze cultura, tradițiile și valorile românești prin mai multe activități. Astfel, în agenda festivalului s-au numărat activități precum depuneri de flori și coroane la mormintele membrilor

Sfatului Ţării din cimitirul de la Cernica, dezbatere organizată la Palatul Parlamentului pe tema „Basarabia în presa de ieri şi astăzi”, lansarea volumului de carte „Basarabia în presa interbelică”, spectacol de teatru, proiecție de film și recital de poezie. Ultima zi a Festivalului s-a încheiat cu un concert incendiar. Gazda acestui eveniment a fost Clubul Route 66. Pe scenă au evoluat nume mari de pe ambele maluri ale Prutului: Cătălin Josan, Vunk, Nicoleta Gavriliță, Electric Fence, Taraful Frații Cazanoi, Mihai Moșoi și alte formații de muzică populară. Cei aproximativ 200 de participanți la spectacol s-au

bucurat de o atmosferă specială si de un concert care a fost sută la sută live. Organizația Studenților Basarabeni din București este o organizație nonguvernamentală care are ca scop educarea tinerilor basarabeni aflați la studii în România în spirit național, democratic și proeuropean. Aceasta își dorește prin astfel de evenimente să promoveze ideea că românii din ambele state românești sunt în continuare uniți de aceeaşi limbă, aceeaşi istorie şi aceleaşi valori, și să confirme că semnificaţia datei de 27 martie a rămas la fel de vie în cugetul şi spiritul românesc astăzi ca şi la 1918.

la București ediția a VI-a

24 Migrant în România - nr. 16, 2013


Foto Ionuț Sandu

Povestea unui anonim

Excursia şi învalmăşeala în lumea mare a început atunci când am decis să îmi continui studiile în România, decizie pe care am luat-o din pricina banilor. Pentru că părinţii mei nu aveau suficienţi bani să îmi plătească studiile în Republica Moldova, am urmat sfatul mamei de a aplica pentru un loc bursier în afara ţării. Intrat la studii şi ajuns la Cluj a urmat o perioadă de adaptare la oameni străini, la cultura lor, o perioadă care nu a fost tocmai uşoară pentru mine. Am fost nevoit să economisesc din puţinul pe care-l aveam. Am fost ajutat de un prieten bun, un om cu suflet mare, care m-a înţeles şi mi-a oferit sprijin în orice situaţie. După ceva timp a venit o perioada mai uşoară în care mi-am făcut prieteni şi m-am adaptat noii ţări. În anul doi de studii am avut ghinionul să mă îmbolnăvesc de hepatită virală. Tot timpul în care am fost bolnav părinţii mei au împrumutat bani foarte mulţi pentru a-mi plăti tratamentul, urmând o cură terapeutică la Timişoara, după care am revenit în Republica Moldova şi am terminat tratamentul. În lupta cu boala care

dăduse peste mine am fost nevoit să întrerup studiile. Neputând să mai frecventez orele, am picat anul, iar următorul an de învăţământ a trebuit să plătesc taxa de şcolarizare pentru anul de studiu repetat. Am luat decizia să nu le spun părinţilor mei despre situaţia mea cu facultatea pentru a nu-i întrista şi mai tare, pentru că ştiam că dacă le povestesc despre asta vor fi iar nevoiţi să găsească bani pentru a plăti studiile mele. Citind regulamentul facultăţii am dat peste o informaţie foarte interesantă, şi anume că pot obţine o reducere de taxă 100% dacă am fost bolnav şi nu am putut veni la ore. Aşa că, am strâns toate actele de care a fost nevoie şi am obţinut această scutire de taxă după ceva timp, lucru care m-a ajutat mult. Am scăpat de boală, la facultate totul este bine, lucrurile au început să se aranjeze. Vreau să termin studiile cât mai repede ca să am un loc de muncă şi să pot să trăiesc fără gândul la ziua de mâine. În plus, vreau să-mi pot ajuta părinţii aşa cum au făcut-o şi ei la timpul lor.

