Issuu on Google+


ă

ACCENT

BASARABEAN

CUPRINS 3

Împreună învăţăm, împreună spunem STOP discriminării...

5

Opinii şi Idei: Seminarul Intercultural din 28 Decembrie 2013...

6

A fi sau nu STUDENT LA CLUJ?...

8

Program de mentorat “Stud- Mentor”...

Daniela Cervinschi

Tatiana Fiodorov Iulia Suciu

Mazilo Vica

10

Interviu despre experienţe studenţeşti...

12

Experienţa mea Românească...

Iscolnii Diana

Borta Veronica

14

Integrarea studenţilor basarabeni din Braşov între mit şi realitate socială...

16

Cu braţele deschise la Centrul de informare pentru străini (CIS) Cluj ...

Florina Comărniceanu

Anita Toth

18

Revista Accent Basarabean este supliment al revistei Migrant în România realizată în cadrul proiectului Migrant în România Interculturală, coordonat de Institutul Intercultural Timișoara în parteneriat cu Liga Apărării Drepturilor Omului, filiala Cluj, Centrul Resurse Civice Constanța, Asociația pentru Apărarea Drepturilor și Integrare Socială București, finanțat de Uniunea Europeană prin programul General Solidaritatea și Gestiunea Fluxurilor Migratorii. Fondul European de Integrare a Resortisanților Țărilor Terțe.

Breathtaking Denmark...

REDACŢIA Coordonator Daniela Cervinschi (LADO Cluj) Editor Şef

Cătălina Ababei

Redactor Şef

Mihailuța Marcela

COLABORATORI Bărbuţă Otilia Borta Veronica Comărniceanu Florina Fiodorov Tatiana Iscolnii Diana Lupulescu Iulia Mazilo Vica Toth Anita

Otilia Bărbută ,

Revista Accent Basarabean este editată de Liga Apărării Drepturilor Omului Filiala Cluj

ISSN2247-9260


Împreună învăţăm, împreună spunem STOP discriminării Unul dintre cele mai interesante programe de formare la care am participat a avut loc la Luxembourg şi a fost organizat de către European Peer Training Organization (EPTO) în colaborare cu 4 motion. Programul a urmărit, în primul rând, să îi înveţe pe lideri, manageri de proiect, lucrători de tineret cum să fie buni traineri şi cum să organizeze workshop-uri în domeniul diversităţii, interculturalităţii,antidiscriminării şi schimbării sociale. La program au participat 24 de persoane cu diverse backgrounduri profesionale din România,

Estonia, Belgia, Luxembourg, Grecia, Slovenia, Olanda. Programul este finanţat printr-un fond al Comisiei Europene pentru tineret. Activităţile au avut loc pe parcursul a 6 zile şi toate au implicat exerciţii practice după principiul „learning by doing”. Programul a fost dezvoltat şi organizat mai mulţi ani la rând şi este bazat pe faptul că discriminarea operează pe trei nivele, cel individual, interpersonal şi instituţional. Astfel procesul pedagocic aflat la baza acestui program conţine o anumită logică după care sunt construite activităţile pre-

cum: construirea fundaţiei presupune crearea legăturilor dintre participanţi; identitate, cultură şi diversitate- explorarea propriei identităţi, construcţia culturală şi socială a acestor identităţi şi cum influenţează acestea modul în care îi percepem pe cei din jur şi cum interacţionăm cu ei; examinarea prejudiciului- analizarea propriilor noastre prejudecăţi, cum sunt acestea construite şi cum sunt răspândite; confruntarea prejudiciilor- cum să reacţionezi şi să acţionezi în momentul în care te întâlneşti cu situaţii de rasism şi alte forme de discriminare.

3


Traineri au fost foarte bine pregătiţi şi dispuşi să împărtăşească din experienţa lor de lucru cu diverse tipuri de grupuri. După fiecare activitate era organizată o sesiune de reflecţie în care erau explicate morala şi scopul activităţii şi cum poate fi aplicată la diverse tipuri de grupuri. Consider că programul a răspuns nevoilor mele de formator în devenire, mai ales că LADO Filiala Cluj planifică pentru viitor proiecte destinate copiilor (elevilor şi studenţilor) asupra discriminării şi prejudecăţilor

4

care vor fi organizate în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Cluj. Activităţile din cadrul programului m-au făcut să îmi înţeleg propriile preconcepţii, prejudecăţi faţă de ceilalaţi şi că acestea pot fi transformate în acţiuni pozitive, dacă sunt conştientizate. M-au făcut să înţeleg cum se construieşte coeziunea unui grup şi cum trebuie să te comporţi ca formator în momentul în care participanţii sunt neîncrezători sau reticenţi. De asemenea, un alt aspect important pe care l-am învăţat este cum să împaci chestiunile ad-

ministrative cu cele de conţinut, cum să structurezi programul după nevoile participanţilor. Am învăţat că este foarte important să stabileşti regulile de lucru la începutul workshop-ului împreună cu participanţii pentrul bunul mers al activităţilor. Este un program util pe care îl recomand tuturor celor care lucrează în domeniul formării, dar şi celor care doresc să înţeleagă mai multe despre discriminare, interculturalitate, identitate. Daniela Cervinschi


