Issuu on Google+


Orcul Blestemat:

Era ... dimineata cred... in Horusland daca nu ma insel ... totul incepuse asa de bine ... Acum imi amentesc! Eram un soldat mandru al Valorianului, imbracat tot-tot numai in fier si cu sabia in mana aparandu-mi casa si tara... un protector al Iberiei! Dar fix in acea dimineata de mai, in Horusland auzisem ca orcii aia blestemati s-au intors si acum luasera ferma de varza. Normal ca trupele au fost trimise spre ferma sa ii alunge , si normal ca eram si eu printre ele! Toti pe cai mergeam in galop pe drum in bataia soarelui cand calul meu s-a impiedicat si m-a rasturnat ... ceilati m-au last in urma , iar cand am ramas singur doar eu si calul am auzit rasul ala ... cosmarul meu ... Un batran se holba la mine si radea cu pofta spre disperarea mea ... si l-a suportat si l-am suportat ... pana nu am mi putut si s-am zis -Ce ai bosorog intr-o ureche? El sa oprit din ras si cu o fata serioasa mi-a spus -Ai grija de tine si ... frumoasa fata ! Atunci rasul i-a revenit si s-a intors cu spatele Eu m-am uitat la mainile mele ca sa vad cum se schimbau in ceva ... butucanos si hidos , am luat sabia mea cea


lucioasa si vad in refectia ei cum fata mea devenea maronie si umpluta de bube. -Ce-ce mi-ai facut, diavole?!? Batranul cu spatele la mine imi spune plecand -O sa vezi ... o sa vezi cum e Atunci el disparu intr-un nor de fum si la nici cateva secunde norul de fum navali spre mine inconjurandu-ma si inecandu-ma si atunci incep sa ma clatin si ochii mi se inchid ... eram ca intr-o coma ... Ba nu ! Chiar eram in coma ! Ma trezesc intr-o vale ... era cam pustie si nu prea vad nimic ... cadn deodata un orc se apropie gafind, cand am aruncat o privire mai atenta vazui ca are 2 topoare imense pe care aproape le cara... in mintea mea era un singur lucru si imi spuneam in continu -Da sa nu vina la mina ! Da sa nu vina la mine ! ...Ba vine


sunt ca si mort! Dar orcul ajunge si incepe sa mormaia ... credeam ca vorbeste in limba lui ... ca dupa cateva secunde sa incep sa il inteleg ! -Mhhhhhhaahhuuu Mahuuu Ahuuu ... Lok jooiiii .... Atacati! Atacati suntem ! Suntem atacati , uratii mari vin dupa noi ! Tu loai totoru si tu cu noi si baratii , pentru Ekim ! Pentru Familie! Atunci punand mana pe topor m-am intos spre o balta ca sa ma holbez in reflectia apei si sa vad cum aratam exact precum un orc ... er-eram un orc... Atunci aud un horn de lupta cum rasuna si cum strigate de orc si de oameni se intalneau , apropindu-ma vad cum Protectorii din Horusland luptau contra orcilor ... si eu fusesem parte din ei ... eu trebuia sa fiu aici de parte alor ... dar acum ce aveam de facut ... eram orc... Incep sa strang in maini toporul si fug spre mijlocul batlaiei , picioarele scurte si corpul deformat nu ma ajutau dar intr-un final ajunsenem lovind in toate partile si incercand sa ii alung pe oamenii ... probabil datorita faptului ca fusesem ca ei si inca mai aveam o inima de om ... dar deodata vad cum orcul care imi daduse toporul este lovit si sfasiat ... o scanteia imi aparuse in ochi si incep sa urlu cu o furie incredibila, aopi incep sa rotesc toporul lovnd orice om imi statea in cale !


Atunci aud cum din spate se aude un semnal de retragere si cum toti orcii se retrag , insa oamenii inca ii urmareau ... apoi un saman orc ramne in urma , imi venea sa vin si sa il trag de un brat spre padure dar vad cum incepe sa spuna cateva vraji si cerul se intuneca ... o furtuna de fulgere incepu si atunci soldatii oamenilor se retrasesera pre satul Horus. Atunci am revenit la locul in care ne luptasem cautandu-l pe cel caruia ii datoram toporul ... ca sa il gasesc aprope mort . Dar cu ultima suflare imi soptise -Tu ... eu te rog ... ia lantisorul asta ... si du-l acasa ... du-te cu ei ... ai grija de familia mea ... familia lui Tokam ...te rrooo-ooggg.... Isi inchise ochii si incremeni in fata mortii ... ii iau colieru si simt cum o lacrima mi se scurge pe obrazul verzui ... Ma ridic de acolo , ma uit imprejur si vad cum orcii strangeau tot din tabara improvizata si pleca ,si atuncu fugind ma duc fix printre ei urmandui spre necunoscut .... Trei zile de mers ... trei zile de mers prin padurile iberiei ca sa ajungem intr-o noapte cumplit de ploioasa intr-un satul locuit doar de orci . Cand am aruncat o privire inprejur am vazut doar corturi si cladiri din oase si crengi ... atat de primitiv si totusi o parte din mine o