Noblete şi dăruire Aşa a fost să fie, Că aşa mi-a fost Scris , sortit, să văd acum şi să-mi dau seama că Bunul Allah le aşează pe toate. Aşa a fost să fie aşa mi-a fost scris, sortit să văd realitatea şi că timpul a sosit să înteleg, să văd ce pierd… Important e să fiu om… şi să nu uit Credinţa, voinţa şi curajul îmi dau puterea de a spune că am greşit… de a face bine, nicidecum rău. Nobleţea şi dăruirea ta oglindesc… ca adevăratul prieten, refugiul, familia şi dorinţa de a fi… eşti tu… şi numai tu eşti… Cred în Allah şi nu-mi pasă, soarta e soartă. Am înţeles… Să faci rău e simplu, Sa faci bine-i greu… Recunosc că numai iubirea e tratament! Şi îţi mulţumesc….

Ahmed Jaber

Jurnalist şi mediator intercultural

Migrant în România - nr. 17, 2013

25


proiect

Arabii din România, şi cooperarea cu Africa de Nord şi Europa de Est: perspective şi experienţe împărtăşite Încă din prima parte a anului 2011, perioadă care este acum cunoscută ca „primăvara arabă”, Institutul Intercultural a formulat public o serie de propuneri privind dezvoltarea de relaţii mai strânse între România şi ţările arabe în care s-au declanşat procese de tranziţie spre democraţie. Câteva dintre aceste propuneri au început să se concretizeze iar comunităţile arabe din România sunt tot mai activ implicate în dezvoltarea sau susţinerea de parteneriate. Un prim pas a fost făcut în iulie 2011 prin organizarea de către Ministerul Afacerilor Externe în parteneriat cu Institutul Intercultural Timişoara, PATRIR şi Pro Democraţia a seminarului „Africa de Nord şi Europa de Est: perspective şi experienţe împărtăşite”. Cu această ocazie, lideri din instituţii şi societatea civilă din Egipt şi Tunisia au avut ocazia de a discuta cu specialişti români despre oportunităţile şi riscurile tranziţiei de la dictatură la democraţie. A fost evident din discuţiile purtate că România are numeroase experienţe relevante de împărtăşit partenerilor din ţările arabe în tranziţie, atât cu privire la măsuri ce s-au dovedit a fi de succes, cât şi cu privire la erori ce trebuie evitate. Din păcate, cel puţin în Egipt, evoluţiile recente dovedesc că lecţiile oferite de România nu au fost, pentru moment, învăţate.

Parteneriatul Timișoara - Benghazi În februarie 2011 Benghazi a devenit primul oraş liber al Libiei şi revoluţia iniţiată de cetăţenii din Benghazi a început să se extindă rapid. Din nefericire revoluţia libiană a durat mai multe luni, a necesitat intervenţia forţelor NATO şi a costat câteva zeci

26 Migrant în România - nr. 17, 2013

de mii de vieţi. De la declanşarea mişcării revoluţionare democratice, Institutul Intercultural Timişoara a propus ca obiectiv pe termen mediu stabilirea unor relaţii de parteneriat între Timişoara şi Benghazi. Între cele două oraşe există numeroase asemănări: ambele sunt al doilea pol socio-economic al ţării, ambele au fost locul de început al revoluţiilor pentru democraţie, au fost primele oraşe libere şi primele în care au murit oameni pentru libertate. Având în vedere acest obiectiv, încă din vara anului 2011 am

început contacte prin internet cu lideri ai societăţii civile emergente din Libia şi am iniţiat demersuri pentru obţinerea unui sprijin financiar european pentru a pune în practică aceste idei. Un prim proiect care s-a concretizat este un răspuns la solicitări formulate de noile autorități libiene de a primi sprijin pentru reforma sistemului de justiție și a sistemului penitenciar. Astfel, în cadrul unui parteneriat cu Administrația Națională a Penitenciarelor, Institutul Intercultural a realizat un proiect de formare a personalului din