Opinii şi Idei: Seminarul Intercultural din 28 Decembrie 2013

Joi, 28 noiembrie, în incinta Casei de Cultură a Studenţilor a avut loc un seminar local organizat de LADO Cluj, sub denumirea „Migrant în România interculturală”. În cadrul întrunirii s-a discutat în ce mod răspund instituţiile publice la nevoile de şedere în ClujNapoca a studenţilor din afara Uniunii Europene. Astfel, principalele probleme puse în discuţie au fost cele legate de permisul de şedere şi organizarea unui festival intercultural. Chiar daca la seminar au luat parte reprezentanţi ai diferitelor naţiuni, spiritul intercultural şi nevoile uzuale şi comune au unit intr-o voce comună aspiraţiile tuturor. Cu sufletul deschis, plini de entuziasm şi căldură cei prezenţi au destăinuit cele mai interesante probleme, chiar dacă acestea au un caracter personal. Nu a fost de mirare faptul că problemele s-au dovedit a fi de interes general, ele iniţiind adevarate dezbateri. De asemenea, la seminar au fost prezenţi reprezentanţi ai instituţiilor publice, doamna Carmen Ciornei, reprezentant al Primăriei Municipiului Cluj-Napoca şi domnii Lucian Mureşan si Marius Luduşan, reprezentaţi ai Serviciului de Imigrări al Judeţului Cluj. Prezenţa celor mai sus menţionaţi s-a dovedit a fi foarte utilă prin faptul că au răspuns cu caldură şi nu în ultimul rând, calificat la întrebările ce s-au pus în cadrul discuţiei. Domnul Lucian Mureşan, dând dovadă de implicare şi educaţie juridică a sugerat sensibilizarea imigranţilor în ceea ce privește

oportunităţile care li se oferă de către sistem, facând apel la utilitatea revistelor dedicate în special acestora: „Migrant în România” şi „Accent basarabean”. De asemenea, dumnealui a prezentat explicit faptul că nu se poate acorda un regim privilegiat unor minorităţi în vedere evitării discriminării şi a unui eventual haos in sistem. Astfel, atât pentru minoritatea basarabeană, cât şi prentru cei din Tunisia sau Algeria se oferă aceleaşi servicii şi se cere respectarea aceloraşi obligaţii. Un alt subiect foarte interesant a fost pus în discuţie de către Ana Luduşan şi anume necesitatea schimbării contra cost a permisului de şedere în cazul în care se modifică adresa titularului. Motivele invocate de către reprezentanţii serviciului de imigrări au fost acelea de securitate şi control al imigranţilor cu scopul de a avea o evidenţă actualizată. În ceea ce priveşte perspectiva de viitor, spre sfârşitul discuţiei s-a ajuns de comun acord că este utilă şi necesară organizarea unui festival care ar reuni imigranţii ai diferitor ţări în vederea evitării discriminării în sistem, dar şi ar crea interes în cadrul clujenilor. Rămâne de văzut cum va fi acest festival, aşteptăm cu nerăbdare un asemenea eveniment. În primul rând, deoarece Clujul nu mai este un oraş simplu, acesta a devenit un oraş intercultural. Cu încredere putem afirma că pentru mulţi dintre noi aici e „ca acasa”!!! Tatiana Fiodorov 5


A fi sau nu E toamnă, iar toamna se numără bobocii nu-i așa? Seminarul local de la Cluj Napoca din această toamnă a oferit posibilitatea stundențiilor străini din afara UE să se întâlnească față în față cu instituțiile publice din Cluj-Napoca și să afle răspunsul la diverse întrebări legate de permisul de şedere și acomodarea culturală. Așadar, în data de 28 noiembrie 2013 la Casa de Cultură a Studenților din Cluj Napoca a avut loc primul seminar local din cadrul proiectului Migrant în Romania Interculturală. Au fost prezente peste 60 de persoane, marea majoritate au fost studenți nou veniţi în România. Într-o primă parte a seminarului cei patru mediatori interculturali din Cluj, Ali Shah, Alex Jacho, Samir Moukhliss, Cristina Răilean, au prezentat nevoile și problemele studenților, din comunitățile pe care aceștia le reprezintă. Pe lângă voluntar la organizarea seminarului sunt și eu studentă în Cluj Napoca, însă datorită faptului că sunt cetățean român nu mă confrunt cu astfel de probleme. A fost foarte interesant pentru mine să cunosc problemele cu care unii dintre colegii mei se confruntă doar din prisma faptului că vin din altă țară că să studieze în România. Consider că astfel de persoane ar trebui ajutate să se integreze și toată procedura de acte de care au nevoie să fie simplificată. Nu e corect ca ei ca și studenți să sufere unele nedreptăți doar din cauza unor dezacorduri între țări sau alte exemple de genul acesta. Inițiativa organizării unui astfel de seminar trebuie laudată și promovată deoarece este printre puținele

6


STUDENT LA CLUJ?

