Issuu on Google+


ACCENT

BASARABEAN

CUPRINS 3

Simte, Împărtăseste, Acţionează!... , ,

5

Conferinţa de presă şi Bazele Culturii Islamice – Cultura Islamică se afirmă la Cluj MIDO 2013...

Daniela Cervinschi

Mariana Sîrbu

Revista Accent Basarabean este supliment al revistei Migrant în România realizată în cadrul proiectului Migrant în România Interculturală, coordonat de Institutul Intercultural Timișoara în parteneriat cu Liga Apărării Drepturilor Omului, filiala Cluj, Asociația Centrul pentru Resurse Civice, Asociația pentru Apărarea Drepturilor și Integrare Socială, finanțat de Uniunea Europeană prin programul General Solidaritatea și Gestiunea Fluxurilor Migratorii. Fondul European de Integrare a Resortisanților Țărilor Terțe.

7

Caravana Interculturalitătii, , MIDO 2013... Carolina Sclifos

REDACŢIA

9

Expoziţie de obiecte tradiţionale, MIDO 2013...

Coordonator Daniela Cervinschi (LADO Cluj) Redactor Şef Corina Donica Redactor Șef Adjunct Adriana Solovei

Marian Sîrbu

11

Gala lumii dintr-o duminică de mai- Seara Interculturală...

13

Facem azi tot ce sperăm să facem mâine ...

14

Interviuri...

15

Impression sur la Roumanie...

16

Interviu cu Renata Donica, autoarea cărtii , pentru copii si , nu numai „Curcubeu”...

Otilia Bărbuţă

Victoria Covalciuc

Duconseil Jonathan Samir Moukhliss

Editor Şef

Cătălina Ababei

COLABORATORI Samir Moukhliss Duconseil Jonathan Madina Tulegenova Rael Solis-May Otilia Bărbuţă Carolina Sclifos Mariana Sârbu Renata Donica Cristina Cojocaru Victoria Covalciuc

Corina Donica

18

Romania as a good place to get some experience...

19

Experienta , de organizare a proiectului Hearts Around the World ...

Madina Tulegenova

Cristina Cojocaru

Revista Accent Basarabean este editată de Liga Apărării Drepturilor Omului Filiala Cluj

ISSN2247-9260


Simte, Împărtășește, Acţionează! Realitatea zilelor noastre este că societăţile în care trăim sunt pluraliste, multiculturale şi multilingviste. Astfel că, devine din ce în ce mai important să preţuim, să protejăm, să dezvoltăm diferenţele culturale şi nu în ultimul rând să le înţelegem. Participarea mea în Belgia la trainingul Feel, Share, Act, adresat membrilor societăţii civile care lucrează cu tineri cu diverse bakcgound-uri culturale, m-a făcut să realizez că multe lucruri pe care le ştiam nu se mai suprapun realităţilor actuale. Trainigul a avut loc pe parcursul a 6 zile în oraşul diamantelor, Antwerp din partea Flamandă a Belgiei şi a avut ca obiective: dezvoltarea diferitelor instrumente pentru îmbunătăţirea poziţiei tinerilor cu diverse identităţi culturale în societate, imbunăţăţirea comunicării cu grupurile ţintă, descoperirea programul de finanţare Youth in Action ca o bună metodă de susţinere financiară o proiectelor de integrare a tinerilor imigranţi din prima sau a doua generaţie. La training au participat 18 membri şi reprezentanţi de organizaţii din ţări precum: Franţa, Potrugalia, Turcia, Grecia, Spania, Mare Britanie, Belgia şi România. A fost o experienţă foarte interesantă pentru mine pentru că, am reuşit să interacţionez cu toţi participanţii şi am încercat să leg prietenii şi eventuale colaborări. Participanţii au fost de o calitate umană şi profesională extraordinară. Cursul a fost bazat pe metode non-formale de învăţare astfel că, am ucrat foarte mult în grupe şi a fost nevoie de implicarea noastră în creionarea definţiilor, conceptelor, metodelor. Cursul a fost foarte aplicat, orientat spre exemple, spre experienţe şi spre vizite de studiu. Printre cele mai importante concepte pe care le-am dezbătut şi pe marginea cărora am făcut exerciţii au fost: Participarea Activa, Motivarea şi Susţinerea tinerilor, Integrare şi Identitate culturală, Comunicarea, Metode şi instrumente de lucru cu tinerii, idei de proiecte şi implementare de proiecte privind integrarea tinerilor cu diverse identităţi. Una dintre dezbaterile care mi-a atras atenţia a fost despre Integrarea Imigranţilor în Societăţile Europei de Vest. Majoritatea participanţilor vedeau integrarea ca o metodă de asimilare a imigranţilor, integrarea este un concept politic folosit de reprezentanţii statelor pentru a justifica asimilarea. Atitudinea majorităţii participanţilor pe marginea acestui concept a fost una negativă, unul dintre participanţi Sheraz Hussain,

reprezentantul organizaţiei ZEST din Marea Birtanie ( este englez de origine pakistaneză) a explicat că mai potrivit ar fi conceptu-ul de coeziune care presupune participare activă din partea comunităţilor de imigranţi. Sheraz Hussain lucrează în programe de integrare pentru tinerii cu diverse identităţi culturale care provin din familii social-vulnerabile de imigranţi în oraşul Sheffield din Marea Britanie. Programele de integrare constau de fapt în diverse programe sportive gratuite sau foarte ieftine pentru tineri. De asemenea, ZEST are rolul de meditoar al conflictelor între bandele de cartier. Ceea ce mi s-a părut interesant, este că încearcă să implice şefii bandelor în activităţi comunitare şi ţine mereu legătura cu aceştia, dacă există conflicte între membrii bandelor, atunci ZEST ia legătura cu părinţii, cu sefii bandelor, dar nu cu poliţia. Încearcă sa nu facă aceste conflicte cazuri penale. Sheraz mi-a explicat că prin programele sportive chiar a reuşit să facă bandele să se imprietenească, la un fotbal sau baschet ei nu mai sunt dusmani, ci prieteni. O altă chestiune interesantă pentru mine a fost dezbaterea despre portul hijabului la locul de muncă. În Belgia, dar şi în alte ţări din UE portul hijabului la locul de muncă este o tematică intens discutată, pentru unele femei musulmane este foarte greu să găsească un loc de muncă unde să fie acceptate purtând hijab. Opinia majorităţii participanţilor a fost una pozitivă purtării hijabuli la locul de muncă, trainerul responsabil pentru dezbatere Farid Meziani, belgian de origine marocană, ne-a spus că de ex. în Danemarca într-un supermaket în urma mobilizării angajaţilor musulmani le-a fost acordat dreptul să poarte hijab. Un participant din Franţa a susţinut că el este de acord cu sistemul francez de gestionare a acestei problematici, adică laicitatea. Atâta timp cât eşti în casa ta poţi să te îmbraci cum vrei, însă odată ce eşti în spaţiul public ex: în şcoli, comapnie, trebuie să îi respecţi pe ceilalţi şi să nu îţi arăţi simbolurile religioase. A fost o dezbatere foarte interesantă şi intensă. Un alt concept adus în discuţie a fost acela de minoritate, numai prin utilizarea acestui concept persoanele cu diverse identităţi culturale se simt excluse. Un participant a considerat că utilizarea cuvântului minoritatea este una tehnicistă, utilizată pentru a simplifica lucrurile de către instituţiile statelor. Cea mai interesantă parte a trainingului a fost sarcina de a face interviuri pe stradă cu tineri de diverse etnii şi de ai întreba