societatea civilă ţările arabe penitenciarul din Benghazi, cel mai mare din partea de est a Libiei, și din cadrul Poliției Judiciare din acest oraș. Derularea acestui proiect a permis invitarea în România a unor reprezentanți ai acestor instituții din Libia dar și stabilirea de contacte între autoritățile locale din Timișoara și Benghazi. Interesul manifestat de ambele părți ne îndreptățește să sperăm că în curând vom putea vedea o înfrățire între Timișoara și Benghazi, ca un cadru de promovare a colaborărilor în diferite domenii:

economic, administrație, cultură, învățământ, formare profesională, sănătate, sport etc. Benghazi s-a înfrățit recent cu Istanbul și a primit propuneri de parteneriat cu Paris și New York. Cu toate acestea, conducerea Consiliului Local din Benghazi a arătat un interes deosebit pentru colaborarea cu Timișoara, nu doar datorită dimensiunii simbolice menționate mai sus ci și având în vedere potențialele beneficii reciproce pe diferite planuri. Una dintre prioritățile actuale ale administrației locale din Benghazi este promovarea descentralizării. Și în acest sens experiența românească, și în mod special experiența administrației locale din Timișoara, oferă numeroase repere relevante. Tot în acest context au fost organizate și primele întâlniri directe cu reprezentanți ai societății civile din Benghazi. Am avut ocazia de a întâlni membri ai unor organizații recent înființate, cu preocupări diverse, de la tineret și promovarea implicării civice a femeilor, la protecția mediului sau educația copiilor cu nevoi speciale. Și în acest cadru s-a dovedit deosebit de interesantă împărtășirea de experiențe privind dezvoltarea societății civile post-revoluționare în România sau privind modul în care funcționează în prezent colaborarea între organizațiile neguvernamentale și administrația publică din Timișoara. Liderii organizațiilor din Benghazi au fost deosebit de interesați și de legislația și practicile din România cu privire la susținerea participării cetățenilor la elaborarea politicilor publice, precum și de reglementările ce definesc responsabilitățile autorităților locale privind informarea și consultarea cetățenilor. Prezența unei comunități arabe în Timișoara, bine integrate și cu o participare activă la viața publică locală, a reprezentat un atu important în contextul prezentării oportunităților

pe care le oferă orașul nostru. De altfel, membri ai comunității arabe din Timișoara au fost solicitați ca interpreți sau traducători de texte în cadrul acestor schimburi și au colaborat la primirea primei delegații libiene în Timișoara, în octombrie 2012.

Alte colaborări promovate sau susținute de comunitățile arabe din România Un alt exemplu de apreciat în promovarea relațiilor cu țările arabe este cel oferit de Asociația Tunisienilor din Timișoara. Tunisienii timișoreni au organizat diferite acțiuni publice adresate reprezentanților administrației publice, mediului de afaceri sau celor care activează în domeniul cultural, în cadrul cărora au fost prezentate oportunitățile de colaborare cu parteneri din Tunisia. Și în această primăvară, ca și anul trecut, timișorenii au fost invitați să sărbătorească victoria revoluției tunisiene. Și organizații ale palestinienilor au organizat cu consecvență în ultimii ani diferite evenimente care și-au propus să stabilească legături cu parteneri din Palestina. Menționăm în acest sens evenimentele organizate în mai multe orașe de Clubul Româno-Arab de Cultură și Presă cu ocazia vizitei în România a unei delegații din partea societății civile din Gaza. Suntem convinși că, odată cu depășirea crizei actuale din Siria, contribuția sirienilor din România va fi de asemenea esențială pentru reclădirea relațiilor de colaborare între cele două țări. Ținând cont de această situație, invităm Ministerul Afacerilor Externe dar și alte instituții relevante din România să continue să sprijine acest tip de inițiative ce pot valoriza prezența în România a comunităților cetățenilor din state terțe și pot contribui la dinamizarea unor parteneriate cu potențial deosebit pentru întreaga societate. Migrant în România - nr. 16, 2013

