Page 1

Ministerul Administraţiei şi Internelor

Inspectoratul General pentru Imigrări

Direcţia Generală Afaceri Europene și Relații Internaționale

Uniunea Europeană

Proiect finanţat de Uniunea Europeană

Migrant în România nr. 15 / 2012

www. migrant.ro

Yoga pentru toţi

pagina 8

O poveste de succes

Interviu cu Eduard Mansour

pagina 20

în România - nr. 15, 2012 1 Diwali, EidMigrant şi Crăciunul la Cluj

pagina 24


Revista Migrant în România este editată de Institutul Intercultural Timișoara (coordonator) în colaborare cu LADO filiala Cluj, Centrul pentru Resurse Civice – Constanţa şi Asociaţia ADIS – Bucureşti Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8, 300173 Timișoara Tel. 0256 498 457, Fax. 0256 203 942 E-mail: iit@intercultural.ro Site: www.intercultural.ro

Acest număr este realizat în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“. Contract nr. ref.: IF 11.01/04.01, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul General „Solidaritatea şi gestiunea fluxurilor migratorii“, gestionat în România de Inspectoratul General pentru Imigrări.

Revista este disponibilă şi online la www.migrant.ro. Exemplare tipărite pot fi comandate la Institutul Intercultural Timişoara

2

Migrant în România - nr. 15, 2012

Comitetul de redacţie:

Oana Neştian Sandu, Călin Rus, Mbela Nzuzi, Oana Bajka, Romina Matei, Daniela Cervinschi. Grafica: Codruţ Radu Contact: redactie@migrant.ro

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor. Aceştia păstrează drepturile de autor pentru articolele publicate. Comitetul de redacţie primeşte propuneri de contribuţii la Revista „Migrant în România“. Detalii pe coperta 3 sau la www.migrant.ro


editorial

A fi sau a nu fi diferit! Cât de potrivită ar fi această întrebare în România anului 2012? Diferenţele dintre noi determinate de locurile din care provenim, de religia din care facem parte, de culoarea pielii noastre, de afilierea noastră unui grup social sau politic şi de alte aspecte legate de identitatea noastră fac din societatea în care trăim o societate frumoasă şi bogată. Dezvoltarea atitudinilor de respect reciproc, solidaritate, compasiune, empatie ar trebui să se regăsească printre priorităţile noastre de zi cu zi. Ori de câte ori mă duc în alte state europene mă întorc acasă în România cu un singur gând: Aş vrea ca România noastră, România mea, cea care m-a adoptat, să ajungă să reflecte în toate domeniile bogăţia culturală pe care imigranţi veniţi din diferite colţuri ale lumii o aduc. Acest vis nu este un obiectiv greu de atins. Cred cu tărie că există voinţă, iar atunci când se vrea cu adevărat, se poate. Văd un interes din ce în ce mai crescut al mass-mediei pentru poveştile celor care reprezintă o pată de culoare în societate. Observ, de asemenea, o curiozitate din ce în ce mai mare a cetăţenilor de rând, dornici să afle cât mai mult despre valorile socio-culturale ale ţărilor de provenienţă a imigranţilor stabiliţi în România. Din ce în ce mai mulţi imigranţi nu se mai simt străini în România. Iată semnalele care îmi indică faptul că România merge spre normalizare cu privire la integrare şi coeziune socială. Acel vis care părea greu de realizat în urmă cu câţiva ani devine parte a realităţii mele de zi cu zi. Şi mă bucur, fiindcă cred cu tărie că România merită să fie văzută aşa cum este de fapt: o ţară frumoasă, bogată datorită oamenilor călduroşi şi primitori, unde fiecare îşi găseşte un loc în societate, indiferent de aspectele care îl deosebesc de ceilalţi. Aceste diferenţe fac din noi un tot unitar care scoate la iveală importanţa fiecăruia în societate. Da, fiecare dintre noi are un rol important pentru dezvoltarea societăţii. Iar aici zicala care declară că nimeni nu este de neînlocuit nu prea are sens. La mine în

Africa se spune că poţi să ai toate bogăţiile din lume, dar într-o noapte poate să îţi lipsească un lucru aparent nesemnificativ şi să fii nevoit să recurgi la ajutorul vecinului, colegului de serviciu pe îl dispreţuiai din cauza nivelului său social. De aceea sunt de acord cu vorba românească ce spune că „E bine să lăsăm întotdeauna loc de bună ziua”. Vedeţi cât de bine se completează aceste vorbe înţelepte? Cât de relevant este locul lor de origine atâta timp cât ele se întrepătrund atât de bine încât ne oferă o imagine completă şi coerentă a felului în care ar trebui să ne comportăm în societate, a felului în care ar trebui să îi percepem pe cei din jurul nostru! Nimic nu trebuie neglijat atunci când vine vorba de lecţiile pe care le învăţăm pentru bunăstarea noastră şi a societăţii în care trăim. Nu are importanţă de la cine primim o lecţie. Cel mai important este ce facem mai departe cu lecţiile de viaţă pe care le primim. Iar imigranţii, prin experienţele de viaţă acumulate în ţara de origine şi în alte ţări unde au locuit şi prin bogăţia bagajului socio-cultural cu care vin în ţara de destinaţie, reprezintă o resursă de care avem nevoie pentru dezvoltarea noastră personală şi a societăţii în care trăim. Prin participarea mea la un curs pentru jurnalişti organizat de Institutul Intercultural Timişoara, intitulat „Diversitatea sub lupă”, mi-am dat seama că România noastră este frumoasă şi va fi şi mai frumoasă. Reprezentanţii mass-mediei prezenţi mi-au dat speranţa că România cea interculturală există. Trebuie doar s-o arătăm tuturor şi să ne lepădăm de toate prejudecăţile care promovează noţiunea de străini. Nimeni nu este străin. De fapt suntem cu toţii străini în această lume. Suntem nişte trecători care au o menire, un scop. Aceşti jurnalişti sunt dispuşi să aducă în faţa opiniei publice poveşti: poveşti frumoase şi experienţe de viaţă mai puţin frumoase, dar de la care poate culege fiecare consumator al produselor mass-media o lecţie de viaţă. În ceea ce priveşte frumuseţea, spunem mereu că frumuseţea este relativă, iar cea care contează este cea interioară. Însă cum

Mbela Nzuzi

Organizația Femeilor Refugiate în România

putem scoate la iveala această frumuseţe a României dacă nu milităm pentru schimbare de mentalitate acolo unde oamenii încă ţin în sufletul şi în gândirea lor prejudecăţi? Da, o Românie interculturală este o Românie în care fiecare cetăţean este conştient de responsabilitatea acţiunilor sale şi face ca lumea din jurul său să strălucească prin atitudini pozitive pe care le promovează. Cei care lucrează la câmp ştiu cât de importantă este calitatea solului pentru o recoltă promiţătoare. Rezultatul pe care îl putem avea mâine depinde în mare parte de eforturile pe care le depunem astăzi şi de cât de disponibili suntem pentru a investi ceva pentru dezvoltarea societăţii în condiţii propice pentru toţi. Nu inventăm apa caldă atunci când vorbim despre bogăţia diversităţii care trebuie să fie pusă în valoare. Reflectarea constantă, coerentă şi corectă a situaţiei imigranţilor pentru integrare şi coeziune socială este preocuparea tuturor ţărilor membre ale Uniunii Europene. Dezvoltarea competenţelor imigranţilor pentru o mai bună reprezentare a vocilor acestora în spaţiul public prin crearea unor reviste, posturile radio dedicate în exclusivitate interacţiunilor între imigranţi şi populaţia locală, sunt măsuri care merită să fie luate în considerare pentru a avea acea Românie pe care ne-o dorim şi pe care o merităm cu toţii: o Românie interculturală, o Românie coerentă, o Românie unită prin diversitatea care ne întăreşte şi ne uneşte.

Migrant în România - nr. 15, 2012

3


proiect

Migrant în România Proiectul Migrant în România interculturală este o continuare a demersurilor pentru integrarea migranţilor iniţiate de Institutul Intercultural Timişoara în 2009. Acest proiect se desfăşoară în perioada septembrie 2012 - iunie 2015 şi este cofinanţat prin Fondul european pentru integrarea resortisanţilor ţărilor terţe, administrat în România de Inspectoratul General pentru Imigrări.

Parteneri: Institutul Intercultural Timişoara (coordonator) Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului - Filiala Cluj Asociaţia ADIS - Bucureşti Centrul pentru Resurse Civice - Constanţa Scopul acestui proiect este crearea unui mediu intercultural adecvat pentru facilitarea integrării străinilor în România şi pentru întărirea coeziunii sociale, prin menţinerea unor mecanisme de consultare a comunităţilor de străini create prin programele anterioare. Prin intermediul proiectelor anterioare desfăşurate în scopul facilitării integrării migranţilor şi realizării unui mecanism de consultare au fost identificate o serie de nevoi, atât ale migranţilor, cât şi ale autorităţilor cu competenţe în domeniu:  necesitatea stabilirii unor relaţii pozitive şi diminuarea distanţei sociale dintre instituţii şi migranţi;  necesitatea existenţei unui cadru organizat, dar în acelaşi timp adaptat din punct de vedere cultural pentru exprimarea problemelor şi nevoilor migranţilor în relaţia cu autorităţile, dar şi pentru comunicarea autorităţilor în relaţia cu migranţii;  necesitatea obţinerii de informaţii cât mai diverse şi prin surse mai variate cu privire la oportunităţile de integrare;  necesitatea unui dialog real şi

4

Migrant în România - nr. 15, 2012

semnificativ între migranţi şi populaţia locală, respectiv autorităţile locale;  existenţa unor oportunităţi de promovare a specificului cultural al comunităţilor de migranţi şi recunoaşterea existenţei acestora în rândul societăţii şi a publicului larg;  existenţa unor multiplicatori în rândul comunităţilor, unor persoane resursă care să reprezinte cu succes „vocea“ migranţilor în dialog cu autorităţile şi cu societatea civilă;  dezvoltarea capacităţii organizaţiilor de migranţi să participe la viaţa socială, culturală şi comunitară;  sensibilizarea mass-media cu privire la fenomenul migraţiei şi formarea jurnaliştilor în scopul transmiterii de informaţii relevante şi ne-stereotipe. Activităţile principale ale acestui proiect, prin care se va contribui la satisfacerea acestor nevoi identificate sunt prezentate în continuare. Site-ul Migrant în România www.migrant.ro funcţionează ca o platformă pentru comunicare,

informare şi consultare. Pe acest site pot fi găsite ştiri de interes despre şi pentru migranţi, informaţii cu privire la situaţia migranţilor în România, informaţii importante la nivel european, precum şi evenimentele organizate de către şi pentru migranţi. Informaţii despre toate activităţile realizate în cadrul acestui proiect vor fi postate în mod regulat. Site-ul conţine şi un forum discuţii deschis publicului. Revista Migrant în România îşi propune, atât să informeze publicul larg despre fenomenul migraţiei, cât şi să ofere migranţilor informaţii utile care să îi încurajeze în eforturile de integrare. Revista are o apariţie trimestrială şi este disponibilă pe suport hârtie, fiecare număr fiind distribuit împreună cu suplimentul Accent Basarabean. De asemenea, revista este accesibilă în format electronic pe site-ul www.migrant.ro. În fiecare an se va edita şi distribui şi câte o revistă într-o limbă străină de interes pentru migranţi. Seminariile locale de consultare cu migranţii vor continua să aibă loc trimestrial în cele 5 oraşe: Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi şi Constanţa. Temele de discuţie vor fi stabilite de grupul local de iniţiativă, în funcţie de interesele comunităţilor de migranţi din localitatea respectivă. În cadrul acestor seminarii se va asigura o comunicare deschisă a problemelor şi nevoilor migranţilor şi se vor sprijini demersurile acestora de integrare. De asemenea se urmăreşte informarea membrilor comunităţilor de migranţi cu privire la drepturile şi obligaţiile acestora pe teritoriul României. Rapoartele acestor seminarii vor fi disponibile


interculturală Oana Neştian Sandu Institutul Intercultural Timişoara

pe www.migrant.ro. Rapoartele tuturor seminariilor desfăşurate în cadrul proiectelor anterioare sunt, de asemenea, disponibile pe acest site. Problemele discutate în cadrul acestor seminarii şi sugestiile propuse vor servi ca bază pentru o serie de propuneri de politici publice care vor fi înaintate autorităţilor competente în domeniu. În fiecare an va avea loc la Bucureşti o conferinţă naţională de consultare cu comunităţile de migranţi. În cadrul aceste conferinţe se va facilita o comunicare liberă şi deschisă între toţi participanţii la eveniment - respectiv migranţi, mediatori interculturali, reprezentaţi ai societăţii civile şi ai autorităţilor publice de la nivel central şi local. Scopul conferinţei este de a oferi un cadru pentru împărtăşirea experienţelor, diseminarea ideilor, formarea de opinii, identificarea de soluţii şi strategii pentru integrarea cu succes a migranţilor în România.