iubea ... poate ca era de vina transformarea mea in orc, poate... Acum toti orcii ce fusesera la ferma de langa Horus erau acasa ducanduse la familiile lor . Iar eu tinandu-mi promisiunea fata de Tokam incep sa caut vre-o urma a familia lui ca sa dau pentro o femeia orc ce arata oribil ... scunda, cocosata cu niste dinti imansi ce ii ieseau din gura ... cu un corp gras si rigid ... si totusi vedeam ceva frumos in ea ...atunci deveneam sigur ca vraja imi afecta mintea ,altfel cum as putea sa cred asa ceva! Nu am spus nimic , doar ma holbam la ea ... si ea la mine ,apoi intind mana cu lantisorul si incepe sa planga , si dupa ce fac un pas in fata cu mana indreptata spre ea pentu a o mangaia si ai alina suferinta aud cum striga: -Tookram!! De ce ?!!? Lantisor ... lantisor nunta ... !!! Atunci ea fuge spre un cort si eu dupa ea ... ca sa vad acolo cum ia in brate 3 copii ce scanceau ... Imaginea unei famili distruse imi umplea inima jumate om jumate orc de tristete motiv pentru care am si pelcat de acolo , plimbanduma prin satucul acela ciudat ...


Atunci am vazut cum in acea ploaie teribila samanii din acel trib foloseau licori stranii , cranii de animale si sange pentru a vindeca ranitii si pentru a imblanzi natura ... dar cum ? Doar Leya daduse puterea vindecari ... si doar pereotilor oamenilor ... cum se facea ca samanii astea puteau face asta? Erau si acesti orci tot de partea Leiei ? Leya le dadea si lor putere? Leya le era si lor mama ? Ma gandeam la asta stand incremenit langa samanii ce isi faceau in voie farmecele pana cand aud un glas de om -Daca nu vad rezultate pana la sfaritul sezonului, satul vostru si intregul trib v-a fi eliminat ! M-am facut inteles?!? Ma intoc si vad un cavaler negru cum urla la un orc ce dupa cum era imbracat parea a fi capetenie . Acum intelesesem de ce orcii erau ostili oamenilor ... acesti cavaleri blestemati ii obligau!!! Dupa ce Cavalerul negru se indepartase , capetenia orcilor se indrepta spre mine . Acesta ma invitase la un ospat spunand ca datorita mie multe vieti verzui fusese salvate si ca meritam o rasplata ... ospatul lor era .. crud ... murdar si dezorganizat ...


mucati de carne fripta smulse si muscate de orcii ce petreceau , alcolul curgea garla si un zgomot continu se auzea din urletele orcilor ce serbau inca o zi in care au trait ... nici nu stiu cand am adormit ... stiu doar ca m-am trezit pe jos in cortul imens in care se tinuse ospatul trezit de capetenia ce imi ceru atunci sa merg cu ei la vanatoare... Vanatoarea durase destul de mult dar chiar fusese placuta, venisem cu caprioare si mistreti cat sa saturi tot satul de orci flamanzi o saptamana intreaga, carne din belsug si parca ii simteam si eu gustul ... incepea sa imi placa mai cruda ... mai in sange , parca o parte din sufletul meu vroia sa fie salbatica precum aspectul meu ... caram o caprioara in spate si intrand in sat am simtit cum eram de acolo ... am simtit cum toata umanitatea mea disparuse si sum eu eram un orc pe deplin. Era miezul zilei si eram eu si toti vanatorii in mijlocul satului unde toti se adunasera sa vada cu ce venisem din padure. Un saman batran, Kalug ii era numele daca nu ma insel si uitanduse ganditor calcula cam cata care este si cam cata ne trebuie. Acesta puse mana pe o captioara moarta si rosti -Asta nu ne trebuie! Pregatiti-o sa mearga la Leya!


Orcii au facut un foc in mijocul satului si au improvizat un altar , Kalug venise pictat pe fata tragand de cadavrul caprioarei care ramase dupa ce restu fusese impartite in sat.Atunci acesta o azvarle in foc si carnea acesteia dispare intr-un fum gros de-l taiai cu briceagu' atunci el incepe sa urle cu vocea sa batrana si ragusita -Stapana noastra! Leya! I-a sufletul bietei creaturi... si dai odihna necesara! Mica , mica , scumpa caprioara ... Du-te cu Leya si revino intr-o zi printre fratii tai in padure ! Atunci toti au inceput sa cante ajutand ritualul si sufletul caprioarei se ridicase si plutea intr-o ceata verzuie deasupra noastra fugind spre padure ... ma uitam al ea uimit si am vazut cum disparea in vazduh... Un ospat incepu si de data asta datorita vremii frumoase, se tinea afara ... nu stiu daca era doatorita foamei mele sau datorita gustului intens al vantului.. dar ... era magic ... de parca as fi stat langa familia mea de mult pierduta ...Eram orccc!!!