27


interviu

Migraţia în Hélène Colnot Breune

Am venit la Timişoara pentru a face un stagiu la Institutul Intercultural timp de patru luni şi am decis să închiriez o cameră într-un apartament în care locuiesc şi alţi oameni. Am descoperit cu surpriză că am drept co-locatari francezi (şi eu sunt din Franţa) şi polonezi. Toţi lucrează aici de aproximativ un an, în companii multinaţionale. Michal şi Julien au fost împreună studenţi Erasmus la Cluj-Napoca în urmă cu câţiva ani, apoi s-au reîntâlnit la Timişoara. Kasia, prietena lui Michal, l-a însoţit şi s-a angajat şi ea la Timişoara. Locuind împreună putem împărtăşi experienţe din vieţile noastre, din călătorii, dar discutăm și despre motivele care neau determinat să venim în România şi în special în Timişoara. Iar aceste discuţii ne fac să ne întrebăm: „Ce înseamnă de fapt să fii european?”, „Este cuvântul migrant pertinent atunci când vorbim despre migraţie între Statele Membre?”

care şi angajatorul meu actual. După tot procesul de recrutare am primit un job într-o companie multinaţională şi m-am bucurat să pot veni aici.

Michal are 28 de ani, este polonez, are o diplomă în sociologie la Universitatea de Ştiinţe Umaniste din Varşovia, Polonia, şi a fost de acord să ne vorbească puţin despre el.

Când eram student am primit o bursă şi am avut oportunitatea să studiez timp de un an în România, la Cluj-Napoca şi mi-a plăcut foarte mult. Nu doar amintirile frumoase m-au determinat să revin ci şi dorinţa de a-mi îmbunătăţi cunoştinţele de limba română şi pentru a avea o experienţă profesională într-un mediu internaţional.

Cred că este un avantaj să fii străin şi să vorbeşti foarte bine o limbă Foto Ionuț Sandu

De ce ai venit în România, respectiv la Timişoara?

Consideri că este un avantaj sau un dezavantaj să fii străin atunci când încerci să găseşti un loc de muncă aici?

Cum ai procedat pentru a găsi un loc de muncă în Timişoara? Mi-am creat un cont pe un site românesc de căutare a locurilor de muncă şi am fost contactat de mai multe companii internaţionale, printre

28 Migrant în România - nr. 17, 2013

străină (în special una care nu este atât de comună). Acest lucru deschide multiple oportunităţi şi facilitează procesul de a găsi un loc de muncă într-o companie multinaţională.

După părerea ta, care este atitudinea românilor faţă de străini? Cred că românii sunt foarte primitori şi prietenoşi. Sunt deschişi


interiorul Europei faţă de străini şi gata să îşi ofere ajutorul atunci când este nevoie. Majoritatea tinerilor vorbesc limbi străine la un nivel foarte bun, ceea ce uşurează posibilităţile de socializare pentru străini.

Te-ai simţit discriminat sau criticat datorită faptului că eşti străin? Nu am fost niciodată discriminat şi nu am trăit nicio situaţie dificilă datorită faptului că sunt străin.

Ce înseamnă pentru tine„a fi migrant”? Cred că în zilele noastre, în special în Europa unde mijloacele de transport ne permit să călătorim rapid şi la preţuri accesibile, cuvântul „migrant” îşi pierde foarte mult semnificaţia. Eu nu mă consider migrant, mă consider o persoană care trăieşte temporar într-o altă ţară.

Care crezi că sunt diferenţele dintre migranţii din Europa şi cei care vin din alte zone? Datorită situaţiei economice şi faptului că România este o ţară în curs de dezvoltare, majoritatea străinilor care vin aici găsesc un loc

de muncă, indiferent de nivelul de studii pe care îl au. Acest aspect îi distinge pe migranţiidin România de migranţiidin Marea Britanie, Germania sau Franţa, care au dificultăţi mai mari dea găsi un loc de muncă.

Putem spune că există o comunitate poloneză în România? Comunitatea poloneză este peste tot! Ştiu că sunt polonezi care lucrează în companiile multinaţionale şi chiar în companiile poloneze care au întrat pe piaţa din România, în special la Bucureşti dar şi în alte oraşe importante din România, precum Timişoara sau Cluj-Napoca. Lângă Suceava există un sat polonez unde locuiesc în jur de 700 de polonezi, urmaşi ai migranţilor sosiţi în secolul al XIX-lea, care păstrează în continuare tradiţiile şi obiceiurile poloneze.