Reţeaua de mediatori interculturali este constituită din 20 de persoane din localităţile în care se desfăşoară proiectul (Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi, Constanţa şi Bucureşti), care au rolul de a asigura o mai strânsă legătură între membrii comunităţilor de migranţi şi autorităţile publice, respectiv societatea civilă. Mediatorii acţionează ca un liant, reprezentând, în acelaşi timp „vocea“ comunităţilor lor în situaţii relevante, dar şi „traducerea“ informaţiilor şi legislaţiei pentru membrii comunităţii. Aceste persoane au participat la un curs de formare la nivel naţional şi vor participa anual la cursuri care să le sprijine munca la nivel local, să îi ajute în dezvoltarea unei colaborări eficiente între mediatori, autorităţile locale şi societatea civilă locală. Pentru a asigura o mai bună reprezentare a migranţilor în massmedia, pentru ca jurnaliştii să aibă o mai bună înţelegere a fenomenului migraţiei şi să evite prezentarea stereotipurilor în materialele pe care le produc, se va organiza, în fiecare an un curs de formare în comunicare interculturală şi deconstrucţia stereotipurilor în mass-media. La curs vor participa aproximativ 20 de persoane, jurnalişti din diferite zone. După încheierea cursului, pe durata desfăşurării proiectului, jurnaliştii

vor avea sarcina să redacteze şi să publice în cadrul publicaţiilor cu care colaborează cel puţin 4 articole referitoare la migranţii din România, aplicând principiile învăţate la curs. Grupul de jurnalişti va fi pus în legătură cu reţeaua de mediatori interculturali pentru a asigura susţinere reciprocă pentru reflectarea situaţiei migranţilor către publicul larg şi transmiterea de informaţii relevante pentru migranţi. Primul curs de formare pentru jurnalişti şi mediatori interculturali a avut loc la Timişoara, în perioada 25-28 octombrie 2012. Jurnaliştii şi mediatorii au beneficiat atât de sesiuni specifice, cât şi de posibilitatea de a interacţiona. Timp de o zi, mediatorii şi jurnaliştii au lucrat împreună pentru a înţelege percepţiile reciproce. Mediatorii au prezentat perspectiva lor cu privire la modul în care anumite subiecte sunt prezentate în mass-media, iar jurnaliştii au explicat care sunt cerinţele specifice acestei profesii, dar şi cerinţele legate de concurenţa pe piaţă. A fost discutat modul în care anumite expresii, cuvinte şi modalităţi de prezentare pot genera stereotipuri cu privire la anumite grupuri socio-culturale şi s-au identificat modalităţi alternative de prezentare, în special a ştirilor care urmăresc să „şocheze“ cititorul. Orice contribuţii în sprijinul activităţilor pentru integrarea migranţilor sunt binevenite. Mai multe informaţii şi detalii de contact găsiţi pe site-ul www.migrant.ro. Migrant în România - nr. 15, 2012

5


analiză

Tradiţie şi drepturile omului

După controversele privind reglementarea purtării vălului islamic în unele țări europene, o nouă decizie – într-o chestiune asemănătoare – lasă loc dezbaterilor. Germania a stabilit recent că circumcizia băieților de origine evreiască sau musulmană este legală dar trebuie făcută într-un cadru reglementat. Opiniile pro și contra continuă însă pe acest subiect. În ce măsură este normal ca un stat să reglementeze un obicei cu valențe religioase sau culturale aparținând unei minorități sau unui grup minoritar de pe teritoriul său? La această întrebare, cel mai adesea, răspunsurile diferă în funcție de orientarea ideologică a preopinenților. Apărătorii drepturilor omului spun că în anumite cazuri – cele mai cunoscute sunt purtarea vălului islamic sau mutilarea genitală religioasă – statul are dreptul să interzică aceste practici, în timp ce tradiționaliștii își apără cu vehemență dreptul la alteritate. Germania a oferit recent un exemplu cum în situații asemănătoare, generatoare de dezbateri aprinse, cea mai potrivită rămâne calea de mijloc. La trei luni de la debutul unui scandal internaţional declanşat de verdictul unui tribunal regional german interzicând circumcizia din motive religioase, guvernul federal a aprobat recent un proiect legislativ în acest domeniu. Legea respectivă, relatează Deutsche Welle, va reglementa şi permite pe viitor circumcizia efectuată din alte motive decât cele medicale, considerându-le formal „vătămări corporale“ admise prin lege, aşa cum sunt şi injecţiile,

6

Migrant în România - nr. 15, 2012

vaccinările sau găuritul urechilor fetelor. Conform proiectului aprobat de cabinetul berlinez şi salutat de organizaţiile evreieşti şi musulmane, circumcizia băieţilor nu va fi pedepsită dacă părinţii sunt de acord cu o atare intervenţie chirurgicală iar efectuarea ei se va conforma „regulilor artei medicale“. Altfel spus, nu libertatea religioasă, ci dreptul părinţilor de a-şi educa proprii copii va legitima pe viitor actul circumciziei. Acest subiect a iscat recent mari pasiuni în Germania, unde unii medici şi apărători ai drepturilor copiilor au cerut intens trimiterea după gratii a părinţilor care intenţionează să îşi supună băieţii, din raţiuni religioase, unei asemenea operaţii, fără a le cere, în prealabil, aprobarea. Controversa n-a fost câtuşi de puţin doar una medicală sau juridică, privind drepturile omului în genere şi ale copiilor în mod special. Disputa a atins și sfera principiilor axiologice,

Marian Chiriac

confruntându-se o concepţie puristagnostică a statului de drept, ca entitate seculară a unei societăţi pluraliste, organizate pe baza unor norme laice, aparent strict raţionale, şi comandamentele, riturile şi tradiţiile religioase, denunţate de agnostici şi atei ca fiind caduce şi, implicit, iraţionale. Conştient de miza enormă a chestiunii pentru prestigiul Germaniei, un stat de drept a cărui economie şi prosperitate se bazează în bună măsură pe exporturi şi deci şi pe imagine, guvernul federal a simţit nevoia să pună capăt unor întrebări dificile, de genul „Mai e oare posibilă viaţa evreilor şi musulmanilor în Germania?“. E destul de probabil că legea e cum nu se poate mai salutară în măsura în care va împiedica, pe viitor, transformarea credincioşilor evrei sau musulmani în delincvenţi. Dar e greu de crezut că propusa reglementare va reuşi să rezolve definitiv controversa dintre drepturile omului în sens modern și dreptul la tradiție și alteritate.


Sunt arabii o problemă în România? Exagerare şi generalizare – doi termeni cu care se confruntă orice arab în România. Dar oare cine este vinovat de aceasta? Arabii, românii sau o a treia parte încă necunoscută? De când a devenit păstrarea tradiţiei un act necivilizat, apărarea faţă de inamici un act terorist şi practicarea religiei un act primitiv? Toate aceste întrebări mi leam pus pe parcursul vieţii mele în România ca cetăţean arab, încercând tot timpul să arăt prin acţiunile mele că personalitatea mea mă reprezintă pe mine şi nu pe toţi arabii. Totuşi, am avut grijă să explic că suntem un popor ca oricare altul, cu bune şi rele, cu hoţi şi cinstiţi, cu intelectuali şi aroganţi, însă din cauza „orgoliului, mândriei, demnităţii“ ce joacă rol foarte important în societatea noastră arabă părem exageraţi prin reacţia noastră la orice ne irită. Altfel spus, în percepţia unui arab, o glumă nepotrivită este considerată o rănire a orgoliului, un fapt foarte grav, spre deosebire de un român ce va accepta gluma pentru că este amuzantă. Orgoliul dus la extrem poate ajunge la autodistrugere, însă interpretat corect, orgoliul este o condiţie etică esenţială în apărarea convingerilor proprii. De aceea, arabii ţin atât de mult la această calitate a omenirii, care din nefericire este percepută ca defect doar pentru că a fost interpretată greşit. Un vechi proverb spune: armonia dintre cetăţeni este zidul oraşelor. Adică doar prin înţelegere, acceptare şi respect putem să avem o societate puternică. Dar cum putem să facem posibilă această armonie fără idei greşite preconcepute, fără proaste influenţe din exterior?

Să fie oare de vină cărţile de istorie care în fiecare ţară îi învaţă pe elevi că străinii sunt inamici care caută să ne stăpânească, să ne jefuiască şi să-şi impună tradiţiile şi ideile? Să fie acesta motivul pentru care ne este atât de greu să ne obişnuim cu ideea existenţei străinilor printre noi? Fără prea mult efort ne putem da seama că cele mai reuşite ţări sunt acelea care au acceptat străinii, dându-le totală libertate de exprimare, însă amintindu-le că libertatea lor nu trebuie să încalce libertatea celuilalt. De ce nu se poate merge cu aceeaşi metodă şi în România? Să fie autorităţile de vină sau societatea? Încă de mic copil mi-am dat seama că nu sunt mai prejos decât alţii doar pentru că nu deţin cetăţenia română sau nu m-am născut în România. Iar acum, la vârsta de 23 de ani, cu liceul şi facultatea absolvite în România, pot să recunosc că niciodată nu am întâmpinat vreo problemă discriminatorie cauzată de naţionalitatea mea sau religia mea. Şi totuşi au fost destule neînţelegeri cu lumea din jur. Neînţelegeri privind ideile oamenilor despre arabi şi musulmani, şi mai ales când e vorba despre o persoană de sex feminin. De-a lungul timpului mi-au fost adresate întrebări foarte banale ce mă determinau să mă întreb: cu ce am greşit noi arabii de suntem văzuţi ca o specie umană foarte diferită, ca să nu spun ciudată? Uneori sunt întrebată dacă religia îmi impune să beau lapte în fiecare dimineaţă sau tradiţia spune că trebuie să port cercei coloraţi, dacă tatăl meu ştie ca nu sunt acasă şi sunt la serviciu, câte cămile a oferit tata pentru a se căsători cu mama, dăcă în ţara noastră putem să chemăm o

Rama Khamis

cămilă în loc de taxi. Multe întrebări par comice, însă este foarte trist sa vezi cum în secolul XXI mai sunt persoane cu asemenea idei pe care nici în desenele animate nu le întâlneşti. Lumea arabă este o lume vastă, specială, nu seamănă cu nici o altă lume, dar suntem cu toţii oameni până la urmă. Am evoluat ca şi orice altă civilizaţie pentru a ne putea adapta cerinţelor impuse de societate. Dar ce ne diferenţiază de alţii este faptul că încă ţinem la originea noastră şi suntem foarte mândri de ea. Ne place sa ne distingem prin aspecte culinare, politice, religioase, sociale etc. Deseori se întâmplă să citesc pe site-urile de socializare comentarii făcute de unii oameni care nici nu au habar despre ce vorbesc. Pot să înţeleg că unele persoane consideră arabii necinstiţi doar din cauză că au avut de-a face cu 2-3 persoane necinstite. Dar când văd că cineva susţine că femeile arăboaice sunt bătute de către soţi sau că bărbaţii arabi consideră animalul din grajd mai important decât soţia, singurul lucru ce-mi trece prin cap este: oare această persoană a trăit ascunsă după perdea într-o casă de arabi sau a asistat la o cerere în căsătorie într-o ţară arabă de este atât de convins de spusele sale? Concluzionez prin a spune că aceste aspecte trebuie tratate cu seriozitate, pentru a evita perpetuarea stereotipurilor şi pentru a facilita înţelegerea şi respectul reciproc. Noi ca şi arabi sau musulmani nu putem să arătăm adevărata noastră faţă dacă mass-media continuă să prezinte imagini negative despre lumea arabă sau musulmană doar pentru a oferi publicului imagini de senzaţie. Migrant în România - nr. 15, 2012

7


interviu Pentru început spune-ne, te rog, de cât timp eşti în România. Am venit pentru prima oară în România în 2007, de Crăciun, ca turist. A fost o experienţă extraordinară şi am cunoscut oameni calzi şi ospitalieri. În iunie 2008 am decis să vin în România şi să mă stabilesc aici.

Ştiu că te ocupi de o şcoală de yoga. Sunt interesaţi românii de yoga? De peste 10 ani sunt privilegiat să pot împărtăşi cunoştinţele de yoga în diferite comunităţi şi în diferite ţări. Yoga este apreciată de oamenii inteligenţi care înţeleg importanţa stării de bine şi managementul holistic al sănătăţii. Când m-am mutat în România am înfiinţat Prakriti school of Yoga. Am întâlnit mulţi oameni care aveau unele cunoştinţe de yoga dar şi oameni care au încercat să facă yoga pe baza a ceea ce au citit în cărţi şi articole. Mulţi dintre ei au întâmpinat dificultăţi, în special deoarece o abordare secvenţială, pas cu pas, nu era disponibilă. Aceasta a fost motivaţia mea principală de a înfiinţa o şcoală de yoga care să urmeze calea tradiţională. M-am lovit şi de situaţii în care oamenii confundă yoga cu religia, cu un cult sau voodoo, dar lucrurile se schimbă încet-încet. De câteva mii de ani yoga a fost o ştiinţă a stării de bine prin care cei care o practică îşi adâncesc înţelegerea despre ei înşişi şi despre viaţă. Prakriti School of Yoga funcţionează în Bucureşti şi Timişoara, oferind cursuri pentru toate categoriile, de la începători până la avansaţi precum şi workshop-uri despre managementul sănătăţii, al stresului şi stilului de viaţă, fiind şi o platformă pentru persoane cunoscute şi experimentate în domeniu, care vizitează România, să îşi împărtăşească învăţăturile în cadrul unor seminarii. Oferim cursuri de yoga şi pentru copii, precum şi cursuri gratuite pentru copiii străzii. În curând vom începe cursuri gratuite de yoga pentru persoane în vârstă, pentru persoanele aflate în detenţii şi în spital.

Ce te determină să oferi aceste cursuri gratuite? Cred cu adevărat într-o societate

8

Migrant în România - nr. 15, 2012

Interviu cu Avisek Majumdar De Oana Neştian Sandu „eco-friendly“. Dacă primim ceva de la societate atunci ar trebui să încercăm să dăm ceva înapoi. Yoga este folosită în diferite ţări şi comunităţi pentru a scoate ceea ce este mai bun în oameni, în special în comunităţile aflate în situaţii mai dificile. Yoga poate aduce echilibru şi calm în mintea agitată a unui deţinut şi îl poate ajuta să dezvolte o filosofie de viaţă mai bună. Încerc să găsesc oportunităţi prin care să introduc yoga autentică în comunităţile care sunt mai neglijate de societatea majoritară, mai dezavantajate. De aceea, am fi încântaţi să colaborăm cu orice organizaţie care doreşte să ajute oamenii mai neglijaţi de societate.

Ce înseamnă, de fapt, să practici yoga? Oamenii mă întreabă adesea acest lucru. Mulţi oameni, atât în vest cât şi în est, se limitează doar la aspectele superficiale ale yoga. Unii cred că dacă merg la cursuri de yoga de două ori pe săptămână sunt yoghini, alţii cred că dacă sunt vegetarieni sunt yoghini, unii cred că dacă se rad pe cap şi poată

haine portocalii sunt yoghini, alţii cred că dacă îşi pot menţine corpul în poziţii ciudate şi îşi pot ţine respiraţia un timp îndelungat sunt yoghini. Realitatea este că nici unul dintre aceste atribute nu te face yoghin. Yoga este o atitudine interioară. Lumea înseamnă unitate, unitate cu aspiraţii mai înalte, calităţi mai bune. Când o persoană încearcă să îmbunătăţească fiecare aspect al vieţii sale şi rămâne în acelaşi timp martor al evoluţiei sale, atunci vorbim de yoga, sau mai bine zis de un stil de viaţă yoghin. Orice om are un loc sub soare şi un potenţial de a se dezvolta şi evolua. Funcţionarea diferitelor organe ale corpului poate fi îmbunătăţită prin practicarea asanelor (poziţii de yoga). Mintea poate fi relaxată şi se poate concentra cu ajutorul practicilor de respiraţie (pranayama). Creativitatea mentală, evoluţia emoţională sunt influenţate de meditaţie. Astfel, oricine poate găsi loc pentru yoga în viaţa sa. Este însă important ca practicile să înceapă cu un profesor experimentat, care să înţeleagă cu adevărat nevoile


Yoga pentru toţi cursanţilor şi să ofere îndrumarea necesară. Persoanele care iau autoexplorarea foarte în serios pot beneficia de pe urma practicării unor ramuri mai avansate ale yoga, cum ar fi Mantra yoga, karma yoga, Bhakti yoga şi altele. Deşi calităţile yoghine sunt în principal legate de aspecte interne, există câteva calităţi specifice persoanelor care practică yoga şi care pot fi remarcate din exterior – un yoghin are o sănătate radiantă, o minte clară şi flexibilă, o atitudine pozitivă, abilitatea de a se adapta la schimbări şi este o persoană care apreciază viaţa mai profund.