3


următoarele: Care au fost motivele tale de a veni sau de a te stabili în Belgia? Ce îţi place mai mult în privinţa culturii în Belgia?, Cum te identifici? , Ce valoriezi mai mult în viaţa ta? Am crezut că foarte mulţi oameni ne vor evita, însă, spre suprinderea mea au fost foarte deschişi, neau şi permis să înregistrăm interviurile. Am intervievat impreuna cu echipa din care făceam parte aproximativ 8 persoane şi la prima întrebare majoritatea dintre ei au răspuns că au deja cetăţenie belgiană şi că sunt belgieni, câţiva dintre ei au spus că au venit datorită soţului sau datorită oportunităţilor de muncă. La a doua întrebare majoritatea persoanelor nu au putut sa identifice direct

ce le place în privinţa culturii belgiene, ne-au spus că viaţa e mai bună aici, e mai ieftină şi pot găsi un loc de muncă mai uşor. La întrebarea cum te identifici? Participanţii care s-au născut în Belgia, iniţial au spus că se simt belgieni, după care au adăugat că atunci când sunt în familie se comportă conform culturii familiei, iar atunci când sunt cu prietenii belgieni se comportă ca nişte belgieni. Unii dintre intervievaţi ne-au spus că au o identitate mixtă. Toţi participanţii au spus că valorizează cel mai mult în viaţa lor familia. Am întâlnit şi un cuplu din România, din Suceava, se ţineau de mână şi mergeau liniştiţi, când i-am întrebat de ce sunt în

o platformă ubrelă care reuneşte 60 de organizaţii ce implementează proiecte pentru tinerii migranţi, rolul platoformei este să susţină interesele finaciare ale organizaţiilor şi de a face lobby pe lângă grupuri de politicieni pentru a implementa o idee, o compania care vizează drepturile tinerilor migranţi. Experienţa din Belgia mi-a deschis ochii asupra multor concepte pe care credeam că le ştiam, însă în realitate au mult mai multe faţete şi sunt mult mai complexe. Unul dintre traineri mi-a explicat chiar dacă unele persoane au deja cetăţenia belgiană, sunt născuţi în Belgia, nu sunt consideraţi belgieni de către populaţia majoritară, dar sunt consideraţi minoritate şi uneori sunt discriminaţi deşi au cetăţenie Belgiană. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost atitudinea deschisă a participanţilor, am reuşit să leg prietenii şi chiar promisiuni de colaborări, am construit împreună idei de proiecte şi sunt sigură că le voi pune în aplicare în scurt timp. Daniela Cervinschi

4

Belgia, mi-au răspuns că au venit doar să se plimbe. Răspunsul lor m-a bucurat enorm, pentru că nu mai era vorba de românul emigrant pentru muncă, ci de românul turist! O altă activitate interesantă a fost vizita de studiu la două organizaţii care implementează proiecte de integrare pentru tinerii cu diverse identităţi. Una dintre organizaţii Arrivalists organizează dezbateri diverse în privinţa islamului, obiectivul pricipal este să îi înveţe pe tineri să vină cu argumente pertinente atunci când cineva îi întrebă despre religia lor. Grupul ţintă sunt tinerii musulmani. A doua organizaţie, este mai degrabă


Cultura islamică se afirmă, la Cluj

Festivalul Migraţie şi Drepturile Omului MIDO Ediţia III-a 23-26 Mai 2013

La sfârșitul lunii mai, cu ocazia Zilelor Clujului, Centrului Islamic din localitate, în parteneriat cu Liga Apărării Drepturilor Omului (LADO) au organizat un eveniment dedicat reprezentanților religiei islamice din orașul de pe Someș. Conferința și workshopul, intitulate “Bazele culturii islamice”, au dat startul celei de-a treia Ediții a Festivalului Migrație și Drepturile Omului (MIDO). Invitații evenimentului au fost clujenii interesați de cultura islamului, dar și cei care sunt deja familiarizați cu activitatea Centrului Islamic din Cluj. Protocolul de participare a fost respectat întocmai tradițiilor musulmane, respectiv doamnele au fost invitate să poarte hijabul, în semn de respect față de membrii aceste comunități, în timp ce bărbații și-au lăsat încălțămintea la intrarea în Centru. În deschiderea conferinței, echipa LADO Cluj a prezentat programul MIDO 2013, evenimentele și obiectivele acestui festival, care s-a vrut a aduce în prim plan valorile culturale şi tradiţiile comunităţilor imigranţilor din ţările nonUE, cât şi programele de integrare existente pentru aceştia. Mai mult, arăta LADO, festivalul avea drept scop marcarea interculturalității ca mijloc de construire a relaţiilor dintre culturi prin prisma educaţiei, comunicării, pluralismului lingvistic şi interacţiunii dintre populaţia minoritară şi cea majoritară. Diab Iyad, Reprezentantul Ligii Islamice din Cluj a făcut o radiografie a activității Centrul Islamic, care are filiale în 6 localități din țară, punctul din Cluj fiind al doilea ca importanță și mărime. Acesta a mai menționat că, Centrul Islamic este un centru spiritual pentru oamenii credincioși, pentru cei care au nevoie de sprijin spiritual dar și material. La centru au loc cursuri de limbă arabă, activități și ritualuri religioase, dar și culturale, venite ca sprijin de integrare pentru imigranții musulmani ajunși la Cluj. Daniel Bărnuțiu, profesor de limbă arabă la Cluj, a realizat o prezentare islamului, care sunt stâlpii acestei culturi, dar și o