Dar atunci cheful fusese distrus de catva cavaleri negri care venisera grabiti in sat ... pe data au rastunar masa si au distrus totul! Ekimon , capetenia orcilor Ekim s-a ridicat si s-a dus fix langa cavaleri ... atunci .. unu dine i a scos ... blastematia aia de cristal mephis ... atunci Ekimon a devenit posedat... sau oarecum .. era in transa ca un sclav al cavalerilor ... -Orci pociti si prosti!!! Ordinele au fost sa luati ferma de varza si satul Horus ... apoi trebuia sa gasiti piesa sufletului ca sa putem lua Keterul!!! Dar voi v-ati retras ca lasii si va indopati !!! Nu se v-a termina aici ! Atunci ei au plecat spre poarta iar eu cu o ura in suflet am plecat spre topor si luandu-l in mana am plecat spre ei ca sa ii aud soptind : " Unu sa se deghizeze si sa le spuna capitanilor de legiuni unde se ascund orcii ... nu v-a fi nevoie sa ne murdarim pe maini cu sangele prostilor astea ... Valorieni pot face treaba pentru noi ... " Atunci am ramas incremenit ... ii vedeam cum pleaca in timp ce femeile si copii se ascundeau prin corturi si printre lemnele gardului rupt ... Dupa cateva ore ... cu un cer ruginiu in spate merg in centrul satului , ma sui pe o buturuga si dupa ce ii dreg vocea urlo ca din gura de sarpe!!!


-Frati orci !!! Oamenii ne vor moartea !!! Noi trebuie sa ne ridicam !!! Poata ca nu trebuie sa ne supunem cavalerilor ... ferma era a oamenilor ... dar padurea asta si satul este a nostru ! Ei ni-lau luat pe Ekimon dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne oprim ... Atunci utianduma spre familia lui Tokam ... copii se zgribuleap pe langa mama lor ce se uita al mine cu lacrimi in ochi ...atunci eu am reluat cu un glas ce tremura de emotie: -...Ei ni l-au luat pe Tokam ... dar jur pe toporul lui ! Pe neamul nostru ! Pe pamantul stramosilor!!! Ca voi lupta pentru satul asta!!!! Lok joooi fratilor!!! Lok joi!!! Atunci am scaldam in urletele de lupta a orcilor , toti s-au mobilizat ... toti tineu in mana cate o arma asteptand oamenii sa vina ... atunci uitandu-ma in reflectia toporului ... il vad pe Tokam ... si soptesc cu ochii inchisi -Vei fi razbunat prietene ! Iti promit!

Doua ceasuri au mai trecut ... si intunericul incepea sa se infiltreze pe langa razele soarelul ce apunea ... si garzile Horuslandului se apropiau inacat incet de fortareata ce rasarise din satucul acela de creaturi verzui si curajoase ... stiam ca eu trebuie sa fiu acolo sa am onoarea ... sa am onoarea sa mor


intr-o batalie pentru fratii mei , orcii ! Cand oamenii erau la catva metrii de zidurile satului toti orcii au sarit cu topoare si sabii in maini , urland spre oameni ... Atunci, in timp ce fugeam spre un soldat valorian ... aud iar rasul acela ... simt cum ma inaltam si vad cum mana stanga se albeste devenind iar ... umana ... -Nuuu , nu acum !!! Nu vreau !!! -Hahahaaa... Inainte nu vroiai sa fi verde iar acum nu te mai saturi ? Ha Hahaaah... Atunci vedeam cum eu eram bocat pe loc trasformanduma in omul dezgustator de dinainte si fratii mei mureau pe capete... sub sabiile oamenilor ... NU PUTEAM PERMITE ASTA!!! Incepusem sa plang in hohote fara sa am pot opri si lacrimile imi devenisera ... precum ... zmoala ... In cateva secunde devenisem un orc imens , negru cu noante purpuri inbracat in zmoala ... nu imi amintesc restu ... stiu doar ca m-am trezit langa un morman de cadavre ale soldatilor oamenilor ... Si asta este povestea mea ... asa am devenit orcul de acum ... ORCUL BLESTEMAT !!! Cel ce bantuie drumurile Iberiei in cautarea dreptatii !


Orcul blestemat De Sipuu