Ai fost recent trei săptămâni într-un ashram în India cu o parte din studenţii tăi. Cum a fost această experienţă? Acesta a fost al treilea an consecutiv în care Prakriti School of Yoga a organizat o excursie la ashramul Rikhiapeeth & Ganga Darshan, unul dintre cele mai tradiţionale ashramuri care urmăreşte să păstreze tradiţia de mii de ani de yoga autentică. Tema

excursiei a fost „yoga în viaţa de zi cu zi“, iar noi am fost 20 de persoane cu experienţe de viaţă diverse, care am stat împreună timp de 3 săptămâni. Anul viitor vom merge la Convenţia Internaţională de Yoga organizată de Bihar School of Yoga, care are loc o dată la 20 de ani. Pentru început e important să înţelegem ce este un ashram. Sinonimul cel mai apropiat este mănăstire, însă acest cuvânt nu defineşte clar toţi parametrii ashramului. Ashramul este un loc în care viaţa simplă şi gândirea profundă sunt practicate de oameni care au aceleaşi principii, un loc în care fiecare om face eforturi pentru a-şi depăşi propriile limite, fizice, mentale sau emoţionale şi încearcă să se conecteze cu realităţile mai profunde şi mai înalte. Adesea în ashram există un mentor sau un „Guru“ care a trecut el însuşi prin calea auto-purificării şi care activează ca un ghid pentru cei care vor să evolueze spiritual. Ashramul nu este o experienţă de izolare socială, este un loc în care oamenii muncesc din greu pentru a se transforma şi

pentru a fi mai eficienţi în societate, având o mai mare claritate a gândurilor, cuvintelor şi acţiunilor. Activităţile altruiste aduc la suprafaţă arhetipuri din straturile profunde ale minţii, pentru ca oamenii să îşi poată redefini relaţia cu munca, cu ceilalţi oameni şi cu lumea exterioară prin intermediul simţurilor. Stilul de viaţă este dur dar cu recompense foarte mari pe termen lung. Ziua începe la ora 4.00 şi continuă cu yoga de la ora 5.00. Micul dejun este la ora 7.00, prânzul la 13.00 şi cina la 17.30. Timpul dintre mese este umplut cu una dintre diferitele activităţi de Karma Yoga (acţiuni altruiste) care includ curăţenia în ashram, ajutor la bucătărie, ajutor în clinică pentru distribuirea medicamentelor gratuite etc. În fiecare zi, după amiaza, aveam o sesiune de meditaţie timp de o oră, pentru a recâştiga energie. Programul de seară era centrat pe rostirea Mantrelor, sunetul yoga. Am avut norocul să avem alături un maestru iluminat care a ţinut discursuri pe diferite tematici. Deşi viaţa a curs într-un regim structurat, de rutină, experienţa în ashram ne-a oferit tuturor posibilitatea să ne auto-contemplăm şi să ne auto-înţelegem.

În altă ordine de idei, aş vrea să ne spui câteva cuvinte despre viaţa ca imigrant în România, din punctul tău de vedere. Ce aspecte consideri că facilitează integrarea şi care sunt principalele obstacole? România este o ţară minunată. Are o natură extraordinară care poate fi explorată şi oameni inimoşi cu care se poate interacţiona. În România, la fel ca în multe alte ţări, există probleme la nivel politic şi birocratic, care uneori fac dificilă viaţa locuitorilor. Este însă important să avem o atitudine pozitivă. Deoarece majoritatea românilor mănâncă foarte multă carne, este puţin mai dificil pentru vegetarieni, care nu pot beneficia de o gamă largă de opţiuni. Însă legumele proaspete de la ţărani sunt de calitate foarte bună. Tinerii vorbesc bine engleză, dar persoanele mai în vârstă nu cunosc această limbă. De aceea, sugerez străinilor să dobândească cunoştinţe de bază în limba română pentru a se putea bucura pe deplin de viaţa de aici. Migrant în România - nr. 15, 2012

9


în vizor

Migranții în

Călin Rus

Director Institutul Intercultural Timişoara

O analiză a reflectării migranților pe parcursul ultimelor luni în massmedia din județul Timiș arată faptul că două tipuri de subiecte se detașează net. Un prim tip este cel al relatărilor pozitive despre proiecte și activități pe această temă realizate în special de diferite organizații neguvernamentale. Este vorba despre cursuri de limba română, seminarii, cursuri de formare, conferințe, dezbateri etc. Un al doilea tip de subiecte este cel care se referă la imigranți care încearcă să treacă în mod ilegal frontiera. Având în vedere faptul că județul Timiș are peste 200 de km de frontieră cu Serbia și aproape 50 km de frontieră cu Ungaria, este normal să existe diferite tentative de trecere ilegală a acestor frontiere și este normal ca Poliția de Frontieră să aibă acțiuni menite să combată acest fenomen și să asigure respectarea legislației, conform misiunii ce îi este încredințată. Problema principală o reprezintă prezentarea incorectă a informațiilor referitoare la activitățile Poliției de Frontieră și la persoanele ce trec sau încearcă să treacă ilegal frontiera. Astfel, în ultimele luni, în diferite structuri mass-media din Timișoara și din județ au apărut articole care, în dorința de a atrage cititorul,

10 Migrant în România - nr. 15, 2012

amplifică în mod nejustificat faptele și transmit ideea că avem de-a face cu un fenomen amplu, ce reprezintă o amenințare pentru zona noastră. Această deformare a realității se face în cele mai multe cazuri prin modul de formulare a titlurilor. Iată câteva exemple de titluri exagerate și neconforme cu realitatea și cu conținutul articolelor în cauză apărute în ultimele luni în presa online din Timiș: „Frontiera din vestul ţării, luată cu asalt de migranţi“ (de fapt se vorbește despre 30 de persoane pe parcursul mai multor zile și de alte 9 persoane în zilele ce au urmat) „Un nou val de migranți prins de polițiști“ (în realitate 6 persoane) „Frontiera din vestul ţării, luată cu asalt de migranţi“ (aceiași 6) „Zeci de migranţi prinşi la frontiera din vestul ţării“ (de fapt e vorba de 17 persoane)

„Africanii iau cu asalt frontierele din Timiş“ (număr nespecificat dar probabil, după dată, sunt aceleaşi 17 persoane) „Flux continuu de migranţi la frontiera din vestul ţării“ (10 persoane) „Zeci de migranţi prinşi la frontiera din vestul ţării“ (23 de persoane) „Flux puternic de migranți la frontiera din vestul țării“ (aceiași 23) „Un nou val de migranţi oprit de politiştii de frontieră din Timiş“ (26 de persoane) „Migranţii ilegali nu slăbesc frontiera de vest“ (8 persoane) „Tot mai mulţi migranţi reţinuţi la frontiera din vestul ţării“ (12 persoane) Efectul negativ al unor asemenea formulări care au potenţialul de a genera teamă prin exagerarea numărului de persoane este întărit și de folosirea în textul articolelor a unor termeni de genul „transfug“, „trecerea ilegală a frontierei de stat“,


mass-media timișeană „fraudulos“, „penal“ etc. De altfel, cuvântul „transfug“, unul dintre cele mai frecvente în acest tip de articole, conform dicţionarului explicativ al limbii române, înseamnă trădător, dezertor, persoană care şi-a părăsit ilegal ţara, ceea ce nu corespunde situaţiei celor vizaţi. Astfel de formulări alarmante produc la nivelul publicului o percepție deformată asupra fenomenului migrației, care este astfel prezentat negativ, asociat cu infracțiuni și comportamente ilegale și amplificat față de dimensiunile sale reale. Efectul de amplificare este accentuat şi mai mult atunci când autorii articolelor introduc referiri la cifre mult mai mari, prin formulări de genul „valul de migranți pare să nu aibă sfârșit, după ce, în 2011, revoltele din țările arabe au creat 800.000 de noi refugiați, cel mai mare număr din anul 2000 încoace“. Majoritatea

articolelor menţionează de asemenea naţionalitatea persoanelor în cauză. Acest mod de prezentare a migrației contravine normelor deontologice ale jurnalismului şi riscă să aibă în timp consecințe negative asupra imaginii publice și asupra autopercepției migranților care se află în România în mod legal. Față de această situație, solicităm jurnaliștilor și redacțiilor să evite căutarea senzaționalului prin formulări alarmiste sau care exagerează datele reale. Acest tip de știri se bazează exclusiv pe informații furnizate prin comunicate de presă de către Poliția de Frontieră. Scopul comunicatelor este ca instituția respectivă să prezinte publicului activitatea pe care o desfășoară, ceea ce este de apreciat. Scopul nu este însă de a alarma publicul, sau de a eticheta negativ anumite categorii de migranți. De aceea, și articolele din presă ar fi normal să pună accentul pe activitatea polițiștilor și să o prezinte echilibrat, într-o proporție similară cu activitatea altor instituții publice. Considerăm că un bilanț cel mult trimestrial al activității ar fi suficient pentru acest scop și că nu este necesară o asemenea secvență de articole cu frecvență uneori săptămânală și cu conținut aproape identic care se referă la grupuri mici de migranți care încearcă să treacă ilegal frontiera în căutarea unei vieți mai bune în Uniunea Europeană. Pentru a produce însă cu adevărat un efect de informare corectă a publicului, un astfel de bilanţ ar trebui să includă şi elemente de context sau eventuale comparaţii cu alte state membre UE, alături de statistici.

Analiza media la nivel global Reţeaua Global Experts este o resursă online gratuită de lideri de opinie care oferă reacţii rapide şi corecte pentru jurnaliştii din întreaga lume cu privire la probleme complexe de ordin politic, social, religios sau situaţii de criză. Reţeaua este accesibilă la adresa: www.theglobalexperts.org.

În contextul actual al ciclului de ştiri de 24 de ore şi al bugetului tot mai redus pentru departamentul de ştiri, jurnaliştii se confruntă cu provocări serioase în ceea ce priveşte identificarea surselor informate şi corecte pentru comentarii referitoare la aspecte de ordin internaţional. Reţeaua Global Experts are rolul de a întâmpina nevoile jurnaliştilor prin oferirea accesului nelimitat la o comunitate de cunoaştere de nivel mondial, care include academicieni de vază, analişti şi realizatori de sondaje, foşti lideri politici şi diplomaţi, lideri religioşi, activişti ai societăţii civile, antreprenori, oameni de afaceri şi chiar alţi jurnalişti sau comentatori media. Toţi experţii de pe acest site sunt pregătiţi să ofere reacţii rapide şi să îşi împărtăşească punctul de vedere cu profesionişti media ca răspuns la evenimente şi ştiri de ultimă oră. În plus, sunt dornici să ajute la înţelegerea aspectelor complexe şi polemice prin oferirea de răspunsuri demne de încredere şi în timp util. Global Experts sprijină munca jurnaliştilor, editorilor şi producătorilor, în special în momente de criză crosculturală, dar nu numai. Reţeaua încurajează un număr mare de experţi şi lideri de opinie din diferite domenii să îşi împărtăşească punctul de vedere asupra aspectelor care stau la baza relaţiilor între diferite comunităţi, lărgind astfel sfera de comentarii disponibile. Experţii au fost aleşi printr-o procedură de selecţie care este condusă de un comitet format din alţi experţi şi jurnalişti, cu scopul de a asigura o analiză pertinentă a aspectelor complexe. Reţeaua a fost dezvoltată de Alianţa Civilizaţiilor a Naţiunilor Unite şi este sprijinită de o reţea de parteneri din domeniul media, academic, societate civilă şi comunitate internaţională, inclusiv Comisia Europeană, International Center for Journalists, Search for Common Ground, International Crisis Group şi Global Forum for Media Development. Migrant în România - nr. 15, 2012

11


europa

Avantajul

Michela De Giacometti şi

Iole Rossi

Ca urmare a deciziei de finanţare de către Uniunea Europeană, Consiliul Europei a lansat oficial, în ianuarie 2011, Programul SPARDA (Modelarea percepţiilor şi atitudinilor pentru conştientizarea avantajelor diversităţii), cu scopul de a consolida reţeaua oraşelor interculturale din punctul de vedere al comunicării –văzută ca un mecanism ce sprijină integrarea la nivel local. SPARDA s-a născut, de fapt, pornind de la trei alte proiecte anterioare: Carta Albă a Dialogului Intercultural, Intercultural Cities – acţiune comună a Uniunii Europene şi Consiliului Europei şi campania Speak Out Against Discrimination. Obiectivele SPARDA au constituit baza campaniilor locale de comunicare, fiind considerate instrumentele cele mai directe și utile pentru sensibilizarea opiniei publice în privinţa problemelor legate de integrarea interculturală și pentru identificarea celor mai eficiente modalităţi de abordare a comunicării în vederea obţinerii unor rezultate de durată. Pentru punerea în aplicare a noilor campanii de comunicare, au fost selectate şapte localităţi-pilot: municipalităţile din Coimbra (Portugalia), Had-Dingli (Malta), Limassol (Cipru), Patras (Grecia) și Reggio Emilia (Italia), împreună cu asociaţiile Institut des Médias/ISCPA din Lyon (Franţa) și Consorţiul PACTEM Nord din Valencia (Spania). Promotoarele proiectului se caracterizează prin faptul că sunt orașe de dimensiuni medii care au cunoscut în ultimele decenii o creștere a imigraţiei, sursă a diversităţii etnice și culturale. Şi tocmai diversitatea, împreună cu avantajele sale socioeconomice, avea să structureze de fapt iniţiativele din cadrul SPARDA,

12 Migrant în România - nr. 15, 2012

conform unei abordări conceptuale definite drept avantajul diversităţii (Diversity Advantage). Modelul propus de această abordare ne face să privim migranţii și minorităţile nu ca pe nişte populaţii pasive care au nevoie de ajutor și de integrare în societatea-gazdă, ci, dimpotrivă, ca pe nişte agenţi pozitivi în contextul social, cultural și economic în care se găsesc. Aceasta ar însemna, prin urmare, să asistăm la o schimbare majoră în concepţia opiniei publice cu privire la integrare: dacă migranţii și diversitatea vor fi percepute de către cetăţeni, instituţiile publice și administraţiile locale mai degrabă ca o resursă decât ca o ameninţare, orașele vor avea de câștigat sub aspectul dezvoltării, al coeziunii și al bogăţiei culturale. O astfel de perspectivă se situează în contextul mai larg al integrării interculturale, ca o modalitate de a depăși modelele de management al diversităţii care au fost elaborate în ultimele decenii. Ele nu fac decât să hrănească dezinteresul (modelul

lucrători–oaspeţi), nerecunoaşterea (modelul asimilaţionist) și o poziţie neadecvată în raport cu diversitatea (multiculturalismul). Cel din urmă riscă să creeze bariere între comunităţile clar definite din punct de vedere cultural și să întreţină o atitudine de închidere la nivel etnic şi identitar în sânul diverselor grupuri, care vor fi astfel supuse riscului de ghetoizare. Abordarea interculturală recunoaște importanţa diferitelor culturi în procesul de constituie a unor societăţi incluzive, care să asigure accesul la exercitarea drepturilor și să ofere noi oportunităţi; ea are în vedere nevoia fiecăreia dintre culturi de a găsi o modalitate pentru a se exprima și a se pune în valoare, dar subliniază totodată dreptul lor de a contribui la peisajul cultural,în interacţiune reciprocă, creând astfel baza unor societăţi deschise și dinamice. Departe de a fi un proces rapid și lipsit de probleme, integrarea interculturală rămâne azi o provocare pentru societăţile în sânul cărora se înregistrează o creştere a


diversităţii la economia ţărilor de origine ale imigranţilor, ci şi la economia ţărilorgazdă, în care aceştia introduc noi forme de afaceri și de ocupare a forţei de muncă într-o gamă largă de sectoare economice. Prezenţa generaţiilor a doua și a treia reprezintă, în anumite cazuri, un indicatorcheie al gradului de integrare a membrilor diferitelor comunităţi. Activităţile și iniţiativele de integrare depind totuşi foarte mult de percepţia pe care comunitatea gazdă o are asupra migranţilor și a diversităţii. Într-un context în care mediul politic, massmedia și publicul promovează dialogul cu privire la diversitate, opinia publică devine şi ea vădit mai receptivă.