5


scurtă prezentare a alfabetului arab. Tânărul clujean convertit la islam a mărturisit că aceată religie se bazează pe cinci piloni fundamentali: mărturiserea credinței, rugăciunea, pelerinajul la Mecca, postul din luna Ramadan, și, respectiv, dania rituală. S-a discutat și despre Coran, cartea sfântă a musulmanilor, dar și despre ritualul de rugăciune a musulmanilor. Ramadanul, cel mai important moment din viața adepților aceste religii, potrivit lui Daniel Bărnuțiu, durează o lună calendaritică, perioadă în care musulmanii adulți trebuie să postească din zori până după apusul soarelui, ceea ce înseamnă abstinență de la mâncare, băutură, fumat și alte vicii. Nu în ultimul rând, dania rituală, sau “Az-zakāt” (în arabă – purificare, n.r.), obligatorie, se cifrează la 2,5 % din valoarea veniturilor care trebuie donate către moschei. Persoana care oferă dania trebuie să nu aștepte nimic în schimb și să nu urmărească laude din partea celorlalți pentru actele sale de caritate. În încheierea conferinței au vorbit reprezentanți din partea Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, instituție care a finanțat organizarea MIDO, ai Serviciului de Imigrari Cluj, în persoana lui Lucian Mureșan care a asigurat că instituția pe care o reprezintă este o susținătoare a comunităților minoritare și este deschisă în a sprijini rezolvarea problemelor imigranților în domeniul legalizării șederii pe teritoriul României. La eveniment au participat în jur de 40 de persoane, membri ai comunității basarabenilor și sirienilor din Cluj-Napoca, enoriași ai Centrului Islamic, dar și reprezentanți ai presei locale care au prezentat opiniei publice concluziile conferinței. și anume că, Centrul Islamic din Cluj reprezintă o poartă spre integrarea străinilor musulmani în societatea românească, este un susținător al valorilor respectului reciproc dintre reprezentanții mai multor confesiuni religioase, dar și un militant al toleranței. Mariana Sirbu Intern LADO Cluj.

6


Caravana Interculturalității Festivalul Migraţie şi Drepturile Omului MIDO Ediţia III-a 23-26 Mai 2013 Cu deosebita onoare și plăcere am moderat proiectul pilot ,,Caravana interculturală”- eveniment realizat de Liga Apărării Drepturilor Omului (LADO), filiala Cluj-Napoca în cadrul Festivalului Migrație și Drepturile Omului (MIDO), ediția a III-a, sub egida reţelei Language Rich Europe (LRE). Pentru a dobândi un impact mai mare în urma acestui proiect și o promovare mai largă a conceptului drepturilor omului în context multicultural, am decis să mergem și la elevii din Liceul Teoretic ,,Nicolae Bălcescu” cu un workshop despre culturile non –europene. Sigur că marea responsabilitate au avut-o mediatorii noștri, anume aceea de a pregăti individual o prezentare a culturilor native, într-un mod foarte interactiv, cu informații utile și cât mai succint, având la dispoziție doar 15 minute fiecare. Am început printr-o prezentare a scopului acestei activități care a fost un schimb de experiență reciproc, atât pentru mediatorii culturali care și-au prezentat țara, cât și pentru elevii participanți, care sperăm că au aflat informații utile și interesante. După deschiderea Caravanei, invitatul nostru de onoare, Lucian Mureșan- reprezentantul Inspectoratului General pentru Imigrări Cluj a vorbit despre importanța cooperării și interacțiunii între imigranții din România și băștinașii români, despre informarea permanentă și promovarea conceptului de interculturalitate încă din școli. ,,Această Caravană are rolul de a fluidiza, ușura interferențele culturale. Trebuie să reușim să apreciem corect difențele culturale încă din vârstă fragedă, din școală. ” a afirmat domnul Mureșan, marcând și aportul voluntarilor LADO în organizarea acestei activități.

Cu această notă introductivă, am dat ștafeta primului mediator, Ali Shah, care a reprezentat Pakistanul, fiind originar de acolo. Întrebând elevii cum putem defini o cultură și care sunt atributele ei, aceștia au determinat-o drept un mediu unde oamenii conviețuiesc împreună, iar iubirea, respectul reciproc, prosperitatea constituie valori esențiale. Aceleași diminutive le-a folosit și Ali Shah când a vorbit despre pakistanezi, aceștia păstrând valorile proprii. Ali Shah a povestit și despre stabilirea relațiilor amicale dintre Pakistan și România, drept dovadă fiind și inaugurarea monumentului ,,Dialogul între civilizaţii” în 2004, în capitala Islamabad, consacrat poetului român, Mihai Eminescu, și celui pakistanez Allama Iqbal, două personalități care au avut aport esențial în dezvoltarea aspirațiilor istorice și culturale ale propriilor popoare. Ulterior, reprezentantul comunității marocane, Samir Moukhliss, a prezentat un filmuleț depre Maroc, care la fel posedă valori multiculturale și se remarcă prin casele absolut diferiteîncepând de la cele mai tradiționale până la cele mai moderne, dar care pastrează elemente arhitecturii specifice spațiului dat. De asemenea, mediul geografic e foarte divers ( oaze, deșerturi, câmpii), și nu în ultimul rând mâncarea picantă pe care o preferă marocanii, după cum a afirmat Samir. Un element similar este și acel ,,cuș-cuș” folosit în alimentație și în România, iar porțile la casele din Maroc posedă același stil arhitectural similar celui din zona Maramureșului.

