Page 1

LARINGITA ACUTĂ Dr. Ileana Ioniuc (Iaşi)

INTRODUCERE Laringita acută este consecinţa inflamaţiei acute a mucoasei şi submucoasei laringelui. Inflamaţia este cel mai frecvent produsă de infecţie, în special infecţie virală. În formele de laringită cu edem important al mucoasei şi submucoasei, se asociază detresa sau insuficienţa respiratorie. Forme de boală în funcţie de prezenţa şi intensitatea detresei respiratorii şi de evoluţie:  laringita acută simplă (etiologie virală);  laringita striduloasă (hipereactivitatea căilor respiratorii ± infecţie virală);  laringită edematoasă subglotică/crup (etiologie virală);  epiglotită (etiologie bacteriană: H. influenzae B);  traheita bacteriană/laringotraheobronşita malignă (în forme severe cu etiologie bacteriană: Stafilococ, H. influenzae B). Manifestări clinice (prezenţa acestora diferă în funcţie de forma de boală):  disfonie;  tuse laringiană/lătrătoare;  stridor inspirator;  dispnee inspiratorie;  tiraj, preponderent superior (suprasternal, supraclavicular). EVALUARE CLINICĂ • Simptome inaugurale de infecţie de căi respiratorii superioare. • Senzoriul (obnubilare în formele severe). • Aspectul tegumentelor (transpiraţii, cianoză). • Poziţia de confort respirator (cu toracele ridicat sau în poziţie de tripod/genu-pectorală). 20

Protocoale de diagnostic şi tratament în PEDIATRIE


•   •   • •

Caracterele stridorului: inspirator, mixt; prezent şi în somn. Caracterele dispneei: inspiratorie, mixtă; amploarea şi caracterul tirajului (superior). Deglutiţia (tulburări de deglutiţie în formele severe). Sindrom de penetraţie (diagnostic diferenţial cu aspiraţia de corp străin).

INVESTIGAŢII În laringita acută simplă, laringita striduloasă şi în formele uşoare/medii de laringită edematoasă subglotică nu sunt necesare investigaţii. În laringita edematoasă subglotică severă şi în epiglotită:  pulsoximetrie;  pH şi gaze sangvine;  hemocultură;  radiografie cervico-toracică. Aceste investigaţii se vor efectua doar după acordarea primelor îngrijiri. Laringoscopia indirectă sau directă poate produce un spasm laringian letal. Se va efectua doar în cazul suspectării aspiraţiei de corp străin, în prezenţa unei persoane care poate efectua intubaţia traheală de urgenţă. DIAGNOSTIC POZITIV  precizarea formei de laringită în funcţie de prezenţa detresei respiratorii şi de evoluţie (Tabelul 1);  stabilirea severităţii laringitei (Tabelul 2). FORME DE LARINGITĂ ÎN FUNCŢIE DE PREZENŢA DETRESEI RESPIRATORII ŞI DE EVOLUŢIE Laringita acută simplă:  tuse lătrătoare;  disfonie;  lipseşte tirajul, dispneea. Laringită striduloasă (spasmodică):  prodrom de rinofaringită;  evoluţie în afebrilitate;  debutul detresei respiratorii brusc, nocturn; APARATUL RESPIRATOR

21


   

anxietate; stridor şi tiraj superior, tuse lătrătoare, răguşeală; evoluţia detresei respiratorii rapid remisivă (zeci de minute, ore);  sunt posibile recidive în zilele, săptămânile sau lunile următoare. Laringita edematoasă subglotică:  prodrom de rinofaringită;  stare generală relativă bună;  tuse lătrătoare, disfonie;  stridor inspirator;  tiraj superior;  evoluţia durează între 4-7 zile; detresa respiratorie se amplifică şi regresează progresiv, în decurs de zile. Epiglotita (această formă este grevată de risc letal):  lipseşte prodromul viral;  debut acut cu febră, odinofagie, detresă respiratorie;  stare toxică, anxietate;  poziţie de confort respirator: aşezat, tripod;  voce slabă şi estompată;  stridor moderat/absent;  extensia extremităţii cefalice;  cavitate bucală deschisă, limbă proiectată anterior, sialoree. Tabelul 1. Forme de laringită în funcţie de prezenţa detresei respiratorii şi de evoluţie Laringita Laringita edematoasă Epiglotita striduloasă subglotică Frecvenţă +++ + ± Vârstă 3 luni-3 ani 1-2 ani 2-6 ani Debut brusc (nocturn) progresiv brusc Apogeul detresei la debut progresiv brusc, în ore respiratorii Febră – + ++ Starea generală bună relativ bună alterată, toxic Alte semne disfagie, extensia extremităţii cefalice, poziţie în tripod, sialoree Evoluţie rapid regresivă favorabilă risc vital