publicul

populaţiei imigrante. În scopul de a încuraja dezvoltarea unor politici publice care să răspundă în mod pozitiv provocărilor diversităţii, Consiliul Europei a elaborat, cu sprijinul Comisiei Europene, conceptul de integrare interculturală, activând astfel o reţea de orașe interculturale unde să se poată experimenta noi forme de integrare, noi procese de înţelegere a complexităţii şi noi programe de gestionare a diversităţii și a avantajelor sale. În acest context a fost elaborat Programul SPARDA, ce are menirea de a identifica activităţile specifice care vor veni în sprijinul avantajului diversităţii. Programul pornește de la premisa că imigraţia aduce cu sine deopotrivă efecte pozitive și negative: în opinia generală, comunităţile cu o considerabilă diversitate etnică sunt mai puţin predispuse la o creștere a bunăstării comune. Dimpotrivă însă, o societate cu un grad ridicat de diversitate etnică poate atrage creșterea bunăstării comune, culturale și economice, contribuind nu numai

mass-media

politica

Fig. 1: Modelul integrării interculturale. Programul SPARDA a răspuns cerinţelor unei bune integrări interculturale. Activităţile organizate în cele șapte orașe participante la program s-au conturat de-a lungul unei perioade de 18 luni și au fost structurate conform unei scheme generale. Prima fază – înregistrarea atitudinilor şi a consideraţiilor publice privitoare la diversitate și imigranţi – a fost urmată de campanii de dialog și comunicare, sesiuni de formare pentru profesioniștii din mass-media, realizarea de producţii mass-media ce urmăresc propunerea unei viziuni echilibrate şi deschise asupra aspectelor legate de migraţie și diversitate și, în cele din urmă, anchete (utilizând indicatori sociali specifici) concepute

pentru înregistrarea unor eventuale schimbări pozitive în percepţia publică asupra aspectelor luate în considerare. La modul concret, administraţiile orașelor și asociaţiilor implicate în proiect au identificat activităţi relevante în contextul dat. Astfel, între diversele iniţiative, unele dintre cele mai semnificative sunt cele adoptate de orașul Limassol (Cipru), care a realizat o campanie de Living Library; orașul Reggio-Emilia, care a produs un documentar pe baza interviurilor luate în stradă, interviuri în care populaţia a putut să-și exprime opinia asupra conceptului de diversitate; orașul Lyon, unde s-a desfăşurat o campanie de webmarketing, la care cetăţenii au participat postând pe internet propria viziune; orașul Coimbra, cu un documentar pentru imigranţi, conceput ca un spaţiu în care aceştia au avut ocazia să vorbească despre ei înşişi și despre experienţele lor personale; orașul Patras, care a implicat cu precădere tineri și studenţi în iniţiative precum teatrul de stradă și voluntariatul; orașul Dingli, unde cetăţenilor li s-a distribuit o carte cu reţete culinare ale principalelor grupuri etnice din ţară;şi, în sfârşit,orașul Valencia, care a instituit un „premiu de diversitate”, adăugându-l premiilor anuale destinate cetăţenilor. Programul SPARDA a reuşit să producă politici de planificare etnoculturală și să sporească gradul de sensibilizare faţă de diversele aspecte ale migraţiei. Cu toate acestea, mai sunt şi alţi paşi de făcut. În majoritatea cazurilor, coordonatorii au avut în centrul atenţiei diversitatea ca o expresie a identităţii, a toleranţei și a solidarităţii –o tematică extrem de delicată și utilă în dezbaterea privind integrarea, dar care are nevoie de mai multă substanţă în relaţie cu aspectele legate de avantajul pe care-l implică diversitatea. SPARDA, împreună cu reţeaua de orașe interculturale, se constituie într-o propunere pentru un management de mare virtuozitate al dinamicii complexe a migraţiei; şi totuşi, deși s-au făcut paşi semnificativi înainte, avantajele concrete ale diversităţii încă rămân doar în parte explorate.

Migrant în România - nr. 15, 2012

13


opinii

Între România şi Maroc În urmă cu 6 luni la o discuţie într-o cafenea cu un prieten am auzit prima dată despre Asociaţia LADO şi proiectele interesante pe care le desfăşoară la Cluj. Asta a fost şi prima dată când am auzit că există o asociaţie care e interesată de străinii rezidenţi în România şi am fost extrem de fericit. În sfârşit cuiva îi pasă şi de noi! A doua zi am mers să aflu mai multe detalii, cu dorinţa de a mă implica. Eu locuiesc la Cluj de mai bine de 3 ani dar cu toate acestea aveam încă multe întrebări şi multe nelămuriri cu privire la ţara gazdă. Încă nu eram complet integrat, acomodat în România. România este atât de diferită de Maroc! Trecând peste diferenţele religioase, evidente, eu venind dintr-o ţară musulmană, mai sunt multe alte aspecte cu care trebuie să mă obişnuiesc la noua mea viaţă în România. Consilierii au fost foarte drăguţi şi răbdători cu mine, mi-au explicat şi mi-au dat un răspuns la multe din întrebările mele. De la prima întâlnire am decis să intru în comunitatea de migranţi cu care se ocupă Asociaţia. Oamenii erau doritori să ajute, oameni sinceri, cu suflet mare. Nu ştiam exact la ce îmi va fi de folos, dar măcar îmi voi face prieteni, mă gândeam eu atunci. Însă proiectele nu au întârziat să apară: un

14 Migrant în România - nr. 15, 2012

curs de limba română şi apoi un al doilea de web design, de la care chiar am avut multe de învăţat. Datorită acestui curs m-am simţit impulsionat să încerc din nou să găsesc o slujbă la Cluj. Mai încercasem înainte ani întregi, dar atunci eram ignorant. Însă văzândumă cu cele două diplome în mână, între timp am ajuns la un nivel mai avansat cu limba română şi lărgindumi baza de cunoştinţe în informatică am aplicat la mai multe job-uri. Iar în mai puţin de trei luni am găsit locul de muncă la care lucrez în prezent. Când cele două cursuri s-au terminat au urmat seminarii pe bază de proiect în care fiecare ne prezentam şi vorbeam despre ţara mamă, ţara din care venim. Atunci am început să îi cunosc mai bine pe colegii mei şi tot atunci am descoperit că toţi ne lovim cam de aceleaşi probleme în România. Am dezbătut multe subiecte, însă în toate ne asemănam destul de mult, deşi fiecare venim din altă ţară. De exemplu lucrurile care ne lipsesc nouă în România şi cele după care suferim din ţara mamă, în cazul meu, Maroc. Mie personal îmi e dor de viaţa socială de acolo, de cafenelele cu scaunele orientate spre stradă în care poţi să stai şi să priveşti spectacolul străzii fără să fii considerat nebun,

Samir Moukhliss

singuratic sau bârfitor. Îmi e dor de bazar, de pieţele noastre tradiţionale în care să te pierzi zile întregi, să negociezi şi să stai la taclale cu vânzătorii. Aici cumpărăturile le facem la Mall într-un loc rece şi care nu îşi pune amprenta cu nimic pe produsele pe care le cumperi. Îmi e dor să ies într-un local şi să primesc un ceai adevărat, precum ceaiul marocan făcut din plante şi mentă, nu cele servite aici din pliculeţe puternic îndulcite. Îmi e dor de mâncarea din ţara mea şi nu atât de anumite reţete, cât sufăr după diversitatea preparatelor de acolo. Aşa ca idee, în Casablanca pe o stradă avem 3 cofetării, iar în Cluj sunt cam atâtea în tot oraşul. Avem zeci de feluri de pâine, de fructe, de legume, pe care aici nu le găsesc şi nici nu le pot aduce. Bineînţeles că îmi e dor de familie şi de prietenii mei de acolo, dar mai departe de toate sunt supărat că aici e foarte greu să îţi faci un prieten adevărat, care să nu fie pe interes, un om căruia să îi pese cu adevărat de tine! Noroc cu soţia şi fiul meu care îmi sunt alături la bine şi la rău! În urma seminariilor mi-am făcut multe cunoştinţe noi, am cunoscut mulţi străini ce locuiesc la Cluj, am legat prietenii care sper să fie de durată şi Asociaţia să reuşească să ne ţină împreună, deoarece comunitatea din Cluj e una cu oameni foarte frumoşi de la care sunt multe de învăţat!


O lecţie de interculturalitate Articol realizat de cursanţi sub îndrumarea d-nei

Maria-Luiza Mohamed

În calitate de cursanţi, în cadrul proiectului iniţiat de Institutul Intercultural , am avut posibilitatea de a interacţiona cu persoane din diferite ţări şi de a înţelege diferitele modalităţi de a vedea lumea, în funcţie de cultură, de apartenenţă. Am învăţat multe lucruri interesante şi am participat la o serie de activităţi interactive, însă participarea la Festivalul internaţional de folclor al elevilor VETRE STRĂBUNE, de la Timişoara, din iunie 2012, a fost mai mult decât o picătură de culoare, mai mult decât ceea ce am cunoscut la nivel teoretic până atunci. A fost o întâlnire cu istoria, o plăcută cunoaştere a unei munci de cercetare despre rădăcinile unor neamuri, despre origini, despre tradiţii şi obiceiuri care, deşi nu mai sunt în plină vigoare pe uliţele satului, continuă să trăiască în conştiinţa poporului şi în sufletul tinerilor. Festivalul de anul acesta, ajuns la cea de-a VII-a ediţie a avut ca invitaţi de onoare reprezentanţi ai unor organizaţii ale migranţilor în România şi a unor persoane care activează ca mediatori interculturali în Timişoara: domnul prof.univ.dr. Silviu Sofronie – consulul onorific al Republicii Moldova, domnul Artur Codrean – consilier la consulatul Republicii Moldova, doamna MariaLuiza Mohamed – preşedinta Centrului Cultural Româno-Arab din judeţul Timiş, domnul Hadiji Souhaiel – preşedintele Ligii tunisiene, domnul Alim Safwan – imamul musulmanilor din Timişoara. În cele câteva minute petrecute de noi, cursanţii, alături de persoanele mai sus amintite, am avut prilejul a asista şi la un scurt dialog

între profesoara noastră, Mohamed Maria Luiza şi doamna Doina Secoşan, profesoară de limba şi literatura română şi organizatoare a Festivalului. „Tinerii îşi dau mâna peste graniţe geografice şi învaţă să preţuiască cultura diverselor popoare, dar mai presus de orice, încearcă să aducă această cultură în faţa noastră prin organizarea de manifestări artistice, de spectacole” – spunea doamna Mohamed, care apreciază, la justa valoare atât Festivalul acesta în sine cât şi munca organizatorilor, coordonaţi de doamna Doina Secoşan, care consideră că „este datoria noastră să facem cunoscută esenţa neamului, ceea ce este unic, irepetabil”. Frunzărind broşura festivalului am constatat că din juriul festivaluluiconcurs fac parte muzeografi, solişti vocali cunoscuţi ai scenei româneşti, coregrafi de la ansambluri renumite, de profesionişti, ale judeţului Timiş. Prezenţa acestor personalităţi confirmă, încă o dată valoarea acestei manifestări. Am aflat că Festivalul VETRE STRĂBUNE reuneşte anual peste 1000 de elevi între 7 şi 18 ani şi se desfăşoară în etape (pe şcoală, pe zone, pe judeţ şi în final etapa naţional-internaţională la care participă finaliştii de la o multitudine de secţiuni (coregrafie, teatru popular, obiceiuri, solişti instrumentişti, solişti vocali, taraf, recitatori în grai popular etc.) alături de formaţii din ţară (anul acesta judeţul Hunedoara) şi din străinătate (Pavliş şi Vîrşeţ –Serbia). Se realizează în felul acesta reale lecţii de interculturalitate, elevii deprinzând, de la o vârstă fragedă să respecte tradiţia, să transforme puţinele minute petrecute pe scenă în „bucăţi de viaţă trăită cu cele mai adânci fibre ale sufletului”,

cum spunea doamna Secoşan. Pe noi ne-a fascinat şi numele ales pentru acest festival. Am înţeles că el face referire la focul sacru lângă care se încălzeau strămoşii, foc care persistă în sufletele şi în entuziasmul tinerilor care se implică. Am participat cu plăcere şi interes la această manifestaţie înţelegând că poţi descifra felul de a fi al unui neam, doar luând contact direct cu tradiţiile, obiceiurile, ritmul şi limba lui. Pentru noi a fost unul dintre cele mai frumoase şi „incitante” cursuri din acest an. * Cursurile de limba română şi orientare culturală s-au desfăşurat în perioada martie-iunie 2012 în mai multe oraşe din ţară. Proiectul a fost coordonat de Institutul Intercultural Timişoara în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi finanţat prin Fondul European pentru Integrare, gestionat în România de Inspectoratul General pentru Imigrări. În cadrul acestui proiect şi al proiectelor anterioare a fost dezvoltată o metodologie şi suporturi didactice care să permită îmbunătăţirea calităţii cursurilor de limba română şi a sesiunilor de orientare culturală pentru migranţi. Peste 1000 de persoane (rezidenţi străini din afara UE) au beneficiat de cursuri de limba română şi orientare culturală pe baza acestei metodologii. Resursele didactice pot fi accesate aici: www.vorbitiromaneste.ro Rezidenţii străini din afara UE pot beneficia, conform legii, de cursuri gratuite de limba. În acest scop persoanele interesate trebuie sa adreseze o solicitare la Inspectoratul Şcolar Jedeţean sau la Inspectoratul General pentru Imigrări.