7


Toate aceste mici elemente comune fac adaptarea mai ușoară și produc acel sentiment care te face să că te simți ca acasă, după cum a împărtășit Samir. O prezentare la fel de captivantă a realizat și Daniel Barnuțiu- reprezentantul Ligii Islamice din Cluj-Napoca și profesor de limbă arabă, ceea ce a și prezentat în atelierul său. Elevii au făcut cunoștință cu cele 28 de litere ale alfabetului, destul de dificile după pronunțare, trebuie să remarc, dar și care se modifică în dependență de poziția literii în cuvânt. Chiar dacă ai nevoie de multă dorință, perseverență și răbdare ca s-o studiezi, limba arabă este a 5-a dintre limbile cele mai vorbite pe glob, astfel e cert faptul că efortul și interesul depus poate fi unul meritoriu. La finalul Caravanei, cu o prezentare foarte energică și captivantă a venit mediatorul comunității latino-americane, Alex Jacho, din Ecuador. Articolele prezentate au încercat să ofere o viziune complexă asupra modului de vestimentație tradițional, asupra instrumentelor muzicale de origine columbiană, a activității populației native din America Latină. Alex a remarcat faptul că apreciază România pentru diversitatea ei culturală, pentru oportunitățile oferite localnicilor și imigranților, fapt mai puțin întâlnit în comunitatea din care el provine. Pot să remarc faptul că fiecare dintre mediatori în timpul prezentării propriei țări, a făcut și

8

referințe la România- țara în care trăiesc la momentul actual. Fie în mod comparativ, fie prin remarcarea unor similitudini, toți dintre mediatori au demonstrat afecțiune și apreciere pentru această țară, iar experiența lor în România culturală se pare a fi una pozitivă, odată ce au ales să fie parte din populația acesteia. Astfel, rămâne să vedem dacă această cale a interculturalismul va constitui un element al progresului multilateral (economic, cultural, social), până atunci însă, cert este faptul că noi putem deveni parte a acestui proces, și dacă ne întrebăm cum anume, am un răspuns foarte concis: prin dialog, prin respectarea drepturilor omului și prin voluntariat- acesta fiind și micul meu sfat la sfârşitul CARAVANEI INTERCULTURALITĂȚII! Carolina Slifos Intern LADO Cluj


Expoziţie de obiecte tradiţionale - MIDO 2013 În data de 26 mai între orele 11-17.00 la Casino Centrul de Cultura Urbană a avut loc Expoziţia de obiecte tradiționale, tablouri, expoziția de fotografii a comunitațile din Maroc, Ecuador, Siria, Pakistan, Palestina. Centrul de Cultură Urbană Casino este un loc minunat ce promovează și susține proiectele ce doresc să pună în valoare cultura, tradițiile și frumusețea în toate formele ei. Vizitatorii nu s-au lasat așteptați prea mult. Din primele clipe când am început să punem totul pe standuri, curioșii s-au strâns să admire lucrurile expuse. La intrare primul lucru ce-ți sărea în ochi era expoziția lui Ali Shah, mediatorul intercultural din Pakistan. El a expus hainele tradiționale, forte colorate și de o frumusețe deosebită prin forme și ornamente, toate lucrate manual. Am văzut și mute poze colectate de el de-a lungul anilor, incă de cand era student acasa, în zone foarte frumoase, dar și periculose, zone montane de o priveliște spectaculoasă. De asemenea am avut plăcerea de a vedea niște bijuterii handmade excepționale din pietre semiprețioase. Mediatorul intercultural Samir Moukhliss a prezentat creații din țara sa Maroc, obiecte artizanale și mai multe carți de gătit cu mâncaruri tradiționale, el mi-a spus că îi place foarte mult să gătească și că mâncarea lui este pregătită cu foarte multe mirodenii. Cultura islamică a fost prezentată printr-o diversitate de cărți despre islam, despre cultură și tradițiile lor. Alfabetul arab era consemnat într-o evoluție în timp, iar câteva fragmente din Coran erau pictate în culori foarte vii pe tablourile ce au impresionat vizitatorii prin frumusețea lor, dar și misterul mesajului acestui scris atât de diferit de cel roman. Alex Jacho a reprezentat țara sa de origine Ecuador prin mai multe obiecte artizanale, portul tradițional al localnicilor, un suvenir cu globul pământesc si harta unde puteai vedea unde se situează Ecuadorul. De asemenea, a adus o bucata de blană lucrată manual pe care era imprimată o imagine cu un animal

9


din Ecuador. Peste 100 de vizitatori au avut curajul să treacă la fiecare reprezentant și să întrebe mai multe curiozități cu privire la țara, tradițiile și locurile de unde se trag acești oameni atât de curajoși și frumoși. În cadrul evenimentului a avut loc și expoziția de fotografii organizată de European Alternatives la care au fost expuse fotografiile imigranților din 4 țări din Europa pe 3 teme majore: Libertate, Egalitate și Fraternitate. Fiecare din participanți au primit câte un aparat de unică folosință în care aveau maxim 25 de poze de făcut. In final, din acele poze s-au ales cele 3 care erau cele mai reprezentative pentru temele alese. Această expoziție a trezit interesul vizitatorilor fiind foarte deschiși în a afla mai multe detalii despre proiect și participanții lui. Deși, vremea nu a fost foarte bună am reușit să încântăm foarte mulți oameni prin acest eveniment din cadrul Festivalui Migrației și Drepturilor Omului ediția a 3-a, având un impact

10

foarte mare asupra oamenilor de toate vârstele și de diferite naționalități ce au înțeles mesajul și necesitatea desfășurării acestor proiecte. Toți cei implicați în această expoziție au avut satisfacția de a-și face cunoscută țara şi cultura. Acest eveniment a fost unul dintre evenimentele desfășurate în aer liber, mai aproape de natură și de oamenii ce prețuiesc frumosul și doresc să valorifice aceste experiențe prin împărtăşirea lor cu noi, cei ce am fost lângă ei și le-am oferit ceva divers, orginal și captivant. Mulțumesc mult oamenilor ce au lucrat la organizarea și desfășurarea acestei expoziții ce a avut un impact foarte mare asupra populației din Cluj-Napoca și a adus un plus de valoare și frumusețe vieții culturale a Clujului din fiecare zi. Împreună construim o lume mai frumoasă prin multiculturalism și înțelegere reciprocă! Mariana Sîrbu Intern LADO Cluj.


MIDO 2013

Gala lumii dintr-o duminică de mai Nu cu atât de mult timp în urmă societatea selectă, cea clujeană, a avut parte de o seară de răsfăț neoliberal într-un contex de expansiune virtuală a granițelor, a prejudiciilor ordinare și de slobozie morală, găzduite de vârful Clujului, la propiu vorbind. Ne-am simțit bine. Într-o încăpere spațioasă, luminată subtil și cald, în defavoarea ploii de afară, s-a împletit într-o vorbă bună lumea, de la răsărit spre apus, dinspre India, Pakistan, Palestina, Siria, trecând prin Republica Moldova, ajungând la Tunisia, Maroc până la Columbia Ecuador, Cuba și Mexic. Invitații au poposit entuziasmați, au servit din plin ceai fierbinte și cafea tare spre perturbarea atmosferiei reci de afară. Si distrați au fost. Distrați de vocea fermă unei moldovence, de dansul pasional Cha-Cha a unui cuplu latino-românesc, de mișcarea înfiorător de dulcie a strunelor unei chitări ecuatoriale. O sală întreagă a dansat în ritm de dans indian, adulmecând între timp aromele îmbietoare ale bucatelor siriene care așteptau liniștit să fie consumate. Dar, pentru ca orice gală, fie a lumii, fie nu, nu poate avea loc fără premii, bucatele au rămas prizonierii meselor până când lumea a aplaudat furtunos persoanele premiate. Si-atunci societatea selectă, clujeană, a fost premiată, a fost mult premiată cu excelență, devotament, hărnicie și sinceritate, exprimate prin ”Meritul civic” și ”Excelență în voluntariat”, desenate măiestos pe diplomele regale.