posibilități pe care studenții o au ca să intre în contact cu reprezentanții instituțiilor statului. La acest seminar a participat un reprezentat al Serviciului pentru Imigrări al județului Cluj, domnul Lucian Mureșan precum și domnul Mihai Pop din partea PATRIR. Ei au reușit în timpul sesiunii de întrebări directe să răspundă clar și precis tuturor întrebărilor venite din partea participanților. La sfârșitul sesiunii participanții au fost invitați la o sesiune de socializare mai puțin formală într-un

cadru prielnic papilelor gustative. Prin urmare discuțile au continuat dincolo de sala de seminar, cuprinzând și incluzând în topic pe toți cei prezenți acolo. Mulți dintre ei au cunoscut persoane noi cu care au schimbat date de contact și cu care or să țină legătura. Pentru mine, participarea la acest seminar, m-a făcut să conștientizez problemele cu care studenții veniți din toate colțurile lumii se confruntă și am învăţat că în ciuda condițiilor neprietenoase, este important să îți urmezi visul.

Sunt de apreciat acești oameni care reușesc să se integreze întro societate diferită de a lor doar pentru iubirea față de studii și educație. „ Education is the most powerful weapon we can use to change the world” Iulia Suciu

7


Program de mentorat “Stud- Mentor” Între 1 aprilie- 24 mai 2013, în cadrul facultății de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, s-a desfășurat pentru prima dată un proiect de mentorat “StudMentor”, organizat de către studenți pentru studenți. Cum a apărut ideia proiectului, detalii despre implementare, dar și rezultatele acestui program în articolul următor. Pentru că zvonurile circulă repede, am aflat de la o bună prietenă ce-şi face studiile în Lituania că participă la un program de mentorat şi e încântată. Nu prea ştiam cu ce se mănâncă mentoratul, aşa că am discutat cu încă doi colegi Cristina Cojocaru și Dumitru Mihalaș, care știau că un asemenea proiect se desfăşoară în România, la Bucureşti. Am studiat câte ceva despre mentorat, am citit mult, ne-am consultat cu 8

multă lume şi am ajuns la prodecanul facultăţii prof.univ.dr. Ioan LUMPERDEAN cu proiectul deja scris, aveam cu toţii emoţii şi nu ştiam cum va fi primită această ideie. În biroul prodecanului emoţiile erau şi mai puternice, dar totul s-a rezolvat. Proiectul a fost acceptat şi lansat, domnul Lumperdean ne-a susținut foarte mult și ne-a ajutat să punem în practică ideile noastre. Scopul nostru a fost să facilităm dezvoltarea personală şi profesională a studenţilor prin intermediul parteneriatului cu un mentor. Timp de 5 săptămâni fiecare student a avut un mentor care de fapt era un profesor, din cadrul facultăţii. Au fost implicaţi 19 studenţi şi respectiv 19 profesori. Fiecare student îşi putea întreba mentorul despre absolut orice, în limita discreţiei. Astfel mulţi

dintre studenţi au lucrat pe partea profesională, elaborând cercetări de marketing, aprofundând anumite domenii din materiile de studiu, au aplicat împreună pentru internship-uri sau şi-au împărtăşit experienţe din vieţile personale: excursii interesante, cărţi de dezvoltare personală. Am fost împreună cu întreaga echipă la o firmă producătoare de cosmetice din Cluj-Napoca, şi am asistat la o etapă a procesului de producţie, majoritatea colegilor au fost impresionați anume de această vizită. Pe parcursul acestor 5 săptămâni, fiecare student a avut cel puţin o discuţie cu mentorului său, am organizat un training “Ce este NLP? (Neuro Linguistic Programming), am desfăşurat mai mule sesiuni de feedback.


“Cel mai mult mi-a plăcut posibilitatea de a vedea un profesor şi dintr-o altă perspectivă, de a putea relaţiona cu el şi altfel, de a-ţi clarifica anumite nelămuriri, de a obţine părerea unui om mai abilitat într-un anumit domeniu de interes propriu; bineinţeles că şi vizita la firmă mi-a plăcut.” (student, participant al Programului Stud-Mentor). “În primul rând mi-a plăcut idee acestui program. Totodată am apreciat faptul că aţi pus „faţă în faţă” cadrele didactice şi studenţii într-un alt cadru decât cel al cursurilor/seminarelor şi examenelor.” (mentor, participant al Programului Stud-Mentor). Participarea în cadrului acestui program a fost gratuită, iar implicarea noastră a fost pe bază de voluntariat, ne-a făcut plăcere să ne simțim utili, am avut alături cei mai tari studenți și mentori. Target-ul nostru a fost îndeplinit în proporţie de 95%, doar cu ajutorul profesorilor care și-au dat acordul, ne-au încurajat și au venit cu alte inițiative, îi mulțumim foarte mult Conf.univ.dr. Gabriela BODEA, care a fost mentorul proiectului și ne-a susținut foarte mult.