Migrant în România - nr. 15, 2012

15


opinii

Dea Piscoi

Studentă în Olanda, la un master de cercetare în domeniul migraţiei, al relaţiilor etnice şi multiculturalităţii, am mers în Amsterdam la un concert de cameră. La sfârşitul concertului am avut ocazia ca, împreună cu organizatoarele evenimentului, la un pahar de vin, să discutăm una alta, fiecare de unde vine, cu ce se ocupă. Eu m-am prezentat ca studentă, reluând cuvintele pe care le-am scris deja la începutul acestui articol. Una dintre doamne, în jurul vârstei de 60 de ani, m-a întrebat, cu un evident accent străin, dacă am de gând să rămân în Olanda după terminarea studiilor. Nu sunt sigură care mi-a fost răspunsul (nu unul afirmativ), dar ţin foarte bine minte ce sfat mi-a dat dânsa: «Când m-am întors în ţara natală, într-unul dintre concedii, mi s-a spus: „Ce bine vorbeşti limba, unde ai învăţat-o?”. Să nu iei decizia prea târziu, să te întorci înainte de a ţi se spună că vorbeşti bine limba natală.» Am râs cu toţii de umorul doamnei în istorisirea poveştii dar mi-am dat seama că dincolo de aceasta exista un regret în viaţa ei. Doamna era de origine slovacă, plecată de mulţi ani din ţara de origine. Se pare că o viaţă mai bună, în Olanda, n-a făcut-o să se simtă ca acasă. Paradoxul integrării este un concept

16 Migrant în România - nr. 15, 2012

Paradoxul des întâlnit şi, în ultimul timp, foarte mult studiat în ţările de destinaţie ale migranţilor, în special în ţările vestice. Poate vă întrebaţi la ce se referă acest concept. Mai concret, citatul de mai sus este un exemplu a ceea ce presupune paradoxul integrării: persoane care din punct de vedere economic şi social par a fi integrate în noul mediu şi totuşi simt că ceva le lipseşte, acel ceva provoacă sentimente de frustrare, sentimente care la rândul lor se pot transpune, ulterior, în atitudini mai puţin pozitive faţă de locuitorii ţării gazdă. România este în principal o ţară de emigrare. Tot mai mulţi români aleg să părăsească ţara pentru o viaţă mai bună. Însă, în ultimii ani, putem observa că România a devenit la rândul ei o ţară de destinaţie pentru cetăţeni din întreaga lume. De la investitori străini, misionari, studenţi, până la refugiaţi, cu toţii ocupă un loc în ţara noastră. Deşi fac parte din categoria mare de „migrant”, fiecare grup are o specificitate a sa, o anumită nevoie, care diferă de a celorlalţi. Problemele politice şi economice cu care se confruntă România în ultima perioadă par să umbrească importanţa prezenţei acestor persoane. Copleşiţi de

propriile greutăţi, ajungem să ignorăm sau să desconsiderăm problemele altora. În România nu am întâlnit cazuri de imigranţi pe care să îi pot clasa ca suferind de „sindromul” de paradox al integrării. Străinii stabiliţi în România se confruntă cu alte probleme decât cei stabiliţi în Vest. Cele mai comune fiind birocraţia şi corupţia. Da, cele două cuvinte magice care fac ca orice situaţie să pară imposibilă. De trei ani de zile, un cuplu de americani a pus bazele unei organizaţii non-profit cu scopul de a susţine fetele care fie au crescut în casele de copii iar după vârsta de 18 ani nu se mai află legal în grija statului, fie se află în situaţii dificile, oferindu-le o „acasă”. Întrebarea care îi frământa pe ei era: „De ce trebuie să dureze totul atât de mult şi de ce atâtea obstacole? În fond şi la urma urmei este un lucru nobil pe care îl facem.” Cu siguranţă nu sunt ei singurii care se confruntă cu astfel de probleme, ci şi noi cetăţenii de rând – vorba aceea – cei „de-ai casei”. O altă organizaţie, înfiinţată de un englez, se ocupă în ultimii 15 ani de oamenii străzii şi de comunităţile rome dimprejurul Aradului, este o muncă grea, care în ochii lumii pare a


v-au intrigat în mod pozitiv, desigur, înseamnă că, după umila mea părere, sunteţi gata să vă lăsa provocaţi de ceea ce România vă poate oferi: aventură şi perseverenţă! Perseverenţa necesită răbdare, iar de aceasta avem neapărat nevoie în situaţiile în care nu primim, imediat, meritata răsplată.

integrării fi o luptă cu morile de vânt. Dar iată că, în 15 ani de zile, nu au renunţat, ceea ce înseamnă că există mişcare, există schimbare. Acestea sunt doar două exemple din multele pe care aş putea să le redau cu privire la persoane străine stabilite în România. Am fost şi eu la rândul meu un migrant. Timp de patru ani de zile am locuit într-o ţară străină, iar în momentul în care am revenit în România, lumea se schimbase. Pe de-o parte noi, ca şi familie ne-am schimbat, iar pe de cealaltă parte, ţara trecuse ea însăşi prin câteva schimbări. Este ciudat să fii „imigrant” în propria ta ţară. Ca şi copil, cel mai mult m-au şocat conformismul şi lipsa libertăţii de exprimare, amprenta lăsată de perioada comunistă. Începând de la a „toci” şi până la a-mi auzi colegii de clasă zicând „Acum eşti în România, trebuie să te conformezi!”, când tot ce doream să spun era: „Se poate şi altfel!”. Dar nu, nu se putea. Există o singură cale, pe aceea nu trebuia să o pui la îndoială, altfel rişti să suferi consecinţele nonconformismului: respingerea. Din fericire, văd că în ultima perioadă din ce în ce mai mulţi tineri aleg să se elibereze de aceste lanţuri ale

conformismului orb, iar asta mă bucură mult! Însă prea puţini sunt aceştia, iar majoritatea dintre ei se gândesc să plece undeva unde talentul le este răsplătit pe măsură. Aş putea spune că şi ei se simt străini în propria lor ţară, deci avem ceva în comun cu imigranţii: dorim să fim acceptaţi, respectaţi pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce putem oferi. Când mi s-a propus să scriu acest articol, am fost luată prin surprindere şi m-am gândit mult timp la ce aş putea eu să transmit cititorilor acestei reviste. Până la urmă m-am decis. Acest articol avea să aibă ca scop invitaţia adresată dumneavoastră, cititorului, de a încerca să faceţi un exerciţiu mental: Imaginându-vă că vă sustrageţi din situaţia şi circumstanţele în care vă aflaţi, ridicându-vă deasupra acestora, privind lucrurile în ansamblul lor, analizându-le la rece dar cu empatie, să vă adresaţi următoarele întrebări: „Ce apreciez la oamenii şi locuitorii acestei ţări?”, „Ce pot face eu pentru semenii mei?”, „Ce pot schimba eu, ca locuitor al acestei ţări, pentru a face ca lucrurile să meargă mai bine?”. Dacă acest exerciţiu nu v-a adus prea mult confort psihic, înseamnă că sunteţi un pic prea pesimist în momentul de faţă. Dar dacă aceste întrebări

Invitaţia continuă. Pentru tineri, ca şi mine de altfel, lansez invitaţia de a ne implica mai mult în domeniul acesta al interculturalităţii, este întradevăr de viitor! Avem ce învăţa de la ţările care se confruntă de foarte multă vreme cu dificultăţi în domeniul integrării migranţilor. Putem învăţa din greşelile şi reuşitele altora. Steinhardt spunea, într-una din scrierile lui: „prostul învaţă din greşelile lui, deşteptul învaţă din greşelile altora.” Avem un mare potenţial şi multe resurse la dispoziţie, trebuie să fim doar dispuşi să lucrăm şi să învăţăm. Pentru a ne proteja pe noi înşine şi pe alţii de „sindromul” paradoxului integrării, oriunde ne-am afla, prioritară ar trebui să fie dispoziţia noastră de a învăţa şi de a căuta să împlinim interesele comune, şi nu doar propriile noastre interese. Imigrant, non-migrant, fost emigrant, pe picior de migrare, cu toţii ne aflăm pe pământul românesc, o ţară cu adevărat frumoasă, cu care ne putem mândri, dar pe care, în acelaşi timp, o putem critica, totul cu scopul de a o transforma în ceva plăcut. Poate sună foarte naiv şi idealist tot ceea ce am scris până acum, dar acesta a fost un alt scop al invitaţiei. Într-o ţară în care neîncrederea, suspiciunea, trădarea sunt atât de prezente, uităm că există şi lucruri frumoase, uităm că lucrurile se pot schimba înspre mai bine. Vă invit să avem „obrăznicia” şi „prostia” de a ne imagina şi a ne ţinti privirea către un viitor frumos în România, pentru noi şi toţi cei care vor păşi pe tărâmul ei. Migrant în România - nr. 15, 2012

17


eveniment La început a fost un vis frumos pentru doi, trei, şapte tineri... Acum este PLAI, unul dintre cele mai apreciate festivaluri de world music din Europa. Relaxare totală. Oameni stând în hamace, privind spre cer, ascultând muzică… plimbări cu bicicleta, jonglerie, spații de joacă pentru copii, hand made... iar seara după 7, savurând fiecare concert. Cam așa arată o zi din festivalul PLAI, ajuns la a 8-a ediţie (asta pentru că planificarea pentru PLAI 2013 a avut deja loc), festival care s-a născut şi a crescut în Timișoara. Primul festival de world music din România are loc în fiecare an la jumătatea lui septembrie la Muzeul Satului Bănățean şi serbează diversitatea în toate formele ei. Unii vin pentru a-și vedea cântăreții preferați – chitariștii Al di Meola și Paco de Lucia, cântărețele de fado portughez Mariza şi Misia, percuţionistul Trilok Gurtu sau frumoasele africance Dobet Gnahore şi Fatoumata Diawara sunt doar o parte dintre marii artişti care s-au numărat printre invitații PLAI până acum; alții vin să socializeze, să se plimbe, să meargă pe slackline; iar alții să monteze, să înșurubeze, să sape, să aranjeze, să strângă, să picteze, să bricoleze. Aceștia din urmă sunt voluntarii, cei care, de șapte ani încoace, fac posibil PLAI, unul dintre cele mai importante festivaluri multiculturale din România și printre cele mai apreciate festivaluri de world music din Europa. Început ca „un vis frumos căruia foarte puțini i-au dat șansa să se transforme în realitate”, PLAI a luat formă în vara lui 2006 şi a strâns încă de la început un număr mare de voluntari entuziaşti, demonstrând că resursele cele mai importante pentru a face ceva sunt voinţa şi munca cu dedicaţie. PLAI a vrut să fie un altfel de eveniment pentru toţi cei implicaţi. Mai exact, un festival care să le placă în primul rând voluntarilor și prietenilor și care să-i facă pe tineri mai mândri de originea lor (de aici și numele de „PLAI”). „Pentru mine a fost cea mai frumoasă lecție de viață și mă bucur că ea continuă”, spune una dintre

18 Migrant în România - nr. 15, 2012

Festivalul voluntare: „festivalul a fost cea mai mare nebunie de moment, impuls pentru a face ceva și dovada clară că atunci când îți dorești cu adevărat ceva și muncești pentru asta, ai șanse enorme să te bucuri și de rezultate.” În timp, festivalul a reușit să atragă și finanțatori precum Primăria Timișoarei, Consiliul Județean și Institutul Cultural Român, parteneri precum ambasade sau centre culturale care, în timpul festivalului, fac posibile cursuri intensive de limbă, prelegeri despre tradiții, prezentări de cărți, muzică, și nu în ultimul rând ONGuri care oferă la PLAI activități artistice și culturale în mod gratuit. Ceea ce foarte puțini știu este faptul că PLAI este un eveniment organizat 100% de voluntari, la fel ca festivaluri precum Studentfest Timișoara, sau festivalul de teatru Ideo Ideis din Alexandria. Spre deosebire de acestea, însă, care sunt proiecte locale, studențești, PLAI este recunoscut la

nivel internațional. The Prague Post, singura publicație cehească în limba engleză, îl menționează ca fiind printre cele mai importante cinci festivaluri de world music din Europa – și este singurul festival ai cărui voluntari nu sunt în exclusivitate tineri, ci cu vârste cuprinse între 14 și 60 de ani. Dacă la prima ediție echipa de voluntari a fost formată din şapte oameni, la edițiile următoare echipa de bază a ajuns să aibă între 16 și 30 de oameni, în timpul festivalului ajungând până la 80 de persoane. Dacă la prima ediție nici nu exista pe harta organizatorilor de festivaluri muzicale, acum PLAI este printre primele opțiuni pentru un artist de jazz și world music care se află în turneu în Europa de Est și vrea să cânte în România. „Nu de puține ori s-a întâmplat să fim anunțați de artiști că au o ofertă pentru România din partea unei agenții, însă ar prefera să colaboreze cu noi”, împărtășesc voluntarii care se ocupă de partea


oameni printre copaci, pe hamace, prin iarbă… e o atmosferă de neînlocuit”. La șapte ani de la înființare, festivalul PLAI se poate mândri nu doar cu „worldmusic, jazz, muzici diverse, workshopuri şi bucurie, arte şi exhuberanţă”, așa cum este definit pe site-ul www.plai.ro, ci și cu premii, filme și călătorii.

PLAI muzicală a programului PLAI, amintindu-i ca exemplu pe Mariza, Al Di Meola sau Misia. Și oricât de grea a fost finanţarea festivalului, fiecare ediție s-a bucurat de nume mari – anul acesta printre invitații PLAI s-au numărat cântărețul de reggae Patrice, Fatoumata Diawara (cea mai în vogă cântăreață de world music din lume, aflată timp de 5 luni pe prima poziţie a World Music Charts Europe după lansarea primului album în octombrie 2011), Aziza Mustafa Zadeh (pianistă și compozitoare supranumită și „Prințesa jazzului”). PLAI înseamnă, dincolo de concerte, multe evenimente culturale care și anul acesta, ca și la ultimele două ediții, ajung la peste 200. Cei care trec pragul festivalului în septembrie pot să evadeze din rutină descoperindu-şi vechi sau noi pasiuni, petrecând timp de calitate alături de oameni frumoşi şi inspirând o gură de aer liber şi verde, ca PLAI-ul. Vizitatorii PLAI pot adopta animale, învăţa lucruri utile pentru a fi

În 2008, festivalul PLAI a primit „Premiul Charlemagne pentru tinerii europeni” pentru România – distincție acordată de Parlamentul European şi Fundaţia pentru Premiul Internaţional Charlemagne din Aachen acelor proiecte ce promovează, printre altele, ideea de identitate europeană și integrare. În 2009, PLAI a câștigat marele premiu la secțiunea „Artă şi cultură” a Galei Societăţii Civile, eveniment anual prin care sunt premiate cele mai bune activități non-profit din România.