Minoritatea poloneză este una dintre minorităţile recunoscute în România şi este chiar reprezentată în Parlament.

Ai recomanda prietenilor tăi să viziteze România? Da, le-aş recomanda să viziteze România, atât zonele urbane cât şi cele rurale. Este o ţară foarte interesantă care încă nu a fost invadată de turismul de masă.

Care sunt planurile tale de viitor? Vei rămâne în continuare în România? Voi rămâne o perioadă în România, poate voi încerca să descopăr noi oportunităţi de muncă la Bucureşti. Îmi place foarte mult acest oraş. După care voi pleca probabil într-o altă ţară sau mă voi întoarce în Polonia.

Această discuţie m-a determinat să reflectez asupra situaţiei migranţilor veniţi din diferite părţi ale lumii. Este adevărat că, aşa cum spune Michal, termenul „migrant”nu ilustrează neapărat o realitate, în condiţiile în care cetăţenii europeni se pot mişca liber în interiorul Europei. Cu toate acestea, chiar dacă pentru el, polonez, şi pentru mine, franţuzoaică, situaţia pare simplă, trebuie subliniat faptul că nu este la fel pentru toţi europenii. De exemplu, românii şi bulgarii sunt încă supuşi măsurilor tranzitorii în Franţa şi Marea Britanie, ceea ce limitează accesul pe piaţa muncii a acestor cetăţeni. Aceste măsuri au intrat în vigoare în 2007, atunci când cele două ţări au devenit State Membre ale Uniunii Europene şi se vor încheia la31 decembrie 2013. Situaţia este şi mai complicată pentru migranţii noneuropeni. Deşi există o legislaţie europeană şi internaţională pentru protecţia şi integrarea migranţilor, migranţiidin Europa se confruntă cu o serie de dificultăţi şi restricţii. Găsirea unui loc de muncă este una dintre aceste dificultăţi, alături de multe alte aspecte precum, de exemplu, reunificarea familială, care de altfel este afirmată ca un drept în Convenţia internaţională a Naţiunilor Unitepentru protecţia drepturilor tuturor muncitorilor migranţi şi ale membrilor familiilor lor. Adesea, diferite politici naţionale ale Statelor Membre limitează acest drept şi solicită eforturi financiare foarte mari şi o birocraţie complicată şi uneori circulară. Aşadar, chiar dacă pentru unii este simplu să găsească de lucru în altă ţară, graniţele nu sunt percepute la fel detoată lumea. Această discuţie ne permite să ne imaginăm migraţia în zilele noastre ca având mai multe feţe, unele mai zâmbitoare decât altele. Migrant în România - nr. 17, 2013

29


culinar

Reţete din bucătăria lumii Raita cu castraveţi şi mentă

de Carmen Suia

Ingrediente  1 cană iaurt  castravete curăţat de seminţe, tăiat în cubuleţe mici  ardei iute verde tocat (opţional)  lingură mentă verde tocată  ½ linguriţă camun (chimen turcesc)  Sare

Mod de preparare Amestecaţi toate ingredientele într‑un bol. Puneţi la rece cel puţin o oră. Decorați după imaginaţie cu puţină boia iute şi camun pudră şi/sau cu mentă verde. Făina de năut (besan), Garam Masala, camunul, turmericul se gasesc la magazinele cu specific indian sau asiatic.

Viță de vie umplută

de Rima Tayara

Ingrediente  foi de viță de vie  orez  carne măcinată  sare  piper  puțin ghea  zeamă de lămâie  mușchiuleț de vită  usturoi.