Mulțumiri și profesorilor : conf.univ.dr. Popa Mirela, conf.univ.dr. Litan Cristian, lect.univ.dr. Deceanu Liviu, asist.univ.dr. Pop Larisa, lector.univ. dr. Crisan Catalina, lector.univ.dr. Ienciu Alin, conf. univ.dr Mustata Razvan, asist.univ.dr. Muresan Ioana, asist.univ.dr. Petre Ana-Maria, lect.univ.dr. Salanta Irina, asist.univ.dr. Mihuț Marius, conf.univ.dr. Moisescu Ovidiu, prof.univ.dr. Nistor Razvan, conf. univ.dr. Viorel Dorin Lăcătuș, conf.univ.dr. Jula Octavian, asist.univ.dr. Ratiu Patricia Iulia, conf.univ. dr. Olteanu Gabriela, conf.univ.dr Achim Sorin, lect. univ. dr. Monica Zaharie. Din păcate studenții au fost mai reticenți, însă ne putem explica asta prin faptul că este un proiect nou și necunoscut. Planificăm ca în 2014 să dezvoltăm același proiect, să aplicăm ceea ce am învățat noi ca organizatori, să-l facem mai popular printre studenți și să-i încurajăm să participe să-și dezvolte abilitățile personale și profesionale. Stud-Mentor, LEARN BEFORE YOU EARN Mazilo Vica, studentă FSEGA

9


Interviu despre experienţe studenţeşti

,, NU POȚI ÎNȚELEGE CEVA CE

Elena Cara, masterandă la Universitatea din Oradea, a avut șansa de a obține o bursă Erasmus la o universitate dintr-un mic oraș francez – Aix și ne va povesti despre emoțiile și trăirile avute cu ocazia acestei frumoasă experiențe.

din plin de fiecare oră de studiu.

5. Care au fost cele mai mari temeri ale tale înainte de a pleca?

Nu știu cum să explic, nu am avut nici-o frică, doar 1. 1. În primul rând, ne poți spune te emoții constructive. Fiind o persoană independentă, rog, ce te-a determinat să aplici pentru o bursă în plecată de acasă deja de 3 ani, eram și bine Franța? Motivul principal a fost doar dorința de a documentată și știam la ce să mă aștept. experimenta ceva nou, într-o țară straină? 6. Când ai aflat că ai fost acceptată, care au Cred că a fost mai mult curiozitatea de a pleca cât mai fost primele tale gânduri? Cum îți imaginai că va fi spre vest, într-o ţară cât mai europeană. Am aplicat șederea ta acolo? pentru că îmi doream să cunosc îndeaproape o altă cultură, să experimentez un alt sistem de învățământ O să mint dacă o să zic ca nu mi-am făcut scenarii și că nu mi-am imaginat cum va fi. În primul rând... și să îmi testez capacitățile de adaptare. Marea Mediteraneană, coasta de Azur, senzaţii noi, persoane noi, locuri noi de vizitat, o bucurie 2. De ce ai ales Franţa și nu altă ţară? extraordinară, o adevărată fericire. Apoi mi-a venit Am ales Franța din considerente lingvistice, dar și în gând și...sesiune, examene în limba franceză, dar din motivul că nu am avut prea multe opțiuni. Am mi-am zis că orice cale fără greutăți nu duce nicăieri vrut să aplic și pentru Belgia, dar din păcate la acel și cu multă ambiție o să reușesc. moment (greșit „la momentul acela”) facultatea mea nu avea pentru programul de master în ştiințe eco- 7. Ți-a fost ușor să studiezi într-o altă limbă decât româna? Cat de ușor te-ai acomodat? nomice acorduri cu o universitate din Belgia. 3. Ți-a fost ușor să îți completezi dosarul de La început mi-a fost mai dificil, până m-am acomodat cu stilul de a vorbi al francezilor, cu orașul. Întraplicare Erasmus? un timp foarte scurt mi-am făcut prieteni, francezii Când îţi dorești ceva cu adevărat, tot universul fiind foarte prietenoși și sociabili. conspiră la realizarea dorinței tale. A fost un proces mai îndelungat, multe cereri, declarații, dar fiind o fire ambițioasă am reușit. 4. Ne poţi spune cum te-a îmbogățit pe tine această experiență? Timp de un an, cat am fost plecată am acumulat informații foarte importante pentru viitoarea mea carieră. Am aprofundat ceea ce am învățat pe parcursul celor 3 ani de licenţă. Mi-a fost usor la cursuri, am încercat sa învăț cât mai multe şi am profitat 10


NICIODATĂ DIN CĂRȚI NU AI TRĂIT! “ ISADORA DUNCAN

8. Dacă ar fi să alegi doar o întâmplare care îți este foarte dragă, din experiența ta Erasmus, care ar fi aceea? E cam dificil să aleg doar una. Aș avea multe de povestit, acum îmi apare prin minte reacția oamenilor atunci când le ziceam cu mândrie că sunt din Republica Moldova şi ei zâmbind îmi răspundeau: ah da, de aceea eşti atât de draguță. 9. De ce ai sfătui un student să plece cu o bursă de studii în străinatate? Este o experiență extraordinară din toate punctele de vedere. Te ajută să te dezvolți, să îți cunoști limitele și e minunat acest lucru. Ai șansa să te bucuri de cultura, frumusețea altor ţări și desigur îți îmbunătățești nivelul de cunoaștere a limbii străine. 10. Cum e orașul în care ai studiat? Ce ţi-a plăcut cel mai mult? Eu am fost timp de 10 luni în sudul Franței în orasul Aix, un orășel studențesc, însă fiind aproape de orașul metropolitan Marseille, universitățile au fuzionat și aveam cursuri în Marseille. Universiatatea Aix-Marseille se află în regiunea PACA (Provence, Alpes, Cote d’Azur ) şi cred că am zis totul prin asta. O zonă incredibil de frumoasă, natura nu a fost deloc zgârcită cand a creat această minunată zonă. Aix este un oraş foarte liniștit, pitoresc, nu e foarte aglomerat și e foarte bine amenajat. 11.