Andreea Iager Tako

mai responsabili faţă de mediu, încerca tirul la punct fix, pușca de airsoft, escalada pe structuri artificiale și mersul pe slackline; pot bricola, picta și chiar cânta în cadrul atelierelor de creație sau pot învăța limbi străine. „PLAI este evenimentul la care oamenii vin ca să descopere muzica bună și noi pasiuni, să-și găsească o cauză în care cred, să se relaxeze, să se bucure unii de alții, de interacţiunea cu alte culturi, de natură”, explică voluntarii PLAI definind astfel atmosfera festivalului, unul din motivele care îi face pe voluntari să se implice 100% iar pe vizitatori să îngroașe rândurile (numărul lor a variat, în funcție de ediție, între 2.500 și 6.000 de oameni). „În ciuda nopților nedormite, a stresului și oboselii, fiecare zi de festival e un eveniment de familie, o familie care se lărgește și se reîntregește pe toată perioada festivalului”. Atmosfera relaxantă și multiculturalitatea sunt principalele caracteristici ale PLAI pe care voluntarii le apreciază. „Adunate la un loc, timp de trei zile, atâtea culturi, idei,

Începând cu ediția din 2011, festivalul PLAI prezintă „World Music Films on Tour”, proiect al International Music and Media Center – organizație internațională non-profit, ce constă în prezentarea, la diverse evenimente din toată lumea, a unor filme despre muzicieni și tradiții muzicale. „Mariza and the Story of Fado”, ce spune povestea blues-ului portughez, și „Breaking the Silence – Music in Afghanistan”, despre muzica tradițională afgană, se numără printre filmele prezentate la PLAI. În 2012 proiectul WMFoT devine un festival de sine stătător, organizat în perioada 25-27 octombrie în Piaţa Libertăţii din Timişoara. Se vor proiecta 9 documentare (câte 3 în fiecare seară) pe un ecran gonflabil de 9.5m (cât permite lăţimea străzii) iar sonorizarea va fi asigurată de un sistem de sunet pentru concerte de tipul line array (suspendat) de 20000W. Astfel, aventura continuă: munca deja a început pentru PLAI 2013 şi un nou festival a luat viaţă, primul pe partea de documentare despre world music iar călătoria muzicală va continua şi cu multe alte evenimente susţinute de PLAI şi voluntarii săi. Vă aşteptăm cu mare drag la PLAI 2013 şi până atunci vă dorim un an plin de diversitate! Migrant în România - nr. 15, 2012

19


interviu

Când am intrat în biroul lui, totul în fața mea demonstra simplitatea și bunul lui gust. Discutând cu el, l-am găsit un om bun la suflet, foarte activ, iubitor și entuziast în a ajuta pe toată lumea, un exemplu foarte bun pentru orice migrant care dorește să aibă succes aici în România Pentru început, vă rog să vă prezentaţi, pe scurt. Mă numesc Eduard Mansour, sunt om de afaceri şi totdată Consulul statului Senegal în România. Sunt originar din Siria, am absolvit Academia de Studii Economice – Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale şi m-am stabilit în România în anul 1990, imediat după revoluţie când obţinerea vizelor de intrare în România nu era îngreunată. Am început atunci atât viaţa mea academică cât şi profesională. Am obţinut cetăţenia română în anul 1995, sunt casatorit şi am doi copii.

De ce aţi ales România şi nu altă ţară? După revoluţia din 1989, deschiderea României, atât din punct de vedere economic cât şi politic a devenit o oportunitate pentru orice om de afaceri. Poporul român este amabil

20 Migrant în România - nr. 15, 2012

Eduard Mansour


O poveste de succes şi ospitalier, iar asemănarea cu unele dintre obiceiurile şi tradiţiile Orientului Mijlociu mi-a făcut foarte uşoară adaptarea şi integrarea în societatea românească. În aceşti 22 de ani mi-am făcut foarte mulţi prieteni, cu unii am legat chiar prietenii profunde şi de suflet, cu alţii am parteneriate pe diferite proiecte comerciale şi nu numai.

Cum a fost pentru dumneavoastră aici? A fost dificil să porniţi o afacere în România, având statutul de străin? Nu a fost foarte greu, începuturile activităţii mele ca om de afaceri s-au bazat pe câteva operaţiuni comerciale simple, bugetul era destul de mic pentru derularea lor, dezvoltarea a fost treptată, cu multă muncă şi destulă ambiţie pentru a trece de diferitele şi inerentele obstacole. Una din cele mai importante realizări ale mele fiind o companie specializată în distribuţie de produse alimentare (peşte şi fructe de mare). Acum, deoarece reprezint Republica Senegal în România, din punct de vedere diplomatic, sarcina mea principală este de a dezvolta relaţii economice româno-senegaleze, de a sprijini oamenii de afaceri români care doresc să creeze şi să dezvolte diverse proiecte în Africa.

Având în vedere că vorbiţi limba română foarte bine, care ar fi sfatul dumneavoastră pentru cineva care vrea să înveţe limba română? Este foarte important pentru orice străin stabilit în România să înveţe limba română pentru a câştiga aprecierea şi încrederea oamenilor.

Inter-relaţionarea umană este bazată pe comunicare, aşadar cunoaşterea limbii române este indispensabilă pentru înţelegerea şi comunicarea cu oamenii din această ţară. Sfatul meu pentru orice străin care doreşte să înveţe limba română, este să urmeze cursuri specializate şi să practice cât mai mult comunicarea cu oamenii. Cred că acesta este cel mai uşor drum pentru învăţarea oricărei limbi străine.

Au fost uşor sau dificil să vă integraţi în societatea românească ? Care au fost aspectele care v-a facilitat integrarea şi care au fost principalele obstacole? Integrarea în societatea românească nu a fost deloc grea, aşa cum am mai menţionat poporul român este un popor primitor şi amabil. Am înţeles încă de la început că poporul român este un popor care respectă obiceiurile şi tradiţiile proprii, dar şi pe cele ale altor popoare. Această respectare reciprocă a obiceiurilor şi tradiţiilor, precum şi deschiderea oamenilor, uşurinţa de a comunica, au fost aspectele care m-au ajutat foarte mult şi integrarea a venit de la sine.

Ce mesaj aveţi pentru comunitatea arabă, pentru străinii care doresc să vină în România? Subiectul despre comunitatea arabă din România este foarte larg, comunitatea arabă este foarte mare şi include ţări diferite de origine arabă, are multe realizări domenii cum ar fi medicina, construcţiile, comerţul, cultura, turismul şi multe altele. Sunt

Interviu realizat de

Sukaina Hashim Jasim

mândru că aparţin acestei comunităţi şi totodată mândru de proiectele de succes pe care le-a realizat această comunitate pentru îmbunătătirea situaţiei economice atât în România, cât şi la nivel european. Îi încurajez pe oamenii de afaceri arabi să vină să investească în România, mai ales după intrarea României în Uniunea Europeană, cred că există o multime de oportunităţi pentru cine doreşste cu adevarat să muncească.

Care sunt planurile dvs. de viitor ? În ceea ce priveste dezvoltarea afacerilor, finalizarea proiectului de dezvoltare a unei fabrici de procesare a peştelui este prioritatea mea. În plan diplomatic, principalul obiectiv este dezvoltarea relaţiilor economice romano-senegaleze.

Aţi mai avea ceva de adăugat ? Sper că pacea va triumfa din nou peste Siria. Siria, considerată leagănul civilizaţiei (Levantul), este o ţară minunată cu popor foarte amabil şi bun. Îmi pare tare rău de situaţia grea prin care trece ţara mea natala şi doresc să se sfârsească această situaţie cât mai curând posibil.

Va mulţumesc, domnule Mansour, vă doresc mult succes în continuare! Migrant în România - nr. 15, 2012

21


proiect

Opening Doors Daniela Cervinschi LADO Cluj

Timp de un an am avut ocazia să lucrez la Cluj cu Asociaţia Artemis în cadrul unui proiect care urmărea dezvoltarea competenţelor femeilor imigrante şi informarea privind diversele forme de violenţă asupra femeilor. Proiectul a fost implementat la nivel transnaţional de către OMEGA Transcultural Center din Graz, Austria. În cadrul proiectului au fost organizate o serie de workshop-uri prin care s-a urmărit pregătirea unui număr de „peer leaders” – reprezentante ale diverselor comunităţi de femei migrante la Cluj. Acestea au, la rândul lor, sarcina de a transmite în comunităţi cunoştinţele obţinute la workshop-uri. Tematicile workshop-urilor au fost următoarele: legislaţia în România şi în alte ţari din UE privind drepturile şi obligaţiile imigranţilor şi refugiaţilor, servicii şi instituţii de la care pot primi ajutor, combaterea stereotipurilor, prejudecăţilor şi discriminării, egalitate de şanse, roluri în societatea românească, identitate culturală, forme de violenţă în societatea românească. La Cluj au fost formate 6 persoane pentru a activa ca „peer leaders” provenind din următoarele

22 Migrant în România - nr. 15, 2012

ţări: Republica Moldova, Peru, Ecuador, Tunisia, Ucraina. Eu am fost responsabilă de comunitatea basarabeană împreună cu încă două colege cu care am organizat workshopuri interactive pentru studentele basarabene. Comunitatea basarabeană a fost uşor de mobilizat, la întâlniri erau prezente chiar şi 17-20 de studente. La Cluj au fost organizate 8 workshop-uri la care au participat studentele din Republica Moldova. La fiecare workshop era prezent şi un psiholog din partea Artemis. Discuţiile erau atât de interesante şi uneori se ajungea la anumite tematice foarte sensibile, încât era nevoie de intervenţia psihologului. Fetele participante au fost încântate de workshop-uri, au creat o pagină Facebook a proiectului unde au postat pozele şi temele de discuţie. Proiectul s-a finalizat cu o vizită de lucru în Austria, la Graz pentru a face schimb de experienţă. La întâlnire au participat organizaţiile coordonatoare ale proiectului la nivel naţional: HRDC – Helenic Regional Development Center, Grecia; OPU – Organization for Aid to Refugees, Cehia; IKWRO – Iranian and Kurdish Womens’ Rights Oganization, Anglia; Slovene Philanthropy şi Artemis România. Fiecare dintre organizaţiile partenere a prezentat participanţilor progresul realizat în ţara respectivă, dar pe mine m-a impresionat în mod special prezentarea Dianei Nammi, preşedinta IKWRO Anglia. Dacă în România, Grecia, Slovenia şi Cehia femeile participante la curs nu erau neapărat victimele violenţei în familie, erau mai degrabă femei puternice care puteau să le înveţe pe alte semene de ale lor cum să evite violenţa din partea partenerului de viaţă, în Anglia, Diana Nammi a reuşit să formeze grupuri de femei care nu erau doar supuse violenţei fizice, ci erau chiar

ameninţate cu moartea de către propria familie. Este vorba despre femei kurde şi iraniene din Anglia şi despre viaţa lor desprinsă dintr-un film de groază. Dacă acestea doreau să fie independente sau să se căsătorească cu persoane care nu fac parte din religia familiei, sau să divorţeze, erau ameninţate cu moartea de către propriile lor familii. În aceste familii, dacă femeia încalcă anumite principii religioase, bărbaţii familiei se întrunesc şi decid soarta „femeii rebele”. Multe din aceste cazuri nu au fost luate în serios de către poliţia britanică, însă când ieşeau la suprafaţă crimele acestora şocau întreagă comunitate. Ce m-a uimit, din spusele Dianei Nammi, este faptul că un tribunal din Anglia a evitat condamnarea pe viaţă a unui tată care şi-a ucis cu bestialitate propria fiică, invocând aspectul cultural. Cazuri tragice de acest tip au determinat-o


Dezvoltarea competenţelor femeilor imigrante

pe Diana Nammi să înfiinţeze un ONG care să ajute femeile aflate în asemenea situaţii. Organizaţia Dianei Nammi încearcă să lupte împotriva acestui fenomen, împotriva violenţei, împreună cu poliţia britanică şi oferă consiliere şi adăpost femeilor care se află în situaţii de acest tip. Institutul OMEGA a făcut posibilă întâlnirea noastră cu toate organizaţiile menţionate mai sus şi a implementat acest proiect cu ajutorul financiar al programului Comisiei Europene Daphne III şi cu ajutorul Departamentului pentru Integrare din cadrul Primăriei Graz. Acest ONG acordă diverse servicii de integrare imigranţilor precum: tratament şi consiliere medicală, psihologică, psihiatrică, cursuri de limba germană, servicii de traducere, servicii culturale etc.

În a doua zi a vizitei de lucru a avut loc o conferinţă internaţională în incinta Primăriei Graz. La conferinţă au participat profesori universitari şi reprezentanţi ai primăriei Graz. Conferinţa a început cu un recital al corului de femei imigrante, iar preparatele culinare erau diverse în funcţie de ţările din care proveneau bucătăresele. Am descoperit şi plăcinta românească cu brânză şi sarmalele. După conferinţă ne-am întâlnit cu un grup de fete din România care erau beneficiare ale serviciilor institutului OMEGA, învăţau limba germană şi încercau cu ajutorul institutului să îşi găsească un loc de muncă. Au avut numai cuvinte de laudă la adresa institutului. Una dintre fete ne-a spus bucuroasă că şi-a găsit deja un loc de muncă, este menajeră într-o familie austriacă bogată şi are un salariu bun,

pe care nu l-ar fi avut niciodată în România. Am aflat că şi consultantul financiar al institutului este o româncă, era şi ea prezentă la eveniment. Doamna a fost fericită se ne vadă şi ne-a ajutat să descoperim frumuseţile Graz-ului. Am fost uimită să aflu că exisă în cadrul primăriei şi un departament de integrare care coordonează finanţările pentru proiectele de integrare, dar are şi propriile proiecte precum cursuri de limba germană şi diverse alte proiecte culturale. Institutul OMEGA are intenţia de a continua acest proiect, însă are nevoie de sprijinul partenerilor şi de acordul programului de finanţare. Se lucrează foarte mult cu voluntari şi colaboratori care doresc să se implice în viaţa comunităţii, care doresc să îşi aducă o contribuţie la dezvoltarea armonioasă a societăţii. De exemplu, pentru a reduce la minimum costurile pentru această întâlnire organizatorii au mizat pe voluntariatul beneficiarilor institutului şi pe buna şi strânsa colaborare cu Primăria. Sala de conferinţă din cadrul Primăriei a fost pusă la dispoziţia institutului cu titlu gratuit, prânzul a fost pregătit de către bucătăresele beneficiare ale institutului, mapele şi diplomele au fost asigurate de către Departamentul de integrare din cadrul Primăriei, iar traducerea din germană în engleză a fost asigurată de către studentele voluntare. Coordonatoarea a încercat să ne explice că acest mod de a organiza un eveniment este cel mai eficient, pentru că pe de-o parte beneficiarii se simt utili, iar pe de altă parte colaborările devin mult mai strânse. În pauze am avut ocazia să descopăr Graz-ul. Este un orăşel frumos, cultural şi studenţesc, pe ale cărui străzi se aud diverse limbi împletindu-se ca un fel de mozaic melodios. Am văzut imigranţi vânzând ziare pe stradă, am văzut imigranţi care aveau propriile magazine, am văzut imigranţi îmbrăcaţi elegant mergând fără grabă pe aleile largi ale Graz-ului. Graz-ul de seară devine luminat ca un brad de Crăciun, iar dacă ai norocul să te afli în oraş într-o zi de weekend vei vedea pe străzi diverse evenimente culturale şi tineri îmbrăcaţi non-conformist, plimbându-se cu căştile în urechi sau cu cartea în mână. Aştept cu nerăbdare să revăd Graz-ul şi cine ştie, poate Institutul Omega va deveni în viitor unul dintre colaboratorii noştri! Migrant în România - nr. 15, 2012

23


eveniment

Diwali, Eid şi Diwali este cunoscut ca „Festivalul luminilor”, având însemnătatea „conştientizării luminii interioare”. Credinţa că există ceva dincolo de corpul fizic şi de minte, ceva pur, infinit şi etern, numit „Atman” este centrală în filosofia hindusă. Sărbătoarea Diwali, ca „victorie a binelui asupra răului” se referă la lumina unei cunoaşteri superioare, lipsită de ignoranţa care maschează adevărata natură a omului, nu ca un corp, ci ca o realitate infinită, imanentă şi transcendentă. Odată cu iluminarea vin compasiunea şi conştientizarea propriei fiinţe şi a tuturor lucrurilor, ceea ce aduce „anand” (bucuria şi pacea). La fel cum celebrăm naşterea fiinţei fizice, Diwali este o celebrare a luminii interioare, specifică pentru hinduşi şi pentru sikhs.