11


, Și după au degustat preparatele alese, care eliberate din captivitatea meselor, au îndurat jugul învitaților veseli și deja înfometați. Dupa dans, muzică și premii, atmosfera incendiară din sală a alungat o parte din invitați, cu farfuriile pline de bunătățuri, afară, la terasă, spre savurarea aerului curat, de după ploaie, a verdelui imaculat, umbrit de întunericul orei nouă seara, totodată cu cina regească un pic întarziată. Și cate vorbe, zâmbete, oameni voioși, oameni buni, și ce priveliște, se oglindea în ochii lumii, priveliștea unui oraș măreț, primitor, unui oraș al lumii. Evident că orice gazdă, a unei asemenea petreceri regale, nu permite decât un sfârșit de amploare. Într-adevăr, vedeta serii care a intrat în platou, tortul multiculturalismului, preparat inscusit de un alt cuplu latino-ramânesc. Pe suprafața-i se reflectă cu grijă și băgare de seamă concentrată o idee a întregii seri, o idee de acceptare a diferenței, de armonizare a spațiului comun, de integrare elegantă a lumii în lume. O gală a lumii dintr-o duminică de mai, ori oficial o Seară Interculturală, din contextul Festivalului Migrației și drepturilor omului (MIDO) a desfătat inscusit societatea selectă, multiculturală, clujeană într-o paletă a moravurilor nuanțată bogat și îndrăzneț. Până la anu... Bărbuță Otilia

Intern LADO Cluj.

12


Facem azi tot ce sperăm să facem mâine În acest an, la Alba Iulia s-a desfășurat a III-a ediție a Congresului Tinerilor Basarabeni. Reuniți sub sloganul organizației OSLB Alba: „Facem azi tot ce sperăm să facem mâine”, tinerii basarabeni care reprezintă diferite societăţi studenţeşti din cadrul universităţilor din România, plini de speranțe și cu bună dispoziție, au hotărât să facă multe „astăzi”, în cele trei zile de Congres, la Alba Iulia. Noi, OSLB Alba, le-am fost gazdă, primitoare credem. Deschiderea Congresului a avut loc pe 29 martie. Timp de trei zile, tinerii au participat la sesiuni de comunicări și dezbateri; și-au pus la contribuție gândurile, ideile și doleanțele. Pentru început i-am provocat cu o temă amplă: „Trecut, Prezent și Viitor. Unirea Basarabiei cu România – un act pozitiv sau ocupație?”. Tinerii s-au implicat cu discursuri și dialoguri demne de atenție. Semnificative s-au dovedit a fi rezultatele convorbirilor, căci studenții au accentuat importanța unității spațiului cultural românesc. Au propus promovarea unității de credință în cadrul instituțiilor de învățământ, instituțiilor de cultură și al Bisericii. Studenţii, inclusiv și noi, membrii organizației din Alba Iulia, ne-am obligat să prezentăm diferite materiale pentru cunoaşterea obiectivă şi profundă a adevărului ştiinţific despre istoria, limba română, a cărei unitate a fost demonstrată de Constantin Stere la sfârşitul secolului al XIX- lea şi marele poet preot Alexei Mateevici în 1917, despre manifestările culturale importante din ţară. Să nu credeți că am lăsat tinerii într-o stare monotonă de discuții și deliberări. În ziua deschiderii le-am organizat o pauză culturală, în care le-am prezentat câteva cărți de poezie ale autoarei basarabene, Victoria Covalciuc. Și după o binemeritată seară caldă și o noapte odihnitoare, am revenit cu toții la masa rotundă pentru a ne avânta în discutarea și etalarea tradițiilor naționale: „La răscrucea cunoașterii valorilor sfinte naționale”. I-am observat pe tineri că au fost foarte entuziasmați și intereasați de discuții. Punctul de maximă forță al zilei s-a dovedit a fi momentul în care i-am rugat pe tineri să recite versuri din creația națională. Aici i-am descoperit altfel, mai sensibili și îndrăgostiți de plaiul natal. Dar nu am ramas nici fără hotărâri solide, precum: tinerii

studenți şi-au declarat disponibilitatea de a promova imaginea culturală a valorilor naţionale româneşti de pe ambele maluri ale Prutului, prin participarea la simpozioane internaţionale, prin organizarea unor conferinţe ştiinţifice studenţeşti în colaborare cu personalităţi din România şi Republica Moldova. Iar pentru a reveni mai aproape de condiția reală a studenților, le-am propus să reflecteze asupra temei „Piept la piept cu problemele tinerilor basarabeni din România cât și din Republica Moldova”. Și cu siguranță aici au avut cele mai multe argumente și opinii contradictorii. Fiecare a menționat situații-problemă cu care s-au confruntat în perioada studiilor, cazărilor, vieții studențești. Drept scop tinerii au invocat realizarea demersurilor necesare colaborării dintre organizaţiile studenţilor basarabeni care studiază în România şi instituţiile statului şi Organizaţiile nonguvernamentale din cele două ţări în vederea stabilirii unor parteneriate şi posibilitatea finanţării acestora. Într-un manifest de respect și încurajare, Mihai Cimpoi și Vasile Grozav au luat parte la discuțiile desfășurate în cele trei zile alocate lucrărilor Congresului. Ei au salutat această inițiativă a tinerilor, le-au acordat diverse întrebări, dar și soluții, apărând astfel mai mult în rolul unor studenți mai mari. De altfel și participanţii au remarcat necesitatea stringentă a unor astfel de reuniuni care au menirea de a stabili contacte şi mijloace de comunicare, de schimb de opinii şi informaţii. Iar noi ne-am bucurat că această manifestare a fost una organizată la momentul potrivit, întrucât în acest an s-au împlinit 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Nu în ultimul rând, am avut grijă ca participanții la Congresul Tinerilor Basarabeni să ne cunoască orașul. Le-am organizat excursie la Muzeul Unirii și prin Cetatea Alba Carolina. Astfel, putem conchide că tinerii, care au venit la Alba Iulia cu multe speranțe, și le-au amplificat în idei de proiecte, inițiative și hotărâri pentru a face schimbări. Iar noi îi vom invita și la alte manifestări. Victoria Covalciuc