petrecut acolo și pentru mine Parisul rămâne în continuare un oraș foarte frumos, cu multe monumente istorice și o arhitectură a orașului nemaipomenită. Am mai vizitat și Coasta de Azur, aproape toate orașele și micile orășele din apropiere, începând cu Monte Carlo, Monaco, Nice, Saint Tropez și multe altele şi terminând cu oraşele istorice Avignon, Arles. Am avut norocul de a călători mai mult și datorită unui card de reducere, costa 2 euro / zi, cu acest card puteai merge în mai multe oraşe din zonă şi aveai ocazia să rămâi cu multe amintiri frumoase. 12. Care sunt planurile tale acum că te-ai întors în ţară? Momentan, lucrez la o firmă care exportă marfă în Franța, fiind în departamentul de expediții și logistică am ocazia să-mi alin „dorul” de timpul petrecut în Franța, interacționând cu clienții francezi. Anul acesta voi termina studiile de master, iar ce mă așteaptă în viitor e o mare enigmă și pentru mine, nu am timp să îmi fac planuri, sunt foarte spontană și prefer să TRĂIESC cu prezentul. Interviu realizat de : Iscolnii Diana

Ce altceva te-a impresionat?

Paaaaariis, bineînţeles, mi-am îndeplinit visul pe care îl aveam încă de mică. Am stat aproape o lună în acel minunat oraș timp în care am prins o vreme cu multă ploaie, vânt și cer noros. Acest fapt nu a schimbat nimic, am profitat din plin de fiecare minut 11


Experienţa mea Românească

A trecut un an şi jumătate de când cursul vieţii mele a luat o nouă întorsătură. Un an şi jumătate de când o singură decizie avea să schimbe drumurile, locurile, oamenii, stilul de viaţă, mâncarea, sărbătorile, întrun singur cuvânt plin de sens, VIITORUL. Toate aveau să se schimbe, înafară de dorul de casă, când numele meu apărea pe lista basarabenilor admişi la studii în România în anul 2012. Luasem un loc din două oferite de către Ministerul Educaţiei, la Facultatea de Ştiinţe Politice Administrative şi ale Comunicării, specialitatea Jurnalism, linia română. A fost o decizie grea să îmi schimb cuibul, însă care mi-a oferit multe oportunităţi, multe şanse să mă implic în diverse proiecte, evenimente, concursuri. Şanse să văd viaţa cu alţi ochi, dintr-un alt loc al lumii, cu o altă experienţă şi din perspectiva unei persoane independente, aşa cum m-a făcut traiul de aici, de la Cluj, Capitala Eurpeană a Tineretului.

Prima toamnă Am avut parte de multe schimbări, de la ceea ce înseamnă să îţi cumperi altfel biletul pentru troleibuz, de la cum să te gândeşti ce cumpărături să îţi faci (cât mai multe cu bani cât mai puţini), să te obişnuieşti cu o altă valoare a” leului”, să schimbi străzi, clădiri şi oameni, până la a învăţa să te descurci într-o altă” lume” decât a ta. 12

Am avut parte de multe experienţe, plăcute şi mai puţin plăcute, oameni care m-au primit cu îmbrăţişări calde sau cu priviri reci. O casă care şi-a schimbat numele în cămin, care a devenit un loc unde nu mă mai aşteptau părinţii, unde dimineaţa nu mă trezeam datorită unei voci de suflet sau de la aroma cafelei calde, însă de la alarma care mă anunţa de fiecare dată că a început o nouă zi, o nouă posibilitate, în care trebuie să lucrez pentru a construi temelia viitorului meu. Am învăţat cum să trăieşti cu încă patru fete într-o cameră de cămin, mai mică decât cea de acasă, unde stăteam. Să îmi încapă lucrurile într-un spaţiu, în care nu credeam că vor încăpea vreodată. Am învăţat să fac noi feluri de mâncare, să deschid borcane cu cuţitul. Să fac din” nimic” delicii. Să mă gândesc la ziua de mâine. Şi cei mai important, să fiu matură. La facultate mă străduiam să fiu bună şi unde mă pricepeam şi unde nu. Am învăţat să citesc de pe prompter, să fac ştiri, să fiu critică, să am o dicţie bună, să îmi ascund accentul de basarabeancă, care în ciuda observaţiilor din partea profesorilor pe mulţi îi distrează. Unii iniţial credeau că vorbesc rusă, credeau că în Republica Moldova limba de stat este rusă. Mă rugau să le scriu sau să le vorbesc cuvinte ruseşti.


