Page 1

Valori crescute ale transaminazelor serice Dr. Corina Cazan (Sibiu)

INTRODUCERE Transaminazele:  enzime intracelulare implicate în metabolismul proteic, participă la transferul grupării amino (NH2) de la un acid aminat la un cetoacid;  forme: • ASAT/TGO – aspartat aminotransferaza (transaminaza glutamic-oxaloacetică) enzimă existentă în citosolii şi mitocondriile din celulele hepatice, musculare, pancreatice; • ALAT/TGP – alanin aminotransferaza (transaminaza glutamic-piruvică) enzimă existentă preponderent în citozolii celulelor hepatice, mai puţin reprezentată în celulele extrahepatice. Valorile normale: ALAT (TGP)  nou-născut şi sugar: 13-45 UI/L;  copil: 7-35 UI/L (fete) şi 7-46 UI/L (băieţi). ASAT (TGO)  nou-născut şi sugar: 25-75 UI/l;  copil (1-9 ani): 15-60 UI/L;  adolescent: 7-34 UI/L (fete) şi 8-46 UI/L (băieţi). A. Cauze de creştere acută a activităţii transaminazelor (>10x valoarea normală): 1. Hepatite acute virale A-G 2. Alte infecţii sistemice care se asociază cu hepatită acută: • Virus Epstein-Barr (EBV); • Virusul citomegalic (CMV); • Listeria monocytogenes; 90

Protocoale de diagnostic şi tratament în PEDIATRIE


• TORCH – hepatite neonatale (toxoplasmoză, rubeolă, CMV, herpes simplex); • Adenovirus, virus Coxsackie A şi B, Echovirus; • Leptospiroză, sifilis; • HIV. 3. Alte cauze: • Toxice şi medicamente – ciuperci (Amanita Phalloides), tetraclorură de carbon, acetaminophen (paracetamol), izoniazidă, macrolide, ketoconazol, methotrexat, statine, contraceptive orale, fenotiazine, acid valproic; • Boli metabolice – galactozemia, tirozinemia tip I, intoleranţa ereditară la fructoză, hemocromatoza, glicogenoza tip 1,3,4, boala Wolman, boala Niemann-Pick tip C, sindrom Zellweger; • Hepatita autoimună; • Sindrom Reye. B. Cauze de creştere cronică a activităţii transaminazelor (creştere moderată, 5-10 x valoarea normală): 1. Hepatite virale cronice – hepatita cronică B, hepatita cronică B cu D, hepatita cronică C, G şi E; 2. Alte infecţii: CMV, virusul Epstein-Barr (EBV), Herpes simplex, varicelo-zosterian, adenovirus, enterovirus (Echo, Coxackie), rubeolic, urlian, HIV; 3. Hepatita autoimună; 4. Deficit de alfa-1-antitripsină; 5. Boala Wilson; 6. Steatohepatita non-alcoolică; 7. Hepatita indusă medicamentos; 8. Ciroza hepatică. C. Transaminaze crescute în insuficienţa hepatică acută: 1. La nou-născut:  Cauze infecţioase – virus herpes simplex, CMV, HBV, adenovirus, echovirus, coxsackie, sifilis, infecţii bacteriene (sepsis);  Cauze metabolice – galactozemie, tirozinemie tip 1, intoleranţa ereditară la fructoză, defecte în ciclul ureei, hemocromatoza neonatală, B. Niemann-Pick, sindrom Zellweger, erori în sinteza acizilor biliari; APARATUL DIGESTIV

91


 Cauze vasculare – insuficienţa cardiacă congestivă din malformaţii cardiace congenitale;  Cauze hematologice – limfohistiocitoza hematofagocitică. 2. La alte vârste:  Cauze infecţioase – virus Epstein-Barr, hepatita A, B, virusul herpetic, sepsis;  Cauze toxice – Amanita phalloides, tetraclorura de carbon;  Cauze medicamente – Paracetamol/acetaminophen (> 150 mg/kg);  Cauze metabolice – Boala Wilson;  Cauze autoimune – hepatita autoimună tip 1 şi 2;  Cauze vasculare – insuficienţa cardiacă congestivă, sindrom Budd-Chiari. D. Cauze extrahepatice de creştere a valorilor transaminazelor: 1. Boala celiacă (enteropatia la gluten); 2. Malignităţi – leucemie, limfom non-Hodgkin; 3. Boli musculare – erori metabolice înnăscute, polimiozită (AST/ALT > 1 şi creşterea creatinkinazei şi aldolazei); 4. LES, periarterita, sclerodermia, artrita juvenilă forma sistemică; 5. Insuficienţa suprarenală; 6. Hiper- sau hipotiroidism; 7. Anorexia psihogenă/bulimia; 8. Nutriţie parenterală; 9. Pancreatită. Interpretarea şi utilitatea practică a dozării transaminazelor:  ALT este un indicator mai specific pentru necroza hepatocelulară, la 80% valori mai mari ALT versus AST;  creşterile mai ample ale AST versus ALT sugerează originea extrahepatică a creşterilor transaminazelor;  în hepatita virală acută: • ALT şi AST cresc de cel puţin 10 ori în raport cu limita superioară a normalului;

92

Protocoale de diagnostic şi tratament în PEDIATRIE


• creşterea se inregistrează cu 1-2 săptămâni înainte de debutul simptomelor clinice şi ajunge la valorile maxime în momentul apariţiei icterului; • intensitatea modificărilor transaminazelor nu se corelează cu amploarea necrozei hepatice (sunt posibile creşteri de 1.000 de ori în injurii metabolice sau toxice şi creşteri minime în hepatita fulminantă);  în obstrucţia sistemului hepatobiliar se înregistrează creşteri rapide dar moderate ale transaminazelor, cu remisie în 12-72 de ore (în leziunile hepatocelulare nivelul crescut al transaminazelor persistă mai mult timp);  scăderea rapidă a AST, ALT cu amplificarea modificărilor de coagulare, reducerea dimensiunilor ficatului şi deteriorarea tabloului clinic sugerează insuficienţa hepatică;  monitorizarea transaminazelor se foloseşte pentru aprecierea evoluţiei şi eficienţei tratamentului.

APARATUL DIGESTIV

93

Valori crescute ale transaminazelor serice  
Advertisement