Mod de preparare  Se pregătește umplutura: orez (se spală bine și se pune puțin la înmuiat), carne măcinată, sare, piper și ghea.  Foile de viță de vie se fierb înainte și apoi se întinde foaia de viță de vie pe o farfurie.  Se pune umplutura pe foaia de viță de vie dupăcum se vede în poză.  Se împătură foaia de viță de vie după cum se vede în poză.  Se împătură toate pe rând. În oala în care se vor prepara se pun mușchiulețul, usturoiul și apoi se așeaza ordonat

30 Migrant în România - nr. 16, 2013

foile de viță de vie, se pune peste ele o farfurie grea sau orice altă greutate rezistentă la fierbere. Oala se umple cu apă, cu multa zeamă de lămâie, sare și se pune la foc mare, până când ajunge la fierbere, apoi se acoperă

oala și se dă focul la un grad mic și se lasă la fiert. Se fierb între 3 și 4 ore.  La sfârșit se scot și se pun pe o tavă mare și se savurează. Poftă bună!


cuprins Din nou despre impactul cuvintelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 România – o țară foarte diferită dar... aici sunt acasă (rumah)! . . . . . . . . . . . . . . . .4 Jumătate de cuvânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 Străini printre străini... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8 Language Rich Europe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 Integrarea se vede la nivel local. Exemple din Germania şi Italia . . . . . . . . . . . . . . . 12 Centrul de Cooperări Internaționale al Universității Babeș Bolyai Cluj-Napoca . . . . . . 14 Problemele studenților străini de la Cluj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Recomandări cu privire la (re)prezentarea migranţilor în mass-media . . . . . . . . . . . 17 Migranți în umbră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Munca – valențe pentru integrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 Consiliului Uniunii Europene preocupat de situaţia tinerilor migranţi din UE! . . . . . . . 22 Festivalul Zilele Basarabiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Povestea unui anonim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 Noblete şi dăruire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 Arabii din România, societatea civilă şi cooperarea cu ţările arabe . . . . . . . . . . . . . . 26 Migraţia în interiorul Europei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Rețete din bucătăria lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

Articole pentru revista Migrant în România

Institutul Intercultural Timişoara solicită contribuţii la revista Migrant în România.

Articolele trebuie să fie relevante pentru problematica integrării cetăţenilor din ţări ne-membre UE care locuiesc în România, să aibă între 3000 şi 10000 de caractere şi să fie redactate în limbile română, franceză, engleză sau spaniolă. Sunt acceptate texte ce descriu cazuri individuale, comunităţi, organizaţii, activităţi,

interviuri sau mărturii personale, precum şi alte tipuri de texte.

Textele trebuie transmise de către autori, aceştia asumându-şi întreaga responsabilitate pentru conţinutul transmis. Autorii păstrează în totalitate drepturile asupra textului transmis, prin transmiterea lui permiţând însă Institutului Intercultural Timişoara să îl publice în revista Migrant în România şi pe site-ul www.migrant.ro. Autorii trebuie să aibă vârsta de peste 18 ani şi să aibă o formă de şedere

legală în România, indiferent de cetăţenie. Transmiterea articolelor se va face exclusiv în format electronic (.rtf, .txt, .doc, .docx, .odt) pe adresa redactie@migrant.ro sau prin postare la secţiunea Contribuiţi la revistă de pe Forumul www.migrant.ro. Comitetul de Redacţie al revistei va informa autorii ale căror texte vor fi publicate. Aceştia vor putea fi invitaţi să participe la acţiuni locale, naţionale sau internaţionale privind problematica migraţiei.

Migrant în România - nr. 17, 2013

31


 Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“, finanţat prin Programul general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii“, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe - Programul anual 2011  Editor: Institutul Intercultural Timişoara  Data publicării: aprilie 2013  Adresa de sesizări: Institutul Intercultural Timisoara, str. 16 Decembrie 1989, nr. 8. Tel/Fax: 0040.256.498.457; E-mail: redactie@migrant.ro; Web: www.migrant.ro  „Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene“ ISSN 2067 – 6565

Publicaţie finanţată de Uniunea Europeană prin «Fondul european de integrare - nr. 17, 2013 32 Migrant înaRomânia resortisanţilor ţărilor terţe» în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“ coordonat de Institutul Intercultural Timişoara

Revista migrant in Romania nr. 17  

Revista migrant in Romania nr. 17

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you