Prima iarnă Calde ierni comparativ cu cele din Republica Moldova. Primii fulgi made în România. Deja scăpasem de toată nebunia de la început, de perioada de adaptare în această nouă societate. Primul concurs la care am participat, Miss Cluj. Decizie ce am luato uşor, însă care m-a costat multă muncă, timp, iar în final o frumoasă încercare. Sinceră să fiu, uneori mă impun să fac unele lucruri, atâta timp cât ştiu că acestea îmi vor aduce experienţă şi mă vor face un om mai puternic şi mai abil. Şi prima sesiune, atunci am aflat ce înseamnă cu adevărat să fii student, să ai nopţi albe, să înveţi pe scările din cămin, să ai emoţii pentru ceea ce înseamnă examene la facultate. Însă munca bună a dat şi rezultate bune.

Al doilea an Şi iată m-am întors din nou la Cluj cu dor şi nerăbdare. Abia aşteptam să încep viaţa de aici, să am iar zile obositoare, însă de care îmi place să profit din plin. O oboseală care îmi dă satisfacţie. Acum râd de cât de nedumerită eram de unele lucruri în primul an de facultate, dar îmi place să privesc în urmă şi să văd o grămadă de planuri pe care sunt mândră că le-am realizat. Apoi să privesc la prezent şi să fiu mândră de ceea ce sunt şi de cât de mult am crescut. De dorul de casă şi de părinţi nu o să vorbesc nimic, deoarece dorul nu se vorbeşte, se simte. E adevărat că niciunde nu ai să te simţi ca acasă, deoarece nici un copac nu ar fi verde fără rădăcini. Însă acum Clujul pentru mine e acasă, cu sărbători Prima primăvara mai calde, drumuri mai familiare, prieteni mai mulţi, Al doilea concurs, Miss Basarabia 2013. Primul zile pline de viaţă, petreceri mai frumoase, emoţii interviu pe care l-am luat. Prima experienţă de a fi mai multe. E ”fain” la Cluj . reporter, de a lucra la un radio, UBB Radio. A doua sesiune. Însă... aceleaşi emoţii. Iubesc tot ce fac aici, Borta Veronica tot ce mă face să simt că trăiesc... Clujul mi-a oferit cele mai frumoase concerte şi cele mai fabuloase petreceri. Cele mai bune oferte, proiecte, activităţi în care am putut să mă afirm, de aceea I LOVE CLUJ. 13


Integrarea studenţilor basarabeni din Braşov între mit şi realitate socială Acest text se vrea a fi o replică la articolul Percepții, publicat de un foarte bun coleg de universitate (basarabean, de altfel), în revista Contrafort, nr 1-2 din 2012. În acel articol se reliefa ideea anumitor complexe sau piedici care ar sta în calea integrării studenţilor basarabeni în societatea românească. Se punctau și atunci câteva impedimente care ar îngreuna integrarea studenților basarabeni. Pe lângă cele de ordin socio-cultural erau amintite și ineficiența plasării studenţilor basarabeni în cămine şi în camere special repartizate, cât și bursa asigurată indiferent de media obţinută. Între timp, s-au mai modificat și unele prevederi ce privesc criteriiile de acordare a locurilor de cazare, astfel studenții basarabeni fiind la rândul lor stimulați să învețe temeinic, nemaiprimind camere de cămin decât cei care ar avea mai puțin de trei restanțe. Căministă veche fiind, am observat o diminuare bruscă a chefurilor basarabenilor și o îmbunătățire a modului în care sunt priviți aceștia de către colegii lor de campus. Pe scurt, egalizarea șanselor de obținere a locurilor în campusurile universitare a condus la o mai bună și eficientă integrare/ acceptare a studenților basarabeni în masa universitară românească. Pornind de aici, mă gândesc dacă nu ar fi demnă de luat în seamă propunerea de a regândi și modalitatea de acordare a burselor pentru studenții basarabeni. 14


Îmi amintesc cu câtă susceptibilitate îi priveam în facultate pe colegii basarabeni care nu se rupeau în ale învățatului și la sfârșitul lunii își primeau periodic bursele. Părerea mea era unanim împărtășită și de ceilalți colegi de an care nu se bucurau de aceleași privilegii. Și, sincer, cred că studenții basarabeni ar fi mult mai bine stimulați să învețe dacă li s-ar acorda, de exemplu, bursa doar în primul an, ca pentru o perioadă de acomodare, iar din anul al II-lea ar intra în aceleași prevederi de acordare a burselor împreună cu studenții români. Lăsând în urmă aceste bariere sistemice care ar putea fi ușor ajustate, mărturisesc că recent am

participat la un concurs de bowling organizat de nou înființata Asociație a Tinerilor Basarabeni din Brașov. Participanții au fost doar din rândul studenților basarabeni. Nu credeam că mă voi simți atât de bine. Multă voie bună, multă naturalețe, poate mai evidentă în rândul basarabenilor. Studenții basarabeni se comportă ca niște copii ceva mai mari care pun pasiune mai în tot ceea ce fac. M-am împrietenit rapid cu câteva dintre fetele de acolo, iar multe din prejudecățile mele s-au estompat rapid. Concluzionând, cred că dincolo de ajustarea anumitor prevederi sistemice, ar fi necesară coborârea relației cu studenții basarabeni cât mai la firul ierbii, un exemplu

bun ar fi concursul de bowling organizat de Asociația Tinerilor Basarabeni din Brașov. În acest gen de relaționare ar fi depășite anumite preconcepții și s-ar ajunge la realitatea în care ar prima doar relațiile umane și interpersonale. Florina Comărniceanu