Cluj-Napoca, un adevărat Silicon Valley european, nu este doar un oraş, ci un suflet. Este adevărata inimă a Transilvaniei, cu un bogat patrimoniu cultural, un loc pe care mii de studenţi din România dar şi din lumea întreagă îl numesc „acasă” şi oraş finalist la competiţia pentru titlul de Capitală europeană a tineretului 2015. Autorităţile încearcă să păstreze patrimoniul istoric şi să asigure sustenabilitate environmentală pentru viitoarele generaţii. Este o regiune istorică frumoasă şi interesant de vizitat şi un loc minunat în care să trăieşti. Este un oraş multicultural care merită să fie Capitală Culturală Europeană în 2021. Diferite festivaluri religioase, tradiţionale şi culturale sunt sărbătorite cu mare entuziasm şi bucurie în lumea întreagă şi au avut întotdeauna un rol important în viaţa oamenilor. Cu aceste ocazii oamenii vor să fie împreună cu cei dragi. Chiar dacă eşti sau nu împreună cu membrii familiei, aceste

24 Migrant în România - nr. 15, 2012

sărbători sunt o modalitate de a te asigura că gândurile tale ajung la ei cu cele mai profunde mesaje de iubire. Un grup de studenţi din India şi Pakistan care locuiesc la ClujNapoca au organizat un eveniment intercultural pentru a celebra Diwali (Festivalul luminii) şi Eid (Sărbătoarea sacrificiului) pe data de 3 noiembrie 2012. De Eid al-adha bărbaţii musulmani, femeile şi copiii se îmbracă în hainele cele mai bune pentru rugăciunea de Eid. După rugăciune, cei care îşi permit sacrifică cel mai bun animal domestic, simbolizând sacrificarea unicului fiu al lui Avraam. Carnea de la animalul sacrificat este oferită familiei, prietenilor, vecinilor şi persoanelor sărace. Practicile caritabile obişnuite ale comunităţii de musulmani sunt concentrate de Eid al-Adha în efortul de a se asigura că toată lumea beneficiază de masa sacrificiului în această perioadă.

Conform organizatorilor, sărbătorirea Diwali şi Eid la Cluj a fost un adevărat mesaj de iubire şi pace pentru toţi. Peste 250 de oameni au fost invitaţi, majoritatea fiind studenţi din diferite ţări. A fost un eveniment intercultural perfect datorită valorii simbolice şi relevanţei cu privire la preocupările societăţilor europene şi misiunea UE de a ajuta străinii să se integreze în ţările europene în baza drepturilor omului. Acest eveniment a demonstrat cât de bine s-au integrat dar şi faptul că au oportunităţi egale şi libertatea de a-şi sărbători ritualurile în România, unde fiecare are dreptul de a-şi păstra identitatea culturală şi de a contribui la creşterea diversităţii. Astfel de evenimente ajută integrarea şi ajută la conştientizarea drepturilor sociale, previn discriminarea şi intoleranţa şi promovează dialogul intercultural pentru atingerea unor obiective precum egalitatea de gen, libertatea care nu răneşte pe nimeni şi conceptul „toţi diferiţi, toţi egali”. A fost o seară foarte frumoasă. Evenimentul a început la ora 19 cu primirea participanţilor, urmată de „Bhangra”, un dans tradiţional indian şi pakistanez plin de energie la care a participat toată lumea. Bucuria care i-a cuprins pe toţi participanţii este greu de descris, de aceea toată lumea


Crăciunul la Cluj a fost invitată să participe la acest dans. Bhangra a fost urmat de câteva cântece şi dansuri ale studenţilor indieni şi pakistanezi, care au trezit zâmbete pe feţele tuturor celor prezenţi şi toată lumea a simţit plăcerea împărtăşirii bucuriei cu ceilalţi în minunatele momente în care simţi lumina care vine din interiorul tău.

Zâmbetele scurtează distanţa dintre suflete. Zâmbetul este cea mai bună modalitate de înfrumuseţare a personalităţii. Aşa că toată lumea a zâmbit când a auzit chemarea la cină, deoarece varietatea de sortimente disponibile a fost încântătoare. După masă, mulţimea s-a aşezat din nou pe scaunele din sala decorată în mod tradiţional pentru Diwali şi Eid. Fete îmbrăcate în sariuri brodate cu albastru, auriu şi verde şi băieţi cu ochelari de soare au prezentat un dans în propria lor coregrafie. Muzica a atins inimile audienţei şi în câteva momente toată lumea s-a lăsat purtată în dansul Bhangra pentru a celebra Diwali şi Eid cu prietenii indieni şi pakistanezi. Un comitet de organizare format din studenţi şi-a asumat întreaga responsabilitate pentru acest eveniment, de la organizare şi promovarea lui până la vânzarea de bilete. Dacă vor primi sponsorizări pe viitor cu siguranţă vor putea organiza mai multe evenimente interculturale, care sunt de mare ajutor pentru toţi străinii care încearcă să aibă legături şi prietenii mai strânse cu ceilalţi şi să se integreze cu adevărat în societatea românească. Acesta este şi scopul proiectului Migrant în România interculturală şi al Uniunii Europene. Pe lângă mâncare şi distracţie, festivalul de Diwali şi Eid a oferit o oportunitate culturală pentru studenţi, şi nu numai, de a-şi împărtăşi cultura şi de a o trăi departe de casă. A fost un eveniment foarte bine organizat, cu multe culori, culturi şi nenumărate zâmbete. A adus la Cluj puţin de „acasă”. Noi, prietenii pakistanezi şi indieni am vrut ca oamenii să spună „Uau” şi cred că am reuşit, deoarece oamenii au învăţat lucruri noi şi s-au simţit bine. Asemenea evenimente sunt oportunităţi de participare la evenimente culturale,

creştere a stimei de sine şi autoconştientizare. Să ne unim mâinile şi vocile pentru a transforma în realitate posibilitatea de a trăi împreună în diversitate, respect şi pace. Să facem eforturi de a construi poduri peste diferenţele culturale şi să ne aducem contribuţia pentru umanitate. Această ocazie a atins inimile tuturor şi a oferit o excelentă oportunitate de a stabili prietenii şi legături sub umbrela unor festivităţi sfinte precum Eid şi Diwali. Acest eveniment a fost o sărbătoare creativă, constructivă şi delicioasă. A fost un mare succes pentru studenţii care au organizat acest eveniment, pentru unii fiind cea mai frumoasă sărbătoare. Energia şi entuziasmul studenţilor de a organiza şi celebra festivaluri culturale ca acesta este incredibilă şi a adus mai multă iubire în inimile tuturor, ale clujenilor şi ale prietenilor români, fără de care nu ar fi fost posibil să avem o seară atât de frumoasă – ei au creat cultura momentului şi ne-au făcut să ne simţim ca acasă. Acum aşteptăm cu toţii să sărbătorim Crăciunul, cel mai semnificativ eveniment din istorie,

Syed Zulfiqar Ali Shah Mediator intercultural

prin oferirea luminii iubirii tuturor celor care au nevoie de ea. Poetul meu favorit, Rumi, a exprimat iubirea noastră pentru Isus spunând: „Dacă într-o zi voi avea un moment doar cu tine, voi călca în picioare cele două lumi şi voi dansa pentru totdeauna”... Diwali fericit, Eid Mubarak şi Crăciun fericit!

Migrant în România - nr. 15, 2012

25


proiect

Limbile secundare Eugen Gherga

Institutul Intercultural Timişoara

Oamenii sunt mai deştepţi când ştiu mai multe limbi. Migranţii se încadrează astfel printre cei care ştiu mai mult decât limba maternă: o învaţă şi pe cea a autohtonilor. În perioada 2011-2013, programul european Grundtvig de educaţie a adulţilor prin proiectul „Limbile secundare şi noile tehnologii” sprijină schimburile de experienţe ale structurilor din 5 ţări ale Uniunii Europene preocupate de organizarea cursurilor de limbă pentru străini, în ţările lor: Finlanda, Italia, Letonia, România şi Spania (instituţii publice, organizaţii ale societăţii civile şi companii private). În 14 – 20 octombrie 2012, Sicilia a găzduit cea mai recentă întâlnire a celor implicaţi în proiect (după cele susţinute în ultimul an în Riga, Timişoara şi Helsinki). Delegaţi din cele 5 ţări au participat, prezentându-şi activităţile pe care le desfăşoară şi dezbătând ceea ce se poate îmbunătăţi în mediul fiecăruia dar şi în plan internaţional în lucrul cu cei interesaţi de învăţarea altei limbi decât cea proprie, utilizând inclusiv noile tehnologii ale mileniului III: cursanţii îşi pot completa învăţarea colectivă la clasă ori în perechi prin sunet, imagine sau text folosind pachete audio, video ori scrise, prin exerciţii individuale sau în grup, cu

26 Migrant în România - nr. 15, 2012

ajutorul formatorilor, colegilor ori programelor disponibile pe internet. Începând cu 2010, Institutul Intercultural Timişoara – organizaţie neguvernamentală naţională din România preocupată de educaţie şi dialog între culturi – a susţinut cursuri de limba română şi de orientare socioculturală în civilizaţia românească pentru resortisanţii ţărilor terţe (din afara Uniunii Europene, rezidenţi legal în ţară) în ediţii anuale, experienţele concretizându-se de pildă în producerea de manuale dedicate acestui scop, disponibile în diverse formate pe portalul www.vorbitiromaneste.ro. De exemplu, ediţia din prima jumătate a anului 2012 a cursurilor organizate pentru 28 de grupe în 10 oraşe din ţară: Bacău, Braşov, Brăila, Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Deva, Galaţi, Oradea şi Timişoara – în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Universitatea de Vest din Timişoara, Centrul Cultural Româno-Arab din Timişoara şi Organizaţia Femeilor Refugiate în România – a fost finanţată prin Fondul European de Integrare

gestionat de Oficiul Român pentru Imigrări (actual Inspectoratul General pentru Imigrări). 550 de persoane, 300 de adulţi şi 250 de copii, sosiţi din afara Uniunii Europene, stabiliţi în România au absolvit aceste cursuri. Efortul manifestat până acum poate fi continuat de către structurile a căror misiune este profilată special pe livrarea cursurilor de limbă străinilor: global sunt tot mai mulţi migranţi, Uniunea Europeană, din care face parte România, fiind o destinaţie importantă pentru oameni de pe toate continentele. De asemenea, există migraţii masive şi în interiorul Uniunii Europene, cum ar fi a milioanelor de români mutaţi în alte părţi. Stabilirea cuiva în alt mediu decât al său nu e uşoară, o provocare majoră fiind pe lângă fenomenul integrării culturale, de respectare a obiceiurilor etc. şi cunoaşterea la un nivel satisfăcător a limbajului local. Partenerii europeni ai Institutului Intercultural Timişoara (www.intercultural.ro) - din acest proiect Grundtvig (www.babeltic.eu) sunt: firma Learnwell Oy (www.learnwell.fi),


ORGANIZAŢII

şi noile tehnologii cea mai mare companie privată din Finlanda ce operează în domeniul interactiv al învăţării limbilor; Asociaţia Idea din Palermo (www.assoidea.org), o organizaţie italiană neguvernamentală acreditată pentru formări profesionale; Centrul Metodologic din Riga, instituţie publică a Ministerului Educaţiei din Letonia; Cehel, un centru de educaţie permanentă – instituţie publică spaniolă – în Andaluzia http://cepercehel.blogspot.com (şi totodată poziţionat în acest proiect Grundtvig drept coordonator european). Românii nu au calitatea de migranţi în ţările Uniunii Europene, deoarece nu provin din exteriorul Uniunii Europene – ci sunt cetăţeni europeni mutaţi în interiorul Uniunii Europene, rezidenţi în diverse ţări. Printre altele, Italia şi Spania – de exemplu – găzduiesc acum peste un milion de români fiecare, stabiliţi acolo din diverse motive. Unii din ei sunt subiecţii activităţilor desfăşurate de către partenerii noştri, alături de resortisanţi din ţări terţe (din Africa, Asia, America, etc.). Atunci când cineva vorbeşte o limbă face o imersiune în cultura acelei limbi. Persoana care învaţă două limbi nu numai că dobândeşte două moduri de a comunica, dar îşi dezvoltă şi abilităţi interculturale. Din acest motiv, conţinuturile culturale nu mai apar în mod izolat, ci devin parte a unei situaţii comunicaţionale: a învăţa o limbă înseamnă depăşirea condiţiei prin descoperirea altora (stil de viaţă, fel de gândire, mod de exprimare), ceea ce duce – inclusiv prin acest proiect – la formarea cetăţenească.

(printre care platformele educaţionale, web 2.0, reţelele sociale etc.) şi de utilitatea diferitelor modele de educaţie faţă în faţă sau prin mediul virtual, iar în al doilea rând, cursanţii trebuie să îşi dezvolte deprinderile de a învăţa individual cu rezultate la fel de eficace ca lucrul în grup. Următoarea întâlnire – care va fi şi şedinţa finală, de evaluare a proiectului Grundtvig – va avea loc la Direcţia de Educaţie din Granada, Andaluzia (cea mai populată regiune a Spaniei), în 1015 iunie 2013. Din România e invitată să participe o delegaţie de 6 persoane – beneficiare ale burselor de mobilitate Grundtvig – cu o componenţă ce va fi decisă anul viitor, în funcţie de contribuţiile colaboratorilor Institutului Intercultural Timişoara la implementarea noilor tehnologii în învăţarea „limbilor secundare”. Agenţia Naţională Grundtvig www.anpcdefp.ro monitorizează şi susţine financiar integral acest proiect.