13


Iterviuri Arber 16 ans, Maison de Quartier, Pole Jeunes le Phare, Bernay (France) Je suis un jeune français, collégien, d’origine albanaise. Je me considère plus Albanais que Français, car la religion est chez moi très présente. Je ne la pratique pas autant que mon père ou ma mère, mais je sais que cela aura une importance pour moi dans le futur. Aujourd’hui, je profite au mieux de ma jeunesse, en essayant de trouver ma « voie ». Je fréquente le Pole Jeunes le Phare, car j’y ai l’opportunité d’expérimenter plusieurs type de projets. En ce moment, je pratique le graffiti avec plusieurs de mes amis, et l’on forme le jeune Triple5 Crew. Nous sommes 5 amis, et nous essayons de progresser en individuellement en tant que groupe. Cela me donne la force de croire en un monde métissé, car nous sommes de différents horizons. Noredine est d’origine Algérienne, il est musulman lui aussi. Il y a Emmanuel et Benjamin, français d’origine. Et il y a Oskar, polonais de 13 ans arrivé il y a 4 ans à Paris en France et il y a 1 an à Bernay. Il ne souhaite qu’une chose : retourner en Pologne. Il ne se plait pas du tout en France, mais sa mère, sans papiers et mère récemment d’un second enfant, ne se voit pas retourner dans son pays d’origine, pour des raisons que l’on ne connaît pas. En tout cas, entre nous, il n’existe pas de conflits majeurs. On fait ce que l’on aime, et on essaye de le faire le plus possible ensemble. C’est important les amis. Et de plus il y a les filles

de notre groupe. Alisa, Loisa, Camille & Camille, également d’origines différentes ou avec des familles monoparentales ou reconstituées. Ensemble on vit à l’école, on vit au Phare, et on vit dans la rue, et souvent chez les uns ou chez les autres. Pour moi c’est du coup un peu un mélange de tout au quotidien. La mixité c’est normale. Quand on voie comment on peut s’entendre sur un mur de graffiti, notre travail d’équipe, et le mélange de nos compétences. On est plus fort ensemble, c’est vrai ! Regardez ce qui se passe sur une fresque. Deux font des lettrages, l’un fait un personnage, et l’autre le fond, puis la fois d’après on échange nos rôles, mais ont se donne toujours un coup de main. On est plus efficace et le résultat et plus beau car on a plus de force et d’énergie ensemble que seul. La vie devrai etre pareille. Maintenant, je veux continuer à faire du graff et évoluer dans mon art. Peut-être qu’un jour je pourrai le partager avec plus de monde. En attendant, j’expérimente et goute à ce que me donne la vie pour me faire ma propre expérience.

Tilayane, 27 ans, Artiste chanteur, Né à Pointe à Pitre en Guadeloupe « 971 » DOM-TOM. Je suis Co-propriétaire du label « BBG » aka « Black Bone Gang » et co-propriétaire d’un studio de production musicale (Recording, Mixing, Mastering). Je suis arrivé en France à l’âge de 3 ans, en provenance des DOM-TOM. J’aime mon pays, la France. Cependant je suis énormément déçu des évènements qui font l’actualité dans « notre » pays. Racisme, uni polarité, Histoire tronquée. J’aimerais contrer ce système et faire en sorte que le peuple soit plus ouvert, car je me sens français, certes d’origine étrangère car non hexagonale, mais fran-

14

çais malgré tout. Je ne dois pas apparaitre comme « le » dénonciateur d’une situation, mais comme un citoyen « normal », bien qu’il me soit cher de faire comprendre que ce système est « affilié », comprendre qu’il est corrompu et que cela ne changera pas sans une révolution. Cette révolution devra être intellectuelle et positive, car la positivité nous mènera à l’amour. Les embuches sont multiples en France pour un « Français » d’origine étrangère. Faire de la musique de façon positive et concrète est mal accueilli car la rébellion

est une preuve d’amour et l’amour une preuve de rébellion. Je ne marche pas dans ce système corrompu, digne, fier, positivement « royal » et droit. Je m’engage dans le milieu musical car je crois en sa force et son message à long terme. La pensée s’échappe, la musique reste. Faire en sorte qu’elle soit Historiquement compréhensible, là est mon but. Je signe cette entrevue par l’amour. Duconseil Jonathan


Impression sur la Roumanie Je commence par me présenter, je suis Moukhliss Samir, je suis marocain, marier avec un fils de 4 ans, je suis arrivé on Roumanie une semaine avant la naissance du petit Karim, je vais essayer de présenter ici l’expérience da ma vie on Roumanie, la population roumaine ont générale est une population chaleureuses qui aiment les étrangers, c’est à dire : un étranger dans un café on va venir lui parler pour lui demander d’où il vient comment est son pays, climat, nourriture? Et ils sont très très curieux, et n’hésiterons pas à vous proposer de l’aide pour comprendre, montrer le chemin etc… Autre chose qui facilitent la communication c’est que la plus part des jeunes parlent anglais, on plus d’une autre langue et

de plus dans notre vie. Ce que j’aime manger dans la cuisine roumaine eh bien c’est certainement les soupes surtout “ciorba de burta “ et “Paine cu gulas de vita” et spécialement cette dernière car le gout de la soupe dans le pain lui donne un gout exquis à ne pas rater, et puis par la suite il y’a les autres plats traditionnel qu’il faut gouter aussi “mamaliga, sarmale etc…” Pour ce qui est de tourisme on Roumanie, il y’a beaucoup de chose à voir, tout le monde dira le château de Dracula, mais moi je dirais que ce qui est intéressant et de monter sur un train à vapeur eh oui ça existe toujours ici au viseu de sus, voir les œuvre traditionnelle de la région de Iasi “Monastère” le “cimitirul vesel”. On fin je veux conclure on disant que Intégration est un mot clé, même si on est juste pour une visite on Roumanie, il faut s’intégrer, pour comprendre l’autre il faut communiquer avec lui essayer de le comprendre, on faite on n’est pas si différent, il y’a des bons et des méchants n’importe où. Samir Moukhliss

ca dépond par exemple au nord c’est le hongrois a la région de Sibiu c’est l’allemand etc… Je vis a Cluj-Napoca qui est une ville au nord de la Roumanie, c’est une ville pleine de charme, on est y a le confort d’une ville moderne avec le calme et la vie paisible, c’est une des plus belle ville de ce pays, généralement la majorité de la population est faite d’étudiant et ils y trouvent tous ce dont un étudiant peut rêver, depuis les espace vert, Bibliothèques, Cinéma, café, clubs et une différents variétés de restaurants de tous les gouts [chinois, japonais, indien…]et puis il y’a les activités culturelle qui se font on partenariat avec les centres culturelles de différents pays ce qui fait qu’un étranger on somme se sente chez lui, de toute façon il y’a tellement d’étranger qu’un étranger peut facilement trouver quelqu’un de son pays, même si je conseillerais de s’intégrer avec les roumain et d’essayer de comprendre leur façon de vivre, c’est toujours une expérience