15


Centrul de informare pentru străini (CIS) Cluj – experienţa unei voluntare Activitatea CIS Cluj se desfășoară în 15 orașe din țară, având un scop bine determinat: informare și îndrumare pentru a facilita integrarea în comunitatea locală a străinilor. Principala mea ocupație în cadrul CIS se desfășoară în Cluj Napoca, mai exact, în holul Centrului de Imigrări din Iulius Mall, unde, comunicând cu străinii, trebuie să identific care sunt problemele cu care se confruntă persoana respectivă, de exemplu probleme legate de obținerea documentelor de cetățenie și pentru muncă, dacă are acces la educație, la sistemul medical, la serviciile sociale și la sistemul asigurărilor sociale, apoi condițiile în care ar putea beneficia de asistență materială și juridică. Astfel, abordarea noastră s-a concentrat în special pe culegerea informațiilor despre cetățenii străini pentru crearea unei baze de date la nivel național și pentru alcătuirea unei imagini de ansamblu asupra problemelor întâmpinate de aceștia în România. Foarte mulți străini cu care am interacționat, nu știau la cine să apeleze în cazul unei încălcări de drept sau pur și simplu pentru a cere o informație, așa că, rolul nostru a fost și de a-i ghida şi consilia. Încercam să le arătăm că nu sunt singuri și că noi îi putem ajuta, asta în cazul în care acești oameni doresc consilierea noastră. Ne-am lovit într-adevar și de dificultăți, de oameni care pur si simplu credeau că suntem acolo în folos propriu și nu asteptau să le explicăm, spuneau un ``NU`` hotărât, nervoși sau indiferenți, cine știe cu ce probleme venite la Serviciul pentru Imigrări. Totuși eu rămân la principiul meu, acela că un om care chiar are probleme sau nevoie de sprijin va apela la serviciile noastre și ne va aprecia pe măsura eforturilor. Nu ne-am permis să avem stări negativiste din cauza acelor dificultăți, până la urmă, noi trebuie să emanăm curaj și atitudine de persoană responsabilă, credibilă, dar și înţelegătoare. Au fost totuşi persoane care deja așteaptau viză să plece în ţara de origine, pentru că și-au finalizat studiile, iar atunci când ei au venit în țară, nu a existat acest program să-i ajute, nu au avut la cine apela, însă au fost încântați de modalitatea informării străinilor, respectiv de serviciile de care pot beneficia. Studenții, în general, au fost cei mai deschiși în a comunica, în a-și spune problemele, cel puțin interacționau cu noi, chiar dacă nu completau formularele, îmi ex16

plicau că au mulți prieteni care ar avea nevoie de cursuri de limba română, de asistență materială și așteptau instrucţiunile noastre. Au existat și momente foarte stresante, acum mi se par comice. Acele momente când stai la o masuță rotundă plină de hărtii în așa fel încât nu mai deosebești culoarea efectivă a mesei și explici mai multor persoane deodată cum să completeze formularul, într-o engleză cât mai ușoară.


Iar când le-ai explicat, bineînțeles că n-ai putut să te uiți la toți ce scriu și te-ai axat pe o singură persoană ca mai apoi, ceilalți, să aibă un exemplu. Ai terminat de explicat, persoana lângă care ai stat are formularul completat, iar restul s-au pierdut, au uitat să fie atenți, au început să vorbească la telefon sau efectiv n-au înţeles nimic din ceea ce spuneam; și o luam de la capăt până să realizez ca n-are rost să cred ca merge cu mai mult de două persoane, pentru că toți încep după un timp să mă întrebe ”în stereo” ce să scrie la partea la care au ajuns, și nu mai pot înțelege absolut nimic. Ah, era să uit de modul în care discutam aproape prin semne cu unele persoane care știau foarte puțină engleză, iar franceză nici atât, să nu se înțeleagă că îi critic, realizez că unii n-au avut niciodată posibilitatea să învețe o altă limbă sau niciodată n-au considerat că vor avea nevoie, totuși, a fost dificil, dar cu siguranță se înscriu la cursuri de limbă română, dacă plănuiesc să stea mai mult. Am întâlnit foarte multe persoane, fiecare din echipă și-a luat din timpul său, pentru a face ceva deosebit pentru stăinii NON-UE conștientizând faptul că sunt diferiți ca mentalitate, greutățile vieții probabil le-a schimbat radical percepția asupra altor persoane, probabil vin din zone aflate în conflict, zone ce suferă de calamități, sunt multe variante, însă noi am rămas integrii, de altfel cum ar trebui să fie orice altă persoană. Mi-ar place să pot schimba ceva în privința asta, mi-ar place să existe respectul și aprecierea altor popoare pentru vecinii săi, iar concurența între națiuni să fie un simplu joc copilăresc. Ei bine, sunt sigură că am omis să descriu multe aspecte, însă, mi-a plăcut foarte mult să lucrez într-o echipă și să interactionez cu cât mai multe peroane de diferite etnii, de diferite culturi și obiceiuri, să mă chinui uneori să le explic dând din mâini ca o ”fanatică”, sau să mă întristez câteva secunde că o persoană a refuzat să stea de vorbă cu mine. În orice caz noi ne adaptam după persoane, dacă era ”pe fugă”, supărat, entuziast, trebuia să găsim momentul oportun de a-i aborda, pentru că altfel credeau că suntem fete care fac reclame la cine știe ce produs, aspect important mai ales când îţi faci curaj să discuți cu o persoană nervoasă pe autoritățile de la Centrul de Imigrări, pentru că probabil îi lipsește o hârtie. Ideea e că tot timpul momentul abordării e important, mai departe, conversând, îți dai seamă din ce direcție îl poți ajuta, îi explici cum se completează formularul, iar dacă a avut și o poveste interesantă a motivului său de a veni în România, cu siguranță stai o zi să te gândești dacă poți schimba într-un fel sau altul lumea. Anita Toth 17