Programul Grundtvig îşi propune să ofere alternative educaţionale şi să îmbunătăţească accesul celor care, indiferent de vârstă, doresc să dobândească noi competenţe prin activităţi de educaţie a adulţilor. Grundtvig vine în întâmpinarea nevoilor de învăţare ale adulţilor şi se adresează instituţiilor sau organizaţiilor care asigură sau facilitează educaţia acestora. Orice organizaţie din domeniul educaţiei adulţilor, din sistemul formal, nonformal sau informal poate să participe la programul Grundtvig. (Adultul – în sensul programului Grundtvig – este o persoană de peste 25 de ani sau un tânăr sub această vârstă, care nu mai este cuprins în sistemul formal de educaţie). Grundtvig face parte din programul european „Învăţare pe tot parcursul vieţii”, care în noul ciclu 2014 – 2020 (dacă Parlamentul European va decide în curând propunerea) se va numi „Erasmus pentru toţi”.

Intenţia proiectului este de a produce rezultate prin utilizarea şi profitarea de avantajele instrumentelor informatice moderne în procesul de predare–învăţare al limbilor, cu elaborarea de noi materiale. În primul rând, formatorii trebuie să fie capabili să dezvolte aptitudini, competenţe şi strategii didactice necesare pentru utilizarea tehnologiilor informaţionale, să ţină seama de contribuţiile aplicaţiilor colaborative Migrant în România - nr. 15, 2012

27


EUROPA Martina Andreana şi

Addolorata Vitti Relaţia dintre migraţie şi dezvoltare pare să fie tot mai mult o întrebare fundamentală în cadrul dezbaterii fenomenului migraţiei. Este vorba nu doar despre a lua în considerare termeni precum gestionarea fluxurilor migratorii, drepturile migranţilor, integrarea şi mobilitatea internaţională, ci de a regândi însuşi rolul migrantului ca actor pozitiv şi dinamic în dezvoltarea deopotrivă a ţării gazdă şi a celei de origine. Întradevăr, migrantul se află într-o lume a interconexiunilor, participant activ la un fenomen care, aşa cum a afirmat Kofi Annan în analiza sa prezentată în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite în iunie 2006, reprezintă unul din elementele fundamentale ale ameliorării situaţiei economice atât a ţărilor gazdă, cât şi a celor de origine1. Din acest motiv, adoptarea unei politici globale şi coordonate pentru gestionarea fluxului de migranţi se dovedeşte indispensabilă: regândirea migraţiei ca un parteneriat, compus din schimburi şi beneficii reciproce. Într-un astfel de context, migrantul reprezintă el însuşi un veritabil mijloc de schimb, purtător de valori şi bogăţii, participant activ la dezvoltarea economică şi socială. Evident, migraţia nu trebuie considerată a priori pozitivă. Colaborarea şi cooperarea presupun, în primul rând, să-l considerăm pe migrant un cetăţean activ în interiorul unei societăţi globale, caracterizate de multiple conexiuni şi relaţii interne. În acest context şi în această viziune se integrează EUNOMAD, o reţea al cărui obiectiv este promovarea rolului pozitiv şi activ al migranţilor în dezvoltarea economică, socială, culturală şi politică, atât a ţărilor gazdă, cât şi a celor de origine. Reţeaua Eunomad este constituită din unsprezece participanţi, precum ONGuri, asociaţii de migranţi, autorităţi 1) Migrations internationales et développement, Assemblée générale des Nations Unies, Rapport du Secrétaire général, 18 mai 2006.

28 Migrant în România - nr. 15, 2012

Reţeaua Europeană pentru Migraţie şi Dezvoltare

locale şi institute de cercetare, din nouă ţări din diferite regiuni ale Europei: Franţa, Spania, Belgia, Italia, Anglia, Polonia, Republica Cehă, Germania şi Portugalia. Reţeaua este organizată prin intermediul unei politici democratice: la nivel european, Eunomad este condusă de un nivel executiv, format din membri aleşi prin platforme naţionale. Conducerea este aleasă din nou şi reînnoită la fiecare trei ani. Executivul administrează reţeaua în acord cu platformele naţionale, alese la nivel local. Acestea cuprind diferiţi parteneri activi în domeniul migraţiei şi al dezvoltării. Fiecare platformă naţională are propriul organism executiv pentru administrare internă. Prima platformă naţională activată a fost aceea a Belgiei: în octombrie 2008 a fost creat primul grup de instituţii locale şi organizaţii sub girul Asociaţiei pentru Dezvoltare Interculturală Transfaires. Actuala platformă, rezultat al acestei primei reţele, se naşte aşadar cu obiectivul de a identifica organizaţiile şi alţi posibili actori implicaţi în acţiunea de co-dezvoltare, evaluând practicile acestora şi creând

un spaţiu de dezbatere şi sensibilizare. În septembrie 2009 se naşte la Paris platforma franceză, cu scopul de a crea un spaţiu al schimbului de experienţe şi practici privitoare la migraţie şi la solidaritatea socială, constituind o punte între practicile naţionale şi cele europene. Ulterior, în 2010, s-au format platformele din Italia, Anglia şi Portugalia. Din 2011 sunt active şi cele din Polonia, Republica Cehă şi Spania, în vreme ce platforma din Germania este în curs de dezvoltare. Intenţia principală a unei astfel de reţele coordonate este aceea de a obţine recunoaşterea şi valorizarea relaţiei dintre migranţi şi dezvoltare, prin propunerea unor practici eficiente de cooperare, parteneriat şi cetăţenie activă pentru migranţi. În acest scop, Eunomad doreşte să dezvolte o uniune de organizaţii de cetăţeni şi actori sociali care lucrează în domeniul migraţiei şi al dezvoltării; consolidând activitatea membrilor săi, reţeaua intenţionează să obţină sprijinul administraţiilor publice şi al instituţiilor. Acţiunea politică a reţelei are două direcţii principale, şi anume:


recunoaşterea migranţilor drept actori ai dezvoltării şi promovarea cetăţeniei lor active. La nivel economic, deplasarea colectivă şi individuală a fondurilor contribuie în mod sensibil la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale familiilor rămase în ţările de origine; pe de altă parte, activitatea migranţilor influenţează în mod considerabil economia ţărilor gazdă. Mai mult chiar, ca forţă promotoare a numeroase iniţiative locale, migranţii au constituit noi punţi de legătură activă între polul Nord şi Sud al lumii , devenind astfel parteneri activi şi eficienţi ai autorităţilor locale, în special în lupta împotriva discriminării şi în promovarea coeziunii sociale. Perspectiva, experienţa şi competenţa migranţilor trebuie luate în considerare, recunoscute şi apreciate pentru a se atinge un nou nivel de conştiinţă – nu numai pe plan local, ci mai ales pe plan global. Aşadar, principalele activităţi ale reţelei privesc coordonarea unei reţele dinamice şi flexibile de organizaţii, favorizând schimburile, practicile, cercetările şi evaluările în interiorul reţelei. Ea se ocupă, de asemenea, de analiza politicilor şi a practicilor mai însemnate, studiind impactul pe care

acestea îl au asupra relaţiei migraţiedezvoltare şi creând un forum cu scopul realizării unei colectivităţi de idei, instrumente şi metode. În sfârşit, are în vedere elaborarea liniilor directoare pentru cei care lucrează în cadrul instituţiilor europene, al instituţiilor din ţările de origine ale migranţilor şi al organismelor internaţionale, precum Consiliul Europei, Naţiunile Unite şi, în mod special, Uniunea Europeană. Integrarea migraţilor este esenţială: doar astfel se poate cu adevărat dezvolta rolul migranţilor ca promotori ai dezvoltării. În această privinţă, forumul – European Integration Forum – joacă un rol de o importanţă fundamentală, ca spaţiu al dialogului multilateral între parteneri. Un astfel de spaţiu oferă membrilor posibilitatea de a-şi exprima propria viziune cu privire la tema integrării, purtând discuţii cu instituţiile Uniunii Europene şi propunându-le priorităţile viitoare. O altă importantă resursă oferită de Eunomad constă într-o serie de instrumente produse în interiorul reţelei şi compuse din metode, ghiduri şi publicaţii, care pot fi consultate pe site-ul www.eunomad.org. Pe lângă instrumentele şi metodele generale, se pot găsi materiale produse de fiecare platformă naţională în

parte, actualizări ale activităţii şi alte informaţii utile. Extrem de interesante sunt şi publicaţiile care cuprind liniile directoare şi resursele utile cu privire la fenomenele migraţiei. Eunomad publică în mod regulat apelurile cererilor de finanţare pentru proiectele active din domeniul migraţiei şi al dezvoltării, dând astfel organizaţiilor şi asociaţiilor posibilitatea să obţină fonduri sau colaborări în cadrul activităţilor promovate fie de instituţiile europene şi internaţionale, fie de entităţile locale. Între principalii finanţatori ai proiectelor se pot găsi Comisia Europeană, Migration and Development Fund, fond activ îndeosebi în cadrul diasporei africane; Anna Lindh Foundation, asociaţie activă în sectorul cetăţeniei, al migraţiei şi al diversităţii; European Youth Forum, reprezentant al tinerilor migranţi şi al migranţilor de a doua generaţie; International Fund for Agricutural Development (IFAD). Site-ul reţelei publică şi actualizează permanent evenimentele, activităţile şi propunerile reţelei, deopotrivă cu posibilitatea de înscriere pentru primirea newsletter-ului său. Mai multe detalii pe www.eunomad.org. Migrant în România - nr. 15, 2012

29


culinar

Reţete din bucătăria lumii Carne de vită cu bame (Dongo-dongo)

Despre bame Bamele sunt legume de culoare verde, acoperite cu perişori şi pline de seminţe, folosite în alimentaţie. Sunt bogate în vitamine (C, A si B), fier şi calciu. Preparatele din bame sunt indicate în regimurile dietetice, având un conţinut scăzut de calorii şi grăsimi. Egiptenii le-au cultivat acum mai bine de 3000 de ani. Deoarece preferă clima tropicală şi temperată caldă, sunt cultivate mai puţin în România. Sunt recomandate în afecţiuni respiratorii şi pot fi servite crude sau gătite.

Se prepară apoi sosul de roşii clasic: se încălzesc 3-4 linguri de ulei, se adaugă ceapă tocată mărunt şi se căleşte. Se adaugă apoi roşii decojite, concentratul de supă de vită, nucşoară, piper şi ardei iute după gust. Se lasă la foc potrivit până sosul devine gros. Între timp se spală bamele, se îndepărtează codiţele şi se taie. Se toarnă

de Mbela Nzuzi peste carne bamele şi sosul de roşii şi se adaugă puţină apă. Se lasă la fiert la foc foarte mic timp de aproximativ 15 minute. Atenţie: Acest sos se lipeşte de fundul cratiţei. Trebuie aşadar să-l amestecaţi din când în când. Aceasta mâncare poate fi servită cu orez, griş sau mămăligă. Poftă bună!

Ingrediente: 500 gr. carne de vită, 250 gr. bame, o cutie de roşii decojite, 1 lingură de paste de tomate, 1 ceapă mare, foi de dafin, concentrat de supă de vită, ulei de arahide, sare, piper, nucşoară, ardei iute.

Mod de preparare: Carnea se taie în cubuleţe şi se fierbe cu foi de dafin.

Morcovi VADAS – chifteluţe indiene de morcovi Ingrediente: 4 morcovi daţi pe răzătoare 1 ½ cană faină de năut (besan) ½ cană alune crude măcinate 2 linguri nucă de cocos ½ linguriţă ghimbir proaspăt tocat 1 ardei iute verde tocat 1 fir ceapă verde tocată (opţional) 2 linguri coriandru sau pătrunjel verde tocat 1 linguriţă camun (chimen turcesc) 1 linguriţă Garam Masala ½ linguriţă turmeric ½ linguriţă bicarbonat sare după gust

Mod de preparare: Amestecaţi toate ingredientele . Adăugaţi puţină apă, cât să devină o compoziţie densă şi lipicioasă. Cu mâna uşor umezită formaţi biluţe pe care le prăjiţi în baie de ulei.

30 Migrant în România - nr. 15, 2012

de Carmen Suia


cuprins A fi sau a nu fi diferit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 Migrant în România interculturală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 Tradiţie şi drepturile omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 Sunt arabii o problemă în România? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Yoga pentru toţi – Interviu cu Avisek Majumdar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Migranţii în mass-media timişeană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 Avantajul diversităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Între România şi Maroc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 O lecţie de interculturalitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 Paradoxul integrării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Festivalul PLAI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 O poveste de succes – Interviu cu Eduard Mansour . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 Opening doors: Dezvoltarea competenţelor femeilor migrante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 Diwali, Eid şi Crăciunul la Cluj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Limbile secundare şi noile tehnologii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Reţeaua europeană pentru migraţie şi dezvoltare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Reţete din bucătăria lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

Articole pentru revista Migrant în România

Institutul Intercultural Timişoara solicită contribuţii la revista Migrant în România.

Articolele trebuie să fie relevante pentru problematica integrării cetăţenilor din ţări ne-membre UE care locuiesc în România, să aibă între 3000 şi 10000 de caractere şi să fie redactate în limbile română, franceză, engleză sau spaniolă. Sunt acceptate texte ce descriu cazuri individuale, comunităţi, organizaţii, activităţi,

interviuri sau mărturii personale, precum şi alte tipuri de texte.

Textele trebuie transmise de către autori, aceştia asumându-şi întreaga responsabilitate pentru conţinutul transmis. Autorii păstrează în totalitate drepturile asupra textului transmis, prin transmiterea lui permiţând însă Institutului Intercultural Timişoara să îl publice în revista Migrant în România şi pe site-ul www.migrant.ro. Autorii trebuie să aibă vârsta de peste 18 ani şi să aibă o formă de şedere

legală în România, indiferent de cetăţenie. Transmiterea articolelor se va face exclusiv în format electronic (.rtf, .txt, .doc, .docx, .odt) pe adresa redactie@migrant.ro sau prin postare la secţiunea Contribuiţi la revistă de pe Forumul www.migrant.ro. Comitetul de Redacţie al revistei va informa autorii ale căror texte vor fi publicate. Aceştia vor putea fi invitaţi să participe la acţiuni locale, naţionale sau internaţionale privind problematica migraţiei.

Migrant în România - nr. 15, 2012

31


 Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“, finanţat prin Programul general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii“, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe - Programul anual 2011  Editor: Institutul Intercultural Timişoara  Data publicării: noiembrie 2012  Adresa de sesizări: Institutul Intercultural Timisoara, str. 16 Decembrie 1989, nr. 8. Tel/Fax: 0040.256.498.457; E-mail: redactie@migrant.ro; Web: www.migrant.ro  „Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene“ ISSN 2067 – 6565

Publicaţie finanţată de Uniunea Europeană prin «Fondul european de integrare - nr. 15, 2012 32 Migrant înaRomânia resortisanţilor ţărilor terţe» în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“ coordonat de Institutul Intercultural Timişoara

Revista Migrant in Romania nr. 15  

Revista Migrant in Romania nr. 15

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you