15


Interviu cu Renata Donica, autoarea cărții pentru copii și nu numai „Curcubeu” Renata Donica este o tȃnără de 18 ani pentru care deliciul majoratelor și ȋncȃntarea BAC-ului iminent nu au fost suficiente pentru a-i colora liceul. Așa că dotată cu umor, un laptop cu baterie (ȋncă) bună și mult timp liber pe care nu dorea să și-l investească ȋn probleme cu matrici și logaritmi, și-a dat frȃu liber imaginației și a scris o carte de aventuri pentru copii. ”Curcubeu” a fost publicată de către editura Tritonic ȋn aprilie 2013 și se anunță a fi doar prima dintr-o serie de cărți care ȋmbină comedia cu fantasticul. Jovială, ușor căscată și explodȃnd de tinerețe și ȋncredere ȋn viitor, Renata Donica și-a găsit timp ȋn agenda-i ȋncărcată de scriitoare debutantă pentru a răspunde curiozităților noastre de Accent, molfăind ȋn paralel un cȃrcel de viță de vie. Lectură placută! Accent Basarabean: Ȋn primul rȃnd, ȋți mulțumim că ți-ai făcut timp și pentru noi. Apropierea examenelor nu ȋți ia prea multă vreme? Renata Donica: Ar trebui s-o facă, dar ai fi surprinsă cȃt de dispusă la orice altă activitate ȋn perioada asta sunt! De cȃnd ȋnvăț pentru BAC, am reciclat hȃrtie, mi-am făcut curățenie ȋn cameră, mi-am tăiat unghiile de la picioare... AB: Pentru cititorii revistei care nu sunt la curent cu acțiunea cărții, ai putea să faci te rog un rezumat al ei? RD: Șapte adolescenți de la oraș se ȋntȃlnesc, ca ȋn fiecare vară, ȋn satul bunicilor lor. Sunt inițiați ȋn lumea magiei de către o pisică posedată și prepară o poțiune cu puteri necunoscute. Ȋn partea a doua a cărții acțiunea se desfășoară cu aceiași participanți ȋntr-o excursie ȋn Grecia. Desigur există și personaje negative, care, ca și eroii de altfel, sunt ȋncepători ȋn ceea ce fac. Așadar acțiunea se petrece ȋntr-o manieră copilăroasă, improvizată și parodistică. AB: Din ceea ce descrii, pare a fi o carte pentru copii. Există motive pentru care și adulții ar citi-o? RD: Consider că este o lectură ușoară și plăcută pentru un creier de orice vȃrstă. Ȋn plus, zvonurile spun că este ilară! AB: Cȃnd ți-a venit prima dată ideea cărții și cum ai găsit perseverența de a o duce la capăt? RD: A fost inițial un joc de copil plictisit ȋn vacanța de vară, apoi am văzut că soră-mea mai mare scria ceva, am devenit invidioasă, iar asta era cea mai dezvoltată poveste pe care o aveam ȋn cap la momentul respectiv. Ȋn ceea ce privește perseverența de a continua, nici eu nu știu sigur: la ȋnceput pur și simplu ȋmi făcea plăcere să scriu, iar apoi am mers pe principiul „dacă tot am ȋnceput-o...”. Oricum, a ieșit bine ȋn final și sunt mȃndră de ea, ținȃnd cont că este prima mea carte. AB: Că veni vorba, ce senzații te ȋncearcă atunci cȃnd scrii? Este ȋntotdeauna o plăcere sau este și chin? RD: Emm, dacă subiectul este unul ușor de abordat, este o plăcere. Dar cȃnd vine vorba de aspecte profunde, greu de exprimat și, mai ales, poezii, este aproape chinuitor. Asta pentru că ȋncă nu știu să scriu exact așa cum mi-ar plăcea și asta mă epuizează. Totuși, e vorba de o durere masochistă. Răspunsul sincer la ȋntrebare este că DA, ȋmi place să scriu, oricȃnd și oriunde. AB: Dar care ar fi după tine compoziția perfectă? Crezi că un scriitor poate fi mulțumit pe deplin de ceea ce a creat? RD: Dacă ȋși propune să creeze ceva superficial, normal că da. Doar că majoritatea oamenilor, ca să nu spun artiștilor, tind spre limitele lor sau poate chiar dincolo de ele. Așadar,

16

pe deplin mulțumit nu poți să fii, dar pȃnă la urmă nu cred că deranjează pe cineva imperfecțiunea operei sale. Mai puțin poate pe Hemingway – el e tipul care s-a ȋmpușcat, așa-i? AB: Ȋn opinia ta, scriitorii se nasc sau devin? RD: Oamenii creativi și cu o sămȃnță de talent se nasc și de aici devin ce vor, pe domeniu. Nu se ajunge scriitor/pictor/muzician numai și numai prin exercițiu, deși este și el esențial. AB: Ȋnainte de a termina, ne spui care sunt autorii tăi preferați? De fapt, crezi că lectura a jucat un rol important ȋn procesul tău de formare ca scriitor? RD: Sunt un mare potterhead de felul meu. Plănuiesc să scriu o saga pe viitor și tare mă tem că va semăna ca și stil cu Harry Potter. Ȋn plus sunt fan Jonathan Safran Foer și Markus Zusak, iar ȋn rest am o grămadă de cărți preferate. Desigur, nu am citit mare lucru din literatura clasică deci nu am habar de marile genii. Cȃt despre a doua ȋntrebare, e adevărat că scriitorii sunt de obicei și mari cititori, așa că trebuie să existe o legătură. Să te inițiezi ȋn lumea cărților ca și cititor ȋți dă un mare impuls ca și scriitor. Un om care citește are gȃndurile organizate ȋn alt fel,


iar acest fel este mai propice pentru scris. AB: Ultima ȋntrebare: care sunt planurile tale de viitor, atȃt ȋn plan academic, cȃt și ca scriitoare? RD: Ca și scriitoare ȋmi propun să public ȋn continuare pȃnă la sfȃrșitul vieții toate felurile de proză și poezie, iar academic eu nici n-am fost acceptată la facultate ȋncă, așa că lăsați-mă ȋn pace! Ideal ar fi să studiez științele reale ȋn Viena, apoi să mă axez pe cercetare sau pedagogie. Ȋmi place să scriu, dar nu aș suporta să fiu la o facultate de litere (am luat 8 ȋn simularea de