Breathtaking Denmark

There are things you never think about. Everybody establishes some lines regarding their lives, their aims, dreams. Those lines are made by everything you could possibly think of, from the range of certainty to impossibility. Anyway, deep in your heart you believe that everything is possible. Nevertheless there are things you never think about. Well, living in Denmark was such a thing for me. Now if you understand how stunned in disbelieve I got when I learnt that I would come here, you can understand how amazing everything I have been seeing here seems to me! You see, when you participate in a lottery and win the car you are happy, but when suddenly a guy comes to you and tells you that you simply deserve this brand new car, you are beyond happiness. You are in ecstasy. The unexpected is much more sweater than the expected. Denmark, one of the happiest countries in the world, where people speak Danish but everybody 18

knows English, won Eurovision last year, so this year it will be held in Copenhagen, its capital. Ironically these were the only things I knew before coming here. I am from Moldova, but I am enrolled in a higher educational institution in Romania and I came here as a VELUX student. Those who don’t know anything about these countries just have to believe me: I was coming from another world. First think that hits you, when arriving here, besides the weather, is the system. I never thought I’ll see a system that works for people. You get what you want. Working till four o clock in the afternoon, or having some shifts in a week will bring you more than the basic financial security. Not working and you still get money. Study and you get money as well. Being homeless and you get a roof under your head and money, again. I was wondering why we have no classes on Fridays? Well it is because students were not coming anyway at school so they decided

to make it officially free. At least that’s what I have been told. Why we have a whole free week in October and why they call it Potato Holiday? I’ve found out that it is because in past, children were used to help their parents to harvest their crops during autumn, so they were skipping school. So the ministry decided to give them an official allowance of doing that. And you know how hard is to take back what you already had given. As a result we don’t harvest crops anymore, but we still have this beautiful Potato Holiday. When you come from a different world you need lots of time to digest the fact that somewhere the system is designed by people for people and it works how it really should work, in theory.


Next thing that falls on you like an avalanche of snow is the education. If I would ever bring a laptop in class at my home university I would be kicked out the class if I turn it on. It took a while to get used to write notes in my laptop, when twenty years, in school and then at university, I was collecting copybooks and files of handwritten memos. If you want to know what practical means, come to study in Denmark. Back at home exams are scary because the theoretical system you’re supposed to study in, doesn’t really motivate you to do so. So here they come, and for every student that means swallowing tones of papers a couple of nights before the day of execution. After that you usually forget ninety nine percent of what you’ve eaten. I am already studying for three months at International Business Academy in Kolding, Denmark and I can assure you that I’ve learnt more about finance, economy, law etc. than I did in the whole past year at home. That’s how the system here works. And now the whole city falls on you. That’s a very hard hit to take. Kolding, the seventh biggest city in Denmark, looked kind of smaller than I expected. But how great it seems now! You have to discover it first, then you get used to it and then you fall in love with it. I love Kolding. It has everything a student needs: cultural

life, cinemas, stores, clubs, bars, friends, nightlife, gyms, universities and library of course, a castle near a huge lake in the heart of the city, the sea and the beach in another part of the city, a charming small river crossing it and a lovely huge blue boat, that always guards my way to the library and that remembers me of the Pirates of Caribbean. Before my arrival here I saw a video posted on Facebook page of IBA students. It was about students’ life here, exquisitely fun to watch. But the most of all I liked the ending: “At IBA nobody is alone”. “Wow, really?! Seriously, everybody feels alone, especially when he goes so far away from home.” I thought. But it turned out that the most amazing thing living in Kolding, studying at IBA is that you really are never alone. I’ve met so many people from everywhere in the world, I’ve made friends both from locals and from internationals so easy… So still can’t believe me how awesome is to live and study in Denmark, how great and breathtaking is to have this experience? Come and see it yourself! Otilia Bărbuță

19



Accent Basarabean nr 14