22

Protocoale de diagnostic şi tratament în PEDIATRIE


Tabelul 2. Semne şi simptome de gravitate Cianoză; Transpiraţii; Tiraj foarte intens; Sete de aer; Obnubilare, alternând cu perioade de agitaţie; Incapacitatea deglutiţiei; Deshidratare. Aceste modificări semnifică oboseala/epuizarea muşchilor respiratorii, hipoxemie, hipercapnie şi impun intubaţie traheală.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL Stridor laringian acut:  edem laringian angioneurotic (asociază: edemul feţei, urticarie, antecedente de atopie);  aspiraţie de corp străin (anamnestic sindrom de penetraţie, modificări radiologice);  abces retrofaringian. Stridor laringian recurent/cronic:  stridor laringian congenital (laringotraheomalacie);  inel vascular. TRATAMENT 1. Laringita acută simplă:  atmosferă umedă;  hidratare prin aport suplimentar de lichide;  NU este necesară antibioticoterapia sau terapia cu glucocorticoizi. 2. Laringita striduloasă:  liniştirea anturajului (anxietatea copilului generează atmosferă de panică în familie);  atmosferă umedă;  evită contactul cu aerul rece prin deschiderea geamului în sezonul rece (poate amplifica spasmul laringian);  NU este necesară antibioticoterapia sau terapia cu glucocorticoizi;  dacă recidivează, se va aprecia oportunitatea adenoidectomiei. 3. Laringita edematoasă subglotică: a) Forma de boală fără stridor în repaus:  „atmosfera“ de calm (plânsul, agitaţia cresc necesarul de oxigen, produc oboseala musculaturii respiratorii);  umiditate crescută;  evită aer rece; APARATUL RESPIRATOR

23


 steroizi (administrare precoce):  dexametazonă 0,15-0,5 mg/kg/doză; la nevoie se poate repeta după 12 ore SAU  prednison/prednisolon 1-2 mg/kg; la nevoie se poate repeta după 6-8 ore b) Tratamentul formelor cu stridor în repaus:  idem +;  simpaticomimetice în aerosoli: Adrenalină 1‰, 0,1-0,3 mL/ kg, (maxim 5 mg), per nebulizare, se poate repeta la 4-6 ore;  oxigen;  hidratare parenterală;  opţional antibiotic (ampicilină + clavulanat);  monitorizarea funcţiilor vitale şi semnelor de gravitate (Tabelul 2) pentru recomandarea intubaţiei traheale în timp util. 4. Epiglotita • Gesturi interzise:  îndepărtarea aparţinătorilor;  examinarea cavităţii bucale;  impunerea poziţiei de decubit, pentru examen clinic;  recoltări. • Anamneză scurtă; • O persoană din echipa medicală solicită salvarea şi anunţă telefonic unitatea medicală abilitată pentru efectuarea intubaţiei traheale; copilul va fi însoţit de medic pe salvare; • Oxigenoterapie; • Scurtcircuitarea laringelui, de preferat prin intubaţie traheală sau de necesitate prin traheostomie; • Steroizi:  hemisuccinat de hiodrocorizon, iv, 10-15 mg/kg/zi, în 4 prize;  dexametazona, im, 0,3-0,6 mg/Kg, doza inţială, indicaţie de necesitate dacă nu este posibil abordul venos sau administrarea intravenoasă. • După scurtcircuitarea laringelui:  linie venoasă pentru: hidratare, alimentaţie, medicaţie;  culturi din sânge, faringe;  antibioticoterapie, pe cale parenterală: ampicilină (doze mari) asociată cu cloramfenicol sau cefalosporină generaţia a III-a. • Tratamentul contacţilor cu Rifampicină 20 mg/kg/zi. Decembrie 2011 24

Protocoale de diagnostic şi tratament în PEDIATRIE

Laringita acuta  
Advertisement