BAC la romȃnă!) AB: Ȋți mulțumim frumos pentru că ți-ai ȋmpărtășit din gȃndurile tale cu noi și să ne treci ȋn agendă pentru următoarea ta carte! RD: (rȃde) Să mă treceți și voi ȋn agendă pentru următoarea mea carte! Oricum, ador să răspund la ȋntrebări, așa că mulțumesc și eu. Corina Donica

17


Romania as a good place to get some experience Since I’ve been in Romania for three years now I guess I should share a little bit of my experience with other people. Well, what should I start with?! First of all I’m a student from Kazakhstan on final year at “BabesBolya” University, Faculty of Political science in Cluj-Napoca. Before coming to Romania the country was for me as an enigma. I knew just some few things about Romania, I knew where it situated from the classes of Geography, I’ve heard about Dracula and Transylvania of course and this is probably it. After I got my scholarship a lot of people were telling me that this is insane and I better stay back home. In my 18 I was a little bit scared but in the same time curious to know how is it in real life. I was interested in having my own experience. You never know until you don’t try. Many people around the world know nothing about Kazakhstan and they think that there is nothing in there except the desert and camels because they never tried to go there and actually see. It was pretty hard for me at my first year. The lifestyle, food,

18

weather and people behavior was something different from my homeland. But I tried my best in order to get use to it. I wasn’t alone by the way. I came with my friend from high school and the fact of being together actually really helped us a lot. Nowadays Cluj is like home for me. I got use to almost everything around, I got chance to learn some Romanian language so I could communicate with people sometimes. The good thing about Romania that even though the state has its own national language most of the people can speak or at least understand English language. Cluj is a nice, beautiful and safe city of students. Since I came to Romania first year I really wanted to go back home and stay there. But things changed since I got some nice friends. One of the saddest things is that I didn’t make many Romanian friends. Most of my friends are foreigners from different ethnicity. I was wondering why I couldn’t get along with Romanian guys so well and then I just dropped this subject. In three years being in Romania I didn’t like only one point is peo-

ple behavior towards foreigners. I’m Asian and still even now I hear people teasing me as a Chinese person. First of all for them doesn’t matter who you are, if you are Asian it means you are Chinese. Second I never understood this point of people staring at you because you are different. Romania is in Europe and I’m sure there is not bad system of education. But I don’t think that people were taught to be tolerated to all the people despite their race, ethnicity or religion. I guess it could be the only thing I would change in my experience of being in Romania. I’m really happy that I came to Romania three years ago. Being out of your homeland actually teaches you a lot, you become more mature and adapt easier to new things. I could conclude that Romania changed me a lot in a nice way. After leaving this country I would really miss it and certainly will be happy to come here again. Madina Tulegenova from Kazakhstan


Experiența de organizare a â â the proiectului Hearts Around World Lunile ianuarie-mai 2012 au fost cu adevărat speciale pentru mine, pentru că am făcut parte din echipa de organizare unui proiect de mare amploare, marca AIESEC Cluj-Napoca: ”HeARTs around the world”, proiect care a adunat întreaga lume într-un singur suflet. Cinci studenţi din cinci ţări ale lumii – China, Brazilia, Grecia, Spania şi Mexic, toţi întrunind aptitudini artistice, educaţionale şi de creaţie, au sosit, în luna martie, la Cluj-Napoca, pentru a susţine training-uri specializate în domeniul artistic, pentru 90 elevi de clasele VVII din 4 şcoli clujene: Colegiul Național “George Coșbuc”, Școala gimnazială „Constantin Brâncuși”, Școala Elf și Liceul de Informatică “Tiberiu Popoviciu”, beneficiind de susţinerea partenerului comercial – restaurantul “YuCoN”. Întreg proiectul s-a bazat pe activităţi de voluntariat, trainerii internaţionali venind în Cluj în cadrul unui program de internshipuri internaţionale, organizate de AIESEC. Domeniile acoperite de proiectul HeARTts Around the World au fost: fotografie, desen, dans şi muzică, acestea fiind intercalate cu activităţi de prezentare a ţărilor de origine şi de învăţare a cuvintelor de bază în limbile native ale trainerilor. Având onoarea de a fi managerul proiectului, în urma lui am învățat că trăim într-o societate în care arta este subtil neglijată, iar talentul este înfrânt de

necesităţile cotidiene ale vieţii. HeARTs Around the World a fost un proiect educaţional ce și-a propus să încurajeze tinerii să-şi urmeze talentul, să-şi dezvolte aptitudinile şi să lupte pentru visele lor. Proiectul a generat şi alte beneficii, precum dezvoltarea abilităţilor de comunicare într-un mediu intercultural, nonformal şi a abilităţilor conversaţionale în limba engleză. Implicarea mea de-a lungul a 4 luni mi-a oferit o experiență unică, de excepție. Echipa pe care am coordonat-o a fost una specială pentru mine, iar internaționalii implicați au fost super creativi.

activități de voluntariat și acest gen de proiecte, pentru că doar așa poți crește cu adevărat. . Mesaj către cititor: ”In the end, We only regret the chances we didn’t take, relationship we are afraid to have, and the decisions we waited too long to make.” Take the opportunity and be AWESOME. Şi încă ceva, nu uitaţi: “Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim.” Cristina Cojocaru

Adriana Solovei, și ea basarabeancă, responsabilă de comunicare în cadrul proiectului a apreciat implicarea în proiect ca o “veritabilă șansă de a cunoaște alte culturi, a-ți dezvolta abilitățile și a crește încrederea în forțele proprii. Emoția de la final, când conștientizezi că efortul depus de-a lungul mai multor luni înseamnă de fapt un impact puternic asupra multor copii, dar și asupra studenților internaționali, este indescriptibilă.” La final vreau doar să încurajez tinerii să se implice cât mai mult în

19



Accent Basarabean nr. 12